[400]
400
ROLUL 'rlNERIMEf
organizaţie şi stringere a legăturilor internaţionale care te în stare
să scuteasca o naţiune de o încercare grea de cîte-va secole.
Şi cu toate acestea întroducerea unor forme noua, n'are înte­
les ClUI vreme rezultanta forţelor unei epoce nu merge în aceea-şi
parte C11 formele.
Am aretat mal înnainte că organizatiea unei epoce teste re­
zultanta forţelor economice ce pun în joc clasele opuse. Prin ur­
mare introducînd la noi legiuirea care le în apus nu însnmnă efi.
facem ca organizaţiea noastră să fie ca în apus.
Organizaţiea politică are ca raţiune în apus organizarea ca­
pitalistă cu toate ale iei; la noi organizatiea n'are altă raţiune de
cît influenţa mediului.
Colectivizarea producţiei, fabricele, comerţul deci capitalismul
trebue» să se dezvolte dupa introducerea formelor liberale: această
Iera ideea tineri mei de la 1848.
Tinerimea de la 1848 a făcut înse intocmai ca omul care
duce un selbatec în Paris, îl îmbracă în haine nouă şi crede elt
sînt de ajuns hainele pentru ca tel Să fie parizian.
N eştiinta tineri mei <le la 1848 asupra noului curent de idei
a adus această încurcătură: trebueau schimbate pe lîngă forme
şi fondul, trebuea întrebuinţată o muncă mai energică pentru În­
carnarea în societate a unui non traiu şi atunci în locul societaţet
de atunci n'ar ieşi innaintea ochilor noştri societatea apusnnă cu
toate mizeriile rer.
Dacă recunoaştem tinerimei de la 48 meritul Că a fost cea
di'ntăiu care a provocat o mişcare eu conştiinţă, nu putem să-I re­
cunoaştem o pricepere adîncă a lucrurilor cari pricinuese mişcările.
Tinerimea de atunci trebuea să plăzmuiaseă din aşezămintele
existente temelii pentru noua stare de lucruri; pentru aceasta ins",
ar fi trebuit să aducă nu principiile şi credinţele de la 1789 ci cele
de la 1848.
In 1848 în apus se aretase la lumină ticăloşiele stare! de luc­
run introduse de capitalism şi alăturea cu dînsele ieşise adevă­
rul Că societatea din apus 'ieste întemeiată tot pe robie şi exploata re.
[401]
ROLur� 'I'INERIMEl
401
Uncă tineri mea de atunci avea cunoştinţile acestea, acuma
poate ieram aiurea; dar rea [t întrunit neeunoştinta alcătuirei so­
ci (jakl romine şi a legilor economice, amîndouă caracteristice sa-
10aIl<::101' in cari şi-a făcut creşterea.
Aceusta ne talcueşte cum entuziasmul tineri mei de atunot s'a
scbimbat atît ele iute într'un pesimism grozav.
leste Văzut lucru că temeliile materiale ale Iiberaliemulut se
inchen6;' acuma, dar tot prin inriurirea unui mediu care are repre­
zenthnţi strasnici .la not în ţară; cu toate acestea avîntul măre] de
odinioară s'a stiuti, şi o amară deznădăjdnire a cuprins toate inimele,
"Cînd reîntorcîndu-ne cu gîndul în copilariea noastră, facem
Să reinvie trecutul,-zice dl. Th. Roseti, în "ConvorbirI literare"­
un felicl de mahuire ne cuprinde şi in locul sentimentului de mulţă­
mire liniştită care e răsplata 01'1 cărei activitflţi roditoare, ne cu­
prinde spre apusul vietet ca o jale, ca un sentiment c[t nu toate
le-am schimbat în bine, eli nu în toate transmitem intact şi spo­
rit generaţi unei ce ne urmează patrimoniul ce l'am primit de la
generaţiea trecută.
"Acest sentiment nu e datorit, cum s'ar putea crede vristet
mal innaintate la care am ajuns si care ne-ar face să vedem lucru­
rile mai negre de cît cum sînt: tel teste împărtăşit şi de gene­
raţiunea ce ne urmează, careia îl trecem ca o moştenire puţin plă­
cutii şi poate chiar primejdioasă. 'I'rebue ca Între starea trecută
şi cea de a-zi Să existe deosebiri cari Si. nu fie toate în favoarea
prezentulut , trebue ca drumul pe care am apucat să fi fost de multe
ori greşit, pentru ca rezultatul final al atîtor sforţări individuale
S[I fie deziluziunea generală care ne cuprinde.
"Lucrul care însuflă această deznădăjduire ar fi nepotrivirea a­
dîncă a formelor nouă în cari am îmbracat vieata noastră cu rea­
litatea lucrurilor, disproportiea între scopuri şi mijloace între nă­
zuintr şi putert şi aceasta din pricina că vrînd a ne asemăna cu
apusul am izbutit numai a înjgheba caricatura unei eivilizatir".
Intre rîndurl inse putem ceti că năzuintele autoriului se în-
Contemporanul Ali, V, No.5.
26
[402]
402
ROI,UL TINERIMEI
---��---------
trupează în starea din apus cu toate ticăloşiile iei şi că, dacă plinge
pentru ce-va, plînge că n'a putut mai iute aduce şi temeliile soeietătet
din apus.
Dar oare numai aceasta să fie pricina pesimiemulut? Con­
ştiinţa de 1'e11 ajunge oare pentru a tîlcui daznădăjduirea ? Oare ti­
nerimea de la 1848 n'avea constiintă de ref! şi nu teră prea opti­
mistă încă?
Ar trebui atunci ca apusul Europei să fie de tot optimist,
dar vedem că un pesimism adînc fi cuprins Europa apusană, pănă
la atîta în cît acest veac le numit al pesimismului. Întrebarea ce
ne punem teste de Căpetenie şi pentru că trebue să ne îngrijim de
amărăciunea ce cuprinde lumea cugetătoare şi simtitoare din socie­
tatea civilizată.
Oare sa fie pricina acestei stări?
Max Nordau spune că pesimismul a ajuns îngrozitorill şi pri­
cina lui ieste o contradicţie nespusă între modul cum ştiinţa în­
ţelege lumea şi cum societatea ne sileşte s!i ne pnrtăm : Fapta
noastră se ciocneşte cu conştiinţa.
"Fie-care faptă a noastră se ciocneşte cu convingerile şi 18 dez­
minte; o prăpastie, ce nu se poate trece, stă între înţelegerea noa­
stră, între ceea ce ştim noi că teste adevărul şi între nşezămin­
tele tradiţionale sub cari sîntem nevoiti Să trăim ... NoI înţelegem
lumea într'un chip ştiinţific .... dar toată vieata noastră le aşezată
pe obiceiurt păstrate din alte vremuri şi cari nu mal respund ele loc
la ideile noastre de acuma... Noi veşnic jucăm o comedie neîntre­
ruptă: fie-care din noi pare şie însu-şi un clown care face să ridă
toată lumea, dar pe care caraghioslîcurile sale îl dezgustă si-l lasă
adînc întristat".
Dar oare cîţi oameni sînt cari au asemenea cunoştinţă stiiu­
tifică şi cîţi cugetă la schimbarea omenirei?
Pentru a găsi pricina acestei boli, vom căuta dacă în istorie nu
întîlnim încă aseminea vriste de pesimism şi cercetarea cea mai din
fugă ne arată încă trei vrîste : pesimismul de la căderea imperiului
roman, acel din vrîsta mijlocie şi cel di'nnaintea revoluţiei franceze.
,� ,1
!
I
[403]
lWL1JL TmEBliiIE[
----
403
Pretutindenea vedem efi pesimismul învăluie o clasă; de pildă
învaintea revoluţiei franceze, burgheziea numai pesimtstă nu iert.
pe dud monarhiea intrupată în Ludovic al XVI-lea, zicea: "DUpă
moartea mea, vie potopul:"; barbaru cari pun . capăt împărăţiei ro­
mane numai pesimişti nu terau ; monarhismul, care sapă feodali­
smul şubred din veacul de mijloc, 1e1'11, destul de optimist.
Se arată deci mintet adevărul că pesimismul unei vrîste le
pesimismul clasei domnitoare care începe a-ş! pierde vlaga şi care
deet incepe a-şi simţi neputinţa.
Cînd împrejurările slăbesc pe om, constiinta acestei slăhirt
le pesimismul: bătrîni! sin] pesimişti, societăţile pesimiste sînt bă­
trîne si au nevoie de elemente nouă pentru ca să poată dăin ui pe
pămînt.
Lipsa de ideal care o găsi !TI în societatea de acuma pesimi­
smul care îmbibează po-ziea 'ii toată arta noastră cîtă o avem, le
datorită unei neputintt morale a claset domnitoare.
Această neputinţă intelectuală înse are pricinele lei mai a�
dînct în alcătuirea economică a societăţei capitaliste-burghese În­
temeiată pe concurenţă şi rohie.
Fără a avea cine ştie ce îuualtă priceperec1espre lume, capi­
talistul, care mînîncă întocmai ca o fieară din munca luerătoriu­
lui şi care în acela-sr timp se sfăşie eu alţi capitaliştr , tremură
in fie-rare clipă ca nu cum-va averea lui Să se spulbere într'o
criză; fără a dori aşi, de strasnie fericirea omenirei fie-care mun­
eitorin simte Că după cum stăm nu stăm bine. Starea de ticălo­
şie economică nu poate da de cît pilde cari Să Întristeze pe omul
cugetatorin şi simţitoriu. Facem acuma o despărţire; eapitalistul
ajunge şi trebue Să ajungă pesimist, cum ajunsese şi monarhistul
di'nnaintea revolutiel franceze; muncitoriul se îndirjeşte, prinde la
putere şi ajunge să fie foarte energic.
Literatura capitalistulut va fi pesimistă şi Va spune că în
zădar gindim noi la fericirea Iumel, el, planurile de viitorin nu ne
folosesc nernieă pentru că in curînd avem să murim; literatura mun­
eitoriulut va, fi o literatura de atac, tare, plină de energie şi opti-
[404]
404
ROLUL TINERIMEI
--------------------
mistă, zicînd celeialalte: "tu, de geaba mînîncl, Căci în curînd al să
mori şi - dacă nu urrnezt judecata cu nefolosinta planurilor de
viitoriu, aceasta vine din pricină că stomahul îţi cere pîne, pe cînd
mintea nu-ţi cere adevăr".
Ieste neadevărat pănă la un punct că vrîsta noastră le vrîsta
pesimismului ; zicem: "clasa domnitoare a ajuns în stare de bă­
trîneţă şi le pesimistă , alta se naşte şi aceasta le tînără, plină de
virtute şi optimistă".
*
* *
Dacă apropiem acum caracterul tinerimei cu al nouai clase
care întră în lupta, uşor putem încheia ce cale trebuie Sti apuce
tinerimea cultă.
Am spus că iea, prin. firea lucrurilor, face parte din clasa
domnitoare; se pare deci că trebuea să înfaţişeze interesele acestei
clase; am zis inse că tînărul teste foarte puţin legat ele clasa din
care face parte, că poate să îmbrăţişeze o ideie nouă, că numai
iei trecînd di'ntr'o clasă în alta poate mai tîrziu, lucra energic.
Am zis că tinerimea teste de două feliurt : propaşitoare şi
nepropăşitoare, după cum se alipeşte cătră clasa, cu viitoriu sau
cătră alta; că întăiea Ie optimistă, leal' a doua pesimiste, conser­
vatoare şi tot atîta de neiuţeleasă cum ar fi unul care, mîncînd
un măr, ar Începe a se boci după floarea din care s'a produs.
Iese de aiei că tineri mea cultă, avînd cunoştinţă de rolul
său în societate, să se puie pe cercetat temeliile societăţer cu ne­
părtinirea unul om nelegat prin interesele de clasă, nici de trecut şi
Că te datorie de conştiinţă Să se lipească la clasa pe care evolutiea
socială o arată ca factor al propaşiret. 1)
p, r- ŢEODORU
J) Conferinţă rostită la congresul studenţilor din Birlad in ziua de 8 Sep­
tem vrie 1886.
[405]
MOLOH
MOLOH 1)
406
Barbarit n'aveau nevoie de santurt în partea Africel ; 181'a
a lor. Dar pentru fi se apropieă mai uşor de ziduri, dădură jos
întăritură de pe lîngă şanţ. Apoi Matho 1$1 împărţi armata în mal
multe jumătăţi de cerc mari, ca să împrejure mai bine Cartagina.
Pe mercenari! greu înnarmatt îl puse în rindul di'nntăiu, după dîn­
şii stăteau prăştiaşii şi călărit ; apoi hflt În urmă, buclucurile, ca­
rele, caii: leal' innaintea acestei mulţimi, la trei sute de paşi de
la turnuri, se înnăltau maşinele.
Deşi în cursul veacurilor şi-au schimbat adesea numele, pu­
teau fi împărţite în două: unele lucrau ca prăstii, altele ca arce.
Cele di'ntăiu, catapultele, rerau alcătuite di'ntr'un privaz pă­
trat, cu doi stîlpi verticali şi cu o grindă orizontală. La partea-t
di'nnainte un sul, cu oclgoane, ţinea o oişte groasă care avea la
capăt o Iingură în care puneau greutăţile ce trebusau aruncate;
celălalt capăt tera ţinut într'o împletitură de frînghit sucite, şi cînd
dădeau drumul f'uniilor, oiştea se ridica şi se oprea de grinda cea
orizontală, care oprind'o o făcea să arunce greutatea pusă în lin­
gură mal cu multă putere.
Cele ele al doilea Ierau mai încurcate la măistriile lor: pe
un stîlpnşor, teră prinsă o grinda drept cu mijlocul, tocma acolo
se sfîrşea un felin de canal; la capetele grinzet ierau două Că­
pătăieşe cari cuprindeau o impleticitură de păr; două grindute se
prindeau acolo şi ţineau capetele unei frînghii pe care o trăgeau
pănă la partea de jos fi răglituret, pe o tăbliţă de bronz. 'I'ăblita
se putea slobozi pri'ntr'o coardă, şi lunecînd răpede în nişte răgli­
tun făcute de a 1 ungul canalului aruncă săgeţi.
Catapultelor le mai ziceau măgari selbateci, fiind că aruncau
') Cap. "'J11 din 8alammbo vestita scriere a lul Gustcn»: Flaubert. Paris
18;.;3 P:;g'. 258-259. ln acest roman istorie le vorbă de lupta între Car­
tlginejl şi mercenari.
[406]
MOLOH
pietre ca şi aceştia cu picioarele; balistelor le scoseseră porecla de
scorpii, din pricina unui cîrlig ce se afla pe tăbliţa de bronz,
care, cînd îl plecau dînd cu pumnul într'însul, slobozea coarda ma-
şinei. .
'I'rebuea adincr socotele pentru a le face hine; lemnul cată
să fie ales din feliurile cele mai tari, toate incheeturile ierau de
bronz; le ineordau cu pîrghii şi cu alte feli uri de maşini; stîlpi
tari schimbau bătaea lor, le rnişcau cu suluri, şi pe cele mai mari
le aduceau desfacute şi le inoiocălau în faţa duşmanului ...
Spendius aşeză cele trei catapulte mart în potriva celor trei
colţuri de căpetenie ale zidiulut ; în faţa fie-cărei porţi puse cîte
un berbece, şi în potriva turnurilor cîte o balistă, şi corobaiistele
îmblau pe la spatele maşinelor, Dar trebuea sa le apere în contra
focului ce aruncau cei împresuraţi şi să astupe mai întăiu şantul
ce-i despărţea de zidiurile cetătel.
Aprcpieră împletituri elin snopi ele papură verde şi bolţi de
stejar, asemenea unor paveze mari lunecindu-se pe trei roate ; co­
li.bi �coperite cu pie.i cru.cle îrnplute cu vare�, adăpostea� pe A m�[ţ
citort : catapultele ŞI balistele le apărau pnn perdele din frîngi
muiate în oţet ca Să nu se aprindă uşor. Femeile şi copiii aduceau
prund de pe malul maret, şi cărau pamînt cu mînele de'l dădeau
soldatilor.
Cartaginejit se pregăteau şi iei. Hamilcar Îi Iiniştise uşor
spunînd Că în citerne teste apă pe o sută doua-zeci şi trei de zile.
Asemenea vorbă, afiarea lui între dînşii şi mai ales aducerea inna­
poi a zaimphului, le dădea curaj. Cartagina prinse la putere; cei
cari nu ierau Hananet se molipsiră de aprinderea celoralaltr.
Înnarmară pe robi, goliră arsenalele : cetăţenii avură fie-şi
care îndatorirea lor. Două-spre-zece sute di'ntre fugari trăeau,
Sufetul îl făcu pe toţi căpitani; pe teslari, pe lucrători de arme) pe
fierari şi pe făurart Îi puseră la maşini. Oartaginejii tot mai a­
veau cîte-va împotriva îuvoielet cu Romanii. Le dreseră, Se pri­
cepeau la asemenea lucru.
Cele două părţi, cea de la miează-noapte şi cea de la resar it
406
----------------------------------------
[407]
MOLOH
407
---
aparate de mare şi de golf, lemn neameninţate. Pe zidinrl în faţa
barbarilor, ut cară trunchiuri de copacr, pietre de moară, Vase cu
pucioasă, căzt pline cu untdelemn şi făcură cuptioare. Grămădira
bolovani pe partea de deasupra a turnurilor, iear casele lipite de
zidiu, le implură cu năsip pentru a-l da mai multă putere şi a-l mai
îngroşă.
Barbarii se intărtau la vederea acest..r pregătiri. Vroeau Să
se lupte fără Întîrziere. Greutatile ce puseră de o cam dată în ca­
tapulte fură aşa de nepotrivit de grele în cît rumpseră protap u­
rile ; atacul fu întîrziat,
În sfîrşit în ziua a trei-spre-zecea a lunei lui Şabor - la re­
săritul soarelui, - se auzl în poarta lui Kbamon o izbitură straş­
nioă,
Şepte-zeci şi cinci de soldaţi trăgeau de frîngbiile aşezate la
capătul unei g{�inzi urieşe, spînzurată orizontal prin lantuge prinse
de sus, şi la capătul întors spre poartă avea făcut elin bronz un cap
foarte mare de berbece. O invaliseră în piei de bou; brăţări de
fier o încunjurau ; teră groasă de trei ori cît un om, şi lungă de o
sută două-zeci de coţi; împinsă de mulţime de braţe goale, înna­
irită şi se dădea înnapoi regulat.
Alţi berbeci începură a bate în celelalte porţi. în roţile de­
şerte ale dobelor, vedeai oameni suindu-se de pe fişcel pe fîscel.
Scri pti: scîrtiiră, perdelele de funii se plecară, şi nourt de pietre
şi de Săgeţi se izbiră de o dată; toţi praştiarii împrăştiaţi a­
lergau. Unii se apropieau de zidiu, ascunzînd sub paveze oale cu
reşină ; apoi le aruncau elin resputeri. Această grindena de bolo­
vani, de Săgeţi şi de foc trecea peste Întăi] e rindurt şi cădea di'n­
colo de zidiurt. Dar, pe acestea se înnăltară maşini pentru pus
catarguri la corăbii; şi di'ntr'insele se coborita cleşte urieşe cari
se sfirseau prin două jumătăţi de cerc dinţate înlăuntru. Acestea
apucară de berbeci. Soldaţii, acătindu-se de grindă, trăgeau indă­
ret. Cartaginejit se năeăjeau Să o suie în sus; şi lupta ţinu pănă
sara.
Cînd mercenarit, a doua-zi, încep unt teară lupta, pe zidiurl
[408]
ierau pretutinderea legătllrI de bumbac, pînze, perim ; deschizetu­
rile le astupaseră cu rogojim ; şi, pe întăriturr. Între maslnele cu
cleşte, se zăreau în şir furci şi coase puse în cozi. Îndată, În­
cepu împotrivire Înfuriată.
'I'runchiurt ele copaci, ţinute cu odgoane, cădeau şi se urcau
bătînd în berbect : cîrlige aruncate de baliste se prindeau în cope­
risele colibelor şi le rumpeau ; şi, de deasupra turnurilor, curgeau
puhoae de prund şi de bolovani.
