[6]
[7]
Am scris acest roman în toamna anului 1911;
a fost publicat mai Întîi În revista Luceafărul din
Sibiu, În anul 1912, sub titlul Povestea unei vieţi.
Nu l-am dat pînă acum în volum, voind să apară
deodată cu al doilea roman: Povestea altei uceţt;
Celui ce apare acum i-arn dat titlul Legea tru.pului,
rămînînd Întîia numire ca subtitlu, după cum al doilea
va puna titlul principal Legea minţii.
1926
Autorul
[8]
[9]
"Nu Înţeleg ceei ce lac, pentru că nu
indeplinesc binele pe care-I voiesc, CI
răul pe care il urăsc.
Văd altă lege în mădularele mele, pro­
tiunică legii minţii mele, care mă ro­
beşte legii păcatului, lege scrisă în mă­
dularele mele .• Nenorocitul de mine om.'
Cine mă va scăpa de trupul acesta plin
de moarte i »,
SI. Pavel, Către romani. VII,15;
23. 24.
[10]
L
[11]
1
In dimineaţa de întîi septembrie 189 ... căruta sta
gata de drum în curtea largă a bădicului Petru Florea.
Doi căluşei cu capetele plecate, cu coama aspră, lungă,
erau înhămaţi, şi un fecioraş, slugulită la bădicul, se
învîrtea în jurul lor. In căruţă era înainte o lăditâ de
lemn de brad, lucie, îngălbenită, de pe care de zeci de
ani îşi poartă cărucioara pe drumuri bădicul Petru
FIorea, pe zi şi pe noapte, cum se nimereşte norocul.
Dumnealui are moşie bunicică, dar a băgat de samâ
că un om harnic poate să-şi vadă şi de avere, şi se mai
poate repezi din cînd în cînd cu vrun domn pînă la
oraş, sau să aducă de acolo marfă. "Pentru cal şi pentru
[12]
12
Legea trupului
1
muiere nu-i bună prea multă hodinâ- zic�a bâdicul
zîmbind, cînd il intreba vrun om: «Iar la drum, cu­
metre ?»
Dar acum dumnealui nu pleca în vreo cărăuşie, in
cărucioară se vedea o lâdiţă nouă, vopsită cu flori roşii
şi albastre, două părechi de dăsagi plini, îndesaţi, şi
mai înapoi un sac cu paie. Iar otava cu miros dulce,
parfumat, care umplea coşul cârutei, ţinea moale sub
lădiţă şi dăsagi.
Soarele se ivise de după Pădurea Frumoasă. Umbra
care cădea din dealul viilor, acoperind jumătate din
sat, se furişase repede pînă la poalele dealului cu coaste
prăpăstioase. Văzduhul se umplu de lumină, cerul se
înălţă mai sus, lărgindu-şi cupola albastră, nesfîrşită.
În pridvor se zări chipul înalt, uscătiv al bădicului,
şi deodată i se auzi şi cuvîntul aspru:
- Destul, muiere, lasâ-l să vie.
In casa de zid, văruită proaspăt de Sîntă Mărie, se
auzea tînguitul înâduşit al femeii: «Puiul meu şi dra­
gul meu, că tare te-nstrăinezi şi pe noi nu ne mai vezi.
Puiul meu !» Cîntecul semăna cu bocetele de la morţi.
Băl1batul întră în casă şi se întoarse numaidecît, adu­
cînd de mînă un băietaş de vreo opt-nouă ani, bulgăre
la obraji, cu doi ochi vioi, negri. Pantalonaşii albi,
pălăriuţa - tot era nou pe el; părea că obrajii acela
plini, arşi de soare, nici nu se potrivesc la hainele
scoase acum din ladă. Cînd îl văzu fecioraşul de la
cai îi zîmbi, şi zîmbetul îi rămase multă vreme pe faţă.
- Te duci, Ioane, îi zise el, cînd stăpînul cel tinerel
fu mai aproape.
Ion, care la toate tînguirile măsii nu vărsă o lacrămă,
acum simţi că buzele încep să-i tremure. Dar dădu o
[13]
Legea trupului
13
roată câruţii şi nu p1înse, numai ochii şi-i simţi umezi.
El avusese încă mai în vară un schimb de vorbe cu
sluguliţa, indată ce se hotărîse că-I vor da la şcoală
la oraş.
Ai să plîngi, Ioane, îi zise sluga.
N-am să pling, răspunse minios Ion.
a să vedem!
a să vezi!
Măsa se mai boci pînă ce bâdicul Petru îi făcu lui
Ion vînt în căruţă şi-l cuibări pe lădiţa cea noua.
Atunci femeia îşi şterse, din două, lacrămile, inghiţi
sughiţurile ce i se urcau în gît, şi incepu să-i fie de
ajutor bărbatului. Adună otavă mai multă la picioarele
băiatului, îi îndesă mai bine batista cu rind unici în
buzunar şi trase mai aproape de lădiţa o păreche de
dăsagi.
- Puteam fi pe la podu' mare, daca nu ne opăceai
tu, muiere, zise bădicul aşezîndu-se pe lădiţa cea lucie
şi luînd hăţurile.
- Doamne, Petre, cum... - «cum eşti şi tu», vru
să spuna, dar nu putu c-o napădi din nou plînsul.
Bădicul, dînd bice cailor, zise:
- Eu nu-s nicicum. Dar domnii aceia de la şcoli
sint oameni pe punct, nevasta. Acolo nu poţi întîrzia.
Caruta durăi pe podeţul de la poarta, apoi îndată,
ieşită in drum, se lua dupa ea un nor gros de praf,
care se făcea tot mai lung. Călutii alergau în trap
marunt, parind ca li se cutremura toate fibrele din
trup, ca se zdrobesc, ca orice cai cu trupul mic şi scurt
dacă fug in trap. Pina trecură prin sat se auzea cind
de la o portiţă cind de la alta:
- Da-l duci, cumetre ?
[14]
14
Legea trupului
- Mergem, cu ajutorul Celui de Sus.
- Atunci, s-ajute Dumnezeu.
Apoi, ieşind pe hotar, drumul se întindea alb, şer­
puind printre lanurile cu porumb. In răstimpuri bă­
dicul îşi întorcea capul peste umăr şi-l întreba cîte
ceva. Ion răspundea şi îşi adîncea privirea în zarea ne­
mărginită. Departe în văi sclipea o apă ca o uriaşă
tablă de argint. În jur se învîrteau lanurile, dealurile
îmbrăcate cu păduri bătrîne. Sus în albastru se învîr­
teau, 'cu aripile întinse, nemişcare, pasări mari. Băiatul,
de pe lădiţa lui, le vedea toate, şi i se părea !Că doarme
•• v
şi viseaza,
Oraşul nu era departe. in trei ceasuri, dacă atingea
din cînd în cînd caii, bădicul Florea ajungea totdeauna.
Acum nu-i trebui nici atîta. La nouă şi jumătate se
opri înaintea unei case bătrîne, cu două fereşti sorn­
noroase spre uliţă, într-o mahala.
La sunetul clopoţeilor portita se deschise, şi în prag
se ivi o jupîneasă încovoiată puţin de spate, slăbută.
cu faţa veştedă şi încreţită. De sub năframa cafenie
îi scăpa o şuviţă de păr sur. Ea învălui dintr-o privire
a ochilor verzi, cai, căruţă, pe băiatul cocoţat pe lâ­
diţă şi pe bădicul Florea.
- Bine c-ari sosit în pace, bine c-ari venit. Vino la
mâtuşa, micuţule ... Cum îl cheamă? Ion ? ... Vino la
mâtuşa, Ionică, torăi jupÎneasa apropiindu-se de căruţă
şi întinzînd două braţe uscate.
Dar copilul nu se mişcă de pe lădiţa lui, şi jupîneasa
se retrase repede, uşoară, şi, deschizînd poarta, spunea
mereu: «Nu face nimic. Se învaţă el cu mine. Drăguţ
băiat, sănătos băiat. Nu face nimic, are să se obişnu­
iască pe la noi şi are să-i placă..
[15]
Legea trupului
15
Ion rămase in căruţă, care întră hurducînd pe pie­
trele din curte.
Oare n-am întîrziat, jupîneasă Mino? ZIse ingri­
jorat bădicul Petru, deshămînd caii.
- Nu, da' de unde! Mai este vreme. Nu, n-ati În­
tîrziat. Băiatul are să fie primit. Ştie ceti ? Aşa? Atunci
merge uşor. Vai de mine, cum să nu-l primească, aşa un
băiat drăguţ şi cuminte.
Dar Ion numai drăguţ nu era. Pîndea cînd nu-l
privea jupÎneasa şi atunci o cerceta cu ură şi cu groază.
- Mai aveţi cortelaşi? Întrebă bădicul luînd un
brătişor de otavă şi scuturîndu-l înaintea cailor.
- Mai avem, cum de nu! Unul de pe-a opta, doi de
pe-a şaptea şi patru mai de sama lui Ionică. Ba vor fi
chiar de-o vîrstă cu el, zise jupîneasa repede. Are cu
cine se juca, nu-i va fi urît. Şi la noi e bine. Nu-s
copii mici, nu-i plin set, nu-i aer stricat. Dar pe la alţii?
- Şi ea se luă cu miinile de cap, clâtinîndu-şi-l a pa­
gubă. - La mine şi rămîne pe care-l primesc o dată,
pînă ce termină gimnaziul. Iată, cel dintr-a opta, cînd
a venit, era numai atîtica. Şi ea arătă cu palma foarte
aproape de pămînt.
Bădicul Florea îşi luă băiatul în braţe şi-l săltă de
pe lădiţa lui, unde înţepenise. Băiatul rămase ca un
pociumbaş, răzimat de căruţă.
- Nu le va lua cineva de-aici? Mvaş grăbi să nu
întîrziern. Pe urmă le voi aşăza in casă.
- Vai de mine, cum să le fure?! De la noi?! Aşa
ceva nu s-a pomenit. Iacâ-s trecută de cincizeci şi cinci.
Dar nu! însă n-ai avea pentru ce să te grăbeşti, zise
jupîneasa in vreme ce se legăna ca şi cînd ar bate-o
vîntul, şi ochii-i fugeau În toate părţile.
[16]
16
Legea trupului
- Dar văd că nu-i nime pe-aici, dintre băieţii de
sama lui Ion. Se vede că vor fi cu părinţii la şcoală!
zise bădicul.
- Aştia-s scrişi de ieri, dragă bădicule. Părinţii i-au
adus de trei zile. Ştii dumneata cumu-s oamenii care
nu pricep. Au venit cu trei zile înainte, şi directorului
j s-a făcut milă de ei, ca să se poată intoarce acasă.
De, nu-s toţi oamenii de pe sate ca dumneata, umblati
în lume.
Bădicul, c-o presimţire rea, îşi luă copilul de mină.
- Să mergem, Ioane. - Dumneata sâ faci bine să
te mai uiţi pe la căruţă, zise apoi jupînesei,
- Vai de mine, dar cum să nu avem de grijă ?! Poţi
fi liniştit dumneata, bădicule.
Şi dumneaei ii petrecu pînă la portiţă, cercînd aci să-l
ciupeasca de obrazul plin şi roşu pe Ion. Acesta, însă,
zvicni şi se ascunse după bădicul.
- Nu face nimic, are să-i treacă, mai zise jupîneasa,
închizînd portita.
De cvartir nu purtase nici o grijă bădicul Florea. Cu
trei săptâmîni inainte, cînd a fost in cărăuşie la oraş,
se întelesese cu jupîneasa Mina. Era ingrijorat, însă,
pentru şcoală. Voia să-şi treacă băiatul in dasa a treia,
dacă nu in a patra, căci trei ani umblase la şcoala de
la ei din sat.
Pe trotuare prin piaţă, mai ales înaintea clădirilor
şcolare, roia o lume pestriţă. Tineri cu cărţi subsuoară,
îmbrăcaţi in haine nouă, băieţaşi care rămîneau cu ochii
duşi cine ştie unde şi pe care părinţii trebuiau să-i
tragă de mină ca să meargă mai repede, preoţi de la
sate cu bărbile pieptânate de sărbătoare, ţărani, se în­
văluiau necontenit, arătînd porturi din diferite ţinuturi.
[17]
Legea trupului
17
Şi un murmur surd, ca o fierbere înăbuşită, plutea
mereu deasupra capetelor. în răstimpuri, prin murrnu­
rul acesta străbătea limpede cîte o voce de băiat care-şi
striga numele cărţii folosite, ce-o avea de vîndut, sau
glasuri râguşite de tineri cu vocea în schimbare, îrnbiind
acelaşi negoţ de cărţi.
Bădicul Florea, tot întrebînd, ajunse la cancelaria
directorului, şi, răzbătînd prin mulţime, se apropie de
masa lungă, verde.
- Ce doreşti dumneata? întrebă directorul, accen­
tuînd tare şi ascuţit silaba ta.
- Am vrea să ne aducem copilul acesta la şcoală,
domnule director, zise Florea arătînd pe Ion, apoi
privind în ochelarii directorului.
Directorul era trecut de vîrsta jumătate. Se răzimă
c-o mînă de masă, şi, aplecîndu-se puţin, mîngîie ca­
pul băiatului, care, în liniştea din cancelarie, părea că
şi-a mai venit în ori din ameţeala ce-l cuprinsese râz­
bătînd pînă aici.
Băiat sănătos, şi se pare deştept. A mai umblat
la şcoală? întrebă directorul ridicîndu-se şi îndrep­
tîndu-şi ochelarii. - Cum te cheamă, dragă? îl întrebă
el pe băiat.
- Ion Florea, răspunse băiatul, privind bucuros la
omul acesta care-i părea grozav de ciudat. Ş-am mai
umblat la şcoală, adaose repede copilul.
- Unde ai mai umblat, drăguţule? întrebă directorul
zîmbind cu bunătate.
- La noi, la dăscăluţu'.
- Hm ? făcu directorul trăsărind din cap şi privind
întrebător la bădicul Florea.
[18]
18
Legea trupului
În sat la noi, domnule director. Avem învăţător
bun, dar ştiţi dumneavoastră cumu-s oamenii. îi zic
dăscăluţu', da-l cheamă Munteanu. Însă copiii ii zic
aşa cum aud că-i zice satul. A umblat trei ani la şcoală.
Si am vrea să fie primit pe-a treia.
Domnului director i se ivi o dungă de nemulţumire
între sprîncene.
În clasa treia nu mai este loc. Avem şaptezeci şi
cinci, aşa-i domnule Cîmpeanu? Şi directorul se în­
toarse spre un domn cu barba roşcată.
- Clasa a treia nu mai poate primi, răspunse acesta
liniştit, răsfoind un protocol.
- Dar să vedem ce ştie pruncul, zise directorul dîn­
du-i o gazetă.
Ion luă cu hotărîre gazeta - ii venea şi lui tată-său
una - şi începu sa citească unde arătă directorul cu
degetul.
- "Programul nostru e vechi şi sfînt, şi să DU
creadă duşmanii ca vom lasa vreodata ceva din el.
Părinţii noştri şi-au varsat sîngele de nenumărate on
pentru apararea acestei patrii.»
Ion citi fara sa silabisească un singur cuvînt. Numai
aocentuarea o greşea pe alocuri.
Dunga de nemulţumire se şterse numaidecît dintre
sprincenele directorului.
- Bine, dragă! zise el aplecîndu-se şi netezindu-i
părul moale. Apoi repede: De cinci ori cinci?
Douazeci şi cinci, răspunse băiatul privindu-l ţintă.
De şase ori şase ?
Treizeci şi şase, spuse Ion fără să clipească.
De şapte ori nouă?
Şa'şi trei.
[19]
Legea trupului
19
- Foarte bine, foarte bine, dragă, zise vesel directo­
rul. Se vedea că-i deştept, adaose privind la bădicul
Florea. Apoi, întorcîndu-se spre domnul cu barba roş­
cată: Domnule Cîrnpeanu, Ion Florea din ...
- Broşteni, răspunse bădicul Petru.
- Ion Florea din Broşteni trece in clasa a patra.
Aşa, foarte bine, zise directorul cercetînd cum a scris
numele. Acum, dragule, adaose, întorcîndu-se spre băiat,
vei veni la noi la şcoală. Apoi ridică vocea şi un
deget: Ascultare !, al doilea deget: Diligintâ I, al trei­
lea deget: Purtare bună! Aşa, foarte bine. Plăteşti trei
zloţi şi gata! zise întorcîndu-se spre bădicul.
Acela puse banii pe masă, mulţumi domnului direc­
tor, şi, cînd să iasă, directorul ii strigă:
- Nu cumpăra cărţi. Le cumpărăm noi, să fie la
toţi la fel, şi pe urmă plata. Aşa! Foarte bine!
Directorul accentua repede pe aşa. il apăsa pe a din­
tii, şa nu se auzea aproape deloc.
Bădicul Florea ieşi foarte mulţumit, cumpără un corn
de la cel dintîi covrigar şi i-l dădu copilului. Apoi
grăbi să-i aşeze lucrurile lui Ion.
Ajunşi acasă, jupîneasa Mina nu mai era singură.
Cei patru băieţi de care spusese câ-s de-o vîrstă cu
Ionică, priviră cu curiozitate, c-un fel de dispreţ la
băiatul care întră după bădicul în casă.
- Ai şi isprăvit? Da? Vezi, ţi-am spus eu, zise
jupîneasa începînd iar să torăie. Iacă, aceştia-s cei patru
de care ţi-am povestit. Ştrengari, bat uliţele pînă se-n­
cepe şcoala. De-atunci, zar la poartă, neiculită. Si ea
zmînci din mînă arătînd cum încuie poarta.
[20]
20
Legea trupului
Bădicul Florea ii prIVI cer,cetăwr pe cei patru. Doi
erau bruneti, aveau priviri încruntate şi sămănau foarte
mult.
_ Sint fraţi? intrebă el.
_ Da, fraţi, răspunse Mina, însă cel mai mic, şi
arâtâ cu degetul pe unul, stă să-I întreacă pe cel mai
mare. Sint într-o clasă.
- Se par a fi mărişori. In ce clasă sînteţi, băieţi? în­
trebă bâdicul.
Într-a doua gimnazială, răspunserâ într-un glas cei
doi.
Si voi? se îndreptă el spre ceilalţi.
Noi pe-a întîia gimnazială, răspunseră aceştia.
Sînt mai mari ca al meu, jupîneasă Mina. Pe Ion
l-au primit într-a patra, zise bădicul Florea.
Cei patru se priviră rriumfători, mulţumiţi. Aveau cu
toţii acelaşi cuvînt pe buze, pe care ar fi dorit mult să
şi-l spună. «Poţoalâ», ar fi voit să zid, - cuvîntul de
batjocură care se da de gimnazişti celor din clasele
şcoalei primare.
La dorinţa lui Petru Florea să aşeze lucrurile băiatu­
lui, jupîneasa Mina răsturnă numaidecît întreagă casa.
Luă învălitoarele de pe cele trei paturi, arăta lărgimea,
il poftea să-şi aleagă, ferea scaune, trăgea de la loc
lădiţe, bătea cu palma politele din cămară, Făcea loc
în dulapul pentru cărţi, grămădind hîrtiile, manualele de
şcoală ale celorlalţi. Şi-n vremea asta vorbea Întruna,
descoperind noi şi noi însuşiri fiecărui ungher din casă.
Bădicul Petru Florea umbla ameţit de colo pînă colo,
lăsa lucrurile despachetate unde-i arăta jupîneasa şi ră­
suflă uşurat cînd isprăvi.
[21]
Legea trupului
21
Din bucătăria de vară, lădiţa cea nouă rîdea cu florile
ei albastre şi roşii. Ion, băiatul, sta în mijlocul curţii şi
o privea, părînd că vede un prieten, un binevoitor. Cu
mîna în buzunar îşi învîrtea mereu cheia de la lădiţâ
ş-ar fi dorit să meargă s-o deschidă. A descuiat-o şi acasă
de cîteva ori, şi se înălţa din ea un miros aşa de plăcut
de scîndură nouă!
Dupâ-amiazi Petru Florea îşi înhămă căluţii şi-l lăsă
pe Ion suspinînd. Dar cînd căruţa nu se mai văzu, cînd
băiatul întră în curte dus de mînă de jupîneasa Mina,
şi cei patru îi dădură tîrcoale, cercînd să se apropie de
el, Ion se zrnînci, o rupse la fugă şi, pitulîndu-se după
grămada de lemne, începu să plîngă cu amar.
Sara trebui să se culce, în pat, la picioarele celor doi
fraţi, cu toate asigurările jupînesei despre comoditatea
ce o face ea băieţilor. Studentul dintr-a opta îl îmbună,
îi vorbi cu dragoste şi-i spuse o mulţime de anecdote,
pînă ce Ion adormi zîmbind.
Cele trei zile cîte mai erau pînă se începeau cursurile,
îi părură lui Ion nespus de lungi. Cei patru îl chemau
cu ei prin oraş să-i arate lucruri minunate. Însă băiatul
nu se ducea. Cîteodată cei patru rămîneau acasă, făceau
c-un gătej un cerc larg lîngă zid, unul întra în cerc,
iar ceilalţi se sileau să-I nimerească de la periferie c-o
minge. Ii ziceau jocului «de-a ogoiu».
Chiar în ziua următoare se jucară. Ion sta deoparte
şi-i privea.
- Vino, Floreo, şi tu, îi zise unul din cei doi fraţi.
- Nu ştiu, răspunse bâiatul în silă.
Nu-i plăcea că-i zic Florea.
Te înveţi, zise al doilea frate.
- Nu mă joc, făcu Ion hotărît.
[22]
22
Legea trupului
Ei îşi continuară jocul, se înfierbîntară, ajunseră
chiar să se certe. Unul din fraţi, care rămăsese multă
vreme în cerc şi primise multe lovituri, cît ce scăpă
alergă la Ion şi-l tiri în cerc.
- Să vezi că-i uşor, zise acela.
Şi pînă cînd să-şi vină Ion În fire, Îl nimeriră de
cîteva ori.
Atunci bâieţaşul se aruncă repede, prinse mingea şi-l
izbi pe cel mai mare dintre fraţi în frunte.
- Duceţi-vă dracului, proştilor, le zise băiatul cu
minie, şi fugi, printre ei, în casă.
- Poţoalâ ! strigară patru glasuri în urma lui. Dar
el nu ştia ce Însemnează cuvîntul acela.
De-atunci cei patru nu-l mai siliră să se joace cu ci
«de-a ogoiu». însă mai tîrziu, Ion Florea Întra în joc
de bună voia lui. Deşi mai mic de ani, era aproape tot
atît de înalt ca şi cel din întîia clasă de liceu. Şi, în
puţină vreme, ajunse ca în cursul unui joc, care ţinea
cîte un ceas, abia o dată sau de două ori să între în cerc.
La şcoală, În clasa a patra erau mulţi elevi veniţi
de pe sate. Ion Florea nu cunoştea pe nimeni, şi se aşeză
în banca întîia, unde-I trase un băiat mai mare, din
oraş, cu hainele soioase.
Profesorul întră tîrziu, mirosi praful, purtîndu-şi
ochii miopi prin clasă.
- Măgarilor, v-aţi şi apucat să faceţi prav, zise el
urcind la catedră.
A vea un glas piţigăiat, ca de capră, şi Ion Florea se
bucură auzind glasul acela: îi părea cunoscut demult.
Profesorul cerca să repete unele cunoştinţe cu elevii
care studia seră cu el şi în anul trecut. Dar mergea
[23]
Legea trupului
23
foarte greu. Băieţii il priveau cu teamă, de parca-l în­
treba lucruri ingrozitoare, nemaipomenite. La o socoată
in cap, dascălul se strădui zadarnic un sfert de oră ca
,ă obţină răspunsul corect. Nici unul din elevii lui
nu-l putu da.
- Nu ştie nime ? întrebă profesorul, cu faţa deznă­
dăjduită.
Ion Florea, aducîndu-şi aminte că la «dăscâlutu'», la
el in sat, ridica un deget dacă ştia, făcu acest semn.
- Ei, să te auzim, zise profesorul, nemulţumit.
- Dacă intr-un sac sint cinci litre de griu, ş-un om
duce de vîndut opt saci, el a dus patruzeci de licre. Şi
dacă litra o vinde cu doi zloţi, el a căpătat optzeci de
zloţi pe grîul lui, răspunse intr-un râsuflet Ion Florea
ridicîndu-se. El făcuse demult socoata.
- Să ştii că-i bine, zise profesorul cu năcaz. Vine
unul străin să vă înveţe, măgarilor. Cum te cheamă,
băiete? întrebă apropiindu-se de banca india.
Ion Florea, răspunse băiatul, vesel.
Şi de unde eşti?
Din Broşteni.
Ai cap, asta-i bine. N uma să vezi să te porţi cum­
secade, Aici la noi nu se sufăr purtări necuviincioase.
Să fii atent şi să nu faci prav.
- Bine, domnule, zise Ion Florea şezînd.
Din ziua aceea profesorul mîntuia cinstea clasei tot­
deauna cu Ion Florea.
In curind li se împărţiră cărţile, care i se păr ură bă­
iatului foarte frumoase. Pentru plata lor bădicul Petru
Florea trebui să vină in oraş.
[24]
24
Legea trupului
]upîneasa Mina se văicărea :
- Ce de bani, ce scumpete! Nu-i putea lăsa pe
băieţi să-şi cumpere cărţi vechi? Le cumpârai pe nimica.
În ziua aceea 1011 Florea fu foarte vesel.
_ Îţi place la şcoală, Ioane? îl întrebă tatăl său.
- Place, răspunse băiatul alegîndu-şi nişte piersici
aurii din traistă.
- Şi poţi învăţa?
- Pot. Eu ştiu mai bine, ZIse băiatul mestecînd cu
poftă miezul fraged.
- Dar de jupîneasa Mina place-ţi?
Băiatul clâtinâ din cap că nu.
Şi pentru ce nu-ţi place? întrebă bădicul Petru.
Hm ! făcu băiatul luind altă piersică.
Ei, nu spui?
Imi taie din slănină, răspunse Ion robit cu totul de
mustul piersicilor. - Mai aveţi? îl întrebă pe tatăl său.
Ce să avem?
Piersici.
Mai sînt,cum să nu. Acum se coc.
Să-mi mai aduci cînd vii. Să-mi aduci multe.
Am să-ţi aduc. Dar să nu mai spui prostii de ju-
pîneasa. Ea are slănină, nu-i trăbă a ta.
Şi totuşi eu am văzut-o tăind, zise hotărît copilul.
Dar de cine-ţi place ţie aici, băiete?
De baciu' Negrea.
Cine-i acela? Vrun profesor?
Nu. Profesorului îi zicem domnule. Baciu' Negrea
e cel de pe-a opta, zise băiatul. El îmi spune istorii cu
ţigani.
[25]
Legea trupului
25
Cind se duse bădicul Florea, Ion nu mai plînse .. În
două săptămîni s-a obişnuit cu viaţa cea nouă, - vorba
[upînesei Mina.
, Zilele treceau repede. începu să înveţe din toate cărţile
cîte le avea, şi după ce veniră sările lungi de toamnă şi
de iarnă, lui Ion Florea îi plăcea să rămînă sara la masă
cu studenţii cei mari şi să frunzărească prin cărţi cu
chipuri, pînă ce baciul N egrea îl trimitea la culcare.
A vea o carte, ii zicea Inimioara, o colecţie de poezii
apărută la Braşov, din care dascălul le da mereu poezii
de rost. Şi erau unele poezii cu versuri lungi şi grele,
Însă Ion Florea le ştia totdeauna fără greş. Simţea o mare
plăcere să se ridice în bancă, să se încline cum le arata
profesorul, şi, imitind glasul magistrului, să spună cu
o voce plîngătoare, disperată:
«Glasul unui român
"Toţi oamenii au o patrie numai eu nu am"
La cer, părinte bune, te caut cu umilire,
In darn îmi este ruga, deşert al meu suspin.s
Şi aşa mai departe, pînă unde avuseseră poezia pe
ZIUa aceea.
în răstimpuri depărtate, aşa încît elevii aproape îşi
uitau de el, venea să cerceteze clasa domnul director.
Atunci elevii răsuflau uşuraţi, dascălul le punea cele
mai uşoare întrebări, şi, dupa fiecare raspuns, domnul
director zicea: «Aşa! Bine, dragă, foarte bine! Tot aşa
să înveţi.s
Citeodata punea şi dumnealui întrebări, la care de
cele mai multe ori ştia raspunde numai Plorea Ion şi
încă doi-trei. înainte de-a ieşi le spunea totdeauna sa
fie ascultă tari, sa înveţe, să nu murdareasca cărţile, ca­
ietele.
[26]
26
Legea trupului
Haina curată, cartea curată, lecţia ştiută - atunci
e şcolarul vrednic de laudă. Punct! făcea apoi, luîndu-şi
pălăria şi pornind spre uşă. Acest «punct !. era spus
c-o voce înaltă şi ţiuia prelung, ca atunci cînd izbeşti
de masă un ban subţire de argint.
Cît ţinu toamna, bâdicul FIorea venea destul de des
pe la oraş, şi din poamele ce i le aducea lui Ion, se
infruptau toţi cei din casă. După ce se puse îngheţul şi
se sfîrşi ou munca de pe hotar, nu era săptămînă să
nu aibă vreo cărăuşie, şi se abătea totdeauna pe la
băiat. Dar, iarna, de multe ori nu-l afla acasă. Atunci
jupîneasa Mina 11 lua totdeauna pe dinainte cu vorba:
- Ionicâ-i la săniat. Ce să-i faci? Il poţi ţinea
acasă? Las', c-aşa-i bine. Doctorii spun că tineri mea
are lipsă de multă mişcare. Departe? Aş, la cîţiva paşi.
Da' bun băiat, cuminte şi ascultător. Să ştii că scoţi
om mare din el. Hei, cîţi domni n-au trecut în tineretele
lor pnin casa asta! Să am atîţia galbini !
Omul se depărta liniştit şi-şi vedea de drum.
Băiatul era, într-adevăr, cu sania, ori la gheaţă, pe
rîu. De multe ori chiar jupîneasa-i trimitea, «să mai
• A v
aenzeze In casa».
Dar oricît ar fi alergat Ion Florea după jocuri iarna,
primă vara, la sfîrşitul anului ieşi premiatul întîi.
-- Pe anul viitor, la gimnaz cu el, bădicule, îi zise
profesorul.
- Dacă ne va ajuta Dumnezeu, răspunse Petru Florea.
El il adusese, într-adevăr, numai de probă pe un an.
«Dacă nu va învăţa, atîta pagubă, mi-am luat un
ghimpe de la inimă», îşi zisese dumnealui. Însă acum
era hotărît să se facă luntre şi punte ca să-şi poată
[27]
Legea trupului
27
purta băiatul mai departe la şcoală. încă in sara aceea,
acasă, făcură planuri, pînă noaptea tirziu, cu nevasta.
îşi socotirâ, aşa, pe deasupra, cheltuielile ce le vor
avea cu băiatul, socotiră venitele, şi, cu puţină stră­
danie, li se părea că vor învinge.
II
Oamenii se pling de multe ori că anii trec prea in
silă sau prea grabnic. Şi mulţi blastămă viaţa că prea
repede curge sau prea incet, pe cînd nici anii, nici
viaţa n-au nici o vină, ci starea noastră sufletească din
cutare răstimp. Dacă sintem veseli şi fericiţi, plini de
noi înşine, viaţa zboară. Dacă sintem trişti şi nefericiti,
zilele trec ca şi cînd ar pluti pe aripi de plumb, incet
Ş1 greu.
Bădicului Petru Florea, de cînd avea băiat la şcoală,
anii-i treceau foarte repede. Zilele de odihnă i se
împuţinau cu cît băiatul se ridica in clase. Mergea tot
mai des in cărăuşii, caruta lui din fiecare drum se
intorcea c-un glas nou mai mult, câluţii şi-i schimbase.
Banului, pe care din moşioara lui nu-l prea putea scoate,
căci n-aveau bucate de prisos, i se simţea lipsa pe mă­
sură ce Ion creştea. însă bădicul alerga cu drag, vedea,
simţea că are pentru cine.
*
Cînd ajunse în clasa a doua de liceu, Ion Florea se
mută de la jupîneasa Mina.
[28]
28
Legea trupului
- Voia dumitale, poţi sa-I duci, ca mare folos nu
i-am luat, începu jupîneasa Mina, făcîndu-şi gura cît
o punga. Dar, vai de mine, adaose indata, cu ce-am
greşit? Ce nu vi se-rnpare domnilorvoastre? Că l-am
îngrijit ca pe copilul meu. Casa nu-i bună, nu-i lumi­
noasă, nu-i sănătoasă ? Şi-şi puse mînile uscate în şold.
- Ei, făcu bădicul Florea.
- Ori nu l-am încâlzit ? Nu i-am dat o lumînare?
Nul-am ferit de pretini rai? Sau poate i s-a furat, ca
la altele, din bucate?
- Ei, ei, facu bădicul neştiind ce să raspunda.
- Merge unul, vin zece, zise ascuţit jupîneasa. Pa-
guba ca asta sa-mi tot deie Dumnezeu.
- Eu n-arn avut gind să-I mut, jupîneasâ Mino,
dar baiatul ş-a aflat un cortel unde mai sint doi într-o
clasa cu el. Zice ca poate învăţa mai bine, spuse in
silă Petru Florea.
- Aşa crezi dumneata? Tîlharul! Băieţii, daca se
ridica numai un strop de la pamint, se fac tilhari. Iacă
şi-al durnitale ! Poate face ştrengării mai multe, nu că
poate învăţa mai bine. Şi la cine-I duci, ma rog?
Aici jupîneasa îşi supse buzele: pufuşorul de mus­
taţâ i se imbîrzoie.
- La Voiculeasa, zise cu greu, nemulţumit, bădicul.
- La Voi culeasa ?! ţipa îngrozită Mina, şi bătu în
pălmi. Chiar la Voiculeasa ?! D-apoi ştii dumneata ce-i
la Voiculeasa ? Acolo-i iad! Acolo are un ginere păpu­
car, care ziua-noaptea sta pe scâunel şi iacă, tot aşa
bate din ciocan - şi dumneaei arata cum bate cuiele
in talpa, - şi tot aşa pîcăie din lulea - şi, desfigu­
rîndu-şi obrajii palizi, arata cu buzele cum pîcăie acela,
E un miros de tutun tare şi de clei şi de cizme rupte,
[29]
Legea trupului
29
de te Îneacă. Chiar la Voiculeasa l l mai Zise încă o
dată, plesnindu-şi palmele uscate.
Bădicul Florea era cît pe-aci să o creadă, să-şi aducă
băiatul înapoi. Dar aducîndu-şi aminte că Ion nici nu
mai voia să audă de jupîneasa Mina, zise:
- Ei, ce să-i fac! Va vedea el pe dracu, dacă n-a
voit să m-asculte.
- Ba şi pe muma dracului, rînji jupîneasa, gîn­
dindu-se la Voiculeasa, pe care demult n-o putea
suferi.
După ce bădicul mai strînse într-o dăsagă unele lu­
cruri de-ale băiatului, dădu binete şi ieşi.
- Dar să nu vii a doua oară cu pâsâroiul durnitale
la mine, căruţaşule! îi strigă din uşă, fierbînd de
ciudă, jupîneasa Mina.
La Voiculeasa, drept că era un pâpucar Într-o odaie.
Dar ea mai avea două odăi, o curte largă ş-o grădină
cu straturi de flori, cu cinci tufe de trandafiri, cu viţe
de struguraşi de-a lungul cărărilor. Erau şi trei meri
bă trîni, vărateci, care rodeau tot la al doilea an mere
mari, a căror miez era foarte fraged şi mustos.
Ion Florea, cînd venise mai întîi la un prieten aici,
îşi puse ochii pe grădina asta. Părăsise pe jupîneasa
Mina şi baciul Negrea, care, isprăvind liceul, trecuse
la şcoli mai înalte. Deci, nimic nu-l mai lega pe Ion
Florea de casa jupînesei.
E drept că în multe sări se auzea din odaia unde în­
văţau, în linişte, băieţii, ciocânitul pâpucarului. Dar
aşa, ca o cadenţă domoală, care nu-i tulbura de la
studiu. însă baciul Pătruţ, păpucarul, nu lucra în toate
sârile. Uneori îşi lua armonica - avea o armonică
nouă, - ieşea în curte sau în grădină, în sările fru-
[30]
30
Legea trupului
moase, şi cînta romanţe pline de lacrămi şi de suspine.
Atunci elevii se adunau în jurul lui şi ascultau cu
sfinţenie, ca-n biserică. Adierile cîntecului le treceau
prin suflet, ii mîngîiau ca o alintare. Cerul îşi deschidea
în înălţimi florile de lumină, rîuri de întunerec se tîrau
pe alocurea prin grădiniţă şi se strecurau adieri de vînt
purtînd parfumul trandafirilcr. Şi armonica suspina
mereu, se tînguia, ofta.
Multe romanţe îi rămaseră lui Ion Florea sapate
adînc în suflet, din sările acelea.
în dup-amiezile frumoase de vară, Ion Florea cu alţi
băieţi se corleau în valurile apei de la moară, deprin­
deau deosebite feluri de înotat, «cu stînjinul», «ca
broasca», «pe spate», călcau apa, aruncau stropi de
diamante în lumina soarelui, pînă ce învineteau de frig
şi de oboseală, iar pe bărbii li se punea noroi fin din
apa niciodată limpede. Zilele, lunile, treceau repede,
nebăgate în sarnâ de Ion Florea. Teama de şcoală, de
profesori, ca-l vor chema la tablă să răspundă, de
notele rele, teama care în cei mai mulţi elevi produce
o surescitare bolnăvicioasă, continuă, făcîndu-i să
urască şcoala - Ion Florea nu o simţea niciodată.
Lecţia o învăţa cu uşurinţă, mai mult din explicâri, şi
astfel avea totdeauna vreme de ajuns pentru jocuri şi
alergări. Iar aceste distracţii erau sănătoase, libere,
pentru că nu erau tulburate mereu de teama zilei de
mîne. El se bucura de ele din toată inima, şi deşi
crescuse binişor, trupul lui nu era deşirat ca al altora, ci
plin şi îndesat. Obrajii lui erau şi acum bulgări, ca şi
în dimineaţa cînd plecase mai întîi la şcoală.
Din cînd în cînd se rătăcea prin oraş vreun circ ca
vai de el. Pe la patru după-amiază, cînd ieşeau stu-
[31]
Legea trupului
31
dentii de la ore, comedianţii cu haine ciudate, roşii,
verzi, galbene, treceau prin piaţa, unii calari, alţii pe
jos, suflînd din trîmbiţe, bubuind intr-o toba, izbind
discurile de metal. Cocoţat in şa, un barbâcot se
strimba, scotea limba, îşi da ochii peste cap şi-şi purta
braţele de parca n-ar fi avut oase.
Tinerimea se lua dupa ceata aceea exotica. Lui Ion
Florea i se parea că-s eroi din poveştile cu «pieile
roşii». Recunoştea in fata cea cu chivârâ pe cap pe
«Tahita, mireasa capitanului», in strainul care-şi ţinea
mantia verde subt braţul sting pe «Ben-Said, spaima la­
eului Nianza», şi in tinarul acela vînjos, cu capul şi
braţele goale, pe «Bob-Lee, ornorîtorul de lei».
Cornediantii se opreau din cînd in cînd. Fanfara
amutea, şi cel care-i parea lui Florea «Ben-Said», urn­
fiindu-şi pieptul, striga citeva cuvinte aspre intr-o
limba neînteleasâ. Apoi porneau din nou, in sunetul
fanfarei, cu elevii in urma lor, dintre care cei mai
mărunţi chicoteau, se îrnbulzeau, imi tau toba.
Cind convoiul ajungea prin mahalale, se auzea latrat
de cîni, sau urlete a pustiu, amestecîndu-se cu strigatul
fanfarei.
Ion Florea abia în clasa a patra de liceu putu să
Între in lumea aceea minunata a circului inconjurat cu
pînza. Profesorii nu le dadeau voie celor din clasele
inferioare sa mearga la circ. Se minuna de Hercule,
care ridica, in dinţi, butoaie; admira pe doi tineri,
îmbrăcaţi foarte subţire, care se produceau intr-un nu­
mar de echilibristica, rîse cu lacrămi de Barbâcot, Dar,
dupa ghiduşiile acestuia, se auzi indata un dulce picurat
[32]
32
Legea trupului
de clopoţei. Şi numaidecit întrarâ săltînd doua fetiţe ca
de zece ani, cu rochiţele vinete-n vînt, cu mînuţele
albe goale, cu parul auriu fluturind, acoperite de funde.
«Ben-Said. spusese ca danseaza dansuri naţionale. Feti­
ţele săltau uşor, se învîrteau, cercau sa zîmbească, dar
lui Ion Florea îi păru ca ochii lor sînt trişti, plini de
durere. Îi veni, aşa, din senin, în minte mama-sa, casa
lor, şi simţi o calda compatimire pentru cele doua mi­
titele. îşi simţi ochii umeziţi de lacrămi, şi, cu toată
silinţa, cînd aparu iara şi Barbăcot, nu mai putu ride.
Aşa, cîte unul, mai vazuse el comedianţi şi pînâ în
sara aceea. O data, de doua ori pe iarna, le spunea
profesorul: «La patru, cine are cinci bani sa vina în
sala de gimnastica. Este un domn care arata lucruri
interesante.»
Şi dînd de fiecare datâ cite cinci bani, Ion Florea
vazuse comedii destule. Pe-un podiu înalt strainul îşi
vira sabia pe git, scotea din palarie, din nas, suluri
intregi de hîrtie, izbea un ou în ceafa şi-l scotea pe
gura, tragea din nasul servitorului de la gimnaziu ardei,
ardea o bancnota de zece zloţi în flacăra lumînării
ş-o afla întreaga în stearină, sau în barba cutarui pro­
fesor. Aici Ion Florea rîdea din toată mima, şi nICI­
odată productiile acelea nu i-au lasat o amintire trista,
ca ale doua fetiţe.
Iarna se opreau uneori în oraş îrnblînzitori de fiare.
Căruţele grele se înţepeneau în piaţă, şi răcnetul leului
da de ştire celor dornici sa cunoasca sălbătăciuni din­
tr-alte ţări. Aici erau liberi sa mearga toţi studenţii,
mici şi mari. Se adunau la gimnaziu şi-i conducea pro­
fesorul de zoologie.
[33]
Legea trupului
33
Ciudatele, frumoasele fiare ale altor zone, lasau o
puternica impresie în sufletul tinerilor. Lui Ion Florea
îi parea că ştie de-o suta de ori mai mult decît ce învă­
ţase din cărţi. A vea senzaţia ca lumea intreaga se lâr­
geşte, ca e mai mare, indată ce încerca sa-şi închipuie
tările pe unde traiesc fiarele acestea, energice unele,
somnoroase, tăcute şi grele - altele.
Afara de vacanţa cea mare, mergea acasa în fiecare
an la Paşti şi la Craciun. Dar atunci numai pe cîteva
zile, care treceau prea repede. Mama-sa îl aştept i cu
lacrămile in ochi şi cu plăcintele pe masă. Insa cu cît
creştea baiatul, îl aştepta şi c-un fel de sfiala, care În­
cepea sa-i creasca în suflet. Mai ales de cînd, la un
Moş Craciun, Ion citi în biserica Apostolul şi cînta
Naşterea ta, Hristoase. Nu spuse la nime nimic, ci îşi
zise cu bucurie în care tremura şi regretul: «Nu-i
gluma, tu muiere. Feciorul tau se face domn..
Simţi şi bâdicul Florea o adînca mulţumire, cînd Ion
veni atunci de la biserica şi puse pe masa o prescură
albă şi moale.
- Nu-i rau sa fii popa, VOII11Ce, II zise bJdicul,
rupînd cu grija un corn din prescură.
Numa cît eu nu ma fac popa, zise repede Ion.
- Şi pentru ce nu te-ai face? întrebă tatal sau.
- Nu ma fac ! răspunse băiatul.
Părinţii lui nu erau de aceeaşi părere. Muierea credea
că popi a-i o slujbă prea mare pentru baiatul ei. Dim­
potriva, bărbatul, care se învîrti se mai mult în lume,
ştia ca poate cineva trăi mai uşor şi mai bine decît
un popa. Ii plăcu deci răspunsul baiatului şi-i zise:
- Numa sa înveţi şi sa te porţi bine, Ioane. Cu
învăţâtura nu moare nime de foame în ziua de azi.
[34]
34
,.
Legea trupului
r
În cele două dintîi vacanţe de vară Ion Florea umblă
cu vitele la păşune. Părinţii îl luau pe sluguliţă să le
ajute la lucru. Şi Ion Plorea păştea vitele în rînd cu
ceilalţi copii din sat, se juca împreună cu ei, uitîndu-şi
că e şcolar la oraş. Dar Între băieţii de sat erau cîţiva
ştrengari care îl luau în rîs, în bătaie de joc. Alergin­
du-se, în jocuri, se pomenea cîte unul strigînd:
- Iute, mă, că te prinde diacul !
Apoi altul îi spunea un vers întreg, fugind:
- Măi diece, diecele,
Fără dinţi, fără măsele,
Nu cînta aşa de jele.
De multe ori Ion Florea nu se supăra. Dar, cîteodată,
mîniindu-se, îl fugă rea pînă departe pe cel cu cîntecul,
şi, fără de cîţiva pumni, nu-l lăsa. Dar, cît ce se de­
părta Ion, fugăritul îi arunca alte vorbe.
începînd din clasa a treia însă, Ion nu mai merse cu
vitele. Lua şi el o furcă, o greblă, şi ajuta părinţilor la
lucru.
Sluguliţa era tot după el.
- Aşa-i că-i bine la fîn, Ioane, mal bine ca la
şcoală?
Bine, da.
Aşa-ică-ti pare rău că te-ai dus?
Ba, nu-mi pare.
Ştiu eu că-ţi pare, numa nu vreai sa spui. Pe-a­
colo învăţaţi să ziceţi din fluieră?
- Ba, nu-nvâţăm.
- Ei, vezi! Da' pene de cocoş slobodu-i sa purtaţi
la pălărie?
- Nu-i slobod.
[35]
Legea trupului
35
- No, vezi! Noi purtăm, numa ni-i cam frică de
jandarmi. Pe Ionu Mitului I-au prins intr-o sară pe
uliţă şi i-au smuls penele din pălărie. Mă miram eu de
unde au jandarmii pene aşa de mîndre. Ei le iau de la
ficiori.
Sluguliţa era cu numai vreo trei ani mai mare ca
Ion. El nu se putea împăca deloc cu gîndul că pe Ion
I-au dat la şcoală. Fiind orfanul unei rudenii mai
depărtate de-a bădicului, crescuseră împreuna. În copi­
larie împreună umblaseră după cuiburi, după pui de
pasări, se însăniaseră iarna, grijiseră, primăvara, oile
bădicului, se dâduseră iarna pe gheaţă sau sfărîma­
sera porumb în tindă.
Ion era silitor ş-aici, la fîn. Părinţii îl priveau cu
drag, iar cînd tatăl său croia căpiţa, il punea pe Ion
sus, unde rămînea pînă ce trebuia să-i facă vîrful.
Acasă, in zilele de sărbătoare, duminicile, bădicul
FIorea il punea să-i cînte ceva de pe la şcoală. Sorbea,
la masă, din pâhărelul cu vin, şi sufletul ii creştea de
bucurie gustind glasul dulce şi plin al băiatului, care
nu se lăsa prea mult rugat.
III
De cînd Ion Florea trecu în clasele superioare, În­
cepură sa crească şi cheltuielile bădicului Pâtrut. Şi
mai întîi veniră hainele nemţeşti. Pînă în clasa a cincea
Ion se purtase în costumul din Broşteni, ţesut şi cusut
de mamă-sa. Acum Însă, intrînd in clasă, simţea un fel
[36]
36
Legea trupului
de sfială, care-i creştea tot mai mult, văzînd că numai
el mai purta pantaloni albi şi cămaşă cu poalele frumos
împâturate. Şi s-a luptat mult cu sine şi pînă s-a hotărît
să-I înştiinţeze pe tată-său.
- Nu că mi-ar fi ruşine, zise Ion, simţindu-se fără
nici o putere, că n-are de ce să-mi fie. Aş vrea numa să
nu se uite ceilalţi chiorîş la mine, îi zise el bădicului
Pătrut, cînd acesta veni cu banii.
- Nu-i nimic, Ioane, le-om cumpăra. Vorbă să
fie! Trăbă să fii şi tu în rînd cu ceilalţi, zise bădicul
voind să-I încurajeze.
Şi întrară într-o prăvălie, amîndoi cu mare sfială.
Negustorul, mirosind numaidecît nepriceperea lor, în­
cepu să le înşire pe masa lungă şi lată haine gata,
negre, vineţii, pestriţe, cămăşi, gulere, manşete, cravate,
nasturi, într-o repezeală uimitoare. Iar gura-i torăia
mereu. Cuvintele lunecau îndulcite, uşoare, de pe bu­
zele lui ascunse în barbă şi mustaţă. Lăuda fiecare bu­
cată, luîndu-le pe rînd, ţinîridu-le în zarea ferestrei,
cînrârindu-Ie, pipăindu-le mereu. Toate erau «prima ca­
litate», «extra-Fin».
În capul celor doi se făcu o învălmăşeală îngrozi­
toare, nu mai ştiau pentru ce întraserâ în prăvălie.
Privirile începură să le joace de atîtea culori. Bădicul
pipăia din cînd În cînd vreo ştofă, apoi Îşi retrăgea
pe-ndelete mîna, fără să spună decît acelaşi cuvînt:
-o fi bună».
- Da, foarte bună, zicea repede negustorul. Şi, mă
rog, mai avem. Puteţi s-alegeti dumnelevoastră. Şi adu­
cea alte şi alte rînduri.
Pe Ion Florea Îl chinuia un singur gînd: Ce-i trebuie,
de toate? Îşi făcuse de multe ori în gînd socoteala,
[37]
Legea trupului
37
numarase: cămăşi, cravate, gulere. Însa acum nu le
mai putea ţine sama.
N egustorul zicea mereu :
- Poftim, ma rog, alegeţi. Asta ca-i bun, asta ca-I
bun, asta ca-i bun, şi arata cu degetele-i lungi deosebi­
tele rînduri de vesminte.
În urma, Ion Florea se hotari. Arata cu mina un rînd
SUflU.
- Da, ăsta-i cel mai bun, extra-fin, zise negustorul,
luînd repede hainele sa le pacheteze. Dar cînd le
împăturâ, Ion baga de samâ ca doi nasturi se descoasă
la vestă.
- Nu acela, te rog, zise repede Florea ŞI simt; ca
incepe sa fie stăpîn pe sine.
Alese alt rînd de vesminte.
Negustorul era foarte bucuros.
- Şi asta bun. Ăsta şi mai bun. La miile tot atît.
Dar Ion nu-l lasa Sa pacheteze.
- Cit face? îl întrebă.
De-aici incolo bădicul Florea privi încîntat la copi­
lul sau, care începu să se tîrguiască cu jupînul pentru
fiecare bucată, şi ştiu s-o scoata pe fiecare cu preţul
jumatate.
- Ei; n-a fost om prost cine-a scornit vorba: ai
carte, ai parte, zise bădicul, vesel, dupa ce ieşiri! din
pravalie.
In doua-trei zile Ion Florea se obişnui cu hainele cele
nemţeşti.
Cind avu bâdicul Petru cea mai apropiata cârâuşie
la oraş, veni şi nevasta sa vada ce dornnişor s-a ales
din copilul ei. A batut din pălrni cînd l-a vazut:
[38]
38
Legea trupului
- Doamne, Ioane, arăţi cu mult mai mare, zise ea
miratâ. Apoi, pipăind hainele de tari şi părînd mulţu­
mită: Numa de-ar fi a bună, că prea arăţi înalt în ele.
*
Ion Florea ramase cortelaş la Voiculeasa pînă
ia terminarea liceului. Cu cît treceau anii, îndrăgea
tot mai mult grădina Voiculesii. De cind se desprimâ­
văra el era cel dintîi care lua hîrletul şi se apuca de
săpat. Voiculesii nu-i trebuiau niciodată oameni cu plată
care să-i cureţe, să-i sape grădina, să croiască straturile,
să niveleze cărările. Alăturea de Ion Florea veneau şi
ceilalţi studenţi, şi, în lumina dulce a soarelui de pri­
măvară, săpau cu nădejde, întărîtaţi de mirosul rea­
vân al pămîntului răscolit, greblau, întindeau sforile.
În două zile grădinita Voiculesii era ca un pahar, şi
Ion Florea aştepta de-acum să răsară seminţele. în
frădiniţă se cobora pe o scară scurtă. De-aici se vedea
departe, şesul întins al rîului, în zare, îmbinîndu-se cu
cerul fumuriu. Dimineţile pluteau neguri lăptoase pe
riu. Cu cît se ridica soarele, negurile se rupeau, se ri­
dicau între nouri, albindu-se tot mai mult. Alteori, di­
mineţile, cerul era limpede ca lacrăma.
Cu cîtă plăcere se plimba Ion Florea pe cărarea ti­
vită cu tufe de struguraşi înmuguriţi ! Îi părea, subt
bolta clară, în aerul curat, că mintea i se limpezeşte
neobişnuit, şi cele mai grele probleme le dezlega uşor.
Dar după ce înverzea grădina deplin, după ce se
netezeau frunzele, pe Ion il cuprindea citeodată o
dorinţă vagă de-a hoinări, de-a fi acasă, pc cîmp, in
�Îădure, şi cînd se apropia ceasul cursurilor. se trezea
ca dintr-un vis.
[39]
Legea trupului
39
Sările, în grădină, baciul Pătruţ, pâpucarul, cînta
cînd şi cînd din armonică. Şi, la suspinul romantelor,
în sufletele studenţilor se trezeau simţăminte nouâ,
nebănuite, ce sâmănau foarte mult cu aroma dulce a
trandafirilor.
Dar din clasa a şasea începînd, în sările frumoase de
primăvară, de toamnă, Ion Florea asculta înfiorat alte
cîntece.
*
Grădina Voiculesii era despărţită numai prin şase În­
grădituri de grădina largă, plină cu salcîmi bătrîni, a
internatului de fete. Pînâ ce nu se îndesea frunza, şi
toamna, cînd începea să se scuture, pe cărările ce şer­
puiau în toate părţile, se vedeau, în grădina interna­
rul ui, fete cu capetele goale, alergînd, Fluturîndu-şi ro­
chiile uşoare, jucîndu-se ciripitoare. Altele, mai mari,
se plimbau cîte două, cîte trei, pe cărările largi, tinîn­
du-se de braţ. Umbletul lor era lin, plutitor. Ion Florea
le vedea feţele tinere, şi-i părea că în grădina aceasta
trebuie să fie un aer nespus de dulce şi de curat, Se
vedeau şezînd, altele, pe pajiştea verde, părînd ca
povestesc în taina, şi pe Flarea îl îmbăta gîndul S2 fie
undeva aproape de ele.
Apoi, după ce frunza se îndesea, fetele se plimbau
nevăzute, ascunse de bolta de frunze, ca-ntr-un templu.
Dar din cînd în cînd se auzea cîte un chicotit, cîte un
rîs plin, arginţiu, pînă în grădina Voiculesii. Şi din
ascunzişul acela de frunze părea că se mai strecoară
ceva, ca un aer fermecat, şi dulce şi parfumat şi plin
de înfierări, pe care studenţii mai mari îl inspirau cu
deliciu. care-i atrăgea pe mulţi în toată sara, ca o
[40]
-i0
Legea trupului
putere magnetică. Ei îşi lăsau cartea, se strecurau, odată
cu umbrele însârârii, pe cîmpia cu care se învecina
grădina internatului şi se apropiau tot mai tare de
zidul ce o împrejmuia, ca să asculte cîntecele fetelor.
Erau cîntece învăţate în şcoală, romanţe aduse de-a­
casă, doine de pe sate. Cîntarea începea sfioasă, Înce­
pea o fată sau două, apoi se alăturau tot mai multe
glasuri; întîi tactul nu era ţinut, apoi vocile parcă
se-rnbrătişau, se contopeau, şi un singur cintec se înălţa,
armonios şi dulce. Cîntecele erau, cele mai multe, vechi
romanţe de iubire, şi totuşi, În gura fetelor, nu păreau
aşa, păreau cîntece nouă. Nu tremura în ele iubirea,
ci altceva: înfiorarea curată a întîielor tinereţe. Nu
Se' simţea din ele dragostea, ci apropierea tainică a
vieţii.
Studenţii ascultau vrâjiţi. Nu erau nici ei îndrăgostiţi,
ci simţăminte nouă le izvor au mereu din suflet, care
îi mîngîiau, îi chemau departe. Ion Florea avea sen­
zaţia cJ: fiinţe nevăzute îi fac semn cu mîna să-I ur­
meze.
*
Grădina internatului a fost pentru Ion Florea prilej
de mare nenorocire şi ruşine.
Era în clasa a opta de liceu, şi primăvara se pregătea
pentru examenul de maturitate. Cursurile se încheiaserâ
pentru cei din clasa a opta, şi elevii, cite doi, cîte patru,
plecau dimineaţa pe cimp, printre vii, prin pădure,
cu cărţile subsuoară, ca să poată învăţa în linişte. Ion
Florea a vea loc bun de studiat în grădina Voiculesii.
El se plimba, ca de obicei, pe cărare, pînă ce începea
să ardă soarele, apoi şedea pe o la viţă, la umbra unei
[41]
T
Legea trupului
41
tufe de scumple. Printre rariştile din grădina interna­
tului se ivea mereu, între ore, după prînz, la patru,
aceeaşi fată singuratecă. Ion o vâzu o dată, o văzu de
două ori, şi-i păru că ar căuta ceva printre firele de
iarba. Umbla încet, ca în vis, şi in râstimpuri îşi in­
drepta cite o şuviţă de păr. Citeodată fata îşi ridica
privirile şi se uita îndelung la Ion Florea, care atunci
se oprea din plimbat, şi o privea şi el. Ion se gîndea:
«Poate mă înşăl... Cine ştie dupa ce priveşte ? .. » Dar
fata, în fiecare zi, se ivea mereu în rariştele grădinii
şi-l privea lung. Şi o data lui Ion i se păru ca-i face
un semn cu mîna. El simţi cum i se urca sîngele în
obraji, cum îi zvîcnesc tîmplele, şi cum începe sa se
Învîrte as ca gradina Voiculesii. Cînd se deştepta,
fata dispăruse.
Senzaţia cea dintîi ce-o avu îi porunci sa fuga, sa
alerge, sa ajute pe cineva. Îşi lasa cărţile în gradina,
fugi în curte, ieşi în strada, şi se pomeni plirnbîndu-se
pe dinaintea internatului de fete. Se plimbă un ceas,
doua, poate mai mult. Nu-şi mai putea da sama cum
trece timpul. Pe lînga el trecurâ colegi şi nu-i văzu,
trec ura profesori şi nu-i saluta. Deodata într-un geam
zări obrajii înfloriti, luminoşi, fini şi ochii mari al­
baştri ai fetei din grădina. Ochii aceia priveau visă­
tori, nevinovaţi, dar hotărît la Ion Florea. Şi, oricît
de liniştiţi erau, lui Florea îi păru ca vreau să-i spună
ceva. Chipul acela, încadrat de bucle bogate aurii, se
retrase apoi domol de la fereastră şi nu se mai ivi.
Ion Florea aşteptă în zadar. Deodată un gînd ti
lumină mintea. Peste citeva minute era în grădina Voi­
culesii. Într-o rarişte din grădina internatului, aproape
[42]
42
Legea trupului
de zid, fata cea singuratecă il privea c-o mină adusă
uşor streaşină albă deasupra ochilor.
Florea se u�tă hoteşte in jur, pe cîmpia ce se des­
chidea spre răsărit, prin grădinile vecine. Nu era pui de
om. Atunci i se născu o dorinţă ciudată: s-o vadă de
aproape. Şi nu se mai gindi la nimic; uşor ca o pasăre
trecu gardurile, se tupilă prin grădini, şi se pomeni in
grădina internatului, părîndu-i că a căzut din înălţimi
foarte mari, din cer. Inima-i zvîcnea cumplit şi fata-i
ardea.
Fata nu bănuia nimic. Cînd îl zări ieşind din tufi­
şuri şi apropiindu-se, ţipă îngrozită şi o rupse la fugă
de parcă ar fi văzut un şar;pe. Buclele-i aurii filfiiau
În vint. Ion rămase nemişcat. Inima-i bătea cu atîta
putere, încît il ţintui locului. Nu-şi putu da sama cît
va fi stat astfel. Auzi apoi paşi îndesaţi, şi numaidecît
îl văzu apropiindu-se pe catihetul internatului. Atunci
porni in salturi mari, şi, ajungind la zid, printr-o sfor­
ţare uriaşă, îl trecu. Tot pitulîndu-se pe lîngă zid, se
putu ascunde de furia catihetului, care, din grădină,
făcea o larmă ingrozitoare, încârcîndu-l cu epitete ce
numai poetice nu erau.
Însă, din nenorocire, pălăria lui Florea rămase în
grădina internatului. În avîntul ce şi-l luase ca să
poată sări zidul, pălâria-i căzuse fără ca el să bage
de samă. Ion Florea prevedea urmările. Ce-l îndemnase
să fie atît de cutezator ? Nimic, voia numai s-o vadă
de aproape. Şi, iată, numai pentru atîta i se va da
acum, ca pedeapsă, «consilium abeundi- ! Se gîndi în­
tr-o clipă la viitor, la bădicul Petru, la colegi, la pro­
fesori. Se simţea desnădăjduit şi se ruşină.
[43]
Legea trupului
43
Presirnţirile lui se îrnplinirâ. Încă în ziua aceea pede­
lul liceului veni să-I poftească la direcţie. De pe faţa
lui se puteau citi întotdeauna sentimentele cu care te
va întîmpina directorul. Faţa pedelului, de data asta,
era de-o mare asprime, privirile-i vesteau un dezastru,
iar cuvîntu-i era scurt şi rece.
Ion Florea se duse, şi cind dădu cu ochii de faţa di­
rectorului, îi păru că vede însăşi Stricteţea şi Răutatea
coborîre pe pămînt ca să-i pedepseasca pe oameni.
Orice scuze erau zadarnice: pălăria lui, cu şinorul ei
verde, sta, mărturie acuzatoare, pe masa directorului.
Cuvintele, ocările acestuia, de la o vreme, Ion nu le
mai auzi, caci pălăria aceea îi umplea mereu sufletul
cu valuri de groază.
La cea din urma rugare de iertare a lui Ion Florea,
directorul se aşezâ la masă.
- De-aşa ceva nici nu poate fi vorba, zise el mai
potolit. Chiar acum scriu convocarea pentru o şedinţa
extraordinară. Las', să vadă şi domnii profesori ce
.:;eneraţii ies de sub mîna lor.
Ion Florea nu avu nici mîngîierea de a-şi putea lua
pălăria.
- E corpus delicti, nu se dă, zise directorul.
Afară, la uşă, privirea pedelului îi spuse: «E rau
de tine! Eu am ştiut.s
Catihetul de la şcoala de fete voia cu orice preţ sa-i
dea acestei greşeli tinereşti proporţiile unui scandal.
Încă în ziua aceea alerga la toţi profesorii de la gim­
naziu, şi, cu groază în suflet pentru atîta decădere mo­
rala, istorisi «cazul».
- Mă rog, ăştia nu-s tinări, âştia-s neşte perverşi.
Să-mi dai voie, âştia-s vampiri.
[44]
44
Legea trupului
El nu se gîndea numai la Ion Florea, el generalizase
cazul. Pentru el, orice elev dintr-a opta ar fi putut fi
un Ion Florea.
Colegii veniră să-I intrebe.
E adevărat?
Aşa se vede, răspundea în silă Ion Florea.
Cînd?
Ieri.
Şi cum ai trecut?
Peste grădini.
Cine era?
Ardeau de nerăbdare să cunoască cele mai mICI amă­
nunte. Mulţi simţeau o adevărată plăcere să audă
«cum a fost», alţii il invidiau pentru îndrăzneala lui.
însă Ion Florea n-a vea chef de vorbă. După-amiază
trebuia să se ţină şedinţa în care urma să se hotărască
eliminarea lui.
Pedelul, cînd îl întreba vreun coleg de-al lui Florea
ce păreri au profesorii, il privea pe acela peste umeri
şi Zicea:
- Dup-arniazi ţinem şedinţă. Vom vedea. Poate-l
scăpăm, c-a fost student bun. Dar poate că-I şi eli­
miriam.
Şedinţa a fost foarte animată şi zgomotoasă.
Directorul ţinu un lung discurs de deschidere, insis­
tînd asupra educaţiei moralle în şcoală. Necesitatea
acestei educaţii o arătâ cu pilde vii, dintre care cea mai
de frunte era chiar cazul lui Florea, a cărui pălărie,
«martorul ruşinii şi al decăderii», stătea pe masă, la
dreapta directorului.
- Dumneavoastră, domnilor, sfîrşi el, dîndu-ne nu­
mai elevi care vă ştiu pe de rost manualele, nu v-aţi
[45]
Legea trupului
45
făcut deplin datoria. Dumneavoastră trăbă sa faceţi
oameni cinstiţi din ei, caractere de bronz.
Şi ceru în termeni hotărîţi eliminarea lui Ion Florea.
Discursul directorului fu foarte bun, şi profesorii
erau de acord cu el, însă se indignară de dispreţul ce
li se părea că se desprinde, faţă de ei, mai ales din
tonul discursului. Şi această indignare a fost izvorul
mîntuirii lui Ion Florea.
Numaidecît incep ură pledoariile in favoarea neferi­
citului tînăr. De «consiliurn abeundi» mCI nu voua sa
audă.
- Nu se poate, domnilor, pe-un elev atît de bun,
pe-o inteligenţă atit de frumoasă, care ne-a făcut
cinste nouă şi gimnaziului nostru, să-I pedepsim atît de
aspru, atît de inuman, la întîia călcare a regulamen­
tul ui. Pentru că trăbă să ne aducem aminte: Ion Florea
a avut intotdeauna pînă acum o purtare morală exem­
plară. Chiar cazul de-acum este el oare atît de grav?
Dar să judecăm numai puţin. Zburdălniciile tineretelor ...
Şi profesorul care vorbea, un bărbat blond, cu mus­
tata înroşită de tutun, ca pe patruzeci de ani, începu
să desfăşoare pe larg aceste zburdălnicii, pomenind de
flori, de fluturi, de zilele schimbăcioase din april. Dum­
nealui era profesorul ştiinţelor naturale.
Mai vorbiră, în acelaşi înţeles patru profesori, care
accentuară că eliminarea în sine e pedeapsa cea mai
mare la un gimnaziu, dar că, luînd în samă împreju­
rările, apropierea examenului de maturitate, ar fi o pe­
deapsă de-a dreptul barbară.
Domnul director asculta cu sufletul Frămîntat. El se
gîndea la argumentul cel mai puternic, pe care-l ştia de
1 a catihetul şcoalei de fete.
[46]
46
Legea tru pulu:
Domnilor, să-mi daţi voie, zise el, aici nu e
vorba numai de numele bun al gimnaziului nostru, ci
şi de al şcoalei de fete. Credeţi dumneavoastră că dacă
vom lăsa nepedepsită o astfel de faptă, păointii vor
mai avea incredere in internatul de fete? Oricare pă­
rinte îşi va putea zice cu tot dreptul: «În internatul
acela poate să între nepedepsit oricare dintre studenţi.
Aici fetele mele nu-s in sigurantă.» Şi trăbă să ştiţi că,
întrînd convingerea aceasta in clasele mai inalte ale
societăţii noastre, internatul va rămînea gol. Multe
eleve sint din familii fruntaşe. Să-mi daţi voie, domni­
şoara amestecată in afacerea Ion Florea e chiar fiica
unui foarte-foarte distins fruntaş al nostru, şi fiica
unei mume foarte apreciată în lumea feminină. Vă rog
să luaţi sama că Mări oara Grecu e fiica advocatului
fruntaş Vasile Grecu.
Argumentul acesta nu trase mult in cumpănă. Dim­
potrivă, se auziră păreri că ei, profesorii de liceu, n-au
nici o datorie să grijească de internatul de fete, cum e
închis şi cum e păzit.
Ba, un domn profesor, cu faţa foarte inteligentă,
păru chiar că se revoltă.
- Mă rog, domnilor, eu cred că nu se primejduieşte
moralitatea dacă se intilnesc doi tinâri. Mă rog, să-mi
daţi voie, adaose el, văzînd mai multe gesturi de opu­
nere. Eu aflu chiar un defect in separarea cu totul
a tinărilor de fete. La noi nu se dă voie unui student
dintr-a şaptea, a opta, să stea de vorbă pe drum c-o
domnişoară. Mă rog numai - gesturile de opunere
erau tot mai multe, - vreau şi eu să-mi spun convin­
gerea. Un tinâr nu cade moraliceşte niciodată dacă se
apropie, conversează şi petrece c-o fată tinărâ, nevi-
[47]
Legea trupului
47
novată. Dimpotrivă, fiind numai un strop de simpatie
înere ei, curăţia lor creşte. Cu totul altele sînt împre­
jurările în care se îneacă moralul unui tinăr. Deci eu
aş spune că-n fapta lui Ion Florea nu-i nimic imoral,
ci o necugetare tinerească. Pentru că, domnilor, durere,
trăbă să facem deosebire între gîndurile cu care se
apropie un tinar de optsprezece ani de o fetiţă de
paisprezece ani, şi între gîndurile unui bărbat care se
apropie de o femeie.
Cuvintele din urmă abia se auziră prin larma de
proteste ce-o ridică întreg corpul profesoral.
- Mă rog, în felul acesta nu se argumentează, se
auzi, după ce se mai potoli zgomotul, glasul puternic
al profesorului de religie.
De aici încolo zgomotul crescu iar, şi directorul,
neliniştit, puse la vot două propuneri: eliminarea, sau
purtare morală rea. Se votă repede. Pentru eliminare
erau directorul, profesorul de religie şi un profesor
bătrîn, domnul Vintilă, care, de groaza pensionarii,
nu cuteza să zică nici mic împotriva directorului. Toţi
ceilalţi votară pentru o notă rea la purtarea morală.
- L-am scăpat, dar ca prin urechile acului, spuse pe­
delul colegilor lui Florea, care, cît a ţinut şedinţa, aş­
teptaseră în curtea gimnaziului.
- Te-au scăpat, dar ca prin urechile acului, strigară
colegii, tăbărînd asupra lui Ion Florea, care în ziua
aceea nu ieşise din casă.
- A scăpat, dar ca prin urechile acului, îşi spuneau
studenţii din celelalte clase, elevele de la şcoala de fete,
chiar şi unii din paşnicii orăşeni.
Astfel fraza pedelului răspîndi bucurie pretutindeni.
[48]
48
Legea trupului
Încă în după-amiaza aceea Ion Florea trocu aşa, ca
din întîmplare, pe dinaintea internat ului de fete, şi,
zări nd în acelaşi geam surîsul ochilor albaştri pentru
care era să fie eliminat tocmai acum, în preajma exa­
menului de maturitate, îşi zise, aducîndu-şi aminte că
aşa o numiseră colegii lui, după informaţiile date de
pedel, «Adecă o cheamă Mărioara Grecu». Şi zîmbi.
Ba, gîndindu-se cu de-amăruntul la toate cîte le-a în­
durat, rîse cu poftă, aci pe trotuar, singur, în însă­
rarea dulce de mai, care cobora ca o mîngîiere.
*
Elevii din clasele a şaptea şi a opta aveau o societate
numită «de lectură», pusă sub conducerea unui pro­
fesor. Prezidentul, viceprezidentul, secretarul, comisia
literară, se alegeau dintre studenţi. In cele dintii săptă­
mîni ale fieştecărui an şcolar, stăpînea o vie agitaţie
printre elevii celor două clase. Se legau, se desfăceau
prietenii, se trezeau ambiţii, se începea, în miniatură,
jocul de-a viaţa, cu goana ei nesfîrşită după onoruri
şi distincţii.
In clasa a şaptea, lui Ion Florea, printre alţii, îi veni
un nou coleg, feciorul unui profesor de la gimnaziul la
care studia. Alexe Bora studiase pînă atunci la gim­
nazii străine. Era aproape tot atît de înalt ca Florea,
dar în vesminte era de o eleganţă cu mult mai mare.
Era băiat deştept şi silitor. Însă, din întîile răspunsuri,
Ion Florea simţi că acela nu-l va ajunge niciodată.
Pentru funcţia de prezident, studenţii, în clasa a
opta, îl designaseră demult pe Ion Florea. Nici nu se
mai interesau decît de umplerea celorlalte funcţii ono­
rifice. Ion Florea fusese anul trecut viceprezident -
[49]
Legea trupului
49
şi, după datină, acesta urma ca prezident în anul viitor.
Dar cu cîteva zile înainte de alegere, printre studenţi
începu să se şoptească numele lui Alexe Bara, începură
înţelegeri secrete. Trei colegi, care îşi aveau cvartirul
la profesorul Bara, păreau să poarte noul curent ce se
porni în tinerirne. Se şoptea de examenul de maturitate
care-i aştepta la sfîrşitul anului, de profesori, de teze
şi de cîte nimicuri. Destul însă că în ziua alegerii Ion
Florea căzu şi se declară prezident Alexe Bora.
Pe Ion Florea il candidară la secretariat. Cei ma!
mulţi credeau că el, ofensat, nu va primi. Însă, spre
uimirea lor, Florea primi şi nu se arăta deloc supărat.
Dimpotrivă, il felicită pe Alexe Bora din toată inima.
Purtarea aceasta a lui plăcu colegilor, il incintă pe
domnul profesor conducător al societăţii. Însă rumeni
nu-i vorbi pe faţă un singur cuvînt. Simţeau că i s-a
făcut o nedreptate, şi stăpînirea lui ii jena parcă.
Şi poate că Ion Florea era mai potrivit de secretar,
care era totodată prezidentul comisiei literare.
În şedinţele acestei societăţi de lectură îşi citeau
elevii claselor superioare încercările lor literare în proză
şi versuri, ori scurte comunicări asupra cărţilor citite.
Se deprindeau în declarnări, în oratorie.
Şi cum la virsta de şaptesprezece-optsprezece ani în
fiecare student trăieşte un poet sau un nuvelist, Ion
Florea cu intreaga lui comisie nu se putea plînge că
Il-au de lucru. Chiar de la el şi de la membrii comisiei
curgeau bucăţile literare cu nemiluita. Se înţelege că ei
puneau pe alţii să le scrie «operatele», să nu pată ru­
şine în cursul şedinţelor, refuzîndu-li-se vreo lucrare.
Numai Ion Florea îşi scria însuşi pâtrarele albe de hîr­
tie. Vezi bine, el era dintre acei puţini care nu prezentau
[50]
50
Legea trupului
nici nuvele, mCI poezii, ci numai scurte dări de samă
asupra cărţilor citite, sau chiar vreo crrnca asupra
vreunei lucrări citite în şedinţa trecută.
Operatele întrau cu numele autorului închis în plic.
Membrii comisiei se adunau într-o sală, la patru după­
prînz, după ce se terminau cursurile, şi unul începea
să citească.
Erau nenumărate bucăţile în proză care începeau
după acelaşi tipic: «Era o noapte întunecoasă de nu-ţi
vedeai mîna, şi vîntul vîjîia prin stradele pustii. Nu
era suflet de om pe-afară, numai tînărul (cutare) nu
avea hodină, ci se plimba în sus şi în jos pe sub feres­
trele iubitei sale (cutare).»
Si, iarăşi, nenumărate bucăţile în versuri, din care nu
lipsea niciodată strofa, spusă aproape cu aceleaşi cu­
vinte :
"Luna trece sornnoroasâ,
Cîntă pasări amoroasc,
Frunzele toate şoptesc:
Ah ! copilă te iubesc.»
Ion Florea întrerupea des pe cel ce citea, un băiat
cu ochii vineti, care avea o voce foarte plăcută, şi ştia
reliefa minunat deosebitele întorsături sau epitete.
- Staţi, băieţi, asta mi se pare c-am mai cetit-o,
zicea Ion Florea.
Se începea o scurtă discuţie, răsfoiau puţin arhiva,
pe care o purtau cu ei pentru şedinţe. Judecata era
foarte scurtă. Hîrtia se îrnpâtura, se trecea norarului,
care scria, cu satisfacţie, pe operat, cu creion roşu, cu
litere mari: «Plagiat». Dar oricîte lucrări se înfierau
[51]
Legea trupului
51
cu acest cuvînt de ruşine, totuşi rămîneau totdeauna
prea multe, dintre cele primite, pentru o şedinţă.
Însă, dacă imensa majoritate a operatelor intrate erau
fără nici o valoare decit aceea a exercitănii, citeodată
se intilneau şi lucrări care atrăgeau atenţia profesorului
conducător.
Lui Ion Florea şedinţele acestea-i mai plăceau decit
orice oră de cursuri. Şi mai ales se bucura cind, de trei
ori pe an, aranjau şedinţe publice, la care venea şi
lume din oraş. Atunci conferinta lui era nelipsită, Sta­
bilea subiectul cu profesorul de literatură română, şi
îl lucra temeinic, spre deplina mulţumire a profesorilor
şi a publicului.
E deştept.
- E băiat cetit.
- Şi ştie face neşte concluzii straşnice, se auzea în
publicul din sală.
n căutau, după ce termina, cu ochii printre elevi, îl
arătau cu degetul oaspeţilor veniţi mai tîrziu. Şedinţele
acestea se incepeau totdeauna cu disertaţia lui.
La cea din urmă şedinţă publică, aranjatâ subt pre­
zidentia lui Alexe Bora, Ion Florea nu luă parte. Pro­
fesorul stărui foarte mult ca Florea să prepare tema:
Dimitrie Bolintineanu şi balada naţională. Florea ştia
cît ţine profesorul lui la Dimitrie Bolintineanu, ridi­
cîndu-l in fruntea tuturor poeţilor română, şi ştia că
trebuie să-şi prepare lucrarea in înţelesul acesta. Însă
lui Florea ii plăcea neasemânat mai mult Eminescu. Nu
primi deci să pregătească conferinţa.
Atunci scrie ce vreai, zise profesorul, mînios.
Nu voi scrie nimic.
Cum?
[52]
52
Legea trupului
-- Nu pot să scriu nimic, zise Florea.
- Nici dacă te voi face eu atent că-i în interesul
dumitale să scrii?
- Nici.
- O sa vedem!
Şi profesorul ieşi izbindu-i uşa în nas. însă nu avu
ce să vadă. Ion Florea lipsi şi de la şedinţă. Dar pentru
asta profesorul şi-a răzbunat cu vîrf şi îndesat asupra
lui Florea. La examenul de maturitate Ion răspunse
despre legendele şi baladele lui Bolintineanu, vi suferi
un chin cumplit, caci profesorul aştepta pilde foarte
multe din poetul lui favorit, pe care-l ştia întreg pe
dinafara. Şi bietul Ion ştia de rost numai Mama lui
Stefan şi fragmente din Mihnea şi Baba.
*
Bâdicul Petru Florea, în cărăuşiile lui mai dese. îi
aducea mereu de-ale mîncării de-acasă, Insa pentru
prînz, în cei trei ani din urma, se înţelese cu Voicu­
leasa să aibă baiatul o fiertură la zi. Il vedea ca slă­
beşte. La Voi culeasa mai prînzeau un fecior de preot
şi unul de notar, şi cu toate proorocirile de rau ale
jupînesei Mina, erau cu toţii foarte mulţumiţi.
Ion Florea nu era dintre tinerii care «dau cu săptă­
mîna» mîncînd aceleaşi două feluri de mîncare anul
întreg. Aceştia se asociau cîte patru şi mai mulţi, şi
într-o sâptâmînă unul se îngrijea de cartofi, de fasole,
de faina, unsoare, iar cîte-o jupîneasă Mina, ţinînd
pentru ea tot ce era mai bun, le pregatea fiertura pen­
tru toţi.
Apropierea lui de casă, cărăuşiile bădicului, îi aju­
tara să treacă prin gimnaziu fără să cunoasca ce-i lipsa.
[53]
Legea trupului
53
Astfel, ginduri pesimiste nici nu încolţiră in sufle­
tul său. El rămase mereu vesel, comunicativ, deşi, îna­
intind cu virsta, se făcea mai tăcut.
Era şi cruţător. Din banii pe care ii dădea de chel­
tuială bădicul Florea doară cărţi de-şi cumpăra. Nu
simţi aplicare nici spre tutun, nici spre băutură, şi se
mira cind il auzea uneori pe pedelul spunind: «Azi
ţinem şedinţă pentru cutare. L-am prins În birt.»
Întîia oară în viaţă s-a ameţit de vin la banchetul
tradiţional, dat după luarea bacalaureatului.
Banchetul acesta era sara de adio, pentru elevii care
crescuseră pe aceleaşi bănci opt ani de zile, şi pentru
profesorii care-i instruiseră, unii cu multă dragoste.
In sala cea mare a restaurantului «Continental» (nu­
mit aşa ca in batjocoră, fiindcă n-avea nici o trăsătură
care să aducă aminte continentul), era pregătită o masă
pentru patruzeci de persoane. In frunte, domnul di­
rector şi şase profesori, apoi urmau foştii lor elevi.
Dintre profesori lipsea cel de religie, care spunea că el
nu poate intra «într-un local public». Se serviră frip­
turi, prăjituri, iar sticlele cu vin stau înşirate mai per­
fect decit cum putea domnul Sachs, profesorul de
gimnastică, să-şi alinieze elevii.
Deşi era sara de adio, tinerii erau foarte veseli. Nu
era unul care să nu vorbească cu vecinul, să nu discute,
să nu rîdă mulţumit. Se înţelege, cei ce căzuseră b
examen nu mai erau prin oraş. Ca nişte umbre dispăru­
seră, fără să-şi lase urma.
Animatia creştea, ou cit deşertau mai mult paharele.
Şi nime nu se întrista nici chiar cînd domnul director
se ridică să-şi spună toastul. Şi, dacă e să spunem
adevărul, ar fi putut cel puţin să devie mai serioşi, mai
[54]
54
Legea trupului
gînditori, dacă nu chiar sa se întristeze. Caci domnul
director vorbi foarte cu minte despre legăcurile dintre
profesori şi elevi, despre datorinţele ce nu trebuiesc
uitate faţă de şcoala care i-a crescut şi despre spiritul
colegial, de prietenie, care trebuie sa-i unească pe foştii
elevi şi de-acum încolo.
- Prietenul adevărat e totdeauna un mare razim în
viaţa, sfîrşi dumnealui. In viaţă veţi ajunge de multe
ori în situaţii grele, şi un pretin atunci, cu sfatul, cu
ajutorul lui, rămîne nepreţuit.
Cind deşertă paharul, taraful de lautari, care aştepta
Într-un ungher al salii, intonă de trei ori: «La mulţi
ani !». Şi tinerii se ridicară, ciocniră fericiţi cu domnul
director şi, aşezîndu-se pe scaune, conversaţia uşoară,
spontana, fără de griji, se continuă iarăşi pînă ce se
ridică profesorul conducator al clasei.
El le vorbi tinerilor de viitor, de alegerea carierelor.
Le da sa înţeleagă ca nu-i tot aur ce străluce şi sa
bage bine de samă ca lupta vieţii abia de aici încolo
va începe. Că în această luptă se vor oteli formîndu-şi
deplin caracterele, ori vor îngenunchia învinşi daca
nu vor fi cu destulă bagare de samă. Le vorbi de pri­
mejdiile oraşelor mari, şi-i sfătui să nu-şi piardă nICI­
odată nădejdea.
«Eh ! ce primejdii, ce desourajare! Ştim noi ce vom
f ace !» Gîndul acesta păru că trece prin capul tuturor
foştilor elevi, căci ei rămaseră tot veseli, şi cînd taraful
începu iar: «Mulţi ani 1», li se păru că acesta singur
e glasul adevărului în lume. Ciocniră şi cu profesorul
tot aşa de fericiţi ca şi cu directorul.
Pe alocuri se punea vin proaspăt. Tinerii începură să
se agite preocupaţi de ceva. Unul, care apucase puţin
[55]
Legea trupului
S5
in cap, se purta pe rind pe la cîţiva VeCl111 şoptindu-le
ceva la ureche. Apoi se apropie de Ion Florea.
Ar trebui să răspunzi ceva, Ioane!
- Eu?!
- D-apoi cine altul?
Florea se gîndise de-acasă că se va cădea să mul­
ţumească cineva profesorilor. Şi i-ar fi plăcut si fii!
el acela. însă acum se ameţise şi el puţin de vin şi vru
să facă o glumă. Răspunse deci:
Prezidentul se cade să răspundă.
Alexe Bora ? întrebă colegul.
Se-nţălege.
El nu ni-e mai mult prezident. Noi vrem sa
te-auzim pe tine!
Şi eu îţi spun că nu mă veţi auzi.
Vreai să te răzbuni in chipul acesta?
De ce să mă răzbun?
Pentru că nu te-am ales pe tine prezident !
Să fii sănătos, răspunse Florea rizind.
Cela se duse, mai şopoti cu unul, mai cu altul, veci­
nul dădu vorba mai departe, şi numaidecit ochii tu­
turor se întoarseră spre Ion Florea.
Colegul turmentat veni iar la Florea.
- Toţi te vreau pe tine. Inţâlegi ? Alexe Bora !
Cu Alexe Bora s-a isprăvit.
- Du-te la loc, zise Ion Florea ridicîndu-se.
Acasă, gindindu-se la toastul acesta, avu încercâri
de adevărată părere de rău, de insufleţire pe alocuri,
de duioşie. Dar acum ii păru că-i foarte sic, şi că cu­
vintele lui sint uscate.
Mulţumi, de altfel, in termeni frumoşi orofesorilor
pentru conducerea de atîtia ani, arătă sentimentele de
[56]
56
Legea trupului
dragoste pentru institutul acesta de creştere românească,
şi-i asigură că nu-ei vor uita niciodata.
- Să rrăiască ! izbucni din piepturile tuturor cole­
gilor, dar acest «să trâiascâ. era acum semnul unei şi
mai vâdite bucurii.
Taraful de lautari se apropie şi incepu sa cinte.
Domnul director, domnii profesori se simţeau şr el
veseli. Statura vreo doua ceasuri, apoi, băgînd de sama
ca domnul Sachs, profesorul de gimnastica, s-a ame­
ţit, întîi se ridica directorul, apoi se duseră şi ceilalţi.
- 10 nu merge, io stai la voi. Şi aşa nu va mai
vede, zise Sachs, pe care-l înconjurată vreo cîţiva elevi.
Cheful se înteţea mereu. Cîţiva tineri incepura sa
cînte, alăturea cu lautarii, şi dupa miezul-nopţii ajun­
seră la cintarea in cor, care se începea cu :
«Frate, mîndra ta se cheamă ... »
Dupa versul acesta fiecare trebuia să-şi spună pe
rînd, cum şedeau la masă, numele iubitei (închipuite,
se-ntelege). Şi asistenta întreagă repeta in cor numele.
Unii se codeau, dar excepţie nu putea face nimeni.
Cînd ajunseră la Ion Florea, acesta zise cu uşurinţa:
- Mârioara ...
Toată asistenţa repetă cu putere: «Mări-oa-ra». însa
Florea, îndată ce spuse numele acesta, simţi o caldura
deosebita în tot trupul şi-i păru rau ca n-a spus alt
nume.
Cînd ajunseră, tîrziu, la domnul Sachs, acesta rîse
cu pofta.
- N o, ie, che io nu mal am mundră, zise el ridi­
cînd paharul sa bea.
[57]
Legea trupului
57
Însa tinerii nu-l iertarâ, ŞI profesorul spuse, prapa­
dindu-se de ris :
Trenchen ...
Şi corul de tineri intona cu putere: «Trenchen !».
Se facuse tîrziu. Afara mijea de ziua. Mulţi se de­
părtaseră pînă acum, palizi, nu de durerea despărţirii,
ci de durere de cap, caci bâuserâ prea mult. Nici nu
se lua sama celor ce plecau, şi pe care, poate niciodata
în viaţa, nu erau sa-i mai vada. Între cei care rama­
sera pîna în ziua era şi Ion Florea.
- Mergem sa dam serenazi la domnişoare, zise deo­
data unul, aducîndu-şi aminte că şi cei din anul trecut
au facut aşa.
Mergem, repetarâ ceilalţi.
- Vii şi tu, Floreo ?
- De ce sa nu!
Şi ieşiră cu taraful dupa ei. S-au oprit poate şi îna­
intea alor zece fereşti. Lautarii adiau o romanţă, la
fereastra se zarea o mişcare, în cele mai multe nu se
da nici un semn de viaţa. Dar ce le pasa lor ! Pentru
cine se plimbau ei în dimineaţa asta pe strâdele pustii?
Pentru domnişoarele care dormeau şi pe care nu le vor
mai întîlni poate niciodata, ori, la toata întîmplarea,
aveau Sa le uite în mai puţin de o saptamîna ? Nici ei
nu ştiau. Poate ca sa-şi mareasca fericirea care era în ei.
Cînd trecură pe dinaintea internatului, un coleg se
întoarse spre Florea.
Sa ne oprim?
Nu, zise Florea.
Pentru ce ?
[58]
58
Legea trupului
- E dimineaţă ŞI ne rîd oamenu, ZIse Ion Florea,
apoi se rupse din ceată cu un «servus» ŞI, ca şi altii,
se duse să se culce.
Nu peste mult cu tara fui de lăutari mal ramase S1l1-
gur profesorul de gimnastică. Domnul Sachs, dacă tre­
cea odată de miezul-nopţii, nu mai putea dormi.
- Ei, copilele ! zise dumnealui văzîndu-se singur, şi,
făcînd semn lâutarilor, că pot să meargă, se strecură
Încet pînă la o crîşrnuliţâ, care se deschidea foarte de
1". v
drmineaţa.
IV
Ion Florea studia Dreptul. În timpul cît umblase la
gimnaziu nicicînd nu s-a gîndit mai amănunţit la greu­
tăţile ce i le va fa-ce odată limba străină în care avea
să înveţe Ta universitate. Pînă ajunse la o pronunţare
corectă trec ură doi ani de opintiri neîntrerupte, de
chinuri cumplite. Unii colegi, care, ca şi el, nu cerce­
taserâ pînă acum o şcoală străină, după o lună două
părâsirâ universitatea şi-şi aleseră alte cariere. Alţii
au rămas, nereuşind să stăpînească niciodată deplin
această limbă.
Ion Florea izbi de multe ori cărţile În care Întîlnea
cuvinte neobişnuit de lungi, Împletite aproape din ace­
leaşi vocale. Privirile lui erau atunci deznădăjduite,
ŞI parerea de rău îi crispa buzele, îi aduna liniile feţei
palide.
[59]
Legea trupului
59
- Dracu m-a pus sa mă încurc în limba asta po­
trivnică firii? zicea de multe ori în rîsul celor doi
colegi cu care ţinea o cameră din catul al patrulea.
Ar fi trebuit ca Dumnezeu să ne aşăze pe noi romanii
într-o ţară cu un popor a cărui limbă are asemănare
cu a noastră. Aşa, mie mi se întăreşte tot mai mult
convingerea că noi, voind a studia la universitate, si­
luim natura.
Şi el, după un răstimp de tăcere, ridica de pe podele
cartea, o punea pe masă, deschidea la locul unde ci­
tise, şi, aflînd cuvîntul, cu o răutate delicioasă îl des­
făcea în silabe. Număra cinci, şase, peste şapte chiar,
şi zîmbea dureros.
