[2]
r
I
L
__ c-,.----- .----
\ " '\. r
#
Editura InstitutuluLTlpografic «tnrcecîărul».
a:«:x:W) Toate drepturile rezervate. CWXW)
- Reproducerea oprită. -
1
Ffl.'
1 l' � 1
I
it 1 ••
V/065
...-------.......
""\
[3]
'1
l..
'"
GLAS DE DURERE.
Grigore Lupeanu se sculă în dimineaţa aceea foarte
abătut. Cînd eşi din casă i se păru că ograda se în­
vîrte şi că pămîntul îi fuge de sub picioare. Se răzimă
cu mîna de un ciot de frăgar uscat, ce nu avuse par'că
îndrăzneala să crească înaintea acestei căsuţe speri oase,
ce priveşte chiorîş prin cele trei ochiuri somnuroase,
ascunse sub streşina lungă de pae. Grigore tuşi odată
din adînc, porni clătinîndu-se şi-şi luă coasa acăţată
pe gard. Uneltele de ascuţit le puse în traistă, o traistă
lungăreată ca cele din cari li se dă cailor ovăsul. Cînd
să iasă pe portiţă, o fată înaltă, mlădioasă, cu faţa aibă
străvezie, cu doi ochi negri plini de durere, răsări
din casă.
"Aşa te duci, tată?
- Aşa! Dar tu să vezi de cele trei cupe de făină
ce le-am împrumutat Vochiţil. Şi ai grije, fată hăi, fii
cuminte !"
O răcoare umedă pluteşte încă în văzduh. Reaua în­
lăcrimează pajiştea grasă de pe şanţurile de lîngă drum
1*
[4]
şi o linişte mare stăpîneşte toată firea. Rar se aud din
satul rămas în urmă cornurile ciurdarilor şi mugete
prelungi, plîngătoare, de vad. Cerul e înalt, de un alba­
stru de viorele. LUI Grigore Lupeanu totuşi i se pare că
nu mal ajunge la lanul de săcară. Se întovărăşise cu
vr'o patru oamenl s'o cosască, s'o adune şi să fie ale lor
paele, că le ploua în casă prin coperişele putrede.
Aşa uscat, mic de statură, cu mustăţile ţepoase, cu obrajii
suptî, galbinl, cu coasa 'n spate, Înainta încet, cumpă­
nindu-se.
lîngă lan se răstoarnă într'o dungă, înţepeneşte
nicovala în pămînt, şi cu răstimpuri de repaos, de gîn­
dire par'că, îşl bătu liniştit coasa, pînă sosiră ortaciî.
"Tare eşti tu harnic, rnăl Grigore, şi tot îţI picură
în casă de-ţi stînge focul, cînd încalecă şolomonaril pe
bălaurl în văzduh. Inc'alte, la mine poate ploua, că n'are
ce-rnl stînge," zise un român bine legat, cu ochii miel,
viclenI.
Grigore nu zise nimic, ci începu să tragă brazda
Între ceilalti cosaşî. Dintîi îI veni cu frică: să nu-l
ajungă coasa urmaşul ul. 1 veni aşa, caşi cînd acum ar
cosi întîia oară. - La a doua brazdă însă i trecu sim­
ţămîntul ăsta, dar i se părea că are ceva ferbinte în
pept şi din cînd în CÎnd da să se înăduşe. Era foarte
galbin şi nu scotea o vorbă din gură. ÎI ştiau soţil
ce fire are, cît e de închis, mal ales de cînd i-a murit
muerea, o dragă de femee ca aceea, de-ţI rămîneau ochii
pe ea. - Dar totuşi aZI prea trece măsura.
"Eu aş zice, rnăf frate Grigore, că iar te va fi
întrebat notarăşul ăsta nou, CÎnd a fost mal dăunăzî
r
4
DELA ŢARĂ
T
1
I
I
l
______________________ ���=------3--
[5]
prin sat, dacă vreal să-i fi socru şi acum te vei fi gîn­
dind ce să fad, ce să alegi: fîn ori pae," zise tot cel­
de mal nainte.
Coasa Lupeanulul se opri, pîrăind, în zidul de
trestie a secăril şi el îl privi cu ochii încruntaţi de du­
rere şi mînie.
"Mai dă-te şi dracului, măl Bumbule, şi nu mai
îmboldi la inima omului, că te-a bate Dumnezeu. De
altfel bătut eşti tu şi acum, dacă ai avea ochl să vezl,
- Drept are badea Tănase. Nime nu ştie ce-I la
sufletul omului. Asta-I una! Dar tu eşti o gură spartă,
Bumbule, şi te acăţl de lumea toată. Asta-I a doua",
zise badea Vasile, c1opotarul.
Grigore Lupeanul prinse iar a se legăna în urma
coasel. Soarele se rotia acum, tot înălţindu-se, ca un
ochiti limpede de uriaş, umplînd de străluciri văzduhul
şi dezvălind, aşa de trist, în lumina mare - dealurile
sterpe, pietroase din jos. La apus, munţii vineţi se ri­
dicau, par'că, dintr'o negură de fum.
Secara se culca, sunînd uscat, strălucind din albimea
paielor. Brezdele se înşiraii una după alta şi unde de
căldură prinseră să joace deasupra lanulul. Cosaşil se
opriau la distanţe regulate, îşi ascuţiau coasele lucil,
îşl ştergeaă, din două, cu mînecile largi ale cărneşil su­
dorile şi porni au din nou.
Cătră amiazl, Lupeanul eşi deodată din şir, îşl
aruncă coasa şi se trînti ghem la pămînt, de-o parte.
Stătu aşa, în mirarea tuturor, apoi se lungi, se puse
pe-o coastă şi scuipă cu greaţă. În sfîrşit, abia des­
cleştîndu-şî gura, cu un rînjit amar, începu vorba.
1
I
I
I
GLAS DE DURERE.
5
[6]
6
DELA ŢARĂ.
"De erl dimineaţă n'am mîncat nimic, măl fraţilor."
Oamenii ÎŞI aduseră În grabă trai stele. Dar CÎnd
să prindă a Îmbuca, iată răsare deodată Între el Pătruţ,
copilul său. Nime nu-l văzuse venind. Băiatul se înco­
văie grabnic şi spune ceva lUI Grigore la ureche. Acesta,
ca muşcat de şarpe, se scoală şi porneşte, în fugă, cătră
sat. Băiatul rămase departe În urma lul.
Ilia Bumbulul se Încruntă.
"Să ştiţi, măi, că n'are să fie bine. Eu . bănuesc
ceva şi să dea Dumnezeu să nu fie aşa!"
Nu răspunse nimeni, toţi steteau pe gînduri. În
urmă Tănase rupse tăcerea.
"Ştii, că aveau acasă o scroafă beteagă. Poate i
s'o fi făcut şi mal rău. De-o pierd el pe aia, rămîn numal
cu CÎnele.
- Săracul se dezbară de avutul său tot aşa de În
silă ca şi cel gazdă. Asta-t una, adăogă ciopotarul.
Şi apof zice din Evanghelie: "CeluI ce n'are, şi ce
are i se va lua". Asta-I a doua!"
Coasele se ascunseră din nou în lanul de secară,
iar gurile tăcură. Ilia Bumbulul însă simţia că se Înă­
duşe. Şi În gîndurile ce-I furnicau prin cap, mal ales
unul era mal lămurit: Să meargă el după Grigore, să vadă
ce-I, Şi-l lua aşa cu părere de răii, prin tot sufletul,
pentru durerea ce i-a pricinuit-o aZI dimineaţă.
"MăI fărtaţî, am să aduc un car de fîn din capu
dealului, pe după amiazt, şi trebue să mă duc."
Şi-a mers aţă la Grigore acasă. Satul era pustiu,
numai capete bălane de copil pe la porţî. La poarta lUI
Grigore Însă copil mal mulţi, iar În ogradă bătrîne din
[7]
GLAS DE DURERE.
7
vecinl stărueaă să intre în casă. llia Burnbulul rămase
încremenit, cu ochii de sticlă. Se repezi la dOI moşnegl, ....
ce şedean pe pod moi cu pălăriile în mînă.
"Care, moş Mitre?
- Origore săracu! Chiar acum spuneam cuscruluî
că nu ştiu de-s treaz ori de visez. Să trăeştl optzeci de
anl, şi acum să vezî o minune ca asta."
Ilie dă să se răpeadă în casă.
"Stai, nu merge, acuma îl spală! zise moş Mitru,
şi fără să mal aştepte întrebare, începu să spună,
pe cînd noul venit asculta înlemnit cu faţa de ceară.
"Am rămas numai cu nepoţii acasă, şi era pustiu tot
satu. De-odată vine baba Dochiţa şi-mi spune că a ve­
nit notarul cel nou din satul vecin, să mal adune din
dare. V'a fi adunat el cu cel dOI jurati de pe la mulţi;
cînd a ajuns la nOI era tîrziu. Aveam multă restanţă
şi ne-au scris dOI viţel, ce-I aveam acasă, şi o călărie.
Mă 'ntreabă străinul: "Din sus - adecă la Origore ­
e cineva acasă?" Eu - de unde să-mi trăznească
prin minte? - zic: "Nu-I numa fata." Părea că aşa-I
joacă ochiî aprinşi. Trimite pe amîndol juraţii cu două
cărţl groase la cancelarie, iar el trece la Origore. - Printre
gard vedeam, bine, tot. Fata se făcu ca de ceară, scăpă
cusătura din mînă şi părea că tot sufletul îl năvăleşte
în ochi. Voia să scape. Auzisem de mult ce lighioană
e notarăşul ăsta, că acum toţi domnii îs daţi draculul.
Ştiam ce spuneau femeile, că-I tare place de fata lUI
Origore, pIăcea-i-ar de spînzurătoare. Fata nu zice o vorbă,
merge şi spune ceva frăţiorulul, ce înlemnise în mijlo­
cul curţiî la vederea acestui jidov, ce se apropiase de
[8]
8
DELA ŢARĂ.
-,-
I
.
I
lele-sa. Copilul porni, iar fata-şi luă cusătura, fără să
zică o vorbă. - Notarăşu: se frămînta. Vedeam că-I
dau sudorile şi că stă să 'mbrîncească. - Un om cît
un urs, cu nişte purnnl ca aceia, părea că nu-s de
domn. Şi avea o faţă plină de pistrul, Eu zic că trebue
să fie jidan. Văzutu-l-aţl? Un nas ca acela încovoiat.
În urmă zise, răstit: "Ce aveţi de însemnat pentru dare,
tu Mario?" - "Ce s'avem domnule, o scroafă, şi ia
găinile ce le vezi prin curte. Eu ştiu că tata a plătit
darea."
"Un răstimp mare nu mal zise nimic notarăşul,
numai schimba la feţe. Într'un tîrziu o privi lacom:
"Ştii că eşti o fată tare frumoasă, drăguţă? Nici la oraş
nu găseşti aşa." Şi iar tăcu şi fata nu zicea nimic. Dar
aşa era de prăpădită de frică şi de durere, că mie mi
se părea eşită din groapă. - După un răstimp de tă­
cere se albi şi el la faţă, numal pistruile rămaseră, şi
apropiindu-se, cercă să o cuprindă. Fata sări ca arsă
şi atunci mie mi se făcu aşa pe o clipă negru înaintea
ochilor, şi cît mă vedeţi de bătrîn, atuncf mi se păru
că-s iar de 18 anl şi dintr'un avint sării peste gard.
Cînd mă văzu cînele, se răsti la mine şi mă Întrebă în
trel vorbe: "Ce vrel, mă?"
"Dar, iată, portiţa se trînteşte şi Grigore intră. Nu
l-am văzut aşa în toată viaţa mea, părea că s'a sculat
din morţi ca o răzbunare desnădăjduită. Era vînăt-negru
şi ochii stau să-I ese din cap. Gemu scurt: "Domnule,
eu am plătit darea!" - Fata se puse Înapoia lUI şi
oftă odată uşurată. Dar ochii notarăşulul se scăldară de
odată par'că În sînge: "N'aI plătit, mă bestie, n'ai plă-
[9]
GLAS DE DURERE.
9
tit nimic!" şi cu pumnul încleştat izbi de două ori în
capul gol al românuluî. Două lovituri de baros şi Gri- "
gore, fără să geamă, se întinse liniştit la pămînt. Şi no­
tarăşul eşi apoi, injurind ungureşte de "Istăn", de "bidăş"
şi de "ola". - Şi, iacă, aşa ţi-a fost dat să adormi tu,
rnăl nepoate Grigore, răpus acasă la tine. Dar, dacă e
dreptate la Dumnezeu, eu îţi spun că am să pun în
furci pe cînele cu pistrui pe faţă."
Moş Mitru se sculă repede de pe pod moi şi în­
cepu să vorbiască răstit.
"Credeţi voi că pentru dare l-a omorît? Că plă­
tise românul darea, asta se arată şi la carte. Eu am
văzut şi ştiu pentru ce l-a omorît, cum a ştiut şi Grigore.
Şi am să jor pe asta una şi înaintea vlădiciI!
- Crezi că aZI mal plăteşte ceva înaintea dom­
nilor jurămîntul, moş Mitre? Şi pînă la jurămînt al să
faci jalbele ungureşte, că dacă mergi cu ele scrise în
limba noastră, te aruncă afară ca pe un cîne. - Şi aici nu
ştie nime graiul lor", zise un flăcăiandru oacheş, ce se
abătuse din drum să vadă şi el ce-L
Se strînse lume mal multă; pe mort îl aşezară pe
laviţă, uscat şi liniştit, .cu buzele şi obrazul vînăt. Pe
uşa deschisă se auzi glasul desnădăjduit al feteI: "Val
tuţule, tuţule, cum te-al dus!" Şi hohotele de plîns nu
mal conteniaă.
Ilia Burnbulul era amărît rău.
"Prea sîntem nOI uitaţi de Dumnezeu în părţile
aceste, măi dragii rnei. Mal sînt ele sate, dar aşa ti­
căloşite puţine mal afli. Dascălul nost e ca ori ce om
din sat, iar popa, Dumnezeu să-I ierte, că bea în rînd
[10]
10
DELA ŢARĂ
cu prostimea. In aşa sat orl ce nădrăgar străin e
Domn şi Măria sa. Şi nOI ne plecăm grumazii îngenun­
chind ca vitele. Eu am umblat în multe părţt şi am văzut
multe sate, dar aşa ca la nOI nu afli."
Moş Mitru se îndîrji iar.
"Voiu jura eu şi fata pe cum că ce gînd a avut
nemernicul, ce a vrut să facă.
- Să jurăm tot satul şi nu va prinde, moş Mitre.
El va spune că Grigore i s'a împotrivit la jucuţirea pentru
dare, l-a atăcat şi el s'a apărat. Atîta tot. Legea-I a lor,
puterea-I a lor. Poate Dumnezeu sfîntul să nu-l mal
poată răbda şi să-I trăznească odată aşa din senin."
Şi prin uşa deschisă năvăliaă iarăşi gemete de
durere.
"Val tuţule, tuţule, cum te-al dus J"
[11]
1:
CĂPRARUL.
Pe revărsare a întinsă, bătută cu spmi, a măguri!
mari, furnică neastîmpărate caprele roşcate, albe, cu băr­
bile ascuţite, mîndre de podoaba coarnelor arcuite. Mal
la vale, în preajma pădurii de stejar, de un lustru verde
întunecat, metalic, sub lumina învingătoare a soare­
lui ce se tot ridică,-pasc împrăştiate vitele albe, ca de
zăpadă, ademenind dela dreapta şi dela stînga cu lim­
bile aspre firicelele de iarbă proaspetă. După o secetă
de cîteva săptămîni se revărsă în urmă o ploaie bine­
făcătoare, -şi de trei zile, decînd se arăta iar soarele,
cîmpul înverzia ca primăvara. Cirezile de vaci şi de boi
erau într'altă parte a păşunii. La capătul pădurii, lîngă
părăul adînc, rîpos, supt umbra unui stejar boltit, stă
cu pipa strînsă între dinţi un om micuţ, cu faţa acope­
rită de barba tunsă scurt, aibă, plină de părăiaşe, -cu
ochi mici, vicleni, ascunşi sub sprîncenele stufoase. În
jur, o roată de băeţaşl şi băeţandri, cu obraji! plini, ru­
meni, cu ochii negri, umezi, stau în genunchI orl pe
brînci, cei mal mulţl cu capetele goale. Bătrînaşul po-
[12]
12
DELA ŢARĂ.
vesteşte două-trei cuvinte, se uită apol, rînd pe rînd, în
ochil tuturor, şi se Iasă pe coaste, pare că ar vrea
să-I prindă somnul. Băeţii privesc întrebător unii la alţii
şi în sfîrşit cel mat curajos ia cuvîntul.
"Moş Tănase, spune-ne povestea ai cu capra şută.
Sînt aici vre-o cinci cari n'au auzit-o niciodată."
Tac cu toţii, numai inimile lor bat mai repede.
Dar moşul doarme dus. Într'un tirziu, începe să buciu­
me răguşit pe nasul zdravăn. Căldura creşte. În pînze
de paianjen, strălucitoare, dese, saltă peste cîmpul verde.
Vitele pasc încă liniştite, dar caprele se împrăştie, unele
trec măgura.
"Moş Tănase, de ne-o spui, apoi uită mergem trei
inşi şi-ţi aducem caprele cît ai număra pînă la zece."
Căprarul se trezeşte greu, se face că priveşte în
pămînt, dar pintre gene vede ager şi ştie cum stau ca­
prele. Scocioreşte din cureaua Iată un lemnuş zmolit şi-l
freacă de cioareciî îngălbinitl, plini de dungi de cătran.
Pipa îşi deschide ochiul de jar luminos, înviorat, şi mo­
şul, fluerînd alene pintre dinţi, se îndreaptă gînditor
cătră băeţl,
"Apoi bine, măl şoldanilor, acum tot v'o mai spun
odată, dar mai mult nu. Mai întîi să-mi aduceţi însă ca­
prele."
Băeţil iar se privesc, îşi vorbesc fără să grăiască,
şi fără nici o izbîndă.
"Măr, să fiţl voi hoţi, zice cel mai mare din ceată,
adecă tot eu să mă duc? Nu se mişcă nici unul, par'c'au
înlemnit. Dar bine, măr, să ştiţl că acum eu unul nu
mă duc, să crape fierea în vOI de năcaz."
[13]
CĂPRARUL.
13
Şi privirile, prietine toate mal înainte cînd îl ru­
gaseră pe moşu de poveste, acum se încurcă şi caută "
să se convingă iar, fără cuvînt. În urmă, izbucnesc
tarăş) vre-o cîţiva mal în putere. - EI au fost eri,
alaltă-eri, toată săptămîna, ba şi aZI, după caprele luf
Moş Tănase, acum nu se duc, mal bine îşl aleg vitele
şi pornesc într'altă parte. - Căprarul rîde pe sub
mustăţile groase, tunse, şi cu ochii viclenl priveşte cînd
la unii, cînd la ceilalţi. Dar caprele se resfiră şi pot să
dee în opriturl,
"EI băeti, dacă nu mergeţi, apoî mă duc eu şi vă.
închin aci!"
Cel cari îşI spuseră mal înainte cuvîntul din
urmă, răsturnaţi pe spate, se leagănă, se întorc pe
pîntece, convinşi că şi-au făcut datorinţa, - ne mal
ascultînd pe moşneag. Şi, rînd pe rînd, aproape toţl
ajung în ceata acestora. Numai dOI bălani-bălani, cu
ochii de cicoare spălăcită, nu ştiu ce să facă. Sînt dintre
cel ce nu auziseră povestea caprei şute şi cari, înce­
pindu-şl numai de cîteva zile cariera nouă de a veni
cu vitele la păşune, - întorceau totdeauna caprele lui
Moş Tănaşe. Mal aşteaptă ce mal aşteaptă, apoi îşf iau
beţişoarele şi pălăriile şi pornesc încet, apof depărtaţi,
picioarele încep să le scapere în fugă aprigă. Cel ră­
maşt, încetul cu încetul, caşi cînd ar luneca pe nesim­
ţite, se apropie iar roată în jurul bătrînaşulul şi-şI atin­
tese ochii la pipa roşie de cărămidă, ce răsuflă mereu,
prin coperişul de tinichea înegrită, aţe supţiri de fum.
Cel mal mare lunecă tot mal aproape de căprar.
,,0 gură, moşule, dă-rnl şi mie o gură de fum".
[14]
14
DELA ŢP'Ă.
Moşul se face că nu-l aude, trage adînc din ţevea
ce fierbe şi zice, rătăcindu-şf ochii cătră măgură: "Vezl,
aceia-s oarnenl apoî odată. Uită, că-s mal aici cu ca­
prele 1 VOI nici unul nu vă puteţl pune cu el!"
Cel ce ceruse un fum, aşteaptă să prindă privirea
bătrînului, dar moş Tănase rîde şiret cu ochii miel,
galbinl, şi nu se dă. Dela o vreme caută într'una spre
rîpile părăului, Tînărul pătimaş lunecă iar şi i se pune
înainte. Ajuns însă aproape de rîpă, după cîteva svîr­
colirî, ce mal făcu, porneşte tăvăliş cătră fundul părăului
în rîsetele căpraruluî, ce-şi luase pipa din gură, şi în
chiotele de bucurie ale soţilor, cari nu fuseseră aşa de
cutezător! ca el. După multe opintirî pe brînci, viteazul
iese iar deasupra şi se răstoarnă pe coaste, de o parte,
grozav de mînios. Moş Tănase îşl poartă zimbind mustă­
ţile tunse pe la cel din jur, apol zice cu glas adînc:
"Mă Gheorghieş, vrei un fum?" - Acela, fără să zică
ceva, într'o clipă e înaintea moşuluî. Bătrînul ia luleaua
din colţul gurii şi i-o dă. Ochii umezl, negri strălucesc,
cel dOI obrajl plini se îngroapă, - şi de prin nări fu­
mul albastru izvoreşte înieptat ca un şuvoiă.
