[4] !t!6cV t - ... , -- �----_ ... _. - I I 1- ,< 1-· i [5] PĂRINŢI Mătuşa Stana deschise repede portita, îşi vin capul şi strigă cu glas gros, hodorogit, spre casa veche, văruită proaspăe, din fundul curţii: - Chivo, a venit Ionu Şchiopului! Apoi, fără 'Să mai aştepte vreun răspuns, cu conşti­ inta că şi-a făcut datoria, porni cu paşi largi, cît putu de repede, pe uliţa la vale. Mergea aplecată inainte, făcîndu-şi vint cu braţele, şi părea foarte însufletită. Chiva, in tindă, mesteca mămăliga. Cind auzi vestea, rămase pe-o clipă nemişcată, uitîndu-se in ceaun, ca şi cînd ar fi voit 'să se încredinţeze dacă a auzit bine; 1 •. ��' �lipa următoare se ivi in uşa tinzii şi porni,' alergînd, [6] 6 Părinţi spre portiţă. In uliţă, ajunse în grabă pe mătusa Stana, şi cele două femei, aruncîndu-şi mereu cîte-o vorbă, dar privind mereu 1nainte, păşeau din ce �n ce mai repede, gîfîind, pe uliţă la vale. Nenea Gheorghită, bărbatul Chivei, fusese în grădină s-aducă doi viţei pe care-i lăsase să ronţăie iarba fra­ gedă, de april. Cădea Însărarea dintr-un cer albastru şi înalt, cădea fumurie, cu o aromă ce te făcea să te: gîndeşti încă la zapadă. Din coperişul vechi, de paie, al casei bătrîne, fumul se-nălţa alburiu. Nenea Gheorghită închise viţeii, apoi o luă incet, legănat, spre casă; Cind văzu I'n tindă ceaunul cu mestecătorul înfipt în mămăligă, şi pe Chiva nicăiri, zise năcăjit : - Iţi faci de cap! - Apoi începu s-o cheme: Chivo, hăi! Era încredinţat că nevasta e pe-aici pe-aproape, in casă sau I'n cămară. Dar cum nu-i răspunse nimeni, deschise uşa de la cele două odăi şi strigă din nou. - Ei, comedie! zise bădicul, supărat. Unde să fie?' Strigă în vecini, la mătuşa Stana. Aici nu era suflet de om. Nenea şezu pe scăunel şi începu să mestece mămăliga, care nici' pe jumătate nu era mestecată. O răsturnă apoi pe cîrpător, pe masă, strînse tăciunii in jurul unei oale cu fiertură, închise uşa tinzii, să nu intre cînele, şi ieşi la portiţă. N-o văzu pe Chiva nicăiri. - Cine ştie unde va fi! Iar va fi auzit vro veste, zise bădicul Gheorghită, vorbind cu sine, şi intră supă­ rat I'n curte. De vreo patru ani, după cîte veşti n-a alergat Chiva, lui, şi toate nu i-au .fost de nici un folos! Cite nădejdi nu şi-a făcut,' şi toate au fost" zadarnice l El intră in [7] Părinţi 7 casă, se lăsă pe-o lavită, cu gindurile împrăştiate, Cu cit i se împrăştiau gindurile, cu atit îşi simţea sufletul mai greu. Va fi rămas aşa vreun ceas; in tune re eul copleşise tot jurul, numai pe vatra din tindă mai lumina un ochi de jar. Cina se răcise, dai' bădicul Gheorghită in-avea gust de mincare. Ieşi din nou la portiţă. Două femei treceau pe drum, şi el le auzi vorbind : - Nu-l mai cunoşti ... Bărbos şi galbin ... - Cine-ar fi gindit să mai vie ?! Bădicul simţi un junghi la inimă, şi răsuflarea' i se opn. Cine are zile, vine. Şi de Niculae al Chivei nu ştie nimic? Aşadar, cel care venise nu era băiatul lui! Pe-o clipă, auzindu-le vorbind, lui Gheorghită i-a fulgerat prin gind că feciorul lui e bărbosul despre care vorbeau femeile şi că s-a oprit, in drum spre casă, la frate-său, la Pavel: de bună samă, Chiva, auzind, n-a mai putut , aştepta . . Omul îşi �nco�dă auzul, dar nu mai putu auzi răs­ punsul celeilalte femei; se depărtaseră. Da, se sfîrşise l Nu era Niculae al lui! Bădicul se lăsă Frînt pe laviţa de la portiţă; nu-l mai ţineau picioarele. Cine va fi acela care venise băr­ bos şi galben, şi care despre Niculaeallui nu ştia nimic? Gheorghită 'simţea că omul acesta nu putea să-i aducă �ici o veste bună. De altfel, el de mult nu mai nădăjduia. Numai Chivaîi mai făcea cîteodată să-i tremure sufle­ tul împietrit, ea, care iîşi Iega nădejdea 'şi de-un fir : ."de- 1>ăr. [8] Părinţi Bădicul nu-şi putu da sama cît va fi şezut pe lavită, cînd, pe drum, auzi paşi -ii vorbe. - Săracu Ionu Şchiopului, cum a-mbătrînit, cum s-a schimbat ! ... - Mirare-i, să duci patru ani aşa viaţă? De cîne, nu de om! - Da' biata Chiva lui Gheorghită P Ai văzut-o? ti plînge satu-ntreg de milă. Bădicul sări drept în picioare, dar repede se lăsă . din nou pe lavită, ca şi cînd I-ar fi pocnit cineva c-un mai' drept în numele tatălui. - Poate era mai bine să nu-i spuie nimic. - VeZJi, că dacă i-a lăsat cu limbă de moaete ... Nenea Gheorghită auzi nespus de clar vorbele din urmă ale celor ce treceau pe drum. Apoi nu mai auei nimic. Mai trecură bărbaţi şi femei, care, roţi, vorbeau de �ntoarcerea' lui Ionu Şchiopului din prinsoare şi de vestea ce-o adusese despre Niculae al Chivei, Dar bădicul nu mai auzea nimic. ti răsări în suflet, nespus de limpede, chipul feoiorului, aşa 'cum n văzuse În ziua plecării la război. Năkut, bine legat, cu mustăcioara albia mijind, cu ochii negri umezi de înduioşarea despărţirii. 11 văzu apoi pe cînd era În leagăn, pc cînd era de-o şchioapă, pe cînd păzea vitele, pe cînd mergea singur cu plugol şi la toate trebile. Ce mai bărbat ar .fi ieşit din el ! Cu moartea celui mai mare, cu a lui Ion, În anul dintîi al războiului, s-a împăcat mai uşor. Venise, în spital, chilăvir rău. Cum ar mai fi trăit?! Şi cum era cu satul aproape de oraş, a căpătat voie să-I Îngroape acasă. L-a adus" cu carul 'lui, cu bbii lui, L-a văzut cu [9] Părin# 9 oasele frînte, l-a văzut mort, n are aici, în cimitirul din sat. Dar Niculiţă! Ştia el de mult că băiatul nu poate fi între cei vii, . - de patru ani n-a mai dat nici un semn de viaţă. Credea că s-a' împăcat şi cu moartea lui, - aşa părea că-i spune sufletul �illl!Pietrit de durere. Dar iată că sub gheaţă licări se viu izvorul nădejdii. , Şi acum nu mai putea fi, nici o îndoială ! Bădicului �i curgeau lacrămile în neştire, lacrămi .grele, pe obraz, cînd deodată tresări: se apropia pe uliţă, de la vale, 'Ca un vuiet împletit din bocete de �nmormintare. Vreo zece femei veneau cu lelea Chiva. Toată noaptea, casa cea bătrînă răsună de tînguirile mamei. In curte, cînele urlă a pustiu, a moarte. Bă­ dicul Gheorghiţă rămase, pînă dimineaţa, nemişcat şi mut; tot mîngîind o căciulă. O purtase feciorul său Niculiţă, şi, pe patul de moarte, îl rugase pe Ion 1 Şchiopului s-o ducă acasă, s-o deie tatălui său: era încă bună şi ar fi putut s-o folosească. Dacă n-ar fi fost dorinţa asta din urmă a lui Niculiţă, Ionu Şchiopului n-ar fi spus nimic în sat, deşi el i-a ţinut luminarea. împreună au luptat, deodată au fost prinşi, şi, cu patru ani in urmă, cînd sosise scrisoarea de la ion, era scris în eacă-i laolaltă cu Niculiţă a Chivei şi căsîne sănătoşi amîndoi. Dimineaţa, cei doi părinţi păreau două umbre, care au intirziat in casa veche, din cortegiul stafiilor de noapte. Zadarnic guiţau purceii in 'coteţ; zadarnic fă­ , " 1 ',oeeau' larmă găinile închise ; zadarnic zbierau- viteluşii r [10] 10 Părinţi în grajd. Nime nu deschidea uşa de la tindă. Mămăliga de sara prinsese scoarţă. • Pe la ojină, portiţa curţii sdrţ1i,şl mătuşa Stana îşi arătă obrajii zbîrciti in fereastră, turtindu-şi nasul lung de geam. Mina stingă o ţinea streaşină deasupra capului, şi in palma bătrînă; inveli te intr-o năfrămută, ţinea o ramură de salcie înverzită şi o luminită de ceară. Işi ascuţea privirea slăbică, să vadă pe cei din casă, dar nu-i vedea. Incepu să ciocăne in geam: ...;.;.. Chivo! Tu, Chivo! Diilcasă nu răspunse nimeni. ,� Măi Gheorghită l 'Care sînteţi acasă? Dar cum nici de data asta nu răspunse rumeru, mătuşa Stana, tîrîndu-şi cizmele grele, veni la uşa tinzii, o deschiseşi intră in casă. - Vai de mine, Doamne, suspină ea, văzînd pe cei doibătrîni cum şedeau înlemniţi, se vede că voi nu ştiţi ce zi e azi! E Sîmbăta Floriilor ! Haidati la cimitir! Dar cei doi părinţi nu înţeleseră xlecît cînd văzură in mina mătuşii ramura verde de salcie şi lumînărica de ceară. - Nu lumînărică aşteptam eu să-ţi aprind, Nicu­ liră-a mamei! Atîta putu zice lelea Chiva, şi incepu să plîngă cu deznădejde. Tot bocindu-se, răsuci, din ceară şi feştilă de fuior, două lumînări, ajutată de mătuşa Stana. Bădicul se ridică cu greu, se duse in grădină şi rupse două ramuri de salcie. Gindul că Bot face ceva pentru Niculită cel mort departe ii trezÎ din cumplita- loo durere. Lelea Chiva [11] Părinţi II aruncă in grabă ceva de mincare la purcei, la găini, . bădicul puse Q mină de otavă in ieslea viţeilor, şi, curind, cei trei bătrîni ieşiră pe portiţă şi luară drumul cimitirului. Cînele, obosit şi trist, ii petrecu din ochi, apoi san gardul şi se întinse la pămînt înaintea portitei, cu botul pe labe. 192 2 -1 . �.