[6] ( I. Agtrblcennu scoteau dealurile umerii din nea. In răs­ timpuri călătoriau peste Teleguţa nori grei, întunecaţi, dela miazăzi la miazănoapte, călătorialr tăcuţi, - obositi parcă. . La iăuriştea din. mijlocul satului cânta necurmat cîntecul clar, ritmat, al ciocane­ lor, ioiul sufla înnăduşit, gemînd de. obo­ seală, iar jarul se înviora mereu, încunu­ nat cu flăcări mici, vineţii. \ Teleguţenii îşi dregeau fierele de pluguri, cel Ilin frunte lungăreţ ca o limbă uriaşă de oaie, ce! uin urmă lătăreţ ca o limbă năstruşnică de bou. Curtea făuriştii era plină de plugun, şi de roti de car, ce aşteptau să fie ferecate din nou, ori numai să le strîngă omul negru, plin de fum şi de smoală, să le strîngă în cercurile lucii de fer. Faurul vorbea zrnuncit, striga, injura pe [ei trei feciori ai lui, care îi ajutau la mun­ că. Iar depe' uliţele satului veniau mereu oameni cu vr'un rai nou pe spate, ori du­ rigînd vr' o roată de car. Şi după cîteva săptămîni, în postul. mare. plugurile tăiau brazdă adîncă, nea­ gră, în ogoarele mustoase. Soarele strălu­ cea pe arături ca poleiul otelului lntunecat.. a?uri uşori ca o negură fină se ridicau din pămîntul rănit, iar paserile plugului, zvelte, sprintene, băteau un tact rar dir coadele lungi, elegante. [7] Popa Man Î Teleguţenii s'apucaseră din bună vreme - să'şi isprăvească arăturile lor, căci nu ştiau când va sosi porunca, - şi putea să cadă in toată ziua,-să. se apuce de daca dom­ nească. Boulenii îşi întindeau gâturile în ju­ gurile netede, rumegau în aerul proaspat de primăvară, şi pe ochii lor mari, umezi, pleoapele se lăsau grele. Doinele, trăgănate şi jalnice, plecau şi dintr' o parte şi dintr' alta a hotarului, se întîlneau şi se topiau într'o of tare dure­ , roasă. Pîlcuri lde oi ciupărau iarha tînără ce -încolţise pe văi, ca vîrfuri de ace verzi, , nenumărate. Mieii sprinteni, cu gîturile incordate, zburdau în jocuri ştrengăreşti pe dîmburi, pe marginea rîpilor, spre bu­ curia copiilor, care nu-şi mai luau ochi dela ei. Căci odraslele mai răsărite ale Teleguţenilor veniseră cu toţii afară pe lunci, pe ogoare, unii ca pogănicii pe lînga boii şi vacile din juguri, cei mai mulţi însă ca paznici ai oilor şi mieilor. Erau tot copii cu obrajii plini, ochii mari, vioi, şi care n'au slovenit peste iarnă în cărţile şcolii, - căci şcoală nu era pe atunci în Teleguţa,-copii care, cât a ţinut gerul, s'au dat cu sania pe drumurile şi dîmburile satului. Cînd sara se- întorceau plugurile, scîr- i , [8] J. Agirbiceanu tiind din roţile mici de lemn, Teleguţenii veniau câte trei-patru la olaltă, în urma plugurilor, povestind de una, de alta, ca oamenii care se întorc mulţumiţi dela mun­ că. Dar gîndurile lor, în primăvara aceasta,' dau ce dau, şi 'n urmă tot se întorceau în jurul durerii celei mari a Teleguţei, în­ dată ce coborau spre satul din vale şi ză­ reau clopotnita veche, înnegrită de biciuirea ploilor şi a vînturilor. - N'o să ne vie popă 'n sat nici Îfl primăvara asta- începea unul. - O să petrecem sfintele Paşti iarăşi ca nişte păgîni şi vameşi - spunea altul. Iar al treilea, vorbind din convingerea ta­ turor, adăuga: - Se vede ră suntem noi blăstărnaţi . de Dumnezeu să fim sat fără popă. Şi clopotnita, cum se zărea tăcută şi părăsită lîngă' bisericuta ce abia mija din ierestrulcile cît palma, părea că le întăreşte şi mai mult convingerea. Şi gîndurile lor colindau cu <1;'; !n'1?Doi. Douăzeci de Paşti trecură decând T2!e­ guţenii au rămas fără de popă. Bătrlnul popă Ion, care fusese de-aici din sat, în­ chisese ochii acum douăzeci de ani. Şi de-atunci nime nu le-a trimes popă. Ve­ niau aşa, diy. cînd' în cînd, preoţi dia satele vecine, dar totuşi destui de depăr- • ,----- ,r' <, f t , it [9] Popa Man , tate, veniau şi le slujau vr'o liturghie. aşa de cinci-şase ori pe an. Dar asta pentru Teleguţcn! nu era o mîngîiere. Decîteori trebuiau să aştepte cu vr'o cununie săp­ tămîni şi luni dearindul, decîteori şi aş­ teptarea era zădarnică, şi atunci mire şi mireasă, nănaşi şi rudenii, plecau intr' :i scarrnene bărbile. Atunci să fi avut mort in sat, ori un botez, ori o cununie .... Nil trebuia să aştepţi, ci trebuia să desparţi »e cei doi popi care se certau dela slujbă. Intr'un sat vecin, odată, se născu chiar in­ eăerare între poporănii care ţineau cu un. ,opă şi cei care ţineau cu celalalt, pentru biserică: care popă să aibă drept .a sluji. În casa Domnului. Şi deşi Teleguţenilor nu le plăceau po­ vestirile acestea, cu popi care se certau •. totuşi în părăsirea lor doriau din inimi! să mai vină vremi de-acelea. Atunci ce bună samă ar avea şi Teleguta popă. Diac au ei şi acum la biserică. Zădarnic , [12] , î. Agtrblceanu însă, diacul nu-i cap.fintit. Diacul Ierotei, bătrînul, Glotă utrel�, Duminica şi în săr­ bători, uneori şi vecernia, le vesteşte creş­ tinilor, - din strană, - sărbătorile legale, dar ce folos, darul nu-l are. Când sunau clopotele mărunţele, desdc­ dimineaţă, creştinii îşi făceau cruci largi, infioraţi : şi tot drumul 'pînă la biserică î�i închipuiau că vor afla un preot în altar. Dar bisericuta lor urma să rămînă tot rece, neinsufletită. Căci oricît ar CÎnta de fru­ mos diacul Ierotei, dacă nu s'aude glasul -; .. popii din sfîntul altar, slujba tot nefăcută rămîne, biserica tot moartă. , Şi 'n multe rînduri oamenii se slătuiră cum să facă să-şi aducă popă 'n sat. Vor­ biau în crîşmă, vorbiau pe drum, se 2- dt.nau înnaintea bisericii şi ţineau sfat, dar niciodată nu putură isprăvi ceva. "Unde să mergem, cu cine să ne înţe­ legem ?-ziceau în urmă ei, privind cu du­ rere in jurul lor, că nu aflau pe nimeni f să le dee un sfat cumsecade. Si astfel a­ iunseră, pe lângă alte răle, de' batjocura satelor străine şi a logofătului moşiei boe­ :cşti dela ei din sat. Vecinii CÎnd intîlniau . ....,. , d· bă , bă vrun lelegi.�ean, In vor :1 n vor a nu- mai se pomenia că întreabă: "Da' taica J")opa ce vă mai face? sănătos?" Şi Tele- [13] Popa Man la. guţianul privia în pămînt, da să schimbe vorba, şi se 'ntorcea năcăjit acasă. Alţii dintre vecini erau mai răi de inimă şi le spuneau Telsgutenilor : "Am auzit că voi vreţi să treceţi la legea ungurească. Se vorbeşte că 'n curînd o să vă vie un popă care să vă scoată din biserică sfin­ tele icoane". In sat, în TeIeguţa, în scurgerea acestor­ douăzeci de ani, se încuibară multe pă­ eate. Feciorii,' holteii satului, care nu se gîndeau la stafii şi Ia vîrcolaci colindau toată noaptea uliţele întortochiate, treceau pîrleazuri mici, ori săreau garduri înnalte, şi multe femei măritate plecau pe drumuri rătăcite. Când s'a aflat mai întâiu cu necinstea vădită o fată mare, fruntaşii, bătrînii satu­ lui se răzvrătiră adinc, şi înnaintea bise­ ricii, în faţa poporănilor, diacul Ierotei ţinu • cuvîntare scurtă: "Oameni buni - zise el - peste noi se vede că vin toate ne­ aorocirile. Dar cea de-acum, cu fata necin­ stită, e cea mai mare. D-voastră veţi face bine dacă veţi pedepsi-o după legea veche: s'o puneţi la uşa bisericii, s'o scuipe tot poporul". Şi păcătoasa de-atunci n'a scă­ �at de pedeapsă, dar multe fete, şi mai a­ les multe neveste se făcură că n'o văd, cînd trecură pe lîngă dînsa in biserică. [14] 1. Aglrbiccanu Oamenii cu scaun la cap întălegeau, cu -cît treceau anii, că în chipul acesta nn mai e de trăit. Vr' o cîţiva flăcăi se făcură stăpîni în sat; la biserică, la utreniile dia­ eului Ierotei, mergeau tot mai puţini, a­ proape numai bătrînii, iar blăstărnul celor morţi nebotezaţi, a morţilor îngropaţi tîr­ ziu, plutea tot mai greu asupra Teleguţii. Intr'o Duminică din postul mare al pri­ măverii anului ce a vea să f;e al douăzeci şi unulea de când nu era popă în sat, diacul Ierptei zise la sfîrşitul utreniei: N Oameni buni, să vă opriti înnaintea bi­ sericii, căci trebue să ne înţelegem într'­ un chip. Ori căpătăm popă, ori ni se pră­ pădeşte satul. Dar eu cred că vom capă­ ta. Si noi suntem creştini şi ne închinăm lui Hristos mîntuitorul". Aici dia cuI se Închină, şi tot poporul cu dînsul. Iar înna­ intea bisericii se opri lumea, şi începu să fiarbă îndată mulţimea de oameni. In jurul lui Ierotei se adunată fruntaşii satului, şi sfatul se incepu îndată. Vorbi bădicul Toma Puiu, omul cel mai cu y&­ ză din Teleguţa. "Oameni buni - zise el - noi vre-o cî­ tiva oameni 'dimpreună cu dlacul Ierotel ne-am hotărît să mergem pînă la capă­ tul lumii) numai să ne aducem un POpfL -Că de ocara lumii noi nu mai putem ră- [15] Popa Man 15 rnînea. Noi patru oameni, cu Ierotei dia­ cui. mergem până la protopopul, şi dacă el nu t).e dă popă, ne luăm şi ne' ducem pînă la vlădica. Dacă vreţi şi d-voastră, oameni buni, noi dimineaţă plecăm la drum" . "Să v'ajute Dumnezeu" - ziseră oa­ menii, cu feţele vesele, iar babele începu­ 'ră să plîngă de bucurie, că vor avea iar popă în sat.. Dimineaţa, Luni, cei patru şi cu dia eul cinci, plecară la drum s'ajungă la proto­ popie. Dar scaunul protopopesc era de­ parte, nici nu ştiau bine calea, şi astfel cei cinci merseră din 'sat în sat, întrebînd, pînă ce a treia zi, seara, ajunseră la pro­ topopul, In Teleguţa n'a intrat niciodată picior de protopop, şi Teleguţenii cei cinci îşi făceau fel de fel de închipuiri cum va ti protopopul. Intr'un gând se unire însă cu totii: trebue să fie domn mare. Şi îndată ce deschiseră portiţa curţii, îşi luară pălă­ riile în mînă, iar Ierotei dia cui începu să­ ş! dreagă glasul, căci el trebuia să . spuna pasurile Teleguţenilor, Dar numai maica protopopeasa era :;I. casă, şi o sumedenie de copii, care furni .. cau in toate părţile. - Şi nu vine în ia'sară d-nealui ? - [16] - > - , • f ....... 1. Agirbiceanu întrebă Ierotei, învîrtindu-şi pălăria în mînă. - Nu vine. Dar mîne la amiazi e a­ casă. Dacă aveţi treabă grabnică, aşteptaţi pînă mîne, că şi aşa spuneţi că veniţi de departe. - Hehei! -- zise Ion Leic, unul din deputăţie-da'ce gîndeşti dota. Asta e cale nu glumă. • Şi Teleguţenii merseră prin sat să-şi cau­ te un sălaş peste noapte. Şi în casa unui Rornîn de frunte îşi povestiră pînă noapte târziu nenorocirile lor, şi blăstărnul ce se­ vede că apasă peste Teleguta. Protopopul sosise încă înaintea amezii şi trimese În­ dată după străini. Il durea şi pe el sufletul de părăsirea în care zăcea Teleguta, ofta, privea mirat r înă vorbia diacul, şi, la semnele acestea de aprobare, inima lui Ierotei se încălzi. cât era de bătrînă, şi vorbea tot mai des­ gheţat, văzînd, din semnele ce le făcea protopopul, ca şi împlinită dorinţa lor ve­ che. "Maria-ta- închee el - noi încă sîn­ tem creştini. Şi la noi în biserică a muce­ zit ceaslovul şi molitvelnicul, iar sfînta e­ vanghelie n'o fi ai deschide nime". Protopopul, îi întrebă deodată: Aveţi în sat casă pentru preot? A- [17] Popa Man veţi ceva pămînt Ia . biserică, din care să trăia'scă ? Teleguţenii rernaseră ca opăriţi. Ei nu c'au gîndit niciodată la întrebările acestea. Si abia izbuti dracul Ierotei să zică : 3 _ N'avem, Măria-ta, că popa Ion, Dum- .. nezeu să-I hodinsască, avea căsuţa lut care acum a rămas nepotilor, avea pete­ cul lui de pămînt. Noi drept că nu ne-am gîndit la nimic- adause el cu curajul, de­ odată scăzut-dar putem face pe viitor. - Aşa·i - adauseră ceilalţi. Vom face pe viitor să fie de toate. - Veţi face în citiva ani - zise proto­ pa pul-dar d-voastră vă trebue preot acum îndată. Pe satul d-voastră pune stăpînire necuratul, şi trebue să aveţi faţă sfinţită în sat. Să vă spun eu altceva. Veţi a vea doar d-voastră acasă un om de omenie, care să ştie carte, să-I trimetem la vlădi­ cie să se sfinţească de preot. La aceasta se gîndiră ei Teleguţenli destul în cei douăzeci de ani, dar afară de diacul la ei nime nil cunoştea slova. - N'avem astfel de om Măria-ta- zise diacul. - Dacă n'aveţi, nu-l nimic. Trimetem unul mai tânăr, care va învăţa acolo totul. Gândul acesta. era nou pentru Telegu­ ţenl. Să trimeată om fără pic de carte să 1. AifrbictaIlV. - POPQ Man. I [18] li 1. Agirbiceanu se faca popă, la aceasta nu se gîndiseră. Dar oricît era de nou gîndul acesta, nu le plăcu. Ei se deprinseseră atît de mult să se cunoască între ei aşa cum erau, îa cit ceva adînc din ei era nemulţămit. Alta a fost cu popa Ion, care a murit. Pe el aşa l-au apucat: popă, dş ci era de aici din sat. Dar să eie acum pe unul pe ca- I re-I cunosc cu toţii şi să-I trimeată la vlă­ dicie, nu se putea. Aveau ei atîtea pe suflet, aveau în sat atîtea lipse de împli­ nit, încît simţeau ca unul dintr'ai lor nu va putea face nici-o ispravă. Diacul Ierotei se hotărî cu greu, şi zise: - Altfel nu se poate, Măria-ta? - Ce să se poata ? - Să ni se dee popă. - Se poate şi asta, dar mai tîrziu, du- pă ce veţi avea în sat toate celea de lip­ să pentru un preot. Teleguţenii plecară acasă, cu inimile îndoite. \. Ei cinci mai bine ar fi aşteptat, numai să capete in urmă un preot cumsecade. Dar se gindiau ce va zice poporul... Vor fi mulţi, de bună samă, care vor voi să trimeată pe unul din sat la popie. Şi se slătuiau pe drum ce să faca. Să spuna poporănilor tot ce le-a zis protopopul, ol\i • t SI' ,,, ,,1. '. i ,. , �« I li [19] Popa Man 19' să le amintească numai de casă şi de pa­ mînt pentru preot? Dar din înţelesul lor eşi biruitor sfatul diacului Ierotei: ei să nu-şi încarce sufle­ tul de păcate, să destăinuiască poporăni­ lor tot. Şi în Duminica următoare satul a îlă w�tile cele nouă. - Trimetem unul de-al nostru- zise.ra câ teva glasuri. - Facem casă, rînduim pămînt de c­ clezie - ziseră cei mulţi, înnecînd curind strigătele celor dintîi. Cei ce părtineau încă părerea dintîiu, in zilele ce urrnară, trecură toti la ceilalţi: nil 's'au putut înţălege pe cine să-I trimeată la popie. , Astfel se apropiau a douăzeci şi una oară Paştile, şi Teleguta era tot fără preot. Cu două săptlmâni înnaintea sărbători­ lor se zvoni o veste ciudată: nevasta unui Romîn a născut un băiat mort. Aşa ceva oamenii încă nu pomeniseră în Teleguţa. Dar băiatul cel mort fusese şi o arătare. Numai cîte-un deget avea la mîni, iar li picioare nici-unul. Cu adevărat necuratis 1}Î-a pus stăpînirea peste sat, ziceau oamenii. Aşa schilozenii numai DuCă·S� pe pustii -poate să facă. Copilul l-au îngropat în gră­ ,.ina părinţilor, şi deatunci vecinii nu r� [20] i II I " " '1 '1 -1 I i 1 I 1, I I. Agîrbiccanu 20 In săptămîna Patirsilor, primăvara rîdea din toate luncile înflorite, din toţi arbori; cu frunza tînără, din murmurul tuturor pă­ raelor limpezi, din seninul innalt al cerului. Holdele de grîu se aplecau de vînt. moi ca mătasa, în lanurile întinse, arăturile de primăvară erau toate făcute, şi incolţitura fragedă a mălaiului împungea prin ţărlna grasă. Pe vremuri, cind era popă în sat, din Mier­ curea mare slujbele sfinte nu mai conte­ niau in biserică. Acum intra în casa Dom­ nului diacul Ierotei, cetea, cînta din cărţile II. pot dormi de scheunatul buhelor, de u­ letul cînilor ce nu mai conteneşte. Teleguţeni! se îngroziră mai mult ca mi .. cînd. Iar logofătul averii boereşti putea să bată noaptea uliţele în dragă voe, căci IlU mai era nici-un fecior pe la cotituri să-I pîn­ dească din întunerec, să-I prindă de piept. La utrenia diacului Ierotei mergeau' tot mai mulţi, şi aşteptau, ca pe spini, sărbă­ torile Paştilor. Cel puţin a treia zi tot ie va veni un preot din satele vecine să 'e. slujească sfînta leturghie, să se mai umple şi biserica lor săracă de sfinţenie, să . ma. slăbească puterea duhurilor necurate. 1 I , I I i' , I li II I [21] Popa Man 21 bătrîne, picurînd din lumina de ceară slo­ vele vechi. Din cîntările bisericeşti, din cetaniile diacului, se desfăşura încet, domol, cu repeţiri dese, istoria patimilor MIntu­ itorului, şi oamenii ascultau lnfioraţi, cu capetele în piept. Şi gîndul lor bătea, caşi 'n anii de mai înnainte, acelaşi drum: de-ar avea acum un preot în altar, cât'ar fi de bine' Ce sărbători minunate ar face ei atunci. Dar iată că '11 Vinerea mare sosi în Te­ leguţa un străin. Era înserat cînd întra se in sat şi întrebă degrabă unde locueşte diacul bisericii. Sătenii nu-l putura vedea bine, dar atîta puteau spune că-i un domn înnalt, cu barbă mare, şi are o haină neagră pînă la călcîe. Incă În aceiaşi seară, Teleguţenii ince­ pura să se întrebe: Cine să fie? de unde să vie? -. S'ar părea că-i un călugăr - ziseră unii - de cei care pleacă deja mănăstiri şi adună milă pentru biserică. Calugar trebue să fie, care cutrieră Ar­ dealul întreg, şi împart oamenilor lemn prea-sfint din crucea Mîntuitorului - ziceau 'ţ" cU 11. >- De va Il o f�tă bisericească, să ştiţi că-i bine; s.i credeţi că se 'ndură Dumnezeu de Teleguţa, [22] • , 1, Agîrbice:l11lI Noaptea dorrniră sătenii ea pe spini, dai f în Sîmbăta mare dimineaţa, diacul Ierote. chernă degrabă pe bădicul Pascu, clopo­ tsrul. - Să alergi, Pascule, iute în clopotniţă. să tragi toate clopotele, să baţi toaca ce» de oţel, ca de praznic mare, să se adune­ tot satul. Şi nu treeu mult ş'au început să cînte toate clopotele, iar toaca de oţel îşi trime­ tea ritmul clar pînă departe peste sat. Teleguţenii grăbiau spre Dîrnbul Natului, 1" marginea satului, unde era bisericuta lor, . de unde străjuia clopotnita bătrînă. Şi n'a fost bărbat, n'a fost. femee în Teleguta. care să nu asculte chemarea arămii sfin­ ţite. Înnaintea bisericii se adunară credin­ cioşii, aşteptînd cu nerăbdare pe cantorul lerotei. Il aşteptau, pentrucă ştiau, simţeau C,1 diacul nu va veni singur. Deodată toate capetele se întoarseră el.! 13 comandă, spre stânga: Ungă diacul le. rotei venea legănîndu-se popa, cel străin Discul îi ajungea numai pin' la piept. Vîn­ tul răschira barba lungă şi groasă a străi­ nului şi-i umfla haina neagră ee-i ajungea pînă la călcie . Diacul trase pe popă în clopotniţă, se , urcară amîndoi pe podul de unde se tră- ,- f " [23] Popa Man gcau clopotele, - ca să-i poata. vedea toată mulţimea poporanilor. . "Creştini d-voastră - începu diacuI­ Dumnezeu sfîntul s'a milostivit de Tele­ guţeni. Ni-a trimes, ca din cer, pe Sfinţia se: în satul nostru, tocmai când era să ne .. îljungă Paştile fără de preot. Sfinţia sa umblă prin ţară sa adune milă pentru sfin­ tele biserici, şi nu-i o întâmplare că chiar în Vinerea mare a ajuns în Teleguţa. Dru­ mul Sfinţiel sale e foarte lung, dar eul-am rugat în numele Domnului Hristos să se oprească de sfintele sărbători la noi în sat. Şi Sfinţia sa, aicea-i fată, s'a învoit. Dum­ nezeu să ni-l trăiască". - Să-I ţină Dumnezeu la mulţi ani-' răspunseră Teleguţenii într'un glas de bu­ curie. In vremea cît a cuvîntat diacul, pOpTI ,rivea'n pămînt, şi genele lungi, negre, se sbăteau în rastimp uri rare. Cum sta aşa, înnalt, voinic, capul plecat, cu barba groasă, lungă, odihnftă pe pieptul lat, avea o În­ făţişare nespus de cuvioasă. "Trebue să fie vr'un călugăr" - şopteau femeile tinere şi codanele de fete, lnliorln­ ciu-se, cu ochii mereu la popă.' Dar, la strigătul săteniior, străinul tre­ sări deodată, şi tresărirea aceasta îi lncordă trupul uriaş, şi el sta acuma drept: ca un' \ " [24] 24 militar, şi ochii lui mari, negri, străluciră o clipă, apoi ca o ceaţă uşoară, ca o umbră de melancolie, îi acoperi îndată. Diacul privia cu teamă, cu sfială, la strain. , "Eu� buni creştini - zise străinul, sunt robul lui Dumnezeu. Asupra robului lui Dumnezeu au putere creştinii. De-i zic: Stai aici, se opreşte; de-i poruncesc: Pleacă mai departe, se duce. Acum diacul mi-a zis să stau. Dar chiar de nu-mi zicea, tre­ buia să rămîn de sfintele sărbători, pen­ trucă mă oprea casa Domnului, văduvită de preot. Eu, buni creştini, sunt robul lui Dumnezeu, şi, acum" robul vostru. M..l. odihnesc puţin şi eu, că d-voastră nici nu bănuiţi din ce depărtări vin eu, şi cîte drumuri am bătut". Dupăce sfîrşi, capul i se pleca iarăşi, genele îi acoperiră ochii înlăcrăma]i parcă. Cîteva femei tinere oftară,· fără să ştie de ce, iară creştinii în loc să strige »ura", cum gindiau la început, rărnaseră pe gîn­ duri. Nu cutezau acum să privească Ia preot, şi în sufletele tuturor se sălăşlui o teamă: E un popă deosebit, un popă mare acesta. Nu cumva sa fie însuşi vlă dica, să vie aşa necunoscut ia ei în sat, să iscodească ce fel de oameni sunt Te- [25] Popa l\1an 25 1.:'guţenii aceştia, de stau atît amar de ani fără de preot? Diacul Ierotei se pregătea să-I ducă pe -străin în biserică. Dar faţa acestuia deodata S� lumină, ochii 1 s� aprinsera, şi zise : "Mă bucur, creştini d-voastră, ca pot să vă slujesc de stiu ta Inviere a Domnu­ lui, dar să vă intreb ceva: Cine ma gaz­ dueşte pe mine în aceste zile slinte ?" Şi privirile lui jucăuşe, ca sclipirea rîului în apusul soarelui ce-l sărută, 'se purtau peste mulţimea oamenilor. Căuta, ceva, cău ta poate pe cineva cunoscut, ori privea aşa să descopere dînsul Pe gazda nouă? Diacul Ierotei rămase uluit. D'apoi bine -gândea el - bine, Sfinţia ta n'ai tras . a mine; nu se cuvine să rămîi la mine, nu-i 'această purtare a d-tale chip de batjocoră ? Dar de zis nu cuteza să zică nimic. In amărala sa i se păru deodată că nu'! mai interesează străinul, se gîndea că mai bine ar fi fost să nu fi nimerit la ei în sat. Dar numai pe-o clipă cugetă aşa. Indată ce-şi intoarse privirile spre bisericuta de, lemn, îl copleşi bucuria, că la sărbătorile acestea ea va răsuna, se va umplea de mîndra slujbă a Invierii. Tăcerea ce apăsa peste multime, îndată -ce străinul îşi puse întrebarea, tot diacul o rupse: [26] 2G I. Agtrblceanu . "Oameni buni- zise el - Sfinţia sa arc dreptate. Găsiţi pe unu] dintre voi care să'l găzduiască". Mulţimea stătu puţin nernişcată, apoi indată începu să se îrămînte. La cuvintele diacului uitară pe-o clipăcă popa-i de faţă. Cîteva capete se apropiară de olaltă şi de-o acolo se auzi îndată: - Bădicul Florea să-i fie gazdă. - Da, bădicul Florea - repetară mai mulţi. . - Ba nu, să-i fie gazdă bădicul Ilie' Marcu. - Aşa-i - ziseră mai mulţi. Şi oamenii, porniţi odată, erau gata să mai strige in grabă cîteva nume, dar străinul îşi ridică braţul mare, puternic, şi mulţimea se linişti. "Să se apropie puţin creştinul cel de lîngă uşa bisericii, care stă pe treapta în-­ tîia" . Toate capetele se întoarseră spre uşa 'biseridi : bădicul Ioniţă, care sta pe treapta . 1f1tăia, cu nevasta şi cu fata, se aplecă spre femei, şopti ceva, apoi tocmlndu-şt din două mişcări cojocelul alb pe umeri, porni prin mulţime, cu faţa aprinsă de a­ ma cinste, spre clopotniţă. - Vreai d-ta, bun creştin, să mă găz­ dueştt pe cîteva zile? -- îl întrebă străi- [27] \ , Popa Man nul, luîndu-şi iarăşi înfăţişarea lui cuvloasă. - Bucuros, Sfinţia ta, numai dota să .iii mulţămit. r- Dar străinul nu mai asculta la cuvintele lui, ci ochii popii se opriră asupra celor două femei din uşa bisericii, unde privise mereu şi mai înainte de a se sfătui oamenii. "Atunci e bine-zise el in urmă-atunci' rămîn la dota. De nu voi fi mulţămit, vina mea să fie". Şi un surîs uşor i se strecură in colţul buzelor. Apoi capul lui se plecă ein nou, genele lungi ii adurnbriră ochii, şi zise încet diacului: "Să intrăm in bi­ serică ", Liturghia de sf. Vasile, din Sîmbăta mare­ începu îndată. Diacul Ierotei deschidea foile vechi ale bucoavnelor mari, le deschidea incet, : cu tact, şi cîntecul lui bătrînesc, tremurat, începu să adie prin biserică. Iar' din altar ;;preotul CÎnta cu glas dulce, plin tie ondulări, ecteniile. Creştinii ascultau mfioraţi, se închinau, şi o căldură neobiş­ suită li se cobora in suflet. Demult, tare cemult n'a mai răsunat glas sfinţit de popa la ei în altar, in Sîmbăta Paşti1or. Iar gle­ sul părintelui, din tainic şi dulce, în ras­ )tmpuri se înnalţa, se îniăria, vibra ca glasul unei trîrnbiţi de argint. Apoi iar se umplea de taină, coborîndu-se în şopot moale. Dar oricîtă bucurie, oricîtă căldură se' [28] 28 1. Agtrblceauu I I , I I 1 Ti II ; � I I il II 'i I 1 i aduna în inimile sătenilor, creştinii rn.'şi puteau uita alegerea ce-a făcut' o Sf.,] ţia sa cu bădlcul Ioniţă. Se gîndeau deci,­ mai ales femeile: Ce să-I fi îndemnat p,� străin să se lege de Ioniţă P Nici fruntaş În sat, nici bogat, nici om al bisericii. Ba femeile îşi aduceau acum aminte că pe socoteala lui Ioniţă se spuneau multe taine, multe întîmplări nu prea cinstite. Băteau odată prin sat, mai demult, precînd se în­ surase Ionită, veşti rele. Că ar fi undeva o ceată de- hoţi de cai, şi între aceia, din Teleguţa, e Ioniţă singur. Că el lipsea de acasă săptămîni dearindul, iar femeia îl jălea ca pe un mort, îngrozită că i s'a pră pădit bărbatul. Dar, vezi bine .. gîndeau iarăşi creştinii, părintele n'are de unde să ştie de isprăvile de mai demult ale lui Ioniţa. Totuşi ce l-a indemnat să se lege de el, cînd erau ati­ tia mai buni, care să'l găzduiască? Şi astfel, la liturghia aceia de SL11băU, simţimintele de evlavie, de bucurie mare Bie creştinilor, erau rupte de înt.ebarile Le le veneau mereu lnnainte, cu privire la ho­ tărîrea părintelui: Iar între femei erau multe care priviau cu ciudă, acolo în biserh!,' la nevasta şi fata bădicului Ioniţa. Cele două femei însă aveau alte gânduri: cum vor face să-I ospăteze pe părintele mai bine. I 1 -, 1 I I 1 , I [29] f' I I I \ I I I t -, 1 I I 1 \ I La sfîrşitul liturghiei, părintele eşi în uşile împărăteşti, îşi plecă adînc capul şi zise: "Iubiţi creştini, slujba de astăzi e gata. Invierea vom face-o dimineaţă, în crăpatul zorilor. Innainte de a eşi din biserică tre­ bre să vă spun cum mă chiamă, să ştiţi şi voi cu cine aveti de-a face. Mă chiamă popa Man, şi umblu prin ţară s'adun mi­ lă pentru sfintele biserici. Cum vor trece s?:1rhătorile, îmi voi lua băţul de călător în mînă, şi iar voi pleca. Dar pînă atunci să ne bucurăm de. sfintele Paşti .la olaltă" . Rosti apoi tatăl nostru, bJagoslovi cu mâna-i mare, puternică, tăind o cruce lar­ gă în aerul plin de fum de tămie, apoi intră în altar. ' Femeia şi fata bădicului Ioniţă părăsise­ ră demult biserica. Popa Man trecea acum prin mulţimea dinnaintea bisericii, de-a dreapta avînd pe diacul, de-a stînga pe bădicul Ioniţă. - Frumoasă vreme o să avem de Sfin­ tele sărbători- zise Ierotei diacul-demult n' au mai. căzut Paştile aşa în primăvară. - Frumoasă- zise popa I Man, ridicîn­ du-şi deodată privirile şi căutînd în zările senine, curate. Dar mai este ceva frumos -adause el. Teleguţa are cîmpuri largi, are văi ce se întind pînă'n mari depăr- . I [30] tări, are păduri bogate.- Apoi se opri, se intoarse spre Ioniţă şi-I întrebă: "ClIm sînteţi mulţămiţi cu părnintul P. Vă dă roa­ dă în deajuns?" - Ne dă, Sfinţia ta. Noi din partea pămîntului o ducem bine, adică am duce­ o tare bine, de-ar fi tot al nostru. Dar, si aşa, muncim şi nu ne putem plînge. ' - Aşa,i- zise părintele pomind,-cine munceşte, pe acela îl ajută Dumnezeu, Şi d-voastră aveţi' norocul că lucraţi un pă­ mînt bun şi gras. Am văzut eu, în dru­ murile mele, ogoare de toata sama, şi oa­ meni tot aşa. Dar vă pot spune că, pe cât văd, d-voastra staţi bine. Mă' mir cum de-aţi rămas atîta vreme fără de preot. Aici tacură arnăndoi creştinii care îl În­ soţeau. Asta era ruşinea satului lor, şi bu­ curos n'ar fi vorbit de dînsa. - Cine a fost mai pe urmă popă in Teleguţa ?- întrebă el îndată ce văzu că cei doi nu-i vor răspunde. - Unul popa Ion, Sfinţia ta, a fost de aici din sat şi a repauzat în adînci bătrî­ neţe-zise diacul. Avea noroc, in anii din urmă; că ştia slujba pe de 'rost, altfel n'ar mai fi putut ţinea liturghie, căci nu mai vedea nimic. Bun creştin, săracul! Ajunseră la bădicul Ioniţă, acasă, şi intră şi diacul, să guste un păhărel de rachia I .30 I. Agirbicca�u [31] Popa Man 31 j, I 1, I I I' de bucate. In tot satul numai Ioniţă avea �(achiu curat de bucate. Nime nu ştia de unde-l cumpăra, dar nici nu prea ştiau oamenii că are el' aşa bunătate Ia casă. femeile le dădură pîne moale şi sticla cu rachiu, şi se strecurară în tindă, iar cei trei Il! aşezată la masă. Gustă dintîi po­ pa Man şi lăudă bunătatea băuturii, apoi muşcă din pînea moale. "eu, în drumurile mele, păne moal e n'am prea mîncat - zise el. Imbuci ce sti "ndură creştinul să-ţi dee. Dar odată, cînd eram şi eu la casa mea, aveam din darul lui Dumnezeu de toate". Şi popa Man se înduioşă deodată, în ochii lui licări un strop de lacrimă, spre marea mirare a diacului şi a bădicului 10- niţă. De unde a venit şi unde ş'a fi lăsat satul părintele Man? Dac' a avut gospo­ dăria lui, cum a plecat în lume, lăsîndu-şi pe ai lui in plata lui Dumnezeu? Călu­ gării's aceia care umblă şi vîntură lumea s'adune mila creştinilor. Popa Man mai trase cîteva înghiţituri. îmbucă ·încet din pîne, şi ochii lui pri­ veau undeva departe. Diacul Ierotei se simţi deodată înduioşat :şi el, îşi luă pălăria' şi plecă. Isprăvind cu prînzul, veniră şi femeile în casă: nevasta îndrăzneaţă, zîmbind, iar [32] I. Agîrbiceanu fata mai şovăitoare. Popa Man acum se lnr=uină îndată. Privi cu ochii umezi la femee, trase cu coada ochiului spre fată, şi începu a lăuda băutura şi pînea. - Cine face aşa pîne bună, trebue să fie o femeie harnică - închee dînsul, pri­ vind spre Ionită . . - Incă nu-I femee, părinte, e numa: fată, că Firuţa a frământat păir.ea - zise Ioniţă, Fata se îmbujoră la faţă, şi-i 'veni să plîngă. Dar popa Man se apropie îndată de dînsa, o bătu cu palma pe umăr şi-I zise: "Harnică fată. Dumnezeu are să-ţi dee noroc" . Acum Firuţa ar fi eşit bucuros afară, răci simtea cum îi zvîcneşte sîngele în dragii ei obraji tineri şi fragezi, şi cum i se pune ca o ceaţă deasă înnaintea lumini­ lor albastre. "Aşa's fetiţeJe acestea cu po­ pii: sficioase" -zise părintele, lntorcîndu­ se spre gazda casei. Femeile aduseră a­ cum bucatele. Popa, la masă, povesti din cîte a vă­ zut în lumea largă ce a cutrierat o. l-a venit deodată porunca, dela vlădicie, să plece după mila creştinilor. şi el a plecat indată, cu toiagul drurneţului în mînă. Ş'a umblat, ş'a umblat, prin vînt, prin ploi" I I l' [33] Popa Mao prin ger. De multeori i-a amorţit lui mlna ţie cujă , de multeori i-au degerat de frig picioarele, de multeori n'a mîncat cite trei zile În şir. Căci. sînt locuri prin Iară, unde de Ia un sat la altul trebue zile intn.'gi.. De multeori i-au eşit în cale fiare S::11])3tic('; şi numai Dumnezeu, căruia- i slujeşte, l-a scăpat cu viaţă. Mai groază-i rărinteJui Mall cînd se gîndeşte cum ;,.; . trecut Dunărea. Dar cînd pomeni numele acesta, cei lilill casă tresăriră, se priviră mirati, şi C�:­ nta:';l cu mare sfială la străin. Pentru ti Dl1;.ărea era ceva din povcşti, era o apa mare, poate la marginea pămîntului, Şi kluată le veniră în minte la tustrei versa­ rile ce le rostesc' toţi copiii în jocurile lor: Bourel, bourel, Scoate coarne de viţel Şi te du la Dunăre Şi bea apă tulbure. De, cine a trecut Dunărea trebue să fie Ba om cu totul deosebit.. Le veniră deo­ �saW întrebarea: Cine să fie acest popă }<"lan? Lui Ionită îi veni, aşa pe o clipă, un gănd minunat : Oare să fie popă străinul acesta ? S{J ,DU fie un hoţ, dupăce spune c'a trecut DUI13rea? El îşi aduce an.int« 'de poveşti de demult cu hoţi, care trec Dunărea cu cirede întregi de boi albi. 1. �itltl(UIlu. - POPII UaH. 3 [34] 34 1. Aglrbiccanu Dar popa Man urma să-şi spună groaza ce-a simţit-o când a trecut acel rîu minu­ nat. Pornise pe o barcă puternică şi numai d oi vîslaşi erau cu el. Plecară în puterea nopţii, şi era Întunerec păcură. A mai tre­ cut el Dunărea, dar ziua, nu noaptea. Acum înnaintau ei iute, . dar cirma greşea me­ reu; vîsleau cu putere, dar nu prea înna­ intau. Simţiră cum se născu ca din senin o şuviţă de vînt, ce începu să-i biciuiască în faţă. Dar nu apucară să se gţndească ce să facă, şi un uragan turbat începu să scoată din faţa liniştită a rîului armăsari furioşi, care Izbeau cu putere în luntre. Intr'o clipă i-au răsturnat, şi cei doi vîs­ laşi periră în valuri, dar el, popa Man, s'a prins ('O mină de marginea luntrii şi n'a mai lăsat-o. Cu multă zdroabă a ajuns că­ lare pe luntre, şi cu zvîrcoliri peste pu­ terile omeneşti a doua zi, la amiază, la ţărm. Banii ce- i adunase pe ţărmul celalt al apei pertră în valuri. şi el se gîndia acum ce să facă. Cine-I va crede de i va spune întîmplarea, iar martori nu avusese decît valurile înfuriate. A dat apoi popa Man prin oraşe mari, prin cetăţi pompoase, a cunoscut o mul­ ţime de lume. Innaintea lui n'a fost poartă care să se închidă, pe robul lui Dumnezeu nime nu-l dă afară, şi acum abia aşteaptă [35] Popa Man 35 i l' să isprăvească odată cu colindatuI prin fume, să meargă la vlădica, să-şi dea seama de banii ce i-a adunat. Bădicul Ioniţă şi cele două femei ascul­ Iară uimiţi de istoriile străinului. In vremea cît el povestea, cu ochii duşi departe, fe­ meile priveau pe furiş la el, şi iar le veni un gînd: călătoriile acestui om au trebuit �ă ţină ani de zile, iar el, după dtîl văd ele, trebue să fie tînăr de tot, abia să 21bB. douăzeci şi şease de ani. Cum poate ti un popă sfinţit aşa de tînăr? Slujba Invierii în anul acela a fost mi­ nunata. Se strînsese satul întreg, de nici nu incăpură toţi oamenii în biserică. La uşi, pe la ferestruiceJe de-o şchioapă, se ingrămădeau creştinii, trăgînd cu urechea la cîntecele slujbei sfinte. Dar mai ales cind popa Man incepu să spună o invă­ ţatură pentru ziua aceia mare, grămăgioa­ rele de oameni de pe la fereşti, dela uşi, se înghesuiră şi mai tare, .ca Într'un teasc. lnlăuntru, creştinii ascultau cu răsuflarea oprită, c'o neobişnuită căldură la inimi. Vorbia părintele Man de patimile multe şi grele ale Domnului, vorbia cu ochii plini de cuvioşie Invierea lui Isus din morţi o pomeni cu faţa luminată, cu ochii strălu­ citori. "Aşa-i rînduiala lumii, creştinilor, prin [36] 36 I. Agtrbiccanu luptă şi prin suferinţă, şi prtn jndelungă răbdare se cîştigă învingerea" - inch..e părin tele Man, facînd o cruce largă în sen» de binecuvântare. Teleguţenilor li se păru că cele din urm:­ cuvinte ale preotului le sunaseră lor. Şi ei au 'aşteptat şi ei au, răbdat, cu sufletele in- I durerate, lung şir, de ani pînă ce în urma, iată, le-a adus' Dumnezeu un preot de sfin­ tele sărbători. Iată, li s'au luminat si k.r sufletele, si simteau c'au înnecat ca fntr',�· prăpastie toate durerile lor. Intiia zi de Paşti Telcguţenil o Sc'-bcl­ seră în biserică Ş1 la vetrele lor. N'a to-t CÎntec, n'a fost joc în sat, ci pace de­ plină. Numai unde şi unde se zăreau dot­ .. ei copii care ciocneau, pe la portiţe, o.iă'e- resii. . bar el doua zi de Paşti, după-amiază, pdrecania Incepu şi nu mai conteni păr.ă : ,1 ti treia zi seara. ' r- La horă venise şi popa Man să privească, şi Teleguţenii îi făcură cinste,' aşezîndu-I îndată la o masă pe care lumina vinul auriu, in stele mai. La masa aceasta erau �mntaşii satului şi povesteau, cu multă căi- . clnră, şi-şi închinau de sfîntul şi marele­ , nraznic. . - 'Frumoase jocuri se obişnuesc pe aci- 2Ălie popa Man, netezăndu-şi barba groasă. [37] Popa Man Frumoase, da, m.ii ales dacă este om ':2r� să le învî. teaccă în toată legea-­ .:ise un Ramin înnalt şi uscătiv. - Dar ia sa gtlştţ, părinte, o leacă de vin, să ne {,Ici cinstea aceasta, că noi tare ne bucurăm de {'Ha - adause tot el. Ceilalti ridicară paharele, închinară, t)a� �j popa -Man, iar păhărelul i S2 ascunse. cit bău, în barba şi mustăţile mari. Ochii h\i. printre genele lungi, priveau mereu �.)fe joc. J . . "Aveţi nişte fete, aveti nişte feciori, de '�-e mai mare dragul. Dumnezeu' să vi-i trăiască". Şi pri vi apoi, cu multă cuvioşie, spre masă. Vin se bău mult in după-amiaza aceia de a treia zi de Paşti, şi Popa Man bufnea, i;ubia scurt, in răstimpuri, caşl cînd i-ar 1':2111 năduşeli. . . D':.>Ia masa unde şedea popa se ridica ..:i:1U un creştin, cînd altul, şi, chiuind (ta t�;l tlăcăoan, intra Îli joc. Dela o vreme vecinii începură, cu gura pe jumătate, să-I i,',demne şi pe· părintele la joc. Dar popa Mar» nu semişca, numai orhii :,li cercetau din cînd in cînd multimea. Deodată fata bădicului loniţă, Flruţa, şt c.: mama ei se iviră În mulţime. Popa Man se ridică acum şi zise ve­ .rini1âr: [38] 38 I. Agîrbiceanu "Acum trebue, vrînd-nevrînd, să tropăi un joc. Trebue să-mi joc gazdele". Jucă întiiu cu nevasta lui Ioniţă, o în­ vîrti de câteva ori, şi apoi luă de mînă -pe fată, pe Firuţa. Acum se porni un joc alintat întăiu, legărrător, apoi din ce în ce mai repede, mai viforos, mai cu patirnă.. Fata se 'nvîrtea ca un prisnel pe subt mîna părintelui, apoi la olaltă cu el, se învîrteau ca un virtej. Cu haina lungă fluturind în vînt, cu barba răscolită, popii Man nu-i şedea bine jocul. Dar faţa lui căpătă deo­ dată trăsături aspre, vînjoase, tari: şi ochii lui ardeau nepotoliti. Nici-o urmă de cu­ vioşie nu mai rămase într'lnşii. Părea mai mult un om intunecat din pădure, un hot �din codru, cari nici' aici între oameni nu-şi poate domoli firea sălbatică. Bărbaţii priviau cu mirare la jocul pă­ rintelui, femeile tinere căutau Ia el înlern­ nite. Popa-i voinic odată, şi se vede din: jocul lui că-i sînge tînăr .. Când veni la masă, supse dup' olaltă trei păhare de vin, şi abia putu zice, aşe· zîndu-se : .N'am jucat demult, şi nici nu prea joc. Dar acum odată mi-am făcut de cap. Mie, sa vă spun, îmi plac tare Teleguţenii. Buns. oameni". Apoi îşi trase batista lungă din .buzunar, şi începu să-şi sbicească faţa. Dar [39] Popa Man tot mereu zvîcniri de căldură, de singe. îi îngreuiau obrajii, şi 'abia tirziu putu să se ră cerească. \ Aici la joc era satul întreg. Şi dupăce se răcori şi vinul se urcase tot mai tare la cap, Telegutenii începură să vorbească -de popa lor: - Cîntă frumos şi dulce în biserică. - Face slujba ca un arhanghel. - E voinic ostaş al lui Hristos. - E cuvios ca 'un călugăr. - Cînd vrea, ştie şi petrece. - �şa un popa să avem noi! - Asta să ne fie nouă popă. In chipul acesta şi cu alte multe laude vorbiau oamenii despre parintele Man. Şi, într'un tîrziu, iată numai pe Ierotei dia cui că se scoală dela masa unde era şi popa, şi începe a se purta dela mese la mese. Se apleacă, vorbeşte în taină cu oamenii, trece apoi mai departe. Şi când a fost gata cu colindatul şi se aşeză diacul I iarăşi Ia locul lui, toată mulţimea Telegu­ ţcnilor se adună în jurul mesei, unde era popa Man. Atunci se ridică diacul şi zise; "Ştii, părinte Man, dece vine tot satul aici lîngă d-ta � Să-ţi spun dece. Noi de mulţi ani, cum ştii, n'avem popă în sat. Pe noi ne-o blăstămat, se vede, pînă�­ cum Dumnezeu. Deaceia noi am scăpa ce '1'. [40] blaztăm şi am fi cei mai norocoşi oameni, dacii Sfinţia ta ai rămînea preot la noi în sat. Iata, întreabă oamenii". , ! Dar n'avu la ce să-i întrebe. căci' dilit nieoturile tuturor izbucni acelasi stricat: . .r», să rărnîe părintele Mal; la ii�i îa sat pînă la 1110 ilrtc" . O undă de lumina adie peste fat3 părin­ telui. Se ridică şi, cu mina în barbă, nete­ zind-o, zise: .. Creştinilor, mie-mi place satul Teleguţs. Imi plac şi oamenii din el. Dar eu I1U'S stăpîn pe cărările mele. Mie-mi porunceşte vlădica. Eu am altă slujbă acum. Şi chiar de ma vor scăoa de ea, eu am un sat de­ parte undeva. tare departe, unde am păs­ torit doi ani de zile, unde voi fi avînd si (:u gospodăria mea. ' "Dar, drept sti vă spun, tare sint obe­ sit de colindatul meu prin lume, şi tarc aşi dori s�!. mă pot odihni odată.-- 01;;s:.:1 i se înrnue şi mai tare, ochii lui se în­ duioşară. -- Aşa, o jurnătat' de an, un :111 chiar, bucuros aşi rămînea, de-mi va în­ gădui vlădicar Bucuros rn-aşi odihni- căci pînă Ia mine acasă e drum indelungat ... -- Sti rămii atunci ş'atita, părinte, De­ aici încolo vom vedea noi. ce va mai fi-:; ziseră sătenl.. - El bine, b:ţiJor. Hm ! s�l C'.?fC. Pres- l , I I l' 1., [41] Popa Mao 41 tul. trebue să se facă tuturor rob, aşa spu­ ne Sf. Pavel. Am sit întreb,· am să cer în­ �ăduialii dela vlădicie, şi de se va putea, rămîn. Plec rhiar mîine dimineata la vlădicie. Un "ura" răsunător' izbucni acum din piepturile Teleguţenilor, şi apoi nenumărate chiote de bucurie. Abia acum se apucară Tcleguţenii de vin, abia acum se incepu pC:trecania. . . Popa Man îi şopti ceva la ureche bădi­ r.ilui Ioniţă, se sculară amîndoi, şi popa 'si ltl�l sara bună dela vecini. > "Aşa, de-aici Încolo nu mai e bine să �le popa de faţă, că vinul. face prostii de smlteon. Şi trebue să mă odihnesc. Dru­ .fflul ce-l voi face e destul de lung, şi ştie Dumnezeu ce poate să mă mai întîmpine �: cale. Dar să nădăjduim că toate vor fi hme" . . Bădicul Ioniţă, de 'ndată ce popa Man cină, îl lăsă in casă şi se duse iarăşi la ,drecere. Popa Mari se întinse in aştemut,- îi fă­ (ta bine răcoarea patului, - şi zimbi mul­ ��lmit. De-ar putea numai să-şi scoată îngtl­ J'iuială dela vlădica, ar şti el ce să faci'! Îti T eleguţa, se gîndia cu acelaşi zîmbet pe f<.Jţ1. Dimineaţa, popa Man bău trei păhărele te rachiu, îmbucă din bucatele ce i le puse [42] 42 J. Agirbiceanu r nevasta lui Ioniţă pe masa, şi se pregăti de plecare. Fata bădicului Ionită veni în casă C/J merindea de drnm pentru preot, şi i-o puse pe masă. - Ai să zăboveşti mult, părinte, pe un­ de te duci?- cuteză ca să-I Întrebe. - Ştie Dumnezeu, fetiţo. Poate o săp­ tămînă, poate o lună, se poate �i mai mult. . Dar să-mi spui: Ai jucat mult asară ? - Am jucat, da-răspunse fata, plecîndu­ şi peste. ochi genele urnbroase. . - Joci frumos - zise popa, privind-o ţintă. Firuţa nu mai răspunse de data asta ni­ mic, ci se furişă pe uşă afară. Veni acum bădicul Ioniţă şi cu nevasta. să-i dorească drum bun şi întoarcere noro­ coasă . .. Eu am să am mult de mers, şi o să intirnpin multe împotriviri. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, tot o să mă întorc popă în Teleguţa. O-voastra să nu vă faceţi gîn­ duri rele, să nu vă pierdeţi nădejdea, cînd veti vedea că poate o să întîrzii mult. Eu sînt robul lui Dumnezeu, şi cine ştie ce porunci voi mai primi. Dar simt eu că am să mă întorc". Bădicul Ioniţă ii strînse mîna, femeia' i o sărută ca la o fată bisericească, iar a� " I I ]' I I II I I � [43] Popa Man 4" 'i . fară în curte, fata abia cuteză să se apro- pie de părintele. Veni în urmă şi eâ să capete blagoslovirea popii Mall, dar el n'o lăsă să-i sărute mâna. In urările de bine ale celor trei, popa Man eşi în drum, şi porni cu graba, cu paşii largi, legănîndu- se, pe drumul pîclos. Indată dispăru la o cotitură, şi nu dupa mult se vedea urcînd voiniceşte dealul dela marginea satului. -- Aprig părintele de picior, zise nevasta. - Nu-i de mirare, e om tînăr, e aproape fecior. De mirare ca i-a crescut aşa un bărboiu. - Dar, iată-l că nu merge pe drum .. Iată-l, c'a luat-o pe-o cărare la stînga­ adause fata. Se mirară toti trei; spre satul vecin, În­ tr' ade văr, pe-aici era dru mul cel mai scurt. Dar de unde ştie străinul acesta drumul cel mai scurt intre sate? Săptămîna luminată trecu în grabă per;­ iru Teleguţenl. In săptămîna aceasta nu-l aşteptară pe popa Man să se întoarcă. Ştiau ei ca un drum aşa lung nu se, poate face' aşa de iute. Dar cînd trecu ş'a doua şi a treia săptămînă, şi nici urmă de popa Man prin Teleguţa, creştinii începură a se ne­ linişti. Cind unii, cînd altii, mergeau la bădicul Ioniţă să întrebe de sfinţia sa, dar [44] 1 Agtrblceaau nici bădicul Ioniţă nu ştia mai mult. A plect in dimineaţa aceia, şi de-atunci n'a mai auzit nimic de el. Dar la toţi care in­ trebau, bădicul Ioniţă re �pttnea cuvintele popii: . "Are să aibă mult de mers, are să ÎW·· timpine multe împotriviri, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, tot se va întoarce popă în . Teleguţa'. . Gura satului, în neliniştea aceasta, în- cepu să- umble şi. nime nu o mai putea .onri. J � "S'a sfiit, săracul, să ne spună in faţ8 că nu ne poate fi popă, şi deaceia a şters-a aşa în grabă dela noi Q - ziceau unii. "E păcat să vorbeşti rău de popi, �r 15<1 nu fie oare popă numai cu barba şi Qll haina ? Cînd juca în hora, mie mi s'a pă­ rut că numai de popă .nu-i bun+-> spunea un bătrîn, care vecuise o viaţa intreaii!