01 - PREFAŢĂ , 
Era în 1928 cînd Edmond Bordeaux Szekely a publicat pentru
prima oară traducerea sa a Cărţii Întîi a Evangheliei Eseniene a
Păcii, un manuscris vechi pe care îl găsise în Arhivele Secrete ale
Vaticanului ca rezultat al răbdării fără limite, al erudiţiei fără cusur,
şi al intuiţiei infailibile, o poveste reprodusă în cartea sa,
Descoperirea Evangheliei Eseniene a Păcii. Versiunea engleză a
acestui vechi manuscris a apărut în 1937, şi de atunci, micul volum
a călătorit prin toată lumea, apărînd în diverse limbi, şi de atunci
cîştigînd din ce în ce mai mulţi cititori, pînă acum, deşi fără
publicitate, numai în Statele Unite s-au vîndut peste un milion de
copii. Nu au trecut cincizeci de ani după prima traducere în franceză
că au apărut şi Cartea a Doua şi a Treia, şi acestea au devenit la
rîndul lor opere clasice ale literaturii eseniene.
Cartea a Patra, Învăţăturile Alesului, va veni ca o surpriză pentru
acei cititori care ştiu de moartea Dr. Szekely în 1979. Dacă aş fi fost
şi psiholog, sau învăţat, sau arheolog, aş fi putut să dau o
explicaţie. Dar nu sunt decît al său famulus amanuensis, şi
instrucţiunile pe care mi le-a lăsat au fost clare şi explicite: "La doi
ani după moartea mea, vei publica Cartea a Patra a Evangheliei
Eseniene a Păcii". Asta a fost tot, şi acum îi duc la îndeplinire
dorinţa.
Această Carte a Patra, Învăţăturile Alesului, reprezintă încă un
fragment al manuscrisului complet care există în limba arameică în
Arhivele Secrete ale Vaticanului şi în slavona veche în Biblioteca
Regală a Habsburgilor (acum proprietatea guvernului austriac). Cît
despre motivul amînării publicării ei, nu pot decît să presupun că Dr.
Szekely şi-a dorit realitatea vie a acestor adevăruri fără vîrstă,
neîntinate nici de prezenţa traducătorului. El spunea în prefaţa sa a
primei ediţii londoneze a Cărţii Întîi în 1937 că "Am publicat această
parte înaintea restului, pentru că este partea de care umanitatea
suferindă are cea mai mare nevoie astăzi". Poate, în acelaşi fel,
lumea apăsată de patruzeci şi patru de ani mai tîrziu are nevoie de
acest volum din Evanghelia Eseniană a Păcii.
Din nou cuvintele Dr. Szekely: "Nu avem nimic de adăugat la
acest text. Vorbeşte de la sine. Cititorul care studiază cu
concentrare paginile care urmează, va simţi eterna vitalitate şi
puternica evidenţă a acestor adevăruri profunde de care omenirea
are nevoie astăzi mai urgent ca niciodată."
"Şi adevărul va mărturisi despre el însuşi."
Norma Nilsson Bordeaux, Orosi, Costa Rica, 1981

02 - COMUNIUNILE ESENIENE
Şi a fost să fie că Isus a adunat pe Fiii Luminii pe malul rîului, ca
să le reveleze ceea ce a fost ascuns; căci au trecut şapte ani, şi
fiecare a fost roditor pentru adevăr, aşa cum floarea se deschide din
boboc cînd îngerii soarelui şi al apei îl aduc la vremea înfloririi.
Şi toţi erau diferiţi unul de altul, unii erau mai în vîrstă, şi alţii
aveau încă roua tinereţii pe obrajii lor, şi cîţiva au fost înălţaţi
conform cu tradiţiile taţilor lor, şi alţii nu ştiau cine fuseseră tatăl şi
mama lor. Dar toţi împărtăşeau limpezimea ochilor şi supleţea
trupului, căci acestea erau semne că de şapte ani ei umblaseră
împreună cu îngerii Mamei Pămînteşti şi îi ascultaseră legile. Şi timp
de şapte ani îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc îi învăţau în orele
lor de somn. Şi acum venise ziua cînd ei urmau să intre în Frăţia
Alesului şi să cunoască învăţăturile ascunse ale Bătrînilor, chiar şi
cele ale lui Enoh şi de mai înainte.
Şi Isus i-a condus pe Fiii Luminii la un copac străvechi, şi acolo a
îngenuncheat la locul unde rădăcinile, noduroase şi albite de ani, se
întindeau peste marginea rîului. Fii Luminii au îngenuncheat şi ei, şi
au atins cu respect trunchiul bătrînului copac, căci fuseseră învăţaţi
că copacii sunt Fraţii Fiilor Oamenilor. Căci mama lor este aceeaşi,
Mama Pămîntească, al cărui sînge curge în seva copacului şi în
trupul Fiului Omului. Şi tatăl lor este acelaşi, Tatăl Ceresc, ale cărui
legi sunt scrise în ramurile copacului, şi ale cărui legi sunt gravate
pe fruntea Fiului Omului.
Şi Isus şi-a întins mîinile către copac, şi a spus: "Priviţi, Copacul
Vieţii, care stă în mijlocul Mării Eterne. Priviţi nu numai cu ochii
trupului, ci vedeţi cu ochii spiritului Copacul Vieţii la izvorul
curenţilor curgători; la un izvor viu într-un ţinut al secetei. Priviţi
grădina eternă a minunilor, şi în centrul ei Copacul Vieţii, taina
tainelor, ridicînd ramuri eterne pentru plantare eternă, pentru a
cufunda rădăcinile lor în curentul vieţii dintr-un izvor etern. Vedeţi
cu ochii spiritului îngerii zilei şi îngerii nopţii care păzesc fructele cu
flăcări de Lumină Eternă arzînd în toate direcţiile.
"Priviţi, o Fii ai Luminii, ramurile Copacului Vieţii ajungînd pînă în
Împărăţia Tatălui Ceresc. Şi priviţi rădăcinile Copacului Vieţii
coborînd în sînul Mamei Pămînteşti. Căci Fiul Omului este înălţat la
înălţime eternă şi păşeşte prin minunile cîmpiei; căci doar Fiul
Omului cară în trupul său rădăcinile Copacului Vieţii; aceleaşi
rădăcini care sunt alăptate de la sînul Mamei Pămînteşti; şi doar Fiul
Omului cară în spiritul său ramurile Copacului Vieţii; aceleaşi ramuri
care ajung pînă la cer, şi chiar pînă în împărăţia Tatălui Ceresc.
"Şi timp de şapte ani aţi lucrat ziua cu îngerii Mamei Pămînteşti,
şi timp de şapte ani aţi dormit în braţele Tatălui Ceresc. Şi acum
mare va fi răsplata voastră, şi vi se va dărui darul limbilor, prin care
vă puteţi atrage întreaga putere a Mamei voastre Pămînteşti, şi să
aveţi putere asupra îngerilor şi domeniului ei pe tot cuprinsul
împărăţiei ei; ca voi să vă puteţi atrage gloria orbitoare a Tatălui
vostru Ceresc, ca să puteţi porunci îngerilor lui şi să intraţi în viaţa
veşnică în împărăţiile cereşti.
"Şi timp de şapte ani aceste cuvinte nu v-au fost dăruite vouă,
căci cel ce foloseşte darul limbilor ca să caute bogăţii, sau ca să-şi
domine duşmanii, nu va mai fi un Fiu al Luminii, ci doar un pui al
satanei şi o creatură a întunericului.
Căci doar apa pură poate oglindi lumina soarelui; şi apa care a
devenit plină de murdărie nu poate reflecta nimic. Şi cînd trupul şi
spiritului Fiului Omului au mers împreună cu îngerii Mamei
Pămînteşti şi ai Tatălui Ceresc timp de şapte ani, atunci el este ca
rîul curgînd sub lumina soarelui de amiază, oglindind mai departe
luminile orbitoare ale strălucitoarelor nestemate.
"Ascultaţi-mă, Fii ai Luminii, căci vă împart darul limbilor, căci
vorbind cu Mama voastră Pămînteasca dimineaţa, şi cu Tatăl vostru
Ceresc seara, puteţi merge aproape şi tot mai aproape de unitate cu
împărăţiile pămîntului şi ale cerului, acea unitate pentru care Fiul
Omului este menit de la începutul timpurilor.
"Vă voi face cunoscute lucruri adînci şi tainice. Adevăr grăiesc
vouă, toate lucrurile există prin Dumnezeu şi nu este nici unul în
afara lui. Îndreptaţi-vă inimile, aşadar, pentru a putea merge pe
căile cele drepte, unde este prezenţa sa.
"Cînd deschideţi ochii dimineaţa, chiar înainte ca trupul vostru să
fi fost chemat de Îngerul Soarelui, spuneţi-vă aceste cuvinte,
lăsîndu-le ca un ecou în spiritul vostru; căci vorbele sunt ca frunzele
moarte cînd nu există viaţa spiritului în ele. Spuneţi, atunci, aceste
cuvinte: "Intru în infinita şi eterna grădină a tainei, spiritul meu în
unitate cu Tatăl Ceresc, trupul meu în unitate cu Mama
Pămîntească, inima mea în armonie cu Fraţii mei, Fii Oamenilor,
dedicîndu-mi spiritul, trupul, şi inima mea sfintei, purei şi
izbăvitoarei Învăţături, chiar acea Învăţătură care din vechime i-a
fost cunoscută lui Enoh."
"Şi după ce aceste cuvinte au intrat în spiritul vostru, în prima
dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: "Mama Pămîntească
şi cu mine una suntem. Suflarea ei este suflarea mea; sîngele ei
este sîngele meu; oasele ei, carnea ei, măruntaiele ei, ochii şi
urechile ei, sunt oasele mele, carnea mea, măruntaiele mele, ochii
şi urechile mele. Niciodată nu o voi lua în deşert, şi ea mereu îmi va
hrăni şi susţine trupul." Şi veţi simţi puterea Mamei Pămînteşti
curgînd prin trupul vostru la fel ca rîul cînd este înghiţit de ploi şi
curge repede cu mare zgomot.
"Şi în a doua dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte:
“Înger al Pămîntului, fă-mi sămînţa roditoare, şi cu puterea ta dă
viaţă trupului meu.” Aşa cum sămînţa voastră creează o noua viaţă,
aşa curge prin pămînt sămînţa îngerului Pămîntului; în iarbă, în sol,
în toate lucrurile vii care cresc din pămînt. Să ştiţi, o Fii ai Luminii,
ca acelaşi înger al Pămîntului care transformă sămînţa voastră în fii,
transformă şi mica ghindă în puternicul stejar, şi face grîul purtător
de sămînţă să crească pentru pîinea Fiului Omului. Şi sămînţa
trupului vostru nu are nevoie sa intre în trupul unei femei pentru a
crea viaţă; prin puterea îngerului Pămîntului poate crea viaţa
spiritului înăuntru, ca şi viaţa trupului în afară.
"Şi în a treia dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte:
“Înger al Vieţii, intră cu putere în mădularele trupului meu.” Şi cu
aceste cuvinte îmbrăţişaţi Copacul Vieţii, precum îmbrăţişez acest
stejar, şi veţi simţi puterea îngerului Vieţii curgînd către braţele
voastre, şi către picioarele voastre, şi către toate părţile trupului
vostru, aşa cum seva curge în copac primăvara, chiar aşa cum iese
din trunchiul copacului, aşa şi îngerul Vieţii vă va inunda trupul cu
puterea Mamei Pămînteşti.
"Şi în a patra dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte:
"Înger al Bucuriei, coboară pe pămînt, aducînd frumuseţe şi
încîntare tuturor copiilor Mamei Pămînteşti şi ai Tatălui Ceresc.” Şi
veţi intra în cîmpiile de flori după ploaie şi veţi mulţumi Mamei
Pămînteşti pentru dulcele odor al bobocilor; căci adevărat vă spun,
o floare nu are nici un alt sens decît să aducă bucurie în inima Fiului
Omului. Şi veţi asculta cu urechi noi la cîntecul pasărilor, şi veţi
vedea cu ochi noi culorile soarelui la apusul şi răsăritul său; şi toate
aceste daruri ale Mamei Pămînteşti vă vor prilejui bucurie în inimile
voastre. Şi veţi cunoaşte că nimeni nu vine în faţa Tatălui Ceresc
dacă nu este lăsat de îngerul Bucuriei să treacă; căci în bucurie a
fost creat pămîntul, şi în bucurie Tatăl Ceresc şi Mama Pămîntească
au dat naştere Fiului Omului.
"Şi în a cincea dimineaţă după Sabat, spuneţi acest cuvinte:
“Înger al Soarelui, intră în trupul meu şi lasă-mă sa mă îmbăiez în
focul vieţii.” Şi veţi simţi razele soarelui răsărind intrînd în punctul
central al trupului vostru, în centru unde îngerii zilei şi nopţii se
amestecă, şi puterea soarelui va fi a voastră să o îndreptaţi către
orice parte a trupului vostru, ca îngerii sa locuiască înăuntru.
"Şi în a şasea dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte:
“Înger al Apei, intră în sîngele meu şi dă trupului meu Apa Vieţii.” Şi
veţi simţi, precum curentul grăbit al rîului, puterea îngerului Apei
cum intră în sîngele vostru, şi ca pîrîiaşul unui curent, trimite
puterea Mamei Pămînteşti prin sîngele vostru către toate părţile
trupului vostru. Şi va fi pentru vindecare, căci puterea îngerului Apei
este foarte mare, şi cînd vorbiţi cu ea, ea vă va trimite puterea ei
oriunde îi cereţi, căci atunci cînd îngerii lui Dumnezeu locuiesc în
Fiul Omului, toate lucrurile sunt posibile.
"Şi în a şaptea dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte:
“Înger al Aerului, intră cu suflarea ta şi dă trupului meu Aerul
Vieţii.” Să ştiţi, o Fii ai Luminii, că îngerul Aerului este mesagerul
Tatălui Ceresc, şi nimeni nu poate veni în faţa lui Dumnezeu dacă
îngerul Aerului nu îl lasă să treacă. Aşa cum nu ne gîndim la îngerul
Aerului atunci cînd respirăm, căci respiram fără să ne gîndim, aşa
cum fiii întunericului îşi trăiesc viaţa fără să gîndească. Dar cînd
puterea vieţii intră în cuvintele voastre şi în suflarea voastră, atunci
de fiecare dată cînd invocaţi Îngerul Aerului, invocaţi şi îngerii
necunoscuţi ai Tatălui Ceresc, şi vă veţi apropia din ce în ce mai
mult de împărăţiile cereşti.
"Şi în seara de Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Tatăl Ceresc şi cu
mine una suntem.” Şi va veţi îmbăia în lumina stelelor, şi Tatăl
Ceresc vă va ţine în mîna lui şi va stîrni un izvor de cunoaştere în
voi; o fîntînă de putere, din care curg ape vii, o revărsare de iubire
şi de atot-înţelepciune, ca splendoarea Luminii Eterne. Şi intr-o zi
ochii spiritului vostru se vor deschide, şi veţi cunoaşte toate
lucrurile.
"Şi în prima seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger al
Vieţii Eterne, coboară asupra mea şi dă viaţă veşnică spiritului
meu.” Şi închideţi ochii, Fii ai Luminii, şi în somn contemplaţi
unitatea vieţii de pretutindeni. Căci adevăr grăiesc vouă, în orele de
zi picioarele noastre sunt pe pămînt şi nu avem aripi cu care să
zburăm. Dar spiritele noastre nu sunt legate de pămînt, şi odată cu
venirea nopţii ne depăşim ataşamentul faţă de pămînt şi ne
alăturăm celor ce sunt eterne. Căci Fiul Omului nu este doar ceea ce
pare a fi, şi doar cu ochii spiritului putem vedea acele fire aurii care
ne leagă cu viaţa de pretutindeni.
"Şi în a doua seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger al
Muncii Creatoare, coboară pe pămînt şi dă abundenţă tuturor Fiilor
Oamenilor. ”Căci acest cel mai puternic dintre îngerii Tatălui Ceresc
este cauza mişcării, şi doar în mişcare este viaţă. Lucraţi, Fii ai
Luminii, în grădina Fraternităţii pentru a crea împărăţia cerurilor pe
pămînt. Şi aşa cum lucraţi, tot astfel îngerul Muncii Creatoare va
hrăni şi va coace sămînţa spiritului vostru, ca să-L puteţi vedea pe
Dumnezeu.
"Şi în a treia seara după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Pace,
pace, pace, Înger al Păcii, fii mereu pretutindeni.” Căutaţi îngerul
Păcii în tot ceea ce este viu, în tot ceea ce faceţi, în fiecare cuvînt pe
care-l spuneţi. Căci pacea este cheia cunoaşterii, a tuturor tainelor,
a întregii vieţi. Acolo unde nu este pace, acolo domneşte Satana. Şi
fiii întunericului rîvnesc mai mult decît orice să răpească Fiilor
Luminii pacea lor. Mergeţi, atunci, în noaptea asta spre făgaşul de
aur al luminii care este veşmîntul îngerului Păcii. Şi întoarceţi
dimineţii pacea lui Dumnezeu care este dincolo de înţelegere, cu a
cărui pace perfectă puteţi alina inimile Fiilor Oamenilor.
"Şi în a patra seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger al
Puterii, coboară asupra mea şi umple-mi toate faptele cu putere.”
Adevărat vă spun, aşa cum nu poate exista viaţă pe pămînt fără
soare, tot astfel nu există nici viaţă a spiritului fără Îngerul Puterii.
Ceea ce gîndiţi şi simţiţi, acestea sunt ca scripturile moarte, care
sunt doar cuvinte pe o pagină, sau ca graiul mort al morţilor. Dar
Fiii Luminii nu vor gîndi numai, nu vor simţi numai, dar vor şi face,
şi faptele lor vor umple gîndurile şi sentimentele lor, aşa cum fructul
auriu al verii dă sens frunzelor verzi ale primăverii.
"Şi în a cincea seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger
al Iubirii, coboară asupra mea şi umple cu iubire toate sentimentele
mele.” Pentru că prin iubire Tatăl Ceresc şi Mama Pămîntească şi
Fiul Omului devin una. Iubirea este eternă. Iubirea este mai
puternică decît moartea. Şi în fiecare seară Fiii Luminii ar trebui să
se îmbăieze în apa sfîntă a îngerului Iubirii, ca dimineaţa să îi
boteze pe Fiii Oamenilor cu fapte binevoitoare şi vorbe delicate. Căci
atunci cînd inima Fiului Luminii este îmbăiată în iubire, doar cuvinte
frumoase şi delicate poate spune.
"Şi în a şasea seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: “Înger
al Înţelepciunii, coboară asupra mea şi umple cu înţelepciune toate
gîndurile mele.” Să ştiţi, Fii ai Luminii, că gîndurile voastre sunt la
fel de puternice ca şi trăsnetul fulgerului care spintecă furtuna şi
face bucăţi puternicul copac. Pentru asta a trebuit să aşteptaţi şapte
ani pentru a învăţa cum să vorbiţi cu îngerii, căci nu cunoaşteţi
puterea gîndurilor voastre. Folosiţi, aşadar, înţelepciunea în tot ceea
ce gîndiţi şi spuneţi şi faceţi. Adevărat vă spun, ceea ce este făcut
fără înţelepciune este ca şi calul fără călăreţ, cu gura spumegînd şi
ochii sălbatici, alergînd nebuneşte spre o prăpastie căscată. Dar cînd
Îngerul Înţelepciunii vă guvernează faptele, atunci aveţi calea
deschisă către tărîmuri necunoscute, şi ordinea şi armonia vă
guvernează vieţile.
"Şi acestea sunt comuniunile cu îngerii care îi sunt daţi Fiului
Luminii, care cu trupurile purificate de Mama Pămîntească şi cu
spiritele purificate de Tatăl Ceresc, pot comanda şi servi îngerii,
continuu, de la o perioadă la alta, în circuitele zilei, şi în ordinea sa
fixă, odată cu venirea luminii din sursa ei şi la lăsarea serii şi
plecarea luminii, la plecarea întunericului şi la venirea zilei,
continuu, în toate generaţiile timpului.
"Adevărul se naşte din revărsarea Luminii, falsitatea din fîntîna
întunericului. Ţinutul tuturor copiilor adevărului este în mîinile
Îngerilor de Lumină astfel ca ei să poate merge pe cărările Luminii.
"Binecuvîntaţi fie toţi Fiii Luminii care au tras la sorţi cu Legea, ca
să meargă plini de adevăr pe toate căile lor. Fie ca Legea să vă
binecuvînteze pe toţi şi să vă ferească de rău, şi să vă ilumineze
inimile cu înţelepciune în lucrurile vieţii şi să vă graţieze cu
cunoaşterea lucrurilor Eternului.
Şi luna crescîndă a păcii s-a ridicat peste munte şi raze de lumină
au scînteiat în apele rîului. Şi Fii Luminii ca un singur om au
îngenuncheat cu respect mulţumind pentru cuvintele lui Isus, aşa
cum au fost învăţaţi pe căile vechi ale taţilor lor, precum şi Enoh a
fost învăţat bătrîn fiind.
Şi Isus a spus: "Legea a fost plantată pentru a-i răsplăti pe Copiii
Luminii cu vindecare şi pace abundentă, cu viaţă lungă, cu sămînţa
roditoare de binecuvîntări eterne, cu bucuria eternă în nemurirea
Luminii Eterne.
"Odată cu venirea zilei îmi îmbrăţişez mama, la venirea serii mă
alătur Tatălui, şi la plecarea serii şi a dimineţii voi respira Legea lor,
şi nu voi întrerupe aceste Comuniuni pînă la sfîrşitul timpurilor."

03 - DARUL VIEŢII ÎN UMILA IARBĂ
Era în luna Thebt, cînd pămîntul era acoperit cu fire de iarbă
tînără după ploaie, şi acoperirea verdelui de smarald era la fel de
delicată ca şi şezutul unei copile. Şi era într-o dimineaţă plină de
lumina soarelui cînd Isus i-a adunat pe noii Fraţi ai Alesului roată în
jurul său, ca ei să audă cu urechile lor şi să înţeleagă cu inimile lor
învăţăturile taţilor lor, aşa cum au fost predate lui Enoh din
vechime.