� . v, ..... f. � [12] r J ,1 ADĂPOST DE-O NOAPTE Isprăvise tîrziu cu spălatul vaselor in sara aceea. I Stăpîniiavuseseră oaspeţi la masă, cina abia se termi- " natie pe la 11, iar felurile multe de mîncări scoseseră toate farfuriile' de prin scrinuri, coborîseră toate vasele de bucătărie din cuiele de pe păreţi, unde atîrnau stră- lucitoare. Ilinca, frîntă de oboseală, şedea, răzimîn- du-se intr-un cot de căpătîiul patului din bucătărie, şi se uita, ca la nişte duşmani, la turnuletele de vase şi de farfurii de pe masă: să le mai puie la loc in sara asta, ori să le lase pînă dimineaţă? Se gindi cu ură şi cu scîrbă că abia pusese in rind bucătăria dupt masa de, la pl'�nz,. şi se-şi apucaseră de lucru pentru pregătirea cinei. Pe lîngă bucătăreasă şi [13] Adăpost de-o noapte 13 fata din casă,' însăşi stăpîna se coborise în bucătărie, şi fusese o adevărată babilonie pînă incepu seră să sfîrîie cratiţele. Şi chiaridupă ce mîncările fuseseră împărtire şi puse la foc, stăpîna venea mereu să su­ pravegheze, ţipînd cu glasul ei ascuţit la cele trei femei. Ilinca nu pricepuse niciodată. la ce-s bune atitea feluri de mîncări, şi cînd vedea maldărele de carne, ii venea intotdeauna cu scîrbă. Şi apoi, ce de lucru avea ea pinăspăla atitea vase, Ipină punea �n rind . bucătăria, după fiecare masă mare! Bucătăreasa şi fata din casă nu-i ajutau niciodată la spălatul vaselor; ŞI pentru că erau mindre şi se ţineau cucoane, Ilinca, venită numai de un an la oraş, dintr-un sat din nordul Moldovei, le ura cu străşnicie şi, in sufletul său, le dispreţuia adinc. Ilinca îşi frecă ochii cu dosul palmei : pica de somn. Se mai uită o dată la vasele de pe masă, şi, deplin hotărîtă să le lase nemişcate pînă dimineaţă, se lăsă moale pe pat, aşa îmbrăcată cum era. Pleoapele-i că­ zură grele. Afară, - după ce viscolise ziua întreagă, învolbu- '{ind zăpezile �e pe acop:rişuri, d� pe uliţi, p�rdndu-.l.e 10 perdele mari, ca neguri zdrentuite, ca suluri fumuru, - se înseninase ; stelele sclipeau înghetate, sus, in înălrimi, . iar acoperişurile de ţiglă trozneau de ger. Ilinca auzea, muiată ,de somn, cum Itroznesc acoperi­ şurile, cum scîrţîie pe stradă zăpada subt paşii vre­ unui trecator grăbit. Cuprinzînd-o dulceaţa aţipirii celei dintîi, in căldura din bucătărie, printr-o ciudată îm- . � ... păi'ethiere de ginduri, îşi aminti c-un fel de scîrbă de I mîncările multe care se topiseră in sara aceea la masa ',- , ; �:' , .� .. [14] 14 Adăpost de-o noapte stăpînilor, Cum poate cineva să ospăteze aşa pe astfel de vremuri?! Cum Itrebuia să ajute la servit, şi cum bucătăria era dezlipită de locuinţa stăpînilor, Ilinca, de cite ori făcuse, azi după amiază şi sara, drumul de la bucătărie la prînzitor, văzuse pe stradă cele din urmă rămăşiţe din convoiurile retragerii: bieţi soldaţi învineţiti, degera ţi, in cete mici, grămădiţi uneori tn jurul unei căruţe care ţipa ingrozitor din osiile uscate, trasă de căluţi ce-şi Frămîntau oasele, luneoînd la fiecare pas, strivind săc sub roţi zăpada îngheţată, cu urechile şi coama tmburate, sure, păeînd nişte moşneguti nepu­ tincioşi, ce 'se ,trudesc amar să meargă 1nainte. Luînd-o somnul, �n mintea ei se învăluiau impresiile de azi, pen­ tru a lua cine ştie ce forme în haosul visului. Deodată tresări. Bătuse cineva în geam? Ei, cine era să bată ?! Poarta curţii era încuiată doar! încuiată? Fata deschise ochii mari,' speriată: lampa din bucătă­ rie nu era stinsă ! Cum de s-a culcat ea fără să stingă lampa?! De va fi văzut lumină la bucătărie ! ... De cite ori nu i-a spus că-i dă drumul dacă nu cruţă gazul, care-i aşa de greu' de găsit pe vremea asta de război. Ilinca sări din pat şi stinse lampa. Dintr-o aruncătură de ochi văzuse ceasul de pe părete : arăta două. Stăpînă-sa se va fi culcat, de bună samă, şi nu va fi văzut nimic. Dar chiar să fi văzut lumină tn bucătărie, ea nu ştia cite vase au fost de spălat? în geam se auzi din nou o bătaie uşoară. Fata se cutremură: îşi aduse acum limpede aminte că uitase să incuie poarta. Nu de tîlhari ti era frică, ci de neîm­ plinirea stra.�n1c�i porunei pe eare.i-o dăduse stăpînă-sa : nu cumva să uite poarta descuiată, căci' prin oraş trec [15] mereu trupe in retragere, şi «zdrenturoşii aceia, careau fugi� din faţa duşmanului, - zicea doamna, -:- fură de sting. Sint Flămînzi de se-ncovoaie, Ilinco,şi-au ajuns de nu mai au nici un dumnezeu.» Ilinca luă cheia din cui şi porni spre uşa bucătăriei. In clipa aceea cineva ciocăni din nou în geam, de două ori: «Cioc, cioc !». Binea se-nfioră ;se apropie de fe­ reastră şi-ncercă să privească afară. Dar geamul era, tot, o floare de gheaţă. - Cine-i acolo? întrebă fata. - Om bun! răspunse un glas obosit şi răguşit. Des- chide-mi să mă-ncălzesc puţin ! Inghet ! Eşti soldat dumneata? - Da, soldat! Am văzut lumină şi am tras aici. - Da, am uitat poarta descuiată ! spuse cu deznă- dejde fata . . Un soldat! Iată ce-a trebuit să-i mai cadă pe cap in noaptea asta! E limpede: mine, stăpîna o va alunga, Nu era zi să nu-i spuie ameninţătoare: «Ascultă, Ilinco ! Să nu care cumva să găzduieşti vrun soldat [a bucătărie! Vin degeraţi, şi nu mai 'scapi de ei ca de cerşetori ! Dar bagă-ţi minţile-a cap ! S�nt plini de păduchi! Şi tu ştii cîţi au murit pînă acum, în oraş, de tifos exantematic !» Cucoana ii tîlcuise de mult Ilincei, de cînd se ivi seră primele cazuri de tifos exantematic, ce boală grozavă e şi cum te poti feri de ea. Ilinca, de cite ori mergea tn piaţă, trebuia să-şi ungă cizmele cu gaz, iar peste veşminte să imbrace o manta veche de-a cucoanei, care . ,'.1 .11lifO�a mereu. a lichid salvator. Aşa o povăţuise pe 1 • cucoană un doctor, prieten al casei. I i I I i Adăpost de-o noapte 15 [16] 16 Adăpost de-o noapte- Şi iată, acuma ii cade pe cap un soldat! Ea e de vină. Cum a putut uita să incuie poarta? - Deschide-mi să mă-ncălzesc puţin. Nu mai pot merge mai departe, se auzi din nou vocea obosită de-afară. - Ţi-aş deschide, zise fata, dar am poruncă straş­ nică să 11U las soldaţi in bucătărie. - N-o să rămîn. Mă-ncălzesc niţel şi plec. Trebuie să-mi ajung unitatea. Dar de va afla stăpîna P Mă alungă ca pe-un cîne, Mi-a spus. - E întunerec la boieri, am văzut cînd am trecut pe lîngă casă. Şi, apoi, nu rămîn, Plec indată. - Nu! zise fata, cu spaimă. Uite, eu deschid şi merg să incui poarta. Vei veni şi dumneata cu mine. Crede-mă, nu pot. A să mă bată, vai cum a să mă bată! Se auzi un mormăit, ca şi cînd cel de-afară şi-ar fi spus sieşi ceva, dar Ilinca nu înţelese nimic. Ca orice fată-de la ţară, nu se temea ode întunerec, nu se temea de oameni. Şi apoi, afară nici nu era întunerec. Ză­ pada şi stelele cerneau o lumină potolită, ca de negură .. Descuie uşa bucătăriei. Mai ardea un butuc pe foc, şi, in slaba zare de lumină, fata, in prag, fu învăluită de aburul ce nă vălea pe uşa deschisă. Soldatul se desprinse greoi de lîngă zid şi, iarăşi mor­ măind ceva neînţeles, ,porni, tîrîndu-şi un picior, către poarta, Ilinca se uită la el, făcu un pas, făcu doi, se opri Şl Zise: , Dac-aş �t:i' că nu 'stai mult ..• TeV doare piciorul? Nu-i fi impuşca�? -» I . � ",":, ,,: • [17] .Adăpost de-o noapte 17 " .�. 1 r' Soldatul se opri. - Nu. Mi-a degerat şi s-a umflat putia, Ilinca se uită cercetător la casa boierească, ascultă <)I'teva clipe liniştea l11opţiiingheţate, troznetul acope­ .rişerilor sub ger, apoi, întoroîndu-se spre bucătărie, zise hotărîtă : - Vino! Dimineaţă, rtnaime de 6,invăluită �n ceaţă, Ilinca 'Încuie poarta, ascultă un răstimp cum se-ndepărtează scîrţîitul zăpezii, aspru subt paşii soldatului, aruncă o privire 'Sipr,e geamurile mute şi oarbe ale casei boie­ reşti, apoi, pătrunsă de frig, fugi tn bucătărie. AprÎl115e lampa şi se apucă să puie vasele la locul lor. Soldatul, cît ce mîncase, adormise buştean, Ipe patul . ei. Nu s-a îndurat să-I scoale. Sea-nfăşurat intr-un ţol :şi s-a culcat Ipe podelele de scînduri ale bucătăriei, Ungă plită : dar gerul de-afară se prelingea pe subt uşă, 1nfiorî11id-o. Şi deşi mereu pusese lemne pe foc, nu putuse adormi. Dar nu-i părea rău. Rămînînd trează, l-a sculat .ta vreme pe soldat, şi i-a dat drumul pe poartă, fără să bage cineva de samă, Nici prin gînd nu i-a trecut să se teamă de boala aceea despre care-i spusese stăpînă-sa că o aduc soldaţii. Ilinca atîrna vasele strălucitoare ,în cuie, şi, deo­ -dată, aducîndu-şi 'aminte cu cîtă lăcomie mîncase omul, cît fusese de flămînd, şi cit de in grabă adormise, .simri o ură adîncă faţă de cei ,pe care-i văzuse cinînd 1n sara trecută. Bine-a făcut că, la plecare