�l -f11 popa Ion, cel de demult. Dar vecinii ii închiseră indată gura. Aş::.! ceva să nu mai cuteze să spuna! Să n'a­ jungă la urechile popii M,m zvonul acesta, -c'atunci s'a isprăvit cu nopia lui în Teleguşa. Femeile satului se Întrebau că unde-i va fi preuteasa, Are el preuteasă, ori e vr'sn călugăr dela mănăsliri ? Străinii începu ră să batjocorească pe Te­ deguteni şi mai tare ca inainte: [45] � .. Popa Man 4.-' 1 ' \ "MăL voi' trebuie să vă încuia]! popa în biserică, ori sa-I legaţi de clopotniţă, d3Ci voiţi să aveti popă în sat". "rug PP1)ii de Teleguta ca dracul de tămîe." Şl cue alte batjocuri veneau pe capul bieţilor oa­ meni. Ei răbdau tot mai greu vorbele. a­ cestea, pentrucă ei înşişi Începură săcrea­ \'i;.;,- adînc În ei, -'că popa 1\1.3n numai ş'a bătut joc de dînşii, cind le-a spus eli va veni popă la ei în sat. , Oamenii într'a patra 'şi-a cincea săptă­ siînă îl cercetau des pe diacul- Ierotei, şi tot mai mulţi il sfătuiau să plece în urma "popii, să meargă pînă la vlădicie, să vadă ee-i de nu mai vine. Dar diacul nu cuteza sa înceapă un '-1rum aşa de lung şi de necunoscut. "Dac'a fi dela Dumnezeu, are sa vină el innapoi, dacă nu, în zadar ne am mai osteni" -zi­ cea diacul, I Satul se împărţi în două tabere: unii �ai credeau în Întoarcerea popii, ceilalti începură să se gîndească iar la blăstămul ee apasă peste Teleguta, de 'a fi sat Iără popă. Şi aceştia auziau iar fluerătur! amar­ �ice prin hornuri, boncăeli şi miorlaiturr pri n pivniţi, şi 111 ngi cu curigături prin po­ �urile caselor, De vorbele lor, de poveştile lor, se molipsiră şi cei ce nădăjduiau [46] 46 1. Agîrblceanu în popă, şi, în apropierea Rusaliilor, toţi Telcguţenii aşteptau cu groază nopţile. Dar, în ziua de Rusalii, cine intră în bi­ serică pe la mijlocul utreniei şi apucă de­ adreptul spre altar? Oamenii numai cât nu'şi făcură cruce: era popa' Man. Cum venise? Cînd sosise? Nu ştia nime, nici dia cui, nici bădicul Ionită, nici nime. Popa Man opri Îndată utrenia, eşi prin uşa de a stânga a altarului, şi zise: "Vă aduc bucurie, creştini d-voa-tră. Sfin­ ţia sa vlădica mi-a îngăduit să rămîn popă în Teleguţa un an de zile. Dar am avut lung drum, şi mi s'a împotrivit mult vlă­ dica pînă să mă lase. Deaceia am stat atîta. Nici nu credeam să ajung pe azi în sat la - d-voastră. Dar acum Îmi pare bine c'arn ajuns, şi iată aici o să vă arăt scri­ soarea dela vlădicie ". Işi vîrî mîna într'un buzunar şi scoase o hirtie groasă, păturită. O despături şi ceti aceste cîteva vorbe: "In numele Ta­ tălui ş'a Fiului ş'a Duhului sfint. Ia vlă­ dica Ioachim îl pun pe popa Man să păs­ torească în sat în Teleguta. Oamenii săi dee casă şi pămînt să poată trăi, iar el să le împlinească toate slujbele preoţeşti". Subt scrisoare popa Man le arăta o pecete mare, roşie, pecetea vlădicească. Bucuria Teleguţenilor era mare. In tinda [47] Popa Man bisericii, babele plîngeau cu sughiţuri, băr­ baţii şi femeile îşi înnecau suspinele de uşurare, iar diacul lerotei greşi foaia din mineiu, de unde avea să cînte, încît abia părintele Man i-o putu afla. Aşa dar s'a isprăvit cu teama de duhu­ rile necurate, s'a ciontat cu batjocuriIf stră­ inilor, s'a luat blăstamul lui Dumnr��u de pe Teleguta, Porunca şi rînduiala vlădicăi rasuna la ei în biserică, pecetia cu ceara deja vlădicie o văzură cu toţii. De-acum numai sănătate să dee Dumnezeu că no­ rocul a venit. Două săptămîni Încheiate a mai stat popa Man în gazdă la bădicul Ionită, pînă ce oamenii au reparat o casă care pe vre­ muri slujise de primărie. Popa Man îşi PUSi! haina cea lungă, şi acum părea cu mult mai tînăr, şi era mai aspru în mişcări. In cele două să ptărnlni cât a mai stat la bădicul Ioniţă, le spuse încă multe istorii din viaţa lui, iar pe Fi­ ruţa o privea cu duioşie, şi din cînd în cînd ii mîngîia părul de mătasă, şi ii strîngea uşurel mînuţa dulce. Părinţii fetii se simţeau fericiţi şi lăudau bunătatea de inimă a popii Man faţă de fata lor, Firu­ ia. Iar fata, la mîngîerile lui, simţea o negură căldută cum îi învălue inima, cum i se pune pe ochi. [48] 1. AgirhiceallU De multeori sara, prin curte, popa u enrea pe Firuţa. cum venea cu ulciot il!: ti� apă dela izvor, ori c'un braţ de lemne şi-i zic'ea: - Harnică fetiţa noastră. Acum ştiu că nu va trece mult şi te vei mărita. Fata smîncea din cap. - Ba încă' n'am să mă mărit. '- Şi dece nu? - întreba popa, prin­ zînd-o uşor de mîna. - Mai este vremc=- şoptea Firnţa, c'un tremur uşor în glas. , - Ce-ai' zice să-ti vină norocul aşa de .dată ? '. - Cum să-mi vină norocul? - întreb-i i3ta, ridicîndu-şi privirile. . - Hrn !-'-- făcea popa. Aşa un tînăr, şi frumos, şi bogat, de care să-ţi placă. Aici fata îşi trăgea repede mîna, şi în­ fiorată se strecura în casă. Se' gîndea mult noaptea, simţind mereu privirile aprinse '.11e lui Man: prea multe vrea sa ştie pă­ rintele. Când s'a mutat popa cu locuinţa in ca­ sele parohiale, fata bădicului Ioniţă nu WIincă nimic toată ziua. Se purta palidă şi obosită prin casă, prin curte. . - Ce ai tu, Iată ? - o între bă mă-sa. -, Nimic, ce s�i am ?- răspundea, furi- şindu şi "privirile. Dar în noaptea aceia , ! li � . [49] Popa Man 49 cum închidea ochii vedea pe popa, aşa tinerel, vănjos şi aspru, cu privile umezi, Popa Man, singur în casa parohială, a­ vu În sara aceia un sirnţlrnânt ciudat, Părea că vin glasuri depărtate şi-l chiamă le auzia irnbulzindu-se în fereşti, părea că vede feţe cunoscute, şi deodată, În Iiniş­ tea şi singurătatea din casă, il copleşi spai­ ma. O femee, înnaltă, sveltă, cu un copil în braţe, i se' arătă la' fereastră, şi erau palizi, ca doi morţi. "Hei, asta ar fi preu­ te asa Ilenuţa" -îşi zise el, şi simţi ca nişte drojdii amare, greţoase, cum cercau să-i pătrundă în inimă. Dar desgustul ce-l simţi popa Man, 'fa­ ţă de sine însuşi .şi de viaţa sa, a fost numai efe câteva clipe. Ii veni' în minte, În curând, fata bădicului Ionită, şi chipul preutesei începu să i se şteargă din suflet. Alte' gânduri bat pe el acum, nu să se gândească la preuteasă. Dar chipul ce se ştergea, invia din nou mai limpede. mai trist. Se iviră zorile când se trezi părintele .Man. Dormi adânc şi mult, şi. când se ceşteptă, soarele străjuia ia auuaza cea bună. , .Bunv--etse părintele 'cu g!U3 :.1.1C, pu vind în odaia goală. "Vrednic.i oameni 1. Agîrbiceauu. - Popâ Man. 4 [50] 50 I. Agîrbiceanu Teleguţenii aceştia". �i, �ecă�d se îr:tbra­ ca, se gândea mulţămlt, zambmd, Ia msu­ fleţirea Teleguţenilor. Ii vede şi acum in biserică, la liturghie, cum ascultă de smeriţi, cu capetele plecate, într' o linişte desăvârşită. Cu astfel de creştini poţi face' mari isprăvi - gândea părintele - numai să-i ştii povăţui, numai să ţină mereu la tine. Şi el se simţea destoinic să-i poate purta pe cărările voite şi alese-de dănsul, .şi se gândea cu mulţămire Ia ce va ajunge el odată aici in Teleguţa. III Teleguţenll i-au făcut samă părinte lui Man de zece jugăre de moşie, drept ecle­ zie, se legară să i-o are, să i-o samene, s' o muncească dânşii. "Să n'ai grijă, părinte-ii ziseră bătrân ii bisericii. Când vei avea lipsă, când vei chema claca, tot satul va fi în curtea Sfinţiei tale. Dacă Dumnezeu a fost mi­ lostiv cu noi, după atâta aşteptare, vrem şi noi să facem un bine. Numai d-ta să fii sănătos şi să nu ne părăseşti. Că de ne va ţinea Dumnezeu, o să tot mărim din an în an ec1ezia, şi n'are să fie rău". Popa Man, în cele dintăi zile, cutrieră tot hotarul Teleguţei. Caşicând ar fi fost [51] Popa Man 51 trimes în vr'o cormsie, aşa cerceta întinde­ nle, bunătatea pământului. Şi cum îşi pur­ -ta trupul mare legănăndu-se, părea că mă­ .sură ogoarele şi lunciIe. In răstirnpuri se opria pe vr'o colină, îşi punea mâna stra­ .şină la ochi, şi. privea cu multă băgare de samă. Când isprăvi cu cercetarea aceasta, îşi zise mulţămit: .Telegutenli sânt oameni .cinstiţi. Mi-au dat eclezia unde-i părnân­ tul mai bun tr. Dar acasă simţi totuşi o ne­ mulţămire : e prea mică ec1ezia. In vara aceasta însă nu prea avu de lucru cu moşia. Oamenii i-au dat-o sămă­ nată gata, grâul inspicase, cucuruzul era prăşit a doua oară. Şi nici nu ar fi avat vreme. Oamenii, lipsiţi atâta vreme de mângăerlle bisericii, începură să-I grămă- deasca pe părintele Man, cu tot felul de slujbe. Si mai întâiu trebuiau sfinţite casele, +rebuiau făcute sfeştanii, să se cureţe oda­ -tă satul de puterea duhurilor necurate. In fiecare dimineaţă plecă părintele Man cu dia eul Ierotei prin sat. Trebuiră 'să statornicească o regulă. In fiecare Du­ minică vestia părintele, în biserică, Ia ca­ re creştini va face sîeştania în săptărnâna viitoare. Incepura de la fruntaşii satului. Şi mai [52] 52 I. Agîrbiceanu r '1 I întâiu, ca faţă bisericească, chiar diacul Ic-­ rotei se învrednid de cinste. Aici însuşi părintele Mari cânt� t�'oparul "Und� U�1- brează darul tău .Mihaile arhanghele . Dt3- eul făcu cinste cu rachiu de prune şi cu pres­ cură, şi de bucurie se cam oţeli bătrânul, "Acum eu am făcut sfeştanie=-zise el­ dar drept să'ti spun, părinte, eu nu prea cred în puterea duhurilor necurate. Du­ huri necurate ştiu că sânt, cât nisip în mare, dar de un om al bisericii nu cred că se pot lega". Popa zârnbi şi-i plăcu că-I vede pa diac cam înfierbântat. "Dracul se poate lega şi de-o faţă bi­ sericească-zise părintele Man. El nu ale­ ge. Atârnă totul dela voinţa lui Dumnezeu: unde-i îngădue Dumnezeu, necuratul îşi vără coada". Şi popa îi spuse întâmpla­ rea unui călugăr. Cum l-a stăpânit ne­ curatul, cum l'a chinuit, până ce n ur­ mă l'a innecat într'o apă. - Hehei-făcu diacul- d'apoi nu i-au cetit blăstărnele marelui Vasile? - li!:! i le-au cetit.. si se ruzau în cor " .... .' �--' 4 e 1 lti ·q:;p�·ri.sl"" =u tot în biserică. iar L� -:,iCJ era pllnă de turn ce tărnăe. Zădar- 1; � .a+. . ".:':": S� "'� SI!st!i zbiera, mieuna, ..... tdrrlga. aC,.H� III nujtocul S1I.1JoelOr, din fratele îndrăcit. Nu, diece, cu lucrurile a- I 1: . I . Ii [53] Popa Mari cestea să nu" glumim, ci Să-I rugăm pe Dumnezeu să ne ferească. Diacul însă nu se înfrică. Mai bău un păhărel şi zise: "Mie nu mi-e frică. Eu ştiu o rugăciune. O rugăciune aşa de gro­ zavă, încât dac' o zid, şi să spunem că ne­ .curatul e într'o piatră, - piatra aceia se - sfarmă şi se face fărârne". , Popa zâmbi şi zise: "Atunci e bine, diece, .atunci d-ta eşti om fericit. Dar să grăbim că-i târziu". Dela dia cuI au luat apoi pe rând casele fruntaşilor din sat. Creştinii aşteptau ziua sfeştaniei ca pe-o sărbătoare. Casele erau văruite proaspăt, pe jos era lipit şi presu­ rat nisip, icoanele curate, Iăzile cu vest­ minte deschise, ca să ajungă şi acolo stropi din apa sfinţită. Şi după slujbă, la toată clisa îi aştepta mâncarea şi băutura. Popa trebuia să le binecuvinteze, trebuia să se odihnească puţin şi să stee de vorbă cu cei din casă. Numai într'a patra săptămână ajunsese la rând şi casa bădicului Ion+", să fie sfinţită. Aici, la masă, bădicul 10' ţă, din vorbă 'n vorbă îi zise popii Man: "In curând vom avea nuntă în sat, pă­ rinte" . Popa îşi ridică îndată capul, şi ochii lui­ .căutau prin casă: [54] It, I I 54 1. Agîrbiceanu - Mi se pare-zise el-că mireasa V'a" fi fetiţa d-voastră. - Aşa-i-întări bădicul Ioniţă. O mări­ tăm pe Firuţa. S'a aflat un ficior harnic, şi o mărităm, - Intr'un ceas cu noroc l=-lnchină popa .. golind păharul. Dar unde-i fetiţa? Aşi vrea s' o văd, să-i spun în faţă că eu am avut dreptate. Eu i-arn zis de multeori că se va mărita în curând, şi ea n'a voit să creadă. - Trebue să aibă ceva fata-zise acum femeia lui Ionrţă=-bucuroasă de vorba pă­ rintelui. Nu-i a bună cu fata asta. l-am tot spus lui Ioniţă, dar el nu vrea să vadă. - Ce să aibă- întrebă părintele Man, - Nu ştiu. Dar e prea supărată. Imi. vine ca şi când n'ar fi cu voia ei să se mărite după feciorul acela. - Ei bine-zise popa - dar e urât tâ- nărul ? - Ba de loc. - E sărac doar? - Nici asta n 'aşi putea-o spune. . - Atunci se poate să-i fi descoperit' fata vr' o patimă urâtă. - N-aşi crede - zise. femeia. Feciorul Nicodim-iaca-l ştie diacul- nu-i băutor. nu-i firetic. e om foarte bun. - Atunci n'are nimic, leliţă - tnchee- , [55] Popa Man 55 popa. Se cam codesc ele fetele, dar le place să se mărite. - Vezi, muere? - zise cu bucurie bă­ dicul Ioniţă, Nu ţi-am spus eu tot aşa? Acum, după ce ţi-a spus părintele, te vei linisti oare? .'. Mă voi linişti când voi vedea-o pe fată cu altă fire. Dar dac'o văd tot cu ochii umezi, tot mai veştedă, cum să mă liniştesc? Eu ştiu că nu de florile mărului e aşa. Poate să aibă fata mai din nainte o altă dragoste. - Asta se poate - zise popa deodată. La asta nu m'am gândit, dar se poate. Pe sufletul omului cine-i stăpân şi cine-I poate cunoaşte deplin? Singur unul Dum­ nezeu. - Şi eu cred că chiar asta trebue să fie. Altfel, mi-ar spune când aşi întreba-o: tu, fată, ce-I cu tine? Dar nu-mi spune nimic. Noaptea însă nu mai doarme -' zise femeia. In sufletul Popii Man se coborî un val de bucurie. Incepu să bee deodată vărtos, încep u să vorbească de o mulţime de lu­ cruri şi cerca să-i facă veseli şi pe bădicul Ioniţă şi pe nevasta sa. Erau la a jreia sticlă de vin şi popa Man începu să cînte un câ ntec din tinereţă, un cântec de dra­ goste : [56] 1 'i.' I 56 J l' .1 ,ii r: '1 i: 1. Agîrbiceanu Trandafir mândru, ratat, Ş'asară te-am aşteptat, Când văzui că nu mai vii, Pus'arn dorul căpătâi, Cu dragostea mă 'nvălii... Doamne, rău mă hodinii, , t i I t I Glasul lui dulce, moale, umplea casa, ca 0 aromă. Diacul, ameţit puţin de vin, I făcea să s'audă in casă ca un sbor de bondar, cum secunda pe popă. "Ciu, hai, hai" - chiui popa, plesnind din degete când isprăvi cintecul, şi bău cu sete păharul de vin .. "Aşa trebue să fie la sleştanie, diece, voe bună. Da, drept să spun, nicăiri nu m'am simţit bine ca'n casa bădicului Ioniţă, Vrednic OţTI şi el şi nevasta, Dumnezeu Să-i ţină. Şi iar bău popa. După ce'şi şterse mustăţile, adause: "Apoi fata? Fata d-lor e o comoară la casă! Să dee cerul la toţi oamenii fete de-acestea. Un păhar, dragii mei, in sănătatea Firuţii". Vorbele acestea îrnprăştiară gândurile femeii şi ale bărbatului, goliră. şi ei păhă­ relele şi se începu îndată o adevărată pe­ trecanie. Nevasta aducea mereu vin din pivniţă, bădicul Ionită punea în păhare, iar popa Man cânta căntece lumeşti, cu ochii aprinşi de căldura ce-l cuprindea tot mai tarc. [57] r 1, " \ Popa Man - Ceva numai nu-mi place=-zise popa. La prânzul ce se dă după sleştanie trebue să fie toti ai casei de faţă. Şi 'pe Ftruta n'am văzut-o de cât numai cât a [inut sluj ba. N'are să vină şi ea la un pă �l;1rel de vin? ' , - Aşa-i, muere, trebue să vie şi Fir.rt.i. - Nu vrea, omul lui Dumnezeu. Crin­ deşti că n'am chemat-o? Popa Man începu să râdă tare': "Staţi numai. O să merg s'o aduc eu. Ştiu cu că are să m'asculte". ' Părinţii cu diacul Ierotei bătură în palme, -iar popa eşi s'aducă pe Firuţa. Pata când îl simţi, se strecură în curie. Popa Man încă n'o văzuse aşa frumoasă. Veselia din casă ti trecu deodată şi abia cuteză să se apropie de dănsa. � - Fetiţo - zise el- o să vii şi tu să ciocnim un păhar de vin. Te-aşteaptă toti in lasă. � Fata nu-i răspunsei iar el nu cuteza s'o mângâe ca altădată, nici s'o prindă uşurel de mână. - Să vii, fetiţo, ai să ne Iaci buci-r!e. Fata intră fără nici-o vorbă in casă. Dia­ eul şi bădicul Ioniţă bătură in palme, iar femeia privea mlrata la fata ei. Se urnplură în grabă toate paharele şi bău şi Firuţa, Inehinând la toţi. Dar popa [58] 58 I. Agîrbiceanu nu'şi mai putea face voe bună, mai stătu puţin, apoi îşi luă patrafirul şi molitvelni­ eul şi, mulţămind gazdelor, eşi cu diacul­ lerotei. Pe furiş, fata îi aruncă o privire dureroasă, înlăcrămată, iar când Man îi strânse uşor mîna de plecare, se zgudui şi abia 'şi putu opri plânsul. - Are frumoasă fată Ioniţă acesta - zi­ se diacul, după ce apucară în drum. Dar nici Nicodim 'nu-i de aruncat. După cât aud, peste vr'o trei săptămâni are să fie nunta. . - Vom vedea- zise popa-întâiu tre­ bue făcute vestirile la biserică. Intăiu tre­ bue făcută logodna. - Toate s'ar face - adăugă diacul. 10- niţă acesta dacă'şi pune odată ceva în cap. apoi nu se lasă până nu isprăveşte. El e­ em cu capul a mână - şopti dia eul mai incet. Nu ştiu de-ai auzit dota ceva, dar" loniţă până era mai tânăr, hm! cum să-ţi spun, n'a umblat chiar" pe cărările cele drep�. . . - Păcatele tinereţelor nu se socotesc omului, dacă se pocăeşte-zise popa. - Aşa-i părinte, da mi se pare că Ioniţă nu s'a prea pocăit. Ai băut dota rachiu la' dânsul? Ei, vezi, rachiu de-acela nu se capătă în şapte sate. Şi spun unii oameni. cu gura pe jumătate, că Ioniţă ar ferbe [59] ',, \ \ I I ------- Popa Man vin ars. Nime nu i-a văzut căl dările, nime nu l-a oblicit cu ceva. Dar este vreme când loniţă lipseşte şi două săptămâni de-acasă" şi nime nu ştie unde. Popa Man nu-i răspunse. La cuvintele diacului se gândia la colindările lui prin lume, la viaţa lui rătăcitoare. Popa Man făcuse, în scurtă vreme, toate slujbele preoţeşti aici în sat. Teleguţenli erau bucuroşi că au un popă aşa de pri­ ceput la toate. Ce prohoduri minunate fa­ ce, ce ertăciuni ştie lua la morţi, cum slu-­ jeşte de cuvios la botezuri şi cununii! Dar de când a făcut sfeştania la bădicul Ioniţă, pe popa Man nu l-a mai văzut ni­ me râzând. Indeplinea slujbele btsericii. îşi vedea de sămănături, dar la vr-o pe­ trecanie n'a mai mers; de-a mai făcut vr-o sfeştanie, băutura n'a mai gustat-o. Prin sufletul lui, până acuma, patimile trecută cu aripi repezi de vifor, una după alta. Simţise că nu-i patimă în lume, care' să nu se poată face stăpână pe inima sa.. Dar patima care începu acum să-I stă­ pănească nu se apropia ca un vifor, ci i se strecura în suflet domol, încet, adânc, dureroasă. El ştie pentru ce ş'a ales de gazdă, când;' a venit în Teleguţa, chiar pe bădicul 10- niţă. Decând i-a zărit fata, în închipuirea. [60] 60 1. Agîrbiccanu lui care se aprindea grabnic, a văzut o întreagă istorie, -a lui şi' a Firuţil. Intr' o clipă s'a hotărît, într'o clipă' a văzut că fără fata aceia viaţa lui e goală şi pustie. Şi cele dintăi vorbe bune; cele dintăi adieri de bunăvoinţă faţă de Firuţa, el le-a făcut dus de hotărărea ce şi-a luat-o. Cre­ dea că 'n grabă i se va răscoli toată fiinţa, că nu va trece mult şi Firuţa va fj a lui. Iar acum, când nu se mai îndoia că fa­ ta ţine ladânsul, îl 'copleşi un simţământ adânc de milă faţă de Firuţa. Prin sufle­ tul lui se revărsa un val arnărâu, de durere necunoscută, cate-i era aşa de neplăcută. In sfârşit el n'are să-i strice norocul. El va sfătui-o, ca pe un copil, să asculte' de părinţi, să se mărite după Nicodim, "că-i bun şi frumos fecior. Ea nici nu poate să creadă, din nici-un semn, că popa Man . ar iubi-o. - In urmă el nu strică nimic. Oricine ştie că un popă nu se poate în­ sura a doua oară ; va şti şi Firuţa. Cât cerca popa Man să se desvinovă­ ţească în chipul acesta, nu putea 'indeajuns. Un glas din lăuntru îl întreba mereu: Dar n'ai ştiut tu cum se leagă femeile de tine? Nu ştii cum a fost la mănăstire, cum la . tine în sat? Dece i-ai spus vorbe frumoase Ietei. Dece ai strâns-o uşurel de mână? [61] r Popa Man (il Glasul conştilnlli îl nelinişti: părea c' o fiinţă nouă, străină, s'a trezit într'însul. L-au tulburat mult gândurile acestea pe popa Man, dar în urmă tot i se părea c' a Învins firea lui cea adevărată ; "Ducă-se dracului! Ce am eu cu ea! Ce am eu cu lumea? Eu m'am pus popă în Teleguţa, stau cât îmi place şi plec mai departe". Cunună liniştit pe Firuţa, dar îndată du­ pă cununie, ca un turbat, s'a apucat de' munca ecleziei. , . Caşicând de mic copil ar fi fost tot la coarnele plugului, aşa dragoste îl cuprinse faţă de pământ. Ziua întreagă era pe câmp, pe tarine, pe ogoare. Poruncia, muncia în rând cu clăcaşii, asuda În arşita verii. Barba i se încâldse=- cine ştie decând nepieptă­ nată=-faţa i se pârli de ferbinţala verii, o­ chii lui se mai lntunecară. Telegutenii stăteau cu rnânile în şoldurl şi ziceau: "S'a sufulcat popa nostru, măi oameni buni. Deacum nu mai trece mult ş'o să-I vedem putred de bogat: Slujbele biseri­ ceşti le facea el caşl păn' acum cu dcose­ hi' �- r'�: 1" f' � şase ani, cînd a cununat pe Firuţa, că tot e stins într'însul, că inima lui n' o mai cere, şi iată in sara aceia, când a întâlnit-o în vie, a simţit că o iubeşte tot aşa de bre ca'n clipa cea dlntăiu.: când a văzut-o în uşa bisericii. Mai mult încă ! Cu cât segândeşte mai; departe, popa Man vede că toată alergarea asta nebună, după pământ în cei şase ani a fost numai ca să-şi uite, ca să înmormânteze în sufle­ tul lui această dragoste. Şi trebue, să-i fie mare iubirea, când el, ca să nu-şi aducă, [69] Popa Man . aminte de ea, a trebuit ca ziua, noaptea, să muncească, să alerge, să se slădească 'cu slugile, să înjure. Dacă ar fi uitat-o, cum gândea la început, atunci pentru ce a ocolit-o şase ani în capăt, pentru ce n'a 'vorbit o vorbă cu dansa? Şi nu-i creştin in sat în casa căruia să nu fi intrat mai de multe ori pe an: Dar la Firuţa acasă. ori Ia părinţii ei, ş'a mai pus el piciorul .aiară de ajunul Bobotezei, când umbla cu .crucea ? Ah! acum simte el bine, i-a fost groază să-şi aducă aminte de ea. Popa ţinea, decând umbla în ruptul ca­ pului după- d-ebile moşiei, un murg înde­ sat cum îi plumbul, dar sprinten ca un 'şoim. In puterea nopţii, popa-i sălta în spinare, iar calul pornea în trap uşor, cu urechile ciulite. Teleguţenri nu-l luau în, sarnă. Ştiau c'atâta patimă i-a mai rămas: sit-şi inspecteze noaptea sămănăturile. Când vr'un Rornîn, rătăcit pe câmp, zărea ne­ greata aproape de el, zicea tare: "Bună sara, părinte". Dar popa, caşi mai înnainte, nu răspundea noaptea nimănui, ci piere a repede, înghiţit de întuneric. Firuta era văduvă acum. Bărbatul ei, care' fusese multă vreme bolnăvicios, închise ochii pe vecie. N'avea cine s'o spioneze. Părinţii o chernară la dănşii. dar Firuţa nu • .se învoi. Ea trebuia să-şi vadă de averea ei [70] .. I. Agtrbiceanu Şi Man, după ce cutriera câmpul în lung şi lat, când somnul [pămăntului era mat adânc, se apropia de sat, da drumul ca­ lului şi se strecura nevăzut în casa Firuţii. Văduva lui Nicodim începu să capete rumeneală 'În fată, dar tot satul o lăuda ca pe femeia cea mai cinstită. "Se vede-ziceau Teleguţenii-c'a trait rău cu fie ertatul. Acum poate răsufla slobod şi deaceia ii merge bine". A trecut aşa vr'o jumătate de an, când într' o dimineaţă popa Man se trezeşte cu doi Români în casă. Dau ei bună dirni­ neaţă. îşi învârt pălăriile î-n mână şi nu­ ştiu cum să înceapă vorba. Dar unul îşi luă inima 'n dinti: "Am venit, părinte, să-ţi spunem o veste slabă. Pe la noi prin sat iar nu-i lucru curat. Iar au început să; umble duhuri rele". - Cum aşa? - întrebă popa. - D'apoi iată cum. Noi amândoi ve- niam dela moară, azi-noapte târziu. Ne la.­ saserărn carele acolo, că era mult măciniş, şi veniarn aşa singuri pe drum. Cind eram în dreptul casei lui Nicodim, care a mu­ rit... să nu mai vedem ce-am văzut. O' umbră lungă şi neagră se strecură pe uşa dela tindă înlăuntru. Curat umbletul şi statura lui Nicodim . - Prostii - zise popa. r lii, i l' [71] J Popa Man 71 - Ba nu's prostii, părinte, că la noi, până nu aveam popă în sat, s'au mai în­ tîmplat 'de-acestea. - Vă spun, oameni buni, că's prostii. Mortii nu se scoală din morminte, ci pu­ trezesc acolo. Numai sufletele lor trăesc, dar sufletele nu umblă pe pământ. - Acum orice-ai crede, Sfinţia ta, noi ştim' c'am văzut bine. Şi deaceea te-am ruga să faci o slujbă, să cete şti un blăstăm să. nu se încuibe iarăşi duhurile necurate la noi în sat. Popa Man n'avu ce face. Cei doi pur­ taseră vestea amarnică în tot satul şi Tele­ guţenii se neliniştită şi cerură dela popa să facă slujbă. Merse dar intâiu la Firuţa acasă cu dia cuI, sfinţi casa, se duse apoi la mormântul lui Nicodim şi ceti deslega­ rile de blăstăm. Creştinii se liniştiră acum, dar nu de tot. La patru-cinci săptămâni se mai afla vr'un om întârziat care să vadă umbra popii, cănd se strecura în casă la Firuţa. Si iarăsi dau alarma. � Dar 'popa' Man altă slujbă nu mai voi să facă. "Se vede că n'am putere asupra duhului- zicea popa, zâmbind-şi în zădar aşi mai cerca". Şi de-atunci, noaptea, ni­ meni nu mai cuteza să treacă pe lângă casa Firuţii. ) [72] 1. Agîrbiccanu .Atsta-! popă păgân, aista nu crede" - ziceau oamenii mai fricosi. "Se poate să nu fie popă de Român"­ ziceau alţii. Iar Maţ] incepu să-şi petreacă viaţa fără nici o grijă acum. IV Anii puseseră smocuri întregi de fire ar­ gintii în barba groasă şi lungă a părintelui Man. In biserică, în odăjdiile sfinte, avea înfăţişarea unui patriarh venit de departe, foarte liniştit şi tare cuvios. Teleguţenii umpleau în fiecare duminică bisericuta de lemn, căci popa Man cânta tot mai frumos cu cât imbătrlnea, şi spunea cazanii care mergeau drept la inimă. Moşia nu şi-o mai lucra dînsul, O dădu, în jumătate, oamenilor. El, toamna, n'avea decât să'şi deschidă grănarele, grăunţele-i veneau, trierate gata, în saci satui, in ca­ rele Teleguţenilor. Era, de vr' o cincispre­ zece ani încoace, foarte blând părintele Mall. Teleguţenii spuneau: "Iată un om mulţămit. Iată un popă de­ treabă" . In vremea aceasta popa 'şi zidise casă· nouă, casa lui, de piatră şi cărămidă, casă largă şi luminoasă. Oamenii din Teleguţa nu mai văzuseră Încă aşa ferestre mari. A chel- r ( li '� 1 'i [73] Popa Man 73 tuit mult cu zidirea cea nouă, dar de bani nu se plângea părintele. "Ce de bucate vinde în tot anul popa nostru, rnăi oameni buni" -sp'uneau Tele- guţenii. . Şi vindea popa într'adevăr multe bucate, 'şi nirne nu ştia unde pune banii cei mulţi. 111 vedeau că trăeşte bine', trăeşte din belşug. Deşi îi Incărunţise smocuri întregi din barbă şi păr, .obrazii lui stăteau sa crape de atâta sănătate, de svâcnirea un­ delor calde ale sângelui. In ochii lui era o duioşie, o rnoliciune, căre-i împrumuta multă blăndeţă feţii lui bărboase. Oricare • Teleguţan îi era prietin.· Când intilnea pe vr'unul pe drum, îl oprea, sta cu el de vorbă şi-i da sfaturi. Ajuta chiar pe cei săraci şi multe îngropări a făcut de cinste. . Trecuse vremea ca Firuţa să se mai mă­ riie a doua oară. Bădicul Ioniţă şi nevas­ tă-sa stăruiră destul, dar n'au izbutit. "Cum să-ţi mânânci tu aşa tinereţele. 'fată hăi. E rău că s'a întâmplat aşa. Dar n'avem ce face. Morţii cu morţii şi vii cu vii. Aşa-i legea din lume. O ţâră de avere ai, harnică eşti, tânără eşti, nu mai aştepta" . Dar fata nu-i asculta. "V'am ascultat odată şi, vedeţi, n'a eşit .. [74] J. Agfrbiceanu bine. Acum lăsaţi-mă să umblu şi eu de capul meu". La biserică, la morţi, la toate serbările creştineşt] însă Firuţa era totdeauna de faţă. Când era ger de crăpau stejarii şi ouăle de corb, când era vifor ·cu lapoviţă, când era prin sat o tină de să se îngloade carulgol, Firuţa, cât ce auzea clopotul, pornia la biserică. "Bună femee văduva lui Nicodim"-­ spuneau Teleguţenii, când o vedeau cu atâta rîvnă pentru cele sfinte. .� Şi tot la şase săptămâni Firuţa ridica un parastas pentru sufIetullui Nicodim, şi irn=" părţea pomană la săraci. "Cinstită văduvă" - ziceau acum Tele­ guţenii, privind cu sfială la femeea aceasta .. care s'a schimbat atît de muit în cei zece ani de văduvie. Obrazii ei căpătată o mare frăgezime, iar în ochii ei plutea o îndu­ ioşare stăpânită, dulce. Popa Man, pe lângă obiceiul ce şi-l ţi­ nea de mai înnainte de a cutriera noaptea sămănăturile, mai luase un obicei acum. De multeori În zori, dar mai des după­ arniezile, îşi lua copoul şi puşca şi pleca după epuri. Eşea cu puşca 'n spate pe drumul prăfos, şi chipul lui voinic apă­ rea când într' o parte, când într' alta a ho­ tarului. Alteori însă, mai rar, se ducea I , I I I i [75] i I J ·l:.t i ,1; ,. Popa Man [76] r f. \ , , f r f , , ti, � l I , t ' I l i, t ' I t • r 1. Aglrbiceanu titurii, ar fi aşteptat un veac şi nu s'ar fi clintit din loc până ce nu venia Man. Ca -iată, ca nevastă şi ca văduvă i-a fulgerat . de multeori prin gând întrebarea grozavă: N- Cum te poţi iubi tu cu un popă? Nu -ştii că-i faţă Sfinţită? Nu ştii c'ai să ajungi talpa iadului P" Dar şoapta aceasta de oprelişte ii aţâţa şi mai tare simţurile. Şi după fiecare în­ tâlnire se mai adauga o verigă la lanţul ce o lega de Man. Se, întâmpla rar de tot ca la despărţire să-i dee lacrimile. Dar când se înduioşa astfel, popa Man trebuia să mai rămână, . cu primejdia de a-l apuca ziua la Finiţa. Si totdeauna între ei urmau, atunci, a­ proape aceleaşi cuvinte: - Mă tem, tare mă tem eu câteodată, . părinte, de păcat. Să vezi numai, Dumne­ .zeu n'are să ne erte. Popa Man nu era niciodată bucuros de 'scenele acestea. Cerca s'o mângâe. - N'ai grijă, fetiţo! Ce facem noi, la urma urmei? Facem rău cuiva? Asuprim noi pe cineva? Ce facem noi? Iacă ne lăsăm duşi de soarta care ne-a legat de­ olaltă, Ce crezi tu, de nu era aşa hotărît; • mă putea ţinea cineva pe mine în Tele­ . guta? Niciodată.' Că eu! păn' a nu te ,cu­ noaşte pe tine, aşa am fost ursit: să cutreer [77] . Popa Man 77 lumea. Hei, şi cât am umblat eu, cât am alergat! Numai singur unul Dumnezeu ştie .. e­ Şi 'n urmă a fost aşa să ajung în sat �i să te cunosc pe tine. Ei bine, să-ţi spun • eu ceva, un lucru mare: omul nu merge de buna lui voe. O putere mare, ascunsă, neinţăleasă îi poartă paşii. Ce m'a făcut pe mine, acolo innaintea bisericii, în ziua . când mai întăi am văzut poporul din Te­ leguţa, ce m'a făcut să-I aleg pe bădicul Ioniţă de gazdă? Nu ştiu. N'am ştiut nici atunci. Vezi bine, tu ai fost, dar dece tu, asta nu o ştiu. Şi când te-ai măritat, n'am" mai 'înţăles nici atâta, ş'arn crezut că nil rii-e dat să ni se unească drumurile vieţii.. Ne-am întâlnit în sara aceia in vie, şi ni s'au unit. Cine ne-a pus' să ne întâlnira > Am căutat noi intălnirea aceasta? Ei bine, .. să-ţi spun, tot puterea aceia neînţăleasă care m'a făcut să aleg casa voastră. Şi când nu ne-am vorbit ani de zile, cînd eu am. trăit cu un singur gănd, cu al agoniselii, ţi-aduci aminte cum ne-am înţăles îndată? Ai simţit tu atunci păcatul, te-ai gândit la păcat? Nu. Nici eu. Indeplinearn ceia ce nu sta în puterile noastre să nu facem, şi . tu vezi bine că numai de-atunci are viata noastră lnţăles. Să-ţi insemni ceva, fetiţo: puterea aceia neinţăleasă e tare cuminte. Vorbele acestea le spunea popa Man, [78] 7B 1. Agtrblceanu -privlnd în gol, destul de liniştit. Numai -clnd femeea plăngea şi mai departe, se scutura de-odată şi glasul i se schimba: - Acum e de ajuns, înţelesu-rn'ai ? Acum e o prostie să mai boceşti. Ce tot păcat şi iar păcat, ştii tu ce-i păcatul? Ştie vr'un om în lume ce-i păcatul? Iti -spun eu că nime nu ştie I Toţi vorbesc de el, dar nu ştiu ce-i. Dacă orice slăbi­ ciune o iau de păcat, atunci bieţii oameni gem cu toţii sub povara cea mai grea ce -se poate închipui. Atunci eu ar fi tre buit să cad zdrobit de nenumărate ori pănă .acurna. Şi toţi oamenii. Dar tu vezi că eu trăesc, alţii ca mine încă trăesc. Cerca s'o cuprindă uşor, s'o apropie de sine, Dar femeea, cu toate desluşirile ce i le da popa Man, răcea, înţepenea, şi ochii, îngreuiaţi de o adâncă tristeţă, priveau în pământ. Man nu putea răbda.' Se scula şi da să plece. Dar atunci femeea dintr'o săritură -era în gâtul lui, îl giugiulea, îl săruta, îi muia inima, şi el se opria. - Ţi-e drag de mine şi acum? Aşa-i Man ? Ah! cât ar fi de bine să fii numai Mall, 'să-ţi pot zice numai aşa, să nu-ţi mai zic pă­ Tinte. Vorba aceasta mi-e grozav de grea. Bine, nebuno, nu'rni mai zice nici- [79] • Popa Man ,:odată părinte, zi-mi pe nume, zi-mi atunci ''Emanoile, cum mă chiamă din botez. - Da- zicea femeea-numele acesta e tare frumos. Da, Emanoil am să-ţi zic. Şi începea să-I măngâe iarăşi. - Ştii ce-aşi mai dori, Emanoile? Să 'nu se mai lumineze niciodată. Să nu-ţi mai văd barba, să nu-ţi mai văd haina preoţească. Să te simt numai aproape, să fe ştiu al meu. ' Popa Man, la cuvintele acestea, simţea 'junghiuri reci. Demult băgase de samă că preoţia lui e un sloiu de ghiaţă, un caer -de intuneric, care de multeori învălue ini­ 'ma muerii. Ş'avea o senzaţie ciudată la gândul a­ acesta. Totdeauna se deschidea parcă o .intrebare în sufletul său, o întrebare pe care o simţea amară, dar pe care n'o pri­ -cepea, n'o vedea. Femeea însă nu-l lăsa .acurn să cadă pe gânduri. -Il înlănţuia cu ÎJraţele moi, pline, şi-l întreba: - Tare mă iubeşti tu, Emanoile? - Dece mă întrebi? -. Ai mai iubit tu vr'o dată, Emanoile? - Nu, n'am mai iubit - răspundea el 'acum. Şi cu cât răspundea mai des aşa, 'simţea tot mai mult că'ntr'adevăr dragos­ .tele lui de pănă acum n'au însemnat ni­ snlc. Foc de pae. Nici durere, nici bucu- [80] 80 I. Agirbiceanu rie nu i-au adus acelea. Chiar şi pe preu­ teasa lui n'a iubit-o, îi era numai milă de ea când se gândea c'a lăsat-o în lume. Chipul Ilenuţei lui i se ştersese cu totul din suflet. In patima ce'l stăpânea acum, de-atăţia ani preuteasa era moartă pentru el. Când a venit mai întăi în Teleguţa şi şi s'a aşezat aici, se găndea cu milă la ea; când au inceput intâlnirile lui cu Firuţa, se găndea ca la un duşman, cu ură. Dar de când s-a lăsat dus de patima dragostei. ca de o apă mare şi adăncă, la preuteasa nu s-a mai gândit nici de cum. Când îi vine vr'odată în minte, umbra ei e aşa de uşoară, aşa de spălăcltă, încât popa Man are impresia că vede un fir de trestie us­ cată, cum foşneşte Ia adierea vântului. Când merge părintele Man cu' copoul la vînat, nu se întoarce niciodată fără e­ pure. Că sânt multi' şoldani în cucuruzu satului. Trebue' să mergi numai pe dru­ murile crescute cu iarbă, printre lanuri, s11 laşi cânele să se strecoare în măndreţa de verdeaţă şi să stai cu cocoşul tras. - Când se întoarce cu vănatul acasă". , popa Man e tare bucuros de vorbă cu toţi drumeţii. - Acum-zice el-oamenii spun că popii. rar i-e îngăduit să umble cu puşca .: Dar eu umblu. Moarte de om nu fac. Dar moarte. II 1 i, fi 1 I 1', .1 i l I 1" [81] Popa Man '1 8i de dobitoc? Doar Dumnezeu dea cei a ne-a pus mai mari pe pământ pe noi, pe oa­ meni, să stăpănim sălbătăciunile. Zâmbeşte supt mustata mare, şi-şi vede de drum, iar Teleguţenii, când îl văd cu ure­ chiatul, zic asa: "Popa nostru teleşte bine. Ăsta să fie în bătae, ştiu că n'ar trimete gloanţele vân- tului". ' Dar totuşi, popă ca ei nu are nsne. Când se întâlnesc cu Românii din satele ve­ cine, nu mai slârşesc cu laudele. Popa nos­ tru aşa, popa nostru pe dincolo. Slujbă aşa frumoasă nime nu mai cântă. Cazan ii • ca el, nime nu mai spune. In strană, în locul lui Ierotei .diacul, cântă acum un diecel bălan, cu glas de fată mare. E o sărbătoare acum să mergi la biserică. iri Teleguţa. Dar, femeea, Firuţa, de multe ori are gânduri ciudate acolo în biserică. 1 se pare câteodată că popa cela mare, zdravăn, care e'n artar, nu-i Emanoilul ei. E atâta cuvio­ şie, atâta sfinţenie chiar în mişcările, in faţa şi glasul lui... Dar când îi, zăreşte ochii, tresare cutremurată. Ba da, e Emanoil. Şi ea, nemernica, a făcut pe un om ca acesta să spurce altarul, să batjocorească locaşul Domnului! Mare pedeapsa are s'o ajungă. Iată, toţi oamenii stau cu capetele plecate [82] I. Atirbiceallu când cădelniţează popa, toţi privesc cn sfială. la dansul. şi n'ar avea dece, căci totul e o minciună. Da, ea ş' a bătut joc de tot satul. De multeori, înfricată de gândurile ăcestea, n'ar fi voit să mai meargă la biserică. Şi totuşi, când auzia clopotul, trebuia să por­ nească. Ea trebue să fie acolo, să observe ce femee se uită mai deosebit la parintele, să-I apere, dacă Teleguţenii ar voi să-i facă vr'un rău. Căci de multeori, acolo în bi- • serică i se părea că oamenii privesc zârn­ bind Întâi la ea, apoi la popa, de multeori credea că satul întreg cunoaşte taina ce le uneşte sufletele lor păcătoase. Si atunci ura pe Teleguţeni şi-i era mila de popa. Atunci rar fi aparat de tot satul pe părintele Man. Popa mult lucru nu avea in sat. Din C� trăi avea din belşug, şi astfel peste zi gân­ du! lui pleca de multeori să colinde de­ parte. Şi ce gândea peste zi, ce judeca, noaptea povestea Firuţii. Intr' o sară o în­ trebă: - Ştii la ce m'am gândit eu azi, fetito il- - La ce? ./ - 1Y1' am gândit că dacă ai şti tu cine-s eu, popa Man, m'ai iubi tu încă? Femeea se trase puţin dela el şi-l privi cercetătoare. -- Ce vrai să spui cu asta? '. - Multe vreau să spun. Dar mai bine \' I , I I r: [83] 'tac. Văd că tu de-acum te temi de mine. - Nu mă tem, dar tu nu mi-ai pas niciodată întrebarea asta pănă acum. - Ţie frică, muere, văd eu că ţi-e frică, şi deaceia nu-ţi spun. M'am gândit că ar fi bine... dar acum judec altfel. In sfârşit, nu-i lucru mare. Nici-un om nu cunoaşte pe altul. Chiar de ţi-ar spune toată istoria vieţii lui, ce-ai şti tu? Nu ţi-ar putea spune o minciună? Şi de n'ar fi minciună, în su­ Iletul unui om poţi ceti vr'odată ? - Tu eşti popa din Vălcea - zise fe­ 'meea de-odată . . - Ei, iaca să-ţi spun, nu-s popa din \fălcea. ' - Dar n'ai zis tu aşa? Nu mi-ai spus tu? - Am minţit, - zise, popa zâmbind. Femeea se lumină de-odata: "Vad eu -că . glumeşti. Vrai să mă sperii N - II Cum _ făcu ea repede. înfiorându-se - tu vrai poate să mă sperii ca să mă părăseşti?" Man incepu să-i tâlcuiască, dar numai frân­ turi din vorbele lui s' auziau, Plânsul, vor­ bele aprinse ale femeei umplură casa. ,. Ţi-e dragă alta, asta ai vrut să spui" - gemu ea în urmă, zdrobită. - Linişteşte-te, nebuna,· nu-i adevărat. Credeam că-i bine să ştii istoria vietii mele, să văd de mai ţii ş'atunci la mine. Cine ştie, ce se poate întâmpla. Se poate [84] s' O auzi odată dela cineva. Dar acum nu-ruf mai pasă. Acum ştiu că oricine aş fi, eşti legată amarnic de mine. Şi Emanoil o îmbrăţişă cu duioşie. Dup' un răstimp zise popa: "Ce tică­ loşi sântem noi oamenii câteodată. Ni se pare că nu preţuim nimic, că nu mai putem nimic. Ş'apoi de-odată simţim iarăşi putere· de uriaş' în noi. Dintr'o vorbă, dintr'un gând, sufletul nostru creşte, îşi ia zborul lui cutezător, şi vedem că toate ne sărit cu putinţă". Tăcu un restimp, dar femeea nu răs­ punse. "Noi - adause el- ne putem face' fericiţi ori nenorociţi, după cum lăsăm ari­ pele să zboare aşa cum le cărmueşte voinţa noastră care simte binele, ori după cum dăm cârrna minţii. Crezi tu, femee, în viaţa veşnică, dincolo de moarte?" Popa puse întrebarea asta trist şi abătut" 'Ca purtat de gânduri depărtate şi amare. -- Cred - răspunse femeea. Cum n'aşi crede? - Şi trebue să crezi. Dar spune-mi: pricepi tu. ce va fi viaţa aceia? Asta n'o ştii, asta suflet de om n'o poate şti. Eu m'am gândit adeseori, dar n'am putut afla nimic. Ei bine, dacă nu poţi şti cum va fi dincolo, să n'ai dreptul să ţi-o trăeşti pe aceasta de acum, aşa cum afli tu că-i bine?' 840 1. Agirbiceanu [85] Popa Mal. 85 Femeea nu pricepu. li zise: - Dece mă întrebi astsel de lucruri pe � mine? ' - Nu ştiu nici eu. Dar n'am pe altul pe nime, şi trebue să te întreb. Dacă ai şti a-mi da un răspuns, mi-ai aduce o mare uşorare. Firuţa pricepu că-i popa supărat, începu să plângă, şi acesta fu tot răspunsul ce i-l putu da. Fu bine ş'atăta. Popa .Man o mângăe, vorbiră apoi de alte lucruri. Şi din sara aceia Emanoil Man se simţi mai legat ca oricând de văduva lui Nicodim. Intâlnirile lor de cele mai multeori erau 'însă pline de bucurie. Rar se'ntămpla să-i copleşească o tristeţă neînţăleasă, o frică, o presimţire de nenorocire. . Firuţa îşi vedea, peste zi, de agoniseala sa, ţinea slugă, ţinea car cu boi. Telegu- 1enii nu se mirau că văduva lui Nicodim e totdea una bine îmbrăcată, - de când era fată Teleguţenii tot aşa o ştiau .. Casa ei, îndată ce se însăra, sătenii o "inconjurau. Unii chiar credeau că vine, noaptea, Nicodim acasă, altii nu mai cre­ deau, dar toţi înconjurau primejdia. - De cele mai multeori popa venia de cu vreme, îndată ce se lăsa noaptea. Rar ia de vr'e piedică, de trebuia să mai colinde cu raur­ gul lui pe hotarul Teleguţei, ( ! -; ./ [86] I. Agîroicearlit Teleguţenti povestesc şi acum ce-au au­ zit dia bătrâni. Zice că'ntr'o sară din Ci­ reşar sosi în Teleguţa o jupâneasă, Innaltă l' şi uscăţivă, trecea grăbită pe drum, nu da 1;; binete - nimănui, ci se îndrepta spre casa părintelui Man. Şi nu peste mult deschise portiţa şi dispăru în curtea popii. Oamenii' nu ştiau cine-i, nu ştiau ce caută la popa. Dar părintele Man era acasă in sara aceia. femeea întră la dânsul, şi uşa n'a mai des-­ chis-o nimeni pănă dimineaţa. "Vre-o rudenie de-a popii" - şopteau slugile prin curte. " Vr' o soră poate.' - ziceau alţii. Iar pe drum, pe la portiţe, încă în sara aceia Teleguţenii începură să creadă tot mai tare un zvon, o vorbă ce-o. stârni o bătrân! din sat: .Asta-l preuteasa popii -Man". Şi începură să se gândească la ceia ce pănă acum n'au luat în samă, "Popa a trebuit să aibă o nevastă - îşi ziceau. Nu ne-a v�rbit, nu ne-a amintit o singură dată­ de ea Unde-a lăsat-o, dece-a părăslt-o ?' .Cum a stat aproape douăzeci de ani sin­ gur, fără nevastă? Ce suflet e in popa a­ cesta ?" . Şi de-odată oamenii începură să 'se ne­ . liniştească, începură să cerce a pătrunde' În tainele vieţii părintelui. Şi de-odată 0-- [87] �, __ . I 87 rnul acesta, cu care se obişnuiră de-atâta vreme, care le plăcea, apăru ca un străin înnaintea lor. Caşi când acum le-ar fi că- \ zut mai Întăi în sat. " In noaptea aceia părintele Man nu eşi nicăiri. Firuţa în zădar îl aştepta, IrI zadar se frământă toată noaptea: cu gândurile. Emanoil Man nu pricepu ce caută [u­ pâneasa aceia la el acasă.' Crezu în urmă că-i o străină care vine să-i ceară un sfat, ca la un duhovnic, şi o conduse în odaia: lui, unde-şi avea cărţile. Femeea părea ve­ nită depe un drum tare depărtat. Era os­ tenită, vestmintele ei erau terfelite, pline de praf, slârticate. Şezu pe-un scaun, şi ochii ei tulburi rătăcită prin casă. Apoi zise cu silă: , "Ce mai faci, Emanoile? Popa tresări, privi nedumeritIa străină. De unde îl cunoaşte? De unde ştie că-I chiamă Emanoil? Nu putu răspunde. - Ce mai faci, Emanoil Manovici ?