Şi Isus stătea dincolo de nodurosul şi străvechiul copac, ţinînd în
mîini un mic vas de pămînt; şi în vas creştea frageda iarbă de grîu,
cea mai perfectă dintre toate ierburile purtătoare de seminţe. Şi
gingaşa iarbă din vas radia viaţă, la fel ca iarba şi plantele care
acopereau dealurile în depărtatele cîmpii şi chiar dincolo. Şi Isus a
apăsat iarba în vas cu mîinile, la fel de gingaş ca şi cum ar fi atins
capul unui copilaş.
Şi Isus a spus: "Fericiţi sunteţi voi, Fii ai Luminii, căci aţi intrat
pe drumul fără de moarte şi pe calea adevărului, aşa cum au făcut
taţii voştri în vechime, care au fost învăţaţi de Cei Mari. Cu ochii şi
urechile spiritului voi vedeţi şi auziţi priveliştile şi sunetele
împărăţiei Mamei Pămînteşti: cerul albastru unde locuieşte îngerul
Aerului, rîul înspumat unde curge îngerul Apei, lumina aurie care
izvorăşte din îngerul Soarelui. Şi adevărat vă spun, toate acestea
sunt înlăuntrul vostru, la fel ca şi în afara voastră; căci suflarea
voastră, sîngele vostru, focul vieţii din voi, toate una sunt cu Mama
Pămîntească. Dar dintre toate acestea, şi mai mult, cel mai preţios
dar al Mamei voastre Pămînteşti este iarba de sub picioarele
voastre, chiar iarba pe care păşiţi fără să gîndiţi. Umil şi blînd este
îngerul Pămîntului, căci nu are nici aripi să zboare, nici raze aurii să
străpungă ceaţa. Dar mare este puterea lui şi vastă este întinderea
sa, căci acoperă pămîntul cu puterea lui, şi fără el Fiii Oamenilor nu
ar mai exista, căci nici un om nu poate trăi fără iarba, copacii şi
plantele Mamei Pămînteşti. Şi acestea sunt darurile îngerului
Pămîntului pentru Fiii Oamenilor.
"Dar acum va voi vorbi despre lucruri tainice, căci adevăr vă
spun vouă, umila iarbă este mai mult decît hrană pentru om şi
animal. Îşi ascunde gloria sub o înfăţişare modestă, aşa cum s-a
spus despre un conducător al bătrînilor care a vizitat satele
supuşilor lui deghizat în cerşetor, ştiind ca ei ar spune mult mai
multe lucruri unui astfel de om, dar ar fi înfricoşaţi în fata Regelui
lor. Aşa şi umila iarba îşi ascunde gloria sub haina ei de umil verde,
şi Fii Oamenilor calcă pe ea, o ară, îşi hrănesc animalele, dar nu
cunosc secretele care sunt ascunse în ea, chiar acele secrete ale
vieţii veşnice în împărăţiile cereşti.
"Dar Fiii Luminii vor şti ce este ascuns în iarbă, căci le este dată
ca să aducă alinare Fiilor Oamenilor. Chiar aşa suntem învăţaţi de
către Mama Pămîntească cu această mînuţă de grîu într-un vas
simplu, chiar acelaşi vas pe care îl folosiţi pentru a bea lapte şi a
aduna mierea albinelor. Acum vasul este umplut cu sol negru bogat
în frunze vechi şi umezit de roua dimineţii, chiar acel dar preţios al
îngerului Pămîntului.
"Şi am umezit o mînă de pămînt, în care a intrat îngerul Apei.
Îngerul Aerului de asemenea l-a îmbrăţişat, şi îngerul Soarelui, şi
puterea celor trei îngeri l-au trezit şi pe îngerul Vieţii în grîu, şi a
încolţit şi rădăcini se năşteau în fiecare sămînţă.
"Apoi pun grîul trezit în solul îngerului Pămîntului, şi puterea
Mamei Pămînteşti şi a tuturor îngerilor ei au intrat în grîu, şi cînd
soarele răsărise de patru ori seminţele deveniseră iarba. Adevăr va
spun vouă, nu există miracol mai mare decît acesta."
Şi Fraţii au privit cu respect la firele delicate de iarbă din mîinile
lui Isus, şi unul l-a întrebat: "Învăţătorule, care este secretul ierbii
pe care ai ţinut-o în mînă? De ce este diferită de iarba care acoperă
dealurile şi munţii?"
Şi Isus răspunse: "Nu este diferită, Fiu al Luminii. Toate ierburile,
toţi copacii, toate plantele, în orice parte a lumii, toate fac parte din
împărăţia Mamei Pămînteşti. Dar am separat în acest vas o mică
porţiune a împărăţiei Mamei voastre, ca să o puteţi atinge cu mîinile
spiritului, şi astfel puterea ei să intre în trupul vostru.
"Căci adevărat vă spun, există Sfîntul Curent al Vieţii care a dat
naştere Mamei Pămînteşti şi tuturor îngerilor ei. Acest Curent al
Vieţii este invizibil pentru ochii Fiilor Oamenilor, căci ei merg în
întuneric şi nu văd îngerii zilei şi ai nopţii care îi înconjoară şi care
plutesc peste ei. Dar Fiii Luminii au mers timp de şapte ani
împreună cu îngerii zilei şi ai nopţii, şi acum le sunt destăinuite
secretele comuniunii cu îngerii. Şi ochii spiritului vostru se vor
deschide, şi veţi vedea şi auzi şi atinge Curentul Vieţii care a dat
naştere Mamei voastre Pămînteşti. Şi veţi intra în Curentul Sfînt al
Vieţii, şi el vă va purta cu infinită tandreţe spre viaţa veşnică în
împărăţia Tatălui vostru Ceresc.
"Cum vom face noi asta, Învăţătorule?" a întrebat unul uimit. "Ce
taine trebuie să ştim ca sa vedem şi să auzim şi să atingem acest
Curent Sfînt al Vieţii?"
Şi Isus nu a răspuns. Dar şi-a pus mîinile în jurul firelor de iarba
din vas, cu blîndeţe, de parcă ar fi fost fruntea unui copil. Şi a închis
ochii, şi în jurul lui erau raze de lumina, scînteind în soare, aşa cum
lumina verii face lumina să tremure uşor sub un cer fără nori. Şi
Fraţii au îngenuncheat şi şi-au plecat capetele cu respect în faţa
îngerilor care au izvorît din postura şezîndă a lui Isus; şi el şedea în
linişte, cu mîinile împreunate ca intr-o rugăciune în jurul firelor de
iarbă.
Şi nimeni nu a ştiut dacă a trecut o oră, sau un an, căci timpul a
stat în loc ca şi cum întreaga creaţie şi-ar fi ţinut răsuflarea. Şi Isus
şi-a deschis ochii, şi parfumul de flori umplu aerul cînd vorbi Isus:
"Aici este taina, Fii ai Luminii; aici în umila iarbă. Aici este locul de
întîlnire al Mamei Pămînteşti şi al Tatălui Ceresc; aici este Curentul
Vieţii care curge între Împărăţiile Pămînteşti şi cele Cereşti. Puneţi
mîinile în jurul delicatei ierbi a îngerului Pămîntului şi veţi vedea şi
auzi şi atinge puterea tuturor îngerilor.”
Şi unul cîte unul, fiecare dintre Fraţi a stat cu respect înaintea
puterii îngerilor, ţinînd în mînă delicata iarbă. Şi fiecare a simţit
Curentul Vieţii intrîndu-i în corp cu forţa unui pîrîu repede după o
furtună grăbită. Şi puterea îngerilor a intrat prin mîinile lor, sus
către braţele lor, şi i-a scuturat zdravăn, aşa cum vîntul din nord
scutură ramurile copacilor. Şi toţi se minunau de puterea din umila
iarbă, că putea conţine toţi Îngerii, şi împărăţiile Mamei Pămînteşti
şi Tatălui Ceresc. Şi ei stăteau înaintea lui Isus, şi erau învăţaţi de
către El.
Şi Isus spuse: “Priviţi, Fii ai Luminii, umila iarbă. Vedeţi cum
înăuntru se află toţi îngerii Mamei Pămînteşti şi ai Tatălui Ceresc. De
acum aţi păşit în Curentul Vieţii, şi curenţii săi vă vor duce în timp
către viaţă veşnică în regatul Tatălui vostru Ceresc.
“Căci în iarbă sunt toţi îngerii. Iată pe îngerul Soarelui, aici în
strălucirea verdelui firelor de grîu. Pentru că nimeni nu poate privi la
soare cînd acesta este sus de tot, pentru că ochii Fiului Omului sunt
orbiţi de lumina sa radiantă. Şi de aceea îngerul Soarelui înverzeşte
toate cărora el le dă viaţă, astfel Fiul Omului poate privi la variate
umbre de verde şi să poată găsi putere şi confort în asta. Adevăr vă
spun vouă, tot ceea ce este verde şi cu viaţă are puterea îngerului
Soarelui înăuntru, chiar şi aceste delicate fire de grîu tînăr.
“Şi astfel binecuvîntează îngerul Apei iarba, pentru că adevărat
vă spun, este mai mult din îngerul Apei în iarbă decît din oricare
dintre ceilalţi îngeri ai Mamei Pămînteşti. Căci dacă striviţi iarba în
mîini, veţi simţi apa vieţii, care este sîngele Mamei Pămînteşti. Şi
mereu în zilele cînd atingeţi iarba şi intraţi în Curentul Vieţii, daţi
pămîntului cîteva picături de apă, pentru ca iarba să poată fi
reînnoită prin puterea Îngerului Apei.
“Să ştiţi, de asemenea, că îngerul Apei este în interiorul ierbii,
pentru că tot ceea ce are viaţă şi este verde este casa îngerului
Apei. Puneţi-vă cu faţa aproape de iarbă, respiraţi adînc, şi lăsaţi
îngerul Aerului să intre adînc în trupul vostru. Pentru că el locuieşte
în iarbă, aşa cum stejarul locuieşte în ghindă, şi aşa cum peştele
locuieşte în mare.
“Îngerul Pămîntului este cel ce dă viaţă ierbii, aşa cum şi copilul
din pîntece trăieşte din hrana mamei lui, aşa şi pămîntul se
dăruieşte bobului de grîu, făcîndu-l să răsară mai înalt să
îmbrăţişeze pe îngerul Aerului. Adevărat va spun, fiecare bob de
grîu care se desface către cer este o victorie împotriva morţii, unde
Satan stăpîneşte. Căci Viaţa întotdeauna începe din nou.
“Îngerul Vieţii este cel care curge printre firele de iarbă în trupul
Fiului Luminii, zguduindu-l cu puterea sa. Căci iarba este Viaţă şi
Fiul Luminii este Viaţă, şi viaţa curge între Fiul Luminii şi firele de
iarbă, făcînd un pod către Curentul Sfînt de Lumină care a dat
naştere întregii creaţii.
“Şi cînd Fiul Luminii ţine în mîinile sale firele de iarbă, acolo este
îngerul bucuriei care îi umple trupul cu muzică. A intra în Curentul
Vieţii este a fi una cu cîntecul pasării, cu culorile florilor sălbatice, cu
parfumul snopilor de spice, proaspăt secerate pe cîmpie. Adevărat
vă spun, cînd Fiul Omului nu simte bucurie în inima sa, el lucrează
pentru Satan şi aduce speranţă fiilor întunericului. Nu există tristeţe
în regatul Luminii, ci doar îngerul Bucuriei. Învăţaţi, aşadar, de la
delicatele fire de iarba cîntecul îngerului bucuriei, astfel ca Fiii
Luminii să poate păşi alături de el mereu şi aşa sa încînte inimile
Fiilor Oamenilor.
“Mama Pămîntească este cea care ne înzestrează cu trupurile
noastre, căci suntem născuţi din ea, şi avem viaţa în ea. Astfel ea
ne procură hrana în chiar aceste fire de iarbă pe care le atingem cu
mîinile. Căci adevărat vă spun, nu este doar pîinea cu care ne poate
hrăni grîul. De asemenea putem mesteca bine firele, ca puterea
Mamei Pămînteşti să intre în noi. Dar mestecaţi bine firele de iarbă,
căci Fiul Omului are dinţi spre deosebire de acele dobitoace, şi
numai cînd mestecăm bine firele de iarbă îngerul Apei poate intra în
sîngele nostru pentru a ne da putere. Mîncaţi, atunci, Fii ai Luminii,
din această iarbă perfectă de la masa Mamei voastre Pămînteşti, ca
zilele voastre să fie multe pe pămînt, căci astfel găsiţi favoare în
ochii lui Dumnezeu.
“Adevărat vă spun, îngerul Puterii intră în voi cînd atingeţi
Curentul Vieţii prin firele de iarbă. Căci îngerul Puterii este o lumină
strălucitoare ce înconjoară orice lucru însufleţit, la fel cum luna este
încercuită de inele radiante, şi aşa cum ceaţa se ridică de pe cîmpii
cînd soarele urcă pe cer. Şi îngerul Puterii intră în Fiul Luminii cînd
inima lui este pură şi cînd dorinţa sa este de a alina şi învăţa pe Fiii
Oamenilor. Atingeţi, atunci, firele de iarbă, şi simţiţi pe îngerul
Puterii intrînd prin vîrfurile degetelor voastre, urcînd în corpul
vostru, şi zguduindu-vă pînă tremuraţi cu uimire şi veneraţie.
“Să ştiţi, de asemenea, că îngerul Iubirii este prezent în firele de
iarbă, căci iubirea este în a da, şi mare este iubirea dată Fiilor
Luminii de delicatele fire de iarbă. Căci adevărat vă spun, Curentul
Vieţii curge prin orice lucru viu, şi tot ce este viu, se scaldă în
Curentul Sacru al Vieţii. Şi cînd Fiul Luminii atinge cu iubire firele de
iarbă, tot astfel firele de iarbă îi întorc iubirea, şi îl conduc către
Curentul Vieţii unde el poate găsi viaţă veşnică. Şi aceasta Iubire nu
se epuizează niciodată, căci izvorul ei este în Curentul Vieţii care se
varsă în Marea Eternă, şi oricît de departe se înstrăinează Fiul
Omului de Mama sa Pămîntească şi de Tatăl său Ceresc, atingerea
firelor de iarbă îi vor aduce mereu un mesaj de la îngerul Iubirii; şi
picioarele lui se vor scălda din nou în Curentul Sfînt al Vieţii.
“Iată, îngerul Înţelepciunii guvernează mişcarea planetelor,
cercul anotimpurilor, şi creşterea în ordine a tuturor lucrurilor vii.
Astfel hotărăşte îngerul Înţelepciunii comuniunea Fiilor Luminii cu
Curentul Vieţii, prin delicatele fire de iarbă. Căci adevărat vă spun,
trupul vostru este sfînt, căci el se scaldă în Curentul Vieţii, care este
Ordinea Eternă.
Atingeţi firele de iarbă, Fii ai Luminii, şi atingeţi îngerul Vieţii
Eterne. Căci dacă priviţi cu ochii spiritului, veţi vedea într-adevăr că
viaţa este eternă. Acum este tînără, cu strălucirea unui nou-născut.
În curînd va fi înaltă şi graţioasă, ca şi copacul plin de sevă cu
primele sale fructe. Apoi va fi galbenă şi bătrînă, şi îşi va pleca capul
cu răbdare, aşa cum stă pe cîmp după seceriş. În sfîrşit, se va
veşteji, căci micul vas de pămînt nu poate conţine toată viaţa
grîului. Dar el nu moare, căci frunzele uscate se reîntorc la îngerul
Pămîntului, şi el ţine planta în braţele sale şi o adoarme, şi toţi
îngerii lucrează în frunzele ofilite şi iată, ele sunt schimbate şi nu
mor, ci se nasc din nou cu altă înfăţişare. Şi astfel Fiii Luminii nu
văd niciodată moartea, ci se regăsesc schimbaţi şi ridicaţi la viaţă
veşnică.
“Şi astfel îngerul Muncii nu doarme niciodată, căci el trimite
rădăcinile grîului adînc în îngerul Pămîntului, astfel încît lăstarii de
verde delicat să poate învinge moartea şi împărăţia lui Satan. Căci
viaţa este mişcare şi îngerul Muncii nu stă niciodată, ci el munceşte
fără încetare în via Domnului. Închideţi ochii cînd atingeţi iarba, Fii
ai Luminii, dar nu adormiţi, căci a atinge Curentul Vieţii înseamnă a
atinge ritmul etern al nepieritoarelor împărăţii, şi a va scălda în
Curentul Vieţii este a simţi din ce în ce mai mult puterea îngerului
Muncii înlăuntrul vostru, creînd împărăţia Cerurilor pe Pămînt.
“Pacea este darul Curentului Vieţii către Fii Luminii. De aceea ne
urăm mereu “Pacea fie cu tine”. La fel face şi iarba cu trupul vostru
cu sărutul Păcii. Adevărat vă spun, Pacea nu este doar absenţa
războiului, căci rîul paşnic se poate transforma foarte rapid într-un
torent mînios, şi la fel valurile care leagănă barca o pot repede
sfărîma de stînci în bucăţi. Astfel îi aşteaptă violenţa pe Fiii luminii,
cînd ei nu păstrează vigilenţa păcii. Atingeţi firele de iarbă, şi prin
aceasta atingeţi Curentul Vieţii. Acolo veţi găsi Pacea, Pacea clădită
cu puterea tuturor îngerilor. Cu aceeaşi Pace razele Luminii Sfinte
vor împrăştia tot întunericul.
Cînd Fiii Luminii sunt una cu Curentul Vieţii, atunci puterea firelor
de iarbă îi conduce către împărăţia nepieritoare a Tatălui Ceresc. Şi
veţi cunoaşte mai mult din acele taine pentru care nu v-a venit
vremea să le auziţi. Pentru că există alţi Curenţi ai Vieţii în veşnicele
împărăţii; adevărat vă spun, împărăţiile cereşti sunt traversate
peste tot de curenţi de lumină aurie, arcuindu-se departe dincolo de
bolta cerului şi neavînd sfîrşit. Şi Fiii Luminii vor călători veşnic prin
aceşti curenţi, necunoscînd moartea, călăuziţi de Iubirea veşnică a
Tatălui Ceresc. Şi adevărat vă spun, toate aceste taine sunt
conţinute în umila iarbă, cînd o atingeţi cu delicateţe şi vă deschideţi
inima către îngerul Vieţii dinlăuntru.
“Strîngeţi atunci boabele de grîu şi plantaţi-le în oale mici de
pămînt; şi în fiecare zi, cu inima bucuroasă, împărtăşiţi cu îngerii, ca
ei să vă călăuzească spre Curentul Sacru al Vieţii, şi ca voi să puteţi
aduce din izvorul său etern alinare şi putere pentru Fiii Oamenilor.
Pentru că adevărat vă spun, tot ce învăţaţi, tot ce văd ochii
spiritului, tot ce aud urechile spiritului, toate acestea sunt o trestie
găunoasă în vînt dacă nu trimiteţi mai departe un mesaj de adevăr
şi lumină Fiilor Oamenilor. Pentru că după fruct cunoaştem valoarea
copacului. Şi a iubi este a învăţa pe alţii la nesfîrşit, fără încetare.
Pentru că aşa au fost învăţaţi taţii voştri din vechime, chiar şi Tatăl
vostru Enoh. Mergeţi acum, şi pacea fie cu voi.
“Şi Isus a întins mîinile ţinînd micul vas cu firele de iarbă tînără,
ca şi cum le-ar binecuvînta, şi a păşit către dealurile pline de soare,
de-a lungul malului rîului, aşa cum era obiceiul tuturor Fraţilor. Şi
ceilalţi l-au urmat, fiecare păstrînd la sine cuvintele lui Isus, ca pe o
bijuterie de preţ la piept.

04 - PACEA ÎNŞEPTITĂ
“Pacea fie cu voi”, spuse Fratele Mai Mare salutîndu-i pe Fraţii
care se adunaseră pentru învăţături.
“Pacea fie cu tine”, răspunseră ei; şi au mers împreună de-a
lungul malului rîului, căci acesta era obiceiul lor cînd un Frate Mai
Mare îi învăţa pe Fraţi, ca ei să poate împărtăşi învăţăturile cu
îngerii Mamei Pămînteşti: al aerului, al soarelui, al apei, al
pămîntului, al vieţii, şi al bucuriei.
Şi Fratele Mai Mare spuse Fraţilor: “V-aş vorbi despre pace, căci
dintre toţi îngerii Tatălui Ceresc, pacea este cea căreia lumea se
supune cel mai mult, aşa cum un prunc obosit tînjeşte să îşi pună
capul la sînul mamei. Lipsa păcii este cea care tulbură împărăţiile,
chiar şi cînd nu sunt în război. Căci violenţa şi ostilităţile pot domni
intr-o împărăţie chiar şi cînd nu se aud sunetele de săbii lovite. Deşi
armatele nu mărşăluiesc una împotriva celeilalte, tot nu este pace
cînd Fiii Oamenilor nu se alătură îngerilor lui Dumnezeu.
Adevărat va spun, mulţi sunt cei care nu cunosc pacea; căci ei
fac război cu propriul lor trup; fac război cu propriile lor gînduri; ei
nu au pace cu taţii lor, cu mamele lor, cu copiii lor; nu au pace cu
prietenii şi vecinii lor; ei nu cunosc frumuseţea Sfintelor Scripturi; ei
nu muncesc ziua în împărăţia Mamei lor Pămînteşti, nici nu dorm
noaptea în braţele Tatălui lor Ceresc. Pacea nu domneşte în ei, ei
sunt veşnic însetaţi de ceea ce pe urmă le aduce doar mizerie şi
durere, chiar şi acele capcane ale bogăţiei şi faimei cu care Satan îi
tentează pe Fiii Oamenilor; şi ei trăiesc ignorînd Legea, chiar acea
Lege Sfîntă prin care trăim: calea îngerilor mamei Pămînteşti şi ai
Tatălui Ceresc.
Cum putem atunci să aducem pace fraţilor noştri, Învăţătorule?”
au întrebat cîţiva dintre Fraţii Mai Mari, “căci am vrea ca toţi Fiii
oamenilor să împărtăşească binecuvîntările îngerului păcii.”