i-a umplut s�l cu bunătăţile ce se mai găseau :prin bucătărie ! Daroh de greu s-a deşteptat azi-dimineaţă 'soldatul! '."4 [18] 18 Adăpost de-o noapte il III I .11 : I I Cît a trebuit să-I zguduie, să-I strige! Şi ce faţă gal­ benă, de mort, avea! Şi cit de mari şi de-adinci îi erau găvanele ochilor! Şi ce barbă sălbatecă îi umbrea obrajii ! Ilinca se opri în mijlocul bucătăriei, cu o oală în mînă: îi veniră în minte feţele sănătoase, mulţumite, de oameni ghiftuiţi, ale celor care cinaseră. asară cu stăpînii ei, şi zise tare: - Bine-am făcut că l-am adăpostit! Bine-am făcut că i-am dat de mîncare l Şi, cum atîrna oala în cui, simţi din nou în inimă junghiul care o încercase de atîtea ori peste noapte: poate tot aşa va fi şi fratele său Ion! Dintr-odată gîndurile i se limpeziră şi adăogă încet, pentru sine: - Mare-i nedreptatea în lumea asta, Doamne! Unii îngheaţă şi mor de foame, iar alţii mănîncă la căldură zece feluri de mîncări! De ce nu i-a deschis numaidecit asară? De ce l-a mai ţinut în ger? Cînd i-a spus să-şi scoată bocancii, el i-a răspuns: «Nu-i mai pot încălţa dacă-i scot. Mi-s degera te picioarele !» Şi ea l-a ţinut atîta vreme afară, afară, în ger! O copleşi un nedesluşit simtimînt de scîrbă şi de mînie faţă de sine Însăşi. Toată dimineaţa munci în silă. îi venea să se certe cu bucătăreasa, cu fata din casă. Se simţea între ele străină, mai străină decit în ziua cînd întrase, aici, în slujbă. La 12 veni, ca de obicei, stăpîna. înainte de-a servi masa, obişnuia să facă o inspecţie în bucătărie. De cînd izbucnise tifosul exantematic, controla în fiecare zi şi hainele. şf patul �eFito�ei. _Cucoana era in toane rele. Fata din casă pomeni se de-un schimb de vorbe [19] .Adăpost de-o noapte 19 acre între stăpînă şi stăpîn. Dar Ilinca nu luase în samă şopotul dintre bucătăreasă şi fata din casă. Cucoana, - femeie in altă, negridoasă,cu ochii încer­ cănati, cu mustăcioară, cu pieliţa obrazului groasă, ­ gustă din mincare, aruncă o privire spre vasele atîr­ nate in cuie şi se apropie de patul Ilincăi. Patul era nedesfăcur, dar tîrnosit. Ilinca uitase să-I aranjeze după . leşinu, pe ochi i s-o pus orbu-găinii şi s-o prăbuşit pe­ ăsta, pe asfelt, adecăte pe chiatră. Maică Precestă I Cind am dat de el, nu mai sufla. Nu murise, era cald­ încă, da' nu mai sufla. Pînă sara o fost gata. Şi-acuma. io am rămas c-un cap de vacă. Zice tistu că să dau vaca la o gazdă, să mă ţie cîte zile-oi mai avea, că el nu mă mai poate suferi in casă. Acuma, rnăritu domn ce­ zice? 10, în năcazu meu, aşa gîndesc : ce s-o alege de' mine dacă n-a mai fi vaca? Omu-acela mă va pune­ şi el în drum. Mări tu domn ce zice să fac? Străinul se Frămînta. Cum sa scape? Primarul nu se zărea nicăiri. - 10, in capu meu de muiere proasta, mi-am zis ca să nu ies din casa şi să bag jalbă la împăratu. Acum avem împărat de rumîn. Bună treabă dacă-i de rurnîn şi de lege rumînească l Şi de-aceea m-arn bucurat aşa. de pogan, că de n-o venit împăratu, au venit rnăriţii domni, să-mi ducă jalba. Cit aţi grăit, tot la asta m-am gindit. Că aici în sat, şi-n varmeghie, nime nu-ţi face' dreptate. Am bătut la toate uşile; şi uşile şi inimile­ - pecetluite. Primaru nost' ... Dar nu sfîrşi vorba, şi primarul, care tocmai se ivise pe tribună, o luă de piept, o trase binişor la o parte­ şi se înclină respectuos, ca la oraş, inaintea străinului, - Am onoare să mă prezant: primarele Bucur. Domnul zimbi, ii strînse mina şi, bucuros că a scă­ pat de cazania bătrînei, .porni cu primarul şi coborî de pe tribuna. In grabă, toţi oaspeţii fură �n automo­ bile. Grupuri de ţărani rămaseră ici şi colo, - cum, vorbiseră cu domnii. Bătrîna, singură, pe tribună, părea. că nu înţelege nimic. Nu se mişca, se uita în jur năucită, [76] 76 Intr-un picur de apă Ţăranii privira un rastimp întunecaţi, tăcuţi, spre automobilele care duduiau, Deodată, dintr-un grup se desprinse unul, cărunt, roşcovan, lungăneţ, şi zise tare, să fie auzit: - Bine faceţi că mai veniţi pe la noi! Dacă n-au fi du�neavoastră să ne mai alinaţi năcazurile, de mult ne-ar fi luat dracu pe noi, ăştia de pe sate! Oamenii zîmbiră ascuţit. Apoi, tăcuţi;' se-mprăştiară spre case. Numai mătuşa Stana rămase nemişcată, in­ gîrbovită, pe tribună. De departe părea un uriaş semn de-ntrebare pus in mijlocul pătratului de scîndură nouă. 192 3 [77] UMBRA UNUI OM Eram singur acasă, după prînz. Afară dogorea cerul de august, dar În odaie era răcoare. Ceteam o ga­ zetă şi, în răstimpuri, mă gîndeam Ia cîte toate. Din Întîmplare, privesc spre fereastră. Pe drum, din jos, ve­ nea un om străin, un domn. Pe la noi prin sat. rar de trece vrun domn. Mă apropii d in gene. [138] 138 Solia de la miazăzi - Săracul ! E copil şi el ind ! suspma mama. Cei doi Frăţiori il trăgeau acum pe Ionită de haină. - Bade! - Bade! Ionită ii văzu şi zîmbi din nou. Bade l Ne faci şi una de apă? - Una de apă ne faci? - Vă fac, răspunse «badea», numai să-nceapă a se topi zăpada, să curgă valea ... Şi abia atunci, dîndu-şi sama că-şi pierde vremea, porni spre şopron, să isprăvească restelele, iar frătiorii ieşiră tiptil 'pe portiţă, in uliţă, să vadă dacă n-a inceput «să curgă valea». 1 9 2 7 [139] DACTILOGRAFA Vasile Creţu, contabilul, nu-l mai slăbea cu în­ demnul: - Trebuie să angajăm o dactilografă, domnule di­ rector. Altfel, cu toată dragostea, voi fi silit să plec. Nu-mi va fi uşor, te-asigur. M-am obişnuit aici. Dar, - trebuie să rnă-nţelegi şi dumneata, - nu mai răz­ besc cu scrisorile. Sea-nmulţit grozav corespondenţa in anii din urmă. Chiar numai pentru contabilitate ar fi nevoie de un ajutor. Lucrînd şi dup-amiezile, cum lu­ crez, tot aş mai birui dacă mi s-ar lua de pe cap cores­ pondenţa. Aş lua cu mine registrele şi aş mai lucra şi-acasă. Da' cu toate, nu mai pot! Judecă şi dumneata, ce-ar fi mai rentabil pentru bancă :să plec eu, să mai [140] 140 Dactilografa aduci pe lîngă mine un contabil, on să angajezi o dac­ tilografă? De trei ori pe zi îi toca la ureche motivele acestea, şi altele. Directorul, Constantin Vişan, - om trecut de 50 de ani, cu barbişon sur, cu mustaţă rătezată scurt, cu nas lung, încălecat de ochelari, - cînd il auzea, lăsa oondeiul pe biroul casieriei, - era şi casier, - şi pri­ vea întins, pe deasupra lentilelor, la contabil, aşteptîn­ du-l să isprăvească. Nu-i rămînea nici el dator, - In locul dumitale, aş şti şi eu s-argumentez aşa. Nu zic că n-ai dreptate. Dar nu putem încă, tinăre, să ne sporim personalul. Ştii bine că mijloacele nu ne permit. Inainte de război aveam doi contabili, ba, un răstimp, chiar şi casier deschilinit. Dar în criza de-acum ce vrai să facem? Banca abia ne poate plăti pe noi doi. Ce-ar zice actionarii ? Ce-ar zice consiliul de adminis­ traţie ? Că ruinăm banca. Ştii bine că şi aşa abia o ţi­ nem în dinţi. Altădată era o întreprindere înfloritoare. Directorul, din partea lui, aducea încă multe motive care nu-iîngăduiau să sporească personalul. Pe cel mai de căpetenie il lăsa totdeauna la urmă: - Şi, în sfîrşit, încheia el, în ce lună ne aflăm azi? In mai, pare-mi-se! Şi, după cît îmi aduc aminte, în ianuar, consiliul ţi-a urcat sal arul cu două mii de lei, chiar din motivele pe care le-nşiri dumneata, şi chiar la cererea dumitale. Vasile Cretu tăcea un răstimp, dar noi argumente îi veneau în minte. Şi de cîteva săptămîni, - dimineaţa, la amiază şi sara, - nu-l mai slăbea pe domnul Vişan. Dimineaţa - un vraf de scrisori, partide care se-m­ bulzeau �naintea biroului său; la amiază - jumătate [141] Dactilografa 141 din muncă neisprăvită ; sara - cădea de oboseală. îşi ducea mînile Ia tîmple, blăstăma, şi 1ncepea iarăşi cu îndemnul, Directorul, într-o sară, fără să-i spuie nimic, luă o parte din poştă, să o isprăvească el, acasă. îşi zicea: «Are dreptate. Se-ngrămădesc lucrările.» însă dumnea­ lui era slab Ia concept şi nu putu face nici două răs­ punsuri. Avea şi o scriere urîtă, crăcănată. Dimineaţa, cînd contabilul începu iarăşi litania, întrebă : - Şi cu cît crezi că am putea angaja o dactilo­ grafă? - Cel putin cu trei mii de Iei. - Trei mii?! Eşti nebun ?! Dumneata ai şase, ŞI eu am cinci. Trei mii pentru că bate cu degetele ?! - Domnule director, nu cred să putem prinde pe una mai ieftin. Gîndeşte-te şi dumneata. Aici în sat nu e nici una. Va trebui să vie o străină. Cu ce să trăiască şi să se-rnbrace P Nu ştiu eu cum se trăieşte cu şase mii? - Dacă-i aşa, regretele mele, domnule Cretu. Cine să deie trei mii de Iei lunar, treizeci şi şase de mii pe an ? Dumneata ţi-ai