În sfîrşit berbecii sparseră poarta 1 ni Kha rnon şi poarta lui
'I'agast. Dar Cartaginejii grflmădiseră atitea materiale În dosul
porţilor În cît nu se putură deschide. Remaseră în picioare.
Atunci îrnpinseră împotriva ziduirilor nişte sfredelitoare, cari
prinzînd loc între bolovani, Îi despriudeau. Maşinele le pur­
tară mal hine. pe slujbaşii lor îl împăr tiră în mai multe cetEl cari
se rindueau ; de demiueata pană'n sară maşinele lucrau, far ii, răgaz,
regulat ca niste stative.
Spendius nu obosea îndreptînd mersul lor. IeI singur încorda
frînghiile de păr ale balistelor. Pentru ca să fie încordarea ele o
potrivit la dreapta eft la stinga, stringeau funiile pănă ce lovindu­
le dădeau acela-şi sunet. Spendius se suea sus. Cu vîrful dege­
telor de la picioare, le lovea încetişor,- şi plecă urechea ca un
cîntăreţ, cînd Îşi acordă lira. Apo}, cînd protapul catapultet se ră­
pezeă îu sus, cind stilpul bulistet tremura de zguduitura corzel şi
pietrele şuerau innainte ort f;ăgeţile curgeau puhoiă, se pleca eu tot
trupul şi-şi răpezea ruinele parca ar fi vrut Să le urmeze.
Soldaţii, minunîndu-se de ghibaciea lut, îi indeplineuu porun­
cile. În veseliea muncei, faceau gllll�le din numele masinelor, Ast­
felin, clestelor pentru apucat berbecI le ziceau lupi, galeriile [l,CO­
perite le porecliseră b11f'itcl de Tie; ziceau elI iei 1S miei, ci merg
la cules poamă; şi înarmîndu-I, ziceau măgarilor sdbatecl: "Hnide,
zvîrle ]Jine elin copite!" şi scorpiilor, "piltrunde-î la inim;l, !" Cu
acest\:; glume neschimbate î.;;l ţineau curajul.
Totu-şi maşineJe nu răsipeau zidil1l. 1er[\ facut din două zi­
diuri şi Jocul între dinsele ferit împlut cu pămînt. Nărueau pnxtea
408
MOLOH
I
I
1
l'
"
/
(
�
[409]
MOLOH
409
de SUi3, dar cel din cetate, o dregeau. Matho poronei să facă
turnurt de lemn nalte cît şi cele de peatră ale Curtaginet. Arun­
cară în şanţ, rsarbă, pari, bolovani, care Cll roţi cu tot ca să-I um­
pla mal curînd: înnainte de a fi izbutit, mulţimea cea nenumarate
ele barbari se mişcă în cîmpie, şi se lovl de z idin, ca o mare ieşită
peste terrnurt,
Apropiara scări ele funir, scări drepte şi sambucurr, adecă două
catargun de la cari se scoboreau un şir de trestii de marea cari
ţineau un pod îmblătoriu. Scările formau mulţime ele linii drepte
sprijinite pe zidin şi mercenarir, în şir, se sueau cu armele gata.
Nu se vedea nici un Cartaginez ; ajunseseră la două treimi din În­
nălţimea zidiulut. Deschiderile de sus vărsară , ca nişte guri de
ele balaur. foc şi fum: năsipul se respindeă, patrundeă prin inche­
eturilo platoşelor : pacura aprindea straele ; plumbul topit sarea
pe Căşti, făcînd borte în carne; o ploaie de scîntei stropea în 0-
braze, - şi gropele ochilor goale parcă plîngeau lacrimi mar! ca
migdalele. Unor bărbaţi galbeni de untdelemn, le ardeă părul.
Alergau nebunr, aprindeau pe alţii. Îi înnăbuşau aruncîndu-le de
departe în cap măntălt muiete în sînge. Unii fără de rani stăteau
nemişcaţi, mai tapeni de cît nişte pari, cu gllra căscată şi cu mi­
nele întinse.
Asaltul ţinil mai multe zile,- mercenari: gîndeau Că vor do­
vedi prin prisos de putere şi de Îndrăzneală.
Une-ori un om Silit pe spatele altuia împlînta o tepuşă între
pietre; apoi suindu-s- pe aceasta, alta şi alta; şi apărilţl de mar­
ginea crenelelor mai îuualte de cît sidiul, Încet încet se urcau aşa;
dar totdeauna. de la o înnăltirne hotărită, cădeau. Şanţul ieriL plin
de lesurt : sub pa';lii celor "ii, se îndeseau iiniţl la un loc eu mortii.
în matele celor spintecau, In creerii împrăştiett şi în bălţile de sînge,
trunchiurile arse în foc faceau pete negre; şi braţe şi piciore ieşite
pe jumătate din gnim[lzî stăteau în sus, ca niste haragi într'o
vie a1'15[I.
Scarile nefiind mnltărnitoare, întrebuintară tolenone, - 111c:ă­
tuite di'ntr'o grindă aşezată ele it curmezişul pe alta, şi avînd la
[410]
MOLOH
---
un capăt un coş în patru colţurI în care puteau incăpa cîte trei­
zeci de pedeştri cu armele lor.
Matho vrea Sit se suie în cea di'ntăin , Spendius il opri.
Mai mulţi oameni se plecară împingînd; grinda se ridica
aproape drept în sus, şi fiind prea inearcata, se incovaea ca o tre­
stie; S8 zăreau numaî penele de pe coifuri. în sfîrşit, cînd fu la
cinei-zeci de coţi in aier, He hlobănă la dreapta şi la stînga de mal
multe ori, apoi se pleca ; şi, ca un braţ de uriaş care ar ţinea pe
palmă o ceata de pitici, puse pe marginea zidiulut coşul plin de
oameni. Săriră în mulţime şi se pierdută pe veer.
'I'oate celelalte tolenone fan'! iute gata. Dar al' ii trebuit de
o sută de ori pe-atîtea Că sa poata luiL ast-feliu oraşul. Le între­
buintară foarte cu cruzime : arcaşi etiop ent Iereau in coşurt ; apoi,
dupa ce-i urcau sus, stăteau ast-feliu şi aruncau Săgeţi inveninate.
Cele cinci-zeci de tolenone, mai nalte de cit zidiurile, inounjnrau
Oartagina ca nişte vulturi groznici; şi Negrii rideau privind pe cel
de pe zidiurt murind în spazme infiorătoare.
Hamilcar trimese pe zidiun hop li ţi, în fie-care demineată le
dadea de băut sucul unor buruene care-i apara de venin.
Într'o sară întunecoasă, puse cei mai buni soldaţi pe gabare,
pe scindurr, şi apucînd la dreapta portului, debarca la Taenia. Apoi
înnaintara pănă la cele di'ntăiu şiruri ale barbarilor, şi, luindu-t
din coastă, Îi măcelăriră grozav. Oameni se coborau noaptea pe
frînghii de pe zidiu cu făchit aprinse, dădeau foc în lucrările mer­
cenarilor şi iear se urcau înnapot.
Matho se încăpăţina ; fiA-ce piedeca îi sporea mîniea ; aj ungea
la lucruri îngrozitoare şi ciudate. Chiemă pe Salammbo, prin gînd,
la o întîlnire ; apoi o aştepta. lea nu venea; i se păru că-I înşală
leară-şi,- şi, de acelea, o uri. Dacă ar fi văzut'o moartă, poate
s'ar :fi depărtat de cetate. PăCU de două ori mai tari străjile cele
mai innaintate, vîrî furci la poalele zidiuluî, îngropa curse în pă­
mînt, şi poronci Li bienilor să-I aducă o pădure întreagă ca sa ardă
Cartagina, ca pe-o vizunie de vulpi.
[411]
��'-*:. *"
'" 'lI
MOLOH
411
I
J
f
Spendius se Indărătnicea şi Iel. Cată să născocească maşini
înspăimîntătoare şi cum nu se mai văzuseră,
Alţi barbari, tăbăriţt departe pe istm, se mierau de atîta tră­
ganire ; nu ierau mulţămiţi. Le dădură voie să dea asalt.
Atunci năvălirii cu cuţitele şi cu suliţele, şi loviră în porţi.
Dar fiind goi, Cartaginejii îi rineau cu uşurinţa şi-i macelareau ; şi
mercenari! se veseleau, negreşit pentru Că nu mal aveau SiL împartă
prăzile viitoare şi cu dînşii. Se întimplară sfezi şi 1 upte. Apoi,
numai aflară hrana în cîmpiea pustieta, Se descurajară. .MulţI pă­
răsiră Împresurarea. Mulţimea rera aşli ele uriaşă în cît nici nu
se băga de sama,
Oei mai deştepţi cercara să sape mine; pămîntul sprijinit reu
se narui. Începură aiurea; Hamilcar gîcea tot deauna locul, pu­
nînd urechea la un scut de bronz. Săpa şi iei mine sub drumul
turnurilor de lemn; cind voiră Sit le apropie, se scufundară, prăbu­
sindu-se îu gropi.
in sfîrşit înteleseră cu totir că nu se putea lua oraşul cu pu­
terea, pănă ce nu vor ridica un zidin aşa de nalt ca şi al lut, pen­
tru a putea ast-feliu să se lupte piept la piept; partea de sus a­
veau de gînd Să o paveze ca să poată Pluta maşini. Atunc; nu
avea să se mai poată împotrivi Cartagina.
Începea a suferi de sete. Apa, care se vindea di'ntru'ntăiu
cite derchesitaht masura, ajunsese acuma la un shechel de argint;
carnea şi graul Jerau aproape isprăvite; se temeau de foamete; u­
nii vorbeau de guri nefolositoare şi vîrau groaza în lume.
De la pieata lut Khamon pănă la capiştea lui Melkarth uli ţele
ierau bueşite de morţi; şi, fiind pe la sfîrşitul verei, muşte mari
negre năcăjeau pe Iuptătort. Bătrînii cărau pe rînitt, şi oamenii
evlavioşi făceau îngropau închipuite pentru rudele lor moarte de­
parte în timpul războiulnt. Chipuri de ceară Cll peruci şi îmbrăcate
se vedeau pe la uşi. Se topeau la caldura facliilor de ceară ce
ardeau lîngă dînsele; zugraveala le curgea pe urnere ; cei vii stă­
teau J înga chipuri şi cîntau jalnice cîntări, leal' pe obraz le şuroeau
[412]
Pri'ntr'o contrazicer« neînteleasă, nu putea s'o ierte pe fată
că i-a ascultat poroncile ; - Schahabarim gîeise, - şi această idee
Iăcrimele, Mulţimea alerga În colo şi în coace, trupe de oşteni
treceau; căpitani! poroncean, şi necontenit auzeai izbiturile berbeci­
lor cari băteau în zidiurt,
Căldura rers aşa de mare şi de innăduşitoare În cît trupurile
se îmflau şi nu încăpeau în secrie. Le ardeau în mijlocul ograsi­
lor. Dar focul, prea la îngust, aprindea clădirile vecine, şi lungi
limbr de pară, zbucneau de năprasnă din case, cum tisneste sîngele
di'ntr'o arteră tăiată. Ast-feliu Moloh iera stăpînul Cartaginet ;
împresura zidiurile, se rostogolea în uliţi, mînca pănă şi pe cei
morţi.
Bărbaţi cari purtau spre semn de deznădăjduire, mantale fă­
cute din petece culese de prin gunoae , sedeau prin colţurile răspin­
tenelor. Făceau gură în potriva Bătrînilor, în contra lut Hamilcar,
proroceau norodulul ruină desăvîrşită şi-l îndemnau să nemiceasca
toate colea şi Să facă orr-ce fără frică. OeI mal primejdioşi ierau
cei ce beau măselarin ; în furiea lor se credeau fieare selbatece, Să­
reau la trecători şi-r sfaşieau, Se stringeau în juru-Ie ; uitau de a­
părarea Cartagine1. Sufetulut îi veni în minte de plat} pe alţii
ea să-i apere politica.
Pentru a ţinea în cetate pe zei, legaseră idolii lor cu Ianţurt.
Puseră zabranicurt negre pe Pataect şi haine aspre de sac în jurul
altarelor; cătau să aţiţe ambitiea Baalilor eintîndu-le la ureche:
"Ai să te laşi bătut? Ceialaltt îs mai puternici, poate? Să te văd !
ajută-ne! Oa să nu zicrI noroadele: "Unde-s acuma dumnezeii lor ?"
Breslele preoţilor rerau nelinişti te. Mal ales preoţii zeiţei Rabetna
se temeau, - aducerea zaimphulut la locul lui nu fusese de folos.
Stăteau închişi in a treia încăpere, tare ca o cetătue. Numai u­
nul îndrăznea fi ieşi pri'ntre oameni, preotul cel mare 8ehaha­
barim,
Venea la Salarnmbo. Dar şedea tăcut, privind'o cu ochi ne­
mişcaţi, ori vorbea prea mult, şi o mustră mai aspru de cît ori
cînd.
412
MOLOH
I
[413]
MOLOH
---------------�------
1
1
;1
;1
j
"t�
j{) ..
\j
'.
nestramutată aţîţa geloziile neputinţei lui. O învinovătsa ca ieslE',
pricina războiului. Matho, după spusele preotului, împresura Car­
tagina ca să Iee din nou zaim phul; vărsa batjocuri şi blesteme a­
supra acestui barbar, care vroea Să aibă în stăpînire lucruri sfinte.
Dar altă ce-va vroea să zică.
Dar acuma Salammbo nu se mai temea de dînsul. Nelini­
ştile ce o năcăjeau odinioară o lăsaseră. O stăpînea o linişte ciu­
data. Cautăturile-t, mai puţin rătăcire, străluceau cu flacara lim­
pede.
În acest timp sarpele Pithon se îrnbolnavise Ieară-şi ; şi, fiind
că Salammbo părea că se îndreaptă, bătrîna 'I'aanaeh se bucura,
încredinţată Că boala stăpînei trecuse la. şerpe.
intr'o demineată, îl a firi în dosul patului de piei de bou, în­
colăcit, mai rece de cît marmura, şi plin de viermi pe cap. La
ţipetele iei sosi şi Salammbo şi-l împinse încoace şi încolo cu vîr­
ful sandalulul, mierindu-se de nesimţirea şerpului.
Fata lui Hamilcar nu mai posteă cu a.tîta evlavie. Petrecea
zile întegî sus pe casă, răzimată cu coatele pe grilaj, privind inna­
inte. Vîrful zidiurilor tăea pe ceri]', zigzacuri neregulate şi suli­
ţele străjelor alcătueau de a lungul lui ca un şir de spice. Sa­
lammbo zărea di'ncolo, între turnurr, mişcările barbarilor; în zi­
lele cînd se odihneau putea vedea ce faceau, cum îşi dregeau ar­
mele, cum îşi ungeau chieele, ori cum Îşi spălau în marea braţele
văpsite în sînge; corturile stăteau Închise, vitele mîncau; înde­
părtare coasele carelor, aşezate în jumătate de cerc ia poalele mun­
telui, păreau a fi un iatagan de argint întins pe lîng.1 munţi. îŞi
amintea de vorbele lui Sehahabarim. Aştepta pe logodnieu-r, pe
Narr Havas. Ar fi vrut, desi'l urit, Să vadă pe Matho. Di'ntre
toţi Cartagineji! poate numai lea ar fi vorbit cu dinsul fără nici o
teamă.
Adesea tatal lei venea in odaie. Se aşeză găfiind pe perim
şi o privea aproape cu iubire, ca şi cum ar fi aflat in această pri­
vire odihnă de la muncă. O întreba une-ori despre calatoriea iei
la tabăra mercenarilor, O cerceta chiar dacă nu cum vii o sfatuise
[414]
414
MOLOH
.���
cine-va să facă atare lucruri, şi, Iea respundea elin cap că nu"a­
tita de mîndră ieri, Salammbo că a mîntuit zaimphul,
Dar sufletul rear o întrebă despre Matho necontenit sub cu­
vînt că vroea lămuriri ostăşeşti. N ti înţelegea cum întrebuiutase
rea ceasurile petrecute în cort. în adevăr, Salamrnbo nu vorbea de
Giscon ; căci, vorbele avînd prin Iele în se-şi putere de a lucra, bles­
temele căci istorisind cur-va putean să se prindă de acela; nu spu­
nea, căci istorisind cui-va puteau Să se prindă de acela; nu spunea
că-I venise şi gîndul de a omori pe Matho, ele teamă si, n'o ţie ele
reu că nu şi l'a implinit. Spuma Că shalischimul părea furios,
că a strigat mult, că apoi a adormit. Salarnmbo nu spunea mai
mult, poate ele ruşine, ori poate din prea mare nevinovatie ne pu­
nînd nici o însemnătate în sărutările osteanulur, Toate acestea, de
alt-felin, îi pluteau în capu-i melancolic, nehotărite ca amintirea
unui vis greu; şi n'ar fi putut să le spuie cum-va prin vre o
vorbă.
Într'o sară pe cînd stăteau ast-feliu unul în faţa altuia, Taa­
nach înspăimîntată de tot Întră. Un bătrîn venise cu un copil,
tera în ogrăzj, şi vroea să vadă pe sufet.
Harnilcar îngălbeni, apoi respunse iute: - "Să se suie 1"
Iddibal întră, fără să cadă la pămînt. Ţinea de mînă un băie­
ţel îmbrăcat cu o manta de piele de ţap, şi ridicîndu-şi gugiul hai­
nei care-I acoperea faţa:
- "Ieată-I, stăpîne! Iea-l !"
Sufetul şi robul se duseră într'un colţ.
Copilul stătea in mijlocul odăier, în picioare; şi, o privire
mal mult băgatoare ele samă de cît minunată, cerceta podul, rno­
bilele, şiragurile ele mărgele aruncate pe învalitorile de porfiră, şi
se ni ta la fata măreaţă plecată spre dînsul.
Ieră poate de zece ani, şi nu mai nalt ele cît o sabie romană
Păru-t creţ urnbrea fruntea bulbucată. Ai fi zis C[L ochii lui cau­
tau întindere. Nările nasului lui subtire se zbăteau tare; toată
făptura-i ieră îmbrăcată în nespusa strălucire a celor meni ţi a să­
vîrşi mart fapte. După ce a lepădat manta-t prea grea, re mase
[415]
415
îmbrăcat într'o piele de rîs legat[\ în jurul mijlocului, si-şi răzima
fără frică pe lespezi picioarele-t goale şi albe de colb. Dar
fără îndoeulă, pricepu CiL se vorbea de 1 ucrurt însemnate, căcl stă­
tea neclintit, c'o mînă la spate. CU hărbiea plecata şi cu un deget
în gură.
in sfîrşit Hamilear, pri'ntr'un semn, ehiemă pe Salammbo si-t
zise incet.
- "ÎI vei ţinea la tine, auzi! 'l'rebue ca nime, nici chiar din
ai easet, să ştie că-I acolea !"
A pol di'ueolo de uşa, mai întrebă pe Iddibal, dacă ieră bine
încredinţat că nu i-a văzut 11i1118.
- "Nu 1" zise rohul; "ulitele terau pustii".
Războiul umplea toate provintiile, se temuse Să nu pătască
ce-va fiiul stăpinu-su. Ne mai ştiind unde-I ascunde, venise pe
lîngă term, pe o harcă ; şi, de trei zile Iddibal imblă prin golf,
privind întăriturile. În sfîrşit în sara aceasta, părindu-t deşerte im­
prejuri mile pieţei lui Kamon, trecuse uşor şi se coborise lînga ar­
senal, fiind că Întrarea portului nu leră Închisă.
Dar în curînd barbarii aşezată, în faţa, o plută foarte mare
spre a opri pe Gartagineji să nu ieasă cum-va. Înnăltau din nou
turnurile cele de lemn, şi, tot o dată, terasa se urc.a mereu.
Ne mal putînd stă în legături cu nime, începu o foamete în­
grozitoare.