-it întrebă ci doua oară femeea, cu glasul plin de silă şi de durere. - Ce să fac, bine. Dar cine eşti d-ta, de unde-mi ştii numele, ce cauţi la mine? - răspunse acum repede popa. - Hei, cine să fiu 1 Iaca o muere, iaca o muere necăjită. Umblu şi eu aşa prin lume. Ce să fac? Umblu prin lume. - Şi [88] J :1 1. A5î[bicc�_,�u privirea ei rătăcită se purta greoiu prin casă. Nu căuta la popa, nu privea anumit la ceva. Sta plecată din spate. - Să-mi dai ceva de mâncare -zi3e ea. N'am mâncat de azi dimineaţă. Şi simt a­ şa o rozătură ciudată iac' aici,-şi arată cu mâna, cu degetele încârligate, spre pântece. - Dar cine eşti tu, femee - zbieră a­ cum popa cu glasul schimbat de groază, cu faţa palidă ca de mort. - Nu striga aşa tare - zise femeea, adunăndu-se ca un ariciu. Nu zbiera că mi-e frică. Dă-mi tu, Emanoile, ceva de mâncare. Popa-i aduse repede bucatele. Ce neno-­ rocire, Doamne, se gândi el, să-mi cadă o nebună la casă acum în puterea nopţii! Se trase de-oparte, pe-o laviţă, şi privea la femeea care îmbuca cu lăcomie. Ochii, gura, obrazii ei, toate păreau cuprinse de zgârciun. Dar îndată ce se sătură, pe fata ei se aşeză o linişte mare, o indestulare plină de pace. -. Acum iti mulţămesc - zise ea. Tare mi-a fost foame. Acum ţi-ai făcut o po­ mană cu mine. Dumnezeu are să-ti răs­ plătească. Se ridică încet, îşi luă cârja in mână, pleca, dar când să iasă .pe uşă, se întoarse de-odată innapoi. spre spaima popii. I r- I I I [89] Popa Ma.; . Era să'rni uit. Era să mă. duc. Dar timp cunoscu toate tainele mănăstirii, adică a călugărilor. Călugării văzându-l isteţ. şi-l � făcură repede prietin şi părtaş al petrece­ rilor lor. - Al dracului copilul contrabandistulu- . ' [103] Popa Mall 103 Manovici - zise într'o zi 'egumenul- are simturi de vulpe bătrână. . Emanoil auzi cuvintele, dar nu pricepu ce e vorba aceia: contrabandist, şi era tare bucuros că siinţiile-lor începură să se teamă de dânsul. Aceasta o simţea el, căci altfel călugării nu l-ar fi luat de tovarăş la pe­ trecanii. Popa Man vede şi acum beţiile ce se trăgeau la mănăstirea aceia întunecoasă şi veche. Ce vinuri, Dumnezeule, ce rachiuri şi ce mâncări ! Călugăraşul Emanoil nu era legat de mănăstire. Putea eşi cînd voia, putea sta cît îi plăcea. Şi de câte ori se 'ntorcea din colindările lui prin oraş şi prin preajma mănăstirii, prin sâte, avea totdeauna o veste pentru fiecare părinte. El a inţăles în gra bă că oamenii aceştia cu haină lungă n'au nici un Dumnezeu. şi-i încurca de multeori în peripeţii lumeşti, de li se aprindea obrazul de ruşine. Işi aminti popa Man de cea dintăi aventură tinerească, avută la mănăstirea aceia, din care se puse pe picior de război cu un frate în Hristos. Dar n'apucă să se limpezească treaba de va mai rămânea şi pe viitor prietin al călugărilor, când într' o după amiază se trezeşte cu mamă-sa, plânsă şi amărâtă. [104] 104 1. Agîrblceanu - Să vii acum îndată, Emanoilul ma­ mei, acasă. Pe Petru Manovici îl îrnpuşcaseră când da să treacă Dunărea din tara sărbească. Trupul lui s'a cufundat În 'apa verzie, ­ hrană peştilor. Mamă-sa suspină cât ţinu drumul, şi din când în când îi zicea lui Emanoil: "Am ştiut eu că aşa are să se întâmple. Cât i-am tocat la ureche să se dezbare de tâlharii aceia". h Acasă, tânărul Emanoil Manovici nu 3- J vea stare. In trupul lui tânăr, vânjos, 'parcă umbla argint viu, şi ochii lui ardeau ne­ liniştiţi. Mamă-sa cerca să-I pună Ia lucru, să-I dedea cu traiul de-acasă, dar Emanoil se ura cu toate, şi umbla lela prin sat cât-Îi ziulica. . Şi într'o sară se trezeşte Emanoil cu trei bărbaţi, străini după port şi după vorbă, ca intră in casă, pe când mamă-sa era la o vecină. - Bună sara - ziseră noii sosiţi. Dacă nu ne înşelăm, tu eşti Emanoil Manovici, feciorul lui Petru. - Aşa-i, - răspunse acesta. - Ascultă, Emanoil Manovici - zise tot cel dintăi. Pe tatăl tău, pe Petru, l-au îm­ puşcat pe Dunăre şi trupul lui l-au rnân­ cat peştii. Ţi-a fost drag ţie Petru Ivano- [105] Popa Mall 105 " �-, vi ci ? - Şi-I tintui din doi ochi de păcură. - Drag - răspunse feciorul, cutremurat de amintirea mortului. - Acest Petru Manovici a fost ortacul nostru cel mai preţuit. Noi intram în foc unul pentru altul. Dacă ţi-a fost drag prie­ tenul nostru, tu, Emanoil Manovici, tre­ bue să-I răzbuni. Trebue să ne ajuţi nouă să-I răzbunărn. In inima Ieciorului zvâcni o undă pu­ ternică, şi zise: - Am să vă ajut şi cu viaţa. Işi strânseră mâna, şi încă în noaptea aceia peri cu străinii şi trecu râul învăluit în ceaţă. Mamă-sa a început să-I bocească ca pe un mort. Simţea dânsa unde a dispărut el. Decănd îi văzu luminile acelea jucăuşe în ochi, o săgeată amară o străpunse, sim­ tind cum seamănă cu tată! său. Dac'o în­ trebau oamenii, vecinii: unde-i Emanoil, le spunea că s'a întors la mănăstire. Doam­ ne, cât ar fi fost şi pentru ea de linişti­ toare vorba aceasta, dacă ar fi fost ade­ vărată! Cât ar fi dorit �a s'ajungă feciorul său popă, să slujască leturghia În biserică! Şi'şi făcea mustrări că nu I-a 'lăsat la mănăstire. Dar ea atunci, la vestea cea grozavă, îşi perdu capul, şi simţea că tre­ biete să'şi ţină copilul lângă sine. [110] HO 1. Agirb;ctanu lenii priviră mirati la el. Popa Man îrnbă­ trânise tare.. Părea că ceva-i frânt în el; umbla aplecat de spate, caşi când ar duce o povoară grea. 1 se păru lui ciudat ca ochii trecătorilor se atin după dânsul. Nici când până acum oamenii nu s'au oprit în, drum să caute după dânsuI. Când crezu că de-acum îşi poate începe viaţa lui obişnuită. simţi o mare nelnde­ mânare, o stângăcie ce-I umplu de teamă. Nu cuteza însă să cerceteze de unde-i iz­ vorăşte acea neîndemânare. Ca într' o ne­ tărmurttă depărtare simţea răspunsul, deşt nu cerceta. Slugile se dedară cu străina. Umbla prin curte, trecea în grădină liniştită, tăcută, mi­ nunându-se 'de hainele noi. - Să-i luaţi sama -le spunea popa- -să nu iasă din curte, ori să nu sară gardul prin grădină. Ar fi păcat să mai rătăcească prin lume. Teleguţenil se mirară întâi de găzduirea asta. repede însă înţeles eră că un P{)P� tre­ bue să fie pildă de bunătate. "Bun suflet de creştin" - spuneau băr­ '.b.aţii. ' "Inimă miloasă" - întăriau femeele. Numai Firuţa nu putea să creadă in FS­ ioda cu nebuna. Zădarnic cerca Popa .să [111] Popa Man IIi u convingă. Firuţa plângea cu lacrimi îm­ binate, şi se zbătea în chinuri mari. - Minţi, Emanoile. Femeea e de mult a ta, poate să-ţi fie chiar nevasta. - Inţălege, nenorocito=-răspundea popa euprins de friguri- inţălege-mă că n'o cu­ ZlOSC. A cerut milă dela mine şi l-am dat. Ce-ai fi vrut? S'o svârl afară ca pe un căne ? - Dar iţi place de ea - spunea ţipănd fjruţa. O ţii Ia tine acasă. Dece o ţii la tine acasă? Nu minţi, Ernanoile, că-i păcat. E mare păcat şi are să te bată Dumnezeu. 'Popa Man o părăsea atunci şi pornia cu murgul În noaptea cărnpiilor. Firuţa, numai . după ce cunoscu pe jupâneasa aceia, crezu in spusele popii. - - Intr'adevăr, Emanoile, ţi-ai făcut o pomană cu dânsa, Sărmana, cât ii de blândă �i de bună. Şi cum priveşte câteodată la tine ca la un soare. Trebue să fie neno­ roeită. - Da - gemu părintele - e Isarte ne­ norocită. Dumnezeu ştie decând umblă ea }111'in lume, fără nici un căpătălu. Când mergea acasă, o afla totdeauna (l.ş­ teptăndu-I. "Gândiam că nu mai vii" =-zicea temeea gudurându-se ca un căţel. Dar popa ii arunca o privire, şi femeea se strecura iPl casă, cutremurată de groază. [112] 112 1. Agirbiceanu In hainele curate, nouă, ce le avea acum, se înfăţişa mai bine. Nu mai părea aşa de perită, Dar popii Man pe zi ce curgea îi era tot mai mare groază de dănsa, de casa lui. In silă pleca acasă de prin sat, şi când a­ jungea la poartă, un sloi de ghiaţă i se punea la inimă. Mai ales serile simţea cum îl scuturau frigurile, când se întorcea a7 casă, Cerca încă, se opintea din toate pu­ terile, să ţină departe simţul realităţii. Dar acesta se apropia, ca o furtună. . In câteva zile obrazii lui îmbătrâniră,' şi o tristeţă mare se aşeza tot mai statornic, tot mai deplin, în ochii lui şi în' toate tră­ săturile feţei. - Eşti bolnav, Emanoile - îi zicea Fi­ ruta când se întâlneau. Spune-mi ce-ai, pe suflet. - N'am nimic, muere, dar nu poate o­ mul râde întreaga viaţă. - Tu ai o taină grea, Emanoile, haide spune-mi-o' şi mie. - Ce taină? Ce să-ti soun ? N'am ce-ti , spune, tu, cap sec - zi�ea' el mânios. Ce vreai tu cu mine? Vreai să mă chinueşti. să mă pui la muncile iadului? Iacă aicea-s, fă ce vrai cu mine. Când auzia Firuta astfel de vorbe,îrl­ cepea să plângă, să-I lnlănţue CL1, braţele: [113] te '\ ro' , l, , , " '" ,1 ., ! '� , , t .. � d� Il .. '1 · li', ,n ,1 .li' ; ') \11; \ " . >{ ..�' , I ;, 113 8 Popa Man 1. Aglrltlceanu. - Popa Man. "Săracul meu Emanoil. Are el o durere, o durere mare". Acasă la popa slugile puteau spune pu­ ţine veşti despre jupăneasa cea străină. Ea rătăcea toată ziua prin grădină, prin curte, şi ochii ei tulburi căutau departe. Un sin­ gur lucru li se păru ciudat slugilor: [upă­ neasa totdeauna simţea apropierea popii Man. Atunci faţa ei se lumina o clipă, şi-I aştepta în prag. Dar noaptea slugile auzeau în casa unde dormia străina, de multeori plâns şi ge­ mete. Atunci, în odaia popii se aprindea lumina, şi o umbră mare trecea mereu depe un părete pe altul, până când se făcea li­ nişte în odaia vecină. Şi după nopţi de-acestea cu lumina a­ prinsă, popa Man era tare palid şi abătut, ' şi niciodafă nu mânca dimineaţa. Dar popa Man, după vechea-i datină, dormia rar acasă. Slugile nu ştiau nicio­ dată când se întoarce. Nici nu'şi băteau capul cu preumblările lui de noapte. Il ştiau aşa de când îşi lucra însuşi moşia. Care le fu mirarea, când într'o zi femeea cea străină îi întrebă, cu glas aşezat, ca un om în toate minţile: - Unde merge călare părintele noaptea? - Merge de-şi caută sămănăturile - zi- seră ei. [114] I 114 1. Aglrbiceanu - Are sămănături? - He hei t ba bine că nu. - Şi in toată noaptea se duce? - Da, aproape totdeauna. - Aşa? Atunci' e bine. las' că ştiu, nu'mi mai spune nimic. Şi de-atunci începu să-l spioneze, noaptea, pe Emaneil. când pleca. Se strecura tiptil, ca o umbră, pe urma lui, şi cât ce eşi a pe poartă părintele, dănsa se strecura uşor afară şi privea încotro apuca. Popa lua totdeauna drumul spre lan uri. par femeea il urmărea numai pân'la capătul satului, apoi se întorcea repede. Povestesc Teleguţenii după spusele bă­ trânilor că n'au trecut şase săptămâni de­ când a venit străina aceia la popă, şi părintele Man începu să bea in cârciuma satului. Acasă nu-I plăcea să meargă nici peste zi, iar de umblat pe câmp şi pe ulitele satului se sătura se să tot umble. Când merse mai întăi beat la Firuţa, aceasta nu voi şă'şi creadă ochilor. - Vai de mine Emanoile, tu ai băut mult astăzi. Şi după cât Îmi pare, ai băut rachiu. - Da, am băut. Şi de aici incolo am să beau mereu. Nu poţi tu şti cum eşti de fericit când începi să-ţi uiti de toate. Şi I - [115] Popa Man de asta rachiul e băutura cea mai minunată, Femeea se zbătea să-I abată dela găn­ durile acestea, dar Emanoil o Inlănţuia cu patimă. - Să taci-zise el- tu nu ştii nimica. Eu pricep ce-i în lumea asta. Şi deaceia băutura şi pe tine n'am să vă părăsesc până la moarte. Şi 'ntr'adevăr, popa Man începu sa fie oaspele cel mai des al cărciumei din sat, Bea dimineaţa pe inima goală, bea spirt tare, de i se roşau ochii, bea după amiezile, abia lmbucând câte ceva. Teleguţenii se mirau, clătinau din cap cu durere. - Măi, dragii mei, oare ce să fi păţit popa nostru de s'a pus cu atâta foc pe băutura? Abia apucau să vie duminicile să-I vadă treaz, să-i audă glasul domol şi plăcut de altădată. Şi după cum se cufunda in patima aceasta, aţâţându-şi mereu simţurile, legătura lui cu văduva lui Nicodin era tot mai puternică. De multeori rărnânea femeea încremenită, când nu se insera bine, şi se trezla cu popa in casă. - Pentru Dumnezeu, Emanoile, are să te vadă cineva. Are să ne prindă cineva "pe amândoi. t II t 1 1 [116] 116 . r. Agîrbiceanu Prindă-ne- zicea popa surâzând. Pa­ să-mi mie de cineva în lumea asta? Nu-mi pasă 1 . Aşa a dus-o vara şi toamna întreagă. Prin inimile Teleguţenilor, după fiorul de durere, trecu altul de nernulţărnire, când il văzură pe popa lor cum merge implete­ cindu-se pe două cărări. - Un popă nu se cade să aibă aşa o patimă - îşi ziceau ei şi se gândeau cu durere .la vremile acelea, când părintele Man se purta aşa de cu vios, ca cel mai bun duhovnic. Dar spre sfârşitul toamnei.' străina cea de-acasă începu să-I urmărească pe Manoil şi pe câmp. De multeori calul popii se oprea sforăind, ciulind urechile, când o umbră uşoară se pierdea în lanurile printre care mergea popa. Deseori chiar popa zărea ncgreţa ce răsărea şi ici şi colo, pe unde-şi purta el murgul. Şi când a 'vazut-o odată bine, aşa innaltă, cum se strecura, ca bătută de vânt, prin lanuri, sufletul i se cutremură de groază. "O stafie" _. zise popa şi îm- . pintenă calul, care porni nebun peste câmp. - Nu-i nimic, Emanoi.le, îl îmbuna fe­ meea lui Nicodim. Ţi s'a părut ţie. N-ai crede doar şi tu în stafii. Dar popa nu'şi venise încă în fire, când [117] L, ( ., . .. , . I I 117 Popa Man \ . de-odată uşa se deschise, ŞI [upăneasa cea străină intră ca o furtună: - Tu-mi eraicăţeaua, 'ha? tu-l purtai pe Emanoil prin lume I Ah, bine că vă aflu. Demult vă caut. Acum în urmă am s' o răzbun pe săraca Ilenuţa cea nebună. Şi am să-i spun: "Nu mai plânge, muere. Nu-l vrednic să plângi după el. Nu mai suspina, că iată prietina ta te-a răzbunat". Şi cu un hohot grozav s'a repezit ca o pasere de pradă asupra celor doi. Popa M.an, în locul şirei spinaru, simţi că are o _ coloană de ghiaţă, dar şi aşa, zdrobindu-se parcă, într' o clipă o prinse cu braţele mari, care acum avea putere de uriaş, şi o arunca afară, în drum. . Un vaet prelung, înfiorător, se auzi afară, iar în urmă liniştea se făcu iar stăpână, o linişte grea, înnăduşitoare, caşi când aerul ar fi fost din metal topit. Dimineaţa slugile nu mai aflară pe ju­ pâneasa cea străină nicăiri, Cercetară, la porunca popii, până şi'n fântână, dar ză­ darnic. Numai în spre sară nişte Teleguţeni, care fuseră într'alt sat, cu sâmburi la o piuă, 'să stoarcă uleiu pentru postul Cră­ ciunului, aduseră o veste. Ci-că ar fi pes­ cuit în satul acela pescarii din râu o mo­ hăndeaţă îmbrăcată În haine nemţeşţi, Era moartă, umflată şi vânătă. Dar ochii îi erau [118] 118 1. A�Îrbicean·u , deschişi. Indat' au cunoscut-o că'i jupâneasa ce se aşezase la popa dela ei. .A scăpat popa de nebună" - spuneau Teleguţenii, ca uşuraţi de o povoara. Ei nu credeau în vr'o legătură dintre popa şi ea, dar simţiră că viaţa popii a început să se schimbe decând întâmplare a adusese pe femeea aceia la dânşii în sat. - Nu-i mirare că s'a apucat de băut. Cine l-a pus să trăiască c' o nebună. supt an acoperiş, ziceau femeele. v. In anul acela iarna se puse decuvrerne. Nu trecuse două săptămâni in postul Cră­ ciunului şi neaua acoperea întinderile, ca un val nesfârşit de giulgiu alb, strălucitor. Teleguţenii îşi puseră vitele, oile, pe fân, şi prin fiecare ogradă se vedeau clăi de fân descoperite. Mirosul de flori uscate adia prin aer ca o mireasmă dulce. Pe drum se arătau şi ici şi colo pâlcuri de copii cu săniuţele. Teleguţenii nu erau bucuroşi c'a dat aşa de iute alba'n sat. Le-a trece mult fân, şi cine ştie de le va ajunge nutreţul, primăvara, la arat. . Popa Man rămase tare abatut în urma veştii ce l-o aduseră Teleguţenii. Pe drum, .' [119] Popa Man 119 prin curte, dar mai ales acasă, se arăta mereu chipul celei fugite, aşa cum spu­ seră oamenii: umflată, vânătă, eu ochii deschişi. Când auzise mai întăi vestea, i se păru că o piatră grea de moară i se luase depe inimă. In urmă n'are dece să se mai teamă, n'are dece să se mai păzească. Cât i-a stat nebuna la casă, trebuia săşi adune, în fiecare elipă, toate puterile, că să nu vadă, să nu simta realitatea. Avu senzatia că'n răstimpul acela a trebuit să plutească în aer, să nu atingă cu picioa­ rele pământul, Acum, în urmă, putea S'a se razime. Abia făcea câţiva paşi însă, şi chipul moartei i se arata, şi atunci simtea cum pământul se deschide să-I înghită. Popa Man cerceta tot mai des cârciu­ mele satului. Cu venirea nopţilor lungi de iarnă, Emanoil simtea tot mai tare puterea duşmanului nevăzut, care se apropia de el, îi punea o mână de ghiaţa pe frunte, şi cu cealaltă îl Incleşta de gât. Caşi când l-ar fi incolăcit un şarpe rece, aşa grăbia pe drum, privind cu teamă in lături, până ce ajungea la cărciumă. Aici incepea să bee cu sete, cu patimă. Nopţile de iarnă, lungi şi monotone, sânt prilej de multe răutăţi. In cărciuma unde bea popa Man începură să vină regu- ) [120] 120 I. Agfrbiceanu lat câţiva Teleguţeni, să se aşeze la masa popii. Şi Emanoil era tare bucuros de creştinii aceştia. - Voi sânteţi creştini adevăraţi - le zicea Emanoil, după ce se arneţia puţin. - Voi nu părăsiţi pe păstorul vostru nicio­ dată. Nici în bune, nici în rele. Aşa po­ porăni îmi plac mie. Popa scotea câte-o hârtie de zece, de douăzeci, o punea pe palmă, o izbea pe rnasă : "Hai, bădică Niculiţă, hai şi :ido-ne vin. Am aşa o sete 1" Cârciumarul aducea vin, şi popa inchina cu Teleguţenli aceia pănă noaptea târziu. Oamenii beau, rădeau tare, pecând popa începea să le spună glume. Câteodată îşi ridica ochii; privea aiurit prin fumul gros de tutun, ce plutea prin casă ca nişte nouraşi tăiaţi devine groase, albastre. Atunci glasul lui se schimba, se înnăsprea : - De cine-mi pasă mie, mă? - striga popa isbind cu pumnul in masă. - Mie nu-mi pasă de nime. Nici de Dumnezeu. Ce are Dumnezeu cu mine? Nu-s eu om, nu-s eu popă? Da, mie de nime nu-mi pasă. Teleguţentl îl ascultau buimăciţi de cap, nu puteau pricepe vorbele popii, dar, la început, se îngroziau de vorbele acestea. 1: , II \ [121] Popa Man 121 . Mai târziu însă s'au deprins cu ele. Rădeau, clătinau din cap aprobând, pe când răn­ [eau din dinţii mari. - Las'părinte, d-tale nu-ţi are nimeni grija. Dumnezeu nu ţi-e duşman, şi Tele­ guţenii tin mult la -dota - zicea. vr'unul din ei. Ceata creştinilor care se aduna pe lângă masa popii era tot mai n,umeroasă. Ince­ pură, dela o vreme,\ să curgă vorbe mur­ dare la masa aceia, când dintr'o gură, când dintr'alta. EmanoiI se bucura, asculta cu sete, se amesteca în vorbă, trăgea cu urc­ chea la poveştile ticăloase ale beţivilor. Şi de multeori, când eşia în > puterea nopţii din cărciumă.. clătinându-se, popa Man nu'şi mai lua drumul spre casa vădu­ vei lui Nicodim, ci, povăţuit de vr'un Tele­ guţan beat, intra când în curtea unei .văduve din sat, când .într'alteia. Nu trecu mult şi prin Teleguţa eşi un cântec. Se auzea când din gura unei neveste, când din gura unui fecior. Cân­ te eul era nou-nouţ: Cănd tun 1) in biserică Fetele'mi pun piedecă, Şi când tun in leturghie Ele 'mi trag cu ochiul mie. \ 1) .Intru". [122] 122 1. A�Îrbice3nll 1, lntăi eşi căntecul acesta prin sat, şi numai după aceia Teleguţenii începură să audă de isprăvile popii Man. - Se vede că n'avem noi noroc la popă - ziceau unii. - Staţi măi, să vedem. Poate nu-i : adevărat - spuneau altii. Dar Teleguţenii zădarnic cercară sa arăte mincinoase svonurile eşite prin sat. Popa Man cât a ţinut dulcele Craciu­ nului nu s'a mai desbătat. La biserică pe două cărări, slujba o greşa, se oprea de-o­ dată popa în altar, şi diacul cel tânăr aştepta cu gura căscată în strană. • - Măi, aşa n'are să fie bine. Cu popa nostru n'are să fie bine - spuneau Tele­ guţeni! amărăţi, cu feţele triste, eşind din biserica. ' Pela Firuţa popa Man da mai rar acum. Femeea, desnădăjduită, il aştepta in fiecare" noapte cu groază, şi totuşi cu patimă. - Pe unde umbli tu, Emanoile? Ce-i de capul tău, sărace? - ll întreba. Popa o privea cu ochii tot mai tulburi. - Ce ai tu cu mine, muere? Ce vreai tu? Să ma ucizi? Vreai să plec în lume, să nu mă mai vadă pui de om? Iaca, tu eşti o nemernică. Am şi eu o bucurie, Şl vreai să mi-o stingi. Vreai să mă sugrumi, Firuţo. [123] Popa Man Cădea, gemând, pe-un scaun, pe-o lavlţă, şi femeea nu mai cuteza să-i zică nimic. Vedea cum se stinge, cum îl ticăloşeşte băutura. La urechile ei ajunsese târziu căntecul cel nou. Il înţălese şi-l crezu într'o clipă. Femeea, într'o noapte, începu să-I des­ coase. Dar abia atinse cântecul cel nou, şi Emanoil Man se ridică, o privi cu duş­ mănie: "Tu eşti dracul, femee. Ce ai tu cu mine?' Ce ai tu cu cărările mele? Ei, parcă mie- mi mai pasă de cineva. Acum nu- mi pasă de nime". Se depărtă un pas dela ea, şi în­ cepu să urle de-odată, eşit din fire. • Tu mă tragi la răspundere? Tu, căţea! Că de n'ai fi fost tu, alt om aşi fi eu astăzi. Tu m'ai nenorocit". Femeea îl asculta cutremurată. Plânsul începu s'o sgudue toată. Suspinele el se' zbăteau intre păreţii casei, caşi când zdren­ tele unui vifor ar fi închise aici. - Da, Emanoile- zise ea- eu am mare păcat. Pentru mine, ţi-ai părăsit femeea, pe preoteasa. - Ce femee, ce preoteasă ?- strigă popa ingrozit. Eu n'am avut femee, eu .n'arn avut preoteasă. Izbi uşa, fugi in noapte, alungat de ve­ denia moartei. Casele popii Man aproape I r r , . < l- I < , ' " I [124] 124, I. Agirbiceanu toată iarna au fost părăsite. Rar da Ema­ noil pe acasă, rar făcea foc in odae. Când se întâmpla să doarmă acasă, lumina nu se stingea toată noaptea. Prin odăile ve­ cine şuera mereu vântul, se auziau glasuri stinse, treceau oftaturi, şi popa asculta toată noaptea, cu ochii deschişi, mari, în­ groziţi. Rar însă putea să aştepte dimineaţa acasă. Se scula în puterea nopţii, şi alergănd, por­ nia la cârciumă ori la vr'o văduvă din sat. Popa se ticăloşise iute. Prindea femeele pe uliţă, le pişca, spunea vorbe murdare. De la o vreme se legase cu totul de o văduvă, una Măriuca, o femee a dracului şi beţivă. Apucase patima aceasta încă până nu aveau popă în sat. Şi acum, neruşinată, umbla cu popa pe uliţi, bea cu el în cârciumă. Dar tot mai mult îşi duceau băutură la văduva acasă, şi'şi petreceau acolo. Popa Man nu mai putea trăi treaz. Ziua la amiaza-mare nu se mai sfia de nimeni, mergea la Măriuca şi s'apucau de băut. Venise postul Paştilor, şi popa nu mai intra la biserică peste săptămână, ca în­ tr'alţi ani. Numai duminica şi'n sărbători ţinea le­ turghie. Şi atunci incepuse să aibe obi­ ceiuri ciudate : după leturghie, chema in altar pe prietenii lui, cu care bea. în câr- [125] Popa Man 12;} ciumă, se apucau de poveştl, vorbeau tare, pe când îrnbucau din pres cură şi beau din vinul de sfânta taină. . - Teleguţenii erau tot mai arnărâţi. Aştep­ tau zădarnic îndreptarea popii, şi se îngro­ zeau de batjocura ce o vedeau in biseri­ cuta lor. "- Pe la mijlocul postului, prin sat se răs­ pândi o veste nouă. - Se 'nsoară popa nostru, măl oameni buni-vorbeau Teleguţenii, cu durere. - Nu se poate 1- spuneau altii. - Ba iaca se poate 1 - Unde s'a mai pomenit să se'nsoare un popă a doua oară? Ori n'a fost însu­ rat? Dar nici atunci. POpă sfinţit nu .se poate însura. ". Dar văduva cea beţi vă, Măriuca, duse ves­ tea in tot satul: ea va fi preoteasă 1 Şi râdea cu neruşinare. . , Fruntaşii satului. la vestea asta, se adu­ nară în grabă la sfat. - Noi nu mai trebue să suferim - în­ cepu un moşneag. Biserica noastră nu tre­ bue s'o lăsăm păngărită de păgâni, Popa • trebue să fie cel dintăi om în sat. Acum noi am răbdat ca vita'n jug, şi rău am fă­ cut. Popa beţiv nu mai are sfintenie. Cine să-I mai sufere în biserică? Noi l-am su­ ferit, şi rău am făcut. Apoi a început să 1 I 1: li j( , . " f I , It [126] 1. Agirbiceanl.l umble după mueri. Trebuia atunci să-i in­ cuem biserica. N'am incuiat-o, şi rău am făcut, Acum, se vede că s'a abătut cu totul dela Dumnezeu. Oameni buni, să ne sfă­ tuim, să isprăvim într'un chip cu popa. Şi fruntaşii satului începură să vorbesca cu durere, cu revoltă, cu desgust, Când se lmprăştlară, hotărărea era fă­ cută: de va cerca popa să se cunune, îşi va mânca popia în .Teleguţa. Şi Teleguţenii n'avură mult să aştepte. Intr' o sară sosi un popă bătrân în sat, trase la casele lui Man. Măriuca vesti in­ dată noutatea: aista-i popa ce-i va cununa! In sara aceia Măriuca merse la popa Man acasă. Se auziră acolo căntece,' se auziră acolo chiuituri. In toată Teleguţa era li­ nişte mare. Nici-un om nu umbla pe uliţi ca altădată. Şi 'ntr'un târziu cei trei eşiră şi porniră spre biserică. Dar când dau să treacă prin cimitir, de după' prunii negri se ridicară patru umbre, il prinseră, îl umflată pe popa Man pe sus, şi dis părură cu el in intuneric. Nu se opriră până in hotarul satului de-al :treilea. Aci, în puterea nopţii, ca la o co- mandă statură. ' . - Nu ştim cine eşti. Nu ştim de unde ai venit. Nu ştim unde mergi - zise unul _·din feciori. Poate că ne-ai - adus un nou [127] Popa Man 127 blăstăm pe sat. Dar in Teleguţa nu-ti vei mai pune piciorul. Nu tremura, că nu te batem. Eşti, poate, faţă sfinţită. Dnmnezeu singur are să te judece. Acum îl sloboziră din braţele lor de fier şi popa, răcnind ca o fiară rănită, sări in noapte ca într' o prăpastie. De popa Man nici cei mai bătrâni din sat nu-şi mai aduc aminte. Dar povestea lui o ştiu Teleguţenii şi astazi. In Teleguţa s'au perindat de atunci un şir întreg de popi, unii mai buni, alţii mai răi. Se 'rn­ bulzau să ajungă la păstorirea acestei bi­ serici, care avea o eclegie aşa de frumos­ să,- zestre rămasă dela popa Man cel de demult. Numai cât de părnântul acesta, cei dintăi popi care venira după Man, nu prea avură noroc. Rar anul, în care sa nu-l bată piatra. Şi se'ntâmpla să ploae plcuri grei, plini de roadă peste moşia Teleguţenilor, numai eclegia o batea grindina ca cu lm­ blăciile. Se mira popa cel nou, îşi punea mâini­ le 'n barbă să şi-o smulgă, dar Teleguţenil nu se mirau. ' - Are sa treacă, părinte, şi blăstărnul acesta. Numai deocamdată trebue să suferi paguba. Blăstămul se ia cir greu, dacă s'a pus odată. .1 l I \ .11 . it fI .' [128] 128 I. Agîrbiceanu Teleguţenii erau convmşi că, pentru pă� catele şi ticăloşia popii Man, vine şi biciue ghiaţa. Ba în anii cei dintăi, după ce s'au scăpat de Man, aflau pe hotar anume ar­ suri pe pajişte, prin lunci, într'o poiana din pădure. "Şi pe-aici s'a odihnit vr'odată popa Man" - spuneau oamenii, înconjurând ar­ sura. Dar pe cum treceau anii şi amintirea popii Man se întuneca, aşa se micşora şi blăstămul ce apăsa asupra eclegiei. Grin­ dina vâjâia tot mai rar de-asupra satului, şi popii din Teleguta începură să-şi umple coşarele. Chipul părintelui Man nu mai înspăi­ mântă azi pe nirne, numai când se. aude cântecul ce trăeşte şi azi până şi 'n gurile copiilor: Când tun în biserică / Fetele 'mi pun piedică," "Şi când tun în leturghie Ele 'mi trag cu ochiul mic numai atunci încep Teleguţenll să spună câte o ispravă de-a lui Map. Astăzi este blsei ică nouă în sat, cu turn înnalt, strălucitor, e altă casă parohială. Dar femei frumoase 'n Teleguţa ca pe vre­ mea popii Man nu mai sânt. Părnântul azf [129] Popa Man 120 e mai puţin. şi munca oamenilor mai grea. Rar s'aude azi căntecul plugarului, când ferul luciu al plugului răneşte părnântul. Azi, să dea pe-aici popa Man, nu s'ar mai opri în Teleguţa. , 1 .• "girb:ce""lU. - Popa stan. [130] INSPECTIE , . Prin Iulie dase molima in porci. Se pu­ sese o secetă de crepă părnântul : cele două părăiaşe ce treceau pe lângă sat îşi ascun­ seseră sub pietriş apa puţină; bălţile se­ caseră, şi în răstoacele cele mai adânci, cele mai ferite, rămăsese numai glodul prin care se mişcau cu greu broaştele greţoase, îmbrăcate în cleiu. Vărsat, ciumă, grumăzare, voia Celui de sus? Intr' o săptămână periseră cincispre­ zece porci. Dumineca primăria vestiă prin do başul satului: "Tot omul Să-şi ţină porcii acasă. Indată ce se bolnaveşte unul să facă cunoscut primăriei. Dacă îi moare cuiva porcul şi nu face ştire, se globeşte până la cincizeci de coroane". Şi tram-tram-trarn, mai departe, pe altă uliţă. [131] Popa Man 131 Mare pacoste pe sat: era începutul sc­ cerişulut, când toată lumea, cu căţel cu purcel, ieşiă între lanuri. Şi moşul cel mai nins putea lega un snop, putea clăi, şi co­ pilul cât genunchele putea aduna spicele aurii ce-ar mai fi rămas În urma secerăto­ rilor. Cine să rărnână acasă, chiar acum, să grijească de porci? Cei mai mulţi ziceau: "Iaca o prostie! Dacă vrea Cel de sus ne poate crăpa porcii 'Şi acasă". Şi credeau că toată porunca era iac'aşa un fleac, ca primăria să-şi plătească 'urechea. Aşteptau ca Luni dimineaţa sa audă cornul purcarului. Dar cu purcarul vorbise însuşi primarul: nu care cumva să creadă că-i glumă şi sa cuteze a scoate porcii. Omul s'a dat bătut bun bucuros, avea în urmă o clipă de re­ paus, o zi de sărbătoare, căci din Martie alergase destul cu toţi cei patru copii ai lui. Două săptămâni ţiganul Hudri avu ce cără, avu ce îngropa: porcii cădeau ca muştele. Şi Hudri mai avea noroc că nu îngropa decât porcii anunţaţi la primărie de cei mai fricoşi dintre săteni. Cei mai mulţi, însă, săpau peste noapte o groapă în fundul grădinei. Cum, cum nu, primăria descoperi două cazuri de... contrabandă şi vinovaţii fură globiţ! după glasul dobaşului. [132] 131 . .i\g" lic. nu M 're fierbere 1'-1 sat! " )a�ă i doctor 5Cl vie să i vindece; să' vie ::-ă le dea Il a ur.! - Ce doctor? Le' o lipitoare nouă! - O să 1 111�I.n !101 la intrcbări". Opreliştea ca sti nu mai iese porcii În turmă pănă ţir,e boala, gloabcle, înştiilh,ă­ riie obllgator re, toată pacostea VCIIIă deja . doc'orul de vite. Se infiinţase, de-un DD" rost de veterinar pentru satele din cercul ăsta. Oamenii nu erau obişnuiţi, nu puteau pricepe cum să chemi la un dobitoc bol­ nav pe un doctor ce-a invatat pe la şcoli şî tot ce ştie ştie din cărţi. Iacă eră baba Maia, era moş Arsenie, şi mai erau câţiva pnceiător! În sat. Aşt.a da. ştiau ceva, dă­ duseră destule ajutoare. Dar doctorul de vite? Adevărul era că în postul acesta nou întiintat de veterinar'ajunsesc un jidan, mdi fricos decât tot neamul lui. La întâia vizită de vite cornute, în faur, ajunse sub bat­ jocura oamenilor. Săreâ; ca un glonţ, ele câte ori un bou mişca din cap, ori vreo vadi ridica piciorul. Le-a examinat numai dela o cuvenită distanţă. !VId eră adevărat că, la cel dintăi caz anuntat, veni ÎI) sat, se uită la câţiva mas­ curi bolnavi şi porunci carantina, Dar nici un leac! [133] Popa 1\1 Il 133 i slf>t8rnlni veterinarul vc nl J". 1\1 ,h;.11 LICd�, şi 08111"nii Il L�INIt.'i .. '; dvce op.eliştca, )t tm.:, p(·'ci c.G'st:. ",\",'1 /.;.:n'j: alum d t:i dnc!e. .. � . , . el', C'V2 el' n i.ar«: cu pnma- satu u i eSJ .,� 1. l' t'-:. :'i1 11 r'.) sr.o.ămân i toate co­ �.U h.il.t (,:"1 :.U murit por i şi pe ci l� untru, si pe di:- J ' .1' . ., tI' II' H. � .U .. ·(1 .,1 sa lfl,r;: �agd. 1"'.- .U sj fie rOli':'3U? pc arnăn­ u.ide nu-i podt sa se sape un metru ŞI se ridice şi, i II se aducă pJll1failt curat şi sfî'· IU S� vor far e aceste .. :, por­ .t! pasune. Cine nu 'va f.ice incizeci el", coroane". im-tram" pomi mai departe ItI: . innau a pagubă din cap. I o trăznit Dur..r ezc u ! le ce} ce b.ite carnpii. C ::..1 lu. m, acuma, var?" - trecea LI prin s.t cam în Pa- � c : PdŞtl: Puţ-ni vor L mai li�'a. Apui S� incepuse elira-., năuă, c'un jurat, cu prim-rul. arul dela casa la 'rasă. 1I1S- [134] 134 1. Agîrbiceanu I , pectă desinfectarea cocinelor, vezi bine nu­ mai pe la Românii cari anuntaseră cazurile de boală, de moarte. De pe-o listă ceteau numele proprietarului, se uitau la numărul casei -şi intratl. Din cele mai multe eşiau numai decât. Cu cât se depărtau de pri­ mărie, ispraveau tot mai repede cu ins­ pecţia. Zece inşi stropiseră cu var pe din­ afară; ceilalţi nici atât. Ar fi trebuit amendaţi peste şasezeci de săteni. Dar de aşa pedeapsă se înfrică şi veterinaml. Se mai dădu un răstimp de-o săptămână, când apoi, spunea dobaşul, nu va fi cru­ ţat nime. Nici primarul, nici notarul nu mai cu­ tezau să iese printre oameni. Sătenii buf­ neau cu ciudă, cu mănie, unde-i vedeau � cei mai mulţi se blăstărnaseră de vor pune ei mâna să sape sub coteţ acum în căratul grâului. Cei mai mulţi sloboziră porcii pe uliţele satului. Când se implini săptărnâna şi veterina­ rul veni din nou, nici tu primar, nici tu jurat, nici tu notar la primărie. Singur pârgarul ţinea într' o mână lista în care erau induse numele proprietarilor prin por­ cii cărora bântuise boala si numerii caselor. Veterinarul, întâi, voi să arnâne inspecţia pe altă zi, dar găndindu-se că ar prea în- [135] Popa Man 135 tărâtă pe oameni, se hotărî sa facă singur inspecţia. Prin sat bubuiau batozele: se începuse treeratul grâului. Veterinarul intră în curtea cea mai apro­ piată de primărie: nu era nime acasă numai cânele hăpăiă smăncindu-se în lanţ. La nu­ mărul vecin afla poarta încuiată. In sfârşit la al treilea numar cu boală, nevasta eră acasa. Cocina era stropita tot numai ca şi la întâia inspecţie. "Spus la dumitale cum face. Nu facut. Insemnăm aici şi pedeapsa. - Nu-i bine, domnule? - Nu, ala!" Femeia, plină de ciudă că nu putuse în­ cuiă şi ea poarta, se învineţi, se repezi dup'o . mătură. "Ia să te curăţi din curtea mea c'o să te văruesc pe dumneata U. Iar după ce ve­ terinarul eşi repede pe portiţă, ofta: "Să­ rac de maica care te-a făcut!" Veterinarul păsiă aprins pe uliţă. Venise cu zăndul să fie mai înzăduitor, dar acum o u îşi propusese să nu cruţe pe nime, să nu scape nimic din vedere, Se opri înaintea casei lui Bărzuţ. Se uită la număr şi intră. Şimţi o desarnăgire îndată ce> se apropie de coteţ, era văruit ca păretele. Omul îl aşteptă ca pe spini; auzise că-i aproape de [136] casa lui veterinarul şi Hls11 boii în jug să astepte: trebuia să adu.ă un car al� erău . " la batoza ce bubuiă în vecini, sa aibă pentru păne nouă pană va triera el, l 'âr­ zuţ aştepta liniştit, 'ca unu) ce sat.slacuse poruncii. Veterlnarul se învârti În jurul coc! nei, apoi deodată, oprindu-se înaintea uşei zise: "Deschide! " Bărzuţ deschise. Inlăuntru nu fusese atins nici un paiu. "Ce ala? - Pai, doni.nule. - Nu văruit? nu săpat?" Bârzu] simţi cum îi furnică prin vine. "Trebuia şi pe dinauntru ? întrebă el stă- . pănindu-se. - No, vezi că trebui. _ Apoi, domnule, dobaşu-i de vină. Di ce n'a spus? El a zis S3. văru.rn. Am făcut cum am ştiut că-. mai bine. - Dracu! zise veterlnartil. - Ba zău. domnule, lnceou Barzuţ, uite eu sunt om blând şi ascultător. Aş fi făcut, dar n'am ştiut cum. Il te rog pe dumneata arată-mi cum să fac să fie bine, ŞI p.mă diseară isprăvesc. Păcatele mele 1 Noi ce suntem, ia nişte proşti 1 Da dumneavoastră ştiţi multe. Ia te rog să intri şi să-mi areţi cum să rac pe dinăuntru ca să fie bine?" 131; J. Aglrbiceanu [137] 137 Ce va fi p}ndit vcrer'narul ? S'a f;' it 'm(j�I1:il de vorbele lui [\'!rzuf? !i P ':�Jâ că-i vorbea r.s t ce brâ 1.1 ,?Î ,:U ::::L�tl '.k"i­ JIJlp? C�)·. tr l ("! 1I�' bl. ie s fl).f c� CH at, s,� c, pl<.:'{'� �1 " trJ PE; 1·,·1 Iri d . ' Bol 71jt îJC�l' e r .. .: '-.1,' ll· I Il ur.na ve­ ien,l"llli.u �,i li � (',;1.11 !It.' 'L\.f. "Sa l�i 'ate l'un;', comnu'e" ,zi��e el. şi "ap.oni � .iu-se v' rar înc .... )u: "E, !.n Do­ dor". T\pnclJ·e ţosrt', eşI cu carul, în.::uie port: u eră "lih\fr�i Ur(.��a. Vt 'rui va fi sÎ.î"�' � c1up� 2�utO··. Dar nit.ie .iu-. auzi. 1.1 vc..r.i b2:0Zd buh-uă necurmat. C:'n�.'le Iu: Bârzuţ raguşl Insa cât lătra pană scara Ia g idina straina care -eră în CJtd. Dep�l ce S,-' întunecă, Bărzut veni şi (:�s- chist' uş 1. . Inspectia asta avu şi urmări. Incă a doua .zi veterinsrul îşi ceru transferarea, iar Bărzuţ îşi puse o vacă cu cheltuelrie judecaţii şi il19i SWtLl�; şa�:: .luni tll ietnnită. Dar de pagub"l asfa llU 5·2 plânse nici­ 'Dd .!tă in V1E'3ţa lui. Ii plădl "cum marse". j [138] � ... ". ��···"""'··�.r,' "011.. • ',. -... . .-.".' • • �I II 1 ••• 0 .1 .1 II II " •• 0. ..... FRATII. , Moartea grabnică a bătrân ului Turn!" înrnorrnântarea cu trei popi şi zece cânta­ reţi, pomeana ce ţinuse până seara tărzi li" trezind dorul de vieaţă şi de ceartă în oa­ meni, - răceala şi pustietatea nopţii urmă­ toare, toate se învăluiau, claie peste gră­ madă, în mintea lui Niculită Turcu. Stătea uimit, doborit de oboseală, şi cerca sa priceapă ceva din ceeace se petrecuse .. Dar o singură sensaţie-i rămase clară: pă­ rea că s'a prăvălit din mari înălţimi un munte, plin de colţuri de stânci şi de pă- duri, şi că el, Niculiţă Turcu, a ajuns, din '1 intămplare, lângă acele dărâmături pline de I groază. Le priveşte, şi nu le pricepe. Turcu bătrănul nu fusese bolnav. nime I nu-i aştepta moartea. Şi iată, s'a stins în- tr'o clipă! Turcu bătrănul îl iubiă cu dra- goste mare pe Niculiţă, şi s'a îndurat sa [139] Popa Man 13lJt plece pe drumul de veci, fără să-i spună: o vorbă de măngăiere, de dragoste. Fra­ tele lui Niculiţă, Toma, un om de treizeci şi şase de ani, uscat, cu faţa aspră, cu ochii împungaci, nu fusese nicicând în dragostea­ bătrân ului Turcu, şi iată el moştenise dela bătrân casa cea mai frumoasă, iar Niculiţă, adam!' mila tătăne-seu se alesese c' o hu­ rubă de casă, veche şi afumată, o casă de­ bărne, care se plecase 'ntr'o coastă. Niculiţă se gândia mereu, şi cu cât se­ găndia mai mult, pricepea mai puţin. Bă­ gase el de seamă că oamenii îl privesc cu mirare, întrebători şi cu un fel de silă. Şi-şi zicea: "Buni oameni. Li milă de mine". Dar vedea că oamenii cată cu alţi ochi Ia frate-său, la Toma. Ii părea că privirile­ acelea îl pismuesc pe fratele său. Şi-şi zi­ cea: "Buni oameni. Pricep şi ei că Toma-i rău <. Se gândiă şi nu putea pricepe nici în­ tr'un chip împărţeala ce se făcuse. El îl ştiuse pe tatăl-său foarte bogat. Bani la bănci, bani acasă, moşie. atăţia boi.. Şi acum, la împărţeală, Toma, fratele său, îi adusese deodată o veste grozavă: Da­ toriile mari ale bătrânului Turcu. Toată a­ verea : banii, 'părnântul, vitele, trebuiau să fie înghiţite de acel monstru, care răgneşte [140] 140 . f I Sn firi,J atâlor n-oşt, nilori. Niculiţă îşi aduce 11 'l. � 1 - c�J�l C\.'V d, zi �ese arun.. : "S I \l.�P. i.. i'. ;j.jte. Ibni din b�;l1ci� de acs. U2 " '0';":1 ,"l'J/O Vl'J(J�Ij1. D21.tliia .cc rnd 1 l ','f' o :' np, • �im, şi, de trăim, vo l' rese' ... lt} -,i�: ",rJ". I'o }'1 ',II nc., f' mt'ni, -, ,,'O.: unde să ph:' '5�«? flJ '11 '.,1', 01 cc:;_ c e bine PIl111- ct, t'/�Ul1c{, C .n t- �""'J'-' . S t Vt:l4\(iLt tot, �i sa r j !lA,'.l ca do, C ):] nene ... oriţi, LI �"nj3 \. eUl l � S"J � .. .- . vorb.s>. To-na, fratele mai imre, omul isericii, adică nu la el acasă, ci la crăşmă, căci diacului îi rărnâneau de Duminecă nişte [173] Popa Man 173 banuti şi nu-l putea răbda 'n şerpar. Acolo, ÎrIcepeau cu slujba de Duminică, din bi­ seric-ă. "Ieri ai tras un "Carii", dlece, de' să fi fost vlădica la biserică te punea dintr'una protopop" . . Diacul, om bătrân acum, privea cu ne­ plăcere la Hudri acesta, care-I întâlneşte în toată Lunia şi-i bea bănuţii în jumătate. Dar când auzea lauda lui Hudri, clipeă din genele bătrăne, îi dădea un scaun, şi-! chema lângă el. - Numai un păcat e, diece. Păcatul e că-i biserica prea mică - zicea Hudri aşe­ zându-se lângă el. Glasul d-tale e aşa de puternic încă, de se înneacă în bisericuta noastră. , - C� să-i faci, Ilie ! Dacă mai trăia popa cel bătrân, mai eră nădejde de-o biserică nouă. Dar cu ăsta s'a isprăvit. EI se pune să-i lege pe oameni să nu mai bee şpirt, îi jură pe cruce şi pe sfânta evanghelie. Asta împarte Ia oameni cărţi şi gazete, de parcă-i sfârşitul lumii, când are să vie An­ tihrist. Ăsta la biserică nouă nu se gândeşte. Aici u rnpleă bătrânul diac paharele, bea el, bea Hudri, acesta cutrernurându-se in­ treg de spirtul tare, fiindcă Hudri azi ca 'n toate dimineţile, n'a mâncat nimic. Mie drept Să-ţi spun, diece -- incepe [174] 1. Agirbiccanu el vorba - nu-mi place cum slujeşte popa ăst tânăr: Glasul lui e răguşit, ceteşte ecte­ niile încet, spune predica mai un ceas. Aşa ce facem? Aşa ne prăpădim. Aşa nu mai vinoamenîi la biserică. Să-mi spui d-ta, nevoe-i să spui poporului I atătea vorbe? Două, trei cum făcea popa cel bătrân, şi s'o isprăvit. Că oamenii ăştia ai noştri şi .aşa nu pricep. nimica. Când aducea vorba aici, diacul se mişca )pe scaun, îşi scărpina vârful roşu-vineţiu, gros, al nasului, şi nu-i plăcea. - Ba că oamenii nostri n'ar fi ei chiar aşa de proşti CUlTI îi cre' zi tu, măi Ilie. Au şi ei ceva aici. - şi dia cuI ridică degetul nodoros la frunte. \ Iiudri băgă Îndată de seamă că n'a po­ 'trivito bine. - Să ne 'ntelegern, diece. N'am Zi3 eu că d-ia, ori fratele Petru şi Vasile, feciorii d-tale, n'ar înţelege. Dar, spune-mi d-ia, n'ai văzut în biserică destui crestini, care dorm, când- predică ']JoPq ? " Aici dia eul se încălzeşte puţin, şi ca să, nu bage de samă Hudri, răspunde în grabă zârnbind. - Asta una e drept. Dorm mulţi, Şi in sufletul lui se gândeă cu oarecare teamă: "Oare blăslărnatul ăsta de Hudri n'a zis de mine?" � , , ' r i , I ! \ ,1 I I' 1: II I II • ! [175] 175 Şi povestesc aşa, trecând dela popa la t:eiIalţi cântăreţi de strană, mai tineri, la oamenii, la femeile care au fost Ia biserică. Hudri ştie sa 'ntindă atâta vreme povestea cu diacul, până bagă de sarnă că spirtul e pe gătate. De multeori petrec ziua întreagă, că dia eul nu se grăbeşte, bea Încet, cu so­ .::oteală, iar Hudri nu se "ndură să plece pănă mai simte aramă la bătrân. Dar când baga de sarna că nu mai sănt bănuţi de rât de-o portic. se scoală grăbit, aducân­ du-şi aminte de vro afacere. Diacul il lasă 53 meargă, dar priveşte după el cu'n zârnbet de batjocură, care se iveşte în colţul gurii nătrăne. Şi zice cătră crâşmar: »Totdeauna mă prinde mişelul acesta de Hudri. Dar la plată n'a stat o singura dată. Mişel bărbat". Marţia �i Mercurea Hudri porneşte cu f juraţii şi cu perceptorul prin sat. Ia şi el subsuoară un protocol, S� face că ceteşte din el Ia fiecare poartă, .nsarnnă ceva într'o cărticică şi dă slaturrjuraţilor. -- Dacă de-aici nu puteţi încasa acum nimica, vă SPUIl eu d-voastră, domnii mei, că lăsăm statul în pagubă. Şi slujitorilor statului nu .lt-e îngăduit aşa ceva. Ce? Zice că n'are bani ·2 Ia-i vita! N'are cap de vită? la-i haina, ia-i cenuşa din vatră, că deaceia eşti slujbaş jurat. Oamenii nu-l prea iau în' sa mă.' Rar dacă [176] 1.6 1. Agirbiceanu vr'un slujbaş il întreabă o vorbă. Da-I sufăr să umble cu dânşii. Le mai poartă cărţile şi lucrurile luate depe la oameni. Hudri umblă In aceste două zile, fără să mânânce decât sara. Mai bea câte-un pă­ hărel de spirt, când trec pe la vr' o crâşrnă, şi-i imbie pe toti crăşrnarul, cu câte-un pă­ hărel. Atunci se simte Hudri aşa de bine ­ văzăndu-se socotit ca şi oamenii cu slujbă domnească - încât nu se mai gândeşte la mâncare toată ziua. Umblă aşa, lihod de foame, şi caută să afle toate certele şi pâ­ rile ce sănt intre săteni, culege ştiri în zilele acestea de Martia şi de Mercurea, ca să poată aveă de lucru Joia. Căci Joia se judecă pârile la primăria cornunală. Şi în ziua aceasta, în fiecare săptămână, Hudri e de fată acolo, cu toate ştirile ce şi le-a câştigat pentru fiecare caz. Stă deoparte, încordat, şi de căteori ii trebue primarului ceva dovada, Hudri e gata cu ea. Aici aduce servicii mari, şi primarul, din când in când, îl îmbie cu câte-o ţigară, iar oamenii il blastămă în gândul lor, şâ se miră de unde ştie toate. După ce se termină pârile, urmează eli­ pele cele mai fericite pentru Hudri. Pri­ marul vine la el, îi întinde mâna, îi mul­ ţămeşte, ii mai dă 'o ţigară şi-l pofteşte, după prănz, la un păhar de vin. Iar Hudri [177] \ Popa Man 177 l' nu mai merge la prânz, merge de-a dreptul la crăşmă şi-l aşteaptă. Şi până ce vine primarul, el spune cum a pedepsit pe cutare, cum l-a prins pe cutare. Vinerea e ziua lui Hudri. Atunci e în slujbă. S'au înţeles dela comună-sânt vr 'o trei ani - să-I încredinţeze pe el cu amarui de dare ce trebuiau să plătească vr'o trei case ţigăneşti, care aveau şi ceva avere şi nici nu se mai ţineau, în găndul lor, de neamul lui Faraon. Hudri venea de dimi­ neaţă- la casa comunală, îşi luă condica şi mergea pe drum curat ca un primar. El însă nu se mulţumeă cu cele trei fa­ milii platnice de dare. El luă pe rând toate bordeele de ţigani, de-i băga în groază pe toţi faraonii. _ - Domnule Ilie, să hiu al dracului. pe mine nu m'a pus împărăţia la dare. - Taci, cioară, că te'nvăţ eu I - Domnule Ilie, mai iartă-ne acum o- data, să te rabde Maica Precesta. - Nici un minut, spurcatule 1 - Hudrilaş maică, tuca-ţ-aşi cizmele � nu-mi duce purcelaşu, Hudrilaş maică,­ se scapă să zică vr'o haran că de ţigancă bătrână. Atunci Hudri se lnvenină intreg. Şttă el că toată lumea fj zice Hudrl, in ascuns, dar pe fata nimeni nu-l spunea batjocora. ţ ,.