uitat ce profit curat putem arăta noi? Dar eu cred că s-ar găsi şi cu mai puţin. Peste cîteva zile, după ce directorul vorbi cu vreo cîţiva membri din direcţiune, îi zise: - Să facem o încercare. Poate găsim. Dar, drept să-ţi spun, mi-ar plăcea dac-ar fi bărbat. Ştiu şi unii dintre tinării de azi dactilografia. Nu mi-ar plăcea o rochie în biroul băncii. Şi nici n-am avea unde s-o pu­ nem. Ar trebui să lucreze aici, cu noi. [142] 142 Dactilografa Vasile Cretu se încruntă. - Nu zic că nu 'sint tinări care cunosc dactilografia. Da' crezi că vin la noi? Să-i plăteşti in aur, şi nu stau aici. Şi cît ar cere? He-hei ! Vei vedea dumneata. Cum să văd? Din concurs. Ce concurs ? Da' cum crezi că vom ajunge la dactilografă, ori la dactilograf, cum zici dumneata? Vom angaja prin concurs: «La banca 'cutare, din 'satul cutare, e nevoie de, - puncte, puncte, - saI ar lunar trei mii de lei». - Nu! Asta nu! Trei mn e prea mult. Să zicem, una mie cinci sute. - Glumeşti, domnule director! zise 'contabilul, con­ trariat. - Ba nu glumesc deloc. Am vorbit şi cu, ceilalţi membri. Dacă vine cineva, bine, dacă nu, să fie să­ nătoşi ! - In cazul ăsta, vă rog să-mi primiţi demisia de pe-acum. - Ei, fie două mii! Să punem in concurs: «Două mii, primiţi anticipative», - Domnule director! făcu ofensat Creţu, - Nici un ban mai mult ! - Dar n-o săse-mbie nimeni, domnule director! Dumneata, care ai la inimă viitorul şi inflorirea acestei bănci, dumneata, care-ai pus temelia ei, trebuie să vezi realitatea. Cine poate trăi azi din două mii? Iar, pe de altă parte, - şi trebuie să-ţi spun ceea ce nu ţi-am spus ind niciodată, - de la care bancă mai pri­ mim noi scrisori de mînă P Nu sint toate bătute la maşină? Mai e ceva şi numele bun in lumea asta! Pres- [143] Dactilografa 143 tigiul băncii, domnule direcror ! Hai, mărturiseşte! Nu iei cu alt respect in mină o scrisoare bătută la maşină, şi cu altul una scrisă de mînă ? Cînd at1t clienţii, cît şi băncile cu care lucrăm vor vedea iscălitura dumitale subt o scrisoare tipărită, altul va fi prestigiul băncii, te-asigur. Vor zice cu toţii: «Stau mai bine decît arată Ia bilanţ. Deştept om directorul Vişan 1» Contabilul vorbi cu înflăcărare, părînd că pledează propria-i cauză. Şi, de data asta, nimeri, în fine. Faţa largă a directorului se umplu de zîmbet, Fie, dar, două mii cinci sute, zise el. - încă cinci ! - Nu, s-a terminat! Zîmberul ti dispăru de pe faţă, şi Creţu înţelese că orice stăruinţă in plus e zadarnică. Şi nu se înşela ! Vişan vorbise şi de salariu cu mem­ brii din direcţiune. EI 1i speriase cu cinci mii, apoi cu patru şi, 1n urmă, ajunsese la trei mii, sumă pe care ceilalţi o primiseră. Dar era ambiţia lui, prestigiul lui, să angajeze mai ieftin decît credeau confraţii întru su­ pravegherea capitalului. Să încercăm ... zise Creţu cu tristeţă. Dar, de se poate, vezi să fie bărbat. Ce s-o arăta, domnule director. Nu mă-mpac eu cu rochia in birou. Ce poate lu­ cra o fată? Iată, rătăciri din ziua de azi. - De ce-ar fi rătăciri? N-ai văzut la băncile mari de la oraş? Cite femei lucrează! Cîştigă şi ele o pîne. Vezi dumneata că, -în scurnpetea de azi, tinării nu cu­ tează să se mai însoare, Cum să te-nsori, cu un salar de şase mii? [144] 144 Dactilografa Va fi aşa cum spui, dar mie, unuia, nu-mi place rochia-n birou. Le-am văzut eu şi la băncile cele mari. Cît ce nu-i superiorul cu ochii la ele, lasă lucrul şi co­ chetează cu slujbaşii tinări, Ba am văzut pe una cum îşi colora unghiile după maşina de scris. Vezi, fă în aşa fel publicaţia, să vie un bărbat. - N-o pot face decît Într-o singură redactare: «dac­ tilograf sau dactilografă». Dar îţi spun dinainte, dom­ nule director, că bărbat nu se va prezenta, la un salar aşa de ridicol. - Vom vedea. - Eu ştiu de-acum. Anuntul de concurs apăru, ,În sîmbăta următoare, În­ tr-o gazetă săptămînală din oraş şi În monitorul jude­ ţului. Termenul de prezentare fixat era de treizeci de zile. Trecu o săptămînă, trecură două - nu Întra nici o cerere. În săptămîna a treia, directorul, neliniştit, zise: - Poate e prea mică publicitatea, de-aceea nu s-a rată nimeni. N-ar fi mai potrivit să publicăm Încă o dată concursul, şi Într-o gazetă din capitală? Risul batjocoritor al contabilului îi Frînse repede nă­ dejdea. - Nu publicitatea mică-i de vină, domnule director, ci salarul ! Dacă oamenii din apropiere nu se simt ade­ meniti, crezi că va veni cineva din mari depărtări, să se Înfunde Într-o bancă sătească, pentru două mii cinci sute de lei? Directorul vedea că Cretu avea dreptate. Şi se neli­ nişti şi mai tare. ti părea rău acum că nu oferise trei mii, aşa cum se întelesese cu ceilalţi membri din di­ rectiune. Nu ajunsese partizan al noii angajări pentru [145] Dactilografa 145 că l-ar fi compatimit pe Creţu. Dar vedea acum că omul nu mai răzbea. Şi nu-i mai ieşea din cap ceea ce-i spusese Creţu : o corespondenţă bătută la maşină ar ri­ dica prestigiul, numele bun al băncii. lşi închipuia me­ reu numele său pus subt o coală bătută la maşină. In săptămîna a patra sosi o cerere. Cei doi slujbaşi o examinară amănunţit. Era o scrisoare de femeie, dar avea alăturate şi diferite probe dactilografiate. Directorul fu încîntat, dar nu-şi trădă însufleţirea, Mai ales că oferta era Însoţită de o condiţie: «Sînt gata să mă angajez provizoriu, pe două Iuni, cu salariul din concurs. Dacă mă voi convinge că nu pot trăi din două mii cincisute, institutul se obligă să mă elibereze sau să-mi mărească salariul cu cinci sute de lei.» - Să aşteptăm. Poate mai Întră vro ofertă, zise di­ rectorul, încuind cererea cu anexele în biroul său. Mai erau şapte zile pînă la termen. Dar nu mai sosi nici-o cerere, nici la o săptămînă după termen. Contabilul stăruia să-i scrie singurei candidate să se prezinte. - Să mai aşteptăm, răspundea domnul Vişan. - Intrăm în ilegalitate, domnule director, zicea Creţu, In concurs scrie categoric că «cererile întrate după termen nu vor mai fi luate în considerare». Chiar de-ar mai Întra vreo ofertă, n-o mai putem lua În samă. - Ei, aş ! Parcă ne controlează cineva! Mai aşteaptă ��. , - Dar dacă se răzgîndeşte şi singura petitionară, şi-şi retrage cererea ? Directorul tresări, dar se linişti în grabă. , .- [146] 146 Dactilografa 'Nu cred, ii zise el. Dacă afla un loc mai bun, desigur că n-ar fi răspuns la concursul nostru. Dar cînd se împliniră cincisprezece zile de la con­ curs, o scrisoare recomandată a domnişoarei Laura Pascu ii vestea că, dacă nu-i avizată telegrafic despre angajare, renunţă la post, fiind gata să primească altul, cu trei mii lunar. Peste un ceas porni telegrama despre primirea ofer­ tei. Contabilul Cretu părea însă foarte trist. - Ei, nu eşti mulţămit nici acum? il �ntrebă di­ rectorul. - Aş fi mulţămit dacă aş fi sigur că vine. Mă gin­ desc că dacă are-o ofertă cu trei mii de lei, nouă ne-a scris numai ca să aibă un motiv de-a se retrage. E o nimica toată să dovedească intirzierea telegramei. Mai ales că şi poate întîrzia. De la sat la sat legătura tele­ grafică e destul de şubredă. Directorul se nelinişti şi-l privi intins. - Ce crezi dumneata c-ar fi de făcut ? - Mi se pare hotărîtoare o singură soluţie. Să-i dăm o nouă telegramă, in care să-i oferim trei mii de lei, atÎt cît spune că i se imbie din altă parte. - Trimite telegrama! Servitorul, întorcîndu-se de la poştă, aduse textul pri­ mei telegrame. - A spus derigenta că trimite numai pe-a doua, să nu se-ncurce cu amîndouă, N-a trimis-o nici pe cea dintii? - Nu. - Ce spuneam eu! zise cu ciudă Cretu, O să mă răped eu piuă la poştă. Altfel, cine ştie cînd o trimite şi pe asta! [147] Dactilografa 147 " Nu mai aşteptă încuviintarea directorului. Işi luă pă­ lăria: şi ieşi. După un sfert de ceas se �napoie radios. - Am dat-o cu răspuns plătit. Aşa e mal sigur, zise el. - N-o trimisese pîn-ai ajuns dumneata? - Nu. Nu căpătase legătura telefonică. Dumneata ştii că telegramele noastre merg .prin telefon pînă la oraş. Dar acum a pornit. Am fost de faţă. - In sfîrşit, bine că am isprăvit odată, zise directo­ rul, continuîndu-şi slujba de casier la bir,oul lui. A doua zi sosi răspunsul. Laura Pascu primea, şi, peste două zile, avea să se prezinte la slujbă. - O să vedem în curînd cum ne-am procopsit, zise directorul. Nu am eu încredere în munca bărbătească a femeii! Rochia, 1n birou, e o scrînteală, ascultă-mă pe rnine l Dar Creţu nu-l mai asculta. Zîmbea visător, şi con­ deiu-i neobosit zbura pe hîrtie. Contabilul Creţu se 1ngriji de cameră pentru viitoarea