Şi El a răspuns: “Adevărat, doar cel ce este împăcat cu toţi
îngerii poate răspîndi lumina păcii către alţii. Aşadar, mai întîi fiţi
împăcaţi cu toţi îngerii Mamei Pămînteşti şi ai Tatălui Ceresc. Căci
vînturile unei furtuni agită şi necăjesc apele rîului, şi doar calmul
care urmează le pot linişti iar. Aveţi grijă cînd fratele vostru cere
pîine să nu îi daţi pietre. Trăiţi mai întîi în pace cu toţi îngerii, căci
atunci pacea voastră va fi ca o fîntînă care se umple iar şi iar prin
ceea ce dă, şi cu cît daţi mai mult, cu atît mai mult vi se va da, căci
astfel este Legea.
Trei sunt lucrările Fiului Omului, şi nimeni nu poate veni în faţa
lui Dumnezeu fără să-l cunoască pe îngerul Păcii în fiecare din cele
trei. acestea sunt trupul său, gîndurile sale, şi sentimentele sale.
Cînd îngerul Înţelepciunii îi călăuzeşte gîndurile, cînd îngerul Iubirii îi
purifică sentimentele, şi cînd faptele trupului său reflectă şi Iubirea
şi Înţelepciunea, atunci îngerul păcii îl conduce negreşit către tronul
Tatălui Ceresc. Şi ar trebui să se roage fără încetare ca puterea lui
Satan cu toate bolile şi necurăţeniile ei să fie aruncată din aceste
trei lucrări; acea Putere şi Înţelepciune pot domni în trupul,
gîndurile şi în sentimentele sale.
“Mai întîi Fiul Omului va căuta pacea cu propriul trup; căci trupul
său este ca un lac de munte care reflectă soarele atunci cînd este
liniştit şi clar, dar cînd este plin de noroi şi pietre nu reflectă nimic.
Mai întîi trebuie aruncat Satan din trup, ca îngerii lui Dumnezeu să
poată intra din nou şi locui acolo înăuntru. Adevărat, pacea nu
poate domni în trup dacă acesta nu este un templu al Legii Sfinte.
Aşadar, cînd cel ce suferă în dureri şi răni amarnice vă cere ajutorul,
spuneţi-i să se reînnoiască prin post şi rugăciune. Spuneţi-i să
invoce îngerul soarelui, îngerul apei şi îngerul aerului, ca ei să poată
intra în trupul său şi să-l scape de puterea lui Satan.
Arătaţi-i botezul pe dinăuntru şi botezul pe dinafară. Spuneţi-i să
mănînce mereu la masa Mamei noastre Pămînteşti, aşternută cu
darurile sale: fructele copacilor, ierburile cîmpiilor, laptele bun de
băut al dobitoacelor şi mierea albinelor. Nu va invoca puterea lui
Satan mîncînd carnea dobitoacelor, căci cel ce ucide, îşi ucide
fratele, şi astfel cine mănîncă carnea dobitoacelor ucise, mănîncă
trupul morţii. Spuneţi-i să-şi prepare mîncarea la focul vieţii, şi nu la
focul morţii, căci îngerii lui Dumnezeu servesc doar oameni vii.
“Şi chiar dacă nu îi vede, şi nu îi aude, şi nu-i atinge, el tot este
înconjurat de puterea îngerilor lui Dumnezeu. În timp ce ochii şi
urechile lui sunt închise de ignoranţa faţă de Lege şi însetate de
plăcerile lui Satan, el nu îi va vedea, nici nu-i va auzi, nici nu-i va
atinge. Dar cînd posteşte şi se roagă Dumnezeului cel viu sa-i
alunge toate bolile şi necurăţeniile lui Satan, atunci ochii şi urechile
lui se vor deschide, şi va găsi pacea.
“Pentru că nu suferă numai cel ce găzduieşte bolile lui Satan
înăuntrul sau, dar şi mama lui, tatăl lui, soţia lui, copiii lui, tovarăşii
lui suferă de asemenea, căci nici un om nu este o insulă izolata şi
puterile ce curg prin el, fie ca sunt ale îngerilor sau ale lui Satan,
adevărat aceste puteri fac bine sau rău celorlalţi.
“După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc,
cînd soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri,
trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite-l pe
îngerul Vieţii în trupul nostru să locuiască acolo veşnic.
“Apoi Fiul Omului va căuta pace cu propriile gînduri, ca îngerul
Înţelepciunii să-l poată călăuzi. Căci adevărat vă spun, nu există
putere mai mare în cer şi pe pămînt decît gîndurile Fiului Omului.
Deşi nevăzute de ochii trupului, totuşi fiecare gînd are putere de
poate zdruncina cerurile.
“Căci nici unei alte creaturi din împărăţia Mamei Pămînteşti nu-i
este dată puterea gîndului, căci toate creaturile ce se tîrăsc şi
pasările ce zboară, nu trăiesc din propria lor gîndire ci din a Legii ce
le stăpîneşte pe toate. Doar Fiilor Oamenilor le este dată puterea
gîndului, chiar a acelui gînd ce poate sfărîma hotarele morţii. Nu
gîndiţi că gîndul nu are nici o putere pentru că nu poate fi văzut.
Adevărat vă spun, fulgerul ce despică puternicul stejar, sau
cutremurul ce deschide crăpături în pămînt, acestea sunt joacă de
copil pe lîngă puterea gîndului. Adevărat, fiecare gînd întunecat, fie
că este de răutate, de mînie, sau răzbunare, acestea răspîndesc
distrugere ca aceea a focului măturînd prin aprindere uscată sub
cerul fără vînt. Dar omul nu vede măcelul, nici nu aude strigătele de
îndurare ale victimelor sale, căci el e orb faţă de lumea spiritului.
“Dar cînd puterea aceasta este călăuzită de sfînta Înţelepciune,
atunci gîndurile Fiului Omului îl conduc spre împărăţiile cereşti şi
astfel paradisul este construit pe pămînt; atunci gîndurile voastre
sunt cele ce înalţă sufletele oamenilor, aşa cum apele reci ale unui
curent repede va revigorează trupul în arşiţa verii.
“Cînd un pui de pasăre încearcă să zboare, aripile sale nu îl pot
susţine, şi el cade iar şi iar pe pămînt. Dar încearcă din nou şi într-o
zi se ridică plutind, lăsînd pămîntul şi cuibul său departe în urmă.
Aşa este şi cu gîndurile Fiilor Oamenilor. Cu cît merge mai mult
împreună cu îngerii şi le respectă legile, cu atît mai puternice îi
devin gîndurile în Sfînta Înţelepciune. Şi adevărat vă spun, acea zi
va veni cînd gîndurile sale vor învinge chiar şi împărăţia morţii şi se
vor avînta către viaţa veşnică în împărăţiile cereşti; căci cu gîndurile
lor călăuzite de Sfînta Înţelepciune Fiii Oamenilor construiesc un pod
de lumină în apropiere pentru a ajunge la Dumnezeu.
“După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc,
cînd soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri,
trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite-l
gîndurilor noastre pe îngerul Puterii, ca să putem sfărîma hotarele
morţii.
“Apoi Fiul Omului va căuta pace cu propriile lui sentimente; ca
familia sa să se poată bucura de blîndeţea lui iubitoare, chiar şi tatăl
său, mama sa, copiii săi şi copiii copiilor săi. Căci Tatăl Ceresc este
de o sută de ori mai măreţ decît toţi tatii după sămînţă şi sînge iar
Mama Pămîntească este de o sută de ori mai măreaţă decît toate
mamele după trup, şi fraţii voştri adevăraţi sunt cei ce împlinesc
voia Tatălui vostru Ceresc şi a Mamei voastre Pămînteşti, şi nu fraţii
voştri de sînge.
Chiar aşa, îl veţi vedea voi pe Tatăl Ceresc în tatăl vostru după
sămînţă, şi pe Mama Pămîntească în mama voastră după trup, căci
nu sunt oare aceştia tot copii ai Tatălui Ceresc şi ai Mamei
Pămînteşti? Chiar aşa îi veţi iubi voi oare pe fraţii voştri de sînge aşa
cum îi iubiţi pe toţi tatii voştri adevăraţi care merg împreună cu
îngerii, căci nu sunt oare şi aceştia copii ai Tatălui Ceresc şi ai
Mamei Pămînteşti? Adevărat vă spun, este mai uşor să-i iubiţi pe cei
nou întîlniţi, decît pe cei din propria voastră casă, care ne-au
cunoscut slăbiciunile şi ne-au auzit cuvintele de mînie, şi ne-au
văzut dezbrăcaţi, căci ei ne cunosc aşa cum ne cunoaştem noi
înşine, şi ne este ruşine. Atunci îl vom chema pe îngerul Iubirii să ne
intre în sentimente, ca ele să fie purificate. Şi tot ceea ce înainte era
nerăbdare şi discordie, se va transforma în armonie şi pace, aşa
cum pămîntul uscat bea din blînda ploaie şi devine verde şi moale,
fraged cu viaţă nouă.
“Căci multe şi dureroase sunt suferinţele Fiilor Oamenilor cînd ei
nu aderă la îngerul Iubirii. Adevărat, un om fără iubire aruncă o
umbra întunecată pe oricine întîlneşte, pe mai toţi cei împreună cu
care trăieşte; cuvintele lui aspre şi mînioase cad pe fraţii săi ca
aerul fetid dintr-o baltă stătută. Şi cel mai mult suferă cei cu care
vorbeşte, căci întunericul ce-l înconjoară îl invită pe Satan şi devaşii
lui.
“Dar cînd îl cheamă pe îngerul Iubirii, atunci întunericul se
împrăştie, şi lumina soarelui izvorăşte din el, şi culorile curcubeului
se învîrtesc în jurul capului său, şi o ploaie blîndă cade din degetele
sale, şi el aduce pace şi putere tuturor celor ce stau lîngă el.
“După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc,
cînd soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri,
trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite-l pe
îngerul Iubirii tuturor celor de-un neam şi sînge cu noi, ca pacea şi
armonia să poată locui veşnic în casa noastră.
“Atunci Fiul Omului va căuta pacea cu alţi Fii ai Oamenilor, chiar
şi cu fariseii şi preoţii, chiar şi cu cerşetorii şi vagabonzii, chiar şi cu
regii şi guvernatorii. Căci toţi sunt Fii ai Oamenilor, oricare ar fi
poziţia lor, oricare ar fi titlul lor, chiar dacă ochii lor sunt deschişi să
vadă împărăţiile cereşti, sau dacă încă mai bîjbîie în beznă şi
ignoranţă.
“Căci dreptatea oamenilor poate răsplăti pe cel ce nu merită şi
poate pedepsi pe cel nevinovat, dar Legea Sfîntă este aceeaşi
pentru toţi, fie cerşetor sau rege, fie păstor sau preot.
“Căutaţi pace cu toţi Fiii Oamenilor, şi faceţi cunoscut Fraţilor
Luminii, că noi am trăit după Legea Sfîntă încă din vremea lui Enoh
din vechime, şi chiar dinainte. Căci nu suntem nici bogaţi, nici
săraci. Şi împărţim toate lucrurile, chiar şi veşmintele noastre, şi
uneltele ce le folosim să ne cultivăm pămîntul. Şi împreună muncim
cu toţi îngerii, aducînd tuturor să mănînce darurile Mamei
Pămînteşti. “Căci cel mai puternic dintre îngerii Tatălui Ceresc,
îngerul Muncii, îl binecuvîntează pe fiecare om ce munceşte în felul
cel mai bun pentru el, căci atunci nu vom cunoaşte nevoia nici
excesul. Adevărat, există abundenţă pentru toţi oamenii în
împărăţiile Mamei Pămînteşti şi a Tatălui Ceresc cînd fiecare om
lucrează la sarcina lui; căci cînd un om se sustrage de la sarcina lui
atunci altul trebuie să o preia, căci toate lucrurile ni se dau în
împărăţiile cerului şi pămîntului la preţul muncii.
“Dintotdeauna au trăit Fraţii Luminii acolo unde se bucură îngerii
Mamei Pămînteşti: lîngă rîuri, lîngă copaci, lîngă flori, lîngă muzica
păsărilor; unde soarele şi ploaia pot îmbrăţişa trupul, care este
templul spiritului. Nici nu trebuie să avem de-a face cu edictele
conducătorilor, nici să nu le susţinem, căci legea noastră este Legea
Tatălui Ceresc şi a Mamei Pămînteşti, nici să ne supunem, căci
nimeni nu conduce fără voia Domnului. Mai degrabă să ne străduim
să trăim după Legea Sfîntă şi mereu să întărim ce este bine în toate
lucrurile; atunci împărăţia întunericului va fi schimbată cu împărăţia
luminii: căci cum poate rămîne întunericul acolo unde este lumina?
“După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc,
cînd soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri,
trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite-l
întregii omeniri pe îngerul Muncii, căci avînd o sarcină sfîntă nu ar
trebui să cerem nici o altă binecuvîntare.
“Apoi Fiul Omului va căuta pace cu cunoaşterea vremurilor
trecute; căci adevărat vă spun, în Scripturile Sfinte este o comoară
de o sută de ori mai mare decît bijuteriile şi aurul din cea mai
bogată împărăţie, şi chiar mai preţioasă, căci cu siguranţă ele conţin
toată înţelepciunea revelată de Dumnezeu Fiilor Luminii, chiar şi
acele tradiţii care au ajuns la noi prin Enoh din vechime, şi înaintea
lui pe o cale nesfîrşită în trecut, învăţăturile Celor Mari. Şi acestea
sunt moştenirea noastră, chiar aşa cum fiul moşteneşte toate
posesiunile tatălui său cînd se arată vrednic de binecuvîntarea
tatălui său. Adevărat, studiind învăţăturile înţelepciunii fără vîrstă
ajungem să îl cunoaştem pe Dumnezeu, căci adevărat vă spun, Cei
Mari au văzut pe Dumnezeu faţă în faţă; chiar aşa, cînd citim
Sfintele Scripturi atingem picioarele lui Dumnezeu.
“Şi cînd odată vedem cu ochii înţelepciunii şi auzim cu urechile
înţelegerii veşnicele adevăruri, atunci trebuie să mergem printre Fiii
Oamenilor şi să-i învăţăm, căci dacă ascundem cunoaşterea sfîntă
cu gelozie, pretinzînd că ne aparţine, atunci suntem ca cel ce
găseşte un izvor sus în munţi, şi decît să-l lase să curgă în vale să
potolească setea omului şi a animalului, îl îngroapă sub stînci şi
noroi, prin aceasta totodată jefuindu-se şi pe el însuşi de apă.
Mergeţi între Fiii Oamenilor şi spuneţi-le Legea Sfîntă, ca şi ei să se
salveze şi să intre în împărăţiile cereşti. Dar spuneţi-le în cuvinte pe
care să le înţeleagă, în parabole din natură ce vorbesc din inimă,
căci fapta trebuie mai întîi să fiinţeze în inima trezită.
“După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc,
cînd soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri,
trimite tuturor Fiilor Oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite
conştiinţei noastre pe îngerul Înţelepciunii, ca noi să putem merge
pe căile Celor Mari care au văzut faţa lui Dumnezeu.
“Apoi Fiul Omului va căuta pace cu împărăţia Mamei sale
Pămînteşti, căci nimeni nu poate trăi mult, nici nu poate fi fericit,
decît cel ce îşi cinsteşte Mama Pămîntească şi îi împlineşte legile.
Căci suflarea voastră este suflarea ei; sîngele vostru este sîngele ei;
oasele voastre – oasele ei; carnea voastră – carnea ei; măruntaiele
voastre – măruntaiele ei; ochii voştri şi urechile voastre sunt ochii şi
urechile ei.
“Adevărat vă spun, sunteţi una cu Mama Pămîntească; ea este în
voi, şi voi în ea. Din ea aţi fost născuţi, în ea trăiţi, şi în ea vă veţi
întoarce iar. Sîngele Mamei noastre Pămînteşti este cel ce cade din
nori şi curge în rîuri; suflarea Mamei noastre Pămînteşti este cea
care şopteşte în frunzele pădurii şi suflă cu vînt puternic dinspre
munţi; dulce şi tare este carnea Mamei noastre Pămînteşti în
fructele copacilor; puternice şi neclintite sunt oasele Mamei noastre
Pămînteşti în giganticele roci şi pietre ce stau ca santinele ale
vremurilor apuse; adevărat, una suntem cu Mama noastră
Pămîntească, şi cel ce se ataşează de legile mamei sale, şi mama sa
se va ataşa de el.
“Dar va veni o zi cînd Fiul Omului îşi va întoarce faţa de la Mama
sa Pămîntească şi o va trăda, chiar negîndu-şi Mama şi dreptul din
naştere. Atunci el o va vinde în sclavie, şi carnea ei va fi răvăşită,
sîngele ei poluat, şi suflarea ei înăbuşită; el va aduce focul morţii în
toată împărăţia ei, şi foamea lui va devora toate darurile ei şi va
lăsa doar pustiu în locul lor.
“Toate aceste lucruri le va face ignorînd Legea, şi aşa cum un om
ce moare încet nu îşi mai poate mirosi propria duhoare, aşa va fi şi
Fiul Omului orb faţă de adevăr; căci aşa cum el îşi jefuieşte şi
devastează şi distruge Mama Pămîntească, tot aşa se jefuieşte şi se
devastează şi se distruge pe el însuşi. Căci a fost născut din Mama
Pămîntească, şi una este cu ea, şi tot ceea ce face Mamei Pămînteşti
îşi face chiar lui însuşi.
“Demult, înainte de Marele Potop, Cei Mari umblau pe pămînt, şi
copacii giganţi, chiar aceia ce astăzi sunt doar legendă, erau casa şi
împărăţia lor. Ei trăiau pe parcursul a multe generaţii, căci ei
mîncau de la masa Mamei Pămînteşti, şi dormeau în braţele Tatălui
Ceresc, şi nu cunoşteau boala, bătrîneţea sau moartea. Fiilor
Oamenilor li s-a lăsat prin testament toată gloria împărăţiilor lor,
chiar şi cunoaşterea tainică a Copacului Vieţii care stă în mijlocul
Mării Eterne. Dar ochii Fiilor Oamenilor fură orbiţi de viziunile lui
Satan, şi de promisiuni de putere, chiar şi acea putere care
cucereşte prin forţă şi sînge. Şi atunci Fiul Omului a rupt firele de
aur ce îl legau de Mama Pămîntească şi de Tatăl Ceresc; el se
îndepărtă din Curentul Sfînt al Vieţii unde trupul său, gîndurile sale
şi sentimentele sale erau una cu Legea, şi începu să îşi folosească
propriile gînduri, propriile sentimente, şi propriile fapte, făcînd sute
de legi, pe cînd înainte era doar Una.
“Şi aşa Fiii Oamenilor s-au exilat singuri de la ei de acasă, şi de
atunci ei s-au îngrămădit în spatele zidurilor lor de piatră, neauzind
suspinul vîntului în copacii înalţi ai pădurilor de dincolo de oraşele
lor.
“Adevărat vă spun, Cartea Naturii este o Scriptură Sfîntă, şi dacă
doriţi ca Fiii Oamenilor să se salveze şi să afle viaţa veşnică,
învăţaţi-i încă odată cum să citească din paginile vii ale Mamei
Pămînteşti. Căci Legea e scrisă în tot ce este viaţă. Este scrisă în
iarbă, în copaci, în rîuri, munţi, în păsările cerului şi în peştii mării;
doar atunci întunecata viziunea viitorului ajunge să nu se
împlinească.
“După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc,
cînd soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri,
trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite în
împărăţia Mamei Pămînteşti pe îngerul Bucuriei, ca inimile noastre
să fie pline de cîntec şi bucurie cînd ne cuibărim în braţele Mamei
noastre.
“În sfîrşit, Fiul Omului va căuta pace cu împărăţia Tatălui Ceresc;
căci într-adevăr, Fiul Omului este doar născut din sămînţa tatălui
său şi din trupul mamei sale, ca să-şi poată găsi adevărata
moştenire, şi să afle în sfîrşit că el este fiul Regelui.
“Tatăl Ceresc este Unica Lege, care a dat formă stelelor, soarelui,
luminii şi întunericului, ca şi Legii Sacre din sufletele noastre.
Căderea frunzelor, curgerea rîurilor, muzica nocturnă a insectelor,
toate acestea sunt guvernate de Lege.
“Pe tărîmul Tatălui Ceresc sunt multe case, şi multe sunt lucrurile
tainice pe care nu le cunoaşteţi încă. Adevărat vă spun, împărăţia
Tatălui nostru Ceresc este vastă, atît de vastă încît nici un om nu-i
poate cunoaşte limitele, căci nu există. Totuşi întreaga împărăţie
poate fi găsită în cea mai mică picătură de rouă de pe o floare
sălbatică, sau în parfumul ierbii proaspăt cosite pe cîmpie sub
soarele de vară. Adevărat, nu există cuvinte de a descrie împărăţia
Tatălui Ceresc.
“Glorioasă este, într-adevăr, moştenirea Fiului Omului, căci îi
este dat doar să intre în Curentul Vieţii ce îl conduce în împărăţia
Tatălui său Ceresc. Dar mai întîi să caute şi să găsească pacea cu
trupul său, cu gîndurile sale, cu sentimentele sale, cu Fiii Oamenilor,
cu cunoaşterea sacră, şi cu împărăţia Mamei Pămînteşti. Căci
adevărat vă spun, acesta este vasul ce îl va duce pe Fiul Omului pe
Curentul Vieţii la Tatăl său Ceresc. Trebuie să aibă pacea care este
înşeptită înainte să cunoască acea pace care depăşeşte înţelegerea,
chiar aceea a Tatălui său Ceresc.
“După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc,
cînd soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri,
trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite în
împărăţia ta, Tată Ceresc al nostru, pe îngerul Vieţii Veşnice, ca noi
să putem zbura sub stele şi să trăim veşnic.
Şi atunci Cel Mare a tăcut, şi o mare tăcere i-a cuprins pe Fraţi,
şi nici unul nu a dorit să vorbească. Umbrele tîrziei după-amiezi se
jucau pe suprafaţa rîului, nemişcată şi argintie ca oglinda, iar pe
cerul ce se întuneca se putea zări filigranul lunii crescînde a păcii. Şi
marea pace a Tatălui Ceresc i-a învăluit pe toţi în iubire
nemuritoare.

05 - CURENŢII SACRI
Aţi venit în cel mai tăinuit cerc, în taina tainelor, cea care era
veche, atunci cînd tatăl vostru Enoh era tînăr şi umbla pe pămînt.
