[5] , STRIGOIUL [6] rO;! . , t I "" 4' j'j-;!C! ! -:. __ ' """"'0 _ ., I [7] PARTEA INTIIA I Se insăra pe-ndelete; deşi văzduhul era posomorît subt cerul îmbrăcat in ceaţă surie, - cu vine, drwnuri şi pete mai întunecate pe-alocuri, - zăpada ce acoperea întinderile, satul, curtea, grădina,. clăile de fîn, şirele de paie, era atît de masivă, de o albeaţă atît de imaculată, tare, încît însărarea nu putea spori. Ninsese, pentru a treia oară în iarna aceea, trei zile şi trei nopţi în şir, cind cu fulgi mari şi grei, cînd deşi şi mărunţi, şi acoperiş ele clădirilor trozneau sub greutatea omătului. De două zile ninsoarea încetase, şi încă nu era hotărît dacă va începe din nou, ori ceaţa aceea grea, din înălţimi, se va risipi, şi se va pune gerul. Mai erau vreo trei săptămîni pînă la Crăciun. In şura largă, subt acelaşi acoperiş cu poiata vitelor şi cu despărţărnîntul mare, pătrat, plin pînă subt că­ priori cu otavă - şura era în mijloc -, Irimie, sluga lui Ion Corbu, făcea mestecături din fîn şi paie, pentru vite. Cele două rînduri de iesle dinlăuntru răspundeau în şură prin două uşiţe de brad, care îşi păstrau încă [8] • ă nouă si culoarea arămie - cum nu , JV( arele, nici ploile .. Pe podul poietii era aroma de SC.l� 6° căpea subt acoperrş, le băteau n1C!t jtl(eţului din dreapta şi din stînga era trifoi uscat, CI Jlvt aroma fîn ului cosit în floare, pe care Mireasma Je (Ca de lemn din grămăjoara ce o adu- copleşită acurJ'lv :fv�i_l scutura peste stratul de paie am 'ii , Irirnie îl lua C 9"e ireasmă de holdă coaptă şi abia simţite sese dintr-O el v � de ulei, de praf şi de pleavă, păstrat care răspînd�a :fl�l prin maşina de treierat. Un strat mai adi eri din ra5vef9l J11ai subţire de fîn, şi apoi amestecate de cînd trecu5 tlv'pte de a merge mai departe cu lucrul. gros de paie, V�rl131 estecături, la porunca stăpînului, de bine cu furca, 1 � oară. Erau vreo opt clăi de fin în Sluga făce� tî1�pgă şură, şi două girezi de paie, dar cînd ninsese l� :1 i apucate prevesteau o iarnă grea, şi ograda mare d� tf1fl tlţat. semnele din b� cf zor, cu inima veselă, fredonînd, cu nutreţul trebu113 O:oină. Uneori îi venea cîte-un îndemn Irirnie lucr90 o tlri, vocea înfundată părea că o simte buzele strînse, oifl;C atunci deschidea gura şi-i dădea dru­ mai cald, di� a. �l �O clipă, .întorcîndu-se iar la cîntarea vibrînd în dwţl: pe lăcea meu mult.. ( . mul, dar num91 j P el se auzea din poiată sunet surd de în surdină, care .... cifl ecătoare, de corn în iesle. In fundul , Din cînd. în. j t( căwrilor creştea mereu. ' lanţ, sau izblW( e�te ita la lucrul lui, răzimat de-a uşită şurii grămada rJl se '�l cel mai ini�. al lui Ion Cor.bu, W;' De-a :vrem� � :fI )'li. Era- cu trăistuta de şcoala dupa a ieslelor, Ionlţ9't !J'ci nu intrase încă în casă. Era obi­ băletaş ca de orii (lI i de cînd sluga începuse mestecătu­ grumaji, sem� c re 1- ' ceiul lui de fleCa tl-1 vedea şi îşi continuă lucrul şi cin­ rile. l3 (l. loniţă îi plăcea mireasma fînului Irimie se făet). y�l lrimie, îi plăcea şi să-I vadă cum tecul murmurat. l�l ajci în şură, ci şi în poiată, şi la răscolit de furc9 !Jl vreme, se ţinea scai după el. lucrează, nU ntl�e!J {Irit, voinic pentru vrîsta lui, bine lemne, şi, cît ee (ilS lbi de pănură, cu pieptărel înfundat Era un băia.t ed El ăDură neagră, cu căciulă 'ţuguiată îmbrăcat cu cio�r oe.fe încălţat eli cizmuliţ� scurte. De de oaie, cu clicln.. I:J� de. miel tărcat, ŞI e�:'::::::.l�:c:,c;_._",.::.,�,JJ;;�i>i;j""""--- -1' • 1 I I [9] subt căciulă luminau ochii-i negri, neastîmpăraţi, iar obrazul, rotund şi bucălat, era îmbujorat de aerul tare de-afară, şi de frăgezime. Ii plăcea să se uite la Irimie, să-i urmărească toate miscările. îi plăcea cum stătea sluga înfipt pe picioarele lui' puternice, cum îşi purta de uşor braţele mari, părînd că se joacă numai, fie cu furca aici, fie cu securea la tăiat de lemne, fie la curătitul poieţii. îşi spunea că Idmie e un om care nu osteneşte niciodată, şi dorea să ajungă odată ca şi el, să poarte şi el căciula pe-o ureche şi să răsucească, din cînd în cînd, o mustaţă groasă şi neagră, cum era a lui Irimie. Acum, în postul Crăciunului, mai avea Ioniţă şi o altă socoteală cu Irimie : îl învăţa colinde nouă, şi sluga nu avea vreme decît sara, după cină, cînd şcolarul ador­ mea îndată, butuc. Aşa că trebuia să-I înveţe printre picături. Cînd aproape isprăvise cu mestecăturile, lrimie înălţă capul. Ia te uită! Tu aici ?! Vezi bine, am venit de la şcoală L Şi ce-ai mai învăţat azi? . Am cetit o poveste cu Pipăruş Pătru. Iar povesti ! Păi, măi Ioniţă, pentru poveşti numa, nu se plăteşte să mergi la şcoală. Ştiu şi eu destule, şi eu n-am umblat la scoală. -- Păi, am făcut şi socoteli la tablă. - Asta da, e altceva. Dar ungureşte, pînă la cîte aţi învăţat azi să număraţi? N-am învăţat mai departe. - Aţi rămas tot la trei? .- Tot, că domnu' ş-a uitat să ne mai înveţe.r. Da', bădiţă, cum vine aici mai departe: Printre meri şi printre peri, Plimbă-mi-se mari boieri, Mari boieri pe cai bălţaţi, Cu călţuni împintenaţi, * Era prin penultimul deceniu al veacului al nouăsprezece­ lea, cînd începuse să se introducă limba ungurească în şcolile poporale, spre marele haz al populaţiei româneşti, 9 I [10] - Rumeneala zorilor, Podoaba Crăieselor, Cu arcul să o vînăm, Cu cununi s-o-ncununăm, Cununii de cununie, Lui Vodă dalbă soţie. Se apucă de rînit, tot spunînd cîte-un vers, cîte două, pînă ce Ionită le învătă bine. La cele două rInd�ri de iesle erau legate opt capete de vite mari: patru boi, două vaci, doi junci trecuţi de '" '\ Cai cu frîne de argint, ,'., ' Cu plocăzi pînă-n pămînt, Plimbă-se", Nu mai merge ?, Copilul clatină din cap: Nu ! - Păi, cum? Ai si uitat de ieri ?1 Ionită plecă privirile. - E greu, zise el. Ducînd cu furca cele din urmă paIe de amestecături să le arunce pe grămadă, Irimie începu să reci teze ca pentru el : - Plimbă-se, alintă-se, Intre ei întreabă-se: Unde-i ciuta ciutelor, Frumoasa frumoase lor, Rumeneala zorilor, Podoaba Crăiese lor � Stai, bădiţă! Mai încet, mai spune-o dată, şi nu aşa mult dintruna ! - Bine, măi Ionită, tu eşti un copil deştept, nu te ştiam aşa de greu la cap! Vezi că-i o colindă lungă, şi încă n-am mai auzit-o. - Acum mă duc să rînesc şi să aştern la vite. Dacă vreai, te-oi mai învăţa acolo. Ori ţi-e foame? Văd că TI-ai dat încă prin casă. - Nu, da' nu mi-i foame! Irimie îşi sfîrşi colinda mergînd spre grajd, cu şcolarul după el : fIi.':"'- ',o '" , .... �=--=q,-._ .. _ - i' 1- �'. .-, ...... le jl . -, . .-- - .- [11] trei ani. Boii erau înalţi, pietroşi, largi în spate, cu coarne mari, puternice, lucioase. Cu dreapta întinsă detot, lrimie, cînd îi ţesela, abia le ajungea la mijlocul spinării. Fuio­ rul negru al cozilor atingea paiele de aşternut. Vacile erau albe, cu grumaji vineţli, cu coarne mici, iuţi. Erau amîn­ două cu lapte. Viteluşii lor erau într-un ţarc, într-un ungher al poieţii, în fund. Juncii cei trecuţi de trei ani - în iarna asta trebuiau să fie învăţaţi la jug - erau lungi, cu trupul zvelt, înalţi, cu coarnele în creştere, pe boturi cu o frăgezime de viţel încă. Afară era frig, dar nu era ger, şi lrimie lăsase uşa deschisă pînă făcu curăţenie şi aşternu paie proaspete. Aburul, căldura dinlăuntru, năvăleau încă şi acum pe subt pragul de deasupra. Ioniţă era bucuros că învăţase colinda întreagă. - Acum poţi merge în casă, se întunecă, zise sluga. Indată va veni Sora şi ne apucăm de muls, Copilul porni, dar în prag se opri şi îşi întoarse faţa spre slugă. Părea că-i venise ceva în minte şi se întristă. - Bădiţă, zise el, nu ştii dumneata de ce plînge Sora noastră ? Plînge? - Da, însă cînd nu o vede nimeni. , . '- Tu cum ai văaut-o ? - De mine nu se-ascunde, nurna de ceilalţi. Oare de ce plînge mereu de cîteva zile? - Ştiu eu î! Poate o doare ceva, poate-i bolnavă. - N-o doare nimic, am întrebat-o io 1 - Şi ce ţi-a spus? - Nimic! Numa clatină din cap că n-o doare nimic, se pleacă pînă la mine, mă îmbrăţişează şi mă pupă pe obraz. - Păi, de-aceea ţi-e soră, zise sluga, şi un zîmbet cald i se răspîndi pe obrajii mari, neraşi de duminica trecută. - Da, însă mai nainte mă pupa mai rar ca acum. Nu ştii dumneata, bădiţă, ce are? - Nu poate fi nimica rău, raniţă, fii liniştit 1 Tu n-o mai întreba de ce plînge, fă-te că nu o vezi. Se va li­ niştt ea, n-avea nici-o grijă 1 11 [12] - Da' muma se uită cîteodată lung după ea, şi une­ ori îi zice: «Ce-i cu tine, tu fată T», -- Ei, aşa vorbesc mumele cu fetele-mari, măi Ianiţă. Tu vezi şi învaţă bine colindele cele nouă, cu tovarăşii tăi de colindat, să nu mă faci de ruşine. : - Pătruţ le învaţă uşor, dar Niculită nu le ţine minte deloc. El hornăie mai mult, după noi. - De ce-l mai ţineţi tovarăş? Destul a fost doi ani. - Vezi că el are glas bun şi tare, bădiţă Irimie; cîntă mai frumos ca mine şi Pătruţ. - Păi, zici că hornăie după voi! - Adică nu prea spune vorbe, dar dă glas puternic, şi asta ajută mult. - Bine, Ionită, numa să nu mă faceţi pe mine de ruşine, să zică oamenii: Ce neisprăvit i-o mai fi învăţat şi pe copiii ăştia să colinde! Ioniţă rîse larg şi i se lumină faţa. - N-ai nici-o grijă, bădiţă! Sluga se opri o vreme în uşa poieţii şi privi după copilul care tăia de-a curmezişul zăpada mare din ogradă, pe cărarea făcută pînă la casă. Apoi se răsuci, trase c-un lemnuş pe cioarec, aprinse opaiţul cu petrol şi-l puse la loc pe poliţă. Ieşi apoi şi începu să-şi frece mînile cu zăpadă, pînă se înroşiră ca racul. De la lelea Maria Corbu, stăpîna, primise înainte cu trei ani, cînd întrase în slujbă, porunca - trecută acum in obicei, într-un fel de ritual - să nu se apuce de muls niciodată înainte de a se spăla pe mîni şi a spăla ugerul şi ţîţele vacii. Pentru treaba din urmă aducea fie ea, fie Sora - care veneau la muls -, apă căldută în şuş­ tare, şi cînd nu avea altă apă la îndemînă, se spăla de-aici şi pe mîni. Dar acum, era zăpadă destulă, şi încă destul de moale, căci n-o asprise gerul - şi-i plăcea să se spele cu zăpadă, La inceput, înainte cu trei ani, nu prea se însufleţise de porunca stăpînei, dar înţelese în grabă că cu Ielea Maria nu-i de glumit: îi vărsa şuştarul cu lapte, oricît ar fi muls în el, cînd era mînioasă, sau îl dădea viţelului să-I bea, cînd era în voie bună, îndată ce băga de samă că nu-i destul de curat pe mîni. Şi băga de samă de fiecare dată; iar în sara aceea, la cină, lrimie numai II , , I I I I! 'I 1:1 I 12 ,; "1 '1 :' I ',! :t, ii [13] se uita la ceilalţi cum mănîncă lapte cu mămăligă - el riu căpăta nici un strop. Cum îi plăcea tare mult laptele eu mămăligă caldă -- căci cu el a crescut de mic co­ pil -, s-a dat repede la brazdă şi nu mai uita să ţină porunca stăpînei. Băgase apoi de samă că femeia era strasnic de curată în toate, şi începu să se obişnuiască şi ol cu o virtute pe care nu o prea cunoscuse pînă atunci, cum de mic copil rămăsese orfan de mamă. IrImie era de trei ani slugă la Ion Corbu, de cind îşi făcuse armata, şi avea obiceiul să spună celor ce-l între­ bau, în preajma Crăciunului, dacă n-ar voi să mai schimbe stăpînul: «10 de la badea Ion nu mai plec pînă mă-nsor !». Apoi, continua pentru el singur: «De ce să-I schimb? Simbrie bună am, om de omenie stăpînul este, iar de lucru este pretutindenea.» Şi se liniştea îndată de usoara tulburare pe care tot i-o aducea întrebarea unuia sau altuia. Nici el nu ştia de ce se tulbura - era ca un fel de spaimă uşoară. Poate pentru că se obişnuise de trei ani aici? Poate pentru că se temea de loc străin, de stăpîn străin? Se şterse pe mîni cu un şomoiog de perie curate, în­ toarse capul spre casă, să vadă dacă nu s-arată Sora cu şuştarele, şi, intrînd în poiata luminată de opaiţ, trase uşa, lăsînd-o puţin crăpată. Aruncă o privire peste vite, la aşternutul curat, şi-i păru bine, se simţi mulţumit. Doi boi, cei mai bătrîni, se şi culcaseră în aşternutul proaspăt, şi rumegau mijind din pleoape. Ceilalţi doi ru­ megau din picioare, oprindu-se cîteva clipe, pînă cînd le treceau alte valuri prin grumaji - se vedeau cum vin. Juncii cotrobăiau încă prin iesle, lovind lemnul cu coar­ nele. Viteluşii, în ţarc, începură să fie neastîmpăraţi, iar cele două vaci întorceau, din cînd în cînd, capetele spre ţarc. «Trebuie să vie şi Sora de-acum», îşi zise el, şi se gîndi deodată la ce-i spusese Ionită : cum se pleca spre el şi-l săruta pe obraz. «Frumos lucru, n-am ce zice», îşi spuse sluga, şi trase mai jos fitilul opaiţului, care înce­ puse să fumege. Acelaşi zîmbet cald i se răspîndi pe faţă, ca şi-atunci cînd îi povestise copilul. Sora asta era abia o fetiş cană, înainte cu trei ani, cind a intrat el slugă: nu avea decît cincisprezece ani, 13 [14] fi \.�. . , ,i , I ,1 1, .: I .1 II· şi iat-o acum de optsprezece, fată-mare! Era veşnica plJ­ cută mirare a lui Irimie : cum s-a săltat, subt ochii lui, din copilă în fată-mare. Şi fără să bage de samă cum! Atîta-i toată deosebirea: atunci îi zicea «bădiţă», ca şi Ioniţă, iar acum îi zice «bade» : bade Irimie aşa, bade lrimie pe dincolea. «Va fi şi creşterea asta pe nesimţite una din minunile lui Dumnezeu! îşi zise sluga. Şi tot o minune a lui Dumnezeu va fi şi frăgezimea aceea de floare, care se vesteşte din pieliţa obrajilor cu mireasmă de floare cu tot !,. Sluga Irimie - Irimie Hurubean cu numele întreg ­ începuse a se număra, după obiceiurile satului, între flăcăii tomnateci : în curînd avea să-mplinească douăzeci şi opt de ani. Rămas de mic fără mamă, crescuse singu­ ratec, mereu în călcîiul lui tată-său, un om închis şi aspru la muncă, bărbat voinic, cu o mustaţă neagră, groasă, care nu-i încăpea subt nas şi-i astupa şi gura pe jumătate. După moartea nevestei, se făcuse şi mai tăcut, şi mai pornit pe lucru, şi nu se uita la frăgezimea copi­ lului : îl punea la toate trebile. Cînd Irimie împlinise şaptesprezece ani, muri şi tată-său, iar el a adus în casă pe o mătuşă bătrînă, şi-a intrat slugă. De-atunci a mîncat tot la masă străină. Anii de armată i-au fost un canon. Visează şi acum, de multe ori, întîmplări din anii aceia, şi se deşteaptă înspăimîntat şi plin de sudoare. Oricît de trunchios şi 'indesat ar fi, e timid, mai ales cu femeile. Şi, totuşi, curios lucru, ceea ce simte el mai întîi în faţa unei fete sau neveste frumoase e să o ia în apărare, să o ia subt scutul lui. Femeile îi fac impresia că-s nişte fiinţe sfărî­ micioase, ca şi cînd ar fi din sticlă fină. Iar în al doilea rînd, ceea ce simte el pentru ele, aceasta este: să le admire din depărtare, să se minuneze mereu de ele. Om crescut fără mamă, singur mereu, şi apoi şi printre străini! Dar poate să fie şi o meteahnă din născare ceea ce-l oprise pînă acum să se însoare, deşi nici prin gînd nu-i trecuse să renunţe: «Nu ies de la badea Ion pînă nu m-oi însura !». De-o vreme, unii îl priveau cu coada ochiului şi zîmbeau cu înţeles la vecin, cînd lrimie le răspundea aşa. 14 TŢ - � -1: • ii"',-- j Ţ'.-" 1':'""" .. ,...., � ...... ",.""'p ... J - ............ [15] Pe Sora o apucase copilă, şi acum era fată-mare! «Trec anii? Ba-i minunea lui Dumnezeu l», îşi spunea Irimie. Dar el şi acum, ca şi înainte cu trei ani, cînd Sora nu era decît o f'etişcană ce-i spunea «bădiţă», o simţea subt aceeaşi protecţie a sa. Şi era pentru el aceeaşi în­ cîntare a ochilor. Nu s-a gîndit niciodată că Sora ar putea săruta pe cineva, şi cînd îi spuse Ionită, ceva cald detot 11 gîdilă la inimă şi se revărsă în surîsul acela larg de pe faţă. După armată, pe cînd era slugă la Ion Corbu, stătuse de vorbă cu trei-patru fete de sama lui. El avea casă şi două iugăre de arătură. Nu era de lepădat. Dar nu ştia cum se făcea că-I luau mereu alţii pe dinainte, şi el ră­ mînea tot holtei. Poate pentru că nu avea muieri rube­ denii de-aproape, care să-i umble în treabă, îşi zicea el amărît, de cîte ori mai treceau nişte cîşlegi... După paşii energiei subt care scîrtîia zăpada, Irimie intelese că azi nu vine la muls Sora, ci mamă-sa. «Hm ! P�ate are dreptate copilul! Stăpîna nici de-o lună n-a mai venit la muls. Poate-i chiar bolnavă fata», se îngri­ joră el. Stăpîna întră grăbită, deschizînd larg uşa, şi apoi izbind-o. Ii întinse un şuştar lui lrimie, aruncînd o pri­ vire repede la mînile lui, apoi se apucară amîndoi să spele ugerele vacilor cu apă călduţă. După ce o vreme laptele se auzi ţîşnind în şuştare - viţeii nu-i lăsau decît la urmă, cîte-o ţîţă pentru fie­ care -, stăpîna grăi, continuînd să mulgă : - Ai făcut destule mestecături, Irimie ? - Pe trei zile. Iar se făcu linişte, şi nu Se auzea în grajd decît ţî­ rîitul laptelui în şuştare, şi din cînd în cînd cîte-un muget frînt, al viţel uşilor care se frămîntau în ţarc, cu botul umed în leaţurile închizătorii. Nu se prea intindea la vorbă nici alte dăţi stăpîna cu sluga ei, dar azi prea tăcea, încît şi lui Irimie-i veni cu bănuială şi cam peste umăr. «Poate-i bolnavă fata - îşi zicea el -, dar totuşi azi e prea scumpă la vorbă !» Spuma creştea în şuştare, şi, cu cît creştea, vacile tot mai des scoteau cîte-un muget gutural, întorcînd capetele 15 [16] spre ţarc: cîte-un început de muget, oprit în grumaji. Semn că-şi aşteptau de-acum viţeii. lrimie se opri din muls, înaintea stăpînei. Cînd văzu că ea nu are de gînd să termine, zise :1 - Destul, stăpînă, mai lasă şi la viţei. Sînt mărişori acum, şi otavă încă nu mîncă. Dac-ar fi mohor, ca vara ! ... Stăpîna se ridică de pe scăunel. Spuma albă era gata să se reverse din şuştar. - Ai dreptate, lrimie! N-am mai fost de mult la muls. Ar fi Întrebat-o pentru ce n-a lăsat-o pe Sora, ca de obicei, dar aştepta: poate că-i va spune ea. Nu se cădea să-ntrebe el lucruri care-i priveau pe stăpîni şi familia lor. Dar Maria Corbu, în loc să-i dea vreo lămurire, zise: - Desară, după cină, ne apucăm de cusut, lrimie. SInt croiţi şi cioarecii, şi ţundrele, şi cămeşile - să le isprăvim pînă la sărbători. - S-ajute Dumnezeu, stăpînă! Ne-om apuca de cu­ sut, cum nu! Şi încă-i bine că nu s-a pus gerul şi nu ne-a îngroşat degetele. Putem ţinea acul mai bine, se veseli el. Stăpîna lăsă şi şuştarul ei să-I ducă sluga, şi porni să iasă. Venise numai în pieptar; mînecile iei străluceau de albe, evidenţiind «strîrnbutuls negru - cusătura În­ gusta şi fină care cobora de la cusătura orizontală de pe umăr, în trei rîuleţe de musculite, pînă la fodori. Năframa neagră era dată puţin de pe frunte, în urma gestului ce-l făcuse apucîndu-se de muls, şi i se vedea o dungă de păr negru-vinetiu. «Fruntea ei nu-l prea lu­ minoasă azi, dar totuşi nu poate avea un năcaz prea mare - îşi zicea Irimie -, fiindcă faţa i-i liniştită, şi nici ochii verzii nu-i scinteie.. Îşi ţinea, in uşa poietii, trupul drept ca un steag. Era cu un cap mai înaltă ca lrimie, şi amănuntul acesta ajutase, acum trei ani, ca sluga să se dea repede la brazdă în împlinirea porunci­ lor ei. «Hrn ! E încă o femeie frumoasă», îşi zicea Iri­ mie, oprindu-şi privirile asupra obrajilor albi, uşor îm­ purpuraţi, ai stăpînei. 16 [17] _ Ascultă, Irirnie, tu umblat-ai în postul ăsta, pe la şăzătorile din sat? îl întrebă stăpîna, privindu-l drept în ochi. Omul plecă fruntea, uşor ruşinat. _ Hm! Ar fi trebuit să umblu, răspunse cu silă. Mi-a sosit şi mie vremea de însurat r .- Dar ce? Parcă numai de la şăzători se poate alege o mireasă?! Adică n-ai umblat? zise lelea Maria, îrn­ bărbătîndu-l. Irirnie avea o slăbiciune din născare : nu putea minţi. Ce răspuns să dea, aşadar? Căci a plecat el de cîteva ori şi la sezătoarea de pe uliţa asta, a Cîmpşorului, unde locuiesc stăpînii, şi la altele mai îndepărtate, de pe alte ulite ale satului. S-a apropiat chiar de casele în care erau şezătorile, de cîteva ori pusese şi mîna pe clanta uşii, dar mereu şi-a făcut calea întoarsă. Curajul lui scădea la gîndurile şi închipuirile ce-l asaltau cu atît mai tare cu cît se apropia mai mult de casele cu şezători - erau vreo şase în sat. Se gîndea că va întra, şi acolo nu va mai afla nici un fecior de-a vristă cu el, căci mai toţi se însuraseră. îşi închipuia cum se vor uita la el, ca la urs, flăcăiandrii şi feciorii abia întorşi din armată. Ve­ dea fetele şi fetişcanele cotiridu-se şi rîzînd numai cu ochii. Cel mult poate femeia de gazdă, stăpîna casei ­ pe toate le cunoştea - i-ar fi zis cu glas prietenos: «Haida, numa, Irirnie, fătul meu, haida! Mai găsim noi un loc şi pentru tine 1» Dar de-un astfel de îndemn, de la o mătuşă bătrînă, foarte se multumea, în gînd, lri­ mie! Ar fi însemnat să atragă anume atenţia tuturor asupra lui, dezvinovătindu-l într-un fel că a venit şi el la sezătoare. Cum să răspundă pentru a nu minţi? A umblat şi totuşi n-a umblat la şezători. Se hotărî să spună aşa cum s-a întîmplat. - Pînă pe-acolo am fost eu, dar n-am întrat. - Şi pentru ce ? Sluga începu să-şi pocnească degetele. - Păi, m-arn gîndit să nu rîdă de mine. Vezi dum­ neata, lele Marie, io-s flăcău cam trecut acum. Cei de vrîsta mea sînt toţi însurati. ]1 [18] - Se-nsoară de mucosi! La vrîsta ta ar trebui să se însoare, să se ştie fe�eia cu bărbat lîngă ea. Pe subt ţepele mari şi dese. ca peria, ale bărbii, obrajii lui abia avură loc unde să se înroşească de plă- cere. . - Dumneata eşti o femeie cu minte şi vrednică, stă­ pînă, dar fetele sînt nişte drăcoaice, şi în grabă rîd de om. - Dacă n-ai fost pe la şăzători, n-ai auzit vorbele de dacă ce pleacă de-acolo... Te-ai mai întîlni şi tu cu lume ... N-ai auzit că ficiorul lui Dulău si al lui Pintea s-au bătut să se omoare? . - N-am auzit, stăpînă, nici de asta nici de altele, că nu mă prea întîlnesc eu cu multă lume, de cînd am pus vitele la iesle. Maria Corbu pomeni de bătaia celor doi flăcăiandri numai pentru a se convinge dacă n-a ajuns pînă la Iri­ mie alt zvon. Dar sluga nu bănui nimic, şi se plecă să ridice şuştarele. Cît vorbiră, spuma se mistuise pe ju­ mătate; totuşi el văzu că stăpîna mulsese prea mult, şi aruncă o privire de compătimire la viţelul păgubit, care, cu spume uşoare de lapte pe marginea botului, izbea cu capul crud în ugerul vacii şi trecea grăbit de la o ţiţă la alta. Irimie duse şuştarele, după stăpînă, în casă, şi se înapoie să închidă viteluşii, să stingă opaiţul, să închidă uşa cu rătezul de lemn, şi să înceapă a căra braţe de lemne în şopronul de lîngă casă, de la gireada din fun­ dul curţii. «De, poate tot trebuie să întru şi eu în vro şaza­ toare», îi trecea lui lrimie, din cînd în cînd, prin cap. II Inainte cu o săptămînă, Sora Corbu, după cină, îşi pusese clicinul de pănură neagră, se îmbrobodise, peste năfrarna subţire, vişinie cu pui albi, cu una groasă, de lînă cafenie, care-i acoperea şi umerii şi-i venea pînă jos pe spate, deşi era înfăşurată la grumaji, îşi luase 18 Ţ,;' ... "·""."""·'7!··'\-:,�"l""r -",,:-, ---::: .... �' [19] furca de alun pirlită la foc şi frumos chindisită de jur­ împrejur, dăduse binete părinţilor şi pornise, ca de obicei, la sezătoare. 'Şezătoarea nu era pest.e lume _ - a. ş�sea casă de la ei, pe acelaşi rînd. Totuşi, mama:-sa ieşise după ea în pridvor, ca de obicei, şi-i zisese: - Vezi, tu fată, şi fii cuminte! Sora nu răspunsese, cum nu răspundea niciodată la indemnul acesta al mamei sale. Ştia că-s vorbe care trebuiesc spuse şi auzite, un fel de colindeţ, de care, de altfel, ştia şi ea, ca şi mamă-sa, că nu avea nici o nevoie. Sezătoarea de pe uliţa lor, a Cimpşorului - cea mai de vază sezătoare din sat, căci aici locuiau familiile cele mai fruntaşe din oomună, multe chiar înrudite de de­ parte -, se ţinea la văduva Nastasia, o femeie înaltă, uscată. bolnăvicioasă, care, neavînd nici un copil, trăia singură-cuc într-o casă mare, de croială veche, din gră­ dele bulgărite, dar bună casă. Odaia de către stradă, odaia de şezătoare, era foarte largă - ai fi putut face usor din ea două camere ca acelea din casele mai nouă, d� cărămidă arsă -, cu un mare cămin deschis, lîngă păretele de lîngă uşă, cu vatră; cu lăviti vechi, înflo­ rate cu desene şterse, pe lîngă păreţi; în fund, la păre­ tele de la miazănoapte, cu patul înalt, vîrfuit cu perini puse una peste alta simetric, pînă în grindă, acoperit cu covoare ţesute de Nastasia, în motive după care se luau multe femei din sat. Căci văduva Nastasia se trăgea dintr-un neam de ţesătoare vestite, care păstraseră din marnă-n fiică şi taina oompunerii culorilor din buruieni culese de pe hotar. Păretele din frunte, spre uliţă, era plin de icoane, unele vechi, pe sticlă, cu o coloratură variată şi bine păstrată, care puneau în lumină chipuri ciudate, strîmbate în toate felurile, chipuri de sfinţi exotici care azi nu se mai află, rămaşi încremeniţi numai pe sticla veche, păstrînd fiecare un gest, o pri­ vire, o atitudine neînteleasă, misterioasă, de-o asprime care îngheaţă sau uimeşte pe muritori. Erau şi cîteva icoane mai nouă, litografii încadrate sumar, care se scorojiseră pe-alocuri, reprezentînd pe 19 [20] Maica Domnului foarte veselă şi foarte grasă, cu prun­ cul dolofan, cu obrajii înroşiti tare, în braţe; sau pe Mîntuitorul, care, colorat strident cum era, părea un personagiu dintr-o suită împărătească, foarte satisfăcut că era asa de bogat îmbrăcat; altele reprezentau Naş­ terea, Răstignirea, Cine cea de Taină. Sfinţii din icoanele vechi stăteau la locurile de frunte, nearnestecati cu icoanele nouă, şi din privirile şi atitudi­ nile lor era limpede că nu-i cunosc pe intruşi. Părete le de către curte, la miazăzi, era tivit de două rînduri de mese de lemn, pe care abia se mai cunoşteau înfloriturile de vopsea, şi de ele atîrnau, una lîngă alta, pe rîndul de sus, ulcele, cănute - lunguieţe, strînse la mijloc, smălţuite cu înflorituri-, pe cel de jos, blide albe cu decoraţii ciudate şi variate. De la patul cel mare, pe lîngă păretele de la miază­ noapte, porneau două rînduri de «culmi» : pe ruzi lungi erau atîrnate ţesături mai mici, în felul ştergarelor sau al feţelor de perină, dar care nu aveau alt rost decît acela de a înfrumuseţa camera. Toate acestea aveau o patină de mare vechime: pînza ajunsese surie, iar ale­ săturile în culori se linistiseră, se incetosaseră. Totusi erau de-ajuns de distinct� pentru ca fet�l� şi nevestele să poată lua model de pe ele. De-o grindă groasă atîrna lampa cu petrol, în mij­ locul camerei. Aici bătuse gazda un cui, şi atîrna lampa în fiecare sară, luînd-o de la locul ei, de deasupra me­ sei din fruntea odăii. Nu o aprindea însă decît după ce se adunau mai mulţi. Pînă atunci camera era luminată numai de flacările focului din cămin. Umbla taina că mătuşa Nastasia era o femeie crutătoare, ba chiar zgîr­ cită: aduna şi păstra petrolul pentru lunile de vară, cînd nu erau şezători, ori se ţineau afară, la lumina lunii. Petrolul îl dădeau fetele, iar lemnele, tăiate gata, le aduceau feciorii. Altă plată nu-i dădeau mătuşii, cum nu se dădea alta nici la celelalte şezători din sat. In ca­ mera asta se întra prin tindă, o încăpere mai mică, nici jumătate cît aceea a şezătorii, iar din tindă, spre cea­ laltă parte, se întra în cămară, pe care Nastasia o încuia cît ce cădea însărarea. 20 --------- r [21] Să se tot fi adunat aici, sările, ca la douăzeci de fete si feciori. Nu veneau toţi şi toate în fiecare sară; une­ ori erau mai mulţi feciori, alteori mai multe fete. Dar era lege, fără nici o supărare, ca fiecare fată să-şi păs­ treze tot anul locul luat în prima sezătoare. Feciorii nu aveau un loc anume pe lavită, ci se mutau mereu de ici-colo, stînd de vorbă şi glumind cu fetele. Cînd erau mai mulţi, stăteau destui şi în picioare, ori se perîndau cu cei ce şedeau. In unele clipe, cînd larma glasurilor tinere ce um­ plea camera scădea, sau se făcea linişte detot, sfîrîitul fuselor se ridica pină-n grindă, umplînd odaia cu sune­ tul sec, ce, pornind din atîtea părţi în acelaşi ritm, reu­ şea totuşi să ţese un cîntec armonios în monotonia lui adormitoare, aşa cum din ţîrîitul greierilor, noaptea, se înfiripă şi se înalţă în văzduh un cînt unitar. Erau Însă rare clipele de linişte întreagă, cînd se auzeau «rnotanii mătuşii Nastasia», cum spuneau feciorii. Larma glasu­ rilor tinere şi vesele umplea mereu odaia, alteori cînte­ cele în cor ale fetelor, sau ale feciorilor - coruri pe-o singură voce, şi unele şi altele. Larma era continuă si aşa de covîrşitoare încît, ici şi colo, părechile puteau să vorbească încet între ele, fără ca să le audă vecinii. Căci, de la o vreme, tinerii care aveau gînduri se­ rioase, se aşezau lîngă fete şi povesteau părechi-părechi. Nimeni nu se sinchisea de aceste sfaturi în doi, la lu­ mina lămpii şi în vederea tuturor. Era un lucru firesc, obişnuit pentru ei. Nu se scandaliza nimeni nici cînd un fecior îşi lua drăguţa pe genunchi, şi o lăsa să toarcă mai departe de pe acest scaun, după ce sări de-a rîndul povestiseră cuminte şi cuviincios împreună. Numai la întîia luare pe genunchi erau în interesul celorlalţi: era semn că cei doi tineri au ajuns să se înţeleagă destul de bine, şi că au făcut al doilea pas spre căsătorie. Vezi bine, rivali şi rivale, uneori, erau, care nu ve­ deau cu ochi buni acest al doilea pas, şi încercau, în sările următoare, prin diferite viclenii, să oprească re­ petarea acelui gest, ţinînd de vorbă pe cei doi, sau în­ cercînd să vire intrigi între ei, dar dup-o vreme se li­ nişteau, şi unii se împăcau cu soarta, alţii şi altele în- 21 [22] cercau - în afară de sezătoare, peste zi să zădărni- cească o căsătorie în proiect. Al treilea pas ce se făcea, în şezătoare, pe drumul spre cununie, şi cel din urmă, era ieşirea feciorului cu fata «în tindă», unde rămîneau vreme mai îndelungată în întunerec, numai ei amîndoi. Pînă nu se înapoi au la lumină, nici fată nici fecior nu-şi lua îndrăzneala sa iasă după ei, să-i stingherească. Era lege din bătrîni că nu se cuvine. De la această «ieşire în tindă» atîrna căsătoria. Ea nu avea, de asemenea, nimic dezonorant, dacă se făcea pentru întîia şi ultima oară. Cei doi tineri continuau să vină la şezătoare, mai vorbeau un răstimp împreună, tot mai puţin, fără ca fata să mai şadă pe genunchii tînă­ rului. Apoi, după cîteva sări, după o săptămînă două, fiecare din ei începea să vorbească cu altcineva, mai in­ sistent, fără a se feri cu totul unul de altul, rămînînd tot prieteni ca şi cu ceilalţi din sezătoare. deşiră în tindă» era tot un ritual străvechi, admis ca un lucru firesc, deşi, afară de cei doi şi de rîndurile de tineri care trecuseră prin acel ritual, nimeni nu ştia ce s-a petrecut în tindă. Cum însă, din cînd în cînd, se întîmpla ca din această «ieşire în tindă» fata să r<1- mînă însărcinată, ritualul acesta era considerat ca gin­ gaş şi neadmis cînd lipsea intenţia serioasă de căsătorie. E adevărat că, dacă fata rămînea grea, de cele mai multe ori urma căsătoria, dacă nu de voie bună, apoi din con­ strîngerea părinţilor şi a rudeniilor fetei, care cunoşteau, în asemenea caz, pe vinovat, sau aveau tot dreptul să-I ţină de vinovat, «ieşirea în tindă» făcîndu-se în văzul sezătoarei întregi. , . In sara aceea, Sora Corbu se nimeri să vina între cei din urmă. Lampa era aprinsă. Cît ce întră, văzu dintr-o ochire că Gheorghe Mărginean încă nu venise, şi avu un zîmbet de mulţumire. Nu i-ar fi plăcut să-I găsească stînd de vorbă cu altă fată. îşi scoase năframa de lină, se dezbrăcă de clicin, şi după ce dădu bună-sara gazdei şi la toată lumea, se duse la locul ei, îşi puse furca în brîu şi începu să toarcă în rînd cu celelalte fete. 22 [23] De la o vreme, deşi vorbea în dreapta şi în stînga, încep'Ll să fie neliniştită. Trecea vremea, şi Gheorghe Mărginean nu mai venea. Nu mai venea, şi nici nu-i trimisese vorbă că va lipsi în sara asta de la sezătoare. Si doar ar fi putut să-i dea cu uşurinţă de veste, căci iocuia aici, pe aceeaşi uliţă a Cîmpşorului, nici la două sute de paşi. Torcea cu hărnicie, cu înverşunare chiar, aruncînd mereu ochii spre uşă �i nemai auzind ce-i spunea cînd un fecior cînd altul, care şedeau pe laviţă lîngă ea, gră­ bindu-se să-i ţină de urît în locul lui Gheorghe. Intre alţii, veni de cîteva ori să-i ţină locul lui Gheorghe Mărginean un flăcău mai tomnatec, Dumitru Pruncu, la apropierea căruia, însă, Sora simţea că se zbîrleşte, nevăzut. ca pisica la apropierea cînelui. îşi călca însă pe inimă, schimba cu el cîteva vorbe de ochii lumii şi pentru cuviinţă, apoi se înţepenea în tăcere. Şi înţepenirea era aşa de expresivă, de tare, încît Dumi­ tru o simţea şi se depărta, apropiindu-se zîmbind de altă fată, ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. Şi tot ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic, dup-o vreme iar se apropia de Sora şi iar întra în vorbă cu ea, deşi ştia că rezultatul va fi acelaşi. Toţi cunoşteau insistenţa stăruitoare a lui Dumitru Pruncu pe lîngă fata frunta­ şului Ion Corbu, de cînd se săltase fată-mare, şi nu nu­ mai în sezătoare, ci şi la joc. Era şi el dintr-o familie fruntaşă din sat - nu de primul rang, ca Sora şi Gheor­ ghe, dar îndată după ei; mai era apoi, Dumitra, şi sin­ gurul fecior la părinţi, căci un frate şi o soră îi muri­ seră de mici, şi nu avea de împărţit cu nimenea averea părintească. In stăruinţa lui pe lîngă Sora Corbului se întemeia şi pe această împrejurare. Pe lîngă asta, nici nu era fecior urît, după gustul altor fete şi femei; era cam ciolănos, nu-i vorbă, de statură mijlocie, cu bustul pătrat, prea îndesat şi prea greoi, cu o frunte prea în­ gustă, cu ochii negri, mici, lipsiţi de veselie. Pe deasu­ pra, după părerea exagerată a Sorei, «putea să-i fie tată», adică părea cu mult mai în vrîstă ca fata, deşi nu avea decît optsprezece ani cînd fata era de unspre­ zece, şi cînd îşi pusese în gînd să nu se însoare decît cu 13 [24] SO�'a COtlJ sh:1gau t \.l.ltl.i ch�să îl) ��& «S d�Pă care, pe atunci, copi landri şi copile chiar Şi l1)itn. OrlCo hăi !». Hotărîrea asta a ţinut-o în­ Gheorglt Q\.l.}:lc)Cl. lUi cît a junit, cît şi-a făcut armata, şi Dup<1. � l.\iăr .ce S-a întors, deşi repede înţelesese că tea; Şi...l) o vr glnean i-o luase înainte. care Glt gl'ij(}�nle, Sora nu-şi mai putu ascunde neliniş­ ici şi �o1°tghe Cl.rea părea că trecuse şi-ntr-alte fete cy Mărgin�q 0, i11 Mărginean stătea mai des de vorbă. 9i trebări, �l)\.l.l\.l.i cepură să se intrebe ce-i cu Gheorghe-a DUl1)it °l'ei ,de nu mai vine. Cînd auzi asemenea în­ cămmul1.,/\.l. p1ncepu să-i fie frică să nu fi păţit ceva. cea Şi eq 1, li11 r�ncu, de la o vreme, se aşeză pe vatra de nOd\.l.t·l)işt;a �azda casei, mătuşa Nastasia, care tor­ S?ra în ; la i fUl�r, cu degetele-i lungi, uscate şi pline din ochi p qţă s�Cheleturi. De-aici, de pe vatră, vedea pe NU-i 'v� fqt'!' tot vorbind cu bătrîna, o mînca mereu bului n\.l. Otot Cîmpşor\.l. qvea' �vea cu ce-şi înfrupta ochii! Sora Cor­ era VeStd\.l.i, �.P?reche nu numai în şezătoarea din uliţa cunoscus ' i1) � In tot satul, deşi satul acesta, Broştenij, îi presilf) �. �l, Dat .jurul, de fete şi femei frumoase. Ii toare. hSe}:l U�ltru, din copilărie, croiul şi porneala, GazQq.... arca de atunci frumuseţea şi gingăşia vii- uscate. l sitn. . - E: tI Ce iscodeşte, deşi vorbea cu ea verzi şi bătrîna, q�rilor, dar că nu de la el a pornit gîndul prădăciu­ nii. -- De la cine? - Nu putea şti, nu-şi aducea aminte. - Şi cine a mai fost cu el ? - Mulţi, poate toţi bărbaţii care au rămas acasă. - Dinu Mărginean fost-a? _ Cum să nu fie? Căci fără ei doi nimic nu se făcea nici în vreme de pace, nici în revoluţie! - Şi cine a mai fost? Nu-i destul să spună «poate tot satul», ci trebuiesc spuse nume, căci legea nu poate lucra cu sa­ tul, ci cu nume. - Ei, iată, să-I şi îrnpuşte, el nu putea spune cu numele pe altcineva. -. 1 s-a spus că mărturi­ sirea o face sub jurămînt, şi el nu putea jura pe anu­ mite nume. A fost atunci beat si el, ca toată lumea si nu-i adevărat că oamenii se îrn"bătaseră numai În piv­ nita grafului. Erau beţi cînd au pornit din sat la piv­ nita săpată în Coasta Morii, în mijlocul viei. Ce credeau legea şi domnii, că dacă erau treji s-ar fi apucat să facă o asemenea nelegiuire? Da, s-au îmbătat întîi cu vinul din pivniţele de la curtea grafului, şi atunci a strigat cineva: «Haidati la vie l». Ar fi scos şi cepurile butilor celor mari din pivniţa de la vie şi le-ar fi dat de-a berbeleacul pe coastă în jos, să prădeze fără nici un folos bunătate de vin, dacă n-ar fi ajuns acolo beţi? Măiculiţă Doamne, cum mai săreau în copcii mari bu­ ţile cele pîntecoase pe coastă la vale, şi cum durduia, şi cum împroşca pînă-n cer vinul cel vechi, că se umpluse toată Coasta Morii, şi jos în vale. şi tot văzduhul, de 30 [31] mireasma busuioacei ! Cine să săvîrşească asemenea greu păcat, treaz fiind? Şi ce lege mai poate fi şi asta să tragă la răspundere pe nişte oameni treji pentru ceea ce au făcut la beţie ! Şi să pună la plată pe cei ce trăiesc, cînd mulţi dintre părtaşi vor fi murit şi vor fi de mult oale si ulcele ? . Aşa fu mărturisirea lui Andrei Corbu şi fu găsit vi­ novat de măriţii judecători. Dinu Mărginean, luat la în­ trebări după Andrei Corbu, şi fără să ştie ce spusese acesta, recunoscuse şi el că a fost cu oamenii în pivniţele de la curte, din sat, şi că auzise şi el pe Cineva strigînd în întunericul beciului : «Haidaţi la vie !», dar el la vie nu s-a dus. A mers cu mulţimea pînă pe deal, în capul satului, unde era biserica, dar mai departe, la via din Coasta Morii, nu s-a mai dus. Căci văzînd casa Domnu­ lui, clopotniţa, clopotele, s-a trezit deodată din beţie, a văzut că-i păcat, şi s-a rupt din mulţime. - Andrei Corbu mersese mai departe, cu ei ? - Da, s-a dus! îşi aduce aminte că s-a ascuns de el după clopotniţă, de el şi de alţi oameni, care, altfel, l-ar fi silit să meargă. cu ei, cum era şi el, ca şi Corbu, un fel de vătaf al lor. ­ Dacă-i aşa, poate-şi aduce aminte de cei de care s-a ascuns? - Cum să nu, îşi aducea aminte! - Şi în­ cepuse să inşire, repede, vreo treizeci de oameni, încît [udecătorul care scria abia prididea cu scrisul, şi alt ju­ decător îl tot înfrîna pe Dinu, să spună mai rar. - Pu­ tea jura pe ce-a mărturisit? - Putea, deşi nu i-ar plă­ cea, căci n-a mai jurat niciodată. Putea jura, căci acolo, lîngă biserică, i se Iimpezise deodată mintea din beţie. Da' nu era cu cale să fie pedepsiţi oamenii acum, după atîţia ani şi pentru fapte săvîrşite în beţie. Mulţi au şi murit pe-atunci! Apoi el nu-i mai putea ţine minte pe toţi care au năvălit la pivnita din Coasta Morii, şi au fost, de bună samă, mai mulţi decît cei pe care i-a putut spune cu numele. Şi dacă e vorbă de-o lege ·cu drep­ tate, apoi legea ar trebui să-i ajungă pe toţi, nu numai pe unii. Altfel nu se poate da pedeapsă cu dreptate. Cei doi fruntaşi au fost apoi înfăţişaţi înaintea legii, şi fiecare a cunoscut mărturisirea celuilalt. Andrei Corbu a clătinat din cap şi a oftat, apoi a zis: «Măi frate Di­ nule, pentru ce ţi-ai vîndut tu sufletul diavolului, spu- 31 [32] nînd subt jurămînt că tu n-ai fost cu noi la pivnita de la vie? Nu împingeai şi tu lîngă mine, cu alţi oameni, la butea cea dintîi pe care am scos-o din pivniţă ?» ­ «Nu, frate Andrei, ţi s-a părut. Am rămas ascuns după clopotniţa bisericii.» Atunci faţa lut Andrei Corbu s-a întunecat şi n-a mai putut zice decît atît: «Să fi 'fost eu atunci aşa de beat, să nu-mi mai aduc aminte de nimic T», Apoi, n-a mai spus nici un cuvînt la toate în­ trebările legii, încît s-au mirat dregătorii foarte. Urmarea a fost că legea i-a dat lui Dinu Mărginean o pedeapsă uşoară. - a putut-o plăti cu doi viţei pe care i-a vîndut, - iar grosul pedepsei a căzut pe ceilalţi, des­ coperiţi de el, şi mai întîi pe capul lui Andrei Corbu, ca instigator recunoscut şi mai ales ca unul de la care avea ce lua legea. Dintre ceilalţi, mulţi erau săraci lipiţi, şi nu avură ce le vinde moştenitorli grofului. Dar Andrei Corbu se curăţi atunci de-o păreche de boi şi de-o vacă de lapte. Om cu frica lui Dumnezeu, el ar fi jurat şi n-ar fi jurat că Dinu Mărginean a fost şi el Ia pivniţă şi a împins de bute, dar în sinea lui rămase convins că aşa a fost. Apoi erau şi alţii din sat care îşi aduceau aminte şi asi­ gurau că Dinu era printre ei şi la via de pe Coasta Morii. De-atunci a întrat întîia oară răceala între cele două familii mai fruntaşe din Broşteni ... Dar anii s-au scurs, vremea a trecut şi a îngropat amintirile revoluţiei, cei doi făptaşi erau de mult subt glie şi le creştea �ceeaşi cucută - şi celui ce jurase drept, şi celui ce Jurase strîmb. Legăturile dintre cele două familii erau cu mult mai vechi şi mai trainice per .. ­ tru a putea fi rupte cu desăvîrşire pentru o faptă care nici nu fusese detot limpezită, şi care, cu cît treceau ani" părea tot mai puţin limpede în amintirea şi părerea ur­ maşilor. Bunicii Sorei şi bunicii lui Gheorghe, lăncieri în cetele lui Axente, căsătoriţi în vremea aceea, se burzu­ luiseră o vreme - mai ales fiind răi de pagubă, ca tot omul -, trebuind să vîndă vitele din bătătură ca să plă­ tească păcatele părinţilor, şi se feriră unul de altuL Şi mai ales cel cu paguba mai mare şi în neamul căruia ră­ mase convingerea că Dinu Mărginean jurase strîmb. Dar 32 "� 1; .. [33] către sfîrşitul vieţii lor vorbeau iar prieteneşte, ca oricare vecini de pe uliţa Cîmpşorului. Moşu' lui Gheorghe Măr­ ginean, Moise, mai trăia şi acum. Dar Moise ăsta reuşise să tulbure iar legăturile dintre cele două familii, legături ce abia se înfiripaseră. N-a avut decît doi copii, pe Vasile, tatăl lui Gheorghe, şi pe o fată, Floare, de care se îndrăgostise Ion Corbu, tatăl Sorei. Amîndouă familiile erau bucuroase că se încus­ cresc, că au dat uitării trecutul. Se înţeleseseră şi cu pri­ vire la zestrea ce o dă fiecare, se făcuseră şi strigările în biserică, începuseră şi tîrguielile de la oraş, cînd Moise ăsta trimisese veste lui Corbu că dacă nu mai pune pe deasupra şi lunea de patru cară de fîn din valea Seca­ şului, nu-i dă fata lui Ion. Ai €orbului rămas eră năuciti : Cum să nu-i dea fata? Acum, după ce s-au făcut şi cele trei strigări în biserică? Da' ce, a înnebunit bătrînul? Nu s-au înţeles din toate? eum să-i dea lunea ? Nu mai are încă doi copii? Să nu se prostească acum, la tîrgul gata, şi să facă de ruşine amîndouă familiile. Stăruinti în dreapta, stăruinţi în stînga, pune toate neamurile să-i bată capul lui Moise Mărginean, roagă-te şi de popa să-I înfrunte şi el, - pace! N-au mai avut cu cine vorbi, şi Moise şi-a măritat fata, pe Floare, cu Stanu lui Bolo­ goaie, om cu bunăstare şi el, nu-i vorbă, dar de neam mai puţin ales. Pe vremea aceea, înainte cu vreo douăzeci şi şase de ani, zădărnicirea căsătoriei acesteia ridicase protestele satului întreg. Toată lumea îl condamna şi se scandaliza de purtarea lui Moise Mărginean. 11 vorbiră de rău şi satele vecine, o vreme. Tatăl lui Ion Corbu murise, dar mamă-sa zicea în fiecare zi, cel puţin o dată: «Din coadă de cîne nu faci sită de mătase citu-i vacul». Dar această judecată nu-i ajuta nimic lui Ion Corbu, tatăl Sorei. Ruşinat ca el, cine mai fusese? A rămas cu strigările ! S-a încuiat în el şi s-a jurat să nu se mai în­ soare. Şi trei ani n-a mai umblat între feciori şi fete; nici la joc, nici la şezători nu s-a mai dus, cît a pus-o pe maică-sa pe dunga morţii. Chiar în vremea aceea răsărise fată-mare Maria Stă­ nilă, mama Sorei, despre care-i spunea mătuşa Nastasia lui Dumitru Pruncu că se băteau feciorii să se omoare; 33 [34] numai Ion Corbu nu o vedea. Dar, vorba mătuşii Nastasia, minunea asta de fată era menită lui Ion Corbu. Fata se îndrăgosti de el de departe, şi rudeniile îl hotărîră pe Ion să-şi deschidă ochii, convingîndu-l că ruşinea nu era a lui, ci a familiei Mărginean, şi în primul rînd a lui Moise. Toată lumea l-a judecat pe Moise, nu pe el. - Dar jurămîntul? întrebă Ion Corbu după ce văzu fata, şi după ce văzuse că în cei trei ani Floarea lui Moise se ofilise tare. - Dar jurămîntul? M-am jurat să nu mă mai însor ! Rudeniile aflară leac grabnic la această piedecă: au vorbit cu popa. Îl dezlegă popa de jurămînt. Căci zicea sfinţia-sa că nimeni nu-i dator să ţină un jurămînt rău, de-a face un lucru rău. Şi a nu se însura un fecior fru­ mos şi voinic ca el, era un lucru rău şi un păcat. Pe deasupra, era singurul fecior în familie. Dacă nu se va însura, se va pierde un neam fruntaş din sat, cu nume cu tot. Să vină feciorul vineri dimineaţa la biserică, şi-i va citi dezlegarea de jurămînt. Aşa s-a căsătorit Ion @orbu cu Maria Stănilă, după care se băteau feciorii cei mai fruntaşi ai satului. N-a trecut vreme multă şi a început s-o iubească în aşa fel, că dragostea pentru Floare nici nu-i mai păru că fusese dra­ goste. Obida şi amărăciunea din partea asta îi trecu, se risipi în grabă. Trăia bine şi mulţumit cu Maria Stănilă, Dar celalalt cui nu-l ieşea de la inimă: ruşinea ce sufe­ rise. Cine-a mai păţit ca el, să rămînă fără cununie după ce i se făcuseră cele trei strigări in biserică? Şi nu avea ochi, nici după ani de zile, să-I vadă pe Moise Mărginean. Oriunde-l zărea, îl înoonjura de departe, sau, dacă nu-l mai putea înconjura, îşi făcea calea întoarsă. Era acum prea convins că celalalt Mărginean, Dinu, jurase strîmb şi-l făcuse pe moşu-său să-şi vîndă o păreche de boi şi o vacă de lapte. O vreme, cîţiva ani, nu mai vorbi nici cu Vasile Măr­ ginean, fratele Floarei, deşi fuseseră buni prieteni şi ştia că Vasile stăruise pe lîngă tatăl lui să nu strice căsă­ toria. Nu-l mai putu suferi multă vreme, fiindcă ieşea din aceeaşi casă, dormea subt acelaşi acoperiş, mînca la aceeaşi masă cu bătrînul, cu Moise, care l-a făcut de comedie la lume. 34 --- _.�--�--�- - [35] -- Prietenii comuni stăruiră pe l!ng� el să r:� m�i .treacă l'lngă Vasile Mărginean ca pe lîngă un stram, caci omul pe • T· . d • . era vinovat, şi era pacat. otUŞI, numai upa am, ��pă ce începură să vină copiii, şi griji�e şi buc�riil� fa: miliei copleşiră amintirile, Ion �or�u m.cepu sa p:mda vorbă cu Vasile Mărginean. Nu msa mal mult de�lt cu alţi vecini, cu alţi locuitori de pe uliţa Cîmpşorc:lUl. Şi adeseori, fără voia lui, cînd .vor�ea :u el, Il vede� pe tată-său, pe Moise, la �p�te, Şl-� �asa m drum dupa două-trei cuvinte. Iar acasa, m familie, pomenea adesea vorba mamei sale, că din coadă de cîne nu faci sită de mătase cîtu-i veacul. Anii însă trec, şi doctorul tuturor durerilor, vremea, vindecă multe, vindecă şi ceea ce românul ţine mai mult minte: jignirea, nedreptatea ce i se face. De cînd Sora începuse să răsară fată mare, şi mamă-Se. D simţise că-i umblă ochii după Gheorghe Mărginean, Maria, rar, cînd bărbatul i se mai burzuluia de amintirile trecutului, încerca să-I convingă că, dacă mai are ce mai are, să aibă cu bătrînul, cu Moise, nu cu feciorul, care nu purta nici o vină. Incerca, făcîndu-şi silă, numai cu gîndul la Sora şi la viitorul ei, pentru că altfel suferea de cîte ori venea vorba despre trecut. Femeia, mîndră şi ea, ambiţioasă, înţelegea înfruntarea ce o primise bărbatul ei în tinereţe, şi înţelegea să nu o uite uşor. Dar cu toate mărturisirile lui că i se tulbură veninul cînd îşi aduce am�nte de trecut numai pentru ruşinea ce i se făcuse, şi deşi era mulţumită de mulţi ani de dragostea lui, tot nu putea crede că o uitase detot pe Floare, şi îl necăjea că n-a scăpat încă de amintirea ei. Căci ea, Maria, nu-şi putea explica altfel fuga de lume a lui Ion Corbu. Îi părea că jignirea aceea nu era deajuns pentru o hotărîre aşa de năstruşnică, de-a nu se mai căsători. Aici, îşi spunea ea, a trebuit să fie şi mîhnirea după dragostea lui dintîi. Maria Corbu începu să stăruie pentru legături mai bune cu Vasile Mărginean, de cînd crescuse Sora fată mare, nu numai pentru că voia să delăture piedecile ce s-ar pune în calea fetei, într-un caz că semnele de-acum n� erau simple [ocnrI ale tinereţii, ci şi pentru a se con­ vmge pe sine însăşi că în sufletul bărbatului său nu mai era cu adevărat nici o urmă din dragostea lui dintîi. Do- 35 [36] vada aceasta, după părerea ei, ar avea-o cînd între cele două neamuri s-ar putea lega o înrudire. Pentru viitorul Sorei, ea dorea mai mult chiar decît o prietenie. Gheor­ ghe Mărginean, feciorul lui Vasile şi nepotul acelui urgi­ sit de Moise, care tot mai trăia, era un flăcău cu purtări bune, fecior frumos, deşi părea că încă nu-i destul de copt, avea încă ceva crud, de adolescent, în făptura lui, şi apoi era singur la părinţi, iar ei mai aveau, pe lîngă Sora, o fată de treisprezece ani, pe Stana, şi un băiat de opt ani, pe Ionită, De aceea, Maria Corbu nu vedea cu ochi răi că Sora începuse să stea de vorbă pe la portiţă, în şezători, cu Gheorghe Mărginean, şi că la joc joacă mai mult cu el, decît cu alţii. De aceea stăruia pe lîngă bărbat să-i dove­ dească netemeinicia înstrăinării lui de Vasile Mărginean. «In sfîrşit, el n-a avut nici o vină! Ai vrea ca şi după moartea bătrînului să vă daţi numai bună-ziua, să schim­ baţi o vorbă şi să treceţi mai departe ?» Mai mult vremea şi lupta vieţii cu durerile şi bucuriile din familie, decît îndemnurile ei, făcură să se îndulcească mult, în vremea din urmă, legăturile dintre cele două neamuri fruntaşe. Apoi şi inima bună a lui Ion Corbu, inima lui dreaptă, care înţelese că Vasile Mărginean nu era vinovat de faptele .lui tată-său. Soţiile celor doi începură să meargă una la alta, încă din toamnă, de pe la Ziua Crucii. De cînd crescuseră mari, Gheorghe şi Sora începură să cunoască din vorbele din casă, din ce se povestea în sat, ceea ce înăsprise legăturile dintre neamurile lor; cunoşteau şi povestea cu pivniţa din Coasta Morii, poves­ tea cu jurămîntul şi paguba plătită, şi păţania de mai curînd, cu stricarea căsătoriei după ce se făcuseră ves­ tirile. La început, pînă a nu înmuguri dragostea între ei, dădură oarecare însemnătate acestor poveşti - şi in adolescenta lor fură destul de înstrăina ţi unul de altul, ca şi părinţii. Dar cînd se ivi şi îmboboci iubirea între ei - fără să-şi dea sama cum şi de unde s-a ivit -, sim­ ţiră că trecutul nu mai poate fi o piedecă între ei. Şi numai după vreo jumătate de an de dragoste tăinuită, acest trecut Începu să le pară o ameninţare pentru viito- l' , II �II ! i!l: , III .1 ,. 1 I 1, tl':11 I l' II, ,1 36 �, r ,w,-- ,. _. �'. i·..; ii,. [37] Î -ul lor si începură să chibzuiască cum să pregătească �ai bine calea spre căsătoria lor. Hotărîră să nu se mai ascundă fiecare înaintea mamei sale. Si văzînd că ele nu se împotrivesc, căutară să fie cît mai des împreună, dar fără a trece peste marginile îngăduite la doi t�n�ri care stau �e. vorbă, pînă c� m..amel� îi vor înştiinţa, pina ce vor pregăti ele pe cel doi bărbaţi. Situaţia aceasta era între ei de vreo jumătate de an, si nu aveau motive să o schimbe - erau foarte mulţumiţi �tiindu-se deocamdată la adăpostul mamelor lor -, cînd �'eni acel Năstase Creţu cu laude pentru Saf ta Olarului, si-l scoase pe Gheorghe Mărginean din sărite, înspăimîn­ tîndu-l, iar el o făcu şi pe Sora să-şi piardă capul şi să iasă după el în tindă. IV - Du-te şi adu-mi furca şi hainele, ce mai aştepţi? zise Sora iar, văzînd că Gheorghe nu se mişcă. - N-ar fi mai bine să întrăm amîndoi si să rămînem pînă se duc şi ceilalţi? întrebă el nehotărît. . Sora îşi şterse lacrămile pe care le mai simţea pe obraz, deşi din ochi nu-i mai curgeau. - Nu mai întru în şăzătoare, şi nici în tindă nu mai putem rămînea pînă-i lumea. Flăcăul, în cumpănă încă, întră totuşi şi-i aduse lu­ crurile fetei. Ochii tuturor îl urmăriră, şi la întrare şi la ieşire, şi o mare mirare şi nedumerire se zugrăvi pe fe­ ţele tuturora. O vreme, numai cîteva fuse mai sfîrîiră, altele rămaseră cu firul întins; altele· se odihneau în poalele fetelor. Nu se auzea însă nici o şoaptă. Gazda, mătuşa Nastasia, se frămîntă un răstimp neho­ tărîtă pe vatră, apoi se sculă şi ieşi în tindă. Dar cei doi tineri nu mai erau acolo, şi bătrîna reveni cu un aer foarte încurcat; se duse la vatră şi continuă să toarcă fără să se uite la cineva, fără să spună o vorbă. De la o vreme, puţine şoapte începură a se auzi ici şi colo. Dar cei mai mulţi, feciori şi fete, rămaseră cu mi- 37 [38] rarea şi nedumerirea întipărite pe feţe, în priviri, şi pă­ reau că se gîndesc lung la ceva, ca şi gazda casei. Era o întîmplare neobişnuită în ritualul şezătorii şi al dragostelor înfiripate aici, şi era greu s-o desluşească. Se întîmpla ca vreo păreche să plece mai degrabă din sezătoare, dar atunci tinerii se ridicau deodată, se îm­ brăcau, dădeau noapte-bună, uneori chiar spuneau pen­ tru ce pleacă mai devreme; dar nu se făcea nici o vîlvă, era lucru firesc: cîte treburi nu au acasă, în familie, doi tineri care se pregătesc de căsătorie? Dar să iasă mai întîi «în tindă», după ce fata n-a fost întîi ţinută pe ge­ nunchi, să rămînă în întuneric atîta vreme, şi pe urmă să se înapoieze numai feciorul, pentru a duce lucrurile fetei, asta era o întîmplare nouă, care nu putea fi uşor lămu­ rită. O singură explicaţie era cu putinţă: să i se fi făcut Sorei rău deodată şi să trebuiască să o ajute Gheorghe pentru a merge acasă. Dar toţi o văzuseră că ieşise sănă­ toasă tun, ba oleacă chiar îndîrjită. Cum să i se fi făcut rău din bun senin? Totuşi, presupunerea aceasta trecu şi prin capul gazdei, şi de aceea ieşise după fecior în tindă. Ea se mai gîndi apoi la o posibilitate, pe care o alungă însă îndată: să nu fi adus Gheorghe vreo veste rea de la ai Corbului, să nu se fi întîmplat ceva la Sora acasă. Dar respinse gîndul, spunîndu-şi că, în asemenea caz, cei doi tineri s-ar fi sculat şi ar fi plecat îndată ce Gheorghe se aşezase lîngă fată şi începuse să-i vorbească cu aprindere. Cînd îşi ridică ochii din poală, gazda văzu că multe părechi de ochi erau aţintite întrebătoare asupra ei. In­ ţelese că nedumerirea grea stăruia şi că tineretul aş­ teaptă o vorbă lămuritoare de la ea. Mai toarse pînă cînd mai adună de două ori firul pe fus, apoi se opri, tuşi spre a-şi drege glasul şi zise: - S-a întîmplat ceva. Ce anume, nu pot şti. Cînd am ieşit în tindă, ei plecaseră. Vorba e că pînă nu cunoaştem adevărul, orice gînd şi orice vorbă poate rătăci. Lucrurile nu s-au petrecut după datină. Gheorghe şi Sora sînt în vorbă de vrun an, şi mai ales de vro jumătate de an. Nici n-a ajuns încă s-o ţină pe genunchi şi a şi ieşit cu ea în tindă. Aici nu poate fi lucrul obişnuit în şăzătoare, I li I I ' . 1.:1 I Iii i II "III 88 , l " '". ,-,- - -,0- ----���----���------------- [39] - � ci altceva. Ce anume, nu ştiu, dar altceva. De-aceea ni­ meni nu se poate gîndi că-i sămn de căsătorie, şi să-i umble gura, acasă sau prin vecini, că Gheorghe Mărgi­ nean şi Sora Corbu au ieşit în tindă. Asta n-a fost o ie­ sire din care se poate vedea ce au de gînd. Cred că aţi Intăles cu toţii [ . - Inţăles, mătuşă, răspunseră cu seriozitate cîteva glasuri. - Dac-aţi întăles e bine [ Ştiţi cu toţii şi cu toatele că nimic nu strică mai mult şi nimic nu face mai multe încurcături decît vorbele fără temei, despre unul sau despre altul. I-ar părea cuiva bine să audă, ca mîne, vor­ bindu-se prin sat că cutare se însoară sau se mărită cu cutare, şi să nu fie nimic adevărat? - Vezi bine că nu, răspunseră acum mai multe gla­ suri. - Ori să se spună: cutare cu cutare au ieşit în tindă, si nici vorbă să fi iesit? . - Ar fi o mişelie, întăriră mai multe voci, şi de feciori şi de fete. Era ciudat că nu le ardea nici unora de glumă. Ascul­ tau pe gazdă şi îi răspundeau cu toată seriozitatea. - Apoi, vă spun eu, ca o femeie bătrînă şi păţită ce sînt, că Sora şi Gheorghe îs ca şi cînd nu ar fi ieşit în tindă. Altceva a trebuit să se întîmple. - Vedem şi noi, răspunseră mai mulţi. Şi spuneau adevărul, căci mulţi văzuseră cît de în­ cruntat şi înverşunat îi vorbise Gheorghe fetei, şi cum o trăsese de mînă să o scoată în tindă. Şi toţi ştiau că acest act se făcea cu voie bună, doar cu oleacă de roşată în obrajii fetei; în vreme ce Sora ieşise cu silă şi cu obrajii ca de ceară. - Dacă vedeţi şi înţălegeţi, să nu vă umble gura după şăzătoare. Asta am vrut să v-o spun. Din casa mea să nu pornească vorbe strîmbe şi minciuni. E la mine cea mai de frunte şăzătoare din sat, nu sîntem pe uliţa Borşului, nici în ţigănie. N-aţi văzut şi nu ştiţi nimic. Căci deşi am văzut cu toţii, totuşi nu ştim nici-unul nimic. Pe urmă, sînteţi toţi şi toate prieteni cu Sora şi cu Gheorghe, unii chiar rudenii. Nu se cade să le scoatem vorbe. 39. [40] -- Fii liniştită, mătuşă, doar nu sîntem copii, vorbi C:ineva în numele tuturora. -- Nu sînteţi, dar este un diavol mic şi neastîmpărat care trage mereu pe om de limbă. Cine se Va lăsa ispitit, să ştie că-n şăzătoarea de la mine nu mai întră! -- Amin! se auzi din mai multe părţi, şi acum mai lUminat răsunară glasurile şi mai vesele. Numaidecît larma tinereţii umplu iar camera, ca si C�nd cu vorbele ei mătuşa Nastasia ar fi risipit nedum�­ tIrea si curiozitatea tuturora. Dacă nu era «iesire în t�ndă>: obişnuită, dacă nu puteau lua ca sigură că�ătoria Şl să o vestească prin sat de-a doua zi, întîmplarea asta Păru de-ndată că nu-i mai interesează. Şezătoarea se dezgheţă şi mai ţinu vreun ceas. Cel mai vesel se arătă Dumitru Pruncu, care îngălbenise cînd îi văzuse pe cei doi ieşind în tindă, şi două fete cu care Gheorghe stătea mai mult de vorbă, după Sora, şi trăgeau încă nedejde. Cînd se împrăştie şezătoarea, gazda le-a mai dat o dată aminte să nu le umble gura ... Sora Corbu şi Gheorghe Mărginean ieşiră repede din ograda Nastasiei, dar după ce o luară pe uliţă în sus spre ,locuinţa Sorei, încetiniră pasul, şi pe urmă se opriră Inaintea porti ţii. Nu era pui de om pe uliţă, luminile erau stinse in toate casele, cînii dormeau prin girezile de paie sau pe ogrinjii de subt vreun şopron, cerul era întunecat şi fri­ gul pişca puţin. Gheorghe atinse prin întunerec mîna Sorei şi voi să. l�o ţină, dar fata şi-o feri repede. -- Ai făcut o mare prostie, Gheorghe -- vorbi ea cu VOce înăbuşită. -- N-aş fi crezut că eşti aşa de nesocotit. -- Văd şi eu, răspunse feciorul supărat. -- Nu vorbesc de asta, că m-ai scos în tindă! Aici Sînt şi eu vinovată, căci nu trebuia să te ascult. Vorbesc de prostia că ai venit la şăzătoare aşa ieşit din fire cum erai. Trebuia să nu mai vii, să stai acasă, şi mi-ai fi spus, dimineaţă, tot. Sau puteai să te plimbi pe uliţă pînă ie­ Şeam de la şăzătoare şi să mă aştepţi la portita noastră. 40 �� �!�������----------��--�----------------------------- [41] - Credeam că te vei supăra ori te vei îngrijora prea tare dacă nu voi veni. - Cît te-am aşteptat mi-a trecut toată supărarea, aşa că nu trebuia să vii aşa aprins, să nu te poţi stăpîni, şi să-mi vorbeşti aşa încît toţi vecinii trăgeau cu urechea. _. Dacă m-a scos din fire tata cu acel Năstase ! - Te-a scos din fire! Păi da ! Două ceasuri a tot torăit omul acela! - N-aveai decît să-I laşi să torăie, să fi căutat ceva afară, şi să nu te mai fi întors. Ce? Ai fost legat de masă? Flăcăul se simti rusinat. - Păi, nu puteam t Tata-mi făcuse sămn să nu mă mişc, cît ce-a văzut neastîmpărul meu. - Parcă ai fi un copil. şi nu ficior june - zise, în­ tărîtată, Sora. - Ori chiar eşti încă cu zăbala la gură, ca puii cei golaşi de pasăre, care nu cutează să treacă de marginea cuibului. Poate eşti încă prea crud, şi eu n-am ştiut nimic, nu te-am cunoscut. Dacă-i aşa, greu o să ne mai fie, fătul meu! Drumul nostru la căsătorie nu e ne­ ted, ştii bine. - Ştiu, răspunse cam jignit flăcăul. - Ca să poţi stăpîni pe alţii e nevoie să te ştii stă- pîni întîi pe tine. Nu trebuia să-ţi ieşi din fire ascultîn­ du-l pe Năstase ; şi mai ales nu trebuia să vii la şăzătoare aşa tulburat cum erai. Dacă totuşi trebuia să vii, eu în locul tău mi-aş fi cufundat întîi capul într-un ciubăr cu apă rece, şi apoi aş fi venit. - Haida-de, acum îţi mai baţi şi joc de mine? - Trebuie ! Pentru că prostia ta ne-a tras unde sîn- tem. Cînd îmi poveste ai pe laviţă, mereu te-ndernnam să te linişteşti, să nu vorbeşti aşa tare, şi n-ai ascultat, nu te-ai stăpînit. Frămîntarea ta a trecut şi în mine, şi mai ales spaima de-a nu fi auzite de vecini prăpăstiile ce spu­ neai. Numai aşa mi-am putut pierde şi eu capul! Dar eu sînt femeie, iar tu eşti bărbat. Un bărbat nu trebuie să-şi piardă capul niciodată. Aşa zice mama, şi aşa spun şi eu. - De ! Tu nu ştii de cind bate tata şaua pentru Safta Olarului! Nu ţi-am spus pîn-acum, crezînd că îmi dă dumnealui, aşa, tîrcoale, să vadă ce zic. 41 [42] - N-ai decît să vorbeşti şi tu cu el pe faţă, să nu mai bată şaua, nici singur, nici prin alţii, zise cu un fel de dispreţ Sora. - M-am hotărît, şi aşa, am să fac, şi încă mîne. - Da ! E chiar potrivit! Mîne tot satul va vui că ai iesit cu mine în tindă, si că, deci, ne vom căsători în cu­ rî�d. E chiar vremea să�i spui! Sora era mereu întărîtată şi-i vorbea cu răutate. Gheorghe nu ştia ce să răspundă. Căută din nou mîna fetei, dar ea se feri. - O să iesim noi cumva din încurcă tura asta, oftă el. - Cum o' să ieşim? Tu ai făcut-o - haida, spune: cum o să iesim? Tu esti bărbat si trebuie să stii! - O să �ă gîndesc, răspunse' el cu voce scăzută. - Teamă-mi e că nu eşti bărbat, mai zise fata. Apoi, simtind că o ia din nou ameţeala din tindă, cînd îsi dă­ dus� sama ce au făcut, izbucni în plîns, deschise repede portita, puse rătezul de lemn şi fugi spre casă. Gheorghe aşteaptă să audă deschizîndu-se uşa de la tindă, să ştie să Sora a întrat în casă. Dar uşa nu se auzi. în întunerecul din pridvor, zadarnic încercă s-o deslu­ şească pe fată, uitîndu-se peste uluca de scînduri. Nu se auzea însă nici plînsul ei, şi aceasta îl mai linişti. Se lăsă pe laviţa de la portiţă, hotărît să nu plece pînă nu va auzi usa de la tindă. Se temea de o nenorocire: cine stie ce-i în' stare să facă Sora, în supărarea ei ! Îl apăsau greu greşeala săvîrşită şi toate cuvintele ce i le spusese fata, fiindcă le simtea adevărate. Da ! încă nu era bărbat! Nu avea voinţa şi' hotărîrea unui bărbat! De cînd ar fi pu­ tut să-i spună tatălui său că nu-i trebuie Safta ! Avea tot dreptul să i-o spună. Şi totuşi a amînat mereu de pe-o zi pe alta. E un om cu voinţă slabă, asta e! A fost pînă acum, dar nu va mai fi ! Dacă-i singurul copil la părinţi, încai să aibă dreptul să-şi aleagă el pe cine va voi de soţie. Iar el pe Sora şi-a ales-o! Las' să vorbească mîne satul! Va spune părinţilor săi că este adevărat, că asta e hotărîrea lui nostrămutată. Il va înfrunta pe tată-său şi-i va spune hotărît. Mamei sale nici nu are ce să-i spună. Ea ştie cîte ceva şi nu s-a arătat potrivnică. Isi aduse aminte de cînd răsărise Sora din copilărie, de cînd începuse s-o iubească. Prin minte i se perîndară amin- 42 [43] tiri şi întîmplări, şi nu-şi dădu sama cum trece vremea. Dar usa tinzii nu se deschise, pînă cînd se auziră glasuri pe uliţă. Atunci uşa scîrtîi încet şi se închise. Se ridică si el de pe lavită. Glasurile ce se apropiau arătau că s-a spart şezătoarea. O luă repede spre casă. N-ar fi voit să se întîlnească cu cineva dintre ei în noaptea asta. Sora Corbului nu adormi decît spre dimineaţă, dar nu cuteză să se frămînte în pat, nu cumva să o simtă ma­ mă-sa că nu doarme. Mamă-sa se deşteptase cînd Sora deschisese uşa tinzii, şi o întrebase, ca de obicei, cu vocea scăzută: - Ai venit, tu fată? - Venit! Şi apoi mamă-sa, în odaia din nainte, se învîrtise în pat pe partea ceealaltă şi adormise din nou, liniştită, după ce auzise pe uliţă şi glasul celor ce veneau din şezătoare. Dimineaţă, cu cusătura în mînă, Sora îşi dădu sama că întîmplarea de-asară era într-adevăr aşa cum o sim­ ţise : plină de primejdii şi foarte încurcată. Acum era cu capul limpede şi putea judeca liniştit. In ce încurcătură intrase, împinsă de Gheorghe. înţelese numai acum, cînd îşi puse întrebarea: «Ce fac des ară ? Mă duc sau nu la şăzătoare ?,> S� încîlciseră iţele şi nu le mai putea descîlci! Dacă nu se va duce azi, toată lumea va crede că cine ştie ce s-a întîmplat în tindă între ea şi Gheorghe. Dacă nu se va duce azi, nu se va mai duce nici mîne, nici poimîne, căci din zi în zi i-ar fi mai greu. Dacă nu se duce, ce să-i spună maică-sii? Nu putea să-i spună că o doare capul, că nu se simte bine. Dar nici mîne, nici poimîne? Nici mai tîrziu? S-ar mulţumi ea ca fata ei, deodată, să nu mai meargă în sezătoare, să dea de vorbit şi de scor­ nit satului întreg? De bună samă nu. Cînd o fată se rupe aşa, fără pricină, din rînduiala veche, nu-i semn bun, şi poate rămînea nemăritată toată viaţa. Aşadar, să se ducă? Dar dacă se duce, cum mai dă ea ochi cu fetele, cu feciorii, cu mătuşa Nastasia? Şi cum se va întoarce de unde a plecat, cînd a ieşit în tindă ? Cum va mai sta sări şi poate săptămîni de-a rîndul de vorbă [44] cu Gheorghe, pînă-i va veni vremea să-i şadă pe genunchi, şi alte săptămîni pînă va ieşi mai întîi cu el în tindă? Cum va mai ieşi, după ce ieşise înainte de vreme? «Omul ăsta. cu prostia lui, a stricat toată rinduiala !», se re­ voltă Sora, şi o podidiră lacrimile. Toată ziua se feri de mamă-sa şi de ceilalţi, şi plînse prin unghere, cu cusătura în mînă, trudindu-se să in­ ţeleagă ce trebuie să facă. Spaima nu se abătu asupra ei pînă nu începu să cadă însărarea. Oare nu vorbeşte satul, de pe-acum, că a ieşit în tindă cu Gheorghe? N-a auzit mamă-sa? Dacă zvonul a pornit pînă acum, dacă l-a auzit mamă-sa, nu mai avea nici un înţeles să se chinuie cu întrebarea: să meargă sau llU desară la sezătoare ? Atunci, toată frămîntarea aceasta era depăşită, şi trebuie să se gîndească -cu totul la alte lucruri... Dar mamă-sa nu putea şti nimic. Chiar dacă a început să vorbească satul, e sigur că mamă-sa nu auzise încă nimic. Altfel ar fi luat-o numaidecît de mînă si ar fi întrebat-o: «E drept ce se vorbeşte ?» «N-a auzit încă, dar îi poate spune cineva în tot ceasul», Îşi zise Sora, şi, cuprinsă de groază, odată cu începutul însărării, simţi că trebuie să ceară sfat de la cineva. îşi împături cusătura, o luă subsuoară, subt clicin, şi, cînd nu o văzu nimeni, ieşi pe portiţă şi porni sprintenă către casa unde se ţinea şezătoarea. Se hotărî să ceară sfa­ tul mătuşii Nastasia, ca una care a văzut ce s-a întîmplat asară. Bătrîna torcea la vatră, la lumina focului. Tresări cînd auzi uşa deschizîndu-se la vremea asta. Cînd văzu cine-i întră în casă, se lumină: - Chiar la tine mă gîndeam, dragă fată! Sora izbucni în plîns, şi gazda se necăji Întîi s-o liniştească. - Nu mai plînge, draga mea! Dar cum să nu plîng, mătuşo ? Ce fac eu acum? - Cum ce te faci ?! Ce întrebare e asta ?! - Să mai vin desară la săzătoare, ori să nu mai vin? - Vezi bine că să vii ! Chiar trebuie să vii. Şi azi, şi mîne, şi de-a rîndul, pînă-ţi va fi scris. - Dar ce vor zice fetele, ficiorii ? Cum să mă mai uit la ei ? 44 [45] 1 - Cum ? Cu ochii tăi, ca şi pînă acum! - Vai, mătuşo! Mi-e aşa de ruşine, aşa de greu. în- cît mai bine n-aş mai veni! - Ei, înţăleg eu de-o parte, dar nu de toate părţile. Ai ieşit in tindă înainte de vreme, asta aşa este. M-am mirat şi eu şi toţi. Dar cred că n-ai ieşit de voie bună, nici cum se iasă, după rîndul ti nărilor ce păşesc spre că­ sătorie. Altă pricină trebuie că a fost! - Alta, mătuşă, şi cînd m-a tras Gheorghe de mînă nici nu mi-am dat sama ce fac. - Am crezut eu! spuse bucuroasă gazda. Dar ce-a fost? Poţi să-mi spui? - Cum nu! Dumitale pot să-ţi spun. Gheorghe a venit tîrziu, cum ai văzut, dar a venit frămîntat greu şi a început să-mi spuie de ce a întîrziat. Şi era aşa de aprins, că tot mereu înălţa glasul, încît ne puteau auzi vecinii. Şi cînd l-am îndemnat încă o dată să vorbească mai încet, m-a luat de mînă şi m-a dus după el. Asta a fost, mătuşă. - Şi de ce era aprins omul? De ce te temeai să nu audă vecinii ce vorbea? Sora se opri o clipă. - Dacă nu poţi, nu-mi spune! - Dumitale pot să-ţi spun. E vorba să-I însoare cu Saf ta Olarului! Bătrîna făcu ochii mici. - Cu Safta Olarului ?! - Da. Au trimis ştafetă, ori a venit din capul lui Năstase Cretu, să le spuie din ce neam se trage Saf ta şi cîtă avere are. Gheorghe crede că omul a venit cu ştirea lui tată-său. Că l-a pus la omenie, cu vin şi nuci, ca p-un peţitor. - Adică, asta este! zise gazda, căzînd pe gînduri. - Asta, mătuşă, şi nimic alta. Urmă un răstimp de tăcere. -- Deseară să vii la şăzătoare, Sora. T'rimite-i vorbă lui Gheorghe să vie şi el. Dar ... ce-o să fie, mătuşă? Cum ce-o să fie ? Ceilalţi! Cum ne vor judeca? Gum se vor uita la noi? 45 [46] " , I r 1 : , il , I h' I :i I ;1' J 1 I - Dragă fată, să laşi închipuirile, că ele înfrică pe om mai iare decît ceea ce este, asta să o ştii de la mine, Nu-ţi mai bate capul cu ce va fi, ce vor zice, cum se vor uita la voi. Fă ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic, Căci aşa mai uşor se vor risipi bănuielile tuturora, O pri­ mejdie nu e aşa cum este, ci cum o vezi cu închipuirea. Sora, pe cale de a se mai linişti, se zgudui deodată de-un gînd: - Nu ştii, mătuşă Nastasia, a început să se vorbească în sat? - Mumă-ta aflat-a ceva? - Pînă acum nu, căci dacă ar fi aflat m-ar fi luat la întrebări. Doamne sfinte! Asta-i primejdia cea m'ai mare: să umble gura cuiva! Poate vor fi şi vorbit pin­ acum! Gazda clătină capul a pagubă, - Doamne, Doamne, cît de neliniştită e tinereţea! Pentru ce nu aştepţi să auzi întîi satul vorbind, şi atunci să te tîngui şi să te dai cu capul de păreţi? Zice la Evan­ ghelie că-i destulă fiecare zi cu povara sa. Dar pînă să ajungă omul la înţălepciunea asta, trebuie să i se în­ groaşe şi să i se tăbăcească simţurile. Se opri o clipă, îşi împinse puţin cu mîna stîngă nă­ frama neagră de pe frunte, lăsînd să se vadă o dungă a părului mai mult sur decît alb. - Cred că nu vor vorbi, Soro ! Fata o privi mirată. - Păi, totdeauna s-a vorbit cînd doi inşi au ieşit mai întîi în tindă. - Ascultă, Soro, ştiu ce vreai să-spui şi pentru ce eşti neliniştită. Dar ieşirea voastră as ară nu s-a făcut după lege şi datină. Asta le-am spus-o eu as ară, şi-a înţăles toată lumea, căci doar au văzut cu ochii. A avut Gheorghe un năcaz şi a trebuit să ti-I povestească numai ţie, şi de-aceea aţi ieşit. Auzindu-i supărarea, te-ai năcăjit şi tu, şi de-aceea n-ai mai întrat în şăzătoare, ci l-ai trimis pe el după furcă şi clicin. Dacă te vor întreba, aşa să le spui. Aşa ceva le-am spus şi eu asară, şi mă bucur că nu m-arn însălat. E chiar asa! A avut flăcăul un năcaz. - Şi crezi că nu vor vorbi în sat, mătuşă? întrebă Sora, nedurnerită încă şi neîncrezătoare. 46 [47] - Dacă ar vorbi ar minţi, căci adevărul e acesta: pentru o supărare aţi ieşit în tindă. Şi dacă tot se va afla o gură goală să trăncănească, vor fi ceilalţi care să ade­ verească cum a fost. Si mai întîi as fi chiar eu. De altfel, le-am spus-o asară;' şi am mai adaos că, aşa stînd lu­ crurile, cine va purta vorbe, la şăzătoarea de la mine nu va mai avea loc. Sora o asculta întins, şi era atîta uşurare în ce-i spu­ nea bătrîna, încît nu-i venea să creadă. Înţelese apoi că o minte aşezată putea vedea lucrurile aşa cum au fost, şi se minună de înţelepciunea mătuşii. - Foarte-ţi mulţămesc, mătuşă! Să ştii că Dumnezeu m-a trimis la dumneata. Imi pierdusem cu totul capul, si nu ştiam, să vin, ori nu, la şăzătoare azi. - Să vii, şi vezi că-i vremea să-i trimiţi de veste şi lui Gheorghe, nu cumva să nu vie. Fata ieşi sprintenă de la Nastasia, cu cusătura ascunsă subt clicin, şi din drum îi trimise vorbă lui Gheorghe să nu lipsească de la şezătoare. Acum, că mătuşa Nastasia o mai linişti cu privire la zvonuri şi nu credea că tatăl lui Gheorghe ar fi putut auzi ceva, era sigură - şi nu ştia de ce - că Gheorghe, cu toată lauda de asară, nu i-a spus nimic tatălui său. Alta era dacă pornea gura lumii şi într-o zi ajungea pînă la bătrînul. Atunci, de voie de nevoie, strîns cu uşa, era sigură că feciorul i-ar fi mărturisit că hotărîrea lui e luată, şi că nu vrea să ştie de nici o Saftă. Hei! aşa era voinicul ăsta frumos, îl cunoştea ea! In faţa primejdiei punea capul în piept, ca taurul împungaci, şi se repezea, dar cîtă vreme credea că se poate amîna primejdia, nu se putea hotărî! Dacă ar fi lăsat după el, in sara asta ar fi picat peţitorii în casa lui Ion Corbu ! Bun băiat şi cinstit, dar prea lăsător dintr-ale lui, şi-apoi cînd îşi cere dreptul, îl cere trecînd marginile. Aşa era şi în dragoste, îl cu­ noştea ea bine: uneori nu cuteza să-i strîngă nici mîna, deşi ea aştepta, alteori o potopea cu sărutările, fără a i le mai cere. A avut destul năcaz cu el şi în dragoste, şi poate va mai avea! Totuşi, firea aceasta a lui îi făcea plăcere. Îi părea că, într-un fel, nu-i încă destul de băr­ bat şi de-aceea pare uneori molîu, şi-i plăcea să creadă 47 [52] aleasă din sat. Apoi îşi puse năframa de lînă pe Iavi tă, se dezbrăcă de cojocită şi şezu şi ea pe Iavită. - Am de făcut nişte tîrguieli la prăvălie şi am intrat pînă la dumneata. - Apoi, după o clipă de gîndire: ­ Nu ştiu ce-i cu fata mea de cîteva zile. O văd schimbată, şi nu pot scoate o vorbă de la ea. 1 s-a intimplat ceva aici, in sezătoare ? - Păi, chiar despre Sora veneam şi eu să-ţi vorbesc. Numai azi-noapte mi-a venit gindul că poate fata nu ţi-a spus nimic. - S-a întîmplat ceva? întrebă Maria, îngrijorată, mişcîndu-ss pe scaun. - Stai tu liniştită, nepoată - îi zicea aşa ca la toate nevestele mai tinere -, că nu s-a întîmplat nimic rău. Stai liniştită şi ascultă, şi vei vedea la urmă că eu nu pentru ce s-a întîmplat eram neliniştită şi voiam să vor­ besc cu tine, ci pentru ce s-a, putea in tîmpla de-aici încolo. Maria Corbu îşi luă fusul din caierul de fuior şi începu să toarcă. Mătuşa Nastasia începu a-i povesti, din fir­ în-păr, toată întîmplarea. Cu cît înainta cu istorisirea, cu atît mai des se oprea fusul Mariei, pînă cînd, la urmă, îl puse în poală. Cînd sfîrşi, se făcu o linişte grea. - Ieşitul în tindă, calea-valea, nu mai are acum în­ sămnătate. Ceea ce-am vrut să-ţi spun eu e că-i primej­ die ca Vasile Mărginean să-şi însoare ficiorul cu Safta Olarului. - Insoare-l ! - zise sec Maria, atinsă în mîndria ei. - N-o să ne rărniie fata nemăritată! - Asta nu, ferească Dumnezeu! Dar tinării se iu­ besc, am văzut eu şi văd. Şi de cînd ameninţă primejdia asta, ei sînt mereu îngrijoraţi, abia schimbă cîteva vorbe pe sară. Ii văd eu de cîteva sări. Dar cu ce pot ajuta? Aici numai părinţii pot ajuta. - N-avem nici-o grabă, mătuşă Nastasie. Oricum, flăcăul a făcut o mare prostie, şi eu îţi sînt multămitoare că ai lămurit lucrurile cum s-au mai putut lămuri. Totuşi mă tem că se va afla vro gură goală să vorbească cine "ştie ce ! N-ai auzit nici-un zvon pînă acum? 52 .u.':' 1.. [53] - Nu, şi nu cred să se isce ceva. Şi chiar dacă ar vorbi cineva, nu sîntem ceilalţi care să spunem cum a fost? - Eh! E lucru destul de încurcat! Cine are vreme să lămurească pe toată lumea? Şi, apoi, ar putea să audă bărbatul meu. - El nu ştie încă nimic de cărările fetei? - Nu, mătuşă. Dumneata ştii, cum ştie tot satul, cîte s-au mai petrecut între cele două neamuri, şi cît de străine au fost unul de altul pină-n toamna asta. Acum, mulţămită lui Dumnezeu, eu şi cu mama lui Gheorghe vorbim şi plănuim, dar bărbaţii încă nu ştiu nimic. - Ei, dar acum i-a mai lăsat şi pe ei neaga, văd că sfătuiesc împreună cînd se întîlnesc, şi rîd, nu mai trece unul pe lîngă altul numai cu bună-ziua! - Da, mulţămită lui Dumnezeu, acum e mai bine. Dar de căsătorie încă n-am cutezat să vorbesc cu băr­ batul. Mă tem să nu stric toată apropierea de-acum. Doar ştii păţania lui Ion cu Moisă Mărginean. Cu Moisă da, dar nu cu Vasile. - Da, însă Moisă trăieşte încă! Bărbatul meu nu-l poate vedea nici azi în ochi. Cum ar lăsa să trăiască Sora subt un acoperiş cu Moisă ? Am eu destulă bătaie de cap şi mă frămînt cum să încep şi cum să aduc vorba. Dar tot credeam că va aduna Dumnezeu mai degrabă pe Moisă întîi. - Păi, zilele omului sînt în mîna Domnului. Care cînd . ii vine rîndul şi i se taie aţa, vorbi bătrîna, cam supărată. - Asta aşa-i, mătuşă - adaose repede Maria, văzînd că a greşit -, şi să lungească Dumnezeu firul vieţii tu­ turor bătrînilor de omenie. Dar tare mă tem că si că­ sătoria aceea cu Saf ta tot de la Moisă porneşte. Că' tatăl lui Gheorghe a stat mereu subt puterea bătrînului, ştie tot satul. Ori nu-i aşa? - Aşa este, încuviinţă Nastasia. - Uite ce-i, mătuşo. Cum ţi-am spus, eu cu Ana, mama flăcăului, mai plănuim şi mai tăinuim. De la ea ştiu că bătrînul îi bate mereu capul lui Vasile cu Safta Olarului, pentru că-i singură la părinţi. A rămas pînă la marginea mormîntului lacom de avere. 53 [54] - Ei, cîtu-i din partea asta, nici Vasile nu-i prea departe de bătrînul. . - Nu zic nu, dar cel puţin el nu-i un om pornit. In vreme ce bătrînul, cum îmi spune Ana, e pornit şi azi împotriva neamului Corbu. - Ce să mai fie pornit, că doar şi-a măritat fata cu cine-a voit! - Ştiu eu ?! Se poate că-I roade fapta lui de-atunci, cînd l-a judecat tot satul. Căci nu-i lucru de toate zilele să strici o căsătorie, după ce-s făcute vestirile, pentru un fînaţ. Ii va fi fost şi lui ruşine şi greu de ce-a fost. Şi, vezi dumneata, mătuşă, sînt oameni răi pe care o răutate săvîrşită îi face şi mai răi, şi nu-şi mai află hodină su­ fletului. - Sînt, da, din nenorocire, oftă bătrîna, gîndindu-se la fostul ei bărbat, care se prăpădise tînăr, de înveninat ce era. - Acum, ce ne-am gîndit noi, eu şi mama flăcăului ? Să lăsăm bărbaţii în pace, pînă închide ochii bătrînul. N-o mai poate duce mult, poate nici-o lună două, căci zace de la Sînmedru şi-i numai pielea şi osul. - De! - clătină din cap mătuşa Nastasia. - Bine ar fi şi aşa. Dar se poate să iasă şi rău. Dacă Moisă e aşa pornit cum spune Ana, şi dacă-şi simte sfîrşitul apropiat, poate că chiar el a pus, prin Vasile, la cale să vină cu vorbe de la ai Olarului, Năstase Creţu. Dacă ar fi aşa, ar trebui să vorbiţi grabnic cu bărbaţii, căci Vasile nu se va putea împotrivi bătrînului. Şi bătrînul ar muri liniştit cînd şi-ar vedea moşia mărită cu zestrea Saftei. - Parc-ar duce-o cu el în lumea ceealaltă ! - Nu va duce-o, dar e om lacom. Nu şi-a scris pînă azi moşia pe numele ficioru-său, pe Vasile. N-a voit s-a lase din mînă cît mai trăieşte. Poate de-aceea a stat Vasile toată viaţa subt puterea lui tată-său! Mama Sorei îşi pleacă puţin capul. Da, aşa era. Ştia tot satul. Mătuşa continuă: - De aceea am voit să vin la tine să-ţi spun că tre­ buie grăbită căsătoria. Trebuie să spuneţi bărbaţilor că tinării sînt hotărîţi să se ia. 5" [55] - Hm ! Mi se pare că ai dreptate, mătuşă Nastasia, zise Maria scuturînd capul şi inălţîndu-l din nou. Apoi se ridică şi, rnultărnindu-i bătrînei de sfat, îşi luă ziua-bună si iesi. . S� duse la prăvălie, tîrgui ce avu de tîrguit, şi la în­ toarcere trecu pe la Ana Mărginean. O află singură în curte, şi afară de bătrînul care zăcea, acoperit de straie, în camera din nainte, nu mai era nimeni în toată casa. Ele rămaseră în tindă şi se sfătuiră îndelungat. Din cînd în cînd se auzeau gemetele lui Moise, şi răsuflarea lui grea. - N-o mai duce mult - şopti Ana. - Cînd a fost la noi Năstase Creţu, era încă în toată firea; a cerut şi a băut şi el un păhar de vin. De-atunci, afară de apă, nu mai ia nimic în gură. Geme mereu, şi uneori aiurează. - Cum va vrea Dumnezeu, dar eu vorbesc încă azi cu bărbatul meu. - Voi vorbi şi eu cu Vasile, nu cumva bătrînul să se trezească şi să stăruie iar pentru logodna cu Safta. Căci asta o cere mereu cînd e treaz. Incalte să ştie Vasile că Gheorghe e hotărît într-alt fel. Sosită acasă, îl află pe bărbat în camera din nainte. Pe masa cea mare era întinsă o pănură neagră. Cu foar­ fecele în mînă, Ion Corbu croia ţundra de simbrie a lui lrimie. Pe Iaviţă erau aşezate în rînd, legate cu sfoară, materiale din pănură albă şi sură, cu alte croi uri. Era o ţundrică pentru copil, cioareci de pănură albă de dife­ rite mărimi, şi încă două clicine de pănură neagră. La plecare, Maria îl lăsase pe bărbat croind. Ii plăcea ca la treaba asta să fie singur în cameră, să poată bine chibzui măsurile şi forma. A vea, pentru fiecare soi de îmbrăcăminte de pănură, cîte-o formă de hîrtie tare, fă­ cută tot de el după modele vechi de haine. In sat erau cîţiva meşteri croitori, tot ţărani, şi multă lume îşi ducea pănura la ei pentru croi. Dar Ion Corbu croia singur. Moştenise meşteşugul de la tată-său, şi acesta de la moş, şi făcea şi el croi uri şi pentru alţii. Dintr-o privire, Maria înţelese că mai are de lucru, şi ieşi din odaie fără a zice un cuvînt. Nici bărbatul nu făcu nici o mişcare care ar fi vădit că a simţit-o în­ trînd. Puţin aplecat de spate asupra mesei, se uita întins, 55 [56] cu priviri sure, tari, la pănură, în mîna dreaptă cu foarfe­ cele de tuns oile; apoi începu să taie cu mînă sigură. Era un bărbat voinic, lat în umeri, cu grumazul vîn­ jos, cu părul castaniu netuns, numai retezat, dat pe spate, cu o frunte luminoasă - cam încruntată oleacă -, cu faţa smeadă, fără culoare - palidă părea uneori, iar alteori bronzată -, cu o mustaţă groasă, castanie ca şi părul, întunecată puţin, subt nasul energic, de fum de tutun. Era un om de vreo patruzeci şi şapte-patruzeci şi opt de ani, fără nici un fir de păr cărunt. Cu o mînă des­ făcea din cînd în cînd valul de pănură neagră de pe la­ viţă şi trăgea stofa pe masă, măsura, chibzuia, reteza pe unde trebuia, şi iar aduna pănura pe val, să nu-l încurce. Termină de croit ţundra lui lrimie, apoi mai croi pentru sine o păreche de cioareci, ceea ce merse mult mai re­ pede. Pănura o adusese piuarul, de vreo două săptămîni, dar numai azi s-a apucat de croit, iar pentru desară hotărîse să înceapă cusutul. Ţesăturile de lînă din sat, ca şi din satele din jur, erau adunate de oameni de la munte, care veneau cu caii legaţi unul de altul, încărcau ţesăturile făcute suluri pe spinarea cailor şi le duceau la piuăle cu apă rece de la munte. Muntenii aceştia veneau după pănură din vre­ muri vechi, satele aşa i-au pomenit, şi se ajunsese de mult la un fel de lege: care piuar de la care săteni să încarce tesăturile de lînă. Îsi mosteneau clientela din tată în fiu. Coborau din regiuni depărtate, din părţile Sibiului, de pe la Răşinari, Gura Rîului şi Or1at, încăr­ cau marfa şi porneau cu ea dăsăgită pe călutii de munte. Nu aveau nici o scrisoare cu ei, vreo dovadă din ce co­ mună sînt şi cum îi cheamă, nici o împuternicire oficială de-a aduna atîta ţesătură, şi nu dădeau, nici o dovadă că au luat spre lucru atîta marfă de la cutare om, din cu­ tare sat. Şi totuşi, de cînd îşi aduceau oamenii aminte, nu s-a pomenit un singur caz în care cineva să fi fost păgubit, să capete stofă mai puţină, sau alta mai rea, ori să nu mai capete nimic. Cînd se împlinea sorocul pus de piuar, el se înfăţişa cu valurile de pănură dăsăgită pe 56 [57] cai, şi o împărţea fără greş fiecărei gazde, după semnele ce-şi făceau. Neamul Corbeştilor dădea din bătrîni ţesăturile de lînă, pentru cioareci, ţundre, clicine, glugi, straie de aco­ perit, la acelaşi neam de piuari de pe la Răşinari, ai că­ rui reprezentanţi se numeau pe rînd, din generaţie în generaţie, Ionu Foltii, Oprea Foltii, Opriţa Foltii, şi cîţi vor fi fost Folteşti înaintea acestora pînă departe în veac. Veneau cu patru, cu cinci căluti, legaţi unul de oblîncul celuilalt înaintaş, dormeau totdeauna, cît rămî­ neau în sat, la familia Corbeştilor, pînă adunau marfa de piuă. Aici dormeau, aici erau ospătaţi, ca şi cînd ar fi fost nişte rudenii venite de departe. Şi aşa erau primiţi toţi piuarii, cu bucurie, cu cinste şi cu omenie, de fami­ liile fruntaşe de pe sate, şi cu aceeaşi cinste şi omenie răspundeau şi ei, aducîndu-le pănură bine lucrată, bine bătută, moale sau aspră, după cum era felul ţesăturii. Ion Corbu termină de croit, legă laolaltă bucăţile din fiecare haină, le puse pe laviţă, lîngă celelalte, şi se obli din trup. îşi luă tabachera din fereastră, îşi răsuci o ţigară şi o aprinse. Putea fi mulţumit: nu greşise nici un croi, nu prădase pănura, cum se întîmpla uneori croi­ torilor mai slabi, şi, pe deasupra, Ionu Foltii parcă făcuse anul acesta o pănură mai bună ca de obicei. Totuşi, tră­ gînd din ţigară, o cută aspră îi rămăsese între sprîncene, şi privirile lui sure erau tari şi reci. Nevastă-sa oblici că a isprăvit de croit şi întră în odaie. - Ai isprăvit? întrebă ea privind la pănura legată de pe laviţă. Isprăvit. - Toate? - Toate. Apoi, după o pauză: Da' tu ai fost la prăvălie? - Fost. - Nu cumva ai adus de prin sat ce am adus şi eu ? Vorbea cu ea, dar se uita prin părete încolo. Femeia se nelinişti. Cînd se uita aşa, ştia că-i suparat. Apoi ştii că de dimineaţă am fost pînă la primă- rie. 57 [58] , ' •. ! ·····!·'!"'· .. ···b • "1' H '1 1., ,', :. 1111 il" \ i'l II :' 1 'i I " I 1,1:. I :,r , 1.,' , - Ştiu, da. - Şi-am adus acasă o veste. Nu cumva ai adus-o şi tu ? Ce veste, omule? - N-ai auzit nimic ? - Ce s-aud? Intrebă dar îngălbeni, căci ştia despre ce este vorba. - Că Sora noastră a ieşit în tindă cu Gheorghe-a Mărgineanului. Femeia tăcu o clipă, şi-şi plecă puţin capul. - N-am auzit, dar am ştiut. - Hm ! Şi mie nu mi-ai spus nimic ... - Acum am venit să-ţi spun, că numai de-un ceas am aflat şi eu. - Hm ! Lucru dracului, tu femeie! Nu ştiu să am fată de măritat cu Gheorghe-a Mărgineanului. Tu de la cine-ai aflat? - N-am aflat de la nimeni. Am văzut fata schimbată de cîteva zile - că numai voi bărbaţii nu vedeţi ni­ mic -, şi fiindcă ea n-a voit să-mi spuie ce are, m-am dus la mătuşa Nastasia, în drum spre prăvălie, şi am aflat de la ea cum s-au petrecut lucrurile. - Cum să se petreacă? Aşa cum se petrec aceste lucruri de cînd e lumea ! - Stai, Ioane, şi nu te pripi ! Acum a fost altfel, cu Sora a fost altceva. - Mumele totdeauna cred că a fost altfel, că e alt­ ceva cu fata lor! - Ba aici a fost chiar aşa. Ai puţină răbdare, să-ţi spun cum s-au petrecut lucrurile. - Nu trage în cumpănă cum s-au petrecut; trage că azi poate vuieşte satul că-mi mărit fata cu Gheorghe-a Mărgineanului, şi eu nici n-arn visat aşa ceva. - Nu vuieşte, n-avea grijă. Tu de la cine ai auzit? - Chiar primarul m-a întrebat. Şi el a trebuit să audă de la cineva, că doar ştiu că il-a fost în şăzătoare, să ştie ce s-a petrecut acolo. - Dac-ar vui satul, cum lucrul s-a petrecut de cinci zile, ar fi venit pînă acum o sută de inse să ştiricească de la mine cînd enunta. 58 [59] Omul se mulcomi oleacă, trase adînc din ţigară, şi se uită pentru întîia oară în ochii nevestei. - Ei, spune, dar', cum s-au petrecut lucrurile. Eu stiam că avem o fată cuminte. . - Cuminte-i, săraca! Ea nu are mei-o vma. Şi Maria începu să-i depene din fir-în-păr tot ce ştia de la mătuşa Nastasia. Bărbatul o asculta încordat şi sugea tot mai des din ţigară, iar fumul îl sufla cu putere printre buzele strînse. Apoi îşi răsuci altă ţigară şi o dădu gata şi pe aceea. După ce isprăvi de povestit, Maria păru mai intimi­ dată decît la-nceput. Pe fruntea bărbatului se adunaseră brazde-brazde. Ochii lui iar priveau prin părete, departe. - Şi de unde crezi tu că n-o să umble gura satului? Mie-mi pare că a şi-nceput. - Cine ştie ce prăpădit de om i-o fi spus primarului! - Nici-un prăpădit... Parcă n-are şi el fată în şă- zătoare ... - Dar n-avea ce spune, după cum ai văzut că s-au lămurit lucrurile, şi cum le adevereşte şi mătuşa Nas­ tasia. Ea i-a şi legat pe toţi, să nu le umble gura de-a geaba, căci aici n-a fost nimic în mersul lucrurilor. - Parcă poate lega cineva gura omului! Destul îmi este că satul poate vorbi de-o cununie la care eu nici nu visez. Aşadar, tu ştiai că tinării vorbesc împreună? - Ştiam şi eu şi Ana, şi ne-am frămîntat, şi ne-am gîndit destul cum să ne apropiem şi de voi, bărbaţii. Omul se ridică de pe scaun şi începu să umble cu paşi apăsaţi de la masă la uşă. - Dar eu nu vreau s-aud de-o astfel de căsătorie. muiere, nu mă înţălegi? - Ba te înţăleg, şi chiar de-aceea n-am ştiut cum să . mă apropiu de tine. Maria se opri o clipă, apoi înălţă cu hotărîre şi mîn­ drie capul. - Ascultă, Ioane, acum, dacă am început odată, tre­ buie să-ţi spun tot ce am pe suflet. Omul simţi vocea schimbată a femeii, totuşi nu-i scăzu îndîrjirea. - Te-am ascultat şi ţi-am urmat sfaturile. Vorbesc cu Vasile de cîteva luni, tu şi cu Ana sînteţi acum chiar 59 .......... ------------- [60] ?: '(': :,.;,i.ll' :��' .: I � \",,111, '. ; '.,il,·'\ , __ ,_ 1 , "1 t � I II " I 1 I 11\ 1 1',1 l' I III II! I II': II' II '.:-..t.....� • pretine. Mi-am zis: frate, aşa e bine. Sîntem vecini, sîntem amîndoi oameni fruntaşi în sat ... Aşa vrea şi Dumnezeu, să nu purtăm mînie cu veacul. Dar, făcînd aşa, nu-i fi crezut că eu mă pot gîndi la o încuscrire cu neamul Mărgineanului, după ruşinea ce mi-a făcut-o mie? Mie gîndul ăsta nu mi-a trecut prin cap o singură clipă, şi nici nu-mi poate trece! S-o dau pe Sora după Gheorghe, să trăiască subt acelaşi acoperiş cu Moisă, cu bătrî­ nul? Auzi, tu, vorbă nernaiauzită ! - Ştiu, Ioane, ştiu. Tu cu bătrînul nu te poţi îm­ păca, şi de aceea m-am înţeles eu cu Ana să nu vă spu­ nem vouă, bărbaţilor, nimic, pînă nu moare bătrînul. Mult n-o mai duce, poate o lună două, dar poate muri şi-n orice ceas, că n-a mai rămas din el decît pielea şi osul. - De pe partea mea, moară ... ori trăiască pînă s-or topi dealurile Broştenilor. Eu cu neamul lor nu mai am nimic. Ne cunoaştem, ne vorbim, putem şi să ne cinstim, dar gînd de încuscrire nu se mai poate apropia de mine. Femeia oftă uşor. - De tine nu, înţăleg, dar ce să le faci tinereţelor? Cum să te pui în calea lor? Cum să opreşti inima? Chiar tu vorbeşti aşa, care ştii ce însarnnă asta? N-ar fi voit să-i aducă aminte, dar la dîrzenia lui se înverşună şi ea, ştiind cît a avut de suferit pîn' i-a putut scoate pe Floarea Mărginean din inimă. Şi ştie Dumne­ zeu dacă i-a scos-o detot! Poate tocmai de-aceea e mai potrivnic căsătoriei fetei lor cu Gheorghe. Bărbatul se opri din mers şi pe-o clipă îşi plecă fruntea. - Da, ştiu, dar chiar pentru că ştiu nu vroiesc ca un copil al meu să mai păţească ce am păţit eu. Imi aduc aminte de vorba mumii : «Din coadă de cîne nu faci sită de mătasă, cîtu-l lumea». - Aşa va fi, nu zic, dar Gheorghe nu samănă cu neamul lor. Tu nu vezi că-i leit mamă-sa? Alt neam de om şi altă fire. Ascultă-aici, bărbate ! Copiii sînt vecini, se cunosc de mici, eu cred că se plac de cînd au ieşit din copilărie. Ana e o femeie împotriva căreia cred că nu poţi avea nimic de spus. Băiatul e singur la părinţi. După noi, sînt cei mai de frunte din sat. Vasile Mărginean ştii 60 [61] că nu ţi-a fost duşman niciodată. Va da Dumnezeu şi se va călători şi Moisă. Iată ce voiam să-ţi spun. Şi nu e încă tot. Mai este ceva. Din obişnuinţa de ani de a urmări cu băgare de samă tot ce-i spunea femeia, de a cumpăni şi a judeca - în­ ţelegînd că are minte bună -, Ion Corbu, deşi încordat încă, o lăsă să vorbească. - Să vedem ce mai este. - Iată ce mai este! Bătrînul va iesi In curînd din casă cu picioarele înainte, dar pînă atun�i e primejdie ca Vasile, la porunca lui, să-şi Iogodească ficiorul cu Safta Olarului. - N-are decît să-I logodească ! Ţi-ar lua şi ţie apa de la moară. - Dar i-ar lua-o si fetei. Gîndeste-te că nu-l în sat alt ficior după care să' se mărite mai bine Sora ... Stai să moară bătrînul, şi vei judeca şi tu altfel lucrurile. Azi Ana va vorbi cu Vasile. Ii va spune că el, Gheorghe, şi-a luat hotărîrea să amîne cu Safta pînă după moartea lui Moisă. - Şi... pentru ce-mi spui mie asta? - Pentru ca să te gîndeşti şi tu şi să vezi dacă nu-i bine cum spunem noi femeile. Să nu te împotriveşti. Să nu iai o hotărîre pripită. Nu ştiu ce-ar face Sora. Plimbîndu-se cu paşi mari prin odaie, Ion Corbu se gîndea la toate, trăgînd din ţigară. Vestea asta cu moar­ tea apropiată a bătrînului parcă punea în lumină nouă toate lucrurile. La Sora ţinea ca la ochii lui din cap. Gîndindu-se, nu-i putea face nici o vină că a întrat în vorbă cu Gheorghe-a Mărgineanului... Dacă se călăto­ reşte bătrînul, dacă nu mai e vorba să trăiască subt ace­ laşi acoperiş cu el fata lui... însă neamul... neamul ace­ la-i blăstămat! Apasă pe el jurămîntul strîmb al celui din revoluţie, şi blăstămele moşului şi-ale părintelui său. Cum să te încuscreşti c-un asemenea neam? N-a încercat el, şi l-a făcut Moise de minunea lumii? Adevărat că Gheorghe semăna cu mumă-sa. Dar nici nu-l cunoaşte mai de-aproape pe flăcău. Nu s-a interesat niciodată de el. 61 [62] Se plimba. cu paşi mari prin casă şi tăcea. Nevastă-sa îşi luă furca şi începu să toarcă. Afară se însăra. Femeia aştepta neliniştită. - După cină ne apucăm de cusut la hainele astea croite. Să-i spui şi lui lrimie să fie gata ... Iar cît priveşte treaba asta, deocamdată să-i spui Sorei că rămîne din ia-sară acasă. Nu mai merge la şăzătoare. Ne va ajuta şi ea la cusut, la cioareci, ori ţie la cusutul cămăşilor de pînză pentru Irimie. Cîte i-ai croit ? - Trei - răspunse femeia. - Dar mai avem de cu­ sut şi pentru noi. Trebuie să lăsăm furca deocamdată, să nu ne afle Crăciunul cu lucrurile neisprăvite. - Da, aşa cred şi eu! Maria îşi privi bărbatul şi se simţi mulţumită. Frun­ tea omului se descreţise. Totdeauna ajunsese pînă la urmă la o înţelegere cu el, chiar şi în lucrurile cele mai grele. Aşa-i dacă-i omul cu minte şi judecă chibzuit. «Poate ajută Dumnezeu, şi ieşim cu bine şi din greută­ ţile de-acum», îşi zise. Ieşi în tindă, trecu în cămară şi o dibui pe Sora în­ tr-un ungheţ. 1 se păru că fata iar plînge, dar căzuse insărarea şi nu se mai vedea ... - Unde eşti, tu, fată hăi? Desară ne apucăm cu toţii de cusut. Nu mai mergi în şăzătoare. Dacă vre ai, poţi să-i trimiţi vorbă şi lui Gheorghe. Las' şuştarele. In ia-sară mă duc eu la muls. VI De-o săptămînă mergea strună cusutul veştmintelor de Crăciun în casa lui Ion Corbu. Ţundră şi clicin slugii, o ţundrică lui Ionită, un clicin Stanei, sora mai mări­ şoară a lui Ioniţă, două părechi de cioareci lui Irimie, şi cîte una stăpînului şi copilului - nu era treabă în grabă de isprăvit. Stăpînul chibzuise să le dea gata în două săptămîni, să-i rămînă o săptămînă înainte de Crăciun pentru tăiatul porcilor şi-a lemnelor pentru sărbători. 62 [63] Lucrau numai sara, după cină. Se aprindea lampa cea mare cu petrol, atîrnată deasupra mesei din fruntea ca­ merei mari de către stradă, şi pe laviţele din jurul ei şedeau meşteşugarii improvizaţi: gazda casei, sluga Iri­ mie, un vecin, Nichifor, care le ajuta în fiecare an, apoi, mai aproape, mai în bătaia lămpii, subt ceasul de părete din colţul camerei unde era masa, Maria, Sora şi ade­ seori şi Stana. Femeile coseau cămeşile de pînză ale bărbaţilor; rar cînd mama sau Sora ajutau la hainele de pănură. Acesta era lucru pentru bărbaţi, lucru mai greu. Hainele de lînă se coseau cu aţă răsucită din păr, cu aţă groasă, care abia Întra în ac urile mari - care păreau mai mult nişte sule decît ace. Prin pănura bine bătută şi închelmată, acoiul întra greu, ca şi aţa groasă de păr, pe care o trăgea în urma lui. Părul se alegea din vreme, la pieptănatul lînii, şi se torcea separat în caiere; tortul se depăna pe gheme anume. Era folosit aproape numai la cusutul veştmintelor. Cînd cei de pe uliţa Cîmpşorului vedeau sara f'ereştile odăii din nainte luminate, ştiau că ai Corbului s-au apu­ cat de cusutul veştmintelor de Crăciun. Mulţi nu aveau atîta de cusut, şi începeau mai tîrziu. Nici ai Corbului nu aveau în fiecare an atîta, dar în anul acesta se adu­ nase. Sluga, Irimie, de-o pildă, cînd îşi prelungise, acum un an, la Anul Nou, angajamentul, ţinu se morţiş să-i facă şi o ţundră nouă, deşi cea de-acum trei ani era încă bună. El îi dăduse lelei Maria să înţeleagă că poate se va însura şi el în dulcele ăsta, şi voia să aibă o ţundră nouă. Ioniţă nu avusese pînă acum ţundrică, numai eli­ cin, şi se-nroşa tot de bucurie că în anul acesta va merge la colindat cu ţundrica în spate, ca un fecioraş mărişor. Luminau si în anul acesta toate ferestile de la ca­ mera din nai�te a casei, dar lampa atîrn'ată de grindă, slobozită pînă deasupra mesei, pentru a se vedea mai bine, nu se mai zărea prin geamurile fără obloane, din uliţă. După ziua în care lrimie făcuse mestecături, mai trecură două, şi cerul fumuriu se risipi, seninul se ro­ tunji pînă-n zări pe umerii albi ai dealurilor, şi se puse un ger straşnic, îngroşînd geamurile cu flori de gheaţă. Prin ele nu se mai vedea, ci răspîndeau numai o lumină po­ tolită, în uliţă. G3 [64] Casa lui Ion Corbu era de zid de cărămidă arsă, aco­ perită cu ţiglă. Luase - înainte de cincisprezece ani ­ locul casei bătrîneşti, care nu se deosebea prea mult de-a mătuşei Nastasia, unde se ţinea şezătoarea, doar atît că odaia din nainte fusese din cărămidă. Casa de-acum avea două odăi mari, o cămară şi mai mare, şi, lipită de ea, mai era o bucătărie de vară, în care se afla şi cuptorul de copt pîne. Mai avea un pridvor destul de larg pe subt care se cobora în pivniţă. Deasupra gîrliciului, subt acoperişul pridvorului, era podeaua de scînduri, unde dormea de obicei, vara, gazda casei, pe aşternutul im­ provizat în fiecare sară. Inspre curte, subt streasina acoperişului de ţiglă, erau fixate scocuri de lemn - un lucru nou în sat acum cinci­ sprezece ani. Tot între inovaţii se număra podeaua de scînduri din camera din nainte. Ceas de părete, afară de Ion Corbu, mai aveau vreo cinci fruntaşi de pe uliţa Cîrn pşorul ui. Înlăuntru era aproape acelaşi aranjament şi-acelaşi de­ cor ca şi în casa mătuşii Nastasia, cu deosebirea că pe păreţi nu se vedea nici o icoană de hîrtie, ci numai icoane vechi, pe sticlă, şi că nu era numai păretele dinspre curte împodobit cu rînduri de blide şi de cănuţe înflorate, ci şi cel din frunte, de către stradă, iar ţesăturile cu alesă­ turi, covoarele de pe patul cel mare, culmile, nu erau numai lucruri vechi, cu culorile îndulci te, ci şi multe nouă, în culori vii. Cusutul mergea strună, şi în răstimpurile de linişte se auzea cum şuieră aţa de păr, groasă, trasă prin pănură. Dar linişte se făcea mai rar, căci cei din jurul mesei aveau de vorbit. Vecinul Nichifor era un bătrîn el adus de spate, us­ căţiv, cu ochii mici ascunşi în fundul capului, cu pipa mereu în colţul gurii, de cînd începuse cusutul. Gazda îl ţinea cu tabac de pipă, şi Nichifor nu-l cruţa; ştia că pentru sărbători va căpăta cîteva pachete deosebit, de la Ion Corbu. Îmbătrînise cu patima fumatului, şi rar îi dădea feciorul căsătorit, care locuia cu el, bani pentru tutun. Şi el nu avea pe ce să facă bani, căci îi dăduse Dumnezeu nişte copii aspri, care îi împărţiseră toată 64 [65] averea cînd s-au căsătorit. Din pricina aceasta era mereu nemulţumit cu lumea şi cu viaţa, devenise batjocoritor; sarcastic, şi cel dintîi de care-şi bătea joc era el însuşi, ca şi cînd i-ar fi făcut plăcere să-şi simtă neputinţa lui şi nimicnicia vieţii. Cu deosebire cînd treceau două-trei zile fără să aibă ce pune în pipă, să nu te fi apropiat de el cînd şedea pe laviţa de la portiţă şi scuipa cu dezgust la dreapta şi la stînga. Cînd nu avea tăbac, ţinea «higău» la măsea, adică resturi din fundul pipei, pe care le păs­ tra pentru zile rele, dar cu care nu se împăca. Simţea că era sub demnitatea lui de fruntaş să ţină higău, ca oamenii săraci şi ca ţiganii, şi atunci se înverşuna şi mai rău împotriva copiilor săi nerecunoscători, şi oricine s-ar fi apropiat de el să-I întrebe ce mai face, îl îm­ proşca cu vorbe batjocoritoare. Acum era mulţumit şi liniştit, şi încreţiturile de pe obraz erau mai destinse. Cosea bine, temeinic, se pri­ cepea şi la croi, şi-şi dădea cu părerea că Ion încă se pricepe foarte bine, dar tot nu ca el. Prezenţa lui la cusutul din postul Crăciunului era de astădată mai binevenită, în familia lui Corbu, decît în alţi ani. Cu el de faţă nu puteau aduce vorba despre întîmplările din urmă, care-o frămîntau pe Sora şi-i ne­ Iinişteau pe părinţii ei, şi era bine aşa - simţeau toţi trei -, fiindcă gîndurile şi planurile pentru viitor nu se limpeziseră încă în capul nici unuia, şi nu ar fi vorbit bucuroşi despre asta. E adevărat că şi prezenţa lui Irimie, a slugii, i-ar fi împiedicat, dar lrimie mai ieşea la grajd, să vadă de vite, să le pună mestecături în iesle, să aducă lemne pentru cuptor, căci cu gerul de afară se răcea des­ tul de repede în casă. Cum şi părinţii şi Sora erau cu capul plin de năcazul în care se aflau, uşor ar fi putut arunca o vorbă, ori unui ori altul, în lipsa slugii, şi cine ştie ce neînţelegeri s-ar fi putut isca. Aşa judecau mai ales părinţii, care simţeau că e nevoie să se coacă întîi gîndurile, planurile, pînă să vorbească. Sora era foarte bucuroasă că nici mamă-sa, nici tată­ său nu-i spuseră un singur cuvînt despre cele întîmplate, deşi era sigură că mamă-sa aflase şi se temea că i-a spus şi lui tată-său. De unde ştia că mamă-sa aflase? Din privirile, din vocea ei, din felul cum îi spusese că 65 [66] de-acum nu se va mai duce la sezătoare, şi că-i poate spune acelaşi lucru şi lui Gheorghe .. li spusese încă în aceeaşi sară, şi flăcăul nu păru deloc surprins, ci-i zise ) - Poate e mai bine asa! «Se-nţălege că e mai 'bine», îşi zicea Sora. Nu mai avea nici un rost să meargă la sezătoare, să stea ca mu­ ţii unul lîngă altul. Era o fericire că tată-său a hotărît să-nceapă cusutul chiar din sara aceea. Poate a poruncit aşa anume, ca să nu mai meargă la sezătoare, după ce-i va fi povestit mamă-sa. Da, era sigură că i-a spus, vedea din felul cum se uita uneori la ea, dar nu credea că mamă-sa i-ar fi povestit tot ce-a fost şi cum s-a întîm­ plat. Ferită deocamdată de privirile celor din şezătoare, scăpată de stinghereala ce o simţea acolo lîngă Gheorghe, incepu să se liniştească, ori cel puţin nu se mai ascundea prin colţuri şi nu mai plîngea. Ioniţă se şi grăbi să-i ducă, în şură, lui Irimie, vestea cea bună. - Nu mai plînge Sora noastră, bădiţă! - Nu mai plînge? întrebă sluga răzlmindu-se în furca cu care făcea mestecăturile. Nu, şi muma nu-l mai are grija. - Atunci e bine, Ioniţă. - Şi-mi mai ajută şi ea la colinde. Şi Sora ştie colinda din urmă, ce mi-ai spus-o. - Dar cum? Iar ai uitat-o? - Aşa, cîte-o vorbă ... Şi Ioniţă spunea adevărul. Nu numai peste zi, ci şi sara, înainte de cină, cînd veneau tovarăşii lui Ioniţă, se auzea în tindă uneori si vocea Sorei, amestecîndu-se cu glasurile copiilor. Ba, uneori, la semnele ce i le făcea Ioniţă din uşa tinzii, îşi lua cusătura, se ridica de la masa înconjurată de lucrători şi trecea în tindă să-I mai co­ recteze pe copil, ori să-I înveţe colinde nouă. Cu cît treceau zilele, Sorei îi părea că e tot mai de­ parte întîmplarea aceea. Se întîlnea zilnic cu Gheorghe, şi el o asigura că mamă-sa i-a spus tatălui său hotărîrea lui de-a se căsători cu Sora, şi să-i dea pace Saftei ace­ leia. '66 [67] - Şi dumnealui ce-a răspuns? - Mama zice că n-a răspuns nimic, şi s-a uitat nu- mai spre odaia din nainte, unde boIeşte bătrînul. Acum cel puţin ştie ce hotărîre mi-am luat eu. Sora simţi o descurajare, ca o moleşeală, în mădulare, dar nu-l mai înfruntă că nu-i bărbat şi că nu spune ce trebuie spus. Acum, că nu mai era nici o stinghereală între ea şi el, se bucura că-i aproape, că putea vorbi cu el. Aşa că ea era mai puţin muncită "de gînduri în sările acestea de lucru, decît părinţii ei. îşi spunea, cu opti­ mismul tinereţii şi al dragostei, că toate o să fie bune pînă la urmă. Ea făcea, deci, mai mare haz de vorbele vecinului Nichifor, ea şi soră-sa Stana, cînd nu-i mai tăcea gura, decît numai pentru a-şi scoate, din cînd în cînd, pipa- şi a se uita la ea, ca şi cînd acum ar vedea-o întîia oară, sau cînd o îndopa din nou cu tabac negricios, tăiat mare. Mai ales cînd tatăl aducea şi-o oală cu vin din pivniţă, şi se omenea cu vecinul şi cu sluga, lui Nichifor i se ascuţea tare limba. - Mă gîndesc io că ficiorii mei drept în Rai o să ajungă, în lumea ceealaltă. - Să dea Dumnezeu - zicea lrimie .- Dar acolo nu cred că pot ajunge oameni plini de păcate ca noi. - Ba ajung, că nu-l lasă pe un ticălos de bătrîn să cadă în păcate. N-am mai gustat vinul de la Paşti... - Ei, vorbeşti şi dumneata să nu taci, se supăra mama. - Şi nu mă lasă să mă afum cu tămîia dracului. Nu-i asta o faptă creştinească? - Pipi şi dumneata prea mult, zicea sluga. - Pip cînd am, cînd n-am rabd. Şi răbdarea iarăşi e o virtute creştinească la care mă învaţă bunii mei ficiori. Păcat că-s bătrîn şi nu ştiu carte! - De ce, uncheşule ? întreba Stana. - M-aş face popă, să predic oamenilor ce virtute fru- moasă este răbdarea. Ştiu că l-aş întrece pe părintele! Şi i-aş mai învăţa şi pe părinţi să-şi deie, pînă trăiesc, toată averea copiilor cînd se căsătoresc. Nu mai eşti le­ gat cu nimic de cele pămînteşti şi trecătoare, şi te poţi 67 [68] îngriji de cele nemuritoare, ale sufletului. N-aş fi bun de popă, Irirnie ? Sluga deschise gura şi un zîmbet larg i se răspîndi pe obraz. - Poate că ai fi ! - Dar păcat că nu ştiu carte, ca Onu Mitului! Rîseră cu toţii. Onu Mitului era un bărbat de vreo patruzeci de ani, care se punea în strană lîngă diacul şi cînta şi el, ori citea din Cazanie. Silabisea, citea greu, stîrnea ilaritatea credincioşilor, dar nici mort n-ar fi ieşit din strană. Ţinea morţiş să citească şi să cînte, deşi cîn­ tarea lui era mai mult o mormăială pe nas, căci din cu­ vinte nu spunea decît o parte, încît nu înţelegea nimeni nimic. . - Zău că ar trebui să-I oprească popa să mai între în strană, zicea mama. - Cînd oi fi io popă, că părintele nostru nu îndrăz­ neşte. Alteori Nichifor avea de lucru cu Irimie. - Dacă s-o-nvechi şi ţundra asta în zadar, o poţi pune de mămăligă, frate lrimie! Da' ştiu că nu s-o în­ vechi în zadar ! Sluga se mişca pe scaun, stingherit. De unde ştii, vecine? întrebă gazda., - Am eu sămnele mele. - Să deie Dumnezeu să nu fie mincinoase zicea Maria. - I-a sosit si lui vremea! - Cum să-i so�ească ? Mie mi se pare că abia de­ acum îi vine. Că vremea nu vine pînă nu s-arată fata menită. Şi fata asta cred eu că de-acum a început a se ivi. Irirnie se roşea la obraz ca racul, şi înţepa cu acul cu înverşunare. - Auzi aici, asta-i o noutate! - zicea Ion Corbu zîmbind. - N-ai putea să ne spui şi nouă? glume a el. - Nu-i din sat. E o lătureancă ". Irimie tresărea şi roşeata din faţă îi dispărea. Incapea să tragă mai bine cu urechea. ". «Lătureni» se spunea la oamenii din satele vecine. 