Omorirătoti cînii. toţi catîrii, toţi asinii, apoi cei cinci-spre­
zece elefanţi pe cari sufetul îl adusese indarăpt. Leii din eapiştea
lui Moloh ierau furioşi şi slujitorii nu îndrăzneau să se apropie
de dînşii. Di'ntr'untăiu îi hrănită cu rînitit barbarilor ; apoi le a­
runcară trupuri calde încă; leii nu vroiră Să le mînînce, şi pieriră
cu totir. La amurg, oameni retăceau pe lîngă zidiurile cele vechi,
cnlegeau buruene şi flori, le fierbeau în vin, (care ieră mai etten
de cît apa). Alţii se furisau pănă la străjile duşmanului şi fu­
rau hrană din corturi; barbarii uimitt, une-ori Îi lăsau să se
întoarcă în oraş. În sfîrşit veni o zi cînd Bătrînii hotăriră să
taie, pentru sine, earit lui Esehmun, dobitoace sfinte; preutir le îm-
[416]
416
MOLOH
pleteau coarnele cu cordele ele aur, Însemnau mişcarea soare] ur,
ideea focului sub cea mai innaltă formă. Carnea tăiată in bucăţi
de o potrivă o îngropara în dosul altariulur. APOI In toate serile,
sub cuvînt de vre o închinăciune. Bătrînii se urcau la capiŞte, se 0-
spătau în ascuns; şi luau sub haine cîte o bucată pentru copiii lor.
În măhălale pustii, departe de zidiurI, locuitorii cei ce-va mai pu­
ţin ealici, ternîndu-se de eeialalţl, se închideau In case şi stateau
gata de apărare.
Pietrele catapultelor şi năruit urile făcute pentru trebuinţele
apărăret alcătueau movilt În mijlocul uliţelor. Pe neaşteptate nă­
văleau grămazr de oameni pe drum, şi din vîrful Acropoler, poja­
rurile se păreau petec! de porfiră azvîrlite pe terate, şi zmuncite
ve vînt.
Cele trei catapulte ale barbarilor nu se mai odihneau. Stri­
căciunile ce căşunau ierau nespuse; ast-feliu capul unui om fu a­
runcat şi izbit de frontonul Syssitelor; în uliţa Kinisdo, zdrobiră
o femee care se muncea de facere lovind'o cu-o bucată de mar­
mură, şi luă pe copil cu pat cu tot şi-l trîntită În respintiea Ci­
nasynului unde se găsi învălitoarea.
Mai supărătoare ierau boarnbele a runcate de praştiaş). Cit­
deau pe aeoperişurt, în grădini f;;i în mijlocul ograzilor, in vremea
mîncarei pline de jale şi serace. Aceste boambe grozave aveau pe
dînsele slove Săpate cari se tipăreau pe piele; - şi pe trupurile
morţilor ceteai ocări, precum porcule, şacaluie, şi une-ori glume:
ţine-o! 01'1: etşâ, ?n'i s'a căzui;
In acest timp Cartaginejir, chinuiţi de sete, năvăliseră, la ci­
tente. Sparseră porţile. O baltă glodoasa teră pe fund.
Ce că facă? Barbarii ierau nenumăran, şi, dupa ce se vor
fi odihnit, aveau negreşit Să înceapă din nou lupta.
Poporul dezbată, În secţii, toata noaptea, prin colţurile uliţe­
lor. Unit ziceau că trebue să trimeată femeile, bolnavii şi hă­
trinil ; alţii îndemnau Să părăsască toţI oraşul şi să se mute de-
[417]
MOLOH
417
parte în vre o colonie. Dar n'aveau corăbil şi soarele re sări. fără
să se fi luat vre o hotărîre.
N li se luptară în ziua aceasta, ierau prea osteniţi şi uni! şi
alţii. OeI ce dormeau semănau a morţi.
Atunci OartaginejiI, gîndind la pricina nenorocirilor lor, îşi a­
mintiră că nu trimeseseră în Pheniciea darul datorit pentru fie-ce
an lut Melkarth-Trrieanul ; Şi-I cuprinse o groază nebună. Zeii
minioşi pe republică aveau să-şi răzbune.
ii socoteau de stăpîni cruzi, pe cari't impăeau prin rugăciuni
şi-I mituean prin daruri. Toţi ierau slabi faţă cu Moloh sfăşie­
toriul, Vieltţn, chiar carnea oamenilor, iera a lui ; - deci, pentru
a o apăra de dînsul Oartaginejit obişnueau a jertfi o parte ca să-i
ogoaie mîniea. Ardeau copiii în frunte şi la ceafă cu fitilurt de
lînă; şi acest chip de a îndestula pe Baal, aducînd mulţi bani
preoţilor, aceştia fireşte îndemnau să-I întrebuinţeze fie-care, ca mar
uşor şi mal blînd.
Dar data aceasta tera în primejdie chiar Republica. insel
ori-ce folos trebuind Să fie cumpărat prin vre o pierdere oare-care,
şi ori ce înţelegere regulindu-se după nevoea celui slab şi după
cererea celut mai tare, nu putea fi durere prea mare pe care să
nu o ceară zeul, care se desfăta cu cele mai crîncene şi în mîna efi­
ruia terau acuma. Trebuea prin urmare să-I mulţămenscă deplin.
Pildele dovedeau cii prin asemenea mijloc sileau boala şi nenoroci­
rea să se depărteze. Apoi credeau că o jertfă prin ardere teră să
cureţe Cartagina. Selbătăeiea norodului simţea di'nnainte plăcere.
Apoi copiii teră să fie aleşi numai din tamiliile cele mart.
Bătrînii se adunară, Sfatul ţinu îndelung. Harmon venise şi
Iel. Ne putînd şedea, se culcă lîngă uşă, pe jumătate ascuns În
ţarţamurile tapeţeriet ; şi cînd preotul lui Moloh întrebă de se
învoiesc a-şi da copiii, glasul lui de năprasnă resuna în întunerec
ca ragetul unul demon în fundul unei peşteri. li părea reu, zicea
tel, că nu are de dat copil din sîngele său ; şi privea pe Hamilcar,
care-i stătea in faţă la celălalt capăt al salei. Sl1fet111 se turbura
Oontemporarrul A •. Y. N •. 5.
[418]
418
MOLOH
fti?�t de tare de privirea lui Hannon în cît pleca ochii. 'roţi primiră
facînd semn din cap, unul după altul; şi, după regulă, tel lire­
bul sa respunda preotului: "Da, aşa să fie." Atunci bătrînii hotă­
riră jertfa pri'ntr'un încunjur obişnuit, - fiind că sîni lucruri mal
grele de zis de cît de facut
Hotarirea, fu îndată cunoscută În Oltrtagina ; bocete resunară,
Auzeai pretutindene femei ţipînd; soţii le mîngîeau ori le ocăreau,
mustrîndu-le.
Dar trei ceasuri după acestea, se împrăştie o nouatate mai
neaşteptată: sufetul găsise izvoare Ia poalele termulu: celui înnalt.
Alergară acolo. Gropi săpate în năsip aratau apă; şi unii culcaţi
pe pîntece beau.
Hamilcar singur nu ştieă d,tCă zeii îl dăduseră acest sfat 01'1
daca tinuse minte fara să-şi dea sania o descoperire ce-i făcuse o
dinioară tată-su ; despărţindu-se de Bătrîni, se coborise pe mal,
�i cu robii săi incepuse a seormcnl prundişul.
Dădu straie, încălţăminte şi vin. Împărţi tot grîul ce-r mai
remasese. Primi mulţimea în palatul său, Îi deschise bucătăriile,
magaziile şi toate odăile, afară de ces În care şedeă Salammbo.
Se vesti că sosesc şese mii de mercenari Gali, şi Că regele Mace­
doniei trimete soldaţi.
Dar a doua zi, izvoarele scăzură ; in sara a treia, secaseră
de tot. Atunci hotarirea Bătrînilor incepu din nou a ii amintită.
şi preutii lui Moloh începură pregătirile,
Oameni în mante negre intrau prin case. Mulţi fugeau de
a casă sub cuvînt că au ce-va trebuiută 01'1 spuneau eit merg că
cumpere vre o bunătate; preoţit lui .Moloh veneau şi luau copiii;
Altil, bezmeteci, îi dădeau iei înşi-şi. Apoi il duceau În capistea
zeiţei 'I'anit, unde preutesele aveau grijă să-I hrănească şi să-i des­
făteze pănă la ziua hotarita,
Întrar[\ la Hamilear pe neaşteptate, şi aflîndu-l în grădină.
- .Barca l venim pentru lucrul ştiut ... baletul tril! !" Spuseră că
nişte oameni l'au întîlnit într'o sară. din 11111n trecută în mijlocul
Mappalelor întovărăşit de un bătrîn.
�
I
I
[419]
MOLOH
De o data se înnabust. Dar înţelegînd Că ar fi de prisos ori­
ce tagada, Hamilcar se plecă ; îi vîrî în casa de negoţ. Robi car
elergasera la un semn păzeau prin împrejurimi.
Întră în odaiea fete-sa cu mintea buimăcită. Apucă pe Hannibal
c'o mîna, rupse un şiret gros de la o haină, îi legă cu dînsul pi­
cioarele, mînele şi-t făcu di'ntr'un capăt căluş şi apoi ascunse co­
pilul sub patul cel ele piei de bou, scoborind în jos o draperie mare,
Apoi se prirnblă la dreapta şi la stînga; ridica minele, se
invîrtea, îşi muşcă buzele. Stătu cu privirea atintită şi gifuind
parcă în luptă eu moartea.
Dar bătil de treI ori din palme. Giddenern se aretă,
- "Ascultă 1" zise Hamilcar, "mergi de lea di'ntre robi un baiat
{le opt ori nouă ani cu părul negru şi creţ, cu fruntea bulbueată!
Adă-l! iute \ "
În curînd se inturnă Giddenem, aducînd un copil.
Iera un biet băiat, slab şi îmflat tot o dată; pielea lui parea
cenuşie ca fii peteca puturoasă atîrnat a în jurul şelelor lui; ţinea
capul îndesat Între umeri, şi cu dosul mînei îşi freca ochii, plini
de muşte.
Cum aveau să-I iee drept Haunibal ! şi nu mal teră cînd eă
aleagă altul! Hamilcar privea pe Giddenem; îi venea sa-I zugrume.
- "Du-te 1" strigă tel; mal marele robilor fugi.
Deci nenorocirea de care se temea de atîta vreme, sosise,
('ata silindu-se din răsputeri, dacă nu ieră vre un chip altul de
scapat.
Abdalonim, pe neaşteptate, vorbi di'ncolo de uşă. Il chemau
pe sufet. Slugile lui Moloh pierdeau rebdarea.
Hamilcar se stăpâni de nu ţipă, i se păru că-I arde un fier
ros ; apoi începu a îmbla prin odaie ca un ieşit din fire. Pe urmă
eăzu, fără putere, lîngă balustradă, şi cu cotele răzemate pe genunchi
îşi strîngea tîmplele cu pumnii.
în vasul de porfir mai teră o Ieaca de apă curată pentru ca Să
se spele Salammbo. Cu toata neplăcerea şi trufiea sa, sufetul vîrî
acolo pe copil, începu a-l spăla şi a-l curăţi cu strigile şi cu lnt :
[420]
420
JOŞ. Luă din sălta rele de pe lîngă zidiu două pătrate daporfiră,
îi puse unul pe spate şi altul pe piept, le prinse peste umere cu
breşe de diamante. îi turnă parfum pe cap; Îi puse la gît mar­
gele de electrum, şi'n picioare Îi p llse sandale cu calcăile de mărgărita­
re. -sancllil fete-sa! Dar turba de ruşine şi de mînie; Salarnmbo,
care se silea să-I ajute, ferit atît de galbăna ci şi dînsul. Băiatul
zîrnbea, orbit de atîta strălucire, şi chiar, prinzînd la curaj, Începea
a bate din palme şi a sări cînd Hamilcar 11 luă.
u ţinea de mînă, tare, parcă se temea să nu-l scape; şi co­
pilul plăngea de durere, dar alerga după dînsul.
în dreptul ergastulet, sub un curmal, auzi un tipet jalnic şi
rugătorin. Striga: "Stăpîne! oh 1 Stăpîne!"
Hamilcar se întoarse, şi Văzu lîngă dinsul un om urîcios, u-
nul din acei nenorociţi cari trăeau la întîmplare în casa sufetulut.
- "Oe vrer ?" zise sufetul.
Robul, tremurînd groznic, bîlbîi :
- ,,1s tată-su 1"
Hamilcar mergea în nain te ; robul se ţinea în urma, cu spatele
încovăiate, plecat, întinzînd capul. Fata-t Iera aohimosită de-o spai­
mă nespusă, şi oftările ce le stăpînea de abiea, îl înnecau, atîta
vroea de mult să-I întrebe şi să strige: "Milă 1 "
în sfîrşit Îndrăzni a atinge pe sufet cu degetul, la cot, în­
cetişor.
- " îl duci pentru" ... Nu putu sfîrşi, şi Hamilcar se opri, ui­
mit de această durere.
Nu gîndise nici· o dată - aşa de mare ieră prăpăstiea ce-r
despărţea,-că poate ti ce-va asemănătoriti la dînşii amîndoi. Chiar
acest fapt Îl păru un felil't de ocară şi încălcare asupra privi­
legiilor sale. Respunse cu o privire rece şi mai grea pe cît secu­
rea calăului ; robul leşinînd căzil în colb, la piciorele stăpînului,
Hamilcar trecu peste dînsul.
OeI trei oameni în haine negre îl aşteptau în sala cea mare,
în picioare lîngă discul cel de pieatră. îndată îşi sfi!.şie hainele
şi se izbi zvîreolindu-se pe lespezi şi scoţînd ţipete ascuţite.
[421]
MOLOH
- "Ah! sermane micuţ Hannibal ! oh! fiul mien ! mîngîerea
mea! nădejdea mea! vieaţa mea ! Ucideţi-mă şi pe mine! luaţi­
mă ! N enorocit ee sînt, nenorocit!" ÎŞI zgirieă obrazul cu unghiile,
lşl zrnulgea părul şi urla ca bocitoarele de la îngropărr, "Dar luati-l !
sufăr prea mult! duceţi-vă! omoriti-mă ca şi pe dînsul." Slujitorii
lui Moloh se mierau eri marele Hamilcar putea fi aşa de slab de
nnma. Mal că le Iera milă.
Se auzi un zgomot de picioare goale şi un horcăit zbuciu­
mat, semănătoriu cu resuflul unei fieare selbatece, cînd aleargă ; şi
pe pragul galeriei a treia, între uşorit de fildeş, se vaza un băr­
bat, galban, înspaimîntatoriu, cu braţele deschise; strigă:
- "Copilul mieu!"
Hamilcar, se aruncă asupra robului ; şi tinîndu-i gura cu mîna,.
strigă şi mal tare:
- "Acest a-i bătrînul care l'a crescut ! Îi zice copilul mieu !
are să nebuneaseă l destul! destul." Şi alungînd pe cei trei preutr
şi pe jertfa lor, ieşi cu dînşii, închise apoi uşa c'o izbitură puter­
Dira de picior.
Hamilcar ascultă cîte-va minute, temindu-se că se vor În­
turna. Gîndi să se mîntuade rob ca Să fie încredinţat că nu va
descoperi taina; dar primejdiea nu trecuse încă de tot; şi această
moarte, dacă s'ar fi mîniat zeit, putea Să se Întoarcă în potriva
fiiulut lui. Atunci schimbîndu-şr părerea, îl trimese prin 'I'aanah
cele mal bune bucate din cuhni : un picior de ţap, bob şi rodii
păstrate. Robul, care nu mîncase de mult, năvăli la dînsele; lac­
rimile-t cădeau în talere.
Hamilcar venind în odaiea fete-sa dezlegă fHnghiile lui Han­
nibal, Oopilul, scos din rebc1are, îl muşcă de mînă de dădu sîn­
gele. IeI îl împinse dezrnierdîndu-l.
Oa s[I-1 facă să stea liniştit, S\lammbo cerca să-I sparie ca
Lamia, o zmăoaică din Oyrena.
- "U nde-t ?" întreabă tel.
Îi spuseră cii au să vie nişte hoţi să-I tee şi să-I pună la
la închisoare. Hannibal făcu : - "Să vie, Îi omor !"
[422]
422
MOLOH
Hamilcar îi spuse atunci adevărul cel îngrositorin. Dar tel
se infurie asupra tătăni-su, aretînd Că putea să nemieeasca tot po­
porul, o dată ce ieră stăpînul Cartaginei.
în sfirsit obosit de silintt si de mînie, adormi furios. Vorbea
visînd, cu spatele răzemat. de-o perina , căpu-î cădea ce-va pe
spate, şi bratu-t micuţ, depărtat de trup, stătea drept, poronei­
torin.
Cînd se întunecă, Hamilcar îl luă încetişor şi se cobori fără
lumină pe scara galeriilor. 'I'recînd prin casa de negoţ, luă stra­
fide şi un vas cu apă curată; copilul se trezi înnaintea statuei lui
Aletes, în pivnita cu pietrele scumpe ; şi zimbea, - ca şi ceIălalt,­
în braţele tătîni-su, la lumina pietrelor ce-l incunjnrau.
Hamilcar ştiea bine că nu puteau să-I rea, Iera un loc unde
nu se putea strabate, stătea în legătură cu ţermul prin un drum
boltit necunoscut de altit, şi aruncîndu-şi ochii împrejur sorbi o
adiere de aier. A pol puse copilul pe UD scunaş, lînga pa vezele de aur.
Nime, acuma, nu-l vedea; nu mai avea nicr o grijă; se li­
nişti. Ca o mamă care-şi aflI'. copilu-l Întăiti născut după ce-l pră­
pădise, se rapezi la fiiu-su ; îl strînse la piept, rides şi plîngea, îl
dezmierda cu numele cele mai ging(\şe, îl sărută ; Haunibal, spai­
mîntat de atare dragoste selbateca, tăcea.
Hamilcar se urcă innapot fără zgomot, pipăind zidiul; şi
ajunse în sala cea mare, în care lumina IUliei străbătea prin bortele
boltet ; în mijloc, robul, ghiftuit, dormea culcat întins pe paveaua
de marmură. Îl privi şi simţi un feliu de milă. Cu vîrful cotur­
nului, îi vîrî un tapet su b cap. Apoi ridică ochii şi privi pe Ta­
nit, a cărei secere îngustă lucea pe eeriu, şi se simţi mal tare de
cît Baalii şi plin de despreţ pentru dînşii.
Pregatirile jertfei se începuseră.
Răsipira în templul lui Moloh un părete pentru ca să scoata, ;,
pe acolo zeul de brons, fără a se atinge de cenuşele de pe altariu,
APOl, cum se ivi soarele, slujitorii îl îrnpinseră spre pieaţa lui
Khamon.
ti
l'
�I
1
[423]
428
· " MOI,OH
-----\�-------------------------------
Mergea Moloh de-a'ndaretele pe sulurr ; umerile lut ierau mai
sus de cît zidi urile ; cum îl vedeau de departe, CartaginejiI fu­
geau iute, căci nu aveau voie să-I privească nepedepsiti de cît în
timpul minier lui.
Un miros de aromate SA împrăştie pe uliţi. Toate templele
se deschiseră de o dată; Ieşeau di'ntr'însele chivote puse pe care
01'1 pe pătastr duse de preoti. La colţurile lor filfieau mănuuehe
marI de pene, şi din vîrfurile lor �cuţite Ieşean raze, sfîrşite in
boambe de cristal, de aur, de argint ori de aramă,
Baalimit hananesnt, formati din Baal cel mare, se Întorceau
cătră izvorul lor, ea să se umilească îunaintea puterei lui şi să se
nemicească în strălucirea-I.