- l\Iă rog, poftim! zicea apoi fierbînd de ciudă.
Cei doi colegi se aplecau:
- Unde-i ? Care-i ?
Şi, după ce 1i-1 arăta, priveau toţi trei c-un fel de
aroazâ duşmanul.
Cei doi erau satisfăcuţi dacă-l vedeau pe Florea re­
voltat de greutatea limbii străine. «Dacă un student
aşa de bun încă se plînge de greutăţi, ce ne mirăm de
noi? Vom trece şi noi cumva», îşi ziceau ei. Şi se
trudeau mai departe.
Dintre aceştia Niculae Mârculeţ îi fusese coleg de
gimnaziu lui Florea.
Ion Florea rămînea multă vreme cu ochii în gol,
apoi, trecînd peste «duşman», simţea cum dinţii i se
strîng şi citea necurmat pînă în ceasurile tîrzii din
noapte, pe cînd ceilalţi doi dormeau demult. Şi oricît
îi era de mare chinul studiatului, cînd se întindea în
pat subt plapoma rece, simţea o adîncă satisfacţie. «Ei,
am să trec eu peste greutăţile acestea» îşi zicea, şi
[60]
60
Legea trupului
----------------------------------------
adormea, frint de osteneală. Sila, descurajarea de la
începutul citirii şi satisfacţia de la sfîrşit urmară însă
să se perîndeze pînă către sfîrşitul anului al doilea.
Mai greu ii era cînd trebuia să răspundă. Înainte de
provocarea profesorului, lui Ion Florea îi părea că i se
înşiră cuvintele uşor, clar în minte, şi era sigur ca va
vorbi cu uşurinţă. Dar in cei doi ani dintîi se încurca
mereu, cutare expresie îi fugea din minte, deşi o ţinuse
multă vreme acolo, avea râstimpuri penibile de tăcere,
şi profesorul se impacienta.
Aşadar nu ştii ?
- Ba ştiu, mă rog, ştiu foarte bine. Dar ...
- Nu poseda încă limba cumsecade, spuneau bine-
voitori unii colegi străini de naţie.
- Ei, d-apoi se vede că se luptă încă. Însă totuşi ...
Nu ţi-a venit în minte?
Ion Florea ştia într-adevăr. Se ruşina, se râzvrâtea
împotriva lui însuşi. Şi, aflînd expresia, vorbea mai
departe, pînă cind alt cuvînt îi zbura ca şi cînd ar
fi avut âripi, şi se pierdea cine ştie unde.
După astfel de răspunsuri cerca să se umilească el
însuşi, mai tare, să se râneascâ mai adînc: «Nvam simţ
pentru limbi, îşi zicea. Zadarnic mă revolt. Poate că
aşa aş păţi cu oricare limbă străină. Ei, s-a isprăvit!
Acum e gata cu tine, Ioane! Niciodată nu vei putea
s-o vorbeşti fluent. Cine te-a pus sa mînei banii ta­
tâ-to pe-aici ?»
Însa oricît cerca să se umilească, era în el ceva nespus:
de tare, care nu voia să se încovoaie. El se gîndea nu­
maidecit ce splendid răspuns ar fi dat, dac-ar fi vorbit
româneşte. Intreaga materie despre care avea să răs­
pundă i se înşiruia, cu teoriile, cu argumentele logice,
[61]
Legea trupului
61
cu pildele, cu concluziile, cu paragrafele de legi i se
înşiruia în minte nespus de limpede. Simţea puterea,
însufleţirea cu care ar fi vorbit. Da, el nu purta nici
o vină. Cine dar? Şi, în astfel de ore, rămînea mereu
pe ginduri. Şi la virsta aceasta fragedă i se cristaliza
în conştiinţă, cu multă durere, nedreptatea ce i se face
unui tînăr care nu-i lăsat să pătrundă în templul ştiin­
ţelor cu limba lui maternă. Şi, pornind de la această
nedreptate, el se gîndea mai departe. În suferinţă şi
umilire, puterea lui de judecată, contemplativă, creştea,
căpăta aripi nouă, şi din înălţimi mari ochiul lui de
vultur vedea durerile cumplite sub care gemea el, bă­
dicul Florea, popa lui din sat, colegii lui români, În­
tregul popor din care s-a născut.
Si sufletul lui chinuit, în care durerea tăia Cu nenu­
mârate CUţite, se revolta în astfel de clipe împotriva
lumii întregi, şi la sfîrşitul orei se simţea foarte obosit.
Notele ce i s-au însemnat în carnet, în cei doi ani
dintii, au fost slăbuţe. Şi notele acelea au făcut să nu
i se ierte, în cei doi ani, taxele şcolare, destul de mari,
şi să c:1d� cînd a cerut, în amîndoi anii, o bursă. În
anul cel dintîi nota rea la «purtarea morală» il res­
pinse, fără discuţie, de la acordarea ajutorului.
- Noi nu putem împărţi bani precocilbr, îi zise
scurt un domn cu trecere mare la împărţirea burselor.
Stia şi el de nenorocita aventură din grădina interna­
tului de fete.
Şi astfel bădicul Petru Florea mergea destul de des
la părintele c-un mandat poştal în rnînâ. Trebuia să-i
scrie adresa ungureşte, uliţa, cercul, numărul casei şi
al uşii. Şi bădicul nu putea scrie decît cu litere foarte
mari, şi de aceea, pe linioarele de pe petecul de hîrtie
[62]
62
Legea t ruţrulu:
roşie, nu-i încăpeau toate acele titluri. A cercat o dată,
şi a stricat mandatul.
- Mai trimitem, bădicule, mai trimitem? îl întîm­
pina pânintele.
- Ce să facem, părinte! răspundea Florea.
- Bine că poţi. Hine că ai de unde, zicea popa
luîndu-şi călârnarul şi condeiul.
- De, cînd te arde lumina la deget, scuturi din
mînă, părinte. Nu prea putem mCI noi. Dar trăbă.
Dac-a început odată, nu-l putem lăsa, zicea Florea,
lăsîndu-se pe-un scaun.
- La aşa ceva nici să nu te gîndeşti dumneata.
Tinărul e deştept, ş-ar fi păcat. Apoi alţi copii nu mai
aveţi.
Şi părintele muia oondeiul şi scria adresa, căutînd
mereu c-un ochi la bucăţica albă de hîrtie pe care
îşi trimisese Ion Florea adresa. Părintele încă nu ştia
ungureşte, şi-i era grozav de teamă nu cumva să gre­
şească vreun accent, vreo silabă, şi să se facă de rîs
în ochii domnului jurist, sau poate chiar a factorului
poştal, care va duce mandatul! Dumnealui era popă
de pe vremea nernţilor, de subt absolutism, ştia ceva
nemţeşte, dar ungureşte numai cîteva cuvinte.
însă după trecere de doi ani, Ion Florea învinse
greutăţile limbii, şi astfel, mai întîi bădicul nu mai
trebuia să-i trimită bani pentru taxele şcolare. Notele
i se schimbau spre bine, din semestru în semestru, şi
profesorii văzură că Florea era într-adevăr unul dintre
studenţii cei mai deştepţi, şi recunoscură greutăţile de
limbă cu care se luptase pînă acum.
- Aşadar am apucat deasupra, domnule Florea, îi
zise vesel, la începutul anului al treilea, profesorul
[63]
Legea trupului
63
de Drept Public. Cu muncă necurmată orrce greutăţi
se înving în lumea asta.
Ion Florea, cînd vâzu că nici în anul al treilea nu
i se vota Se o bursă pe care o ceru, întră cu patru cea­
suri pe zi într-o cancelarie de advocat. Stăpîn asupra
limbii, studiile nu-i mai Iâceau nici o greutate. In
vacanţele de vară el văzuse că tatăl său era tot mai
plin de griji şi simţea că are pentru ce. În curtea bă­
dicului nu mai întrau sara, cînd veneau vitele de la
păşune, patru boi şi două vaci. Ci boi numai doi, şi o
vacă, apoi câlutii, care, din an în an, erau mai slabi.
Cînd bâdicul Florea băgă de samă că in anul al
treilea cheltuise numai pe jumătate ca pînă acum, îi
. . ..
zrse muieru :
- De-acum mi se pare c-am apucat deasupra nevoi­
lor, nevastă. Ficiorul nostru începe să cîştige. Şi îi
veni iarăşi în minte înţelepciunea celui ce-a scornit zi­
cătoarea: «Ai carte ai parte». Şi simţi o adîncă min­
giiere în suflet.
Insă Ion Florea nu cîştiga cu atîta uşurinţă banul
cum credea tatăl său. Ceasurile acelea de birou, pe care
trebuia să le facă, îi păreau plictisitoare şi grele. Toate
lucrurile acelea mărunte pe care trebuia să le scrie, ii
părură foarte săci. îşi zicea de multe ori, in ceasurile
ce-i păreau că nu se mai sfîrşesc : «Dacă asta-i slujba
de advocat - proastă slujbă mi-am ales».
Dar orele şi le ţinea foarte regulat. Niciodată n-a
întîrziat un sfert de ceas. Şi bădicului ii trimitea veştile
cele mai bune.
Acasă, în camera din catul al patrulea, petrecea mai
mult sara. Şi, dintre cei doi colegi, unul se arăta tot
mai rar pe-acasă. Scăpînd cel dintîi examen, care tre-
[64]
6'1
Legea trupului
----------------------------------
buia dat la sfîrşitul anului al doilea, Niculae Mârculet
îndrăgise cafeneaua. Şi dup-amiezile, sârile, nopţile, îl
lega parcă o moliciune plăcută de scaunele, de mescica­
rele de marmoră ale cafenelii. Aici, in fumul gros de
tutun, în aerul acru, înăbuşitor, în urmărirea jocului
de cărţi sau biliard, îi părea lui că se concentrează tot
farmecul vieţii. Universitatea îi devenea tot mai nesu­
ferită, străzile capitalei îi păreau nespus de vifor oase,
camera din catul al patrulea - un sicriu. Aici însă, în
năduful prin care fulgera lumina electrică, în aerul
acesta veşnic acelaşi, unde gîndirea cădea obosită, unde
sentimentele se înecau, Niculae Mârculeţ se simţea li­
niştit. Nici un glas nu-l intreba, din lăuntrul său, ce
vrea, ce face, ce gînduri are, ci-i părea că tot ce-l în­
conjură e nespus de binevoitor pentru el. Geamurile
mari, mesele rotunde, scaunele aşteptau oaspeţii care
îşi sorbeau cafeaua sau jucau biliard, chelnării, toate,
in sfîrşit, îl priveau c-o nespusă bunăvoinţă. Chiar şi
soba de cahle, înaltă, masivă, părea că-i zice: «Aici
e bine». Nicăiri nu văzuse Niculae Mârculet o sobă
mai simpatică decît aceasta.
Ion Florea, cînd venea acasă. îl întreba totdeauna
pe colegul Vasile Roşu :
Unde-i Mârculet P
- Ştiu eu? făcea acesta plictisit. Va fi la cafenea.
- Iar la cafenea? Ce dracu poate să-I ţie acolo cu
ziua de cap ?! zicea minios Ion Florea, izbindu-şi pălă­
ria pe un pat. Mă tem că omul acesta nu va sfîrşi bine.
- Nu va fi nici cel dintîi, nici cel de pe urmă,
răspundea Vasile Roşu. La UI1ma urmelor, are şi cafe­
neaua un avantaj. Acolo trece timpul uşor.
- în cafenea?
[65]
Legea trupului
65
- Se-ntâlege. Cred că în aerul cafenelelor pluteşte
un fel de morfiu. Şi, în sfîrşit, omul are lipsă şi de-o
mîngîiere, zicea Roşu.
- Să-mi dai voie, dragă Roşule, mie-mi vine să
cred că numai vro femeie îl ţintuieşte acolo pe Marcu­
leţ. Vro casieriţă, zise într-un rînd Ion Florea. Şi ar
fi păcat, rămîne de studii, rămîne în urmă cu exa­
menele.
Roşu rîse ou poftă.
- Ah! femeile! Da' tu nu-l cunoşti pe Mârculeţ.
Ăsta mai bine se îrnpuşcâ decît să îndrăznească a se
uita la o femeie. E foarte timid.
Ion Florea de cîteva ori cercâ să-I îndemne la studii
pe Mărculeţ. îi spunea cum trec anii, cum se îngreu­
iază mereu examenele, cum se schimbă profesorii. îi
vorbea cu dragoste şi convingere.
Niculae Mărculeţ se însufleţea, îi făgaduia că n-are
să mai între în spelunca aceea, însă în ziua următoare,
cumpârîndu-şi ţigarete mai ieftine din vreo traficâ
ce-i venea în drum, la două după-prînz se pomenea
iarăşi în cafenea. De multe ori Mărculet se minuna cînd
se uira la ceas, însă nu-i părea rău de scurgerea gră­
bită a vremii. îşi zicea: «E bine aşa. E foarte bine.
Las, să fie tîrzi u.»
Vasile Roşu, deşi nu era mai talentat ca Mârculet,
îşi dădu examenele la timp. Puterea lui de voinţă era
mai mare. Cîteodată îl invidia pe acesta cînd îl vedea
pornind la cafenea, dar, după fiecare examen ce-l dădea,
îşi simţea superioritatea şi-i cădea bine.
În vavilonia capitalei studenţirnea română se pier­
dea ca nişte fire de nisip împrăştiate de vînt. Cei ore
aveau o locuinţă comună, cei care se întîlneau la
[66]
66
Legea trupului
vreo cafenea, cei care frecventau localul societăţii de
lectură, mai ştiau unii de alţii şi de nevoile ce-i apăsau.
Dar cei mai mulţi trăiau risipiţi, ascunşi, pierduţi, unii
muncind cu rîvnă, alţii, puţini, căzînd, ruinaţi, în
adîncuri, ,în vîltori, de unde nu mai este întoarcere.
Nu trecea săptămînă fără ca Ion Florea să nu vi­
ziteze localul societăţii de lectură. Mai mult decît
prietenii, decît colegii, îl atrăgeau aici gazetele, revistele
româneşti. Şi de cîte ori citea aci, totdeauna se alegea
c-o impresie dureroasă. Totdeauna simţea situaţia falsă
a studentului român, care-i silit să-şi facă studiile între
străini, rupt de neamul lui ce trăieşte foarte departe - i
se părea, - şi cu totul deosebit de felul de trai pe
care-l vedea zilnic în jurul său. însă, pentru asta,
citea regulat gazetele, cu pasiune tot mai mare.
De la şedinţele literare pe care le aranja societatea,
Ion Florea era nelipsit. Oricît de mult se împrietenise
cu limba ungureasca, simţea un adevărat deliciu cînd
putea, înconjurat numai de ai lui, să citească ceva
româneşte. Cînd îşi pregătea lucrările simţea enorma
deosebire între a simţi şi-a scrie ceva în limba ta ma­
ternă şi în una străină.
Studenţii îl ascultau cu plăcere. îi izbea limpezimea
frazei, puterea argumentării şi mai ales căldura, deose­
bita însufleţire, care se apropia de inspirare, ce se des­
prindea din fiecare cuvînt al lui Florea. Era, apoi, ia­
răşi, sinceritatea care-I făcea simpatic. Mulţi tineri cînd
se urcă la o tribună sînt atît de plini de ei, încît, fără
sa-şi dea sama, devin nesuferiţi de la Întîiul cuvînt.
Faţa lui Ion Florea se mai împlinise, dar tot palidă
ramasese. Mustata ş-o putea acum răsuci, iar ochii-i
scînteiau necontenit subt fruntea ginditoare, care se
[67]
Legea trupului
67
mai mărise. însă din faţa aceasta nime nu putea citi în­
chipuire, nici chiar pI1ea mare încredere in sine. Deşi-i
plăceau foarte mult aceste şedinţe şi simţea o adîncă
plăcere să citească ceva în fiecare, totuşi nimănui nu-i
făcea impresia că se îmbulzeşte. El se purta, gesticula,
citea nemeşreşugit, sincer, ca şi cînd nu I-ar auzi ni­
meni. Şi astfel Ion Florea le era tuturor simpatic, sim­
ţeau pentru el un fel de respect. Numai un bănăţean
brunet ca un ţigan, cu gura largă, cu ochii neastîmpă­
raţi, cerca să-I zeflernisească, simtînd că-i va fi piedecă
în ajungerea la 'cinstea de-a fi prezidentul acestei so­
cietăţi. Şi Ion Florea i-a şi stat în cale, şi lui şi altora.
Aici nu mai era la spatele cutărui tînăr tatăl-profesor,
nici alte consideraţii, ca la liceu, şi Ion Florea ajunse,
cu mare majoritate, prezident, Şi conducerea lui a fost
una din cele mai fericite, mai rodnice. Niciodată mai
înainte nu s-au ţinut atîtea şedinţe; la îndemnul lui
s-a înfiinţat şi cel dintîi cor bisericesc din sînul tineri­
mii, şi tot subt prezidenţia lui s-a aranjat şi cea dintîi
petrecere românească.
*
în camera din catul al patrulea venea din cînd în
cînd să-i cerceteze, pe Florea şi pe Roşu, un student de
la Facultatea de Litere, Petru Botezan. Acesta făcuse
liceul undeva la StM, ştia ungureşte mai bine decît ro­
mâneşte. în anul întîi nu-i vizita o dată să nu le ceară
bani împrumut. Era un băiat înalt, bine zidit, şi Ion
Florea se tulbura de cîte ori il vedea înrrînd. Avea ceva
nesimpatic în voce, în privire, şi numai gîndul că-i
într-adevăr lipsit de mijloace îl Făcea pe Florea să nu
iasă cînd Întra acela. Botezan era foarte rău îmbrăcat
[68]
68
Legea trupului
şi, spunea el, şi spuneau şi alţii, că sînt zile în care
mînca numai o dată. Răzima şi el, cu Mărculeţ, păreţii
cafenelelor, fără sa se gîndească sa mai deschidă vreo
carte. Însă mulţi din cei ce zace au prin cafenele nu-i
sâmănau lui Mârculeţ, El rămînea turtit de viaţă, dar
într-alte ticăloşii nu cădea. Petru Botezan căzuse în
patima jocului de cărţi, şi banii pe care îi cerea de la
Florea şi de la alţii nu-i ducea pentru un prînz, pentru
o cină. Zbura cu ei la masa verde, îmbătat de nădejdi,
înfrigurat de fericire.
Spunea ca urmeaza cursurile la Facultatea de Filoso­
fie, şi cîteodată vorbea cu însufleţire de Horaţiu şi de
Virgil, de Homer, de Herodot. Florea nu-l putea con­
trola, deşi-i părea ca omul acesta minte cu neruşinare.
La început Botezan venea des şi le cerea bani. Dar
dupa un an conteni deodată cu vizitele, nu-i mai auziră
de nume, şi abia prin mai, catre sfîrşitul anului al doi­
lea, se treziră într-o sară cei doi chiriaşi cu vechea lor
cunoştinţa.
La început nu I-au cunoscut, şi Florea, prevenitor,
îl întrebă cu ce-l poate servi.
- Ei, la dracu', făcu acela, nu ma mal cunoaşteţi?
Intr-adevăr să mă fi schimbat aşa de mult?
După glas îl cunoscură, deşi era aspru, răguşit.
- Te-ai schimbat, într-adevar, Petre, zise Roşu. De
unde ai. luat hainele astea atît de frumoase?
Botezan se lăsa pe un scaun. Dupa îmbrăcăminte, nu
l-ar mai fi putut cunoaşte. Era o ştofă scumpă, un
croi elegant, şi parea că s-a dat cu parfumuri scumpe.
însa nici dupa trup nu l-ar mai fi putut cunoaşte. Era
un schelet galben ce se înholba din doi ochi care ar­
deau de boală. Vesmintele jucau pe el.
[69]
T
Legea trupului
69
- Unde te-ai ascuns? îl întrebă cutremurat Florea.
Te-am căutat la cvartir şi mi s-a spus că te-ai mutat
fără să-ţi laşi adresa.
M-ai căutat la cvartirul cel vechi. Cînd?
- Pe la începutul lui noiembrie mi se pare.
- Ehei, pe-atunci eram departe de strada aceea mi-
zerabilă. Eram în cartierul al cincilea, zise Botezan.
In jurul lui se simţea tot mai tare mirosul de băutură.
Cînd îl simţi, Ion Florea fu cuprins de un dezgust
amar în suflet. Întrebă deci, cu atît mai mirat:
- In cartierul al cincilea ?!
- Da, intr-un palat cu patru balcoane. Ei, ce te
miri? Pentru că nu sîntem milionari, nu putem trăi ca
milionarii? Şi el rînji, şi mirosul de băutură pătrunse
şi mai tare; ca şi cînd ar fi ieşit dintr-un butoi des­
fundat.
- Ai putea să ne explici, dacă vreai să te pricepem,
zise în silă Florea.
- Să-ţi explic! făcu Botezan c-un gest de dispret.
Cum să-ţi explic? Cine poate înţălege viaţa? Iacă, eu
stau şi acum în cartierul al cincilea, intr-un palat!
Ş-am fost, trei luni de iarnă, în ItaJia! Da, frate, în
Italia, în viligiatură. Ei, poţi tu pricepe viaţa?
Se cunoştea acum bine de pe sclipirile ochilor că-i
băut binişor - credeau cei doi. Şi compătimirea li se
cobora în 'suflet.
- Să-ţi fie de bine, zise Roşu, glumind. Numai nu
prea se vede să-ţi fi folosit sănătăţii plimbarea prin
Italia. Ce-ai păţit? Ai fost bolnav?
- Bolnav eu ?! Pentru ce ?
- Ai slăbit îngrozitor! Era să nu te recunoaştem,
zise Roşu.
[70]
70
Legea trupului
- Se poate c-am slăbit, zise c-un zîmbet urît Bo­
tezan. Eu, măi, am trăit, nu ca voi. Eu ştiu ce-i viaţa.
[u cunosc fericirea, şi aceasta îşi cere vama.
- O aventură de dragoste? Frumoasă fată? între­
bă Roşu.
- Ce, fată? Cu fetele nu poţi merge prin Italia, iu­
bite! O văduvioară. Să vedeţi ce femeie! Am să v-o
arăt odată! Şi bogată, măi, şi sătoasă de fericire. A
fost nenorocită în viaţă.
Şi Botezan începu să spună o poveste, închipuită
sau adevărară. Cei doi nu-şi puteau da sama. Era însă
o poveste în care nimic nu era curat şi frumos, în care
numai senzualitatea triumfa. Cei doi il ascultau jenaţi,
cu silă, şi mai ales Florea începu să simţească o scîrbă
adîncă. Cum putea acest tînăr să trăiască în felul unui
parazit greţos? Cum putea primi bani de la femeia
aceea? El ar fi voit să creadă că Botezan vorbea aşa
numai fiindcă era beat. Dar însăşi patima beţiei, la
vîrsta lui, nu era ceva Îngrozitor?
Petru Botezan vorbi multă vreme, dar însufletirea cu
care îşi începu istorisirea scădea treptat, treptat, vă­
zînd că cei doi îl priveau c-un fel de groază şi dez­
gust. Deodată se opri la fraza jumătate, privi greu în
pămînt şi zise:
- Ei, de altfel o poate lua dr.icu' pe văduvă! Eu
am venit să văd ce mai faceţi. Mi-a fost dor de voi.
După ce mai povestiră o vreme, Eotezan se ridică
foarte trist, foarte rău dispus, îşi luă sua-bună ŞI ieşi
;'ără să se mai uite la cei doi.
In sara aceea Ion Florea n-a putut studia nimic.
Botezan, cu povestea lui, îi venea mereu în minte.
[71]
Legea trupului
71
- Ei, Roşule, ce zici? întrebă intru tîrziu Ion
Florea.
Cred c-a fost beat.
Prin cafenea nu l-ai mai văzut?
Nu, şi-a pierdut urma cu totul.
Mare ticăloşie !
Mare.
Aşa ceva nu mi-am putut inchipui, zise Florea.
De, prin capitala asta se poate întîmpla orice.
Noi ce ştim? Ne vedem de carte. Dar unii colegi ştiu
spune istorii ciudate.
- Urită viaţă! zise Florea.
Apoi urmă un lung răstimp de tacere. Se gînde:tu
amîndoi.
- Ştii ce-mi vine in minte? incepu Ion Florea. Că-Î
o nebunie orice instruire. Dacă civilizaţia ne poate da
astfel de tipuri, atunci nu plăteşte nimic.
Ion Florea ducea o viaţă liniştită. Veşnic cuprins cu
studiatul, cu orele de birou, mai tirziu şi cu grijile so­
cietăţii de lectură, ieşea rar la un pahar de bere, la
teatru.
În răstimp uri anumite din an studenţi mai bătrîni îşi
luau doctoratul, aranjau un banchet, la care îl chemau
totdeauna şi pe Florea. În cei trei ani din urma el
ţinea toastul festiv la astfel de banchete.
Din cind in cînd, pe scările universităţii, pe con­
doare, simţea o infiorare tainică întîlnindu-se cu dom-
[72]
72
Legea trupului
nişoare palide şi elegante care urmau la Facultatea de
Filosofie. Cind vreuna îi era simpatică, simţea o mîn­
gîiere dulce, ca o alinare, şi cerca s-o întîlnească mereu.
Ii plăcea mai cu samă o fată blondă care frecventa
foarte regulat cursurile şi cu care se întîlnea des.
Privind-o ou admirare, in clipele cind starea lui sufle­
tească era liniştită, îşi făcea o mulţime de planuri. Se
gîndea: «O să-mi iau doctoratul, voi cunoaşte-o mai
de aproape, ne vom împretini, şi am s-o iau de ne­
vastă». Dar gîndurile acestea zburau, se îrnprâştiau ca
pasările între care se învîrte uliul, indată ce se apuca
de studiat. Şi nu-i reveneau decit dacă întîlnea iarăşi
fata.
De altfel, de simpatia lui se învrednicea ŞI o feniţâ
brunetă, cu ochii mari, negri, cu pieliţa fină, cu nasul
semit. Fetiţa era vînzătoare într-o tutungerie, şi Ion
Florea, de cind venise la universitate, se obişnuise cu
tigaretele. Il ţineau, nopţile, deştept şi putea studia
mai mult. N-ar fi cumpărat ţigarere pentru toată lumea
decit de la bruneta lui. Ii părea că-I salută cu deose­
bită bucurie şi simţea un mare deliciu să-i vadă degetele
albe, lungureţe, cum ii alegeau ţigaretele şi le puneau
în curie. Cînd se depărta, fata-l privea totdeauna cu
cehii ei mari, negri, plini de regrete. Ieşind, Ion Florea
Îşi zicea de multe ori: «Las', fetiţo, am să-mi iau doc­
toratul şi am să te iau de nevastă». Dar şi gîndurile
acestea i se risipeau îndată.
El îşi luă doctoratul, făcu banchet ca atîţia alţii ina­
intea lui. Dar uitind şi de blondină şi de brunetă, se
duse la gară şi porni cu cel dintii tren.
[73]
Legea trupului
v
73
Tinerii care, la noi, se pot lăuda cu mai multă expe­
rienţă. cu mai întinsă cunoştinţă de oameni şi de lu­
cruri, de împrejurări şi prefaceri sociale, sînt, de bună
samâ, candidaţii de advocat. Seminariştii, viitori preoţi,
după un an doi de la terminarea studiilor, alţii şi mai
in grabă, se căsătoresc, se stabilesc în cutare sat, din
care cei mai mulţi nu mai ies, chiar şi dacă ar dori.
Cei ce şi-au ales cariera de doctor - cu mult mai pu­
ţini, - îşi fac praxa medicală la cutare spital prin
centre străine, ori trec la militie, mulţi fiind bursieri ai
armatei. Apoi, într-un anumit răstimp, şi unii şi alţii se
stabilesc în cutare oraş, din care rar se mai strămută.
însă candidaţii de advocat, doi-trei, chiar mai mulţi ani,
sînt liberi ca pasările cerului, trec dintr-un oraş în
altul, dintr-o cancelarie advocaţialâ într-alta. Azi sint
În cutare orăşel din Ardeal, unde e numai judecătorie,
peste trei luni într-altul, unde funcţionează şi un tri­
bunal, peste-o jumătate de an sînt în Banat sau în
cutare colţ al Bihorului. Tineri din părţile Năsăudului,
ale Bistriţei, chiar din Maramureş, ajung astfel în Bra­
şov, Făgăraş sau în Sibii, iar candidaţii din părţile măr­
ginaşe cu Ţara Românească îi poţi întîlni pe la Haţeg,
Deva, Arad, Timişoara.
E neînsemnat numărul acelora care îşi fac anii de
praxă intr-un singur oraş, ori în centrul cel mai apro­
piat de locuinţa părintească. Cei mai mulţi colindă
mereu. La vîrsta aceasta n-are 111C1 o însemnătate zi­
cătoarea: «Cine se mută de două ori, ca şi cînd I-ar
arde o dată focul».
[74]
74
Legea trupului
Un geamantan, poate o ladă de carţi, şi, însoţiţi de
regretele unor prieteni sau a cutărei domnişoare, trenul
îi duce, nepăsători, într-alt oraş. Astfel ei pot să cu­
noască societatea noastră pretutindenea. Ori in ce orăşel
s-ar stabili, ei se simţesc numaidecit acasă, intră in
frămîntările sociale, culturale, care stăpînesc în cutare
loc, pun umărul, se agită pentru reuşita cutărui concert,
a unor alegeri municipale sau chiar de deputaţi. S-ar
putea spune că 'chiar ei constituie un puternic element
de fermentaţie in actualele noastre prefaceri sociale.
Deosebite curente care încep să se ridice, să stăpînească
în cutare centru răsâritean, prin mijlocirea lor ajung
să fie ounosoute în Bihor, Banat sau chiar şi mal
departe.
Dacă puterea de observaţie ar fi calitatea principală
a tinerelor generaţii, ele ar putea supraveghea mai bine
apariţiile sănătoase sau dezastruoase care necesar se
ridică într-o societate în prefacere, ca a noastră. Dar
tinerimea oricărui popor e condusă mai mult de senti­
mente decît de principiile rigide ale raţiunii. Şi astfel,
in prefaeerile noastre sociale, prin mijlocirea tinerimii
nu se aduce, ca note nouă, numai ce-ar fi intr-adevăr
bun şi folositor, ci de multe ori şi preocupări, îndelet­
niciri ce ne sînt de-a dreptul primejdioase. Apoi, pe
lingă tinerii într-adevăr însufleţiţi, care văd aur in
tot ce luceşte, între candidaţii care se mută din­
tr-un loc într-altul, se află şi suflete închise, grele,
apatice, ce se obişnuiesc de la începutul carierii
cu o comoditate bolnăvicioasă, care îşi ţin orele
de birou, apoi cele de cafenea, biliard, halba de
bere, şi nu se mai interesează de nimic altceva. La
toată întîmplarea astfel de oameni sînt mai mult vred-
[75]
F
I
Legea trupului
75
nici de compătimire decît de dispreţ. La bazele apatiei
lor, de regulă zace vreun defect sufletesc, moştenit sau
cîştigat in lungi ani de lipsă şi de suferinţi. Spre feri­
cirea noastră, foarte rar se află intre aceştia tineri unii
care, din dispreţ sau grandomanie, să nu se intereseze
deloc de preocupările noastre sociale, culturale, poli­
nce.
E adevărat câ-n generaţia care se ridică, aflăm mulţi
tineri crescuţi in şcolii străine, care, la inceputul carierii
lor de candidaţi, simt o mare nedumerire, chiar un
fel de sfială, şi se ţin departe de agitaţiile ce răscolesc
societatea noastră. însă cei sănătoşi sufleteşte se durni­
resc curind, indată ce mediul românesc in care se
învirtreuşeşte să-i despoaie de unele învălişuri ciu­
date pe care şcoala, educaţia străină li le-a pus pe su­
flete. Cei care, in anii lor de tinereţe, nu reuşesc să
se pătrundă de idealurile ce agită societatea noastra,
rămîn pentru totdeauna pierduţi.
*
Ion Florea rătăci şi el, ca şi alţii, dintr-un oraş
într-altul. Vreme de un an şi jumătate abia rămase
mai mult de patru luni intr-unul. Oriunde îşi afla
foarte repede prieteni, care apoi urmau să-I petreacă
la gară sau să plece odată cu el. Ajutorul lui era nelip­
sit de cîte ori era vorba de o petrecere, de un concert,
de nişte alegeri.
Domnişoarele il urmăreau cu simpatie şi cu interes.
Dansa uşor, cu eleganţă, citea frumos, conversa plăcut,
ştia să distragă. Faţa lui se mai implini, se coloră puţin,
şi din an in an liniile de energie apăreau mai bine
definite. Ceea ce atrăgea însă mai mult şi acum erau
[76]
76
Legea trupulu:
ochii lui negri, mari, foarte vii, în care lumina inteli­
genţa, şi fruntea lui tăcută, care făcea pe domnişoare
să se apropie de el cu mare încredere.
De cîte ori părăsea vreun oraş, lăsa în urma lui
multe regrete,
- Şi ăsta se duce !
- Şi-i păcat. Era un tinar foarte plăcut în SOCie-
tate, ziceau doamnele tinere, domnişoarele.
Dar veneau alţii în loc, şi era uitat, ca Şi alţii, în
scurtă vreme.
De cîte ori se muta, îi scria bădicului cîteva şire :
«Adresa mea de-aici încolo, va fi cutare. Ce mai faceţi,
cum o mai duceţi, dragii mei părinţi ?»
Bădicul şi mai ales nevastă-sa rămînea foarte îngri­
jată de cîte ori le soseau astfel de scrisori.
- Vai de mine, Doamne, oare de ce nu stă într-un
loc? Pesemne nu-i lucru mare a fi domn şi advocat,
zicea nevasta.
- încă nu-i advocat, muiere, zicea bădicul. Cine
ştie! Va fi aflat un loc mai bun.
însă amîndoi se linişteau în grabă. Ion nu le mal
cerea bani, ei vedeau că feciorul lor poate trăi Ori­
unde.
*
într-o sară de noiembrie, umedă şi rece, trenul se
opri şuierînd prelung, pufăind înăbuşit, în gata oraşului
x. în lumina felinarelor electrice vagoanele începură să
deşerteze pe uşile deschise lumea grăbită, îngrijorată
să nu-şi fi uitat ceva, să nu scape tramvaiele electrice
ori trăsurile. Din vagoanele din urmă curgeau munci­
tori, toţi îmbrăcaţi la fel, cu aceeaşi dăsagi în spate. Ei
[77]
Legea trupului
77
formară îndată o masă compactă pe peronul garu,
între şine chiar. Părea că un sat întreg de bărbaţi, fe­
ciorr şi bâieţandri a plecat să se mute undeva. Între
ei se ridica mîna vreunui îngrijitor de la gară, care le
striga ceva, şi cu privim încruntate îi ţinea locului pe
cei ce voiau să se rupă din mulţime.
Ion Florea, cînd se coborî dintr-un vagon de clasa
a doua, rămase cîteva clipe cu ochii pierduţi la ceata
aceea de oameni şi de dăsagi. Cînd se coborî, hamalul,
aducîndu-i geamantanul, îl întrebă:
- Unde-l ducem, mă rog, la trăsură, ori îl lăsăm
la gară?
Ion Florea îi zise repede:
- Ba nu, stai puţin! şi începu să cerceteze printre
lumea pestriţă care tixea peronul. Aştept pe cineva,
şi văd că nu-l aflu, zise el iarăşi hamalului, după ce
în zadar îşi plimbă ochii în toate părţile. Mai cerca o
dată să-I afle, însă în zadar. O trăsură, zise el ha­
malului.
- Numaidecît, răspunse acesta, pornind repede, de­
şelat de spate, printre oameni. Plecă şi Florea în urma
lui.
însă abia se amestecă între oameni, şi cineva îl prinse
de braţ.
- Servus, Floreo !
- Servus, Roşule! Ei, comedie ca asta! Unde te-ai
ascuns?
- Am întîrziat puţin, zise acesta repede. Dar nu
face nimic, mai sînt trăsuri. Unde ţi-e bagajul?
Se pierdută îndată printre oameni. Peste cîteva mi­
nute trăsura care-i ducea durăia pe pavaj, vizitiul striga
[78]
78
Legea trupului
din cind în cind: «Hop! Hop !» ŞI se lăsa pe spate,
trăgînd mai tare de hâţuri.
- Aşadar mergem deocamdată la tine? întrebă
Florea.
- Se-nţâlege. Am un pat şi o canapea. Poţi rămînea
cît de mult la mine. Ai făcut bine c-ai venit aici, adaose
Roşu. Ştiu cu siguranţă că are să-ţi placă. Eu de-o
jumătate de an nu mai doresc să merg într-alt loc.
- De-o jumătate de an eşti aici ?! întrebă mirat Ion
Florea.
- Da, şi tu o să rămîi cu siguranţă şi mai mult. E
un mediu social aşa cum îţi place ţie. Aici este viaţă,
agitaţie, sint nervi, pretine. Apoi tu n-ai decît censura
să ţi-o mai ieri. Pe cind la mine e mari greu.
N-ai luat încă doctoratul?
- Durere, nu. Mă pregătesc acum pentru examenul
din urmă. Tu ai fost fericit că ai isprăvit cu ele încă
pînă ai fost la universitate. Dacă întri odată în lume,
înveţi în silă.
- E adevărat, zise Florea, însă nu-i de disperat.
Alţii au rămas cu mult în urma ta. Cum te îrnpaci cu
şeful?
- Nu mă pot plinge. E puţin cam nervos, mai ales
in unele zile. Dar incolo e om corect şi are maniere
alese, răspunse Roşu.
- Doctor Niculae Păscut, dacă nu mă înşâl, zise
Florea.
- El, da. Şeful tău însă, dragă Floreo, nu-i chiar de
lăudat. Ai făcut rău că nu mi te-ai adresat mie. însă
il-are a face! La o lună il poţi părăsi. Aici, cu uşu­
rinţă afli altul.
[79]
Legea trupului
79
- Eu am fost informat altfel despre doctorul Chirca,
pretine. Mi s-a spus că-i un om foarte cumsecade,
zise Florea.
- Acuma, inforrnaţiile-s de multe feliuri. Îţi spun
eu că-i foarte răutăcios. Face impresia că in fiecare
candidat vede un uzurpator. Dar asta n-are să te neli­
niştească. Tu poate vei trece uşor peste asperităţile
caracterului său. Şi, îţi spun, oricind poţi trece într-altă
cancelarie.
Ion Florea tâcu, Strada prin care treceau era largă,
luminoasă. Zidiri mari, inalte, fugeau în urma trâsurii,
vitrinele străluceau, pe trotuare lumea curgea neintre­
rupt. Vizitiul hopăia, trăsuri treceau repede pe lîngă
ei, cară de povară scîrtîiau, trozneau, pe cînd boii
mari şi grei le tîrau opintindu-şi pieptul puternic în
juguri frumos chindisite. Aerul era rece, pluteau în el
Iiricele de ceaţă, care izvorau necontenit de sus, din
întunerec.
In răstimpuri, arătînd la dreapta, la stinga, edificii
impunătoare, severe, Roşu zicea: «Teatrul», «Tribu­
nalul», «Muzeul oraşului».
Din piaţa largă în care veghea, pierzîndu-se în în­
tunerec, o biserică bătrînă, trăsura coti la stinga prin­
tr-o stradă mai strîmtă, dar dreaptă şi luminată bine,
apoi vizitiul începu să-i poarte prin diferite străzi scurte,
tot mai slab luminate, pînă ce, scoţînd un «ha-ho»
prelung, opri înaintea unei case vechi, cu păreţii suri.
Pînă aşezară geamandanul, pînă ce Roşu, din trei
gesturi, îi arătâ cuprinsul întregei camere de la catul al
doilea, pînă ce ajunseră la restaurantul unde aveau să
cineze, se făcură opt ceasuri. Cînd Roşu deschise uşa, se
feri repede, plin de respect, lăsînd să iasă o doamnă
[80]
80
Legea trupului
tînără, Înaltă, îmbrăcată cu eleganţă, care abia înclină
din cap la închinăciunea adîncă a lui Roşu. Mătasea
foşni la coborirea celor două trepte, apoi doamna se
opri, îşi puse o mănuşă în mina albă şi delicată, miş­
cîndu-şi c-o eleganţă domoală, aristocrată, degetele lun­
gureţe. Aruncă o privire repede şi limpede lui Ion
Florea, pe care abia acum îl zări, şi porni însoţită de
un domn de statură mijlocie. Faţa acestuia se lumină
de-un zîmbet de bunătate, cînd Roşu-i făcu şi lui o
închinăciune la ieşirea din restaurant. Se purta ras,
dar părul îi era aproape alb. Ion Florea privi mirat in
urma femeii. Se vedea mlădierea trupului plin sub
mantaua scumpă. «Doamna ştie fixa», îşi zise el.
Cei doi întrară în restaurant. Lume multă chiar
atunci se ridica de pe la mese, chelnării aduceau pal­
toane, pălării din cuiere, şal uri pentru doamne, sau
jachetuţe moi şi calde. Se auzeau vorbe de adio, glume
uşoare, cuvinte amabile, de spirit, care plac doamnelor
tinere. Apoi foşnetul rochiilor se auzea cînd într-o
parte, cind într-alta a sălii, şi prin aer rămîneau dîre
de parfum.
- Gindeam eu că vom ajunge la spartul societăţii,
zise Roşu aşezîndu-se la o masă şi arâtîndu-i, cu un
gest de protector, lui Ion Florea, un scaun. Cind ne-am
Întîlnit în uşă cu doamna aceea - elegantă, hm? ­
am ştiut c-am intirziat.
- A fost vreo întrunire? Ce-aţi avut aici? întreba
Ion Florea, în vreme ce ochii-i alergau la pârechile
care plecau, la aranjamentul plăcut al restaurantului.
- C-am avut o întrunire, ai gîeit, dar nu aici. La
cazină. Cazina e deasupra, în etaj. Şi la noi e obiceiul
că, de cîte ori se pune ceva frumos la cale, ne întrunim
[81]
Legea trupului
81
pe-un ceas la un păhar cu bere. Am fost şi eu la înce­
put, puţin, de aceea am întîrziat.
- l\-am auzit pînă acum nici un cuvînt străin, zise
mulţumit Ion Florea. Asta într-adevăr e mai rar.
- Ce vreai, frate, noi ne avem sala aceasta rezer­
vată. Aici sîntem numai români. Şi e bine aşa. Te simţi
mai liber, mai acasă. Nu-i aşa?
- Fireşte că ai dreptate, zise Florea, urmărind cu
plăcere rîsul curat şi plin al unei domnişoare, căreia
un domn bătrîn îi ajuta să-şi ia paltonul. Bătrînul
părea o rudenie, căci şi mama fetiţei rîdea cu lacrămi.
El îi făcea complimente, i se închina adînc, ducîndu-şi
mîna la inimă. Fetiţa rîdea să moară.
Pînă le sosi cina, ei sorbiră cîte două halbe.
Ion Florea ceru a treia.
Îţi place? întrebă cu bucurie Roşu.
- Da, e o bere foarte bună. Proaspătă.
- Ce vre ai, aici e învîrtire mare. Afară de sala asta
mai sînt două pentru restaurant şi una pentru cafenea,
zise repede Roşu, arătînd cu mîna direcţiile încotro
sînt celelalte săli.
Dintr-un ungher izvorî un taraf de lăutari, şi după
ce picurară un răstimp strunele, diblele se aşezar i
dintr-o mişcare subt bărbiile negre, şi suspinul unei
romanţe umplu sala.
Ion Florea asculta surprms romanţa lui cea mai
dragă.
Î ţi place? întrebă din nou Vasile Roşu.
- Bun taraf. Vine des pe aici ?
- în toată sara. Şi de-aici trece la cafenea cîteo-
dată. Ti-am spus eu că are să-ţi placă aici.
[82]
82 Legea trupului
- Îmi daţi voie? zise un tînă� bălan, cu ochelari,
ras ca un actor, apropiindu-se pe nesimţite de masa
lor.
Cu plăcere, pretine Muntean. Să-mi dai voie să-ţi
prezint pe amicul doctor Ion Florea. A sosit în sara
asta şi rămîne la noi, zise repede Roşu, ridicîndu-se şi
prezentîndu-i pe cei doi.
- Îmi pare bine. Imi pare foarte bine, răspunse
Muntean, şi bătu cu degetul inelat într-un pahar. O
bere, zise el băietaşului care se apropie cu paşi elastici,
cu gîtul întins. Aşadar cu o putere de muncă mai mult,
adaose îndată. Şi n-am putea spune că n-am avea
lipsă. Chiar în sara asta.
Ce s-a hotărît? îi tăie repede vorba Roşu.
- Hotărîri s-au luat ele multe, zise acesta după ce
sorbi din bere, însă nu ştim cum se vor executa toate.
Mai ales unele puncte.
- Care anume ? întrebă Roşu.
- Conferinţele. S-a hotărît ca în toate duminicile
din toamnă şi iarnă să se ţină şâzători literare. Se vor
declama poezii, se va cînta la pian, cu vocea chiar.
însă din fiecare şâzâtoare, trăbă să nu lipsească o
conferinţă, literară, istorică, ştiinţifică - cu orice su­
biect. S-a şi stabilit programul, s-au ales persoanele
care să aibă rol pînă la Crăciun. Însâ conferinţele nu
ştim încă nici ce vor trata, nici cine le va ţinea. Abia
vreo trei-patru oameni au promis pînă acum. Din partea
unora s-a stăruit la început să ne mulţămim cu două­
trei conferinţe. Însa domnul Vasilache nu s-a învoit
odată cu capul.
- Asta o puteaţi şti înainte, zise Vasile Roşu.
[83]
Legea trupului
83
- De, unii am ştiut. Alţii au văzut mal pe urma.
Dumnealui ne-a spus aşa: «Societatea noastră trăbă
să meargă în fruntea altor societăţi româneşti, dintr-alte
centre. Trăbă să întroducem aceste conferinţe, ca să se
obişnuiască şi alţii cu ele, fiind nu numai plăcute, ci
şi instructive, Apoi, cîte-o mică producţie de canto se
dă azi şi în cel mai neînsărnnat orăşel de provincie.
- A spus numai adevărul, zise Roşu.
- Bine, însă acum să se afle conferentiarii, spuse
Muntean şi sorbi din bere.
- Asta s-o lăsăm în grija soţiei sale, a doamnei
Olimpia, amicul meu. Cu siguranţă are să afle mai
mulţi decît sînt de lipsă.
- Cine-i doamna aceea? întrebă Ion Florea după
ce ascultă cu mult interes convorbirea celor doi. îl
surprinse plăcut faptul că aici întîlnea societatea în
agitaţie, în activitate, pe cînd în unele oraşe numai el
ştia cît a trebuit să alerge, alăturea de alţii, pînă se
putea pune ceva la cale.
- Doamna cu care ne-am ,întilnit, cînd a fost să
intrăm in restaurant,
- Aşa? făcu Florea, care-o clipă zări se privirea lim­
pede a strâinei aţinută asupra sa.
- Da, noi îi spunem pe scurt doamna Olimpia, zise
Roşu. Numele întreg e Olimpia Grecu, soţia domnului
advocat Vasile Grecu.
«Grecu?! îşi zise Ion Florea mirat. Unde-am mai
auzit eu numele acesta ?» însă oricît încerca să-şi amin­
tească, nu reuşi.
- Da, domnule Florea, începu Muntean, îndreptîn­
du-şi ochelarii pe nas. Vei auzi şi dumneata în curînd
de familia Grecu. E factotum aici la noi. Şi nu ne pare
[84]
84
Legea trupului
rău. In sfîrşit, e bine dacă se află cineva cu mare auto­
ritate, de-o cinste desăvîrşită, care să dea directive. Eu
cred chiar că nenorocul nostru zace în faptul ca fa­
milii de-acestea sînt puţine prin oraşele noastre. Altfel
viaţa noastră socială ar fi cu mult mai bogată.
- E adevărat, zise Roşu, ca sint familii în oraş,
care, pe ascuns, îi vorbesc de rău. Dar pe faţă nirne
n-are cutezanta să se atingă de cinstea lor. Dimpotrivă,
oricine se simte foarte onorat dacă poate fi în com­
pania domnului Vasilache, mai ales a doamnei Olimpia.
Dar, în sfîrşit, invidiile-s între oameni.
- Şi dacă se pune ceva la cale, dacă se hotărăşte,
de pildă, aranjarea unei petreceri, a unui concert, se
ţine cu siguranţă? întrebă Ion Florea, gîndindu-se câ-n
multe locuri se rămînea numai la pregătiri. Din pizma,
din neînţelegeri mărunte, se întîmpla chiar să nu se
poată ţine cutare concert, dupa ce participaserâ la o
serie nesfîrşită de repetiţii.
- Aranjarea lor e sigură din ziua in care s-a hotărît.
); umai într-un singur caz s-ar amîna: dacă ar fi
aceasta dorinţa doamnei Olimpia! zise Roşu.
Ion Florea îl privi cu mirare.
- E bine şi asta, adaose repede Muntean. Daca, de
pildă, doamna Olimpia e indispusă şi nu poate parti­
cipa, atunci se retrag pe rînd toate familiile mai de
frunte din oraş şi, din diferite cauze, nu participă.
Atunci e mai bine să se amine programul. Altfel ne
rămîne sala goală. Aşadar n-ai pentru ce să te miri,
domnule Florea, sfîrşi el aprinzîndu-şi o ţigaretă.
Mirarea dispăru de pe faţa lui Ion Florea, Însă in
jurul buzelor lui se ivi un zimbet dureros.
[85]
Legea trupului
85
- Mă mir cu atît mai mult, domnule Muntean,
zise el. Eu, o astfel de autoritate o aflu din capul lo­
cului ridicolă. Să devie cineva în chipul acesta stăpîn
pe-o întreagă societate, nu poate să aibă decît un efect
demoralizator. După părerea mea asta însamnâ a tira­
niza, nu a conduce o societate. Şi el sorbi din pahar,
cerînd al tul.
Cei doi bătură miraţi în palme.
- Eşti în deplină rătăcire, domnule Florea, îi zise
Muntean. Doamna Olimpia şi tirania! Dar dumneata
n-o cunoşti mai de aproape! Închipuieti că n-are mai
mult de treizeci şi doi de ani. O femeie la vîrsta asta
poate ţinea pe cineva într-o robie urîtă? Dimpotrivă,
domnule dragă, are-un zîmbet, are-o guriţă, are-o voce!
Hei, o s-o cunoşti dacă rămîi pe la noi. Dar te-asigur
că ea robeşte plăcut şi conduce prin farmecul fiinţei
sale. E încîntătoare, domnule, adaose cu hotărîre Mun­
tean, şi faţa lui se făcu roşie cumu-i coaja racului.
Lumea începu să se ridice pentru a trece în cafenea.
Se ridicară şi cei trei tineri. Impresia neplăcută, amară,
pe care o simţi Ion Florea la veştile din urmă, dispăru
îndată ce ieşi în aerul răcoros al nopţii. Se gîndea:
«De unde mi-e cunoscut numele Grecu ?»
La cafenea? întrebă Roşu.
- Se-nţălege, răspunse Muntean.
- Eu aş vrea să mă odihnesc. Am făcut o călătorie
lungă astăzi.
- Ei aş, un ceas mai puţin sau mai mult de somn
nu trage în cumpăna sănătăţii unui tinâr, zise Mun­
tean.
Insistă şi Roşu, însă Ion Florea se impotrivi cu hotă­
rîre.
[86]
86
Legea trupului
- Dacă nu se va afla vreun conferenţiar, vă stau
şi eu la dispoziţie, zise Ion FIorea, cind strînse mîna
lui Muntean.
- Foarte bine! făcu acesta. VQm fi deci patru cu
siguranţă. Am să te anunţ încă mîne.
- Nu, te rog. Numai în cazul că se va simţi tre­
buinţa.
- Să-mi dai voie. Dumneata eşti al nostru, zise Mun­
tean, depărtîndu-se încet, cu Roşu, pe uliţa pustie, în
sara posomorîtă de toamnă.
Ion Florea, ostenit, se culcă îndată. Apropierea
somnului moleşitor îi mîngîia simţurile. Părea că nu în
mintea lui, ci undeva departe se învăluiau frînturi
din conversaţia de la restaurant, şi într-un rînd îşi
ridică domol pleoapele grele: văzu privirea limpede a
Olimpiei Grecu. De unde cunoştea el numele Grecu?
*
În cele dintîi zile, în orele libere, Ion Florea cunos­
cu oraşul întreg. Şi deşi vînturile aspre ale lui noiem­
brie scuouraserâ frunzele îngălbenite, 'Uscate, şi castânii
de pe străzi îşi întindeau a pustiu braţele negre şi goale,
lui Ion Florea îi plăcu oraşul. Patru străzi largi şi
drepte răspundeau în piaţa rotundă, în mijlocul căreia
'O fîntînă arteziană îşi împrăştia departe, purtaţi de
vînt, stropii de sticlă. Era, peste tot, pavaj nou, şi
străzile erau curate. Nesfîrşitul şir de prăvălii, care
îşi arătau prin vitrine bogăţiile, străzile acestea patru,
şi mai cu samă piaţa, arătau viaţa modernă cu toate
îndeletnicirile ei. Multele depozite de fierărie, de unelte
economice, prăvăliile încărcate cu articole pentru pă-
[87]
Legea trupului
87
turile ţărăneşti, arătau ca aICI era un centru însemnat
pentru tinutul întreg.
Din cele patru străzi se deschideau uliţe mai mă­
runte, cu edificii mai vechi. Uliţele acestea erau scurte,
neregulate, se strîmbau şi se împleteau necontenit, aşa
încît uşor te puteai rătăci prin ele. Coborau, urcau, şi
de multe ori te duceau la locul de unde ai pornit.
Casele erau tot mai mărunte, cu coperişele bâtucite cu
negei mari de muşchi verde, suriu, păreţii tot mai
mohorîţi, de pe care tencuiala căzuse în petece mari.
Cu cît te apropiai de periferii, grădinile se măreau, şi
casele bătrîne se zăreau ca nişte arătări sinistre între
pomii ce-şi întindeau braţele negre şi triste. Pe-aici
nu mai era pavat, nu era nici curăţenia ce se putea
observa la not pasul in părţile principale ale oraşului:
se apropia nelipsita «ţigănie», cartierul ţigănesc, care,
în proporţii mai mici sau mai mari, e în fiinţă pe la
marginile celor mai multe oraşe transilvănene.
Ion Florea, cînd ajunse aici, crezu întîi câ-s rneşteşu­
gari mai săraci. Locuinţele erau însă destul de frumoase,
iar locuitorii lor se purtau îmbrăcaţi nemţeşte. însă
cînd îi văzu mai de aproape şi-i auzi că vorbesc ro­
mâneşte, se dumeri numaidecît.
Aşa, după ce cutreieră întreg oraşul, avu impresia
că odată toate casele şi uliţele vor fi fost asemănă­
toare celor din mahalale, şi că cele patru străzi prin­
cipale şi piaţa au fost tăiate mai tîrziu.
Mai mult îi plăcură bisericile zidite în piatră ciopli­
tă, înnegrite de vremi, care, răzimate pe păreţii uriaşi,
îşi înălţau turnurile ascuţite în negurile ce pluteau
mereu, în zilele de toamnă, deasupra oraşului.
[88]
88
Legea trupului
Tribunalul era zidire nouă, lucrat cu mult gust, in să
lui Florea ii păru prea din cale afară de vast. În
partea de miază-zi era parcul orăşenesc, prin care
şerpuiau cărări, căi nisipite. Parcul era foarte intins,
aproape o pădure, care însă acum înnegrea ca o
mare pată de întunerec, departe în zare.
În zilele cît se plimbă prin toate colţurile oraşului,
Ion Florea citi foarte puţine firme româneşti. Gîndurile
care îl munciseră în multe rînduri, il copleşită din nou.
«Cel puţin aşa, un oraş curat românesc, să avem şi
noi» îşi zicea.
În zilele de mărturie el văzu cu plăcere că popu­
laţia sătească ce inundează oraşul, începînd cu piaţa
pînă în străzile cele mai depărtate, e aproape numai
românească. Şi erau ţărani îndesaţi, cu feţele sănătoase,
îmbrăcaţi curat, erau femei iuţi ca piperul, cu formele
gingaşe, cu ochii ageri, cei pe care îi trimiteau satele.
Vînzînd sau cumpărînd, şi bărbaţii şi femeile erau des­
chişi la vorbă, îndrăzneţi, nu se umileau, făceau im­
presia de oameni foarte hotărîţi. Şi totuşi banul lor se
strecura în mînile străinilor.
*
Ion Florea se convinse încă din ziua cea dintîi că
advocatul Chirca, şeful său, nu era aşa precum îl de­
scrisese Roşu. Era un omuleţ slăbuţ, cu faţa acră, care,
întrînd repede în cancelarie, se apropia cu pas de şori­
cel de masa lui de scris, se înmormînta intre acte şi
făcea mereu :«Hm !». În răstimpuri scotea c-o mină
o batistă lungă din buzunar, şi, neridicîndu-şi capul
dintre hirtii, începea să scoată nişte sunete vibrătoare
ca şi cînd nasul i-ar fi fost de aramă. Clipele acestea
[89]
Legea trupului
89
erau cele mai grele pentru Ion Florea, şi din nenorocire
erau destul de dese, pentru că domnul Chirca era veş­
mc cu cat ar.
Uneori se ridica, cerceta scrisul lui Plorea. Citea
foarte repede scrisoarea frumoasă a lui Ion, capul i
se mişca mereu, ca şi cînd ar fi zis, în tacturi regulate:
«nu-nu, nu-nu», pe cînd ochii-i fugeau peste şire.
- Bun! zicea el scurt. Dumneata con cip iezi mi­
nunat.
Apoi se aşeza iar la masa lui, alegea cîteva acte, i
le punea dinainte lui Plorea, şi ieşea cu aceeaşi paşi
nesimţiţi.
- Dumneata vreai să te Faci advocat din aplicare
firească? îl întrebă odată pe Plorea.
- Aşa cred, domnule advocat, răspunse acesta, ŞI
îşi ridică ochii de pe scrisoare. Credea că acum are sa
urmeze ce-i spusese Roşu.
- Nu se răspunde aşa. N-ai avut aplicare în tine­
reţe pentru altă carieră?
- Nu.
- Şi nu te-a amăgit canera asta numai pentru că-i
spun «bănoasâ. ?
- Nu, domnule advocat. Eu nu puteam să aleg
decît între două: ori popă, ori advocat. Părinţii mai
bucuros ar fi voit să fiu preot. Insâ, fiindu-le singurul
copil, n-au pregetat să cheltuiască cu mine mai mult.
Pentru cariera preoţească eu n-arn simţit aplicare.
- Şi ai făcut bine, zise repede advocatul Chirca.
Pentru ce n-ai aplicare, nici nu eşti bun. Crezi dum­
neata că să stai toată ziua în birou e lucru plăcut?
- De, făcu Florea, neştiind cum să-i răspundă ca
să fie bine.
[90]
90
Legea trupului
- Şi să te cerţi cu toată lumea e şi mai plăcut? îl
întrebă iarăşi. Dar să vezi răutatea omenească! Să ai
de-a face aproape întreaga viaţă cu şarlatani, cu imo­
rali, cu toată drojdia societăţii omeneşti! Crezi că
acesta- i deliciul vieţii ?
- De bună samă că nu, răspunse Florea, tot mai
uimit de agita rea ce se făcea stăpînă pe omuleţul acela
cu faţa acră.
- Bine. Cariera noastră de advocat asta-i : canera
de cîne. Să nu crezi că banii se cîştigă, la noi, cu uşu­
rinţă. In cariera asta iţi macini, picătură cu picătură,
sufletul, dacă ai suflet, înţălege bine. Dacă n-ai suflet
şi ţi-e tot atîta sau să descurci ticăloşiile cuiva, să te
bălăcăreşti în toate noroaiele, sau să cereşti, de pildă, o
carte frumoasă, atunci cariera de advocat e carieră de
aur. Mie însă mi s-a părut că dumneata ai avea suflet.
Ion Florea nu răspunse. Simţi că omul acesta îi vor­
beşte cu sinceritate, cu dragoste şi că-i o minte care
vede departe. O umbră de tristeţe i se aşeza pe faţă.
Se gîndea: «Are dreptate omul acesta». Dar Chirca
zări numaidecît umbra aceea de supărare şi-i zise:
- Nu trăbă să disperăm, însă, tinăre. Chiar de
astfel de oameni are lipsă şi cariera asta. Chinuindu-te
o viaţă întreagă, învingi. Orice slujbă, bine împlinită,
c slujbă de cîne. Ce să-i faci, aşa-i viaţa. Căci a-ţi
împlini, a-ţi cinsti cariera cu cele din urmă puteri ale
tale, însarnnâ totdeauna a fi sluga tuturor.
Din ziua aceea Ion Florea se purtă c-un deosebit
respect faţă de omul acesta mărunţel, şi chiar cînd
începea să trîmbiţeze în batistă, nu mai suferea ca
înainte. Apoi, din zi în zi, băga de sa mă că din can­
celaria aceasta avea să înveţe mai mult decît din toate
[91]
Legea trupului
91
prin cîte trecuse pînă atunci. Iar de cînd l-a auzit
odata pledînd la tribunal în cauza unor minori, a ra­
mas cu convingerea ca şeful lui e un om superior.
Cînd se întîlni mai întîi dupa pledoaria aceea cu Vasile
Roşu, îi zise:
Sa ştii ca ţi se împlineşte proorocia.
Care proorocie?
Ca voi râmînea mai multa vreme în oraşul acesta.
Aşadar îţi place, zise cu satisfacţie Roşu, care-şi
uitase demult ca la sfîrşitul lui noiembrie avea sa-şi
susţină cel din urma examen.
- Şi oraşul, dar îmi mai place cineva, zise Florea
zîmbind.
Vasile Roşu il privi banuitor.
- Nu-i vro femeie, pretine. M-am îndrăgostit de
domnul Chirca.
- Aşadar nu glumeşti? Te simţi bine la omul acela?
întrebă neîncrezător Roşu. Eu chiar credeam sa-ţi re­
comand alt loc vacant.
- Pe şeful meu nu-l schimb cu toţi advocatii de-aici,
zise Florea.
- Mă mir.
- Dacă l-ai cunoaşte mai de aproape, nu te-ai mira.
După un răstimp, Vasile Roşu il întreba:
- Conferinţa ţi-e gata?
- Nu m-am gîndit încă la ea. Nici nu ştiu daca
va fi de lipsa.
Muntean te-a anunţat, deci vei ceti cu siguranţă.
- Se poate, zise Ion Florea.
- Se încep duminica viitoare. Va ceti un profesor,
se vor declama poezii şi va cînta la pian domnisoara
Mari oara Grecu.
[92]
92
Legea trupului
- Mârioara Grecu?! întreba tresarind Ion Florea.
- Ei, de ce te miri? Tu nu ştiai ca doamna Olirn-
pia are o fata, pe care o cheama Mărioara P
- Nu ştiam, răspunse Florea, in vreme ce o roşeaţă
uşoară i se ridica în obraji.
La numele «Mârioara», el îşi aduse numaidecît aminte
de unde-i era cunoscut numele Grecu. Şi chipul fetei din
grădina internatului îi aparu îndată, cu buclele ei
aurii, fîlf'îind în vînt. Apoi, repede, o văzu cu obrajii
ei delicaţi lipiţi de-un geam al internatului, privindu-l
cu ochii mari, albaştri, liniştiţi. într-o clipa îi trecu
prin minre : pedelul, directorul, intreg procesul urzit
împotriva sa, şi simţi o placere, o bucurie copilârească.
în anii lui de studii, în colindârile lui prin oraşe, ii
venea din cînd în cînd în minte fetiţa aceea balaie,
şi zîmbea. «A fost frumos», îşi zicea Ion Florea. Dar
acum, la gîndul ca Mârioara Grecu e în acelaşi oraş cu
dînsul, ca va vedea-o peste cîteva zile, simţea o mîn­
gîiere dulce, care-i umplea sufletul cu un fel de timi­
ditate placuta.
- Unde mergem? îl întreba pe Vasile Roşu, cum se
plimbau în sara aspra de la sfîrşitul lui noiembrie.
- Ştiu eu ? Ne mai plimbam puţin, râspunse acesta.
- Sa luam cîte-o bere, zise vesel Ion Florea, şi
întrară în restaurantul unde era sala rezervata pentru
1\ •
romani.
- Aşa! facu Ion Florea şezînd la o masa dintr-un
ungher. Parca am aşa un gust de bere.
- Tu-l ai mai rar, Floreo, dar ce ne facem noi, care
o gustăm în toate zilele? într-adevar, se duc mulţi
bani pe beuturâ, daca ai sta sa faci o socoată amănun­
titâ.
[93]
I
I
Legea trupului
93
Şi cum era la sfîrşitul lunii, Vasile Roşu se gindi ca
nu mai are decît o coroană in buzunarul vestei.
Băieţaşul cu paşi elastici şi gîtul întins îi servi nu­
maidecît ; în sală era lume puţină.
- Banii se duc să-i legi c-o sută de noduri, zise
Ion Florea, simţind o răcoare plăcută după ce sorbi
din lichidul auriu. Vorba e că un tinăr nu poate trăi
veşnic retras ca un sihastru. Hei, pretine, şi trec ani
îndelungaţi pînă ajungem să ne putem începe viaţa in­
dependentă. Intr-adevăr, noi jumătate de viaţă ne-o
petrecem studiind, prâpădindu-ne anii cei mai frumoşi
din tinereţe, adaose Ion Florea, simţind aşa, deodată,
un adînc regret pentru anii care se scurseseră din viaţa
lui.
De-ar trece numai anii! Dar anu ne îngroapă
multe iluzii, multe planuri de viitor. Sînt clipe, dragă,
în care mă simt îmbătrînit, zise posomorît Vasile Roşu,
căruia îi veni deodată în minte că termenul pentru
examenul lui din urmă a trecut demult.
- Asta nu, zise vesel Ion Florea, care-şi simţea inima
tînără. Imbâtr îniţi nu ne putem simţi la vîrsta noastră.
In zadar am spune astfel, faptele noastre arată con­
trariul.
Apoi, la a treia halbă, Ion Florea îl întrebă deodată:
- Gimnaziul ţi-a fost uşor, Roşule?
Roşu făcu un gest de nepăsare.
- Îmi pare că l-am şi uitat, îmi pare c-a fost nu­
mai un vis. Tot ce ţi se întîmplă pînă la vîrsta de
optsprezece ani, îţi pare mai tîrziu un vis.
Dimpotrivă, eu văd foarte limpede anii aceia.
Iată, acum îmi pare că-mi văd în şir toţi profesorii,
[94]
94
Legea trupului
clasele, grădina, pe domnul Sachs, ZISe zimbind Ion
Florea.
- Cine-i ăsta? întrebă Roşu.
- Profesorul nostru de gimnastică. Ne ZIce «copi-
lele» şi bea in toate crişmele.
Cind să comande al treilea rînd de halbe, Vasile
Roşu ridică mina in semn de oprire.
- Lasă-l, zise Ion Florea. Astăsară plătesc eu tot.
Dacă vreai, putem să luăm şi cina aici, amindoi.
Roşu se in senină deodată şi-l privi cu insufleţire.
- Ştii că eşti o inimă de aur? Prin oraş incep să
şoptească despre tine.
Ion Florea se făcu deodată palid: i se păru că lumea
şopteşte despre el in legătură cu Mărioara Grecu.
- Nu-s vorbe rele, pretine. Dimpotrivă, te laudă.
Mi se pare că şeful tău e intr-adevăr un om de ornc­
nie. Mi se pare că te vorbeşte de bine in lume. Şi,
vei şti, de altfel, că doctorul Chirca se învîrte in socie­
tatea cea mai bună.
Roşu sorbi de jumătate halba proaspătă şi îşi răsuci
o ţigară.
- Şi ce se spune despre mine? întrebă Ion Florca
cu interes.
- Inainte de toate că eşti un băiat deştept, zise
acesta.
- Apoi?
- Că eşti foarte harnic. Nu baţi cafenelele şi bir-
turile, ca alţii. Ca noi, de pildă, zîmbi Vasile Roşu.
- Pe urmă?
- Pe urmă, că ai dicţie strălucită la tribunal.
- Ei, făcu Ion Florea, părînd nemulţumit. Acestea
toate-s nimicuri.
[95]
Legea trupului
95
- Ba să mă ierţi, pretine. Sînt de foarte mare în­
sămnătate. Şi cred că-ţi vei schimba îndată părerea
cînd îţi voi spune că şi doamna Olimpia Grecu te
apreciază, zise cu hotărîre Vasile Roşu.
Pentru ce să mi-o schimb? întrebă Florea, SIm­
ţind o tulburare adîncă la numele acesta.
- Ei, Doamne sfinte, tu parcă n-ai trăi în oraş
cu noi. Nu ştii tu că părerea favorabilă despre tine a
doamnei Olimpia îţi deschide uşa familiilor celor mai
de frunte? Şi cîţi dintre tinârii de aici n-ar dori să
fie în locul tău. Pentru că, trăbâ să-ţi mărturisesc,
iubite, unele Familii, aici, se ţin foarte sus. Fetele şi
le ţin închise ca în cutii. In privinţa asta nici familia
Grecu nu face excepţie. De pildă, toată lumea s-a mirat
că doamna Olimpia i-a permis domnişoarei Mărioara
să cînte la pian pentru serata de duminică.
Se servi cina, şi cei doi prieteni tâcură un răstimp.
în sală intrau mereu domni şi doamne, se aşezau la
mese. Ţincănitul furculiţelor, a cutitaşelor se făcea tot
mai des, iar chelnării se purtau repede, ca împinşi de
vînturi. în sală se ridică zgomotul vesel al conversării.
Din cînd în cînd se auzea cîte un glas de mirare: «Nu
mai spune! Ei, taci 1», ori rîsul cald şi plin al unei
femei tinere.
Ion Florea îşi simţea sufletul îngreuiat de simţăminte
care se învălui au necontenit. Niciodată amintirea Mă­
rioarei Grecu nu-l tulburase ca-ri sara aceasta. Un gînd
îi străjuia mereu în minte: «Am s-o văd peste cîteva
zle. Mă va recunoaşte oare ?» Dar cînd cerca să-şi
deie samă de tulburarea ce-l cuprinsese, nu află nici
un motiv, Nu era vorbă de iubire, era o simplă amin­
tire din tinereţe. Se întreba: «Am vreo ţintă, am vrun
[96]
96
Legea trupulut
plan pentru viitor cu fata asta ?». Şi zîmbea: N-avea
mmic cu ea şi simţea ca nu avea de ce sa se tulbure.
Însa, totuşi, amintirea aceea-i parea foarte placuta.
Numai ceva o întuneca: lui Florea i se parea ca-i
foarte nepotrivit să aibă fetiţa aceea cu buclele aurii
o mama ca Olimpia, care fixează tinerii cu privirea ei
nespus de limpede. Mereu îi venea în minte întîlnirea
din sara cea dintii, inaintea restaurantului. Poate pentru
că erau cei dintîi ochi străini care I-au privit in oraşul
acesta, dupa cum, de pildă, iţi rămîne intiparit pentru
toată viaţa peisajul frumos din natură, sau tabloul cel
dintîi pe care l-ai văzut. Sau după cum rămîne în
amintirea fetelor cel dintîi vals, dansat la întîiul bal.
Cind cinau tăcuţi, Vasile Roşu se ridică deodată,
smulgîndu-şi şervetul şi se închină adînc la dreapta.
Ion Florea privi şi el in direcţia aceea, dar numaidecît,
Înfiorat, îşi înclină capul. Ochii nespus de clari, de
liniştiţi, ai Olimpiei erau aţintiţi asupra lui, ca şi cînd
nici n-ar fi observat închinăciunea lui Roşu. Limpe­
zimea acelor priviri parcă-i lua vederile lui Florea, şi
el multă vreme nu mai cu teză să-şi ridice capul, sa
privească prin sală.
Olimpia şedea la masă cu bărbatul său. Îşi alesese lo­
cul dintr-o ochire prin sală, drept în faţa lui Florea.
Abia-i despărţeau cîteva mese. Zadarnic îşi ţinea Ion
Florea ochii plecaţi. El vedea mereu privirile clare ale
Olimpiei. Păreau că-I întreabâ : «Cine eşti tu P».
Vasile Roşu băgă de samă ca Olimpia, dupa ce-I
privi cu stăruinţă cîteva clipe pe Florea, incepu indata,
cu mişcări domoale, să-şi aşeze şervetul şi sa-i şoptească
ceva lui Vasile Grecu, aplecîndu-se puţin spre el. Ad­
vocatul privi spre Florea, zise tare «da», apoi amîndoi
[97]
Legea tru pului
97
îşi văzură de cină. Mai veniră doi domni, se închin ară
adînc Înaintea Olimpiei, îi sărut ară mîna albă ca si­
deful, şi după ce ea înclină uşor din cap, cei doi şezură
cu ei la masă. Numaidecît conversaţia porni vioaie, şi
în râstimpuri se auzea rîsul catifelat al Olimpiei. Roşu
băgă de sa mă că Olimipia, rîzînd, îl privea repede, cu
ochi care nu rîdeau deloc, pe Florea. Acesta nu-şi ri­
dica privirile. Dar ştia că Olimpia rîde: rîsul acela
era limpede, clar, ca şi privirile ei.
- Doamna Olimpia îşi schimbă obiceiurile, zise
Vasile Roşu.
- Cum aşa? întrebă repede Florea, bucurîndu-se că
se rupe tăcerea.
- D-apoi am mai văzut-o, cu ăsta, de patru ori
aici în resturant, în vreme de trei săptămîni. Şi trăbă
să ştii că dumneaei, dacă nu era anume o întrunire a
românilor de aici, nu se arăta niciodată în localuri pu­
blice. Chiar şi cu astfel de ocazii nu venea totdea­
una. Apoi mi se pare prea darnică în vorbă, în rîs.
- Aşa? făcu Ion Florea.
- Da. Priveşte, te rog, pe domnul cel mai tînăr
dintre cei doi care şâd la masa ei. Cel de la dreapta.
Cred că într-un an n-a fost învrednicit de atîta aten­
ţie din partea doamnei Olimpia, ca-n sara asta.
Florea îşi ridică În silă privirile. Dar Olimpia nu-l
văzu, părea că-şi petrece minunat ... Rîdea. Florea simţi
o mare uşurare: ca şi cînd i s-ar fi ridicat un nour
greu de pe ochi, de pe cap, din jurul lui. Simţi că se
linişteşte, şi-şi zise chiar că-i o mare prostie să se tul­
bure cineva astfel pentru o privire de muiere.
- Albinetul acela? Întrebă pe Roşu.
[98]
98
Legea trupul/ti
1
Da. E medicul Petru Stan. Un tinar care a moş­
tenit o avere uriaşă de la nişte rudenii din ţara. Dar
e un om foarte cumsecade. Modest, prevenitor, stă
bucuros de vorba cu toata lumea. De-un an îi face curte
domnişoarei Grecu.
- Domnişoarei Grecu r repeta Ion Florea, simţind
ca sîngele i se suie în obraz.
- Da. Şi, pot sa-ţi spun, cu puţine speranţe.
- Şi pentru ce? întreba Ion Florea, simţind cum
îl înghimpă curiozitatea.
- Cine poate cunoaşte astfel de taine. Poate şi fetei
sa nu-i placă. Mie însa mai mult îmi vine sa cred ca
doamna Olimpia îşi doreşte un ginere de rang mare
- Crezi asta? întrebă pripit Ion Florea.
- Da, şi de-o parere cu mine sînt cei mai mulţi.
Familia Grecu e cea mai avută din oraş. Sute de mii.
Destul atîta, că pe doctorul Petru Stan foarte rar îl
poate vedea cineva în societatea domnişoarei Grccu
Iar acasă la ei n-are întrare. Asta o ştie întreg oraşul.
- Se poate? întrebă Florea, urcîndu-i-se în faţă, În
priviri, făra Sa ştie de ce, un fel de descurajare.
Roşu rîse.
- Vezi bine că se poate, dragă pretine. Dar noi
nu mai luăm cîte o halbă?
- Să vie! zise Ion Florea, arătînd băieţaşului care
trecea pe lîngă masa lor paharele goale.
Cind cei doi sorbiră din berea proaspata, Olimpia
se ridica uşoară de la masă. Matase a foşni, haina-i curse
în linii regulate, înfiorată parca de apropierea trupului
plin, pe care-I ghiceai ca pe-o marmoră ascunsă subt
vâl. Sîni tari, rotunzi i se înălţau în respiraţia regulată.
Pe grumazii albi, cu pielea catifelata, trona capul ei
[99]
Legea trupului
99
mîndru pe care rnme nu l-a văzut plecat la pâmînt.
înfăţişarea ei întreagă îţi spunea că într-adevăr trebuie
să fie o femeie superbă. Dar cercetîndu-i mai de aproape
faţa palidă, gingaşă, ochii ei verzi umbriti de sprincene
negre, dese, fruntea senină care se înălţa dulce, ne­
vinovată, în părul ei bogat, negru ca păcura, nu des­
copereai sumeţia, ci o foarte rară armonie de linii şi
culori. Şi în faţa aceasta de-un alb palid, numai buzele
cărnoase, fragede ca ale unei fete de şaisprezece ani,
rumeneau, puţin întredeschise. Se părea că nu. faţa,
nu capul îi da aerul acela superb, de «nu mă atinge», ci
mai ales trupul ei frumos care-o făcea să aibă o ţinută
de regină.
în lumină, cum îşi îmbrăca mantaua, ajutată de doc­
torul Stan, Olimpia nu părea să aibă mai mult de
douăzeci şi patru de ani. Vocea ei se auzea limpede,
şi totuşi te făcea să te aştepţi mereu la ceva ce nu ţi-a
spus. Vocea ei, la sfîrşitul cuvintelor, căpăta o mlădiere
nouă, abia perceptibilă, care se părea că acoperă cev J.
Olimpia, însoţită de Vasile Grecu, porni fără să se
mai uite la masa unde erau Florea şi Vasile Roşu.
- Frumoasă femeie, zise acesta, aplecîndu-se spre
Florea şi râsuflîndu-i în faţă mirosul de băutură.
- Frumoasă, răspunse Florea, ferindu-se.
Ion Florea, după ce Roşu-i destăinui planurile Olim­
piei cu Mărioara, după ce auzi că la ei în casă se întră
foarte cu greu, după ce înţelese că Mărioara Grecu are
un curtezan, se simţi descurajat, deşi nu-şi făcuse nici
un plan pentru viitor. Şi, deodată cu descurajarea
aceasta, îi păru că Olimpia i-i foarte străină, că de-i
place să-I fixeze pe el, n-are decît s-o facă. In urmă
se convinse chiar că o femeie de lumea mare îşi poate
[100]
100
Legea trupului
permite sâ-l fixeze pe un tînăr fara nici un căpătîi,
care, din diploma încolo, şi nici aceea completa, n-are
nimic. Apoi îşi aduse aminte, de prin capitala, că fixa­
rile acestea pentru doamnele mari n-au nici o însem­
nătate, că le fac din simpla distracţie sau din uşoară
cochetărie. Şi se linişti deplin. Nu-l mai urmăriră nici
privirile ei liniştite, nespus de limpezi, şi, cînd Olimpia
Grecu se pregatea de duca, el privi cu interes frumu­
seţea ei, cu admiraţie chiar, cum era gata sa admire
orice femeie frumoasa.
Vasile Roşu se apleca mai tare spre el şi-i zise rin­
jind:
- Pacat ca-i aşa de virtuoasă !
Ion Florea nu răspunse. Dar în sufletul sau se Înfi­
ripa acum tot mai tare o dorinţă: sa vină duminica, sa
vada de-l mai cunoaşte Mărioara Grecu. Şi, de nu-l va
fi uitat? Ei, atunci va vedea el ce va face. Dar, hotărît,
de cînd ştia ca are petitor, de cînd descurajarea îl cuprin­
sese, el simţea ca are nişte intenţii cu copila aceea cu
ochii vineţi, Ce intenţii anume? Nu ştia, dar o vedea
apărînd mereu cînd într-o rarişte, cînd într-alta din
gradina internatului, cind, apoi, iarăşi la geam. Şi o
vedea nevinovata, ca şi cînd un aer de sfinţenie ar în­
vâlui-o : în sufletul lui se trezea tot mai tare parfumul
ce-i îmbăta simţurile în anii întîii tinereţi.
Nu-i răspunse deci lui Vasile Roşu. Nici nu i-ar fi
putut raspunde. Ii păru deodata foarte scîrbos acest
prieten. Plati cu graba, îşi îmbrăcă paltonul şi, luîndu-şi
cu raceala sara-buna de la Vasile, ieşi în noaptea rece.
Ca nişte scame uşoare, reci şi moi, îi cadeau din cînd
[101]
Legea trupului
101
in cînd, din întunerec, pe faţă, pe frunte, pe ochi. Se
cernea întîia zăpadă.
După ce stinse lumina în camera sa din parter
locuia într-o casă veche, cu puţini chiriaşi, - Ion
Florea se întinse subt plapomă, în patul rece. In liniştea
din casă se auzea ticăitul ceasului de buzunar pe care-I
pusese pe masă. în răstirnpuri se auzeau pe trotuar
paşii grăbiţi ai unui trecător. Sunetul acela săc răsuna
în noapte.
Ion Florea nu putea dormi. Se simţea atit de treaz
ca şi cînd în viaţa lui n-ar fi ştiut ce-i somnul. Vedea gră­
diniţa Voiculesii, cărările tivite cu tufe de struguraşi,
straturile cu flori tinere, zîmbind curate în roua dimi­
neţilor. Auzea cîntecele fetelor, ascunse subt bolta de
frunze ca într-un templu. Şi cîntecele acelea îi păreau
acuma nouă, pline de înţeles şi de dulci fiori. «Ce
m-a îndemnat pe mine să sar atunci gardurile, să alerg la
copiliţa cea bălaie ?», se întrebă deodată. Şi, cu arătarea
Mărioarei, începură să-i crească în suflet simţăminte
pe care atunci nu le putea bănui. Şi cum sta arzînd
de friguri în pat, în camera pustie, simţea cum o dulce
căldură îi alerga prin trup, auzea în pernă cum îi
teacă de repede inima.
Din turnurile înalte ale bisericilor vechi băteau în
răstimpuri apropiate ceasurile. Metalul vibra departe
în noapte, aspru, plîngător, melancolic, ca şi cînd ar
ţipa uriaşe pasări de noapte prin văzduh. Rar se mai
auzea vreun pas pe trotuare. încins de sinceritate, Ion
Florea adormi cu gîndul acesta copilăresc: «Ar fi
frumos să mă recunoască. Ş-ar fi frumos să ne iubirn..
[102]
102
VI
Legea trupul/ti
Duminica în care avea sa se ţină întîia serata sosi
îmbrăcată în alb. Inca înainte cu trei zile începuse
sa ningă. Intîi zapada se muie, se topi, pe trotuare se
făcu o oiorofleacă sura, murdara, in care pleoscăiau
galoşii trecătorilor. Din văzduhul mohorit izvorau nein­
trerupt, eernîndu-se, firicelele de nea. Dar sîmbâtă sara
incepu sa sufle un vînt aspru, rupînd petece mari din
întunecimea de deasupra, şi aratind pe alocuri licărul
alb al stelelor. Se opri din nins, însa numai pînă începu
sa amorţeascâ pămîntul. Duminica dimineaţa cadeau
fulgi mari, lînoşi, care nu se mai topeau.
,In sala pentru petreceri de la cazina romana lumea
întra necontenit. Sala era foarte spaţioasă, scaunele n-o
umpleau decit de jumatate. Domni cu pieptănătura
proaspata inclin au mereu din cap, facînd complimente
doamnelor pe care le conduceau, cautind numerele
scaunelor sau ascultind istorisirea interesanta a cutarui
vecin. Doamnele treceau lin, foşnind din rochii, salu­
tîndu-şi cunoştinţele cu o înclinare graţioasă a capului,
şi, aruncînd imprejur o repede ochire, se lasau încet
pe scaune. Citva timp ramineau parca pe ginduri, apoi
incepeau, unele cu priviri furişe, altele pe faţa, sa exa­
mineze toaletele noua, şi numaidecît se incepeau con­
versaţiile cu vecinele. Şopote, surîsuri amabile sau de
dispreţ, de pizma unele, se ţineau lanţ pina ce intra
vreo doamna care intenţionat întîrziase puţin. Atunci
pe-o clipa şoaptele incetau, ca să urmeze, tot cu astfel
de întreruperi, pînâ la ridicarea cortinei.
[103]
Legea trupului
103
In spaţiul ramas gol, din fundul salii, se marea ne­
contenit ceata tinerimii şcolare. Studenţii zîmbeau, şop­
teau, privind mereu spre scaunele pe care şedeau fetiţe,
domnişoare mai tinere chiar. In râstimpuri, cîte o fe­
tiţa, părînd ca vrea sa-i spună ceva vecinei, îşi arata
obrazul Înflorit şi, cu coada ochiului, privea pe furiş
spre ceata de studenţi. Grupul acela de tineri se mişca
mereu. Dar ei nu putură umplea nici pe departe golul
din jumătatea sălii.
Advocatul Vasile Grecu veni de timpuriu, saluta cu
faţa bucuroasa la dreapta, la stinga, şi, ajungînd înainte,
dupa ce privi cu ochii lui albaştri, potoliţi, prin sală,
şezu pe un Scaun din şirul întîi.
Puţine locuri mai erau neocupate, cînd uşa se des­
chise, împinsă repede, şi întra Olirnpia Grecu însoţită
de-o domnişoară înaltă, cu ochii albaştri. Parul domni­
şoarei batea în castaniu, şi în el, lînga urechea stînga,
ardea un trandafir abia involt. Fata îşi purta într-un
umblet putin leganat, ca o alintare, trupul gingaş. Faţa
ei parea neliniştită, agitata. Batea în palid, deşi se putea
cunoaşte ca nu-i aceasta culoarea ei fireasca. Olimpia
Grecu, înclinînd abia simţit din cap, trecea înainte c-un
zîmbet ciudat. Zîmbetul acesta parea rasarit şi încre­
menit pe buze: nu se mişca de-acolo, ci se răzima parcă
în colţurile gurii, ţinîndu-i închise, liniştite, buzele roşii.
Dar nici faţa, nici ochii nu-i zîmbeau. Purta o toaleta
neagra, din care, într-o lumina noua, ieşea grumazul
alb şi tînăr.
împreună cu domnisoara se opri lînga Vasile Grecu,
şi, pînă ce-i spuse ceva, privirea ei limpede străbătu de
cîteva ori sala. În urmă ochii-i rămaseră CÎteva clipe
[104]
104
Legea trupului
aţintiţi intr-un punct, apoi Olimpia se aşeza linga
Vasile Grecu.
Ion Florea văzu privirile ei aţintite asupra lui, însa
nu simţi nimic deosebit. Ca şi cînd n-ar fi fost. El se
gîndea, în vreme ce inima îi batea cu putere. De cînd
intrase Olimpia in sala, şi o zărise pe dornnişoara ce-o
însoţea, se intreba : «Domnisoara aceasta sa fie Mă­
rioara ?». El parea ca nu s-a gîndit niciodata ca fetiţa
aceea Sa fi crescut aşa de mare, ca buclele ei blonde
ca aurul se vor fi facut castanii. însa cînd ii văzu gura,
o recunoscu numaidecît: erau buzele roşii şi fragede,
cireşii, ale copilei din internat. «Da, e fata femeii ace­
leia, e Mărioara Grecu.» Şi inaintea acestei domnişoare
el nu se mai simţi atit de liber, de îndrăzneţ, ca odi­
nioara dinaintea copiliţei. O adînca parere de rau îi
învălui sufletul, şi se gîndea cu durere ca, de buna
sarnâ, Mărioara Grocu nu-l va mai cunoaşte.
Suna un clopoţel, şi, la ridicarea cortinei, aparu un
domn cu favorite lungi, dar încolo ras ca-n palma. Un
domn tînăr. Dregîndu-şi glasul, îşi mîngîie cu mîna
stinga favoritele, apoi începu sa citeasca.
în sala era linişte. în rastimp uri se auzea vuind în
geamurile mari vîntul, care se pornise din nou. Cînd
huia mai tare, unii dintre ascultatori întorceau capetele
şi priveau spre fereşti.
Conferenţiarul îşi alesese ca subiect romanele bi
Tolstoi în general, şi romanul Ana Karenlna în special.
După ce schiţa pe scurt viaţa marelui apostol şi gîndi­
tor, conferenţiarul arata adînca lui putere de observaţie,
sufletul larg, umanitar, în care încâpuse parca mai
multa simţire, insista mai mult asupra diferitelor teorii
susţinute de Tolstoi, şi asupra puterii uimitoare cu care
[105]
105
ştie să redea viaţa. Apoi trecu in special la Ana Ka­
renina : are femeia dreptul să rupă Iegăturile căsătoriei,
dacă nu-i plac, sau n-are ? Şi dacă are, prin sfârîmarea
legăturilor consacrate de societate, ajunge ea să fie
fericită? Iar dacă nu le rupe şi rămîne sub jugul căs­
niciei întreaga viaţă, va fi cu totul nefericită? Iată
întrebările pe care domnul conferenţiar le sistematiza
din romanul lui Tolstoi. Subiectul era nespus de capti­
vant, chestiile acestea agita totdeauna şi pe bărbaţi şi
pe femei. Fu ascultat deci cu foarte mare atenţie.
Se-nţelege că dumnealui mai mult explica romanul
decit îşi arăta părerile sale. Abia la sfîrşit îşi permise
o mică observare:
- Eu cred, doamnelor şi domnilor, că celea mai
multe rele ni le aduc în viaţă ciudăţeniile vîrstei ti­
nere. Cineva se joacă amar atunci cu bietele noastre
suflete, le umple cu iluzii care niciodată nu se vor
împlini. Noi trecem prin viaţă nepăsâtori şi ne amâ­
gim cu iluziile pînă la bătrîneţe. Vîrsta tinârâ ne spune,
ne umple sufletul cu nebunia că în viaţă poate fi ci­
neva Fericit. Pe cînd fericirea nu există, cel mult o
mulţumire monotonă. Şi fiindcă nime nu dă ceea ce
nu are, toţi cei care în viaţă aleargă după o fericire
deplină, aşa cum le-a arătat-o vîrsta tinâră, cad zdro­
biţi. Noi nu putem zbura niciodată prea sus, pentru
că bietele noastre aripi se topesc ca ale lUI Icar, şi
cădem în prapastii prea adînci. Drumul nostru e cel
mijlociu, după vechiul adevăr străbun aurea medio­
critas.
Conferenţiarul fu aplaudat foarte mult. Conferinţa
�Iăcu tuturor, şi, ca după orice producţie ce place, in
rîndurile publicului începu o vie mişcare. Conferinţa
[106]
106
Legea trupului
trezi sentimente, gînduri care, la unii, nu-şi putuseră
lua aripi pînă acum ca să se avînte într-o discuţie, sau
chiar numai să-I aducă pe om în posibilitatea de a-şi
spune clar părerea.
Urmă apoi o domnişoară brunetă, drăguţă, care de­
clamă cu multă naturaleţe Duşmancele lui Coşbuc.