68 [69] - E a lătureancă, oameni buni, una oacheşă şi voi­ nică. Nu l-a văzut pe lrimie decît de trei ori, şi cînd l-a văzut a patra oară s-a oprit din drum şi a venit să mă întrebe cine-i flăcăul ăsta voinic. «Irimie, răspund eu, lrimie Hurubean.» - «Asta-i lrimie ? zice ea. - Am auzit de el. Frumos flcior !» - Iată sămnele mele! Şi cînd sămnul se-arată în chip de fată mare, nu mai poate fi mincinos. De astă dată, lrimie slăbi de împuns cu acul şi aruncă o privire neajutorată lelei Măria. ! - Zadarnic glumeşti dumneata, uncheşule - zise ea. - lrimie o să aibă parte de o căsătorie bună. Vei vedea dumneata ce gospodărie o să intemeieze el. Poate cucuta mea ?: - Ce cucută ?, - Care mi-a creşte pe mormînt, căci ştiu că copni mei nu-mi vor răsădi flori. Tu nu crezi, nepoată, cum văd eu, dar lătureanca aceea chiar este, numai că-i prea crudă încă, deşi-i voinică, şi trebuie să mai crească. Lui lrimie nu-i sărea uşor ţandăra, şi apoi era şi obiş­ nuit cu cicăliturile lui Nichifor. Se bucură că stăpîna i-a luat apărarea, şi-şi văzu cu hărnicie de lucru. Avea drep­ tate stăpîna: ce mai gospodărie o să întemeieze el! Nu­ mai femeia era mai greu de aflat. Alteori Nichifor se lega de alţi oameni şi de femei din sat. - lrimie dragă, ţi-a trimis Ionu Dobaşului vorbă? - Ce vorbă? - Să te bagi de la Anul Nou slugă la el. Spunea că-ţi dă simbrie mare: doi juncani, şase oi şi un cal de călărie. Ionu Dobaşului n-avea decît casa şi o coadă de vacă; îşi băuse tot, de cînd i-au murit părinţii şi-a rămas nu­ mai el cu nevasta. Spunea la toată lumea că bea de inimă rea şi supărare. - Incă nu mi-a trimis, uncheşule Nichifor. - Apoi să te-aştepţi, că-ţi trimite, că nu mai poate răzbi singur cu vitele, cu ogoarele, cu oile. Să nu se su­ pere gazda ta de azi, da' fiecare trage la mai bine, şi prost e cine taie aţa norocului. Ori te-ai băga mai bucu­ ros slugă la Dumitru Popi!? Şi ăla-i bucuros să te aibă [70] în ograda lui, că a îmbătrînit şi nu mai poate să-şi vadă de avere. Dumitru Popii se judecase cu un vecin pînă rămăsese şi fără pămînt şi fără casă, şi acum zăcea bolnav şi în­ veninat de supărare într-un ungher din casa unei rude­ nii îndepărtate. - Lasă, uncheşule, că bine-mi este mie aici, la badea Ion şi la lelea Măria. - Bine, pentru că nu ştii ce-i mai-binele. Iată, de-o pildă, m-am întîlnit mai alaltăieri cu sluga lui Niculae Nanciu, şi gîfîia, abia mai ţinîndu-se pe picioare. «Ce-i cu tine, măi Vasile, fătul meu? Parcă-ţi dai sufletul. Cum îl rabdă Dumnezeu pe stăpînul tău să trimită cu plugul un om beteag ca tine ?» - «Da' nu-s beteag, uncheşule Nichifor, lasă-mă la păcatele mele! Numa mi s-a aple­ cat, cum mi se-apleacă de multe ori, că mi-a pus stă­ pîna la masă neşte tocană cît pentru cinci, şi nu m-a lăsat pînă nu am mîncat-o toată.» La Niculae Banciu, se ştia, nu stăteau slugile decît o lună două, căci şi el, şi mai ales nevastă-sa, Vuţa, erau vestiţi că-şi flămînzesc slugile de zgîrciţi ce erau. Alte dăţi vecinul Nichifor se lega de întîmplări şi oameni din trecut, de poveşti care rămăseseră în sai din vremi bătrîne, şi care mai puteau avea vreo legătură cu vieţuitorii de azi. - Ce să facă un ticălos de bătrîn ca mine: cînd am, pip, cînd nu, rabd, dacă-s un prost şi nu m-apuc şi eu să descînt de grumăzare, ori să împung de splină, ca fieiertatul Cojoc, tatăl lui Visa, că m-aş pricepe şi eu la atîta lucru. Cojoc, la bătrîneţe, îşi cam uitase descîntecile, şi mîna în care ţinea sula îi tremura rău. Multe vite bol­ nave le-a dat ospăţ ţiganilor în anii din urmă ai vieţii, oamenii tot crezînd că ce-au păţit alţii ei nu vor păţi. - Da, însă în tinereţe se spune că era un om pri­ ceput la boalele vitelor, zise Ion Corbu. - Şi Pătru Natului spunea că se miră de nevasta lui de-a doua că s-a învăţat să strecheze, pe cînd cea dintîi nu s-a întîmplat să-i sară gardul. 70 [71] = Omul de care vorbea se însurase la căruntete cu o vădană tînără, care, cu purtările ei, rămăsese de poveste în sat. - Hei, blăstăm eu în gînd adeseori pe moşu-meu de ce nu şi-a umplut şi el dăsagii cu tal eri în răzmiriţă, ca moşu' lui Precup! Banu-l poţi ascunde, nu ca viţa sau pămîntul, şi aş fi putut pune şi eu ceva deoparte de la faţa copiilor mei. Umbla pînă azi povestea că avuţia lui Precup Surdu se trăgea din banii jefuiti în revoluţie, dintr-un castel boieresc. Aşa şi într-alt chip umbla meliţa bătrînă şi răută­ cioasă a vecinului Nichifor, sară de sară, încît ceilalţi puteau toarce gîndurile lor, iar adeseori le încă şi uitau şi se veseleau în rînd cu bătrînul. Intr-o sară, în prima săptămînă de şezătcareIa cusut, bătrînul întîrzie, şi cînd veni părea foarte întunecat. -. Ce-i uncheşule ? Ce s-a întîmplat? Bătrînelul clătină din cap, şi arătă cu degetul la frun­ tea care continua într-o chelie palidă pînă în creştetul capului. - Am slăbit la minte, dragii mei! De-acum nu-s mai vrednic nici să colbăiesc din pipă. Vorba ceea: «Omul dacă imbătrineşte, pune-i paie şi-l pîrleşte». - Da' ce s-a întîmplat> vecine? întrebă Maria în­ grijorată. Bătrînul părea, de data asta, a nu glumi deloc. - Ce să se întîmple? M-am gîndit că la Crăciunul ăsta trebuie să plec şi eu la colindat, să-mi adun bucăţele de dulce pentru sărbători. Şi mi-am luat tovarăş pe Ve­ cinul Andrei, şi ne-am apucat să colindăm. Cînd colo, de la «florile dalbe» mai departe, bîtă. Nici el, nici io. Încercăm noi altă colindă, şi-apoi alta şi alta... Afară de-un rînd ori două, uitasem tot, şi eu şi el. Am început să ne învinuim unul pe altul, că ne-am prostit, dar vor­ bele tot nu veneau. Ne-am frămîntat, ne-am mîniat, ne-am suduit, şi mai era să ne şi batem. Şi aşa, n-o să pot aduna bucăţele de dulce pentru sărbători. - Doamne, vecine, ai noroc că aici nu-i om străin, şi noi îţi cunoaştem felul. Dar e cu păcat să vorbeşti aşa. Copiii dumitale n-au ajuns pînă acolo să mergi la 71 [72] ,,1,,11 ,1 ,II . I 1" , '.'!II :.� T • � I I '1 �, I l ,1 I ,1 , , 1: colindat pentru a avea cu ce te îndulci la Crăciun! se supără lelea Maria. - Ei nu, dar io-s pe urma asta, oftă bătrînul. Mai tîrziu auzi lelea Maria, de la nora vecinului, pen­ tru ce a întîrziat şi s-a supărat Nichifor: L-a aflat fe­ ciorul său cu cuţitul la slănină. Şi nu era numai postul Crăciunului, ci şi o zi de vineri. Şi s-au certat rău. Tot în sara aceea Sora nu spunea un singur cuvînt, şi se frămînta cu ochii la cusătură. Se întîlnise după-amiază cu Gheorghe la fîntîna din uliţă, unde veniseră amîndoi după apă. Flăcăul era în­ tunecat si scurt la vorbă. - C�-i cu tine? îl întrebă Sora îngrijorată. - Nu ştiu! Mi se pare că am să bat pe cîţiva. - Doamne sfinte! Ce te-a apucat? - Păi, au început să vorbească prin sat de ieşirea noastră în tindă. Lumea a-nceput să mă-ntrebe şi pe mine şi pe muma cînd începe popa strigările. Nu mai spune! Pe noi nu ne-a întrebat încă ni- meni. Cum să vă întrebe dacă nu mai ieşiţi nici-unul prin sat? Parcă v-a pus cineva subt rătez. - Avem de lucru, Gheorghe. - Ştiu eu că aveţi! Cine nu are în preajma Crăciu- nului! - Si... lelea Nastasia i-a mai lăsat în şăzătoare pe cei ce şi-au bătut gura ? - Ce şăzătoare ? S-a spart acum înaintea sărbăto­ rilor, pînă după Crăciun nu se mai ţine. Şi cine nu şi-a putut ţine gura? - Am căutat, şi pe doi i-am şi aflat. - Cine sînt? - Nu ţi-i spun. Vei auzi tu. - Ce s-aud? - Cînd voi pune mîna pe ei. - Să-i laşi în plata lui Dumnezeu, Gheorghe. Nu ne mai pot strica nimic, nici ajuta. Ba nu-i las, că-s neşte oameni de nimica. După ce au ştiut lămurit pentru ce-am ieşit în tindă, pentru 72 [73] ce-şi mai bat gura? Umplu satul că ne cununăm în dul­ cele ce vine. Şi dacă nu ne-om putea cununa, cine va rămînea de rusine ? - Dar dacă ne putem cununa? Cred că tata nu ar mai avea nimic împotrivă, dacă moare moşu-tău. Mi-a spus muma chiar azi-dimineaţă. - Dar dacă nu moare bătrînul? - Apoi... n1J ştiu. Cred că tata nu m-ar lăsa să tră- iesc subt un acoperiş cu el. - Tot mumă-ta ţi-a spus? - Nu mi-a spus pe faţă, dar am înţăles din cîte mi-a spus. Zice însă că moşu-tău n-o mai poate duce mult: o lună două. Flăcăul tăcu, căzut pe gînduri. - Oricum ar fi, eu nu voi mai suferi să-şi bată cineva gura. Şi la cei doi, cît ce-i prind, o să le mult fălcile. Fata se îngrijoră. Credea că-I cunoaşte destul de bine pe Gheorghe: se hotăra încet, cu greu, părea timid, ne­ cutezător, dar cînd cineva îl scotea rău din sărite, ho­ tărîrea lui era fulgerătoare. Cît i se părea lui că mai poate aştepta, părea molîu, fără voinţă, şi chiar aşa era în lucrurile de toată ziua. Mai avea ceva de adolescent în el, o lipsă de independenţă de actiune, şi era condus încă mai mult de instinct? Sau era şi avea să rămînă un om fără voinţă, menit să nu poată acţiona decît prin izbucniri care nu cunosc nici o margine? încă nu se putea şti, sau cel puţin Sora încă nu se putuse lămuri. Destul că felul acesta de-a fi al lui nu-i plăcea. Ei îi plăcea omul chibzuit şi aşezat, stăpîn totdeauna pe voinţa lui. Spera că va ajunge aşa, ca tatăl său, Ion Corbu, bunăoară, pe care Sora îl socotea adevărat băr­ bat în casă. In sara aceea Sora se gîndea că Gheorghe ar putea să-i bată pe fecior-ii aceia. Mai bătuse şi pe alţii, încă de cînd era flăcăuaş. Căci băieţii, înşelaţi de firea lui molîie, de tăcerea şi răbdarea lui, îl năcăjeau uneori în fel şi chip. Şi cind nici nu gîndeau, se trezeau la pămînt, subt genunchele lui Gheorghe. Pentru ea, pentru Sora, de cînd e fată-mare, a pus subt genunche pe vreo trei pînă acum. Pe cît era de inalt, pe atît era şi de vînjos. [74] In sara aceea cel mai vesel a fost sluga Irimie. Veci­ nul Nichifor, deşi sosit mai tîrziu, îi isprăvi de cusut ţundra, şi acum o putu îmbrăca în faţa tuturora. Ve­ cinul ţinuse să o coasă el, pentru că lrimie îi promisese cinci pachete de tutun dacă o scoate bine din clinuri şi dacă-i face o cheutoare de piele cu nasture mare. De altfel, dacă nu o cosea Nichifor, i-o cosea stăpînul, căci era lucru mai gingaş, şi nu l-ar fi dat pe mîna slugii. Bun era el h cusutul cioarecilor şi chiar a clinilor, unde toate cusăturile veneau pe dos, în vreme ce ţundra avea si cusături de podoabă, nu mare lucru, dar tot avea. . Ţundra nouă îi stătea foarte bine lui Irimie, şi toată lumea o lăudă. Obrajii neraşi i se-aprinseră de plăcere, şi ochii-i jucau vioi şi întineriţi de la unul la altul. _ Dacă n-o fi asta ţundră de cununie, să nu-mi mai ziceti mie Nichifor - zise vecinul, mîndru si el de lu­ crui ce ieşise din mîna lui. - Numai de-un lucru îmi pare rău, că mi-a murit baba şi nu-i putem fi noi nă­ nasi. . _ Lac să fie, că broaştele s-adună, rîse Ion Corbu. Sora tresări şi se uită la tată-său. Era întîiul lui rîs plin, puternic, aşa cum i-l cunoştea. Şi de pe rîsul acesta cunoscu că supărarea şi gîndurile ce-i împresuraseră fruntea în sările acestea de cusut, se risipiseră. Simţi o căldură bună răspîndindu-i-se în întreaga fiinţă. Ii pă­ rea că de-acum n-are să se mai teamă de ce va face Gheorghe. De pe partea ei, poate să-i şi bată pe cei ce nu si-au ţinut gura! � Iar oamenii buni s-adună lîngă o ulcică de vin ­ se strîmbă vecinul. - Nu crezi, nepoate, că ţundra asta e vrednică să fie botezată? _ Ba iacă, mă şi slobod în pivniţă dup-o oală, răs­ punse Corbu vesel, şi ieşi s-aducă vinul. In ziua următoare, două noutăţi umplură satul: îna­ inte de amiază se auzi că Ionu Rafilii şi Niculae a lui Opriş au fost găsiţi bătuţi laţi, aproape îngheţa ţi , unul lîngă crîşma lui Vintilă, altul subt podul de pe părăul cel mare. Iar dup-amiază, clopotele vesteau moartea lui Moise Mărginean. Tot satul vuia. Nu se ştia cine i-a 74 - [75] bătut, iar ei, după ce se dezgheţară şi îneepură a-şi simţi oasele, se sculară din aşternut şi nu voiră să spună ni­ mănui ce-au păţit. Cînd auzi mai întîi vestea, Sora ingheţă de frică, dar către amiază se auzi că cei doi s-au sculat şi umblă, şi atunci se linisti. Ascuns adînc în fiinta ei, lumina un sîmbure de b�curie: Gheorghe s-a răzbunat şi pentru ea. Avea pe cineva, afară de părinţi, care îi apăra nu- mele bun. I Din privirile mamei sale înţelese că ea bănuieşte cine i-a bătut, şi nu se mai putu stăpîni: îi povesti ce i-a spus ieri Gheorghe. La rîndul ei, mamă-sa i-a spus bărbatu­ lui. Omul o ascultă întins, o cută i se adînci între sprîn­ cene şi zise . - Imi place! Bine le-a făcut. De altfel, către amiază, cum-necum, se ştia în sat că bătăuşul a fost Gheorghe Mărginean. VII În sîmbăta aceea însă, la Gheorghe acasă nimeni nu avu vreme să audă ce se vorbeşte prin sat. Încă de vineri sara, bătrînul Moise Mărginean începu să răsufle greu, să se înece într-un horcăit de tusă care nu se mai rupea. Din vreme-n vreme, îşi arăta albul tur­ bure al ochilor. Se încorda din toate mădularele, dar nu se mai putea întoarce de pe-o parte pe alta. Capul,' cu ochii închişi, i se ridica mereu, şi mereu îi cădea pe perină. Îi curgeau sudori pe faţă, pe frunte. Vasile, feciorul lui, se zbătea neputincios pe lîngă pat, îl acoperea mereu cu ţolul, pe care zvîrcolirile bătrînului îl dădeau laoparte, lăsînd să i se vadă picioarele slabe, subţiri ca răşchitoarele. Rar, cînd bolnavul deschidea ochii, îl întreba îngrozit: «Tată! Ţi-e mai rău? Să-ţi dau ceva ?» Dar bătrînul nu spunea o' vorbă, şi pleoapele-i cădeau iar. 75 [76] Abia cinaseră. Nevastă-sa, Ana, spăla vasele în tindă. Vasile veni să vadă cum îi mai e bătrînului, şi-l întrebă ca totdeauna : _ Tată! Ţi-e mai rău? Să-ţi dau ceva? Văzînd că nu-i răspunde, crezu că nu-l aude şi se aplecă la urechea lui, strigînd mai tare: _ Tată! Iţi trebuie ceva? Ţi-e mai rău? Dar oricît încercă, nu putu scoate un cuvînt din gura lui. Ana, isprăvind cu vasele, veni şi ea lîngă bătrîn. De cîteva nopţi pusese o lumînare de ceară, adunată într-un rotocol galben, cu feştila lipită de rotita de ceară, pe o poliţă la căpătîiul bolnavului. Cînd se apropie de pat, bătrînul nălbi din ochi, deschise gura, părînd că se îneacă. Femeia aprinse repede luminărica, apoi pipăi tălpile şi gleznele bolnavului. Erau ca gheata. - Trimite repede pe Gheorghe după popa! strigă ea îngrozită. _ Cum? Crezi că moare? întrebă uluit bărbatuL _ Păi tu nu vezi? Trimite repede după popa! De cînd îţi tot bat capul să-I aduci pe sfinţia-sa. - Dacă n-a vrut tata! _ Nici nu se mai întreabă de vrutul lui. Trimite re­ pede pe Gheorghe. Bărbatul ieşi şi începu să-şi strige feciorul. Nu-i răs­ punse nimeni. Il căută în grajd. Nu era acolo. Dar nu era nici sluga acolo. - Nu se mai satură de uliţă, bată-i... dar îşi opri blăstămul, dînd cu ochii de bolnav. _. Nu-i nici sluga acasă? - Nu-i! Ce să fac acum? _ Parcă ţi-ai pierdut minţile! Ce să faci? Fugi tu repede după popa. Doar nu-i vrea să-ţi moară părintele ca un păgîn! De trei ani nu-l ştiu să se fi spovedit şi cuminecat! Bărbatul se îmbrăcă în grabă, îşi luă căciula şi ieşi. Nu făcu douăzeci de paşi şi-i îngheţă mustata, strîngîn­ du-l subt nas. Paşii lui grăbiţi se auzeau departe în li­ niştea îngheţată. Zăpada cînta subt încălţările lui mari ş] grele, strident şi crud. Ti [77] Părintele Andrei nu se culcase, dar nu fu prea bucuros că-l cheamă la vremea asta. Bătrînul căzuse la pat de săptămîni, şi de săptămîni preotul aştepta, în fiecare zi, să-I cheme la bolnav. _ Acum ţi-ai găsit şi tu să mă chemi, căci n-ai avut destulă vreme pînă acum... Ce face badea Moisă ? _ Moare, părinte, nici nu mai aude, nici nu mai vede 1 răspunse omul îngrozit. Părintele Andrei se îmbrăcă la repezeală:murmurînd : - Mă miram eu 1 Altfel nu veneai nici acum! Dar să ştii că dacă nu se mai poate grijî, îţi rămîne pe su­ flet. De ce nu m-ai chemat pînă acum ? îl întrebă din nou, cu mînie, ieşind pe uşă înaintea lui Vasile, cu mo­ litvelnicul şi patrafirul subsuoară. - Nu ro-a lăsat dumnealui, părinte, căci eu am voit şi i-am spus de mai multe ori de cînd a căzut la pat. Zicea că mai este vreme. - Aşa spun toţi care nu se mai grijesc cu anii. Pune diavolul stăpînire pe ei şi nu-i mai lasă să se împace cu Dumnezeu. Vasile simţi un fior de gheaţă, de-a lungul spinării. Subt paşii lor apăsaţi şi grăbiţi, omătul scîrtîia de răsuna toată uliţa. Nu mai vorbiră nimic pînă ajunseră la portiţă. - De cînd te-am aşteptat să mă chemi! Parcă aş locui în pădure, nu aici, la cîteva zvîrlituri de bîtă. Omul nu mai răspunse, ci apucă înaintea preotului, nu cumva să fie vreun cîne în pridvor. Dar cînii se în­ fundaseră, de ger, în gireada de paie. Cît ce se apropie de patul bolnavului şi aruncă o privire, părintele Andrei îşi puse patrafirul şi zise: - E gata cu el ! Ieşiţi afară! Moise Mărginean sufla greu, cu gura căscată, icnea, se îneca, şi cînd îşi ridica pleoapele, nu i se vedea decît albul turbure al ochilor. Părintele crezu că poate şi-a mai păstrat totuşi auzul. Se aplecă şi începu să-I strige pe nume, la ureche. Înţelese îndată că-şi pierduse cunoştinţa. Putea muri din clipă în clipă. Se gîndi că nu avea ce face decît să urmeze povaţa canoanelor in asemenea împrejurări. De spovedit şi de cuminecat nu mai putea fi vorbă. I-a dat 77 [78] dezlegarea rînduită în asemenea cazuri. Apoi chemă pe gazde. Ei într ară cu privirile înspăimîntate, ţintă la preot. - Prea tîrziu - zise el, şi lăsă să-i cadă neputincios braţul ridicat. - Nu i-am putut da sfintele taine. Nu mai este la sine. - Nu, căci nici nu mai aude, vorbi omul. - Mare păcat că l-aţi lăsat pînă acum negrijît. - Eu am. zis destul să cheme pe sfinţia-ta, vorbi fe- meia, frîngindu-şi cu deznădejde mînile. - Parcă eu n-am voit? Dar dumnealui n-a vrut, spunea că mai este vreme şi mă temeam că l-oi aduce pe părintele şi nu va voi să se spovedească. - Acum i-am dat dezlegare. Tot ce mai pot face e să-i slujesc şi maslu. Aveţi nişte untdelemn în casă? - Avem, cum să nu, răspunse repede Ana, mai în­ viorată. - Adă repede un blid cu făină de grîu şi untdelemn într-un păhărel. Se mai dezmorti din înlemnirea lui şi bărbatul. Adu­ seră în grabă cele trebuincioase, şi părintele Andrei începu slujba pe scurt, cum e rînduiala în primejdie de moarte. Cînd începu să-I ungă cu untdelemn pe frunte, pe barbă, pe urechi, pe piept, pe mîni, pe picioare, tot spu­ nînd rugăciunile rînduite, de şapte ori, bolnavul păru că se mai linişteşte. Dar ce groază întră în părintele, care mai văzuse destule! In pat, sub ţol, nu mai era decît un schelet de copil. Aşa scăzuse în zilele din urmă. Se uitau înfricati şi cei doi soţi, care nu-l priviseră niciodată mai de aproape pe bolnav. Totuşi rugăciunile, liniştea bă­ trînului, parcă le dădu un strop de putere. Dar nu isprăvi bine preotul, şi Moise reîncepu să se zvîrcolească şi să horcăie, respirînd din ce în ce mai greu. - Să-I privegheaţi - zise părintele, gata de ple­ care. - Să nu-l lăsaţi singur. Dacă s-ar întîmpla să mai trăiască pînă dimineaţă şi să-şi revină la cunoştinţă, să mă chemaţi îndată. Poate se milostiveşte Dumnezeu de el, şi-i face parte de spovedanie şi de sfînta cuminecare. - Ar putea să-şi mai vină la sine? întrebă, oare­ cum înfiorat, Vasile. 78 [79] - Se mai întîmplă! Poate-i ajută Dumnezeu. Noap­ te-bună! - Noapte-bună, părinte, şi iertaţi, zise femeia. Vasile ieşi cu preotul pînă la portiţă şi voi să-I în­ soţească pîn-acasă .. - Nu, dragul meu, nu-i de lipsă. întoarce-te în casă. in toată clip a-i poate zbura sufletul, şi se cade ca fiul său să fie lîngă el. Pină în crepatul zorilor, bolnavul se zbătu între viaţă şi moarte. Cînd începură a se lwnina măiestritele frunze de gheaţă de la fereşti, Moise deschise ochii, privi în jur, oftă din adînc şi şopti: - Stingeţi lampa! Abia atunci îşi luară sama că uitaseră lampa aprinsă toată noaptea. - Stingeţi lampa, că-mi cade lumina pe ochi şi nu pot durmi, se auzi aceeaşi şoaptă. Vasile trase feştila şi suflă în flacără. Nu peste mult se auzi respiraţia regulată a bolnavului. Bărbatul şi femeia priviră unul la altul şi îşi făcură cruce. - Doamne, multămescu-ti ! răsuflă omul. Rămase să vegheze singur, lîngă luminiţa de cear-ă aprinsă. Ana trecu in tindă să închidă un ochi. Stînd pe laviţă, Vasile începu să moţăie, apoi adormi şi el, cu capul răzimat de căpătîiul de la patul lui tată-său. Cînd se trezi era ziua albă. Bolnavul dormea adînc, respirînd regulat. Auzi pe slugă mînînd vitele la adăpat. -«Va trebui să fie cătră nouă ceasuri», îşi zise Vasile. Buimăcit, ieşi în curte, şi, în gerul tare, se trezi nwnai­ decît. Se duse la grămada de lemne şi începu să crape nişte butuci. Ana se trezi şi ea şi ieşi, în mînă cu o trocuţă plină de cucuruz auriu; se duse la coteţ şi o vărsă în troaca porcilor, care, de cînd se pusese gerul, mîncau de stin­ geau. Cînd se întoarse în casă, în tindă, i se păru că aude pe cineva vorbind în odaia din nainte. Cînd deschise uşa, auzi lămurit: - Vasile, tu eşti? Vocea era mai desluşită, mai puternică decît azi­ noapte. 79 [80] - Nu-i Vasile, sînt eu, Ana, tată. Ţi-i mai bine? -- Să vie Vasile ! Ana ieşi în uşa tinzii şi-şi chemă bărbatul. - Vino repede că s-a trezit şi te cheamă. Omul lăsă securea împlîntată în trupina pe care se năcăjise s-o spargă, întră în casă şi se apropie de lavita pe care zăcea bătrînul. - Mulţămită lui Dumnezeu, văd că eşti mai bine, tată! - A venit Floare? întrebă bolnavul cu ochii îm­ păienjeniţi. - Nu, n-a venit. N-am chemat-o. A fost alaltăieri aici. - Trimite să vie acum îndată. Cînd ieşi în curte, sluga se întorcea cu vitele de la adăpat. In aceeaşi clipă îl văzu şi pe Gheorghe ieşind din poiată. - Ascultă, Gheorghe, du-te repede după Floare. O cheamă tata. Azi-noapte i-a fost tare rău. Credeam că moare. Am adus şi pe popa. Şi, cînd te înapoiezi, întră şi pe la părintele şi roagă-l să mai ostenească o dată pînă la noi. Aşa mi-a spus, că dacă tata se trezeşte din leşin, să-I chem iar. Asară nu l-a putut cumineca. Flăcăul închise portiţa, fără să pară mişcat de boala bătrînului. Şi cum, pînă la mătuşă-sa, trecea pe la poarta preotului, se gîndi că ar fi mai bine să-i spună acum. Aşa că părintele ajunse la bolnav înaintea lui şi a Floarei. Vasile întră iarăşi la bolnav şi-i spuse că a venit pă­ rintele. Vorbea din uşa deschisă spre tindă, unde aştepta preotul. Din odaia din nainte se auzi o tusă uscată, apoi răs­ punsul sec al lui Moise : - N-am chemat pe popa, ci pe fata mea, pe Floare. Să vie Floare. - S-a dus Gheorghe după ea, dar încă n-au sosit. - Atunci aştept pînă vine. - Dar părintele? - Să aştepte şi dumnealui, că mai am încă de rîn- duit cu oamenii. 80 JI . i III, r , '1!:1 II' III' . Ii . I I I ! J: [1 , I l' : .1 , I : 1, l' il 4 \ .. [81] «E curată minune! se ciudi Vasile: vorbeşte cu gla­ sul lui obisnuit. de dinainte de boală .. De unde i-au mai venit puterile ? Poate din maslul de-asară ... » Din prag, omul se întoarse, zăpăcit şi ruşinat, cu faţa spre preot. - Nu-i nimic, o să aştept... răspunse preotul, liniştit. Dar pe frunte i se puse un nor greu de îngrijorare. Lelea Ana îl pofti lîngă cuptor, îi puse un scaun şi oftă. - Mai are încă de rînduit cu oamenii! Doamne sfinte! Un om în gura mortii ! ... - De! Ce să facem? Sînt tot soiul de oameni în lumea asta! răspunse părintele: Nu peste mult sosiră Gheorghe şi Floare. Vasile întră cu soru-sa în odaia din nainte. Floare era o femeie ca la patruzeci şi şase-patruzeci şi şapte de ani, dar după înfăţişare i-ai fi dat şaizeci. Dădu bună-dimineaţa, se duse la părintele Andrei şi-i sărută mîna. - Sfinţia-voastră aţi isprăvit? întrebă femeia, cu vocea scăzută. - încă nu! - Să poftiţi să intrati dumneavoastră întîi, să-I gri- jîţi. Mi-a spus Gheorghe că azi-noapte nu era la sine şi nu l-aţi putut spovedi şi cumineca. - Aşa este, dar bătrînul te pofteşte pe tine întîi. - Nu ! Vă rog să între sfinţia-voastră, nu cumva să-i vie iar leşin şi să nu se poată grijî nici acum. Mie nu poate avea nu ştiu ce să-mi mai spuie. - Să nu-l supărăm. E la marginea mormîntului. Voia din urmă a celor ce mor trebuie împlinită. Floare se uită la frate-său. Vasile insistă şi el pe lîngă preot, dar numai cu jumătate gura. - Bine. Intreabă-l pe bolnav, spuse preotul. Vasile crăpă uşa camerei din faţă. - Tată, a sosit Floare, dar şi ea zice că-i mai bine să te grijăşti mai întîi, să nu-l facem pe părintele să aştepte. - Să între Floare singură, se auzi vocea aspră a bă­ trînului, glasul lui de dinainte de boală, încît se mirară cei de faţă. - Poate i-a folosit maslul, părinte, zise Vasile. 81 loii tit • .. . II '\.. , [82] ! ,1 I t' 1: 1" 'i '1 !, i , 1 1 , :, r, I I [ j I iJ ' II iil '1 " I , - Să deie Dumnezeu! Preotul privi la trupul uscat, la faţa cenuşie a Floarei, care porni spre camera din nainte. «E prea trecută pen­ tru vrîsta ei şi pentru un trai îndestulat de oameni fruntaşi», îşi zise părintele. O resemnare atotcotropitoare se desprindea nu numai din ochii-i spălăciţi, din obrazu-i cenuşiu, plin de creţuri, ci şi din vocea-i blîndă. Resem­ narea întipărită pe faţa Floarei nu era de azi de ieri, ci de mulţi ani, şi încremenise în fiinţa ei după ce Floare intrase - întîi cu disperare, apoi cu puterea obişnuin­ ţei - în rîndul femeilor măritate, purtîndu-şi cu vitejie crucea vieţii. Născuse vreo cinci copii, îngrijise cu hărni­ de de trebile gospodăreşti ale casei, ajutase la sporirea �verii, îşi păstrase neştirbită cinstea, îşi crescuse bine copiii, se purtase cu supunere faţă de bărbat, îşi ţinuse locul cu vrednicie între femeile fruntaşe ale satului. To­ tuşi, părintele Andrei privi trist în urma ei, şi tristeţea ii rămase multă vreme în ochi, şi mila, compătimirea _ in inimă. Da, Moise, bătrînul care murea acum, săvîrşise un greu păcat împotriva fiicei sale, cînd o despărţise aşa, pe neaşteptate şi brutal, de Ion Corbu ! Floare se ofilise încă din primii ani ai căsătoriei, şi de-atunci îmbătrînise fără vreme subt pecetea acelei resemnări. Dintr-o lungă experienţă pastorală şi duhovnicească, ştia cu cîte jertfe se păstrează şi sporesc adeseori averile familiilor frun­ taşe din sat. Stăteau şi părinţii şi Gheorghe în tindă, în jurul pă­ rintelui Andrei, abia schimbînd cîte-o vorbă şi aşteptînd să iasă Floare de la bolnav. Dar vremea trecea, şi femeia nu mai ieşea. Ea întrase aproape indiferentă în odaia din nainte. In cameră era căldură mare şi aer greu, îmbibat de su­ doare. Ii veni întîi un înec. dar se stăpîni şi se apropie de pat. Abia acum avu o tresărire, cînd îl văzu cît era de pierit. - Sînt aicea, tată, am venit. Bolnavul ridică pleoapele, şi ochii stinşi, mici şi tur­ buri, se aţintiră asupra ei. - Ţi-a fost rău azi-noapte, tată? El mişcă capul pe perină. 82 [83] - Rău. Era să mor, da' n-am putut muri. Nu! - Nu-şi lua ochii de la fată. - N-am putut muri, pen- tru că aveam ceva pe suflet. Trebuia să-ţi spun ceva mai de mult, dar am căzut în leşin fără să-ţi spun. - Spune-mi dar', acum. - Da, o să-ţi spun. Uite ce este, Floare. Cînd te-ai măritat, eu am fost cam zgîrcit cu tine. Nu ţi-am dat zestre destulă, cîtă puteam să-ţi dau. Mă gîndeam să-i rămîie lui Gheorghe, să rămîie în neam. Ş-apoi, îmi zi­ ceam că bărbatul tău avea o avere frumoasă. Vocea-i obosi puţin, şi pleoapele i se coborîră. - Doamne, tată, la ce te gîndeşti dumneata acum! Toate acestea au fost foarte demult, şi viaţa ne-a obiş­ nuit cu toate. Nu-ţi mai face dumneata gînduri pentru asta! Am avut ce ne-a trebuit şi am mai şi sporit averea. - Ba-mi fac gînduri, spuse bătrînul, ridicînd din nou pleoapele. Trebuia să-ţi mai dau două locuri, pe cel din Răstoci şi pe cel din Capul Dealului. Mă şi hotărîsem întîi să ţi le dau, dar pe urmă iar m-am răzgîndit. Sînt patru iugăre laolaltă. - Lasă-le la pustia locuri, nu te mai gîndi. Am trăit şi fără ele, am avut unde să lucrăm. - Aţi avut, nu zic ba, dar ce nu ţi-am dat atunci, iţi dau acum. Pentru asta te-am chemat. Femeia avu o mişcare de ferire, de îndepărtare de patul bătrînului. - Nu, tată, nu ! Nu-mi mai trebuie nici un loc! S-ar supăra Vasile, şi nu vreau pentru nimic în lume să ne vină ceartă pentru locurile acelea. E mai bine să-i ră­ mînă tot ce mai ai lui Vasile. Pentru mine, de-acuma ... Şi ea făcu cu dreapta un gest care spunea: «Pentru mine de-acuma nu mai au nici-o importanţă locurile acelea, căci mie nu-mi mai trebuie nimic l- Bolnavul parcă prinse ceva din semnificaţia gestului. - Ba da, ţi le dau! Trebuie să ţi le dau! Poate vei avea şi tu o mîngîiere ... Ai trecut şi tu prin destule nă­ cazuri. Floare făcu acelaşi gest. - Mie nu-mi mai trebuie nimic. Nu vreau să mă cert cu frate-meu, acum, la bătrîneţe, pentru avere. La­ să-i lui tot. 83 [84] Bolnavul încercă să-şi ridice capul de pe perină, dar nU reuşi. Răsuflă din greu şi zise: - Ţi le dau! Şi aşa averea neamului nostru va creşte mult. Nepotul, Gheorghe, se va însura cu Safta Olaru­ lui. Ţi le dau. Floare venea rar, de două-trei ori pe an, la casa pă­ rintească. Ea nu auzise nici un zvon în legătură cu Saf ta Olarului. Dimpotrivă, ştia ce ştia tot satul: că Gheorghe se are bine cu Sora Corbului, de mai multă vreme. Şi vedea cu simpatie, cu un fel de mulţumire şi chiar cu re­ cunoştinţă faţă de soartă, apropierea celor doi tineri. De aceea fata fu foarte mirată : - Cu Safta Olarului ?! Nu mi-a spus nimeni nimic, n-am auzit nimic. - Se va însura cu ea. Saf ta e singură la părinţi, şi are avere bună. Floare simţi un junghi ascuţit în inima ei vestejită, si un îngheţ îi năvăli în mădulare. . - Vai, tată, oftă ea revoltată, nu te mai schimbi nici acum ! Tot dumneata ai rămas! Bolnavul păru a nu o auzi şi continuă: - Cu Vasile sîntem îrnţăleşi demult. A şi fost pe la noi, de cîteva zile - nu mai ştiu cîte -, Năstase Creţu, cU vorbe de la ai Olarului. Aşa că averea neamului nos­ trU va creşte, şi tu-ţi iei, din primăvară, locurile în stă­ pînire. Revolta ei creştea involuntar, şi privirile cenuşii, stinse, începură să se aprindă. - Stai pe loc, tată, şi nu mai lua nici o hotărîre nouă. Cine-a hotărît căsătoria asta? - Eu cu Vasile, cu tată-său! - Dar nu fratele meu se însoară, ci ficiorul lui! El ce zice? El vrea ? - Trebuie să vrea! răspunse întărîtat bătrînul. - Dar după cît ştiu eu, .şi ştiu bine, Gheorghe vrea să ia pe Sora Corbului. Fruntea galbenă a bătrînului se încreţi şi se umplu de sudoare, ochii mici se ascunseră, răi, în fundul capului. - N-o va lua pe Sora! Acum cheamă-I pe fratele tău. - Să nu vie părintele mai tntîi ? 84 [85] - Nu, nu! Să vie Vasile, şi rămîi şi tu aici. Vreau să-i spun de locuri! -- Dacă pomeneşti de ele, eu plec. Bolnavul îi aruncă însă o privire în care era şi umi­ linţă şi implorare, încît Floare rămase lîngă el şi după ce intră fratele ei. - Uite ce-i, Vasile - începu grăbit bolnavul, căci răsuflarea i se îngreuia şi năduşeala îl copleşea tot mai mult. - Azi-noapte a venit moartea să mă ducă, dar n-a putut. A stat holbată lîngă pat, mi-a făcut sămn cu gheara, m-a luat de mînă, dar eu m-am prins de margi­ nile patului şi nu m-am lăsat să mă ducă. Vasile îşi aminti că, într-adevăr, într-un rînd, în vreme ce horcăia adînc azi-noapte, se încleştase cu mînile-i slabe aşa de tare de marginile patului, încît nu i le pu­ tuse descleşta pînă ce nu se muiară ele de bună voie. Il zgudui un fior, şi privi pe furiş la soru-sa. - N-am putu muri, că aveam pe suflet două lucruri neîmplinite. Unul i l-am spus Floarei, şi ţi-l spun şi ţie în faţa ei. Ii mai dau ca zestre locul din Răstoci şi cel din Capul Dealului. Mă hotărîsem încă atunci, la cunu­ nie, să i le dau, dar apoi m-am răzgîndit. Acum i le dau ei pe vecie. Să le ia în folosinţă. Ai înţăles ? - Intăles, tată, şi aşa o să fac, răspunse omul, cam răguşit. - Nu le vreau, Vasile! - ţipă Floare. - Nu vreau să ne certăm pentru avere, acum, la bătrîneţe. I-am spus tatii, şi-ţi spun şi ţie. Las' să rămînă aici toată ave­ rea! Ce folos mai am eu de locurile acelea acum? - Nu! Rămîne cum am hotărît, - vorbi bătrînul, văzînd că Vasile tace. - Tu, fiul meu, îţi însori ficiorul cu Safta Olarului, şi averea neamului va creşte destul. Va fi cel dintîi neam din Broşteni. Şi acum vin la lucrul de-al doilea. Tu, Floare, poţi ieşi acum! Vasile aruncă o privire rugătoare la Floare, ca şi cînd i-ar fi spus să nu-l lase singur cu bătrînul. Privirile îi erau turburi. - I-am spus tatii să nu se amestece şi în căsătoria asta - oftă Floare. - I-am spus că Gheorghe stă bine cu Sora Corbului. Ochii bătrînului se aţintiră asupra lui. 8S [86] r r '! " 1: 1 l' I II il: l' , I " II '1 , I ': I 1, i" • I . , -II, " I ! I I !I i I II I i - E chiar aşa, tată - îşi luă curaj Vasile. - Mi-a spus şi mie nevasta. - Păi, ăsta-i lucrul de-al doilea pentru care nu pot muri. Dacă ar fi cununaţi, aş muri liniştit. Şi tu, fătul meu, trebuie să-mi ajuţi să pot muri liniştit. Vorbi cu glas rece, scîrţiitor. In ochii lui, pe faţă, începură a se arăta semnele de azi-noapte. I-Iorcăitul din piept începu din nou, şi răsuflarea i se făcea tot mai aspră. îşi ridică cu greu o mînă şi făcu semn fetei sale să iasă. - Să nu-ţi faci păcate, Vasile! ţipă Floare, uitînd unde se află. - Ieşi acum! Cu tine am isprăvit! şuieră bolnavul. Femeia ieşi îngrozită în tindă. - Jură-mi că faci nunta lui Gheorghe cu Safta Ola­ rului, zise bătrînul cu ochii holbaţi, gîfîind. - Cum să jur, tată?! Gheorghe e ficior, nu-i fată. El e singurul moştenitor. Bolnavul făcu o supremă sforţare să-şi deschidă pleoa­ pele. O privire îngrozitoare căzu asupra lui Vasile. - Jură, ori te blăstăm cu limbă de moarte! Iar a venit, e lîngă mine, adaose el, încercînd să se înţepe­ nească iar cu degetele uscate şi noduroase de marginile patului. Feciorul îngheţă şi limba i se mişcă cu greu în gură, ca şi cînd i-ar fi fost de lemn. - Iată jur, dacă-mi ceri dumneata. Apoi dădu năvală să-I cheme pe popa, uitînd să se repeadă şi să aprindă luminiţa de ceară de pe poliţă. Se auzi şi din tindă, prin uşa deschisă, un horcăit prelung; femeile tipară, şi toată lumea năvăli în camera din nainte. Straiul de lînă mal tresăltă o clipă deasupra picioarelor zgîrcite, apoi se întinse liniştea peste schele­ tul lui Moise Mărginean. - Tulai, maică! Nici luminita nu-i aprinsă! ţipă Floare, apoi se repezi să-i dea flacără cu chibritul de pe cutia ce păzea pe poliţă, la căpătîiul mortului, lîngă co­ Iăcelul de ceară galbenă. 86 [87] o vreme priviră cu toţii, înlemniţi, la mort. Intru tîrziu, preotul zise: - Dumnezeu să-I ierte şi să-I hodinească. Ridică mîna dreaptă şi Iăcu o cruce peste mort. - Să-I ierte Dumnezeu, răspunseră cei din odaie, cu vocile schimbate. Şi iar se făcu linişte grea şi lungă. Apoi, deodată, iz­ bucni plînsul şi tînguitul Floarei: - Nu trebuia să-I ascultăm! Trebuia să între Întîi părintele, să-I grijască, - Nu poţi împărtăşi pe nimeni fără voia lui, ne­ vastă! Şi apoi, nu poţi trece peste voinţa din urmă a mu­ riburidului. Vocea părintelui era grea de supărare. Şi acum ... acum ce va fi cu dumnealui? hohotea fata. Toţi sîntem în mîna lui Dumnezeu! El ne ştie şi ne va judeca pe toţi. Apoi, eu am făcut încă azi-noapte ce s-a putut. I-am dat dezlegare şi i-am slujit maslul. Să ne încredem în milostivirea lui Dumnezeu. Ce pare cu neputinţă la oameni, e cu putinţă la el ! Floare se mai linişti, auzind că i s-a făcut maslu. Apoi, toţi începură a spune cîte o vorbă. Numai Va­ sile Mărginean privea mut la florile de gheaţă de pe geam, cu faţa întoarsă de la patul tatălui său. VIII Sîmbătă, de vecernie, începură să sune clopotele de la biserica din Brosteni. La vecernia de simbătă nu venea decît preotul, diacul, crîsnicul şi vreo douăzeci-treizeci de bătrîne. Clopotarul, de obicei, cît ce isprăvea de tras, cobora din turn şi pleca în drumul lui, care sîmbătă sara era de obicei la crîşmă. Acum venise şi el în biserică, şi prin rîndurile bătrînelor se făcu o mişcare: cap se apleca spre cap, nişte capete mari cît ciubăraşele, căci toate erau îmbrobodite în mari şi groase năfrămi de lînă neagră, date adînc pe Iată, încît la unele nu se mai vedeau decît 87 [88] ochii şi nasul, - şi şopotul se înfiripă de la una la alta, după ce porni de la două sau trei care auziseră, înainte de-a veni la biserică, despre moartea lui Moise Mărgi­ nean. Clopotarul Ilarie trecu cu un aer important printre ele, şi întră în scaunul prirnului-epitrop, din hţa alta­ rului, la dreapta. Îşi pusese o mască misterioasă, căci el nu bănuia că bătrînele ştiu pentru ce a rămas şi el la vecernie. Din ţinuta lui, din privirile pe care le arunca uneori asupra credincioaselor din tinda bisericii, se vedea bine că azi se considera o persoană însemnată, avînd să vestească, îndată după vecernie, nu o moarte oarecare, ci moartea unui fruntaş al satului. Se părea că pe umerii lui apăsau de pe acum toate cinstirile de care va avea parte cu prilejul acestei înmormîntări: rachiu de trei ori la zi, colaci tot aşa de mari ca ai diacului, traistă nouă cu baieră frumos chindesită, merindare mare în care va fi lumînarea cît o făclie, şi pomana - în fruntea mesei îndată lîngă crîsnicul. Pe deasupra, cînd, în dul­ cele Crăciunului, îşi va aduna simbria din sat, în loc de un cop * de grăunti de cucuruz, de la Mărgineanu va lua cîte-o ferdelă **. Avu o tresărire a capului şi privi peste umăr la bătrîne: era să uite priveghiul de două nopţi, cu sticlele cu rachiu pe masă. Cît ce preotul şi diacul isprăviră cu vecernia, clopo­ tarul îşi luă căciula, trecu printre femeile din tindă fără să se uite la careva, şi se urcă în turn. Întîi boncăni clopotul cel mare, singur, trimiţînd peste sat valurile grele de armonie ale aramei în care era topit mult argint - cum spunea Ilarie. Valurile curgeau parcă mai repede şi mai sonor prin văzduhul îngheţat. In cîteva clipe tot satul putu şti că a murit un om bă­ trîn. - Cînd se trăgea întîi clopotul mijlociu, era semn că a murit un bărbat sau o muiere, un fecior sau o fată­ mare, iar de se auzea întîi singur tingilingul clopotului celui de-al treilea, se ştia că mortul era un copil sau o copilă. - Cum bing-bangul clopotului mare pornea me- • Litru! vechi. ** Măsură de douăzeci litri. 8t1 [89] reu din turn şi nu se mai isprăvea, şi cum, isprâvindu-se tîrziu, începu din nou, după o pauză, şi după alta, tot atît de depărtată, melodia lui umplu văzduhul şi a treia oară, se putut şti că a murit un bătrîn dintre fruntaşii satului. Bătrînele, cu tot gerul, se opriră înaintea bisericii, îmbrăcate în cojociţe, cu mîneci lungi, cu mînile una­ ntr-alta, cu nasurile vinete, cu ochi iscoditori. Vorbiră despre mort, pînă coborî Ilarie din turn şi veni între ele. Prea puţin ştiau încă despre felul cum a murit Moise-a Mărgineanului şi voiau să mai afle cîte ceva de la clopotar. Dar ele, ştiind felul clopotarului, se făcură a nu şti nimic, pentru a mai putea afla cîte ceva de la el. - Iacătă că a mai plecat unul după bureţi, zise el vesel, oprindu-se în mijlocul lor. - Da' cine-a murit, clopotarule? întrebă, cu gura- ntr-o parte, o babă ştirbă. N-aţi auzit nimic? Păi, cînd să auzim? Moisă, Mois-a Mărgineanului. Auzi, soro! Bietul Moisă ! Era bătrîn, nu-i vorbă. Dumnezeu să-I ierte! Să-I ierte Dumnezeu! răspunseră glasurile în cor. Păi, a fost bolnav? N-am auzit pînă acum, vorbi alta. Cum să auzi, că bătrînii se trag iarna lîngă vatră ca viezurele-n vizunie, şi dacă n-ar mai trebui să-i În­ gropăm, n-ar afla nimeni c-au murit. Bolnav? A fost de mult, vai de capul lui, că ajunsese numai 'un schelet. De cînd eram eu gata să-i vestesc opustul * ! - Şi, cînd a murit? - Cînd să moară? Oamenii isprăviseră cu adă patul de dimineaţă a vitelor, şi ar fi trebuit să trag In că la amiazi clopotele, Da', vezi dumneata, la cei bogaţi toate merg mai pe-ncetul, ei nu se grăbesc. Pînă să încălzască apa, pînă să-I spele şi să-I îmbrace, pînă să-I aşăze pe • Sfîrşitul, după numele ce se dă poruncii de incheiere a slujbelor. [90] laviţă, s-a făcut ojina cea bună. Şi aşa, am rămas să trag întîia oară după vecernie. - O fi chinuit? O fi murit uşor? - Păi, dac-a bolit atîta, vezi bine că nu se va fi stîns uşor! zise altă bătrînă. Clopotarul privi peste grămadă, cu un aer de supe­ rioritate. în loc să răspundă, porni, şi tot grupul se mişcă împreună cu el. Omătul, strivit de cizme grele, cînta crud, pe felurite glasuri. - N-aş putea spune - vorbi clopotarul. - Ştiu că popa a fost de două ori la el. O dată azi-noapte, şi a doua oară azi înainte de adăpatul vitelor. Cine moare uşor nu-l pune pe popa de două ori pe drum. în larma zăpezii strivite, bătrînele care erau mai de­ parte nu auziră. _ Ce-a spus? Ce-a spus? întrebară una de la alta. în aerul tare, îngheţat, priveliştea grupului era ciu­ dată: părea că fiecare trage din ţigări nevăzute şi slo­ boade fumul pe nări sau pe gură. Auzi-auzi! De două ori! - Da, i-a făcut şi maslu ! _ Poate-a chinuit, săracul de el. _ Va fi chinuit, răspunse clopotarul, căci o dată pentru tot omul vine sura la măsură! _ De, Ilarie, să nu vorbim! Ţoţi sîntem păcătoşi în fata lui Dumnezeu . . _ Toţi, nu zic nu! Da' şi la Evanghelie spune că greu va întra bogatul întru împărăţia ceriurilor. Că mai usor va întra funia corăbiei prin urechile acului, decît c�l avut întru, viaţa veşnică. Asta-i aşa! Asta n-o spun eu, ci a spus-o Domnul nostru Isus Hristos. Se făcu linişte, şi numai cîntecul ce se ridica din scrîşnirea zăpezii se auzea. - Ce-i cu neputinţă la om, e cu putinţă la Dumnezeu, zise întru tîrziu o bătrînă. - Asta-i aşa! Dar dacă a fost popa de două ori la el, nu-i sămn bun. - De unde ştii dumneata? - Mi-a spus sluga lor, Culita. Dimineaţa l-a În- fruntat stăpînul său că nu l-a aflat acasă nici pe el, nici 90 4 [91] a pe ficior, pe Gheorghe, azi-noapte, şi-a trebuit să-I lase pe bătrîn numai cu lelea Ana, şi să meargă el după popa. Mai multe părechi de ochi clipiră şi se priviră. Toate bătrînele aflaseră pînă la vremea asta de cei doi feciori bătuţi noaptea trecută, iar la unele ajunsese şi zvonul că Gheorghe-a Mărgineanului era bătăuşul, Acum, în ce spunea clopotarul, văzură adeverirea zvonului. Dac-a fost şi sluga cu el, se înţelegea mai uşor cum a putut bate pe doi inşi. - Nu-l lucru curat, începu iar clopotarul, ca în noap­ tea în care moşul trage să moară, nepotul să sluţească în bătaie pe alţii. Ai auzit şi dumneata? - Păi cum să nu aud? Tot satul vuieşte. - Da, însă nu se ştie de bună samă cine i-a bătut, vorbi alta. Cei bătuţi n-au vrut să spuie nume. - Ba se ştie, şi se ştie şi din ce pricină. Cei doi zvo­ niră în sat că Gheorghe şi Sora Corbului se cunună în dulce, fiindcă la şăzătoarea de la văduva Nastasia au ieşit în tindă. Insă ei ieşiseră pentru altceva. Avea Gheorghe un năcaz pe care trebuia să-I spuie. Bătrîna care vorbi era oleacă de rudenie cu neamul Mărgineanului. - De, îşi putea alege altă vreme să-i bată, nu cînd moşu-său îşi trăgea sufletul. - Poate n-o fi ştiut ficiorul... Bătrînul beleşte de mult. Şi ce-ai vrea dumneata? Ca tinării să păzească cu săptămînile şi lunile cînd îşi dau duhul cei bătrîni? Păi, e lege de cîndu-i lumea, că viaţa nu stă pe loc, ci curge mereu. Tineretul îşi vede de cărările lui, filosofă aceeaşi bătrînă. - Dar ascultă, Ilarie, întrebă alta, dac-a fost şi sluga cu el, i-a ajutat şi el, nu-i aşa? - La ce să-i ajute? - Să-i bată pe cei doi. Oricum, nu-i lucru uşor. E voinic Gheorghe, dar nici cei bătuţi nu-s de lepădat! - L-am întrebat pe Culita şi eu. Dar el s-a mirat, nici nu auzise încă nimic de bătaie. - Ei, parcă cineva întră de bună voie în încurcături de-acestea? Cum să-ţi spuie ? 91 [92] Clopotarul tăcu o vreme, aruncînd o privire dispre­ ţuitoare asupra femeilor. Apoi, ridicîndu-şi un deget la căciula mare, rotată, cam roasă: - Am şi eu glagorie aici, ce crezi dumneata? Dar l-am strîns cu uşa pînă s-a jurat că nu ştie nimic de bătaie. Cum să ştie, cînd el azi-noapte a fost la văduva Anica Surd ului ? Bătrinele strîrnbară din nas scandalizate. - Acum, în postul Crăciunului ?! se miră una, - Păi ce-i dacă-i în post? Culiţa n-a mers la văduva pentru ce gîndeşti dumneata, ci pentru că în dulcele ce vine se vor cununa. Au oamenii multe de pus la cale, şi destule griji, că nu-i îmbulzesc boii în poiată, nici oile în curte. Grupul se mişca încet, coborînd de pe dealul de la marginea satului, unde era biserica. Ajunsese în sat, şi cum bătrinele cele mai multe erau de pe uliţele de-aici, începură să-şi zică bună-sara şi să se împrăştie. Vreo zece, care locuiau mai departe, însotiră încă o vreme pe clopotar, care mergea pe uliţa Cîmpşorului, la casa mortului. - Se poate şi să fi murit greu, cum zici dumneata, clopotarule. Cînd îmi aduc aminte cum a stricat căsă­ toria Floarei, şi pentru ce, şi azi mă furnică prin spate. Avuţia ca avuţia, dar lăcomia este ceea ce-i mai urît în faţa lui Dumnezeu. - De! Şi a lăcomit şi pe patul de boală. Mi-a spus sluga, Culita, că numai cu cîteva zile înainte a fost la ei cu vorbe de la ai Olarului, pentru Safta lor, Năstase Creţu, şi că mosul atunci a gustat cel din urmă păhar de vin în viaţa lui. Păharul de vin lui i l-a dat Vasile să i-l ducă. Apoi ştie tot satul că Gheorghe şi-a pus ochii pe Sora Corbului, nu pe Saf ta. Vestea produse o mişcare între femei. încă nu auzi­ seră de petitul lui Nă=tase. Nici nu fusese, de altfel, petit în toată legea, ci numai o pipăire a terenului. - Safta ! D-apoi Saf ta stă să-I întreacă cu anii pe Gheorghe! zise o bătrînă, iar alta adaose în grabă: - Şi nu-i nici nu ştiu ce chip de fată! 92 [93] A fost ea, la vremea ei, pe la optsprezece-nouă­ sprezece ani. Dar a ales mereu, parcă ar fi aşteptat pe ficiorul grofului, vorbi a treia. - Ba eu cred că a aşteptat să vie Gheorghe din ar­ mată, zise clopotarul. Căci tare le mai arde şi Olăreştil.or să se încuscreze cu neamurile cele mai de frunte. Cînd ici, cînd colo, se desprindea din grup cîte-o fe­ meie, pînă ce clopotarul Ilarie rămase singur în drumul către casa mortului. De la bătrînele care au fost la vecernie si au vorbit eu clopotarul, ca şi dintr-alte izvoare, pornirei în sat ştiri în legătură cu moartea lui Moise Mărginean, cu drumul lui Năstase Cretu în legătură cu Saf ta Olarului, cu bă­ taia celor doi feciori. Ba se auzise şi despre cele două locuri pe care Moise i le-a mai dat fetei, lui Floare, ca zestre. Ca de obicei, ştirile treceau sporite de la o casă la alta, şi, pînă sara tîrziu, prin casele gospodarilor se pu­ tură auzi veşti şi păreri ca acestea : - A murit greu. Că-I apăsau pe suflet păcate mari. Nu s-a mai spovedit de zece ani! - Ba io cred că nici de douăzeci. - Şi nici pe la biserică nu-l prea vedeai. Avea strana lui, dar tot întra mai de multe ori în ea Vasile, feciorul. - Şi ce gură spurcată avea! Sudalme ca din gura lui nu se auzeau decît de la şpanul grofului. - Da' zice că por-a a apucat să-i facă maslu. - Maslu-i puţin lucru cînd cineva nu şi-a spovedit întîi păcatele şi nu a căpătat iertare. - Fiecare are parte de ceea ce-l face viaţa vrednic. Cine ştie ce fapte rele n-o mai fi avut afară de cele cu­ noscute. Căci mulţi îngroapă în ei, ca într-un mormînt, fărădelegi ascunse, neştiute decît de ei, şi pe urmă, în prag de moarte, vine ghiavolul şi le pecetluieşte gura! - . Ce fărădelegi? D-apoi în tinereţe n-a fost şi el amestecat cu hoţii de cai care au păgubit atîta lume? N-a putut fi dovedit, dar cu ce a cumpărat el, peste vreo zece ani, pămîntul de la Marinca şi de la Ionu Boldii ? Şi pîra acea cu Saveta Dinului cît a ţinut? Şase ani ! 93 [94] I I I I d I ':1 : !, III :: II I II' , II II I II I 1, II I :.;, I A ţinut, dar aici el a avut dreptate, şi vinovată că nu s-a lăsat de judecată a fost Saveta. - Va fi fost, dar ea era un cap de femeie, iar el bărbat. Dacă i-a văzut pornirea şi slăbiciunea, trebuia să-i ierte cei zece zloţi şi s-o lase în plata Domnului, să n-o aducă pînă acolo să plătească, cu cheltuielile, şaizeci. încît a trebuit, vai de ea, să-şi vîndă vaca, lăsîndu-şi copiii fără un strop de lapte. - Dar bine, soro, aici de vină a fost Saveta! Ea nu a voit să se lase de pîră. - Se lăsa dacă-i ierta Moisă datoria. Făcea un bine şi femeii, şi o faptă bună pentru sufletul lui, căci nici dreptatea nu-i totdeauna dreaptă. Cei zece zloţi i-a băut pe rînd bărbatul Savetei, ea n-a avut nici un folos după ei, ci numai pagubă. Dar n-a voit bătrînul lacom să-i ierte nici-un bănuţ din datorie. - Măi, tot este un Dumnezeu şi-o judecată! Dacă nici un om ca Moisă n-a putut muri pînă nu a dat încă două locuri Floarei... -- Nu două, ci patru! - Am auzit că pe cel din Răstoci şi pe cel din Capul Dealului. - Da, şi unul în Vîlcele, şi încă unul în Aluniş. Spun că Vasile, la început, nici nu a voit să audă, dar bătrînul l-a ameninţat cu blăstăm, de pe marginea groapei. - Săraca Floare! Tot îşi capătă odată şi ea zestrea toată ! - Dar ce folos mai are de ea acum? Să i-o fi dat cînd a silit-o să se mărite. Baremi atîta bucurie să fi avut ! - Dar şi lui Vasile-i va fi greu să-i dea acum locu­ rile. De-atîţia ani le-a socotit moşia lui. - Dacă-şi însoară ficiorul cu Safta Olarului, va avea avere destulă. - Cine ştie dacă-l însoară! Gheorghe parcă e în vorbă cu Sora Corbului. - Il însoară, de bună samă. Indată după sărbători încep strigările. - Cum să înceapă, cînd Gheorghe a bătut pe cei doi pentru Sora, căci ei stîrniseră vestea că au ieşit în tindă ?! 94 [95] - Om pornit şi firetic şi Gheorghe ăsta! Pe cît pare de molîu, pe-atît de uşor îi sare ţandăra. - Pentru asta o să aibă el încă de furcă cu cei bă­ tuţi. O să puie mîna pe el la o strîmtoare. - Păi, ce să mai vorbim de mort? Nu-l putem face nici mai bun, nici mai rău. Să zicem mai bine Dumnezeu să-I ierte şi să-I hodinească. A fost şi el un om ca toţi oamenii, cu slăbiciuni şi cu patimi. - Să-I ierte Dumnezeu! A avut şi părţile lui bune. N-a prădat, n-a împrăştiat ce-a moştenit, ci a sporit. A fost mereu, ca şi tată-său, între cei dintîi fruntaşi ai satului. - De, i-or face o înmormîntare de fruntaş, nici nu se poate altfel. Zice că-I îngroapă cu trei popi. - L-or îngropa, că au cu ce. Aşa şi într-alte chipuri vorbeau femeile şi bărbaţii în casele lor, în sara aceea de sîmbătă. A doua zi, dumi­ nică, se perîndă multă lume să vadă mortul, şi poveştile se înmulţiră. Pe unele le porniră ce-i care fuseseră la priveghi. Numai despre jurămîntul lui Vasile că-şi va însura feciorul cu Safta Olarului nu se auzise nimic, nu umbla nici un zvon. Cum-necum, se ştia acum că Floare n-a vrut să primească cele două locuri, pentru a nu-l supăra pe frate-său, dar despre ceea ce se petrecuse între fiu şi părinte, după ce bolnavul scosese pe Floare din ca­ meră, nu se putu afla nimic. Vasile închisese în el ca în­ tr-un mormînt pecetluit promisiunea făcută cu jurămînt, la ameninţarea cu blăstăm a părintelui său. Numai soru-sa, Floare, bănuia ceva, dar nădăjduia că Vasile i-a urmat sfatul cînd i-a strigat să nu-şi încarce sufletul cu păcat. Nedumerită şi neliniştită, ea cuteză să-I întrebe, du­ minică, ce s-a mai petrecut între el şi bătrîn după ce-au rămas singuri. Frate-său o privi pieziş şi răspunse în­ dîrjit : 95 [96] l' II :,111 :'" I , II, I , i ! - Ce să se mai întîmple? N-ai văzut că am ieşit îndată după tine să chem pe popa? Il apucaseră iar chi­ nurile morţii. Era adevărat, că abia ajunsese ea în fundul tinzii şi izbucnise şi Vasile pe uşă. Totuşi, nu se putu linişti. Bă­ trînul luase ca sigură căsătoria lui Gheorghe cu Safta! Cum o putea socoti sigură? Şi totuşi, altfel, credea Floare, tată-său nu i-ar fi dat cele două locuri. Ea nu spuse nimănui, afară de bărbatu-său, de spo­ rirea zestrei. Ori pe el, ori pe Vasile, îl va fi scăpat gura să spună ce a rînduit bătrînul cu limbă de moarte. Dar vestea se auzi şi în familia Corbu. Moartea lui Moise Mărginean produse o mare uşurare în familia Corbu. Sora văzu că se limpezeşte deodată cărarea viitorului. Acum nu se mai frămînta cu gîndul ce vor face, ea şi Gheorghe, după Crăciun, cînd iar se vor pune şezătorile. Nu vor mai merge la sezătoare, şi astfel va scăpa de înfundătura în care întraseră amîndoi. Căci îi părea cu neputinţă ca ei doi, după ce făcuseră pasul acela nesocotit, şi după ce vorbise satul atîtea verzi-us­ cate despre ei, ea şi Gheorghe să se mai înfăţişeze în sezătoare ca doi tineri care nu erau încă decît la primul pas, cînd stăteau de vorbă în faţa lumii, şi să mai poată trece prin treptele obişnuite. O durea inima că nu mai putea să meargă pe drumul bătut de toţi, căci se gîndise mult la fericirea ei cînd va face pe îndelete acest drum. Dacă n-ar fi murit bătrînul. Ceea ce avea de făcut după sărbători, era o problemă grea şi încurcată. Cum îşi va petrece sările dacă nu putea merge la şezătoare ? Unde se va întîlni cu Gheorghe? Cum va lămuri satul de situaţia nefirească în care a ajuns? Cum să mai ştie cineva ce va fi cu ei : se mai căsătoresc, ori nu ? Acum, cu moartea lui Moise Mărginean, pentru Sora se limpezise drumul : se vor căsători încă în dulcele ce vine, şi aşa vor închide gura satului, şi se vor şti şi ei deoparte. Da, era adevărat! Ea nu se gîndise la o căsă­ torie atît de grabnică. Nici nu o dorise. Se gîndea la toamna viitoare, să mai aibă vreme să se bucure de viaţa 96 :: I'i .. II II I ." II ; ., � [97] de fată: şi nu de una cu drăguţ, cu care schimbi o să­ rutare pe furiş, ci cu unul care-i era ca şi logodnic, de vreme ce se va mărita cu el. O usoară undă de melancolie i se strecura în suflet cînd se gîndea la asta, dar se risipea grabnic, aducîndu-şi aminte din ce înfundă tură a ieşit prin moartea bătrînului. De cînd îl văzuse pe tată-său bucurîndu-se că Gheor­ ghe a bătut pe cei doi feciori pentru că le umbla gura, Sora nu mai stătea la îndoială: taică-său, dacă moare bătrînul, n-o să-i mai pună nici o piedecă la căs ttoria cu Gheorghe. Nu tot aşa de limpede era drumul viitorului pentru mamă-sa. La început, şi ei i se însenină, şi, în uşurarea ce o simţi, cînd nora mortului, Ana, trecu pe la ea s-o roage să stăruie pe lîngă bărbat să meargă şi el la pri­ veghi, lelea Maria, uitîndu-şi tactul de pînă acum, se duse aţă la Ion Corbu, care crăpa lemne la tăietor. - Mai lasă-le, că tu ai crepat destule, ori vreai să nu mai aibă de lucru Irimie? zise ea, oprindu-se, cu co­ [ocita pe umeri, strîngîndu-i aripile lîngă trup. Omul lucra mai departe. - Vezi că s-a însărat! Mai lasă-le la pustia lemne> ! Bărbatul se obli şi o privi. - Ai să-mi spui ceva, văd eu ! Dă-i drumu. - A trecut mai nainte pe la noi nora mortului, şi te roagă să mergi şi tu la priveghi, în ia-sară şi mîne sară. Ion Corbu o privi un răstimp, apoi se-apucă să crape lemne mai departe. Femeia aşteptă o vreme. - Ce vorbă să-i trimit? Tu ştii obiceiul: la priveghi merg de obicei vecinii, cei de pe-o uliţă şi cei care sînt mai de-o samă cu mortul. - Cred că glumeşti, răspunse el, neopriridu-se din lucru. - Păi, socoteam că ar fi bine. Să vadă lumea că nea­ murile noastre se apropie după moartea bătrînului. Omul lăsă securea împlîntată într-o trupină, şi se obli. 97 [98] il - Să mă duc să-I văd întins pe lavită ? Pe Moisă Mărginean ? Să stau o noapte cu el subt un acoperiş? Ce vorbă-i asta? Te credeam mai cu minte, tu femeie! - Ştiam eu că ţi-i greu, dar îmi ziceam: acum e mort. La moarte se iartă toate. - Ai fi gîndit aşa şi dacă între Sora şi Gheorghe n-ar fi nimic? - De, mă gîndeam că-i bine să afle lumea că ... - Dar ce să afle, cînd încă nu-i hotărît nimic? îi tăie Vorba, cînd nici nu se ştie ce va fi ? Cine ţi-a spus că eu îmi voi da învoirea la o asămenea căsătorie? Alta-i să ierţi, alta-i să vorbeşti cu cineva ca şi c-un vecin, şi alta-i să te înrudeşti. Alta e, tu muiere, să-ţi amesteci sîngele. Aici trebuie să chibzuieşti şi să te gîndeşti bine la neam. Lasă-mă să lucrez, şi du-te în casă, că te-ai în­ vineţit toată! Dar femeia se gîndi: «Tot am început, încaltea s-o duc pînă la capăt. Să nu mai încep o dată mîne ori poi­ mîne.» - Tu esti bărbat si stii mai bine decît mine ce-i de făcut şi ce' nu. Să zicem că ţi-i greu să mergi la pri­ veghi. însă trimite vorbă Anei. -- Şi cum de vine Ana să facă chemările, şi nu băr­ batu-său, fiul mortului? Lui i se cade. - Păi, ea a venit la noi în numele lui. Se temea să vină el. Se temea că dacă te cheamă el, nu te vei duce. De-aceea a trimis pe Ana, căci eu şi ea mai umblăm una cu alta. - Ştiu că umblaţi, şi rău destul ai făcut. - Aşadar îi trimit vorbă că la priveghi nu poţi merge, că mai ai încă de lucrat la cioareci. - Mai avem, da, răspunse mai îmb1înzit bărbatul. - Acum, la priveghi. rămîne aşa cum ai spus. Dar mîne, că-i duminică, şi va merge tot satul să vadă mor­ tul şi să zică un «Dumnezeu să-I ierte", crezi că poţi merge şi tu ? - Nu! Nu am ce căuta acolo. L-a ierta Dumnezeu dacă va vrea. Ştiu că n-are să mă asculte pe mine. 98 q .. [99] Femeia plecă puţin capul. - Bine, Ioane, fie cum zici tu. Eu nu am să-ţi spun ce-i bine şi ce-i rău. -- Apoi, înălţind iar capul, semn că de data asta nu se va lăsa bătută, zise, cu vocea ener­ gică, hotărîtă: Nu pot crede însă că nu vei veni nici la înmormîntare, poimîine, luni. La înmormîntare? - Da, la înmormîntare. Dacă mergeai la priveghi, şi mîne, să spui şi tu un «Dumnezeu să-I ierte», n-ai fi făcut-o pentru bătrîn, ci pentru cei vii. Ar fi ţinut toţi trei să le faci cinstea asta. Căci cu ei n-ai avut nimic. Dar la înmormîntare se duce omul şi la ucigaş, şi la un tîlhar. Mergem aducîndu-ne aminte că şi noi sîntem mu­ ritori. - Asta o ştiu eu şi îmi aduc aminte şi fără să-I văd pe Moisă Mărginean ! - De, va fi tot satul acolo, ca la un om fruntaş. Se va vorbi, dacă numai tu vei lipsi. Se va spune: «Iată ce mai creştin e şi Ionu Corbului! Nu-l iartă pe om nici după moarte!» - Las' să spună! răspunse bărbatul, cu vocea mai coborîtă, şi plecîndu-se să taie mai departe lemne pe butuc. - Va fi o înmormîntare cu trei popi. Vine şi părin­ tele din Cozla, şi cel din Bogatu. Tu-i cunoşti bine. Ce vor zice ei cînd vor vedea la înmormîntare pe toţi frun­ taşii satului, şi numai tu vei lipsi? - Cine ţi-a spus că vin şi dumnealor? - Ana. Fac îngropăciune mare, cu sărăcuste. Omul nu răspunse în grabă. Cum continua să reteze lemne cu securea, ridică de două ori capul spre ea, şi iar îl plecă spre butuc. Cînd îl ridică a treia oară, zise: - Bine, la înmormîntare am să vin. Dar nu cumva să le treacă prin gînd să mă oprească şi la pomană! Să-i spui Anii din vreme! Femeia simţi din vocea lui că aceasta era hotărîrea lui din urmă, şi nu mai insistă. - Bine, Ioane! îi voi trimite vorbă. Se întoarse în casă cu faţa vînătă de ger. Sus, în seninul înalt, începură să joace cîteva stele. 99 [100] ! ! il II 1" ,1:, ; i I I '.'.1 I ',1.1 ,,1 l'i I , I III[ I , il I 1 Puse cojocita pe lavită şi se grăbi în jurul mîncării de la foc. Reuşise, dar numai în parte, şi nu se simţea mulţumită. Dacă reuşea detot, drumul căsătoriei fetei s-ar fi văzut mai limpede, N-ar fi crezut că Ion să se împotrivească cu atîta străşnicie! Dacă mîne s-ar fi vor­ bit prin sat: «Şi Ionu Corbului a fost la priveghi», dacă duminică mulţimea l-ar fi văzut întrînd în casa mor­ tului, dacă l-ar fi auzind spunind «Dumnezeu să-I ierte», ar fi fost o mare veste pentru sat. Căci toată lumea ştia că Ion Corbu nu şi-a mai pus piciorul în ograda lui Măr­ ginean de la stricarea căsătoriei cu Floare ... Lumea ar fi zis: «Iată, nu numai mumele doresc căsătoria tinărilor, ci şi tătînii! Tată că, cu toate că n-au mai mers la şă­ zătoare după ieşitul acela în tindă, tot se insoară l. Şi s-ar fi pus dintruna capăt tuturor zvonurilor! «Da, ade­ vărat, va fi de ajutor şi mergerea lui la înmormîntare, în lămurirea situaţiei! îşi spunea lelea Maria, Şi acolo, la sărutatul crucii de pe pieptul mortului, va trebui să spună înaintea satului întreg şi a celor trei preoţi: "Dumnezeu să-I ierte l". Dar tot nu va fi ca şi cînd va fi fost la priveghi, şi s-ar fi dus şi mîne la mort acasă! In sfîrşit, bine că l-am putut îndupleca şi la atît !» Tot învîrtind prin cratiţă, simţi deodată un val de amărăciune: împotrivirea aceasta amarnică nu putea fi numai pentru ruşinea suferită în tinereţe de la bătrîn! Trebuie că-I doare' încă şi acum că o pierduse pe Floare! Şi ce n-a făcut ea, o viaţă de om, s-o uite detot ? O Vreme se simţi amărîtă, apoi iar se întoarse cu . gîndul, aducîndu-şi aminte de traiul lor împreună, atîţia ani, că dîrzenia lui nu putea fi decît din vătămarea grea pe care o suferise de la bătrîn. Feciorul celui dintîi frun­ taş al satului! ... Moartea lui Moise Mărginean avea totuşi urman şi pentru starea sufletească a lui Ion Corbu. Mai întîi, simţi o uşurare, ştiind că în curînd îl va acoperi pămîntul, şi nu-l va mai şti în casa aceea de care i se legaseră, prin Floare, atîtea dulci amintiri. Căci zadarnic nu-i mai avea grija după ce se însurase cu Maria şi o iubise pe aceasta. Întîia lui iubire înmugurise şi crescuse în jurul Floarei. 100 [101] s De cîte ori se plimbase nopţile, aşteptînd-o pînă tîrziu, să iasă la portiţă !. .. De cîte ori n-a stat de vorbă cu ea, nu numai la portiţă, ci şi în grădină, lîngă nucul cel mare, cînd el venea prin fundul grădinii, sărind gardul !. .. Şi amintirile legate de casa asta rămăseseră stăruitoare în fiinţa lui, pînă tîrziu, şi uneori se mai deşteptau şi acum, fără să se mai gîndească la Floare! Prezenţa bă­ trînului acolo era pentru Ion Corbu ca prezenţa unui strigoi, pe lîngă care trebuia să treacă repede, cît se pu­ tea de repede. Acum strigoiul va fi dus în cimitir. Era o mare uşu- rare pentru Ion Corbu. În al doilea rînd, de cînd îi spusese nevasta noutăţile în legătură cu Sora, el s-a gîndit mult la combinaţia aceasta de căsătorie. Inima o respingea mereu, dar ra­ ţiunea lui lucra. Gheorghe, de data asta, era cea mai bună partidă din sat, nu mai încăpea nici o îndoială. Un frate şi o soră îi muriseră de mici, în vărsat-negru. Era sin­ gur la părinţi, în vreme ce Sora mai avea un frate şi o soră ... Apoi, avea dreptate nevastă-sa: feciorul era leit mamă-sa la făptură. Era, la înfăţişare, alt neam de om. Dar dacă va semăna la fire? Maria-i spunea că nici la fire nu seamănă, că nu-i lacom la avere, că nu e tăcut şi inchis ca tată-său, ori ca bătrînul Moise, ci e un flă­ cău văratec, ca mamă-sa. Poate e violent uneori, dar 11 umai cînd e scos din sări te ... «Toate bune - îşi zicea el de cînd se apucaseră de cusut -, numai să vedem şi noi dacă muierea nu gre­ şeşte. Să ne uităm puţin după el.. Cînd auzise că pen­ tru Sora lui a bătut pe doi inşi, faţa i s-a luminat. Cine ştie, poate să aibă într-adevăr altă fire, să nu fie răsad de-al Mărginenilor. Toate frămîntările aceste se mai potoliră la vestea morţii lui Moise. Acum îşi dădea sama că piedeca prin­ cipală în drumul acestei căsătorii se delăturase. Însă de-aici pînă la căsătorie mai este. El nu are nici un motiv să arate lumii că vrea să grăbească această că­ sătorie. «Mai este vrerne !» îşi spunea tatăl Sorei. Dar tot el recunoştea, în cele din urmă, că şi nevastă-sa are dreptate. Satul ştia ce relaţii fuseseră între el şi bătrîn, între el şi Vasile chiar, pînă de curînd, ştia că nu-şi mai 101 [102] pusese piciorul în ograda Mărgineanului din junie, şi era bine să dea un semn de apropiere. Vor vedea şi alţii că-i cu putinţă o căsătorie a Sorei cu Gheorghe, şi gura satului nu va mai avea ce iscodi pe sama celor doi ti­ neri, şi se va opri. De-aceea se hotărîse să meargă la înmormîntare. Mai bătu în cumpănă şi greutatea venirii celor doi preoţi străini, care îl cunoşteau fruntaş al satului şi bun-creştin. IX Sîrnbătă sara rămaseră la cusut numai membrii fa­ miliei. De obicei, după ce trăgea clopotul pentru vecer­ nia de duminică, nu se mai lucra, dar cusutul hainelor de sărbători nu era socotit drept lucru obişnuit, ci mai mult ca de clacă, iar daca - muncă în comun, fără plată - era îngăduită şi în unele zile de sărbătoare. Vecinul Nichifor le vorbi ca de-o piedecă firească ce i se ridica în drum: trebuia să meargă la priveghi şi in ia-sară şi mîne sară, dar luni se va înfăţişa şi îşi va lua locul de pe Iavită în jurul mesei. Sluga Irimie fu poftit şi el la priveghi, să aibă un om de sama lui şi Culita, sluga lui Vasile Mărginean, care nu putea lipsi. Irimie stătu o vreme la cumpănă: să meargă, să nu meargă? Nu-i prea plăcea să umble la înmormîntări, nici la priveghiuri. Nu ştia juca în cărţi, nu se îmbulzea la rachiu... Ce să facă pînă-n zori, pînă cîntau cocoşii şi se împrăştia priveghiul ? Iacă, prilej să mai iasă şi el între oameni, să mai audă şi el ce povestesc. Dar pentru asta nu se făcea gaură-n cer dacă nu mergea! Nu-i prea plăcea să audă verzi şi uscate. - Vai de mine, Irimie, dacă te-au poftit, trebuie să te duci, cum nu! îi zise stăpîna, cînd el o întrebă, cu gura jumătate, ce să facă. - D-apoi, mai avem de cusut, răspunse el, încercînd să scape. Nu mai avem mult. Două-trei sări, şi gata. Ce-a zice stăpînul? se mai codi Irimie. 102 [103] - N-a să zică nimic, mergi liniştit. Maria Corbu se împăcase, în sfîrşit, cu faptul că băr­ batul ei va merge la înmormîntare. Tot era un pas fă­ cut, tot era mai mult decît nimica. în schimb, se hotărîse să dea ea semne de mai mare apropiere şi-i promisese Anei să vină luni de-eu-noapte să-i ajute la colaci şi la fierturile pentru pomană, în vreme ce-i arăta că bărba­ tul ei nu va putea veni decît la înmormîntare. Ana rămase supărată oleacă; luase asupra ei poftirea lui Ion Corbu, în numele bărbatului, deşi el nu credea că vine, şi fusese de părere că-i mai bine să nu-l cheme. Anei îi veni greu acum să-I înştiinţeze pe Vasile, şi se mai îmbună numai cînd Maria-i promise că-i va ajuta la cuptor şi la oale. Era şi aceasta o cinste şi un semn de apropiere mai mare între două familii fruntaşe. - Of! S-a nimerit rău - se tînguia Ana. - Azi era prea tîrziu să ne mai apucăm de copt! De-ar fi mu­ rit azi-noapte, era altceva. Iar mîne-i duminică, şi, pe lîngă asta, toată ziua va fi aici un du-te-vino ... să vadă mortul. Aşa că rămîn toate pe duminică după miezul nopţii şi pentru luni dimineaţa. Iti mulţămesc că vii şi tu. Vine, vezi bine, şi Floare şi cîteva mătuşi, dar lucru va fi destul, că-i grabă mare. Cu zilele acestea scurte va trebui să se înceapă prohodul cel mai tîrziu la amiazi .- spune părintele -, pentru a nu ajunge noaptea cu mortul la groapă. Da, îţi mulţămesc şi-mi pare bine. Nu-i vorbă, era şi mai bine dacă venea şi bărbatul tău ... Şi Ana porni pe vorbă să nu se mai oprească. Adevă­ rul era că-i era frică cu mortul în casă, îndată ce rărnj­ nea singură. Şi rămînea destul de des, pentru că Vasile şi Gheorghe erau prin sat, să vorbească cu cine-i de vorbit în asemenea împrejurări: cu popa; cu diacul, că­ ruia trebuia să-i comande un «viers» pentru bătrînul; cu măsarul, căruia-i duseră măsurile pentru sicriu; cu groparii, cu care trebuiau să aleagă locul în progadie ; cu crîşmarul, pentru rachiul de la pomană şi înmormîn­ tare. Vasile şi Gheorghe erau deci prin sat, iar sluga, Culiţa, avea mereu de lucru cu vitele, cu lemnele. Tre­ buiau tăiate multe, căci nu se mai stingea focul două nopţi de priveghi. 10:1 [104] De altă parte, afară de vecinii şi vecinele de mai aproape, încă nu începuseră să vină altii să vadă mortul şi să-I ierte, aşa că Ana rămînea adeseori singură. Şi cît ce rămînea singură, închidea uşa de la odaia din nainte, unde era mortul. Acum, după ce plecă Maria Corbu, şi oamenii el încă nu se întorseseră de prin sat, fu foarte bucuroasă cînd il văzu pe vecinul Nichifor că se şi înfăţişează la pri­ veghi... Încă nici nu aprinsese lampa în camera cu mortul, fie pentru că nu se întunecase încă detot, fie pentru că se temuse să între singură acolo. Dar luminita de ceară ardea necurmat la căpătîi. Dumnezeu să-I ierte, zise moş Nichifor, privind la mort. Să-I ierte Dumnezeu! A poi, ridicînd ochii la gazdă : - Ce să-i faci! , ( - N-ai ce-i face! răspunse gazda. Vecinul Nichifor se întoarse cu indiferenţă de la mort. .- Dă-mi un lemnuş, Ano, să aprindem lampa. Femeia se grăbi să-i aducă din tindă cutia cu lem- nuşe. Bătrînul luă un fir, îl trase cu îndemînare pe cioarec, pe acelaşi loc unde mai erau urme de pucioasă, îl aprinse, îl ţinu în pumni pină învie flacăra, şi o apro­ pie de feştila lămpii. Bărbaţii sînt încă prin sat? - Trebuie să pice îndată, că-s duşi de mult. - Ce să-i faci! Pînă apucăm subt glie, fiecare om dăm de lucru celor din jurul nostru. Morţi, şi tot mai avem nevoie de multe! Eu am venit mai devreme, că mi-a cam slăbit vederea, adaose bătrînul, uitînd că sări de-a rîndul a cusut, în casa lui Ion Corbu, la lumina lămpii. -- Bine-ai făcut, uncheşule - răspunse cu sinceri­ tate Ana. - De altfel, nu e prea devreme, căci acuş se vor aduna şi ceilalţi la priveghi. Şi-apoi, drept să-ţi spun, mi-e cam frică să stau singură cu mortul în casă. Ieşiră în tindă. în odaie era întinsă masa lungă, adusă din şopron, la care mîncau zilerii vara. Erau la­ viţe de pe laturi. La mijloc era o ploscă cu rachiu şi 104 g [105] păhărele. Lîngă ea, o păreche de cărţi de joc slinoase, vechi. - Cum văd, Vasile a mai dat azi după-amiazi pe-a­ casă, vorbi bătrînul, părînd că numai acum vede ce-i pe masă. - Cum nu! H.achiul l-au adus de mult, cu ficiorul, rachiul şi neşte pachete cu tăbac, şi de pipă şi de ţigări. - Om cuminte, Vasile, ş-apoi aşa-i legea la omul bogat: pe lîngă rachiu, şi tăbac, că noaptea e lungă. mai ales acum iarna. Căută cu priviri sfredelitoare, dar nu află ce căuta. - Pe gerul ăsta poate-i închina un păhărel de ra­ chiu, moş Nichifore. - Parcă ţi-a ieşit un sfînt din gură, Ano! Ştii ce ger! Să-ngheţe viţelul în vacă, nu alta. Femeia-i umplu păhărelul, şi Nichifor închină, fă- cînd cu capul semn spre mort: - Dumnezeu să-I ierte! - Să-I ierte Dumnezeu. Dădu peste cap păhărelul, apoi iar începu să caute cu ochii. - Poate-ai vrea neşte tăbac, uncheşule ? - N-ar fi rău, căci al meu chiar acum mi s-a is- prăvit. Ana-i aduse un pachet, şi Nichifor îşi înfundă pipa �i o aprinse din cutia de lemnuşe pe care o uitase în buzunarul clicinului, Focul duduia în cuptor, dar uşa nu se închidea bine la pragul dedesubt, şi trăgea. - După cîte bag de samă, nu s-au prea reparat multe pe-aici de cînd n-arn mai fost eu pe la voi. - După ce-or veni toţi, o să astup cu un sac. Cam aşa e, moşule, dar nu noi sîntem de vină, răspunse Ana cam ruşinată. - Ştiu, ştiu. Ala de dincolo a fost de vină - şi Ni­ chifor iar făcu din cap către camera din nainte. - Toată viaţa i-a fost frică să nu sărăcească. -- Fără voia lui, Vasile nu putea face nimic. - Ştiu, ştiu! De-acum să vedem cui va mai porunci ! Ce ţi-i şi omul în lumea asta: crede că nu va muri 105 [106] niciodată! Hm! NIi se pare că de-acum va mai asculta si el de altul. . - A fost un om amarnic, Dumnezeu să-I ierte, �i-a avut noroc că Vasile nu i-a ieşit din voie. Am răbdat şi au trecut toate. Ana-i mai puse un păhărel. Nichifor îl gustă întîi, apoi îl răsturnă dintr-o zmîncitură pe gît. - E bine că l-a lăsat mai tare. Pe-un frig ca ăsta ... Bun rachiu! Da, am auzit că a murit greu, şi n-ar fi mirare. Greu i-or săpa şi groparii mormîntul, că-i pă­ mintul îngheţat cremene! Da-i adevărat că i-a mai dat lui Floare pămînt? Da, adevărat. - Acum i-a fost uşor : n-a mai dat dintr-al lui. Dum­ nezeu să-I ierte, dar cît era de lacom şi zgîrcit, să fi putut, şi-ar fi luat moşia în spate şi ar fi dus-o cu el. Nu peste mult sosiră Vasile şi Gheorghe, şi îndată aproape toţi cei poftiţi la priveghi. Omătul din curte ră­ suna strident subt paşii grei, şi cu fiecare întra pe uşă un val de frig. Ana se duse lîngă mortul care era încă întins pe la­ viţă, îmbrăcat de sărbătoare, şi fiecare nou-venit trecea întîi pe la mort. Dumnezeu să-I ierte! Să-I ierte Dumnezeu. Ce să-i faci ? N-ai ce-i face. Foarte puţini se opreau să-I privească. Lucrul de că­ petenie era obiceiul, nu mortul. Şi se părea iarăşi că fiecare era bucuros că nu el era întins pe lavită, ci Moise, Moise Mărginean. Cei ce sosiră la priveghi se strecurară pe rînd din camera din nainte, cu căciulile în mînă. Erau mai mult oameni în vristă ; cele două slugi, Culita şi Iri­ mie, erau cei mai tineri între ei. Începură cu toţii să vorbească tare, învîrtindu-şi că­ ciulile în mînă, apoi, luîndu-se după cel dintîi, a le face vînt pe patul de lîngă vatră. Tropoteau prin colţuri şi îşi frecau palmele, deşi nu veniseră de prea departe. Dar afară era un ger cumplit, şi stelele, puzderie pe ce­ rul înalt, săreau mereu din locul lor. Se pornise, de la miazănoapte, şi o aţă subţire de vînt, care n-aVea pu- 106 [107] tere să mişte nici o crenguţă, nici un fir de pai din streasina gardului, şi totuşi tăia ca briciul, ardea în obraz, te făcea să-ţi simţi ochii reci, şi pişca vîrful urechilor ca şi cînd ar fi înţepat cu ace dese. - Ce ţi-e şi cu meşterul ăsta Ilie! Mi-a făgăduit că în ia-sară avem sicriul gata, am aşteptat pîn-acum să-I aducem, cînd colo ... - Toţi meşterii-s mincinoşi, se grăbi să spună un­ cheşul Nichifor, bătînd cenuşa pipei în palmă şi începînd să o umple din nou, din pachetul dat de Ana, şi pe ca­ re-I uitase la el în buzunar. - Mincinoşi ca mincinoşi, dar Ilie ăsta nici nu-i prea priceput - vorbi, mai expert, gazda. - I-am dus la vreme măsurile cuvenite, dar se vede că nu ştie crol după măsură. A tăiat scîndurile, le-a încheiat, a început să bată cuiele, cînd colo, o latură mai lungă ca cealaltă. Nu putea s-o răteze, că ieşea sicriul prea scurt, şi aşa a trebuit să desfacă tot, să taie altă latură. N-am mai putut aştepta, aşa că nu-l vom putea pune pe bătrîn în sicriu decît dimineaţă. - E de mirare c-a greşit - spuse un bătrîn nalt şi uscat, care încă nu-şi aruncase căciula pe pat. - La multe nu s-o pricepe el meşterul Ilie, dar la sicrie nu-l întrece nimeni. De treizeci de ani el a făcut toate si­ criele aici în sat. - Hm! Omul sucit mai face năcaz altora şi după moarte 1 O fi vrut să cruţe Moisă scîndura, şi-a mişcat de la măsură mîna lui Ilie, cînd să răteze cu firezul, şi-a croit o latură mai scurtă. Vorbi aşa vecinul Pavel Cătană, un gospodar bine le­ gat, ca la şaizeci de ani. Vasile nu-l mai auzi, căci se dusese la cuptor, să mai pună lemne. Cînd se înapoie, luă vorba uncheşul Nichifor : - Apoi, se mai întîmplă, nepoate, să nu fie gata si­ criul în sara întîi a morţii, şi nu trebuie să-ţi faci inimă rea pentru atîta lucru. Socot că lui Moisă îi şi mai place acolo pe laviţă. Lasă-l săracu', să mai creadă că-i acasă încă, şi că a adormit greu pe locul unde s-a hodinit de-atîtea ori. Cînd l-om pune în cutia de lemn, va şti numaidecît că-i în luntrea care-I va duce pe apa Sim- 107 [108] betei. N-aţi văzut cum zace el de liniştit pe spate? 1 se pare că tot el e stăpînul aici. Dar lui Vasile nu-i ardea de glumă acum. Se des­ prinse de grupul în care era Nichifor, şi trecu în camera din nainte să vadă: nu s-a isprăvit luminita de ceară? - şi să o mai desfacă de pe colăcelul galben. Nevastă-sa părăsise mortul, cît ce ieşise ultimul om. Luminărica mai ardea, dar se apropia de colăcel, şi el o lungi, des­ făşurînd-o, fără a se uita la mort. Văzu apoi că lampa atîrnată de grindă fumega; se apropie, întinse braţul şi coborî feştila. Mişcă lampa să vadă cît petrol mai era, căci nu se zărea bine prin sticla verzie. Era aproape plină. Vasile Mărginean se apropie de geamul îngheţat, cu spatele la mort, şi privi Întins la frunzele de ferigă albe, zugrăvite pe ochii de fereastră. Un oftat îi scăpă din piept. Iată, a ajuns şi ziua asta, să adune pe oameni la priveghiul tatălui său, să se îngrijească de sicriul şi groapa bătrînului! De cîte ori, în scurgerea anilor, nu s-a gîndit că va scăpa odată de bătrîn, care era tot mai sucit cu cît îrnbătrînea, şi uneori îl punea la grea răb­ dare şi încercare! Şi-acum - o senzaţie amară, de pus­ tiu, îi umplea sufletul. Tată-său plecase de la ei pentru vecie ! Cum vine asta? Cum se poate? Apoi ii veni în minte greşeala măsarului Ilie, cu si­ criul, şi simţi, aici, cu mortul în casă, o înfiorare. Va­ sile era, de felul lui, un om superstiţios ca o femeie. De felul lui, dar şi din truda vieţii cu un stăpîn aşa de nă­ răvaş, cînd tu însuţi aştepţi să fii stăpîn în casa ta, în moşia ta, cînd uneori căuta semne, ori se lua după semne, să vadă: nu se mai limpezesc zările traiului său? Se-ri­ telege, numai în ceasuri grele, cînd bătrînul pornea certe aprinse, îndată ce ieşea oleacă din voia lui. Acum, privind la ferigele albe de gheaţă din fereastră, aducîndu-şi aminte de greşeala lui Ilie, îi păru deodată că-i un semn rău, şi în aceeaşi clipă se gîndi şi cum n-a avut parte de spovedire şi cuminecare. Semn rău a fost şi acesta, de bună samă, că popa venise de două ori în zadar. Cine ştie, va fi murit neîmpăcat cu Dumne­ zeu! 108 [109] Dar se legă de împrejurarea că popa i-a făcut maslu şi, după cum a spus, i-a dat şi dezlegarea din urmă. Dumnezeu e prea-bun şi se va fi milostivit de tatăl său! A avut el scăderi, dar a avut şi însuşiri bune: a fost harnic şi strîngător, n-a ştiut ce-i risipa. Toată ziua a alergat prin sat după trebile înmormîn­ tării, a răspuns de nenumărate ori la aceleaşi întrebări, a spus mai la fiecare pas: «Să-I ierte Dumnezeu 1», cînd îl întîlneau, în capul gol, trecătorii, - aşa că aproape nu avusese vreme să se gîndească la taică-său. Acum avea, în sfîrşit, vreme să-şi dea seama că a mu­ rit. «Ce minune şi moartea asta!» Vasile Mărginean era un om de statură mijlocie, cu umerii căzuţi, avea o faţă şi o mustaţă de om bălan, şi ochii lui erau albaştri. La înfăţişare nu semăna cu tată­ său, nici cu mamă-sa, ci cu bunica dinspre mamă, aşa spuneau toate rubedeniile. Dar nici în cele sufle­ teşti nu prea semăna, afară doar de pofta de avere şi de simţul cruţării, - dar aceste însuşiri puteau să nu fie moştenite, ci infiltrate zi cu zi de atitudinea bătrî­ nului şi de aspra lui stăpînire. Cum stătea şi se gîndea în faţa ferestrei măiestru în­ florată, începu să rîciie cu unghia desenul de gheaţă, ca şi cînd ar fi voit să limpezească un ochi prin care să poată privi în ogradă. Deodată i se păru că geamul e atins de-o suflare grea, din afară, şi auzi un vîjîit pre­ Jung în streaşina de paie. Se întoarse palid de la fe­ reastră, şi cînd dădu cu ochii de mort, îi păru că-şi ri­ dicase puţin pleoapa fără gene de pe ochiul stîng. Spe­ riat, dădu năvală spre uşă, cu răsuflarea oprită. Apoi, la gîndul că abia va deschide uşa şi va fi între oameni, îi mai veni inima la loc, şi ieşi stăpîn pe sine în tindă, între oameni. Chiar atunci intra Culita, sluga, c-un braţ de lemne, şi cu el o undă de vînt îngheţat. Afară fluiera şi şuiera. - A pornit crivătul, oameni buni, vorbi sluga, pu­ nînd braţul de lemne lîngă cuptor. Nu-i răspunse nimeni. în liniştea ce se făcu pe-o clipă, se auzea şuieratul şi vîjîitul cu împletituri a vîntului. Oamenii rămaseră gînditori o vreme. 109 [110] Vasile Mărginean începu să se încălzească : nu um­ blase nimeni pe la fereastră, era vîntul care a-nceput să bată! Poate i s-a părut numai şi cu pleoapa aceea: cum s-o mai ridice dacă-i mort? Oamenii şedeau acum înşir-uiti pe laviţele puse de-a lungul mesei. - Numai crivăţul ne-a mai lipsit, vorbi cineva. - Iarnă tare, iarnă grea, toate sămnele au prevestit-o, de altfel, zise altul. - Lăsaţi-o, oameni buni, să-şi facă mendrele ei acum cînd i-i vremea, se amestecă uncheşul Nichifor, umplînd cu rachiu păhărelele din apropiere, din plosca de pe masă. Jucătorii îşi continuară jocul cu cărţile acelea ferfe­ nită, slinoase. Alţii stăteau cu coatele pe masă şi trăgeau rar din pipe. Alţii, din ţigări groase, cu hîrtie cafenie, şi povesteau. Lelea Ana luă un sac şi-l vîrî subt uşa tinzii, pe subt care se strecura şi mai tare ca înainte frigul. Vasile Mărginean vorbi cu unul şi cu altul, închină cu toti un păhărel de rachiu de sufletul mortului, şezu pe-un' scaun lîngă cei ce jucau cărţi, pînă ce se trezi că iar vedea pleoapa stîngă a mortului mai ridicată. Infiorat, privi spre uşă, şi cu el deodată şi alţi ochi se întoarseră într-acolo. - Cine-a închis uşa? - întrebă bătrînul cel înalt si uscat .. - Uşa de la odaia în care zace mortul trebuie lă- sată puţin cre�at�. . , .. _ Toţi dă dura dm cap şi mcuvunţara. Feciorul, Gheorghe, se duse şi crăpă uşa. - Vezi, Gheorghe. dacă mai arde lumînarea, zise tatăl. Gheorghe vîrî capul prin deschizătură. - Arde, da! - Ar mai trebui pus şi acolo pe foc. Vîntul ăsta pă- trunde prin fereşti, adaose Vasile. - Păi, lui Moisă nu-i mai pasă de-acum de ger şi de crivăt, spuse un bătrîn cu părul lung şi sur, izbind de masă' o carte de joc. De, el de-acum a întrat în împărăţia iernii, vorbi altul. 110 [111] • Aici, între oameni, lui Vasile i se mai risipi pustiul din suflet. Porunci slugii să mai aducă un braţ de lemne pentru cuptorul din odaia mortului, şi să pună pe foc. Apoi şezu iar, să urmărească jocul şi să asculte poveştile oamenilor care făceau larmă destulă. Dar nu prea înţele­ gea ce spun vecinii, nici cum cîştiga unul sau altul, căci gîndul lui făcea ce făcea, şi iar pornea la mort şi la moarte. «Iată cum s-a dus, ca şi cînd niciodată n-ar fi trăit în lumea asta [» Apoi, din adîncul fiinţei sale începu să se ridice un alt fel de amărăciune. Cele două locuri pe care bătrînul i le-a lăsat, cu limbă de moarte, soru-sii, lui Floare! Sucit om mai era şi tată-său! Dacă a avut de gînd să i le dea, pentru ce nu i le-a dat de cînd s-a măritat?! Îşi lua şi el de-atunci de-un gînd! Acum se va obişnui mai greu fără ele. De dat însă trebuie să i le dea, ce să facă? Sluga aduse lemnele, umplu cuptorul din odaia mortu­ lui, şi cînd se întoarse vorbi încurcat: - Mi se pare că badea Moisă se uită oleacă cu ochiul stîng. Unii auziră, alţii nu. - Poate-a vrut să vadă dacă-i duci lemne uscate sau verzi, zise cineva. Unii rîseră. - Da' nu glumesc defel, zise sluga. - Poate se uită să vadă pe ce vreme-i, să te trimită să dai de mîncare la vite. - Ştiu eu cînd să le dau, mai este un ceas de vreme. -- Apoi, şezind pe laviţă, lîngă Irirnie : - Tu te duci să dai mestecături la vite? - Nu, în noaptea asta le dă stăpînul. Vorba aruncată de Culiţa deşteptă curiozitatea unora dintre cei care nici nu jucau cărţi, nici nu fumau, ci povesteau. Se duseră vreo trei, unul după altul, să vadă, şi toţi întăriră că-i aşa cum spusese sluga. - De, se mai întîmplă, cînd mortului nu i-au fost închişi bine ochii, zise cineva. - Ba sînt şi morţi care, pînă nu li se pune coperi­ şul, tot ar vrea să vadă ce se întîmplă în jurul lor. Le mai trece şi lor vremea, glumi altul. 111 [112] imf.fj . i II, ,1 " , " r r ,I' :' II 1·' l' '. II !, 1 '1 I � i I I Dar pe Vasile Mărginean nu-l mai lăsa junghiul ce i se puse la vorbele slugii; atunci văzu deodată nu numai pleoapa puţin deschisă, ci îi înviară în minte iarăşi pri­ virile groaznice ale bătrînului cînd l-a ameninţat cu blăs­ tăm dacă nu jură pe ce i-a cerut. Avu senzaţia că a pur­ tat mereu privirea asta adînc în el, şi că acum a izbucnit la suprafaţă. - Morţii care se mulţămesc cu atîta cît spui tu, sînt uşor de suferit; mai greu de suferit sînt aceia care şi după ce-i' astupi subt glie, tot mai vreau să ştie ce se petrece pe la ei pe-acasă, se auzi altă glumă, dintr-altă parte. Vasile auzi gluma, şi deşi ştia că-s vorbe goale, totuşi fiorul lui crescu : De ce se legase el cu jurămînt? Nu putea să-I mai amîne o clipă, căci peste-o clipă bătrînul şi-a pierdut cunoştinţa. -. Ai văzut bine, măi Dumitre? întrebă întru tîrziu uncheşul Nichifor pe unul din cei trei care întraseră la mort. Ce să văd? Pleoapa aceea. Văzut, cum nu ! Da' ce-i într-asta? Nu-i nimic, vezi bine, dar trebuie închisă. Altfel se poate ridica şi mai sus. Nu te duci să i-o închizi? Omul se făcu a nu-l auzi şi întră în vorbă cu vecinul. Uncheşul Nichifor îşi turnă un păhărel de rachiu, se ridică cu pipa fumegîndă în colţul gurii, făcu semn lui Vasile să vină şi el, şi se strecură pe deschizătura uşii în camera din nainte, cu gazda după el. - E chiar aşa, zise uncheşul, apropiindu-se de mort. Foaia de pînză îi alunecase de pe frunte, - foaia tăiată dintr-un val nou şi care-i acoperea trupul; se vede că o mişcase cineva din cei care veniseră la priveghi şi-l iertaseră, iar Ana nu băgase de samă. Lui Vasile îi păru că trupul e mai lung decît cînd bolea în pat, şi se miră că n-a băgat de samă pin-acuma. Vecinul Nichifor încercă să-i tragă mortului pleoapa la loc, dar se năcăji în zadar; pieliţa înţepenise, nu se mai misca. - Se vede că i s-a deschis pînă i-a fost încă trupul cald. L-au acoperit prea repede cu pînza muierile. Acum 112 [113] - nu Se mai poate face nimic, văd eu. Şi el trase pînza şi-l acoperi pînă peste frunte. - Nu se poate trage la loc? - Nu se mai poate, aşa că, şi după ce-l veţi pune în sicriu, să spui muierilor să-i lase coperit şi capul. Nu-i bine ca mortul să-şi vadă înmormîntarea şi pe cei ce vin să-i dea iertăciuni. Se întoarseră amîndoi în tindă, la oameni, şi nu se mai vorbi despre asta. Lelea Ana puse acum pe masă blide cu fasole frecată, varză acră, ceapă, sare şi pîne. Mai puse şi o sită plină cu cartofi copţi, şi o sticlă cu ulei de sîmburi de bostan, şi furculiţe. Cei de la priveghi se sculară in picioare şi ziseră Tatăl Nostru. Apoi şezură pe Iavite, şi păhărelele cu ra­ chiu se perîndară în trei rînduri pe la fiecare. Oamenii muşcau din feliile de pîne şi dădeau băutura peste cap, ştergîndu-şi mustăţile cu podul mînii. - Dumnezeu să-I ierte si să-I hodinească l Şi Vasile, care umbla cu sticla de la unul la altul, răspundea pe rind: -- Să-I ierte Dumnezeu. Apoi se apucară de mîncat. Gheorghe aduse urcioare cu vin, pe care le trăsese din bute încă peste zi, şi începu să umple paharele de vin. Erau pahare mari, din sticlă groasă, dar la număr nu erau decît şase, şi oamenii mai mulţi de douăzeci. Le turna pe rînd. Uncheşul Nichifor şi încă trei bătrîni rămas eră la rachiu, nevrînd să schimbe băutura. Vorbeau mulţi deodată, cu gura plină, şi închinau din pahare, rostind formula rituală. O larmă groasă se înălţa în tindă, sfîşiată din cînd în cînd de şuierul vîntului în streaşini, în merii dinaintea fereştilor, în streaşina lată, de paie, a casei vechi. Mireasmă plăcută, de cartofi copţi, plutea căldută în cameră, şi miros pişcător de ceapă usturoaie. Băutura, care se închina din belşug, ridica tot mai mare larma, aşa că ce povestea unul într-un colţ de masă, nu se mai auzea în celalalt. Lelea Ana păru că învie: se afla acum în treabă, adu­ cînd blide nouă pline, îmbiind, tăind felii mari de pîne. 113 [114] - Ce să facem ? S-a nimerit să moară în sfîntul post! ofta ea uşor, tot punînd mîncările în faţa oamenilor. - Post ca ista, cu ulei şi cu varză acră lîngă fasole, să tot dea Dumnezeu. Las' că-i bine, nepoată, şi-i bună pomană, spuse un bătrîn înalt şi uscat, care mînca cu multă poftă. - Ba ne-ar fi plăcut să fie în dulce, da' ce să facem? Cum rînduieşte Dumnezeu la fiecare! Ne-ar fi plăcut să mai ajungă şi dumnealui Crăciunul o dată! - Nu-l văicăra, nepoată, că de-aici încolo are el Crăciun mai bun, vorbi alt om. A trecut de la deşărtă­ ciune la viaţă veşnică, unde nu mai este nici întristare, nici suspinare, - Să-I hodinească Dumnezeu, căci zilele din urmă numai de chin i-au fost. Cînd isprăviră de mîncat şi îşi aprinseră pipele şi ţigările, lele a Ana strînse de pe masă şi mătură fărîmă­ turile. Băutura rămase mai departe pe masă, şi priveghiul continuă. Culita, sluga, ieşi să dea de m�ncare mestecături vite­ lor, şi merse şi Irimie cu el, să vadă ce mestecături ştie face Culita. Vîntul se înţepeni în uşa deschisă, încît sluga o trase cu greutate după sine. Pînă la grajd, care era destul de departe, în fundul ogrăzii mari, le îngheţă mustaţa subt nas. - Măi, dar amarnic trage, vorbi Culiţa, lăsîndu-se în dungă împotriva vîntului ce sufla din faţă. Crivăţul mătura zăpada, care, de ger, se făcuse uşoară şi prăfoasă, cum îngheţase înainte de a se aşeza destul, şi uneori volbura de zăpadă stătea să-i înece. - De-o ţinea şi mîne şi poimîne, ştiu că are badea Moisă înmormîntare! zise Irimie, răzbind prin nămeţi. Sus, stelele erau nespus de albe şi de strălucitoare, şi mai dese, mai multe ca de obicei, şi clipeau repede. Vîn­ tul ridica uneori volbura de zăpadă sus detot, şi-atunci văzduhul se împînzea, apoi iar se limpezea. 114 [115] Lui Irimie îi plăcură mestecăturile lui Culita : aveau cam aceleaşi proporţii de fîn şi de paie ca şi cele făcute de el. După ce-i ajută lui Culiţa să umple cele două rînduri de iesle, porniră spre casă, cu vîntul în spate. - Bine că l-a adunat Dumnezeu - vorbi Culiţa. ­ De cînd a început a slăbi rău, era tot în urmele mele. Ni­ mic nu-i mai plăcea ce lucram, încît mă şi hotărîsem să nu mai rămîn. Dar de cînd a căzut la pat, am avut pace. - Şi aşa n-o să mai rămîi, îndrăzni Irimie dup-o clipă de Îndoială. Am auzit că te Însori. Ce bine-i de tine că ţi-ai aflat o văduvă, femeie detreabă ! - Ai auzit şi tu ? - Da, mi-a spus stăpîna. Mă tot îndeamnă să-mi gă- sesc şi eu o femeie. - Dacă vreai, îţi găseşti, căci sînt destule. - Dac-aş afla una aşa ca a ta ! - Ce să-ţi spun? E detreabă, femeie aşăzată ŞI In- vătată cu năcazul. Da' acum, că a murit bătrînul, poate nu ne luăm în dulcele ăsta, că ne mai trebuie încă multe lucruri. Dar se poate şi să ne cununăm. Încă n-am vor­ bit cu ea, de cînd a murit bătrînul. Intrară în tindă şi îşi luară locurile, unul lîngă altul, pe laviţă. Uncheşul Nichifor, care povestea în auzul tuturora cînd întrară ei, se opri pînă se aşezară şi continuă: - Cum v-am spus, s-au rămăşit pe-o ferie de vin că se duce singur în cimitir şi aduce o fîşie din năframa acă­ ţată la bradul celui spînzurat înainte cu o săptămînă. - Cine s-a rămăşit, uncheşule Nichifor, şi cine s-a spînzurat? întrebă, frămîntîndu-se pe locul lui, sluga Culita, - E o întîmplare de demult, măi băiete. Cel ce a făcut rămăşagul a fost unu' Dinu Bîrsan, un mare beţi­ van, şi s-a rămăşit cu însuşi crîşrnarul, care nu mai voia să-i deie de băut. Iar cel ingropat la marginea cimitiru­ lui, fără popă şi fără cruce, numai cu o prăjină de brad la cap, cum li se pune la ficiorii neînsuraţi, a fost unu' 115 I 1. [116] de-i ziceau Visa lui Fililes. Un fecior cam prostănac, de care şi-a bătut joc o fată. ' - Apoi, dacă de el e vorba, e adevărat, vorbi dintr-un colţ Un bătrîn cu gura stirbă, care-si tot ţinea palma după ureche. ' , . - Asa că, putin înainte de miezul nopţii, pleacă el la CIl1l.itir şi cu doi rurnâni, aflaţi în crîşmă, trimişi de crîş­ ma!' să adeverească. Dacă aducea fîsia de năfrămuţă nouă, �Ţ� UŞor de dovedit, căci nu mai murise în sat nici un I.CIO!, june, de trei ani. Merg ei, merg, şi, cu cît se apro­ p:a� de cimitir, cei doi însotitori tot mai mult încercau sa- dezbare pe nebun de hotărîrea lui. Da' Dinu Bîrsan �� atît se înverşuna mai tare - era şi cu capul plin, dar o S�tUI ştia cîtu-i de corajos. 1 . C�nd să sară pîrleazul în progadie - era întunerec )eZl1a îmniedecă si dă t d t 1 . -, se impie eca ŞI se a pes e cap e ceea par e, �u ':ll1d îngrozitor. Cei doi îl mai rugară o dată să nu se uCa, dar pe Dinu îl şi înghiţi întunerecuL fr A.ş.teaptă ei, aşteaptă, aşteaptă. Nu se clintea nici-o în Ul1za, nu adia nici-o boare. Impietrise liniştea din cerul o nOUrat pină-n pămîntul adurmit. De cînd aşteptau, p��l lor putea ajunge de trei ori în capul cimitirului de eal si să se întoarcă. �şte�ptă ei cu urechea intinsă şi cu răsuflarea oprită. dat- eodată răsună în liniştea grea un behăit de ţap, o tu �, de două ori, de trei ori, şi pe urmă se auzi o izbi­ der� tare, care răsună săc. Ca şi cînd ai fi izbit cu maiul om el1l.n într-o muchie de săcure. Şi un groaznic ţipăt de t!'ecu prin văzduh. si Cei doi au stat ce-au stat, apoi s-au întors la crîşmă au au luat şi pe alţii cu ei, şi un lămpaş dat de crişmar, şi lalt?ornit cu toţii la cimitir, cel cu lămpaşul înainte, cei­ cîn,l ;lupă el. Vorbeau tare, făceau larmă mare, şi din se d.1,n cind cîte unul striga: «Măi Dinule, măi !». Glasul un;lSlpea în noapte, dar nici-un răspuns. Se duc ei de-a află la marginea unde ştiau mormîntul celui spînzurat, smul groapa acoperită cu pămînt proaspăt, află bradul nou - S �e la căpătîiul mortului, şi văd că din năframa nic-� �lll vîrf e ruptă o fîşie. Dar Dinu Bîrsan nu era me�ler� Caută cel cu lămpaşul în stînga, caută în dreapta, ge înainte, vine înapoi, - pace bună, omul nu-i ni- 116 �- [117] p căiri. Ce era să mai aştepte? «Poate a ieşit pe altă parte, şi acuma va fi la crîşmă şi va rîde de noi», zice unul din cei nou-veniţi. Ceilalţi doi începură să se jure şi să se blăstăme că ei au auzit behăitul ţapului de trei ori şi răcnetul de spaimă al omului. Îşi fac ei cruce şi pornesc la vale. Caută să iasă din drumul de printre morminte, căci, cu tot lămpaşul, se împiedecau mereu de mormintele intălenite ori de cru­ cile răsturnate. Nu fac zece paşi pe cale, la vale, şi iată pe cineva culcat de-a curmezişul. Se apropie încet, tot crucindu-se, pînă cînd îl văd întins pe spate pe Dinu Bîrsan. Fruntea-i era încă vinătă, şi din mijlocul vineţelii se prelingea o şuviţă de sînge. Fac ei tărăboi în jurul lui, strigă, îl trag de mîni şi de picioare - pace! Omul leşinase. Trebuiră să-I ridice pe sus şase inşi, căci era trup voinic, să-I ducă la crîşmă. Căzuse cu capul lîngă groapa diacului celui bătrîn. Două ceasuri s-au trudit pînă I-au trezit, şi numai aşa, că i-au turnat şpirt pe beregată. In jurul degetelor de la mîna stîngă îi era încă înfăşurată fîşia ruptă din năfrămuţa cea nouă. Ii trecuse detot beţia, era limpede la cap ca un prunc nou-născut. Se uită el pe rînd la oameni, şi, în loc să le vorbească, începe să-şi facă la cruci, închinîndu-se în toate cele patru vînturi. Ce păţise? - Ca să nu mai lungesc vorba. După ce şi-a ţinut rămăşagul, a ieşit în drum şi a pornit la vale, cu gîndul la feria de vin, cînd, la cîţiva paşi, i s-a arătat, ieşind din noapte, un ţap bălţat, un ţap puternic, care se ridică pe picioarele dinapoi şi zbiară de trei ori. Apoi s-a înieptat, aşa, pe două labe, cu capul în piept, şi l-a izbit cu rădăcina coarnelor, cu ţuguiul din cap, drept în frunte. Aşa, în două picioare, era mai înalt ca Dinu. Atunci a dat răcnetul acela şi a leşinat. Urma loviturii i-a rămas pînă la moarte. Vecinul Nichifor isprăvind, goli păhărelul de rachiu şi privi peste oameni. Inaintea lui, mai povestiseră doi cîte-o întîmplare ciudată, mai scurtă. Oamenii tăceau încă, numai cei ce jucau cărţi le izbeau înainte, nepăsîn­ du-le de poveste. 117 [118] II j" I II j I I �>;;/-� //. "'II : "Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul robului tău, unde nu este durere, nici suspinare, ci viaţă fără de sfîrşit.» "Plîng, plîng, plîng şi mă tînguiesc cînd mă gîndesc la moarte şi văd în morminte zăcînd frumuseţea noastră, cea după chipul lui Dumnezeu! O, minune! Ce taină e aceasta care s-a făcut pentru noi? Cum ne-am dat stri­ căciunii ? Cum ne-am înjugat cu moartea? După cuvîntul lui Dumnezeu, cum este scris.» "Veniţi, fraţilor, să dăm mortului sărutarea cea mai de pe urmă, că iată ne despărţim ... » "Care desfătare lumească rămîne nempreunată cu grija? Care mărire stă pe pămînt neschimbată? Toate nu sînt decît umbre mai neputincioase decît toate visurile mai înşălătoare ; într-o clipeală pe toate acestea moartea le apucă. Ci întru lumina feţii tale, Hristoase, şi întru îndulci rea frumuseţii tale, pe cel ce l-ai ales, odihneşte-l, ca un iubitor de oameni.. «Adusu-rni-am aminte de proorocul ce strigă: Eu sînt pămînt şi cenuşă! Şi iarăşi m-am uitat în morminte şi am văzut oase goale şi am zis: Oare care este împăra­ tul sau ostaşul, sau bogatul sau săracul, sau dreptul sau păcătosul? - Ci odihneşte, Doamne, cu drepţii pe robul tă u.» "Veniţi, fraţilor, să dăm mortului sărutarea cea mai de pe urmă, mulţămind lui Dumnezeu; că acesta a ieşit din rudenia sa şi de mormînt se apropie, nemaigrijîndu-se de cele deşarte, nici de timpul cel mult pătimitor. Unde sînt acum rudele şi prietenii? Căci iată, ne despărţim; căruia să-i facă odihnă, Domnului să ne rugărn.. Mulţimea nu prea luase mortul în samă. Deîndată ce fu aşezat în curte, nimeni nu-i mai avu grija, ci toată lumea se îndulcea de cîntările cele pătrunzătoare. Aveau glas bun diecii aceia din vecini, dar nici cel localnic nu se lăsa! Preoţii cintară, cînd le veni rîndul, fiecare, ectenia morţilor, cu rugăciunea pentru odihna sufletului celui 131 [132] răposat: «unde nu este durere, mCI suspinare, mCI In­ tristare, ci viaţă fără de sfîrşit». Caldă şi adîncă voce aveau şi preoţii din vecini... Şi slujba curgea înainte, după rînduiala ei, în vreme ce Moise Mărginean, subt pînză, stătea întins ţeapăn ca şi pămîntul îngheţat, fără să-i aibă nimeni grija, uitat de toată lumea. Numai fată-sa, Floare, cu năfrămuţa la ochi scîncea din cînd în cînd, dar nici în casă, nici cînd îl scoaseră în curte, nici aici, nu-l boci nimeni în lege. Cine să mai plîngă după o buturugă bătrînă cum a fost el ? Ana ţinea de-asemenea năfrămuţa în mînă, dar o ţinea în zadar, căci nu avea ce să şteargă la ochi. De altfel, şi rudeniile fură luate de cîntările şi slujba cea frumoasă. Chiar împrejurarea că pînza acoperea şi faţa mortu­ lui, împotriva obiceiului, nu fu luată în samă, decît întru tîrziu de o babă, care şopti vecinei, şi aceasta alteia. Se produse oleacă de mişcare, dar care se stinse repede, ca un val slab care nu are putere să alunece mai departe. Cînd, după Evanghelie, părintele Andrei începu pre­ dica, porni să se ridice tot mai des tropotul încălţămin­ telor pe zăpada-tun. Cuvîntările lui, mai ales cele de la morţi, erau ascultate de enoriaşi cu mare plăcere. căci le aducea potrivit după starea fiecărui mort şl le înflorea cu vorbe si asemănări care rămîneau în mintea creştinilor. Dar acum, în gînd, fiecare dorea să spună o predică scurtă, căci frigul începuse să-i pătrundă. De părerea aceasta era însuşi părintele Andrei, nu numai pentru că gerul îl împungea şi pe el, ci şi pentru că îşi simţea inima uscată, ştiind cum a trăit şi cum a murit Moise Mărginean. Nu putea să înşire fapte creş­ tineşti din viaţa lui, nu făcuse nici o danie bisericii, şi chiar cînd se făcea repartiţie pe toţi credincioşii pentru repararea bisericii sau a şcoalei, nu putea scoate de la el mai mult decît era oruncul hotărît de epitropie, cum se întîmpla să dea alţi fruntaşi din sat. De aceea se mul­ ţumi să vorbească despre zădărnicia vieţii trecătoare, despre bătrîneţe şi viaţa viitoare. 132 [133] La început, Ion Corbu se temu să nu amintească cumva despre ceea ce făcuse mortul cu el, caci uneori popa avea obiceiul să înfiereze la înmormîntări păcatele cunoscute de tot satul, ale mortului, dar cînd văzu că părintele rămîne la propovăduirea Evangheliei, se linişti şi începu să se uite la una la alta din gospodăria pe care n-o mai văzuse pe dinlăuntru de atîţia ani. Nu prea era ţinută în rînduială gospodăria asta! Gardul de nuiele făcea bolfe mari, sprijinite de stîlpi, în multe locuri. In acoperişul şopronului era o spărtură mare prin care ninsese peste pluguri, peste car. Păreţii poieţii, sub streşinele pleoştite, erau coşcoviţi. Cotetul găinilor era aplecat într-o dungă ... "De, n-a mai pus ni­ meni mîna pe nimic pe-aici, de ani», îşi zicea Ion Cor­ bu. Toate se dărăpănaseră de cînd nu le mai văzuse el. Şi asta, credea el, numai din zgîrcenia bătrînului, deşi adevărul era că şi Vasile era lăsător de pe-o zi pe alta, şi nu cuteza să-I înfrunte pe bătrîn. Ion Corbu îşi aminti cum erau acareturile mai demult, şi cum le văzuse, mai ales, pătruns de farmecul Floarei, şi-i păru că nu mai regretă deloc că nu i-a fost dat să se înrudească cu neamul acesta. Purtîndu-şi ochii de la un lucru la altul, întîlni şi privirile soţiei, şi ale fetei sale, aţintite asupra lui. Pă­ reau mulţumite, deşi începuseră şi ele a se învineţi de ger. Spre mulţumire a tuturor, predica fu foarte scurtă. Frumoasă-frumoasă, dar slujba se prea lungise. Lumea îacepuse să mişte şi să tropote, feţele femeilor şi mai ales ale babelor deveniseră vinetii. Părintele Andrei, cînd veni rîndul iertăciunilor, în care vreme dlacul cînta «viersul», îi porunci cu asprime să nu-l lungească peste vremea de lipsă luării iertăciunilor. După obiceiul din Broşteni, la iertăciuni se punea o cruce pe sicriu, peste pînza mortului, creştinii veneau pe rînd, sărutau crucea spunînd «Dumnezeu să-I ierte l », capul familiei răspundea <,Să-I ierte Dumnezeu», şi fie­ căruia i se dădea, peste sicriu, colacul, de o femeie anume pusă pentru treaba asta. Intr-alte sate se dădea peste mort şi un păhărel de rachiu. La iertăciunile de la înmormîntare nu se mai punea adaosul: "Ce să-i faci ?» - ",N-ai ce-i face» «Viersul» putea fi scurtat, 133 [134] dar în nici un caz nu putea lipsi de la înmormîntare - întrase şi el în ritual -, deşi nu era prescris în nici un molitvelnic. Era un fel de cronică rimată asupra vieţii mortului, cu forme şi alocuţiuni stereotipe pentru fiecare vrîstă, mai ales de cînd le compunea diacul cel nou, care nu avea nici oleacă de talent poetic. Alta era cînd trăia diacul cel bătrîn, care făcea nişte cuvinte potrivite, şi le cînta cu simţire mare, încît mergeau drept la inima omu­ lui. «Viers urile» lui nu le moştenise diacul cel nou, fiindcă nu erau scrise, ci improvizate de fiecare dată, şi fiecare era proaspăt, şi era şi potrivit cu viaţa mortului, încît pornea un plînset şi-un bocet între femei, de răsuna curtea. Oamenii însă se mulţumeau şi cu «viersul» diacului de-acum. Avea glas frumos, şi asta acoperea sărăcia tex­ tului. El primi bucuros porunca părintelui Andrei, mai ales că începuse să-i fie şi lui frig la picioare. Pornind să se mişte, să se înşiruie, lumea se grăbi să treacă peste ier­ tăciuni, şi unii, după ce-şi făceau datoria, se şi grăbeau să plece acasă, neavînd de gînd să însoţească pe mort pînă la cimitir şi pentru că nu erau poftiţi la pomană. Ion Corbu, cînd îi veni rîndul să se apropie de sicriu, simţi din nou repulsia aceea instinctivă, însă o birui, să­ rută crucea, dădu iertăciunea mortului, luă colacul, dar cînd se întoarse la locul lui, nu ştiu ce să facă cu el. Bucuros l-ar fi dat orişicui, dar se temu să nu scandali­ zeze lumea. Il văzură cu toţii, şi pe el şi pe nevastă şi pe fată, sărutînd crucea de pe pieptul mortului; îi văzură şi mem­ brii familiei, şi părea că prin aceasta s-a pus cruce peste un trecut. Şi ai Corbului şi ai Mărgineanului simţiră o uşurare, iar sătenii încă fură mulţumiţi, Căci aşa se că­ dea: urile şi duşmăniile să se stingă prin moarte. Şi, mai ales, să nu se pună în calea celor tineri, se gîndeau mulţi, văzînd pe Gheorghe stînd de vorbă cu Sora, după ce se terminară iertăciunile şi pînă acoperiră sicriul şi-I ridicară cei patru oameni. Şi Ana şi Gheorghe fură foarte mulţumiţi de prezenţa lui Ion Corbu, şi avură sentimentul că de-acum drumul căsătoriei e neted. Fu măgulit şi Vasile Mărginean, dar 134 [135] el tot întunecat rămase toată vremea, şi nu se însenma nici cînd, pornind cu sicriul, lumea îngheţată scăpă un suspin de uşurare. Maria Corbu nu merse după mort, ci întră în casă cu Ana şi cu cele patru femei ajutoare, să aştearnă şi să pregătească masa pentru pomană. Floare, cu fratele şi bărbatul ei, mergeau cei dintîi în urma sicriului. Clopotele începură să vuiască iar toate trei în turn, şi răspîndeau peste sat valuri1e lor amestecate, care une­ ori păreau că se sfădesc şi se întrec care să apuce înainte, sau să se înalţe mai sus, să nu-l ajungă celelalte; alteori se armonizau şi umpleau văzduhul clar, încremenit în­ tre bolta înaltă senină, şi între marea de zăpadă. încă de la poartă, după cea dintîi «stare», după cea dintîi Evanghelie din cele douăsprezece rînduite la să­ răcustă pînă la cimitir, mulţi bărbaţi şi multe femei se rupseră din mulţime, pornind spre casă. Cînd ajunse în dreptul casei sale, se desfăcu şi Ion Corbu din gră­ madă şi întră pe portiţă. Nu avusese de gînd să meargă pînă la cimitir; i se părea destul că venise la înmor­ mîntare. Pe Ioniţă îl află lîngă cuptor, tinîndu-şi degetele în­ roşite înaintea flacării de pe vatră. Ochii-i erau plini de lacrămi, iar obrajii-i erau aprinşi ca jarul. - De ce te-ai mai dus şi tu pe frigul ăsta? Doar eşti numa un copil, îl mustră tată-său. Ioniţă nu răspunse nimic, ci, strîmbîndu-şi grumazul, privi la colăcelul rumenit frumos de pe vatră. Se îna­ poiase şi sluga Irimie. Pe Maria o văzuse Ion că intrase în casa mortului şi ştia că va ajuta şi la pomană. «Numa Sora vrea să înghete detot», îşi zise el, ieşind să vadă ce mai e pe la grajd. La fiecare oprire încetau şi clopotele, pînă se citea Evanghelia, şi se vedeau iar clătinîndu-se cei şase pra­ pori din fruntea convoiului, purtaţi de şase bătrîni. Dar, după fiecare stare, cu cît .se iteau din drumul principal mai multe uliţe, se desprindeau tot mai mulţi din mul­ ţime, şi, cu colacul în mînă, porneau spre casele lor. Preoţii citeau pe rînd Evangheliile, dar numai cîte-un sfert, căci soarele coborîse bine spre asfinţit. 135 [136] Cînd ajunseră la ultima «stare» şi ultima Evanghelie, în poarta cimitirului, nu mai însoţeau pe mort decît cei poftiţi la pomană şi cîţiva din săracii şi ţiganii veniţi anume pentru pomană. Cei mai mulţi din aceştia in­ traseră să se încălzească prin casele din vecini, pînă se vor înapoia preoţii cu groparii. Nămetii înalţi de la poarta cimitirului fuseseră rupţi din vreme, şi poarta era deschisă. Cînd întrară cu mortul, arnuţiră şi clopotele din turn. Numai vaierul lor arginţiu stărui încă o vreme în aer, tot mai stins, pînă ce se topi cu totul în văzduhul lim­ pede şi îngheţat. La marginea gropii, părintele Andrei citi dezlegarea, şi groparii puseră funiile lungi pe sub cele două capete ale sicriului, şi-l ridicară. Fata mortului, Floare, se boci scurt, cu năfrărnuţa la ochi, Ana, nora, nici atît, iar Vasile se apropie şi privi în fundul gropii. Era destul de adîncă. Pămîntul fusese îngheţat, sub vălul gros de zăpadă, nu­ mai de cîteva palme. începură a slobozi sicriul, în vreme ce diecii cîntau .. Vesnica pomenire». Dar nu-l coborîră nici de-un metru şi se înţepeni într-un părete. Zadarnic incercară groparii să-I mişte, să-I potrivească mai bine! Trebuiră să-I scoată afară şi să mai taie din păretele acela. Apoi îl sloboziră din nou, dar sicriul se priponi de ceva, tot pe la mijlocul groapei. Pentru a putea tăia acolo cu tîrnăcopul şl cu hîrleţul, fură siliţi să mai scoată o dată sicriul, şi unul dintre gropari să se coboare în groapă. încă de la prima oprire a sicriului, printre oameni se făcu o mişcare; la o doua, una şi mai mare. Dar sicriul, lăsat din nou, se mai înţepeni o dată: cu capul ajunse la fund, dar de la picioare nu slobozea. Trebui să fie scos pentru a treia oară, un gropar să se coboare cu tîrnă­ copul în groapă, şi atunci, cîţi încăpură se îmbulziră la marginea mormîntului să vadă care-i piedeca. Şi toţi aveau Un simtămint greu, apropiat de spaimă. Nu era semn bun cînd sicriul nu putea coborî dintruna în casa lui neagră. Ce era? Trebuia săpat încă în păretele de la picioare. Nu era de vină decît graba cu care groparii lucraseră, şi gerul care-i făcuse să uite să măsure ade- 136 [137] seori cu nuiaua lungimea şi lăţimea gropii, cu cît coborau mai în jos. Noroc că de fiecare dată nu fu mult de săpat, şi în cele din urmă sicriul se aşeză bine pe fundul gropii. Părintele din Bogatu luă un hîr1eţ, închipui semnul cru­ cii în cei patru păreţi, spunînd formula de pecetluire a gropii. Toată lumea răsuflă uşurată cînd începură să se pră­ vale şi să răsune peste sicriu cei dintîi bulgări. Groparii, întărîtaţi de ruşinea ce păţiseră, şi de năcazul de-a scoate de trei ori sicriul din groapă, lucrau încruntaţi, aruncînd cu un fel de furie pămîntul cu lopeţile. Soarele asfinţea chiar acum, coborînd însîngerat după Măgura Mare. Rotund, ceţos, enorm, pe umărul Măg urii Mari, nu ştiai dacă asfinţeşte el sau răsare luna plină. Şi deodată gerul păru şi mai cumplit ... Sora Corbului stătu pînă coborîră a treia oară si­ criul, apoi, îngheţată, cu cizmele ca osul, porni repede spre poarta cimitirului. Numai vreo trei fete, rudenii mai depărtate cu mortul, îl însoţiseră pînă aici. Dar ele rămăseseră să vie cu familia mortului, căci erau poftite la pomană. Sora grăbea, dar din gînd nu-i ieşea întîmplarea de la groapă. Avea şi ea simţimîntul acela greu ce-i cu­ prinsese pe toţi, se simţea oarecum stingherită, ruşinată chiar, de cele petrecute. Ştia că tot satul va vorbi des­ pre asta, deşi vina nu era decît a groparilor. Cum măcina repede din picioare, să se încălzească, şi zăpada cînta crud, şi cum era îngîndurată, se trezi cu Gheorghe alături de ea, fără să-I fi simţit cînd s-a apropiat. Flăcăul era înnourat, şi, cît ce i se alătură, începu furios: - Şi groparii ăştia, nu-i buni de nimic! Ar trebui traşi în ţapă. Nu-s buni decît să bea rachiu şi să mînce cît încape în ei. - De, le-o fi fost frig şi lor, pe gerul ăsta, şi se vor fi grăbit. A fost şi pămîntul îngheţat tun, vorbi Sora pen­ tru a-l mulcomi pe Gheorghe. Ba, de nimic nu-s buni, de altfel, ca şi măsarul Ilie. 137 [138] �"; �. il, II • f , : f I l' 'i il'- i 1111 l' ,< : I - Măsarul? se miră fata. - D-apoi cum! S-au pus cu toţii să ne facă de mi- nune la lume. Da' ce-i cu măsarul? Tu n-ai auzit? Ce s-aud? Aşa-i, dacă n-ai auzit pina acum, vei auzi, că asămenea lucruri le aude satul. Măsarul Ilie nu ne-a putut da sicriul gata sîmbătă sara, cum am fost întălesi şi cum ne-a făgăduit. Nu i-a putut pune fundul de l� picioare, căci tăiase o latură mai scurtă decît alta. A trebuit să scoată cuiele, să taie altă scîndură, lungă ca cea bună. Şi aşa, pe bătrîn nu l-am putut aşăza în si­ criu pînă duminică dimineaţă! Sora simţi o înfiorare, totuşi încerca să-I mulcornească pe fecior. - Şi ce-i într-asta? Nu-i nimic. Doar se mai în­ tîmplă. . - Va vorbi lumea, - ce să fie? Se va spune că au fost sămne rele. - De! Las' să vorbească, cine crede în sămne şi prostii. Iaca, o întîmplare şi asta cu măsarul. Apoi merseră cu paşi grăbiţi o vreme, fără să-şi mai vorbească. Omătul cînta ascuţit sub tălpile lor. Peste sat se cobora încet, uşor, o ceaţă abia înfiripată, prin care trecea fumul ce se înălţa din coşuri drept în sus, ca nişte suluri alburii. Uliţele erau de pe acum pustii. Oamenii isprăviseră de mult cu adăpatul de sara al vitelor, şi numai rar se vedea cîte un trecător grăbit. Cei ce rămăseseră lîngă mormînt nici nu ieşiseră din cimitir: aşteptau să se ri­ dice movila deasupra groapei. Sora privea din cînd în cînd la casele strivite subt acoperişul greu, nătăvălos, de omăt, şi-i părură foarte schimbate, cum se uitau în drum, de o parte şi de alta, cu ochii ferestrelor opaci, căptuşi ţi cu flori de gheaţă. Avu o senzaţie ciudată: îi păru că o privesc nişte ochi plini de albeaţă, ceea ce-i mai crescu simţimîntul acela greu cu care se întorcea de la cimitir, aţîţat şi mai mult de povestea cu sicriul. 