Cortul lui Melkart, din porfiră subţire, adăp ostea o flacară de
păcură; pe al lui Khamon, coloare de iacint, se înnăltă un phallus
de fildeş, încunjurat eu un cerc de pietre scumpe; între perdelele
lui Eschmnn albastre ca eterul, un şerpe python adormit stătea
incolăeit în formă de cerc; şi zeii Pataeot, ţinuţi în braţe de pre­
uţit lor, păreau nişte prunci mari îrnfăşett, ale căror picioare SE'
atingeau de pămînt,
Apoi veneau toate formele mai neinsemnate ale zeitătei : Baal­
Samin al întinderilor cereşti; Baal Peor, zeul munţilor sfinţi; Baal
Zebub, zeul desfrînaret, şi apoi zeii ţeri lor vecine şi l1i neamurilor
înrudite: Iarnal al Lybiet, Adramelech al Chaldeet, Kijun 111 Sy­
rienilor ; Derceto, subforrnă de fecioară, se tîra pe aripioarele-t de
in notat, şi trupul lui 'I'ammuz îl aduceau pe un catafalc între lu­
minărt şi chiei. Apoi pentru a supune soarelui pre regii tăriei
cerurilor şi pentru a opri ca înriurile lor să nu lupte cu a lui,
hlobanau În vîrf de prăjini lungi stele de metal feliurit zugravite ;
şi Iernu toate de la negrul Nebo, geniul lui Mercuriu, pana la uri­
ciosul Rahab, constelatiea Crocodilul ui. Pe Abaddirr, pietre căzute
din lună, le îmvîrteau in prastii din fire de argint; pinicele, În­
ehipuind sexul femeilor, le purtau în paneraşe preutit Ceresel : alţii
aduceau fetişii lor; talismanele, idolii uitaţi se aretară la lume;
chiar luaseră de la corăbii semnele lor tainica, ca şi cînd Oartagina
[424]
424
MOLOH
Preoţii lUi,
mulţimea, şi
toată ar fi vrut Să-şi acufunde gindul la moarte şi la desnă­
dăjduire,
Înnaintea fie-cărui cort, un bărbat ţinea pe cap un vas larg
în care ardea tămie. N ourt plu tea LI ici colea, şi se vedea în acest
fum gros, perdelele, atîrnătoarele, cusutnrile corturilor sfinte. Toate
innaintau încet din pricina greutater lor prea mari. Osiile carelor se
aninau une 01'1 pe uliţe; atunci credincioşii folosindu-se de prilej
işi atingeau de BaalimI 'strail0, pe cari le păstrau apoi ca lucruri
sfinte.
Statuea de bronz îunaintă spre pieaţa lui Khamon. t.Bogaţij,
purtînd bastoane cu mînerele de zmaragd, pornită din fundul Me­
garei; Bătrinii, cu diac1eme pe cap, se adunaseră În Kinisdo ; şi
mai marii peste veniturr, CÎrmui torii provintiilor, negutitorir, sol­
daţii, mărinarii şi mulţimea celor ce Ierau Întrebuinţaţi la îngropărt
toţi cusemnele breslet, se Îndreptau spre chivotele ce se coborau
de pe A eropolă, între preutr. "
în cinstea lut Moloh, se împodobi seră cn juvaeriurile cele
mai strălucite. Diamante seinteeau pe straiele negre, - şi nemica
nu teră mai jalnic de cît astă mulţime titCut.ă al cărei cercei băteau
in obraji galbeni, ale cărei mitre de aur stringeau frllnţi încretite
de o desnădăjduire groza vă,
în sfîrşit Baal ajunse drept În mijlocul pieţei.
aşezată cu nişte gratii o îngrăditură pentru a opri
ieI rernaseră lîngă picioarele zeului, în prejurul lui.
Preutit lui Kharnon, în rnantit de lînă galbănă-roşie, se în­
şirară in faţa templului lor, sub stîlpii porticulut ; ai lut Eschmun
in mantit de in, cu mărgele de capete de cucupha şi cu t iare a�
scutite, se inşirară pe treptele Acropoler ; preoţii lut Melkarih,
cu tunici viorit, se aşerară la resărit ; preoţii Abaddirilor, strînşi
in faşit de stofe frigiene, l:le aşezară la apus; şi la amiează, îm­
preună cu necromanţii tatuaţi peste tot, puseră pe urlătoru Îmbră­
caţi in mantil din petece, pe sl ujitorit Pataecilor şi pe Y donimit
cari spre a cunoaşte viitoriul luau În gură un ciolan de mort.
Preuţii zeiţei Ceres, în manti] albastre, Ile oprisflră, sfioşÎ, în u-
[425]
425
liţ.a Satkeb, şi cîntau încet un thesmophorion în dialectul mega­
rian.
Din cînd în cînd, soseau şiruri de bărbaţi goi de tot, cu bra­
ţele Întinse şi tinîndu-se de un. ere unii cu alţii. Scoteau, elin a­
din ci mile pieptului, strigăte răguşite şi cari păreau a ieşi din vre
o peşteră; ochi i lor, ţin tiţi la uriaşul Moloh, scînteeau în pulbe­
rea ce se îunăltase , şi toţi aceşti bărbati îşi legănau regulat tot
trupul, toţi o dată, ca zguduiţi de o singură miscare, terau atît de
furioşi în cît, pentru a-i linişti, slujitorii zeului, îi culcau la pă­
mînt pe pîntece, lovindu-t cu băţul, şi apot îi puseră cu fata lipită
de gntiiJe de bronz.
A tunci din fundul pieţei înnainta un om cu mantie albă.
Străbătu cu greu prin mulţime şi se cunoscll că ieră un preot al
zeiţei 'ranit, - preutnl cel mare Schahabarim. Se auziră hui­
a uelt, răci în această IIi domnea tiranie principiul bărbătesc, în cît
nici nu se luase în sama că lipseau preuţit zeiţei. Dar mierarea
crescu cînd îl văzură deschizînd în gratii una diu uşele menite
pentru cei cari aveau să aducă jertfe. Preutit lui Moloh credeau
. că vine să ocărească pe zeu; şi făcînd semne mari cătau să-I a­
lunge. Hrăniţi din cărnurile jertfelor, îmbrăcaţi în porfiră ca nişte
reg! şi purtînd coroni cu trei rînduri, batjocoreau pe acest famen
galbăn şi slăbit de chinurt, şi risete de mînie le zbuciumă pe
piepturi bărbile negre întinse la soare.
Schahabarim, fără să respundă, tot înnaintă şi trecînd a­
junse pănă sub picioarele idolului uriaş, apoi îl atinse în doue părţi
întinzînd minele, aşa Iera regula. înehinăciunet celei mai adinci. De
mult îl chinuea Rabbeta ; şi din desnădăjduire, ori poate neaflind
alt zeu care să-i îndestuleze în totul gîndul, se hotari în sfirsi t
pentru acesta.
Mulţimea spăimintată de t.semenea lepădare murmură. Sim­
ţea rumpiudu-se cea de pe urmă legăturfL cu o zeitate milostivă,
Dar Scliahabarim, din pricina scopirei nu putea 1u11 parte intre
închinătorii lui Baal. Bărbaţii cu mantale roşe 11 secaseră din În­
grăc1itură; tel cînd se văzu afară îmblă pe lîngă toate colegiile
ii te ; t
[426]
426
MOLOH
de preoţi şi, preut, de acuma fără zeu, se pierdu în mulţime, care
se ferea de dînsul.
în vremea aceasta un foc de aloes, de chedru şi de dafin
ardea sub idolul uriaş. Aripeleu lungi îŞi afundau vîrfurile în
flacără; nnsorile cu cari-I frecaseră cur zeau ca o sudoare pe trupu-t
de bronz. în jurul Iespezet rotunde pe care-şi razemă p icioarele,
copiii, acoperiţi cu zabranicurt negre, formau un cerc nemişcat;
şi braţele peste măsură de lungi îşi plecau palmele pană la dînşii,
ca pentru a apucă asemenea cunună şi a o urca în ceriu.
Bogaţii, Bătrînii, femeile, toată mulţimea se gramă deă îndă­
retul preutilor şi pe teraţele caselor. Stelele mari Văpsite nu Si'
mai învîrteau; chivotele stăteau jos; şi fumul cădelniti lor se urca
drept În sus, ca nişte copaci uriaşi ce întindeau în ava i ul ceri ului
crengi albăstrii.
Mulţi lesinară ; alţii stateau împietriţi în extazul tol". O tea­
mă nemărgeuita apăsa piepturile. Oele din urmă zgomote se stin­
seră unul cîte unul, - şi poporul Cartaginet gifueă, pierdut în [t,­
ştep tarea groazei .
.In sfirsit preutul cel mare al lui Moloh vîrî mîna sub vălu­
rile copiilor, şi le zmuse din frunte cîte-o şuvită de păr pe care o
asvirl) în foc. Atunci bărbaţii îmbrăcaţi cu roş începură cîntul
sfint.
- "închinare ţie, soare! împărate al celor două lumi, zidi­
toriuJe care te nascuşt singur pe tine, tată şi mama, tată şi fii ti ,
zeu şi zeiţă, zeiţă şi zeu!" Si glasul lor se pierdu În izbucnirea
tuturor instrumentelor sunînd la olaltă, ca să astupe ţipetele jert­
felor. Scheminithurile cu cîte opt strune, kinnorurile cu cîte zece,
şi nebalurile, cu cîte două-spre-zece, scrîşneau, suerau, tunan. Bur­
duve foarte mari cu multe tevii pe dînsele Ilioscaeau ascuţit; do­
bele bătute din putere, resunau iute şi înnăduşit ! şi cu toată furiea
trîmbiţelor, salsarimele plioscaeau ca nişte aripi de lăcustă.
Slujitorii zeulur, deschiseră c'un cărlig lung, cele şepte încă peri
aşezate una peste alta în trup ul lut Baal. In cea mai de sus puseră
făină; în a două, o păreche de turturele; în a treia, o momi FI; în
:�.I
_ J'l
[427]
ni
_._---
fi, patra, un berbece; în a cincea, o oaie; şi, neavînd bou, în a se­
SBa arunc ară o piele dubită luată din altarill. A şeptea stătea deschisă.
Înnainte de a incepe ce-vlL, trelJuea să cerce braţele zeului.
Lanţuri subţiri plecau de la degete-i, mergeau la umere şi se eo­
boreatr pe la spate, unde nişte oameni, trftgîndu-le în jos, ridicau
palmele deschise pănft'n dreptul coatelor, şi apoi apropiindu-se a­
jungeau la pîntece; se mişcară mai de multe ori, îneetişor. Apot
instrumentele tăCură. Focul forăea.
Preuţii lui Moloh se primblau pe lespedea cea mare, eerce-
tînd mulţimea cu ochii.
Trebuea o jertfă de bună voie pe care o socoteau că aducea,
pe celelalte. Dar nime, pănă atunci, nu se vedea, şi cele şepte cUJ.
ce mergeau de la rohatce pănă la uriaşul de bronz ierau cu desă­
vîrşire deşerte, Atunci, ea să încurăjeze poporul, preoţii scoaserh
de la brie nişte sule şi-şI sfăşieară obrflzcle. Aduseră în îngradi­
tură pe cei culcaţi afară lîngă grn,tii. Le aruncari:'i, o legMură de
fierării îngrozitoare fie-care 'şi alese chinul. Îşi vîrau tepuşt între
ţite; îşi spintecau olJrajii ; îşi puser[1 cununi de spini pe Clip; a­
poi prinzîndu-se cu mînele, şi, încunjurînd copiii fornrară alt cerc
mal mare care se stringea şi se Ill[lrea. Ajungeau l)ăna la balu­
stradă, se dădeau îndaret şi apoi începeau din nou, trăgînd spre dîn­
şii mulţimea prin ameţeală acestei mişcări plinfl de sînge şi de ţipete.
Puţin cîte puţin, oameni întrară pilDă la capătul aleelor; az­
vîrleau în foc mărgele, vase (le aur, cupe, făclii, toate hogflţiile ;
darurile rersu din ce în ce mai multe şi mal bog�te. în sfireit
un om ce sovaeă, un om galban şi îngrozito1'iu de frică, veni îm­
pingînd un copil; apoi se văzu în mînele idolului ce-vlL negru; îl
azvîrll în deschiderea întuuecoasă. Preutii se plecară pe marginea
lespezei celei mari, - şi un cîntec nou 1'e8un[\, lăudînd bucuriHe
mortei şi nltşte1'ile din nou ale veşniciei.
Pe copiii îi ridica incetisor. şi fiind că fumul Îlll1ălţindu-se
făcea vîrteju1'i, parea că se duc înghiţiţi într'un nor. Nici unul
nu se mIşca. .:'erau legaţi de picioare şi de mîni, şi înv[tlitoarea
cea neagră nn-} lasa Sti vadă nemică.
427
MOLOH
J
1.
,
j ,1
\ 1
[428]
428
MOLOH
Harnilcar, cu manta roşă ca preutit lui Moloh, stătea lîngă
Baal, în picioare aproape de degetul cel mare de la piciorul drept.
Cînd aduseră pe al patru-spre-zecelea copil, toţI putură vedea pe Sufet
făcînd o mişcare plină de groază. Dar în curînd, se linişti, îşi
înorucişe braţele pe piept şi privea la pămînt. De ceea parte de
stat ne, preutul cel mare stătea nemişcat ca şi dînsul. Plecînd ca­
pul pe care avea o mitră asirieană, privea pe piept la tăbliţa de
aur bătută cu pietre scumpe prorocitoare, şi în cari para oglin­
dîndu-se scotea felin de felin de feţe. Se îngălbenea, pierdut. Ha­
milcar pleca fruntea; şi Ierau amîndoi aşf; de aproape de rug în cît
poalele mantalelor lor miscîndu-se il atingeau.
Braţele de bronz îrnblau mai iute. Nu se mai opreau. De
cîte 01'1 puneau un copil, preutit lui Moloh întindeau asupră-t mi­
nele, ca sa-l încarce cu păcatele poporului, strigînd: "Nu-s oameni,
ci bol!" şi mulţimea di'uprejur repeta: "Bol 1 boi 1" Credincioşii
răcneau: "Doamne 1 mînîncă 1" şi preutii Prozerpinei, de frica se
supuueau şi murmurau rugăciunea eleuziaeă ! "Varsă ploaie 1 na­
şte !"
Jertfele numai ce ajungeau la marginele deschiderei şi pie­
reau ca o picătură de apă pu o tablă îmfierbîntată roşă, şi un fum
alb se urca din coloarea stacojie.
Poftit zeului nu se liniştea. 'I'ot cerea. Ca. să-i dee mai mult Îi
grămihleau pe palme cîţi-va legindu-rcu'n lanţ gros. Credineioşit la
început vroeau Să-1 numere ca să vadă de-s de o potrivă la număr cu
zilele anul ut solar; clar mai puseră, şi Ieră cu neputinţă Să-i vadă
lamurit în mişcarea ametitoare a braţelor celor înspăimîntătoare.
Ţinu mult, nespus de mult, pănă sara. Apoi păreţii din lăuntru
se mai intunecara. ZLiriră cărnuri arzînd. U nora li păru că deo­
sebesc păr, mădulărr, trupuri Întregi.
în seră ; nouri se adunara deasupra lui Baal. Rugul, acuma
fără pară, tera un vrav de jarateo pănă la genunchele lui; roşit
cu totul ca un uriaş mînjit de sînge, cînd da capul pe spate,
părea ea şovăeşte ele beţie.
Cu cît se grăbeau mai mult preutii, cu atîta poporul ieşea
[429]
429
j
7
MOLOH
-------------------------
mal tare din simţiri; numărul jertfelor scădea, unii strigau sa-i
lese,alţi1 CrL mai trebue. Ai fi >lis că zidi urile Încărcate cu lume
se nărueau la urletele de spaima şi de voluptate mistică. ApOI so­
siră credincioşii prin alee, tîrînd după dînşii copii ce se agăţ au
să nu-l ducă; Iei îi bate.m şi-r dădeau pe mîna oamenilor roşi.
Cîntăreţii obosiţi une-ori se opreau; atune! auzeai ţipetele mume­
lor şi sfîrîitul grăsime! ce cădea pe cărbuni. Băutori! de măsela­
riu, mergeau ca dobitoacele, învîrtindu-se în jurul uriaş ului şi mu­
gind ca tigrit ; Ydonimit proroceau, Devotaţii cîntau cu buzele spin­
tecate; se rumpseseră gratiile, toţi vroeau să aibă parte din Jertfă;
-şi taţiI ai C[lr01' copii muriseră odinioară, aruncau în foc chipu­
rile lor, jucăriile, osemintele păstrate. Unii avînd cuţite năvăleau
la alţii. Se omoreau. Slujitorii luară cu lopeţi de bronz de pe
margina lespezet cenuşa căzută; şi o asvîrleau în văzduh, pentru
ca jertfa Să se împrăştie asupra oraşului întreg şi pănă la stele.
Zgomotul cel mare şi lumina aduseseră pe Barbari lîngă zi­
dinti; aeătîndu-se pe remăşiţele helepolei ca Să vadă mai bine, pri­
veau uimiţi de groază.
trad. de J. �.
[430]
430
GÎNf>URf TR1STE
ti
GÎNDURI TRISTE '
De ce nu sînt ca tine pe negrul car al mortei,
Urmat de-ai miei prieteni la casa-nit ele vecie:
Şi muzica spunîndu-mi sfaşietoare vorl.e
Să mă despart de lume, amăritoarea vieţel,
Şi'n groapă 'să-rut uit chinul şi suferinţa mea ? ..
De ce nu sînt ea tine pe negrul car al mor ţel ? ..
Şi scîndurile raclei orbind a mea privire,
Să nu mai Văd nici lumea cu zlmbetu-t făţarnic;
Să n'o văd nici pe dînsa ... De pieatră să rernîn,
Chiar dacă 'lea ar plînge urmînd secriiul mieu.
De ce nu sînt ca tine pe negrul car al mortei ? ..
Atunci, aşi fi ferice ... Căci morţii n'au simţire.
Şi-a nu simti ce bine-f l.. cînd năvălesc în stoluri
Durerile vrăjmaşe; de'ti sfăşie fiint;a
Ca vulturii rtpsreţi, cînd foamea-i' ehinueşte.
Dar soarta nemiloasă rizind de-a mea durere
Mă lasă desperărei, Şi foarfecele morţet
De chin alinătoare, nu-mi taie firul Yieţe1.
Ci ars de suferinţă trăeso şi-mi zic adesa :
De ce nu sînt ca tine pe negrttl car al morte�? ...
PH. f-îŞCANU
[431]
a;
BACALAUREAT NU GLUMA
BACALAUREAT NU GLUMĂ
De cind sîntem atce IDl11te auzim
.-,;h, 1';,- bi"'CllUIl
431
ir
II
II
li
Pestele de la cap se'rnpute, spune poporul în înţelepciunea sa
şi are multă dreptate.
Şi poate nu s'ar găsi o pildă mal potrivită pentru întărirea
acestui adevar de eît bacalaureatul din anul acesta
Ne sim ţim datori a face o dare de samă acestui examen
pentru a vedea cetitorii noştri la ce înnăltime culturală se găsesc
<cel meniţi a întra în cele mai innalte şcoli, în Universitate, cît
preţ au tot-o-dată şi profesorii în mîna cărora reste încredinţată
sarcina de priveghetori la nişte examene atit de Însemnate.
S'au înfăţişat 92 de candidaţi, între cari ierau 13 fete. şi în
urma probelor înscris an fost amînaţi 15 bă'eţi şi o fată, remi­
nind prin urmare la probele orale 76 de inşi.
Profesorii ce-au alcătuit sfatul de şapte au fost: Ii-ni! : Ana.
ViEcmti, Const. Climescu, Gh, şi Const. Erbiceasiu; Oostăchescu,
Dr. Scuti şi Dr. T'iron.
în ceea ce priveşte probele înscris putem spune că nict o
data n'a fost mai uşor de copiat de cît în anul acesta; mulţămită
paznicilor ce se vede că ierau prea înfocaţi Închinători ai maxime] :
laisse» faire, laisse» passer.
Iera o pleiada de tineri universitari, buni la inimă, cari iubeau
pe aproapele mal mult de cît pe dînşii, şi se insărcinară să facă
(bine înţeles cu cărţile la îndămîna) temele în locul nenorociţilor
eandidaţi ; apoi prin servitori şi alte persoane şi mai de samă le
dedeau bieţilor candidaţi, ce aşteptau, cu tremurul în inimă şi cu
sudoarea pe frunte, sosirea sfintului Duh în chipul foilor de hîrtie.