Poezia, plină de sentiment, de hotărîre sănătoasă, în­
vioră inimile tuturor, şi domnişoara se retrase, în aplau­
zele publicului, îrnbujoratâ de fericire,
Mărioara Grecu se ivi pe scenă foarte palidă. Ochii
şi-i ţinea plecaţi în pămînt, şi numai după ce se aşeză
la pian, părîndu-i că-i mai scutită de vederea publicului,
se mai linişti. Cele dintîi acorduri fură destul de nesi­
gure, apoi degetele ei alergară tot mai îndemînatoce,
pînă cînd, nernaiprivind în caietul de note, se făcu
deplin stăipînă asupra compoziţiei, asupra clapelor. De­
getele-i albe fugeau, alergau, cîte o clapă era izbită
cu putere, cu ciudă parcă, şi aria umplea, tînguitoare,
sala, vibra în suflete, deschidea ochii mari şi visători
ai fetel� Obrajii Mărioarei Grecu nu mai erau palizi.
Şi Ion Florea descoperi cu plăcere înflorirea tinereţii,
pe care o cunoştea demult. 1 se părea chiar că nici nu
s-a schimbat aşa de mult Mări oara.
Dar cînd se ridică, cînd, mulţumind publicului, care
nu mai voia să înceteze cu aplauzele, se retrase, aproape
săltînd, şi dispăru, lui Florea îi păru c-o vede aidoma
ca odinioară în grădina internatului de fete.
Mai urmară două declamări din Eminescu, şi un
foarte bun tenor cîntă romanţe şi doine.
Apoi Olimpia Grecu se ridică. Lumea începu nu­
maidecît să plece, silindu-se să ajungă mai în grabă la
garderobă, pînă nu se va face îmbulzeală mare.
[107]
Legea trupului
107
în jurul Olimpiei Grecu se strînseseră familiile mai
fruntaşe din societate şi se spuneau cuvinte măguli­
toare pentru talentul Mărioarei. Veni şi fata numai­
decit, uşoară, fericită; rnulţumea în dreapta şi în stînga.
Ion Florea, cum rămăsese într-un colţ al sălii şi aş­
tepta s-o vadă pe Mărioara coborînd de pe scenă,
simţi deodată că cineva il prinde de braţ.
- Ei, tinăre, ce stai aşa pe gînduri? Vină să felicităm
pe domnişoara Grecu, zise advocatul Chirca, vesel.
El era mare amator de artă, şi după cite o producţie
de ISUKXes ca aceasta era totdeauna foarte bine dispus.
- Eu nu cunosc pe rumeni din familie, răspunse
codindu-se Florea.
- Vei face cunoştinţă odată cu felicitarea. Vom sta
într-ajutor. Pentru ce aJm mai exista, altfel, noi, bă­
trînii, zise advocatul Ohirca zîmbind, şi, luîndu-l la
braţ, porniră.
Florea se simţea fără nici o putere. Nu mergea
bucuros. El ar fi voit să se întUnească cu Mârioara sin­
gur, nu aici, subt ochii atîtor oameni.
- Să-mi daţi voie, doamnă Olirnpio, să vă prezint
pe-un tinăr de mare speranţă, care e lipsit demult de
bucuria de-a vă cunoaşte, şi, în special, în sara asta,
n-ar fi putut altfel să o felicite pe fiica dumneavoastră,
ceea ce de altfel doreşte din toată inima: doctor Ion
Florea.
Olimipa rîse cu poftă de frăzoiul domnului Chirca.
- Vei avea viaţă lungă, domnule advocat, zise ea,
apoi, întorcîndu-se spre Florea, după ce acesta-i sărută
mîna, il învălui pe-o clipă cu aceeaşi privire clară,
liniştită, în care însă Ion Florea citi acum şi mai bine
[108]
108
Legea trupului
întrebarea: «Tu cine eşti ?». însă întrebarea aceasta o
citi numai cu ochii, din ei nu trecu mai departe.
Ion Florea se apropie - bătîndu-i mima cu' pu­
tere - de Mărioara Grecu.
- Să-mi daţi voie, domnişoară, să vă prezint şi eu
felicitările mele. Ne-aţi procurat o plăcere cu adevărat
artistică.
- Da, domnişoara a fost la culme, zise' advocatul
Chirca, apropiindu-se, ai putea să scrii o dare de samă
la gazetă, domnule doctor Ion Florea.
Omuleţul voi să glumească spunîndu-i numele astfel.
Insă Mărioara Grecu se dădu puţin înapoi şi păru că
voieşte să-şi retragă mîna pe care i-o întinsese lui
Florea. Ea se făcu foarte palidă, se sperie parcă la au­
zul acestui nume, pe care mai înainte nu-l pricepuse.
Cine stătea să înţeleagă toate numele cîte se spuneau
dinaintea Olimpiei Grecu ?
Dar totuşi îi întinse mîna albă şi delicată, în vreme
ce, cu ochii plini de mirare, de spaimă, cerceta faţa lui
Ion Florea. După ochi, după frunte, îl recunoscu nu­
maidecît, îşi plecă privirile-n pămînt, şi obrajii i se
rumeniră îndată ca un măr pîrguit.
- îmi pare bine că v-a plăcut, zise ea cu o voce
cîntătoare. Vă mulţămesc.
- Da, Mărioaro, se vede că eşti norocoasă. La întîia
păşire în public ai avut succes, zise Olimpia, care,
apropiindu-se, surprinse obrazul îrnpurpurat al fetei.
Ochii ei verzi fugiră repede de la fată la Florea, şi
între sprîncenele negre i se IVI o uşoară dungă de
nemulţumire.
- Să mergem, zise ea Mărioarei. Dacă-ţi face plă­
cere, vii cu noi, domnule advocat, adaose aplecîndu-şi
j
[109]
Legea trupului
109
puţin frumosul ei cap spre umărul drept. Şi dumneata,
domnule Florea, adaose din nou, privind cu plăcere
mustata lui neagră, prea bogată pentru vîrsta lui, dar
care se potrivea minunat deasupra gurii lui energice.
- Mă simt încîntat, doamnă, zise, 1nclin1ndu-se,
omuleţul.
- Eu vă sînt cu atît mai recunoscator, doamnă, zise
Ion Florea sărutîndu-i mîna. Îi păru că acum, la atin­
gerea buzelor sale, mîna aceea se înfioră.
Veni şi Vasile Greou, şi după ce-l salută pe Florea
ca pe-un viitor advocat de frunte, îi zise:
- Noi ne bucurăm mult cînd întîlnim oameni har­
nici. Domnul Chirca ne-a spus multe bune despre dum­
neata.
Apoi porniră să ia cina împreună la restaurant.
Indată ce coborîră scările şi ieşiră în stradă, Olimpia
Făcu să ajungă Mârioara între cei doi bătrîni, şi ea
rămase în urmă, cu Ion Florea.
- Demult am voit să-ţi mulţămesc pentru confe­
rinţă, domnule Florea. Într-adevăr, ai fost atît de bun
să te angajezi îndată, deşi abia ai sosit în oraşul nos­
tru. Ce subiect ţi-ai ales?
In noaptea de-afară ochii ei nu se vedeau. Dar lui
Florea îi păru că vocea ei tremura uşor.
- Într-adevăr trăbă să mă ruşinez de importanţa
ce-i daţi conferinţei mele, doamnă Grecu. Mi se pare
nu e bine să fie cineva lăudat. Pe urmă cade cu atît
mai rău, zise Ion Florea, silindu-se să descopere în cu­
vintele, în vocea acestei femei ceva din surnetia care
se desprindea din întreaga ei fiinţă. Dar nu află nimic.
Dimpotrivă, îi păru o femeie foarte cuminte, care mal
are şi darul special de-a se interesa de serate.
[110]
110
Legea trupului
Toţi oamenii modeşti vorbesc aşa, zise Olimpia cu
aceeaşi infiorare in voce. Dar nu mi-ai spus la ce su­
biect lucrezi.
- Cit despre asta, mei eu nu ştiu, de bună samă.
Spre dezvinovăţirea mea trăbă să vă spun că n-am fost
sigur că voi ajunge la rind, sau ba.
- Aşadar n-ai terrninat-o ? întrebă cu un fel de
îngrijorare Olimpia.
- Nici n-arn început-o, doamnă.
- Atunci să te pui pe lucru. De azi in două săp-
tămîni eşti eroul zilei. Totuşi aş dori sa ştiu: cam ce
subiect îţi vei alege ? întrebă ea.
Cred că ceva despre Eminescu, zise Florea.
- Poezia lui erotică, sau cea filosofică?
- Cred că am să vorbesc despre literatura lui po-
porală, şi, în linii generale, despre erotica lui.
- Frumos subiect, zise Olimpia, atingîndu-se uşor
de braţul lui Florea şi intrînd în lumina restaurantului.
În răstimpul acestei conversaţii, ochii lui Florea pri­
viră neintrerupt la Mărioara Grecu, chiar cînd o pier­
dea din vedere, învăluită de întunerecul ce se coborîse
gros. El simţea o dulce mîngîiere, părea că soarbe me­
reu o băutură aromitoare la gîndul că Mărioara nu-l
uitase.
La masă se nimeriră aşa încît Florea venea în faţa
Olimpiei.
Chelnărul se înfiinţa numaidecît la masa lor şi ascul­
tă poruncile doamnei Olimpia. Advocatul Ohirca zicea
din cind în cînd «dar grijeşte să fie bun» şi zîmbea
mulţumit.
Lumea din restaurant nu se mira deloc vâzîndu-l pe
Chirca în societatea familei Grecu. Ştiau toţi că omu-
J
[111]
Legea trupului
111
leţul acela e bine văzut de advocatul Grecu. Dar pre­
zenţa lui Ion Florea la masa aceea, nimeni nu şi-o putea
explica. Cercau să-I facă rudenie depărtată de-a Olim­
piei, sau, cel puţin, de-a lui Chirca,
Vasile Grecu şi Florea luară cite-o bere. Chirca aş­
tepta vinul, nu era prieten cu «băutura nernţească»,
Mărioara nu ştia ce să mai facă cu mînile: era foarte
agitată. Trecu un răstimp.
- Tinărul meu ar mai lua, mi se pare, o bere, Zise
advocatul Chirca, ciocănind cu inelul gros, de aur,
într-o farfurie.
- Nu, mulţămesc, zise Ion Florea.
- Ei las', doamna Olimpia şi domnişoara ştiu că azi
se ridică o generaţie betivâ, zise rizind domnul Chirca,
- Şi o generaţie de filosofi, adaose .Olimpia, pri­
vind cu plăcere fruntea ginditoare a lui Florea. L-aţi
auzit pe domnul Tîrnăvean ?
- Da, a fost o conferinţă foarte frumoasă, ZIse
Vasile Grecu. Totdeauna actuală. Şi a avut un dar
mare: a ţinut captivatâ atenţia publicului.
- Meritul cel mai mare al lui Tîrnăvean e c-a in­
ţăles romanul lui Tolstoi. Asupra părerilor pe care le
susţine cartea aceea, va rămînea însă totdeauna deschisă
discuţia, zise advocatul Chirca.
- De-o părere cu mine, spuse veselă Olimpia. Ur­
sul acela de la Nord n-a putut vedea pe cimpiile de
zăpadă flori, şi în văzduhul sur cerul albastru. Prea
exagerează, prea îmbracă in negru viaţa.
- Şi în ce exagerează, te rog? Întrebă cu blîndeţe
advocatul Grecu.
[112]
112
Legea trupului
r
- In toate, răspunse Olirnpia, nemulţumită de con­
trazicere. Femeia in câsâtorie nu-i fericită, afară de
căsătorie tot astfel, atunci pentru ce-i in lume?
- Atunci s-ar putea pune şi-o altă intrebare: pen­
tru ce-i omul in lume, zise Vasile Grecu liniştit.
- Vezi, mamă, eu n-am cetit romanul acela. Şi
azi n-am priceput o iotă din ce-a vorbit domnul Tîr­
năvean, zise sfioasă Mărioara Grecu. Şi după ce reuşi
să spună cuvintele acestea, se simţi mai liniştită.
Ion Florea nu prea asculta la ce se vorbea. El simţea
in apropierea lui pe Mărioara, şi se bucura din toată
inima de agitaţia care n-o mai părăsea. «Nu m-a uitat
deloc îşi zicea el. îşi aminteşte bine de intimplarea
aceea.»
Şi, intr-adevăr, el ghicea la ce se gîndea Mărioara,
care de-un singur lucru nu-şi putea da sama, nu-l putea
pricepe: cum a fost cu putinţă să se întîlnească cu
Ion Florea ? Ea a crezut totdeauna că pe tînărul acela,
care şi-a pierdut pălăria in grădina internatului de fete,
pentru dinsa, nu-l vai mai intilni niciodată in viaţă. Se
schimbase, ce e drept, ar fi putut fi luat drept altul,
dacă ochii lui nu ar fi rămas aceeaşi, ochii şi fruntea
tînărului la care nu se putea �indi fără să rîdă, deşi
simţea un regret in suflet. Chiar şi acum, deşi era încă
foarte surprinsă, simţea cum ii pornesc undele de rîs,
gîndindu-se la păţania studentului.
Li se servi cina. Furculiţele, cuţitaşele incep ură să
tincănească. Olimpia le purta cu degetele-i albe cu
multă eleganţă. Din cind in cînd ochii ei verzi il pri­
veau liniştiţi pe Ion Florea. Dar in privirea aceasta
limpede creştea din ce in ce mai mult o lumină noua,
[113]
Legea trupului
113-
dulce; caldă, şi atunci, de sub genele negre, umbroase,
ochii ei verzi răspîndeau străluciri scumpe.
Mărioara Grecu se simţea tot mai stăpînă pe sine.
Şi cu cît se liniştea, simţea că trebuie să-i fie recunos­
câtoare lui Ion Florea. Pentru ce ? Nu ştia, dar ii părea
că tăcerea ei nu-i deloc amabilă pentru Ion Florea.
Simţea că trebuie să-i spună, să-i arate cumva că nu şi-a
uitat de el. Sentimentele sale niciodată nu fuseseră atit
de clare ca in sara aceasta, gîndindu-se la întîmplarea
aceea din grădina internatului, Un glas tainic îi şoptea
mereu: «A fost foarte bine! Foarte frumos.» Şi glasul
acela tainic părea că şi ride, că o mîngîie şi o şi alintă.
Voia deci să-i fie recunoscătoare.
Advocatul Chirca, advocatul Vasile Grecu şi Olim­
pia începură să discute despre posibilitatea dizolvării
Camerei, şi despre eventualele lupte electorale ce vor
urma.
- Ar trebui să fim cu băgare de samâ, zise Chirca,
să nu ne afle alegerile nepregătiţi. La toată întîmplarea,
ne vom pune candidaţii noştri.
- Dacă am întrat odată în activitate, nici nu putem
face altfel. Ca întotdeauna însă, în multe cercuri, că­
derea noastră va fi sigură, spuse Vasile Grecu.
- Lucrul de căpetenie, începu Olimpia, ar fi să vă
îngrijiţi bine, înainte de toate, de cercurile cu majori­
tăţi mari. Şi pentru aceasta să puneţi candidatura unor
bărbaţi destoinici.
Mărioara Grecu, băgînd de samă că pe Ion Florea
nu-l prea interesează discuţia, îşi întoarse spre el obrajii
tineri, fragezi, il mîngîie cu privirile-i albastre şi zise:
- Dumneata, domnule Florea, eşti demult în oraşul
nostru ?
[114]
114
Legea trupului
Ion Florea tresări, un zîmbet de fericire îi inundă
faţa. Mîndrii lui ochi de vultur scînteiară.
- Nu, domnişoară. De cîteva săptămîni numai. Dar
oraşul îmi place foarte mult.
- Aşa? întrebă Mărioara Grecu. Şi ai trecut, de
bună samă, şi prin alte oraşe.
- Candidat am fost prin vreo şase, domnişoară, de
cînd am terminat universitatea.
- Şi ai terminat-o demult?
- De un an şi jumătate. Gimnaziul l-am făcut în ...
- şi el spuse numele oraşului.
- Aşa P! făcu Mărioara, şi simţi cum sîngele îi
aleargă subt pielea fină a obrajilor. Cunosc şi eu oraşul
acela, zise abia auzit. Apoi, părîndu-i-se ca i-a spus tot,
se simţi deodata vesela, dornică de rîs.
- Aţi fost în internat, nu-i aşa, domnişoară? întrebă
Florea surîzînd.
Ochii Mărioarei rîdeau. După mişcarea buzelor se
vedea că abia îşi stăpîneşte rîsul. Ea nu răspunse la
întrebare, ci, aplecîndu-se tare către Florea, îi şopti
fraza pedelului, care dusese vestea în tot oraşul:
- Ai scăpat, dar ca prin urechile acului.
Faţa lui Florea se lumină întreagă, ochii lui stră­
luceau, cînd Olimpia, rupînd deodată firul conversaţiei,
se întoarse spre fata-sa. Dunga de nemulţumire era mai
reliefată între sprîncenile negre. Ea-i privi bănuitor
pe amîndoi.
- Maio!
- Mă rog, mama, zise Mărioara, cercînd sa fie se-
rioasa.
- Domnisoara vrea să ştie cumu-s seratele în alte
oraşe, zise repede Florea. Şi eu i-am istorisit cum a
[115]
Legea trupului
115
declamat O domnişoară poezia lui Coşbuc La oglindă,
cum a spus, ciripind foarte repede, strofa india şi cea
din urmă, şi cum s-a complimentat apoi, uimită şi ea
că a isprăvit avit de repede.
Mărioara Grecu işi îngropa, rizind, obrajii in batista
fină. Zîrnbi şi Vasile Grecu şi advocatul Chirca, numai
Olimpia rămase serioasă. Ion Florea avu senzaţia că
prin ochii ei priveşte, de foarte departe, un duşman.
Nu mai era limpede privirea aceea. Văzînd-o, aveai
senzaţia că, din depărtări, cade noaptea.
- Tînărul meu va şti multe, domnişoară. Cine umblă
mult vede multe, zise advocatul Chirca.
- Aşa se face experienta vieţii. Şi, intotdeauna, din
viaţă se învaţă mai mult decit din şcoală, spuse Vasile
Grecu zimbind cu bunătate.
- E tîrziu. Mergem, zise deodată Olimpia, ridicîn­
du-se.
Braţele ei, care-şi arătau zăpada prin dantele, cău­
tară nervoase mînecile paltonului. Trecu printre mese
fără să incline cîtuşi de puţin capul, care acum ii dă­
dea un aer şi mai superb. Mulţumea, celor ce o salutau,
numai cu oiudatul ei zîmbet, care părea că nu i se
desprinde de pe buze, ci că se iscă şi împietreşte în
colţurile gurii.
Afară vintul şuiera, răscolea şi în vîrtej ea pulberea
fină de zăpadă, izbind-o in obraji, in ochi.
- Să luăm o trăsură, dragă, zise Vasile Grecu.
- Nu. Mergem pe jos. O plimbare în aer proaspăt
are să ne facă bine. Apoi pulberea asta de zăpadă mîn­
gîie parcă. Nu-i aşa, domnule Florea? Întrebă Olim­
pia şi se alătură îndată lui Ion Florea.
Vasile Grecu, Mârioara şi advocatul Chirca o luară
[116]
116
Legea trupului
înainte. Cu mîna dreaptă Olimpia făcu un gest ca şi
cum ar fi voit să ia braţul lui Florea.
- N-a fost prea mult? N-a fost plictisitoare sara
asta, domnule Florea? întrebă Olimpia, întorcîndu-şi
puţin capul spre faţa tînărului şi surîzindu-i.
- Dimpotrivă, doamnă, a fost prea scurtă, zise
Florea.
- Aşadar serata ţi s-a părut reuşită?
- Foarte reuşită, doamnă. Poate fi dată de model
altora.
- Şi nu te-am intrebat! Dumneata ce părere ai
despre Ana Karenina? Întrebă Olimpia, întorcîndu-se
iarăşi spre Ion Florea.
Ion Florea citise de mai multe ori romanul lui Tolstoi,
Şi de fiecare dată descoperise lucruri, aspecte nouă în
el. O nespusă putere de observaţie, de judecată, de re­
dare a vieţii. Ar fi putut să-şi expună foarte pe larg
şi foarte limpede părerile. Dar simţea că nu e nici
momentul, nici locul potrivit pentru aşa ceva.
- E una din cărţile cele mai bune din cîte s-au
"Scris, zise el.
- Aprobi dumneata concepţia romancierului, ca pe
Ana s-o azvîrle sub roţile trenului?
Olimpia-i puse întrebarea aceasta cu o foarte mare
hotărîre. Cuvintele ei nu mai fură catifelate, ci vibrar i
metalic.
- După cît îmi aduc aminte, doamnă, nu Tolstoi
o aruncă sub roţile trenului. Ea se aruncă. Starea ci
sufletească o cheamă să moară. Şi un proces psihologic,
indată ce-i adevărat, nu mai suferă nici o critică.
- Şi o femeie ca Ana e vrednică de o astfel de
moarte?
[117]
r
Legea trupului
111'
- Doamnă, a reda viaţa înseamnă a o descrie aşa
cum este. Eu cred că nu Tolstoi a creat acest tip de
femeie.
Ei, dar cine? întrebă grăbitâ Olimpia.
- Lumea. Viaţa, răspunse cu silă Ion Florea.
- Eu zic că nu! spuse Olirnpia cu o voce în care
începea să tremure durerea. Eu cred că însăşi concepţia
autorului asupra vieţii şi a lumii îl conduce la dezle­
gările conflictelor. Dacă Tolstoi ar fi fost italian, de­
sigur că n-ar fi schingiuit-o pe biata Ana.
- Dar ce dezlegare i-ar fi aflat atunci? întrebă cu
interes Florea.
- Vronski ar fi iubit-o cu aceeaşi putere ca şi ea,
şi atunci ar fi trăit fericiţi. Dacă iubirea vreunuia s-ar
fi răcit, pumnalul şi-ar fi făcut slujba! Dar rotile
trenului! E înfiorător, e monstruos acest sfîrşit.
V ocea ei, cînd sfîrşi cuvintele din urmă, era atît de
tremurătoare, încît părea că plinge. Olimpia suferea.
Ion Florea, auzind această voce, simţi cum i se lasă o
tristeţe în suflet.
- Adevărat, spuse el, inchipuirea acelei scene e tot­
deauna îngrozitoare.
- Aşa-i ? făcu Olimpia cu putere. Apoi, închipuie-ţi
dumneata că istoria acelei vieţi ar ce ti-o oameni care nu
pricep convenţiile noastre sociale, nu cunosc familia
in înţâlesul ce i-l dăm noi. Ar afla ei motivată pedep­
sirea Anei?
Ion Florea ascultă cu interes tot mai mare. între­
bările ei ii trezeau parcă şi lui gînduri nouă. Pătrun­
derea ei începea să-I uimească.
- Desigur că nu, doamnă, zise el. Desigur că la
astfel de popoare un scriitor de geniu ar fi tratat un
[118]
118
Legea trupului
alt subiect, potrrvrt cu relaţiile lor sociale, pentru a
arăta nenorocirea femeii in viaţă.
- Şi l-ar fi aflat? întrebă repede Olimpia.
Vintul, care şuiera mereu şi se văita printre cas­
tanii goi, desfăcu paltonul Olimpiei, şi o aripă a hainei
înfăşură genunchii lui Florea. Acesta simţi ştofa moale,
şi un fior îi trecu prin tot trupul.
- Sint sigur că l-ar fi aflat, răspunse el cu vocea
puţin schimbată.
- Dar şi dumneata crezi că o femeie nu poate fi
in viaţă decit nenorocită?
La intrebarea asta, Olimpia îşi întoarse iarăşi faţa
spre Florea, umerii lor se atinseră, şi o şuviţă din părul
ei, luată de vint, se imprăştie pe obrajii lui. Fiorul de
ma-i nainte se schimbă acum intr-o zguduire adîncă, şi
o tristeţe neînţeleasă învălui sufletul lui Ion Florea.
- Convingerea mea nu-i aceasta, doa-mnă, răspunse
el, făcînd o sforţare să nu i se cunoască tulburarea.
Olimpia aştepta ca el să continue. însă Ion Flore.i
răcu. Ei merserâ o vreme in linişte. In râstirnpuri, ace­
eaşi aripă a palton ului, luată de vint, înfăşura genunchii
lui Ion Florea. Inaintea lor se zăreau cei doi bărbaţi,
cu Mări oara la mijloc. Cînd văzu trupul gingaş al fe­
tei, mersul ei undulător, Ion Florea simţi cum încet­
încet se linişteşte şi că buna lui dispoziţie de la cină îi
revine,
- Are să ne mai delecteze P întrebă Ion Florea, ur-
mărind pe Mărioara.
Cine? zise înfioratâ Olimpia.
Dornnişoara Grecu.
Iti place cum cîntă?
[119]
Legea trupului
119
•• v
Şi aJunsera
îşi încetini
întrebă Florea cu
admirînd obrajii
Ion Florea simţi că privirile Olimpiei sînt aţintite
asupra lui, deşi nu le vedea.
Foarte mult. Va deveni o pianistă excelentă, Zise
el.
Crezi? întrebă cu vocea schimbată Olimpia.
Cu siguranţă. Are însuşiri artistice, răspunse
Florea.
Olimpia tăcu. Dar cu dinţii ei albi, frumoşi, îşi muşcă
Încet buza de jos.
Un răstimp tâcură, Mergeau mai repede
mai aproape de cei trei. Deodată Olimpia
pasul.
- Dumneata o cunoşti mai demult pe Maia? îl
Întrebă.
Vocea ei era iarăşi domoală, prietenoasă, aproape ca­
tifelată. Ion Florea făcu o mişcare ca şi cînd ar fi voit
să se oprească.
- Nu, doamnă, nu o cunosc de mai demult, se ho­
tărî el repede.
Olimpia tăcu, Se apropiarâ iarăşi de cei trei, şi numai­
decît sosiră la poarta locuinţei familiei Grecu.
- Straşnic vint. Are să ne aducă iarnă aspră, zise
Vasile Grecu oprindu-se,
- O să luăm cojocul, noi, bătrînii, spuse Chirca.
- Iar eu o să merg la patinat. Ah, abia apuc, zise
Mărioara.
- Domnişoarei îi place patinajul ?
faţa luminoasă, cu ochii foarte vii,
Mărioarei, pe care vîntul îi aprinsese.
- Imi place, răspunse Mărioara zîmbind.
[120]
120
Legea trupului
Lui i-a zîmbit ? Florea nu-şi putu da sama. Dar faţa
.ei întreagă, ochii albaştri, totul era zîmbet pe chipul
Mârioarei.
- Vă mulţămim, domnilor, Începu Olimpia, Şi în
special dumitale, domnule Chirca, Ne-ai făcut să cu­
noaştem un tinâr aşa de plăcut ca domnul Florea.
Faţa, ochii ei erau atit de nemişcaţi, vocea aşa de
rece, încît cuvintele îi părură lui Florea mai mult o
insultă decît o mulţumită. «Într-adevăr, e o femeie
'Superbă», îşi zise el. Dar cînd prinse mîna mică a Mă­
rioarei Grecu, el simţi cum aceasta i-o strînse uşor, şi,
cînd îi pnivi ochii, se însenina deodată. Din ochii aceia
citi cum sufletul ei rîde, citi fraza pedelului: «Ai
scăpat, dar ca prin urechile acului».
VII
Se pusese iarnă grea. După ce cîteva zile fluturii
mari, scărnoşi, umplură mereu văzduhul, vînt�l gheţos
de miază-noapte începu să fluiere din nou prin cope­
rişe, prin arborii negri. Văzduhul se însenina, şi zăpada
îngheţa, acoperind pămîntul cu mantaua-i albă nesfîr­
şită, pe care scînteiau, în soare, în lună, nenumărate
stelişoare. Se făcu un drum minunat pentru sănii, care,
trecind pe străzile oraşului, ieşeau pe cîmpia albă. Ca
nişte fantome alergau sub cerul limpede, de-un albastru
inchis. în liniştea îngheţată zurgălaiele cailor picurau,
răsunau ca şi cînd aerul ar fi fost de argint.
[121]
r
Legea trupului
121
Ion Florea vedea cum trec săniile pe străzile ora­
şului. Vedea chipurile vesele, fericite, ale celor care şe­
deau în ele, şi, în multe zile, îl fura dorinţa să iasă şi
el în lumina nemărginită a cîmpului.
Insâ biroul îl ţinea legat de oraş, de cancelarie, şi
inainte şi după prînz. Advocatul Chirca era foarte
punctual şi aştepta de la toată lumea, de la candidaţii
săi, să fie tot aşa. Cauza principală pentru care i se
schimbau mereu candidaţii era chiar aceasta.
Dar Ion Florea era ambiţios. Ştiind slăbiciunea advo­
catului Chirca, decît să ajungă la mustrările lui, mal
bucuros se lipsea de orice plăcere.
Apoi, nici nu mai era singur ca înainte, şi nu i se
ma în cancelarie aşa de repede. Chipul Mărioarei Grecu
începu să-I urmărească pretutindenea. Şi Ion Florea
simţea că viaţa lui e tot mai plină şi tot mai frumoasă.
lIn anii lui de universitate, de pribegie prin canceia­
riile de advocat, niciodată nu s-a gîndit că într-o zi îl
va intimpina copiliţa cea bălaie din grădina interna­
tului de fete, şi că-i va umplea astfel viaţa. Nici la
iubire nu s-a gîndit. Chipuri ca domnisoara cea blondă,
pe care o întîlnea pe scările, pe coridoarele universi­
tăţii, sau ca fata cea palidă care-i alegea ţigările, a mai
întîlnit, ce-i drept, în viaţă. Trecător, privirea lui s-a
oprit asupra multor fete frumoase. Şi s-a mai intimplat
chiar ca-ri unele clipe să-şi zică, privind pe cutare dom­
nişoară: «Las', dragă, o să-mi iau censura, şi o să te iau
de nevastă, că ai ochii mîndri», sau: «o să te iau de
nevastă, că-mi place umbletul tău».
Dar viaţa lui nimeni nu i-a umplut-o pin-acum. Se
pa'cea că acel cîntec al tinereţii, care deşteaptă sim­
ţirile la optsprezece ani, i-a trezit, atunci, foarte multe, şi
[122]
122
Legea trupului
lui, că acelea îmbrăţişau în partea cea mai mare pe
copiliţa din internat, dar că atunci au rămas ascunse,
uitate, şi că acum se ridică din ascunziş, pricepîndu-le.
Altfel nu-şi putea explica bogăţia aceea de mîngîieri,
de alintări, de dorinţi, de suferinţă chiar, care i se
coborîse deodată în suflet, încă la cina din sara întîiei
serate, cînd domnisoara Grecu îi şoptise : «Ai scăpat,
dar ca prin urechile acului».
Ion Florea îşi pregătea de zor conferinţa. Lucrînd la
ea, îi venea din cînd în cînd în minte Olimpia, care se
interesase de conferinţa lui. Se gîndea chiar că-i o fe­
meie foarte deşteaptă, şi n-ar fi voit ca ea să-i afle
vreo vină conferinţei. El scria mai departe. în răstim­
puri depărtate se întreba: «Ce femeie e aceasta P».
Atunci îi veneau mereu în minte cuvintele Olirnpiei
de la întîia serată, spuse la despărţire. Auzea vocea ei
rece, îi vedea privirile şi faţa nemişcatâ şi îşi răspundea:
"E o femeie superbă».
Răspunsul acesta îi părea întotdeauna că-i un paravan
foarte puternic împotriva altor gînduri, altor întrebări
ce se iveau în el tulburi şi de care se temea.
Pînă îi veni rîndul să-şi ţină conferinţa despre Emi­
nescu, mai trec ură două serate.
Programul acestor două conveniri a fost tot aşa de
învrîstat ca şi al celei dintîi. Numai conferinţele fură
mai saci, şi deci mai greu de ascultat.
Ion Florea întra în sală de timpuriu, deşi ştia că
Mărioara şi Olimpia vin cele din urmă.
El mai mult se gîndea decît asculta. Mărioara nu-l
căuta niciodată cu ochii prin sală. Numai privirile,
[123]
Legea trupului
123
puţin întunecate acum, ale Olimpiei, le simţea totdeauna
aţintite asupra lui citeva clipe. Dar privirile acestea
nu-l mai tulburau. Işi zicea: «Tot aşa se uită şi la alţii,
aceeaşi sumeţie o stăpîneşte. E plină de spirit? E
deşteaptă? Da, vrea să paradeze cu tot ce are.»
El se gîndea la Mărioara Grecu. «Bine că m-a recu­
noscut, îşi zicea. Dar asta încă nu însarnnă nimic! Se
interesează oare de mine, cît de cît ? Asta-i întrebarea.»
El însuşi se mira cum de ajunsese aici aşa de repede.
Căci numai cu puţine zile înainte ar fi fost prea mulţu­
mit dacă Mărioara l-ar fi recunoscut. «Nu ştiu rnrmc,
îşi zicea, şi e rău că nu ştiu nimic. Ba e chiar foarte
rau.»
În Sara seratei de-a doua, la sfîrşit, el reuşi să se
strecoare pînă Ungă Mărioara. Aceasta era singură.
Olimpia, mai laoparte, povestea c-un ofiţer superior.
- Nu vă tulbur vreun gînd plăcut, domnişoară
Grecu ? Bună-sara, zise Ion Florea.
Mărioara tresări. Apoi faţa, ochii ei se luminară
îndată.
- Dumneata te apropii totdeauna pe furiş, domnule
Florea.
- Un obicei cam primejdios, domnişoară, nu-i aşa?
zise el zîmbind.
- ,Intr-adevăr. Numaicît omul se obişnuieşte ŞI cu
primejdia. Cum ţi-a plăcut domnişoara Laura?
- Laura?
- Aşa-i, dumneata nu eşti demult în oraş; domni-
şoara Laura Negru, răspunse Mărioara, clipind domol
din ochi.
Candidatul rămase încurcat. El nici programul nu-l
citise, să cunoască numele. Şi se produsesera două dom-
[124]
124
L�g�a trupului:
mşoare, una la pian şi alta cu vocea 1 Care era Laura ?­
Se jenă s-o mal întrebe. Apoi, ascultase foarte putin,
aşa că se temea să răspundă, neştiind ce aprecieri să
facă.
_ Te-aş ruga să-mi spui care domnişoară, cea de la.
pian, ori cea cu poezia e Laura Negru, întrebă cu sfială
Ion Florea.
- Cea cu poezia, rîse Mărioara de expresia tînărului,
- .A fost binişor, zise pe nimerite candidatul. Poe-
ziile lui Eminescu sint totdeauna foarte frumoase.
- Cum, dumneata n-ai fost de faţă la serată? îl
întrebă fata.
- Sînt de la patru şi jumătate aici, domnişoară.
zise Florea.
- Atunci de ce vorbeşti de Eminescu? N-a declamat
din Eminescu, a cintat.
- Nu?! făcu Plorea.
- Ei, aşa ascultaţi dumneavoastră tinării pe fetele
care vin să vă facă plăcere, spuse c-un aer de supărare
Mărioara Grecu. Şi totuşi vă ştiţi da părerea, adaose.
Cu siguranţă, aşa m-ai ascultat şi pe mine... Şi ea-l
privi cu ochii ei albaştri, întrebători.
- Nu, asta nu, domnişoară, răspunse Florea În­
viorindu-se deodată. V-am ascultat cu cea mai mare
Încîntare. A fost altceva atunci, a fost cu totul altceva.
Şi ochii, faţa, mînile lui, prin mişcările lor, păreau că
vor să-I scape de acuza grea ce i se aducea.
- A fost altceva, pentru că eu am cîntat la pian şi
Laura a cîntat cu vocea? întrebă privirxlu-l cu atenţie
Mărioara. Dar şi în canto poate fi cineva artist,
adaose .repede.
- Nu, nu pentru asta, domnişoară, zise Florea.
[125]
Legea trupului
125
l
Atunci?
Intii pentru ca dumneata al cîntat cu adevărată
artă.
Şi-al doilea?
Pentru că pe dumneata te cunoşteam. Sau, mai
bine, te recunosteam, domnişoară. Vă vedeam după
aproape şase ani, răspunse Florea cu Însufleţire.
Mărioara tâcu. Umbra de supărare de pe faţă, din
ochi, îi trecu. Ea păru că se gîndeşte.
- Să fie oare atîţia ani? întrebă c-o voce domoală
şi dulce.
- Da, domnişoară.
- Cum trec anii! zise c-un SUSpIn uşor Mârioara
Grecu.
rIn clipa aceasta Olimpia îl lăsă Înclinat pe ofiţerul
superior, şi-l vâzu pe Florea lingă Mărioara. Ea-i în­
vâlui repede pe amîndoi într-o privire bănuitoare, şi,
apropiindu-se, dunga de nemulţumire i se ivi intre
sprîncenele negre.
- Mergem, Maio. A, buna-sara, domnule Florea,
zise, părînd că abia acum il observă pe Florea.
El se înclină adînc.
- Vezi, Maio, află-I pe tatal tău, îi zise repede
Mărioarei. Şi fata dispăru repede în mulţime.
Nevoind să se îmbulzească la garderobă, rămăseseră
încă mulţi în sală.
- Dumneata mi se pare că vreai să mă-nşăli, zise
Olimpia, şi dunga de nemulţumire îi dispăru. Eu cred
că dumneata o cunoşti de mai demult pe Maia.
- Nu, doamnă. Aş fi fericit să pot zice ca o cu­
nosc de mai demult, dar n-am de unde.
[126]
126
Legea trupului
r
_ Vezi, dac-aţi fi cunoştinţe mai vechi, ai putea
veni din cînd în cînd la noi, zise cu o voce cîntătoare
Olimpia.
Ion Florea nu înţelese cuvintele acestea. Zise deci pe-
nimerite:
Aş fi foarte fericit, doamnă.
_. Dumneata ai fi foarte fericit? Pentru ce? Un­
de-ai făcut dumneata gimnaziul? adaose, schimbînd
repede întrebarea, Olimpia Grecu.
Ion Florea era aproape să spună adevărul. Dar
repede se reculese şi spuse alt nume de oraş.
- Aşa? Atunci dar n-o cunoşti de mai demult pe
Maia, zise Olimpia, învăluindu-l cu o privire plină de
mulţumire. Totuşi, dacă-ţi face plăcere, poţi veni pe
la noi. Domnul Grecu ţine foarte mult la tinării ta­
Ienraţi.
In loc de răspuns, candidatul se aplecă Şl-l săruta
mîna albă. Pe buze părea că i-a rămas moalele dulce,
călduţ, al mînii, care tresări subt buzele lui.
Vasile Grecu şi Mărioara sosira, şi Ion Florea se
despărţi îndată de ei.
Dar cum mergea încet, gîndindu-se, coborind pe scări,
îl ajunse familia Grecu. Cind trecură pe lîngă el, Olim­
pia îi zise aproape în ureche:
- Pare că aştepţi pe cineva, tinâre.
Răsuflarea ei îi gîdilă urechea, şi el ZIse Înfiorat.
-" Nu aştept, doamnă.
- Atunci pentru ce întîrzii pe-aici? întrebă Olim-
pia, apucîndu-i înainte şi întorcîndu-şi încă o dată spre
el privirea. în lumină, de sub genele lungi, ochii ei
verzi erau foarte frumoşi.
[127]
Legea trupului
127
Ion Florea nu mai putu raspunde. Pe lînga el tre­
ceau domni şi doamne.
În duminica viitoare, singura care-I mai despărţea de
conferinta lui, Mărioara Grecu nu veni la serata. Ion
Florea aştepta chiar şi dupa ce se incepu serata. Dar
aşteptă zadarnic.
V remea îi trecu foarte anevoie. Ar fi ieşit înainte de-a
se sfîrşi conferinţa, care era, ca de obicei, punctul întîi
dn program, dar dorinţa sa afle pentru ce nu venise
Mărioara il ţinu ţintuit locului pînă se ispravi şi punc­
tul cel din urma.
Numaidecît ochii Olimpiei îl căutară prin sala. Dar
cum el apucase sa se strecoare prin mulţime, Olimpia
nu-l mai putu zari, şi faţa ei păru foarte neliniştirii.
O umbra de suferinţa parea sa i se ridice din colţurile
gurii. Dar se însenina îndată ce-l văzu pe Florea apro­
piindu-se. Străluciri uşoare incepura sa-i tulbure privi­
rile limpezi. Purta o toaleta noua, foarte frumoasa.
- Pe domnisoara o doare capul! zise ea c-un aer
de batjocoră lui Florea .
. - Da ? făcu el, adrnirîndu-i toaleta.
- E suferindă. Mi se pare ca nici dumneata nu
eşti tocmai bine, zise Olimpia.
Florea într-adevar era foarte palid.
- Nu, v-asigur, eu n-am nimic. Poate plictiseala ...
- Domnul candidat a ajuns să se plictiseasca?
Vocea ei pe nesimţite deveni alintâtoare.
- Cred ca nici dumneata, doamna, n-ai fost încîn­
tata de conferinţa aceea făra sfîrşit. Şi, ma rog, ce
interesează publicul orăşenesc insectele şi viaţa lor?
[128]
128
Legea trupului
Poate dac-ar fi fost dezvoltată mal frumos, mai cu
vIaţa ...
- E adevărat. Pe orăşeni, şi mai ales pe tinări ca dum­
neata, mai mult ii intereseaza, de pildă, cutare domni­
şoară, cutare toaleta. Îţi place culoarea neagră? îl
întrebă repede Olimpia.
Sînii ei se ridicau rotunzi şi tari. Prin dantele se vedea
rotunzimea umerilor albi, zapada pielei tinere. Toaleta
ei era neagra. Matasa moale tremura foarte fin pe
formele rotunde şi pline ale trupului. Olimpia vâzu că
toaleta ei atrage în mod deosebit interesul lui Florea,
şi cînd îi puse întrebarea din urma, ochii ei luminară
deodata foarte ciudat. Florea vâzu lumina aceea, îi
păru ca-i da o-nfăţişare noua întregii ei fiinţe, şi îşi
puse uimit întrebarea: "Ce fel de femeie e asta ?». Intr-o
cl-ipa auzi vocea ei rece, aproape dura, cînd îi mulţumi
lui Chirca, mai mult insultîndu-i cu raceala ei pe
amindoi, văzu privirile ei, zimbetul nou, care, înflo­
rindu-i pe buze, se revarsa, Iurninîndu-i, şi asupra obra­
jilor gingaşi, şi îşi zise iar: "Ei bine, ce fel de femeie
e asta ?». Răspunse înfiorat:
- Îmi place, doamna, mai ales dumneavoastra vi se
potriveşte foarte bine.
- Găseşti? intreba ea repede, şi buzele roşii, fragede,
i se întredeschiseră într-un zîmbet de fericire.
-- Da, va şade admirabil toaleta asta, zise iarăşi
Florea, ale carui priviri pareau ca o învăluie mereu, o
îmbrăţişează pe Olimpia, Ca şi cînd le-ar atrage o pu­
tere nevăzută.
- Baga de samâ, domnule Florea, rezerva-ţi com­
plimentele pentru domnişoarele tinăre, zise rîzînd Olim-
[129]
Legea trupului
129
pia, părăsindu-1 îndată. Faţa ei întreagă lumina. Frun­
tca-i era de-o seninătate strălucită şi se inălţa dulce în
buclele pline de noapte.
Ion Florea privi mult în urma ei. Apoi deodată îi
veni în minte Mărioara, şi, ca trezit dintr-un vis, porni
repede spre ieşire. Simţea trebuinta să fugă, să alerge
departe. l se părea câ-n urmă il pîndeşte o mare pri­
mejdie.
Dar ieşind în aerul subţire de-afară, simţi că începe
să se liniştească. Porni pe strada ce-i ieşi mai întîi
în drum. Trecătorii umblau grăbiţi, lăsînd, la fiecare
respirare, dîre albe în lumina electrică. Vreun domn
in blană se mai plimba nepăsător, lăsînd să-i scape
mereu nouraşi de fum albastru, care se împrăştiau, se
pierdeau repede în aerul îngheţat. Deasupra, pe cerul
Întunecat, scînteiau de ger stelele. Ion Florea simţea
cum îi face de bine aerul, cerul, treca-torii. Gîndurile
lui se Iimpezeau, părea că la fiecare pas îi cade ceva
greu de pe dinsul, şi se simţea tot mai uşor. Chipul
Mărioarei îl vedea mereu înaintea sa. «Ce-a fost P» se
întrebă el după ce se linişti pe deplin. Şi după ce-şi
aduse aminte de toate cuvintele, zîmbetele, privirile
Olimpiei, Îşi zise: «Da, e o femeie superbă. Vrea să
placă în toate. Ţine să fie admiratâ.» Chipul Mârioarei
îl însoţea într-o lumină blîndă. Subt paza acestui chip,
el auzi din nou cuvintele reci ale Olirnpiei de la întîia
serată, şi-şi zise: «Da, e o femeie superbă, o femeie
nesuferită». Dar băgînd de sarnă că oricît de aspru o
judeca, o vedea mereu apropiindu-se în noaptea aceea
neagră, admirabilă, întră în cel dintii restaurant ce-l
întîlni în drum şi îşi ceru o bere şi cina.
[130]
130
*
Legea trupului
Era una din iernile acelea care vin tîrziu, dar după
ce se pun odată, nu se duc aşa de uşor. Ion Florea vedea
în fiecare după-amiază, cind mergea la -birou, cum,
zîngănindu-şi patinele care străluceau albe, domnişoare,
tineri, se grăbeau, cu feţele vesele, pe străzi, luînd di­
recţia riului. Mai mult decit pe cei ce plecau la săniat,
dorea să-i însoţească pe aceştia. Nu mai patinase din
vremea liceului. Domnişoarele, doamnele tinere, îl lău­
dau pe Ion Florea că dansează bine. Insă el în patinaj
era adevărat maestru.
Nu putea însă să-i însoţească pe cei ce se duceau
mereu spre riu. Advocatul Ohirca lipsea de mai multă
vreme de-acasă, şi toată grija cancelariei era lăsată
lui Ion Florea. Dar chiar şi să fi fost acasă şeful, n-ar
fi îndrăznit să-i ceară două-trei ceasuri de libertate. El
vedea că şeful lui munceşte cu toată dragostea în cariera
asta grea, il înţelegea, şi, pe nesimţite, se trezise şi el
foarte punctual, însufleţit de slujba lui. Obişnuise chiar
unele gesturi de-ale şefului. Se părea că o parte din
sufletul lui Chirca se mutase în Ion Florea.
El îşi termină conferinţa c-o săptămînă înainte de ţi­
nerea seratei în care avea să o citească. Din cind în
cînd corecta cite ceva, adăoga vreo idee, vreo expresie
noua.
In zilele din urmă se gîndi de multe ori să profite
de invitarea Olimpiei şi să facă o vizită familiei Grecu,
să vadă ce-i cu boala Mărioarei. însă nu se putea ho­
tărî. Mergea citeodată pînă înaintea casei aceleia ma­
sive, cu păreţi suri, dar, de la poartă, se întorcea. Se
jena? N-avea curaj să între? Se temea să o întîlnească
[131]
Legea trupului
131
pe Mărioara, s-o afle, poate, într-o uşoară haina de
casa? Nu! Zidirea aceea sura, înaltă, îi răcea parcă
inima. Uneori simţea o adevărată descurajare. îşi zicea:
"Poate nu e bolnava, dar nu ţine deloc la mine. Altfel
ar ieşi din cînd în cînd, ca alte fete, ca doamna Olim­
pia chiar, şi aş putea s-o văd.»
Cînd sosi sara în care avea să conferenţieze el, se
bucură din toată inima. A vea s-o vada, în sfîrşit, pe
Mărioara, de care-şi închipuia ca va fi fost foarte
bolnava.
Fericirea lui fu foarte mare cînd de după culise o
zari pe Mârioara, veselă, înflorită, cum cirrpea mereu
celor din jur. Olimpia însa era foarte palida. Fata,
ochii ei, aratau o temere, o frica - era nelinişti ta.
Sala era populata ca şi la întîia şedinţă. Ion Florea
abia aştepta să se dea semnalul sa-şi înceapă conferinţa.
Cînd apăru, două puncte erau admirate în faţa lui
palidă: ochii lui de vultur, care lurninau în sara aceea
deosebit de intens, şi mustata de carbune. Vocea lui
era plină, foarte sonora. Nu mînca sfîrşitul cuvintelor.
Citea liber, ca şi cînd ar fi fost singur el în sală. Se
făcu linişte adîncă, numai fetele tinere îşi întorceau
în răstimp uri obrajii înfloriti spre grupul studenţilor.
Florea schiţa viaţa scriitorului. Arătă marea lui dra­
goste pentru poeziile, poveştile poporului, citi frag­
mente din poeziile adunate de Eminescu sau din poveş­
tile versificate de el. Citi între altele poezia:
«In temei de codri deşi,
Nu e pîrtie să ieşi,
Nu-i cărare, nu-i izvor,
Nu-i umbră de vînâtori.»
[132]
132
Legea trupului
,1
Vocea lui era tot mal VIe, tot mal înflorată, şi dnd
ajunse la versurile:
«Că-i pierd ură urmele
Ciobănaşi cu turmele,
Şi-i pierd ură semnele
Pădurari cu lemnele»,
vocea lui deveni plină de mlădieri, de alintare. Părea
că cel ce citeşte e îndrăgostit şi de «ciobănaşi cu tur­
mele» şi de «pădurari cu lemnele», precum, mai virtos,
de intreg colţul de natură redat de poet.
Cita din poveştile versificate, din Călin nebunul din
Frumoasa fără corp. Versurile frumoase, evocatoare
atit de inalte ale vieţii cu sentimentele sale, in mlă­
dierea vocii lui căpătau un farmec şi mai mare. Oînd
ajunse să citească aceste fragmente, copilele nu-şi mai
intorceau obrajii tineri spre grupul de studenţi, ci ascul­
tau cu ochii mari şi umezi.
- Poeziile de iubire ale lui Eminescu se înşiră prin­
tre cele mai inalte producte de genul acesta ale lumii
întregi. Versurile lui sînt atit de adinci şi adevărate,
încît o strofă din Eminescu îţi poate deştepta senzaţia
că ai inaintea ta o femeie frumoasă, care te priveşte cu
ochii mari, adinci. Da, din erotica lui Eminescu, se
poate învăţa iubirea. Versurile acestea ale lui vor um­
plea cu nesfîrşite şi eterne regrete sufletele acelor citi­
tori care n-au cunoscut dragostea adevărată. Li se va
părea acestora c-au trecut nepăsători pe Ungă ceea ce
viaţa ne poate da mai frumos şi mai inalt, şi ochii lor,
aspri sau îngheţaţi, se vor umezi. Da, Eminescu a cîntat
iubirea ca nimeni altul la noi, pentru că nici un poet al
nostru n-a simţit-o atît de adinc ca el.
[133]
Legea trupului
133
El citea mereu, captivînd atenţia publicului.
Olimpia il asculta de la inceput cu mare atenţie,
insa foarte palida. Respiraţia ei era tot mai adinca. Dar
cînd Florea ajunse sa citeasca pasajul de mai sus, faţa
ei se împurpurâ deodata, şi luminile ochilor ei verzi
se aprinseră, Pleoapele, ostenite parca, se lâsarâ domol,
ascunzînd puţin ochii. Dar printre genele lungi Stra­
lucirea lor scumpa se revarsa mereu.
Florea citi:
«Şi daca ramuri bat in geam
Şi se cutremur' plopii,
E ca în minte sa te am
Şi-ncet sa te apropii».
Olirnpia se cutremura la strofa aceasta. Mărioara îşi
intoarse blind capul şi o privi. In ochii ei albaştri
plutea melancolia, Florea citi:
- «Sa cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta.»
Vocea lui era acum trista, şi mulţi ochi tineri se îrrr­
pînziră cu melancolie. Olimpia suspina încet, abia auzit.
Pe urma, ca sa arate puterea iubirii neînţelese, Ion
Florea mai citi urmatoarele versuri:
«Azi cînd a mea iubire e-atîta de curată
Ca farmecul de care tu eşti împresurată,
Ca setea cea eterna ce-o au dupa olaltă
Lumina de-ntunerec şi marmura de daltă,
Cind dorul meu e-atîta de-adînc şi-atît de sfînt
Cum nu mai e nimica in cer şi pe pamint,
[134]
134
Legea trupului
Cind e o-narnorare de tot ce e al tau,
De-un zîmbet, de-un cutremur, de bine şi de rau,
Cînd eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi ...
Azi vad din a ta vorba ca nu ma întălegi !»
Ropotele de aplauze nu mai conteneau. Şi multe
priviri rămaseră triste pîna la sfîrşitul seratei. Punctele
care urrnară, din program, nu le putură însenina.
Mărioara Grecu se simţea mîndra. Era nespus de
mîngîietor pentru dînsa ca pe tinarul care citise atît
de frumos, ea-l cunoştea mai demult. Şi mai ales că
tinarul acesta, pentru ea, era sa fie eliminat din liceu.
Află multe lucruri nouă despre Ion Florea: vocea lui
n-o auzise niciodată aşa de vibrantă, de curata ca în
sara asta. Chiar mîndrii lui oohi negri încă n-au fost
învâluiţi într-o lumina atit de dulce. Mărioara se
gîndea la el cu plăcere. îşi zicea: «Multe fete ar vrea
să vorbească mai îndelung cu el. însă ele nu ştiu ce ştiu
eu.» Şi atunci îi venea în minte grădina şi ,întîmplarea
aceea din copilărie. Şi, ca Întotdeauna, simţi şi acum
undele de rîs cum i se ridicau de la inimă. îi plăcea de
Florea? Se poate, îşi răspundea nejenată, însă iubirea
ei i se păru prea plina de soare, prea copilărească. Se
poate sa iubeşti cu adevărat pe cineva şi totuşi sa rîzi
de el? Nu ştia. însa oare de Ion Florea rîdea Mărioara
cînd îşi amintea scena aceea din grădină?
La sfîrşitul seratei se grăbiră mulţi să-I felicite pe
Florea. Făcu repede multe cunoştinţe noua. Chiar
doamne tinere, domnişoare, se apropiau de el cu faţa
rîzâtoare. Olimpia nu se mişca de la locul său. Privea
cu ură la cei ce se Îmbulzeau În jurul lui Florea, mal
[135]
Legea trupului
135
ales Ia doamne şi domnişoare. Ochii ei acum nu mai
erau nici verzi nici limpezi, erau suri ca oţelul.
Mărioara abia aştepta să-I poată felicita.
Ion Florea, după ce strînse multe mîni, se apropie
de familia Grecu. Advocatul se ridică mai intii, şi,
încîntat, ii prezentă felicitările sale.
-' Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, tinăre, zise
el.
- A fost foarte bine, domnule Florea. Parcă ne
venea să plîngem, zise veselă Mărioara Grecu.
- V-a plăcut? o întrebă Florea, cu faţa luminoasă.
- Foarte mult. Dumneata cereşti cu mult sentiment,
adaose Mărioara.
Olimpia tăcea. Simţind că privirile nu-i sînt limpezi
încă, ea se făcea că urmăreşte în sală pe cineva. Lui
FIerea îi păru acesta un gest de neatenţie din partea
ei, poate de superbie chiar, şi cum era convins c-a citit
şi a scris bine, se simţi adînc rănit de purtarea Olim­
piei. «Totuşi e o femeie aşa cum o ştie lumea», îşi zise
el. Deşi se simţea jignit de tăcerea ei, totuşi era fericit:
chipul Mărioarei îi rîdea dulce, fermecător.
__ o Mă mir numai, domnule Florea, cum ai timp să
te ocupi şi cu literatura. Cariera dumitale de advocat ...
parcă nu se uneşte cu poezia.
Ea zîrnbi, şi privirile ei albastre se adînciră pe-o
clipă în ochii lui Florea.
- Pentru ce nu ? întrebă acesta.
- Advocatii sînt totdeauna foarte SerIOşI, zîmbi din
nou Mărioara.
[136]
136
ug�a trupului
- Şi a ceti poezn nu e ocupaţie serioasă, domni­
şoară?
- Aşa se spune. Precum se mai zice că unui domn
advocat intr-adevăr serios şi cuminte nu i se cade să
patineze, să danseze.
- Atunci nu sint deloc nici serios, nici cuminte,
răspunse candidatul rizind.
- Cum aşa? Iţi place dansul? întrebă repede Mă·
rioara.
Foarte mult.
- Şi patinatul ?
- Sportul acesta tmi pune capul.
Mări oara bătu in palme.
Atunci, de bună samă patinezi minunat.
- Aşa se spune, zîmbi Florea.
- E un mare noroc pentru mine, zise Mârioara,
între cunoscuţii mei sint foarte slabi patinatori. Apoi
doctorul Stan e de-a dreptul ridicol. In loc să-mi ajute
şi mie, numai mă încurcă, Am s-o rog pe mama să vii
pe la noi să mă iei şi pe mine, cînd vei merge la
gheaţă.
Olimpia, care, deşi privea prin sală, auzea fiece
cuvint din conversaţia celor doi, şi a cărei inimă o
strînse de durere bucuria fetei, se intoarse îndată
spre CI.
- Numai că domnul Florea nu-i prea complezant.
Eu i-am făcut o dată invitarea să ne cerceteze. Apoi
se poate că domnul Chirca nu-l va putea lăsa din can­
celarie. Ea-şi intoarse iarăşi, repede, privirea spre sală,
deşi publicul se rărise binişor.
[137]
137
- Greutatea asta o dezleg eu, zise vesela Mărioara.
An să-I rog pe domnul Chirca, şi cu siguranţa are sa-i
permita. Pe mine ma asculta dumnealui.
- Din parte-mi nu ţi-aş putea mulţămi de ajuns,
domnişoară, Eu insumi am dorit foarte mult sa pot
merge. Iar c-o însoţitoare atît de placuta ca dumneata ...
_:.. Mergem, Maio, zise Olimpia, întorcîndu-se repede.
Cuvintele din urma o răniră adinc, şi ochii ei suri
o privira pe Mârioara cu ura, o clipa. Dar nici fata,
nici Florea nu băgarâ de sarnă privirea aceasta. Ei,
amindoi, se gîndeau la plăcerile patinatului.
Fata îi mai promise o data ca-l va ruga pe advocatul
Chirca, apoi se despărţiră,
El se apleca sa-i sarute mîna Olimpiei. Mîna ei era
rece ca gheaţa. Femeia, văzîndu-l aplecat inaintea sa,
văzîndu-i umerii puternici, simţind caldura buzelor sale,
simţi deodata cum inima incepe sa-i bata cu putere.
Dupa ce Florea se ridica, Olimpia îşi puse, ca spre
odihnă, mina înmănuşată pe umarul lui, cu o mişcare
necăutatâ, domoală, ca şi cind avea înaintea sa o ru­
denie, sau un vechi cunoscut bătrîn,
- Ne-ai dat cea mai splendida conferinţa, domnule
Florea. îţi mulţămesc, zise ea, şi, retrăgindu-şi mîna,
însoţi pe bărbatul sau şi pe Mărioara.
Felicitarea aceasta aşa de tîrzie era ea sincera sau
îl lua în rîs? Din vocea ei închisă, nedefinitâ, Ion
Florea nu putea înţelege. Dar mîna ei înmânuşată o
simtea mereu acolo, pe umarul stîng. Şi-i părea că
mîna aceea vrea să-I duca undeva. Parea ca-i vorbeşte
cineva din adîncimi depărtate : «E bine aşa. Vii cu
[138]
138
VIn
Legea trupului
Peste cîteva zile advocatul Chirca veni acasa. Florea
nu ştia ce dara veri va fi avut, ca bătrînuţul sosi foarte
rău dispus. In calatorie se alesese şi cu o răceală straş­
nică, şi în cancelarie vibrau mereu sunetele metalice.
Vorbea puţin, se arata chiar nemulţumit de vreo două
procese pe care Florea le primise în absenţa lui.
- Cum poate fi cineva atît de neprevăzător P Ce
informaţii sînt acestea? O să pierd cu siguranţă amîn­
două procesele.
Florea nu răspunse. El ştia că procesele-s sigure,
ceea �e s-a şi adeverit mai tîrziu, cîştigîndu-le. Dar nu
mai avea nici o speranţă că şeful îi va acorda două
ceasuri, de la două la patru după-prînz, pentru patinat.
Deci îi fu cu atît mai mare mirarea cînd, într-o zi,
şeful, după ce întră cu paşii lui mărunti, de şoarece,
începu să facă mereu la masa lui: «Hrn ! hm !».
- Mi se pare că ne îndrăgostim, tinăre, zise el deo­
dată, ridicîndu-se de pe scaun.
- Mă rog ? făcu Ion Florea, tresarind.
- Nici un «mă rog». Se roagă, zise el accentuind
rar cuvintele, se roagă domnişoara Grecu sa-ţi permit
a o însoţi la patinat. Aţi ajuns aşa de departe?
- Domnisoara ... începu Florea nehotărît.
- Ehei, domnisoara e foarte frumoasa, ştiu şi eu,
zise zîmbind şeful. Dar pentru asta n-ai să te roşeşti.
Domnişoara mai e şi dintr-o familie foarte de frunte.
Ea va aduce şi o zestre bunicică bărbatului, te asigur.
- Domnule advocat... domnule Chirca, se scuză
Florea.
[139]
Legea trupului
139
- Ştiu eu că dumneata nu te gîndeşti încă aşa de
departe. Dar te vei gîndi odata. Eu m-aş bucura mai
întîi. Însa dumneata, înainte de toate, vezi de-ţi cîştigă
simpatia doamnei Olimpia. Bun, bun, adaose văzînd
gesturile de scuza ale lui Florea, sa nu mai vorbim de
asta. Vrei sa patinezi chiar astazi cu domnisoara Grecu ?
- Da, domnule advocat, eu iubesc foarte mult spor­
tul acesta.
- Bine, zise şeful, zîmbind cu viclenie. Pînă ţine
gheata eşti liber oricînd vrei, de la doua la patru. în
schimb, vii dimineaţa de la şapte şi jumătate. Bine?
- Vă mulţămesc foarte mult, răspunse Florea cu faţa
luminata de fericire. Respiraţia îi deveni foarte pripită.
A vea senzaţia că se înăbuşă.
- Şi pentru ce chiar foarte mult? îl întrebă cu
zîmbetu-i de viclenie advocatul Chirca. Dar neaştep­
rînd răspunsul, adaose: Va trebui să te gîndeşti şi la
censurâ, Mai a� cinci luni de praxâ ! Nu-i mult. Trăbă
sa te gîndeşti de pe-acuma la censură.
Oricît de fericit plecă Ion Florea de acasa, cînd
ajunse înaintea casei aceleia cu păreţii suri, cind puse
mîna pe fierul rece sa deschida poarta, simţi o descu­
rajare în suflet. Poarta gemu prelung în ţîţînile În­
gheţate, şi Florea începu sa urce în silă scarile. Sufletul
i-l apăsa acum o neînţeleasă parere de rau, pe care
candidatului îi era ciudă, şi pe care cerca s-o alunge.
Scările erau albe, foarte curate; urcîndu-se în spirală,
lasau sa se ghiceasca împărţirea casei.
Era o împărţire placuta, simpatica. La parter Ion
Florea văzu firma de advocat. Aici era dar cancelaria,
aproape de poarta. Trebuiau sa fie cel puţin patru ca­
mere vaste, dupa cum îşi dadu cu socoteala Ion Florea.
[140]
140
Legea trupului
r
La catul întîi candidatul sună. Numaidecît uşa se des­
chise, şi el întră într-o anticamera. Tristeţea aceea neîn­
ţeleasă îi fugi din suflet ca luată cu mîna, şi el se
simţi liber şi vesel. O fată din casă ii duse biletul, şi
numaidecît, deschizînd o uşă din stinga, îi zise: «Pof­
tiţi». Camera în care întră era un salonaş verde, intim
ca un cuib. Mobilele, tablourile erau aranjate cu mult
gust. Pe-o uşă aproape ascunsă de perdele grele, apăru
îndată Olimpia.
- In sfîrşit domnul Ion Florea ne face cinstea să
ne caute, zise ea c-un zîmbet uşor, apropiindu-se nesim­
ţit pe covorul scump. Purta o haină uşoară, decoltată
puţin. Părea cu mult mai tînără în haina aceasta de
casa.
- Da, eu mă simt foarte fericit, doamnă, că mi s-a
permis onoarea asta, zise Florea închinîndu-se uşor, cu
eleganţă, să-i sărute mîna. Dar cînd se aplecă el, Olirn­
pia îşi ridică mîna ca buzele lui s-o ajungă mai grab­
nic, şi mineca largă căzu dezvelind pînă la cot braţul
alb şi plin. Florea vâzu şi Încheietura braţului, gropita
aceea albă şi dulce, ca un loc ascuns de odihnă. În
buzele lui se coborî un tremur nou. Olirnpia, la atin­
gerea buzelor lui, simţi acel tremur înfiorîndu-i tot
trupul.
- Da, dumneavoastră tinaru aveţi lipsă de socie­
tate, domnule Florea, zise ea, cerdnd să fie liniştită.
Şi e păcat să vă învîrtiţi numai prin cafenele şi birturi,
Ah! nu zic de dumneata, domnule Florea, dumneata
faci o excepţie rară, zise ea văzînd privirea de protcs­
tare a candidatului. Dar ceilalţi sînt unul ca altuL
Pentru aceea, cred, nu li se deschid celor mai mulţi ca­
sele familiilor de frunte.
j -
[141]
Legea trupului
141
Oricît cerca să se stăpînească, vocea ei era nesigură.
Sînii tari, rotunzi se distingeau bine cum cresc şi se
coboară sub ştofa uşoară, subţire. Ion Florea, cum sta
înaintea ei, privea sînii aceia. Simţea parfumul de
tinereţe ce se desprindea din trupul ei.
- Familiile ar trebui să se poarte cu dragoste faţă
de tinerirne, doamnă, zise Florea, lăsîndu-se pe fotoliul
ce i-l arăta Olirnpia. Să le deschidă casele, să nu se
ferească de ei. Atunci, v-asigur, ar fi foarte puţini aceia
care s-ar învîrti numai prin cafenele.
Ochii lui cercau să privească mobila, tablourile, chiar
ochii Olimpiei. Însă necontenit privirile lui coborau
neliniştite pe sînii ei bogaţi.
Olimpia şedea. În fotoliul moale, trupul ei se cufunda
puţin. Privea la Florea. Simţindu-se acum mai întîi
singură cu el, sîngele îi purta prin trup un deliciu
nespus, negustat pînă acum.
întră Mârioara şi bătu în palme de bucurie.
- Aşadar ţi-a dat voie domnul Chirca ? Doamne, cît
îmi pare de bine!
- Da, domnişoară, voi avea fericirea să vă însoţesc
la patinat. Chiar astăzi, dacă se poate.
El spuse cuvintele acestea repede, ca şi cînd ar fi voit
să ascundă ceva. însă o roşeaţă neobişnuită, de foc, i se.
ridică în obraji. îi era ruşine. Ii era greu şi ruşine de
lăcomia cu care o privise pe Olimpia. Da, nu se putea
înşela. Fusese o lăcomie a simţurilor lui trezite, pe care
mintea sa, deşteptată ca din somn, o observă numai­
decît, şi i-o numi murdară. O durere amară îi umplu
sufletul, şi, cînd se despărţi de Olimpia, păru înfrînt.
Dar în societatea Mărioarei începură să i se lim­
pezească simţămintele, puterea de judecată. Işi zicea:
[142]
142
Legea trupului
«Iată, şi-n mine locuieşte demonul. Fiecare om, se vede,
poate deveni un monstru. E o nenorocire că il desco­
peri pe acest demon în tine? După ce-l purtam ca un
blăstârn în noi, chestia e numai să-I ştii învinge.» Prin
mintea lui trecură, ca-ntr-o fulgerare, întîlnirile lui de
pînâ acum cu Olimpia. Şi, ca o completare a celor ce-şi
spusese pînă acum, Îşi zise: «Ca să-I învingi, trăbă să
te păzeşti de el». El îşi simţea puterea de judecata
nespus de clara. îşi zicea, vorbind cu sine însuşi ca şi
cu un prieten pe care voia să-I mîngîie: «o alunecare
pe care n-ai fost stăpîn. Duşmanul te-a atacat pe furiş,
fără ca tu să te fi gîndit la el. Deci, scutură-te de a­
mintirea aceasta şi vei rămînea curat. Da, vei rămînea
şi te vei pazi pe viitor şi vei învinge.»
Privi cu o bucurie copilârească la Mări oara Grecu,
care mergea alături şi-i punea mereu fel de fel de în­
rrebări. El ti răspundea pe scurt, şi se gîndea mai de­
parte. În gîndul lui, cînd o acuza pe Olimpia, făgă­
duindu-şi ca de-acum înainte să se fereasca de dînsa,
cînd încerca sa o dezvinovăteascâ, zicîndu-şi: «E o
femeie frumoasa şi n-are nici o vina că e atît de fru­
moasa. M-a primit cum ar fi primit pe orice tinar o
adevărată doamna. Nu, nu-i ea de vina, ci numai eu,
numai firea mea cea neputincioasa. Însa eu ma pot în­
Frîna, pot trece peste această imperfecţiune a mea.» Şi
dupa ce se convin se astfel ca nu era vorba decît de o
răzvrătire necontrolata a simturilor lui, el îşi dispreţui
din tot sufletul privirea lacoma cu care o învâluise pe
Olimpia. Şi 'dintrodată i se păru că, gîndind astfel, s-a
purificat pe sine şi că îşi merita bucuria de a merge
alături de Mărioara Grecu.
[143]
Din nenorocire, nici o morală nu e atît de perfectă,
încît, fiind vorba de tine şi de păcatele tale, să nu poţi
ieşi, printr-un truc oarecare al minţii, nevinovat din
cotloanele ei. Ion Florea era însă într-adevăr nevino­
vat, pentru că în toată judecata la care îşi supusese con­
ştiinţa nu era nici o urmă de calcul meschin, ci numai
dragostea lui curată pentru Mârioara, Căci Ion Florea
simţea că o iubeşte cu adevărat pe Mărioara Grecu.
Bucuria lui, cînd advocatul Chirca îi îngăduise cele două
ceasuri libere, fusese atît de mare, de zguduitoare, in­
cît el nu se mai îndoia de profunzimea sentimentului
său pentru Mărioara.
Totuşi, în drum spre rîu, nu se simţi în largul lui,
şi răspunsurile pe care le dădea la întrebările Mârioarei
îi veneau greu şi-i păreau nenaturale.
Mârioara purta o rochie de patinaj. Un şal alb îi
cădea de după grumazul plin, rotund, pe piept, şi amîn­
două capetele lungi îi fluturau în urmă. Patinele îi
ţâcâneau în mînă, lucind luminoase.
Pe-o cărăruşă albă coborîră din oraş. Zăpada cînta
necurmat sub ghetele lor. De-o parte şi de alta a cărării
neaua se ridica mai înaltă, sclipindu-şi steluţele nenu­
mărate în lumina rece a soarelui. Cîmpia albă se întin­
dea tăcută Înainte, împrejurul lor, pierzîndu-se în zarea
fumurie. Riul nu se vedea. Un drum lat, de nea, se
cobora puţin sub nivelul cîmpiei de zăpadă. Subt acel
drum părăsit, pustiu, curgeau, gîlgîind tainic, apele. Pe
nesfîrşit a întindere albă numai spre miază-noapte, de­
parte, se aşezase o pată mare, neagră. Era o pădure.
Cerul se cobora în depârtâri pe pămînt. Unde îmbrăţişa
întinderile îngheţa te, bolta cerească nu mai era împrej-
r
Legea trupului
143
[144]
l·H
Legea trupului
muitâ de albastrul întunecat, cum se vedea deasupra,
CI era schimbată în negură uşoară, fum urie.
Lui Ion Florea îi făcea bine priveliştea aceasta. Ii
părea că respiră mai liber, şi pe-o clipă îi veniră in
minte iernile din anii lui de liceu. Cum privea mereu
înainte, dus de amintiri, Mărioara ii zise repede:
- La dreapta, domnule Florea.
El abia atunci băgă de samă că, aci, cărarea se rami­
fica. Şi cind îşi ridică privirile in direcţia arătată de
Mărioara Grecu, văzu numaidecit, luminind-ca un lac
rotund, spaţiul de patinat. Ahia cîteva părechi se le­
gănau, lunecînd repede în jurul lacului. Oglinda din
mijloc, rotundă, uriaşă, era goală, şi ea strălucea orbi­
tor, reflectînd mănunchiuri din soare.
Florea şi Mârioara Grecu se apropiau. Cînd părechile
de patinatori ajungeau de cealaltă parte a oglinzii, le
ascudea ca o perdea de lumina. Dar cu cît veneau mai
aproape, strălucirile se pierdeau, şi cind fură la margi­
nea locului de patinat, înaintea lor se întindea un ochi
enorm de sticlă verzie. Ochiul acela numai pe la peri­
ferii era brăzdat de cercuri subţiri, albe, ca o spumă
uşoară. Gheata fusese împrospătată peste noapte şi era
foarte lunecoasă.
- Sînt puţini încă, zise Florea.
- Da, vin mai tîrziu. Şi în zilele cînd gheata e
proaspătă, cei mai mulţi aşteaptă pînă ce alţii o zgîrie
putin, răspunse Mărioara. Nici eu nu cutez. E prea
lucie.
Totuşi lăsă să i se pună cele două limbi albe de
metal, care se strînseră, se potriviră minunat pe ghetele
ei micuţe.
- Te rog, domnişoară, zise Florea întinzîndu-i mîna.
[145]
145
Nu, eu mai aştept, răspunse ea lăsîndu-se pe scaun.
Mi-e frică!
N-ai încredere în mine, domnişoară? Îţi spun ca
poţi veni fără teamă. Eu cred că nu va fi mCI o pn­
mejdie.
- Nu, mai tîrziu, zise Mări oara, şi ochii el se feriră
de-ai lui Florea.
Acesta lăsă din patina stîngă o dîră uşoară pe oglindă,
se învîrti repede în vîrful piciorului drept şi, În undu­
lări largi, părînd că pluteşte, apucă drept prin mijloc.
Limba fierului Fîşîia în gheata nouă. Spuma uşoară care
rămînea în urma lui Florea, pe spaţiul nebrăzdat încă,
desena figuri ciudate, rotocoale largi, spirale, numere
şi litere, împletituri neînţelese, care umplură numai­
decit luciul spaţiului de patinat, ca nişte reţele aruncate
acolo de-o mînă nevăzută ca să încurce lumea. Ceilalţi
patinatori lunecau tot mai încet, mulţi se opriră privind
uimiţi la Florea, care se legăna ca-ntr-un dans, se în­
covoia cu eleganţă cînd pe stîngul, cînd pe dreptul, por­
nea ca spre un atac, şi deodată apoi se învîrtea ca
apucat de-un vîrtej de vînt, cînd la mijlocul spaţiului,
cînd pe la periferii.
Mărioara Grecu simţi Întîi o spaimă adîncă: «Cade,
are să cadă», Îşi zicea. Şi, un răstimp, după ce-l văzu
cum porneşte, nici nu mai cutezâ să privească la el.
Ochii ei albaştri erau aţintiţi pe minutele ei înrnânuşate
care se odihneau în poală. Dar cînd îşi ridică apoi pri­
virile şi-i văzu pe ceilalţi cum se opresc, unul cîte unul,
să-I admire pe Florea, ea simţi deodată o bucurie
nespusă.
[146]
146
Legea trupului
- Vai, dumneata intr-adevăr eşti un artist pe ghea­
ţă, domnule Florea, zise ea cu încîntare, cu admiraţie
sinceră, cînd Florea se opri deodată inaintea ei.
Faţa lui Ion Florea era purpurie de plăcere, de suc­
ces, şi ochii lui adînci, măreţi, de vultur, străluceau
neobişnuit subt fruntea lui înaltă, frumoasă. Ion Flo­
rea nu era un băiat despre care zice lumea că-i frumos.
Umerii obrajilor îi erau puţin prea mari. Dar în clipa
aceasta era foarte frumos. Mărioara nicicînd nu-l vă­
zuse aşa. Şi ea simţi cum inima i se umple de o sfială
dulce, călduţă.
- Sper, domnişoară, că, de-acum, vei avea încredere
În mine, zise Florea cu faţa zîmbitoare şi întinzîndu-i
braţul.
Mărioara se ridică cu o tresărire uşoară de plăcere.
Mînile lor se atinseră, se înlănţuirii, şi acelaşi fior le
trecu prin inimă.
- Totuşi, domnule Florea, cu mine să patinezi mai
Încet, şi fără multe figuri. Eu nu mă pot asămăna cu
dumneata, zise Mărioara pornind într-acelaşi pas.
Făcură cîteva ture în jurul terenului. Se legănau cu
eleganţă, in tacturi regulate, ca şi cînd ar auzi de
departe acordurile unei muzici. Florea o conducea uşor,
ca pe-un fulg. Simţea în suflet o mare duioşie. Deşi
era sigur pe gheaţă, avea cea mai mare grijă la coti­
turi. Alăturea cu el, aproape de el, aluneca fata aceasta
Înaltă, delicată, cu obrajii înfloriti de plăcere, cu ochii
albaştri umezi. Viaţa ei îi păru deodată nespus de
v
scumpa.
Mărioara patina foarte uşor, cu multă eleganţă. Sim­
ţindu-se sigură, cu mînile într-ale lui Florea, ei îi pă­
rea că zboară, că visează. Simţea că niciodată n-a COI1-
[147]
Legea trupului
147
dus-o cineva cu atîta siguranţă cum o conducea Ion
Florea.
- Dumneata eşti prea modestă, domnişoară, zise el.
Poţi să mă crezi, dacă îţi voi spune, că patinezi admi­
rabil. Rar se intilnesc asemenea patinatoare, adaose
el incintat că şi-a aflat o tovarăşă aşa de potrivită.
Urmărea cu atenţie mişcările ei, şi la fiecare pas îi
veneau pe buze cuvinte dulci.
- E meritul dumitale, domnule Florea. Să crezi, zise
fata întorcîndu-i un obraz proaspăt, foarte curat.
- Va fi puţin şi meritul meu, dar dumneata ai de
la fire multă dexteritate şi curaj. Cutezanţă chiar.
- Atunci mi se pare că dumneata mă întreci foarte
mult în orice calităţi mi-ai descoperi. Chiar şi in această
din urmă, spuse zîmbind Mărioara.
- In cutezanţă? întrebă Florea, simţind că-i zvîc­
neşte inima.
- Ai scăpat, dar ca prin urechile acului.
Fata spuse cuvintele acestea abia stâpînindu-şi risul,
care izbucni numaidecit, curat, plin, sonor. Nu mai era
de faţă maică-sa, de-a cărei privire să se teamă, mus­
trînd-o că rîde tare in societate. Mări oara rîdea în
deplină libertate. Şi risul ei răsuna departe.
In sufletul lui Florea, auzind fraza aceea, risul ei,
care părea că răsună in aer de cristal, se ridică îndată
tot parfumul tinereţii cu toate amintirile ce-l legau de
Mărioara Grecu. Se simţea nespus de curat şi de fericit.
Unde erau acum privirile lui nelinişti te care se odihni­
seră pe sînii Olimpiei? Nu, n-au fost niciodată. Un vis
urît şi nimic altceva.
- Intr-adevar, domnişoară, era să fiu eliminat, zise
el, şi în aceeaşi clipă lasă mînile fetei, şi, pe citeva
[148]
148
Legea trupului
clipe, alergînd pe spaţiul din mijloc, UlJl111 iarăşi lumea,
care era tot mai deasă, cu figurile lui. Simtindu-se cu
totul nevinovat, avea de lipsă mişcările acestea. Bucuria
lui era nemărginită.
Apoi se întoarse să patineze iarăşi cu Mărioara
Grecu,
- Scuzaţi, domnişoară, că v-am părăsit pe-o clipă.
Eu cîteodată am toane, zise el.
- Toane? făcu Mărioara, nepricepînd cuvîntul.
- Da. Aşa se spune la ţară oamenilor care, cuprinşi
de vreo dorinţă, fac deodată lucruri neprecugetate,
răspunse Florea vesel.
- Aşadar şi atunci ai avut toane? întrebă Mărioara
cu o nuanţă de decepţie în voce.
- Nu, domnişoară, atunci a fost altceva. Atunci
ştiam ce fac. Numai la urmări nu m-am gîndit. Şi, mai
ales, nu m-am gîndit că-mi va rămînea pălăria în gră­
dină.
Mărioara rîse, Dar îndată buzele ei se strînseră puţin.
- Şi ce voiai dumneata să faci în grădină? întrebă
ea cu glasul scăzut.
- Să vă văd mai de aproape, domnişoară, răspunse
Florea, şi un val de căldură îi năvăli în faţă.
- Eram prea departe în grădină? întrebă fata.
Vocea-i era tot mai scăzută, tremura puţin.
- Prea departe. Apoi mai era ceva, zise Florea.
- Ce mai era? întrebă Mărioara cu interes.
- Dumneata erai mereu singură. Sau, cel puţin,
cînd apăreai prin rarişti, nu te însoţea nici o fată. Şi,
zise el cu greu, de departe mi se părea că eşti foarte
tristă.
- Aşadar ţi-a fost milă de copila cea singurateca ?
[149]
Legea trupului
149
- Se poate, domnişoară. Dar mal era ceva, zise
Florea tot cu greutate.
- Atunci sint multe cauze. Şi Mărioara. z,trpbi.
- Numai una mai este, domnişoară. Şi cred ca
aceasta e cea de capetenie, răspunse Florea.
- Care?
- Mi se parea ... mi s-a parut ca dumneata îmi faci
un sămn cu mîna, zise el şoptind.
Mărioara Grecu tăcu. Ei se strecurau mereu printre alte
părechi, undulau, pluteau ca duşi de-o apa lina. Mînile
Mărioarei încep ura sa tresara lin, în rastimp uri, in
mînile lui Florea. Ei se pierdeau printre celelalte părechi,
apareau, dispâreau din nou. Mînile lor încep ura Sa se
stringa incet, înfiorare.
Inconjurară de multe ori ochiul de gheaţă, tăcuţi,
plutind ca într-un vis. Bărbaţi tineri, fete, doamne, se
amestecau necontenit. Liniile pe care lunecau se între­
tăiau, se fereau, grupul tot mai mare de patinatori se
schimba necontenit, arătînd tot alte toalete, palarii,
paltoane. Conversaţia era domoală, potolita. Din cînd
în cînd Fîşîitul patinelor era strabatut de-un rîs curat
de fata. Şi iarăşi, în răstimpuri, furnicarea aceea inceta
pe-o clipă şi lumea privea rîzînd la nenorocitul care se
silea sa se ridice cît mai repede de pe gheaţă.
Florea şi Mărioara Grecu se opreau şi ei, zîmbeau,
apoi lunecau tăcuţi mai departe.
Soarele scăpăta la apus - se învălea in ceaţa depăr­
tarilor, şi repede, intrînd parca în pămînt, apuse roşu.
Aerul era limpede, subţire. Taia parcă. Se presimtea
gerul ce-o să stăpînească peste noapte.
- Dumneata ai ghicit, zise cu blîndeţe Mârioara,
apropiindu-se de scaune. Eu ieşeam singură prin rarişti,
[150]
150
Legea trupului
la geam; ţi-am facut sârnnul acela cu intenţie. Voiam
sa vad ce vei face. Voiam �ă te pun la incercare. Dar
n-am ştiut că vei avea atitea neplăceri pe urma, zrse
eac-o uşoară părere de rău in voce.
- Neplăcerile acelea, domnişoară, mie mi-au fost
clipe de rară bucurie. Nu am fost minios pe rume.
Numai pe pălărie.
- A, da, aveai o pălărie cu şinor verde, rise M:l­
rroara.
- O palarie pe care acum o iubesc. S-o mai am, aş
pastra-o cu scumpătate. Dar atunci o uram: stătuse ca
martor impotriva mea pe masa din sala de şedinţe, la
dreapta domnului director.
Mări oara rîse cu pofta.
- Mă mir cum ai putut trece aşa de-ngrabă peste
zid. E foarte inalt, 2Jimbi dinsa. Patinele ii ţâcâneau
dulce atîrnate de braţ.
- A fost un asalt, domnişoară. Cind l-am zărit pe
domnul catehet, numaidecit am vazut şi zidul. Şi mi-am
zis: Iata duşmanul.
Mărioara Grecu rîse iar. Obrajii ii erau înfloriţi, ŞI
ochii albaştri umezi de fericire.
- Şi ce-ai facut fără palarie? il întrebă dinsa.
Ei porniră spre casa.
- M-am pitulat pe Unga zid, şi am ajuns în curtea
unui pretin. Pe urma, c-o palarie de-a lui, am ajuns
acasa.
Merseră un rastimp in tacere. Din cînd în cînd şalul
Mărioarei îi atingea mîna. Ion Florea se înfiora : îşi
aducea aminte cînd paltonul Olimpiei, luat de vînt, îi
îmbrăţişa c�o aripă genunchii. Ş-atufi'ci se înfiora. Dar
ce deosebire nemărginita între fiorul de-atunci şi cel
[151]
Legea trupului
151
de acum! în acest de acum simţea parcă întreagă fiinţa
Mărioarei. Atingerea acelui şal alb, foarte scump, făcea
s-o simtă pe Mărioara ca ceva imaterial, ca o mireasmă.
Şi valuri de fericire îi inundau mereu inima.
- Şi pe mine n-ai fost supărat cîtuşi de puţin? în­
trebă Mărioara, după ce ajunseră pe strada largă şi
apucara pe trotuar.
- Nu, domnişoară. Te-am văzut în dup-amiaza cînd
m-au iertat. Erai la geam şi mi se părea că ochii durni­
tale rid. Am rîs şi eu.
- Da, a fost frumos. Eu încă am avut să sufăr.
Doamna directoare m-a luat la întrebări, zise Mărioara
cu vece scăzută.
- Şi pe dumneata ?! făcu uimit candidatul.
- Se-nţălege. Credeai că pe mine mă vor fi lăsat
în pace? Şi Mărioara îl privi fericită.
- Dumneata n-ai avut nici o vină, zise Florea.
- Se vede c-am avut. De nu eram eu, pălăria du-
mitale nu rămînea în grădina internatului.
Privirile lor se întîlniră, se-mbrăţişară, în ochii 10'r
tremurau lumini uşoare. Păreau că se sărută.
Gind se despărţiră, mînile lor rămaseră multă vreme
una într-alta, strîngîndu-se cu căidurâ.
- Aşadar, pe mîne, domnule Florea. Bagă de samâ
să nu uiţi, �i zise Mărioara, cu mîna pe fierul de la
poartă. Dar ochii ei parcă se rugau să nu uite Florea
altceva.
- E greu, e cu neputinţă să uit, domnişoară, răs­
punse Florea, îmbrăţişînd cu privirile silueta care se
strecura pe poartă. Cîteva clipe mai rămase privind
[152]
152
Legea trupului
mereu poarta aceea. Cind o vâzu pe Mări oara dispărînd
în curtea largă, lui Florea nu-i mai păru rece şi neprie­
tenoasă nici casa aceasta sură.
*
Urmară zile, luni, pline de fericire. Dacă l-ar fi pus
Chirca să sară în foc, Ion Florea ar fi sărit. Nu ştia
prin ce să-şi mai arate recunoştinţa. Pentru că, acum,
Florea era convins de dragostea şi interesul ce i le
purta omuleţul acela. Ştia că urmăreşte un plan r să-I
căsătorească cu Mărioara Grecu.
Venea de la şapte �n cancelarie şi nu-şi lua o clipă
de odihnă. Mîna lui fugea pe hirtie, ochii pe scrisori,
şi la cel mai mic semn al şefului alerga să-i dea expli­
cările de lipsă în cutare proces. Chirca .n lăsa tot mai
mult pe Florea să pledeze la tribunal. Numai pro­
cesele grave sau foarte încurcate le mai susţinea el.
Dup-amiezile o însoţea pe Mărioara la gheaţă. Dru­
mul pînă acolo şi îndărăt, plimbarea un:duioasă pe
gheaţă îi umpleau sufletul cu tot mai multă seninătate
şi pace. Privirile lor, cuvintele ce-şi spuneau, erau un
lanţ neîntrerupt de îmbrăţişări. Se strecurau lin printre
părechile care patinau, se legănauou eleganţă. Parcă
pluteau cu ochii închişi şi nu vedeau pe nimeni. Se
simţeau numai ei doi pe lume. Florea îşi .făcea tot mai
rar figurile sale. Nu se mai îndura să se despartă de
Mărioara. însă ea, din cînd în' cînd, întrerupînd con­
versaţia, cinld vedea pe vreo prietenă care venea mai rar
la gheaţă, îi lăsa mînile lui Florea. El ştia c-atunci
trebuie să-şi arate arta �n patinat. Şi, descoperind re­
pede unde era locul mai liber, �şi arăta, în uimirea 'tu­
turor, ciudatele lui figuri. Mărioara Grecu privea învin-
[153]
Legea ·trupului
153
gătoare la public. «Vedeţi-l? Şi-i al meu» spuneau pri­
virile ei albastre.
Dar au trecut multe săptămîni pînă ce i-a spus şi lui
Florea cuvintele acestea.
Erau zile mai ales cînd neaua flutura necontenit, ori
băteau vînturi mari, gheţoase de la miază-noapte, în
care Florea muncea toată ziua in cancelarie cu inima
plină de durere. Atunci se gîndea: «Poate nu mă iu­
beşte. ,îi place patinatul, 'Şi pentru că o însoţesc e aşa
de drăguţă cu mine. Dar va trece iarna şi mă va uita.
Poate e numai un capriciu de fatâ.» Zadarnic îşi depăna
în minte cuvintele ei, zadarnic vedea privirile ei, sim­
ţea chiar uşoarele-i strîngeri de mînă. «Dacă m-ar iubi,
mi-ar scrie un şir, mi-ar trimite o veste», îşi zicea în
astfel de zile, muncit de ginduri întunecate.
Apoi mai era ceva ce-l umplea de durere în zilele
cu nea sau pline de vifor. �i părea că din partea Olim­
piei il pîndeşte necurmat o primejdie.
Cind o văzuse mai întîi pe Olimpia, �n sara venirii
lui in oraş, îşi zisese: «Doamna ştie fixa». Cînd o
văzuse a doua oară �n restaurant, privirile ei aţintite
asupra 100 îi luaseră vederile. Ce femeie e aceasta, se
gîndise el? Şi, in' unele clipe, îi venea să creadă că-i
o femeie cochetă, care vrea să placă. Apoi părerile lui
s-au Clătinat cînd într-o parte, cînd într-alta. Credea că-i
superbă, cum ii zicea lumea, credea că vrea să cuce­
rească; Atunci nu se putea indoi că femeia aceea, în
unele clipe, vrea să-i placă chiar lui. ,însă Îndată ce
băgă de samă, în ziua cînd mai intii a însoţit-o pe
Mărioara la gheaţă, că el i-a privit sînii cu patimă,
toate credinţele de mai înainte îi căzură. Şi-a zis
atunci: «Eu sînt cel păcătos». Şi după ce şi-a ţinut
[154]
154
Legea trupului.
lecţia aceea de morală, a văzut-o pe Olimpia într-altă
lumina. Ea era pentru el, de-aici încolo, numai femeia
frumoasă, bogată, şi, în unele clipe, superba. îi parea
că tot ce deşteptase Olimpia în el, murise.
De cînd o însoţea pe Mărioara la patinat, şi dragos­
tea ei curată îi umplea sufletul cu nesfîrşite mîngîieri,
el începu să se teamă de Olimpia. Pentru că Olimpia,
într-adevăr, se schimbase foarte mult.
Cînd întra Florea în casa aceea bogata s-o conducă
pe Marioara la gheaţă, cîteo data o afla pe Olimpia sin­
gura. Mai ales În săptămînile dintîi, o afla totdeauna
singura.