138 1 [139] - Aveţi lume multă la pomană, rupse ea, întru tîr­ ziu, tăcerea. - Da. Mamă-ta ne va ajuta. Ai putea veni şi tu. - Ţi-am spus că nu vin. De altfel, ce fată mai vine, afară de cele două-trei rudenii cu voi? - Parcă ne vom înrudi şi noi, vorbi flăcăul cu vocea mai îndulcită. - Aşteaptă întîi să ne înrudim, zîmbi Sora, şi atinse cu mîna dreapta flăcăului. Gheorghe îi luă în palmă mîna rece, şi fata nu şi-o retrase. Merseră aşa o vreme mînă în mînă. Făceau aceasta pentru întîia oară ziua, pe uliţa mare, unde i-ar fi putut vedea oricine. - Ai putea veni şi tu la pomană, stărui Gheorghe, şi oftă uşor. - Nu. Las', că e mai bine aşa. E destul că-i acolo mama. Ajunseră în faţa casei lui Corbu, şi fata îşi trase mîna. Să ştii, Soro, ca 111 dulcele ăsta trebuie să ne luăm! La începutul lui, la mijloc, ori cătră sfîrşit, nu-mi pasă, dar postul Paştilor nu ne va mai afla aşa. - Adică, tot grăbit eşti şi acum? zîmbi fata. - N-are nici-un rost să mai aşteptăm. Uite, n-am înţăles niciodată ce însămnează aceea «om neaşăzat», cum îmi spune mama, dar acum simt şi înţăleg. Da, mă simt un om neaşăzat, care parcă n-ar mai avea linişte, căci nu are nici-un rost. - Să treacă odată sărbătorile, Gheorghe, şi vom ve­ dea noi ! Sora deschise portiţa şi întră. Feciorul se mai uită o vreme la portiţa închisă, ascultînd cum se depărtează paşii fetei, stîrnind cîntecul rece al zăpezii, apoi îşi con­ tinuă drumul spre casă. Cînd ajunse lîngă portiţa lor, se întoarse şi privi pe lunga uliţă - care acum, troienită de omăt, părea şi mai lungă şi mai largă. In capătul ei începu a se ivi lumea care venea la pomană. 139 [140] XI . In camera din nainte, spre stradă, unde zăcuse mor­ tul, femeile deschiseseră fereştile îndată ce sicriul fusese scos în curte. Tecăruiră cuptorul cu lemne uscate, cu des picături cîte putură încăpea, şi lăsară să se aerisească pînă ce ieşiseră cu mortul din curte, Apoi, fereştile fură închise, cuptorul încărcat iar, şi se apucară să aşeze me­ sele improvizate din scînduri nouă, pe două laturi ale păreţilor, pe lîngă laviţe. In frunte, de-a lungul păretelui, puseră patru mese una lîngă alta; venea o masă mai înaltă ca celelalte două, cum se şi cuvenea pentru preoţi şi celelalte feţe bisericeşti ce aveau să şadă aici, Blidele fuseseră luate de mult din cuiere. Spălate, ză­ ceau în vrafuri mari. Acum, femeile începură a lua cîte le încăpeau subt braţ şi le aşezau, destul de dese, pe mesele acoperite cu măsări curate, simple, tăiate numai de linii albastre şi roşii. Pentru cei trei preoţi, chiar în fruntea mesei prin­ cipale, puseră trei rînduri de blide, pentru fiecare fel de mîncare unul. Lingurile, furculiţele şi cuţitele pentru cele trei feţe le adusese Maria Corbu de la ei, pentru că ai Mărgineanului nu aveau tacîmuri mai bune, de săr­ bători. Incolo, la masa din frunte şi la cele două laterale, cu mult mai lungi, cîte-un blid şi tacîmuri de-ale casei şi luate cu împrumut de la vecine, şi, către coadă, chiar şi numai linguri de lemn. Lumea poftită la pomană nu primea colaci la luarea iertăciunilor în curte, ci şi-i afla, fiecare, pe masă, în faţa farfuriei lui. Fiind invitaţi mulţi, şi blidele unul lîngă altul, colacii nu mai încăpeau înaintea blidelor, şi de­ aceea femeile nu-i puseră pe masă, ci, după obicei, ră­ mase să-i împartă după ce se va aşeza fiecare la locul lui. Oamenii, cunoscînd rînduiala, rupeau din el o bu­ cată, cît aveau nevoie la masă, iar restul îl puneau unde găseau loc, pe laviţă, în fereastră, lîngă ei. După ce fu aşternută masa în camera din nainte, o aşternură şi pe cea din tindă. Deşi tinda era mare aproape cît şi prima odaie, nu putea fi vorba să încapă toată lumea deodată. Vor trebui să împartă mîncare de două 140 [141] ori. Uşor era vara, la pomenile mari: pentru lumea săracă - la o masă, pentru ţigani - la altă masă, se aş­ ternea în curte sau în şură. Acum n-aveau ce face, tre­ buiau să se perîndeze. ·De altfel, părea că cei din a doua categorie ştiau cînd le va veni rîndul, căci poftiţii începură să între în tindă tropotind din încălţămintele îngheţate, dar printre ei nu se arată nici unul din săracii satului sau din ţigani. Mirosul fierturilor din oalele pîntecoase îl prindea de nas pe fiecare, cum întra în căldura dinlăuntru, şi-i deş­ tepta pofta de mîncare. Trecură întîi la locul lor preoţii, diecii şi celelalte feţe bisericeşti, apoi se înşiruiră, la mesele din amîndouă ca­ merele, bărbaţi, femei, bătrîni şi bătrîne mai ales, mai în frunte rudenrile, după grad, apoi ceilalţi, după poziţia socială şi bătrîneţe. Afară de Ion Corbu, erau aici cei mai gazde oameni din sat, cu nevestele lor şi cu bătrînii din neam. Afară era încă lumină; însărarea nu birui a de albi­ mea pămîntului, dar în cele două camere se aprinseră lămpile cu petrol, atîrnate în grindă. Inaintea preoţilor ardeau două lumînări groase de ceară, făcute în casă, în sfeşnice scurte de aramă, de-o parte şi de alta a celor trei parastase cît roti1ele plugului, şi a blidului mare cu apă, de care era răzirnat mătăuzul de busuioc uscat, cu coada bine ferecată în aţă groasă. Tot de blid era răzi­ mată crucea de lemn veche, cu desenele în culori şterse, luată din cuiul de subt icoana principală. O cruce de metal, cu care fusese la înmormîntare, puse pe masă părintele Andrei. Larma potolită a glasurilor din cele, două camere, în­ tre care uşa rămase larg deschisă, se potoli şi apoi în­ cetă, îndată ce preoţii se sculară în picioare şi-şi pus eră patrafirele. Toată lumea se ridică, şi în liniştea în care nu se mai auzea decît clocotul înfundat al unei oale în­ tîrziate la foc, începu slujba sfinţirii apei, sfeştania, care, după obiceiul satului, se făcea după fiecare mort. Fu o slujbă frumoasă, cu atîţi buni cîntăreţi. Şi preoţii şi diecii cîntau pe rînd, şi părea că fiecare întrece pe celă­ lalt, în întorsăturile măiestre şi în dulceaţa cîntărilor. 141 [142] I r f I �: : :/ I I . I r l' i I După ce fu gata sf'eştania, părintele Andrei stropi toată casa, boteză pe cei din familie, iar diacul iesi să stropească şi grajdul şi toate acareturile de prin c�rte, în vreme ce casa răsuna de cîntarea «Miluieşte, Doamne, poporul tău şi binecuvîntează moştenirea ta; învingere împăratului nostru asupra duşmanilor lui dăruieşte-i, şi cu crucea ta păzeşte pe poporul tău». O cîntau împreună cu cei trei dieci, începînd cînd unul, cînd celălalt. Apoi se trecu îndată la slujba parastasului pentru su­ fletul mortului. Oamenii ascultau unii cu capetele în piept, alţii cu .ochii ţintă la preoţi sau dieci, iar la sfîr­ şit, la ridicarea parastasului întreit, cei din familie şi rudeniile cîte ajunseră puseră mîna pe parastas, care nu, punea mîna unul pe umărul celuilalt vecin, şi aşa se făcu un lanţ între toţi cei prezenţi şi parastasul ridicat şi co­ borît în cadenţă molcomă de cei trei preoţi, în vreme ce diecii mişcau în mînă cîte-o sticlă cu băutură, cîn­ tînd: «Unde umbreşte darul tău, Mihaile arhanghele, de-acolo se alungă puterea diavolului, că nu poate să sufere lumina ta Luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceea rugămu-ne ţie, săgeţile lui cele de foc purtătoare, cele pornite asupra noastră, alungă-le cu suflarea ta, vrednice de laudă, Mihaile arhanghele.» Apoi, cînd parastasele fură puse pe masă, un suspin de uşurare trecu prin toate rîndurile acelea de bărbaţi şi de femei, şi şezură do­ borîţi de oboseală şi de căldura moleşitoare din casă, pă­ trunsă de mireasma fierturilor. Păhărelele de rachiu nu se ajunseră decît la masa din frunte, la care şedeau feţele bisericeşti, rudeniile şi cîtiva fruntasi. Aici erau două sticle cu rachiu vechi de drojdie - moartea clopotarului Ilarie! Încolo, oamenii şi femeile beau din sticle întregi sau din ploşte, rachiu de bucate, fiert cu cuişoare şi scorţişoară. Sticlele treceau din mînă în mînă, de la un cap la altul, şi iar înapoi. Fiecare dădea din cap către vecin şi închina: - Dumnezeu să-I ierte şi să-I hodinească ! - Să-I ierte Dumnezeu! Şi gîlgîiau din sticlă, fiecare după plăcere, osteneală şi putere. La masa de căpetenie, preoţii închinară întîi cu Vasile, cu lelea Ana, cu Gheorghe, cu Floare şi cu bărbatul ei, 142 �­ , I I t [143] _ care pentru acest lucru îşi lăsară locurile şi se aple­ cară peste capetele celor ce le şedeau înainte, să poată ciocni cu preoţii. - Dumnezeu să-I ierte şi să-I hodinească! spuseră preoţii. - Să-I ierte Dumnezeu! răspunseră ei , Apoi se duse fiecare la treaba lui, femeile la oale, bărbaţii la îmbierea cu rachiu, umplînd sticlele cînd se goleau, la mesele din cele două camere. Ei nu aveau să stea la masă decît după ce toată lumea era ospătată şi pleca acasă. Vasile Mărginean, după sfeştanie, după ce fu stropită casa cu apă sfinţită, după ce sărută crucea la botez, se mai deschise la faţă şi la priviri. Se simţea mai uşor şi începu să se liniştească: întîmplarea aceea cu sicriul scos de trei ori din groapă, îi pusese parcă plumb în toate mădularele. Acuma, că se făcuse sfinţirea casei, se simţi mai în vîrtute, şi gîndurile negre i se împrăştiară. Se învioră, incetul pe încetul, şi mai bine, înghiţind şi el cîte-o duşcă, din cînd în cînd, la închinările de sufletul răpo­ satului. Maria Corbului se arătă de mare folos în servirea fe­ ţelor bisericeşti, căci se pricepea mai mult ca altele la servi rea feţelor alese, şi ştia şi cum să vorbească cu ele, nu numai cum să le pună bucatele înainte şi să adune bli­ dele folosite. O cunoşteau şi preoţii cei străini, şi părintele din Bogatu o întrebă: - Cum de n-a venit badea Ion la pomană? In curte, la înmormîntare, l-am văzut. - Avea o treabă grabnică, răspunse femeia, inro­ şindu-se, şi se depărtă repede cu farfuriile goale, în vreme ce părintele Andrei şopti ceva celui din Bogatu şi celui din Cozla, care şedeau unul de-a dreapta, altul de-a stînga lui. La masa din frunte erau la al doilea rînd de mîncare şi la vin; numai clopotarul Ilarie rămăsese tot la colac gol şi la rachiu. Nu se îndura să atingă ciorba de cartofi bine prăjiţi cu ulei de sîmburi de bostan, căci atunci în­ semna să nu mai aibă drojdia gustul acela minunat. Im- 143 [144] buca din bucata moale ruptă din colac, şi sorbea mereu din păhărelul de rachiu. Pe la mesele celelalte, deşi isprăviseră cu zama de cartofi şi acum mîncau varză călită cu ulei, cu sarmale de mei, sticlele cu rachiu se plimbau mereu de la vecin la vecin. Dup-o vreme, se ridică larma omenească, peste zgo­ motul lingurilor, al furculiţelor, al sorbiturilor. Toată lumea începu să vorbească, fiecare cu vecinul de alături sau din faţă. Obrajii se rumeniră de căldura mîncării, de băutură şi de aerul tot mai greu din camere, limbile se ascuţiră, şi poveştile începură. Intre cei trei preoţi începu o convorbire în legătură cu nişte taxe nouă, aruncate de episcopie asupra lor. pentru fondul diecezan de pensie. Era o dispoziţie nouă, pe care o combăteau toţi trei, deşi ştiau că ar trebui să i se supună. - Am făcut socoteala, zicea părintele din Bogatu, un om în vîrstă mijlocie, cu o barbă neagră tăiată scurt, cu faţa palidă, am făcut socoteala ce pensie ar primi un preot după taxele acestea urcate. - Păi, e calculat şi în circularul primit de la epis­ copie, zise preotul din Cozla, care să fi tot avut treizeci de ani, dar purta un bărboi blond-roşcat care-i bătea pieptul. - E calculat, dar numai pentru anumite vrîsta şi cazuri. Nu-i mare scofală, vom plăti de-a geaba. Căci ce ajutor pot fi cincisprezece-douăzeci de zloţi la an ? Nu se vine mai mult. - Şi de unde să mai facem rost de taxe urcate? Parcă pe noi ne îmbulzesc banii! vorbi părintele Andrei, netezindu-si barba albă. Pe noi ar trebui să ne lase în pace cu fondurile de pensie. Cîţi se pensionează ? Cei mai mulţi slujim pînă murim. Asta e soarta noastră, şi e bine aşa. Te pensionează şi te scoate din casa parohială in care întră noul preot, şi tu rămîi pe drumuri. - Fondul nu s-a înfiinţat, şi nu vor să-I crească pen­ tru noi, ci pentru preutesele văduve şi pentru orfani, mai cu samă, vorbi preotul cel tînăr. Şi mie-mi vine greu să plătesc, spunînd adevărul, şi mai ales nu cred că-i ales bine momentul. Am avut, dup-olaltă, trei ani răi eco- 144 �! [145] nomic. Dar e adevărat că soartă mai amară nu are nimeni decît preuteasa rămasă văduvă cu copii mici. - Parcă cu pensia ce capătă pot trăi? zise părintele Andrei. E o mare greşală ce o fac de-o vreme încoace preoţii mai tinări: le trebuie domnişoare purtate prin toate şcolile, dar sărace lipite. Nu era mai bine înainte. cînd ne însurarn cu fete cu stare bună, chiar şi mai pu­ ţin învăţate? De, ce să vă spun? După socoteala mea. cel mai sigur fond de pensie pentru un preot e să aibă un fiu ori o fată bine căsătoriţi, la care să te poţi adă­ posti la bătrîneţe, cînd n-ai mai putea sluji. Pînă eşti în stare, e păcat să te pensioneze din oficiu, căci în po­ por preoţii bătrîni au fost totdeauna cei mai respectaţi. Iar pentru văduve şi orfani, dezlegarea e una singură � o căsătorie bună, cu o fată cu avere, nu o amărîtă de pensie. - Aşa cred şi eu, aprobă părintele din Bogatu. - Totuşi mi se pare că nu-i fără rost ce face vlă- dicia, interveni părintele din Cozla, numai cît să mai fi amînat urcarea taxelor. Căci se-ntîmplă ca unii preoţi, şi cînd îs bătrîni de le tremură mînile, încît nu mai pot purta cu siguranţă sfîntul potir, tot nu vor să se lase de altar. Apoi, cîte nenorociri nu i se pot întîmpla şi unui preot, Doamne fereşte, ori o boală care-l face neom pe toată viaţa. - Cu pensia ce ar primi, tot muri tor de foame ar rămînea, dacă n-are averea lui, hotărî părintele Andrei. Incuviinţară şi cei doi, şi începură să vorbească despre doi colegi de-ai lor, din acelaşi protopopiat, unul suspen­ dat pentru beţie, altul cu cercetare de la vlădicie pe cap. Cu privire la cel dintîi, fură toţi trei de aceeaşi părere, căci popa Vintilă Mogoş, de care era vorba, bea de cădea în gropi, şi nu aşa, o dată, de două ori la an, la Bobotează, cînd umbla: cu crucea, la vreo pomană sau cununie, ci aproape în fiecare zi, şi parcă nu era lucru curat: duminicile şi sărbătorile nu lipseau nici una. Era un preot cu şcoală puţină, cea din sat şi pe deasupra două clase gimnaziale, şi rămas apoi acasă, fără gînd de preoţie, ci trăind în rînd cu feciorii satului, iar după ce se însurase, în rînd cu bărbaţii: cu feciorii - la joc şi la şezători, cu bărbaţii - la crîşmă. Preot ajunsese nu- [146] :'1 'I I " I I ' , ' i I I • ,.1;, I .1 1 , I ,1111 i, i mai cînd trecuse de treizeci de ani şi avea doi copii, din motivul că nu s-a putut afla cinci ani popă pentru acel sat, Încît locuitorii începuseră să ameninţe vlădicia. In şase săptămîni învăţase, pe lîngă seminarul teologic, sluj­ bele. Peste ce era mai greu trecuse încă din şcoala din sat: ştia citi bine cu chirilice şi cunoştea şi cele opt glasuri, avea şi voce bună şi cînta de pe la cincisprezece ani în strană. însă de obiceiul de a bea sîmbăta sara, duminica şi în zile de praznic cu ţăranii din sat, nu se putuse dezbăra, şi, cu anii, patima îl luase tot mai mult în stăpînire. - Bine că l-a suspendat vlădica, prea ne făcea tagma de ruşine! - Apoi, are ficiori căsătoriţi, fete măritate, are casa lui. Nu rămîne pe drumuri. - Dar năcaz în sat poate face încă! Oamenii cu care a băut ani de-a rîndul se pregătesc să meargă în delega­ ţie la vlădicie. Vezi bine, numai el i-a pus la cale. - Nu se ştie! Oamenii sînt ciudaţi. Sînt destui că­ rora le mai place preotul ce bea prin crîşme în rînd cu ei, decît cel ce nu pune piciorul în crîşmă. - E într-adevăr de mirare cum obştea credincioşilor peste tot nu se scandalizează de preotul beat. Spun că şi el e om. - De, lipsa de preoţi calificaţi din trecutul nostru obidit! Vorbind, închinau tot mai des din paharele de vin, pe care se îngrijeau să li le umple din vreme diecii ce şedeau alăturea. Mai multă deosebire de păreri se ivi între ei numai cind începură a vorbi de al doilea coleg, cel pus sub 'Cercetare disciplinară. - Asta numai fratele Ilarie Banciu i-a făcut-o moş­ neagului. De bună samă el l-a pîrît la vlădicie. - Poate să fi cerut şi protopopul, căci l-a ameninţat de multe ori. - Dacă în treizeci de ani, de cînd e protopop, nu s-a 'Scandalizat, nu cred să-i fi sărit chiar acum tandăra. De bună samă Ilarie e vinovatul. 1, 146 I , I , " I , 't 1 l."-'L ,,1 [147] li Ilarie Banciu era un preot tînăr, venit abia de trei ani în protopopiat. Era un om scrupulos, foarte strict, care lua parcă asupra lui şi greşelile colegilor. - Dacă-i el, rău a făcut, căci bătrînul nu strică ni­ mănui. - Chiar aşa nu s-ar putea spune. Nu vedeţi cum curge lumea la el şi din sate depărtate? Cît venit de-al meu şi de-al dumitale nu întră în punga lui? - Dacă ri-ar fi el, s-ar afla altul, ori dacă n-ar mai fi nici-un preot care să deschidă pravila să spună leac la toate, să descopere pe răufăptuitori, să arate viitorul, s-ar găsi un diac ori altcineva. Pe creştinii noştri nime nu-i poate face să nu mai creadă în supranatural şi în minuni! - Ferească Dumnezeu. mCI n-ar fi de dorit să nu mai creadă! Ce ne-am mai face noi cu propovăduirea noastră? - Dar nu înţăleg să nu mai creadă în Dumnezeu şi in minunile Mîntuitorului! Ci lor le trebuie minuni la tot pasul, în toate năcazurile. Şi nu-i bine să-i lăsăm să creadă că un om pămîntean, fie şi preot, e în stare să facă minuni, să descopere pe un răufăcător, să vindece o boală. Asta mi se pare mie că e şarlatanie. - Ce rău face părintele Nicodim din Boz? Prescrie rugăciuni, slujbe, sfinte liturghii, post şi ajun. Ce rău e într-asta? Le-arată oamenilor puterea cea mare a mijloacelor mîntuirii, pe care le propovăduieşte şi Bi­ serica. Dacă uneori se vindecă cineva, ori se descoperă hoţul, ori se întîmplă cununia, ce putem spune împotriva: lui? Nu recomandăm şi noi aceleaşi mijloace? - Da, însă noi o facem fără nici-un hocus-pocus, fără atitudini şi ceremonial misterios, fără să legăm efectul rugăciunii sau al postului, de anumite forme. - Creştinilor le place însă chiar acel hocus-pocus, deschiderea pravilei şi celelalte, şi pe asta pun preţul cel mai mare pentru a crede în rezultat. Să nu ne grăbim cu osînda! Mi se pare că bătrînii noştri cunoşteau unele adevăruri pe care noi nu le cunoaştem. Se pare că e nevoie de-o sugestie puternică, de-un fel de hipnotizare, pentru ca omul simplu să poată crede tare, şi credinţa să-I mîntuie. 141 [148] Vorbeau din ce în Ce mai cu înflăcărare, ridicînd şi ei tonul la diapazonul Ce stăpînea în cele două camere pline de oameni, care acum toţi erau în voie bună, ca şi cînd ar fi fost la ospăţ, nu la pomană. Fură servite toate trei rîndurile de bucate: ciorba de cartofi, varza călită cu sarmale de mei, fasolea frecată prăjită în ulei. Lumea se săturase, şi acum numai bău­ tura mai avea trecere, şi poveştile. Larma se ridica pină-n grindă, focul duduia în cele două cuptoare şi, cu tot gerul înteţit de-afară, geamurile începură să-şi sub­ ţieze gheaţa, şi pe alocuri apărură luminişuri, rotocoale de sticlă limpede, prin care se putea zări în curte. Dacă femeile de serviciu, care mai îmbiau încă la mîncare, dacă bărbaţii din familie, care mai aduceau pe mese sticle pline, ar fi tras cu urechea - şi mai trăgeau uneori -, ar fi putut auzi multe de toate, ca la orice pomană mai mare şi mai îmbelşugată. Clopotarul Ilarie, şezînd către mijlocul mesei lungi, de către curte, asigura pe bătrînul vecin cu el, un om · Cînd se iviră Craii în preajma bisericii, toată lumea de-afară uită de slujbă şi năvăli prin zăpadă în jurul 233 [234] l' I il! II li' :il 1, I '�I li: ) I ;1, l' ! '11,1 ,II "1 I I III , " ' '1: ,i' f :Ii' il ,', lor, ca la urs. Strigăte de mirare ieşeau din gura copiilor, care nu aveau destui ochi să se uite la ei. Surprinderea mare mişca toată îmbulzeala de oameni. Inghesuiala creş­ tea în fiecare clipă; grumajii se lungeau, şoaptele, În­ trebările se ridicau din toate părţile. Examinau costu­ mele, se sileau să descopere subt ele pe fecioraşii din sat despre care auziseră că «se fac Crai». Ala-i Dumitru Nastasiei ! - Ala-i Ionit-a Mielului! - Ala-i Din� Pescărelului ! Unii afirmau, alţii contestau şi spuneau alte nume. Dar nici unul nu putu bănui cine-i Popa şi cine-i Pă­ curarul. Căci si Păcurarul avea barbă si mustăţi de cîl ţi.' , Craii se îmbulzeau să-si Iacă loc să între în biserică. Pe nici unul nu-l umfla 'rîsul, deşi acum zburau şi de ici şi de colo glumele pe socoteala lor. - Sabie verde, cine-a mai văzut? - Păi, asta-i sabie de trestie, ca a lui Papură Vodă. Cînd te-o cîrpi cu ea, stele verzi vei vedea! - De mai rămîn mult în ninsoare, să vezi cum li se moaie chivărele de argint. - La Popa ăsta i-aş da io să-mi facă o slujbă! Tre­ buie că-i tare bun la Dumnezeu! - Popă? Da' nu vezi că-i călugăr de la mînăstire, rupt de bătrîn?! Ce n-aş da io să am anii lui! vorbi un moşulică alb ca oaia. Cei care făceau observaţii tare, erau bărbaţii. Femeile erau pline de admiraţie şi-i mîncau din ochi pe Crăişori. Ele vorbeau încet. - Oare de unde-o fi adunat dascălul atîtea zorzoane, tu hăi? - Ştie el de unde � Cum-necum, o sarnă de copii pătrunseră prin mul­ ţime, se iviră drept în faţa Crailor şi se uitau la ei ca la minune, măsurîndu-i din creştet pînă-n tălpi. - Faceţi loc, oameni buni, că întîrziem, strigă cel cu chivăra mai împopoţonată pe cap, care se adeveri pe urmă că era însuşi Irod împărat. îşi dăduseră consemnul să fie muţi pînă la începutul reprezentaţiei, să nu-i poată cunoaşte nimeni, nici de 234 [235] pe glas, dar Irod nu avu încotro, căci toată ceata ră­ mase zătonită în uşa bisericii. Părintele tocmai isprăvise cu predica, şi învăţătorul Albu începu să poruncească din strană, cu capul întors, peste creştini : - Faceţi loc să între Craii! Faceţi loc, ce mai aştep­ tati! . Incepură şopote, toate capetele se întoarseră spre uşă, rîndurile de oameni şi de femei începură a se clătina cu toţii deodată, ca' păretele, într-o parte, şi totuşi abia cîte un crai, unul după altul, reuşea să se strecoare, cu cartoanele cam ciufuli te, pînă în faţa icoanelor de pe iconostas. Dar, cu chiu cu vai, se scurs eră cu toţii. Işi aranjară costumele. Mai greu fu de Păcurar, pe care imbulzeala aproape îl dezbrăcase de cojoc, şi de Popa, care pe-aci pe-aci era să-şi lase o mustaţă între creştini. Părintele Andrei ieşi în uşile împărăteşti şi zise: - Linişte, oameni buni! Linişte, vă spun! Anul ăsta avem bucurie mare. Domnul învătător a făcut si la noi Crai, cum au mai fost în unele' sate fruntaşe: Ei vor arăta acum ce-au învăţat. Să ascultaţi în linişte, că-s cîntări şi lucruri sfinte, de la Naşterea Domnului. Şi, la sfîrşit, cine vrea poate să-i cinstească cu ceva. Apoi, azi şi mîne şi poimîne, ei vor umbla prin sat, pe la creş­ tini, pe la cei ce vor să-i primească. Au fost şi unele cheltuieli cu îmbrăcămintea de Crai, şi, cine poate, să-i cinstească cu cîte ceva. In biserică se făcu linişte, şi scenele începură să se desfăşoare după rînduiala lor, în uimirea, plăcerea şi bu­ curia generală. Păcat că, deşi erau chiar în faţa iconosta­ sului, cu o treaptă mai sus, multă lume nu-i putea vedea cumsecade. Grumajii se întinseră, cine putea se mai îmbulzea înainte, dar mulţi, mai ales multe femei, din tinda lor, se resemnară să audă numai cuvintele şi cîn­ tările, şi sunetul sec al săbiilor de lemn ce se încrucişau necontenit. Se aşternu o mare linişte între oameni: toţi ascultau cu încordare. Badea Pavel Corbu, la spatele stranei cantorale, ală­ turea de frate-său, asculta şi privea cu răsuflarea oprită. 235 [236] Aşa minunăţie, ba să mai vezi! Unele din cîntări le cu­ noştea el de mai demult, de la nişte păcurari mărgineni, care veneau cu oile la iernat în părţile acelea. Şi aveau nişte cărtulii pe care le scoteau din şerpar, şi citeau de-acolo. De cînd era fecioraş, ştia frînturi ca aceste: «Eu Melhior mă numesc" Cu aur îl dăruiesc» «Numele meu e Gaspar, Tămîie-i aduc în dar.» «Eu Baltazar mă numesc, Cu smirnă îl dăruiesc.» Sau frînturi mai mari, ca de pildă: ,.0, Iroade Împărate, Te-ai umplut de răutate, Căci cu poruncile tale Ai umplut ţara de jale. Nici-o casă nu-i scutită, Nici-o mamă nu-i ferită, Ci toate-s înlăcrămate, Şi de sabie tăiate.» Dar ce auzea şi vedea acum era cu totul altceva. Era o istorie întreagă, pe care o vedea cu ochii. Şi ce cîntece frumoase! Şi toate acestea arătate şi spuse de nişte co­ pilandr-i din satul lor! - Mare dascăI dascălul nost'! zicea el din cînd în cînd, cotindu-l pe frate-său de-alăturea. - Aşa dascăl, să-I cîntăreşti cu argint! - Cînd i-a putut învăţa toate minunăţiile astea? Uneori, la melodiile cunoscute, îi venea să bornăie şi el după Crai. - Şi spun ca pe apă! Nici-unul nu se împiedecă! El asculta întins şi privea neclintit, ca şi ceilalţi, să nu-i scape nimic, dar tot nu se putea răbda să nu-i dea. din cînd în cînd, cu cotul lui Ion şi să-şi spună destul de tare observaţiile. La sfîrşit, crisnicul purtă, pe unde putu pătrunde, un blid de cositor şi adună creiţarii. Pavel nu se lăsă pînă nu scociori din şerpar două băncuţe de argint de cite douăzeci de creiţari şi le aruncă pe disc. 236 -.... I [237] - I - Să mai cînte o dată şi afară, se auzi un glas din tinda femeilor. Noi de-aici n-arn prea văzut. - Să mai cînte, da, căci af'ară-s mai mulţi decît în biserică. lnvăţătorul vesti din strană că li se va împlini do­ rinţa, iar acum să iasă în linişte şi să aştepte. Afară se repetară scenele Irozilor. Fu cu mult mai potrivit decît în biserică. Sfîntul locaş era pe-o coastă, şi lumea se desfăşura pe covorul de zăpadă ce acoperea mormintele, încît numai vîrfurile crucilor se mai vedeau; Craii rămaseră sus, subt streasina largă a bisericii, pe podmolul unde se puneau uneori pomenile, la şase săp­ tămîni, la o jumătate de an sau la un an. Acolo erau văzuţi de toţi, şi erau scutiţi, cel puţin unii, şi de nin­ soare, căci Păcurarul şi Popa puteau sta, cumu-i şi legea lor, şi în zăpadă. Ningea mereu, dar cu fulgi mai rari. Prunii de prin­ tre morminte, cu crengile pline de zăpadă, începură să şi-o scuture: copii şi copilandri se urcau în ei, să vadă mai bine. Văzduhul era, tot, sur şi fără zare, şi fluturii mari de nea coborau mereu de sus, într-o cernere liniş­ tită. Ei cădeau moi şi se topeau pe obrajii crestinilor cu ochii, ţintă la jocul Crailor. Sora era cu Gheorghe alăturea. Se ţineau de mînă, în imbulzeala oamenilor, şi urmăreau şi ei jocul minunat al Crailor, zîmbind cînd Iecioraşii ridicau săbiile să se taie. Erau liniştiţi şi luminoşi la faţă şi la priviri. Sora îşi lăsa moale mîna în mîna lui, care ardea, şi uneori i-o strîngea tare. Din cînd în cînd ochii lor se întîlneau şi se vorbeau. Nu mai era nici o urmă de teamă sau de sfială în ei. Nu le mai păsa că cineva i-ar putea vedea. Se adunară şi aici bănuţi pentru Crai, şi lumea în­ cepu să se împrăştie mulţumită şi veselă. In drum spre casă, Gheorghe cu Sora merseră îm­ preună, dar nu se mai ţin ură de mînă. Se întilniră şi mamele, care o dus eră tot într-o po­ veste, pînă li se despărtiră cărările. Pavel si Ion Corbu rămaseră mai în urmă. căci Pavel dăduse de creştinul despre care se vorbea că voieşte să vîndă un loc, şi se oprise la tîrg cu el, pentru o rămă­ şiţă de cîţiva zloţi. 237 [238] Cînd ajunseră In uliţa Cîmpşorului, se desprinse din­ tr-un grup mai mare de barbati Vasile Mărginean, şi Pavel stătu îndată pe loc să-i ajungă. Îşi dădură binete, îşi strînseră mînile şi porniră tus­ trei pe uliţă la deal, pe pîrtia destul de largă şi bătu­ cită acum. Vorbiră de iarna asta care se punea cu putere, de fînul care nu se făcuse prea mult în vară, de boala lui Culita. Numai de moartea lui Moise nu pomeni nici unul. Vasile Mărginean era mai deschis la priviri şi la faţă, dar vorba lui era încă destul de tulbure. Cînd să se despartă -- casa lui Vasile era mai în sus pe uliţă -, badea Pavel îi întinse mîna. - Prînz bun ! zise el. -- Mulţămesc, asămenea - şi dădu mîna cu ei. De-acum vei putea răsufla şi tu mai uşor, Vasile. Păi, cum o da Dumnezeu. Aşa-i, aşa-i ! In mîna lui Dumnezeu sînt toate. Dar vreau să ştii un lucru: pe Sora eu o cun un ! Să nu mai vorbiţi pentru alt nănaş, - Aşa? făcu Vasile, şi ochii-i fugiră într-altă parte. Bine, bine! adaose apoi depărtindu-se. - Asta nu se va hotărî curînd, cum îl văd eu, vorbi Pavel, Intrînd pe portiţă. - N-o să-I grăbesc eu, bădică. Ion îi zicea fratelui său, după obiceiul vechi al satu­ lui, bade şi bădică, deşi era numai cu trei ani mai în vrîstă. - Vezi, asta-i o vorbă care-mi place. Nu ştiu cum îmi pare mie Vasile ăsta. L-am aşteptat anume, căci nu am mai vorbit de mult cu el. Om înnegurat a fost el tot­ deauna, şi nu-i mirare, cu viaţa ce-a avut-o cu bătrînul în casă. Dar acum îmi pare că ceva străin s-a legat de el. Imi pare omul schimbat, frate Ioane. - Dup-o moarte-n casă, nu-i mirare. Şi acum era pe-aci pe-aci să-i moară şi sluga. - Este ceva schimbat în el, simt eu, dar nu ştiu ce este. Ei întrară în casă, unde-i aştepta masa aşternută. Şi-n scurt timp uliţele Broştenilor rămaseră pustii: nici o portiţă nu mai scîrtîi, nici un cîne nu se mai auzi 238 [239] lătrînd, căci în toate casele oamenii erau adunaţi în ju­ rul meselor aşternute, cu mîncări de praznic, cu sticle cu rachiu sau cu vin. Ai Corbului isprăviseră cu prînzul şi stăteau încă la masă, la un pahar de vin, şi povesteau multe - căci cumnatele şi fetele nu se mai întîlniseră de as'toamnă, de la Ziua Crucii, - cînd întră în casă vecinul Pascu Pre­ cup. Amărăciunea i se vedea pe faţă. - Bade Ioane - zise el --, după ce ură de sărbători, să faci bine să vii pînă la noi. Dar ce-i povestea? Te doreşte tata să te vadă. Cum aşa? De-un ceas îmi bate capul să te chem. Doar n-o fi bolnav? - Dumnealui spune că este, şi vrea să-ţi spună ceva. - Adevărat, că la biserică nu l-am văzut. Vecinul ridică un braţ, apoi îl lăsă să-i cadă de-a lungul trupului. - La biserică. ! spuse el c-un uşor oftat. Dar nu vorbi mai mult. - Şi-i rău bătrînului? - Păi, o să vezi şi dumneata, făcu omul, încurcat. Îi veni cu silă să se ridice îndată de la masă. Ca toată lumea, inîncase şi el zdravăn, dar totuşi, după ce închină un pahar de vin cu Precup, zise, ridicîndu-se: - Ei, să mergem dar', nu-i peste lume. Uncheşul Nichifor gemea pe aşternutul lui obişnuit, Într-un colţ al vetrei. Gemea, se ţinea de pîntece, zgîrcit, şi-şi dădea ochii peste cap. - Bine c-ai venit, vecine! Bine c-ai venit, creşti nul lui Dumnezeu! - Dar ce-i, uncheşule, ce-i cu dumneata? - E gata cu mine, vecine! - of'tă bătrînul zvirco- lindu-se. - Mă taie ici, mă taie cu cuţitele! Prinde ca cu ghearele. - Ei, zîrnbi Ion Corbu, se mai întîmplă, cînd trece omul deodată de la post săc la mîncări de dulce. 23S [240] Nichifor clătină din cap. - Nu! Nu-i asta! Că simt că mi se apropie ceasul. Şi iată ce te rog pe dumneata - că pe copiii mei i-am rugat în zadar! Te rog să-I chemi acum îndată pe popa să mă grijască. Nu vreau să mor ca Mois-a Mărginea­ nului, să nu mi se închidă nici mie ochii şi să mă opresc cu sicriul în groapă. - Uite, aşa ne fierbe de cînd am venit de la bise­ rică, oftă feciorul său Precup. - Nu cred că-s beteag, că-s c-un picior în groapă! Aşa-i dacă nu mai ai nimic. Nu mai dau copiii pe tine nici cît pe-o ceapă degerată. Li-e greu să meargă pînă la popa. Of şi-amar de bătrîneţele mele! Valeo, valeo! Şi el se încîrligă, apăsînd cu mînile pe stomac. Nora bătrînului, Vuţa, întră din tindă şi se uită urit la bătrîn. - Aşa-ţi trebuie, dacă eşti aşa de lacom, îi aruncă ea vorbele spre pat. - Lacom! Lacom un bătrîn neputincios ca mine! Vai de bătrîneţele mele! Alee, alea! Dă, vecine, fuga la popa, că nu mai pot! - Apoi, dacă-i aşa, stai să-ţi spun, bade Ioane, ce-a făcut dumnealui! Zice că nu-i lacom! Da' n-are pă­ reche ! Azi-noapte, abia am aţipit, şi mă trezesc că umblă cineva prin pod. Doamne fereşte, cine să fie? Dau să oprind opaitul, opaitul nicăiri. Aprind o lumînare, ies în cămară şi urc scara, - că pe uşa podului deschisă se vedea zarişte. Cînd colo, cine-i în pod, la cartaboşii pe care i-am pus la afumat? Dumnealui! Opaiţul era jos, şi dumnealui îmbuca să se înece dintr-un cartaboş. Îl în­ fulecase pe jumătate. - Abia l-am gustat, gemu bătrînul văietîndu-se în aşternut. - «Ce faci aici, tată? Nu ţi-e păcat că încă-i noapte şi post ?» - «Nu-i mai post, c-a trecut de miezul nop­ tii», zice dumnealui, şi înfulecă la cartaboş, Gol! Pe inima goală ! - A fost dornic, se vede, vecinul, zîmbi Ion Corbu. - Numai l-am gustat! Numai l-am gustat, să văd de-i potrivit din fiert şi afumat. Da' aşa-i dacă-ţi dai averea la copii. Nu mai ai dreptul nici să guşti din ago- 240 1 [241] niseala ta ... Aia, aio! Dă fuga, vecine, după popa, şi nu mai asculta gura muierii ! - Dar asta încă n-ar fi nimic - continuă cu ciudă si scîrbită femeia. -. Am fript într-o cratiţă mare, de-a­ sară, carne de porc, afumată şi neafumată, laolaltă cu cirnati. Gîndeam ca azi să nu mai am de lucru cu ea, ci s-a încălzesc numai, ca şi verzele. Am făcut şi mămăliga şi am pus-o să steie caldă pe cuptor. - Şi tocana ţi-a mîncat-o mîta, se trezi Nichifor din gemetele lui. - Mita, da ! Motanul cel bătrîn! Că n-ai vrut să vii la biserică în ziua de Crăciun, ca tot creştinul, ci ai ră­ mas acasă, să te-ndopi. - Cînd iau cratita s-a pun la încălzit, mai rămăseseră vro patru bucăţi de carne, nici unul din cirnaţi ! Fusese grăsime, curătură bună, de trei degete, şi-acum cratita era linsă. Şi din mămăligă se du­ sese a treia parte. Păi cum, să nu se bolnăvească, vecine, spune şi dumneata! - Aleo, aleo ! Rău mi-i ! Tare rău! Fugi după popa, vecine, să nu mor nespovedit ca Mois-a Mărgineanului. Pentru asta te-am rugat să vii. -- Nu ţi-am spus că l-aş aduce în zadar pe părin­ tele? Cum să te cuminece după ce te-ai înfundat cu atîta mîncare? Nu te poate cumineca ! Ar însămna să-I chem în zadar, să-i stric în zadar ziua de Crăciun sfinţiei-sale ! Nu-i destul că ne-ai stricat-o dumneata nouă? - Auzi, păgînul ! Auzi, vecine! Dacă-i bătrîn şi nu mai are avere, însămnează că s-a înfundat cu mîncare, dacă gustă ceva şi el de dulce în ziua de Crăciun! - Oricum, are dreptate, uncheşule. Eu mă duc după popa, dacă vrei, da' ştiu că l-aş aduce în zadar. Nu te poate cumineca, să fi înghiţit chiar numai o lingură de apă. Durerile, cîrceii îl strînseră tare ca într-o opintire su­ premă, încît bătrînul nu mai. putu zice nimic o vreme, numai cît asuda, asuda şi gemea. Apoi cîrceii se destinseră, durerile se alinară, ca şi cînd atîta le-ar fi fost puterea. Uncheşul se mai uită o vreme ţintă la pîntece, păru că pîndeşte, apoi ridică capul. 241 [242] - Spui şi tu că nu se poate, pentru că am pus ceva pe limbă. Ţii şi tu cu ăştia. - Nu ţin cu nimeni, dar tot creştinul ştie că nu se poate. - Nici în gură de moarte? - Ei, ce stai să vorbeşti şi dumneata! Îţi faci păcate în ziua de Crăciun. Ai mîncat gras, după atîta post, şi ţi s-a aplecat. Asta e ! Cum să-I aduci pe popa pentru atîta lucru? Mai bine-ai lua o gură de rachiu tare. - Rachiu tare ... M-am gîndit eu! Da' de unde să iei? Nici de cel liurcă de slab nu mai este, că l-au dat asară tot la colindătorii ţigani. - O să-ţi trimit eu îndată, într-o glajă, rachiu tare, cătran. Să bei cîteva înghiţituri, şi mă leg că n-o să mai ai nimic. Uncheşul se sili să scîncească a plîns subţire de co­ pil, dar nu reuşi. - Tot cu străinii să ai noroc! oftă el, că de pe par- tea alor tăi... sapa şi lopata. Fă bine şi trimite-mi! - Iată, vine Vuţa cu mine şi-ţi aduce! Pe drum, femeia se jelui amărîtă: - Iată cum ne-a stricat ziua de Crăciun, că nu-l mai adună odată Dumnezeu. - Nu-i mai luaţi şi voi toate în samă ! Unii bătrîni, doar se ştie, ajung de la o vreme în minţile copiilor. După ce-i dădu rachiu din cămară, Ion Corbu întră în casă, se aşeză la masă în rînd cu ceilalţi, şi povesti păţania din vecini, în mijlocul veseliei tuturora. - Ticălos bătrîn! zise Pavel. Dar nu apucă să mai spună ceva, căci în curte în­ trară Craii. Îi poftiseră de la biserică. Badea Pavel tre­ buia să plece, pînă-n sară, acasă, de-ridată ce încheia tîr­ gul pentru bucata aceea de pămînt. Şi voise să-i mai vadă şi să-i mai audă o dată. In ziua întîia de Crăciun, circiuma fu închisă, şi nu se ţinu nici jocul tineretului. Toată lumea rămase acasă, şi nici măcar vizite între rudenii, între naşi şi fini, nu se făcură. 242 [243] După liturghia de-a doua zi, se dezlegară toate opre­ liştile impuse de obiceiuri străvechi. Crişma se umplu, petrecerea tineretului începu să vuiască, îndată ce prîn­ ziră, iar mai tîrziu se porniră a se ţese vizitele. Lelea Maria lipsi în după-amiaza aceea vreo două ceasuri. Cînd se înapoie, chemă pe slugă, pe Irimie, care nu se putuse hotărî să meargă la horă, nici aşa, la pri­ veală. Sora era la joc, o însoţise şi Stana, nu pentru a Întra în horă, căci nu avea încă anii, ci pentru a se uita si ea ca alte fetite de sama ei. Ionită se dusese la săniat cu alţi copii, ia; bărbatul dormea' încă, În camera din nainte. Irirnie se înfăţişă numaidecît. Era în grajd şi aştepta plin de nerăbdare, căci o văzuse pe stăpînă plecînd de-acasă, şi ea-i spusese că a doua zi de Crăciun ţi va aduce răspuns hotărît. - Bucură-te, Irimie, în această zi de praznic lumi­ nat. Vin cu veste bună. Omul păli întîi ca ceara. apoi o roşeaţă bruscă îi nă- văli în obraz. - Chiar veste bună, stăpînă? - Fata se invoieşte, şi părinţii ei. Sluga rămase cu gura căscată. - Păi... e fată? - Fată, da! Pusesem eu ochii şi pe-o văduvioară, dacă nu ar fi mers lucrurile cu Chiva Berbecarului, ori cu părinţii ei. Dar, mulţămită lui Dumnezeu, treaba s-a făcut! Sluga privi neîncrezător la stăpînă. - Chiva Berbecarului? Nu glumeşti, stăpînă? Pentru întîia oară îi spusese numele fetei. - De ce-aş glumi? Ori nu-ţi place? - De plăcut! ... şi Irirnie se uită, iluminat. ţintă în ochii ei. Ştiam eu că-ţi place! Ce mai colo! - Numa să vină după mine, făcu el, neîncrezător încă. - Păi nu ţi-am spus că treaba-i făcută? Sluga nu mai ştia ce să facă cu mînile. Bucuros le-ar fi băgat într-o traistă undeva. 243 [244] i I d I ill[ '1 1 II I II � , I II I i - i I � 1 i I , 1, I �! I :. J , 1 I � I - I K ',1 - Fata-i cuminte şi harnică, şi chiar cu vino-ncoace. Nu-i mai bătrînă ca tine. Poate, cel mult, cu vrun an. Dar asta nu numără nimic. E o fată de omenie. Ai auzit vrodată vro vorbă legănată despre ea ? -- Nu ! N-am auzit! - A ajuns vreodată pe gura ficiorilor cînd iasă la hodăiţat la prinderea postului Paştilor ? -- Nu, n-a ajuns! - Apoi aşa-i, dacă n-a putut spune nime nici-o vorbă rea, nici despre hărnicia, nici 9-espre omenia ei. Căci să stii de la mine, Irimie, că oamenii sînt răi şi vorbesc chiar mai mult decît e adevărul. O ştiu eu de mult pe Chiva, am şi stat de vorbă cu ea cîteodată, dar nu credeam că ar veni după mine! - Asta să n-o mai spui, Irimie ! De ce să nu crezi? Tu nu eşti un ficior de lepădat. Ai casa ta, ai oleacă de pămînt, eşti harnic, nu eşti beutor. Ce mai vre ai ? - De, asta e adevărat, lele Mărie. - Oamenii sînt năcăjiti, căci au datorie la bancă, de cînd li s-a prăpădit o vacă şi au trebuit să-şi cumpere alta în jug, de-acum trei ani. Ar vrea să scape de da­ toria asta, că le stă ca o piatră de moară în spate. Le-am spus că tu ai la noi neşte bani din simbria ta de pe trei ani. «Cîtă e datoria ?» întreb eu pe tatăl fetei. - «Patru­ zeci de zloţi buni», zice el. -- «Atîţia bani n-are ficio­ rul. Poate să mai aibă la noi cam jumătate.» -- Numai optsprezece zloţi mai am nescosi, stăpînă. - Bine-bine. Asta a fost înainte de Crăciun, cînd i-am lăsat să se mai gîndească. Azi, cînd m-am dus la ei, Berbecaru, nu şi nu, că lui îi trebuie patruzeci de z loţi, să plătească datoria pentru vacă. Imprumut, vezi bine! Atunci i-am spus că-i vei da împrumut patruzeci, şi s-a făcut treaba. Banii o să ţi-i înapoieze pe rînd, că-i om de omenie. Spunea numa că-i bolnav în toată legea, ştiindu-se cu datoria aceea pe cap. Sluga se înfrică oleacă. - Da' de unde să-i d:1U patruzeci, stăpînă, cînd nu mai am decît optsprezece?! - Ne-am gîndit azi - io cu bărbatul - şi la asta. Ce-ţi lipseşte îţi dăm noi împrumut, şi ni-i vei plăti şi tu pe rînd, cînd vei putea. Cu legea ştiu că nu te-om strînge. 244 [245] Sluga rămase mut de uimire. Apoi se-ncurcă în nişte vorbe amestecate tot încercînd să-i mulţumească stăpî­ ne-sii. - Nouă n-ai pentru ce ne mulţămi. Nouă ne-ai fost de folos, om harnic şi de omenie eşti, se cădea să punem si noi mîna. Dar, stai, frate, că mai este ceva! Îţi dă şi un loc de două ferdele şi luncuţa de trei cară de fîn, din Priloage. - Mi le dă? - Lucru-i gata. Sînt ca şi date. Şi peste un ceas să fii gata să mergem pînă la ei. Cu vorba asta îi făcu slugii o bucurie şi-a uşurare, de parcă I-ar fi prins pe Dumnezeu de picior. Căci pasul ăsta, cel dintîi, simţea că nu-l putea face singur. - Cînd le-am spus că noi vă cununăm, s-au bucurat tare, şi Chiva s-a luminat la faţă şi s-a făcut frumoasă detot. Mă gîndesc că dacă le dădeam vestea asta înainte, poate n-ar mai fi vorbit de împrumut. Da' m-am grăbit şi eu ! - Nu-i nimic, stăpînă, bine-ai făcut! Tot mi-ar fi spus badea Toader mai tîrziu ce greutate are, şi i-aş fi dat banii. Cu cît nu s-ajungea, ar fi fost mai greu. Mai bine că s-au dezlegat lucrurile de pe-acum. Sluga voi să iasă, dar stăpîna îl opri. -- Acum va fi mai greu de noi, Irimie. Tu te cluei şi ne trebuie altă slugă. - Păi, mai stau pînă la cununie. - Am vorbit cu bărbatul, şi el zice că trebuie să ne luăm slugă de la Anul Nou, căci mai tîrziu nu mai afli om harnic. Toţi cei buni întră la stăpîn de la Anul Nou. - De, asta-i aşa, n-arn ce zice! făcu sluga, luat de-un val de întristare. - Apoi trebuie să-ţi mai pui şi tu casa. în rînd. Va trebui să te mai sfătuieşti cu Chiva de una de alta, cu părinţii ei. Aşa că la Anul Nou îţi vom da colacul. Rău ne pare pe de-a parte, că ne-ai fost om de credinţă şi nădejde; dar de altă parte ne pare bine că mai întră o păreche de oameni de omenie în rtndul lumii. Ce-i de făcut? Aşa-i viaţa, Irimie. Şi veţi rămînea şi fără Sora, zise omul cu duioşie. 245 [246] - Fiecare cum i-i scris şi rînduit de la Dumnezeu. Cînd îi vine norocul ei, şi o fată trebuie să plece! Gheorghe stăruia să facă logodna, să înceapă strigă­ rile, încă de a doua zi de Bobotează. Nu mai aveau ce aştepta, tot satul vorbea că-n dulcele ăsta se cunună. Maria Corbu şi Ana Mărginean se înţeleseseră în toate; de pe partea lor, se puteau incepe strigările şi de la Anul Nou. Dar cum să-i urnească pe bărbaţi? Lelea Ma­ ria aduse vorba de mai multe ori, în zilele de praznic, despre căsătorie, dar bărbatu-său, de cînd vorbise cu Pa­ vel, părea mai rezervat. La sfîrşit, el îi zise, drept ultim răspuns: - Ascultă, Mario, eu n-o să le pun piedeci, ţi-am mai spus, deşi inima nu mă prea îndeamnă, ci mai mult capul. Dar n-arn să umblu eu după ei, asta nu! Se cu­ vine şi-i legea ca ficiorul şi părinţii lui să facă începutul. Doar n-om trimite noi petitori ! Eu de îmbulzit nu mă îmbulzesc, căci fata e încă tinără, şi Gheorghe nu-i sin­ gurul ficior în sat. Că ţin unul la altul, bine! Eu n-o să-i depărtez. Dar nici să nu aşteptaţi să umblu eu după ai Mărgineanului ! - Nu aşteptăm, dar voiam să am odată o vorbă rupt' aleasă din gura ta. Ana se tot teme că pînă la urmă tu nu te vei învoi. Acum, încai mă ştiu de-o parte. Se-ntă­ lege că nu vom alerga noi după ei ! Asta ar mai trebui! Incă a doua zi de Crăciun, după-amiază, cînd Gheor­ ghe era la joc, Ana voi să-I tragă de limbă pe bărbatul ei, să vorbească odată şi el dezgheţat, nu aşa, cu gura de jumătate şi cu înconjur, ca pîn-acum, de cîte ori îi pornenise despre căsătorie, de la moartea bătrînului. Dar lui Vasile Mărginean numai despre căsătorie nu-i venea să vorbească. Sufletul lui rămăsese tulbure de la moartea tatălui său, iar întîmplările din urmă, cu boala lui Culita, îl înnegurară şi mai mult. I se părea că în trup îi curge leşie în loc de sînge, vedea toată lumea cenuşie, aşa cum îi arătau şi faţa şi privirea. Era încă atît de tulburat de sărbători, încît, şi în biserică, mereu îl fugea gîndul la vedeniile slugii, şi-l auzea spunind: «Uite-l ! Uite-l !» Zadarnic îşi spunea că au fost închi- 246 [247] puiri de om greu bolnav. Văzuse şi el în noaptea aceea ochii însîngeraţi ai bătrînului. Se ţinea pe-aproape, de bună samă să privegheze cum îşi ţinea el jurămîntul. Nu subt formă de strigoi - Doamne fereşte, în asemenea prostii el nu voia să creadă odată cu capul! Dar îl pri­ veghea cu sufletul, din lumea ceealaltă, şi-i vorbea din conştiinţa lui, pe care i-o legase cu jurămînt. Dumnezeu e deasupra! Vede şi ştie toate! 0, da! Un jurămînt e un jurămînt, şi nu poate fi călcat fără pedeapsă! Din cîte auzise povestindu-se în casa lor, rămăsese, de mic, cu impresia că moşu-său jurase strîmb în pro­ cesul acela de după revoluţie, pentru butile de vin, ca să scape de plata pagubei, lăsînd-o, partea cea mai grea, în sarcina bătrînului Corbu. Cum se vorbea în casă, cu mare fereală, de întîmplările acelea de demult, el bănuia că parcă toţi s-ar fi temut de ceva. Ajuns om mare, auzise de pe la unii şi alţii, de multe ori, povestea aceea cu buţile şi că Mărgineanu cel bătrîn jurase strîmb. îşi mai aducea aminte că de cîte ori se întîmpla să le bată gheaţa sămănăturile, să le moară un porc, toţi ai casei pomeneau în treacăt de «păcat» şi de «blăstăm». «Da, jurămîntul trebuie ţinut - îşi zicea el. - Nu-l pot uita, spunîndu-mi că a fost din silă, ori că nici n-a fost un jurămînt în toată legea, pentru că am spus atunci: "Iată, jur, dacă vreai dumneata". Nu l. Dar iarăşi se-ntorcea cu gîndul, zicîndu-şi că de ce s-ar împotrivi căsătoriei lui Gheorghe cu Sora? Iată, el nu avusese, cu Ion Corbu, nici o duşmănie. Ba chiar do­ rise ca soră-sa, Floare, să se mărite cu Ion. Chiar el le înlesni se de multe ori întîlnirile. Greşeala lui, pe care multă vreme nu şi-a putut-o ierta, este că nu a ţinut mai cu putere parte maică-sit, care nici nu voia să audă de zădărnicirea căsătoriei, după ce se făcuseră cele trei strigări în biserică. Dacă ar fi pus şi el mai cu temei pi­ ciorul în prag, ar fi ieşit, poate, biruitoare mamă-sa, şi n-ar fi sfîrşit bătută ca o slujnică, de bătrîn ... Dar ce-a fost, a fost! Şi de-atunci a trecut o viaţă de om ... Greu i-a fost lui că multă vreme Ion trecea pe lîngă el ca pe lîngă un străin. Bine i-a părut că de-o vreme-ncoace puteau sta iar de vorbă cînd se întîlneau. îi surîdea si-l chiar încînta gîndul încuscririi cu el, şi numai de �ila 247 [248] II , I j' ' i j! • I "' I'i I I ! I • li bătrînului a lăsat să-i între în casă Năstase Cretu cu vorbe de la ai Olarului, dar era hotărît de-atunci să amîne mereu, pînă va muri tată-său, şi să-I lase pe fe- cior să hotărască singur. . Zbuciumul acesta îl făcuse apatic atît faţă de o că­ sătorie pe care o dorea, cît şi faţă de căsătoria cu Saf ta Olarului. Il învăluise nehotărîrea, lipsa de voinţă şi tea­ ma, şi din aceste sentimente un singur drum părea că se înfiripează: amînarea. Să amîne totul! Nu era nici o grabă! In felul acesta conştiinţa lui se mai liniştea. Da, să nu se mai gîndească la căsătoria lui Gheorghe! Ana căuta însă prilej să vorbească. Mama Sorei îi spusese ultimul cuvînt al lui Ion Corbu, şi Ana îi dăduse dreptate. Ei trebuiau să trimită peţitori, el, Vasile, tatăl şi capul familiei, trebuia să se înţeleagă cu ai Corbului despre zestrea Sorei. Aşa că a doua zi de Crăciun, spre însărat, Ana aduse iar vorba despre căsătorie . - Zilele de praznic - începu ea -, sînt lăsate de Dumnezeu şi pentru ca părinţii cu copii de căsătorit să se sfătuiască, să puie toate lucrurile la cale. Numai noi doi tăcem ca muţii. Cu tine nime nu mai poate sta de vorbă de cînd a murit bătrînul. Păi, de, ţi-a fost tată, şi moartea în casă lasă urme, nu zic nu, dar şi tinării au drept la viaţa lor. - De, cine zice că nu au ? .. - Dar ei au lipsă de ajutorul părinţilor pentru în­ temeierea unei noi căsnicii. Sînt lucruri pe care părinţii trebuie să le facă. E dreptul şi datoria lor. Şi aceste lu­ cruri sînt tocmai cele ce vin mai întîi la rînd. Ştii tu bine ce vreau să spun. - Dar nu-s decît două săptămîni de cînd l-am pus pe bătrînul în pămînt, tu muiere. - Ştiu bine, dar nu-i vorba să te însori tu, ci ficio­ ru! tău. - Păi bine, el nu-i nepotul? - Lasă-mă cu asta, că nu vom fi noi cei dintîi, s-a mai întîmplat destule ori. Unde mai pui că dulcele e scurt În anul ăsta, că trebuie trei duminici pentru stri­ gări. Vasile zise, cu ochii împăienjeniţi : 248 I III : .L_ � ---=======::!:!!!!!!"""'=====- __ �� _ [249] - Cred că şase săptămîni tot trebuie să treacă, pina punem parastasul pentru bătrîn. Doar nu sîntem păgîni să riu mai păstrăm nici-o lege! - Nu-i nici-o lege. Am vorbit cu popa şi spune că nu-i nici-o piedecă. Bărbatul se-nfioră. - Ar fi bine să nu vorbesti cu popa despre asăme­ nea lucruri fără ştirea mea. Femeia se oţărî : - De ce să nu vorbesc? Mi-ai spus odată că nu ai nimic împotriva acestei căsătorii. Mi-ai spus încă înainte de moartea bătrînului. Inainte, da! vorbi Vasile, tot mai întunecat la faţă. Mi-ai spus că bătrînul nu vrea, că el a iscodit pe Saf ta Olarului. Dar acum bătrînul nu mai este. Ori, doar ţi-ai schimbat gîndul şi hotărîrea? El înconjură răspunsul. Nu e nevoie de nici-o grabă. Dacă-i scurt dulcele, nu se isprăvesc zilele. Mai este vreme şi după Paşti. - Olio l Săraca de mine! Poate mai este vreme si la vară, şi la toamnă! vorbi nevasta dispreţuitor. . - Dar nu întăleg eu pentru ce graba asta! Doar nu dau tătarir I Las' să se cunoască si ei mai bine! - Tu multe nu înţălegi, ori te· faci a nu întălege ! Se cunosc ei destul de bine. Ţi-am spus cum a fost cu ie­ şirea lor în tindă. Ei nu mai pot începe să treacă prin toate obiceiurile. Apoi, tot satul ştie că se cunună în dul­ cele ăsta. Şi nime nu se gîndeşte că nu s-ar cuveni, pen­ tru moattea bătrînului. - Ce-i doare capul pe alţii? Ce le pasă lor? Vorba e că eu socot să treacă şase săptămîni, să punem întîi pa­ rastasul după bătrîn. - Hm! - făcu Ana privindu-l cercetător, dar nu putu descoperi nimic pe faţa lui cenuşie, nici în privirile lui absente. Apoi adaose : - Te-ai răzgîndit, pesămne ! Cine ştie dacă nu ţi-au îrnpuiat alţii capul... - Cu ce? - Cu alte planuri. Parcă nu sînt destule familii cu fete de măritat, care le-ar da bucuros după Gheorghe ... - Nu mă iau eu după sfatul nimănui. 249 [250] - Atunci, ce? Am auzit că ai vorbit ieri, în drum, cu cei doi fraţi. Poate s-a întîmplat atunci ceva? - Ce să se întîmple? Pavel mi-a spus că-i cunună el cu nevastă-sa, să nu ne îngrijim de alţi nănaşi. - Nu mai pricep nimic! Dac-aţi vorbit şi de asta, ce te opreşte să trimiţi petitori la ai Corbului? - Nu vreau să ne grăbim, tu muiere, şi nu-mi mai bate capul, făcu el ostenit şi plictisit. - Ascultă, Vasile - începu femeia după o pauză -, să ştii că nu atîrnă de la noi graba ori amînarea. - Dar de la cine? se trezi, mai înviorat, bărbatul. - De la Gheorghe! El e hotărît să grăbească lucru- rile. Şi el e mare acum, şi nu va mai asculta de noi. De aceea îţi bat eu ţie capul să mergem pe drumul obişnuit. Părinţii să facă ce-i de făcut, nu copiii. Tu ştii firea lui Gheorghe: o vreme e îndelung răbdător, copilul cel mai ascultător, dar cînd îşi iasă din fire, să nu stai în calea lui. - Apoi, să nu-şi iasă din fire! Să aştepte! - Şi dacă nu va vrea? Cum îl poţi opri? Nu mai are lipsă de învoirea părinţilor, căci e ficior june. Se va însura în dulcele ăsta şi fără voia ta. - Aşa? Acum mai şi ameninţaţi? La atîta am ajuns? vorbi bărbatul, simţind cum se înveninează. - Nu-i ameninţare. Îţi spun ce se va întîmpla, pen­ tru că îl cunosc pe Gheorghe mai bine decît tine. Şi da­ că-i aşa, pentru ce să ne mai facem de vorbă lumii? Mai ales cînd nici tu nu vezi nici o piedecă, decît vremea de iale după bătrîn. . - Cum să se însoare fără voia mea? Unde se· va duce cu nevasta? Femeia îl privi cu frică. - Unde să se ducă? Aici, vezi bine! Nu e singurul nostru copil ? -- Dar aici io-s stăpîn acum! Trebuie să aştepte, tre­ buie să mai aştepte ! strigă el. Se sculă de la masă, îşi luă căciula şi ieşi în curte. Ana rămase multă vreme pe gînduri. Apoi se îm­ brăcă şi se duse la ai Corbului. Pe drum se hotărî să-i spună Mariei numai atît: că bărbatul ei ar vrea să arnîne tot, pînă după ce vor pune parastasul de şase săp- 250 2Q = ==. == [251] > tămîni pentru bătrîn. Se vor mai sfătui împreună ce-i de făcut. Nu-i venea să creadă că Vasile nu-i ascunde ceva. Nu-i vorbă, nu se prea cădea ca, la cîteva săptă­ mîni după prohod şi pomană, să cînte ceteraşii şi să chiuie nuntasii în casă. Dar asemenea lucruri s-au mai petrecut, cînd mortul era bunicul sau bunica şi cînd dul­ cele Crăciunului era scurt. Totuşi, nu putea fi numai asta. Dar ce mai putea fi ? Nu ştia. Decît doar atît, că vedea si ea cu ochii ei că bărbatu-său nu era gata de' nun tit. 'Era tot supărat şi îngrijorat, de la moartea bă­ trînului. Să fi ţinut totuşi la el ? Nu ştia ce să mai zică. Ştia că-i fusese ascultător toată viaţa, dar n-ar fi luat venin că-I iubise pînă-ntr-atita. Avea el ceva pe suflet! Nu 'se frămînta nopţile? Poate i se stricase inima pentru cele două locuri pe care bătrînul le-a dat, cu limbă de moarte, Floarei? Da, asta era cu putinţă! Locurile erau mari şi bune, XVI Ninsoarea mai ţinu pma-n a treia zi de Crăciun, că­ tre sară. Se aşternu un strat nou, de două palme, şi ră­ mase pufos pînă-n ajunul Anului Nou, cînd se puse iar gerul, înseninîndu-se. Cerul, de-un albastru vioriu, se înălţa sus, deasupra dealurilor şi măgurilor ce împrej­ muiau satul. Subt soarele cu dinţi, zăpada strălucea de-ţi lua vederile; uliţele satului, curţile, începură să cînte iar subt paşii oamenilor. Cei mai mulţi îşi adăpau vitele la fîntînile cu cum­ pănă din uliţi. Mai puţini aveau fîntînă acasă, în curte sau în grădină. Ruzile cumpenelor, găleţile, pietrele pînă mai la jumătatea fîntînilor, îngrăditurile de blane de ste­ jar de deasupra lor, troacele lungi, din care beau vitele, se îmbrăcaseră cu gheaţă groasă şi strălucitoare. Adeseori gheata din troace trebuia tăiată cu securea si scoasă pentru că nu mai încăpea în ele decît o pînză subţire de apă, din care se ridicau neguri uşoare. în jurul fîntîni­ lor, a troacelor, peste zăpada bătucită, se făcu un ghetuş 251 [252] 'il , I , li ,'I, li .1 I ,'i ,i I 1, I ,,1 �I primejdios. Oamenii se apropiau cu mare grijă de fîn­ tînă, iar vitele lunecau cînd se apropiau la adăpat. Ade­ seori trebuia tăiată şi aici gheaţa groasă şi lucie, ca să nu-şi rupă vitele picioarele. In sara de ajunul Anului Nou, după cină, Irimie Hu­ rubean îşi luă rămas bun de la stăpîni. Era îmbrăcat cu haine nouă, de la căciulă pînă la opinci, cu tundra cea nouă în spate. Intr-o legătură mare, umflată, îşi adu­ nase celelalte haine. Colacul era pe masă, mare cît o rotilă de plug. Sluga cel nou, Nicodim - Nicodim Băncilă -, ve­ nise de trei zile pentru a-l putea introduce Irimie în toate treburile ce avea să facă, să-i arate unde se ţine fiecare unealtă şi cum să facă treburile aşa cum îi plăcea stăpînului: cum să taie de scurte sau de lungi lemnele, cît să lase butucii de mari, cum să facă mestecăturile, cît de gros să aştearnă la vite, unde să adune ogrinjii din iesle - şi cîte alte lucruri nu sînt la o gospodărie cu­ prinsă ca a lui Ion Corbu ! Îi arătă trei zile în şir, deşi Nicodim mai fusese slugă, ştia şartul lucrurilor, şi era şi iute la minte ca şarpele: dintr-o ochire vedea cum să facă fiecare treabă. Era un fecior tînăr, nici de douăzeci de ani, vînjos şi spătos. Ceru simbrie mai mare ca Irimie, şi fiindcă Ion Corbu nu voia să-I scape din mînă, îi dădu. Acum, la despărţire, Irimie era foarte mişcat, şi tot amîna să pună o mînă pe legătura cu haine, iar alta pe colac. Ionită se înghesui intr-un colţ, după uşă, aprins la obraji şi cu ochii umezi. - Apoi, să mai rămîneţi sănătoşi - zise în cele din urmă sluga -., şi iertaţi dacă v-am greşit cu ceva, ori v-am supărat vreodată. - Să umbli în pace, Irirnie, şi Dumnezeu să te aibă în paza sa pe toate cărările vieţii - zise stăpînul, strin­ gîndu-l mîna. N-avem ce ierta, căci ne-ai fost om cu cre­ dinţă. - Să rămîneţi cu bine, lele Mărie, şi vă mulţămesc de toate. - Să ai noroc pe noul drum, Irimie, răspunse ea dînd mîna cu sluga. 252 [253] - Să rămîi cu bine, Soro, să rămîi cu bine, Stano, mai zise el abia, căci ochii i se împăienjeniră şi glasul începu să-i tremure. - Să fii sănătos, bădiţă, se grăbi Stana să răspundă. - Şi plin de noroc! adaose Sora. - Mulţămim! Mulţămim! Mulţămim la toţi şi de toate, vorbi el foarte mişcat, şi nu nimeri dintruna cu mînile colacul şi legătura de pe masă. în clipa aceea se auzi un ţipăt lîngă uşă, apoi plînsul reţinut de-atîta vreme izbucni din pieptul lui Ionită. Toate capetele se întoarseră spre el. Îl şi uitaseră. Irimie puse iar colacul şi legătura pe masă şi se apro­ pie de copil, începînd să-I netezească cu o mînă pe păr. Ioniţă se alipi de ţundra lui plîngînd. - De, am fost preteni buni, noi amîndoi, nu-i aşa, ] onită ? Copilul începu să zbiere şi mai tare. - Nu plînge, voinice, căci nu mă duc la capătul lu­ mii. Mai vin eu pe-aici ! - Cînd mai vii"? izbuti să întrebe copilul. - Păi şi mîne poate, şi-ntr-alte zile. Ne mai întîl- nim noi! Mă cunună doar badea Ion şi lele a Mărie. Voi fi finul dumneavoastră, aşa că voi veni mai des pe-aici, să le mai ajut la cîte ceva. Copilul încetă din plîns. Lacrămi mari i se prelin­ geau din gene şi i se rostogoleau pe obraji, cum îşi ridi­ case capul şi privea ţintă în ochii slugii. -- Păi, ziceai că nu te duci pînă la nuntă! - Aşa am zis. Dar vezi tu, aveţi acum slugă nou. Ce să mai fac eu aici? Apoi tu ştii cîtu-l de mic păcelul din grajd, nici n-arn încape, cu Nicodim, să dormim amîndoi. Argumentul îi păru hotărîtor şi, dezlipindu-se de tun­ dra lui Irimie, începu să-şi şteargă ochii, aruncînd pri­ viri furişe la Nicodim. Ce om străin a mai stat să aducă şi tată-său în casă! Dădu şi el mîna cu Irimie, şi omul îşi înfăşcă deo­ dată colacul şi hainele şi ieşi repede, poftindu-Ie noapte­ bună. Noul argat adusese de-eu-vreme braţe de des picături în casă. Focul trebuia să ardă, în noaptea asta spre Anul Nou, pînă dimineaţa. Mai demult era obiceiul să ardă şi �53 [254] o lumînare la icoane, toată noaptea, să ungă cu usturoi pragurile uşilor, la casă şi la grajd. Dar obiceiul acesta se stinsese. Ca şi altele, despre care povesteau bătrînii. De-o pildă, nimeni nu mai ieşea în noaptea de Anul Nou să vadă arzind comorile sau deschizîndu-se ceriurile. Numai «ursitul» sau «vrăjitul», la care se adunau fetele de măritat, în sara asta, rămăsese încă în putere. Se adu­ nau şi acum, ca şi cu veacuri, ori poate cu milenii îna­ inte, fetele-mari în cutare sau cutare casă cu fată de mă­ ritat - mai multe, de pe toate uliţele, căci de obicei se adunau vecinele -, şi o babă sau o femeie mai în vristă proceda la slujba ritualului străvechi. Astupau fereştile casei, puneau pe masă cuţit, pieptene, sare, pîne, apă neîncepută, cute, grîu, cărbune şi alte lucruri de gospo­ dărie, apoi oale şi cratiţe cu gura în jos. Se cerca viito­ rul asupra alor două lucruri: dacă fata se va mărita în anul ce începe, şi cum va fi mirele ei : frumos sau urît, bogat sau sărac, bun sau rău, harnic sau leneş. Fetele ieşeau pe rînd în tindă, cîte una, şi în vremea cît lipsea, femeia ursitoare ascundea subt oale şi cratiţe lucrurile de pe masă, apoi fata era chemată şi avea să pună mîna pe care oală sau cratiţă voia. Ursitoarea scotea obiectul ascuns şi începea să-i tălmăcească viitorul: cum va fi mirele ei ? .- «Ai pus mîna pe cuţit - mirele tău va fi tăios ca cuţitul, dar folositor ca şi el, căci fără cuţit nu poţi face nimic.. - «Ai scos pieptenele - ursitul tău e colţuros la fire şi te-o mai pieptăna cîteodată. Da' veţi trăi bine, că pieptenul descîlceşte părul şi-l netezeşte.» - «Cutea ţi-ai ales - de unul sărac şi gol ca cutea vei avea parte.. - «Cărbune ţi-a ieşit -- negricios ţi-o fi mirele şi bun, numai să-I nu-l aprinzi spre mînie, c-atunci din cărbune se face jar.» - «Grîu ai nimerit - de băr­ bat bogat vei avea parte.» La ursitul acesta veneau numai fetele-mari care nu ştiau încă de viitorul soţ. Cele care şi-l aveau asigurat, de obicei nu veneau, ori dacă veneau şi ele, din curiozitate şi pentru petrecere, nu ridicau nimic, ci, cel mult, făceau altă vrajă, să vadă dacă se vor căsători în curînd. Cele mai multe vraja aceasta o făceau la ele acasă. Dădeau laoparte jarul din gura cuptorului, suflau bine vatra şi 254 [255] puneau două fire de păr de porc, sau două frunze de şas­ chiu * pe vatra fierbinte, numind un fir cu numele fetei şi pe cellalt cu al feciorului. Dacă firele de păr sau frun­ zele, pîrlindu-se şi incovrigîndu-se, se apropiau una de alta şi se împreunau, era semn că nunta va fi în grabă; dacă se în depărtau, nunta se amîna şi putea fi teamă să nu mai fie niciodată. Sora nu se duse la ursit - deşi pe uliţa Cimpşorului se adunaseră fetele de măritat în trei case, şi una era chiar aproape de ei -, cum nu se duseră nici alte două­ trei de pe aceeaşi uliţă, care, ca şi Sora, îşi ştiau viitorii soţi şi nu aşteptau decît să treacă întîia zi de Bobotează, pentru a se începe strigările. Sora, toate sărbătorile şi toată săptămîna după Cră­ ciun, fusese mereu cu Gheorghe, şi nu avea pentru ce să meargă la ursit. Fusese anul trecut, şi-i ieşise grîul. Totuşi, fără să ştie una de alta, şi Sora şi mamă-sa ursiră cu firele de păr de porc. Şi firele se-ncîrligară pe vatra fierbinte, şi se îndepărtară unul de altul. Infiorate şi una şi alta, deşi nu dădeau prea mult pe asemenea vrăji, repet ară de mai multe ori vraja, şi de fiecare dată firele se zbîiliră şi se îndepărtară unul de altul. Fata, deşi se înfioră, nu se nelinişti prea mult: era sigură de căsătoria ei grabnică, în dulcele ăsta, cu Gheor­ ghe. Mumă-sa însă, cu gîndul la ce-i spusese viitoarea cuscră -- amînarea de care vorbise Vasile Mărginean -, se umplu de nelinişte. Slugă nouă aveau, de la Anul Nou, şi ai Mărginea­ nului, pe unul Iosif Fătu, om de vreo patruzeci de ani, văduv, dintr-un sat vecin. Nu avusese nici un copil cu nevastă-sa, fată săracă, dar singură la părinţi. Bătrînii, la vreo două săptămîni după moartea fetei, îi dăduseră drumul. De ruşine, omul plecă din sat şi întră slugă la ai Mărgineanului . ... O plantă cu frunza verde şi iarna. 255 [256] �'.. 1""1, rr r"il\ ( _1 1, I 1- :1 I I� I 1,'; li 1,; 1\ I 1', II � 1 , ! I[ '1 1 , I , 1 j : 1, , i' 1 I ,L Nu întră în slujbă decît în sara zilei de Anul Nou. Trebui întîi să meargă acasă, să-şi aducă hainele şi cîteva hîrtii rămase de la părinţi, în care era scris dreptul lui la puţinul pămînt moştenit. Vasile Mărginean se mai dezgheţase de la plecarea lui Culita, care, fiind încă slăbit şi avînd nevoie de îngrijire, se mută la văduva Anica Surdului, scandalizînd cîteva femei din sat. I se părea că se mişcă mai slobod prin ogradă, prin poiată, pe la fîn şi pretutindenea. Într-un fel oarecare, cu el plecase un crîrnpei din viaţa obişnuită de ascultare robită, trăită pe vremea bătrînului. I se pă­ rea oarecum că toate lucrurile sînt nouă, proaspete, că e pe cale să înceapă o altă viaţă. Parcă se mai luminase lumea. Nemaivăzîndu-I la tot pasul pe Culiţa, îşi amintea tot mai rar de bătrîn. Fu bucuros de noul argat, de Iosif Fătu, şi pentru că era priceput, dar mai cu samă pentru că era om mai copt: nu-i mai stătea capul la prostii, ca unui fecior tînăr, şi putea avea razim bun în cuprinsul gospodăriei. Iosif Fă tu era un om de statură mijlocie, îndesat, trunchios, cu braţele prea lungi, cu o mustaţă neagră, cam rară şi cotoroasă, care i se lăsa peste gură, cu faţa fără culoare, cu ochii suri. Părea un om cam încruntat, era scump la vorbă şi mereu cu pipa În colţul gurii. Lu­ cra pe-ndelete dar temeinic, cu liniile feţei înăsprite, pă­ rînd că se gîndeşte mereu la ceva. În ajunul Bobotezei ajună şi el în rînd cu stăpînii pînă se însără, căci numai pc vremea asta sosea în tot anul părintele Andrei cu crucea pe uliţa Cimpşorului, 1ncepea din cealaltă margine de sat, pe unde erau locurile mai rele de umblat, şi, după datină, creştinii aşteptau ajunînd, cu bucatele pe masă, şi nu mîncau decît după ce erau sfinţite cu apă din căldăruşa de aramă. Mai erau apoi pe uliţa Cîrnpşorului mulţi fruntaşi ai satului la masa cărora trebuia să întîrzie mai mult părintele, cîn­ tăreţii, fătul şi clopotarul, care erau în ceata celor cu Iordanul. Şi din acest motiv lăsau la urmă uliţa Cîmp­ şorului : pe la gazdele de aici puteau bea în tihnă înso­ titorii părintelui şi chiar sfinţia-sa. 256 [257] " ":.J In anul acesta parcă sosiră şi mai tîrziu decît de obi­ cei la casa Mărgineanului ; totuşi nu se atinse nimeni de mîncare şi băutură pînă nu veniră ei. Feţele bisericeşti şezură bucuroase la masă împreună cu ai casei şi cu sluga cel nou. Inchinară întîi cu rachiu, inainte de gustare, vinul rămînînd pentru după mîn­ care - bucate reci, puse în blide pe masă, toate de post, cum era obiceiul în această mare zi de ajun. Sluga se codi multă vreme să guste din rachiu, dar gazda îl îmbie mereu, pînă ce, ruşinat parcă, luă un pă­ hărel şi-l goli cu atîta îndemînare, încît atrase atenţia tuturora. Ochi i-i sticliră cînd puse· păhărelul pe masă. Numai întîiul pahar fu greu să-I ia, de-aici încolo nu se mai lăsă îmbiat, şi chiar cînd ceilalţi trecură la vin, el rămase la rachiu. Cu cît bea, i se destinde au liniile de pe obraz şi i se dezlega limba, începînd să povestească în­ tîmplări de. Bobotează din satul lui. Intre altele, istorisi cum, la un Ajun, spre sară, diacul lor uitase unde se află şi ce face, şi, întrînd la un creştin, în loc de «In Iordan botezîndu-te», începuse să cînte: "M -aş însura, l\1-aş însura, Urîtă nu mi-as lua! Nici frumoasă 'nu-mi prea place, Că prea mulţi pretini îmi face !» «Taci, diece, pentru numele lui Dumnezeu! îi stri­ gase îngrozit părintele, cît ce văzuse că greşise. Taci, că ne facem ele minune !» Dar diacul dă-i inainte, şi nu s-a lăsat, cît oamenilor din casă le crăpa obrazul de ruşine. Dar încă popii! După ce-şi vărsă el focul, cîntă însuşi părintele Iordanul, ajutat de crîsnic şi clopotar, stropi casa şi pe oameni, apoi se-ntoarse spre diac şi-I în­ fruntă : «De cînd sînt, aşa ruşine n-am păţit! Dacă eşti beat de-ţi uiţi ce cîntare trebuie, de ce nu-ţi ţii gura? Iertaţi, oameni buni şi cinstiţi creştini.» - «N'-am uitat nimic, dar m-arn săturat toată ziua de Iordan! Am cre­ zut să mai schimb cîntarea», răspunse diacul, şi limba i se împletecea în gură. Oamenii se înveseliră şi rîseră, dar popa s-a întors furios spre diac: «Să nu te mai aud, 257 [258] " , I , II r: " " �Ii .,1. porc bătrîn ce eşti! », Şi-atunci diacul a început să plîngă cu sughiţuri. Era turtă beat! Povestirea lui Iosif Fătu plăcu ascultătorilor, şi se mai spuseră şi altele, în vreme se închinau cu vin, iar Iosif cu rachiu. Apoi feţele bisericeşti plecară, punînd în sac colacii şi fuiorul. Odată cu feţele bisericeşti ieşi şi sluga cel nou. Dăduse vitelor de cină, totuşi întră în poiată şi se învîrti pe-a­ colo o vreme, ca viţelul mai mărişor în ţarc, cînd i se apropie vremea să fie slobozit la vacă. Apoi îşi luă tun­ dra din cui, o aruncă în spate, ieşi în curte, din curte pe uliţă şi nu se opri pînă la crîşmă. Pe la crîşmă trecu­ seră de mult cu Iordanul, şi era deschis, căci multă lume îşi lua acum oleacă de băutură pentru praznicul de-a doua zi. Vreo cîţiva bărbaţi şedeau la mesele lungi de lemn, răsfiraţi, şi beau, în tăcere, vin sau rachiu. Iosif Fătu ceru rachiu, aşezîndu-se singur într-un colţ, Ungă părete, şi bău pînă nu mai rămase nimeni în crîşmă. Crişrnarul îl pofti şi pe el să plece, căci trebuia să-nchidă. Era tîrziu, trecuse de miezul nopţii. Dar el nu voi să se mişte din colţul lui. Nici crîşmarul, nici ceilalţi oameni care băuseră în crîşmă sau cumpăraseră pentru casă, nu-l cunoşteau. Ve­ deau că-i străin, dar nu ştiau că-i slugă la ai Mărginea­ nului. - Păi, unde să mă duc? In gerul de-afară, să-nghet Într-un şanţ? răspunse el în cele din urmă, la stăruin­ ţele birtaşului. - Dacă eşti străin, de ce nu te-ai grăbit să ajungi acasă pe zi. nu să vii aici cu noaptea în cap. După cît văd şi cunosc, încă nu eşti detot beat. Ascultă ce-ţi spun. Plăteşte şi pleacă! - De plătit plătesc, dar de mişcat nu mă mişc de-aici. Aşa e legea mea! Cînd merg la crîşmă, nu mă mişc pînă dimineaţa. Asta e lege la mine! - La tine poate-a fi, dar nu la mine! După ce luă banii, crîşmarul îi puse mîna pe umăr şi încercă să-I clatine. - Mişcă-te cînd îţi spun! Dar ca şi cînd ar fi pus mîna pe un bolovan greu de piatră, nu-l putu mişca. 258 [259] Sluga zîmbi pe subt mustaţă. - ... Ascultă ce·-ţi spun eu. Pune-mi pe masă încă un litru de rachiu, pe care, iată, ţi-l plătesc acum, încuie uşile şi du-te şi te culcă. Eu de-aici nu ies pînă-n zori de zi. Crîşmarul începu să se înfurie. - Măi, d-apoi aşa ceva nu mi s-a mai întîmplat de cînd sînt! Ia să te scoli îndată şi s-a ştergi ! Puse din nou mîna pe el. Era om tînăr şi voinic crîş­ marul, dar ca şi cînd ar fi împins de-a stîncă. - Uite banii! Pune-mi rachiul pe masă, încuie-ţi uşile şi du-te şi te culcă. Poţi stînge şi lampa, că n-am lipsă de lumină. Dacă l-ar fi simţit beat, crîşmarul nu s-ar fi lăsat. Dar străinul îi păru al dracului de treaz, cu tot rachiul băut pin-atunci. Şi se gîndi, cînd acela zîmbi, cît era de tare, să nu-şi facă de lucru cu cine ştie cine. Poate era un om primejdios. Luă banii, îi puse încă un litru de rachiu pe masă, încuie uşa ce răspundea în stradă, apoi uşa de taleţe, de la cotineaţa din colţ, unde-şi ţinea sticlele şi paharele, stinse lampa şi ieşi pe uşa ce răspundea în locuinţa fa­ miliei. Din prag se mai întoarse şi-i strigă în întunerec: - Da' să nu te pună dracu' să cînţi, că-mi scoli copiii şi nevasta ! - Parcă de cîntat îmi arde mie ! răspunse omul. _ .. Ori să te-apuci, dacă te-i îmbăta detot, să-mi-spargi sticlăria ! Să ştii că orice spargi trebuie să plăteşti! - Parcă eu am ceva cu sticlele şi păharele -durnitale ! Se auzi cheia răsucindu-se în broasca uşii, pe din­ afară, şi apoi se făcu linişte. Ai Mărgineanului nu băgară de samă cînd a ieşit sluga pe portiţă. Cum de cinat nu mai cinau în sara aceea - abia se sculaseră de Ia masa cu feţele biseri­ ceşti -, nici nu se mai gîndiră la el, zicîndu-şi că se va fi dus să se culce în poiată, căci se culca tare devreme, îndată după cină. . Gheorghe schimbă cîteva vorbe cu mamă-sa, îşi luă ţundra şi se duse la Sora. Ana nu ştia cum să înceapă vorba cu bărbatu-său, şi trebuia să-i vorbească. Gheorghe o anunţase că dacă 259 [260] 'i'�"'" I 'I l' , , i 1 II � I II , , : 'I I : I i II " " i 1 I mîne, în ziua de Bobotează, nu merge tată-său să stea de vorbă cu Ion Corbu, să se înţeleagă, ca doi fruntaşi ai satului, cu privire la zestre, înainte de a trimite peţitorii, îi va trimite el, a doua zi de Bobotează, peste capul ta­ tălui său. Numai putea aştepta, căci primele vestiri de cununii vor începe încă a doua zi de praznic. Trebuia deci să-i vorbească l - Ascultă, Vasile - Îndrăzni ea în sfîrşit -, de poi­ mîne încep strigările la biserică. Sînt patru părechi pînă acum. Oamenii se grăbesc, că-i scurt dulcele în iest an. - Mi-ai mai spus asta! răspunse el cu răutate. - Ţi-am spus şi-ţi voi mai spune. Doar de-aceea .sîntern părinţi, să ne îngrijim şi noi de copiii noştri. După Dumnezeu, noi sîntem puşi să vedem de viitorul lor. Mîne dup-arniază ar trebui să te duci la Ionu Cor­ bului să vorbiţi. Nu putem trimite peţitorii pînă nu sîn­ teţi mai întîi înţăleşi voi doi. Să vezi ce zestre îi vor da Sorei, să vă înţelegeţi ca doi gospodari fruntaşi ce sînteţi. - Hm! Zestre! - Vezi bine, şi despre zestre trebuie să vă întălegeti. Ton mai are o fată şi un ficioraş. Să vezi ce are de gînd să-i dea fetei, şi să stărui să-i dea cît mai mult, că se mărită la avere bună, care nu se mai împarte la nimeni. - Vorbeşti ca şi cînd totul ar fi hotărît. Nu ţi-am mai spus că nu-i nici-o grabă? Că trebuie să mai amî­ năm, să punem întîi parastasul? -. Iar parastasul? Tot cu gîndul la bătrîn, ca şi cînd n-ai fi avut destulă parte de el pînă a trăit! Ca şi cînd nu te-ar -fi chinuit destul l Lasă-l să se hodinească şi, cînd se vor plini zilele, i-om pune parastasul, i-om pune şi pomana la patruzeci de zile. Dar acum să vorbim des­ pre vii, nu despre morţi! Bărbatul scăpă un oftat, îşi îngropă capul în palme, şi rămase multă vreme aşa. Apoi, fără nici o vorbă, se sculă, îşi luă căciula şi ieşi în curte. Femeia rămase neputincioasă, frîngîndu-şi mî­ nile. Vasile Mărginean tăie curtea de-a lungul, lunecînd pe alocuri, fiindcă se făcuse ghetuş pe unde era umblare mai multă. Văzu că în grajd nu era aprins opaitul ca de obicei. căci opaiţul ardea toată noaptea, de cînd bolise 260 [261] Culiţa - aşa lăsase stăpînul poruncă -, şi se apropie de uşă, dar rămase o vreme înaintea ei. Apoi aprinse un lemnuş şi întră. Aprinse opaiţul de pe poliţă. In păcel, sus, nu era nimeni. Începu să-I strige pe slugă, dar nu-i răspunse de nicăiri. Luă lămpaşul, se uită prin iesle, ieşi în şură, strigă după el, se urcă în podul grajdului, deşi îşi spunea că-i o prostie să creadă că pe gerul acesta se va fi culcat afară. Nu era nicăiri. Se întoarse şi puse opaiţul pe poliţă, în poiată, şi aş­ teptă. Credea că are să vină de undeva, poate din vecini, deşl pînă acum nu intrase în nici o casă. Aşteptă o vreme, apoi începu să-I ia cu fiori, în li­ niştea poieţii, unde nu se auzea decît rumegatul molcom al vitelor, şi din cînd în cînd răsuflul lor greu. Îşi îndesă căciula În cap, lăsă lămpaşul aprins şi se duse în casă. - Nu-i sluga nicăiri, zise el, bucuros că poate începe altă vorbă . . Ana şedea la vatră, aşa cum a lăsat-o. - Va fi mers si el la vrun vecin cu poveşti, ori va fi ieşit prin sat. . , - Trebuia să spuie, să nu plece aşa, ca de la casă pustie, să n-ai de unde-l Iua cînd ai lipsă de el. - Ce lipsă mai ai acum? Ştie şi el rînduielile. Va veni cînd va trebui să dea de mîncare vitelor. . - Ba o să-i poruncesc să-mi spună totdeauna cînd pleacă de-acasă, răspunse omul, înfuriat deodată, înce­ pînd să suduie de cele sfinte. Ana îl privi mi rată şi înfricată. Pentru ce şi-a ieşit aşa din fire? - O să-i arăt eu lui ce însamnă să fii la stăpîn! Femeia se ridică. înţelegea că în ia-sară nu mai poate vorbi cu el despre ce a început. Îsi făcu de lucru prin tindă, oftînd mereu. Apoi se culcă. ' . După ceasurile unsprezece, Vasile Mărginean se sculă dm pat, unde se trîntise îmbrăcat si merse iar la grajd. Nu venise nici un slugă! Se duse 'în şură şi începu să bage cu furca mestecături în iesle. Avea un simţirnînt de usurare. Isi zicea că dimineaţă are să-i dea drumul ,slugii, să-şi tocmească altul. Se uşura de povara lui, bucuros că a aflat' pe cine să se descarce. 261 [262] Intors în casă, adormi îndată. Ana nu adormise, caci Gheorghe nu se întorsese încă. Sforăiturile puternice ale bărbatului îi alungară somnul detot. Stăpînul se sculă de dimineaţă şi întră în grajd. Sluga, întins pe spate în păcel, descoperit. horcăia de zbîrnîia micul ochi de fereastră. Incepu să-I mişte şi să strige la el. Dar sluga nu dădu nici un semn, şi nici nu încetă de horcăit .. Cum dormea cu gura căscată, răsufla o duhoare de rachiu de-ţi venea ameţeală. Oricît l-a ghiontit, şi l-a tras de mîni şi de picioare, nu fu chip să-I trezească. «Il voi da drumul încă azi !» îşi zise Vasile Mărginean, şi iar îşi umplu gura cu su­ dalme. Nu-l putu trezi nici Gheorghe, mai tîrziu. Curăţi el în grajd şi dădu de mîncare vitelor. Sosi vremea adăpa­ tului, şi le adăpă tot el, căci pe slugă nu fu chip să-I trezească. Tată-său şi mamă-sa se dus eră la biserică şi se în­ toarseră acasă numai către ceasurile unu după-amiază. Sluga se trezise doar cu puţin înainte, cu capul greu şi mare cît un ciubăr, cu ochii tulburi. Aştepta în uşa graj­ dului, cu o mare descurajare întipărită pe faţă, să se În­ toarcă stăpînii, şi cînd îi văzu întrînd pe portiţă, se în­ toarse în poiată, luă dăsagii în care-şi adusese hainele şi întră după stăpîni în casă. - Apoi, eu vă zic sănătate bună stăpîne şi stăpînă. Nu mai pot rămînea slugă la dumneavoastră, şi nu vă cer nimic pentru zilele slujite. Să rămîneţi cu Dumnezeu. Şi Iosif Fătu se întoarse spre uşă şi puse mîna pe clantă. Stăpînul, care se hotărîse el însuşi să-i dea drumul, luat pe neaşteptate, nu ştiu ce să spună. I-o luă pe di­ nainte nevastă-sa: - Ia stai, omu' lui Dumnezeu, ia stai să ne întăle­ gem! Ar trebui să fim noi supăraţi, cînd colo tot tu de cătră pădure ! - Chiar aşa! zise bărbatul,. care, văzînd hotărîrea slugii, simţi că i se topeşte năcazul împotriva lui. 262 '!"'" [263] - Tot io de cătră pădure, pentru că dumneavoastră sînteţi de vină pentru cele ce s-au întîmplat. - Noi ?! se mirară cei doi soţi. - Dumneavoastră, da! Asară, cînd au venit cu Ior- danul, nu m-aţi lăsat pînă nu am luat un păhărel de rachiu. Aţi văzut cît m-am împotrivit, şi tot aţi stăruit! Dar pe mine nime nu trebuie să mă îmbie cu rachiu. 10, dacă gust rachiul, nu mai mă pot opri. Rachiul mă în­ ghite el pe mine, nu eu pe el. Cît ce-l pun pe limbă, cît ce-l simt pe cerul gurii şi în gîtlej, s-a isprăvit. E pentru mine curnu-i nada cu cîrligul pentru peşte: da­ că-I înghit, mă trage unde vrea el. - Păi, cine-a ştiut că eşti aşa de nărăvaş? Trebuia să nu bei, dacă îţi cunoşteai năravul. - M-aţi tot îmbiat, şi de la o vreme mi-a fost ru­ şine de cei cu Iordanul. îmi ziceam: cine ştie ce vor crede despre mine, că am cine ştie ce boală. Se uitau toţi nedumeriţi de ce nu închin şi eu. - Trebuia să ne spui. Ori să ne fi spus năravul tău din ziua de Anul Nou, cînd ai venit. Să stie omul cu cine are de lucru. . . - De, asta-i aşa! Ar fi trebuit. Aici e greşala mea. Şi acum, rnau rămîneţi sănătoşi. Şi iar puse mîna pe clan ţă. - Stai, omule, stai, rumâne, să ne inţălegem - vorbi Vasile, căruia începu să-i pară rău după el. - Nu se ju­ decă omul pentru o greşală. - Intălesu-i gata şi e unu' singur: cît voi sta la dumneavoastră să nu mă îmbie nime cu rachiu, nici la praznic, nici la coasă, nici la 'alte lucruri, cînd vor bea alţii în jurul meu. Că pe urmă slujesc în zadar. - Cum în zadar?! se miră stăpîna. - Slujesc de cinste, căci dacă iau un păhărel, nu mă mai opresc, şi într-o noapte îmi beau jumătate din sim­ brie, răspunse el amărît. - Sărac de tine, omule! vorbi Ana, cuprinsă de milă. - Nu puteţi crede, şi mă tot mir şi eu, cum poate intra în mine atîta rachiu şi nu mă aprinde, nici nu mă 263 [264] îmbată, ci-mi pune numai plumb în toate mădularele. Nu sudui, nu mă miniu, nu mă bat cu nime, nu sparg nimic, ca alţii la beţie, nici nu cînt şi nu fac larmă. Ci stau aşa, pe laviţă, şi beau de stîng; pînă răsar zorile, nu mă mişc din crîşmă. - La crîşmă ai fost şi azi-noapte? - D-apoi unde?! Şi crîşmarul nu mi-a cunoscut nă- ravul, şi a venit să mă scoată din crîşmă cînd a închis. Da' n-a putut! Că io, cînd beau, mă fac aşa de greu, ca o piatră de moară. Apoi nu pot adurmi pînă răsare soa­ rele. Şi cînd am adurmit odată, nu mai este putere pe lume să mă trezească. Vă las cu sănătate! - Stai, omule! Acum, ştiindu-ţi năravul, poţi rămî­ nea la noi. Nu te va mai îmbia nimeni cu rachiu cîtu-l lumea - zise stăpînul. - Cum să mă laşi acum fără slugă? Rămîi, şi ce s-a întîmplat nu se va mai întîmpla! - Hm! Numai cît dumneavoastră nu veţi mai avea încredere în mine, şi eu, aşa, nu pot rămînea pe lîngă casa omului. - Vom avea încredere, Iosife, căci cîteva zile au fost de-ajuns să vedem ce plăteşti. Acuma, asta cu rachiul e altă socoteală! Nu te va mai îmbia nimeni! Numai să nu mergi tu la crîşmă, zise lelea Ana. - Eu.în crîşmă nu-mi pun piciorul, dacă nu am gus­ tat de-afară rachiul. Dar dacă mă îmbie cineva şi l-oi gusta, la plug ori la coasă de-aş fi, las totul baltă şi plec la crîşmă. Şi asta să o cunoaşteţi dumneavoastră. Mai stăruiră amîndoi stăpînii şi reuşiră să-I oprească. Oftă, îşi săltă dăsagii în spate, ieşi în curte şi se în­ dreptă spre grajd. -. Ce canon pe capul omului! îl compătimi lele a Ana. Cine ştie ce blăstăm. - Păi, lumea-i plină de oameni nărăvaşi - zise băr­ batul. - Aşa-i dacă bagi slugă om dintr-alt sat, şi nu-l cunoşti mai dinainte, Tot era mai bine să fi găsit unul de la noi. - Mai bine, da! Dar dacă n-am aflat unul potrivit, ce să facem? Cu un tîrîie-brîu ca al Savului, ce să faci ? Ori cu un copilandru ca Ilie-a Nastasiei? Noi avem lipsă de slugă mare şi de om harnic. 264 [265] �pz 1 XVII Prînziră în tăcere toţi trei. Erau şi flămînzi, caci ve­ niseră tîrziu de la biserică, dar erau şi frămîntaţi de gîn­ durile lor fiecare. Sluga nu era la masă. După asemenea beţie de plumb, nu mai avea poftă de mîncare. Lelea Ana apucase să-i spună ieciorului de sfatul ei cu taică-su. Gheorghe o ascultase fără cuvînt, numai cît abia-şi putea sugruma tulburarea. Lelea Ana se temu, văzîndu-I cum a rămas mut şi cum fierbea în el. Poves­ tea cu sluga le mai risipi pentru o vreme gîndurile şi prînziră în linişte. Dar după ce isprăviră, Gheorghe tuşi şi începu: - Azi dup-arniazi era vorba să te duci la ai Corbu­ lui, tată. Ce ai de gînd? Te duci, ori nu ? - Pentru ce întrebi? răspunse în silă Vasile. - Pentru că a sosit vremea să dezlegăm calul de la gard. Să vorbim o dată şi noi deschis şi limpede despre căsătoria mea. - Abia a început dulcele, şi a şi sosit vremea? în­ cercă tatăl să înconjure răspunsul. - Mîne încep ve stirile alor trei părechi. Trebuia să fiu şi eu cu Sora printre ei. Dumneata ştiu .că nu mai ai nimic împotriva căsătoriei noastre. Sau, ai ceva? Ţi-ai schimbat gîndurile de cînd a murit moşu' ? Vorbeşte o dată pe faţă şi dumneata, ce Dumnezeu! . Tatăl se răsuci pe lavită şi răspunse în silă: - I-am spus şi mumă-ta... Abia l-am îngropat pe bătrîn. Nu i-am pus încă nici parastasul şi pomana la patruzeci de zile. . - Şi dacă ne intălegem să facem logodna şi strigările, dacă ne cununăm, nu mai putem împlini cele rînduite pentru moşu' ? Ce ne opreşte? . - Nu ne opreşte nimic, dar nu se cade să nuntim pînă nu trec baremi cele şase săptămîni. - Aşadar rămîi la hotărîrea asta ? Vasile nu răspunse, ci numai înclină capul. - Dacă-i aşa, nu mai ajungem să facem nunta în dulce, întrăm în postul Paştilor. Poate ai vrea să amî­ năm pînă după Paşti? 265 [266] - De ce nu ? Ce grabă mare este? Ana asculta cu răsuflarea oprită. îl simţea pe fecior cum se stăpîneşte, şi-l vedea pe bărbat că se face tot mai cenuşiu. - Te mai gîndeşti la Saf ta Olarului? - Ce să mă gîndesc [ I-am făcut şi eu voia bătrînu- lui şi l-am lăsat să ne vină în casă Năstase Cretu. Doar ştii bine că nici n-a fost un peţit în toată legea! - Bine, răsuflă uşurat feciorul. Dacă-i aşa, poate nu vreai s-o iau pe Sora? Nu vreai să te încuscreşti cu ai Corbului? Bărbatul ridică neputincios din umeri, şi iar înconjură răspunsul. - Ţi-am spus că vreau să mai amînăm! Gheorghe izbi cu pumnul în masă, încît săriră toate blidele şi lingurile. Ana sări de pe laviţă, apoi iar se aseză. - Dar io nu mai vreau nici-o amînare, întăles-ai odată? Nici-o amînare! Dacă nu mergi dumneata azi la Ion Corbu, mă duc io, şi isprăvesc toate fără dumneata. Te duci, ori nu ? Dumneata nu te gîndeşti la mine şi la fericirea mea, îţi stă gîndul tot la mort. Vasile, cum stătea cu coatele pe masă, cu faţa îngro­ pată în palme, se sperie de izbitura lui Gheorghe, şi coa­ tele-i lunecară în două părţi. - Nu mă gîndesc la fericirea ta ? D-apoi la a cui? Căci numai pe tine te avem! vorbi el, privind prin pă­ rete. Vocea-i scăzuse, abia se auzea. - Nu mai pot umbla ca mita în jurul şoarecului! Te duci azi, ori nu te duci? strigă feciorul, tot mai ieşit din sărite. Mamă-sa se apropie de el şi-i puse mîna pe umăr. - Nu! Azi nu mă duc! şopti tată-său. Gheorghe sări de pe lavită. - Bine. Atunci merg eu! Dar pe urmă să nu-mi bagi în vină că întru în drepturile dumitale. Ana se linişti pentru o clipă. Ii fusese teamă că Gheor­ ghe va sări la Vasile. - Păi, dacă faci asta, chiar întri în drepturile mele! Iată, ţi-o spun de pe-acum. 266 [267] J� I I - Nu-mi pasă! Sînt om mare şi am dreptul să-mi hotărăsc soarta. Feciorul începu să se îmbrace. - Stai, Gheorghe, nu fi nici tu pripit. Dacă nu merge azi, dacă nu poate merge azi, va merge sîmbăta viitoare, sara. Dacă încep strigările duminica viitoare, nu-i tîr­ ziu. Am făcut eu socoteala, zise Ana. Dar Gheorghe se smulse din mîna maică-sii, îşi în­ desă căciula în cap, îşi aruncă ţundra pe umăr şi ieşi în tindă. Vasile privi speriat după el. Dar nu se mişcă. Părea paralizat. Abia putu şopti: - Nu te duce, Gheorghe! Nu te duce! Mai aşteaptă pînă sîmbătă. - Nu mai pot da nimic pe cuvîntul dumitale! Nu ştiu ce-i cu dumneata, nu te pot înţălege deloc. Dacă sîmbătă, de ce nu azi? răspunse el cu înverşunare, ivin­ du-se în colţul odăii din nainte, căci coborîse în tindă. Mă duc să-mi văd de treburile mele, căci sînt numai ale mele, nu ale dumitale, la urma urmelor. Mamă-sa ieşi după el în curte, şi-l apucă de mînecă. - Dragul meu, nu te duce azi, nu-i tîrziu nici sîm­ băta viitoare. Iasă strigările, şi noi avem încă destulă vreme să facem pregătirile de lipsă pentru nuntă. Nu te duce azi, lasă încă o săptămînă. Ce ar crede ai Corbului şi ce va spune satul? Că se mai întîmplă o dată ce s-a întîmplat cu Ion Corbu şi cu Floare. Şi ştiu bine că lui Corbu nu i-ar plăcea să se vorbească prin sat că tată-tău nu-i bucuros de căsătoria asta. Dacă nu se fac toate după obicei, şi tocmeala şi logodna, poate că s-ar răzgîndi chiar părinţii fetei. Căci sînt neşte oameni mîndri, asta ţi-o pot spune. Gheorghe nu răspunse o vreme. Se gîndi. Avea drep­ tate si mamă-sa. Iar ar vorbi satul că nunta se face fără învoi�ea socrului-mare. Şi poate s-ar simţi loviţi în mîn­ dria lor şi părinţii fetei, poate chiar şi Sora, căci şi ea era mîndră. Şi, apoi, nu o pregătise deloc pentru asta, ca să meargă el la tocmeală. Nu s-au mai gîndit la nici-o piedecă, ei .amîndoi.· Pe de altă parte, socoti el, nu era, într-adevăr, prea tîrziu, dacă tată-său se va duce sîm­ băta viitoare. 267 [268] - Dumneata crezi că se va duce simbătă, cum a spus? - Dacă nu' se hotărăşte nici atunci, vom merge amîn­ doi. Numai putem amîna ! - Bine mamă! - Şi despre ce s-a vorbit acum la noi în casă, nu-i mai spune nimic Sorei. Pentru ce să o nelinişteşti în zadar? li voi spune eu Mariei, că sîrnbătă merge tată-tău pentru tocmeală. - Bine, mamă, fie şi aşa. Dar tare mă tem că tata nu se va duce nici simbătă. - Atunci facem ce ţi-am spus. Eşti, la urma urmelor. ficior, nu fată, om mare, -şi nu mai ai lipsă de învoirea părinţilor pentru cununie. -- Bine, mamă! In curînd se auzi izbindu-se portiţa în. urma lui. - S-a dus? întrebă cu faţa înverzită, cu privirile speriate, Vasile, cînd întră Ana. _. Nu ! A plecat prin sat. S-a învoit să arnîne pînă sîrnbătă. Atunci punem cruce: dacă nu te duci tu, mergem noi, si tin eu locul bărbatului din casă. Da' ce-i cu tine? Ce te-al înverzit aşa? . - Nu ştiu! Nu-mi mai pot mişca picioarele! - Vai de mine ! Dar asta ce va mai fi ? se sperie fe- meia şi se apropie de el, începînd să-I pipăie. - Cum? Ţi-au amorţit detot ? - Parcă ar începe să-mi furnice acum. Ia stai. Parcă pe cel drept îl pot mişca oleacă, răspunse el, gîfîind încă de spaimă. Incetul cu încetul îşi reveni. - Credeam că m-a lovit guta, zise, scoţînd. un greu oftat de usurare. - Do�mne fereşte! Ce stai să spui! Prăpăstii! Cine ştie cum ai şăzut şi ţi-au amorţit. Ascultă, dragul meu, o întoarse femeia, liniştită acum. Poate să fie şi un sămn de Sus pentru că pui piedeci neînţălese la cununie. Asta se prea poate .. Căci e mare păcat să-ţi amărăşti singurul copil ce-l ai ! Mare păcat ! Şi aşa, fără nici-un rost! Să amînăm pentru parastasul şi pomana bătrînului! Dar asta n-are nici-un inţăles ! Cel puţin acum ai spus şi tu o vorbă ca oamenii. 268 [269] -­ I - Ce vorbă? - Să mai amînăm pînă sîmbătă. - Da, am spus, zise Vasile, fără a se gîndi la urmări, bucuros că scăpase de înţepenirea aceea, care-i. coborîse în mădulare, de spaimă că Gheorghe se va duce la ai Corbului să facă el tocmeala. Lelea Ana rămase, totuşi, mai neliniştită ca niciodată. DeşI nu voia să-şi mărturisească, ceva îi spunea că Va­ .sile nu va face nici sîmbătă nimic. Era ceva străin, în­ gheţat şi misterios în el, de la moartea bătrînului. «Altă piedecă trebuie că-I ţine pe loc, îşi zicea Ana, şi nu po­ vestea asta cu parastasul şi pomana la patruzeci de zile !» Deodată îi veni în minte Floare. Ea bănuise ceva de mai demult. Şi dacă era ceva, numai ea ar fi putut afla de la Vasile. Se îmbrăcă şi porni la cumnată-sa. - Numai tu poţi afla ce-i cu el îi zise ea, după ce-i povesti cele întîmplate. - Tu ai spus mai demult că te temi de ceva. Vorbeau şopotind, în tindă. In odaia din nainte era bărbatu-său cu nişte fini, şi stăteau de vorbă lîngă un pahar de vin. Veniseră două părechi de fini, cu colac, cum era datina să se omenească, la Crăciun, Anul Nou _ sau Bobotează, finii cu nănaşii. Ana o scosese pe cumna­ tă-sa de la masă. - Uite, a spus să mai amînăm pînă sîmbătă. N-ar fi prea tîrziu încă. Dar eu simt că Vasile nici atunci nu se va duce la tocmeală. Trebuie să aflăm ce ţine ascuns în el, altfel tare mă tem de o nenorocire, citu-i de pornit fi­ ciorul. Am venit să te rog să osteneşti pînă la noi, să vorbeşti tu cu el, între patru ochi. Poate afli ce ascunde in el. Că de ascuns ascunde ceva, de bună samă. Eu îl cunosc cum se uită cînd ar vrea să facă ceva şi nu poate. Cunosc de pe cînd trăia bătrînul. Hei! De cîte ori nu putea face el ce voia ! - Bine, cumnată, să vin. Va fi acasă? - Acasă, căci de la moartea bătrînului nu mai iasă nicăiri. La biserică, şi atît. - Bine, o să plece nu peste mult finii şi voi veni. 269 [270] ..... - Vă las să fiţi numai amîndoi. 10 mă duc pînă la mătuşa, că tot n-arn fost încă la ea de sărbătcri. Cînd mă întorc, pe-aici mi-e drumul. Voi întra să văd, ai putut scoate ceva din el ? - Bine, cumnată. Ele se despărţiră. Ana îşi luă ziua-bună de la cei din casă. Şi pleci, Ana? întrebă bărbatul. Plec, că-s tare grăbită. Sara-bună! Să fii sănătoasă. Floare îl află pe frate-său singur, în odaia din nainte. Stătea cu coatele pe masă, cu faţa îngropată în palme. Gîndurile i se amestecau în cap. În răstimpuri îi veneau în minte părţi din slujba Bobotezii. Simţi pe frunte iz­ bitura mătăuzului popii, plin ciucur cu mărgele de sticlă, căci �pa sfinţită îngheţase pe el, şi părintele Andrei avea obiceiul să dea tare cu mătăuzul în frunte, cînd boteza pe credincioşi. Apoi se gîndi la sluga cel nou şi la năra­ vul lui. Dar acestea toate erau numai crîmpeie de la su­ prafaţa zbuciumului, care răsufla mereu în cuvintele ce şi le spunea tare: «Ce să mă fac, Doamne? Ce să mă ştiu face ?» Uneori era gata să treacă peste jurămînt, să pornească chiar acum la ai Corbului, dar în clipa urmă­ toare se ingrozea. Cum să-şi calce un jurămînt făcut ta­ tălui său în gura morţii ? ... Încerca, iarăşi, să-şi spună că jurămîntul l-a făcut silit, l-a făcuf pentru a putea muri linişti bătrînul, l-a făcut pentru a nu cădea subt un blăstăm rostit cu limbă de moarte, - şi iar se hotăra să se îmbrace şi să se ducă la casa Corbului. Dar spaima îi ţintui a pe loc. Ştia acum limpede de ce se teme: de păcatul greu. Şi păcatele grele se răzbună totdeauna ... Moşu-său, despre care se vorbea că a jurat strîmb, n-a stat înainte de moarte doi ani ologit în pat? Cum să-şi calce jurămîntul? Şi cum să-I oprească pe fecior să lucreze peste voia lui? Tresări tare cînd îi dete Floare bună-sara, întrînd în odaia din nainte. Insărarea începea să cadă, .totuşi se ve­ dea încă binişor în odaie. " '! II ' I , I • I 1, I � , I il ' " d ': 1.11 II l' 1, il I \ :1 1 1 I I I , 270 1'1 l' , .1 [271] ;}as plîngător q ' din urmă. Tot ce s-a putut. Cine-i vrednic de Rai sau de Iad, numai unul Dumnezeu judecă, şi nu om pămîn­ tean. Vasile Mărginean sorbi şi aceste cuvinte ale preotului. şi Îndrăzni să meargă mai departe. - L-am visat o dată, aşa groaznic cum era în clipa. morţii... Apoi, sluga celalalt, Culita, cîtă vreme a bolit, îl tot vedea pe bătrîn. Dacă s-a sculat din pat, nu-şi mai 282 '1 I [283] aducea aminte de nimic. Dar mi-a spus că pînă a nu-l răsturna boala în pat, pînă-l durea numai capul şi avea ameţeli, i s-a. năzărit într-o sară că-I vede pe bătrîn cum umblă prin poiată printre vite. De aceea m-am gîndit eu că poate nu va avea hodină dincolo. - Adică ce? Te temi să nu se fi făcut strigoi? - strigă părintele furios. - Nu vă mai iasă din cap asemenea prostii, asemenea credinţe deşarte? Nu vă mai iasă din cap poveştile cu pricolici şi cu strigoi, pe care le spun oamenii la priveghiuri sau în şăzători ? Şi încă un om fruntaş ca dumneata! îmi pare tare rău, bade Vasile ! sfîrşi el scîrbit. - De, oamenii vorbesc! se scuză Vasile. - Dar dumneata ce eşti, babă sau bărbat? Nu eşti om, ştiutor de carte chiar? Nu v-am spus eu în biserică să nu vă mai luaţi după poveşti din vremile străvechi, cînd oamenii credeau în mai mulţi dumnezei, şi dumne­ zeii cei răi erau tot asa de tari ca si cei buni? Nu v-am spus că Domnul Hristos a sfărîmat împărăţia Iadului, şi diavolul nu mai are nici-o putere asupra creştinului? îmi pare rău, bade Vasile! Chiar un om fruntaş ca dum­ neata ! Floare asculta cu toată fiinţa. Unele lucruri erau nouă şi pentru ea: cum i s-a arătat bătrînul în vis fratelui său, cum l-a văzut Culiţa în timpul boalei, şi mai ales înainte de a cădea la pat, cum l-a văzut umblînd în poiată printre vite. Cum nu mai fusese pe la fratele său de la îngroparea bătrînului, nu ştia nimic de toate aces­ tea. O teamă nelămurită, mai mult un fel de răceală fi­ zică, i se strecura în suflet, auzindu-l pe Vasile povestind. Acum se linişti. în tăcerea ce se puse, ea zise : - Uite ce este, părinte! Ne-ai lămurit şi ne-ai lu­ minat, Dumnezeu să-ţi ţie darul şi să-ţi facă parte de sănătate. Acum jurămîntul ştiu că nu-i jurămînt, şi că dacă l-ar ţinea frate-meu, va mai săvîrşi un păcat de moarte. Dar nici nu l-ar putea ţinea, cum ai zis şi sfinţia-ta, fiindcă nepotul va face căsătoria şi peste voia lui. E om mare şi nu se mai desparte de Sora. 283 [284] - Ei bine, ce vreai să spui? o întrerupse nerăbdător preotul. Prea se lungea vizita aceasta şi, de bună sarnă, la vremea asta cina va fi pe masă. Să-i citiţi o dezlegare de jurămînt lui frate-meu. Păi, nu-l leagă nimic, tu femeie, ori n-ai înţăles. Ba am înţăles, dar pentru liniştea lui. Da, pentru liniştea mea, vorbi şi Vasile. Părintele Andrei se-ntoarse spre masă, desfăcu pa­ trafirul de pe molitvelnic, îi sărută crucea, îl trecu pe după grumaji, aprinse o lumînare, luă crucea de pe masă în mînă, şi porunci : - îngenunchează, bade Vasile 1. . Omul se slobozi cu un oftat în genunchi, şi popa-i puse patrafirul pe cap. Laoparte îngenunche şi Floare. - In numele Tatălui, şi al Fiului Şl al Sfîntului Duh! începu preotul, deschizînd cartea la molitva ştiută. Citi cu glas înalt, cu vorba răspicată, întreaga dezle­ gare, însemnă chipul crucii pe capul omului, îi dădu să sărute crucea şi patrafirul, şi gata. Cei doi îi sărutară cu smerenie mîna. - . Mulţămim, părinte, Dumnezeu să-ţi ţie darul şi sănătatea. Ei, acum v-aţi liniştit? - Liniştit, părinte, zise femeia, numai de ce te-am rugat la început, te mai rugăm şi acum la urmă. Să fie ca subt patrafir la sfînta mărturisire. Să nu ajungă pe gura satului. - Fiţi liniştiţi şi mergeţi în pace. Vasile începu a scociorî în şerpar. Ce vreai ? întrebă preotul. - Păi, ceva pentru molitvă ... - Nu-i de lipsă! Las' că mă despăgubesc eu la nunta lui Gheorghe, zîmbi popa. Ii sărutară încă o dată dreapta, poftiră noapte bună şi ieşiră. Părintele Andrei se grăbi la Cină. 284 [285] XVIII Ana Mărginean aştepta ca pe spini întoarcerea cum­ natei sale, întrebîndu-se unde poate întîrzia atîta. Ră­ suflă, în sfîrşit, uşurată, cînd îi auzi gura în curte. Cît ce întră, Floare se apropie de cumnată-sa şi în­ cepură a şopoti pe vatră în tindă. Ii. spuse numai atît, că Vasile fusese înspăimîntat de semnele de la înmormîn­ tarea bătrînului: că n-a avut parte de sfînta cuminecă­ tură; că ochiul stîng nu i s-a închis bine; că măsarul a trebuit să desfacă sicriul; că au trebuit să-I scoată din groapă de trei ori. Apoi s-au mai adăogat şi vedeniile slugii bolnave, ale lui Culiţa, cînd i se năzărea bătrînul şi-l chema, şi mai ales vorbele slugii, că, pînă a nu cădea la pat, într-o sară i s-a năzărit că-l vede pe bătrîn um­ blînd printre vite. - De asta din urmă n-am stiut nici eu - zise în­ fiorată lelea Ana. - Ştiu că-i era groază să se mai apro­ pie de slugă, cînd acela, bolnav, voia să plece, spunînd că-I cheamă bătrînul. Doar pentru spaima asta a lui am fugit în ajunul Crăciunului după Gheorghe şi l-am adus dintre colindătorii juni. Dar că sluga l-ar fi văzut pe bătrîn înainte de-a cădea la pat şi-a vorbi-n pustiu, n-am ştiut nimic. Vasile nu mi-a spus nici-o vorbă. - Eu n-arn ştiut de nimic, afară de întîmplările ace­ lea de la moarte şi înmormîntare. Dar l-am auzit spu­ nîndu-le înaintea popii. Inaintea popii?! Aţi' fost la părintele?! De-acolo vii ?! De-acolo. Am crezut că-i bine să-I lămurească părintele că toate aceste lucruri nu însămnează nimic, să nu mai ţină sama de ele. Căci el de groază tot amînă căsătoria, îi era frică să nu se întîmple ceva, făcîndu-se aşa de repede după moartea bătrînului. - Se vedea pe el că se teme mereu, că era mereu cu gîndul la ceva, oftă Ana. - Acum e alt om! Părintele i-a arătat că-i păcat de moarte să.creadă în sămne şi în aiurările unui bolnav, i-a arătat că nu-i nici-un păcat să faci cununia înainte de parastasul 'şi pomana de şase săptămîni - adăugă 285 [286] Floare de la ea -, i-a cetit şi-ci moIitvă, şi frate-meu s-a liniştit. I-a spus popa că poate pune căsătoria pe roate fără nici-o teamă. - Şi el Ce-a spus, după ce aţi ieşit de la popa? - Săracul de el! Nu l-am mai văzut asa vesel de mulţi ani. Mi-e şi milă de el CUm a trăit de năcăjit în ro­ bia bătrînului. Ce să zică? Să jucăm la nuntă cît mai în grabă! sfîrşi radioasă Floare. Se duce la Ion Corbu sîmbătă? - Fără nici-o îndoială. Mi-a spus că abia aşteaptă să vă arate că şi el vrea fericirea copilului său. -- Doamne sfinte, multămescu-ti ţie, Doamne! - se închină Ana, ridicîndu-se În picioare. - Şi-ţi foarte mul­ ţămesc şi ţie, cumnată! Numai ţie a voit să-ţi spună ce-i zace pe suflet! Zadarnic, sîngele la sîngele lui trage! . Ii mai multărni o dată, îşi luă noapte-bună şi plecă. După ce ieşi, Floare se gîndi dacă n-a spus cumva prea mult. Nu ! De jurămînt n-a pomenit nimic. Iar ce­ lelalte le ştia şi cumnată-sa, afară de una, cum le ştia şi satul. Intorcîndu-se acasă, Ana îl �ăsi pe Vasile singur. Gheorghe nu se întorsese de prin sat. Era, într-adevăr, schimbat, să nu-l mai cunoască! Vasile îi povesti neveste-sii aceleaşi lucruri, pe care le ştia de la Floare, dar nici el nu-i pomeni nimic de po­ vestea cu jurămîntul. Se întelesese cu soră-sa, cu Floare, să nu spună nimănui nimic despre jurămînt. Aveau sentimentul că dacă s-ar lăţi povestea aceea, mortul - care era totuşi părintele lor -, ar fi ieşit într-o lumină şi mai rea, şi nu le cădea bine să-i facă amintirea şi mai grea. - Atunci putem începe pregătirile? întrebă Ana. - Puteţi, şi trimiteţi vorbă, încă mîne, că sîmbătă mă duc la ei pentru tocmeală. Gheorghe sosi tîrziu în noaptea aceea. Mamă-sa nu dormea, numai Vasile sforăia greu. Ea înţălese, după cum îl auzea împiedecindu-se de lucruri pînă .se urcă în pat, 286 [287] I I l' că feciorul era cam băut. Totuşi se sculă .