Şi de sigur reuşita a fost ne mai pomenită. S'au îngrozit pro­
fesorii de ştiinţ't candidatilor şi i-au trecut pe rudă pe seminţă,
ŞH vrednic de luat in sumă ca domnişoarele n'au remas mai pe-
[432]
432
BAOALAUUEAT NU GLUM: A
--------------------
destre de cit domnii candidaţi, aş� Că, afară de puţine fericite aba-
teri toţi celalalt! au copia t. -
Mai caraghios de cît toate le că vre-o tret di' ntre cei căzuţi
între cari şi domnişoare au copiat temele; cum se mai înţelegem
şi neînţeleasa lor cădere, mărturisim cu ruşine că. nu pricepem.
Ne Întrebăm înse ce noimă mal au profesorii la teme, dacă
nu Împiedecă de la copiat? De ce nu le-au dat încaltea Dumnea­
lor juxtele trebuitoare, să nu se mai muncească aşa de crunt cei
de-afară? Nu-i vorbă unul di'ntre pazniet, mai liber de prejudiţit
se )lede, a îngăduit pe faţă copiatul cu condiţie iuse să nu se mal
spună nimărui fleacurile acestea. Întreb pe fie-care, cum se tal­
măceşte faptul că aproape toţi cei Căzuţi în teme sînt din sec­
ţiea d-lul 'I'iron ? Oe dracul, în sectiea d-lut Seuli de pildă, toţi re­
rau aşa de bine pregătiţi că nu se cădea măcar unul Sti. pătasca
ruşinea ?
leată r.n lucru Întunecos ce ne 1'10e să bănuim Că unii di'n­
tre profesori aveau rude ori fiinţ! recomandate în deosebi, de
hatîrul cărora au lăsat deplină slobozenie la copiat şi celoralaltt
candidaţi.
Dar cum remine cu Însemnarea notelor? le ştiut că sînt e­
levi ce din lipsă de deprindere nu pot copia cu nici un preţ. Iei,
cum remîne cu clasarea lor? Căct cine se mal îndoieşte că temele
făcute cu juxta 01'1 cu cartea la îndsmînă sînt mai bune de cît [1-
"
le celor ce n'au alt călăuz de cît ştiinţa?
Fireşte că a trebuit să se Întîmple că o parte di'ntre cei ce
n'au copiat să cadă sau să fie clasa ţi la urmă, tear meşterii în co­
pietură Să-i vez: eoeotaţr tocmai în fruntea listei.
Ieră ce-va răzvrătitcrin cum vedeai băieţi ce nu veniseră la
bacalaureat de cît în nădejdea eopietulur, avînd peste 7 şi chiar 8 ;
leal' o bună parte di'ntre cei mai bine preg[�tiţi cum abiea reuşise.
La oral au fost primiţi 76 de candidaţi.
Examenele orale ne-au prilejit o privelişte din cele mai hazl iî
=-adevărată reprezentaţie
Nu ştiu, zeu, cine ar fi putut sta nepăsătoriu şi n'ar fi ris
[433]
............ ------------
BACALAUREAT NU GLUMA
----
433
din toată inima la Întrarea măreaţă a oratoriulut ett tinecheaua
de c�jJâ. Cît de gingaş şi măreţ tot o dată nu sorbea apa din ti­
necbea, îndată ce gîtleju-i oratorle nu mai putea să scoată sunete
puternice şi vrednice de un ritor! Si ca să dea mai multă putere
însemnatelor sale vorbe, le intovărăşea cu schime cari de cari mai
pline de înţeles. Acum oratoriul nostru ridici, mîna-t tremurătoare
de emoţie înspre jupiterianu-t craniu, netezindu-şi fruntea cîte-o
dată ea să ieasă gîndirile mai limpezi. Acu-şi ca un al doilea
Napoleon îşi încrucişa mînele pe piept, sigur fiind de reuşita do­
rită ; acu-şi bătea tactul vorbelor cu mîna, făcînd un pas innainte
sau retrsgîndu-se, după cum reră şi trebuinta,
într'un cuvînt de- ar fi venit de-acasă cu gîndul să fie cara­
ghioz, nu şi-ar fi jucat rolul mai cu sfinţenie, Şi cîte alte lucruri
tot atît de frumoase nu s'au strecurat pe di'nnaintea ochilor no­
ştri, pe cari le lăsăm sub tăcere, de oare-ce ne-am pus în gînd
să zugravim mai mult caricaturele intelectuale de cît cele trupeşti.
Dar poate cetitorii nu ne vor crede pe cuvînt, de aceea vom
aminti cîte-va din respunsurile candidaţilor; respunsurr ce, ne place
a crede, vor încredinţa şi pe cei mai greu de înduplecat ClI nu
ştiinţa, ci hatîrurile şi chiar necunostiinta profesorilor ati fost pri­
cina metamorfozăret elevilor în studenţi.
La comisiea de litere, bună-oară, au fost respunsun ca urmă­
toarele :
Profesorul. Ce teste senzibilitatea ?
Eleoul, Senzibilitatea Ieste ceea ce ne face să vedem ce
teste bine şi ce ieste reu între oameni,
Profesorul. Ce teste percepţiea?
Elevul. Percepţiea teste o adunare de idei.
Profesorul. Ce se numeşte sofizmă ?
Elevul. Sofizma teste un adevăr fals.
Profesorul, Ce teste sofizrna ?
Eleoa, Sofizrna se numeşte o idee greşită.
Precum uşor se poate înţelege, şi elevul şi eleva, sînt duşmani
Contemporanul An, V. Ro, o.
28
[434]
434
BACALAUREAT NU GLUMA
aprigi al sofizmelor şi de aceea nici definitiea unor ast-felin de
lucruri scîrboase n'au mai Hoit s'o înveţe.
Profesorul. Oe se numeşte cezură?
Elevul. Cezura teste împreunarea unei vocale cu alta (Mai
spune că nu-t aşa !).
Profesorul. Cînd trăeşte Voltaire?
EleV2f,l. în secolul al XIX -Iea,
Profesoral. Bagă de samă l
EleVttl .. (Vroind s'o dreaga l) n., da; într'al XX-lea (şi să
mai spui că Voltaire nu-i şugubăt şi după moarte).
Un candidat îndrăzneţ vrînd Să arete mare pricepere spune
cu mult patos despre veacul lui Voltaire: Atunci, în secolul al
XVIII-lea, trăesc marii scriitori; Voltaire, Rousseae, Shakespeare,
V. Huqo etc. etc. (ce miş-mas 1. .. ).
Profesorul. Daţt exemplu de silogism.
Eleoa. Metalul se topeşte, fierul ieste un metal; deci toate
metalele se topesc.
Profesorul. Oî ld trăeşte Gr. Ureche?
Elevul. Gr. Ureche şi N estor Ureche trăesc în secolul al
XV-lea şi au scris cronicele de la întemeierea principatelor şi pănă
în timpul domnilor de pe timpul lor, adecă pănă la moartea lui
Vasile Lupul, care moare pe la 1560.
Profesorul. Oare sînt cauzele luptelor lui Francisc I -ÎlI cu
Carol al V -lea?
Eleva. Franeois I-iU s'a luptat cu Oarol al V-lea de la tro­
nul Frantiet.
Profesorul. Cînd se întîmplă războaiele de 100 de ani?
Elevul. în secolul al XVII-lea, pe cînd domnea în Franţiea
Frederic al II-lea.
Profesorul. Sub ce împărat cade Constantinopolul?
Eleoa, Sub Constantin cel mare, care a trăit in secolul al
V-lea.
Un adînc cunoscatoriu în Istorie şi Geografie a spus cu multă
convingere : Arir au trăit în munţir cari despart China de Europa.
[435]
BACALAUREAT NU GLUMA
435
A It geograf nu mai puţin puternic spune: "America de miează­
noapte se Întinde Între cei doi pol!".
Altul şi mai vrednic i-a pus în cofă pe eeialaltj spunînd:
Florida teste o peninsula din Mexic ce se găseşte sub stăpînirea
"
Franţiei".
O eleva spune fără multă vorbă că Nistru trece prin Ro­
măniea,
Altă elevă, nu mai puţin vrednică de laudă pentru adîncimea
cu care a învăţat literatura romănească, spune: Alexandri a făcut:
pastelurl, poezii populare ca Toma Alimo.; etc.
Profesorul. Ce-a scris Enachita Văcărescu ?
Elevul. Jalnica 'I'ragodie.
Profesorul. Cînd trăesc Grahit ?
Elevul. Sub 'I'iberin.
Profesorul ... Cînd vin Ungurii în atingere cu Romînit ?
Eleva. În secolul al V-lea.
P'i'y/esorul. Oe se nurr:�_·,:lastrofă?
ţ. Elevul; Cînd se strămută accentul de pe o silabă pe cea pre-
<1 esdentă se numeşte anastrofa.
Tamiza teste un fluviu al Franţiei, cel puţin aşa ne asigură
o elevă cu multă pricepere în ale geografieI.
Grigore U recbe a fost mitropolitul Moldovei spune un elev
puternic în literatura ro măneaseă. Epargner însamnă a cruţa şi
tremper a înşela. .
Ieată o traducere minunată:
" Madarne,
Au non de l'empereur j'allais vous informer
D'un ordre qui d'abord a pu vous alarmer,
Mais qui n'est que l'effet d'une sage eonduite,
Dont Cesar fi voulu que vous soyez instruite"
"Doamnă, în numele împăratului vin să VfL informez de un
ordin ce mai întăin a putut să vă elarmeze, dar care nu teste de
cît efectul înţelepte! sale cond uite despre care Cesar a voit să fiţi
înstruită".
[436]
Profesorul, Oe parte de cuvînt le talia?
Eleoa. Adverb în cazul N ominativ plural.
Italiea se mărgineşte la mieaza-noapre cu Şviţera de care se
desparte prin munţii Apeninl. Olanda se mărgineşte la miează-zi
cu Frantiea,
Profesorul. Essem pentru ce stă la conjunctiv?
Elevul. Din cauza 1 ur quurn.
Profesorul, Dar, pentru ce ?
Elevul. (supărat): Pentru că stă la c�)lmctiv; tenui re da-
tivul sau ablativul de la tenuu«. .
"J e sais tres bien tes desseins"=f,:\� foarte bine a te de-
scrie" ; "fait partir"="a face partidă" ; "aborder"="a se răpesi",
Profesorul, Oe teste dilema?
Elevul. Dilema reste o frază; ba nu, o propoziţie.
Logica Ieste ştiinţa care tratează despre concepte, despre in­
teligenţă şi raţiune.
Tacit trăieşte sub August şi le contemporan cu Seneca, Fedru,
şi Virgil. .
Şi o nemărginita mulţime de aceea-şi frumuseţă ce nu le mal
înşir spre a nu pune rebdarea eetitorilor la prea mare încercare,
dar pentru a le da altă privelişte nu mai puţin desfătătoare Îi voit)
duca în sala de ştiinţă.
Un candidat, cel cu mult foc oratorle, vorbeşte În chipul ur­
mătorin despre epoca terţiară,
"în Epoca terţiară reptilele terau dezvoltare foarte mare, au o
lungime de la 10--20 de metri. Peştii asemenea sînt de o mă­
rime foarte mare. Aşa Ichtyosaurul le de o mărime foarte mare
ce se apropie de a crocodilului de astă-zi; se găseşte mai cu samă
în etajul al III-lea Pliocen (Ier brava ! ... Nu v'a uimit pe toţl ? ... ).
Profesorul. Oe s'a Întîmplat în epoca glaciară?
Elevt�l. Perioda glaciară a făcut să dispară atît vegetalele
cît şi animalele de pe întreg continentul. (N'ar fi fost reu, căci
n'aşî fi avut durerea să aud' asemenea monstruozităţi ştiinţifice).
Profesorul. Dă un exemplu de cefalopod ?
I
I
i
J
l'
J
r
BACALAUREAT NU GLUMA
436
[437]
BACALAUREAT NU GLUMA
437
Elevul. (DUpă ce trage cu urechea în zădar). Mi-a scăpat
din memorie.
Profeeorul. Cum se Împart vertebratele ?
Eleoui. (Tace ca mormîntul).
Profesorul. Cum? Nu ştii?
Elevul. Ba ştiu.; dar... poate nu pricep întrebarea.
Profesorul. Din ee se compune aerul atmosferic?
Eleoa, Din oxigen, hidrogen, cărbune' şi azot (De ce nu şi
din pulbere de orez ?).
Profesorul. Oum se împart moluştele?
Elevul. În ordinul Tunicierelor şi ordinul Briozoarelor.
Un elev pătruns Je ştiinţă spune : .Pepsina lucrînd asupra sub.
stanţelor albuminoide dă naştere aceidului pepsic",
Profesorul, "tu cîte etaje se împarte terenul triasic ?
Elevul. În Eocen, Miocen şi Pliocen,
Profesorul. Gîndeşte bine!...
Elevul. ÎL da ... 'în : sehisturile ele Gineie, lJrezttl ele Prei­
bras» şi calcantl cu slJirifere. etc. etc.
Profesorul. Apoi aşa! De ce n'ai spus de la început?
Şi nu credeţi că la Matematică nu s'au spus atarI..; vă voin
numeră pe cele mai ochioasa.
Profesorul. În ce zonă locuim noi?
Elevttl. in zona toridă. (Da cald trebue să fi fost la ba­
calaureat !).
Profesorul. Cum .se constată forma pămîntului?
Eleoul, Se împarte elipsoidul în triunghiuri şi se măsură
laturile triunghi urilor.
Profesorul. Ce numim orizont?
Elevul. Orizontul le un plan ce trece prin ochiul observa-
toriului.
Profesorul. Numărul 343 teste divizibil prin 3?
Eleva. Da.
Profesorul. Pentru ce?
Eleva. Pentru că se termină cu 3. (Bravo... domnisoară l)
[438]
4_3_,8 B_A_C_A, LAUREAT NU GLUM,A _
Profesorul. Ce numim mişcare diurnă ?
Elevul. Mişcarea diurnă le un fenomen prin care o planetă
se învîrteşte inprejurul soarelui.
Profesorul. Ce sînt cometele?
Elevul. Corr12tc �3 'l�nt nişte planete ,"
"Cilindrul teste o suprafaţă născută de o dreaptă ce se Învîr­
teşte inprejurul unui cerc". "Pentru a găsi volumul unui cilindru
împărţim cilindrul în dreptunghiuri". "Unitatea de măsură pentru·
suprafeţe teste metrul cub".' "U nitatea de măsură pentru capaci­
tate teste gramul". etc. etc.
Şi; cînd voiu mai adaugi că toate aceste caraghiozlîcurl ştiin­
ţifice le-an spus nu di'ntre cel Căzuţi în oral (Căci innadins am
şters cu buretele spusele celor ce n'au reuşit), ba ce-i mai jalnic
Încă, o bună parte di'ntre cei din fruntea listel ali spus pe Între­
eute monstruozităţi le di'ntre care o mică parte le-am dat luminet ;
ort-cine se poate încredinţa de adîncimea cunoştinţilor bacalaurea­
ţilor noştri. NicI vorbă nu remîna, .stăm bine cu instrucţiea,
foarte bine.
Da,('� ne întrebăm inse, cine sînt adevaraţiî vinovati În ase­
menea Iuci.urr ? Respunsul nu-l greu de găsit ... Protesorii; da, tre­
bue să mulţămim mai ales profesorilor, dacă ni s'a prilejit aseme­
nea scîrboasă privelişte. Profesorii ai'! îngăduit copiatul de s'au
căpătuit şi cel mal de pe urmă. di'ntre baieti cu 7 şi fractir ca În
schimb la oral Să spue comediile de pe lume: părea că nicr n'au
văzut în ochi cartea .
.N li mai aşa se poate tălmăci neînţelesul fapt că vedem elevi
de la sfîrşitul listei respunzînd omeneşte, multi di'ntre fei an re­
spuns aşa de bine că s'afI ridicat sus, foarte sus, aproape de Înce­
putul listei. Şi di'mpotriva. Numai aşa se poate tălmăci din ce
pricină elevii Ieşiţi în teză au înşirat adevărurile ce am avut cin­
stea să le aretam cetitorilor.
Prin urmare, reuşita candidatilor În teme teste datorită lip­
sei de luare aminte a profesorilor. Iear reuşita în oral teste pri­
lejită de trei pricini. Sau că ieste o nenorocită urmare a probelor
r
"
I
I
I
"
I
�
II
I
t
[439]
BAOALAUREAT NU GLUMA
439
în scris (cact după ce ai căpătat 7 şi fracţie în scris, nu-t greu de
stors un biet 4 în oral); sau izvoreşte din dragostea profesorilor
pentru eîţt-vă inşt, în deosebi recomandaţi; sau teste pricinuită
de lipsa de eunoştintt a profesorilor,
Şi ca nu cum-Va să fie cine- fi1, ):6�iiit a crede că profesoriI
terau înarmaţi cu ştiinţă, vom dovedi îndată ce luceaferi alcătueau
comisi unea examinătoare.
Vom face înse o deosebire de la început. După cum şi
între candidaţi au fost unii bine pregătiţi în cît s'a cuvenit să
treacă examenul; tot aşa şi di'ntre profesori au fost unii la înnăl­
ţimea cerută. Am fi nedrepţi, de am învinui pe Dl. Olimescu de
neştiinţă; din potrivă, vom spune fără sfieală că Dl. Olimescu a
mai înnăl tat puţin cinstea bacalaureatului. Nu voiu trece cu vede­
rea pe Dl, Vizanti şi pe Dl. Gh, Erbiceanu (întru cît priveşte
limba greacă) şi nict pe Dl, Costăchescu, Cît despre ceialaltt voin
spune că n'aveau cunostinţt îndestulătoare pentru a:fi examinătort.
Şi de vreme ce ne plac mai. mult faptele de cît vorbele, vom
da la lumină cîte-va din multele neadevăruri rostite de domnii
profesori.
Dl, Gh, Erbieeano. de pildă, a spus: "A lueră conştient vra
se zică a avea o mulţămire în urma, faptelor Săvîrşite". (Adecă a
lucra cu conştiinţă). "Întipărirea unut lucru, icoana lui se numeşte
noţiune".
Dl, Gh. Erbiceamu. "Prin ce-i însemnat Ferdinand catolicul ?
Elevul. Ferdinand catolieul teste foarte însemnat pentru lup­
tele în contra Maurilor şi a protestanţilor.
Dl, Gh, Erbiceanu. Aşan... tocmai; de aceea îi şi spuna
catolicul. (Halal de istoric !).
Dar Dl. Gh, Erbiceanu; cînd le vorba de greceşte, obiectul
ci-sale are toate cunoştinţele trebuitoare; păcat că s'a amestecat în
toate!
Apoi îmbii domni Erbiceanu au cusurul ca-s prea înfocaţi a­
părători ai spiritualismulur. Întru cît priveşte credinţa Il-lor niet
nu ne minunează, nict nu ne supără. Dacă din pricina mijlocnlu!
[440]
440
BAOALAUREAT .NU GLUMA
-."".,..,.c �
\i
în care se învîrtesc sau din a interesuluI sînt surzi la glasul pu­
ternic şi ademenitoriu al ştiinţei; să le fie de bine. Dar ca exa­
minătorr, nu li-t iertat să ceară ca spusele elevilor să fie numai
de cît izvorite din cărţile sfinte; ci datoriea unor profesori ieste
să caute numai ştiinţa, nu şi sistema filosofică de unde şi-a tras
cutare eunostinţele. De-I cine-va materialist, să-I Iese să spună cum
a cetit; de-I spiritualist, asemenea. Nu, să facă şicane celor ce
nu-s de ruginitele lor idei! Nu, să se facă duh şi să cate a încurca
pe cei ce sînt tocmai pe calea adevărului. Nu cum-va cred domnii
seminarişti, că neroziile spiritualiste cu tot alaiul de credinti copi­
lăreştî, eu neputinţa de dovedit şi Întemeiate numai sau pe-o slă­
băcinne de judecată sau pe o lene desăvîrşită de gîndire, ar fi mal
pre sus de cît adevărurile izvorite din ştiinţă? ..