îl aştepta frumoasă şi palida, dar ochii ei nu mai
erau limpezi. Erau plini de nelinişte. Conversaţia era
destul de uşoară, de placuta, pînă ce Florea pomenea de
Mârioara. O lauda cum patinează, cit e de graţioasă
şi placuta. Vorbea totdeauna cu Însufleţire de ea. Atunci
Olimpia se schimba. Ochii ei deveneau surii, -şi obrajii
ei se făceau străvezii de palizi. Se ridica Îndată. Tinuta
ei era atunci foarte dreaptă, capul ei trona cu neînchi­
puitâ mîndrie, în înălţime.
- Ei, tinăre, îi zicea cu vocea aspra, fara să-I pri­
veasca, dornnişoara o sa vie numaidecît. Şi ieşea.
Florea rămînea singur. Auzea necontenit pe acel «Ei.
tinâre». Şi simţea ca Olirnpia voia sa-i spună «Ei, ti­
năre, prea te Încrezi. Fata mea nu-i pentru dumneata.»
Alteori erau şi Mârioara şi Olirnpia în salonaş, cind
Întra el. Atunci Olimpia le trimitea, din cînd ,în cînd,
la amîndoi, priviri de dispreţ. Vorbea puţin, în silă,
rămînea veşnic stravezie şi cu ochii suri, iar cînd ie­
şeau le arunca priviri de ura.
[155]
Legea trupului
155
- Mi se pare că doamnei Olimpia nu-i convine ca
lumea să ne vadă mereu amîndoi, domnişoară, îi zise
odată Florea, surprinzînd o astfel de privire a Olimpiei.
- Pentru ce ? <Întrebă uimită Mărioara.
- îşi va zice că lumea va tncepe să povestească de
.relaţiile ce ar fi între noi. Şi asta poate să nu-i placă
mamei dumitale.
- Aş, nu crede, zise Mări oara zîmbind. Cum ai ajuns
la convingerea aceasta?
- Din cum tace, din cum ne priveşte cîteodată.
Zimbetul Mărioarei dispăru. Zise cu tristeţe:
- Dumneata nu o cunoşti pe mama. Dînsa e de
obicei tristă. Eu şi tata sîntem obişnuiţi cu asta. Cînd
-e veselă şi rîde, e o sărbătoare familială.
Ion Florea tăeu. <Însă desluşirile fetei nu .... l liniştiră.
Dimpotrivă, îşi zicea: «o astfel de femeie tristă nu
'întălege să facă o jertfă». Lui îi părea o jertfă din
partea familiei Grecu dacă i-ar da-o pe Mărioara de
nevastă.
De la o vreme, Olimpia nu se mai arăta în salonaş,
cînd Ion Florea mergea s-o conducă pe Mări oara la
patinat. El aştepta singur pînă ce apărea Mărioara.
- De bună samâ doamnei Olimpia nu-i plac vizitele
mele atit de dese, îi zise el fetei în ziua cea dintii cînd
Olimpia nu se arâtâ.
- Mama e suferindă, îi răspunse Mărioara.
Dar încă în ziua aceea Ion Florea o văzu printre
privitorii care de departe urmăreau pe cei care patinau.
O clipă a văzut-o, apoi a dispărut. Şi de aici încolo o
vedea aproape în fiecare zi <În acelaşi loc.
- Medicul i-a ordonat plimbare multă, aer, ii explica
Mărioara lui Ion Florea.
[156]
156
Legea trupului
însă el îşi zicea că femeia aceea superbă vrea să se
convingă dacă el se poartă corect in societatea Mă­
rioarei.
Astfel Ion Florea incepu să se teamă de Olimpia.
în zilele cînd n-o putea vedea pe Mărioara, teama
aceasta i se lăsa greu pe suflet. Şi atunci işi vedea dă­
rîmat tot palatul pe care şi-l clădise. Dar era de ajuns
să urmeze o zi frumoasă, ca să uite toate gindurile rele.
Mărioara ii era tot mai dragă. Ar fi dorit din tot
sufletul să nu fie din familia aceea bogată. Să fie sin­
gură in lume, săracă, şi el să-i spună că-i comoara lui
întreagă, Lunecind pe gheaţă, dansind aproape, el ii
recita poezii sentimentale. Ştia foarte multe poezii pe
dinafară. Fata ti asculta cu deliciu vocea plăcută, sor­
bea cuvintele frumoase din versurile de iubire şi-l
învăluia cu priviri de fericire.
Putea citi Ion Floreaîn ochii aceştia? Citea cu cutre­
mur adevărul. Şi totuşi inima lui se temea.
Prietenia lor crescu foarte mult cit ţinu gheaţa pe
du. Şi iarna aceea nu voi să se ridice pînă la sfîrşitul
lui Făurar.
IX
Olirnpia se rnâritase Ia virsta de şaisprezece ani după
advocatul Vasile Grecu. Pe tatăl său, un medic foarte
vestit, nu-l cunoştea. El murise cînd Olimpia era de-o
jumătate de an. Mamă-sa, rămasă văduvă, se mută cu
fetiţa intr-un mic orăşel de provincie. Bărbatul său
[157]
Legea trupului
157
fusese doctor-şef la un mare spital de Stat. Insa, în
scurta sa carieră, nu putuse face mare avere, şi văduva
lui credea că va trăi cu mai puţine cheltuieli dacă se
va retrage undeva la ţară.
In orăşelul acela, care sămăna mai mult a sat, plin
de praf, de tină şi de bivoli, se trezise Olimpia. Era o
adunătură de case vechi, cu coperişele foarte inalte
şi greoaie. Străzile erau strîmte, şi, în vreme de ploaie,
căruţele ce treceau împroşcau cu noroi păreţii, pe tre­
cători. Stropii aceia negri se uscau pe păreţi, se făceau
suri, gălbenii, pînă ce Se pierdeau in culoarea veche a
caselor. Locuitorii erau paşnici : nu-i agita nimic, nu-i
interesa nimic, decit traiul lor de pe-o zi pe alta.
Numai la trei ani odată, cînd se făcea alegere de
primar se vedea o fierbere deosebită. Dar se cunoştea
îndată că oamenii nu-s obişnuiţi cu astfel de lucruri.
Secretele se spuneau in gura mare, cu fală, cu ciudă,
ameninţările curgeau ca un şuvoi pe uliţi, prin birturi.
Alegerea se făcea totdeauna cu mult «lărrnâlău», cum
spunea domnul director de la şcoala elementară. Pe
urmă, sara, venea banchetul. Aici se mînca ,în tăcere o
bună vreme, începeau apoi toasturile, şi, n6aptea tirziu,
urmau obişnuite incăierări dintre cele două sau trei
partide. Dar din dimineata următoare oraşul reintra în
obişnuita lui linişte şi apatie. Partidele se contopeau
într-unul singur, ca să renască iarăşi abia după trei ani.
Văduvei îi plăcu la început această linişte, care îi
lecuia parcă durerile ce îi săpau în 'Suflet. Ea îl iubise
mult pe bărbatul său. Dar cu cît treceau anii şi creştea
Olimpia, ea simtea tot mai mult pustietatea ce-o încon­
jura. Educaţia fetiţei începu s-o neliniştească.
[158]
158
Legea trupului-
Olimpia fusese de la naştere voirnca şi sanatoasa.
Mama-sa îşi zicea în fiecare zi că se va face fata fru­
moasa. Şi într-adevar, cind împlinise şase ani, era co­
pila cea mai drăguţă din tot orăşelul. Un an umbla la
şcoala din localitate, dar maica-sa se gîndea cu groază
ca fetiţa ei sa rămînă şi mai departe aici.
Un mare admirator al barbatului sau, prieten cu
raposatul, mijloci ca fetiţa sa fie primita gratuit intr-un.
institut de fete, susţinut de Stat.
Astfel Olimpia, la vîrsta de şapte ani, parasise ora­
şelul, care i-a rămas foarte şters in amintire. Abia uliţa
în care locuise îi rămase mai clara în minte, casa lor
coperită cu şindrilă, grădinita şi o găină motatâ care
venea sa-i ciugulească sâmînţe din palma mica. La
gaina aceea ţinu se foarte mult, trei ani nu fu zi să
n-o îndoape, sa nu-i netezească penele moi de pe gît
şi sa nu o pipăie uşor pe creastă.
Aproape de vacanţa de vara se muta şi mama-sa În'
oraşul unde era Olimpia la şcoala.
În institutul acela crescuse Olimpia pînă la vÎrS!;1
de şaisprezece ani. Era o fetiţa foarte deşteaptă, învăta
cu uşurinţă, şi profesoarele o iubeau. O iubeau şi o
alintau. De cite ori răspundea, o priveau cu placere.
Ochii ei verzi luminau minunat sub sprîncenele negre.
fruntea ei promitea să fie foarte frumoasa. Profesoara
îi asculta raspunsul, aprobînd-o mereu din cap, zîmbind.
Apoi o mîngîia uşor pe parul moale, negru, îi prindea
cu doua degete barbia, şi, punîndu-i mîna domol pe
umar, îi arata sa şadă.
Olimpiei îi placeau mai mult dezrnierdârile acestea
decit notele bune ce le primea. Dragostea, alipirea ei
de profesoare erau în proporţie de cum ştiau s-o alinte,
[159]
Legea trupului
159
Olimpia nu putea face nici o deosebire intre ea şi
celelalte fete din internat. Costumul uniform le făcea
pe toate egale. Mîncau, studiau, dormeau laolaltă. Nu
i-a trecut niciodată prin gînd că ea-i primită gratuit,
-că-i fată săracă. Dimpotrivă, se credea mai mult decît
celelalte : nici una nu era atit de alintată ca ea.
Bunăvoinţa, dragostea ce i-o arătau profesoarele, bo­
nele, era râsplâtită, din partea Olimpiei, cu vîrf şi în­
nesat. Nu era poruncă, oricît de neînsemnată, pe care
să n-o împlinească cu dragă inimă. Dacă-şi arătau prin
cel mai mic semn vreo dorinţă, Olirnpia înţelegea mai
iute, ea alerga să închidă uşa, fereastra, să ridice o
bucăţică de hîrtie, să şteargă tabla.
Cînd era de doisprezece ani, s-a întîmplat s-o trans­
fere la altă şcoală pe-o profesoară care ţinea foarte
mult la Olimpia. Copila o zi întreagă n-a voit să mâ­
nînce nimic, plîngea, căpăta fierbinteli, şi îngrijitoarelc
au trimis după medic şi după mama Olimpiei.
- Are friguri, zise doctorul.
- N-am friguri, plîngea Olimpia. Dar sa vina dom-
nişoara Tina.
- Cine? întrebă doctorul.
- Domnişoara profesoară pe care au transferat-o.
Doctorul clâtinâ din cap şi ieşi.
Abia tîrziu în noapte putu mârnâ-sa să o liniştească
şi s-o adoarmă.
Chiar şi intre cărţile de citit alegea pe acelea în
care se povestea de mame care îşi iubesc foarte mult
copiii, de fraţi şi surori care nu se certau niciodată,
ci-şi făceau surprize plăcute unul altuia; poveşti în
Care Feti-Frumoşi învingeau greutăţi nenumărate ca să
[160]
160
Legea trupului
poată scăpa vreo fată de împărat din ghearele zmeilor.
Istoriile cu sfîrşit trist nu le putea suferi.
Olimpia crescu repede. Cind fu in anul al şasespreze­
cele a era fată-mare. Niciuna dintre colegele ei nu era aşa
de înaltă, nu avea trupul aşa de plin, formele aşa de
rotunjite. Ea se despărţi cu mare greutate de internat.
Dar ind in toamna următoare se căsători cu advocatul
Vasile Grecu.
Pe mamă-sa o iubea, şi de aceea asculta de ea or­
beşte. Şi mamă-sa o convinsese repede: «Zestre n-ai
aproape nimic, dragă Olimpio. Vasile Grecu e om cu
nume bun Între advocatii tinări. Are avere. E tinăr,
e frumos şi te va face fericită.»
Vasile Grecu avea atunci treizeci şi doi de ani. Olim­
pia dintr-o privire văzu că nu-i nici tînăr, nici fru­
mos. Avea faţa şi ochii plini de bunătate, atîta tot.
Dar incolo ... fruntea lui era prea boltită, mustata rară,
şi era mijlociu de statură. Dar dacă mamă-sa spunea
că va face-o fericită, de ce să n-o asculte? Ce era fe­
ricirea? Ce era căsătoria pentru Olimpia?
Mamă-sa, încă in iarna următoare, s-a măritat c-un
neamţ şi s-a stabilit in Germania.
Advocatul Grecu avea încă de pe-atunci in cancelarie
doi candidaţi şi trei scriitori. A vea clientelă mare, şi ave­
rea lui creştea din an în an. Era un om foarte cumpă­
nit, cu judecata limpede. Nu se grăbea niciodată în
primirea proceselor, nu se silea să le sfîrşească repede.
Dar le cîştiga aproape pe toate. Oamenii spuneau despre
el: «îmi dau pîra la Grecu, că stă la el un an, da' o
cîştig pe viaţă».
Vasile Grecu, deşi era numaide treizeci şi doi de ani,
arăta cu mult mai bătrîn. Nu numai in înfăţişare, ci in
[161]
toate mişcările lui, în vorbe, în fapte, în bucurie şi
supărare, era foarte liniştit. Ai fi zis că nici nu simte
şi nici pasiuni nu poate avea. Şi totuşi el era foarte
simţitor, Însă avea o putere neobişnuită de-a se stă­
pîni, de a-şi închide în el sentimentele. Bunătatea de
pe faţa lui era o mască potrivită pentru a nu se cu­
noaşte niciodată ce are in inimă.
El pricepu îndată că Olimpia e aproape o copilă şi
că la copii le trebuie jucării. Ii propusese să-i aducă un
profesor de pian, îi procurase colectii întregi de cărţi
de citit.
Însă în anul cel dintîi Olimpia nu voi să primească
nimic. Zilele-i treceau singuratece, grele, nesfîrşite. Va­
sile Grecu era mereu cuprins, şi chiar cind venea, mîn­
gîierile lui erau scurte. Şi era bine astfel. Olimpia nu-i
putea suferi alintârile. Era ciudat, dar cu cit treceau
zilele grele, Olimpia se convingea tot mai mult că omul
acesta n-are nimic .in faţă, în ochi, în voce, ca să-i dea
dreptul $-0 mîngîie. Se gîndea la profesoarele ei iubite,
la mamă-sa chiar. Şi în toate descoperea ceva ce le da
dreptul s-a alinte. Dar în Vasile Grecu nu afla nimic.
Altcurn Îşi Închipuia gura, mustata, obrajii, privirile băr­
batului de la care ar fi primit mîngîieri. Şi-l inchipui a,
însă nu dorea nimic. Îi părea cîteodată, În veşnica ei
singurătate, că-i o mobilă din casă.
Afară de vizitele oficiale, Vasile Grecu n-o putu duce
nicăieri în anul cel dintii. Ea nu voia să iasă. Pe lîngă
oboseala ce simţea că i se coboară in minte, în sim­
ţuri, ea era Încercată de multe ori de-un simtâmtnt de
groază şi de dezgust. Era în stare binecuvîntată. Cînd a
înţeles cauza acestui sirnţârnînt se simţi foarte nenoro­
cită. Pentru ce? îşi zicea. Şi nu pricepea nimic. Ea se
\
\
/
Legea rrupului
161
[162]
.t62
Legea trupului
mira tot mai mult de bunătatea ce era zugrăvită pe
faţa lui Vasile Grecu,
însă viaţa ei retrasă, din anul cel dintîi, îi servi
admirabil la înălţarea sa în rangul de conducătoare în
societate. Familiile din oraş îşi ziseră întîi: «E superbă
c..,a. făcut o partie aşa de strălucită». - «Va fi fost şi
·ea avută», ziceau alţii. Apoi, cu cît treceau săptămî­
nile, lunile, părerile se schimb au : «E femeie cuminte;
e harnică; e cinstită. Nu-i ca cele mai multe neveste
tinâre.» Alţii spuneau: «E foarte inteligentă. Ceteşte
foarte rnult.»
Şi din toate aceste păreri, în cursul unui an, se în­
-chegă o aureolă foarte distinsă în jurul Olimpiei Grecu.
La sfîrşitul anului întîi se născu Mărioara. La zbierc­
tele broscutei, Olimpia se deştepta ca dintr-un somn
adînc. Intr-o clipă ii căzu de pe minte, de pe simţuri,
oboseala aceea ciudată. Ea îşi pricepu situaţia, se cu­
tremură, dar numaidecît hotârîri nouă i se coborîră în
suflet. Nu putea să nu-i placă de fetiţa aceea durdulie,
albă ca laptele, însă niciodată nu-i putu ierta că venise
pe lume fără voia ei.
Căci, despre asta, Olirnpia nu se mai putea înşela.
Hotărîrile nouă care i se coborîră în suflet se concen­
trară parcă într-una singură. Primi profesorul de pian
îmbiat în anul întîi de Vasile Grecu, începu să citească
cu patimă, umblă în societate, se ridică în grabă în
fruntea tuturor, se interesa de orice mişcare, aranja
petreceri, concerte, serate. Vasile Grecu îşi deschisese
larg punga, şi Olimpia nu se uita niciodată cît ia de
acolo. Zîmbetul acela deosebit care-i răsărea parcă de
pe buze şi încrernenea acolo, se arăta din anii cei
dintîi. Pretutindenea îşi purta zîmbetul acesta şi tinuta
[163]
Legea trupului
163-
L
sa tot mai regală. Formele ei incep ură să se rotunjească.
Şi era lucru de mirat pentru mulţi cum această femeie
măritată îşi păstra din an in an formele tari, sînii
bogaţi, faţa tot aşa de proaspătă, de tînără. Părea că
nu sufletul, ci însuşi acest trup e superb de el, de fru­
museţea, de tinereţea lui.
Privirile limpezi, clare, se coborîră în ochii Olim­
piei din anii cei dintii. Părea că ochii ei caută mereu
ceva foarte depărtat, că privesc în infinit.
Şi într-adevăr, de cele mai multe ori cînd ieşea in
lume, ochii aceia căutau ceva.
însă acasă privirile ei nu erau limpezi.
În casa lui Vasile Grecu era de multe ori furtună.
Dintr-o nimica, Olimpia se tulbura, începea să ţipe.
Mări oara, după ce mai crescuse, auzise de multe ori
vorbe aspre, grele, pe care Olimpia i le spunea advo­
catului.
Mări oara îşi aducea aminte că tatăl său atunci era
foarte palid. Dar nu se minia, ci-i spunea din cind in
cînd: «Ei lasă, ei lasă ! Nu fii aşa !»
Se părea că hotărîrile ce şi le luase, oricît le con­
centrase într-una, scâpau din legătura de fier, se
răzvrâteau, cînd 01impia era singură cu advocatul.
Dar după ce fata crescuse, Olimpia, cînd Mărioara era
acasă, nu se mai certa. Ci atunci era tăcută, cu ochii
suri şi, de multe ori, era suferindă.
Vasile Grecu suferea adînc. Încă de la al treizeci şi
şaselea an incepuse să încărunţească, şi de-aici încolo
îmbătrîni foarte repede. Însă masca de bunătate, ca o
batjocoră, îi stăruia mereu pe faţă. Puterea sa de voinţă.
era înfricoşată în ce privea mai ales sentimentele sale.
[164]
164
Legea truţiulu:
Cînd ieşeau în societate, el Cu bunătatea pe faţă, în
privire, ea cu surîsul, cu tinuta sa regească, unii-i ad­
mirau, şi foarte mulţi îi invidiau, cinstindu-i Însă.
Vasile Grecu îşi văzu necurmat de lucrurile sale, cu
aceeaşi putere de muncă din totdeauna. N-a suflat o
singură undă rece din iarna ce era în inima lui, nici
unui om pe lume. Işi ştia vina lui: luase o copilă!
Dar el era unul din rarii oameni care, punîndu-Ii-se
cruciş o nenorocire, o iau în piept, şi mai află totdeauna
o ţintă pentru care merită să lupţi şi să trăieşti. El
avea pe Mărioara, pe care o iubea cu o dragoste adîncă,
neclintită.
*
In sara aceea, cînd ieşise din restaurant şi se intîlnise
mai întîi cu Ion Florea, Olimpia abia-l zârise. Îi văzuse
bine numai mustata. Insâ tot drumul pînă acasă, Olirn­
pia văzuse mereu mustata aceea neagră, deasă. Cum
mergeau, din cînd în cînd îşi întorcea privirea spre
advocatul Grecu, ca şi cînd ar fi voit să-I intrebe: Oare
nu m-am Înşelat? Şi, în sara aceea, acasă la ei a fost
sărbătoare. Vasile Grecu nu-şi mai aducea aminte de
cînd ochii ei nu mai fuseseră atît de limpezi. Se Întîm­
plă că Mărioara întrebase :
- Pentru ce n-ar putea ţinea conferinţe şi femeile?
Doamna Olimpia, la întrebarea fetei, nu răspunse, ci
începu să rîdă. Valurile arginţii, ca nişte triluri pline,
umplură casa. Olimpiei îi rîdeau ochii, faţa, iar fruntea
ii deveni uimitor de senină. Undele de rîs îi porneau
mereu calde, de la inimă, nu se răspîndeau numai În
Camera aceea scump mobilată, ci în trupul ei întreg.
Rîdea cu plăcere, rîdea cu patimă. Ar fi voit să nu mai
[165]
r
Legea trupului
165
sfîrşească. Trupul i se umplu de o căldură dulce, parcă
chiar de o lumină viorie. Şi-i era nespus de bine. Era
un deliciu pe care Olimpia nu-l mai gustase niciodată.
Advocatul Grecu întîi ascultă uimit această sonori­
tate, necunoscută în casa lui. Avu senzaţia că acest ris
ce-i umplea, îi lumina, îi schimba tot mai mult casa, a
pătruns, pătrunde, din păreţi, din tavan, că se co­
boară de undeva de sus, din cer. însă cînd băgă de
sarnă că Olimpia ride, cînd o văzu aşa transfigurată,
frumoasă cum n-o mai văzuse niciodată, a rămas în­
gheţat de spaima fericirii. «Doamne, [rumoasâ-i !»,
îşi zise el, şi îşi simţi ochii umezi. Dar lacrămile i se
zvîntară în grabă, şi doar masca lui de bunătate, mai
luminoasă, i se lăsă pe faţă.
încă din ziua următoare Olimpia începu să-I caute
pe Ion FIorea. In Întunerec, atunci sara, nu putuse
ghici de-i înalt, de-i puternic. Însă ea avea un semn
de pe care I-ar fi putut cunoaşte dintre zeci de mii:
mustăţile acelea, ca două lipitori negre, le vedea mereu.
Advocatul Grecu nu voi să creadă cînd Olimpia îi
propuse să meargă la o berărie.
Vorbeşti serios? Întrebă el plin de mirare.
- Foarte serios, răspunse cu hotărîre Olirnpia.
- Asta-mi place! Asta să ştii că-mi place, zise ve-
sel Vasile Grecu, Frecîndu-şi palmele. El niciodată nu
se împăcase cu gîndul că, afară de Întruniri sau pe­
treceri, niciodată nu putuse să fie Însoţit de Olimpia
la un pahar de bere sau la cafenea.
- Asta să ştii că-mi place, mai zise el a treia oară.
Dar în zilele cele dintîi nu fură norocoşi nici unul.
Olimpia nu-l Întîlni pe Florea, iar Vasile Grecu nu
putu bea În tihnă paharul cu bere. La insistenta Olim-
[166]
J.66
Legea trupului
I
piei, pe care intr-o berărie o jena fumul de tutun, în­
tr-alta mesele necurate, ei treceau şi prin trei-patru
restaurante într-o după-amiază. Se înţelege, în fiecare
sară, îl ducea pe bărbat mai întîi în restaurantul în care
românii aveau sală rezervată .
.In sările acelea, după ce ajungeau acasă, Olimpia nu
mai fidea. Dar nici nu se certa. Ci rămînea tăcută, cu
ochii suri, şi îi lăsa în grabă singuri pe bărbat şi pe
fată.
Veselă n-a fost acasă Olimpia nici în sara cînd il văzu
pe Ion Florea cinînd cu Roşu în sala rezervată. Căci
chipul acela, văzut de aproape, j se coborî şi mai adînc
în suflet, ca într-o ascunzătoare. Şi acolo îl privea
mereu. îi vedea mustaţa neagră, ochii adînci, gura
energică, chiar umerii puţin ieşiţi ai obrajilor. îl pri­
vea cu înfiorare, cu teamă, şi-l intreba: «Cine eşti
tu ?». Iar el nu răspundea. Pe Ungă tăcere, pe faţa lui
părea că mai stăruie o tristeţe adîncă. Olimpia îi sim­
ţea tristeţea aceea.
Dar după cea dintîi serată, cind, in drum spre casă,
Olimpia se alâturase lui Ion Florea, privirea ei nu-l mai
întrebă: «Tu cine eşti P», Ungă el, în întunerec, simţi
-deodată cine-i. Ştiu pentru ce a înfruntat-o pe Mă-
-rioara. Simţi cine-i da putere să vorbească cu atîta
pătrundere, care-l uimi pe Florea, despre romanul lui
Tolstoi.
Atunci Olimpia pricepu preţul nemărginit al comorii
ce-o ascunsese în suflet, şi de-atunci începu s-o urască
pe Mărioara conştient. Simţea o dorinţă nemărginită să-I
îmbrăţişeze acolo-n drum, să-I răpească. însă ea abia
cuteza să se întoarcă putin spre dinsul.
[167]
Legea trupului
167
In lungii ani tăcuţi şi grei, pe linga toata superbia
ce se desprindea din chipul său, în sufletul Olirnpiei se
coborîse multa timiditate. Era timiditate? Ea n-ar fj
crezut niciodata ca se va teme de ceva. Obişnuită ca
barbatul s-o asculte, lumea să i se închine, simţind mai
presus de toate o superioritate neîrifrîntâ in trupul ci
frumos, care marile placeri numai le dorise, dar nu le
gustase, ea, din clipa cînd il văzu pe Ion Florea, fu
hotărîtă sa şi-l cucereasca în graba. Puterea aceasta.
de hotărîre o avu pina în sara cînd Florea o petrecu
acasa. Dar lînga el, în întunerec, în bataia vîntului,
puterea de voinţa i se topi. Acum n-ar mai fi cutezat
să-I caute prin berării. Dar odată cu tirniditatea, i se
cobori în suflet o dulceaţa pe care mai înainte n-o gus­
lase niciodata. Simţea un deliciu nespus să-I vada, sa-i
fie aproape. Vorbea cu el fără teamă. Sfiala ce-o sim­
ţea în suflet îi potolea numai pornirile simţurilor. Cînd
i-a pus mîna pe umăr, n-a făcut-o din cutezanţă, ci fa­
ră să-şi dea sama ce face. Fusese un gest necesar, de
prietenie, de stima, mai ales de sinceritate.
Cutezanta ei numai o data îşi ridicase puţin capul ;
cînd mineca largă a toaletei de casa cazuse dezvâlin­
du-i braţul pina la cot. Intîia impresie ce o avu atunci,
Ion Florea nu fusese greşită : Olimpia îşi ridicase mîna
cu intenţia hotarita sa-şi arate braţul, plin şi alb. Dar
aceasta intenţie putuse rasari numai din convingerea
Olimpiei ca, în împrejurările date, Florea nu-i va putea
pricepe intenţia. Orice femeie îşi poate ridica puţin
prea tare braţul la ea acasa, cînd un tînăr se apleacă
sa-i sărute mîna, şi poate sa-şi descopere braţul pînă la.
cot. Aşa judeca atunci Olimpia.
[168]
168
Un glas de protestare se mai ridică în inima ei cînd
Florea incepu s-o conducă pe Mărioara la patinat. Se
hotărî indată să împiedece aceste întîlniri. Işi propusese
să o trimită pe Mărioara de acasă, să-i scrie lui Chirca
să-I ţină pe Florea în cancelarie.
Insă nu avu curajul să execute nimic.
Olimpia Grecu, de cînd a văzut întîia întîlnire a
lui Florea cu Mărioara, simţise că între cei doi este o
legătură mai veche. Ce fel de legătură, nu ştia. Patinatul
lor fu pentru ea o lovitură amară. Şi, cum nu cuteza
să-i oprească, suferinţele ei erau Înfricoşa te. Ochii ei
suri şi faţa ei palidă nu-l înşelaseră pe Ion Florea. Olim­
pia suferea din cauza lui.
Olimpia Grecu era într-o stare sufletească pe care lIU
şi-o putea explica, dar pe care o ura de moarte. Pri­
virile ei de ură, pe care le surprinsese Florea, erau În­
dreptate mai mult împotriva ei Însăşi, decît împotriva
celor doi. Părea că se coboară asupra ei din nou apatia
care o legase de casă în anul cel dintîi al căsătoriei.
In zilele frumoase, cînd Florea o însoţea pe Mârioara
la patinat, Olimpia avea totuşi o mîngîiere : îl simtea
pe Florea închis adinc în sufletul său. Şi poate această
mîngîiere o făcea, în mare măsură, nehotărîtă. În apa­
tia ce-o cuprinsese din nou, îşi zicea: «Poate s-o înso­
ţească. E al meu.. Niciodată n-a putut uita sara aceea
cînd paltonul ei, luat de vînt, îmbrăţişa cu o aripă ge­
nunchii lui Ion Florea. Nici sara aceea, nici paltonul.
Pe acesta il păstra ca pe o moaşte. Şi după ce îl pipăia,
trebuia să meargă la patinat să-I vadă pe Florea.
Dar cu cît treceau zilele, săptăimînile, lunile, erau
tot mai dese ceasurile cînd vechea ei putere de voinţă
se revolta. Cu cît băga de samâ că relaţiile dintre cei
[169]
Legea trupului
169
doi tineri se consolidează, cu cît începea sa-l scadă
încrederea că Ion Florea va fi al ei şi numai al ei, ea
simţea cum o înjunghie tot mai tare patima de-a tăia
orice legătură intre cei doi tineri. Cind erau de faţă,
îi privea cu o nemărginită ură, iar după ce ieşeau,
suferinţa începea să-i urle în suflet ca un lup flămînd.
Se lăsa într-un fotoliu, gemînd, ori dinţii ei lăsau urme
adînci, vineţii, în carnea albă a braţului.
Să nu fi dat Dumnezeu ca în astfel de clipe să intre
bărbatul ei. Olimpia ii arunca vorbe grele şi amare. îi
arunca În faţă că i-a mîncat tineretile, că a nenorocit-o.
Fiecare cuvînt era spus cu ură, cu răutate. In astfel de
clipe Vasile Grecu părea şi mai mic, şi mai bătrîn, şi
masca lui de bunătate devenea o mască jalnică, dez­
gustătoare.
Chinurile acestea Se sfîrşiră abia pe la începutul lunii
Mârţişorului.
*
Ceea ce se zvoruse o jumătate de an, despre ce se
scria prin gazete şi se discuta tn conversaţii particulare,
se împlini la inceputul lui martie. Prin decret regal
Camera Deputaţilor fu dizolvată şi fură rînduite alegeri
nouă. Ziarele tuturor partidelor politice începură numai­
decît o agitaţie nemaipomenită. Titlurile mari se tipă­
reau cu litere cît pumnul, şi articolele ce le urmau erau
viforoase. In unele se tipâreau părţi din programul
în slujba căruia erau gazetele, şi acest program era
apărat cu căldură. Iar unde era vorbă de partidele
contrare, rîndurile din gazete erau de-a dreptul incen­
diare. Se părea că un demon se coborîse în fiece suflet
de gazetar.
[170]
170
Legea trupului
În coloanele acestor ziare straine, fără deosebire de
colorit politic, era o rubrică permanentă despre nemai­
pomenitele agitaţii pe care le fac românii în cercurile
cu majoritate românească. Se raporta de adevărate
revoluţii care izbucneau cînd într-un judeţ, cînd în­
tr-altul, unde naţionalităţile erau în majoritate. Se cerea
cea mai energică ripostă organelor administrative. Ga­
zetele opoziţiei făceau trădător de patrie guvernul, care
ar fi pactat cu popoarele nemaghiare.
În mai puţin de două săptămîni placate roşii, verzi,
galbene, se îrnprăştiară pînă şi prin satele cele mai
depărtate. Şi, pe acelea, numele candidaţilor tronau
în litere mari deasupra textului scurt, care-i dorca
izbînda.
Prin oraşe, prin comune mai mari, steaguri tricolore
unguresti fîmiau în vînt numele candidaţilor. Întru­
nirile, adunările poporale cu vorbirile despre programe
se ţineau lanţ.
Prin satele româneşti, ţăranii priveau, trecînd pe
drum, placatele lipite pe păreţii unei crîşme, ai unei
prăvălii. Şi, cu mare greutate, unii descifrau jumătate
din numele străin. Cei care aveau drept de vot treceau
pe lîngă placatele acestea fără să le mai privească. Ei
ştiau despre ce e vorba acolo. Pe la ei, dacă nu colin­
dase pînă acum însuşi candidatul străin ori vreun băr­
bat de încredere al acestuia, fusese notarul ori scriitorul
din cancelaria comunală. Porunca venise foarte aspră,
ca organele administraţiei să-şi împlinească datoria.
Ţăranii îi ascultau în linişte, clătinau din cap, priveau
îngrijoraţi, însă, la acest întîi îndemn, ei nu se hotă­
rau. «Vom mai vedea, domnule. Ne vom mai socoti»,
răspundeau cei mai mulţi. Numai cei cu licenţe de
[171]
Legea trupului
171
L
crîşme, cu prăvăIăi, pe care slujbaşii Statului ii înfricau
de la inceput, clătinau afirmativ din cap şi ZIceau:
«Da, da! Vom face». In să nici aceştia toţi.
Satele noastre nu mai sint astăzi lipsite de craWICI,
care să le aducă în grabă veştile. Două-trei, zece ga­
zete româneşti întră azi in cele mai multe din satele
noastre. Şi, in cele mai multe, inainte de a-şi deschide
gura preotul sau alt surtucar, ţăranii fruntaşi ştiau ce
e nou prin ţară.
Şi, în preajma alegerilor, ziariştii noştri Îşi ştiurâ
împlini datoria. Indată după dizolvarea Camerei, în
gazetele noastre se începu propaganda pentru o Însufle­
ţită luptă electorală În toate cercurile cu majorităţi
româneşti. Se limpezea tot mai mult principiul că nu
vom putea sprijini decît candidaţii noştri. Se tipărea
numele cercurilor cu majorităţi româneşti, aceste se
aduceau În combinaţie cu numele fruntaşilor care ar fi
mai potriviţi pentru a candida. In gazetele pentru
popor se retipăreau articole de legi prin care alegerile
de deputaţi erau declarate libere, şi încercările de tero­
rizare nepermise. Se indemna poporul să n-aibă nici
o teamă şi să voteze pe candidaţii .programului naţional
A
roman.
Fruntaşii de prin oraşe Începură şi ei să se agite, să
ţină consfătuiri intime. Vreun preot, vreun alt om din
inteligenţa satelor, cînd se abătea pe la oraş, Întreba
pe vreun cunoscut: «Ai, ce facem? Prin satele noastre
(i-a pornit goana după alegătorii romani».
Simţeau cu toţii necesitatea de-a se şti odată candi­
daţii oficioşi, şi de-a se începe lupta pentru reuşita
lor. Insâ trei săptămîni trecură numai cu agitaţia ce se
făcea prin gazete, numai cu mici întruniri şi consfâtuiri.
[172]
172
Legea trupului
Abia către sfîrşitul lui martie se stabili definitiv lista
candidaţilor noştri.
Incepîndu-se aceste agitaţii, Ion Florea petrecea tot
mai mult în cafenea, la cazină, citind cu mult interes,
cu pasiune chiar, gazetele. Cazina era acum foarte
populată, şi discuţiile curgeau neîntrerupt. Cîte doi,
cîte patru stau la o masă, ori formau grupuri prin
sală, şi vorbeau aprins, se capacitau. Gazetele treceau
din mînă în mînă, la anumite pasagii se opreau, şi con­
versaţia curgea apoi, mai departe, tot mai animată.
Se făceau planuri de luptă, se numărau voturile, se
înşirau pe rînd fruntaşii satelor, preoţi sau alţii, în
ajutorul cărora se putea crede cu siguranţă. Unele
nume treceau de bune, fără nici o obiectiune, Dar la
altele, cutare ascultător întrerupea:
- Numai să nu ne prea încredem. Domnul X e cam
deochiat.
Alte nume erau respinse cu indignare:
- Pe ăsta-l ştiu de la alegerile trecute. E un om
fără caracter.
Ion Florea mai mult asculta astfel de aprecieri decît
lua parte la ele. El cunoştea puţini dintre fruntaşii sa­
telor. Dar la celelalte discuţii lua parte cu însufleţire.
El se angajă de la început să cutreiere satele din cercul
de alegere unde avea să fie candidat advocatul Vasile
Grecu.
Florea vorbea frumos, însufleţit. Mulţi il ascultau
cu plăcere. Dar erau oameni care il priveau c-un zîmbet
batjocoritor. Privirea lor parcă spunea: «Pricepem noi
că pentru Grecu ai sări în apă. Însă te poţi şterge pe
buze: dornnişoara Grecu nu-i de nasul tău..
[173]
Legea trupului
173
Cele mai multe discuţii se învîrteau însă În jurul
faptului că Vasile Grecu respinse de la început, cu ho­
târîre, candidatura lui.
- Eu vă mulţămesc, domnilor, pentru atenţia şi în­
crederea ce mi-o arătaţi, spuse el. Însă nu pot primi.
De-aici încolo sînt în pragul bâtrineţelor. In Parlament
avem lipsă de bărbaţi în floarea virstei. Ei se ştiu Însu­
fleţi mai in grabă şi au mai multă putere de luptă.
Cînd spuse cuvintele acestea, in cazină se făcu o ta­
cere adîncă, Vreo trei-patru ii da dură dreptate în gîn­
dul lor, zicîndu-şi fiecare: «Eu 'aş fi bun». Situaţia o
pricepu mai în grabă advocatul Chirca. El se ridică
numaidecit şi-i zise:
- Iubite coleg, eu apreciez cuvintele tale, dar nu le
pot aproba. In cercul acesta nime nu poate reuşi afară
de tine. Pe tine te cunoaşte toată lumea din jur. Ai cea
mai întinsă clientelă. Deci pentru izbinda steagului
nostru, trâbâ să primeşti.
- Aşa-i! Domnul Grecu trăbă să primească, râs­
punseră cei mai mulţi.
Însă cei ce gindeau la persoana lor îşi ziseră: «Pentru
ce ar putea reuşi numai batrinul? Noi ce sîntem? Şi
aceştia nu aplaudară cuvintele lui Chirca. Dar Grecu
rămase neinduplecat.
Aceasta se întîmpla în zilele cele dintîi ale lunii
martie. De-atunci advocatul Vasile Grecu nu se mai
arăta la cazină. Oamenii îl intrebau pe advocatul
Chirca: «Va rămînea neînduplecat ?». Acesta la Înce­
put râspundea : «o să-I convingem. El totdeauna se
gîndeşte mult înainte de-a lua vreo hotârîre.» Dar, mai
tîrziu, la Întrebările lor, ridica din umeri.
[174]
174
Legea trupului
i
Agitatiile, consfâtuirile se ţineau însă lanţ. Vasile
Roşu, Muntean şi alţi tineri îl întrebau pe Ion Florea :
- Ce mai zice domnul Grecu? Tu umbli în familia
lor. Nu se hotărăşte odată să primească?
Ion Florea, de cînd se începuseră agitaţiile pentru
alegeri, era foarte vesel. IIi plăceau toate hotărîrile de
luptă, se însufletea pentru reuşita pe care o lua drept
sigură. Dar, pe lîngă aceasta, în casa familiei Grecu
părea că se face lumină.
Indată ce se începură pregătirile pentru alegeri, doam­
na Olimpia se însenina. Ochii ei deveniră iarăşi nespus
de limpezi, vocea catifelată, şi de pe Fatâ-i dispăru
paliditatea aceea stravezie.
- Azi am avut sarbatoare familială, îi spunea, a­
proape în fiecare zi, Mărioara. Mama a fost foarte
drâguţa.
Nici nu trebuia sa-i spuna ea. Ion Florea vâzu cu
bucurie schimbarea aceea la Olimpia. Nu-i mai zicea:
«Ei, tinâre. şi nu-l mai lăsa singur cind el vorbea de
Mărioara. Ii spunea cu vocea ei plină de duioşie:
«Domnule Florea, domnule candidat». Ion Florea bagă
de samă că-n vocea aceasta era mai multă simţire
decit mai înainte.
Şi se bucura din suflet. Îşi zicea: «Inima ei s-a muiat,
în urmă. Nu ne va pune piedeci căsâtoriei.» Şi uneori
apropierea ei îl tulbura adînc, făra sa ştie de ce. Din
vremea aceasta îi rămaseră în minte umerii ei frumoşi
şi linia dulce a spatelui. O vazuse, o singura dată, în­
tr-o toaletă decoltată.
Şi, simtindu-şi sufletul plin de recunoştinţă, cerca
să-i fie tot mai plăcut, îi răspundea cu multă căldură,
dar cu stimă.
[175]
-
Legea trupului
175
Mai fericit şi mai uimit era advocatul Vasile Grecu.
El nicicum nu-şi putea explica aceasta schimbare a
Olimpiei. Retragerea lui de la casinâ nu-l costa nimic.
Acasa la el era acum nespus de bine. Un fel de mi­
reasma umpluse camerele, mobilele, aerul. Şi raiul
acesta ţinea neîntrerupt. Olimpia era mereu vesela. Şi
rîsul ei frumos se auzea în toata casa.
Mârioara se mira şi ea de veselia mamei sale, şi
odata, învinsă de recunoştinţă, de dragoste, se arunca
în braţele mamei sale, vrînd s-o strîngă cu putere la
piept. Dar ea simţi cum trupul Olimpiei tresari înfiorat
la atingerea sa, şi cum mama-sa o depărta uşor cu
mîna.
Olimpia il însoţea, în fiecare zi, pe Vasile Grecu,
la plimbare. Şi ciripea necurmat. Despre societate, de
primavara, de toalete, de cancelaria lor chiar. Dar tot­
deauna se oprea mai mult la alegerile pentru Camera.
Inca în sara cea dintîi aduse vorba despre aceasta.
- Cum v-aţi hotărît? il Întreba cu blîndeţe Olim­
pia.
- Ne punem cu siguranţa candidatul nostru, ras­
punse Grecu.
- Şi tu vei fi acela, nu ?
- Mi-au propus şi mie. Insa eu am refuzat. Eu nu
pot primi.
- Şi pentru ce nu poţi ? îl Întrebă, aplecîndu-se puţin
spre el, Olimpia.
- Eu sînt prea ocupat. Cancelaria mă ţine mereu
legat de oraşul acesta.
- E adevarat, răspunse Olimpia, ca tu munceşti
foarte mult. Însa eu cred ca nu trâbâ sa te retragi de
la împlinirea unei datorii de ordin superior. Tu eşti
[176]
176
Legea trupului
destul de bogat. Zestrea Mărioarei e invidiata de toate
fetele. Eu aş crede că tu ai putea chiar să-ţi închizi
cancelaria şi să te dedici unor ocupaţii de ordin supe­
rior. În urmă, tu ai muncit de-ajuns, ai avea dreptul
şi la puţină odihnă.
Ea-i ţinu lecţia aceasta cu multă sinceritate, cu durere
chiar. Advocatul o ascultă cu plăcere. Cuvintele ei îi
cădeau în suflet ca nişte stropi de mîngîiere.
- Şi crezi tu că, reuşind în luptele parlamentare,
m-ar aştepta linişte şi pace ?
- Oricum, e altă ocupaţie. Nu ucide nervii ca ne­
număratele mizerii ce le ai cu clienţii.
- Va fi o ocupaţie cu mult mai grea, dragă Olimpio.
Tu ştii bine că eu, dacă îmi iau o sarcină pe umeri,
nu-s omul care s-o mai arunce vreodată.
- Tu judeci totdeauna corect, Vasile, răspunse Olim­
pia cu prietenie. Dar să nu-ţi uiţi: lumea aşteaptă de
la tine o jertfă.
Din sara aceea, Olimpia-i aminti necontenit de alegeri
şi despre jertfa pe care o aştepta publicul de la el. Ea
rămînea mereu drăguţă, zîrnbitoare, ştia să-I scuze,
să-I înţeleagă pe Grecu, dar necontenit se învîrtea în
jurul candidaturii lui.
În unele sări de nereuşită, Olimpia simţea întîi, după
ce rămînea singură, o deznădejde amară, dar voinţa ei
numaidecît se revolta, şi-n ziua următoare tăbăra din
nou asupra lui Vasile Grecu. Ea ştia că în chestii care
îl privesc pe el personal, puterea de voinţă a lui Grecu
era înfricoşată.
Şi în convorbirile cu bărbatul ei, de multe ori arunca
Mărioarei priviri speriate, ca şi cînd i-ar fi cerut aju­
tor. Vasile Grecu era fericit. In casa lui era mereu sâr-
[177]
Legea trupului
in
bâtoare, căci Olimpia nu-şi pierduse rurmc din veselia,
din seninătatea celor dintîi zile. Însa voinţa lui era
neînduplecată.
Noaptea, în pat, Olimpia simţea cum îi arde trupul
şi-i vîjîie capul. Trebuia să se dea bătută? Chinurile ei
creşteau din noapte în noapte, cînd, în cea din urmă, îi
fulgeră prin minte un gînd uimitor: Mârioara. Da,
interesele Mărioarei! Care interese? «o să le aflu cu
siguranţă», îşi zise Olimpia, şi, într-adevăr, le şi află
numaidecît. Bucuria ei era aşa de mare, încît noaptea
întreagă nu putu dormi, ci visurile, închipuirile cele mai
dulci o înfiorau necontenit.
- Dragă Vasile, îi spuse în ziua următoare, aş vrea
să-ţi fac o mărturisire. Maia noastră are mult talent
muzical, şi totdeauna mi-a părut rău că nu-i putem
da o instruire mai aleasă. Dacă tu ai fi deputat, fata
noastră te-ar putea însoţi în capitală. ="J-ai fi nici tu
singur. Un an ar fi de ajuns. Într-un an cred că s-ar
perfecţiona la conservator. Pe urmă am putea-o mărita.
Trăbă să ne gîndim, dragă Vasile, că în curînd nu vom
mai putea face nimic pentru fata noastră.
Fiindcă era cea din urmă încercare de a-i frînge
voinţa de fier, vocea Olirnpiei tremura. Oricît i se
păruse de sigur, peste noapte, acest mijloc, acum se
temea.
Cum se plimbau, Vasile Grecu se opri la sfîrşitul
cuvintelor ei. Ochii lui în clipa aceasta erau adînci şi
plini de durere. Pe-o clipă o privi, apoi porni mal de­
parte, şi multă vreme nu răspunse.
- Mărioara are, într-adevăr, talent pentru muzica,
începu el întru tîrziu. Şi poate nu e rău planul ce-l
faci. E încă tinâră şi ar putea să Înveţe. Şi muzica e
[178]
178
Legea trupului
frumoasă. Apoi, aceiaşi ochi adînci ii mai ridică o dată
asupra Olimpiei. Numai o clipă. Dar privirea aceea
spunea limpede că lui Vasile Grecu îi pare foarte rău
simţindu-şi voinţa învinsă. Şi în privirea aceea era un
fel de reproş pentru Olimpia. Părea că-i zice: «Cum
de ţi-a venit în minte ?».
Apoi advocatul Vasile Grecu ştia că, întrînd în slujba
asta nouă, va fi cu trup, cu suflet pentru ea. Ştia că
va rămînea mereu departe de casă: în capitală, pe sate,
la adunări popotale. Ştia că Mări oara nu-l va însoţi, şi
poate gîndul acesta îl făcuse să nu primească a fi can­
didat. El demult nu se putea despărţi de Mărioara,
care-i era tot mai dragă. Şi acum, iată, e posibil, ba e
chiar de dorit ca Mări oara să-I însoţească în capitală,
la conservator. El credea că-i va face fetei o bucurie
foarte mare.
- O să vedem, mai zise el Olimpiei.
Aceasta na răspunse, ci îi strînse uşor mîna. Fericirea
1i inundase sufletul ca o apă de argint, luminîndu-i
întreagă fiinţa.
Incâ în ziua următoare il pofti la el pe advocatul
Chirca. Acesta veni cu numărul cel mai proaspăt din
gazetă.
- Frate Vasile, îi spuse, ai face foarte rău să te
retragi. Iată, eşti pus şi în lista oficioasă. Să băgăm de
samă, retragerea ta ar însămna să pierdem cercul. Şi,
să-ţi spun prieteneşte pentru ce. Pe lîngă toată sila ce
ni se face de organele administraţiei, ar mai cădea asu­
pra noastră un adevărat blâstârn. Ar începe numaidecît
dezbinârile, Trei colegi de-ai noştri, cei mai ambiţioşi,
încep să-şi arate ghearele. Fiecare ar dori să fie can­
didat. Nu ţi-i spun, ştiu că nu eşti curios de nume.
[179]
Legea trupului
179
Acum îţi poţi închipui la ce cădere ar trebui să ne
aşteptăm dacă s-ar începe lupta cu astfel de ambiţii.
Chirca îi vorbi ca unui prieten pe care îl stima. Tot
cuvîntul lui era sinceritate.
- Te-am chemat să-ţi spun că m-aţi bătut. Primesc
candidatura, începu obosit Vasile Grecu. Şi fiindca
abia mai sînt cîteva săptămîni, trăbă nesmintit să con­
vocăm, încă pe duminica viitoare, pe toţi fruntaşii co­
munelor din cerc la o consfatuire intimă. Eu am şi
lăsat personalului din cancelaria mea să adune adrese,
să trimită o circulară scurtă.
- Foarte bine, amicul meu, zise cu bucurie Chirca
şi-l bătu pe umăr. Am să-I trimit îndată şi pe candi­
datul meu, cu adresele ce le am, şi să le ajute. Pe urmă,
tot azi, înştiintâm şi publicul de-aici. - îşi lua pălă­
ria, îi strînse cu caldura mîna, şi zise: Am să trimit
numaidecît pe candidatul meu sa le ajute.
Pe domnul Florea? întreba Vasile Grecu.
- Da, eu n-am alt candidat. Cum îţi place de el ?
- Mie-mi place. Se vede un băiat detreabă, răspunse
Grecu.
- Un tinăr admirabil. Prin cancelaria mea încă n-a
trecut un astfel de om. E o putere de munca uimitoare.
Apoi, pot lipsi cu anii, el îmi conduce cancelaria mai
bine decît mine. Să-mi dai voie să-ţi spun, adaose aple­
cîndu-se uşor spre Grecu, domnişoara Mari oara a fă­
cut o buna alegere.
- Cum? întrebă Grecu, părînd ca nu pricepe.
- Lumea spune ca tinarul meu e bine vazut în casa
voastra, şi ca dornnişoara nu l-ar afla respingator.
Advocatul Grecu zîmbi. La viitorul fetei se gîndea
totdeauna C-'O nespusa delicateţe.
[180]
180
Legea trupului
- Da, vine pe la noi. Mai ales în iarnă i-a procu­
rat mari distracţii Mărioarei. Dar pînă la căsătorie ...
- Mai este, mai este, zise Chirca rîzînd. Dar dac-ar
fi să fie ...
- Atunci va fi, răspunse Grecu zîmbind şi petre­
cîndu-l pe Chirca pînă la scări.
Vasile Grecu, fără să spună cuiva, ţinea foarte mult
la Ion Florea. Şi pentru că era deştept, harnic, cu pur­
tări bune, dar mai ales pentru că-i făcea plăcere Mă­
rioarei lui. El se gîndise demult la căsătoria de care-i
spusese acum Chirca. Şi o afla potrivită. Mai ales cînd
vedea faţa înflorită a Mârioarei şi ochii ei albaştri plini
de fericire, la întoarcerea de la patinat, afla căsătoria
asta foarte potrivită.
*
Sala cea mare de la cazină fu aproape prea mica
pentru consfătuirea din duminica următoare.
Băteau vînturi căldute, cu miros de ploaie, în acest
sfîrşit de martie. Zăpada se muiase, se înnegrise, zbîn­
du-se apoi în pămînt. Numai prin vreo huzdoapă, pe
vreo muchie dosită de deal, mai albeau petece mici.
Pădurile negre vîjîiau înfiorare de apropierea primă­
verii. Drumurile erau desfunda te. Roatele cârutelor se
cufundau adînc. Între spiţe tina se întărea mereu. Caii
îrnproşcau de sub copite stropi murdari. Şi totuşi, din
mari depărtâri, venise lume multă la întrunirea aceea.
Întrau mereu în sală preoţi, învăţători şi alţi fruntaşi
ai satelor, şi, din cît se putea, cei mai mulţi se retră­
geau mai în urmă, părînd că se feresc de publicul din
oraş. Nu o făceau din neîncredere, ci mai mult din
sfială şi pentru că se simţeau mai bine între ai lor.
[181]
Legea trupului
181
Astfel, îndată ce deschideau uşa şi priveau prin sală,
mulţi făceau «Aha !}} şi, bucuroşi, mai siguri parcă, se
strecurau Încet Între participanţii de la sate. Acolo ,e
amestecau, Îşi strîngeau cu plăcere mînile. Se auzea
mereu:
Şi tu ai venit?
Şi.
Las' că-i bine!
Ce gîndeşti?
Va fi cam greu. Pe la noi de-o săptămînă s-a pus
notarul pe lucru. Mi se pare că umblă şi bani.
- Dar la noi! A venit chiar candidatul. Umbla pe
la oameni.
Dintr-alte părţi se auzeau frînturi de vorbe:
Adunare?
Da, au ţinut adunare de popor!
Şi cum le-a vorbit, rumâneşte ?
Tină mare?
Iad, frate! Să rămînem în drum!
Fie, că primăvara se arată bine.
Se auzeau iarăşi cuvinte de mirare:
N-a venit?
- Nu! spunea că are o înmormîntare pe aZI.
- Mi se pare că iar îşi face coada colac.
Numele lui Vasile Grecu era amintit în toate păr­
ţile.
El va fi ?
Se-nţălege. Cine altul?
N-ar fi rău să reuşească.
Scaunele de dinainte se umplură cu public din oraş.
Vreun protopop, vreun preot cu legături mai multe,
[182]
182
Legea trupului
se zărea .printre ei, răspunzînd necurmat la ploaia de
Întrebări ce se descărca asupra lor.
Printre publicul de la ţară bărbile erau foarte dese.
Şi erau bărbi albe, surli, abia înfiripate, care se agitau
mereu. Era o continuă învăluire, Fiecare işi vedea cu­
noscuţi cu care nu s-a intilnit demult. Fiecare voia să
ştie pînă unde au ajuns frămintările de alegeri in­
tr-alte sate.
Printre ei albea portul de sărbătoare al cutărui ţăran
fruntaş. Erau şi fruntaşi de pe la sate care intrau cu
mare sfială in sală. Părea că ar voi să se ascundă bine
in paltoane, să nu-i vadă nimeni. Aceştia treceau fu­
rişindu-se, se retrăgeau intr-un colţ şi rămîneau acolo
nemişcaţi. Dar cei mai mulţi erau veseli.
Oricît s-au curăţit de tină inainte de intrare, parche­
tul incepu să se înnegrească.
Deodată sala incepu să vuiască de aplauze, de «să
trăiască !». Ochii tuturor erau îndreptaţi spre Vasile
Grecu, care intra însoţit de advocatul Chirca. Capetele
se înălţau, cei de dinapoi se ridicau in vîrful picioarelor,
apoi unii cercau să se strecoare mai inainte.
Advocatul Chirca urcă la tribună. Mulţi din cei de
faţă nu-l cunoşteau. Dumnealui nu avea mare clien­
telă. O frămîntare se văzu intre oameni, însâ îndată ce
începu să vorbească, in sală se făcu o linişte desăvîr­
şită. Omuleţul acela vorbea foarte frumos şi cu multă
căldură. ,
- Sintem inaintea celui mai însămnat act din viaţa
popoarelor din ţările constituţionale. Alegerea deputa­
ţilor, care vor avea să aducă legile ţării, nu poate să
ne lase reci nici pe noi românii. Poporul nostru, fraţilor,
are drepturi vechi şi sfinte de cîştigat in ţara aceasta.
[183]
Legea trupului
18J
Nu le vom cîştiga dacă vom sta mereu pe la vetrele
noastre, in sate şi oraşe, şi ne vom vedea numai de
nevoile noastre de-acasă. T răbă să intre şi in conştiinţa
noastră convingerea că avem fieştecare şi datorii de
ordin superior, avem datorii de implinit cătră neamul
care alţi apărători nu are decit pe noi înşine. Fiind che­
marea unui deputat in rîndul cel dintii ca să se inte­
reseze chiar de aceste drepturi superioare, noi ne-am
hotărît, ca şi la alegerile trecute, să ne punem şi să
sprijinim pe candidaţii noştri in toate cercurile de ale­
gere in care majoritatea noastră s-a putut constata. Şi
astfel noi, în înţălegere cu cei mai mari, am pus pentru
cercul de care ţineţi şi dumneavoastră candidatura dom­
nului advocat, fruntaş al nostru, doctor Vasile Grecu.
Sala vui furtunos la numele acesta. II adamară în­
delung.
- Eu cred, domnilor, că o persoană mai potrivita
nu se putea afla. «<Aşa-i, aşa-i 1», «Să trăiască 1», vui
din nou în sală.) Cei mai mulţi dintre dumneavoastră
11 cunoaşteţi, şi dumnealui n-are lipsă de laudele mele.
(<Să trăiască !» răsună iarăşi din sute de piepturi.) De
aceea eu ţin să-I rog pe dumnealui, în numele dum­
neavoastră a tuturor, să primească candidatura. (<<Să
trăiască !» se auzi indelung prin sală.)
Advocatul Chirca se coborî de la tribună, şi, intre
nesfîrşite ovaţii, îi luă locul Vasile Grecu. El abia spuse
citeva cuvinte.
- Vă mulţămesc, domnilor, pentru încrederea şi cin­
stea ce-mi arătaţi, zise el. Era foarte palid, dar masca
de bunâtate-i era pe faţă. Publicul din oraşul acesta,
continuă el, ştie foarte bine că eu nu rn-am îmbulzit
să iau pe umerii mei această sarcină. însă, după ce
[184]
184
m-arn hotărît o dată, v-asigur pe dumneavoastră că nu
mă voi da in laturi din faţa nici unei greutăţi. Dacă
voi reuşi, interesele dumneavoastră vor fi şi ale mele.
însă pentru aceasta e de lipsă să se stabilească numai­
decît programul de luptă, şi, stabilindu-se, să fie îm­
plinit pînă la litera din urmă. Toţi trăbă să ne împli­
nim datoria. Vă mulţămesc încă o datâ.
El părăsi tribuna în uralele nesfîrşite ale publicului.
Urmară apoi două ceasuri grele şi frămîntate. Pre­
zidentul propuse alegerea unei comisii, dintre partici­
panţi, care să stabilească programul. Şi dintr-o parte
şi dintr-alta a sălii se strecurau cei a căror nume fură
citite. Şedinţa se suspendă aproape un ceas, pînă cind
comisia îşi sfîrşi lucrările. Intre aceştia fu şi Ion Florea,
care făcu cele mai multe propuneri bine primite.
In sală nu se mai putea păstra liniştea. Discuţiile în­
cepură, se aprinseră în toate colţurile. Publicul abia
acum începea să se agite în faţa alegerilor pentru care
trebuiau să se ia măsurile de lipsă. Unii ieşeau să fu­
meze cîte-o ţigară. Şi afară, în anticarneră, în fumul
de tutun, conversaţiile erau tot aşa de aprinse ca şi în
sală. Unii vorbeau cu mare insufleţire: erau siguri de
victorie. Nu voiau să ştie de nici o piedecâ. Alţii arătau
feţe îngrijora te, clătinau din cap, şi, la argumentele
celor însufleţiţi, rămîneau liniştiţi, convinşi parcă.
La redeschiderea şedinţei, după frumoase cuvinte de
Îmbărbătare, Ion Florea, ales ca raportor, citea pro­
gramul stabilit de comisie. Se oprea la fiecare punct,
îl explica, da îndrumări cum are să se execute fiecare.
Publicul asculta cu băgare de samă. Din cînd în cînd
se auzea: «Hrn ! Asta-i bună !». Pentru organizarea
alegătorilor şi purtarea luptei electorale se stabiliră
[185]
Legea trupului
185
multe puncte. îndrumările se dădeau pînâ-n cele 111ai
neînsernnare amănunte. Ion Florea citi mult, expli­
cînd mereu.
- Acest program, dacă se primeşte, se va tipări şi
se va expedia cu poşta tuturor fruntaşilor din cerc, pe
ore punctul al doilea i-a numit pe nume. Se primeşte?
- Se primeşte! Trăiască! răsună în sală.
Ion Florea se coborî de la tribună, şi numaidecît apăru
în locul lui un domn de vîrstă mijlocie, cu barba-ri fur­
culiţă, cu ochelari pe nas.
- Domnilor, începu el pe-o voce foarte înaltă şi
stridenta, slobozîndu-şi braţele în aer, care apoi, pînă
a ţinut vorbirea, nu s-au mai apropiat de stăpînul lor,
domnilor, zise el, si vis pacem para bellum! Acest cu­
vînt al strămoşilor trăbă să vi-I amintesc în momentele
acestea solemne, cînd, sfîrşindu-se lucrările noastre me­
morabile, dumneavoastră vă întoarceţi pe la cămin urile
scumpe, în sînul familiilor duioase, în satele noastre din
văi şi munţi, care e leagănul dulce al neamului nostru.
Şi mă simt obligat să vă accentuez acest cuvînt cu atît
mai vîrtos că luptă mare trăbă să ducem. "Preoţi cu
crucea-n frunte căci oastea e creştină.. Da, domnilor,
e rindul dumneavoastră acum să vă puneţi pe lucru.
Noi ne-am făcut totdeauna datoria pentru scumpa
mamă naţiune, ne-am Iâcut-o şi acum, întrunindu-vâ
pe dumneavoastră şi stabilind acest program de luptă,
care e armă neînvinsă dacâ-l vom observa. De la acest
program, domnilor, să nu vă abateţi, să nu suferiţi în
mijlocul vostru oameni mici de suflet dar mari de P.l­
tirni, pe cei slabi să-i izolaţi, iar cei buni să mergeţi
înainte. Tot înainte! El strigă aceste cuvinte cu vocea
[186]
186
Legea trupului
lui stridenta, În vreme ce braţul drept şi-l ţinea întins
ca pe o sabie gata de atac.
Publicul din sală îl privea nedumerit. Nu ştia ce voia
să spună omul acesta. Şi, ştiind că şedinţa s-a terminat.
cei din depărtări Începură să se strecoare afară. El
vorbea Înainte. Dar acum cei ce părăseau sala erau
în număr tot mai mare. Ieşind, ei mai auzeau fraze
din dis-cursul acelui domn:
- Si vis ţraceni În cazul nostru însamnâ dacă voieşti
învingerea. Dar cine n-ar dori-o? Care inimă româ­
nească n-ar tresări de-o bucurie, nemărginită... Para
bellum însamnă ca toţi fiii naţiunii române să stea ca
nişte străjeri neclintiţi la posturile lor, trîmbiţînd ...
Ieşiseră de mult şi Vasile Grecu şi advocatul Chirca.
Ion Florea asculta cu interes, zîmbind, surprins de apa­
riţia acestui om.
Apoi se strecură şi el pe uşă.
XI
Un şuier prelung, răguşit, strâbâtu aerul în care se
cerneau, se învăluiau neîntrerupt firicelele de ceaţă.
lăsînd goluri în văzduh sau grămâdindu-se în figuri ciu­
date, care se destrămau numaidecît. Locomotiva mai
grohoti de cîteva ori, înăbuşit, obosită, ca şi cînd ar fi
fost într-adevăr un bivol - după cum îi spuneau ţă­
ranii - căruia i s-ar fi dat cea din urmă lovitură de
mai. Uşile vagoanelor se deschiseră, şi prin ele năvălea
o lume pestriţă în umezeala aerului proaspăt. Din va-
i
J-
[187]
Legea trupului
187
goanele de clasa intii şi a doua se coborau domni cu
feţele umîlate de nesomn, învâluiţi în paltoane groase,
cu gulerele ridicate, doamne palide, suferinde parcă,
Infăşurate în lungi mantale. Hamalii se avîntau înlăun­
tru, se coborau, umblau grăbiţi, gîfîind subt povara
geamantanelor. Unii, alergînd, făceau semn cu mîna
celor ce-i strigau, că au cutare număr sau că se vor
intoarce numaidecît. Din vagoanele de clasa a treia
se îmbulzeau muncitori, cu feţele, cu ochii înroşiţi de
neodihnă, de rachiul cu care şi-au omorît o noapte de
nesomn; se îmbulzeau înrnorrnîntaţi sub dăsagii mari
şi grei, ţinînd sus cu mîna săcurile a căror limbă era
înfăşurată în zdrenţe murdare.
Pe peron, în jurul gării, lumea începu numaidecît să
fiarbă. Vizitii îşi imbiau trăsurile, unele pentru oraş,
altele pentru mai departe. Se legau cu funii groase
geamandane grele înapoia trăsurilor, pe arcuri, se în­
cărcau pachetele; doamne a căror faţă abia se mai
zărea dintre şal uri, erau ajutate să se urce în trăsuri.
Cei din localitate porniră mai în grabă, surugiii de la
trăsurile acestea priveau din cind în cînd peste umăr
înapoi, părînd că regretă depărtarea lor atît de grab­
nică, în vreme ce soţii lor, care se pregăteau pentru
provincie, rămîneau să stoarcă preţuri cît mai mari.
Părintele Ion Albu coborî dintr-un vagon de clasa
a treia. Se strecură Încet, cu grijă, prin mulţime:
ducea trei pachete legate frumos în hîrtie albăstrie. Prin
mulţimea ce aştepta, zări îndată pe sluga lui, care-I
căuta cu privirile, în care se citea un fel de frică şi
descurajare.
- Domnul părinte nu vine cu noi? Am doi cai!
Întrebă un vizitiu care nu-şi aflase pînă acum clienţi.
[188]
188
Legea trupului
- Nu, mulţămesc. Am caruta mea, zise părintele,
voios, şi numaidecît striga: Niculae! Mai Niculae!
Sluga tresări, privi speriat în toate părţile, şi cînd
îl zări pe parintele, începu să-şi facă drum prin mul­
ţime, dînd din coate.
- Gîndeam c-ai întîrziat şi n-ai să soseşti pîna la
amiazi, zise sluga bucuros, luînd pachetele.
- Nu întîrziem noi aşa de uşor, Niculae. Acasă e
bine? întreba părintele, pieptănîndu-şi cu degetele barba
şi mustatile, prin care se zareau fire albe.
Părintele Ion Albu era de statură mijlocie, cu umerii
laţi, cu capul plecat puţin înainte. Făcu cîteva mişcări,
ca şi cînd abia acum s-ar dezrnorti din toropeala călă­
toriei, înghesuit într-un colţ de vagon. Obrajii bărboşi,
ochii albaştri, mînile cu degetele groase - toate-i ar­
deau, şi răcoarea acestei dimineţi de la sfîrşitul lui
martie, îl răcorea ca o băutură.
- Acasă e bine, zise sluga pornind. Nu s-a înrîrnplat
nimic. Numai Peştele te-a căutat de vreo trei ori.
- Unde-ai lasat caruţa P întrebă Ion Albu.
- La «Trei stejari», ca totdeauna. Am sosit de la
miezul-nopţii. Caii s-au hodinit, putem pleca numai­
decît. Dar la «Trei stejari» ne mai aşteaptă cineva.
Ieşiră din mulţime. Înaintau acum pe trotuar. înainte
abia se zarea la cîţiva paşi. Negura se învăluia groasă
pe uliţi, cernîndu-se în pulbere fina. Se clătinau mereu
figuri ciudate înaintea lor, apoi, în răstimpuri, unele,
izvorînd din ceaţa, treceau repede pe lînga ei. Dea­
supra negurii, aproape de pamînt, mijea un glob cu
lumina slaba, gâlbuie. Soarele parea ca se îneacă,
Parintele Ion Albu nu auzi cuvintele din urma ale
lui Niculae. Noaptea întreaga i se învâluiseră în minte
[189]
Legea Trupului
189
nesfîrşite planurile de luptă, de acţiune puternică. Deşi
plecase cu trenul numai la patru, el nu dormise toată
noaptea. În răcoarea dimineţii i se părea că toate i se
lirnpezcsc, simţea cum cad pe rînd piedecile ce le între­
zârise în decursul nopţii.
- Dumnealui mi-a spus că aşteaptă şi pînă la trenul
de amiazi, dacă Întîrzii acum, zise sluga.
Cine?
Părintele Andrei din Vălişoara.
E aici şi dumnealui? întrebă vesel Ion Albu.
Da, ne-aşteaptă la "Trei stejari». A venit de ieri.
Birtul la care trăgea caruta popii Albu era spre ca­
pătul de miază-noapte al oraşului. Mai avură de mers,
În vreme ce negura de pe uliţi se popula tot mai des
cu figuri ce se clătinau nedesluşite.
Părintele din Vălişoara îi zări de pe fereastră, le
deschise repede uşa, şi-i strigă cu bucurie:
- Bine-ai sosit, pretine ! Bună-dimineaţa, şi, ridicînd
dreapta, o plezni în palma lui Ion Albu. Obositor drum,
hai? zise apoi, apropiindu-se cu Ion Albu de masă.
- Au călătorit mulţi, şi toată noaptea n-am putut
închide un ochi. Da-mi pare bine că te întîlnesc. Am
să-ţi spun veşti însâmnate.
- Ei, comedie, făcu mirat părintele Andrei, şezînd
pe un scaun, se vede dar că n-aţi mers zadarnic atîta
cale. Au fost mulţi?
- Aş putea zice c-au fost foarte mulţi. Vreo cinci
sate n-au trimis pe nime, între acestea şi Vălişoara. Din
alte comune, iarăşi, au venit şi pîn' la patru-cinci.
Lipsa ta am cercat s-o scuz cum am ştiut mai bine.
Dar ai făcut rău că n-ai venit. A fost, frate, Însufle­
ţire mare.
[190]
190
Legea trupului
Şi Ion Albu şezu în faţa parintelui Andrei. Îşi ceru
un rachiu de drojdii şi o cafea cu lapte.
- Şi ce s-a hotărît ? întreba grabit parintele Andrei.
- Vom purta lupta cu toate puterile pentru biruinţa
candidatului nostru. Vom avea o lupta straşnică, însă
învingerea va fi cu siguranţa a noastra.
- Pîna la biruinţa mai este, zise parintele Andrei
sorb ind lichidul gălbiniu din pâhârel. Vorba e ca aţi
facut candidatura?
- Cu cea mai mare însufleţire. N-a fost 111 CI un
vot potnvmc.
- Şi cine-i ?
- Omul care a avut totdeauna simpatiile noastre,
ŞI la care ne gîndeam şi înainte de consfâtuirea de ieri.
- Vasile Grecu?
- Da. Nici nu se putea sa fie altul, zise Ion Albu. E
omul cel mai simpatizat în întreg cercul electoral. Şi
e cunoscut, cum bine ştii, de cei mai mulţi dintre ţa­
ranii alegatori. Credem ca numele lui e cea mai bună
garanţie pentru reuşita.
- Sa dea Dumnezeu, zise parintele Andrei, Însa eu
sînt, din firea mea, Toma necredinciosul. Tare ma tem
ca ne-om mişca, vom porni poporul şi nu s-a alege
nimic din toata zdroaba noastra. Mie, drept sa-ţi spun,
mi-ar mai placea dacă am rămînea în pace. Ei, frate
Ioane, de cîte ori nu s-au pornit la noi mişcări fru­
moase?
Ion Albu il privi cercetator.
- Cu mine poţi vorbi aşa, pannte Andrei, dar al
face foarte rău dacă şi acasă, intre săteni, ai spune cu­
vintele acestea.
[191]
Legea. trupului
191
- Nu te supăra, Albule, zise Andrei mai punîndu-şi
un păhărel de rachiu, eu vorbesc din inţăJepciunea vie­
ţii. Sînt eu ceva şi mai bătrîn decit tine.
- De bătrîneţe nu poate fi vorba, zise Albu înţepat.
La întrunirea de ieri au fost oameni mai bătrîni decît
tine, şi totuşi nu s-a auzit un singur glas cobitor. Tu
vei fi de-o vîrstă cu Vasile Grecu. Im� pare rău că nu
l-ai auzit vorbind. Dar nu numai el, toţi cîţi au luat
cuvîntul, tinări şi bătrîni, au accentuat necesitatea su­
premă de-a ne strînge rindurile şi de-a lupta pentru
izbînda steagului nostru. Că va trebui să ne jertfim
timpul, că va trebui să fim apostoli, asta se-ntălege
de la sine. De aşa ceva nu mai încape nici o discuţie.
Fără de muncă nu se cîştigă nimic.
Părintele Andrei se mişcă neliniştit pe scaun.
- Nu m-ai priceput, iubite. Crezi că eu voi pregeta
să alerg, să dau un sfat, cînd e vorba de o faptă 1n­
sămnată? Nu mă dau eu în laturi, nu crede. însă to­
tul va fi zadarnic. Chiar ieri, petrecînd aici în oraş,
am auzit veşti înfricoşate. Din partea administraţiei să
ne aşteptăm la cele mai mari presiuni. Şi, spune-mi,
însufleţirea ta ce va plăti cînd se va afla faţă cu
baioneta, de pildă? Hm ? Şi părintele Andrei îşi strînse
buzele sub mustata groasă.
Birtaşul aduse cafeaua cu lapte, pe care Ion Albu o
sorbi Îndată. In birt întrarâ drumeţi, dînd bună-dimi­
neaţa, şi, din picioare, luau cîte un păhărel, două.
Putem pleca, părinte, zise sluga întrînd. Sîntem
gata.
Venim acum, răspunse părintele Albu, ridicîn­
du-se.
[192]
192
Legea trupului
- Da, venim, zise Andrei căutîndu-şi paltonul. Nici
nu te-am rugat, pretine, să mă iei cu tine pinâ-n Valea
Rea . .Mă îmbulzesc aşa.
- Ce mai vorbă! făcu nemulţumit părintele Ion
Albu.
Ei numârarâ repede crîşmarului cîţiva bani şi ieşir.i.
Afară negura se mai rărise. Soarele se vedea mai sus,
mai clar, dar era şi acum fără strâluciri. Apucînd în
drumul ţării, larg, cu praful umezit puţin de rouă, de
ceaţă, caii porniră în trap mărunt, fără zgomot.
- Nu trăbă să ne gîndim numaidecît la baionetă,
părinte Andrei, zise Ion Albu răsucindu-şi o ţigară.
Trăbă să ne gîndim mai întîi că avem o slujbă şi avem
o datorie. Şi, cu cîte piedeci, odată tot va trebui să
începem cu educaţia poporului şi în direcţia asta.
- Mă rog, am auzit şi am cetit de multe ori ca­
zania asta. Dac-ar fi educaţie! zise părintele Andrei.
Dar ia să socotim puţin. Mergem acasă şi ne apucăm de
organizare. Înainte de toate eu, popa, mă pun pe picior
de bătaie cu notarul şi cu toţi slujbaşii Statului pînă
sus la prefectul. Apoi, la îndemnul meu, ajung în aceeaşi
situaţie dascălul, doi-trei crîşmari şi ceilalţi alegători.
Acuma, noi ne însufleţim, credem că ajungem cu mîna
la cer. Da' vine ziua de alegeri şi ne întoarcem plouaţi
acasă. Atunci ştii ce urmează.
Ce? întrebă cu nelinişte părintele Albu.
- Ei, Doamne, parcă tu n-ai fi din lume şi n-ai fi
popă într-un sat rumânesc. Urmează, dragul meu, că
toţi vom fi luaţi la goană, cîţi am votat cu ai noştri.
întîi, popa va fi pîrît pentru toată nimica. 1 se vor
trimite chiar spioni în biserică, şi din clipă în clipă
se poate aştepta să-şi piardă ajutorul de la sat. Ei. nu-i
[193]
Legea trupului
193
nimic de zimbit, zadarnic zîmbeşti. Asta-i o lovitura
destul de grea. Pe urma crîşmarii îşi pierd, pentru cea
mai neînsemnată neglijenţă, licenţele, ceilalţi alegatori
sint strînşi numaidecit cu uşa sa-şi plateasca darea. E
termenul sosit ori ba, nime nu-i întreabă, ci dacă nu
dau banii repede, li se vinde un cap de vita pe-un preţ
de nimica. Crezi tu ca suferinţele care urmeaza, dupa
clipele de însufieţire, pot fi prielnice unei educaţii po­
litice? Dimpotrivă, eu cred ca şi slaba nadejde ce li­
cărea inainte de-a intra in focul luptei electorale, inca
se va intuneca sub loviturile grele ce le vom primi un
şir intreg de ani.
- Dar sa zicem că biruim noi, spuse zimbind pa­
rintele Albu. Atunci ce-ar UI1ma ?
- Dacă mă iei in bataie de joc, n-am sa-ţi mai spun
nimic, zise parintele Andrei. Tot omul cu parerile lui.
- Ba nu, frate Andrei. Aici trăbâ sa ni se unească
parerile. Dar eu zîmbeam vazind ca tu te-ai gindit
poate mai mult ca mine la alegerile ce se apropie, deşi
la intrunirea de ieri n-ai vrut sa vii.
- Eu n-arn bani de risipit pe drumuri. Eu banu-l
cîştig cu multa truda. Cred ca tu ai cheltuit vreo patru­
zeci de coroane, zise parintele Andrei.
- Ai dreptate, şi vezi, nici eu nu cîştig mai uşor
decît tine. Dimpotriva. Mi Se pare tu şi ieri n-ai venit
degeaba pe aici.
- Ei, o nimica toată. Preţul altor trei stînjini de
lemne, zise părintele Andrei.
Ajunseră pe-o muchie de deal, sluga puse piedeca şi
roata incepu sa cînte plîngător, ronţăind in rastimp uri
din pietrele drumului. Căluţii măcinau repede din pi­
cioare, sălrîndu-şi coama lunga şi aspra. Drumul se
[194]
194
Legea trupului
întindea alb printre Iuncile in care colţul ierbii începea
v A v
sa inverzeasca.
- Nu înţăleg, frate Andrei, zise Albu, pentru ce
să vedem totul în negru. A fi mereu pesimist nu-i o
calitate prielnică pentru un popor ce vrea să trăiască,
să aibă un viitor. Pentru ce să nu credem că învingerea
va fi de partea noastră? Am văzut listele. Noi avem
o majoritate covîrşitoare. Să zicem că învingem. N-ar
fi în cazul acesta o educaţie pentru popor, dîndu-i-se
prilejul să vadă ce poate face din puterile sale?
- Nu, pretine. Chiar în cazul de învingere, goana
împotriva noastră va fi şi mai mare. Şi ce educaţie j
se va da poporului, văzînd că învingerea lui nu i-a
folosit la nimic, ci, dimpotrivă, l-a înduşrnănit cu toată
lumea? Să nu ne înşălâm. Eu, adevărat, m-am gîndit
mult asupra luptelor ce ne aşteaptă. Şi am ajuns tot
la vechea mea convingere : pînă cînd alegerile, la noi,
nu vor fi cu adevărat libere, n-avem ce căuta în lup­
tele electorale. Ne demoralizăm poporul.
Şi părintele Andrei îşi mîngîie barba, mulţumit că
şi-a putut mărturisi, în chipul acesta, convingerea lui.
Acum nu se mai temea ca A1bu ori altul să-i arunce
în faţă că nu-i destul de însufleţit şi de activ. Pentru
că, adînc în suflet, dumnealui simţea demult nelinişte
şi teamă în faţa luptelor ce se apropiau.
- Noi am aştepta zadarnic, părinte Andrei, să ne
sosească în ţară această pasăre rară. Cine să ne dea
astfel de alegeri? De pomană nu se dă nimic, şi noi
trăbă să fim hotărîţi a ne cîştiga ceea ce ni se cade
după drept. Spui mereu de goanele la care vor fi supuşi
alegătorii noştri. Ei bine, eu cred că tot ce spui tu,
cade înaintea unei simple constatări: cu cît te apasă
[195]
Legea trupului
195
cineva mai mult, cu atit te doare mai tare. Chiar
aceste goane - daca vor urma - vor avea darul ca
drepturile pentru care sufera cineva sa-i apara intr-o
lumina tot mai clara, tot mai strălucitoare. Deci, va
trebui sa începi şi tu, ca şi mine, ca şi alţii, cu orga­
nizarea alegatorilor. Peste cinci zile se va ţine o mare
adunare poporală la noi în Păltiniş, Ca sat vecin, vei
veni şi tu cu alegatorii.
Parintele Andrei nu răspunse. Vestea asta din urma
nu-i plâcu deloc. În durăitul trâsurii îi trecură repede
prin cap toate greutăţile, alergăturile, indemnurile de
multe ori zadarnice, pe care va trebui sa le încerce.
Şi gîndul cel dintîi care i se opri in minte fu acesta:
«Nvau putut să aleaga alt sat, mai depanat, pentru
adunare ?'"
- Va veni şi candidatul Vasile Grecu. Se-nţălege,
nu va veni singur. În oraş s-a închegat o frumoasa 00-
nunâ de intelectuali, care �l vor însoţi pretutindenea.
Hei, pretine, intre aceştia este unul nou-venit, unul Ion
Florea, candidat de advocat mi se pare. Dupa cît l-am
putut eu pricepe, acela-i va fi de cel mai mare folos
lui Grecu.
- Se-ntălege, dintr-un toast îl voi cunoaşte, zise
zîmbind dispreţuitor părintele Andrei. A vorbi e uşor,
pretine. Ce-i mai uşor decît a vorbi?
- Cred mulţi aşa, Andrei, dar încă poimîne ai să-I
cunoşti pe Ion Florea, şi-ţi vei schimba nesrnintit
parerea.
- Cum poimîne? Spuneai că peste cinci zile, în­
trebă neliniştit Andrei.
- Atunci va fi adunarea la noi. Dar Ion Florea e
Împărţit, cu alţi tinâri, ca să cutriere satele. El va veni
[196]
196
Legea trupului
şi prin Păltiniş. Aşadar n-ai să te temi, părinte Andrei,
nu vom lucra singuri. Mai ales nouă, prin ale căror
sate va umbla Ion Florea, o să ne fie uşor. N-ai idee
ce putere de convingere are omul acela. Şi o minte
clară. Cele mai multe propuneri care s-au primit fără
discuţie la întrunirea de ieri au fost făcute şi stilizare
de el. E o adevărată recreare sufletească să întîlneşti
astfel de oameni.
- Eu îţi spun atîta, frate Ioane, că domnilor li-i
uşor să vorbească de departe. Chiar şi la o întrunire
pe sate, a spune un discurs frumos nu-i lucru mare.
Dar greutăţile cele mari tot pe capul nostru rămîn,
pe-al meu şi-al tău şi-al altora ca noi. O să vezi, de
altfel, şi tu că nu spun vorbe goale. Dar acum e de
ajuns. O să ne facem datoria care cum vom putea.
Pentru Vasile Grecu se plăteşte. Acela-i un om care
ţine minte. Şi, în vreme de năcaz, te cunoaşte. Zece
procese mi-a purtat pînă acum, şi numai două mi-a
pierdut dintre ele.
Şi părintele Andrei cercă cu tot dinadinsul să schimbe
şirul conversaţiei. Il întrebă de cei care au fost la
întrunire, din oraş, din satele învecinate, îl întrebă de
preţul bucatelor şi se interesă dacă n-a plouat pe-acolo
ieri sară: se vedeau fulgere lungi brăzdînd cerul. Ion
Albu răspundea scurt la întrebări. Pornise însufleţit, ca
atîţia alţii, de la întrunirea de ieri, şi iată, omul cel
dintii cu care s-a întîlnit nu voia să-I priceapă şi nu
spera în reuşită. El îşi simţea sufletul tulburat, şi do­
rea să ajungă odată acasă.
- Mă mir totuşi de hotărîrea lui Vasile Grecu,
începu părintele Andrei, după un răstimp de tăcere.
Dumnealui e un om domol, nu-i plac alergările, iubeşte
[197]
Legea trupului
197
viaţa liniştită. Şi acum să intre intr-o luptă care-l va
ţinea mereu agitat! Eu aş da cu socoteala că numai la
sfatul doamnei lui să se fi hotărît a-şi lua o astfel
de sarcină pe umeri. Doamna Olimpia vrea multe, şi mi
se pare că domnul Grecu face ce zice dumneaei.
- Nu poţi crede tot ce spune lumea, pretine, zise
Ion Albu. Fapt e că doamna Olimpia e sufletul socie­
tăţii româneşti din oraş. Dacă va avea vreun merit in
hotărîrea lui Vasile Greou, noi ii sintem datori cu re­
cunoştinţă. Astfel de femei să ne dea Dumnezeu cit de
multe.
- Eu unul nu mi-aş dori aşa o preuteasâ, ZIse cu
ciudă părintele Andrei. Ţie pot să-ţi spun: pe cit imi
place de domnul Grecu, pe atîta n-o pot suferi pe
dumneaei. Inaintea doamnei Olimpia e tot atîta popă
ori ţăran, indată ce te ştie clientul bărbatului său.
Trece pe lîngă tine ca pe lîngă o bucată de lemn. Şi
la salutul tău respectuos, abia de-şi pleacă pleoapele
- să nu te vadă. Zădarnic rîzi; e aşa. Eu am păţit-o
asta, şi de cinci ori.
- Rid că te văd prea pretenţios, dragă părinte
Andrei. N-ar mai trebui să bagi de samă cum te salutâ
o femeie. Pentru tagma preoţească nu trăbă să aibă
interes aşa ceva.
- Ba să mă ierţi, zise cu ciudă părintele Andrei.
Şi noi sintem oameni care simţim. Pentru că e dumneaei
doamnă de frunte, nu urmează să dispreţuiască pe nime.
- Te-nşăli, pretine, azi, mi se pare, toate le vezi
pe dos, zise Albu. Eu, dimpotrivă, o cred pe doamna
Grecu foarte amabilă, prevenitoare, şi foarte drăguţă.
[198]
198
Legea trupului
l
- Se vede că gusturile oamenilor sînt deosebite, răs­
punse trist Andrei, deşi nu cred că va fi vorbit cu
tine două vorbe. Oricum, mie-mi Face impresia că plu­
teşte prea sus de la pămînt,
Se apropia Valea Rea, pe care se întindea strîmt,
rău pietruic şi mîncat de ogăşi, drumul care ducea la
Vălişoara. Sluga opri caii, şi părintele Andrei, vesel
c-o sosit, îi Întinse mîna lui Albu, îi mulţumi de cârutat,
şi porni pe jos pe drumul care ducea la Vălişoara.
- Bagă de sarnâ, părinte, să nu uiţi: pe sîrnbâtă, la
noi, îi strigă în urmă Ion Albu. Altă înştiinţare nu se
mai trimite.
- Bine, bine, făcu nemulţumit părintele Andrei. O
să vedem.
Sluga sări de pe capră, srrrînci caii de urechi, îi frecă
repede pe frunte, pe boturile sure, îi trase apoi de că­
pestre lîngă o troacă plină ochi cu apă limpede şi rece.
Pe-un sece de brad apa fugea gîlgîind de sub stîncă
şi ţîr�ia mereu în troacă.
- Nu-i lăsa să beie prea mult, Niculae. Sînt prea
înfierbîntaţi, zise părintele Alou,
- Le dau un trap pînă la Vîltori, stăpîne, şi nu
li-i nimic. Apa asta îngraşă vita, zise sluga. Ii trase
apoi în drum, se saltă pe capră şi le dădu bici.
Negura se destrâmase. Petece mari, ca uriaşe clăi de
lînă scârrnânată, pluteau pe umerii dealurilor, pe pă­
duri. Dar cerul era aproape întreg limpede. Părea foarte
înalt, şi seninul de sus trimitea parcă mîngîeri nouă
în suflete.
Ion Albu se înfăşură mai bine în palton şi cerca sa
aţipească. Pîn-acasâ mai avea drum bun de făcut.
[199]
Legea trupului
*
199
In dimineaţa aceasta de la sfîrşitul lui martie mulţi
intelecruali de-ai satelor se vor fi grăbit să ajungă
acasă, ca şi părintele Ion Albu, înfriguraţi de acelaşi
gînd: să cîştige cercul acesta de alegere cu majoritate
românească atît de mare. Lupta se pornise, ce e drept,
tîrziu, căci mai erau doar trei săptămîni pînă la ziua
alegerii. Dizolvarea Camerei venise pe neaşteptate, şi
pînă ce se stabiliră unele principii de conduită, în ga­
zete şi-n conferinţe particulare, vremea nu stătuse lo­
cului.
Mulţi, ca şi Ion Albu, întîlniră încă în drum spre
casă fruntaşi care nu păreau prea însufleţiţi de luptă.
Părintele Andrei nu era singur cu părerile lui. Între
preoţi, învăţători şi alţi fruntaşi ai satelor erau mulţi
care credeau ca el, cărora mai ales le era greu să-şi
părăsească comoditatea pe-o săptămînă două. Cei mai
mulţi îşi ziceau că-şi împlinesc datoria şi numai dacă
vor merge la urnă. Cine-i va urma, credeau că nu-i de
datoria lor să ştie. Chiar dintre cei care veniseră însu­
fleţiţi de la consfatuire, erau mulţi care se răciră în­
dată ce aflară cea mai mică împotrivire. Apoi erau
unii care credeau că nu e lipsă de nici un îndemn, de
mCI o desluşire ca, precum ei, aşa şi alţii, îşi vor şti
face datoria. Se-nţelege că de aceasta nu erau convinşi.
*
Părintele Ion Albu adormise repede, şi sluga, dornic
de vorbă, după ce văzu că zadarnic îl mai întreabă
cîte ceva, îşi răsuci o ţigară, o fumâ, apoi începu să
[200]
200
Legea trupului
cînte din git, cu gura închisă, o doină. în urma lor
rămîneau, se învîrteau in depărtâri, pădurile negre încă.
Ajunşi acasă, abia deshămă sluga, abia-şi îmbrăţişă
Ion Albu copiii, unii destul de măruntei, împârţindu-le
bunătăţile aduse de la oraş, şi se şi auzi o ciocănitură
scurtă.
- Intră, ZIse părintele.
în uşă se IVI un român voirnc, inalt, bărnaci la faţă,
cu mustatile negre, cu ochii foarte vii.
- Bună-ziua, părinte, şi Dumnezeu te-a adus în
pace, zise el cu prietenie, ca şi cind ar fi fost o rude­
nie a părintelui.
- Bună să-ţi fie inima. Dane. Şâzi la noi, zise pă­
rintele. Mi-a spus sluga că m-ai căutat încă de vreo
trei ori.
- N-a minţit, părinte. De cînd te-ai dus, pe la noi
se întîmplă lucruri ciudate, zise Dan. Numele lui in­
treg era Dan Bîrsan, însâ oamenii îi spuneau numele
într-un singur cuvînt: Danbîrzan, dar cei mai mulţi
îi ziceau Peştele.
- Auzi cornedie P! făcu părintele, întorcîndu-şi faţa
mirată spre el. Şi ce se întîrnplâ, Dane?