Cel dOI băI anf mici sosesc şi el cu caprele ce-şi
saltă pe coastă şuviţele lungl de păr. Asudaţl, cu obrajii
aprinşî, aşteaptă acum dela bătrîn un cuvînt de laudă.
"Să ştiţl, măl, că din aceştl dOI voinici vor eşi
nişte pUI de români, cum nu s'a mal pomenit. Vor fi
dOI feţl-frurnoşî mai altcum decît cel din povestea caprel
şute. Şi dacă nu vor scoate ei din pădurea asta, pe
care o vedeţf aci, pe celea două fete de 'rnpărat ce
le-au furat zrneil, apol ştiu că nime nu le scoate !"
I
·1
[15]
CĂPRARUL.
15
Vacile cu ugerile aproape ţapene, boii mari cu
coarnele strălucitoare, răsfrînte, încet-încet se adăpostesc ...
în marginea pădurii la umbră, între tufişurI. Soarele
aprinde tot mal tare văzduhul şi căldura joacă în unde
de argint, ce se ivesc şi se fac nevăzute la toată clipa.
Caprele însă trebuiau întoarse încă odată tot de cel dOI
viitori Ieti-frumoşi, şi numai tîrziu se aşezară şi ele în
fundul părăulul, sub dOI stejari răzlăţiţl de pădurea
mumă.
Căprarul acuma e tare. Povestea cu capra şută
putea să aştepte pe altă dată, dar acum nici voinicii
din roată nu-I mai prea au grija. Cîte dol-trel vorbesc
încet, arată părţi de pădure şi par îngrijoraţî şi plini de
mirare. De acele două fete de 'mpărat furate de zrnel
nu le spuse nimic moş Tănase pînă acum.
Cel ce a strecurat fumul pe nări, - mal vechiă
prietin al lui, - îl întreabă.
"AuzI, moşule, d'apol trăesc şi acum fetele acele
de 'mpărat?
- Vezi bine că trăesc, măl Gheorghieş. Trăesc
şi vor trăi cît veacul. Şi să le vedeţl ce cnipurl de
muerI. Nicl prin gînd nu vă trece aşa ceva, nici prin gînd.
- De ce nu ies şi afară, orl cel puţin prin poenl,
moşule, să le vedem şi nol ?"
Unul dela spate îi taie vorba.
"Să iasă! D'apoî să vezl că li frică. Măriuţa noastră
nu iasă cît ce dă o geană de 'ntunerec nici din casă.
Zice că sînt stahii l Tata zice că nu-I nici dracu şi că
"inimă de femee şi pace". Cum să iasă, mă, dacă Ii
frică?
[16]
16
DELA ŢARĂ.
_ Adecă drept vorbind, frate Ionică, la aceste nu
li frică. Dar nu pot. Porţile marf de argint ale palate­
lor carI îs numai şi numai de glaje, îs vecinic încuiate
în calea tinereţii lor. NumaI un ceas este, după miezul
nopţii, cînd dorm şi frunzele de pe stejarii cel mal înalţi,
numai atunci porţile, ca prin minune, se deschid şi
dacă ar fi un om cu inimă mare de viteaz, să fie acolo,
aproape, pe vremea asta ar putea să le scape pe amîn­
două, că zmeiI atunci de somn îs una cu pămîntul.
Numai o pasere dacă trece peste minunea aceea de
palat şi-l atinge cu aripa, - orI dusă de vînt, vr'o
frunză cade pe coperiş, - ţiue de-odată toată glaja
aceea şi porţile de argint gem, iar zmeiI vin furtună,
rupînd lemnele din cale, de al gîndi că aleargă dina­
intea puştiI o ceată de mistreţI."
Copii ascultă cu ochii duşi şi unii se cutremură
scurt, fără să vrea.
"Dumneata cum le-al văzut, moş Tănase?
- Cum! D'apoi vOI nu ştiţf cine-s eu, măl băetl.
Eu nu-s om ca ceilalţi, ci hîm! cum să vă spun."
Işl bate gura pipel de palmă să iasă scrumul, o
îndoapă iar din beşica soioasă şi-I dă foc, mal lăsînd
pe cioarecI o dungă de cătran.
Ascultătorii privesc tot mal miraţi la el. Unii îi
atintesc ochii, alţii mustăţile, alţiI obrajii păroşî şi tu­
turor li se pare caşi cum l-ar vedea pentru întîia oară
pe căprar. Acesta clipeşte viciu din ochI şi se pare că
nici nu le are grija. ApOI începe iar.
"ŞtiţI vOI, măi băeţi, unde se bat munţii în capete?
Nu ştiţi! ApOI eu acolo m'am născut. Era o colibă mică-
[17]
1
I
CĂPRARUL.
17
mică şi cufundată în pămînt, mal dihal cum e a luî
Cuţulea Ţiganul din capu satuluî, Aci trăia maica ...
Dumnezeu s'o hodinească. Acum, nu ştiă cum o fi trăit
ea cum nu, dar cînd m'am trezit eu pe lume, într'o
bună dimineaţă, ştil cînd de-a dragul s'o iai razna pe
cîmpie, m'am pomenit că în casă mal era şi un purcel,
gras colea pepene. Am crescut nOI laolaltă fără să ştim
nimic de lumea asta mare. Din cînd în cînd se abătea
cîte-un drumeţ să ducă apă dintre munti, dar pe mine
nu mă lăsa maica să-I văd. într'o zi însă, nu ştiu ce-a
făcut purcelul ce nu, că tot umblînd cu ritul cum e
data porcului, i s'a oprit un os în gît şi a crăpat. Şi
tot în clipa aceea îşî dădu şi maica sufletul. Acum eu,
cu mintea ce o aveam, mi-am zis aşa: Mă Tănase,
dragul meu, aici nu poate fi lucru curat, ia-ţi catrafu­
sele şi te cam mal du, că-I largă lumea. - Şi aşa am
tot venit, pînă ce m'am trezit aicl în sat. Dar pacoste
ca aia pe mine: Nu puteam durmi nici cu un ochiti.
Dar nicl acum nu pot! Uită, de pildă, vOI gindiţl că
dorm, cînd stau cîte-o după amiază întreagă, aici, sub
stejar şi vOI iml grijiţl caprele? Dar nu dorm, dragii
mel, că nu poate durmi moşu: atunci eu povestesc cu
oamenii ce-au trecut pe ceealaltă lume!"
Moş Tănase trage cîteva fumuri groase, unul după
altul, şi le trece prin nări, Ochii stau să se închidă şi
sclipesc ca la mîţe. Roata de ascultători îl privesc cu
o spaimă aproape vădită. Totuşî celce slobozise fumul
pe nări se ciudeşte iar.
"Aşadar, moşule, cum nu poţi durmi, D-ta te vei
fi dus vr'odată să păzeşti pe vremea aceea la palatul
2
[18]
18
DELA TARĂ
cel de glaje şi atunci le vei fi văzut pe cele două fete
de 'rnpărat ?
- Tot Gheorghieş mal pricopsit. Vezl, cine are
cap, are! Aşa le-am păzit odată şi au venit cu mine
pînă ia aici, sub stejarul acesta."
Copiii se adună unul într'altul, îngroziţi. Cu mintea
lor de 6-12 ani, văd pe cele două fete şi li se pare
că aud trozniturile copacilor rupţi de zrnel în drumul
lor furtunos.
"Erau albe, dragii mei, ca fulgii de nea, înalte
şi uşoare, de să le ducă o undă de vînt. Aşa le-am
văzut eu acuma-s trei ani împliniţi.
- Şi de ce nu le-al scăpat, moş Tănase?
- Vezl, că ursita lor zice aşa: că cine le va
scăpa din ghiarăle zmeilor, acela va trebui să le ia de
neveste. Şi-apoi vedeţI VOI bine cît de bătrîn îs eu acum,
şi atunci am fost şi mal bătrîn, că eu pe zi ce merge
tot întineresc."
După un restimp de tăcere, cel mal în vrîstă iar
întreabă:
"Şi unde e palatul acela de glaje, cu porţi de
argint?
- Ştii unde-I Valea Rea? Sub coasta alunilor?
Bine. Acolo-I. Apoi în fundul văii acesteia, sub marI
arcuri boltite de stejari înalţi, acolo la vecinica umbră,
în afunzime, e palatul. Spun că din el pe trepte te
poţi coborî pînă în mijlocul pămîntului, unde fierb că­
zanele cu zmoală. Acolo se coboară zrneii în toată
noaptea de se feştesc grozav să nu-I cunoască nimenl.
Ci eu cred că domniţele acele nu vor mal sta mult acolo,
[19]
că le vor scoate aceşti doi fîrtaţl, ce mi-aii întors ca­
prele."
Moş Tănase scoate acum cenuşa din pipa stînsă
şi se întinde ciobăneşte la umbră. Nu peste mult hor­
căitul îi răsună în pădure. Băeţil, uimiţi, rămîn mult timp
nemişcaţi, într'un tîrziu se pun apoi şi ei să-şi ia amiaza
de prin traiste, fără mare dor de gustare, afară de cei
mal mici. După amiaza îngrijesc şi caprele lui moş
Tănase, căci acesta tot într'un sforăit o duce pînă se
apropie soarele de sfinţit. Cine ar fi cutezat să-I tre­
zească pe cel care "nu putea să doarmă", ci vorbi a cu
oamenii duşi de pe lumea aceasta? Acasă, băeţil cari
aii fost cu vitele spun că mai mult nu se duc pe de­
asupra pădurii, că acolo e cuibul zmeilor şi sînt două
fete de 'rnpărat într'un palat de glaje, frumoase-frumoase,
albe ca zăpada şi uşoare, de să le ducă vîntul. Dar
numai într'un ceas de noapte pot eşi. Zrneiî însă umblă
prin pădure, zrnoliţî şi groaznicî la vedere.
"Cine v'a mal băgat şi prostii de aceste în cap,
măl Ionică? - întreabă muma îngrijorată.
- Ne-a spus-o Moş Tănase, căprarul, măicuţo !
EI le-a şi văzut. Dar dacă le-ar fi scăpat, ci-că ar fi
trebuit să le ia şi de neveste şi el acum e bătrîn.
- Omul acela nurnal de furci e bun! - zice
tatăl întunecat la faţă. Satul vrea să nu-I lase să
moară de foame şi lui îI umblă năzdrăvenil prin cap.
Doarme, durmire-ar în veci 1 cu ziua de cap, de pune
caprele în toate sămănăturile!
- Că nu poate durmi, tată. Zice că vorbeşte cu
r­
II
II
\,
I
\
\
L
CĂPRARUL.
19
[20]
20
DELA ŢARĂ.
oamenii duşi de pe lumea asta. Ne-a spus că el e de
unde se bat munţii în capete!
- E dela noi, Ionică, lasă-I, prostu, să vorbească!
Un neam de ticăloşi cari n'au ştiut decît să doarmă.
Las' că-I mai prind eu odată caprele în lan, dar ştiă
că scump va plăti-o!"
A doua zi însă băeţiî uită sub soarele strălucitor
nezdrăvăniile de eri ale Moşului şi, ducîndu-şi vitele la
păscut, îl încunjură iar pe căprar, care le spune din
nou o mulţime de minunăţiî. Caprele le întorc iar cei
mal tineri şi moşul cînd se osteneşte de povestit cu cel
cin jurul lui, urmează povestea cu "cel ce s'au dus pe
dealaltă lume".
[21]
IMPAcARE.
Vasile Lupaşcu de cîteva zile are ceva pe suflet,
ce nu-l lasă o clipă de linişte şi-l face să nu fie mul­
ţumit de nimica. Pe slugă îl scoală pînă a nu se crepa
de ziuă şi nici nu aşteaptă să-I adune fînul din esle
cel patru bOI ca patru urşî şi răcneşte: "Mă, prăpă­
ditule! tu vei muri de somn, cînd vel muri! Uite, pe
ce vreme sîntem şi plugul tău încă e sub şopron. în­
jugă odată şi porneşte şi să nu te mal văd!"
Boii mari îşI răstoarnă greoI capetele ca să le în­
capă coarnele largi pe uşa grajdulul şi-şi mişcă pe
'ndelete lăstarele, apropiindu-se de jug. Oeorgică, un
flăcăiandru oacheş, pîrjol de aprig, într'o clipă Închide
gîturile groase în jugurile lucii, petrece funiile printre
coarnele răsucite, strălucitoare, şi, făcîndu-şl repede cruce,
pocneşte din şerpele cu coada subţire de fuior, pe de­
asupra boilor. - De cînd slujeşte, nu auzise atîtea cuvinte
aspre şi grele din gura stăpînului pînă mal alaltăerl ;
şi acesta e al treilea an, decînd se apucă mal întîi sfios
de muncă, aici, în curtea asta. Dintîi i-a fost ruşine,
[22]
22
DELA TARĂ.
cînd stăpînul a început să-I mustre, aşa din bun senin;
mai tîrziu, văzînd că nu are nici o vină, îi veni ciudă
şi fără să vrea înieptă cu putere poarta, cînd o deschise
să iasă plugul. "Trînti-ţi-o-aI de cap", se auzia, din
curte, glasul lUI Vasile Lupaşcu. - Pe drum însă îi trecu
năcazul şi se gîndia: "Oare ce năcaz să aibă părintele,
de-I aşa de cătrănit ? Acasă sînt toţI sănătoşi. Domni­
şoara a venit numai de o săptămînă acasă şi-I aibă şi
fragedă ca un crin şi ciripitoare ca o vrabie. Alte su­
părărl de unde să aibă?" - Dar după ce boii se pu­
seră în brazdă şi limbile de fer ale pluguluI intrau
adînc în pămîntul umed, răsturnînd brazde groase şi
jilave, strălucitoare sub lumina soarelui tînăr, Oeorgică
îşI uită şi de năcazurile lUI şi de popa. In mirosul
proaspăt, călduţ, de pămînt nou, o moleşire dulce i se
revărsa în tot trupul şi ca un văI uşor i se punea pe
ochi. In adîncul sufletuluI i se treziaă doine uitate şi,
ţinînd cu o mînă de coarnele pluguluI, cu biciul pe
spate, trăgăna cîntece cu "frunză verde", cu dor de pri­
măvară şi încă de ceva.
Dar seara, cînd se întoarse, părintele îl luă la în-
trebări, tot aşa de răstit ca şi dimineaţa.
"Pînă unde-al arat?
- Pînă la cele două tufe de trandafiri sălbatici!
- Asta-I muncă de 2 ceasurI şi tu ţi-al prăpădit
o zi întreagă. De ce n'ai stat acasă, pămîntosule, în­
calte se odihneau boii."
LUI Oeorgică iar îi venia ciuda şi, scoţînd răste­
lele, lăsă jugul să cadă de sus şi mal arse cu pleasna
de fuior pe un bou, ce nu-şi căută îndată de drum.
1:
I
II
I
I
I
[23]
ÎMPĂCARE.
23
"MăI, rnăl, pare-că ţi-al perdut minţile!" striga
popa, pe cînd Georgică se făcea că nu-l aude. i
"Mal Iasă feciorul în pace, rnăl omule, că-I faci
de-şI ureşte zilele. Pîn' acum: că Georgică aşa, că
Georgică pe dincolea, că ficior harnic ca Georgică nu-l
şi acum hop! deodată ţi s'a stricat fierea! Din leneş,
din prost, din ticălos nu-l mal slăbeşti! Ce-I cu tine,
omule?"
Preuteasa le zise toate aceste în pridvor, unde
veni şi popa, le spuse încet, ca să nu o audă nime
altul.
"AI putea şi tu să-ţl ţii gura şi să nu te mestecl
unde nu-ţi ferbe oala. Tu te pricepi la plug şi la vite
ori eu?" răspunse răstit Vasile Lupaşcu.
Femeia se învîrti într'un călcîiă şi intră în casă.
Ce avea omul de cîteva zile? N'a făcut nimic să-I SU­
pere, n'a dat nici o nenorocire peste el. Ba dimpotrivă.
Iată, fata lor abia de-o săptămînă e acasă, pe vacanţele
de paşti, şi popa nu a aflat pînă acuma trel vorbe dulci
şi mîngăietoare pentru copilă. Ce va gîndi Emilia? Că
cine ştie ce trai rău s'a încui bat în casă la el, de cînd
n'a mal fost pe acasă. Atîta ar mal trebui! Să-I întunece
astfel puţinele clipe senine ce trebue să le aibă acum,
după atîta întunerec şi răcoare de zidurl. De dînsa nu-l
pasă. Ea, preoteasa, ştie să rabde şi să tacă. Ba încă
de tăcut prea tace uneorl.
Georgică legă bine boii şi le umplu ieslele. Patru
oameni ce săpaseră aZI în grădină, povestiau în uşă,
slobozind nori uşorl din lulele. Sluga îşI răsuci o ţigară
şi merse s'o aprindă.
[24]
24
DELA ŢARĂ.
"Da te-a luat părintele, ca de la oale, fîrtate.
- Nu te supăra, zise altul, că nol încă am jucat
astăzi. Ne-au dat sudorile, pînă am brodit cărările aşa
cum îl plac dlui. Pasă-mi-te toţi oarneniî-s cu nărav
cîte odată."
Numai cîteva zile mai erau pînă să intre în săp­
tămîna mare. Văzduhul subţire, îmbalzamat, chema spre
înălţimile pe cari se aprindeau stelele tremurătoare.
Cina se făcu repede, - mîncări de post ca la toţi ro­
mâniî. Oamenii ce lucraseră în grădină, sărutînd mîna
părintelui, eşiră grabnic pe portiţa ce se izbi de trei-ori
pînă să se închidă.
La cină, în casă, Vasile Lupaşcu nu îmbucă aproape
nimic, spre marea supărare a domnişoarei care pregă­
tise topşa cu brînză în aceea sară.
"Părinte, "placă-ţi", zise preuteasa. Va veni ca
mîne săptămîna mare şi atuncl va trebui să ajunî mai
mult, că te vor îmbulzi cu spovedirile."
Preotul nu zise nimic, ci-şi tot luneca degetele pe
frunte. Cu părul negru, lung, peptenat îndărăpt, cu ochii
aprinşi sub sprîncenele dese, cu barba rotundă, bo­
gată, Vasile Lupaşcu era încă om în floarea vrîsteî.
Preuteasa era mai trecută ca el. Vezi bine că mai, doar
greutăţile zilnice din familie, nu bărbatul ci femeea le
îndură. Pentru aceea totuşi cine se uita la fată înaltă
şi mlădioasă, cu fruntea de zăpadă, cu obrajii de crin
şi în mijlocul crinilor garoafe invoalte, roşii ca sîngele,
şi cine băga de sama gura mică, - vedea că Emilia
samănă cu preuteasa.
în liniştea grea din chilie, femeile priviaă una la
[25]
alta. Dacă D-Iul nu vorbea, ele ce să înceapă, mal ales
cînd îl ştiau supărat?
Într'un tîrziu, Lupaşcu zise, ca trezit din ceea la
ce se gîndise:
,,0 săptămînă ţi-al păpat-o, coconiţă. Mal al ce
mal al, apoi iar la şcoală.
- NicI acolo nu-l va fi mal pustiu decît aici. Uite,
că tăcem cu toţii ca 'n biserică. Nu ştiu de ce eşti aşa
de fără voe, chiar acum cînd e şi Emilia acasă.
- Ce bine ar fi să poată ceti muerile în capul
bărbaţilor şi să vadă ce le zace pe inimă, atuncI ar
scăpa de atîtea întrebări fără de nici un rost, cart îţI
scurtează numal zilele!" - şi preotul, făcindu-şî o cruce
largă, se ridică dela masă şi eşi, lăsînd şi mal
mirate pe mamă şi pe fată. Mal ales preuteasa ar fi
avut aşa o poftă să-I spue cîteva! A mal voit ea şi de
altădată, dar nu i-a spus nimic, căcl privirile acele po­
runcitoare îi opreau vorbele în gît, - şi acum, pe
deasupra, era şi Emilia acasă.
Afară e răcoare şi numai o lumină blîndă de stele.
Luna e o seceră de argint. Dar oricît de răcoare să
fie şi oricît s'ar preumbla Vasile Lupaşcu pe cărările
noul din grădină, - nu se poate răcori. Se opreşte
din cînd în cînd, îşI freacă fruntea, oftează greu ... Di­
rectorul şcolar nu-I mal iese din minte. ÎI vede şi acum
cu burta rotundă, cu ceafa groasă, cu o bărbie ca aceea
şi cu dOI ochi mici viclenl, aproape cufundaţI în gră­
sime. Nimerise chiar în ora cînd el, preotul, catechiza
copiil. Şi nu i-a dat nici mîna de bine-v'am găsit, ci o
simplă înclinare din cap. Incepu pe loc să întrebe de
ÎMPĂCARE.
25
L
[26]
băeţî cuvinte ungureştI şi el ştiu ce ştiu, dar fraze în­
tregî, vezi-bine că nu puteau înşgheba. Directorul stră­
nută, îşf ascunse obrajii într'o batistă roşie, mare cît o
năfrarnă de cap, şi se întoarse cătră preot, Ştia bine
româneşte.