D. Scttli a spus şi Iel cîte-va neadevarun mai cu samă În
ziua di'ntain. Între altele:
Dl, ScuZi. Spune: Ce ştii despre hidrogenttl sulfuros?
Elevul. N'am auzit de aşa ce-va în chimie.
Dl. Scul». (mierîndu-se) Cum?
Elevul. Poate hidrogen sulfurat?
Dl, ScttZi. Uacă vede că a serintit'o, după mai multe compa­
raţii nepotrivite, spnne că se mieară cum de nu-t pus aşa în ehi­
miea Ir-Iui Poni, de vreme ce se găSeşte aşa în toate cărţile fran­
ţuzeşti. N oi cari am cetit cărţi franceze spunem că DI. Scu li a
greşit.
Tot Dl, Sculi a spus cu multă încredere că Ceahlăul are
înnălţime de 1000 de metre. (Nu ştim în ce carte franţuzasca a
cetit şi acecsta).
Apor Dl. Scu1i are păcatul că face mult spirit, dar spirit cum
înţelege domniea-sa ; pe noi înse ne-a uimit cum un profesor poate
spune asemenea lucruri.
Aşa pe cînd o eleva vorbea despre combinatiea clorulut cu
hidrogenul a spus Că trebuie să se facă la întunerec; D-nul Sculi
spune zimbind: "Rnşinos fenomen!" (Poate să fie şi spirit, dar
nouă ne vine a crede ca-i pornografic).
,
"
[441]
BAOALAUREAT NU GLUMA
441
Altă elevii vorbind despre higrometrul lui Saussure a spus
că se alcătueşte di 'ntr'un fir de păr ... Pe DI. Sculipe loc l'a prins
frigurile spiritului şi întrebă "dacă părul Ie de bărbat sau de
femee".
Tot DJ. Seuli abă.tîndu-se pe la cbmisiunea de litere, unde
ascultau pe o elevă la frantuzeşte şi 8e vede că umblînd după
spirit, Il spune Să conjuge verbul a avea la indicativul prezent
NU-i vorbă dornnişoara a dat dovezi de ştiinţă, căcl a conjugat
verbu 1 pe neresuflate şi n'a făcut nici o greşală... Dar oare de a­
ceste Întrebări se pun la bacalaureat?
Înse culmea neştiinţei a tinut'o cu multă vrednicie, dI. doctor
Tiron, fala eomisiunei ; nu te puteai sătura privindu-l cu ce me­
todă pedagogică şi cu ce măreţie examina dI. doctor!... şi cîte cu­
noştintî temeinice, cîte descoperiri chiar, n'a făcut tel cunoscute pri­
vitorilor uimiţi! Vom spune poeticeşte că dl. doctor a fost roea
buchett�lui neştiinţeI:.
Ieată cîte-va di.i multele spuse de dl. doctor.
"Oîn� are să se întîmple un cutremur de pămînt toată na­
tura manifestează o durere. (Dar cînd spune cine-va absurdităţi,
ce manifestează natura, D-le Doctor ?) ...
Mal în colo dl. Tiron spune: "Şi plîntele au inteligenţa lor,
sensibilitatea lor, nu cum se credea pănă acuma .... "
Altă dată a spus CII mult ifos: "Spiritul simţeşte pri'ntr'o se­
rie de explicaţi unl metafizice".
Oeva mai hazliu : "Etnografie şi Paleontologie le tot una, căci
8{)')JOţ; şi n:a},cao,; însamna vechin; deci Etnografie şi Paleontologie
teste ştiinţa lucrurilor vechi". (Cîte cuvinte, atîtea greşeli). După
dl. Tiron un Jidan ce strigă pe uliţă vînzare cevooo ... le etnograf,
Căci şi IeI se ocupă cu vechiturile.
Cu alt prilej a spus: "De la Clauda Bernard se ştie Că plin­
tele an un sistem nervos foarte complicat, (dacă-i aşa nu ne mai
mirăm de inteligenţa lor); ca probe avem că puse în cloroform
se anesteziază. ,,(Sermane, Claude Bernard, pe-a cui mână ai
încăput! ).
[442]
442
BACALAUREAT NU GLUNA
Dl, Tiron. Oare-i origina cavernslor ?
Elemll. (Nu ştie).
Dl. Tiron. (mierîndu-se) : Nu ';ltii că iele serveaă ca locuinţe
şi ca morminte. (Bravo, d-Ie Doctor).
Pe alt elev întrebîndu-l despre tulpinele subterane Îi spune:
"Dar ce felin de bttlb Ie cartofa ?" (halal de ştiinţă).
Tot dl. doctor Tiron a spus că lobele olfactive nu fac parte
din encefal. Cine ştie din ce carte frantuzaseă va fi scos şi d-lur
adevărul acesta ne cunoscut nouă Ieşenilor.
Şi de la un profesor ca dl. Tiron să aştepţi ca elevul să-şi
primească nota meritată şi să fie elasific<1t după ştiinţă? !...
Fie-care candidat cînd Întra la dl. Tiron se ducea cu gîndul
Să spuna minciuni şi bietul profesor auzea numai că elevul spune
ce-va, dar ce spune, nici nu-şl bătea capul. Dacă tera candidatul.mai
îndrazneţ Îi spunea toate năzdrăvăniile :;;i dl, Doctor cu cît auzea
cuvinte mal neînţelese cu atîta se încredinţa mal mult de ştiinţa
elevului şi ca urmare firească Îi punea notă mare. Ba să vedeti,
onorabilul doctor făcea şi spirit. Se şi înfuriea din cînd în cînd,
De pildă cînd vedea pe vre-un candidat că tăcea Îndată spunea mî­
nios: "Da bine, se poate să nu ştiI! în cel mal elementar manual
puteai afla întrebarea aceasta".
Nu zic ba. Mult adevăr al rostit prin aceste vorbe, d-le doc­
tor; dar aceste înţelepte cuvinte ac: cusurul că se răsfrîng mal în­
tăiii asupra deosebitei d-tale persoane. Aşa cunoscut fiind că lu­
mea-I reutăcioasă, cînd vre-un muritrrin ţi-ar pune următoarea în­
trebare: "Oînd cele privitoare la bacalauriat se găsesc în cele mai
elementare carţI, de ce nu le ştiI şi el-ta, ce eşti profesor la Uni­
versitate ?". Iei, care ţi-ar :fi respunsul, el-le Tiron?
Credem că în urma celor spuse pe nimene nu-l VlL mai prinde
mirarea văzînd numărul cel mare al bacalauriatilor din anul acesta;
nimene nu se va mai mieră de ce nu ştiinţa a hotă rit locul can­
didaţilor pe listă.
Şi sa nu creadă cine-va că aceste rele Îşi marginesc înriurirea
lor ren facatoare, numai asupra examenului; din prtriva au cele
[443]
BACALAUREAT NU GLUMA
--------
Jt3WAI JU'iQ!-'dMi! j ?#tiig
443
mai rele urmări asupra elevului schimbat în student şi chiar asu­
pra viitorului eetăţan,
De la reuşita la bacalauriat a candidatului atîrnă purtarea lui.
De aici izvoreşte acea mîndrie reu înţeleasă a unei părţi de
studenţi; acea dorinţă de a fi mal pre sus de tovarăşii de şcoa­
lă, acea privire despretnitoare cătră ceialalţi studenti. Oe vrei ? ...
A fost, fără să înveţe, între fruntaşii listei, şi crezînd prin aceasta că
le cine ştie ce specie zoologică deosebită. aşteaptă ca alţi muritori
să-şi Îndoaie genunchele şi să-şi descopere capul cu umilinţă înna­
intea meritului.
Uită înse că la cei mal multi meritul le născut din ghibaciea
la copiat sau din neiscusinţa celor ce l'au examinat.
Dar unde 1 ăsărn pe acel cărora varga vrăjită a hatîrulur le-a des­
chis portiţa bacalaureatului? Căcl cine nu ştie că o bună parte de
părinţi dau bacalaureat în locul iubiţilor lor copir? Oeea ce nu îm­
piedecă pe viitorii cavaleri-studenţi, ca răsturnaţi în trăsură să te
fulgere cu despre] aristocratic, sau ca Într'un .salon plin de capete
deşerte, să-şi istorisască, cu multă neruşinare isprăvile lor de oa­
meni de ştiinţă. Pe cînd un altul venit din provincie fără cuno­
seuţr şi sprijin cade şi pierzindu-şr nădejdea, neavînd nici bani, nu-şi
Încearcă si altă dată norocul şi remîne străin ştiinţei; deşi i-ar
fi fost cu mult mai vrednic apostol de cît cavalerii universitan.
Şi ce felin de om în societate va fi cel ce din frageta tine­
reţe şi-a făcut daraverile numai prin înşelăciune şi hatîr? Pe lîngă
neeunoştinţa desăvîrşită în ceea ce priveşte ştiinţa, în privinţa ca­
racterului va fi şi mai jos. Va căuta şi în societate Să urmeze dru­
mul bătut din tinereţă şi nefiind deprins cu munca, va îneereă prin
felin de teliu de mijloace necinstite să-şl agonisasca hrana zilnică.
Ne putînd face nimic de la sine se va pune în slujba aceluia ce-i va
da mal mult cîştig în schimbul uner munci neînsemnate. Ieată de
ce avem aşa de puţini oameni de inimă!
Fără indoeală nu numai acestea sînt pricinile înjosire! carac­
terului; dar cine mai stă la indoeală că dacă un ins a intrebuintat
de tînăr încă, numai mijloace neiertate, o dată ajuns în societate
[444]
444
BAOALAUUEAT NU GLUMA
nu va încerca să pună în mişcare tot cele două rotite cunoscute,­
hatîrul şi înşelăciune-ca Să alerge cu iu ţala fulgerului spre idea­
lul IUi. .. căpătuirea ?
Şi cine alţii sînt adevăraţii vinovaţi pentru o ast-felln de bol­
navă stare de lucruri, dacă nu profesorii?
Iei uităndu-şl înnalta lor menire, de a înfrumuseţa mintea şi
inima tinerilor lăsaţi în mîna lor, pun datoriea pe a doua treaptă
gîndindu-se numai la foloasele aduse de această breaslă.
Ou durere ne putem încredinţa în fie-care zi că partea cea mai
mare din luminătorii tinerimet nu văd în elevi de cît unealta ce le
aduce banii trebuitor) pentru îndeplinirea dorinţelor lor neînfrînate.
Şi de la un profesor ce şi-a intrupat un ideal aşa josnic Să
te aştepţi la ce-va bun pentru instrucţie?
De sigur un aserninea profesor va aştepta cu multă nerebdare
trecerea chinuitoriuluî ceas de lecţie, fără să-şi mal ba,tă capul dacă
în ceasul acela a folosit ce-va elevilor.
pe sigur un asemenea profesor în timpul temelor îşi va o­
bosi crierul gindindu-se la mijloacele cum şi-ar atrage luarea a­
minte a vre-unui îns cu vază, lăsînd deplină voie elevilor să copi­
eze. Poate la urma urmei să creadă că aşa-i lucru firesc. Doar în­
Că n'a uitat că şi tel a întrebuinţat asemenea mijloace nevinovate.
De sigur că un asemenea profesor ajuns examinatoriu la ba­
calauriat se va gîndi mai mult la banii ce-i vor aduce aceste zile
mînoase, de cît la fraza candidaţilor ori la distribuirea notelor du­
pă merit. Nu se va gîndi tel la aseminea fleacuri neînţelese.
Şi urmările le-am văzut şi le vom vedea cît nu vor fi nemicite
pricinele ce le dau naştere. Fireşte că pricinele acestei stări de
lucruri stau în legătură cu altele mai adînci şi de vreme ce oa­
meniI noştri închid ochii asupra acelor pricini adînci, puţină nă­
dejde de îndreptare remîne.
Măgulindu-ne cu credinţa că şi cetitorii s'au incredintat de a­
devărul spuselor noastre, încheem darea de samă, amintind prover­
bul: "Peştele de la cap se'mpute".
[445]
SALCIEA ŞI BADEA
SALCIEA şi BADEA
(în formă populară)
're Iasă, te Iasa
Salcie pletoasă
Să te bată vîntul
Să săruţă pamintul
Să-mr umbreştt mormîntul.
(Poezii populare)
G. D. Teodorescu
- Frunză verde pelinită,
în cotro te tuei bădiţă,
Nici pe drum, nici pe cărare
Ca un om, ce capăt n'are?
Şi te duci, te duci aşa,
Par-ca vieaţa nu-r a ta,
Semănînd oftările
Pe toate cărările,
Amărît şi istovit
Par'că lanul n'a rodit !
Ia mal stăi în umbra mea
Să mal hodineştt ce-va
Şi mai stăr, bădiţă, stăi
Să te'nfiripezi întain
Că de-acuma calea ră-i,
Rea mi-a fost şi pan'aeum,
De cînd îmblu tot pe drum
Şi din zorii demineter
Păn'Ia capătul vietei
Mi· a fi partea tot de reu,
Căci mă bate dumnezeu :
Că de-t anul reu sau bun
Chinurile mă repun
Şi de-i anul bun sau reu -
445
[446]
446
SALCIEA
BADEA
Lacrimile-mi curg mereu;
Doar prigonul draculul
Şi averea sacului
le partea seraculut !
Sălcioară, sălcioară,
Vieata tare mi-i amară,
'I'are-ajuns'am de ocară,
De ocara şi de jele :
Vai de chinurile mele!
Vai de sufletul din mine:
Nu ştiu cînd mi-a fi mal bine,
Ştiu atîta că mă stîng
De cînd tot oftez şi plîng:
Stingu-mă cu muncile
Veşnic împlînd pungile,
Pungile eiocoilor
Cu greul nevoilor;
Doar acum durerile
Plăzmuiese averile;
Şi-a cu noi durerile
leal' C11 iei averile!
- Frunză verde pelinită,
In cotro te duci, bădiţă,
Că si-aiurea-r ca şi-aici,
Tot amar pe cel oalicl ?
- în cot ro mă duc, nu ştiu
Dar mă duc să DU mai viu,
Că mă arde şi mă sacă
Simţ de om în lume saea ;
Si mă duce di'nnapoi
Jarul grelelor nevoi
Şi mă mînă, mînă, mînă,
Ca o sabie pîgîua,
Muncile bogaţilor
[447]
1886
o SOOOTEALA CU Dl. ONCIUL
Dările 'mpăratilor,
Benchetul boierilor,
Cătusa durerilor,
Plinsetul feeiorilor,
Bocetul surorilor.
p. /r. ŢEODORU
o socoteală cu d-nul Oncinl 1)
(sfil'şit)
447
o descoperire însemnată intîmplată de curînd şi de care am
luat cunoştinţă prin articolul "Motii şi Istrienii" din" Vrointa naţi­
onală" ne face să ne înturnam teară-şt la probele limbistioe,
Din acel articol urmează că dialectul cu prefacerea lut n în r
n'a, pierit încă în Daciea traiană Un număr de sate (patru) din
munţii apuseni ai Transilvaniei vorbesc şi a-zi dialectul acesta, Dl.
Teo1il Frîncu, trăind în copilărie prin acele părţi, ştie că mal de
mult se vorbea tot aşa pănă 'pe poalele munţilor şi negreşit că
Mahăcenii şi popa lor Grigorie (1580-1610) rerau Moţ). Această
legătură între Moţi şi �lectul cu n=r te foarte preţioasă; de pe
numărul Moţitor putem Să vedem că Romînit ce au adus acest grain
în Daciea 'I'raiană Ierau destul jle numeroşi, nu cum ar fi putut
crede cine-va numai nişte cete puţin Însemnate. Dl. Onciul va ve­
dea, că inchinîndu-se limbisticei, eît Ie vorbă de aceştiea, vrînd ne
vrînd a apucat pe o cale lunecoasă care-I va aduce în lagărul celor
ce cred că toţi Romînii, cu ori care din cele trei dialecte, au venit
de aiurea în Daciea 'I'raiană. Dacă prin cercetările etnografice se va
reuşi a Întemeia părerea d-lui Slaviet în privinţa celor trei tipurt de
Romint, atunci am avea trei dialecte şi cele trei triburi Înrudite la
') Vezl No. 3 şi 4 "C" an. V.
[448]
44
o SOCOTEALA CU Dl. ONCIUL
---
cari s'au dezvoltat. Ar mai remanea de descoperit încă un tip care
se fie al urmaşilor coloniştilor lui Traiau. I
Iear cit le vorba despre acei Romănt urmaşi ai coloniştilor
lui Traian, nu ne putem de asemenea Îndoi că au existat şi că au
fost aosorbin de cei veniţi de peste Dunărea. - Un lucru ie greu
Ele hotarit, cînd au început a se mută Romîni de peste Dunărea?
Dar faptul că cele trei .dialecte s'au despărţit tocmai pe la 1000 ne
arată că de pe atuncia trebue să fi început mutatul. În adevăr.
Dacă vor ii venit din vremea întăiulut regat Bulgar, atunci limba
remina ne fiind încă formată, dialectele aduse nu puteau fi limba
de a-zi. Aşa de pildă Romînt veniţi in nainte ele prefacerea lut
a în î ar ii zis romono 01'1 chiarromcmo; prefaeerea lui e în ea şi
a lui o în oa precum şi altele din prefaeerile comune celor trei di­
alecte mari nu le ar ii putut avea. Cu toate acestea în vorbirea
de a-zi nu se pot Încă deosebi asemenea dialecte, urmele ce s'ar
putea explica ast-felin pot fi înţelese şi alt-felin. De pildă morte
p. moarte, trebă p. treabă etc se pot explica prin neregularităţi orto­
grafice, ori prin înriurirea formelor vecine, de pildă sub înriurirea
înmultitulut morţr se poate să se fi pierdut forma moarte 01'1 cel
puţin Să se ii format alatur! cu dînsa şi marie. Tot aşa cu trebă
etc. ApOI de altă parte, de ce nu întîlnim pe e ace. urmat de n şi
precedat de labiale neprefăcut în î? De ce nici într'un text cunoscut
pănă acuma nu s'a dat peste ce-Va ca ventu" pămentu, venă în loc
de v'întu, pămîntu, vînă; ori de ce nu găsim lamă canu« sau Zonă,
contu? Di'ncolo de Dunărea se af1ă"7'în dialectul Macedoneau şi a­
semenea remaşiţi, fireşte păstrate de grupuri cari s'au rezletit foarte
de timpuriu. Lipsa acestor! forme în dialectele de a-zi ori vine de
acolo că fenomenele cu e şi o neprefacutt în ea şi 061' sînt În adevar
de explicat prin analogii ori prin greşeli ele scrisoare; ori pentru
că venirea Romînilor a Început după trecerea lUI a în î şi a lui
e În î, dară În nainte de a lui e în ea, o în oa, e in i. Bine În­
ţeles vorbim de vre o roire mai veche de cît formarea celor trei
dialecte, CăCI în cîte trele putem dovedi ca prefacerile acestea (e în
ea etc), sînt bine cunoscute.-Singura îndoeală ce ne remîne teste
[449]
o SOCOTEALA OU DI. ONClUL
449
pricinuită de lipsa vre unul dialect, viu şi a-zi, în care să întîlnim
Iipsa acestor fonomene fenetice, cît şi fi celor mai nouă de cît acestea.
Dar a-zi sau mîne, poate Să ni se întîmple ca şi cu Moti). Acuma o
dată ce s'a rupt valul pe care îl întindeau cu atîta îngrijire şoviniştit
noştri asupra deosebirilor dialectale, nu ne-am miera de felin au­
zind pe cine-vă că unde-va în n�e munţi se vorbeşte vre un dia-
lect nepresupus de nimene.
Se poate de asemenea ca grupele cele mai vechi să fi fost
asimilate de poporul romanic ee locuea în Daciea înnainte de 1000.
Un fapt Ieste înse afară de ori-ce indoeală : Limba romina
cu toate trei dialectele lei s'a format di'neolo de Dunărea şi apoi
s'au întins grupe cu aceste dialecte şi în Daciea, lăsînd tot o dată
şi în urmă-le oameni cu aceste graiurI.