colegă. Găsi una chiar la preotul din sat, ba convinse pe preoteasă să-i deie şi mincare. Pensiunea 1ntreagă­ două mii de lei pe lună. Domnisoara Laura Pascu sosi, după cum anunţase, şi Cretu o conduse la casa parohială. Cînd veni la bancă, directorul 1i găsi vorbind , se întrebă ea, cînd, nu peste mult, aceeaşi izbucnire se auzi în coridor. Deschise uşa şi scoase ca;pul. Coridorul era întunecos ; totuşi, desluşi bine pe bătrîn între patru fete tinere. El întră cu ele în bucătărie, radios, mîndru de alegerea lui. În lumina din bucătărie, Elisavetei ti fu de-ajuns o privire ca să-nteleagă bucuria bătrînului : toate patru erau frumuşele. Simţi un junghi la inimă şi abia putu Zice: [179] Corvoada 179 - Ptii! Ucigă-te crucea! Boşorogul, cu ochii topiţi, incepu să laude fetele. - Dar unde le-ai putut găsi pe toate patru aşa de în grabă? întrebă, nenorocită, femeia. - în grabă?! Dar am plecat Ia opt, şi aoum sînt ceasurile unsprezece! Cît am alergat ! Nurna' 'eu ştiu. Ochii lui se plimbau sclipitori de la o fată la alta. - Vezi-o pe asta, năltută, brunetă? E numa de şaisprezece ani! Da' harnică foc. Nu ştie decît puţin rornîneşte. E unguroaică, ba, ce spun, e secuiancă ! Se­ cuiencele sint vestit de harnice. Vorbind, boşorogul nu-şi lua ochii de Ia siniUJl secuiencei, un sin mic Şi tare. Ori, dacă nu-ţi place, ia-o pe căprioara asta. E rornîncă, e de pe Secaş, venită de curînd la oraş, dar pricepută la toate. A slujit şi acasă, la popa, la nota­ rul. O cheamă Ileana Roşu. Hm! Frumos nume. Şi i se potriveşte. Uite ce păr are. Şi Simion, deşi vedea că Elisaveta îi urmăreşte toate mişcările, nu se putu stăpîni să nu mîngîie părul blond­ roşcat ·a.l fetei. Le recomandă şi pe celelalte două: o altă romîncă, pistnuiată puţin pe faţă, cu ochii mari, verzi, înaltă şi vioaie, şi o sască bălană, albă, cu ochii ca floarea inu­ lui. Cît vorbi, nu-şi luă ochii de da fete. Zîmbetul larg nu-i mai dispăru de pe faţă. - Destul, domnule! zise, �necată femeia. Nu iau pe nici una! Ţi-am spus Protectorul 269 - De, o să mai caut. Da' sint trei săptămîni de cînd alerg şi adulmec, Şi dacă nu mi-ar fi stăruit me­ reu, nu in urechi, ci in inimă, asigurarea dumitale, n-aş fi venit eu aici. Da' in toiul activităţii electorale dum­ neata mi-ai zis: «Să nu-ţi pese, Bucure, dă-i nainte! Orice s-ar întîmpla, 1ţi rămîne sprijinul meu necondi­ ţionat.» - Ei, şi nu-l ai intreg? - Hm! Eu văd că alerg pe drumuri de trei săp- v A • tamInl ... - Protecţia ţi-am promis-o, Bucure, dar nu te-am autorizat să fii obraznic cu mine ... - Obraznic P! .Păcarele mele, domnule deputat! îmi arde mie să fiu obraznic? Sint un nenorocit, şi atîta tot! Iată, v-am adus la cunoştinţă, sint acum două săptămîni, de un post la administraţia financiară. A fost numit un oarecare Niculae Pancu. Azi e săptă­ mîna, v-am vestit de două locuri la primărie, unul la serviciul economatului, altul la apaduct, şi le-am scăpat şi pe-acelea. Vedeţi, locuri au fost ele ... - Dar eu ce-am făcut? N-am alergat, n-am in­ tervenit? N-ai fost tu cu mine pretutindenea? N-ai auzit cu urechile tale făgăduielile? Nu i-ai văzut strîn­ gîndu-mi mina şi ploconindu-se inaintea mea? - Nu 'spun că n-ati alergat şi n-aţi intervenit. To­ tuşi, alţii au fost numiţi. - Ticăloşia oamenilor acestui regim, care nu se ţin de cuvînt ! Pot eu să .. i schimb, pot eu să-i reformez? Sînt o nenorocire pentru toţi, e adevărat, da' ce pot [270] 270 Protectorul eu să fac dacă alegătorii i-au adus la putere P! Mai caută, hi spun! Voi interveni din nou. Şi cred că voi fi mai norocos. Notarul Bucur ieşi plouat din biroul advocatului şi deputatului Constantin Pop. Unde să mai caute? Pe cine să mai întrebe ? Regimul cel nou stăpînea cu fu­ rie. Protectorul său a stăruit, nici vorbă! Dar unde se făcea un loc liber, era numaidecît ocupat de un om al regimului. Aşa' se întîmplase, desigur, şi cu cele trei posturi aflate pînă acum. Notarul Bucur mai avea şi o cercetare disciplinară în spate: schimbarea urnei din Răstoci, care dăduse majoritate protectorului său. Vreme de-o săptămînă n-a mai dat pe la deputatul Constantin Pop. Căuta cu deznădejde un post 1n care să se plaseze. Alerga pretutindenea. La administraţia fi­ nanciară întîlni un vechi coleg de şcoală, unul Dumitru Neagu, om simplu; bun şi muncitor. Era un fel de subşef la un birou. Ascultă povestea lui Bucur şi i se făcu milă de el. Mai ales se revoltă cînd auzi că depu­ tatul Constantin Pop nu i-a putut fi de ajutor. - Cum să nu poată! strigă el înfuriat. Are mare trecere şi la cei ce guvernează azi. Dar e mare pot­ logar! Are aici în oraş o clientelă electorală suspectă. Cine ştie pe cine a recomandat în locul tău. - Dragă, pe mine m-a recomandat. Am auzit cu urechile mele! - Esti un naiv, eşti un prost! Nu-l cunoşti. Şi acum, trăbă să lucrăm repede! [271] Protectorul 271 Ce să facem P întrebă mirat notarul. în trei zile pleacă de la noi un student să-şi facă armata. E nevoie de un suplinitor pe un an. Nu-i cine ştie ce post, dar decît nimic ... Eu stau bine cu admi­ nistratorul financiar. Fă-ţi cererea. Dar să nu mal mergi pe la deputat! A treia zi notarul Bucur avea numirea in buzunar. Sara, trecu pe la protectorul său. în sfîrşit, am aflat! zise el cu bucurie. Fie Domnul lăudat! Unde? La administraţia financiară! La administraţia financiară? Da! Mine la opt o să vorbesc cu administratorul. Mi-e pretin bun. De-acum cred o-ajungi in pită. Notarul, de bucurie, voi să-i spuie că are numirea in buzunar. Dar îşi aduse aminte de vorbele priete­ nului şi tăcu, Dimineaţa, cînd sosi deputatul, Dumitru Neagu era in cabinetul administratorului. 11 luă pe-administrator deoparte şi incepu a-i şopti. Ultimele cuvinte le aUZI şi Neagu. - Dragă, spunea administratorul, nu mal pot face nimic. Am numit pe altul. De altfel, e tot unul de-ai voştri. - Cine? - Notarul Bucur. Deputatul plecă îngîndurat : de cînd umbla să pla­ seze undeva pe un vechi agent electoral de-aici din oraş? [274] 274 Cura de slăbire Acum dumnealui se lăsase de afaceri. Ştiuse să le-n­ vîrtă cu multă măiestrie in cei zece ani dintii ai «Ro­ mîniei Mari», şi trăia din veniturile caselor şi din do­ binda banilor. Copii nu aveau, şi nici rudenii apropiate. Vorba e că numai domnul Costea se apropia de anul al cincizecilea; dumneaei trecuse puţin de acest prag de ,. rezistenţă al vieţii. Din complezenţă, Însă, bărbatul nu dăduse a-ntelege niciodată, nimănui, că doamna Viorica ar fi mai vîrstnică decît el, deşi ii cunoştea actul de naştere. Dumnealui era un om recunoscător şi nu-şi uita că banii cu care incepuse afacerile norocoase au fost ai nevestei. Şi, bucuros, i-ar fi dat doamnei Viorica şi zece ani mai IPuţin decît avea, dacă dumneaei i-ar fi cerut o astfel de contrafacere a adevărului. Dar Vi 0- rica i-a spus hotărît : Nu am putut să mă-mpac cu contrabanda in viaţa mea! Să nu te-aud! Ar fi fost şi greu să se impace cu «contrabanda» asta, căci dumneaei, Încă de la 35 de ani, incepuse să ieie proporţii, iar acum era cît o... bute. Umbla cu mînile depărtate de trup, semn că purta sub haine pături de slănini grele, avea trei rînduri de bărbii, şi obrajii, fiecare cît o lună plină. De ani de zile o des­ călţa şi o-ncălta slujnica. Era şi astmatică de-atîta po­ vară. Ce folos că părul îi era ind negru, dacă ochii, mici, abia se mai vedeau din grăsimi P De ce s-o mal întinerească dumnealui cu cîţiva ani? DomnulCostea Începuse să se-ngraşe numai după ce se lăsase de afaceri, Nu-i vorbă, şi mai nainte, de pe la 30 de ani, purta subt vestă o rotunjime ca de bu­ toiaş, dar de-ngreuiat se-ngreuiase pe la 40. Totuşi, şi [275] Cura de slăbire 275 acum era în urma SOţIeI cu vreo douăzeci de kilograme. Poate de-aceea dumnealui mai reuşea încă s-ajungă cu mînile la ghete, ca să şi le puie şi să şi le scoată. Adevărat e însă că şi avea braţe lungi: îi treceau de genunchi. Doctorii, - nu unul, ori doi, dar toti pe cîţi îi con­ sultaseră, - i-au sfătuit să-şi mai tragă de la gură, că alt mijloc de slăbire nu există. La început au încercat ei şi altfel de metodă, - s-au dus, veri de-a rîndul, la Karlsbad, - dar zadarnic! Cele opt-zece kilograme pe care le lăsau acolo în decursul curei, le puneau la loc Într-o lună de mincare acasă. - Nu ajută la nimic Karlsbadul! Faceţi şi acasă o. cură de slăbire! - Uşor de zis, doctore !... suspina doamna Costea, pe cînd bărbatul pufăia. - E uşor şi de ţinut. Numai începutul e greu. - Hm! începutul şi continuarea, rîdea domnul Costea. - O! Cunosc multă lume care face azi