Către REDACŢIA ZIARELOR „ADEVĂRUL” şi „DIMINEAŢA” 1 [Berlin, 18 dec. 1907] Iubite confrate, reproducînd în «Dimineaţa» de Duminică 16 Decembrie – lucru care mă onorează – după «Opinia» din Iaşi, o scrisoare a mea relativă la studenţii ieşeni – la sfîrşitul aliniatului al doilea în loc de „reprobabil” aţi pus „reproşabil”. E o foarte gravă greşeală de limbă şi retorică. Este un barbarism reprobabil şi o noţiune „reprochable” ca inţales, întrebuinţat acolo. Reprobarea e ceva mult mai aspru decît imputarea. Nu s-ar putea dar – vă rog – să faceţi în treacăt, un mic eratum, să nu rămînem «avec un reproche sur la conscience?» Al d-tale devotat confrate Caragiale 2 1910 Stimate amice, iată şi corectura a doua pe sfîrşitul volumului. Trebuie să mărturisim împreună că, pentru o corectură a doua, este prea bogată în greşeli. Eu v-am mai atras atenţia în privinţa a ceea ce constatasem: că, cu linotipul, la corectura a doua, cînd vrei să te dregi, mai rău te strici, căci se îndreptează după corectura primă şi în rîndul cu îndreptarea se fac din nou alte mai multe greşeli. Pentru convingerea dv., v-am lipit pe corectura a doua cîteva mustre din întîia: veţi vedea şi dv., la locurile însemnate cu un cerc roşu, că la corectura întîia acele greşeli nu existau. Aşadar, vă rog trimiteţi-mi îndată o revizie pe aceste din urmă coale. Vă alătur şi Cuprinsul volumului. Rog, măcar acest Cuprins să se culeagă cu mîna, nu cu linotipul. În coalele tipărite pe cari le-am primit pînă acum (1–7 inclusiv) s-au strecurat, tot din pricina linotipului, cîteva greşeli grave, cari strică cu totul înţelesul textului. Pentru acestea trebuie neapărat să dăm o Erată la finele volumului, înainte de Cuprins. Aşadar, aştept cît mai degrabă revizia pe coalele 8 şi 9, precum şi Cuprinsul, corectura întîia. Împreună cu acelea revizuite definitiv, vă trimet şi Erata, la care sper că nu ne va mai trebui încă o Erată. Şi această Erată, rog să se culeagă tot cu mîna. În aşteptare, vă salut pe toţi de la „Adevărul” cu frăţeasca dragoste. Al dv. prietin devotat, Caragiale P.S.– Se înţelege că, împreună cu revizia, îmi trimiteţi şi corectura a doua a mea, ca să am după ce revizui. 2 I.L. CARAGIALE Către SOLOMON ANCEL Solomon Ancel, Bucureşti Stimate amice Solomoane, Carta dumitale mi-a dovedit că nu m-ai uitat. Îţi mulţumesc din inimă pentru felicitările ce mi-ai trimis şi te rog să primeşti şi d-ta din parte-mi cele mai călduroase urări de bine. Dumnezeu să vă dee, d-tale şi la toţi iubiţii d-tale, noroc, sănătate şi veselie întru mulţi ani pînă la adînci fericite bătrîneţi! Sunt cu perfectă stimă ca totdeauna, al d-tale de demult bătrîn bun prietin Caragiale 3/16 febr. 1912 Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1. 