"Dacă după Paşti nu veţî face şcoala nouă, apol
vom face noi, statul, una, şti] colea ca la oraş! D'apol
şcoală-I asta, domnule? Ce păreţi îs aceia? Ce tavan
e afumătura de sus? Fereştile crezi că pot fi aşa de
mici şi oarbe şi la şcoală, ca la casa parohială a Dtale?
Asta nu-I şcoală, dle, ci curat coteţ. Dar las' că facem
nOI şcolt, de vi se va 'năcri sufletul. Avem drept şi vom
şi face.
- Dle director, o aşa batjocură din partea Dtale ...
- Ce batjocură? Nu-I coteţ? Dacă nu faceţI edi-
ficiu corăspunzător, vă închidem coliba asta şi facem noi."
O aşa batjocură n'a mal păţit Vasile Lupaşcu.
în faţa băeţilor să spună că şcoala cea românească, a
lor, e un coteţ! Ar fi voit să alerge după el şi să-I în­
trebe, cu ce drept le spune toate aceste, dar privirile
speriate ale copiilor îl tintuiră acolo.
"E un zmintit, dragiI meI, daţi-I pace, mal bine
să vedem nOI ce a pătimit domnul Isus înainte de a
învia. - Spune tu, Ioane a Ursului, ce a făcut domnul
Isus în grădina Getsemanilor?"
Un glas arginţiu răspunse hotărît:
"S'a rugat şi a asudat sudorl de sînge.
- Da, sud ori de sînge! Dar la Caiafa, ce i-a
făcut sluga acela?
- I-a dat o palmă.
26
DELA TARĂ.
1
[27]
ÎMPAcARE.
27
- Da, i-a dat o palmă şi l-a scuipat. - Şi tu ...
Oeorghiţă, mi-al şti spune ce a suferit Mîntuitorul în
curtea lUI Pilat?
- Acolo I-au bătut cu bice, Iegîndu-l de stîlp, şi
apoi au pus pe sfîntul lui cap o cunună de spini mari,
iar în spate o cruce grea-grea.
- Bine, drăgutule l Vezi, nOI toţi avem de purtat
cîte-o cruce în spate!"
Lui Vasile Lupaşcu, cum măsura cu paşi mărunt
cărarea nouă din grădină, îi veniră în minte toate aceste
Obrajii îi erau aprinşi, ochii îi ardeau. - Ştia el bine
că astăzi toate sînt cu putinţă. Citise prin foi cum se
închid, rînd pe rînd, şcoalele româneşti, cari au fost aflate
cu vină din partea directorilor şcolari. Dar şcoala lor,
aşa cum e, a fost făcută şi e ţinută cu multe cheltuell.
Şi cînd se ţin examenele, acolo sub acoperişul
acela vechiă de şindrilă, între păreţii aceia cari nu-s prea
înalţi, ochii părinţilor se umezesc de bucurie, cînd îşf
aud odraslele răspunzînd aşa de cuminte. - Acolo se
învaţă şi cîntările bisericeşti, cari la slujba dumnezeească
le ridică inimile. Ce vor ajuta nişte şcoli măreţe, dacă
acolo părinţi] înzădar s'ar duce la examene, căci nu ar
mal înţelege nimic?
Preotul vedea că e lipsă de o şcoală nouă, căreia
să nu-l mai poată găsi nimeni vină. Şi trebuia ca în­
dată, acum, să se apuce de lucru. Pe toamna să fie gata.
Şi fără să vrea, o durere mare i se tot răscolea
în suflet. De şase ani de zile nu a mai schimbat o
vorbă cu învăţătorul Dumitreanu. Şi dascălul e de aci
din sat, din gazde vechi, o parte din poporenl, rudele
[28]
28
DELA ŢARĂ
lui, ţin cu el. Singur nu va putea face nimic, că oarnenil-s
răl. Un sentiment de ruşine mestecat cu ciudă îl cu­
prindea sufletul, de cîte ori se gîndia la asta. Cum se
poate ca el, care a terminat gimnaz şi teologie, să aibă
vederi atît de înguste şi o inimă atît de mică? Cearta
a pornit dela preuteasa şi dela dăscălita : nu ştiau care
e mal mare doamnă în sat. Preuteasa, vezi bine, cinste
mai mare, dar dăscăliţa avea miî mai multe şi era cre­
scută şi ea la şcoli ; şi boil popii erau numai 4, iar ai
d ascălulul 8 trunchiurî. Pretinele preutesii vorbeau de
dăscăliţa că nu ştie ţine rînd bun în casă, n'are rochii
aşa frumoase, - femeile ce se învîrteau pe la dască­
lul mai mult, spuneau ce mîncări rele au ai popii, că-s
sgîrcitî şi că nu se vor îmbogăţi niciodată. Dar se în­
tîm p la şi aşa că cele două tabere de femei vorbeau şi
ntr e ele şi duceau veşti nouă, de supărare, unele la
preuteasa, altele la dăscăliţa. Aceasta din urmă era mai
rea de gură şi Dumitreanu asculta în multe de ea. Intîi,
doam nele nu-şi mai deteră bineţe, apoi începură să se
oco lească şi bărbaţii. - Sînt trei ani trecuţi, de cînd o
sa mă de oameni, prostiţi de un preot din satul vecin,
ne demn de acest nume, pîrîse la vlădicie pe Lupaşcu
că e lacom şi că trage din banii bisericii. Şi ne ma
putin d scăpa de gura muerii, Dumitreanu se puse şi el
în şirul pîraşi1or. - N'a fost adevărat nimic şi piraşii
au rămas cu buzele umflate, dar şi preotul cu o durere
m are în inimă. - Cu Dumitreanu cel tînăr, student în
medicină, Lupaşcu sta de vorbă cînd venea pe acasă.
Era foarte cuminte şi apoi ştia să spue atîtea lucruri nouă.
Preotul simtia toată greutatea urîtă, mai ales a
I
1
1
[29]
'MPĂCARE.
29
purtăriI din urmă a dascăluluI. Dar vedea limpede că
fără să-si dea şi el ajutorul, fără să îndemne şi el"
oameniI - căci de partea lUI erau puţini, dar cel mal
avuţI, - nu se poate ridica nicl o şcoală. Şi simţia şi
acum vorbele directoruluî : "Asta nu-I şcoală ci coteţ".
Şi îl ardeau mal mult decît dacă ar fi primit două palme
ruşinoase în drumul mare.
Trebuia deci să vorbească cu dascălul. Directorul
plecase înainte cu cinci zile. Şi din ziua următoare în­
cepînd, în toată sara Lupaşcu pornia hotărît cu băţul
subsuoară, cătră şcoală. Dar cînd ajungea lîngă locuinţa
lUI Dumitreanu, cu mult mal frumoasă şi mal trainic
închegată decît casa parohială, îi părea că zidirea aceasta
severă rîde de el. Şi de trecea vr'un drumeţ pe acolo,
preotul era sigur că acesta zimbeşte batjocuritor. Şi se
întorcea acasă şi mal năcăjit.
Dar acum e Vinerl înaintea săptărninil marî, mîne
e Sîrnbătă şi după amiaza e vecernie mare, apoî vin
spovedirile şi slujbele cele multe. Dacă nici în astă sară
nu vorbeşte cu Dumitreanu, apol nu mal are cînd. Şi
chiar acum, în serbători, e mal potrivit ca să se spună
oamenilor primejdia şi ce trebue să facă.
Cinaseră de vreme, abia se înserase. Dascălul nu
şede departe. E vreme dar.
Preotul simţia cum îi strînge mîna dreaptă bîta
subsuoară. Şi porni, închizînd încet portiţa. Pe drum
îşl aduse aminte cum a trăit de bine cu dascălul la în­
ceput, cît de mult ajutor au putut să dea oamenilor cu
puterl unite. Şi nu era nici om rău Dumitreanu, nici
prost. Atîta nurnal, că prea asculta de femee şi gura
[32]
32
DELA TARĂ
de l-a jucat aşa de aspru. În casa lUI Lupaşcu &� făcu
senin iar, dar el nu spuse nimic femeilor din toate
isprăvile sale.
Emilia şi Valer îşI amintiau jocurile din copilărie,
şi el povestia cît de urît e în capitală, cîţl oameni de
nimica sînt acolo şi cît de sfînt e aici în satul lor. ­
În săptămîna mare venia de o petrecea pînă la biserică,
unde rămînea şi el la slujbele sfinte, cu ochii îrnpăîn­
jiniţl de farmecul aducerilor aminte şi sub vraja unul
gînd şi-a unul dor, ce tot mal mult îl stăpînea.
Intîia zi de Paşti, după liturgie şi după predică,
lume multă înflorea în tot jurul bisericiI. Valer mergea
cu Emilia. În ziua de Paşti, zicea, trebue să o pe­
treacă nu numai pînă la biserică, ca pînă acum, ci şi
dela biserică acasă. "E mare serbătoarea asta", spunea
cu ochI strălucitori de bucurie.
Preuteasa şi dăscăliţa, răzbind prin mulţime, se
pomeniră că-s lîngă olaltă. Merseră cîtva timp aşa fără
să zică o vorbă. Ochil lor, cînd nu erau plecati în pă­
mînt, îşl priviau copiii ce înaintau uşori, nu departe de
ele. - În urmă preuteasa rupse tăcerea.
"DI Valer a venit de mult acasă?
- Numai de vr'o 4 zile.
- Frumos băiat s'a făcut. Mal are mult la uni-
versitate?
- Un an numaI. Dar e mult şi atîta."
Iarăşi tăcură.
"Şi Emilia cînd a venit?
0, e de o săptămînă acasă!
- Aşa? Şi cît de înaltă a crescut. Mal erl era
[33]
îMPĂCARE.
33
numaI atîta." Şi dăscăliţa arăta, ridicîndu-şI palma, cît a
fost de mare. Dar cînd şi-a ridicat mîna, fără voie şi-a ridi­
cat şi capul spre preuteasă şi ochii lor se întîIniră. Nu erau
răI, nicl plinI de patimi ochii aceştia, ci numaI de sfială.
Emilia îşI întoarse capul.
"StaI, dle Valer, uite doamnele. Să le aşteptăm!"
Le-au aşteptat, şi dăscăliţa, imbrăţişîndu-o pe Emilia,
o sărută pe frunte.
"Ce frumoasă te-al făcut."
Iar cînd să plece spre casă, Emilia o opri pe
dăscăliţa.
"Acum, dac'aI venit pînă aicI, vino şi pînă la nOI
- Bine, vin, dar mîne să ştiţI că vă am pe toţI
la prînz."
Emilia, şi Valer, la sfîrşitul vacanţelor, părăsiră satul
cu dulci amintiri şi cu gîndurI şi mal dulci la un fru­
mos viitor. Cînd vor sosi pe vară, şcoala cea nouă va
fi ridicată jumătate.
[34]
CULA MEREUŢ.
La stîna dela Comandă, Cula Mereuţ e acum a
cincia roată la car. StrungariI neastîmpăraţi îl iau peste
picior, iar păcuraril roşcovanl la faţă, cu cămeşile smo­
Iite, rîd pe sub mustăţi de ponturile ce i le fac aceştia.
Dar cînd e să porniască o treabă cu temei, CuI a Mereuţ
trebue să vie cu sfaturile bătrîneşti, aşezate, ca să iasă
toate bine la cale. Cea dintîi urdă, primăvara, şi cel
dintîi caş, Mereuţ trebue să-I facă; el trebue să potri­
viască laptele din fert, să arete cît chiag trebue pus, ca
brînza să iasă potrivită pe întreg anul. CeilalţI păcurarl
stau atuncl pe de laturi şi privesc ţintă la toate apucă­
turile bătrînului.
"lan' gustaţi, puilor, de vedeţi mal are moşul preţ
de-un ban rău?" Şi Cula, cu ochii mici, strălucitori de
bucurie, le împarte la toţl caş dulce şi urdă nouă.
"Plăteşti moşule un corn de ţară încă!"
Flacările arămil de sub căldare rumenesc şi mal
mult feţele ciobanilor. Ochii le scîntee, negrii ca tăciu­
nile; cămeşile smolite şi itariî plinl de tină par mai în-
[35]
CULA MEREl.1T.
35
tunecaţI. Îşl clatină capetele frumoase - să le tai în
;marmoră! - ca să se togrnească bine părul luciu şi pr]­
vesc la urda şi la caşul alb ca zăpada.
"Măi strungart, măl, mă Bucure, mă, haidaţl de
duceţi zărul să ştie şi cînii ăştia, săracii, că a mai sosit
odată sfînta primăvară!"
Şi Cula Mereuţ le arată cît zăr să ducă. Strun­
garii se codesc, se frămîntă şi unul îşi strîmbă gura,
gata să plîngă.
"Păi, numai atîta să le ducem? Sînt şase zăvozil
- Asta-il Par'că ei ar fi sparţi, ca voi!" Şi strun­
garii, oricît ar voi să-şi hrăniască bine cînii, trebue să
se rnulţămească cu atîta.
La troaca îngustă, dulăii mari, lînoşl, pleoascăe cu
limbile lungi, de-ai gîndi că se îneacă, nu alta. Din
cînd în cînd îşi arată vr'unul colţii, rînjind spre vecinul
ce se îndeasă în el. Apoi, în răsti mp uri , cîte doi se
muşcă de urechi, de gît, aleargă dela troacă unul după
altul şi unde se ajung, cad grămadă, incoltîndu-se, hî­
răind adînc pe gîturI.
"Nu-i lăsa, Petre, mergi şi arde-l pe Bălan de mama
focului. De nu, se înfrică acum dela început şi nu va
mai fi pace între ei la nici o mîncare."
Un flăcăiandru oacheş, larg la spate, se răpede
cu bîta.
"Aşa! Dă-I, dă-I tălharului să ţină minte. Bun!
Bun! Mal dă-I una. Brava! Acum ştiu că nu mal muşcă!"
şi Cui a Mereuţ rîde foarte mulţămit, înmulţîndu-şl cre­
ţele de pe obraz.
"Măi, aveam eu un cîne, - voi nu l-aţi apucat, -
3*
[38]
38
DELA ŢARĂ.
tr'un cot, îşI scotea pipa şi-o îndesa cu tăbac dintr'o
beşică mare, zmolită. Apoi se apuca să sloboadă la fu-o
muri', tot cîte-un ghem mic, din colţul gurii. în văzduh
plutea o linişte, de se auzia cum rumegă oile şi cum
şopotă, înfiorată de taină, pădurea de pe culme. Sus,.
stelele se îndesaă tot mal mult şi trimiteau, tremurînd,
suliti albe, fine, pintre genele ce se lăsau grele pe ochif
rnoşulul, în răstimpurl mari' se auzia cîte un vîjăit moale,
îndelungat, caşi cînd ar trece sus prin văzduh o pasere
uriaşă, nevăzută, cu aripile uşoare întinse, fără se bată
din ele. Cula Mereuţ, cu ochii închişi, pune luleaua după
şerpar şi se Iasă domol pe spate. Dar cînd să-I fie som­
nul mar tihnit, strungarul Bucur, care nu avea de loc
poftă să doarmă, se apropie încet de moşneag, îşi li­
peşte fluerul de buze şi începe să tragă la doine ca
acelea, de tresăriaă coarnele stejarilor bătrîni în vis, iar
pădurea nu mal avea locuri tăinuite unde să le ascundă.
De s'ar fi deşteptat şi alt păcurar, Bucur mînca o pă­
pară ca aceea, dar aşa bătrînul acesta nU-I zicea nimic,
dar de adurmit nu mal putea să adoarmă.
Cu dracii ăştia de strungarl numai odată pe an
era pretin Cula Mereuţ; toamna cînd se împreunau oile.
Atunci îl muştruluia de mama focului,
"Măi Bucure şi Niculae, voi să-mi prindeţi ber­
becele cel băI. Dar' pînă număr la trei!"
Băeţil alergau, speriati oile şi rămîneau să-I tragă
berbecele după turmă. Dar moşul îl ajungea şi punea
şi el mîna.
"Aşa, acum să vie săinul." Acesta era berbecele
bătut de bălu.
[39]
CULA MEREUŢ.
Săi nul venia adus de Bucur, se opria aşa la 15
paşi, cu capul ridicat, mîndru. Moşul şi cu strungaril ,
ţineau pe bălu, ce- şi zări duşmanul înainte şi-şi în­
cordă gîtul.
Bătrînul comanda: "Uii-i-iup!" Săinul pornia fur­
tună, de-I sălta lîna, şi izbi a ca cu maiul în capul
hălulul.
"Aşa, asta-t bună! Încă una săinule!"
Acesta se retrăgea, mergînd îndărăpt, la aceaş
distanţă, şi o altă izbitură de maiă - caşi cînd ai da
să crăpl un butuc mare - trăznia între coarnele
bălului.
"Aşa ţi-a trebuit hoţule! Asta-t învăţătură!" Şi
sloboziaă berbecele.
Altfel cu strungariî nu-şi făcea treabă. Numai cînd
îi aduceau tăbac, îi întreba cu ochii cercetători: "Mal
este, rnăl hotilor, că sînteţi curat hoţi?!"
De altfel nici nu sta atîta pe la stînă. Vuţa, baba
lui, îl găsia tot pe acolo, pe marginea pădurii de pe
culme, de cîteori venia la el ori în pădure. Şi venia
regulat de trei ori pe săptămînă, să-i aducă cîte un pa­
chet de tăbac de trel, toată patima moşulul ce o mai
avea în lumea asta. Cînd venia bătrîna, între ei de anî
de-arîndul acum se petrecea aceeaşi scenă. Se abătea
totdeauna pe la stînă şi întreba cu glas moale, sălciă :
"Omul meu nu e pe aicl?
- Nu, bunico, de două zile n'a mai venit. Poate I-or
fi prins nişte lupi,
- Ha?" făcea bătrîna şi pornia fără să mal întrebe
ceva. Cînd îl întî1nia pe Cula, la marginea pădurii, era
[40]
40
DELA ŢARA
I
II
1·
I
bine, dar cîteodată numai clopotele se auzi au, unde şi
unde sub bolta de frunze. Vuţa da tîrcoale pe marginea
pădurii şi-şi chiema moşneagul, cu un glas scîrţăiat.
"Uu, Culo, măăăă !"
Şi în pădure răsuna un "ă" prelung. Vuţa se da
pe unde era loc mai ridicat, îşi punea mîna sbîrcită sub
barbă, buzele i se despăturaă din zmerenia bătrîneţelor.
"Uu, Culo, măăăă ••• !"
Şi abia într'un tîrziu răsunau clopotele de pe oi
tot mai aproape, tot mai aproape, pînă se iviaă în mar­
ginea pădurii cele mai sprintene.
Bătrînii se aşezau, tăcuţi, pe ţelină.
"Ai venit iar, Vuţo?" şi moşneagul pnvia m pă-
mînt. Bătrîna îi răspundea într'un tîrziu : "Venit, Culo!"
Tăceau amîndoi.
"Şi-ai mai făcut rînd de un pachet?
- Mai, că încă am două găini cari ouă. Ştii, ceea
galbină, cu creastă de cocoş, şi ceea pestriţă, care ne-a
stricat atunci la Paşti o fereastă."
Vuţa scoate acum din sîn o năfrarnă neagră, o
despătură pe 'ndelete şi-I dă pachetul. Nu zice nici
unul nimic. Cui a desface hîrtia galbină, pune tăbacul în
beşică, scoate pipa şi o îndoapă cu "proaspăt." Lasă
o dungă de catran pe cioarecî şi aprinde iarba dracului.
Sloboade nori uşori, alburil prin colţul gurii.
Baba se uită la el.
"Doamne, Culo, mult pipi tu!"
- Hîm, mult! răspunde moşneagul scurt, pe nas.
Apoi cu gura plină de fum adaugă: Imi mai aduc şi
strungarii.
[41]
CULA MEREUŢ.
41
i
:1,
I
\
- StungariI? De unde, Culo?"
Mereuţ clipeşte, viclean, din ochi.
"Dela sasu.
- Dela care sas?
Dela cel cu tăbac.
- Şi care-I ăsta?
- Iacă, soro, tu nu ştil I Sasu şi dracu. Acasă,
în grădină nu pune tăbac, că-I frică. La hotar, mal prin
cucuruz, mal printre napl, pune. Dar au dat strungariI
noştri! de el şi-mi tot aduc!"
Strungaril ce-I drept i-au adus de vr'o cîteva ori,
dar nu erau decît vre-o treI fire. Bătrînul nu i-a crezut
cînd i-au spus că nu mal este, şi de atunci prăpădiţi!
îl ţin pe bietul Mereuţ cu tăbac din frunze de napl
uscate şi de bostani.
Baba se trezeşte ca din vis.
"Uită Culo, stejarul acela n'a fost ars. Cine l-a ars?
- L-a trăznit, Vuţo l
- L-a trăznit? - MăI, măl! se îndărătnicia bă-
trîna. Ce putere mare s'a făcut şi din pădurea asta!
ştii, mal de mult erau numai nuele de 'ngrădit.
- E mult de atuncI, babo.
- Tare mult, moşnege!"
Şi-şI arnintiaă liniştiţi, caşi cînd ar fi spus crîm­
pee din viaţa altora, atîtea lucruri trecute, pe cînd erau
el în floare. Tîrziu, Vuţa se găta de mers.
"Acum te duel, Vuţo?
Da, mă duc!
Prin sat ce mal e nou?
Ce să fie moşnege? Nimic."
[42]
42
DELA ŢARĂ.
Şi Vuta, adunată de spate, cu cîrja bătrîneţelor în
mînă, îşI trăgea cu greu cizmele mari, uscate, pe pa­
jişte, iar CuI a îşI aprindea din nou luleaua şi rămînea,
aşa 'ntr'o dungă, cu ochii perduţi spre culmile pădurii"
ce părea o boltire de smarald sub lumina soarelu] tînăr ...