cură de slăbire. Şi tot lume bună, doamne şi domni. Şi nu se plîng de nimic. Unde mai puneţi că e şi la modă. - De pe partea modei, să fie ea sănătoasă! Peste noi a trecut, zicea, fără nici un regret, doamna Costea. Erau mari mîncăcioşi amîndoi. Va fi de-ajuns să spunem că în fiecare an, de Crăciun, tăiau cîte patru porci mari, de cîte o sută optzeci kilograme unul! Şi nu ţineau decît o slugă şi o slujnică, iar în casa lor, oaspeţilor nu li se 'ser>:ea niciodată carne de porc! Mu­ reau amîndoi după aşa bunătate! [276] 276 Cura de slăbire ,. .' Vreo cinci ani nu luaseră în sarnă sfaturile docto­ rilor. Dar de la o vreme începuseră să aibă ameţeli. Inima! Mai ales doamna Costea suferea. Crize mai dese şi mai îndelungate. Consultară un medic, profesor universitar, mare in­ ternist. Savantul, fără multă vorbă, le recomandă un regim vegetarian strict, numai bun să hrăneşti pe zi un pui de găină. Nici pomeneală de carne de porc! - Glumeşti, domnule profesor? întrebă domnul Cos­ tea, cercînd să zîmbească. In loc de răspuns, profesorul le arătă cîte un clişeu: radiografia inimii. Dar nu văzură două inimi, ci doi bulgări de slănină. Doamnei Costea i se făcu rău. Nu că ar fi înţeles ceva din ce-i arăta şi-i explica doctorul, ci pentru simplul motiv că-şi vedea inima. Ce barbarie! Profesorul le expuse toată gravitatea stării lor, şi la urmă declară, aproape mînios, că nu răspunde de nimic dacă nu-i urmează întocmai sfaturile. Soţii Costea se-ntoarseră acasă foarte supăraţi. Nu mai aveau de trăit decît cel mult un an dacă nu res­ pectau regimul recomandat, aşa le spusese profesorul. Mai consultară vreo trei doctori din capitală, pe cei mai renumiţi. Ce folos! Parcă erau înteleşi ! Ace­ leaşi şi aceleaşi clişee! Acelaşi şi acelaşi regim! In fine, deznădăjduiti, într-o luni de dimineaţă ho­ tărîră să-nceapă cura de slăbire. Isi făcură cîte-o cruce, - dumneaei mai mică, dumnealui mai mare, - îşi ziseră fiecare rugăciunile ştiute şi-ncepură, - încă e bine că sîntem amîndoi în aceeaşi osîndă, zise bărbatul. Ce m-aş face eu acum să te văd pe tine [277] ... Cura de slăbire 277 bîndu-ti cafeaua cu colac şi-nghiţind şuncă ŞI cîrnat rece? - Dar eu, dacă tu ai începe cu păhărelul de ra­ chiu, cu slănina şi cu ceapa? Incercau să glumească, dar privirile lor cătau spe­ riate, triste. Mai nainte stăteau la masă de cinci ori pe zi. Sluga nici nu avea altă treabă decîc să servească, pe cînd fata se-nvîrtea veşnic în jurul focului. Afară de aceste cinci mese, mai îmbucau cîte ceva cînd şi cînd, Ia repezeală, de mai multe ori pe zi. După o săptămînă, în care n-au făcut altceva decît să drăcuiască servitorii şi să se tîrîie nervoşi de colo pînă colo prin casă, se simţeau tare slăbiţi din puteri. Poate şi în urma faptului că umblau mereu, că n-aveau o clipă de pace. Şi cum ar fi avut, cînd în adîncurile lor părea că s-au încuibat, ca într-o baltă, broaştele? Nici noaptea nu puteau dormi de orăcăitul lor! La în­ ceput doamna Costea se şi speriase şi aprinsese lumina să vadă ce se-aude, de unde se-aude. Se ivi şi ceva cu totul nou în viaţa lor conjugală : cearta. Certuri aprinse .izbucniră chiar în prima zi. După a patra zi simţiră că 'se duşmănesc. Ce vorbe urîte �şi mai spuneau! Şi dum­ .nealui ajunsese să suduie de cele sfinte, cum nu mal făcuse de pe vremea cînd era în toiul afacerilor. In ziua a şasea începură să se spioneze reciproc: nu -cumva se atinge careva de mîncarea oprită? Mai ales ·de şunci şi de cîrnati, de slăninile din cămară. Şi, vă­ zînd că se spionează, se duşrnăniră şi mai rău. La sfîrşitul primei săptămîni locuiau, îrnbufnaţi şi li­ VIZI, în două camere deosebite, ce nu comunicau între ,ele. [278] 278 Cura de slăbire incepu a doua săptămînă de cură. Acum Începu să li se schimbe cu totul şi caracterul. Doamna Costea. trînti uşa În nasul unei doamne care veni s-o invite la o şedinţă a comitetului unei reuniuni pe care-o pre­ zida ; domnul Costea Îşi dădu demisia din două socie­ tăţi care chiar atunci adunau cotizatiile, şi pe IUn sluj­ baş de lâ prefectură, care veni cu o invitaţie la cină, la prefect, îl anunţă că sloboade cînele pe el dacă nu-i, dă pace. Şi avea un cîne care rupea! împreună, soţ şi sotie, nu mai vorbeau decît monosilabic şi se pri veau cu duşmănie. Şi baremi dac-ar fi stat mai bine cu sănătatea, cu inima! Dar abia acum simţiră şi ei cum sînt adevăra­ tele ameţeli. Domnul Costea filozofa toată ziua. Regreta că tră­ ieşte, că a făcut avere, că s-a Însurat cu dumneaei « De două luni? - Aşa este! Şi iată ce-am putut pune deoparte, zice el cu amărăciune, - Ai cruţat mult, ascultă-mă pe mine. Alţii risi­ pesc tot. - IDe, facem fiecare cum avem poftă, rînjeşte cer ce comandase băutura. Şi tu, mai ales, n-ai pentru ce te plînge. Noi, care cheltuim tot, te îngrăşăm. Werner ride cu voie bună. - Da, sint gras şi eu, vorbă să fie! şi se deşiră cl­ tu-i de lung, rizind iar. - O să intri in curind in rîndul capitaliştilor. De exploatat, ştiu că te-ai priceput şi pin-acum. - Pretine Kriszan, zice Werner, devenind deodată serios, capiralul meu o să-I impart bucuros cu tine şi cu' allţii. Au, mîne, peste zece ani, de vom trăi, in orice clipă. - Dacă-ti baţi in pinteni cîştigul l Dacă joci şi pierzi la cărţi, eu nu stric nimic! Adevărul e că eşti un exploata tor al muncitorilor. Ştiu eu ! - Soarbe din pahar, fără a ciocni cu ceilalţi, se strîmbă şi zice: Poftim şi gustă şi tu ! Ăsta-i vin? E oţet, domnule! Şi pe oţetul ăsta ne iai bani! Werner gustă. Vinul e acru, dar nu mai acru ca altă­ dată. - Am şi calitate mai bună, da-i mai scump. Po­ runceşti? j [334] 334 Sîmbătă sara Desigur că poruncesc! In astă-sară îmi ome­ nesc pretinii ! In vremea asta, Petre îşi mai numără o dată banii. li iese aceeaşi sumă ca şi crîşrnarului. Işi adună comoara, o strecoară în şerpar, neamestecîndu-i. S-a hotarit să trimita nu şase, ci şapte zloţi acasă. La o masă lungă, lîngă păretele de la apus, şed, îm­ bulziţi pe două Iavite, vreo douăzeci ,de mineri şi as­ cultă �flicins vorbele unui tovarăş mai bine îmbrăcat, cu o frunte înaltă, de pleşuv, cu grumajii subţiri, cu barba ascuţită. - V-am arătat motivele pentru care şi voi trebuie să întraţi în organiza-ţie. Chiar da-că nu aveţi de gind să staţi multă vreme aici. Tot muncitori o să rămîneţi, oriunde veţi merge. E nevoie să vi se deschidă mintea, să întălegeti că ,robia noastră nu e osînda nimănui, ci ea izvorăşte din prostia noastră. Nu ne .ounoaştern puterile. Nu ştim cît sintem de mulţi, aici, in ţara, şi in toată lumea. Nime nu i-a făcut pe oameni stă­ pîni şi slugi. Ci, după cum ne naştem şi murim la fel, aşa trebuie să şi trăim, în egalitate, în dreptate. Străinul vorbeşte cu glas ascutit, îşi aruncă braţele ca şi cînd ar vrea să şi le smulgă. La masa cea lungă nu se bea decît rachiu. Par cu toţii mineri veniţi de curînd aici, hainele sint încă destul de bune 'pe ei, şi feţele, mai sănătoase decît ale altora. Par neîndemîna­ teci, stîngaci. Ascultă ,cu nedumerire vorbele aceluia care se-agită. - Dreptatea o mîncat-o lupul de mult, domnule! ride un ţăran voinic, de la mijlocul mesei. Ce vor- [335] Sîmbătă sara BBI> beşti dumneata de egalitate şi că nu tdbă să fie stă­ pîn şi slugă ?! Da' ce? Să ne Facem cu toţii domni şi să ne plimbăm cu ţigara In gură pe uliţă? Cine-ţi va da de mîncare ? Rid cu toţii şi vorbesc, un răstimp, voioşi, între ei. - Aveţi nevoie de o nouă educaţie, începe orato­ rul. Sînteţi crescuţi pentru a fi slugi, pentru supunere şi ascultare, pentru respectarea autorităţii.; - Ce părere o mai fi şi asta ?! glumeşte un vlăjgan de la capătul mesei. - Apoi da, aşa sînteţi crescuti, in înturrerec şi-n frică. Să vă temeţi de ,primar, de pretor, de prefect, de notar, de popa. Vă frnpuşcă şi vă bat jandarrnii, şi nu deschideţi gura. Ei bine, toţi aceştia vă învată că Fiecare e stăpîn pe averea lui, că poate face cu ea ce-i place, că unii au dreptul să ,por,uncească, iar Mţii, cei mu'lţi, datoria să asculte. Iar biserica, cu popii ei um­ flaţi de mîncare şi de beutură, întăreşte toată învăţătura asta de robie, spunînd că aşa a lăsat Dumnezeu. - Dar se-ntîmplă ceva în lumea asta fără ştirea şi voia lui Dumnezeu? Apoi stăpîni şi slugi 'au fost de cînd e lumea, şi vor fi pînă la capătul veacurilor ... spune un romîn din părţile Maramureşului, un om inalt, cam palid la faţă, ,cu ochi vii. Oamenii iar 1şiinclină capetele unul spre altul şi vorbesc între ei, gustind din păhărelele cu rachiu, Din cînd în cînd, privesc spr1ecel care le cuvîntează, - Ăsta