3 Către I. ANESTIN Frate Anestine, dragă Tizule, celebre artist, bătrîne şi iubite prietine! Sufler ţi-am fost, regizor ţi-am fost, director ţi-am fost, fabricant de roluri ţi-am fost – şi, în toate, m-am bucurat că ţi-am fost pe plac. Dar, mai presus de toate, crede că mai mare bucurie mi-a făcut să constat astăzi, primind frumosul tău portret şi cuvintele calde cu cari l-ai însoţit, că, şi ca prietin, m-ai preţuit din toată inima. Îţi mulţumesc, şi-ţi urez şi eu, iubite frate Iancule, ani îndelungaţi – vesel, sănătos şi cuminte, cum te ştiu, – om de spirit şi de inimă, fire de adevărat meşteşugar subţire. Dumnezeu să vă păzească de rele pe tine şi pe ai tăi şi să vă dăruiască tot binele ce-l doresc pentru mine şi pentru ai mei! Îmbrăţişandu-te cu frăţeasca nestrămutată dragoste, sunt şi rămîn Al tău bătrîn prietin, Caragiale 10/23 febr. 1912 Decanului Scenei Romîne, Artistului I. Anestin, Craiova fotografie a lui Caragiale, pe care acesta a scris: „Bunului prietin din tinereţe, eminentului artist Iancu Anestin, cu înaltă stimă şi dragoste faţeasca. Caragiale 4 Către ION C. BACALBAŞA 1 28 iulie st. v. 1911 Stimate domnule director şi iubite amice, Am citit Maica cea tînără, piesa domnului Emil Isac, şi mi-a părut vrednică a fi încercată pe Teatrul Naţional. Toate trei rolurile sunt interesante tot atît cît e şi fabula de puţin comună, şi cred că din această schiţa dramatică trei artiste ar face, cu virtuozitate, o reprezentaţiune de mare succes. Aş fi foarte mulţumit dacă judecata mea ar fi împărtăşită de dumneata şi de doamnele artiste care ar binevoi să se însărcineze cu Maica cea tînără. Pînă la revedere, o frăţeasca salutare din partea vechiului dumitale Caragiale 2 [4 febr. st. n. 1912] Nereluînd Carnavalului, rog călduros permite joace Davila. Răspunde. Îmbrăţişari . Caragiale Bacalbaşa Teatrul Naţional Bukarest 5 3 13.2. 1912 Cordiale mulţumiri şi Dumnezeu cu voi toţi. Caragiale Bacalbaşa [C.I.] Teatru Bukarest 6 I.L. CARAGIALE Către SCIPIONE I. BĂDESCU Bucureşti, 13/25 februarie 1899 Iubite Bădescule, Tocmai cînd, după mature dezbateri în familie, hotărîsem un menu vrednic de-un epicurean inteligent ca tine, vechiul meu dascăl în PUBLICISTICĂ, plecaşi, fără să ne luăm ziua bună. N-ar trebui să te iert că, după mai bine de douăzeci şi cinci de ani de dragoste nestrămutată, m-ai trădat şi n-ai vrut să luăm, şi de astă-dată, cum puseserăm la cale, tradiţionala noastră colaţiune fraternă, la care, pe lîngă paharele facultative, aveam şi unul obligatoriu: „pentru trăinicia dulcilor noastre amintiri din tinereţe!” M-ai făcut, trădătorule, să perz o sară încîntătoare... Atît mai rău pentru mine şi – pentru tine! Ne-am fi întinerit unul pe altul cu aproape un sfert de veac, prin reconstituirea acelor scumpe timpuri trecute de la „Timpul”, – cînd strălucea pe scena tineretului bucureştean celebrul trio Eminescu – Bădescu – Caragiale, – cînd gîndeam, speram şi rîdeam, împreună, aşa de mult!... Cu condiţia ca, la o nouă venire a ta în capitală, să nu mai uiţi obligativitatea colaţiunii fraterne, îţi trimit portretul meu: păstrează-l cu dragostea cu care-l păstrez şi eu p-al tău. Al tău vechi, ca totdeauna, Caragiale 7 P.S. – Complimente tutulor prietinilor botoşăneni; îndeosebi, bunului meu filosof Gr. Goilav. Îi datorez de mult o îmbrăţişare; spune-i însă că nu pierde aşteptînd-o: cu cît mai tîrzie, cu atît va fi mai caldă. Te sărut dulce, Caragiale 8 I.L. CARAGIALE Către ANDREI BÎRSEANU 1912 Nagyszeben Mulţumesc preastimate profesore. Trăiască neamul. Caragiale 9 Către D. BIRAUŢIU 1 2 ianuarie 1911 Stimate