şi se apropie tiptil de patul lui. - Ascultă, Gheorghe! Nu mai e nici o piedecă. Tatăl tău merge sîmbătă. Mi-a spus să le trimitem vorbă încă . mîne. Treaba dumnealui. De sîmbătă tot nu mai amî­ năm ! făcu feciorul, îndîrjit, şi se întoarse pe ceea parte. încă a doua zi, Ana Mărginean duse vestea cea bună familiei Corbu. Deşi nu se arătă, îi păru bine şi lui Ion că paşii cei dintîi se făceau de către Vasile Mărginean, aşa cum se şi cuvenea. Ii părea bine că nu mai amîna, pentru că văzuse cum creşte neliniştea nevestei şi-a fe­ tei, cu fiecare zi. Din partea lui, putea veni Vasile Măr­ ginean sîmbătă sara! .El se hotărîse, ş} se şi înţelese se cu nevasta ce zestre să-i dea Sorei. Şi ai Mărgineanului pu­ teau fi mulţumiţi, îşi zicea el, căci are o zestre de oameni fruntaşi, deşi mai aveau o fată şi un fecioraş . . Se însenină şi Gheorghe a doua zi, după ce peste noapte i se risipi beţia grea, căci toată dup-amiaza băuse în crîşmă, şi nici nu-şi mai aducea bine aminte dacă Sora sau altă femeie i-a spus să nu mai bea, şi l-a tras de mînecă. S-a înseninat si s-a bucurat că se va face căsătoria după toate obiceiurile şi că nu va mai fi silit el să o grăbească cu puterea. În ziua aceea vorbi cu tatăl său ca mai demult, cu încredere şi cu cinstea ce-i datora. Cît despre Vasile Mărginean, el dormi întîia noapte deplin liniştit de la moartea tatălui său. Dormi greu ca pămîntul. Şi cît de uşor şi întinerit se simţi dimi- neaţa 1 . Totul se întorsese spre bine. Lelea Ana, la căderea însărării, luă trocuţa, o umplu cu grăunţe, cu porumb, şi ieşi să dea de mîncare porcului cel gras, pe care l1u-l tăiaseră, avînd de gînd să-I vîndă la oraş zilele acestea - poate chiar vineri, cînd era zi de tîrg, - să facă rost de bani pentru nuntă. Mergea pi­ păind cu tălpile cizmelor, căci pe alocuri se făcuse lunecuş. Porcul începu a grohoti prietenos, şi se ridică pe picioarele dinainte. Era un porc mare, cu părul alb şi creţ, şi foarte gras. Ana turnă grăunţele în troacă, şi 287 [288] 1 j I I : I 1, 1: II ',1 I I I 1 '1 , I r ! , ,II':i : J' r I i 1, : ! � : 1-1 i. r I "'1 ' , I I II în aerul îngheţat se răspîndi mireasmă de hoaspe, de cucuruz proaspăt fărîrnat. Animalul începu să-şi mişte rîtul, grohotind încet, scurt, cu aceeaşi prietenie. - Scoală-te odată, scoală-te, ce mai aştepţi? vorbi ea, uitîndu-se printre deschizăturile largi ale blanelor vechi. Dar porcul nu se scula, ci stătea mereu pe picioarele dinainte. Grumazul îi era aproape una cu trupul, cum şedea, îngroşat de grăsimi, iar ochii abia i se mai ve­ deau în cap, mici şi rotunzi. De cînd se îngrăşase şi se îngreuiase aşa de tare, nu se depărta de coteţ pînă nu-l vedea sculat şi mîncînd. Căci se putea într-o bună zi să nu mai mănînce de gras ce era, şi atunci nu mai era de ţinut în coteţ, ci, ori de dus la tîrg, ori de tăiat. Lelea Ana luă .un băţ, îl vîrî printr-o deschizătură dintre blane, şi începu să-I înghioldească. Dar porcul tot nu se sculă, ci doar începu să grohăie şi mai prietenos, şi tot mai scurt, de plăcerea scărpinatului. Femeia se nelinişti: «Dacă nu mai mănîncă, poate va trebui să-I ducem încă mîne la oraş să-I vindem», îşi zise ea. Scoase băţul dintre blane şi se grăbi spre casă. - Mi se pare că nu mai mănîncă porcul nostru - zise ea bărbatului - şi va trebui să-I ducem mîne să-I vindem. - L-om duce vineri, răspunse el. - Dar cum să-I ţinem pînă vineri, dacă nu mai mă- nîncă ? Azi e numai marţi. - Cum să nu mănînce, pe gerul ăsta ?! - Nu vrea să se scoale, stă numai pe picioarele de dinainte. Am încercat să-I scol, dar nu vrea .. Omul ieşi să vadă şi el. Grăsunul nu mai stătea ridi­ cat nici pe picioarele dinainte, ci zăcea iar pe blanele de stejar, vechi şi rare. Luă şi Vasile băţul folosit de Ana, rămas în troacă, şi începu să-I înghioldească. . - Scoală, măi ! Ridică-te odată! Dar porcul nu se mai sculă nici în două picioare, ci grohotea numai, mulţumit. Gazda lăsă băţul, înconjură cotetul, luă un lemn mai gros şi trecu în spatele închi­ zătorii, la uşiţă, şi o deschise. Grăsunul se sperie de miş- 288 [289] carea neobişnuită, de scîrţiitul uşitei, şi, ridicîndu-se ca o mătăhală, vru să se întoarcă; şi atunci un picior de dinapoi îi lunecă printre blane, pînă deasupra genun­ chiului. Speriat, începu să se zbată să-şi tragă piciorul. Sufla greu pe nări. Şi pînă să poată vedea gazda ce se petrece, se prăbuşi pe o lature şi începu să ţipe ascuţit. tot mai îngrozit, încît alergă din casă lelea Ana şi Gheorghe, iar din grajd sluga. - Dar ce-i? Ce-i de zbiară aşa, ce s-a întîmplat? întrebară cu toţii, privind printre crăpăturile blanelor. - Mi se pare că i-a ajuns piciorul într-o spărtură dintre blane şi nu şi-I mai poate scoate, răspunse Vasile. Animalul guiţa tot mai tare, ca şi cînd l-ar fi în­ junghiat. Răsuna toată curtea şi se auzea pînă departe pe uliţă. Prin curţi oamenii începură să asculte. Iosif, sluga cea nouă, se plecă repede sub coteţ. - era ca de-un metru ridicat de la pămînt, - şi zise li­ niştit : - Piciorul îi spînzură printre blane, şi curge sînge. Trebuie că-i rupt rău, deasupra genunchiului. începură să se frămînte cu toţii în jurul uşiţei, în vreme ce porcul guiţa ascuţit şi tot mai tare. Nimeni nu ştia pe ce să pună mîna, ce trebuia făcut. Iosif, sluga, se plecă iar subt coteţ. - Se face baltă de sînge. - Ce ne facem, Doamne, ce să ne ştim face? începu să se vaiete lelea Ana. - Nu-i nimic de făcut decît să-I tragem afară şi să-I junghiem. - Cum să-I junghiem, că trebuie să-I ducem la tîrg să-I vindem, vorbi Vasile încruntat. - Totuşi alta nu-i de făcut - spuse sluga liniş­ tit. - Îl veţi duce tăiat gata să-I vindeţi. Gheorghe întră cu capul şi pieptul în coteţ şi încercă să ajungă la picior, să i-l scoată din crăpătură. Dar nu reuşi. Mîna i se umplu de sînge. Porcul guiţa mereu, tot mai îngrozit, tot mai jalnic. - Are dreptate Iosif - zise el. - Nu-i alta de făcut decît să-I tăiem, şi mîne l-am duce la oraş carne proas­ pătă. 289 � -� ... --""'-�----- [290] 1 I , l' :\ III, I" '111 ,1 '\ ": 1 • II ! I i � � I ItI,' l' ,) ) i ;1 I : I I ' I I I I I I j .1 III II - Poate s-ar trece carnea şi în sat, zise sluga. - Dar cum să-I tai acum noaptea? Cine să-I taie? se văieta Ana. - De asta să nu vă doară capul. Il tai eu. Mă pricep bine, zise sluga. Insărarea se făcea tot mai deasă, curtea şi uliţa, pînă departe, răsunau de zbierătele animalului. Oamenii, prin ogrăzi, pe la vite, se întrebau: «Cine să taie porc, acum, sara ?» şi încercau să pipăie cu auzul din ce curte se ri­ dica guiţatul. Dar în liniştea îngheţată, strigătele păreau că vin de pretutindenea, din curţi, din grădini, din uliţă chiar. - Să-I tăiem! zise şi gazda, cu părere de rău în gla­ sul înăsprit. Lelea Ana începu a plînge. - Du-te şi adă cuţitul cel mare din casă, îi porunci bărbatul. - Am eu cuţitul meu, zise sluga, şi dădu fuga la grajd, unde luă dintr-un cui dăsagii în care îşi aduse lucrurile, căută şi află cuţitul în teaca lui. Cînd puseră mîna pe porc să-I tragă din coteţ, tipe­ tele lui se înmulţiră, de parcă strigau doi sau trei, încît trecătorii rari de pe drum veneau lîngă gard şi se uitau să vadă ce-i înlăuntru. Il scoaseră greu, şi numai după ce Gheorghe intră în coteţ, căci piciorul, lunecat şi rupt, se strîmtorise şi mai tare între blăni. Trîntit pe zăpada îngheţată, sluga se lăsă cu genun­ chiul stîng pe el, şi-l junghie cu mai multă dibăcie parcă decît meşterul Toma Băcilă. - Ce-i de făcut acuma? - întrebă Ana, mai liniş­ tită. - Eu zic să-I duceţi subt şopron pînă dimineaţă. Cum să-I pîrlim acum, sara? Ce va crede lumea? - Ce să creadă? Nu va crede nimic, zise feciorul. Vasile Mărginean, luat pînă acum dc primejdie, deo­ dată se cutremură. - Să-I lăsăm pînă dimineaţă - zise şi el, cu glas schimbat. - Pe gerul ăsta nu-i va fi nimic. - Cu măruntaiele în el?! Dar asta nu se poate! Ia carnea gust şi n-o mai cumpără nimeni - zise sluga. ­ Acum trebuie să-i facem toată legea. Mă duc să aduc paie. 290 r r I I I I I [291] lnteleseră cu totii că avea dreptate, şi nu se mai îm­ potriv'iră. Gheorghe pomi şi el după Iosif, să aducă paie. _ - Indată isprăvim, căci n-o să facem din el cirnati şi cartaboşi, zise sluga, răsturnînd căpiţa de paie adusă in furcă. Il pîrlim, îl crepăm, scoatem ce-i de scos din el, şi gata! Apoi tot poate sta în cămară, pînă mîne! Şi pînă vineri poate sta, pe gerul ăsta. Incepu să se întunece, cînd izbucniră cele dintîi vil­ vătăi de flacări roşii de pe spinarea porcului. Se lumină curtea, se lumină uliţa, casele de pe partea ceealaltă. Şi femei şi bărbaţi, copii mai ales, începură să se apropie, şi de ici şi de colo, de gard, şi se uitau la bobotaie. - De cînd eşti! Să taie porcul noaptea! - Păi, o fi păţit ceva, căci porcii de Crăciun i-au tăiat la vremea lor. - Poate n-a mai mîncat. - Poate-a fost beteag. - Cum să taie porcul beteag, căci doar nu mai tră- ieşte badea Moisă! Nu ştiţi că odată bătrînul a tăiat o oaie, după ce-o omorîse lupul şi-a stat moartă pînă di­ mineaţa? - Da' n-a mîncat nici dracu' din ea. Au trebuit s-o dea la ţigani. O femeie îndrăzni să între pe portiţă şi să se apropie de vîlvătaie. După ea, alta, apoi un bărbat, şi pe urmă toţi cei de pe la gard întrară în curte, cu copiii care li se învălmăşeau printre picioare, şi în curînd în jurul flacărilor se făcu o roată de capete, cu alta mai pe la genunchi făcută din capetele copiilor, care, toţi, se stre­ curaseră chiar în faţă. Bobotaia le lumina feţele cu pale arămii, jucăuşe. Scînteile roiau înalt şi se schimbau în muşte negre, care cădeau apoi, împrăştiate, pe zăpadă. - L-au tăiat, fiindcă şi-a rupt piciorul. - I-a alunecat printre blane, şi cum e porcul gr-eu, cînd l-a zmincit să-I scoată, i s-a rupt. Trebuiau să-I taie! - Vor vinde carnea-n sat? - Nu se ştie. Poate că-I duc la O1'8Ş. Acolo are preţ mai bun. 291 [292] - De! Se mai întîmplă! Acumu-i anul, n-a trebuit Visa lui Bozdog să-I taie pe-al lui, abia intrat în post! Şi-acela îşi rupsese picioruL - De porcul gras nu-i nici-o pagubă! Ii pui cuţitul la junghietură şi gata. Nu-i ca şi cînd îşi rupe piciorul o vită! - Mare şi gras porc ! - Şi uite cumu-l răzuie de frumos sluga ăsta nou! Parc-ar fi tăietor de meserie. Bine că l-a avut badea Vasile la îndemînă. Uite ce şoric alb! O să facă bani buni pe el. Face, dacă-l duce-n tîrg. In sat mai toată lumea a tăiat porc de Crăciun. n vinde cu kilograrnul ? - Păi, cum! Numai viu se vinde la vedere. - E, se vindeau mai înainte! Acum îl pun şi viu la cîntar. - n pun, cine se învoieşte aşa! - Nu ştii ce preţuri mai umblă? - Spun că s-au mai ieftinit după sărbători. Imbul- zeală mare la cumpărat a fost săptămîna înainte de Cră­ ciun. - Păi poate nici nu-l vînd. Nu le va trebui pentru nuntă? - Pentru nuntă au ei ce le trebuie, în cămară. - Ştii că ieri aşteptam să aud la vestiri şi numele lui Gheorghe cu a Sorei. Le vei auzi duminica viitoare. - Aşa? Ştii de bună samă ? - Ştiu. S-a auzit chiar de la lelea Ana. Aşa povesteau femeile şi bărbaţii adunaţi roată în ju­ rul bobotăii, în vreme ce copiii nu se mai săturau să se uite la flacări. Feţele tuturora erau luminate mereu de flăcările ce săl tau din paiele puse din nou. Apoi, rînd pe rînd, lumea îşi lua sara-bună şi se de­ părtă. Cînd rămaseră numai copiii, ai casei se simţiră mai uşuraţi. Cînd se isprăvi cu pîrlitul şi bobotaia se stinse, plecară şi copiii din vecini. Le îngheţară repede mînile, nasul şi urechile, cînd nu-i mai bătu în faţă căldura flacărilor. ,1 , . I I I I l' i li '1 j I I '1 I 1; I j·iI· ,"1 I :1 1·. I '1 i I I I I r , ': l' ,II , 1'1 • I 1 I I I I 292 1· I • I , I I I I . , [293] Sluga spintecă porcul, scoase din el măruntaiele, îl spălă, îl zbici cu ştergarele aduse de lelea Ana. Apoi îl puseră pe-o săniuţă şi-l duseră în cămară, unde era tot aşa de frig ca şi afară. Se spălară pe mîni, şi pe urmă se puseră la cină, căci verzele erau la foc, încălzite. Mîncară destul de tăcuţi, toţi patru. Stăpînul puse devreme furculiţa laoparte. - Ni-am mai vîndut niciodată porc tăiat - zise el, amărît -, nici nu ştiu ce-i de făcut. - Mare lucru! Du-te numa cu el la o măcelărie. Dacă nu-i trebuie unuia, sînt acolo zeci de măcelării, zise sluga. Da' ce să cer pe el ? Îl cîntăreşte şi plăteşte după kilogram, n-avea nici-o grijă dumneata. Da' de unde ştiu eu cît să cer pe kilogram? Nu ştiu cum umblă tîrgul. - Ştii ce, stăpîne? Ia-mă şi pe mine cu dumneata, ş-apoi fii pe pace. Aflu io cu cît s-au vîndut porcii cu viaţă şi cei tăiaţi, vinerea trecută, şi n-o să te înşăle ni­ meni. Că eu cunosc rîndul şi socotelile tîrgului. Cînd eram mai tinăr, am fost trei ani slugă în oraş la un măcelar, la unul Binder, de pe uliţa Fleşerilor. - Poate-ar fi mai bine aşa, zise lelea Ană, uitîn­ du-se la bărbat. Să vină, căci am văzut că se pricepe bine şi la tăiat. Şi voi veni şi ia, vorbi femeia. Şi tu ?! se miră bărbatul. Incalte, c-un drum, voi cumpăra şi eu ce ne mai trebuie pentru nuntă. Lui Vasile parcă i se ridică un nod în grumaji, dar îl înghiţi şi spuse: - Bine zici, c-un drum tot eşti datoare şi tu. - Pe urmă, Gheorghe se va duce, mai tîrziu, cu Sora, să-şi cumpere inele şi ce le mai trebuie. E mai bine să şi le cumpere ei. Vor merge cînd vor cere şi cartea de cununie de la protopopie. 293 [294] �1···'I·l!. I . . .! i li I II' r ., " :! , • I i f - Bine zici, vorbi Vasile şi lua furculiţa. Dar abia mai luă două îmbucături, şi iar o răzimă de marginea blidului. - Dacă vin şi eu, n-ai să te temi de nici-o pagubă. Numai cît iar îţi spun, stăpîne, ce ţi-am spus ieri. - Ce mi-ai spus ?! se miră Vasile. - Nu cumva să mă îmbii la aldămaş şi pe mine, cu rachiu, că pe urmă vă întoarceţi singuri acasă. Stăpînul izbucni în rîs, şi faţa întunecată cu care se aşezase la masă i se lumină. - Bată-te pustia să te bată, Iosife! D-apoi, eşti tu chiar aşa de nărăvaş? - Mă paşte mare păcat, stăpîne! Aşa sînt - vorbi el foarte serios, cu gura plină. - Dacă-mi dai de băut, poate nici trei zile nu mă mai întorc acasă, căci cunosc multe crîşme în oraş. - Bine, bine! N-am uitat! Nu te voi îmbia! De altfel, poate nu va fi nici un fel de aldămaş, dacă-l vin­ dem la un măcelar ... Dimineaţă aşezară porcul îngheţat tun în sanie, pe paie proaspete, şi-l acoperiră cu o măsaretă curată. Sluga aduse caii înhămaţi gata din grajd şi-i prinse la sanie. Incă de-cu-sara, după cină, înlăturase zăpada groasă, să poată deschide poarta. Stăpînii, în cojociţe, se cuibăriră în paie, în sanie, la spatele slugii, care sări pe scîndura ce slujea de zit, şi porni caii. Abia se lumina de ziuă. Le trebuiau două ceasuri pînă la oraş. Era un ger subţire, care tăia şi frigea Cum mai făcea şi sania vînt, începură să li se aprindă obrajii şi să li se înlăcrămeze ochii. Caii, odihniţi, în grajd, de multă vreme, alergau în trap larg. Ieşiră în curînd din sat, şi cu cît urcau costisa de ză­ padă, cu atît creşteau întinderile albe, tot mai orbitoare, Satul întreg era aşezat într-un fel de căldare. Jurîmpre­ jur, coborau spre el povîrnisurîle albe ale înaltelor dea­ luri înconjurătoare. In curînd satul se pierdu, îngropat în depărtarea de zăpadă - colonie de muşuroaie albe, fumegoase. Drumul nu se mai deosebea decît prin cîteva urme lucii. de sanie, tot mai puţine, cu cît se depărtau spre oraş. 294 [295] T I I -- Gros cojoc şi-a luat iarna asta, stăpîne, vorbi întru tîrziu sluga, întorcîndu-şi un obraz spre ei. _. Numai să şi-l scuture la vreme, Iosife! răspunse lelea Ana, cu buzele vinete de frig, în locul bărbatului. - Să-I scuture, da, că-i nutreţ puţin anul ăsta, zise Vasile. - Şi pe la noi a fost puţin. - Puţin detot. O să fie anul ăsta o scumpete la pri- măvară, lucru mare ! - Se prea poate. Niciodată nu ştii ce te aşteaptă, zise şi stăpînul, ducînd mîna la mustata îngheţată, care începuse să-I strîngă subt nas. Soarele se ivi, în sfîrşit, din singerarea ce cuprinse cerul, jos detot, spre miazăzi, şi cu cît se ridica, strălu­ cirea nesfîrsitelor întinderi albe era tot mai puternică, înlăcrărnîndu-le ochii. Vasile Mărginean se gîndi cu uimire că, în nivelarea ce o făcuse zăpada groasă, nu-şi mai cunoştea nici un loc, pe lîngă care treceau, nici chiar cu aproximaţie, şi dacă l-ar fi pus cineva să i le arate sau să i le măsoare acum, n-ar fi ştiut ce să facă, de unde să înceapă. Nu se vedea din blana albă, strălucitoare, a iernii, nici un spin, nici un scaiete, nici un cocean de porumb. Nimic nu păta întinderile îngheţate cît zăreai cu ochiul... Se şter­ seseră toate semnele, toate deosebirile. Lui Vasile îi păru deodată că nu mai avea nimic, că rămăsese sărac, şi îl cuprinse o întristare adîncă. «Aşa e - îşi zise el -, şi în cimitirele vechi, în care au căzut crucile şi-au putrezit: nu mai poţi deosebi mormintele, care abia îşi mai ridică formele din pămînt. Este ceva în lumea asta care face să nu se mai cunoască deosebirile, care ... care ne-aduce aminte că sîntem nimic.. Era predispus spre gînduri triste de cînd plecaseră, �i chiar de cînd s-a trezit, pînă era încă întunecat. Nu adormise pînă tîrziu, şi dormise destul de rău şi fră­ mîntat peste noapte. Acelaşi gînd ce-i trecuse fulgerător prin cap cînd nevastă-sa se temuse, sara, de vorbele oa­ menilor, dacă vor pîrli porcul, acelaşi gînd care-I făcuse să lase, la cină, de mai multe ori furculiţa din mînă, îl înfiorase în repetate rînduri şi. după ce s-a dus la cul­ care: «Dar dacă nu m-a putut dezlega popa? întîmpla- 295 [296] , I I r I II' I I II I I :, II r. ,1 I '\ I I , I I I rea cu porcul nu-i un sămn nou, pe care mi-I trimite bă­ trînul, de dincolo ?» Noroc că gîndul nu stăruia: venea şi trecea aşa cum îţi trece un liliac sara pe dinaintea ochilor, aproape atingîndu-te cu aripile-i împieliţate. Pînă-ţi ridici mîna să te aperi, l-a şi înghiţit noaptea. Era in că prea puternică şi proaspătă impresia cu care se În­ torsese de la popa, pentru a se lăsa iar sorbit de prăpastia din care îl ridicase dezlegarea, şi cînd fulgera gîndul cel rău, el se izbea de platoşa adevărului limpede pe care i l-a spus părintele Andrei. Mai era şi instinctul de-a nu ieşi de subt carapacea convingerii omului cu mintea în­ treagă, şi de-a nu se mai lua după semne. Dar gîndul rău nu ostenea să se întoarcă mereu. Ceva din adîncu­ rile inconştiente ale fiinţei îl făcea să scoată capul de subt platoşa aceea de aramă. Cît s-a frămîntat pînă a adormit, îşi zicea că dacă popa ar fi fost sigur că-I poate dezlega de jurămînt, nu l-ar fi întrebat atîtea, nu ar fi stat atîta pe gînduri, ci i-ar fi pus dintruna patrafirul pe cap şi i-ar fi citit mo­ litva de dezlegare. Apoi îşi spunea că aşa se cuvenea, că popa trebuia să cerceteze. Nu face aşa şi cînd te spove­ deşte ? Nu te descoase, la fiecare păcat, cum l-ai făcut, de ce l-ai făcut, în ce împrejurări l-ai făcut, pînă-ţi amortesc genunchii pe piatra rece? Doar popa lor e ves­ tit şi în împrejurimi pentru cercetarea asta amănunţită, îşi zicea Vasile, încercînd să legitimeze atitudinea părin­ telui. La alţi preoţi - căci vin uneori de spovedesc, în Paresimi, şi preoţi străini -, abia ai întrat şi ai şi ieşit. Dar cu părintele Andrei nu-i de glumit. ... Totuşi, dacă dezlegarea dată are putere, cum s-a întîmplat ca porcul să-şi rupă piciorul chiar acum? Doar nu de ieri de azi sînt pod elele lărgite, ci de ani şi ani, şi n-a fost ăsta singurul porc gras, mare şi greu, care-a trecut prin cotetul lor. De ce a trebuit să-şi rupă picio­ rul după o noapte şi o zi de cînd a fost dezlegat el de jurămînt? Nu-l ăsta un semn pe care i-l face bătrînul, ca să ia aminte că jurămîntul rămîne în picioare, cu toată dezlegarea popii ? ... Apoi se zbătea şi ieşea iar din prăpastie: popa lor e om învăţat, ştie toate poruncile şi păcatele, şi nu şi-ar fi făcut şi lui păcat de moarte dezlegînd ce nu se putea 296 f I 1 ! �·--LLl "."". ----- ��� ��� � � __ � [297] dezlega! Asta-i limpede ca lumina zilei! Nu întra popa în gură de Iad, ferească Dumnezeu! Aşa se frămîntase pînă tîrziu, după ce se întinsese în pat. Totuşi gîndurile bune şi sănătoase biruiseră pe cele rele. Dimineaţă însă, iar a căzut pe gînduri: îl visase din nou pe bătrîn. Era a doua oară de la moartea lui. Întîia oară 1-3 visat cum fusese în clipa morţii. Atunci s-a speriat groaznic şi, sărind din pat, a ieşit în curte. Acum insă nici nu l-a visat mort, ci viu. Îl vedea trecînd prin curte, tot plecindu-se şi adunînd găteje şi aşchii de pe jos, pe care le ducea la grămada de lemne, cum avea obiceiul în viaţă. Căci nu-i plăcea să se risipească nimic folositor. In vis nu i-a fost frică, dar dimineaţă, cînd şi-a adus aminte, l-a învăluit o teamă tulbure: de ce l-a visat chiar şi acum, după dezlegarea popii? Oare nu cumva ca să-i aducă aminte de jurămînt? După ce s-a urcat în sanie şi l-a prins gerul, gîndu­ rile i s-au mai risipit, şi s-a îmbărbătat. Intimplarea cu porcul, îşi zicea, nu poate fi un semn. Că l-a visat pe bătrîn, ce minune putea fi într-asta? Doar e firesc lucru ca omul să-şi vadă uneori în vis părinţii morţi. Totuşi o negură grea stăruia în sufletul lui, şi uni­ formitatea, pustiul nesfîrşitelor întinderi albe şi înghe­ ţate îi întorcea gîndurile asupra nimicniciei vieţii. El nu-şi aducea aminte să fi văzut vreodată hotarul satului lor aşa de pustiu. Nici un semn de viaţă nicăiri... Şi nici nu se gîndise vreodată că zăpada nesfîrşită umple lu­ mea cu pustiu şi deşertăciune, cu descurajare şi moarte ... Poate de-aceea urlă lupii a pustiu în nopţile iernilor greJe ... Caii abureau de mult, şi vîntul saniei le aducea mi­ ros sărat, pişcător, în nări. Sluga nu trebuia să le strige, să-i îndemne. Alergau întins, sforăind, înieptîndu-se în hamuri, ca şi cînd ar fi voit să scape şi ei cît mai in grabă din pustiul ăsta, pe care nu se ivea ţipenie de vie­ tate. Văzduhul inalt, subt bolta viorie, era tot aşa de pus­ tiu. Nu zbura o pasăre. o cioară. Numai zăpada scîn­ teia cu cît se ridica soarele. Şi se părea că scînteile acelea 291 [298] ]"11, .� r' 1;; j' I I i 11 " 'j � r. j I I I I " '.1 li se desprind din covorul alb, se înalţă şi strălucesc cîteva clipe în aerul îngheţat, apoi se sting. - Ce-i si cu atîtea sărbători dupăolaltă ! - vorbi în­ tru tîrziu sluga. - Nu se mai mişcă oamenii din casă, de lîngă oala cu verze, nu mai duc o sanie de gunoi, nu se mai duc la tîrg ... De cînd tot mergem, şi iată, noi fa­ cem întîia urmă de sanie pe drum! - Aşteaptă lumea să se mai sloboadă gerul, Iosife. Nu-i lucru uşor să fii drumet pe-un frig ca ăsta. Iaca, ia nu-mi mai simt picioarele, şi căputa cizmelor s-a făcut tare ca piatra. - Pune mai multe paie subt cizme şi împrejur, şi învăluie-le pe deasupra cu tolul - sfătui sluga. - La picioare nu simt nimic, că opinca, săraca, dacă-i pui obi ele de pănură, rabdă cu tine la ger. Dar jelniţa asta-i dată dracului, că-ţi taie obrazul. Şi nu-i decît vîntul sa­ niei, nu trage nici-o boare. -- D-apoi de pe ce să cunoşti că trage ori nu ? Ce să se mişte! Zăpada îngheţată? - Ehei, dac-ar mai trage şi-a boare, ne-ar fi pleznit obrazul pin-acum, zise sluga... De-acum, nu mai avem mult. Acuş se văd turnurile bisericilor, cît ce apucăm deasupra Bogatului. - Ce ? Am ajuns la Bogatu ? _. Îndată coborîm în sat. A propierea de oraş îi adună gîndurile lui Vasile în jurul vînzării porcului. Tot pentru vînzare l-au ţinut, nu-i vorbă. Il puseseră la îngrăşat cu gîndul ăsta, pînă încă nici nu stiau că vor avea si nuntă. Pe ce să facă omul bani? Mai avea impozite de plată, căci cu bătrî­ nul nu puteau fi niciodată în regulă cu plata lor. Pînă cînd putea, nu scotea banul din pungă. Mai trebuiau bani pentru nutreţ. Chiar dacă nu va fi iarna prea lungă, tot-vor trebui să mai cumpere. Fîneţele lor nu dăduseră, vara trecută, decît ceva mai mult de jumătate din ca­ răle obişnuite de fîn. Îşi făcea socoteala cam cît vor putea lua pe porc, dar nu se putea lămuri deloc. Dacă I-ar fi dus viu, i-ar fi fost destul să Între în tîrg, să dea o raită printre oameni, să vadă cum umblă preţurile, pentru a şti ce să ceară. 298 [299] Dar se gindi ca-l aici sluga, om priceput şi la cîntar, şi se mai linişti. Lelea Ana, cît ce se zăriră turnurile bisericilor din oraş, începu vorba despre cîte va trebui să cumpere, şi, tot vorbind, nici nu-şi dădură sarna cînd ajunseră. - Numai de-ar da Dumnezeu să fie într-un ceas cu noroc, zise c-un uşor oftat Vasile Mărginean, coborînd cu greu din sanie, căci era tot ţeapăn. Lelea Ana nu mai putu afla ce să fie «într-un ceas cu noroc». Vînzarea porcului? Tîrguielile ce le va face ea? Cununia? Căci despre toate vorbiseră către sfîrşi­ tul drumului. Dar Vasile Mărginean se gîndise la căsăto­ ria lui Gheorghe. Avură noroc cu sluga, care află în grabă cumpărător, se pricepu la cîntărit şi la socotit banii mai bine decît ei doi, şi care se zbătu pentru preţ mai mult ca stăpînii. «Om de preţ şi de ispravă - îşi zicea, mulţumit, stă­ pînul. Dacă n-ar avea năravul acela, aş spune că Dum­ nezeu mi l-a trirnis !» Pe însărate, după adăpatul vitelor, ajunseră acasă. Ferestruta grajdului lumina palid. - Parcă prea devreme a aprins Gheorghe lămpaşul, zise tată-său. - De, poate mai tăsală încă, răspunse nevasta, şi în­ trară amîndoi în casă. Sluga trase sania lîngă şopron, dezlegă curelele cai­ lor, şi, cu harnurile pe ei, îi duse în grajd. Gheorghe, cu lămpaşul în mînă, îl cerceta de aproape pe Bodor, boul care trăgea în jug de către om. Era aşa de cufundat în cercetarea lui, încît nu auzise sania. In uşa grajdului un cal necheză, şi el se sperie aşa de tare, încît era gata-gata să scape lămpaşul din mină. - Aţi sosit? - Iată, toate drumurile omului se întorc de unde-au plecat, zise sluga. Da' ce cauţi la bou? - Nu ştiu ce are, Iosife, căci nici azi-dimineaţă, nici la adă patul de sara n-a vrut să bea. De mîncat a mîncat? - Mai nimic, o mînă două de otavă. - Ce poate să aibă ? Ieri a mîncat şi-a beut ca şi celelalte. 299 [300] __ ...:'1111 1 !] 1, r 11\1: II , I 1 • I I l' 1 II I li , I II 1: ·1 II: Il , I I I , - Am văzut şi eu, ieri n-a avut nimic. - Nici azi nu poate avea nici pe dracu' ! Hei, Bodor ! strigă el, şi izbi cu palma pe soldul boului. Dar Bodor, ca şi cînd nu ar fi simţit nimic, nu în­ toarse eapul, nu avu nici o tresărire. Sluga legă caii la locul lor, le luă hamurile, îi frecă bine cu nişte şomoioage de paie, apoi se apropie de bou. - Dă-mi puţin lămpaşul, zise el, şi, cu lămpaşul în mînă, se apropie de capul lui Bodor şi i se uită în ochi. Vita stătea impasibilă, înţepenită pe picioare. - E cam supărat, nu-i vorbă - zise sluga, venind de la iesle _. Ai găsit ceva? Are vreo umflătură pe un­ deva? - N-am putut afla nimic. - Păi, Va avea ceva înlăuntru. Se mai întîmplă şi cu vitele, ca şi cu oamenii. Mai trece cîte-o zi, chiar şi mai mult, de nu mîncă şi nu beau. Vom vedea noi dimineaţă ce-i cu el. Feciorul se mai învîrti o vreme cu lămpaşul în jurul boului, îl mai pipăi, îl mai bătu cu palma pe grumaz, apoi puse lămpaşul pe poliţă şi se duse în casă. In vremea asta se întunecă binişor, şi stelele începură să se îrnbulzească pe cer şi să scînteieze. Gerul parcă mai crescuse. In lumina din casă, părinţii văzură numaidecît că feciorul nu-i în apele lui. Lelea Ana începu să-şi facă fel de fel de gînduri. Să nu fi avut vreo supărare cu Sora! Doamne fereşte, să nu se mai ridice greutăţi şi din altă parte ! Gheorghe şezu pe-o lavită, amărît. - Nu ştiu ce-i cu Bodor, începu el. - Vai de mine! făcu speriată lelea Ana. D-epoi ce-i ? Are ceva? - Trebuie să aibă ceva, căci n-a vrut să beie nici la adăpatul de dimineaţă, nici la cel de sara. Şi n-a mîncat decît o mînă de otavă. - Vai de mine! Te trezeşti c-o fi bolnav! Vasile Mărginean, cînd auzi că-i bolnav boul, Încre­ meni. Buzele i se învineţiră, faţa i se făcu cenuşie. 300 [301] _ Ieri n-avea nimic - începu el cu mare silă. - Ce poate să aibă? - Nu ştiu! De la adăpatul de azi-dimineaţă mă tot [nvîrt pe lîngă el, caut, îl pipăi, dar n-arn putut afla nimic. Nevestei îi fu destulă o privire către bărbatu-său pen­ tru a bănui de ce s-a înverzit aşa. Îşi făcu curaj. - I-o fi căşunat din ceva mîncare, din vro buruiană mestecată prin fîn. N-o să-i fie nimic. Se mai întîmplă să nu mînce şi să nu bea o vită o zi ori două, şi tot n-are nimic. - Aşa spune şi sluga, zise Gheorghe. Tată-său se sculă de pe laviţă, îşi luă căciula. - Să-I văd şi eu ! Şi ieşi, după el cu Gheorghe şi cu Ana. Întrară toţi trei în poiată. Sluga era lîngă bou şi-l freca pe spate şi pe coaste c-un şomoiog de paie. Cînd îi văzu într-ind, sluga se opri. - Părul îi cam înţăpoşat, altceva nu se vede nimic, decît că are ochii supăraţi, zise el, şi făcu loc celor trei, care înconjurară numaidecît boul şi începură să-I pipăie şi să se uite din toate părţile la Bodor. Nu putură descoperi nici ei nimic. Lelea Ana începu să-I netezească pe bot, pe bărbie, să-I scarpine între coarne. Dar vita părea cu totul absentă şi apatică. - Sărac de tine, da' ce-ai păţit? oftă femeia, lăsînd să-i cadă braţele neputincioase de-a lungul trupului. Forfotiră vreo jumătate de ceas în jurul lui, îi des­ chiseră botul, se uitară înlăuntru, umblară iar cu lăm­ paşul în jurul lui. Celelalte vite mîncau liniştite la iesle. Răsuna rontăitul cailor flămînzi, şi din vreme în vreme mugea încet, gutural, pe jumătate numai, un viteluş de vreo două luni, închis în ţarc. Nici de rumegat n-a rumegat azi? întrebă sluga. Nu l-am văzut să rumege, răspunse Gheorghe. - De culcat s-a culcat? Nu, tot în picioare, toată ziua. -- Nu ştiu ce poate avea - zise Iosif -, deşi mă pricep şi eu oleacă la vite. Nu mult, e drept, da' tot mai ştiu cîte ceva. 301 [302] 'lin! I III , I III ,1 ,1 , , , I I 'l II ,1' , I I! ' II I , , i ,1 I '1 1 '1 ,1' , 1:. Treceau răstimpuri lungi în care nimeni nu scotea nici o vorbă, ci se învîrteau mereu în jurul boului, îl pri­ veau, îl pipăiau. Numai înlăuntru dacă n-o avea ceva, zise sluga. Oare nu va fi din apă? intrebă stăpînul. Cum din apă? se miră Iosif. Să le fi adăpat ieri ori alaltăieri prea devreme. Apa asta de pe gheaţă, şi care îngheaţă cît o torni în troacă! - Le-am adăpat. de cînd sînt aici, cum bine ştiţi, la vremea adăpatului, cînd le adapă tot satul. Nici mai de­ vreme, nici mai tîrziu. Dar aşa adapă oamenii vitele iarna, de cînd e lumea, cînd se pune ger mare, din traci pline de gheaţă - S-ar mai fi îmbolnăvit şi altele, dacă ar fi din adă­ pat, zise Ana, luind partea slugii, care, era limpede, nu putea să aibă nici o vină: le-a adăpat pe-aceeaşi vreme ca şi Culiţa, ca şi Gheorghe sau bărbatu-său. Boul nu intorcea capul nici în dreapta nici în stînga. Îllăsară, în sfîrşit. Ce puteau face? Să aştepte. Poate-i încuiat, poate are alt rău Înlăuntru. Vor vedea ce va mai fi pînă mine. Dar cît ţinu noaptea, cînd Vasile, cînd Gheorghe, se sculau şi se duceau în poiată să vadă ce mai este cu Bo­ dor. Şi de fiecare dată cînd se întorceau, lelea Ana În­ treba: - Tot aş a-i ? - Tot aşa! Nu putură dormi toţi trei toată noaptea. Numai cît îi fura cîte-oleacă somnul. Nu era lucru puţin un bou ca Bodor, -- de opt ani, cumu-i (vita mai în putere, - nici pentru nişte oameni înstăriţi, 'ca ei. Cînd îi cade un bou din jug, se cunoaşte şi la cel ce are patru sau şase. Iar ai Mărgineanului nu aveau acum decît doi boi mari, două vaci, una stearpă, şi caii. Altădată se-ntimpla să tină şi ei patru boi. De vreo cîţiva ani nu mai ţineau însă decît cîte doi. Cu cît îmbătrinea, bătrînul era tot mai zgîrcit. Umbla să facă bani şi din piatră sacă. Se bucura mult cînd putea vinde cîteva cară de fîn, de cînd ţinea numai doi boi. 302 [303] XIX Dimineaţă boul începu să se umfle. Joi Şl vineri, în grajdul lui Vasile Mărginean fu un continuu du-te-vino. Nu numai ai casei se ţeseau mereu între poiată şi casă, în mînă cu diferite lucruri, dar şti­ rea îmbolnăviri! boului răspîndindu-se în vecini şi tre­ cînd şi mai departe, şi bărbaţi şi femei veneau mereu, mînaţi de curiozitate dar şi de o vagă nădejde că poate s-ar pricepe ei să ajute cu ceva. Primejdia de-a pierde o vită mare de jug umplea de compătimire inimile oame­ nilor, şi fiecare voia să ajute cu ceva. Apoi, aproape toţi care veneau in grajdul lui Vasile Mărginean, mai văzu­ seră vite bolnave în viaţa lor şi cunoşteau unele leacuri. Portita curţii era deschisă şi aşa rămase toată vremea, joi şi vineri. Sătenii întrau mereu, venind singura teci sau cîte doi-trei, în grupuri mici. Unii întrau, alţii ieşeau, venind cu feţele îngrijorate de la poiată. Tot rău? Tot! Nu s-a aflat ce are? Nu. - Săracii oameni ! Şi ce mai bou, cît un urs! Parcă nu ştiu eu boii Mărgineanului ! Boul din jug! Mare pacoste! Poate dă Dumnezeu şi scapă! Da' pe Spiridonu Linii I-au chemat? - Cum să nu-l cheme! E aci de azi-dimineată. A fost Gheorghe în zori după el. . - Şi pe Pătru Bunii? - E aci si el ! - Şi ei ce zic? Ce să zică? Spun că trebuie să fie încuiat. - Dacă zic ei ! Sînt cei mai pricepuţi oameni din sat. - Pe Bologoaie încă au chemat-o? - Cum să nu ! I-a descîntat si ea. Cum se întîlneau în portiţă, 'cei ce veneau se opreau şi ştiriceau de la cei care ieşeau. Iar grajdul, două zile, nu rămase niciodată numai cu ai Mărgineanului şi sluga 303 [304] 1'1 ! � i : , I , I l' , ţ I l' I , , 1: I 'il " : [1 Iri' ; I 1: , I I � i '1 '1 , , '(1 1', ; : I I I I � ,1 I I ,1 I I I ! i ii Iosif. Bărbaţii ţii femeile, de mai aproape, veneau şi de trei-patru ori pe zi să vadă cum îi mai este boului, şi în portiţă nu mai conteneau vorbele, N-a mincat nimic nici azi? - Nici nu se uită la otavă! - Ce otavă? I-au dat şi tărîţe, şi lătură şi urluială". Nu ridică nici capul de la pămînt. - Păi cum? Zace? Cînd am fost io, înainte de arniazi, era încă în picioare. - Zace de la arniazi, şi-a întins grumajii pe podele. - Mare minune asa încuietură! Spiridonu Linii n-a incercat nimic? . - Vai de mine, da' cum să nu încerce! Toate le-a încercat, cîte le ştie: i-a turnat şi ulei cald pe grumajii, şi de splină l-a împuns! - Şi Pătru Bunii a încercat tot ce a ştiut. - Se tot sfătuiesc împreună, se uită la bou, îl pipăie, şi iar mai încearcă un leac, - Păi, unii zic că se va fi îmbolnăvit pentru că a zăcut sluga Culita cu boală grea în poiată, - Prostii! Doar de la om nu se ia boala la vite, - Nu se ia, da' zic că vita simte boala omului care zace în grajd, şi începe şi ea să piară de pe picioare - de supărare, cînd omul s-a purtat bine cu ea, - Cine mai poate spune asămenea prostii! Doar vita nu-i om ! Să-I vezi pe badea Vasile cîtu-i de pierit! - Păi cum n-a fi, la o astfel de pagubă, - Parcă lelea Ana nu-i tot aşa? Şi chiar ficiorul a scobîlţit din puteri. - Păi, unora le mai umblă şi gura, chiar acolo în grajd, cu ai casei de faţă. Spun că-i sămn ! Ce sămn ? Sămn de la bătrînul! Doamne sfinte, cîte nu mai vorbesc unii oameni! Uncheşul Nichifor a spus pe faţă că nu poate fi lucru curat. Bătrînul a murit negrijît creştineşte, şi de-aici toate sămnele că nu are hodină ! - Ce sămne? - Nichifor şi altii zic că-s sămne ! Nu şi-a rupt por- cul piciorul, de-au trebuit să-I taie pe întunerec? Apoi 304 [305] boul? Nimeni nu-i poate ajuta nimic, măcar că Spiridon ştiu că-i priceput. Şi amîndouă, una după alta. Uncheşul Nichifor zice că lucrează bătrînul. - Lasă-l încolo de blăstămat! E numai venin. Numai de rău ştie vorbi de toată lumea! Chiar şi de copiii lui! - Da' mai sînt şi alţii care, acum, cu întîmplările astea, cu porcul şi cu boul, îşi aduc aminte şi de sămnele de la moarte! - Cu sicriul ? Că l-au scos din groapă de trei ori? - Nu numai asta! Meşterul Ilie l-a brodit rău din croială. şi a trebuit să-I desfacă tot. Ş-apoi ochiul stîng! -- Ce-i cu ochiul sting? - Nu i s-a închis bine bătrînului, şi au trebuit să-I acopere cu pînză şi peste cap, ca să nu-şi vadă înmor­ mîntarea. - Dacă a murit negrijît ! - Aşa a murit? Unele lucruri care nu se auziseră înainte în tot satul, se auziră acum. Aflau unii de Ia alţii, tot vorbind despre boala boului şi de pricinile ei. Cum vremea trecea, cum lui Bodor îi era tot mai rău - se umfla tot mai tare -, şi nimeni nu afla leacul la încuietură, presupunerile, poveştile astea cu semnele misterioase, începură să prindă tot mai mult. Femeile mai ales se înfiorau, îşi făceau cruce, scuipau laoparte. Doamne fereşte! - Să ferească Dumnezeu ! Şi, venind ori plecînd din ograda lui Vasile Mărgi­ nean, oamenii, dar mai ales femeile, începură să-şi aducă aminte de povesti din bătrîni, cînd, după moartea cută­ ruia, au venit nenorociri peste cei rămaşi în urma lui ... După moartea unuia, Dan Bărzan, zice că s-au prăpădit toate vitele din ogradă, în mai puţin de-o jumătate de an. Altul, unul Fătu, după moarte, s-a făcut pricolici, s-a schimbat în lup, şi, într-o noapte, a sfîşiat toate vitele din staulul feciorului său. Al treilea, unul Dinu Daina, a venit cu solomonarii pe o furtună mare şi i-a zdrobit toată holda feciorului - şi pe tot hotarul n-a bătut într-alt loc gheata sămănăturile. Şi cite şi mai cîte ! 305 [306] ,1 , :1 ,. I I � II 1111 i , il:1 " , I " :,1, III ! 1 " II I , I ,1 I , I Poveştile străvechi se deşteptau în amintirile uitate de mult, înviau, începeau să circule iar, şi umpleau de groază şi pe cei ce le povesteau, şi pe cei ce le ascultau. în grajd unul venea cu o părere, altul cu alta, după ce se uitau la bou şi-l pipăiau. Aproape fiecare propunea să se încerce şi cutare leac. De la apa sfinţită în prima zi de Bobotează, turnată in gură, pînă la usturoi pisat în untură; de la frecatul cu şomoioage de paie, cu cîrpe îm­ bibate în spirt, pînă la împunsul cu sula în flămînzare, toate mijloacele cunoscute de săteni fură încercate. Cei' doi ţărani mai pricepuţi nu se mai împotriveau la nimic, văzînd toate încercările lor, pentru a slobozi încuietura boului, fără rezultat. Cei doi soţi şi feciorul înviau oleacă de cîte ori cineva propunea un leac nou, dar numai pentru a recă­ dea şi mai greu în suferinţa lor după aceea. Cel mai pierit între ei era Vasile Mărginean, care se făcuse aproape negru la obraz. El prindea cu urechea toate şoaptele celor ce aveau imprudenta să vorbească şi în grajd despre semne, şi spaima ce intrase în el, de cînd auzise că Bo­ dor e bolnav, creştea mereu. Se răspîndi - nu se ştie cum - şi vestea că bătrînul se arătase odată, după moarte, în poiată, umblînd printre vite. Poate pe fosta slugă, care venise de multe ori să vadă boul, să-I fi scăpat gura să spună ce i s-a năzărit Într-o sară, încercînd să-şi explice în felul acesta îrnbol­ năvirea lui Bodor. Dar lui Vasile Mărginean nu-i mai trebui să audă zvonul, căci el era acum sigur că încuie­ tura lui Bodor vine de la bătrîn, pentru că el se dezle­ gase de jurămîntul dat. Iată, zadarnică a fost dezlegarea dată de părintele! Cît ce s-a hotărît detot să-I însoare pe Gheorghe cu Sora Corbului, au şi pornit nenorocirile. Începu să se gîndească cu groază cum să le oprească, Puteau să-i moară toate vitele din grajd, oile din staul, şi toate vietăţile din curte! Şi nu afla decît o singură ieşire: să oprească pe Gheorghe de la căsătoria cu Sora Corbului! Să se întoarcă la ţinerea jurămîntului! Doar nu va lăsa să ajungă sărac lipit! S-au mai întîmplat de-astea! Cînd venea cîte cineva şi mai propunea un nou leac, o nouă încercare, deşi leacuri le ştiute nu erau prea multe, 306 [307] si ele se repetară de mai multe ori în două zile, Vasile Mărginean se lega de vorba omului, şi o vreme nădejdea că poate tot va scăpa Bodor îi. lumina iar drumul căsă­ toriei lui Gheorghe, şi răsufla mai uşurat. Dar numai pen­ tru a se cufunda şi mai adînc în întunerecul îngheţat din el. Cei doi ţărani mai pricepuţi, Spiridonu Linii şi Pătru Bunii, după ce încercară tot ce ştiau pentru încuietură, lăsară şi pe alţii să încerce. Ei veneau, cînd unul, cînd altul, şi de patru-cinci ori pe zi, să vadă ce mai în cer­ caseră. Mai veniră şi trei-patru femei pricepute la des cîntat să-şi încerce puterea, dar boul se umfla mereu; de la o vreme se opri, însă umflătura era tare de puteai bate toba pe ea. - Aşa încuietură n-am mai văzut! se mirau ele, dezamăgite şi cam ruşinate. Uncheşul Nichifor era mereu în grajd. Vineri după­ amiază începu să cerceteze amănunţit copitele lui Bodor, şi, la un picior de dinapoi, descoperi o urmă de zgîrietură mai veche. El puse degetul pe semn, înălţă capul şi zise misterios: - Voi aţi văzut zgirietura asta? - Am văzut-o, da - răspunseră ai casei. - Şi Spiri- donu Linii si Pătru Bunii au văzut-o. Hm !. Şi n-au zis nimic? - Ce să zică? A fost o zgîrietură uşoară. - Hm! Mie mi se pare că pe-aici a umblat colţ de nevăstuică. - Nu, uncheşule ! Am adăpat chiar eu vitele, cînd Bodor a lunecat pe gheaţă şi s-a zgîriat acolo într-un colţ de sloi. Dar nici sînge nu i-a curs, l-am căutat eu atunci dacă n-a păţit ceva. - Hm ! Fie şi aşa, dacă zici tu, dar tare se putea să fie colţ de nevăstuică, se potoli, descurajat, bătrînul. Înaintea altora nu se opri însă a spune că boul a fost muşcat de-o nevăstuică, şi că nevăstuica aceea putea fi chiar mortul, Moise. S-au mai întîmplat asemenea lu­ cruri. Altfel, pentru ce nu s-ar afla leac la încuietură ? Pentru că nu-i incuietură, ci ce spune el. Şi vorba lui începu să umble prin sat, şi ajunse şi la urechile gazdelor ... 307 [308] I r I : !I : ! ! II" , I 1. � I 1: 1:1 '" ,1 il " I II I I Bodor muri vineri sara, şi pînă veniră ţiganii, pînă-l suiră în sanie, se făcu noapte. Trebuiau să-I ducă afară din sat, unde era un loc anume în care se îngropau vitele moarte. Sluga, Iosif, prinse caii la sanie şi, cu opt ţigani după el, porniră: _ . . . _ Cînd ajunsera pe la mIJlocul satului si trebuiau sa o cîrmească pe-o hudită, se întîlniră Cu O 'patrulă de jan­ darmi - trei erau, - care chiar atunci intrau În sat. Veneau rar în patrular� Pî�ă pe-aici, căci postul cel mai apropiat era la vreo treIzecI de kilometri, şi aveau m�lte sate de umblat. Cel mult j, dată la lună, dar şi numai la două luni se arătau pe ulIţele satului; dormeau o noapte la primarul, cel mult două, şi porneau mai departe. iFăcură semn slugii să oprească. Unul dintre ei vorbea bine româneşte . . - Ce duceţi acolo, măi ? Un bou mort, domnule. Ce boală? Spun că incuietură. Da' nu i-a putut afla nime nici un leac. . '. Jandarmul vorbi cu ceIlalţI doi. - Îl îngropaţi acum? - Păi, ţiganii ăştia tr:�uie sa-i sape întîi groapa. Il ducem în Dealul Roşu, caci nu-I putem pune în poiată cu celelalte vite. - Bine, bine! - vorbi jandarmul. Apoi se întoarse spre ţigani � - Să-i fac�ţ� g:'oapa 8dîncă, sa nu rîc!iţi numai pămîntul, Cum Vl-l ObIceIUl. Cine stie ce boala a avut, căci ţăranii ce ştiu ... _ ' - Inţăles, domnul:, raspunseră ţiganii. - Si nu cumva sa Va PUie dracu' să luati din el carne s'ă o duceţi acasă! Mîne sîntem încă în sat şi o să cercetăm. - Nu, domnule, nu mîncăm noi mortăciuni, măria-ta! - Nu mincati, pe dracu' ! Si-i lăs ară să-şi urmeze drumul. Sania dispăru în cu­ rînd la o cotitură, scîrţîind pe zăpada îngheţată. Noroc că abia cu o săptămînă înainte fuseseră potco­ viti caii - ele cînd se p�sese gheaţă mai multă în jurul fî�tînii şi a troacei de adapat -, altfel n-ar fi putut urca I :1 t­ I! I :11 308 [309] ·pa Dealul Roşu. Zăpada nu era umblată, nici urmă de drum, si era tare ca fierul şi lunecoasă. . Ţiganii tot mereu făceau închinăciuni şi suduiau urît. Unii se prindeau cu mîna de sanie. Ajunşi cu chiu cu vai deasupra, cu tîrnăcoapele şi hîr­ letele în spate, ieşeau aburi din ei ca şi din cai. La po­ rU�lca slugii, pus eră mîna, şi, după îndelungate opintiri, reuslră să facă a luneca boul umflat din sanie, după ce Iosif plezni caii şi, printr-o zmincitură puternică, sania o luă inainte. Sluga lăsă caii să răsufle. - Aţi auzit ce-a zis jandarmul, să nu tăiaţi carne din bou să duceţi acasă? zise el ţiganilor. -- Păi, bade Iosife, dac-a fost numai încuietură ... - Nu se ştie bine ce-a fost! Ar putea fi şi-o boală din care carnea iese înveninată ! Să n-o păţiţi! Nu luăm nici-o vină asupra noastră! Nu vă lăcomiţi la carne! Zăpada şi stelele de sus luminau destul pentru a se putea apuca de IUBru cei opt faraoni. Pus eră ochii pe-un loc şi începură să frîngă zăpada cu tîrnăcoapele şi să o arunce la oparte cu lopeţile. Se grăbeau, pentru că, după încălzirea la urcuş, gerul începuse să-i înţepe cu ace din toate părţile. - Pagubă de-aşa vită s-o bagi în pămînt! zise cel mai bătrîn dintre ei . . -- Pagubă, nepagubă, voi să ţineţi porunca, că pe urmă, dacă crepaţi, nime nu vă plăteşte. Sluga se urcă în sanie şi o luă de-a costişul la vale. - Fiţi liniştiţi, că nu ne-atingem de el, răspunseră mai multi, Nici Spiridonu Linii nici Pătru Bunii nu fuseseră de părere că boul bolnav ar putea fi tăiat şi carnea vîndută. Vor.biseră ei şi joi şi vineri cu gazdele despre asta. Nu erau siguri de boala lui Bodor, deşi alta nu-i puteau afla, şi se temeau să-i sfătuiască să taie boul bolnav. Se mai întîmplase să se taie vite bolnave şi să se îmbolnăvească oamenii rău, unii chiar să şi moară. Dar cei opt ţigani, abia că se depărtă sluga cu sania, şi săriră cu cuţitele la bou. Erau din acei care se ocupau cu îngropatul mortăciunilor, care aveau meseria asta moş­ tenită de la părinţii lor, iar aceia de la moşi-strămoşi, 309 [310] pînă în fundul vremurilor. Aşa că începură îndată să taie cu cuţitele şi să despoaie pielea boului, ascultînd de in­ drumările celui mai bătrîn dintre ei. Apoi se apucară să lărăburească boul, înşfăcară hălcile şi porniră spre ţigă­ nie, cu gînd să vină dimineaţă să sape groapa, să arunce în fundul ei tot ce mai rămăsese din vită, să adune ză­ pada însîngerată, s-o arunce în groapă, şi astfel să şteargă orice urmă. Nu se prea temeau ei că vor veni jandarrnii să cerceteze cum au îngropat boul, dar totuşi, ştiindu-i în sat, erau îngrijoraţi. Acasă la ei, în ţigănie, puteau căuta jandarmii mult şi bine. Se pricepeau ei cum să ascundă carnea. Tot satul ştia că sînt ţigani care mănîncă mortăciuni, dar nu se ştia să fi murit vreunul din pricina asta. Se vorbea că ar cunoaşte ei o metodă de-a lucra carnea, după care nu mai putea fi vătămătoare. Dar obiceiul acesta trecuse de mult în cunoştinţa sătenilor, căci şi între stri­ găturile de la joc se spunea: Zi, ţigane, Că-ţi dau carne, C-a murit un cal în vale Şi mă duc şi ţi-l aduc, Şi te fac ca pe-un butuc! Pustiul rămas în urma lui Moise în familia Mărginean nu se putea asemăna cu cel rămas în urma morţii lui Bodor. Lelea Ana şi chiar Gheorghe simţiseră mai mult o uşurare, decît jale şi durere, după bătrîn; numai Vasile, din alte cauze, fusese abătut. Acum însă toţi trei erau ca fierţi, şi senzaţia pustiului pătrunsese adînc în sufletele lor. Nu numai lelea Ana, dar şi feciorul îşi uitase, cît a bolit Bodor, de căsătorie. Nici sara, după ce se întoarse sluga cu sania şi cinară mai nimic, nu se gîndiră că mîne era sîmbătă şi că Vasile Mărginean trebuia să meargă la ai Corbului pentru tocmeală. Numai în gîndul lui Vasile stătea înfipt cuţitul. Veniseră, în vremea boalei lui Bodor, şi lelea Mărie şi Sora, şi chiar tatăl fetei, în mai multe rînduri, să vadă ce-i cu boul, dăduse şi Ion sfaturi ce se mai încerce, dar nici ei nu pomeni seră nimic despre ziua de mîne. 310 [311] După cina numai sluga putu mînca mai cu temei -, acesta le povesti că în drum s-au întîlnit cu [an­ darmii, şi că ei au poruncit ţiganilor să nu ducă acasă carne din bou. - Totuşi mă tem că se vor lăcomi, spurcatii de ei ! sfîrşi Iosif, punîndu-şi un ochi de jar în pipă. - De ce să-ţi fie frică? Parcă acum întîia oară ar mînca ei mortăciuni ? zise stăpînul, cu vocea uscată. - S-ar putea ca jandarrnii să facă ce-au zis. Cum rămîn şi mîne în sat, să caute în ţigănie. - Pot să tot caute. O stiu ei ascunde. Iar în Dealul Roşu, ştiu că nu se vor d�ce să dezgroape boul. Hei! Acum dar Bodor nu mai este! Şi ce mai bou de jug! - Va da Dumnezeu altul în loc, stăpîne! Nu trebuie să ne amărîm prea mult pentru o pagubă! Ştii ce zice dreptul Iov: «Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvîntat !». Nu-i răspunse nimeni, şi sluga ieşi din casă. Şi, după plecarea lui, pustiul crescu şi mai tare. Multă vreme ră­ maseră, fiecare, muţi la locul lor în jurul mesei. Apoi lele a Ana oftă din adinc, se sculă şi începu să strîngă blid ele de pe masă. Apoi se ridică Gheorghe, îşi scoase tabachera, îşi răsuci o ţigară pe-ndelete, şi o aprinse de la foc. Trecu în camera din nainte, unde lampa nu era aprinsă, ci lumina numai jarul din uşa cuptorului. Numai Vasile Mărginean rămase infipt pe laviţă, cu coatele pe masă, cu capul îngropat în palme, iar în cap îi stătea în­ fipt cuţitul acela: Nu va merge nici mîne nici altă dată la ai Corbului! Trebuia să-şi ţină jurămîntul de care zadarnic l-a dezlegat popa! Nu putea, din om bogat, să rămînă cu grajdul şi curtea goale. Era cu totul încredin­ ţat acum că, dacă nu-şi ţine jurămîntul, aşa va păţi. Tîrziu, după ce lelea Ana spălă vasele şi deretecă prin casă, se apropie de bărbat şi-i puse mîna pe umăr. - Du-te şi tu şi te culcă! 8e mai stai? Acum e tot atît! Vom trece şi peste asta, căci Dumnezeu e bun şi ne va ajuta! El se ridică cu mare greutate, căci parcă-i înţepeniseră toate oasele. In ochi îi jucau ape tulburi. Se duse la eul- 311 [312] , '''1 'II ' , ,', I I, 1, I II , , " 'I , I I , I I ' I I care. Dar pînă-n zori înţepeni şi mai tare, nemişcat, cum se aşezase de-cu-sara. Şi, prin întunerec, citea aceeaşi sentinţă, scrisă parcă în capul lui, cu litere mari de-o şchioapă: «Nu se calcă jurămîntul făcut tatălui tău în clipa morţii! >, Era ciudat că toate semnele de la moartea lui Moise, ca şi întîmplarea cu porcul, ca şi moartea lui Bodor, îi păreau acum fără nici o însemnătate, deşi îl neliniştiseră atît de greu mai înainte. Nu! Nu era răzbunarea bătrî­ nului, ci pedeapsa lui Dumnezeu pentru că s-a hotărît să-şi calce jurămintul, îşi zicea el. Norul superstitiilor se risipise, dar îi întrase în cap gîndul că-I pedepseşte Dumnezeu pentru păcatul de moarte, Nu ! Tată-său nu-i mai putea face nici un rău. Răul şi-l făcea el, pentru că nu-şi ţinea legămîntul făcut în clipa morţii bătrînului. Dumnezeu ştie unde va fi ajuns tată-său, mort negrijît. Semnele de la moartea lui era cu neputinţă să nu arate că nu-i va fi prea bine bătrînului dincolo Dar el nu se mai putea întoarce să facă rău în lumea asta! Conştiinţa responsabilităţii în faţa jurămîntului dat crescu atît de puternică, încît i se împrăştie teroarea fricii de strigoi, şi îşi zicea că dacă va continua să-şi calce jurămîntul, nenorocirile, pagubele, se vor înmulţi cu si­ guranţă, drept pedeapsă pentru păcatul lui cel greu. Nu mai era vorba de răzbunarea mortului, ci de pedeapsa lui Dumnezeu. Dar limpezirea aceasta nu ţinu toată noaptea. De la o vreme, spaima că tată-său ar fi putut ajunge fără hodină în lumea ceealaltă, şi că relele ar putea fi aduse şi de el, reveni din nou. Gîndul că poate fi vorba şi de răzbunare şi de pedeapsă, în aceeaşi vreme, sfredelea tot mai ascuţit In el, cu cît se apropia dimineaţa. Lelea Ana, după ce plînse destul în pat, se sculă şi se închină la icoane, bătu mătănii, apoi se culcă şi adormi, oftînd rar prin somn. Numai Gheorghe adormi îndată, căzînd într-un somn greu ca pămîntul. 312 l' 4' I ,,' , 1',', I • . � JI��'��� __ � � �3 [313] xx Sîmbătă, după ce mincară de arniazi, Gheorghe avea un drum prin SCIt; se ridică îndată de la masă şi zise: - Cu năcazul ăsta ce-a dat peste noi, vezi să nu uiţi, tată, că azi trebuie să mergi la ai Corbului pentru toc­ meală. - Nu uită, nu, răspunse mamă-sa în locul bărbatului. Hotărîrea lor era luată, era un lucru de la sine înţeles că tatăl său se va duce. Feciorul ieşi în curte şi porni spre portiţă. Abia acum văzu ce cărare lunecoasă se făcuse de la portiţă pînă la grajd, iar lîngă portiţă, pe zăpada bătu cită de atîtea picioare, era un petec mare de gheaţă. Trecu cu grijă prin portiţă, căci alunecuşul era mare. Voi să se întoarcă să-i strige slugii să vină cu tirnăcopul să spargă gheata asta, dar se răzgîndi şi îşi zise că va sparge-o el la în­ toarcere. Lelea Ana începu a-i vorbi bărbatului în legătură cu tocmeala. Ce-i de făcut? Paguba-i mare, dar împotriva voinţei lui Dumnezeu nu te poţi pune. Supăraţi şi cu inima grea sînt toţi, dar va trece şi asta. Sora aduce ca zestre doi juncani de pus în jug. Apoi au caii, au două vaci. Nu vor rămînea jugurile goale. Va ajuta Dumnezeu să astupe paguba. Vor îngrăşa boul rămas şi-l vor vinde dimpreună cu vaca cea bătrînă. Vor îngrăşa şi vaca. La măcelărrile din oraş se plătesc bine vitele grase. Nu! Nu! Mulţumită lui Dumnezeu, nu-i de pierit! Nu-i de sărit în foc! O supărare prea grea şi prea îndelungată pentru o pagubă ca asta, poate să ajungă şi păcat greu. Căci Dumnezeu încearcă pe oameni în toate chipurile. Apoi va creşte şi moşia cu zestrea Sorei. I-a cam dat muma fetei să înţeleagă ce locuri îi vor da de zestre. Destul de bune. Dar el să stăruie să mai pună. Locul acela de fîn din Priloage ar fi foarte de dorit să-I capete Sora. In sfîr­ şit, va vedea el. Oameni sînt şi se vor înţelege. Gînd părinţii n-au nimic împotriva căsătoriei fiilor lor, înţele­ gerea e uşoară ... Paguba vine, paguba trece. Dar viaţa curge mereu, nu stă pe loc. Drumul ei nu poate fi zătonit. Să-şî vadă copilul mulţumit şi fericit, şi toate vor fi 313 [314] bune ... Ei nu sînt nişte sărintoci, cu o păreche de vaci, cărora dacă le cade vita din jug să li se pară că s-a pră­ buşit cerul pe ei, şi că a venît sfîrşitul lumii. Va ajuta Dumnezeu la toate! LeJea Ana vorbi îndelungat; de la un gînd ce-i venea in minte se ţesea altul, apoi altul, şi părea că nici nu vorbeşte pentru bărbat, ci pentru ea însăşi. Cu cît vorbea se uşura, se întărea ea însăşi în credinţă şi nădejde. Erau parcă înseşi gîndurile care trăiau inconştient în sufletul ei, de cînd se imbolnăvise boul. Cu cît vorbea, simţea cum i se risipeşte povara ce-o purta pe inimă. Vasile Mărginean o asculta fără a zice o vorbă. El şedea în tindă, în colţul vetrei, cu ochii ţintă la jarul ce se spuzea mereu şi iar se înviora. Afară, de azi-dimineaţă', începuse să bată vîntul de la apus, şi vîntul ăsta se stre­ cura abia în adieri prin coş. Gînd bătea tare, scotea fum în casă. Dar acum abia incepuse să sufle. Era totuşi semn de schimbarea vremii. Din cînd în cînd cucurigau şi co­ coşii. «N-ar fi rău să se mai moaie gerul ăsta», îi trecea lui Vasile prin gînd, auzind cocoşii. Vorbele soţiei sale îi băteau mute în urechi. Capul lui era gol. Şi cînd îi rătăcea cîte-un gînd prin minte, el era foarte departe de ceea ce-i spunea Ana, departe chiar de ziua de azi, de zbuciumul care acum nu mai mişca, ci parcă se împietrise în el şi căzuse la fund, greu ca un bolovan ... li veneau uneori, rar detot, gînduri, amintiri, pri­ velişti, de cînd era abia un copilandru şi păzea vitele pe cîmp. Ce păşuni bune erau pe vremea aceea! Nu spori­ seră vitele ca acum. Era - mai ales sub Măgura Mare ­ o iarbă grasă, negrie, învrîstată cu trifoi, unde-şi aducea el vitele spre sară, să le sature bine. Cum o mai adunau cu limbile lungi, late şi aspre, de la dreapta şi de la stînga, şi cum, ruptă de-atîtea guri, se ridica un întreg cîntec în răcoarea umedă a însărării... Se vedea la strînsul fînului, în vîrful unei căpiţe, nă­ buşit de mireasmă şi de valurile de căldură ce se ridicau din palele de fîn, pe care le arunca sluga cu lunga furcă de lemn! El se ţinea cu o mînă de parul din mijlocul căpiţei, şi se învîrtea roată, călcînd şi îndesînd fînul, ;314 [315] luînd cu furca din cînd în cînd, şi punînd unde era că­ piţa mai joasă ... Se V3.ZU copilandru, Întîia oară în pădure după lemne, cu carul şi cu sluga. Nu mai intrase pînă atunci în pă­ dure; o zărise numai de departe, pe-o coamă de măgură, părindu-i că-i la capătul pămîntului. Ce fior l-a pătruns cînd au intrat cu carul pe-o cale adîncă, subt boltiturile stejarilor şi fagilor bătrîni, şi cum i-a zvîcnit inima cînd a văzut prăbuşindu-se cel dintîi copac doborît de secu­ rea slugii! Cum a gemut şi cu ce vuiet rece a pocnit, ră­ sunînd pînă departe !. .. Dar crîmpeiele de amintiri şi privelişti se abăteau rar, şi el stătea cu capul gol ca un vas din care ai deşer­ tat apa, şi se uita la jarul de pe vatră, care se înviora din ce în ce mai des şi mai tare, semn că vîntul de la apus creştea afară. Lelea Ana, după ce-i vorbi mult, se simţea mai uşu­ rată şi mai î�curajată. Il văzu supărat mereu şi nu aş­ tepta să-i răspundă. Ştia că şi el trebuie că se gîndeşte la fel cu ea. Se ridică şi începu să-şi vadă de treburile gospodă- riei. Nu peste mult ieşi şi bărbatul în curte şi începu să treacă pe la cotete, se uită prin şopron şi la uneltele de plugărie ce erau acolo, trecu apoi la clăile cu fîn, şi se învîrti mult în jurul lor, cumpănindu-le din ochi, ca şi gireada de paie. Se duse în şură, se uită la mestecăturile făcute de Iosif, şi-i păru că pune chiar prea multe paie; privi în compartimentul şurii unde ţineau otava, şi-şi zise că-i puţină detot. Se duse la staulul oilor, în dosul şurii, şi-l păli într-un chip ciudat mirosul de lînă, ca şi cînd ar fi fost mai tare si mai sărat ca de obicei. În grajd însă nu întră, în schimb ieşi în grădină. Aveau o grădină mare, pe-o costişă, plină de pruni, care acum se înălţau negri, amestecîndu-şi la vîrf crengile. Da, bătea tot mai tare vîntul, abia acum băgă de samă. Dar deşi sufla de la apus, era un vînt rece. «E încă amestecat cu ger şi cu răsufletul zăpezii ingheţate», îşi zise el, şi începu să cerceteze pe rînd prunii din grădină, ca şi cînd nu i-ar mai fi văzut de mult. 315 [316] Tîrziu, se înapoie în curte, porni spre portiţă, dar se întoarse îndată si întră în casă. Incepu să s� însăreze. Sluga, Iosif, rînea în poiată. Gheorghe se Întorsese de prin sat. In odaia din nainte, pe masă, erau puse hainele de duminică ale bărbatului. Jos, răzimati de lavită, erau căl­ tunii cei buni. - Vezi şi te schimbă, Vasile. E vremea să te duci, zise lele a Ana, cînd îl văzu în prag. Dintr-o aruncătură de ochi văzu că bărbatu-său e mereu întunecat, dar nu-i păru lucru de mirare după paguba cu boul. Totuşi, nu va putea merge cu mutra asta la tocmeală! Dar pînă se va îmbrăca, se va mai Iu­ mina la faţă. Cînd lepezi veştmintele purtate şi te-rnbraci în altele curate, totdeauna se mai luminează omul. De altfel, şi ai Corbului vor şti că după o pagubă aşa de mare, nimeni nu aleargă cîntînd. Lelea Ana ieşi în tindă, unde era şi Gheorghe, şi În­ cepură a vorbi, aşteptînd ca bărbatul să se schimbe. Aşteptară însă mult şi bine! De la o vreme, lele a Ana era mereu cu ochii la usă. - Dar ce poate fac� atîta vreme? zicea ea. Apoi, după un alt răstimp, începu să se neliniştească. - De-atunci se putea schimba de zece ori. Şi ea se ridică, porni spre uşa ce răspundea în odaia din nainte şi o deschise. Se vedea încă bine în casă. Toate hainele erau neatinse pe masă, aşa cum le aşe­ zase ea: cămaşa, cioarecii, pieptarul cel bun, cojociţa, căciula. Iar căltunii, jos, lîngă lavită. Bărbatul şedea într-un colţ de lavită. - Dar ce-i cu tine, omule? Nu te-ai schimbat încă? întrebă ea, în vreme ce se răci toată. Vasile clătina din cap. - Nu mă schimb! Nu mă duc nicăiri! răspunse el, cu vocea uscată. - Sfinte Dumnezeule! Nu te duci nici azi? - Nici azi, nici mîne, nici altădată, vorbi el rai', cu acelaşi glas. - Poate ţi-ai pierdut minţile! Aşa de tare te-a tul­ burat moartea boului? 316 [317] Femeia simţi ca nişte furnici de gheaţă că-i umblă prin trup. Feciorul răsări în prag. - Nu mă duc, căci nu vreau să rămînem cu poiata şi curtea goale, din oameni avuţi să ajungem nişte cerşi­ tori. Ana îşi duse mînile la cap, să şi le implînte în păr. - Te-ai scrîntit detot la cap, cum văd eu! Ce le­ gătură este între căsătorie şi vitele noastre? - Este! răspunse omul, răguşit, ca şi cînd l-ar fi strîns cineva de beregată. . Vorbă de om nebun, îţi spun eu. - Nu-i vorbă de om nebun! - Dar de ce-i vorba? De cînd intrase în odaie şi văzuse hainele pe masă. gîndul acesta singur îl muncea mereu: Să le spună de jurămînt, sau să nu le spună? Rugase pe popa să fie ca subt patrafir destăinui rea lui, se întelesese şi cu soru-sa, cu Floare, să nu sufle nici ea nici un cuvînt despre ju­ rămînt. pentru că ar cădea hulă şi mai mare pe aminti­ rea mortului, care fusese totuşi părintele lor. Dar acum ce să facă? Să spună, sau nu ? Gîndul că, spunîndu-le, ar înţelege, in sfîrşit, şi nevasta şi feciorul, pentru ce-a amînat mereu paşii de lipsă pentru căsătorie, îl hotărî să facă mărturisirea, dar alt simţămînt greu, pe care nici nu-l putea desluşi, îl oprea. Totuşi, la întrebarea femeii, se hotărî să le spună. li dăduse curaj bolovanul acela, în care se împietri se toată ziua zbuciumul lui. Bolovanul se mişcase acum, începu să se ridice şi să se dezghete. - De-un jurămînt e vorba! şuieră vocea lui strari­ guâată. Gheorghe se ivi întreg în prag, se răzimă de usciorul uşii şi asculta nemişcat . . - Ce jurămînt, omule? strigă Ana îngrozită, pentru că-şi aduse deodată aminte de bănuielile lui Floare. -- Am jurat, în clipa morţii tatei, să însor ficiorul cu Saf ta Olarului. Femeia rămase cu ochii holbaţi la el. Gheorghe ră­ mase ca de piatră, nici o pleoapă nu-i clipi. - Nenorocitule - spuse Întru tîrziu Ana, abia su­ flînd --, ai putut face tu asemenea jurămînt?! - Altfel mă blăstărna tata cu limbă de moarte. 317 [318] Urmă o tăcere groaznică, ca noaptea în mijlocul ci­ mitirului. Vasile nu se mişcă de la locul lui. Insărarea cădea şi umplea cu o lumină cenuşie, moartă, odaia. Lelea Ana căzu deodată grămadă, şi Gheorghe se re­ pezi. O puse singur în pat, căci tatăl său nu se mişcă nici acum de la locul lui. Feciorul îşi frămînta neputin­ cios mînile, neştiind ce să facă. Dar mamă-sa îşi reveni in grabă în simţiri şi începu să plîngă. Dar nu cum se plînge, ci cu nişte ţipete isterice, ce se auzeau în curte şi chiar pe uliţă. În curînd sări din pat şi vroi să se repeadă, cu dege­ tele cîrlig, asupra bărbatului. Gheorghe o retinu. -. Linisteste-te, mumă ! Nu-i nimic dacă nu merge dumnealui.' să rămiie acasă, dacă-l leagă un jurămînt. Nu am nici-o lipsă de invoire a dumisale, căci sînt om mare, şi după lege, şi după voinţa mea. Linişteşte-te. mumă. Iată, mă duc eu, chiar acum! Gheorghe ieşi în tindă, îşi luă căciula, îşi aruncă tun­ dra în spate, dar cînd se întoarse spre uşa tinzii, tatăl său era acolo, şi-i aţinu calea. Cînd auzise hotărîrea feciorului, bolovanul acela se topise detot şi se răspîndise în rîuri de foc în trupul lui. Din cîţiva paşi fusese la uşă. - De-aici nu vei ieşi fără voia mea, răcni el cu o voce aşa de teribilă, încît Gheorghe se opri o clipă. Auzi şi Iosif din poiată şi ieşi în uşa grajdului. Doi oameni care treceau pe drum, pe dinaintea casei lor, se opriră să asculte. Vasile avea o faţă schimonosită, strîrn­ bată în toate părţile, şi ochii lui ardeau tulburi, cu re­ flexe sîngerii. La strigătul lui începu să strige şi femeia, îngrozită. - Lasă-mă, tată, să ies. Nu mai pot amîna. Doar dumneata stii bine că eu eram hotărît să fac asta si fără ajutorul du'mitale. ' - De-aici nu vei iesi! Vreai să ne moară toate vi­ tele? Vreai să ajungem' săraci lipiţi? răcni Vasile. - Dumneata nu-ţi calci nici-un jurămînt Eu ce fac. fac fără voia dumitale. Ce mai vreai ? De ce te mai temi? Eu am voinţa mea, şi eu nu mi-am legat-o prin nici-un jurămînt! 318 1 I li 1 I II I, ;1 I III , ,: 1" I .. 1 (' JI II .-�.·:�iJ.1"""ii""�.·.i""""""�·"'" [319] - Nu vei ieşi! urlă bătrînul, încît începură a se aduna oamenii la gard, în uliţă, iar sluga Iosif veni cu furca în mînă pînă la mijlocul curţii. O împlîntă cu coar­ nele de fier în zăpadă, şi se răzimă cu amîndouă mînile pe ea. Feciorul voi să apuce clanta, dar tatăl său îl respinse cu o putere groaznică, aproape să-I răstoarne pe spate. Lelea Ana începu să plîngă şi să ţipe ca din gură de şarpe. lntărîtat, şi-apoi tot mai furios de piedeca ce-i punea tatăl său, şi de puterea cu care-l respingea - îl simţea aproape mai tare decît el --, feciorul se opinti, îl dădu laoparte, deschise uşa şi ieşi în curte. Plînsul şi ţipetele femeii înfricoşate umplură curtea şi uliţa. - Stai! Stai! Stai t Opreşte-te! strigă ea. Şi sluga, ca şi cei de la gard, nu ştiau cui îi striga să se oprească: lui Gheorghe, sau bărbatului, care ţîşni pe uşă, şi ajunse la portiţă înaintea feciorului. Începu să alerge şi lelea Ana spre portiţă. - Stai din drum, tată - zise feciorul -, văzîndu-l pe bătrîn răstignit în portiţă, cu braţele desfăcute, să-i oprească ieşirea. - Nu! Nu vei ieşi din curte! striga răguşit bătrî­ nul. Gheorghe puse mîna pe el să-I ferească din drum, dar tată-său nu se lăsă. începură să se împingă unul pe altul, să se prindă de piept, să se incaiere, împingindu-se mereu. Lunecau amîndoi pe ghetuşul de la portiţă. - Staţi pe loc, staţi pe loc! Opriţi-vă! strigă lelea Ana tot mai îngrozită, în vreme ce oamenii adunaţi la gard nu puteau înţelege despre ce e vorba. Frămîntat puternic de bătrîn, feciorul îşi ieşise din fire, îi dete, în sfîrşit, un brînci care-l îndepărtă pe Va­ sile din portiţă, puse mîna pe clantă şi ieşi. Dar nu făcu decît un pas. Strigătul de groază ce-l scoaseră toţi, îl ţintui locului. Cei de-afară dădură nă­ vală înlăuntru. Strigătele de groază nu mai conteneau. Se întoarse şi el să vadă ce-i. Vasile Mărginean, cînd îi dădu feciorul brînciul din urmă, lunecă pe gheţuş. 319 [320] Din zmîncitură, îi sări căciula, căzu pe spate şi îşi zdrobi capul de gheata tare ca piatra. Moartea îi fu fulgerătoare. II � J. : : !'j 1, � 1 I! 1 • .,11 )' I 1. I�I 1 '1' ' I 1· , 1, li , 1 I i: : ' 1 1 I , , , j , " II , ; I I . 1 l' I I I rr I , ·1' II' ! Peste un ceas veniră jandarrnii, care nu plecaseră încă din sat. Vestea ce începu să ardă şi să răscolească tot satul, ajunse şi la ei, care tocmai îmbucau ceva la primarul, gata să plece într-altă parte. Cînd sosiră ei, casa era stup de bărbaţi şi de femei, şi plînsetele Anei şi ale altor femei, ţipetele celor nou­ întra te, o ridicau în slavă. Mortul era întins pe lavită, acoperit cu pînză. Jandarmii scoaseră din casă pe toată lumea, afară de slugă şi de cei ce văzuseră peste gard cum s-au pe­ trecut lucrurile. Se scurseră două ceasuri pînă luară procesul-verbal cu declaraţiile oamenilor, vreme în care jelania şi ţipe­ tele deznădăjduite ale Anei nu încetară nici o clipă. La urmă, jandarmul care ştia româneşte se apropie de Gheorghe, care înlemnise într-un colţ de lavită. - îmbracă-te! îi porunci el cu asprime. Feciorul părea că nu aude şi nu înţelege nimic. Trebui să-i repete porunca şi să-I zguduie de umăr. - îmbracă-te, ţi-am spus. - De ce să mă îmbrac? răspunse el cu grai străin şi pierit, ca de pe altă lume. - Te ducem cu noi! Trebuie să vii cu noi! Lelea Ana, cînd înţelese de ce este vorba, izbucni în ţipete şi mai înfricoşătoare. - Să nu-l lege! Să nu-l ducă cu ei! Unde să-I ducă? Ce vină are ficiorul pentru nenorocirea ce s-a în­ tîmplat ? Cum să-I ducă, cu tată-său mort în casă? Asta nu s-a mai pomenit! Să-I lase pînă după înmormîntare, şi pe urmă pot să-I ducă! Dar l-ur duce în zadar, căci el n-are nici-o vină! Nu-i aşa, oameni buni? Toţi aţi văzut! Cum să-I lege şi să-I ducă? Dar jandarrnii nu-i luară sama. Gheorghe, cînd să-i pună cătuşele, se zvîrli deodată doi paşi înapoi şi puse mîna pe plăselele cutitului din teaca vîrîtă după şerpar. 320 [321] - Nu-s vinovat, nu plec mcam. 6ine poate crede c-am vrut să-I ucid pe tata? Cine? Să nu v-apropiaţi! Dar plutonierul făcu un semn celor doi, şi toţi trei se năpustiră cu săbiile goale la Gheorghe. El prinse în mînă tăişul uneia, sîngele începu să curgă, şi [andarrnii-i pus eră cătuşele. Lelea Ana începu să se frămînte şi să urle ca o ne­ bună. Apoi căzu în genunchi înaintea jandarmilor şi în­ cepu să se roage. - Nu-i vinovat, nu! Ficlorul meu nu-i ucigaş de părinte. Lăsaţi-l cel puţin pînă după înmormîntarea lui ta­ tă-său! Doar nu sînteţi păgîni, ci creştini şi voi! Toată lumea a văzut că Gheorghe nu-i vinovat. Ficiorul meu e bun ca un miel... Plîngea cu sughiţuri, cu faţa strîrnbată şi schimono­ sită să nu o mai recunosti. - Blind ca mielul i vorbi jandarmul care ştia româ­ neste. Am auzit noi cîtu-i de blînd. Numai înainte de Crăciun a bătut pe doi de i-a lăsat laţi. O să-şi ia acum pedeapsa pentru toate. Lelea Ana se tîrî în urma lor pînă la portiţă. Acolo, după un ultim ţipăt, leşină, şi o adus eră oamenii pe sus în casă. O întinseră pe pat, dar nu o putură trezi pînă după miezul-nopţii. Pînă dimineaţă, ştia tot satul că jandarmii l-au legat şi l-au dus cu ei pe Gheorghe-a Mărgirteanului. Numai Sora Corbului nu ştia. Din clipa în care a auzit cum a murit Vasile Mărginean, ea: surzise şi amu­ tise, Nu mai înţelegea nimic, ca şi cînd ar fi întrat într-altă lume. ( , 'J! [322] PARTEA A DOUA XXI Duminica lăsării secului de brînză căzu, în anul acela, în februarie, către sfîrşitul lunii. Zăpada se topi se în cele din urmă zile ale lui ianuarie, cînd se porniseră vîn­ turi călduţe de la miazăzi. şi se pusese o gură înşelătoare de primăvară. Numai în păduri rămăsese neclintită, în­ tunecată şi plină de zgrunţuri pe obraz. Pe la rarişti şi unde fuseseră troiene mai groase, nu se vedeau încă pe­ tele murdare. Cîteva zile păraiele se umflaseră şi vuiseră, răspîndind din apele reci mireasma zăpezii. Copiii ie­ şiseră cu moriştile în uliţi şi făceau o larmă pe care nu o întrecea decît cotcodăcitul găinilor. înşelate şi ele de cele cîteva zile neobişnuit de calde, umpluseră ogrăzile, grădinile, şi rîcîiau de mama focului pe lîngă clăile de fîn şi girezile de paie, cîrîind şi cotcorogind, în vreme ce cocoşii cucurigau din vîrful gardurilor, băteau măreţ din aripi, se învîrteau printre ele într-un picior, cu aripa întinsă, ori, înşelaţi de cotcodăcitul lor, făceau şi ei la fel, deşi încă nici cuibare nu-şi făcuseră, dar încă să fi început a oua! 322 ,;- I [323] La Stretenie *, vulpea nu află gheaţă peste riu, şi oa­ menii aşteptau să se p�nă din nou frigul. Şi nici nu avură mult de aşteptat. Intr-o noapte streşinile încet ară să mai picure, vîntul se schimbă, venind acum de la miazănoapte şi îngheţînd tun tina subţire, ce abia în­ cepuse a se prăsi prin curţi şi pe uliţi - căci pămîntul, dedesubt, era încă îngheţat. Oamenii nu fură bucuroşi de cele cîteva zile de pri­ măvară, şi acum, după, ce se puse îngheţ şi ger sec, cu vînturi subţiri şi nepotolite care tăiau obrazul ca briciul şi crăpau buzele, erau destul de îngrijoraţi. Semănătu­ rile de toamnă, rămase descoperite, erau din zi în zi mai fripte de vînturile înghetate. Aşteptau să ningă, dar ce­ rul rămînea mereu senin, aproape verzui. Pajiştea, ră­ masă roşcată din brumele şi îngheţuri le toamnei şi îm­ prospătată cu fire verzi sub covorul zăpezilor, acum se uscase detot, şi aşternea peste lunci şi Iînete o pătură murdară, ca şi cînd ar fi ieşit de subt glod şi s-ar fi zburlit de îngheţ. - Iarna, cind se pune. să nu se mai mişte pînă-i vine vremea ei! Altfel aduce sărăcie pe lume. - Poate va da Dumnezeu şi va ninge iar. - Din seninul ăsta? - Sămănăturile au prins din toamnă rădăcină bună. Incă n-au îngheţat decît firicelele de holdă. - Au mai fost ierni ca asta, şi tot n-au pierit sămă- năturile. - Se va mai schimba vremea! .- Făurarul încă nu şi-a arătat puterea. -- Vom mai avea zăpadă, n-aveti grijă! A Aşa şi altfel vorbeau oamenii pe la portiţe, pe drum, cmd se întîlneau, cu feţele vineţii de aşchiile vîntului de la miază-noapte. Vremea se schimbă, intr-adevăr, la vreo săptămînă după Stretenie. Gerul se umplu de nouri suri, care călă­ toreau cu grămada, ca nişte turme de monstri necunos­ cuţi, de la răsărit spre apus, pînă cînd, într�o dimineaţă, satul .. se trezi. cu ur: cer sur, uniform, coborît pînă pe umeru dealunlor. Vmtul încetase. Din cînd în cînd flu- • Intîmpinarea Domnului. 323 [324] � r. r "" . '1 ii i l' , I , '1. I I I I , I , I , 1, ,1 l' II 1: turau fulgi rari, mărunţi, care păreau că se mistuie în văzduh, căci nu reuşeau să albească decît unde şi unde cîte-un petec de loc. In duminica lăsării secului de brînză, numai vîrfu­ rile măgurilor mari erau albe. Frigul, odată cu încetarea vîntului, mai scăzuse, dar oamenii erau tot posomorîţi, şi umblau ca de silă după treburi, prin lumina scăzută, cenuşie, a zilei. Numai feciorii cei mari, copilandrii şi copiii mai răsări ţi, cît ce trecu de amiazi, începură să mişune prin curţi, pe lîngă girezile de paie, prin fundul grădinilor, pe unde creşteau sălcii mari. Îşi tăiau cu to­ poarele furci din ramurile mai groase - şi aveau de umblat de la salcie la salcie, pînă aflau cîte-o ramură înfurcată, pe care o curătau de celelalte crengi -, şi le aduceau lîngă grămezile de paie. Smulgeau cu cîrligul cîte un braţ, îl făceau snop, îl legau bine între coarnele furcii, cu sucitoare făcute din paie, şi încercau să vadă cum pot învîrti, astfel, furcile pe deasupra capului, dacă . nu se desprind snopii de paie din furci. Feciorii juni îşi tăiau furci groase de salcie, copilan­ drii şi băieţii altele mai mici, dar toate trebuiau să fie destul de tari pentru a nu se rupe subt greutatea sno­ pului de paie. Aceste furci erau numite în partea locului «hodaiţe», şi rostul lor era legat de un obicei străvechi, pe care nimeni nu-l mai putea înţelege. Cît ce începea sit se însăreze, toti feciorii. copilandri i şi băieţii mai ră­ săriţi, ieşeau cu hodaiţele pe un deluşor la marginea sa­ tului, şi după ce se adunau toţi, le aprindeau, le învîr­ teau pe deasupra capului jurîmprejur, făcînd tot atîtea roate de foc şi de flacări, iar flăcăii strigau diferite stri­ gături şi versuri. Ionită, băietaşulTui Ion 'Corbu, îndată ce se 'convinse că mamă-sa a pus la fiert oala cu ouă proaspete pentru cină, ieşi în curte şi-l căută pe slugă, pe Nicodim. II află în poiată, întins pe păcel. Ioniţă se apropie cu sfială, căci sluga părea că doarme. - Bade Nicodirne! zise el încet. Omul nici nu se clinti. Ioniţă aşteptă puţin, apoi zise iar: Bade Nicodime ! 324 f:­ I [325] De jos, copilul nu putea vedea dacă e cu ochii in­ chisi sau nu. Se depărtă de păcel şi, de lîngă vite, putu vedea că sluga dormea. Să aştepte pînă se va trezi ? Dar dacă va in tîrzia ? Pînă să-i găsească o furcă potrivită, pînă să-şi facă şomoiogul de paie şi să-I lege, pînă să urce dealul, trebuie vreme; nu gLumă. De multe ori furca se rupea cînd o ridicai cu greutatea legată de ea, alteori, cînd strîngeai snopul de paie între cele două coarne, se rupea unul, mai ales cînd mîzga nu apucase să mlădieze destul crengile. Mai aşteptă ce mai aşteptă, apoi se apropie iar de păcel, se urcă pe scăunelul pe care şedea soru-sa cînd mulgea vaca, ajunse cu mîna la opinca slugii, prinse de ea şi zmînci. - Bade Nicodime ! Omul mogorogi ceva şi se întoarse pe ceea parte. - Scoală, bădiţă, că-i vremea să mergem să tăiem furcile. - N-om merge de la arniazi, făcu sluga, somnoros. - Da-i trecut de mult de amiazi, bădiţă! Muma a şi pus ouăle la fiert. .. Sluga se ridică într-un cot, se frecă cu cealaltă mînă la ochi, căscă scurt şi sări uşurel din păcelul aşa de sus aşezat, subt grinzile grajdului. In salciile voastre sînt furci? îl întrebă sluga. - Păi, badea Irimie tot de la noi le tăia. - Cum tăia, căci eu nu l-am văzut niciodată la ho- dăiţat ! - lmi tăia mie, dar îşi tăia şi dumnealui, deşi nu ieşea pe deal cu ea. - Dar la ce-i trebuia hodaiţă, dacă nu iesea în rînd cu ceilalţi ? . - Mergea în grădină, o aprindea acolo şi o învîrtea singur. Zicea că dumnealui e prea bătrîn şi nu i se cade să mai iasă in rînd cu copiii. • La lăsatul secului de brînză se pregăteau, de obicei, de cină, tăieţei cu lapte, mămăligă cu brînză' şi ouă fierte. Carnea de porc putea sta liniştită în cămară: oricît de multă, de ea nu se mai atingea nimeni de-o săptămînă, de la lăsatul secului de carne, şi nu se va mai atinge nimeni - decît poate mîţa pînă la Paşti. 325 [326] I ·i I I :.1 i' [ I , f i :/ .1 _ Ce copii, că asta-i treabă de ficior june! Copiii se iau aşa, şi ei, după noi. Ioniţă nu mai răspunse, ci porni după slugă, care era iute de picior. Luară de la grămada de lemne securea şi se afundară printre pomii negri din grădină, pînă la gar­ dul împletit între salciile mari, care stăteau triste, ne­ clintite, în aerul sur şi rece. - Ce mai hodăiţat va mai fi şi ăsta! - zise sluga supărat. Pămîntul e îngheţat tun, şi din nimic nu por­ neşte mireasmă de primăvară. Vei veda că vom fi nu­ mai noi I .- Da' de unde, bădiţă! Şi Niculiţă vine, şi Pătruţ, şi toţi copiii de pe uliţa noastră, şi badea Vasile, şi fi­ cioru' Nuţulesei, şi badea Precup. Toţi vin. Am auzit io ! Vin cu toţii, ca şi acum e anul! Sluga chiti o rudă bună, cu cracă mare, şi din cîteva izbituri o reteză, o trase dintre celelalte crengi, şi pe ale ruzii le ciopîrţi cu securea, jucîndu-se. O aruncă pe pajiştea îngheţată, cenuşie, şi Ioniţă sări îndată să o ri­ dice. Abia o putu pune pe umăr. - Nu va fi prea grea cu snopul de paie cu tot, bă­ diţă ? Va trebui s-o învîrti cu amîndouă mînile. - N-avea grijă! Voi învîrti-o şi cu una. Ii căută una potrivită lui Ioniţă, o tăie dintr-o izbi­ tură, ii ciupără crengile laterale cu mîna. Se rupeau uşor, căci îngheţul iernii era încă în ele. - Bun-a fi ? - Bună, bădiţă, zîmbi înveselit Ioniţă, şi îndată în- cepu s-o învîrtească pe deasupra capului. Ieşiră cu hodaiţele din grădină şi merseră la gireada de paie din care mai era cam jumătate. Sluga luă cîrli­ gul şi începu să tragă paiele aurii care împrăştiau o mi­ reasmă de holde coapte şi, abia simţit, miros de pleavă, de praf, de maşină de treierat. A ! Nu era meşter sluga cel nou cum era bădiţa Iri­ mie în făcutul şi legatul snopului! �opilul îi urmărea fiecare mişcare în facerea suci turilor de paie cu care tre­ buia legat snopul între cele două coarne ale furcii. Sucea şi desucea, şi iar începea, cîtă vreme bădiţa Irimie lucra pe sigur, şi cît răsucea era bun răsucit! Apoi Nicodim nu potrivi dintruna nici snopul de paie: se lăcomise şi-l 326 [327] făcu prea mare - destul să pîrleşti un purcel - şi nu-l putu lega în furcă: nu încăpea decît cu primejdia de-a o dezbina. Trebui să-I dezlege, să-I facă mai mic. 8u hodaiţa lui Ioniţă lucrul merse mai repede. De, şomoiogul lui abia era cît o mănuşă de cînepă, dar se bucură că putu fi bine legat între cele două ramuri in­ furcate, şi ele ţinură bine şi cînd făcu proba, învîrtin­ du-şi hodaiţa pe deasupra capului. - Pornim? întrebă el pe slugă, virindu-şi mînile în buzunarele clicinului, căci se înroşiseră şi începură să-I doară de frig. - încă nu, măi Ioniţă. Poţi merge în casă, să te mai încălzeşti. Te chem eu, cînd o fi de plecare. Ar fi voit să dea o raită prin vecini, să vadă ce ho­ daiţă şi-au făcut soţii lui de joacă, dar frigul îl pătrun­ sese prea tare, şi se duse mai bucuros în casă, lăsîndu-şi hcdaita subt streasina casei, pe podmol. Mamă-sa se apucase să facă nişte plăcinte cu ulei de floarea-soarelui, şi mirosul bun îi umflă nările. Vreo cîteva erau gata, puse într-o farfurie. Lelea Maria îi dete una, şi el o luă cu însufleţire şi începu să înfulice. Ţi-e gata hodaita ? îl întrebă mamă-sa. Gata! Am lăsat-o pe podmol. Nu cade şomoiogul ? Nu, e legat bine. Se pricepe Nicodim ăsta! Se pricepe, da' nu ca bădiţa Irimie. - Eh! De-acum a scăpat şi el din rîndul ficiorilor ! Nu mai trebuie să-şi aprindă hodaita prin grădină, adaose ea, uitindu-se la bărbatu-său, care stătea singur după masă, lîngă o cănută cu vin. - De, tot omul cu norocul lui - vorbi Ion Corbu. - Aud că trăieşte bine cu Chiva, - E chiar aşa! Trăiesc bine, se-ntăleg în toate finii noştri. In curînd n-o să mai rîdă nimeni de Irimie. O să ajungă un bun gospodar. - Să le-ajute Dumnezeu! Sărăcie este destulă, dar dacă-i sănătate, bună înţălegere şi hărnicie, omul răzbate prin toate. 327 [328] t II 1. Ii I I .1 I I I " fi , i , I iil 1'.1 " I 1III I '1 i' I I - Şi dacă e noroc l zise cu glas mîhnit femeia, ridi­ cînd cu furculiţa o nouă plăcintă din tigaie, pe care o duse şi o aşeză pe blidul din faţa bărbatului. - Norocul de multe ori e chiar acolo unde nici nu-l vede omul, şi unde nu-l caută, răspunse bărbatul. Lelea Maria se mulţumi să of teze, şi nu mai vorbiră despre asta. Ii mai dădu o plăcintă caldă lui Ionită, iar tată-său îl chemă la masă şi-i dădu un păhărel de vin. Fetele nu erau acasă. Se duseseră la o mătuşă de unde se putea vedea bine hodăiţatul. In curind se auzi glasul slugii în curte : - Mergem, Ioniţă, e vremea! Copilul se repezi după căciulă şi şi-o înfundă cu grabă în cap. - Nu-ţi iei şi ţundra? E frig! zise mamă-sa. - Păi, cum să hodăiţez cu ţundra pe mine? zîmbi cu superioritate Ioniţă. - Numai să nu stai mult, să te răceşti ! - Doar se face şi foc acolo ! Dealul pe care urcau acum cete de băietandri, fe­ ciori, toţi cu hodaitele-n spate. era în drept cu mijlocul satului. Era un fel de hulă singuratecă, cu mult mai mică şi mai aproape de sat decît celelalte măguri. Răspundea aproape în fundul grădinilor din uliţa Borşului.. Era lo­ cul unde se iei?ea la hodăiţat de cînd Î9i aduceau oamenii aminte. Se pare că fusese aleasă hula asta, aici, în apro­ piere de centrul satului, pentru că, mai demult - cum povestesc bătrînii că au auzit si ei de la înaintasii lor -, la lăsatul secului se adunau aici nu numai fecIorii juni şi copilandrii, ci tot satul, cu mîncări şi băuturi, cu ce­ teraşul la mijloc, şi se încingeau nişte jocuri ce ţineau pînă la miezul nopţii. Spun bătrînii că mai demult se aprindeau focuri mari în mai multe locuri pe hulă, că feciorii aduceau vreascuri şi lemne groase din bună vreme sus pe muche, că era şi obiceiul să îmbrace o roată de car în paie multe, şi să-i dea drumul pe coastă la vale, cu paiele aprinse. Acum n-a mai rămas din străvechiul obicei decît aprinderea unui foc mare pe creştetul hulei şi hodăiţatul cu strigăturile feciorilor juni. Sluga lui Corbu şi cu Ioniţă ajunseseră între cei dintîi şi se hărniciră în jurul focului, aruncînd mereu vreascuri, 328 [329] adunînd grămadă jarul, împreună cu alţii, în vreme ce sosea mereu tineretul şi feciorii mari. Insărarea încă nu coborîse, dar văzduhul era atît de mohorît, ca şi cînd mai tare n-ar fi putut însăra. Larma creştea; vorbeau cu toţii tare, băieţii îşi arătau cu fală hodaitele şi le lăudau, fiecare spunînd cît de mult va ţinea focul lui. - Nu te uita că şomoiogul e mai mic decît al tău! L-a strîns tare tata! Uite, al meu e ca un purcelaş! Ştiu că va arde bine. Dacă-i strîns prea tare, nu dă flacără mare, şi se poate şi stînge, să rămîi numai cu sperIa. - Şomoiogul meu e din paie trase din gireadă, nu adunate de pe jos! Va arde ca neşte cîlţi, şi va face o flacără !. .. Tu poti învîrti hodaiţa peste cap numa cu o mînă? - Numa să nu te ia vîrtejul ei şi să te răstoarne. - 10, anul trecut, am ameţit, atîta m-am învîrtit, atîta a ţinut focul în hodaiţa mea. Vorbeau între ei, mai laoparte de cei mari, căci tot deschiliniţi de cei juni aveau să şi hodăiţeze, Dar pînă se adună toată lumea, cînd unul cînd altul alerga la fo­ cul din mijloc, să se încălzească la mîni. Hrănit mereu cu vreascuri nouă, focul arunca fla­ cările pînă sus, peste capetele celor ce-l împrejmuiau, şi cu cît se insăra, lumina tot mai mult casele din apro­ piere, rumen ind geamurile, prin care priveau cei din casă. Puţină lume ieşi pe uliţe, din pricina frigului; cei mai mulţi, şi mai ales copiii şi fetele, îşi lipiră nasurile de geamuri şi se uitau din adăpost la focul de pe deal. Din casele de pe uliţa Borşului, cînd izbucneau mai mari flacările, puteau recunoaşte feciorii care erau mai aproape de foc. Deodată, copiii care erau în fereşti, începură să chiuie de bucurie. Sus pe hulă se aprinseră, în cîteva clipe, hodaiţele una de la alta, şi îndată roate, vîrtejuri de fla­ cări, se învîrteau cît ţinea dealul. Erau cercuri largi de pară, de vîlvă taie, de jar care se împrăştia, topindu-se într-o clipă în sperlă neagră. 329 [330] Copiii, la geamuri, chiuiau de cîte ori se aprindea vreo vîlvă taie mai mare, iar cînd se stingea cîte una, rămîneau cu răsuflarea oprită, de frică să nu se şi ispră­ vească hodăiţatul. Unde hodăitau băieţii mai mici, mai laoparte, locul se cunoştea după cercul mai mic ce-l în­ chipuia furca învîrtită peste cap. Toate geamurile caselor care cădeau în dreptul hulei, se aprindeau şi se stingeau în oglinzi de aramă roşie. In uliţe ieşiseră puţini oameni care priveau roatele de foc de pe deal. Nu era bucuria primăverii, ca într-alţi ani, cînd postul Paştilor începea mai tîrziu şi cînd frigul nu se prelungea aşa de mult ca acum. De pe hulă, cît ţinu hodăiţatul, se împleteau mereu şi se ridicau în văzduh aceleaşi strigăte de vorbe pe care nu le mai înţelegea nimeni, nici nu se putea şti dacă erau pronunţate bine sau nu : Ali more, more! Silita more! Ali more, more! * Dar ritualul acesta din cap de primăvară nu putea ţine multă vreme: şomoioagele de paie se mistui au uşor, flacările scădeau, şi după scurtă vreme tineretul nu mai învîrtea pe deasupra capului decît snopi de jar care se topeau cu uşurinţă, şi speria se răspîndea peste tot. În curînd nu mai ardea decît focul din mijloc, în care copiii aruncau mereu vreascuri. Roată în jurul focului, feciorii cei mari începură stri­ găturile, care se auzeau şi din uliţele apropiate ale sa­ tului. Ali more, more! Silita more! Cine nu si-a tors cîlţii Să-i cadă· dinţii! Ali more, more! Silita more! * In alte regiuni, chiar obiceiului hodăiţatului -Alimora-. 330 se spunea [331] Cine nu şi-a tors pîcişelele Să-i cadă măselele! Ali more, more! Sili ta more ! Cine nu si-a tors fuioarele Să i se strîmbe picioarele ! Striga cînd unul, cînd altul, ca la joc: Ali more, more! Silita more! Astăzi îi lăsat de săc, Mă duc, mamă, să mă-nec Unde-o fi balta mai lată, C-am rămas nemăritată ; Unde-o fi balta mai lină, C-am rămas fată bătrînă. Ali more, more! Silita more! Ali more, more ! Silita more! Desară se lasă săc, Mă duc, mamă, să mă-nec ! Draga maichii, nu te duce, Că mai sînt zile de dulce. Ali more, more! Silita more! Alte versuri le strigau, alternativ, cîte doi: Ali more, more! Silite more ! Astăzi îi lăsat de săc, Mă duc, mamă, să mă-nec Unde-o fi rîul mai lat, C-am rămas neînsurat, De ce merg îmbătrînesc, Şi la păr încărunţesc ! Ali more, more! Silita more! 331 [332] , ' i I I 1: I 1· 1:1 I I ._!' '1 ,1 ' ,1 I il " il I II I I Supărate-s fetele Că-s scurte cişlegile ; Supărate, da' nu toate, Că mai sînt cişlegi bogate. Şi-i aici şi postu' mare, Şi vor da la sărind are, Doară de s-ar măritare. Ali more, more ! Silita more! Bătrinit-am bătrînit, Da' n-arn bătrinit lucrînd, Nici la corn de plug ţinînd; Ci eu, Doamne,-am bătrîn it Pe marginea tufelor, Tinînd calea mîndre lor. ii-li more, more! Silrto.imore ! Gine-a tot huhurezat Astă-vară pe-nsărat, Acumu-i la legănat, .Au more, more ! Silita more! Cine-a tot huhurezat Astă-vară pe-nsărat Şi-acum e la legănat? Măriuţa lui Ignat. Către sfîrşitul strigăturilor, se putură auzi, mai rar, şi astfel de «alimore», în care se spuneau nume. Partea întîia a strigăturii o spunea un flăcău, partea a doua altul. Sau unul întreba şi altul răspundea, părînd a fi înteleşi mai dinainte: Ali more, more ! Silito more! Postu' mare, pas tu' mare, Mulţi ibovnici lele a are Şi pe lună şi pe soare. Cine-i lelea poamă bună? Nastasia Mătrăgună. 332 [333] , ' Ali more, more ! Silito more ! Ziua călugăriţă, Noaptea tartoriţă. Gîci cine-i, Crucită ? Bătrînii spun că, în vechime, feciorii juni spuneau cu numele pe femeile şi fetele leneşe, care pînă la prin­ derea secului de Paşti nu isprăveau cu torsul fuiorului, a dlţilor, a pîcişelelor, sau care rămîneau nemăritate de mai multe ori, din cîşlegi, ori care se-ntimpla, fată fiind, să aibă copil. Acum, şi cînd se pomeneau nume, erau nume fictive, care nici nu se obişnui au în sat, deşi se făcea aluzie la vreo faptă cunoscută, şi lumea ştia de cine-i vorba. Dar mai demult se spuneau numele adevărate, fără ocrotirea celei vinovate sau a celui vinovat. .' De aceea fu mare mirarea între feciori şi tineret, cînd cei doi flăcăi pe care-i bătuse Gheorghe Mărginean În­ cepură să strige alternativ, chiuind mereu: - Ali more, more! Silito more! Cîţi ficiori s-au însurat Şi fete s-au măritat Cununiile-au purtat in jurul altarului De mîna nănasului. - Numa unu" barosan, Gheorghiţ-a lui Mărginean, Şi-a luat jăndari nănaşi, N-avu lipsă de nuntaşi. Cînd a fost la cununat, Cu temniţei s-a însurat, Şi de Sora şi-a uitat. Ali more, more! Silita more! Fu cea din urmă dintre strigături. Ea, după întîia mirare, stîrni o nemulţumire generală, şi toţi începură să-i înjure şi să-i înfrunte. Nu se mai pomenise din vremi bătrîne să se strige numele adevărat al cuiva. Apoi, 33:1 [334] aici, se mai adăoga la revoltă şi împrejurarea că satul întreg socotea drept o mare nenorocire ceea ce se întîm­ plase în familia Mărgineanului. Tineretul se împrăştie în grabă, de pe hulă, şi din focul din mijloc nu mai rămase decît o grămadă de jar, care lumină o vreme, în întunerecul ce se lăsase, ca un enorm ochi roşu de strigoi, pînă cînd doi oameni, ale căror grădini răspundeau înspre dealul acela, ieşiră cu ciubăraşele cu apă, să-I stingă. Se putea stîrni peste noapte un vînt, şi girezile lor de paie, clăile de fîn, nu erau prea departe. Vestea despre strigăturile celor doi feciori bătuţi de Gheorghe Mărginean se răspîndi în sara lăsării secului în tot satul. Gît ţinu ultima cină de dulce, toată lumea vorbi indignată de răzbunarea celor doi. - Ge mai răzbunare! Vorba ăluia : ia-l de pe mine că-I omor! - E uşor să fii viteaz de unul singur! - O să le mai moaie o dată oasele Gheorghe, cînd se va întoarce! - Vrednici ar fi ! Se vorbeşte că abia acum s-au tre­ zit şi ei să se plîngă de bătaia lui Gheorghe. - Da, însă s-au făcut de rîs. Judecătoria nu le-a pri­ mit pîra, pentru că n-au putut pune nici-un martor. - Tot fără martori o să-i snopească şi cînd se va în­ toarce. - Numai de s-ar întoarce curînd ... Dacă nici ziua judecăţii nu-i hotărîtă ... - Poate să-i dea cîţiva ani ! - Nu se poate, omul e nevinovat. - Cu legea nu te poţi juca. Cine ajunge o dată pe mîna ei, nu scapă aşa de uşor. - Ana, mamă-sa, a pus martori peste douăzeci de oameni, care toţi pot spune subt jurămînt cum s-a întîm­ plat. - Hm ! Oamenii vor spune ce-au văzut. Şi nici atîta nu-l puţin. Un copil să pună mîna pe tată-său, nu-i de glumit nici în faţa lui Dumnezeu, nici a legii. - N-a vrut să-I bată, doar ştie tot satul, a vrut nu­ mai să-I înlăture din drumul lui. 334 [335] De la nenorocire umblară mai multe versiuni prin sat, asupra motivului pentru care bătrînul nu voise să-I lase pe fecior să iasă pe portiţă. Dar pînă la urmă ade­ vărul îşi făcu loc, şi toţi ştiau acum cauza. Şi bărbaţii, ca şi femeile, îi dădură dreptate lui Gheorghe. El era fecior mare, singurul la părinţi, şi avea dreptul să facă el ceea ce tatăl său nu voia, după ce-i făgăduise de-atîtea ori. Oamenii îşi aduseră aminte de purtarea lui Moise Mărgi­ nean. Clătinau din cap şi ziceau: - Parcă-i un făcut, în casa lor, să zădărnicească în clipa din urmă căsătoriile. - Ba-s oameni suciţi, de să te ferească Dumnezeu! Cine-ar fi crezut asta şi despre Vasile Mărginean? Pe Moisă, încalte, l-a cunoscut toată lumea ce plăteşte, dar Vasile s-a arătat alt fel de om. -- Urma alege la toate! Pînă-i omul viu, nu-ţi poţi pune mîna în foc pentru nimeni. Aşa şi altfel vorbeau prin familii, la cină, în jurul mesei, în sara aceea de lăsatul secului. Vorbeau şi se indignau împotriva strigăturii celor doi şi pentru că po­ meni seră numele Sorei. Cu fata ce-au avut? C!:e-i ea vinovată, la toate? - N-au putut uita că pentru ea au mîncat bătaie. - Din vina lor! Ce vorbe au stat să mai scornească prin sat! - Oricum, e lucru urît să te răzbuni pe-o fată nevi­ novată! - Strigăturile astea de la lăsatul săcului, cum spun bătrînii, erau totdeauna glumeţe. C!:hiar cînd pomeneau cu numele pe vreo fată greşită, se striga nu cu răutate, ci mai mult în glumă. Era un fel de petrecere. Dar ăştia doi numai din răutate au făcut ce au făcut. - Oameni slabi şi pace bună ! i� - Cu Gheorghe a fost uşor, căci ştiu că mamă-sa nu-i va trage la răspundere, dar nu se ştie ce vor păţi cu Ion Corbu. El nu-şi va lăsa fata să fie strigată pe nume, din deal, acum cînd obiceiul ăsta a murit de mult ! Auziseră din vreme şi ai Corbului despre strigătura aceea. Întîi de la Ionită şi de la sluga Nicodim, iar ceva 335 [336] , I I I I I II I II' ,1 '.1 I II I " I I I I I li I I ! I I I I I / I I I II il I , " 1: III I l' I . _�. 1,:: ... mai tîrziu şi de la Stana, care se înapoiase cu Sora de la mătuşa unde se duseseră să vadă mai bine hodăiţatul. Stana spuse în şoaptă mamei sale vestea, şi fu mirată că mamă-sa părea că nici nu o aude. La cină nu se vorbi nimic despre asta, dar toţi rnîn­ cară în tăcere. Cina ţinu destul de mult. Mîncară tăietst cu lapte, varză cu mămăligă făcută «fopşe», şi ouă fierte, cum era obiceiul la lăsarea secului de brînză. Lui Ioniţă îi plăceau tare mult tăieţeii cu lapte, şi se gîndise, supă­ rat, că nu-i va mai gusta tot postul. Părinţii se uitau din cînd în cînd la Sora, care mînca în rînd cu ceilalţi, părînd cu totul nepăsătoare că fusese strigată cu numele, în deal. Ion Gorbu se gîndi, că, la urma urmelor, fata nici nu avea pentru ce să se supere. Cei doi feci:ori nu strigaseră decît un lucru cunoscut de tot satul. Nu i-au pus nici o poreclă. Totuşi ar fi dorit s-o vadă ieşind din mutenia în care căzuse după nenorocirea din casa Mărgineanului. Dar ea părea şi acum cu totul nesimţitoare, ca şi cînd trăia pe altă lume. Mamă-sa îşi ascundea cu mare greutate indignarea, şi tot mereu îi venea să spună: «Ticăloşii aceia trebuie învăţaţi minte». Dar se stăpîni pînă ce rămase numai cu bărbatul în odaia din nainte. - Şi acum ce ai de gînd să faci? - îl întrebă ea. _ O astfel de batjocură nu poate fi suferită! - Nu văd pentru ce ar fi batjocură. Au spus şi ei ceea ce ştie tot satul. - Dar cîte nu mai ştie satul, şi nu se strigă din hulă! Ion Corbu înălţă din umeri. - Dac-o vrea, se va răfui cu' ei feciorul, cînd se va întoarce. De altfel, pe noi nu ne 111 ai interesează toată treaba. Ne pare bine că am scăpat cu faţa curată din ne- norocirea asta. . De la arestarea lui Gheorghe. nu vorbiseră încă nici­ odată despre zădărnicirea căsătoriei proiectate. Se ferea şi bărbatul şi se ferea şi femeia. Dar, în sufletul lui, Ion Corbu puse cruce peste toată povestea, cît ce auzise des­ pre felul cum a murit Vasile Mărginean. Nu! Nu va mai fi vorba de nici o legătură cu neamul acela, pe care; Dum­ nezeu singur ştie de ce, îl paşte nenorocirea. S-a lăsat 336 [337] înduplecat de nevastă-sa să meargă la înmormîntarea lui Moise, şi îşi aducea aminte acum cu cîtă silă a mers pînă în curtea mortului, ca şi cînd i s-ar fi pus mereu în cale un zid nevăzut, prin care trebuia să treacă. Era convins acum că era o presimţire a nenorocirii ce va urma, că era o împotrivire întemeiată, de a nu mai încerca o apro­ piere de neamul Mărgineanului. «De! Cînd toată firea ţi se răzvrăteşte în faţa unui lucru, să nu-l faci, că o nimereşti rău», îşi zicea el după moartea lui Vasile. Dar s-a lăsat înduplecat de femeie - şi pentru ce nu ar re­ cunoaşte? - şi de partida bună ce se arăta. Dacă n-ar fi mers atunci la înmormîntarea lui Moise, poate nu s-ar mai fi gîndit şi nu s-ar fi învoit la o căsătorie care, iată, nu se va mai face niciodată. Adînc în sufletul său era bucuros că nu se va mai face, deşi o vedea zilnic pe fa­ tă-sa cît era de pierită. Era aşa de sigur că nu se va mai face căsătoria, încît nu-l interesa întru nimic dacă îl vor condamna pe Gheorghe ori nu, şi, dacă îl vor judeca, ce pedeapsă îi vor da, cîţi ani. De pe partea lui, putea fi o zi, un an sau zece, îi era tot atît, nu-l mai interesa. Era mulţumit şi liniştit că se întorsese de pe un drum pe care instinctiv nu a voit să meargă. Se pare că lele a Maria simţea ce-i în sufletul lui, şi de aceea încă nu cutezase să vorbească despre urmările arestării lui Gheorghe. Chiar acum, văzindu-I aşa de ne':' păsător la batjocura adusă Sorei prin strigătura aceea, i se topi deodată curajul şi nu mai îndrăzni să-şi arate revolta ei. Părea că se teme să afle adevărul din gura lui. Pentru că ea nădăjduia că Gheorghe nu va fi condamnat. că va fi pus în libertate cît ce se va ţine judecata, şi că vor putea face căsătoria după Paşti. Ea nu putea uita su­ părarea . că, după ce făcuse toate pregătirile, cununia nu se.mai putea face în dulcele ăsta. ,�. De - începu ea cu sfială -, poate se va întoarce pînă la Paşti. Atîrnă cînd va fi procesul, căci de condam­ nat de bună samă nu-l vor putea condamna. - Hm ! Eşti aşa de sigură? - Dacă omul e nevinovat! Toată lumea spune ca-l vor da drumul, iar mamă-sa spune că şi advocatul pe care l-a luat e de aceeaşi părere. 337 [338] 1.1 il " r I i I I i II I I '" , 1, - Dare-ar Dumnezeu să scape ! A fost o nenorocire, desigur. Dar pentru noi acum e tot atît, ori îl condamnă ori nu. - Tot atît? întrebă nevasta, albă ca varul. - Da, tot atît, Căsătoria asta nu se va mai face - răs punse Ion Corbu cu vocea înăsprită. - Lucrul ăsta să-ţi între şi ţie în cap, şi fetei, dacă nu v-a întrat pînă acum. Nu mai vreau s-aud nimic de neamul ăsta, cît voi trăi. Am greşit greu cînd m-am lăsat înduplecat de tine - şi ce să-ţi spun? - şi de averea Mărgineanului ; dar inima nu mi-a fost cu hotărîrea luată, poate nici-un ceas. Am lucrat împotriva glasului din sufletul meu, şi rău am făcut. Acum n-ar avea nici fata ce are pe inimă, şi nici tu atîta ruşine şi frămîntare. Trebuia să v-o tai scurt, de la început, dar n-am fost bărbat. Nevasta simţi că acum zadarnic va mai stărui; cu­ noştea cînd bărbatul său era de neînduplecat. Va aştepta, va trece vremea, se va înapoia feciorul, şi toate se vor schimba. Se mărgini să of teze şi să zică: - O nenorocire poate cădea peste orice om. - Da, însă nu mai voiesc să mă apropiu cu voia de locul nenorocirilor. Noi nu putem cunoaşte rînduielile lui Dumnezeu, dar el ne-a dat minte să ne ferim de locul primejdiei, sau de omul de care sînt legate nenorocirile. De la moartea lui Moisă, sămne sînt destule! - Doamne sfinte, acum te gîndeşti şi la sămne ! Parcă eşti dintre oamenii care dau ceva pe sămne ! - Uneori pot avea şi ele inţălesul lor. Dar, în afară de asta, dacă am început o dată să vorbim, e bine să le Jimpezim pe toate, adaose bărbatul, răsucindu-şi şi aprin­ zîndu-şi o ţigară. In afară de asta, nu vreau să mai aud despre o căsătorie pentru care s-a făcut moarte de om, deşi fără voia ficiorului ! Nu vreau să mai aud! Şi nu­ mai cunoştinţa că răposatul s-a împotrivit în ceasul din urmă şi n-a mai voit să vină pentru tocmeală, mi-ar fi fost de-ajuns pentru a nu le mai da fata. Doar Sora nu-i o fată de lepădat, cred eu ! Lelea Maria începu să se frămînte. Singură ea ştia, numai ei îi spusese mama lui Gheorghe, pentru ce s-a împotrivit Vasile în ceasul hotărîtor: jurămîntul făcut lui Moise în clipa morţii. Lucrul acesta nu-l ştiau în sat 338 [339] decît Ana şi Floare, sora lui Vasile. Într-o clipă îi veni pe limbă să-i spună bărbatului adevărata cauză, dar se răzgîndi. «Dacă ar şti - îşi zise ea - S-3r înrădăcina şi mai tare în hotărîrea lui.. Mai bine să amîne toate pe mai tîrziu. Se mulţumi să spună: - Ficiorul a voit, şi el nu mai avea lipsă de învoirea lui tată-său. Mamă-sa, cum ştii, a lucrat mereu pentru această căsătorie. Ce te-ar mai fi putut supăra împotri­ virea lui Vasile? - Eu n-am cersit toată viaţa nimic de la nimeni, şi nu puteam suferi să se pară că cerşesc căsătoria fetei mele. Şi acum, destul! Despre asta nu vreau să mai vor­ besc mai mult. Am pus cruce şi am zis amin! El îşi luă căciula şi ieşi în curte. Lelea Maria rămase înfricată în urma lui. Dar nu atît pentru hotărîrea luată, ci pentru că vorbele lui îi treziră gînduri şi temeri care pînă acum nu se apropiaseră de ea. Ea abia acum începea să-şi dea seama că ţinea încă la o căsătorie pentru care se făcuse moarte de om. «Moarte de om l », îşi repeta ea, simţind cum îi trece un şir de furnici prin spate. Acesta era adevărul, şi nimic nu ajuta spunîndu-şi că Gheorghe nu-i un ucigaş de părinte, că nenorocirea s-a întîmplat fără voia lui. Apoi se înspăimîntă şi mai tare, gîndin­ du-se că nenorocirea a venit din jurămîntul făcut părin­ telui muribund. Se îngălbeni ca ceara şi se lăsă neputin­ cioasă pe laviţă. Da! Avea dreptate bărbatu-său că aici erau semne rele împotriva căsătoriei. Un om nu se poate dezlega de un jurămînt făcut părintelui său în luptă cu moartea. Feciorul, cum i-a spus Ana, ştia de jurămînt. Ii spusese tată-său, ca suprem argument. Şi totuşi, Gheorghe n-a ţinut sama de legămîntul lui tată-său! Nenorocirea nu a fost oare o pedeapsă ori o răzbunare a lui Moise? Îşi luă cojocita pe umeri, căci începură să o scuture frigurile. Cum de nu s-a gîndit ea pînă acum la toate acestea? Nu însemna să întri cu voia în primejdii vi­ itoare? Nu avea dreptate bărbatu-său spunînd că trebuie înconjurat locul nenorocirii? A ! se vede că el se gîndea de mult aşa, căci n-a fost chip să-I ducă la înmormîn­ tarea lui Vasile. Atunci nu i-a spus nimic, decît că nu va merge, chiar dacă îl va ruga în genunchi. De-atunci nu i-a mai vorbit niciodată despre nenorocirea aceea, nici 339 [340] despre căsătorie. Dar ea pe ce lume a trăit? Nu a putut-o duce la înmormîntare nici pe Sora. Ori vorbise cu ea, 'ori cu o bucată de lemn, tot atît! Dar chiar în sara asta, după ce a auzit că a fost strigată din deal, cum de-a putut rămîne aşa de nepăsătoare? A cinat în rînd cu ei, ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. .. Nu cumva judecă şi ea ca şi tată-său? Nu cumva a pus şi ea cruce peste căsătoria asta ? .. Poate se va trezi că ea singură s-a gîn­ dit mereu, de la arestarea lui Gheorghe, la ce va fi în viitor, ea şi cu mama feciorului, cu care se sfătuia aproape în fiecare zi ... Şi cum s-a făcut să nu vorbească o singură dată cu fata, de la nenorocire, despre ce va fi cînd se va întoarce Gheorghe? Doamne sfinte, dar cu cine să fi vorbit? Găci Sora rămăsese mută şi surdă şi oloagă cîteva zile. Nu o mai interesa nimic din ceea ce -se petrecea în jurul ei. «Cum să o fi întrebat ?», se dezvi­ novătea mamă-sa. Da! Vreme de-o săptămînă nu ar fi avut cu cine vorbi. Fata era ca de lemn: Unde se punea acolo rămînea, obrajii-i se făcuseră suri, luminile ochi­ lor i se stinseseră, şi nici chiar pe Ionită, care se apropia uneori de ea şi-i punea mîna în poală, nu-l mai vedea ... Da, însă dup-o săptămînă Sora s-a apucat de lucru, .a început să vorbească - e-adevărat. cu un glas străin, necunoscut � şi-a început să mănînce la masă în rînd cu ei. Acum, ar fi putut vorbi cu ea, dar inima îi sîngera cînd o vedea aşa de pierită. Părea. că învaţă să umble . din nou. Simţea ea cît suferise şi suferă fata. Cum ar fi vorbit cu ea despre viitor? Lelea Maria se ridică de pe laviţă şi se aşeză pe vatră, Iîngă foc. Cojociţa nu-i mai ţinea de cald. Se gîndi că Sora poate nici nu ştie că' pe Gheorghe l-au luat jan­ darmii, nelăsîndu-l nici la înmormîntarea lui tată-său. Ea nu i-a spus. Cine să-i fi spus? Chiar dacă-i va fi vorbit despre asta Ionită, ori Stana, ce putea ea înţelege in nesimţirea în care căzuse de cînd auzise cum a murit Vasile Mărginean ? Poate va fi auzit de cînd s-a deştep­ tat din înlernnirea ei. Dar dacă a auzit, de ce n-a dat nici un semn că-i pasă de el ? .. «Ce mai ştii? Poate că judecă -şi ea ca şi tată-său.» Dacă, la urma urmelor, ea se gîn­ e grumaJl... Pare � am. sta.t � :; ca l-aş fi str10 In casa Mărgineanului se vorb Gheorghe, însă din ce în ce ma' ea U.ne ' tJi. fu dus, îndată după Rusalii, înt 1 rar, �r� de osînd� 1 ce departe, Într-o altă regiune a ţ{-'C? închi al ales dupa. e, vadă atunci, la plecare, şi răma rll, Lele soare mai ma.:_l de pierit era bietul ei copil si cse Cu. ini a A.na pu tu SCa.1�t • VIN 1" d . um' ma d b't� In gura, u pnngea, ar păra' 1 se. z ro 1 a· pa. din ochi, şi nu se mai putea d1e de lac l�Piedica lirO tJ. - Cel puţin dacă m-ar fi l yeSPărţi drami îi curgea. d v D aSat ' e m � aproape e casa. umnezeu st' a1ci lama-sa. a.i. toarce din depărtările acelea! 