\ , , i l I II i '\ [178] 1,8 I. Agirbiceallu ,,,..,.. 1 Şi chiar aier în ţigănime, unde îi spuţleau "domn", aici să-şi audă el porecla asta aîurisită ? Şi astfel Hudri se răzbună. Nu lăsa pur­ celul, ci-I ducea, c'o groază'de ţigani după el, până la poarta primăriei. Iar aici se strecura repede-repede înlăuntru, şi godacul îl lăsa în sa ma stăpânilor. Sâmbătă Hudri merge totdeauna la oraş. E târg de săptămână, şi el niciodată nu poate lipsi, deşi nu tărgueşte nimica. Da-i place să se poarte gătit printre oameni, să-i dee străinii binete, crezându-l vr'un diac dela biserică. li place lui Să-şi poarte nasul sus, printre mulţimea aceia de oameni. Un străin, care l-ar cunoaşte aşa mai în fugă, ar crede că-i un smintit în toată forma. Dar nu-l. Toate patimile omeneşti le are: clevetitor, mănios, pizrnătăre], cu nasu 'n vânt şi mai presus de toate leneş. De multeori femeia sa spunea: "Pe Hudri să-I fi făcut Dumnezeu un boer, şi. tot îşi mânca bogăţia. Dar aşa l-a făcut om sărac şi mi-a mâncat viaţa mea ş'a copiilor". Muriă biata femee de năcaz şi de ruşine, când vedea pe altii şi mai săraci decât ea, cum o duc de bine, ce rânduială e la casa lor, cum le sporeşte căştigul din an in an. Da 'n urmă s'a liniştit şi s'a mulţămit. Este o lege neînfrântă In lumea' asta: Dacă te [179] p Popa Man 179 'bat o viaţă întreagă năcaznrîle. te deprinzi cu ele' ca altul cu petrecerile. Numai cât nici o rază de lumină nu ţi se mai zăreşte, ci ochii tăi văd mereu într' o negură adâncă. De vr'o trei ani s'a întâmplat. Însă În viata lui Hudri ceva deosebit. Murise pri­ marul cel vechi, şi era vorba să se aleagă altul. La gândul c'ar puteă fi el ales, lui Hudri i se punea la inimă când un caer de flacără, când un sloi de ghiaţă. N'auzise pe nimeni vorbind de aşa ceva, dar lui, cu cât se apropia alegerea, i se părea tot mai mult că oamenii numai la el se găn­ dese, numai de el vorbesc. Şi cu o zi în­ nainte de alegere Hudri er� convins că el va fi primar. Eră aşa de sigur de una ca .asta, încât ş'ar fi băgat mâna în foc. Şi'n găndul lui văzu de-odată cinstea mare, văzu toate lucrările care avea să le indeplinească. Işi luă bâta, hotărît pentru un gând, şi porni la oraş. Dintr' o prăvălie, în calitate de nou primar, târgui un rând de strae nemţeşti, se îmbrăcă şi porni, Sâmbătă sara, spre casă. Ca Sâmbătă sara, oamenii mai stau pe Ia poartă, mai po­ vestesc. Şi cum Duminica era alegere de. primar, eşira pe Ia portiţe şi mai multi. Şi iată numai că zăresc un domn drume], cum se îndreaptă spre casa lui Hudri. Cine .să fie? Ce să caute? Dar până să-şi râs- [180] 180 I. Agirbiceanu - pundă sătenii, străinul se vârî in curte, ş�i numai decât se sparse un hăhăit mânios­ de căne, ş'o larmă mare' se porni din curtea: lui Hudri. Oamenii alergară să vadă ce-i, şi care le fu mirarea când văzură pe Hudri cu hai­ nele cele nemţeşti rupte de cânele lui. De trei ani se scurse întămplarea aceasta, dar astăzi e plin satul şi lmprejurirnea de: vorba: "Să nute latre cânii ca pe Hudn", de căteorl un copil ori un om mare vrea să facă ceva din mândrie, ceva ce nu i se şade. Şi de-atunci Hudri e mort pentru sat .. numai pilda despre el e vie. De-atuncs Hudri n'a mai eşit pe uliţă, n'a mai fost la biserică, nu se mai ceartă cu femeia. Ci, Imbătrâneşte repede, şi copiii din vecină privesc prin gardul de nuele şi-l văd in curte, il văd în grădină, tot mai mic, tot mai adunat, tot mai alb la păr. �----�- ���- � ---- [181] F .. J#,I';jj�����J���� ... ·��t,·J��:""������ ; $1 •• • ••• ea .� ea ea ea •• le .1 ••••••• a • '!t,;'-'\'�"�;;'�f"� ... ��r��,�,:,�>:r.';·--:;-�,C"'�!j,· '. STAK, CU MASINILE. , Din vina unor rudenii hrăpăreţe, din vina firei sale, nepăsătoare şi glumeaţă, şi din vina alor doi advocaţi, __ mari tăndale, {ari nu făcură decât să-I tragă tot mai la fund, Stari Boeriu ajunsese într'o bună zi la sapă de lemn. Fănaţele, ogoarele, viile, boii şi vacile, precum şi cele două bivolite" s'au tot dus, învărtlndu-se şi din vârtejul in care i s'a cufundat avuţia se pornise o şuviţă de vânt care-i sufla, lui Stan, în vatră. Atâta 'semn mai rămăsese din ce a fost odată. Pe casă mai era stăpân, şi ce mai casă! Ori din ce parte ai fi intrat în sat, casa lui îţi sărea mai întâi în ochi. De piatră, înaltă, cu şase fereşti mari spre uliţă, şi la fereşti obloane vopsite verde. A fost om cu scaun la cap dacă a croit-o aşa de largă: opt copii răsturnau scaunele prin casă. Numai cât, acum, puteau copiii 1 'r [182] �82 1. Aglrbiceanu sa răstoarne casa şi apoi să-şi sufle în deşte : nu mai veniă Aniţa să-i potoleasca. c'o bucată de pâne eu slănină, c'un bruş. de brânză, c'un .iagur de miere. Mai era, însă, mămăligă, şi până mai străjueşte pe cârpător acest praznic auriu, nu desnădăj­ dueşte RomânuI, iar copiii se obişnuesc repede să iee într'o mâna un bruş de mălas şi ceealaltă altul şi să li se pară că în .. doapă mămăligă cu brânză ori slănină. Era în cap de primăvară şi până toamna târziu Stan Boeriu mai aveă mălai pentru copii. Vânduse destul în iarnă, dar. tot îi. mai rămăsese: .moşla lui fusese cea mai mare în sat. "Toate plugurile umblă", îi zise într'o dimineaţă Aniţa, cu ochii in lacrimi. "Poţi trăi nu numai din arat şi sămă­ nat. Poţi trăi şi din cules", îi răspunse­ Stan, voind să-i descopere şi femeii găn­ dul care-I frământa de mult. Dar Aniţa nu pricepuse. Incepu să se tăngue, cum Iac toate muerile. "Nu suntem Saşi, nevastă, nu ne putem gândi la spânzurătoare. Iţi spun că cineva poate trăi şi din cules, din seceriş. - "Dar cum să seceri unde n'ai săină­ nat ?" îl întrebă cu uimire Aniţa. "Trebuie să ai cap şi voinţă, răspunse Stan. Eu cred că Saşii de-aceea se spân- 1,' I ,! li '" l' [183] Popa Man 183 zură aşa de lesne în nenorociri, pentrucă sunt şi proşti şi bleji. Iti spun că, în vara asta încă, vom avea şi noi culesul nostru. Imi cumpăr o maşină de treerat, cu cai. - Cumperi că-i pe nimica", răspunse ţnţepată femeia, care se găndiă că Stan poate ştia ceva mai bun. "Pricepe-mă, femeie, e pe bani, şi ma­ şina şi caii. Dar vom aveă bani.' - Poate vor plouă din cer", răspunse Aniţa cu dispreţ. "Din cer nu, ci din bancă", zise băr­ batul cu linişte. Nu-l atingeau înţepăturile Aniţei, ştia el că, numai de necăjită cc�i, vorbeşte astfel. In zilele bune, niciodată nu s'au sfădit.. "Luăm un împrumut pe casă, o să-I că­ pătărn. de bună seamă: ce casă, ce grădină cu pomi 1 Imprumut nu prea mare: �să pu­ tem cumpără patru cai şi să plătim două rate la maşină. Vezi tu, maşinile astea se vând pe rate. Ratele următoare le vom plăti din grâul ce-l vom aduna. O să ieşim ieftin, să vezi. Nu iau nici un om strain. Eu voi fi maşinistul, eu voiu slobozi snopii în maşină, Ion, Niculiţă, Pătruţ şi Vasile vor mână caii". Stari Boeriu mai avu de furcă cu nevasta păn' s'o convingă, păn' s'o liniştească. După ce văzu că s'ar putea face ispravă bună .. [184] 184 L Agîrbiceanu Aniţa nu voia să înţeleagă cum, chiar Stan, să fie maşinistul, să rămâne toată ziua în nori de prav şi să scuipe numai negru 1 Slujba asta ar putea s'o dee unui- Ţigan, cum fac şi Saşii Binder şi Fleischer, cari au maşini. Prăbuşirea din scaunul ei de boiereasă o neliniştea mai mult pe Aniţa, ca pe orice muere, decât însăş sărăcia la care a ajuns. »Chiar aşa o să-i bat pe cei doi Saşi, răspunde cu încăpăţinare Stan. Maşina va fi mereu sub ochii mei; nu va sdrobi grâul, nu vor merge greunţe în paie, n'o sări de atătea ori cureaua. Las' că ştiu eu ce trebuie să fac!" Pe-atunci nu se ştia pe sate de maşină .cu aburi, cu benzină. Chiar maşinile cu cai erau de puţină vreme introduse. Irn­ blăcii1e stăteau încă ameninţătoare prin şuri, prin cămări, gata în toată clipa să înceapă o revoluţie reacţionară. Binder şi Fleischer, cei doi Saşi cari cumpărasera mai întâi maşini de treerat, învârtite de cai, treceau drept neşte oameni foarte cu­ tezătorl. .Neamţu' şi dracu':' ziceau Ro­ mânii. Şi, prin simplul fapt că aveau şi maşini, erau socotiţi de cei mai avuţi Honţi din sat. Cât putea costa o drăcie de-aceea minunată! Deci, când sătenii auziră că Stan Boeriu [185] r Popa Man 185 'U:Şl cumpără maşină, simţiră un adânc res­ pect faţă de el. "Are încă bani destui! - Şi să cuteze el să umble cu drăcii nemţeşti! - Un om care îndrăzneşte! - De acum numai cu maşina lui mi-oi bate grăul." Românii din sat aşteptau maşina lui .Stan cu mare bucurie. Părea că ei Insisi se sirnţiau mai săltaţi dela pământ prin cutezanta unuia de-ai lor. Şi nu arareori 'se întâmplă ca, unul ori altul, lntâlnindu-se cu Binder ori cu Fleischer să le zică: Auzi, jupâne, mai căpătăm o maşină! - Bun! Ala bun, răspundea Sasul. - Maşină nou. O să vă iee Stan apa .dela moară. - De ala nu frică la noi. Sare un cui, rămâne Stan cu gura căscat. Nu pricepe el cum trebui dires, - Il veţi arată dumneavostra. - No ie !" făcea Sasul cu ciudă. Stan Boeriu era un om mijlociu, înde­ sat, unul dintre Românii cari iau sacul de-o galeata subsuoară. Deşi avea pasul greu, era totuşi sprinten, iute de picior şi de gură. Ochii-i jucau mereu în cap ca la un drac. Trăise bine cu toată lumea; in zilele bune facea cinste pe la crâşme I ! \ \ �, �. " ,- II !. [186] 186 1. Agirbiceanu 1""""""'" est zece. Sătenii ţineau la el, şi, în adân­ eul lor, doreau din toată inima să-i meargă bine lui Stari cu maşina, să-i bată pe Saşi şi să ajungă iar la moşie. Trei-patru fruntaşi din sat dacă erau străini de do­ rinţa asta: aceştia se bucurau c'au rămas, ei şezători pe scaunele cele dintăi ale bogăţiei. Dacă sătenii făcură multă vâlvă din vestea cea nouă, nu rămase nici Stari în nelucrare. De când se desprirnăvărase el:' � nu vorbiă de altceva. De câteori se În­ torcea dela oraş le zicea oamenilor: "S.ă vedeţi ce, mândreţe ! Am să-i bal:' pe Saşi să le curgă petecele !" Le vorbiă .de mărime, de coloare, de batoză, .dobs cea dinţată", de roate, de rotite şi de măsele. Incă inainte de-a intră maşina lut Stan în sat, ştia toată lumea că batoza e reştită verde, că ruzile de cari trag caii sunt roşii, că roatele sunt vinetii. Ştiau că cu­ reaua cea lungă e grea de douăzeci de­ kilograme. Şi, încă înainte de a sosi nu­ şina, sătenli nu mai vorbeau de Stan Boeriu, ci de Stan "cu maşinile" Nu se­ ştie pentru ce nul porecliseră "Stan cu' maşina", nu "cu maşinile, căci numai UDa avea să, aducă. Lucrul Însă nu merse aşa de uşor pre­ cum şi-l închipulseră sătenii, precum şi· � ,! I 'i 1 [187] --- ---- --.- Popa Man lS�' închipuise mai ales Stan Boeriu. Căratul. grâului se termlnase, de o săptămână ma­ sinile lui Binder şi Fleischer bubuiau, şi maşina lui Stan încă nu sosise. Bădicul. era acum tot pe drumuri, mereu îrnpun­ gaciu, mereu posmorit : aşa-i dacă ai de' lucru cu străinu, te 'ncurcă chiar la sfârşit. A trebuit să se stădească în toată legea, ba să ridice pumnul la agenţii care VOiaLTf să i-o scumpească după încheierea târgulut, Cân d treeratul intra în a doua saptă­ mână Stari plecă cu trei cară inprumutate­ dela rudenii şi în ziua următoare se în­ toarse, în sfârşit, cu maşina. Din capul sa­ tului alaiul care o petrecea se tot Ingroşă, şi când aşezară noutatea în curtea unui frate de-ai lui Stari, venise tot satul s'o­ vadă, chiar şi cei doi Saşi proprietari de' maşini, Binder şi Fleischer. Maşina câştigă admiratia tuturor, totii voiau să-şi· bată spicoasele cu ea, în jurul lui Stan se făcu un cerc gros: toţi voiau. să ştie pe când va veni Stan cu maşinile' la ei. Celor doi Saşi li se cam lungiseră­ feţele, dar când zăriră caii cari trebuiau să. învărtă maşina, zârnbiră cu satisfacţie. ş� Românii începură sa se cotească : caii erau>. patru gloabe, părea că numai acum le-au luat corturile de pe spinările ascuţite. Stan pricepu numai decât situaţia, se: [188] 188 1. Agirbiceanu -duse la cai, îi trase de urechi, îi bătu cu palma pe boturile slabe şi mari ca nişte -solnite. şi zise: . "Prrr! Patru cai - caluşei, să tot îrnblă­ teşti cu ei! Ghii cai toţi patru mă! Asta-t calul lui "Sfântu Gheorgbe r l strigă el 'bătând pe coaste pe- un cal ţintat în frunte şi pintenog de piciorul stâng de dinapoi; calul era foarte trist. Mulţimea râse din inimă, se împăcase 'văzându-1 pe Stan cu voie bună. Adevărul -eră că Stan fuse silit să cumpere gloabele acestea, - nu-i rămăseseră bani pentru altii mai buni. Nevastă-sa, ruşinată, pieri destul de-o săptămână maşina lui Stan se dovedi În' toate. privintele superioară celor două. săseşti. Inainte de toate nu mâna in pleavă nici un fir de grâu, nu sdrobiă grăunţele s­ iar trierul lui Stan alegea grâul ca aurul. Apoi lmblăteă cu zece clăi pe zi mai mult ca Binder ori ca Fleischer. .S'aştepţi un an şi să lmblăteştt cu Stan! - Al dracului! Isteţ om! Cum s'a În­ văţat să bage în maşină! - Şi vezi-i gloabe1e? Fac ispravă 1 - Da' încă ce ispravă! Trag întins, pe-o . formă unul cu altul, şi astfel maşina merge­ lin. Deaceea nu se taie grâul. - Şi nu merge In pleavă. - Ei, apoi, asta vine şi din felul cum aduce el spicele sub dinţii tobei, Găndeştl că le cerne. - Şi ai văzut cum ia vama? Cum i-o­ dă omul! Nu stă să facă piept. la mierţă ca Binder ori ca Fleischer. - ... Cioară de sas!" Şi. in fiecare seară, în curţile pe unde­ îmblăteă Stan, se adunau zece-cincisprezece ţărani cari se intelegeau cu proprietarul pe' eănd va puteă veni la. ei. Vorba ce-o zicea, Stan, eră sfântă. Cei doi saşi se întâmpla de multe ori să lase pe Români in baltă., cu aria făcută, dacă-l rugă un Honţ de-ai lor să ,vie mai întâi la el. Cu Stan nu eră- ,'\ \', , \ [190] .'390 1. Agirbiceanu .. aşa : "După rând, ca la moară", ziceă el. ,şi din asta nu-l putea scoate nime. Nu 2- Iegeă pe cei avuţi din cei săraci, ci la fie­ care după cum se anunţase. De-aici apoi a .şi pierdut în anul cel dintâi pe mulţi dintre -cei mai cu stare, cari nu înţelegeau să aştepte până le vine rândul. ' Stan "cu maşinile" îşi umpluse 'până prin mijlocul lui Septemvrie cele patru -coşuri mari. De altfel el munciă, nu glumiă. In zori de zi, băieţii lui cei mai mari, .Ion şI Niculiţă, aduceau "caii toţi patru" .dela păşune. Unul de treisprezece şi celalalt' -de doisprezece ani, cei doi pui de boier, nu mai dormiseră o noapte acasă de când se începuse treeratul. Aniţa, mama lor, se facuse luntre şi punte ca Stan să dee caii ,jn seamă vr'unui fecior peste noapte, să să nu i se-prăpădească băieţii. Aşa de cruzi .şi aşa de necăjiţlI Dar Stan rămase nein­ duplecat. "Lasă-i să soarbă putere din pământ şi "din cer, nu le-o strică r Apoi drept să-ţi ;�pun, mai zicea el, mi-e teamă. să dau aşa cai scumpi pe mâni străine. Hoti de cai mai sunt şi azi, şi pe cari ar pune mâna, .abătându-se pe la noi, dacă nu pe paraleli -noştrl ? Hm I Calul lui "Sfântu Gheorghe" .să-i cântăreşti cu galblni.: tu muiere". Femeia se măniă şi ocără : ea nu puteă [191] F Popa Man 191 " " 'să se împace cu" batjocura şi credea că .Stan îşi bate joc de casa lor. El Însă îşi bătea joc de sărăcie. De altfel Ion şi Niculiţă nu se lăsară 1mbiaţi. Ce-i putea face pe ei mai fericiţi decât ca, în fiecare seară, să-şi arunce SUf­ [ncul de lână pe spinarea unui cal, să iee pe celalalt de căpăstru, şi, Între căntecele reciorilor şi chiuiturile copilandrilor, să-şi amestece trapul cailor cu al celorlalţi şi sa nu se oprească decât în aluniş? ' • Erau şi săteni care 11 învinuiau pe Stan că prea-şi năcăjeşte copiii. El râdea şi le spunea că de-ar fi nişte cai mai răi i-ar lăsa şi pe mână străină, dar aşa nu se îndură. Râdea când vorbiă cu alţii ori cu nevasta, dar când rămâneă cu gândurile sale, sufletul i se umplea c'un fel de duioşie amară, dureroasă, şi rară eră noaptea să nu se arunce odată până în aluniş să-şi vadă de copii. Vezi bine, muierea nu trebuie să ştie toate. cele. " Deci in zori, "caii toţi patru « intrau În curtea omului la care era aşezată maşina de cu seara. Când eşiă gazda În curte cail, legaţi la proptelele gardului, ronţăneau in fănul plin de miresme. Până se adunau oamenii, până. se descoperea stogul, cei patru îşi rotunziau păntecele.. ghiolcăneau din apa proaspătă, şi, lnhămaţi, păreau cu. l: I I • I • ,1 1, [192] 192 1. Agîrbiceanu mult mai mari decât spre prânz sau spre seară. Adevărul eră că ei nu slăblră maă tare; se învârteau. ce-i drept, cu ziua de cap, ameţiţi, nenorociţi, tăiaţi de curele ŞI' de funii, desnădăjduiţi sub pişcăturile muş-­ telor, trăgeau cu capetele plecate înainte, li se puteau număra toate oasele, - dar apoi, în pauze, aveau nutreţ destul, Ro-­ mânii nu se uitau cât fân li se pune ina-­ inte, iar Stan, după ce ajunse şi la ovăs, .. îi întărea şi cu grăunţele aceste ţepoase. Se vede că nimerise cai tineri, şi calul, dacă are gură bună, - are tot ce-i trebuie, "Ghii odată ! - Chii calu', mă! Hi odată", începeau> băieţii, c'o mână pe rudă, cu alta adiinct biciul pe deasupra spinăriIor. .. Ghii caii toţi-patru, mă", strigă Stau; dela batoză. . Măselele negre, pIine de smoală, dela. roata cea mare in care erau fixate rudele, păreau că stau in loc, dar măselele dela roatele cele mici incepeau să sclipească ÎIl\ soare, sulul se învârteă greoiu, numai spi­ ţele strărnbe dela -roata mare pe care erai fixată cureaua, lăsau aproape dela început impresia unor linii aeriene. D Toba cu ninţii" . începea Să cânte : .bu-bu-bu-, apoi tot mai: şuerător şi deodată fierul intreg cântă CIL glasul acela metalic, pătrunzător, care aduna, [193] Popa Man J!l3 pe copiii din toate portiţele, făcăndu-i să-şi păr�sească toate jocurile. Eră totuşi un fel de cântec sec, un vaer de oţel, până ce Stan nu începea să lase snopii în maşină. De-atunci căntecul îşi pierdea din c sonori­ tate, maşina bubuiă, bufneă, scuipa paiele aurii, sub cari se aşeza, în strat tot mai gros, grâul. Pravul umplea îndată ograda întreagă. Stan se purta ca într'o ceaţă mur­ dara, care se cerneă, roia în jurul lui, În mii de chipuri, oamenii vorbeau strigând. "Mirosul de maşină" pătrundeă până de­ parte, copiii se grămădeau tot mai mulţi în curte, lângă cai. Doamne, cum sorbiau din ochi şi caii şi pe pogănlcl, şi biciurile lor de curea, cu cănac roşu! Cât ar fi fost de fericiţi să se tină şl ei c' o mână de rudă .. să rnâne caii, şi să tot treacă. peste sulul ce se învârteă ca un şarpe . negru, întins. Dacă Ion ori Niculiţă îi da la câte unul voie să vie la rudă, aceasta era o fericire la care răvneau toţi copiii din sat. Nu eră unul care n'ar fi voit să schimbe pe toată vieaţa cu Ion ori cu Niculiţă. ŞL cei doi fraţi, erau adeseori împărţitor! de fericire supraomenească pentru ceilalti copii. Eră o fericire şi pentru părinţi să-şi vadă copiii petrecându-şi astfel, cu atât mai vârtos că de maşinile cele săseşti copiii trebuiau să rămână departe. Binder şi Flelscher 1. Agtrblceallu, - Popa Man. 13 [194] 194 1. Aglrbiceanu n'aveau copii rnânători pe lângă cai, ci câte doi hăplăi de slugi cari putrezeau în cisme păşind ca nişte cocostârei in urma rudelor. Apoi Saşii aveau cai buni, bine ţinuţi, între cari totdeauna se alegea vreunul cu nărav, care se oprea când ţi-era lumea mai dragă şi începeă să asvărle din copite. De multeori trebuiau să se pună câte doi Saşi cu parii lângă el şi nu-l puteau porni până 'nu venea maşinistul. . Stan Boeriu ştia că nu-i primejdie să-şi facă narav caii lui, şi de aceea lăsă să vie baieti ca ajutor de pogănici. Uneori ruzile, cât erau de lungi; erau îrnpănate cu mă- nuţe de copii. III. Stan, de altfel, nici nu prea luă în seama ce se întâmplă Ia rude. De când avea îna- l' inte, pe masă, cel dlntâi snop deslegat. " toată vieaţa lui eră concentrată în gura f.: maşinei. De-aici slmţiă el foarte bine când . II" eră vreo .. hibă" la cai şi strigă, lnghiţind li' din pravul gros şi cald : \.. .. Caii toţi-patru mă! Hi paraleli tatii .. ! Mânile lui se purtau neobosite; despă­ tura, [ucăndu-se, paiele din snop, le da spre gura maşinei, curăţă într' o clipă masa. femeile cari aduceau snopi, cari deslegau. conteneau în curând din cântec şi frigurile muncii le înlănţuiau : trebuiau să se poarte. Aprig de mână trebuiă să fie şi cel ce trăgea [195] -- Popa Man 195 din maşină paiele. După câte trei ceasuri de muncă întinsă Stan priviă cu satisfacţie cum îmbulzise pe toţi, aşa încât să nu mai ştie unde li capul. El eră bătu cit cu prav hospos, eră sur cu haine, cu obraz, cu păr, cu pălărie. Doar năduşala ce i se prelingeă pe frunte, pe faţă, lăsă să se vadă din când în când câte-o făşie roşie de piele. I se făceau propuneri pentru o pauză. Dar afară de una mai lungă pe la zece şi alta pe la şase" nu-şi da răgaz decât pe câteva minute când trebuiau să ducă vravul de grâu în şură. Cei doi Saşi aveau maşinişti Ţigani, cari le făceau destule mizerii. Dacă se îmbătau, maşina hodinea câte-o jumătate de zi, câteo zi. Ei făceau pauze lungi şi dese, şi pentru rachiu şi pentru tutun. Jupânh ori nu ştiau ori nu voiau să-i Înlocuiască pe maşinişti. Astfel Stan "cu maşinile" era tot mai iubit de săteni. De multeori când gazda le arătă băieţilor de unde să dee fân la cai, Stan alerga inaintea lui; -" .. Nu-l de lipsă vecine, nu-I de lipsă. - D'apoi ce-or mânca? . - Pe astăzi au avut muncă grea. Te lOg să le dai o hrană mai bună. - Bine, dar n'am nici ovăs nici otavă. - Ai foc în casă?" il lntrehă Stan [196] 196 1. Agtrblccanu I 1· aplecăndu-se la urechea omului. "Dacă ai. patru căldări de jar să le dai. Aştia-s dedaţi cu jar".' Omul râdea, rădean şi alţli, co­ borau fânul şi-l puneau înaintea cailor. "Să nu vă v miraţi că-s aşa de slabi", zicea alteori. Aştia-s din neamul postelni­ cilor. Căţi sfinti părinţi au fost uscaţi ca blanele şi totuşi ei au fost de mai mare folos lumii". Până prânzeau, până cinau, muncitorii se hărhăiau mereu. Şi unde era Stan cu maşinile veniau cu plată mai puţină decât unde inblăteau maşinile Saşilor, cari nu veni au niciodată să mânce la masă cu creş­ tinii, ci, retraşi in umbra clăilor de fân, îşi măncau slănina lor râncedă, ori, apoi. mer­ geau acasă, "c'a făcut şi dumneaei". Adecă a pregătit şi frâua lui masa. Până fură numai două coşuri pline Aniţa �e cam ruşină să meargă să rnăsure vama, Ii părea un fel de cerşitorie "să iei aşa bucatele omului". Dar după ce fură patru pline. se topi şi sfiala asta, vedea că şi maşina asta eră un mijloc de traiu, Şi totuş nu merseră lucrurile- aşa de neted cum îşi închipuise Stari şi cum îşi închipuia acum şi Aniţa. Maşina lor umblă până la sfârşirul lui Octomvrie, dar în vremea asta doi cai trebuiră înlocuiţi. căci al lui "Sfântul Gheorghe" şi încă unul se' [197] r: Popa Man 197 'i f I I :răsturnarăpe rude. Apoi venlă o rată mare :ia maşină. Stan se mai trezi cu o datorie de peste o mie, care nu ştia de unde îşi mălţase capul. . îşi tinuse un coş de grâu, celelalte precum şi caii trebui să-i vândă. "Mai bine aşa", zise Stan. "Paraleii, de-i 1ineam pe iarnă, cum fân nu avem, mi-ar ii mâncat mai mult decât sunt ei vrednici. Voiu cumpăra la primăvară alţii". ) Şi, într'adevăr, în primăvară, după ce se �l1desă iarba pe hotar, cumpără alţi patru, si aceasta s'a repetit aşa opt ani 'în şir. In vremea asta se perindară tot 21ti copii, co­ pile chiar, la mânatul cailor. Trecuse rândul peste Pătruţ şi Vasile, Dumnezeu îi mai ştie cu numele pe cei doi cari mână acum. E adevărat că fuseseră numai opt când Stari ,;: cumpărat maşina, dar de-atunci capetele . s'au mai sporit cu patru. In vremea asta de opt ani Stan plăti maşina, o repară o­ dată din temelie, şi de-acum avea să mun­ cească numai pentru casa lui. Ion şi Ni­ suliţă, feciorii cei mari, se pricepeau la "toate cele ca nişte maşinişti adevăraţi, 'Ştiau băga în maşină lea şi Stan, dacă nu mai bine ca el. . . Binder veni într'o zi la Stan şi-i zise:' ,,,Bade Stan, mi-ai putea da mie pe Ion [198] ori pe Niculiţă, să bage la maşina me, să fie maşinist. Eu plătesc bine la el. - Că nu pot, jupâne ", răspunse Stan . • Poţi. La durnnevoastră sânteţi prea mulţi. 10 n'am un om priceput. - Să-ţi fi făcut unu'", răspunse Stan, depărtându-se de lângă Sas. Adevărul era că în aceşti opt ani Star; cu maşinile luă toată clientela românească din mânile Saşilor. Scumpi, cum erau, aceştia nici nu reparară o singură data din temelie maşinile lor cari se hârbuiră aşa că chiar unii Saşi începură să-şi bată grâu cu maşina lui Stan. Acesta, din an în an, îşi cumpără cai tot mai buni, sporea la lrnblătit cu cinci-şase tclăi pe an. Peste iarnă însă nu-l ţinea. Stan îşi bătea capul cum să facă să mai cumpere o maşină, pentru vara asta, a noua, căci vedea bine că cu una nu mai răzbeşte. Visul lui era: două maşini nouă, Ion la una, Niculiţă la alta, dar se îngro­ zeă par' că de datorii. Intr' o seară, prin Maiu, iar se oprise Ia gânduI ăsta, şi-I tot suceă şi pe faţă şi p� dos, când iată că cineva-i bate la uşe. "Bună seara. - Bună seara, jupâne Binder. Ia' sa şezi putin, dacă te-a adus Dumnezeu 1<1'. noi. 198 I. Agîrbiceanu [199] r Popa Man 199 l' I II " ii . , l' 1', II li' , -Că şede io", începu Sasul, "că venit să spui ceva la dumneata". Din vorbă in vorba Stan pricepu unde bate şeaua Sasul ; venise să-i ofere maşina lui spre cumpărare. "Că el s'o săturat de atâta alergare, de-atâta ceartă cu slujile, că nu i se mai plăteşte să ţină patru cai, că zeu, el ar vinde maşina". Stan îşi făcu iute socoteala cât l-ar costa o reparare radicala şt-i oferi suma aceasta îndoită. "No ie, c'atăt' e pre puţin !" zise Sasu şi se duse. Dar dup' o săptămână nu-l mai păru prea puţin: încheiaseră tărgul. Stan ştia că la Saşi le merge rău cu maşinile, căci să socoteşti numai cei patru cai bine hrăniţi, iarna-vara - şi vei vedea că ei singuri măncă tot oborocu1. Ştia că chiar neamul lor săsesc nu-s mulţumiţi cum le treerau bucatele. Nu se miră deci prea mult când, după o lună, încheie acel aş târg şi cu Fleischer. Mai mult s'a mirat şi chiar s'a mănial popa Saşilor, care de-atunci dădu poruncă să nu mai poată vinde nici un Sas, orice fel de avere, fără ştirea şi învoirea lui şi a sfatului bisericesc. Stan duse maşinile la oraş şi după două săptămâni le readuse nouă-nouţe t Era şi [200] 200 1. Agtrbiceanu vremea căci maşina singură ce se pornise de-o săptămână, nu mai răsbiă, 1 n vara aceea îl învăţă şi pe al treilea frecior, pe Pătruţ, răndul maşinei, aşa că Stan se plimbă acum, cu pipa în gură, dela o maşină la alta, dela un trier la altul. . Nu se puteă plânge că mai pică şi vr'unui străin ceva din câştigul lui: fami­ lia lui umplea toate slujbele dela cele trei maşini. Au trecut mulţi ani dela cele povest1te aci. Stan "cu maşinile" e cunoscut acum la tot jurul. Are maşină cu aburi, cu ba­ toză mare, şi, cu doi feciori după el, îm­ blăteşte prin satele vecine. In sat nu mai incape de feciori, dintre cari patru sunt căsătoriţi. Nirne- nu-l mai ştie după numele cel vechiu: Stan Boeriu. Toată lumea-i zice: Stan cu maşinile. [201] r I l "''''9!!· .. � .... tt' .• _�' -�.� .>-� .. : ,.0 ,'."0 "6"�I�'..";".,":!ti' • .ti�.-.') �1_,,:$rC.""'.l�""...oi':!i."",;"c�:..· :,·-';.t·,t.�.A ' II . �'3?!�J,.�L"-���ii- ���B.-.;af '.f(:)�)�. � ..... J!jIt.�' ',().� ''''i'.,�� �.� .... � ..... ţ.�, 'I!". • .... � .. ,.;.,...�' --'IIMI!I ....... "�!I"''''''. �."".��,;;s: H· tirJr:lil�Lii:II iL:u�it.ir1i1HI-Jiili . - -1, !',", 'o,; .Ii ,j�' ". ,_ .," ,.'fI 'fi- ........ II' "!II ..... ' .• ., t ZILE PLOIOASE De-o săptămână se puseseră ploi ne­ curmate. Băteau picuri grei şi repezi, ca de sticlă; se cerneă prin sită o bură deasă; se prelingeau aţe subţirele din văzduh. In răstimpuri, vântu, nevăzut, nesimţit pe pă­ mânt, luă pe aripi grămezi mari de neguri ee adorrniseră . ca nişte uriaşi lănoşi pe muchile pădurilor, Şi le târă cu greutate de pe-o culme pe alb. Deseori se întu­ necă, se însera; izvorau din patru părţi ale lumii nori negri, vineţii: pe alocuri se părea că se porneşte cu înnec un râu de păcură de-un negru albăstriu. De pe câmp veneă rar dăngănitul trist, pustiu, al unui clopot dela turmele ce păş­ teau in apropiere. Prin sat îşi fierbeau ne­ curmat apele cele patru pârâiaşe. Copii ştren­ gari intrau până la genunchi, mai sus, în apele murdare, ce răspândeau un miros de glod. [214] De pe râsul ochilor, de pe guriţele larg: deschise. se putea cunoaşte că vorbiau. Pe drum, prin ogrăzi, răsăriau din bal­ tuţe, la fiecare picur, balonaşe mici care se spărgeau în grabă. Oamenii aşteptau cu silă pe supt şo­ proane, pe prispe. Ploaia asta le frănse În două prăşltul păpuşoiului, ce se înburuenă cu ziua ce trecea.' De 'două zile se putea deosebi o fierbere: ciudată pe uliţile pustii mai înnainte. Ve­ cinii, vecinele tl'ccea u dintr' o curie' ntr' alta. povesteau supt acoperişele porţilor. opriau pe cineva ln drum şi întrebau ceva. Pe-o vreme ca asta eşti. fericit dacă ai să ceteşti o carte. Niciodată se pare că nu poţi pătrunde ,înţelesul şirurilor tipărite. ca'n astfel de vreme. Poate unde moho­ rărea deafară ne sileşte spre o mai mare. concentrare. Nici nu băgai de seamă când se deschise uşa şi- mi intră În casă un moş cu faţa ro­ şie, cu părul şi sprăncenele albe. In mâna dreaptă, subt suman, ţinea ceva invălit în- tr' o traistă. . . - Sărutăm mâna", zise el apropiindu-se cu paşi înceţi. - Sănătate şi noroc, moş Iliuţ ' Da' ne plouă!" I-arătai să şadă. - Nici că se poate" altfel, părinte. Vei II L � I � 1 I I 2J.! 1. Agîrbiceauu . [215] fi auzit şi dumneata .... ". zise el, privindu-rnă liniştit cu ochii lui albaştri. - Ce s'aud, moşule? - Ei, de balaur. A căzut balaurul pe hotarul Răhăului. - N'am auzit nimic", zic eu. - Ei, se poate? Tot satul vorbeşte. A căzut eri, pe la prânz ". Vorbea liniştit, cu o convingere adâncă. - Şi I-a văzut cineva?" Moşul mă privi acum mirat, c'un fel de dojană: - Cum, doamne sfinte, să nu-I vadă? Satul întreg l-a văzut! Se poate să nu-l fi văzut după ce a căzut pe hotarul lor, în­ nalt cât turnul dela biserică, cu doi pui sugaci după el? Nu le-a stricat sămănă­ turile, tăvălindu-le şi îmbălindu-le toate pe unde a trecut? - Nu mai spune, moş lliuţ, asta e o curată minune", zic. - Şi încă ce minune! E un semn dela tatăl din cer pentru blăstămăţiile oameni­ lor. Acum, ci-că au eşit tunarii din Băl­ �ărad cu tunurile să-I tmpuşte. Mai mare nenorocire!" sfârşi moşul. - Pentruce să fie nenorocire, dacă-l impuşcă ?" El îşi lnnălţă sprăncenele, mă privi cu neîncredere şi zise : • Popa Man 215 1 I l [216] - Dumneata ştii, caşi mine, că de solzii lui verzi nu se prinde nici un plumb. Dum­ neata să nu mă iei pe mine cu bătae de joc. - Să mă ferească sfântul, moşule. Dar iacă, nu ştiusem lucrul ăsta. Aşa dar, nu-l prinde glontele? . - Ei pot numai să-I sperie prin detu­ năturile lor. Balaurul va crede că pocneşte din biciu cel ce l-a scăpat din frâu, şi va fugi să nu-l prindă. Va trece deci peste hotarul multor sate, şi va fi prăpăd în hol­ dele noastre. Le-a culcă Ia pământ şi le-a spurcă, îrnbălăndu-le cu puii lui sugaci. - Şi cine să-I fi scăpat din frâu, rneş 11iuţ ? - Cine altul decât ce-I poartă, şolorno­ narul ? Asta se întâmplă adese, mai ales dacă îmbătrăneşte balaurul şi începe să puieze" . El tăcu şi scoase desubt suman traista în care avea ceva invălit. Se râdica şi mi-a puse pe masă. - Acum te rugăm să ne faci o slujbă împotriva balaurului, zise el. De puterea iadului se ţine, - puterea lui Dumnezeu să-I biruiască. - Dar ce ai invălit aici ?" îl întreb uimit. - Pământ", îmi răspunse liniştit. - Pământ? - Aşa. Din patru părţi de hotar. Şi'n :216 1. Agirbiceanu - ----� [217] -----��- -- = - Popa Man 217 el am pus câte trei fire de porumb, de in si cânepă, din sămânţa de anul trecut, care �cum rodeşte in hotarul nostru. In loc de tunuri - continuă el, aşezăndu-se iar pe" scaun - trebuia să înceapă peste tot 10- eul cu rugăciunile. Dihăniile astea, numai de lucru sfânt se innalţă iar de unde au venit. - Iar se râdică în nori ? - Ba bine că nu! Ce crezi, sfinţia ta, să rărnână mereu pe pământ ce s'ar alege de noi? Da' se înalţă de frica dumnezeeş­ tilor rugăciuni. Şi de pe-o coadă de nor, de undeva, şolomonargl îl păndeşte, îi aruncă frăul în cap, îl încalecă şi, la po­ runca lui Dumnezeu, îl cufundă iar în iezer. - In iezerul dela noi? - Acolo, şi ori în care altul, în preajma zăruia il ajunge porunca Avtot-stăpânitorulni. - Iată minuni pe care nu le ştiam", zisei neştiind cum să nu-l supăr. - Aş, te faci dumneata, părinte, că nu �tii ! zirnbi cu bunătate moşul. Dar ia să lei numai cartea in mână! - Chiar aici mă'ncurc, moş Iliuţ ; în tot molitvelnicul nu-i o singură slujbă pentru . .surparea balaurului. - Ei, ştiam eu că glumeşti", zise bă­ trânul zâmbind. - Nu glumesc. E adevărat" ce-ţi spun. Poate să se fi pierdut cartea popii i I .1 r t j [218] 218 1. Agîrbiceanu Andrei, spuse el cu teamă. Innainte de asta cu cincizeci de ani se mai coborise o spurcăciune de şarpe ca ăsta, atunci pe 'hotarul Roşiei. Şi popa Andrei din trei mo­ Iitve I-a silit să se innalţe, ca o vijelie, În văzduh. El cetise dintr'o carte veche, cu scoarţe tari de lemn. Parcă le văd şi acum: .erau toate găurici de cari. In loc de răspuns mă râdic şi scot din­ tr'un dulap cartea cu pricina. - Nu s'a. pierdut, moş Iliu]. Dumneata ştii că ce se ţine de parohie nu-i voe s� se piardă". ' Bătrănul se apropie, cerceta cartea cu deamănuntul. -. E asta. Aici este slujba pentru suc­ parea balaurului n. l-am cetit, la cuprins, toate slujbele: de ciumă, de fac, de sabie, de gângănii. Der slujba balaurului nu era. - Ei, comedie, se poate?" zise el. Mă privi un răstâmp. Apoi, se vede, incredin­ ţindu-se că nu-l minţeam, zise cu silă: - Poate mă înşel. Nu va fi asta, cartea. E şi mult de-atunci. Cartea popii Andrei se va fi pierdut de bună seamă. Dar atunc, •• cum iti spun,. cetise trei molitve şi 'ne-a mântuit de primejdie. - Pe hotarul dnmneavoastă n' a ajuns? - Nu I Să vezi· numai cum s'a întâm- [219] D , Popa Man plat începu moş Iliuţ. Pe vremea aceia trăiau la noi în sat doi beeri bătrâni, care erau cu turmele de oi la munte, pe hotarul nostru. Unul câte-o mie de plecatort, Acum, într'o zi, gateau păcurarii prânzul. Răstur­ naseră mămăliga din ceaun, luaseră lin­ gurile În mână cei doi beeri, când se po­ menesc cu un străin innaintea lor. Nime nu-l văzuse de unde venise. Răsări ca din. pământ. Străinul se uită la ei şi tace. - Om ca toţi oamenii 7" întreb eu. - Om ca toţi oamenii, răspunse moşul. Atâta numai că tăcea. Se uită la cei doi hoeri şi tăcea. Boierii, pe semne păţiţi. tăcută asemenea un răstimp de teamă să. să nu le rămână oile fără lapte. Dup'o vreme, boerul cel mei bătrân se rădică : - Nu-i prânzi cu noi, om bun?" îl în­ trebă pe străin. Cela nu răspunse, ci se aşeză pe-un cojoc şi incepu să mânânce. Până spre ojina cea bună a tot înghiţit, încât golise stâna celor doi boeri de toate bunătăjile, Se lăsă apoi pe spate şi adormi ca orice: om. Seara, boerul cel bătrân, iară: - Nu-i cină cu noi, om bun? Străinul începu să mânânce, mut, caşi la, prânz, şi până la miezul nopţii, inghiţi; carnea din trei oi pe care le trăseseră, de cu vreme, în frigare ciobanii înspăimântaţi .. [220] .Apoi se trânti iar pe spate şi începu să .horcăe încât, toată noaptea, răsunară pă­ -durile de brad pănă departe şi, toată noaptea, urlară câinii dela stână. ' Dimineata boerul cel bătrân, iar': - Nu-i 'prânzi cu noi, om bun?" Dar cum străinul nu mai răspunse. Se invârtea în jurul stânii şi tot privea în cele patru vânturi. Când se apropie soarele de crucea a­ miezii, necunoscutul se, apropie -de cei doi .stăpăni. - Acum, dragi boeri bătrâni, începu el, -eu vă mulţumesc şi pentru amiaza de eri, ,i pentru cina de-aseară, şi pentrucă m'aţi chemat azi dimineaţă să mânânc cu voi. Dar acum să nu mă întrebaţi de nimic, nici . .să nu vă înfricoşaţi de cele a ce voiu face, de cele a ce veţi vedea". Străinul a făcut vr'o trei paşi pân' la o cărăruşă, Eră praf mult pe ea, căci fusese vreme cu secetă. Scoase din sân o văr­ gută, inchipui repede patru rotite în prajul de jos, închipui un căru], se puse în el,­ 'Şi deodată se porni cu vuet mult căruţul .şi se innălţă în slavă, ca o vijelie. Cei doi boeri bătrâni văzură cum cârmueşte de frâne strainul, dar caii nu văzură. Se făcu .nevăzut in grabă şi şolomonarul, înnaintea -ochilor înspăirnântaţi ai celor doi beeri. '220 J. Agîrbiceanu [221] r I Popa Man 221' Şi in câteva clipe, iată că porni o vijelie" tu�bată dela miazăzi. Păn' ai bate în palme se întunecă şi muntele unde stăteau cei doi stapâni şi cerul deasupra lor. In fierberea de sus se auziă mereu un' strigăt mare: - Pe păduri, mă, pe păduri, să nu baţi bucatele oamenilor!" Cei doi boeri văzură cum se învălue norii, cum se svârcoleă ba­ J22 1. Agîrbiceanu -r I [223] - Popa Man 223 Şi vestea cu balaurul, pe hotarul Răhău- I lui, nu sosise numai în satul nostru. După cum am înţeles mai târziu, cel puţin în zece sate învecinate. se lăţise. Atâta numar că numele satului, unde căzuse spurcăciunea -iu eră tot acelaşi. .- [224] TABLA DE MATERIE Popa Man • Inspecţie Fraţi! • • • O patimă. Mutu morii Vecinul nostru Hudri • . . p [4] JmlTURA INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURĂ cllllNERVA», B-DUL ACADEMlEl, il. - b.DGAR Ql·IN�:T. Reproducerea oprită r I [5] - COMOARA 1. ra odată la noi în sat unul de-i zi­ ceau Ionu Bodii şi-şi avea cuibul pe Negrileasa, cât ţinea vara. De când era cât genunchile l'a luat Bodea, tatăl său, să'i ajute la păscutul boilor. Cu traista de lână vărgată cu roşu. cu bâta de corn lucie, măciucată, Ionu Bodii răsăria când ici când colo de după vr'un fag, şi Întorcea un bou reslăţit, Şi când boul privia boldiş la pitic, băta se învârtea şi suna sec Între coarnele largi bolti te. C'odată se pomeniau altfel de boi pe­ aici. Acum ce-s? Ia nişte sfărleze. Da pe vremuri aveam boi cât urşii, aveam juncani nepuşi în jug până treceau de patru ani. [6] 1. Af:1HBlCEA:-';l! f I Şi mai nainte era viaţă şi sus la munte, • la Negrileasa. Astăzi mergi să tai un lemn, să-I furi, şi te globeşte. de-ţi mânci o vită. Astăzi stau pădurile pustii să le bată văn. turile, şi să mai croncănească din când în când corbii peste întunerecul fagilor bătrâni. Da mai de mult cine nu auzia în toată seara buciumul lui Bodea şi a fecioru-so? Şi câte -cântece n'au trecut din sat în sat, aduse de vânt de colo de pe înălţimile NegriIesii? Până trăise Bodea bătrânul, încă n'a fost cine ştie ce, dar când remase feciorul de capul lui, a început să se răsbune în toată forma. Că Ion acesta era o fire închisă. De mic copil se feria de tatăl său, se feria de toată lumea. Avea vr'o cinci şase boi în toată turma pe care îi ducea la păşunea cea mai bună. Îi sătura, îi scărpina pe bărbie, îi mângăia. Şi boii aceştia erau totdeauna cei mai frumoşi din turmă. Pe aceştia şi-i alegea de prietini. Şi la Sânzâene îi împodobea cu cercuri de flori, fura sare din colibă şi le-o aşeza în frunzişi, într'un loc ascuns. Tatăl său cerca de multeori să-I mai înveţe câte ceva, să nu rărnână ca ursul din pădure. Dar copilul avea ochi de drac. Şi săgeta cu [7] .