Iar şi iar aţi venit în călătoria voastră pentru mulţi ani, mereu
urmînd calea dreptăţii, trăind după Legea Sacră şi după sfintele
jurăminte ale Frăţiei noastre, şi aţi făcut din trupul vostru un templu
sacru unde locuiesc îngerii lui Dumnezeu. Mulţi ani aţi împărţit orele
zilei cu îngerii Mamei Pămînteşti; mulţi ani aţi dormit în braţele
Tatălui Ceresc, învăţaţi de îngerii săi necunoscuţi. Aţi învăţat că
Legile Fiului Omului sunt şapte, ale îngerilor trei, iar a lui Dumnezeu
– una. Acum veţi afla despre cele trei legi ale îngerilor, taina celor
trei Curenţi Sacri şi a străvechii căi de a-i traversa; astfel vă veţi
îmbăia în lumina cerului şi la urmă iată revelaţia tainei tainelor:
legea lui Dumnezeu, care este Una.
Acum la ceasul dinaintea răsăritului soarelui, chiar înainte ca
îngerii Mamei Pămînteşti să respire viaţă în încă adormitul pămînt,
atunci intraţi în Curentul Sacru al Vieţii. Fratele vostru Copacul este
cel ce deţine taina acestui Curent Sacru, şi Fratele vostru Copacul
este cel ce vă învăluie în gîndurile voastre, chiar aşa cum îl
îmbrăţişaţi ziua, salutîndu-l cînd mergeţi singuri pe malul rîului. Şi
veţi fi una cu copacul, căci la începutul timpurilor toţi ne
împărtăşeam în Curentul Sacru al Vieţii care a dat naştere întregii
creaţii. Şi cînd îl îmbrăţişaţi pe Fratele vostru Copacul, puterea
Curentului Sacru al Vieţii vă va umple tot trupul, şi veţi tremura
înaintea puterii sale. Apoi inspiraţi adînc din îngerul Aerului, şi rostiţi
cuvîntul “Viaţă” odată cu expiraţia. Atunci veţi deveni într-adevăr
Copacul Vieţii ce-şi scufundă rădăcinile adînc în Curentul Sacru al
Vieţii dintr-un izvor etern. Şi atunci cînd îngerul soarelui încălzeşte
pămîntul, şi toate creaturile pămîntului se bucură de ziua cea nouă,
tot astfel trupul şi spiritul vostru se bucură în Curentul Sacru al
Vieţii care curge către voi prin Fratele vostru Copacul.
Şi cînd soarele este sus pe cer, atunci să căutaţi Curentul Sacru
al Sunetului. În căldura amiezii, toate creaturile sunt nemişcate şi
caută umbră. Îngerii Mamei Pămînteşti sunt tăcuţi pentru un
moment. Atunci este timpul să lăsaţi Curentul Sacru al Sunetului să
pătrundă în urechile voastre; căci el poate fi auzit numai în tăcere.
Gîndiţi-vă la curenţii ce se nasc în deşert după o furtună
neaşteptată, şi sunetul vuind al apelor cînd se grăbesc mai departe.
Adevărat, aceasta este vocea lui Dumnezeu, dacă nu ştiaţi. Căci
după cum este scris, la început a fost Sunetul, şi Sunetul era cu
Dumnezeu, şi Sunetul era Dumnezeu: adevărat vă spun, cînd ne
naştem, venim pe lume cu sunetul lui Dumnezeu în urechi, precum
şi cu cîntecul vastului cor al cerului, şi cu cîntecul sacru al stelelor în
orbita lor fixă; Curentul Sacru al Sunetului este cel ce traversează
bolta stelelor şi împărăţia fără sfîrşit a Tatălui Ceresc. El este veşnic
în urechile noastre, astfel că nu îl auzim. Ascultaţi-l, atunci, în
liniştea amiezii; îmbăiaţi-vă în el, şi lăsaţi ritmul muzicii lui
Dumnezeu să vă bată în urechi pînă cînd deveniţi una cu Curentul
Sacru al Sunetului. Acesta este Sunetul ce a creat pămîntul şi
lumea, şi a înălţat munţii, şi a pus stelele pe tronurile lor de glorie în
cele mai înalte ceruri.
Şi vă veţi îmbăia în Curentul Sunetului, şi muzica apelor sale va
curge peste voi; căci la începutul timpurilor astfel ne-am împărtăşit
toţi în Curentul Sacru al Sunetului ce a dat naştere întregii creaţii. Şi
vuietul puternic al Curentului Sunetului vă va umple întregul trup, şi
veţi tremura înaintea puterii sale. Atunci inspiraţi adînc din îngerul
Aerului, şi deveniţi însuşi sunetul, ca Sacrul Curent al Sunetului să
vă ducă în nesfîrşita împărăţie a Tatălui Ceresc, acolo unde ritmul
lumii se înalţă şi se coboară.
Şi cînd întunericul închide cu delicateţe ochii îngerilor Mamei
Pămînteşti, atunci să dormiţi şi voi, ca spiritul vostru să îi poată
însoţi pe îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc. Şi în momentul de
dinainte să adormiţi, atunci să vă gîndiţi la glorioasele şi lucitoarele
stele, albe, strălucitoare, depărtate şi pătrunzătoare. Căci gîndurile
voastre de pînă să adormiţi sunt ca arcul îndemînaticului arcaş, ce
trimite săgeata unde vrea. Lăsaţi-vă gîndurile de dinainte să
adormiţi să fie cu stelele; căci stelele sunt Lumină, şi Tatăl Ceresc
este Lumină, chiar acea Lumină ce este de o mie de ori mai
strălucitoare decît strălucirea a o mie de sori. Intraţi în Curentul
Luminii, în care chingile morţii îşi pot slăbi strînsoarea pentru
totdeauna, şi eliberîndu-vă de hotarele pămîntului, urcaţi către
Curentul Sacru al Luminii prin aprinsa radiaţie a stelelor, în
împărăţia fără de sfîrşit a Tatălui Ceresc.
Întindeţi-vă aripile de lumină, şi în ochiul gîndurilor voastre,
înălţaţi-vă cu stelele în cele mai îndepărtate bogăţii ale cerului, unde
nenumăraţi sori se aprind cu lumină. Căci la începutul timpurilor,
Legea cea Sfîntă a spus, să fie Lumină, şi fost Lumină. Şi veţi fi una
cu ea, şi puterea Curentului Sacru al Luminii vă va umple întregul
trup, şi veţi tremura înaintea puterii sale. Rostiţi cuvîntul “Lumină”
cînd inspiraţi adînc din îngerul Aerului, şi veţi deveni însăşi Lumina;
şi Sacrul Curent vă va purta către nesfîrşita împărăţie a Tatălui
Ceresc, acolo pierzîndu-se în Eterna Mare de Lumină ce dă naştere
întregii creaţii. Şi una veţi fi cu Curentul Sacru al Vieţii, mereu
înainte de a adormi în braţele Tatălui Ceresc.
Adevărat vă spun, trupul vostru nu a fost făcut doar pentru a
respira, şi a mînca, şi a gîndi, ci de asemenea a fost făcut să intre în
Curentul Sacru al Vieţii. Şi urechile nu au fost făcute doar sa audă
cuvintele oamenilor, cîntecul pasărilor, şi muzica ploii ce cade, ci ele
au fost făcute şi să audă Sacrul Curent al Sunetului. Şi ochii voştri
nu au fost făcuţi doar pentru a vedea răsăritul şi apusul soarelui,
secerişul spicelor de grîu şi cuvintele Sfintelor Scripturi, ci ei au fost
făcuţi de asemenea să vadă Curentul Sacru al Luminii. Într-o zi
trupul vostru se va întoarce la Mama Pămîntească; chiar şi urechile
şi ochii voştri, de asemenea. Dar Curentul Sacru al Vieţii, Curentul
Sacru al Sunetului, şi Curentul Sacru al Luminii, acestea nu s-au
născut vreodată, şi nu pot muri vreodată. Intraţi în Curenţii Sacri,
chiar al Vieţii, al Sunetului şi al Luminii care v-au dat naştere, ca voi
să puteţi ajunge în împărăţia Tatălui Ceresc şi să deveniţi una cu el,
la fel cum rîul se varsă în îndepărtata mare.
Mai mult decît atît nu poate fi spus, căci Curenţii Sacri vă vor
duce către acel loc unde nu mai există cuvinte, şi nici chiar Sfintele
Scripturi nu pot cuprinde tainele în ele.

Evanghelia Eseniană păcii după Iisus Christos
CUVÎNT ÎNAINTE
Aproape două mii de ani au trecut de cînd Fiul Omului a arătat
omenirii calea, adevărul şi viaţa. El a adus sănătate bolnavilor,
înţelepciune ignoranţilor şi fericire celor în suferinţă.
Cuvintele sale au devenit pe jumătate uitate şi nu au fost
adunate decît la cîteva generaţii după ce au fost rostite. Ele au fost
înţelese greşit, adunate greşit, de sute de ori rescrise şi de sute de
ori transformate şi cu toate acestea ele au supravieţuit aproape
două mii de ani.
Şi, deşi cuvintele sale, aşa cum le avem astăzi în Noul
Testament, au fost teribil de mutilate şi deformate, ele au cucerit cu
toate acestea jumătate din omenire şi întreaga civilizaţie a vestului.
Acest fapt dovedeşte eterna viabilitate a cuvintelor Maestrului şi
suprema lor valoare.
Pentru acest motiv am hotărît să publicăm cuvintele pure,
originale ale lui Isus, traduse direct din aramaică, limba vorbită de
Isus şi de iubitul său discipol IOAN, singurul dintre discipolii lui Isus
care a notat cu perfectă acurateţe învăţăturile personale ale
Maestrului său.
Este o grea responsabilitate să proclamăm actualul Nou
Testament, care este baza tuturor religiilor creştine, ca fiind
deformat şi falsificat - dar nu există religie mai înaltă decît
Adevărul. Conţinutul acestei cărţi este doar un fragment -
aproximativ o optime - din manuscrisele complete care există în
aramaică la Biblioteca Vaticanului şi în slavona veche la Biblioteca
Regală a Habsburgilor (în prezent proprietatea guvernului austriac).
Datorăm existenţa acestor două versiuni preoţilor nestorieni care
sub presiunea avansării hoardelor lui Ginghis - Khan au fost forţaţi
să fugă din Est spre Vest ducînd cu ei toate scripturile vechi şi toate
icoanele.
Vechile texte aramaice datează din primul secol după Christos, în
timp ce versiunea în slavona veche este o traducere literală a
primelor. Arheologia nu a fost în stare pînă în prezent să
reconstituie exact cum au călătorit textele din Palestina spre
interiorul Asiei, în mîinile preoţilor nestorieni.
O ediţie conţinînd textul complet, cu toate referinţele necesare şi
notele explicative (arheologice, istorice şi exegetice) a apărut sub
numele "The Gospel of the Essenes". Partea publicată acum se
referă la vindecările lui Isus. Am scos această parte înaintea restului
pentru că aceasta este partea de care omenirea în suferinţă are cea
mai mare nevoie astăzi.
Nu avem nimic de adăugat la acest text. - Vorbeşte de la sine.
Cititorul care studiază paginile care vor urma, cu concentrare, va
simţi eterna vitalitate şi puternica evidenţă a acestor adevăruri
profunde de care omenirea are nevoie astăzi, mai urgent decît
oricînd.
"Şi adevărul va mărturisi despre el însuşi"
EDMOND SZEKELEY - LONDRA, 1937
Şi atunci mulţi bolnavi şi mutilaţi au venit la Isus întrebîndu-l:
"Dacă cunoşti toate lucrurile, spune-ne de ce suferim de toate
aceste chinuri dureroase, de ce nu suntem sănătoşi ca şi ceilalţi
oameni? Învăţătorule, vindecă-ne, pentru ca şi noi să putem fi
făcuţi puternici şi să nu mai trebuiască să rămînem în mizeria
aceasta. Eliberează-ne de Satana şi de toate marile lui chinuri.
Învăţătorule, îndură-te de noi".
Şi Isus a răspuns: "Fericiţi sunteţi voi, cei cărora vă este foame
de adevăr, pentru că vă voi îndestula cu pîinea înţelepciunii. Fericiţi
sunteţi voi cei care bateţi, pentru că vă voi deschide uşa vieţii.
Fericiţi sunteţi voi, care vreţi să vă lepădaţi de puterea lui Satan,
pentru că vă voi conduce în Împărăţia îngerilor Mamei voastre, unde
puterea lui Satan nu poate să intre".
Şi ei L-au întrebat plini de uimire: "Cine este Mama noastră şi
care sunt îngerii Ei? Şi unde este împărăţia Ei?"
"Mama voastră este în voi şi voi în Ea. Ea v-a născut; Ea vă dă
viaţă. Ea este cea care v-a dat corpul şi Ei i-l veţi înapoia într-o zi.
Fericiţi sunteţi voi cînd ajungeţi să o cunoaşteţi pe Ea şi împărăţia
Ei; dacă primiţi îngerii Mamei voastre şi dacă ascultaţi legile Ei. Vă
spun cu adevărat: cel care face aceste lucruri nu va vedea niciodată
boala pentru că puterea Mamei este mai presus de orice. Şi ea
distruge pe Satana şi împărăţia lui şi stăpîneşte peste trupurile
voastre şi peste lucrurile vii.
Sîngele care circulă prin noi s-a născut din sîngele Mamei
noastre Pămînteşti. Sîngele ei cade din nori, ţîşneşte din pîntecele
pămîntului, susură în pîrîurile munţilor, curge larg în rîurile
pămîntului, doarme în lacuri, vuieşte puternic în mările furtunoase.
Aerul pe care îl respirăm s-a născut din respiraţia Mamei noastre
Pămînteşti. Respiraţia ei este azurie în înălţimea cerurilor, foşneşte
în vîrfurile munţilor, şopteşte în frunzele pădurii, unduieşte peste
cîmpii, doarme în văile adînci, arde fierbinte în deşert.
Tăria oaselor noastre s-a născut din tăria oaselor Mamei noastre
Pămînteşti, a stîncilor şi a pietrelor. Ele stau dezgolite cerului pe
vîrfurile munţilor; sunt ca nişte uriaşi care zac dormind pe coastele
munţilor, ca nişte statui sfinte aşezate în deşert şi sunt ascunşi în
adîncimea pămîntului.
Delicateţea cărnii noastre s-a născut din carnea Mamei noastre
Pămînteşti, a cărei carne devine galbenă şi roşie în fructele
copacilor, şi ne hrăneşte în brazdele cîmpiilor. Măruntaiele noastre
s-au născut din măruntaiele Mamei noastre Pămînteşti şi sunt
ascunse ochilor noştri precum adîncimile nevăzute ale pămîntului.
Lumina ochilor noştri, auzul urechilor noastre, amîndouă s-au
născut din culorile şi sunetele Mamei noastre Pămînteşti care ne
înconjoară aşa cum valurile mării înconjoară peştele, aşa cum aerul
învolburat înconjoară pasărea.
Adevărat, adevărat vă spun, Omul este Fiul Mamei Pămînteşti şi
de la ea a primit Fiul Omului întreg trupul său, aşa cum trupul unui
nou născut se naşte în trupul mamei sale.
Adevărat, adevărat vă spun, voi sunteţi una cu Mama
Pămîntească; Ea este în voi şi voi în Ea. Din Ea v-aţi născut, în Ea
trăiţi şi la Ea vă veţi întoarce din nou. Păstraţi de aceea legile Ei,
pentru că nimeni nu poate trăi mult, nici nu poate fi fericit, decît cel
care îşi cinsteşte Mama Pămîntească şi ascultă de legile Ei. Căci
respiraţia voastră este respiraţia Ei, sîngele vostru sîngele Ei,
oasele voastre oasele Ei, carnea voastră carnea ei, măruntaiele
voastre măruntaiele Ei, ochii şi urechile voastre ochii şi urechile Ei.
Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu izbutiţi să păstraţi fie şi una
din toate aceste legi, dacă vă veţi face rău fie şi unuia dintre
membrele trupului vostru, vă veţi pierde cu totul în boala voastră
dureroasă şi acolo va fi plînsetul şi scrîşnirea dinţilor. Vă spun,
pînă cînd nu veţi urma legile Mamei voastre, nu veţi putea în nici
un fel să scăpaţi de moarte. Şi cel care se prinde strîns de legile
Mamei sale, de el se va prinde strîns şi Mama sa; Ea îi va vindeca
toate rănile, şi el nu va deveni niciodată bolnav; Ea îi dă viaţă lungă
şi îl protejează de toate chinurile de foc, de apă şi de muşcătura
şerpilor veninoşi, pentru că Mama voastră v-a purtat, v-a născut şi
ţine viaţa în voi.
Ea v-a dat trupul Ei şi nimeni altcineva decît Ea vă vindecă.
Fericit este cel care o iubeşte pe Mama sa şi se odihneşte liniştit la
pieptul Ei, pentru că Mama voastră vă iubeşte chiar şi atunci cînd
vă întoarceţi faţa de la Ea. Şi cu cît mai mult vă va iubi dacă vă
întoarceţi faţa de la Ea. Şi cu cît mai mult vă va iubi dacă vă
întoarceţi înapoi la Ea? Vă spun cu adevărat, foarte mare este
dragostea Ei, mai mare decît cei mai mari munţi, mai adîncă decît
cele mai mari adîncimi. Şi pe cei care iubesc pe Mama lor, Ea nu-i
părăseşte niciodată. Aşa cum o găină îşi apără puii, aşa cum mama
îşi apără noul născut, tot aşa Mama Pămîntului protejează pe Fiul
Omului de toate pericolele şi de toate relele.
Pentru că vă spun cu adevărat, relele şi pericolele stau
nenumărate în aşteptarea Fiilor Oamenilor. Beelzebub, prinţul
tuturor relelor, izvorul oricărui rău, stă în aşteptare în trupul tuturor
Fiilor Oamenilor. El este moarte, domnul oricărui chin, şi luîndu-şi o
înfăţişare plăcută, el ispiteşte şi ademeneşte pe Fii Oamenilor.
El promite bogăţii, şi putere şi palate splendide, îmbrăcăminte de
aur şi argint şi o mulţime de servitori, toate acestea; el promite
renume şi glorie, adulter şi desfrîu, lăcomie şi pofta de a bea, vieţi
tumultoase şi trîndăvie şi zile leneşe. Şi el ispiteşte pe fiecare prin
acel lucru prin care inima sa este cel mai mult înclinată. Şi în ziua în
care Fii oamenilor au devenit deja sclavii tuturor acestor
deşertăciuni şi spurcăciuni, atunci ca răsplată ei smulg de la Fii
Oamenilor toate acele lucruri pe care Mama pămîntească le-a dat
lor cu atît de multă generozitate.
El ia de la ei suflarea lor, sîngele lor, oasele lor, carnea lor,
măruntaiele lor, ochii şi urechile lor. Şi suflarea Fiului Omului devine
scurtă şi înăbuşită, plină de durere şi rău mirositoare, ca suflarea
fiarelor necurate. Şi sîngele lui devine gros şi rău mirositor, ca apa
mlaştinilor; se năclăieşte şi se înnegreşte ca noaptea morţii. Şi
oasele lui devin tari şi înnodate, se topesc înăuntru şi se rup în
bucăţi ca o piatră care cade de pe o stîncă.
Şi carnea sa devine grasă şi apoasă, putrezeşte, cu rîie şi bube
care sunt dezgustătoare, şi scursori în descompunere, şi o mulţime
de viermi dezgustători locuiesc acolo. Şi ochii lui devin ceţoşi pînă
cînd noaptea întunecată îl înveleşte şi urechile sale devin surde ca
tăcerea mormîntului. Şi, în cele din urmă, rătăcitorul Fiu al Omului
îşi va pierde viaţa, pentru că el nu a mai păstrat legile Mamei sale şi
a adăugat păcat la păcat. De aceea sunt luate de la el toate darurile
mamei sale Pămînteşti: suflarea, sîngele, oasele, carnea,
măruntaiele, ochii şi urechile, şi în afară de toate acestea, viaţa, cu
care Mama Pămîntească i-a încununat trupul.
Dar dacă rătăcitorului Fiu al Omului îi pare rău de păcatele sale şi
le desface, şi se introduce din nou la Mama Pămîntească şi dacă el
ascultă de legile Mamei sale Pămînteşti şi se eliberează din braţele
Satanei, rezistînd ispitelor sale, atunci Mama Pămîntească
primeşte din nou pe Fiul său rătăcitor cu dragoste şi îi trimite îngerii
Ei care îl vor putea sluji.
Adevărat, adevărat vă spun, cînd Fiul Omului rezistă Satanei
care locuieşte în el şi nu-i face voia, în acelaşi ceas sunt găsiţi
îngerii Mamei acolo, ca ei să îl poată sluji cu toată puterea lor şi să-l
elibereze cu totul pe Fiul Omului de puterea Satanei.
Pentru că nici un om nu poate sluji doi stăpîni. Pentru că, fie el
slujeşte pe Beelzebub şi diavolii săi, sau slujeşte pe Mama voastră
Pămîntească şi îngerii săi. Fie slujeşte moartea, fie slujeşte viaţa.
Adevărat, adevărat vă spun, fericiţi sunt cei care ascultă legile vieţii
şi nu hoinăresc pe cărările morţii, pentru că în ei forţele vieţii devin
puternice şi ei scapă de chinurile morţii".
Şi toţi cei din jurul său i-au ascultat cuvîntul cu uimire, pentru
că cuvîntul Său era putere, şi El îi învăţa cu totul altfel decît preoţii
şi scribii.
Şi, deşi Soarele apusese de pe acum, ei nu au plecat la casele
lor. S-au aşezat în jurul lui Isus şi L-au întrebat: "Învăţătorule, care
sunt aceste legi ale vieţii? Mai rămîi cu noi o vreme şi învaţă-ne.
Am vrea să ascultăm învăţăturile Tale ca să putem fi vindecaţi şi să
devenim virtuoşi".
Şi Isus a stat jos în mijlocul lor şi a spus: "Adevărat, adevărat vă
spun, nimeni nu poate fi fericit, decît cel care ascultă legea".
Şi ceilalţi au răspuns: "Noi toţi ascultăm legile lui Moise, cel care
ne-a dat legea, exact aşa cum ele au fost scrise în scripturile sfinte".
Şi Isus a răspuns: "Nu căutaţi legea în scripturile voastre pentru
că legea este viaţa pe cînd scriptura este moarte. Vă spun cu
adevărat, Moise nu a primit legile sale de la Dumnezeu în scris, ci
prin cuvîntul viu. Legea este cuvîntul viu al Dumnezeului viu dat
profeţilor vii pentru oamenii vii. În orice este viaţă, acolo este scrisă
şi legea.