's le dacă ' �ş fi fost �O- înecîndu-se mereu. PUse el c ma voi mai \e Mamei sale i se rupea inim u mare greU ta. ' - Te vei întoarce, dragUl a, dar ta Peste tot locul e lumea lui bmeu., te t pu�u spune ! Boz mi-a spus din carte că an.,U�neze vel întoa.rce::J'l fi de folos, că vei învăţa să te 11 yaştia :;' Părintele d1 r a avut dreptate cu osînda Ce ti- stapînest,e osîndă îţi -v� spus, şi te vei întoarce. . au dat_; 1 mai bine. Ctl a. � Cinci ani, mamă, cinci, ' Va fi aşa eurO N '" t ' , y, anI I - U mal SIn CInC1, caC1 ' ' gem cinci luni cît ai stat închis, l\1y1 s-au u flăcăul. le în toată clipa, voi da slujbe. a Voi ru. SOcotit în ei ce tJ căci numai Dumnezeu poate în�yO�gă-te g� lui Dumneze De cînd fusese dus legat d a�l inil1lif1 tu, Gheorglle, cercetase mamă-sa pînă acum e J�ndar �, . r l ciodată de Sora, dar nici lele a' flacăU.1 m1, oridecîteorI :_ seră cu desăvîrşire, şi pe ea s,Ana. Se n,: pomenise .01_ se mira nici ea, nici el că (� căSăto ,Parea că o tl1ta.tJ să-I vadă, după nenorocire, Căa a n-a �?a proiectată. �Zi bun nici acum cînd pornea d n-a Venl,nce:cat nicioda. _ ţara ungurească. De aceea leI eparte î 1� sa-şi ia rărt1a.,so la despărţire, feciorul o luă diea An� sn r-5> temniţă �dd voce schimbată, ca de pe altă � nou d e r.aci toată C10 J Urne: e m1nă şi-i zise c • [378] - Sorei să-i spui, mamă, să vadă să se mărite. Nu mă poate aştepta cinci ani. Să-i deie Dumnezeu noroc cu altul, căci cu mine n-a avut. Nu poate rămînea fată bătrînă. Destul nenoroc i-am adus eu. Să-i spui că mă rog de iertare, şi ei şi lelei Maria. - Păi, dacă va voi ea să te aştepte! ... zise mamă-sa cu gura pe jumătate, căci ea nu se gîndise niciodată la asemenea posibilitate. - Nu! Să nu mă aştepte! N-ar lăsa-o nici părinţii, ştiu eu bine. Dar nici eu nu vreau, deşi nu-mi iasă de la inimă. Săraca fată, cum se va fi înspăimîntat de cele întîmplate! - Da, a rămas ca fulgerată multe zile. Pe urmă a început să se mişte şi să vorbească. - N-ar mai putea trăi cu mine, simt eu asta. Cum ar mai putea? Cine s-ar mai mărita cu mine? - Numai să-ţi ajute Dumnezeu să treacă vremea şi să rămîi sănătos! Vor fi ele destule fete care vor vrea să se mărite bucuros cu tine. De pe partea asta nu avea nici-o grijă! Doar nu eşti şi nu ai fost niciodată un uci­ gaş! Flăcăul gemu şi strînse cu putere mîna mamei sale. Veni gardianul să-I ducă. De la plecarea lui Gheorghe la închisoarea aceea depărtată, lelea Ana vorbea tot mai rar cu sluga despre el. In schimb se înverşunase pe lucru şi nu-i dădea lui Iosif o clipă de odihnă, încît sluga o ameninţa uneori că pleacă şi o lasă de capul ei. Prin sat făcu vîlvă, cîteva zile, osîndirea lui Gheorghe Mărginean, se mai vorbi puţin de el cînd îl mutară într-altă închisoare, apoi fu uitat, şi rar mai pomenea cineva numele lui. In casa lui Ion Corbu, încaltea, nu-i mai fu amintit niciodată numele, după ce lelea Ana îi aduse Sorei vor­ bele din urmă ale feciorului, dezlegarea dată de el. De altfel, şi lelea Ana, şi Sora, şi mamă-sa, se simţeau de mult dezlegate de planul căsătoriei, şi le păru la toate trei oarecum nefirească, goală de orice înţeles înştiinţarea trimisă de Gheorghe. Lelea Ana se zbătuse multă vreme 378 [379] dacă să-i spună Sorei, sau nu, ceea ce-i spusese feciorul la despărţire, de vreme ce nu mai avea nici un rost, dar gîndul că puteau fi cuvintele lui din urmă, ceva ce lăsa poate cu limbă de moarte, o împinse se şi o dusese în casa Corbului. Lelea Maria, după ce vorbise cu fata, îşi alungase şi ea cu desăvîrşire din suflet gîndul căsătoriei. Iar după ce se cunoscu sentinţa, era lucru firesc pentru toţi că nu va mai putea fi vorba niciodată de încuscrire cu ai Mărgineanului. Lucrul era acum limpede şi firesc pentru întreg satul, nu numai pentru cele două familii. Lelea Maria rămase numai cu teama în suflet, dacă Sora îl va putea uita în grabă şi cu desăvîrşire. Pentru cele două familii, ca şi pentru săteni, între Sora şi Gheorghe se pusese, ca o prăpastie de netrecut, crima săvîrşită, deşi fără voie, care în chip firesc în­ gheţa sufletul; apoi se mai adaose şi osînda de cinci ani. Lelea Ana veni şi îşi făcu datoria cu destulă silă şi neplăcere: «Nu mai are nici-un rost să spui un lucru pe care îl ştie toată lumea», îşi zicea mereu, în drum spre casa familiei Corbu. Din întîmplare, era şi Sora acasă. De la nenorocire, lelea Ana nu mai venise pe la ei. Intră în casă cu sfială, şi-i păru că o loveşte o undă de îngheţ, deşi era cald. Convorbirea se înfiripă cu mare silă. Lelea Ana vorbi de vreme, de semănături, de holdele ce înspicaseră, de iarba mare ce se apropia de coasă. - Dumnezeu e milostiv - sfirsi ea - si ne dă o vară mănoasă, după o primăvară aş� de rea. 6 să fie un lin îmbelşugat. - Aşa se arată, şi să mulţămim lui Dumnezeu, zise lelea Maria. - Cine-i viu se bucură de toate - suspină Ana, căci deodată, fără voia ei, o năpădi o adîncă înduioşare. ­ Cine-i viu si cine vede lumina soarelui. îşi şterse repede ochii cu năframa, căci i se părea că Sora şi mamă-sa o privesc nepăsătoare. - Iată de ce am venit, păcatele mele! Gheorghe trimite vorbă Sorei să nu-l mai aştepte. Pe el l-au dus într-altă temniţă, în ţara ungurească. Ştiu că nu mai 879 [380] era de lipsă să vă spun, dar fiindcă era dorinţa lui, n-arn putut să nu i-o îndeplinesc. El îi doreşte să aibă cu altul norocul pe care nu l-a avut cu el, şi se roagă de iertare la amîndouă. Oricît încercă să se stăpînească, nu mai putu, şi iz­ bucni în plîns cu hohote, la gîndul că s-a pus cruce pe totdeauna fericirii pe care o intrevăzuse atîta vreme din căsătoria asta, pentru care lucrase din toată inima şi cu toate puterile. Nu se mai gîndi la nimic, la nepăsarea ce-o bănuise înainte la mamă şi la fată, la slăbiciunea pe care era hotărîtă să o înfrunte. Plîngea cu deznădejde, cum nu mai plînsese din ziua nenorocirii.: Dar spre marea ei mirare, cînd, în sfîrşit, se linişti şi îşi şterse ochii cu colţul năfrămii, văzu pe mamă şi pe fată îmbrăţişate şi plîngînd şi ele. Simţi o năvală de căldură la inimă şi izbucni din nou în lacrămi. Apoi îşi plînseră împreună, vreme îndelungată, nenorocul, tot vorbind despre ceea ce ar fi putut să fie, aţîtîndu-şi mereu durerea şi deznădejdea, pînă li se sleiră puterile. La întrarea Anei se simţiseră ca nişte străine, iar acum, la despărţire, aveau senzaţia că sînt trei femei nenoro­ cite, că le lega o nenorocire comună, deşl fiecare ştia că în viitor nu vor mai avea nimic de împărţit una cu ceealaltă, că li se despart pe totdeauna cărările vieţii. Prin sat, vizita aceasta a Anei stîrni oleacă de vîlvă, dar ea se potoli după ce se auzi că pe Gheorghe l-au mu­ tat în altă temniţă. De bună samă că vestea asta o va fi dus lelea Ana la ai Corbului. Auzi, peste cîteva zile, şi Ion Corbu că văduva lui Vasile Mărginean a fost pe la ei, şi se răscoli în el mare năcaz şi supărare. - Ce mai caută la noi femeia aceea? - îşi întrebă mînios nevasta. - Mi se pare că am pus cruce peste toate, şi încă de mult. - Am pus, dar n-am chemat-o noi. A venit ea, cu o vorbă de la ficior. - Cum?! Iar vorbe de la el?! Nu v-aţi săturat încă?! Nu ţi-am spus că pentru noi neamul acela blăs­ tămat e ca si cînd n-ar mai fi ?! - Mai încet, mai încet, nu striga aşa! A venit să ne spună că Gheorghe îşi cere iertare de la noi şi dela 380 [381] fată, că-i doreşte Sorei mai mult noroc cu altul, să se mărite, căci nu-l poate aştepta pe el cinci ani. - Auzi, auzi! Ca şi cînd, dacă n-ar fi dezlegat-o, el, ar fi rămas legată! Ar fi rămas să-I aştepte! De! Acum ii poate dori mai mult noroc cu altul! Hei, că nu in-aţi ascultat pe mine! Fata era slobodă ca pasărea ceri ului ! - Dar şi acum e slobodă! - Are o povară în spate! Parcă n-o văd eu cît e de pierită? Şi nu-i mirare! Povara o simt şi eu şi tu. Toată casa! Nu puteam fi fără asta? Dar asa-i daoă asculţi de o femeie prea cu minte! . Lelea Maria înconjură răspunsul. - Nu zic că n-a fost pierită! Dar, mulţămită lui Dumnezeu, de la Sîntoader s-a întors spre bine. Tu n-ai ochi s-o vezi ? Este iarăşi cum a fost. E voioasă, harnică şi nu se mai gîndeşte la ce-a fost. Aşa a fost să fie, căci din calea ursitei nu poţi fugi! - Poţi, dacă ai minte şi asculţi de bărbat! O să-mi fie şi mie de învăţătură. N-o să mă mai urneşti dintr-ale mele, de-aici încolo, de-ar fi să mă tragi cu patru boi! Şi să n-o mai văd pe văduvă prin curtea mea mai mult ! - Nici n-are să mai vie. Acum, ce-a fost s-a trecut. A venit numai să ne-aducă vorbele din urmă ale ficioru­ lui, poate spuse cu limbă de moarte. Trebuia să vie! - Cum? De ce cu limbă de moarte? - Poate nu-l mai vede mai mult nici mamă-sa. L-au mutat într-o temniţă din ţara ungurească. S-ar pu­ tea să moară pe-acolo, să nu se mai întoarcă ... '; - Of! mi-e acru sufletul de neamul acesta! Iar cu­ vinte spuse cu limbă de moarte! Parcă tot din astfel de vorbe au venit toate nenorocirile de pînă acum! Să nu mai aud vorbindu-se de ei, că iau zatingul, intăle­ su-m-ai l - Fii pe pace! Nu vom mai vorbi de ei, căci nu mai avem de ce ! Maria scăpă un suspin care-I înfurie şi mai tare pe bărbat. - Şi-o spui cu părere de rău, în loc să mulţămeşti lui Dumnezeu că am scăpat odată de neamul lor? 381 [382] - Putea să fie bine, şi toate s-au întors spre rău � Tu nu te gîndeşti la asta? Se gîndise, cum nu, căci povara pe care o simţea şi el, era, în parte, grea şi din cauza asta, nu numai pentru: că se stricase viaţa fetei. Dar acum nu mai recunoscu. - Nu putea să fie nici-un bine! Pe mine m-a ţinut mereu departe de neamul lor o presimţire de rău, dar am putut răzbi cu voi? - Linişteşte-te! Acum toate au trecut. Ce-a fost, rău a fost, şi de-acum să ne rugăm lui Dumnezeu să fie bine. Nime nu se mai gîndeşte că s-ar putea începe lucrurile pe unde s-au rupt. Acum s-a pus cruce grea de piatră peste tot ce-a fost, şi nime nu va mai încerca să o ridice. - Să încerce numai! Voi fi cu ochii în patru, să ştii ! Aceasta fu cea din urmă convorbire între soţi, în le­ gătură cu ai Mărgineanului. Nici lelea Ana nu mai simţi nevoia să le dea nici o ştire din cîte, rar detot, îi mai veneau de la fecior. Pe drum, cînd se întîlneau, vorbeau însă, căci nu se ferea una de alta, nici Sora nu o în­ conjura. Dar niciodată nu mai vorbiră despre trecut ... Vreo cîteva zile după ce lelea Ana sosise cu stafeta de la Gheorghe, Sora Corbu, împotriva voinţei ei, fu mereu abătută. - Tată-său nu se înşelase cînd îi spu­ sese nevestei că fata e «pierită». - Se îngîndurase greu şi nu-şi mai putu vedea de lucru ca mai înainte, ca de la Sîntoader încoace. Nu putea înţelege cum de se pornise pe plîns alăturea de mamă-sa, cînd de săptămîni şi luni nu-i mai păsa de ceea ce a fost, şi îşi luase hotărîrea să-şi trăiască viaţa ca şi cum nimic nu s-ar fi întîm­ plat. Işi dăduse sama, îndată ce se trezise din tîmpenia în care o adusese moartea lui Vasile Mărginean, că omo­ rul, săvîrşit fără voie, a săpat o prăpastie de netrecut între ea şi fecior. Şi atunci, deodată, se trezi plîngînd alăturea de mamă-sa şi de lelea Ana! Ce s-a petrecut cu ea? Se mai gîndea la Gheorghe? O mai interesa soarta lui? Multă vreme nu se putu lămuri ce-i cu ea. Apoi gîndurile începură a i se limpezi, pînă se înseni­ nară detot : plînsese fericirea ei pierdută, fericirea de al­ tădată. Dar aceasta nu mai putea avea nici o legăturăi 382 [383] cu noua ei viaţă! îşi spuse cu hotărîre, după cîteva zile! Nu ! Nu va trebui să-i tulbure drumul nou pe care începuse a merge! Ea înţelese, totodată, că înduioşarea şi deznădejdea de-atunci, i se ridicaseră din adîncul sufletului, fără voia ei, şi se împietri în hotărîrea de-a fi, în viitor, mai stăpînă pe sine ... Aşa se ajunse că după ducerea lui Gheorghe în altă închisoare, în sat se vorbi tot mai puţin despre el, pînă cînd îl uitară detot. De altfel, vremea poveştilor trecuse, muncile de tot felul îi absorbeau şi îi zoreau pe toţi. Primăvara, sosită cu întîrziere, năvăli în toată puterea şi strălucirea, şi lucrările cîmpului se grămădeau. Pră­ şitul al doilea la porumb începu odată cu cositul, după cum prăşitul întîi venise odată cu plivitul holdelor. Oa­ menii rai au pe hotar în toate părţile şi nu mai răzbeau, dar bucuria le rîdea în ochii luminoşi, în feţele însorite. Se temuseră de-un an rău, şi iată că Dumnezeu pregătea unul îmbelşugat, subt ochii lor. Cînd vrea Dumnezeu, cine-i poate sta împotrivă? Nu sîntem noi vrednici să-i mulţămim de toate! Dacă ne-ar pedepsi după răutăţile noastre ar fi vai şi amar! Cel puţin dacă oamenii s-ar pocăi, văzînd milos­ tivirea Tatălui din ceriuri ! - Înspicate ca în anul ăsta, n-am mai văzut de mulţi ani grînele. Dar cucuruzele ! Cresc ca din apă ! - Iarba e ca păretele. O să scoatem fîn, nu glumă! - Las' că-i bine! Astă-iarnă mi-au flămînzit destul vitele. Aşa şi într-alt fel vorbeau oamenii cînd mergeau sau veneau de la lucru, şi mulţi nu uitau să-şi măsure cu evlavie cruci largi. Vremea umbla potrivită, încît părea că nici să-i fi poruncit cînd să fie senin şi cald, cînd să răpăie cîte-o ploaie, ori să ţină două-trei zile, n-ar fi nimerit mai bine lipsurile hotarului. La Sînziene luncile erau cosite, şi tineretul satului trebui să adune florile cu acelaşi nume de prin fînaţele 38:t [384] FII d I I II I , I II I! I i ,k de pe costişe, să împodobească cu ele coarnele vitelor. să facă din ele cununiţe, pe care sara le aruncau mumele pe acoperiş ele caselor, pentru a vedea cine va mai trăi pînă la anul şi cine nu. Ioniţă adunase vreo trei braţe de sînziene, fiind me­ reu cu grijă să nu între vitele în fînaţe. Florile galbene zăceau în puiul lor auriu şi răspîndeau o mireasmă tare. Incepură a se celi în căldură, şi sluga Nicodim nu se mai vedea venind. Copilul făcuse singur multe cununiţe, dar nu putea împleti florile în suluri lungi, care să poată înfăşura fruntea boilor, să ajungă să-i înconjure peste mijloc, să-i împodobească cum se cuvenea la Sinziene, şi nu se putea întoarce· cu vitele acasă fără podoaba asta. Îşi tot punea mîna streaşină la ochi şi privea peste cîmp. spre drumul ce venea din sat. Soarele coborîse spre asfinţit, şi Ioniţă era tot mai nerăbdător. Hei, cînd era badea Irimie slugă la ei, venea la timp, şi ce mai cununi şi legături de sînziene ştia face el! Nu erau boi în sat împodobiţi ca ai lor, cînd se întorceau cu ei de la păşune. Poate sluga de-acum, Nicodim, nici nu va şti cum să lege sulul împletit, de sînziene, în jurul boilor, aşa ca să poată prinde unul şi pe spate, de la coarne pînă la mij­ loc. Ca badea Irimie, puţini ştiau cum să facă aceste legături ! Sluga se ivi, în sfîrşit. Venea repede, şi în curînd ajunse şi se apucară de lucru. Ioniţă se linişti numai­ decît: înţelese din cum îi umblau lui Nicodim mînile, din felul cum aşeza în legătura ce-o împletea firele de sînziene, că se pricepe şi el. Numai de-ar şti să împo­ dobească şi boii, ca Irimie ! - Cununiţe nu mai trebuie să faci, sînt destule pen­ tru vite, zise sluga, văzînd că Ioniţă începe să sucească iar firele de sînziene. - D-apoi trebuie să ducem şi acasă, să le arunce mama pe acoperiş. Ori nu ştii ? - Cum să nu ştiu, dar au plecat fetele după sîn­ ziene pentru casă. Sora a spus că în anul ăsta face ea toate cununiţele. - Parcă ele ştiu pe unde cresc sînziene frumoase! - răspunse Ionită cam supărat. - Eu le fac şi le duc, şi mama va alege pe cele mai frumoase. 384 [385] I I ",1 - Mai bine ai ţinea de capătul împletiturii! Cum să nu ştie, că doar au ieşit în fînaţe cu alte fete şi vor căuta pînă vor afla. Ioniţă apucă cu amîndouă mînile capătul împleti­ turii de flori, şi nu mai zise nimic. Are el vreme să facă şi cununile, că fără ele nu va merge acasă. Sora şi cu Stana porniseră, într-adevăr, cu alte fete, cît ce trecuse de ojină, după sînziene. Lelea Maria le spusese că nu-i de lipsă, că va aduce raniţă. Stana era gata s-o asculte, dar la stăruinţa Sorei plecară amîn­ două. Lelea Maria nu le mai desmîntă, văzînd însufle­ tirea Sorei. De-o vreme încoace fata ei întinerise şi zburda de voie bună. Uneori părea că-i iar o Ietişcană, de vrîsta Stanei, dar cu mult mai neastimpărată decît ea. Mamă-sa rămînea uneori pe gînduri, ui tindu-se după fată. Ii părea că voia ei bună nu-i firească, îi părea prea exagerată, ca şi cînd şi-ar face silă să fie aşa: era mereu prea aprinsă, prea exaltată. Nu-l vorbă, şi înainte de nenorocire Sora era o fire cu mult mai dezghetată decît Stana, mai voluntară şi mai arzătoare. Totuşi atunci purtarea ei nu-i bătea la ochi ca acum. Se întorsese la toate îndeletnicirile ei de mai înainte cu o rîvnă nouă. Era parcă nesătulă de tot ce lucra. La horă, încalte, bă­ tea acum pe cele mai jucăuşs din sat, 13e învîrtea ca un vifor, şi înnebunea pe toţi feciorii care se îmbulzeau s-o joace. Părea prea dornică, prea însetată de viaţă, şi mamă-sa începu a se teme de această trecere de măsură în toate. Uneori bănuia că fata ei se purta aşa pentru ca să-I uite pe Gheorghe, dar nu cuteza să mai pomenească numele feciorului- Poate voia să uite numai fericirea de-altădată. Purtarea ei atrăgea uneori şi mirarea altor femei şi fete, dar de judecat nu o judeca nimeni, cum se temea mamă-sa. Lumea asta prinsă zilnic în cleştele realităţilor, în truda cu viaţa, nu se gîndea nici o clipă că Sora ar trebui să jelească după Gheorghe. Ea ce vină avea? Şi-apoi, nici logoditi nu au fost. Las', să-şi tră­ iască tinereţea! Dar ceea ce mira femeile şi fetele, la horă, era împrejurarea că Sora juca tot atît de bucuros cu Dumitru Pruncu ca şi cu alţi feciori juni, deşi la Dumitru, mai înainte, nici nu se uita, ca la unul care nu era din neam aşa de bun, dar mai ales ca la unul 385 [386] care întrase binişor între flăcăii mai tomnateci. Ştia tot satul că Dumitru Pruncu umbla de vreo trei ani după ea. Ba unii spuneau că feciorul s-ar fi jurat să nu se însoare decît cu Sora Corbului. Dar de cînd căsătoria Sorei cu Gheorghe fusese socotită ca sigură, Dumitru ajunsese în prag de căsătorie cu altă fată, dezminţind astfel vorbele ce umblau despre jurămîntul lui. Interve­ nind însă nenorocirea din casa Mărgineanului, Dumitru începu din nou, cu mai mare îndrăzneală, să se apropie de Sora. O urmărea oriunde-i era cu putinţă, şi întra cu ea în vorbă. Sora nu se ferea, ca mai înainte. Vorbea bucuros cu el, i se uita în ochi, rîdea cu capul răsturnat pe spate, ca şi cînd ar fi aşteptat sărutări, era de-o cochetărie provocatoare, ceea ce uneori sărea nu numai în ochii mamei sale, ai fetelor şi-ai femeilor, ci şi în ochii lui Dumitru. In năvala ei de viaţă şi de voie bună, parcă era uneori ceva strident, exagerat, nefiresc, lucru pe care numai ea nu-l băga în samă, de care numai ea parcă nu era conştientă. Dar lui Dumitru Pruncu puţin îi păsa: era flămînd după ea de-atîţia ani, şi cînd îi înconjura mijlocul, la joc, era luat de-un vîrtej de foc, şi-o învîrtea într-o volbură ameţitoare, pînă cînd fata se muia în braţele lui, capul i se apleca pe umăr şi-i trimitea pe grumaji ră­ suflarea ei fierbinte. Iar cînd o întîlnea pe uliţă, o prin­ dea de mînă, o strîngea pînă ce Sora se strîmba de du­ rere, o mînca din ochi, şi aştepta mereu o vorbă de la ea. Vorba însă nu venea. Se părea că fata aflase o po­ triveală între pasiunea lui, ce abia mai putea fi stăpî­ nită, şi între ceea ce ardea în ea. Ii plăcea să îriteţească focul, dar se ferea de pîrjolul lui. încă nu se lăsase niciodată sărutată de Dumitru, nici nu ieşea sara la por­ tiţă, deşi ştia că el bătea drumul pe dinaintea casei lor pînă tîrziu în noapte. Stătea de vorbă, cu aceeaşi strălu­ cire în ochi, cu acelaşi soare în pieliţa obrazului, care albise şi se rumenise iar, şi cu alţi feciori juni, juca bucuros şi cu alţii, dar de la o vreme parcă tot mai mult îl plăcea vîlvă taia ce năvălea din fiinţa lui Dumitru Pruncu. 386 , T I [387] In după-amiaza din presara Sînzieni1or, Sora cu Stana şi cu alte fete şi fetişcane, porniseră prin fînaţe după florile galbene din care să facă cununi pentru a fi aruncate pe casă. Era cea mai veselă, cea mai gălăgioasă între toate. Cît ce ajunseră între fînaţe, pe calea înţele­ nită, puţin umblată, ea propuse fetelor să se joace «de-a mălaiul», şi începură să alerge cu toatele, ca nebunele, prin iarba înaltă, bătucită de flori, încîlcindu-o, îrnpie­ decîndu-se uneori şi căzînd, în izbucniri de rîs. Jocul cerea să prindă, tot cîte două, pe-a treia, din fugă. Finatele înflorite se revărsau pe costişe dulci, răspîn­ deau în aer o aromă ameţitoare de iarbă ce dă în spic, de musetel, de ochiul-boului, ce-şi înălţa, în pîlcuri, dea­ supra i�rbii, coroanele de petale albe, cu sîmburele de aur în mijloc, de chimen încă verde, de sovovîrf care începea să Înflorească. Era o mireasmă tare, atitătoare, amară parcă, pe care o mai îndulcea numai mirosul sîn­ zienelor, ce se iveau în pilcuri unde şi unde, dar fetele, aprinse la joacă, nu le luau încă sama. Pe cerul senin nu era pic de nour, şi fînaţele se scăldau în razele soarelui, ce cădeau tot mai pieziş. Abia începeau să se simtă şu­ viţe de răcoare, adieri molcome, nevăzute, în dogoreala ce se ridica aromată din marea de verdeaţă. Fetele alergau, umpleau finaţele cu rîsul lor argin­ ţiu; obrajii le ardeau, unora le căzuseră broboadele de pe cap, şi le duceau în mînă, nemaiavînd vreme să şi le lege. Şi Sora era mai neobosită decît toate. Deodată, din bun senin, se trinti în iarbă şi începu să plîngă în hohote. Fu o izbucnire scurtă, de cîteva clipe. Pînă să ajungă fetele la ea, crezînd că va fi căl­ cat într-un spine, ori va fi înţepat-o vreo albină, căci roi au încă multe pe flori, ea sări în picioare, îşi tocmi într-o zmîncitură năframa ce-i căzuse pe ochi, şi alergă din nou, în uimirea tuturora. Apoi, cînd soarele se apropie de asfinţit, şi umbre mari începură a se ivi pe fînaţe, în dosişti, ea se opri gîfîind. - Ei, fetelor, de-acum să ne apucăm de lucru - le strigă. - Cununiţele trebuiesc aruncate pe casă pînă nu se întunecă. 381 [388] Fetele se opriră, aprinse şi îmbujorate, îşi tocmiră năfrămile pe cap, şi se apucară să culeagă sînziene. Sora cu văruţa sa, Nastasia Linului, se răzleţiră de grup şi culegeau împreună. Mănunchiuri le de flori gal­ bene cu miros tămîios le tot sporeau subt braţul stîng. Culeseră o vreme în tăcere. - Nu ştiu ce m-a apucat, zise Sora întru tîrziu. - Credeam că ţi-a întrat un spine în picior. Veniseră cu toatele desculţe după sînziene. - Mi-a venit aşa ca o năvală de foc, şi tot aşa de repede s-a stins. Oare ce să fie? întrebă ea îngrijorată oleacă. - Poate te-ai prea ostenit. Ai alergat mai mult decît toate. • Continuară să culeagă iar în tăcere, şi mireasma sîn­ zienelor le pătrunse în păr, în sîn, aşa că respirau mereu mirosul lor, care părea că începe să le ameţească. - Ce zici tu, văruţă Nastasie, voi rămînea eu fată bătrînă? Nastasia tresări, îşi Îndreptă trupul subţire şi înalt pe deasupra florilor, şi o privi cu mare mirare; îi părea întrebarea fără. nici o legătură, fără nici un înţeles. - Să rămîi tu fată bătrînă?! Ce-ţi mai trece şi ţie prin minte ! - Nu crezi că s-ar putea? Se opri şi ea din cules şi privi drept în ochi pe vă­ rută-sa. - Odată cu capul! Şi mîne te poţi mărita! Nu vezi cum roiesc ficiorii In jurul tău? - Ar fi groaznic! - Ce? - Să ajung să împletesc cosite albe! -- Poate te-ai scrîntit la minte, dacă-ţi faci astfel de gînduri, alta ce să zic? Dumitru Pruncu, Ionu Ola­ rului, Vas ilie-a Morăresii, şi cîţi alţii, ce aşteaptă? Un sărnn de la tine. Sora nu mai răspunse şi se apucă iar de cules. Porni spre un pîle nuu de sînziene, şi începu să rupă cu pu­ tere, încît unele fire le scotea cu tot cu rădăcină. Nastasia o ajunse din urmă şi trecu şi ea la altă roată de flori. 388 [389] --­ > - Ce-ai zice tu, văruţo, dacă m-aş mărita aşa, din­ trodată? - Cum, dintrodată ? - Intăleg adică răpede detot, poate chiar în vara asta. _.- Aş zice că faci bine. - Dar satul ? Ce crezi ? - Cred că toată lumea ar spune că bine faci. Te-ai şti şi tu odată laoparte, pentru toată viaţa. Vorba asta îi trecu Sorei ca un junghi prin inimă, şi pe-o clipă se înspăimîntă: Cum? Lumea încă nu o crede laoparte? Dar clipa de spaimă nu i se născu din ce ar crede lumea despre ea, ci izbucni de undeva din adîncu­ rile întunecate ale fiinţei ei. - Dacă-i aşa, mă voi mărita încă în vara asta, cel mult la toamnă, zise ea cu vocea inăsprită. - Draga mea, eu îţi spun gîndul meu, tu fă cum crezi că e mai bine. Eu spun numai ceea ce aş face eu în locul tău. Vorba asta o fripse detot. - Adică, ce? Eu sînt ciurnată ? Dac-ai fi în locul meu! Dar eu nu-s în rînd cu oricare fată? Se ridicase pe deasupra ierbii şi îşi aruncă mîndră capul pe spate. Din ochii ei verzi tişnea furia. - Vai de mine, dar pentru ce te superi, văruţo? Cum să nu fii ca oricare fată? Ba eşti mai mult decît multe altele. - Păi, atunci de ce spui că dac-ai fi în locul meu? Tu nu te-ai putea mărita, tot aşa de bine ca şi mine, în vara asta sau la toamnă ? Nastasia înţelese deodată supărarea Sorei, şi încon­ jură răspunsul, văzînd că, fără să vrea, zgîndărise o coardă, sirntitoare încă, din sufletul vărutei sale. - Nu chiar aşa de uşor ca tine! Parcă nu m-as fi măritat şi în dulcele trecut? Dar ficiorii caută avere, şi la noi nu se. prea strîrntorează vitele în poiată, ştii tu bine. Alta e cu tine! Tu eşti una dintre fetele cele mai avute din sat. Intorsătura asta o linişti pe Sora. Mai cules eră ce mai culeseră şi porniră spre casă. Celelalte fete şi fetişcane se împrăştiaseră şi ele, după joacă, în grupuri mici, de 389 [390] I li 1 : li 'i II' , II II ; III ':1, '1 I I două sau trei; unele şi plecaseră acasă cu braţele pline de flori, altele se mai zăreau încă prin fînaţele care mer­ geau pînă în grădinile uliţii Cîmpşorului. Sora sosi acasă odată cu Ioniţă şi cu sluga, care ve­ neau mîndri în urma vitelor- împodobite cu cununi de sînziene în coarne, în jurul capului şi a grumajilor, iar boii purtau şi brîie galbene de flori, şi împletituri pe spate. Ion Corbu, lelea Maria, fetele, erau toţi în curte cînd întrară vitele frumos împodobite. Îi lăudată cu toţii, şi pe slugă şi pe Ionită, în vreme ce boii răsuceau mereu din grumaji, ca şi cînd ar fi voit să se scuture de cunu­ nile din coarnele larg arcuite. _ Mari meşteri! - zise cu faţa luminoasă stăpînul către Nicodim şi către Ionită. - Credeam că numai Iri­ mie ştia împodobi aşa de frumos. A poi fetele făcură cununiţele, fiind de faţă cu toţii, şi lelea Maria le aruncă pe rînd pe acoperiş, începînd cu cea menită bărbatului său, şi sfîrşind cu a lui Nicodim. Nici una nu căzu. Toate se opriră încă departe de streaşină, şi toată lumea fu mulţumită. Ionită le luă pe cele aduse de el, se strecură cu ele in grădină, şi le aruncă pe rînd, menindu-le fiecăruia, ca şi mamă-sa, pe acoperişul şurii, Nu căzu nici din ele nici una, şi băiatul se întoarse săltînd din grădină, dar nu spuse nimic nimănui. xxv La o săptămînă după Sînpetru incepu secerişul se­ cării, al orzului şi alacului, semănate în aceeaşi parte de hotar cu grînele. Ion Corbu avea şi orz şi alac, în vreo patru delnite ; dar la seceratul lor nu luă nici un lucrător străin. Erau destui ai casei: el, nevasta şi cele două fete, apoi sluga. Le bătu tuturor la ochi hărnicia Sorei. Fusese ea, de cînd era de vrîsta Stanei, ba şi' mai devreme, o bună şi harnică secerătoare, dar acum lucra pe nerăsuflate, ca 390 [391] şi cind ar fi luat seceratul cu ruptul, ea singură. Secera ei nu mai cînta, ci parcă vîjîia în păretele de orz asupra căruia era aplecată, şi care-şi înclina, pîlcuri-pîlcuri, spi­ cele mustăcioase - şi pînă se ridica mamă-sa ori Stana cu un mănunchi, ea aşeza pe mirişte două-trei. Cînd se înmulţeau mănunchiurile secerate de ea, se înălţa din­ truna, ca o nuia elastică de alun, dreaptă ca un prapore; arcul zimţat al secerii fulgera din tivitura albă de ar­ gint, cum avînta secera pe umărul stîng, şi din trei miş­ cări înnoda legătura de spice, o întindea pe mirişte, aduna la repezeală mănunchiuri le secerate şi le punea de legătură pentru snopul viitor. Intra apoi din nou, vi­ jelios, cu secera în holdă. Faţa-i era roşie să picure sînge, de aprinsă, ochii-i străluceau mari, spuză fină de sudoare-i înroura fruntea, năframa-i luneca mereu lao­ parte, şi o lăsa multă vreme aşa, neluîndu-şi răgaz să o tocmească. Făcea impresia că lucra în friguri, oarecum inconştientă. Rar răspundea la vorbele celorlalţi, părea că nu-i aude. Soru-sa, Stana, începu în cîteva rînduri să cînte, cu gîndul că va ajuta-o şi Sora, dar ea rămase mută, indiferentă. Părea că nu poartă ea secera, ci unealta aceea mică şi misterioasă o trage după ea cu o putere irezistibilă. Stana nu era cîntăreaţă, şi dacă ve­ dea că soru-sa nu vrea să o ajute, lăsa şi ea CÎntecul baltă, cu părere de rău, căci de la inimă îi venea să CÎnte. Intreaga ei fiinţă nu era acum decît lumină şi fe­ ricire, cum se hărnicea la secerat, subt cerul senin, cu gîndul la Ilieş, la fratele vărutei sale Măriuta Neagului, un fecioraş de vreo şaptesprezece ani, de care fugise pen­ tru întîia oară de cînd se cunoşteau, înainte cu trei zile, ruşinată şi fericită, cînd el o strînsese prea tare de mînă şi i se uitase prea adînc şi prea arzător în ochi. Melo­ diile îi plecau mereu de la inimă, ca nişte izvoraşe, dar i se opreau pe buze, văzînd că soru-sa n-are de gînd să cînte. Stanei îi plăcea mai mult să o acompanieze pe Sora, care avea o voce dulce şi melodioasă, de-i umplea tot sufletul cu aromă de miere. Dar Sora era pornită acum pe secerat, şi lucra mută şi năpraznic de pornită. Lelea Maria înălţa uneori capul şi-i zicea l , 391 [392] I ': i I ,1 � , ,; i . , � I . I ' I III I I I �II - Grijeşte, tu fată, să nu-ţi tai mîna! Săceri de 'parcă-i sfîrşitul pămîntului. Dar fata nu răspundea nimic, parcă nici nu auzea, şi secera ei se purta ca o vietate flămîndă, retezînd mereu, aproape de pămînt; lăsînd o mirişte scurtă. Sluga Nicodim era iute şi el de mînă, şi uneori se lua la întrecere cu Sora. Cum să-I bată pe el o fată la împlinirea snopului? Dar dup-o vreme nu se mai putu ţine în urma ei; Sora ajunse departe cu postata ei, aruncîndu-i cu coada ochiului priviri triumfătoare. Ni­ codim rămase ruşinat în urmă, spre bucuria Stanei. - Asta-i volbură, nu-i săcerat l - zise el cu admi­ raţie. - Am mai văzut eu fete-mari săcerătoare, dar aşa, încă de cînd sînt! Ion Corbu arunca din cînd în cînd priviri de încîntare în urma fetei. El şi secera, şi aduna snopii, şi-i dădea în cruci. Îşi ştia fata harnică, iar acum, văzînd-o răpită de muncă, se bucura, spunîndu-şi că pe cît creşte pe-atît se face tot mai harnică. Era mulţumit mai ales pentru că-şi spunea că cine lucrează aşa, nu mai poate avea nimic pe suflet, că fata lui s-a vindecat de tot de boliştea în care căzuse după nenorocirea din casa Mărgineanului. Numai mamă-sa era prinsă uneori de îngrijorare. Ea îşi cunoştea fata, şi vedea că lucrul ei de-acum nu-i cum a fost mai înainte. Mai ales muţenia ei o neliniştea, căci mai înainte Sorei îi plăcea să secere cîntînd şi glumind cu ceilalţi secerători. In trei zile isprăviră de secerat orzul şi alacul, şi cru­ cile se înălţau în rînduri drepte prin mijlocul miriştei, răspîndindu-şi mireasma boabelor coapte. Sara, la cină, stăpînul zise: - Dac-am avea douăzeci de săcerătoare ca Sora, nu mi- aş mai bate capul cu holdele de grîu. Cred că am ispr-ăvi într-o zi. - Vom avea şi mai mulţi săcerători la grîu - zise pc neaşteptate Sora -, şi sara vom aduce cununa. - Numai să aflăm oameni destui. Holdele se coc toate deodată, după cum văd, şi toată lumea se va apuca de săcerat, răspunse tatăl său. 392 [393] -- Trebuie să chemăm claca ficiorilor si-a fetelor. De patru ani n-a mai fost la noi. Cred că ne vine rîndul, vorbi cu hotărîre Sora. Toţi o priviră miraţi, cu lingurile în mînă. - Uite, frate, la asta nici nu m-am gîndit! zise Ion Corbu. - Poate că ne-ar veni rîndul! Numai să nu fie prea tîrziu. Poate au vorbit alţii pentru elaca ficio­ rilor 1 - Nu-i prea tîrziu, nu i-a chemat încă nimeni pînă acum - zise Sora cu însufleţire. - Mi-a spus Dumitru Pruncului. La popa au fost acum trei ani, la judele acum doi ani, anul trecut a avut daca Vasile Ban, şi acum e rîndul nostru iar. - Păi, are dreptate fata - zise veselă lelea Maria. - Să le trimiţi vorbă încă în ia-sară. - Bine, dar nici nu ştiu cine-i vătaful lor în anul acesta. Niculai-a Dinului, care a fost în anul trecut, s-a insurat în dulce. - Vătaf e Dumitru Pruncului, tată. El mi-a şi dat să înţăleg că aşteaptă chemarea dumitale. - Da, Dumitru e vătaful - întări şi sluga Nicodim. - El e azi cel mai vrîstnic 'intre ficiorii juni. Sorei îi năvăli în faţă o undă de căldură, dar se ri­ sipi repede. Numai ochii verzi i se întunecară puţin, pri­ vind cu un fel de ciudă la slugă. Toţi ai casei, afară de raniţă, ştiau că Sora stă uneori de vorbă cu Dumitru Pruncului, totuşi o priviră cu mi­ rare. De feciorul acesta încă nu se vorbise niciodată aşa, pe faţă, în casa lor. Părinţii ştiau că tînărul umbla după fata lor încă de cînd era numai o fetişcană de vreo şasesprezece ani, înainte de a se fi legat Sora de Gheor­ ghe-a Mărgineanului. Ştiau însă că pe atunci fata lor nici nu se uita la el. - Dacă vreai să chemi daca, eu o să-i dau de veste încă în sara asta lui Dumitru, tată, vorbi Sora cu hotă­ rîre, părînd că nu văzuse mirarea lor. - Dar unde îl vei afla? Mai bine să-I trimitem pe Nicodim pînă la el, zise mamă-sa. - Nu-i de lipsă, trece el mai tîrziu pe la noi pe la poartă, răspunse fata. 393 [394] Vorbi cu totul firesc, fără nici o sfială, de o taină a ei, căci afară de ea, nimeni din casă nu oblicise că Dumitru bate sările drumul din faţa casei lor, şi chiar. dacă-l va fi văzut careva, nu s-a gîndit că o aşteaptă pe Sora. El locuia pe altă uliţă, iar pe uliţa Cîmpşorului erau vreo cinci-şase fete de măritat. Cine putea şti pen­ tru care venea ? In locul ei se roşi Stana, care se miră cum poate vorbi aşa, pe faţă, despre fecior. Lelea Maria simţi o strîngere a inimii, o părere mai mult, dar tatăl clipi din ochi cu un aer de mare seriozitate si zise: - Bine, dacă-l întîlneşti pe Dumitru, spune-i să treacă dimineaţă pe la mine, să ne întălegern. Să vedem de cîţi săcerători şi săcerătoare poate face rost. Dumitru Prun cu se ivi pe uliţa Cîmpşorului, în sara aceea, cu mult mai devreme decît de obicei - nici nu se înnoptase bine. Sora, care de data asta îl aştepta, ieşi numaidecît la portiţă. Lucrători întîrziaţi, cîte-un car, mai treceau încă pe uliţă. In unele case abia isprăviseră oamenii cu cina. Fata îi făcu semn cu mîna să se apropie, şi flăcăul veni suflînd greu, ca şi cînd ar fi urcat un pieptiş de deal. Era întîia oară că Sora ieşea la portiţă şi-l chema. - Dumitre, am să-ţi spun o vorbă, se grăbi Sora, cînd el era încă la doi-trei paşi de ea. - Numai să fie bună - răspunse el cu un surîs larg pe fata-l pătrată. - De cînd aştept eu o vorbă bună de la tine !... . Fata-i întinse mîna, şi el nu se mai îndura să i-o lase. - E bună, Dumitre, şi va fi şi mai bună. Uimit şi zăpăcit, păru că-I părăsesc toate puterile: mîna i se deschise neputincioasă, şi dreapta fetei scăpă din prinsoare. - Tata a hotărît să cheme daca ficiorilor, începu ea, văzînd mirarea din ochii flăcăului şi zăpăceala lui, care părea mai mult un început de spaimă ce nu-l lăsa să vorbească. 394 '1 I [395] - Claca ! ... - răsuflă el. - Şi asta e bine, dar nu­ mai atît? E rîndul vostru, de altfel, şi eu ţi-am dat să îriţălegi. Mă şi miram că badea Ion nu ne trimite vorbă, şi săcera e ca mîne. Dar, numai atît? . - Ce vreai să spui ? - Cuvîntul bun e numai atît? - Ba mai este şi altul. Tata zice să treci dimineaţă pe la noi, să vă întălegeţi. Să vedeţi cîţi săcerători şi săcerătoare poţi aduce. - Păi da, o să trec - vorbi dezamăgit Dumitru. ­ Eu credeam că mai ai un cuvînt bun şi pentru mine. - Păi, ăsta nu e bun? - răspunse cu o nuanţă de cochetărie fata. - Mi se pare că încă nici n-ai fost vreo­ dată la noi în casă. Şi ea-l atinse uşor cu vîrful palmei peste mînă. - N-am fost decît la colindat, cu junii. - Apoi vezi! Dar mi se pare că ai putea veni chiar acum. Pentru ce să-ţi mai pierzi vremea dimineaţă? Ai noştri încă nu s-au culcat. Abia ne-am sculat de la cină. Invitaţia aceasta familiară, simplă, firească, îl zăpăci cu totul pe Dumitru. Luat de gîndurile şi dorinţele lui, el uitase că-i vorba de daca tineretului, şi vedea numai întîiul pas spre viitorul dorit atît de arzător. - Poate e prea tîrziu să vin acum, zise el cuprins de sfială. - Nu-i tirziu. Cred că tata nici n-a isprăvit de fu­ mat tigara. Şi ea îi puse cu hotărîre mîna pe spate şi începu să-I împingă spre portiţa pe care o deschise. Dumitru simţi cum o căldură dulce îi năvălea în tot trupul, şi ar fi dorit ca fata să-I împingă aşa pînă în casă. A vea senzaţia că pluteşte în vis, şi trupul lui în­ desat, pătrat, se făcu nespus de uşor. O mîngîiere ne­ gustată încă îi umplu sufletul şi-i aduse lacrămi în ochi: era întîia atingere de bună voie a Sorei de el, din ini­ ţiativa ei. - Am vorbit de lup şi lupu-i aici, tată, strigă Sora din pridvor. 395 [396] I I I I Cam intimidat, Dumitru dădu bună-sara, şi numai­ decît cei doi bărbaţi începură a vorbi de daca tinere­ tului. Ion Corbu. îl privea şi-l asculta pe Dumitru tot mai atent. La început flăcăul mai mult răspunse la întrebă­ rile gazdei decît vorbi el, dar curînd îşi recăpătă liniştea şi începură să pună lucrurile la cale ca între doi gos­ podari pricepuţi. Ion Corbu îl privea şi-l asculta cu interes tot mai mare. Flăcăul îi făcu o impresia foarte bună. Se arăta a fi un om înţelept, cumpănit şi hotărît. Cînd isprăviră, flăcăul se sculă să plece. Ion Corbu îi strînse cu prietenie mîna. - Cred că cel mult în zece zile vor fi holdele coapte. a să-ţi dau de veste din bună vreme ce zi hotărîm pen­ tru dacă. Vorbind, gazda îl măsură iarăşi din creştet pînă-n tălpi şi rămase mulţumit. «E un om de încredere, pe care te poţi răzirna. Nu e dintre cele patru-cinci nea­ muri mai fruntaşe din sat, dar părinţii lui sînt totuşi gospodari cu bunăstare, şi-i singur la părinţi. E o bucu­ rie şi o plăcere să pui la cale un lucru cu un flăcău ca acesta, cu minte şi cumpănire de gospodar întreg. De, e dintre ficiorii mai tomnateci, dar om aşăzat,şi dacă ar fi voit s-ar fi putut însura de mult.» Gîndurile acestea îi trecură repede prin minte lui Ion Corbu, şi se uita la Dumitru cu simpatie. - Ne-am înţăles, bade Ioane. Noapte-bună! - Să fii sănătos! Îti trimit eu vorbă din vreme, să n-ai nici-o grijă. Cînd ieşi în curte, venea din spatele casei, din bu­ cătăria de vară, lelea Maria, care isprăvise, ajutată de Stana, cu spălatul vaselor, şi stir;ts<;s� focul ce mai li­ cărea pe vatră. - V-aţi întăles ? Aţi isprăvit? întrebă ea pe Dumi­ tru. El îi de te bună-sara. - Da, ne-am înţăles, lele Mărie . Aveti daca în ziua în care ne veţi porunci. De undeva de prin curte sau din grădina cu legume, răsări şi Sora. 396 [397] - Da' despre ceteraşi ati vorbit? Trebuie să vina toţi trei ţiganii, nu numai doi, ca în rîndul trecut, zise ea, oprindu-se lîngă mamă-sa. -- Îi vom aduce pe toţi trei, răspunse înveselit Du­ rnitru. - Să-i aduci, să putem juca pînă vom bătuci miriş­ tile. Cîţi veniţi? .- Cred că vom fi cam la patruzeci de ficiori şi fete. -- Atunci e bine! Va fi destulă vreme şi pentru să­ cerat şi pentru joc, vorbi ea înfrigurată. Mamă-sa simţi îndată neastimpărul ei şi, dintr-un imbold lăuntric, făcu o asemănare între fata ei şi Dumi­ tru. Putea fi prezenţa acestui flăcău de statură mijlocie, .îndesat, cu obrajii pătraţi, cauza neastîmpărului Sorei ?! Nu-i venea să creadă! Ce potrivire era între el şi ea? Nici una! Cu ce ar fi putut s-o atragă? Cu nimic! Gîn­ dul că Sora s-ar putea mărita cu el, o înfrigură. Gheor­ ghe Mărginean şi Dumitru Prun cu ?! «Hei! Acela era un lujer de ficior, nu un pociumb ca acesta !» Şi simţi instinctiv o milă şi o înduioşare pentru fată-sa, ca şi cînd ar fi fost vorba să se mărite cu el. - Mă temeam că ne-am trezit prea tîrziu să che­ măm daca tineretului, şi că veţi fi făcut învoiala cu al­ tul -- zise lelea Maria. - îmi pare bine că aţi fost slo­ bozi încă. - Oamenii ştiu că e rîndul dumneavoastră, şi nu ne-a vorbit nimeni pînă acum. Noapte-bună, lele Mărie. - Noapte-bună! Sora merse să-I însoţească pînă la poartă. Lelea Ma­ ria rămase o vreme locului, uitîndu-se după ei, apoi cu un oftat, întră în casă. - Ce bine-mi pare că ai venit în ia-sară şi te-ai în­ tăles cu tata de-acum l Va fi o dacă cum n-a mai fost. Ea îi puse mîna pe umăr, dar nu se uita în ochii lui, ci undeva departe. - Vin în toată sara, şi cam de mult, zise el mîn­ gîiat şi fericit de mîna ce-i rămînea pe umăr. - Ştiu, Dumitre, răspunse fata cu privirile mereu pierdute în depărtări, în întunerecul ce se îrnpînzise des. 397 [398] , , f, I · II'. ' l' I:!.I f'. ! , I , ' I I �i I ( I ' I - Ştii, şi n-ai ieşit o singură dată la portiţă! voi el s-o mustre, dar vocea lui, de obicei aspră, era acum în­ dulcită şi cîntătoare. - Nu-i nimic dacă n-am ieşit, răspunse ea enigma- tic, şi îl luă de mînă. - Vei ieşi de-aici încolo? - Stai să vină săcera, să avem odată claca. El încercă să-i înconjure mijlocul cu braţul, dar fata se feri, i se zmînci din mînă şi deschise portiţa. - Nici-o vorbă bună, nici acum, Soro? - Ei, parcă tu aştepţi vorbe! Văd eu ce aştepţi tu ! Dar pune-ţi pofta-n cui! Să trecem odată peste clacă, şi-ai să vezi. O să vie şi vorbe bune, dacă chiar le aş­ tepţi ! Noapte-bună, Dumitre ! Ea închise cu zgomot portiţa şi fugi în casă. Dumitru mai rămase o vreme nemişcat, apoi porni incet pe uliţă la vale. Pe umărul stîng simţea încă urma lăsată de mîna fetei, ca o mîngîiere, ca o aromă ce-i pătrundea intreaga fiinţă. Unde privi se ea, la ce se gîn­ dise ea, cînd lăsase să i se odihnească mîna pe umărul lui? Simţea că ceva s-a schimbat în atitudinea Sorei, ca şi cînd ar fi luat o hotărîre, pe care încă nu voia să i-o mărturisească. La gîndul că poate ar fi chiar hotărîrea pe care o aştepta el, îl cuprinse o mare turburare, şi i se urcă la cap ceva ca o ameţeală, încît, din cînd în cînd, se oprea din mers. «"Să trecem odată peste clacă." €e va fi vrut să spună? Se va hotărî atunci ?» se întreba Dumitru. Ajunse tîrziu acasă. Se urcă în şoprul cu fîn proas­ păt, şi se culcă. Dar multă vreme nu putu adormi, de mirosul tare al fînului, de aroma ce-i umplea sufletul şi de gîndurile ce-i roi au prin cap ... Da, fusese o hotărîre ciudată, neînteleasă, aceea pe care şi-o luase înainte cu vreo trei ani, cînd Sora se sălta în rîndul fetelor-mari, de a se însura numai cu ea. ori cu nici una. Era o deosebire de vrîstă de opt ani între el şi ea, şi nu s-ar fi cuvenit să-şi pună ochii pe o fată aşa de tînără. Erau destule alte fete-mari, şi din oameni, şi cu avere, şi frumoase, care s-ar fi măritat bucuroase după el. Dar cînd a văzut-o mai întîi în horă, i s-a ridicat o poruncă din adîncurile fiinţei, ca o ju- 398 [399] decată definitivă : ori asta, ori nici una! Zadarnic şi-a spus de-atîtea ori, în cursul anilor, că-i o neghiobie din partea lui, că pentru el sînt destule fete mai în vrîstă, că Sora e o copilă încă. Zadarnic îşi spunea că e ca un urs pe lîngă o căprioară fragedă - cum s-ar putea gîndi ca fetei să-i placă vreodată de el ?! - că sînt în sat fe­ ciori şi mai arătoşi şi mai tineri decît el, şi din neam mai fruntaş -, glasul acela lăuntric nu-l mai slăbea: «Ori ea, ori nici-una». Un simţămînt de bucurie adîncă, de fericire, îl inunda de cîte ori o zărea undeva, ori se gîndea la ea. Părea uneori că nici nu-i trebuie lui mai mult. Mai ales pînă ce Sora nu începuse să umble cu Gheorghe-a Mărgineanului. 1 se părea că ar putea să aştepte oricît de mult, mulţumindu-se s-o vadă, să o ştie slobodă. Dar de cînd dragostea ei pentru Gheorghe Incepuse să se arate pe faţă, el se simţise muşcat şi sfîşiat de chi­ nuri cumplite, ca de nişte cîni răi, care se ţineau mereu după el, şi de care nu mai putea scăpa. Înţelese deodată că el nu se putea mulţumi să o vadă, să se gîndească la ea, ci îi trebuia însăşi fata întreagă, că era din zi în zi mai flămînd după ea. Simţi o ură prostească faţă de pă­ rinţii lui, pentru că nu l-au făcut mai înalt şi mai fru­ mos, pentru că nu erau şi ei dintre primii fruntaşi ai satului, şi zile întregi nu schimba o vorbă cu ei, deşi sim­ ţea că învinuirile acestea sînt gînduri de om nebun. Cînd, în sfîrşit, în iarna trecută fusese sigură căsă­ toria Sorei cu Gheorghe Mărginean.. deznădăjduit cu totul, a fost gata să se însoare cu întîia fată ce-i va ieşi în drum. Şi dacă nu se întîmpla chiar atunci nenoroci­ rea din casa Mărgineanului, ar fi pus cununiile pe cap, ca o pedeapsă pentru nevrednicia lui, ca un canon pen­ tru toată viaţa. Simţea o pornire groaznică să se pe­ depsească, luîndu-se pe sine singur vinovat că Sora nu l-a putut iubi pe el... Se răsucea în fînul proaspăt, şi obrajii-i ardeau ... Dar acum... acum îl va putea iubi fata? Nu-i oare tot el, flăcăul pociumbos ca şi tată-său, cu faţa pătrată şi în­ tunecată, cu vocea aspră, cu pasul greu şi îndesat? Sora nu se mai ferea acum de el, cum nu se ferea nici de alţi feciori, juca parcă mai bucuros cu el decît cu alţii, şi era 399 [400] luată ca de-un vîrtej de foc în braţele lui. Dar oare nu voia să-şi uite astfel de nenorocirea ei şi să-I uite pe cel condamnat? Nu mai era Sora de mai înainte, cu sigu­ ranţă! Tot satul ştia cum a trăznit-o moartea celui ce avea să-i fie socru, şi cum s-a desfăcut de greu din amortirea în care căzuse. La horă toată lumea o vedea citu-i de schimbată, ca şi cînd mereu ar fi ieşită din fire, în joc şi în toate pornirile. Dar lui fata îi plăcea şi mai tare aşa cum era acum: aprinsă, înviforată. Părea că-i mai aproape de ceea ce ardea şi fierbea în el, şi era tot mai flămînd după ea, pînă ce nu-l mai nelinişti gîn­ dul dacă ea ar putea să-I iubească ori nu. Pînă acum, in noaptea asta, cînd tortura cea grea s-a întors iar asu­ pra lui! Doamne! Pentru ce nu era şi el un fecior fru­ mos, de care să-i poată plăcea Sorei? Se chinui pînă îşi simţi lacrămile pe obraz, şi atunci se ruşină de gîndurile acestea copilăreşti şi prosteşti. Ce lucru josnic era să plîngă ca o fată care-şi vede urîţenia în oglindă !. .. Dar, ce? Nici nu era el flăcău urît! Vorba ceea: «Un bărbat să fie ceva mai frumos decît dracu'», şi-i destul. Oricum, un om cuminte şi aşezat, ca el, nu se mai poate chinui cu lucruri care nu mai pot fi schimbate. Dacă n-ar fi Sora, nici nu i-ar trece prin cap astfel de gînduri, cum nu i-au trecut cînd atîtea fete s-au apropiat de el, au umblat după el. Hei! Cîte s-ar fi măritat bucuroase cu el !. .. Se răsucea zadarnic în fîn, căci somnul nu-i venea. Şi-i era cu neputinţă să scape de obsesia urîţeniei lui, de cîte ori îi lumina chipul fetei. Nu se potrivea cu ea, nu! Aici nu mai poate fi nici o îndoială. Şi nu pentru el ar fi voit să fie altfel, ci pentru Sora. Părea că-i este . milă de ea, că o compătimeşte, că o umileşte pe ea cînd şi-o închipuia alăturea de el... Incepură să ciripească rîndunicile în cuiburi le de subt streaşini, cînd îi veni un gînd nou care-I mai li­ nişti şi-i aduse somnul. Sora a trecut şi ea prin multe, ştie acum ce-i durerea, ştie că frumuseţea singură nu-i totul în lume! Poate va şti să preţuiască de-acum pe un om cuminte şi aşezat, ca el. pe unul de care să poată fi sigură în viaţă, avîndu-l razim şi apărare. 400 [401] In sara aceea nu adormiră devreme nici Ion Corbu şi nici nevastă-sa. Lelea Maria credea că numai ea nu doarme. cînd, întru tîrziu, auzi că bărbatu-său Ireacă un lemnuş de părete şi văzu că-şi aprinde o ţigară. Fetele şi Ionită dormeau în tindă, care era o odaie ceva mai mică decît camera din nainte, dar mobilată ca şi o cameră de lo­ cuit, cu paturi, cu laviţe, cu masa la care mîncau de obicei. Pe deasupra, în tindă era şi plita pe care se gă­ tea mîncarea iarna şi cîtă vreme era frig în bucătăria de la spatele casei. Totuşi lelea Maria vorbi încet: - Ce-i cu tine? Incă nu dormi? - Imi fuge somnul şi m-am gîndit să-mi aprind o ţigară, să mai treacă vremea. Te-ai trezit acum, ori nici tu n-ai adurmit încă? - Nu am adurmit, căci m-au umplut gîndurile. Nu mi se împare cu fata asta ... - Cu Sora? - Ştiu că nu cu ceea mică. Este încă vreme pînă ce ne va face şi ea gînduri. - Este şi nu prea! Nu o vezi cum s-a săltat din vara trecută pînă acum? Săceră ca o fată mare. Dar ce-i cu Sora? Femeia tăcu şi se răsuci în pat. - Nu mi se-rnpare cu ea! Nu ai văzut-o în zilele astea de săceră ? Aşa nu lucrează o fată în toată firea. - Ba, drept să-ţi spun, eu n-arn aflat nimic rău în patima ei de lucru. Cred că aşa aş face şi eu, cînd aş fi scăpat de-un mare năcaz. Fata se simte cu totul slobodă acum, şi întră într-o viaţă nouă. Eu m-am liniştit de tot şi rn-am bucurat cînd i-arn văzut hărnicia. - Doamne, Ioane, dar asta nu mai este hărnicie, ci un fel de aprindere, care o face mereu să treacă măsura. Asa-i şi la horă ... Apoi, n-ai văzut cum ne-a adus în casă pe Dumitru Pruncului ? Aşa a fost ea cu celalalt ? I-au trebuit ani pînă mi-a vorbit de el. Şi acum vine şi spune fără nici-o pregătire că ea poate să-i deie încă în sara asta de ştire vătafului, că el bate sările uliţa pen­ tru ea! Şi asta o spune în faţa noastră, a copiilor şi a slugii, ca şi cînd ar fi vorbit că cutare adapă vitele! Nu! Fata noastră nu era aşa! Era plină de sfiiciune. Acum parcă nu mai are nici-o măsură. 40) [402] "1i111' :1\ 1, 1" ' ',11 I " I'i I li , II I 1,' 'q . I I I III I I i I , 1, I Bărbatul nu răspunse curînd. Trase de cîteva ori din ţigară, însuf'leţind jarul din capătul ei, care lumină ca un ochi roşu în întunerecul odăii, tuşi şi zise: - Voi femeile sînteţi cusute cu multe aţe. Vedeţi multe lucruri pe care nu le vedem noi şi care de cele mai multe ori nici nu sînt decît în închipuirea voastră. Fata a dorit să avem noi claca în anul ăsta, şi a fost gaia să-I înştiinţeze pe vătaful ficiorilor... Foarte bine a făcut că ni l-a adus încă în ia-sară. Iată, ne-am înţăles în toate! De unde crezi că el venea pe uliţa Cîmpşoru­ lui anume pentru fata noastră? Doar mai sînt destule fete-mari pe-aici! Sau ai simţit-o vrodată la portiţă cu el ? - Nu, asta nu! Dar e sigur că Dumitru pentru ea îşi pierde nopţile pe uliţa noastră. - E sigur! Nu ţi-am spus eu că voi femeile vedeţi şi ştiţi şi ce nu este? - Doamne sfinte! Dar cine nu ştie? Flăcăul ăsta tomnatec umblă după ea de cîţiva ani. Cine nu ştie? Jar de cînd a ieşit fata iarăşi între oameni, se ţine scai după ea, la joc, pe uliţă, cînd iasă din biserică, pretu­ tindenea unde poate. - Hm! Şi asta te supără pe tine? Mie, drept să-ţi spun, ficiorul îmi place. E un flăcău cumpănit, aşăzat, ca un bărbat. - Păi, dacă-i bărbat! făcu femeia cu ciudă şi rău­ tate. - Ce vreai să spui ? - Că după anii ce-i are, tot poate fi aşăzat ca un bărbat. E cel mai tomnatec ficior din sat. - Asta nu-i nici-o pricină să vorbeşti de el peste umăr. Pornită, femeia nu se opri: - Poate ţi l-ai dori chiar de ginere? -- Hm! Zadarnic te răscoleşti! Dacă l-ar vrea fata, de bună samă că eu n-aş avea nimic împotrivă. - Da-i poate fi tată, omule! îl îrnproşcă lelea Maria, nernaiputîndu-se stăpîni. - Ei, tu spui că fata trece măsura, ca şi cînd n-ar avea cu cine sămăna! Nu pot fi mai mulţi de şase-şapte ani între ei. 402 [403] r - Sînt opt! - Păi, chiar opt să fie, ce-i într-asta? Şi cred ca-l bine să fie ficiorul puţin mai copt cînd se însoară. Nu oricine care si-a făcut armata e bun de însurat. - Dar n�-l vezi cîtu-i de urît? E îndesat ca un şteand, şi-i greu ca pămîntul. Sora nu l-a putut suferi niciodată. - Nu-mi pare să fie urît: La un bărbat capul e de căpetenie. Şi Dumitru ăsta are cap bun, minte aşăzată, asta ţi-a spun eu. Dar dacă fata nu-l poate suferi, cu atît mai bine pentru tine! Pentru ce îţi ieşi din fire? Ştiu că nu voi sili-o vrodată să se mărite cu cine nu vrea. - Dar chiar lucrul ăsta mă face să nu pot durmi, omule, nu intălegi ? Imi pare că Sora e gata să focă ce nu o trage inima. De-aceea-i aşa de ieşită din fire. de la Sînziene încoace mai cu samă. Mi-e frică să nu se lege de omul ăsta. - Dacă nu-i place, de ce să se lege? Nu mi-ai spus - numai cînd? - că umblă mulţi după ea, mai mulţi ca înainte? Sînt şi ficiori frumoşi destui - aleagă-şi pe cine-i place. Oricare se va însura bucuros cu ea. Dar eu pe flăcăul ăsta, pentru că nu-i icoană de închinat, îl ştiu preţul. E un om cu care poţi porni liniştit la drum. - Nu ştiu ce să mai zic! Ceva îmi spune că fata nu l-ar putea iubi niciodată, şi mă tem totuşi să nu se lege de el, vorbi femeia, amărîtă, cu glasul înmuiat în la­ crămi. Bărbatul aruncă întărîtat mucul de ţigară şi se întinse în culcuşul lui, pe salteaua de paie, pusă pe lada de după uşă. - Om să fie cine să vă priceapă şi pe voi femeile! zise el, şi adormi numaidecît. Lelea Maria se frămîntă încă o vreme : nu afla nici un sprijin la bărbatu-său, în temerea nouă care o cu­ prinse. Iată, el, dacă ar vrea fata, ar fi gata să-I aibă de ginere pe Dumitru Pruncului! Nici la neamul lui nu se mai gîndeşte! N-a pomenit nici un cuvînt despre asta! Poate vrea s-o vadă cu orice preţ măritată? Dar ce, fata lor a ajuns de lepădat? 403 [404] �III [ \'1,'; 'II 1 I I , 1, i r I! 1: i , 1 1 I I ! : I I '''1 III II I!I 1 1 I I I 1 I Căuta parcă anume motive de înduioşare, ori de re­ voltă, ca să poată plînge. Şi sfîrşitul acesta fu: plînse cu faţa în fundată în perină, multă vreme. Noroc că băr­ batul sforăia de mult ... Se linişti tîrziu, luată de alte gînduri: se putea înşela şi ea ! Tot ce o neliniştea era numai bănuiala, mai mult încercarea de a-şi explica felul în care se purta acum fată-sa cea mare. Poate nu avea nici un gînd serios cu Dumitru. Vorbea şi juca tot aşa de bucuros şi de aprinsă şi cu alţi feciori din sat ... Poate tot ce vedea la Sora nu era decît o perioadă de trecere de la ce a fost spre un nou început de viaţă. Poate se smulge cu greu din tre­ cut, şi de aceea trece măsura în felul de a se purta ... În sfîrşit, mai este şi Dumnezeu deasupra, care se va mi­ lostivi de fată, să nu mai între cu capul într-altă neno­ rocire ... Dar, după toate astea, pentru ce ar fi o nenoro­ cire căsătoria cu un om care o iubeşte de atîţia ani şi ar purta-o ca pe pălmi ? - de asta era sigură. Pe Gheorghe l-a iubit mult, e adevărat! Şi avea pe cine! Dar a doua oară mai poate iubi o fată, tot aşa, pe altul? Ea, ea ... ea, în locul fetei, ştie că nu ar putea. Dar dacă Sera-i seamănă şi la inimă, nu numai la trup? Dacă din iu­ bire nu se va mai putea lega de nimeni? Să rămînă fată bătrînă? Doamne fereşte şi apără! Ce-i vinovată fata ca să-şi strice viaţa pentru vecie ?.. Da! Mai este şi Dumnezeu deasupra! Maria se ridică din pat, îngenunchie în faţa icoane­ lor şi se rugă îndelungat, pînă-şi simţi sufletul liniştit şi întărit. Apoi se culcă şi adormi uşor. XXVI Vreme bună fusese şi cît ţinuse secerişul orzului. se­ carei şi alacului. Nouri albi se plimbau încoace şi încolo pe cer, iar umbrele lor - pe Ianuri, pe fînaţe. Pluteau în înălţimi mari şi părea că nu sînt încă hotărîţi după care orizont să se coboare, să se ascundă. Nici un picur însă nu căzuse, şi aerul se făcea din zi în zi mai uscat, 404 [405] .� . aşa că snopn In cruci se uscară bine. In văzduh se sim­ ţea apropiindu-se cerul înalt al secerişului, care se şi arăta în cîmpuri vaste, vinete-închise, printre nouri i care mai întîrziau, unde şi unde, părînd a nu se îndura să călătorească mai departe şi să nu mai vadă grînele ce albeau din zi în zi întregul hotar în care fuseseră semă­ nate, marea de porumb ce înnegrea cît vedeai cu ochii, şi undula încet, nu de vînt, ci de reflexele deosebite ale razelor soarelui, lunci le şi fînaţele care îşi trimiteau mi­ resmele ameţitoare pînă sus, ca un prinos al pămîntului rodit. Prin lanul nesfîrşit de holde, unde şi unde, se profi­ lau miriştile păi oaselor secerate, ca nişte drumuri în­ guste, care se strîmtau tot mai tare către capătul din sus. Crucile de snopi abia se vedeau, ca nişte pălării, în marea tot mai palidă, tot mai albă, a holdelor. într-o săptămînă, grînele erau de seceră, şi aproape dintrodată, pe întreg hotarul. Boabele se invîrtoşaseră pe îndelete, cu răgaz, în zilele cît mai călătoriră nouri pe cer, aşa că, peste o săptămînă, cînd seninul încremeni deasupra lumii, holdele erau coapte, numai bune de se­ cere. Oamenii cunoşteau că-i vremea secerişului şi din aceea că, trecînd pe lîngă grîne, nu mai simţeau atît de puternic mirosul de pîne nouă al boabelor ce se învîrte­ şau, ca mai înainte. 'Iar secerişul trebuie început pînă nu se întăreşte bobul detot, să nu se scuture şi să nu se prea sfrijească de arsura soarelui. In două-trei zile după coacerea holdelor, lanurile se umplură de lucrători. Cămeşile, iile albe ca zăpada, lu­ minau pretutindenea în lanuri. Snopii puşi, după ce erau legaţi, în picioare, se înălţau tot mai deşi din mirişti, cît bătea 'ochiul. Spre sară se începea clăditul lor în cruci ­ cîte două cruci de cîte cincisprezece snopi una făceau o claie -, şi tot mai multe sporeau rîndurile lor drepte prin mijlocul delnitelor. Satul întreg se ridicase în picioare, caci unii mai aveau încă şi la sapa a doua, alţii mai aveau de coasă la lunci, iar cei mai harnici cărau căpiţele de fîn cu cară mari, încărcate în mare povară, dar cu multă simetrie, bine şi tare legate cu sulul, şi frumos grebla te pe de 40� [406] l�!r :;J I l' i I!. II j I i I i I ! 1· I fi , I f I I I 1 I laturi. Se grăbeau să care fînul pînă ţinea vremea bună. Unii începură la coasă şi în fînaţele de pe costişe. Cît ce dădeau în zorii zilei vitele în ciurdă, femeile aprindeau focul să pregătească fiertura de peste zi. Su­ luri uşoare, vineţii, transparente, de fum, se înălţau drept în sus deasupra satului, şi se topeau, fără urmă şi fără miros, în văzduhul albastru. Numai mireasma slăninii fripte, cu care gospodinele găteau fierturile, şi mirosul de oţet sau de zăr, cu care le înăcreau, pătrundea în curţi şi pe uliţele satului, - mireasmă care întra în nări şi deştepta pofta de mîncare, şi care nu se mai simţea în sat decît sara, cînd femeile pregăteau cina. Din curţi, înainte de răsăritul soarelui sau îndată după ivirea lui cu ape de argint jucăuşe şi strălucitoare deasupra dealului împădurit, ieşeau tot mai mulţi băr­ baţi şi femei, feciori, fete şi copilandri, cei mai mulţi cu secerile zimţa te pe umăr sau în mînă, ducînd mai multe. legate peste semicercul tăios cu o cîrpă. Dar se mai iveau în uliţe destui şi cu coasa sau sapa în spate. Uliţele furnicau de lumea aceasta în cămeşi şi ii albe, şi răsunau de veselie, de rîsete şi de glume. Pe drumurile care ieşeau din sat spre lanurile de grîu, era îmbulzeala cea mai mare. De departe păreau înflo­ rite cu flori exotice, cum păreau şi delniţele de holde în care întrau, şi ici şi colo, şi se apucau harnici de lucru. Din cînd în cînd se auzea cîte-un scîncet de copil tre­ zit sau flămînzit la umbra crucilor de grîu, şi cîte-o fe­ meie se rupea repede din lanţul de secerători şi alerga într-acolo. După o vreme drumurile se goleau, şi, în sat şi afară din sat, numai rareori mai trecea cîte un car cu fîn, sau, în preajma amiezii, se vedeau femei grăbind cu dernîn­ carea. Unde şi unde, prin lanuri, mai şuierau coase le în delniţele rămase în urmă; cosasi în cămeşi albe, cu capul gol, încinşi cu o brăcie sau o curea în jurul căreia era înfăşurată şi legătura trocului în care era cutea, se opreau uneori, îşi înălţau trupurile frînte, şi ascuteau coasele într-un cîntec cu ritm metalic, care picura pînă departe pe hotar, după ce-şi ştergeau mai întîi cu mî- 406 [407] r I I ne ca largă a cămeşii sudoarea de pe frunte, iar cu o mînă de iarbă străluceau lama coasei. Se oficia pretutindenea, la altarul încărcat de roade al naturii, liturghia cea mai luminoasă a muncilor de peste an, subt cerul senin şi înalt, ca subt cupola unei biserici nevăzute, dar simţite de toată lumea asta veselă, risipită pe hotar. Din cînd în cînd se înălţau în văzduh crîmpeie de cîntece, de doine, ca nişte adi eri uşoare, subţiri mai mult o părere cum se auzeau din depărtare. Şi în răstimpuri aproape regulate, în ziua a treia de la începerea secerişului, din holdele lui Ion Corbu se ri­ sipeau în aerul plin de lumină, din viorile de la clacă, învîrtite aprinse şi învolburate ... Incă înainte de răsăritul soarelui, cei trei ceteraşi cutreierară uliţele satului, ţîrlăind mereu, mai mult [u­ cîndu-se pe coarde decît cîntînd, înştiinţînd pe feciorii şi fetele-mari că-i vremea de adunare la clacă. In curînd începură a se ivi, şi dintr-o portiţă şi din alta, fete şi feciori îmbrăcaţi de sărbătoare, ca şi cînd ar fi trebuit să ia drumul bisericii. Dar toţi, cu secerile pe umăr sau în mînă, o luau spre uliţa Cîmpşorului, în grupuri tot mai mari, cu cît se apropiau de casa lui Ion Corbu, Cei dintîi, în curte, sosiră cei trei ceteraşi, care, după ce îrnbucară cîte-o felie de pîne şi răsturnară în gîtleju­ rile însetate cîte trei păhărele de rachiu de bucate, tare cătran, începură să piuie coardele, multumindu-i Sorei pentru omenire, şi apoi începură să tragă la învîrtite iuţi, chindisite cu tacturi şi întorsături dese. Ceteraşii erau Danciu cel bătrîn cu cei doi feciori ai lui, unul de vreo treizeci de ani, însurat, cu vreo cinci copii, altul abia un copilandru oacheş şi palid, care ţi­ nea isonul în tacturi rare, cam zdrîngănite. Se îmbrăca­ seră şi ei cu ce aveau mai bun. Cămaşa bătrînului, bine spălată, nu avea decît două petece în spate, dar el era foarte mîndru de ea, mai ales de poalele lungi, învrîs­ tate cu vînăt, care-i acopereau bine cioarecii de pînză, destrămaţi de la genunchi în sus. Era sur la păr, la mus­ taţă, ca un berbec sein, cu care avea o asemănare şi din pricina sprîncenelor mari, stufoase, de păreau două cor­ niţe, şi din pricina nasului lemnos şi lat la vîrf, şi din muza privirilor lui gălbui, încrucişate. Feciorul cel mai 407 [408] : I '1 :j', . 1· I mare, Petrea, era foarte oacheş, zvelt şi drept, cu privm languroase de îndată ce punea cetera subt bărbie. Era incins cu o brăcie de lînă, subt care nevastă-sa îi încre­ tise bine poalele cămeşii, aproape albastră de prea multa sineală turnată în apă. în meseria lor îl întrecea acum pe tată-său, şi el făcea prima vioară, deşi bătrînul, de fie­ care dată cînd începeau, se străduia să-i apuce Înainte. Cel mai mic, Dinu, cînta cu indiferenţă, zdrîngănea coar­ dele, cu ochii mari la cei ce intrau în curtea lui Ion Corbu, sau la femeile care se învîrteau în jurul oalelor de la foc, în bucătăria de vară. Bătrînul îi striga mereu cîte-o vorbă, să fie cu grijă la arcuş. Îi era ciudă pe el pentru că băuse, cît era de tînăr, şi al treilea pahar de rachiu, în loc să i-l fi dat lui, cum se aştepta tată-său. Dar îl Înfrunta şi pentru că Dinu nu se silea să înveţe meşteşugul, cum se silise, la vremea lui, Petrea. în mijlocul curţii era întinsă o masă lungă, impro­ vizată din scînduri, cu laviţe bătute pe pociumbi, şi aco­ perită cu rnăsarite şi cu blide puse în şir, de-o parte şi de alta. Cît ce se adună un grup mai marişor de feciori şi fete, jocul începu la comanda vătafului, a lui Dumitru Pruncu, care, chiuind într-o izbucnire de fericire, incepu jocul cu Sora şi cu cele două văruţe ale ei, Veta Bogdan şi Nastasia Linului. Nu fu nici o mirare între tineret, căci obiceiul era ca, la dacă - şi acasă în curte, şi afară la seceră -, dansul să-I înceapă vătaful cu fata gazdei, dacă se întîmpla să aibă gazda fată-mare. Mirarea se ri­ dică numai după ce se adună aproape întreg tineretul, după ce feciorii jucară mai multe dansuri, tot cu alte fete, iar Dumitru nu le mai slăbi pe cele trei. Le învîr­ tea ca luat de-un vîrtej. Poalele fetelor făceau roate largi, ridicîndu-se în vînt încît li se vedeau genunchii goi. Începuse să fie adusă fiertura pe masă, să fie pusă în blide ; se opriseră toate vîrtej urile, şi doar vătaful nu se mai oprea din dans. Numai cînd Ion Corbu, în fruntea mesei, începu să spună cu glas tare Tatăl Nostru, şi cînd aproape tot tineretul îşi luă locul pe laviţi, se opri şi Dumitru. -108 [409] Cele două văruţe ale Sorei veniră ca ameţite, împle­ tecindu-se pînă la masă, dar Sora se apropie cu pas si­ gur, cu trupul drept şi mlădios, cu capul uşor aruncat pe spate. Pe fruntea lui Dumitru nu se vedea nici picur de sudoare. - Bun început! - zise Ion Corbu, după ce vătaful şezu de-a dreapta lui. - Să deie Dumnezeu să meargă tot aşa şi. cu săcera, adaose apoi, ridicînd păhărelul de rachiu şi închinînd cu toată lumea . . - Poate nu ne apucă nici ojina şi vom face cununa, se lăudă vătaful. Ion Corbu numărase secerătorii. Erau treizeci şi cinci şi mai erau aşteptate cinci fete care avuseseră lucruri grabnice acasă, şi spuseseră că vor veni numai la holdă. Ceteraşii încetară şi se tras eră spre bucătărie, unde, pe-o Iaviţă, era pusă mîncarea pentru ei, aceeaşi ca pen­ tru toată lumea. Amîndouă fetele lui Corbu erau la masă. Cu două zile inainte fusese oleacă de neînţelegere între cei doi soţi din pricina Stanei. Lelea Maria voia să o ţină pe Stana de ajutor acasă, la oale, căci nu intrase încă în rîndul fetelor mari, să înveţe mai bine şi ea cum se gă­ teşte mîncarea cînd sînt mulţi lucrători. Stana se supă­ rase rău şi îşi ştergea cu năframa lacrămile prin un­ ghere, pînă o văzu tatăl său. - Dar ce-i cu tine? Vreai să ne aduci ploaie pentru ziua de c1acă ? Stana nu era o fată îndrăzneaţă. Nu cuteza să-şi arate dorinţele decît pe de laturi. Nu vru să-i spună pentru ce-i supărată. O întrebă pe nevastă, şi lelea Maria îl lămuri: - Ce vreai?! Se crede şi ea fată-mare şi vrea să meargă la săceră cu c1aca! Şi doar numai de doi ani poartă catrinta I Să facă bine să rămîie cu mine să-mi ajute la oale. Are ea vreme şi de c1ăci! Acum e destul că nu voi avea ajutorul Sorei. Numai eu ştiu ce-i pe capul meu cu clăcile astea! A trebuit să-mi iau ajutor o femeie. - Iţi vei mai lua una, să fiţi trei. Las-o pe fată să se bucure şi ea. E păcat pe-o vreme ca asta, şi cu cete­ rasii alături, să rărnîie toată ziua lîngă foc! 409 [410] - €e păcat? Are ea vreme şi de petrecere. Doar nu-i vrea să apuce înaintea soru-sii! Destul ne este cu 1> fată-mare în clacă. Şi-apoi, ce-ar zice celelalte fete? - N-o să zică nimic, doar daca e la noi. Mare păcat dacă se va învîrti şi ea de cîteva ori ! - De, tu totdeauna iai partea Stanei. O să faci din ea o fată răsfăţată. - Nu cred. De cînd o ştiu e blîndă ca o mieluşea. Şi cuviincioasă. Dar nu-i îndrăzneaţă deloc. Trebuie S-I> ajutăm. Lelea Maria nu mai răspunse, ci vorbi cu încă o fe­ meie din vecini să-i fie de ajutor la fiert. Ştia că băr­ batu-său ţine partea Stanei, că o îndrăgea mai mult decît pe Sora. «Poate pentru că samănă oleacă cu el», îşi zicea femeia. Fata semăna nu «oleacă», ci la toată firea, ca şi la făptură, dar lelea Maria nu voia să recunoască o mai mare asemănare. In chipul acesta Stana scăpase de corvada bucătăriei. şi în dimineaţa clădi era în rînd cu Sora, între tineret. Fu luată şi ea la joc de mai mulţi feciori, în rînd şi ală­ turea de alte fete-mari. Stana se simţi parcă mai cres­ cută, mai plină de importanţă, cînd îi veni în minte că ea dansează, iar Ilieş, fratele văruţei sale Măriuţa, nu poate decît să se uite peste gard. Cînd îl chiar văzu la gard - îl întrecea cu un cap -, ea se desprinse din joc şi fugi în casă, ruşinată. La masa lungă, din curte, cu laviţele înflorate tot de cîte un fecior şi-o fată în haine de sărbătoare, se porni veselie şi larmă de glasuri amestecate. Fetele, cele mai multe, se codeau să bea rachiu: abia-şi muiau buzele, după stăruinţele şi glumele feciorilor, şi îşi azvîrleau capul înapoi, strîmbîndu-se fiecare în felul ei, ciudat, în risul flăcăilor. Unii chiuiau : - Of, săraca-ntre sărace, Gum se face că nu-i place! - Nu-i place paharul mic, C!:ă nu-ncape nici-un pic ! 410 [411] Dă-mi, mîndre, să beu şi eu, Ş-oi săcera-n locul tău. - Cîtu-i iată e ruşine, Ca nevastă-i şade bine. - Păhăruţe, gura ta Parcă-o-aş tot săruta. Lelea Maria şi cele două femei ajutătoare veneau cu oalele cu fiertură din bucătăria de vară, le puneau pe masă, puneau în blide, îrnbiind mereu. Cu mînecile Hei suflecate, cu năframa lunecată puţin într-o parte, lelea Maria se purta ca o volbură, vedea tot ce lipsea, se gră­ bea să aducă, şi zîmbea mereu cînd, şi de ici şi de colo, feciorii şi fetele lăudau bucatele. Larma lingurilor se înălţa deasupra curţii, în aerul limpede, se amesteca cu vorbele tineretului, cu rîsetele ce izbucneau mereu. Şi prin fierberea asta tare, necontenit curgătoare, se ţeseau sprintene rîndunicile care aveau un şir de cuiburi subt streasina casei. Soarele abia ieşise din pădurea de pe creasta dealuri­ lor de la răsărit, cînd vătaful făcu semn de ridicare de la masă. La repezeală curtea se umplu de roate largi, înflorate din poale albe, cătrinţe şi şurte, se mai [ucă o învîrtită la cîntecul celor trei ceteraşi, chiuiturile se auziră pînă departe peste sat - apoi, pe poarta deschisă, toată lu­ mea asta gălăgioasă, înseninată, năvăli în uliţă, şi por­ niră cu ceteraşii înainte, care cîntau un fel de marş ce aducea cu melodia: «Astăzi cu bucurie, românilor, veniţi, Pe Iancu în cîmpie cu toţi să-I Însoţiţi .... Era un marş care se cînta rar, şi ţiganii îl amestecau -şi cu alte motive. Nu-l ştiau bine, ori nu l-au ştiut bine niciodată. Grupul tinerilor se schimba mereu: cînd se invălmă­ .şeau, mai ales fetele care aveau să-şi spună cîte ceva la ureche, cînd mergeau părechi, cîte doi, cîte patru într-un 411 [412] şir, cînd se rupeau în pîlcuri. Vătaful nu mai avea în tot drumul decît de două ori cuvîntul. O dată în capul sa­ tului, a doua oară la mijlocul drumului către holde, cînd făcea semn ceteraşilor să se oprească şi să mai cînte la iuţeală cîte-o învîrtită. Feciorii puneau mînile, fără ales, pe umerii fetelor care erau mai aproape de ei, şi se în­ vîrteau de cîteva ori chiuind. Dansul nu ţinea, la cele două opriri, mai mult decît două-trei minute, şi seceră­ torii îşi continuau drumul grăbiţi. Cînd trecură Însă pe lîngă fmatele cu care anul acesta erau vecine lanurile de grîu, fetele, cu Sora În frunte, se repeziră să-şi culeagă flori: garoafe sălbatece cărora le spunea În sat «scaunul popii», ochiu-boului, care era tot înflorit acum, sînziene tîrzii şi altele ce smălţau fî­ naţele. Intr-o clipă se împrăştiară toate, Încălcînd iarba înaltă, bună de coasă. Flăcăii le strigau din drum, mergînd mereu înainte, în ritmul marşului cîntat de ţigani. Ei făceau glume pe socoteala lor, iar cînd fetele îi ajunseră, începură să se audă ţipete scurte, căci flăcăii voiau să le despoaie de florile puse la cingătoare sau în păr. Impotriva oricărui obicei, cînd ajunseră la marginea celui dintîi lan a lui Ion Corbu - avea cinci locuri cu grîu anul acesta -, Sora ceru vătafului să mai facă un joc. Dumitru Pruncu privi împrejur. - Numai să nu se supere badea Ion. El rămăsese în curte, în urma lor, şi nu se vedea încă venind. - De ce să se supere? E devreme încă, şi nu-i bine să isprăvim prea devreme cu săceratul. Bătrînul Danciu îi auzi şi nu mai aşteptă: întoarse marşul într-o învirtită, pînă a nu băga de samă feciorul lui cel mai mare, Petrea, care tresări, se uită urît la bătrîn si i-o luă înainte. Cînd sosi gazda cu sluga Nicodim, încărcaţi cu merinde în cîte-o păreche de dăsagi, cu prima postată erau aproape pe la mijlocul Ianului. Veniseră şi cele cinci fete întîrziate, şi lanţul de feciori şi fete era acum de peste patruz-eci de inşi. Cîţiva feciori legau snopii în urma lor şi-i adunau în pîlcuri. Erau cei mai meşteri în clăditul crucilor, care nu începea pînă către sfîrşitul seceratului 412 'r [413] 'r unei delniţe. Din cînd în cînd, isprăvind cu lucrul lor, luau şi ei secerile şi întrau în lanţul de secerători frînti de mijloc, care se legăna mereu, înaintînd unii după alţii în urma secerilor, şi reîncepînd din cap, fiecare de la locul postătii lui, cînd aveau un mănunchi gata. Cîntecele se curmau rar acum, unele acompaniate de ceteraşi, altele nu, în vreme ce secerile cu zimţii arginţii şuierau mereu, tăind, ronţăind, în firele de paie dese şi groase, pe vîrfurile cărora se înclin au spicele mari, albe sau aurii, unele golaşe, altele mustăcioase. Mănunchiu­ rile erau atît de grele, încît trebuiau răzimate pe secere, cînd erau puse pe legături pentru snopi, şi nu puteau fi prea mari, aşa că secerătorii, mai ales fetele, trebuiau mereu să se ridice cu braţul plin. Grîul crescuse des ca peria, secer ile retezau la un pas doi mănunchiurile. Sora se luase la întrecere cu mai mult de zece fete, şi le dovedise cu uşurinţă pe toate. Nici una nu se putea ţine după ea cu postata, nici, începînd prima, nu putea s-o dovedească, că secera Sorei se apropia primejdioasă de a înaintasei. Altele nu mai voiseră să se ia la între­ cere cu dînsa, cind se ales eră cîţiva feciori care spuneau că ei o vor dovedi-o pe Sora. Mare lucru să întreci o fată! Intrece-o tu dacă poţi. Nici nu se cade să te iei la întrecere cu o fată. Ce stai să vorbeşti ?! De cînd e lumea femeile sînt mai iuţi la săceră decît bărbaţii. Vreai, Soro? - Cu dragă inimă, poftim. Dovedi pe rînd cinci feciori, în rîsetele de bucurie şi strigătele tuturora. - E ca o coardă de oţel, o dată se îndoaie şi o dată se dezdoaie! Pînă se pleacă el, ea a secerat două mă­ nunchiuri. - Are seceră bună, taie ca-n mămăligă. Se vede că e zimtată de curînd. - Ce seceră! Are mînă, şi mai ales are duh! - Asta-i o fată care-ţi scoate suspini, dacă te iai după ea! Nu mi-ar trebui o asemenea nevastă! Nu, că-s acri strugurii! - Nu s-ar cădea să le ruşineze pe fete în holda ei ! 413 [414] �11' r '1 , i � II' , I � I I , I 1 I 1; 'i I , il 1', I II! � , " I � ,\' , I : ,i I I ! I , , lj 1: 1,1 '1 - Ce prostii vorbeşti! Dar cine se ruşinează? Asta-i o probă de dibăcie mai mult, decît de hărnicie. Gîntecele fetelor, în cor unison, se ridicau mereu în văzduh, se auzeau pînă departe, la secerătorii din alte lanuri. De departe, cu cît se stingeau, păreau melodii misterioase, adi eri de pe altă lume, peste murmurul spi­ celor de grîu ce-şi aplecau capul subt fulgerarea secerilor. Şi sunetul ceterilor părea, de departe, ceva de taină, cum nu se auzea, uneori, tîrîind mai tare decît cîntecul gre­ ierilor. La intervale depărtate, de-un ceas şi mai bine, ţiganii, la semnul vătafului, o întorceau de joc, şi numaidecît învîrtitele porneau înviforate, ca şi cînd tineretul n-ar fi lucrat nimic pînă atunci. Miriştea se bătucea în grabă subt căltunii feciorilor şi cizmele fetelor, şi în urma dan­ sului rămîneau rotocoale. Pămîntul se păstrase încă des­ tul de umed sub holdele înalte şi dese, aşa că nu se ri­ dica praful ca în alţi ani, cînd secerişul venea după secetă. In loc să se încălzească şi mai tare, fetele parcă se răcoreau în dansurile acela rotite, ameţitoare, şi se re­ pezeau cu mai mare rîvnă la seceri. Cîntecele în cor în­ cepeau din nou, pornite, cele mai multe, de Sora şi de văruta ei, Nastasia Linului. Erau aceleaşi doine pe care le cîntau în cor şi la şezători, iarna în casă, vara la vreo portiţă unde erau trunchiuri lungi de stejar care le slu­ jeau de lavită. Feciorii cîntau rar. Ei se mulţumeau să le asculte, să strige chiuituri în vremea jocului. Dar uneori, cînd erau înlănţuiţi cu toţii în urma secerilor, începeau şi ei un cîntec, alternînd cu fetele. Pe la ceasur ile nouă dimineaţa se apropiau de capătul celei de-a doua postate şi de sfîrşitul seceratului în acest lan. . Cînd mai rămase o lăţime de vreo zece paşi, Sora se ridică, ieşi din şir şi strigă: - Vreau să mai fac o întrecere, chiar cu vătaful nostru. Unde-i Dumitru? O mirare generală se dezlănţui. încă nu auzise ni­ meni pînă acum ca fata gazdei să se întreacă la secerat cu vătaful. 414 [415] - Unde-i Dumitru? întrebă ea din nou, cercetînd cu ochii in toate părţile. Era dus cu un alt flăcău, la un izvor apropiat, după .apă. Cînd se ivi, i se strigă din toate părţile: - Te-aşteaptă un greu canon, vătafule ! - Şi o mare ruşine ! Cînd înţelese de ce este vorba, un zîmbet larg îi lu- mină faţa. Se apropie de Sora şi-i zise încet: - Vreai să te întreci cu mine? Nu glumeşti? - Pentru ce să glumesc ,? Vreau! - Numai cît îţi spun înainte că o să te bat şi te vei -supăra. - Tu pe mine?! Să mă întreci ?! Aş vrea să o văd şi pe asta! - Pentru ce să nu te întrec? Sînt mai tare decît tine şi ostenesc mai greu. Fata îl măsură de sus pînă jos pe feciorul îndesat, pociumbos, şi pufni de rîs. - Pînă să te pleci tu, eu m-am şi ridicat cu mănun­ chiul l Fugi încolo! Cum să mă baţi? - Numai să nu-ţi pară rău. Eu sînt un foarte aprig săcerător. - Să te vedem! zise fata cu semeţie, aruncîndu-şi capul pe spate. Doi feciori măsurară la o margine a postăţii patru paşi pentru Sora, patru pentru vătaf, şi secerile lor, la un semn, întrară amîndouă deodată în holdă. Toată lumea, în frunte cu Ion Corbu şi cu sluga Ni­ codim, era sigură de la început că partida era pierdută pentru Dumitru. Nici nu pusese mîna pe seceră pîn-acum, ci lega snopul şi supraveghea daca, mersul lucrului. Cum se putea măsura cu o viespe de fată ca Sora, un fecior trunchios ca el?! Mirarea lor de propunerea Sorei încă nu se risipise, şi se întrebau ce i-a mai trăznit fetei prin cap. Cei doi întrară în postătile lor, şi, cum erau la mar­ gine, îi vedeau cu toţii. Două fete se-ncrestară la degete, cum aruncau ochii, secerînd, mereu la cei doi. In cîteva clipe lanţul de secerători nu mai avu nici o ondulatie re­ gulată, păru cuprins de zăpăceală: cînd unul, cînd altul, 415 [416] l'li I :, 1 1:1 1:, l' r I I il 1: 1 .. III " I i 'I I 1 l' II, I 11.:tl . il i' . II I ,I ............ : intorcea capul spre cei doi, uitînd să mai secere. Alţii, feciori ca şi fete, se ridicau drepţi, puneau mîna strea-· şină şi priveau. Clipă de clipă, unii secerau, alţii se ui­ tau. Era o alternare de trupuri frînte şi de trupuri drepte. Lucrul nu mai sporea, şi cîţiva feciori care erau la legatul. snopilor, începură să strige la ei : - Vedeţi-vă de lucru! Lăsati-i, că ei îşi fac treaba; lor şi fără voi. Vom vedea la urmă care pe care. - Daţi-i înainte, ficiori ! Nu fiţi nerăbdători ca fetele .. - Nu mai avem snopi de legat. Uite la ele! Nu vi-i. ruşine? Asta e clacă de fete-mari ? Dar şi ficiorii care strigau erau mereu cu ochii după-o Sora şi Dumitru. Chiar şi Ion Corbu, lîngă o cruce pe­ care tocmai o clădise, rămase cu braţele încrucişate şi privea la întrecere a fetei sale cu vătaful. O vreme, postata Sorei fu mereu înainte cu o [umă­ tate de pas, dar distanţa aceasta începu să scadă văzînd cu ochii, cu cît înaintau spre capătul lan ului. Secera Ie­ tei fulgera în holdă, mănunchiurile cădeau unul după al­ tul, mai mult aruncate decît aşezate pe legătura sno­ pului. Fata nu mai făcea decît un semicerc cînd se ridica cu mănunchiurile, iar legăturile nici nu se puteau băga bine de samă cînd le făcea, aşa de repede ieşeau din mînile ei. Dumitru Pruncu, de cum i-a întrat secera în lan, nu s-a mai ridicat. Secera lui cuprindea, cu cît se întărîta la lucru, tot mai multe fire, pînă ajunse să taie cîte-un mănunchi dintr-o secerătură, să-şi împingă postata mereu înainte, pînă ce ajunse într-o linie cu Sora. - Imi pare rău, dar acum nu mă mai pot opri! Tu m-ai pornit, zise el, apucîndu-i îndată înainte. Ea-i aruncă o privire dispreţuitoare. - Abia m-ai ajuns ! - Da, însă de întrecut te voi întrece mai uşor. Nu vre ai să facem pace, aici, unde sîntem într-o oblire? - Nici vorbă! O să rămîi tu îndată iarăşi în urmă! Vătaful, înverşunat la lucru, simţi o încordare tur­ bată în toţi muşchii, se înnegri la faţă, crîşni din dinţi şi mereu ieşea inaintea Sorei de cîte ori aceasta îl ajungea cu postata ei. Apoi, de la o vreme simţi că ochii îi ard, .gura i se deschise largă după aer, şi secera lui începu să 416 [417] �-- crlşnească groaznic În păretele de holdă. In cîteva mi­ nute o întrecu cu un pas, apoi cu doi, şi ajunse pe culme, la capătul lanului, cînd Sora era cu postata ei încă cu trei paşi în urmă. Feciorii îşi fetele începură să chiuie de bucurie, vă­ zindu-l în capul ranului, cu capul gol, cu secera pe umăr. - Bravo, Dumitre ! Bravo, vătafule ! Sora părea că nu aude nimic. Continua să secere cu furie, pînă cînd, deodată, aruncă unealta din mînă, se trînti în mirişte şi începu să plîngă. Alte hohote de rîs izbucniră dintre clăcaşi. - Ce prostie să plîngă ruşinată! Doar e numai o fată, şi el - Iicior ! - E o fată alintată, măi frate. - Las' că-i trece ei ! - Poate va împăca-o Dumitru. Vătaful se apropie, într-adevăr, cu paşi repezi de Sora, şi se lăsă într-un genunchi, în mirişte lîngă ea. - Ţi-am spus că-s un săcerător aprig. Dar nu mă mai puteam opri. Sînt un om care mă înverşunez la lu­ cru, cînd e vorba, ca un vier sălbatec cînd e incoltit de vînători, la fugă. Sora încetă deodată de plîns, îi trecu repede un braţ pe după grumaz şi îl privi pînă-n adîncul sufletului cu ochii ei verzi, strălucitori, care păreau că au ieşit şi mai limpezi din lacrămi. - Nu plîng că m-ai întrecut. Doream să mă întreci. Plîng că m-arn tăiat la un deget. Dumitru îi văzu abia acum degetul însîngerat de la mîna ce o ţinea pe mirişte. Dar sîngele nu mai curgea; se închegase. Şi cînd se uită mai bine, văzu că nu-i decît o zgîrîietură. Te-ai tăiat de mai demult? - Pe la mijlocul postătii. El privea la mica tăietură şi nu ştia ce să creadă. Atîta lucru nu ar fi putut-o împiedeca să-I ajungă sau să-I întreacă. Şi cum, spunea că dorise ca el s-o întreacă? Toată lumea a putut vedea că n-a fost o glumă. Fata, fără să-i mai dea nici o explicaţie, sări din mi­ rişte, îşi căută secera aruncată departe, şi apoi coborî veselă, alăturea de vătaf, între secerători. 417 [418] - In sfîrşit, ţi-ai găsit omul, zise Vuţa Dia eului , o fată cam răutăcioasă, sclipind din ochi. - Nu-i biruinţa mea. Sora s-a tăiat la deget, strigă Dumi tru peste toţi. Sora, ca şi cînd nu ar fi auzit vorbele lui Dumitru, răspunse Vuţei : - Da ! Ai dreptate! Mi-am găsit omul. - Te-ai tăiat într-adevăr? Fata-i arătă degetul. Vuţa izbucni în rîs. - Cu o astfel de tăietură puteai să-I întreci, dacă erai mai tare, cum i-ai întrecut şi pe ceilalţi. Iti spun eu că ţi-ai găsit omul! Sora o privi peste umăr. - Şi omul şi bărbatul! Vuţa rămase deodată înlemnită. - Ge vreai să spui ? - Ceea ce am spus. - Vorbeşti în cimilituri ? - N-ai decît să le dezlegi ! Şi Sora căută fetele între care secerase mai înainte, pe cele două văruţe ale sale, şi întră în lucru, nepăsin­ du-i nimic de tăietura de la deget. Se mirau însă cu toţii de destoinicia lui Dumitru Pruncu. 11 ştiau fecior harnic şi neobosit; la coasă nu putea merge nimeni înaintea lui, dar nimeni încă nu-l văzuse secerînd. - Are braţe lungi şi palme mari. Ăsta taie cîte-un mănunchi deodată, şi din trei-patru e şi gata snopul. - Păi, mai era în joc şi cinstea vătafului! Ce vătaf mai era, dacă-l biruia o fată? - Ei, secerişul nu-i lucru pentru bărbaţi. Sînt des­ tule femei care ne întrec! Se sfîrşise şi lanul şi clădirea crucilor, şi claca trecu la alt loc al lui Corbu, destul de aproape, în sunetul ceterilor, în vreme ce pe drum tot mereu se oprea cîte-o păreche şi dansa la repezeală o învîrtită, sau, de cele mai multe ori, feciorii învîrteau numai fetele pe sub! mînă şi chiuiau strigături. Şi Dumitru Pruncu o învîrti de cîteva ori pe Sora, care mergea alăturea de el. Fata era acum liniştită, pă­ rea îmblînzită detot, şi în ochii ei verzi se iviră chiar 418 [419] umbre de melancolie. Tot drumul pînă la celalalt loc abia-i spuse cîteva vorbe. - Te-ai supărat, văd eu bine, îi zise vătaful cînd ajunseră la holda cea nouă, un loc ceva mai îngust decît cel secerat, dar tot aşa de lung. - Te înşăli, nu m-am supărat! Nu ţi-am spus că voiam să mă întreci? - Ei, cum ai fi voit ? - Bărbatul trebuie să întreacă femeia în toate. Adevărat că, să fi putut, nu mă lăsam! Dar mă bucur, căci bărbatul trebuie să fie mai tare ca femeia. Ea-i aruncă o privire misterioasă şi întră între sece­ rătoare. Holda era tot asa de bună ca si cea de mai înainte. Fetele începură un' cîntec, prin vaiurile căruia se ames­ teca uneori şi murmurul viorilor. Văzduhul se încinsese de căldura si strălucirea soa­ relui. Feţele clăcaşilor erau tot mai îmbujorate. De spatele feciorilor începură să se lipească cămeşile. Pînă la amiază isprăviră şi-a treia delnită de grîu. Pentru dup-amiază le mai rămaseră numai două, ceva mai mari ca cele secerate. Prînzul le fu adus la tabla pe care tocmai o ispră­ viseră de clădit. Sluga Nicodim, care se înapciase în sat, aduse o păreche de dăsagi încărcaţi. Cele două femei ajutătoare veniră cu oale mari. Lelea Maria începu să împartă numaidecît mîncarea, în vreme ce tineretul juca în CÎntecul ceteraşilor. €îte un fecior chiuia : - Săriţi, zdrenţe, cît puteţi, Că de mine rămîneţi. - Las' să saie zdrenţele. Dacă-s pIine matele ! - Mîndra mea, de mîndră mare, Nici o iie bună n-are, Că şi-asar-am fost la ea, Cea mai rea era pe ea, Cea mai bună şi-a cîrpea! [420] .- Pentru mîndra care-mi place Trei zile la domni aş face, Pentru care mi-e urît, Una fac şi-mi pare mult ! - Sale-ti ochii tăi, nănaş, Cu cine mă cununaşi, Cu urîta satului, Cu propteaua gardului! - Dragă mi-i mîndruta naltă, Că-mi dă gura peste poartă, Da' cea mică-i mai voinică, Mi se saltă pe opincă. Dansul începu să se inverşuneze şi nu rămase fată sau fecior pe dinafară. Poalele albe, cătrinţele înflorate, şurţele vărgate se învîrteau în cercuri largi, învolburate. Feciorii izbeau cu putere cu căltunii în mirişte, cînd în­ torceau învîrtit a pe partea ceealaltă. Întîi se simţi miro­ sul prafului răscolit, apoi se văzură şi nouraşii albi plu­ tind în văzduh. Lanul acesta era într-o feţie mare, şi pămîntul era mai uscat. Vătaful făcu semn ceteraşilor, şi deodată, amuţind vicrile. se opriră şi cercurile de volbură. - Zi-i, măi, ce te-ai oprit ?! - Ziceţi-i, măi, că-i prăpăd! Vocea adîncă a vătafului răsună peste toţi! - Destul, ficiori, şi la mîncare! Se răceşte zama şi se supără stăpîna! In cîteva clipe tăbăriră cu toţii în jurul mîncărilor întinse pe pînze lungi, jos pe mirişte. Luară, ca şi di­ mineaţă, cîte un păhărel două de rachiu cu pîne moale. Acum nu se mai codiră decît două-trei fete. Era o zamă acrută de cartofi cu carne de porc afu­ mată, foarte gustoasă. Fiecăruia îi reveni cîte-o bucată bună de carne, iar zamă din belşug: fusese adusă în două oale mari de pămînt. Pînea era numai de ieri. Le­ lea Maria era vestită de pricepu:tă la pine : goală, şi nu-ţi. mai trebuia nimic ca să se saturi. 420 [421] o vreme nu se mai auzi decît larma lingurilor In blide. Toţi erau flămînzi, şi gustul zamei le trezea parcă si mai tare foamea. Cele două femei ajutătoare turnau �ereu în blid ele mari, tăiau şi împărţeau pînea, iar le­ lea Maria supraveghea cu mîndrie şi mulţumită toate. După ce isprăviră de mîncat, nu se mai săturau de băut. Două fidileşe * şi patru căni mari fură repede go­ lite, şi feciorii şi fetele mai tinere se repeziră la izvor după alta. Apoi, în grabă, clăcaşii parcă întrară în pămînt. Pă­ rechi-părechi, se dăduseră la umbra crucilor înşiruite pînă departe. In vreme ce într-alte lanuri secerătorii dormeau, in vreme ce cosaşii, ca şi cei întîrziaţi cu sapa de-a doua, se odihneau, după obicei, de-amiazi, căutînd oleacă de umbră pentru cap cel puţin, tineretul de la dacă nici grijă nu avea de somn. Fiecare ficior îşi luase cîte-o fată la umbra unei cruci, să stea de taină. Unii erau de mai multă vreme «ÎJ:Lvorbă», alţii acum începeau. Claca, alături de şezători şi de joc, era prilej de apropiere între tineri, şi adeseori logodnele şi căsătoriile porneau de-aici. DeşI era cuprinsă de strînsul mîncării ce mai rămă­ sese şi a vaselor, cu celalalte două femei, lelea Maria băgă de samă că Sora s-a dus la umbră de cruce cu Dumitru Pruncu, cu vătaful. Simţi un junghi, dar se făcu a nu vedea nimic. Pentru că văzuse acelaşi lucru şi Stana, sau pentru că se ruşină că ea singură rămăsese in soare, fata veni să ajute mamei sale, şi apoi, cînd le văzu gata de ple­ care pe cele trei femei, zise : - Vin şi eu acasă, mamă. - Vino, da! Nu ţi-am spus că mai ai vreme pentru dacă? - Vin să ajut şi eu la cină. - Bine, bine! Cununa o aduc ei şi fără tine, desară. Incai vei aştepta-o cu găleata plină după portiţă. Cîtă vreme ţinuse lucrul Şi dansul, Stana nu simţise că nu-i la locul ei între fetele mari. Dar cînd văzuse cum • Vase cilindrice de brad. [422] rm,', "",:/ ' ".' 'II" II, I II , "" I'i/! : :1 1 !:: 'Ii I • II' ':: ,i ,1: i , 'II' " , I I II I 1. I 1 i � I se duc la umbră părechi-părechi, fata se ruşină şi-i păru rău că n-a ascultat-o pe mamă-sa. Ion Corbu o văzu pe Sora retrăgîndu-se la umbra unei cruci cu vătaful, şi nu se supără. Vrednicia feciorului crescuse mult în ochii lui acolo, pe ogor. Nu numai pen­ tru că s-a dovedit un aşa de straşnic secerător, ci şi pentru că a ştiut porunci, a ştiut ţinea rînduiala în ti­ neret, şi pentru că ştia clădi crucile ca puţini bărbaţi. Cu capul la umbra unui snop, el adormi curînd, ca şi sluga Nicodim. Mai laoparte, la umbra primei cruci de lîngă drum, sforăiau cei trei ceteraşi. Vreme de-un ceas, şi poate mai bine, o linişte grea se puse peste hotar. Oamenii dormeau de-amiazi, somnul adînc şi odihnitor, ca şi cînd i-ar fi lipit de sînul său pă­ mîntul, trăgînd, sorbind în el osteneala lucrătorilor, şi f'ăcîndu-i să se trezească recreati şi uşori. Din cînd în cînd se auzea doar cîte-un chicotit de fată din umbra săracă a crucilor de grîu. Incolo, nici o,JwmJ� nici un zgomot, nici un cîntec. Văzduhul era gol, nici un zbor de pasăre nu-l brăzda. In căldura dogoritoare şi moleşi­ toare a amiezii, se odihneau toate vietăţile pămîntului. Pînă şi gîzele srnăltate se alipiseră de cîte-o rădăcină de iarbă sau de buruiană, şi rămăseseră nemişcate. Lumina soarelui din zenit întîmpina în văzduh un fel de pulbere alburie, nespus de fină, care umplea atmosfera cu o ceaţă subţire detot, din care cădea în valuri pe hotar căldura ce umplea de somnolenţă pînă şi florile din fînaţele ne­ cosite încă. Nu adia nici o boare, nu se mişca nici un fir de iarbă. Flăcăii şi fetele retraşi la umbra crucilor de grîu erau singurii care nu dormeau. Intre cele mai multe părechi părea că nu-i altceva decît o prietenie serioasă şi că vorbeau foarte liniştiţi şi cuviincioşi, ca şi în şezători, ca şi cînd ar fi fost subt ochii părinţilor. Alte părechi, împrietenite de mai demult, se cufundau în conversaţii intime. Unii se ţineau uşor pe după cap, sau de mijloc. La cîteva cruci se mai furau, din cînd în cînd, şi sărutări, dar fetele chicoteau numai la glumele feciorilor, sau cînd vreunul mai îndrăzneţ le strîngea mai tare sau le' pişca prin mineca iiei. 422 [423] Dumitru Pruncu şi Sora înfiripară la început cu des­ tulă greutate o convorbire. Vătaful nici nu avusese de gînd să meargă la umbră cu Sora, dar fata îl luase de mînă şi-l dusese. Insă cît ce se cuibăriră la umbră, ea păru destul de Încurcată şi abia scotea cîte-o vorbă. Pînă cînd Dumitru pomeni din nou de supărarea ei, fiindcă o întrecuse la secerat. Ea se Învioră deodată: - Ţi-am mai spus că nu-s supărată. Nu-s o copilă să nu ştiu ce spun. Vorbind adevărul, nu credeam să mă întreci, dar doream. Voiam să vadă toţi că tu eşti mai mult decît ceialalţi, - Şi dacă m-ai fi întrecut? Mai rămîneam deasupra celorlalţi? - Nu prea ştiu nici eu. Cred că nu. Şi poate m-ar fi Încurcat în planurile mele. Dar mă bucur că s-a în­ tîmplat aşa. Acum e limpede pentru toată lumea. Fata îl fulgeră cu o privire, apoi un suspin uşor se auzi, şi ochii ei se pierdură În depărtări. - Ce este limpede acum, Soro? o întrebă Dumitru. simţind cum i se urcă o ameţeală dulce la cap. Ea, privind mereu în depărtări, şopti: - Azi am să-ţi spun un cuvînt bun. Cuvîntul pe ca­ re-I aştepţi tu. Îşi aţinti privirea pe faţa lui. Privirea era luminoasă. dar lui Dumitru îi păru rece. Nici în vocea ei nu simţi căldură. Se gîndi la chipul lui, făcu instinctiv o compa­ raţie cu al fetei, şi se posomorî din nou. Cum ar putea privi cu căldură, o fată ca Sora, la el ? Totuşi, cuvintele fetei îl răscoliră adînc. - Cuvîntul pe care-I aştept �? Tu ştii ce cuvînt aştept eu ? întrebă el cu răsuflarea Întretăiată. - Ştiu! - Ea îşi înclină uşor capul spre piept. ­ Vreai să fiu a ta. Să fiu soţia ta. Umbli de mult după mine, Dumitre ! Crezi că nu ştiu? Furtuna din el îi opri orice răspuns. Ii venea să se înece. - De cînd am fost o fetiş cană ! Da, ştiu bine! Numai cit pe atunci îmi venea să-ţi zic dumneata, şi-mi era frică de tine. Erai prea bătrîn pentru mine. Flăcăul deschise gura larg după aer. - Şi acum, nu mai sînt? reuşi el să vorbească. 423 [424] Sora privea mereu în depărtare. - De-atunci am crescut şi eu. Sînt de cîţiva ani fată­ mare ... acusi o fată bătrînă. Dumitru nu-i putu răspunde. O înduioşare, o milă adîncă îl cuprinse, auzind-o vorbind aşa. Apoi deodată se revoltă, nici el nu-şi dădea sama pentru ce. Poate pentru tot ce-i fusese dat Sorei să sufere pentru Gheor­ ghe-a Mărgineanului. - Iti faci păcate, Soro! Fată bătrînă, tu ? Dar nu te uiţi niciodată în oglindă? Şi nu vezi cîţi ficiori mai ti­ nări decît mine ar fi gata oricînd să te aibă de nevastă? - Totusi e aşa! Am îmbătrînit şi eu. Ori, dacă-ţi place mai bine, m-am cumintit. Cuvintele ei tăiau în sufletul lui ca nişte cuţite. Era limpede că suferise de pe urma celuilalt. Dar pentru ce-i mai spunea şi lui? Nu-şi dădea sama cît suferă el ? Înţelese însă repede că Sora nu se gîndeşte la asta. O vedea că vorbeşte cu o gravă seriozitate, şi iar simţi o milă neîndurată în suflet - Ce-a fost a trecut, Sora, nu te mai gîndi la asta. Omul trece prin multe în viaţă. Poate se cuminteşte ast­ fel, cum ai zis tu. Hei! In dulcele trecut nu m-am cu­ minţit şi eu ? Nu era gata să mă însor? Am avut şi eu deznădejdile mele ! Poate e mai bine aşa. El nu-şi dădu sama că în loc să o mîngîie şi s-o li­ niştească, o răneşte. Fata îl privi acum drept în ochi, cu mirare şi cu mustrare. - Dacă te-ai fi însurat ai fi făcut-o din deznădejde, cum ai spus. Crezi că şi eu din deznădejde vreau să mă mări t cu tine ? Dumitru abia acum înţelese ce a spus, deşi nu cu in­ tenţia prinsă de Sora, şi se răci tot. - Pentru ce din deznădejde? .Sînt cinci ficiori, şi din neam bun, mai ti nări şl.. da, şi mai frumoşi ca mine, cu care te poţi mărita! - Aşa este! Dar nu mă cunoşti încă bine: eu sînt mîndră, şi nu fac un lucru din deznădejde. Te-am ales pe tine din bună voia mea. Părinţilor încă nici nu le-am spus nimic. Te-am ales pe tine pentru că mă încred în tine mai mult decît în alţii. Poate ne şi potrivim mai bine. 424 [425] Ea îi puse uşor mîna pe umăr. - Iată, ţi-am spus ce-ai aşteptat. Tu nu spui nimic? Fata îl privi acum cu o lumină mare în ochi, o lu- mină care nu mai era rece, şi Dumitru abia putu bîlbîi : - Eu .. eu .. ce aş putea spune? Ştii că aştept de-un veac cuvîntul ăsta! Draga mea! Draga mea floare fru­ moasă! - Mă cheamă Sora, nu Floare, zîmbi fata. Dumitru îşi duse braţul în jurul mijlocului ei sub­ ţire. Sora nu se mai feri, nu mai vorbi, ci rămaseră aşa multă vreme, ca într-o contempla re adîncă. Dumitru se mira că nu se deşteaptă deloc in el dorinţa de-a o strînge mai tare, de-a o săruta. Nu mai era flămînd după ea. Avea senzaţia că-i răzimată de umărul lui cu adevărat o floare, un fir de rezedă parcă, cu aromă de miere. Un ţăcănit ritmic, metalic, începu deodată să se ri­ dice din fînaţele din apropiere; apoi altul şi altul, din aceeaşi direcţie. Păreau semnale pe care le trimitea du­ hul pămîntului, din adîncimi, pentru reînceperea lucru­ lui. Aveau un răsunet înfundat, sec: cosaşii, treziţi din odihna de amiazi, stînd pe-o dungă, îşi băteau, pe micile nicovala, coasele. Dumitru Pruncu îşi luă mîna din prejurul mijlocului fetei, cu mare grijă, ca şi cînd ar fi voit să nu o deştepte, deşl Sora era trează ca şi el, sări în picioare şi începu să chiuie după feciori. Trecu pe la cei trei ceteraşi şi îi deşteptă. Somnoroşi încă, ţiganii îşi pus eră viorile, căs­ cînd, subt bărbii, şi începură învîrtita. De la umbra cru­ cilor, ţîşni tineretul, şi unii, cîte-o păreche, alergau ţi­ nîndu-se de mînă. La capătul de către drum al delni.ţei se întinse iarăşi dansul, şi pînă se adunară cu toţii, ţinu o vreme. Vătaful se dovedi mai puţin energic în după-amiaza aceea. Umbla mai agale şi părea puţin ameţit, şi cîte-o păreche două scăpau mereu de subt supravegherea lui. Nu era însă nici o primejdie: nu mai aveau de secerat decît două holde. Aşa că, liniştit· din partea asta, Ion :eorbu nici nu băgă de samă schimbarea vătafului. După ce [ucară destul, porniră spre tabla a patra, ieşind în drum, în cîntecele, numai de joc, ale ţiganilor. Pe drum se învîrtea mereu cite-o păreche, răzleţindu-se 425 [426] I I , I I ,1: de gloată, şi adeseori nu se mai grăbeau să-i ajungă, ci mergeau, mînă în mînă, povestind. Pînă la ojină isprăviră şi jumătate din ultima holdă. Hodina de ojină nu era decît pînă mîncau cîte-o bucată de pîne cu slănină, după obişnuitul păhărel de rachiu. Odată cu soăpătatul soarelui şi răcoritul aerului, crescu şi pofta de dans şi de lucru, ca şi cînd ar fi întrat un curent de energie nouă în tineret. Vătaful alese îndată fetele şi feciorii care să facă cununa, în vreme ce ceilalţi secerau şi jucau mai departe, alternativ. Şi cu cît se împuţina holda, cu atît ţineau mai mult învîrtitele. Fetele şi feciorii aleşi pentru facerea cununii tăiară din holdă, de la rădăcină, fruntea grîului, firele, mă­ nunchiurile mai înalte, cu paiul mai puternic, cu spicele mai mari şi mai sătule de grăunţe. Nu avură prea mult de umblat, cum se întîmpla în anii cu recoltă mai slabă: grîul era în putere pretutindenea. Subt supravegherea gazdei şi a vătafului, dar mai ales a Vetei Bogdan, una din văruţele Sorei, care învă­ ţase de la mamă-sa şi bunică-sa - vestite mestere în tot satul la facerea cununii -, se întruchipa cununa de spice, sporind încetul cu încetul, cu multă grijă, cu bună legătură, cu deosebită simetrie, conturîndu-se şi apoi îm­ plinindu-se, deasupra mănunchiului, puternic şi înalt, de paie, crucea împătrită din spice golaşe, cîte două din spice mustăcioase, suprapunîndu-se alternativ. Era cu­ nuna tradiţională ce se făcea la claca tineretului, cunună de gazde mari, din cel puţin de trei ori atîtea spice şi de trei ori mai mare decît cununile obişnuite. Intra în ea aproape un snop de grîu, şi feciorul care era ales s-o ducă, avea ce purta pînă în curtea gazdei. Soarele mai era încă de-un sul bun la asfinţit, cînd se isprăvi şi de clădit snopii, şi de făcut cununa. Ion Corbu, după ce însemnă la răboj şi crucile de-aici, se descoperi, îşi făcu smerit cruce şi zise cu glas tare: - Multămescu-ti ţie, Doamne, de roada din ăst an şi de toate lucrurile tale, ştiute şi neştiute. Vă multămesc şi vouă, ficiori şi fete din Broşteni, pentru ajutorul şi hărnicia voastră. Să vă deie Dumnezeu la toţi şi toate noroc şi sănătate, şi cununie cu cinste şi fericire. Să ne 426 [427] trăiască şi vătafuI. că bună oaste-a adunat şi bun căpitan s-a arătat. - Vivat ! Vivat I - urară veseli feciorii. - Să tră­ iască gazdele, să mai scoată clăcile ! Ion Corbu strînse cu putere, pentru toţii, mîna lui Dumitru Pruncu. Il privi cu deosebită simpatie şi mulţu­ mire. Dumitru parcă nu mai avea în sara aceea faţa lui de toate zilele, aspră şi întunecată. O lumină dulce ra­ dia din liniile obrajilor mari, şi ochii lui de oţel eLI'1 plini de duioşie. Avu o tresărire puternică dînd mîna cu viitorul lui socru. După obiceiul satului, cununa avea s-o ducă Icciorul cel mai tînăr, Vasile Scurtu, care recrutase abia în pri­ măvară, dar a avut norocul să scape, ca singurul copil al maică-sti, văduvă, rămas orfan de mic. Abia-i mijea mus­ tata, bălăioară, dar era zvelt şi înalt ca un brad. Cunu­ n-ai fu dată în mînă de vătaf în vreme ce clăcaşii cin­ tau, în acompaniamentul muzicii, o melodie şi un text străvechi, pe care îl repetară apoi mereu pe drumul spre casă, la scurte intervale, şi pînă în curtea gazdei. Stăpînă, stăpînă, Gată cina bună, Gată cina bine Căci cununa-ţi vine, Din holde bogate Şi îmbelşugate, Din table din toate. Şi nu te-ntristare, Ci te bucurare Că la spic e mare. Paiu' ca trestia, Spicu' ca vrabia; Şi bine-o vărsa Snopul ferdela, Claia - găleata. Grîu' de aur roş Bun să-I verşi în coş, Bun de măcinat, Pîni de frămîntat, 427 [428] ,'.11 ,1' Iii , 1 1, ji , , ti 1 It 1111 Pîni la buni bătrîni, Colaci la săraci, Morţii să-i împaci, Stăpînă, stăpînă, Gată cina bună! Cununa soseşte, Lumea o stropeşte Cu apă curată Din cer revărsată In fîntîni păstrată Spre rodire dată, Stăpîn', dumneata, Bute-ai destupa Grabnic să ne dai Vin de nouă ai • Să ne veselim Şi să chiuim, Fete să-nvirtim Şi să bătucim Pămînt să zdrobim Pînă ostenim, Pe la miez de noapte. Sub stelele toate. Stăpînă, stăpînă, Gată cina bună. Vin secerători Tot voinici ficiori, Vin secerătoare Tot mîndre ficioare, Să ureze vouă, La pînea cea nouă. Ani cu sănătate, Coşuri cu bucate! Cu cît se apropiau de sat, tot mai mulţi muncitori, care ieşeau din lan uri şi porneau spre casă, li se alătu­ rau, unii cîntînd şi ei, alţii ascultînd numai. Aşa că nu se băga de samă că pe drum rămîneau mereu în urmă • Ani. 428 [429] părechi-părechi dintre clăcaşi, care mergeau cu braţele pe după mijloc, sau pe după grumaji, sau sedeau de vorbă pe pajişte, la marginea drumului. Dar �hiar dacă s-ar fi băgat de samă, tot nu s-ar fi mirat nimeni, căci lucrul era obişnuit din vechime. şi rămînerea părechilor în urmă era socotită între mijloacele îngăduite pentru apropierea feciorilor de fetele cu care voiau să se însoare, ca şi şederea pe genunchi în şezători sau «ieşitul în tindă». Intre alte părechi, rămase în urmă şi Sora cu vătaful Dumitru Pruncu, care îşi pusese un înlocuitor pînă în capul satului. Aici clăcaşii se opreau şi începeau iar jocul, aşteptînd şi pe cei rămaşi în urmă. Se întîmpla uneori ca fetele să sosească cu obrajii roşii ca focul, sau ca unele părechi să se lase aşteptate prea mult. Pe soco­ teala lor se făceau glume uşoare, fără nici o răutate, spre înveselirea tuturora. Dumitru Pruncu şi Sora sosiră între cei dintîi şi în­ 'trară numaidecît în rîndul dansatorilor. Soarele asfinţise cînd clăcaşii intrară în uliţa Cîmp­ şorului. La apus stăruiau încă pînze subţiri de purpură. Răcoarea sării abia se simţea. Deodată, cît ce trecură de primele case, ca la o comandă neauzită, o mare lărrnă­ laie de strigăte, de rîsete şi lătrat de cîni încinse uliţa. Din fiecare portiţă ţişnea în drum cineva cu un ciubăraş sau o doniţă plină cu apă şi se silea să o arunce toată 'pe cel ce purta cununa. Vasile Scurtu, purtătorul cununei, se făcea că fuge şi că se fereşte, chiuind şi strigînd, în rîsetele oamenilor adunaţi pe la portiţe. Şi de-abia scăpa de-a cofă, şi alta se repezea asupra lui, din fiecare curte. Era o bucurie caldă, o veselie generală. Vasile Scurtu ţinea cu amîndouă mînile cununa făcută de daca tine­ retului, înaltă de peste un metru, şi încerca să se apere cu ea de şuvoaiele de apă care cădeau asupră-i din toate părţile. Dar cum cununa era grea, nu o prea putea ma­ nevra, aşa că, deşi Ion Corbu locuia nu prea departe în uliţa Cîrnpşorului, el întră în curtea gazdei leoarcă de apă şi cu cununa siroind. Dar abia păşi peste prag, şi de după portiţă primi drept în faţă toată apa din ciubăraşul Stanei şi din doniţa lui Ioniţă. O clipă nu mai văzu ni- [430] mic: apoi, limpezindu-i-se ochii, chiui o dată scurt - - poate de frig, poate de sperietură -, şi, înaintînd repede, puse cununa pe masa întinsă în mijlocul curţii. Claca mai repetă o dată cîntecul cununii, fiind acum de faţă şi lelea Maria şi cele două femei ajutătoare, după care stăpînii şi vătaful duseră cununa în camera de din nainte şi o agăţară în cuiul de deasupra mesei, mai la 0- parte, unde rămînea pînă la semănat. Curtea lui Ion Corbu părea că s-a aprins, atîta larmă se ridica dinlăuntru, atîta lume se adunase afară, în uliţă, pe lîngă gardul de scînduri: bărbaţi, femei, fetiş­ cane, copilandri şi prietenii lui Ioniţă. Ceteraşii cîntau. dar jocul nu începu pînă nu veniră stăpînii, care făcură ei singuri mai întîi o învirtită, şi pînă nu jucă vătaful cu fata cea mare el gazdei. Abia după aceea ţiganii o schimbară pe altă învîrtită, şi numaidecît spectacolul de dimineaţă reîncepu. Cît dură jocul, femeile aduseră mîn­ carea la masă şi o împărtiră în blide, iar stăpînul scoase. ajutat de slugă, două ferii de vin din pivniţă şi îl turnă în căni. In sfîrşit, fură aşezate în trei părţi ale mesei, pe trei cîrpătoare, mămăligile auril, mari cît rotila plugului, îm­ prăştiind mireasma lor îmbietoare, ca şi oalele pinte­ coase pline cu zamă de fasole verde, de păstăi, îrnbelşu­ gat dreasă cu rîntaş prăjit şi cu slănină friptă. La începutul cinei fură omeniti din nou cu rachiu şi cu cîte-o felie bună de pîne, iar după zama de fasole verde li se servi brînză proaspătă cu mămăligă. Vinul era la bunul lor plac, şi voia bună şi larma, rîsetele şi glumele nu mai conteneau. Pe la gard se adună tot mai multă lume, care, după cină, cînd începu din nou jocul. năvăli fără nici o sfială în curte, la privelişte. Pe de laturi, mai laoparte de bătătura unde jucau clăcaşii, începură să se învîrtă în cercul învirtitelor şi fe­ cioraşi şi Ietişcane care veniseră la privelişte. Stana di­ buise şi ea prin mulţimea din curte pe Ilieş, şi dansa cu el. Petrecania, începută după ceasurile zece, ţinu pînă după miezul nopţii, în lumina lunii pline, în răcoarea tot mai deasă, care parcă le lua cu mîna oboseala. Ar fi ţi­ nut şi mai mult, căci feciorii se aprinseseră nu numai de 430 [431] joc, ci şi de vinul bun şi tare. Dar era datină din bătrîni ca să se spargă claca îndată după miezul nopţii. La vremea potrivită, vătaful făcu semn ceteraşilor să-şi pună mînile subsuoară. Cei trei ţigani mai băură cîte un pahar două de rachiu, bătrînul Danciu băgă în şerpar plata pentru toţi trei, dată, de gazdă, îndoită decît se tocmiseră cu vă­ taful, şi porniră cei dintîi. Apoi, rind pe rînd, Ion Corbu si lelea Maria dădură mîna cu fiecare fecior si fată, mul- ţumindu-le, şi ei răspunzînd: . - Bucuros şi altă dată! Incetul cu încetul, curtea se goli. Uliţa Cimpşorului mai răsună o vreme de rîsetele tineretului, apoi se cu­ fundă în liniştea adîncă a satului. Vătaful, Dumitru Pruncu, rămase la urmă, reţinut de Ion Corbu la încă un pahar de vin adus proaspăt din pivniţă. Fetele ajutară o vreme la vase şi la blide pe le­ lea Maria şi pe cele două femei. Cînd isprăviră, Stana se duse la culcare. Plecară acasă şi cele două femei ajută­ toare. Deşi nu o atrăgea nimic, şi era cam întepată, lelea Maria trebui să asculte de chemarea bărbatului, să vină şl ea la masă, şi să închine un pahar de vin cu vătaful. Stana îi povestise la amiazi, în drum spre casă, între­ cerea Sorei cu Dumitru, şi mamă-sa, cum o văzuse de dimineaţă mereu cu vătaful, se tulburase şi mai tare. «A, dacă ar fi Dumitru Pruncului un flăcău frumos, să-i poată plăcea unei fete ca Sora de el !. .. » îşi zicea. Dar ea nu putea crede că Sorei îi place cit de cît Dumitru, şi se temea să nu facă fată-sa un lucru pripit, de care să se căiască mai tîrziu. A bia închină un păhărel de vin cu bărbatu-său şi cu vătaful, cînd Sora veni pe nesimţite şi se aşeză lîngă ea. - Nu te-ai culcat încă?! o întrebă mamă-sa, stră­ bătută de un fior. - Nu încă, mamă. Cu claca am isprăvit. Un lucru se isprăveşte, şi altul se pune la cale şi se hotărăşte. Am de vorbit cu dumneavoastră. Părinţii tresăriră amîndoi. Amîndoi presimţeau ce avea să le spună, fiecare în felul lui: bărbatul cu îngăduinţă, 431 [432] )" II I 1'1' I hl :1 . ! I '. I " II � femeia cu teamă. Dar amîndoi erau neplăcut atinşi de chipul neobişnuit cu care fata voia să-şi spună vestea. - S-auzim, zise totuşi Ion Corbu cu bunăvoinţă. - Eu si cu Dumitru ne-am hotărît să ne cununăm la Sfînta Măria Mare. - Nu-i aşa, Dumitre ? Flăcăul începu să răsufle greu şi, după o vreme, zise: - Aşa este, şi vă rugăm şi pe dumneavoastră să voita ce voim noi. Urmă un lung răstimp de tăcere. Ţîrîitul greierilor pătrundea din cîmp pînă deasupra lor. - Dacă vreaţi voi, noi nu vom avea nimic împotrivă. Imi pare numai că prea la repezeală v-aţi hotărît. - Nu-i cu grabă, tată. Dumitru ţine de mult la mine, iar eu încă nu de azi mi-am luat hotărîrea. - Va fi cum va vrea Dumnezeu, zise sec lele a Maria. şi, sculîndu-se de la masă, întră în casă. Sora şi Dumitru ieşiră la portiţă şi stă tură încă multă vreme de vorbă. XXVII Seceratul grîului se isprăvi în mai puţin de două săp­ tămîni, şi cei care aveau oveze întrară cu secera în ele, căci se albiseră ca laptele. Nu erau multe delriitele de oveze semănate în aceeaşi tablă cu grînele, căci puţină lume ţinea cai în Broşteni, şi oamenii cei mai mulţi al­ beau în fînaţele de pe costişe, unde cositul şi uscatul: fînului erau în toi. Drumurile erau tot mai pline de cară, unele încărcate cu griu, altele cu fîn, coborînd spre satul din vale, altele goale, ieşind, pe toate uliţele, din sat. Carăle, măiestru încărcate cu snopi, încît laturile lor păreau rătezate, legate cu sulul peste mijloc, treceau agale, aproape unul într-altul, pe uliţele satului, scirtiind subt povară. Vitele înjugate, boi şi vaci, mergeau incet; rumegînd, iar bărbaţii, feciorii, slugile, copilandrii, cu bi­ ciul de curele pe umăr, în cărneşi albe, asudate în spate, păşeau alături, toropiţi de căldură. Pilcuri ele găini, de- 432 [433] raţe şi de gîşte, ciuguleau şi ici şi colo boabele scuturate, ferindu-se mereu, zburătăcite şi înfricate uneori de cîte-O>' pocnitură de bici. Cu cît se înălţau prin curţile sătenilor mai multe sto­ guri de fîn şi gir ezi de grîu, cu atît uliţele, curţile, satul întreg se-nvăluia mai tare în aroma noii recolte şi-a fi­ nului de pe costişe, mai miresmat decît cel din lunci. Iar după ce începură să durăie şi cele trei maşini de treierat, învîrtite de cîte patru cai, înhămaţi la ruzi lungi, colo­ rate, peste sat se împînzea tot mai mult mireasma de­ paie nouă, din praful ce se înălţa în nouri fini, transpa- renţi , care făceau soarele parcă şi mai dogoritor. . Satul se prăjea subt bolta albastră, uriaşă, a corului; dar oamenii se hărniceau pretutindenea, plini de voie bună, cu feţele luminoase, vorbind tare pe lîngă carăle ce trozneau subt poveri, pe stogurile şi girezile unde se des­ cărcau şi se dădeau snopii, pe lîngă clăile ce se întru­ chipau din fînul cel nou din costişe. Copiii rnişunau peste tot, ca furnicile: pe stoguri şi girezi, luptindu-se cu snopi ca şi ei de mari, căznindu-se să-i tîrîie pînă la tatăl sau fratele care-i punea, simetric, pe fiecare la locul lui, pe lîngă vite, îndernnîndu-Ie cu strigăte tari şi subtirele, pe lîngă maşinile de îmblătit. Unii se ţineau de cele două; ruzi la care era înhămaţi caii, şi mînuţele lor înfloreau ruzile cît erau de lungi, pălăriuţele abia trecînd dea­ supra ruzilor. Alţii, mai mărişori, îşi aveau biciul lor şi mînau şi ei caii, în rînd eu cei doi copilandri care aveau această slujbă la maşină. Ai gazdelor unde era maşina se desprindeau uneori de la cai şi urcau pe stoguri, aducînd­ şi ei snopii la margine, unde era omul ce băga în maşină. Pe deasupra satului, de pe dealurile ce-l înconjurau ca-n fundul unei căldări, larma maşinilor de treierat se aUzea numai ca un bîzîit necurmat de bondar, dar, cu cît te apropiai, creştea şi se revărsa, dînd senzaţia de' plină vară locuitorilor care nu mai auziseră maşinile­ tocmai din vara trecută. Ca şi într-alţi ani, Ion Corbu nu îrnblăti între cei dintîi. El avea, în fiecare an, şi oveze de secerat, şi re­ zerve de grîu din anul trecut, şi nu se grăbea să ajungă 433 [434] la pîne nouă. Mai avea, în vremea asta, de lucru şi la fîn, căci în fînatele de pe costişe avea mai multe delniţe. Sto­ gurile lui aşteptau uneori pînă la începutul lui septem­ brie. Iar anul acesta căsătoria Sorei întîrzie şi mai mult imblătitul. Indată după clacă, în zilele ce urmară, lelea Maria în­ cercă de multe ori să o abată pe fată de la hotărîrea ei, dar nu reuşea decît să o înfurie şi să o facă să rămînă îmbufnată cu zilele. Luat de stăruinţele nevestei, în cîteva rînduri vorbi şi Ton Corbu cu fata, că poate n-ar fi rău să amîne pînă la toamnă, dar văzînd-o cît e de încăpăţînată, îi dete pace. El însuşi era convins că-i mai bine să se mărite acum, şi-o indemna şi pe nevastă-sa să lase fata în pace, să facă după voinţa ei. Dar lelea Maria nu se putea îndupleca. De cîte ori se gîndea la căsătoria aceasta - şi se gîndea cu ziua de cap, şi o frămînta gîndul ăsta nopţile mai ales -, nu o mai părăsea un junghi de la inimă: îi pă­ rea nefiresc ce voia Sora, şi se temea de viitor. Incerca să se convingă că poate fi o căsătorie care să-i aducă Sorei linişte şi pace, că ar putea trăi bine cu Dumitru, işi zicea că neamul lui e destul de bun, deşi nu-i dintre primele neamuri fruntaşe din sat; că părinţii lui sînt oa­ meni de omenie, blînzi şi harnici; că Dumitru era singu­ rul copil la părinţi; că au casă bună, de cărămidă, şi moşie bunişoară; că pentru Sora e greu să-şi înceapă din nou viaţa de fată, după ce ajunsese în pragul logod­ nei; că poate e mai bine cum a hotărît fata. Dar toate încercările de a se împrieteni cu gîndul acestei căsătorii erau răsturnate de un singur lucru: urîţenia lui Dumi­ tru. Cum ar putea crede ea să-i placă Sorei de el ? Simţul ei estetic se revolta de cîte ori şi-l închipuia pe flăcăul acela tomnatec, cu braţele prea lungi pe lîngă trupul pătrat, îndesat ca un butuc, alăturea de fată-sa. Nu, e cu neputinţă să-i placă de el ! Şi, fără iubire, ce-ar fi căsăto­ ria Sorei? Nu, nu se mai gîndea la Gheorghe Mărginean. El fu­ sese lovit de blăstămul neamului său şi, pe lîngă asta, cine să-I aştepte cinci ani, pînă isprăvea cu temniţa? Doar erau destui feciori în sat, şi din neam mai bun, şi 434 [435] frumoşi, care ar fi luat-o pe Sora. Pentru ce nu-şi pusese ochii pe altul ? Către sfîrşitul postului Sfintei Mării, lelea Maria îşi luă inima în dinţi şi-i spuse tot ce avea pe suflet, ghimpele care nu-i iesea din inimă. De data asta Sora nu se mînie. ci rămase m'ută un răstimp. Apoi oftă şi zise: Adică aici e buba !. .. E urît Dumitru! - Urît ca Muma Pădurii. Tu n-ai ochi să-I vezi? - Am. Da' mie nu-mi pare aşa urît, mamă. - In locul tău, să ştiu că împletesc cosiţe albe, nu rn-aş mărita cu el. - Dumneata ... Dumitale ţi-a fost uşor! - Uşor, că am aşteptat trei ani după tată-tău? Şi, dacă nu mă lua, nici azi n-aş fi măritată, ori mă aruncam într-o fîntînă. Cu urîtul nu poţi trăi, tu fată, asta s-o ştii de la mine. - Ai vrea să aştept şi eu încă cinci ani? După Gheorghe? vorbi fata cu întristare. - Nu mai mă gîndesc la Gheorghe! Peste bietul de el am pus cu toţii cruce. Dar nu-i aici Onu Diacului? Nu-i Vasile Preda? Nu-i Chivu Nastasiei ? Tot ficiori ca brazii. Oricare te-ar lua, şi mai sînt destui. - De frumos rri-am săturat, măicuţo! I-am avut partea! Şi mi-a fost prea destul! Chiar dacă n-ar fi fost osîndit, după cele întîmplate, nu m-aş mai fi putut gîndi la el. - La el nu, dar ce au greşit alţi ficiori frumoşi? - Numai mă gîndesc la om frumos! Mă gîndesc la un om de care să mă pot răzima în viaţă. - Aşa gîndeşti acum! Dar să te vezi odată cu urîtul în casă, cu el mereu lîngă tine! Tu nici nu-ţi dai sama ce însămnează asta. Eşti încă o copilă. - Nu cred să mai fiu, măicuţo, răspunse fata cu în­ tristare. Judec ca un om mare acum. - Dar în căsnicie nu se trăieşte cu mintea, ci cu inima, tu fată! Şi dacă nu-l iubeşti, o să fie rău, o să fii nenorocită. Lelea Maria începu să-şi şteargă lacrămile care izvo­ rau tot mai multe. - De ce crezi dumneata că nu-l iubesc? întrebă Sora cu privirile înnegurate. 