---- emlO."RA 7 ei în toate părţile, şi de-odată băga de sarnă vr·un bou reslăţit şi o tundea pe'ci încolo. Cu bătrânul nu-i plăcea. Dar când era singur se punea pe-o dungă şi asculta murrnurul depărtat al pădurilor. Şi când bătea vântul se întindea pe spate, ochii i-se aprindeau şi pieptul i-se înălţa plin de sănătate. N' a dat Dumnezeu vr' o dată să adoarmă. şi să i-se ducă boii în hotare oprite, dar când băteau vânturi mari de multeori trebuia să vină Bodea bătrânul să-I înghioldească cu băta fe­ recată. Cât ce-a remas singur boar a trimis la stăpâni acasă toţi boii care nu erau pe pla­ cul lui. Şi s'au pornit stăpânii cu jalbele, cu ocări şi ameninţări, de nu se mai sfârşiau. Dar Ionu Bodii ţinea una c;a nebunul: , Cumpăraţi-vă şi voi dobitoc de cinste. Ace­ ştia cad prin râpi de nu-i mai culege nici mama dracului». Câţiva, înveninaţi rău, se hotărîră să meargă în pădurea Negrilesii, să-I pândească, să-I prindă şi să-i dea o sfântă de bătaie soră cu moartea. Erau şi gata să plece, dar auziră zvon: cică Ionu Bodii ar avea puşcă. [8] 8 Şi într'adevăr de câteva zile în locul gla­ sului de bucium, de sus, peste păduri până în munţi departe, trecea un buciumat metalic, de oţel. Un sunet aspru, tare, tăicios. Dar Oanea Stăncuţii, un arţăgos de s'a­ prindea satul pe unde trecea, s'a bătut cu . pumnul în pieptul păros, ameninţă apoi cu amândoi pumnii în aer, îşi luă boii şi plecă sgre Negrileasa. Ionu Bodii nu ştia nimic. Dar când văzu boii şi pe Oanea se opri de-odată înlemnit. luă pe îndelete puşca din spate şi ochi. Inima într'a Stâncuţii se făcuse numai cât un pu­ rece. Dar după două puşcături, ce se îrn­ prăştiară prin păduri ca două alarme ful­ gerătoare, n'a căzut Oanea, ci boii lui. Ionu Bodii şi-a avântat puşca în spate ş'a pornit şuerând pintre dinţi, pe-o călicică spre un ochiu de pădure. Sătenii s'au frământat, s'au fiert, certat, da'n urmă asupra Bodli n'au hotărât nici cum. Remase învingătoare vorba judelui: Nu te prinde cu el. Om harnic e. Furatu-s'a vr'un bou din turma lui vr' odată? Nu s'a furat. Încolţit'a lupul vr'un juncan? N'a încolţit. Şi drept, că pe-atunci hoţii de vite aveau [9] p CO�IOARA �I trecere. Erau nişte voinici noduroşi cari se plimbau prin munţi ca pe moşia lor. Beau în crişme pe hotar, şi iar mai făceau vr' o plimbare. Dar din turma lui Bodea n'au luat nici un cap de vită. Au cercat în două rânduri. Şi întâia oară s'au ales cu câteva măciuci primite de-a zvărlitelea, a două oară unul s'a ales cu capul hodorogit de să-i pui cercuri. Că Ionu Bodeii n'avea somn ca alţi creş­ tini. El dormia iepureşte, şi câne de pază nu simţia mai bine ca el apropierea duşmanului. Acum el a crescut şi a trăit aşa neinfricat mulţi ani. Cu oamenii cari veniau din sat s'aducă sare la boi vorbea o vorbă două, lua bruşul de sare şi-l isbea în colibă. Iar când treceau români cu carele după lemne se feria din calea lor. Seara însă şi când era vremea rea, de nu intra picior de om în pădure, lonu Bodii s'apuca de cântat. Să-I fi auzit de departe ori de aproape nime n'ar fi crezut să cânte feciorul întunecat, cu privirea tulbure. Se părea altlocuri că-i glasul tânăr al unei fetiţe, se părea iarăşi că vine dintr'un suflet rnlă­ dios şi cald, din sufletul unui fecior de opt- [10] 10 r. AG.iHBl(,EA�U r I sprezece. Numai în restimpuri când doina se învolbura ca scăpată dintr'o vijelie de patimi, simţiai că nu-i nici tinerel fecior cel ce cântă. Ş'atunci învia întreaga pădure. Toată coa- sta Negrilesii părea plină de fiinţe vii,' ce trec suspinând, înecându-se de-odată, ca să suspine iarăşi şi iarăşi de-odată într' o mie -L, de locuri. În restimpuri linişte grea, întunecată îm­ brăca pădurea. Ionu Bodii Îşi tocmiă puşca şi Începea să buciume din ţeve. Şi cum să-ţi spun eu că se auzea sunetul acela? Ca şi când ar fi o pasere uriaşe, şi paserea aceea ar avea aripele din oţel, şi într'un sin­ gur zvâcnit de aripă ar trece de pe-un munte pe altul. Şi în sat feciorii ascultau cu gura căscată, iar fetele tot prindeau câte-un cântec şi se mirau de unde ştie atâtea, toate nouă, boaruJ acela de pe N egrileasa. Şi muerea, vezi O-ta, din gânduri de aces­ tea Începe când începe ceva. Şi era în sat o fată de-i zicea Marina. Da în satele vecine îi ziceau Marina lui Cojoc, după tatăl său, om de frunte în sat. Şi fata asta a învăţat vro patru cântece nouă dela Ionu Bodii. [11] > 11 Şi-i plăceau cântecele. într' o Duminică ce-i trăzneŞte în cap? Hai că merge ea în locul slugii cu sare la boi pe Negrileasa. Tatăl său nu s'a codit. De ce să se codească? Şi fata a pornit sprintenă ca o căprioară. Şi era în ziua acea de Duminică multă lumină în aer. Şi frunzişul pădurii lucia închis în verde întunecat. Din când în când fluera vro mierlă, umflându-şi guşa, bătea toaca rar, răsunător, vr' o gheunoaie. Şi pe deasupra, prin boltitura de frunze bâzăiau roiuri ne­ văzute de muşte. Fata apuca pe-o cărăruşe pieloasă, umedă. În umbra pădurii se recoriă, ochii i-se ume­ ziau par' că, şi numai inima îi bătea tot mai tare. Ce va face ea dacă se va întâlni cu Ionu Bodii? Şi trebuia să se intâlnească. Doar a plecat de-acasă să ducă sare la boi, şi sarea trebue s'o dea în seama boarului. lonu Bodii era în uşa colibii. Diresease o ţiţină la uşe şi chiar cerceta să vadă de-i bine. Marina resări de-odată înaintea lui. Fecio­ rul se întoarse la zgomotul paşilor ei, tresări şi intra în colibă. [12] 12 J. AG_\HI;ICEA�l· l «Bună ziua măi voinice Ionaş. Iacă am dus nişte sare, unde s'o pun?» Ionu Bodii se întoarse, luă sarea şi o .aruncă în colibă: «Iată, aici o pun zise el. Apoi începu să-şi cerceteze măciuca. Părea că acum o are mai întâi în mână. Fata sta tot locului şi din tăcerea flăcăului se încuraje. «Măi bădiţă Ionaş» zise ea, «eu n'am venit aici numai pentru sare. Eu vreau să ştiu ceva. De astădată boarul îşi ridica privirile: «Şi ce-ai vrea tu să ştii anume?» - Aş vrea să ştiu de unde- ai învăţat tu cântecele acelea frumoase pe cari le cânţi aici pe Negrileasa. Prin sat se zvo­ neşte c' ai fi în legătură c' o anume zână din păduri şi ea te învaţă. Zic oamenii că vine în toată seara, te alină, îţi cântă şi fuge apoi în aer». - Tu vrei să-ţi baţi joc de mine tu fată. Dacăi aşa mai bine n'ai fi venit nici­ odată aici în ochii mei». Şi boarul îşi lua bâta şi porni În urma turmei ce se reslăţise. Marina lui Cojoc rămase cu ochii duşi după voinic. [13] s 13 Cine a puso pe ea să-I supere? Dar n'a vrut să-I supere. Povestea cu zâna, nici ea nu ştie cum ia venit pe limbă, în sat de aşa ceva nu se zvoniă nimic. Dar nici nu ştiau ele fetele din sat ce cruce de voinic era Bodea. Că iarna, cât tândălea pe-acasă nu era omul de-aici din pădure. Marina venise c'un gând şi se întorcea cu altul. Se gândea acum la feciornl acesta, mândru ca un luger, şi vedea că în sat ni­ meni nu-i ca el. Trecea aşa cu gândul îm­ părţit, cu sufletul plin, cu ochii aproape închişi pe călicelele pădurii, şi nu băga de­ seamă că apucase pe drumuri ce şerpuiau pe coasta N egrilesii, spre creştet. Târziu băga de seamă rătăcirea, şi înfio­ rată şi de umbrele înserării, 'începu să alerge pe coastă inapoi. Dar nu peste mult, Ionu Bodii eşi de după un trunchiu înaintea ei. « Te-ai rătăcit se vede, fată fetiţă, te-ai rătăcit ş'acurn te prinde noaptea în pădure. Dar dacă vrei, eu îţi arăt un drum mai scurt>, îi zise el privind în pământ. Fata se împotrivi. Va afla ea drumul [14] zicea, şi în pădure nu-i frică. Ionu Bodii peri În desiş şi Marina pleca într'un suflet. Dar mintea par' că-i era rătăcită. în loc să iese undeva la luminiş se înfunda tot mai tare în pădure. Şi de-odată s'a trezit pe muchia unei prăpăstii, ce se deschidea în­ tunecată ca o gură de iad. Se aprinse fata la fugă, i-se înbujoraseră obrajii tineri, dar aici păli de-odată, şi inima îi sta în loc, cum ai prinde în mână o pasere să nu mai poată zvâcni din aripi. Atunci, în urma ei, Ionu Bodii zise: «Ţi-am spus eu că te rătăceşti. Şi de n'asculţi de mine, ai să te incurci tot mai tare. Şi cine ştie poate să se abată pe-aici vr'un făt frumos, cum spuneai că vine la mine o zină». lonu Bodii zimbi şi zimbetul îi stătu aşa de bine, cum îi stă de bine soarelui pe cer, când iese de. subt norul negru. Marinii lui Cojoc îi trecu de-odată frica. « Dar boii unde i-a lăsat, măi voinice 10- naş? Mie mi-se pare că tu ai plecat în urma turmii spre piatra arsă. Cum vii tu acum să te întâlneşti cu mine? - Eu n'am venit să mă intălnesc cu tine [15] ci tu te-ai rătăcit. Dar de boii mei nu purta adje. Vreai să te scot la drumul mare? b fata înclină din cap, şi ochii i-se topiră par'că în privirele jucăuşe ale boarului. Por­ niră amândoi. frunzele uscate foşneau încet de pasul miîrunt al copilei, sunau uscat de pasul în­ desat al feciorului. Coborau repede şi tă­ ceau. Şi tăcea şi pădurea, numai vr' o boare renia ostenită să se culce, şoptind, in bol­ titura de frunze. Ionu Bodii în pădure a crescut şi nici­ odată nu i-s'au părut căile aşa de grele ca acum. Ar fi voit să meargă înainte, să rupă toate crengile ce i-se puneau în cale Marinei, ar fi voit să fie pe jos aşternut un covor de muşchiu verde cumu-l pe culmea Ne­ grilesii. De altfel însă ar fi dorit să ţină drumul acesta vecinic. Dar n'a ţinut c'au ajuns îndată în valea lui Ştefan şi de-aici se deschidea drumul bătut. Când să se despartă Ionu Bodii zise: «Şti ce tu Marino? M'am tot gândit la povestea cu zâna, ş'acurn nu mă mai su- [16] r. AGARBI(;EA:-IU r I păr. E tare frumoasă. Numai cât nu-i ade­ vărată. Dar de-acum şti ce am să fac? Am s'o chem în toată seara, doar' de s'a îndura să vină? - «Şi cum ai s'o cherni ?» întreba fata cu inima strânsă. - Vezi că pentru acesta am lipsă de ajutorul tău. Să îmi dai tu năfrărnuţa ta, albă şi curată, şi-mi va fi de mare ajutor». Şi ce crezi D-ta, fata când face o pros­ tie se opreşte la una? Nici zece nu i-s multe. Şi Marina i-a dat cârpa de jiulj, i-a dat' o fără să-I privească, şi a pornit fuga spre sat. Iar Ionu Bodii s' a întors, a pătruns în pădure, şi nu peste mult, de sus, de pe culme începu să adie cea mai frumoasă cântare ce-a căutat' o vr' odată. Dar din Duminica aceea încolo slugile puteau sta pe-acasă. Unde era o fată mare hop! că ea merge cu sare la boi pe Ne­ grileasa. Pe cele urâte Ionu Bodii le lăsa să rătăcească prin pădure, pe celea frumoase le petrecea la întors până la drumul bătut şi le lua năfrărnuţele. Dar nici o năfrărnuţă nu i-a fost dragă ca cea dintăi. [17] > COMOARA 17 Pe-a Marinei O purta în sân, celelalte le vâra după şerparul lat. Şi când îl ajungea dorul de cântece fru­ moase, lua năfrărnuţa din sân ş' o lipea de obraji, şi începea să cânte. Şi cum cânta se cobora tot mai în jos, în vale, până subt un ştejar bătrân. Aci nu mai cânta ci aştepta numai. Şi Marina venea lunecând, ca adusă de un val de apă, venea pe poteci ascunse şi se aşeza lângă voinic. - « Măi bădiţă Ionaş- îi zicea, tu iar ai mai luat o năfrărnuţă dela fete !» Şi-şi în­ c1eşta mânile una înt'alta. - «Iar am luat» zicea boarul zâmbind. Şi nu ţi-e frică de nimic? Nu vor veni flăcăii din sat şi părinţii să tăbărască pe tine? Nu mi-e frică! Şi nu ţi-e păcat să ţii dragoste cu toată lumea? Nu mi-e păcat. fata crăşnia din dinţi şi zicea: - Atunci vin cu tine la colibă». -" Ba nu veni». Şi se despărţiau, În sat se începu ferb ere nouă. Părinţii 1, Agârhiceanu. -- In intnneric. [20] 1. AG • .\ltBICEA:\G T şi gândul acela îl rnuiă cumu-l năfrămuţa din sân. Acum însă, când fata deşchide ochii, vi­ nele i-se încordară din nou, se simţi iarăşi tare şi neinfrânt.. Se aşeză lângă ea, şi o întreba cât putu el de blând. -- Nu-ţi pare rău Marino că te-am adus aci ? Fata aştepta ceva. - Stai numai, am să-ţi spun. Eu cu fe­ tele celelalte numai am glumit. Am glu·mit şi le-am luat năfrămuţele ca să te vrăjesc pe tine. Inţelegi tu cei vraja asta a mea? - «Ce va fi acum?» întreba fata. - Nimic. De-acum n'ai să te mai temi de nimic. Mâne noapte ne cununăm la un popă». F ata Începu se plângă. Şi cum plăngeă se scutura par' că de frică, de scârba ce-o avuse faţă de mirele de-acasă, se scutura, se curăţa de toate relele, şi ochii ei se făceau tot mai luminoşi. Şi cu privirea În­ Iăcrămată invăluiă pe boar într' o mare fericire a inimii. «Mă Ionaş mă, măi draguţ Ion» îi zicea [21] • (O�!OARA :21 nlereu. Iar borul sta încremenit, cu rnănile legate pe genuchi, cu ochii aiuriţi. N'avea decât un singur gând: S'o alunge pe Ma­ rina, s'o alunge dela dânsul, apoi să fugă după ea, s'o prindă în braţe şi s'o aducă înapOI. Dar a stat mult aşa încremenit. Sim- ţirea adâncăA ce-I cuprinse abia-l lăsa să-şi vie în fire. Incet încet îl pătrunse căldură dulce, revărsându-i-se în trup, 'în suflet, în ochi, pănă când se îndulci par'că şi aerul din jurul său. În noaptea următoare se cununară la un popă bătrân, care întineri când Bodea-i puse în palmă un galbin nou, cu zimţi. Şi încă în noaptea aceia turma boilor din Negrileasa a rămas fără stăpân. N'au ştiut oamenii de-ocamdată nimic. dar veniau creştini din satele vecine să spună că pe la ei au dat în sat boi străini. Cojoc bătrănul ce n'a făcut să-şi afle fata? Dar suflet de om n'a mai ştiut să-le spună de urma lui Bodea şi a Marinei. Trecuseră ani mulţi - o viaţă de om, şi prin sat nu se mai vorbia nimic de Marina [22] 1 ..\O.\HBICBA:-\l· ----r şi' de boarul. Dar de-o vreme copii cari '1 umblau cu vitele pe Negrileasa, - nu prin poenile pline de iarbă, ci sus pe unde-s numai muşoroaie şi mărullupului - copiii zic, spuneau prin sat, că prin poienele pă­ duri se tot iveşte un moş bătrân. Umblă încet, stă în loc, se pierde prin pădure şi iară iese la lumină într'altă poiană. În sat nu cobora, muchia dealului n'o trecea, ci hoinăreă aşa uitat prin poenile pădurei. Dela o vreme nu-l mai văzură. Ci acum au început să vorbească oameni din sat. că văd arzând în pădurea Negrilesii ca o limbă vineţie de foc. Se saltă limba acea, se stinge, şi iar se saltă. Aşa în toată noaptea. Şi au început să creadă că de bună seamă e o comoară. Comori sunt ele în pământ destule da-i vorba că cine le sapă? Şi s'au aflat în sat doi români, cari lundu-sedupă spu­ sele oamenilor, au plecat într' o noapte să-şi cerce norocul. Şi para, spuneau, că iar se ivi, drept de-asupra unei muchi de prăpastie. Şi pe dibuite ajunseră acolo, şi cu inima strânsă începură să sape. Şi n'au săpat mult şi dădură de-o lădiţă de lemn văpsită. O deschiseră. Înlăuntru era-o cutiuţă de aur şi [23] - C'j)IOAHA in cutiuţa aceia ce să afle? Era o iconiţă a i\llaicii domnului şi pe iconiţă o năfrărnuţă de care poartă fetele la joc. Oamenii se cruciră, le puseră toate la loc, cutremuraţi ca în faţa unei taine, şi îngropară iar lădiţa. Vezi Dumneata bine că nu era comoară si totusi a fost comoară. Ş' acum zice că se �·ede din când în când para în noapte, săltând de-asupra locului aceluia, dar n' oi văd numai copile tinerele şi bătrâni curăţiţi de păcate. [24] [25] VALEA DRACULUI In pădurile bătrâne de pe hotarul Broşte­ nilor, sânt multe husdoape oarbe, multe văi adânci, multe prăpăstii care se. des­ chid ca nişte guri de Iad. Dar, dacă treci pe margenea lor, călare, murgul ridică puţin capul în vânt, ciuleşte urechile, apoi se li­ nişteşte. Dacă vin cânii de vânătoare, în salturi mari, urmărind sălbătăciunea şi dau de aceste prăpăstii, miroase puţin la mar­ gene, apoi se strecoară, pe urma vânatului, fără teamă. Dar, colo,. în inima pădurii, tu­ fişurile se îndeasă, se împletesc, razele soa­ relui strecurate din bolta frunzelor de dea­ supra, ca nişte fire albe de mătasă, nu mai pot pătrunde, şi, când murgul tău ajunge [26] ')Ii 1. AG.\RHlCEA)olU ......, al�l' Sf�răie, .-bate din C�pite, apoi înţepenit" , locului, începe să tremure. Copoii, când a­ jung aici, schiaună de durere, dar lasă vâ­ natul să se piardă în tufişul nepătruns, şi nu-l urmăresc. Şi din întunerecul rece al tufişului vin sunete ciudate, nedesluşite, vin infiorări tainice. Împrejmuită de tufişul acesta, cu coastele iuţi, îmbrăcate intr'acelaş veşmânt sălbatec, doarme acolo în adâncimi nepătrunse Valea Dracului. Mirosul tare, pişcător al buruenilor, al florilor sălbatice, care cresc nevăzute în adâncimi, pluteşte în toată împrejurimea văii Iadului, ca un aier de fosfor topit. De multă vreme picior omenesc n'a pă­ truns acolo. Oamenii spun că nu-i lucru curat, că zac acolo îngropate comori de pe vremea Turcilor, dar că sânt date în paza Necuratului. Numai bătrănii îşi amintesc de un fecior din sat, Gherasim cu numele, care cuteza să se pogoare pe brânci, tâ­ rându-se ca şerpele în Valea Dracului. Gherasim acesta a fost boarîn sat, şi, cum păştea cireada pe marginea pădurilor, când un bou, când un junc scăpa în pădure. Şi .. [27] VALEA DHACCLl:I --- 'ldurarul de atunci - unu' Pascu - era :��ereu la spatele lui Gherasim. Nu trecea zi "ă nu-i lege vr'un bou, nu era zi să nu se sfădească amândoi pentru aceasta. Că Pascu JlU cuteza să ducă boul în sat, Gherasim ,l\'ea ghioagă ferecată şi braţe mari, pu­ ternice, ca de uriaş. Şi mai avea Gherasim, ascuns în cureaua Iată, îmbrăcată în burnbi­ sclipitori, un pistol ruginit. De multe ori îi spunea pădurarului: _ Măi vere - fireai tu al dracului ­ dacă n'ai curajul să-mi duci boul în sat de ce nu-mi dai tu pace? De ce mă tot asrnuţi ? Îi zicea «vere», dar nu ereau rude. Aceasta era vorba lui Gherasim. Pădurarul c1ipia din ochi ca în batjocură şi se strecura în pădure. Iar Gherasim ră­ rnânea cu găndurrle lui. Se gândia la Cru­ cita, o fată din sat, se gândia la ea toată ziulica. Cruciţa aceia era fată de om avut, şi Gherasim şi-a pus în gând să o ieie de nevastă. fata nu se feri a de el. Din potrivă, in privirile ei, în vorbele ei era mult vină 'ncoace pentru Gherasim. Dar el pricepea că un boar nu poate lua o fată aşa avută. Şi asfel se muncia cu gândurile toată ziua, [30] 1. A<:ÂRB1CEAl\C pădurea avea să-i deie o moşie întreao'ă . � pentru slujba credincioasă. Se zvonia că Stan umblă după el ca să-I logodească cu Cruciţa. In câteva Dumineci, la joc, Gherasirn îl văzu pe Pascu de-o parte, încruntat, pe când el juca cu fata lui Stan. Ba Gherasim, cu cât se gândia mai mult cu atâta intălnia veşnic în drumul său privirea de ghiaţă a pădurarului. Dar toate amintirile acestea nu ştia de ce-i vin acum în minte. El nu le-a luat atunci în seamă, dar nu le iea nici acum. O pocitură de om ca pădurarul nu poate să-i fie piedecă în apropierea lui de Cruciţa. Chiar acum începea să-i pară rău că l-a întrebat despre Valea Dracului. Ce poate şti Pascu de valea aceia? S'a apropiat el vre-odată de locul acela temut? Nici pomeneală! «Am să văd eu ce-i acolo şi fără ajutorul tău», zise Gherasim cu glasul tare, ca şi când ar fi vorbit cu pădurarul, apoi îşi luă ghioaga pe umăr, şi, cântând domol, se apropie de boi. Îi veni în minte o strigătură de joc, şi aceia o cânta: [31] L\ LEA unxcur.ur De m-ar chema Gherasirn M'ar băga fetele 'n sin, Dar pe miu' mă chiamă Marcu, fug fetele ca de dracu', ;jj «Curat ca de dracu' fug fetele de el», zise iar tare boarul, gândindu-se la Pascu. Trecuseră Sânzienele, cu cununiţele de noroC aruncate pe straşina casei, trecuse Sâmpietrul cu merele bătucite şi Gherasim. cu boii pe hotar, era tot mai abătut. Nu s'a putut hotărî încă să meargă în Valea Dracului, Şi Cruciţa îi spuse că tare se teme de o nenorocire. Tare se teme că vor mărita-o după Pascu, pe care baronul l-a şi cinstit cu moşia de care vorbiau oamenii. Şi, în presara Sînzienilor, Gherasim a fost la Cru­ cita acasă cînd a aruncat fata cununiţele pe coperiş. Şi, iată, când fata rosti numele lui Gherasim, cununiţa de sânziene se rostogli încet încet de pe coperiş şi căzu la picioarele Cruciţei. Vremea era de asemenea rnohorâtă, rnâz­ guia mereu din negurile mari ce pluti au încet peste câmp şi se coborau greoaie pe umerii pădurilor. Boii păşteau liniştiţi, şi în răstimpuri, vreunul mugiă prelung, ori [32] 1. AC+ÂRBICEANU 1 jl răscoli a ţelina umedă cu picioarele, gata de luptă. Boarul privia cu ziua în cap curn pasc vitele lui, şi-l adorrniă cântecul fraged al ierbii rătezate de atâtea guri. In urmă, Într'o zi, se lumină. Seninul stăpâniă nemărginit, şi cârnpul umed încă, străluciă În soare. Acum se lumina deodată şi sufletul boarului. Ca şi când ar fi dospit in tot cursul vremii neguroase planul lui, şi acum rar fi văzut deodată întreg, bine închegat, limpede. In ziua următoare îşi aduse şi pe un frate mai mic, să-i ajute la paza boilor. Spuse acasă că dă acuma strechea, şi singur nu mai răzbeşte. Frăţiorul, de vreo cincispre­ zece ani, era iute ca un prisnel, şi putea stăpâni întreaga cireadă cu ajutorul Dianei. «Măi verişorule», zise Gherasim frăţia­ rului, ai tu grijă de boi. Eu o să mă ră­ tăcesc puţin prin pădure, să caut nişte bu­ reţi, că trebue să se fi făcut mulţi după ploile astea». Şi pădurea îl inghiţi indată. Pe vremea aceia pădurile erau puţin urnblate. Erau păduri domneşti acestea, şi numai sălbătă­ ci unile şi pădurarii le cutreierau. Gherasim [33] I I ,VALEA DRACULUI 33 )orni insa cu inima hotărîtă spre Răsărit, �pre mijlocul pădurii, unde spuneau oame­ nii că-I Valea Dracului. In pădure era aierul �1Jl1ed, răcoros, iar frunzişul tăcea supt paşii toarului. Păsărele mărunte treceau printre crengi, ca purtate de o mână nevăzută, iar SUS. în bolta de frunze, bâzâiau roiuri de insecte. cântând cu o mulţime de glasuri. Rar. vre-o pasăre mai mare se ridica de pe \'re-o creangă, clătinând-o, şi trecea fâl­ fâind domol. Gherasim, deşi îi furnicau o mulţime de !:!;ânduri prin cap, se siliă să nu cugete la nimic: Cerca să simtă că Dumnezeu eaproape şi nu-l va lăsa la rău. Poteci nu se pomeniau în pădure. Boarul mergea orbiş înnainte, în direcţia ce-a luat' o . de afară. Şi, cu cât se afundă mai tare în tainele stejarilor groşi, cu coaja crăpată în mii de forme, răcoarea' pădurii era tot mai mare, şi tăcerea ei tot mai grea. Ce ar fi să rătăcească, să-I apuce noaptea în pus­ tietatea aceasta? Dar Gherasim nu putea să audă astfel de gânduri. Poate că nu mai este o lună, poate că nu mai este o săptămână până 1. Agârbiceullu. - in intuneric. [34] :)4 I di AG':""A'ţ' L' , - - v d T ce vor ogo 1-0 pe ruei a cu pa uraruţ Şi, gândindu-se la comorile ascunse în Valea Dracului, Gherasim simţia o putere uriaşă, o dorinţă neinvinsă de-a săpa toate como- rile de-acolo şi de-a le duce deodată pe toate. Poate să fi fost chiar crucea amiezii, când un miros tare, deosebit, îl izbi pe Ghera­ sim. El privi cu băgare de seamă şi văzc desişul ce i se pusese înnainte. Se opri, se gândi când a plecat, de unde, şi cât drum a făcut până acum. «Aici trebuie să fie Valea Dracului! », îşi zise Gherasim. Işi făcu o cruce şi, fără să mai aştepte, se vârî în desiş. Nu-i era frică de nimic, se temea numai că nu va afla comorile ascunse. Şi, cu cât pătrundea mai adânc, cu cât se strecura spre prăpastia ce se sirnţiă aproape, tot mai mult îl stăpâniă gândul acesta: Iată, o lume întreagă se teme de Valea Dracului, şi nu-i nimic deo­ sebit aicea. Atâta numai că-i mai mare desişul, mai înnalte-s buruienele sălbatece. Dar iată că, deodată, drumul i se topi supt picioare, şi el alunecă pe un podiş de frunze, alUl!ecă vuind ameţitor în prăpastie. [35] p YALEA DRACULUI 33 ._-�----�- -- păretele adâncimii stătuse ascuns în frunze şi desiş, şi boarul se trezi, ameţit, cutre­ murat de teamă, în adâncul Văii Dracului. 1 se părea că, tot astfel, cum alunecase aici, se va deschide acum părnântul supt picioarele lui şi-l va înghiţi. 1 se păru atunci că sus, în tufişurile de pe ţerrn, ar fi auzit un râs ascuţit, de drac. Era ajuns la ţintă, dar valea aceasta era lungă, tăia până departe cele două dealuri împădurite, şi Gherasim văzu că aici n'are ce face. Unde să caute el după comori, în care parte? Si, pe când se găndiă astfel, i se păru că aude, deasupra, iarăşi, râsul de mai înnainte. . Acum trebuia să se gândească de ieşit. E destul, pentru întâia oară, să ştie unde-i Valea Dracului. Dar de ieşit a fost cu mult mai greu. De nu avea Gherasim ghioaga cu piron, aici ar fi rămas. In ziua următoare, pădurarul răsări din desime, cu ochii lui vioi luminând de bu­ curie: - Sănătos, frate Gherasim? - Ce-ţi pasă ţie, vere? Ştiu că n'ai plânge să mă vezi ţapăn! [36] 1. _�G.\RBICE.-I.NU - Asta una, e adevărat, fârtate. Dar ţineam să te întreb: ce-ai aflat ieri în Valea Dracului? Gherasirn privi la el mirat. Suflet de om n'a fost ieri În pădure. Aşa dar, de unde ştie Pascu? - Ca prieten, îţi dau un sfat, boarule: Iasă tainele pădurii în pace, căci, altfel, nu vei păţi-o bine. Gherasim nu-i mai spuse nimic. Dar în seara aceia merse la cel mai bătrân din sat şi-i spuse ce are pe suflet. - Eu ştiu - zise moşneagul -- unde's comorile. Sănt toate la un loc, supt o bu­ turugă. Vor fi crescut buruieni, se va fi îngroşat pămăntul peste căldări. Dar nu te sfătuesc, nepoate, să te apropii de ele. Zace blăstăm greu, blăstărn păgân pe banii aceia, şi nimeni, chiar de-i scoate, n'are noroc de ei. La rugămintea boarului însă, bătrânul îi dete amănunte, şi Gherasim stătu mult la el. Când ieşi, era înnoptat bine, şi din colţul gardului îi păru că luminează doi ochi ca de lup. Spun bătrân ii că, în ziua următoare, pă- [37] tpz YALEA DRACl'LUI ,,- .")/ durarul Pascu a intrat de cu zori în pădure cu puşca 'n spate. Ziua aceasta de Vineri fusese rece şi urnedă. Nourii călătoriau greoi. ducând parcă cerul întreg cu ei. In pădu riie domneşti era întunerec ca 'n amurgit, şi nu cânta nicio pasăre, numai nişte buhe cheunau, aproape ca pisicile, din scorburile lor putrede. In răstimpuri, picuri mari, grei. ca nişte poşte, se scuturau din coama în­ călcită a stejarilor. Pe jos, pe frunzişul umed, se inieptau, din picioarele lor lungi şi unse, broaşte galbene cu pete negre. Rar ţăşniă din vre-un tufiş un iepure, care, la orice zgomot, se opriă şi priviă cu ochii lui hol­ baţi, ficşi. Peste Valea Dracului plutiă o ceaţă deasă, fumurie. Dar Gherasim nu sirnţiă, nu vedea nimic din ceia ce-l încunjura. Măsura, în vale, cu paşi regulaţi, distanţele care i le spuse moşneagul, şi, când gândi c' a ne­ merit, îşi puse traista şi sumanul pe buruieni, îşi luă uneltele şi începu să înlăture întâiu frunzele, apoi să sape. Părnântul era galben, cleios, şi se lipiă mereu de sapă. De multe ori trebuia să-I ia cu mâna, şi, atunci, ceva [38] 88 1. AGARBICEA�U amar, greţos i se strecura pe limbă, pe cerul gurii, şi de aici în tot trupul. Sudorile începuseră să-i îmbrobodeze frun­ tea, nu de teamă, ci de un sentiment ne­ desluşit: îi veniă aşa, fără să crează, ca şi când ş'ar săpa groapa lui. Dar se înviora la gândul norocului ce dăduse peste el. Sirnţiă că aici se ascund comorile şi era hotărît că, de va trebui să muncească oricât de mult până le va afla, nu se va mişca de aici din vale. Cum sta aplecat, tresări deodată: ceva bufni în apropierea lui, nu ştia deasupra, În pământ, ori unde. Dar sunetul Înăbuşit îl auzi bine. Să fie un semn bun acesta, ori un semn de primejdie? Şi boarul ridică dreapta să-şi facă o cruce. In clipa aceia însă, bufni ceva şi mai aproape, şi Gherasim căzu cu faţa în părnântul galben, cleios, scormonit de dânsuI. In seara aceia în zadar aştepta frăţiorul pe Gherasim să iasă din pădure cu bureţii. Fecioraşul îşi chemă câinele, îl asrnuţă să latre, ca să răsune pădurea. Dar, În urmă, se înnoptă, şi el trebui să ducă boii în sat. [39] p YALEA DRACt::LU ({Ind era să treacă dealul mare, iată că-i iese înnainte pădurarul, cu puşca 'n spate si'n puşcă atârnat un iepure. , _ Numai singur, voinice? - Numa'. Bădicul a mers după bureţi. si n'a mai venit. ; "? - ,'-\şa. - Aşa, răspunse băiatul. - Eu acum duc boii în sat. Are să vină el. - Vezi bine că are să vină, zise Pascu, rânjind sec şi-şi văzu de drum. Dar bietul Gherasim n'a mai venit. Spun' batrânii c'a fost o jale mare pe sat, căci Gherasim acela fusese un om ca pânea cea bună. Toţi erau încredinţaţi că numai în v'alea Dracului a putut peri. Dar nimeni nu cuteza să meargă să cerceteze. Era pe vremea aceia un popă bătrân în Broşteni, care nu se temea de necuratul. -- Măi creştini, zise el oamenilor, ăsta nu-i lucru cinstit să lăsăm trupul omului acolo, 111 anca rea pasărilor şi fiarelor sălba­ tece. Cine vine cu mine să-mi ajute, să-I scoatem de-acolo? . Creştinii tăcură însă. Numai Cruciţa, pă­ rinţii şi frăţiorii boarului îl urrnară pe pă- [40] 40 1. AGÂRBl()EANe rintele dimineaţa, în pădure. Preotul duse apă sfinţită, stropi în chip de cruce când intră în pădure, şi merseră în linişte până la marginea prăpastiei. Când I-au scos. ţapăn, cu pieptul sân­ gerat, părinţii începură să se boceasca, crezând că l-a ucis cel din pietre, că uite cât îi de aibă faţa, se vede că i-a supt şi sângele. «Pe ăsta l-a puşcat un om. nu I-au ucis duhurile, zise preotul. Şi-o piatră grea i se puse pe piept. Dar nimeni nu putea să creadă aşa ceva. Gherasim rătăci singur prin pădure după bureţi, şi chiar acolo. în prăpastia aceia. ce ochiu omenesc I-ar fi putut ţeli? Şi-apoi n'a avut nici un duşman în tot satul... Numai Cruciţa albi ca păretele la cu­ vintele preotului. Şi numai Diana, căţeaua lui Gherasim, începu să-şi miroase stăpănul şi începu să urle, şi numai bătând-o au putut-o îndepărta de trupul înţepenit al stăpânului. Valea Dracului de-atunci se făcuse şi mai temută pentru săteni. Incă în toamnă aceia [41] r YALEA DRAOULLI -ti însă, pădurarul Pascu ceru pe Cruciţa de nevastă. Părinţii, mai ales bătrânul, se în­ voiră îndată, şi se hotărî nunta în grabă. Fata, cu sufletul închis, n'a zis o vorbă le­ O'ănată. b Ori câtă fericire ar fi crezut Pascu sa-i de din căsătoria aceasta, chipul lui nu se putea lumina. Cruciţa îngheţa când îl simţi a intrând în casă. Şi, când bărbatul cercă mai întâiu să se apropie de ea, Cruciţa tresări şi-i spuse încremenită privind aiu­ rită : «Stai Pascule! Iată la fereastră chipul lui Gherasirn». Pădurarul se cutremură, braţele-i căzură, apoi, luându-şi puşca, numai dădu trei zile pe-acasă. Şi, într'o zi, când era Pascu în voie bună, Cruciţa-i zise: - Eu am cerut dela mama lui Ghera­ sim pe Diana. Mâne are să mi-o aducă. - Iacă o jigodie de câne! E bătrână, ce dracu' să faci cu ea? spuse mânios pă­ durarul. -- E bună pentru paza casei. Să vezi numai, Pascule. Eu am fost în pădure, la Valea Dracului, când au scos pe Gherasim [42] I. AGARBICEANU din prăpastie. Diana a început să urle de durere, văzând că-i mort. Urla, şi Gherasim sta nemişcat, cu ochii închişi, cu obrazul de ceară. Pe piept, supt ţăţa stângă, se'n­ chegase o pată roşie. Sta ca o pecete tai­ nică. Şi Diana, cât ce înceta de lătrat, priviă la rană, şi, înnebunită de durere, începea să urle. Credincios dobitoc, săraca, de-aceia am gândit s'o aduc la noi. Tu eşti tot prin păduri, cărările tale nimeni nu le ştie, mie, aici singură, mi-ar prinde bine un aşa paznic». Pascu nu zise nimic. Privi pe fereastră în curte, ca şi când ar zări acolo ceva de mare preţ. Cruciţa aduse dimineaţa pe Diana. Era bătrână într'adevăr, şi, de când perise Ghe­ rasim, era şi mai perită. Cu boii pe hotar nu mai mergea, ci sta acasă pe podrnol, privind dureros în curte. Pădurarul cerca pe toate căile să se a­ propie de nevastă-sa. Dar Cruciţa avea a­ ceiaşi tresărire ciudată ca întâia oară, şi aceleaşi cuvinte fără rost i se desprindeau de pe buze: « Stai, Pascule! Iată la ferea­ stră chipul lui Gherasirn !» [43] r \'ALEA DRACCLUI -!3 Când era treaz, Pascu ieşiă cu puşca 'n spate şi nu mai da câte trei zile pe-acasă. Dar când se'ntărnplă să fie beat, întreba: - Ce tot ai cu Gherasim, tu, muiere? Lasă morţii să se hodinească! - Dar poţi tu jura că-i mort Gherasim, Pascule? - Par' că tu l-ai înmormântat, nebuna! Tu şi cu popa ... - Dar nu ştii tu, Pascule, că oamenii pe cari îi răpun duhurile necurate nu mor de tot, că rătăcesc prin lume, ca strigoi? Pădurarul crăşni din dinţi şi zise, râzând amar: «Fii pe pace, muiere. Gherasim nu se mai scoală». - Ţi-e uşor să spui aşa, zicea muierea, căci tu nu l-ai văzut pe Gherasim mort. Aşa-i că nu? -- Nu, nu l-am văzut, eu n'am putut merge la înmormântare. - Dar într'alt loc, nu l-ai văzut mort? întrebă odată femeia, privindu-l neîndurat. În rândul acesta Pascu se cutremură, se sculă de pe scaun, şi-i zise răguşit: - Ai înnebunit,. femeie? Unde să-I fi văzut pe el mort? Dar bagă de seamă [44] a ce-ţi spun: vorbe de-acestea nebune în casa mea să nu mai aud! Şi-atunci îndată i-a trecut beţia. Şi-a luat, ca de obiceiu, puşca, şi o săptămână în­ cheiată n'a mai dat pe-acasă. Cruciţa sta mult de vorbă cu Diana. O neteziă, o mângâia, o hrăniă, îi spunea încet. un nume la ureche, şi-atunci ochii Dianei înviau, ea săriă sprintenă şi mirosia în aier. Începea apoi să urle. De câte ori se apropia Pascu de casă, Cruciţa îi spunea Dianei numele acela, şi animalul îl primiă pe Pascu urlând. - Ce are jigodia asta de tot urlă, tu muiere? o întreba pădurarul, înfiorându-se. -- E bătrână, săraca, şi se vede că-şi simte moartea, spunea femeia. Da-i bună la casă! Un paznic cum nu s'a mai po­ menit! Dar pădurarul nu putea suferi dobitocul. Ajunsese dela o vreme de se temea mai mult de Diana decât de nevastă-sa. O groază de moarte îl cuprindea când se a­ propia de casă şi ştia că are să-I întârn­ pine Diana urIând. Şi, astfel, îşi puse în gând să prăpădească jigodia. [45] " VALEA DRACULUI Intr'o noapte Pascu se culca afară. Era întunerec şi rece. Dar el spunea că are să plece cu noaptea 'n cap, că vine boierul la pădure. Când gândi că nevastă-sa doarme, îşi luă puşca, merse la culcuşul Dianei, şi, dintr' o săritură de animal sălbatec, o prinse, astupându-i gura, o luă în braţe, şi se în­ dreptă, prin grădină, spre pădure. «Aşa, nemernico, am să-ţi astup gura blăstărnată», zise şoptind, şi o bucurie mare simţiă în suflet. Animalul i se zvârcolia în braţe, îşi încorda muşchii bătrâni, dar nu putea sa scape. Când intrâ Pascu în pădure, era încă întunerec. Aici se simţi mai uşurat. Dar nu voia s'o impuşte aici aproape. O duce el departe, o duce la Valea Dracului, de care lui nu-i e frică, şi acolo are să-i sdro­ bească ţeasta bătrână. Şi 'ntr'adevăr, pădurarul nu se opri până aproape de Valea Dracului. Când puse pe Diana jos, simţi o părere de rău mare: ar fi voit s'o ducă încă mult aşa înnădu­ şită, ar fi voit s'o sugrume cu rnânile lui. Dar trebuia să sfârşească odată cu ea. «Până-mi ieau puşca, nu poate face ea [46] -w J. Af;.lRJHCEA�T douăzeci de paşi, şi o dobor şi'n întunerec», îşi zise pădurarul. Dădu drumul Dianei, care rămase nernişcată lângă el, tremurând toată. Atunci Pascu râse duşmănos, şi zise tare, ca şi când ar vorbi 'cu cineva: «Nu fugi, jigodie? Si mai bine! Gherasime, îţi trimet şi cânele pe lumea cealaltă». Bufni atunci, şi, în norul de praf, odată cu bufnetul, la auzul numelui de Gherasim, Diana începu să urle prelung, înfiorător. Pascu, la urletul acesta, aici în singurătatea pădurilor, îşi pierdu deodată minţile. Începu să alerge spre valea Dracului, şi i se părea că cineva îl urmăreşte târându-se. Şi, într'adevăr, Diana, nefiind atinsă de moarte, la' auzul numelui de Gherasim, începu să urle şi, mirosind în aier, se târi după Pascu. Acesta, cu moartea în suflet, pătrundeă printre desişul spinos. Hainele i se rupeau în bucăţi, sângele ţâşniă din sgârieturi, dar tot se târă, se svărcoliă ca un şerpe spre marginea prăpastiei. Şi se auzi deodată o cădere, o izbitură puternică şi un gemăt scurt. Când Diana ajunse pe urma lui în Valea [47] YALEA DRACVLUI -lI Dracului, începu să urle deodată şi mai tare. Acolo zăcea pădurarul, cu capul sfă­ râmat de piatra pe care căzuse. La vre-o trei zile, pe urmele Dianei, care urla mereu apropiindu-se de pădure, oamenii aflară trupul pădurarului. Şi altă spaimă nouă se aşeză în inimile sătenilor. De atunci, nimeni nu se mai apropie de Valea Dracului, şi pustietate şi sălbă­ tăciune creşte mereu în jurul ei, învăluind-o in taină. [50] 50 ----------------- ca pe spini. Aşa că dela o vreme, baronul s'a cuminţit, şi-a pus de i-au făcut la a Rarului o casă nu departe de palatul său. «De aci ai să poţi griji mai uşor pădu­ rea Gheorghe, îi zise măria-sa. - Mai uşor pentru mine, mai greu pentru Dumneavoastră, răspunse pădurarul, Cum înţălegi tu asta? -- D'apoi aşa măria-ta, că eu de aici n'am nimic de făcut. Oamenii vin să fure colo în jos la poalele pădurii. La inima ei nu străbate nime, că de aici duc lemnul tare cu greu. - Nu-i nimic Gheorghe. Vezi eu voiam să te ştiu mai aproape de mine. Cun brad ori doi nu se sărăceşte pădurea». Şi de-atunci a rămas ficiorul Rarului aici în căsuţa frumoasă şi curată ca un pa­ har. Pe vremea aceia trăiau încă urşi în muntele mare, iar cerbi şi căprioare erau destule. Câtu-i muntele de fără hotare, dar Georghe Suciu a Rarului ştia toate pote­ cile căprioarelor şi toate vizuniile urşilor. Cât ţinea vara aproape în fiecare zi Georghe aştepta cu puşca la umăr înaintea căsilor domneşti. Şi porneau apoi, arnân- [51] o POVESTE DIN SAT 51 doi cu boerul, şi se pierdeau în întunerecul pădurilor bătrăne. . _ Ce zici Gheorghe, azi avem să dăm peste ceva? _ Hm! Aşa mi-se pare măria-ta, numai să avem noroc. Toate atârnă dela noroc în lumea asta. - «Şi dela o puşcă bună», adăuga zimbind stăpânul. - Nu zic ba, dar totuşi o puşcă bună e numai o uneltă moartă. Ochii ageri şi mâna vărtoasă a vănătorului îi dau viaţa. Şi asta tot nu-i încă nimic, dacă norocul nu se ţine de tine». Dar de ei doi norocul se ţinea aproape în fie care zi. Aşa că stăpănul câte odată se sătura de atâtea sălbătăciune puşcată, poruncia să-i pună cei patru cai negri cu­ rnu-i corbul la trăsură, şi porniă la oraş pe câteva zile. Când se întorcea îi spunea zâmbind lui Gheorghe. - «Mi-se pare voinice că'n vremea cât am fost eu dus, tu vei fi umblat şi după altfel de căprioare! [52] - Apoi de, stăpăne, m'am coborit odată'n sat să mai văd ce-i pe-acolo. - Şi sânt fete frumoase, hai? - Sânt şi nu prea. Dar eu nu pentru ele m'am coborît. Ştii măria-ta, că părinţii mi-s bătrâni şi-am vrut să-i mai văd. - Măi Gheorghe, să-ţi dau eu ţie un sfat. Insoară-te şi adăţi şi părinţii aici sus la munte. N'are să-ţi meargă rău. - Acum însuratul vine el când vine, aşa de bună voia lui, dar pân'acurn n'am de gând măria-ta. - Tu n'ai de gând, şi iată eu pe vara viitoare am să viu ai cea cu nevastă. - Să-ţi ajute Dumnezeu, stăpăne I In iarna ce-a urmat Gheorge Suciu a Rarului avuse mult de alergat prin păduri, prin neaua mare, prin gerul ce te frigea. Nu trecea săptămăna să nu vină poruncă de sus, să-i trimeată o capră, un iepure, un cerb chiar. Şi colo înspre primăvară baronul ceruse, pentru o singură dată, vr' o zece iepuri şi trei căprioare. «Hm! se vede că asta-i pentru nuntă» zise pădurarul când i-se dădu porunca. Intr'o zi de iarnă e mult să puşti toate săl- [53] o POVESTE DIN SAT 33 bătăciuniie acestea, dar Gheorghe, la gân­ dul să se arete vrednic înaintea stăpânei celei nouă, le răpuse pe toate într'o zi. Şi acum sta şi aştepta să-i vină stăpănii amândoi. Mai da el târcoale prin pădure, mai cobora în sat, dar tot mai' mult sta acasă şi cânta din ţeava puştii. Şi glasul de metal trecea ca o înfioroare rece peste pădurile ce dau în muguri, peste culmile negre ale brazilor. . Cu sfârşitul lui Maiu stăpânii veniră la munte. Pe Gheorghe nu, l-a mai chiemat ca de obiceiu baronul, să vie numai decât să-i spună de sunt sălbătăciuni. - «Acum eu am rămas de-o parte se gândea el cu ore-care ciudă asupra femeii, care îl făcea pe stăpân să-I uite. N' a trecut însă n ici o jumătate de ceas şi porunca-i sosi. - «Ce-i nou Gheorghe? Sunt căpri­ oare? Sunt stăpăne. - Dar iepuri ? .- De aceia-i plină pădurea. Urşii trezitu-s'au? - Hei, bătrânul de mult a şi gustat [54] carnea de oaie sfărticată. Ar trebui să-I mai pişcărn puţin pe bătrân. - De asta una, n'avea grije. Dar stai să-mi vezi femeea, să vedem place-ţi ţie. Şi stăpânul dispăru şi se arătă, cu o domni­ şoară înaltă, albă, mlădioasă şi cu nişte ochi' de drac. - Iată, ăsta-i pădurarul meu. Cel mai bun puşcaş, din toţi munţii. -- Ei las, măria-ta, nu mă lăuda astfel. De mă lauzi înainte, pe urmă n'am să fac nici o ispravă. Domnişoara privea mirată la tânărul a­ cesta ca de doauăzeci şi şapte de ani, cu rnustaţa neagră cu ochii tari, cu un trup curnu-i bradul mai voinic. Numai îmbrăcă­ mintea îi părea de tot nepotrivită. «Oi ce poartă aşa veşminte grele, îşi întreabă bărbatul. - Pentrucă-i grea şi vieaţa pc care o duce, dragă. In nea, în frig, în ploile mari şi vânturiIe răci ce stăpânesc pe aici iarna, nu poate umbla altfel. - Dar bine acum e vară, adause fe­ meia. - Vară şi nu prea. Ve: vedea de sară ,1 I I I I I I I ,")4 r. AGÂHBICEAXU [55] o POVE�TE D1N �AT ce boare are să adie». Apoi îi zise lui Gheorghe. _ Mâine dimineaţă să fii gata. Ai să ne duci la o căprioară. Asta-i bun stăpâne ! Mâne, aşa dară, avem să puşcăm o capră. _ Nu noi Gheorghe. Are s'o puşte domnişoara, bagă bine desarnă». A Rarului merse acasă, gândindu-se cum să tnţăleagă vorba stăpânului. Doar nu va lua Domnişoara aceea puşca la ochi? Drept că ochii o arată mai mult decât trupul fraged şi mlădios, dar totuşi, Gheorghe e sigur, că nu va cuteza să puşte stăpână-sa. De dimineaţă se afundară toţi trei în inima pădurii. Stăpâna era deosebit de vo­ ioasă, îşi lua bărbatul de după cap, îl să­ ruta. îl strângea în braţe. « H 111! o arată ochii că nu-i femee ca ori care alta se gândea pădurarul, stânge­ nit de purtarea aceasta drăgăstoasă a stă­ pâuei, O fată, o nevastă de-a noastră n'ar cuteza să facă aşa între alţii pentru toate bunurile lumii, îşi zicea el. Dar îi plăcea totuşi, şi in pustietatea pădurii se înfiora [56] Gheorghe, ca şi când pe el l-ar săruta, ca şi când pe el l-ar stringe în braţe. La cea -dintâi potecă a caprelor, pădu­ rarul le spuse unde să aştepte, şi el porni pe departe s' ajungă în părăul dedesupt. Dar nu făcu douăzeci de paşi şi de-odată resună un săltat repede, şi până să-şi ia puşca, trecuse căprioara cătră stăpâni. Chiar când gândea pădurarul c'a scăpat sălbătăciunea, auzi un pocnet înăduşit, şi când privi mai bine din puşca stăpâne-sii, eşiă fum gros, iar căprioara zăcea la pământ, mai zvăcnind, abia rar din picloarele subţiri, elegante. «Ce dracu să fie asta, îşi zise Gheorghe. Eu şi stăpânul, doi bărbaţi, n'apucăm să. ne punem puştile la ochi, şi o femee să ne în­ treacă, să fulgere aşa dintr'una». Baronul când văzu faţa desnădăjduită a pădurarului, izbucni în râs. - «Ţi-am spus eu, voinice, că nu noi ci doamna va puşca căprioara». - Cum aşa, măria ta? - Astfel, că noi vom fi puşcaş! buni aici între noi, unde nu-s alţii, dar doamna poate e cea dintăiu între mulţi, în ţara întreagă. Stăpâna neteziă acum blana lucie a anima- i. I I , i ,1 II I , 1::' ; II 56 1. AG.\RBICEANU [57] o P( )YESTE DIK SAT .)/ lului. Obrajii i-se aprinseră, ochii îi ardeau, şi când veni spre baronul, îi bătea în pumni, în ciudă. Gherghe Suciu a Rarului în ziua aceea nu avu nici o voie. Se sirnţiă umilit, ca o femeie să-I întreacă, şi nu era de loc bucuros, că drăcoaica aceasta i-a călcat în păduri. Ceeace zisese baronul, se adeveriă în fie­ care zi. Gheorghe nu mai avea pace, în fiecare dimineaţă trebuia să scormonească vânatul. - «A draculni patimă la rnuerea asta, gândia pădurarul. Nu se mai satură, deşi în toată ziua puşcă ceva». Baronul în câte-o zi se simţea obosit, dar femeea pleca acum singură cu Gheorghe prin pădure. Cu cât vâna mai mult, cu atâta pofta ei, patima ei se aprindeă mai tare. Dar acum Gheorghe începea să-şi răzbune. Plecau' amândoi, şi pe unde ştia că are să iese capra, era cu puşca trasă. Ş'abia zăriă şi doamna, când focul trimis de pădurar culca animalul. A purtat-o aşa vr' o trei zile. Într'a patra, când Gheorghe ucisese un cerb, stăpân a îi trase o palmă iute, usturătoare, peste obraz. [58] 1. AG.\RBICEA�U --'- - «Asta nu-i frumos fârtate. Trebue să-mi spui şi mie când ştii vânat în vr' o parte. Numai acum. Peste patru săptămâni nu mă mai rog de tine. Atunci ştiu eu.» Pădurarul se simţi ruşinat. Într'adevăr vedea el că răsbunarea lui nu-i de loc fru­ moasă. Şi când într'a cincia zi dobori şi stăpăna un cerb, îl prinse pe Gheorghe în braţe şi-l strinse cu putere la sân. - Tot eşti bun tu. Vezi, eu cerb n'am puşcat încă în viaţa mea». Pădurarul simţi o furnicare În tot trupul. o ameţeală i-se urca la cap, dar se făcu să pară nepăsător. Şi n'a trecut mult după asta, şi într'o sară cum veniau amândoi spre casă, o dihanie de urs le ieşi drept înainte. - Ocheşte-l stăpână, că aşa bine n'are să-ţi mai iasă urs în cale,» zise Gheorghe. Dar ea îngălbini, începu să tremure, şi abia putu ingână : «Nu. Aici nu pot. De urs mie frică», şi tremurând se alipi de vânător. Acesta ochi, adunăndu-şi toate puterile să nu treacă în trupul lui un astfel de tremur, şi l' I I [59] o POVESTE DIN SAT trase. Dihania, răgni răguşit, şi se prăvăli pe coaste. «Bine Gheorghe, bravo Gheorghe striga veselă acum stăpâna, şi în bucuria ei era «ata să-I cuprindă în braţe şi să-I sărute. /::> Aşa a trecut vara ceadintâiu. Toamna cei doi soţi tineri porniră la oraş. Dar cât a ţinut iarna, au venit de două ori amândoi, şi a treia oară femeia singură. «Domnul arc afaceri şi n'a putut veni. Eu am venit căci mi tare dor de vânat. Iarna pare că-i mai frumos ca vara. - «Mai, zise Gheorghe, ales dacă ai un câte bun! Nu trebuie să alergi mult. Ţi-l aduce îndată văntul». Bărbatul său nu avea cine şti ce afaceri, dar pentru el nu era nici o plăcere să stee peste iarnă la munte. Dar' de cum a venit stăpăna, a început să cadă neaua cu nemiluita, şi pe urmă vân­ turile mari începură să bată turbate. Şi se umplură gropile, prăpastiile de zăpadă, se ridicară troeanele ca uriaşe culmi de zahăr, se închiseră căile, şi nime nu mai cuteza să prindă cei patru cai la sanie, să pornească cu doamna la oraş. [60] ()() 1. AG.