- Am să-ţi spun numaidecît, părinte, că pentru
aceea am venit şi te-am căutat. Dar, să nu fie cu su­
părare, cum a fost ?
- Foarte frumos, Dane. Lume multă, insufleţire
mare, vorbiri care pâtrundeau la inimă. S-a hotărît
să purtăm cu bărbăţie lupta, orice piedeci ni s-ar pune.
Să trecem, cum s-ar zice, prin foc şi prin apă.
- Şi, pentru domnul Grecu vom lupta?
- Da, pentru dumnealui. Nici n-a putut fi vorba
de altul.
L
[201]
Legea trupului
201
- Atunci e bine. Atunci vorbaşii guvernului care
au pornit pe sate, pot să adune zdrenţe, că alt folos nu
vor avea, zise mulţumit Dan Bîrsan.
Au venit şi pe la noi? întrebă ingrijorat parrn-
tele.
Au venit doi, îmbrăcaţi frumos şi scump. Dar
după nas li se cunoştea spiţa, zîmbi Peştele.
- Şi cind au venit?
- Îndată ce te-ai dus dumneata. Eu, cît i-am văzut,
am mirosit ceva şi m-am aţinut pe urma lor. Cred că
notarul le-a dat de ştire că dumneata vei lipsi de-acasă.
La dumnealui au întrat mai intii, zise Dan.
Păltinişul era sat mare .. A vea patruzeci de alegă­
tori. Părintele Ion Albu, încă inainte de convenire, vor­
bise cu toţi, dîndu-le să inţeleagă ce vor avea de făcut.
Oamenii il pricepuseră indată, ţineau foarte mult la
el. Părintele Albu nu stătuse cu mînile-n sin, ca mulţi
colegi de-ai lui din satele învecinate. Notarul nu avea
trecere mare între oameni. Nici nu umbla pe la ei.
Dar el nu cuteza să lase in sat nici pe bărbaţii de în­
credere ai candidatului străin, cînd era popa acasă.
Se temea că alegătorii îi vor da pe uşă afară, şi că el,
notarul, din cauza asta, va fi înscris pe lista neagră
a celor ce nu sprijinesc indeajuns pe candidatul gu­
vernului.
Părintele il asculta pe Dan cu buzele strînse. El era
sigur că notarul ii anunţase pe aceia. Nimeni nu ştia
in sat de drumul lui, afară de Dan.
- Şi pe urmă? întrebă el nerăbdător.
- Au stat vreme de-un ceas la notarul. Mă gîndeam
uneori: vor fi nişte slujbaşi de la pretură, de aceea-i
[202]
202
Legea trupului
omeneşte atîta. Dar în urma au Ieşit. Petru Sas mi se
pare mie ca-i un ticalos, sfîrşi fără de veste Dan.
- Pîrgarul P întrebă parintele.
- Da, pîrgarul. Aşa, ca din întîmplare, s-a întîlnit
cu ei pe podu' lui Viea, le-a dat binete, le-a zimbit şi
a plecat cu ei. Şi ştii mai întîi la cine i-a dus? La
Zaharie, la Ion Fulea şi la Vasile Marcu. De aceea cred
eu ca-i un ticălos pîrgarul. La aceştia trei au într at
mai întîi, şi la ei au rămas mai mult. Ştii dumneata că
aceştia trei, la alegerile trecute, au ţinut ou Iscariot.
Apoi au mers şi pe la alţii, la mulţi. Eu m-arn nimerit
pe drum, cînd ieşi Zaharie în portiţă. - «Ce-i, moşule,
ii zic, parca iar te caută îngerii ?» - El fâcu sârnn din
mînă, ca şi cînd s-ar lepada de ei, şi voi să treacă pe
lîngă mine. - «Nu vreai să-i mai cunoşti P», îl întreb
eu. - «Nu, Dane, zice, dar acum mi se pare ca-l
lucru mare. Oamenii ăştia spun că ne-or slobozi munţii
Statului pentru păşunat. Spun lucru mare», zice. -­
«Cind nu vom mai avea mei unul o coadă de vita,
ni-i slobod, mai iute, ba, mosule», zic eu. - «Că ne-a
arătat o scrisoare. Spun că-i chiar de la împărăţie, zice,
şi să votărn numai cu omul împăratului şi ne slobod
munţii.. - Aşa, părinte, cu moşul Zaharie. Dar el
e batrin, şi ce mai pricepe! Însă azi vorba asta cu
munţii a Început să umble prin sat. Şi ştii ce ZIce
satul?
- Se-nţâlege că satul s-ar bucura de aşa ceva. Chiar
şi eu, răspunse părintele Ion Albu.
- Oamenii merg mai departe. Ei ZIC sa se facă
de-acum rugările, să ne mai încercăm o dată norocul.
[203]
Legea trupului
203
- Prostii! zise, ridicîndu-se, părintele. Mă mir cum
poa:te fi cineva aşa de slab la minte. El se plimbă în
sus şi-n jos prin odaie.
- Le-am spus şi eu că-s prostii. Dar unii zic că
împărăţia ar fi în primejdie, că iar se scoală ungurii
impotriva Beciului, ca-n patruzeci şi opt. Şi că acum
ar fi vremea potrivită ca să ne ceream norocul. Ştii
ce-am făcut eu, pârinte ? Întrebă Dan, zîmbind cu vi­
clenie.
- Vreo prostie, se-nţâlege, răspunse Ion Albu ne­
mulţumit.
- Am adunat vreo douăzeci În jurul meu, am mers
la crîşma lui Toni, am cerut o coală de hîrtie şi am
început să scriu jalba. El scoase din buzunar o coală de
hîrtie împăturatâ.
- Am gindit eu, zise părintele supărat.
- Las' c-a ieşit bine, părinte. Iată cum o începeam:
«Înălţate împărate, ne-ai trimis doi crainici buni de
fugă să ne vestească de mila măriei tale. Noi ... »
- Ei, las-o, Dane. Nu-i vreme de glumit acum,
zise părintele.
- A ieşit bine, părinte. Unul cîte unul s-a ridicat
de la masă, şi s-au strecurat pe uşă afară. De puteam
aduna tot satul să le ceresc jalba asta, nime n-ar mai
vorbi azi de munţi şi de păşunat. Dar aşa sint destui
care cred, zise Dan punîndu-şi cu părere de rău hîrtia
în buzunar.
În Valea Rea ai fost? il întrebă deodată pârin-
tele.
Fost.
Ş. :>
1 •
[204]
204
Legea trupului
- Părintele Vălean zice că el nu poate merge nICI­
decum. Cred şi eu, pentru că zace tu pat. E alb ca
o oaie,
- Dar alegătorii? Cîţi are?
- Numai cinci. Mi-a spus că va trimite pe clopota-
rul să-i cheme pînă la dînsul. Eu cred că are să-i
cheme, zise Dan.
- Bine, Dane. Tu să mai dai în toată ziua pe la
mine. Mi se pare că va trebui sa te trimit şi în Vâli­
şoara.
- La părintele Andrei?
- Da, la dumnealui. O să vedem.
Dan Bîrsan ieşi, dorindu-i noapte-bună părintelui.
*
Preoţi ca părintele din Păltiniş mai erau cinci ori
şase, in cercul acela electoral. Ei toţi n-au mai curmat
din alergări in zilele următoare.
Veşti tot mai rele le soseau. Organele administraţiei,
după îndemnurile dintii, veniră cu ameninţări pentru
toţi alegătorii, care, într-o formă sau alta, atîrnau cît
de cît de cei mari. Oamenii partidului contrar năpădiră
satele, se ţinurâ chiar mai multe adunări la care lua
parte candidatul guvernului. Pe unele locuri oamenii
mergeau de curiozitate să-i asculte pe oratori. Alţii
mergeau ternîndu-se să nu se strice cu notarii, cu alţi
slujbaşi. Trâsurile pompoase purtau din sat în sat o
mare suită de domni în urma candidatului. Descindeau
în curţile notarilor, intr-un stîlp al porţii întepeneau
steagul tricolor, apoi, într-o crîşmă sau sub cerul liber,
ţineau întrunirea. Oamenii se mirau de dragostea ce i-a
cuprins aşa deodată pe domni pentru ei. Ascultau lau-
[205]
Legea trupului
205
dele, promisiunile, însă rar era vreun glas sa strige
«să trăiască !». Ţăranii erau neîncrezâtori.
în urma muncii mai intense pentru organizare, care
s-a început şi din partea românească, cu cît se apropia
ziua alegerii, ţăranii deveneau tot mai hotărîţi. Ion
Florea şi alţi tineri ca el avură destulă zdroabă şi nesfîr­
şite alergări, Totuşi munca lor, şi mai ales adunările
populare care se tinură, ajutară foarte mult, pe lîngă
munca fruntaşilor de pe sate, ca oamenii să se hotărască
Într-o parte sau într-alta.
După astfel de adunări, mulţi vorbeau cu însufleţire
de Vasile Grecu. Alţii, iarăşi, se strecurau tăcuţi din
mulţime şi se duceau, obosiţi parcă, la vetrele lor.
*
în Păltiniş nu se putu ţine adunarea sîmbăta. Se
amîna pe joia din săptămîna următoare. Greutăţile
drumurilor, alte sate neprevăzute în program, ieşiseră
în calea advocatului Vasile Grecu. Părintele Ion Albu
primi avizul despre amînare numai sara tirziu, vineri.
Trebui numaidecît să înştiinţeze vreo şase sate vecine,
să nu vină oamenii în zadar. El trimise îndată după
Dan Bîrsan.
Peştele plecă în puterea nopţii, pe-un roib al popii,
şi pînă în zori cutreierase toate satele acelea.
Cînd bătu la fereastra părintelui Andrei din Văli­
şoara, acela se trezi numaidecît şi întrebă c-o voce
adîncă:
- Cine-i acolo?
- Dan Bîrsan din Păltiniş. Peştele, părinte Andrei.
Glasul se apropia de geam.
- Da' ce-i la voi în Păltiniş? Arde?
[206]
206
Legea trupului
- S-a aminat adunarea de mine pe JOIa viitoare,
părinte Andrei.
- Bine-a făcut, ZIse părintele cu mulţumire, deschi­
zind fereastra.
- Şi te roagă părintele nost să înştiinţezi pe oa­
meni să nu vină în zadar.
- Ei, comedie, cum să-i înştiinţez acum noaptea?
- Vei afla dumneata cum, răspunse Dan, dînd
pinteni roibului,
Însa in ziua următoare mai mulţi vălişoreni venira
in Păltiniş să audă cuvîntările domnilor. Ei auziseră
aşa, din intimplare, despre ţinerea acelei adunări, căci
părintele îşi uitase să le spună.
Cu toată teama părintelui Ion Albu că adunarea.
amînată o dată, nu va va mai reuşi multumitor, adu­
narea din Păltiniş fu una din cele mai bine reuşite.
Veniră chiar şi vălişorenii in număr foarte mare, deşi
părintele Andrei nu le-a suflat nici o vorbă legănatâ.
Veni, mai pe sfîrşite, chiar părintele Andrei, după ce
băga de samă că satul ii rămăsese aproape gol de
bărbaţi.
Era o zi deapril luminoasă, cu cerul înalt, de-un
albastru dulce. Bătuseră cîteva zile mai înainte vînturi
călduţe de la miazăzi, drumurile desfundare se mai în­
răriseră, de pe margini sclipeau cărări netede, pielcase.
Pe cele trei căi ce se întîlneau în Păltiniş, ţăranii ve­
neau necontenit, cu traista în spate, cu bîtele în mînă.
Purtau căciuli negre, rotate. Printre ei se vedea din
cînd în cînd vreo barbă de popă, vreun alt inteleotual
de-al satelor. Dar lumea se grăbea spre Paltinis nu nu­
mai pe cele trei căi. De 'după colnice, de pe cărări as­
cunse in pădurile bătrîne, izvorau mereu, cîte doi, cîte
[207]
Legea trupului
207
patru, pîlcuri mai mici. Întîi înnegreau în zare, apor
se vedeau tot mai aproape.
- Mai vin!
- Iaca, mai vin! ziceau pâltinişenii mulţumiţi, sim-
ţind un fel de mîndrie în suflet.
Jos în sat, în gradina faurului, unde era ridicata
tribuna pentru oratori, ceata oamenilor se tot lărgea,
se tot îndesa. Un murmur slab se ridica deasupra ca­
petelor. Ţăranii vorbeau potolit. Unii îşi luara merinde a
din traiste şi începură sa îmbuce, rar, osteniţi parcă.
Alţii se lăsau încet pe pajiştea ce înverzea. Îi atrage a
parca mirosul de verdeaţa, de pamînt proaspat, miro­
sul primă verii, care umple c-o moleşire plăcută sufle­
tul şi trupul. Soarele, abia acum născut, îşi tremura, îşi
schimba necontenit valurile fine de argint orbitor. El
scâpâta puţin din înălţimi, cînd deodată, în padurile
de pe culmi, se auzirâ, clocotind pînă în depărtâri,
trei bubuituri de treasc. Fumul se împrăştia pe coasta
Cornului.
- Aia de-acolo le-au dat foc, se auzi din mulţime, şi
unii arătau cu mîna trei bărbaţi care se coborau pe
coasta Cornului.
- Vin. Iată că se văd trăsurile, se auziră iarasi
glasuri.
Feţele se întoarseră spre apus. Intr-adevar, se vedea
înnegrind un şir de trăsuri.
- Vin mulţi.
- Las' ca-i bine!
Şi pe feţele oamenilor se vedeau zîmbete. Cu cît se
apropia şirul de trăsuri, de colo, se auzea mereu:
Advocatul Grecu.
- Ăla?
[208]
208
Legea trupului
- Da.
- Vine şi domnul Chirca. Ala care şade lîngă can-
didat.
Iată şi părintele protopop!
- Şi popa din Brădeni.
- Iată domnul Vasile Ursu.
Cînd trăsurile se opriră înaintea caselor parohiale,
din mulţime izbucni, neporuncit de nime, un puternic,
un înfiorat strigăt: «Să trăiască !».
- Au să între întîi la părintele, ZIceau unu.
- Da, au să între.
Masa mare de surnane, de căciuli, începu să se mişte.
Voiau să vadă dacă vin domnii cei străini, ori întră
la părintele. Pe drum, în jur, prin grădina faurului,
înnegreau uniformele jandarmilor. Baionetele înfipte
în puşti, cînd ei se întorceau, cînd îşi schimbau pasul,
străluceau albe în soare. Ei se plimbau reci, indiferenţi.
- Vin aici. Iată-i că vin! Se auzi din mulţime.
Şi, într-adevăr, străinii, văzînd atîta lume, nu mai
întrarâ la părintele, ci veniră la adunare. De-o parte
şi de alta mulţimea se dete îndărăt, căciulile se apro­
piară mai tare deolaltă. Pe drumul larg deschis, trecu
Vasile Grecu şi suita ce-l însoţea.
Prezident al adunării fu aclamat părintele protopop
Guran. Notari ai adunării, părintele Ion Albu şi doc­
torul Ion Florea.
Protopopul Guran, netezindu-şi barba lungă, puter­
nică, se ridică şi începu să-şi spună cuvîntul de des­
chidere. Avea un glas sonor, care răsuna departe, fă­
cind să-i fie înţeles fiecare cuvînt. Inaintea lui, în jur,
o mare de frunţi neclintite. Oamenii ascultau ca în bise-
[209]
Legea trupului
209
rică. Dumnealui tîlcui scopul acestei adunări şi necesi­
tatea de-a se grupa cu toţii in jurul candidatului ales.
- Dau cuvîntul prea stimatului şi mult iubitului
nostru candidat, doctor Vasile Grecu, ca să vă desfâşure
însuşi programul său de luptă, sfîrşi părintele protopop.
Mulţimea nu mai conteni din «Vivat l », «Să tră­
iască 1», pînă ce advocatul Vasile Grecu urcă la tribună.
Vasile Grecu, ca de obicei, vorbi potolit. El dezvălui
în amănunte programul Partidului Naţional, arătînd
imensa însemnătate a fiecărui punct din el. Vorbirea.
ţinu mult. Numai din cînd în cînd vocea lui se ridica,
tremura de emoţie, apoi se cobora iarăşi în matca ci
de linişte. Oamenii îl ascultară cu foarte mare atenţie.
Ştiau de la început, cum cei mai mulţi îl cunoşteau, că
fiecare cuvînt al omului acestuia însamnă ceva. Ova­
ţiile izbucneau foarte des, se repetau indelungat, şi cei
mai mulţi pricepură in întregime ce spunea advocatul
Grecu. El vorbea într-o uşoară limbă poporalâ.
După ce dumnealui isprăvi, după ce ovatiile se poto­
liră, mulţi rărnaseră cu o tristeţe adîncă in suflet. Îşi
ziceau: «Drept are omul acesta». Şi pe-o clipă mulţi
parcă pâtrunseră în taina drepturilor unui popor.
După alţi doi oratori, se ridică Ion Florea. El voia
să mulţumească poporului pentru frumoasa primire ce
le-a făcut, pentru marele număr în care s-au prezentat.
Însă după ce le mulţumi abia în cîteva cuvinte, el se
simţi răpit deodată de-o caldă însufleţire şi, oprindu-se
la două puncte din programul naţional, la dreptul
limbii şi la egala îndreptăţire, începu să vorbească cu
patimă. Ochii lui scînteiau, vocea lui vibra, îmbrăţişa
parcă pe toţi cei de faţă. Abia acum incepu să cadă
tristeţea ce le-o lăsase în suflete cuvîntarea potolită.
[210]
210
Legea trupului
a lui Grecu. Oamenii simţeau, subt farmecul vorbirii
lui Florea, că ceea ce spusese Grecu se poate cîştiga.
Şi însufleţirea lor creştea necontenit.
De două ori îşi ţinu de datorie reprezentantul Sta­
tului să-I îndrume pe Ion Florea la ordine. Dintre jan­
darmii care se schimbau, unii se opriseră şi priveau
bănuitori la rînârul care vorbea.
Cînd sfîrşi Ion Florea, chiar şi Vasile Grecu îi strînse
îndelungat, cu multă căldură, mîna. Şi Îşi zicea: «N-ar
fi rău să-I am de ginere. Mări oara mea ar avea un
soţ foarte scump.» .
După ce prezidentul mulţumi tuturora, adunarea se
sfîrşi. Oamenii se împrâştiară îndată în cea mai deplină
ordine. Erau ceasurile trei, şi mulţi aveau drum înde­
lungat pînă acasă.
- Eu aş zice o vorbă, părinte, să nu fie cu supărare.
N-ar fi mai bine să-I avem pe domnul Florea deputat?
întrebă încă În sara aceea Dan Bîrsan pe Ion Albu.
- Nu se poate, Dane. E om scump, dar are să-i
vină rîndul mai tirziu.
- Păcat, zise Peştele cu tristeţe. Pentru ăsta eu aş
sări şi în foc.
Dar nu toate adunările în care Îşi dezvălui Vasile
Grecu programul fură aşa de reuşite. În multe sate
veni public puţin. Oamenii erau nepăsători, În frunte cu
intelectualii. O sfială, mai mulc, o răceală se putea
cunoaşte din feţe, din vorbe, din purtări, din cum
aclarnau pe oratori.
Părintele Ion Albu şi alţii primeau din multe părţi
tot mai multe ştiri rele. În cutare sat pierduserâ zece,
in cutare cinci alegători. Cutare preot ori învăţător nu
face nimic pentru reuşită. Au plecat pe sate inspecţii,
[211]
Legea trupului
211
chiar acum, inspectorii de şcoli ai Statului. S-au luat
atitea licenţe de crîşmârit. A fost inchis cutare preot
'sau alt alegător.
El, ca şi 'alţii, cerca să ajute unde se putea. Peştele
i-a fost de foarte mare folos.
Satele din cercul acela de alegere niciodată n-au fost
cercetate de atîţia străini. Nu era zi să nu treacă tră­
suri, să nu vuiască chiar vreun automobil, la care ţă­
ranii din satele mai mârginaşe priveau cu uimire şi cu
spaimă, iar dulăii mari se furişau schelălâind în curţi.
În cele trei săptămîni cît au ţinut agitatiile electo­
rale, Ion Florea venea foarte rar pe-acasă. De multe
ori părea că-şi uită şi de Mârioara.
Mărioara Grecu îl dorea. In fiecare sară stătea la
fereastra deschisă, in blinda adiere a primă verii, şi-I
aştepta. Dar nu se supăra pe el cînd nu se arăta. Ea
ştia că Florea aleargă pentru reuşita tatălui ei. Şi simţea
că şi pentru dinsa, pentru fericirea lor. Apoi, maică-sa
îi da informaţii sigure in fiecare zi : pe unde-i Florea,
cum munceşte, cum a vorbit. Olirnpia vorbea de el cu
insufleţire, şi fata o învâluia cu priviri de recunoştinţă.
Cind Florea venea in vreo dup-amiazâ ori sara,
Mari oara ii stringea mîna cu gingăşie, ochii ei erau ne­
spus de vorbitori. Se plimbau mult, ajungeau chiar
pina in parcul oraşului. Aici tufele începuseră sa in­
verzeasca,
Mărioara il intreba despre satele prin care a umblat,
dorea să-i descrie adunările, vorbirile.
Florea o asculta. Dar nu pomenea niciodată c-ar fi
ţinut şi el discursuri.
[212]
212
Legea trupului
- Pe dumneata te uiţi totdeauna, domnule Florea,
li zicea Mărioara c-o uşoara nuanţă de mustrare în
voce.
- Nu, domnişoară, dar nu aflu nici o însâmnătate
deosebită in cuvîntările mele.
- Şi totuşi eu ştiu că dumneata ai ţinut vorbiri
foarte frumoase, ii zise intr-o sară domnişoara Grecu.
Lui Florea ii fulgeră un gînd luminos prin cap: n-a
fost cumva şi Mărioara de faţă, să-I fi auzir P
- De unde ştii, domnişoară? întrebă el c-un fior în
voce.
De la mama.
- De la doamna Olimpia ?
- Da. Dînsa te laudă foarte mult. Şi dumneata ştii
că pe părerile mamei te poţi răzima. Şi cum ţi-a plăcut?
Cum îţi place? Nu ţi se urăşte la sate, adaose Mări­
oara zîmbindu-i.
- Vremea trece repede, domnişoară.
- Trece repede? întrebă Mârioara, şi ochii ei senini
se odihniră întrebători in ochii lui FIerea.
- Da, domnişoară, avem foarte mult de lucru, zise
el înfiorat de privirea aceea deschisă, limpede, sinceră.
Aşa, niţel dor de oraş? zîrnbi Mărioara.
El îi căută mina şi o strînse uşor, ca pe-un lucru
sfint, adorat.
- Dumneata ştii, domnişoară, zise el şoptind, ştii că
pentru dumneata iubesc foarte mult oraşul acesta.
- De unde să ştiu? întrebă Mări oara c-o uşoară
nuanţă de cochetărie în voce. Dar cînd ii văzu ochii,
ea tâcu.
- Trăbă însă să rămîn departe, şopti el din nou.
[213]
Legea trupului
zu
- Da, ştiu, zise Mărioara. Şi sint foarte veselă că.
dumneata alergi atîta pentru reuşita tatii. Ce crezi,
are să fie ales deputat?
- Sint sigur, domnişoară. E un om cu minte mare
şi cu o putere de muncă pe care n-o afli în toate
zilele.
Olimpia Grecu, în vremea aceasta de trei săptămîni,
fusese intr-o nesfîrşită agitaţie. Fiecare veste bună ce-o
primea din campania electorală o întinerea. Şi oricîte
săbii ii sHşiau inima cînd Mărioara pleca la plimbare
însoţită de Ion Florea, suferea fără să-şi mai întunece
faţa, şi ochii ei nu mai deveneau surli. Din zi în zi În­
tinerea. Ca un clopot nespus de sonor, de limpede, îi
bătea inima in piept. Şi din bătaia acelui clopot s,;!
împrăştia în toată finta ei şi căldură şi lumină.
XII
Ziua alegerii sosi cu învâluiri mari de vînt, de ploaie,
de mieluşei şi zăpadă. Decusarâ vremea fusese limpede.
Numai vintul adi a incet de la miază-zi. Dar pe la
miezul-nopţii întunerecul se lăsă nepătruns, şi în vuietul
vintului, picuri grei de ploaie începură să izbească în
geamuri, izvorînd din întunerec, Mulţi alegători din
satele mai depărtate trebuiră să pornească la drum de
la miezul-nopţii. Ei se treziră la cel dintii vuiet, şi,
ieşind afară, clătinau băIlJuitori din cap.
Pâltinişul era unul din satele cele mai depărtate. Pă­
rintele Ion Albu abia atipise, muncit de gînduri, cînd
[214]
214
Legea trupului
geamâtul vintului il trezi din somn. In casa paro­
hială lumina străluci numaidecit in toate geamurile.
Părintele ieşi tiptil, să nu-şi trezească copilaşii, în curte,
şi, orbecâind prin întunerec, incepu să-I cheme pe slugâ
ro glasul acela tainic pe care-l au oamenii noaptea:
Niculae, măi Niculae !
Aude, răspunse un glas somnoros din podul cu
fin.
Coboară-te şi să vie numaidecit Peştele. Pe urmă
să-ţi pui caii şi câruţa in rînd. E vremea să pornim.
- Aooo ! se auzi în şopron, dar sluga izvorî numai­
decît din întunerec.
- Treci pe la Rotariu, pe la Rumbea ş! Muntenescu.
Ei să prindă numaidecît la căruţă şi să vină, zise
părintele.
- Da, întru pe la ei şi le spun.
- Să întri ! Da' să nu mai stea pe gînduri mCI un
minut. Ai înţăles ? Pe urmă, cînd te întorci, întră ŞI pe
la Franţozu. Să înharne şi el.
- Facem, părinte! zise sluga ŞI ieşi pe portiţa.
Ion Albu se strecură încet în cerdac. Nu mai întră
în casă. Vîntul vuia mereu, şi-i izbea din cînd în cînd
stropi reci în faţă. Părintele era îngrijorat. Auzi poc­
nituri dese, ca o descărcare de alice pe coperişul de
şindrile.
- Cad mielusei, zise părintele încet.
Se gîndea: vremea aceasta rea nu-i va împiedeca
pe oameni de la îndeplinirea datoriei? Chinuit mereu
de ginduri rele, nici nu auzi cînd se deschise portita
şi tresări cînd Peştele îi dădu bună-dimineaţa.
- Ei, Dane, ce ne facem acum? întrebă părintele
Se porneşte o babă cu toane multe, adaose apoi.
[215]
Legea trupului
215
- Ce să facem, pârinte P I-OtIl1 trage un sac in cap
ş-om lăsa-o in drum pe baba asta cătrânitâ, răspunse
Peştele.
- Aşadar crezi că oamenii au să vină?
- Cine a fost hotărît să vină, vine, părinte, să fie
alt fel de veac. Dar care vor fi avut vreo taină n-au
sa VIna.
Crezi că vor fi şi de aceştia ?
- Hm ! făcu Dan Birsan, o să vedem indată.
- Treci repede pe la Pătruţ, pe la Dorca şi Strîrnbu !
incepu părintele repede. li scoli, cum ne-a fost vorba,
şi porniţi toţi trei in trei părţi de sat. Vedeţi să veniţi
în grabă cu alegătorii. Trăbă să sosească şi căruţele.
N-avem vreme de pierdut.
- Nu prea, zise Peştele dispărînd în noapte.
Părintele inrtră în casă şi incepu a vorbi in taină cu
preoteasa. Adunîndu-şi unele mărunţişuri, şopti aşa,
pînă ce afară, in coridor, începu să tuşeascâ sluga Ni­
culae. Părintele ieşi Îndată.
- Am fost pe Ia toţi, am isprăvit. Vin numaidecît.
zise sluga.
- Bine, Niculae. Ai dat la cai? Bun. Vreme pentru
inhăma! mai este. Mai du-te pe la Vica, la Ivănuş al
Nutulesii şi la Căpraru. De nu se vor fi sculat, tre­
zeşte-i ; să înharne şi ei şi să vină numaidecit.
- Facem, părinte! zise sluga coborînd in grabă
scările.
Pe uliţele satului începură să se vadă dire de lumină,
care se schimbau necontenit, sărind parcă. Unele gea­
murr se luminată. În noapte se auzea. cîte-o şoaptă.
Apoi începură să se audă duruitul rotilor, şi cite-un
«ha! ho ! ». Căruţele se opreau înaintea casei parohiale.
[216]
216
Legea trupului
Portita de la curtea parohială scîrtîi mereu, vreme de
un ceas. Alegătorii, cu traistele-n spate, veneau unul
cîte unul.
- Sîntem aici, părinte, ziceau dîndu-i binete.
- Bine ! O să plecăm numaidecît.
Oamenii se urcau în cerdac, şi după ce acesta se um­
plu, trecură, cei nou-veniţi, sub şopron. Ploaia se
vărsa necontenit, învăluită cu zăpadă, purtată de vîntul
repede.
In urmă, cînd se numărară, lipseau patru alegători.
- O să vină, ziceau unii.
- Nu vin, că n-au de unde, zise Dan Bîrsan, apro-
piindu-se de părintele. Bucerzan, Verde şi Ispas au
plecat de-as ară la tîrg. Sînt numai femeile acasa.
- Se poate ?! întrebă cu 'ciudă părintele.
- Am fost pe la ei. Sînt numai femeile acasă. Eu
am ştiut demult că dumnealor, cînd vor fi la adecă,
ş-or face coada colac.
- Dar domnul învăţător? Ai uitat să-I trezeşti pe
domnul învăţător, Dane, zise părintele Albu.
- Dumnealui zace-n pat de două zile, părinte. Am
fost, da' spune că-i o boală grea.
- Nu se poate, Dane, zise părintele cu mînie. Nicu­
lae, măi Niculae - sluga era la cai - fugi îndată la
domnul învăţător şi spune-i că l-am rugat să vină nu­
maidecît la mine.
Sluga ieşi în grabă, dar se intoarse numai cu doamna
învâţâtoare. Abia i se vedea faţa dintr-un palton.
- Nu poate, părinte! Vai de mine, cum ar putea
rămînea el acasă? Da-i bolnav rău. Ieri am chemat şi
doftorul, începu ea pe un glas tînguitor,
[217]
Legea trupului
217
Eu l-am văzut ieri la fereastră, doamnă. Da'
bine, facă după cum voieşte, răspunse rece părintele.
Vai de mine, cum să-I fi văzut dumneata la Ie­
reastră?! Toată ziua nu s-a mişcat din pat. E foarte
bolnav, se tîngui dumneaei.
- Rău destul, zise părintele. - Ei, plecăm oameni
buni. Vă împărţiţi prin căruţe. Doi pot veni cu mine,
zise părintele, şi îndată, prin ciorofleaca din curte, se
auzii «leoap-leap, leoap-leap».
Căruţa Căprarului lipsea.
- Unde-i Câpraru ? întrebă Ion Albu.
- Încapem şi aşa, părinte. Câpraru duce mîne pe
domnul notar, răspunse Peştele.
- Dar bine, n-a luat arvună de la noi?
- Mi-a dat-o îndoit. De la domnul notar capătă
zece zloţi pentru cârăuşia de mîne.
- Ce mai oameni! Ce mai oameni! făcu amărît
părintele.
Căruţele porniră prin noapte. Cea din frunte avea o
gazorniţă care împrăştia o lumină roşatecă, o flacără pe
care sta mereu s-o înghită vîntul. Ploaia învăluită cu
zăpadă bătea mereu în feţele oamenilor. Picurii se
izbeau îndesaţi, cu ciudă. In drum întîlniră podete
stricate. Lîngă ele veghea gazorniţa pînă ce treceau toate
căruţele. Apoi lumina ei roşcată rănea întunecimea într-o
linie, şi se înălţa iarăşi la căruta din frunte. Oamenii
începură să povestească potoliţi, în zdrîncănitul câru­
ţelor. Drumul era foarte rău.
Din două-trei sate de-au mai pornit alegătorii într-o
aşa rînduială ca din Păltiniş.
în cele mai multe nu era nimic hotărît dinainte.
Plecau, cei mai mulţi, cînd şi după cum îi tăia capul.
[218]
218
Unii în căruţe, alţii călări, unn ŞI pe jos. Porneau gru­
puri mai mici. Fruntaşii se urcau în căruţe, lăsau pe
cineva din sat să adune alegătorii, şi porneau. Mulţi aş­
teptau o jumătat' de ceas, chiar mai mult, apoi îşi pier­
deau răbdarea şi plecau la drum cu cîţi alegători veni­
seră mai în grabă.
Astfel, pe la miezul-nopţii, cînii începură sa latre
prin toate satele din cercul acela electoral.
,în căruţe, călări pe drumurile rele, ori pe jos, apu­
cînd poteci cunoscute, alegătorii veneau însă necontenit.
Locul de întîlnire al tuturor alegătorilor era satul
cel mai apropiat de orâşelisl în care se fă'cea alegerea.
Un sat romanesc, frumos şi curat.
Aici se strînseră unii alegători încă decusară. Apoi,
de cînd se făcu gură de ziuă, oamenii soseau neconte­
nit. Sumanele le erau ude şi bârucite cu mieluşei mă­
runţi. Câciulile unora purtau un strat întreg alb pe
fundurile rotunde. Fusese şi frig peste noapte.
Dar cu cît se apropia ziua, bătea tot mai cu putere
vîntul de la miază-zi, mieluşeii nu mai îrnproşcau,
plcurn cădeau mai mârunti, pînă ce, în urmă, cerul
începu să se răzbune. Fuioarele, pînzele de ploaie se
vedeau departe spre miază-noapte. In lumina soarelui,
ce-a fost alb peste noapte se topi îndată. însă nici
două ceasuri n-a rămas cerul limpede. Din miază-zi
îzvorîră nouri prăpăstioşi, urnplură cerul repede, ca
nişte monştri grei. Fulguiala începu din nou, cu ploaie,
cu vînt. Uneori văzduhul se curăţa, soarele lumina
cîtăva vreme, umbre uriaşe se fugăreau pe pămînt, apoi
se întuneca şi vremuia din nou. Aşa se schimbă vremea
necontenit în ziua aceea, pînă sara tîrziu.
[219]
Try'
Legea trupului
219
Satul unde se făcea intrunirea tuturor alegătorilor se
popula tot mai tare. Se întîlneau oamenii, îşi dau bi­
neţe şi blâstâmau pe spurcata de babă care nu-i lăsa
să aibă o zi frumoasă. Alegătorii mai tineri glumeau:
Asta-i soacră-ta, vere !
Ba a ta !
A mea nu-i aşa bâtrînă.
Dacă te duci acasă vezi şi învat-o omerne.
Se intrebau de cutare şi de cutare.
�-a venit.
- Nu. S-a dat marod, ca la militie.
- Ala-i un teleleu, de ţi-I dă dracului.
Într-un grup mai mare spunea ceva un popă. Barba
i se zbătea mereu pe piept.
De-a parte, alţii se agitau pentru o veste ce tocmai
le sosise. Cică pe cei din Vă�işoara, pe oamenii părin­
telui Andrei, i-ar fi văzut în căruţe străine. În urma
lor venea notarul.
Nu se poate, frate! Pe toţi treisprezece?
Pe toţi.
Vor fi alegători străini.
Ce-mi spui? Eu îi cunosc pe toţi, începînd de la
primarul.
- Şi părintele?
- Nu, el nu era cu ei.
Alţii, iarăşi, vorbeau despre bani. Că s-ar fi împărţit
bani de oamenii stăpînirii.
Douăzeci de zloţi de vot.
Şi drumul.
Şi mîncarea.
Ei, drăcie ca asta! Dar las', le-or sta pe suflet.
În vremea aceasta alegătorii veneau necontenit.
[220]
r
220
Legea trupului
Căruţele, caii întrau prin curţile sătenilor. Ţăranii
ieşeau, amestecîndu-se între ceilalţi, Uliţele începură să
se umple.
Deodată un cuvînt începu să treacă din gură-n gură;
«La grădina domnească».
Şi oamenii începură să se mişte încet, în masă, spre
partea răsăriteană a satului. Aici era o curte largă,
şi în mijlocul ei un şopron foarte mare. Va fi fost, pe
vremuri, grădină domnească, dar acum era fînat, pro­
prietatea bisericii.
Oamenii se adâpostiră bucuroşi sub şopron. Cei mai
mulţi îşi secaseră traistele de sub sumane şi începură
să îrnbuce. Priveau cu ciudă la vremea rea de-afară.
Vreun ceas mai aşteptarâ şi aici. Mulţi preoţi erau
amestecaţi printre dînşii. In urmă, pe drum, se vâzu
înnegrind o ceată întreagă de domni. Preoţi, protopopi,
advocaţi, toţi alegătorii din pâtura cultă, care se opri­
seră puţin la părintele din sat.
Unul din cei care sosiră se urcă pe-un bolovan şi
începu să le dea poveţe. Să nu le fie fricâ, să nu as­
culte de îndemnurile nimănui, să spună limpede nu­
mele doctorului Vasile Grecu. Mai presus de toate să
fie cuminţi, să se poarte în linişte, şi de băutură să se
ferească.
- Şi acum, în şiruri de cîte opt, pornim! sfîrşi el.
- Pricepem, domnule, se auziră cîteva glasuri.
Numaidecît merindea fu învălită, ascunsă în traiste,
braţele se ridicară peste capetele descoperite, şi traistelc
fură ascunse sub sumane. Oamenii porniră tăcuţi, în
şiruri dese, regulate.
Pe drum, unii începură sa povestească potoliţi.
[221]
Legea truţrului
221
Zice ca nu ne lasă să intrăm cu bitele. Ce cerne-
die!
Mai bine le-am lăsa acolo în şopru decit sa ne
îrnpiedece.
- Ce prostie! Doar nu mergem să ne batem.
- Se vede că domnilor din oraş li-i fricâ. Pesemne
nu se simt cu sufletul curat.
Pe drum era o tină moale, o ciorofleacă urîtă.
Totuşi, vreo trei preoţi mai tineri şi nişte domnişori se
plimbară de citeva ori de-a lungul şirurilor, tot 'tndi­
nînd din cap sau arătînd cu mina. Din majoritatea
de trei sute aveau în masa aceasta mişcătoare o majo­
ritate de o sută cincizeci. Fruntaşii erau mulţumiţi. De
nu se va mai întîmpla ceva pe drum, izbînda era asi­
gurată.
In liniştea in care înaintau alegătorii, se auzea din
cînd în cînd cite un «vivat !», cite un «să trăiască l».
Erau vreo cîţiva care închinaseră de dimineaţă cu pa­
harele.
Mai ales în şirele din urmă izbucneau din cînd in cînd
hohote de ris. Intre aceştia din urmă era un om mic
de statură, roşu la faţă ca un rac, care dacă lua cit de
cît la cap, începea să spună vorbe pocite pe ungureşte.
Slujise pe vremuri la honvezi, într-un oraş unguresc.
Acum însă era alb la cap ca o oaie. Cei din jur înce­
pură să-I întărîte cu vorba: ba că l-or închide şi nu-l
mai lasă acasă, ba că nu-l vor lăsa să între nici în oraş.
Ochii bădicului Simionaş se tulburau.
- Olgoş, nem vorbi! Cotonoşag! zicea, tresărit,
bădicul Sirnionaş.
însă la întrarea în orăşel, dimpreună cu dumnealui,
fură opriţi foarte mulţi alegători.
[222]
222
Legea trupului
Oamenii stăpînirii găsiră cu cale că nu-i de ajuns
să ai numele scris în lista alegătorilor, oi se mai cerea
de la fiecare votant un bilet eliberat de primăria comu­
nală. Chipurile ca printre alegători să nu poată intra
şi derbedei care nu aveau drept de vot. Unii pierduseră
biletele acelea, alţii, neştiind, nici nu le cerură. Dar
la intrarea in oraş era postatâ - in şiruri lungi ­
jandarmerie, militie. Şi doi ofiţeri cereau fiecărui ale­
gător să le arate biletul. Care nu-l putea arăta, era oprit
să între, fără nici o pierdere de vorbă. în şirurile ale­
gătorilor se produse o mare zăpăceală. Totuşi, cei mai
mulţi care nu aveau bilete înaintată printre ceilalţi
pînă unde erau înţepeniţi ofiţerii. Nădăjduiau încă să
se poată strecura nebăgati în samă. Unora le şi reuşi,
dar cei mai mulţi, care nu aveau hîrtiutele acelea verzi,
fură respinşi.
Bădicul Simionaş Însă nu se lăsă aşa cu una cu
două.
- Ce poruncă? Nu vrea poroncinoc! Daţi-vă în
laturi, le spunea el cu ochii tulburi, cu vocea lui tre­
sâritâ.
Insâ ofiţerul ii puse mina în piept şi îl împinse
Înapoi.
Îndată ce întrară în orăşel, o comisie aleasă dintre
fruntaşi se duse numaidecît să protesteze inaintea preşe­
dintelui de alegeri. însă fără nici un rezultat. Cordonul
de jandarmi ţinu straja oraşului pînă la sfîrşitul ale­
gern.
Pentru alegătorii români era designat un birt mare
ca loc de cortel. Afară era mereu aceeaşi vreme schim­
băcioasâ : ris cu plins. Oamenii se retraseră prin sălile
goale, tăcuţi, îngrijoraţi. Fruntaşii încă erau foarte neli-
[223]
Legea trupului
223
niştiţi : le rămăseseră afară din oraş mulţi alegători.
Apoi se temeau că oamenii, închişi aci în crîşmă, vor
începe să bea. Fruntaşii se îrnprăştiară prin mulţime
şi îi povăţui au să se ferească de băutură. Însă era de
prisos indemnul acesta : ei numai la băutură nu se
gindeau in clipele acestea. Respingerea celor fără bilete
îi apăsa pe suflet. Simţeau că li s-a făcut o mare ne­
dreptate. Se simţeau îngrijoraţi de ce va urma. Îşi fă­
ceau socoate în gînd cîţi vor fi rămas afară. Şi deo­
dată începu să le fie ciudă, să dispreţuiască pe cei ce
nu s-au mişcat de-acasă. Fiecare îşi aducea aminte de
doi, de patru, de mai mulţi, care rămăseseră pe la ve­
trele lor, ori trecuseră în tabăra contrară. Îşi ziceau:
«Dacă venea şi cutare şi cutare, tot am fi putut bi­
rui». Pentru că, dintre ţărani, cei care ajunseseră odată
pînă aci, aveau hotărîrea nestrârnutată de-a învinge.
Vreun preot, vreun învăţător, vreun medic de cerc,
poate a întrat codindu-se încă în birtul acesta, poate
a privit pe furiş în jur să nu-l vadă cineva. Voinţa
lor, gîndindu-se la relele eventuale ce-i vor ajunge,
poate se mai clătina. Însă voinţa ţăranilor care au ajuns
o dată aici era tare ca fierul.
Ţăranii deci, şi dacă băură, gustau mai mult, dar
afară de trei-patru, rămaseră trezi ziua întreagă.
Incă nu se începuse votarea cînd oamenii care şede au
pe lîngă Iereştile ce răspundeau în stradă, începură să
privească cu interes, grâmădindu-se tot mai mulţi. O
fereastră se deschise. In drum, aproape de birt, un domn
cu barba roşcatâ trăgea de mînecă pe un moşneag.
Indărâtul moşului mai erau doisprezece ţărani.
- Dumneavoastră faceţi mişelie, zicea străinul. Tre­
buie să veniţi la noi .
.
.
[224]
224
Legea trupului
Mergem, domnule, unde ne trage sufletul, răspunse
moşul.
- Atunci să nu fi venit in căruţele noastre. Trebuie
să veniţi la noi. Sînteţi de-ai noştri.
- Nu-i prost cel ce mîncă şapte pîni, domnule, ci
cel ce le dă, răspunse bătrînul, şi, zmuncindu-se din
mînile străinului, porni cu cei doisprezece după el şi
întrarâ în birt.
Erau ţăranii părintelui Andrei, alegătorii din Văli­
şoara. Între alegătorii romani se făcu o vie mişcare.
Feţele tuturora se înseninară, Era un semn bun acesta.
Aceia întrară cu sfială şi se fereau de cunoscuţi.
însă numaidecît limbile li se dezlegară şi povestiră cum
au trebuit să lucre după capul lor, căci părintele An­
drei nu le-a dat nici o indrumare şi nu le-a fost
de nici un folos.
Votarea se începu după satele cele mai apropiate. Ale­
gătorii din satul cel dintîi se aleseră dintre ceilalţi şi
pornirâ sub conducerea alor doi bărbaţi de incredere.
Erau părintele Ion Albu şi doctorul Ion Florea. Un
fior trecu prin inimile tuturor cînd ceata cea dintîi
porni. Mulţi îşi făcură cruce şi ziseră cu glas tare:
«Doamne-ajută !». Deşi grupa dintîi nu putea aduce nici
un rezultat, totuşi oamenii aşteptarâ ca pe spini întoar­
cerea ei.
Cind se înapoiară, cei care-şi dăduseră voturile fură
năpădiţi din toate părţile cu întrebări :
Cumu-i acolo?
Cine-s?
Ce-i acolo?
De-ai lor sint mulţi?
[225]
Legea trupului
225
Oamenii râspundeau dîndu-le desluşiri. V reo trei
dintre ei erau cu voie rea.
- Tot omul sa spuna, cind 1-0 întreba cu cine vo­
teaza, numele întreg al candidatului nostru. Sa nu zica
Vasile Grecu, sau advocatul Grecu, ci doctor Vasile
Grecu. Din cauza ca nu s-a spus numele întreg, trei
voturi ni s-au respins pîn-acum. Aşadar, fiecare sa spuna
doctor Vasile Grecu, repeţi Ion Florea, pornind cu
oamenii din satul al doilea.
însa cei care votasera aduseră şi o veste buna: bile­
tele acelea nu se cereau şi la votare. Acolo te citeşte
de pe listă, şi primaria cornunală adevereşte ca tu eşti
cel citit.
Dan Bîrsan, îndată ce auzi vestea aceasta, se strecura
afară şi numaidecît sari peste gard în gradina crîşmei.
Tot pitulîndu-se prin gradini, tot sarind gardurile,
ajunse în urma pe cîmp.
El mai fusese în orăşelul acesta. Dar dupa ce ajunse
în larg, se opri, cerceta cu de-amanuntul poziţia locu-­
lui, cauta drumul cel mai scurt. Apoi, tot Furişîndu-sc,
ajunse la cei care, opriţi sa între, aşteptau, cu mintea
rîmpită, sfîrşitul.
Numaidecît vreo patru mai tineri pornirâ cu Peştele.
Alţii plecară dupa un anumit timp.
Şi nu peste mult, cei din birt se porneniră ca sar
vreo cinci romani peste gard, în curtea birtului. Aceia
se amestecară veseli printre oamenii din birt, a caror
bucurie era foarte mare. Peştele nu se mai văzu pînă
la amiazi.
Si, de la noua ceasuri pîn' la amiazi, se strecurarâ
mereu prin gradini, conduşi de Dan Bîrsan, cei opriţi
de dimineaţa la întrarea în oraş. Insa rămaseră şi nea-
[226]
226
Le[(ea trupului
duşi. Erau oameni bătrîni care nu puteau să treacă peste
atitea piedeci, alţii, iarăşi, se împrăştiaseră prin satele
vecine. Unii plecaseră chiar acasă.
- A cui a fost gîndul ăsta? întrebă Ion Flore:!
nespus de vesel... Cîştigarâm astfel vro şaizeci dc
voturi.
- A' lui Dan Bîrsan, domnule, a Peştelui, răspuns eră
oamenn.
- E de-ai mei, domnule Florea. Stai să ţi-l prezint.
Şi părintele Albu il aduse numaidecît pc D.1:1. Nici
nu trebuia să-I îndemne să vie. Conştient de ce-a făcut,
ochii vioi ai lui Dan scăpărau de bucurie, ce fală. El
venea cu paşi hotărîti.
- Dumneata ne-ai cîştigat biruinţa zilei de azi, îi
zise Florea cu însufleţire.
- M-aş bucura foarte mult, domnule Florca. Ar fi
fost o mare ruşine să cădem, răspunse Dan Bîrsan,
- Să fie mulţi ca dumneata, am cîştiga multe ale­
geri. Să ştii că va trebui să te prezint domnului Grccu.
- Pe dumnealui îl cunosc demult şi aş dori din
toată inima să-I vedem ales.
Dan salutâ şi dispăru în mulţime.
- Mi-a fost şi mie de mult ajutor, domnule Florca,
zise mîngîiat părintele Albu.
- Nu-i mirare. Aşa un om !
Ei porniră cu alt sat la urnă. Vremea trecea încet,
deşi oamenii erau mereu agitaţi. Urmăreau pe fereşti
pe cei care mergeau să-şi deie votul, priveau lumea din
oraş, care se grămădise in piaţă, cu toată vremea slabă
de-afară, rideau de bâdicul Simionaş, care trăsese cu
sete la măsea.
[227]
Legea trupului
227
Caci bădicul Sirnionaş fusese Între cei dintîi care, sa­
rind peste garduri, tupilîndu-se prin grădini, ajunsesera
în tabara românilor. Tresârit puţin din firea lui, întă­
rîtat de ofiţerul care nu-l lasase sa intre in oraş, ameţit
şi de bautura, Simionaş nu mai vorbea decit ungureşte.
Spunea adica vorbe pocite din care nu se pricepea
mal rnrmc.
- 10 hodnaghi, io porunci, vaşarheli, vaşarheli,
Numai cuvîntul din urma se pricepea. In oraşul
acesta (Tîrgul-Murăşului) îşi facuse, pe vremuri, miliţia
bădicul Sirnionaş. Accentul pe cuvinte insa totdeauna
îl punea aspru, ungureşte, pe silaba întîi, Umbla clă­
tinîndu-se de la un grup Ia altul şi cerca sa le arate
cum l-a respins ofiţerul. Ofensa aceea se parea ca nu
mai vrea sa-i iasă din minte.
De cite ori se întorceau alegâtorii din vreun sat de
la urna, cei din birt Întrebau cu nerabdare:
Cum stam?
Noi o suta patruzeci, ei o sută.
Noi două sute optzeci, ei două treizeci.
Noi şase sute, ei cinci sute douăzeci.
Vremea fu mereu schimbăcioasă, Ochea citeodata şi
soarele, dar tot mai mult ploua cu vînt, fluturau fulgii
de zăpadă. Miliţia, jandarmii, patrulau necurmat prin
ciorofleaca pieţii.
Prin mijlocul pieţii curgea tot mai mare un pârâiaş,
grăbindu-şi apele murdare. Cu cit treceau ceasurile, cu
cit se apropia votarea de sfîrşit, oamenii aşteptau parca
mai potoliţi. Pentru ca erau siguri de izbîndă sau
pentru ca omul, neputînd suporta mereu aceleaşi sen­
zaţii, cade in urma intr-un fel de apatie, obişnuindu-se
cu orice?
[228]
228
Legea trupului
Satul bădicului Simionaş era chiar in urmă. Pînă i-a
venit rîndul, dumnealui se uita des, cu ciudă parcă, in
fundul păhărelului. Mulţi erau de părere să nu-l mai
ducă la urnă. Însă bădicul, îndată ce vâzu că oamenii
din satul lui se înşiruie, se puse şi el drept, milităreşte
între ei, şi nu voi să înţeleagă nimic din cuvintele celor
ce-l îndemnau să rămînă.
- Olgoş, ne hibaz, elore, zicea bădicul cătrânit,
bătînd din picior.
îl duseră deci şi pe dînsul, însă spre nenorocirea lui.
În sala de votare bădicul privi cu ochi crunti la pre­
zidentul gras care şedea într-un fotoliu. Cind acela-i
puse întrebarea cu cine votează, Simion aş îşi scoase
pieptul:
- Cu-mpâratu, cu chirai - vaşarheli, zise bădicul
rîzînd.
- Dumneata bolînd, spuse prezidentul.
- Bolond tat' tu, nearntule, făcu bădicul, care nu
putea suferi vorba asta, oricine i-ar fi spus-o. Doctor
Văsălie Grecu, adaose apoi, accentuînd pe silaba întîi,
ca de regulă cînd era beat.
Dar votul lui nu se mai scrise. Doi panduri il prin­
seră, şi Simionaş numai după două zile fu eliberat dia
dubă.
La şase se publică rezultatul. Românii pierduseră
multe voturi, pentru că mulţi ţărani, cu toată instrucţia
ce li se dăduse, nu spuneau întreg numele candidatului.
Le era mai uşor să-i zică după cum se obişnuiserâ de
mai demult. Totuşi Vasile Grecu fu declarat ales cu
majoritate de şasezeci şi două de voturi.
Alegătorii români ieşiră din birt, şi, în şiruri de cîte
opt, trecură pe uliţi. Ei mergeau veseli, liniştiţi. Bucuria
[229]
Legea trupului
229
izbîndei li se citea in ochi, pe faţă. In şopronul din
,<grădina domnească», în satul vecin, li se servi mîn­
care şi băutură. Ion Florea, urcat pe-o tribună impro­
vizată, le ţinu o înflăcărată vorbire, mulţurnindu-le
pentru curajul cu care au luptat. Le vorbea cu atîta
însufleţire, încît oamenii se ridicară toţi în picioare şi-l
ascultau neclintiţi. Acum, după ce trecuseră prin foc,
ei păreau că pricep mai bine ceea ce le spunea tînărul
acela. Cînd termină, uralele nu mai sfîrşeau. Numele
lui Grecu, a lui Florea erau pe buzele tuturor,
«Grădina domnească» era chiar lîngă drumul ţării.
Nici un gard n-o despărţea. Oamenii mîncau, închinau
din pahare sub şopronul acela foarte mare. Unii cîntau.
Pe drumul ţării se furişau din cînd în cînd, uirin­
du-se la stînga, călări sau în căruţe, ţărani care vota­
seră cu partida contrară. Dar se ascundeau în zadar.
Cei de sub şopron ii vedeau, şi începea să ploaie asupra
lor vorbe de batjocură:
Huideo măă, prindeţi iepurele!
- Iute mă, că te vede notarul !
- Uite, boierii, mă, cum se aleg dintre oameni!
Unul care, se vede, citise pe vremuri Calieul, Impro-
viza versuri pe socoteala lor:
- Joacă, joacă, măi Martine,
Că domnul te ţine bine,
Da' tu-l prinde şi-l suceşte,
Prin noroi îl tăvăleşte,
Doar de se mai omeneşte !
Aceia mergeau mereu cu capetele întoarse într-altă
parte. Petrecania ţinu vreo două ceasuri. Apoi oamenii
începură să se împrăştie prin sat, să-şi înhame caii, şi
[230]
230
Legea trupului
sa-şi vadă fiecare de drum. Numai localnicii îşi petre­
cură pînă mai tîrziu.
Ion Florea, îmbătat de mulţumire, porni, cu ceilalţi
orăşeni, cu trenul cel dintîi. Decusară vîntul începu să
bată iarăşi cu mieluşei. ificănitul lor se auzea mereu în
geamurile vagoanelor.
XIII
Cu telegrama in mină, cu ochii arzind în vapai, cu
faţa strălucitoare de fericire, alergă Olimpia pe scări şi
deschise ca o furtună uşa camerei, în care advocatul
Vasile Greou şi Mărioara povesteau încet, aşteptînd re­
zultatul alegerii. Olimpia fusese atît de agitată in
ziua aceea, încît n-a cutezat să rămînă cu bărbatul şi
cu fata, ci, din odaia ei, privea tot mereu pe fereastră.
Cînd văzu că factorul poştal întră subt poarta lor, nă­
văli prin uşa deschisă pe scări, îi smulse aceluia hîrtia,
o deschise, o sorbi cu ochii şi, numaidecît, începu să
alerge pe scări în sus. Inima îi cutremura pieptul, îi
lua respiraţia, cum i se zbătea sub sînul sting.
- Şasezeci şi două de voturi majoritate! strigă ea
triumfător, întrînd în cameră şi, strălucitoare ca o
zeiţă, îmbrăţişă cu patimă pe Vasile Grecu, pe Mă­
rioara. Pe fată o strînse mult la sînul său şi 'o sărută
pe frunte.
- Aşadar Dumnezeu ne-a ajutat, zise vesel advocatul,
ridicîndu-se şi luînd telegrama.
Olimpia lăsă cu părere de rău hîrtia din mînă.
[231]
Legea trupului
231
- Ne telegrafiază Florca, zise Greeu zîmbind. In
cuvîntul lui cred că ne putem încrede.
El trecu telegrama Mărioarei. Ea citi cuvintele şi se
opri la numele lui Florca, Obrajii i se irnpurpurarâ.
Parcă aceasta ar fi fost cea dintîi scrisoare ce i-o tri­
mitea. însă fericirea zvâpăiatâ a mamei sale o ţinea
Într-o continuă mirare. Olimpia rîdea, juca prin casă,
se lăsa pe-un scaun, şi, ca şi cînd ar fi ars-o se ridica
numaidecit. Mărioara n-o văzuse niciodată aşa de exal­
tată. O privea mereu, o urmărea, şi nu putu să-şi as­
cundă admiraţia. «Doamne, frumoasâ-i marna !» îşi
Mări oara Grecu.
Olimpia umbla prin casă, rîdea, spunea cuvinte pe
jumătate. Părea că mintea i se rătăceşte. Din cînd în
cînd trupul ei frumos şi plin se cutremura.
Ea începu deodată să vorbească fără mult înţeles.
- Aşadar, Vasile ... pachetârn. în capitală. Da, vine.
Va să zică a avut succes! Da, a avut succes. Da, e
bine. E foarte bine! Da, un banchet. Un banchet,
nesmintit ! Banchetul trăbă să-I facem! Ea tăcu. Se
opri asupra cuvîntului acestuia, ca şi cind ar fi aflat
un loc apropiat de odihnă. Ochii ei verzi ardeau, în­
tunecaţi puţin. Părea că are friguri. Suferea.
Advocatul Vasile Grecu, oricit il impresionase reuşita
lui, nu putu să nu observe neobişnuita agitaţie care o
robise pe Olirnpia. Şi simţi cum i se strecoară în suflet
nişte picuri arnari. hi zicea: «Aşadar Olimpia e roabă
superbiei, Nu gîndul că Mărioara va putea merge să
se perfecţioneze în pian, ci dorinţa ei să se ştie soţia
unui deputat i-a stat atunci pe suflet.»
- Aşadar, Vasile, încă mîne trăbă să dăm un ban­
chet ! zise Olimpia lăsîndu-se Frîntă pe-un scaun.
- -------------------
[232]
232
Legea trupului
- S-ar putea şi mai tirziu. Oamenii vor fi obosiţi.
A fost o zi grea cea de astăzi, răspunse advocatul.
- Nu, da' de unde. Decusară, poate acum chiar,
vor fi sosit cei din oraş. Apoi, pînă mine sară este vre­
me de odihnă. Nu-i aşa, Mărioaro? întrebă Olimpia
întorcîndu-se spre fată.
Mărioara privi mirată la mamă-sa. Niciodată pînă
acum nu-i ceruse mamă-sa şi părerea ei in hotărîrile
ce le lua cu advocatul. Mărioara era învoită din tot
sufletul cu propunerea Olimpiei. Ea dorea să-I vadă
cît mai repede pe Ion Florea.
- Eu cred că mine va fi bine. Nu vor fi obosiţi,
Zise ea.
- Aşa-i ? fă·cu Olirnpia aruncîndu-i o privire plină
de recunoştinţă.
- Dacă voi credeţi că va fi potrivit mine banche­
tul, eu n-arn nimic împotrivă, zise advocatul. Lucrul
acesta, de altfel, vă priveşte mai mult pe voi.
- Aşa-i, dragă, şi noi ne vom sili să reuşească stră­
lucit, Vom 'chema pe pretinii noştri aici, acasă. - Olim­
pia, după ce spuse cuvintele acestea, se ,intoarce spre
Mărioara. - Aşadar, dragă Maio, în urmă tot mi se
va împlini o veche dorinţă. Tu vei purea ajunge o
• v A •
artista m plan.
Advocatul Grecu ii spusese fetei despre ce e vorba.
Mări oara, atunci, deşi nu se arătase bucuroasă, totuşi
ii mulţumise tatălui său.
Acum, fata, după ce-i aminti şi mamă-sa, pentru in­
dia oară, planul lor, simţi o uşoară tristeţe in suflet.
Da, mamă, dacă aflaţi de bine ... zise ea nehotâ-
rîtă.
[233]
Legea trupului
233
- Şi mai afla cineva de bine, scumpa mea. - Fata,
advocatul o privira întrebărori. - Domnul Florea, cind
te-a auzit mai întîi cîntînd la pian, mi-a spus mie că
vei ajunge, cu puţină şcoala, o adevarata artista. Şi
eu, in chestia aceasta, sint de-o parere cu dumnealui.
Olimpia spuse cuvintele acestea cu vocea ei caldă,
catifelata, în care parca vibra o adînca sinceritate. Ma­
rioara o intreba repede, cu ochii plini de lumina:
- A spus domnul Florea aşa?
- Da, Maia. Insotindu-ne într-o sara acasa.
Mârioara simţi deodata o bucurie adînca. Repede îi
venira gîndurile acestea: «Aşadar el de-atunci ma iu­
beşte. Lui i-ar placea sa cînt şi mai bine la pian. Dacâ-i
place lui, pentru ce sa nu ma duc ?» Şi, cu o nevinovăţie
copilârească, îi trecu prin cap chiar judecata aceasta:
"Ne putem noi cununa şi mai tirziu !».
Mârioara se ridica, şi, mulţumindu-i, o saruta pe
Olimpia. Faţa fetei stralucea de fericire.
Vasile Grecu zîmbea. Pentru bucuria ce i-a adus-o
Mârioarei cu vorbele sale, uită arnărala ce i-o strecurase
în suflet, mai înainte, Olimpia cu superbia sa.
- Domnul Ion Florea e un tînăr foarte detreabă,
zise el vesel. La reuşita mea el a contribuit mai mult
decît oricare altul. Dacă-şi va lua censura şi-şi va des­
chide cancelaria, cu siguranţa el va fi advocatul cel
mai căutat in oraş.
- Chiar şi decît dumneata? întrebă c-o privire
ştrengar�ască Mări oara.
- Fără îndoială, fata mea. Lupta, învingerea, e a
tinărilor, totdeauna. A lor e viaţa, răspunse advo­
catul.
[234]
234
Legea trupului
Ei începură să se sfă,tuiască pentru ziua de mîne. însă
Olimpia Grecu nu mai putu rămînea mult. Cuvintele
din urmă ale advocatului o tulburară, o răniră adînc.
Ea trecu în camera vecină, in . camera sa. A lor e
viaţa? A cui? întrebarea aceasta i se ridica mereu în
suflet cum se ridică o bucată de lemn pe care o cu­
funzi în apă. A cui? A lor doi? Fata ei şi Florea?
Şi după ce i se ridicau aceste întrebări, venea îndată şi
răspunsul, de la sine. Şi râspunsul acesta îi părea că-i
sună tare, dar săc, prin cap, prin trup, prin casă, ca
un pocnet de puşcă: «Niciodată! Niciodată! Nicio­
dată !»
*
în dimineaţa următoare, Ion Florea se sculă tirziu.
Mernorele-i erau şi acum înţepenite. Se îmbrăcă în silă,
tîndălind, şi cînd ajunse în cancelaria advocatului Chirca
erau zece ceasuri. Interiorul acestui birou il indispuse
şi mai mult. După ce vreme de trei săptămîni abia de
lucrase aici patru zile, părea că s-a dezvătat de el.
Rupîndu-se deodată de activitatea lui agitată din zilele
trecute, simţea o silă să revie iar la vechea lui ocupaţie.
îşi depuse paltonul, pălâria, şi se apropie lîncet de masa
lui de scris. Pe masă văzu un plic, îl luă, îl desfăcu şi
numaidecît simţi iarăşi puterea lui veche de muncă, îi
păru chiar că biroul e mai prietenos. Era invitarea pen­
tru banchetul de sara. Se gîndi indată la Mărioara şi se
bucură din tot sufletul că încă desară va pfltea s-o
vadă, să fie lîngă dînsa.
El şezu, înmuie condeiul şi începu să scrie repede de
unde intrerupsese cu zece zile inainte. Scria cu uşurinţă.
[235]
Legea trupului
235
Din cînd in cînd se oprea: îi venea in minte cîte un
amănunt de la alegere, din colindatul lui prin sate.
Advocatul Chirca abia se arătă pe la amiazi.
- Trăbă să-ţi vezi de censură, să-ţi deschizi cance­
Iaria, tinăre, zise omuleţul c-o voce răguşită. Apoi,
îndată, incepu să împrăştie prin cameră sunetele acelea
metalice. Din alegeri se alesese c-un guturai straşnic.
Ion Florea aşteptă pînă se linişti bătrînul, apoi îl
întrebă mirat:
- Şi pentru ce, domnule advocat?
- Pentru că, aşa cum munceşti dumneata, e păcat
să lucrezi pentru alţii. Eu credeam că azi n-arn să-ţi
văd faţa. Am şi intrat numai din curiozitate. Eu azi
n-am nici o voie de birou.
- Şi eu am venit mai tirziu, domnule Chirca, ZIse
Florea, măgulit de lauda şefului.
- Bine, bine! făcu şeful, cu răceală parcă. Eu cre­
deam, adaose indată, că ne vom vedea numai desară,
la banchet. Eşti chemat, nu-i aşa?
- Da. Am aflat invitarea aici pe masă. Va fi multă
lume?
- De-ar fi ! răspunse Chirca. Acum odată ar trebui
să nu se ingrădească prea tare doamna Olirnpia. Cea
mai uşoară neatenţie poate să supere adinc. Şi trăbă
să recunoaştem că pentru reuşita lui Grecu au muncit
cu mic, cu mare. Deci, de data asta, doamna Olimpia
ar trebui să-şi deschidă larg uşile casei.
Şi vă temeţi că nu va face aşa?
- Eu nu mă tem de nimic! răspunse Ghirca. Dar
ar fi de dorit. O dată in v,iaţă fiecare om ar trebui să
recunoască nesfîrşitul lanţ prin care e legat de restul
[236]
236
Legea trupului
lumii, chiar daca el ar fi veriga din frunte, cea mai
stralucitoare.
- Eu cred că vor fi invitaţi toţi cel care au contn­
buit la izbînda. Am fost invitat eu ...
- Ei, dumneata! îl întrerupse şeful. Asta e cu totu!
altceva!
- Şi pentru ce sa fie altceva, domnule advocat? în­
treba Florea.
- Sa-mi dai voie sa nu te cred atît de naiv precum
te arăţi, zise şeful cu vocea aspra. Dumneata - dom­
nişoara Grecu ! Dumneata - barbatul de încredere al
lui Grecu, la alegeri. Dumneata cum sa fi ramas din
lista in vi ta tilor ?
Ion Florea ta cu. îşi lua condeiul şi voi sa scrie mai
departe. însa nu facu trei litere, şi advocatul îi smulse
condeiul din mîna.
- Azi nu se munceşte, domnule candidat. Azi e
sarbatoare, zise el. Pacat ca am racit aşa de-al dracului.
Ion Florea zîmbi.
- Daca domnul şef porunceşte, eu n-am decît sa
ascult, zise el.
- Bine, bine! însa, ca la un şef, trăbâ sa-mi mai
raspunzi la o întrebare. Şi advocatul se răzimâ de
masa.
- Cu toată plăcerea, domnule advocat, zise Ion
Florea.
- O sa vedem îndată cu ce plăcere, începu Chirca.
Îţi place de domnisoara Grecu? Ei, ei, nu te roşi, nu
te codi, ca nu mai eşti copil. îţi place?
- Da, domnule Chirca. O iubesc. O iubesc foarte
mult pe domnisoara Mârioara, răspunse Florea, suin­
du-i-se tot sîngele în faţa.
[237]
Legea trupului
237
- Bun. Asta-mi place! Ăsta-i un raspuns de băr­
bat, zise mulţumit advocatul.
- Dar ... incepu Florea privind la masa.
- Ei, daca este un «dar», atunci e rau. Ce vreai sa
spui? Şi fruntea omuleţului se încreţi.
- Aş vrea sa fie saraca, sa n-aiba rurmc, sa nu fie
din familia aceea fruntaşă.
Ion Florea spuse cuvintele acestea repede, ca şi cînd
i-ar fi apasat mereu pe suflet.
- Bun! zise mulţumit şeful. Aşadar o iubeşti mult.
Asta-i de capetenie: iubirea. Ea va invinge şi celelalte
greutăţi. Dar stai puţin, sa nu ne grabim. Averea ei
şi poziţia in societate a familiei le socoteşti piedeci la
căsătorie. Aşa-i ?
- Da, domnule advocat, râspunse Florea, părînd
foarte serios.
- Bun. Ce crezi dumneata, ce-i averea? îl întrebă
şeful privindu-l ţinta.
- Dac-ar fi dupa mine! Dar aici nu se întreabă
parerea mea. De buna sarnă, eu nu preţuiesc aşa de mult
averea, răspunse Florea.
- Şi crede domnul candidat ca-i singur în lume de
părerea asta?
Omuleţul clipi batjocoritor din ochi.
- Nu, domnule advocat, de pildă dumneata.
- Eu, intrerupse Chirca, zic ca averea in sine nu-i
nimic. Nu poate da un preţ mai mare unui om, dacă
omul acela e lipsit de alte calităţi. Dar mai sint oameni
care cred aşa.
- Doamna Olirnpia ? zîmoi Florea.
[238]
238
Legea trupului
T
- Nu. Dînsa, poate are alte principii. Pe femeia
aceea o poţi cunoaşte foarte cu greu. însă domnul
Grecu ...
- Domnul Grecu?! întrebă mirat Ion Florea.
Cu toată bunătatea ce-i era zugrăvită pe faţă, advo­
catul Greou îi păruse lui Florea, totdeauna, cel puţin
foarte sever. Chiar şi vorbirile cumpănire îi părură lui
Florea spuse atit de grav numai pentru importanţa
cea mare ce o avea advocatul în societate.
- Da, tinăre, domnul Grecu, Poţi să mă crezi pe
mine. Dintre pretinii lui, poate eu îl cunosc mai bine,
zise şeful. Aşadar, adaose el, din partea averii sîntem
liniştiţi. Acum să-mi spui, poziţia socială a cuiva poate
să sape o prăpastie între şirurile societăţii noastre?
N-ar fi aceasta un dezastru naţional?
- Ar fi, şi totuşi, vezi şi dumneata că acele pră­
păstii există, răspunse Florea, urmărind privirile vioaie
ale şefului.
- Există pentru cei care vreau să le vadă, pentru
cei a căror pricepere nu poate trece în regiuni mai
înalte. Dar o minte limpede, o pătrundere foarte puter­
nică ar putea să considere prăpastia aceasta de reală?
De pildă, dumneata? Şi şeful îl sfredeli cu privirile-i
neliniştite,
- Eu, domnule advocat, nu aş putea să le văd. Noi
care sîntem ieşiţi de-a dreptul din păturile ţărăneşti
putem înţâlege numai într-un singur chip pâtura noastră
intelectuală, ca o singură clasă. însă, durere, între cei
care stăruie de mai demult în pâtura noastră cultă,
pe care îi despart de opincă două sau trei generaţii,
între aceştia se află destui care, deşi înzestraţi cu jude­
cată limpede, consideră acea prăpastie de reală.
[239]
Legea trtepulut
239
P1na ce vorbi Florea, advocatul Chirca il ascultă cu
băgare de sarnâ, cu plăcere chiar.
-- Acum eu te bat c-un singur argument, incepu el
vesel. Te bat cu pretinul Vasile Grecu. Neamul lui îl
desparte de opincă nu două, ci multe generaţii, şi totuşi
el nu ştie nici azi ce-i prăpastia aceea. Hei, tinăre, o
minte pătrunzătoare ca a lui nici nu poate s-o vadă.
Admit şi eu că există oameni ca şi cei de care ai amin­
tit. Grecu însă nu-i dintre ei. Chiar imensa clientelă
pe care o are la ţară, marea lui popularitate pe care
ai putut-o cunoaşte in alegerile de-acum, dovedesc afir­
maţia mea.
El tâcu, bătînd un tact rar, cu degetele lui osoase, in
masă. Tăcea şi Ion Florea. Se gîndea. Deodată zise
- Dar domnul Grecu ascultă de doamna Olirnpia.
Aşa spune lumea.
- El e om cu minte, tinăre. De multe ori, pentru
pacea casei, trăbă să-i dai dreptate nevestei. însă cînd
e vorba de fată-sa, voinţa lui e mai tate decît fierul.
- Chirca se opri din ciocănit şi adaose : Să fii dumneata
sigur că fericirea Mărioarei e pentru pretinul Grecu
o chestie atît de însemnată, încît o sută de Olimpii
nu vor putea să-I abată de la hotărîrea lui. - El
tâcu, se ridică, cum sta răzimat de masă, îşi luă pălă­
ria, şi, ieşind, îi zise: Aşadar, desară ne întîlnim, ti­
năre. Vezi să-ţi foloseşti libertatea de azi.
Ion Florea mai rămase înd multă vreme pe gîn­
duri. Cumpănind mereu ce-i spusese advocatul Chirca,
simţea cum îi creşte speranţa in putinţa de a-şi realiza
planurile sale. Şi deodată incepu să-I iubească, să-I
stimeze mult rpe advocatul Grecu.
[240]
240
*
Legea trupului
Temerile advocatului Chirca fură zadarnice. Sara,
casele familiei Grecu se umplură de lume. Nime nu fu­
sese uitat dintre cei care luaseră parte la alegeri. Nu
numai candidaţii de advocat, ci chiar şi scriitorii din
cancelaria lui Grecu şi din altele fură invitaţi. Se mai
aflau aici şi oameni care nu avuseseră nici in elin nici
in mînecă cu alegerea. Slujbaşi de la judecătoria re­
gească, de la tribunal. Cu un cuvînt, toţi care se pu­
teau număra in pâtura intelectualilor din oraş.
În patru săli vaste erau aşternute mesele încărcate
cu bunătăţi, cu mindri şi băuturi. Pînă se aşez ară la
mese, mulţi din cei invitaţi vorbeau in taină, pe şoptite.
Alţii erau cufundaţi in conversaţii aprinse. Obiectul
tuturor conversatiilor erau alegerile, luptele ce s-au
purtat, alegătorii, cei buni şi cei slabi de înger, reuşita.
Pe feţele, în ochii multora se citea o mare mulţumire.
Chiar şi celor care se simţeau mai stinjeniţi în vorbă,
în purtări, li se coborise parcă o dulceaţă in liniile
feţelor, în priviri. Erau măguliti că nu fuseseră uitaţi.
Mulţi dintre cei de faţă vor fi vorbit de multe ori
de rău, vor fi invidiat în adîncul sufletelor pe Olirnpia,
familia Grecu. Însă acum zimbetul de plăcere, de
complezantâ, de indestulare era pe feţele celor mai
mulţi. Unii dintre cei prezenţi făceau impresia că stau
mereu gata să servească. De cîte ori se deschideau uşile
şi intra vreun servitor, unii dintre cei prezenţi fă·ceau
mişcări instinctive ca şi cînd ar fi voit să le ajute la
ceva, ca şi cînd ar fi fost o mare cinste pentru ei să
le poată fi de vreun folos chiar acestor servitori care
ţineau de această casă bogată. Ei aveau, inconştient,
[241]
Legea trupului
241
privirile acelea unse, inconştient făceau anume mişcări.
O slăbiciune omenească, îndestulită acum, ii făcea pe
mulţi ridicoli.
Dar erau între invitaţi destui ca şi advocatul Chirca.
Aceştia conversau liberi. Aceştia nu respirau un aer nou.
Erau însă şi aceştia veseli: bucuria reuşitei de ieri le
umplea sufletele. Poate numai cei doi-trei care se gîn­
diseră la ei cînd fusese vorba de alegerea candidatului
vor fi avut vreun ghimpe la inimă.
Vasile Grecu trecea zîmbind de la un grup la altul.
Primea, cu aceeaşi bunătate pe faţă, felicitările tuturor.
- Mă bucur pentru că a reuşit candidatul Parti­
dului Naţional, nu pentru reuşita mea personală, le
răspundea dînsul.
Advocatul Chirca vorbea într-un colţ cu Ion Florca.
Acesta sosise abia acum. Se folosise de libertate, cum
îl învăţase şeful, şi, într-o cafenea, începuse o discuţie
nesfîrşită cu un coleg.
- M-am înşălat, zise advocatul Chirca, doamna
Olimpia se pricepe de minune la orice. Simte situa­
ţiile.
- Da, sînt foarte mulţi invitaţi, zise Florea privind
mulţimea de oameni.
- E bine aşa, tinăre. Totdeauna am zis că o judecată
pripită e greşită. Cît priveşte pe femei, se vede că
judecata noastră e totdeauna pripită.
- E adevărat, răspunse Florea. Nu ştiu unde am cetit
că femeia e taina cea mai adîncă a vieţii.
- Şi dornnişoara Grecu ? îl întrebă repede, zîmbind
uşor, şeful.
în clipa aceasta întră un servitor care-l pofti pe
Florea puţin afară.
[242]
242
Legea trupului
- Doamna vă pofteşte pe-o clipă in salonaş, ii
spuse acesta.
Florea bătu uşor în uşă. Olimpia îl aştepta în lu­
mină, într-o toaletă strălucită. In paşi uşori se apropie
repede, plutind parcă, de Florea, şi înainte ca acesta
să fi avut vreme să se aplece să-i sărute mîna, ea-l
îmbrăţişă cu patimă, îl strînse ca-ntr-un cerc de fier.
apâsîndu-i sînii grei şi tari pe piept. Apoi, înfioratâ.
oftînd, îl lăsă.
- Poate fac o prostie, dar te rog să mă scuzi, dom­
nule Florea, începu ea repede, în vreme ce sînii ei
bogaţi se înălţau des. Nu mai puteam să aştept! Tre­
buia să-ţi mulţămesc acum, Îndată. Să fi venit asară,
iri mulţămeam atunci. Domnule Florea, ne-ai adus o
mare, o foarte mare fericire şi cinste. Iţi mulţămesc din
toată inima.
Ea tâcu, deveni palidă, şi ochii ei îrnprăştiau Iuciri
de gheaţă. Făcu o mişcare ca şi cînd ar fi voit să se
retragă.
Ion Florea simţi povara sînilor pe piept, simţi pe
trup urmele braţelor ei. Capul incepu să-i vîjie. Nu
putea spune un singur cuvînt.
- Mărioarci, bărbatului meu, mie, ne-ai făcut o
nespusă bucurie. Asară să fi venit la noi, toţi trei
te-am fi îmbrăţişat. Da, asară te adoram toţi trei,
începu din nou Olimpia.
Ion Florea îşi înălţă capul. O privi pe Olimpia. Ii
păru foarte calmă.
- Mi se pare, doamnă, zise el Iiniştindu-se, că rolu­
lui meu ii daţi prea mare importanţă. Cît am făcut
eu au mai făcut şi alţii.
[243]
r
Legea trupului
243
- Dumneata ai fost totdeauna prea modest, dom­
nule Plorea. Dacă nu vre ai să-mi crezi mie, întreabă
pe bărbatul meu, întreabă pe Mărioara, întreabă pe
toată lumea. Dumneata ai cîştigat ieri învingerea ca
bărbat de încredere al lui Grecu. Şi pentru aceasta nu-ţi
putem mulţămi îndeajuns. Pentru că, domnule Florea,
e mare cinste a fi deputat, a lua parte activă în Cameră.
Şi dumneata ştii că advocatul, întrind odată acolo, îşi
va şti face datoria. Va fi mereu la postul lui, ca un
adevărat erou.
Ochii Olimpiei, la cuvintele din urmă, începură să în­
vie, să împrăştie lumini ciudate.
Cuvintele din urmă ii păr ură, întîi, lui Plorea ca o
batjocoră. Cum poate o femeie să spună înaintea unui
străin, în serios, că bărbatul său e «un erou» ? Dar se
gindi, indată ce şi-l inchipui pe Grecu, că de omul
acesta nu se poate lega nici o batjocoră. Nici chiar
dacă batjocora ar veni de la Olimpia. «Va fi totuşi
adevărat: sumetia, vanitatea, o face să spună cuvinte
ridicole» îşi zise el. Şi deodată ii trecu un gînd ciudat
prin minte: «Eu le-am făcut un serviciu. Am luptat
ca femeia aceasta să-şi astîmpere vanitatea, Ş-acum
imi mulţămeşte ca unui servitor care i-a mintuit un
lucru scump, de pierire : mă îmbrătişează !» Prin
mintea lui judecata se ţesea fulgerător mai departe:
«Dacă-mi mulţămeşte cu arîta, ca şi cind mi-ar zice:
"Cu atîta e de ajuns. Ţi-ai făcut slujba, ai primit mul­
ţămita, poţi merge. Dar mai departe, la Mărioara, să
nu te gîndeşti".» Cînd ajunse aici, ca un razim ii veniră
în minte părerile lui Chirca despre Vasile Grecu.
Toate acestea trecură fulgerător prin mintea lui Flo­
rea. Mai statornic rămaseră în capul său părerile lui
[244]
244
Chirca. Şi, sirnţindu-se spnjrmt, el îşi înălţă mai tare
capul, privi cu hotărîre femeia, care-I învăluia cu ace­
leaşi priviri neînţelese.
- Domnul Grecu sigur îşi va face datoria, doamnă,
zise el. Dar vă rog să credeţi că meritul reuşitei e al
tuturor care au muncit, nu numai al meu. De pildă, un
ţăran, unu' Dan Bîrsan, a făcut de-o sută de ori mai
mult decît mine.
- Ei, dumneata din modestie te înjoseşti. Asta nu-i
frumos. De altfel, poţi spune ce vreai. Noi credem ce
ne place, zise ea şi, înclinîndu-şi capul, ieşi, zicîndu-i
c-un zîmbet: La revedere.
«Aşa? îşi zise Ion Florea ieşind, eu pot spune ce
vreau P» El era foarte palid. În prag se întîlni cu
Mârioara.
Fata se opri, îl privi in lumină.
- Bună-sara, domnule Florea. Dar ce ai? Eşti aşa
de palid!
- Nu ştiu, domnişoară. Am vorbit mai înainte cu
mama dumitale. M-a chemat să-mi mulţărneascâ. închi­
puie-ţi, dînsa crede că toată învingerea eu am cîştigat-o,
dar ...
- Si n-ai cîştigat-o dumneata? Ei, uite modestia! Şi
tata, şi domnul Chirca, toţi o spun asta. Şi Mări oara îi
zîrnbi fericită.
- Dacă şi dumneata crezi aşa, apoi nu mă mai mir
de nimic, nici de doamna Olimpia, zise el mulţumit.
Dar îţi spun drept, multumita dumneaei mi-a părut
foarte ciudată.
- Da, zise repede Mări oara, mama are o bucurie, o
satisfactie nemărginită. Toată ziua a pîndit o veste.
Asară a venit cu telegrama trimisă de dumneata, ca o
[245]
Legea trupului
245
furtună, în casă. L-a îmbrăţişat pe tata, m-a îmbră­
ţişat pe mine, ceea ce nu i-a fost niciodată obiceiul.
Dacă erai şi dumneata de faţă, şi domnul Chirca, cu
siguranţă că nu scăpaţi nici dumneavoastră neîrnbră­
tişati, Şi ea fise dulce.
- Cît mă priveşte pe mine, din ieri sara S-a făcut
sara de azi, zise zîmbind Ion Florea.
- Te-a îmbrăţişat?
- Da. Şi mi-a mulţămit de nenumărate orr, ras-
punse el liniştit.
- Nu-i mirare, zise fata repede. Mama e mereu.
veselă. Cum ai spus dumneata, e într-adevăr ciudată.
N-am crezut niciodată că reuşita tatii să-i cauzeze o aşa
de imensă satisfacţie. Căci, dacă am băgat bine de sarnâ,
e mai mult satisfacţie decît fericire. - Tăcu puţin, apoi
întrebă, ridicîndu-şi privirile albastre spre Florea:
- Fericirea e mai liniştită. Nu ?
- Da, domnişoară, răspunse el.
Ei făcură cîţiva paşi împreună. Mînile lor se atinseră
uşor.
La revedere, domnule Florea, zise ea, lâsîndu-l re­
pede şi dispărînd cu paşi uşori pe-o uşă.
Cînd întră Ion Florea, lumea se aşezase la mese.
Văz:u buchete de flori, tacîmuri strălucind, văzu pe-o
parte un şir de ce fi aliniate, de cealaltă parte văzu al­
bind un şir de şervete, prinse în acelaşi fel la piept.
Chirca îi rezervase un loc lînga dînsul. Dumnea­
lui avea şi de cealaltă parte un loc rezervat. Olim­
pia, în fruntea mesei, era foarte frumoasa. Parea înti­
neritâ cu zece ani. Florea o văzu şi simţi sîn ii ei tari
pe piept.
Ion Florea îşi ocupa locul lîngă şeful sau.
[246]
246
Legea trupului
- Ai făcut şi pe domnişoara Grecu să întîrzie. Ei,
tinăre ! îi zise Chirca, n-am gîcit ?
- Ba da. Am întîlnit-o cînd am ieşit de la doamna
Olimpia, răspunse Florea.
- Aşadar doamna Olimpia te-a chemat?
- Da. A ţinut să-mi mulţârneascâ pentru ca am
contribuit şi eu la reuşită.
- Dumneaei e foarte veselă. Nvam văzut-o nicio­
dată astfel. A mulţămit la toată lumea. Mie mi-a zis:
«scumpul meu pretin», Aşa nu m-a numit încă nici­
odată, zise Chirca.
Furculiţele, cuţitaşele, ţincăneau neîntrerupt. Cei mai
mulţi mîncau în linişte. Unii conversau încet, spuneau
întîmplări din campania electorală. Erau însă destui
care, urmînd pilda lui Chirca, conversau în libertate.
Capetele cele mai multe erau aplecate asupra farfu­
riilor. Din cînd în cînd servitorii întrau, servind alte
şi alte mîncări, buteliile cu vin se destupau şi păhărelele
se deşertau,
Olimpia conversa cu multă animaţie cu un colonel
trecut la pensie, pe care-l avea la dreapta, Din cînd
în cînd rîsul ei curat trecea în valuri arginţii prin
sală.
Pe feţele, în ochii unora, începu să se arate puterea
vinului. Şi aceştia începură să aibă deodată o mare
mîncărime de limbă. Zgomotul începu să se ridice prin
sală.
Mărioara veni tîrziu, şi îşi ocupă locul la dreapta
lui Chirca,
- De-acum trăbă să vie primăvara, zise advocatul
surîzînd Mărioarei Grocu. Între doi tinări trăhă să-mi
uit şi eu bătrîneţele.
[247]
Legea trupului
247
- Aşa, parcă dumneata ai fi bătrîn, rîse Mărioara.
- Nu eu, ci anii, domnişoară. Anii sînt duşmanii
noştri.
- Anii şi slujba de advocat, domnule Chirca, z.se
Florea.
- Să vezi, domnişoară, tinarul ăsta ce la stînga
are să fie nenorocit toată viaţa. Şi-a ales o carieră
care nu-i place, zise răutăcios Chirca.
- Nu-i place advocatura domnului Florca P întrcb.i
Mărioara cu o nuanţă de tristeţe in voce.
- Nu! zise cu hotărîre Chirca. închipuie-ţi, şi azi
a venit să lucre în cancelarie. Azi! După ce trei săp­
tămîni a alergat neîntrerupt. Abia am putut să-I mişc
de la masa de scris.
- Domnul Florea e conştiincios în toate, zîmbi Mă­
rioara Grecu.
- Afli? o întrebă repede advocatul, privind-o c-un
surîs în care nu puteai deosebi de-i batjocoră ori bu­
nătate.
- Domnul Chirca e un om neîntăles, domnişoară,
răspunse Florea în locul Mărioarei. De-o parte iubeşte
pe oamenii muncitori, de altă parte spune că advocatura
e o slujbă amară. Eu am făcut aluzie la cuvintele dum­
nealui cînd am zis că şi advocatura e un duşman al
nostru.
- Da, tinâre, şi şeful dumitale în amîndouă cazuri
are dreptate, zise advocatul. Însă acum să-mi daţi voie �
Ar fi vremea toastelor. Şi, mi se pare, eu va trebui să
încep seria.
El bătu cu inelul de aur în pahar. în sală se ridica
zgomotul, venea mai ales din sălile vecine, unde invi­
taţii mîncaseră şi mai ales băuseră în deplină libertate.
[248]
248
Legea trupului
In sală se facu îndată tacere. Lumea aştepta demult
toastele. «S-auzim, s-auzirn», râsunâ prin sală.
- Sa-mi daţi voie, domnilor, începu advocatul
Chir ca, să ridic paharul meu în sănâtatea bărbatului
care de azi încolo va fi un stîlp puternic întru spriji­
mrea ŞI apărarea drepturilor noastre în Camera, şi care
în sara aceasta ne-a întrunit la masa sa bogata. Inţâ­
lepciune şi putere de munca nu-i putem dori de la
Dumnezeu, pentru ca aceste doua le are în masura
neobişnuită. Tot ce-i putem dori este ca Dumnezeu sa-i
deie sanatate deplina şi viaţa îndelunga ta. Cercul nostru
electoral va fi totdeauna mîndru ca a putut trimite în
Camera o minte atît de strălucită, ca a putut da depu­
taţilor români, aleşi pe baza programului naţional, un
coleg atît de nepreţuit. Dumnezeu să-I ţin a la mulţi
ani!
Aplauzele izbucnirâ ca o furtuna. Chirca se duse re­
pede, cu paşii lui mârunţi, ciocni cu Grecu, îi strînse
mîna cu caldura, şi cînd se întoarse avea ochii umezi.
După ce oaspeţii se aşezarâ, se liniştirâ, se ridica
nou-alesul deputat.
- Tin să va mulţămesc, întîia oara, domnilor, că
mi-aţi făcut cinstea sa vă pot vedea în sara asta la
mine. Mi-aţi dat astfel posibilitatea sa va mulţămesc
din nou, pentru încrederea ce-o puneţi în mine, pentru
neobosita dumneavoastra munca ce aţi pus-o întru
birunta candidatului partidului nostru. Dumneavoastra
toţi aţi pus cîte o pietricica la cladirea măreaţă pe care
trabă s-o începem: deşteptarea conştiinţii drepturilor
politice în poporul nostru de la ţara. Fiţi siguri, dom­
nilor, cînd această conştiinţă va patrunde adînc în su­
flete, poporul nostru nu va trimite numai atîti deputaţi,
[249]
Legea trupului
249
ca azi, 1n Cameră. Zelul ce l-aţi arătat acum, să-I pas­
traţi, să-I înmulţiţi pe viitor. Să trăiţi, domnilor!
Ovatiile nu mai conteneau. Mai ales în sălile vecine
înviau iarăşi şi iarăşi, mai furtunoase.
Începută odată seria toastelor, urmară încă vreo
cinci-şase. Unele potrivite, altele lungi, încîlcite, fără
nici un miez. Chiar spre sfîrşit se ridică un profesor
trecut la pensie, care îşi începu toastul de la Adam.
- Omul a venit liber pe pămînt, se porni el, însă
duşmanul lumii ş-al omului, sămănătorul tuturor relelor
pe pamint, n-a putut suferi aceasta libertate.
Vorbi despre căderea protopârintilor, despre deosebi­
tele feluri de robii, fizică şi morala, despre libera omu­
lui voinţa, despre felul cum a fost înţeleasă libertatea
în antichitate, la greci şi la romani. Printr-o serie ne­
sfîrşită de treceri şi schimbari, ajunse la iobagie, la
libertate, egalitate, fraţi etate, la guvern responsabil, la
dreptul de vot, la alegeri. Şi in urma constata că ale­
gerile de acum Il-au fost libere, şi cu atit mai mare este
biruinţa noastra.