435 [436] I , 1,' ' i , " Il, - Fiindcă nu-l poţi iubi! Eşti carne din carnea mea. �i eu mă cutremur şi numai la gîndul că un om ca Du­ mitru ar putea fi bărbatul meu. - Totuşi, mie nu mi-e urît de el. - Asta nu-i destul, să nu-ţi fie urît de el. Trebuie să-ţi placă de viitorul tău bărbat. - Ei bine, îmi place Dumitru, aşa cum e, măicuto ! Ce mai vreai ? - Nu-ţi place! Nu se poate să-ţi placă! Tu nu ştii ce vorbeşti! Inima ta e încă moartă. Aşteaptă pînă va da iar în viu, să vezi pentru cine-ţi va bate. Numai aştept, măicuţă ! - Nu mai aştepţi? - Nu! Nu mai pot şi nu mai vreau! Rămîn la ho- tărîrea mea, Am chibzuit bine ce fac! - Chibzuială j Asta-i chibzuială, cînd tu, tot ce faci, de cînd te-ai trezit după nenorocirea aceea, faci înfrigu­ rată si fără nici-o măsură? Toată lumea a văzut cît de negîndită a fost purtarea ta de-atunci încoace. Parcă ai fi mereu în friguri. .. Sora o privi liniştită. - Nu mi-ai spus pînă acum că aş fi avut o asemenea purtare. Dar eu ştiu că-i adevărat, de-aceea nu mă supăr pe dumneata. Acestei înfrigurări vreau să-i pun capăt odată şi să ajung în rînd cu toată lumea. Să mă ştiu laoparte. - Să te ştii laoparte ! Dar ce ? Eşti o fată lepădată? Ţi s-au încuiat cărările viitorului? Trebuie să sari numai­ decît în fîntînă? - M-am hotărît şi aşa rămîne! Dacă nu vă învoiţi �i nu-mi daţi nici-o zestre, Dumitru mă ia şi aşa! Lelea Maria începu să plîngă zguduindu-se toată. - Cum să nu-ţi dăm zestre? Ce vorbe sînt acestea? Crezi că noi voim să ne răzbunăm pe tine? Nu-ţi voim decît binele tău! - Dacă mi-l vreai şi dumneata cu adevărat, şi cred că e aşa, te rog, măicuţă, nu mai stărui. Eu de hotărîrea mea nu mă las. Urmă o tăcere îndelungată, pînă ce lelea Maria se potoli din plîns. 436 [437] _. Iată, mai mult nu voi stărui, fata mea! Acesta a fost cuvîntul meu din urmă. A trebuit să-mi descarc tot sufletul. Să-ţi arăt în ce prăpastie eşti gata să sari. Nu puteam să nu-ţi spun în ce primejdie întră o femeie cînd se mărită cu cineva pe care nu-l iubeşte, nu-l poate iubi. Pentru ca mai tîrziu să nu mă învinovăţeşti tot pe mine că nu ţi-am deschis ochii. - Nu te voi învinovăţi niciodată, măicuţă dragă! - Să nu vii după cîteva luni, ori după un an, să spui că nu mai poţi trăi cu el, şi să te gîndeşti la despăr­ ţire. Despărţiri în neamul nostru nu au fost, e lucru ru­ şinos şi ţigănesc. - Nu mă mărit ca să mă despart, mamă dragă. - Nici să aud, dup-o vreme, că umbli cu unul sau cu altul. Intre oameni de omenie aşa ceva nu se poate suferi. Nici eu, nici tatăl tău n-am putea suferi aserne­ rea ruşine. În neamul nostru nu s-a pomenit. Sora se îrnbujoră de ruşine: cum putea mamă-sa să se gîndească şi să spună asemenea prăpăstii? - Nu-s femeie de la uşa cortului, măicuto l zise ea supărată şi indignată. - Nu eşti, de bună sarnă ; eşti odraslă din neamurile cele mai fruntaşe din sat. Dar inima ta acum e moartă, şi cînd se va trezi, va trebui să fii cu ochii în patru. Nimeni în Viaţă nu-i ferit de ispite, fată-mea. Vreau să-ţi spun că mai bine aş vrea să mor decit să ajungi vreodată de vorbă în sat, sau să stărui pentru despărţire. Căsătoria cu cununie e lucru sfînt, şi numai moartea o mai desparte. Iar femeile cu gardurile pline de pîrlazuri sînt neşte blăstămate. Sora se întristă adînc şi se revoltă în sufletul ei îrn­ notriva mamei sale: ce-a apucat-o să-i vorbească pe faţă, fără nici-o ruşine, despre asemenea prăpăstii? Pentru a încerca încă o dată să o abată de la hotărîrea ei ? - Mă mir că vorbeşte aşa, măicuţo ! - zise ea stă­ pînindu-şi revolta -. Doar sînt fata dumnitale ! - Da, Însă eu am avut mereu pe lîngă mine pe omul pe care l-am iubit! Mie nu mi-a fost greu să birui ispi­ tele, căci ispitele sînt pe tot omul. - Din partea asta poţi fi liniştită, mamă dragă. - Să dea Dumnezeu să fie aşa! Nu voi mai Încerca [438] , " II Iii iJ I ' I I 1 II J l' III I ! il I � II J J II I I It 1,1 l' u II l ,'1 'Să te desmînt! Dar n-am ce-i face ghimpe lui din inimă! Nu-s liniştită, şi mă tem mereu, fată-mea. - Vei vedea dumneata că voi trăi bine cu Dumitru, �i atunci te vei linişti. - Să dea Dumnezeu să fie aşa! Cine-ar dori-o mai mult decît mine? Fu cea din urmă încercare a lelei Maria, cam întîr­ ziată de altfel, fiindcă şi strigările în biserică, şi toate pregătirile pentru căsătorie erau făcute. Erau înteleşi şi asupra zestrei ce vor da-o fetei. La Sîntămăria Mare se cununară. Mama şi fata voiră să cheme mai puţină lume, să nu facă o nuntă mare, cum se obişnuia în dulcele Crăciunului. Lelea Maria spunea că-i vremea lucrului, şi se miră cînd văzu că şi fata e de părerea ei. Atitudinea Sorei se schimbase cu totul, devenind po­ trivnică înfrigurării dinainte: trecuse, deodată, de la o extremă la alta, fără nici o explicaţie, decît argumen­ tul mamei sale, că era vremea lucrului. De cînd nu i se mai pusese nici o piedecă de nicăiri, parcă se descordase ceva în ea, liniştindu-se detot. Dar Ion Corbu ţinu mortiş la ale lui: era întîia nuntă în, familia lui şi trebuia s-o facă după cuvinta unei fa­ milii fruntase ca a lui. Mirele îi' fu foarte recunoscător, căci nici el nu s-ar fi Împăcat cu o nuntă oarecare. Totuşi, fără sprijinul socru­ lui său, n-ar fi îndrăznit să stăruie prea mult, pentru a nu le supăra pe cele două femei. Nunta se făcu după pofta lui Ion Corbu, adică după teate legile şi obiceiurile moştenite din bătrîni pentru nunţile mari, de oameni bogaţi. Lelea Maria parcă se mai lumină şi se mai linişti cînd îl văzu pe Dumitru Pruncu îmbrăcat de cununie: omul părea schimbat şi chiar fru­ mos, atît de mult îi inundase faţa, privirile, fericirea lui lăuntrică. Părea chiar mai înalt, mai subţire, mai puţin noduros şi mai tînăr. in sufletul ei se ridica mereu aceeaşi rugăciune, cît ţinu cununi a : «Dă, Doamne, să fie bine! Dă, Doamne, să se întăleagă şi să fie bine!» Toată vremea Sora se purtă foarte serioasă, conştientă şi cuviincioasă. La zîmbetele, la glumele printre care trecu pînă la biserică, ea rămase nepăsătoare şi liniştită, 438 [439] ca si cînd nu ar fi auzit nimic. Ceea ce se putea citi din liniile feţei sale era, mai ales, o adîncă satisfacţie, ca pentru o biruinţă liniştită. Nu i se risipi această expresie a feţei nici la masă, nici la petrecania cu dans ce urmă. nici la jocul miresei, nici în vremea cit starostele «strigă cinstea» -- darurile ce le făceau cei prezenţi tinerilor cu­ nunaţi. Era un aer solemn ceea ce se desprindea din fiinţa ca şi din atitudinea ei, ceva care-i împrumuta o distincţie deosebită, era o faţă nouă a firii sale, necunoscută pînă acum, şi care făcu o impresie foarte bună asupra nun­ taşilor, deşi le impunea o distanţă, o rezervă faţă de ea. Era parcă tocmai atitudinea pe care o aştepta fiecare de la ea, ca de la o fată care trecuse printr-atîtea năcazuri. Căci cu prilejul nunţii inviaseră toate întîmplările din iarnă, deşi trecuse atîta vreme de cînd nu mai vorbise nimeni despre ele. Voia ei bună, vorbele ei, dansul ei, fură mereu pline de cuviinţă. Nimeni nu o putu judeca nici pentru că uitase cu totul de celalalt, nici de neatenţie faţă de Dumitru şi de părinţii lui. Sora trecu biruitoare peste această punte de Încer­ care. Multe fete, şi neveste mai cu samă, o ţin ură mereu subt cercetare, dar fără nici un folos. Unele voiau să des­ copere părerea de rău după Gheorghe, altele o răceală faţă de Dumitru, dar nu putură afla nimic, şi trebuiră, pînă la urmă, să se dea şi ele bătute. Bădicul Pavel Corbu, fratele mai mare a lui Ion, nu-şi uită promisiunea de-a fi el naşul, şi nănăşi, alăturea de nevastă-sa, cu toată mîndria şi bucuria. In iarnă, el nu se bucurase de căsătoria proiectată, a Sorei cu Gheorghe Mărginean, căci nu i-ar fi plăcut nici o cumetrie cu nea­ mul acela; totuşi şi atunci îşi îmbiase nănăşitul. Acum era foarte mulţumit. Dădu mirilor o păreche de junci de trei ani şi le mai puse în vedere şi trei purcei, îndată ce vor fi înţărcaţi, pe lîngă o cinste de zece oi. Pavel Corbu mînca bine şi bea straşnic, şi cu cît bea cu atît se lumina şi era mai vorbăreţ, încît larma făcută de el se auzea de la toate mesele din camera de din nainte. Intr-un rînd îi spuse fratelui său, coborînd vocea, dar destul de tare totuşi ca să poate auzi şi alţii : - Eu nu spun că a fost un noroc, a fost o nenorocire. Doamne fereşte! Dar bine că nu aţi ajuns să vă încus- 439 [440] crtţi cu neamul strigoiului ! V-a ferit Dumnezeu şi pe voi, -şi pe draga asta de nepoată nevinovată. Pavel Corbu, de cîte ori vorbea despre neamul Mărgi­ neanului, nu uita să-i zică strigoi, gîndindu-se mai ales la Moise, dar şi la tatăl lui Moise, care în revoluţia din 1848 jurase strîmb. El era încredinţat că neamul acesta este osîndit, şi zgircenia crudă a lui Moise el o socotise mereu urmarea blăstămului vechi. Ion Corbu văzu că aud si vecinii ce vorbeste fratele său, Îl coti şi zise:' . - Lasă-i în păcatele lor, nu-i mai pomeni şi într-o zi ca asta! - Ba-i pomenesc, mulţămind lui Dumnezeu că am ajuns să-ţi cunun fata cu ficior cuminte şi aşăzat, din­ tr-un neam de omenie. Şi să-i mulţămesc că nu ne-a în­ tîlnit drumurile vieţii cu neamul strigoiului. Socotesc că-i mare lucru, şi se plăteşte chiar să mă-mbăt pentru că aţi scăpat cu toţii de primejdie. Era destul de băut, şi lui Ion abia-i reuşi să abată vorba în altă parte, văzînd că vecinii începură să fie atenţi, şi să tragă cu urechea. Nunta începu de sîmbătă sara, căci Sîntămăria Mare căzu în anul acela duminică, şi petrecania ţinu pînă luni la amiazi, după obiceiul străvechi la nuntile mari, şi toată lumea fu mulţumită şi cu miirii, şi cu socrii, şi cu nănaşii, şi cu ceteraşii, şi mai ales cu mîncările şi băutura. Toată săptămîna care urmă, şi nuntaşii şi alţii vorbiră mai ales despre nunta Sorei cu Dumitru Pruncu, şi ră­ mase convingerea obştească că era o bună şi cu minte căsătorie. Făcu impresie bună în mulţime însuşi faptul că ai Corbului s-au încuscrit nu cu unul din primii frun­ taşi ai satului, ci de rîndul al doilea sau chiar al treilea. Şi se mai vorbi şi de ai Mărgineanului, de nenorocirea lui Vasile lVIărginean. Apoi satul începu să-şi vadă de lucru, şi oamenii uitară în grabă şi de nuntă, şi de toate cele­ lalte care nu erau în legătură cu năcazurile lor. Imblătitul era în toi, şi larma maşinilor bubui a mereu, cînd înfundat şi mai închis, cînd mai deschis, după canti­ tatea ce vîrau băgătorii în gura batozelor. Satul întreg era plin de mirosul cald de paie proaspete, de praful ce se înălţa de la maşini în văzduh. Prin şuri treierele, în- [441] vîr tite de mînă, hurducau mereu, în cadenţe răsunătoare. Vrafurile de grîu ales, roşu ca jarul, se grămădeau prin colţuri, pleava umplea gîrliciurile de scînduri făcute în -ferdelă», anume pentru ea; bărbaţi şi feciori umpleau sacii cu grîu şi, luîndu-i in spate, îi cărau în coşurile din cămări, neuitînd întîi să mai tragă o linie cu cretă pe pieptul boltit, de tinichea, al treierului, al «ciurului», cum ii ziceau oamenii, ca şi celui făcut din piele găurită de meşterii ţigani, şi care se folosea încă la cerneri şi alesături de grăunţe. Lucru era destul pretutindenea, mai ales că în lunci începuse cositul otăvilor, iar prin cucuruze crescuse mo­ horul cît omul şi trebuia tăiat, pentru a se putea coace mai în grabă tuleii. De altfel, la Sîntămăria Mare cîţiva din sat şi mîncară mămăligă nou, din cucuruz sfărmit şi uscat la soare. Era obiceiul să fie mămăligă de pîrgă la acest praznic. Era semn că vor avea recoltă bine coaptă. Sora se mută la bărbat îndată după nuntă, şi Ionită se simţi de-ridată în mijlocul unui mare pustiu. Rătăcea de colo pînă colo prin curte, prin grădină, printre stoguri şi clăi, purtîndu-şi supărarea pretutindenea, cu buza de jos tremurînd adeseori gata de plîns. Uneori şi plîngea, as­ cuns după o claie, pînă i se înroşeau şi îl usturau ochii. Avea noroc că începeau să se coacă prun ele dulci, ro­ tunde, cu miezul lipit de sîmbure, perele zămoase din doi peri, şi, zgăurînd pe subt pomi, ori urcîndu-se în ei, mai uita că Sora nu era acasă. Il mai distra şi-i împrăştia su­ părarea împrejurarea că nici nu îmblătiseră, şi treieratul era un eveniment important pentru el, poate cel mai Însemnat din an, afară de colindatul de la Crăciun. Dar cînd, uitînd realitatea, pornea în fugă, cum avea obiceiul, să-i spună ceva Sorei, se oprea deodată ca izbit de în­ gheţ, şi se întrista din nou. Pustiul rămas în urma Sorei în casă, în bucătărie, în curte şi grădină, îl simţea, cu o strîngere de inimă, şi lel�a Maria. Trecură zile multe în şir, pînă se obişnui să riu mai cheme fata, să nu o mai aştepte să-i între in casă. 441 [442] �K ,,, I ' I, ,1 , ":\"II::i 1; , l' ii'l"" , , il"1 1', ' " i II .: i � 'Ii ' , I :; 1" ; I III ',"1' , I I , , l - r i , I i ' I I ,ii I ' � I : I I , I , , � ! :1 ' , " ' 1!, j' Bărbatul nu zicea nimic, dar nici el nu scăpă de simţi­ mîntul acela de pustiu şi părăsire ce-l Iăsase Sora în urma ei. înghiţea şi el nodurile ce i se urcau în grumaji, dar nu-i dădeau lacrămile, ca nevestei, care suspina uneori prin unghere. El era mulţumit, satisfăcut de căsătoria fetei, pentru că plecase pe drumul drept şi o ştia scă­ pată cu bine din rusinea si nenorocirea ce le-o adusese neamul Mărgineanului, şi de primejdiile viitoare ce-i mai puteau veni de acolo. Era mulţumit şi cu Dumitru, şi cu părinţii lui, şi cu lipsa lor de lăcomie: au primit dintr-o vorbă zestrea oferită de el Sorei, şi nu s-au zbătut să ceară mai mult. Nu-i vorbă, îi dăduse o zestre frumoasă, dar era gata să mai adaoge un loc două, dacă ei ar fi stă­ ruit. împărţise, În cap, cu chibzuinţă, ce să dea fiecărui copil la căsătorie, şi ce să-i rămînă şi lui şi nevestei pînă Vor fi În viaţă, şi era mulţumit că măritatul Sorei nu-i clintise cu nimic acest plan. Lelea Maria, şi după ce începu a se obişnui cu lipsa Sorei, nu se putu linişti, nu scăpă de senzaţia aceea de pustietate. Dar acum îi părea că nu mai izvorăşte din lipsa fetei, ci că adie pînă la ea pustiul În care o lăsase pe Sora să Între. A, dacă ar fi ştiut-o fericită, s-ar fi îm­ păcat ea uşor cu toate! Dar în fiecare zi se temea să nu audă o veste rea de la fată, să nu o vadă venind plînsă şi nenorocită. Se judeca şi se osîndea că nu se împotrivise destul căsătoriei. Chiar şi sluga Nicodim resimţi cîteva zile lipsa Sorei, şi-i scăzu hărnicia, nemaiavind nici o tragere de inimă la lucru de cînd nu o mai vedea trecînd uşoară prin curte, de cînd nu o mai auzea spunîndu-i o vorbă bună, de cînd nu mai venea sara la mulsul vacilor. Numai Stana, în toată casa, părea că înviase după ple­ carea surorii sale. Ea simţi că-i cad deodată nişte legături de pe trup şi de pe suflet, se simţi slobodă şi uşoară, şi încă din prima zi luă asupra sa toate trebile pe care de obicei le făcea Sora, serioasă şi mîndră în aceeaşi vreme că rămăsese ea acum fată-mare în casă. Se dezgheţă deo­ dată. sf'iir iunea ei se risipi, cutezanta îi crescu, şi se puse 442 [443] cu hărnicie la treabă, luînd unele din atitudinile Sorei În lucrurile ce le făcea. Lelea Maria nu putea să nu zîmbească satisfăcută cînd o vedea cum îsi ia în serios rolul de fată mare. Purtarea Stanei o mai însenina, şi-şi mai uita de drumul celeilalte. Deşi împlinise abia cincisprezece ani, Stana crescuse şi se dezvoltase mult în anul din urmă. Formele fragede ale fetişcanei de mai înainte, începură să se împlinească. Uneori încerca să-şi ascundă cu mîna, subt iie, sînii care începeau să împungă prin pînza subţire. Singură, rămînea adeseori în faţa oglindei, şi privea cu ardoare la chipul frumos ce i se arăta, încercînd cum îi stau feluritele feluri de a lega năframa. Rămasă singură fata in casă, încerca să se poarte ca o fată mare şi în mers, şi în felul de a vorbi. Sluga Nicodim bufni de rîs cînd o văzu mai întîi ce aere îşi ia, dar Încetul cu încetul se obişnui, şi nu mai simţi pustiul rămas în urma Sorei. Numai Ioniţă nu se putea împăca deloc cu aerele ce-şi dădea Stana, şi adeseori se strîmba la ea cînd se încu­ meta să-i poruncească ceva, să-I trimită undeva. Doar se jucase cu ea de-atîtea ori, în rînd cu alte copile şi copii ! La trei săptămîni după nuntă, aduse şi Ion Corbu maşina, şi, patru zile, cît ţinu îrnblătitul şi cernutul grîu­ lui, Ionită ee împrieteni cu purtarea Stanei, fiind cu to­ tul cuprins să mîne el caii şi să care snopi de pe stoguri la batoză, ca să-I vadă cineva, pe care-I avea el drag, cîtu-i de harnic. XXVIII Gospodăria familiei Pruncu era într-altă parte a sa­ tului, spre apus, în uliţa Morii. I se spunea aşa nu pen­ tru că ar fi fost acolo o moară, căci prin hotarul satului nu trecea nici un rîu, ci numai păraie, cînd se topea ză­ pada sau băteau mai multă vreme ploile, ci pentru că pe-acolo se mergea la moara cea mai apropiată, la vreo zece kilometri de Broşteni, din Preluci, sat aşezat pe malul 443 [444] " , . II unui rîu mai marişor. în unele veri, cînd se punea secetă mare şi lungă, se oprea şi moara din Preluei, şi atunci oamenii din Broşteni trebuiau să meargă la măcinat la o depărtare şi mai mare. Uliţa Morii era una dintre cele mai vechi din sat, şi cele mai multe case erau clădite, după obiceiul vechi, cu păreţi din nuiele, bulgăriţi, cu acoperişul de paie. Dar printre ele se ridicau şi destule case mai nouă, zidite din cărămidă arsă, acoperite cu ţiglă. Casa familiei Prun cu era dintre acestea din urmă, cam pe la mijlocul uliţii, ridicată însă tot pe locul celei vechi, mai înapoi în curte, nu la stradă, cum erau aliniate cele din uliţa Cîmpşorului, Şi nu era în întregime de zid, ci numai cele două camere de locuit, odaia din nainte şi tinda; cămara avea păreţii tot din nuiele bulgărite, ca şi o altă cămăruţă legată de cămară, unde fierbeau vara şi unde era cuptorul de pîne. încăperile erau, însă, tot după modelul celei vechi, cu mult mai spatioasa decît cele din casa lui Ion Corbu. Cu deosebire odaia din nainte, care părea aproape goală, desl nu lipsea nici una din mobilele obişnuite acolo, după da­ tina satului: laviţele de pe margini, masa în colţul din frunte, spre curte, patul cel mare cu perinele pină-n grindă, alt pat lîngă el, la capăt, cuptorul, rînduri de «culmi» pe lîngă păretele de la apus, rînduri de blide şi cănuţe vechi, cu înfloriturile şterse, pe păretele dinspre curte, lada cea mare după uşă, icoane pe păretele din frunte, lampa atîrnată deasupra mesei. Totuşi, camera era atît de spaţioasă, încît părea, la întrare, goală. Pe jos era lipită cu pămînt, presărat cu nisip fin, ca şi tinda, unde însă nisipul nu rămînea mult, fiind mai multă umblare şi deseori măturat. Era una din primele case de cărămidă ridicate în uliţa Morii; altele, mai nouă, nu mai aveau odăi atît de spa­ ţioase, şi erau în întregime de zid. Pivnita nu era subt casă, ci în curte, alăturea, tot după moda veche. Era mai mult un bordei, destul de spaţios, la vreo doi metri adîncime, acoperit cu pămînt şi cu paie. Ea rămăsese încă de la casa cea veche, şi numai acope­ rişul scund, de paie, era înnoit. 444 [445] Şura, grajdul, cele două şoproane din curte erau aco­ perite cu paie înnegrite de vreme, pătate unde şi unde de reparaturile mai nouă. Negi mari de muşchi, rotunzi, verzui, bătuceau coperişul lor, în laturile dinspre miază­ noapte. Curtea, grajdul, şura, grădina cu porni bătrîni, erau mai mari decît la Ion Corbu. Din grădină făceau două cară de fîn şi unul de otavă în fiecare an, deşi o tablă o semănau cu cucuruz, una cu napi de nutreţ, alta cu varză şi alte legume. Era o gospodărie largă, încăpătoare pentru încă două. Părinţii lui Dumitru - Pavel Pruncu şi Anica - nu avuseseră noroc de copii. Două fetiţe le muriseră la doi şi cinci ani, şi un fecioraş la vrîsta de doisprezece, în nişte epidemii de scarlatină, căci doctor de circumscripţie nu era, decît cu numele, arătindu-se numai de două-trei ori pe an prin sate. Aşa că rămăseseră numai cu Dumitru. Din pierderea copillor, mai ales a celui mai mărişor, a băietaşului, părintii se aleseseră cu o mîhnire grea, care părea că nu se risipise detot nici acum. Şi-l pomeneau de multe ori, şi tot de-atîtea ori badea Pavel cobora glasul, iar lelea Anica îşi ştergea o lacrămă. Poate şi din cauza acestei mîhniri cei doi soţi irnbătrîniseră prea tare pen­ tru vrîsta lor. Badea Pavel abia trecuse pragul anului al saizecilea, şi avea înfăţişare de moşneag: alb-colie, şi la mustata lungă slobozită peste gură, şi la părul pe care-I purta lung, după datina veche. El fusese un om destul de înalt de statură, dar acum se încovoiase binişor. Lelea Anica se ţinea totuşi mai bine. Ea era scundă, tăiată pătrat - ei îi semăna Dumitru -, cu obrajii mari plini de brazde, care curgeau însă simetric şi-i împrumutau o expresie de mare blîndeţe. Şuviţele de păr aspru ce-i alu­ necau uneori de subt năframa neagră, erau sure încă. Ochii-i, negri, erau încă vioi, dar liniştiţi, plini de pace, în vreme ce ochii albaştri ai lui Pavel erau spălăciti, gata parcă să tot aţipească. Erau amîndoi potoliţi şi în mişcări şi în vorbă, .şi ţi­ neau la Dumitru ca la ochii lor din cap. Poate ira îmbă­ trîntit în anii din urmă şi grija de el, căci tot amînase În­ suratul, şi nu putuseră afla din gura lui niciodată ade­ vărata cauză. Nici nu cutezaseră să prea stăruie, de teamă 445 [446] ,1 j I , I " 1, " i, I :, I ! I I I 1, I să nu-l supere pe Dumitru. Dar unul altuia se jeluiau me­ reu, văzînd cum trece an după an şi feciorul nu se mai hotăra să le aducă noră în casă. Căsătoria lui îi întineri pe amîndoi. Ar fi fost prea mulţumiţi dacă ar fi luat pe oricare fată de sama lui din sat; încuscrirea cu ai Corbului, cu neamul cel mai frun­ taş din sat, îi făcu fericiţi. Şi încă ce fată! Mîndră şi înaltă ca un steag ! Sufletul lor se înduioşă de-o adîncă mîngîiere, şi priveau la noră ca la o minune ce le-a în­ trat în casă. Simpatia, dragostea, mulţumirea, duioşia cu care o primiră, în purtări şi în vorbe, o pătruns eră pe Sora deîndată ce le călcă pragul. Avu senzaţia că întră intr-un aer nespus de binefăcător: alinător, odihnitor, mîngîietor. Ce lumină dulce era în ochii, pe feţele celor doi bătrîni, ce căldură învălu.toare în vocile lor! Simţi că-i dau lacrămile şi nu avu vreme să le şteargă, aşa că socrii le văzură şi se intimidară. - Nu-i nimic, - zise ea observînd sfiala lor. Se apro­ pie şi-i sărută pe amîndoi cu duioşie. - Nu-i nimic! Imi place aici la dumneavoastră, şi de-aceea mi-au dat lacră­ mile. Dumitru ieşise în curte să descarce din car zestrea Sorei. - Nu sîntem oameni răi, zise bătrînul, cu recu­ noştinţă. - M-am tot rugat lui Dumnezeu să ne dea o noră în casă - suspină lele a Anica. - Şi iată că s-a milostivit de noi! Încordarea în care trăise Sora atîtea luni, înfrigurarea care o făcea să cadă în exagerări, se risipise încă de la pregătirile pentru nuntă, şi mai ales de cînd plecase de-acasă, îmbrăcată ca mireasă, la biserică; de cînd fu­ sese sigură că nici o piedecă nu-i mai poate ieşi în calea hotărîrii luate, de cînd scăpase de zbuciumul nedesluşit care o frămîntase, ştiind că a început o viaţă nouă, că a ieşit pentru totdeauna din rîndul fetelor şi a întrat între neveste; de cînd se ştia şi ea «Iaoparte», cum îi spusese vărută-sa cînd culeseseră împreună sînziene. Atunci se revoltase de vorbele ei, dar acum le înţelegea. Avusese dreptate văruţă-sa. Acum se simţea şi se ştia «laoparte», pe drumul ei, în rînd cu nevestele! 446 [447] Dar liniştea şi descordarea pe care 1-0 aduse cununia, pacea ce-i pătrunse în suflet, părea că are, oarecum, lipsă de-o mîngîiere, de căldură, de-o alintare. Şi chiar aceasta o află In întîmpinarea, în primirea ce i-o făcură cei doi buni bătrîni. Inima ei se muie de recunoştinţă, şi din întîia clipă se legă de socrii săi ca de noii ei părinţi. Dumitru îl chernă în curte pe tată-său, şi bătrînul ieşi să-i ajute să coboare din car lada Sorei şi să o aducă în casă. Era o ladă nouă, mare, frumos înflorată, cumpărată de la tîrg. Celelalte lucruri, straiele de lînă, covoarele, dăsagii plini, valurile de pînză, ghemele mari de tort de lînă, vasele, traistele pline, le descărcase Dumitru singur şi le aşezase deocamdată în tindă. - Cîtu-i de larg aici la dumneavoastră! zise Sora, uitîndu-se prin odaie. - Da, este loc destul şi pentru ladă şi pentru toate. Numai viaţă şi sănătate să fie, şi se va mai strîmta ea cu vremea. Noi, ce ? Am fost trei inşi pînă acum. Dac-ar fi trăi t şi ceilalţi 1. .. Sora simţi înduioşarea bătrinei, dar nu-i putut răs­ punde nimic. Ştia şi ea de cei trei copii morţi. Ochii i se fixară pe icoana Maicii Domnului, atîrnată, între altele, pe păretele din frunte. Razele soarelui cădeau pe ea, lu­ minînd tare culorile vii de pe sticlă, şi chipul blînd al Preacuratei părea viu, cum se uita la pruncul ce-l ţinea in braţe. - Frumoasă icoasă, zise ea. - E o icoană veche, am adus-o eu, cînd m-am mări- tat. S-a rugat înaintea ei şi muma şi bunica. Cei doi bărbaţi întrară cu lada în casă. Incepu apoi o forfoteală care ţinu toată după-amiaza, pînă spre sară, pînă făcură loc şi aşezară toate lucrurile aduse de Sora. Bătrîni se mutară cu totul în tindă, unde locuiseră mai mult şi pînă acum, şi unde şi dormeau. In odaia din frunte dormea numai Dumitru, şi nici el în pat, ci pe o saltea de paie pusă pe lada de după uşă. Acum lada fu dusă în tindă, şi în locul ei fu aşezată a Sorei. Lelea Anica adună lucrurile ei şi ale bărbatului într-o singură lavită, iar două le lăsă goale pentru lucrurile Sorei şi ale lui Du­ mitru. Patul de lîngă cel mare, în care nu mai dormise de mulţi ani nimeni, fu prirnenit cu saltea umplută cu 447 [448] �:.III' I ' , I I ,1 " I ! , " I I j I I I " /' paie nouă, cu cearşafuri de pînză curate, cu perini nouă, cu straiul adus de Sora, cu acoperitoare şi covoare nouă. Cele două femei avură de lucru pînă sara şi se înte­ leseră cu uşurinţă în tot ce privea noua aranjare a came­ rei. Lelea Anica îşi admira în tăcere nora, cum se pricepe la toate, cum lucrează de repede, ce gust bun are, şi din cînd în cînd spunea: - Parcă-i altă casă! Sora se grăbi apoi să vadă toată gospodăria, de la tindă pînă la bucătăria de vară şi pivniţă; apoi grajdul, şura, grădina. Pretutindenea era larg, era spaţiu, parcă i se uşura respiraţia. Acareturi mai vechi ca ale lor, nu-i vorbă, dar încă în bună stare. Înfiorarea de singurătate şi de pustiu ce o simţise cînd întrase mai întîi în ograda asta largă, pe care nu o cunoştea, şi care se risipise la primirea înduioşată a so­ crilor, şi se topi se şi mai mult după ce-şi aşezase lucrurile în camera de frunte, reveni însă, mai slabă şi mai netul­ burătoare, cînd văzu atîtea lucruri necunoscute şi mai ales grădina cu mult mai mare ca a lor, dar se risipi iar cînd văzu în grajd, la iesle, cei doi junci cinstiţi de un­ chiul Pavel, nănaşul lor, şi boii daţi ei de zestre de părinţi, mîncînd în linişte luţerna uscată din iesle. Vitele familiei Pruncu erau la păscut. Aveau şi ei doi boi şi două vaci, şi un cal. De încăput ar mai fi încăput în poiată tot pe-atîtea capete. Dumitru avuse un schimb de vorbe cu socru-său, stăruind să ţină boii, căci ei aveau destule vite cu juncii daţi de nănaş. Mai bine să-i vîndă şi să le dea banii, ori să amîne pînă mai tîrziu. Dar Ion Corbu nu voise să audă: boii Sorei trebuiau să între în noua gospodărie. Dacă au lipsă de bani, îi pot vinde pe ai lor. Sora, după ce ieşi din grajd, simţi parcă mai solid pă­ mintul subt picioare, şi lărgimea în toate de-aici, nouta­ tea înfăţisărilor nu-i mai dădură senzaţia de singurătate şi de pustiu. Totuşi, cînd începu să se însăreze, o cuprinse o neli­ nişte vagă, şi-i tot venea să se grăbească acasă, ca şi cînd aici ar fi venit numai pe văzute, sau avînd de lucru. Uliţa Morii îi era aproape necunoscută - dacă trecuse de două-trei ori pînă acum pe-aici. Nici drumul la bise­ rică, nici drumul la horă, nici drumul la şezătorile unde 448 [449] mergea de cînd se ridicase fată mare, nu treceau pe uliţa asta. îi erau nouă şi necunoscute ŞI casele, şi chiar multe feţe care treceau pe drum. Avu senzaţia că înnoptează într-un sat străin, părea că i-i urît şi frică, pe măsură ce se întuneca. Dumitru avu multă treabă în după-amiaza aceea, şi-o întîlnea numai din cînd în cînd. O urmărea din ochi, îi spunea un cuvînt, cu o sfială vădită, ca şi cînd s-ar fi simţit oarecum vinovat că o adusese pe Sora aici şi o lă­ sase în grija mamei sale. Spre sară avu apoi de lucru în sat, şi nu se întoarse decît la cină. După ce-şi spuseră rugăciunea, şezură cu toţii la masa din camera de din nainte, în cinstea Sorei, căci aici nu mîncau decît la praznicele mari de peste an, ca în toate casele din sat. Cei doi bătrîni umblau şi acum cu ea cum umbli cu ouăle roşii, cu multă grijă, mereu înduioşati, mereu cu dragoste vădită. Totuşi, Sora, prinsă între ei la masă, avu senzaţia că-i paralizată, că-i într-o închisoare, şi înghiţea cu greu bucatele. - Ia-ţi, draga mea, şi mîncă - o îmbia mereu soacră-sa. - De-acum eşti la tine acasă, să nu-ţi pară că te găseşti între străini. Ea, văzînd schimbarea noru-sii, de îndată ce începu a se însăra, îşi aduse aminte de ziua întîia cînd venise, mireasă. în casă străină. şi bănuia ce se petrece în sufle­ tul fetei. - Să fii ca la voi acasă - zise si bătrînul. - Tot ce vezi aici, acum e al tău şi-a lui Du�itru. Noi, ce? Iaca, doi bătrîni care atîta mai dorim de la Dumnezeu : să vă vedem pc voi mulţămiţi şi fericiţi. Sora simţi sinceritatea cu care îi vorbiră socrii, şi gla­ sul lor o linişti, o dezmorti parcă. O lumină îi flutură pe faţă. - Asta trebuie să fie! - zise ea. - Încă nu-s obiş­ nuită. Îmi tot pare că-s într-un sat străin, la o masă străină. Se uită la Dumitru şi-i zirnbi. ti zîmbi şi el, cu re­ cunoştinţă. - Nu-i mirare, draga mea - vorbi lele a Anica. 449 [450] , , I t I II I \\1 I Aşa se întîmplă la început cu toate fetele care nu se mărită pe curte *. - N-am mai cinat pînă acum niciodată într-o casă străină, afară de cînd am fost la vrun ospăţ sau la vro pomană. - De, aşa se întîmplă cu fetele. Noi, ficiorii care am făcut milităria şi am umblat prin lume, nu ne mai gîn­ dim la asta. - Te vei obişnui, cum m-am obişnuit şi eu, şi altele, de cînd € vacul - zise soacra, cu dulceaţă în glas. ­ Aşa-i rostul fetelor, să nu-ţi fie frică ... Şi-apoi, noi îţi vom părea mai străini, şi nu-i de mirare. Dar e aici doară şi Dumitru. Cu el oriunde eşti de-acum acasă! Sora începu să mănînce mai cu inimă. Se miră că ea nu se gîndise pîn-acum la ce-i spunea bătrîna. De cînd începuse a se însăra şi să simtă un fel de frică şi părăsire, ea nu se gîndise o singură dată că Dumitru era aici, că nu trebuie decît să-i întindă mîna sau să-I cheme. Şi pîn-a fost prin curte cu treburi, s-a simţit tot aşa de sin­ gură ca şi după ce-a plecat prin sat. Iar la masă şedea doară şi el în rînd cu ea. Cum de nu se gîndise la ce i-a spus soacră-sa? «Cu el oriunde eşti acasă!» Da, aşa-i spunea acum mintea, judecata. Dar ... pentru ce nu-i spu­ sese nimic ... inima? Ea îşi aduse aminte ce văzuse la unele nunţi la care luase parte, şi auzise şi de la prietene de-ale ei, măritate: fata şi feciorul parcă nu se mai pu­ teau dezlipi unul de altul, şi nu se mai gîndeau la nimic, decit unul la altul... Ea, de cîte ori s-a gîndit la Dumitru în dup-amiaza asta? Poate niciodată! Ei i se părea că a venit cu o treabă, pusă la cale de ei amîndoi, să-şi aducă zestrea, să-şi aşeze lucrurile în camera asta, şi, pe urmă, după ce isprăvise, parcă nu mai înţelegea rostul prezen­ ţei sale aici. Da! Nu era numai casa străină în care în­ trase, nu era numai neobişnuinta de care-i amintise soa­ cră-sa, mai era ceva. Parcă ar fi lipsit ceva, de care însă nu-şi putea da sama, deşi îi simţea lipsa ... Şi nu-şi dădu sama pînă ce nu rămas eră singuri în camera de din nainte, cînd, după ce mai stătu de vorbă • «A se mărita pe curte» însemna a fi singura fată la pă­ rinţi şi a rămînea acolo şi după cununie, cu bărbat cu tot. 450 [451] cu Dumitru, veni vremea să se culce, să se dezbrace, şi el stăruia în odaie, parcă nici prin minte nu-i trecea să iasă, deşi părea şi el foarte încurcat. Cit stătură de vorbă, pe lavită, mină în mînă, cu lu­ mina aprinsă, nu-i păru Sorei nici un lucru nou, deose­ bit. Nici cînd o îmbrătisă si o sărută. Lucrul acesta s-a mai petrecut între ei, 'd� l� dacă încoace. Şi nici nu ar fi putut spune că se lăsase sărutată şi îmbrăţişată fără voia ei, sau că nu i-ar fi plăcut. Părea că din el trecea în ea un şuvoi aprins, care-i biciuia sîngele, o făcea să-i bată inima tare, luînd-o valuri-valuri de căldură plăcută ... Dar acum ar fi voit să se dezbrace şi să se culce. Cum ar pute-o face cu el de faţă? Asta era ceva cu totul nou şi cu neputinţă. Deodată, cînd Dumitru, sărutînd-o iar, îi încleştă gura cu putere şi nu mai voia parcă să se desprindă de ea, căci o înconjurase şi cu braţele, în sufletul fetei izbucni lu­ mina, şi instinctul îi spuse ce aşteaptă Dumitru de la ea. Se înspăimîntă cumplit, se desfăcu cu violenţă din braţele lui, sări drept în picioare, şi zise gîfîind : - Nu ! Asta nu ! - Te-am speriat, draga mea, nu-i aşa? Cît te do- resc ! De cînd te doresc eu pe tine! Dar nu te speria. Nu o să mă mai ating de tine, dacă nu vreai. Nu te speria, scumpa mea. - Vorbea cu o voce mişcată, plină de ado­ rare. - Mă hotărîsem să fiu blînd cu tine, şi aşa voi fi. Mai înainte, iată, nu m-am putut stăpîni, zise el iar, vă­ zînd-o pe Sora palidă, în mijlocul camerei, stînd dreaptă şi privind prin părete încolo. Fata părea extraordinar de mirată, ori de înspăimîn­ tată. Nu mai avea nici un picur de sînge în obraji. Deodată sări lîngă masă şi suflă în lampă. - Acum ieşi, că vreau să mă dezbrac şi să mă culc, zise ea. Dumitru nu fu prea surprins de spaima Sorei. Era încă o fată aşa de tînără şi nevinovată! Au mai păţit şi alţii ca el, cu asemenea fete. A greşit sărutînd-o atît de sălbatec. Trebuia să se apropie de ea cu multă grijă ... Se înfrunta mereu, în vreme ce ieşi uşor în curte, trecînd prin tindă. Dar părinţii lui dormeau de mult. Bătrînul sforăia. 451 [452] , I (1 , '111 1, I I 'II 1, , I 1 l' I I I I ,J I l' I , I I 1 I Ajuns în curte, o luă spre grădină. Şezu subt nu eul cel bătrîn şi îşi aprinse o ţigară. Avea nevoie să se liniş­ tească, să se răcorească. Oricît se înfrunta că nu avusese destulă grijă, clocotea întreg, şi-i trebui vreme pînă să se potolească ... Se gîndi apoi cum şi-a ieşit aşa din fire, căci de cînd Sora ii dase învoirea să se mărite cu el, părea că foamea lui după ea se stinsese, şi numai sufletul lui se aprindea de lumină şi căldură nouă. O adora ca pe ceva sfînt, şi-i părea că-i de ajun� să ştie că fata consimţea să-şi lege viaţa de a lui. Se purtase de-atunci cu ea mereu cu grijă, ca şi cînd ar fi fost un obiect prea scump, pe care se te­ mea să nu-l spargă ... Şi, mai nainte, deodată, şi-a uitat de toate, �i-a ieşit din fire şi i-a încleştat gura cu furie. Ce dobitoc! Şi iată că şi el se îngrozeşte de sine însuşi: gîn­ dindu-se la Sora culcată singură în pat, simte că tot aşa ar face din nou. Rămase multă vreme subt nuc, fumind ţigară după ţigară. Cît ce ieşi el din casă, Sora se dezbrăcă pe întunerec, se urcă în pat, se trînti pe pîntece, cu capul în perini, şi începu să plîngă înfundat, cutremurîndu-se toată. Plînse şi se zbuciumă multă vreme, mai mult instinctiv decît conştient. Îşi dădea pentru întîia oară sama ce este căsă­ toria. O simţea cu instinctul, o simţea puternic, şi avea senzatia că se află în fata unei catastrofe. Cît a stat de vorbă' cu Gheorghe nu a 'simţit decît dragostea ei cu care îl invăluia, nu s-a gîndit la nimic mai departe. De cînd s-a hotărît să se mărite cu Dumitru avea mereu senti­ mentul că pun împreună la cale un lucru bun, că se eli­ berează de un trecut, că începe o viaţă nouă ... Dar acum, cind i-a încleştat Dumitru gura, a zvîcnit în ea o spaimă îngheţată. A simţit deodată ce vrea Dumitru, dar ceea ce voia el era cu neputinţă, era ceva împotriva firii... Nici să fi fost Gheorghe în locul lui şi nu ar fi putut, dar încă ... un străin! Sora simţi că înţepeneşte. O mînă puternică părea că o strînge de grumaji şi-i înăbuşă plînsul şi zbuciumul... Un străin ?! Ce gînd era acesta ?! Dumitru era un străin pen­ tru ea?! Dar nu se hotărîse singură să se mărite cu el, nu s-au cununat în biserică, nu au făcut nunta în faţa 452 [453] satului întreg? Nu era acum nevasta lui? Nu! Dumitru nu-i mai era străin! Aşa cum stătea înlemnită, cu faţa îngropată în perini, simţi că ochii i se deschid şi că privesc întins, undeva, In nişte adîncimi. Un gînd nou îi brăzdă creierul, apoi se infipse în el ca o lamă ascuţită: avusese dreptate mamă-sa? Nu-l iubea pe Dumitru? Îi era urît de el ? Ii era frică de el? Nu-l putea iubi? Numai pentru asta a îngheţat de spaimă? Dar gîndul că ar fi avut dreptate mamă-sa, că teama ei s-ar fi adeverit atît de curînd, o revoltă. Sări în ge­ nunchi, se aşeză apoi pe marginea patului, şi incepu să se gîndească mai liniştit. Nu! Nu mai era o copilă, nu mai era o fată proastă, să nu-şi fi dat sama ce face cînd s-a hotărît să se mărite cu Dumitru! Nu-i era urît de el, nu avea dreptate mamă-sa! Dar nu s-a gîndit, nu s-a gîndit la ... Nu s-a gîndit! Asta a fost, de bună samă, o prostie! Trebuia să ştie ce are să urmeze. Prietene de-ale ei, căsătorite mai nainte, se grăbi seră mai de mult să-i spună ... Şi dacă nu i-ar fi spus ? ... Doar nu mai era o copilă ... Ea îşi luase o hotărîre tare, pe toată viaţa: să trăiască cu Dumitru în pace, mulţumită că a scăpat de zbuciumul trecutului. Atunci, pentru. ce l-a alungat din cameră? Obrajii începură să-i ardă de ruşine. Instinctul îi spunea pentru ce. Voise să se apere! Da, să se apere ... Dar nu era aceasta o nebunie? Ce va fi .crezut Dumitru? Ce s-ar întîmpla dacă I-ar alunga mereu? N-ar avea drep­ tate mamă-sa? Se trinti în pat pe spate, cuobrajii şi cu tot trupul arzînd de ruşine, şi nu voi să se mai gîndească la nimic ... Dorea să adormă, dar nu putea, şi se trezea tot mai tare, cu cît trecea vremea. Tîrziu, să fi trecut de miezul nopţii, auzi uşa deschl­ zîndu-se, deşi Dumitru se strecura încet 'ca mîta. Răsu­ flarea i se opri, şi trupul i se încordă instinctiv, ca spre apărare. Dar bărbatul nu se apropie de pat. Se trase ne­ simţit spre lada de după uşă, îşi puse ceva l'a căpătîi şi se culcă acolo. Lada scîrtîi puţin,' Şi Sora' înţelese ce face Dumitru. Incepu să respire tot mai regulat, şi trupul începu a i se destinde. Nu se apropiase de 'ea! Se ţinea de cuvînt. ' ' . [454] Intîi simţi o mare recunoştinţă faţă de el, apoi, încetul cu încetul, simţi cum se face un mare gol în jurul ei, un pustiu în care nu mai înţelegea nimic, dar care sfîrşi prin a o umplea cu o mare compătimire, cu o milă duioasă pentru bărbat. Săracul! Pentru ce se purta cu el aşa? Iată, îl lasă să doarmă pe scîndura goală! In întunerecul odăii nu-i putea vedea, nu-i auzea decît respiraţia puternică. Simţea că nici el nu poate dormi... Vedea acum şi pipăia numai fiinţa spirituală a lui Dumitru. Se gîndi cît a umblat omul acesta după ea, cît a aşteptat-o, ce îndelungă răbdare a avut, cum se uita la ea ca la un chip. Cum i-a spus hotărîrea ei, s-a făcut blînd ca un miel. Ar fi fost gata să o mai aştepte ani, dacă n-ar fi zorit căsătoria ... O caldă emoţie, o înduioşare adîncă îi umplu sufletul. Parcă se ţeseau acum întîiele legături sufleteşti între ea şi el. Duioşia aceea, care nu era milă, ci un fel de sfişiere dulce, i-l aducea tot mai aproape, Î-l făcea parcă tot mai cunoscut... Da! Dacă nu va face ea un semn, Dumitru va rămînea nemişcat pe lavită, şi în noaptea asta şi totdeauna. Cît de neîn­ ţeles părea acest lucru! El, care era aşa de puternic, care ar fi putut cu uşurinţă s-o frîngă în două, care avea dreptul, acum, la ea întreagă, era legat de ladă şi nu se mişca, ba de la o vreme părea că nici nu mai respiră ... Şi toate acestea pentru ea, pentru ca să nu se supere, să nu o înspăimînte pe ea! Cum nu voise să o supere nici la întrecerea aceea de la seceră! I-a spus doar! Şi i-a mai spus că dacă se înverşunează odată, nu mai poate ţine sama de supărarea ei... Se vede că pe laviţă era tot asa de iesit din fire ca si atunci cînd a întrecut-o la secerat.' . Stătea nemişcată în golul fără înţeles ce o înconjura, şi numai undele de induioşare se ţeseau tot mai multe de la ea pînă la Dumitru, durînd parcă o punte spiritu­ ală. Nu se gîndea nici la trupul lui îndesat, nici la faţa lui pătrată, se gîndea la el, întîia oară se gîndea la el, la fiinţa lui. Da, era un om bun şi vrednic, ca şi părinţii lui. Era un om cu mare grijă să nu o supere, să-i um­ ble în voie. Se gîndi la căldura şi la înduioşarea cu care au primit-o în casă părinţii lui, şi un sentiment de mus­ trare începu să se ridice în sufletul ei. Ceea ce făcea 454 [455] era un lucru nelalocul lui, o prostie. «Cu ce ochi te vei uita mîne la Dumitru şi la părinţii lui ?*, o întreba un glas din adîncurile firii sale cinstite, ca o voce a instinc­ tului. Ea n-a vrut să-şi bată joc de Dumitru, rnăritin­ du-se cu el. Era o fire cinstită. Şi purtîndu-se aşa, nu strica oare întreaga căsătorie? Să plece dimineaţă acasă, la mamă-sa? Se cutremură toată la gîndul acesta. Nu! Cum să plece ? Ar fi o nebunie l' Multă vreme deveni apoi numai urechi, să audă dacă Dumitru doarme sau nu. Unele mişcări, abia perceptibile, îi dovediră că nu adormise, dar că se stăpînea ca să pară că doarme. Să nu-i fie frică ei, să poată ea dormi! Să­ racu Dumitru! Şi un val şi mai cald, şi mai puternic, de simpatie, îi umplu sufletul, şi nu-şi putu reţine un uşor suspin. La auzul lui, bărbatul se mişcă, şi ea simţi mişcarea lui. Abia şoptit, ea zise: - N-ai adurmit încă, Dumitre? " - De mine nu-i nici-o pagubă, vezi şi dormi tu - răspunse el cu o voce tremurată. - Credeam că dormi de mult, altfel nu aş fi intrat încă în casă. - Trebuie să adormi şi tu, dar cum ai putea pe la­ viţa goală? Inima lui Dumitru zvîcni, dar el nu-i putu răspunde. 11 năpădi un sirnţimint de arzătoare aşteptare. Urmă un răstimp de tăcere. - Eu zic să vii să te culci în pat. Acolo, pe lada goală, nu vei putea durmi. Dezbracă-te! Cred că te-ai culcat îmbrăcat. Sora vorbi cu vocea scăzută, dar pătrunsă de fiori, care întrară în fiinţa lui Dumitru ca nişte curenţi elec­ trici. Ea nu se mai gîndise la ce spune. O putere mai mare decît ea, a instinctului poate, pusese stăpînire şi pe ea, şi o făcuse să urmeze, cutezătoare acum, o cale care nu putea da greş. Dumitru se dezbrăcă cu senzaţia că visează ceva nes­ pus de frumos care-I lumina şi-l şi îngheţa: Se apropie uşor de pat, se urcă şi se întinse numai pe margine, de unde nu se mai mişcă. Trupul Sorei înţepeni din nou, se făcu iarăşi ca o coardă, în aşteptarea apropierii lui. 455 [456] I 1 ' , ,i/' l' , , '1 " l' �.II Dar el nu se apropia. Rămînea nemişcat, întins pe spate pe dunga patului. O vreme, Sora nu se auzi res­ pirînd, dar el nu-i mai lua sama. Se odihnea în visul lui. De la o vreme, respiraţia fetei se înteţi. - Dar vino mai aproape, Dumitre, patu-i larg, este loc destul. Acolo pe margine nu vei putea durmi. Bărbatul o ascultă oarecum mecanic, se trase mai aproape, dar nu se; atinse de ea. Mai trecu o vreme, apoi el simţi braţul ei pe după grumaji, atrăgîndu-l spre ea cu un uşor suspin. XXIX La trei săptămîni după cununie, cînd Ion Corbu aduse, în sfîrşit, maşina de îmblătit, veniră şi Sora cu Dumitru, şi cu părinţii lui, să le ajute. Prezenţa Sorei îl făcu pe Ioniţă să se mai împace cu aer ele de fată mare pe care începuse să şi le ia Stana faţă de el. Copilul avu o mare bucurie că Sora era lîngă el, şi vreme de trei zile se hărnici în fel şi chip. De cînd se mutase, după nuntă, mai fusese de cîteva ori Sora pe la ei, dar nu rămînea mul t. Nici nu o vedea bine, şi ea pleca. N-avea vreme să-i spună o mulţime de lucruri şi noutăţi, între altele să-i arate şi purtarea Stanei. Adevărat că nici în cele trei zile cît ţinu îmblătitul şi cernutul grîu­ lui, nu prea avu vreme să-i spună prea multe, căci avea şi el mereu treabă. Dar după prînz şi cină, tot putu să-i sufle cîteva noutăţi, şi altele chiar în vremea lucrului. Şi mai întîi ţinu să-i spună cîtu-l de urît fără ea. - Te căutam mereu, nană. Credeam că te-ai ascuns pe undeva. Sora îl mîngîie pe părul moale, ce începuse să treacă din blond în castaniu. - De, aş a-i la început. Acum te-ai mai obişnuit şi tu fără mine. - Ba nu, că mereu mă gîndesc la dumneata. In multe sări, după ce mă culcam şi nu te mai vedeam prin casă, 45t [457] ImI ziceam că trebuie să fii la şăzătoare, deşi ştiam că nu eşti. Cu dumneata, tare bine mai era la noi acasă! - Păi, doar am mai venit eu cîteodată! - Ai venit, aşa, în fugă ! - Dacă-ţi era dor de mine, de ce n-ai venit o dată baremi pe la noi? Nici nu ştii unde locuiesc acum. - Am vrut să viu, de cîte ori, în săptămîna cea dintîi ! - Şi de ce n-ai venit ?; - Nu m-a lăsat muma l Zicea că singur tot nu voi nimeri casa voastră. - Da' cum să n-o nimereşti ! Doar nu mai eşti copil mic, să te rătăceşti prin sat. Intrebai de uliţa Morii şi de casa Pruncului, şi oricine ţi-ar fi arătat. - Uliţa o ştiu! Am fost pe-acolo iarna, cu săniuţa, cu alţi copii. Aş fi aflat eu şi casa, dar dacă nu voia muma să mă lase ! ... - Şi pentru ce nu te-a lăsat? - D-apoi ştiu eu! Muma era tot supărată, după ce te-ai dus dumneata, şi nu-i mai puteai face nicicum pe voie. Am întrebat-o pe Stana de ce va fi supărată muma mereu - uneori şi plîngea, în tindă -, şi ea mi-a spus că aşa se cade să fie mumele cînd îşi mărită fetele! - Auzi-auzi! Stana ştie de-astea? - Ehe! Vrea să se poarte ca o fată mare de cînd te-ai dus dumneata! Vrea să facă lucrurile cum le făceai dumneata! - El se opri, îşi pocni cu unghia un -dinte, şi adaose: - Da' nu poate, căci nu ştie. - O să înveţe ea, Ioniţă, o să înveţe de-aici încolo, răspunse Sora, înveselindu-se. - Pînă-i cucu' ! Ca dumneata nu va şti ea niciodată mulge vacile! Nici să facă straturile în grădină! Nici să coase gulere aşa de frumoase! - Va învăţa, că-i încă tinără, Ioniţă. - Dacă-i încă mică, pentru ce se poartă cu mine cs una mare cu un copil? Incepe să-mi poruncească! - Las', că te obişnuieşti cu ea. Stana e o fată bună şi harnică. - Va fi, dar de cînd te-ai dus dumneata e prea fă­ loasă. Sora îl îmbrăţişă şi îl sărută. 451 [458] il' l' I , ,J I , i , J 1. I - Noi amîndoi ne-am întăles bine, Ionită, nu-l aşa? Copilului i se umeziră ochii. Răspunse cu o serio­ zitate comică, de om păţit: - Alta a fost cu dumneata ! De-aceea şi tatii, şi mu­ mii, şi slugii, la toţi le-a părut rău după dumneata. Am văzut eu bine! - Las', că de-acum ne vom vedea mai des, Ioniţă. Mai trec eu pe-aici, mai vii tu pe la mine ... - Treci cît de des, că, să ştii: şi mumii îi pare tare bine cînd te vede. După ce ai venit întîia oară, n-am mai văzut-o plîngînd, şi nici supărată nu mai era aşa tare. Sora ştia că Ioniţă spunea adevărul. Murnă-sa nu ve­ nise s-a vadă, dar îşi avea femeile ei care întrau zilnic în casa Pruncului să dea ochi cu ea, să-i spună ce-i cu Sora şi cum arată la faţă. Una dintre ele, mai guralivă, îi şi spusese într-o zi Sorei: - Nu stiu ce-i cu mumă-ta l Tot mereu vrea stiri de la tine!' Parcă i-ar fi teamă mereu să nu se întîmple ceva rău! Dar atîta rău să dea Dumnezeu omului în viaţă cît are o nevastă tinără în întîia săptămînă după nuntă, şi... în cele ce urmează! Parcă ea n-ar fi fost nevastă tinără şi nu ştie! Dar cînd veni întîia oară acasă, lelea Maria nu se mai sătura să o cerceteze din ochi cu înfrigurare, părînd a căuta o schimbare în faţa ei, în ochii ei. Sora simţea cum o pipăie cu privirile, şi se înroşi în mai multe rînduri. De cîteva ori, părînd tot nedumerită, ea iscodi pe de­ parte, torturată parcă mereu de-a grijă, pînă ce Sora nu se mai putu răbda şi-i zise: - Doamne, mumă! Da' ce? Trăim şi noi ca bărba­ tul cu femeia! Nu sîntem căsătoriţi? Faţa lelei Maria se lumină o clipă, dar apoi îi păru că n-a auzit bine, şi iar începu să facă aluzii.' - Trăim bine cu Dumitru, mamă, şi lasă în pace iscoditul ăsta. Ori ţi-ar fi plăcut să nu fie aşa? se su­ pără fata. - Ferească Dumnezeu! Cum să-mi placă? Dar ştii, m-am temut mereu! - răspunse mamă-sa cam ruşinată şi încurcată. - Bine că a dat Dumnezeu să fie bine r 458 [459] Apoi, la vizitele viitoare, şi acum, în cele trei zile de treierat, ea avu prilejul să-şi cerceteze de aproape fata, şi la faţă, şi la vorbe, şi la purtarea ei cu Dumitru, şi i se ridică o piatră grea de pe inimă. «Doamne sfinte! Numai dacă n-ar fi ginerele ăsta aşa de urît l- In toată fiinţa Sorei începuse o înflorire nouă, care nu mai lăsa în inima mamei sale nici o urmă de bănu­ ială. Incordarea, zvăpăiala aceea pe care o simţise mai înainte în Sora, înfrigurarea care o făcea să treacă mă­ sura, dispăruse. Fată-sa era acum liniştită, o pace adîncă se revărsa din ochii ei verzi, mai măriţi parcă, din faţa ei albă care se îmbrăca în frumusete nouă. Părea că se mai înzdrăvenise şi la trup, că formele i se împlineau, şi subt ochii ei vedea o nevastă tînără, fragedă, proas­ pătă, care abia de-acum îşi va arăta toată frumuseţea. Şi cît de bine-i şedea năframa legată ca la neveste! Lelea Maria o urmărea din ochi, o sorbea de dragă, dar tot nu se putea răbda să nu-şi spună: «Doamne, numai de n-ar fi aşa de urît ginerele ăsta !,> înfăţişarea lui Dumitru ajunsese un fel de obsesie pentru ea, deşi ginerele era acum mereu cu faţa lumi­ noasă, mereu plin de voie bună, şi altor femei nici prin cap nu le trecea că ar fi urît, că Sorei nu i-ar putea plăcea de el. Totuşi, instinctiv, lelea Maria simţea o recunoştinţă pentru Dumitru. Fata ei era acum liniştită, întra se în rîndul nevestelor tinere. Scăpase de situaţia grea şi nefirească de-a mai începe o dată viaţa de fată­ mare, după ce ajunsese în pragul căsătoriei cu Gheorghe Mărginean; ea îşi dăduse sama de zbuciumul fetei, îl sim­ ţise, căci şi ea tot aşa ar fi fost. Scăpase şi de spaima fără temei de-a rămînea fată bătrînă, lucru ce-o făcea pe Sora să treacă în exagerări, cum bine simţea ea, deşi fata nu prea făcea aluzie la asta în faţa ei... Şi... mai scă­ pase Sora şi de alte primejdii, îşi zicea mamă-sa. Căci ea se temuse mereu de firea, aprinsă a fetei, în cazul că nu s-ar fi măritat curînd, cum făcuse o dată aluzie şi în faţa bărbatului său. Da, îi era re cunoscătoare lui Du­ mitru - numai dac-ar vrea Dumnezeu să-i schimbe oleacă făptura, să-I facă mai atrăgător pentru o femeie! într-o privinţă lelea Maria nu se înşela. Sora îşi recăpătase întreaga linişte şi pace, în primele săptămîni 459 [460] ----� � cununie, numai m braţele bărbatului său. Mama dt;1paunoştea, se pare, fata, care-i semăna. In Sora ardea îŞl cnit o fire pătimaşă, senzuală. Cu toată grija şi tac­ rt1�clui, în Dumitru foamea lui după Sora se trezi şi se tu lăntui încă în prima noapte, cînd întrase, cu atîta d�Z lă 'în patul ei. Foamea lui deşteptă şi foamea sirn­ sfl�lo� ei, trecîndu-i-o în trup ca un rîu de foc. Ea sim­ ţ�rl ceva asemănător, de cînd jucase cu el mai mult la ţlS� � De-aceea nu putea înţelege aluziile ce i le făcuse hOl �ă-sa - în legătură cu înfăţişarea lui Dumitru ­ n'1a'nte de cununie. Săptămîni întregi după cununie ea în.�: într-un fel de beţie a simţurilor. Ea nu putea vedea t�al Ic urît în el, căci se bucura de puterea lui şi se alipea nl�ă oarbă de el. Instinctiv, respecta în el bărbatul pal stiuse s-o biruiască şi s-o stăpînească în întregime. ca:.-� a' de săptămîni în şir ca femeie tînără, mulţumită �1 a�tisfăcută, şi alt gînd, alt sentiment nu se mai apro­ ŞI, s de ea, aşa încît faţa ei era mereu limpede şi netedă, ���ii umezi şi strălucitori, fruntea senină şi plină de pac�tJ11osfera de simpatie şi de dragoste în care trăia • asa bărbatului o făcu să prindă în grabă rădăcini în In c si familia lui Dumitru Pruncu. Cînd, înainte de că­ c��ari'e, se gîndea uneori, în treacăt, că va trebui să le sa °nă ... tată» şi «mamă» părinţilor lui Dumitru, i se părea S12U asa ceva va fi cu neputinţă, că nu le va putea zice c� 'odată aşa. Dar acum îi numea cu uşurinţă, în chip nICI .' • . se tata Ş1 mama. flre D� dimineaţă pînă sara se învîrtea prin casă, prin te prin grădină, după treburi, ca o volbură, şi în cU�a' ei rămîneau o mulţime de lucruri isprăvite. Socrii ur dJ11irau nu numai pentru că era din neam bun, nu ° �ai pentru frumuseţea şi pentru buna purtare cu nU J11itru lor, ci şi pentru hărnicia ei. DU _ parcă-i o suveică, tu muiere, aşa trece dintr-un într-altul, zicea badea Pavel. loC _ Da, aprigă şi harnică nevastă! S-a milostivit Dum­ eU de Dumitru nost' ! nez _ Zice că să nu te prea uiţi la neam, ci numai la. I Totuşi eu cred şi văd că şi neamul face mult: Şi oJ11 "';"a" -sa-i tot atît de harnică si acum! ��.. , ' [461] - Harnici au fost toţi, şi cei din neamul Corbului. Bogăţia nu se face şăzînd la vatră, încheie lelea Anica, cu' un fel de mîndrie şi satisfacţie. Căci nici ea nu era de lepădat în ce privea lucrul, nici la vasta ei. Badea Pavel mai slăbise în vremea din urmă, era dintr-un neam mai puţin rezistent, şi poate din cauza asta o admira mai sincer şi mai adînc pe Sora pentru hărnicia ei, decît soţia sa. Sora nu alegea lucrul, făcea orice cu plăcere şi cu însufleţire, ca şi în fetia ei acasă. Avea mai mult simţ pentru curăţenie, pentru ordine, pentru frumos, decît bătrîna. Odaia din nainte, în care locuia cu Dumitru, o răscolise de vreo cinci ori pină-i reuşi s-o aranjeze după gustul ei. Apoi se apucă şi de tindă. Scoase în că­ mară lucrurile care nu erau numaidecît de lipsă, aşeză lîngă alt părete masa la care mîncau de obicei, schimbă covorul de acoperit patul socrilor, cam vechi, cu unul mai nou, puse un rînd de culmi şi în tindă, schimba des ştergarele după uşă .. Veni apoi rîndul cămării şi al bucătăriei de vară. La început lelea Anica privi cu oarecare nedumerire şi părere de rău la schimbările ce le făcea noru-sa, dar nu îndrăznea să-i zică nimic, căci nu ar fi supărat-o cu ceva pentru toată lumea. Pînă la urmă trebui însă să recunoască cu bucurie că era mai frumos cum orînduise Sora. Ai Pruncului nu ţineau slugă. Cu fecior mare la casă, cu moşie nu prea mare, ei răzbiseră destul de bine şi singuri. Adevărat că toţi trei aveau mereu de lucru. Acum se mai adăogase şi zestrea în pămînt a Sorei, dar şi două braţe harnice, şi nici nu se gîndeau să bage slugă, deşI toate familiile mai fruntaşe aveau. Badea Pavel mai slăbise, nu-i vorbă, la încheieturi, era aproape un moş. dar la coarnele plugului, la încărcatul carului cu fîn ori cu grîu, făcea încă bună ispravă; pe lîngă vite, prin grajd, asemenea. Numai la coasă nu mai mergea, şi la purtatul în spate a sacilor cu grăunţe sau cu făină, cînd mergeau ori veneau de 1<1 moară. Dar de cînd îi venise feciorul din armată, avea cine să facă lucrurile mai grele. 461 [462] Pe la sfîrşitul lui octombrie, înainte de-a se începe culesul porumbului, Sora îl hotărî pe bărbat să mai răs­ colească o dată camera din nainte. Acum nu pentru a mai muta un lucru dintr-un loc în altul, ci pentru a le scoate toate în curte, pînă ce doi meşteri podiră cu scîn­ duri nouă, ce umplură toată curtea cu miros de brad, padimentul camerei. Era o dorinţă a Sorei de cînd pusese mai întîi piciorul în odaia asta mare, dar nu îndrăznise să i-o spună atunci lui Dumitru: era cu cheltuială. Se mai aştepta şi la o împotrivire a socrilor. Dar, spre mirarea ei, nu se împotrivi nimeni. Lui badea Pavel îi păru că aşa s-ar şi cădea, dacă le-a întrat în casă o fată ca Sora, iar lelea Anica, drept spunînd, se cam săturase de lipit pe jos o suprafaţă atît de mare, cît trei tinzi. Dumitru fu prea mulţumit că-i poate face Sorei o plă­ cere. De altfel, în toate casele fruntaşe din sat odăile de din nainte erau podite cu scînduri. Se luaseră unul după altul, începutul făcîndu-1 unul Dan Bîrsa, pe vremea cînd fusese jude în sat, Sora, după ce meşterii deteră odaia gata, duse cu Dumitru lucrurile în casă şi, căutînd mereu, le aşeză într-o nouă ordine. Camera părea cu totul alta, şi parcă şi casa întreagă -- îi părea lui badea Pavel. Mireasma de brad şi de răşină pătrundea peste tot, aerul dinlă­ untru părea mai subţire şi mai proaspăt, şi cei doi tineri se treziră ţinîndu-se de mînă, în mijlocul odăii, mulţumiţi ca doi copii. Duminica următoare le întoarseră vizita pe care ei le-o făcuseră mai demult, de ziua Crucii, nănaşii, Pavel Corbu cu nevastă-sa, şi bădicul Pavel se opri cu plăcere în prag şi înălţă fruntea. -- Bravo, fine, îmi place! Bună ispravă! Şi ce mi­ reasmă de tămîie! întîi am crezut că întru în biserică, se înveseli el. -- Meritul e al Sorei, nu al meu, nănaşule, răspunse Dumi tru măgulit. -- Ce-i al unuia e şi al altuia, vorbi sentenţios nă­ naşul, înaintînd, cu nevastă-sa după el, spre masa din frunte, unde erau puse gustările dinaintea prînzului: o sticlă cu rachiu, farfurii cu brînză şi felii de slănină şi pîne moale. 462 --------------------�� [463] Cum veneau rar în sat, era întîia vizită ce le făceau ţi­ nerilor. Bădicul Pavel se mai repezise, nu-i vorbă, de cîteva ori de la nuntă, călare, pină-n sat, dar totdeauna grăbit, cu treburi, şi dacă, totuşi, îl apuca noaptea, de vină era numai vinul bun al lui frate-său Ion, unde se cădea să tragă. Dar vizita se cădea s-o facă împreună cu nevastă-sa. -Imi pare bine că v-aţi primenit. Ce-i bine nu-i rău, şi ce-i frumos nu-i urît - zise el zîmbind, după ce şezură la masă, şi privi prin cameră. - Dacă fina-i de vină, bună vină are, şi tu va trebui să te mai iai după ea şi în alte lucruri bune, cînd te-o sfătui. Deşi femeia tre­ buie să meargă în urma bărbatului, uneori are şi ea gînduri bune ! - Ba are mereu, că ea vă struneşte la tot ce este bun - zise nănaşa, veselă, - numai cît voi bărbaţii nu voiţi să recunoaşteţi. Vreţi să iasă totul din capul vostru! Închinară din păhărelele cu rachiu, cu toţii: nănaşi, fini, socri. Lelea Anica se uita cu un fel de smerenie la bădicul Pavel: oamenii îl ţineau de-un fel de boieri­ naş - şi pentru avere, şi pentru căruta cu doi cai, şi pentru hainele scumpe cu care venea în sat. Puţini îl vedeau la lucru, afară, la moşia lui, în veştminte de pur­ tat, de toate zilele. - Rachiu bun, de prune! Mai aveţi din anul tre­ cut? întrebă nănaşul, cît ce-l gustă. - Mai avem! - răspunse lelea Anica. - Păi, n-am prea avut oaspeţi pînă acum, iar noi rar îl gustăm, eu şi ficiorul. Bătrînul mai trage doar, cîte-o duşcă. - Las' să tragă, că-i sănătate şi putere! răspunse nănaşul, dînd peste cap al doilea păhărel. Imbucară din pînea moale, din brînză şi slănină, mai luară cîte-un ciocan, vorbind veseli de una şi de alta, pînă cînd Sora aduse blidul cu tăietei cu carne de găină. - Parc-aş cunoaşte gustul la tăieţeii ăştia - zise bădicul Pavel Corbu, plescăind din limbă. - La fra­ te-meu se mai mănîncă asemenea tăietei, tăiaţi subţiri, în supă galbină ca aurul. Grasă găină aţi avut! - Sora a făcut prînzul. De cînd a venit ea, m-a cam alungat de la oale, zise soacra înveselită. 463 [464] ,1 1 , i I ! Iii 1: I II i I : I 1 1 " j Il r il r 1 I ," II .Jjl t- I .J - Nu-i rău! Să fie meşteră ca mamă-sa, în toate ... Da-mi pare mie că nu-i chiar în toate - adaose el, ui­ tîndu-se cercetător la Sora, care chiar venea cu blidul cu carne de găină. - Nu văd încă nici-o porneală, nici urmă. Numai lelea Anica înţelese de ce-i vorba, căci şi ea îi arunca deseori nurorii sale aceleaşi priviri cercetătoare. - Ce urmă? Ce porneală ? întrebă nănaşa. - Apoi deodată, oprindu-se la zîmbetul larg de pe faţa bărbatului său, adăogă indignată: - O, bată-te să te bată! La ce-ţi stă capul! Aşteaptă, că mai este vreme de-acum încolo destulă! - Da' eu nu pot aştepta, nu-mi place să aştept! Eu vreau să botez la sorocul lăsat de Dumnezeu. O nevastă de ispravă nu-l lasă pe nănaş să aştepte! Am şi pus o viteluşă deoparte. Sora înţelese abia acum de ce este vorba, şi se înroşi ca bujorul, - Doamne, Pavele, cum eşti şi tu! Vorbeşti fără grijă şi socoteală! Trosc-plosc ! odată spui vorba. Aşa te-am ştiut de cînd eşti, vorbi cu necaz nănaşa. - E datoria nănaşilor să arate datoria finilor, mai ales cînd fina e şi nepoată. Eu vreau şi aştept să fie meşteră ca mamă-sa, în toate, să se înmulţească neamul Corbeştilor, rîse bădicul Pavel, şi o scutură de mîneca înflorită a iiei pe Sora. Apoi i se uită cu dragoste în ochi. - Te-ai supărat, fină? Ea, roşie încă, nu răspunse, ci clătină numai din cap. Apoi, după Ce împărţi carnea în farfurii, ieşi să aducă şi nişte ceapă şi hrean. Nănaşa îşi coti bărbatul: - Mai ţine-ţi gura odată! Abia a trecut o lună de la cununie, ce şi aştepţi? Las' să se bucure oleacă şi ea de viaţă, căci după ce încep a veni copiii, va avea nă­ cazuri destule. Dumitru tăcea, şi era şi el cam ruşinat. Se cam uita în farfurie. - Da, căsătoria fără copii e ca o biserică fără popă - zise lelea Anica. - Asta-i adevărat. Dar bun e Dum- nezeu, şi vor veni la rîndul lor. 464 [465] .. Sora întră cu ceapa şi cu hreanul rase pe răzătoare, si la masă nu se mai vorbi despre asta. . Cît ce gustă vinul, plimbîndu-l prin gură, nănaşul zise: E de la Bucur. De la Bucur, răspunse Dumitru. Se laudă că ţine vinul cel mai bun în sat, dar eu i-arn spus, nu demult, cînd l-am gustat, că nu-i de clasa întîia, şi c-ar putea să-I vîndă mai ieftin. De altfel, eu vă dau un sfat: vinul şi rachiul să-I bei din pivniţa ta. Aşa cum fac eu şi frate-meu. Ştii că nu-l botează nimeni, ci-i aşa cum l-a dat Dumnezeu. - Cu rachiul e uşor, că avem destui pruni în gră­ dină. Cu vinul însă e mai greu. De, noi nu avem vie, ca dumneavoastră, zise socrul. . - Dumitru să pună mîna pe una, cît ce va afla de vînzare. Aţi vîndut boii cei bătrîni, şi bine aţi făcut. Aveţi vite destule. Aţi podit odaia asta, şi bine aţi făcut. Dacă veţi cumpăra şi o viişoară, tot bine veţi face. Vinul bun la casa omului e tinereţe şi sănătate. Asta să o ştiţi de la mine. Şi dacă nu mă credeţi, întrebaţi pe nevas­ tă-mea, adaose el, trăgînd cu ochiul către nănaşă. Numai de doi ani a scăpat de legănat, şi nu se ştie dacă nu va mai legăna! - Nebun ce eşti 1 Numai prostii îţi umblă prin cap, pufni nănaşa. - Bune prostii, n-am ce zice !. .. Fina să stea ':le capul finului, cum a stat şi cu poditul odăii ăsteia, să cum­ pere o viişoară. Mai tîrziu are să-mi mulţămească. Iar eu voi fi mulţămit şi mai devreme, căci, mai trecînd pe la voi, voi bea vin bun, nu liurcă de la mărgineanul Bucur. El îşi trecu degetele prin părul negru-corb, şi avu o scurtă tresărire din cap. - Bine că mi-a venit în minte vînzarea boilor. Cît aţi luat pe ei ? Bătrînul Pruncu îi spuse. - Hm! Destul de bun preţ. Să ştiţi că poate veni vremea să mai vindeţi o păreche. O clipă se opriră cu toţii de la mîncare, şi îl priviră nedumeriţi. 46S [466] [1,1 " [ - Da, da, nu vă miraţi! Poate vin vremuri cînd şi alţii din sat, şi chiar toţi care vor avea ceva de vînzare, vor vinde. - Vorbeşti în dodii şi nu-mi pare să ţi se fi urcat pîn-acum vinul la cap, zise nevastă-sa, supărată. - Vinul lui Bucur nu mă ameţeşte, să beau pînă dimineaţă. Vorbesc însă ca un om cu minte ce sînt. Voi n-ati auzit încă nimic ? - Ce să auzim, nănaşule? întrebă Dumitru. - Păi ce-am auzit şi eu, în mijlocul hotarului. A început să se vorbească printre oameni că groful vrea să ceară comasarea pămîntului şi la noi. - De, am auzit şi noi - zise bătrînul Pruncu. ­ Vor fi vorbe goale. In nici-un sat vecin încă nu s-a făcut comasarea. Femeile nici nu prea ştiau ce-i aceea comasare, şi Pavel Corbu trebui să le lămurească. - Dar oamenii nu se vor învoi niciodată - zise lelea Anica. - Aşa ne-am pomenit, cu împărţeala pă­ mîntului în trei hotare, şi aşa vom rămînea. - Apoi nici nu-i cu putinţă! Cine să măsure tablele cîte le are un om şi să le puie pe toate într-un loc? Şi-apoi, unde să dea fiecăruia? vorbi nănaşa . . - De asta să nu te doară pe tine capul. Sînt ei in­ gineri destui să măsure. Şi bădicul Pavel Corbu începu să le desluşească şi mai limpede cum a auzit el că s-a făcut comasarea într-alte părţi. - De, oamenii vorbesc, fiindcă se tem, zise Dumitru. Dar' e greu de crezut să vie chiar groful să o ceară de la noi. - Nici frate-meu nu crede, dar eu mă aştept la orice rau, căci de la stăpînirea asta te poţi aştepta la orice. Lucru sigur e că s-a făcut pînă acum comasarea şi în unele sate din Ardeal, nu numai în ţara ungurească. Mi-a spus un advocat de-al nostru, cînd am fost mai pe urmă la oraş. Şi aproape pretutindenea au cerut-o dom­ nii, proprietarii cei mari de pămînt, grofii şi baronii. - Dar cum se poate! - se miră bătrînul Pruncu ; ­ ei au doar moşiile într-o singură tablă. La ei comasarea e gata. 466 [467] - Bine se poate! Vreau să capete pămînt mai mult, .ilţii pămînt mai bun, căci ale lor au sărăcit de cînd şi-au împuţinat vitele şi nu mai ţin turme de oi; alţii vor să-şi aibe moşiile lîngă sat, căci vreau să le vîndă cu preţ mai mare. Advocatul spune că grofii şi baronii cheltuiesc bani mulţi acolo, la Peşta lor, şi-s plini de da­ torii pînă-n grumaji. El mai spune că groful nostru e strîmtorat rău de cămătari, şi că dacă ar afla cumpără­ tori la moşie, nici n-ar mai aştepta comasarea, că-i tre­ buiesc bani. Ar da-o şi mai ieftin, numai să ajungă la parale. - Moşia lui a sărăcit, nu-i vorbă, de vreo douăzeci­ treizeci de ani încoace, de cînd stăpînul a lăsat-o pe mîna şpanului - vorbi Pruncu bătrînul. - Are vite puţine, nu mai răzbesc nici să o gunoieze, nici să o lucre cum­ secade. - Dar noi am putea, nu-l aşa ? întrebă cu vioiciune nănaşul. - Noi! Care noi? Noi, satul. Tot satul, ori aceia numai care au pu- tere. Să o luăm în orîndă? întrebă cu interes Dumitru. S-o orindăm, ori să o cumpărăm. Toată lumea protestă. - Dar cu ce? - Aşa-mi răspund toţi cu care am vorbit pînă acum, chiar şi judele. Oamenilor li se pare cu neputinţă şi una şi alta. - Se vorbeşte de mult despre comasare? Eu n-am auzit decît de vro două-trei săptămîni, zise socrul, căzut pe gînduri. - De vro jumătate de an. Dar lucrul se ţine ascuns. Şpanul nu suflă un cuvînt că s-ar pune aşa ceva la cale. Dimpotrivă, dacă-l întrebi, spune că-i o prostie. Dar pe subt mînă a vorbit cu unul si cu altul care ar dori să capete pămînt mai aproape de' sat, şi mai mult, şi se zice că aceia s-au dat de partea grofului. Trebuie să fie nu ştiu cîţi pentru a cere comasarea. De la oamenii ăştia s-a auzit cite ceva. Ba, Ionu Dinului, cînd îi beat, se laudă în gura mare că el va avea cincisprezece iugăre chiar în fundul grădinilor. 467 [468] " I i r !I I 1 ' " I 1,1 I ,,1 Intre bărbaţi se porniră multe vorbe în legătură cu comasarea. Femeile ascultau îngrijorate. Isprăviseră cu prînzul şi numai păhărelele de vin mai aveau trecere. In focul discuţiilor, erau şi ele uitate o vreme. Cînd sfîrşiră de vorbit, o mare îngrijorare era pe feţele tuturora. _. Trebuie să împiedecăm comasarea, cu orice preţ, încheie bădicul Pavel Corbu. Şi cum groful are lipsă grabnică de bani, mai bine ar fi să o luăm de-acum, din toamnă, în orîndă, sau mai bine s-o cumpărăm. Fără groful, cei ce li s-au alăturat lui n-or avea ce face. Să-i plătim orînda înainte pe un an. -- Dar cu ce ? întrebă Dumitru. - Fiecare gospodar mai de samă poate vinde cîte ceva. De-aceea am zis la început că poate vine vremea să mai vindeţi o păreche de boi. Din moşia grofului ar lua fiecare atîta cît i s-ar cuveni după orînda ce-o poate plăti. Vezi bine, ar fi minunat să o putem cumpăra. Ne-am mări hotarele cu opt sute de iugăre. Le spun asta mereu oamenilor cu care mă întîlnesc. - Da, ar fi minunat, dar atîţia bani de unde?! În­ trebă cu mirare socrul. - S-ar afla si bani. Advocatul cu care am vorbit eu zice că este o bancă mare care dă împrumuturi pentru cumpărare de pămînt. Spunea că s-au cumpărat multe moşii grofeşti pînă acum în felul acesta. - Şi cine ia împrumutul? întrebă curios Dumitru. - Toţi aceia care vor să cumpere. Să zicem că sînt D sută sau două sute de inşi. Ar iscăli cu toţii un ve­ chsel ;, pentru toată suma, am sta buni cu toţii cu ave­ rile: noastre, şi ar rămînea şi moşia grofului intabulată la bancă, pînă cînd satul ar putea-o plăti. Se făcu o larmă încît nu se mai înţelegea nimic. Toţi vorbeau deodată, strigau, gesticulau. Mai ales femeile, afară de Sora, care nu se amestecă în discuţie; părea că nu o interesează. Incepu să adune de la masă şi trecu în bucătăria de vară să spele vasele. Lucrul nu le întra în cap. Cum să întri dator la bancă? Cum să stai bun cu averea ta nu numai pentru tine, ci pentru toţi? Cum să-ţi pui în primejdie averea • Cambie. ':468 [469] agonisită cu truda părinţilor şi-a ta, cînd vor fi destui oameni slabi care nu vor plăti? Pavel Corbu era un om cu simţ practic, deştept şi chibzuit. Cînd vorbise cu advocatul la oraş, îl întrebase şi-l descususe despre toată procedura ce ar fi de urmat, pentru că şi pentru el era un lucru nou. Incercă deci să le explice toate pe rînd, dar păţi acelaşi lucru ca şi cu alţii cărora le mai vorbise de treaba asta. Văzu, şi de data asta, că nu le întră nici acestora în cap, ca şi altora. Singur Dumitru începu de la o vreme să-I asculte cu atenţie încordată Şi în vreme ce ceilalţi de la masă că­ zură la învoială că nu-i cu putinţă nici orîndarea, nici cumpărarea, Dumitru avu cuvîntul din urmă: - Ce spune nănaşul e un lucru nou, dar, din cit in­ ţăleg, nu ar fi cu neputinţă. Numai să se învoiască oa­ menii... - Bravo, finule! În sfîrşit, încă un om cu mintea limpede! Să ştii că sîntem zece pînă acum, şi cred că mîne vom fi unsprezece. Frate-meu se va da de partea noastră. Il cunosc eu. E un om deştept socru-tău. De la comasare trecură cu vorba la culesul apropiat al porumbului, la semănăturile de toamnă, la alte multe, pînă ce se făcu tîrziu, şi nănaşii îşi adus eră aminte că-i vremea să plece. Îşi luară rămas-bun foarte mulţumiţi de omenie, de rînduiala ce-o aflară în casă, de părinţii lui Dumitru. - Să nu uiţi de vie, finule ! Să pui mîna pe una zise nănaşul la plecare. - Şi tu, fino, vezi şi fii meşteră ca şi mumă-ta. Ţi-am spus că am şi pus o vitică deo­ parte. Sora se îmbujoră din nou, dar nu se supără. De cînd făcuse nănaşu-său mai întîi aluzie la botez, ea căzuse într-un fel de mirare, pe care o purtase şi la masă şi în bucătăria de vară, la spălatul vaselor: cum nu se gîn­ dise ea niciodată pîn-acum că aşa ceva s-ar putea În­ tîmpla? Mirarea părea că sapă în ea, şi cobora tot mai la adînc. Cum se putea aşa ceva? Nu îngrijorare sau teamă, dar nici gîndul nu se apropiase de ea că ar pu­ tea rămîne însărcinată. Nu se gîndise la copii deloc. Era numai ea aşa, ori aşa e�au toate nevestele tinere ?Se 469 [470] ,i 'Il, , II I " : li I" I I ' I ·l" J II ! I , I , " I II I i' 1 I l' J ·1 I l I r I II I " I � 1 I " " l' gîndeşte cineva la copii, cînd e în braţele bărbatului său? Nu-i venea să creadă! Ea, cel puţin, cînd era cu Dumitru, era plină numai de ea însăşi, şi se desfăta cu el, uitînd de toată lumea. Era acesta un rău? Era un păcat? Dar şi la cununie spune popa, despre bărbat, «să se desfăteze cu nevastă-sa, păzind marginile legii, căci Dumnezeu aşa a voit». «Dacă bărbatul poate face lucrul acesta fără păcat, poate şi femeia», îşi zicea ea, încercînd să se dezvinovătească de-a nu fi avut grija co­ piilor pînă acum. E adevărat că popa mai spune femeii, la cununie: «Să te înmulţeşti ca Rachila», vorbe de care ea s-a ruşinat de cîte ori a fost la cununii, şi nu le afla rostul să se audă în biserică ... Dar cu ce era vinovată ea că lucrul acesta nu-i venise în minte niciodată ?.. îşi dorea ea un copil ? Femeile îşi doresc copii cînd se des­ fătează cu bărbaţii lor? Clătina cu energie din cap, cînd îi veneau astfel de întrebări. Nu ! Era sigură că nici una nu se gîndeşte. Dar gîndul că şi fără voia ei ar putea rămîne însărci­ nată, nu o mai părăsi din ziua cînd nănaşul său îi vorbi de botez. Gîndul parcă-i presăra în suflet o întristare, o teamă abia perceptibilă şi o continuă mirare. Ca şi cînd s-ar fi aflat în faţa unei taine de nedezlegat, care ridica o teamă ameninţătoare şi rece, din viitor. La cîteva zile, începu culesul porumbului, şi, prinsă de frigurile hărniciel, nu se mai gîndi la lucrul acesta. Se făcuse şi cucuruz din belşug, era copt de-l pu­ teai acum sîărml şi duce la moară. Culeseră la ei, aju­ tară la cules şi la părinţii ei, apoi la desfăcut, în şură, pînă noaptea tîrziu. Incepu apoi tăiatul [ipilor, al cînepii de sămînţă, şi căratul lor. Toate locurile cu porumb, rămaseră, în cîteva săptămîni, rase, şi vitele păşteau pretutindenea mohorul îmbătrînit. Mireasma cînepii de sămînţă plutea încă deasupra hotarului, prin curţi, prin şuri. Din coşarele de grădele luminau ca aurul tuleii de porumb, în razele soarelui ce scăpătase bine spre amiazi. Zilele erau tot mai scurte, şi nopţile cădea brumă groasă. Pe la mijlocul lui noiembrie începură să călătorească, în vălmăşiti , nouri grei pe cer, şi se porniră, cînd se 470 [471] opriră şi se schimbară într-o singură boltă sură şi joasă, ploile reci de toamnă. La prinderea postului de Crăciun, Sora se întîlni la fîntînă cu o prietenă a ei, măritată în dulcele trecut. Abia-şi purta pîntecele mare. Pe obraji avea pete, şi în jurul ochilor cearcăne. Sora nu o mai văzuse de mult. Se sperie, inima i se răci. - N-am prea ieşit în vremea din urmă -, zise fe- meia. - Nu m-am simţit prea bine. - Doamne, cum te-ai mai schimbat! se miră Sora. Femeia îşi aruncă o clipă privirea spre pîntece .. - Acuş scap! Nu mai am decît două-trei săptămîni, oftă prietena. Da' tu cum o duci? In că n-ai pornit grea? Sora o privi nedumerită. - De unde să stiu? Cum să nu ştii ? Oricare nevastă ştie. - Ştie? De unde ştie? - Nu mai face pe proasta! - Zău că nu ştiu, draga mea! Brăcia mă cuprinde ca şipin-acum ! - Brăcia! Ce? Esti copilă să nu ştii? In luna tre- cută te-ai văzut? . - Expresia o cunoştea şi Sora. - Nici nu ştiu. Stai să mă gîndesc puţin. Şi ea îşi duse mîna la frunte şi rămase aşa un răs­ timp. - Nu ! Nu.rn-am văzut! - Dacă-i aşa, ai păţit-o şi tu, vorbi înveselită ne- vasta. - Din asta se ... - Da, după asta se cunoaşte dacă ai rămas grea. Zău, n-ai ştiut pînă acum? Sora se îngălbeni ca ceara. - N-am ştiut! - Acum cred că n-ai ştiut, şi mă mir. Toate neves- tele ştiu lucrul acesta, ba şi fetele-mari. Prietena se aplecă cu greu şi-şi ridică doniţele cu apă. -:- De-acuma, eu nu mai am mult. Tu abia începi. Ce să facem, aşa-i soarta noastră, a femeilor. [472] 1: I II I I l' I ,III' i .1, I il I I Porni legănîndu-se încet pe drum la vale. Sora ră­ mase înţepenită lîngă fîntînă, privind în urma ei pînă dispăru la o cotitură. Să fie adevărat? Pin-acasă îsi fortă mereu memoria să vadă de nu s-a înşelat. Dar îşi ami�tea limpede că luna trecută nu s-a văzut. Cum de n-a băgat de samă? Unde i-au fost gîn­ durile? Nu ! De bună samă nu s-a văzut. O indispoziţie grea o cuprinse. O amărăciune necu­ noscută îi inundă întreaga fiinţă. Apoi o revoltă surdă. Se gîndi cu duşmănie la nănaşu-său : «Putea glumi cu asemenea lucru? Dar nu era deloc de glumit! Era ceva îngrozitor! Da! Ingrozitor! Să ajungă ca prietena ei de mai nainte ?» Sara, înainte de culcare, pîn' era Dumitru încă pe-afară, se grăbi să încuie uşa, să se dezbrace şi să se pipăie in toate părţile. Luă şi oglinda din părete şi se cercetă. Nu era nici un semn, nici o urmă! Poate nu era nimic! Poate îşi uitase că s-a văzut luna trecută. Trupul ei era şi acum trup de fată-mare. Şi ce trup mîndru! Cînd auzi paşii lui Dumitru în curte, se grăbi să pună oglinda în cui, să-şi îmbrace cămaşa, să descuie uşa şi sa se strecoare în pat. Mulţumită Domnului, nu era încă nimic! xxx Peste vreo două săptămîni, Sora văzu înspăimîntată că-i mai trecu o dată sorocul fără nici un semn. Dimpo­ trivă, semnele care urmară în curînd o încredinţară că prietena sa avusese dreptate: începu să aibă ameţeli, şi, uneori, greţuri care o sileau să verse, cu toate opintirile ei de-a se stăpîni. Ştia de la neveste tinere că acestea sînt semne sigure. Apoi şi brăcia începu s-o strîngă, şi fu silită să mute cheutorile. In primele săptămîni, conştiinţa că era însărcinată o tulbură şi o schimbă adînc. Vedea că toţi cei din casă ştiu, că au aflat şi părinţii ei şi vecinii. Vecinele, cunos- [473] eutele, îi şi spuneau pe faţă, vorbind cu ea despre asta ca despre un lucru firesc. Unele începură chiar să-i dea sfaturi cum să se poarte acum, de ce să se grijească, la ee să fie cu luare-aminte. Badea Pavel părea că nu vede nimic, dar glasul i se mai muiase, i se mai îndulci se cînd vorbea cu ea, deşi ochii-i fugeau mereu într-altă parte. Soacră-sa nu ştia cum s-o ferească mai bine de orice lucru greu, era mereu gata să i-l ia din mînă. Gînd îi fu greaţă şi vărsă mai intii, era numai bătrîna de faţă. Ea sări să-i pună mîna la frunte, ţinînd-o de subsuori, şi apoi să o îmbune. - Nu-i nimic, draga mea, nu te speria! Asta se mai întîmplă la început. Pe urmă nu-ţi mai vine greaţă. Poate de unele mîncări să te fereşti. Nu-i nimic. Trece îndată. Bătrîna o asaltă cu vorbele, nemaiştiind ce spune de bucurie, căci pînă acum, cu toată cercetarea ei zilnică, nu descoperise nici un semn la noru-sa. Dumitru nu cuteza să-i facă nici o aluzie. O vedea schimbată, iritată, supărată mereu, şi aştepta pînă-i va spune ea primul cuvînt. Simţea că nu i-ar plăcea să vor­ bească despre asta. Duioşia lui crescu însă, şi uneori şi asta o irita pe Sora. - Doar nu-s copil de ţîţă! Ce umbli cu mine cu-atîta grijă? zicea nevasta uneori. El nu răspundea, dar continua să se poarte cu ea cu sfiiciune şi delicateţe tot mai mare. Uneori Sora rîdea, în sine, batjocoritor. «Cine-ar fi crezut că într-un om cioplit din topor ca el este atîta simtire !» Rîdea batjo­ coritor, pentru că de cînd se încredinţase în ce stare se află, începuse să se uite cu duşmănie la bărbat, cu un fel de duşmănie instinctivă, ca şi cum numai el ar fi fost de vină. Incepu deodată, în primele săptămîni de sarcină, să i se pară altfel decît pînă atunci Dumitru: cît era de îndesat şi de pociumbos, şi ce faţă pătrată avea. In continua ei iritare, păru că începe, din distrac­ ţie, o cercetare amănunţită a înfăţişării lui Dumitru, şi nu cruţa, în sinea sa, epitetele. Se gîndea la ce-i spusese mamă-sa despre el. «Da! Avusese dreptate! Nu e deloc un bărbat frumos I» Apoi, un gînd nou veni să o în­ gheţe : «Dacă va semăna cu el copilul ?!». Abia după ce-i veni acest gînd, îi păru că vede cu adevărat urîţenia 473 [474] I! I,jl: ·Ii li bărbatului său ... Incepu să-I înconjure, să se ferească de el. Toată atmosfera de dragoste pe care o simţea cres­ cînd în jurul său, o apăsă cîteva săptămîni, uneori i se părea chiar că o sufocă. Totuşi, faţă de socri nu se ridică în ea nici o pornire dusmănoasă. Cei doi bătrîni erau asa de inofensivi, aşa i s� fereau din drum, îi vorbeau cu 'atîta sfiiciune, încît, deşi ar fi voit, nu putea să se supere şi pe ei ca pe Du­ mitru. Simţise, dintr-o privire. că se bucura şi tată-său de starea în care se afla, şi-i păru că i se micşorează res­ pectul faţă de el. Se simţea acum atrasă instinctiv nu­ mai spre mamă-sa. Lelea Maria se întunecă greu cînd înţelese ce-i cu fată-sa. Ea tot sperase că nu va avea copii, fiindcă nu i se topea în suflet teama că Sora nu va putea-o duce cu Dumitru, deşi văzuse începutul bun al căsătoriei lor. Şi, în asemenea caz nenorocit, era mai bine să nu fie copii. Apoi se mai temea de-un lucru: nu cumva să semene copilul cu ginerele 1 Mai ales dacă va fi fată, ce s-ar alege de ea cu statura şi mutra lui Dumitru? Ea era dintre femeile care scorniseră versurile: Decît cu bărbat urît, Mai bine moartă-n mormînt 1 Decît cu urît la masă, Mai bine ciuma în casă! Nu putea ieşi dintr-ale ei şi pace bună! Pentru ce să se mai nască şi alţi oameni urîţi în lume? Nu ! Ea nu se bucură cînd îşi văzu fata-ntr-altă stare, ci o cuprinse o milă adîncă pentru ea, un fel de spaimă chiar, ca şi cînd ar fi văzut-o pe Sora întrată cu un picior într-o prăpastie din care nu o mai putea scăpa . . Această compătimire, care se desprinde a din PrIVI­ rile, din toate liniile feţei, din vocea ei, îi făcea bine Sorei, şi se simţea atrasă spre ea. Cît ce avea vreme, cît ce putea, cît îi ţinu iritarea aceea, scăpa de la socri, îşi lua cusătura subsuoară sau furca în brîu, şi se ducea la. mamă-sa. Nu-i păsa nici chiar de privirile iscoditoare ale soru-sii. Mai venea bucuros acasă şi pentru Ionită, 474 [475] Copilul nu vedea nici o schimbare la ea, nu putea avea, la vrîsta lui, nici o bănuială, şi se alipea de Sora şi se lăsa alintat de ea ca şi mai înainte, în vreme ce-i spu­ nea noutăţi de pe-acasă. Uneori îi spunea copilării, la auzul cărora Sora rîdea cu hohote şi, ascultîndu-I, uita pe-o clipă starea în care se găsea, îşi închipuia că era iar acasă, fără nici o grijă, şi se simţea fericită. Se bucura, de asemenea, de compătimirea mută a mamei sale, şi se cufundau în poveşti despre unii şi alţii, despre veştile ce umblau prin sat. Lelea Maria se făcea că nu vede nimic, şi, ceea ce era neobişnuit la o mamă, nu-i făcea nici o aluzie cel puţin, nu-i dădea un sfat cum să se îngrijească, de ce să se ferească. Sera-i era recunoscătoare pentru asemenea purtare, şi nu încerca să pătrundă cauzele ei. Dacă le-ar fi cu­ noscut, poate s-ar fi şi revoltat, pentru că mamă-sa îşi zicea uneori, în spaima ei de urît: «E-ntr-altă stare, de bună samă, dar pînă la urmă, cine ştie? Multe se mai pot întîmpla... Ar putea să lepede dintr-o ridicătură, dintr-o spaimă, s-ar putea naşte copilul mort. Se mai întîmplă, Doamne fereşte!» Nu uita să adaoge în gînd şi pe «Doamne fereşte». Dar ea se simţea mai uşurată cu gîndul la asemenea posibilităţi nenorocite. Aşa de mult se temea să nu aibă un nepot «ca o maimuţă» şi să nu fie Sora prea legată de bărbat, pentru cazul cînd nu l-ar mai putea suferi lîngă ea. A! se chinuise ea destul în primele zile după căsă­ toria Sorei! Deşi era vorba de fericirea fetei sale, sim­ ţea o pornire drăcească gîndindu-se la Dumitru, şi-i aplica lui cuvintele din versurile făcute pentru nevasta urîtă: Sara, cînd se sule-n pat, Parcă-i ursu-mpiedicat : Dimineaţa, cînd se scoală, Parcă-i piatra de la moară. Cu toate că era mama Sorei, nu se putea stăpîni să nu-şi închipuie, fără a se ruşina, scena cu Dumitru lîngă fata ei. Atît era de pornită împotriva urîtului, mai por­ nită decît împotriva păcatului. 475 [476] 1 II , I I I I I 1. 1- : ,! 1\ I 1: 1, , ..l In tulburarea ei organică, ce-i schimbase într-atîta şi simţămintele şi purtarea, Sora se liniştea lîngă mamă-sa. Împreună vorbeau adeseori de Stana. Lelea Maria bă­ gase de samă că lui Lieşu Neagului începea a-i mirosi cătrinţa fetei sale, şi unde putea se ţinea pe urmele ei. Intelesese că nici Stana nu se codcşte, şi era furioasă, căci Stana, în trei-patru ani, putea fi fată de măritat, în vreme ce el, la vremea aceea, nici nu se va fi înapoiat din militărie. Sora îi luă apărarea: pentru că se întîlneau şi stă­ teau de vorbă, ca doi copilandri ce erau, n-avea să curgă sînge! Toţi fac la fel. Dar mamă-sa nu se da învinsă. - Nu-i asta t Să ştii că Stana, nu vor trece nici doi ani, va vrea să se mărite cu el. Am văzut eu porneala r Pe tine n-am DUS mîna cît ai fost acasă fetiscană si fată-mare, dar pe ea a trebuit s-a flişcănesc de două orr pînă acum, îi declară într-un rînd mamă-sa. Ceea ce-i confirmă mai tîrziu, cînd rămaseră singuri, şi Ionită. ti spuse vestea cu însufleţire, ochii-i luminau triurnfători. - O fi stricat ceva, Ionită, zise Sora, făcîndu-se că nu ştie nimic. - Nu, n-a stricat nimic. - O fi vărsat şuştarul cu lapte, ca mai demult, cînd era mai mică. - Nu, că sluga ia el totdeauna viţelul de la vaca pe care-o mulge Stana. - Aşa? Atunci o fi greşit ceva, de bună samă. Ioniţă se înălţă în vîrful degetelor să-i spună la ureche; nu ajunse, şi Sora îşi plecă zîmbind capul. A prins-o la portiţă cu Ilieş. Nu mai spune t Ba-i aşa t I-am văzut şi eu, mai de multe ori. Poate tu i-ai spus mamei că-s la portiţă ... Nu! Nu i-am spus t Am vrut mai de multe ori: să-i spun, da' mi-a fost ruşine. - Nici n-ar fi bine să te amesteci tu în trebile 'al­ tora, zise Sora cu glas schimbat, şi băiatul se întristă. - Da' ia n-arn umblat anume să-i văd. Am dat peste ei la portiţă, căci de mine nu se feresc. ' . 476 [477] - Las', Ioniţă, nu-i nimic 1 Iată, mai schimbă şi ei cîte-o vorbă, să le treacă de urît. Ionită se gîndi că dacă ar fi aşa, mamă-sa nu ar fi bătut-o pe Stana. Se uită nedumerit la Sora, care zîrn­ bea, şi nu mai zise nimic. Cînd rămînea numai cu mamă-sa în casă, vorbeau despre multe de toate. Dar un lucru nu-l atins eră nicio­ dată, nici una nici alta: de Gheorghe Mărginean nu po­ meniră niciodată nimic, deşi prin sat se vorbea că a scris de curînd acasă că are nădejdi bune să scape mai curînd din temniţă decît îi fusese croită osînda. Şi, ia­ răşi, oricît se temea - dar parcă şi aştepta -, lelea Maria, ca fată-sa să înceapă a se plînge de bărbat, Sora nu se plînse niciodată cu nimic, nici de el, nici de socrii săi. Aversiunea pe care Sora o simţea faţă de Dumitru în primele săptămîni ale sarcinei, nu era continuă, nu era statorni.că. Numai uneori îi era silă, cînd se urca în pat lîngă ea, sau cînd, ziua, prea umbla în dîra ei. Aşa că nu se gîndea adeseori la faptul că nu era un bărbat frumos; numai cînd îi trecea prin minte că ar putea semăna copilul cu el, nu-l putea suferi. Şi ca şi cînd i-ar fi ghicit gîndurile, ori ca şi cînd mama şi fata semănau şi la gînduri, lelea Maria un sin­ gur sfat se încumetase să-i dea fetei, în aceste prime săp­ tămîni de sarcină : - Să nu te uiţi prea mult la nimic urît. Cît poţi să te uiţi numai la ce-i frumos, fie bărbat, fie femeie, fie lucru. Sfatul ăsta-I ştiu nu numai de la mama, ci l-am auzit şi de la bunica. Erau zile, în vremea aceea de la începutul sarcinei, cînd nu mai putea suporta îngrijirile cu care o înconju­ rau bărbatul şi socrii. I se părea că o ţin drept o nepu­ tincioasă, şi-atunci se revolta, atinsă în mîndria ei, şi striga, aruncîndu-şi capul pe spate: - Dar lăsaţi-mă odată în pace, doar nu-s oloagă! Şi pentru a le dovedi, se avînta cu hărnicia veche după treburi. 477 [478] II Dup-o lună, ametelile, greţurile, se răriră, pînă în­ cetară detot, şi Sora se trezi deodată altă femeie: îi trccu toată iritarea, nu se mai gîndi că Dumitru e urît, nu-i mai era greu de atentiile lui şi ale socrilor. Se li­ niştise din nou, şi, nu-şi dădea sama cum şi pentru ce, avea senzaţia că-i mai solidă, mai bine înfiptă pe pi­ cioare. li reveni pofta de mîncare, i se risipiră umbrele de pe faţă, şi într-o săptămină două se făcu parcă mai frumoasă. Acum nu-i mai îngăduia soacrei sale să-i ia lucrul din mină, o asigura că-i face bine să muncească, să umble, să se ostenească. Şi chiar aşa era. - Nu-i vorbă, mişcarea e bună - zicea lelea Anica -, numai să nu te osteneşti prea tare, şi mai ales fe- reşte-te să nu ridici ceva prea greu. - N-avea nici-o grijă, mumă! Voi putea lucra ca şi mai înainte. Mi-a fost mie rău acum la început oleacă, dar mi-a trecut. - Să deie Dumnezeu să-ţi fie sarcina uşoară, să fi scăpat cu-atit. Ce-a fost cu tine, e nimic. Eşti o fată sănătoasă şi tare. Dar altele mai slăbănoage o duc greu, săracile, toată vremea sarcinei. - Nu voi mai avea nimic. Simt eu. Mă simt bine şi sănătoasă. Acum primea, totuşi, cu bucurie şi mişcată, toate dovezile de dragoste şi simpatie din jurul ei. Nu o mai iritau, ci, dimpotrivă, cu cit trecea vremea, îi cădeau tot mai bine, şi se simţea tot mai înrădăcinată în casa şi familia aceasta. Cînd îşi aducea aminte cum îl [ude­ case pe Dumitru, cum se ferise de el şi cum îl repezise uneori, îi părea rău şi se ruşina. «Săracul! Ce-i de vină el ? Aşa-i rînduiala lumii şi-a femeii, şi trebuie să mă împac cu ea», îşi zicea pocăită şi întărită de o putere nouă, care pornea, parcă, din adîncurile fiinţei ei. Iarăşi nu-i mai părea bărbatul urît, dar cînd îşi aducea aminte de sfatul mamei sale, îşi lua totuşi repede ochii de la el. Acum nu-i mai păsa de nimic. Mergea regulat la biserică, ieşea la horă să privească, iar cînd, după Cră­ ciun, reîncepură şezătorile, se ducea şi ea în toate sările lucrătoare la sezătoarea nevestelor de pe uliţa Morii, în rînd cu altele. Intrase într-o tagmă nouă, şi înţelese 478 [479] numaidecît că şezătoarea femeilor se deosebea de aceea a fetelor. In prima sară cînd ajunse între ele - erau, cele mai multe, neveste tinere, dar şi femei măritate de cinci­ sprezece-douăzeci de ani - se adunară cu toatele în ju­ rul ei şi o descusură din fir-în-păr în legătură cu sar­ cina ei. Sora le ţinea piept cu vitejie, le spuse tot ce se putea spune şi şti, pînă cînd, mulţumite cu toatele, îşi luară locurile pe laviţe şi începură să toarcă. Se con­ vinse repede că indiscretia lor nu privea numai sarcina ei, ci multe alte lucruri în legătură cu viaţa dintre băi-­ bat şi femeie, şi îi trebui timp pînă să se obişnuiască a le asculta fără simţămîntul acela penibil de la început. Nu mai era în poveştile lor, şi intime şi în gura mare, aproape nimic din pudoarea ce îmbîcsea atmosfera din sezătoarea fetelor, şi, fără să vrea, Sora făcea asemănare intre ele, regretînd, la început, că nu-i iarăşi fată, să poată merge la şezătoarea fetelor. O vreme se gîndi că numai nevestele din uliţa Morii sînt atît de slobode la gură, că cele din uliţa Cîrnpşorului sînt mai cuviincioase. Dar după cîteva sări începu să se obişnuiască, încercînd să se convingă că pentru nişte neveste toate lucrurile acestea despre care vorbeau erau fireşti şi cunoscute, şi că nu aveau pentru ce să se sfiască, pomenindu-le. Le cunoştea şi ea pe toate, deşi încă nu vorbise despre ase­ menea intimităţi nici cu cele mai bune prietene, mări­ tate înaintea ei. Şi, apoi, despre asemenea lucruri se vorbea numai cîteodată, în treacăt. Subiectele obişnuite ale poveştilor din sezătoarea femeilor erau noutăţile şi întîmplările din sat, clevete asupra celor care nu erau de faţă. Uneori povestea una şi ascultau toate, alteori se vorbea pe gru­ puri, şi mai rar şopoteau cîte două la ureche, şi adeseori nici acestea nu scăpau de celelalte, să nu spună şi tare ceea ce-şi şopteau. Mai rar se aprindea cîte-o sfadă, în cîte un grup, sau între două-trei femei, cînd aveau să se acuze reciproc cine ştie pentru ce vorbă spusă sau nespusă, prin sat, sau pentru vreo purtare ofensatoare. Nu-i vorbă, se ajungea uneori şi la cîte-o scurtă încăierare, după care 479 [480] III I ,. 1, I I I � " , II .......... , 1: I una cel puţin, din cele două certate, pleca furioasă, dar adeseori plecau una după alta. . Ceasurile se scurgeau însă, mai cu samă, în poves­ tirea noutăţilor, a întîmplărilor din sat, din cutare fa­ milie, şi în clevete aprinse şi inveninate. In scurtă vreme, Sora ajunse, astfel, la curent cu tot ce se petrecuse în sat în vremea cît ea nu se mai in­ teresa de nimic decît de starea în care se trezise. In tot dulcele Crăciunului vîlvă malle făcu comasa­ rea şi problemele ridicate de ea. Nu trecea sară ca în şezătoare să nu se vorbească despre aceste lucruri, cu mare zarvă şi cu multă agitaţie, pentru că părerile fe­ meilor erau împărţite, cum erau şi ale bărbaţilor, în tot satul. Sora auzise vorbindu-se despre ceea ce agita satul, din sărbătorile Crăciunului mai ales, şi în casa părinţilor săi, şi a socrilor. Dar cum şi Dumitru şi Ion Corbu se alăturaseră la părerea lui Pavel Corbu, la ei nu mai erau discuţii, ci se declaraseră fie pentru orindare, fie pentru cumpărare, lucrul pi inci pal fiind să nu se ajungă la comasarea pămîntului. Dar în cele mai multe familii erau încă discuţii aprinse între bărbat şi femeie, între tată şi fecior, între bătrîni şi tineri, şi adeseori vecin cu vecin se luau la hartă pe chestia aceasta. Femeile, cele mai multe, veneau în sezătoare cu capul plin de discuţiile de peste zi, cu sufletul adeseori răvă­ şit de certele în care ajunseseră, şi continuau aici să-şi verse focul, să-şi spună convingerile şi părerile, să se combată. Sora, tot ascultîndu-le, torcea întins, ca şi cînd nu le-ar fi avut grija, ajungînd să cunoască de aproape ceea ce frămînta satul. Părerile erau foarte împărţite. - Oamenii se tem de-a geaba. Se molipseşte unul de la altul, şi nu mai ştiu unde li-i capul. N-o să facă la noi nime nici-o comasare de-alea! -. Păi, aşa n-au crezut nici cei din Bogatu, şi nu le măsură acum inginerii pămîntul, să-I împartă din nou? - Se vorbeşte, dar încă nimeni n-a văzut pe ingi­ nerii aceia. 480 [481] - Ei, asta-i acum! Dacă nu i-ai văzut tu, nu i-a văzut nimeni! Mi-au spus oameni din Broşteni care au trecut pe-acolo şi i-au văzut. Zice că toată ziua îs pe hotar şi se chiorăsc prin neşte ocheane lungi, iar patru oameni tot bat pociumbi unde le arată inginerii, şi mă­ sură cu nişte lanţuri lungi, cum nu s-au mai văzut. - Lasă-i să măsure! Unde-i Bogatu şi unde sîntem noi? Pîn' vor ajunge aici, poate vom fi oale şi ulcele ! - Vezi că nu vin pe rînd din sat în sat! Trec peste trei şi patru, şi merg acolo unde sînt chemaţi de grofi, - Păi, pe graful nost' cine l-a văzut la faţă? El nu mai are grijă de moşie. Nu face şpanul ce vrea cu ea? - Se spune că are mare lipsă de bani. Vrea să ca­ pete moşia Iîngă sat, apoi să o parceleze şi să o vîndă cu preţ întreit. - Vor mai avea şi domnii cei mari nevoie să-şi vîndă pămîntul pentru bani! - Au, că o duc numai în petreceri şi cheltuiesc mulţi bani. - Apoi, aşa se aude, că trebuie să fie şi mai mulţi oameni din sat care cer comasarea, nu-i destul s-a ceară graful. O vreme vorbeau, de obicei, numai cîte două-trei, apoi întrau în conversaţie şi altele, şi de ici şi de colo, care trăseseră cu urechea. - Da' nu ştii că s-au şi aflat astfel de oameni? - Cine? Săriră mai multe cu gura: Melentea! Şi Opriş ! Şi Bulhuc. Şi Jurcan. - Ei, ce numără ei ! Sînt dintre cei săraci. - Săraci, da-s mulţi! Mai toţi aceia a' căror moşii sînt departe de sat. Li s-a făgăduit că vor căpăta pă­ mînt în apropiere. - Şi ce-ar fi dacă ar căpăta? Vouă, care aveţi ta­ blele aproape de sat, vi-i uşor. Duceţi şase cară de gunoi la zi, ori şi mai multe, în vreme ce bărbatu-meu pleacă dimineaţă cu unul şi se întoarce la prînz, ori nici atunci, cînd drumurile-s rele. Nu-i asta o mare nedreptate? Cei 481 [482] , I " li I , I , , I ,,! I I săraci au locurile mai departe! Las' să le aibă şi ei lîngă sat, să le poată gunoi, să le poată lucra mai bine. - Asta-i aşa, nu-i vorbă! Pînă ajungem, de-o pildă, noi la sapă, la săceră sau la fîn, cei din apropiere au is­ prăvit postatii întregi. - Vorbiţi şi voi să nu tăceţi! Dar cum ar putea avea cu toţii moşiile lîngă sat? Unde ar încape? Oamenii sînt mulţi, hotarul e mare, nu se poate ca unii să nu-şi aibă tablele mai departe, iar alţii mai aproape! Vorbiţi prostii ! - Ba nu-s prostii! Vorbim de ce ne doare, şi de ce-i adevărat! - Dar cine-i de vină că aveţi locurile departe? Fie­ care le-am moştenit unde le-au avut părinţii şi moşii, unde le-am căpătat de zestre, sau le-am cumpărat. Cine poartă vro vină că unele-s aproape, iar altele departe? - De vină nu-i nimeni, vezi bine, dar oleacă de drep­ tate n-ar strica! - Şi dreptatea asta ar veni chiar prin comasare! Să ai toate tablele la un loc, de-a valma grîul cu cucuruzul şi iarba. Cînd bate-o gheaţă să ţi le zdrobească pe toate, să nu mai rămîi cu nimic. - Aşa-i! Acum pămîntu-i împărţit în table, în ho­ tare. Bate gheaţa un hotar, rămîne altul. D-apoi ogoare unde să mai faci, şi unde să mai păşuneze vitele? Acum întră cu toatele în mirişti, întră în cucuruzişti după ce-s tăiaţi jipii, întră în lunci după cositul otăvilor. Dacă ai toată moşia într-un loc, trebuie să te strîmtorezi cu tot ce ai pe locul tău. Nu! Doamne fereşte! Nu ne trebuie nici-o comasare. - Poate nici nu vine! Sînt oameni in sat care-i vor lua-o înainte! Noroc că mai sînt şi oameni cu cap. - Cum să i-o ia înainte? - Aşa, că Vor lua în orindă moşia grafului, ori vor cumpăra-o. - Am auzit şi io de asta, dar nu mă doare capul! €u ce să o cumpere ori să o ia în orîndă ? - Se spune că sînt pînă acum cincizeci de gospodari care vor să-şi întabuleze moşiile şi să ia împrumut de la bancă. De cînd s-au dat pe faţă, cu Pavel şi Ionu Cor- I '1 I I [483] bului, şi părintele Andrei şi învăţătorul, oamenii au prins curaj şi se dau tot mai mulţi de partea lor. - Las' să se deie şi să o păţească! Ia p-al meu nu-l las să se bage dator pentru nimic în lume. Nu ştiu ce-i datoria la bănci şi nu vreau să ştiu! Las' să-şi bage ca­ pul cei avuţi, că lor tot le mai rămîne! Dar' noi, nu, odată cu capul. - S-au înscris şi oameni mai săraci, nu ştii ? Pătru Bumbea, Vasile Cirnu, Isidor Parască, Gheorghe-a Mo­ canului şi mulţi încă. - Vor plăti pentru ei gazdele, o să vezi tu. Ia nu vreau să plătim pentru nimeni. Şi spun că-i mare pros­ tie să stea bun tot satul unul pentru altul. - Nu stau decît cei care vor să ia împrumut să cum­ pere o parte din moşia grafului. Pe voi, dacă nu voiţi, nu vă sileşte nime, n-avea nici-o grijă. Numai să nu vă pară rău la urmă, cînd veţi vedea pe anii cu table nouă în moşia grafului ! - Ar trebui să nu strige mereu împotriva celor ce vor să cumpere. Se vor folosi şi cei care nu voiesc, pe urma lor. - Cum se vor folosi ? - Nu se mai face comasarea, şi rămînem cu pămîntul cum ne-am pomenit din bătrîni. - Ba, ia aş vrea să se facă, să ajung şi eu cu moşia mai aproape de casă. - Şi mie mi-ar plăcea! S-ar vedea atunci că şi noi putem scoate bucate multe! - Dar dacă ţi-ar veni moşia pe dealul cu spini, unde pasc acum caprele ? - De ce acolo ? - E aproape de sat, şi pămîntul s-ar împărţi tot, bun şi rău deopotrivă. - Zice că s-ar împărţi hotarul în şase clase, după bunătatea pămîntului, şi omul poate să aleagă ce clasă-i trebuie. Cine cere întîiele clase, capătă mai puţin, cine cere în loc slab, capătă mai mult. - Cum? Ia să capăt avere mai puţină decît am acum? - Dacă ceri un loc de clasa întîia, de bună samă. Sau aproape de sat. Bărbatu-meu a aflat multe despre coma- 483 [484] sare de la judele şi părintele, şi toate-s rele! Dacă le-ar ajuta Dumnezeu oamenilor să cumpere moşia grofului, ar fi mare noroc pe sat. - Da' să nu-i bage pe oameni datori la bancă! N-o să mai rămînă nimic din avera lor! Le-or vinde si ce­ nuşa din vatră! Se aude ce fac băncile, executorii şi ad­ vocaţii! Abia aşteaptă să nu-şi poată plăti omul rata, şi tăbărăsc cu Jicitarea pe averea lor. - Păi nime nu ia împrumut cu gîndul să nu-l plă­ tească. Vezi bine că băncile nu pot rămînea de pagubă, dacă omu-i slab şi nu se îngrijeşte să plătească la vreme. - Mai bine era cînd nu mai stiau oamenii de bănci! Cînd aveai o lipsă mare, cereai imprumut, fără camătă, de la cutare sau cutare, şi te ajutai, îţi făceai năcazul. Apoi, cînd făceai banii, îi dădeai înapoi multărnindu-i. Sară de sară auzea Sora discuţii asemănătoare, de obi­ cei pe la mijlocul şezătorii, căci la început Veneau cu veş­ tile despre cutare sau cutare, cu clevetele, iar către spartul şezătorri îşi mai aducea cîte una aminte de cine ştie ce veste însemnată, ce-a zis cutare, ce-a făcut cutare, şi ţinea să o spună. Uneori vorbeau toate deodată, cu aprin­ dere, fusele se opreau, şi nu se mai putea înţelege nimic din ce spuneau: Sară de sară erau veşti nouă în legătură cu comasa­ rea. Cine s-a mai înscris pentru cumpărare, cine s-a de­ clarat pe faţă împotrivă, cine era cu cei ce vorbeau nu­ mai de-o orîndare, şi cine s-a mai dat de partea grafului, să ceară comasarea De la o vreme începu să se amestece şi Sora în discu­ ţii, luînd partea celor ce voiau să cumpere moşia. Ea începu să se gîndească la lucruri nouă, să înţeleagă că femeile acestea nu se agitau în zadar, căci era vorba de averea, de moşia lor şi-a copiilor lor. Ea se simţi mişco­ rată în conştiinţa sa prin faptul că pînă acum nu s-a gîndit decît la ea, la bucuriile şi durerile ei, că niciodată nu şi-a dat sama că are şi ea o răspundere faţă de averea lor. Nu aprecia pînă acum nici moşia lui Dumitru, nici zestrea ce-a adus-o singură. Şi iată pe celelalte femei cîte gînduri le bat! Isi dădea, cu încetul, sama că preocupările ei au fost prea strîmte: căsătoria cu plăcerile ei, sarcina, ingrijoră- 484 [485] rile din pricina ei. Iată, toate aceste neveste, care sînt şi ele căsătorite, au purtat sarcini, au copii, se zbat şi pentru alte lucruri. Da, viaţa se-arată cu mult mai largă decît grija numai de tine ! Convingerea aceasta creştea în ea, sară de sară, înţe­ legînd din poveştile de alt fel ale femeilor cîte greutăţi şi năcazuri sînt pe lumea asta, în atîtea familii. Iată, de-o pildă, vestea despre Anica Boarului, care a murit la întîia facere. O nevastă ca un prapor, frumoasă şi voinică, sănătoasă. Trei zile şi trei nopţi s-a chinuit, �i n-a putut-o scăpa nici o femeie meşteră. Copilul a scăpat cu viaţă, dar ce folos? - Ionu Boarului, bărbatul - povestea o femeie -, în cele din urmă a cerut căruta popii şi s-a dus în oraş după doftor. Dar cînd a sosit, Aniea era moartă, înţepe­ nită în pat. ca turta de ceară la faţă. «A pierdut prea mult sînge! - zise doftorul, minios. - De ce aţi trimis după mine aşa de tîrziu ?» Bietul Ion n-a putut scoate o vorbă, numai bătrînul băgă mîna în şerpar aftînd : «Gît îţi plătim, domnule T», Vai de zilele lor, se dau cu toţii cu capul de toţi păreţii ! Iată povestea altei femei: Baba Mîia C!