Domnule Birauţiu, La scrisoarea în privinţa publicaţiunii literare săptămînale îţi răspund că eu însumi, aflînd despre încetarea ziarului politic, era să-ţi propun o afacere de caracter pur literar, ştiind că d-ta dispui de o tipografie bine instalată şi de un mecanism administrativ bine organizat. Fiind însă că la vîrsta mea trebuie să înţeleg bine răspunderea ce treburi de acest fel aruncă asupra întreprinzătorului, şi că, prin urmare, ele nu pot fi pornite fără prealabilă bună socoteală, – m-am gîndit să-ţi propun şi sper că ai să primeşti să-ţi dai osteneală să vii pe o zi-două la Berlin, unde să dezbatem îndelete împreună asupra unei afaceri, destul de serioase, după părerea mea, atît pentru mine cît şi pentru d-ta, ca să merite puţina alergătură. Eu astăzi, luni 2 ianuarie, plec la Lipsca, unde rămîn pînă miercuri, 4 ianuarie dimineaţa, aşa că, dacă poţi şi te hotărăşti să vii, trebuie să fixezi o zi după miercuri. Răspunde-mi, te rog, dacă şi cînd trebuie să te aştept, şi pînă atunci, primeşte salutările mele distinse. Al d-tale prietin, Caragiale 10 2 CHESTIONAR 1. Cîţi sorţi am avea de cititori în condiţiunile vorbite? 2. Cît ar costa tiparul, hîrtia, administraţia, expediţia pentru acel număr de exemplare? 3. Care ar fi cîştigul datorit domnului Birauţ pentru administrarea revistei? 4. În ce proporţie s-ar împărţi cîştigul, după ce va fi plătită şi direcţiunea şi redacţia? 5. Să trimită o declaraţiune Liviu Popescu şi Leonard Paukerow dacă se angajează cu dragă inimă pentru a lucra la revistă, dacă vor să fie ucenici ca să-i scoată meşteri. 6. Să sondeze Liviu Popescu, care băieţi (studenţi universitari) s-ar mai angaja la munca aceasta. Semnat: Direcţia 3 20 ianuarie 1911 Stimate Domnule Birauţiu, Ce facem, rogu-te, cu afacerea noastră? Aştept răspunsul d-tale la chestionarul propus. Spune-mi, te rog, o vorbă, fie oricum. Multe salutări. Caragiale 4 Stimate Domnule Birauţiu, Mă grăbesc a-ţi răspunde că, în principiu, suntem de acord, însă, asupra multor puncte din programul propus de d-ta, sunt CORESPONDEŢA 11 de deosebită părere. Deci, neputîndu-se, cum ţi-am spus, lămuri toate amănuntele prin corespondenţa, voi veni la Budapesta să ne înţelegem prin viu grai. La dezbaterea noastră, doresc să asiste şi amicii Liviu şi Paukerow. Astfel dar, te rog, potriveşte d-ta aşa ca marţea viitoare, 31 ian, de la 10 ¬ a.m. pînă la 1 d.a. şi de la 3 ¬ pînă la 6 ¬ d.a., să putem avea loc în biroul d-tale pentru dezbatere îndelete. Eu sosesc marţi dimineaţa la Westbahnhof, unde n-ar fi rău să m-aştepte cineva din partea d-tale. (Mă voi coborî din vagonul de dormit.) Rămîn în Budapesta pînă a doua zi miercuri, seara, cînd, la 11.30, pornesc cu trenul express spre Bucureşti, unde trebuie să mă aflu neapărat joi seara. Dacă e vreo piedică la acest plan al meu, în privinţa întîlnirii noastre, te rog, telegrafiază-mi îndată, ca să ştiu să viu la întoarcerea din ţara. Cu toată stima rămîn al d-tale prieten, Caragiale Joi, 13/26 I 1911 12 I.L. CARAGIALE Către NICOLAE BOGDAN [1912] Preşedintele Secţiei I a Astrei Brasso. Scrisoarea dv. din 4/17 martie, umblînd pe multe drumuri de ocol, mi-a sosit d-abia