are ce are cu noi ! - Mă mir cum de dă aşa, buzna, între oameni pe care nici nu-i cunoaşte. Abia sîntem de cîteva săptă- A· •• mim aici. [336] :836 Sîmbătă sara Ei, acuma, de organizaţie am mai auzit eu vor­ bindu-se şi-n alte parţi. Nu-i lucru �ăru. - Da, însă sint plăţi de făcut. îţi cere dare .. Zice că trebuie pentru organizaţie şi pentru partid, pentru gazetă. _ La un semn al oratorului, de la mesele vecine se ri­ -dică vreo patru şi se îmbulzesc pe laviti, intre cei douăzeci. - Tovarăşe Klintok, zice unul dintre noii-veniţi, .ai putea să ne spui ce heneficiucurat dam noi socie­ dţii într-o săptămînă P - Pînă la douazeci de mii de zloţi, răspunde repede vorbitorul de mai nainte. La an, peste un milion de 210ţi buni. - Şi pe aceştia-i bagă in buzunar oameni care fi-au pus o singură dată mina pe ciocan, n-au aprins o pa­ 'troană de dinamită, nu s-au scoborît o singură dată 1n mină! Ba poate nici nu ştiu in care parte de lume -se afla. Iau banii de-a gata, sudoarea noastra, singele mostru !... - Da' hine, ma vericule, nu-i averea lor şi nu -sîntem noi plătiţi pentru munca noastra? intreaba -maram ureşan ul. - Averea lor? Ei au sămănat cărbunele in pămînt P E averea celor ce fac bani din el, a 'celor ce-l mun­ cesc! Fără braţele noastre, cărbunele ar putea sta mult şi bine-n pămînt, cum a şi stat mii de ani .... Tovarăşul Klintok, din fruntea mesei, incepe să se �nsenineze. Vede că oamenii asculta mai incorda ţi. - Plata ce ne-o dau e o batjocoră, pe lîngă cîştigul lor, incepe al treilea dintre noii-veniţi. Ei trebuie întîi [337] Sîmbătă sara 337 să ne mareasca plăţile, Ori nu sînteţi de 'această pa­ rere? Ba sîntem, 'raspund 1n cor vreo douazeci de gla- sun. Sînteţi l Dar ei de bunăvoie nu adaogă nici un ban la plata săptămînală l Trebuie sa-i silim! - Uşor de zis ... zice un ţăran de la mijlocul mesei. - Şi de facut e uşor, dacă sîntem organizaţi, dacă ţinem toţi laolalta şi ascultăm de-o singura 'porunca! Intram în greva şi le prirnejduim cîştigul, Iată pentru ce datoria oricărui muncitor e să intre in organizaţie! Oamenii se frămîntă un rastimp, vorbind vecin cu vecin. Larma creşte. - De, nu-i aşa de uşor de facut o greva, cum va pare ... zice un romb uscat, ou ochii visatori. Eu am luat parte la o grevă. Trei săptămîni .n-au mai izbit ciocanele. Şi dupa trei săptămîni au venit muncitori din alta parte, şi pe noi ne-au scos din sat cu jan­ darrnii. - Da, se-ntălege l Se-ntîmplă I Dar tot din vina noastra, zice Klintok. Aceia n-au fost muncitori or­ ganizaţi, n-au ascultat de-o poruncă unita. Dar cînd . vom fi cu toţii organizaţi, de-aici şi din toată lumea, biruinţa e a noastra. Noi vom fi stăpîni pe rodul muncii noastre. Vreo cinci de la masă declara că se înscriu în orga­ nizaţie. Alţii şovăie. Cei mai mulţi vocifereaza. - Vă ştim noi ! Aveţi nevoie de cotizaţiile noas­ tre! Parcă de douăzeci de ani nu aud acelaşi cîntec, pe Ia toate minele şi' fabricile, şi tot nu mai văd ca [338] 338 Sîmbătă sara muncitorii s-ajungă în locul stăpînilor ! Vorbe de dacă, asta e, ca să ne şterpelească banul din pungă !... - Nu vă ştim şi nu vă cunoaştem! Ce încredere putem 'pune 1n voi? - Pa11Că Lumea se poate schimba! - C�tă vreme veţi asculta de popii voştri, care vă r- ţin în întunerec, de bună sa:mă că nu se v-a schimba, şi voi tot slugi veţi rămînea, zice unul din oei patru. De-aceea, cine rîntră [a noi trebuie să se lepede de popi şi de biserică. - Şi de părintele Ilarie Mogoş? întreabă cineva de Ia o masă vecină. Cei patru tac. Tace şi Klintok, Oamenii de la masa cea lungă întorc capetele spre vorbitor. E un miner bătrîn. - Bagi pe toţi popii într-o singură căldare ? în­ treabă acelaşi glas. Cine dintre căpeteniile muncito­ reşti de-aici are ceva de spus împotriva părintelui Ilarie? - Un corb alb, îndrăzneşte unul din cei patru nou veniţi. - Nu un corb alb, ci un preot adevăr-at. Şi iată că şi el, împotriva căruia nu puteţi spune nimic, �nvaţă la supunere, la respectarea averii altuia, şi el propo­ văduieşte împăcarea cu rînduiala lui Dumnezeu, ca şi alţi preoti de care vă bateţi joc, zice bătrînul. - Buni sau .răi, sînt nişte şarlatani! strigă cineva de la o masă depărtată. Hristos n-a lăsat să fie popi. Oricine e preot pentru el, dacă are darul duhului sHn t, care-I luminează. incep discuţii aprinse între oaspeţii de la mese. Cei în fruntea cărora e Klintok povestesc, grupuri-grai- [339] Sîmbătă sara 339 puri. Unii vorbesc despre năcazurile lor, despre satele din care-au venit, despre familiile lăsate acasă. Alţii Îi critică pe socialişti. Unii sînt pentru Întrarea în or­ ganizaţie, alţii, împotriva întovărăşirii, Bătrînul de la .• ..... A • masa vecina s-a strecurat Intr-un grup ŞI povesteşte despre viaţa şi faptele creştineşti ale părintelui Ilarie Mogoş. Minerul care pomenise numele lui Hristos e înconjurat de vreo şase, cărora le vorbeşte de multă vreme. îl cheamă Maier şi face propagandă sectară. El încă nu s-a botezat a doua oară, pentru a întra între aleşii Domnului, dar e hotărît şi se pregăteşte pentru marele act din viaţa lui. Acum bea rachiu şi fumează in rînd cu ceilalţi, neîncetînd să le arate ce păcate mari sînt băutul şi fumatul, de care el se va lăsa cu desăvîr­ şire îndată ce se va boteza. Ştie de pe-acum o mul­ ţime de citate din Scriptură, din amîndouă legile, şi-i uimeşte pe ascultători cu ştiinţa lui. Dar aceştia nu sînt pentru prima oară subt focul propagandei sec tare. - Multe nu le pot primi din cîte spui, tovarăşe Maier, dar un Lucru nu-l pot întălege deloc. Cum puteţi spune dumneavoastră că, dacă te pocăieşti o dată şi te botezi a doua oară, nu mai poti greşi, nu mai poti păcătui? Cine e fără de păcat in lume? - Cei ce intră, prin pocăinţă şi prin botezul Dom­ nului, in rîndul fraţilor sfinţi, '�n biserica cea adevărată a Domnului. Nu vezi că fraţii nu beu şi nu fumează? - Dar pentru asta nue nevoie de un nou botez, ci numai de voinţă. Cine vrea, din toată virtutea lui, se fereşte de aceste două lucruri. Da' numa ele sint păcate inaintea voastră? Puteţi pune mina pe inimă, 'să juraţi că nu aveţi. gînduri, dorinti rele P [342] 342 Sîmbătă sara «Restaurantu'l nr. 3>}. Domnul Werner, albăstrui de os­ teneală, închide obloanele, pune zăvorul. Afară e răcoare pătrunzătoare. Minerii îşi strîng hai­ nele pe trup şi se grăbesc s:pre adăposturi. Scăpaţi de cocleala restaurantului, plămădită din aer stricat, din fum de tutun, din miros greu, de băutură şi de rnîn­ care, şi întraţi în apa limpede a nopţii înstelate, le e frig. Umerii se 'ridică, trupurile se zgribulesc, Unii în­ jură răcoarea. Ulitele rămîn 10 grabă pustii. Vîjîitul Jiului se aude ca o fierbere necurmată in pădurile de pe coastă. Pîlcuri de neguri se ivesc şi dispar, ca nişte arătări ce nu se pot întrupa, deasupra pădurilor de brad şi de fag. Lu­ mina lunii creşte, şi, odată cu ea, singurătatea şi taina, care învăluie şi pătrund luorurile Inmii rîndată ce zgo­ motul vieţii se stinge, şi ochiul omului nu le mai priveşte. 1 9 3 4 [343] 'f' îN DELEGAŢIE - Cine tropotă in antecameră şi nu mai intră? Vezi, frate, cine dracu vine pe vremea asta? N-am nervi de bou să-i mai aud! Or fi nişte golani, de bună samă, că oamenii cu cheag la pungă şi cu scaun la cap nu se-apropie acum de birourile advocatiale. Da' sărîntocilor nu le pasă! Intră-n proces pentr-un fleac, şi nu mai scoţi de la ei cheltuielile pînă-i lumea! Aşteaptă să le pui şi timbrele pe banii tăi! Advocatul Muntean îşi îngropă din nou obrajii pă­ mintii, stropiţi de ţepi aspri, 'suri, 'ca de perie, in dosa­ rele vechi de pe masă. Cancelistul, notarul pensionat Dionisie, se ridică, - deşirîndu-se şi parcă nemaiispră­ vindu-se, - de după un fel de birou vechi, care sămăna [346] --------------� -��- • 346 In delegaţie . - Platim, cum de nu, că vrem sa facem proces, întăriră şi ceilalţi. Starostele, drept orice raspuns, se scotoci in şerpar şi IpUiSe pe birou trei sute de lei. - Mai, oameni buni, luaţi-va banii şi plecaţi. Eu nu mă pun sa va scot pe popa din sat. Nu-i treaba mea. Mergeţi la protopopul, mergeţi la vlădica, - Am fost, domnule advocat. Ei spun că nu sint dovezi împotriva lui, şi nu au ce-i face. Dacă avem dovezi, spun, să-I dam pe mîna judecăţii, şi atunci vor vedea. Acuma, dovezi noi avem. Da' vezi dumneata ca corb la corb nu-şi scoate ochii. Advocatul Muntean era rationalist din tinereţe. In popi nu vedea decit pe trintorii satelor. Dar dumnealui mai spunea şi altceva ... Pe-o clipa ii sclipiră ochii. - Ce dovezi aveţi impotriva