Î.RBICEAJI.'G 1 Ei însă nu-i părea rău. Nici chiar prin gând nu-i trecea să plece acasă. Şi după vânturile mari se puse un pui de ger, de îngheţa viţelul în vacă. Şi porniră potaile ele lupi flămânzi, şi urlau câtu-i noap­ tea, şi se apropiau tot mai tare de căsile baro­ neşti. Simţeau, cu nările flămânde, vietăţile calde ce se adăposteau în grajduri şi în şoproane. Căni erau de pază, erau puşcaşi prin curte, dar într' o noapte lupii tot pă­ trunseră într'o cocină, şi pe trei godaci graşi îi traseră în bucăţi afară în curte. Era un hârait, un guiţat, o larmă ome­ nească, de stăpăna seri speriată din somn, şi aproape desbrăcată se puse în fereastră să vadă ce-i. Şi când văzu îi îngheţa inima. Cinci potăi de lupi îşi arătau colţi, se muşcau între ei pentru bucăţile vii de carne, şi nici gând n'aveau să fugă la strigătele oamenilor. Puşcături s'au tras vr'o câteva. Dar nu nimeriră. Ş'acum, simţind duşmanii în curte caii începură să se frământe, vitele în graj­ duri începură să mugească, să se zmâncească, şi să-şi rupă funiile. Şi-atunci, iată numai că pădurarul, George Suciu a Rarului, răsare în curte şi repede, din cinci bufni- [61] o POVESTE DDI SAT 61 turi, trăvăli sălbătăciunile, care inţepeniră îndată, care c'un gât, care c'un picior de godac în măsele. - «Gheorghe D-ta să vii îndată până sus la mine zise baroniţa, Şi dis păru dela fereastră. - «A dracului ger zise a Rarului dupăce întra în casă. Până ai stat D-ta cu fereasta deschisă s'a răcit bine şi aici». Femeea se ascunse îndată subt plapornă în pat. -- «Eu am să pun nişte lemne, stăpână, că-i frig în casă. - Pune George, şi stai colea şi te încăl­ zeşte şi tu. Încuiat'ai uşa dela casă? -- Ba n'am iucuiat'o . De ce s'o încui? - Nu ştiu, aşa mi de frică. Am tot auzit că lupii nu se lasă bătuţi dintr'odată. Au să vină mai mulţi, şi cum văd eu sunt tare sălbatici! ! Gheorghe începu să râdă. - N'avea grije, stăpăna ! Chiar de-ar veni aici-s în curte. - Ba nu D-ta trebue să stai aici cu mine. De aceea dute şi încuie uşa». Pădurarul crezând că într' adevăr groaza cea mai mare stăpâneşte inima femeii, îi îrn- [62] 1 r. AGĂHBICEANU plini porunca, încuie uşa, puse lemne pe foc şi se aşeză pe un scaun cu puşca pe ge­ nunchi. Acum ar fi avut grozav poftă să-şi aprindă tigara, dar nu cuteza .. Domnita din pat băgă de samă neastimpărullui şi-i zise, ştiindu-I strajnic fumător. - «Vezi pe masă este tabac bun. Fă-ţi ţigară». Pădurarul se ridică să caute dar în zadar, nu afla nirninc, Atunci ea sări de-odată din aşternut şi-i puse tabacul în mână, atingân­ du-l uşor peste obraz cu mâneca subţire a cărneşii. Apoi se ascunse iar în aşternutul moale. Gheorghe Suciu a Rarului era acum tare voios. Se încălzise, fuma tabac bun, şi era bine. De-odată fiarăle începură iarăşi să urle în noaptea de afară. -- «Au se vină din nou, zise baroniţa. - «Ba nu stăpână, în noaptea asta de bună .searnă nu mai vin. Cei de-afară chemă pe ce-i ce-au intrat, şi dacă vor vedea, că nu mai vin trec într'altă parte». Dar pădurarul trebui să asculte de stăpână. Veni cu scaunul lângă patul ei, cu puşca [63] o PO\"Ei>TE DI:\ ';AT G3 pe genunchi. Urletele se auzeau tot mai de­ parte. «Am spus eu, că se împrăştie zise Gheorghe. femeia nu răspunse nimic acum; privea la voinicul de-alăturea, şi pieptul ei creştea mereu, - «Tu eşti tare brav fecior Gheorghe, zise ea într'un târziu. Nu ţi-e frică de nimic? - Dice să-mi fie frică? � Dar de mine nu ţi frică Gheorghe zise ea, şi-i cuprinse grumazul cu braţul ei alb şi moale. Afară începu din nou viscolul, şi vuiau vânturile cântări sălbatice. Din noaptea aceea baroniţa cea tinără în­ cepu să se alipească tot mai tare de Gheorghe. Şi înt'un târziu numai pădurarul a cutezat s'o ducă la oraşul pe drumul plin de nămeţi. Dar de-aici încolo stăpânul trăia mai mult singur. Nu treceau două săptămâni şi femeea sa simţea o patimă deosibită pentru vânat şi trebuia să vină la munte. Spun bătrănii, că Gheorghe SuciuaRarului a trăit vr'o cinci ani ca într'un vis. A venit pe urmă revoluţia. Atunci a perit Gheorghe, [64] :! I I II " [, I I ucis de un glonţ duşman, ş'a rămas frumoasa unguroaică să-I gelească şi să-i ducă dorul. Dar oamenii o pomenesc şi acum cu pie­ tate ca pe-o muiere bună la inimă. - Ei avem să-i mulţumim, noi românii de pe aici tot binele ce-l avem. Ea ne-a dat pădurile cu păşunatul, ea ne-a lăsat vănatul nouă. Săraca, i-a plăcut tare de românii­ noştri». [65] ., VEDENIA Drept În mijocul satului este o easă � veche, dărăpănată. Casa e de că- rămidă, dar păreţii de mult s'au a­ fumat, s'au înegrit de ploile şi vânturile ce i-au biciuit. Din coperişul de şindrilă n'au mai rămas decât câteva petece putrede, şi prin căpriorii înalţi şueră amarnic vânturiile nopţii. Casa, se vede, a fost bine închegată pe vremuri. Din păreţii ei înalţi ploile abia au putut mânca, iar ferestrile, afară de una, stau şi acum neatinse. Din gardul ce-a în­ conjurat odată casa asta n'a mai rămas decât un singur stâlp dela portiţă, stâlp de ştejar cioplit în flori. Ziua trec oameii pe lângă ea fără s'o 1. AgârbieeH.llU. - În Întuneric. [66] 6fi r f I f I I 1 ,1 bage'n în sa mă, dar' noaptea nu cuteaza nimeni să se apropie de vechitura aceea întunecată. Să fie-noaptea-linişte de moarte afară, în întunerecul din casa veche s'aude mereu un morrnăit ciudat. Ca şi când s' ar hara: un câne pestriţ la limbă, un câne ce muşca pe furiş. Din când în când prin fereastră ţişneşte din întuneric vr'un liliac luciu şi greu, iar hârâitul din lăuntru nu mai tace. Câte­ odată par'c'ar fierbe căzane mări, înăduşite, par'c'ar şuera mii de şerpi din limbile lor sfărticate, şi iarăşi altădată sgomotul scade şi s' aude numai ca un oftat adânc. Dar când afară se'ndoaie arborii bătrâni, când viscolul zboară fulgerător, şi ţine şi gem pădurile afară pe câmp, ca oştiri în­ tregi vii, ce se luptă cu moartea, să nu te i puie păcatele să vii aproape de casa cea bătrână. Atunci în lăuntru ei toate glasurile dobitoceşti din lume - mârăit de mâţe=­ hârăit de câini, cucurigat de cocosi, muget de vaci, boncăit de boi, nechez de cai,­ se mestecă, se tnvălue, urlă şi se frâmântă, ca şi când ar fi o lume de duhuri necurate prinse într'o temniţă tare, de unde nu pot [67] \'EDE�IA fii scăpa. Atunci, ca gloanţele de puşcă, aşa iasă Iiliecii pe fereastra cea spartă, şi iasă potop de mulţi, ca şi când aci ar trăi toţi împeliţaţii aceştia din lume. Prin căpriorii puternici văntul mugeşte ca o fiară rănită, şi înfiorarea căsii părăsite pă­ trunde până departe în sat. Oamenii atunci o înconjoară pe departe, făcându·şi cruci largi, şi bornbănindu-şi ru­ găciunile. Iar dacă vr'unul, ispitit de necura­ tul îşi întoarce capul spre fereastra cea spartă, vede acolo doi ochi de jar ş'o barbă lungă albă, învolburată de vânt. Iar' a doua zi ştie tot satul, că iarăşi s'a arătat vedenia din casa cea veche. Satul acesta a fost, pe vremuri, bogat şi puternic. Aici în casa părăsită, spun bătrânii, că-şi ţinea prăvălia şi crăşrna un jidan uscat ca o prăjină şi c' o barbă ca un caer de călţi. Jidanul a venit în -sat, ca toţi de neamul lor, cu zdrenţele 'n spate, un drurneţ rătăcit prin lume. Intăi ş'a deschis o bărăcuţă de scânduri ş'a început a-şi desface negoţurile de nimica. Dar după trei ani ş'a zidit casa asta şi s'a aşezat acolo cu balabusta şi cei şase tărtănaşi murdari, cu părul încârlionţat. [68] 6R ------- ----------------------- Şi de-atunci jidovul s'a tot îmbogăţit, iar - satul sărăcea văzând cu ochii. Şi era în sat un român de-i zicea Andrei. Acest Andrei a fost oaspele cel dintâi a [i- ,. danului în bărăcuţa de scânduri, şi tot el i-a deschis mai întâi şi crâşma cea nouă. Spun c'atunci jidanul a bătut în palme şi-a netezit de multeori barba, iar ochii lui ardeau ca două picătui de jar. - «Iaca Andrei, iaca bădicul Andrei, iacă prietenul nostru. Acum eu am să te omenesc de cinste în sara asta, bădie Andrei. D-ta aduci năroc la casa omului». Jidanul abia putu spune vorbele acestea: barba-i tre­ mura, mânile-i închipuiau semne ciudate prin aer. Şi 'ridată s'a cobrât în beciu şi i-a adus o cană cu vin. - Mulţumesc jupâne, mulţumesc, zise Andrei, dar eu aş fi băut şi vin ars. - Ba nu bădic Andrei. In sara asta eu îţi fac cinste cu vin. Bea-I sănătos. - Pentru asta una poţi fi O-ta liniştit ju­ pâne. Dar' unde-i jupâneasa, unde's copiii? Dacă vreai să-mi faci cinste, adu-i pc toţi aci să le tnchin de sănătate. Şloim trecu repede împleticindu-se în par- [69] YEl>EJ\IA 69 desiul lung, soi os, în odaia de alături şi veni cu toată familia. _ Aşa jupân Şloim, aşa jupăneasă Marto, aşa coconaşi. Din nimic aţi început, la mult a-ţi ajuns. Casa asta-i nouă şi bună. Ea vă va fi de-aici încolo cuib cald. Să dea Dumnezeu ca şi moartea aici să v'ajungă». Zise şi bău cu sete din cana cu vin. Apoi se rezimă cu spatele de scaun, şi rămase cu ochii închişi. Dar Şloim la vorbele din urmă ale român ului păli ca un mort. Ăsta blasternă, creştinul blastemă pe jidan, îşi zise el. Dar Andrei deschise curând ochii şi ada­ use : - Eu înţeleg aşa, jupâne: să vă meargă aşa de bine, încât să nu vă mai mutaţi de aici până la moarte. Nu-i frumoasă urarea asta? - frumoasă, Andrei, numai n'ai gândit tu că poate veni moartea mal degrabă? Andrei zărnbi din colţul gurii şi zise: -- Muartea vine când o trimete Dumne­ zeu. In sara aceea Andrei a băut mult. Ji­ dovul s'a mai coborît de două ori în piv­ niţă. Iar românul bea şi vorbea puţin, pe când Şloim abia apucă să se scape odată de el, să se culce. [70] 70 -------- - -- -- De-atunci n'a trecut o zi să nu vie Andrei în crăşrnă. Avea ungheţul lui, la un colţ de masă, pe care nu-i lua nimeni niciodată. Şi într'un lung şir de ani Andrei a văzut toată inima de câne a jidovului, i-a desfăcut toate păturile, a pătruns în toate ascunzişurile ei. Şi înţelegea Andrei pe fie-care zi mai mult, că'n tot satul nu-i o altă inimă să se asemene cu a iudei. Daca'i aduna toată mi­ şelia din sat ş' ai pune-o la olaltă într' o cum­ pănă cu mişelia lui Şloim, partea jidovească ar atârna greu la pământ. Andrei bea în fie­ care zi, dar nu era omul care să-şi întunece vr'odată mintea. Rămas văduv, fără copii, venia ia Şloim din trecere de vreme. Adică a venit la început din trecere de vreme. Du­ pă vr'un an, încă până era numai baraca - venia silit. Il aducea cu putere dorinţa de­ a urmări pre crâşmar în toate mişcările sale. Şi de mult încă, în anii cei dintâi, îi veni într' o seară un gând care-I înţepase ca un vespe: «Ah, ce pui de năpărcă». Il vedea pe Şloim în toată ziua după tarabă cum se'ndoie, cum se mlădie, cum îi vine surîsul pe faţa galbenă când servea pe cei mai bo­ gaţi din sat. li deosebea tresăturile feţii în- [71] YEDE�[A cremenite, ca de fier când vindea săracilor, cari mai erau şi datori la jidan. Andrei se deprinsese cu măsurile şi cu număratnl grab­ nic al banilor, de când era oaspele jidanului, şi de multe ori vedea cum înşală, cum soco­ teşte bănuţii de piţule, cum măsoară de min­ cinos. Ii plăcea adânc să observe lumina rea din faţa bărbosului de câte ori putea să în­ şele. Şi numai gândul acela rece, usturător, i se împlânta mereu in cap: Ah ce pui de napârcă. Pe el nu l'a sărăcit Şloim. EI bea câte-o ju­ mătate de vinars pe zi, ş' o plătea totdeauna. Dar' jumătate din sat era în ghiarele jida­ nului. Balabusta se îngrăşase tare, când umbla prin . crăşrnă se legăna ca o raţă uriaşă, indopată. «Coconaşii» cum le spunea Andrei, crescuseră ca din apă, cu obrazul lungăreţ, cu ochi albaştri, cu nasurile înco­ voiate fin. Păreau nişte pui de uliu, cum stau după tărabă şi priveau şi ei fixând, pe oamenii cari veneau să cumpere ceva sau să bea. Şi de o vreme Şloim bătrănul putea să-şi deschidă şi peste zi cartea groasă, veche, cu litere mari cât potcoavele, şi să bornbănească [72] învăţăturie legii lor. In boltă, în crâşmă fur­ nicau «coconaşii- nespus de iuţi şi de înde­ mânatici. Andrei arunca dela locul lui câte-o vorbă: - Ce carte citeşti jupâne? - Carte sfântă, bădic Andrei. Cartea cea sfântă. - Nu se poate! zicea Andrei, dup-o vre­ me. - Cum să nu se poată? întreba Şloim ridicându-şi capul din carte. - Apoi aşa că jidovii n'au cărţi sfinte. Ei peste tot nici nu cred în Dumnezeu. Atunci Şloim se ridica, sculat parcă de-un vânt aspru ce i-ar fi umflat haina lungă, se ridica şi privea drept pe român: - O-ta vorbeşti batjocură, bădic Andrei. Noi jidovii avem lege tare sfântă şi credem toţi în Dnmnezeu. - Credeţi pe dracu! zicea Andrei sorbind din păhărel. Şloim se'invineţea şi avea mare poftă să-I prindă pe creştin de guler să-I arunce afară. Dar gândul acesta nu cuteza nici să-i treacă prin cap. Bădicul Andrei era ca un zid de tare, şi avea nişte ochi, cari mănioşi fiind, îngheţau sângele de iuda. I. AG.:i.RBIUEAXC ,i I , 1: \ 1/ r!� I , I i I , I � ! l' : , , , I ! , 1, , ti, 1" , , :, 1,' I '1 I I '1 I I , 1, II I ,1 ! ,! I [73] r VEDEKIA ----------- ------ 7:j r Şloim nu mai zicea nimic, se apleca pe carte şi începea să dea din cap, ca un cal vara în căldura câmpiilor. Dar, dup'un restimp Andrei zicea iar: «Ce carte sfântă-i aceea, dac'o ceteşti lângă şpirtul şi negoţul din crăşmă ? Noi cărţile sfinte le cetim în biserică. Şi ce 'Dumnezeu puteţi avea, dacă d-ta îi batjoco- reşti aşa cartea ?» Şloim închidea bucoavna şi zicea abia stăpânindu-şi furia ce-i invineţia buzele şi-i punea gălbinare pe obraz: «Andrei nu batjo­ cori 1 Dumnezeul nostru are să te pedep­ sească». Când românul era mai băut se scăpa şi zicea: -- «Numai să poată. Dar voi sunteţi păgâni, voi n'aveţi Dumnezeu. Ştii cine-i Dum'nezeul vostru? Banu 1» -- Atunci toţi puii de jidan privind speriaţi, se adunau în jurul bătrânului, ca şi când ar fi auzit deo­ dată un semnal de primejdie. Boscorodeau În limba lor, şi ochii li-se umpleau de ură mocnită ce nu se putea răzbuna. Odată, când iarăşi vorbiră de lucurile • sfinte şi-i batjocori pe jidani, pe Andrei îl chernă un român afară să-i spună ceva. [74] I ' I " ,p I i il, 1. AfLi HBj('EA�U Şi cum era târziu şi nimeni în crâjmă, jidanii încuiară îngrabă uşa şi stinseră lumina, Dar' Andrei s'a întors îngrabă. Clătină uşa, strigă, dar cei a tăceau tăcerea peştelui. Atunci îi dădu trei pumni şi zarul sări zurăind prin casă, iar uşa se izbi de părete. Andrei se înfu­ riase. - Ce-i jupâne, ce-i Şloim? Mă'ncui afară? Sunt câne eu? Nu-ţi dau bani? Vino şi-mi aprinde lumânarea. Glasul lui răsuna, ca o furtună, şi jidovul veni numai decât, şi tremurând tot aprinse lumina. - Nu-i nimic, bădic Andrei. Am gândit că te-ai dus cu omul cela, şi'rni era somn. De-aceea am stânsl Dar Andrei îl privi de aproape In ochi: - Spusu-ţi-arn eu, că voi-n'aveţi nici un sfânt 1 Cum poţi minţi aşa, spurcatule? Şloim se suclingrabă, şi sări după tarabă. Dar din sara aceea n'a mai cutezat să se pună în poară cu Andrei, orice i-ar fi spus despre legea jidovească. Până când Andrei îşi petrecea astfel cu jupânul vara-iarna, prin sat oamenii În­ cepură să se [eluiască, şi să privească CLi ochi dujrnănoşi la crâşma jidanului. Ave­ rutele lor se împuţinau mereu, iar sarsailă [75] ,.. VEDEXIA �,�naur avea o avere baronească. Dar ce-i �art'apucară în patima beţiei se scăldau acolo Wra nici o conştiinţă, iar femeile şi fetele se împopoţonau mai departe cu zdrenţele lin prăvălia lui Şloim. Vro douozeci de ani trec ură, spun bă­ .rânii, de când jidovul tot aduna la averi şi �atul tot sărăcia şi de când Andrei pândea in fiecare zi în cârcima jidanului. intr' o sară Andrei se apropie tare de jidan "i-i şopti la ureche: «Ai mult aur în pivniţă, 'upâne?» Şloim se adună ca un arc, se în­ tinse apoi cât era de lung - să se deschee nu alta, şi rămase apoi frânt arătăndu-şi dinţii aalbenÎ. ca un câine ce hârâie. � - Ai nebunit, oftă în urmă venindu-şi in fire. - Ba se vede, că d-ta ai de gând să nebuneşti. - Aur eu, aur la mine? Şi începu deo­ dată să ţipe, să se vaicăre, să-şi smulgă barba, pe când degetele i se încâr1igau nervoase, ca nişte ghiare. - Aur da, mult aur. Spun oameii c'a inceput să ardă comoara, atăţia s'au strîns gălbinaşii. [76] Jidovul ofta, se blestema, plângea, făcând într'un minut mii de mişcări şuchiate, ca şi când ar vrea să-şi smulgă membrele, să-şi scoată din încheieturi toate oasele. - Linişteşte-te jupâne, nu înebuni- zise Andrei, - Eu nu ţi-am spus cu gând rău ce ţi-am spus. După mine, poate să-ţi fie pivniţa plină. Dar eu ţi-am spus, ca să te păzeşti de oameni răi. Să nu vie oameni răi să-ţi fure idolul la care te închini, din pivniţă. Stai şi ascultă-mă liniştit. Nu mă strânge aşa de mână: iată mi-se pare că o pasăre de pradă ş-a îndesat ghiarele în mine. Stai liniştit şi ascultă. In crăşmă erau numai amândoi. Era Vineri seara şi familia jidanului se ruga în ceealaltă odaie. Şi în liniştea ce se făcu, se auzia rnurrnu­ rul urât, plângător, schelălăit, al rugii jidoveşti. Andrei îl puse pe jidan să şadă pe un scaun, el trase altul la masă, şi-i zise: . -- Ce-ii spun acum, e mare lucru. In pă­ durile de pe hotarul nostru s'a ivit de-odată hoţul Manole. D-ta se vede, că i-ai auzit de veste, zise cu groază Andrei, văzând cum s'a muiat jidanul ca o cârpă şi cum s'a pră­ vălit supt masă. II ridică şi zice iar: «O-ta 1, !, ,; ': � " 1 , ! , , 1 I , , I 1 111 I :1 ,1 I '" i 7G I. AGARBICEAKG [77] păstrează-ţi firea. Manole dar, hoţul, e pe hotarul nostru. Vr' o zece oameni jură pe sfânta cruce, că l-au văzut, călare pe calu-i negru, cu flinta'n spate, cu multe pistoale la şerpar. Dar, chiar să nu-l fi văzut ei, vestea ce-a sosit în ia-sară în sat, ne adevereşte. In Lunceni, în casa baronului de acolo, au pătruns azi noapte nişte necunoscuţi. - Ş'au furat dela baron tot-tot, zise ji­ danul încremenit acum, cu ochi de bubă. - Aceasta încă n'ar fi nimic. Stai să-ţi spun. Tălharii aceia au puşcat pe baron: prin inimă l-au atins ş'a căzut fără să poată striga, aşa că ei au putut lucra în linişte. Andrei aştepta să vadă ce-a zice jidanul. Dar Şloim cu capul în piept sta ca un stan de piatră, şi numai într'un târziu putu să of­ teze: - Ticăloşii! - Şi eu zic că's ticăloşi, dar asta li-e meseria. Eu ţi-am spus ca d-ta să te păzeşti. Ei vor fi auzit de bunăsearnă ce de avere ai cumpărat aici în sat. Şi ei, nemernicii, ştiu că averea cu bani se cumpără. Ei cred, că ai bani mulţi adunaţi. Din sara aceasta s'a-stricat tot traiul ji- r YEDE�rA 77 [78] 7H T danilor de-aici din sat. Oamenii vorbiau în- '1 tr'adevăr, că hoţul Manole se aţine prin pădurile lor şi auziră de nenorocirea dela casa baronească din vecini. Şi în crâşrnă de- aici în colo se vorbia numai de Manole şi de ortacii lui. Balabusta nu slăbise, dar ob- rajii ei căpătară o coloare tare părnântie, şi pistruii se aratau deşi ca puncte de mur­ dărie. «Coconaşilor» li-se rnaiincovoiară par- că fliscurile, iar ŞIoim se purta prin casă ca .şi când rar bate vântul. Pe Andrei l-ar fi ţinut acum în crăşrnă toată noaptea, dar el nu rărnânea, deşi vi­ nul nu i se mai isprăvea dinainte. - Nu pot să rărnân jupâne, Poate să deie Manole peste noi, şi cad şi eu în ghiarele lui. Se poate iar de voi fi aici când ar veni el, să se zică la judecată că au venit cu ştirea mea. Nu-mi bag eu capul în primejdie, [u­ păne». Şi pleca, iar jid anul încuia, abia ni­ merind broasca. Şi spun bătrânii că'ntr'o primăvară, pe-o noapte neagră şi biciuită de vifor, Manole hoţul, a călcat pe bietu jupân Şloim. Nu l'a­ văzut nirne, dar dimineaţa toate uşile erau deschise la casa cea de peatră, chiar şi la [79] .... \'EDENIA iU pivniţă, iar prin prăvălie erau toate târ­ gaşurile aruncate şi împrăştiate. Au întrat vr' o cinci români deodată, să vadă ce-i, şi n'au aflat nimic, până ce au • ajuns Ia o odăiţă, de care nime nu ştia că . este. Acolo, în mijlocul căsii, pe spate, sta Şloim cu limba atârnând afară, cu ochi des­ chişi, în cari încremni groaza nebună a rnorţii. Balabusta, copiii nu erau nicăiri, - N' or fi găsit comoara, zise un român, şi pentrucă n'au avut vreme să caute, pe copii şi muere i-au dus cu ei să afle. Cu gândul acesta se împăcă tot satul. Dar ce să facă ei acum cu jidanul? Cine să se apropie de el ? Cine să-I îngroape? Şi spun bătr ânii c' o săptămână încheiată a stat Şloim acolo pe spate, până a venit un popă jidovesc şi nişte târtani bătrâni, l'au luat cu ei şi l'au dus, blăstărnând în patru părţi ale lumii. L-au dus pe Şloim, dar' umbra lui a rămas acolo. Poate şi gălbenaşii lui să fie încă în pivniţă şi a rămas umbra lui ca să-i păzească. De'ndătă cei i-au dus trupul.în noaptea următoare se începu mârăitul acela în casa [80] 180 1. AGÂlmICEA�F cea de peatră, şi oamenii văzură în fereastra spartă vedenia, care umple şi azi pe creş­ tinii ce umblă târziu pe-acolo. de groază. Toţi jură că vedenia ce se arată e chiar chipul jidovului Şlohn, atâta numai că'n loc de ochi de cucuvae are doi sâmburi de jar ' .. Si ve­ denia aceea până va mai fi o piatră din casa cea bătrână se va tot arăta. Căci la moartea lui Şloim n'a putut zice nime : «Dumnezeu să-I ierte şi să-I hodinească l» [81] r FRASINICA Vorbeam de conştiinţă. Imblătirărn noi !) multeverzişi uscate. dar, ca tot omul care bea puţin, ajunserăm în urmă sa fiJozofăm. Unii credeau că, peste tot con­ ştinţă nu există, cel puţin în chipul acela cum o înţelege legea creştină, ca o mustrare a sufletului. Mai puţini o credeau, dar ţoţi aveam nedumeriri mari asupra acestei taine. Un doctor tânăr, cari nu-şi prea bătea capul cu legile sufletului, asculta răzimat de speteaza scaunului, şi, după ce încetă dis­ cuţia zise: «Ceva trebuie să fie, căci iată ce mi s'a întâmplat mie. Au trecut de-atunci opt ani. E un lucru de nimic ce mă ne­ linişteşte acum şi todeauna, decâteori îmi I aduc aminte. Şi totuşi mă face uneori să nu 1. AgârLic(·anu. - În î ntu n ezi c. [82] H2 pot dormi. Mi-am dat cel din urmă examen, expediasem o telegramă tatii, şi ieşii să mă plimb puţin. Era o vreme de toamnă 1110- horâtă, sură ca plumbul, şi sufla un vânt aspru. Oricât eram de înfierbântat, în urma reuşitei, mă răcorisem îngrabă. Cafenelele gemeau de oameni, berăriile par' că te chie­ mau. O putere neînţeleasă mă siliă sa intru, dar gândul că cei din urmă bani i-arn dat pe telegramă mă ţinea ca legat în vântul de-afară. Şi cum treceam pe-o stradă laterală, pustie, iată că zăresc inaintea mea un vâj bătrân. Mergea plecat, măcinând repede din picioarele slabe. Bătrânul îşi scoase din buzunarul paltonului batista ori mănuşile şi'n aceeaş clipă auzii un «ţiiing» prelung pe asfalt. Aşa un sunet subţire, cald, înviorător totodată, n'am mai auzit. M'am oprit îndată, ca şi când mi-ar fi ologit picioarele. Bătrânul trecuse, nu se mai zărea. Am mai aşteptat puţin. Apoiîncet, pândind în toate părţile, m'am apropiat de locul unde sunase ceva PE' asfalt. Mă plecai ghemuit şi luai coroana, căci o coroană scăpase din buzunarul bărănului. Vro câţiva paşi am. mers fără să mă gândesc. Dar la [83] FRĂSIXlUA 8:3 o cotitură, und-mi răsări iar păgubaşul în cale, mă copleşi deodată un simţământ de umilire, de ruşine, de înfrângere. Mă ho­ tării grabnic să-I ajung, să-i dau coroana. Dar când eram aproape de el, paşii îmi slăbiră. Tocmai aci luminau fereştrile unei cafenele. De-i dau coroana ori trebue să rămân în frig, ori să merg acasă să mă culc nernăncat. Şi pe când mă gândiam aşa, bătrânul intră în cafenea. Acum simţărnân­ tul de mai nainte mă cuprinse din nou. Dar era peste puţină să merg după el să-i dau banul între atâţia oameni. Şi în seara aceea, într'un birt, am cinat pe coroana bătrănului. Acum să-mi spuneţi voi, e mare păcat acesta, de nu-mi mai dă pace» ? Doctorul îşi bău paharul şi se răzimă iarăşi de speteaza scaunului. Părea, tntr'adevăr, foarte abătut, aproape zdrobit. Prietinii Înce­ pură să-şi spună părerile. «Ce păcat să fie, ce-i o coroană .? - Eu cred că neliniştea ta vine mai mult din conştiinţa înjosirii, decât din a păcatului. - Ba nu, asta-i o amintire mai altfel decât [84] --,.. ,1 I :; I :\,'r ;"11 it_; I! I � ': I r \: ! I It i t I' I 1 , It' ,,1 III II ,1 , ti I 1. AG.\IWICEANU toate celelalte din viaţa ta de student, de aceea n' o poţi uita. _ S'auzim ce zice părintele? _ Da, da. Aici el e mai tare, să-I auzim pe părintele.» Părintele era un camarad de-al nostru, şi-i zicem aşa şi nu Todorescu cum îl chiema se vede pentrucă era vorba de suflet. «Eu am să vă spun un principiu. - zise acesta - care poate să fie dupăcum îl luaţi. Ori din religie, ori din filozofie, ori din cunoa­ şterea sufletului omenesc. Adecă un prin­ cipiu de psihologie cum l-ar numi unul din­ tre voi. Inchipuiţi-vă sufletul omenesc ca un punct de lumină şi căldură, din care ţişnesc ne­ numărate raze, foarte fine, foarte simţitoare. Toate razele acestea arată câte un drum, � drumul unui simţământ. Dacă ai umblat tu întreg, dacă te-ai lăsat dus de multeori pe drumul cutărei raze-simţământ, raza aceasta îşi pierde fineţa şi tremurarea, drumul se toceşte, se îngroaşe, ori mai bine se bătăto­ reşte, şi tu te trezeşti că eşti aplicat ori spre o virtute, ori spre o patimă. Dar niciodată nu te mai întrebi pentru ce fad cutare bine, sau cutare rău. Dacă, însă, după o rază de \ [85] FRĂsr�ICA -- acestea te-ai luat o singură dată, ori de mai puţine ori, raza îşi păstrează sensibilitatea, şi tu totdeauna te întrebi de ce-ai făcut cutare rău, ori pentru ce nu ai făcut cutare bine. Cu alte cuvinte, frate doctore, fiindcă ai furat o singură dată în viaţă, greşala aceasta n'o mai uiţi, pe când dacă numai de zece ori ai fi repetat faptul desigur nu te-ar mai ne­ linişti. elim de pildă nu vă mai neliniştesc pe voi toţi - adause privindu-ne - rnăruntele «păcate ale tinereţii cum le numeşte lumea.» Toţi îi dădurărn dreptate lui Todorescu si cum mai băurărn, eram gata să intrăm în discutii mai adânci, dacă nu se ridica unul , - Gheorghe Nemeş - care-I ascultase pe părintele cu mare atenţie: «Să mă ierţi, frate Todorescu, dar nu pot încuviinţa vorbele tale din urmă. Ziceai că nu ne mai neliniştesc pe nici unul dintre noi aşa numitele păcate ale tinereţilor. Pe mine chiar un astfel de păcat mă ne­ linişteşte. Ascultaţi povestea acestui păcat. Poate o s'o aflaţi nevinovată, şi să vă miraţi şi voi pentruce mă urmăreşte şi acurn.» Ne strânserăm mai tare în jurul mesei şi, [86] 8fi după ce închinarărn din vinul roşu, George Nemeşi începu: «După ce-mi făcusem examenul din urmă, am primit invitarea unui prietin să petrec vara Ia părinţii lui, afară Ia ţară. Îmi spunea c'o s'avem o mulţime de distracţii, cu vă­ natul, cu trăsura, Ia călărit, excursii. Spunea că au regiuni minunate şi masigură că mie cu deosibire are să-mi placă foarte mult. Ce nu mi-a spus, dar ce ştiam eu, era că avea şi o soră, fată mare. Când ne-am coborît Ia gara din urmă şi ne-am urcat în trăsura ce sclipea până şi'n spiţele roţilor, am înţeles îndată belşugul în care-a trăit prietenul meu în timpul învăţă­ turii prin diferite oraşe. Şi deodată ochii mi-au rămas pe vestmintele mele cam roase, iar gândul îmi cerceta cu deamănuntul ce amar mai aveam în pachetul ce luasem cu mine. Şi deodată ceva m'a strâns de gât, am înghiţit în sec, şi-mi venea să mă dau jos din trăsură. Cum voiu fi eu primit într'o casă, care are o trăsură aşa de elegantă? Dar tră­ sura zbura în trapul spulberat al cailor, lanu­ rile bogate fugeau în urma noastră, în apro­ pierea drumului, iar în depărtări se învârteau . � I 1 I � [87] F1L\'SI:<:ICA 87 \, f lin şi totuşi ameţitor. În mai puţin de un sfert de ceas am sosit. La poartă, caii băteau nea­ stâmpăraţi, până veni un om să deschidă. Şi înainte de-a intra, în porti ta vecină se ivi o fe­ tişcană, ne privi cu ochii mari, plini de mirare, apoi când o zărirăm şi noi, ca o şopârlă se strecură în curtea mică, îngrădită cu gard de nuele. Nu ştiu, strecuratu-s'a ceva orbitor din ochii ei, în clipa când a fugit, dar mie mi s'a pus ca un văl peste ochi şi abia am găsit. scara dela trăsură. Părinţii prietenului ne aşteptau, şi cred că , le-am făcut o impresie din cele mai rele, căci aşa stângaciu ca atunci n'am fost în toată viaţa mea. Şi tot aşa în casă, în faţa domni­ şoarei Aurora. Îmi era dintr'odată silă de vorbă, silă de mâncare, îmi era greu de toată lumea. Cred că de nu mă scutea titlul de doctor, - azi-măne advocat -'a doua zi aş fi trebuit să-mi iau tălpăşiţa. Căci, aşa ca'ntr' o depărtare, auziam complimentele ce şi le făceau ai căsii : «Bravo, Virgile, tu să ştii că ai să faci ca­ rieră strălucită - zicea tatal. - Ce bine arăţi. Uită eşti om în toată puterea! spunea mama. [88] I l' � '1 '.1 li ',1 III i 1: II.i, :, : , 1: ! : t , � ,1 1, I , _ Ce tăetură frumoasă au hainele tale, Virgile!, zicea aproape suspinând domni­ şoara Aurora. Şi eu stam ca mutul. Eu care ar fi trebuit să împart laudele cu nemiluita. Nici de trăsură, nici de casa minunat aran­ [ată, nici de curtea plină de parcuri, de ni­ mic n'am pomenit un singur cuvânt. Sosisem Sâmbătă seară, şi Duminecă a tre­ buit să mergem cu toţi la biserică. Stăpânul . căsii nici n'a vrut s'audă scuzele lui Virgil că suntem zdrobiţi de drum. Avea el se vede ambiţiile lui, între cari şi asta una, să-i vadă satul ficiorul venit din oraş. în bisericuţa de lemn, cu boltitura plină de zugrăveli înfiorătoare, In fumul de tămâie ce se înălţa domnul, în cântecele duioase, trăgănate a doină, mă sirnţii deodată cople­ şit de amintiri. O căldură bună, uşoară imi învălui fiinţa tntreagă, şi-mi păru că zăresc scaunul de lângă părete unde sta tata şi col­ ţul din tinda întunecoasă a femeilor unde îngenunchia mama, în bisericuţa dela noi din sat. Multă vreme am stat aşa cu gândul dus, înfiorându-mă de câteori tuşea găzduitorul meu, se vede ca să atragă atenţia oameni­ lor asupra noastră, a domnilor streini. Îmi 1. AGKRBICEAl\L 88 [89] F.". .�--- .. "-,..-� ...,--- făcea rău tusa aceea, mai ales pentrucă îmi părea prefăcută. Când a ieşit popa să facă vohodul m'am deşteptat şi, deodată, cum priveam prin bi­ serică peste capetele creştinilor, am trăsă rit. Din tinda femeilor de unde stau fetele - înapoi - doi ochi mari, curaţi ca lacrima, mă priveau. Şi-a fost cu neputinţă să-mi întorc privirile, deşi aş fi vrut, căci simţeam cum mi se Iasă peste ochi acelaşi văl de umbră, ca acolo înaintea porţii lui Virgil. Era fetişcana din vecini. Aşa ceva eu nu mai văzusem. Nici nu ştiam să-mi dau seama de-s .ochi omeneşti cei ce mă privesc, sau de-s întruparea unui dor ori a unui vis. Şi nu ştiu cum am ieşit din biserică cu Virgil şi cu ceialalţi, dar afară zării fata în­ naintea noastră. Părea că anume merge încet ca să fie în apropierea noastră. Şi nu ştiu de mi s'a părut ori nu, dar simţeam că este ceva în aer, ceva nespus de dulce, ceva adormi tor şi totuş care-mi da par' că o putere nemărginită. Şi simţeam că acest farmec îl răspândeşte fiinţa ei, că mireazma era mai dulce cu cât ne apropiam mai mult de ea. Merserăm mult aşa şi eu .sirnţiarn cum îmi [90] 90 1. AG.\ nBICEA�t" piere sângele din faţă, cum păleam pe fiecare clipă. Şi, când am trecut pe lângă ea, fata a privit în pământ, şi era albă ca ceara. Negreşit nu stau bine cu nervii, mă gân­ deam. Altfel ar fi peste putinţă să mă im­ presionez aşa de tare. Mai ales că nici nu puteam să ştiu de-i frumoasă ori ba, căci eu numai ochii îi cunoşteam până acum, şi nici aceia, ci mai mult farmecul ce pătrundea din ei. Vrând să mă limpezesc cu orice preţ il întreb pe Virgil. «Cine-i fetiţa asta pe lângă care-am trecut? - Fata lui Todoruţ. Ni-e vecină. - Frăsinica, d-le Nemeş 1 zise bătrănul. Nu ştii d-ta cine-i Frăsinică P, şi începu să râdă cu hohot. Nu ştiu de cine-a râs: de numele fetei ori de mine, că mă interesez de ea. Domnişoara Aurora ţinu să-mi dea şi dănsa desluşiri: «Pare ca o sfântă, dar s'o vezi numai la joc. Sunt şi între ţărance femei cochete.» Da, adevărat grăise dornnişoara- Aurora. Acum am aflat cel dintăi cuvânt ce i se po­ triveşte Frăsinicăi 1 Într'adevăr părea o sfântă. N'am mai vorbit mult păn'acasă. Dupa [91] FnĂSI�lCA !11 prânz, domnişoara ne-a cântat la pian. Nu-mi pot da seama, de-a cântat ea rău, ori eu n'o puteam asculta. Dar tonuri mai falşe, melodii mai stridente nici când n'au ieşit din maşi­ năria vr'unui clavir. Când mi-a făcut Virgil propunerea să mer­ gem să vedem jocul, am gândit că mă înăduş. Ne-am îmbrăcat în grabă şi am plecat. Când am ajuns. Frăsinica se'nvârtea ca o adiere, ca o umbră de uşoară, aproape nemişcată. Dar faţa nu-i mai era palidă. Obrazii-i înflori seră ca doi trandafiri tineri, obrazii rotunzi şi gingaşi. Iar ochii îi luminau a­ cum. Ce lumină, Dumnezeule! O văpaie de diamant negru, o văpaie vie, poate că însăş viaţa. Nu ne-a văzut. Eram în apro­ pierea ei şi nu ne vedea. Cred că nici pe ficiorul cu care juca nu-l vedea. Văzut-aţi vrodată un lăutar bun, un ţigan, care-şi adoarme capul pe vioară şi - pe când arcuşul joacă - numai din când în când îşi deschide pleoapele, şi 'n ochii lui ce par'că dorm nu ştii de-s lacrimi ori văpăi de lumină şi căldură? Apoi aşa ceva era cu Frăsinca. [92] i ! II , i, i' ' Il', ',t" 1, ','1, l ! " 1 I , ' " : l' , : I "1' ,1' 'i 1,' 1. AG_\RBI(EA�l: «Asta însmnează sa Joci cu patimă ­ zise Virgil. Cutremurat c' a băgat şi el de seamă, adăugai: -- Cu patimă da şi cu sfinţenie. Mie mi se pare că pentru fata asta-i un lucru sfânt jocul. - 0, nu mai jocul! S'o auzi cântând, s'o vezi lucrând. E ceva deosebit în tot ce face. De aceia tinerii se şi cam feresc de ea. - Şi pentru ce să se ferească? - Nu ştiu. Se zice că dela o vreme se tem de ea. Poţi să vezi şi tu că nu-i o fată ca celelalte !» Şi, pe când vorbiam aşa, ne aşezarăm pe-o laviţă. In seninul Duminecii aceleia de Cuptor, sufletul meu, pe care de mult nu-l mai simţisem, mi se trezi deodată. Şi începu să privească mirat în jur, să pri­ vească nesăţios, să se ridice în înălţimi ameţitoare şi să se coboare tot mai înviorat, aducănd tot mai multă viaţă în mine, cel uscat de multa sdroabă a învăţăturii. Ii sim­ ţiam - sufletul - cum se bucură, îi sim­ ţiam lăcomia de viaţă. Şi sufletul trezit a început să înţeleagă. Şi mai întâi a aflat o armonie, care m'a făcut să tremur de [93] r 93 r bucurie. Armonia era aceasta: Pentru văz­ duhul acesta curat, pentru bolta aceasta se­ nină, pentru viaţa bogată a câmpilor nimic nu-i mai potrivit, nimic nu poate să înca­ dreze mai bine aceasta fire, decât Frăsinica. Muzica zicea mereu şi frăsinica era neo­ bosită. Ne-a văzut in urmă pe mine şi pe Virgil, închise ochii puţin, apoi jucă mai departe. Şi să fi ţinut până dimineaţa petrecerea sătenilor, nu rn'aş fi mişcat de pe laviţă. j\1ă simţeam ca într'un cerc vrăjit, o mi­ reasmă deosebită îmi mângâia par'că nu numai mirosul, ci toate simţurile. Şi întâia dată în viaţa mea am început să mă simt eu insuş mai puţin decât un fir de nisip. Admiram pe frăsinica. La spartul jocului, Virgil i-a spus nu ştiu ce. fata nu ştiu ce i-a răspuns. Nu cutezam să privesc, dar prin pleoapele lăsate simţeam cum mă pătrunde văpaia ochilor ei. La câteva zile, într'o seară cu lună, cinam cu uşa deschisă. Îmi păru deodată că aerul incepuse să învie, să se parfumeze, şi-am desluşit cum se ridica, din apropiere de [94] '. il l' I I " ,1' I 1. ------- undeva, un cântec uşor, care se împrăştia ca o mireasmă în văzduh. După cină mă strecurai afară. Cântecul trăia încă. Şi îndată ce-am fost mai aproape de el îmi părea că nu-l mai aud. Mă gân­ diam la Frăsinlca. Şi mi-o închipuiam, în imprăştiarea sufletească ce mă cuprinse, că e o fiinţă care nu poate să fie de pe pă­ mânt. Gândidu-mă la ea îmi venia în minte o păsăruică, cu aripioare uşoare, cu două picioruşe delicate, cu un cioc micuţ, curat. Ce să vă mai spun? Cât am stat la prie­ tenul Virgil am trăit un vis, căci o viaţă aşa frumoasă nu poate să fie. Mă deşteptarn numai când cânta domnişoara Aurora la pian. La prânz, la cină, la vânat, nu-mi prea dam seama de mine. Eram învăluit de-o taină, care nu ştiu cum m'a cuprins. Eram în faţa unui mister, cum nu aflasem în tot ce cetisem ori trăisern până atunci. Îmi venia câteodată să mă închipuiu pe mine în­ su-mi, ca o fiinţă mai înaltă decât omul. Ajunsesem aproape să nu mă mai cunosc. Şi taina aceasta creştea în jurul meu, se făcea tot mai nepătrunsă, tot mai dulce, cu fie- r [95] r care privire a Frăsinicăi, cu fiecare cântec nOU al ei. Şi n' am vorbit o singură dată cu ea. Nu simţeam nici lipsa aceasta, nici să m'apro­ pii de ea. Nici ri'aş fi cutezat, aşa mă sim­ ţeam în faţa ei de mic, de neînsemnat. Căsenii însă, mai ales femeile, băgară repede de seamă. Spuneau de multeori, că prea des iese Frăsinica la portiţă, că prea mult cântă serile acasă şi nu mai merge în şezătoare ca altădată. Eu ascultam cu­ vintele acestea ca şi când ar fi fost rostite de-a maşinărie, nu de gură omenească. Şi, pentru astfel de înpunsături pe cari nu le simţeam, nici nu m' aş fi gândit să plec, dacă nu se îmbolnăvea tata. Seara, înainte de plecare, mă pierdui iar prin tufişurile curţii. Frăsinica cânta. Dar era ceva în cântecul ei acum, ceva din ultimul tremur al pasării atinsă de glonţ. Şi acel ceva mi se grămădea în inimă ca o povară nemărginită. M'am aşezat pe-un scaun, şi nici n'am băgat de seamă când s'a sfârşit cântecul. Deodată o mână uşoră mi se aşeza pe umăr. Frăsinica era lângă mine. Mi s'a părut că s'a surpat ceva [96] !".�.;., .. , ..... ' .. If .. ,.' .. · \ .1,1' • ; .� ,1 .' 1" l' ., ;,. 1, 1. fii �" r ii ' �' :. I :'f�i: .' : '1 ' '1") : Îi: - , r i ') , Il i I .1- j il ,i \ : I 'il 1, I , il , , , ! I i " ,i 1'; I I " '1 , \ ; ,1 I �' ,1 1- , ' i I ' I ! ! 1 ii; I I I I .1 ! I I ! -u- I I , : ' , I I I _ în mine, mă împietrii de frică să nu mă pierd. Şi n'am putut să încep eu vorba. __ Intrun târziu, oftând, fata zise: «Ştiu că pleci mâne, d-le Gheorghe, şi am vrut să-mi iau rămas bun dela Dvta. Cred că nu te superi». Şi privi la mine . Ah, voi nici închipui nu vă puteţi cum m'a privit. Dar eu tot n'am zis nimic. Fata, în aş- teptarea unui cuvânt s'a cutremurat deo­ dată, s'a aplecat uşoară asupra mea şi m'a sărutat. Apoi a pierit ca o arătare. Acum înţelegeam de ce li-e frică la feciori de Frăsinica. O groază rece mă stăpânea şi pe mine şi abia înt'un târziu putui merge în casă. Era aşa de frumoasă Frăsinica, aşa de gingaşe, aşa de sfântă, încât toată fiinţa mi-a încremenit, şi m'a cuprins frică mare, ca la vederea unei frumuseţi neînchi­ puite a firei. Nici o simţire nu mi-a mai zvâcnit pân'a fost în apropierea mea, şi sărutul ei îmi păru rece ca ghiaţa. Şi dimineaţa am plecat. Şi abea pe drum mi-am dat seamă că fata aceea a simţit tot ce s'a petrecut în mine de când am văzut-o mai întâi, a simţit slăbiciunea mea. T [97] }<'RĂSINICA 97 Şi acuma vedeam că m'am despărţit de această fiinţă ce mi-a pătruns în suflel şi i-a fost milă de mine, m'am despărţit fără să-i spun o vorbă. La vr'o doi ani m'am abătut iarăşi pe la Virgil. Venisem cu soţia să facem vizite. Şi-atunci, re uliţă, am văzut-o pe frăsinica. Aducea o cofă de apă, şi când m'a zărit a pus cofa jos, şi m'a urmărit mult cu ochii, apoi văzui că se apleacă şi-şi zbice­ şte lacrămile cu şorţul alb. Auzii că-i mă­ ritată, dar că-i tare nenorocită. Cu bărbatul nu vorbeşte câte trei zile, şi o ceartă mereu. Înţelegeam acum că femeia aceea mă iu­ bise. Dar spuneţi-mi voi, sunt eu de vină pentru nenorocirea ei? Eu am stat veşnic departe de ea, o admiram din depărtare, şi nici nu puteam crede ca ea să mă iu­ bească. Şi totuşi, când îmi aduc. aminte cum şi-a uscat lacrămile în şorţul alb, când ştiu că. nu trăeşte bine cu bărbatul, mă înghimpă mereu ceva amar. - Spuneţi dar voi, pentruce mă mustră conştiinţa pentru întârn plările astea din trecut? Căci la mine nici un păcat n'a fost?» J. Agârbi ce anu . - j n întuneric 7 [98] Gheorghe Nemeş întreabă, dar nu-i ra­ spunde nimeni, nici părintele. Cu toţii ne gândeam la câte- o asfel de licărire de lu­ mină din trecutul nostru. Licărire care ni s'a arătat pe-o clipă două, descoperind-ne tot rostul vieţeii, şi care apoi a dispărut ca să nu ne mai lumineze niciodată. Într'un târziu zise preotul: «Aici nu-i vorba nici de păcat, nici de mustrarea con­ ştiinţei. Aici e vorbă că ţi-ai scăpat din mână fericirea, şi asta te nelinişteşte.» 11 I I !, i;1 i' 11 ' I �. I , ' , it' � I I I I I I I 1 I !I I '1 l' I 1, 98 1. AGÂRBICEANU T [99] PĂRINTELE VARTOLOMEI BOGDAN li tot auzisem de veste şi doriam să-I cunosc, pe părintele Bogdan Vartolomei. Cu ocazia unui târg de săptămână, un prietin mă zrnânci de mânecă şi-mi şopti: zise el în urmă, gata să-şi vadă de drum. «Sunt preotul din Drumeştii-de-jos, Ilie Bucur. Am tot auzit de O-ta şi am vrut să te cunosc. » El nu răspunse. Privi într'altă parte, gân- dîndu-se par' că: ce să fi azuit tu des pre mine? Dar ca şi cum nu i-ar fi plăcut gândul acesta, clătină din capul cărunt, şi zise cu un zimbet uşor: «Imi pare bine, frate. Iacă am venit şi eu la târg cu nişte bucate şi cu nişte brânză. In anul acesta au fost călduri mari şi brânza s'a făcut usturoaie. Abia am dat-o. Decât oi, mai bine vaci, ce zici O-ta părinte?> Şi privi la mine cercetător, să se convingă de sunt într'adevăr' preot. Purtam,· ca ş'acurn, bărboiul ătsa cât un fuior, aveam vesta în- 100 1. AGÂRBICEANll [101] P,'{RlNTELE VARTOLOMEI BOGDAN 101 chisă la gât, şi se vede că acestea două în­ suşiri l-au convins pe părintele Vartolomei Bogdan. Eu mă gândeam cum să-I descos de o mulţime de taine cari înconjurau chipul lui de preot bătrân, şi nu-mi părea deloc bine că D-Iui începe să-mi vorbească de brânză şi de oi. , Prăginel îi zicea «fă bine strigă-i O-ta să se ducă». Cine-I vedea mai întâiu îl opria în drum şi-l întreba: «Ce ai tu băete, de umbli aşa de)ău». Şi Prăginel se răzirna în bâtă, şi te­ mându-se par'că începea să-i spună. Vorba-i era încurcată şi slabă, în restim. puri îi clempănea numai limba, şi nu inţe­ legeai nimic. Dar din truda lui de vorbă putea desluşi înţălesul: Am fost copil cu vitele pe munte. Şi păzi am vitele bine şi nu eram bolnav. Da, vezi că peste mine a dat vântul turbat. Este prin aer un vânt, de spun că-i vânt turbat. Şi a dat de două ori peste mine. Odată m'a prins mâncând, a două oară stând în casă. Intâia oară mâncam mălai cu brânză, când [173] PRXGIXEL 173 m'am sculat să plec după vite, văd numai că piciorul nu mi-I pot trage. Ş'atunci deo­ dată m'am gândit la Dumnezeu să nu mă lase la rău. Şi nu m'a lăsat, că n'am murit. Şi mi s'a părut ca trece prin aer cineva suerând, si râzând rece. Pasămite era vântul turbat, voios ca-mi ologise piciorul. A doua oară, vezi d-ta, m'a apăcat în casă. Nu ştiu pe unde intrase, pe horn ori pe unde, destul că m'a prins, m'a răsucit, cum suci un puiu, şi m'a izbit de cuptor. Şi iar m'am gândit la Dumnezeu şi la maica Preacurată şi n'am murit. Dar mi-a rămas de atunci seacă şi mâna. Stăpănul nu m'a crezut M'a bătut. m'a înblănit, m'a bătucit, pănă veniră oameni să-i zică :« Lasă-l frate, nu-l ornorâ, vezi tu că-i neputincios». Dumnealui credea, că de leneş nu vreau să. merg cu vitele pe câmp. In urmă apoi m'am dus la o soră de-a mamei. - Dar' părinţii unde-ţi erau, măi Prăginel? - Vezi, că părinţi n'am avut. Zice, că mama nu s'a măritat şi m'a avut aşa de' prin sat. -- N'ai avut tu altă boală măi fărtate? - Boală-i asta, dacă te ajunge vântul [174] 1/"-+ turbat. De-atunci eu l'am auzit de multe ori trecând prin aer, şuerănd, vâjeind, s'a co­ borât de multe ori la câţi va paşi înaintea mea, şi se învârtea în chip de praf, în chip de fum. Dar de mine nu s'a mai apropiat. Cam aflat lea cui să-I alung. Imi fac cruce şi nu mă atinge sătana, Vezi de ştiam eu leacul acesta mai de mult, nu mi se uSca piciorul şi mâna». Prăginel tăcea cutremurat. lse părea ca iar aude vâjeitul prin aer, şi'şi făcea crucea largă, până la genuchi. De multe ori înopla pe drum, şi oameni-! întrebau: «Nu ţi-e frică măi Prăginel sa umbli pe vreme de: noa pte ?» - Nu, răspundea Pragincl, că'n lume numai un lucru rău este: văntul turbat. Dar de el nu mă mai te 111 , că este, mai sus în cer, cineva mai tarc decât el. Şi eu mă rog lui Dumnezeu şi'rni fac cruce, şi IlU mă tem de nimic. - Vezi că eu acuma nu mai înjur. Când umblam cu vitele, câtă frunză pe lemne atâţia spurcaţi îmi eşiau din gură. Da, dupa ce m'am betegit, am dormit într'o noapte ca mort, şi când dorrniarn mai tare mi-s'a .arătat în vis o porumbiţă albă. Porumbiţa [175] PHĂG[�EL 17.) sta pe un stejar şi tot făcea «grui-grui-grui­ grui». Mă uitam Ia ea şi mă minunam. De­ odată văd, că vine o femee aIbă, ca zăpada, si-mi zice: «Măi Prăginel, placeţi porumbiţa? , - Place, zic eu. Place tare. - Şi mi-a zis: vraei tu să fii ca porumbiţa? - Cum să fiu eu ca porumbiţa? - Aşa curat, ca porumbiţa. Ş'atunci mi s'a părut cămi cade de pe trup piciorul cel uscat şi mâna cea seacă, si m'am simţit uşor, ca şi când aş fi fost din negură. Şi-am zis: - Vreau! - Dacă vreai, de aci în colo să nu sudul mai mult». Ş'a fugit şi porumbiţa, şi Maica domnului. De-atunci nu mai înjur, şi ne­ curatul nu mai are putere asupra mea. Prăginel o ducea mai rău iarna, când se făcea lunecuş pe drum. Atunci cădea de multe ori, ca zăpada topită de pe coperişe, şi asuda mult până să se ridice. Trecea vr'un creştin pe lângă el, şi, curnu-s oamenii noştri, înjurau din glumă ori aşa 'ntreacăt lunecuşul. Prăginel să năcăja atunci; şi ridicând-se Îşi da toată silinţa să nu mai alunece, ca să tiU mai dee românilor prilej de sudalmă. [176] Pe ori ce vreme, când de multe ori bi­ serica era aproape goală pentru viscolul sau potopul de-afară, Prăginel era în biserică. Bătea la cruci şi se zgâia la sfinţii din icoane. Din când în când ochii lui tulburi se Um­ pleau de lacrămi, gura i-se strâmba Spre plâns. Şi când trecea preotul cu cădelniţa, nările i-se lărgeau par' că, să poată simţi cât mai mult fum de tămâie. De căpăta bănuţi dela oameni Prăginel ii aduna, şi când venea Măriuţa, - o femee ce vindea nuci - cumpăra nuci. Ori ruga pe' vr'un om să intre în prăvălie să-i Cum. pere gorogoane roşii de zahăr. Că el pe trepte nu putea sui, şi la uşa prăvălii erau trepte înalte. Apoi când se 'ntălnea cu vr'un copil, îi da o nucă sau o gogor;oană. Şi la copii, dela o vreme, nu le mai era frică de el, şi Prăginel se bucura din suflet. Adeseori, privind după copiii mărunţel, cari se jucau pe drum, îşi uita de bătă, îşi uita de picior, şi cădea, încurcându-se în mâni şi în pi­ ciore. Alte dăţi, la praznice, cumpăra o lurniniţă de ceară ş'o ducea la biserică. O aprindea. nu 1. AGÂllBIl'EA�t; [177] PRĂGINEL 177 si pân' să mistuia lumina, buzele lui se tot băteaU de-olaltă. In primăvara, când împlinea treizeci de ani, Prăginel slăbise rău. Nu mai putea mânca nici cât o pasăre, şi n'ar fi avut la ce să mai umble prin sat. Că era şi tină mare, cleioasă, ş'abia se târa pe drum. Dar sora măsii n' avea să-i dee criţari, şi fără criţari Prăjinel nu mai putea trăi. Se obicinuise să împartă cel puţin două nuci pe zi la copii, ori câteva gogoroane. Ş'acestea nu le căpăta fără bani. Şi astfel acasă nu putea rămânea. Prin sat, pe-alocurea erau bălţi mari de apă mur­ dară, erau şanţuri pline cu apă. Şi cum mergea, pe-o hudiţă, - dosită, într' o zi Pră­ ginel nu-şi mai putu descleşta din cleiul dru­ mului, piciorul cel olog. S'a zbătut, s'a în­ ieptat, şi'n urmă căzu mototol în şanţul măr­ ginaş, plin de apă. Se zvărcoli să se ridice, dar nu mai putu. Apa murdară bolborosi de câteva ori, apoi se linişti. Prăginel cu capul vârât subt apă, sta înţepenit, ca o uriaşă pasăre de apă, ce pescueşte. L' au dus creştinii acasă, i-au aprins lurniniţe de ceară, şi l'au pus pe laviţă, să hodinească, I. Agârbi ceanu , - în intuneric. 