[43]
COSTEA PĂDURARUL,
La poalele pădurii, în cotitura adîncă a drumului de
ţară, unde azi nu mai sînt decît cărămizi risipite şi un petec
de zid, ce stă încă în picioare, înflorit de buruenî, îna­
ţnte vremea răsări a, dintre stejarii şi carpinil umbroşi, o
casă de piatră, cu mult temei la închieturl, cu păreţi'
vecinic de ieri văruiţî. În jur un zid puternic, cu peptul
scos înafară, stă păzind, înţepenit cu îndîrjire în pă­
mîntui bătu cit, petros.
Cînd pe drumul ţării, clopoţeii, ţinînd trapul cailor,.
asurziaă pe călătorii în căruţa de poştă, porţile grele se
cutrernuraă de-o izbitură de săcure, apoi scîrţăind se:
desfăceaă negre, ca nişte aripi uriaşe. In mijloc se ivi a
un Român strajnic, cu braţele încrucişate, cu pumnii
noduroşl, cu ochii aprinşi, încruntaţi sub sprîncenele­
dese, îmbinate. Cînd căruţa de poştă da să treacă pra­
gul, piciorul drept, ce sta înţepenit înainte ca un lăstar,
se retrăgea şi trupul uriaş, clătinîndu-se, pornia spre
grajdurî. Trebuiau scoşi alţi patru cai odihniţi, să por­
niască mai departe. Poştarul mergea înlăuntru, abia
descurcîndu-se din ţoale, să tragă la măsea cîteva ţuicl
şi să-şi umple sticla, ce-o deşertase la drumul jumătate,
1
[44]
44
DELA ŢARĂ.
"ApoI noroc şi sănătate, bade Costeo. Nu ţi-a
bătut cineva noaptea Ia poartă de cînd n'am mai fost
pe aicl ?
Nu mi-a bătut.
Dar aşa, vr'un chiot de pistoale, n'ai auzit?
N'am auzit.
Apoi atuncl e bine. Nu vă temeţi jupînaşilor,
'Că nu ne-a eşi nicl dracul înainte" zise, întorcîndu-se
cătră cele două părechi de jidanl, ce înlemniră în că­
ruţă, cînd badea Costea răcni odată Ia un cal, ce da să
muşte.
Cînd isprăvia cu trimesul căruţii, badea Costea
îşi avînta puşca în spate şi se afunda prin păduri. Acasă,
de va mai veni vr'un drurneţ, va aştepta Ia poarta ză­
vorită, de abia i se vor mai odihni ciolanele ostenite.
El nu poate răzbi şi cu pădurea şi cu crîşma. De cîte
ori nu i-a spus-o stăpînului. Dar el: .Bade Costeo, ştii
ce-ţi spun eu? Tatăl şi moşul dtale tot slujba aceasta
au purtat-o şi nu mi s'au plîns, şi eu nu m'am putut
plînge de ei. Dta să fii mai fără vlagă? Dar vezi, n'ai
avea de ce ţinea porţile vecinic zăvorite, cînd nu eşti
acasă. Doar Aniţa Dtale e fată cuminte şi se va fi pri­
cepînd şi ea să măsure o jumătate de vin. Apoi hoţii
nu umblă ziua pe drumul ţării."
Dar acum de doi ani, dl Vilmoş doarme cu faţa
în sus, între patru păreţi tăiaţi în marmură, iar deasupra
o cruce neagră e mîncată în linii drepte de slove aurite.
Un fecior i-a rămas, care, pînă a trăit tatăl său, venia
acasă numai din an în an. Acum se aşezase în sat şi-şi
vedea de lanurile grele, de ogoarele grase, de turmele albe
[45]
COSTEA PĂDURARUL.
45
de OI şi de vite. Aşa, că bătrînul nu le purta el grija,
dar tOtUŞI era harnic om. Badea Costea lUI nu i-a zis ...
nimic, vedea că are lipsă de oameni de încredere, ca
gazdă nouă. Va face cum va putea şi călătorii vor mai
aştepta la porţile zăvorite.
Aniţa încă zicea că e bine astfel. lîngă cusăturile
înflorite, între straturile de viorele, de rezedă, de sudu­
mină ar fi stat cu ziua de cap şi nu i s'ar fi urît. Aşa
cîte odată numai, cînd pădurile mari de pe coastele din
jur murmurati tainic, în liniştea înserăril, ofta, fără să ştie
de ce, şi ochii vorbitori, umezi, ca două stele înlăcră­
mate, privi au fără de ţintă în depărtărl, între straturile
de flori, cu cu sătura în poală, sta aşa pierdută. Tîrziu,
îşI aduna giolgiul homîltoc, îşf anina vr'o floare în pă­
rul bogat şi se trezia în casă, înaintea oglinzii vechl,
cu mînile de-alungul trupului subţirel, fraged. Cele două
părechi de ochi albastri se adînceaă în privirt duioase
şi în urmă lacrimile arginţii străluceau şi în genele lungi
ale copilei din oglindă şi le sirnţia calde şi în ochii săi.
Afară, în răcoarea curată, pe podmol, fusul se 'nvîrtia
apoi domol şi glasul copilei, fermecat de dorurl neînţe­
lese, tremura în liniştea înserăriî, turburător de Inimi,
plin de căldură. Pădurile mari, întunecate, îl adăposteau
sub bolţile tăinuite şi aveau grije să nu-I piardă curînd.
Badea Costea, de era pe vr'o muche în pădure,
se răzima de-un stejar înalt, deschidea ochii mari,
ca de spaimă, apol tîrziu ofta şi pleoapele se închideau
încet şi grele. Asculta cu ochii închişl pînă muriau un­
dele tremurate, line, ale cîntecului. De era aproape de
casă, ori la poartă chiar, se opria ca în mijlocul bise-·
[46]
că sara la curte erau întinşi în prid­
Auzise dela oameni v . -ei mistreţi, de toată groaza, ca"
vorul caselor boereştî h. r,' f t domnişorul.
• v A v t . \ os
trei viţei. por ac�s � va l.. -asă ei? Şi lui badea Costea
Dar putea sa fie. Ce-Ij, '" di ăd re? Nimic
v 1 . m pa u. .
ce-i pasă, de-I vor fura Iernr: ei, t ' A ura o data v
V' v DO' 1. e, s ar ms
Ba de i le-ar taia pe toate, ca, 1 <-
dracului şi ar mai sta pe acasă. J vf
. V A t' O " v Aniţ îşl p{;se na rama
Că lata, m r o ummica, ma: � v
cu pui albastri peste ia de zăpadă, cu v �me�1 v l�rgl,
înflorite, cu fodori bogaţi, prinşî în cipcă, şi-., �l Imbr�caPleIPt:
fI v . t " lbi Dupa mu a
tărelul negru, cu on vme e ŞI ga me. "v A
A v" . d d t M 'U 1ll sus,
trudă, In urma, pnnse COpCla e esup. '. t v
Sinul plin, tare nu suferia închisoarea. Desagiî �e s ra�
v v AV V I tî . porni
mătura, aproape gOI, 11 puse pe umaru s mg ŞI t
VI ""1 d int I 1 � idi nes e
în stra ucm e e argm a e soare UI, ce se n icase 1 A d
coasta cornului. Badea Costea îI mai spuse odată, c. '�
eşi pe portiţă, să nu-şi uite de sare şi de un chil de �
carne. Apoi uşa se închise, prinzînd coada lui Burcuş
ce se luase după stăpîna sprintenă. A schelălăit el ce-a
schelălăit, dar după ce Costea i se răsti odată cătrănit,
se trase sub un coşer.
Cînd era să treacă Aniţa dealul şi să pogoare în­
spre satul ascuns în pameturi, - doar biserica se vedea
mai desluşit, cuvioasă ca o babă adusă de spate, cu
ochii mici, fără luciri - numal iată: pe calea afundă,
dela dreapta, venia în trap grabnic un cal înspumat.
Călăreţul în haine strîmte, verzi, cu pălărie îngustă în
păreţi, se tot făcea că vrea să se ridice în picioare,
dar în clipa următoare se lăsa iar pe şeaua galbină de
pele, crescută pe spinarea murgului. Anuţa se opri în
r
.
iOELA T ARĂ,
ricii şi asculta visînd, cu ochii închişl, Rar, O . lacrimă
il scăpa de. sub genele lungi, dar atunci sprîncenele
stufoase se încruntaă - erau mai îmbinate acum _
şi Costea deschidea întăritat portiţa. ...
Atunci apoi vorbia răstit cu fata ŞI rumic nu.]
1 mulţumia. După cină însă, cînd rămînea �i?gur c� CQ_
. pila, între zidurile groase ale făgădăului,. 1�lma pnn�ea
să i se încălzască şi ochii să-i ardă, caşi cînd ar auzI-o
iar cîntînd.
"Tu Aniţă, tu, eu ştiu că ţi-a fost urît astăzi, aşa-
că ţi-a fost urît? v v . ,
- Ba nu, tuţule, de ce sa-mi fie, doar n am ră.'
mas astăzi întîia oră singură acasă. Gîndeşti numai
Dta aşa. v v A
- Ţi-a fost. Dar, ei, las că nu VOI mat st� atîta
prin pădure. Ce am eu, Aniţă, �u lemnele doAmmşoru.
lui? Să nu i le fure? Bine, nu I le fure. Ba încă dacă
i le-ar tăia într'o noapte pe toate ce pagubă ar avea?
Atîta că nu ar mal avea unde să alerge toată ziua ca
un �ebun. Vezi, Aniţă, eu îţi spun: vînatul îi va pU,ne
capul. Că e prea turbat. OI Vilmoş nu era aşa. De s ar
însura odată dracului, să mai stea pe acasă".
Copila asculta dusă pe gînduri. Pe domnişoru Petreal
nu-l cunoştea. Dar acum, i se părea că-l vede, cumi
aleargă călare prin pădure, şi aude cum tr?vzn�sc uscă:
turile sub copitele calului. Ba, iată, acum 11 vm� n�mal,
în minte. Odată, mai în primăvară, - era o ZI s� te
înalţi în văzduh - în tăetura de pe coasta cornului, un:
călăreţ în haine strîmte, verzi, îşi învîrtia c�lul. �egm
ca tăciunele, împintenindu-l să sară în doua picioare
COSTEA pADURARUL.
47
[48]
_�� __ --------_D_EL_A_TA_RA---------- �
marginea drumului să treacă. Calul, cu gîtul încordat
se opri şi el, frămîntînd pămîntul înaintea el. Anuţa s�
trase spăriată înapol,
"N'aI grije, fetiţă, poţi trece pe sub frîă, că nu
face nimic. E blînd ca o oaie!" şi prinse a-l măguli pe
grumazii încordaţi.
Fata sta cu capul în pămînt şi nu cuteza să se
mişte, pînă nu va trece calul.
"Şi unde te duci tu, drăguţă, aşa de dimineaţă?
- La biserică, domnişorule."
Cînd a zis "domnişorule" se cutremură toată: îl
vedea pe cela de care i-a vorbit tatăl său, dar nu aici \
înaintea el, ci acolo în tăietura de pe coasta cornuluI,
cum îşI împintena calul să sară în două picioare. Acesta
trebuia să fie. Sirnţia acum că-I tremură genunchii şi
că picioarele n'o mal ţin. Ce avea cu el? Nimic, dar
călduriie o luară dela piept şi i se ridicară la cap. 1
se părea că se topeşte, încet, încet ca o luminiţă. în.
tr'un tîrziu i se păru că aude tropote ce se departă
şi-şi ridică privirile albastre. Dar îşl plecă repede capul.
Privirile lUI negre, pline de văpăi, ce pîndiaă de sus,
îi trecură prin ochii urnezl şi i se opriră par' că în
inimă, ca două puncte de foc şi de lumină. Şi stati
acolo nemişcate. \
"Adică, la biserică te duci, fetiţă? Dzeă să-ţI ajute,1
Vezi, eu nu prea merg la biserică. NOI nici nu avem
aici în sat. Dar bine, de unde vii tu acum?
De acasă, de unde să viu!
- Doar' nu vei fi fata lui badea Costea?
- Ba a luî,
[49]
r
ii'
il
COSTEA PĂDURARUL.
49
Him l Nu mă mir că-şi ţine porţile zăvorîte."
Cu beţigaşul de trestie arse odată murguşorul, ..
care porni furtună. Apoi se 'ntoarse iar în galop.
"Mi-am uitat să-ţI zic ziua bună! Dzeă să-ţi
ajute!
- Să, domnişorule!"
Călăreţul arse acum de două ori trupul gras pe­
pene al murguluI şi porni în goană nebună. Aniţeî, por­
nind, i se părea că lunecă prin văzduh, în josul dea­
[uluf. Din slujbă nu auzi nimica. Numai pe popă îl
vedea în nouraşl de fum luminoşî, cum cădelniţează,
Sara se duse acasă fără sare. Cînd trecu dealul,
îşI aduse aminte, dar de se {ntorcea înopta pe drum.
Badea Costea, văzînd că nu-şi mai poate opri
plînsul, după ce s'a desgătat a încercat s'o mingăe.
"Ci las'o dracului sare, tu fată hăl, că nu ne-om
prăpădi nol. Maică-ta nu era ca tine, era mal tare la
suflet. Tu ştiI una ca copiii: să plîngI."
Iar Aniţa plîngea acum cu hohote şi cu sughiţuri.
"Femeie şi pace. Dacă porneşte odată, apoi să te
ţii" - şi eşi afară, trîntind cu putere uşa.
In grajdurI ţeselă bine pe băeţandrul ce se cul­
case, fără să ţesele caii. Eşi afară şi umblă acum cu
paşi largi prin curte. Se aşeză apoi pe podmol, dar nu
avea stare. Deodată se opri În mijlocul curţii şi-şl şterse
cu mlneca cărneşil două lacrimi mari, ce-I izvoriră sin­
gure din ochii încruntaţI. Pe alţii i-ar fi putut privi în
zvîrcolirile morţii, dar pe Aniţa numai supărată să o fi
văzut şi i se turbura toată firea şi i se părea că-şi
pierde tot rostul vieţii, Lelea Ană murise de cînd era
4
[58]
-=�� D_E_LA __ TA_R_Ă � -----------C-OS-T-E-A-P-Ă-D-UR-AR--U-L-,-------------5-9-
săptămîni în cap, au tot bătut cînii, au tot răcnit şi I
chiuit hăitaşiî şi au tot r!păit puştile, cînd mal înfull_!
dat, cînd mal deschis, de gîndial că se vor prăpădi pă, I
durile cu totul. Badea Costea trebuia să fie cu el să
arete potecele, să spună bătăturile şi bălţile, unde se
scaldă coltatiî. Anuţa, singură acasă, avea multă grabă,
Două il nouă-noute, croite de acum şi cusute, avea să
le împodobiască cu fIorI de mătasă şi să facă betele
chindisite, după nişte forme nouă, ce le aduse din sat.
Şi cînd alegea florile albastre şi roşii printre şirele dese,
îi răsărea de atîteaorî chipul domnişoruluI. Dar nu aşa
numai ca o icoană, - cum i se arăta mal înainte - de �
care nu cuteza să se atingă, ci să o priviască numaţ
, ,
aşa, din depărtare. S'a mal întîlnit cu el doar de treî
ort, dela Dumineca ceea de pe deal, şi în rîndul al
treilea cutezase să-I priviască în ochi mal multă vreme.
Şi în rîndul acesta i se părea că a căpătat şi ea ceva
din fiinţa lul : îndrăzneală şi cutezanţă; ceva din "turbu­
rarea" lUI Petrea, cum zicea badea Costea. Pădurarul
înţelegea multe, dar nu zicea nimic. Ci cît ţinu goana
după mistreţI, se ivi a din CÎnd în cînd la poalele pădurii
ca o arătare întunecată, apol pădurei', îl înghiţia din
nou. Şi s� arăta to� atunci, cînd Petre a alunga vînatul �
ce vrea sa scape din pădure să treacă drumul ţării. Cîte
odată eşi au aproape deolaltă şi ochil li se întîlniau.
Dar privirile tăicioase de oţel ale pădurarului întorceau
în curînd, spre inima pădurii, pe domnişorul în haine
strîmte.
După două săptărnînî, goanele nebune conteniră,
dar Petrea ţinea să-şI ospeteze preteniî aci în pădure,
'o poiana sărată, înainte de a-I trimite pe acasă, cu
�ăruţa cea cu patru cal negri ca tăciunele. Se gătiră
mîncările, se aduseră vinurile şi muzicanţl din oraşul
vecin. Poiana cu iarbă mătăsoasă, rară, umplută cu
muşchI, era plină de lume în Sîmbăta dinaintea sfintei
MăriI. Bolta albastră se apleca în depărtărl în srnaral­
dul de frunze. Deasupra, peste coroanele grele de frunză
bogată, dungI de căldură se tăiau încrucişîndu-se, ca
lucirile de argint de săbii nevăzute. Paserile prin pă­
raie, la răcoare, stau mute. Numai mierle flueraă, cînd
de aicl, cînd de colo, ca fI uerăturile de înţeles ale hai­
ducilor. Roiurl însă de muşte bîzăiau într'una, lucind
ca puncte de argint în lumina mare. Cinl nu aduseră
azi, dar pare că hăpăiturile multe din zilele trecute,
rămăseseră ascunse, tăinuite prin dositurI, căci, din cînd
în cînd, treceau vii pe deasupra poenil şi oaspeţii îşf
în cord au gîturile înspre părţile de unde venea lătratul.
Alţii, mal sprinteni, erau gata să alerge într'acolo. Va­
lurl rătăci te de vînt clătinau, din cînd în cînd, coroanele
larg! şi se perdeau cu suspinurî frînte în depărtărf,
Badea Costea trebuia să fie şi el aci să ajute. A
ajutat şi apol s'a pus pe coaste în marginea poenil şi
se gîndia cum are să-şI ducă mîne toată averea în sat
şi să lase pădurile. Petrea i-a zis şi aZI să rămînă, dar
să crape el de năcaz şi nu mal stă. Au şi aşezat
aproape toate ce-au să ducă şi Anuţa aZI mal aşază
ce a mal rămas. O boare lină venia din cînd în cînd
cu sufletul cald şi-I ardea pe faţă. Şi-I venia în minte
de CÎnd era copil şi umbla cu oile pe aici. Cîte buciume
nu şi-a făcut din scoarţa mîzgoasă a fragezilor arţarl,
1
[68]
68
DELA TARĂ
Vasile cînta înainte, pretinif îl acompaniati. Şi ochii
lor cuminţi se umeziaă şi cînd se depărta şi al doilea
rînd de sticle goale, să vină iar pline, pretinii se îm­
brăţişau şi apoi, liniştindu-se, făceau planuri mari pentru
viitor. - Cei doi aveau acasă logodnicele, ce-i aşteptau
cu ochii plînşl, blăstămînd atîta foc de învăţătură, ce
trebue să ai ca să poţi cădelniţa în biserică. Ei se în­
duioşau mal În grabă decît Vasile şi pe buze le veniaă
cîntece de dragoste. Dar Tudoran schimba repede tac­
tul şi se pomeni au cîntînd:
Cine trece Oltul mare?
Ce viteaz răzbunător
Umple astăzI de teroare
ZbiriI bietului popor?
Şi nu se prea puteau dumeri ce va să zică "zbiri­
bietului" spus totdeauna într'un singur cuvînt. Dar Va­
sile punea capăt şi nedumeririi, căci încheia cu:
PlîngI, popor nenorocit,
Plîngî că Tudor a murit.
Şi cei doi pretinl plîngeau cu lacrimi amare moartea
bietului crai Tudor Olteanul, care trecuse
Fără cruce, fără floare,
Fără lacrimi pe mormint.
Amintirea acestor zile mari era singurul punct lu­
minos în toată viaţa lui Vasile Todoran. Dar cît de rarf
au fost acele zile; cîteodată i se părea că partea asta
frumoasă din viaţa lUI a fost un vis numai. - Mal
ales după ce-i muriră pretinil,
El nu avuse logodnică, pînă la pricopsială, dar
[69]
POPA VASILE.
69
venind acasă, 10 ar fi mers după el. Preuteasa, însă,
totuşl trebuia să fie cea mal din oameni.
PORii Vasile îl vine în minte toată viaţa lUI de
popă aci în sat. Şi din toate înţelege numai atîta, că
tatăl său mal bine-I lăsa să crească aci, în rîndul ce­
lorlalţi feciorl. Ar fi azf om de frunte. Anii răl l-aii le­
gat de gard şi pe el. Cel bunl i-a pus la şcoll pentru
un băiat, care după 5 anl muri în aprindere de plărnînl,
şi pentru o fată, care încă a fost un an la oraş.
A muncit în rînd cu ceilalti oameni din sat. A
muncit ca un bou şi nu s'a ales cu nimic. Că dacă era
an ploi os, eclejia se îneca de bălţile ce le ţinea lunea
cîte o jumătate de an, iar de era secetă, crepa cleiul
de sub firele rari de iarbă şi cucuruzul îşf învîrtea
frunzele ca fusele. Moşia lor cea bună, din moşi, a pus-o
tatăl-său cu şcolile lul, Cu oamenii era înrudit cu ju­
mătate satul, cît despre partea lul, cît despre partea
mueriî, şi dela aceştia înzădar cerea. Ceilalţi erau săraci
şi n'aveau ce să le ia. Tot ar fi mers cumva, nurnal să
fi fost anl buni,
Mal ales anul acesta din urmă. Trel vitişoare În
grajd şi nu avea un car de fîn; şi toamna veni de grabă.