Încă pe cînd ajunsese numai la evul mediu, Olim­
pia se strecura afara. Oaspeţii incepura sa bea, să po­
vestească.
- Ăsta ar fi bun de deputat în vreme de obstrucţie,
zise advocatul Chirca Mărioarei Grecu.
Fata nu răspunse. îşi ţinea buzele strînse, căci risul
o pufnea mereu şi numai cu greutate se stăpînea.
Cînd se sfîrşi toastul lui, într-o larmă destul de
mare, abia se auzirâ citeva strigăte de «Să trăiască l»,
şi oaspeţii se ridicară,
[250]
250
Legea trupului
- S-a făcut vreme frumoasa, domnişoară. Mîne pot
spera să vă însoţesc la plimbare? întrebă Florea pe
Mărioara Grecu.
Ea se pregătea de ducă.
- Da. Cu plăcere, domnule Florea. Mi-e şi dor de
o plimbare. Te aştept la patru. Ea înclină uşor din cap
şi dispăru,
Oaspeţii se strecurară rind pe rind, intre ei şi Ion
Florea. Doar advocatul Chirca mai rămase. Lui ii părea
Vasile Grecu foarte obosit.
- A fost grea sara asta, ii zise Chirca.
- Nu atit sara, cit gîndurile. Grija cancelariei nu
mă lasă in pace. Mi-e greu să mă despart de ea, mi-e
teamă s-o las singură.
Chirca nu răspunse. Privea, distrat parcă, prin casă.
- Eu aş avea un «proiect de rezoluţie», zise el deo­
dată, zimbind. Să angajezi pe Ion Florea cu conducerea
cancelariei. Atunci poţi fi deplin liniştit.
Advocatul Grecu îşi ridică ochii, il privi indelung,
scrutător, pe Chirca.
- Mi se pare că n-ai spus intreg «proiectul de rezo­
luţie», zise el liniştit.
- Adevărat, răspunse Ghirca, am spus premisele.
concluzia am înghiţit-o,
- Şi pentru ce ?
- Nu ştiu încă ce părere ai tu despre tinărul meu.
N-am vorbit niciodată cu tine mai amănunţic despre el,
zise Chirca.
- Ei bine, eu il cred un om foarte destoinic. Un om
harnic.
[251]
Legea trupului
251
- Şi nu te înşâli, Dar eu mai cred ca-l un tinar
foarte deştept şi, mai presus de toate, îi place foarte
mult de Mărioara.
- O ştii asta cu siguranţă? întrebă Grecu cu interes.
- Da, mi-a declarat azi, înainte de prînz. Conclu-
zia proiectului meu de rezoluţie ar fi, deci, ca peste un
an, peste doi, Mărioara Grecu să se iscălească Mări­
oara dr. Florea.
Advocatul Grecu tăcu, Dar un zîmbet îi răsări din
colţul buzelor şi se răspîndi peste toată faţa lui. Ochii
îi luminau.
- M-am gîndit şi eu la asta, pretine, zise dup-un
răstimp de tăcere Grecu. N-ar fi rău. Se vede un băiat
foarte cinstit.
- Nu se vede, este, pretine. Eu il supraveghez acum
de-o jumătate de an.
- N-ar fi rău, zise iarăşi Grecu. Eu, deocamdată, pe
Mărioara o duc cu mine, să urmeze vreun an la con­
servator. E tinără ind.
- Da, da, asta e foarte bine, asta n-are a face, făcu
repede Chirca, Tinării pot să aştepte încă. Dar dacă
fata se va învoi, tu nu vei opri căsătoria asta?
- Nici asta, nici alta pe care Mărioara ar dori-o.
Eu ţin s-o văd fericită.
Chirca sări de pe scaun, îşi frecă degetele osoase cu
mulţumire şi zise :
- Atunci îi căsătorim!
- Dar Mărioara, pretine, ţine la el mai mult decit
la un pretin, la un bun patinator? întrebă cu linişte
Grecu.
Aşa cred, iubite. De altfel, ne vom convinge.
El îi dori noapte-bună şi-i strînse mîna cu căldură.
[252]
252
Legea trupului
T
Vasile Grecu mai rămase. Un zîmbet dulce îi lumina
faţa: se gîndea la fata lui, la Mărioara.
XIV
Deschiderea Camerei se fixase pe zece mai. Primă­
vara lumina biruitoare din cerul senin, de-un dulce al­
bastru, din cîmpiile verzi ca o întindere de ape, din
floricelele tinere. Inainte de Sîngeorgiu codrul era în­
cheiat.
In oraş, pe străzi, în fiecare dup-arniază, în fiecare
sară, lumea ieşea veselă, întinerită, zgomotoasă. Furni­
carea omenească la colţurile străzilor era mare. Apoi
tot mai larg, tot mai lung era şivoiul de oameni care
apuca spre parcul oraşului. Puţine capete plecate se
puteau vedea în astfel de dup-amiezi, de sări. Părea
că depărtârile îl atrag pe fiecare cu o putere nebiruitâ.
Prin aer veneau adierile cîmpiilor înverzite, ale pămîn­
tului proaspăt, trecea parcă o suavă mireasmă de ploaie.
Cei care îşi luaseră drumul spre parcul oraşului înaintau
uşori, ca şi cînd altcineva i-ar duce.
In dup-amiaza zilei de opt mai Ion Florea ieşi din
cancelaria lui Chirca c-o nesfîrşită tristeţe în suflet.
El mergea s-o însoţească pe Mărioara la plimbare.
Mîne, în nouă, Mărioara Grecu avea să plece cu tatăl
său în capitală. De pe la trei ceasuri Ion Fierea nu mai
putu scrie un singur şir. Totuşi aşteptă pînă Ia cinci,
gîndindu-se mereu că mîne Mărioara are să plece.
Cînd ajunse la casa aceea sură, Mărioara Grecu ieşea
pe poartă. De cele mai multe ori Se întîlneau aici. Cînd
[253]
Legea trupului
253
o vâzu, mima începu să-i bată cu putere. Dar şi Mări­
oara era foarte palidă. îl privi cu mirare parcă, şi
porniră alături, fără sa-şi poata spune cu singur cuvînt.
Părechile treceau pe Iîngă ei, rîzînd, conversînd zgo­
motos. Doamnele foşneau din mătăsuri, rochitele feti­
telor pluteau uşor. Platanii îşi 'Clatin au domol frunzele
tinere. Adia de la miază-zi o boare abia simţită. Cerul
era înalt, albastru, curat ca lacrârna.
- Vai, pregatirile acestea! începu întru tîrziu Ma­
rioara. Glasul ei era infiorat. De uei zile pachetăm
mereu, parc-ar fi sa ne mutam pentru totdeauna. Tata,
eu, ne simţim obosiţi. Insa mama e neobosita. Ea face
totul.
- \ -a însoţeşte şi doamna Olimpia? întreba Florea
cu vocea scazuta.
Da. Vrea sa rămînă trei z-ile în capitala.
Ei tâcurâ. Mergeau domol, cu ochii plecaţi. Cunos­
cuţii treceau pe lînga ei, îi salutau. Tîrziu, dupa ce
treceau, Ion Florea îşi ridica palaria.
- Aşadar dumneata vei conduce cancelaria tatii,
zise Mari oara. De asta una sa ştii ca ma bucur foarte
mult.
- Da, domnişoară. Şi ma simt nespus de onorat că
domnul Grecu îşi pune atîta Încredere în mine. Eu
ma voi sili sa nu-i para rau.
- Ştim, domnule Florea, ca dumneata vei conduce-o
ca şi cînd ar fi tata acasa, zise Mărioara, şi vocea el
parea ca se deschide, se Iimpezeşte.
- Chiar aşa nu voi putea, domnişoară. Domnul
Grecu m-a chemat in doua zile in biroul sau, mi-a dat
îndrumări, mi-a aratat felul cum dumnealui Îşi con-
[254]
254
Legea trupului
r
duce afacerile. Şi, trăbă să-ţi spun, eu încă n-am trecut
printr-o cancelarie atit de bogată.
El tăcu şi, pe-o clipă, privi ţintă �naintea Sa.
- Aşadar simţi că iai o povară prea grea asupra
dumitale? Pentru asta eşti de-o vreme încoace aşa de
trist? Dumneata nu primeşti povara aceasta cu plăcere?
Ea ,ii puse întrebările acestea ţintuindu-şi asupra lui
privirile albastre in care tremura teama.
Ion Florea simţi cum ii năvâleşte singele in faţă.
Ochii lui, privind-o, exprimau o mulţumire adîncă. îi
atinse mina albă uşor, mîngîind-o.
- Aşadar dumneata ştii?
- Da. Mi-a spus tata.
Ea îşi pleca ochii, şi sînii i se înălţau des. Ajunseră
în parc. Apucară pe o cărare nisipită. Mînile lor se
împreunară înfiorare. Mirosul verdeţei, al tufişurilor,
al ierbii 'plutea in aer ca o aromă. lîn răstimpuri, din
tufişuri zbura repede cîte o pâsâruică, zbîrnîind din
aripi oare, ascunzîndu-se îndacă undeva aproape. Pe că­
rare, departe, inainte, se vedea vreo pereche singura­
tecă, plutind incet. Din depărtări veneau, risipindu-se
prin aer, glasuri arginţii de clopoţei, un behăit de oaie,
un lătrat de cine. La capătul parcului se întindeau
luncile, Fînatele.
Ion Florea vedea, auzea toate acestea, simţea rnînuţa
dulce a Mărioarei, şi tristeţea ii apăsa tot mai tare
sufletul.
- Pentru ce să mergi dumneata chiar acum? zise
el deodată. Pentru ce să mă părăseşti? E aşa de fru­
moasă viaţa! Gindul că din sara asta n-o sa va mal
văd mă doare adinc, mă înfricoşează !
[255]
Legea trupului
255
El tăcu. Din ochii lui de vultur ţîşneau lumini me­
talice. Mări oara nu răspunse. Dar trupul ei curat, ver­
gur, se cutremură. în ochii ei se adunară lacrămi.
Florea, cum mergea, îi îmbrăţişă uşor mijlocul. Pe-o
clipă trupul tînăr al Mărioarei ii tremură la piept.
Apoi ea îi desfăcu încet braţul, şi începu să rîdă cu­
trernurîndu-se toată.
- Aşadar pălăria cea cu şinor verde avusese drep­
tate. Domnul Florea era îndrăgostit. - Faţa ei întreagă
lumina. Ea îşi zbici lacrămile cu batista. - Trebuia
să te elimine, zise ea, şi incepu să rîdă din nou.
Ion Florea, atrăgînd-o uşor, voi să o sărute. Dar fata
se feri, îi puse palma albă şi moale pe gură:
- Cum să nu! zise ea zîmbind ştrengăreşte. Cine
iubeşte, aşteaptă! Mai tîrziu, bâdică Ioane.
Dar la o cotitură a cărării, ea se opri, ochii ei fu­
giră repede in toate părţile, apoi, astupîndu-i ochii cu
palmele, il sărută repede pe gură.
- Mi-e drag de tine, bădică. Mă laşi să-ţi zic bă­
dică? Poate te iubesc de-atunci, din grădina interna­
tului.
Ion Florea o îmbrăţişă uşor, apoi o lăsă. Merseră
multă vreme tăcuţi. Insârarea incepu să cadă fum urie
în depărtări. Cu cit creştea liniştea, zgomotele depăr­
tate veneau tot mai clare prin aer.
Ei mergeau tăcuţi. Părea că-şi uitaseră unul de altul.
Gustau mereu, simţeau în tot sufletul, dulceaţa ce le-o
lăsase sărutul pe buze. Li se părea că şi aerul pe care-l
respirau, în 'care se mişcau, se îndulcise.
- Mai eşti şi acuma trist, bădică ? întrebă Mărioara,
simţind că sufletul i-l umple o fericire, o linişte, o pace
imensă.
[256]
256
Legea trupului
- Sînt nespus de fericit, dragă. Totuşi despărţirea
noastra ma doare.
începu şi el sa-şi simta sufletul odihnit, să judece
limpede.
- Dar, mă rog, nu domnul candidat Ion Florea a
spus odată că domnisoara Grecu va deveni o artistă
la pian? Mârioara il întrebă strîngîndu-şi puţin buzele,
făcînoo-i in ciudă. Toata faţa ei căpâtâ alta expresie.
Ion Florea zîmbi,
Da, am zis. Însa atunci nu ştiam ...
- Ce nu ştiai ?
- Nu ştiam că ai sa ma iubeşti. Atunci vorbeam din
admiraţie. Vorbeam ca sa-mi satisfac, parcă, \0 ambiţie
a mea.
- Şi acum bădica nu-i mai ambiţios?
Mari oara il îngîna mereu.
- Sint, dragă. Numai dt acum ambiţia aceasta
mi-aş jertfi-o bucuros fericirii să te am mereu aproape,
sa te pot vedea.
- Da, sa ma vada mereu domnul candidat, şi pe
urma să nu mai aiba ce admira în mine. Eu vreau, ba­
dicâ, pentru mine, sa fii oricînd hotărît să faci o pro­
stie, sa sari un zid de-a internatului. Să fii mereu «cu
toane». Deci, eu vreau Sa ajung o artistă la pian. Ti-e
ciuda?
EJ. Începu sa-i bată in pumni. Pumnii aceia mici,
albi îi gîdilau parcă inima lui Ion Florea. El se simţi
deodata foarte liniştit şi împăcat cu ,�indul că Mârioara
îl va însoţi pe Vasile Grecu. iI'şi zicea: «Fata asta e
a mea de-acum. Gîndirrdu-mă la viitor, o sa-mi treacă
repede timpul.»
[257]
T'
Legea trupului
257
Cărările in parc se încrucişau mereu. Ei apucara pc
care le ieşeau inainte. De sus, de prin tufişuri, adierile
sării �ncepeau să se coboare.
- Şi cît vei rămînea la conservator? întrebă intru
tirziu Florea.
- O să vedem, răspunse veselă Mărioara. Cit ar
mai fi dispus bâdica să aştepte?
Ea-i zîmbi cu buzele tinere, arătîndu-i dinţii albi,
mârunţi.
- Dac-ar fi după mine, eu n-aş fi dispus să aştept
nici o săptâmînâ.
Intr-adevăr?
Da, da, in zadar rizi.
Atunci ar trebui să te aştept eu, zrse Mărioara.
Şi pentru ce ?
Bădicul meu e numai candidat. Va trebui intii
să-şi facă censura. Va trebui să mă părăsească, şi eu să
rămîn in aşteptare, plingind in fiecare zi.
Ea se făcu a plinge. Işi ascunse obrăjiorii in palme
• • v
ŞI suspina.
Ion Florea se simţi deodată nespus de vesel. Toată
supărarea ii trecu. Dorul, setea de viaţă, de luptă, fi
umplu sufletul, Simţea că lîngă Mărioara va birui orice
greutăţi i se vor ivi în cale.
- Eu aş putea, intr-o sâptâmînă, să-mi iau censura,
zise el simţind o putere de muncă neobişnuită.
- Adecă ai putea să te supui la examen intr-o săp­
tămînâ, Şi pe urmă să cazi. Nu, asta n-o vreau, fise
Mărioara.
- Aş face examenul cu distincţie, se incăpăţ'ină
Florea.
[258]
258
Legea trupului
- Aş, nu 'te lăuda. Bădica rordeauna a fost modest
şi i-a stat bine. Tinării se trudesc o jumătate de aii,
un an, pînâ reuşesc la censură.
Ea se opri, rupse o mlădiţă tînără de scumple ŞI în­
cepu să mîngîie frunzele netede.
- Se poate că alţii sînt aşa, însă eu fac excepţie,
zise Florea, atirigînd şi el cu mîna frunzulitele de
scumple.
Aşa eşti de încrezut?
Da.
De dnd?
De cînd mă iubeşti. Sint alt om! Da, simt o
putere neobişnuită de muncă, zise Florea apucîndu-i
încet mîna.
- Aş vrea să-ţi samăn, zise Mărioara încet. Să pot
termina pînă în august.
Florea o învălui cu o privire de dragoste. îi strînse
încet mîna.
- Aşadar, pînă în august o să rămîi ? Vezi, nicio­
dată nu mi-ai spus de planurile ce le teseţi. Ar trebui
să mă supăr, zise Florea.
- Mă rog, şi pentru ce să te superi? Cînd noi voiam
ca advocatul doctor Ion Florea să aibă o nevăstută
artistă la pian! - Mărioara il învălui c-o privire de
adîncă fericire. Florea voi s-o îmbrăţişeze, însă ea se
feri repede. - N-am zis eu, rîse ea fugind doi paşi
înaintea lui.
Ei începură acum să vorbească veseli, ca doi prieteni
vechi. Vorbeau de vii-vor. De casa lor, de cancelarie,
de muzică şi petreceri. Vorbeau încet. Din cînd în cînd
se auzea, picurînd �n liniştea sării, rîsui arginţiu al
Mărioarei, Trecură pe-o cărare mai largă, străjuită de
[259]
Legea trupului
259
L
tei bătrîni. Pe aici se plimba multă lume. Ei mergeau
tot inainte, nevâzînd pe nirne, neauzind nimic.
Spre capâtul cărării lumea se mai rărise. Conversa­
ţiile se auzeau în urmă, la dreapta, la stinga, pe cără­
rile ascunse de tufiş.
Florea şi Mărioara, şoptind mereu, ajunseră aproape
de capătul parcului.
- Ce crezi, dragă, doamna Olimpia nu ne va pune
piedeci ? o întrebă Florea, oprindu-se inaintea celei din
urmă bănci.
- Mama?
- Da, mi se pare ca dinsa are alte prmcipn după
care judecă lumea.
Şezură pe bancă.
- Mama poate să aibă alte păreri. Nu ştiu mCI eu.
Pe mama o poţi cunoaşte foarte 'cu greu, zise Mărioara.
Vocea ei era tristă. Insă, adăogă ea, numaidecît, cu
voce limpede, tata mi-a promis tot. Şi tata se ţine de
cuvint.
- Dragă! şopti Ion Florea, cuprinzîndu-i c-un braţ
mijlocelul. Cit de fericiţi o să fim! De-acum îmi pare
că-i prea scurtă viaţa.
Mărioara nu răspunse. Un oftat uşor îi ridică sinii
parfumaţi cu tinereţe şi feciorie. Ea îi desfăcu lin
braţul lui Florea. Amîndoi ascultau o doină, care in­
cepu să picure de undeva aproape, în liniştea însărârii,
şi se tot îndepărta. Părea că se pricepe din ea şi mersul
legănat al voinicului bătut de dor, care o cînta. Cîn­
tecul plutea înfiorat şi dulce.
«Eu de-acasă de Ia noi
Te-am văzut, dragă,-n război
Cum făceai cu mînile,
[260]
260
Legea trupului
Cum băteai cu briglele,
Ş-<1itunciam gîndit in mine :
Să fiu, dragă, Iîngă tine,
Doamne, cît ar fi de bine !
Şi să-ţi fiu suveicâ-n mînă
Să mă porţi o săptămînă
Dintr-o mînă-ntr-altâ mînă.
Eu de-acasă de la noi
Te-am văzut, bade, la boi,
Cum îi paşti pe Mugurel
N umaisingur, singurel.
Ş-atunci am gindit în mine:
Să fiu, bade, lîngă tine,
Doamne, cît ar fi de bine,
Şi să-ţi fiu o Fluieriţă
Să mă pui tu la gurită..
Cuvintele se auzeau limpezi, distincte. Florea şi Mă­
rioara Grecu le ascultată cu înfiorare adîncă. Părea că
văd însuşi tabloul zugrăvit in aceste versuri populare.
Fata la război, voinicul cu boii pe Mugurel. ,ti impre­
siona adinc delicateţe a simţirii din versurile acestea.
Ei mai şezurâ o vreme in tăcere. Mînile lor nu se
mai atinseră. Florea nu mai încercă să o îmbrăţişeze
pe Mări oara. Acordurile din urmă ale cintecului se
pierdută. Liniştea ii învăluia ca o apă, îi ridica, parcă,
sus, spre cerul de-un albastru intunecat, pe care lucea­
fărul sării incepu să clipească.
- Să mergem, zise cu tristeţe Mărioara.
[261]
- Să mergem, raspunse Florea c-o nesfîrşită părere
de rău în suflet.
Acum, văzîndu-se deodată înaintea despărţirii, sufle­
tele lor se îngreuiară de durere. Mergeau, purtînd parcă
o mare povară într-înşii. Din cînd în cînd Mărioara
îşi întorcea capul dup-o tufă ce rămînea în urmă, după
o creangă de tei aplecatâ. Căuta din cînd �n cînd după
cărările pe care se strecura seră mai înainte.
- Pe-acolo am venit. Aşa-i ? Vino să ne întoarcem
tot pe-acolo, îi zicea ea mereu lui Florea, schimbind
mereu cărările. Prin vocea ei trecea fiorul părerilor de
rău, al durerii.
Mărioara privea nisipul de pe alei, îl răscolea cu vir­
ful delicat al ghetei, îi parea rau că-I lasa, fiecare pas
îi părea rau ca-l face. In mîna ţinea crenguta de scum­
ple pe care o rupsese. Faţa ei se facu palida, şi în
ochii-i albaştri plutea o nesfîrşită melancolie.
- Doamne, ce sara frumoasă, zise ea intru tîrziu.
Mi se pare ca alta nu mai poate fi asărnenea. Şi îşi
ridică privirile melancolice spre cerul pe care stelele albe
înfloreau tot mai dese.
- De ce sa nu mai fie? întrebă Florea, simţind deo­
data ca sufletul i se răceşte,
Pe Florea, îndată ce se ridicase de pe banca, la gîn­
dul ca Mărioara se duce, îl copleşi tristeţea zilelor din
urmă, tristeţea 'cu care a părăsit cancelaria lui Chirca.
Cu cît se apropiau de casa aceea sură, ce parea ca-i
aşteaptă ca un duşman, tristeţea lui se schimba tot mai
mult într-o durere ce-i strîngea inima. Cind Mari oara
spuse cuvintele din urma, sufletul lui se umplu de
spaimă. Dar Mârioara nu-i răspunse la întrebare.
1
I
Legea trupului
261
[262]
262
Legea trupului
Ei înaintau tăcuţi printre părechile care se intorceau
din parc. Se apropiau de casă.
Deodată Mărioara se opri, il învălui pe-o clipă cu
privirile ei melancolice şi ii zise apoi cu vocea scăzută,
mergind din nou :
.- Nu ştiu ce am. Mă <simt aşa de tristă ... - Şi, la
cuvintele acestea, numaidecit i se limpezi, ca-ntr-o icoa­
nă, strofa aceasta din Iosif:
«Cu ochii tăi, ca cerul dar,
Ca cerul clar de primăvară,
Tu m-ai făcut să pling amar
Cind te-am văzut india oară».
Cuvintele, parcă vii, începură să-i treacă necontenit
prin suflet, lăsînd in urma lor o durere adîncă, urme
de gheaţă.
Florea nu-i putu răspunde indată. Tristeţea Mări­
oarei i-o mărea înfricoşat pe-a lui.
- Vezi, dragă, ne pare rău la amindoi că ne des­
părţim, zise el. Cuvintele lui păreau că izvorăsc de
undeva din afunzimi. Cădeau adinci şi grele. Pentru
ce să ne despărţim? adaose apoi.
Mări oara păru că nu-l aude. Prin suflet ii treceau
mereu versurile lui Iosif. Ea zise cu durere:
- Ştii ce mi-a venit in minte, şi ce recitez mereu
in mine? O poezie pe care am cetit-o de curind.
Şi ea incepu să spună, rar, intr-o cadentă dureroasă,
strofa de mai sus. Fiecare cuvînt ii picura de pe buze ca
o durere vie.
Pe-o clipă lui Florea i se opri respiraţia. Avu o sen­
zaţie ciudată, înfricoşătoare ; ii păru că versurile acelea
erau smulse din sufletul său, că-i spun durerea lui
[263]
r
Legea trupului
263
nemărginită. Şi, nezise, neşoptite, negîndite, versurile
acelea treceau prin inima lui.
- Ne pare rău la amîndoi că ne despărţim, dragă,
zise el din nou. Să nu ne despărţim. Rămîi acasă.
Mărioara avu o bucurie copilărească.
- Oare numai despărţirea ne coboară tristeţea în
suflete? întrebă ea zîmbind, şi pe-o clipă faţa şi ochii
i 'se luminară.
- Da, dragă, despărţirea, zise Florea. Ce-ar fi alt­
ceva?
Se opriră înaintea porţii.
- Mă vei iubi totdeauna, bădică? îl întrebă cu
vocea înfiorată Mărioara. Faţa ei nu mai zîmbea.
- Totdeauna, dragă, scumpă Mărioară.
Privirile lor se întîlnirâ, se îmbrăţişară, se contopirâ,
prelung, ca şi cînd nu ar mai fi voit să se despartă,
Ca şi cînd ar fi o singură privire. Miraţi, se uitau unul
la altul.
- Şi îmi vei scrie? întrebă ea cu vocea stinsă.
- Da, dragă, îţi voi scrie, gemu Florea.
Ei îşi strînseră mînile îndelung. Dar mînile lor erau
reci ca gheaţa. De cîte ori ea voia să deschidă poarta,
privirile lor se îmbrăţişau din nou. Şi Mări oara mai
� A
rammea.
- Adio! şopti ea în urmă, fugind pe poartă.
- Adio! zise Florea, îngheţat de prăpastia care o
înghiţi pe Mărioara. Subt poartă lumina nu era aprinsă,
şi întunerecul era des.
El rămase mult timp cu ochii în întunerecul acela.
Intru tîrziu plecă, Incotro? Nu ştia. Capul îi vîjîia.
Se izbea mereu de trecători. Mergea mereu, nepăsător.
Deodată băgă de samăcă se întunecă. Ajunsese în parc.
[264]
264
Legea trupului
Rătăci multă vreme pe carari, fără nici un gind.
Ajunse la banca din capătul parcului. Şezu aci of tind.
Apoi cercă să distingă frunzele ce susurau deasupra:
sint de tei sau de platan? Dar era întunerec, riu le
vedea. Şoaptele creşteau mereu deasupra capului, in
jurul său. 1 se părea că numai aceste două lucruri
există aourn in lume : şoaptele acelea şi vîjîitul neintre­
rupt din golul capului său. Se cutremură. Ii era frig
sau ii era frică > Se ridică de pe bancă şi porni. Nu-şi
putea face nici o idee despre timp. Cind, acasă, privi
ceasul, era unu după miezul-nopţii. Se dezbrăcă şi se
aruncă in pat ca o bucată de lemn.
Dimineaţă, cind intră in cancelarie, Chirca era la
birou.
Ei, tinăre, se vede că mă părăseşti, zise el mali-
tios.
Nu, domnule advocat, dar nu sint tocmai bine,
zise trist Ion Florea.
- Se vede, se vede, făcu repede şeful. N-am vrut
să te supăr. Ştiu eu că asară a fost sara de adio. Am
gîcit ?
- Da, domnule advocat, zise Florea, lăsîndu-se pe
scaun.
- în zadar vreai să-mi mai fii de vreun folos astăzi.
Trăbă să mergem numaidecit pe la gară. Cu trenul de
unsprezece pleacă domnul Grecu. - Şi şeful se ridică
de pe scaun, se apropie de masa lui Florea. - Durn­
neata ai fost atit de neprecaut încît să n-o intrebi pe
domnişoara cu 'ce tren călătoreşte? adaose el, urmărind
cu privirile-i vioaie pe candidat. Tristeţea lui nu-i plă­
cea deloc.
L
[265]
Legea trupului
265
- într-adevăr, domnule advocat, n-arn întrebat-o pe
domnişoara Grecu.
- Rău destul, zise advocatul. Şi, mă rog, atunci
ce-aţi putut vorbi o sară întreagă?
Florea nu răspunse. Dar durerea din ochii, de pe
faţa lui creştea mereu.
- Se-nţălege că despre dragoste, începu Chirca. Dar
pentru asta odată, n-ar trebui să fii trist dumneata.
Domnişoara merge să se perfectioneze la pian, atîta
tot.
- Mie-mi pare foarte rău că se duce, zise cu durere
Florea.
- Asta se-nţălege, tinăre. Dar cu atît îţi va parea
mai bine cînd se va întoarce, zise advocatul.
Dar el nu mai zîmbea rnaliţos. Deveni foarte serios.
Durerea sinceră din glasul lui Florea îl neliniştea. îi
părea că, pe nesimţite, şi în sufletul lui se coboară
tristeţea.
- Da, însă aşteptarea e grea! zise Florea încet.
- Adevărat! însă nu uita că orice bine în viaţă îl
cîştigăm prin jertfe şi prin lupte, zise advocatul repede,
şi se ridică îndată, nemulţumit. ,îi păru că maxima ce-a
spus-o acum nici pe el nu-l convinge. Işi luă pălăria,
paltonul. Să mergem, zise el.
Oricît se grăbiră, la gară Florea abia avu vreme să-i
strtngă mîna Mârioarei Grecu. Ah ! dar cit fu de bună
mîna aceasta! Il lecui intr-o clipă de toate suferinţele.
Mârioara era veselă. Agitaţia, lumea din gară, călătoria,
îi alungase tristeţea din suflet. Faţa, ochii ei strălu­
ceau de fericire, de mulţumire. Il învălui a pe Florea
cu o nesfîrşită dragoste.
[266]
266
Legea trupului
- Să n-o uiţi pe artistă, bădică! Pentru că, din clipa
în care urc in trenul pentru conservator, sînt o artistă.
Da?
Cuvintele din urmă le spuse trecînd spre vagoane.
Acest «da ?» răsună nespus de clar, şi Florea simţi
că e un legămînt pe viaţă .:
Locomotiva 'şuieră prelung, trenul se puse in mişcare.
Din fereastră, Mârioara-i mai făcu un semn de adio.
Apăru la geam şi deputatul Grecu şi înclină uşor din
cap, Olimpia nu se arătă.
Ion Florea privi în urma trenului pînă ce imaginea
lui se pierdu în fumul grosce-l învăluia.
Candidatul îl căută pe advocatul Chirca. îl află şi
porniră amîndoi spre casă. Ion Florea era mai liniştit.
«Totuşi e o copilărie, îşi zicea, să te laşi rob durerii în
chipul acesta. Şi pentru ce ? Pentru că draga mea merge,
pe cîteva luni, să înveţe pianul? Pe urmă tot pe mine
mă va desfăta cu cîntecele sale..
Se urcă, împreună cu Chirca, intr-un vagon electric,
ticsit de lume. Privi pe rind la toţi călătorii, părînd
că ar căuta pe cineva. Vâzu într-un colţ un domn bă­
trîn, cu barba mare, albă, pe piept cu o decoraţie. Vâzu
o servitoare cu părul pieptănat lins, împletit in coadă.
Servitoarea avea un coşuleţ la braţ. Văzu taxatorul cum
împarte bilete albastre, rupîndu-le de pe sul, şi cum
ascunde repede plata în taşca lui neagră, pîntecoasă.
Şi, ca o continuare la ceea ce vedea, îşi zise: «Da,
Mări oara are să se �ntoarcă. Şi mie are să-mi facă
multe ceasuri fericite, cu cîntecele sale.»
Cînd se coborîră, Chirca îi zise :
- Vino să luăm prînzul amîndoi.
[267]
Legea trupuls«
267
- Cu cea mai mare plăcere, domnule advocat, ras­
punse Florea.
Şeful il privi cu băgare de samă.
- Cu cea mai mare plăcere? Da? Atunci e bine.
Atunci însamnă că începem să ne mîngîiern. Ce vreai,
pretine, viaţa nu-i decit un lanţ nesfîrşit de bucurii şi
întristâri. Pentru ce-i aşa? Se pare că una fără alta,
bucuria fără supărare, nu pot să existe. Ai zice că una
din alta îşi sug viaţa.
- Da, domnule advocat, numai CÎ't se pare că verigile
durerii, în acest lanţ, sint cu mult mai numeroase decit
celelalte, zise Florea.
- Ei, ei, tină re, făcu şeful, chiar dumneata să fi
observat asta! Mă rog, ce suferinţe aşa de mari ai avut
dumneata pînă acum? Pînă la vîrsta dumirale nenoro­
cirile se cam feresc de om.
Florea se gîndi şi văzu că omuleţul avea dreptate.
Ce suferinţe a indurat el pînă acum ? Despărţirea de
Mârioara, Dar altele? Oricîr se gîndea nu mai putea
descoperi altele. Chinul ce l-a avut la universitate, pînă
ce a învăţat limba, îi păru acum un fleac!
Ion Florea zise zîmbind:
- A veţi dreptate, domnule advocat, eu nu prea am
de [ce să mă pling.
- Ba, dimpotrivă, ai destule motive să te bucuri.
Din cincisprezece ale lunii acesteia vei trece, cum ştii,
în cancelaria pretinului Grecu. Eu nu mă despart
bucuros de dumneata, crede-mă. Însâ mi se pare că
înaintea Mărioarei, înaintea unei cancelarii de cinci ori
ca a mea, trăbă să se plece un biet bătrîn ca mine.
- Da, domnule advocat, aţi fost totdeauna prea bun
faţă de mine, zise cu adîncă recunoştinţă Ion Florea.
[268]
268
Legea trupului
Chir ca ridica doua degete: «Cit», facu el, şi întrară
în restaurant.
xv
«Draga Mărioarâ,
M-am pierdut în cancelaria domnului Grecu ca în­
tr-un labirint. În zadar caut firul Ariadnei care sa ma
scoata la luminiş. A trebuit sa cer desluşirile şi îndru­
marile domnului advocat în mai multe procese. Cu toata
silinţa ce mi-o dau, mi se pare ca n-am sa-l pot înlocui
niciodata pe domnul advocat Grecu. Va veţi convinge
cu toţii, spre marea mea parere de rau, ca mi s-a încre­
dinţat o slujba care trece peste puterile mele. Cînd voi
avea cancelaria mea, te asigur ca va fi foarte modesta.
Doamna Olimpia a sosit de cîteva zile. Dînsa mi-a
spus ca draga mea afla capitala foarte placuta, ca dom­
nul Grecu şi-a început activitatea în Camera. Am cetit
ieri in gazeta discursul domniei-sale, şi, trebuie sa-ţi
marturisesc, sint foarte mîndru. Ca şi cînd eu aş fi
ţinut acel discurs stralucit ca forma, puternic în argu­
mentare, neîndurat in concluzii. Da, draga, noi am tri­
mis in Camera pe cel mai destoinic dintre deputaţii
noştri. Aceasta, de altfel, e parerea unanima, nu nu­
mai în oraş, ci şi in gazete.
Eu imi zic mereu ca tot ce s-a facut e Foarte bine.
Ca draga mea va deveni o artista la pian, şi ca eu
voi fi cel mai fericit om. Că timpul va trece. Însă
oricit cerc sa ma impac cu soarta, sufletul meu rămîne
[269]
Legea trupului
269
totuşi trist. Depărtarea durnitale îmi cerne mereu în
suflet durere şi tristeţe. Oraşul acesta a devenit deodată
gol şi pustiu. Mă mir cum pot oamenii să rîdă, să se
plimbe veseli.
Imi pare că primăvara, care s-a început atît de strălu­
citoare, a trecut repede în toamnă posomorîtă. Şi eu am
o singură mîngîiere: stau şi scriu la birou. Pot să-ţi
spun: colegii din cancelarie nu mă văd cu ochi buni.
Cînd nu mai pot, îmi fac mici mizerii. Şi cîteodată îmi
aruncă pe furiş priviri de ură sau de dispreţ. Şi vezi,
eu pentru aceasta le sînt recunoscator : îmi măresc sufe­
rinţa. M-a cuprins, cu depărtarea dumnitale, o sete
adîncă de suferinţă. Sînt unele clipe, mai ales cînd mă
întîlnesc cu domnul Chirca, în care mă liniştesc Dum­
nealui totdeauna a fost cu multă bunăvoinţă faţă de
mine. Însă, îndată ce rămîn singur, în sufletul meu se
deşteaptă parcă o teamă, care, în unele zile, nu mă
părăseşte nici pe-o clipă. De ce mă tem? Nu ştiu.
Dar cred că frica aceasta îmi coboară şi tristeţea în su­
flet. Cred chiar că la despărţirea noastră această .teamă
m-a făcut atît de nenorocit. Pentru că, dragă Mărioară, în
sara despărţirii noastre eu m-am simţit ca un condam­
nat la moarte ... Şi sînt sigur că dacă nu te-aş fi văzut
la gară aşa de frumoasă şi atît de fericită, eu nu aveam
putere să mai rămîn în oraşul acesta.
Doamne, să-I vezi acum! Ce case sure şi grele, ce
oameni nesuferiţi! Numai strada prin care ne plimbam
amîndoi, numai parcul cu cărările lui, cu banca aceea,
mi-s nespus de dragi, deşi sînt pustii toate şi parcă
aşteaptă mereu pe cineva. Chiar şi părechile care se
plimbă prin parc îmi pare că o fac aceasta numai din
obicei, numai de slujbă. Îmi pare că şi ei aşteaptă pe
[270]
270
Legea trupului
T
cineva. Eu ratacesc pe-acolo, şăd pe banca noastră şi
mă gindesc mult la cuvintele doamnei Olimpia, că
durnitale îţi place foarte mult capitala. Se poate? Mă
intreb mereu. Cerc să-mi explic in toate chipurile rnul­
ţămirea dumitale. Imi zic, pe urmă: unei fete tină re
nici nu poate să nu-i placă un oraş atit de frumos, care
dezvăluie atitea frumuseţi ale civilizaţiei de azi. Nu
poate să nu-i placă teatrele, concertele, muzeele, expo­
ziţiile de pictură, in sfîrşit chiar eleganţa şi luxul unui
oraş mare. Totuşi, la sfîrşit, mă copleşeşte o nedumerire
şi o tristeţe adîncă. Vezi, dragă, cît sîntem de egoişti
noi bărbaţii ! Am vrea că, dacă suferim noi, să sufere
toată lumea. Eu parc-aştept în toată clipa să vină
cineva şi să-mi spună: Domnisoara Grecu e foarte ne­
mîngîiată l Şi cînd imi pare că aud cuvintele acestea,
mă zguduie o bucurie adîncă.
Ah! dragă Mărioară, iartă-mă că-ţi descopăr aceste
laturi urite ale sufletului meu. Dar te iubesc nemăr­
ginit de mult, şi mereu imi cutrieră sufletul spaima că
te voi pierde, că tu mă vei uita în aceea strălucire a
capitalei. Numai şase zile au trecut de cînd te-ai dus,
dar mie-mi par mai mult de şapte ani. Şi cred că cu
atîta am şi îmbătrînit. Te rog scrie-mi şi-mi mingiie
sufletul.
Al dumitale bădică»
*
«Dragă bădică,
Ai îmbătrînit cu şapte ani! Deci nu te voi mai cu­
noaşte la reîntoarcerea mea, însă nici mata pe mine!
Eu cînd ţi-am cetit disperata scrisoare, am întinerit
[271]
Legea trupului
271
cu atîţia. Da, dragă, supărarea ta m-a făcut fericită.
ImI zic mereu acum: mă iubeşte! Nu-i lîngă mine, nu
mă vede, şi tot mă iubeşte! Nu m-a uitat! Se gîndeşte
la mine necontenit! Vai, aceasta-i o fericire foarte mare,
pe care n-arn cunoscut-o, n-am gustat-o încă. Să ştii
că am să rămîn la conservator cel puţin trei ani! Tot
la patru zile să primesc de la mata o scrisoare disperată
în care să-mi descrii oraşul nostru în culorile cele mai
negre. În care să-mi spui că ţi-e urît de oameni şi-ţi
pare parcul pustiu şi-n veşnică aşteptare.
Eu i-arn arătat şi tatii epistola şi, pînă a cetit-o şi
dumnealui, eu am ris mereu, cu lacrămi. Tata a cetit-o,
m-a îmbrăţişat, m-a sărutat pe frunte şi mi-a zis:
«Bădicul tău e un băiat foarte detreabă». Apoi a început
să te apere de acuzele ce ridicai împotriva dumitale în
scrisoare. «E prea conştiincios, a zis tata, şi-i prea am­
biţios. Cine poate pătrunde deodată în toate tainele cari­
erii de advocat? Mai ales la vîrsta lui, cine nu are lipsă
de un sfat, de un ajutor? El ar vrea să nu întrebe pe
nirne nimic. Va ajunge cu siguranţă şi aici.»
Vezi, te-ai înşălat, şi încrederea noastră în destoini­
cia dumitale va creşte mereu. Pofteşte şi te mai acuză
şi de altădată. Ii sînt foarte mulţămitoare mamei dacă
ţi-a spus că mie îmi place foarte mult capitala, cu toate
că aceasta n-a putut s-o ştie de· la mine. Nici n-am
zis aşa ceva, nici din purtările mele n-a putut să vadă
încîntarea mea pentru vavilonia d-aici. Dimpotrivă,
pînă la scrisoarea bâtrîneascâ ce mi-ai trimis, am sufe­
rit destul. Trebuie chiar să-ţi mărturisesc că de două ori
l-am rugat pe tata să mă ducă acasă. Călătoria a fost
lungă şi grea. Aveam senzaţia că <Iim plecat la capătul
lumii. Şi cu cît ne departam de casă, eu mă doream
[272]
272
Legea trupului
tot mai mult inapoi. Vai, dragă bădică, ce nesuferit e
să te pierzi intre străini, in ţinuturi nemaivâzute, să
locuieşti mereu intr-o casă cu sute de chiriaşi, să treci
zilnic pe străzi zgomotoase, pline de lume! Mă gin­
deam şi eu: ar fi fost cu mult mai bine să fi rămas
acasă, să nu fi ajuns niciodată artistă la pian. Şi, pot
să-ţi spun, pînă am primit scrisoarea dumitale, n-arn
făcut nici un spor. Degetele mi le simţeam greoaie, pia­
nul imi părea un monstru care stă să mă înghită,
Nu, nu mi-a plăcut capitala. Dar acum imi place,
şi-i sint nespus de recunoscătoare mamei. Acum mă
simţesc in siguranţă. Dragă bădică, aşa-i că mă vei iubi
totdeauna cu aceeaşi putere ca şi acum? Aşa-i că te
vei gindi mereu la fetiţa pentru care era să fi eliminat
din liceu? Eu, in fiecare zi, imi deapăn pe-ncetul, cu
deliciu, toate amintirile. Da, eu te iubeam de-atunci,
copilă. Cu cit mă judec mai mult, mă încredinţez tot
mai tare că eu anume ieşeam in luminişurile grădinii,
să mă vezi. Eu te urmăream necontenit 'cum te plimbai
cu cartea in mină. Şi-mi ziceam: cine să fie studentul
acela inalt, şi atit de frumos, care se plimbă mereu cu
ochii in carte? Mi-am procurat un anuar de la liceu şi
cete am mereu numele elevilor. Mă opream necontenit
la numele Ion Florea. Era cel mai bun elev din intreg
liceul. Şi-mi ziceam, ştii ce-mi ziceam? Acesta trebuie
să fie tinarul din grădină! Şi iată, mă văd şi acum
cum mi se aprindeau obrajii, cum inchideam repede anu­
arul şi-l ascundeam, deşi nu eram decît singură.
Nu-ţi poţi inchipui cît m-au invidiat fetele pentru
aventura aceea! Eu tăceam şi simţeam o mare satis­
factie. Eram nespus de mîndră şi mă inchipuiam
ghici ce? Mă inchipuim fată-mare! A doua zi tot in-
[273]
Legea trupului
273
ternatul l:ii ştia numele, pe care eu l-am banuit mai
înainte. Şi cind am vazut că nu m-arn înşălat, sumetia
mea a crescut îngrozitor. Şi, în ceasul cel dinrîi de curs,
eu am fost provocată mai întîi să răspund. îţi poţi
închipui că n-am ştiut nimic. Era, mi Se pare, o lecţie de
istoria patriei. Profesoara m-a poftit să şăd zicîndu-mi :
"Domnişoara îşi are de-acum istoria sa, de alta nu mai
vrea să ştie". Fetele au întăles aluzia şi au pufnit în
rîs. In să eu nu m-am simţit deloc umilită. Dimpotrivă,
rămînînd mereu sus, am privit-o cu îndărătnicie pe
profesoară. "Bine-bine! şăzi !", îmi zise ea cu faţa
întunecată, chemînd alta fata sa raspunda.
Eu, dragă bădică, mă gîndesc acum mereu la ce-a
fost şi la ce va fi, şi fericirea mea e foarte mare. Mă
gîndesc de multe ori: e o minciună ceea ce se spune, că
ochii care nu se văd - se uita! Eu nu te voi uita
niciodată. Dar, drept e şi aceea, ca, deşi-mi eşti de­
parte, eu te văd mereu, te simt aproape. Şi această
apropiere de mata îmi pare nespus de dulce. Taina
cu care te apropii, în care te văd, îmi varsă în suflet
o vrajă nouă! parca te cunosc mai bine, mai de aproape.
Ştii cuvîntul potrivit? Imi pare că-ţi simt pretinia
din suflet.
În două zile am făcut spor uimitor la pian. Profe­
sorii care ma cunoşteau dupa zilele dintii, au ramas în­
cremeniţi, cind m-am aşăzat ieri la pian şi am executat
o bucată destul de grea. Cred chiar eu că aşa bine
n-am cintat niciodată, nici in sara seratei întîi de la
noi. "Dar cum se face, domnişoară, că dumneata ai
umblat să ne înşăli?" m-au întrebat Ielicitîndu-mă.
,.Azi sînt bine dispusă, le-am răspuns eu, atîta tot."
[274]
274
Legea trupului
"Dumneata ai un mare talent, mi-a zis unul cu ochelari.
Ai un foarte mare talent."
Ţi le scriu acestea, dragă bădică, nu ca să mă laud,
ci să te bucuri. Mata ai spus mai întîi că eu am talent.
Descoperirea talentului meu va fi totdeauna o glorie
a durnitale.
Şi-ţi scriu acestea, mai departe, ca să mai întinereşti,
să-ţi scuturi bătrînetele celor şapte ani. Bucură-te deci,
pînâ in august nu e mult, şi eu cred că pînă atunci
am să învăţ tot ce Se poate învăţa aici. Mingiie-te pre­
cum cerc eu să mă mingii! Eu imi aduc aminte de doina
din sara despărţirii! Ce dragoste adîncă şi curată era in
versurile acelea, dragostea celor care nu se pot intilni.
Tata imi spune să adaog salutările lui şi asigurarea
că-i deplin mulţămit cu dumneata. Numai zice să nu
doreşti imposibilul, şi, cînd nu ştii ceva, să-i scrii fără
nici o jenă. Cînd treci prin parc vezi şi mingiie şi
pentru mine tufele lele scumple, şi întreabă-le de-şi mai
aduc aminte de
Mărioara:
*
«Dragă Mări oară,
Acum vin de la tribunal, unde am apărat cel mai
greu şi mai complicat proces ce-am avut in viaţă. Şi
mi-a reuşit. Am fost felicitat de toţi juraţii. Domnul
Chirca m-a luat la braţ şi mi-a istorisit o bună parte
din viaţa sa. E o viaţă tristă şi mă mir că dumnealui,
pe Ungă cîte a suferit, poate să fie încă atit de vioi şi
chiar vesel. Mereu imi spune: "Ei, tinâre, o minte Iim-
[275]
Legea trupului
275-
pede şi O voinţă tare te scot totdeauna biruitor". Azi
prînzesc cu dumnealui.
De-acum încep să cred că voi putea conduce cinstit
cancelaria domnului deputat. Chiar prezidentul de la
tribunal m-a felicitat şi mi-a zis zîmbind: "Domnul
Grecu va avea un demn urmaş!" Eu m-am ruşinat,
pentru că ştiam la ce face aluzie. Da, scumpă Mări­
oară, taina noastră azi e un secret public. Toată lumea
vorbeşte în oraş despre căsătoria noastră. Cei mai mulţi
se miră cum de s-a învoit doamna Olimpia la căsă­
toria noastră. Pretinii mă întreabă, mă descoase, şi eu,
se-ntălege, nu le pot spune că nici eu nu ştiu ce păreri
va avea doamna Olimpia. Cei mai mulţi ţin căsătoria
noastră cu neputinţă. Ei spun că dumneata te vei mă­
rita c-un om de mare poziţie în societate. Nu-l numesc,
ci stăruie mereu asupra convingerii lor. Vezi bine, eu
tac, zîmbesc, însă cîteodată, dîndu-mi sama de împre­
jurări, încep să mă tem. Nu s-ar putea ca părintii du­
mitale să-şi schimbe deodată tot planul? imi vine
gîndul acesta, şi mă nelinişteşte, deşi nu-l cred.
Văd, dragă, cu o adîncă plăcere, din scrisorile tale
de mai înainte, că faci progrese uimitoare la pian. Eu
m-am învăţat să sufăr, să aştept. imi zic mereu că cu
atît va fi mai mare fericirea noastră cînd ne-om re­
vedea ca să nu ne mai despărţim niciodată. Vai, acest
,.niciodată" ce cuvînt fermecător îmi pare! El îmi dă
putere de muncă, de aşteptare, de-a birui întristarea
care nu fuge nicicînd departe de mine, ci numai se
ascunde ca să n-o văd în fiecare clipă. Dar va sosi
timpul cînd voi îneca-o pentru totdeauna. Cît de feri­
ciţi vom fi atunci, dragă Mărioaro !»
[276]
276
*
Legea trupului
«Dragă Mărioară,
îmi pare nespus de rău că nu eşti şi dumneata acasă.
Peste cîteva zile se ţine adunarea generală a secţiei X
a "Asociaţiunii" in satul Păltiniş. Cred că-ţi va fi spus
domnul deputat. Mie mi-a scris să mă duc nesmintit.
Eu eram hotă rit de mai inainte să iau parte la sărbă­
toarea aceea culturală. De Păltiniş mă leagă cele mai
frumoase amintiri. Acolo e preot Ion Albu şi tot de-a­
colo e ţăranul Dan Birsan, zis Peştele, care ne-a fost
de cel mai mare folos in alegeri. E departe, dar e un
drum minunat acum, la acest sfîrşit de mai. Sint foarte
trist că nu eşti acasă, să faci călătoria aceasta in tră­
sură ! Drumul e neted, bătut, n-a plouat de-a săptămînă
şi sperăm să ţină incă vremea bună. Vai, de multe ori
m-am gindit ce fericit aş fi să pot pleca odată singur
cu dumneata într-o călătorie nesfîrşită ! Să părăsim ora­
şul, oamenii, şi numai cerul blînd a lui Dumnezeu să
ne privească de sus şi să ne învăluie, mîngîindu-ne cu
lumina sa. Oricît mă gîndesc că pînă în august nu-i
atîta, sînt clipe în care depărtarea dumitale mă chinuie
îngrozitor şi zilele-mi par nesfîrşite, Mai ales cind mă
gîndesc cit de mult ţi-ar plăcea dumitale cutare colţ
de natură, cutare petrecere sau chiar numai o plimbare.
Cum e, de pildă, ocazia de-acum! Eu voi călători cu
gîndul la dumneata. Şi-mi voi zice mereu: "Ce bine-ar
fi să vadă Mărioara lunea aceasta cu iarbă înaltă, mi­
rositoare, pădurea de pe culme, soarele strălucitor, să
atingă cu buzele ei dragi apa neînceputâ ce ţîşneşte
de sub stîncă". Tot drumul, dragă, mă voi gîndi la
mata. Te rog să-i spui domnului Grecu că-i împlinesc
[277]
Legea trupului
277
cererea cu cea mai mare placere, şi ca regret din inima
ca nu-i dumnealui acasa sa ne însoţească. Desigur, ar­
fi fost o mare mingiiere pentru oamenii care s-au purtat
aşa de bine la alegeri. Dar speram ca nu peste mult
îl vom putea însoţi pe domnul deputat în mijlocul ale­
gatorilor, care sint foarte mindri c-au putut trimite în
Camera un barbat aşa de destoinic. »
XVI
In dimineaţa aceea de duminica -- cădeau şi Rusa­
liile pe ziua asta, - Ion Florea se trezi decuvreme. Ri­
dica rulota. Afara abia mijea de ziua. Promitea a
fi o zi frumoasă, senină şi călduţă. Uliţele erau pustii,
casele dormeau tăcute. El se îmbracă tîndâlind - mai
era un ceas pînă la plecare. Deşi era pînă la un loc şi
legatura de tren, cei din oraş, temîndu-se ca nu vor
afla Ia gara trasuri destule pînă la Păltiniş, închiria sera
trăsuri din oraş. In patru ceasuri, cu cai buni, puteau
ajunge. Şi cum zilele fuseseră mereu frumoase şi dru­
murile destul de bune, cei din oraş se bucurau dinainte,
ca şi Ion Florea, la gîndul călătoriei în acest sfîrşit de
mai. Ion Florea se înţelese să călătoreascâ împreuna cu
alţi doi candidaţi din cancelaria lui Grecu.
El se îmbrăcă încet, rcpeţindu-şi discursul pe care
avea să-I ţina la adunare. Deschise o aripa de fereastră,
?i răcoarea învietoare a dimineţii îi umplu camera.
Respira cu placere aerul proaspat, care-i lua parca obo­
seala cu mîna. Caci, peste noapte, nu dormise bine.
Sara primise o ilustrata de la Mări oara Grecu, în care îi
[278]
278
Legea trupului
dorea petrecere bună, şi, intre altele, îi scria: «De cite
ori mă pun la masă să-ţi scriu, totdeauna mă hotărăsc
să-ţi zic pe nume, şi sa-ţi spun "tu". Însa nu pot. Vad
că şi dumneata te fereşti de cuvîntul acela. Gîndeşte-te
pentru ce? Eu m-am gîndit şi nu am putut sa-mi
explic.»
Şi Ion Florea s-a gîndit mult în decursul nopţii, şi
nici el nu-şi putea da sama pentru ce nu-i spune Ma­
rioarei «tu». Frămîntarea aceasta nu l-a lasat să adoarmă
pînă tîrziu, pînă cind, obosit de ginduri, raspunsul îi
veni de sine. «E o sfială îşi zise. Sfiala izvorîtă din
dragostea noastră, din cinstea ce ne-o păstrăm imprumu­
tat, din taina care ne inconjoara. E vocea iubirii curate,
e delicatetea lucrului nedescoperit încă.. Şi, la acest
răspuns, venit aşa de tirziu, el simţi cum îl învăluie
somnul dulce, plin de pace. Adormi fericit, dar adormi
tîrziu, şi, cum se sculase de dimineaţa, se simţea obosit.
însă aerul dimineţii il recreie îndată. El se gătise,
se simţea vesel. Lua ilustrata Mărioarei, o mai citi o
dată, apoi, sărutînd numele ei, o puse în portofelul din
buzunarul stîng. Zimbetul de fericire îi starui a pe buze
în colţul gurii, ochii lui luminau. Îşi zicea că azi are sa
vorbească foarte frumos.
Pe stradă se auzi deodată duruitul unei trasuri. Duru­
itul acela se tot apropia. Copitele cailor rasunau clar, in
tacturi dese, regulate, pe pardoseala. Parea un signal
pentru casele adormite, ca sa se deştepte.
Trâsura se opri înaintea casei în care locuia Florea.
El se uita la ceas: mai erau treizeci de minute pînă la
cinci. «Ei, îşi zise el mulţumit, de data aceasta colegii
mei sînt mai mult decit punctuali. De şi-ar ţinea nâ-
[279]
Legea trupului
27')
ravul !» Îşi luă îndată pălăria şi bastonul. Era încîntat
că nu mai trebuie să aştepte. In uşă se auzi o ciocănitură.
- intraţi, boieri, că vi s-au deschis lp0rţile veşnice,
zise vesel Ion Florea, aşteptîndu-şi colegii.
Uşa se deschise repede şi in prag apăru Olimpia.
- Nu ştiam că dumneata ai porţi veşnice, domnule
Florea, zise ea zîmbind. Atunci, într-adevăr, la dum­
neata poate cu greu să pătrundă cineva, adaose apropi­
indu-se şi întinzîndu-i mîna.
- Scuzaţi, doamnă, zise Florea, abia reculegindu-se
din uimirea ce-l amuţise, eu îmi aşteptam colegii, soţii
mei de drum.
- Şi dacă va avea în locul dumnealor alt soţ de
drum, domnul Florea s-ar supăra? întrebă Olimpia,
stringîndu-i mîna.
- Nu .pricep, răspunse cu greu Ion Florea.
- Ei, într-adevăr în dumneata este ceva din veşni-
cie, din ce nu se poate pricepe, zise rîzînd Olimpia. Mă
rog, dumneata nu poţi pricepe atîta, adaose îndată, în­
văluindu-1 cu privirea ei nespus de clară, că soţia şefului
dumitale nu poate face singură un drum atît de înde­
lungat, cumu-i acesta pînă la Păltiniş, şi că are tot
dreptul să pretindă tovărăşia unuia din candidaţii băr­
batului său?
- Scuzaţi, doamnă, n-arn ştiut că şi dumneavoastră
veniţi, răspunse Ion Florea. Mîna lui era şi acum în
mîna Olimpiei. Ş-o uitase acolo, uimit din nou de pro­
punerea el.
- Şi de unde ştiai că n-am să merg şi eu? întrebă
ea, nemaivoind să-i lase mîna.
- Aşa se vorbea în oraş. Se spunea că nu vă sim­
ţiţi bine.
[280]
280
Legea trupului
- Şi omul de încredere al bărbatului meu n-ar fi
avut oare datoria să se informeze mai de aproape?
Hm?
Acest «hm !» ar fi voit să-I spună c-un aer de supă­
rare, Însă buzele ei tinere mai degrabă păreau ca-i
trimit un sărut.
- N-am Îndrăznit, doamnă, zise Ion Florea, re­
trăgîndu-şi încet mîna dintr-a Olimpiei.
- Dumneata n-ai îndrăznit?! Se poate. Insă acum
nu-mi vei refuza dorinţa de-a mă însoţi. T răsura mea
aşteaptă la poartă, zise Olimpia surîzînd.
Ea purta un foarte frumos costum de călătorie. n
privea biruitoare, fericită, pe Ion Florea.
- Da, doamnă, am să vă Însoţesc cu mare plăcere,
zise Ion Florea deschizînd uşa.
Doamna Olimpia cobori scările uşoară, ca o fetiţă.
- Dacă mă vor căuta să spuneţi că eu am plecat,
zise candidatul, deschizînd puţin uşa portarului.
- Da, da, o să spunem c-ai plecat mai de dimineaţă,
se auzi o voce răguşită dinlăuntru.
Vizitiul îl saluta pe Ion Florea şi aştepta cu hăţu­
rile Întinse. Caii negri, focoşi, băteau din copite, frâ­
mînrîndu-şi trupurile lucii, încordîndu-şi grumajii.
Cînd se urcă în trăsură, Olimpia se râzimâ de bra­
ţul lui Ion Florea. El simţi căldura trupului ei, şi se
înfioră. Olimpia se cuibări repede, foşnind din fustele
de mătasă, Împrăştiind un parfum delicios în aerul
dimineţii.
Ion Florea voi să şadă vizavi de dînsa.
- Dumneata eşti de neîntâles, domnule Florea!
Crezi că patru ceasuri vei putea rămînea ghemuit
[281]
Legea trupului
281
acolo? Pofteşte numai aici Ungă mine, zise Olimpia,
părînd supărată şi arătîndu-i locul la stinga.
Ion Florea se aşeză cu mare sfială, cu teamă parca.
Nu cuteza nici să se mişte, părea înţepenit.
Olimpia luă o Învelitoare moale, călduroasă, ş-o puse
peste genunchi şi i-o îmbie şi lui Florea.
- Vă mulţămesc, doamnă, nu mi-e frig, zise can­
didatul. 10 sînt obişnuit, ca ficior de la ţară, cu râco­
rile dimineţii.
,rnsă Olirnpia se aplecă repede, îl învâli, lăsîndu-se
c-un braţ pe genunchii lui, şi, cînd se ridică, buza ei
de din jos tremura puţin.
- Copiii trăbă păziţi şi fără voia lor, zise Olimpia.
Trăsura porni în tropotul clar de copite. Străzile erau
pustii şi acum. Casele, tăcute, fugeau în urma lor. Tre­
cură prin piaţă, cotiră pe-o uliţă la stînga, şi, durăind
pe poduri, trăsura apucă pe drumul ţării, umezit de
rouă. Vizitiul lăsă hăţurile mai libere, şi caii galopau
cu furie.
Ion Florea simţea şi acum urmele braţului ei pe ge­
nunchi. Subt învălitoare, din cînd în cînd, haina Olim­
piei n atingea. El era şi acum uimit de hotărîrea ei.
Asară auzise chiar de la Chirca vestea că Olimpia nu
va veni. Apoi să vină să-I ia chiar de-acasă şi aşa de
dimineaţâ P! Il considera oare de-acum ca aparţinător
familiei lor, ca viitor ginere? Ori? Dar pe cît se
bucura la india întrebare, pe atîta îngheţa la acest
«ori?» din urmă. Şi fiorul ce-l simţise cînd o ajutase
să se suie În trăsură, şi urma braţului ei de-acum pe
genunchi, il făceau tot mai mult să-şi pună Întrebarea
asta de a doua. însă nu cuteza să-i dea nici un răs­
puns. Dimpotrivă, o alunga mereu, ca pe un duşman.
[282]
282
Legea trupului
Dimineaţa rîdea din luncile cu iarbă înaltă, din Ilo­
ricelele care se deschideau, din stropii de rouă, strălu­
citori ca picurii de diamant în lumina soarelui care se
săltase de după munţii de la răsărit. Pe alocuri lunci le
priveau din nenumăraţi ochi albaştri de cicoare. Flo­
rile acelea vinete păreau că s-au deşteptat acum din
visul cel mai curat. Ion Florea le privea, şi ele ii adu­
ceau aminte de Mărioara. Vedea ochii ei albaştri şi
simţea aproape o deznădejde că Mărioara nu-i aici, în
trăsura care alerga nebuneşte. Însă amintirea ei ii alungă
întrebarea ce-i tot venea în minte. lşi zicea: «Se poate
că-ntr-adevâr doamna Olimpia mă priveşte ca aparti­
nâtor familiei». Îşi aduse aminte de îmbrăţişarea ei din
sara banchetului. «Vezi, atunci a fost ceva, şi totuşi n-a
fost nimic, nu s-a întîmplat nimic», îşi zise el, părînd
că vorbeşte cu cineva, că vrea să convingă pe un străin
ce se ascundea într-insul.
Olimpia tăcea. În răcoarea dimineţii simţea cum
îi creşte pieptul, cum nările fine i se dilată, simţea în
obrajii împurpuraţi aerul rece. Fruntea ei era nespus
de senină. Subt învelitoarea moale simţea căldura bâr­
banului de lîngă ea, şi, din cînd în cînd, printr-o
uşoară mişcare, îşi atingea, ca-ntr-o mîngîiere, haina de
genunchiul lui Ion Florea. Şi în trupul ei i se părea că
nu mai curge sînge, ci că trec valurile unei bucurii ne­
cunoscute încă. Privea mereu .înainte. Pe buzele ei între­
deschise stăpînea mereu zîmbetul plăcerii, al mulţumirii.
Multă vreme trăsura alergă în linişte. Se auzea trop 0-
tul regulat al cailor, din cînd în cînd răsuna asprul lor
sforăit pe nări. Pasări se ridicau în aer de pe lîngă
drum, şi cădeau ca nişte pietre în lunci, departe. Ci 0-
cîr1ii se învîrteau, pierzîndu-se în văzduh. Pitpalacii,
[283]
Legea trupului
283
prin grînele verzi, îşi spuneau din guşă dactilii. Trupu­
rile cailor incep ură să abureasca. Prin aer venea in râs­
timpuri miros sărat, pişcător.
- Noi vom fi cei dintii, doamnă Olimpia, incepu
Ion Florea. Caii aceştia sînt adevăraţi zmei. Ar fi bine
să-i mai potolească, să nu li se intimple ceva.
Olimpia se cutremură la vocea lui plăcută, băr­
bâtească.
- Lasa-i să alerge cît le place, domnule Florea. Se
răzbună şi ei acuma de multa inchisoare. - Ea-şi in­
toarse capul spre candidat. De sub genele umbroase,
ochii ei verzi îrnprăştiau scînteieri, - N-are să le fie
nimica, adaose zîmbind.
- Ar trebui să ne-ajungă trăsurile celelalte. Să in­
trăm deodată in sat, zise Florea, ferindu-şi ochii de
privirile ei.
- Da, vom întra deodată. Asta se-nţălege. Dar ne
vor ajunge, fii sigur. Spune-mi, vorbeşti ceva azi? in­
trebă ea cu intimitate, ca şi cînd ar fi vorbit c-un
prieten vechi.
Ea se apropie puţin de candidat. Fustele ei foşniră
uşor, dar acest foşnet îl Înfioră pe Ion Florea.
- Aşa cred, doamnă, răspunse el, cercînd să Îm­
pace pe străinul care-şi ridicase capul şi il intreba:
«ori ?». M-am pregătit, adaose repede, dacă-mi va veni
şi mie rîndul, am să vorbesc.
- Iţi va veni, cu siguranţă. Dumneata va trebui să
vorbeşti în locul bărbatului meu. Ard de nerăbdare să
te aud vorbind poporului. Am auzit că ştii însufleţi
în măsură mare pe ţărani.
- Da, domnul deputat m-a rugat ca-n numele dinsu­
lui să le spun cîteva ruvinte. Pagubă că dumnealui il-a
[284]
284
Legea trupului
putut lua parte, zise Florea. l-am scris ŞI domnişoarei
Mărioara de sărbătoarea culturală de azi.
- I-ai scris? întrebă, aplecîndu-se spre el, Olimpia.
- Da, mi-ar fi părut foarte bine să fi venit şi
dînsa, răspunse hotărît Ion Florea.
Indată ce pomeni pe Vasile Grecu şi pe Mărioara, el
se simţi deodată mai tare şi mai bine dispus.
- Dumitale ţi-ar fi părut foarte bine! zise cu ra­
ceală Olimpia, retrăgîndu-se în colţul ei.
Ion Florea citi din cuvintele acestea nu numai ră­
ceală, ci şi dispreţ. Ah! şi cît îi era de mulţumi tor
pentru acel dispreţ! Cum îi îndepărta din suflet bănu­
ielile care începuseră să-I chinuie! Căci aici, în nemij­
locita ei apropiere, el simţea cum se apropie de departe
un nor duşman, întunecos, în care părea că se ascunde
vechea primejdie ce-l ameninţa din partea Olimpiei.
Femeia aceasta, care şedea la dreapta lui, era străluci­
toare de frumuseţe şi tinereţe. Vocea ei era caldă, mîn­
gîioasâ, catifelată. Părea că-i mîngîie toate simţurile,
că-I alinta. Simţurile lui se trezeau din vechiul culcuş,
din vechea ascunzătoare. Se trezeau parcă pregătite de
învingere. Şi o tristeţe adîncă, o descurajare amară îi
umplu sufletul.
Însă pomenind pe Grecu, pe Mărioara, simţind răceala
şi dispreţul din cuvintele din urmă ale Olimpiei Grecu,
el începu să se simtă iarăşi tare, şi crezu că poate se
înşeală.
Caii galopau, alergau în trap, la pogorîşuri îşi în­
cordau gîturile, apoi, ajungînd în şes, sforăind, porneau
iarăşi într-o goană nebună. Inapoi, alte trăsuri nu se
zăreau, nu se auzeau. înainte, din cînd în cînd, se �:l.
[285]
285
re au cară cu boi, şi indată trâsura trecea pe lîngă ele.
Boii se fereau, cîrmind ruda, privind cu ochii lor mari
şi tulburi trăsura ce zbîrnîia pe Ungă ei.
OCnaintau pe drum de ţară, larg şi bine ingrijit. In
răstimp uri, vreo aripă de pădure fugea pe lîngă ei. In
depărtări se învîrteau lin cimpiile, dealurile.
- Ce dimineaţă frumoasă, domnule Florea, incepu
Olimpia. Vocea ei era iarăşi clară, tremurătoare. Nu
mai era în ea nici urmă de răceală.
- Adevărat, doamnă! răspunse Florea, înfiorat de
vocea ei schimbată. Noi, 'care trăim în oraşe, cunoaştem
şi gustăm puţine din frumuseţile naturii. Eu însă am
trăit multă vreme şi la ţară. Vacanţele de vară îmi vor
fi totdeauna neşterse din amintire.
- Dumneata eşti băiat de la ţară, domnule Florea ?
întrebă Olimpia, apropiindu-se puţin de el. Nu s-ar
putea cunoaşte pe dumneata. Dumneata eşti prea cult
şi prea elegant pentru a fi crescut la ţară.
Se apropie mai tare de el, şi umerii lor se atinseră.
Ion Florea deveni palid, dar nu se mişcă.
- Vi se pare, doamnă, zise el cu greu. De bună samă
sînt în oraşul nostru tinări cu mult mai eleganti. Eu,
drept spunîndu-vâ, nu m-am ocupat prea mult cu îm­
brăcămintea niciodată.
- Da, da, se ştie demult că dumneata eşti modestia
întrupată, zise Olimpia, apropiindu-şi obrazul tînăr,
delicat, de-al lui Florea.
Ea simţea respiraţia lui grăbită, şi o cuprinse o dorinţă
nemărginită să-I îmbrăţişeze, să se lipească de el, să-i
sărute buzele palide. ,Insă cînd băgă de samă că trupul
lui Ion Florea începe să se zguduie uşor, se retrase la
locul ei, ducînd cu sine căldura lui, şi multă vreme râ-
[286]
286
Legea trupului
mase nemişcată, încremenită. Ion Florea privea mereu
inainte. Vedea cum aleargă pe lîngă ei luncile, stilpii
de telegraf, prismele de pietriş, auzea subt ei duruitul
roţilor de dinapoi. Distingea nourii care închipuiau fi­
guri ciudate pe cer, nouri uşori, delicaţi, albi. Vedea acolo
sus, in albastru, un ursuleţ alb, cum ş-a ridicat o labă
de dinainte, ca şi cind ar vrea să prindă ceva. Vedea
un iepure cu urechile foarte lungi, distingea o lebădă de
ornăt, cu gitul frumos incovoiat pe spate. Simţurile lui se
părea că ieşiseră toate la suprafaţă, şi deveniseră nespus
de sensibile pentru tot ce-l înconjura, Auzea scrîşnetul
pietricelelor, al nisipului sub roţile trăsurii. Auzea parcă
şi ici şi colo ţîrîit de greieri. Acest «eri-eri- incepu să-i
obsedeze auzul, şi in curind nu mai auzea nimic decit
acest ţîrîit, care creştea, se indesa mereu, umplîndu-i
capul, in care, de altfel, nu era decit un gol imens. La
apropierea atit de mare a Olimpiei, spaima-i biciuise din
suflet toate simţămintele, din cap toate gindurile. Nu­
mai dulceaţa ce izvora din apropierea ei creştea mereu.
Şi această dulceaţă era izvorul spaimei.
«Nu, nu se poate! Niciodată! Niciodată! gemu su­
fletullui îngheţat de spaimă, după ce incepu să se liniş­
tească ţîrîitul acela de greieri. Nu se poate! Ar fi o blas­
femie !, îşi zise el din nou. Eu mă voi stăpîni !» însă
îndată ce nu se mai putu înşela că simţurile lui sînt tre­
zite de apropierea Olimpiei, cu toată hotărîrea de-a lupta
împotriva lor, el se simţi biruit de o tristeţe mai
adîncă decit oricind, de-o descurajare amară. Cum
puteau să se trezească în el simţurile, cind el iubea pe
Mări oara din tot sufletul ?Intrebarea aceasta ce-i re­
venea necontenit îl descuraja tot mai tare.
[287]
Legea trupului
287
1
îi venea să sară din trăsură, să alerge peste cîmpii,
încotro va vedea cu ochii, să nu se mai oprească nici­
odată. Prin sufletul lui trecură, alungîndu-se, chinuri
înfricoşate. Blăstăma firea omenească, blăstărna natura,
blăstăma pe Dumnezeu. Căci el îşi simţea pîngărită
dragostea lui faţă de Mărioara, chiar numai prin tre­
zirea acestor simţuri, deşi era hotărît să le învingă cu
orice preţ.
Trecu astfel multă vreme in linişte. Trăsura cobora
un povîrniş, roata îrnpiedecată rontănea din cînd în cînd
în vreo piatră. Caii mergeau acum la pas. Vizitiul,
de cîte ori voiau caii să înceapă trapul, făcea «ha-ho !
Murgu, ha-ho l» şi se lăsa pe spate, încordînd mai tare
hăţurile. La poalele povîrnişului se întindea drumul ne­
ted, ca o pînză albă. De amîndouă părţile se ridicau
păduri de stejar, de fag. Îndată, la poalele povîrnişului,
un izvor îşi gîlgîia apa rece, cristalină, într-o troacă de
adăpat vitele, plină ochi cu apă curată ca lacrăma. Vizi­
tiul cîrni aici, opri deodată, şi caii îşi înfundară lacomi
boturile în apa rece. Se auzea cum gîlgîie apa, sorbită
cu lăcomie.
Olimpia se coborî îndată, alergă sprintenă la marginea
pădurii, se aplecă şi culese floricele roşii şi galbene.
Se înălţă apoi, rupse o crenguţă crudă de stejar, şi se
apropie de izvor. Fără să-şi dea seama, Ion Florea
urmări toate mişcările ei.
Ea se aplecă la scocul de brad, după ce caii fură
feriţi, şi îşi muie buzele în apă rece.
- Trăbă să guşti apa asta, domnule Florea, zise ea,
invăluindu-l cu privirile pline de fericire. Aşa bunătate
nu se mai află.
[288]
288
Legea trupului
- Da, mă rog, îndrăzni să spună vizitiul. Acesta
este cel mai bun izvor in tot drumul.
Ion Florea se cobori indată. Pe buzele lui se oprise
un zimbet? Pentru ce zîmbea P Nu-şi dădea sama. Dar
acolo, lîngă izvor, subt bolta de verdeaţă a pădurii,
Olimpia era nespus de frumoasă. îl aştepta zimbind, cu
faţa senină, cu fruntea luminoasă, învăluindu-l mereu cu
privirile ochilor ei verzi. Cind Florea voi să se aplece
să bea, Olimpia îşi întinse repede mina goală, albă şi
delicată in apă, şi-l stropi pe obraji cu picuri reci.
Picurii aceia ii simţi Florea nu numai pe faţă, ci in
tot trupul. n gîdilau in suflet. într-o clipă ridică ochii,
o privi cu plăcere pe Olimpia, şi numaidecit ii dete
prin gind s-o stropească şi el cu apă. ,îşi şi întinse
mina in apă, însă, simţind răcoarea, se trezi parcă ru­
şinat de ceea ce voise să facă.
Se aplecă şi bău. Olimpia ii privea umerii laţi, şi
abia-şi stăpîni dorinţa de a-şi pune mina să se hodi­
nească pe ei. Cind se urcă iarăşi in trăsură, Olimpia
strînse cu căldură mina care-i ajută.
Ion Florea se urcă şi el. Aceeaşi învelitoare moale,
scumpă, in culoarea blanei de panteră, ii inveli pe
amindoi.
- Parcă mi-e frig după apa asta rece, zise Olim­
pia, părînd că se cutremură. Şi se apropie mai tare de
Ion Florea. Prin rochiile fine, Ion Florea simţi rotunzi­
mea piciorului pe care-I văzuse mai inainte, simţea
căldura trupului ei pâtrunzîndu-I ca o otravă.
- Dumitale nu ţi-e frig? �ntrebă Olimpia, lip in­
du-se de el mai tare şi privindu-l cu nesfîrşită dragoste.
Ion Florea nu răspundea. Cerca să se ferească de atin­
gerea trupului ei. Era foarte palid, şi capul incepu să-i
[289]
Legea trupului
289
1
vîjîie din nou. îi părea că visează, îi părea că-I Încon­
jură din toate părţile ape călduţe, că apele acelea
vreau să-I înece.
Ajunse la o cotitură a drumului. De aici se vedea bine
povîrnişul de mai înainte.
- Vin şi ceilalţi, zise deodata vizitiul, se vad pînă
acum şase trasuri.
Cei doi îşi întoarseră capetele. într-adevar, pe povîr­
niş veneau, în trapul cailor, şase trăsuri, a şaptea se
ivea acum în vîrful dealului.
- Am spus eu ca ne-ajung, zise Olimpia.
Ion Florea privi mult la trasuri, ca şi cînd de acolo
i-ar veni mîntuirea. Simţămintele, care i se învăluiau
viforoase în suflet, începură să se desparta, şi cu tristeţe
adîncă începu sa se gîndească la Mărioara. Deodata îşi
aduse aminte ca ilustrata ei din urma e Ia el. Işi strecură
mîna în portmoneu, pipăi hîrtia lucie, şi mîna lui
rămase multă vreme acolo.
El era convins ca va putea învinge orice ispită a
Olimpiei. Pentru ca acum ştia cu siguranţă ca femeia
aceasta vrea să-i placă, sa-l cîştige. De cînd facuse
aceasta descoperire sigură, lui îi parea biruinţa mai
uşoară. Insăşi Olimpia nu-i mai păru atît de primej­
dioasa. Ii venea chiar sa zîmbească de încercările ei
de-al subjuga. Poate îi chiar placeau, ca stropirea
aceea cu apa.
Deşi ştia ca nu va cadea, totuşi pe sufletul lui apăsa
mereu durerea amara ca se profanase dragostea lui
curata faţa de Mărioara. Nimic nu facuse, o vorbă de
dragoste nu-i spusese Olimpiei, şi totuşi se simţea foarte
vinovat. Şi se gîndea mereu: Cum va putea sa se
dezvinovăţeascâ, nu în faţa altora, ci în conştiinţa sa ?
[290]
290
Legea trupului
I
Cum va putea să facă dragostea lui cum era, curată?
Şi cînd se gîndea că nu se va mai putea dezvinovâti
niciodată, avea senzaţia că o prăpastie nesfîrşită i se
deschide subt picioare.
Nu-şi putea da sama cîtă vreme trecuse gîndindu-se
astfel. Olimpia se re trăsese la locul ei, şi Ion Florea
băgă de samă că chiar învâlitoarea nu mai era şi pe
genunchii lui. O acoperea numai pe Olirnpia. El vedea
puţin din tot ce-l înconjura acum. Simţurile i se grămă­
diseră toate în suflet, să-I fulgere cu lumini neînţelese,
să-i sfîşie inima.
Copleşit de durere, de la o vreme asculta liniştit
furtuna din sufletul său. li părea că vorbesc acolo foarte
mulţi oameni, că se ceartă, se mînie, se descurajează
fiecare pentru părerile lui. Că nu se pot înţelege şi că
nu se vor putea înţelege niciodată. Florea-i asculta în
linişte, fără nici o nădejde. Dădea dreptate cînd unuia,
cînd altuia din glasurile care i se înălţau în suflet. Cîte­
odată privea semnificativ, ca şi cînd cei ce i se certau
în suflet ar fi putut să vadă privirile lui şi să se cu­
minţească.
El tresări cînd, la o cotitură, auzi deodată, la spate,
un dulce picurat de clopoţei. îşi întoarse capul. T răsu­
rile veneau înşiruite în urma lor.
El oftă uşurat, căută după cunoscuţi prin trăsuri şi
se bucură văzînd că vin atît de mulţi.
- Are să fie o sărbare frumoasă, zise el cu silă,
ca şi cînd s-ar fi trezit acum din somn.
- Da, da, domnule Florea, răspunse cu vocea lim­
pede Olimpia. Şi va trebui negreşit să vorbeşti şi dum­
neata. Cu orice preţ vreau să te-aud vorbind. Cred
că-mi vei implini dorinţa aceasta.
[291]
Legea trupului
291
- Daca va fi timp, dacă nu vor fi alţi orarori,
dacă ...
- Nici un «dacă», il intrerupse Olimpia, aplecîn­
du-se şi atingîndu-l cu umarul. Dragostea deputatului
faţă de alegătorii săi trăbă să fie tălmăcită, adaose ea.
Ion Florea simţi apropierea ei şi se înroşi de ruşine.
îi părea ca toţi cei din trăsuri au văzut-o pe Olimpia
apropiindu-se de el, că toţi cunosc furnicarea ce-i trecea
acum prrn trup.
Plecind de-acasa uimit de hotarirea neaşteptată a
Olimpiei, călătorind pînă acum cu sufletul mereu învifo­
rat, el nici nu-şi pusese intrebarea ce va zice lumea
cînd il va vedea singur in trăsură cu Olirnpia. Dar
acum îşi punea mereu aceasta intrebare, şi-i părea că
toţi cei ce vin in urma lor ii privesc, pe ei doi, banui­
tori. îi parea chiar ca unii zimbesc batjocoritori.
însă Ion Florea se înşela. Cei care veneau in urma
se bucurau ca vor avea-o şi pe Olimpia Grecu la ser­
bare. Iar însoţirea lui Ion Florea o aflau, cei mai mulţi,
foarte firească. Viitorul ginere trebuia sa fie foarte
complezant cu Olimpia Grecu, daca voia sa-i cîştige
învoirea la cununie. Chiar aceia care nu credeau in
posibilitatea acestei casatorii, văzîndu-i impreuna in
trăsură, se răzgîndiră. îşi ziceau: «Ce mai ştii? Se
vede că toată afacerea e aranjată.»
Soarele se ridicase sus, vârsînd valuri orbitoare de
lumina. N ouraşii albi, uşori, care plutiseră de dimineaţa
unde şi unde pe cer, se ascunseseră. Era una din zilele
acelea strălucitoare de la sfîrşitul lui mai, in care pri­
mavara îşi poartă prin aer cele din urmă adieri, învinsă
de vara biruitoare. Trăsurile alergau în şir. Clopoţeii
picurau in aer. Călătorii erau veseli. Se vedeau cele
[292]
292
Legea trupului
dintîi case din Păltiniş. Drumul nu-i păru lung nimănui.
In trăsura care urma indată după a Olimpiei Grecu
venea prezidentul secţiei, cu doamna şi două domni­
şoare. Unde începea să se înfiripe cea dintii uliţă din
sat, era ridicată o poartă triumfală. Litere mari, din
frunze de stejar, înverzeau deasupra. În poartă aştepta
părintele Ion Albu. înapoi albeau costumele de sărbă­
toare ale ţăranilor, ale femeilor. Oamenii aşteptau în
linişte. Cînd, de pe deal, bubuiră treascurile, unii dintre
ţărani începură să-şi descopere capetele. Părintele tuşi,
dregindu-şi glasul, îşi netezi barba surle, şi aştepta.
Numaidecit se auzi duruitul trăsurilor. Cind fură a­
proape, oamenii văzură cum o trăsură apucă inaintea
celei ce venea pină acuma in frunte. La un semn al
Olimpiei, directorul se supuse cu plăcere, şi-i spuse
slugii să treacă înainte. Părintele Albu făru trei paşi
din poartă şi se opri. Se opri numaidecit şi şirul de
trasuri.
V-aduc salutul comunei noastre, domnule prezi­
dent, începu părintele, salutul şi recunoştinta sa, că nu
v-aţi pregetat să osteniţi, din depărtări atit de mari,
şi in satul nostru. Să aduceţi, ca pretutindenea, lumina
binefăcătoare a culturii, pentru luminarea minţilor,
pentru nobilirea inimii. Poporul acesta - aci el se
întoarse spre mulţimea ţăranilor care ascultau neclin­
tiţi, cu capetele descoperite - e dornic de lumină, e
dornic de carte rumânească, şi vă asigur că vă primeşte
cu cea mai mare dragoste. Aşteaptă cu nerăbdare sfa­
turile, învăţăturile dumneavoastră. Vă zic un călduros
bine aţi venit şi Dumnezeu să vă ţină la mulţi ani!
[293]
Legea trupului
293
Printre uralele de «Să trăiască !», Ion Albu se apropie
de trâsura in care sta prezidentul, ii strînse mina şi
rămase apoi în aşteptare.
- Vă mulţămesc, fraţilor, in numele meu şi al tuturor
oaspeţilor care vin astăzi în mijlocul dumneavoastră,
pentru frumoasa primire ce ne faceţi. - Directorul
vorbea din trăsură. Se ridicase, cu capul descoperit.
- Noi ne împlinim o datorie plăcută cînd venim in
mijlocul poporului de la ţară, ca in numele şi sub
scutul «Asociaţiunii- noastre, să putem folosi cu sfatu­
rile, cu îndemnurile noastre. Vrem ca poporul nostru
să se pătrundă tot mai mult de adevărul că cel mai
bun sfătuitor în viaţă e cartea, e gazeta rumânească,
care a sosit vremea să nu mai poată lipsi din nici o
casă. Ştiţi poate mulţi dintre dumneavoastră cuvintele
acelea adevărate,
«Rornânul de nu-nvatâ, din lume e pierdut,
Ca moşii o viaţă a duce, - a trecut,
="Jumai ştiinţa şi iscusinţa ne pot scăpa».
Da, fraţilor, nu numai noi rumânii, dar orice popor
în ziua de azi nu poate să fie tare, nu poate să-şi clâ­
dească un viitor mai bun, decît iubind cartea, iubind
învăţătura. Că zice un învăţat român: «Nu e zăbavă
mai cu folos în viaţă decît cetitul cărţilor». Cu aceste
gînduri de bine venind, vă mulţămim încă o dată pen­
tru frumoasa primire. Dumnezeu să vă ţină la mulţi
ani!
Potolindu-se uralele, poporul se despărţi in două
părţi, lâsînd să treacă trăsurile.
- Frumoşi ţărani, şopti Olimpia la urechea lui
Ion Florea, cînd da să între in biserică.
----------------------------------
[294]
294
Legea trupului
- Da, voinici şi frumoşi, răspunse tare Ion Flcre,i.
rJ se simtea acum mai liniştit. Tot ce-i trecuse pînă
acum prin suflet îi păru un vis ciudat. îndată ce se
amestecă între ţărani îşi aminti cu însufleţire de tur­
neul electoral, de cunoştinţele care le-a făcut pe la
ţară. Se aşeză într-un scaun la stînga. Biserica se umplu
numaidecît de oameni. Veniseră ţărani şi din satele ve­
cme.
Slujba liturghiei se începu. Alăturea de părintele Ion
Albu mai erau l�mbrăcaţi în odâjdii doi preoţi. Părintele
Albu şi colegul său de la dreapta citeau ecteniile, ca
de obicei, cu glas domol, dar adinc şi melodios. Dar
preotul al treilea începea totdeauna prea sus, pârîndu-i
că tenorul lui, destul de plăcut de altfel, bagă în spe­
rieţi lumea străină din biserică. Diecii, în strane, cîntau
pe întrecute. Pe lîngă cei doi mai bătrîni, în jurul fie­
cărei strane mai erau patru-cinci fecioraşi care le aju­
tau. Părintele Albu nu se putea plînge c-odatâ n-a fi
diac la biserica din Păltiniş.
Biserica era destul de mare, dar veche. Pictura pe
păreţi era ştearsă, smolitâ, iar sus, în cupole, era în­
negrită. Chipurile, îmbrăcămintea sfinţilor se deosebeau
cu greu. Erau sfinţi cu bărbi mari, late sau ascuţite, cu
degetele numai os. Cei patru evanghelişti în cupola
întîie păreau foarte îmbătrîniti, păreau că ies din
neguri. Catapeteasma era de lemn, tăiat cu măiestrie,
cu figuri ciudate. Insâ se vedea că-i veche, Se vedeau
găurelele de cari presărate pe icoane. In tinda femeilor
erau înfăţişate pe păreţi chinurile ladului. Puţin se mai
cunoştea din grozăviile acestea: un cap de femeie
spînzurată de limbă, cornitele unui drac, cazanul cu
srncalâ clocotită.
[295]
Legea trupului
295
Diecii cintau frumos, şi slujba curgea plină de taina.
Mirosul tîmîii se simţea in orice colţ. Oamenii ascultau
cu smerenie. Părea că in biserică sint numai frunţi şi
ochi.
Ion Florea îşi purta ochii prin biserică. îi plăcea
această pictură veche, din care se cobora atîta pace.
Preotul care slujea la dreapta părintelui Albu aducea
foarte mult la voce, la intonâri, cu popa de la ei din
sat, cu popa din Broşteni. Şi amintirile din anii copi­
lăriei, din vacanţe, din satul lor, începură să-i apese su­
fletul. Veneau toate dare, luminoase, şi totuşi Ion
Florea nu se gîndise niciodată cu atîta durere la anii
copilariei, ca aici, în biserica din Păltiniş. VaZt1 pe
bădicul Florea, pe mamă-sa, pe slugulita lor de-acasă,
casa lor, biserica, toate parcă le avea înaintea ochilor.
Amintirile lui erau limpezi, dar acestea, trecîndu-i
prin suflet, parea că suspină acolo. Şi cu cit treceau mai
multe, cu atîta tristeţea îi apăsa mai greu sufletul. Îi
părea că deodată cu acele amintiri se depărteazâ de el
şi chipul Mărioarei.
Gîndindu-se la ea, Mări oara părea că se ascunde. Un
singur gînd, un singur regret i se intorcea mereu şi
cerea să-I ia în sarnâ : «Cît ar fi fost de bine să fi venit
azi singur în Păltiniş [». Făcuse ceva rau pe drum? se
întreba. Nu, doar doamna aceea din strana de la
dreapta, care-I privea mereu cu ochii ei verzi, .tI neli­
niştea adinc, chiar aici in biserică. Şi, spre marea lui
uimire, băga de samă cum chiar ochii lui o caută din
cind in cind şi se odihnesc cu placere asupra frumosu­
lui ei cap.
Parintele Ion Albu, dupa ce se sfîrşi liturghia, ii pofti
pe oaspeţi şi pe popor în sala cea mare a şco alei.
[296]
296
Legea trupului
Şcoala era nouă, şi sala festivă era minunat decorată
cu ţesături ţărăneşti, cu cununi din frunze de stejar.
Deasupra catedrei, pe părete, înverzeau aceleaşi litere
mari, ca şi la poarta de primire: «Bine aţi venit».
Olimpia se strecură uşor prin mulţime, il ajunse pe
Ion Florea, şi, de la spate, îl atinse peste obraji cu
crenguţa verde de stejar pe care o rupsese in pădure.
- Bagă de sarnâ să nu-ţi uiţi discursul, ii zise ea
zîmbindu-i cu intimitate, voind parcă să-I încurajeze şi
să-I mingiie.
- Da, doamnă, dacă trăbă, 11 voi spune, zise Florea,
fâcîndu-i loc să treacă inainte.
Trecînd pe lingă el, Olimpia îl prinse uşor de braţ,
ca şi cînd ar fi voit să-I ferească din drum. în aceeaşi
clipă ea îl privi drept în ochi. Ion Florea simţi că
privirea aceea e nouă în ochii Olimpiei, că însamnă
foarte mult pentru el. Furnicarea ce i-o lăsă în trup
atingerea acelei crengute stăruia încă. Ion Florea se
gîndea: «În biserică şi-a mîngîiat mereu obrajii cu
crenguţa aceea. Da, am văzut! Şi faptul acesta are
oare vreo însemnătate ?» se întrebă el.