12 [178] La 'ngropare creştinii veniră puţini, dar' cât ce au plecat cu mortul de-acasă. şi dintr' o uliţă, şi dintr' alta, se strecurau copii sub opt anişori, şi porniau cu păIăriuţele în mână după sicriu. Când au ajuns la cimitir, se adunară aproape toţi copilaşii satului, şi stau tăcuţi, privind sicriul sărac, unde o­ dihnea Prăginel. După deslegarea gropii, cei mai cutezători s'apropiară s'arunce o mână de ţărână, iar preotul bătrân, când îşi lua patrafirul tot voia să spună ceva copiilor dar nu putea ci-şi bolborosi ceva 'n barbă. pe când ochii i-se umplură de lacrimi. ii! �, : \ I I r i' i I 118 1. AG ÂRBICEAl\r [179] / GHEORG HIUŢ Ri3:l egulat, de două ori pe an, primăvara R şi toamna, mă cercetează un moşuţ uscat şi înnalt, îmbrăcat în zdrenţe, ca o sperietoare de vrăbii pe care o pun oamenii în grâne. Imi iese înnainte. tot­ deauna surâzând, iar ochii albaştri spălăciţi i-s plini de bucurie. - Am venit să văd ce mai faceţi, că tare mi-a fost dor de dumneavoastră, zice el, şi se aşează pe laviţă lângă mine. - Sănătos, moş Ghiorghiuţ, sănătos şi sprinten ca un junişan. - .D'apoi că mi-s uşoare şi hainele! Mi le-a dat acum un român. Aşa-s de uşor în ele, ca pasărea în pene. [180] 180 1. AGÂRBICEANU -------------- -- -- Da' bine, moşule, pe unde-ai mai um­ blat d-ta de astă toamnă? Unde-ai iernat? El îşi desprinde traista de după gât, o pune pe laviţă, şi mă priveşte dulceag. - Eu, cum mă ştii d-ta, tot cuprind la sate. Că am carte de la Irnpărăţie, precum că toate satele-s a' mele până 'n Ţara Un­ gurească. Acum eu ce fac? Acum eu cu­ treier satele, şi tot cuprind la sate. Toţi oa­ menii îmi dau, pe unde intru, o bucată de pâne, un bruş de mămăligă. Acum mie mi-e de-ajuns atâta. Capăt cât să mine într' o zi. Că şi'n rugăciune zicem să ne dee Dum­ nezeu pânea cea de toate zilele. N li vorbesc eu bine? - Ba bine, moşule, da nu-mi spuseşi unde-ai iernat iarna trecută. - Intr'un sat, aci peste munte. Vezi că eu iarna mă trag de la munte şi cuprind satele de la ţară. Acum în satul acela este un popă. Şi, dacă este un popă, popa acela are vin în pivniţă. Mă duc la el - că-i bun Românul -, şi, cât vin voiu cere, atâta îmi dă. Că are un maţ, şi maţul acela îl vâră 'n bute, trage odată, şi se umple o litră, trage de două ori, şi se umplu două litre. 1 I I 1 I I I I [181] '" GHEORGHIl;Ţ 181 Ghiorghiuţ îşi spuse ohrajii, să-mi arăte cum trage popa din maţ, şi-şi arătă dinţii rari. - Pare că, de-acurnu-i anul, ai mai pier­ dut un dinte, moşule? -- Pierdut, da. Şi era la' noi în sat, de unde-s . eu, un popă, şi acela avea dinţii înşiraţi ca mărgelele, şi îi punea în gură, că era ştirb. Da', când bea lapte, nu-i punea, numai când mânca pâne şi carne. I-am zis eu să-mi deie mie dinţii ceia, da' el nu, că nu-i mai place la preuteasă de el, dacă îşi dă dinţii. Da' mi-a zis că-mi dă el nişte dinţi de cal, să-mi pun. Eu am râs, şi-am zis: Ba la dracu' părinte; eu lucru spurcat nu pun în gura mea. - Te-ajuţi, se vede, şi fără dinţi, că nu eşti slab. - Am fost şi slab. Azi iarnă venise moar­ tea să mă ducă. Uitasem fereasta deschisă, şi amărâta de moarte se şi strecurase în casă. S'o vezi nepoate, că-i mică, numai cât un puiu de găină la trup, şi are nişte picioruţe şi mâni ca nişte găteje subţiri. Ea, când vine la om, vine cu păhărelul de vinars dulce în mână, şi zice: Să-ţi dea Dumnezeu noroc, - şi închină cu păharul. Dacă îţi uiţi "de [182] 182 I. AGÂRBICEANU "-- tine şi iei paharul, s'a isprăvit: ai căzut În stăpânirea ei. Da' eu nu l-am luat. Sta, În­ cârligată de spate, înnaintea mea şi vrea să mă ducă. Da' eu i-am zis: Stăi puţin, să deschid uşa, că, vezi d-ta, fereastra-i mică, şi eu nu închep pe fereastră. Stă ea, şi deschid eu uşa. Dar, când a trecut de pe prag, treptele erau rele; arnărâta de moarte s' a împedicat, şi a căzut. Pe semne îşi frânsese picioruşele uscate, că tot gemând s'a dus. - Dar bine, moş Ghiorghiuţ, omul poate vede moartea cu ochii? - Cum să nu, şi poate s' o şi alunge, numai să ştie cum. Nu ştiu, când va mai veni, ce voiu face cu ea, ce să mai iscodesc. Adecă aş şti eu un leac bun, numai ce folos, că nu se poate! - Ce leac, rnoşule ? Ghiorghiuţ surâde, îşi iea traista pe ge­ nunchi, şi zice: - I-am spus şi cantorului, că mi se plângea mereu că are năduşeală şi frică de moarte. l-am spus să soarbă în toată ziua trei blide de năcreală şi o doniţă de lapte de oaie. Mai bun leac nu se poate! Că moartea, piţigăită cum e, dacă te vede aşa hrănit, se sperie de [183] tine şi nu s'apropie, că nu te poate duce, greu cum eşti. Da' de 'mbuci numai o feliuţă de carne şi una de păne, cum fac domnii, te iea şi te duce, cum duce viespele o muscă. Ştiam că bătrânul avu se o tocmeală cu cantorul, să-i fie păcurar la oi, şi-l întreb: -- Am rămas fără balmoş vara trecută, moşule. Şi toată vara i-arn dus dorul. -- Vezi că nu-i om de cuvânt cantorul. Am făcuttocmeala că la Constantin cn I1ina numai să vin la el păcurar. Văz't-ai, că ţi-am fost spus şi ţie? Când mă duc, zice că şi-a uitat şi-a pus alt păcurar. Acum şi mie-mi pare rău de bal­ moş. Că nu-i nimic mai bun pe lume decât balmoşul, şă-l mânci până nu dă căldura soarelui. Când dă căldura soarelui, ce să faci? la să te tragi la umbră de copac şi să zăcă­ reşti aşa până dă înseratul. Că oaia de aceia-i dobitoc minunat, că nu te face s'alergi prin căldură, că stă şi ea la umbră. De aceia aş fi tot vrut să fiu şi eu păcurar. Moş Ghiorghiuţ, de câte ori vine la mine, aduce vorba despre cătănie. Ştie şi-acum mu­ stra, mustră ungureaşcă, -" el servise la hon­ vezi. Se ridică şi-mi face câteva întorsături, "f" -------�--G-,H-E"-OR-G-H-IU-�Ţ------------18-3-- i [184] spunănd silabe de comandă, pe care abia le poţi înţelege. - Vai de mine, moşule, d-ta se vede că nu mai uiţi ce-ai învăţat odată! - Nu, nepoate, c'a fost şi o învăţătură a dracului. Vorba şi palma, întorsătura şi pumnul, «salutirul» şi patul puştii. Câtă bă­ taie am mâncat acolo, era destulă la un sat de oameni să-i bolnăvească pe toţi. Şi în zece rânduri m'au chemat tot câteopt săptămâni. Când m'am dus a doua oară, m'am spovedit la popa de la noi şi m'am cuminecat; m'am gătat ca de moarte. Şi, de aici în colo, de câte ori m'au chemat, tot aşa am făcut. Când scăpam, plângeam de bucurie şi nu puneam nimic în gura mea până acasă. După ce i se pare lui că mi-a povestit destul, se gată de plecare, şi-mi zice; «Acum de aş afla numai vre-o cale să mai pot înşela moartea. Să-mi dea ea mie pace, să umblu prin sate, să tot cuprind la sate, că toate-s a' mele până 'n Ţara Ungurească. Aşa mi-i de dragă, nepoate, viaţa, şi-aş voi să mai trăiesc vre-oa şesezeci de ani... Că de ce să mori? Iată, o bucată de pâne îmi dau ro­ mânii, şi mie mi-e destul. Şi-mi place mie să 184 r. AGARBWEANF 1 ·1 � I [185] r I GHEORC+HICŢ ------------------ 18.-) umblu aşa prin lumea asta a lui Dumnezeu. Să ştii că de toamnă am să viu iar, şi am să-ţi spun ce-i mai nou prin ţară. Atâta folos să-ţi aduc şi eu! M'am gândit acum să-mi tot zic rugăciunile, ori pe unde voi merge. Şi tatăl din cer mi-a da o bucată de pâne. De două veri merg şi la mănăstire, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. S'o vezi, drăguţa, câtu-i de afumată, şi se uită la mine de par' că mă cunoaşte. Şi pleacă, păşind uşurel, mărunt, în zdren- ţele lui vechi. • Dar în primăvara aceasta am aşteptat ză­ darnic pe moş Ghiorghiuţ. Trecuse Săngior­ giul şi nu mai venia. Sâmbăta de Rusalii, mă trezesc cu un sătean că vine la mine şi mă chiamă grabnic la el acasă. Nu-mi spuse nimic, păn' am intrat în curte: «E aici Ghior­ ghiuţ, şi zice că vrea să te mai vadă odată, că de acum se duce pe lumea cealaltă.» Infiorat, intru în casă. Moşul zăcea, văi­ tându-se, pe un pat de scânduri. Barba-i cres­ cuse mare, albă ca la un popă bătrân. -- Iacă te-am chemat, nepoate, -' zise gemând moşul, -- să-ţi spun că de acum mă duc, şi că te rog de ceva. Pe mine m'au ehi- [186] 186 1. AGARBICEANU lăvit nişte gendari colo pe ţări; ziceau că nu-mi umblă scrisorile şi pe satele acelea. Eu li-am spus că am voie de la stăpânul să cu­ prind toate satele până 'n Ţara Ungurească. Atunci s'au mâniat şi au început să mă im­ blătească, Se vede că m'au rupt tot, că m'am târât aşa numai ca şerpele pâu'aici. M'au mai luat nişte Români în căruţă şi-aşa am ajuns. Acum e rău, că mor, da' n'am ce face. Tu să-mi dai douăzeci de bani să-i dau popii, că vine azi să mă grijească. Şi, vezi, spune-i să ţină la moartea mea cazania bătrănilor. Că-mi tare place cazania bătrânilor. Şi după patru zile popa a spus cazania bă­ trâni1or. [187] CEASUL RĂU In ziua învierii disdedimineaţă la căsuţa , lui Ion Bucur se aduna o mulţime de lume. Mergeau oamenii la biserică, şi care cum trecea pe lângă portiţa lui Bucur, se oprea îngrozit de ţipetele, de gemetele ce isbugneau din casă. - Ce s'a întâmplat aici? se întrebau creştinii. - Iacă ceasul rău a dat peste bietul Ion Bucur. L-au adus dela o baie părăsită doi români, cari veneau la biserică. Au dat de el în gura băii, imbrâncit, cu capul spart. Cică ar fi plecat de cu noapte la bae, şi când să intre a căzut un bolovan de pe cerime, şi i-a spart ţeasta capului. Oamenii îşi făceau cruce, unii intrau în ,. Il .1 [188] 188 I. AC�ÂRBICEAKr casă să vadă mortul, alţii plecau mai de parte spre biserica din vale. Aceleaşi cuvinte se auzeau din toate păr­ ţile: «Cum a cutezat şi el, amărătul, să meargă la furat chiar în noaptea de paşti>. Rând pe rând oamenii părăseau căsuţa şi se duceau spre biserică. Lângă mort ră­ mase numai muere-sa Chiva şi copiii. Pe Ion îl coperiseră c' o învălitoare de pat, mur­ dară şi ruptă, şi femeea şi copii, plânge au să se înece. Aşa dar zădarnice fuseseră toate poveţele Chivei din Sâmbăta Paştilor I Când a venit Ion de prin sat şi i-a spus ce gânduri îl bat, Chiva s'a cutremurat întâi de bucurie, dar îndată a început să-l desmânte, infio­ rându-se de bucuria ei păgănească, Băr­ batul însă era hotărât. Nimic nu l-ar fi putut abate dela planul ce-şi făcuse. Intreaga ziua de Sâmbătă o petrecu pe drumuri, pe dinaintea prăvăliei şi privea cu lăcomie la cumpărăturile ce le făceau oamenii de sfintele sărbători. Fiecare se strecura cu ceva învălit în ştergara albă, şi ochii lui Ion Bucur cercau să pătrundă, sa vadă, să pipăie parcă târgaşul acela minunat ce se [189] CEASUL RĂU 189 ascundea dela faţa lui, suptă de boală şi de sărăcie. EI n'a putut munci de vr'o patru săptămâni, şi, cum afară de braţele lui altă avere n'avea, îl apucau sfintele sărbători gol ca napul, şi pe el şi pe copii şi pe ne­ vastă, _ iar în căsuţa lor nu era o mână de fărină. Si cum sta în ziua aceea de Sâmbătă şi sgăura pe uliţi, cu ochii lacomi, isvorân­ du-i mereu în gură o apă amară, trase cu urechea la şoaptele alor doi ficiori. - Am aflat'o frate, ş'arn -şi tăiat-de două­ zeci de zloţi. După sărbători, aveam să mergem amândoi, şi în două săptămâni aveam să fim bogaţii cei dintâi în sat». Celălalt să făcea că nu crede, iar cel dintâi se jura pe toţi Dumnezeii, că-i drept. Ion Bucur, înţelese îndată de ce-i vorba. Trase mai bine cu urechea, şi aştepta s'audă numele băii unde spunea ficiorul acela c'a dat de vâna de aur. In sufletul lui se făcu deodată lumină şi căldură, dar o căldură rea, duşmănoasă. Găndea : te poţi tu şterge pe buze de pe partea aurului ce vreai să-I mai tai. Până după sărbători, când crezi să-I iai, mi-I duc eu tot acasă. Şi deodată [190] 190 I. AGÂRBICEAKU 1 cum aştepta şi cela nu mai amintea numele băii, i porni din suflet o ură mare, care îl împingea să meargă şi să-I strângă pe ficior de gât, să-i spună mai curând numele băii, In urmă, într'un târziu, asudat şi respi. rând ca după o alergare îndelungată, Ion Bucur ştiu numele dorit. Se retrase îndată, uşor şi pe nesimţite ca o pisică, pe-o laviţă dinaintea prăvăliei, şi se aşează sdrobit. Fericirea ce-o vedea, ce-o mirosa par' că, îi înmue toate oasele. şi picoarele nu-l mai ţineau; Vedea toată minunăţia aceea de aur acolo în măruntaiie pământului, şi ochii lui ardeau ca de-o boală mare, ardeau în friguri. In urmă, după ce respiraţia i?e mai li­ nişti, Incepu să se gândească şi să vadă limpede. Iată, s'a îndurat Dumnezeu şi de el, şi de casa lui, şi nu-l Iasă s'apuce sfintele sărbători fără pic de dulce la casă. Copiii lui, femeea lui, au să se bucure în urmă, după ce atâta vreme au privit la stele. Era şi păcat -- se gândea Ion - să-I lase pe el Dumnezeu, chiar în acestea zile sfinte, aşa de prăpădit. Nu-i Dumnezeu [191] ---------- bun? Nu-i el milostiv? Ba aşa-i, drăguţul, că altfel nu i-ar fi scos pe cei doi ficiori în cale, nu I'ar fi pus să audă ce vorbesc ei. Se scula şi era gata să intre în prăvălie să facă cumpărături de sfintele sărbători. Multe cumpărături, ca cel mai bogat din sat. Să ştie şi copiii lui, şi nevasta lui, ce-s sărbătorile. Dar frica îl opri pe treptele pră­ văliei. Nu, nu va intra, nu va cumpăra deo­ camdată nimic, să nu dea de bănuit oa­ menilor. De bănuit? Gândul acesta îl îngheţa îndată şi privi ce teamă în jur de sine, nu cumva este cineva care să-I spioneze, care să-i fi aflat taina. Dar pe drum treceau mulţi oamenii, toţi însă erau grăbiţi, şi pe Ion Bucur nu-l lua nimeni în seamă. Atunci se 'mai încălzi puţin, şi-i veni de-odată alt gând: Să meargă el la moş Pascu, cel care schimbă aur, să ceară nişte bani numai până dimineaţă. Iar dimineaţa are să-i ducă banii toţi, şi nu numai atât, ci-i va duce aur de sute de zloţi. Porni îndată spre casa lui Pascu, şi se găndea cum va veni indată cu banii şi cum s' o încărca de. toate bunătăţile din prăvălie, încât abia va putea merge acasă. Femeia rr. \ CElASl:L RĂl· 191 [192] 193 1. AC+ÂRBICEA!'IU s' O mira, copiii vor bate în palme, şi el va zâmbi fericit, aşa cum zârnbeşte aCum mergând spre casa lui moş Pascu. Dar dela portiţa bătrănului se întoarse îndată, şi porni aproape în fugă, înapoi. Bine că nu l-a băgat nimeni în seamă că era să intre Ia bătrân. Toată lumea şi-a schimbat până pe vremea asta aurul. Cum ar fi crezut moş Pascu, că Ion Bucur ar mai putea face de-acum până dimineaţă sarnă de aur? Cine mai munceşte acum? Iată a tocat de sărbătoare din toaca de oţăl, şi oamenii se grăbesc spre casele lor. Va merge dar şi el acasă, aşa năcăjit cum venise, să nu poată descoperi nime ce lumină să ascunde în sufletul lui, şi cât ce se va însera îşi va lua uneltele, le va dosf în tureatcul cismelor, cu lumina de său cu tot şi va . pleca. Apoi dimineaţa, până nu se va lu­ mina, va freca piatra de aur, va alege gră­ unţele luminoase, şi va merge Ia moş Pascu. Cei va zice? Iacă, va tocmi vorba cam pe cum urmează: - Hristos a înviat, moş Pascule. - Adevărat Ioane, - dar ce te-aduce aşa de dimineaţă Ia mine? [193] CEASUL RĂu 193 Am un font de aur, îl am de mult şi m'am tot gândit să nu-l dau, că poate să mă ajungă zilele mai grele. Dar toată noaptea n'am putut dormi. Să făcea par'că un înger plin de lumină, şi îngerul venea Ia mine şi 'mi spunea: Bădică Ioane, ai sufletul îngreuiat de-un păcat mare. Tii aurul ascuns şi copiii tăi n'au ce mânca în ziua de Paşti. Om eşti tu? Şi mă privea blând, şi aştepta să-i răspund. Intr'un târziu i-arn zis: îl schimb sfinte îngere şi cumpăr Ia copii de mâncare. Şi atunci el s'a dus, s'a topit zâmbind, iar eu am venit Ia O-ta. - Un font zici că ai? îl va întreba moş Pascu, neîncrezător. - Da un font, va răspunde el. II ţiu de pe când era băile bune. - N' oi avea să-ţi dau banii toţi, va zice moş Pascu, dar cred că te poţi folosi O-ta şi cu jumătate. Şi Ion va lua banii jumătate, şi se va duce să cumpere bunătăţi multe, iar moş Pascu nu va gândi nimic rau de dânsu1. Găndindu-se astfel Ion Bucur se linişti de tot, şi când ajunse acasă, 'i părea că I. Agâ.rbiceanu. - în ·întuneri�. 13 [194] 194 1. AGÂRBICEANl· nu s'a întâmplat nimic în viaţa lui, în ziua aceasta de Sâmbătă: li spuse dar femeii, ca şi când ar vorbi de­ un lucru de toate zilele: «Tu Chivo, eu la noapte o să merg de acasă. Ştiu o bae părăsită, acolo într'un pă­ rete e împlântată o vână de aur. Am să merg acolo să tai, şi mâne o să fim oameni bogaţi. Femeea întâi s'a cutremurat de bucurie. Dar îndată un gând amar îi veni în minte, şi din cap, gândul i se coborâ în toate sim­ ţurile, ca un venin. -- Nu se poate Ioane, zise ea. Mâne-s Paştile, mâne e zi sfântă. Cine să calce poruncile lui Dumnezeu chiar acum? - Fleacuri, zise bărbatul, tu n'ai să te amesteci. Tu ai să te culci şi n'ai să spui o vorbă la suflet de om. Par 'că n'au mai furat şi alţii în ziua de Paşti aur». Işi scoase ţeava pipei şi o vârâ cu capătul zemos între măsele. Incepu să se gândească la oa­ menii, care în sărbători mari, fălosindu-se de lipsa păzitorilor pe la băi, pătrundeau în sânul pământului, si tăiau aurul străin. El ştia cel puţin zece băeşi de aceştia, şi [195] CEASUL RĂU 195 tot nu li s'a întâmplat nimica. Ba din po­ trivă sunt oameni cu vază, sunt fruntaşi în sat. Nici lui n'are să i se întâmple nimica. Şi, trezit din gândurile lui, zise către femeie. - Ce păcat vezi într'asta muere? Femea se ridică, începu să-i spue o că­ zănie întreagă. Ii vorbi de spovedit, de cu­ minecat, îi spuse de toată sfinţenia postului mare şi a sărbătorilor ce vin. Dar omul ei n' o asculta. Se gândea la drumul ce-l va face, cum va intra în bae cum va tăia, cum se va întoarce c'o jumătate de sac plin de piatră. Va lua multă, va lua atâta în cât îl va deşelă până acasă. Indată ce căzură umbrele dese şi mari ale nopţii, Ion Bucur se strecura în pădure. Nu era suflet de om nici pe uliţi, iar după ce apuca între brazii înalţii, liniştea se făcu şi mai mare. Mergea pe orbecate. In întu­ nerecul greu, răcoros, numai ochii lui ar­ deau. şi inima îi bătea tot mai tare cu cât se apropiau mai mult de baia părăsită. Dela o vreme îl cuprinse o slăbie, dar nu de frică. Ştia el bine Ion Bucur de unde vine slăbia: n'a mâncat toată ziua mai nimica, şi dru­ mul printre bolovani, printre rădăcinele [196] 196 1. AGARBICEANC ----------------------------------- { I j mari de brazi, prin tufişuri era greu. Asu­ dase, dar nu cuteza s' aprindă lumina de său, ca să'şi uşureze drumul. Deodată ditr'o scorbură de undeva, >începu să ţipe () cu­ cuvae. Plângător, ca un miorlăit de pisică, glasul ei trecea până departe. Omul îşi făcu cruce, şi nu-i plăcu căn. tecul acesta, vestitor de primejdie. Dar Cum ajunse într'o poeniţă, de unde numai era mult până la baia cea părăsită, şi cum dru­ mul aici era mai uşor, Ion Bucur începu să se găndească. La urma urmelor el nu fură, el merge I la o baie părăsită. Păcat nu poate fi, chiar I să fie păcat Dumnezeu are să-I erte. Nu-l I . drag lui Dumnezeu de copiii lui Bucu r, de j nevasta lui? Acum Ion pentru binele lor I umblă noaptea. Dar ori cum se gândea o înfiorare rece îl cuprindea din când în când, şi se gândea la vorbele ce i le spuse femeea. Să gândea că s'a spovedit în postul mare, că s'a po­ căit, şi iată-l acum pornit pe o cale rătă­ cită. Ba încă tare rătăcită. Căci până azi .Ion Bucur n'a mers hoţeşte la baie. Dacă -a mai' furat aur, a furat în timpul lucrării, [197] CEASGL 'RĂU 197 cu alţi băieşi, sub supravegherea străjilor. Dăcă nu I-au prins, treaba lor. Aurul în urmă Dumnezeu îl pune în pământ şi-l scoate în calea omului nevoiaş. Dar acum el a plecat hoţeşte de-acasă. El s'a folosit de prostia celor doi ficiori, care puteau să nu vorbească aşa de tare, în cât el să-i audă. Când ajunse la câţi-va paşi de baie, Ion Bucur îşi făcu cruce, şi făcându-şi cruce îi reni de-odată un gând nou aducându-i nouă putere în suflet. El, din aurul ce va lua, va cumpăra la biserică două lumini groase' aşa cum n'au fost încă în bisericuta lor'. Va cumpăra o sută de lumini mai mici, cari vor fi aprinse toate în ziua de Paşti. Dar, pornit odată, Ion Bucur nu se mai putea opri din gândul acesta. Voia să cum­ pere şi odăjdii noui, şi potir de aur, şi icoane, se gândea să îmbrace biserica în­ treagă din nou. In gura băii aprinse lumina, şi îndată pe păreţii umezi de ploaile multe ale primăverii începură sa joace umbrele. Zise încet tatăl nostru, rar şi apăsat, vroind par' că să ţină rugăciunea cât mai mult. Şi când isprăvi, [198] 198 1. AGÂRBICEA�U -- lui Ion Bucur i se sculă de-odată părul în cap de frică. Adânc din sânul pământului, venea pe gangul plin de întunerec, un su­ net ciudat, care tot mai tare suna a toacă. Da, bătea toaca de oţăl a bisericii, repede cu sunete clare. Ion stătu împietrit, şi des­ luşi şi un dangăt de clopot, venit din mari depărtări par' că, trist şi plin de suspine. Şi în acelaş timp brazii din jur începură să vâjie, şi vâjeitul lor se schimbă indată în glasuri omeneşti, care cântau învălnindu-se, cânticele bisericeşti de la inviere. Deosebia aproape glasul diacului şi a lui Necşa aju­ tătorul, iar departe de tot glasul popii. - «Ce-i asta unde mă aflu eu P» se in­ treabă Ion Bucur, cu glas tare ducându-şi mâna la frunte. Şi clătinându-se, abătut, se rezi ma de pă- retele umed, când de-odată simţi o mare greutate la cap. Gura băii toată era coaptă. Lemnul putrezise, şi de de-asupra din bol­ titură ameninţa să cadă un bolovan în col­ ţuri, la cea mai mică mişcare. Dimineaţa trecură pe-aici doi creştini lă­ tureni să meargă la biserică. Il aflară cu ţasta sdrobită, cu lumânarea de său in mână. [199] CEASUL RĂU 199 Acum zace ascuns subt învălitoarea ruptă, şi nu se mai gândeşte cum să-i vorbească lui moş Pascu, când să-i ducă aurul. Doarme liniştit, ca şi când ar fi aprins în biserică eelea o sută de lumini, în ziua de Paşti. Iar oamenii îşi făceau cruce şi ziceau: - A dat ceasul rău peste el, ce să-i faci! Bogaţii satului mai adăogau:» Ii bate Dumnezeu pe hoţomanii ăştia. Nici în ziua de Paşti nu rămân cu sufletul curat». - Nu-i bătaia lui Dumnezeu, zicea un flăcău înalt. Nu trebuia să intre pe gura băii. Este o răsuflătoare la dreapta. Asta-i pe aci trebuia să intre. Dar ceasul rău se vede i-a stat în drum. � Iar sătenii vorbeau, îşi spuneau păţăn ii, rădeau, pe când orfanii şi văduva, încun­ urau mortul, şi, doborâţi de durere, stau ea nişte corbi în jurulleşului la care au ajuns prea ;târziu, şi pe care nu mai este un strop de carne. [200] [201] SĂRACUL TONI Sasa cea mai veche din sat a fost pe vremuri locuinţa popii cel bătrân, dar acum e numai ruină. Coperişul de şindile s'a lăsat abătut şi trist pe peretele din dreapta, iar ceilalţi trei pereţi ai odăi­ ţei preoţeşti îşi ridică goale spinările în negrite de ploi. De zeci de ani stau astfel dărâmăturile, aşteptând par' că ceva de sus din înălţime. Dar jos în pământ, în pivniţa casei, meşterul Toni şi-a aşezat de mult scău­ nelul mic şi luciu, măsuţa hodorogită şi pa­ tul ce se huiţă din toate încheieturile .. Iar prin unghere, pe subt pat, împrăştiate pe pământul umed, zac cisme sparte, pline de glod uscat, aşteptând să le vină rândul dre- [202] sului. Ciobotarul Toni în aerul greu, acru al beci ului şade pe scăunaşul luciu, împunge cu sula, bate cu ciocanul, pe când în colţul gurii pipa îi fumegă ca un putregaiu ce nu se mai stinge. Toni e înalt de stat, osos şi deşirat, şi cum şade pe scăunaşul cu trei picioare, genunchii îi ajung sus până la nasul umflat, vineţiu. Spinarea lui e încovoiată toată ziua, şi munca tot nu ş-o mai poate isprăvi. In restimpuri dintre petece de piele veche scoate sticla lungăreaţă, o ridică, o priveşte în zarea slabă a luminii ce abia pătrunde prin singurul ochiu de fereastră, şi bea apoi cu sete, pe când mărul lui Adam i-se plimbă dealungul gâtului. Rar de tot se deschide uşa bordeiului şi vre-un Român intră aplecându-se, aruncând în mijlocul casei vre-o păreche de cisme sparte. - «Tot cărpeşti, mestere. Tot cu unel­ tele în mână? - Ce să facem, răspunde el, neluându-şi ochii de la cisma ce-o strânge între genunchi ca pe un duşman. 202 1. AG.Î.RBICEANU 1 [203] SĂRACUL TONI 203 - Am adus şi eu nişte lăpădături. Pe când le dai gata? Toni atunci Iasă lucrul, îşi ridică ochii şi priveşte la cismele străine, cari zac în­ naintea lui cu tălpile desfăcute de căpută. Par două guri de somn, două guri deschise şi pline de noroiu. - Le dreg eu când voiu ajunge.Nu vezi ce de cărpitură mi s'a strâns? Toate pe rând, ca la moară. De tocmit nu se mai tocmesc. Tot satul ştie preţurile lui Toni: de fiecare petec doi bani, de cuie nouă în talpă o Iibră, talpa întreagă patru Iibre. Dar lumea nu prea vine la el acasă cu rupturile. Toni dupăce gată o păreche, două, le curăţă frumos, priveşte cu mulţămire pe­ ticile nouă cum să inşirue, groase şi um­ flate; cum se deosebeşte pielea proaspătă de cea înroşită de mocirla drumurilro, le ia În spate şi porneşte la cârciumă. Aici aşteaptă până vin stăpânii şi-şi primeşte Iibrele ori banii. Şi tot aici sosesc Românii cu încăl­ ţăminte stricată şi i-le dau în samă lui Tonii. De beut nu bea mult, dar se ameţeşte cu­ rând, şi când pleacă spre casă, cismele rupte se' leagănă domol la el în spate. [204] 204 r, AGÂRBIC.EANlJ l I Multă vreme a. fost T oni singurul meşter aci în sat. Vezi bine încălţăminte nouă nu ştia face, - sătenii şi-le cumpărau de la tăr­ guri, dar de peticit avea destul. Nu se plân­ gea de nimic, .deşi-i murise femeia şi copii n'a avut-dar totuşi în două locuri se simţia mai bine: acasă la dânsul şi în cârciumă. Acasă nu era nici odată singur: toate cis­ mele sparte, toţi boconcii rupţi, îi erau prie­ tini vechi, şi Toni vorbia cu rupturile a­ cestea mucede, ca cu nişte oameni. La el încălţămintele acestea se topiau cu stăpănii or într'o singură persoană. - «Aşa fire-ai al dracului de Diniş, bos­ cordea el aplecat pe cismă. Trei suie-ţi mai dau, trei cuie şi-apoi te dau mamonii. De acum iar vei putea bate noaptea drumurile. - «Stai Roşule, stai, că mai răsufli prin­ tr' un loc. Stai să te mai cârpesc ş-aici odată. Măi da nu ştiu cum de nu-ţi e ruşi ne om bogat să mai vii şi tu la peticit. Las pe cei săraci să vie la mine. - Iar ai crăpat Manoilă, crăpare-ar dra­ cu'n patru. Noa pe tine ştiu că te poartă patimile. Acum am să te cos cu drot, au­ zitu-m'ai, cu drot am să te împung», [205] SĂRACUL TONI 205 Când se întâmplă să fie ameţit puţin, apoi rărnanea cu cisma în mână şi spunea toată istoria stăpânului. Atunci sporia puţin şi sara nu putea merge la crişmă, să-şi primească bănuţii, Dar de mult în sat au venit doi meşteri nuoi. Nişte amărâte de calfe dela oraş, cari acolo nu s'au putut căpătui, dar aci umblă cu nasu'n vânt şi poartă strae nemţeşti. La început s'a făcut vâlvă mare pe so­ coteala lor, mai ales când cei doi nu pri­ miau nici o cârpitură ci numai lucruri din nou. Şi în vremea aceasta Toni n'a suferit nici o pagubă: beciul lui era şi acum plin ca şi mai nainte. Dar cei doi, de la o vre­ me văzură că aşa cu nasu'n vânt nu pot trăi, şi se apucară şi ei de cârpit. Şi cum erau ei mai îndemânatici şi puneau petecile mai frumos, bietul Toni se trezi deodată că nu mai are ce lucra. Intr'o săptămână de avea de cârpit două-trei părechi, de la sătenii cari erau mai aproape de bordeiul ui. Dar din atâta nu putea trăi. Şi Toni, când îşi vedea casa goală muncia încet, fără spor, şi chiar tăndălia anume, ca să nu­ rărnână casa fără de o cisrnă. Şi de multe [209] SĂRACCL TONl �09 Lui i-au plătit numai munca. Iar acum de lucru n'a avut mai mult de o păreche pe săptămână, şi casa lui era tot mai rece şi tot mai pustie. Petecele vechi muceziseră toate pe supt pat, prin unghere, de atâta aşteptare, sulele îşi pierd ură lucirea, şi cleiul negru în care trăgea Toni aţa, s'a uscat crăpând şi risipindu-se în cutia de tinichea. Vineau sărbătorile şi Toni nu avea lemne, nu avea nimic dedulce la casă, n'avea un bănuţ să dea copiilor când vor veni la co­ lin dat. Mare ruşine pe un meşter ca el! Şi doară pe vremuri, după popa şi primarul, la el se îndesau mai tare copiii, căci el avea bănuţei de aramă să împartă la fie­ care copil colindător. In vremea din urmă Toni imbătrânise tare. Se purta cu greu şi cu cât se apro­ piau sărbătorile, o durere mare îl strângea tot mai tare la ininlă, Ce de lucru avea de altădată pe vremea asta! Cum se îmbulzeau oamenii, cum se strecurau librele şi bănuţii la el în şerpar. Şi acum stă şi aşteaptă în zadar. Şi puţin înainte de ajun, într' o seară, cum sta în beciul rece, răsturnat pe pătcelul tare, îi r. Ag ârb icea nu. - In întuneric. H [210] 210 I. AG.:\RBICEANl' veni deodată un gând luminos. Dar abia.; lumina gândul mintea lui turburată, şi inima.] simţi o durere adâncă. Să meargă să ceară de lucru dela cei doi meştiri, Ştie că vor avea grămădite multe cârpituri, să-i dea şi lui, să'şi facă nişte bănuţi pă sărbători. Cu toată durerea ce-o simţia, gândul acesta nu voia să-I mai părăsească. I-se părea că i-s'a împlântat acolo în cap, şi nu-i chip să-I mai alunge. Afară era ger şi vânt plin de pulbere de nea, şi T oni înainta cu greu spre locuinţa unuia dintre cei doi meşteri. Intreg drumul se gândi ce să zică, cum să-i spună, şi bucuros s'ar fi intors la tot pasul înapoi, dacă ar fi putut scăpa de subt povara găn­ dului, ce-I ducea mereu înainte. Pe sărbători Toni câştiga ceva parale. Avu să dea copiilor colindători şi să rnânce o fiertură. Dar rnâncarea o înghiţea în silă, când dădu bănuţii îi era parcă ruşine, ca şi când ar fi fost bani de furat. De aci încolo Toni se schimbase. Avea acum mereu de lucru: ce era mai rupt, mai nenorocit la cei doi meşteri Toni aducea [211] SĂRACCL TONI 211 seara, hoţeşte, la el acasă şi muncea toată noaptea. Dar muncia cu scârbă, cu silă, şi nu mai putea să stea de vorbă cu cismele rupte ca altădată. SIăbia mereu şi se apropia de moarte. Făcea impresia unui câne bătut de moarte, care nu mai cutează să se a­ proprie de casa stăpânului unde era domn odată, ci zăcăreşte prin vecini, pe la uşă, prin paie, gata să se culce şi să nu se mai scoale, pe orice gunoiu i-a eşi în cale ... Oamenii nu se mai gândiră la dânsul, până când într' o dimineaţă clopotele ves­ teau o moarte în sat. Şi atunci sătenii îşi aduseră aminte. de dânsul: «Săracul Toni numai ce-a murit şi el». [212] \ [213] I MORTUL M' oa părinte, o murit ficioru! R - «Care ficior bade?» - «D'apoişti ăla, pe care l-ai îngrijit în joia Rusalelor». Pleşuv, cu pălăria mică în mână sta îna­ intea preotului, aşteptând par' că să spună părintele mai departe. - «Cela de nu putea grăi bine? Aşa, acuma ştiu. Era şi slab, Dumnezeu ştie cum i-a stat atâta sufletul în oase. Bine că a scăpat săracul !» - «Aşa zic şi eu părinte, vai de sufletul lui, c'arn fost ajuns să ne luăm de-o groază. Doi ani să zaci pe coaste nu-i glumă! Aşa zice şi nevasta: bine că l-a luat Dumnezeu !» - «Când am fost la D-voastră mai era [214] 2H 1. AGÂRBICEANU I i I în casă o fată aşa de vr' o cinci-sprezece, una de tot râdea. E soră cu mortul? Omul îşi pleca capul în pământ, părea că numără ceva pe jos. «Aia de râdea? Soră da 1 E puţin cam dusă de minte. Nu i-a venit din ceva, da vezi c'aşa o făcuse rnăsa. De-ar lua-o Dumnezeu şi pe aia numai milă ş'ar face 1 Că vezi dota pă­ rinte ceilalţi sunt sănătoşi». « Ai şi alţi copii?» - Păcatele omului părinte! Avem încă şease fără ceea de râde 1 Doi fi ciori îs mari. Ei ca şi când n'ar fi. lncă ei ne ajută. Apoi avem una, slujnică la oraş, n'aş şti spune pe nume, da-i aşa la o crăşrnă unde vin domnii, - «De câţi ani e asta ?» - «Apoi chiar va fi de vr'o optspre-zece 1 Că-i dusă de mult şi, nu mai vine pe-acasă».' I Preotul după un restimp de tăcere, zise, cu ochii umbriţi de durere. - «Şi când spui c'a murit fi'iertatul ?» - «Vreme de un ceas, părinte, vreme de-un ceas! Abia l-au aşezat pe laviţă, şi-am -venit să-ţi spun. Că ne-ar trebui şi icoana [215] f' llORTUL 215 din biserică şi sfeşnicul şi o cruce şă i le punem le cap.» - «A murit greu ?» - «Ba de loc! Numa s'a 'necat, - se vede că i s'a pus un nod în piept ca 'ntins gâtuI de i s'o lungit, i s'o lungit, a 'nălbit din ochi, şi din umerii obrajilor părea că râde. Apoi am lipit luminiţa de ceară la căpătâiu» . - «Dumnezeu să-I erte şi să-I odihnească bade. Chiea ţi-o dau eu, dar să mergi pe la criznic să-ţi arăte el ce icoană să duci !» - Bine-a fi părinte. Da uite să te întreb de ceva: Cât să-ţi plătesc d-tale că mi-I îngropi? N'am avut mort în casă de când am îngropat pe tata, ierte'l Dumnezeu .... Şti, dacă s'ar putea mai puţin, că doamne amară ni viaţa!» - «Ne-om înţelege noi bade. Zici că ai doi ficiori de lucră. Mi-or cosi vr'o zi». - «Cum să nu cosească părinte, şi două şi trei zile cosesc. Că asta-i nimic. Dar banu n' ai de unde să-I iei !» Omul eşi uşurat cu capul gol pe uliţă să afle pe criznic. Preotul abia după ce s'a dus, da să-şi aducă bine aminte cine-i [216] ,1 ;{ ... t.. ' II' I I I I i I I 'I� , 216 mortul? Pe care la grijit în joia Rusalelor, îl ştia dar acesta n'a fost ficior. Un trup ca la un băeat de patru spre-zece ani. Şi omul spunea că-i de două zeci. Era tină, şi de sus urzala subţire de ploaie nu se mai găta, când veni în joia aceea mama «ficiorului», - o femee guşată şi slabă ca un cal de maşină, şi-i spusă şue­ rând, cu pau se mari, că-i frică să nu-i moară băiatul aşa necâştigat. - Preotul s'a dus ţinându-se de garduri. căci pe drum părea că s'a desfundat pământul. O chilie mai numai cât să-ţi întinzi bra­ ţele. Două lăviţi vechi, smolite, o măsuţă desnădăjduită subt învălitoarea ce-o aco­ perea numai de jumătate, şi patul unde zăcea bolnavul. .s.e: ,"- =-, --�- Popa şi acum se cutremură când îşi aduce aminte. Un cap mic de maimuţă, cu pelea galbenă ca şofranul, din care împungeau umerii obrazului, cu ochii turburi de idiot, . în cari se adunau în restimpuri unde uşoare de râs. Mânile, degetele subţiri, uscate, ca şi când ar fi puse în drot. Şi tot trupul atât de puţin, că dacă s'ar fi adunat ghem ar fi încăput într' o traistă ciobănească. Şedea : ! [217] M<)RTi:L -------;-- -- - 317 în pat răzmat de părete şi se uita bolnav la cei din casă. - «Ce te doare Ioane, ia spune-mi tu mie ce te doare P» El clatină din cap, apoi îşi ridică ochii spre mamă-sa. Aceasta după o aşteptare şueră din adânc: «N' aude bine, părinte, pacatele lui. Vezi, că să fie cu ertare, de-o vreme îi tot curg urechile. Păn'atunci auzea, doamne cum auzea de bine şi cum ne 'nţelegearn cu el». Pe laviţă fetişoara zâmbea, - un zămbet ce te umplea de friguri. Preotul se apropie şil întreabă mai tare Mâna uscată se ridică cu greu şi 'se aşază pe peptul' lipit de spate, cufundat adânc. «Pieptul ?» - «Pie» şi-şi pleacă capul. - «Că nu mai poate nici tuşi acuma părinte. Mai nainte putea. Doamne cum tuşă de se făcea cârlig. Acum numa aşa poate face: Hi! hî! Preotul începu rnolitva, în aerul din casă, unde o floare albă cu petalele subţiri, ar păli într' o clipă. - Bolnavul făcea crucile [218] 318 1. AGÂRBWEANU largi, peste umăr, şi buzele i se sbăteau repede. Dumnezeu ştie ce s'o fi rugând 1 Mamă-sa trăgea aer de părea că se îneacă, apoi şueră după preot rugăciunile tare. Fata - cu acelaş zâmbet de râs ce te cutre­ mură, - şezu câtva timp pe laviţă, apoi ieşi în curte. Preotul după ce termina întinse bolnavului patrafirul să-I sărute şi eşi ,afară, pe când cel din pat îşi încreţia pielea de pe obraji să râdă. - «Aşa părinte, Dumnezeu să-ţi dee bine că la-i grijit. Ne temeam să nu moară aşa. Sărută mâna tu d-lui părinte 1» Dar popa abia putu să Te zică rămas bun şi era la portă când copila s'a hotărît să meargă să-i pupe mâna. - Şi se gândea la lipsele nenumărate şi la durerile fără de margini ce are să le 'ndure neamul acesta bătut de Dumnezeu pe câmpii, ori zvârlit în creerii munţilor. După înmormântare, pomana trebue ţinută. Zadarnic bate popa toaca. Aşa s'a pomenit. Pentru pomană scoţi banul să fie în fundul pământului. Şi bei un pahar ca .... [219] �fORTVL 219 «Dumnezeu să-I ierte», al doilea «să-I odih­ nească Dumnezeu», vine apoi ",' "�o [258] 258 1. AGÂHBlCEA�I' vecmi. Acum nu i-a fost destul că mi-a luat ţolul, - şi-a fost ţoiul meu de nu mai am cu ce mă coperi, - da umblă să mă chiar omoare - Eu aş zice .să le împaci cu ei. Uite, nici după întâia pâră nu te-ai folosit cu nimic. Nu-i bine să ţi-i faci duşmani şi mai mari. - Am gândit şi eu dragul meu, dar vezi c'aşa iar n'o mai pot duce. Vreau sa mă Iim pezesc odată încă. Să le mai spună d-l judeţ pe cum sună contractul. De aceea aş vrea să-mi scot scrisoare dela doctorul. - Eu nu cred să le folosească ceva. Dar e drept iar că nu-i poţi lăsa să facă ce vreau cu O-ta. Ar trebui atunci să ceri dela doc­ torul o adeverinţă. Că nu-mi dă dragul meu. - Cum să nu-ţi dee? -. Am fost. dar zice că să-i dau întâi un zlot. Apoi eu nu am zlot, da nici un criţar n 'aş avea să-i dau. De aceea am venit la O-ta, doar i'ai zice sa-mi deie şi fără bani ca la un om sărac. - Iti va da moşule de bună seamă. Nu-i om rău. Dar poate a voit să te ferească [259] UOŞUL ------------- 259 \ de neplăcerile ce poate ar urma după aceea. Voiu vorbi eu cu dumnealui. ::: Intr' alta zi moşul vine voios, cu scri­ soarea în mână. -, - Acum atâta am mai voit. Să-i duc în faţa legii să le mai spună odată judeţul, uitându-se la mine: - Vedeţi pe moşul de­ acolo? Aveţi contract cu el să-i daţi pită de mâncare, haine de îmbrăcat, apă de beut. Şi mulţumit, pleacă sprijinit în cârje, frânt de spate, cu capul plecat, în straiele lui cârpite, în văntul de afară. [260] [261] IARNA GREA l@l ara fusese secetă mare, cu călduri ego dogoritoare, cu vânturi uscate. Iarna , se pusese înnainte de postul Cră- -ciunului cu patru săptămâni. Oamenii a­ şteptară o zi, aşteptară două, să se ducă ză­ pada. Dar, când au văzut că se tot îngroaşă neaua, în loc să se supţie, îşi puseră vituţele În grajduri, aduseră oile de pe câmp acasă. Işi priviau tăcuţi clăiţele de fân, dau târcoale în jurul lor, şi oftau din greu. Dar mai aveau o nădejde: poate va da Dumnezeu să nu ţină iarna mult, spre capătul cellalt, spre primă­ vară! Din cât puteau, cruţau nutreţul. II luau cu braţul, nu cu furca. şi umblau cu grijă cu 'I� [262] 362 1. AGÂRBlCEANG să nu-l împrăştie, umblau cum umbli cu ouăle roşii să nu le spargi. Turişte la oi, ogringi în ieslea vitelor, nu se pomeneau nici de leac. Şi, când se intâl­ niau doi Români pe drum, numai de nutreţ şi de vite le era vorba, şi de iarna cea pogană. C'aşa iarnă, bătrânii doar de apucaseră. Tot la trei-patru zile neaua creştea de câteva degete. Apoi se . nsenina şi geruia să îngheţe viţelu 'n vacă, nu altceva. Unii spuneau c'a 'nnebunit bătrâna, Mama Crivăţului. Dar îşi aduceau aminte de nutreţul ce se împuţina mereu, îşi trăgeau pe samă şi li părea rău c'au glumit cu lucrurile celea sfinte. Se sfârsia luna lui Făurar, si oamenii slă- > > biseră de durere de inimă. Că nu mai aveau ochi buni să-şi privească vituţele. Părul li se rări se la boi şi la vaci, pielea se 'ntinsese pe oase, şi ciolanele de pe spinare şi coastele împungeau prin piele. Caii umblau indoin­ du-se pe uliţi, pognindu-şi oasele, tăbărau la gunoiul îngheţat şi alegeau, cu buzele im­ bătrinite, cotoarele de fân. Şi, când era să se deschidă gură de primă­ vară, începu să fulguiască din nou, şi un fior de moarte trecu prin sufletele sătenilor. [263] JAH:-<Ă GREA 263 i ,f I � ;-";utreţul se împuţina şi pe la oamenii cel mai cu stare. Cei de-a doua şi de-a treia mână descoperiră de mult şurile şi şoproanele. Şi, În fiecare zi, de pe dealuri, de la munte, cobora o întreagă pădure de cetină şi de tufari. Oile aproape numai cu cetină trăiră, Lâna şi-o purtau ele, dar umblau arneţite pe drum, ca bete. Şi, Într' o dimineaţă, peri mai întâi calul unui român. Şi se adunară oa­ menii ca şi când ar fi murit un om, să-I vadă. Îl priviau. tăcând, mergeau ei şi veniau alţii. S'au aflat În sat doi ţigani cari să-I despoaie de piele. Dar de-atunci nu trecea zi, să n'aibă cei doi ţigani de lucru. Un viţel, un bou, o vacă se ducea În fiecare zi. Şi, pe la mar­ ginea satului, de asupra prin păduri Începură să croncăne corbii, rotindu-se în aer, În­ cepură să plutească, invăluindu-se, stoluri de ciori, cărăind sălbatec. Notarul din sat se Încrunta la oameni. - «Tăiaţi-le mă, tăiaţi vitele şi le rnâncaţi, nu le daţi păsărilor». Oamenii răspundeau, cu capul În pământ. - «Nu se poate, domnule. e postul Paş­ tilor» . Şi, când venial În sai, din dealul crucii, :\ II i 1 " [264] 264- 1. AG.