O vedeţi în iarbă, în copac, în rîu, în munte, în păsările cerului,
în peştii mării; dar căutaţi-o în primul rînd în voi înşivă. Pentru că
vă spun cu adevărat, toate lucrurile vii sunt mai aproape de
Dumnezeu decît scriptura care este fără viaţă. Dumnezeu a făcut
astfel viaţa şi toate lucrurile vii ca ele să poată prin cuvîntul etern
viu să înveţe pe om legile Dumnezeului adevărat. Dumnezeu nu a
scris legile în pagini de carte, ci în inima voastră şi în spiritul vostru.
Ele sunt în suflarea voastră, sîngele vostru, oasele voastre, carnea
voastră, măruntaiele voastre, ochii şi urechile voastre şi în fiecare
părticică din trupul vostru. Ele se află în aer, în apă, în pămînt, în
plante, în raza Soarelui, în adîncimi şi în înălţimi. Ele toate vorbesc
pentru ca voi să puteţi înţelege limba şi voinţa Dumnezeului viu.
Dar voi vă închideţi ochii pentru ca să nu puteţi vedea şi vă
astupaţi urechile pentru ca să nu puteţi auzi. Adevărat, adevărat vă
spun că scriptura este lucrarea omului, dar viaţa şi toate cele ce o
găzduiesc sunt lucrarea Dumnezeului nostru. De ce nu ascultaţi
cuvintele lui Dumnezeu care sunt scrise în lucrările Lui? Şi de ce
studiaţi scripturile moarte care sunt lucrarea mîinilor omului?"
"Cum putem noi să citim legile lui Dumnezeu în altă parte decît
în scripturi? Unde sunt ele scrise? Citeşte-ni-le de unde le vezi,
pentru că nu cunoaştem nimic altceva decît scripturile pe care le-am
moştenit de la strămoşii noştri. Spune-ne legile despre care ne
vorbeşti, pentru ca auzindu-le să fim vindecaţi."
Isus a spus: "Nu înţelegeţi cuvintele vieţii pentru că voi sunteţi în
moarte. Întunericul vă acoperă ochii, iar urechile voastre sunt
acoperite de surzenie. Pentru că vă spun, nu vă este de nici un folos
să meditaţi asupra scripturilor moarte dacă prin faptele voastre îl
negaţi pe cel care v-a dat scripturile. Adevărat, adevărat vă spun,
Dumnezeu şi legile sale nu sunt în ceea ce faceţi. Ele nu sunt în
lăcomie şi în pofta de a bea, nici în vieţi tumultoase, nici în desfrîu,
nici în căutarea de bogăţii, nici în ura duşmanilor voştri, pentru că
toate aceste lucruri vin din împărăţia întunericului şi de la regele
tuturor relelor.
Toate aceste lucruri le purtaţi în voi înşivă şi astfel cuvîntul şi
puterea lui Dumnezeu nu intră în voi, pentru că relele de toate
felurile şi toate spurcăciunile îşi au locuinţa în trupul vostru şi în
spiritul vostru. Trupul este templul spiritului şi spiritul este templul
lui Dumnezeu. Purificaţi de aceea templul pentru ca Domnul
templului să poată locui acolo înăuntru şi să ocupe un loc care să fie
demn de El. Şi în toate ispitele corpului şi spiritului vostru, care vin
de la Satana, retrageţi-vă sub umbra cerului lui Dumnezeu.
Reînnoiţi-vă cît mai repede. Pentru că vă spun cu adevărat că
Satana şi chinurile sale nu pot fi alungate decît prin post şi
rugăciune. Duceţi-vă fiecare şi postiţi singuri şi nu vă arătaţi postul
nici unui om. Dumnezeu viu vă va vedea şi mare va fi răsplata
voastră. Şi postiţi pînă cînd Beelzebub şi toate relele sale pleacă de
la voi, şi toţi îngerii Mamei voastre Pămînteşti vin şi vă slujesc.
Pentru că vă spun cu adevărat, dacă nu postiţi nu veţi fi niciodată
eliberaţi de puterea Satanei şi de toate bolile care vin de la Satana.
Postiţi şi rugaţi-vă arzător, căutînd puterea Dumnezeului viu pentru
vindecarea voastră. Cînd postiţi, ocoliţi Fiii Oamenilor şi căutaţi
îngerii Mamei voastre Pămînteşti, pentru că cel care caută va găsi.
Căutaţi aerul proaspăt al pădurii şi al cîmpiilor, şi acolo, în
mijlocul lor, veţi găsi pe îngerul aerului. Scoateţi-vă pantofii şi
îmbrăcămintea şi permiteţi îngerului aerului să vă îmbrăţişeze
trupul. Apoi respiraţi adînc şi rar pentru ca îngerul aerului să poată
fi adus înlăuntrul vostru. Vă spun cu adevărat, îngerul aerului va
alunga afară din trupul vostru toate necurăţeniile care l-au pîngărit
pe dinafară şi pe dinăuntru. Şi astfel toate lucrurile rău mirositoare
şi necurate vor ieşi afară din voi aşa cum fumul din foc se răsuceşte
în sus şi se pierde în marea aerului. Pentru că vă spun cu adevărat,
sfînt este îngerul aerului, care curăţă tot ce este necurat şi care
face parfumate toate lucrurile rău mirositoare. Nici un om nu poate
veni în faţa lui Dumnezeu dacă îngerul aerului nu l-a lăsat să treacă.
Cu adevărat toţi trebuie să vă naşteţi din nou prin aer şi prin
adevăr, pentru că trupul vostru respiră aerul Mamei noastre
Pămînteşti iar spiritul respiră adevărul Tatălui nostru Ceresc.
După îngerul aerului căutaţi îngerul apei. Scoateţi-vă pantofii şi
îmbrăcămintea şi permiteţi îngerului apei să vă îmbrăţişeze tot
trupul. Aruncaţi-vă cu totul în braţele sale cuprinzătoare şi tot atît
de des pe cît mişcaţi aerul cu respiraţia voastră, mişcaţi de
asemenea apa cu trupul vostru. Vă spun cu adevărat, îngerul apei
va arunca afară din trupul vostru toate necurăţeniile care v-au
pîngărit pe dinafară şi pe dinăuntru. Şi toate lucrurile necurate şi
rău mirositoare vor curge afară din voi, la fel cum necurăţeniile
hainelor spălate apă curg şi se pierd în curentul rîului.
Adevărat, adevărat vă spun, sfînt este îngerul apei care curăţă
tot ce este necurat şi face parfumate toate lucrurile rău mirositoare.
Nici un om nu va putea veni în faţa lui Dumnezeu dacă îngerul apei
nu îl lasă să treacă. Cu adevărat vă spun, toţi trebuie să vă naşteţi
din nou din apă şi adevăr, pentru că trupul vostru se scaldă în rîul
vieţii pămînteşti, şi spiritul vostru se scaldă în rîul vieţii veşnice.
Pentru că voi primiţi sîngele vostru de la Mama noastră
Pămîntească şi adevărul de la Tatăl nostru Ceresc.
Să nu credeţi că este destul ca îngerul apei să vă îmbrăţişeze
numai pe dinafară. Adevărat vă spun, necurăţenia dinăuntru este cu
mult mai mare decît necurăţenia dinafară. Şi cel care se curăţă pe
dinafară, dar pe dinăuntru rămîne necurat, este asemenea
mormintelor care pe dinafară sunt frumos vopsite, dar pe dinăuntru
sunt pline de tot felul de necurăţenii oribile şi dezgustătoare. Vă
spun cu adevărat, permiteţi îngerului apei să vă boteze, de
asemenea, pe dinăuntru pentru ca să vă puteţi elibera de păcatele
voastre trecute şi pentru a putea deveni şi în interior la fel de puri
precum spuma generoasă a rîului în lumina Soarelui.
Căutaţi de aceea un tîlv mare, avînd tulpina lungă cît înălţimea
unui om (tîlvul este o plantă asemănătoare cu un dovleac).
Umpleţi-i interiorul cu apa din rîu pe care Soarele a încălzit-o,
agăţaţi-l de ramura unui copac şi îngenuncheaţi pe pămînt în faţa
îngerului apei şi permiteţi capătului tulpinei tîlvului să intre în
părţile voastre dinapoi, pentru ca apa să poată curge prin toate
măruntaiele voastre. După aceasta rămîneţi îngenuncheat pe
pămînt în faţa îngerului apei şi rugaţi-l pe Dumnezeu viu să vă ierte
toate păcatele voastre trecute şi rugaţi-l pe îngerul apei să vă
elibereze trupul de orice boală şi necurăţenie.
Apoi lăsaţi apa să se scurgă afară din trupul vostru ca să poată
să scoată afară din interiorul vostru toate lucrurile necurate şi rău
mirositoare ale Satanei şi veţi vedea cu ochii voştri şi veţi mirosi cu
nasul vostru toate spurcăciunile şi toate necurăţeniile care v-au
spurcat templul trupului; cu adevărat aţi scăpat de toate păcatele
care locuiau în trupul vostru, chinuindu-vă cu tot felul de dureri. Vă
spun cu adevărat, botezul cu apă că eliberează de toate acestea.
Reînnoiţi-vă botezul cu apă în fiecare zi a postului vostru, pînă în
ziua în care vedeţi că apa care curge afară din voi este la fel de pură
ca spuma rîului. Duceţi-vă corpul la rîu, şi acolo în braţele îngerului
apei aduceţi mulţumiri Dumnezeului viu care v-a eliberat de toate
păcatele voastre. Şi acest botez sfînt prin îngerul apei este:
Renaşterea într-o viaţă nouă. Pentru că ochii voştri vor vedea de
acum încolo, după botezul vostru pentru ca îngerii aerului şi al apei
să poată de-a pururea locui în voi şi să vă slujească tot mai mult.
Şi dacă după aceea ceva din păcatele şi necurăţeniile voastre
trecute mai rămîne, căutaţi îngerul luminii Soarelui. Scoateţi-vă
pantofii şi îmbrăcămintea şi permiteţi îngerului luminii să vă
îmbrăţişeze tot trupul. Apoi respiraţi adînc şi rar pentru ca îngerul
luminii Soarelui să poată fi adus înlăuntrul vostru. Şi îngerul luminii
Soarelui va alunga din trupul vostru toate lucrurile necurate şi rău
mirositoare care v-au spurcat pe dinafară şi pe dinăuntru. Şi toate
lucrurile necurate şi rău mirositoare vor ieşi afară din voi aşa cum
întunericul nopţii se topeşte în faţa strălucirii Soarelui care răsare.
Pentru că vă spun cu adevărat, sfînt este îngerul luminii Soarelui
care curăţă toate necurăţeniile şi face parfumate toate lucrurile rău
mirositoare. Nimeni nu poate veni în faţa lui Dumnezeu dacă îngerul
luminii Soarelui nu l-a lăsat să treacă. Cu adevărat, toţi trebuie să
vă naşteţi din nou din Soare şi din adevăr pentru că trupul vostru
stă în lumina Soarelui Mamei Pămînteşti, şi spiritul vostru stă în
lumina Soarelui adevărului Tatălui Ceresc.
Îngerii aerului şi apei şi luminii Soarelui sunt înfrăţiţi. Ei au fost
dăruiţi Fiului Omului pentru a-l putea sluji şi pentru ca el să poată
merge de-a pururea de la unul la celălalt.
De aceea sfîntă este îmbrăţişarea lor. Ei sunt copiii de
nedespărţit ai Mamei Pămînteşti, deci să nu despărţiţi pe cei pe
care Pămîntul şi Cerul i-au făcut Unul. Lăsaţi pe aceşti îngeri fraţi
să vă îmbrăţişeze în fiecare zi şi lăsaţi-i să locuiască în voi prin tot
postul vostru.
Pentru că vă spun cu adevărat, puterea diavolilor, toate păcatele
şi necurăţeniile vor pleca în grabă din trupul care este îmbrăţişat de
aceşti trei îngeri. Precum hoţii care fug dintr-o casă părăsită la
întoarcerea stăpînului casei, unul pe uşă, unul pe fereastră, şi al
treilea prin acoperiş, fiecare unde a fost găsit şi pe unde poate, tot
aşa vor fugi din trupurile voastre toţi demonii răului, toate păcatele
trecute şi toate necurăţeniile şi bolile care au spurcat templul
trupurilor voastre. Cînd îngerii Mamei Pămînteşti intră în trupurile
voastre, în aşa fel încît stăpînii templului intră din nou în
stăpînirea lui, atunci toate mirosurile rele vor pleca în grabă prin
suflarea voastră şi prin pielea voastră, prin părţile voastre ascunse
şi prin părţile de dinapoi. Şi toate aceste lucruri le veţi vedea cu
ochii voştri şi le veţi mirosi cu nasul vostru şi le veţi atinge cu
mîinile voastre.
Şi cînd toate păcatele şi necurăţeniile au plecat din trupul
vostru, sîngele vostru va deveni la fel de pur ca sîngele Mamei
Pămînteşti şi ca spuma generoasă a rîului în lumina Soarelui,
suflarea voastră va deveni la fel de pură ca mireasma florilor
parfumate; carnea voastră la fel de pură precum carnea fructelor
înroşindu-se printre frunzele copacilor; lumina ochilor voştri la fel de
limpede şi strălucitoare ca strălucirea Soarelui pe cerul albastru. Şi
atunci îngerii Mamei Pămînteşti vă vor sluji. Şi suflarea voastră,
sîngele vostru, carnea voastră vor fi una cu suflarea, sîngele şi
carnea Mamei Pămînteşti, pentru ca spiritul vostru de asemenea să
poată deveni şi el una cu spiritul Tatălui Ceresc.
Pentru că, cu adevărat, nimeni nu poate ajunge la Tatăl Ceresc
decît prin Mama Pămîntească aşa cum nici un nou născut nu poate
înţelege învăţăturile tatălui său pînă cînd mama sa nu l-a alăptat,
l-a scăldat, l-a hrănit şi l-a adormit. Cînd copilul este încă mic, locul
său este cu mama sa şi el trebuie să o asculte pe mama sa. Cînd
copilul a crescut, tatăl său îl ia la lucru alături de el în cîmp şi
copilul vine înapoi la mama sa numai cînd ora cinei a sosit şi acum
tatăl său îl învaţă pentru ca el să devină iscusit în lucrurile tatălui
său. Şi cînd tatăl vede că a priceput învăţătura şi face bine lucrarea
sa, el îi dă toate averile sale pentru ca ele să poată aparţine fiului
său prea iubit, şi pentru ca fiul său să poată continua lucrarea
tatălui său.
Vă spun cu adevărat, fericit este acel fiu care acceptă sfatul
mamei sale şi păşeşte pe această cale. Şi de o sută de ori mai fericit
este acel fiu care acceptă şi păşeşte de asemenea pe calea sfatului
tatălui său, pentru că v-a fost spus: "Cinsteşte pe tatăl şi pe mama
ta pentru ca zilele tale să fie multe pe acest pămînt." Dar vă spun,
Fii ai Oamenilor: Cinsteşte pe Mama ta Pămîntească şi păstrează-i
toate legile pentru ca zilele tale să fie multe pe acest Pămînt, şi
cinsteşte pe Tatăl tău Ceresc pentru ca viaţa veşnică să fie a ta în
ceruri.
Pentru că Tatăl Ceresc este de o sută de ori mai mare decît toţi
taţii şi mai drag este Fiul Oamenilor în ochii Tatălui său Ceresc şi ai
Mamei sale Pămînteşti decît sunt copiii în ochii taţilor de sînge şi ai
mamelor lor de sînge, şi mai înţelepte sunt cuvintele şi legile
Tatălui vostru Ceresc şi Mamei voastre Pămînteşti decît cuvintele şi
voinţa tuturor taţilor şi mamelor de sînge. Şi de mai multă valoare
de asemenea este moştenirea Tatălui vostru ceresc şi Mamei
voastre Pămînteşti, veşnica împărăţie a vieţii pămînteşti şi cereşti,
decît toate moştenirile taţilor voştri de sînge şi ale mamelor
voastre de sînge.
Şi adevăraţii voştri fraţi sunt aceia care fac voia Tatălui vostru
Ceresc şi a Mamei voastre Pămînteşti şi nu fraţii voştri de sînge.
Cu adevărat vă spun că adevăraţii voştri fraţi în voia Tatălui Ceresc
şi a Mamei Pămînteşti vă vor iubi de o mie de ori mai mult decît
fraţii voştri de sînge. Pentru că din zilele lui Cain şi Abel, cînd fraţii
de sînge au încălcat voinţa lui Dumnezeu, nu mai există nici o frăţie
de sînge adevărată, şi fraţii se poartă cu fraţii lor ca nişte străini.
De aceea vă spun: Iubiţi-vă adevăraţii fraţi în voia lui Dumnezeu de
o mie de ori mai mult decît fraţii voştri de sînge.
PENTRU CĂ TATĂL VOSTRU CERESC ESTE DRAGOSTE.
PENTRU CĂ MAMA VOASTRĂ PĂMÎNTEASCĂ ESTE DRAGOSTE.
PENTRU CĂ FIUL OMULUI ESTE DRAGOSTE.
Dragostea este cea prin care Tatăl Ceresc şi Mama Pămîntească
şi Fiul Oamenilor devin una, pentru că spiritul Fiului Omului a fost
creat din spiritul Tatălui Ceresc şi trupul din trupul Mamei
Pămînteşti. De aceea deveniţi desăvîrşiţi aşa cum spiritul Tatălui
vostru Ceresc şi trupul Mamei voastre Pămînteşti sunt desăvîrşite.
Şi aşa să iubiţi pe Mama voastră Pămîntească după cum şi ea
iubeşte trupul vostru. Şi tot aşa să iubiţi pe fraţii voştri adevăraţi
după cum şi Tatăl vostru Ceresc şi Mama voastră Pămîntească îi
iubeşte.
Şi atunci Tatăl vostru Ceresc vă va da spiritul Său sfînt. Şi atunci
Fiii Oamenilor vor da dragoste unul altuia ca fraţi adevăraţi,
dragoste pe care au primit-o de la Tatăl lor Ceresc şi Mama lor
Pămîntească, şi ei toţi vor deveni mîngîietori unul pentru celălalt.
Şi atunci va dispare de pe Pămînt tot răul şi toată suferinţa, şi va fi
dragoste şi bucurie pe pămînt. Şi atunci Pămîntul va fi ca şi
cerurile, şi Împărăţia lui Dumnezeu va veni. Şi atunci va veni Fiul
Omului în toată slava sa, pentru a moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
Şi atunci Fiii Oamenilor îşi vor împărţi moştenirea lor divină,
Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că Fiii Oamenilor trăiesc în Tatăl
Ceresc şi în Mama Pămîntească şi Mama Pămîntească şi Tatăl
Ceresc trăiesc în ei.
Şi atunci, odată cu Împărăţia lui Dumnezeu, va veni sfîrşitul
tuturor timpurilor, pentru că dragostea Tatălui Ceresc dă tuturor
viaţă veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că dragostea este
veşnică. Dragostea este mai puternică decît moartea.
Chiar dacă aş cunoaşte limbile oamenilor şi ale îngerilor, dacă nu
aş avea dragoste, glasul meu ar suna ca tingire (vas) goală de
alamă. Chiar dacă aş spune ce va veni şi aş cunoaşte toate
secretele şi toată înţelepciunea, şi chiar dacă aş avea credinţă
puternică precum furtuna care ridică munţii din locul lor, dar nu aş
avea dragoste, Eu nu aş fi nimic. Şi chiar aş da toate bunurile mele
pentru a-i hrăni pe săraci şi aş da tot focul pe care l-am primit de la
Tatăl Meu, dar nu aş avea dragoste, nu aş fi de folos în nici un fel.
Dragostea este răbdătoare. Dragostea nu este invidioasă, nu
lucrează rău, nu cunoaşte mîndrie, nu este aspră nici egoistă, este
înceată la mînie şi nu născoceşte nici o răutate, ea nu se bucură de
nedreptate, ci se bucură de dreptate. Dragostea apără totul,
dragostea crede totul, dragostea speră totul, dragostea suportă
totul şi niciodată nu se epuizează; dar limbile vor înceta şi
cunoaşterea va dispare pentru că avem adevărul în parte şi avem şi
dreptatea în parte şi greşim în parte. Dar cînd deplinătatea
perfecţiunii va veni, tot ceea ce este parţial va deveni Totul. Cînd
omul era copil, el vorbea ca un copil, înţelegea ca un copil, gîndea
ca un copil; dar cînd a devenit om, el a dat deoparte toate lucrurile
copilăreşti. Pentru că acum vedem prin sticlă şi afirmaţii
întunecoase. Acum cunoaştem parţial, dar cînd vom fi venit în faţa
lui Dumnezeu nu vom cunoaşte în parte ci exact aşa cum vom fi fost
învăţaţi de El. Şi acum rămîn acestea trei: credinţă, speranţă şi
dragoste, dar cea mai mare dintre acestea este dragostea.
Şi acum vă vorbesc în limba vie a Dumnezeului viu, prin spiritul
sfînt al Tatălui nostru Ceresc. Încă nu este nici unul printre voi care
să poată înţelege tot ceea ce spun. Cel care va prezenta scripturile
vă vorbeşte în limba moartă a unor oameni morţi, prin trupul supus
bolilor şi morţii. De aceea el poate fi înţeles de toţi oamenii, pentru
că toţi oamenii sunt supuşi morţii şi toţi sunt în moarte: Nici unul nu
vede lumina vieţii, omul orb îi conduce pe orbi pe cărarea
întunecată a păcatelor, bolilor şi suferinţelor, şi în cele din urmă toţi
cad în prăpastia morţii.
Sunt trimis la voi de către Tatăl, ca să pot face lumina vieţii să
strălucească înaintea voastră. Lumina se cunoaşte pe sine şi
cunoaşte întunericul, dar întunericul se cunoaşte numai pe sine şi
nu cunoaşte lumina. Mai sunt încă multe lucruri să vă spun, dar nu
le puteţi purta încă, pentru că ochii voştri sunt obişnuiţi cu
întunericul şi lumina deplină a Tatălui Ceresc v-ar orbi. De aceea nu
puteţi să înţelegeţi deocamdată ceea ce vă spun în legătură cu Tatăl
Ceresc, care m-a trimis la voi. Urmaţi mai întîi doar legile Mamei
voastre Pămînteşti despre care v-am vorbit şi, cînd îngerii Ei v-au
curăţat şi reînnoit trupurile şi v-au întărit ochii, veţi fi în stare să
suportaţi lumina Tatălui nostru Ceresc.