Olimpia ocupă un scaun la dreapta prezidentului. Şi
acesta, deschizînd şedinţa, [şi ţinu de mare fericire să
poată saluta şi sexul frumos care-i de faţă, şi in rîndul
cel dintîi «pe doamna Olimpia Grecu, soţia preaiubi­
tului şi de toţi stimatului nostru deputat în Camera
ţării, Vasile Grecu. O adevărată zeiţă protectoare a
tuturor întreprinderilor culturale şi sociale in sinul
poporului nostru, ca şi care să dea Dumnezeu să avem
cit mai multe.»
La uralele poporului, care, la numele de Vasile Grecu,
nu mai voia să se liniştească, Olimpia înclină din cap, şi
[297]
Legea trupului
297
pe buze i se ivi surisul acela care părea încremenit aICI,
şi nu se revărsa pe faţă. Ion Florea surprinse surisul
şi se miră. De mult nu-l mai văzuse la Olimpia.
Prezidentul îşi incepu discursul de deschidere. Dis­
cursul acesta fu foarte lung, cu dese repeţiri a celor
spuse o dată. Ţăranii începură să privească ţesăturile de
pe păreţi, sa caute printre domnii sosiţi feţe cunoscute.
Cuvintele de bineventare, care le spusese prezidentul
inaintea porţii de primire, avură mai mult miez decit
întreagă vorbirea aceasta nesfîrşită. Ţăranii îl cu­
noscură şi-l judecară dupa cuvintele acelea.
Dupa ce prezidentul declara adunarea deschisa, dadu
cuvîntul unui învăţător satesc, care citi o buna pre­
legere poporală despre tovarăşii, insistînd mai mult
asupra asigurării vitelor. Ţăranii ascultau cu interes.
Din cind în cind vreunul zicea: «Hrn l n-ar fi rau»,
unii se înălţau în vîrful picioarelor sa vadă mai bine
pe cel care citea. Păltinişenii erau mari economi de
vite. După ce disertaţia, destul de lungă, se sfîrşi, ei în­
cepură sa povestească, să-şi spuna părerile. Vreo cîţiva
erau aşa de însufleţiţi, în cit ziceau ca vor merge la
părintele îndată ce se vor duce domnii, să pună la cale
o astfel de reuniune. Dar erau şi destui neîncrezători,
Era un bâtrînuţ care se sălta mereu pe picioare şi
zicea: «Tîrţa-pîrta şi nimica! Dintr-asta n-o să iasa
nimic.» Bătrînuţul se purta, zîmbind sub mustâţile
sure, printre oamenii care se înţelegeau, şi-şi spunea des­
tul de tare părerea. Dan Bîrsan se ivi de undeva, se
apropie de el şi-i şopti ceva la ureche. Omul ridica din
umeri şi-i răspunse: «Tu te-ai dat cu domnii! Ăsta-i
lucru împlinit. Domnii ţi-or pune capul.»
[298]
298
Legea trupului
1
Urmară pe rind punctele din programul adunarii
generale, rapoartele casierului, a bibliotecarilor din a­
genturi. Se aleseră comisiile pentrucensurarea acestor
rapoarte. Se facusera ceasurile doua, cînd se termina
adunarea. Se mai citi o conferinţa despre cîntecele şi po­
veştile populare, insistind conferenţiarul asupra acestei
comori, care nu trebuie sa piară.
Publicul incepu sa se mişte, sa se pregateasca de
ieşire, cînd ochii Olimpiei se oprirâ staruitor asupra
lui Ion Florea. Acesta se ridica numaidecît, şi, la cele
dintii cuvinte ale lui, liniştea se stabili iarăşi in sala.
Cei mai mulţi dintre târani il cunoşteau de la alegeri,
chiar de la adunarea poporală din Păltiniş, unde vor­
bise. Vocea lui la inceput era inchisa, ochii şi-i ţinea
plecaţi in pamint. ,Insa inima lui tinara se încălzi îndată.
Mari oara, Olimpia, se ascunseră undeva departe, şi el
simţi iarăşi însufletirea curata din turneul elector al.
Vorbea despre puterea care i-o da unui popor bunastarea
lui materiala şi o puternica organizare economica. Adu­
cea pilde vii din viaţa de toate zilele. Cu cît baga de
sarnă ca 'în cursul vorbirii se simte mai liber, ca fug
departe chinurile zilei de azi, cu atîta se adîncea mai
tare în desfăşurarea argumentelor. Deşi vorbea frumos
şi însufleţit, el vâzu la un moment dat un semn în ochii
Olimpiei, care-i spunea ca trebuie sa-şi sfîrşească dis­
cursul. Numai atunci baga de sarnâ sa publicul începea
sa devina impacient.
Între cei dintîi care îl felicitară, fu însăşi Olimpia,
care, rămînînd linga el, îndată ce publicul începu să
se mişte spre mesele întinse în curtea şcolii, la umbră,
îi şopti la ureche:
- Ştii pentru ce-am dorit atît de mult să vorbeşti?
[299]
Legea trupului
299
- Nu ştiu, răspunse Florea, simţind un cald fior
prin trup, caci buzele Olimpiei îi atinserâ urechea.
- Voiam să văd cum îţi strălucesc ochii. Bănuiam
cu demult că ochii dumitale trăbă să fie foarte fru­
moşi! îi şopti ea, atingindu-i din nou urechea cu
buzele.
- Şi, nu v-aţi înşâlar, doamnă? întrebă el simţind
cum îi vîjîie capul.
- Nu. Ochii dumitale-s o comoară, răspunse ea, şi-l
părăsi îndată,
La masă, Olimpia ocupă locul de frunte. Ion Florea
rămase undeva mai înapoi, printre tineri. Asculta im­
presiile, conversaţiile acestora, dar el nu zicea nimic.
Se simţea nenorocit, şi mîncările toate-i erau amare.
Voia, se chinuia sa se gîndească la Mărioara. Dar
Mârioara Grecu fugea mereu departe de el. Şi-i parea
ca-şi ascunde faţa nespus de tristă. îi părea bolnavă.
O hotărîre ii răsări din zăngănitul cuţitelor, al furculi­
relor : desară nu se va întoarce cu Olimpia. Hotărîrea
aceasta se întărea mereu în sufletul lui, şi părea că-şi
recîştigă puterile pierdute. Totuşi durerea îi stăruia în
suflet ca o baltă neagră. Se întreba mereu: hotărîrea
aceasta mă va face curat în ochii Mărioarei, în ochii
mei? Dar sînt eu necurat? Ce vina port ca simţiri rele
se trezesc în mine? Şi totuşi sînt necurat. Ma va curăţi
hotărîrea aceasta? Simţind <ca nu-l va curăţi, pe Ion
Florea il cuprinse deodata o mînie îngrozitoare. El nici
nu mai putu râmîne pînă la sfîrşitul banchetului, ci,
strecurîndu-se printre oameni, ieşi în uliţa, porni îna­
inte, sa iasa pe cîmp afara, în larg, sa nu-i mai rârnînâ
nimic în cale. El trecea pe drum cu buzele strînse, cu
[300]
300
Legea trupului
ochii reci. Luminile lor erau de gheaţă. Simţea o poftă
sălbatecă să spargă, să rupă, să sfîşie.
Din intimplare apucase pe drumul pe care veniseră
azi-dimineaţă. Mergea cu paşi hotărîţi. Minia ii creştea
mereu in suflet, alerga ca un uragan, lăsîndu-i-l cite­
odată gol, rece şi pustiu, umplîndu-i-l din nou cu simţă­
minte ingrozitoare. Mergea mereu inainte. Din cind in
cind ii părea că aude un uruit in capul lui. Atunci se
oprea, zîmbea şi avea senzaţia că înnebuneşte. Lumina
cădea din înălţimi dulce, mîngîietoare, pădurile împrăş­
tiau mireasma verdeţii, a florilor sălbatece, in aer. El
însă păşea nepăsător inainte, cu pumnii strînşi şi buzele
învineţite.
Poate a mers un ceas, poate mai mult. Pentru el nu
mai exista decit chinul �ngrozitor, care-i sfîşia inima
bucată cu bucată. Un om ii ieşi in cale, un om bătrîn.
- Domnul a greşit calea, îi zise el. Mi se pare în
Păltiniş vreai să ajungi.
Florea se opri, il privi mirat, cu ochi sticloşi.
- Da, zise el, în Păltiniş.
Glasul lui era şuieră tor.
- Atunci să poftească domnul inapoi, zise bătrînul.
Ion Florea il privi fără să-I inţeleagă, dar ascultă
de bătrîn. Se intoarse şi porni inapoi pe drum. Bă­
trînul rămase indată in urma lui.
Ion Florea îşi simţea sufletul tot mai pustiu. Nu
putea pricepe ce s-a intimplat, însă ii părea că de aICI
încolo toată viaţa e un deşert nemărginit şi că pe el
îl poartă prin acest deşert o mînă de fier, neînduratâ.
Abia cind văzu casele, cînd întră in sat şi văzu cele
mai multe trăsuri gata de plecare, îşi aduse aminte că
azi a fost adunare in Păltiniş. El se opri lîngă trăsura
[301]
Legea trupului
301
cea dintii, hotărît să se reîntoarcă acasă cu doi prieteni,
cînd deodată simţi pe umăr mîna Olimpiei.
- Unde-ai fost? il întrebă palidă, respirînd des,
cu ochii plini de spaimă.
M-a durut capul, răspunse el. Am făcut o plim-
bare.
Ah ! Dumnezeule !, făcu Olimpia cu mîna la ini­
mă! Vino! Vino să mergem. E tirziu şi se face frig.
- Ea-l mîngîie uşor cu degetele albe pe faţa lui palidă.
Vino! adaose, văzînd că Florea nu-i răspunde.
El o urmă, infrint, cu capul plecat, tîrîndu-se parcă
în urma ei. Trăsurile porniră îndată. Umbrele însărării
se întindeau pe drum, pe lunci.
XVII
Caii focoşi de la trăsura Olimpiei apucară în grabă
inaintea tuturor trâsurilor, Alergau cu furie şi tot mereu
se auzea vizitiul de pe capră strigînd: «No-no, Murgu,
no-no !».
- Ridică coviltirul, Vasile, e rece decusară, zise
Olimpia.
Vasile opri şi-i împlini porunca. Coviltirul era înalt,
mare, acoperea trăsura pînă la spatele lui Vasile. Soa­
rele nu asfinţise încă.
- Lasa-i să meargă cît de repede! îi strigă Olimpia
vizitiului de pe capră.
- Da, da, răspunse acesta, şi caii începură să alerge
în galop.
[302]
302
Legea trupului
- Dumneata taci mereu, domnule Florea? zise ea
privindu-l cu patimă. Nu ţi-a trecut durerea de cap?
Aici, la adăpost, o să-ţi treacă mai repede.
Florea nu răspunse. In să o privea cu lăcomie, ca un
om flămînd. Şi la cuvintele ei din urmă, trecu repede
lîngă ea, o îmbrăţişă cu putere, îi smulse de pe buze un
sărut prelung, dureros. Ii sărută prin haină încheietura
minii la cot, sinii tari şi parfumaţi, îi înclină cu vio­
lenţă capul şi-i sărută cu patimă jgheabul grumazului
şi ceafa. O alipi de el, o strîngea mereu, simţindu-i
sînii grei pe piept, simtindu-i căldura dulce şi moale
a trupului. C-un surîs de nemărginită fericire pe faţă,
Olimpia se lăsă în braţele lui. El îi căuta mereu buzele
întredeschise, le săruta înfiorîndu-se din creştet pînă-n
tălpi, o îmbrăţişa tot mai cu putere. El îşi dezlănţui
braţele tîrziu, tremurînd în tot trupul. Olirnpia îl îm­
brăţişă cu braţul stîng. Capul ei se odihnea pe umărul
lui Ion Florea. El îi simţea bătăile inimii. Olimpia începu
să suspine. Se lăsă deodată la picioarele lui Florea, îi
îmbrăţişă genunchii, şi, strîngîndu-i cu patimă, plîngea
înăbuşit, cutrernurîndu-se toată.
Ion Florea rămase multă vreme nemişcat, Apoi, a­
plecîndu-se, o îmbrăţişă, o ridică lîngă sine.
- Nu plînge, îi zise cu o voce adîncă, şi îi şterse
lacrămile. Nu plinge! adaose iar.
Însă Olimpia alunecă iarăşi la picioarele lui, îrn­
brâţişîridu-i genunchii. Plînsul o zguduia şi acum. El
o ridică, o strînse cu putere lîngă el şi Începu să-i
netezească obrajii albi. Olimpia deschise ochii mari şi
îl privea cu uimire. Ea începu să şoptească ceva. Florea
nu putea înţelege ce spune. Se aplecă mai tare, cu
[303]
Legea trupului
303
urechea la buzele Olimpiei. Ea şoptea mereu, infioratâ,
A •
ca in VIS:
- Eşti tu, eşti ţu pe care te-am dorit!
Căldura acestei şoapte, acestei mărturisiri, umplu tot
sufletul lui Ion Florea. El o îmbrăţişă cu gingăşie, îi
sărută şoaptele pătimaşe şi simţi risipindu-i-se în trup
o nesfîrşita dulceaţă.
- Da, sînt eu, Olimpio, suspină el, mîngîindu-i bu­
clele negre.
Ei tăcură, ţinîndu-se îmbrăţişaţi. Din cînd în cînd
se auzeau caii sforăind aspru pe nări. în răstimp uri se
auzea - ca dintr-altă lume - glasul vizitiului : «No-
110, Murgu, no-no !». Drumul era pustiu. Rar trecea pe
lîngă ei vreo trăsură, vreo căruţă. Auzeau zgomotul
roţilor, dar nu pricepeau nimic din ce-i înconjoară,
copleşiti icum erau de dorul contopirii pătimaşe într-o
singură fiinţă.
Umbrele însărării cădeau tot mai dese. Caii alergau
neobosiţi. Vizitiul fluiera încet, printre dinţi, o romanţă
ce se cînta prin cîrciumile din oraş.
Olimpia, ca şi cînd şi-ar fi adus aminte un gînd de
akâdatâ, prinse deodată în palme obrajii lui Ion Florca,
îl privi în ochi cu o nesfîrşită mirare, surîse, apoi,
gemînd uşor, îşi odihni capul pe pieptul tînărului. «Dra­
gul meu !» şopti ea, înlănţuindu-i mijlocul cu braţele ei
fierbinţi. Mirosul părului ei îl îrnbătă ca o băutură tare
pe Ion Florea. El îi săruta mereu părul bogat şi moale,
i-l mîngîia. Olimpia se linişti: părea că doarme la
pieptul lui.
- Ţi-aduci aminte sara cea dintîi, cînd te-am vă­
zut ? îl Întrebă întru tîrziu Olimpia, ridicîndu-şi capul
de pe pieptul lui.
[304]
304
Legea trupului
Vocea ei părea liniştită ŞI totuşi parcă adiată de
un suflu de durere.
- Da, mi-aduc! răspunse cutremurat Ion Florea.
El şi-o închipui numaidecît cum dispăruse atunci în
noapte, mlădiindu-şi trupul.
- Ştii ce mi-a plăcut atunci la tine? Mustata ! N u­
mai aceea o văzusem cumsecade. Tu m-ai văzut atunci?
il întrebă Olimpia.
Da, te-am văzut!
Şi ce ţi-ai zis ?
Mi-am zis: «Doamna ştie fixa», zîrnbi Florea.
Ai gîcit ceva, dar expresia nu e potrivită, zise
tot cu linişte Olimpia. Eu te căutam!
Ion Florea se zgudui aducîndu-şi aminte ca el în ca
în sara aceea îi privise cu plăcere trupul, ale cărui
forme pline 'se ghiceau în mersul ei rnlădios.
- Eu din sara aceea ştiam că ai să fii al meu! Nu
se putea altfel, zise Olimpia, sârutîndu-l cu patima.
Credinţa aceasta mi s-a întărit mereu, de cîte ori ma
întîlneam cu tine, adaose indată.
Ion Florea nu răspunse. Lui ii veni numaidecît in
minte, cu o claritate foarte mare, lecţia de morală
ce-şi ţinuse după ce văzuse braţul gol al Olimpiei şi
sînii ei. Acum simţea că atunci se inşelase amar, ca el
atunci o dorise într-adevăr pe Olimpia. înţelese acum
într-o clipă că toată spaima ce-o simţea în suflet din
cauza Olimpiei, venea din simţurile lui, pe care apro­
pierea nici unei femei nu le biciuia ca apropierea ei.
Răcoarea sării începea să se coboare. Ei se ţineau
strîns îmbrăţişaţi, şi drumul pînâ acasă nu mai ştiură
cum a trecut. Dar şi caii veniseră iute. Vizitiul, cînd
[305]
Legea trupului
305
fâcu «ha-ho ! ha-ho !» inaintea porpii, se miră el ins uşi .. '
cit de repede au ajuns. Vorbea cu caii blînd, mîngîietor,
ca şi cînd ar fi fost doi oameni, doi prieteni buni.
Olimpia sări din trăsură, se strecură la poartă, scoase
o cheie şi descuie. Ion Plorea o urmă in neştire, nedîn­
du-şi sama ce face. Numai cind poarta se închise cu
zgomot in urma lor, el se cutremură din adînc. Avu
senzaţia că-i în fundul unei prapastii peste care s-a
lăsat o grea uşă de fier.
*
În dimineaţa zilei următoare, Ion Plorea se trezt
tîrziu. Privi uimit în jurul său şi nu-şi putu da sama
unde Se află. Era odaia lui, vedea lucrurile lui - dar
toate erau aşa de străine în jurul său. Un gînd rece
îi fulgeră acum prin minte, şi la lumina lui el îşi aminti
într-o clipă totul. O deznădejde amară îl cuprinse, şi,
înspăimîntat, închise iarăşi ochii. Cît ar fi fost de
bine să adoarmă acum şi să nu se mai trezească nici­
odată! Însă ochii lui se deschiseră iar.
Ion Plorea se ridică in pat, privi îndelung prin ca­
meră, apoi, oftînd, se lăsă pe spate. O tristeţe, o descu­
rajare adîncă i se aşternu pe suflet. «Ah! Cît ar fi
de bine să mor acum !» Gîndul acesta revenindu-i me­
reu, i se împlînta ca un tăiş rece în creieri. Şi nu se
mai mişca de-acolo. Multă vreme, alt gînd nu-i mai
veni. Aşa că lui i se păru, de la o vreme, câ-ntr-ade­
văr se apropie de moarte. Inima-i părea că se răcise,
bătea rar, abia citeodată, zvîcnind aşa de sâc în perna
de sub capul său! Un zimbet de gheaţă i se strecura,
din cind în cînd, pe buze ...
[306]
306
Legea trupului
El se gîndi cu spaimă la ziua de ieri. Se vedea cum
se sculase de dimineaţă, cum deschisese fereastra să
Între aerul proaspăt. Simţea şi acum unda de aer ce-i
năvălise în casă. Citi ilustrata Mârioarei Grecu, şi părea
că o pune în buzunar ca şi ieri dimineaţă. Cît de liniş­
tit, cît de îngheţat citi el acum, în minte, scrisoarea
aceea! Apoi îşi aminti durăitul trâsurii, cum răsuna pe
stradă în liniştea dimineţii. Auzi ciocânitul în uşă, şi o
văzu pe Olimpia. Se uimea şi acum de apariţia ei neaş­
teptată. Rînd pe rind i se desfăşurau, cu o claritate
uimitoare, toate peripeţiile drumului. Simţi şi acum
ploaia de picuri pe faţă, ca acolo la izvor. Vâzu Pălti­
nişul, pe părintele Ion Albu, cu capul gol, bineventÎnd
oaspeţii, îl văzu slujind in biserică. El era tot mai
uimit de liniştea cu care le vede <toate acestea. Ştia că
ieri avusese chinuri şi delicii zdrobitoare. Şi acum sta
liniştit, neclintit, pe spate. Dar oare într-adevăr ieri
se întîmplaseră toate acestea? «Nu! îşi răspundea, a
fost cu mulţi ani înainte !» Şi, de la o vreme, i se părea
că nu el a fost eroul zilei de ieri, ci un străin! Da,
un străin, un nenorocit, pe care el începu să-I compâ­
timească din tot sufletul. De la o vreme îi părea că-I
şi vede pe străinul acela. «Ei, sărace! îi zicea. Ei, să­
race ! ar fi bine să rnori !»
Apoi urmă un nou răstimp în care Ion Florea nu mai
gîndi, nu mai simţi nimic.
Întru tîrziu îi veni în minte că azi n-a dat pe la
cancelarie. Simţul datoriei se trezi în el cu putere, pu­
nîndu-i sîngele în mişcare. Simţi o căldură la inimă.
În sfîrşit avea o voinţă. Şi voinţa aceasta îl umplu de
o bucurie neînchipuită. Era ca omul care stă să se
[307]
Legea trupului
307
înece, şi atunci vede plutind pe valuri, venind spre el,
fi bîrnă. Ion Florea sări din pat şi începu să se îmbrace.
Dar, imbrăcîndu-se, simţi cum îi fuge din suflet
toată puterea de voinţă. Unde se pregătea el să meargă?
dn cancelaria advocatului Vasile Grecu», îşi răspunse.
Şi, la numele acesta, el îşi aduse numaidecît aminte de
Mărioara, de căsătoria lor pe care o voia şi deputatul,
şi începu să priceapă adevărul, situaţia lui deznădăjduită.
«Cu ce drept aş mai putea eu întra în cancelaria aceea?
Nu am aruncat eu de la mine toată fericirea, tot vi­
itorul meu ?» El se lăsă cu silă pe-un scaun. Sufletul i
se umplu de scîrbă faţă de el însuşi. Simţea că nu mai
are dreptul să se gîndească nici la Vasile Grecu, nici la
Mărioara Grecu. Aceştia doi pluteau undeva departe.
Privirea lui părea că nici nu-i mai poate ajunge. Un
zîmbet, mai mult un rînjet de dezgust i se întipări pe
faţă. Ochii lui de vultur erau trişti, fără viaţă. Dacă
ar fi putut s-ar fi scuipat pe sine! Pentru că nu se
putea înşela, oricît ar fi dorit. El o iubise mult pe
Mări oara Grecu! Tot parfumul tinereţelor plutea de­
parte în jurul acelui nume. O iubea şi acum? Nu, căci
între ei era balta neagră a dispreţului, a dezgustului de
sine. îl despărţea neinchipuit de amara conştiinţă a
profanării unui lucru nespus de sfint. Şi această pro­
fanare o făcuse el, Ion Florea. N-o mai iubea? Sim­
ţea c-ar fi un mişel de-ar mai iubi-o. Dar îndepărtarea
ei, pierderea ei, îi torrurau sufletul neînchipuit mai
mult decît toate chinurile zilei de ieri.
*
Pe stradă hurducau cară, treceau, în tropot clar de
copite, trăsuri, se auzea cîte un rîs arginţiu de femeie.
[308]
308
Legea trupului
Ion Florea asculta, fără să mai inţeleagă ceva din ce-l
înconjura. îi părea că visează.
El rămase multă vreme fără de nici un gînd. Apoi,
întru tîrziu, începură să-i treacă prin minte amintiri din
cea mai depărtată copilărie. Se văzu, mic detot, ju­
cîndu-se în nisip cu frăţiorii, se vâzu, cu ei, plescăind
desculţi prin bălţile din curte, în urma ploilor, prin
pâraiele gîlgîitoare ce alergau pe uliţă. Auzi pe bădicul
Florea, tatăl său, auzi vocea dulce a mamei sale cum
le striga: «Să nu cădeţi, mişeilor, să nu vă stropiţi !».
Se văzu, cu alţi copii cît genunchele, jucîndu-se de-a
boii, alergind pe drum, răscolind nouri de praf în urma
lor şi strigind: «rnuu-muu l». Se văzu păscînd vitele
albe pe măgură. îşi aduse aminte de Paştele la care a
mers mai în tii la biserică, văzu pe popa in ciudatele
vesminte, şi simţi mireasma fum ului de tămîie aşa cum
o simţise atunci, dulce-aromată.
Rînd pe rînd îi trecură prin minte, cu o claritate ui­
mitoare, chipuri din copilăria cea mai depărtată, şi cu
cît se perindau mai multe, simţea cum i se însenina su­
fletul. îşi uita astfel de realitate şi se însufletea el
însuşi de băiatul acela curăţel şi harnic minune mare.
«Ce om ar fi putut ieşi din tine! », îşi zise el deodată cu
glasul tare. Se sperie de vocea lui, se trezi din visare,
şi simţi cum i se umple sufletul de-o cumplită minie.
«Pentru ce n-am rămas curat? se întrebă el cu furie.
Din vina mea? Nvam dorit eu să mă feresc de orice
pată? N-am trăit curat toată tinereţea de pînă acum?
Nu m-am îngrozit întotdeauna de păcat? Cine şi-a
bătut, astfel, joc de mine? Cine a avut dreptul şi şi-a
luat cutezanta să mă umilească? Cine şi-a bătut joc
de viaţa mea? Am umblat eu să caut plăceri josnice?
[309]
Legea trupului
309
Dar n-am avut inaintea mea cea mai curată fericire,
nu mă aştepta căsătoria cu Mărioara ?»
El sări de pe scaun şi incepu să se plimbe cu paşi
largi prin odaie. Se oprea din cind in cînd, se uita la
masă, la scaune, ca la nişte duşmani. Ii venea să rîdă,
să sfîşie, să distrugă tot ce-i cădea inaintea ochilor.
«Se zice că tot ce avem, avem de la Dumnezeu. Dar
el a pus in mine şi puterea aceea oarbă care mă duce
legat unde eu nu voiesc? El ţine, in aceeaşi vreme,
trează şi conştiinţa păcatului in mine? Pentru ce nu
pot, cel puţin, să fiu mulţămit de căderea mea, după
ce nu mi-a fost cu putinţă s-o încunjur, mînîndu-mâ
o putere mai mare decît mine? Doamne-Doamne !» sus­
pină el, şi se simţi atît de nenorocit, cu sufletul atit de
pustiu, incit izbucni într-un plins amar, nepotolit. Şezu
frînt pe-un scaun şi plînse ca niciodată in viaţă. Simţea
parcă însăşi existenţa: amară, oarbă, nepătrunsă. Ea
plîngea în el ? El plîngea în ea ?
De afară incepu să se audă vaierul chernâtor al clopo­
telor. Tînărul se opri din plins şi ascultă. ,îi păru că
sufletele chinuite pling prin văzduh fără nici un înţâles,
zadarnic. îşi şterse ochii, îşi isprăvi repede toaleta, şi,
ieşind în drum, porni spre cancelaria advocatului Grecu.
însă uşile biroului erau toate incuiate. O slujnică coborî
scările, il privi mi rată cum cearcă să deschidă uşile şi
zise:
- Domnii n-au venit. Azi e sărbătoare, a doua zi
de Rusalii.
Ah ! pentru aceea auzise el clopotele!
- Doamna însă e acasă, adaose repede slujnica.
Olimpia îi veni deodată în minte în toată strălucirea
frumuseţii sale. Simţea că femeia aceasta i-a stricat
[310]
310
Legea trupului
viaţa şi, totuşi, nu simţi mCI o minie împotriva ei. Voi
să se revolte, s-o acopere cu batjocori, dar toate acestea,
abia ridicîndu-se, cădeau neputincioase. Un fel de milă
îi umplu sufletul, un fel de intimitate protectoare simţi
pentru această femeie, pe care chiar acum dorea s-o
vadă, s-o mîngîie. însă nu cuteza să urce scările. Ieşi
în drum şi se pierdu prin mulţimea oamenilor care se
întorceau de la biserică.
XVIII
Vara sosise, în anul acela, cu secetă. Zilele erau lu­
minoase, cu scînteieri de argint în aer, in tinicheaua tur­
nurilor . Nopţile se coborau tîrziu, liniştite, senine, reci.
Peste zi furnicau, pe trotuare, toaletele uşoare de
vară, subt umbreluţe albe, vişinii, albastre, trandafirii.
Sările, lumea se plimba pînă tîrziu prin parc, pe stră­
zile largi. Sorbea cu nesaţ aerul proaspăt, răcoros. Din
berării se auzeau cîntece melodioase, melancolice sau
vesele. Lăutarii cintau cu ochii pe jumătate închişi, vi­
sînd parcă. Paharele se umpleau mereu cu bere spu­
moasă, şi lumea pestriţă de pe la mese, sub cerul înste­
lat, ridica un zgomot continuu, care de departe părea
bîzîitul unui bondar uriaş.
Rare erau zilele cînd cerul se întuneca şi picuri grei
începeau să izbească, precum o ploaie de gloanţe, pe
coperişe, pe asfaltul străzilor. Fulgerele se încrucişau ca
nişte bice de foc; trăznetele, hurducînd prin nouri, se
descărcau dese, oraşul, cu zidirile-i grele, se cutremura.
[311]
Legea trupului
311
Un vaier părea că trece prin aer. însă ploaia ţinea
puţin, nourii se ascundeau împrăştiaţi, alungaţi de vînt,
şi cerul rîdea senin, limpede ca lacrăma,
La cazina română, in sala rezervată de la restaurant,
societatea românească se aduna ca şi mai înainte. Băr­
baţii făceau politică: lupta Partidului Naţional în
Cameră era straşnică. Se comentau discursurile deputa­
ţilor noştri, lumea se însufleţea mai ales de vorbirile
distinse ale deputatului Vasile Grecu. Numai cei doi
sau trei advocaţi, ce se gîndiseră să candideze în locul
lui Vasile Grecu, ii aflau mici defecte, «care dacă ar
fi fost încunjurate, discursul ar rămînea clasic».
Femeile îşi arătau bucuroase frumuseţea toaletelor,
simţeau parcă o mîngîiere pe gîturile albe, pe obrajii
fini. Ochii lor erau plini de străluciri. Rîsul lor plin,
in valuri, se auzea ca o muzică. Erau aici aproape
aceiaşi bărbaţi, aceleaşi femei, în toată sara. Pâtura mai
selecta, mai liberă de grijile materiale, din societatea
românească. Cei cu situaţii mai grele, cu familii mai nu­
meroase, beau cite un pahar de bere, tmlPr�ştiaţi !pe la
diferite restaurante, înghiţiţi de marea de străini.
Căsătoria lui Ion Florea cu Mărioara Grecu era su­
biectul celor mai multe conversaţii, la cazinâ, în sala
rezervată, prin familii, la plimbări chiar. Mărioara
Grecu, în cîteva scrisori, trimise unor prietene din oraş,
le dădea acestora să înţeleagă că e posibilă această că­
sătorie, mai mult, că ea o chiar doreşte.
Vestea aceasta se răspîndi cu grabă în tot oraşul, şi
lumea şi-o explica în deosebite chipuri. Dintre bărbaţi,
cei mai mulţi păreau că nu cred în posibilitatea acestei
căsătorii, şi, în adîncul sufletelor, pizmuiau norocui lui
Ion Florea. Candidaţii, tinerii de sama acestuia, spu-
[312]
312
Legea trupului
ne au cu ciudă: «Vezi, asta însamnâ să fii un om noro­
cos! », Cuvintele acestea le spuneau tare, iar in sine îşi
ziceau, mai departe: «Cu ce-i mai bun el decît noi? Cu
.. ,
n.rruc .»
Pe femei le intriga tot mai mult Olimpia Grecu. De
cînd se alesese bărbatul său deputat, Olimpia nu se mai
arătase niciodată între ele. Fuseseră de-atunci şi două
intruniri ale societăţii româneşti, şi ea se scuzase că,
din pricina unor dureri de cap, nu poate veni. Se pro­
iectase un maial şi o excursie. Femeile simţeau ghimpi
tot mai mulţi la inimă. «De cînd e soţie de deputat, îşi
ziceau, nime nu se mai poate apropia de ea». Şi o invi­
diau, cele mai multe, cu toată puterea sufletului lor
rănit.
Ele puteau să inţeleagă, deci, rezervele cu care se
îngrădea tot mai mult Olimpia. O pizmuiau, dar nu se
mirau de sumetia ei : se aşteptau la aceasta.
Ceea ce le intriga mai mult, pe ele şi chiar pe băr­
baţi, era schimbarea ce se produsese in înfăţişarea Olim­
piei Grecu. Din cînd in cînd Olimpia făcea scurte plim­
bări, totdeauna singură. In faţa ei, in tinuta trupului
nu mai era nici urmă de sumeţie. Faţa ei palidă in­
florise, ochii ei verzi străluceau ca două pietre scumpe,
zîmbetul nu-i mai rămînea pe buze răzimat in colţurile
gurii, ci se răspîndea pe chipul ei intreg, cînd trecă­
torii o salutau. Capul nu şi-l inclina abia observat, ci
cu multă gingăşie. Dacă din toată înfăţişarea sa nu se
mai desprindea surneţie, era totuşi ceva ce o deosebea
de toate celelalte femei, ridicînd-o deasupra tuturor.
Era fericirea adîncă ce-i lumina din ochi, din faţă, din
înclinarea dulce a capului, din umbletul ei plin de mlâ­
dieri molatece. O dulceaţă neînchipuitâ, o gingăşie de
[313]
Legea trupului
313
fetiţă, se desprindea acum din toată înfăţişarea sa, şi
acest nou aer ce-o înconjura o făcea cu mult mai fru­
moasă decît înainte. Olimpia întinerise, şi frumuseţea ei
era strălucitoare. Buzele ei roşii, cărnoase, şi le ţinea
puţin întredeschise : părea că respiră mereu un aer plin
de aroma, de dulceaţa trandafirilor.
Şi, dacă mai înainte bărbaţii treceau cu respect pe
lîngă ea, şi vorbeau ca şi cu o femeie din cea mai
aleasă societate, acum se înfiorau mulţi, zguduindu-se
adînc la apropierea ei. Părea că fiecare părticică din
această femeie e făcută ca să placă, să robească pe băr­
baţi, să-i facă să întrezăreascâ un rai întreg de plăceri.
Simţămintele lor se trezeau mai dulci parcă, mai curate
la apropierea Olimpiei, şi mulţi of tau adînc şi rămîneau
trişti în urma ei. Ea făcea plimbări scurte, apoi întra
uşoară, cu eleganţă, subt poarta casei sale.
Schimbarea aceasta nu şi-o puteau explica nicicum.
Oricît se gîndeau că poziţia ei, ca soţie de deputat, o
umple de o satisfacţie adîncă, nu-şi puteau inchipui că
dulceaţa şi gingăşia ce-o împrăştia în juru-i ar veni din
satisfacerea ambiţiei sale. Bărbaţii vedeau pe faţa ci,
,în privirile ei, linii care nu erau nici pe departe ale
sumeţiei satisfăcute, ci ale unei fericiri cu mult mai
mari.
Femeile, văzînd-o, o invidiau mai mult pentru frumu­
seţea ei strălucitoare, care părea că se ascunsese pînă
acum în trupul ei superb. Era o frumuseţe caldă, care
samănă în jurul ei fiorii iubirii, ai dragostei de viaţă.
Şi, într-un răstimp de două luni, puteai vedea femei de
frunte din oraş, care, în plimbările lor, cercau să imite
umbletul Olimpiei, zîmbetul său, inclinarea gingaşă
a capului, chiar surîsul buzelor ei întredeschise. în toa-
[314]
314
Legea trupului
lete nu mai cutezau s-o irrnte : Olimpia totdeauna se
îmbrăcase cu mult gust, însă acum toaletele ei scumpe
nu mai păreau veşminte, ci ceva imaterial, ca o adiere
iscată anume în jurul trupului şi formelor ei străluci­
toare de frumuseţe şi de fericire.
Societatea românească din oraş il vedea şi pe Ion
Florea tot mai rar. La cele două întruniri fusese, dar
nu luase parte la discuţii. Şezuse într-un colţ al sălii.
Îşi ţinea privirile plecate, părea că se gîndeşte. Era
mai palid ca de obicei, şi mai slăbise. Fruntea lui era în­
tunecată, posomorîtă. Prin restaurante, prin cafenele, se
arăta foarte rar. Şi chiar atunci, rămînea puţin, povestea
în silă.
Colegii, bărbaţii, il ştiau veşnic în birou. îl vedeau
ieşind la prînz. Trecea pe străzi cu paşii largi, cu faţa
tristă, cu ochii în pămînt. Erau zile cînd ochii aceştia
luminau parcă din adîncimi. Il auzeau foarte des ple­
dînd la tribunal. Vocea lui era mai adîncă, mai rece.
Vibra ca o lamă de metal uneori. În focul discursului
ochii lui se aprindeau, îşi ridica atunci capul, şi În sală
se făcea linişte grea. Vorbea foarte frumos.
Colegii, bărbaţii, îşi ziceau, văzîndu-l mereu retras
şi înconjurînd lumea, că vrea să nu-şi strice viitorul; să
substituie cît mai bine pe advocatul Vasile Grecu. Şi,
pentru viitorul strălucit ce vedeau că i se deschide, nu-i
puteau ierta veşnica lui tristeţe. Se părea că-i mîndru
de-acum, că păşeşte pe urmele de demult ale Olim­
piei Grecu.
*
Ion Florea îşi schimbase locuinţa, simţea că în cea
veche nu mai putea să rămînă. În ziua a doua de
[315]
Legea trupului
315
Rusalii, după ce se intoarse acasă de la biroul pe care-I
aflase închis, încuie uşa şi se întinse în pat. Cîteva
clipe rămăsese in linişte, în aerul închis din cameră.
Dar deodată îi păru că ceva începe să se mişte, şi
repede camera lui se umplu de şoapte reci, neînţelese. El
închise ochii îngrozit, dar şcaptele acelea, ca şi cînd ar
fi fost camera plină de pasări, îl atingeau cu aripi reci
pe faţă, pe frunte, pe ochi.
Îngheţat de spaimă, el sta întins pe spate, nemişcat.
O paloare de moarte i se coborî pe faţă, pe frunte, pe
mini. Fîşîitul acela de aripi se făcea tor mai des, atin­
gerile reci sporeau pe fiecare clipă, şi numaidecît ca­
mera neagră, noaptea din jurul său începu să se învîr­
tă într-o horă nebună, ameţitoare. Mînile lui se încleş­
tară de marginile patului. Vîrtejul acela se făcea tot
mai repede, clipă cu clipă. Ion Florea simţi o greaţă
în inimă, care-i pătrundea tot trupul cu veninul ei
amar. Fantazia lui rătăcită era înspăimîntată de vedenii
îngrozitoare. Draci cu coarne ascuţite, cu bărbi negre
de ţap, arătări monstruoase, cu trupuri diforme, care
închipuiau pasări, animale, oameni. De departe părea
că venea un vuiet surd, care se apropia mereu. Din
cînd în cînd Ion Florea îşi ridica pleoapele grele, şi
ochii lui sticloşi priveau ficşi în tavan. Apoi pleoapele-i
cădeau grele.
Stătu multă vreme chinuit de spaimă. Întru tîrziu,
unul din monştri aceia se făcea că vrea să-I înghită cu
gura lui largă. Printr-o sforţare supremă Ion Florea sări
din pat, şi, ţinîndu-şi capul în palme, fugi la geam.
Capul îl durea îngrozitor.
Afară aerul era limpede, luminos. Treceau drumeti
pe trotuare, foarte liniştiţi. Lui Ion Florea îi pârurâ
[316]
316
Legea trupului
că-s oameni dintr-altă lume. Ii privea mirat, şi in răs­
timpuri ochii lui cercetau prin cameră. îi plăcea acolo,
la geam. Simţea că i se limpezeşte capul, i se linişteşte
inima. Dar pe cit i se liniştea inima, il pă trundea tot
mai mult o durere amară, care-i slăbea puterile. Abia
se mai ţinea pe picioare. Întru tirziu se lăsă of tind pe-un
divan şi zise, cu vocea şuierătoare, rece:
- Aşadar e adevărat! Da! e adevărat!
El rămase mult timp nemişcat, acolo, pe divan.
Scoase incet din buzunar ilustrata Mărioarei Grecu şi,
fără s-o privească, o puse, of tind, pe masă.
Un gînd înfricoşat începu acum să-I chinuiască: se
hotărîse să-i scrie Mârioarei, Să-i scrie? Da, să-i spună
că-i un ticălos, care nu mai are dreptul să se gîndească
la dînsa. Să-i spună, şi pentru ce ? Nu, asta nu va putea
să-i scrie, nu va putea să i-o spună niciodată! Şi, sim­
tindu-şi această laşitate în suflet, avu senzaţia că-i un
vierme murdar, care se zvîrcoleşte ·in tina drumului.
Totuşi el se ridică, aduse pe ;11asă hîrtie şi condei,
şi se lăsă zdrobit pe un scaun, în mină cu condeiul,
înainte cu foaia albă de hîrtie. Dar mîna lui tremura,
sufletul şi-l simţea greu. Şi acest suflet părea mort:
nici un cuvînt nu ieşea din el. În nenumărate rinduri
muie condeiul in călimară, dar toată dup-amiaza aceea
se munci in zadar. O singură literă n-a putut aşterne pe
hîrtia ce aştepta albă inaintea lui. Sufletul şi-l simţea
greu şi ferecat in cercuri reci pînâ aştepta cu condeiul în
mînă. Însă indată ce degetele lui se strîngeau pe fier şi se
apleca să scrie, cercurile ii strîngeau nespus de dureros
inima, şi aceasta nu lăsa să-i scape un singur oftat, un
singur cuvînt.
1
[317]
Legea trupului
317
Cind însărarea începu să se coboare, lui Ion Florea
îi paru că aude ridicîndu-se în casă şoaptele de mai
înainte. Atunci se ridică, luă ilustrata Mărioarei de pe
masă, căută într-un scrin şi scoase de-acolo, legate c-o
fundă albastră, scrisorile ei.
Un parfum de viorele se răspîndi în jurul lor. Ion
Florea se apropie de sobă, deschise uşa neagră, aşeză
cu grijă, cu delicateţe scrisorile. C-un chibrit le aprinse.
O lacrămă îi strălucea în ochii lui măriţi de suferinţă,
dar flacăra scrisorilor aprinse părea că luminează în
el, şi, înţelegînd mai limpede ca oricînd grozăvia reali­
tăţii, se aruncă la uşă, să fugă, să alerge, SZl nu se mai
oprească.
Dar în prag se lovi de Olimpia Grecu.
- Ah ! făcu aceasta, cu groază, izbită un pas înapoi.
Ion Florea o văzu, se retrase repede, pe-o clipă,
apoi ieşi în prag, o luă de braţ, şi o aduse în casă.
- Vino, zise el oftînd, vino şi şăzi lîngă mine.
Ei şezură amîndoi pe divanul negru. Olimpia se
aplecă, îi căută îngrozită privirile.
- Ce ai? Ce ţi s-a întîmplat? îl întrebă palidă.
Buza din jos i se zbătea nervoasă. Apoi plînsul o zgu­
dui, şi multă vreme Ion Florea .nu putu să i-l oprească.
- Tuo iubeşti şi acum. Ah! îţi pare rău, nenoro­
citule. Ce om eşti tu! Ce om slab eşti tu! izbuti ea
să-i zică Întru tîrziu, ştergîndu-şi lacrămile.
Ion Florea nu răspunse. Cuvintele Olimpiei, ofensa
ce-i aducea, el o sorbi cu deliciu. Simţea nevoia unei
umiliri cît mai adînci. In el parcă rînji cineva de plă­
cere, cînd Olimpia îi spusese: «Ce om slab eşti tu».
Dar e în zadar, puiule, începu deodată, cu pa­
timă, Olimpia, îmbrâţişîndu-l. Eu nu te mai las alteia,
[318]
318
Legea trupului
niciodată, niciodată! strrga ea cu putere, strîngîndu-l
tot mai tare în braţe. Ea rîdea, plîngea, spunea vorbe
frînte, ţinîndu-l mereu îmbrăţişat. Nu te mai las. Eu
singură pot să te fac fericit pe tine. Tu eşti al meu.
Nici o femeie nu-ţi va putea da atîta fericire. Uită
deci! Biruie şi uită! Ca raiul nostru să ţină veşnic.
Sîntem vrednici amîndoi de el !
Deodată tăcu, se retrase, şi zise c-o voce ca dintr-al­
tă lume:
- Şi eu sînt de vină. Trebuia să te cîştig mai de­
vreme. Aş fi putut în ceasul cel dintîi. Da, aş fi putut.
Ea începu să plîngă din nou, cutremurîndu-se toată.
Ion Florea o îmbrăţişă, şi-i şopti la ureche:
- Nu plinge! Am să uit, am uitat tot. Da, tot!
- Adevărat? întrebă cu patimă Olimpia.
Ion Florea se ridică, deschise uşa sobei, şi-i arâtâ
spuma neagră de hîrtie.
Olimpia tăcu. Sîn ii ei se înălţau rar, era palidă.
Deodată ochii ei verzi strălucită, sări de pe divan
şi-l îmbrăţişă pe Ion Florea.
- Aşadar eşti el meu. Vai, eşti al meu, şoptea
Olimpia.
Încă din ziua următoare, Ion Florea îşi schimbă lo­
cuinţa. El nu mai putu rămîne în camera aceea din
parter o singură zi. Şi cind, aici, închise pentru cea din
urmă oară uşa, simţi o mare uşurare în suflet.
Pentru 1011 Florea urmară două luni de zbucium ne­
întrerupt, de plăceri dar şi de chinuri amare, pline de
deznădejde, care îi săpau sănătatea.
[319]
Legea trupului
319
1
Dimineţile se scula cu silă, se simţea ostenit, fără
nici un dor de muncă. Se îmbrăca parcă numai din pu­
terea obiceiului, şi pornea la birou cu capul în piept,
în frint parcă de-o povară nevăzută. Ochii lui priveau
cu tristeţe în pămînt, şi răspundea domol trecătorilor
care îi dădeau binete. De cite ori întra subt poarta
aceea sură, inima i se strîngea de durere. Tabla cu nu­
mele advocatului Vasile Grecu il făcea totdeauna să
se oprească pe citeva clipe. Respiraţia lui era atunci
şuieră toare.
Intra în birou totdeauna cel dintîi. Se lăsa pe-un
scaun înaintea mesei lui şi începea să răsfoi as că prin
acte, prin hîrtii. Ceilalţi colegi îl aflau totdeauna răs­
foind la masa lui. El îi saluta din cap, le spunea «bună­
dimineaţa», însă ochii nu şi-i ridica. Astfel colegii pu­
teau să-şi arunce privirile dispreţuitoare, care spuneau:
«De-acum se crede şef. Vezi-l ce poze îşi ia ?»
Cu mare silă, cu mult chin, se putea cufunda Ion
Florea în cuprinsul actelor pe care avea să le rezolve.
Peste mintea lui limpede părea că pluteşte o ceaţă
deasă, care se împrăştia cu mare greutate. Citea de
multe ori acelaşi pasaj, se oprea la aceleaşi cuvinte pe
care nu le putea pricepe. Insâ, după ce mintea lui se
limpezea încet-încet, procesul cel mai greu, cel mai
complicat, il pătrundea ca într-o fulgerare de lumină,
şi se apuca de scris cu mare patimă. Părea că nu mai
vede, nu mai aude nimic din ce-l înconjoară, şi condeiul
'lui alerga necontenit pe hirtie. Ah! şi cit de binef.i­
câtoare erau aceste ceasuri de muncă! El simţea cum îi
învie puterea de muncă, puterea de voinţă, îşi simţea
parcă privirile agere, tari, şi ochii lui de vultur înviau.
Cufundat în această muncă a creierului, ori apărînd
[320]
320
Legea trupuLui
procesele lui Vasile Grecu la tribunal, la judecătorie,
el se recrea. A vea atunci clipe în care conştiinţa îi spu­
nea limpede: "Nu s-a întîmplat nimic. Eşti tot tu, cel
de demult.»
De multe ori, scriind la masă, vreun coleg trebuia să-i
pună şi a treia oară vreo întrebare. Atunci, deşteptat,
el îşi ridica privirile pline de inteligenţă, privirile lui
serioase şi aspre, şi-l privea pe-o clipă pe cel pe Ungă
el. Dar, cunoscîndu-l, realitatea îi venea în minte, şi
îi da, cu ochii plecaţi, răspunsul aşteptat.
Aproape în fiecare zi, în cancelarie întra cameriera
Olimpiei şi îi zicea repede: "Pe domnul Florea îl pof­
teşte doamna pînă sus». Era o fată subtirică, cu obrajii
delicati. Cuvintele ei picurau ca o muzică plăcută în
biroul plin de fum de tutun, şi gîdilau inimile candi­
daţilor. Ei o urmăreau cu privirile surîzătoare.
Ion Florea se ridica încet de pe scaun şi, cu senzaţia
unui condamnat la moarte, ieşea. Cele dintîi trepte le
urca cu silă, dar cu cît se apropia, inima lui bătea
tot mai tare.
Olimpia il aştepta cu faţa strălucitoare, cu toaletele
mereu schimbate. Două, care-i plăceau mai mult lui
Florea, le purta mai des. Ea îl lua de mînă, îl conducea
în micul prînzitor unde cinaseră mai întîi împreună,
şi, după ce-l îmbrăţişa, după ce-l săruta oftînd, ii zicea:
- Dragă puiule, nu ştii tu ce chin e în sufletul meu,
cînd nu te văd o jurnătat' de zi.
Il mîngîia pe faţă, pe păr, şi-l punea să şadă la masă.
Totdeauna masa era încărcată cu bunătăţi, cu lichioruri.
Intrîndu-i în 'casă, simţind apropierea ei, Flo­
rea îşi uita de toate, şi dragostea păgînă pentru fe­
meia aceasta nespus de frumoasă îi umplea sufletul.
I
1
[321]
Legea trupului
321
Olimpia ar fi rămas foarte mirară să-I fi văzut pe Flo­
rea pe drum, in birou, ori singur, la el acasă. Nu I-ar fi
cunoscut. Pentru ca in apropierea ei Ion Florea nu mai
putea fi trist, nu mai putea să nu fie fericit. De oîte
ori intra la Olimpia, sau o vedea, Ion Florea simţea
cum cade neputincios, in el, omul care incearca să
judece, şi cum învie de furtunos omul setos de dragoste,
robit de farmecul Olimpiei. Totdeauna ii parea, în
apropierea ei, că trece dintr-o lume intr-alta. Şi pe
cît se simţea de nenorocit în ceasurile lui de singuratate
sau de birou, cînd nu putea lucra, pe atît de fericit
era în apropierea ei. Nu-şi închipuise niciodată că
o femeie ar putea să-I robească în chipul acesta. Sim­
ţea că robia ei acum e dulce, deşi, cînd n-o vedea, i
se părea plină de venin şi de miasme rele. Admirîndu-i
frumuseţea, ii părea câ-n clipa aceea o vede pentru În­
dia oara. Il Înfiora şi acum, zguduindu-l, atingerea hai­
nelor ei, şi nu se apropia o data de Olimpia, să nu-i
sarute dulcea şi moalea incheie tură a braţului drept,
gropita aceea pe care mai întîi o vazuse goală din trupul
frumos al Olimpiei. Simţind-o aproape de el, credea cu
tărie că singură această viaţă e vrednica de trait, şi o
acoperea cu sărutările sale înfocate,
Vizitele lui dese nu dadeau nimanui de banuit. Ai
casei ştiau ca Ion Florea e privit ca viitor ginere, şi nu
se mirau de întîrzierile lui. Insă Olimpia, cu cît treceau
zilele, părea că nu mai voieşte să ştie, sa se ferească
de nimic ce ar putea să ridice bănuieli. Astfel, într-o zi
il sărută inaintea camerierei :
- Dragă ginere, zise ea, reculegindu-se.
- Ce faci, pentru Dumnezeu? o întrebă îngrozit
Ion Florea, dupa ce ieşi cameriera.
[322]
322
Legea trupului
Dar Olimpia, în loc de răspuns, 11 înlăntui cu bra­
ţele, il sărută cu dragoste, şi, luîndu-i apoi obrajii în
palme, îl privi fericită în ochi.
- Ce faci? o întrebă din nou Ion Florea.
- Fac ce-mi place! Da! ce-mi place, răspunse 0-
limpia, începînd să plîngă. Ce vreai? Eu nu mai pot
ascunde! Nu vreau să mai ascund nimic! Mă umileşte
viaţa asta! Şi ea fu cuprinsă de-un plîns zguduitor.
Dorul, setea de viaţă, se trezise în ea cu o putere ne­
obişnuită, şi Olimpia se simţea nebiruită, Nici nu mai
credea că semenii săi sînt oameni, ci, afară de Florea,
pe toţi îi ţinea de nişte umbre ce se mişcă pe pămînt.
Florea însă era un zeu puternic, mindru, strălucitor.
Apropierea lui îi da senzaţia nemuririi. Cu cît treceau
zilele, ea-l iubea tot mai mult. Sufletul ei se înspâimînta
numai la gîndul că pe Ion Florea l-ar putea durea
capul. Nici nu putea suferi să i se plîngă vreodată.
Olimpia se făcea tot mai frumoasă şi mai tînără, şi
dacă bărbaţi străini rămîneau acum ofrînd în urma
ei, apoi Ion Florea era robul ei cel din urmă. Ceasurile
petrecute cu ea îl răsplâteau cu prisosinţă de chinurile
zilei, ale singurătăţii. Pentru că oricît îl făcea de
fericit această femeie de o frumuseţe ameţitoare, cînd
era lîngă el; în ceasurile lui de singurătate suferinţe
cumplite îi biciuau sufletul. In acest fecior de ţăran
conştiinţa nu voia să moară. Şi, îndată ce rămînea sin­
gur, el simţea cum i se ridică această conştiinţă care-i
arăta necontenit ticăloşia lui, crima ce-a săvîrşit-o îm­
potriva vieţii sale. IIi părea rău c-a pierdut-o pe Mări­
oara? Se revolta c-a fost subjugat cu totul de Olirnpia ?
El n-avea putere să se gîndească decît la sine singur.
[323]
Legea trupului
323
Şi simţea, înnebunit, ca-l un VIerme murdar care tre­
buie strivit.
Şi Mărioara şi Olimpia fugeau parcă tot mai departe
de nenorocirea lui şi il lăsau singur. Da, Ion Florea
se simţea tot mai singur în nenorocirea lui, părea că
se izolează tot mai mult de toată lumea, şi se cufundă
într-o noapte rece şi pustie.
Se simţea singur pe el cauza nenorocirii sale; aceasta
i-o spunea lui zilnic duşmanul ce i se ridica din suflet.
Pentru că cu cit se simţea mai izolat, cu atîta se luptau
mai tare in sufletul său doi oameni înduşrnăniţi de
moarte. Florea cerca să-i împace, însă cei doi duşmani
se priveau cu îndîrjire, mâsurîndu-se din ochi, gata
de luptă nouă. Nici unul nu se da bătut. Ion Florea,
în ceasurile lui de singurătate, primea de bune, deşi
erau foarte înfiorătoare pentru el, toate argurnentările
conştiinţei sale de demult, ale vechii lui concepţii
asupra lumii şi a vieţii. Ascultînd cu inima strînsă
aceste argumente, îşi zicea: «Da, sînt un ticălos, un
vierme murdar care trebuie strivit». Un singur argu­
ment nu-l putea accepta: ticăloşia Olimpiei. Conştiinţa
lui veche i-o arunca mereu in faţă, şi Ion Florea se re­
volta şi începea să se îndoiască 'Şi de temeinicia argu­
mentelor de mai înainte. Şi atunci inclina spre celălalt
glas ce i se ridica din suflet, şi care o apăra pe
Olimpia. Această nouă conştiinţă, care începea să i
se ridice in suflet, pornea dintr-un alt chip de a înţelege
lumea în viaţă. Creştea, această nouă concepţie asupra
vieţii, ca din apă cînd Ion Florea era lîngă Olimpia,
şi el credea cu bucurie că cealaltă e întunecată pentru
totdeauna. El ar fi dorit să învingă noua concepţie pe
care voia să şi-o formeze asupra vieţii şi o ajuta cu
[324]
324
Legea trupului
toate puterile să crească. Şi, lîngă Olimpia, era învin­
gătoare. Această concepţie nouă cerca să-i legitimeze că­
derea lui şi viaţa ce-o ducea cu Olimpia. El simţea, de
altfel, că, dacă această conştiinţă va rămînea biruitoare,
el va fi un om căzut pentru totdeauna! Întrezârea că
atunci va fi în stare nu numai să săvîrşească adultere,
ci şi alte crime. Se îngrozea de acest viitor întrezărit
- viaţa tuturor celor căzuţi - şi îl durea. îl durea
pentru el însuşi, pentru liniştea lui. Sufletul său era
setos de pace, ori de unde i-ar fi răsărit aceea.
Dar această nouă conştiinţă era departe de a ieşi bi­
ruitoare. In zadar îşi spunea: «Aşa e lumea, aşa-s pati­
mile dragostei, aşa se mai întîmplă». Zadarnic! Indată
ce rămînea singur, se ridica cealaltă conştiinţă. indată
ce aceasta îşi începea ploaia de atacuri, cea de mai
înainte rămînea c-un singur sprijin: amintirea Olimpiei.
Cele mai grele, pentru Ion Florea, erau zilele cînd
se întîlnea cu advocatul Chirca. Pe acest om îl încon­
jura cu groază, cînd nu mai putea. Insă Chirca venea
cîteodată în cancelaria lui Grecu, ori îl întîlnea pe
Florea la tribunal.
Fostului şef nu-i plăceau privirile plecate, faţa tot
mai palidă a lui Ion Florea. Ochii lui vioi îl cercetau
amănunţit, cercînd parcă să-i pătrundă gîndurile.
- Iarăşi supărat, tinăre? ii zicea. Vezi, asta nu-mi
place. Omul trăbă să rămînă tare în luptele vieţii. De
altfel, domnisoara Grecu are să vină, îi şoptea la
ureche.
Atunci Ion Florea se zguduia. Omuleţul băga de samă
zguduirile acestea, şi ochii lui clipeau şi mai vioi. Işi
scotea din buzunar batista lungă, şi începea să trîmbi­
ţeze.
[325]
Legea trupului
325
- Mi-am luat o sarcină prea mare pe umeri, domnule
advocat, zicea in silă Ion Florea. încep să mă satur
de ea.
- Ce-am spus eu, tinăre? Slujba noastră-i slujbă de
cîne. Dar nu trăbă să deznădăjduim ! răspundea advo­
catul, mai vesel.
Da, însă se cere să intri pe incetul subt o povară
atîta de mare. Eu am luat dintr una stinca in spate.
- Ei, tinăre, las', mulţi ar vrea să fie in locul dumi­
tale, ii spunea Chirca, bătindu-1 prieteneşte pe umăr
şi lâudîndu-I.
Advocatul nu credea cuvintelor lui Florea. El bănuia
altceva. Bănuia că Olimpia Grecu ii va fi dat să inţe­
leagă neputinţa căsătoriei lui cu Mărioara. Prin oraş, in
timpul din urmă, se zvonea că Mărioara Grecu se VJ.
căsători c-un inalt slujbaş de la tribunal.
Apoi şi mai grele-i erau zilele cînd poşta-i aducea
vreo scrisoare de la Mărioara. Nu le citea, le ardea cum
ii soseau, dar in clipele acelea mintea i se rătăcea şi-i
venea ginduri de sinucidere.
Cînd i-a sosit scrisoarea cea dintii după Rusalii, Ion
Florea era la Olimpia, in prînzitorul cel mic. El albi
ca păretele, şi nu cuteza să ia epistola din mina carne­
rierei: cunoştea scrisoarea Mărioarei. C-o mişcare re­
pede, smulse Olimpia scrisoarea din mina fetei. Aceasta
ieşi. Olimpia cerca să zîmbească, dar zadarnic. Un tre­
mur incet, apoi o zguduire adîncă ii cutremură trupul.
Ea rupse epistola bucăţele, fără să citească un singur
şir, o rupse cu patimă, cu deliciu, şi o aruncă in sobă.
-- Trăbă să-i răspunzi, zise ea cu hotărîre, liniştită.
Trăbă să-i răspunzi că eu nu dau voie unui candidat
[326]
326
Legea trupului
din cancelaria bărbatului meu să corespondeze cu fata
mea.
Cuvintele acestea le zise foarte liniştită, trupul ei luă
pe-o clipă înfăţişarea superbă de mai demult. O sin­
gură linie dulce nu mai avea in faţă.
Ion Florea, privind-o, auzindu-i glasul, pierdu pe-o
clipă conştiinţa realităţii: ca un fulger ii trecu prin
minte că intr-adevăr Olimpia nu se învoieşte la căsă­
toria asta, că intre el şi Olirnpia nu-i nici o relaţie de
simpatie, şi că el va fi nenorocit pentru impotrivirea
Olimpiei. Şi iată, gindul acesta, ii umplu sufletul c-o
bucurie neţărmurită, şi-un larg suris de fericire ii lu­
mină faţa, privirile.
- Aşadar te-nvoieşti să-i scrii? il întrebă Olimpia
cu vocea schimbată.
Însă Ion Florea era încă în prada iluziei de mai
înainte.
- Da, doamnă, zise el, ridicîndu-se şi şezînd la
masa pe care Olimpia pusese călâmârul şi hîrtia. Însă
cînd luă condeiul în mînă, el îngălbeni şi se ridică spe­
riat de la masă.
- Ce ai ! Mi-ai spus doamnă, ce-i cu tine? Vai, eşti
palid, tremuri! Aşadar nu-i scrii? il întrebâ îngrozită
Olimpia.
El se lăsă frint pe divan. Nu răspundea. Olimpia
avu un fulger de minie în ochii ei întunecaţiacum. Dar
numaidecit privirile ei se Iimpeziră, se apropie de Florea
şi-l îmbrăţişă.
Pentru ce nu-i scrii? il Întrebă.
Nu pot! răspunse Florea.
Şi pentru ce ? O iubeşti şi acum?
[327]
Legea trupului
327
Florea O privi o clipă ca pe o străină.
Nu. N-o mai iubesc.
- Atunci scrie-i, zise cu putere Olimpia.
- Nu pot, răspunse el din nou, plecindu-şi capul.
Răspunsul acesta nu era intreg cum il avea in suflet,
şi poate pentru aceea îl repeta mereu. «Mi-e ruşine.
Nu pot !» voia el să spună.
Ziua aceea a fost nespus de viforoasă. Împăcarea
urmă abia sara tirziu, după ce Olimpia plînsese un rîu
de lacrămi.
- Îi voi scrie eu, puiule, zise ea la despărţire.
Florea ieşi fără să-i răspundă.
Şi Olimpia s-a şi ţinut de cuvînt. .Îi scrise fetei:
«Dragă Maia!
Am înţâles că tu corespondezi cu domnul Florea,
candidatul din cancelaria noastră. Află întîi că eşti
prea tinâră pentru astfel de ocupaţii, apoi că de la
distracţie pînă la un lucru serios, este o prăpastie. Eu
l-am oprit să-ţi mai scrie. De altfel, mă bucur că faci
progrese la pian.
Olimpia»
De-atunci scrisorile veneau rar, şi mai ales în zilele
din urmă ale lui iulie Florea nu mai primi nici o epistolă
de la Mărioara. Şi Ion Florea îi era foarte recunoscator
pentru asta. îi mulţumea, în gînd, simţind o duioşie şi
un regret nemărginit in suflet.
Olimpia primi o scrisoare de la Vasile Grecu, pe
care ea nu o arâtă lui Florea. Advocatul ii scria că a
coresponda cu cineva nu-i numaidecit o ocupaţie vino-
[328]
328
Legea trupului
vată, că el ştia de această corespondenţă ŞI că, în ce
priveşte viitorul Mărioarei, el are un plan stabilit. «Pe
Ion Florea, care-i un tinăr foarte distins, l-am ales de
ginere cu învoirea copilei noastre. Şi, bagă de sarnâ,
Olimpio, eu voi zdrobi orice piedecă ce s-ar pune in
calea fericirii ei.»
Olimpia rupse in bucăţele această scrisoare, cu acelaşi
deliciu ca şi pe a Mărioarei. «Niciodată !», zise ea cu
hotărîre, şi fulgerul de minie luci in ochii ei Întu­
necaţi.
lîn cea din urmă zi din iulie, Chirca întră in can­
celaria advocatului Grecu, şi, după ce salută mulţumit
în drepta, în stinga, se apropie cu paşii lui de şoricel
de Ion Florea.
- Te rog, tinăre, să vii puţin cu mine, îi şopti el.
Am să-ţi comunic veşti importante.
Omuleţul îi spuse cuvintele acestea cu prietenie, a­
proape cu dragoste. El era foarte bine dispus.
Ion Florea se ridică în silă, îşi luă pălăria, şi-l urmă
fără nici un cuvînt pe Chirca.
- înainte de toate, jos masca asta urîtă de pe faţă,
începu advocatul, după ce ieşiră în stradă. îl luă de
braţ pe Florea. Jos cu supărarea şi lasă-ţi sufletul sa
se bucure. E vorba de o veste bună.
Advocatul Chirca vorbea grăbit şi-l spiona mereu cu
privirea pe Ion Florea.
- Te-ascult, domnule advocat, zise' el încet, presim­
ţind ceva înfiorător.
- Nu numai să mă asculţi, ci să te şi bucuri! începu
acesta. Ce comedie, îmi vine să cred că m-am înşălat
în dumneata. Iată ce-i : Eu am bănuit numaidecit ce te
întristează pe dumneata şi i-am scris pretinului Grecu.
[329]
Legea trupului
329
El a fost aşa de bun să-mi răspundă. Iată epistola, -
şi el scoase hirtia din buzunar, - ceteşte-o.
El i-o întinse, dar Ion Florea n-o luă. Advocatul
simţea cum braţul tînărului tremura subt al său. Ion
Florea se albise.
- Te rog, ceteşte-o dumneata, zise Florea cu vocea
stinsă.
- Ce ai ? Eşti bolnav? îl întrebă repede advocatul
Chirca.
- Da, minţi Florea, mă chinuie demult dureri în­
grozitoare de cap.
- Slujbă de cîne! făcu Chirca. Dar stat sa ţi-o ce­
tese eu, şi cred că îndată îţi vor trece durerile. - El
bombăni un răstimp cuvinte neînţelese, fugind pe şire,
apoi citi clar: «Nevastă-mea intr-adevăr a făcut o mare
prostie. L-a oprit să-i mai scrie Mărioarei. Şi, pe lîngă
toate scrisorile fetei, la călcîiul cărora adăogam şi eu
cîte ceva, tinarul nostru ascultă de poruncă! Se vede că
se teme grozav să nu se pună pe picior de război cu
viitoarea soacră. De altfel, drept spunîndu-ţi, mie mi-ar
plăcea purtarea asta corectă a tinarului, care nu vrea
să se îmbulzească fără voia părinţilor. Dar Mărioara
judecă altfel. Cred că fetiţa mea îl iubeşte foarte mult
pe acel brav tinăr. Eu, aş putea spune, că, mai ales de-o
vreme încoace, e bolnavă. Nu mai învaţă nimic, ci stă
toată ziua pe gînduri şi aşteaptă, In urmă, eu nu mai
pot suferi chinurile ei. S-o vezi cum aşteaptă în fiecare
zi poşta! Se uită la factorul poştal ca la un Dumnezeu.
Deci, dragă pretine, m-am hotărît să venim amîndoi
acasă, să aranjăm cît mai repede chestia asta delicată.
Pînă la revedere, prin doi prin trei august, îţi string
de departe mîna cu pretinie.s
[330]
330
Legea trupului
Cuvintele din urmă advocatul Chir ca le citi cu glasul
stins şi întrerupt. Braţul lui Florea se cutremura cu
putere subt braţul său.
- Pentru Dumnezeu, dumneata eşti chiar bolnav, zise
uimit bătrînul, oprindu-se şi privindu-l pe Ion Flore.i.
În ochii acestuia sclipeau semnele nebuniei. Îndată
ce a:dvocatul incepuse să citească epistola aceea, el avu
o senzaţie care nu-l mai părăsea. !Îl părea că lîngă el e
advocâtul Grecu şi-i vorbeşte, privindu-l neîndurător.
Gînd auzi însă de suferinţele Mărioarei, simţi că mintea
i se rătăceşte. Iar la vestea că ei doi vor veni peste
cîteva zile acasă, simţi o neînvinsă putere să fugă, să
se ascundă. Numai cu mari dureri fizice se putu stăpîni
să rămînă lîngă bătrîn.
- Da, sînt bolnav, şuieră Ion Florea. De multe ori
cred că de durerea asta de cap am să înnebunesc. Era
palid ca un mort şi tremura.
Chirca îl privi cu băgare de samă. Nici o urmă de
bucurie nu zări pe faţa lui.
- Totuşi e de mirat că nu te bucură vestea asta!
spuse el cu durere.
- Eu cred că nu se va alege nimic din tot ce-am
plănuit, şuieră din nou Florea.
Gîndul că cei doi vor veni în curînd, nu-l mal pa­
răsea. Cu mari sforţări se stăpînea să nu-i clănţăne
dinţii în gură. A vea friguri.
- Durerea durnitale de cap te face să vezi lumea
întreagă în negru, zise cu mînie advocatul. Asta nu-mi
place. Un tinâr trăbă să aibă altă tărie de voinţă. Şi,
mă rog, pentru doamna Olimpia te temi?
[331]
Legea trupului
331
- Da. Dumneaei nu se va învoi niciodată. Asta
mi-a spus-o mie de multe ori. Cuvintele din urmă le
spuse rar şi apăsat, cu un aer de atotştiutor.
Chirca tâcu şi il privi cu mirare, multă vreme. Da,
nu se înşelase. Tînărul acesta s-a schimbat foarte mult
de cînd a ieşit din cancelaria sa. Aşa cum a rostit cu­
vintele din urmă, c-un fel de răutate parcă, nu-l mai
putea cunoaşte pe Ion Florea.
- Dumneata trăbă să ştii, incepu el, că pretinul
Vasile Grecu va trece peste voinţa nevestei cînd e
vorba de fericirea singurului copil.
- Va trece peste voinţa nevestei sale! repetă rar,
după advocat, cuvintele acestea Ion Florea.
- Ei, dumneata mă uimeşti, dumneata se pare că
ştii mai multe, zise cu minie advocatul.
- Eu te uimesc! Da, te uimesc! repetă in neştire
Ion Florea. El privea ţintă inainte, cu privirile tulburi.
Chirca citi pe faţa lui o suferinţă îngrozitoare. Se gîn­
dea: «Omul acesta nu minţeşte. E bolnav! Se prea
poate că, dîndu-şi prea multă silintă cu conducerea
acelei cancelarii uriaşe, să se fi ales cu durerea de cap
de oare spune.» Cunoştea şi el astfel de dureri. Ii zise
deci cu blîndeţe, întinzîndu-i mîna pentru despărţire:
- Ar fi bine să te odihneşti. Să te arăţi la un doc­
tor. Vezi să-ţi treacă nesrninrit in două-trei zile, adaose
el zimbind, şi se depărtă.
Ion Florea nu-i zise nici un cuvînt. Dar îi zîmbi, şi
prin zîmbetul acesta îi mulţumea că-I lasă singur.
Se făcuse sară cînd a ajuns acasă. Dar abia îşi puse
pălăria în cuier, abia luă condeiul să-i scrie o telegramă
lui Vasile Grecu, prin care voia să-i aducă la cunoştinţă
demisia sa cu ziua de azi din motive de sănătate şi pen-
[332]
332
Legea trupului
tru a se prega n pentru censură, cind uşa se deschise şi
întră o servitoare c-un plic de la Olimpia, care îl pofrca
să meargă numaidecit pînă la dînsa.
El nu plecă îndată. Scrise telegrama, ieşi, o dădu la
cel dintîi oficiu, apoi, foarte uşurat, se duse la Olimpia.
- Dragă puiule, zise ea îmbrăţişîndu-l, am să-ţi spun
o veste. Dar să nu re superi. Să-mi promiţi că nu te
ver supara.
- Da, iţi promit, zise în silă Ion Florea. A vea con­
ştiinţa limpede că va pierde-o şi pe Olimpia.
Olimpia, cufundîndu-se în dragostea asta, care parcă
îi smulgea viaţa în fiecare clipă, ca să i-o redea tot
mai frumoasă, mai strălucitoare, nu se gîndise niciodată
la urmările acestei patimi. Nu se gîndise ce va urma,
după ce bărbatul şi fata vor veni acasă. Ea deci îl privea
înspăimîntată şi zise:
- Ei vin acasă, dragă puiule. Fata ar fi bolnavă, nu
i-ar suferi aerul capitalei.
- Ştiu, răspunse Ion Florea liniştit.
- Ştii? întrebă Olimpia, îmbărbătată de liniştea lui
FIorea.
- Da. Mi-a spus domnul Chirca, răspunse Florea, cu
aceeaşi linişte.
- Dragă puiule, cît de mult te ador, cît trăbă să-ţi
fiu de recunoscâtoare, zise Olimpia, îmbrăţişindu-l. Aşa­
dar ţie nu-ţi pasă, tu mă iubeşti! Vai, acum văd cît de
mult mă iubeşti! - Si ea smulse un lung sărut de pe
buzele palide ale tînărului. Ea adaose indată: Totuşi,
vreau să nu-ţi fac nici o greutate. Tu îţi vei vedea de
cancelarie, te vei întîlni cu Maia şi, incet-încet, fata se
va înstrăina de tine. In vremea asta eu îi voi afla un
bărbat şi voi căsători-o.
[333]
Legea trupului
333
Ion Florea se făcea tot mai palid. Începu să tremure
uşor, dar Olimpia nu observă nimic. Ea se plecă şi-i
şopti la ureche :
- La tine, puiule, o să vin mereu. Ar fi înspâimîn­
tător să nu te văd o zi. Da? Da? zise ea cu vocea
aceea clară, care tremura in sufle.tullui Ion.
Florea o privi. Olimrpia era neliniştită, şi in această
stare sufletească el descoperea frumuseţi nouă, nebă­
nuite. Simţi deodată o durere amară de-a o părăsi, sim­
ţea parcă in suflet cum ii creşte o nouă ticăloşie. Ca
o ceaţă grea i se lăsă pe creieri, apăsîndu-l ucigător.
Un răstimp el nu mai pricepu nimic. Dar, apoi, deveni
deodată neliniştit şi voi să plece, cu orice preţ, cît mai
in grabă. Inspăirnîntată de neliniştea, de suferinţa ce se
citea pe faţa, in ochii lui Florea, femeia nu cuteza să-I
lase. Presimtea, in mari depârtări, o primejdie ce se
apropia, vuind surd. O ameninţa pe ea? Il ameninţa
pe Florea? Şi iată, acum primejdia părea lîngă dinsa!
- Nu te las, nu te duce de Ungă mine, gemea Olim­
pra.
Sufletul lui Ion Florea era copleşit de-o tristeţe a­
dîncă. El cerca să o îrnbârbăteze. Dar cuvintele lui
cădeau neputincioase. El însuşi avea lipsă de îmbăr­
bătare.
Olimpia rămase plingind, nemîngîiată.
Coborind scările, trecînd pe dinaintea cancelariei, au­
zindu-şi paşii pe pardoseala curţii, lui Ion Florea îi
trecu intr-o clipă prin minte tot trecutul ce-l lega de
casa aceasta sură şi rece.
Oftînd adinc, ieşi pe poartă. Erau puţini oameni pe
stradă. Dar inaintea lui mergea un ţăran cu gluga pe
spate, c-o bîtă ciobănească in mină. Omul mergea do-
[334]
334
Legea trupului
mol, legănîndu-se. Ion Florea il privea necontenit, şi
de la o vreme se pomeni că imită mersul ţâranului.
Privi în jur de sine să vadă dacă nu-l observă cineva.
Nu era nimeni. El înainta mereu după ţăran, ţinîndu-se
la cîţiva paşi numai în urma lui. Şi se trezea iarăşi
şi iarăşi că imită umbletul omului care purta pe spate
o glugă albă. La o cotitură ţăranul dispăru, şi pe cîteva
clipe Ion Florea se opri locului. Părea că nu mai ştie
umbla, sau că nu ştie încotro să meargă. Apoi, porni
deodată, ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic; ajunse
acasă şi incepu să pacheteze.
XIX
În jumătatea cea dintîi a lunii lui august căzură ploi
multe. Cerul era mereu fumuriu, şi atele de ploaie, sub­
ţirele, alburii, împînzeau văzduhul. Rar era, in vreo
înainte de arniazi, vreme bună. Părea că cerul se răz­
bună de seceta îndelungată din cele două luni de mai
înainte.
în cazina română, în sala oea rezervată de la restau­
rant, societatea românească se grărnădea I'n fiecare după­
amiază, în fiecare sară. Hotelierul, chelnării, se uimeau
de această afluenţă neobişnuită, dar se bucurau. Domni,
doamne intrau necurmat, nu mai încăpeau la mese.
Faţa fiecăruia părea că ascunde o taină. Ei conversau
încet, şopteau. Din cînd in cînd, unii îşi ridicau, c-un
aer de atotştiutor, cite un deget şi priveau de sus la
vecinul de la dreapta sau de la stînga, aplecîndu-se spre
[335]
Legea trupului
335
J
ei. Unii ascultau tăcuţi, păreau să creadă tot ce li se
şopteşte. Alţii clătinau neîncrezători din cap.
Plecarea lui I'0n Florea din oraş, sosirea deputatului
Grecu şi 'a Mărioarei, boala fetei, deşteptaseră în grad
extrem curiozitatea societăţii româneşti. în sala rezer­
vată se puteau vedea chipuri nouă, care piuă acum,
din deosebite cauze, se ţinuseră departe de întrunirile
societăţii. Curiozitatea îi făcea pe unii dintre aceştia
să cheltuiască mai mult decît le iertau puterile, pe alţii
să-şi uite vechi duşmănii şi pizrnuiri.
Familia Grecu, cu tot ce se petrecea intre păreţii casei
aceleia sure, îi interesa pe toţi mai mult decît propriile
lor familii, propriile lor griji. Se-ntelegevei trăiau din
combinaţii. Poarta de la casa cu păreţii suri se deschi­
dea pentru un singur om, de oînd se întorsese advo­
catul Grecu. Acel om era advocatul Chirca, Deputatul
concedie, in ziua sosirii, pe toţi candidatii, plâtindu-Ie
salariul pe două luni înainte. Se spunea că, deocamdată,
îşi închide cancelaria. Ţăranii hurducau în zadar la
poarta încuiată. Fiind vremea lucrului ,de cîmp, drept
că nu veneau prea mulţi in această jumătate a lunii lui
august.
De prin zece ale lunii întra regulat, de două ori
pe zi, în casa lui Vasile Grecu un doctor neamţ, un
om bătrîn şi gîrbov. Advocatul Chirca mergea însă în
fiecare zi.
Oamenii îl priveau cercetător de cîte ori mergea la
familia Grecu ori se întorcea. Omuleţul părea mai
gîrbov, mai îmbătrînit, Însă de pe faţa lui nu putea
citi nimeni nimic. Totuşi, cei mai mulţi credeau că des­
copere multe taine pe faţa bitrinu1ui.
[336]
336
Legea trupului
Părerea generală, cu mici excepţii, in sinul societă­
ţii, era că Olimpia Grecu i-a dat drumul lui Ion Florea,
îndată ce-i scrisese bărbatul că se va intoarce cu Măl"i­
oara. Că s-a temut de continuarea relaţiilor între can­
didat şi fată-sa. Că ea nu s-a gîndit niciodată să-şi dea
fata unui candidat, care, din citlu de doctor încolo,
n-are nimic. Nici familie, nici avere.
Părerea aceasta era generală, cu mici excepţii, poate
din cauză că nimeni nu se putea fullpăca 'cu norocul ce
era să-I ajungă pe Ion Florea. Toţi cei care mîncaseră
pînea amară a mizeriei începuturilor, il pizmuiau pe
Ion Florea, gîndindu-se că el va ajunge deodată la o
avere mare. Cei mai mulţi din societate cunoşteau gustul
acelei pîni. Ei, deci, îşi doreau această explicare, şi o
primeau cu satisfacţie.
Apoi, Olimpia Grecu era pentru ei o femeie deose­
bită, cu gusturile ei, cu credinţele ei, o femeie superbă,
căreia, cel puţin pe faţă, i se închinau cu toţii bucuroşi.
Ei nu-şi puteau închipui ca Olimpia Grecu să nu-şi
dorească o poziţie mai strălucită pentru fată-sa. Advocat
era bărbatul său, advocat fruntaş, era şi deputat, cum
să se pogoare la un fecior simplu, de la vară? Drept
că era deştept, însă, totuşi, in ziua de azi, c-o singură
calitate, nu te poţi ferici.
Prin pasul acesta, pe care credeau că l-a făcut Olim­
pia, ea se ridică foarte sus în consideraţia celor mai
mulţi din societate. In rindul cel dintii, poate pentru că
le-a dat lor o satisfacţie, smulgînd din braţele lui Ion
Florea norocul care se apropia. Apoi, pentru că a deschis
lupta pe faţă împotriva lui Vasile Grecu. «Straşnică
femeie !» spuneau ei cu admiraţie.
[337]
Legea trupului
337
In cazma, în sala rezervată de la restaurant, socie­
tatea românească cerca să ghicească ce se va întîmpla
după toate acestea. Ei ştiau, încă din iarnă, că Ion
Florea e în relaţii de dragoste cu Mărioara Grecu. Ştiau
că acesteia îi place tînărul acela cu ochii de vultur,
care ţinea cu eleganţă o conferinţă captivantă, patina
strălucit şi care luptase atîta pentru izbînda lui Vasile
Grecu. Ştiau chiar că deputatul nu era rece faţă de
căsătoria celor doi tineri. Cine va birui acum? Ei îşi
spuneau părerile. Vasile Grecu va încerca intii s-o
convingă pe doamna sa Olimpia, cu blîndeţe, aşa cum
e firea lui. Doamna sa Olimpia nu va lăsa nimic din
punctul ei de vedere. Fata sufere, se bolnăveşte chiar.
Dar pe urmă are să-i treacă. Şi astfel Olimpia va rămîne
biruitoare, şi-l va aduce pe acel înalt dignitar de la
tribunal. Inalt dignitar ? Da, da, acela există, nici nu-i
aşa de bătrîn ! Nu se ştie cum se lăţise vestea aceasta.
Dar acum erau oameni care se încercau să-I şi descrie pe
acel om închipuit.
In sînul societăţii româneşti erau cîţiva care bănuiau
adevărul, il spuneau, dar nu cutezau să-I creadă. Aceş­
tia erau cei care ridicau în răstimpuri cîte un deget,
şezînd la mese, aplecîndu-se puţin către vecin.
Candidaţii din cancelaria lui Vasile Grecu bănuiau
de mult relaţia dintre Olimpia şi Ion Florea. Cameriera
aceea care venea aproape în fiecare zi şi-l chema pe
Florea, le agita sufletele în mod uimitor, şi ei, dupa ce
Florea se îndepărta, îşi aruncau priviri bănuitoare, Dar
cuvintele pe care le spusese la plecare advocatul Grecu,
nu-i lăsau să creadă nimic: «Domnul Florea e şef u!
dumneavoastră. Rog să-I consideraţi ca pe unul ce apar­
ţine familiei mele.» Aşa le vorbise deputatul la despăr-
[338]
338
Legea trupului
ţire. Ei îşi ziceau deci: «Ca viitor ginere vor trebui să
aranjeze multe lucruri». Totuşi, bănuiala îi rodea la
inimă, îi intriga, şi ei multă vreme nu puteau lucra. Si
învolburarea din suflet le plăcea foarte mult.
Însă cînd Ion Florea dispăru, fără să-şi ieiecel puţin
rămas-bun de la ei, sufletele lor se cutrernurară şi ochii
li se limpeziră. Iar cînd Vasile Grecu, sosind, îi con­
cedie pe toţi, ei ghiciră numaidec-ît că aici lucrurile s-au
schimbat spre rău. Dar, afară de unul, toţi părăsiră
încă a doua zi oraşul. Unii să-şi vadă de alte cance­
laeii, alţii să se pregătească pentru censură. Se depăr­
tară nepăsători, liberi ca pasările cerului.
Însă cel rămas, simţind mulţi bani în portofel şi
fiind mare chefliu, mai zâbovi cîteva zile, pînă-şi tocâ
paralele. Şi el, zîmbind şiret, spuse multe lucruri ciu­
date.
Acei care bănuiau adevărul stâtuseră la vreun pahar
de vin cu tînărul acesta. Şi ei îşi spuneau bănuielile lor
şi altora. Însă, cel puţin pe faţă, nimeni nu voia să le
dea crezămînt. Numai cind vestea această nouă ajunse
la urechile femeilor, ele deveniră nespus de nervoase.
,In sufletele lor erau aplicate să creadă tot. Fantazia lor
aprinsă lucra uimitor, şi femeile, cu feţele îrnbujorate,
se trezeau în peripeţiile unui înrreg roman. Cele mai
multe se prinseră de vestea aceasta ca de-o punte de
salvare. Simţeau că dacă s-ar adeveri, ar cădea tot
nimbul de mărire din jurul acelei familii, pe care, nepu­
tind s-o ajungă, o invidiau şi o urau.
Astfel, în jumătatea �ntîi a lui august, se adeveri şi
în sînul societăţii româneşti de aici eterna laşitate şi
prostie omenească de-a cerca să trăieşti, să-ţi faci bu-
[339]
Legea trupului
339
curii şi dureri, să te in alţi ori să te umileşti din viaţa
altora, nu din viaţa proprie.
Dar între păreţii casei aceleia el nu puteau şti ce
se întîmpla.
*
Advocatul Grecu sosise încă în două august, sara. De
la gară veni cu Mărioara în trăsură închisă. Fata, de
la primirea telegramei lui Ion Florea, suferea cumplit,
şi fierbinţelile nu o mai părăseau. Vasile Grecu stabi­
lise ziua plecării pe şase august, dar telegrama acee i il
îngrozi. Ca şi Mărioara, el bănuia o nenorocire. Plecară
deci în dimineaţa următoare. Drumul fu nespus de lung
şi de chinuitor. El se apleca mereu spre Mârioara, o
mîngîia.
- Are să fie bine, dragă, ii zicea mereu, are să fie
bine. Mamă-ta, desigur, a făcut o prostie. Dar el e om
cu minte. Să-I fi ofensat cit de mult, pentru tine va şti
să ierte.
Mărioara il asculta cu ochii măriţi de suferinţă. Era
palidă, şi, din cînd în cînd, trupul ei se înfiora. Zbu­
ciumul săptămînilor din urmă o slăbise. Trupul ei era
infrint parcă de o povară nevăzută. Vasile Grecu o
învălui a mereu să nu raceasca, o îmbia cu mîncare, cu
o băuturică. Dar fata clătina din cap. Nu-i trebuia
rumic.
Cînd s-au coborît la gară, era aşa de fă'ră putere, În­
cît trebui să se razime de braţul tatălui său. Ajungînd
pe peron, la locul unde se despărţise de Ion Florea,
ochii ei se umeziră. Apoi, sufletul i-I umplu spaima. Se
temea să meargă acasă! Ridică privirile rugătoare spre
bătrînul, dar el o clraÎnainte. Of tind adinc. se aşeza in
[340]
340
Legea trupului
trăsură, apoi inima ei se strînse, se adună, îi părea că
se făcuse numai cit o nucă, şi că a încetat să mai bată.
De la sosirea acelei telegrame ea simţise că tot viitorul
ei e prăpădit. Nu ştia prin ce anume, nu cuteza să se
gîndească, să creadă că Ion Florea n-ar mai iubi-o. Nu
credea că împotrivirea mamă-sei ar putea să zădărni­
cească fericirea ei. Totuşi, de la primirea acelei tele­
grame, inima-i spunea că fericirea ei e zdrobită pentru
totdeauna. Ca izbiturile unui ciocan de oţel căzură cu­
vintele acelei telegrame în sufletul ei. Se simţea neno­
rocită. Dar, pentru ce? Apropiindu-se de casă, simţea
că se apropie de dezlegarea acestui "pentru ce ?». Şi
simţea o spaimă mai mare decit în clipa cind se con­
vinsese de nenorocirea sa.
Pe scări trebui s-o ajute cameriera. Mărioara Grecu
părea că nu mai ştie umbla pe picioarele sale.
Ah, doamnă, coconita e bolnavă rău, zise carne­
riera înspăimîntată, trecind în camera Olimpiei.
Olimpia nu auzise duruitul trâsurii, nu auzise cum
s-au deschis pe rînd uşile din casă. Ea şedea nemişcată
intr-un fotoliu. Faţa ei era albă ca păretele, şi ochii ei
erau sticloşi. Ion Florea de două zile nu mai era în
oraş. îi lăsăse un bileţel în care îi scria că el se duce la
T.M. să-şi ia censura, că-I avizase despre aceasta pe ad­
vocatul Grecu. Nu cerca printr-un singur cuvînt să
facă înţeleasă plecarea lui. Nici nu se scuza că pe
Olimpia n-o avizase despre hotărîrea lui. "Pe mine
oricind mă vei putea înlănţui cu braţele tale» sfîrşea
el. Olimpia citise, cu mintea rătăcită, de nenumărate
ori biletul acesta. Şi se oprea mereu la cuvintele din
urmă. Numai acestea îi luminau în întunerecul ce-o
[341]
Legea trupului
30ii
înfăşura ca o manta groasă. Da, ea-l va putea oricind
robi. Asta o simţea Olimpia. In să cind se gîndea că el
nu-i acum aici, acum să-I poată îmbrăţişa, să-I poată
săruta, ca o volbură îi trecea deznădejdea prin suflet,
lâsîndu-i în urmă o mînie cumplită. Muşcîndu-şi buzele,
11 întreba mereu, ca şi cind ar fi fost de faţă: «Pentru
ce te-ai dus? Pentru ce ai fugit? Ţi-a fost frică? Tu
o iubeşti încă pe Mărioara ?» In clipele astea îl ura de
moarte. Să-i fi întrat în casă, cînd il întreba astfel,
I-ar fi luat de spate şi l-ar fi aruncat pe scări.
Dar, trecind prin micul prînzitor, trecind prin came­
rele ei, plăcerile gustate îi înviau din amintire, cople­
şindu-i sufletul. Il vedea pe Ion Florea puternic, strălu­
citor de tinereţe ca un zeu, îşi simţea mijlocul strins,
o ardeau pe trup sărutările lui, şi ochii ei se umpleau
de lacrămi. Işi zicea, înduioşată, în astfel de clipe:
«Poate e mai bine aşa. O să frîng ma:i in grabă piede­
cile ce se pun în calea fericirii noastre.s Şi simţea
atunci o putere de neînvins intr-însa.
Alteori însă chiar aceste amintiri ii deşteptau mînia
în suflet. Ea se apropia, pipăia perna pe care se odih­
nise capul tînărului, nările ei se dilatau, dar văzînd că
n-are pe cine îmbrăţişa, îi venea să plece acum pe
urmele lui, să-I afle - chiar dacă ar fi la capătul lumii.
Pasiunea ei treziră îi biciuia cu furie sîngele, îi aprindea
ochii verzi, şi ea umbla gemînd, ca o fiară rănită, prin
casa.
Apoi deodată sîngele-i îngheţă în vine. In mintea ei
se limpezea un şir de litere distincte, ca şi cind ar fi
fost tipărite, mari, pe-o foaie albă de hîrtie. Şi ea
citea, îngheţată de spaimă: «El vrea să te părăsească».
Atunci se lăsa pe cel dintii scaun şi rămînea nerniş-
[342]
342
Legea trupului
catâ multă vreme. Tîrziu, se ridica rîzînd, săltînd prin
casă: «Sint nebună! El nu mă poate părăsi.»
Deschidea dulapul în care păstra ca pe-o moaşte
paltonul, care, cu o aripă, înfăşurase atunci, sara, in
bătaia vintului, genunchii lui Ion Florea. îl mîngîia, ti
săruta, il strîngea în braţe. Şi repede îi veneau în
minte, îi cîntau în suflet toate mîngîierile lui Ion Florea.