lui? intreba el, mai prietenos. - Intii şi mai intii, incepu starostele, cu glasul deodata ascuţit, ne face satul de ruşine. Noi sintem oameni de la munte, domnule advocat, şi avem biseri­ cută mică, de lemn. Sîntem săraci, şi alta nu ne putem face. Ei bine, popa Miron într-o zi ne va răsturna bi­ serIca ... - Doar nu-i Samson din Biblie, şi voi nu sînteţi pă­ gîni, zise advocatul. Romanii nu auziseră de Samson. - Nu-i Samson, că-I cheamă Miron, răspunse mă­ runtelul. Da' dac-am lega bisericuta cu funii, popa nost' ar duce-o-n spate, ca pe-un coteţ. Aşa-i de tare! S-a cintarit 'în faţa noastră, in tirgul Hnului, pe cîn­ tarul carălor, şi trage aproape două măgi. In altar nu poate �i11tl1a decît pe uşa împărătească, şi, chiar pe [347] ..... In delegaţie 347 aICI, numai în dungă. I-am spus protopopului, de cînd ni l-a adus, că ne răstoarnă biserica. Pe la noi sînt tot popi uscaţi, şi dd satele din jur de-aşa dihanie. Trăbă că a crescut undeva în ţinuturi de baltă, şi va fi fluie­ rat în biserică. Am întăles că de pedeapsă l-au adus pe capul nostru. Advocatul clipi vesel din ochi. - Măi, oameni buni, are dreptate vlădica: pentru că e aşa de greu şi gros, încă nu-nsămnează că-I poate scoate din popie. - Nu, vezi bine! Da' dacă-ntr-o duminică ne răs­ toarnă altarul, cine ne face biserică? Dar avem şi alte dovezi împotriva lui, domnule advocat! Nu mai cu­ tează oamenii să puie pomeni. Zvîntă oalele cu fiertură şi sticlele cu rachiu, de rămîn cei săraci flămînzi pe la mese. Sîntem de bacjocora satelor vecine. - Nici asta nu-i pricină să-I scoţi din sat. De cînd e lumea lume, popii au întîietate la mîncare şi la beutură. - Dar avem dovezi că se-agaţă şi de nevestele creştinilor, Dumnezeu ştie dacă are preuteasă ori ba, că la noi a venit singur. Da' se leagă de femei, şi le face de ţipă pe uliţă, aşa le pişcă, Se face de ruşine, cu toate că n-am putea jura că săvîrşeşte şi altă nele­ giuire. Cîtu-i de gros, nu se mai poate pleca nici să se-ncalţe, nici să se descalte. Destul e însă că pişcă femeile in văzul oamenilor - pe neveste in faţa băr­ baţilor, pe fete în faţa părinţilor. Şi dacă cineva 11 înfruntă, se-nfurie pe loc şi-l bate pe creştin pînă-l face vînăt, E mare bătăuş, domnule advocat, şi nime nu se poate prinde cu el. Cheamă pe oricine la trîntă dreaptă, da' cine-I poate cuprinde? Dacă nu-i plătim [348] 348 In delegaţie '. birul, 'ne bate; dacă nu-i dăm taxele la înmormîntări şi cununii, ne bate. E blăstămul lui Dumnezeu pe capul nost' ! Ceilalţi întăreau mereu, cu feţele lor de lemn cioplit strîmb. Numai ochii le erau vii şi se in crunt au tot ma; tare. - Vă bate ai spus? - Şi cu pumnul, şi cu bita, că are o bîtă de corn ! ... - Şi-i plătiţi? Cum să nu-i plătim dacă ne stîlceşte-n bătăi ?! - Şi vreţi să scăpaţi de el? Hm! hm! Eu, unul, nu-o să vă dau ajutor. Cuminte protopop, cuminte vlădică aveţi! De unde s1!l1lteţi? că nici nu v-am in­ trebat. - Din Curmătura,· răspuns eră oamenii. Advocatul se gindi, zîmbi, se uită in nişte dosare vechi vreme îndelungată, apoi zise: - Am douăzeci de datornici in Curmătura, oameni de nimic, bandiţi, cum sînteţi de altfel şi voi, toţi, de-o vreme incoace! O să-i dau pe mina popii Miron, să-mi scoată banii. Jumătate va fi partea lui. Iată, aici sint cele trei sute. Luaţi-le I Şi să nu vă mai văd! Auzi dumneata, să cuteze ei să se plîngă impotriva unuia care, în ziua de azi, ii poate sili pe oameni să-şi plă­ tească datoria! Zăpăciţi, neînţelegînd nimic, oamenii se strecurară pe uşă, mai plouaţi decît înnraseră. 193 4 [349] L DASCALITA Vara întreagă, in fiecare sară, după cina tirzie, Dumitru Varga şi nevastă-sa, Nastasia, au ţinut sfaturi lungi. Cind l-au trimis pe Ion la liceu. s-au descurcat şi s-au hotărît in două zile. Dar acum era vorba de fetiţa lor, de Veronica. Uneori n chemau la sfat şi pe Ion, elev in clasa a şasea de liceu. Cind argumentele potrivnice erau aşa de tari, şi de-o parte şi de alta, încît părinţii simţeau cum se ridică in ei fiorii in­ duşrnănirii, Ion ii potolea, dind dreptate şi tatălui şi mamei, dar totdeauna, la sfîrşit, lăsa deschisă o cărare pe care tată-său putea merge mai departe. Ion ţinea, in sinea lui, parte tatălui, dar nu voia să-şi supere mama. Nastasia se răzima şi ea pe argumente puternice. [350] 350 Dăscăliţa şi, uneori, liceanului E părea că mamă-sa vede lucrurile mai limpede şi că judecă mai drept. în capul lui Dumitru Varga gindul inflorise de mult. Cel mai avut flăcău din sat părea că are ginduri bune şi hotărîte cu fata lor cea mai mare, cu Nastasia. Şi-ar fi voit, cu mîndrie, să-i deie o zestre bună fetei. " Dar el nu avea decît zece iugăre de pămînt, jumătate ară tor, jumătate fînat, Ar fi dorit să-i deie intreg pămîntul zestre Nastasiei. Iată din ce pricină ar fi fost bine ca Veronica să înveţe şcoala normală. Apoi, vedea pildele din jur. Fata preotului era liceană. Din satele vecine, trei-patru familii îşi duseseră copilele la şcoala normală. ar s-ajungă dăscălite I Copila [ui, Veronica, minunase cu isteţimea şi cunoş­ tinţele ei !pe părintele protopop, care fusese de faţă la examen. Şcoala i-ar fi uşoară, ha chiar o .plăcere, so­ cotea ci, căci o ştia de mică lacomă la citit. Numai cînd se gîndea ce va fi după aceea, cînd şi-o 'închjpuia singură CUiC 1n!tr-un sat străin, .i 'se muia inima. «Ei, dar mai sint şi altele, şi, pesemne, vor Şi se ruga de noapte, şi de lună, şi de pacea adîncă din văzduh să se milostivească şi de Nastasia, Şi-i părea că tăcerea şi văzduhul îl Înţeleg. 1 9 3 5 [382] NĂRAVURI - A... nu! E absurd I Dar ceea ce e şi mai grav : e o încercare foarte primejdioasă, De data asta, hotăeît, nu vei avea colaborarea mea. Pretinia merge numai pînă Ja un loc. - Dar nu e vorba de pretinie, dragul meu. E vorba de interes. Parcă pînă azi .pretinia ne-a unit cărările! Ce tresari? Eşti, poate, jignit? N-ai pentru ce fi: temeiul cel mai puternic al colaborărilor e interesul comun, nu pretinia! Şi cel mai cinstit. E o socoteală limpede! Pe cînd pretinia, ca sentiment, e ceva foarte neguros. De unde ştiu eu din care straturi ale incon­ ştientului se ridică? .. [383] Năravuri 383 - Lasă prostiile, amice! Nu mai incepe cu teoriile tale nesfîrşite. Te previn, dragă: te afli in faţa unei pnimejdii, trebuie să-mi făi mulţărnitor, iar nu să te re­ Fugiezi în teorii absurde, - Dar nu e nici o primejdie. Sintem, dimpotrivă, in pragul celei mai mari biruinţe pe care am cîştigat-o �mpreună. Ascultă, rnăi tîrnpitule ... Şi Petre Ivănescu îşi apropie, 2l1rrn:bind, scaunul de acela al prietenului său, Vasile Munteanu. Şedeau de un ceas la măsura de marmură pătată, din colţul cel mai dosnic al cafenelei. Ceştile din care sor­ biseră turceasca se uscaseră de mult, şi cu liniile, dun­ gile, părăiaşele lor puneau intregi probleme de dezlegat celor ce ştiau citi în cafea. Dar cei doi prieteni se uitau dispretuitori la semnele viitorului. Nu se încurcau nici­ odată in fantazii care să-i depărteze de pămînt, Cind 1 vănescu părea să deie astfel de semne, Vasile Mun­ teanu �l aducea repede la realitate. A!tingi!llJdu-şi urnărul de umărul amicului său, 1 vănescu începu să şoptească. De patru ani erau prieteni nedespărţiţi. Viaţa li se izbise aproape de aceleaşi greutăţi: amindoi căzuseră deodată la bacalaureat: de cîte ' două ori fiecare; amindoi răzbiseră ou inscrierile pînă in anul al treilea al Facultăţii de drept. Doar că Munteanu dăduse două examene, pe cînd Ivănescu, numai unul. Şi alte deose­ biri : Munteanu fusese doi ani intr-un cămin, Ivănescu - mereu extern. Amindoi jucaseră cite un rol in adu­ nările studenţeşti: Ivănescu - rol de orator, Munteanu - rol de organizator. Amindoi - tineri de viitor intr-un partid politic, dar in partide adverse. Amin­ doi au naufragiat din' universitate in reportajul ga- [384] 384- _ Năravuri zetăresc, la două ziare de culori opuse, se-ntelege, şi începuseră a naviga cu succes încritica literară. Acum erau în mare ascensiune. De vreo doi ani se numărau �n rîndul celor cîţiva recenzenti literari şi cronicari artistici «rafinaţi». Nu-şi dădeau sama cum au făcut trecerea de ia re­ portajul gazetăresc la recenzia literară şi artistică. Nici o lectură deosebită nu-i pregătise pentru meseria asta. Nici un .imbold lăuntric. Doar cîte-o întîmplare ... Acum, în plină ascensiune a carierei, rîdeau de multe ori, gîndindu-se la începuturile lor de cronicari literari. Şi 1 vănescu spunea cu plăcere: - Eu cred că rugămintea lui Dan, cînd i-a apărut primul volum, m-a făcut cronicar. E adevărat