ÎJ(I:[CEA Ne - satul părea părăsit. Cu şurile, cu grajdurile, cu casele descoperite - unde numai fusese coperiş de paie, sta acolo în vale ca o arătare dintr'un vis urât. Din când în când vre-un bou îşi arăta scheletul mare prin vre-o curte, ori vre-un cal trecea cu ochii bolnavi. trişti, rupt de foame, mestecând vre-un paiu. Vitele începură apoi să piară cu nerniluita, şi oamenilor le venia nebunie. Unde a mai fost fân, la cei mai gazde, în două. trei nopţi, se imprăştiase, ca dus de vânt. Şi acum sosi vestea cea sfântă: se capătă fân de vândut la staţie, adus anume pentru oamenii năcăjiţi, - adus din mari depărtări. pe vagoane. Un fior de bucurie, o frământare învior ătoare trecu prin inimi. Şi de odată inimile încetară de-a bate. De unde să ieie banii? Ce Român are bani peste iarnă? Dar se limpeziră îndată. In sat este bancă, se pun gir unii pentru alţii, ridică argintul, şi-şi scot vituţele în primăvară. Şi în câteva zile oamenii alergară, se sfă­ diră, se 'mbulziau la bancă, şi se depărtau apoi, cu căldura în pungă. să-şi aducă fânul. Acum era în sat o bătrănică. una de-i zicea Măriuca, şi bătrănica aceasta avea şi ea o [265] 2(j!) văcuţă ŞI un viţel sugaciu. Cât ce auzi de vestea cu fânul, hop şi ea la bancă după bani, Dantăiu n'a cutezat să intre, ci sta pe­ afară, şi tot intreaba pe oamenii cari ieşiau: - Şi ţie ţi-a dat? -Şi mie, - Şi ţie, Petre? - Şi mie. lele Măriucă. Bătrân a înghiţia noduri, că-i tot venieu noduri în gât. -- Da' mai sânt bani. maică '? - Sănt, dă-i în trăsnet! - Şi vă dă la toţi? - Ne dă la toţi, Bătrăna aştepta până la urmă, şi intra apoi' cu răsuflarea oprită, - «Da' ce-i, lele Măriucă», o 'ntreba di­ rectorul, Bătrân a se frâmântă puţin, apoi zise: «D'apoi aş avea şi eu, domnule, un cap de vacă şi un berbec de viţel. Să faci bine să-mi dai şi mie să le cumpăr fân. - Adă 'n coace hărtiile. Măruicase uită pe rând Ia toţi funcţionarii, - Adus-ai hărtiile ? o întreabă iar stăpânul. - Ce hârtii, domnule? [266] 26G r. AHARBlCE.\Nl: - Cu care să scoţi banii. - Ba nu. Eu am venit cu capul. Să-mi pui banii În palmă, şi ţi-i plătesc omeneşte. - Aşa nu se poate. - Că nu-mi trebuie mulţi, domnule ... - Să fie numai un filer, nu se poate; şi directorul îşi vâzu de lucru. Femeia ieşi năucită afară, şi câteva zile n'a mai dat pe la bancă. Sătenii veniau cu Iănul mirositor, şi vitele mugeau în aşteptare, prin grajduri. Bătrăna umbla să-şi capete oameni să-i facă scrisorile. Dar oamenii erau atâta de cuprinşi acum, încât parcă că nici n'o au­ zeau Şi după câteva zile -înceta moartea, şi cei doi Ţigani isprăviră cu lucrul. Viţelul bătrânei însă se încârligă într' o sara. Bătea din picioare şi nu se mai scula. Măriuca fugi Îngrozită la bancă: - Domnule, să faci bine să-mi dai, că-mi moare viţelul. Şi, să-I fi văzut as' toamnă, era ca un peşte de gras. Şi, la primăvară, de-mi ajută Maica Domnului, iar am să-I fac de să-ţi râdă inima privindu-l. Dar, zău, dă-mi banii şi nu mă mai ţinea, că-mi moare viţelul. [267] JAR�Ă GREA Bani însă na căpătat baba, şi, dimineaţa, viţelul ei era ţapăn. Veniră Tiganii şi-l duseră, şi spre seară se auziră iar corbii croncănind. Măriuca de câteva săptămâni îşi ţinea vă­ cuţa numai cu mugur. Laptele-i secase de mult, şi ţâţele i se invineţiră, După ce muri însă viţelul, Joiaua mânca tot cu mai puţină poftă. Şi, când văzu baba că abia mai ron­ ţăne de ici şi de colo, se duse iar la bancă, Acum însă nu se mai ruga de director, ci trecea în şir pe la toţi funcţionarii, şi le spunea şoptind: <�I s'au tocit, se vede, dinţii de-atâtea găteje. Şi era vacă tânără. Şi, Doamne, ce lapte bun şi gras dădea, ca bivoliţa! Cât ce-l mulgeai puteai lua smântâna de pe el. Şi ce smântănă l Că ţi se făcea unt în gură. Fă bine, zi-i d-ta să-mi deie' că pe d-ta te-ascultă». Şi, când funcţionarul nu-i zicea nimic, trecea la altul şi iar îi spunea povestea' şi ( adăugia: «De-acum fără fân n'o să mai tră­ iască. Să vezi cum a slăbit Precista mea, gândeşti că-i moartea îmbrăcată în piele de vacă». Şi aşa-i colindă pe toţi, şi când isprăvia şi ieşia frântă pe uşă, îşi Întorcea capul, • I I , t r, r I • � . , �,. [268] l' J .. i, II , r, 't :' , 't! II : . , I I li 1, l ,1 I I .. ' 268 părându-i-se c'a chemat-o cineva să vină în­ dărăt Trei zile 'n şir. a ţinut colindatul ei pe la funcţionari, De dimineaţa aştepta la uşă. Şi, dacă o 'ntreba vre-un slujbaş ce mai caută pe-aici. zicea: «D'apoi iacă şi eu cu vaca, mânca-m'ar fi fost pământul să nu mai fiu». Şi-I ruga să pună o vorbă bună pentru ea. In ziua a patra însa nu se mai arăta pe la bancă. Dar. seara iafo numai că vine iar, chiar când să se 'nchidă banca. Venia cu capul În piept, cu faţa bătrână întunecată de durere, venia tropotind elin cismele grele. Se părea că va trece pe drum înnainte. dar iat' o coteşte. intră 'n curte şi'n curând deschise uşa de la bancă. - «Noa, dragi domnii miei, am venit să vă spun că nu-mi mai trebuie bani, S'a în­ durat Dumnezeu şi-a luat-o pe Joiana . Şi tăcu. Ochii ei priviră zgâiţi, se urnflară de lacrămi, bărbia-i lungăreaţă îi tremura de câteva ori, apoi plănsul isbucni spart, ho­ dorogit, ca de bătrâni, şi, bocindu-se mereu, ieşi să cheme pe cei doi ţigani să-i ducă pe Joiana mâncare corbilor. [269] LA O NUNT Ă •_ ihail Cod rea se hotărâ în cele din 1�1 urmă să-şi mărite fata. Cum n'a­ . vusese de cât un singur copil, pe Linuţa, el a fost obişnuit c' o viaţă tihnită. Dar, decănd fata îşi pusese catrinţă, noroc bun, hodină şi pace 'ncasa lui nu s'a mai aflat. Când o păruială, când o bătaie straş­ nică între tinerii satului, pentru Linuţa. Şi de-aici vorbe 'ntre oameni, ceartă acasă cu femeia, năduf la inimă şi turburare în su­ fletul lui Mihail. «Stai că pun eu capăt Ia toate» - îşi zise într'o bună dimineaţă, şi încă 'n seara aceia se făcu încredinţarea, şi peste patru săptămâni era hotărâtă cu­ nunia. [270] 270 1. AGÂRBWEANU Ficiorul era din neam de frunte, avea patru boi, dar, decând ştia că Linuţa are să-i fie nevastă, umbla pe uliţele satului ca şi când ar fi avut doisprezece boi, nu patru. Fata? Fata era o şopârlă de copilă, să-ţi scape printre rnâni, ca un peşte luciu. Cu ochii ei căprii, a băgat draci în mulţi fe­ ciori; din unii i-a mai scos ea cu vro vorbă bună, în alţii i-a lăsat acolo să se înmul­ ţească. Dar ea de vr'un voinic anume nu s'a legat. Când a înţeles că se mărită, a clătinat din cap. caşi când ar fi zis: nu-mi pasă, şi s'a apucat îndată să-şi pună în rând vesmintele de zestre, la care a început să coase decând era de doisprezece ani. Sara, în ziua nunţii, cinară nuntaşi o mulţime de măncări, începură să bea vin cum-îi uleiul. căci Mihail Codrea avea în sat viile cele mai mari şi vinul cel mai vechi. Şi veselia se deslănţui deodată din .piepturile tuturor, şi casele lui Codrea �e chiote, de cântece si voe bună. > , Dar mireasa. decând s'a pus la masă ş'a început să cănte ceteraşul, nu şi-a mai luat ochii dela el. A gustat puţin din măncări, ş'a muiat buzele care ardeau în vinul răco- [271] LA () XU1\TA �71 I • ritor, şi de aci încolo privea la muzicantul acela. Că ce i-a trăsnit lui Cod rea prin cap? Iată s'a hotărât ca la nunta fetei sale să' n'aducă el Ţigan ceteraş în casă, ci un f�ol11fL­ naş, pe care-I ştie el. Ş'a trimis caruta într' al treilea sat, şi duminică dimineaţa străinul era în curtea lui Mihail, cu cetera subsuoară. Şi Linuţa privea la ceteraşul acela. Ar fi voit să ştie cum îl cheamă, ar fi voit sa ştie de unde-i, ar fi voit să-I întrebe ceva. Şi, pe când nuntaşii se veseleau, Linuţa sta înlernnită lângă masă şi se frământa cu gân­ duriie. La început, nu băgară nuntaşii de seamă că Linuţa nici nu bea nici nu mănâncă. Dar, dupăce vinul revărsa călduri la inimi şi văpăi de toc, unii începură să privească la mireasă. - «Aşa-i stă bine» - ziceau unii «mi­ reasa să fie supărată, când se desparte de părinţi ». - «Aşa-i frumos, să nu se vada c'a aşteptat măritişul» - spuneau alţii. Tinerii tncepură să frământe părnântul. Când o fată, când alta, când o nevastă tânără, treceau. intocmindu-şi năfrarna, printre sca­ une şi mese, la mijloc, unde le aşteptau juca- [272] J. AGÂRBICE.\:\I· torii. Linuţa a jucat puţin, i-a venit să ame­ ţească, şi s'a dus iar la locul ei: şi ochii i-se Iegară iar de muzicant. Aflase ceva. Aflase că-I chiamă I\'icodim. lntăi, s'a minunat de numele acesta străin, apoi, încet-încet, nu­ numele acesta i-se făcea tot mai cunoscut, pănăce, în urmă i se părea că-I ştie de-un veac. Dar, după ce a ştiut atâta despre el, deodată o cuprinse o nelinişte mare, şi nu mai avea astârnpăr. Se ridică de pe scaun, şi se apropie de srăin. - «Măi bădiţă Nicodim, din ce sat eşti tu P. Tănărul îşi ridică ochii de pe ceteră. şi privi la Linuţa, ca la o minune. EI se părea că păn'acurn nici n'a văzut-o. - «Din satul cu florile, fetică» - zise el, zimbind sub mustăţile negre. - «Ba nu glumi, ci spune-mi tu de unde eşti?» flăcăul nu-i mai zise nimic. Işi pleacă capul pe vioară şi începe să cânte un cântec nou, plin de înfierări tainice. Linuţa porni Ia locul ei, cu inima strânsă, gata să-i dee lăcrărnile. Şi de-aici în colo muzicantul nu mai cânta ce-i porunciau oaspeţii beţi. Ci toate cănti­ cile pe care le avea el mai dragi începură. [273] LA O �niTĂ 27:-3 să tremure, să adie, să plângă prin casă şi în sufletul Linuţii. Bărbatul cel nou băgă ceva de seamă, da târcoale În jurul Linuţii, dar Linuţa nu-l vedea, nu-l auzia. In ea se trezise ceva nespus de dulce şi dureros, care creştea cu fiecare cântec al lui Nicodim. Şi iată numai că Linuţa se ridică iar, merge la străin, îşi iea cununa de flori de pe cap ş'o pune pe capul lui Necodim, apoi şade lângă el şi începe să-I desrnierde. Lui Nicodim îi amuţi vioara, i-se imuiară mă­ nile, şi privea undeva, departe, departe. «Brava» -- strigară nuntaşii - «asta-i bună giumă, asta-i adevărată păcăleală». - «Ba mie mi se pare că-i curată bat­ jocură» -- zise Mihail Codrea. - «Eu n'am adus Ţigan la casă, ci Român. Dar Linuţa asta tot aşa 'ntr'o dungă a fost de când o ştiu». Şi porni odată dintre cumetri, să-i spună fetei să nu facă prostii. Ginerele pufăia, caşi când ar fi vrut să se înnece, şi mai căpătă răsuflet numai când văzu pe socru-său venind. Amândoi însă rărnaseră zăpăciţi, când se apropiară şi văzură pe Linuţa. C'o rnână-i L Aj."ii.rhiceullu. In 'lut n ner-Ir-, lR [274] 27-1 1. AGÂRBlCEA;-;C sta pe genuchiul lui Necodim, şi-l privea în ochi ca fermecată, ca dusă de pe lume. - «lţi place cum cântă Nicodim, tu fată?» . - «Place, tată». - «Da'rni pare că-ţi place şi de ceteraş. întreba ginerele. - «De el îmi place şi mai tare. Şi ve­ deţi amândoi că are de cine să-mi placă 1» Şi fata învălui iar pe Nicodim în privirile ei calde. - «Ba să te dai tu dracului, să nu-mi faci o ruişine la casă» - zise Mihail, în­ tunecat deodată. - « Ce ruşine ?» - zise fata, sculăndu-se şi mergând la locul ei. De-aici încolo Nicodim schimbă zicala de joc. Şi unde nu i-a pus îndată şi pe bă­ trâni să tropăe, de părea că se clatină pă­ mântul. Şi cum jucăuşii erau tot mai mulţi şi locul de jucat tot mai strâmt, Nicodim se sculă de pe scaun, schimbă o privire cu Linuţa şi începu a tot face câte un pas spre uşă, Ierindu-se de învălmăşeală. Ţinu un joc lung şi frământat. Părea că anume vrea să-i frământe cu zicala, să-i obosească, aşa trăgea pe coarde Nicodim. 1, [275] 1 I \' Deodată aria se rupse, şi toţi alergară să se răcorească cu un pahar de vin. Şi, până să răsufle, până să închine, până să se aşeze fie­ care la locul lui iată numai că intră un mort în casă, şi mortul acela era bărbăţelul Linuţii. Abia putea îngâna: «Au perit în noapte». Intre nuntaşi s'a făcut deodată o mare învălmăşeală. Mulţi năvăliră, inbulzindu-se pe uşe, să vadă unde-s, să-i aducă, să mai râdă şi de gluma asta. Dar ginerele şi tatăl fetei se urcară pe cai şi porniră în puterea nopţii. Mihail Codrea ştia, ginerele simţea că nu-i o glumă fuga aceasta. Fetele pri­ veau mirate, femeiele tinere se coteau, râ­ zând, iar bărbaţii începură să bee şi să spună istorii de pe la nunţi. Le veni în grabă pofta de joc, dar nu mai era ceteră. Un bătrân luă fluerul, şi jocul se urmă până dimineaţa. De Linuţa n'a dat nimenea, nici ginerele, nici socrul. Poate se vor fi ascuns undeva pe aproape, că noaptea a fost întunecoasă tare. Dar au trecut şi săptămâni, şi n'au mai aflat-o nici pe ia, nici pe muzicant. [278] 278 1. A(lĂHBlCEA�t: banii. Dar de altă parte chiar banii aceştia începură să mă neliniştească în drumul meu spre casă. Mă gândeam: am s'ajung târziu acasă pe gheţuşul acesta şi cine ştie, poate să-mi iasă cineva în cale. Revolverul mi-era plin, de sălbătăciuni numi prea era frică, dar cine ştie, poate vr'un om rău. Abia făcusem un chilometru şi calul în­ cărunţise de frig. Mustaţa-mi îngheţase şi mie şi mă strângea subt nas. Frig însă nu-mi era. Băusern nişte vin încălzit, pipărat la plecare. «Să vezi domnule Costan - îmi zicea crişmarul şuerând din gâtui lui gros, căptuşit de grăsimi - are să-ţi prindă bine la drum». Pe unde coaja de ghiaţă ce îmbrăcase drumul nu era aşa netedă, sileam calul la trap. El cerca, muşca de zabalele de fier, dar după două salturi se oprea, tremurând pe picioarele înţepenite parcă la încheeturi. Zăpada se topise în celea câteva zile senine şi de n'ar fi răsărit curând luna, nu ştiam cum aveam să merg mai departe în întu­ nerecul ce se lăsase. Şi iată, că după o bucată de vreme, văd înaintea mea o um­ bră mare, care părea că abia să mişcă. Rar [279] ;,TllĂ1XuL se clătea la dreapta sau la stânga. Caut mai bine şi deschilinesc capul mare înfun­ dat în căciulă - căciulă trebue să fi fost, că-i era prea trasă pe urechi, aproape până la umeri. Văd cum i se mişcă - rar de de tot - de două părţi mânile lungi, grozav de groase. Cine ştie în ce mâneci vor fi fost ascunse. Fără să-mi dau seamă, trag de frâu şi-mi pun calul pe-un mers şi mai încet. Dar streinul dinaintea mea nu se de­ părta. Din potrivă, părea că-s tot mai a­ proape de el. Şi într'adevăr mă apropiam. Abia ne despărţiau zece paşi. De bună samă străinul simţise apropierea calului. De ce n'a întors, de ce nu-şi întoarce o singură dată capul să vadă cine-i în urma lui? Poate-i greu la auz, poate-i cufundat tare in gânduri? Aş, mă gândii iar eu! Nu se poate să n'audă, să nu fi auzit. Şi de odată mă sirnţii de tot singur şi părăsit în pustie­ tatea aceea. Un gând ce-mi fulgeră prin cap, mi-se oprise parcă la inimă şi mi-o strângea: . de bună samă e un om rău. Merge, ca şi când n'ar fi băgat de samă apropierea mea, şi când voiu trece pe lângă el, de-odată mi-a prinde calul de frâu. [280] Picioarele murgului păreau că-s şi mai nesigure acuma. Păşea încet, pipăit, cu teamă, gata să se prăbuşască pe-o dunga. Sirnţii cum mă pătrunde frigul în spate, în picioare, în mâini, - prin tot trupul Cele câteva hârtii. de-a sută ce le luasem pe lemne, erau calde însă. Şi cald era şi pieptul cât ţinea pozunarul unde erau banii. Um­ blasem mult până să pun mâna pe ele. Aveam să-mi regulez nişte datorii şi pleca­ sem foarte liniştit din oraş. Dar acum îmi părea rău c'am luat banii cu mine. Puteam lăsa să-mi vină pe pastă, nu să ajung acum să mă despoaie un ticălos în mijlocul dru­ mului. - Pun eu mâna pe bancnote şi când mă încredinţez că într'adevăr sunt la mine, căldura lor par' că mă pătrunde în tot trupul. Ce copil, mă gândesc, să mă spariu aşa dintrodată. Cine rni-a spus că cel dinaintea mea e un om rău? Nu poate să fie tot aşa şi un om bun? Ba, mai ales. om bun trebue să fie, De aceea merge aşa liniştit. Nu caută nici în dreapta nioi în stânga, ci-şi vede de drum ca un om nă­ căjit. De bună sarnă că-i un om năcăjit. ,A fost la oraş cu ceva trebi şi cumu-l omul il l, I 11 " I � I II 280 J. AuARIlICEA:-.t , 1 I [281] STRĂINl:L ------- 281 . sărac, domnii cu cari va fi avut de lucru. l-au făcut s'aştepte mult, undeva cu căciula în mână. Dar gândind aşa, de-odată văd că-s la trei paşi de strein. Ah! acum îl puteam vedea bine. Peste putinţă să fie un om na­ căjit. Un om aşa de zdravăn, puternic. drept la statură nu putea fi un nenorocit. Vest­ rnintele-i drept că-s ca de cerşetor, dar toţi blăstărnaţi se îmbracă astfel. Fără să gândesc mai departe - căci îmi păru că streinul caută ceva în haina sa ruptă - împinten calul, îl ard cu nuiaua şi murgul după ce lunecă de câteva ori îşi ghemui trupul sub mine, se făcu mic - un mânz aproape - şi trecu ca o furtună pe ângă strein. - Acela tresări, ca şi când rar fi scuturat cineva de umeri şi doi ochi suri, aspri, ne priviră o clipă, pe mine şi pe cal, apoi îmi păru că umblă iar cu mâna să prindă ceva şi auzii un bombănit în urma mea. Cinci minute să-mi fi galopat calul, apoi un picior îi alunecă departe şi eu sării grab­ nic din şa. Dădusem de-un pripon de deal unde ghiaţa era groasă şi lucie. Mi-se păru [282] 1. A(: ÂJ{l:ItCEA�U mie jos că mă clatin puţin, dar poate pentru lunecuşul mare ce era. Vin n'am beut atâta ca să nu-mi fie sigure picioarele, Aşi fi stat poate mult nehotărît, neştiind ce să fac. dar gândul că streinul mă poate ajunge, mă făcu să prind frâul şi să plec înaintea calului. Inaintam însă nespus de greu şi eu şi calul. Simţeam că-mi fuge pămăntul de sub picioare, iar murgul gâfăia la călcâiele mele, N'am sosit la mijlocul urcuşului când străinul ne ajunge. Acum mi-se păru că-mi îngheţară şi bancnotele şi pie-ptul cât mai era cald sub bani. M-am convins şi mai tare că omul meu e dintre cei ce puşcă 'n lună. Cum se poate ca mai înainte pe drumul oblu ca pe masă să meargă aşa de încet, iar acum, că galopasem, să ne ajungă dintr'odată ? Numai într'un chip era de înţeles. Atunci cu voia păşia încet, ca să mă prindă în mijlocul cârnpului. Dar" cât a văzut că l'am ras, s'a mâniat şi a pornit aşa cum e felul lui: din răsputeri. Atunci când mi s'a părut mie c'a bornbănit ceva, de bună sarnă mi-a tras o înjurătură straşnică. Dar acum ce era să fac? Inzadar aş fi [283] STHĂI:\CL �83 încălecat. Calul cu povara în spate n'ar fi putut face nici doi paşi. Să fug? Dar cum să fugi dinaintea omului care-a ajuns un călăreţ în galop? Căci eu nu-mi puteam da bine sama, dar credeam că n'am stat mai nimic unde alunecase calul de-am des­ călecat. N'am putut să-mi mai fac şi alte gânduri, căci streinul era lângă mine. - «Bună sara să deie Dumnezeu» se auzi glasul aspru şi cam hodorogit, în vreme ce cu mâna cerca să-şi ridice puţin căciula. - «Bună sara» răspund eu ţinând strâns frânele calului. - «A dracului gheţuş s'a pus» zise el lovind cu bâta lui ferecată oglinda de ghiaţă. Apoi privind la cal, c'un zărnbet parcă, adause : - «Se vede că nu ţi-e potcovit calul. Cum ai putut dumneata să eşi din oraş, fără să pui şiroafe la cal? Pe-aşa vreme se poate întâmpla o nenorocire». Eu numai atâta am putut răspunde: «Nu mi-e potcovit». Mă gândeam la multe lu­ cruri deodată: la zimbetul lui, la gfasul lui hodorogit, la vorba lui că mi-se poate [284] il ; II I :!84 întâmpla o nenorocire. Ş'apoi de unde ştia el că am plecat din oraş? Se vede că mă spiona de mult, va fi văzut de undeva şi când am luat banii pentru lemne. Văzând că eu nu-s prea bucuros la vorbă, adause: _ «Adă să-ţi duc eu calul. Eu nu lunec şi poate voiu sprijini şi calul din frâu. Da frâu încoace domnule, nu te mai codi. Ce dracu doar' trebue să ne ajutăm când sun­ tem la năcaz». Şi fără să mă mai întrebe, apuca frâul şi 'n câteva minute a fost cu calul în vârful dealului. De acolo zvârli spre mine ghioaga Ela cu piron. «Răzimă-te şi d-ta, că altfel nu ajungi pănă dimineaţa», Ingrozit de vâjeitul bâtei o ridicai totuşi şi pomii. Intr'adevăr era un razim puternic. Lângă cal, îmi dădu frâul şi-şi lua băta, _ «Acum noapte bună să dea O-zeu domnule Costan» şi voi să plece. Cum Costan? Cum domnule? De unde mă cunoaşte uriaşul acesta înbrăcat în cojoc, da, acum vedeam bine că-i un co­ joc miţos haina lui ce-mi păru de cerşitor Găndearn aşa, dar n'am cutezat să zic ni­ mic pănă ce nu se depărtase. Atunci de-a [285] călare, încălzit, căci înainte-mi se 'ntindea acum o luncă cu pajiştea arsă, fără ghe­ ţuş - îi strig: - «Da unde mergi d-ta bădicule ?». Acela făcu odată: « Huua! Da unde să mă duc, la târla noastră dela Răstoace! - Sunteţi cu oile acolo? Da, Ia iernare. - Da ia spune-mi d-ta de unde mă cunoşti? - Acela chiui iar: «Cum Doamne sfinte să nu te cunosc. Acumu-s cinci ani mi-am iernat oile în luncile d-tale. - Doar nu-i fi baci Nichifor? - Ba el d-le. Am fost după nişte mă- runţişuri. Băui şi-o ţirucă de vin şi când trecuşi pe lângă mine mi-se păru că te cu­ nosc. Dar să nu fie cu supărare, se vede că d- ta d-le Costan ai beut mai mult, căci altfel nu plecai cu calul despotcovit pe aşa vreme». Vântul îi răpi cele din urma cuvinte şi eu înviorat deodată, plecai linistit în pasul calului. Acasă - în căldură - văzul într'adevăr că-s atins binişor de vin. T' \ :-<[,HĂI:-iUL 285 [286] [287] GHIUŢU Il- e câteori avea vr'un năcaz ori vr'o � bucurie mare, Ghiuţu bea până da cu oala în câine. Bucurii avea rar de tot: când aduna ceva criţăraşi mai mulţi, când se 'ntâlnea cu vr' o rudenie depărtată, ş'acurn de curând, când îi muri nevasta. Că nevasta l-a bolit cincisprezece ani în­ cheiaţi, i-a tot tuşit, i s'a tot înecat şi i-a holbat din ochi să-I sperie. Când a murit cu greu se mai putea cunoaşte dintre scân­ durile patului vechiu, aşa era de slabă şi de neagră. Dar în schimb Ghiuţu avea ne­ cazuri destule. Cea mai cumplită greutate i-au fost cei cincisprezece ani de boală a rnuerii. Copiii îi făceau iar mult venin. Mai • I 1 I " , [288] 1. AGARBlC'EA);U ales o Iată, una de-i ziceau omenii Teaca, fată mare. Aceasta apucase de mică sluj­ nică pe la prăvălii, pe la domnii din sat. În urmă s'a dedat cu domnia, «s'a şpilărit» cum zicea Ghiuţu, s'a dus slujnică la oraş şi de atunci «s'a băgat dracul 'n norocul ei», cum spunea tată-său. Pe acasă da rar, şatunci nu lucra nimic, căpăta cărţi cu poşta, pe cari era scris «Stimatei domni­ şoare». Vezi că se purta acum pieptenată ca doamnele, avea rochii şi pălărie. Ghiuţu, când o vedea, lăsa lucru baltă, înjura pe copii cei mai mici şi mergea la crăşrnă «să s'arnurtă» cum zicea el: «că numai domnii beau de buiaci ce-s, noi sa­ răntocii bem de necăjiţi. Bem să ne-arnorţim oasele şi sufletul». Şi dacă le amorţea mergea acasă şi începea să-şi spovedească fata cea mare: «că tu eşti o spălătură, tu, că ţi-ai uitat de Dumnezeu şi de legea creştinească şi te-ai -:ăcut păgână. Se vede că pe la vr'un jidan eşti slujnică de ţi-ai uitat aşa de maica Precista 1 Nu rânji, nu rânji că te turtesc. Nu vezi că te-arată oameni cu de­ getul, nu vezi tu că s'a băgat dracu 'n norocul tău? Pentru că eşti ţigancă, pentru [289] \ <"HIt:Ţe 28U că-s eu meşter faur crezi că nu suntem oameni? Aşa, tu râzi! Noa acum numai să te cari din casa mea, afară din casa mea, afară, afară, afară!» Şi fata, orice vreme să fi fost. în puterea nopţii chiar trebuia să plece. Căci lui Ghiuţu i se roşau ochii sub sprâncenele negre, stu­ foase. par că-i umblau deodată pe sub pielea neagră a obrazului vietăţi multe aşa i se mişca toată faţa, iar pumnii noduroşi i se strângeau gata să izbească. Ghiuţu, - Gheorghiuţ cum i-a pus popa numele - era meşter bun, atâta numai că n'avuse noroc de muiere ca toată lumea, şi acum n'avea noroc de copii. Lângă făurişte avea o căsuţă de bârne încheiată bine pe din afară, văruită pe dinăuntru. Aci s'a fră­ mântat el multe nopţi cu gândurile, multe-ar fi voit să spuie, să povestească, mult ar fi avut să se 'nţeleagă, dar nu avea cu cine. Până i-a trăit muierea tot mai era ceva, că dacă nu răspundea la întrebările .lui, tuşia cel puţin şi prin tusă arata că-i de un gând cu Ghiuţu. Dar copiii nu puneau pret pe vorbele lui. Când venea dela crăşrnă, ei durmiau tun, şi Ghiuţu trebuia să tacă. 1. Agârb ic eau u. - In îutulleric. --�-----_._----- 19 [290] 290 r. AOÂltB[CK\�t· 1 Dar în schimb Ghiuţu vorbia singur. Mai ales în crăşrnă. Avea locul său anumit pe un scaun cu spatele stricat. Când se aşeza aci, cu porţia de şpir înainte, se simtea mai uşurat ca la casa lui. Până înghiţea câteva păhărele nu zicea nimic. Dar dela o măsura încolo i se deslega limba, privea în păretele afumat din fundul cârşmei, ca şi când ar fi acolo cineva, vrun prieten ori duşman cu care vorbea omeneşte ori se sfădea. «Las' să bem, de ce să nu bem? Să bem până trăim. Că dacă murim nici nu mai bem, nici nu mai mâncărn, nici nu mai umblăm pe uliţă, nici nu ne mai îmbătăm. Dacă murim suntem morţi şi s'a isprăvit­ Iată muierea mea. N'a tuşit, n'a bolit, nu s'a chinuit? Ş'acurn ce-i? Acum nu mai e nimic. Nici nu mai tuşeste, nici nu mai boieşte, acum s'a isprăvit. Cine-i mort îi mort, cine-i viu e viu.» Aceasta era filozofia lui aproape din fie­ care seară. Dar. dacă se oţelea mai bine, începea să-şi descopere toate gândurile ce-I munciau în căsuţa aceea de lângă făurişte. Şi vorbia curat ca şi când s'ar înţelege cu cineva. Mâni1e i se mişcau nervoase, făceau r \ I ! ( I [291] UHWŢl: 291 semne, închipuiau prin aer lucrurile de cari pomenea. lşi răspundea singur răzând, rnâ­ niindu-se. Vr'un om da cu nasu 'n crăşrnă : «Cu cine te înţelegi aşa rnăi Ghiuţu? - Cu mine, numai cu mine. Dar eu vorbesc drept. Eu nici un rău nu zic.» Omul îşi vedea de treabă şi Ghiuţu zicea: «Ce, crezi dota că n'am dreptate? Ba am dreptate. Că dacă murim nici nu mai bem, nici nu mai mâncărn, nici nu mai umblăm pe uliţă. Acum, zice el popa, că daca te 'rnbeţi ajungi talpa iadului. Eu asta n'o ştiu dar de o ştie el, să-mi spui dota că el de ce bea? Noi bem de necăjiţi, da domnii beau de buiaci ce-s, beau că nu mai au ce face cu banii. Că zice şi feciorul meu, Petrea, iar ai băut vinars! Iar, da, zic eu, ce ai tu de acolo? Tu mi-ai câştigat banii? Tu mă ţii? Ori eu pe tine? Vezi bine! Eu mă culc beat, buimăcit de cap, da păn' a nu se face ziuă, de trei ori tot privesc prin fereastră. Şi-mi iau sacul şi mă duc în pădure. Şi când viu acasă cu sacul plin de cărbuni, el doarme încă. Ş'apoi s'apucă şi-mi zice: iar ai băut vinars. Băut da, da, de [292] 292 1. AGÂRBICEANt.: răul tău, de ticăloşia voastră, de năcazul meu am beut. Ce crezi tu? Ei, iac'aşa, eu mi-am căştigat banii. Da eu dacă beau ce fac? Eu înjur ca tine, fac eu comediile pe cari le faci tu? Eu mă culc amorţit, da pe tine te turbează şpirtu. Tu rupi gardurile oamenilor, tu iai pietri şi arunci ca nebunii să spargi capetele Românilor. Pe tine trebue să te lege şi să te ducă la casa satului până te trezeşti! Aşa om eşti tu, aşa cinste şi omenie îmi faci tu mie în lume!» De alteori îşi uită de necazurile sale şi bând îşi aduce aminte de vremurile de de­ mult, ele oamenii cari s'au strecurat din lume. «Atunci să fi avut zece guri, căci zece inşi te cinsteau deodată c'un păhărel de rachiu. Atuncijerau oamenii bogaţi şi voioşi, atunci nu trecea Duminică să nu fie joc şi petrecanie în sat. Si iată acum toate bogă­ ţiile din sat par'cau mers în pământ deodată cu oamenii bătrâni. Acum se tocmeşte cu tine de zece ori Românul până să te' nţelegi cu el, cu cât să-i strângi o roată la car, cu cât să-i pui un raf, ori -să-i potcoveşti calul. I I l [293] flHIUŢ(; 293 Şi Îţi mai strigă: ţigan ticălos! dacă nu-i poţi isprăvi lucru tocmai la punct.» De multă vreme fata cea mai mare, Teaca cum îi ziceau sătenii, n'a mai dat pe acasă. Mai bine de un an. Ghiuţu nu se gândia să se fi prăpădit, dar da cu socoteala că trebue să-şi fi aflat un fecior cu care să fi plecat în lume. Dar n'avea timp să se zdro­ bească mult cu ea. O grămadă de copii măruntei trebuiau crescuţi, ş'acum, după 'moartea muierii, era mai greu. Vedea el Ghiuţu că-i mai greu, deşi s'a bucurat când Susana lui a închis ochii. Căci oricum, o haină tot o spăla ceva, sorbit ură tot putea să înfiripe, şi ochii îi umblau după copii. Dar acum toate acestea nu-s. Şi fata lui ­ Teaca--a stat vr'o trei săptămâni acasă după moartea bătrânii, dar În urmă a trebuit să plece. N'a rnăi avut pace. Ghiuţu a blestă­ mat-o rău: să n'aibă parte de lumina soa­ relui şi de sănătate! Dar fata nu l-a luat în seamă. Ce să facă ea aci în căsuţa aceea, În sărăcia acea­ .sta ticăloasă? Ştie ea unde are să meargă. Astfel ţiganul a trebuit şă-şi iee femee pe plată să-i spele, să-i facă de mâncare. [294] Q94 r. AGÂRBICEA:<1U S'aceasta-l învenină mai tare pe Ghiuţu : «Să ai tu, tată, copilul tău, sânge din inimă ta, şi să te părăsească aşa Ia ziua necazului. Are ea suflet? Are ea inimă ?» Si iar începea s'o blasteme. Dar într'o seară ploioasă de toamnă, cu vânturi aspre, cu mocirlă pe drumuri, în curtea lui Ghiuţu se strecură încet o umbră de femeie, ce trece tipil până sub streşina făuristii. Aci îşi luă desaga de pe umăr, o puse lângă sine şi, oftând odată din adânc, aştepta tremurând de frig. În căsuţa din faţă era lumină. Cina în­ treagă familia, în linişte, ascultând ingându­ raţi şueratul aspru al vântului de afară. După cină o copiliţă eşi s'aducă nişte găteje să mai pună pe foc. Dar abia eşi şi, ţipănd ca şi când ar fi călcat pe un şarpe, se întoarse izbind uşa după ea. «Ce-i tu fată, ce te-a apucat ?» întrebă Ghiuţu. Copila însă nu putu zice nimic. În­ cepu să plângă, de se cutremura toată. În­ tr'un târziu abia putu îngănă : «Este-o stahie colo la făurişte. - Este pe mama dracului. Cine ţi-a mai băgat în cap prostii de-acestea?" [295] Gllll"'fC 295 Dar ficiorul cel mai mare, Petrea, eşi afară şi văzu umbra de sub streşina făuriştii. Se apropie încet: "Tu eşti, Teaca? Eu, gernu aceasta, din gât parcă. De ce nu vii în casă? Mi-e frică. De ce să-ţi fie frică. Tata n'a băut. Ai mai venit tu de câte-ori aşa. - Da, dar acum nu pot. Acum mi-e frică. Sunt bolnavă, Petre. Chiar de aceea mi-e frică.. Sunt bolnavă tare. - Nu fi proastă tu fată şi vino! Tata n'are să-ţi facă nimic. Aici cum gândeşti tu să stai? Iată eşti udă, eşti plină de tină, şi plouă şi bate vântul. Poate să-ţi fie şi mai rău, dacă zici că ieşti bolnavă. - ::'-Ju-i nimic. Aşa aş vrea să mor, Petreo, să nu mai văd rnâne lumina soarelui.» Feciorul nu mai zise nimic, ci-o prinse de mână ridicând-o puţin. Dar ea se lăsă grea, şi căzu izbindu-se în uşa făuriştii .. Petrea intră în casă tăcut, întunecat. Trebue că-i mare lucru de nu vrea să vie în casă: alte dăţi cum a veni t? [296] 296 «Cine-i acolo afară, cu cme ai vorbit? întrebă Ghiuţu. - C'o muiere. - C'o muiere! Dar ce caută ea pe vremea asta la făurişte? - E Teaca, tată, a venit Teaca noastră! - A venit acum'? Acum noaptea? Şi de ce nu vine înlăuntru '? Zice că i frică? - Pentru ce să-i fie frică? - Zice că-i beteagă !» Ţiganul nu mai zise nimic o bucată de vreme. Se gândia par' că tot mai departe şi nu se mai putea întoarce înapoi cu gândul. Deodată îi fulgeră ceva întunecat prin minte. «Să vie. Să vie numai decât. Vreau s'o văd. Vreau s'o văd la uscat. să n'o las în tina de afară.» Petrea eşi şi după un răstimp aduse cu greu pe soru-sa, care nu vrea de loc să vină. Ghiuţu sta cu ochii ţintă ca de pradă. Si când a văzut-o, i-a fost deajuns o clipă, o ochire de lup, ca să înţeleagă tot. Fata se puse greoaie pe-o laviţă, gemând închis ţinăndu-se de şale. Nu cuteza să se 1 j r [297] UIIIUŢl' uite la nImIC: şi-i părea ca n toată clipa tată-sa are să s'arunce s'o frământe cu ciz­ mele. Ghiuţu Îşi duse mâna în păr. «Asta mi-a mai lipsit, rnăi copii, firea-ti voi ai dracului. Ruşinea asta mi-a mai tre­ buit pe cap! Dar să vedeţi voi, cu mine nu se glumeşte. Cu mine se vorbeşte pe omenie Ai gândit acum şi tu: mă duc acasă, mă vede tata aşa, şi-i milă de mine. Să-mi fie milă de tine? De tine care mi-ai amărât toată viaţa? Iaca, draga tatii, mila mea.. Şi ţiganul merse la masă, luă un oruş de mămăligă, i-l puse În mână, apoi ridică desagii, îi puse În spate şi îi des­ chise uşa: «Dumnezeu aşa să mă pedepsească pe mine de cu dreptate, cum de drept te ju­ dec eu azi pe tine. Am vrut să te ţin la casa mea ca pe-o fată, ca pe-un copil. N'ai vrut. Am vrut să te ţiu ca ajutor după moartea mă-tii, n'ai vrut. Acum vii necurată, necinstită şi vrei să stai. Dar îţi zic: Acum nu vreau eu. Afară din casa mea şi să nu dea Dumnezeu să te mai întâlnesc odată că, uite aci, praf fac din tiine.» [298] :298 1. AG.î.RBICEA�U li Copiii cu fecior cu tot tăceau muIcom. S'auziă tare şueratul vântului de-afară, şi aşa un fuiag rece părea că trece prin capul tu­ turor. Priviau speriaţi la ţigan şi la fată. Mai ales Ghiuţu era îngrozitor la vedere; aşa nu I-au văzut copiii niciodată. fata se sculă gemând şi eşi în noaptea de afară. In casă se întunecă deodată. Se culcară cu toţii, şi parcă nime numai sufla, aşa linişte se făcu. Ghiuţu nu putea dormi. Ar fi băut acum o ferie de spirt, ar fi băut până s'ar fi făcut una cu părnântul. Dar nu se putea scula de pe scânduri să meargă la crăşmă. 11 ardea un foc înlăuntru, părea că simte cum creşte flacăra, şi părea că-i ţintuit de pat. Aşa se frărnântă multă vreme. Căntau cocosii de cătră ziuă, căntau a doua oară când Ghiuţu auzi deodată un ţipăt ascuţit ca o sabie, şi ţipătul acela i se înfipse în inimă. Găndeă că trece, dar îndată alte ţi­ pete, răgnete de om ce moare, pe care-l în­ junghie cineva cu încetul, răzbăteau tot mai des. şi toate se opreau în inima lui. Ghiuţu sări deodată din pat şi 'n capul gol eşi afara. Tipetele veniau din vecini, de [299] GHIUŢl: 929 la şura unui român. Sări gardurile şi lângă o grămadă de paie se opri, se plecă şi luă în braţe trupul greu, ce se svârcoleă în du­ rerile morţii. Nu ştie cum o adusese pe Teaca, cum o aşeză în pat Se trezi bine numai când o aduse şi pe baba Lina şi-o lăsă în casă cu fata, iar pe copii i-a dus pe toţi în făurişte. Dimineaţa, Ghiuţu aştepta la uşa popii. Tras la faţă, întunecat, privea cu ochii tul­ buri în curte şi din când în când, gândin­ du-se, scuipa printre dinţi. Când eşi popa afară dădu cu ochii de el. ,< Dar pe d-ta ce vânturi, meşter Ghiuţule? - Hm, vânturi rele, părinte! - Cum aşa? - Apoi săru'mâna, am avea de botezat un copil! Şi-i greu de tot! Cum e greu de tot? - Apoi vezi, săru'rnâna, că nui de ţigan. - Va fi de român atunci. Fata cea mare, se vede. - Aceea da! Dar vezi săru'rnâna, că nu-i nici de român. E c'un păgân, un jidan, vai de capul ei, Şi de aceea m'am gândit eu [303] - ADIERI • e câteva zile bat vânturi mari dela � apus, pline de umezială, de miros de apă. Ceriul s'a coborât mai jos îmbrăcat în mantale grele de nori cenuşii. Ză­ pada se moaie, se îngreunează, picurănd des din streşina caselor. Pădurile de brad au ră­ mas negre, triste în cuprinsul alb al munţilor şi în răstirnpuri se invălue în neguri lăp­ toase' pe cari văntul le inprăştie iar. Ion Bârluţ stă în prag, cu pipa strânsă'n dinţi, cu ochii urmărind prelungirea apei, ce-şi măncă drum pe sup zăpada din curte. Câteva ochiuri negre de pământ s'au şi ivit în curtea lui, şi iată mascurul a început să rărne acolo, scormonind tina puţin în- [304] 304 ------- r. AGARBICEANU - gheţată. Şi vre-o trei găini vin să ciugu­ lească, pe când cocoşul cu o aripă întinsă. se învârte în jurul lor, sbârnăind. Ion Bârluţ se uită la mascur, se uită la găini, şi ceva călduţ, ca o băutură îi adie prin suflet, şi-şi zice, luându-şi pipa din dinţi: «Iată se şi începe viaţa». Coboară din prag în curte, şi ochii lui pri­ vesc pădurile înegrite. Stă ş' ascultă. «Hrn s zice el <�gem pădurile, gem de plăcere». Ş'o altă adiere călduţă îi trecu prin inimă. Dar iată de-asupra într'un loc norii s'au tras de-oparte ca la marginea unei prăpăstii. De-acolo se desvălue un cer senin, limpede. dulce. «Aha! acum numai rândunica să vie», zice Bârluţ. '.' I .Şi iară trecu prin inima lui unda de căl- \ dură. Ion Bârluţ şezu pe-o piatră în grădină. Şi cum veneau vânturile mari şi treceau re- ,1 pede, părea că-i iau gândurile lui şi i le spulberă. Dar în sfârşit începu să se gân­ dească limpede, coborându-se adânc în su- I fletul său. Da, are să vină primăvara. lată a înţeles j semnele. Avea să vină călduţă, tânără, nea- p.". stâmpărată. luminoasă, ca o copilă de şa- � il' . '1 [305] a rF ., ... =f .... '- •• ,.!"'!!' .... _��,.'"! , •••. : ... � ADlERI 305 20 1. Agârbi('eanu. - in 'intuneric. sprezece ani. Şi cât va încolţi un firicel de iarbă în curte, găinile lui îl vor reteza da În urmă pământul va birul, şi curtea lui va râde de verdeaţă şi de sănătate. Las' să râdă, c'a stat destul arnorţită. Şi iată aici, pe lângă părete, au să plece boii si vacile Domnului în şir, măcinând mă­ runţel din picioruşele lor de aţe, lucindu-le la soare aripile cu pui negri. Va răsuna în curând văzduhul de pocne­ tele bicelor, şi pogănicii, mândri colea vor trece pe lângă boi, ca nişte împăraţi. Şi În­ dărăptul plugarilor vor păşi în mers legănat stăpânii cu pălăriile date pe ureche. Da, are să se Înceapă viaţa. Iar el Ion Bârluţ ., se va coace la soare, tândălind pe uliţile sa­ tului, ori va moţăl de somn la umbra nu­ eului din grădină. Altcum CI fost mai Înainte. Că mai În­ ainte dacă sirnţiă odată adierile acelea prin suflet În capul primăverii, nu mai avea as­ târnpăr şi iată astăzi şade pe o piatră În grădină şi nu face nimic. Ce să facă, dacă n'are ce face alta? Că Ion Bârluţ eră acum bătrân, moşia lui o lucrau feciorii, şi când [306] 306 J. AGÂRBIOEANU .I.� t a gândit Bârluţ, că scapă de povară, aceasta l se aşeza mai grea pe umerii lui, -T Ce viaţă ar începe acum, să fie el tânăr 1 Cum sta în grădină pe-o piatră, se găndeă cum altădată îşi scotea boii bine hrăniţi din grajd, le închidea gâturiIe groase cu bărbie 1':', lungă în jugurile lucii şi pleca în crăpatul zilei pe drum în sus, spre moşia lui. Şi boii lui numai se jucau cu povara, ori cât ar fi croit Bârluţ brazda de largă. Păşeau ru­ megând, cuminţi, şi greşuri, icuri în arătura lui Bărluţ nu se pomeniau. Şi veniă paserea plugului să se pună pe brazda proaspătă, să dee din coada lungă săltăreaţă, rnişcân- du-şi capul mic ca o nevăstuţă sprintenă şi harnicăi. ion Bârluţ, cum şedea în gră- I dină, îşi ridică capul, şi, ca şi când ar fi să I vadă paserea aceasta pe-aci, zise, clătinânând ;',,' din cap: «sprintenă pasăre dumneaei», ') Boii lui la amiazi mâncau fân curnu-i strărnutară. Că se ingrijă să-I ţină cel mai bun pe arat, când e munca boului mai grea. Şi Bărluţ părea că-i vede şi acum, cum îşi umplu gura, cum mestecă, clătinându-şi ca­ petele mari, blânde. Ion Bâr1uţ sta şi se gândia şi urmăria icoa- �I [307] ....,...,.. FIII'· • 11( .. ·""",· .. •• ... • ........ • .. _-..'· • __ - .. ,·_· ... ADIERI 307 nele ce i le aduceau gândurile. Dar răceala pietrei îl pătrunse şi el se ridică si se perdu printre prunii grădinii, sus pe coastă, de unde se dusese neaua. Priveşte mugurii piinii, lucii, lungăreţi şi zice clătinând din cap: «Iată acuşi se des­ chide mugurul. O ploaie călduţă, un vânt şi mai călduţ şi-i gata frunza». De sus norii se tot îngreuiau şi treceau pe îndelete, atraşi par'că de umezeala pământului. Păraele căn­ tau răsunător, ca clopotele mărunte şi dese de argint. Aerul moale, dulce, plutia par'că viu în văzduh. Şi iată cum mergea Bârluţ printre pruni cercetând mugurii, un strop mare, greu, ca un ochiu de sticlă, îi izbi în palmă. Bătrânul se opri, cutremurat de o caldă înfiorare, ce-i trecu prin suflet. «Aha de-acum c gata! De-acum are să vină pri­ măvara», zise el şi privi CLI dragoste,· cu teamă stropul ce se frânse În picuri ca gă­ mălia, pe mâna lui. Şi-i veni in gând, cât de sfântă-i ploaia, \ că toată mana de pe pământ ea o dă. Şi se vedea în anii tinereţei, în anii bărbăţiei, cum se purta la fân, să-I strângă, când norii se grămădiau la apus. Cum nu mai avea [308] 30F; 1. AGÂRBICEAKU -< răsuflat, când aşa un picur îl izbiă în toiul muncii, În dogorea la soarelui. Apoi îşi a­ mintea cum a trecut de atâtea ori prin tina drumului. cum păşiau boi încet, descleştăn­ du-şi c'un pocnet puţin, sec, piciorele din cleiu. Iar el, Bârlu], din car îi Îndemna Cll gura de jumătate: «Cea Păun l- Se simţia bătrânul În ziua de azi deo­ sebit de copleşit de amintiri. Poate unde a fost iarna lungă. Poate unde-a clocit atâta singur pc vatră. Dar azi sufletul lui creştea cu fiecare adiere nouă, intinerea cu fiecare amintire, şi nici când nu i s'a părut lui că simte aşa de tare apropierea primăverei ca astăzi. Aşa că umblând printre prunii gradinii, i-se întăria o hotărîre, caldă, atrăgătoare: Să meargă el la un ficior sa-i ceară boii şi plugul, şi 'n primăvara aceasta să plugă­ rească el. Şi cum dela pruni, ajunse la altoii tineri de meri şi peri, dădu deodată de un trunchiu bătrân, şi 'ntr'o ramură a trunchi ului văzu mlădiţa de măr domnesc, ultuită încă anu trecut de ficiorul său Clement. Din vară băgă de seamă Bârluţ, că mlădiţa nu-i în [309] ADIERI 309 I l virtute. Şi azi, când o privi întinse îndată mâna dupa ea. Mladita se frânse, trosnind ca o vergea uscată. Bătrânul clatină elin cap şi zise: «Ştiam eu, c'aşa o să pată. l-am tot zis ficiorului să nu cerce cu trunchiul acesta bătrân. De unde să mai dee el viaţă?» Şi Ion Bârluţ trecu În altă parte, dar gândul Îi rămânea la trunchiul acela bătrân, Arc să Infrunzcască grădina toată şi el va ră­ rnânea negru, să-I mânce carii şi să-şi facă În el furnicele muşuroiu. Şi pe bătrân la gânelul acesta îl umplu ciuda. Deodată îi veni ceva În gând, merse In curte, luă securea şi veni la trunchiu. Dar când isbi întâia oara, i-se păru c'a oftat ceva În trunchiu, şi UII glas i se păru ca-i zice: « Nu da ma Ioane h Bărluţ opri si se gândi: a cui era glasul acela numai? A Saftei, vezi bine c'a Saftei, a muierii lui. Se întoarse şi Safta era chiar acolo. N LI ştia ce-i face moşneagul atâta pe-afară, se temea să nu i să fi "Întâmplat ceva şi eşi sa-I caute «Ce vreai cu trunchiul h> zise muerea. - Iaca sa curăţ grădina de el. - Să-I curăţi. Dar nu ştii tu, În câte toamne am cules noi mere de pe el? Şi ce [310] �10 1. AGARBICEANU .u mere! Stăteau proaspete până la Rusalii. - «Adevărat bune mere», zise Bărluţ, privind în sus, căutând par' că să-şi închipu­ iască coroana pomului, până unde ajungea. - «Şi ştii odată», adause bătrâna, «că m'ai bătut, ştie dracu ce ti-a venit, şi eli m'am ascuns în mărul acesta». -- «Adevărat că te-am bătut, şi-i adevărat că te-ai ascuns aici. Dar eu la acestea nu mă mai gândiam». -«Nu acum, dar atunci te gândeai. Ştii c' ai venit noaptea prin grădină să mă afli. Eram tineri pe atunci. Şi eu am tot ascultat până mi s'a părut că oftezi şi-atunci m'am coborât şi ne-am întâlnit. Eram pe atunci numai de doi ani la olaltă». Ion Bârluţ nu zise nimic. Privi la trunchiu, pri vi săcurea, apoi iar spre femee: «Drept ai tu. Mărul ăsta era odată tare bun. Dar acum de! şi-a trăit şi el traiul săracul». Şi cu securea pe umăr porniră arnândoi spre casă. Se însera, şi 'n depărtare gemătul pădurilor se auzia şi mai tare. În aerul plin de umezeală se răspândi de-odată glasul clopotelor, unul mic şi unul mare şi făceau mereu tingitingi-tangtang. Numai în restirn- [311] ADIER! 311 puri se auzia şi un glas mai gros, un «boanc» prelung. «Ce-i astăzi, tu muere, de trag clopotele ?,� -- «Ce să fie? Se fac denii. Pe sară-i canonul sfântului Andrei. Iacă era să-mi uit şi eu, bată-te pustia bătrân». Apoi intră amândoi în casă să se îmbrace de biserică. Baba tocă acum mereu din gură, pe când Bârluţ tăcea incruntat, şi-şi lua cojocelul. Saf ta îl Întreba, Îi aducea aminte să ice o lumină, că pe când vor Întoarce va fi întunerec, i spunea să nu-şi uite de bănuţul, ce trebuie pus În lada bisericii. Bătrănul nu zicea nimic, ci pufăiă numai pe nas câte odată. - «Ce le-a ajuns de-odată frate, de nu [i-s boii acasă ?,> îl Întrebă În urmă. - «Nu m'a ajuns nimic. Iacă mă gân­ dese, că noi acum deaci Încolo va trebui să tot mergem la biserică, mă gândesc, că pentru noi n'are să mai vină primăvara şi viaţa» .• Acum tăCLI şi baba şi plecară la biserică. Şi pădurile mari de brazi «gemeau de plă­ cere» dar Ion Bârluţ nu le mai auziă. [313] P'.Ig'. . , . \ 5 :J ;j;J , 4!l " 65 Rl , 99 · Ilr, 1:!7 \ · 13� · ],51 " V 1.59 rl 171 • I 179 �J 187 · :301 , .213 I · :321 1,' I . · '227 �I , t '� · '233 . · '239 · :347 ( I .255 .'21)] ţ I , · 269 · '2i7 \ .287 ��V .303 " » �"A