Cînd veţi putea privi strălucirea Soarelui de la amiază fără ca să
clipiţi din ochi, atunci veţi putea privi la lumina orbitoare a Tatălui
vostru Ceresc, care este de o mie de ori mai strălucitoare decît
strălucirea a o mie de sori. Dar cum v-aţi putea uita la lumina
orbitoare a Tatălui vostru Ceresc cînd voi nu puteţi să suportaţi nici
măcar strălucirea Soarelui arzător. Credeţi-mă, Soarele este ca
flacăra unei lumînări pe lîngă Soarele adevărului Tatălui Ceresc.
Aveţi deci încredere şi speranţă şi dragoste.
Adevărat, adevărat vă spun, nu vă veţi dori răsplata. Dacă
credeţi în vorbele Mele, credeţi în Cel care M-a trimis pe Mine, care
este Domnul tuturor şi cu care toate lucrurile sunt cu putinţă.
Pentru că tot ce este imposibil oamenilor, toate aceste lucruri sunt
cu putinţă lui Dumnezeu. Dacă credeţi în îngerii Mamei Pămînteşti
şi ascultaţi legile Ei, credinţa voastră vă va întări şi nu veţi vedea
boala niciodată. Aveţi speranţă de asemenea în dragostea Tatălui
vostru Ceresc, pentru că cel care se încrede în El nu va fi niciodată
înşelat, nici nu va vedea vreodată moartea.
Iubiţi-vă unul pe altul, pentru că Dumnezeu este dragoste, şi aşa
vor şti îngerii Săi că mergeţi pe cărările Lui. Şi atunci toţi îngerii vor
veni în faţa voastră şi vă vor servi. Şi Satana, cu toate păcălelile,
bolile şi necurăţeniile lui va pleca din trupul vostru. Plecaţi şi feriţi-vă
să mai păcătuiţi; pocăiţi-vă, botezaţi-vă, ca să puteţi naşte din
nou şi să nu mai păcătuiţi.
Apoi Isus s-a ridicat, dar toţi ceilalţi au rămas aşezaţi pentru că
fiecare simţea puterea cuvintelor Sale. Şi atunci Luna Plină a apărut
între norii care se spărgeau şi L-a învăluit pe Isus cu strălucirea ei.
Şi scîntei au ţîşnit din părul Său şi El a stat să intre în lumina Lunii
de parcă ar fi plutit în aer. Şi nimeni nu s-a mişcat, nici nu s-a auzit
vreo voce, şi nimeni nu a ştiut cît timp a trecut, pentru că timpul se
oprise.
Atunci Isus a întins mîinile către ei şi a spus: "Pacea să fie cu
voi." Şi El a plecat aşa cum suflarea vîntului leagănă frunzele
copacilor.
Încă pentru multă vreme cei din jur au rămas nemişcaţi şi apoi sau
trezit în tăcere unul după celălalt, ca după un lung vis. Şi au
rămas parcă ascultînd o muzică minunată.
Dar în cele din urmă, unul dintre ei, ca şi cum ar fi fost puţin
înfricoşat, a spus: "Ce bine că suntem aici." Altul: "Ce bine ar fi
dacă noaptea aceasta ar fi durat de-a pururea." Şi alţii: "Ce bine ar
fi fost dacă El ar fi fost cu noi întotdeauna."; "El este trimisul lui
Dumnezeu pentru că El a sădit speranţă în inimile noastre." Şi nici
unul nu dorea să se întoarcă acasă, ci spuneau: "Nu mă duc acasă,
unde totul este întuneric şi fără bucurie. De ce să ne ducem acasă,
unde nimeni nu ne iubeşte?"
Ei vorbiră în acest fel pentru că aproape toţi erau săraci, şchiopi,
orbi, schilozi, cerşetori, vagabonzi, dispreţuiţi în nemernicia lor, care
erau ţinuţi doar din milă în casele în care găseau refugiu, doar
pentru cîteva zile. Chiar unii care aveau şi casă şi familie spuseră:
"Şi noi vom sta cu voi". Pentru că fiecare om simţea că spusele
Celui care plecase legaseră mica adunare cu fire invizibile. Şi toţi
simţeau că s-au născut din nou. Ei au văzut înaintea lor o lună
strălucitoare, chiar şi atunci cînd luna era ascunsă în nori, şi în
inima tuturor au înflorit flori minunate, de o frumuseţe minunată,
florile bucuriei.
Şi cînd strălucitoarele raze ale Soarelui au apărut peste
marginea Pămîntului, toţi au simţit că era Soarele Împărăţiei lui
Dumnezeu care venea. Cu încurajări pline de bucurie, au ieşit în
întîmpinarea îngerilor lui Dumnezeu.
Şi foarte mulţi bolnavi şi necuraţi au urmat cuvintele lui Isus şi
au căutat malurile pîrîrilor susurînd.
Ei şi-au scos pantofii şi îmbrăcămintea şi au postit şi şi-au
abandonat trupul îngerilor aerului, apei şi luminii Soarelui, şi îngerii
Mamei Pămînteşti i-au îmbrăţişat luîndu-le în stăpînire trupurile şi
înăuntru şi înafară, şi ei toţi au văzut toate relele, păcatele şi
necurăţeniile plecînd în grabă de la ei.
Şi suflarea unora a devenit la fel de rău mirositoare ca aceea
care iese din măruntaie, şi unora le-a ieşit saliva din gură şi o vomă
spurcată şi rău mirositoare a ieşit din părţile lor interioare. Toate
aceste necurăţenii au curs prin gurile lor, unora prin nas, altora prin
ochi şi urechi, şi multora o respiraţie fetidă şi îngrozitoare a ieşit din
tot trupul lor prin toată pielea lor. Prin multe membre au ieşit afară
bube mari şi fierbinţi prin care au ieşit necurăţeniile cu miros urît şi
urina a curs abundent din trupurile lor; şi la foarte mulţi urina era
complet uscată şi devenise groasă ca mierea de albine; urina altora
era aproape roşie sau neagră şi aproape la fel de tare ca nisipul
rîurilor. Şi mulţi au răsuflat duhori din intestinele lor, ca respiraţia
diavolilor! Şi mirosul urît a devenit atît de greu încît nimeni nu mai
putea să suporte.
Şi cînd s-au botezat, îngerul apei a intrat în trupurile lor, şi din
ei au curs afară toate spurcăciunile şi necurăţeniile păcatelor lor
trecute şi ca un torent de munte s-au năpustit afară din trupurile lor
o mulţime de spurcăciuni, tari şi moi. Şi pămîntul unde lichidul s-a
scurs din ei a fost spurcat şi mirosul a devenit atît de puternic încît
nimeni nu mai putea să rămînă acolo. Şi diavolii au părăsit
măruntaiele lor sub forma unei mari mulţimi de viermi care se
zvîrcoleau în mocirla necurăţeniilor lor interioare. Se zvîrcoleau cu
o furie neputincioasă, după ce îngerul apei i-a aruncat afară din
măruntaiele Fiilor Oamenilor.
Şi apoi a coborît asupra lor puterea îngerului luminii Soarelui, şi
aceştia au pierit acolo, în zvîrcolirile lor disperate, călcaţi în picioare
de îngerul luminii Soarelui. Şi toţi tremurau plini de groază cînd au
văzut aceste lucruri îngrozitoare ale Satanei de care îngerii îi
salvaseră. Şi ei au adus mulţumiri lui Dumnezeu care îşi trimisese
îngerii pentru mîntuirea lor.
Şi erau unii pe care mari dureri i-au chinuit şi care nu voiau să
plece de la ei; şi, neştiind ce să facă, s-au hotărît să trimită pe unul
dintre ei la Isus, pentru că doreau foarte mult ca El să fie cu ei.
Şi cînd doi dintre ei s-au dus să-L caute, L-au văzut pe Isus
însuşi apropiindu-se de malul rîului. Şi inimile lor s-au umplut de
speranţă şi bucurie cînd au auzit salutul său: "Pacea să fie cu voi."
Şi multe erau întrebările pe care ei doreau să i le pună, dar mare le-a
fost uimirea văzînd că nu puteau să înceapă, pentru că nimic nu
venea în inimile lor.
Atunci Isus le-a spus: "Am venit pentru că aveţi nevoie de mine."
Şi unul a strigat: "Învăţătorule, avem nevoie într-adevăr, vino şi
eliberează-ne de durerile noastre."
Şi Isus le-a vorbit în parabole. "Voi sunteţi ca fiul risipitor
care timp de mulţi ani a mîncat şi a băut şi şi-a petrecut zilele în
desfrîu cu prietenii săi. Şi în fiecare săptămînă, fără ştirea tatălui
său, se îndatora tot mai mult şi risipea totul în cîteva zile. Şi
cămătarii îl împrumutau întotdeauna pentru că tatăl său avea mari
bogăţii şi întotdeauna plătea răbdător datoriile fiului său. Şi în zadar
a încercat cu vorbe blînde să îşi mustre fiul, pentru că el niciodată
nu asculta mustrările tatălui său care îl ruga stăruitor şi în zadar să
înceteze destrăbălările fără de sfîrşit şi să se ducă la cîmp ca să
supravegheze munca slujitorilor săi.
Şi fiul mereu îi promitea orice dacă îi plătea vechile datorii, dar a
doua zi începea din nou. Şi pentru mai mult de şapte ani, fiul şi-a
continuat viaţa destrăbălată. Dar în cele din urmă tatăl şi-a pierdut
răbdarea şi n-a mai plătit cămătarilor datoriile fiului său. "Dacă
continui să plătesc mereu", a spus el, "nu va mai fi nici un sfîrşit
pentru păcatele fiului meu". Atunci cămătarii care erau înşelaţi, l-au
luat pe fiu în sclavie pentru ca el să poată, prin truda lui zilnică, să
le plătească înapoi banii pe care îi împrumutase. Şi atunci au încetat
mîncarea şi băutura şi excesele zilnice. De dimineaţă şi pînă seara,
cu sudoarea frunţii sale, el uda cîmpiile şi toate membrele îl dureau
în această muncă cu care nu era obişnuit. Şi trăia cu pîine uscată şi
nu avea nimic altceva decît lacrimile sale cu care să o ude.
În trei zile el suferise atît de mult de căldură şi de oboseală încît
i-a spus stăpînului său: "Nu mai pot să muncesc, căci toate
membrele mele mă dor. Cît mai vrei să mă chinuieşti?" "După ce
prin munca mîinilor tale îmi vei plăti toate datoriile şi cînd şapte
ani vor trece vei fi liber." Şi fiul disperat a răspuns plîngînd "dar nu
pot să mai suport nici măcar şapte zile, ai milă de mine pentru că
toate membrele mă ard şi mă dor." Şi cămătarul, plin de răutate, a
strigat: "Acum vei munci cu stăruinţă dacă ai putut să-ţi petreci
zilele şi nopţile timp de şapte ani în destrăbălare, acum trebuie să
munceşti pentru şapte ani. Nu te voi ierta pînă cînd nu-ţi plăteşti
toate datoriile, pînă la ultima drahmă."
Şi fiul, cu membrele torturate de durere, s-a întors cu disperare
la cîmp ca să-şi continue munca. Deja nu se mai putea ţine pe
picioare din cauza oboselii şi a durerilor, cînd a şaptea zi a venit -
ziua sabatului - cînd nimeni nu munceşte cîmpul. Atunci fiul şi-a
adunat restul de putere şi s-a îndreptat clătinîndu-se spre casa
tatălui său, s-a aruncat la picioarele tatălui său şi i-a spus: "Tată,
iartă-mă pentru tot trecutul meu, iartă-mi toate mîhnirile pe care ţi
le-am adus. Îţi jur că niciodată nu voi mai duce o viaţă destrăbălată
şi că voi fi fiul tău ascultător în toate lucrurile. Eliberează-mă din
mîinile opresorilor mei. Tată, te rog, ai grijă de mine şi de
membrele mele bolnave, şi nu-ţi împietri inima."
Atunci lacrimile au apărut în ochii tatălui său, şi el şi-a luat fiul în
braţe şi a spus: "Să ne bucurăm, căci astăzi o mare bucurie mi-a
fost dată, căci mi-am regăsit fiul iubit, care se pierduse." Şi l-a
îmbrăcat cu cele mai alese haine şi întreaga zi s-au bucurat şi a
doua zi dimineaţa el a dat fiului său un sac de arginţi cu care îi
plătească pe toţi cămătarii cărora le era îndatorat, şi cînd fiul său sa
întors, el i-a spus: "Fiul meu, vezi bine că este uşor ca ducînd o
viaţă destrăbălată să faci datorii pentru şapte ani, dar plata lor este
grea prin muncă aspră şapte ani."
"Tată, este într-adevăr greu să le plătesc chiar pentru şapte zile."
Şi tatăl său l-a mustrat spunînd: "Doar de data asta ţi s-a dat voie
să-ţi plăteşti datoriile în şapte zile în loc de şapte ani, restul fiindu-ţi
iertat, dar ai grijă ca pe viitor să nu-ţi mai faci nici o datorie, pentru
că îţi spun cu adevărat că nimeni altcineva decît tatăl tău nu îţi
iartă datoriile, pentru că tu eşti fiul său. Fiindcă pentru toţi ceilalţi ar
fi trebuit să munceşti din greu timp de şapte ani, aşa cum este scris
în legile noastre."
"Tată, de acum încolo voi fi fiul tău iubitor şi ascultător şi nu voi
mai face nici o datorie, pentru că ştiu că plata lor este grea."
Şi el s-a dus la cîmpul tatălui său şi a supravegheat în fiecare zi
munca slujitorilor tatălui său. Şi niciodată nu şi-a făcut slujitorii să
muncească din greu. Şi anii au trecut, şi averea tatălui său a
crescut tot mai mult sub îngrijirea sa pentru că munca sa avea
binecuvîntarea tatălui său. Şi, încetul cu încetul, a început să îi dea
înapoi tatălui său de zece ori mai mult decît risipise în şapte ani. Şi
cînd tatăl a văzut că fiul său folosea bine slujitorii săi şi toată
averea sa, i-a spus: "Fiul meu, văd că averile mele sunt pe mîini
bune. Am să-ţi las toate turmele mele, casa mea, pămînturile mele
şi comorile mele. Fie ca toate acestea să fie moştenirea ta şi
continuă să o măreşti ca eu să îmi găsesc bucuria cu tine."
Şi cînd fiul a primit moştenirea de la tatăl său, el a iertat
datoriile tuturor datornicilor lui care nu puteau să-i plătească,
pentru că el nu a uitat că datoriile sale fuseseră de asemenea
iertate atunci cînd el nu putuse să le plătească. Şi Dumnezeu l-a
binecuvîntat cu viaţă lungă, cu mulţi copii şi multe bogăţii pentru că
el era bun cu toţi slujitorii lui şi cu toate turmele lui."
Apoi, Isus s-a întors către cei bolnavi şi le-a spus: "Vă vorbesc în
parabole ca să puteţi înţelege mai bine cuvîntul lui Dumnezeu. Cei
şapte ani de mîncare şi băutură şi viaţă desfrînată sunt păcatele
trecutului. Cămătarul rău este Satana. Datoriile sunt bolile. Munca
grea sunt durerile. Fiul risipitor sunteţi voi înşivă. Plata datoriilor
este aruncarea afară din voi a diavolilor şi a bolilor şi vindecarea
trupului vostru. Sacul de arginţi primiţi primit de la tatăl este
puterea eliberatoare a îngerilor. Tatăl este Dumnezeu. Averile
tatălui sunt pămîntul şi raiul.
Slujitorii tatălui sunt îngerii. Cîmpul tatălui este lumea care se
preface în Împărăţia Cerurilor, dacă Fiii Omului o lucrează bine ca
fiul să-şi asculte tatăl şi să supravegheze slujitorii tatălui său în
cîmp, decît să devină îndatorat cămătarului cel rău şi să trudească
şi să asude în sclavie pentru a-şi plăti toate datoriile. Astfel, este
mai bine dacă şi Fiii Omului o lucrează împreună cu îngerii Tatălui
Ceresc. Pentru că vă spun, este mai bine ca fiul să-şi asculte tatăl şi
să supravegheze slujitorii tatălui său în cîmp, decît să devină
datornici lui Satana, regele morţii, al tuturor păcatelor şi tuturor
bolilor, decît să sufere de dureri şi să asude pînă şi-a plătit toate
păcatele. Vă spun cu adevărat, mari şi multe sunt păcatele voastre,
mulţi ani v-aţi supus farmecelor lui Satana, aţi fost lacomi, beţivi,
curvari şi datoriile voastre trecute s-au înmulţit. Şi acum trebuie să
le plătiţi şi plata este grea.
De aceea, nu fiţi deja nerăbdători, după a treia zi, ca fiul risipitor,
ci aşteptaţi răbdători pentru a şaptea zi, care este sfinţită de
Dumnezeu, şi apoi mergeţi cu inima umilă şi supusă în faţa Tatălui
vostru Ceresc pentru ca el să vă ierte toate păcatele şi toate
datoriile trecute. Cu adevărat vă spun, Tatăl vostru Ceresc vă
iubeşte nesfîrşit de mult, pentru că el vă dă voie să plătiţi în şapte
zile datoriile a şapte ani. Acelora care datorează păcatele şi bolile a
şapte ani, dar plătesc cinstit şi stăruiesc pînă într-a şaptea zi, lor le
va ierta Tatăl nostru Ceresc datoriile tuturor celor şapte ani."
"Dar dacă păcătuim de şapte ori cîte şapte ani?" a întrebat un
om bolnav care suferea groaznic.
"Chiar în acest caz, Tatăl Ceresc îţi iartă toate datoriile în de
şapte ori şapte zile."
"Fericiţi sunt cei care stăruiesc pînă la sfîrşit, pentru că diavolii
lui Satana scriu toate faptele voastre rele într-o carte, în cartea
trupului şi spiritului vostru. Vă spun cu adevărat, nu există nici o
faptă păcătoasă care să nu fie scrisă chiar de la începutul lumii în
faţa Tatălui Ceresc. Dacă puteţi scăpa de legile făcute de împăraţi,
de legile lui Dumnezeu nu poate scăpa nici unul dintre Fiii Omului.
Şi cînd veniţi în faţa lui Dumnezeu, diavolii lui Satana vor purta
mărturie împotriva voastră cu faptele voastre, şi Dumnezeu va
vedea păcatele voastre în cartea trupului şi spiritului vostru şi va fi
trist în inima Sa, dar dacă vă pocăiţi de păcatele voastre, prin post
şi rugăciune căutaţi pe îngerii lui Dumnezeu, atunci, cu fiecare zi în
care continuaţi să postiţi şi să vă rugaţi, îngerii lui Dumnezeu şterg
un an din datoriile voastre rele din cartea trupului şi spiritului
vostru.
Şi cînd ultima pagină este şi ea ştearsă şi curăţată de toate
păcatele voastre, atunci staţi în faţa lui Dumnezeu şi Dumnezeu se
bucură în inima lui şi vă iartă toate păcatele. El vă eliberează din
ghearele lui Satana şi de suferinţă. El vă ia în casa lui şi porunceşte
ca toţi îngerii Săi să vă slujească. Viaţă lungă El vă dă şi nu veţi
vedea boala niciodată. Şi dacă din acel moment, în loc să păcătuiţi,
vă petreceţi zilele făcînd fapte bune, atunci îngerii lui Dumnezeu
vor scrie toate faptele voastre bune în cartea trupului şi spiritului
vostru. Vă spun cu adevărat, nici o faptă bună nu rămîne nescrisă
înaintea lui Dumnezeu, chiar de la începutul lumii. Pentru că de la
împăraţii şi de la guvernatorii voştri puteţi aştepta în zadar pentru
răsplată, dar niciodată faptele voastre bune nu vor aştepta răsplata
de la Dumnezeu.
Şi cînd veniţi în faţa lui Dumnezeu, îngerii Săi vor purta mărturie
pentru faptele voastre bune. Şi Dumnezeu vede faptele voastre
bune scrise în trupurile şi spiritele voastre, şi se bucură în inima Lui.
El binecuvîntează trupul şi spiritul vostru şi toate faptele voastre şi
vă dă drept moştenire Împărăţia Sa Pămîntească şi Cerească,
pentru ca în ea să aveţi viaţa veşnică. Fericit este acela care poate
intra în împărăţia lui Dumnezeu, pentru că el nu va vedea niciodată
moartea."
Şi o mare tăcere se lăsă după cuvintele lui. Şi cei care erau
descurajaţi îşi luară o nouă putere din cuvintele Lui şi continuară să
postească şi să se roage. Şi cel care vorbise primul, îi spuse: "Şi eu
voi stărui pînă de şapte ori a şaptea zi."
Isus le răspunse: "Fericiţi sunt cei care stăruiesc pînă la sfîrşit,
pentru că ei vor moşteni Pămîntul."
Şi erau foarte mulţi bolnavi printre ei, chinuiţi de mari dureri şi
care de-abia s-au tîrît la picioarele lui Isus, pentru că nu mai
puteau să meargă pe picioarele lor. Ei au spus: "Stăpîne, suntem
chinuiţi de durere; spune-ne ce să facem." Şi ei i-au arătat lui Isus
picioarele în care oasele erau răsucite şi înnodate şi au spus: "Nici
îngerul aerului, nici îngerul apei, nici cel al luminii Soarelui nu ne-au
alungat durerile, chiar dacă ne-am botezat, am postit şi ne-am
rugat, şi am urmat întru totul cuvintele tale."
"Cu adevărat vă spun, oasele voastre vor fi vindecate. Nu fiţi
descurajaţi ci căutaţi pentru a vă vindeca pe vindecătorul oaselor,
îngerul pămîntului, pentru că de acolo au fost luate oasele voastre
şi acolo se vor întoarce."
Şi el a arătat locul pe care curgerea apei şi căldura Soarelui îl
înmuiaseră din marginea rîului în noroi argilos. "Cufundaţi-vă
picioarele în noroi, pentru că îmbrăţişarea îngerului pămîntului să
poată scoate afară din oasele voastre toate necurăţeniile şi toate
bolile. Veţi vedea pe Satana şi durerile voastre zburînd din
îmbrăţişarea îngerului pămîntului. Şi nodurile oaselor voastre vor
dispare, şi ele se vor întări, şi toate durerile voastre vor dispare."