Le-ar fi vîndut şi nu le lua nime, nurnal pe preţ de
batjocură. Oameni mulţi plecară la America. Îşl vîndură
tot, afară de femel şi copii, ca Să-ŞI poată face bani de
drum. Şi pornit-au cu gîturile uscate şi cu ochil umezi.
Şi s'au dus mulţl !
Iarna bate în curînd la uşe şi popa Vasile de mult
nu mal are astîmpăr. De cînd au pornit să meargă oa­
menii în lumea cea nouă, îl tot umblă şi lUI ceva prin
[70]
70
DELA ŢARĂ.
i
1.1
cap, dar tace. Niciodată însă n'a fos aşa de zdrobit ca
în sara asta.
La o vreme se ridică iar şi începe să se plimbe
prin casă. într'un tîrziu, se opreşte din nou în mijlocul
odăii, cu braţele încrucişate, şi stă mult acolo ca îrnpe­
trit. Afară, în noaptea adîncă, vîntul vuieşte într'una.
Două lacrimi mari se perd iar în barba încîlcită şi popa
Vasile porneşte cu paşi hotărîţi înspre masă şi se apucă
din nou de scris.
"Măria Ta!
Eu, Vasile Todoran, de 25 de ani preoţesc tot
acolo, unde m'a pus Măria Ta, pasă-mi-te aşa e voia
celui de sus. Acum eu am avut un ficior, pe care
l-am purtat cinci ani la şcoală, dar ăla a murit. Dac'a
murit s'a odihni, Măria Ta, Dumnezeu să-I ierte. Acum,
Măria Ta vei şti c'a fost mare secetă în anul acesta
şi am trei vitişoare şi nici un car de fîn. Să le vezi,
le dai pe nimica. De celelalte ar mai fi cumva, dar
cu mălaiul stăm rău de tot. Poporenii n'au să-mi dea
nici cîte-un cop. Şi am, Măria Ta, nevastă, că-mi
trăeşte încă, şi doi băeţl, peste 10 anl amîndoi, dar
pe ăştia vezi bine nu i-arn mai putut duce la şcoală.
Şi aşa el pot trăi şi cu mălai. Dar mai am, Măria
Ta, o fată de 24 de ani şi nu s'a măritat încă ... A
fost un an şi la şcoală, la oraş, dar domnişoară tot
nu poate fi, că nu avem nici bani; apoi feciorii din
sat se vede că nu prea îndrăznesc, ştii Dta ca ei, şi
aşa e trecută de 24 de ani şi nu s'a măritat încă.
Şi să o vezi, înaltă, mlădioasă, cu faţa aibă ca de
crin, cu ochii negri, negri şi umezi. Şi stă aşa şi nu
[71]
,.
POPA VASILE.
71
se mărită. Măria Ta! Pe mine pentru fata asta mă
doare. Şi să mă ierţi, Măria Ta, dar cînd mă uit Ia
ea, blastăm ziua în care m'a dat tata Ia şcoală. Acum
de aceea viu eu să scriu Mării Tale: vreau să adun
ceva bani să-I fac o zestre, - ori să mă duc de
acasă, că aşa, gîndesc, ficioriî vor fi mai îndrăz­
neţi, că preuteasa, Ruxanda, e ţărancă şi ea. Eu sîn­
gur îs domn la casă. Că, uite, de asta voiam să spun
Mării Tale: eu vreau să mă duc din sat, oblu în
America. S'au dus ei încă oameni dela noi şi au făcut
bani. Acum eu numai de atîta mă rog, să-mi dea
Măria Ta slobozenia asta şi să-mi ţie satul pînă voiii
veni. Nu ca popă vreau să mă duc, Măria Ta, nu.
Patrafirul îl las aici; ci acolo spun că sînt fabricf
multe-multe şi plătesc bine. Nu pentru mine, nicî
pentru Ruxanda ori pentru cel doi băeţl, te rog, ci
numai pentru ea. De ea mi-e milă că e trecută de
24 şi nu s'a măritat încă şi apoi mai spun eu încă
ceva, dar numai Mării Tale: aşa-i ea, nu poate mînca
nicicum mălaiul gol. Şi în America fac oamenii bani,
Măria Ta, şi trebue să mă duc. Aşteptînd slobozenia,
sărută dreapta Mării Tale sluga plecată:
Vasile Todoran,
popa din Lupenf."
Popa Vasile, zdrobit, împătură hîrtia, o pune bine
şi aşa, îmbrăcat, se răstoarnă pe laviţa de lîngă ferea­
stra în care răscolia şi acuma vîntul.
Dimineaţa înciripă dela judele un cal, cu şaua de
lemn îmbrăcată în piele neagră, şi fără să spună
[72]
femeilor de ce, le zice că trebue să meargă pînă în
oraş la poştă.
Cînd să iasă însă pe poartă, un copilandru de vre-o
16 anl, oacheş, îmbrăcat în suman, se arătă şi el în prag.
Calul umed de goană, sforăia pe nările ferbinţi.
"Domnule părinte, să fad bine să vii că moare
taica.
- Cum moare, mă Ionică? N'a fost beteag.
- Numai de 2 zile a căzut la pat. Dar acum
moare, dle părinte, fă bine vină în grabă!"
Ai lui Ionică şedeaă afară, cale de-o poştă pîn'­
acolo. Popa Vasile sări din şea, se întoarse furtună în
casă, luă patrafirul şi ciaslovul, se avîntă iar şi plecară
amîndoi.
Colo după amiazl, o căruţă se opri înaintea casei
preoţeşti.
"Vino Ruxando, de na patrafirul şi ciaslovul. Tre­
bue să-I ducem la doctoru. De nu, omul ăsta moare cu
zile. E în aprindere de plămîni, aşa cum a fost Gheor­
ghieş al nostru."
în căruţă nu se vedea numai lîna cojoculul, ce
acoperia pe bolnav.
Sara, căruţa se opri iar aci. Popa se coborî.
" Auzi, Ionică, dacă-I ajunge acasă, să fad cumva
să trirniţl calul că e al judeluî, zise popa cătră băiat şi
întorcîndu-se cătră preuteasă, - I-a dat leacuri şi a zis
că-i trece. Dar de nu mergeam era gata. Vezi, mor cu
zile bieţii oameni."
72
DELA TARĂ.
[73]
"
1,
POPA VASILE.
73
Cînd să se desgate popa Vasile, dă de scrisoarea
din buzunar. Îşi uitase azi toată ziulica de ea. O scoate,
;
o întoarce, se uită pe toate părţile la ea, apoi se apro-
pie de vatră, o pune în flacări şi oftează din adînc.
"Mare e unul Dumnezeu şi nu ne va lăsa!"
-
[84]
T
îmi umplu însă repede puşca, nu dau aşa mare
crezărnînt dihanief. Că, iată, într'adevăr, se scoală din
nou, se învîrte odată ca fulgerul după cîne şi porneşte
iar. Dar alte două detunăturl au trîntit-o pe veci la
pămînt.
"Dar să ştii că mi-al dat de lucru, spurcatule,"
zic eu lovindu-l cu patul puştil, Printre cel dOI cOlţI
de greblă, înţepeniţi, sîngele-I curgea, pătînd zăpada. Am
şezut pe el şi-am tras o pipă de tăbac. Apoi am pornit.
îl dau în grija ciobanilor, pînă vine feciorul meu cu
carul ...
Ajung la marginea din jos a pădurii. Dar unde
potop mi-e nepoţelul? Am şi uitat de el ...
"Moşule, nu mă vezI?"
Ţundra era jos.
"De unde să te văz, măl piciule? Îmi vine să cred,
că eşti Pipăruş-Pătru.
- lac' aicea sus, moşule. Mă huiţ aici."
Cînd îrnl ridic ochii, el într'un stejar: plin de ză­
padă şi mal degerat.
I-am ajutat de s'a scoborît.
"Mi-se pare, măl nepoate, că te-al suit să vezl de
unde a venit puşcătura? HeI?"
EI ştiind la ce ţintesc, mi-a mărturisit că nu i-a
fost frică de loc, de loc. Tocmai bun de vînător, mă
gîndiam eu, nu se Iasă de ruşine cu una cu două. Dar
pentru aceea tot a zăcut două săptămîni de frigurI. Be­
şica de porc însă tot a fost a luî. I-am grijit-o bine."
84
DELA ŢARĂ.
UN DOCTOR.
Auzisem că-I din satul vecin şi se pricepe la boale
de vite şi că pune la loc, dintr'o trăsătură, mînile şi pi­
cioarele oamenilor, schilodite cum e mal rău.
"N'ar fi rău să vină pînă aici, bade Toadere, ­
zic odată cătră slugă, un românaş ager, cu puţine fire
de mustaţă, galbine, ce-I tot intrau în gura ce-I măcina
ca o meliţă.
- Dacă vine Tănase, apoi să ştii dta că joiana
noastră peste o săptămînă va năpîrli. Şi aşa dă în pri­
măvară şi mi-e mal mare mila să stea tot în grajd.
Doctoriile astea ce ni le-au dat dela potică, vezl dta
că nu ajută nimic. Doctorii ăştia cu carte, iac'aşa! băţu
'n mînă, nasu 'n vînt şi pe nas călăriţi ochelarii, Dar
Tănase numal să pue mîna! Pune Tănase mîna? Boala
sacă din rădăcini. Cum sacă? D'apol să vezl dta, ce
cuţite are Tănase. Ăla doctor!
- Bine, Toadere, trimite vorbă să vie. Poimîne e
JOI şi mărturie. Să se abată şi pe la noi !
[88]
88
DELA ŢARĂ.
trecuseră în zbor lin pe de-asupra noastră acum de cîteva
zile şi tufişurile se umpleau tot mal mult de strărnăturţ
verzI.
Joia, meşterul Tănase veni, după cap cu o traistă
de pele, în care avea uneltele. Un român mijlociu, cu
ochii negri, vii, cu sprîncenile încruntate, cu mustata
retezată scurt.
"Să vezi şi dta, ce păcate să aibă vaca asta?
- Tragăn I
- Doctorul de vite a spus că-I ariciă. Ne-a dat nişte
unsori, zice că dacă o ungi cu acelea, se trage umflă­
tura de se face numai cît o nucă!
- N'a putut să-I sară ochii, pînă a nu se uita
Ia vacă? De ariciă nu se acaţă nimeni să-I tae. Ăla e
cu rădăcinile în tot sîngele. Putrezeşte vita, cum putre­
zesc boalele urîte pe om. Dar uite, eu îl tal pe ăsta şi
de aceea nu-l ariciă, e tragăn."
Vorbia liniştit, numai din cînd în cînd îşI încrunta
sprîncenile.
"Cînd a zis badea Tănase că-I tragăn, apol să ştii
că-I sfînt, întări Toader, prinzînd cu buza de desupt
cîteva fire de mustaţă ce-I intrase în gură.
- Bine, chiamă încă vre-o trei oameni şi să mal
vedem ce va fi şi din asta" - zic eu şi încep a mă
plimba pe dinaintea grajduluî, Tănase îşl încruntă adînc
sprîncenile şi dupăce arătă oamenilor de unde să'jină,
se apucă de lucru, ne mal zicînd nici o vorbă, pînă ce
nu spăIă bine rana.
Îşi şterse apoI cuţitaşul, tuşi odată şi scuipă peste
vacă.
[89]
T
UN DOCTOR.
89
"Acum e bine. Zice că-i ariciă ! Pe acela-l poţi tăia?
- Cînd a zis badea Tănase că-i bine, apoi să .. �
ştii că ]oiana peste o săptămînă va prinde a năpîrli,
zise Toader suflîndu-şi mustaţa din gură.
- Cu ce-ţi sînt dator, bade Tănase, pentru treaba
asta ?"
Părea că nici nu m'a auzit. Vorbia cu ceialalţl
oameni. Toader însă, se apropiă de mine şi-mi spuse
in taină: "Nu ia bani! EI dacă face ceva, apoi ajută
aşa din tragere de inimă. Dar aşa, dela o cinste cu vin
nu se dă înlături. Nu-I beutor, dar aşa ca tot românul,
vrea să-şi mal uite cîte-odată de cele năcazuri".
L-am dus în casă, l-am poftit pe scaun, pînăce
Toador aduse o cană cu vin din pivniţă.
Umplem nOI păharele, închinăm de sănătate şi ne
mirăm de bunătatea vinului.
"Dta vei avea multă căutare cu meşteşugul ăsta,
bade Tănase, începuI eu.
- Dacă mă chiamă cineva, merg, că nu pot lăsa
pe om în năcaz. Dar s'a schimbat lumea; ce gîndeşti
dta, în loc să se facă oamenii mal bunI, se prostesc
tot mal tare. Mai nainte îmI făceam meseria fără nicI o
grije, acum însă, decînd sînt doctori peste doctorl, s'a
gătat. Că uite, odată am stat o lună întreagă la răcoare,
pentru o lecuire!"
Toader trăgea cu ochiul la păhară, le umplea me­
reu pe toate trel şi din cînd în cînd îmI şoptia tainic
la ureche: "Nu-i beutor, da-I vinul bun de mama fo­
cului şi dta nu I-aI văzut încă pe badea Tănase în voe
bună!"
[92]
---------------------------------------
92
DELA TARĂ.
UN DOCTOR.
93
lorie; acolo mă 'ntreabă, mă des coasă şi 'n urmă îmI
dau drumul -- în temniţă. Ci că un doctor la care a
fost cel cu piciorul rupt, l-a văzut pe acesta umblînd
şi l-a întrebat că cine l-a vindecat? Iacă cine, a zis
.ăsta. Aşa? Şi m'a pîrît, că eu n'am dreptul să vindec."
Vinul se .vărsa mereu în păhară, De-afară, pe uşa
deschisă, venia miros de pămînt umed şi în răstirnpun
unde călduţe de boare. Badea Tănase îşi mîngăia acum
mai des mustăţile tunse, sprîncenile nu şi le mai în­
crunta şi o bucurie mare se arăta tot mai vădită în ochii
negri, aprinşi,
"Odată, însă, am prins chiar pe un domn cu musca
pe căciulă. Un domn dela judecătorie. Avea o vacă şvi­
{eră şi-şi scrintise un picior, de nu se pricepea nimeni
cum să-I direagă. Trimite la mine: "Să vii, bădicule,
că-ţi voi plăti bine. -- Nu pot, dle, că iar mă băgaţi
în temniţă. -- Nu fi copil, cînd îţi spun eu, nu avea
nici o frică. -- Nu viu, domnule, că vă ştiu ce plătiţi."
în sfîrşit îmi dădu în scris că pot vindeca orlce-rnl
place, numai cît leacuri din potică să nu iau, că nu­
mai pentru asta una pot fi pedepsit, iar dacă vindec
de capul meu şi cu leacuri de-ale mele, nu-mi va avea
nime grija. Şi aşa m'am dus apoi."
Badea Tănase sorbi bine din păhar, apoi îl răs­
turnă deodată cu fundul în sus. Ochii îl ardeau tot mai
tare, obrajii i se aprinseră.
Toader îmi şopti ceva la ureche.
"Dta nu l-ai văzut încă în voe bună pe Tănase."
Acesta îşi băgă mîna prin buzunar, scoase o
.sticluţă şi-o puse pe masă.
"Ce să fie acolo?
-- Leacuri. Că să vedeţi, dumneavoastră, drăcenia ... "
draculuI. De vre-o trei săptămîni după olaltă, boeru
imi tot scrie, să mă duc, să mă duc. Dar muerea nu
şi nu. Acum am hotărît că pe Luni ce vine să plec .
Şi femeea cînd a văzut că nu-l glumă, s'o pus să moară.
Zace 'n pat întinsă şi cine moare, că ea moare! Moare
pe dracu! Uite, îi duc aici leacuri şi ştiă că nu-I nimic,
nu o doare nici unghia dela degetul cel mic. Dar să
ştiu că o las întinsă pe laviţă, moartă, şi tot mă duc
acum.
-- Ce boier zid că-ţi scrie?
-- Cela la care am mai fost. Să vezi că nu mă
mai poate uita, decînd i-am scăpat odată toate ciurzile
de vite dela moarte."
Badea Tănase clătină din cap, mirîndu-se.
"Mare minune a lui Dumnezeu, rnăl dragii mei!
Acum eu eram la ciurzl aproape de Dunăre, pe baltă.
Erau şi alţii, dar eu aveam 40 de vad de Moldova,
doamne ce mai vad! Şi dase, mă! dragii mei, nişte
ploi, dar nu aşa, ci gîndial că se desfundă pămîntul.
Au crescut apele, s'a umflat Dunărea şi într'o bună
dimineaţă mă trezesc cu toate cele 40 de vad de Mol­
dova încunjurat de apă. Şi creştea băI aurul mereu şi
vuia ca din afundul pămîntulul. Pornise apoi şi nişte
vînturi mari şi-atunci să te fi uitat pe Dunăre, că veniau
armăsarii, măl tată, stavă după stavă, tot în sărite, iar
în răstimpurl de linişte, turme întregi de epurl aler­
gau în ruptul capului, -- aşa erau valurile tulburl şi
înspumate. Aşteptam acum numai să vină apa tot mal
[102]
102
DELA ŢARĂ.
_ Vine, Dane, vine puiule!" şi primarul se. ră-
pede În casă şi aduce o ploscă pîntecoasă.
ApOI încep să vorbiască în şoapte.
"Vor fi patruzeci de capete.
- Nu, răspunde Dan, sînt 45, tot mari.
- Din 20 capul nu le lăsăm, ce zici?
- ŞtiU eu, să se vadă şi paguba! Aceea dta s'o
preţueştl, că al dreptul."
Tac, închină din ploscă, oftează din cînd în
cînd şi-apoi iarăşi vorbesc cu glasuri abia auzite. Vi­
nul s'a gătat, dar jitarul nu se duce.
"Ştii ce, mal e mult pînă în ziuă şi poate să mal
prind ceva. Adu-mi o jumăt' de litru de vinars. Dar
vezi să fie ca spirtu !"
Primarul îl aduce vinarsul. Dan îşf dă capul pe
spate şi rămîne aşa cu el plecat, caşi cînd l-ar fi lo­
vit cineva cu o bîtă peste frunte, ameţindu-l. Se ridică
apoi, îşl aduce murgul, îl îmbrăţişază pe după gît, apoi
se avîntă.
"Dimineaţă vezi să mă chemi cît ce vor sosi pă­
gubaşil. "
Şi lipindu-se de grumazii murgulul, pleacă pe por­
tita ce i-o deschide judele. Face un încunjur, ajunge la
el acasă, trînteşte portiţa caşi cînd acum ar eşi mai
întîi din curte, apoi porneşte iar în galop spre hotar.
Femeea sare grăbită la fereastă, gîndind că-i Dan, în
curînd însă se încredinţează că de bună sama a visat.
Pe drumul bătu cit, copitele murgulul bat tot mai
rar, calul merge acum în pas şi-o doină plină de du­
rere începe să se tîngue prin întunerecul greu.
1
I
,
I
I
[103]
I
'1
,
I
I
DAN jlTARUL
Bate vtntu picu ploii
Toţî feciorii merg cu boii,
Merg cu boii 'n valea mică,
Vin În sat la ibovnică ...
Eu mă duc În valea rea
Să vin şi eu la a mea!
103
Copitele murgului nu se mai aud, numai glasul
de jale al stăpînului se învălue, în noaptea adîncă, cu
suspinele vîntului ce biciueşte coama calului. Din cînd
în cînd, doina se potoleşte şi se aude nechezat prelung.
Dan îşi bate fugarul cu palma aspră pe gîtul încordat.
Apoi răsuna iarăşi, cu putere, cu patimă
De te-al face, Mureş, vale
Să trecem apele tale ...
Cu mîndra să mă 'ntilnesc,
Două vorbe să-I grăiesc
Şi-apel să mă prăpădesc.
Feciorii cari au eşit cu vitele peste noapte se tre­
zesc. Dar cunosc cîntecul şi se 'ntorc pe acea parte.
Ştiă ei bine: de cîntă Dan, nu e nici o primejdie.
"Că dela inimă cîntă, bată-l Dumnezeu să-I bată
de hoţ.
- Dacă-l doare, mă, cum să nu cînte? Am auzit
pe mulţi vorbind în taină, că se prăpădeşte după crîş­
mărita din Delenl, dar n'am crezut, pin' odată."
Flăcăul care vorbia, se apropie mai tare de ceilalţi.
"Era un întunerec de să-ţi scoţi ochii şi ploua
de părea că s'au rupt toartele ceriuluî, Murăşul venia
mare, cu vuet surd. Dan trebuia să treacă. Chiui după
[104]
104
DELA ŢARA
podar, odată, de două ori, de gîndial că-şi varsă plă­
mînile. Nu s'a mai putut răbda. Deschide pedeca mur­
gulul, se avîntă şi se vîră în apă. Eu mergeam cătră
casă, nu m'a văzut. Gîndiam că va peri în valuri.
Dar în noaptea următoare, vitele mele erau toate la
judele în curte. Şi-atunci am înţeles eu mal bine, că
omul ăsta e dat dracului. Iar peste Mureş, oblu cu
trecătoarea, voi ştiţi bine că e crişma din Delenl.'
Feciorii se 'ntorc pe toate părţile şi nu-I mai
prinde somnul. încep a vorbi, ca în taină, de isprăvile
jîtarulul Dan. ]itarul în vremea asta umblă pe la voi­
nicii cărora le-a prins vitele, îi trezeşte şi �se răs­
teşte la ei.
"Voi ce păziţl aicea, măî ? Fire-aţi ai dracului,
unde vi-s vitele? Iar vor fi umplut sămănăturile!"