Dacă am re măn ea numai aice, am da dreptate lui .Ier şi
şcoalei lui, căci in adevăr nier Iel nu pretindea altă ('.' �; deose­
birea ar i!li numai că noi am dovedi presupunerea acesta SprIJU1111-
d'o pe dovezI filologice peste putinţă de răsturnat. Oum am mai
spus şi altă dată, dacă ast-feliă ar fi convingerea noastra ştiinţi­
fică, nu ne-am sfii de a o spune lămurit în faţa lumei ; noi nu fa-
".;; cem parte din şcoala păcătoasă a celor cari una cred şi alta
scriu: cari nu cred în religie şi în dumnezeu şi veşnic îs cu re­
ligiea stramoşasoa pe buze, nu pierd vre un prilej de a se gudura
înnaintea erucer şi a sfiştoeulut şi cari fac cu ori-ce teorie ştiin­
ţifică tot ceea ce fac şi cu religiea. Cunosc oameni cari sînt
R6sleriani în inima lor, între prietenI; dar în faţa Iumei, se dau
drept cei mal înfocaţi apărători ai continuitătei Romînilor în Da­
ciea. Spre a nu se face încurcală, însernn că nu amintesc aice de
dl, A. D. XenopoJ, pe care îl ştiu anti-roslerian convins, nu vor­
besc de asemenea nici de dl. Onciul, ci de alţii, pfl cari poate Îi
va gîei cetitoriul. Nu le spunem acuma numele, fiind că are Să
le vie în curînd rîndul.
Cum am zis, put să creadă cetitorii, cînd le spun că am a­
juns Ia teoriea mea, curat prin cercetări nepartenitoare.
Contemporanul An. V. No.5.
29
[450]
Bemins să mai dezbat cu Dl Onciul chesties poporului roma­
nic ce se afla în Daciea înnainte de venirea Ungurilor, pe cît şi în
vremea întăiulut regat bulgar, ba chiar neîndoelnic de la coloni­
zare pănă la aşezarea celor trei triburi de Romîni, aducătoare ale
celor trei dialecte româneşti ce trăese şi pană în a-zi între Nistru,
'risa şi Dunărea.
Se pot face două ipoteze de căpetenie: Ori Daciea a fost des­
romanizată şi elementul romanic a început a se strămuta de peste
Dunărea, Îndată ce s'a înfiinţat regatul întăiă al Bulgarilor stăpî­
nitorin asupra Valahia) şi Ardealului, la miează noapte de Dună­
rea şi de acolo, rînd pe rînd pana în timpurile nouă (veacul al
XVI-lea). Ori că Daciea n'a fost dezromanizată, că o limbă roma­
nică deosebită de cea din care s'a format eu vremea limba Romî­
nilor a inceput a se dezvolta şi că de la cucerirea Bulgară a în­
ceput a creşte acest element prin roi uri de romani de di'neolo de
Dunărea şi că tocmai tîrziu cam pe la 1000 au Început a veni de
di'ncolo mase mai mari şi a rominiză pe poporul romanle aflătoriu
aeoleă, băştinaş.
Pentru care din aceste păreri trebue să ne hotărim ? Ieste
vre un chip de a alege pe cea bună din amîndouă? Ştiinţa filo­
logică are oare chiar acuma mijloace de a se rosti În această pri­
vinţă?
DUpă mine, are. În adevăr noi ştim ce prefacert ierau gata
făcute în limba remînă la vremea năvăliret Slavilor în patriea ve­
che a strămoşilor noştri, adecă În peninsula balcanică. Acuma le
Întrebare dacă prefacerile amintite se află in cuvintele ce ne-au
remas din acele veaeun (de la eolonizarea Daciei şi pănă la vea­
cul al VII-lea). între aoeete cuvinte sînt numele de riuri etc ca
Mztreş, Criş, Tisa, Ompoitt., Argeş, Mehadiea, Olt, Timeş, .. Dar
tocmai în aceste cuvinte cari au trebuit să stea în gura colonişti­
lor lut Traian lipseşte prefaeerea lui ti în ţi (Tisa, Tirneş), a lui
di în zi (Mehadiea), a lui l în ,. (Ampelum-e-Ompoliu nu ampero)
pe de o parte; tear pe de alta ne întimpină pretaeert neobişnuite
în limba romină, nu numai pe vremea aceea, ci chiar şi mai în-
44
4&0
o SOCOTEALA OU Dl. ONOruL
--------
[451]
pa
...
o SOCOTEALA OU DJ. ONOruL
-----------------
• 451
coace: Olt din Aluto, Ampelo; Ompoliu (adecă a=o) şi Ardeso=
Argeş (de=ge). Dect limba vorbită de locuitorii Daeiel pănă la
veacul al VII-lea nu a fost cea romină, Tot din această limbă
face parte şi cuvîntul Gelu pentru care mă ruşinează dl. Onciul,
în adevăr în acest cuvînt nu vedem pe l=r, adecă fenomen întoc­
mai ca şi în Ampehtm şi tot o dată ghe nu ge. Deci se 1" ... -- (''1,
şeful unuia din statuleţele vasale regatului bulgar va fi "cum
spune şi Anonymus, rornîn şi că nu-I a�a de ridiculă părerea că
avem a face eu gel�t al Latinilor.
Cum că RomaniI din Daciea nu au avut în limba lor prefa­
cerea lui a în î înnainte de n, ne-ar dovedi întăin prutul lui Tra­
ian ori chiar numele Troian în care am avea a=o şi an păstrat;
cu vîntul Orestianilor ne-ar areta că nici sti nu trecuse în şti, nici
an în în.
Deci cercetarea cuvintelor ce cu oare-şi care drept le putem
presupune păstrate de la acel norod romanle, ne vedem siliţi a
primi a doua ipoteză şi deci a primi de o dată două lucruri ce se
păreau altora în contrazicere: Formarea Zimbet şi naţionalităţe'î e­
lementulttz romomic, di'ncolo de Dunărea şi continuitatert elemen­
t'Ul�tz romanic pe pămîntul Daeiei Traume. Ast-feliu se împacă
adevărul istoric cu adevărul limbisticet şi tot o dată 'nu se mai
vede ce pricină ar avea şoviniştit cei mai înflăCăratl de a nu primi
şi ce teste bun la Rosler (nu-l cuvînt mult bun nu prea are acest
scriitoriu de vreme ce ieră slab filolog şi istoric părtenitorin, tear
părerea goală că Rominir 1S veniţi de peste Dunărea după 1000 nu
tera originală a lui) şi tot o dată de a arunca pietre în filolo­
gie, cum obişnueşte dl. Xenopol în cursurile sale universitare.
De o cam dată atîta am avut de rafuit eu dl. Oneiul.
[452]
452 POEZII POPULARE
------------------
POE:Z:II POPULARE
(ast.felin cum se zic)
I
Pi vîrvutu nueulut
Oîntî puiu CUcului,
00113 gros la rădăcinî
Oînt'o pasîri străinî
Şî cinti şi ciricheşti
Şi hodini nu găsăşti.
II
Fă-rnî doamni ci m'it faci
Fă-rnî pasîri mătastrî,
Sî zbor la maica'n fereastrî.
Mamî nu mă ţîstui
Pînî nu m'ot jălui,
Oî străini s'o pus la masî
Ochi nit laerînt eî varsî.
Străini şăd la hodinî,
Ochi nit plîng şî susehini.
Cînd îmbuc o'nbucaturî
Lacrînili-aglung în gurî,
Cînd înbuc adoua oarî
Lacrînili-agtung- în poalî.
III
Oiti pasîri sînt pi lumi
Tăti zboarî şi beu apî ;
Numa turturiea me
Nu a be cît a ci le,
Ieu o duc la apî buni
...
i
,
[453]
POEZII POPULARE
I� sî faci ci-i nebunî,
Ieu o duc Ia apî re
le o tulburî Ş 'o be.
IV
Rîndunicî cu corunî
Nu CÎnta sara pi luni
O'a-me inima nu-i bunî.
O'aşa'n vini nii'n gînd
Caru şî boi sî-t vînd
Pluguşoru 8i-1 aprind.
Şî din ceru plugului
Si fac armi murgului,
Şi din ceru cel mai mari
Si fac teaci la chistoali,
V
Frundzişoarî di agud
Disfă mîndri ce-al făcut
Şî-nt dă drumu si mă duc
Nu ştiu urma ni-ai luat
Ori din par ne-ai rătedzat
Puica badi ce isteaţî
Se tot plîngi şi ofteadzî ;
De-am trăit amîndoi ghini
Ofteadzî şi pintru mini,
De-am trăit amîndoi rău
Lasi-mî si oftedz ieu.
VI
Pi din gros din eeala sat
Merge-ou pă unaş rotat,
Şi nu-i păunaş rotat
Oi-i hădiţă farmăcat,
453
[454]
454
Rădăşent 86
BOALl<JLE PERSONALITA't'EI
0'0 catat şaua'n oamarî
Şi şaua-i pi murgu-alarî.
Ş'o catat murgu pi v,di
Şi tel pi murgu-i calari.
culese de y. J..ATEŞ
BOALELE PERSONALITATE! 1)
N u-I vorba de boală de a face personalităţi de care sîntem
stăpîniţi pe rudă pe semînţă, fireşte fără a o vedea de cît la alţii,
- Ie vorba de boalele personalităţer psihologice. Sub numele de
persoană se înţelege în psihologie, un individ cu conştiinţă de sine
lămurită şi care lucrează potrivit cu dînsa. Psihologiea metafizică,
atît de puternică în şcoalele noastre, explică personalitatea prin
ipoteza Că în noi se află un zeu simplu, neschimbătoriu şi unic.
Despre chipul cum s'a alcatuit acest preţios teu, despre formele
prin cari a trecut de la aretarea lui pe lume pănă a-zi nu-şi bat
capul filosofii metafizict ; dumnezeu a luat ieul pe care-I păstra
în magaziile cereşti şi l'a pus în crierii cutărui om. Dar psihologii
noi sînt mai conştincioşi, principiul evoluţiei, convingerea că for­
mele de a-zI au o istorie foarte însemnată, că nu s'au ivit gata ca
Minerva din eăpatina lui Zeus, i-au făcut Să cerceteze chesties aceasta
de a maruntul. Ribot aduce lumină prin analizarea stărilor de
boală şi negreşit că la asemenea întîmplări unele însuşiri ale per­
sonalitater căpătînd prea mare dezvol tare şi stricînd echilibrul şi
unitatea fenomenului psihologic ne îngădue Să pătrundem adînc în
lăuntrul lui, ne dă putinţa de a deosebi părţile alcătuitoare şi deci
1) Articolul le prescurtare şi o dare de samă despre cartea lut Tli. Hibot,
MaZadies ele la personutite, 1 '101. în 12°, 171 Paris. Felix .A.lcan Mi­
teur, 1865.
1
1
t
[455]
de a face o analiză de care nici nu puteau visa cei ce se mărgeni­
seră numai la observarea nauntrieă asupra stărilor de conştiinţă ce
se petreceau În spiritul lor. - Studiarea fenomenelor psihice bol­
nave ie menită a aduce psihologiei folos asemanatoriucucel adus
de observatiea microseopică în ştiinţele naturale. Ba încă, di'ntr'un
punct de vedere, folosul ieste şi mai mare, de oară ce microscopul
numai măreşte lucrurile observate, pe cînd stările de boală desfac,
fenomenul ce pare simplu în altele cari-I aleatuese şi dau pe faţă
înriurirt cari alt-feliu trec nebăgate în samă, Dar mă opresc, ana­
lizînd mai departe lucrarea lui Ribot, cetitorii vor vedea chiar din
fapte concrete ce lumină aduc asemenea cercetări în psihologie.
Atîta voiu mai spune, că psihologiea omului normal, adult şi civi­
lizat nu poate fi făcută fără a cerceta mai întăiu pe lîngă stările
de boală, psihologiea copilului, a selbatecilor şi a animale lor. Nu­
mai înţelegînd fenorneneie cele mai simple, ni se face cu putinţa
înţelegerea celor mai complicate; psihologii metufizicî au urmat
tocmai calea ceealaltă, au Început cu omul. Se -întelege că n'au
putut reusi mult, toată lucrarea acestora s'a mărgenit la definiţii,
descrieri şi ipoteze fără vre nu ternein ştiinţific.
Privind cum se formează individualitatea trupului la animale,
vedem că indivizii superiori sînt alcătuiţi prin alipirea unui număr
de indivizi mai simpli. AŞEL teste şi cu individualitatea psihica,
adecă În privinţa persoanei, care trebue privită nu ca un ce simplu,
ci ca un total de coaliţie, o grupă de persoane mai inferioare, or­
ganizata şi solidarizată ast-feliu în cît în starea normală şi mai
ales pentru observatori nu tocmai pătrunzători pare ce-va simplu,
necompus din părţi.
Ribot cercetează pe rînd Împrejurările organice, afective şi
întelectuale ale personalitătei şi apoi adună toate aceste elemente,
făcînd sin teza.
Înnainte înse dă lămuriri asupra "conştiinţel." în această
privinţă stau faţa În faţa două şcoli filosofice, cu două ipoteze. Du­
pă unii conştiinţa teste Însuşirea de capetenie, fundamentală, a
stlflelulu't, esenţa lui. DUpă alţiI conştiinţa teste un fenomen care
"'[
I
I
'1':
),
it
i
BOALELE PERSO.NALITAŢEI
455
[456]
în uneleîmprejUl'al'i însoţeşte lucrarea unor celule nervoase din
crier,
Ipoteza cea mai veche, cea di'ntaiă reste lovită cu de­
săvîrşire prin vieaţa neconşiientă a spiritului. Aşa sînt de ne­
potrivite cu ipoteza veche actele psihice neîntovaraşite de con­
ştiinţă in cît filosofii au Închis cu îndăretnicie ochii ca să nu le
vadă şi deci sa fie siliţi a arunca departe, ca pe o zdreanţă netrebnică,
ipoteza cu care se deprinseseră şi care tot o dată Îi lăsa în pace
cu besereca, Chiar Leibnitz a cercetat aceste fenomene, ba Încă,
pe cît spune autoriul, foarte bine şi foarte cu pătrundere; dar file­
sofir contemporan! s'au făcut ca nu aud. Chiar în veacul nostru
foarte puţini psihologi şi -au dat osteneală cu aceste stări psihice.
Şi acuma în urmă cînd au fost nevoiti să le primească le-au nu­
mit "stări neconştiente", nume cam ciudat. Oei mai ghibaet nu se
încearcă a le explica, le descriu numai. .Alţii Îndrăzneţi ne împu­
ează urecbile cu ider latente, ba pănă şi cu conştiinţă inconştientă!
Ou toate acestea cit de uşor ieste de văzut absurditatea de a zice
că spiritul iesle substanţa ce cugetă şi tot o dată a admite că pot
fi cugete, despre cari, in timpul ce se fac.spiritul nu ştie nemică l
Aceste fenomene dau şi tele o lovitură de moarte teoriei spiritua­
liste; la această lovi tura am vroi să vedem pe teologii şi spiritua­
Iiştit noştri respunzîndu-ne. Dar n'avem grijă, ştim ca-s tari nu­
mai în sudalm: ca le, uşa cortului: ştiinţă, slava domnului, cît
păr pe broască!
După ipoteza a doua "stările neconştiente" se Înţeleg foarte
uşor. Unele stări ale sistemului nervos sînt însoţite de conştiinţă,
altele nu. Intain nu trebue de vorbit despre conştiinţa, nume ab­
stract, ci despre stările de conştiinţă. Fiziologiea ne dovedeşte că
producerea conştiinţei teste în tot deauna legată cu lucrarea siste­
mului nervos, şi în deosebi a crierilor, Dar nu corespunde la ori­
ce lucrare a sistemului nervos o stare de conştiinţă; nu se poate vre
o lucrare psihică ne pricinuită 01'1 neînsoţită de vre o lucrare a si­
sternulni nervos : dar se poate foarte bine să lucreze sistemul ner­
vos, fără ca lucrarea aceasta să fie întovăraşită de conştiinţă. Con-
[457]
457
BOALELE 1:'ERSONALIl'AŢEl
------------------ ------�-------------------
ştiinţa teste deci un fenomen ce se adauge pe lîngă unele stări de
lucrare nerv-oasă. După această, ipoteză nu vedem nemică greu de
înţeles ca ori-ce manifestare avieţeI psihice (senzaţii, dorintt, sen­
timente, vrointt. amintirt, raţionamente, născociri etc) să poata fi rînd
pe rind conştientă sau ba. N u-i nici o taină, fiind că la amîndouă feliu­
rile de stări se afla îndeplinite condiţiile fiziologice, şi se fac con­
ştiente dacă pe lingă cele trebuitoare pentru starea neconştienta
a manifestarei se mai adaug şi altele cerute spre a o preface în
conştientă. Pană acuma nu s'a izbutit a hotari toate împrejurările
cerute pentru trecerea unui act de la neconştientă la conştientă.
Se ştie înse cite ce-va. Oirculaţiea sîngelui, în privinţa cîtimel şi
a feliulul, teste o împrejurare de frunte. Cercetările făcute asupra
capetelor de animale, au aratat că punînd Să circuleze sînge arte­
rial prin vasele din crieri putem aduce în mintea animalului con­
ştiinţa pierdută, bine înţeles pentru un timp. Se mal ştie că tre­
bue actele psihice Să aibă oare-şi care durată pentru a putea fi
întovărăşite şi de conştiinţă; actele automatica, moştenite ori că­
ştigate prin deprindere, se fac foarte iute şi nict nu sînt conştiente.
Herzen a dovedit pe larg că starea de conştiintă nu poate avea loc
de cit în timpul desasirnilăret substanţei nervoase, adecă pe cîtă
vreme lucrează creerit şi li se consumă materialele ce-i aleătuesc !
Ieste încă un fapt pe care nu-l poate explica ipoteza, veche
şi ele aceea fireşte îl tăgădueşte, le vorbă de acele răstimpun în
cari conştiinţa ieste intrerupta, lipseşte cu desăvîrşire, sau mai lă­
murit, ele acele răstimpurr în cari omul nu gîndeşte de loc.
Singuri metafizicii se lovesc prin argumentele ce aduc. Iei
singurt arată că în ipoteza existenţei unui suflet care ar fi sub­
stemţet Ct{gCtâtOMC, asemenea întreruperi de conştiinţă nu pot alea
nici o explicare, Am înţelege să-I lipsască spiritului din cînd în
cînd mijloacele de a face cunoscute şi în afară cugetarile sale, dar
să nu ştie singur nemică o bucată de vreme, fireşte că le absurd.
Couştiinta le întreruptă, încetează nu nurual în Ieşinurt, în ador­
mire adînci, prin substanţe anestezice, în epilepsie etc, ci chiar şi
în vremea soinnulut. S'a dovedit că la cel hipnotizaţt De poate
[458]
458
BOALELE PJ!;�SONALITAŢE[
-------
-
pricinui un somn atît de adînc în cît se stinge ori ce urmă de con­
ştiinţă, nicI visurile nu bîntue liniştea adîncă a adormitulnt. Putea­
vor spiritualiştit să ne spue pe unde petrece atuuet sufletul, cum
de nu mai cugetă, tel, substanţa cugetătore? Acest fenomen, între­
ruperea vieţei conştiente prin răstîrnpnrt de repaus, de lipsa de
conştiinţă, se potriveşte minunat cu teoriea eeealaltă. în adevăr.