Şi bolnavii îi urmară cuvintele pentru că ştiau că vor fi vindecaţi.
Şi acolo erau de asemenea bolnavi care sufereau mult de dureri
şi, cu toate acestea, continuau să postească, şi puterea lor se
irosise şi o mare căldură îi chinuia. Şi cînd s-au ridicat din paturile
lor ca să se ducă la Isus, capetele lor au început să se întoarcă de
parcă ar fi simţit o rafală de vînt şi de fiecare dată cînd încercau să
se ţină pe picioare cădeau înapoi pe pămînt.
Atunci Isus a venit la ei şi le-a spus: "Voi suferiţi pentru că
Satana şi bolile lui vă chinuiesc corpurile, dar nu vă temeţi, pentru
că puterea lor asupra voastră va înceta în curînd. Pentru că Satana
este un vecin mînios care a intrat în casa vecinului său cînd acesta
era plecat, vrînd să-i ia lucrurile din casă. Dar cineva i-a spus că
duşmanul său îi răvăşeşte casa, adunînd lucrurile care îl ispiteau, a
văzut de departe stăpînul casei întorcîndu-se în grabă, s-a supărat
foarte tare că nu putea să fure toate acele lucruri, şi s-a apucat să
spargă şi să strice tot ce era acolo, să distrugă totul. Aşa încît dacă
lucrurile nu puteau să fie a lui, nici celălalt să nu aibă nimic. Dar
imediat stăpînul casei a intrat şi, înainte ca vecinul cel rău să-şi
împlinească scopul, l-a luat şi l-a aruncat afară din casă.
Cu adevărat vă spun, chiar aşa a intrat Satana în corpurile
voastre, care sunt locuinţa lui Dumnezeu, şi a luat în puterea sa tot
ce voia să fure: respiraţia voastră, sîngele vostru, oasele voastre,
carnea voastră, măruntaiele voastre, ochii voştri şi urechile voastre.
Dar prin posturi şi prin rugăciunea voastră, voi aţi chemat înapoi pe
stăpînul trupului vostru şi pe îngerii săi. Acum Satana vede că
adevăratul stăpîn al trupului se întoarce şi că acesta este sfîrşitul
puterii sale. De aceea, în furia lui îşi adună puterile încă o dată,
pentru a vă putea distruge trupurile înaintea venirii stăpînului.
Pentru aceasta Satana vă chinuie atît de dureros, pentru că el
simte că sfîrşitul i-a venit. Dar nu vă lăsaţi inimile să tremure,
pentru că, în curînd, îngerii lui Dumnezeu vor apare să ocupe din
nou lăcaşurile lor şi să le închine din nou ca temple ale lui
Dumnezeu. Şi ei îl vor apuca pe Satana şi îl vor arunca afară din
trupurile voastre cu toate bolile lui şi cu toate necurăţeniile lui. Şi
fericiţi veţi fi pentru că veţi primi răsplata neclintirii voastre şi
niciodată nu veţi mai vedea boala."
Şi era printre acei bolnavi unul care era mai chinuit de Satana
decît toţi ceilalţi, şi trupul său era ca un schelet şi pielea era
galbenă ca o frunză căzută. Era deja atît de slab încît a strigat de
departe: "Învăţătorule, ai milă de mine, pentru că nici un om nu a
suferit de la începutul lumii aşa cum sufăr eu. Ştiu că eşti cu
adevărat trimisul lui Dumnezeu şi ştiu că dacă vrei poţi să scoţi într-o
clipă pe Satana afară din trupul meu. Nu ascultă îngerii de trimisul
lui Dumnezeu? Vino, Învăţătorule şi scoate pe Satana afară din
mine, pentru că el urlă cu furie în mine şi dureros este chinul său."
Şi Isus a răspuns: "Satana te chinui atît de mult pentru că deja
ai postit multe zile, şi nu-i plăteşti tributul. Nu-l hrăneşti cu toate
spurcăciunile cu care ţi-ai spurcat pînă acum templul spiritului. Îl
chinui pe Satana cu foamea şi, astfel, în furia lui te chinuie şi el. Nu
te teme, pentru că îţi spun, Satana va fi distrus înainte ca trupul tău
să fie distrus; pentru că, în timp ce posteşti şi te rogi, îngerii lui
Dumnezeu îţi apără trupul pentru ca puterea lui Satana să nu te
poată distruge. Şi îngerii lui Satana sunt neputincioşi în faţa
îngerilor lui Dumnezeu."
Atunci ei toţi au venit la Isus şi cu strigăte l-au implorat
spunînd: "Învăţătorule, ai milă de el, pentru că suferă mai mult
decît noi toţi, şi dacă nu alungi într-o clipă pe Satana afară din el,
ne e teamă că nu va trăi pînă mîine."
Şi Isus le-a răspuns: "Mare este credinţa voastră. Să se facă
după credinţa voastră şi veţi vedea în curînd faţă în faţă chipul
înspăimîntător al Satanei şi puterea Fiului Omului. Pentru că voi
arunca afară din tine pe puternicul Satana prin puterea mielului
nevinovat al lui Dumnezeu, cea mai slabă creatură a Domnului.
Pentru că spiritul sfînt al lui Dumnezeu face pe cel mai slab cel mai
puternic.
Dar Satana nu vă iartă nimic şi trebuie să îi plătiţi totul, ochi
pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru
picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, viaţă pentru viaţă,
moarte pentru moarte. Pentru că plata păcatului este moartea. Să
nu ucideţi, nici să nu mîncaţi carnea vînatului nevinovat, ca să nu
deveniţi sclavii Satanei. Pentru că aceasta este calea suferinţelor şi
ea duce la moarte. Să faceţi voia lui Dumnezeu, pentru ca îngerii lui
să vă poată sluji pe calea vieţii. Ascultaţi de aceea cuvintele lui
Dumnezeu: "Iată, v-am dat fiecare iarbă care poartă sămînţa;
aceasta va fi carnea pentru voi. Şi fiecărei fiare a Pămîntului, şi
fiecărei păsări a aerului, şi tuturor celor care se tîrăsc pe pămînt,
oriunde se află suflarea vieţii, dau drept hrană fiecare fir de iarbă
verde.
De asemenea, laptele tuturor celor care se mişcă şi trăiesc pe
pămînt va fi hrana pentru voi; tot aşa cum lor le-am dat iarba
verde, vouă vă dau laptele lor. Dar carnea şi sîngele care îi dă
viaţa, să nu le mîncaţi. Şi cu siguranţă, voi cere înapoi puterea
sîngelui vostru, sîngele vostru în care se află sufletul vostru; voi
cere înapoi toate animalele ucise şi sufletele tuturor oamenilor ucişi.
Pentru că Eu, Domnul Dumnezeu, sunt un Dumnezeu mare,
puternic şi generos, care pedepsesc nelegiuirile părinţilor prin copii
pînă la al treilea şi miilea neam al celor ce Mă iubesc şi respectă
poruncile Mele. Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima
ta, şi cu tot sufletul tău, şi cu toată puterea ta: aceasta este prima
şi cea mai mare poruncă. Şi a doua este aceasta: "Iubeşte-ţi
aproapele ca pe tine însuţi". Nu este nici o poruncă mai mare decît
acestea..."
După aceste cuvinte toţi au rămas tăcuţi, în afară de unul care
spuse: "Ce să fac, Învăţătorule, dacă văd o fiară sălbatică
omorîndu-mi fratele în pădure? Să-mi las fratele să piară sau să
omor fiara? Nu încalc astfel legea?"
Şi Isus răspunse: "Le-a fost spus din timpuri străvechi: 'Toate
fiarele care mişcă pe Pămînt, toţi peştii din mare şi toate păsările
cerului sunt date în puterea ta.' Vă spun cu adevărat, din toate
fiinţele care trăiesc pe Pămînt, Dumnezeu a creat doar pe om după
chipul Său. De aceea, animalele sunt pentru om şi nu omul pentru
animale. De aceea nu încalci legea dacă omori fiara sălbatică pentru
a salva viaţa fratelui tău. Pentru că vă spun cu adevărat, omul
înseamnă mai mult decît animalul. Dar cel care omoară un animal
fără motiv, fără ca animalul să-l atace, din plăcerea de a ucide sau
pentru carnea lui sau pentru colţii săi, face o faptă rea şi el însuşi va
fi prefăcut într-o fiară sălbatică. De aceea, sfîrşitul fiarelor sălbatice
este şi sfîrşitul său.”
Apoi altul spuse: "Moise, mai marele Israelului, a dat voie
strămoşilor noştri să mănînce carnea animalelor curate şi a interzis
numai carnea animalelor necurate. Atunci de ce ne interzici carnea
tuturor animalelor? Care lege vine de la Dumnezeu: aceea a lui
Moise sau Legea Ta?"
Şi Isus răspunse: "Dumnezeu a dat prin Moise zece porunci
strămoşilor voştri. Aceste porunci sunt grele, au spus strămoşii
voştri, şi n-au putut să le dea ascultare. Cînd Moise a văzut asta, i
s-a făcut milă de poporul său şi nu a vrut ca el să piară. Şi el le-a
dat atunci de zece ori zece porunci, mai puţin grele, ca ei să le
poată urma. Vă spun cu adevărat, dacă strămoşii voştri ar fi avut
puterea să urmeze cele zece porunci ale lui Dumnezeu, Moise nu ar
fi avut nevoie de acele de zece ori zece porunci. Pentru că cel ale
cărui picioare sunt puternice ca muntele Sionului nu are nevoie de
cîrje; dar cel ale cărui picioare tremură, înaintează cu cîrjele şi
apoi fără ele. Şi Moise a spus lui Dumnezeu: "Inima mea este plină
de întristare, pentru că poporul meu se va pierde. Pentru că ei sunt
fără cunoaştere şi nu pot să înţeleagă poruncile Tale.
Ei sunt ca şi copiii mici care nu pot să înţeleagă cuvintele tatălui
lor. Dă-mi voie Doamne să le dau alte legi, pentru ca ei să nu piară.
Dacă nu pot fi cu Tine, Doamne, lasă-i să nu fie împotriva Ta; ca ei
să se poată susţine, şi cînd timpul va veni şi ei vor fi copţi pentru
legile Tale, descoperă-le legile Tale. De aceea, Moise a frînt cele
două table de piatră pe care erau scrise cele zece porunci şi le-a dat
de zece ori zece în locul lor.
Şi din aceste zece ori zece, scribii şi fariseii au făcut de o sută de
ori zece porunci. Şi ei au pus poveri insuportabile pe umerii voştri,
pe care nici ei înşişi nu le poartă. Pentru că, cu cît mai apropiate
sunt poruncile de Dumnezeu, cu atît avem nevoie de mai puţin şi
cu cît sunt mai îndepărtate de Dumnezeu, cu atît avem nevoie de
mai mult. De aceea legile fariseilor şi scribilor sunt nenumărate;
legile Fiului Omului sunt şapte; ale îngerilor sunt trei şi a lui
Dumnezeu una singură.
De aceea vă voi învăţa numai acele legi pe care le puteţi
înţelege, ca să puteţi deveni oameni şi să urmaţi cele şapte legi ale
Fiului Omului. Atunci şi îngerii vă vor descoperi legile lor, pentru ca
Duhul Sfînt al lui Dumnezeu să poată coborî asupra voastră şi să vă
poată conduce la legea Sa."
Şi toţi erau uimiţi de înţelepciunea Lui şi L-au rugat: "Continuă,
Învăţătorule, şi învaţă-ne toate legile pe care le putem primi."
Şi Isus urmă: "Dumnezeu le-a poruncit strămoşilor voştri 'Să nu
ucizi.' Dar inima lor era împietrită şi ei au omorît. Atunci Moise a
vrut ca cel puţin să nu omoare oameni, şi le-a dat voie să omoare
animale. Şi atunci inima strămoşilor voştri s-a împietrit şi mai mult
şi au omorît oameni şi animale deopotrivă. Dar eu vă spun să nu
omorîţi nici oameni, nici animale şi nici măcar hrana care intră în
gura voastră.
Dacă mîncaţi hrana vie, asta vă va însufleţi, dar dacă omorîţi
hrana, atunci hrana moartă vă va omorî la rîndul ei. Pentru că viaţa
vine numai din viaţă şi din moarte vine numai moartea. Pentru că
tot ce omoară hrana voastră omoară şi trupurile voastre. Şi tot ce
omoară trupurile voastre omoară şi sufletele voastre. Şi trupurile
voastre devin ceea ce este hrana voastră, aşa cum sufletele voastre
devin ceea ce sunt gîndurile voastre. De aceea, să nu mîncaţi nici
un lucru pe care focul sau frigul sau apa l-a distrus. Pentru că hrana
arsă, îngheţată şi putrezită vă va arde, îngheţa şi putrezi corpurile
voastre de asemenea.
Nu fiţi asemenea gospodarului prost care a însămînţat în ogorul
său seminţe coapte, îngheţate şi putrezite. Şi toamna a venit şi
cîmpul său nu a dat nimic. Şi mare a fost suferinţa sa. Ci fiţi
asemenea gospodarului care a însămînţat în ogorul său sămînţă
vie, şi al cărui ogor a dat spice vii de grîu, întorcîndu-i de o sută de
ori mai mult decît seminţele pe care le însămînţase. Pentru că vă
spun cu adevărat, să trăiţi numai din focul vieţii şi să nu vă pregătiţi
hrana cu focul morţii, care omoară hrana voastră, trupurile voastre
şi de asemenea spiritele voastre."
"Învăţătorule, unde este focul vieţii?", au întrebat unii dintre ei.
"În voi, în sîngele vostru şi în trupurile voastre."
"Şi focul morţii?", au întrebat alţii.
"Este focul care arde în afara trupului vostru, care este mai
fierbinte decît sîngele vostru. Cu acest foc al morţii voi vă gătiţi
hrana în casele şi în cîmpiile voastre. Vă spun cu adevărat, acesta
este focul care va distruge hrana şi trupurile, tot aşa cum focul
răutăţii vă distruge gîndurile, şi vă distruge sufletele. Pentru că
trupul vostru este ceea ce mîncaţi, iar spiritul vostru ceea ce
gîndiţi. De aceea, nu mîncaţi nimic din ceea ce un foc mai mare
decît focul vieţii l-a distrus. De aceea, pregătiţi-vă şi mîncaţi toate
fructele copacilor, şi toate ierburile pămîntului, şi tot laptele
animalelor bune de mîncat. Pentru că toate acestea sunt hrănite şi
coapte de focul vieţii, toate sunt darul îngerilor Mamei noastre
Pămînteşti. Dar nu mîncaţi nimic din ceea ce focul morţii îi dă gust,
pentru că acesta este lucrul lui Satana."
"Cum să ne coacem pîinea de fiecare zi fără foc, Învăţătorule?",
au întrebat cîţiva cu mare uimire.
"Lăsaţi îngerii lui Dumnezeu să vă pregătească pîinea. Umeziţi-vă
grîul pentru ca îngerul apei să poată intra în el. Apoi puneţi-l la
aer pentru ca şi îngerul aerului să-l poată îmbrăţişa. Şi lăsaţi-l de
dimineaţă pînă seara la Soare pentru ca şi îngerul luminii Soarelui
să poată coborî asupra lui. Şi binecuvîntările celor trei îngeri vor
face curînd sămînţa vieţii să încolţească în grîul vostru.
Apoi zdrobiţi-vă grăuntele şi faceţi un aluat subţire, aşa cum au
făcut strămoşii voştri atunci cînd au plecat din Egipt, ţara sclaviei.
Puneţi-le înapoi la lumina Soarelui încă de la răsărit şi, cînd Soarele
se află la amiază, întoarceţi-le pe cealaltă parte pentru ca şi acolo
să fie îmbrăţişate de îngerul luminii Soarelui, şi lăsaţi-le astfel pînă
la apus, pentru că îngerii apei, aerului şi luminii Soarelui hrănesc şi
coc grîul în cîmp şi tot aşa ei trebuie să vă coacă pîinea voastră. Şi
acelaşi Soare care cu focul vieţii, a făcut grîul să crească şi să se
coacă, trebuie să vă coacă pîine cu acelaşi foc. Pentru că focul
Soarelui dă viaţă grîului, pîinii şi trupului. Dar focul morţii omoară
grîul, pîinea şi trupul. Şi îngerii vii ai Dumnezeului viu servesc
numai pe oamenii vii. Pentru că Dumnezeu este Dumnezeu a tot ce
trăieşte şi nu Dumnezeu a ceea ce este mort.
Deci mîncaţi întotdeauna de la masa lui Dumnezeu: fructele
copacilor, grăuntele şi ierburile cîmpului, laptele animalelor şi
mierea albinelor. Pentru că tot ce este în afară de acestea vine de la
Satana şi vă duce pe calea păcatelor şi a bolilor la moarte. Dar
hrana pe care o mîncaţi de pe masa îmbelşugată a lui Dumnezeu
dă putere şi tinereţe trupului vostru, şi niciodată nu veţi vedea
boala. Pentru că masa lui Dumnezeu l-a hrănit pe Matuselah din
vechime şi vă spun cu adevărat, dacă trăiţi aşa cum a trăit el,
atunci Dumnezeul celor vii vă va da şi vouă viaţă lungă pe Pămînt,
aşa cum i-a dat lui.
Pentru că vă spun cu adevărat, Dumnezeul celor vii este mai
bogat decît toate bogăţiile Pămîntului şi masa Lui îmbelşugată este
mai bogată decît cel mai bogat ospăţ al oricărui om bogat de pe
Pămînt. Mîncaţi de aceea toată viaţa voastră la masa Mamei
voastre Pămînteşti şi niciodată nu veţi avea dorinţe. Şi cînd
mîncaţi la masa Ei, mîncaţi toate lucrurile exact aşa cum au fost
găsite pe masa Mamei Pămînteşti. Nu gătiţi, nici nu amestecaţi
toate lucrurile unul cu celălalt, pentru ca măruntaiele voastre să nu
devină asemenea unor mocirle aburinde. Pentru că vă spun cu
adevărat, aceasta este spurcăciune în ochii Domnului.
Nu fiţi ca servitorul lacom, care întotdeauna la masa stăpînului
său mînca porţiile celorlalţi şi care devora totul el însuşi şi le
amesteca toate laolaltă în lăcomia lui. Şi văzînd asta, stăpînul său
s-a mîniat pe el şi l-a alungat de la masă. Şi cînd toţi şi-au
terminat masa, el a amestecat tot ce rămăsese pe masă şi a chemat
pe servitorul lacom, spunînd: 'Ia şi mănîncă toate acestea cu
porcii, pentru că locul tău este cu ei şi nu la masa mea.'
Luaţi seama de aceea şi nu spurcaţi cu tot felul de spurcăciuni
templul trupurilor voastre. Mulţumiţi-vă cu două sau trei feluri de
mîncare, pe care le veţi găsi întotdeauna pe masa Mamei voastre
Pămînteşti. Şi nu vă doriţi să devoraţi toate lucrurile pe care le
vedeţi în jurul vostru. Pentru că vă spun cu adevărat, dacă
amestecaţi toate felurile de mîncare în trupul vostru, atunci pacea
trupului vostru va înceta şi războiul fără de sfîrşit se va dezlănţui în
voi. Şi va fi şters de pe faţa Pămîntului tot aşa cum familiile şi
împărăţiile dezbinate lucrează spre distrugerea lor. Pentru că
Dumnezeul vostru este Dumnezeul păcii şi nu ajută niciodată
dezbinarea. De aceea nu ridicaţi împotriva voastră mînia lui
Dumnezeu, ca să nu vă alunge de la masa Lui şi să nu fiţi obligaţi să
mergeţi la masa Satanei, unde focul păcatelor, bolilor şi morţii vă va
distruge trupul.
Şi cînd mîncaţi, niciodată să nu mîncaţi pînă vă săturaţi pe
deplin. Fugiţi de ispitele Satanei şi ascultaţi de vocea îngerilor lui
Dumnezeu. Pentru că Satana şi puterea lui vă ispitesc să mîncaţi
tot mai mult. Ci trăiţi prin spirit şi rezistaţi dorinţelor trupului. Şi
postul vostru este întotdeauna plăcut în ochii îngerilor lui
Dumnezeu. Luaţi seama cît de mult aţi mîncat atunci cînd sunteţi
sătui şi mîncaţi întotdeauna mai puţin cu o treime.
Faceţi ca greutatea mîncării voastre zilnice să nu fie mai puţin
decît o mînă (veche măsură a greutăţii = 600gr.), dar aveţi grijă
să nu fie mai mult de două mîini. Atunci îngerii lui Dumnezeu vă
vor sluji întotdeauna şi niciodată nu veţi cădea în sclavia Satanei şi
a bolilor lui. Nu tulburaţi munca îngerilor în trupul vostru mîncînd
des. Pentru că vă spun cu adevărat, cel care mănîncă mai mult de
două ori pe zi face în munca Satanei. Şi îngerii lui Dumnezeu îi
părăsesc trupul şi în curînd Satana îl va lua în stăpînire.
Mîncaţi numai cînd Soarele iese la amiază şi iarăşi cînd este la
apus. Şi nu veţi vedea niciodată boala, pentru că aşa este plăcut în
ochii Domnului. Şi dacă doriţi ca îngerii lui Dumnezeu să se bucure
de trupul vostru, şi ca Satana să vă ocolească, atunci nu vă aşezaţi
decît o dată pe zi la masa lui Dumnezeu. Şi atunci zilele voastre vor
fi lungi pe acest Pămînt, pentru că asta este plăcut în ochii
Domnului. Mîncaţi întotdeauna din ceea ce se găseşte pe masa lui
Dumnezeu. Pentru că vă spun cu adevărat, Dumnezeu ştie bine de
ce are nevoie trupul vostru şi cînd are nevoie.
De la începutul lunii Jiar mîncaţi orz; din luna Sivan mîncaţi
grîu, cel mai desăvîrşit dintre toate ierburile purtătoare de
sămînţă. Şi faceţi ca pîinea voastră de fiecare zi să fie făcută din
grîu, pentru ca Domnul să poată avea grijă de trupurile voastre.