Voinicii privesc buimăciţi unii la alţi şi nu ştiu
ce să zică. Pleacă apoi să le caute. Aşa ca în treacăt,
Dan le asvîrle cîteva cuvinte.
"Eu am dus azi-noapte nişte vite. Dar nu vor fi
fost ale voastre că erau prea multe şi le-am aflat oblu
în fînaţele dela Măgură. Ale voastre n'au putut merge
pîn' acolo!"
Dar dimineaţa, la judele acasă, vedeau feciorii că
totuşi se poate şi asta una. Trebuiau să plătiască şi în
ziua aceea, Dan, dupăce împărţi banii cu primarul, se
înfundă în crîşmă cu nişte pretinl buni şi-i îrnbătă pe
toţl. N uma! el 'rămase treaz, dar prea "turbat" , cum
zicea femee-sa Stana. Şi încă în aceea sară, murgul
îşi luă zborul pînă la crîşma din Delenl. Ci că este
vin acolo, cum nu s'a mal pomenit.
[105]
T
II
DAN JITARUL.
105
, -------------------------------------------
Norocul pe bieţii feciori, că "ponturile" acestea
ale lUI Dan nu erau aşa de dese. La 2-3 săptămini .. '
odată. Se îndestulia de obicel cu 2-3 capete de vită
pe noapte, ca să aibă pe ziua ceealaltă de vinars şi
tăbac.
De alte ori avea Dan aşa o voie bună, că-şi să­
ruta murgul şi se abătea pe la feciorii cu vitele, pînă
ce nu adurmiaă. Şi-apoi ţine-te, băete, la glume, de să-ţi
cadă fălcile de rîs. Era mal ales un tînăr cam sfios,
abia-I mija mustaţa. Pe acesta nu-l mal slăbia jitarul
'din gură.
"Doamne, Ioane, cum te prăpădeşti tu aşa văzînd
cu ochii! Fecior eşti tu? Aşa-s feciorii, mă? - şi chiuia
odată Dan, rănind tăcerea grea pînă în depărtărl marl,
Te topeşti, mă, şi nu cutezl să-I spul o vorbă. Ce
inimă e în tine? Să fiU eu în locul tăă !" şi iar răcnia
odată, scotea din buzunar o ploscă mare şi-I pofti a pe
rînd la vinars.
Odată, după ce bău aşa aici cu el, se repezi fără
un cuvînt la calul său, se avîntă şi porni spre sat. Peste
o jumătate de ceas, tropotul se întorcea.
"Val, ucigă-te crucea, Dane!" şi feciorii începură
să-şI facă cruce.
Dan se coborî lin cu fata ce-I ameţise în braţe,
în zborul nebun al murguluI. O puse pe iarbă.
"Uite, Ioane, ţi-am adus-o eu, să te fac de ruşine
la lume! Nu ţi-e păcat să faci să sufere atîta. Că nici
acum nu putea durmi, ci sta sărmana pe laviţă, în
curte, şi visa la lună ca nebunele!"
[112]
112
iar acum avem un regiment întreg de oamenI cu în,
văţăturl înalte, carl numaI binele poporului îl doresc şi'l
caută. "NumaI să ţinem la olaltă, spunea Între altele
să punem umăr la umăr, să ne încredem în conducă�
torl şi traiul nostru se va schimba." Feciorii ascultau.
cu ochii marl, aprinşl şi cînd dădeau apoi cu ochii de
căpitanul Bogdan, dela regimentul lor, le venia să-I îm­
brăţişeze.
Dar Grigore acum se gindia altfel.
"Dacă toţl domniI de român vor fi ca stăpînul
meu, pot să nu mal fie, căcl nici un bine nu ne vine
dela el. Dacă nu-I milă de mine, să-I fie de văcuţele
aste ce slăbesc În munca lui!"
Femeea cerca de multe ori să-I îmbune.
"Ci Iasă-l la păcatele luI, mă Grigore! Vom tot
face ce vom putea."
Bărbatul o privia mînios.
"Dar cînd nu vom mal putea, tu muere, dar cînd
nu vom mal putea? Şi acum nu mal putem ! Tu stai
acasă şi nu ştii nimic, dar eu plec în puterea nopţii,
cu carul încărcat, şi văcuţele numai eu le văd cum în­
genunche în glod să putem eşi! De cîte ori am des­
cărcat eu lemnele şi le-am dus În spate pînă deasupra
priponulul celul mare? VezI bine, tu de unde să le
ştii astea! Sîntem nOI robii luI? Ba nu, tu muere, îl
slugim numai, Dar el n'are inimă, înţelegi tu? Are o
bucată de peatră sub ţîţa stîngă.
Ploaia ropoe mereu în curte, caşi cînd al lovi
cu nueluţe multe-multe, repede. Dela streşină picurii
[113]
r
RĂZBUNARE.
113
��.---------------------------------------
cădeau în păhare de cristal, par'că. întunerecul umed,
plin de neguri, se coborî învăluind pădurea. Copiii după ."
cină adurmiră îndată, toţi trel pe un pat din blane de
stejar. Grigore nu putea să închidă un ochiti, Vedea
drumul glodos, plin de ochiurî întunecate de apă, vedea
priponul ce se dă cînd eşî din pădure şi se părea că
vreau să-I scuture frigurile.
După miezul nopţii se sculă şi eşi în picurul de
afară. Deschise încet uşa grajduluI, caşi cînd i-ar fi
teamă să nu trezi as că pe cine-va. După un răstimp i-se
auzi glasul moale, încet, cum vorbesc oamenii noa ptea
cu vitele. Vacile-s prinse şi o sucitură de fîn e legată
de-asupra lemnelor. Poarta se deschide şi Grigore
pleacă, îrnpletecindu-se, după car. Ştiau ele văcuţele
drumul. Numai atîtea junghiurî în coaste să aibă dl
Creţu de cîte ori au bătut ele drumul ăsta' şi de cîte
ori au îngenunchiat în cleiul de jos.
Dar drumul, de data asta, era foarte greu. Roa­
tele intrau adînc în pămînt şi vacile se proptiau în
juguri, de se îndoiau de spinare. Şi era un puiă de în­
tunerec, de nu vedeal la trei paşi, şi ploaia nu mal
vrea să încete. Pădurea mare, întunecată, murmura sub
picurii gret de apă, străbătută, din cînd în cînd, de în­
văluiri de vînt. Şi atunci coarnele stejarilor bătrîni se
scuturau de picurii mari, greî, sunînd pe unele locuri
ca o descărcare deasă de alice. Nicl un cheunat de
buhne, nicl vr'un lătrat de vulpi, nimic nu se auzia,
numal cernerea ploii din întunerecul nepătruns de de-a­
supra.
"Cea Mîndrea!"
8
[116]
116
DELA TARA
În celea patru vl.!!ţUrI, te miri după ce I Grigore se pri­
cepe şi la cai; să-i prinză dar la căruţ şi să meargă
amîndoi. Cînd îl veni mai întîi gîndul acesta, nu i se
păru potrivit. Acum îi dase o palmă golanulul şi să
place aşa singur cu el? Dar atîtea palme a mai dat
dînsul şi nu i-a răspuns nimeni pînă acu. Se vede că
ţăranii ăştia n'au inimă aşa ca alţi oamenll Sufletul lor
se apropie mai mult de al dobitoacelor: le baţi şi ele
se gudură şi-ţi ling mîna. Aşa şi ţăranii. Şi Creţu în­
cetinel se convingea că în sufletul lui Grigore n'a mai
rămas nimic, ce să nu fi fost şi pînă a nu intra în curte.
Atîta numai, că glasul i s'a mai schimbat.
Pornesc cu căruţa, Grigore pe gînduri că ce va face,
dacă va eşi odată dela dl Creţu. Mereu se opria la
acelaşi răspuns: Largă e lumea 1
Românul cu pricină aştepta de mult în pădure.
Sta pe un trunchiă şi tot făcea semne, cu bîta, pe pămîntul
moale.
01 Creţu scoase mapa şi-i arătă miezuina: cu un
stinjin venea încă mai mult pe partea lui Creţu, căruia
trebuiau să-i rămînă şi lemnele tăiate. Naţia rămase cu
capul prostit, cînd mai auzi şi de minunea asta. Dar
ochii luară grabnic sclipiri de oţel şi muşchii prinseră
să-i furnice şi să se încaiere.
"Se vede că d-tale nu ţi-e de bună azi, dle Creţu,
eu văd că nu ţi-e de bună. Eu îs om de 40 ani şi-mi
cunosc pădurea. Şi nu-ţi dau nimic din ea, auzit-ai,
să vii cu toate măpile de pe lume şi să-mi stai la spate
cu opt jandarmi, doar nu mi-am perdut minţile".
Românu era mîhnit rău.
[117]
RĂZBUNARE.
117
"Vom vedea, ce va aduce legea. Aici, vezi d-ta bine,
la mapă ce zice!
- Ce zice? Nu zice nimic, aici eu sînt lege pe"
ce-i al meu. Nici din lemnele tăiate nu-ţi dau nici un
fir. D-ta ai zis că vii pe azi cu oameni bătrîni, carI
cunosc graniţa! Şi mi-ai venit cu mape."
Dintr'un tufiş de margine, chiar dinaintea cailor,
sări un epure. Sura din dreapta - o dragă de mînză
de 3 ani - sări în două picioare, rupse curelele şi o
tivi la fugă, Grigore după ea. Îşi luă pălăria În mînă
şi începu să o cheme caşi cînd i-ar da ovăs. Cu nă­
rile 'n vînt, sura se opri departe şi În curînd Grigore
îl puse mîna în coamă.
La căruţ, dl Creţu nu mai avea astîmpăr. Crezu
că-I va putea desluşi pe român şi nu s'a ales cu
nimic.
"Ştii ce, bade, cu graniţa vom vedea ce va fi,
dar stîlpii aceştia tăiaţi ţi-i iau ori vrei ori ba, căci sînt
ai meî." Şi fără altă vorbă luă unul şi-l puse în căruţ
şi se întoarse după al doilea. Dar românul răcni ca o
fiară rănită şi-i sări în piept.
"Diavole, mă, stai să-ţl dau eu lemne!"
Creţu se prăbuşi pe spate, frînt de braţele încor­
date ale român ului, Acesta trase cuţitul din teacă şi-i
căută inima celui ce gemea dedesupt. Grigore văzu
cearta de pe spinarea surei ce-l aducea ca vîntul. 11
ştia pe român grozav la mînie! Pîn'al bate în palme
fu lîngă el.
"Măi Toadere, stai, măl Toadere, nu-l omorî."
Acesta însă nu-l auzia. li puse mal vîrtos genun-
[118]
chiui pe piept, îşi înţepenise mîna în gîtul şerpelul ce
se svîrcolia neputincios, iar cu dreapta se pregătia să
izbiască.
Dar Grigore era acum lîngă el şi-I zmulse de pe
stăpînul său.
"Ha, cînele! Dar tu ce vreal cu mine?
- Linişteşte-te, măl frate Toadere, uite, era 'să
fad moarte de om. Linişteşte-te, frate!"
Acesta nu putea zice nimic, numai gemea şi res­
pira greu. Abia într'un tîrziu putu să scoată cîteva vorbe
apăsate.
"Tu nu m'ai lăsat, Grigore?
- Ştie Dumnezeu cum, dar par'că am zburat cu
sura pînă la voi!"
Românul se mulcomi încetul cu încetul. Se în­
toarse apoi spre Creţu, ce sta răzimat de căruţă, cu
ochii plini de spaimă.
"Ştii ce, dle, hai du-ţi lemnele cele tăiate toate,
pune mezuina pe unde spune mapa. Ba nu. Să fie a
Dtale toată tabla mea de pădure, să nu mai am prilej
să te mai văd şi să ne mai întîlnim 1"
Cretu nu-I răspunse nimic ci privi lung, cu ochii
bolnavi, la Grigore. Simţia că i se taie picioarele dela
genunchi şi-şi perdu conştiinţa. Grigore îl puse în că­
ruţă şi-I duse acasă, gîndindu-se ce nimica mare mal
e şi viaţa asta omenească.
118
DELA TARĂ
[119]
\
\
I
1
I
PLUTAŞII.
o ceaţă grea, Iăptoasă, apasă deasupra Tisei ce-şl
izbeşte apele tulburi de ţermuril rupţi, stîncoşi. Valurile
mohorîte se frîng la gaturl, spumegă şi par'că se
cufundă în adîncimi, ca să iasă mal înviforate, cine
ştie unde. Matca rîulul însă curge întins, ca nişte vine
groase de oţel întunecat, ce nurnal din cînd în cînd se
încovoaie. Ochiul de lumină al văzduhuluI se roteşte
deasupra piscurilor fumurii a munţilor, se înalţă mereu,
albindu-se tot mal mult, urnplîndu-se de unde uşoare
de argint. Codrii mOI de brad luminează metalic din
cetinele verzî-întunecoase şi, de sub bolţile adîncl un
freamăt viă se desface, un freamăt 'dureros, plin de
şoapte, ce pare menit să nu se audă departe, ci să
moară acolo, în noaptea pădurilor bătrîne. I
Pe ţărm urui Tisel, sub vălul de ceaţă, pe care
soarele îl face acum mal alb ca laptele, plutaşiî stau
gata de pornit. Plutele, .legate de ţărmur, undulează cu
valurile, strălucesc din brazii voinici, neînduplecaţi, ca
[120]
stînca de pe care au fost prăvăliţi fără de voia lor,
de cîte ori norul alb de ceaţă se rupe, unde şi unde,
şi lasă să se vază văzduhul albastru.
Dar dinspre munţi începe să adie tot mal mult
o boare supţire, ce rupe în pilcurî groase, ca nişte
grămezi de lină aibă-aibă, ceaţa de-asupra Tisel şi le
ridică, fără să le mal clatine, spre înălţimile de cicoare.
"Gata, măll"
În şase părţl se luară deodată gînjurile grele, vîr­
toase şi vîslele începură să se razime cu putere în tru­
pul lunecos al apel. Plutele, legate una de alta, troz­
�esc din încheeturI, dau să plece în mers neregulat,
luate de şivoaie, dar lopeţile se împlîntă adînc, trupu­
rile înalte ale voinicilor din ţara de brazl şi de munţi
se încovoaie şi apa fuge spumegînd în laturi, iar plu­
tele se înşirue una după alta.
Vre-o opt flăcăi rămîn la vîsle, cei mal în vrîstă
se pun la odihnă în jurul ceaun ului, sub care un un­
chiaş, adunat de spate, aţîţă focul, pe vatra de pămînt,
lipită frumos, proaspăt. Atîta au pornit de aici, dar
după trei ceasuri de plutire, vor afla încă pe atîta cari
îi aşteaptă şi aşa va porni tovărăşia întreagă, ce duce
de atîta ani acum podoaba munţilor din Maramurăş la
o fabrică jidovească din Seghedin .
"Frumoasă vreme ni se arată azi, cumetre. De
mult n'a fost cerul aşa de senin. Doar ne-a ajuta Dum­
nezeu să ajungem în pace, să mai facem şi noi ceva
bani, că drept să-ţl spun, acasă la mine va putea acuşl
să bată vîntul prin horn, că nu va mai fi nicI cenuşe
să o spulbere."
· �
I .1'
. , I
I
l
120
DELA ŢARĂ,
-
[121]
T
PLUTAŞII.
121
Rornânul ce vorbi, îşI îndesă bine pipa, săltă pe
palmă un ochiă de jar de sub ceaun şi-l potrivi în gura
[ulelel, bătucindu-1 cu unghia dela degetul cel mare.
Nu-i răspunse nimeni şi el rămase urmărind cu ochii
obosiţi valurile mici, ninse pe creştet, ce se izbiaă de
plută.
în lumina soarelui tînăr, oamenil aceştia înalţî,
cu ochii întunecatî, cu obrajii veştezl, erau trişti şi
abătuţi, păreau a se gîndi cu stăruinţă la ceva foarte
depărtat.
"Aşa cred şi eă, Vasile, zise într'un tîrziu unchiaşul
ce făcuse focul, punînd de mămăligă. Va ţinea 0- zeu
şi cu nOI odată şi are să fie bine. Uite, muntii noştri,
săracii, cum se limpezesc. Zice că odată avea satul
nost turme albe de vite şi de 01 pe acolo. De-aceea
mi-o părea mie că-s aşa de trişti acuma."
Vasile îşI îndesă adînc degetul în gura lulelel.
Trage des din tevea ce sforăe şi ochil i-se aprind, ca
şi nişte gînduri marl, pironiţî spre munţii vineţî,
"Al dracului, mă, cum se duc codril noştri, rînd
pe rînd! Uite, acolo trei coaste pustii, să le prăjască
soarele. Şi-s mal bogaţl doar: oamenii acum? Atîta că
ne-am umplut satele cu haine nemţeşti,"
Unchiaşul îndesă din nou tăciunii pe jar, apol privi
întrebător la oamenii din, jur. Aceştia însă nu aveau de
loc voe de vorbă multă, priviaă trişti în lungul Tisei
şi numai din cînd în cînd îşi ridicau, plini de sfială,
ochii cătră munţil strămoşeşti, ce rămîneau tot mal de­
parte în urma lor.
Voinicii dela cîrmă trăgănan încet cîntece rupte,
[122]
122
DELA ŢARĂ.
pline de jale. Valurile se izbiaîi stropind cu picurl de
diamant cămeşile lor albe, deşteptîndu-I par'că din vi­
suri. Plutele trozniaă, cînd şi cînd, din încheeturl, vis­
lele numaI În răstimp urî se împlîntaă mal adînc În apă.
Fumul vînăt de sub ceaun se ridica În fuioare fine, al­
bindu-se tot mal mult.
O linişte adîncă stăpînia În tot cuprinsul plutei. Nu­
malrnurmurul apel străine se auzia, dureros uneorI, alteort,
par'că, plin de batjocură. Părea că duc un mort iubit,
să-I Îngroape undeva departe, departe, În ţară străină.
Iar munţii strămoşeşti ÎşI Înălţau Încă in depărtărl cre­
şteţile, să-şi mal vadă odată avuţia, podoaba lor împă­
rătească, ce se apropia să iasă pentru totdeauna din
Maramurăş.
La al patrălea sat, pe ţărm urui Tisel, apa se fră­
mîntă mal tare, izbindu-se de ţărmuri. Feciorii Îndoaie
vîslele adînc prin apa grabnică, plutaşiI toţi sînt în tălpi.
Aici îi aşteaptă ortacii, cu alt rînd de plute, aci vor
odihni puţin. Astfel plutele ce sosi au se înşirară lîngă
celece n'au pornit Încă, iar Românii eşiră pe ţărm să
strîngă mîna ortacilor.
Erau cu totii veseli.
"Cu bine, Toadere, şi cu sănătate! AţI plecat de
mult de-acasă, hal? Dar e o vreme, ştii, o vreme, de
se plăteşte să închinăm odată, pînă a nu pleca. Uite,
aicea-I jumătatea! Ce crezi, de cîteorl am golit-o pînă
acum? Odată? De trel orl, frate, auzl tu, de trei ori.
Şi În cinstea ta, în cinstea voastră a tuturor, dragii mei,
voiă mal umplea-o de două ori. De unde? Trăznitu-l-o
de Herţî, da nu vezI că-I aicI? Nu ne părăseşte ăsta,
[123]
-ro
'1
PLUTAŞII.
123
dragu-meă, cu una cu două. Are inimă bună şi nu-l
lasă pe om la năcaz!"
PIăeşul, un român bine legat, se sculă şi se apropie'
de jupîn să-I umple sticla. Avea nişte ochl ce nu mal
spuneau nimic. Din faţă numaI i se citea, poate, ° du­
rere mare.
"Aşa Herţî, aşa dragă, scrie numai acolo, cum zici
tu, scrie numai acolo sus, că doar' la banl mergem nOI
în Seghedin, ori la ce mama draculul."
Şi dupăce mîngăe pe jidan pe umărul verde al
caftanuluf, vine la prietin şi-I dă să închine.
"Bea, frate, nOI am mal băut. Drept că sîntem
mai dela miezul nopţii aict, Ştiam că veţi sosi cam pe
vremea asta, dar trăznitul de Herţl a lăsat să se audă
vestea, că plutele voastre au plecat de cu sară şi că
aşa la noaptea jumătate veţi fi aicl, Ne-am urît dela °
vreme aşteptînd şi cum Herţl vine cu nOI totdeauna,
am mal gustat cîte un păhărel."
Plutaşil ce aşteptau aci la ţărm, erau beţl de jumă­
tate. în zădar noii sosiţi spuneau că trebue să plece,.
după ce dădură şi el peste cap cîte-un păhărel. Trebuia
să-I ospăteze bine, căci iată şi Dumnezeu e bun şi le-a
dat aşa o vreme minunată. - ]idanul lung, încovoiat.
în caftanul lUI pătat cu verde şi galbin ruginiă, se în­
vîrtia În jurul butoiului, fluturîndu-şî barba cărămizie.
Ochii mărunţl păreau ochl de buhă, pistruil de pe faţă
ca hospe roşietice de cucuruz, iar nasul i-se Încovoia
de-asupra mustăţilor supţirl,
încetul cu încetul, ajunseră fiecare la cîte o jumă­
tate şi În grabă trecură peste măsura asta, numai Vasile
[124]
124
DELA TARĂ.
se mulţumi cu atîta. Şi să nu fi fost el, beau toată
ziua aci la ţărmur, fermecaţl de ochii, de barba şi de
butoiul jidanului.