Crierii, ca şi ori-ce organ, au periode cînd lucrează. apoi ostenesc
şi dacă între celulele nervoase se află prea multe substanţe acide
făcute prin consumarea materiei nervoase, organul nu mai poate
lucra, omul adoarme şi, dacă osteneala a fost mare, ie cel mal fi­
resc lucru sa cadă într'un somn neînsotit de conştiinţă. Nu tre­
bue să ne amagim prin cercetările făcute de oameni culţI ai cărora
creert sînt într'o stare vectnică de atitare ; alt-felin leste înse la
teranr, cari visază rar în timpul somnului. Chiar inşi-şi metafi­
zicii s'au prins acelea În capcană. Ribot ne spune că Iei cereau de
la protivnici să le arete vre un caz cînd intîmplîndu-se o întrerupere
în conştiinţă, omul după ce se va fi trezit Să nu mai poate şti nemica
de timpul strecurat şi să lege cel din urmă act conştient, cu cel
di'ntăiu. Ribot spune că a, observat asemenea lucru chiar la femeea
sa. O dată a fost ehiemat la un bolnav de holeră, femeea s'a tre­
zit şi l'a văzut cu luminarea in mînă, pregătindu-se de plecare,
apoi a adormit la loc; peste jumătate ele ceas Eibot se Întoarse it
casă şi tocmai cînd întra în odaie cu luminarea, leal' se trezi fe­
meea, dar somnul îi fusese aşa de adînc, aşa de bine se unise clipa
adormirei cu a trezirei, în cît socotea că bărbatu-su nici nu apucase
încă a pleca şi întrebă ce a uitat de se în toarce, Mare-l fu mie­
rarea aflînd că dormise jumatate de ceas. Mediei! cunosc împreju­
rări de nebunie cari rnmp constiinta pe neaşteptate şi dupa un timp
bolnavii îşi vin în fire şi chiar urmează vorba de unde o lăsase atunci
cînd îşi pierduseră conşriinţao-=Lucrările neînsoţite de conştiinţă
joacă mare rol în vieata noastră, cele conştiente sînt numai o mică
parte din totalul vieţet noastre snfleteşu. De pildă fie-care vrointă,
îşt are pricinile în cele mai adînci ascuusurt ale noastre; motivele
conştiente cari o întovarăşese şi par că o explica, nu formează de
[459]
459
• II
BOALELE PERSONALlTAŢEI
---=-�=--==---------'---_. -------
cît o parte din pricina adevărată. Tot ast-feliu cu urele şi tubirile ,
ba chiar faptul acesta a fost bagat în sa mă de oamenii cel mai
lipsiţi de darul observatiei, şi tei se m ieară şi nu po�t înţelege ce
pricini îi fac să Iubească pe cutare, iear pe altul Să-I urască.-
Unii au făcut greşala de a lua aceasta explicare prea îngust
şi de aceea au ajuns Să-şi închipue că fenomenul conştiinţei fiind
adaogit pe lîngă lucrarea mecanismului fiziologic, teste cu totul
fără vre un rol în vieata omului, adecă şi-au închipuit că lucrurile
se petrec Întocmai ca şi cum am fi nişte automaţi lipsiţi de con­
ştiinţă. DUpă autorin nu-l aşa. le adevărat că fenomenul conşti­
inţei se arată de la început ca un adaus fără folos, dar alcătuind
mem6riea conştientă, formînd experienţa, conştiinţa ajunge armă
foarte puternică în lupta pentru traiu, Ieată ce exemplu dă: "Se
poate Să dezlegam, fără a avea conştiinţă, o problemă; dar teste
foarte cu putinţă ca probleme de acela-şi feliii Să lIU le mai putem
dezlega alta dată tot inconştient. Di'rnpotrivă, dacă am dezlegat o
problemă avînd conştiinţă de lucrarile psihice făcute, Ie foarte greu
a greşi cu altă problemă de acela-şi feliu, pentru Că nu mergem
ca orbii".
Pănă aice a fost introducerea.
U rrnează cap. Lin Turburiirile organice.
Asupra acestora starue mult fiind că pe dînsele se razi mă to­
tul si prin iele se explică. Te meli ea individual i tă ţel psihice teste
pentru ori-ce animal simţul organic, simţul trupului, care de re­
gulă ii nehotarit şi Întunecos şi numai a rare 01'1 teste foarte lă­
murit. le de crezut că la animalele cele mai de jos acest simţ
teste tel singur întreaga individualitate psihică. Dar la om şi la
animalele superioare, lumea zgomotoasă a dorinţelor patimelor, per­
ceptiilor, imaginilor, ideilor, acopere această temelie tăcută, afară
de une-ori ; o uităm, pentru că nu o cunoaştem. Psihologiea me­
tafizică nu ţine samă de el" de culmr, şi observatiea nauntrica nu
dă lămuriri despre cele ce se petrec în lăuntrul trupului ; studiul
senzibilitătei generale a fost facut mai ales de cătră fiziologi.
Cea mai exactă definiţie a acestui simţ o dă K H. Weber : "0
[460]
• -",u.:>vNALITATEI
---------
simţire nauntrica, un felin de pipăit nauntrie care dă senzoriulnr
lămuriri despre starea mecanica şi chemicc-organieă it pielsi, a mu­
eoaselor şi a S81'oase101', a maruntaelor, a muşchilor, a articulaţiilor".
Louis Peisse, un doctor filosof, a scris cel întăiu în Frantiea, în
această privinţa aretind greşala celor ce ziceau că noi ne cunoaştem
trupul ca şi pe celelalte lucruri din natură. Ieata.chiar vorbele lUI,
după citaţiea făcută de autoriu : "Să fie oare neîndoelnie lucru, zice
tel, Că nu avem de loc vre o conştiintă de îndeplinirea funcţiilor
organice? Dacă ar fi vorba de eonştintă limpede, lamurita şi loca­
lizată ca a întiparirilor din afară, le vădit ca nu avem; dar putem
avea o conştiinţă întunecoasă, latenta, asemănătoare cu cea ce în­
Boţeşte mişcările resuflărei, sensatii cari, deşi repetate fără repaus,
trec nebăgate în sarnă, Nu s'ar putea sa privim ea un resunet
îndepărtat, slab, nehotarit al lucrarei noastre vitale uni versale, a­
cest sentiment aşa de insemnat ce ne înştiintaza neîntrerupt de
fiinţa trupulut nostru? Mai tot deauna s'a făcut greşala de a a­
mesteca astă: simţire eu intipăririle întîmplătoare şi locale cari în
timpul vegherei, aţiţă, trezesc şi hrănesc jocul seuzibilităter. Aceste
senzaţii, deşi neîncetate, nu se arată de cît ca nişte aretărt trecă­
toare pe teatrul conştiinţei, in vreme ce sentimentul de care am
vorbit mai SI1S, durează şi ţine innainte sub această scenă mişcă­
toare. Condillac îl numea destul de bine sentimentul fundamental
despre existenţă; Maine de Biran, sentimentul despre existenţa
senzitivă, Pri'ntr'inaul Se: arata leului trupul ca alltiZ şi subiectul
spiritul se simte şi se vede că fiinţază oare-şi cum într'un loc, în
întinderea margenits a organismulut. Monitoriu vecinic şi nesupus
la greşeli, tel face ea starea trupului să fie necontenit de faţă în con­
ştiinţă şi ast-felin alfttă foarte adînc legătura puternica între vieata
sufletească şi cea fiziologică.
"În starea obişnuită ele echilibru care alcatueşte sănătatea de­
savirsita, acest sentimen t reste, cum am zis, neîntrerupt şi de o
o potriva, deci 11n poate ajunge la leu, în stare de senzaţie deo­
sebită, speciala, locală. Pentru ca sa-r luăm bine sama, trebue să
capete oare-şi care tărie; atuncl ni se arată prin o simţire neho-
�. .
\
\
1
[461]
461
BOALELE PERSQNALITAŢEI
-------------------- --�------------------
torită de bună stare sau de neplăcere, aretînd cea di'ntăiu o ridi­
care a lucrărei vitale fiziologice, a .doua o turburare bolnăvicioasă;
dar în acest caz, nu întîrzie şi se localicaza sub formă de senzaţii
particulare, localizate în cutare sau cutare parte a trupului. Alte
ori se arată mai indirect, dar mai lămurit, anume cînd lipseşte în
vre un loc al organismului, de pildă în vre o mînă sau picior pa­
ralizat. Mîna sau piciorul fireşte tot face parte din organismul
visţuitoriu, dar, dacă am putea zice aşa, nu se mai cuprinde în
sfera leului organic. Acest ieu nu-l mai simte ea al său şi acea­
stă despărţire, deşi negativă, se dă pe faţă prin o senzaţie pozitivă
particulară, cunoscută de ori-cine a avut o amorţire desăvîrşită, fie
din pricina frigului, fie din" unei apăsărt asupra.nervilor. Această
senzaţie nu-I altă ce-va de c.t darea pe faţă a feliulut de lipsă ce
sufere sentimentul întregei vieţi trupeşti; dovedeşte că starea de
vieată a acestui madularin ieră În adevăr simţită, deşi nelamurit, şi
că alcatnea unul din elementele sentimentului obştesc despre vieata
totalitătei organismului. Tot aşa un zgomot neîntrerupt şi de ace­
la-al felin, ca al unei trăsuri În care stăm închişi, nu-l măi sim­
ţim, deşi îl auzim, căci dacă Încetează pe neaşteptate, îndată bă­
găm de samă, Aceasta analogie poate să ne Înlesnească pentru a
Înţelege feliul sentimentului fundamental despre vieaţa noastră or­
ganică, care n'ar fi după astă ipoteză de cît o rezultantă in confu-
80 a întipăririlor produse la toate locurile vii, prin mişcarea năun­
trică a funeţiunilor, întipărirt aduse la eriert ori de a dreptul prin
nervii ce-şi au rădăcinele în ereert 01'1 în măduva spinaret sau prin
nervii sistemului ganglionariu , pe încunjur."
Acestea le zice Peisse la 1848. Acuma cunoştinţele noastre
au sporit foarte mult şi în scrierile lui Basn, Maudsley etc se a­
rată pe larg funcţiile vietei şi partea ce aduc la intruchiparea ace­
stei simţiri generale ce avem de trupul nostru.
Ieată-le în scurt. Mai întăiu avem senzaţiile organice legate
cu resuflarea, simtirea de plăcere pricinuită de aerul curat, de in­
năduşire eăşunată de prea puţin aer; apoi vin senzaţiile date de
canalul mistu itoriu ; mai sînt altele şi mai generale, cum le foa,-
[462]
BOALEIJE PERSONALlTATEI
----------��--�-���._------._--
mea şi setea cari nu-s localizate şi urmează din o lipsă simţită de
organismul întreg, mal ales din o cerinţă a sîngelui. OlaudeBernard
a dovedit că simţul setei nu-i pricin uit de uscăciunea faringelui,
ei de lipsa de apă în organism. Între toate funcţiile, circulatiea
generală şi locală teste poate cea a cărei înriurire psihologică le
mai mare şi ale cărei schimbări pricinuese deosebiri între inşi şi
la acela-şi om în feliurite vremi. Mai sînt senzaţii organice veni­
te de la muşchi cari, unite cu senzaţiile di'nafară ale vederei şi
ale pipăitulut, joacă atît de mare rol la formarea cunoştinţelor.
Senzibilitatea muşchiulară privită în deosebi ne descopere tăriea În­
eordărei muşchilor, cum şi unde stau mînele şi picioarele etc.
Toate aceste senzaţii formează temeliea fizică a personalităter, Deşi
slabe ca fenomene psihice, dovedesc prin vecinică lucrare. îndată
ce nu mai sînt formele mai innalte ale vieţel mentale, pe dînsele
le vedem luînd locul întăiu. Ribot dă nişte pilde de visurt aşa de
ciudate în cît le punem pe toate. Se ştie că din pricina bolelor
la organele mistuirei şi ale respiraţie! visăm că sîntem apăsaţi
de greutăţi; din pricina boalelor de inimă, visăm că ne luptăm.
Une-ori nişte simţiri bolnăvieioase nebăgate în samă în timpul ve­
gherei se arată în somn ca prevestitoare. Arrnand de Villeneuve
visă că l'a muşcat de picior un cîne; peste cîte-va zile se aretă la
acel loc o rană eanceroasă. Gessner visă că un şerpe l'a muşcat de
piept în stînga; puţin mai În urmă se făcu tocmai acolo o bubă
neagră de care muri. Macario visă că-I durea grozav gîtul; se
trezi inse sănătos, dar peste cîte-va ceasuri se arată o boala de
gît foarte tare. Un om visă de un epileptic ; peste puţin timp
începu a avea chiar ieI asemenea atacuri. O femee visă că spunea
ce-va unui om mut şi se trezi mută. În aceste împrejurări vedem cum
visata conştientă îmvăleşte şi ascunde feliurite aţîţărl şi senzaţii
organice cari nu pot străbate în conştiinţă de cît în vremea som­
nului, cînd legăturile cu lumea din afară sînt intrerupte. Bine În­
ţeles, psihologir metaflzict nu catadieseau a vedea asemenea fapte.
'I'eoriea temperamentelor îşi are temeliea sa ştiinţifică tocmat în a­
ceste senzaţii organice şi feliul acestor senzaţii atîrnă de la chipul
[463]
___ --�B�OALELE PERSON ALITAŢEI
463
---
cum lucrează nervii'. Henle a încercat sa întemeeze pe insusirile
nervilor cele patru ternperamente cunoscute: flegmatic, sanguin,
coleric şi melancolic.
După cum deosebirile Între cal şi catîr, Între raţă şi gîscă,
nu pot a-şi avea izvorul ai urea de cît în deosebirile organismelor şi
în potrivirea cu mijlocul încunjurătoriu, însoţite unele şi altele
de urmările lor psihice şi deci în aceea-şi specie deosebirile între
inşi nu pot izvorl de ai urea de. unde-va.
Din cele spuse pănă aice urmează că personalitatea fizică tre­
bue Să se schimbe o dată cu elementele ce o alcătuesc. Şi în adevar
experienţa arată că schimbările pot merge de la un simţ slab de
neplăcere, de neajuns, pănă la schimbarea desăvîrşită a personali­
tatei, pănă la .dubla personalitate". Ou rebdare şi prin cercetări
destule s'ar putea culege din studiile făcute asupra boalelor mintet
un şir neintrerupt de pilde începînd de la schimbările cele mai
neînsemnate şi mai trecătoare şi mergînd fără salturi pănă la
schimbarea desăvîrs ită a leului. leul se schimbă neîncetat: se
ştie. Oît despre identitatea lui, apoi Ieată oumjteste: nu-t atinsă
pe cît timp totalul stărilor neschimbate întrece pe al celor pierdute
ori adause din nou.
Să vedem ce schimbări de personalitate aduc turburările or­
ganice. Începem cu o stare de abiea bolnăvicioasă, cunoscută ele
mai ori-cine. a nume cu o stare de aţitare ori de lîncezire, fară
pricină. 'l'onul obişnuit al vietet ie schimbat: urcat ori coborit.
În starea obişnuită, ieste o stare de linişte; de la trup nu vine
nici plăcere nict neplăcere. Alte ort din potrivă funcţiile vietei se
aprind mai tare; simţim prea multă dorinţă de lucru şi catam să
o cbeltuim ; toate celea ne par uşoare şi folositoare. Această stare
de mulţămire, de o cam dată numai fizică, se respindeşte în toată
organizatiea nervoasă şi deşteaptă cu grămada sentimente plăcute.
Atunci vedem lumea numai în bine. Alte-orI se întîmplă di'npo­
triva : o stare de ne mulţămire, de lîneezală şi de slăbiciune ne cu­
prinde, urmează apoi întristarea, teama, sentimentele neplăcute şi
zdroV�"'lr;' Atunci lumea ne pare rea. Amîndouă stările n'au nict
[464]
464
______ BOALELE PERSONALITAŢEI
o legMură eu vre o veste rea ori bună în asemenea împrejurări
individul teste schimbat, nu mai ieste aeela-şr, De obiceiu aseme­
nea stări sînt trecătoare şi individul se întoarce la echilibru ; dar
se poate şi alt-felin, pricinele acestor prefacert în personalitate pot
:fi trainice şi atunci individul remîne schimbat pentru multă vreme.
De regulă le greu de ales turburările personalitătei căşunate curat
şi de a dreptul de pricini organice, pentru că asemenea prefacert or­
ganice pot:fi însoţite de stări sufleteşti mai înnalte precum sînt ha­
lucinatiile, sentimentele şi ideile bolnave. Ribotalege înse un şir
de observaţii în cari turburările organice lucrează aproape singure.
Isată unul: Fiind plini de vieată, sănătoşi, se întîmplă unora
de simt o slăbăciuue din ce în ce mai mare, în cît se tem neîn­
cetat Că vor leşina şi muri. La aceştia nişte turburări în orga­
nism slăbesc suma de senzaţii ce primea crierul de la trup, adecă
slăbeşte simţul organic. Dacă ar fi fost numai atîta, am avea un
caz pricinuit numai de turburări organice, dar ?i aco lea se ame­
stecă inteligenta: unii îşI înehipue că-s otrăviţi, alţii că au pe dra­
cul şi cîte altele. Tot din turburări organice, cum teste pierderea
simţi rei la piele ori turburarea simtibilităte; musculare, se explică
cum unii îşi cred trupul foarte uşor în cît le pare 0U putinţă de a
zbura ori de a pluti în văzduh ori di'mpotrivă li se pare că vor fi
cîntărind mii de ocale; unii se cred foarte mari, urieşt, alţii foarte
mici; unora li se pare eă-s îmvăli]t într'un nor etc... Se întîmplă
Că pierderea simtulut organic Să aibă loc nu mal cît priveşte unele
organe: asemenea bolnavi cred că nu au dinţi, gură, stomah, mate,
creen etc. De acelea urmează că. în starea obişnuită toate aceste
organe trimet senzaţii la creert, măcar că nu avem conştiinţă de
dînsele; alt-feliă de ce îndată ce senzaţiile nu mai vin, omul îşi În­
ehipue c:1-1 lipseşte acest organ? Prin schimbarea feliului de senzaţii
se explică de ce�unii cred că au picioare de steclă, de lemn, de unt etc.
Dacă pierderea acestor senzaţii se întinde la tot trupul, bolnavul
spune că nu mai are trup. Esquirol spune de o femee care credeă
că diavolul i-a luat trupul: tot o dată pierduse simtirea la toată
pielea. Alte ori dacă se sehim bă feliul senzaţiilor de o data pe
[465]
neaşteptate, se poate forma altă personalitate, deosebirea între sim­
ţul ce avea de organismul vechin nu mai samănă cu cel dat de acest
nou, şi între amîndouă nu teste nici o Iegutură ; de aceea bolnavul
se crede altul şi vorbeşte de sine ca de unul străin. Foville spune
de un soldat care se credea mort in bătăliea de la .Austerlitz la
care fusese greu rîuit. Cînd îl întrebat ce mai face, cum îi merge,
îţi respundea : "Vrei să ştii cum îi merge lui moş Lambsrt ?"-"A
murit l'a luat o ghiulea. Ceea ce vezi acelea, nu-t Larnbert, ei o
maşină proastă pe care au facut'o după chipul lut. Ar trebui să-I
rogi să facă alta."
_______ A_-ZI TOTUL lE lVIAI_1F_A_· _
465
Ori cît ar părea de ciudată astă vorbă, noi credem ca le
adevărată, ha chiar cutezăm a ne închipui că şi cetitorii vor fi de
parerea noustră.
In societatea de a-zr totul ni se înfatoşază ca nişte întinse
iearmaroace. In adevăr ce le un tearrnaroc de cît o pieată în care
se aduc tot soiul de mărfuri, unde se întîlnesc negustori şi cum­
parătort, cari în adevăratul Înţeles nu sînt de cît tot negustori; căci
În vreme ce unii dau mărfurile ceial.iltr dan banii, adecă nu altă ce-va,
de cît tot un soiu de marfă. Dacă ne uităm lu societate, aoeea-şi pri­
velişte ne aşteaptă, schimb şi schimb, deosebire că nu numai boi,
vaci, mătasă, grîu, ni se arată ochilor şi minter, ci tot, ori-ee
voiţi, lucruri, fiinţt, sentimente, fără deosebire, se vînd pe banr.
Cîte-va exemple ne vor lămuri şi mai bine.
Să luăm mal întăiu ştiinţa, sfinta ştiinţă, maica învătăturei ;
ce sînt apostolii ieI de cît negustorI cămătar! cari se vînd celor
ce dau mai mult? Ştiinţa a-z! nu lucrează de cît pentru bani şi
(va urma)
;STEFAN Y A8fLlU
A-ZI TOTUL lE MARFA
Contemporanul Au. V. No. 5
30