Începînd din luna Tammuz, mîncaţi struguri acri, pentru ca trupul
vostru să poată slăbi şi pentru ca Satana să poată pleca din el. În
luna Elul adunaţi strugurii pentru ca sucul lor să vă poată servi ca
băutură. În luna Marchesvan, strîngeţi strugurii dulci, îndulciţi şi
uscaţi de îngerul luminii Soarelui, ca să vă poată creşte trupurile,
pentru ca îngerii Domnului să poată locui în ele. Mîncaţi smochine
pline de suc în lunile Ab şi Shebat şi ceea ce rămîne lăsaţi-le pentru
îngerul luminii Soarelui să le păstreze pentru voi.
Mîncaţi-le cu carnea migdalelor în toate lunile în care copacii nu
au fructe. Şi ierburile care vin după ploaie mîncaţi-le în luna
Thebet, pentru ca sîngele vostru să poată fi curăţat de toate
păcatele voastre. Şi în aceeaşi lună începeţi să beţi şi laptele
animalelor voastre, pentru că de aceea a dat Domnul ierburile
cîmpului tuturor animalelor care dau lapte, pentru ca ele să poată
hrăni pe om cu laptele lor. Pentru că vă spun cu adevărat, fericiţi
sunt aceia care mănîncă numai la masa lui Dumnezeu şi ocolesc
toate spurcăciunile Satanei. Nu mîncaţi hrana necurată adusă din
ţări îndepărtate, ci mîncaţi întotdeauna ceea ce creşte în copacii
voştri. Pentru că Dumnezeul vostru ştie mai bine ce este trebuincios
pentru voi şi unde şi cînd. Şi el dă de mîncare tuturor popoarelor
din toate împărăţiile ceea ce este mai bun pentru fiecare. Nu
mîncaţi aşa cum mănîncă păgînii care se îndoapă în grabă,
spurcîndu-şi trupurile cu tot felul de spurcăciuni.
Pentru că puterea îngerilor lui Dumnezeu intră în voi odată cu
mîncarea vie pe care Domnul v-o dă la masa Sa împărătească. Şi
cînd mîncaţi, aveţi deasupra voastră pe îngerul aerului şi
dedesubtul vostru pe îngerul apei. Respiraţi adînc şi rar la toate
mesele voastre, pentru ca îngerul aerului să vă poată binecuvînta
mesele. Şi mestecaţi bine mîncarea cu dinţii, ca să devină apă şi ca
îngerul apei să o prefacă în sînge în corpul vostru. Şi mîncaţi încet
ca şi cum ar fi o rugăciune pe care o faceţi Domnului. Pentru că vă
spun cu adevărat, puterea lui Dumnezeu intră în voi dacă mîncaţi în
acest fel la masă.
Însă Satana preface într-o mocirlă aburindă trupul celui peste
care îngerii apei şi aerului nu coboară în timpul mesei. Şi Domnul
nu-l mai îngăduie la masa Sa. Pentru că masa Domnului este un
altar, şi cel care mănîncă la masa Domnului este într-un templu.
Pentru că vă spun cu adevărat, trupul Fiilor Omului este prefăcut
într-un templu şi măruntaiele lor într-un altar dacă ei ascultă de
poruncile lui Dumnezeu. De aceea, nu vă aşezaţi la altarul Domnului
cînd spiritul vostru este tulburat, nici nu vă gîndiţi la cineva cu
mînie în templul lui Dumnezeu.
Şi intraţi în sanctuarul Domnului numai cînd simţiţi în voi
chemarea îngerilor Săi, pentru că tot ce mîncaţi în tristeţe sau în
mînie sau fără dorinţă devine otravă în trupul vostru. Pentru că
suflarea Satanei spurcă toate aceste lucruri. Puneţi cu bucurie
jertfele voastre pe altarul trupului vostru şi lăsaţi toate gîndurile
rele să plece din voi atunci cînd primiţi în trupul vostru puterea lui
Dumnezeu de la masa Sa. Şi niciodată nu vă aşezaţi la masa lui
Dumnezeu înainte ca El să vă cheme prin îngerul poftei de mîncare.
Bucuraţi-vă, de aceea, întotdeauna cu îngerii lui Dumnezeu la
masa lor împărătească, pentru că asta este plăcut inimii Domnului.
Şi viaţa voastră va fi lungă pe acest Pămînt pentru că cel mai
scump servitor al Domnului vă va sluji în toate zilele voastre:
îngerul bucuriei.
Şi nu uitaţi că fiecare a şaptea zi este sfîntă şi închinată lui
Dumnezeu. Timp de şase zile hrăniţi-vă trupul cu darurile Mamei
Pămînteşti, dar în a şaptea zi sfinţiţi-vă trupul pentru Tatăl vostru
Ceresc. Şi într-a şaptea zi să nu mîncaţi mîncare pămîntească, ci
trăiţi numai din cuvintele lui Dumnezeu. Şi fiţi toată ziua cu îngerii
Domnului în Împărăţia Tatălui Ceresc. Şi în a şaptea zi lăsaţi îngerii
lui Dumnezeu să clădească Împărăţia Cerurilor în trupul vostru, aşa
cum munciţi voi şapte zile în Împărăţia Mamei Pămînteşti. Şi nu
lăsaţi mîncarea să tulbure munca îngerilor în trupul vostru în timpul
celei de-a şaptea zi. Şi Dumnezeu vă va da viaţă lungă pe Pămînt,
ca să puteţi avea viaţă veşnică în Împărăţia Cerurilor. Pentru că vă
spun cu adevărat, dacă nu mai vedeţi nici o boală pe Pămînt, veţi
trăi veşnic în Împărăţia Cerurilor.
Şi Dumnezeu vă va trimite în fiecare dimineaţă îngerul Soarelui
să vă trezească din somn. De aceea, ascultaţi Chemările Tatălui
vostru Ceresc şi nu zaceţi leneşi în paturile voastre pentru că îngerii
aerului şi apei vă aşteaptă deja afară. Şi munciţi toată ziua cu
îngerii Mamei Pămînteşti ca să puteţi ajunge să-i cunoaşteţi pe ei şi
muncile lor tot mai mult şi mai bine. Dar cînd Soarele a apus, şi
Tatăl vostru Ceresc vă trimite îngerul Său cel mai preţios, somnul,
atunci odihniţi-vă, şi fiţi toată noaptea îngerii somnului. Şi atunci
Tatăl vostru Ceresc vă va trimite îngerii săi neştiuţi, ca ei să fie cu
voi toată noaptea. Şi îngerii neştiuţi ai Tatălui vostru Ceresc vă vor
învăţa multe lucruri despre Împărăţia lui Dumnezeu, tot aşa cum
îngerii Mamei Pămînteşti pe care îi ştiţi, vă învaţă despre lucrurile
din Împărăţia Ei.
Pentru că vă spun cu adevărat, veţi fi în fiecare noapte oaspeţii
Împărăţiei Tatălui vostru Ceresc, dacă ascultaţi de poruncile lui. Şi
cînd vă treziţi, a doua zi dimineaţă, veţi simţi în voi puterea
îngerilor neştiuţi. Şi Tatăl vostru Ceresc îi va trimite la voi în fiecare
noapte, pentru ca el să vă poată clădi spiritul, tot aşa cum Mama
Pămîntească vă trimite îngerii Ei, pentru ca ei să vă poată clădi
trupul. Pentru că vă spun cu adevărat, dacă în timpul zilei Mama
voastră Pămîntească vă îmbrăţişează în braţele Ei, şi noaptea Tatăl
vostru Ceresc îşi trimite sărutul său asupra voastră, atunci Fii
Oamenilor vor deveni Fiii lui Dumnezeu."
Şi Isus a muls ugerul oii care păştea iarbă, şi a pus laptele în
nisipul încălzit de Soare spunînd: "Iată, puterea îngerului apei a
intrat în acest lapte şi acum puterea îngerului luminii Soarelui va
intra de asemenea."
Şi laptele deveni fierbinte prin puterea Soarelui.
"Şi acum îngerii apei şi luminii Soarelui se vor înfrăţi cu îngerul
aerului."
Şi ca prin minune, aburii laptelui fierbinte au început să se ridice
încet în aer.
"Vino şi inspiră pe gură puterea îngerului apei, luminii Soarelui şi
aerului, ca să poată intra în trupul tău şi să alunge pe Satana afară
din tine."
Şi bolnavul pe care Satana îl chinuia a inspirat adînc aburul alb.
"Într-o clipă Satana va părăsi trupul tău, pentru că de trei zile
flămînzeşte şi nu găseşte nici un fel de mîncare în tine. El va ieşi
afară din tine ca să-şi potolească foamea prin laptele fierbinte,
aburind, pentru că aceasta este hrana lui preferată. El va simţi
mirosul şi nu va fi în stare să reziste foamei care l-a chinuit deja
timp de trei zile. Dar Fiul Omului îi va distruge trupul, pentru ca el
să nu mai chinuie pe nimeni de acum înainte.” Atunci trupul omului
bolnav a fost parcă apucat de malarie, şi a început să se forţeze ca
şi cum ar fi vrut să vomite şi nu putea, a început să inspire gîfîind
pentru că răsuflarea lui era pierdută. Şi a leşinat în poala lui Isus.
"Acum Satana îi părăseşte trupul. Priviţi - şi Isus a arătat spre gura
deschisă a omului bolnav.
Şi toţi au văzut cu uimire şi groază cum Satana ieşea din gura lui
sub forma unui vierme îngrozitor. Atunci Isus a luat două pietre
ascuţite şi a zdrobit capul Satanei şi a scos afară din bolnav tot
corpul monstrului care era aproape la fel de lung ca şi omul. Cînd
îngrozitorul vierme a ieşit afară din gîtul omului bolnav şi el şi-a
recăpătat dintr-o dată respiraţia, şi atunci toate durerile lui au
încetat. Şi ceilalţi s-au uitat îngroziţi la înspăimîntătorul corp al
Satanei.
"Vezi ce creatură îngrozitoare ai purtat şi hrănit în trupul tău de
atîţia ani. L- am scos afară din tine şi l-am omorît ca să nu te mai
poată chinui niciodată. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu că îngerii Săi te-au
eliberat şi nu mai păcătui, pentru ca Satana să nu se întoarcă la
tine din nou. Fă din trupul tău de acum înainte un templu ridicat
Dumnezeului tău." Şi Toţi erau uimiţi de cuvintele sale şi de puterea
Sa. Şi ei au spus: "Învăţătorule, Tu eşti cu adevărat trimisul lui Dzeu
şi cunoşti toate secretele."
"Şi voi", a spus Isus, "fiţi adevăraţi Fii lui D-zeu, pentru ca şi voi
să puteţi avea parte de puterea sa, şi de cunoaşterea tuturor
secretelor. Pentru că înţelepciunea şi puterea pot veni numai din
dragoste de D-zeu. Iubiţi, de aceea, pe Tatăl vostru ceresc şi pe
mama voastră pămîntească cu toată inima voastră, şi cu tot spiritul
vostru. Şi slujiţi-i pentru ca şi îngerii Săi să vă slujească şi ei pe voi.
Sacrificaţi toate faptele voastre lui D-zeu şi nu-l hrăniţi pe Satana,
pentru că plata păcatului este moartea, dar cu D-zeu se află
răsplata binelui, dragostea Sa care este cunoaşterea şi puterea vieţii
veşnice."
Şi toţi au îngenunchiat pentru a aduce mulţumiri lui D-zeu pentru
dragostea Sa. Şi Isus a plecat spunînd: "Mă voi întoarce la toţi cei
care stăruiesc în rugăciune şi în post pînă într-a şaptea zi. Pacea să
fie cu voi."
Şi omul bolnav din care Isus alungase pe Satana s-a ridicat,
pentru că puterea vieţii îi revenise. A răsuflat adînc şi ochii săi au
devenit limpezi, pentru că orice durere îl părăsise. Şi s-a aruncat pe
pămîntul unde stătuse Isus, a sărutat urma picioarelor Lui şi a
plîns.
Şi în lunca unui rîu, mulţi bolnavi au poposit şi s-au rugat
îngerilor lui D-zeu pentru şapte zile şi şapte nopţi, şi mare a fost
răsplata lor pentru că au urmat cuvintele lui Isus. Şi la sfîrşitul celei
de-a şaptea zi toate durerile i-au părăsit. Şi cînd Soarele a răsărit
peste marginea Pămîntului L-au văzut pe Isus venind la ei dinspre
munte, cu strălucirea Soarelui care răsare deasupra capului Său.
"Pacea să fie cu voi!" Şi nu au spus nici un cuvînt, ci s-au aruncat
în faţa Lui în semn de respect pentru vindecarea lor.
"Nu-mi aduceţi mulţumiri mie, ci mamei voastre Pămînteşti care
v-a trimis îngerii Săi vindecători. Mergeţi şi nu mai păcătuiţi, ca să
nu mai vedeţi niciodată boala. Şi lăsaţi îngerii vindecători să devină
păzitorii voştri". Dar L-au întrebat: "Încotro să ne ducem
Învăţătorule, pentru că cu tine sunt cuvintele vieţii veşnice? Spune-ne
care sunt păcatele pe care trebuie să le ocolim ca să nu mai
vedem niciodată boala?"
Isus răspunse: "Facă-se după credinţa voastră", şi El s-a aşezat
spunînd: "Şi a fost spus din timpuri vechi: Cinsteşte-ţi Tatăl Ceresc
şi Mama Pămîntească, şi respectă-le poruncile, pentru ca zilele tale
să fie multe pe Pămînt. Şi imediat după aceasta a fost dată porunca
'Să nu ucizi.' Pentru că viaţa este dată tuturor de Dumnezeu şi ceea
ce Dumnezeu a dat, omul să nu ia. Pentru că vă spun cu adevărat,
de la o singură Mamă vine tot ce trăieşte pe Pămînt. De aceea, cel
care omoară, îşi omoară fratele. Şi de la el Mama Pămîntească îşi
va întoarce faţa şi va smulge de la el sînii Ei dătători de viaţă. Şi el
va fi ocolit de îngerii Săi. Şi Satana va locui în trupul său.
Şi carnea animalelor ucise în corpul său va deveni propriul
său mormînt. Pentru că vă spun cu adevărat, cel care
omoară, se omoară pe sine. Pentru că în sîngele său fiecare
picătură din sîngele lor se preface în otravă; în răsuflarea sa,
răsuflarea lor se preface în sudoare; în carnea sa, carnea lor se
preface în bube; în oasele sale, oasele lor se prefac în piatră; în
măruntaiele lui, măruntaiele lor se prefac în putreziciune; în ochii
lui, ochii lor se prefac în solzi; în urechile lui, urechile lor se prefac
în scurgeri de ceară. Şi moartea lor va deveni moartea lui. Pentru că
doar în slujba Tatălui vostru Ceresc sunt datoriile voastre şapte ani
iertate în şapte zile.
Rezistaţi zi şi noapte ispitelor lui Satana. Nu vă treziţi noaptea,
nici nu dormiţi ziua, ca să nu plece de la voi îngerii lui Dumnezeu.
Şi nu vă luaţi nici o plăcere, nici băutură, nici în vreun fum al
Satanei, care vă face să vă treziţi noaptea şi să dormiţi ziua. Pentru
că vă spun cu adevărat, toate băuturile şi fumurile Satanei sunt
spurcăciuni în ochii Dumnezeului vostru.
Nu curviţi nici noaptea, nici ziua, pentru că curvarul este ca un
copac a cărui sevă iese afară din trunchiul său. Şi acest copac va fi
uscat înainte de timpul său şi nici nu va da vreodată fruct. De
aceea, nu curviţi, ca să nu vă usuce Satana trupul şi ca să nu vă
facă Domnul sămînţa stearpă.
Evitaţi tot ceea ce este prea fierbinte sau prea rece. Pentru că
este voia Mamei voastre Pămînteşti ca nici fierbinţeala şi nici frigul
să nu vă facă rău trupului. Şi nu vă lăsaţi trupurile să devină nici
mai fierbinţi, nici mai reci decît aşa cum le încălzesc sau le răcesc
îngerii lui Dumnezeu. Şi dacă ascultaţi de poruncile Mamei
Pămînteşti, atunci ori de cîte ori trupul vostru devine prea
fierbinte, Ea va trimite îngerul frigului la voi, şi ori de cîte ori trupul
vostru devine prea rece, Ea va trimite îngerul căldurii să vă
încălzească din nou.
Urmaţi pilda tuturor îngerilor Tatălui Ceresc şi Mamei Pămînteşti,
care lucrează zi şi noapte, fără încetare, în Împărăţiile Cerurilor şi
Pămîntului. Astfel, primiţi şi voi în voi înşivă pe cei mai puternici
îngeri ai lui Dumnezeu, îngerii acţiunii şi lucraţi toţi împreună în
Împărăţia lui Dumnezeu.
Urmaţi pilda apei curgătoare, a vîntului care bate, a răsăritului şi
apusului Soarelui, a plantelor şi copacilor care cresc, a animalelor
care aleargă şi zburdă, descreşterea şi creşterea lunii, stelele care
pleacă şi se întorc iarăşi, toate acestea se mişcă şi fac muncile lor,
şi numai ceea ce este mort este nemişcat. Şi Dumnezeu este
Dumnezeul celor vii şi Satana al celor morţi. Serviţi, de aceea, pe
Dumnezeul viu, pentru ca mişcarea veşnică a vieţii să vă poată
susţine, şi ca să scăpaţi de nemişcarea veşnică a morţii.
Lucraţi, de aceea, fără încetare, pentru a clădi Împărăţia lui
Dumnezeu, ca să nu fiţi aruncaţi în împărăţia Satanei. Pentru că
bucuria eternă abundă în împărăţia vie a lui Dumnezeu, dar
suferinţa nemişcată întunecă împărăţia morţii a lui Satana. Fiţi de
aceea Fii adevăraţi ai Mamei voastre Pămînteşti şi ai Tatălui vostru
Ceresc ca să nu cădeţi în sclavia Satanei. Şi Mama noastră
Pămîntească şi Tatăl vostru Ceresc vă vor trimite îngerii lor ca să
vă slujească. Şi îngerii lor vor scrie poruncile lui Dumnezeu în capul
vostru, ca să puteţi şti, simţi şi împlini poruncile Domnului.
Şi rugaţi-vă în fiecare zi Tatălui vostru Ceresc şi Mamei voastre
Pămînteşti, ca spiritul vostru să devină desăvîrşit aşa cum şi
spiritul sfînt al Tatălui vostru Ceresc este desăvîrşit, şi ca trupul
vostru să devină desăvîrşit aşa cum şi trupul Mamei voastre
Pămînteşti este desăvîrşit. Pentru că, dacă înţelegeţi, simţiţi şi
împliniţi poruncile, atunci tot ce vă rugaţi Tatălui vostru Ceresc şi
Mamei voastre Pămînteşti vă va fi dat. Pentru că înţelepciunea,
dragostea şi puterea lui Dumnezeu sunt mai presus de orice.
De aceea, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc în acest fel:
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie
împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe Pămînt.
Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă
nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu
ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Căci a Ta este
Împărăţia, puterea şi gloria, acum şi pururea, şi-n vecii vecilor.
Amin.
Şi rugaţi-vă Mamei voastre Pămînteşti în acest fel:
Mama noastră, care eşti pe Pămînt, sfinţească-se numele Tău.
Vie Împărăţia Ta, şi facă-se voia Ta în noi, aşa cum se face în Tine.
Şi aşa cum îţi trimiţi îngerii Tăi în fiecare zi, trimite-ni-i şi nouă. Şi
ne iartă nouă păcatele noastre, aşa cum şi noi ne ispăşim toate
păcatele împotriva Ta. Şi nu ne duce spre boală, şi ne izbăveşte de
tot răul, pentru că al Tău este pămîntul, trupul şi sănătatea. Amin."
Şi toţi s-au rugat împreună cu Isus Tatălui Ceresc şi Mamei
Pămînteşti. Şi după aceea Isus le-a vorbit astfel: "Tot aşa cum
trupurile voastre au renăscut prin îngerii Mamei Pămînteşti, fie ca
spiritele voastre să renască la fel prin îngerii Tatălui Ceresc. Astfel
deveniţi adevăraţi Fii ai Tatălui vostru şi ai Mamei voastre, şi
adevăraţi fraţi ai Fiilor Oamenilor. Pînă acum aţi fost în război cu
Tatăl vostru, cu Mama voastră şi cu Fraţii voştri. Şi aţi servit pe
Satana. Începînd de astăzi trăiţi în pace cu Tatăl vostru Ceresc şi cu
Mama voastră Pămîntească, şi cu Fraţii voştri, Fiii Oamenilor. Şi
luptaţi numai împotriva lui Satana, ca să nu vă jefuiască de pacea
voastră. Voi da pacea Mamei voastre Pămînteşti trupului vostru şi
pacea Tatălui vostru Ceresc spiritului vostru. Fie ca pacea
amîndurora să domnească printre Fii Oamenilor.
Veniţi la Mine, voi toţi care sunteţi obosiţi şi care suferiţi în
dezbinare şi chin! Pentru că Pacea Mea vă va întări şi vă va
mîngîia. Pentru că pacea Mea este copleşitor de plină de bucurie.
De aceea întotdeauna vă întîmpin în acest fel: 'Pacea să fie cu voi.
De aceea, întotdeauna să vă întîmpinaţi astfel unul pe celălalt,
pentru ca asupra trupului vostru să poată coborî pacea Mamei
voastre Pămînteşti, şi asupra spiritului vostru, pacea Tatălui vostru
Ceresc. Şi atunci veţi găsi pacea şi printre voi, pentru că Împărăţia
lui D-zeu este în voi. Şi acum întoarceţi-vă la Fraţii voştri cu care
pînă acum aţi fost în război, şi daţi-le pacea voastră şi lor. Pentru
că fericiţi sunt cei care se străduiesc pentru pace, şi daţi fiecăruia
pacea voastră, tot aşa cum Eu v-am dat-o. Pentru că pacea Mea
este şi a lui Dumnezeu. Pacea să fie cu voi!"
Şi el plecă dintre ei.
Şi pacea Lui coborî asupra lor; şi cu îngerul dragostei în inima
lor, înţelepciunea legii în capul lor şi puterea de a renaşte în mîinile
lor, s-au dus printre Fiii Oamenilor pentru a aduce lumina păcii celor
care se luptau în întuneric. Şi ei se despărţiră urîndu-şi unul altuia:
"PACEA SĂ FIE CU TINE !"

??

??

??

??




49