EI a stăruit însă să meargă şi aşa înferbîntaţl cum
erau, au deslegat plutele în crucea amiezii. Jidanul în
mijloc, cu butoiul lui, cu tăbacul luf, cu lemnuşele lui.
Ca într'atîtea rînduri, s'a hotărît să-i petreacă şi de
data asta pînă la Seghedin. - Plutele troznesc acum
mai des din lncheeturl, apa Tisel se frămîntă şi se
izbeşte de ţărmuri, iar la cotiturl vueşte batjocoritor,
ca zimbetul ce încremeneşte sub mustaţa jidanului.
Plutaşil vorbesc tare, rîd cu hohot şi izbesc cu putere
vîslele în apă. - Munţii au rămas departe în urmă,
abia se mal zăresc unele piscuri înalte, învăluite şi ace­
ste într'un văI cenuşiu.
Iar bogăţia şi viaţa lor, fala strămoşească şi adă­
postul vremilor bătrîne, lunecă pe apa străină a Tisei,
tot mai departe, tot mai departe.
Cerul e tot aşa de senin caşi azi dimineaţă, mal
luminos însă. Iar obrajii galbini, prăpădiţi ai plutaşilor
se întunecă din ce în ce mai mult, pe cînd porţia cu
otravă trece din mînă în mînă.
Oamenii se adună în cercuri şi vorbesc răstit, apoi
din cînd în cînd, glasul li-se potoleşte, ochii li-se mă­
resc, par'că-s gata să li-se adune lacrimi în ei.
"Am zis eu să ne mai măriască plata, a zis şi
văru Ion. Dar pare că prinde ceva! Şi e o hoţie curată,
măl fraţilor, să ne perdem noi zile şi săptămîni întregi,
Ca să fim batjocoriţi apoi, cu cîţiva zloţi. Dar ei îs
tari şi fac ce vreau. Acasă ne-aşteaptă femeile şi copiii
[125]
PLUTAŞII.
125
cum aştepţl Paştele, şi... cum ne întoarcem noi acasă?
Spuneţi-mi cum ne întoarcem, ha? Cînl sîntem nOI ori
ce? Hoţi sîntem nol, măl vere Ioane? Că hoţl să fim ..
şi mai rău nu ar putea să ne meargă! Noroc că ne
mal îmbună jupînul. El să trăiască! Hertl dragă, adu
acum o jumătate."
Românul tăcu aţîntindu-şl ochii în pămînt; soţii
tăcură şi el şi priviau fără nici o voinţă. Numal valurile
murrnuraă plescănind în răstimp uri, cum se izbi au de
plute. Jidanul se 'nvîrte într'un călcîi şi aduce jumă­
tatea, întinzîndu-şt mîna galbină, ca o arătare din morţl.
Vasile plutaşul, cel mai voinic dintre ei, nu mal
avea astîmpăr. Umbla încoace şi încolo pe plute, cer­
ceta legăturile, da sfaturi cîrmacilor şi din cînd în cînd
lua el vîsla în mînă şi o afunda puternic în apă. Cel
mai bun vîslaş, acum din zece înieptături abătea pluta
prin locuri primejdioase, aşa că voinicii dela cîrmă dela
o vreme începură să-I priviască întrebători. Dar el băga
repede de samă greşala şi pluta se abătea iar pe matca
apei. Se ridica apoi asudat, se lăsa gemînd de-oparte
şi nu mal zicea nimic.
Oamenii îşI petreceau mai daparte. Jidanul nu
avea odihnă. Dar glasurile scădeaă din ce în ce, sub
lumina blîndă a soarelul ce se apropia de sfinţit şi se
părea că-şl spun în taină poveşti din vrernurl vechi.
Ochii li se împăingeniră şi obrajii li se făcură de lut.
"De mult batem noi drumul ăsta, dragii mei, tare
de mult. Spunea tata, că ei încă veniaă cu plute, dar
mai rar. Ci-că atunci era o adevărată serbătoare să mergi
cu plutele. Că-şI luau de acasă, - atunci aveau de
[126]
126
DELA TARĂ
unde lua - beuturl ca acelea şi chemau un ceteraş de
le îndulcia sufletul şi le însenina şi nopţile cele mal
negre. Şi cînta ţiganul înainte şi plutaşii după el, de
gindiaî că merg la ospăţ. Mal demult duceau lemne
de-ale lor, vezi bine, acum nouă ne-au rămas braţele.
Tare ne-am prăpădit noi, măl dragii mel, ştie O-zeii
sfîntul unde vom ajunge!
- Unde să ajungem, rnăi Ioane, unde vreal să
ajungem? Nu ni-e bine aici? Nu facem nOI ce vrem?
Crezi că nOI nu putem cînta şi fără ceteră? Herţl să
trăiască numaî, adu Herţl o litră 1"
Cel care vorbeşte abea-şi ţine ochii deschişi, iar
obrajii i-s verzl-vineţl. Jidanul aduce sticla, ce trece
acum dela unul la altul.
"Nu ştim noi să cîntăm? Auzi tu batjocură I Hai
lîngă mine 1 Chiamă, iubite, şi pe Grigore. Aşa 1 Voi
lugerî din Maramurăş! Să ne arătăm nOI vrednicia. Ce
ştie străinul ăsta? Moşul lUI nu-I dela noi, de aceea
are aşa inimă mică."
Răzămîndu-şl capetele de olaltă, cîntecul începe,
în mersul undulat al plutef :
Foae verde izmă creată
Am pornit de dimineaţă
Pe negură şi pe ceaţă.
Cîntecul pluti cîtva timp lin, apoi se schimbă în­
tr'un urlet prelung, din care nu se mai putea înţelege
nimic: începură cu toţii să cînte.
Vasile se sculă deodată ca înţepat de-o sabie de
foc şi veni lîngă ei. Le făcu semn cu mîna să tacă,
�
III
[127]
PLtITAŞli.
127
dar după ce nime nu-l asculta, începu să vîjee pe de-a-
supra lor cu o vîslă lungă. �,
Plutaşil rămaseră încremeniţi, cu ochiI aţintiţI la
Vasile. Deşi numaI de 40 anI, el i-a mal învăţat minte
şi în alte rîndurI. Dar aşa de grozav, aşa de mînios
mcă nu-l văzuse nimenI. Ce va fi avînd românul? De
băut n'a băut cît el nicIodată.
Vasile rămase înaintea lor, cu ochii încruntaţI, cu
I sufeltul amărît.
! "Nemernicilor, măI. Acasă vă plîng copiii de foame
! şi val vă aprindeţi cu vitriol! Val vă bateţi joc de ce
aveţî mal sfînt pe lume, vă bateţI joc de val chiar.
Val n'aveţi ochI să vedeţi cum rîde HerţI de val, val
n'aveţi urechI să auziţi cum valurile acestea vă batjo­
coresc. Trebue să ţin cu val, mă, că nu pot pleca singur
cu plutele. Dar val mi-aţI întunecat sufletul cu nemer­
nicia voastră, mi-aţI răsturnat tot ce gîndiam să fac în
viaţă. Fire-aţi voi ai dracului! Că v'a orbit Dumnezeu,
să nu mal vedeti duşmanl şi prietinI. Şi-aduceţl cu
val, de cîte ori mergeţI, pe ]uda ăsta, carevă zălogeşte, mă,
şi sufletele şi vă poartă copiii flămînzI şi gol pe dru­
murI. Fire-aţi val al dracului, păcătoşilor."
Şi nime nu afla un cuvînt legănat să-I răspunză.
Pe feţele lor nenorocite, îmbătrînite înainte de vreme,
n'a mal rămas nici umbra unul suflet ce s'ar ascunde
în acele trupurI. Aduseră din nou rachiă, pe cînd Vasile
se trînti pe plută, aproape de cîrmă.
11 venia în minte femeea de acasă şi cel dOI copii
mărişorl şi ochii i se umeziaă încetul cu încetul. După
� gîndurile lUI de fecior, pînă la vîrsta asta ar fi trebuit
III
[130]
130
DELA ŢARĂ.
i
fundă. Cînd îl scot, Jidanul e vînăt-verde şi ochit-t stau :1
să plezniască. Aruncă vre-o trei gurI de apă şi răcneşte :
iar din toate plămînile. l'
"DaI, daI. ,\1
- Vino dar şi dă, fire-al al dracului !" d
Jidanul se şterge în grabă, se scutură odată caşi Il
cînele ce a eşit din apă, - face o faţă veselă şi ochii !III'
i-se aprind de bucurie.
"O-voastră gîndiaţI că nu mal dau. Glumesc şi \" \'
eu!" Şi începu să umple iar jumătăţile. l'
Dar nu putu umple nici două, căci Vasile porni • !I�
de lîngă cîrmă, ca o furtună, îl prinse cu o mînă de
piept şi-l duse pînă la marginea plutel. Acolo îl ridică :11
în aer.
"Fă-ţI cruce, liftă, că te botez acum! Vezl, ce II
popă ţi-al căpătat. N'am barbă şi tot îs popa tău
astăzl !"
Jidanul se mal zvîrcoli puţin în aer, vrînd par'că
să-şi iasă din haine, apoi pumnul de fer se descleştă
şi două valuri mari se închiseră peste fîntîna de botez
a lUI Herţl.
Vasile rîse întia oră, după o mulţime de anî,
un rîs grozav, plin de furtună par'că.
înaintea tribunalulul, de cîte orl e dus, Vasile Iii
spune aceeaşi poveste, cu capul drept, cu ochil plinl II
de durere.
.Dragî domnii mel, vOI nici nu ştiţl că io-s un
fecior de împărat. Ţara noastră e veche şi întărită, ca
un cuib de vulturi. Şi are atîtea podoabe, cum nu mal
[131]
PLUTAŞI!.
131
e altă ţară pe lume. Tata îmbătrînise cu sabia în mînă
şi cu coroana de oţel pe cap. Vezi, că eu i-am făcut I
multe supărărI, că nu prea stam pe acasă. Mă omoria
dorul de selbătăciunl. - Odată, merg eu aşa la vînat
şi adorm sub o stîncă. Şi iată cum durmiam, mă tre­
zesc cu un voinic, călare pe un cal negru ca tăciunele.
Îrnl zise cu ochil foarte trişti: "Dragul meu, tu cauţi
fiarăle la munte, şi iată ele pătrund şi-ţI umple
şesurile ce le veI stăpîni după bătrînul tău... Pe
acestea să le stîrpeştî, căci îţf vor bajocori Ţara,
lipsindu-o de toate frumuseţile." - Voinicul s'a făcut ne­
văzut, Iăsîndu-ml un fluer rupt în bucăţi, şi - în vis
- auziam par'că un freamăt nu de aripI, nu de copite,
ci aşa o învălmăşală de limbl, Şi cel ce se zbăteau cu
limba asta pe buze, erau nişte oamenI pierduţi, înco­
voiaţI de spate, cu ochi de buhnă. Şi-am rîs, am rîs aşa
cu hohot, şi-am durmit mal departe. - Dar pe stînca
sub care durmiam, creştea un brad înalt, inalt. Şi el,
de pe culme, vedea mal bine decît mine in vis. Şi simt
numai că deodată începe să tremure şi din trupul lUI părea
că a plecat o limbă de foc care, străbătînd stînca, a venit
pînă în inima mea. Am tresărit şi bradul începu să
mi se vaete. 11 întreb eu în vis' şi el îmI răspunde:
"Dragă crăişor, vin oameni slabi, cari însă-s mal tarI
decît tine. De mîna acelora va trebui să cad eu şi
toată podoaba veche, cinstită a ţăriî!" Şi am privit şi
nu vedeam nicî oaste puternică, nici comande scurte
de luptă nu auziam, nicl zăngăt de arme, ci aşa ca o
învălmăşală de limbi, Erau tot cei de mai nainte, acum
aveau însă legăturl mari în spate, cît căpiţele. - Şi
9*
[132]
132
DELA TARĂ
I
I
\1
1,
tI
,1
I
iar am rîs şi-am durmit mal departe. Cînd deodată mi
se arată zîna munţilor că vine zburînd. Abia mal fîlfăia
din aripl de ostenită. M'a privit întîi înduioşată, cu
ochii în lacriml, apol s'a aşezat lîngă mine, m' a săru­
tat cu dragoste şi-a început să tremure la sînul meu.
Deznădăjduită că n'o înţeleg, îşl ia năframa din cap.
Am rămas încremenit. Părul bogat de aur, ce-I ajungea
pînă la călcîe, nu mal era. Luminile ochilor meI să le
fi perdut mal bine. - întreb eu - că-ml plîngea amar
la piept - "Cine ţi-a tăiat podoaba capului, dragă?"
Ea se lipi mal tare de mine: "Nişte paserl de pradă." Şi
mi-le arătă aproape: erau aceleaşi fiinţe de mal nainte,
dar acum aveau ghiară în loc de unghii şi se căţăraă
pe munte. - într'o clipă sar în şea, iau sabia şi por­
nesc în goană. Dar din toate fiinţele de mal nainte nu­
mal una mai vedeam: nu ştiu adunatu-s'au toate în­
tr'asta una, ori celelalte s'au ascuns pe undeva. Dar pe
asta am alungat-o, pînă ce mi-am încleştat mîna în
barba ei, că avea o barbă ca aceea. Am ridicat-o în
aer, dar era grozav de grea, că pe spate-I crescuse un
butoiă mare, mare. - Şi-am dus-o eu aşa pînă la apa
Tisel şi-am înecat-o în Tisa. - Acum de aia aşi zice
eu să mă lăsaţi de aici, că nu ştiă de a mai rămas
vre-o vieţuitoare de asta? M'aşI duce să dorm iară sub
stînca aceea, să văd de mai vine voinicul, să aud de-mi
mai spune ceva bradul şi s'o mai întîlnesc odată pe zîna
munţilor. Să văd, nu i-a crescut părul cel de aur?"
..
,
I
1:\
11\ !
il l
I
\
ii
II
I, ,
I!
\
i
[133]
HOŢUL.
I.
Două coaste înalte, una îmbrăcată în iarbă
roşietică, păioasă şi rară, pe unele locurl pleşuvă, alta
purtînd în spinarea cînd încovoiată, CÎnd ridicată, o
groază de pădure de stejarI voinici, de carpinl cu crengI
răsfirate, de ulrnl Inalti, - se răzirnaă de-alungul celor
două marginI ale luncii înguste, cu iarbă mătăsoasă,
prin care murmura, lucind în soare, apa vălcelel, cu­
rată ca argintul. La poalele pădurii, într'un ungher
adăpostit de ochii trecătorilor, pe drumul îngust, ce
1 uneca alăturea cu vălcica, scutit de furtuni şi de vis­
cole de o aripă deasă de stejarI porniţi a se depărta
de trupul pădurii bătrîne, aşa cum un braţ de rîu se
departă de matcă, - în cuibul acesta întărit, un coperiş
nou de trestie, cu straşinele retezate linie, stă să aco­
pere de tot cel patru pereţI nu prea voinici, albi şi
văruiţl de curînd. Cel trel ochI somnoroşI, înduioşaţl,
priveau nehotărîţi din albimea pereţilor de sub straşina
1 ungă. Podmolul galben, aşezat, strîngea căsuţa ca un
----------------
[134]
134
DELA ŢARA
brîu lat, lipit de un trup plin şi tînăr. Un staul pentru
vite, cu coperişul roş-verzul, plin de negel de muşchr,
cu pereţii lipiţi, de pe cari începeau să se desprindă
scoarţe de lut galbine, sta mal de-o parte, privind în
pămînt, aşa cum priveşte omul beat, care pe cîteva
c1ipite tot o scoate să stea în cumpănă dreaptă. Un
şopron pentru cară şi plugurl şi două închizătorl pe
sama grăsunilor erau înşiruite pe lîngă nătăvala de
gard, ce înconjura ca un colac ograda. Poarta nouă
de brad albia, prinsă în roata asta împletită.
Aici se ţesuse gospodăria noastră pînă acu patru­
zecl de ant. ..
Aici, în cuibul acesta fermecat, ne-am pomenit din
moşl strămoş! şi aici avea să guste dulceaţa zilelor bune
şi să-şI poarte greutatea zilelor rele şi feciorul meu
Vasile, ce chiar în săptămîna după Dumineca Torniî,
a celul din urmă an ce ne-a fost dat să-I petrecem la
pădure, aduse o hoaţă de noră, sprintenă ca priznelul
şi mîndră ca trandafirul îmbobocit. O săptămînă în cap
s'au adăpostit la nOI trei ţigan! cu gîtul lung, cu ochf
de tăciune, cu mîna vrăjită. Suspinele coardelor vechî
treziaă şoapte de durere sub boltele întunecoase ale
cedrului bătrîn, dar apoî, treziţi din zăpăceală, hararni­
nele o întorceau iară de joc. Pădurile acestea răsfirate
pe coarnele dealurilor rnarl nurnal atunci auzi au glas
aţîţă tor de coarde, cînd se făcea ospăţ la nOI şi păstrau
în adîncurile lor amintirile duioase dela nunţile moşilor
şi strămoşilor.
Abia două săptămînl de-am venit iar la rînd, în
ogaşe cu gospodăria. Sîta nouă s'a mal dedat şi cu
[135]
1\
HOŢUL.
135
� I
'II
I !,
"
"
făina măcinată pela nol. Ci cu nici un chip nu ne mal
eşiaă din cap veştile ce ni-le aduseseră nuntaşii. Spu­
neau, că din temniţa întărită dela oraş, în toiul unel
nopţI pline de furtună şi de întunerec, a scăpat un hoţ
primejdios nevoie mare, care acum e spaima ţinuturilor
pe unde trece. Unii ziceau că a fost judecat la închi­
soare pe viaţă, alţii că îl aşteptau a doua zi furcile,
dar aci cu toţi se uniaă, că din pricină de omor a
ajuns la răcoare.
Cum a scăpat, era povestit iar în multe chipurl.
Ba că ar fi dărîmat păretele de cătră drum în întune­
recul nopţii, ba că ar fi ros cu o pilă grătelele de fier
dela fereastă, ba că a spart uşa ... Unii, mal povestaşl,
spuneau că cu iarba fiarălor s'a ajutat, cu iarbă ferme­
cată, ce i-ar fi pus-o o mînă nevăzută pe butucul din
mijlocul ternniţii, de care era legat cu lanţuri grele. O
babă cocoşată zicea, că drăguţă-sa i-a dus iarba aceea.
Nu mai ştiai ce să alegi pe sama adevărului. Spuneau
că-i un bărbat ca la treizeci de ani, un român cît un
munte, grumazl groşi şi încordaţi ca de taur, ochii negri,
adînci, pătrunzători. Alţii se mestecau în vorbă, că nu-l
aşa, că-I mic de stat ca un trunchiă şi că ochi-i sînt
mici şi verzi. În urmă calea-valea, toate aceste puţin
ne-ar fi neliniştit, dar ceea-ce ne umplea de groază
era că omul minunat se ţinea pe aproape, poate şi în
pădurile noastre să fi trecut. În satele vecine era bătaia
lui Dumnezeu, nici alta 1 De rămîneau cirezile peste
noapte în bătătură, dimineaţa se trezeau bieţii păstori
cu paguba gata: doauă-trei capete lipsiaă, Nu grijaă
doar bine? Durrniaă pe rînd, anume să prindă pe hoţ.
[138]
138
DELA TARĂ
să mal umble şi acum hoţI... Şi-apof de-am fi ştiut
înc'alte de ce lege e! Poate să fie vre-un străin de legea
noastră, păgîn la suflet.
Sluga Dumitru, la 4 săptămînl dela nuntă, veni
dela stînă. Baciul se făcuse bine şi cînd s'a văzut iar
lîngă căldarea cu zăr, de bucurie a tras o doină din
fluer, de-au prins să tremure frunzele şi să suspine ne­
mîngăiete privighitorile. NOI, cel de-acasă, încă ne-am
mal uitat de isprăvile hoţuluf.,; Serile de vară erau
senine şi liniştite. Cînd apuca soarele înflăcărat după
coasta dela apus, acoperită cu iarbă rară, păioasă şi
roşietică, umbrele se ridicau încete şi mulcome peste
vîrfurile poleite şi arginţii ale stejarilor de pe coasta dela
răsărit. La poalele pădurii, ochii de rouă se ascundeau
tremurînd printre firicelele de mătasă verde. Văzduhul
- cînd pădurea de pe culmile cele mai înalte era îm­
brăcată în mantia uşoară a umbrii, - era aşa de curat,
încît mă gîndiam de multe-ori, că dacă ar fi o limbă
de fer să se loviască de marginile unul clopot uriaş de
argint, nu ar putea să răsune mal dulce şi să se piardă
mal lin cîntecele lUI, decît cum străbătea în tăcerea
adîncă şi se perdea în şopotul lin al codrulul vr'un
chiot izbucnit cine ştie dela ce tîrlă de departe, sau
cum se topia vr'un muget de vacă, trirnbiţînd tot mai
încet, tot mal încet în pădurile coastelor depărtate ...
Eu şi cu baba durmiam pe podmol, sub straşina lungă
de trestie... Mal slabă de puteri, baba adurmia buştean
îndată, eu mal colbăiam din pipă şi mă mal frămintam
cu cele gînduri. Nora durmia în casă, Vasile în şopron,
aşa mal iepureşte, cu gîndul la pădure.
[139]
HOŢUL.