Chinurile ei erau cumplite. Somnul nu se mai apro­
pia de căpătîiul patului ei.
Olimpia auzise cuvintele camerierei, 'Înţelese că băr­
batul său şi fata au sosit, dar un răstimp rămase li­
niştită. Sfîrşitul frazei, «coconita e bolnavă rău», i se
repeta mereu în minte, şi, cînd ii pnicepu întălesul, se
ridică numaidecît .şi întră la Mărioara.
Fata şedea pe divan, cu faţa înrnorrnîntată în palme.
Olimpia se apropie, o îmbrăţişă uşor şi-o sărută pe
frunte.
- Dragă Maio, cit îmi pare de bine c-ai venit, zise ea.
Vocea Olimpiei era caldă, şi fata avu o tresărire de
bucurie. Eu vocea Olirnpiei din zilele cînd la ei «era
sărbătoare în casă». Ea îşi luă mînile, şi-i arăta mamei
sale o faţă foarte palidă, cu umbre uşoare de ofilite.
Subt ochii ei albaştri erau semicercuri adînci, vierii.
- Da, mamă, am venit, răspunse ea ridicîndu-se şi
voind s-o îmbrăţişeze, Dar se lăsă in grabă pe divan.
Picioarele n-o ajutau.
- Vai, drăguţă, tu eşti chiar bolnavă !, începu Olim­
pia, voind s-o compătimeascâ. Dar toată înfăţişarea
fetei îi umplea sufletul c-o bucurie neaşteptată. Ea nu
putea să-şi ascundă bucuria. Şi vocea ei era plină, cati­
felată.
[343]
Legea trupului
343
Olimpia şezu Unga ea şi începu îndată s-o întrebe o
mulţime de nimicuri, despre conservator, despre profe­
sori, despre succesele ei.
Fata abia răspundea din cînd în cînd, cu «da», sau
cu «nu». Apropierea Olimpiei nu-i facea bine. În fe­
meia care-l oprise pe Ion Florea sa-i mai scrie, sim­
ţea un duşman ascuns. Simţea cum îngheaţă lînga
mama-sa.
- Tu suferi, draga, tr�ba sa te odihneşti, zise în
urma Olimpia ridicîndu-se.
- Da, mama, aş vrea sa ma odihnesc, zise, arun­
cîndu-i o privire de mulţumire, Mârioara,
IÎntra carneriera, şi Olimpia ieşi. în camera ei o
aştepta Vasile Grecu. Cînd deschise uşa şi-l zari, sufletul
ei se umplu de scîrbă. îi pâru ca zăreşte un vierme.
Ah! cît i se păru de respingator omul acesta!
Dupa puţine cuvinte reci, in care se aminti calatoria,
drumul, Vasile Grecu îşi ridica deodată ochii neliniş­
tiţi şi o privi ţinta pe Olirnpia. Puţin îi mai ramasese
acum pe faţa din masca lui de bunatate. Olirnpia îl
afla acum şi mai respingator.
- Traba sa vorbim despre un lucru foarte serios,
Olimpio, incepu el cu linişte. Era bine, poate, daca ne
înţălegearn amindoi de la început. Atunci, posibil, tu
nu ai fi alunecat sa faci doua greşeli mari.
- Asta-i frumos, zise batjocoritor Olimpia. Abia
ai sosit acasa şi începi sa ma mustri.
- Nu-i mustrare, zise cu hotărîre deputatul. E vorba
de fericirea copilei noastre. Tu ai vazut-o în ce hal a
ajuns. Şi la asta numai tu eşti de vina.
- Şi, te-aş ruga sa-mi spui, pentru ce? îl întreba
înţepată Olimpia, care nu putea suferi ca omul acesta
[344]
344
Legea trupului
respingator, strain, sa-i facă mustrari. Ah! cit îi era
de strain! 1 se parea Ca l-a cules de pe drumuri.
- Te rog sa ma asculţi in linişte, începu din nou
advocatul, Repet că tu eşti de vina. Intîi l-ai oprit pe
Ion Florea sa-i mai scrie, apoi, ştiind ca venim, l-ai
alungat din cancelarie.
«Te-nşăli amar, pretine, ca eu l-aş fi alungat», voi
sa spuna Olimpia, dar se răzgîndi îndată şi zise:
- întîia acuza cred ca nu poate sa ma învinuiască.
Eu, ca mama, aveam dreptul să-I opresc de a-i mai
scrie. Apoi, din cancelarie cum l-aş fi alungat? Cum
întălegi vorba asta?
- Prin purtarea ta i-ai dat Sa înţăleagă ca nu te
învoieşti la casatoria lui cu Mârioara.
Olimpia zvicni de pe scaun şi zise cu mînie:
- Da, e adevărat! La casatoria asta n-arn să ma
învoiesc niciodata! Niciodată!
- Bine, bine, făcu Vasile Grecu. Te rog numai rămîi
în linişte. Nu striga. Poate sa audă fata. Acum, eu Îţi
spun Ca lucrul acesta e hotarit. Casatoria aceasta e
hotărîtă. Nimic n-o mai poate opri.
- Şi, ma rog, cine a hotarit-o ?întrebă cu dispreţ
Olimpia.
Eu, răspunse Grecu
Tu singur?
Eu şi fata, adaose advocatul.
Aşadar eu nu număr nimic în casa asta?
Ştii ca totdeauna ţi-am împlinit voia cînd a fost
vorba de casa noastră sau de tine. însa acum e vorba
de fericirea Mărioarei. - Advocatul tăcu puţin, părînd
ca se gîndeşte. - Şi îţi repet ca, dacă nu te învoieşti,
[345]
Legea trupului
345
căsătoria aceasta se va face peste voinţa ta. Şi cit mal
în grabă.
- Nu va fi niciodată! Niciodată !, strigă Olimpia.
Faţa ei era albă şi ochii ei de gheaţă. Privea aiurită
prm casa.
- Destul, Olimpio ! Eu ţi-am suferit totdeauna capri­
ciile tale. Te-am lăsat să strigi. Dar acum îţi poruncesc
să te linişteşti. - Glasul lui tremura. - Este aici, şi el
arătâ cu mîna spre odăiţa fetei, cineva care are Iipsă
de linişte, de pace. Tu i-ai răpit-o şi trăbă să i-o redai.
Eu nu voi suferi ca pentru ambiţiile tale fata mea să
fie nenorocită. Iată, îţi spun şi eu: niciodată ! Chiar
dacă ar trebui să-mi pierd liniştea casei, a familiei la
care tu ştii că am ţinut foarte mult. Vezi şi te gîndeşte.
Fericirea e neasărnânat mai mult decit un capriciu. Eu
aş vrea să fie pace şi bună înţălegere la noi. Dar dacă
nu se poate, nu eu voi fi de vină. Am vrut să ţi le spun
acestea de la început. Pe urmă tu vei face cum vei
vrea, zise ridicindu-se. Eu mai mult nu voi vorbi cu
tine despre asta. Vei veni şi-mi vei spune cum te-ai
hotărît. Eu trăbă să-mi îngrijesc fetiţa.
Advocatul ieşi palid şi obosit. Olimpia rămase cu
inima scîrbirâ. îl dispreţuia pentru fiecare cuvînt ce i
l-a spus, îl dispreţuia pentru că era bărbatul ei, îl ura
de moarte pentru că a cutezat să-i spună astfel de
vorbe.
Acum îi veni deodata întrebarea: Ce-o reţinea în
casa asta? Pentru ce nu-i acum la Florea? De cîte
ori simţise o putere neînvinsă să alerge în braţele lui?
Pentru ce nu a ascultat de această pornire? Ea nu
cuteza însă să-şi răspundă nici acum la întrebările a­
cestea. Intrezarea laşitatea din sufletul său: voia să
[346]
346
Legea trupului
cîştige tihnă pentru dragostea lor cu mijloacele cele mai
uşoare.
Pînă l-a robit pe Ion Florea, ea nu şi-a văzut decît
de patima sa; ar fi trecut atunci surîzătoare printre
cunoscuţi, dacă aceia i-ar fi stat in cale, şi I-ar fi
îmbrăţişat. DaT acum, după ce şi-l ştia robit, dorea să-şi
afle culcuşul cel mai moale, unde să se retragă cu el.
Intocmai cum uliul se lasă ca o săgeată şi, prin sute
de primejdii, prinde puiul din curte, dar după ce s-a
înălţat odată în văzduh cu el în gheare, singurul gînd
e să zărească un ascunziş bun, unde să-I poată inghiţi
în tihnă. Ea, deocamdată, nu-şi putea închipui alt cul­
cuş pentru dragostea lor decît acela pe care l-au avut
pînă acum.
Pentru aceea se revoltase îngrozitor la cuvintele lui
Grecu, Ea nu-şi ,închipuise niciodată ca advocatul s-o
iubească pe Mărioara atît de tare. Simţi din sara cea
dintîi că Vasile Grecu nu se va abate de la hotărîrea
sa, însă totuşi nu-şi pierdu nădejdea.
Dar zilele 'care urrnară fură ingrozitoare. Advocatul
se ţinu de cuvînt. Nu numai că se feri să mai vorbească
cu Olimpia, ci o înconjura ca să nu o întîlnească. îi
căzuse cu totul masca de bunătate de pe faţă, şi părea
că îmbâtrîneşte pe fiecare zi. Olirnpiei îi părea citeodată
că il va pierde pe Florea, şi atunci se simţea iarăşi
gata să treacă prin orice primejdii numai să nu-şi piardă
prada.
Ceea ce o reţinea era advocatul Chirca. Omuleţul
acesta întra de multe ori în camera Olimpiei,
- Sînt iarăşi aici, doamnă, vă rog să mă scuzaţi dacă
îndrăznesc mereu. Dar eu aş dori mult să vă pot con­
vmge.
[347]
Legea trupului
347
- E zadarnic, domnule advocat. Eu nu pot să mă
calc în picioare. Intii, fata nu-i de măritat. Mai poate
aştepta şi patru ani. Şi eu cred că în interesul ei bine
priceput trăbă să mai aştepte. Eu nu-l pricep pe băr­
batul meu. În urmă, e de înţăles că o fată se poate în­
drăgosti de cineva. Dar un părinte trăbă să fie pre­
văzător.
Olimpia, dornică de vorbă, cum tăcea ziua întreagă
cu sufletul sfîşiat de chinuri, ii spunea acestea şi alte
cuvinte c-o repeziciune vertiginoasă. Abia îşi lăsa timp
pentru respirare, Ea nu atingea nici poziţia socială,
nici nu-l învinuia cu ceva pe Ion Florea. Dar repeta
mereu că lucrul nu trebuie pripit. Aşa că, de la o vreme,
îl convinsese aproape pe advocatul Chirca. El stărui
pe lîngă Grecu să amîne xâsâtoria .cu un an cel puţin.
De cîte ori venea să-i spună rezultatul convorbirilor
cu Olimpia, advocatul Grecu părea că nu aude riici
un cuvînt. Totuşi înclina mereu din cap. Înclină şi cînd
îi făcu propunerea din urmă.
- Poate pretinul meu ar fi aplicat să se amine căsă­
toria cu un an, îi zise Olimpiei Într-o zi, advocatul
Chirca. El Însuşi începuse să dispereze de situaţia din
casa lui Vasile Grecu.
- Da ? Atunci ar fi altceva, zise cu bucurie OIim­
pia. Un an e mult. Într-un an se pot cunoaşte oamenii.
Cu răspunsul acesta Chirca Întră la advocatul Grecu.
Însă acela Înclină numai din cap, ca totdeauna, şi
începu să vorbească despre sănătatea Mârioarei, Medicul
nu putuse constata decît o extremă nervozitate, care-i
aducea Fierbinţeli şi dureri de cap.
Rari erau ceasurile cînd fierbinţelile mai scădeau.
Atunci fata vorbea Încet cu tatăl său şi cu advocatul
[348]
348
Legea trupului
Chirca. Acesta cerca s-o facă veselă. Dar în zadar. Mă­
rioara slăbea tot mai tare, şi de buzele ei nu se mal
apropia surîsul.
Olimpia întra din cînd în cînd la fată. Peste chi­
nurile ei îngrozitoare, suferinţele Mărioarei cădeau, in­
voluntar, ca un balsam alinător. Simţea că apropierea
ei îi măreşte suferinţele fetei, dar această conştiinţă îi
da puteri să rabde durerile sale. Căci, cu cît treceau
zilele, patima Olimpiei sîngera din răni tot mai multe.
Nu mai cuteza să se apropie de nici o mobilă pe care
se odihnise Ion Florea. La vederea lor amintirile înviau,
biciuindu-i sîngele.
Ea se plimba ca o fiară rănită, gemînd prin camera
sa, prin micul prînzitor, Zilele erau nesfîrşite. Tot mai
dese erau clipele cînd se hotăra să părăsească această
casă care se schimbase în Iad. Dar gîndul că poate lui
Chirca îi va succede să cîştige amînarea căsătoriei, gîn­
dul că Mărioara ar putea să se îmbolnăvească şi mai
greu, o retineau încă. Viaţa ce o dusese un lung şir de
ani, cinstea de care se bucurase inaintea societăţii ro­
mâneşti, îi lăsase parcă o întipărire adîncă în suflet.
Era o femeie pe care puterea obiceiului o robea fără
să-şi dea sama. Apoi, aici, în camerele sale erau atîtea
lucruri, pe care, aringîndu-Ie Ion Florea, părea că sint
acuma vii. Din fiinţa lui părea că a împrumutat cîte-o
părticică tuturor lucrurilor din casă.
Totuşi, cînd patima ei era mai aprinsă, cînd se
sîndea că-I poate pierde pe Ion Florea, ea, ca să nu
alerge îndată în stradă, să strige, întră la Mărioara.
Perdelele erau lăsate, şi în odăiţă era o tăcere adîncă.
Plapoma albastră ce îi înfăşura trupul tînăr se ridica
în cadenţe dese deasupra sînilor. Ochii Mărioarei se
[349]
Legea trupului
349
făcuseră nespus de clari. Cind o zarea pe maică-sa, o
scutura un fior adinc, şi îşi întorcea capul spre părete.
Olimpia cerca să-i vorbească, să-i spună noutăţi din
oraş. Dar fata nu răspundea nimic.
- Te rog, mamă, să ieşi. Sufăr, îi zicea fata, cu faţa
la părete. Vocea ei era rece, plină de durere.
Olimpia ieşea, dar de cîte ori o cuprindea deznă­
dejdea, întra la fată, dacă Vasile Grecu nu era acolo.
Dar, într-o zi Mărioara il reţinu Ungă patul său pe
Vasile Grecu mai mult ca de obicei. Advocatul văzu că
fată-sa are să-i spună ceva.
- Te-aş ruga, dragă tată, să-mi faci un bine, zise
cu greu Mărioara.
- Oricare, scumpa mea, oftâ advocatul.
- Te-aş ruga să-i porunceşti mamei să nu mai între
la mine, zise şoptind Mărioara.
Vasile Grecu o privi înspăimîntat. Dar nu-i putea
vedea faţa. Mări oara şi-o întorsese spre părete. El ieşi
cu inima grea şi se strecură încet în camera sa. Dar
de-atunci Olimpia nu mai întră la Mărioara.
De cîte ori Mărioarei Grecu îi era mai bine, advoca­
rul se însenina. El numai atîta aştepta, să se întremeze
puţin Mărioara. Ii scrisese lui Florea, mustrîndu-l cu
asprime pentru purtarea lui. Dar tînărul îi răspunsese
scurt : «Doamna Olimpia mi-a oprit orice apropiere
de dornnişoara».
«Bine, însă eu am sa te apropiu iar», îşi zise advo­
catul.
De cînd nu mai întra Olimpia în camera Mărioarei,
fata îşi mai venise în fire. Se ridica din pat, se plimba
încet prin casă, se apropia de fereastră. În ziua de
cincisprezece august ea vorbi mult cu tatăl său şi cu
[350]
350
Legea trupului
advocatul Chirca. Se simţea mai tare, mai liniştită.
Prîzi chiar cu oarecare poftă. Vasile Grecu o sărută
de frunte, o mingiie pe părul moale. «Are să fie bine,
dragă, ii zicea. Să nu ne mai gindim la mamă-ta. Ea e
o femeie de neînţăles. Cu trenul de sară am să plec
la T. M. şi am să-I aduc pe încăpâţînatul acela.»
Mări oara il asculta cu plăcere. 'Începu să spereze, şi
un suris ii juca mereu în colţul buzelor. Fata în după­
amiaza aceea fu veselă; începu să-şi caute mici lucruri
prin casă, se apropie de geam şi privi depărtările. După­
amiaza era senină. Cerul era înak, ,şi munţii vineţii strâ­
pungeau in depărtâri albastrul. Amintirile trecutului o
copleşeau cu fiecare lucruşor ce-l afla şi-l lua cu delica­
teţe in mînile ei palide. Află mănuşile pe care le purtase
în iarna trecută la patinat. Şi, deodată, nădejdea ei
începu să-i crească. Da, mamă-sa îi va rămînea pe veci
străină. Nu va putea-o ierta niciodată. Dar el, el nu-i
aşa de vinovat cum il crezuse! El e un om prea corect,
cum spunea advo.catul.
Mărioara din cînd in cînd şedea, se odihnea pe-un
scaun, într-un colţ de divan. Apoi se ridica şi-şi căuta
iarăşi lucruşoarele ce-i aminteau de Ion Florea. Însă­
rarea se cobora blinJdă şi dulce. Olimpia nu era acasă.
Mărioara se apropie de-o rnescioară din prînzitorul cel
mic. Ochii ei se opriră asupra unui bileţel a cărei scri­
soare o cunoştea. .îl luă tremurind, ochii ei fugirâ pe
scrisoare, dar cînd ajunse la şirul din urmă: «Tu mă
vei putea înlănţui oricînd cu braţele tale», ea scoase un
ţipăt şi căzu pe covor. Îşi pierduse cunoştinţa. Came­
riera, care ,intră speriată din camera vecină, o vâzu şi,
înspăimîntată, alergă să-I cheme pe Vasile Grecu. Ad­
vocatul era de nerecunoscut. Ochii lui priveau înspăi-
[351]
Legea trupului
351
mîntaţi din fundul capului, părea că nu pricepe nimic,
nu vede nimic. Faţa lui era brăzdată adînc de durere,
de deznădejde. Părea că stă în faţa morţii. Abia pri­
cepu semnele camerierei care-l ruga să-i ajute, s-o ducă
pe Mări oara în pat. El se aplecă, dar trupul lui Îmbă­
trînit se zgudui. Mărioara era rece. Cu mintea rătăcită
c luă singur în braţe, alergă cu ea şi o puse în patul
din camera fetei. El căzu în genunchi lîngă pat. îi
ţinea mîna rece în mîna lui şi o privea cu spaimă.
Cameriera alergă îndată după doctor. Cînd bătrînul
sosi, Vasile Grecu era tot în genunchi Îna-intea patului.
El nu înţelegea nimic din tot 'ce vedea, din tot ce-l
înconjura.
Medicul, după multe sforţări, reuşi s-o aducă la cu­
noştinţă. Mări oara îşi deschise pe-o clipă ochii, ofră
adînc, apoi rîncepu să spună cuvinte neînţelese.
Advocatul, auzindu-i glasul.. se trezi ca dintr-un
somn adînc, şi ochii lui se urnplurâ de lacrămi.
- Nu trebuia să se ridice din pat. Dornnişoara e
încă prea slabă, zise doctorul cu vocea înăspritâ. El ii
scrise citeva reţete, şi se depărtă ridicind din umeri.
Vasile Grecu trimise numaidecit după advocatul
Chirca. Fata ofta mereu, şi trupuşorul ei slăbit se zgu­
duia în răsrirnpuri. Spunea mereu vorbe neînţelese.
Uneori se ridica repede de pe pernă şi privea înspăi­
mîntată. Obrăjorii ei, mînile ei, ardeau.
- Bădica? Unde-i bădica? bolborosea Mârioara. Mi
l-a luat! Da, mi l-a răpit. Iacă vine! V-ine şi patinăm!
Vai, cît e de bine! Stai, că gheaţa e prea lucie! Mi-e
frică, fugi! Fugi repede, repede, repede! S-a rupt!
Iată că ne înecăm! ţipa ea zvîcnind de pe pernă.
[352]
352
Legea trupului
Apoi ofta, ochii ei înspăimînraţi se deschideau, pri­
veau ţintă inainte. Buzele ei incepeau să tremure. De pe
ele se ridicau cuvinte tot mai neînţălese, Şoptea. Vasile
Grecu abia putu înţălege «să pling amar ... india oară).
Trupul fetei se zguduia. Apoi intru tîrziu se linişti.
Adormi intr-un somn adinc.
- Domnul Chirca a sosit, spuse cameriera intrind.
Advocatul îi făcu semn să rămînă lîngă fată. El ieşi,
clătinindu-se pe picioare. Nu răspunse nimic la salutul
lui Chirca. Descuie un scrin, luă două coli de hirtie, pe
care, pe toate patru feţele, erau aruncate litere mari.
- Te rog să iscăleşti ca martor, zise cu vocea şuieră­
toare Vasile Grecu. E un contract de căsătorie şi tes­
tamentul meu. Tot ce am dau fetei. Te rog să iscăleşti.
Eu în sara asta am să plec la T. M. să-I aduc pe acel
tinăr nenorocit. Mărioara e bolnavă rău, gemu el, lăsîn­
du-se pe un scaun.
Inima lui Chirca se strînse de durere. Luă condeiul şi,
cu mina tremurâtoare, iscăli cu litere scîlciate cele două
hirtii.
- Aşadar nu mai aştepţi. Eu credeam că va fi bine,
zise cu greu Chir ca.
- De-acum nu mai aştept, răspunse cu durere Vasile
Grecu.
Ei rămaseră multă vreme in tăcere. Se auzi cum se
deschise uşa de la anticamera, apoi, una după alta, alte
două uşi. După foşnetul rochiilor, Vasile Grecu ştia
că a sosit nevastă-sa. Sună repede. O slujnică întră.
- Să vină doamna, acum indată, zise advocatul.
Olimpia avusese chinuri ingrozitoare in acea zi de
cincisprezece august. Citise de nenumărate ori plicul ce
i-l lăsase Ion Florea la plecare, şi simţea că trebuie să
[353]
Legea trupului
3.53
plece numaidecît in urma lui. Se îmbrăcase şi ieşise in
stradă, spionind cu privirile in toate părţile. Ah! cît
era de bun aerul acesta! Cit erau de largi străzile, de
luminoase! Pe care să apuce? Ori pe care, era nea se­
mănat mai bine ca acasă.
Ea umblă multă vreme în neştire. Părea că scăpase
dintr-o închisoare întunecoasă şi rece! Şi libertatea îi
aţîţa în grad extrem patima. De cînd nu mai Întra
la Mărioara, ea simţea cît de nemernice sint toate con­
sideraţiile care o ţin legată de casa aceasta. Suferinţele
ei, neîrnblînzite prin nimic, o făceau să vadă iarăşi
viaţa avînd un singur scop: să fie lîngă Ion Florea.
Unde? Oriunde, şi într-o speluncă murdară.
în după-amiaza aceea o urmăriseră mulţi ochi curioşi.
Deodată ea-şi aduse aminte c-a lăsat plicul ce-l purta
mereu in sîn, pe mescioara aceea din prinzitor. Un sin­
gur gind avea: să-I ia şi să plece. Acum îndată. Ii
venea să batjocorească lumea întreagă.
Glasul servitoarei îi păru străin, necunoscut. Bilerelul,
pe care îl aflase jos, lîngă masă, îl ascunse în sîn. Ea
întră îndată in camera unde Grecu şi Chirca aşteptau
tăcuţi.
- Am venit la porunca dumnitale, zise Olimpia bat­
jocoritor. Ea-şi ţinea trupul drept ca o statuie.
- Mări oara e bolnavă, Olimpio, începu cu greu
Vasile Grecu. Eu, in sara aceasta plec la T.M. să-I aduc
pe tinârul acela încăpăţînat. Îmi pare foarte rău că
trăbă să o fac aceasta fără voia ta.
- Vreau să te cruţ de oboselile acestei călătorii, răs­
punse cu vocea şuierâtoare Olimpia. Am să merg eu.
Şi am să-i spun lui Ion Florea: Îmbrăţişează-mă, saru­
tă-rnă ! Sint a ta pentru totdeauna!
[354]
354
Legea trupului
inainte ca cei doi sa-şi fi venit in fire, ea deschise
repede uşa. Se auzea cum alearga pe trepte, cum ii
foşneau rochiile.
Pe Vasile Grecu, ca şi cînd I-ar f� izbit cineva c-o
muchie de topor în frunte. Privea fara de nici un înţe­
les pe advocatul Chirca. Faţa acestuia se mici, se adună,
păreau obrăjorii unui copil bolnav.
- E nebuna, zise întru tirziu Vasile Grecu. - El se
scula repede şi începu să pacheteze unele mărunţişuri.
In geaman dan incuie şi cele doua coale de hirtie. - E
nebună, repeta mereu, simţind ca acest cuvint îi da pu­
tere. Da, e nebuna.
El privi ceasul, îşi lua paltonul şi se apropie de uşa
camerei în care era fata.
- Ce vreai ? il intreba ingrozit advocatul Chirca.
- Ma duc să-I aduc pe Florea, zise zimbind Vasile
Grecu. Vreau sa-i spun Mărioarei. Pînă dimineaţa nu e
mult. Pînă dimineaţa voi fi cu el aici.
Chirca se repezi şi-l prinse de braţ.
- Sarmanul meu pretin ! zise el, şi în ochii lui izvo­
rîră pentru întîia oara in viaţa lacrămi. Sarmanul meu
pretin ! Nu te mai duce! Totul s-a sfîrşit !
Vasile Grecu se intoarse şi-l priv.icu ura. Apoi se
zrrrînci din braţele lui, şi întra surîzînd în camera bol­
navei. Chirca se Strecura ca o umbra dupa el.
Fata deschise ochii şi-l privi cu mirare pe tată-său.
- Drăguţă, zise el zimbind, netezindu-i parul. Tu
ştii ce-am vorbit înainte de prînz. Eu mă duc cu trenul
de şapte.
Fata il privea mereu cu mirare. Se gîndea : «Pentru
ce surîde tata ?». Dar era oare tatal său, ori era un
străin? il vedea gata de călătorie. Unde se ducea el ?
I
L
[355]
Legea trupului
355
Apoi deodata in mintea ei se făcu lumină. Ea-l îmbrâ­
ţ1Şa pe bătrîn cu disperare. 11 strîngea la pieptul ei
fierbinte, il săruta.
- Nu te duce, gemu ea. Mama niciodata nu m-a
iubit. Niciodată !
Din privirile ei într-o clipa ,înţelese advocatul Grecu
ceea ce nu voia sa creada, ceea ce-i părea cu nepu­
tinţă. Ochii fetei se opriră măriţi de suferinţe asupra
lui şi il priveau cu adorare.
- Vom fi amindoi, tată, va fi bine! şopti ea.
Dar lacrămile îi umplură îndată ochii, şi ea începu
�ă plîngă amar, cutremurîndu-se, Apoi începu sa aiu­
reze.
Cei doi prieteni vegheară toată noaptea lîngă patul
bolnavei. Ea spunea vorbe crude Olimpiei, lui Florea,
Din cînd în cînd îl chema pe acesta cu voce dulce, mlă­
dioasă. Apoi faţa ei se umplea de spaimă, voia sa sară
din pat. Părul ei despletit se împrăştia pe pernă, faţa
ei albă, de moarta, rămînea citeva clipe nemişcată.
Cîteodată deschidea ochii mari, punea mîna sa palidă
pe fruntea lui Grecu: «Tata! da, e tata» şoptea. Aiu­
rările ţinură pînâ spre ziuă, cînd Mărioara se cufundă
într-un somn adînc, ca şi cînd ar fi murit.
Vasile Grecu se simţea pustiu şi gol, ca şi cînd ade­
vărul pe care-l pricepea acum, i-ar fi smuls sufletul,
inima din piept. Ii părea că nici nu mai simte, nici nu
mai sufere, văzînd chinurile fetei. Un singur gind, În­
viorător, îi venea din cînd in cînd : «E hine că mi-am
făcut testamentul».
Ii păru foarte ciudat că omuleţul acesta şade mereu,
neclintit, Ungă el. In unele clipe îi părea că-i o umbră,
o nălucă, şi atunci îl pipăia pe advocatul Chirca.
[356]
356
Legea trupului
El nu mai avea conştiinţa timpului. Vremea nu tre­
cea nici încet, nici repede. Părea că nu mai este timp,
ci un gol nesfîrşit înlăuntrul lui, în jurul său, în lumea
întreagă. Nu mai era nici o putere care să-i ţină pieptul
drept. Pentru că în el nu mai era nimic. Şedea frînt
de durere, cu ochii reci privind mereu un punct. Nu
simţi cînd se depârtă advocatul Chirca. Dar după ce
vâzu scaunul gol, îşi zise cu conştiinţa limpede: «Da,
a fost o vedenie».
xx
Ion Florea sosise în oraşul T. M. noaptea tîrziu. Luă
o cameră la hotel, lăsă să-i ducă bagajul şi întră să
cineze. Era rupt de foame. De cînd plecase, nu se întîl­
nise cu feţe cunoscute. În tren călători se într-un cupeu
c-un singur călător: un domn gras, cu bărbia lucie.
Domnul acela sforăise în tot cursul călătoriei. Din cînd
în cînd părea că se îneacă. Dar Ion Florea îi era foarte
recunoscâtor : acela era străin şi-şi mai ţinea şi ochii
închişi.
La gară, un furnicar de lume necunoscută. Vizitiul,
asemenea, era străin. Hotelul îi păru simpatic, deşi era
o clădire veche, c-un aranjament ca vai de el. Dar ser­
vitorii, chelnării, stăpînul, toţi erau străini, Lui Ion
Florea îi păru că-i intr-altă lume. Respiră uşurat ŞI,
întrînd în restaurant, să cineze, văzu cu satisfacţie ca
nu-l salută nimeni. Cîteva capete se întoarseră spre el,
[357]
Legea trupului
357
il priviră o clipă, apoi oaspeţii îşi continuară nepăsători
conversaţiile.
El mîncă cu poftă de lup, ca şi cum flămînzea de
zile intregi. Simţea goluri mari, lacome, intr-insul. Bău
şi vin, aprinse şi o ţigară. Privea cu fruntea ridicată în
jurul său. Gusta cu deliciu situaţia lui de om necunoscut
de nimeni in sala aceasta. Cum i se înseninau gindurile,
cum �i creşteau puterile! El sorbea mereu din pahar, şi
se interesa tot mai mult de <conversaţiile de la mesele
vecine. Simţea şi el gust de vorbă.
!Îi plăcu atit de mult primirea ce ! se făcuse, încît
se hotărî să rămînă cu locuinţa la hotel. Cînd se aşeza
in pat, în camera strîmtă de la catul intii, simţi o
nespusă mulţumire. A vea senzaţia că nu s-a 1ntimplat
nimic, c-a fost prada unui vis înfricoşat, că-i iarăşi
candidatul de mai demult, care trece dintr-un oraş in­
tr-altul. Adormi fericit, şi in noaptea aceea se visă
acasă, in Broşteni, student tînăr. Văzu pe bădicul Petru
Florea, pe sluguliţa lor de-acasă. Visul acela fu plin de
ris, de străluciri. Demult nu se mai visase Ion Florea
acasă.
Dimineaţa următoare, se sculă tîrziu, surîzâtor. Visul
de azi-noapte il mîngîia mereu. El plăti hotelierului
chiria pe o lună şi ieşi să vadă oraşul.
Oraşul era vechi, cu uliţi strîmte, rau pardosire, cu
edificii intuneca te. Ion Florea însă il află foarte sim­
patic. li părea chiar că nu trecuse nioiodată printr-un
oraş aşa de draguţ. El rătăci mult, cutrieră şi străzile
cele mai dosnice, mai murdare. Apoi se întorcea mereu
în piaţă. Aici se învîrtea lume mai multă, trotuarele erau
asfaltate. �ici erau cele mai de samă prăvălii. Florea
revenea mereu in piaţa, voind sa puna la incercare pe
[358]
358
Legea trupului
trecători: îl cunoaşte cineva? Nu-l cunoştea nimeni,
şi curajul lui creştea tot mai tare. Se oprea în faţa vi­
trinelor, cuteza chiar să fixeze rpe cutare trecător. Dar
nimeni nu-l cunoştea.
Trei zile în şir gustă deliciul acestei situaţii de om
necunoscut, şi se simţea fericit. Ii părea c-a ajuns un­
deva ia capătul lumii, că-i pe un alt tărîm.
Dar în ziua a patra trebui să-şi deschidă geaman­
danul să-şi ia o cravată şi un guler. La vederea, la
pipâirea acestor obiecte neînsemnate, fugi deodată tot
farmecul din jurul său, şi el vâzu, înspăimîntat, reali­
tatea. Fugise de dinaintea Mărioarei Grecu, o înşelase
şi pe Olimpia! De cînd i se coborî această conştiinţă
în suflet, el ieşea rar pe stradă. Vedea că oamenii nu-l
cunoşteau, totuşi plimbările lui ii deveniră chinuitoare.
Se aştepta ca în orice clipă să întîlnească vreun cu­
noscut. Chiar feţele acestea străine începu să le privească
bănuitor.
Cum nu se gîndise nici să studieze pentru examen, nici
să intre în vreo 'cancelarie, el sta cu ziua de cap
gîndindu-se.
Era minciună că o înşelase pe Olimpia, Sentinţa
aceasta i se cristaliza mai întîi. El fugise de dinaintea
Mârioarei, Cu ea nu putea să se mai întîlnească. Poate
se temea şi de Vasile Grecu. De aici, din depărtare, lucru
ciudat, el se putea gîndi, şi-o putea închipui pe Mări­
oara. Rămînea ceasuri întregii gîndindu-se la toate amin­
tirile ce-l legau de Mârioara Grecu. începînd cu gră­
dina internatului de fete şi pînă la sara despărţirii, el
se vedea în zilele acelea de fericire. Ion Florea urmă­
rea în tăcere desfăşurarea acelor tablouri nespus de fru­
moase, de curate. O nemărginită părere de rău îi umplea
[359]
Legea trupului
359
sufletul cînd Mărioara deschidea poarta şi întra repede
în noapte. Apoi deodată se cutremura şi asculta înghe­
ţat de spaimă. Din adîncurile fiinţei lui începea să vor­
bească un duşman neîndurat. Vorbea rar, cu glas adînc,
ca de clopot. La fiecare cuvînt sufletul lui Florea tre­
mura de durere, simţea chia� o nesfîrşită suferinţă fi­
zică, în cap, în membre, în tot trupul. Duşmanul zicea:
«Nu te mai gîndi, e-n zadar. Viaţa ta putea să fie
strălucitoare, fericirea ta nemărginită. Copiliţa aceea
n-a minţit. Era un înger! Şi te iubea. Ţi-ar fi umplut
viaţa c-o nesfîrşită fericire. Ştii cum se alipea de tine,
ca mlădiţa de un stejar puternic? Şnii cum îi înfloreau
obrajii cînd te zărea de departe? Îţi aduci aminte de
sărutul ei ? Ei bine, toate acestea au trecut, nu mai sînt.
Din vina ta. Tu ţi-ai întunecat viaţa. Tu ai înşălat-o pe
Mărioara scîrbos. Da, scîrbos! Să nu te mai poţi în­
toarce niciodată la ea !»
- Niciodată! repeta cu spaimă Ion Florea.
«Da, niciodată, începea cel din adîncuri. Gîndeşte-te
şi nu vei afla cale de întoarcere. Ea, pe urma ta, se va
ofili, se va veşteji. Pentru că te-a iubit. Tu ştii că te-a
iubit mult. Cum să te ierte? Te-ar putea ierta? Tu vei
rămînea ceea ce eşti, veşnic departe de fată, vei rămînea
un mişel, şi te vei cufunda adînc şi tot mai adînc în
noroi..
- Tot mai adînc! repeta Florea privind speriat prin
casa.
«Da, nu te mira. Ca tine sînt destui. Olimpii mai
sînt destule.»
Dar cînd ajungea am glasul din adîncul fiinţei lui,
Ion Florea se ridica de pe scaun şi cerca să-I înăbuşe
pe acel duşman dinlăuntru. Nu putea suferi ca cineva
[360]
360
Legea trupului
sa o atingă pe Olimpia. Olimpia? Ah! in cite sări o
dorea acum şi-a aştepta să-i cadă in braţe. «Olimpia ?
Dar a femeie ca asta n-ai văzut in că, biet ticălos din
sufletul meu», ii zicea duşmanului.
Într-adevăr> după ce pricepu realitatea, Ion Florea
aştepta sările, nopţile, să sosească odată Olimpia. Simţu­
rile lui puternice, tinere, otrăvite acum de dulceaţa uci­
gătoare a patimilor, se trezeau, se râsculau ,impotriva
lui, ii pricinuiau suferinţe cumplite. El părea că nu mai
poate s-o aştepte. Şi camera lui din hotel se schimbă in
loc de tortură. 'In ceasurile de aşteptare toată viaţa lui
se concentra într-o singură dorinţă: s-o aibă Ungă el
pe Olimpia. El simţea că femeia aceea era de-acum
stăpînă pe toată făptura lui. Aşteptînd-o, ride a in­
grozitor de duşmanul de mai înainte. Cu Olimpia nu-i
păsa să se cufunde cît de adînc. El îşi simţea justificată
căderea, cînd numai se gîndea la Olimpia. Nu vedea
nici o greşeală in faptul că va trăi cu femeia aceea.
Dar, spre nenorocirea lui, vechiul duşman din suflet
tot mereu îi arăta că la spatele Olimpiei plinge Mări­
oara. Aici, in depărtare, vechea lui conştiinţă, care-I
mustra de păcat, creştea in puteri, şi, cu limpezimea
argumentelor sale, il ataca mereu, cu neîndurare, Erau
clipe cînd IO"n Florea simţea cum i se rătăceşte mintea,
şi ar fi dorit din toată inima să înnebuneascâ.
Olimpia îl robea sările şi nopţile, dar ziua, la lumina
soarelui, i se arăta necontenit Mărioara, şi glasul din
adîncul fiinţei lui îl înspăimînta tot mai mult.
Într-o zi, spre sară, Ion Florea ieşi să se plimbe
puţin. Capul ii vîjîia. Se gîndea la Olimpia. Primise o
scrisoare de la dînsa, în care ii mărturisea dragostea ei
[361]
Legea trupului
361
nemărginită. Cuvintele din acea epistolă fură ca de
foc. li umplură toate simţurile cu delicii şi chinuri.
Cum mergea cu capul plecat, deodată zări inaintea
sa o doamnă care umbla cu eleganţă. 'Formele pline ale
trupului se distingeau. Ion Florea merse mult in urma
ei. O privea cu lăcomie. O dorea. Cind fu conştiu de
ceea ce voieşte, el se opri cu inima scîrbită, şi se in­
toarse numaidecit �n camera lui întunecată. O baltă
grea de venin greţos ii inundă inima. «Aşadar, aICI aş
fi ajuns», îşi zise el, scirbit de sine însuşi,
Zece zile nu s-a întîlnit cu nici un cunoscut, dar de
la o vreme nici nu se mai uita la oameni. Chinurile
care îi inviforau sufletul îl faceau sa observe tot mai
puţin din ceea ce se petrecea în jurul lui. lIn sara zilei
de unsprezece august, Ion Florea cina, ca de obicei,
singur la o masa în restaurantul hotelului. Mînca încet,
cu silă. Deodata simţi pe umărul lui mina unui om. Tre­
sarind, îşi ridică fruntea.
- Ce doriţi? îl intreba repede.
În faţa lui rînjea un tinar slab, cu umerii obrajilor
ieşiţi, cu ochii foarte vioi.
- Iar nu ma cunoşti, Ioane Floreo, zise acela c-o
voce răguşitâ. Se vede că aşa mi-e scris, de cite ori
mă întîlnesc cu tine, după un rastimp mai îndelungat,
v v •
sa nu ma cunoşti.
El rînjea, arătîndu-şi dinţii laţi. Florea îl cerceta cu
de-amanuntul. Ii veni ceva în minte, dar foarte neclar.
- Într-adevăr, nu te cunosc! Cel puţin nu-mi aduc
aminte, răspunse Ion Florea.
- Dar gîndeşte-te, frate, la sara aceea, în capitală,
la locuinţa ta. Erai tu şi Roşu, cind, intrînd la voi,
nu m-aţi cunoscut.
[362]
362
Legea trupului
Ceea ce-i venise mai înainte neclar în minte lui Ion
Florea, acum se limpezi deodată.
- Petru Botezan, zise el cu vocea înfiorată, căci deo­
dată cu numele îşi aminti şi de sara aceea cu îngrozi­
toarea istorisire a lui Botezan.
- Da, eu, iubite pretine. Imi dai voie să-mi Iau un
scaun? întrebă aşezîndu-se la masă. De-atunci au trecut
mulţi ani.
- Mulţi, răspunse încet Florea,
- Tu eşti advocat? il întrebă Botezan, ciocănind
c-un inel în paharul de pe masă. Să vie vin, zise el
chelnărului.
- încă nu!
- Ah ! da, ai venit aici pentru censură. Intăleg, în-
ţâleg ! făcu acela ducîndu-şi un deget la frunte. Şi eşti
demult aici?
- De vreo zece zile numai, răspunse înfiorat Ion
Florea.
- Tu vei fi deci advocat, începu Botezan. Eu, pre­
tine, n-arn nici o carieră. Pentru viaţa asta nu se plă­
teşte să-ţi faci o carieră.
El tâcu, umplu repede păhărele1e şi sorbi cu poftă
lichidul auriu.
- Tu nu' vi-ai luat doctoratul? îl 1ntrebă Florea.
- Aş, de unde! Ce-mi trăbă mie doctorate! Eu
mi-am făcut, pretine, o lege pentru viaţă: ori buni, ori
răi, acelaşi pămînt ne va astupa. Eu, aşa cum mă ştii,
adaose rînjind, Dar nu cu văduvioara ! Ah! s-o fi luat
dracu' ! M-a părăsit pentru altul! De-atunci am avut
alte succese. De prezent sînt robul unei brunete. Ei, îţi
place?
[363]
Legea trupului
363
- Ce să-mi placă? zise Florea, simţind cum dez­
gustul ii trecea prin singe ca un venin.
- Doctoratele mele! rinji Botezan. Ei, pretine, tu
poate ai alte păreri asupra vieţii decit mine. Fiecare
om vede viaţa intr-alt chip. Dar viaţa ne face robii ei,
pe fiecare.
Botezan umplea des paharele. Florea abia gusta vinul,
dar celălalt il golea totdeauna.
- E o femeie durdulie, caldă. Da, e ca o blană,
rin ji Botezan.
Cine? întrebă cutremurat Florea.
- Ei, cine! Bruneţica mea. îmi am culcuşul de un
an şi jumătate la ea. E văduvioară, adecă bărbatul său
e internat intr-o casă de sănătate. E bogată şi darnică.
El rinji, lărgindu-şi gura enormă.
Ion Florea se ridică palid de la masă. Ii părea ca
omul acesta vorbeşte anume ca să-I răneascâ pe dinsul
- Cum, te şi duci? întrebă Botezan.
- Da. Imi pare rău, dar trăbă să-mi văd de carte,
răspunse Florea.
- Ei, apoi la revedere. O să ne mai intilnim! zise
Botezan strîngîndu-i mina.
Ion Florea plăti, şi din uşă îşi mai intoarse o dată
capul şi privi pe Botezan. Apoi ieşi.
Cinismul omului acesta il revoltă. In noaptea aceea
Olimpia nu se mai apropie de el. Ion Florea se gîndea
mereu la acel om respingător. Şi, din cînd in cînd, duş­
manul din adincurile fiintei sale ii şoptea rece: «Şi tu
poţi ajunge ca Botezan !». Dar candidatul il sugruma
repede. «Niciodată l», zicea el cu spaimă.
[364]
364
Legea trupului
Insă omul acesta incepu să-I intereseze. încă in ziua
următoare il aştepta cu nerăbdare in restaurant, in ace­
laşi loc. Botezan sosi tîrziu. Mirosea tare a băutură, şi
in ochii lui clipea viţiul,
- Imi pare hine că nu te-ai culcat. Îmi pare bine
că te intilnesc! Uf! am avut cu dumneaei o scenă l Ce
scenă! rinji el şezînd Ungă Florea.Închipuieşte-ţi, e
geloasă! O jumătat' de zi dacă nu dau pe-acasă, stă
să-mi scoată ochii! Ş-aeum, eu mai rămîn aşa, la un
pâhar de vin, cîteodată,
- Pentru ce nu te-nsoţeşte P întrebă cu interes Ion
Florea.
- Nu vrea să iasă in lume c-un tinâr, necunoscut,
suspect, incepu acesta, privind după băutură pe masă.
Peste tot femeile află un deliciu nespus in dragostea
ascunsă. Ah ! s-o vezi cum mă îmbrăţişează de cîte ori
intru in casă. Femeile, dragul meu, sint cele mai mari
egoiste de pe faţa pămîntului.
- Dar bărbaţii, ei nu sint egoişti? Mi se pare că
nu-i mare deosebirea, zise Ion Florea.
- Nu, frate, e o deosebire enormă, incepu Botezan.
- Chelnărulle puse vinul pe masă. După ce bău, sorbind
cu bucurie vinul, continuă: Să mă iei de pildă pe mine.
Acum eu iubesc o femeie o zi, o săptămînă, dar in urmă
o pot părăsi fără nici o durere cînd mă aşteaptă alta.
Eu nu mai sint un băiat frumos. Am fost. Eu o ştiu
asta. Şi totuşi, pretine, femeia care m-a îmbrăţişat o
dată ar vrea să mă cufunde pentru totdeauna in fiinţa
el. Da, eu am cunoscut multe femei. Şi pot să-ţi spun
ca femeia e, cum să-ţi spun, ca plantele acelea grase,
J
[365]
Legea trupului
365
carnivore, care, simţind bucăţica de carne, se adună,
se-nchid şi o mistuie. Femeia e cel mai mare egoist
din lume! sfîrşi el cu minie, izbindu-şi paharul de masă.
Ion Florea îşi simţea sufletul scirbit. Dispreţui pe
acest străin din toată inima. Dar simţea necesitatea să-I
cunoască tot mai de aproape.
- Şi, pe urmă, cum v-aţi împăcat ? îl întrebă.
- Ca totdeauna! M-a pus in genunchi şi a trebuit
!iă jur pe ce am mai sfînt câ-s nevinovat. Ah ! ce gîscă
e femeia! Ea crede în jurăminte, ori cel puţin ii place
să se înşăle, Şi, ştii pentru ce? C-o singură ţintă: să
guste cit mai adînc din cupa plăcerilor. Egoismul lor
le face oarbe, şi pe urmă le nenoroceşte, Eu jur, cuvin­
tele pentru mine nu mai au nici o valoare. Dar dacă
văd o femeie frumoasă, alta, crezi că n-o urmăresc?
Nu-mi place? Dragă, toţi bărbaţii iubesc un regiment
întreg de femei frumoase! Şi, poate nici să nu fie fru­
moasă. Eu pot să nu-i zăresc faţa. Dar să-i văd o formă
rotundă, tare, pe care o scoate la iveală haina. Crezi că
n-o iubesc pentru această singură formă? El rinji în­
fiorător, deschizînd o gură largă, de peşte.
Ion Florea scuipă cu scîrbă in laturi, dar indată simţi
o tulburare adîncă în suflet. Işi adusese aminte de femeia
pe care o urmări se într-o sară trecută, şi numaidecit
glasul cel ascuns ii şopti: «Vezi, şi tu poţi ajunge ca
Botezan». De data asta el nu cuteza să zică: «Nicio­
dată». Se întrebă : «E iubire asta ?». Dar în loc de
răspuns, simţi o scîrbă cumplită faţă de sine însuşi. Se
simţea ruşinat în faţa acestei lepâdături omeneşti, in
faţa lui Botezan. Pentru că, deşi ii da dreptate glasu-
[366]
366
Legea trupului
lui dintr-insul, pe tînărul acesta, care respira viţiu, îl
dispreţuia din adincul sufletului.
El însâ nu mai cuteza să-I intrebe nimic. Acela, ame­
ţit de vin, spunea lucruri înfiorâtoare. Nici un strop de
bunăcuviinţă, de bun-simţ, nu mai rămăsese in el. Nu
putea vorbi despre altceva decit despre femei. Ion
Florea cercă de citeva ori să abată conversaţia, însă nu
reuşi. Atunci, tirziu, se ridică şi-l părăsi. Ducea cu
sine ceva din fiinţa acestui om in descompunere. Se
simţea trist ca niciodată. Dorea să adoarmă, să nu se
mai trezească.
Dar in celelalte două zile următoare el fu atras de
Botezan ca de un magnet puternic. îl căuta prin restau­
rante, prin cafenele, pînă il afla. Şi după ce asculta
aiurările aceluia, se intorcea acasă cu sufletul tot mai
trist, copleşit de dorul de moarte. El nu mai auzea lupta
celor doi duşmani dintr-insul. Numai unele sentinţe,
spuse mai tare, ii ajungeau la conştiinţă, Şi atunci sim­
ţea dureri vii in creieri.
*
In sara zilei de cincisprezece august Ion Florea primi
telegrama prin care Olirnpia il aviza despre sosirea ei
cu trenul de trei dimineaţa.
Vreo patru ceasuri viforul ii cîntă înfiorător prin
suflet. O dorea pe Olimpia cu toată puterea simţurilor,
vedea prăpastia in care va recădea pentru totdeauna
dacă se va intilni cu ea. Patima lui creştea sălbatecă, dar
tot pe-atit de puternică se ridica conştiinţa ticăloşiei
sale. Chinurile lui erau cumplite. Ar fi voit să-şi smulgă
j
[367]
Legea trupului
367
inima din piept, s-o calce in picioare. Numai inima?
Pe el întreg! Plăcerile ce i le putea da Olimpia îi
aprindeau singele şi-l făceau să respire greu. Viaţa ce-l
aştepta, mai ticăloasă decît a lui Botezan, ingheta în­
dată tot focul din trupul său. Sufletul său se îngrozea
de o aşa viaţă. Capul ii vîjîia, il durea 'cumplit. Simţea
limpede prăpastia dintre iubirea adevărată şi instinctul
ce-l robea. Se îngrozea de mooirla in care se cufunda.
Ah! dar nu putea, nu putea să n-o aştepte! Nu putea
�ă n-o vadă!
El îşi luă paltonul, pălăria, descuie uşa, şi începu să
se strecoare, Iurişîndu-se pe scări, pe stradă. Sufletul
lui i-l apăsa acum conştiinţa unei crime, şi el se strecură
ca un făcător de rele pe străzi dosite, întunecoase, spre
gară. Dar mai erau trei ceasuri pînă să sosească trenul.
Cum se furişa pe-o stradă laterală, văzu clipind gea­
murile unei cafenele, şi intră. ITi era frig. 1 se zbăteau
dintii în gură. 1 se părea că de departe se apropie un
chiot îngrozitor. Ca şi cind ar fi fost mii de oameni şi
ar fi strigat din depărtare: «Prindeti-l, nu-l lâsaaati !>,.
Cafeneaua era de mina a treia. Erau puţini oaspeţi.
Abia se aşezase însă la o masa, şi Petru Botezan fu
lîngă dînsul.
- Ah! dragul meu pretin, cit mi-a fost de dor de
tine. A'hi nu te-am văzut. Mă laşi să te sărut? El se
aplecă cu gura lui largă, de peşte, să-I sărute. Era beat.
Ion Florea se zgudui, şi-l împinse.
- Nu-i nimic, dragul meu pretin ! zise acesta, tirind
un scaun lîngă Ion Florea. El era îmbrăcat cu paltonul.
Obrajii săi luceau galbeni ca la un mort. Nu-i nimic,
[368]
368
Legea trupului
repeţi el. Vom afla noi copiliţe sa le sărutăm. Ai drep­
tate! Aci mă închin înaintea ta.
- Eşti beat, Petre, eşti beat ca un porc, zise brutal
Ion Florea, in care viforul cel cumplit de-acasă incepu
să urle din nou, îndată ce-l zări pe Botezan.
- Nu face nimic, pretine, că-s beat, rînji acesta. Pe
unii ne îmbată vinul, pe alpii femeile, adaose, surîzînd
cu răutate. De pildă, eu mă prind pe capul meu beat
câ-n noaptea asta tu umbli dup-o muiere.
Pe fiecare clipă cuvintele lui mâreau viforul din
sufletul lui Ion Florea. El voi să se ridice, să plece, dar
picioarele nu-l slujiră. ,începu să-I privească înspăimîn­
tat pe Botezan. Acesta îşi adusese băutura, nişte li­
chioruri tari, şi, şezind iarăşi Ungă Florea, incepu,
aruncîndu-i în faţă acreala băuturii:
- E în zadar, dragă pretine. Buni şi răi, sîntem robii
femeilor. Ele ne ticăloşesc pe noi. Şi nu-i bărbatul care,
prins odată în braţele lor, să mai aibă tăria de-a le
părăsi. Nici nu se mai poate. Da, adaose el după un
răstimp de tăcere, s-ar putea la început. Cine ştie! Pe
urmă, tot un drac! Eu, de pildă, am avut ceasuri teri­
bile în viaţă. Ce crezi tu, că eu am fost un fleac de
om ? Eu am avut gînduri de sinucidere, da, dragă pre­
tine, ginduri de sinucidere. Pricepi tu ce-i asta? Tu nu
pricepi! Dar eu, de-atunci, port revolverul acesta mereu
cu mine, adaose el, şi scoase din buzunarul paltonului
un revolver de oţel negru.
Privirile lui Florea se lipiră de arma aceea mică,
ciudată, pe care Botezan o pusese pe masă. O privea
mereu, in vreme ce Botezan vorbea mai departe.
[369]
Legea trupului
369
- Tu taci! Tu poate eşti supărat pe mine că ţi-am
vorbit aşa. Eu, pretine, sint un ticălos. Da, un mare
ticălos. Tu poate ai o domnită tinără, care te aşteaptă !
Ah! .. ceea-i viaţă de inger, nu de om. Dacâ-i aşa, am
greşit şi mă iartă.
El tăcu puţin şi-şi goli păhărelul cu lichid verziu.
- Dar iarăşi, cine m-ar putea asigura pe mine că
tu nu te învîrti dup-o rochie in noaptea asta? Ei dră­
cie, nu sta ca un sfint! Toţi sintem oameni!
- E plin P întrebă deodată Ion Florea cu vocea lim­
pede, arătînd revolverul.
- Da, plin. Eu ti ţin totdeauna încărcat, Ei, nu te
leme, nu vreau să mă împuşc. N-am cutezat niciodată.
Dar uneori mi-e frică. De cine? Nu ştiu! Mi-e frică!
Dar pe mine nu cutez să mă omor. Nici nu mai doresc
acum să mor. Imi place in balta mea, imi place un strop
de băuturică. Ei, ce te uiţi la mine aşa de uimit? Nu
eu, dar încă nici un om ri-a cutezat să-şi ia viaţa pen­
tru că s-a ticâloşit, căzînd in necurăţie. Pentru o de­
fraudare se omoară oamenii. îşi iau viaţa pentru un
faliment, pentru pierderea unei situaţii sociale. Pentru
păcatul necurăţiei, nime! Ca mine mai sint destui. Şi
fiecare ne tâvălim in tina noastră, din zi in zi mai grei
de murdărie. Şi, dacă stai să te socoteşti, poate porcii
de felul meu sîntem cei mai mari criminali din lume.
Şi totuşi, o societate ne tolerează şi ne tolerăm şi noi!
El tâcu, cu ochii injectaţi de singe. Bău din nou.
Ion Florea luă revolverul, il cercetă puţin, apoi îl
puse pe masă.
- Iti place? întrebă cu bucurie Botezan.
[370]
370
Legea trupului
- Da, imi place, răspunse liniştit Plorea.
- O armă ca asta e de nepreţuit. Eşti cu ea in SI-
guranţă oriunde ai fi. Mai ales ...
El se opri şi privi spre uşa care scîrţîi. IIntrau noi
oaspeţi. Dar, în aceeaşi clipă, Ion Plorea lua arma, şi,
aşezîndu-i ţeava rece la tîmpla dreapta, o descarca.
Detunătura răsună in sala, ţicăni in geamuri. Botezan
ţipă ingrozit şi se răsturnâ pe podele. Lumea se aduna
inspaimintata, unii fugiră, ţipînd, in stradă. Trupul
lui Ion Plorea se zvircoli puţin, apoi il cuprinse li­
niştea morţii.
XXI
Olimpia, după ce alergă pe scarr cu respiraţia oprita,
ieşind în strada, se mai linişti. Mergea cu paşi hotărîţi,
cu fruntea ridicata. Intra în cel dintîi oficiu telegrafic
ce-i ieşi în drum şi trimise- depeşa lui Ion Florea. Cind
ieşi, privi ceasul. Mai avea treizeci de minute pînă la
plecarea trenului. Opri o trăsură, se urca uşoară, mlâ­
dioasă, cu eleganţa ei obişnuită. Vizitiul fluiera, şi caii
porniră in galop. Străzile, edificiile, trecătorii de pe
trotuare rămîneau ca-ntr-o alunecare repede pe Ungă
Olimpia. Ea simţi cum ii creşte pieptul, cum îi ard o­
brajii. Nu mai fusese cu trăsura din ziua de Rusalii,
cînd l-a cîştigat pe Ion Florea. Tropotul copitelor, săl-
[371]
Legea trupului
371
tările trâsurii, ii aduceau viu in amintire drumul acela
strălucit. Se gîndea că in viaţa ei poate aceea a fost
ziua cea mai frumoasă. Însă îşi zicea repede: «Nu,
de-atunci toate zilele mi-au fost frumoase. Chiar şi
acestea două săptămîni de cînd s-a dus el.. Depărtîn­
du-se de casa care i se schimbase in Iad, apropiindu-se
cu fiecare clipă de Ion Florea, din sufletul ei trecu,
luat parcă de-un vifor, tot zbuciumul, toate chinurile
zilelor din urmă. Viaţa ei se lumina din nou, şi ochii
ei verzi îrnprâştiau străluciri scumpe de sub genele
umbroase.
Înaintea gării se coborî, plăti birjarului, trecu liniş­
tită, printre oamenii dintre care unii o salutau, la ghi­
şeul de bilete. Întră apoi in sala de aşteptare a clasei
'intii, se apropie de geam şi privi �nsărarea care se
cobora dulce. Munţii de la răsărit luminau încă din
piscurile pe care Se cobora bolta senină, verzie. Încolo,
umbra moale a însărării se lăsase pretutindenea.
Locomotivele şuierau din cînd in cînd, treceau su­
flînd greu, obosite, înăltînd în aer columne grele de
fum întunecat. Mai departe, pe şine, se auzeau hur du­
cînd vagoane, izbindu-se, Slujbaşi cu haine vineţii, smo­
lite, strigau cuvinte scurte> ca de primejdie, ridicau,
înclinau steguleţe roşii. Cîte unul începea să alerge pe
pietrişul mărunt. Cu paşii largi, liniştiţi, trecea slujbaşul
superior. Din sus de cot, pe braţ, ardea banda roşie, lată.
Olimpia urmărea prin geam toate mişcările aces­
tora. Îi privea cu bucurie: ii părea că fiecare umblă,
se frămîntă numai ca dinsa să poată pleca mai repede.
Simţea un nesfîrşit deliciu gîndindu-se cum se va cui-
[372]
372
Legea trupului
băr,i într-un colţ de vagon, cum nu se va mişca de-a­
colo pînă cind se va cobori în braţele lui Ion Florea.
Lumea incepu să inunde peronul. Erau oameni, femei,
de toate vîrstele. Contopirea claselor sociale nicăiri
nu-i mai desăvîrşită decit pe peronul unei gări, cind
se aşteaptă, din clipă în clipă, sosirea trenului. Olimpia
îi cerceta cu privirea, şi un suris de satisfacţie ii în­
flori pe buze. Nici unul dintre bărbaţii care se învîrteau
aci în jurul femeilor, ori rămîneau tăcuţi deoparte, nu
se putea asemăna cu Ion Florea. Deodată ea tresări. Uşa
de la sala de aşteptare se deschise, şi un glas hodorogir
începu să înşire, ca într-un singur cuvint, nume aspre
de gări. Trenul sosi indată, cutremurînd geamurile
gării. Olimpia ieşi, se urcă repede intr-un vagon de
clasa intii şi se aşeză lîngă fereastră. Afară se auzi un
răstimp zgomotul glasurilor omeneşti, al cărucioarelor
pe care se descârcau pachetele ori se aduceau bagajele
mai grele, apoi se făcu linişte. Şi, in liniştea aceasta,
se auzi, limpede, signalul : locomotiva oftă de citeva
ori, apoi trenul porni.
Olimpia simţea cum îi trece prin trup o căldură
dulce, moleşitoare. Şi din căldura aceasta izvora tot mai
mult o lumină deosebită, care-i înfăşura sufletul, îi
limpezea ochii, îi regula bătăile inimii. Aşadar era
adevărat! Ea se duce să nu-l mai părăsească pe Ion
Florea! Se duce să nu se mai întoarcă niciodată! Pri­
vea prin geam cum aleargă cimpiile, cum se învîrt în
depărtare dealurile tot mai întunecate. Aşadar nu-i
vis, ea se duce!
Amintirile începură să-i învie mai ameţitoare ca ori­
cînd, inima îi bătea cu putere în piept. închise ochii şi
rămase mult timp gustind un deliciu otrâvitor. Obrajii
[373]
Legea trupului
373
ei se făceau cînd palizi, cînd se aprindeau trandafirli.
În răstimp uri se cutremura, pleoapele i se zbăteau. Din
cînd in cînd buzele ei şopteau incet, abia înţeles :
"Puiule».
Trenul alerga ca un monstru negru, încovoindu-şi
uneori trupul, fluierînd cîteodată, duruind sâc pe po­
duri. Noaptea se cobora înstelată. Olimpia Îşi aducea
rar aminte de ceea ce lăsase acasă. In sufletul ei nu
se cobora nici o durere, nici o umbră de tristeţe. Vasile,
Mârioara, erau pentru ea mai mult o părere decît rea­
litate. Dar simţea că aceste două năluci i-au Întunecat
ei viaţa. Vasile - cu întreaga lui fiinţă de vierme,
Mărioara - cu tinereţele ei, cu patinatul, cu dragostea
lui Plorea. Dar de-acum simţea că-i iartă, că nu le
mai doreşte nici un rău, că pentru ea nu mai există.
Simţea, c-o sfîşietoare durere fizică, cum viaţa ei se
adună, se concentrează intr-o singură dorinţă. Şi această
dorinţă nu-i strîmta viaţa, ci, dimpotrivă, i-o făcea mai
larga, nemărginită. Şi viaţa se con topea acum cu bucu­
ria, cu deliciul, cu fericirea care nu se va mai sfîrşi
niciodată. În alergarea trenului, aici, pe catifeaua verde,
ar fi dorit să strîngă în braţele sale lumea întreagă,
să-i ierte pe toţi, să-i iubească. O milă nesfîrşită ii umplu
sufletul.
In râstimpuri depărtate trenul se oprea în gări, se
auzeau glasuri omeneşti in întunerec. Olimpia zvicnea
palidă de pe canapeaua de catifea verde, privea prin
geam. Nu ajunsese încă! Apoi trenul se mişca, alerga
din nou, suflînd des în noaptea cîmpiilor, şi Olimpia
se retrăgea în colţul canapelei.
Îl vedea pe Ion Plorea cu ochii lui semeţi, ageri, cu
privirile tari, îi vedea fruntea înaltă, ginditoare, mustata
[374]
374
Legea trupului
neagră, vînjoasă, îi vedea trupul puternic, strălucitor
de tinereţe, ca al unui zeu. Simţea apoi răsufletul gurii
sale cum se apropia, simţea îmbrăţişarea lui viforoasă,
alintârile [ui.
Deodată în mintea ei începu să se cristalizeze un şir
de gînduri: «Doamne, îşi zicea, ce-ar fi fost dacă tină­
rul acesta îmi ieşea în cale în locul lui Vasile Grecu ?
Dacă la vîrsta de şasesprezece ani mă căsătoream cu
el? Viaţa mea ar fi fost cea mai fericită. Ah! cît
l-aş fi iubit de-atunci, cum i-aş fi coborît în suflet
toată aroma tinereţelor mele. Am fi fost aşa de feri­
ciţi !» Ea îşi închipuia limpede întîia lor întîlnire, cînd
ea ar fi fost numai fetiţă de şasesprezece ani. Simţea
dulceaţa parfumată a întîiului sărut. îşi putea închi­
pui chiar cununia lor, nunta, întîia zi şi toate cele
următoare. Zugrăvindu-şi cel mai pompos tablou asu­
pra vieţii ce ar fi dus-o cu el pînă acum, simţi, în cursul
acestei călătorii, întîia durere amară în suflet. O tris­
teţe adîncă o cuprinse, gîndindu-se cît de rece, de
întunecată, s-a scurs viaţa ei în anii de căsătorie, lîngă
omul acela respingător, al cărui nume îl purta. Ce
bucurii avusese ea în acel nesfîrşit şir de ani? Poziţia
în societate, cinstea, respectul cu care o înconjurau
oamenii? Vai, ce nimicuri, ce hoaspe uşoare au fost
toate bucuriile ei! Ea vedea acum cît de pustii au fost
acele camere luxos mobilate, cît de îngheţare, şi se mira
că, în scurgerea atîtor ani, nu s-a schimbat şi ea în
sloi de gheaţă.
Demult nu se gîndise la mamă-sa. Acum o auzea cum
o îndemna la căsătoria cu Vasile Grecu. «E tinăr, ad­
vocat cu nume bun, cu viitor strălucit !» Ce viitor?
Olimpia o ura acum pe mamă-sa. îi părea că în rindul
[375]
Legea trupului
375
întîi mamă-sa e de vina pentru viaţa ei întunecată în
care s-a cufundat pînă la ivirea lui Ion Florea. Ah!
Ion Florea! La numele acesta îi cădea neputincioasă
toată durerea, şi adîncurile fiinţei ei se cutrernurau
luminate. Ea va tră,i încă mult, va rămînea veşnic tJi­
nără ! Da, ea simţea că nu va putea să îmbătrînească !
Simţea atîta putere de viaţă, atîta tinereţe în sine, în cit
o durea inima. La gîndul că în noaptea asta va fi
Ungă Ion Florea, ea uită repede durerile trecutului.
Seninul, lumina, îi orbeau parcă toate gîndurile. Ii părea,
în răstimpuri, că chiar afară e lumină. Da, o mare
nemărginită de lumină. Urmărea cu voluptate orice
lucru sclipicios, inelele sale care-i îngreuiau degetele,
marginea de aur a pornpadurei sale, lumina electrică
de sus, din lampă.
Ea îşi închipuia limpede cum o va aştepta la gară
Ion Florea, cum il va recunoaşte dintr-o privire în fur­
nicarul de oameni, cum o va îmbrăţişa, şi o va săruta,
- da, aci, în faţa lumii, o va săruta pe buzele ei roşii
ca fraga. Ea-şi mîngîia haina pe locul pe unde o vor
strînge braţele lui Ion Florea şi ofta de plăcere. Vor
urca într-o trăsură, ea se va răzima de braţul lui, de
umărul lui, şi, strîns îmbrăţişaţi, ca la reîntoarcerea lor
din Păltiniş, sărutîndu-se mereu, nici nu vor şti cum
va trece timpul pînă vor întra în locuinţa lui de la
hotel.
Cînd ajunse cu închipuirea ei aici, Olimpia se ridică
de pe canapea şi-şi apăsă obrazul fierbinte de geamul
rece.
Olimpia călători multă vreme singură. De cîte ori
se oprea trenul, în vagonul elegant de clasa întîi nu se
urca nimeni. Uneori i se părea că nici nu călătoreşte,
[376]
376
Legea trupului
că-I aşteaptă pe Ion Florea să sosească din clipă în
clipă. Dar, tirziu în noapte, de la o gară în care trenul
abia de se opri o clipă, în vagonul ei se urcă o doamnă
tînără şi elegantă. Străina. intră foşnind din mâtăsuri,
un hamal ridică pe polita de deasupra un geamandan
de piele galbenă, şi ieşi închinîndu-se adînc.
Străina şezu numaidecit, îşi mîngîie, în treacăt, şuvi­
ţele de păr blond la timple, clipind des spre Olimpia.
Aceasta era cu faţa. întoarsă spre geam. Se simţea stîn­
jenită de străina aceasta care venise să-i tulbure feri­
cirea.
Străina însă o urmărea mereu cu privirea. Pe faţa ei
se vedea curiozitate, surpriză şi bucurie. Un răstimp
rnerserâ în linişte. Trenul vuia, şuiera în întunerec.
într-o clipă, cînd Olimpia îşi Întoarse puţin capul,
străina tresări şi, în aceeaşi clipă, se ridică şi se apropie
de dînsa.
- Dragă prietenă, doar nu vei fi tu Olimpia? zise
ea privind-o cu bucurie.
Olimpia îşi ridică privirile verzi neliniştite. N-o cu­
noştea. însă privind-o mai amănunţit, un suris ii inflori
pe buze.
- Olga ! Ah ! era să nu te mai cunosc.
Cele două femei se îmbrăţişarâ, se sărutară.
- Dragă Olimpio! Cît de frumoasă eşti tu şi acum,
începu Olga - o prietenă din internat a Olimpiei. Se
vede că tu eşti dintre femeile care nu îmbătrînesc nici­
odată, adaose şezînd Iîngă Olimpia. Ah! eu m-am
schimbat mult, nu-i mirare că abia m-ai recunoscut.
- Nu te poţi plinge, mi se pare, răspunse Olimpia
cu bucurie. Nu te-ai schimbat nici pe departe cit crezi.
[377]
Legea trupului
377
- Ba da! Numai că tu eşti bună ca totdeauna,
răspunse Olga, oftînd uşor.
Străina aceasta, Olga, era unguroaică. A vea ochii
vioi, focoşi şi buzele cărnoase. Trupul ei era mlădios,
destul de plin, dar sinii ii erau puţin veştejiţi.
Ele se cufundară in amintirile anilor de şcoală. îşi
aduceau aminte de profesoare, de bone, de colege. Din
cînd in cînd vreuna se mira: cealaltă spunea de o co­
legă că a murit. Ele rişi avuseseră paturile vecine in
dormitor. Olga era dintre fetele care o ştiau mîngîia pe
Olirnpia, şi pentru aceasta Olimpia ii făcea multe ser­
vicii. O ajuta la lecţii, o ajuta să-şi îrnpleteascâ părul
auriu. Ele vorbiră mult, fericite, răpite de amintirile
senine ale copilăriei. Erau clipe cînd Olimpiei Îi părea
că acum a ieşit din internat, că acum incepe viaţa ei de
fată.
Olga începu deodată să-i descrie năcazurile familiale.
Adică năcazuri nu erau, ci mici neplăceri. Avea patru
copii, trei fetiţe şi un băiat. Băiatul Îi făcea zile negre.
Era un ştrengar. Copilele aveau purtări bune, dar plin­
geau din toată nimica, scoţînd din sărite mai ales pe
bărbatul său, un inginer superior. El, de cîteva luni, lucra
aici, in apropiere. Mai era vreo jumătate de ceas, şi
Olga sosea acasă. Ea s-a măritat tirziu, la vîrsta de
douăzeci şi trei de ani. Dar, n-are de ce se plinge. Băr­
batul ei e om bun şi o iubeşte. Însa copiii!
Olimpia asculta cu plăcere această muzică dulce. Olga
avea o voce foarte melodioasă, cintătoare. Vocea asta
a şi fost una din cauzele pentru care, În internat, Olim­
pia ţinea la fată.
După ce-şi spuse traiul de-acasă, Olga Îşi ridică ochii
surizători spre Olimpia.
[378]
378
Legea trupului
- Nu putem fi toate ca tine, zise ea cu bucurie.
- Ca mine? întrebă Olimpia, simţind un fior ClU-
dat prin trup.
- Da, dragă, w ai avut mare noroc, dar ai şi fost
vrednică. Să fiu tînăr, in clipa asta, m-aş îndrăgosti
de tine. Ce crezi, eu nu ştiu că eşti soţie de deputat?
Şi ea îi puse uşor degetul pe obraz.
Olimpia zîrnbi, dar zîmbetul acesta era amestecat cu
tristeţe.
- Ei, şi ce-i intr-asta? întrebă ea.
- Mă rog, ai făcut parrida cea mai strălucită dintre
cîte am fost in internat, răspunse Olga. Crezi că noi
nu ştim şi mai mult? Da, drăguţă, noi ne interesăm de
colege. Ştiu că eşti foarte avută şi că în societatea
voastră românească eşti preţuită foarte mult. Şi să ştii
că mă bucur nespus, adaose ea îmbrăţişînd-o,
Olimpia simţi un fior rece la îmbrăţişarea ei. Fe­
meia aceasta o tulbura, cum se amesteca în viaţa ei.
- Te-nşeli, drăguţă, zise ea c-un fel de silă. Eu sint
tot aşa de apreciată ca şi altele.
- Nu, mai mult! Noi am auzit. Dar de frumoasă
ştii că nu te Întrece nimeni? întrebă cu bucurie Olga.
- Ei, eşti copilă, răspunse Olimpia, simţind cum
îi creşte neliniştea.
- Se-nţelege, tu vei aveaaCUJffi capii mari, schimbă
deodată Olga conversaţia. Cîti ai ?
- O fată, răspunse in silă Olimpia,
Credea că pentru ea nu mai există nici Vasile, mCI
Mărioara, şi totuşi întrebările acestea, venite de la o
străină, o tulburau adînc. Ar fi dorit ca Olga să so­
sească în grabă acasă, s-o lase singură.
- Numai una ?! întrebă cu uimire străina.
[379]
Legea trupului
379
- Numai.
- Şi cum o cheamă? ştirici zimbind Olga.
Olimpia spuse cu mare greutate numele «Mărioara».
Se deşteptase în ea, pe-o clipă, simţul datoriei, dra­
gostea de mamă?
Şi, sigur, e frumoasă!
- Aşa se zice, răspunse cu răceală Olimpia.
- Dacă-ţi samănă ţie, apoi lumea desigur nu minte,
zise Olga.
Olimpia simţi deodată că o duşmăneşte pe femeia
aceasta, şi bucuria ei fu mare cînd, îndată, se auzi un
şuier prelung în noapte, şi trenul se opri.
- Vai, am ajuns, zise cu durere Olga, ridicîndu-se
şi îrnbrâţişînd-o pe Olimpia. Cît îmi pare de rău, adaose
indată, dregîndu-şi haina, părul. Dar o să ne mai intil­
nim. Să ştii că am să te vizitez.
- Mi-ar părea nespus de bine, dragă, răspunse, sâru­
tind-o, Olimpia.
Uşa se deschise, un hamal întră, cobori repede gea­
mandanul de piele galbenă. Jos, la lumina felinarelor,
Olimpia vâzu cum un bărbat înalt, blond, o îmbrăţi­
şează pe Olga şi o sărută.
Olimpia se retrase cutremuratâ în colţul canapelei. îl
văzu într-o clipă pe Ion Florea. Da, şi ea o să fie
îmbrăţişată în curind. Dar nu aşa! Nu un sărut ca
acela! Ei se ştiu altfel îmbrăţişa şi săruta. Şi, gîn­
dindu-se la Olga, simţi deodată o bucurie ascunsă:
«Nu-i nime ca Ion Florea», îşi zicea.
Trenul alerga neobosit. S-a mai oprit la o gară, la
două, apoi deodată afară se lumină. Ajunseră într-o
gară mai mare, de unde Olimpia trebuia să schimbe tre­
nul. De aici nu mai era decit un ceas pînă în T.M. Ea
[380]
380
Legea trupului
se cobori repede şi intră in restaurant. Luă o cafea, dar
cînd auzi că trebuie să aştepte o jumătate de ceas, o
lăsă neatinsă pe masă.
,In restaurant nu era lume multă. Chelnării îi serviră
îndată pe toţi, alergînd in mină cu pahare de bere, cu
farfurii, cu vin. Călătorii mîncau povestind încet unii,
cei mai mulţi tăceau, păreau obosiţi. Olimpia îi privea.
Părea că simte şi greutatea aşteptării lor. Încet-încet ea
se liniştea însă, minutele treceau, mai erau zece, mai
erau cinci. In sufletul Olimpiei se făcu iarăşi lumină şi,
gîndindu-se că peste un ceas va fi în braţele lui Ion
Florea, simţea un deliciu nemărginit. Iertă pe Olga, iertâ
pe călâtorii aceştia trişti, cu feţele obosite; simţea iarăşi
că ar îmbrăţişa fericită pe toată lumea. Îşi privea iarăşi
cu plăcere marginea de aur a pompadurei. Uşa re­
staurantului se deschise, şi în sală întră un negustor
bărbos, murdar, care-şi purta marfa într-o cutie lată de
lemn. A vea fu lada aceea omul ţime de mărunţişuri
sclipitoare, tabachere, bricege, cutitaşe, cutii cu bom­
boane. El trecea pe dinaintea călătorilor, închinîndu-se
adînc, îmbiindu-şi marfa. Se opri şi înaintea Olimpiei.
Între cutitaşe lumina din tăişul fin un pumnal cu mîne­
rul alb, de os. In lumina electrică, oţelul alb strălucea
necontenit, �um negustorul îşi clătina mereu lădiţa.
Ochii Olimpiei se opriră cu lăcomie pe oţelul acela ce
fulgera mereu. Ea îi făcu semn negustorului să se apro­
pie, şi acesta veni îndată cu un zîmbet larg pe faţă. Ea
ridică cu delicateţe pumnalul.
- Cit costă? întrebă surîzînd Olimpia.
- Pentru dumneavoastră, doamna mea, numai zece
coroane, răspunse negustoru], cu vocea unsă, închi­
nîndu-se,
[381]
Legea trupului
381
Olimpia ii dădu banii. Negustorul scormoni repede în
lădiţa lui şi ridică o cutiuţă neagră.
- Să-mi daţi voie, doamnă, să-I aşezăm aici. Aşa.
Olimpia privi cutiuţa, O ridică, apoi, lăsînd-o pe
masă, ieşi repede. N egustorul clipi din ochi şi o ascunse
repede între mărunţişuri. Afară trenul şuiera de plecare.
Olimpia se nimeri in compartiment cu două doamne
şi o fetiţă. Ea se retrase intr-un colţ al compartimentu­
lui. Adinci fiori de plăcere îi zguduiau trupul. Beţia
simţurilor o copleşi cu desăvîrşire, şi ea auzea numai ca
in vis conversaţiile celor două străine, risul copiliţei,
Ca băieţii care se intorc după un an de studii la casa
părintească, ea socotea minutele. însă de la o vreme nu
mai putu vedea nimic clar, nu mai auzea nici conver­
saţiile celor două doamne. Capul începu să-i vîjîie, şi
inima i se zbătea in piept să-i moară. în fantezia ei se
învâluiau, fără nici un rost, Vasile Grecu, Mărioara,
Chirca, Ion Florea, societatea din oraş, sera te, baluri,
călătoria, Olga, gările, negustorul bărbos, pumnalul, lo­
cuinţa lui Ion Florea. Nu-şi mai putea da sama cum
trece timpul. O cuprinsese o moleşire ciudată.
Deodată locomotiva ţipă înfiorător, şi Olimpia sări
ca muşcată de şarpe. Ajunsese. Ea se cobori ca dusă de
un ura.gan, şi se opri, zîmbind, jos, lîngă tren. Zim­
betul acesta era forţat. Dar ea voia s-o vadă Ion Flo­
rea zimbind. Palpita ţii le inimii îi deveniră nesuferite.
însă ea căuta zadarnic cu ochii după Ion Florea. Pero­
nul incepu să se deşerteze, şi ea sta nernişcată in locul
unde se coborise. Simţea cum membrele i se inmoaie,
i se topesc. Dar un gînd îi fulgeră prin minte: «E bol­
nav». Şi, indată, începu să alerge, trecu printre oameni,
[382]
382
Legea trupului
îrnpingîndu-i cu coatele, izbindu-i, san in cea dintîi
trăsură neocupată.
- M�na ! striga ea birjarului, cu vocea aspra, şuiera­
toare. Birjarul dadu bici cailor, şi aceştia pomină.
Mina! striga cu putere Olimpia, părîndu-i-se ca stă
pe loc.
Birjarul îşi întoarse obrazul neras peste umar.
- Unde pofteşte. doamna?
Ea, o clipa, nu înţelese întrebarea.
- La care hotel? întreba din nou barbosul.
- Continental, striga sac Olimpia. Ceva uscat în-
cepu s-o stringa de gît.
- Da-le bici, omule, zise iarăşi peste cîteva minute.
Ca şi cînd s-ar fi molipsit şi birjarul de neliniştea
Olimpiei, începu deodată sa biciuiască cu furie caii. Ani­
malele îşi lungiră trupurile, îşi ciuliră urechile şi porniră
în goana nebuna, lasînd în urma toate trăsurile. Vizi­
tiul, cu faţa înăsprită de mînie, biciuia mereu caii, sco­
tea din gura înjurături grele. Strazile pustii alergau
în urma lor.
«Depeşa a trebuit s-o primeasca. E bolnav. Vai, e
bolnav !» îşi zicea mereu Olimpia. Ii parea că-n cele
patru scrisori ce le primise de la el, putea descoperi
semnele boalei lui. «Vai, e bolnav !», suspina, simtindu-şi
sîngele cum îi îngheaţă în vine.
Deodata vizitiul se lasa adînc pe spate. Caii se opriră
gîfîind. O înjurătură grozava se auzi de pe capra. Dar
cînd barbosul îşi întoarse capul, Olimpia dispăruse
din trăsură. Ea alerga, fara răsuflet, pe scari.
Deşi coridoarele erau slab luminate, afla repede nu­
marul camerei. Intrînd, o izbi un miros tare de iodo-
[383]
Legea trupului
383
form. Pe-o clipă se opri mirară. Lîngă pat şedeau doi
oameni, doi străini. Aceştia săriră îngroziţi la apariţia
ei, şi Olimpia zări, întins în pat, un trup foarte drept.
Din două salturi fu lîngă pat, cu ochii măriţi de spaimă,
tulburi, cu faţa des compusă de groază. Ea se aplecă, îm­
brăţişă trupul acela, dar, ca arsă de foc, sări un pas
înapoi. Se apropie iară şi îl privi rătăcită, apoi deodată
zări la tîmpla dreaptă un ochi roşu, de sînge închegat.
Ea ţipă înfiorător, trupul ei se frînse deodată, rupt
din spinare. 11 privi un răstimp, mirată, pe Florea, cum
dormea nemişcat, apoi îl atinse din nou. Dar trupul său
era rece. Atunci ea îşi recăpâtă vechea ei ţinută mîndră,
şi îl privi pe Florea c-un ochi de ucigaş.
- Mişelule! şuieră ea cu vocea stinsă, şi, întorcîn­
du-se, ieşi cu paşi liniştiţi din cameră. Privirile ei verzi
dispârură. A vea, în loc de ochi, două pete rotunde,
tulburi. Olimpia ieşi fără să privească la cei doi.
- Va fi nevasta, zise cu înfiorare unul din străini,
un sergent de la poliţie.
- Nu, e amanta! Să-mi dai voie, e amanta! Fe­
meia care iubeşte, zise celălalt.
Petru Botezan, după ce spuse cu mare silă cuvintele
acestea, îşi lăsă în frint capul în piept. El era cumplit
de beat. După ce-l ridica seră de pe podele, în cafenea,
el băuse durp-olaltă enorme cantităţi de rom,c,a să-şi
alunge spaima.
Sergentul asemenea sta nemişcat. îl privea pe Ion
Florea. Acesta sta îngheţat, întins în pat. Faţa lui era
liniştită ca o mască de ceară. Numai mustaţa groasă în­
negrea pe faţa lui albă de mort. Se părea că el priveşte
acum prin ochiul acela închegat de la tîmpla dreaptă.
[384]
384
Legea trupului
Olimpia cobori repede scarile. Ajunsa in strada in­
cepu aproape sa alerge. Simţise, in camera mortului, cum
se frînse pentru totdeauna ceva nespus de puternic din
sufletul ei. Simţea cum cad, repede, dârîrnâturile intr-o
prapastie fara margini. A vea conştiinţa limpede că-i
scad pe fiecare clipa puterile.
îşi aduna rămăşiţele celor din urma forţe, alergind me­
reu inainte, pina ce se trezi pe podul de lemn sub care
mugeau valurile tulburi ale Mureşului, umflat de ploile
multe. Ajunsa aici, se opri, se cutremura, privi in jurul
ei, - sa vada de-o observa cineva, ori poate pentru
a-i arunca lumii ultima sa privire de ura, de batjocoră
şi de dispreţ, priviri care se închegaserâ in cele doua
pete negre, unde mai inainte scînteiau frumoşii ei ochi
verzi? Deasupra riului se învăluiau şi se rupeau piele
de neguri, care o ascunserâ, Valurile murdare ale apei
o prirniră cu lacomie. De citeva ori trupul ei fu saltat
la suprafaţa: se mai vedea, cînd negurile se rupeau, cum
cearcă sa se agaţe cu braţele de ceva, sa scape, sa in­
vinga, sa traiasca. Dar valurile o bateau cu furie. În
jur era pustiu. Nimeni nu se arata pe ţărmuri. In aerul
pîclos al dimineţii apele tulburi răspîndeau un miros de
glod, de cînepă topită.
Cind braţele ei se zăriră, in luminiş de neguri, pen­
tru cea din urma oara, un batrin se ivi in capul podului.
Inţelesese ca se ineaca cineva şi se oprise.
- Valurile nu le vei putea birui singur din puterile
tale, sărman om nenorocit, zise el, nemaiputînd şti de-i
barbat ori femeie, deasupra carui a se închiserâ apele.
Şi, cu faţa trista, îşi urma drumul pe pod.
[385]
Legea trupului
XXII
385
În anul acela toamna ţinu indelungat. Treceau săptâ­
mîni, şi nici un nor nu se zărea în înălţimi. Ca o cupolă
imensă, de-un albastru-verziu, bolta cerului, mereu clară,
se cobora in depărtâri, îrnbrâţişînd pămîntul.
Pe la sfîrşitul lui octombrie, doamnele se plimbau
încă pe străzile oraşului X în toalete uşoare. Parcul ora­
şului chiar, era des vizitat. Frunza păli se puţin, mirosul
de verdeaţă nu mai era aşa de tare, dar pe cărările din
parc părechile treceau uşoare, fericite. Foşneau uşor
rochiile, se auzea cîte o cascadă de rîs argintiu, copii
alergau ascunzîndu-se, bătrîni treceau cu mersul lor
domol, intre degete cu ţi gara groasă care fumega.
Viaţa se scurgea în matca ei obişnuită. La cazină, în
sala rezervată de la restaurant, se întîlneau românii din
oraş, domni şi doamne. Se făcea politică, se aprindeau
discuţii, se ciocnea din pâhărelele cu vin. Lumea era
bucuroasă de toamna aceasta frumoasă, care părea că
le limpezeşte sufletele.
Într-o zi de la sfîrşitul lui noiembrie se opri o tră­
sură închisă înaintea gării. Era după-amiaza, şi văzduhul
stralucea de lumină.
Din trăsură se coborî intii un omuleţ a cărui trup se
ascundea intr-un palton gros. Obrajii lui erau mici,
palizi', brăzdati, ca de copil bătrîn. El ţinea uşa des­
chisă şi ajuta unei fete albe să se coboare. Fata ţinea cu
mina dreaptă o batistă albă la gură; era învăluitâ îu
haine grele. Trupul ei părea că nu poate purta povara
aceea. Ea se coborî încet, ajutată de omuleţul acela, şi
aşteptă lîngă el. Pe urma ei se ivi un bătrîn gîrbovit,
[386]
386
Legea trupului
v v
ca nu va
încercînd
cu barba albă, cu privirile de-un albastru şters, muce­
găit. Avînd fata în mijloc, porniră tăcuţi şi întrarâ în
sala de aşteptare a gării. Un om străin le aduse îndată
două bilete.
- Nu ieşim pe peron, tată? întrebă fata, cu vocea
slăbită, ca şi cînd ar fi vorbit numai din git.
- Dacă îţi face plăcere, ieşim, Mărioaro, cum să
nu, răspunse Vasile Grecu, învâluind-o cu privirile lui
pline de durere.
- Vine şi domnul Chirca ? întrebă fata, întorcîndu-se
spre ornulet.
- Cu plăcere, domnişoară! Imi pare rău
pot însoţi şi mai departe, răspunse Chirca,
să zîmbească.
Afară aerul era călduţ. Linia era deşartă. Şinele lu­
ceau în soare ca nişte dungi groase de lumină. Pe sus
treceau domol, pluteau lungi fire albe. Unele, ca un
ton fin de păianjen, se înălţau mai tare, le înghiţea
văzduhul. Altele se coborau, pluteau aproape de pă­
mînt, luminind in soare, se agăţau de-un stilp de tele­
graf, de-o tufă din parcul gării, şi se legănau domol.
In depărtâri, munţii se înălţau viorii, păreau clari,
aveai senzaţia câ-s strâvezii, Liniştea era rănită în râs­
timpuri de mugetul unei fabrici. In gară era linişte. Se
aştepta expresul.
Cei trei priveau în tăcere înaintea lor. Mărioara ur­
mărea adierile funigeilor.
- În Italia, domnişoară, vei avea un cer mai fru­
mos ca acesta, zise întru tirziu advocatul Chirca, tre­
cind inaintea fetei. Dar inima îi amuţi. Nu-i mai putu
spune nimic Mărioarei Grecu.
[387]
387
Expresul sosi ca un vifor, cutrernurînd pămîntul. Apoi
se opri suflînd Înăbuşit, ţîşnind fui oare de aburi. Cei
trei se apropiară tăcuţi de-un vagon de clasa întîi,
Mărioara Grecu ii strînse uşor mina advocatului Chirca
şi urcă incet. Vasile Grecu rămase indelung cu mîna
într-a prietenului său.
- Dumnezeu să v-ajute, să vă poarte-n pace, zise
deodată Chirca, liberîndu-şi mina şi întorcîndu-se. Ochii
lui se umeziră.
- Mulţămesc, mulţămesc, pretine. Vasile Grecu spuse
cuvintele acestea cu vocea tremurată, caldă. El se urcă
Îndată, şi nu se mai arătă.
Chirca aşteptă În zadar pe peron. Nu se mai IVI 111Cl
Mărioara. Locomotiva fluieră rece, ascuţit, şi trenul
porni lin, lunecînd pe şine ca un monstru. Chirca il
urmări mereu, pînă ce trenul dispăru, ca o nălucă, la
o cotitură. In urma lui, În aer, se îrnpînzea un drum
plutitor, de fum alburiu. Insă drumul acela se destrămă
Îndată şi nimic nu mai pătă văzduhul curat, strălucitor.
Prin aer, Începură să pluteasca iarăşi firicelele albe, sub­
ţiri, care străluceau În soare. Prin parcul gării păsă­
relele Începură să ciripească.
Chirca deschise o uşă, trecu prin sala de aşteptare, ieşi
din gară, şi se pierdu În furnicarea de pe trotuar.
In văzduh se ridica vuietul oraşului, Ca o cădere
depărtată de ape.
1912