- lui Verzaru nu mai poate muri. De două săptămîni n-a mai pus în gură nici picur de apă, şi moş Verzaru nu se mai mişcă de la căpătîi cu luminita de ceară aprinsă. Popa i-a făcut toate slujbele pe care le ştie, dar baba holbează din ochi, fără grai, fără auz, şi nu mai moare ! Iată sărăcia din casa lui Ilia Natului, cel cu opt copii, . povestită de alte neveste. N-au în casă decît făina pen­ tru mămăliga de-o zi, şi-i abia începutul iernii. Nu mai au lemne, şi Ilie zace în păcel plin de [unghiuri, iar ne­ vastă-sa ·n-are cu ce se încălţa să meargă după uscături. Noroc cu vecinii, dar şi vecinii se vor sătura de la o vreme să tot dea de unde nu mai pot aştepta, înapoi. Iată bătaia din casa Păsculesei. A venit bătrînul iar beat acasă, a început să suduie, după cum i-i obiceiul, a sărit feciorul, a sărit la fecior bătrîna, s-a repezit la bă­ trîna noru-sa, şi-aşa s-au încăierat cu toţii,încît au tre- . buit să sară vecinii să-i despartă. . . Iată cazul din casa Olarului. Nevasta fugită de trei săptămîni la părinţi. Au fost azi nănaşii după 'ea, s-o ducă [486] la bărbat. N-au putut-o scoate din casă. Cică mai bine se spînzură. Stăruie pentru despărţenie şi acum. Şi au pa­ tru copii mici, şi plînge mamă-sa şi blastămă, iar fata se tăvăleşte pe jos şi zbiară: «Calcă-mă în picioare, dar la el nu mă mai întorc». Oleo 1 Cîte re le şi năcaiuri nu povesteau femeile sară de sară! E plină lumea de nenorociri, şi ea ... s-a simţit nenorocită pentru o sarcină! într-o sară, către sfîrşitul dulcelui, trei neveste şopo­ teau într-un ungher, ferindu-se de celelalte, dar mai ales de ea, sau cel puţin aşa i se părea. Trase cu urechea, şi putu prinde o parte din conversaţia lor. - Trage el nădejde, săracul, doar omul cu nădejdea trăieşte. - Să vedeţi, mumă-sa nu se lasă! - Păi, jalbă a băgat ea de mult, de astă-vară. - Judecata-i [udecată ! Numai în zadar mai cheltuie. Sluga spune că iar i-a cerut advocatul bani, şi că tre­ buie să vîndă o vacă. - încă are noroc cu sluga, altfel ar vinde tot ce are ca să-I scape. Dar omul se pune împotrivă şi-o ame .. ninţă că pleacă. - Ce nu ar face o mamă pentru copilul ei ! Cele trei femei începură să vorbească mai încet. Se părea că fac aluzii răutăcioase la nişte legături ce ar fi intre slugă şi femeie... «Altfel, cum i s-ar împotrivi? Cum n-ar merge să vîndă vaca ?» ... «Prostii 1 o femeie ca Ielea Ana 1 O femeie mereu cu moartea în suflet l» Sora păli. Da, nu mai era nici o îndoială că vorbeau despre Gheorghe şi mamă-sa. Dar de ce şopoteau ? Pîn-a­ cum a auzit vorbindu-se în sezătoare de mai multe ori despre ai Mărgineanului, vorbe pe faţă, chiar şi despre ce scrisese Gheorghe, că nădăjduieşte să scape mai cu­ rînd, chiar şi despre recursul ce l-a făcut advocatul îm­ potriva sentinţei, şi că lelea Ana a cheltuit bani grei pînă acum. Nimeni nu se ferise de ea, povestind acestea ... Cele trei ce vor să ascundă? «Poate li-e rusine că o bă­ nuiesc pe lelea Ana cu sluga Iosif Fătu ? Dacă-i aşa, le şi poate fi ruşine», îşi zise Sora revoltată, şi toată sara nu se mai uită la cele trei neveste. [487] Totuşi nu înţelegea pentru ce i se strînse inima auzind vorbele lor, cînd mai înainte auzise pe altele vorbind des­ pre ai Mărgineanului, ca şi cînd ar fi vorbit despre ori­ care alt om din sat, fără să simtă nici o jenă, nici o tre­ sărire. Pentru ce s-a întristat acum şi-i pare că nu se va mai sparge cîtu-i lumea şezătoarea? Poate pentru că se atinseseră cu vorba de lelea Ana ... Mergînd spre casă, îi trecură prin minte năcazurile şi nenorocirile povestite de femei, tot lucruri despre care ea nu avea habar. Se gîndea cu amărăciune la atîtea su­ ferinţe, şi avu din nou senzaţia că lumea, viaţa e cu mult mai largă decît i se păruse ei, cu mult mai plină de frămîntări... Apoi, pentru întîia oară de la nenorocirea din casa Mărgineanului, se gîndi la cîte va fi trebuit să îndure lelea Ana. Lelea Ana, care fusese aşa de bună cu ea! O povară i se punea tot mai grea pe umeri, cum înainta prin întunerec cu furca subsuoară, pînă cînd o opri în loc: din adîncuri nepătrunse i se ridica în val suferinţa ei de altădată, legată de familia Mărgineanului. Rămase o vreme locului, respirînd greu, apoi se înfruntă şi porni cu paşi repezi: «Mi-am mirat ca o proastă că în lume sînt atîtea suferinţe, va şi cînd eu n-aş fi trecut prin ele! M-am mirat că vi.rta nu-i aşa de strîmtă cum mi s-a părut în vremea din urmă, parcă n-aş fi ştiut! A, dar ce limbi veninoase mai sînt pe lume! Să cu teze a se atinge de cinstea unei femei ca lelea Ana !» Nu-şi dădea sama în ce contrazicere se afla cu sine însăşi. Iată, se împlineşte anul de cînd nu i-a mai avut nici o grijă lelei Ana. De pe partea ei putea să fie vie sau moartă. Ce i-a venit să-i ia acum apărarea? Nu se gîndi nici cum i s-a ridicat din adîncuri valul acela de suferinţă, la care nu se mai gîndise, pe care o uitase de mult, care privea un trecut înmormîntat. Nu era conştientă de rostul acestei emoţii. Dar nu se putu scutura de ea vreo cîteva zile în şir. Fu mereu indispusă şi morocănoasă, încît soacră-sa incepu să o urmărească din ochi cu băgare de sarnă : să nu i se întoarcă răul! Cu multe neveste tinere se mai întîmplă! Apoi fiinţa i se limpezi din nou, tulburarea căzînd la fund, nemailăsînd nici o urmă în purtarea ei. 487 [488] , I i l' ,; , '(, i ........... XXXI Cele trei femei pe care le auzise Sora vorbind la şe- .zătoare despre ai Mărgineanului poate nu fuseseră chiar aşa de veninoase la limbă cum îi părură ei. Ele nu lo­ cuiau pe uliţa Cîmpşorului, dar toată lumea de pe uliţa asta se mira de traiul ciudat care se desfăşura în gospo­ dăria Mărgineanului, de cînd rămăsese pe mîna lelei Ana şi a slugii Iosif Fătu. Căci nu se mai văzuse un slugă care să ţină la averea stăpînului mai tare ca la a lui, nici să poruncească cum poruncea el, ori să i se împotri­ vească stăpînei ca Iosif Fătu. Bărbatul şi femeia erau cam de-o vristă, în putere Încă amîndoi. Iosif nici nu semăna a slugă, se purta in toate ca un gospodar. De altfel, la vrîsta lui, cine mai slujea? În primele săptămîni după nenorocire, dacă nu era Iosif, se putea alege praful din toată gospodăria, de pe partea stăpînei: uita lumînarea aprinsă în grajd, cînd mulgea vaca; în pod, cînd cotrobăia pe-acolo după ceva; uita cămara deschisă peste noapte; nu mai ţinea sama cînd trebuia dus la moară, uita să dea mîncare porcilor, găinilor, aşa că sluga trebuia să se aţină mereu pe urma ei. Numai după ce se înapoiaseră de la părintele Nicodim din Boz, lelea Ana se mai înzdrăveni la cap. Dar alunecă în altă exagerare, mai ales după ce se cunoscu judecata lui Gheorghe J]i-i încetară oile să-i mai moară de căl­ bează : o luă un vîrtej de hărnicie care nu mai cunoştea nici o măsură, şi dacă sluga s-ar fi luat după ea, ar fi semănat cucuruzul în martie si ar fi secerat cît ce în­ cepeau holdele a se albi. Voia �ă agonisească să-i crească averea lui Gheorghe, pentru cînd se va elibera din în­ chisoare şi va veni acasă. Aşa credea dînsa, dar se arun­ case în vîltoarea lucrului mai mult ca să uite, ca să poată trăi, să-i treacă mai uşor zilele lungi ca săptămî­ nile. De altfel, înverşunarea aceea în hărnicie se potoli după o vreme, cînd advocatul care îl apăr-ase pe Gheorghe la judecată începu să-i dea nădejde că recursul înaintat 488 [489] de el la instanţa cea mai înaltă ar putea să reuşească. De-atunci nu treceau două săptămîni să nu meargă Ia oraş să vadă de n-a venit răspuns. Şi niciodată nu mer­ gea cu mina goală. Din cînd în cînd erau cheltuieli nouă cu drumurile advocatului în capitală, cu angajarea a încă unui advocat chiar din capitală, aşa că trebuia să facă rost de bani: vindea din bucate, din porci, din oi, pînă cînd sluga se puse în prag. Era vorba să vîndă o vacă. Asta a fost pe la începutul toamnei, cînd se şi răspîndi vestea în sat că Gheorghe ar fi scris plin de nădejde în scurtarea pedepsei. Dar Iosif Fătu i se împotrivi atunci cu tot dinadinsul. - Nu se poate, stăpînă, să mai vinzi - îi zise el cu hotărîre. - Domnii aceia mari s-au pus să te jăfuiască. - Dar sînt cheltuieli nouă şi mari, Iosife, cu stern­ pele *, cu drumurile şi cu cîte altele mi-a înşirat advo­ catul de nu le mai. tiu nici minte. - Cunosc ceva şi eu la judecăţi, stăpînă. A băgat apelata **, a pus şternpele, a fost o dată pîn' la Peşta, la Tablă *** ! A isprăvit cu toate. Acum nu mai are decît s!\ aştepte termenul de judecată; pînă atunci nu mai are ce căuta la Peşta, nici de şternpe nouă nu mai are lipsă. - Păi, ce ştiu eu ! L-am cunoscut om de omenie, se văicărea lelea Ana. - Eu nu spun că nu-i, mi-a plăcut cum a vorbit la apărare. Dar a simţit că sînteţi oameni cu stare bună. Altfel nu mai băga el apelata cîtu-l vacul. - Da-i trebuie şi pentru advocatul celalalt. Zice că are legături cu judecătorii cei mari. - Vrea să te mulgă, stăpînă, asta e ! Eu cred că nici nu este alt advocat acolo în Peşta. Sînt vorbe de-ale lui. - Acum o dată să mai vînd şi vaca, să-i duc banii, apoi de-aci încolo va fi cum va vrea Domnul. - Ba dumneata nu vei vinde nici-o vacă. Altfel eu jmi iau încă în ia-sară dăsagii şi plec. Ce folos dacă adu­ năm cu-o mînă, iar cu cealaltă risipim ? • Timbre . •• Recurs. ': .•• Curtea de Casaţie. 489 [490] I III I ' 1· 1 . li ·1 I 1 "1 1: I II [1 Nu se învoi, nu duse vaca la tîrg, şi lelea Ana nu mai stărui: se temea grozav să nu-i plece sluga. Ce-ar şti face ea singură, un cap de femeie? Sau cu un flăcăiandru care nu se pricepe la nimic ? Ei vorbiseră într-o sară, în curte, lîngă grămada de lemne, unde sluga tăia nişte vîrfuri. O vecină de după gard îi auzi şi se minună şi mai tare ca de alte purtări şi relaţii între stăpînă şi slugă. Ca şi altădată, dădu sfoa­ ră-n sat. Căci ea, Vuţa Surdului, o bătrînică văduvă, le urmărea de mult purtările şi vorbele, fiindcă nu i se irn­ părea ca o slugă să se poarte aşa cu stăpîna lui, decît numai dacă ... numai dacă mai era ceva între ei. Vuta Surdului fu izvorul din care porniră mai întîi nedumeri­ rile, şoaptele şi apoi clevetele despre lelea Ana Mărgi­ neanului. Adevărul e că, cu cît trecea vremea, erau tot mai multe motive ca ea sau altele să între în gînduri păcă­ toase. Iosif Fătu isi lua tot mai bătător la ochi aerul de stăpîn al casei. Ştiau, de-o pildă, toţi vecinii, că la semă­ natul grîului s-au certat rău, şi că pînă la urmă a rămas biruitor sluga. Era vorba dacă să mai cearnă şi cu ciure­ lul * grîul de sămînţă, ori nu. - Nu-l mai dăm prin ciurel, Iosife. 11 spălăm cu ce trebuie, şi gata. - Ba eu aşa nu-l voi sămăna, stăpînă! - Tot aşa l-a sămănat şi răposatul, şi socrul meu, şi s-a făcut grîu bun. - Treaba lor cum au făcut ei, eu ştiu că-i bine să dai grîul şi prin ciurel, Aşa fac toţi gospodarii de is­ pravă. Dar nici nu vezi în holdele lor înflorind neghina şi măzărichea, ca pe la alţii. - Păi, să fi spus şi tu mai de mult. Acum cine ştie cînd ne va veni rîndul la ciurel, şi vom întîrzia cu să­ mănatul. • Ciur elul era un vîntură tor mai mic, în formă de sul, cu care gospodar-ii buni mai cerneau o dată grîul de sămînţă, după ce, la treierat, il puseseră în coşuri, trecut numai prin ciurul cel mare. Ciurelul avea site mai dese, şi se alegea grîul curat de orice seminţe străine, gol şi limpede ca aurul. 490 [491] _ Abia a început. nu va fi tîrziu. Merg eu să vor­ besc pentru ciurel. - Nu mai merge nicăiri. Hai să spălăm grîul şi poi- mîne să sămănăm. - Poate dumneata, da' eu nu ! - Cine-a mai văzut aşa slugă a' dracului! - strigă lelea Ana, mînioasă. - Mereu trebuie să-i între stăpînul în voie! - Stăpîna, nu stăpînul. Dar chiar de-ar fi stăpînul, eu tot n-aş face ce nu-mi place. Nu te mai amesteca dumneata la ce nu te pricepi, şi răspund eu dacă n-are să fie bine ... Apoi, ceva mai tîrziu, în toamnă, altceva ce văzură nu numai vecinii şi cei din uliţa Cîmpşorului, ci putură vedea toţi care treceau pe-acolo: doi oameni pricepuţi reparau acoperişul grajdului şi-al şurii Mărgineanului subt supravegherea lui Iosif Fătu. Peste cîteva zile, un bărdaş punea prag nou la tindă şi înnădea toată partea de jos a uşii cu scîndură nouă. Apoi, peste cîtăva vreme, într-o zi caldă, trei femei bulgăreau şi lipeau crăpăturile din păreţii grajdului. Lelea Ana nu se vedea pe nicăieri, sluga singur dă­ dea porunci şi supraveghea totul. Vecinii, trecătorii pe uliţă, se opreau, clătinau din cap şi-şi dădeau cu părerea: - Atîtea reparaturi nu s-au mai făcut de nu tiu minte, la gospodăria Mărgineanului ! - Erau de mult de lipsă! Dar cine să le fi făcut? Pîn-a trăit, bătrînul Moisă nu suferea nici-o cheltuială, pînă se surpau lucrurile, iar bietul Vasile n-a avut parte să gospodărească şi el de capul lui, să pună lucrurile în rînd. - Noroc cu străinul ăsta, cine-o fi! Se vede om că­ ruia-i place buna rînduială. - Da, însă se vorbeşte că face mai mult de capul lui, că biata Ana nu i se poate împotrivi. - Ce să se împotrivească! Să-i pară bine c-a dat de-un asemenea om de ispravă. - De, unii spun că-i prea de ispravă, că se poartă ca stăpîn. 491 [492] - Las' să se poarte, numai să facă treabă bună, ca pîn-acum. Nu vezi cum a pus pe roate toată gospodăria Mărgineanului ? Asta-i un om scump! - Numai să nu fie altceva! - Ce-ar putea fi ? - Vecinele spun că sluga nu mai doarme în grajd. - Cit or fi femei în lume numai de bine nu se va vorbi ! Alţi trecători comentau tot aşa şi într-alt fel repara­ turile ce se făcură în toamnă la gospodăria Mărgineanului. Adevărul era că lele a Ana n-ar fi voit să mai chel­ tuiască. Îi mai rămăseseră puţini bani din cîte vînduse, şi voia să-i aibă la îndemînă pentru fecior. Poate-i va mai cere nişte parale, cum i-a cerut de două ori pînă acum; poate dă Dumnezeu şi se judecă apelata cu bine, şi-i vor trebui. bani de drum. Să aibă pe ce pune mîna. Dar sluga nu se dădu bătut. - Pin-acum puteau trece mîţele şi găinile pe subt uşă în tindă, dar la iarnă vor întra şi cînii, dacă mai ră­ mîne aşa. Păi, n-ai văzut dumneata astă-iarnă că în za­ dar făceai focul în tindă ? - Da' va costa mult. Iosife. Ar trebui o uşă cu totul nouă, nu numai prag. Cu înnăditul, cum spui tu, sînt numai bani zvîrliţi. - Un meşter bun o poate înnădi, las' pe mine. Iar grajdul şi şura, cum să mai rămîie o iarnă cu spărturile în acoperiş, cu crepăturile de-ţi întră pumnul prin pă­ reţi? Dai de-a geaba de mîncare vitelor, stăpînă, dacă nu-i cald în grajd. Iar într-al nostru bate vîntul. Nu ştii cum ies zburlite, nenăpîrlite, vitele în primăvară? Mă pricep şi eu oleacă, şi ştiu ce le trebuie. Şi, cu toată Împotrivirea, lelea Ana nu-l putu scoate dintr-ale lui. El se certa cu juraţii satului care veneau să zălo­ gească pentru dare, el mergea la primărie cu libelele cu scoarţă vînătă, să plătească contribuţia, el mai făcea o dată socotelile după casier, căci nu avea încredere. Mai erau apoi destule lucruri pe care nu le ştia decît el şi lelea Ana. De-o pildă, el hotăra cîţi saci să ducă la moară, cîţi porci să pună la îngrăşat, cîţi purcel să ţină şi cîţi să vîndă, şi în multe altele hotăra el. [493] Lelea Ana, la început se împotrivi cît putu, dar cu vremea se obişnui să lase toate după voia lui. Se convin­ sese repede că hotărîrile lui erau cu scaun la cap, vedea că gospodăria-i merge mai bine ca înainte, şi era mereu cu spaima în suflet să nu se mînie, să nu-şi ia dăsagii şi să plece, cum o ameninţa de multe ori. Aşa că nu era prea mare mirare că cei cu gînduri rele, bărbaţi şi femei, începură să bănuiască şi apoi să eleve­ iească despre alte legături ce s-ar fi ţesut între ei. Dar pînă la urechile lelei Ana astfel de clevete nu ajunseseră încă. Ea era departe de-a bănui că oamenii pot scorni verzi şi uscate pe socoteala ei. Rana din suflet, cu toată nădejdea ce-o avea într-o întorsătură fericită, nu i se închidea. Gîndul cum a fost să-i moară bărbatul, şi ce i-a fost scris feciorului să ajungă, nu-i mai da linişte şi pace. Uneori se gîndea cu jale ce va fi şi după ce se va intoarce Gheorghe acasă. Nu va fi cum a fost, cîtu-i lu­ mea! Nenorocirea aceea parcă umpluse cu umbre veşnice sufletul ei, şi adeseori se trezea că i-i frică, şi nu ştia de ce. Era aşa de departe de orice gînd lumesc, încît nu bănui nici pe-o clipă că cineva putea scorni vorbe rele din faptul că sluga dormea în tindă, şi ea în odaia din nainte. Se mira însă mereu de credincioşia lui Iosif şi-J ruga pe Dumnezeu să nu-l lase să plece pînă va veni Gheorghe acasă. Iosif Fătu o mai duse pe lele a Ana cu căruţa de două ori pînă la popa Nicodim din Boz, o dată pe la Sîm­ petru, a doua oară pe la Arhangheli. Urrnară sfatul pă­ rintelui, dat la Întîia vizită, de a nu veni duminică sau în zi de praznic, pentru a nu atrage atenţia celor ce-l urmăreau cum tine opreliştea dată de cercetarea disci­ plinara. Se părea că părintele luase măsuri de pază foarte mari, ori că preuteasa izbutise să mijlocească ceva la protopopie, pentru că în al doilea drum, deşi în zi lucră­ toare, lele a Ana află două căruţe în curtea părintelui, iar în al treilea, ograda preoţească părea curtea unui han, atîtea căruţe şi cară erau adunate. Unele erau goale, În­ tr-altele zăceau bolnavi întinşi pe fîn, subt straie albe, cu perina îmbrăcată în faţă curată, cu alesături frumoase, 493 [494] 1'1 .,1 1.1 ,r II" , " 'I;i :11 h li' l' '1 " în culori vii, la cap. Unii şedeau jos, pe pături, Între căruţe şi cară şi povesteau de năcazurile ce-i aduseseră aici, aşteptînd să le vină rîndul. Alţii se odihneau în gră­ dină pe iarbă, căci pe la Arhangheli soarele încălzea încă tare. Caii, cu hamurile pe ei, rontăneau neodihniti la fînul din şireglă, schimbînd mereu din picioare, iar vitele albe, de jug, zăceau lîngă rudă, rumegînd aga.le, cu ochii îrn­ păienjeniţi. Pe deasupra curţii, prin văzduh, pluteau, co­ borîndu-se şi inălţîndu-se, încurcindu-se uneori, lungi fire de funigei. Cît bătea ochiul, şi pînă-n cer, era un senin tare, de-un albastru-închis, ca vioreaua. Lelea Ana Mărginean se miră şi în al doilea drum, cînd află în curte cele două căruţe, cu caii legaţi la şi­ reglă, dar nu se putu stăpîni să nu-şi arate uimirea în al treilea drum, cînd văzu curtea plină, şi nici o măsură de pază nicăieri. - Se vede că vlădicia a ridicat opreliştea, zise ea, sculîndu-se în picioare în căruţă, cînd se opriră înaintea porţii, şi uitîndu-se în curte. - Ce fel de oprelişte? întrebă sluga, care nu ştia nimic din ce-i spusese în prima vizită părintele Nicodim stăpînei sale. - Păi, îl opriseră pe popa, de la vlădicie, să mai caute în pravilă. Vorba-i scăpă, dar repede-şi muşcă limba, aducîndu-şi aminte că părintele îi spusese să nu vorbească despre asta nimănui. - De ce să nu caute, dacă are pravilă ? Stăpîna nu mai răspunse. Căruta întră şi îşi află loc mai la o margine a curţii. Lelea Ana îşi dădu îndată sama ce de lume năcăjită era acolo. - De-astă dată o să aşteptăm, nu glumă, Iosife! Uite ce de lume! Pînă mi-a veni rîndul! ... Cînd fuseseră a doua oară, isprăviseră repede, ca şi la prima vizită. Atunci nu venise decît pentru a-i mul­ ţumi de slujba şi leacul pentru călbează, să-I înştiinţeze că osînda fusese aşa cum era dinainte scris la carte, şi să-i ceară sfat ce să facă pentru a putea dormi nopţile, căci nu mai avea somn. Popa Nicodim îi citise slujbe de somn, îi stropise hainele aduse cu apă sfinţită, lăsînd printre ele cîte-un fir de busuioc, şi-i spusese să facă 494 i I �!�, �------------------� J [495] cîte treizeci de mătănii în toată sara, înaintea icoanei răs­ tignirii lui Hristos. Drumul de la Arhangheli îl făcu pentru a sprijini şi cu slujba apelata făcută de advocat, pentru că prea în­ tîrzia orice răspuns. Nici termen de judecată nu se pu­ sese încă la instanţa aceea din capitala ţării unguresti. Voia chiar să ştie, dacă s-ar putea, dacă nu a cheltuit ea în zadar pînă acum atîţia bani. Sluga, după ce se învîrti prin curte, prin grădină, se întoarse posomorît lîngă căruţă. - Gîndeşti că eşti la spital, lele Ană. N-am nimerit bine, zic şi eu. Şi n-am adus prea mult fîn la cai. Preuteasa - ea trebuia să fie - ieşea mereu din tinda casei preoţeşti, trecea printre cară, se apropia şi şopotea ceva cînd lîngă unii, cînd lîngă alţii, şi iar întra. Mai rar întra după ea o femeie, care, după port, trebuia să fie din Boz. Rămînea puţin, şi iar îşi făcea de lucru printre cară. La o jumătate de ceas, la un ceas chiar, ori şi mai mult, ieşea cîte-un bărbat, cîte-o femeie mai ales, du­ cînd de subsuoară un bolnav, sau un copil în braţe, şi întrau alţii. Se întîmpla ca unii să iasă destul de repede. Aceştia nu aveau cu ei decît traiste sau dăsagi ; se vede că adu­ seseră numai vestminte pe care să citească slujbe pă­ rintele Nicodim. Către ojină ieşi în prag chiar părintele Nicodim, îşi puse mîna streaşină la ochi şi aruncă o privire cercetă­ toare prin curte. Cîteva cară şi căruţe plecaseră. Văzu căruţa lelei Ana, şi numaidecît făcu semn femeii să se apropie. - Dumneata, dumneata cea din Broşteni, că eşti mai de departe, zise părintele, văzînd că se porniră deodată mai multe. Lelea Ana dis păru, cu dăsagii în spate, în casa paro­ hială, spre bucuria slugii, care nu-şi afla stare între ge­ metele si vaietele atîtor bolnavi. Abia se aplecă să-i sărute mîna, şi părintele deschise cartea cea groasă. - Să nu mai cheltuieşti cu apelata, cu advocatul, căci nu mai poate drege nimic. Dar dacă ficiorul va avea 495 [496] l' 1" 1[, " II , , , ii I ','1 1; I I purtare bună in temniţă, va da Dumnezeu şi va scăpa mai devreme. 1-01' mai ierta din pedeapsă. Lelea Ana se cruci şi se înspăimîntă: abia şi-a arun­ cat ochii pe şirele unde i s-a oprit degetul, şi părintele i-a şi citit gîndul. Dar nu era nimic deosebit în ştiinţa pă­ rintelui. Ca orice doctor, se interesa şi el de clienţii lui, şi el aflase demult şi de osîndirea lui Gheorghe, şi de recursul înaintat de advocat, şi de faptul că femeia chel­ tuise pîn-acum bani grei. Apoi, din experienţa lungii sale vieţi, ştia că Tabla Regească rar schimbă sentinţele, dar că uneori se reduce pedeapsa celor ce se poartă bine în închisoare. Apoi, nu avea vreme să lungească vorba, în curte aşteptau încă destui, şi de aceea o luase repede. De altfel, din cele două vizite anterioare, cunoştea tot sufletul si năcazurile lelei Ana. - Şi' ce trebuie să mai fac? întrebă femeia, Mătă­ niile le-am făcut pînă acum în toată sara. - Vei ajuna şapte vineri în şir şi vei da un sac de făină de cucuruz familiei celei mai sărace din Broşteni. Vei mai plăti părintelui Andrei şapte sfinte Iiturghii. Toate să le faci pentru ficior, ca Dumnezeu să-i poto­ lească firea şi să se poarte bine în temniţă. Şi acum, creştină bună, poţi pleca. Mai sînt şi alţii care aşteaptă. - Să-mi cetiţi şi mie o molitvă, părinte. I-o citi, cu glasul adînc, cu vorba rară, după ce puse patrafirul pe capul femeii îngenunchiate. Apoi lelea Ana se ridică, sărută mîna şi patrafiruI părintelui, şi începu să scoată din dăsagi darurile aduse. La urmă îi întinse, despăturind din năfrămută, şi doi zloţi de-argint. - Ţine-ţi banii. că-i destul cu ce ai adus. Şi mergi în pace, cu incredere în Dumnezeu. Domnul să te bla­ goslovească ! Sluga se lumină la faţă cînd o văzu ieşind aşa de în grabă. - Să prind caii, stăpînă? - Prinde-i, căci a dat Dumnezeu şi am isprăvit re- pede. Pe drum lelea Ana nu se putu răbda să nu-i spună slugii : Şi părintele zice să nu mai cbeltuiesc cu advoeatii. 496' [497] - Păi, ce ţi-am spus eu? - făcu sluga satisfăcut, întorcînd o faţă veselă peste umăr. - Pentru atîta lucru nu mai era de lipsă să facem drumul ăsta lung. - Las', Iosife, că-i mai bine să fie omul liniştit. Apoi, nici lucrul nu ne prea îmbulzeşte de-aici încolo. Erau, astfel, destule motive, pentru cei înclinaţi spre gînduri rele, ca să scornească verzi şi uscate despre le­ găturile dintre văduva lui Vasile Mărginean şi Iosif Fătu. El luase cu toată hotărîrea frînele gospodăriei, şi nu le mai lăsa din mînă. Şi cei mai cinstiţi din sat se mirau de credinţa şi devotamentul cu care slujea străinul acela. Şi începură a ştirici de la oameni din satul lui de naştere, ce fel de creştin era Iosif. Nu putură afla prea multe: că a rămas orfan de mic, că a slujit mult prin străini, şi la oraş, că a fost căsătorit, că-i un om tăcut şi harnic, dar că, dacă se pune pe băut rachiu, nu-i putere pe lume să-I mai oprească zile în şir. De la nenorocirea din casa Mărgirieanului, Iosif Fătu nu se mai îmbătase însă decît o singură dată, la Sîntărnă­ ria Mare, la nunta Sorei cu Dumitru Pruncu. Nu fusese chemat, dar nu putea răbda să nu meargă la biserică să vadă mireasa. Nu o cunoştea decît de departe, o văzuse în vară de cîteva ori, în treacăt, şi ardea de dorinţa să vadă cum e fata pentru care s-a întîmplat nenorocirea. El fusese martorul cel mai apropiat, şi de la început, la tot ce se întîmplase în curte, şi fusese martorul principal la proces. Pentru el era lucru sfînt că Gheorghe nu-i vinovat, încă din ceasul acela nenorocit. Dar nu a ştiut, pînă după înmormîntarea lui Vasile Mărginean, cînd îi descoperi lelea Ana, pentru ce s-au certat tata cu feciorul. De-atunci a început s-o urască pe Sora, înainte de-a o cunoaşte. Nu era vrednică o fată, zînă să fi fost, să se întîmple moarte de om pentru ea! Ura lui crescu cînd văzu că nici martoră nu vine, că nu se apropie să-i spună o vorbă de mîngîiere lelei Ana. Ce l-a putut înnebuni pe fecior să meargă s-o ceară peste capul tatălui său? Nu putea să mai aştepte pînă se ducea bătrînul? Lelea Ana nu-i spusese că bărbatul ei nu putea îngă­ dui această căsătorie. 497 [498] �.'.i"'1 , , : ./ II ,,1 : , I 1 I I ,,;'1 I III1 ,:111 " li :1 li ti il' I 1 I 1 II I I I II I 1: � : 1· ,,' I Nenorocirea l-a lovit greu pe slugă, şi tot asemenea osîndirea feciorului. Cum se pot întîmpla astfel de ne­ dreptăţi în lume? se întrebase Iosif zile întregi, văzîn­ du-şi de lucrurile lui. Avea un suflet milos şi se hotărî să nu o lase pe stăpînă singură şi gospodăria vraişte. Ii plăcuse şi Vasile Mărginean, dar mai ales pe Gheorghe-l îndrăgise din întîia clipă cînd vorbise cu el. Voia să-i ţină casa şi moşia în rînd, pînă cînd se va întoarce. Şi aşa viaţa lui nu prea avusese o ţintă. pîn-acum. Acum se prinse cu amîndouă mînile de una, şi se bucura înţe­ legînd că viaţa e mult mai uşoară şi mai plăcută cînd ai pentru ce trăi. Cînd auzi că la Sîntămărie e cununia Sorei, scăpă de-o povară, căci uneori se temea să nu i se mai pună în calea tînărului său stăpîn, cînd va veni acasă. Dacă a fost nebun după ea, se putea să se mai gîndească la ea şi mai tîrziu, şi ar fi fost o nenorocire, căci fata se arătase nevrednică de el. Totuşi, ardea de dorinţa s-o vadă de-aproape, s-o vadă pe mireasă. Aşa că se duse la cununie, cum se duse, de altfel, aproape satul întreg. Iosif Fătu se tulbură adînc cînd o văzu întrînd în biserică. «Hm ! Hm l », făcea el mereu, îndesîndu-se prin îmbulzeală, să ajungă înainte, în faţa altarului, să o mai poată vedea. Nu era atît frumuseţea ei, scumpele haine de mireasă cu care era îmbrăcată, ceea ce îl tulburase, cît mai ales lumina şi pacea aceea solemnă ce se des­ prindea din faţa ei albă ca laptele, o albime caldă, vie, şi din întreaga ei fiinţă. «Să fie mii de mirese în şir - îşi zicea Iosif Fătu, cum o privea de la spatele stranei dia­ eului -, şi ea s-ar cunoaşte dintre toate. Dar ce folos! N-are inimă ! �-ici acum, că-i cu cununia pe cap, şi nu-i 1&ate inima !- Totuşi, la sfîrşitul slujbei se lăsă dus de mulţime pînă in curtea Corbului, şi se trezi că se uită cu interes la feciorii juni care jucau cu steagul şi, slobozind pistoale, strigau: «Vivat ! Vivat l ». Văzu apoi că se apropie un bătrînel cu o ploscă şi un păhărel şi îmbie pe feciorii care purtaseră steagul, roată, în jurul stegarului, şi apoi starostele nunţii, căci el era, se apropie şi de Iosif, după ce mai cinsti şi pe alţi bărbaţi. 498 [499] Sluga întinse mîna după păhărel, în chip mecanic, luîndu-se după alţii, dar gîndurile lui erau împrăştiate. Nu ştia la ce se gîndeşte - poate nu se gîndea la nimic, căci o supărare amară ca fierea i se răspîndise în toată fiinţa. Bău păhărelul. Starostele scutură pIos ca la ureche şi-i zise: - Dă-I de duşcă, pretine! Nu se cade să mai rămîie nimic pe fund. Puţin mai este. Iosif se uită la ploscă o vreme, apoi o zmînci din mîna starostelui, o goli şi o înapoie bătrînelului. -- Frumoasă, dar n-are inimă! zise Iosif ca pentru sine, dar destul de tare pentru a-l auzi starostele. - Os-o umplem iar, zise bătrînelul, crezînd că omul face aluzie la plosca goală. Sluga se învîrti într-un călcîi, îşi făcu drum prin îm­ bulzeală, ieşi în uliţă, dar nu luă drumul spre casă, ci spre crîşmă. Trei zile nu l-a mai putut scoate nimeni . de-acolo, şi bău o groază de rachiu. După beţie Iosif Fătu fu atît de dezgustat de sine, încît îşi pregăti dăsagii să plece într-altă parte, şi numai plînsul şi deznădejdea lelei Ana îl mai putură opri. - Eu nu-s de vină! Eu n-am nici-o vină, Iosife! Te-am îmbiat eu vrodată cu rachiu, de cînd ne-ai spus să nu te îmbiem ? Întîmplarea asta încă fu cunoscută în sat, şi unii, iar, nu o putură explica decît presupunînd cine ştie ce legături între ei. Văduva lui Vasile Mărginean, după ce se înapoie din al treilea drum la popa din Boz, se puse pe ajunat şapte vineri, una după alta, dădu banii de liturghii părintelui Andrei, rugîndu-l să le slujească şi el tot vinerea, după ce, mai întîi, cît ce sosi acasă, îl pusese pe slugă să umple un sac cu făină de cucuruz, să-I pună în căruţă, pînă nu dezhămă caii, şi să-I ducă lui Ilia Natului, căci el era cel mai sărac om din sat, impovărat cu o mulţime de copii. La început sluga bolborosi ceva, pînă ce auzi cui trebuia să ducă făina. Apoi se linişti, iar după ce puse sacul în căruţă, zise: - Am putea să-i dăm şi o miertă de făină de grîu, să aibă de rîntaş amărîta de Vuta, să mai dreagă fiertura. 499 [500] Lelea Ana se învoi în grabă, şi mai adaose şi o bucată de untură. - De bună samă popa din Boz ţi-a spus să faci aşa ! zise sluga, care nu prea văzuse multă dărnicie în casa Mărgineni lor. Cît trăise Moise, bătrînul, parcă se molipsiseră cu toţii de zgîrcenia lui scîrboasă. - Da, părintele, răspunse femeia. - Un om ca Ilia Natului ar trebui ajutat de cei cari! au din ce, şi fără porunca popilor, zise sluga, care cu­ noştea sărăcia bietului om. - Ar trebui, vezi bine! suspină lelea Ana întristată, căci înţelese că ea nu era prea darnică. - Ne:ar mai face zile de lucru la vară, de-o mai ieşi în primăvară. Întoarse căruta şi ieşi în drum. Stăpîna rămase mirată în urma lui. Nu ştiuse pin­ acuma că sluga avea o inimă miloasă. Şi începu să se osîndească: dacă nu-i poruncea popa Nicodim să facă dania asta, ei nici prin minte nu i-ar fi trecut! Şi iată că Iosif se gîndea la asemenea lucru! De Bobotează, lelea Ana avu o mare bucurie. li sosi carte de la fecior. Scria că i-a cercetat de curînd un domn mare, care le-a ţinut o cuvîntare cum să se poarte, cum să fie de harnici - fiecare învăţa o meserie acolo -, şi la sfîrşit le-a spus că cine va avea o purtare tare bună, se poate aştepta la micşorarea pedepsei în anul viitor, cînd se împlinesc nu ştiu cîţi ani de cînd s-a urcat pe scaunul de domnie împăratul. El, Gheorghe, nu fusese nici pedepsit, nici barerni mustrat vreodată, şi are bună nădejde că va fi printre aceia cărora li se va scurta pe­ deapsa. Vestea asta o duse însăşi văduva în toate părţile, şi mulţumea în gînd lui Dumnezeu şi popii din Boz că o îndrumaseră pe calea cea adevărată, pentru a veni în ajutorul copilului său. «Doamne! De-ar scăpa cu doi ani! 500 [501] De-ar scăpa, să nu imbătrinească între ziduri, la întu­ nerec !» Se hotărî să mai ţină un rînd de şapte vineri, să mai dea liturghii părintelui Andrei. Dar de Ilia Natului nu-şi mai aduse aminte ... XXXII Toată iarna şi primăvara satul fu răscolit de frămîn­ tările comasării : să orîndeze moşia grofului, să o cum­ pere, ori să rămînă oamenii cu braţele încrucişate şi să aştepte comasarea ? O vreme, la început, nu se putu sta­ bili care dintre cele trei păreri era sprijinită de mai mulţi: apoi, curînd, cei care doreau comasarea rămaseră în minoritate; pe la Constantin şi Elena, majoritatea o formau cei ce voiau cumpărarea, iar la Sîntilie, cei iscă­ liti pe tabloul acestora, hotărîră să nu mai aştepte, ci să încheie tîrgul. Fusese destulă vreme să li se alăture ori­ cine ar fi voit din sat, dînd ceva garanţii, precum şi o sumă în bani gata. în Broşteni erau cam trei sute de fu­ muri, şi pentru cumpărare se înscriseseră o sută două­ zeci de gospodari, pînă la Sîntilie. Se alcătuise, încă de la Bobotează, un comitet de zece fruntaşi, în cap cu părintele Andrei şi învăţătorul Dumi­ tru Albu. în comitet erau şi judele, şi cei doi fraţi Corbu. Aceştia zece trebuiau să facă toate formalitătile şi de­ mersurile, subt îndrumările advocatului băncii. pentru luarea împrumutului, şi numai după ce fură siguri că vor căpăta bani de la bancă, începură, prin alt advocat, tîrgul cu groful. Badea Pavel Corbu venea acum deseori în sat, mer­ gea cu alţii din comitet la oraş, stăruia, alerga, vorbea, ostenindu-se să convingă pe toată lumea. Banca hotărî să le dea şi celor din Broşteni împru­ mut, cum dăduse şi altor sate, în condiţii asemănătoare: de o cincime din preţul pămîntului să facă rost împru­ mutătorii, în bani gata; să rămînă moşia întabulată la bancă, pînă la achitarea împrumutului, care era pe un termen de cincisprezece ani; să dea îri comun o decla- 501 [502] raţie că banca poate întabula oricînd moşiile lor parti­ culare; să iscălească toţi o cambie, şi o altă declaraţie, că răspund împrumutat, unul pentru altul. După ce se află că împrumutul e sigur, se mai înscri­ seră douăzeci de oameni, care nu mişcaseră pînă acum din simplul motiv că nu credeau că banca va împrumuta unor necunoscuţi o sumă atît de mare. Comitetul trebui să mai micşoreze cotele pentru cei înscrişi mai înainte, oamenii vîndură care ce putu şi după cît pămînt voia să cumpere. Rămaseră hotărîţi că, înafară de lunci, care şi pînă acum erau într-o tablă, să lucreze şi moşia ce vor cumpăra-o tot în trei hotare, deoarece şpanul îşi cam bătuse joc de moşie în anii din urmă. Administra­ torul exploatase vreo două decenii averea grofului şi-i storsese toată măduva, căci nu ţinea vite multe pentru a o putea gunoi, şi acum făcea experienţe să ingraşe pă­ mîntul semănînd măzăriche şi trifoi; dar nu avusese noroc, vreo cîţiva ani în şir, de vreme potrivită pentru asemenea plante de nutreţ, şi ţăranii nu făceau decît să-I ia peste picior. Pămîntul rămăsese, deci, tot sărac, şi oa­ menii avură noroc. Nu se ştie cum, se nimeriră în co­ misia de agronomi care veni să preţuiască locul oameni conştiincioşi, care, văzînd cît de exploatat şi de sărăcit e pămîntul, nu-l făcură un preţ prea mare. Oamenii se înscriseseră începînd de la un iugăr pînă la douăzeci, şi chiar douăzeci şi cinci. Părintele Andrei se oprise la cinci, învăţătorul la şapte, fraţii Corbu luară cîte douăzeci şi cinci, pe judele îl lăs ară în frunte cu treizeci, ai Pruncului luară cincisprezece. In sat făcu iarăşi multă vîlvă faptul că lele a Ana Mărginean ajunse în mare ceartă cu sluga: ea nu voia să facă nimic dacă nu-i feciorul acasă. Cum să-i lege moşia la bancă, fără iscălitura, fără ştirea lui? Cum să-i vîndă o păreche de boi, ori caii, pentru a face rost şi de bani gata? Nu, odată cu capul nu se învoieşte ! Dar Iosif Fă tu n-o slăbea : - Aşa prilej să-i măreşti moşia ficiorului, nu mai pupi dumneata cîtu-i vacul! Ai fi o muiere slabă dacă n-ai ţinea în rînd cu oamenii cei mai gospodari! O să-ţi pară rău cît vei trăi. 502 [503] li bătea capul în toate sările la cină, şi adeseori se mînia rău pe ea şi începea s-o suduie urît, şi cînd erau lucrători străini în casă. - Poate să-i scriu lui Gheorghe şi să-I întreb dacă se învoieşte ori ba ? Şi dacă s-ar învoi, cît să cumpărăm şi ce să vindem? Nu vezi tu că asta-i cu multă încurcă­ tură? Cum să mă amestec eu în averea lui ? Aşa şi altfel se apăra lelea Ana, dar de scris nu-i scria feciorului, deşi slugii-i spunea că i-a, scris mai de multe ori. Prin iunie, cînd Iosif văzu că tîrgul e sigur, că s-au înscris pe listă o sută de oameni, hotărî să pună carul în pietre. - N-a venit nici-un răspuns de la ficior? o întrebă el într-o sară, la cină. Mai erau doi cos aşi cu ei la masă. - Nici-unul, răspunse stăpîna. - Nici să fie la capătul lumii! Dar de-acum încolo io zic să nu-l mai aştepţi nici dumneata, pentru că io m-am hotărît să nu mai aştept. - Pentru ce să nu mai aştept? Poate vine carte zi­ lele astea. - Nu vine, pentru că dumneata nu i-ai scris nimic f'iciorului. Cum îl ştiu eu pe Gheorghe, la un lucru ca ăsta ar fi răspuns numaidecît. Şi s-ar fi învoit. Spune drept: i-ai scris, sau nu ? Stăpîna ocoli răspunsul. - Şi de unde ştii că el s-ar fi învoit să cumpere pămînt? - Fiindcă-i om cu scaun la cap. Sluga mai îmbucă de cîteva ori, apoi răzimă lingura de blid şi zise : - Să ştii că mîne mă duc şi-l înscriu şi pe el, sau pe dumneata, voi vedea ce zice comitetul, care trebuie înscris. - Aş vrea s-o mai văd şi pe asta, răspunse stăpîna, furioasă că o făcuse de minciună înaintea celor doi cos aşi. - Vei vedea-o, n-avea grijă! Vă înscriu cu cinci­ sprezece iugăre, cel' puţin. Femeia îngălbeni toată. 563 [504] - Ai înnebunit! Cu ce să plătim? Să ne vindem toate vitele din grajd? - Nu trebuie plătit în bani gata decît a cincea parte din preţul pămîntului ce-l cumperi, doar ţi-am mai spus, de cîte ori! Partea cea mare o dă banca, şi se plăteşte datoria în rate, în cincisprezece ani. Şi un copil de ţîţă ar fi întăles de cîte ori ţi-am tot spus. - Nu mă poţi înscrie nici pe mine, nici pe Gheor­ ghe fără voia noastră! Ce? Ai înnebunit detot ? Crezi că tu eşti aici stăpîn? Se certară în toată legea. ca bărbatul cu nevasta, încît nici de cină nu le-a mai fost. Ce s-a întîmplat mai pe urmă, cei doi cosaşi nu mai putură şti. Dar a doua zi stăpîna şi sluga mers eră la comitet şi-l înscriseră pe Gheorghe Mărginean cu zece iugăre. Se vede că sluga tot slăbise puţin cureaua, şi i-a făcut şi voia ei. Într-o zi de la sfîrşitul lui iulie, spre sară, Sora simţi întiile dureri. Nu era acasă decît soacră-sa, căci bărbaţii erau toţi la o adunare la primărie, unde se sfătuiau, de la amiazi, cum să împartă moşia: Să aducă, sau să nu mai aducă inginer? Să aibă întîietatea la alesul parcelelor cei care cumpăraseră mai mult, ori să tragă la sorţi? După ce să judece diferitele clase de pămînt din moşia grofului, căci şi în ea era pămînt de diferite calităţi. Unele semne erau cunoscute din felul cum se făceau bucatele în diferitele părţi ale moşiei, dar nu erau destule. Sara tîrziu rămaseră înţeleşi să aducă un inginer şi să tragă parcelele la sorţi. Altfel nu puteau fi înconjurate chiar de la început supărările şi neînţelegerile. Dar, vorba ceea: soartea - ca moartea. Cînd se intoarseră badea Pavel Prun cu şi Dumitru, lelea Anica ieşi din tindă înaintea lor, ridicînd în sus de­ getul. arătător, apoi începu să le şopotească ceva. Bătrî­ nul păru a nu înţelege nimic, căci faţa lui rămase tot aşa de blîndă, cu mustata lăsată a oală peste gură, şi păru că nu arată nici un interes. Dumitru, însă, albi ca varul: pe-o clipă i se opri răsuflarea. De mult? întrebă el în şoaptă pe bătrînă. :504 [505] DE' vro trei ceasuri. Ai trimis după moaşă? Incă nu ! Încă nu-i de lipsă! Lui Dumitru i se puse un nod mare de revoltă în gru­ maji, şi abiaputu zice: - Doamne, mumă l Dar cum să nu fie de lipsă? Moaşa trebuie să fie aici. - Dragul meu, fii pe pace - răspunse mamă-sa su­ părată, căci simţise indignarea feciorului. - Astea-s lu­ cruri la care nu vă pricepeţi voi bărbaţii. Uneori semnele astea, durerile astea începătoare vin şi cu două-trei zile mai devreme. în sufletul lui Dumitru se stîrni o neliniste si o în­ volburare ca într-un stup în pragul izbucnirii ·roiului. Incepu să respire tot mai scurt şi mai greu, un fel de zăpăceală i se urcă la cap, mădularele şi le simţea ca paralizate. Apoi, ca o undă de apă îngheţată, simţi cum urcă frica în el, sus, tot mai sus. Nu cuteza să între în camera din nainte, deşi parcă s-ar fi însănătoşat s-o vadă pe Sora, s-o pipăie, să se convingă că nu i s-a întîmplat nimic. Dar nu îndrăznea. Ştia acum destul de bine că Sorei nu-i plăcea nici un fel de insistenţă, de îmbulzeală, din partea nimănui, Cu toată teama, în cele din urmă el tot puse mîna pe clanţă. - Psst! - făcu bătrîna, şi îşi clătină capul negativ. Apoi, în şoaptă: - A aţipit oleacă chiar mai înainte. Las-o să se odihnească! Haidaţi la cină. Mămăliga e mestecată. Lelea Anica aduse bucatele, dar cînd să se pună la cină, Dumitru nu mai era nicăiri. - S-a dus după moaşă, de bună samă, zise bădicul Pavel. - Nu întălegeţi să nu vă amestecaţi în treburile mu­ iereşti l Parcă io aş veni să vă iau coasa din mînă s-o ascut io ! Nu-i de lipsă s-o cheme de pe-acum. A văzut-o pe Sora numai alaltăieri. Şi-apoi e aici, la o zvîrlitură de băţ. Nu se atinse nici unul de mîncare. Le trecuse foa­ mea. De la o vreme se şi sculară de la masă, lăsînd să se răcească bucatele. Se putea întoarce de atunci de două ori cu moaşa! Poate nu a găsit-o acasă? Dar alaltăieri 505 [506] nu spusese că ar mai aştepta pentru zilele acestea şi alte neveste. Bătrînul şezu pe-un scăunel şi îşi aprinse pipa. Lelea Anica se supără şi-l înfruntă că şi-a aprins drăcia aceea înainte de cină. Ea trăgea c-o ureche spre odaia din na­ inte, cu alta spre curte. Dar multă vreme nu se auzi din nici o parte nimic. Apoi un hăpăit scurt de cîne, şi îndată moaşa întră în tindă, urmată de Dumitru. Era ostenită, sufla greu. - Unde-i? Ce s-a întîmplat? întrebă moaşa, fără a se uita la scaunul pe care lelea Anica i-l puse la în­ demînă. Soacra-i făcu si ei semn să vorbească încet. - A aţipit cam de-o jumătate de ceas, ori poate şi de-un ceas. Au încercat-o astă după-amiază neşte dureri. Cred că-s întîile dureri. Nu mi s-a plîns niciodată pînă azi. - Ei, şi pentru atîta lucru m-a grăbit viteazul ăsta, să-mi dau sufletul? Credeam că dumneata l-ai trimis. Moaşa se mai linişti şi şezu pe scaun. - Nu eu, nu. El nu m-a ascultat. Aşa-s bărbaţii, fricoşi! Da' se vede că nu te-a aflat acasă. - Nu! De la amiază o păzesc pe Ve ta Roşului. Poate o să mai ţină pînă dimineaţă. Abia şezu şi se şi ridică. - Trebuie să mă duc! - Dac-ai venit pîn-aici, hai şi cinează cu noi; pînă atunci poate se trezeşte şi noru-mea şi vei mai vedea-o o dată. Să liniştim şi pe bărbat. Şezură toţi trei la masă. -- Iată, s-au răcit toate. Dumitru a plecat după tine fără să ne spuie nimic, şi masa era aşternută. - Las', c-abia nu ne frigem. Eu una sînt grăbită, Nu păru însă deloc grăbită. Mîncă pe-ndelete şi po­ vesti o mulţime de noutăţi. Către sfîrşitul cinei se des­ chise uşa de la camera din nainte şi Sora se ivi în prag. Avea cearcăne mari subt ochi şi privirile-i erau cam spe­ riate. Totuşi se sili să zîmbească. - Cinati şi nu mă întrebaţi dacă nu mi-e şi mie foame! Văd că şi aveţi un om în locul meu. Bună-sara, lele Paraschivo ! 506 [507] Moaşa lăsă lingura răzimată de blid, se ridică, o duse pe Sora înapoi în odaie, îi spuse să se întindă pe pat, aprinse o lumînare, şi îndată începu să o cerceteze şi să o pipăie. - De, poate mai ai încă două-trei zile. Scoală-te acum şi cinează. Numai să mînei cît mai puţin de-aici încolo. Sora veni la masă cu faţa mai luminoasă, şi se mai dezghetă şi Dumitru văzînd-o că mănîncă. Moaşa se grăbi să plece. - Mai trec eu şi dimineaţă pe-aici. Afară de luna de la început, Sora purtase uşor sar­ cina: nu-i mai veneau ameţeli, nu mai avea greturi, ci o bună poftă de mîncare. Şi cum nu ar fi avut, cînd se pusese din nou pe lucru, cu hărnicie sporită? Mai ales după ce înţelese că viaţa e cu mult mai cuprinzătoare decît i se păruse, după ce, în şezătoare, îşi dăduse sama că nevestele de vrîsta ei se interesează de toate lucru­ rile bărbaţilor, de moşie, de ce fac alţii, de tot ce se în­ tîmplă în sat. Ea prea trăise cu gîndul numai la sine! Dar se avîntase iar la lucru şi pentru că aşa se simţea mai bine, mai sănătoasă, mai uşoară. Uneori, mai ales în primele luni, îşi şi uita că e însărcinată. Gînd începu a se îngroşa tot mai tare, cînd nu mai putu ascunde sarcina, oricum punea poalele, şurţa şi că­ trinta, Sora începu a se gîndi iarăşi mai mult la ea. Ro­ tunzimea-i creştea din lună în lună, pînă ce femeia începu să simtă un fel de scîrbă pentru ea însăşi cînd vedea ce-i este dat să ajungă. Incepu să aibă iar un simţămînt greu, întunecat: nu-şi dorise sarcina, schimbarea asta îngrozi­ toare, şi poate nu va mai scăpa niciodată de ea! Se tul­ bura şi mai tare cind se uita uneori în oglindă: în luna din urmă se iveau şi dis păreau pete gălbui, cînd într-o parte a obrazului, cînd într-alta, iar cearcăn ele din ju­ rul ochilor creşteau şi se adînceau. Simţea iar o aver­ siune tot mai mare faţă de Dumitru, făcîndu-l din nou responsabil de urîţenia în care căzuse ea. In luna din urmă, de cînd se schimbase şi se urîtise mai tare, nu prea îndrăznea să iasă pe uliţă, între fe­ mei, nu mai mergea la biserică, ci se mărginea să lu­ creze în casă, în curte, prin grădină. Şi mult se mira 507 [508] cum de alte neveste în starea ei nu se sfiesc să umble printre oameni ca şi mai Înainte. «Toate sînt urîte, sînt respingătoare, şi totuşi ele parcă nu-şi dau sama de ni­ mic!, îşi zicea Sora. Alta e pînă ce sarcina se poate as­ cunde uşor, sau cîtă vreme abia se poate vedea ceva l » însăşi conştiinţa că-i însărcinată şi ştiinţa că şi alţii o cunosc, nu o mai torturau ca la începutul sarcinei. Se obişnuise. Dar să ieşi şi să te învîr-ti încă Între oameni, o matahală dezgustătoare, asta nu putea pricepe Sora. Soacră-sa era nemîngîiată, mai ales pentru că nu o mai putea convinge să meargă la biserică. «Tocmai acum ar trebui să fie mai bisericoasă, să se roage mai mult lui Dumnezeu», îşi zicea bătrîna, şi o îndemna, cu sfială însă, cu gura pe jumătate, căci n-ar fi voit pentru nimic în lume să o supere cu ceva. Dar mamă-sa o aproba, iar Sora simţea instinctiv că bine face, că nu-i lucru frumos şi cuviincios să mai iasă între oameni. Uneori, cînd se simţea cîtu-l de mare şi de greoaie, cîtu-i de schimonosită, cînd vedea ce s-a ales din tru­ pul ei ca un lujer, plîngea cu amar. Zadarnic voia să-şi risipească revolta din inimă. Nu! Nu era orînduială dreaptă. Pentru ce să se sluţească o femeie care aduce o nouă viaţă în lume? Dacă e în rînduiala lui Dumnezeu şi-n voia lui să se înmulţească oamenii pe pămînt, pen­ iru ce n-a scutit-o Pe femeie de-asemenea urîţenie? Poate că nici nu-i o rînduială de Sus, ci o întîmplare nenorocită că rămîn însărcinate femeile! Pentru ce nu suferă şi bărbaţii în rînd cu femeile? Ei rămîn tineri, proaspeţi, frumoşi, în vreme ce femeile ajung nişte do­ bitoace respingătoare. Pentru că nu mai ieşea din curte, începură să vină s-o vadă neveste de sama ei, prietene din fetie, şi, unele, in aceeasi stare ca si ea. Sora se mira cînd acestea îi spuneau 'că ele nu s� gîndesc la urîţenia lor, că se gîn­ desc la copil, că-l aşteaptă cu bucurie şi că se tem şi se îngrozesc numai de durerile facerii. «Cîte feliuri de oa­ meni sînt în lumea asta! », îşi zicea Sora. Ea nu se gîn­ dea la copil, nu-l aştepta cu bucurie, şi nu se temea de durerile facerii. In schimb îi era greu şi scîrbă de ea în­ săşi şi era tot mai întărîtată, din nou, împotriva lui Dumitru. De ce nu se putea gîndi şi ea cu bucurie la [509] copil? Unele neveste ii spuneau că ele parcă-l şi văd, parcă-I ştiu de-acum cum va fi. Unele erau sigure că vor avea fecior, altele fată. Ea nu avea nici o preocupare de felul acesta, sufletul ei parcă era pustiu. Şi, lucru ciudat, părea că-i tot mai pustiu şi mai gol cu cît trupul ei creştea şi se îngreuna. Alte neveste-i spuneau Ce vor­ besc ele cu bărbaţii despre copil. Cum fac de pe acum planuri de viitor. Ea abia se hotărîse, întru tîrziu, să-i spună lui Dumitru ceea ce vedea că el aşteaptă cu înfri­ gurare, de săptămîni, să-i spună. Iar de-atunci, ce au mai vorbit împreună de copil? Chiar nimic. El o întreabă din cînd în cînd dacă nu se simte rău, şi ea răspunde. Dacă n-ar întreba-o el, n-ar vorbi nici atît. Sora se. chi­ nuia să înţeleagă de ce nu era şi ea ca altele. Dar nu putea afla nici un tîlc, nici nu se putea schimba, deşl înţelegea foarte bine că celelalte îşi poartă urîţenia cu mult mai uşor decît ea, şi că-i mai bine de ele .. Nu înţelese pînă nu o cuprinseră, mai insistent, du­ rerile facerii, încă a doua zi după ce Dumitru o adusese pe moaşa Paraschiva. Atunci simţi limpede cum îl urăşte pe bărbat şi nu-l mai suferi să între în odaia din nainte. De cînd începură durerile facerii, Dumitru căzu în friguri rele, aprins de toate spaimele. Parcă-l tăia pe el cu cuţitele orice geamăt sau ţipăt ce pătrundea din odaia din nainte. li îngheţa inima cînd se gîndea cît suferă ea ! Iar gîndul că nevasta lui ar putea muri la naştere, îl în­ nebunea. Mamă-sa îl alunga mereu din tindă, şi închidea uşa după el, dar omul revenea mereu, ca un cîne bătut, şi şedea în prag, pînă iară ieşea mamă-sa din odaia unde erau Sora şi moaşa, şi-l alunga din nou. - De cînd eşti aşa de slab din fire?! Nu te-am ştiut aşa! îl înfrunta mamă-sa. Era, într-adevăr, jalnic de privit! La statura lui În­ desată, la faţa lui pătrată, nu se potrivea înfăţişarea asta de căzătură. Cînd îl vedeai prin casă, prin curte, îţi ve­ nea fără voie gîndul: «Asta-i bun de stîlp. Stîlp de ră­ zimat unde-i povara mai mare». Dar acum era frînt şi prăpădit detot. Gîndul că Sora al' putea muri, îl paraliza. Cum să moară o femeie ca Sora? Ce ar mai rămîne 509 [510] 1 1, ' 1 , I III III i ! II I I ' I I I '. I l- , I d, I � II l' II III 1, II 1\ I I ....JIJ atunci din lumea asta? Ce rost ar mai avea să mai răsară soarele? Cum să moară ceea ce-i altarul lui de închinare? Protesta şi se revolta din adîncurile fiinţei împotriva acestui gînd nebun, dar nu-l putea alunga. «S-au mai întîmplat cazuri 1 Doamne fereşte şi apără l» Alungat de mamă-sa, se ducea uneori în grajd, şi zicea rugăciuni, bătea mătănii. Dar nu putea rămîne mult acolo. Spaima iar îl aducea. Dacă era închisă tinda cu ză­ vorul pe dinlăuntru, se lipea de părete, lîngă fereastră, şi asculta. Orice geamăt, orice ţipăt dinlăuntru, îl înnebu­ nea de spaimă, şi strigăte disperate se ridicau din coş­ marul lui sufletesc către Dumnezeu, rugăciuni, jură­ minte: «Doamne, ajută-i 1 Doamne, scapă-o 1 Scapă-o numai acum o dată, şi nu mă voi mai atinge de ea toată viaţa 1 Nu-mi mai trebuie alt copill Săraca. să­ raca, săraca 1 Săraca, floricica mea !» Durerile erau întrerupte de pauze. în cele dintîi pauze Sora se putea încă gîndi. putea mai ales prinde unele simţăminte ce parcă i se desluşeau şi i se luminau nu­ mai acum ... Da, il ura pe bărbat şi nu se putea gîndi nici acum la copilul care era pe drum. Nu-l iubea nici pe co­ pil, pentru că nu-şi iubea bărbatul. Asta era, de bună samă. Altele îşi iubesc bărbaţii, s-au măritat din dra­ goste. Dar ea? Dragoste! S-a agăţat de un om, să nu rămînă fată bătrînă! Dragostea unde era? Nu mai era nicăieri, nu-i trebuia. Da, Dumitru n-are nici o vină! Lui i-a plăcut de ea de mult, s-a purtat bine cu ea, şi ei i-a plăcut. S-a bucurat de el, de bărbăţia lui, de puterea lui. Da. însă unde era dragostea ei ? Nu era nicăieri, nu-i trebuia ... nu-i trebuia ... Şi acum nu-i trebuie nici copilul, nici bărbatul. Ceva străin s-a alipit de ea, ceva străin a sălăşluit în ea! Da, da! Nici Dumitru nu era al ei, nici copilul nu era al ei. Ea nu mai avea nimic, nimic, nimic! Mai tîrziu, către miezul nopţii, cînd o înjunghiau cu­ ţite lungi şi ascuţite tare, în pauzele scurte, în vreme ce gîfîia cumplit, şi soacră-sa-i ştergea sudoarea de pe frunte, Sora nu mai avu decît un geamăt mut în ea: «Să deie Dumnezeu să pleznesc detot ! Să deie Dumnezeu să mor! Să scap de toate !» 510 [511] De la o vreme Dumitru se lăsă mototol pe podmolul de lîngă fereastră. Nu dormea, dar nu mai auzea nimic. Părea că se idioţise detot. Uneori scotea un fel de sche­ lălăit abia auzit. Mamă-sa îl uitase de muls, cum nu se mai împiedeca de el în tindă. Asuda şi ea, în rînd cu moaşa Paraschiva, lîngă bolnavă, îngrozită. Era o naştere grea! Dar cînd începu a se zări de ziuă, după un ţipăt sălbatec, se făcu linişte în odaia de din nainte. Copilul se născuse. Era o fetiţă, dar voinică, sănătoasă, întreagă. Numaidecît orăcăitul ei puternic umplu odaia. Cele două femei începură să umble forfota din odaie în tindă. Sora stătea liniştită întinsă pe pat, cu faţa ca de ceară, cu ochii închişi. Respiraţia i se potolea şi se făcea tot mai regulată .. Ca din pămînt răsări de undeva badea Pavel Pruncu. Dormise pe undeva prin şură, în fîn, căci hainele lui miroseau a floare uscată de iarbă. încă nu se luminase cînd se opri lîngă feciorul care stătea, ca o dărîmătură, pe podmol, lîngă fereastra ce dădea în curte. - Dumitre! Nici o mişcare, nici un răspuns. - Scoală, Dumitre, că s-a isprăvit cu bine. Nici o mişcare, nici acum. Bătrînul îi puse mîna pe umăr, şi începu să-I zgîlţîie. - Scoală, Dumi tre ! Omul tresări uşor, dar nu se mişcă. Nu dormea, căci ochii îi erau De mult? De vro trei zile. Da' ce are? Are fierbinţeli şi greţuri. Va fi mîncat ceva! Se poate că şi-a stricat stomacul. Nu-i mirare, că nu-i poţi păzi să nu mînce mere necoapte. Sora venise singură. Măriuta ei nu era bolnavă, dar o lăsase cu soacră-sa şi cu Dumitru. Ei, după înmor­ mîntare, nu mai aveau voie de nimic. Bătrîna spuse că ea n-are nevoie de vie. Intr-adevăr, cu tot îndemnul năna­ şului, al lui Pavel Corbu, Dumitru nu cumpărase vie, şi-acum Sora era mulţumită. S-a făcut una vînzătoare, în Coasta Morii, mai în primăvară. Bine că n-au cumpă­ rat-o, căci iată ce prăpăd a dat în vii! _ Aţi avut noroc, zise o nevastă., _ Parcă fără vie n-ai putea trăi - vorbi alta. ­ Cînd ai bea un păhărel de vin, aici e crîşma mărginea­ nului. La vie e lucru mult, de primăvara pînă la cules, trebuie să fii tot în ea. Sora era îngîndurată. Moartea socrului său o durea mult. [551] -,. -. Aşa se spune, am auzit şi eu -. De-ar scăpa, săracul 1 A pătimit destul, fără nici-o vină. Chiar aşa n-ai putea spune, sări cu gura altă ne- vastă. Ceasul rău, n-a fost alta 1 Ceasul rău şi firea lui pornită! In vreme ce se vorbea aşa şi într-alt fel, despre multe de toate, în procesiunea ce şerpuia ca un brîu în­ florat, în care predomina albul iilor şi al cămeşilor în strălucirea soarelui, cîntăreţii se luptau vitejeşte să nu se curme troparele şi catavasiile nici o clipă. Unii din ei, cei cu vocea mai slabă, începură de la o vreme să-şi înalţe tot mai sus grumajii, ca nişte cocostîrci, să scuture din cap, ca şi cînd ar fi voit să dea drumul mai iute unei cîntări ce scîrţîia răguşit, înghiţeau în sec, şi începeau din nou. Şi cei cu glasuri mai bune începeau/ a răguşi. Prin verdeaţa porumbului întunecată, grasă, care ajungea pe alocurea pînă la piept, trecea lunga procesi­ une undulătoare. Ajunsese aproape de locul hotărît, şi clopotele nu se mai auzeau, fie că sunetul lor nu răzbă­ tea pînă aici, fie că cei din turn se săturaseră de tras. a masă aşternută cu măsariţă albă ca zăpada, stretă­ iată rar de linii roşii şi albastre, îi aştepta subt prunii bă­ trîni, în lunea dulce, la poalele celor două coaste cu vii, Dealul Nucilor şi Coasta Morii. Inaintea mesei, un ciu­ băr nou de brad, care mirosea încă a răşină şi-a codru, era plin cu apă limpede. In căldăruşa de aramă de pe masă, plină ochi cu apă, se oglindea soarele, şi mătăuzul de busuioc, crucea şi o icoană erau la locul lor. Crîsnicul îşi trimisese feciorul cu un fin, din bună vreme, să pună totul în rînd, să fie gata pe cînd vor sosi cu procesiunea. Ţinuse mai mult pînă ce umpluseră ciu­ bărul cel nou cu apă, dintr-un şipot care abia ţîrîia, dar care avea o apă nespus de limpede şi bună de băut. Ar fi putut lua ei apă şi din bulboanele din vale, de obicei seci peste vară, dar pline acum, după ploile ce ţinuseră atîta. Dar bătrînul le poruncise anume să nu ia apă decît de la izvoraşul acela, apă ce n-a trecut peste nimic necurat şi care curgea chiar de unde se îmbinau cele două dealuri cu vii. 551 [552] Oamenii care purtau praporii se aşezară de-o parte şi de alta a mesei, apoi, în faţă, mulţimea de bărbaţi de-o parte, şi de femei de altă parte. Cei care veniseră în urma procesiunii părură miraţi cînd auziră iar cîntări bi­ sericeşti. Îşi descoperiră cu toţii capetele, şi poveştile încetară. Se ivi şi părintele Andrei, în urma cîntăreţilor, stră­ lucind din odăjdii la fiecare clătinare a mersului, şi ochii femeilor şi-ai copiilor se pironiră PE' aceste mîndreţe de veştminte sfinţite. Preotul, în faţa mesei, se aplecă puţin să vadă icoana. De departe i se păru că nu era nici a sfîntului mare mu­ cenic Gheorghe, nici a sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, pe care - una din ele - le scotea obiş­ nuit la feştaniile de la cîmp. Aplecat asupra mesei, cu­ noscu că-i iocoana sfîntului mucenic Trifon, şi înţelese că schimbarea nu putea veni decît de la crisnic, care-I cinstea mult pe sfîntul Trifon. Începu slujba feştaniei, şi în mulţime Încetă deodată orice mişcare. Se cînta rînduiala de la sfinţirea apei, şi se văzu acum cît de cuminte a fost diacul, care nu-şi deschisese gura cît tinuse drumul, încît unii i-o luaseră în nume de rău: numai el avea glasul curat, şi doar unul­ doi dintre cîntăreţii mai buni. Îi luă pe aceştia doi lîngă el, şi numai lor le întindea cartea. Cum erau cîntări anume pentru slujba asta, afară de cîţiva, nu le ştiau pe dinafară, şi cei cărora diacul nu le dădea cartea, nu pu­ teau cînta singuri, ci se multumeau să secondeze, mai mult să bornăie, după ceilalţi, căci nu puteau ghici cu­ vintele. Nu mult după începerea slujbei, se ivi din vii fecio­ rul crîsnicului, care aducea un mănunchi de vite cu frunze verzi, neatinse încă de stricăciune. Puse mănun­ chiul cu viţe pe masă şi se dădu laoparte, ascultînd şi el cu smerenie slujba, ca şi ceilalţi creştini. Crîsnicul pu­ sese jar mult în cădelniţa mare, nu o prea vînturase pin-acum, numai atît cît să nu se stingă jarul, mai pu­ nînd din cînd în cînd în ea cîte-un bob de tămîie. După �e începu slujba, el începu să-i facă vînt şi să pună din belşug tămîie peste jarul ce înviase tot. Nouraşii albi se 052 [553] ridicau mereu în aer, umplindu-l de mireasmă. Cînd ve­ nea rîndul la cădelnitat, el punea şi mai multă tămîie, aşa că preotul uneori era învăluit detot în norii albi şi mirositori, luminaţi de soarele tare al amiezii. O linişte şi o pace adîncă stăpînea pe pămînt şi în cer. Nu sufla nici o boare. Totul era neclintit. Tăcură de la o vreme şi mierlele negre din vii. Slujba curgea domol, în CÎntări armonioase, şi creştinii se închinau şi se rugau, pătrunşi fiecare de năcazurile, durerile şi nădejdile lor. In mijlocul verdetii, mulţimea aceea în porturi albe de sărbătoare sporea frumuseţea biruitoarei zile de vară. Dar în mijlocul naturii, între pămînt şi cer, în imensitatea albastră şi strălucitoare de departe, tot tabloul acesta părea o jucărie de copil. După ce se isprăvi slujba sfinţirli apei, părintele An­ drei făcu semn de îngenunchiere, deschise Molitvelnicul la alt semn, îngenunchia şi el, şi citi cu glas puternic şi mlădios, spunînd vorbele rar şi răspicat, molitva pentru «tarine, vii şi grădini», «CÎnd se strică semănăturile, pomii şi viile, de gîngănii, de lăcuste, gindaci şi alte vie­ tăţi». «Doamne Dumnezeul nostru, cela ce la început ai zidit ceriul şi pămîntul, şi ceriul l-ai înfrumusetat cu mari luminători ca să lumineze pre pămînt, şi prin ele să te proslăvim pe tine, făcătorul şi stăpînul făpturii; iar pămîntul l-ai înfrumuseţat cu verdeaţă, cu iarbă şi cu multe feliuri de seminţe ce rodesc după fel, şi l-ai împodobit spre înfrumuseţare şi bună mireasmă cu toate florile, şi l-ai binecuvîntat. Insuti şi acum, stăpîne, caută din sfînt lăcaşul tău spre viile acestea şi le binecuvîn­ tează. (Aici luă mătăuzul, stropi mănunchiul de vite de pe masă, apoi spre viile de pe cele trei dealuri, făcînd cu dreapta, în care ţinea crucea, semnul mîntuirii peste ele.) Fereşte-le de toată stricăciunea, de toată boala şi veştejirea şi de tot ce vine de la Cel Rău şi de la unel­ tirea oamenilor răi; şi dă-le lor să aducă roadă la vreme; şi stîrpeşte de pe ele toată fiara, gîngania, toată urgia şi răutatea ce le ameninţă cu stricăciune. Că s-a sfinţit şi s-a preamărit preacinstit numele tău, al Ta­ tălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Amin.» 553 [554] In textul din Molitvelnic părintele Andrei făcu, după obicei, cîteva îndreptări, pentru a se potrivi rugăciunea anume la vii. Se ridică din genunchi şi începu să stropească din mătăuz în cele patru puncte cardinale, în vreme ce cîn­ tăreţii se sloboziră cu toţii la troparul cunoscut pe-de­ rost: «Mîntuieşte, Doamne, poporul tău şi binecuvintă moştenirea ta; biruinţă împăratului nostru asupra var­ varilor dăruieşte, şi cu crucea ta păzeşte pe poporul tău». Acum crîsnicul luă de pe masă icoana sfîntului mu­ cenic Trifon, şi o ţinu sus, în vederea tuturora, în vreme ce preotul, fără a mai îngenunchia nici el, nici poporul, deschise Molitvelnicul la altă foaie şi începu să citească «Mo litva de exorcisme» a mucenicului Trifon, «care se citeşte la grădini, vii şi tărine», cum spune rubrica ti­ părită cu roşu în Moli tvelriic. Molitva aceasta se citea rar, numai cînd era primej­ die mare pentru «grădini şi ţarine». De cele mai multe ori feştania la cîmp era urmată de alte rugăciuni, care nu aveau nici o legătură cu blâstămul. Uneori trecea o viaţă de om fără să se audă această molitvă, şi puţini oameni o cunoşteau. Preoţii cei mai tineri nici nu o ci­ teau bucuros, chiar cînd se arăta primejdie mare pentru semănături, vii sau pomi, şi nu se încumetau decît la stăruinţa credincioşilor, care ştiau din tradiţie că sînt în carte blăstămele sfîntului mucenic Trifon. Rar, cînd se citea, creştinii o ascultau cu înfiorare. Cine ştie pe ce vremuri va fi trăit acel mucenic Trifon, aşa de duş­ man al gîngăniilor ! Dar, în felul lui, avea dreptate: puterea lui Dumnezeu le-a adus la viaţă, puterea lui le poate şi nimici. Părintele Andrei îşi drese glasul pînă peste marea de frunţi, şi începu, după ce anunţă că-i molitva muceni­ cu lui Trlfon : - «Blăstămu-vă pe voi, fiare de multe feliuri: viermi, omizi, gîndaci, lăcuste, şoareci, cîrtiţe, rugină, tot felul de muşte, muşiţe, molii, furnici, forfecari şi viespi, tîrîtoare cu multe picioare, şi tot felul de vietăţi strică­ toare, şi de pasări, ce aduc pagubă sămănăturilor, viilor, pomilor şi grădinilor de verdeţuri - blăstămu-vă cu Dumnezeu Tatăl cel fără început, cu Fiul cel asemenea 554 [555] fără început, şi de o fiinţă, şi cu Duhul cel preasfînt, şi viu făcător, şi de o fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul. Vă blăstăm pe voi cu întruparea unuia născut, Fiul lui Dumnezeu, a Domnului nostru Isus Hristos; cu viaţa lui pămînteană cea împreună cu oamenii; cu patima lui cea mîntuitoare, cu moartea lui cea de viaţă făcătoare, cu învierea cea de-a treia zi, cu înălţarea la ceriuri şi cu pronia cea cerească şi mîntuitoare. Blăstărnu-vă cu sfinţii heruvimi cei cu ochi mulţi, şi cu serafimii cei cu cîte şase aripi, ce zboară în jurul tro­ nului şi strigă: Sfînt, Sfînt, Sfînt e Domnul Savaot, spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin. Blăstămu-vă pe voi cu sfinţii îngeri, cu miile şi mili­ oanele, care cu multă frică stau înaintea măririi lui Dumnezeu: Să nu stricaţi via, nici ţarina, nici grădina de pomi şi de verdeţuri a robilor lui Dumnezeu din satul acesta; ci să vă duceţi în munţi sălbateci, în copaci neroditori, în care n-a dăruit Dumnezeu hrană zilnică. Să nu stricaţi nici-o frunză din vie şi din sămănături. Iar de nu mă veţi asculta şi veti călca jurămîntul cu care v-am jurat, nu veţi avea a face cu mine, umilitul şi neputinciosul Trifon, ci cu Dumnezeul lui Avram, al lui Isac şi al lui Iacov, care va veni să judece viii şi morţii... Duceţi-vă în munţi sălbateci, în copaci nerodi­ tori ! Iar dacă nu mă veţi asculta, voi ruga pe iubitorul de oameni Dumnezeu să trimită îngerul său cel de peste fiare; şi vă va lega şi ucide cu fier şi plumb; încă şi pa­ sări, trimise prin rugăciune, vă vor mînca pe voi... Ieşiţi din locurile noastre şi porniţi în locuri neumblate, săci şi neroditoare. Ca şi în aceasta să se mărească preasfîntul nume al Tatălui şi a Fiului şi al Sfîntului Duh. Amin.» Cînd isprăvi, se auzi oftat şi suspin în mulţime, dar parcă şi un răsuflu de uşurare. Părintele mai citi, cum le promisese în biserică, încă trei molitve, pentru hotar şi semănături, în cursul cărora iarăşi îngenunchiară, şi el şi poporul. Apoi Se începu botezarea credincioşilor. Fiecare trecea prin faţa preotului, săruta crucea, în vreme ce-l atingea cu busuiocul, îi săruta mîna, apoi trecea şi săruta icoana sfîntului Trifon, ţinută de crîsnic. 555 [556] Unii, mai grăbiţi, o luară spre casă cît ce se botezată, dar cei mai mulţi reîntrară în procesiune. Pe drum se amestecară cu ei şi cîţiva străini, bărbaţi şi femei, care veneau, dintr-un sat învecinat, la rudenii. Din vorbă în vorbă, începură să spună că la ei în sat, de vreo săptămînă două, au început să moară copii mici, între doi şi doisprezece ani mai ales. - Ce boală o fi ? - O boală rea trebuie să fie. Le iasă pete roşii pe trup şi se bîiguie de cap, de călduri. - O fi pojar? - Nu-s buburuze de pojar, ci numai pete roşii. La alţii li se pune boala în grumaji şi se-neacă. Mor înnă­ duşi ţi. - Doamne fereste! Pe la noi încă n-am auzit. - Ba sînt vro 'cîţiva şi la noi, dar de murit n-a murit nici-unul pînă acum. Sora auzi vorbăria asta şi simţi un fior de frig între spete. «Doamne fereşte şi apără l. îşi zise şi ea, făcîn­ du-şi cruce. Cînd se apropiară de sat, clopotele se auziră iar. Din procesiune se rupea acum cînd unul cînd altul, ajun­ gînd în faţa casei sale. - Dumnezeu să primească ! Să primească Dumnezeu şi să ne apere de tot răul. In centrul satului, de unde porneau mai multe uliţi, ieşiră mai mulţi din convoi şi se apropiară de-un grup ce discuta cu aprindere. - Nu-i el! Ce tot vorbiţi! Zice că nu vine pînă la Sintămăria Mare. - Cine stie ce străin! Că doar nu se va întoarce îmbrăcat domneşte din temniţă! - S-a îmbrăcat şi el cu ce-a avut. Mă pot jura că-i Gheorghe-a Mărgineanului. In curtea lor a întrat căruta cu care a venit. Şi aducea şi o lădiţă, ca ficiorii care vin din cătănie. - Lasă-mă-n pace! L-am văzut şi eu! Nu-i Gheor­ ghe-a Mărgineanului cum nu-s io vlădica. Asta trebuie �ă fie vrun domn, trimis de advocatul care l-a apărat. Cine ştie! Poate mai trebuie încă bani pînă scapă. 556 [557] Sora era şi ea în roata aceea de oameni, căci şi pentru uliţa Cîmpsorului aici se despărţea drumul pe care ve­ nise procesiunea. Cît ce auzi despre ce-i vorba, se albi ca varul şi porni repede spre casă. Mulţi rămaseră încă, să asculte părerile împărţite, pînă cînd o bătrînă zise: - Da' ce? Ne-om scoate ochii pentru el ? Dacă-i el, îl vom vedea, dacă nu, nici-o pagubă. Iată, nici nu se ştie bine dacă şi-a pus piciorul în sat ori nu, şi gîlceava a şi început. Apoi să mai zică cineva că Nichifor vor­ beşte prostii ! XXXVI Lelea Ana era gata îmbrăcată să meargă la biserică şi la feştanie, cînd văzu un om străin deschizînd poarta cea mare. Sluga, badea Iosif Fătu, era dus cu sare la oi şi după caş, căci chiar în duminica acea le venise şi lor rîndul. Pînă se uită pe fereastră să vadă cine-i, căruta ŞI 111- trase în curte, şi văzu în ea, pe o lădită, pe un alt străin. Numai după ce străinul acela sări din căruţă şi-şi dez­ brăcă mantaua lungă, neagră, în care fusese învelit, şi puse pe lădită pălăria ciudată ce o purta în cap, lelea Ana dădu un ţipăt din uşa tinzii, clătinîndu-se, gata să cadă: - Gheorghe! - Se prinse. cu mîna de usciori. ­ Gheorghe! Tu eşti? Doar nu-i fi tu! - Apoi îşi făcu o cruce largă. - Doamne, mulţărnescu-ţi, sfîntule şi bu­ nule! - Esti chiar tu ? Feciorui o îmbrăţişă tăcut. Ochii îi erau plini de la­ crămi. Lelea Ana începu să-I sărute în neştire, plîngînd cu hohote. - Doamne, Dumnezeule! Doamne, Dumnezeule! Cre­ deam că pînă-i lumea nu mai vii. - Şi iată, am venit mai devreme decît m-ai aştep­ tat, mumă t 557 [558] - Bine c-ai venit! Bine că te-a adus Dumnezeu! Olio şi vai de mine! Prin ce ne-a fost dat să mai trecem! Şi ea izbucni din nou în plîns neoprit. - M-au slobozit mai devreme, mumă. Numai alaltă­ ieri mi-au spus, aşa că n-am mai putut să-ţi scriu. - Mîndru' mumii, scumpu' mumii! îşi frîngea ea mînile, încercînd să-şi potolească plînsul. Şi uite că hai­ nele ţi-s tot aşa de bune ca şi cînd te-ai dus! - Păi, acolo nu le-am purtat, am avut alte haine, mumă - răspunse feciorul cu amărăciune. - Numai pălăria mi s-a pierdut. Oare mai am eu vro pălărie pe-acasă? - Cum să nu ai, sufletul mumii?! Ai una nouă­ nouţă. E în ladă. Doar ştii că ţi-am cumpărat-o ... Dar ea se opri deodată. Voia să spună că i-a cumpă­ rat-o pe cînd pregătea toate pentru nuntă, pentru nunta cu Sora. Se opri, şi o spaimă i se ivi, pe-o clipă, în ochi. - Stai, că ţi-o aduc numaidecît. Ea alergă în casă, dar pîn' află cheia de la lada cea mare, trecu o vreme, căci, de zăpăcită, nu mai ştia unde tinea cheia de obicei. Gheorghe ieşi în curte, şi, cu ajutorul omului ce-l adusese de la staţie cu căruta, coborî lada, destul de grea şi o dus eră în tindă. Străinul, după ce mincă ceva şi adună restul de fîn din naintea calului, intoarse căruţa, îşi luă rămas-bun şi plecă, Era un om închis, tăcut din fire, şi nu-l întrebase pe drum nimic pe Gheorghe: cine era, de unde venea. Se miră cînd văzu ce primire-i face mamă-sa, ca şi cînd nu l-ar fi văzut de mult, dar nu întrebă nimic. - S-auzim de bine, oameni buni! zise el din poartă. - Mergi cu Dumnezeu! - răspunse lelea Ana, care se părea.că numai acum îl vede. - De unde-i ? îl întrebă ea pe fecior. - L-am găsit la staţie. Se pare că-i un cărăuş Va fi de prin vrun sat din apropierea staţiei. Cu pălăria cea nouă în cap, Gheorghe al ei semăna şi mai mult cu feciorul ei de altădată, şi se bucură. Doamne, cît de mult se schimbase! Abia acum părea să bage de samă. Începu deodată să alerge în toate părţile, 558 [559] uitînd să-si mai schimbe hainele de sărbătoare. Trebuia să gătească de prînz! Nu avea nimic pregătit, nici pus la cale: cum rămăsese singură acasă, era hotărîtă să nu mai fiarbă, ci să mănînce ce va găsi în cămară. Aprinse focul, puse ceaunul de mămăligă, alergă ca o volbură printre găini, speri in du-le groaznic 11i abia pu­ tînd prinde doi pui, care se ascunseseră într-un cotecior. Ea, care rareori tăia însăşi galiţele, acum nu stătu o dipă la îndoială 11i le re teză capetele într-un fel de avînt, nepăsîndu-i de cum săreau încă, băteau din aripi, zvîcnind de la pămînt - lucru la care ea nu se putea uita mai înainte. Ii opări repede, începu să-i ciupere ... O să-i facă lui Gheorghe o tocănită de pui, cu ceapă 11i mămăliguţă, de care-i plăcea lui încă de copil! În vremea aceasta era mereu cu ochii după el. Fecio­ rul descui ase lădiţa În tindă 11i începu să scoată lucrurile din ea. «Doamne, cum s-a mai schimbat! Parcă a mai crescut. Iată, mînecile cămeşii îi sînt scurte. Şi s-a mai subtiat !» îşi zicea lelea Ana. Dar nu aceasta era schim­ barea de căpetenie ce-i sărea acum tot mai mult în ochi, ei altceva. Şi nu desluşea ce! Pînă cînd Gheorghe îşi îndreptă într-un rînd trupul, şi se întoarse cu faţa în­ treagă spre ea. Inima femeii zvîcni. Da, asta era: părea că-i un domn de la oraş, îmbrăcat în haine ţărăneşti. Obrajii, fruntea, grumajii, mînile îi erau palide-albe, cu pielea subţire. Poate asta o făcuse să nu-l recunoască de cum l-a zărit pe fereastră, intrînd cu căruta ... Şi, cu în­ făţişarea asta, parcă o intimida oleacă, o îndepărta de el. Nu-i stătea rău. Dimpotrivă. Era mai frumos băiatul ei, . mai tînăr parcă, abia un copilandru. Părea mai sfios, mai serios, mai închis, mai plin de taină - şi constata­ rea aceasta-i aduse deodată aminte că de peste trei ani copilul ei a petrecut tot la întunerec, tot în umbra zi­ durilor, şi începu să plîngă din nou, dînd fuga în curte după vreascuri, să nu-i vadă lacrămile. Căci băgase de samă că plinsul ei îl întrista adînc şi pe el. ... Apoi începu să urmărească ce scotea Gheorghe din ladă şi punea laoparte. Erau cîteva albituri, căciula cu care îl duseseră jandarmii de-acasă, după nenorocirea cu tată-său; o păreche de bocanci peteciţi, pieptarul cu care-a plecat; o carte mare şi groasă, cu scoarţe negre, 55!J [560] cu o cruce neagră imprimată în ele, cu pielea mai netedă şi mai sclipitoare; apoi, de altă parte, jos pe pămîntul lipit proaspăt şi presărat cu nisip mărunt, erau puse, şi mai punea încă, diferite obiecte nouă de lemn, un cir­ pător, o solnită, o vîrtelnită scurtă, pentru depănat le­ găturile de bumbac, desfăcută în părţile ei, o sucală pen­ tru război, un sul pentru întins aluat; un fedeleş nou­ nouţ - toate nouă şi mirosind a scîndură de brad şi a răşină. De la o vreme, lelea Ana nu se mai putu răbda de mirată ce era. - Doamne, fătul meu, ce lucruri frumoase! Vei fi dat o groază de bani pe ele. - N-am dat nici-un ban, măicuţă, răspunse el cu oleacă de mîndrie în glas. - Cum, n-ai dat bani Y! Doar nu te-or fi cinstit cei de-acolo cu ele! - Nu m-au cinstit, dar le-am făcut eu. M-au lăsat să-mi aleg şi eu din lucrurile făcute de mine în vremea din urmă, să-mi aduc acasă. Şi unelte mi-au dat! Iată! Şi el începu să scoată din fundul lăzii diferite scule de tîmplărie. -- Ei, îţi plac? -- întrebă el. Şi, neaşteptîndu-i răs­ punsul, se plecă şi scoase altele. - Doar ţi-am scris că am învăţat tîmplăria acolo, vorbi feciorul mirîndu-se de mutenia mamei sale. Lelea Ana nu putea răspunde. întoarsă cu faţa la foc - căci gătea mîncarea în tindă, pentru a fi mai aproape de el -, îi curgeau lacrămile părău pe obraji şi înghiţea mereu valurile de plîns ce i se ridicau în gru­ maji. Ce i-a fost scris băiatului ei! Să înveţe meşteşug, şi încă unde! Ce vor zice oamenii, cînd îl vor vedea cu sorţul înainte, cu rindeaua în mînă, ca pe măsarul lor, care făcea si sicriele? Căci văzuse bine: între lucrurile aduse era şi un şorţ vînăt, ca acela ce-l poartă meşterul Ilie la lucru. Cu toată stăpînirea, plînsul tot izbucni. - Sărac' de noi şi de noi, ce ne-a mai fost dat să ajungem! începu a se văicări, cu faţa întoarsă mereu spre foc. 560 [561] - Acum, de ce plîngi, măicuţă? Nu-ţi place ce ţi-am adus '? - Imi plac toate, cum să nu-mi placă, şi chiar aveam mare lipsă de fiecare lucru ce-ai adus. Da' cînd mă gîn­ desc unde-ai învăţat meşteşugul şi la ce vor zice oamenii cînd te vor vedea cu şortul înainte, ca pe măsarul Ilie ... Gheorghe zimbi. - Nu-ţi fie frică, mumă, nu mă voi face meseriaş. Abia aştept să m-apuc de plugărie, de ce-am învăţat acasă. - Aşa? - Vezi bine! Uneltele le-am adus să am cu ce face pentru noi cîte ceva, cînd ne lipseşte. Ştiu face uşi, ştiu face fereşti, paturi, mese. - Aşa?! se uimi lelea Ana ... Şi pe bani, pentru alţii, nu vei lucra? - Nu, nu voi lucra. Dar am învăţat o meserie foarte plăcută, mumă, şi iarna, cînd n-am de lucru, voi mai ciopli şi voi mai face cîte ceva. Uite, de-o pildă, uşa asta de la tindă. E destul de bine înnădită, dar eu am să fac una nouă detot. -. Păi, i-am spus lui Iosif că nu se plăteşte să o În- nădească. - Iosif a dres-o '? - Nu, dar el a vrut. Lelea Ana se mai linişti şi îşi văzu iar de oale şi de cra­ tiţe. Pusese la foc şi o zarnă cu păstăi de fasole tînără. Era ciucur pe parii din grădină, împlîntaţi lîngă cuiburi. După ce scoase tot ce avuse in ladă, Gheorghe o duse în cămară şi o puse într-un loc ferit. Avu o senzaţie de uşurare, de slobozenie, cînd îşi dădu sama că nu-i va mai trebui. Va fi bună de ţinut tărîţa, ori cine ştie ce mărunţişuri. Cînd fu gata prînzul, mîncară în odaia din nainte, la masa frumos aşternută. Lelea Ana mai mult se uita la fecior decît mînca. «Doamne! Cum se schimbase! Cum sămăna a domn, cu faţa aceea palidă-albă, cu pieliţa sub­ ţire. Da chiar şi în mişcările mînilor, în toată purtarea! In toate parcă i-a întrat o blîndeţe şi o potolire ... Maica Domnului! Cum n-ar fi aşa, după mai bine de trei ani 561 [562] de stat în întunerec ?!», îşi spunea maică-sa, nemailuîn­ du-si ochii de la fecior. Bucuria revederii, a scăpării lui Gheorghe, îi întunecă vreo cîteva zile orice gînd de viitor. Nici înainte de so­ sire, lelea Ana nu se gîndise şi nu se temuse de ce va zice lumea, şi cum se va purta cu Gheorghe după eli­ berare. Dar la cîteva zile după sosirea lui, o temere nouă i se strecură în inimă. Gheorghe nu mai era cum a fost, nu-i mai ca oricare alt fecior din sat, se deosebeşte, se cunoaşte dintr-o sută. Oare nu-l vor arăta cu degetul şi vor zice: ăsta a stat trei ani în temniţă? Temerea asta nouă era mai mult un fel de rusinare de lume ... Oare-i va fi ruşine şi lui Gheorghe înt�e oameni? Femeile care vorbeau despre el pe drum, la o săptă­ mînă după întoarcerea lui, ştiau cu mult mai multe decît cele ce s-au petrecut în ziua sosirii lui. - Zice c-a venit îmbrăcat în haine de rob. - Nu, în haine domneşti. Avea o mantie lungă pînă la pămînt. - Zice că biata lele a Ana l-a cunoscut cu gr=u, şi, cînd a văzut că-i chiar el, a leşinat şi-a căzut CL capul pe pragul tinzii ! - Doamne fereşte! Să se mai fi întîmplat şi-a doua nenorocire ! - Vironica noastră l-a văzut prin curte. Zice că-i numai o umbră de om. - Cum să nu fie. după trei ani la umezeală şi la în- tunerec ?! - Nu iasă bucuros între oameni. Cît poate, îl trimite peste tot locul tot ne slugă. - Săracul! Se vede că i-i sfială de lume! Măcar, ce vină a avut el? Ceasul rău! Şi-a stat de-a geaba trei ani la întunerec. - L-a văzut şi Nastasia Roşului. Ea zice că s-a făcut mai frumos şi pare mai tinăr ca înainte cu trei ani. - Mai tinăr! Nu-i mai ars de soare, şi de-aceea va părea aşa. Zice că nu se ştie cum se va împăca cu sluga. Cu badea Iosif Fătu ? 562 li II I : i.1 :: J.L�'l.J,,"i: ======== _ [563] -- Cu el. -- Păi, bine s-or împăca. Badea Iosif e un om harnic şi i-a fost de mult folos lelei Ana, cît a fost singură. -- Asta aşa-i ! Dar sluga a cam luat locul stăpînului. Doar ştiţi ce s-a vorbit prin sat ... Ii place să poruncească de parc-ar fi la el acasă, în gospodăria lui. S-a obişnuit omul cu binele ... Femeia care vorbi astfel, trase cu ochiul la vecine şi zîmbi larg. -- Numai Dumnezeu stie de-o fi fost ceva între stă­ pînă şi slugă! Oamenii �ulte vorbesc, că sîntem răi de gură şi plini de păcate înaintea Domnului! -- Tare-aş vrea să ştiu cum va fi primit Sora în­ toarcerea lui Gheorghe! -- Păi, cum s-a primească? Ca şi altele! Ce mai are cu el ? E nevastă măritată, de trei ani, şi are copil. -- Nu mai ştiu cine mi-a spus că a fost şi Sora de faţă cînd s-a auzit mai întîi, acum o săptămînă, de ve­ nirea lui, şi că s-a albit ca varul şi-a plecat numaidecît cătră casă. -- De la cine să fi auzi? De la vro gură goală, ştiu că nu de la vro femeie de omenie. -- He-hei! Nu-i chiar aşa, dacă stai puţin şi te gîn­ deşti -- sări alta cu gura. -- Să fi ştiut că scapă în trei ani, poate I-ar fi aşteptat! -- Tu l-ai fi aşteptat? -- Păi, nu-i vorba de mine. Sorei i-a fost drag, şi era în pragul cununiei cu el. -- Eu nu l-aş fi aşteptat nici-o zi! Unul care face ce-a făcut el, pentru mine să fi fost cu stea în frunte, şi n-ar mai fi însămnat nimic. -- O-ntimplare nenorocită! -- O-ntîmplare! Să-i vie moartea părintelui din mîna ficiorului ! -- Lăsaţi-l, săracul, nu-l mai judecaţi! A tras el destul! Nu vedeţi că şi acum i-i ruşine să iasă Între oameni? -- Păi, va putea el trăi şi aşa. Zice că s-apucă de meserie. -- Ce meserie ? 561 ��------------- [564] ". '1 ,1 I ' l' I ' � , l' , I I :, I ! " , 1: I '! '1 ".i ,,1 1, II 1, I t i � I fii' i l,i:l. II , l' '1 II II'f 1 " , ; ,!'! , ' ,r: 1+ , :1' - A învăţat în temniţă timplăria, căci acolo-i învaţă cu sila, pe toţi, cîte-o meserie, şi-i pun la lucru. îşi va duce uneltele subt şopru şi se va apuca de cioplit. Nu mai trebuie să iasă între oameni, - Şi-a adus şi unelte? - Da, şi-a adus! Va mai fi un meşter Ilie în sat. - Doamne, văruţo, cum vorbeşti. şi tu! Doar bietul om şi-a făcut pedeapsa, pentru ce să se ascundă de lume? - Eu în locul lui nici n-as mai fi venit în satul meu. Mă aşăzam undeva într-u� sat departe, unde nu m-ar fi ştiut nimeni. Mai ales că ştie o meserie şi vrea să trăiască după ea ! Vorbiră multă vreme în fel şi chip, despre lelea Ana, despre fecior şi despre sluga Iosif, oprindu-se la povesti înaintea portiţei uneia dintre ele. LR urmă, unele înce­ pură s-o judece pe Sora, altele să-i ţină partea. - Nici de martor n-a voit să meargă la judecata lui! - Păi, ea n-a fost de faţă de nenorocire. Ce putea spune? -- Cel puţin atîta, că a fost un om de omenie. - Ce-ar fi ajutat cu asta, cînd S-R dovedit că fusese si mai înainte un bătăus ? , - Lăsaţi-o în pace' pe S01"a! N-aş fi vrut să fiu în pielea ei : a stat atunci între moarte şi viaţă cîteva săp­ tămîni. - N'-am auzit să fi zăcut ! - A bolit pe picioare. Erau destule femei care se temeau să nu-şi piardă minţile. Nu! Lăsaţi-o-n pace, săraca! Nici atunci, nici acum n-aş vrea să fiu în pie­ lea ei ' - Dar acum, ce-i cu ea? - Ce să fie! Parcă-i poate plăcea unei femei fru- moase ca ea de Dumitru Pruncului? Parcă l-a luat din dragoste? - Totuşi se zice că trăiesc bine. - Să deie Dumnezeu! Dar cu un bărbat urît ca el, n-aş înnopta într-o casă, S-a măritat şi ea ca să fie mă­ ritată ! - Tare-aş vrea să ştiu ce va zice cînd se va întîlni mai întîi cu Gheorghe! 564 [565] Dar vorbele şi preocupările acestor femei erau de­ parte de gîndurile Sorei. Adevărat că s-a înspăimîntat fără nici un motiv cînd a auzit că a sosit Gheorghe, şi femeia aceea văzuse bine că s-a albit ca varul şi că a pornit în data spre casă. Dar, ajungînd acasă, spaima aceasta-i fu risipită de alta, nouă: O află pe Măriuţa culcată în pat şi bine acoperită. Ardea ca focul. Soacră­ sa-i spuse că nu-l un ceas de cînd i-a venit să verse şi a luat-o cu friguri. Fraţii Corbu aveau viile in Răstoci, unde abia fuse­ seră atinse de pîrjolire cîteva vii de la şes. Sus pe coastă, frunzele erau verzi, strugurii, mici încă, cu boabele tari, bune de înăcrit zama. După feştanie, cei doi fraţi nu porniră cu procesiu­ nea spre sat, ci o luară spre viile din Răstoci. De cînd se ivise uscăciunea în viile din Coasta Morii, ei se duseseră de mai multe ori la vie, cînd unul, cînd altul, cînd amîn­ doi, dar tot mai des badea Pavel. Se repezea călare de-acasă, de multe ori nici nu mai trecea prin sat, ci apuca peste hotar, pe cărare mai scurtă. Ei cercetaseră cu băgare de samă viţele atinse. Ajun­ seseră la concluzia că nu-i vreo gînganie, ceea ce usca viţa, ci un fel de rugină. Cercetînd mai de aproape frun­ zele, văzuseră pe dosul lor un fel de mucegai, ca o pre­ sărare fină de făină gălbuie, care mînca viţa, schirnbîn­ du-se într-o pată cafenie ce pătrundea de la o zi la alta frunza, uscîndu-o, tncîrligîndu-o ca şi cînd s-ar fi pîrjo­ lit în vatra focului. Cei doi fraţi cercetară şi acum viile atinse de arsură în Răstoci. Nu erau mai multe ca înainte: vreo şase­ şapte, toate pe şes, lîngă prunişti. În viile lor Însă, nici un semn. Ajunseră iar la concluzia că trebuie să fie un mucegai veninos ceea ce se punea pe frunze şi le usca. Dar cum boala nu se mai lăţise de cînd fuseseră ultima oară la vii, îşi dădură cu părerea că primejdia a trecut deocamdată. Vreun suflu rău se vede că a trecut peste vii, şi le-a atins mai tare pe cele din Coasta Morii, unde nu mai rămăseseră verzi decît sus pe culme. 565 [566] , I I , , II, I 1, I ( II 1, , r: I I, , II, Badea Pavel era totuşi foarte îngrijorat şi se hotărî să se repeadă pînă-ntr-un sat vecin, unde auzise că ar fi dat boala asta încă din anul trecut. Era acolo si o vie mare, boierească, foarte bine îngrijită. Era întîi� sădită cu viţă altoită în americană, după ce scoseseră cei zece mii de butuci în care dăduse filoxera. Stăpînul viei, un fel de nobil de-a treia mînă, nu lăsase locul pustiu, cum rămăsese al grofului din Broşteni după ivirea filoxerei. Avînd bani, lucra singur moşia nu prea mare, şi sădise viţă nouă. După feştanie vremea rămase mereu frumoasă, chiar se puse secetă, şi alte vii nu se mai uscară. Oamenii erau încredinţaţi că ajutase slujba feştaniei şi mai ales blăstămele mucenicului Trifon! Ce blăstăme I Să se în­ crînceneze carnea pe tine ascultîndu-le! Părintele An­ drei crescu în cinstea si-n respectul credincioşilor săi. - Să mai spună prăpăditul cela de Niclvfor că ar fi trebuit adus popa Nicodim din Boz pentru slujbă! se mîndrea crîsnicul, mare cinstitor al sfîntului mucenic Trifon. - Mare păcat şi mare greşală că n-au cerut cei cu viile în Coasta Morii să facă părintele feştanie mai demult, şi să cetească molitvasfîntului Trifon, spunea în dreapta şi în stînga crîsnicul. Moş Ion Bivolaru rămase însă nemîngiiat şi după feştanie : viile lui erau bune arse, din ele ştia că nu va alege nimic anul acesta. După slujbă, el se răzletise de mulţime, rătăcise pe cîmp, pe cărări, pe văi, pe oriunde era o rarişte de iarbă, lăsîndu-se în genunchi şi cerce­ tînd cu atenţie. Gîzele şi gîngăn.iile de tot felul mişunau prin iarbă, greierii stăteau în uşă şi-şi ascuteau liniştiţi cornitele, furnicile îşi vedeau de lucru pe muşuroaiele lor. Nici o gîză nu se grăbea să iasă la drum, la cărare, la valea sacă,' la rarişte şi să o pornească spre pustii locuri, ori pe drumul morii în jos, să se ducă să se înece în iaz, cum se spunea că s-a-ntîmplat după slujba popii Vasile cel bătrîn, şi cum le văzuse el însuşi foind pe cărări şi pe vale, în grabă mare, alergînd speriate. -- De, va fi avînd dreptate şi neputinciosul cela de Nichifor -, zicea el cui voia să-I asculte. - Este dar şi dar, popă şi popă! 566 [567] Cînd, peste o săptămînă, Pavel Corbu opri pe oamenii care ieşeau de la biserică şi începu să le spună ce-:i cu boala asta nouă ce a dat în vii, să le arate tot ce a aflat de la boierinaşul acela şi cum se poate opri boala, moş. Ion Bivolaru clătină cu neîncredere din cap: - Ce-i ars şi uscat, aşa rămîne şi pace bună! zise el. - Dar numai frunzele sînt arse, moş Ioane. Cerce- tează şi vezi că vita-i verde. - Păi, vezi bine, cît mai vine mîzgă din rădăcină. Dar să vezi tu la toamnă, nepoate, la îngropat! Se vor­ rupe şi viţele, ca vreascurile uscate. Badea Pavel Corbu arătă că frunza trebuie stropită cu o leşie de piatră-vînătă şi var stins, că vor trebui să: cumpere stropitori anume, cum a văzut el la boierinaşul acela, ŞI că în alte părţi boala s-a ivit mai demult şi i se ştie şi le acul. Oamenii îl ascultau destul de curioşi, iar cei care aveau vii, şi cu interes. Dar, ca de obicei, oriunde era îmbulzeala, moş Nichifor nu lipsea. Deodată. se auzi glasul cîrtîitor al bătrînelului celui pestriţ la. cerul gurii: - Şi de unde-i mucegaiul acela? - Ce vreai? întrebă badea Pavel, neauzindu-l bine. Bătrînul strigă mai tare: - De unde-i mucegaiul ? - Ce mucegai ? - Păi ai spus că boala ce s-a pus pe vii e un fel de- mucegai. - Da, aşa este! Aşa a spus şi domnul Mora, şi el' se pricepe la vii. - O fi el mucegai, dar vorba e de unde vine? - Cum de unde vine ?! Din aer, din vînt, din ploaie ... Cine ştie de unde vine? Parcă dumneata ştii din ce se­ face un purice! - Ştiu; cum nu! Din praf se face! Şi ştiu şi de unde vine mucegaiul pe vii. . Oamenii îşi întoarseră capetele spre bătrîn, zimbind. - Zadarnic vă chiorîţi la mine! Cu piatră-vinătă şi cu var stins n-o să puteţi face nimic împotriva mucegaiu­ lui. Trebuie oprit cel ce-l aduce pe vii. [568] , , : '1 j II I II ,� IiI I I ij � I ;: : �'I ' , 1 I I !: 1,,1,1, " II I t: j I f', � I " I � , I ! I! , il' , I I :'1 I :11' ,II: I ,1' I ' 1, " l I l' , I 1 I [, I IL - Şi cine-I aduce, moş Nichifore? întrebă cineva din mulţime. - 10 am mai spus la destui, da' nu credeţi. - Ce-ai spus, moşule ? N-am auzit. Am spus că iar începe să se mişte strigoiull - Olio ! Tot gărgăunii dumitale ! ... zise cineva. - Da' de unde-i mucegaiul ? Unde se face mucega- iul? Nu in pămînt? Nu în morminte? Păi, io am dat cu socoteala şi mai înainte, da' acum, de cînd spune Corbu că-i mucegai acela ce se pune pe viţă, lucrul e limpede şi hotărît. Trece strigoiul prin vii, şi mucega­ iul de pe zdrentele lui se prinde de frunze. Asta e ! Nichifor clipi cu veselie din ochiul stîng, şi se uită apoi triumfător la lume. Tîlcul acesta nu-i venise în minte decît cînd îl auzi pe Pavel Corbu spunînd că viile se usucă de-un fel de mucegai ce se pune pe frunze. - Prostii de bătrîn ajuns în mintea copiilor ! ... vorbi cineva din grămadă. Bătrînelul se învineţi de mînie, se ridică în vîrful opincilor, doar va vedea pe cel ce vorbise. Dar cum să-I descopere? Rîdeau mai mulţi. Iar după glas nu-l cu­ noştea. Mărul lui Adam i se plimbă de cîteva ori pe gît - mare cît o vertebră pe grumazul uscat şi deşi­ rat -, înghiţi cu greutate un nod, şi se lăsă iar pe tălpi. Chiar în clipa aceea începu să tingălească clopotul cel mic din turn. - Aşa-i prcstul l Nu crede pînă nu vede - zise el înveninat. - Nici pe Ilarie nu l-a crezut nimeni. - Care Ilarie ? - Clopotarul, vezi bine! N'-a spus el mereu, de cînd a tras clopotele pentru Pavel Pruncu, că iar i se arată în vaierul clopotelor sămn de moarte multă? Şi cine l-a crezut? Ca şi pe mine! Şi iată că trage clopotul după al treilea copil în mai puţin de două săptămîni! Şi să vedeţi voi ce va fi de-aici încolo! Căci Gheorghe-a Măr­ gineanului a venit acasă, şi strigoiul de moşu-său se mişcă iar! Badea Pavel Corbu rîse tare. - Adică Moisă-i strigoiul, moş Nichifore? Asta-mi place! Cît a trăit, eu nu i-am zis altfel decît strigoiul ! 568 [569] - Nici n-ai greşit, tu eşti un om cu minte, Pavele! Mă mir cum nu vezi de unde-i mucegaiul acela pe vii ! Nu-l mai ascultă nimeni. Oamenii începură a vorbi despre leacul acela şi despre stropitoare. - Nu-i nici-o grabă. Anul acesta nu se mai poate face nimic. Nici boala nu va merge mai departe, că-i mijlocul verii. Zice domnul Mora că primejdia e mai mare din mai pînă pe la mijlocul lui iulie. O să vedem noi, pînă la anul, şi de leac şi de maşini de stropit. Nu­ mai, care vrea să încerce, să se înştiinţeze la mine încă în toamna asta. Cei mai mulţi crezură în informaţiile aduse de Pa­ vel Corbu de la proprietarul acela. De cînd cu cumpă­ rarea moşiei grofului, oamenii căpătaseră mare încredere in el, pentru că el stărui se mai mult pentru cumpărare. - O să mai bem noi vin şi din Coasta Morii, oameni buni, n-aveti nici o grijă, zise Pavel Corbu despărţin­ du-se din grup şi luînd-o spre uliţa Cîmpşorului. Clopotul cel mic se mai zbătu o vreme, umplînd cu glasul lui mărunt şi ascuţit văzduhul, apoi se opri. Nu peste mult coborî şi Ilarie din turn. - Ce copil a mai murit, clopotarule? îl întrebă cineva. - A' lu' Macari-a Bungărzenii. Asta-i al treilea la rînd. Şi-o să mai plece şi alţii. Oamenii. bărbaţi şi femei, începură să se împrăştie, vorbind de boala ce dăduse între copiii din sat. Ştiau că umblă un fel de molimă, că în două săptămîni s-au îm­ bolnăviţ multi, şi că mai sînt şi alţii greu betegi. Ştiau că se imbolnăvise şi un copil de zece ani. al invătăto­ rului, care a adus şi doctorul. Auziseră că doctorul a fost pe la mai mulţi copii bolnavi, şi a spus că-i o boală rea şi molipsitoare, şi că trebuiesc luate măsuri de pază cei din casa celor bolnavi să nu mai vină în atingere cu alţii; nici vecinii, nici alţii să nu între în casa în care e copil bolnav. Molimei i-a spus doctorul scarlatină şi i-a poruncit primarului să pună măsuri de pază, după cum le-a arătat. Despre toate acestea vorbeau, şi mai cu samă femeile, întorcîndu-se în duminica aceea de la biserică. Şi erau 569 [570] j '� 1 I I 1, ; o' l' I " I I I r :1 i 1 l' r 1 1.1 '�,IP ,! 1[[ • 111 .: " , li l' destul de înfricate. Ele ştiau şi din bătrîni că uneori dă cîte-o bolişte între copii, care-i seceră cu zecile. - Doamne fereşte, să nu fie şi acum aşa ceva! - Doftorul spune cum să-i păzim pe copii, dar n-a. lăsat nici-un leac. - Păi, zice că n-are leac! - Poate să nu aibă! Ie-rni aduc aminte că mai de- mult mureau mulţi de vărsat. Pe-atunci nu-i împungea de vărsat pe copii, nu era cunoscut le acul. - Da' pe copilul dascălului cum l-a scăpat? - Zice că n-a avut de asta ... scrilantină, ci grumă- zare. Dacă nu-l aducea să-I înţepe nu ştiu cu ce, s-ar fi înecat. - Spun că s-a arătat grumăzarea asta şi într-alte­ sate. Multe aveau ele înşile copii mici, altele nepoţi, altele­ rudenii cu copii mici, şi moartea celui de-al treilea copil le înfrică şi le puse pe gînduri. XXXVII Pînă la Ziua Crucii, mormintele din cimitirul satului sporiră cu cincisprezece movilite proaspete, împrăştiate­ printre celelalte, lîngă rudenii, care pe unde se afla. La capul lor erau, la unele, cruciuliţe de lemn vopsite în­ tr-un albastru aproape alb, la altele stîlpişori ciopliţi în patru feţe, încrestati, chindisiti cu migăleală, spoiţi îl1! aceeaşi culoare. în vîrful lor era infipt un porumbel cu aripile desfăcute şi cîte-o batistă cu rîndunici sau alte­ desene. Ţărîna nu era încă bine bătucită pe mormintele­ acelea mici, unele aproape numai ca nişte jucării, şi: flori se vestejeau peste toate la căpătiie. La capătul cî­ torva erau şi flori proaspete. Pe toate se vedeau >Încă hîrburile ulcelelor în care arsese tămîie. Cu cît sporea numărul micilor locaşuri de cruci, du­ minică de duminică şi praznic după praznic, era tot mar mult bocet şi jelanie în cimitirul satului. Mumele, bu­ nicile, surorile mici şi mari, îngenunchiau, şi înainte de 570 [571] eslujbă şi după slujbă, lîngă grămăjoarele de ţărînă, şi le stropeau cu lacrămi amare, chemînd, între bocete de plîns, numele scumpe, vestindu-le frumuseţea, bunătatea si cuminţenia, şi jelindu-le cu inima sfîşiată. Cînd vorbeau între ei, oamenii, bărbaţi ca şi femei, -dar mai ales bărbaţii, de moartea vreunui copil mic, pă­ rea c. .. .'i nu le prea pasă, păreau indiferenţi, ca în faţa unei pagube neînsemnate. Moartea unei vite mari, a 'unui bou de jug, făcea mai multă vîlvă în sat, decît moartea unui copil de cinci-şase ani, ori şi mai mic. Dar .aCUIYl, cînd treceau prin cimitir la biserică, sau cînd ie­ .şeau de la liturghie, făcînd întors acelaşi drum, cei mai mulţi puneau capul în piept, nu priveau nici în dreapta nici în stînga, şi se grăbeau să iasă cît mai repede din .cimitir, să nu mai audă bocetele şi toată jelania aceea :sfîşietoare de suflet. Unii înghiţeau în silă nodurile ce li -se urcau în grumaji, mai ales aceia care erau rudenii cu mamele ce-şi chemau şi-i alintau pe cei arşi de brumă pînă au fost abia muguri sau boboci de floare. Oamenii se şi îngroziră de atîta moarte într-o vreme .aşa de scurtă. Doctorul fu adus de două ori în sat, dar "fără nici un folos, căci molima se lătise, neţinînd sama, cei mai mulţi, de măsurile recomandate pentru izolarea -celor bolnavi. Pe la Ziua Crucii, molima se stinse. Pînă la Crăciun -se vindecară multe inimi rănite, cel puţin atît cît să-şi poată vedea de treburile gospodăriei. Multe mame slă­ biseră, îmbătrîni seră - mai ales acelea care pierduseră doi şi trei copii; mai toate erau însă cu supărarea tipă­ rită pe faţă, chiar cînd nu-şi mai dădeau sama de ea. Ceva părnîntiu şi amar se desprindea din liniile obraji­ lor, şi o melancolie grea cădea din privirile lor. Totuşi timpul începu să-şi facă datoria de-a alina, de-a face suportabilă, sau chiar de-a întoarce în uitare durerea sfîrşitului în moarte. Numai Sora lui Dumitru Prun cu nu se mai vindeca. In pat nu zăcuse, după moartea copilei, decît patru săp­ Lămîni. Doctorul, adus a doua oară de Dumitru în casa lor, fu de părere că s-a molipsit şi ea de la fetiţă, dar că nu era nici o primejdie, pentru că la oamenii mari boala e mai uşoară ca la copii. De altfel, nici nu era sigur 571 [572] dacă puţinele pete roşii care-i ieşiseră. pe trup, erau sem­ nele scarlatinei, ori numai urmările unui defect de cir­ culaţie a sîngelui. Nu prea semănau cu cele de boală. Erau mai mari şi mai palide. Nici greţuri nu avea. Era mai mult un fel de ameţeală, care nu se mai împrăştia. In realitate nici nu erau semne de scarlatină. Lelea Maria, mama Sorei, le cunoscu cît ce le văzu. Ele se mai arătaseră tot aşa după nenorocirea din casa Mărginea­ nului. Ea era convinsă că-i un fel de «sîngerare», ca şi-atunci, cînd Sora nici nu zăcuse în pat, ci amuţise numai, umblînd palidă ca o moartă prin casă. Lelea Ma­ ria crezuse atunci şi credea şi acum că durerea şi dez­ nădejdea lovind-o pe fata ei aşa, pe neaşteptate, i-a tul­ burat tot trupul şi toată firea. Ea îşi cam putea închipui cum s-ar petrece acest lucru, dar nu era în stare să ex­ plice nimănui. Simţea că Sora-i seamănă, şi ştia că era chiar mai simtitoare, cu firea mai aprinsă decît ea. Intiia oară ţinuse mult la Gheorghe, iar acum copila fusese sufletul ei. Şi soarta a izbit-o a doua oară cu măciuca! «Doamne sfinte! Se va întrerna ea cu vremea, că-i ti­ nără, numai. va trebui timp! Cel puţin dacă i-ar trece odată febra! Să se scoale din pat odată, că mai uşor se va vindeca şi de durerea sufletească», judeca lelea Ma­ ria, de cîte ori venea s-a vadă. Uneori, întorcîndu-se acasă de la bolnavă, lelea Maria îşi mai făcea şi păcate, zicîndu-şi: «De! Ce să-i faci? Mama-i mamă! Dar măcar să fi fost o copilă frumoasă! Însă aşa, urîtică cum era 1. .. » Alteori, rătăcind cu gin­ dul cine ştie pe unde, în trecut sau în viitor, se apropia şi-o atingea un gînd şi mai păcătos, de care se speria şi-l alunga, dar nu detot : «Poate-i mai bine c-a murit, aşa urîţi că cum era !» După vreo patru săptămîni, Sora scăpă de febră, dar nu se grăbea să părăsească patul. In pustiul greu din casă, din jurul ei, din ea însăşi, simţea pustiul întregii �ieţi, pustiul din trecut, pustiul din viitor. Viaţa nu mai avea nici un rost! Senzaţia aceasta puternică i se ridica acum din conştiinţa chinuită şi bici uită atîta vreme, de cînd i se îmbolnăvise Măriuţa ei. După întîiul junghi, ca un tăiş de gheaţă, ce-i pă­ trunsese inima cînd şi-a văzut copila în pat, s-a aprins, 572 - [573] atunci, toată, ca un cuptor; a alergat după orice ajutor şi leac; s-a zbătut, s-a rugat în coate şi-n genunche nopţi în şir; a ajunat, a făcut jurămînt mare să ajuneze, cît va trăi, toate miercurile şi vinerile din an; a bătut mă­ tănii cu sutele, a crezut, a sperat; s-a luat de piept cu Dumnezeu şi cu Maica Domnului, a blăstămat, a afurisit a înjurat, cînd a văzut că nimic nu ajuta şi că-i moar� copila. Iar după ce-a închis Măriuţa ochii şi s-a liniştit, în sufletul ei s-a deschis o prăpastie fără fund, şi pră­ pastia asta s-a umplut cu pustiu! Şi pustiul acela, la început, părea că-i Rai, că are el simţire în locul ei, si spunea: «Totul e deşărtăciune şi zădărnicie! Şi rugă­ ciunea şi ajunul, şi credinţa şi nădejdea, şi blăstărnul şi răzvrătirea, şi tot ce este subt soare şi-n inima omu­ lui! Numai pustiul există în lume, şi încercăm zadarnic să-I umplem cu ceva." Printr-o stare asemănătoare sufletească mai trecuse ea şi după moartea năpraznică a lui Vasile Mărginean, cînd nu putuse vorbi un cuvînt cîteva săptămîni. Şi atunci simţise pustiul din lume, dar nu aşa de intens nu aşa de limpede, nu aşa de amar ca fierea, ca acum: Atunci murise un om străin, de care, la urma urmelor, nu-i păsa. Atunci pustiul nu izvorîse din moarte, ci din zdrobirea fericirii ei. Acum izvora din moartea Măriuţei, din zdrobirea nu a fericirii, ci a vieţii proprii, căci co­ pila fusese viaţa ei, de cînd se născuse. Acum, în golul în care se cufunda, îşi dădea sama limpede că traiul cu Dumitru nu mai are nici un înţeles fără copilă. Pentru ce s-ar grăbi să părăsească patul? Doar nu mai avea nimic nici cu viaţa! Ce-ar mai putea face dacă va întra în rîndul oamenilor? Nu! Viaţa ei nu mai avea nici un rost, şi lumea întreagă nu are nici un rost! Nici cu Dumitru, nici singură, nici Ia părinţi, ea nu mai avea pentru ce trăi. In pustiul neclintit în care se cufundase, îi păreau zădărnicii fără temei şi lucrurile, simţămintele, faptele din trecut, de care îşi legase odinioară viaţa. Deşărtă­ dune a fost gingaşa şi răsărita ei prietenie, din copilărie, cu Gheorghe; zădărnicie şi părere şi dragostea ce-a iz­ bucnit mai tîrziu ca o flacără; deşărtăciune chinurile ei după ce nenorocirea i l-a alungat pe Gheorghe departe, 573 - [574] '}:f 11 ,1 1: I I în hău, inainte de-a-l arunca în temniţă; deşărtăciune­ groaza ei de-a rămînea fată bătrînă şi înfrigurarea de-a se vedea odată măritată, de a se şti «Iaoparte- : deşăr­ tăciune mîngîierea ei în casa asta; zădărnicie părerea că era mulţumită cu Dumitru; tot fum şi părere dusă de vînt ar fi fost, dacă ar fi putut să fie şi o dragoste­ adevărată faţă de Dumitru. Numai copila ei, Măriuta, n-a fost deşărtăciune, părere şi fum! Numai ea mai există, şi acum, numai pe ea o doreşte arzător, numai pe ea o yede, numai după ea întinde braţele şi numai după ea oftează. Numai Măriuta, minunea cea mare care s-a ivit din sînul ei, care i-a luat şi sufletul ei cu ea, ca şi cînd n-ar fi fost niciodată. Doamne! Unde s-a dus? Cine i-a luat-o ?.. Numai Măriuta putuse arunca vălul uitării peste trecut, numai ea putuse arunca o punte spre vii­ tor, ea singură nu fusese înşelăciune, nici a simţurilor � nici a gîndului, ea singură era adevăr şi viaţă - viaţa ei. Cine a cutezat să i-o răpească, şi pe ea să o lase suspen­ dată în hăul pustiului fără de margini? Oricît de mută şi surdă era în pustiul ei, cînd zbu­ ciumul ei - lin şi potolit de altfel - ajungea aici, su­ fletul i se umplea de blăstăme, care, neputînd ţîşni la suprafaţă, rămîneau să rătăcească în noaptea din ea, cheu­ nînd ca niste cucuvaie. Starea' aceasta sufletească nu' ţinu numai cît stătu în pat, ci şi după ce se ridică şi începu să umble după tre­ buri, prin casă şi prin curte, cu un mers pipăit, fricos. şi fără nici o tragere de inimă la lucru. După sărbătorile Crăciunului reîncepură şezător ile, dar Sora nu se mişca de-acasă. Uneori soacră-sa îşi făcea curaj şi-i zicea: - Mai ieşi, draga mea, şi tu între oameni. Poate-ţi va fi mai uşor ! Dar Sora părea că nu o aude. Şedea pe-o lavită şi torcea pînă tîrziu noaptea, cînd de mult dormeau şi Du­ mitru şi soacră-sa. Amîndoi erau neputincioşi în a o mîngîia. Aveau sen­ timentul că-s, oarecum, cu mînile legate în faţa ei. Le erau legate inimile, nu mînile, şi legătura era lipsa de îndrăzneală, ca faţă de cineva despre care n-ai ştiut şi n-ai simţit niciodată că te iubeşte cu adevărat. Şi mai 574 [575] inainte, pînă a nu muri copila, de la căsătorie începînd, blîndeţea şi timiditatea celor doi bătrîni pornea din această lipsă de siguranţă. Ei nu au putut pricepe nicio­ dată pentru ce s-a măritat o fată ca Sora cu Dumitru lor. Nu era nici din neam aşa de bun, nici dintre întîii , Nu! Era hotărît! Dacă s-ar putea întoarce vremea cu patru ani în urmă, ea tot aşa ar încerca să se mărite cît mai în grabă cu altul! Se cufundă într-un coşmar de gînduri şi simţăminte din care nu mai înţelegea nimic. Era un fel de învălmă­ şeală nebună : glasuri strigau, se certau în ea, duşmani se încăierau şi nu se dovedeau. Pînă 1a urmă ieşi deasupra siguranţa că nu se va des­ părţi de Dumitru şi nu se va căsători cu Gheorghe. Nu-şi dădea sama cum s-a limpezit această siguranţă, dar sim­ ţea că-i nezdruncinată. Şi începu să plîngă amar, cu obrajii înfundaţi în perini... încetul cu încetul înţelese că iubirea de altădată i s-a ridicat din adîncurile vieţii nu ca o întoarcere la ceea ce a fost şi o reluare a firului rupt pentru totdea­ una, ci numai ca o mîngîiere şi o bucurie care o învia şi o făcea să poată trăi iar. Pentru a simţi bucuria aceasta, fericirea iubirii, se plătea să trăiască iar. Să-I poată ve­ dea pe Gheorghe de departe, să-I ştie mulţumit şi fericit, să-i ajute, poate, să facă o căsătorie bună; să se bucure de copiii lui, de sporul averii lui, de traiul lui bun în casă - toate acestea îi vor păstra lumina şi fericirea în suflet. Se va bucura de el cu sufletul... Da, da, văzuse ea bine la început: o luminiţă cu flacăra mică de argint, cu sîmburele de aur, care lumina pustiul din viaţa ei... Dar nu! Nici o atingere de el! Nici o altă întrare a lui în viaţa ei nu era cu putinţă! Se îngrozea de gîndul ce-i trecuse de cîteva ori prin minte: să se despartă de Du­ mitru şi să se mărite cu Gheorghe. Nu! Ea nu se min­ ţise pe sine însăşi cînd s-a gîndit să se mărite! Fată să fie azi, şi să-I fi aşteptat patru ani, şi tot nu s-ar mă­ rita cu el ! Era parcă o voinţă a destinului care o cople­ şea, împotriva căreia nu putea lupta nici acum. Era ve­ chea ei repulsie instinctivă împotriva omului care şi-a ucis tatăl. 585 [586] �' r 111111 I ! ,1' " , i 1 : "II ! , " I '1: 1 1, ,1 I� o milă . nemărginită pentru Gheorghe îi umplu sufle­ tul. Dar milă-i era şi de ea însăşi. Şi lacrămile din urmă, cu care adormi în gene, fură pentru amîndoi. Se lumina de ziuă cînd aţipi. Dumitru nu se trezi, pe salteaua de pe ladă, pînă tîrziu în dimineaţa aceea de sîmbăta Floriilor, şi se grăbi să isprăvească ce avea de pus în rînd prin curte, căci trebuia să meargă şi el la slujba parastaselor. O lăsă pe Sora dormind. ' Trăsese întîia oară de utrenie, şi lelea Anica se văzu silită s-o trezească pe Sora, căci nu se deşteptase încă. Şi bătrîna şi Dumitru, cît ce femeia se spălă şi se îmbrăcă de praznic, se luminară la faţă: Sora părea mai limpede şi la chip şi la priviri. Se purta parcă mai sprin­ tenă. Glasul i se îndulci se oleacă, din aspru şi uscat cum fusese mereu de la moartea copilei. Porniră îndată toţi trei la biserică. Dumitru ducea dă­ sagii cu prinoasele. Nu mai fuseseră toţi trei deodată la biserică de nu mai ţineau minte. Dar nu aminti nici unul despre asta. Slujba în biserică şi la morminte se făcu după tipicul şi datina străveche, ca şi în alţi ani. Cimitirul răsună vreo două ceasuri de bocete, plînsete şi ţipete de femei. Plînse şi lelea Anica la mormîntul bărbatului său. Dumi­ tru rămase ţeapăn. Dar cînd trecură, după părintele An­ drei, la mormîntul Măriuţei, şi Sora începu să se bo­ cească, cu soacră-sa alăturea, se strîmbă şi gura lui Du­ mitru o vreme, apoi începu şi el să suspine. îşi scoase de după şerpar năfrămuţa şi începu să şi-a îndese în ochi. La înălţarea parastasului deasupra mormîntului puseră mîna şi alţi creştini din apropiere, femei mai ales, dar şi vreo trei bărbaţi, după cum era obiceiul. La început Sora nici nu-i putu cunoaşte din lacrămi. Dar cînd în­ cepu să împartă colăceii la copii, văzu că unul dintre bărbaţi era Gheorghe. O lacrămă-i tremura încă în gene. - Dumnezeu s-o hodinească şi s-o ierte, zicea fiecare copil, luînd colăcelul, peste mormînt, din mîna Sorei. Ei îi cam tremura mîna de cînd îl văzuse pe Gheor­ ghe. Şi glasul. 586 [587] .s: S-o hodinească Dumnezeu, răspundea mai mult soacră-sa decît ea. S-o hodinească cu îngerii, că de ier­ tat ... Şi bătrîna ridica braţul drept şi-l lăsa să cadă, ca si cînd ar fi zis: «Că de iertat n-are ce ierta! ». . Dumitru dădu mîna cu străinii care luaseră parte la ridicarea parastasului, şi le mulţămi. Părintele Andrei tăie felii un colţ de parastas, îl stropi cu vin binecuvîntat, si întinse pe rînd blidul fiecăruia. . Mulţumiră şi Sora şi lelea Anica străinilor. Dumitru se întîlnise de mai multe ori cu Gheorghe, de cînd se eli­ berase. Vorbiseră în treacăt, lucruri indiferente. Nici unui nu pomenise nimic, nici din trecut nici din prezent, nu făcuseră nici o aluzie la nimic. Dar din simplul con­ tact cu el, Dumitru se alesese cu un sentiment de linişte, de încredere. Omul îi păruse schimbat, destul de îngri­ jorat de el însuşi, ca şi cînd nu şi-ar fi aflat încă locul între oamenii din sat. Sora vorbi acum întîia oară cu el. Durerea răscolită după copilă îi răvăşise faţa, îi întunecase ochii înroşiţi de plîns. Abia putu să îngîne : - Ai venit şi tu, Gheorghe? Ai fost şi la înmormîn­ tare. Iti mulţămesc . . - Dumnezeu s-o ierte şi s-o hodinească ! zise flăcăul. Sora nu dădu mîna cu nimeni dintre cei străini. '- S-o hodinească Dumnezeu, răspundea ea, luînd o bucăţică de parastas din blidul întins de părintele Andrei. €înd crezu că s-a mai liniştit, izbucni iar în plîns. - Să ne plîngem pe noi şi păcatele noastre - zise părintele, gata să treacă la alt mormînt unde era aştep- tat. - Copiii mici sînt în fericirea veşnică, şi nu avem pentru ce să-i plîngem. Durerea prea îndelungată e du­ rerea păgînilor şi-a celor fără de credinţă. E vremea, draga mea, să mai dai pe la biserică. Să ceri mîngîiere de la Dumnezeu. Porniră în curînd spre casă. Gheorghe apucase Îna­ inte cu mamă-sa. Puseseră şi ei parastase pentru Vasile şi Moise Mărginean. Pe la mormintele lor trecuse preotul mai devreme, dar lele a Ana mai rămăsese să plîngă şi pe la alte morminte. Sora cu Dumitru si cu soacră-sa erau în urma lor. Erau multe grupuri presărate pe drum, întorcîndu-se de 587 [588] la biserică. De cîteva ori Gheorghe întoarse capul şi privi în urmă. Sora se trezi că-i urmăreşte mersul. Era mersul lui cunoscut, cu paşi potriviţi, cu o uşoară legănare a tru­ pului înalt şi subţire, cu umerii plecaţi oleacă. La mers nu se schimbase ca la faţă, la privirea ochilor. În scurta clipă cît vorbise cu el, Sora văzuse întipărită pe faţa lui un fel de sfială, de nesiguranţă. «Săracul! - îşi zicea acum, privind in urma lui - s-a schimbat mult». Şi mila îi cuprinse iar sufletul. «Cît va fi suferit, vai de el, în temniţă! Cum îi vor fi trecut de greu cei trei ani! Nici acum nu i s-au mai rumenit obrajii! Săracul de el! @e va fi cu el ? Acuş se va împlini anul de cînd s-a eliberat, şi încă nu s-a însurat! Va trebui să se căpătuiască şi el!» Se trezi, încă în drumul spre casă, că uită de copilă şi că se gîndeşte numai la nenorocul lui Gheorghe. Sim­ ţea stinghereala lui între oameni. Ieşise oarecum din rîndul lor, şi părea că nu se mai poate întoarce. Începu să se întrebe cu cine s-ar putea căsători, care fată s-ar potrivi cu el. Se opri la vreo cinci-şase, unele prietene bune de-ale ei, dar nu putu hotărî care s-ar potrivi mai bine cu Gheorghe. Dumitru şi lele a Anica mergeau în rînd cu ea, dar Sora îi uitase. Urmărea mereu mersul lui Gheorghe. Sim­ ţea că pentru ea întoarce din cînd în cînd capul, şi o dulce mîngîiere i se revărsa în suflet. Ajunseră în faţa portiţei, şi abia atunci zări pe bărbat şi pe soacră-sa. - Of! Săracul de el! oftă ea ca pentru sine, dar cuvintele se auziră. - Săracul de cine? întrebă soacră-sa, care aştepta să zică «Săraca de ea», de copilă, de Măriuţa. - De bietul Gheorghe ăsta! Nu vă pare schimbat? Pe Dumitru îl săgetă la inimă. Tresări şi bătrîna, şi se opriră toţi trei în portiţă. - Păi, cum să nu fie schimbat după 'trei ani de tem­ niţă ! zise soacră-sa cu amărăciune. - Parcă i-i sfială să umble între oameni. Şi doar e de mult acasă. Nu l-am văzut decît la înmormîntarea co­ pilei, dar atunci ce-am putut vedea !. .. 