139
Dumitru, sluga, om de nădejde, voinic să-ţi răs­
toarne zece dintr'o încercare numai, pipăia cu grije I
după curea, să vadă de stă tăbacul, îşl făcea vînt pînă
'n tindă să-şi mai înciripe cîte-va lemnuşe de pe solniţă,
apoi deschidea poarta, dînd drum celor şase boi şi
patru vad. Era păşune minunată prin poeni şi ar fi
fost păcat să zacă vitele noaptea întreagă în curte. Ce
ţi-o fi şi tinereţele astea, lungi-le-ar Dumnezeu sfîntul
să le lungiască! Te simti în sufletul tău stăpîn pe lumea
întreagă şi într'o doină tragănată tu-ţi aduci raiul pe
pămînt. .. Aşa şi Vasile ăsta! Cînd se pornia el pe cîntat,
nu mă mal răbda inima să mă gîndesc la somn! Doina
plîngea trăgănată în tăcerea adîncă, alergînd dela culmea
cea mal aproape la alta, pînă ce cuprindea codrul în­
treg, ce răsuna acum de c1ocotitul aşezat, muJcom,
duios al cîntării curate, argintii. Stelele - puncte de
argint topit, - tremurau în albastrul tăriilor. Vr'o şoaptă
se desprindea din tăcere şi se perdea în liniştea plină
de visuri a pădurii. .. Ascultam, ascultam, pînă ce auziam
un chiu it strajnic, rănind tăcerile îndepărtate. Semn că
Vasile eşi se în poenl...
II.
După secere. Nu se arătaseră nori de o lună şi
era o secetă cumplită. Morile, unde obicinuiseră să
meargă săteni! şi satele vecine, încetaseră. Stau încre­
menite, cu butucii uscaţi, cu spiţele crăpate. Pe la irugă,
nicî un strop de apă. O moară de foc a unul perciunat,
- că mal toate maşinile acestea nouă sînt ale lor, ­
cîştigase atîta, de nu mal avea Moise coşuri de ajuns.
[142]
142
DELA TARĂ
Mi-a săcat ştiinţa apucăturilor. Dar iată, într'o
sară, cînd Dumitru ca de obiceiă era gata să porniască
cu vitele, văd că nu deschide poarta, ci vine lîngă mine.
Hîrn ! n'are tăbac se vede, mă gîndiam. Dar n'am bro­
dit-o.
"Stăpîne, ÎmI zice, dumniata ştii că nu-s eu omul
care să se teamă şi de umbra lul, De cinci anl te slu­
jesc şi În miez de noapte caşi În zori de ziuă am rost
stăpîn pe mine ori În ce ungher din pădurile astea.
Nu-I nici nălucire, nici teamă ceea-ce ÎţI spuf. Auzl
numai l Eri noapte cînd m'am ivit În poiana cea mare,
ştii dta În Înfundăturl, luna lumina În plin iarba deasă,
subţirică, iar În văpaia asta albă, un cal priponit ÎŞI
scălda părul negru ca tăciunele. Pădurea tresări de ne­
chez şi deodată, ca din pămînt, răsare un voinic de
român, cum n'am mal văzut. Dintr'o săritură e pe spa­
tele neted al murguluI, taie căpăstrul ce era legat de
funia de priponit, şi roibul, lncordîndu-şl gîtul, trecu
săgeată cătră Măguri, pe cînd puşca din spatele voini­
eului fulgera de cîte-orî se bătea de spatele fugaruluI.
Funia de priponit e acolo şi acum; dar ăsta nu ştiu
cine să fi fost. De ce să fi fugit oare? Nu ştii cum-va
dumniata cine e?
- Cine-I nu ştiu, dar cred că om primejdios nu
e. .. Poate vr'un bătut de soarte. Vr'un fugar dela că­
tănie. Cine ştie ce păcate.
- Hîrn ! Decît că mă mir, că de ce să fugă el
de un fecior cu vitele. Numal măciuca o aveam la mine.
Şi el era cît un munte şi avea şi puşcă! Ştii, cît un
muntel
[143]
HOŢUL.
143
- Mai mult nu ştiu, atîta pot să-ţi spun că nu-I
?rimejdios, după ce a fugit. ... '
- De bună samă, că n'a fi vr'un tîlhar şi era
Işa de frumos!"
Dumitru deschise apoi poarta şi dădu drumul
vitelor ...
Acum ştiam că nu-s toate scorniturl ce se vestise
de hoţ. Toate nu vor fi cu lapte, de bunăsamă, dar
sîmbure de adevăr fat e. Lui Vasile şi femeilor nu le
spun nimica, dar îmi fac ochii în patru şi mă gîndesc
la măsuri, de va fi să ne caute şi pe noi într'o noapte.
It:
III.
în urmă, se deschiseră şi izvoarele văzduhului
lntîl furtuni şi viscole turbate, de gemea pădurea ca 'n
braţele morţii. Picurl mari, grei, băteau rar, unde şi
unde. Urletele viforului înecate prin huzdoapele din
pădure, prin văile adînci, izbucniaă cu putere spre
culmi, unde stejari şi carpinl tineri se închinau pînă la
pămînt. Bucăţi de nori pătaă cerul, oprind razele de
lumină ... Apoi deodată, un clocot puternic cutremură
întinderile, fierbînd în codru, şi tunetele se spărgeaă
acum repepe-repede, unul după altul. Nătăvălile de pe
cer se îngroşaă mereu, grărnădindu-se ca nişte uriaşi
ce se sugrumă. Văzduhul fierbe întreg, picurI deşi răpăe
pe poleitura de frunze a pădurii. Ploaia albă a închis
depărtările şi nori rnarl, fumurii trec peste culrnl,
lăsînd loc altora, mai dese, mal neguroase. Răpăitul
nu mai înceta ...
I!
! :
, I
i
[144]
DELA ŢARĂ
144
.. 1"·
.i
--------------------------------------
Se înserase de mult şi toţi căsenii stam la cină.
Dumitru încă adusese vitele mal din bună vreme acasă.
Vorbiam de bunătatea lUI Dumnezeu, care tot nu-şI
uită de noi, Ploaia nu mal contenise, dar acum cernea
mal mult decît strop ia.
într'un tîrziu, numai ce auzim nOI că forfote ceva
pe drum şi 'n urmă bătăi tari în poartă. Auzim şi ne
uităm unul la altul. Bătaia conteni puţin. Aşteptăm nOI
,
aşteptăm să vedem cum se va mal porni. Baba ÎŞI
făcu cruce, iar nora era ca scrisă pe părete. Ciocnitu­
riie răsunară din nou: troc, troc, troc, puuf 1 Şi cel
dela poartă tuşi odată straşnic. Ce să mal aşteptăm?
Mergem nOI afară să vedem: ce-I? Adică eu, feciorul
şi sluga. Bătăile sînt tot mal aspre, caşi cînd ar lovi o
muche de topor. Forfotitul se auzi din nou: un cal ce
nu mal are astîmpăr, de bună samă, îndeasă şi rnestecă
tina dela poartă, .. NOI nu zicem nimic, nu ne mal
uităm unii la alţii, ci toţi trel ne uităm la poartă, , .
Atuncl un glas adînc, aspru ca suflarea criveţulul, răcni
în pădure: "DeschideţI, oarnenf buni, orl ce voiţi 1"
Acum nOI ne privim iarăşl toţl trel şi nu deschidem".
"Cine vel fi, să-ţI cauti de drum; n'avem sălaş," stri­
gal eu. O lovitură puternică şi poarta pîrăi prăbu­
şindu-se.
Copitele calului sunară pe scîndurile de stejar. Ce-o
mal fi şi asta?
"N'aI putut fi fără de paguba asta, măl bade,
zise străinul, descălecind. Ia, adăpostiţi-mi unde-va
murguşorul, că l-a moţăit ca pe un şoarece... HeI,
n'aveţi unde?"
[145]
·r·'·
.i
HOŢUL.
145
Cum s'a întors înaintea fereştil, în raza de lumină,
obrajiî plini, umbriţi de o barbă deasă, se zăriră bine.
Sluga încremeni locului, ne mal apucînd să prindă
calul de căpăstru să-I ducă la adăpost. L-a dus Vasile
sub şopron.
"Domniilor voastre vă pare cam ciudat, cum vin
eu, zise într'un tîrziu, văzînd că noi nu mai rupem
tăcerea. Dar să nu vă fie cu supărare. M'a apucat
vremea asta pe drum, şi-apoi şi pe un cîne trebue să-I
adăposteşti pe aşa fuiag de vreme. Dimineaţă plec, n'aveţi
grije!"
Ce să faci acum? Să strîngl din umeri şi să
mergî după el în casă. Alta ce? Puşca-I atîrna grea
în spate, pe ţevile lucitoare se prelingeau picuri de apă.
Să fi fost încă odată de înaltă uşa cum era şi tot ar
fi trebuit să se plece, ca să intre în tindă. Mergem noi
şi el şede şi şedem şi noi. EI ţine ochii ţintă în pă­
mînt, nOI bărbaţii ne uităm unul la altul. Femeile în­
lemniseră lîngă Iereastă. Stăm nOI aşa, stăm, stăm.
într'un tîrziu, voinicul se ridică, îşI scoate sumanul ud,
rupînd baera ce se strînsese de umezeală şi-l atîrnă de
un cuiu din grindă.
"Atîta potop de apă, Doamne sfinte, mă mir că
de unde tot izvoreşte. Adică de, a şi fost lipsă, că se­
ceta fu mare. Pămîntul crăpase de arşiţă, de să te as-o
cunzi cu cal cu tot. .. Huu 1" şi se cutremură odată în
tot trupul, pe cînd aburi subţiri, uşurel, eşiau din că­
maşa lipită de spatele late de uriaş. Din curea scoase
tăbacul învălit într'o năframă neagră şi din tureacul ciz­
mei scoci ori pipa. Colbăia des şi fumul se ridica, pe-
10
[148]
148
DELA ŢARĂ
nunate de haiduci. Pînă şi la poveştile cu Feţl-frumoş]
au ajuns. - Minte de muere şi pace!
Eu tot mal mult mă căiam, că nu l-am descusut
mal bine. Minunată poveste trebue să aibă omul ăsta,
care, fără îndoială, mi-a plăcut foarte mult.
IV.
Vîntul dela miază-noapte bătea tăicios, subţire,
pătrunzînd pînă în inima pădurii, ce se cutremura, cu­
prinsă de fiori. Frunzele se arărniseră, unele prinzînd
să dea în galbin. Cele dintîi frunze cădeau. Luncile se
roşise şi ele şi vitele prindeau să vie f1ămînde
acasă. Nu ne mal cercetase de atunci voinicul cu mur­
gul ţîntat şi nu mal auziam nici o veste despre hoţul
scăpat din temniţă.
Într'o sară, toamna tîrziu, seninul era presărat cu
fiori de argi nt. Vîntul nu bătea, ci pădurea suspina to­
tUŞI încet şi lin. Din coasta cornului, caşi cînd ar fi
fost atinşl de săgeată, ulil se bociau jalnic, chiau, chiau,
cniau.
NOI şedeam afară pe pod moI. Femeile torceaă, iar
bărbaţii pipa îi. Deodată, auzim buf, buf, buf, în poartă.
"Cine-I acolo?" - Buf, buf, pooc! "Cine-I acolo, ori.
nu auzî ? - Cine-I acolo, cine-I acolo, vino de deschide
şi vei vedea că cine-I." - L-am cunoscut pe glas pe
străinul de după seceră ... Cît era de schimbat acum!
Părea aşa de voios, caşi cînd ar fi sosit dela joc. De
grabă am descoperit taina: băuse, că mirosa al dra­
cuiul!
Nicî una nici două, că el să nu-şl lase murguI
din mînă, ci, şezînd pe podmol, alături cu nol, să-I ţie
1
[149]
HOŢUL.
149
de căpăstru. Noroc că l-am îmbiat cu o ţigară şi pînă
a sucit-o, Dumitru a legat calul sub şopron.
"Hei, şi v'aţi speriat al dracului, ştii CÎnd am
venit mal astă vară? PăI, cine v'a îndemnat să nu de­
.schideti ? ApOI eu dau rar, dar atunci dau să fie dat."
Supse adînc din tigara ce o ţinea de jumătate
în gură. Avea mîncărime la limbă şi nOI eram buni
bucuroşi la poveste ...
"VezI bine că v'aţi speriat. Ia, de fătuca aia zău
că mi-a fost milă! şi arată spre noră. Cum să nu vă
fi speriat, cînd aţi auzit atîtea veşti slabe despre mine.
N'aţi auzit? Ziceţi că nu, dar văd eu că mintiţi, Cine
nu-ţi ştie cîţi bOI şi cal am furat? Şi copii! i numără.
Şi vOI credeţl veştile acestea? Pare că eu aşî avea ce
face cu boii şi caii! AşI fi avut odată, dar acum ... "
'Tigara îl arse la degete şi o scapă, ne mal aflîndu-o.
I-am răsucit alta şi i-arn dat-o aprinsă gata.
"MăI, dragiI mei, să vă spui şi eu o vorbă, care
încă nu mi-a scăpat din gură pînă acum! Şi eu am
fost odată om cu cinste în lumea asta. Şi acum sînt,
dar totuşI... Eram slugă, măl dragiI mei, la cel mal
gazdă om din sat ... De vă veţI întîlni cu oameni dela
nOI vr'odată, întrebaţi-I numai cum am slugit eu pe
bocotanul ăla. Şi avea năbădăiosul de el - că era cu
toane - o fată, ca o floare din grădină. Eu mă fe­
riam de ea, ea mă încunjura pe mine, dar dorurile tot
ni se intîlniau. Cine să stea împotriva inimii? Poate
Dumnezeu sfîntul! M'am pomenit numai că m'am în­
drăgit de doinele trăgănate. Şi le învîrtiam aşa cum
numai eu ştiam la nOI în sat. Şi fata se usca pe pi-
[150]
150
DELA TARĂ
cioare ! .. Vin toamna peţitorî, vin bogati, vin frumoşt,
vin tot oameni din neam. Dar fata să-I vrea pe unul?
Ba şi ba!
- O păştea nenorocul, sărmana.
- Tu fată, hăl, tu-ţi faci de cap, pe cum văd
eu. Dar te-oiii îmblînzi eu, şi-I vOI scoate eu gărgăunir
din cap şi siugoiuiui acestuia. Pămîntosu, că n'are casă,
n'are ogor, n'are cap de vită. .. Ce te albeştl aşa?'
Crezl, că eu sînt orb?" şi bocotanul eşi să mă caute
iar pe mine. De cîte orî nu mi-a răscolit tot veninul!
Şi-apoi aveam eu de gînd să-I cer fata? Feritu-m'a
sfîntul. .. De eram şi eu mal întărit, alta ar fi fost,
dar aşa, numai trup şi sufletul în trup, şi încolo vînt,
- nu mergea. Alta ar fi fost de aveam şi eu boit şi
ogorul meu !"
Voinicul oftă din adînc. Pădurea alăturl şopti a
sornnuroasă. Stelele se aprindeau tot mal vii pe cîmpia
albastră a ceriulul, Străinul tăcu o vreme, apoI se porni
din nou.
"De cîte orl nu mi-a aruncat în faţă sărăcia şi
nevrednicia mea. Nu ştiam eu ce plătesc? ApOI atuncî
de ce mi-o tot spunea el! În urmă, pe fată a domo­
lit-o. Nunta se făcu cu cinste, cu ceteraşl, cu tropotite
pe cum e data. Fata era acum nevastă şi crişrnăriţă în
Dealul-mare la Făgădăul-roşu. Ce-am simţit eu? D'apol
atîta, că s'a lăsat peste mine o noapte grea, vecinică.
Munciam ca un bou şi mă topiam ca o lumină, spre
mirarea sătenilor şi spre bucuria stăpînului. Noaptea
numai, noaptea, cînd eşiam cu văcuţele pe Măgură,
mal sirnţiarn că trăiesc. Ziceam eu şi pînă acum din.
'"
,
,1
L
[151]
HOŢUL.
151
fluer, dar acum, mi-se dusese vestea. - Stăpînul iar
prindea să se încrunte şi să mă certe.
- Tu eşti piază rea la casa noastră, mă Ioane,
şi toate năcazurile dela tine pornesc. Nu ţi-a fost destul
că mi-ai zăpăcit copila pînă a fost fată, vreal s'o nefe­
riceşti şi ca nevastă? Ce te uiţi la mine aşa, năucule,
ori crezi că eu nu ştiu nimic, cînd tot satul ştie? Ce
ştiu? Că dai tîrcoale în jurul Făgădăuluf-roşu, cînd
mergi cu vitele pela Măgura. Că noaptea 'ntreagă cînţi
ca un nebun.
Cum m'am stăpînit atunci să nu-l închin ma­
monuluî, nu pot şti."
I-am dat să bea, că i-se uscase gîtul.
"D'apoi credeţi d-voastră, că fata a putut s'o ducă
mult cu crişmarul dela Făgădăul-roşu ? Era beutor, mama
focului. în toată ziua se făcea leucă, Şi-apoi înjurături,
bătăi, de sta s'o slutiască ...
Intr'o dimineaţă, cine trînteşte portiţa, nu ma în
ie şi cătrinţă, cu părul despletit, cu ochii rătăciţi? Co­
pila bocotanului,
"Bate-mă, tată, omoară-mă, tată, dar îndărăt nu
mă mai duce."
Şi ştiţi ce-a făcut? I-a tras o sfîntă de bătae,
de să-i plîngă petrile de milă şi-apoi lăsîndu-o lată,
moartă în casă, a eşit în curte. Eu eram la lemne,
prăjinile groase cît piciorul le reteziam dintr'o tăietură.
Nici nu mai vedeam unde loviam. Vine aţă la mine.
"Să mi-te cari din curte, cerşitorule, înşelătorule l
Vezi, ce i-ai făcut? ai nebunit fata! Să te curăţi mai
în grabă, că de nu, te calc în picioarel" şi cu asta
-----------------.....
[152]
rn'o şi înhăţat... Ce-a fost apoi ? Amindoi grămadă,
jos printre lemne, ne învălmăşiam sugrumîndu-ne. În
urmă tot l-am biruit. ÎI eşise limba de un cot!"
Străinul se cutremură puternic şi capul îi căzu pe
spate, proptindu-se de părete. Mînile îi căzură grele pe
podmol. A stat aşa, a stat. Apol îşl ridică iar capul şi
privi sperios în jur.
"Aşa da, m'au prins apol ; înaintea mea dOI jan­
darl, eii în mijloc cu mînile la spate, după mine alte
două umbre negre. Ce să vă mal spul ? Şi aşa nu ştiţl
cum is judecăţile. în urmă tot în temniţă ajungi. Dar
apol şi eşi, dacă eşti om!
Şi dac'am ajuns iar la lumina soarelul, aflaI că
crîşmarul dela Făgădăul-roşu din Dealul-mare murise,
aprinzîndu-se spirtul în el şi că nu ma crîşmăriţa e la
făgădăă l
HeI, măl dragil mel, ştiţI vOI bine că de acolo
vin şi acum! Vin după tine ca după hoţ."
Era stors de puterl şi ochii i se închideau. I-am pus
gluga mea la cap pe podmol şi l-am lăsat să se odih­
niască ...
Dimineaţa, palid, mulţămindu-ne de bunăgăzduire,
se avîntă pe spatele murguluL Cînd a eşit pe poartă,
Jidanul din satul vecin trece cu hodoroanca Iui, trasă
de calu-l schiop. Voinicul trecu ca fulgerul.
152
DELA ŢARĂ.
La două săptărninl după asta, cine vine pe dru­
mul ce trece pe lîngă casa de lîngă poalele păduriI?
DOI îrnpănatl nainte, dOI înapoi, şi 'n mijloc hoţul, cu
mînile legate la spate, cu capul plecat, palid, abătut, cu
[153]
153
f HOTUL.
----
barba mare şi ochiI umezi, adînciţI. Adecă tot l-aii prins.
Şi de cînd l-aă tot căutat.
Cînd ajung lîngă casă, văd că se opresc. Ce gînd
au? Trei rămîn cu hoţul, iar unul vine şi ne porun­
ceşte să ne scoatem în grabă tot ce avem în casă.
NOI: de ce?
"E poruncă!
li Ce poruncă?
Scoateţi numaI în grabă, că mi-e scumpă
vremea.
Nu scoatem nimic, c'aicl nOI sîntem stăpîni!
Dacă nu scoateţi de voie bună, veţI face-o
de sîlă!
De sîlă? ..
Iacă, aici e porunca scrisă şi de întărire avem
4 puşti cu 8 ţevI!" zise el arătîndu-ne hîrtia pecetluită.
Femeile plîng, zbiară, se bocesc. - NOI urmăm
porunca. Şi dupăce ne-am pus tot avutu în drum, nu­
mal am văzut casa şi şopronul şi staulul deodată îm­
brăcate în bobotae. Se topiau sub ochiI noştri. Baba
'ameţise, nora înlemnise, nOI să ne zmulgem părul şi
nici alta.
Taina era aici: Un jidan pîrîse cu jurămînt, că l-a
văzut pe hoţ eşind dela noI. NOI am fost gazda scăpa­
tului din dubă. Şi trebuia să ne mutăm în sat.
AZI, după 40 de ani, îmi pare că mal văd căsuţa
noastră cu streşinile retezate, linse, cu cel trei ochI ce
priviaii din albimea păreţilor. Par'că văd grajdul cu
neget de muşchi pe coperiş şi poarta de brad albind
în gardul înalt de nuele. Cum le-aşi şi uita!
1
[154]
__ IM D_E_LA __ Ţ_AR_Ă �
Fecioru-ml are aZI alţl feciori şi şi-a uitat de pe­
trecaniile de pe la pădure. Baba mi-a murit de mult.
Era şi bătrînă, cotor cum se zice, dar tot nu ar fi fă­
cut ea îmbulzală în lume, să mal fi trăit. - Ci, mal
bine să lăsăm cum a rînduit Dumnezeu."