588 [589] - Ei, se va obişnui el iar cu lumea, căci doar în lume va trebui să trăiască, zise Dumitru şi întră hotărît pe portiţă. - Ar trebui să se însoare, zise Sora, întrînd după el .şi lăsînd-o pe bătrînă în urmă. Dumitru întoarse capul, oprindu-se în loc, şi se uită în ochii ei. Da, nevastă-sa vorbise cu toată seriozitatea. Se citea în ochii ei, care se uitau cu blîndeţe şi sinceri­ tate la bărbat. Dumitru simţi în suflet un val de recunoş­ tinţă ... Mai înainte cu o clipă, ce ghimpe rău îl încolţise ! - Da ! Lucrul cel mai bun ce l-ar putea face ar fi să se însoare cît mai curînd. - Şi mamă-sa stăruie pentru asta - zise bătrîna. ­ Am auzit de la multe că se plînge de-atîta întîrziere. De, poate că încă nu şi-a găsit una pe plac, - Dar sînt fete-mari destule, zise Sora. Apoi, cu o teamă în glas, adaose: Poate ... nu vreau să se mărite cu el. - Olio ! S-ar mărita destule! E singurul copil la părinţi, şi au avere frumoasă. Pentru ce nu s-ar mărita? - Păi, după unul care a stat în temniţă atîta vreme! Vai de capul lui, săracul! - Ce să-i faci! Fiecare cum îşi aşterne, aşa doarme, zise bătrîna. La prînz, Dumitru şi Ielea Anica avură o senzaţie ciudată: părea că Sora şedea cu ei la masă întîia oară de la moartea copilei, cu toate că zilnic şedea la locul ei, de cînd se ridicase din pat. Dar acum, pentru întîia oară, începu să semene cu Sora de mai înainte, şi la faţă, şi la ochi, şi la glas, şi la purtare. - Se vede că slujba de azi i-a făcut bine, zise lelea Anica, rămînînd singură cu Dumitru. - Poate plînsul... Şi-a mai astîmpărat inima, săraca ... Ştii că numai în cele dintîi trei zile după înmormîntare CI. plîns după ea ! - Şi nici pe la mormînt n-a mai fost, ca altele, să-şi descarce sufletul. A închis în ea toată durerea, şi, vezi tu, suferinţa încuiată cu lacătul, împietreşte inima omului. - De-ar da Dumnezeu să se întrămeze baremi de-aici încolo. E pierită încă rău, sărăcuţa de ea ! 589 [590] ,� I ,i , l' , I l' 1'1 ;" , I '. ! li ' I � I II, , � li I I II , , I i II II , , . : I!,J �i .11 I I ,1 : .1 I .: " , ." il o' , ! I f I I ,,1 , I I , I t 1, '1 ..... 1 ' I _ Şi eu am fost mamă şi mi-au murit copii, şi am mai văzut şi pe altele. Dar aşa durere păgînă ca la ea, n-am mai văzut. _ I-a fost tare dragă Măriuţa, zise Dumitru, şi-i scli- piră lacrămi în ochi. _ Păi, cui nu-i drag copilul lui! Dar aşa, ca să uiţi şi de Dumnezeu, şi de bărbat, şi de tot, încă n-am po­ menit! Bine că a înfruntat-o şi părintele. Poate va în­ cepe să umble la biserică, şi să-şi zică rugăciunile. Tu ai băgat de samă că nici rugăciunile nu le-a mai spus? Dumitru băgase de samă, dar luă partea nevestei: _ Omul se poate ruga şi în el, nu numai înaintea icoanelor, mumă. _ Da, şi aşa poate fi. Acuma, bine că a dat Dum- nezeu şi s-a mai luminat. Cred că ce-a fost greu a trecut. - Să dea Dumnezeu să fie asa ! Lelea Ana voi să mai spună ': «Cred că ce a fost greu şi pentru tine, a trecut», căci ea ştia că feciorul ei doarme mereu pe ladă, dar sfiala şi cuviinţa o opri. Dumitru însă nu-i bănui gîndul, căci nu se gîndea deloc la el, ci numai la Sora. Ei să-i fie bine! Ea să fi trecut peste ce-a fost mai greu! XXXVIII După parastasul pentru Măriuta, din sîmbăta Flori­ ilor, Sora începu să se întremeze văzînd cu ochii" spre bucuria lui Dumitru si a bătrînei. Intr-o lună n-o . mai cunoşteai. Inflorise iarăşi la faţă, ochii ei, suri şi ceţoşi mai înainte, îşi recăpătară culoarea lor verde şi strălu­ cirea de mai înainte. Se făcuse iarăşi pîrjol de harnică. De copilă pomenea tot mai rar, şi cînd o amintea, îşi ştergea doar aşa, o lacrămă. Se vedea că nu o mai' co­ pleşeşte durerea aceea mută care o ologise atîta vreme. Lucra în gospodărie cu plăcere şi veselie, gîndindu-se la Gheorghe. Îi părea bine că e aproape, că e în sat, că e slobod. Se interesa de cum îi merge gospodăria, şi căuta mereu cu gîndul ce fată ar fi potrivită pentru el. «E vrednic, săracul, după cîte-a suferit, prin cîte-a trecut, 590 [591] să-şi aibă şi el cuibul lui», îşi zicea Sora. Incepu să se iri­ tereseze de la una, de la alta, ce-a făcut Gheorghe de cînd s-a înapoiat din temniţă, cîtă vreme ea nu ieşise între . oameni. Şi ce află o întristă şi o umplu de milă şi compătimire. Nu! Nu fusese în şezători, de cînd s-a îna­ poiat. La joc mergea uneori, dar nu întra în horă, ci stătea la o masă în crîşmă, cu un pahar de vin înainte, şi privea. - Cum? N-a jucat niciodată? întrebă Sora foarte mirată. � Nici eu nici altele nu l-am văzut. Dar şi aşa, ca privitor, rareori merge. Toată lumea spune că s-a schim­ bat în temniţă, că se sfieşte parcă să rămiie mult între oameni. - Dar bine, duminica şi-n sărbători ce face, după biserică? - Păi, ştiu eu ce să mai dai pe gura lumii! Zice că are 'o carte mare, sfîntă, cu păreţi negri, cu cruce neagră pe păreţi, şi că dup-amiezile de praznic ceteşte în cartea aceea. - Carte de rugăciuni? -'- Se spune că a adus-o cu el din temniţă. E cu mult mai mare ca cele de rugăciuni. E cît cele din care cîntă diecii în strană. Vestea despre carte ieşise chiar de la lelea Ana, care, în primele săptămîni de după întoarcerea lui Gheorghe, se plînsese unor rudenii că feciorul ei e tot mereu cu ochii într-o bucoavnă pe care a adus-o cu el, în loc să iasă între oameni şi să trăiască iar ca lumea. Sora se minună tare cînd auzi vestea asta. - Dar pentru ce ceteşte el mereu din cartea aceea? - Ştiu şi eu? - răspunse femeia cu care vorbea, ridicînd din umeri. -. Se va fi obişnuit în temniţă, căci acolo va fi avut destulă vreme de cetit. De, poate se mai roagă lui Dumnezeu de iertare. Poate se roagă pentru tată-său, Dumnezeu ştie ! Destul că nu iasă bucuros între oameni. Acum, de, tot mai iasă, s-a mai obişnuit, da' la-nceput, cînd a venit, puţină lume-l putea vedea. - Săracul! I-o fi fost ruşine! se tînguia Sora. Şi asta se poate. Dar şi cînd nu cetea, în zilele de lucru, cînd ploua, şi astă-iarnă, îşi făcea de lucru acasă. &91 [592] I I '1 I II I I I il 1, I [:, I I l' II j' i " 'ri , , I I N-ai auzit că a venit cu o mulţime de unelte? A învăţat acolo şi o meserie. - Ce meserie '! - E măsar. Ştie face mese, scaune, fereşti, uşi, mai mare comedie ! - Nu mai spune! se mira Sora, cu un junghi rău la inimă. - Spun, care au fost pe la ei, că şi-a pus rame nouă la toate Iereştile, că a făcut două uşi nouă, că a pod it cu scînduri odaia din nainte, că a făcut cîteva scaune şi laviţe. Pe rînd, a înnoit toate lucrurile din casă. Las' că şi rămăseseră dărăpăna te de la bătrîni, căci fieiertatul Moisă nu făcea nici o reparatură. - Şi... lucrează şi pentru alţii? întrebă Sora pălind. - Ce? - Păi, uşi, fereşti, ce spui că ştie face. - A, nu! La ce te gîndeşti şi tu! Lucrează numa pentru el, pentru ce le trebuie lor. Doar nu s-a apuca de meserie, un gospodar de frunte ca el ! într-un rînd, o femeie de la care se informa c-un fel de lăcomie cum o duce Gheorghe cu mamă-sa, cu sluga, cum s-a obişnuit cu munca la hotar, după ce-i spuse că lelea Ana e destul de năcăjită fiindcă treceau lunile şi el nu se gîndea să se însoare, după ce-i spuse că se în­ ţelege destul de bine cu sluga, fiindcă Iosif Fătu ţinea mult la el şi la casa lui, o întrebă mi rată : - Da' bine, Soro, tu eşti căzută din lună? N-ai auzit nimic, nu ştii nimic din toate acestea? Doar tot satul vorbeşte despre el de cînd s-a inapoiat şi trăieşte aşa de departe de oameni. - N-am auzit, pentru că, doar ştii, am fost bolnavă după moartea copilei şi n-am prea ieşit, multă vreme dup-aceea, din curte. - Păi, chiar tu trebuia să afli mai multe decît altele, despre felul cum trăieşte Gheorghe acum. Doar porţi şi tu vina pentru traiul lui de-acum. Hei! Nu-i uşor să ieşi iar între oameni, după ce-ai făcut ce-a făcut el şi ai mai stat şi trei ani în temniţă! Ar trebui să-ţi zacă la inimă viaţa lui de-acum! Sora se albi ca ceara. D-apoi îmi zace, zise ea înspăimîntată oarecum. 592 [593] - Nu prea se vede! Cred că mai mult l-au mîngîiat si I-au întărit, de cînd s-a întors, femei străine decît tu, care i-ai fost aproape mireasă! Nu-i bine să uiţi aşa, de cine ţi-a fost drag şi de care nu tu, ci soarta te-a des­ părţit. Sora rămase uimită şi înfrîntă, văzînd că şi alte fe­ mei simt şi judecă la fel cu ea. Da, va trebui să-I mîn­ gîie şi să-I întărească şi ea de-aici încolo. Poate nici nu-şi dă sama cîtu-i el de nenorocit şi ce lipsă mare are de-o mîngiiere. Gîndul acesta a pus-o în picioare. Insistenta ei prea stăruitoare şi prea înfocată de-a şti­ rici despre Gheorghe începu să atragă atenţia şi bănu­ iala femeilor. Unele dintre ele se îngrijiră să-şi arate mirarea şi înaintea bătrînei, ba chiar şi înaintea lui Du­ mitru. Lelea Anica nu ştia ce să creadă. Pînă în sîmbăta Floriilor, Sora nu-l pomenise niciodată în casă, şi dom­ Gheorghe venise din temniţă în vara trecută. Dumitru nu se gîndi la nimic rău. Văzînd-o pe Sora din zi în zi tot mai înzdrăvenită, se simţea fericit şi era hotărît să nu-l facă nici o aluzie, s-o lase în voia ei. «Dacă-i face bine, dacă se simte bine, las' să ştiricească despre cum trăieşte Gheorghe. Doar nu gînduri răle o mînă», îşi zicea eL N-a auzit-o spunînd, chiar în sîmbăta Floriilor, cînd l-a în­ tîlnit mai întîi, că Gheorghe trebuie să se însoare cît mai curînd? Da, la început a tresărit şi în el bănuiala, dar mai tîrziu a înţeles că nu avea nici un temei... In sfirsit. de ce nu s-ar interesa o femeie de unul cu care a fost în pragul căsătoriei şi care a trecut prin atîtea nenorociri? Dar, după ce ştirici cîteva săptămîni despre Gheorghe, Sora se hotărî să-i vorbească. Credea că ea singură putea să-I determine să se însoare cît mai în grabă. Căuta prilejuri să-I întîlnească, şi nu pe ascuns, ci pe faţă: pe uliţă, la prăvălie, la horă, la dusul sau înapoiatul de la biserică. Il păzea din casă, de la fereastră, uneori şi din curte, de după gard, cînd trecea pe uliţă, şi-şi făcea drum încotro mergea şi feciorul. Cînd se întîlneau mergeau alăturea, se opreau la poveşti înaintea prăvăli ei, sau la portiţă. De la început, Sora voi să-i dea sfaturi, să-i în­ drume viaţa, aşa cum se hotărîse. Şi încă de la întîia în- 593 [594] tîlnîre îi spuse că lucrul cel mai bun ce l-ar putea face era să se însoare cît mai în grabă. . Gheorghe ridică ochii plini de tristeţe către ea. � Şi tu vorbeşti ca şi ceilalţi? Ca şi muma, ca şi mătuşile, ca şi părintele chiar? - E lucrul cel mai cuminte ce-l poţi face. Să ai şi tu cuibul tău. Să te ştii laoparte. - Dar ştii tu, Soro, că nici nu mă pot gîndi la căsă­ torie ? Sufletul meu e încă plin de amărăciuni, şi nu ştiu cînd se vor risipi. Am pătimit prea multe în viaţă! Nu! Nu sînt vesel. Nu am nici-o poftă să mă însor ! �. Sărac' de tine! Cei trei ani petrecuţi la întunerec ţi-au întunecat viaţa . . - Şi temniţa şi ruşinea ce-am suferit, dar mai mult nenorocirea aceea. Asta e ce nu-mi iasă din inimă ... Ţie-;-ţi spun, dar altuia nu i-am spus. Mereu mă gîndesc la bietul tata, şi îl visez nopţile ... . Sora simţi un fior de spaimă. Adică asta era ce-l alunga pe Gheorghe dintre oameni: îl mustra conştiinţa... Era tocmai ceea ce o înstrăina şi pe ea. - Dar n-ai fost tu de vină, Gheorghe! A fost o în­ tîmplare nenorocită, încercă să-I mîngîie, deşi în clipa aceea părea că flăcăul era la cîteva poşte departe de ea. - Da, o intîmplare, care însă fără mine nu ar fi fost. - Aşa aş putea zice şi eu: nici fără mine şi fără muma, căci şi noi am grăbit. Flăcăul ridică braţul, făcînd un semn că-i mare deo­ sebire, ca între cer şi pămînt. - Nenorocirea aceea nu-mi iasă din inimă, şi n-am nici-o voie şi plăcere să mă gîndesc la însurat. Sora intelesese că Gheorghe avea o povară grea pe sufletul lui, şi compătimirea ei crescu, odată cu simţă­ mîntul că trebuia să-I mîngîie, să-i aline durerea, să-I !Întărească în credinţa că nu-i vinovat şi să-I ajute astfel să reintre în rîndul oamenilor. De la o întîlnire la alta, simţămîntul acesta crescu, şi-ea ajunsese tot mai dornică să-I vadă, să-i fie alături, pînă cînd într-o zi feciorul o luă uşor de mînă şi-i zise cu glasul parcă muiat în lacrămi : Iţi dai tu sama că mă iubeşti încă? 594 [595] - Imi dau, cum nu, răspunse ea fără nici o sovaire, - Dacă ştii, dacă mă iubeşti încă, ar fi cu 'putinţă şi căsătoria mea grabnică. Ea abia acum îşi simţi mîna în mîna lui Gheorghe. Şi-o trase repede. - Ce vreai să spui? - Tot stărui să mă însor ... Desparte-te de Dumitru şi mă însor numaidecît cu tine. Sora îngălbeni ca pămîntul. - Dar nu te iubesc pentru asta! Mi-i drag de tine, dar nu vreau să fii al meu. Nu se mai poate să fii al meu, şi nici eu nu mai pot fi a ta ! răspunse ea cu hotă­ rîre, şi un fior o zgudui toată. - Se poate, dacă te desparţi de Dumitru. Şi aşa, dacă! mă mai iubeşti încă pe mine, însamnă că pe el nu l-ai putut iubi niciodată. - Nu! Nu se poate, Gheorghe! Chiar dacă n-ar fi Dumitru! Chiar dacă n-aş fi măritată! Nu se mai poate. vorbi ea înspăimîntată, luată de acea repulsie instinctivă> care o înstrăinase de el. Gheorghe Mărginean se uită prostit la ea. Nu mai se­ măna cu cea de mai înainte, în ochii ei nu mai ardeau flacările iubirii. Erau doi ochi duri, sticloşi, în care scli­ pea spaima. - Nu te-nţăleg, zise el cu silă. De atunci feciorul incercă în repetate rînduri să o convingă. Îi era peste putinţă să înţeleagă. Simţea iubi­ rea ei : îi strălucea din faţă, din privire, din felul în care­ se apropia de el, din îndulcirea şi glngăşia glasului cu care-i vorbea. Dar de fiecare dată cînd îi vorbea şi stă­ ruia să se despartă de Dumitru, ea se înspăimînta ,şi-i, dădea acelaşi răspuns: «Te iubesc, dar nu mai poţi fi ar meu, nici eu a ta !» - Dar, în numele Sfintei Troiţe, spune-mi odată pen­ tru ce? Ce te împiedecă? o întrebă el într-un rînd. - Nu mai vreau, nu mai poţi să fii al meu, repetă ea cu ochii sticloşi de spaimă. - Dar pentru ce, tu fată? Ori eu sînt nebun, ori tu ... Şi-i înconjură mijlocul cu braţul. - Mi-e frică, mi-e frică, mi-e frică! ţipă ea înspăi­ mîntată. Nu te atinge de mine! Nu te vreau! 595> [596] , I I l I I 1 , , I � li r, 591 - Ce vede şi povesteşte tot satul, numai mutul cela de bărbatu-tău nu vede! _ Pentru că stau de vorbă cu Gheorghe? Dar ce pă­ cat e într-asta? Are şi el lipsă de-o vorbă bună. Nu-l vezi că fuge de oameni ca o sălbătăciune ? _ Stai de vorbă? Dar nu vede toată lumea cum vă mîncati din ochi? Numa tăntălăul ăla de Dumitru-i orb. _ ·Ne mîncăm din ochi ?! Vorbeşti şi dumneata să nu taci! Vreau să-i ajut, cît pot, să între în rîndurile oame­ nilor, să-i dau curaj, să trăiască, să-şi afle o nevastă. Lelea Maria îşi puse mînile în şold. _ Ai înnebunit?! Tu nu vezi că te-ai aprins iar de dragoste pentru el ? Eşti oarbă şi tu şi bărbatu-tău ? Lă­ comeşti acum la om frumos, nu-i aşa? Te-ai săturat de ursul tău? Să nu mai aud, că fac prăpăd, întelesu-m-ai ? Sora se simţi jignită greu şi se revoltă cumplit. li venea să sară la mamă-sa cu unghiile. - N-as fi crezut niciodată că poţi vorbi aşa! Trebuie să stii că t� însăli cu desăvîrsire. Nu-l doresc pe Gheorghe, do�esc si vreau numai feri�irea lui. Mi se pare că după cîte-a suferit, e vrednic şi el de-o vorbă bună! _ Haida, drace, hai! Incepe să propovăduiască cu gura ta ! Aşa-ţi închipui tu că umbli să-I faci pe el feri­ cit? Să stii un lucru, fată: în neamul nostru n-au fost femei care să sară pîrlazul, şi dacă mutul tău nu-ţi pune căpăstru, o să-ţi pună tată-tău. Aşa să ştii! Să nu dai faţa cu el... Convorbirea aceasta fusese la început. Apoi urmară altele. - Adică ce ? - îi zise într-alt rînd -, aţi vrea să vă cununaţi? Să rupi o căsătorie, ca ţiganii, ca prăpădi ţii satelor? Să faci ce n-a mai făcut nimeni din neamul tău ? Nu mă mir că te-ai săturat de mutul tău! Dar adu-ţi aminte cît am stăruit eu să opresc căsătoria asta. Cît te-am dezmîntat! Ştiam că o fată ca tine nu poate trăi un veac cu un om ca eL M-am temut de la început, şi am tremurat pentru asta toată vremea. Dar tu nu m-ai ascultat. Te-ai grăbit! Ţi-a fost frică să nu rămîi fată bătrînă! Olio ! dacă nu te grăbeai ! Dar s-a pornit părăul de munte, cu valuri şi cu bolovani! ... N-am avut cu cine - Ţi-e frică ? .. O paloare de moarte se ivi în obrajii lui Gheorghe. De cine ţi-e frică ? .. De mine ?! Ea înclină capul. Gheorghe nu mai putu spune un singur cuvînt. Din paJ!dă, faţa i se făcu vînătă, ochii parcă i se albiră., Il vedea pe tată-său răsturnat pe spate, sîngele înroşind zăpada ... Dar şi după scena aceasta, feciorul mai stărui cîteva săptămîni pe lîngă Sora să se despartă de bărbat şi să se mărite cu el. Cu cît înţelegea că nu o va putea hotărî, cu atît o dorea mai mult, mai cu patimă, şi căuta prilejuri să o întîlnească în ascuns. El simţea dorinţa simţurilor aprinse şi in femeie, şi-i părea un lucru îngrozitor cum putea ingheţa deodată, ca un sloi, cît ce încerca să o atingă. - Nu te vreau, Gheorghe! lntălege odată; nu te vreau! strigă ea ca scoasă din fire, într-un rînd. - Minţi ca o căţea! Şi tu mă vreai! Cel puţin aşa mă vreai, dacă nu în căsătorie! - Să nu mă atingi! răcni ea cu ochii înflăcărati. - Dacă-i aşa, să nu te mai văd în ochi, intăles-ai ? După despărţirea asta, Gheorghe îi mărturisi mamei 'Sale că nu are de ce să se teamă că va despărţi-o pe Sora de bărbat, pentru că femeia nu vrea în ruptul capului să se despartă. Dacă-i aşa, nu te mai ţinea după ea. Vorbeşte tot 596 'Satul. într-adevăr. In răstimpul din primăvară şi pînă la cositul otăvii, la începutul toamnei, dăduseră destul pri­ lej de vorbă, de bănuieli şi de osîndire chiar. €ea dintîi care se tulburase si se răzvrătise fusese lelea Maria Corbu, mama Sorei. . - Tu ai fost totdeauna ca un părău de munte, tu fata. Cînd năvăleşte cu valuri şi cu bolovani, cînd nu mai are decît o şuviţă de apă ce sclipeşte prin prundiş! Ai fost ca şi moartă după copilă, iar acum ţi-ai ieşit cu totul din tîţîni, îi zise mamă-sa, la vreo două săptămîni după ce se întîlnise prima oară cu Gheorghe. Dar ce fac? Ce-am făcut? o întrebă Sora mirată. !! :l: 't l' j III , ,,1 , I 1 I ! �I ,: , I , I I ' I I 1·', i !'.' qll� 1" Iii i , i I . � I i 1" I Structura activitatii noaSlre � [597] 1 I 1 I 1 I ! I 1 : ! J 1111 Il If I 1;1 I " I : , I III il . I I �.I .1 vorbi! Dacă nu te grăbeai şi aşteptai... acum ai fi slo­ bodă. Ai pupa un om frumos, nu un ... , Sora o asculta adînc indignată. - Chiar să fiu slobodă si nu m-as mărita cu el! iz- bucni ea. .. Lelea Maria rămase ca o icoană pe părete. O vreme nu mai putu vorbi. Citi în ochii Sorei că ce spune era o hotărîre de nestrămutat. - Dar atunci, de ce vreai să te desparţi? - Vrea el, nu eu. El stăruie. Dar stăruie în zadar. Şi dacă nu era osîndit, şi dacă rămînea acasă, nu m-aş fi 'măritat cu el nici atunci. Mamă-sa o privi zăpăcită. - Nici atunci ?! Fata nu-i mai dădu nici un răspuns, ci se învîrti în­ tr-un călcîi şi ieşi, izbind uşa cu putere după ea ... Mamă-sa se-nşela într-o privinţă. «Mutul» nu rămă­ seseorb în răstimpul ăsta. Dumitru Pruncu era un om care gîndea încet, pipăit. La temeiul lucrărilor sale, chiar şi cînd era vorba de iu­ birea lui pentru Sora, el punea chibzuială. Vreo trei ani a tot chibzuit, a tot calculat ce să facă: să se însoare cu alta; ori să mai aştepte? Poate se-ntîmplă ceva şi-i cade fata în palmă. Da ! Văzuse el bine şi înainte de nenoro­ cirea din casa Mărgineanului : Sora şi Gheorghe se aveau dragi şi porniseră pe drumul obişnuit, care ducea la căsă­ terie. Nu i-a fost uşor să-i vadă pe cei doi, sară de sară, la sezătoare împreună! Dar pînă nu s-a convins că fami­ liile lor fac pregătiri de cununie, a aşteptat cu răbdare. S-au mai văzut ele destule cazuti cînd doi inşi, deşi se iubeau cu înfocare, tot nu ajungeau la căsătorie - cum îl încuraja de multe ori şi văduva Nastasia, gazda şeză­ toarei fetelor de pe uliţa Cîmpşorului, Se hotărîse să se însoare în dulcele acela, numai după ce fusese sigur că a pierdut partida. Şi era hotărît lucru că o pierdea, dacă nu se întîmpla moartea năpraznică a lui Vasile Mărginean. După ce se însurase cu Sora, el s-a temut mereu de vremea cînd se va elibera Gheorghe şi va fi iar acasă. O dorise atît de fierbinte pe fata asta, înctt nu-şi prea bătea capul cu întrebarea dacă şi cît ţine la el. Simţea că nu-l va putea iubi niciodată nici a mia parte din cum o iubea 598 [598] el. Dar după ce fata se învoise să-I primească şi să se mărite cu el, intelesese că nu-i lucru uşor să trăieşti .cu cineva de care cel mult nu ţi-e urit. Nu putea crede .că dragostea Sorei pentru Gheorghe să se fi stins, aşa, deo­ dată. In mare măsură, din motivul acesta îşi luă o mie de precauţiuni în purtarea lui cu Sora, în apropierea de ea. Pe lîngă asta, văzînd-o în puterea lui, patima i se mai potoli, făcînd loc sentimentului iubirii şi adorării, uneori unui fel de milă adîncă, ceea ce-i împrumuta o anume rezervă şi gingăşie în purtări. Pe aceste două sentimente se răzimase pin-acum toată atitudinea lui faţă de Sora, de la cununie pînă la naşterea copilei, de-atunci pînă la moartea ei, şi în anul de după înmormîntare. Nu i-a fost uşor să se resemneze, să aştepte, să rabde, să poată trece peste toate crizele acestei fete ciudate, şi să aştepteîn­ totdeauna de la ea un semn de apropiere. Dar simţea că dacă ar sili-o la ceva, dacă ar voi să-şi impună voinţa, ar înstrăina-o şi mai mult de el. Ceea ce l-a speriat mai mult la Sora şi l-a făcut să se gîndească la sufletul ei ca la o prăpastie adîncă, dene­ pătruns, a fost deznădejdea şi suferinţa după moartea copilei. Nu şi-a putut închipui că poate fi o asemenea durere şi să ţină o vreme atît de îndelungată. Deşi într-un chip suferinţa aceasta ajuta la împrăştierea temerilor lui după înapoierea lui Gheorghe Mărginean, totuşi ar fi dorit ca Sora să uite copila, să o vadă pe Sora iarăşi sănă­ toasă, să iasă între oameni, frumoasă şi mulţumită, să mai fie cum a fost, întîmple-se orice. Aşa că, după sîmbăta aceea a Florfilor, cînd pus eră parastas pentru tată-său şi pentru copilă, cînd nevastă-sa se întîlnise mai întîi cu Gheorghe, Dumitru Prun cu nu se nelinişti de întîile vorbe ce ieşiră prin sat de pe urma întîlnirilor şi poveştilor celor doi, nici cînd el însuşi îi întîlni stînd de vorbă. Vedea că Sorei îi fac bine întîlni­ rile astea, că se smulge din zi în zi tot mai mult din întu­ necarea ei de mai înainte, şi că, încetul cu încetul, revine şi la purtarea ei obişnuită în casă. Incepuse să vorbească mai mult cu el, să-I îngrijească, să-i zîmbească uneori... Şi pîndea numai semnul acela cunoscut, care l-ar fi che­ mat lîngă ea ... 599 [599] Dar, trecînd săptămînile şi lunile, întîlnirile între cei doi deveniră din ce în ce mai dese, şi mai ales se porniră zvonurile despre despărţire; bătrîna era tot mai neliniş­ tită şi mai îngrijorată, se uita uneori la el cu mult înţe­ les, se învîrtea noaptea în pat şi nu mai putea dormi. Dumitru ştia ce-ar fi dorit să-i spună, dar nu mai era nevoie, căci lui îi spunea, mai mult decît toate zvonurile, strălucirea nouă a frumuseţii Sorei, flacăra ochilor în­ lăcrămaţi cînd se întorcea de la poveştile cu Gheorghe. Acum nu se mai bucura de înflorirea din nou a Sorei. Temîndu-se de o nenorocire, începu să o supravegheze. Din felul liniştit şi sincer cu care îi vorbea de obicei, din împrejurarea că-I privea şi acum drept în ochi, ca şi cînd nu. ar avea ce ascunde de el, din faptul că şi cu mamă-sa se purta cuviincios, ca şi mai înainte, şi că noaptea cădea într-un somn adînc, ca un copil nevinovat, Dumitru îşi făcu convingerea că nu s-a putut petrece nici un lucru rău între ei ... Dar se putea în viitor, şi trebuia să fie cu ochii în patru. Aşa cum chibzuia liniştit, cum gîndea socotit purta­ rea Sorei, aşa de liniştit chibzuia şi cum avea să-i su­ cească grumajii... ucigaşului aceluia. O mînie cumplită şi rece intrase în el, îl umpluse şi era gata să se reverse. Totuşi socoti că mai întîi e dator să-i vorbească ne­ vestei. Se nimeri ca hotărîrea lui să coincidă cu ultima lor întîlnire, cînd Gheorghe o numise căţea şi o părăsise furios. Abia începu Dumitru să-i pomenească despre zvonu­ rile ce s-au pornit prin sat, şi femeia - revoltată încă de purtarea lui Gheorghe - sări de pe Iavita unde torcea. - Nu-i adevărat nimic! Gura lumii poate vorbi! N-am nici un păcat, sînt curată! Pot jura cu mîna pe cruce! După muma, acuma-mi vii şi tu ?! - Da' nu-i vorba numai de păcat, mai este şi nu­ mele bun al omului, al casei. Intîlnirile astea prea dese nu pot să-ţi scoată nume bun, trebuie să înţelegi şi tu. Pe urmă, trebuie să-ţi spun că eu nu vreau să aud de despărţire, să te las pe mîna unuia care te-a nenorocit o dată, să te mai nenorocească şi-a doua oară. Sora înălţă capul şi-i aruncă o- privire sinceră şi pă­ trunzătoare. 600 [600] - Ai auzit şi tu prostiile care se vorbesc? Dar ruei prin gînd nu mi-a trecut vreodată să mă despart de tine, Dumitre! El a stăruit de cîteva ori, este adevărat! Dar chiar de n-aş fi măritată, tot nu m-aş mai putea mă­ rita cu el. I-am spus şi mumii, căci şi ea m-a înfruntat. Nu-mi trebuie de bărbat, şi nu de-acum! Nu-mi mai trebuie de cînd din mîna lui s-a tras moartea tatălui său. Altfel nu m-aş fi măritat cu tine niciodată. Dumitru se uită lung, fără să clipească în ochii ei, apoi privi în pămînt. Auzea pentru întîia oară din gura ei de ce s-a măritat cu el. Chibzui anume, apoi, liniştit parcă, dar cu vocea asprită, fără să ridice ochii spre Sora, spuse: - Bine! Dacă-i aşa, nu te vei mai întîlni cu el! 1'u-J ştii că-i un om pornit, care nu se poate stăpîni. S-ar putea întîmpla o nenorocire fără' voia ta. Şi-atunci, se va întîmpla şi-a doua: nu va mai scăpa din mîinile mele. - Nu mă voi mai întîlni, m-am hotărît şi eu. Voiam să-i fiu de folos, să-i dau curaj să iasă între oameni, căci ştii cum s-a ascuns un an ca o sălbăticiune. Mi-era milă de el şi voiam să-i spun o vorbă de mîngîiere, căci doar nu sîntem păgîni. Dar dacă şi tu crezi că-i rău, voi În­ cunjura să-I mai întîlnesc. - Da! Să nu vă mai întîlniţi. Va fi cu mult mai bine aşa, Sora. Şi tăcu iar. Apoi, fără a se mai uita la nevastă-sa, ca şi cum ar fi fost singur în odaie, îşi răsuci o ţigară, o aprinse şi, ridicîndu-se, ieşi în curte. Sora se înapoiase în după-amiaza aceea de la întîlni­ rea cu Gheorghe hotărîtă să o rupă cu el. însă nu pentru gura satului, nici pentru că o sfătuise mamă-sa, ci pen­ tru că înţelese că a întrat într-un joc primejdios. Da! S-a înşelat în toate planurile ei, s-a înşelat şi s-a rătăcit, făcîndu-se zadarnic de vorbă în sat si stîrnind bănuielile bărbatului. Nu se putea să se bu�ure cu sufletul de Gheorghe, şi trupul să-i rămînă mort. «Ce nenorocire-i această neputinţă !» îşi zicea Sora. Da! Gheorghe avea dreptate: din toată fiinţa ei dogorea nu numai dragos­ tea, ci şi focul simţurilor aprinse, şi asta o înspăimînta! Da, e adevărat. Şi la ultima întîlnire şi-a dat sama c-a ajuns pe marginea prăpastiei. Dacă n-ar fi Îngrozit-o atin- 601 [601] gerea lui, n-ar fi ţipat... Ea nu se temea de păcat, de căl­ carea credinţei faţă de Dumitru, ci de atingerea lui Gheorghe. Repulsia instinctivă faţă de omul din mina căruia s-a tras moartea tatălui său, o îngheţa, o. înde-. părta de el. «Poate nici n-a fost gînd de femeie cuminte. ci de nebună! », îşi zise ea în cele din urmă, condarnnîn­ du-se şi parcă nesimţind nici o părere de rău pentru ho­ tărîrea luată. In zilele ce urmară se ţinu de cuvînt. T'recu o săptă­ mînă, trecură două, şi nu se mai intîlniră. Nici ea,dar nici el, nu mai căutau nici un prilej să stea de vorbă ... Fraţii Pavel şi Ion Corbu, judele şi încă vreo douăzeci de gospodari, stropiră, în mai şi iunie, viile, cu zama aceea de var stins şi piatră-vînătă, şi viile lor nu se ar­ seră primăvara, deşi umblase o vreme parcă anume potri­ vită pentru boala aceea nouă, numită peronosporă, şi frunzele se pîrjoliră şi în viile nestropite din Dealul Nu­ cilor şi din Răstoci. Băteau ploi dese, CU picuri mari, şi după ele, cît ce ieşea soarele din nouri, dogorea ca-n mij­ locul verii. Pe moş Ion Bivolaru nu-l putură convinge să stropească şi el. Cît ţinu iarna, el spunea la toată lumea că viile uscate nu vor mai înverzi cîtu-i veacul. Numai aşa, într-o doară, le dezgropă primăvara. Cînd văzu că dă rnugurul şi Înfrunzesc din nou, nu mai putu de bucurie, dar nu voi nici acum să le stropească. - Au avut ele ce-au avut, viţele, anul trecut, dar a fost cu dar slujba părintelui Andrei şi le-a vindecat, zicea el la stăruinţele lui badea Pavel Corbu, mai ales. - Dumneata ai fost, anul trecut, cel mai păgubit, şi totuşi te încăpătînezi. Să vezi că iar ţi se vor pîrjoli viile. - Dac-o vrea Dumnezeu, omul ce poate face? - Dar s-a aflat leacul ăsta, moşule, şi-i păcat să nu-l foloseşti şi dumneata. Bătrînul nu putu fi convins pînă nu văzu cu ochii : numai viile cele stropite erau nearse de boală. Vremea primejdioasă din primăvară şi de la începu­ tul verii, cu ploi repezi urmate de năduf, cu neguri rele care se agăţau prin pomi şi se lăsau peste semănături, umplură de rugină şi holdele. Oamenii lucraseră mai mult 602 [602] pămînt, semănaseră mai mult, dar scoaseră grăunţe mai puţine şi de calitate mai slabă ca-n anii trecuţi. Fîn se făcu însă din belşug, şi, spre sfîrşitul lui au­ gust, începură să cosească otăvile. Erau mari şi ele, dese, si cu firele moi ca mătasa. Din zi în zi se vedeau tot mai mulţi cosaşi răsfiraţi prin lunci, legănîndu-se, în hainele lor albe, în marea de verdeaţă. Sunetul coaselor arginţii, încovoiate, strălucitoare în soare, cînd le ascuţeau cu cutea, se ridica ritmic în văzduh şi ploua pînă departe. Deasupra luncilor se ridicau valuri de mireasmă crudă de iarbă verde, proaspăt cosită, şi unde aromate de otavă celită din delniţele cosite mai înainte. Incepură să se l'idic,e şi căpiţe, ici şi colo. Intr-o zi, Gheorghe şi Iosif Fătu, sluga lor, se oprrra de ojină să îmbuce ceva şi să-şi bată coasele. Cît le mai rămăsese de cosit, aveau să isprăvească uşor pînă desară. După ce se aşezară între brazdele de otavă, luară cîte-o gură de rachiu, apoi începură să mănînce în tăcere pîne cu slănină. De-a vreme încoace, de pe la Sîntilie mai ales, Iosif Fătu era tot mai posomorît şi tot mai tăcut, iar 'cînd lucra cu tînărul stăpîn, scotea şi mai rar cîte-o vorbă; mai des îi arunca pe furiş cîte-o privire cercetă­ toare. Gheorghe vedea că sluga s-a schimbat de la o vreme, dar nu căuta să afle cauza. «De! va fi avînd şi el năeaeurile lui.» . Începînd să bată coasele cu ciocanele pe nicovală, fără a se uita la stăpîn, sluga începu şi vorba: . - Nu ştiu dacă te gîndeşti că a trecut un an de cînd ai venit acasă. - Uneori mă gîndesc, alteori îmi mai şi uit. Vremea trece! - Ar trebui să te gîndeşti. Un an e mult în viaţa unui om, pînă e tinăr. NlJ poţi lăsa să treacă zilele şi lunile aşa, in zadar, fără nici-o ispravă. - Da-mi pare că nu stau cu mîinile în sîn, bade Iosife. - Din partea asta, nu mă doare pe mine capul. Dan isprava cea de căpetenie pentru vrîsta ta nu o faci. ..:.... Care anume? se miră feciorul. 663 [603] 1, II I I i ; I 111 I l' i I I . ; 1 I 1, , I I , I [ - Nu te însori. Nici nu te gîndeşti să te însori. Gheorghe rîse. - Va veni şi vremea asta, bade Iosife. - Nu-i nimic de rîs. Cum te-ai pornit, nu va veni curînd. Flăcăul deveni atent. - Cum m-am pornit '? El se oprea din ciocănit şi se uita la slugă cînd vor­ bea, dar- Iosif Fă tu nici nu întorcea capul, nici nu oprea ciocanul, şi se uita Întins la urmele ce le făceau pe tăişul coasei izbiturile ciocanului. - Ai pornit cu stîngul, cum s-ar zice. - Cum asa? - Cînd sint atîtea fete-mari de măritat, tu te ţii după cătrinta nevestelor. Dacă te încurci cu ele, nu mai ai vreme să te gîndeşti la Însurat. - Dar nu mă încurc deloc, bade Iosife - răspunse înţepat feciorul. - Aş vrea să ştiu şi eu care sînt acelea. - Ştii tu bine, mai bine ca mine. Şi chiar dacă ar fi numai una, tot atîta este. Ba poate şi mai rău. - Ţi se năzare dumitale, făcu Gheorghe supărat, ştiind la cine se gîndeşte sluga. - Ei, dacă ar fi numai atît, n-ar fi nimic! Unui singur om i se mai poate năzări cîte ceva. Dar cînd văd mai mulţi acelaşi lucru, se schimbă treaba. - Nu ştiu ce vreai să spui, minţi el, simţind că se tulbură. Nu-i plăcea ca sluga să se amestece în treburile lui. Destul era că maică-sa îl lăsase să se amestece în toată gospodăria, să comande, şi că se purta aşa şi de cînd s-a înapoiat el. Cel puţin să nu se amestece şi în sufletul lui. - Ştii tu bine ce vreau să spun! Vezi şi-ţi alege o fată şi te însoară, nu te mai ţine după cătrinta nevestei. Mumă-ta e năcăjită destul şi pîn-acum. Gheorghe plecă fruntea: mamă-sa stăruise destul pe lîngă el să se însoare. - De, muma mă îndeamnă mereu. - Şi bine face! Nu-ţi mai pierde vremea în zadar cu nevasta aceea! Ştiu că ţi-ai luat odată gîndul de la ea. Mi-a spus mumă-ta, cînd te-au dus în ţara ungurească. 604 [604] - Nu te însori. Nici nu te gîndeşti să te însori. Gheorghe rîse. - Va veni şi vremea asta, bade Iosife. - Nu-i nimic de rîs. Cum te-ai pornit, nu va veni curînd. Flăcăul deveni atent. - Cum m-am pornit? El se oprea din ciocănit şi se uita la slugă cînd vor­ bea, dar- Iosif Fătu nici nu întorcea capul, nici nu oprea ciocanul, şi se uita intins la urmele ce le făceau pe tăişul coasei izbiturile ciocanului. - Ai pornit cu stîngul, cum s-ar zice. - Cum asa? - Cînd sint atîtea fete-mari de măritat, tu te ţii după cătrinţa nevestelor. Dacă te încurci cu ele, nu mai ai vreme să te gîndeşti la Însurat. - Dar nu mă încurc deloc, bade Iosife - răspunse înţepat feciorul. - Aş vrea să ştiu şi eu care sînt acelea. - Ştii tu bine, mai bine ca mine. Şi chiar dacă ar fi numai una, tot atîta este. Ba poate şi mai rău. - Ţi se năzare dumitale, făcu Gheorghe supărat, ştiind la cine se gîndeşte sluga. - Ei, dacă ar fi numai atît, n-ar fi nimic! Unui singur om i se mai poate năzări cîte ceva. Dar cînd văd mai mulţi acelaşi lucru, se schimbă treaba. - Nu ştiu ce vre ai să spui, minţi el, simţind că se tulbură. Nu-i plăcea ca sluga să se amestece în treburile lui. Destul era că maică-sa îl lăsase să se amestece în toată gospodăria, să comande, şi că se purta aşa şi de cînd s-a înapoiat el. Cel puţin să nu se amestece şi în sufletul lui. - Ştii tu bine ce vreau să spun! Vezi şi-ţi alege o fată şi te însoară, nu te mai ţine după cătrinta nevestei. Mumă-ta e năcăjită destul şi pîn-acum. Gheorghe plecă fruntea: mamă-sa stăruise destul pe lîngă el să se însoare. - De, muma mă îndeamnă mereu. - Şi bine face! Nu-ţi mai pierde vremea în zadar cu nevasta aceea! Ştiu că ţi-ai luat odată gîndul de la ea. Mi-a spus mumă-ta, cînd te-au dus în ţara ungurească. 604 [605] Nu i-ai trimis tu vorbă atunci să se mărite, să nu te-aştepte? I -arn trimis ! - Şi bine-ai făcut! Şi fără vorba ta, tot s-ar fi mă- ritat. Gheorghe înălţă capul. - De unde ştii dumneata? - Dar ce fată e gata să aştepte cinci ani, pma lasă cineva din temniţă? Nu-i nici una proastă, să-mpletescă cosiţe albe, cînd sînt destui care o cer. Eu îţi spun: nu-ţi mai încurca drumul vieţii, şi nu i-l încurca nici pe-al ei. E păcat! Nu ştiu ce crezi dumneata! Ce crede şi mumă-ta şi tot satul. Tot satul? Vezi bine. Toată lumea vorbeşte de voi. - Prostii şi minciuni, bade Iosife - zise revoltat Gheorghe. - Nu-i nimic între noi, Iată, stăm de vorbă cînd ne întîlnim. - Pîn-acum aşa va fi fost, nu-mi bag mîna în foc. Dar tot satul ştie că vreai s-o desparţi de bărbat şi să te însori cu ea. Feciorul rămase ca trăznit. - Se vorbeşte asta? - Se ştie şi se vorbeşte ! Gheorghe Mărginean se gîndi o clipă. Nu şi-a spus gîndul ăsta nimănui, nici mamei sale. Numai Sorei. Să fi vorbit Sora cuiva? Dar nu era cu putinţă! Ea nici nu voia să audă de despărţire şi de căsătorie cu el. Doar chiar acesta-i chinul lui, de cîteva luni! - Gura satului nu o poţi lega, bade Iosife. - Adevărat, dar se ştie că de unde nu-i foc, nu iasă fum. Şi fum iasă, şi destui văd şi focul. - Oamenii-s răi, ba de Iosife. Doar orice nevastă mai stă de vorbă cu cîte un fieior. - Ascultă, băiete, pe mine nu mă prosteşti, niei pe alţii. De cîte ori nu v-am văzut eu laolaltă! Oriunde-ar merge, tu o simţi, şi s-ar zice că nu mai poate ieşi din casă, biata nevastă, de răul tău. S-ar zice, da' nu-i chiar aşa! €aută şi ea prilej să iasă. Parcă nu v-am văzut eu 605 [606] I • 1 1 i � ,.I,lr, I ' 1: i I cum vă mîncaţi din ochi? Da' să ştii un lucru, băiete, ea nu se va despărţi de bărbat, şi nu o vei putea lua de nevastă! Gheorghe rămase surprins şi zăpăcit: prea multe ştia sluga lor! Tot satul vorbeşte ca şi el ? Dar cine poate împrăştia lucruri despre care nu ştia decît el şi Sora? Se şi supără că sluga îl lua încă drept un copil, dar fu şi curios să stie de ce credea asa. - Băiat n-oi mai fi eu, bade Iosife, dar tare mi-ar plăcea să ştiu de ce crezi că nu se va despărţi. Gopila i-a murit, de Dumitru nu-i poate plăcea ... - Pentru că fata asta n-are inimă, fătul meu. Dacă ar fi avut, s-ar fi pus şi ea mărturie la judecată pentru tine, şi.; - Dar ea n-a văzut nimic ! - Putea mărturisi de bine pentru tine. Şi, apoi, te-a uitat cît ce nu te-a mai văzut. In rîndul al treilea, s-a măritat chiar cu acela care umbla d .ipă ea şi în vremea cît vă tineati voi. Şi, pe urmă, n-a jălit după tine nici o jumătate de an." - Dar i-arn trimis vorbă să nu mă aştepte! De unde ştiam că voi scăpa cu trei ani ?' - Dacă ar fi avut inimă ar mai fi întrebat vreodată de tine, ce mai faci, ţi-ar fi scris vro carte în temniţă. - Las', bade Iosife, astea-s lucruri în care nu se poate amesteca un străin. Adevărul e că ne-am iubit mult şi că iubirea nu-i stînsă nici azi. - Văd eu că nu-i stinsă, şi aici e primejdia. Te' va încurca, te va ţinea pe loc de la căsătorie, şi ea nu se va despărţi de bărbat... - De ce nu, dacă nu-l iubeste? - Chiar de-aceea, pentru �ă n-are inimă, poate trăi şi cu ursul acela de Dumitru. Doar a trăit bine cu el trei ani, şi au avut şi copil împreună. Umblă şi ea după o mîngîiere pe de lături. Parcă numai ea ar fi aşa, parcă nu mai sînt destule femei măritate care sar pîr1azurile?! Ascultă aici, Gheorghe: chiar dacă i-ai suci mintea detot şi ar voi să se despartă, nu vor lăsa-o părinţii. - Parcă mai stă subt porunca părinţilor! , - Nici nu ştii cît de mult! Sînt întîii fruntaşi din sat, şi nu vor îngădui să se întîmple acum ceea ce nu s-a În- [607] tîmplat niciodată în neamul lor. Asta o puteai şti de la inceput. De altfel, lelea Ana mi-a şi spus că mama fetei �I început să i se plîngă şi să-i arate că Ion Corbu nu se va învoi niciodată la despărţire . . Gheorghe se revoltă. Cum? Mamă-sa vorbea cu sluga astfel de lucruri?! Si să-i fi vorbit lelea Maria mamei sale despre despărţire î! Dar cum umblă vorba asta între oameni, cînd n-o ştiau decît ei doi ?! De unde să i se fi împărut şi lelei Maria că el vrea să-i despartă fata ?! - Am vorbit destul despre asta, bade Iosife. Să ne vedem de lucru. - Bate-ţi numai coasa pînă la coadă, n-o lăsa bătută pe jumătate, că i se strică ata, Este vreme şi de coasă! Pînă desară isprăvim [ucîndu-ne. Dac-am început odată, e mai bine să spun tot ce am de spus. Că am ţinut de multă vreme pus rătezul. - - Ei, şi ce mai este? - întrebă feciorul, lăsîndu-se iarăşi într-un cot, şi reîncepînd să lovească cu ciocanul în Iirnba coasei aşezată pe nicovală. - Cred că nici într-un an intreg n-ai vorbit cu mine atîta cît ai vorbit astăzi. --: Se poate, că de felul meu îs om închis. Mai este Dumitru. - Care Dumitru? făcu surprins, luat aşa, la repe­ zeală, feciorul. - Bărbatul, se-ntălege. Nici el nu se va învoi odată cu capul la despărţire. Şi atunci nu rămîne decît să ajungi un om încurcat în poalele unei femei măritate ... Şi chiar asta te va face să-ţi pierzi în zadar anii cei scumpi ai tine­ reţii. Trei şi ceva ai pierdut în temniţă, unul de cînd te-ai slobozit. Ce vreai? Să nu fie deznădăjduită mumă-ta ? Şi-apoi, mai este ceva, fătul meu! - Tot mai este? vorbi cu dispreţ flăcăul. - Este, da! A început să se trezească şi Dumitru, bagă de samă. Printr-o nenorocire ai trecut, să nu mai treci şi prin a doua. Dumitru-i tare cît un urs. Şi are neşte braţe lungi, cu care ajunge departe. Adună-ţi minţile în cap, caută-ţi o fată, şi în toamna asta însoară-te. Asta a trebuit să-ţi spun. Şi pentru viitor, iată, eu nu mai răs­ pund de nimic, iar la Crăciun îmi voi lua, altfel, dăsagii, �j voi pleca pe-aci-ncolo ! 607 [608] I Iii 1 I 1 '1 r , i : , I I I li 1, I I - -1 CeDrăspundere bad 1 ife ? înt b-" it fl- cau . - oar nU-nl" '. e OSI e . - In re a Jlgm a- _ Nu-ţi sint 1 �Şb tată! ca un părinte. D'a �al m-am gîndit la tine şi la averea ta mai răspund de n� �u asta am vrut să-ţi spun. Ci că nu teti întîlni şi să 1�1�, pentru că nu mai vreau să vă pu­ N-am să mai fac !S;ţl de vorbă la adăpostul meu! Nu! Gheorghe isi d sta am vrut să spun ! Iosif l-a .mai ţb�ut duse �n:inte. că, �n vremea din urmă, pe Dumitru, cînd e �Ol ba, 01'1 l-a indreptat pe alt drum stătea undeva de v�;b !-vea pe neaşteptate, şi el cu Sora - De! Poat - _ a. căci iată, îţi sPU� �1a :roi însura la toamnă, bade Iosife, se despartă, dar e urmtale adevărul curat: eu aş vrea să pentru dumneata a. nu vrea în ruptul capului. Asta ţine-o - Să nu stie ş� l}-u o da mai departe. M . nICI m - . - ama st· uma-ta? isprăveşte toată l�oee ieri. I-am spus şi dumneaei că se - Să deie D estea. grabă, zise mult llm�ezeu să se isprăvească, şi cît mai in otavă. .Umlt Iosif, începînd să tragă brazda în in eli pa Urm - Gheorghe, şi pîn �toare începu să cînte şi coasa lui schimbară nic� 11 a sa:a, cînd isprăviră delniţa, nu mai n CUVInt. XXXIX Era pe la mi'l in locurile l} foc�l lui septembrie. Trecuse vara. culeagă fasolea d eţle: şi ici şi colo, femeile începuseră să uscate în Poala 1 e. P!-'In cucuruze; coapte, păstăile sunau care goleau Poal o�' In. sacii pe care-i tîrau după ele şi în scrî.�nir:? şi cîte_� e pIIn� mereu. Unde şi unde s: au�ea baţii tăiau moh . sec;,era, sau şuierînd vreo coasa: bar­ porumb, să Poa�� ul }mbătrînit, crescut cît strujanii de cucuruz. a patrunde soarele pînă la tuleiele de .Din zestrea so . . . . feţie, cu porumb r�l, al Pruncului aveau ŞI el un loc l� , Şl Sora veni şi ea la cules, dar numal 608 [609] pe la ojină. Delniţa nu era mare, şi pină-n sară avea timp să o isprăvească. Din vecini, din dreapta şi din stînga, cînd sosi ea, două femei ieşeau cu sacii de fasole în spate. - Harnice, harnice! strigă Sora. - Păi, am venit de la amiazi. Bine-ai făcut că ai ieşit şi tu la cules, căci postăile au început a crepa. Aici tot­ deauna se coace mai devreme fasolea. - Văd că aţi umplut sacii ! - Da, s-a făcut destulă, mulţămită lui Dumnezeu. Cele două femei ieşiră în drum şi o luară spre sat. Prinzîndu-şi şurta-n brîu, Sora întră în delnita lor şi se apucă de lucru. O boare uşoară cobora din văzduhul senin, adiind frunzele porumbiştei, dar din pămînt, cum stătea aplecată la cules, pălea încă dogoreala zilei. Sora culegea de vreun ceas, şi ajunsese aproape pe la mijlocul delnitei, cînd, ridicîndu-se să-şi golească poala în' sac, auzi din stînga vîjiit de coasă. Se uită şi văzu într-un al treilea, al patrulea loc, un bărbat. Omul era în capul gol. «De bună samă, coseşte mohor», îşi zise Sora. Se auzea coasa, tăind cînd şi cînd în plin, firele tari, cînd ronţăindu-le numai, după cum erau goliştile, mai largi sau mai strîmte, între firele de porumb. Sora tresări: unde este cosaşul trebuie să fie locul Mărgineanului. Se înălţă în vîrful picioarelor ca să-I poată vedea mai' bine printre cucuruzele înalte. Dar în­ dată se şi aplecă. Omul îşi ascuţea coasa. Il recunoscuse : era Gheorghe. Răsuflarea i se înteţi. «Nu m-a zărit, de bună samă - îşi zise Sora -, căci iată, şuierul coasei se aude iarăşi. Dar oare de ce m-am neliniştit aşa de tare ?!» Trecuseră trei luni de cînd nu se mai întîlniseră. Sorei îi stăteau încă pe suflet vorbele grele' pe care i le spusese atunci. «Bine - îşi zicea -, m-arn hotărît s-o rup cu el, dar ar trebui să ne lămurim, să ne despărţim împăcaţi cu soarta, nu certaţi. Vom trăi în acelaşi sat şi ne vom întîlni, ne vom da bineţe, vom mai schimba o vorbă, ca oamenii. Să ne despărţim ca doi pretini şi să rămînem pretini. Iată, acum sîntem numai la cîţiva paşi unul de altul, amindoi în mijlocul lanurilor, şi nici-un om prin apropiere ... Trebuie să mă folosesc de prilej», îşi zicea . mereu, culegînd cu înfrigurare păstăile de fasole, um- 609 1· ii [610] , I� I I ,1 , I : il A [, < ' �' � I : I !I I .� , IIII1 1 { 1, I 1 I I , I ! , r ' � : I plîndu-şi şurta şi golind-o în sac. Dar la gîndul că ar fi dat ochii cu el, aici, în cîmp, un fel de frică fierbinte o năpădea, făcind să-i zvîcnească sîngele în urechi şi tăin­ du-i răsuflarea. Şi nici coasa lui Gheorghe nu o mai auzea, ci numai bătăile inimii, sporite, speriate. Isprăvise de cules şi lega sacul, cînd deodată auzi foş­ nind porumbul ca de pas de om şi-l văzu pe fecior venind agale spre ea. Venea cu mînile goale. -- Bună-sara - zise el, oprindu-se în faţa ei. - Văd c-ai isprăvit. Ai venit de mult? - Pe la ojină, răspunse ea cu ochii în pămînt, pu- nîndu-şi o mînă şi apăsînd-o pe sînul stîng. - Am ieşit şi eu să cosesc nişte mohor. Vorbea liniştit, şi Sorei începu să i se risipească frica. - Nu ne-am mai văzut de mult, zise el, văzînd că Sera tace, cu o mînă răzimată de sacul cu fasole şi cu ochii mereu în pămînt. - Ne-am despărţit urit, ultima dată, Gheorghe, M-am gîndit mereu la asta. Nu trebuia să te porţi cu mine aşa. Ea îşi luă mîna de pe sîn, ridică sacul şi îl izbi de cîteva ori de pămînt, ca să îndesească fasolea, care .sună uscat. Apoi ridică ochii şi se uită la el. Şi privirile şi faţa feciorului erau Întunecate. - De! M-ai scos din fire! ... Mi-a părut şi mie rău pe urmă - răspunse el întru tîrziu, cu vocea închisă. ­ M-am tot gîndit de-atunci că poate nu-i acela cuvintul tău din urmă, şi că te-am speriat. Sora oftă. - A fost cuvîntul meu din urmă şi este şi acum. Însă noi nu trebuie să ne despărţim ca doi duşmani, Gheorghe. Eu nu ţi-am voit şi nu-ţi voiesc decît binele. Cînd te-am văzut cosind, am şi vrut să· vin la tine să-ţi spun asta. - Şi de ce n-ai venit? întrebă el cu vocea schimbată. - Mi-a fost frică, Gheorghe. Feciorul înălţă capul, şi privirile lui, inflăcărate deo­ dată, o arseră, A, ce arsură rea! - Şi, acum, ţi-a fost frică de mine, sau de tine? o întrebă el, cu un zîmbet rău. Sora înţelese întrebarea, şi închizînd ochii îngălbeni. Gura i se încleştă. Nu putu răspunde. Gheorghe,' văzînd paloarea ei de moarte, izbucni: 610 [611] T - Iartă-mă, Soro! M-am chinuit rău săptămînile astea. Nu mai ştiu ce spun. Vorbeşte deznădejdea din mine. Nu pot intălege ce-i cu tine ... Haida şi spune-mi că nu-i cuvîntul tău din urmă. Cum voi mai trăi eu fără tine? Nu trebuia să te mai apropii de mine. Să mă fi lăsat aşa ... blăstămat cum sînt. Să nu mai fi ştiut nicio­ dată că mă iubeşti Încă. M-ai trezit din nou la viaţă, şi acum îmi dai cu piciorul... înfăţişarea lui se schimbase cu totul, parcă era gata să plîngă, vocea îi tremura. - Sînt vinovată, Gheorghe, ştiu că sînt vinovată faţă de tine! Dar n-am voit să-ţi stric, ci să te-ajut, să-ţi fiu de folos; să intri din nou în viaţă. Te iubeam cu sufletul. Ea fremăta toată; faţa i se aprinse, ochii-i străluceau metalic. - Te înşăli, săraca de tine! Mă iubeşti toată, nu numai cu sufletul. Nu vezi? De-acum - oftă el -, nu mai e decît o scăpare pentru noi: desparte-te de Dumitru, să ne căsătorim! De ce să fim nefericiti amîndoi? Soro! Desparte-te de Dumitru! îi strigă el cu glas schimbat, poruncitor, şi-i puse o mînă pe umăr. - Nu! Nu pot! Nu vreau! - ţipă ea speriată de privirile lui. - Nu pot să fiu a ta. Ţi-am spus! Astîm­ pără-te ! Sora sări laoparte, sacul cu fasole se răsturnă, dar Gheorghe, orbit de pasiune, zvîcni, se aruncă asupra ei ca un animal sălbatec asupra prăzii înspăimîntate, o în­ lăntui cu braţele şi se prăbuşi cu ea la pămînt. Sora se zbătu cu furie, să scape, să se ridice. - Lasă-mă i Lasă-mă! Lasă-mă! Nu te-atinge de mine! Dar tipetele ei fură astupate de gura lui lacomă. - Ştiu că mă vre ai ! Ştiu că mă doreşti! Răsuflarea lui fierbinte îi pîrjolea obrajii, grumajii. - Nu te doresc! Nu te vreau! Lasă-mă! Lasă-mă, blăstămatule! . Dar feciorul nu o mai auzea. Patima, foamea de ea îl înnebunise, trezise întreaga lui fire violentă ; o izbea cu pumnii, îi frînge a mînile să nu-l mai zgîrie. Se porni o luptă îndîrjită, mută, întreruptă numai de icnirile şi 611 [612] gîfîielile lor surde, pînă cînd, în cele din urmă, bărbatul birui. Un ţipăt groaznic injunghie liniştea însărării ... Apoi nu se mai auzi decît susurul vîntului în frunzele po­ rumbiştei, peste care însărarea cobora tot mai deasă ... , '1 I " 612 Cînd se trezi Sora, pe cer, deasupra, se iviseră două stele. Pipăi cu mînile ţărîna din jur şi nu-şi dădea sama unde-i, ce se întîmplase cu ea, pînă atinse sacul de fasole, care nu era departe. Sări drept în picioare, îşi rîndui hai­ nele, trase cu urechea, dar nea uzind nici un zgomot, îşi luă sacul în spate şi porni spre casă. în suflet, în gînd, pe lirnbă-i era un singur cuvînt mut: «Blăstămatul ! Blăstă­ matul ! Blăstămatul !» Şi o ură de moarte îi umplu toată fiinţa, faţă de. cel care o trăsese în prăpastie, în blăstă­ mul lui. «Of! Da-I va bate Dumnezeu, îşi zicea ea mereu în drum spre casă. Îl va bate Dumnezeu !» Şi din cînd în cind se-nfiora toată de frică, de scîrbă, cutremurindu-se de suna sec sacul din spate. Cînd să intre în sat, se opri speriată. Parcă vorbise cineva în spatele ei. Auzise limpede cuvintele: «Te-ai jucat cu mine ca mita cu şoarecele ! Acum ai păţit-o! Da' parc-ai fost fată, nu nevastă l» Nu era nimeni, şi, îngrozită, începu să alerge. Cine vorbise? Era glasul lui Gheorghe. Dar de unde vorbise? I-a spus el acolo, în cucuruz, asemenea vorbe? 1 s-au în­ tipărit în minte fără să le audă atunci? Şi ce voia să spună? «Parc-ai fost fată, nu nevastă !» Deodată şi-aduse aminte că Dumitru nu s-a mai apropiat de ea de la moar­ tea copilului. Şi o groază nouă-i pătrunse toate oasele: «Dar dacă voi rămînea însărcinată ?» Privi cu spaimă îm­ prejur: nu era ţipenie de om. Şi porni, iarăşi grăbită, la drum. încă nu se întunecase detot, cînd întră în sat. Prin curţi, oameni umblau de colo-colo după trebi. Prin tinde luminau focurile de vetre, femeile se învîrteau în jurul oalelor. Simţi cum i se strîng umerii, cum i se frîng grumajii şi cum capul i se apleacă. Il ascundea subt capătul dinainte al sacului de fasole: i se părea că toţi ochii o urmăresc, că bărbaţi şi femei ies la portiţe anume ca să se uite miraţi la ea. «Dar dacă voi. fi rămas însărcinată? 1 , I I I H 1· , li I ! 1: III' I � , l' � , ' I '1 ' I I , II II I I ' I , I I I il , II " , " , , I I , I L " II [613] A ! De-ar da Dumnezeu să se deschidă pămîntul şi să mă înghită, acum să mă înghită! Blăstămatul ! Blăstămatul !» Dumitru nu era acasă. Cînd plecase ea după fasole, el aştepta o ştafetă călare pe care o trimiseseră vreo cinci gospodari să-ntrebe dacă umblă moara din Răstoci. Cea mai apropiată de Broşteni, cea din Curmătura, nu mai umbla de vreo săptămînă, din cauza secetei. Umpluseră împreună sacii, Dumitru pusese şi fîn în car, aştepta nu­ mai să vină ştafeta cu veste bună. Sora îşi uitase de ceea ce puseseră la cale, şi cînd ajunse la portiţă se opri şi se gîndi ce să facă. Să mai între, ori să lase sacul acolo, să înconjure prin fundul grădinii, să sară pîrlazul şi să se spînzure de creanga unui prun ? Nu-şi dădu sama cît va fi rămas înlemnită la portiţă, cînd auzi cînele lătrînd şi repezindu-se. - Ţiba mă ! Ţiba Bălan! Cine-i acolo? întrebă glasul : soacrei. Sora tuşi, cînele tăcu, şi ea întră în curte cu sacul de fasole in spate. Se întunecase detot. - Chiar acum ieşeam încă o dată, să văd dacă nu mai vii! ... Da' ce-i cu tine! Ţi-e rău? se sperie soacră-sa. - Da ... Mi s-a făcut rău pe drum ... - răspunse Sora cu voce slabă. Apoi, încercînd să străbată întunerecul, şi nevăzînd carul, adaose cu acelaşi glas stins: - Dumitru s-a dus la moară ? - Da, a venit ficioraşul acela şi-a spus că moara din Răstoci umblă. A plecat împreună cu ceilalţi. * Sora puse sacul în pridvor. - Poate a fost prea greu sacul. Atîta drum ! ... - zise soacră-sa. - Mă gîndeam eu că trebuie să fi păţit oarece, de întîrzii atita. Apoi lele a Anica păru că-şi aduce aminte de ceva, tre- sări şi zise : - Te-au. luat ameţeli? Ai greţuri ? Sora îşi lăsă capul în piept. - Nu ştiu ce mi-a venit... Am slăbit detot, şi mereu a trebuit să şăd pe marginea drumului . • Era obiceiul ca la mori să plece deodată mai multe cară din sat. Trebuiau să umble şi noaptea, şi prin locuri străine. 613 [614] \ . f I . r: � I '1" Ir'i 1, '1 !. l' I !:1 'II i 1', 1: I i 1'1: . ',1 :J li . ' ·11 I I � '1 , I I! I I I li ..... I.;......ll ...... , Ve ! Nu trebuia să mergi singură, să aduci tu sa- cuI. Păi, doar nu-i aşa de greu, mumă ! Da-i lung drumul, tu, fată, şi ... Se opri. Ar fi vrut să-i spună: «Poate eşti iar într-altă stare», gînd care o lumină pe bătrînă, şi o făcu să nu bage de samă că Sora, la cină, abia se atinse de mîncare. - Cînd a zis Dumitru că vine ? - Poate poimîne spre sară, dacă nu vor fi prea mulţi la moară. Altfel ar putea să întîrzie şi mai mult. In săptămînile din urmă lelea Anica se liniştise, Sora nu se mai întîlnise cu Gheorghe, nu se mai vorbea nimic în sat, şi Dumitru începuse iar să-şi vadă de lucrurile lui, fluierînd prin curte, prin grajd, prin grădina şurii. Nu putuse oblici, e adevărat, dacă flăcăul ei doarme tot pe ladă, dar mai mult îi. venea să creadă că nu ... «Poate de-aceea i s-a făcut Sorei rău pe drum.. După ce spălară vasele şi mai vorbiră despre ce aveau de făcut a doua zi, se duseră la culcare. Sora nu cuteză să aprindă lampa în odaia din nainte. Stătu multă vreme înţepenită în mijlocul camerei, necu­ tezînd să-şi atingă trupul, să se dezbrace ... Totuşi, întru tîrziu, începu să-şi dezlege brăcia, îşi scoase şurtaşi că­ trinţa şi le puse pe laviţă. Avea senzaţia că o doare tot trupul, ca şi cînd i-ar fi pîrjolit pielea . Se întinse în aşternutul rece şi rămase multă vreme ţeapănă. Cum sta aşa, fără să se poată gîndi la nimic, o înjunghie deodată aceeaşi spaimă groaznică: «Dar dacă voi rămîne însărcinată ?». Sări din pat şi se prăbuşi cu faţa la pămînt, înaintea icoanelor. Multă vreme rămase mută si ca fără suflare. Apoi se ridică în genunchi şi începu să �e roage fierbinte: «Doamne, fie-ţi milă şi nu mă pedepsi! Tu ştii că nu-s vinovată! Că n-am vrut asta! Sfîntă şi Preacurată Maică a Domnului, apără-mă! Tu ştii că n-am vrut să păcătu­ iesc! Fă, Doamne, să nu rămîn însărcinată de el !». Se rugă şi plînse mocnit, să nu audă bătrîna, pînă i se sleiră puterile. Cînd se trase, cu, silă, tîrziu, pînă la pat, se simţi mai uşurată, dar cu ura sporită faţă de fecior. Ii ieşise pentru totdeauria de la inimă. In schimb, Dumitru îi apăru în noaptea aceea ca într-o icoană luminoasă. Da ! 614 [615] Acum era sigură: Dacă s-ar fi întîmplat cu voia ei, ar atîrna de-un prun in grădină ... Toată ziua următoare fu ca fiartă. Soacră-sa-i spunea mereu să lase lucrul, să se odihnească. Dar ea nu voia. Către sară, aflînd că li se isprăvise oţetul, luă o sticlă şi porni spre prăvălie. - Las', tu fată. Vom aduce dimineaţă. Dacă nu ţi-e bine, nu mai pleca la drum. - Dar n-am nimica, mumă ! Bătrîna rămase neliniştită după plecarea ei: «Nu cumva începe din nou, şi de-aceea-i aşa de pierită ?» Sora, după ce cumpără oţetul, porni aţă la părintele Andrei. - E-acasă, draga mea, e-acasă, răspunse preuteasa la întrebarea ei. Părintele auzise şi el zvonurile care umblau prin sat, şi cele în legătură cu despărţirea. Crezu că nevasta venea să 'se informeze ce trebuie să facă. Dar gîndul i se mai risipi cînd i se uită mai bine în faţă. - Iată o creştină care nu mi-a mai călcat pragul de la iscălirea contractului de bunăvoire la căsătorie, zise el, neputîndu-se stăpîni să nu o înfrunte. - Vreau să mă spovedesc, părinte! Bătrînul o privi mirat. - Da, e adevărat! Acum îmi aduc aminte! Tu nu te-ai spovedit nici în postul Paştilor, nici într-al Sfintei Mării. Văzu însă tristeţea grea şi mută din ochii femeii, îşi luă' patrafirul, o puse în genunchi, îi citi molitva, şi apoi îşi văzu de slujba lui de duhovnic . . ... Mai mult de-un ceas rămase Sora înlăuntru. «Ce poate fi, Doamne sfinte ?!,) se întreba, neliniştită, preu­ teasa. Auzea, cînd trecea pe lîngă uşă, şi plînset, şi bocet de ·femeie, şi glasul preotului rostind cuvintele de îmbăr­ bătare. «De bună samă, o desmîntă de la despărţire - îşi zicea preuteasa. - Alta ce poate fi ?!,) Cînd Sora ieşi de la părintele Andrei, lacrămile-i lumi­ nau încă în gene, dar ochii i se limpeziseră, cum i se limpezise şi Iata. Se simţea uşoară şi Întineri tă, şi îşi luă cu vocea caldă sara-bună de la preuteasă. 615 .".---- __ .......... .....,..,.---...,.""' ... --r.-j- ...... '!"l··--:1.ii"'"· "'if�-�I.""-----:::1",t�.�. c!: ...,.�. '1'. iT! "';"""7-"'I""IP .... -4I [616] - Să fii sănătoasă! -Şi mergi cu Dumnezeu, răspunse preuteasa, încercînd să-i citească în faţă ce s-a ales cu despărţirea. Sora se grăbi, plină de pace, spre casă. O asigurase şi părintele că nu-i păcatul ei, ci al lui Gheorghe, fiind cu sila, şi că nu aVea să se teamă de nici o pedeapsă dum­ nezeiască. XL Cu două săptămîni înaintea prinderii postului de Crăciun, Gheorghe-a Mărgineanului se cunună cu Ana Muja. Inainte de a se şti data acestei căsătorii, se hotărîse pe duminica aceea şi cununi a Stanei Corbu cu Ilieş al Neagului, fratele Măriuţei, văruţa Stanei. Ion Corbu, cînd auzi că ar fi să facă nunta fetei sale în aceeaşi zi cu ai Mărgineanului, hotărî să amîne cu o săptămînă: nu mai voia să aibă nici o atingere cu neamul acela blăstămat! Zvonurile din urmă despre Sora îl amărîseră mult. Amî­ nară toate pregătirile, deşi aveau toate gata. Afară de Stana, toţi se bucurară de hotărîrea lui Ion Corbu, şi în casa lui şi în aceea a Pruncului. Iosif Fătu, sluga era foarte mîndru, dar nu se lăuda nimănui că Gheorghe se hotărîse, în sfîrşit, să se însoare. Era convins că sfaturile lui au fost hotărîtoare. Suprave­ ghease încă o vreme, după ce vorbiseră la coasă, cărările . stăpînului celui tînăr, şi văzuse că, în loc să mai umble după Sora, întrase în vorbă cu o verişoară de-a Saftei Olarului, pe care hotărîse moşul său, Moise Mărginean, să i-o dea de nevastă. Safta se măritase în primul an de osîndă a lui Gheorghe, dar căsătoria ei nu făcuse vîlvă în sat, deşi unii ştiau că-i fusese menită celui întemniţat. Vara ei, Ana Muja, era o fată voinică, harnică, de douăzeci şi unu de ani: nu prea se îmbulziseră peţitorii, fiindcă erau patru fete şi doi băieţi la părinţi, şi moşie doar cîteva iugăre. 616 . [617] Cînd se auzi de căsătoria ei cu Gheorghe Mărginean, se făcu oleacă de vîlvă între fete, între nevestele tinere . . - Uite ce noroc a avut! N-a aşteptat în zadar, zi­ ceau unele cu pizmă. De, Dumnezeu nu uită de nimeni! Intră în avere mare. Păi, ce noroc şi ăsta! Să te măriţi după unul care a stat trei ani în temniţă l. .. - A robit, e adevărat, dar n:-a fost vinovat! - Cine ridică mîna asupra părintelui său, cum să nu fie vinovat? - Ştie Dumnezeu de toate! - Ştie, da! Părerile erau împărţite chiar ŞI In casaMărginea­ riului. Lelea Ana nu era bucuroasă, putea avea o noră mai avută, şi se mira cum de s-a legat feciorul ei chiar de fata lui Muja. Dar sluga,· Iosif Fătu, era mulţumit. - Bine că i-au întrat minţile în cap şi se însoară, stăpînă! Ce te mai gîndeşti la avere? Are mirele avere destulă! Numai sănătate să fie şi bună întălegere. - Şi cu alta putea fi bună înţălegere şi sănătate ... Ce? Un loc de trei mierţe şi o junincă ?! Asta-i zestre ?! vorbea supărată stăpîna. Parcă mi-e şi ruşine! Mai bine n-ar aduce nici-o zestre! - Fata-i cuminte şi de omenie, las', că-i bine! încheie Iosif discuţiile dintre ei doi. Feciorul nu-i dădea maică-sii nici o desluşire. - Ai tot stat pe capul meu să mă însor! Acum să fii mulţămită şi dă-mi pace. Toată vremea, pînă la cununie, feciorul ei a fost cam împungaci, mereu întunecat, aşa că lelea Ana nici nu prea cuteza să-i vorbească. Numai tîrziu, după ce se is­ prăviră strigările la biserică, îi veni un gînd care o ne­ linişti dar o şi împăcă cu hotărîrea lui Gheorghe ..... Poate s-a gîndit că-i bine să ia pe cineva tot din neamul Olă­ reştilor. Poate că şi-a adus aminte de jurămîntul tatălui său. Poate că se teme încă de călcarea [urămintului.» Gîndul îi deşteptă amintirile trecutului, şi-i puse o ră­ coare între spete . «Dacă-i aşa, bine face ce face! Doamne fereşte de alte rele !» 617 �.---------------------------------- [618] După ce se însură, Gheorghe Mărginean trecu şi el în rîndul gospodarilor, şi cum nici un semn nu mai era; de mult, că s-ar mai aţine pe urmele Sorei, oamenii îi dădură pace şi-şi văzură de năcazurile lor. Cununia Stand Corbu se ţinu duminica următoare, o săptămînă înainte de lăsatul secului de Crăciun. Ilies, mirele, abia se întorsese de-o lună din armată, şi se purta încă sclivisit, cu mustăcioara răsucită, ras proaspăt, cu încălţămintea lustruită de te vedeai în ea ca-ntr-o oglindă, încît Stana murea după el şi nu mai putea aş­ tepta pînă în dulcele Crăciunului. De altfel, părinţii nici nu se gîndiră să-i strice voia. La căsătoria aceasta se ajunsese pe drumul cel drept şi obişnuit, după toate rînduielile rămase din bătrîni. Cît ţinuse dragostea lor curată,' liniştită, cuviincioasă, parcă se mai odihniră şi părinţii, osteniţi de năcazurile şi su­ părările ce le avuseseră cu fata lor cea mai mare, pînă de curînd. Cît a stat Ilieş în armată, Stana s-a dovedit o fata foarte cuminte, şi n-a avut mamă-sa pentru ce să-i zică nici Iă-te-ncolo. De ! Aşa era bine! Aşa se pomenise din bătrîni! Cînd, de două ori pe an, la Crăciun şi la Paşti, venea Ilieş în concediu de trei zile, Stana îl sorbea din ochi în uniforma aceea frumoasă; cu insigne de bun puşcaş, şi erau mereu împreună, ca şi cînd ar fi fost logodi ţi. Dar şi părinţii fetei erau bucuroşi şi mîndri de el : ajun­ sese pînă la gradul de căprar. Mulţumit şi cu fata şi cu ginerele, şi gindindu-se că pînă-i va veni lui Ionită vremea de însurat, va îmbătrîni şi el, şi nu se va mai putea bucura ca acum, Ion Corbu se hotărî să-i facă o nuntă mai mare decît Sorei, şi lelea Maria fu foarte mulţumită de hotărîrea lui. Era şi ea cu inima veselă şi voia să-şi arate toată iscusinţa în aran­ jarea unei nunţi cum se cădea într-un neam fruntaş ca al lor. La nunta Sorei - năcăjită şi îngrijorată cum era - lăsase laoparte unele din obiceiurile de la nuntile mari. Dar acum era mulţumită, cu sufletul luminat, şi începuse să se liniştească şi din partea Sorei. 61B --------------------------�- [619] . Sora era însărcinată într-a doua lună - o ştia chiar de la ea, căci pe dinafară încă nu era nici un semn. Sora se grăbise să-i spună, cu totul împotriva atitudinii ei din timpul primei sarcini, cînd se ferea de toată lumea şi-i era greu de toţi. Tot de la ea ştia că începutul sarcinei a doua era cu mult mai uşor decît la întîia, că nu avea nici o ameţeală, n-o mai luau nici greţuri. Se şi vedea pe faţa ei, şi în toată ţinuta, că nu-i mai pasă de sar­ cină. Nu era numai voinică şi sănătoasă, ci şi veselă şi luminoasă. ,Cînd văzu că si Sora stăruie să nu fie nunta Stanei în aceeaşi zi cu � lui Gheorghe Mărginean, lelea Maria se linişti şi mai mult. Era încredinţată acum că fata ei a rupt-o cu totul cu Gheorghe. Era o pornire de ură în glasul ei, cînd vorbiră despre cele două nunţi. Nu se mai auzise, de altfel, nici prin sat, nici o vorbă, de multă vreme. «De, nu zic că nu s-o fi săturat de urîtul ei, şi-o fi vrut şi ea, săraca, să se mai însenineze, dar a înţăles la vreme că e prea tîrziu. E o fată cuminte, căci a urmat sfaturile mele! - se mîngîia mamă-sa. - Va trăi şi ea cum i-a fost scris, ce să facă! Cu trecerea vremii, se va mai obişnui,. Uneori îi părea că vremea asta a şi sosit, pentru că între Sora şi Dumitru începuse un trai bun şi o legătură caldă şi sinceră, cum nu i-a părut ei să fi fost mai înainte, dar de care, din atîtea semne, nu se mai putea îndoi acum ... De la moară, atunci, Dumitru nu se întorsese decît a treia zi : aşteptau mulţi înaintea lui, să le vină rîndul. Sora, după spovedanie, avea senzaţia că şi trupul ei s-a purificat... Şi era încredinţată că Dumnezeu nu va lăsa să rămînă însărcinată. Şi se trezi că-I aşteaptă cu ne­ răbdare pe Dumitru, să se intoarcă., . 11 vedea mereu în cadrul acela de lumină, poate din cauza contrastului izbitor între purtarea lui Gheorghe şi a bărbatului său. Pentru întîia oară în viaţă începu să-şi dea sama şi să preţuiască adînc gingăşia şi înde­ lunga răbdare a lui Dumitru în purtarea faţă cu ea. Poate-i va fi pomenit şi părintele Andrei ceva despre da­ toriile ei de nevastă, pe care nu şi le mai împlinise de-un 619 [620] I I an; poate valul cald de simpatie ce o cuprindea pentru Dumitru, cind îşi aducea aminte de sălbătăcia celuilalt, o făcu, două nopţi dup-olaltă, să-şi dorească bărbatul, abia aşteptînd să se întoarcă de la moară ... , Da, mamă-sa, care ·vedea toate, nu se înşelase nici acum: un trai bun, o legătură nouă şi sinceră se înche­ gase între fata ei şi Dumitru. Căci, iată, şi el parcă în­ tineri se cu cîţiva ani în lunile din urmă. Află şi Dumitru şi soacră-sa, la timp, că Sera-I într­ altă stare. Nu se mai sfii să le spună. Lelea Anica nu mai putea de bucurie. Se bucura şi pentru că noru-sa purta acum cu uşurinţă sarcina, şi pentru o teamă a ei, care acum trecuse, şi se uita după noru-sa mîngîiată, cu sen­ timentul siguranţei, mulţumind în taină lui Dumnezeu: «Doamne, multămescu-ti, sfîntule şi bunule, că ce-a fost greu a trecut». Şi cu cît traiul între soţi se făcea mai bun, mai intim, mai cald, cu atît regreta Ielea; Anica şi suspina că nu mai trăieşte şi bătrînul ei, să se bucure ... La nunta Stanei jucă şi Sora, pentru întîia oară de la moartea Măriutei, Jucă cu mirele, cu Dumitru şi cu alţii. Nu se cunoştea încă deloc sarcina, cum se întîmplă ade­ seori - se lăuda în gînd mamă-sa - cu nevestele sănă­ toase şi voinice. Jucă şi cu nănaşul său, cu badea Pavel Corbu, căruia îi şoptise ceva la ureche, de îndată ce se putuse apropia de el, şi de-atunci unchiul său se însufleţi şi se aprinse la joc ca un junişan. Fu o nuntă de-i merse vestea şi în satele vecine, cu alai de călăraşi - ceea ce nu se mai vedea în vremile din urmă, decît foarte rar -, cu veselie mare, cu mîn­ căruri gustoase, cu vinuri bune, cu mari jucăuşi, cu pistoale trase, cu steag de nuntă mîndru şi scump ca acela, cu strigături pipărate şi unele foarte cutezătoare, cu betie care făcu neruşinate pe cîteva neveste mai tre­ cute cu vrîsta, şi chiar pe două babe, pe Oana Surdului si Vironica Dumitresei, care scormoniră în fundul uitat �l sacului strigături şi chiuituri neruşinate, cît se roşeau fetele şi nevestele mai tinere. Da' pin' la urma urmelor, cine era de vină dacă nu socrul mic - căci la masa de la el şi în curtea lui se 620 [621] auziră asemenea chiuituri -, care făcuse rachiul dulce şi tare, cu ajutorul nevestei sale, şi pusese la bătaie un butoi de vin ?! El voise nuntă mare, şi decît el parcă nu se bucura altul mai tare, de cum vuia şi tropotea casa şi curtea, afară de frate-său, Pavel.. Ioniţă era acum băieţaş de treisprezece ani, şi se ţinu mortis de slugă să-i capete şi lui un cal; şi de Sora, să-I împodobească şi pe el cu năfrămi, să poată întra în rîn­ dul călăraşilor. Cu sluga, unul Vintilă, nu fu norocos. Se nimerise un flăcău urîcios, scump la vorbă, şi copilul, cum nu îndrăznea să-i amintească tatălui său de asta, se plînse Sorei, de care era şi acum mai legat decît de Stana, deşi fata, în anii din urmă, se făcuse iar blîndă şi vi­ sătoare. Sora îi dădu sfatul să ceară ajutorul lui Irimie, sluga lor de cînd fusese el mai mic, şi care era şi finul părinţilor. Ioniţă sări într-un picior de bucurie că-i dase asemenea sfat. Ştia că Irimie se va face luntre şi punte şi-i va găsi calul dorit. - Da' vezi să nu afle tata nimic, că mă bate, se rugă el de Sora. - N-avea grijă, cum să-i spun? Nu întru şi eu în păcat cu tine? Nu ţi-oi da eu năfrămile şi te-oi împo­ dobi ? - Da' vezi să fie tare frumoase! Să nu-ţi fie frică: le voi griji bine. Irimie îi află un căluşel negru, cu ţintă albă în frunte, pintenog de piciorul stîng de dinapoi, cu şea, cu frîu, cu tot ce trebuia. Il aduse pe furiş, de-cu-sară, în poiata lui Dumitru, îi împleti coama în corduleţe, iar dimineaţă luă de la Sora covoarele mîndre, puse unul subt şea, altul deasupra, şi-l inchingă bine. Apoi îl scoase din curte, şi nu peste mult ieşi din casă şi Ioniţă gătit călăraş, cu Sora după el, cu lelea Anica la urmă. Toate creţele de pe obrajii bătrînei erau luminate de bucurie şi de plăcere cînd văzu pe Ionită călare. Il im­ podobise frumos noru-sa, ca pe-un păun, cu năfrămile cele mai frumoase, legate cruciş peste piept, venind de peste umeri şi subsuori. Copilul ştia călări, deşi tată-său nu tinuse cai. Dar la cîmp, cu alţi copii, care aveau şi cai, nu numai vite, învăţase de mult să călărească, însă fără şea. O vreme îşi plimbă cam ţeapăn calul prin curte, 621 [622] I �I II II I I 1: i r I II " :1, " 'II ,II I, I fij II \, t. • . f- I I r 1 I , 1, I I h I I ÎI � : I f ,! I I � I I I I L - pînă se mai obişnui şi cu şeaua, şi cu picioarele în scări, apoi nu-i mai păsă de nimic şi porni spre locul unde ştia că se adună călăraşii. Părinţii nu ştiură nimic pînă ce sosi ceata înflorată şi veselă a călăraşilor, vreo douăzeci, şi vătaful începu să tragă din pistoale la poartă. Atunci, uitîndu-se pe fereas­ tră, li se păru lor că o păreche de călăreţi nu-i pe mă­ sură, că unul era prea mic pe lîngă tovarăşul său, şi: se uitară mai bine. - Păi, ăsta-i Ionit-a nost', tu muiere! zise mirat şi înveselit tatăl. Lelea Maria se-aplecă mai tare şi privi. Caii nu stă­ teau locului, ci se frămîntau, şi abi a-l putu vedea bine. - Vezi bine că-i el ! Vai, bată-l pustia de copil L Cine 1-0 fi făcut călăraş ? N-am simţit nimic. Şi cum trag ăştia mereu din pistoale, te trezeşti că-i sperie calul şi-l mai şi izbeşte de pămînt. _ N-avea tu nici-o grijă! Uite-l cum se ţine de bine pe cal! E o croială bună de ficior, tu nevastă. Aşa că frica lui că-l va supăra pe tată-său se adeveri zadarnică, şi Ioniţă, după ce se întoarse cu călăreţii în fruntea alai ului de la biserică, avu bucuria de-a fi lăudat de el în faţa tuturora. ' _ Bun călăraş, n-am ce zice! Numai cît acuma, dac-ai întrat în rîndul ficiorilor, trebuie să bei şi tu din ploscă în rînd cu ei. Copilul mirosise că-n ploscă era rachiu, şi se codi. _ Haida-hai! Nu te face de rîs acum, la sfîrsit. ' Nu-i plăcuse niciodată rachiul, nici mirosul' barerni, şi făcu urît cînd îl simţi pe limbă . Călăraşii rîseră, dar el se folosi de prilej şi scuipă rachiul din gură. II Aşa că la nunta Stanei avusese şi Ioniţă un rol Tn- semnat. . .. ' Intre nuntaşi se ţinu mai breaz, pînă la sfîrşit. năna­ şul, [udele Vasile Popa, care era un om cumpătat! în -toate, iar cel mai gălăgios rămase tot Pavel Corbu,care de la o vreme începu să spună, după felul lui, vorbe pi­ părate, încît îşi întorceau femeile capul într-altă parte şi începeau să povestească cu glas tare între ele. . ; 622 - [623] ·. Fură chemaţi la nuntă şi vecinii Corbului, între ei şi badea Precup Pleşa cu nevastă-sa Vuţa, oameni mai săraci, dar cu nume bun. Pe tatăl lui Precup, pe moş Ni­ chifor, îl uitaseră. De vreo jumătat' de an- nu se mai vedea pe nicăieri, nici chiar pe treptele crîşmei cînd bătea tare soarele. Bătrînul se dărîmase rău în vremea din urmă, şi nu se mai scula de după cuptor. Te miri cu ce-şi mai ţinea sufletul în oase, căci nu mai putea mînca nici cît un copil mic. Numai pipa n-o lăsa din gură, şi Precup se îngrijea să aibă bătrînul în toată vremea băşica de porc cu tăbac la îndemînă. Nici rachiu nu mai putea bea, căci îi venea să se încîrlige de cîte ori se lă­ comea încă şi mai gusta cîte-un păhărel, cînd îl imbiau copiii. De la cîte-un pahar de vin bun nu s-ar fi dat în laturi, .dar vinul era mai rar în casă, şi cel cumpărat de la crîşmă era acru ca oţetul. Scormonit de ceterile ţiganilor, de chiuiturile nunta­ şilor, de bubuitul pistoalelor ori de-o chinuitoare curio­ zitate, moş Nichifor reuşi să se coboare de pe cuptor şi • să se tragă încet-încet în curte, din curte în uliţă şi de-a­ colo pînă la vecini. Era gîrbovit detot, se sprijinea în­ tr-un toiag şi îşi tîra cu anevoie picioarele. " Nuntaşii erau în casă, la masă, cele două odăi mari vuiau de larma care nu mai răzbea să iasă pe fereşti1e si usile deschise. • J' " I ,..l':10ş Nichifor se opri zăpăcit în mijlocul curţii, spri­ jinit în bîtă cu amîndouă mînile, aplecat peste ea s . ca păcurarii. Ii slăbise tare vederea. Fostul slugă Irimie chiar" trecea prin curte spre grajd, căci el, deşi invitat la nuntă, tot mereu ieşea să supravegheze pe-afară, văzin­ du-l pe socrul mic afumat bine, fără, nici o grijă; sluga pe care-l aveau acum, se îmbătase demult şi dormea tun în patul din poiată. :., Moş Nichifor îl zări dar nu-l cunoscu.' J:! __ ' Ombun ..,- începu pe-un glas piţigăiat bătrînul -; să-mi spui, nu-i aici casa lui Ion Corbu ?\ 1);--' Aici, mosule, aici! răspunse lrimie, care-l vnu-l mai, văzuse de cînd nu mai ieşise din casă, şi nu-l mai recunoscu nici "el. Credea că-i vreun, cerşetor de prin­ tr-alt sat, cum se nimerea cîteodată. 623 [624] i' 1: I i 1. , I � �I i . 81 II, , , 1 II : I 1: � i ti •• "! ! • i. , 1 , I I ci r I - Aarată-mi unde să mă duc, să capăt şi eu o bu­ că tură şi un pahar de vin! Aud că-i nuntă azi aici. - Nuntă, da, şi încă nuntă mare. Vino dumneata după mine. - Vin, nepoate, vin, numa încet, că nu mă mai ţin picioarele de beteag şi de flămînd ce sînt. N-am mai mîncat de două zile. lrimie se uită la el : n-avea dăsagă în spate, n-avea traistă. De, va fi avînd dreptate! Nu mai era un om, ci numai o căzătură. Irimie încetini pasul. - Da' de unde eşti, moşule ? - Io? Ridică oleacă bîta şi arată la casa venină. - De-aici, din vecini, n-aş mai fi. Să ştii de la mine, nepoate, că cine face copii, îşi face duşmani. lrimie se opri mirat, uitindu-se la el. Doar nu-l fi dumneata moş Nichifnr â - Ha! Ce face? - Zic că doar nu-i fi dumneata moş Nichifor, ve- cinul? - Ba io sînt, n-aş mai fi fost. M-au lepădat singur în casă, şi ei au venit la ospăţ. Hei! Cum ar mai vrea să mă găsească ţapăn, la întoarcere. - Păi bine, moş Nichifore, nu mai mă cunoşti? - Văd tot mai rău, nepoate, căci de boală şi de foame şi vederea-i slăbeşte la om. - Io-s Irimie, care-am fost slugă aici, la badea Ion. Irimie Huruban. - Care-a luat-o pe Chiva Berbecarului ? - Ţo sînt! - Ia-mă de mînă, dragul meu, şi du-mă pînă la bucătărie, la nepoata, la Mărie ... Da' să nu mă . vadă ăştia ai mei, c-ar fi în stare să mă alunge cu bîta, văzînd că am venit şi io la nuntă. Mîncarea se făcuse în bucătăria de vară. Acolo for­ foteau oalele, acolo se învîrteau femeile ajutătoare. Deşi numai un părete era de zid şi trei de scînduri, şi afară era destul de rece, înlăuntru era cald. Moş Nichifor întră 624 [625] bucuros în căldură, şi nările subţiate, aproape transpa­ rente, i se dilatară simţind mirosul verze lor ". Cînd văzură femeile, prinse de treburi, pe cine li-I aduce lrimie în bucătărie, se miniară. - Unde-I mai îndeşi pe ăsta aici? Nu vezi că abia ne putem învîrti ? zise lelea Maria. - Da-i moş Nichifor, nănaşă 1 A venit şi dumnealui la nuntă. Stăpîna şi cele patru femei ajutătoare, cu toată graba ce-o aveau, rămaseră cu blidele mari, pline, în' mînă. - Doar n-o fi el ?t Se uitau toate la bătrîn ca la o arătare. - Ba io sînt, n-aş mai fi, şi n-aş mai fi avut copii în lumea asta li li puseră repede un scăunel cu trei picioare, în care se mesteca de obicei mărnăliga, să şadă. Lelea Maria le porni pe femei cu mîncarea şi se apropie de bătrîn. - Ce-i mînca, moş Nichifore? Vai de capul dumi·, tale, cum te-ai mai topit! - Avem tăiţei, avem tocană de oaie, avem găină friptă, avem verze! Bătrînul oftă. - Dă-mi din toate, nepoată, că ştiu că mîne pentru cea din.urmă oară la ospăţ. Vorbea din vîrful grumajilor, scîrtîit, piţigăiat, cu glas puţin. Dar nu putu decît să guste din mîncări, numai din verze se căzni să înghită de trei-patru ori, şi-i întinse blidul. - Vai de mine, moşule, ne faci bucatele de ruşine! zise gazda. Era îmbrăcat aşa cum se sculase din pat, cu haine vechi şi murdare, numai ţundra o luase pe deasupra. Lelea Maria aduse o sticlă de vin şi-i umplu Un pa­ har rnărişor. Bătrînul abia nimeri cu mîna întinsă pa­ harul şi-l vărsă pe jumătate pînă îl duse la gură. Ochii lui ceţoşi priveau pierduţi, ascunşi în fundul capului. * In Broşteni şi în tot ţinutul acela de pe ţara Secaşulut, mincarea de varză cu carne afumată de porc, fără sarmale, era numită numai la plural: «verze», dar în grădini nu creştea "'..; va rză-, ci «curechi». [626] .' asta' ! " I , I l' , .. _ Dumnezeu să-I ierte şi să-I hodinească, nepoată, închină el. .: Lelea Maria îngheţă toată. _ Să-I hodinească pe bietul Moisă, şi să-I dezlege, că.a făcut destul rău în casă pîn-acum. _ Vai de mine, moş Nichifor - zise femeia, venin­ du-i inima la loc -, se vede că te-ai cheunit rău la cap! Păi, doar nu eşti la pomana lui Moisă ! \;' Bătrînul tresări şi se uită speriat împrejur'.' � Da' unde sînt ?\ _ Trebuia să stai acasă, dacă nu mai ai capul lim­ pede, nu să vii să sperii oamenii. :Ii' Bătrînul rămase zăpăcit, cu paharul în mînă: abia-şi muiase buzele în vin. Lelea Maria ieşi în curte şi incepu să;stdge după Irimie. ,! r--r-' Du-l . acasă - îi porunci ea mînioasă. - De ce l-ai mai adus aici, dacă ai văzut că nu-i mai în toate minţile! Şi nici nu poate mînca nimic ! .!.Moş· Nichifor privea prostit la amîndoi.' Apoi puse mîna pe sticla cu vin de pe vatră, lăsînd în schimb acolo paharul. ",lrimie se uită la nănaşă. - Las' s-o ducă cu el. ... \;-;- Bogdaproste! mulţumi bătrînul. lrimie îl luă de subsoară şi porni cu el. ;\I�-:-' Da' unde mergem acum ?, ; �::� Acasă, moş Nichifor. N-am casă, n-arn masă, n-am pe nime în lumea Tot aşa spui de cînd te ştiu. Dar acum 'eşti cu un picior în groapă, ar trebui să te mai pocăieşti .şi durn- neata. : . : ...... , 10 voi muri uşor detot, că n-are ce mă ţine în lu­ mea asta ... Da' unde mergem? Parcă nu mai ajungem ... Mi! se pare că nu se m'ai aude nici-o maşină în sat. ar fi isprăvit oamenii cu îmblătitul ? � Olio! Şi de cînd! se înfioră Irimie, văzindu-l �t1m. vorbeşte într-aiurea, . "'Da' oile nu-i mai mor, aşa-i? '-:;':', . Oile cui? . 626 [627] Boz! A' Mărgineanului! A fost bună slujba popiid,in Olio, ce-ţi mai trece prin minte, zise lrimie, gră­ bind pasul şi trăgîndu-l pe bătrîn după eL In casă îi ajută să urce în aşternutul de pe cuptor. Bătrînul pipăi mereu, pînă-şi află culcuşul, şi se făcu covrig în aşternut. Apoi încetă să mai geamă, se siin'ţi în loc sigur şi cunoscut, şi întinse mîna. ' - Ce cauţi? întrebă Irimie. - Glaja aceea. O află şi o trase lîngă el. Omul îi pofti sara-bună, dar nu-i mai răspunse ni­ meni. Tîrziu, cînd veniră Precup şi Vuţa de la nuntă, auziră ca un bornăit, de bondar în odaie. Ascultară mai bine. Moş Nichifor se căznea să cînte, părînd că secondează pe diac : «Cu adevărat deşărtăciune sînt toate». Dar nu se putea înţelege decît cîte-o silabă. Vuţa se apropie prin întuneric de aşternutul lui. Voia să vadă dacă-i bine acoperit, căci în odaie era frig. Dădu de sticlă lîngăbă­ trîn şi o luă. Era goală. La lumina unui muc de lumînare de său se uitară amîndoi la sticlă. Precup o duse la nas şi mirosi. - A fost vin în ea ! Cine i-o fi adus-o? Femeia înălţă din umer-i. - De bună samă cineva de la nuntă - îşi răspunse tot el. - Şi iată-l că s-a îmbătat. Cine să i-o fi adus? se miră nevasta, - Poate Ioniţă. - Numa să nu ne mai fi făcut şi acum de rîs! Să fi venit el acolo! - Nici poveste! Doar abia se tîrîie pînă-n curte. Bornăitul acela gros de bondar se auzi încă multă vreme în liniştea din casă, după ce bărbatul şi femeia adormiră.. .y�' Din cînd în cînd străbăteau în noapte chiotevdln curtea vecină. Nuntaşii ieşeau să se· răcorească, şi"tle joc şi de băutură. Uneori vătaful călăraşilor ieşea I în curte şi trăgea din pistol, strigînd «vivat l». Rîsete în'­ fundate se auzeau uneori de prin colţurile şoproanelor. Feciori şi fete ieşeau părechi-părechi să se răcorească, ·627 [628] .u 1 i! I I , i , II I� I I I I I I I I r i I 1IIi...c ... ,i_J să. schimbe o vorbă, dar parcă mai vîrtos se încălzeau, căci din curte, de prin grădină, răsunau uneori sărutări tari. Două-trei femei mai ametite, şi cele două babe af'u­ mate rău ieseau cînd una cînd alta în întunericul din curte, pocneau din degete şi dădeau drumul la cîte-o strigătură ... - Albă-i lelea ca şi caşu' Şi se place cu nănaşu' ! Uiu! Uiu! - Vai, săracă mireasa, Ce-o aşteaptă şi pe ea ! Viu! Viu! - Vai, săracu' mirele, Cum aşteaptă druştele Să-i deschidă porţile! Viu! Uiu � - Uiu-iu şi bine-mi pare Că mireasa-i fată-mare Şi frumoasă ca o floare ! Viu! Uiu! - Mă miram că-mi place mie Mărul roşu din hîrtie, Mărul roşu pădureţ, Mirele cu părul creţ! Uiu! Uiu! în casă, la mese, în pauzele jocului, se porrura cîn­ tecele, şi femeile mai nărăvaşe, cărora le veneau mereu strigăturile pe limbă, ieseau pe-o minută în curte să se răsufle. Unele strigături erau în legătură cu noaptea nunţii, şi nici nu le-ar fi putut striga între nuntaşi, de aceea le dădeau drumul în curte, unde auzeau mai pu­ ţini, doar părechile de tineri ce ieşeau să se răcorească. Dar se părea că tocmai pentru ei strigau acele femei cu limbă slobodă. 628 [629] Ceteraşii, cătră ziuă, erau morţi de oboseală. Cît ce luau ceterile de subt bărbii, în pauzele scurte, li se şi închideau ochii, şi capul le cădea în piept. Cum şedeau în şir pe laviţă, cu obrajii tuciurii, cu buzele vinete, pă­ reau nişte momîi, căzute şi. înţepenite acolo, de pe alte tărimuri, să sperie lumea. Danciu bătrînul părea totuşi mai în putere decît cei doi feciori ai săi, mai rezistent prin obişnuinţă, căci abi a-l trăgea cineva de mînă, şi îndată tresărea şi-şi înălţa genele sure şi stufoase, ducîndu-şi cetera subt bărbie. Cei doi feciori, mai ales cel mai mic, se trezeau mai greu, şi nu înţelegeau îndată unde sînt şi ce trebuie să facă. E adevărat că bătrînul era mai răb­ duriu şi la băutură. Mereu li se umpleau paharele de lîngă ei, de pe lavită. De la o vreme, cînd nici bătrînul nu mai voi să bea, badea Pavel se tot scula de la masă, îl descleşta gura ştirbită cu puterea şi-i turna băutură. - Zi, ţigane, tot cu foc, Că mireasa saltă-n joc, Trage bine din arcuş, Că mirele-i jucăuş, -- Trageţi, măi, pentru nănaş, Că vă dă un purcelaş, Că a supt de s-a-riecat, Cătră sară a crepat ! - Zi ţigane, zi şi zi, Că acuş se face zi, Şi nănaşa n-a jucat, Tot la mine s-a uitat! Aşa şi altfel strigau feciorii, nelăsîndu-i pe ceteraşi să moţăie, şi pornind din nou învîrtite înviforate, încît poalele femeilor atingeau bUdele de pe mese. Feţele bisericeşti plecară îndată după miezul nopţii. Numai clopotarul Ilarie sforăia în tindă, într-un colţ de vatră, cu gura căscată, spre hazul nevestelor tinere, care din cînd în cînd vîrau cîte-o batistă «să astupe clo- 629 [630] potul», pina ce I1arie icnea cu ochii holbaţi, gata să se înece. Dar adormea din nou îndată. Băuse mult, şi ră­ suflarea-i mirosea ca un fund de butoi plin de drojdie ... XLI După nunta Stanei, viaţa a început să curgă iarăşi obisnuită si linistită în sat şi în familiie amestecate în poveştile de pînă acum . . Porncal a bună din casa lui Dumitru Pruncu ţinea întins înainte. Sora-şi purta sarcina cu vrednicie, mereu însorită. Nu-i mai veneau ameţeli, nu-i mai ieşiră pete pe faţă, se învîrtea sprintenă după trebi, şi la masă mînca cu poftă, deşi îmbuca mereu şi peste zi cîte ceva. Soa­ cră-sa, abia simţea ce i-ar plăcea Sorei, şi se şi făcea luntre şi punte să-i dea: o gustare, o poamă, o plăcintă. - Să-mi spui cînd ai vrea să mînei ceva deosebit. Că nu-i bine să te lăcomeşti la ceva ce nu poţi avea, îi zicea bătrîna cînd trecea cîte-o zi şi noru-sa nu dădea nici un semn că ar avea gust de ceva deosebit. Dumitru nu mai stăruia să nu lucreze Sora ce voia; numai de la ridicarea greutăţilor mai mari o oprea. Nu trecuseră nici trei luni de la cununie, şi porni grea şi Stana, spre încîntare a unchiului său Pavel, care o bătea pe umăr de cîte ori o întîlnea. - De-acum să vă puneţi la întrecere amîndouă su­ rorile, draga mea! Să umpleţi casele de copii ! Lelea Anica parcă mai întinerise, se iuţise, se învîrtea in toate părţile, şi numai rar îşi mai aducea aminte de răposatul. In casa lui Ion Corbu, după căsătoria Stanei, se simţi multă vreme pustiul. Neobişnuită fără fată în casă, lele a Maria o vreme se înrăutătise, sfădea mereu sluga, ba uneori şi pe Ioniţă. Dar încetul cu încetul, prinsă de lucrurile şi năcazurile de toată ziua, începu să se obiş­ nuiască, şi pustiul să i se' risipească. Badea Ion Corbu îşi întoarse acum toată grija şi privirile de dragoste şi de �30 [631] mîndrie către Ioniţă, şi-adeseori zicea, parca [ustificîn­ du-se în faţa nevestei: - Fetele, da, se duc de la o vreme după ursita lor, dar ficiorul rămîne la vatra veche, şi singur·duce numele mai departe. Ioniţă creştea frumos şi voinic, şi tată-său se bucura de ce lujer de fecior se va alege din el. Chiar şi în familia Mărgineanului au întrat lucrurile în ogaşa cea bună. Lelea Ana s-a liniştit deodată după căsătoria lui Gheorghe, şi se părea că nu mai are nici o dorinţă în viaţă. Scăpase de o grea povară, care o îmbă­ trînise înainte de vreme. Apoi, feciorul ei a nimerit-o bine cu nevasta: Era o femeie liniştită, supusă, ascultă­ toare, care făcea orice lucru cu plăcere şi nu-i era nimic spre greutate. La o jumătate de an după nuntă, a rămas si ea însărcinată. , Intr-un an Gheorghe a înnoit toată casa şi acareturile de prin curte. Se apucase chiar de un car nou, deşl pen­ tru asta nu avea toate sculele. Badea Iosif Fătu, sluga, se uita minunat la el cum ciopleşte cu securea şi cu barda, cum mînuieşte de pri­ ceput cuţitoaia şi rindeaua, călare pe «iapa» lui de lemn. - Bine-i să stii si-o meserie! - zicea el multumit, cînd Gheorghe-i 'dăd�a o greblă nouă, restele sau' chiar şi juguri. - Bine-i să se priceapă omul la toate! Sluga îşi şi uitase de cele petrecute la nunta lui Gheorghe. Mulţumit şi bucuros de căsătorie, mîndrindu-se în si­ nea lui că are şi el partea lui aici, nu aşteptase să fie îmbiat cu rachiu, ci băuse singur, cu voinţa de a-şi pe­ trece si-a se îmbăta si el o dată, Dar năravul lui îl făcu de ruşine în tot satui, căci în loc să rămînă la ospăţ, să mănînce şi să-şi petreacă, să bea cît ar fi încăput în el, cînd începu a se ameţi ieşi în curte şi nu se mai opri pînă la crîşma satului, ca să bea singur, după cum îl mîna pe el firea lui. Lelea Ana, cît ce-l văzu că s-a strecurat dintre nun­ taşi, îndată trimise ştafetă după el să-I roage să vină între oaspeţi, să nu-i facă de ruşine. Ce va zice satul cînd va afla că la nunta lui Gheorghe el s-a dus la crîşmă", la' un străin pripăşit acum în sat, cînd fusese 631 [632] , ' , I , 1 " ' I II I ! I ' I j i 1: I , I mîna dreaptă în familie, cîte vreme a stat Gheorghe în temniţă? Lelea Ana trimise o ştafetă, apoi alta, apoi alese pe omul cel mai bun de gură de la masă, şoptin­ du-i la ureche ce să facă. Nimeni dintre nuntasi nu stiu unde trimite soacra-mare pe oamenii aceia u�ul după altul. Dar cel de-al treilea - unul Dănuţ, un om mărun­ ţel şi iute de limbă - se întoarse cu cîte-o vînătaie pe amîndoi obrajii. Nimeni nu ştia încotro a apucat, unde s-a dus. Lelea Ana ştirici în toate părţile cu atîta insistenţă, aşa de stăruitoare şi de neliniştită, încît iar începură să umble gurile rele. Dar nu-i putu da de urmă nicăieri. Peste două săptămîni, sluga se întoarse de bunăvoie, bărbos şi îmbătrînit, cu aceiaşi dăsagi în spate. Nu mai putea trăi departe de casa asta, unde-şi aflase şi el, pen­ tru întîia oară, un rost în viaţă. Şi se apucă de lucrurile lui ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, ca şi cum nu ar fi fost plecat nicăieri, iar lele a Ana îl sfătui şi pe fecior şi pe noră să nu-l întrebe nimic, să nu-i spună o vorbă legănată. Duminica următoare, badea Iosif Fătu trecu la un vecin, să-I radă, şi se înapoie în curte cu faţa lui cea cunoscută. Parcă uitase şi el de tot ce s-a petrecut, şi iar începu să se bucure de priceperea lui Gheorghe, şi parcă era chiar mîndru cînd vedea cum se înnoiesc toate lucrurile pe urma lui.. Cu vremea, Iosif Fătu află cîte ceva despre un plan ·al lui Pavel Corbu, care intenţiona 'să resădească via părăsită, cumpărată de la grof odată cu moşia. Nu voia ca ei să rămînă pe de laturi. Dar nu putu să se razime pe nimic sigur, fiindcă badea Pavel Corbu lucra în mare taină. Işi alegea tovarăşii pe sprînceană. Iar într-un rînd, cînd Iosif se ţinu de el ca să afle ceva, îi zise fra­ telui său: - Şi cu alţii stau la gînd şi cumpănesc, dar încă cu ai Mărgineanului! Niciodată n-or bea ei vin din via care-a fost a grofului ! - Păi, dacă se leagă să sădească! Tot spui tu că merge greu. - Să nu se aleagă nimic din toată treaba, şi pe ei nu-i iau tovarăşi! Ce mai stărui şi tu ? Nu-i destul cu 032 [633] La sorocul rînduit, Sora născu un băiat care-i semăna leit, după cum o asigurau toţi din toate părţile, începînd cu mumă-sa şi cu soacră-sa. Avea ochii verzi ca ea, gura mică, la fel. tăiată ca a Sorei, obrajii albi, fruntea se­ nină. Vedea şi se întrebă În­ grozită de moarte Sora, încercînd din toate puterile să respingă acest gînd .şi punînd asemănarea, de care nu se mai putea îndoi, pe sama zbuciumului ei, după gro­ zăvia aceea, cînd nu putea să nu-l vadă pe Gheorghe si să nu-l blăstăme : Asemănarea trebuie că vine numai din această cauză. Nu au asigurat-o pe ea atîtea femei, în frunte cu mamă-sa, în vremea primei sarcini, că se întîmplă să-ţi semene copilul cu omul la care te-ai .ui­ tat mult, ori l-ai văzut fie şi numai închipuit? Alunga cu deznădejde gîndul că băiatul ar fi al lui Gheorghe, şi adeseori reuşea să se liniştească, punind asemănarea pe sama altor cauze. Dar gîndul revenea mereu şi-i deschidea o prăpastie, care parcă se căsca şi în trecut şi în viitor. In trecut se prăbuşea în ea toată bucuria şi mulţumirea ei de pin-acum cu Dumitru '; în viitor ameninţa spaima: dacă va vedea Dumitru ase­ mănarea? Dumitru, şi soacră-sa, şi mamă-sa, şi tot .sa- tul ? Trecuseră vreo trei luni de cînd Sora văzuse pe chipul lui Ioniţă, întîia oară, cîteva linii de asemănare cu Gheorghe, şi în vremea asta ea urmărise zi de zi,cu îngrijorare, purtarea lui Dumitru şi a soacră-sii cu <;:0- pilul. Dar nu descoperi nici o schimbare - nici la .el, nici la soacră-sa. Bărbatul era tot atît de legat de copil ca şi mai înainte, .iar soacră-sa avea destulă bătaie de cap şi zdroabă cu atîţia măruntei în grijă, ca să mai bage de samă şi asemenea lucruri. Intr-o duminică, prin august, Sora se duse cu toţi copiii la mamă-sa. Aveau bătrînii doi meri cu mere văratice dulci, care pe vremea aceea erau coapte.i şi copiii adunară pe răpuşie, Ieşiră şi lele a Maria şi Sora în grădină, să se bucure de bucuria lor. Şedeau laoparte, în umbră, şi se uitau cum culegeau, unii umplindu-şi sînul, alţii, cei mai mici, poala cămăşutei. Fiecare ve­ nea să dea cîte un măr mamei şi bunicii ; cînd şi .10- 638 [639] mită îi întinse lelei Maria cîteva mere, ea înlernni de 0- da'tă cu braţul întins, cum luase merele, privindu-I cu ochii mari, miraţi, ca şi cum un duh rău i-ar fi întu­ necat bruso înţelegerea, Sorei îi sări inima din loc: în clipa aceea copilul era Iert Gheorghe. Lelea Maria se uită lung, speriată, la copil, apoi se uită la fată şi iar la copil, apoi iarăşi lung IaSora. ,. Ca să-şi poată înfrînge neliniştea, Sora îi strigă pe ceilalţi copii în jurul ei, şi începu să le ceară şi alte mere .. Mamă-sa arnuti o vreme cu merele lui Ioniţă în mină, apoi începu să. muşte din ele şi să vorbească des­ pre apropierea îrnblătitului. Dar vocea ei era altavaspră şi speriată, şi Sora înţelese că maică-sa cunoscuse.' Scăpînd de subt privirea ei iscoditoare, simţi o mare uşurare, căci, deşi se făcuse a nu vedea ochii mamei sale, cît se plirnbară de la copil la ea, era gata' să se ănăbuşe. Copiii se risipiră prin grădină să se joace, şi, rămînînd singure, Sora se înspăimîntă iar. Dai' mamă-sa privea departe şi vorbea despre multe de toate, şi nu-i făcu nici cea mai mică aluzie la ce a văzut. Din ziua aceea, lelea Maria, de cîte ori îl întîlnea pe Ioniţă, îl privea cercetător. Uneori copilul era singur, alteori cu Sora, şi atunci iar îşi plimba privirea de -Ia copil la mamă-sa. Sora' era convinsă că mamă-sa vede asemănarea, şi se aştepta din zi în zi să izbucnească. Dar. lelea Maria nu zicea nimic, nu-i făcu nici o . alu­ zie.. şi, dup-o vreme, nici nu se mai uită după copil. Lelea .Maria ajunse la o .incheiere liniştitoare : «Du­ mrtru, mutalău cum e, nu va vedea nimic l». Aşa mai trecu un an. Cu cît creştea copilul, asemă­ narea cu Gheorghe era tot mai bătătoare la ochi, cel puţin :aşa-i părea Sorei şi maică-sti. "într-o zi, la un colţ' de hudită, Sora se întîlni, faţă 1n' faţă, cu Gheorghe Mărginean. De la grozăvia aceea mii. mai vorbiseră, decît doar că-şi dădeau binete cînd treceau unul pe lîngă altul şi erau şi alţii de faţă. Cînd erau singuri, Sora trecea glonţ pe lîngă el. Acum nu era-nimeni în colţul acela de hudiţă. Gheorghe i se puse totuşi în drum şi-i zise: 639 [640] - Tot cu mine ai avut tu cel mai frumos copil! Mi-e tare drag Ioniţă al tău! .Sora zvîcni din faţa lui şi o luă la fugă după coti­ tură. Dar nu putu· alerga decît cîţiva paşi. Se sufoca. Nu se mai duse la prăvălie, unde plecase, ci se întoarse acasă. «Oare aşa să fie? Să fie copilul lui ?» se întreba ea înnebunită de spaimă. Iată, şi el băgase de sa mă ase­ mănarea! Şi cine ştie de cînd! Poate vor mai fi vă­ zut-o şi alţii! Paralizată de groază, căzu în genunchi, înaintea icoa­ nelor şi se rugă îndelungat, cu ochii uscaţi, cu inima moartă. XLII Se mai scurse un an, şi Ionită era acum într-al cincisprezecelea. Se înălţase fecioraş, şi tată-său nu se mai despărţea de el. în vara anului în care copilul umbla într-al cinci­ sprezecelea an, se închise cerul pe la sfîrşitul lui iulie. Păioasele şi fînaţele nu mai suferiră, căci grînele erau secerate, iar fînul în clăi. Dar porumbiştile se sfrijeau din zi în zi tot mai tare, iar otăvile, după ce păliră întîi şi se răriră, începură a se arde. în păşuni rămase pămîntul gol, cît vedeai cu ochii. Vitele începură a mugi de foame, umblînd ameţi te, cu flămînzările lipite, după un fir de iarbă. Oamenii nu avură încotro: le sloboziră în otăvi şi în mirişti, deşi aici se aflau încă nişte cruci de grîu necărate. Se împuţina se apa in fîn­ tînile cele mai adînci, iar în celelalte secase detot. Ajun­ sese o problemă de căpetenie pentru sat adăpatul vi­ telor. Le adăpau în rate, pe ciopoare, în tot cursul zilei şi al nopţii. Căci şi în cele cinci fîntîni adinci ce mai erau folosite, apa se isprăvea de la o vreme şi se făcea ca cirul. Oamenii trebuiau să aştepte cu ceasurile pînă Se aduna alta, să poată adăpa alt rînd de vite. 640 [641] Şi seceta pirjolea nu numai m Broşteni, CI m in­ treg ţinutul. In toate satele se făceau slujbe pentru ploaie, cu procesiuni la care lua parte toată lumea, cu mic cu mare. Se făceau slujbe şi Ieştanii, şi maslu la vite, şi cu cîte şapte preoţi, cînd pe hotarul unui sat, cînd pe el altuia. Lua parte la slujbele .astea mari şi părintele Nicodin din Boz, la cererea insistentă a cre­ dinciosilor. Dar cerul rămînea încuiat, în albastrul lui necuprins, încremenit spre lume, dogorind ziua din soarele înflăcărat şi tînăr ca primăvara, şi luminînd nopţile din puzderia de stele. Abia după miezul noptii începea să se răcorească. De la cucuruze oamenii îsi luară ziua-bună. Se sfri­ jiseră toate: se usca seră nerodite. Bărbaţii întrară, care cu secerrle, care cu coasele în ele, şi începură să taie nutreţ la vite. Ce vor face la iarnă, nu se mai întrebau deocamdată. Erau cu toţii abătuţi, trişti, şi se mişcau greoi. Se opriseră toate morile din apropiere: din Curmă­ tura, din Răchite, din Aluniş, din Roşia. Cei ce aveau de măcinat trebuiau să meargă pînă la Murăş, cale de trei zile cu carul cu boi. Şi totuşi oamenii din Broşteni şi din alte sate nu aveau încotro, erau siliţi să facă acest drum lung, care le lua o săptămînă. De altfel, nu se plîngeau de pierderea de vreme, căci nu mai aveau ce lucra: de mult nu mai puteau ara, căci pămîntul se în­ tărise ca fierul; otăvi de cosit nu mai erau; cucuruze de rărit, mohor de tăiat - de asemenea. Dar îi durea inima să scoată bucatele din coş, cînd ar fi trebuit să fie păstrate, şi se porniră cu toţii, prosteşte, împotriva foamei care nu se astîmpăra nici pe-o vreme de prăpăd ca asta, şi se certau cu femeile că prea repede s-a is­ prăvit făina din coş, şi unii şi cu copiii, că «nu se mai sătură». Veni şi rîndul lui Dumitru Pruncu să încarce carul cu saci, şi, mai aflîndu-şi trei ortaci de drum, între care şi cumnatul său Ilieş Neagu, într-o dimineaţă o luară la drum, la moara aceea de pe Murăş, unde măcina­ seră mulţi oameni din sat. Cu toată împotrivirea Sorei, Dumitru îl luă şi pe băiat, pe Ioniţă, cu el. Il rugase de mult să-I ducă şi 641 [642] f I , ': J . " i: -5 ! i I I I I li. pe el, şi tată-său nu putu rezista. Voia băiatul să vadă şi alte sate, voia să vadă o moară, căci nu văzuse încă. Şi-apoi, drumul acela lung, cînd pe lîngă boi, la urcuş, tea, era o vrajă irezistibilă pentru imaginaţia lui Ioniţă. Luară, ca şi ceilalţi cărăuşi, şi un cîne cu ei, pe care-I Iegară cu un lanţ subt car. ' - Atîta cale, omule! De ce nu laşi copilul acasă? se zbătu destul Sora. Dar mi avu ce face. Iar Ionită începu să se mînie pe ea, şi abia aştepta, în vîrful sacilor, să pornească odată carul. Pe drum, într-un sat aproape de moară, se intilniră cu nişte oameni din Curmătura, care veneau şi ei de la moară. ., - Mai umblă? îi întrebară ortacii de drum ai lui Dumitru, care îi cunoşteau. - Umblă de umblat, da' nu-i moară ca cele de pe la voi. Nu are iaz. Nu macină decît cu o roată si cu o piatră. Şi-i lume multă, din toate părţile. . - De La noi mai este cineva? - Mai sînt vreo patru cară. E Ionu Diacului, Mitru Prescurea, Gheorghe-a Mărgineanului şi Vasile Bumbea. - N-au ajuns la rînd încă? - Poate pin-acum să fi ajuns Ionu Diacului, că el aştepta între cei dintîi. Îşi dădură binete, ca şi la întîlnire, şi porniră carăle, unii-ntr-o parte, alţii, într-alta. - Mă tem că nu mi-am luat destul în traistă, zise careva dintre drumeti. - Aici trebuie să venim cu dăsagii, nu cu traista vorbi altul, tot aşa de năcăjit. - Aşa-i dacă n-au ascultat oamenii de nănaşu' Pa­ vel - zise Dumitru. De cînd ne bate capul să cumpă­ răm o moară de foc? Acum n-ar fi trebuit să plecăm la capătul lumii. - Parcă alte sate au cumpărat! Zice că nu face făina bună ca moara de apă. Poate să cumpere el şi frate-său una. Doar a băgat pe oameni în destule cheltuieli, vorbi alt cărăuş. 642 [643] - De !Poate nu-i tîrziu nici acum, spuse Ilieş. Numai să nu plîngă mai tîrziu tot oamenii, că se îm­ bogăţesc pe spinarea lor. - Eu unul pun bani la bătaie alăturea de nănaşul şi de socru-meu pentru treaba asta. Ajunseră la moară pe însărate. Dintre cei din Broş­ teni, sosiţi înaintea lor, nu-i venise încă nici unuia rîn­ dul. Pe la miezul nopţii, spunea mor arul, poate că va intra cel dintîi. Dumitru Pruncu nu fu prea bucuros, aflîndu-l pe Gheorghe la moară. Nu-i vorbă, îşi dădeau binete ei, schimbau ei o vorbă cînd se întîlneau. Dar să rămînă atîta vreme în preajma lui, cum trebuia să facă acum, nu-i plăcu, şi se cam întunecă. Cit ce sosiră, Ionită dădu buzna în moară şi începu să privească încîntat la toate cele. Olio, aici avea ce vedea şi două zile în şir! «Să te uiţi numai cum ţîrîie făina, ori cum se-nvîrte piatra pe altă piatră, şi încă ţi-ar trebui o zi», îşi zicea băiatul, curios să vadă şi să inţeleagă toate. Tată-său, găsindu-l în moară, îl luă de mînă şi-I scoase afară. - Ai tu vreme să le vezi toate mîne pe lumină, şi o să-ţi arăt eu ce slujbă are fiecare parte a morii. Acum, la lampa asta plină de făină, şi aşa nu poţi vedea nimic. Haida să cinăm si să ne culcăm .. Cit cinară jos lîngă car - căci sacii îi cărase în moară -, Dumitru văzu de cîteva ori pe Gheorghe cu ochii la copil. «Ce-o fi vrînd ? De ce se uită la el aşa ? Doar l-a mai văzut !» îşi zise. Apoi îşi văzu de mîn­ care şi nu se mai interesă de Gheorghe'. După ce Ioniţă adormi pe fînul din car, el intră în povesti cu tovarăşii lui de drum, ale căror cară erau lîngăolaltă. Dimineaţă îi arătă şi-i explică lui Ionită, din fir-în­ păr, moara şi uneltele ei, ce rost aveau fiecare, de la apa ce năvălea pe-un jilip subt roată, adunată de un iaz mai scurt, pînă la ferecatul pietrelor de moară. Băgă cu neplăcere de samă că Gheorghe se ţinea mereu aproape de ei şi că, la mirarea băiatului, zîmbea. 6�3 [644] l ' ! I I i l' li] 1, :' � I I I : ,'I . , 1, I I I I � Il ' i ...... ' Către amiază, căldura dogorea ca un cuptor. Tare ar fi voit Ioniţă să se dezbrace, să între in apă. Se scăl­ dase el, cu alţi copii, uneori şi în bulboane adînci, după ploi mari, vara, cînd porneau păraiele de pe hotarul lor. Intrase şi pînă la piept în apă şi nu-i fusese frică. Tot mereu scăpa de subt supravegherea tatălui său şi da tîrcoale pe lîngă moară, minunîndu-se de cum se izbea apa din jilip în spiţele roţii, cum se fărîma în puz­ derii de argint şi în picuri mari de sticlă ce străluceau în soare. Şi ce răcoare bună venea din pulberea aceea de apă, care-i stropea obrajii! Sau privea cum se alungă valurile ce ieşeau înspumate de subt roată, şi cum apa se învîrtea viltori în apropieri, şi cum se liniştea mai departe şi curgea lin. Dumitru îl aduse de cîteva ori în moară, ori lîngă car, neliniştit şi pentru că Gheorghe urmărea mereu de departe pe copil. - Nu cumva să vrei să te scalzi aici, Ionită l Nu ştii înota, apoi nici unul nu ştim înota, că nu sintem de pe lîngă ape curgătoare. Şi-aici apa e adîncă! - Păi, mai departe de moară nu-i adîncă, zise co­ piluL - De unde ştii tu ? - Am măsurat la margine, unde e apa liniştită, cu o ramură de salcie. Nici pînă la genunche nu ajunge. - Nu! Să m-asculţi şi să nu intri in apă. Doar eşti copil cuminte! După amiazi îi veni rîndul să bage lui Mitu Prescu­ rea, de la ei, şi bătrînul îl rugă pe Dumitru să-i ajute să ducă sacii in podul morii, lîngă coş. Il ajută bucuros şi se încinse la poveşti cu bătrînul. In vremea asta, Ioniţă se scutură în spatele morii, unde ieşea apa de subt roată, se duse cît mai departe, se ascunse între sălcii, se dezbrăcă şi intră în apă. Era mică, pînă la glezne numai, şi cu cît mergea mai la vale, era tot mai mică. Se întoarse înapoi şi, tot pipăind, începu să înainteze către moară. Apa-i ajunsese pe rind pînă la genunchi, pînă deasupra, şi cînd îl cuprinse pînă la briu, începu să se scalde cuprins de-o , plăcere ne­ gustată încă. Nu se mai gîndi la opreliştea tatălui său, nu se mai gîndi la nimic. Nu era nici Un om în partea 6H [645] asta a morii. Nu avea cine să-i spună. Începu a se corli, aşa cum făcea şi în bulboanele din păraiele de la ei ­ dar ce deosebire! Părea că se cufundă în spirt curat, nu în apă, aşa începu să-i ardă pielea şi tot trupul. Dar corlindu-se mereu, cu genele mereu împăienje­ nite de apă, nu băgă de samă că alunecă tot mai încolo, pînă ce fu luat de o viltoare şi tras la adînc. în clipa aceea sări de pe marginea apei Gheorghe Mărginean, care, neliniştit că nu mai vedea copilul pe nicăieri, şi că Dumitru se încurcase în povesti, ieşise din moară şi tocmai ajungea la marginea apei, în spatele morii, cînd îl văzu pe Ioniţă luat de vîltoare şi tras la adînc. Nu mai avu vreme de nimic, şi aşa îmbrăcat, sări în apă după băiat. Chiar atunci se nimeri să treacă pe-acolo feciorul morarului, în spate cu un snop de nuiele de sălcii, şi avu vreme să-I vadă pe Gheorghe sărind şi cufundîndu-se-n adînc. In clipa următoare vîltoarea scoase la suprafaţă, într-o fulgerare, pe copil, apoi îl supse iar. Dar Gheorghe nu se mai văzu. Feciorul morarului aruncă nuielele, strigă cît putu după ajutor, şi se aruncă şi el îmbrăcat in apă. Cei din moară nu auziră nimic, dar auziră cei de pe la cară şi deteră năvală. După cîteva corliri în adînc, feciorul morarului reuşi să-I prindă pe copil şi ieşi cu el pe umăr, la margine. - Ţineti-l de picioare, cu gura-n jos, să se scurgă apa din el, strigă el, Apoi îşi lepădă hainele şi începu să se încorlească din nou în apă, tot mai aproape de roata morii. Cînd ieşea la suprafaţă, să răsufle, pufnea pe gură şi pe nas, şi iar se cufunda. Intru tîrziu, ieşi iar din cor lire, şi strigă la oamenii de pe mal: - Vedeţi de copil, să se scurgă toată apa din el. Ou Gheorghe-a Mărgineanului s-a isprăvit. S-a acăţat cu şerparul de un pron şi nu-l pot scoate. Trebuie să mai vie unul care ştie înota, să-mi ajute. Dar oamenii în1emniseră pe ţărm. Copilul era întins pe nisip. Se scursese apa din el, dar nu mai sufla, şi nici inima nu-i mai bătea. 645 [646] ! '1 ţii 1, , I i -.l,I, In vremea asta dădură năvală şi oamenii din moară, în frunte cu morarul, strigînd şi urlind. Era şi Dumitru între ei. Intii nu văzu copilul, de mulţimea oamenilor, apoi îl zări, întins gol pe nisip, şi se prăbuşi lîngă el, ca o bucată de stîncă. Mulţimea, înlemnită toată pe ţărm, nu începu să se mişte decît după ce-l văzu pe morar, dezbrăcat, intrînd în apă cu un ţăpoi în mînă, Avură de lucru, el şi feciorul său, pină-l putură des­ căţa pe Gheorghe din cuiul ce-i intrase pe sub şerpar, şi îl adus eră la ţărm. Morarul şi feciorul îmbrăcaseră cămeşile şi izme­ nele, şi se lăsară pe nisip să răsufle. Erau morţi de obo­ seală. Lumea privea înspăimîntată la trupul lui Gheorghe. Ochii-i rămăseseră deschişi, înholbaţi, cu spaima morţii în ei, pîntecele-i era umflat. - Intoarceti-l cu gura în jos şi puneţi-i capul pe povîrniş, să se scurgă apa din el - zise scîrbit mora­ rul. Apoi, începînd să se îmbrace : - De douăzeci de ani nu s-a mai înecat nimeni la moara asta! Şi-acum doi deodată! Feciorul lui, îmbrăcîndu-se şi el, începu să spuie cum s-a întîmplat. Unul din oameni întrebă: Cum 5-a nimerit chiar el să-I vadă pe copil ? -- Ceasul rău! - Oamenii care îşi aduc copii la moară trebuie să grijească de ei - zise, plin de scîrbă, morarul. - Cred că şi aici apa e numai cît în păraiele de pe la ei. - Ce copil?! vorbi cineva din mulţime. Era destul de mare să grijească. Ceasul rău, şi pace bună! - Cum ţi-i scris! - Ce ţi-i scris, în frunte ţi-i pus! Intru tîrziu, Dumitru se ridică încet de lîngă copil şi porni prin sălcii, impiedicîndu-se mereu, să caute hainele lui raniţă. Numai către sară înţelese ce-i tot spuneau oamenii: că s-a înecat şi Gheorghe-a Mărgineanului.. 3 iunie 1944 646 [647] , I