astăzi . Mă grăbesc a vă răspunde, rugîndu-vă să primiţi pentru dv. şi pentru Onor. Asociaţie cele mai profunde mulţumiri pentru onoarea prea înaltă ce aţi binevoit a face operelor mele. Sunt, Dle preşedinte, cu perfectă stimă, al dv. şi al onor. Asociaţii prea plecat servitor, [Caragiale] 13 Către CONSTANTIN BOTEZ Stimate domnule Preşedinte, Spre marea mea părere de rău, împrejurări neprevăzute mă-mpiedică de a fi mîine seara în mijlocul Dv., cum aş fi dorit şi cum promisesem Dlui I. Gigurtu – vicepreşedintele Dv. Urîndu-vă petrecere bună, vă rog, stimate domnule Preşedinte, să primiţi cele mai distinse salutări. Al dv. servitor, I.L. Caragiale Sîmbătă, 11.XII (28.XI) [1]909 D-sale Domnului C. Botez1 Preşedintele Societăţii Academice Romîne din Berlin (prin graţioasa bunăvoinţa a dlui Cerna) 14 Către BENNO BRĂNIŞTEANU 1 [Berlin, 21 ian. 1908] Stimate amice, Îţi scriu mîhnit de tot. Azi-dimineaţa pînă-n ziuă, am primit o telegramă din Iaşi, care m-a zdrobit: Ronetti Roman a murit aseară, luni. Păcat de el! Bietul meu vechi prietin! Cît era el de bun! Ce om de inimă şi de spirit s-a prăpădit aşa iute! Al d-tale prietin, Caragiale 2 Stimate amice Brănişteanu,1 Mulţumescu-ţi cordial pentru buna d-tale urare. Îţi urez asemenea, pentru d-ta şi pentru toţi ai d-tale, toate cele dorite după pofta inimii. Cu distinse salutări sunt al d-tale amic Caragiale [Schöneberg bei Berlin] Marţi, 31 ian. (13 febr.) 1911 Herrn Redakteur Brănişteanu Ziarul „Adevărul”, Bukarest, Str. Sărindar 11 Rumänien 15 Către I. AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI [4 octombrie 1909] Stimate amice Brătescule, Acuma văd eu ce bine-i prinde omului să cunoască obiceiurile pămîntului. Graţie protecţiei d-tale, am primit, în sfîrşit, de la Onor. Direcţie Generală a Teatrelor drepturile de autor pe stagiunea trecută. Mă grăbesc deci a-ţi mulţumi călduros. Acum, încurajat de bunăvoinţa ce mi-ai arătat, te mai rog ceva: fii bun, mergînd odată la Teatru, cercetează la ce număr s-a înregistrat petiţia mea privitoare la retragerea pieselor din repertoriul respectiv, şi cînd ai vreme, trimite-mi printr-o cartă poştală acel număr, de care am neapărată nevoie. În aşteptarea unui prietenesc sprijin de la d-ta, te salut frăţeşte Al d-tale vechi prietin, I. L. Caragiale P.S. Dumitale, care ai şi talent şi copii (să trăieşti, să le saruţi cununiile!) îţi pun încă o dată întrebarea: Se poate face artă fără talent, şi copil cu... altceva? Fii sănătos şi vesel! C 16 Către IANCU BREZEANU1 [martie 1907] Preţiooii mei amici, Din suflet regret că nu pot profita de graţioasa d-voastre invitare, – sunt bolnav. Să trăiţi cu toţii!… Să trăiască Davila! Al d-voastre cu toată dragostea, Caragiale 17 Către IULIU BREZOIANU1 [Bucureşti, înainte de 1904] Apoi, mă rog de iertare la doamna şi la domnul, mă rog frumos, nici că mere să nu fim consecvenţi, fixum fix! la doisprezece, mă rog, pentru pertractarea cauzei. Cu toată dragostea, stimatoriu, Caragiale 18 Către PAUL BUJOR1 [ Schöneberg b. Berlin, 31.12.11] Cu frăţeasca dragoste vă urăm sărbători fericite: la mulţi ani cu sănătate, noroc şi veselie! Carageleştii Schöneberg Innsbruckerplatz. 1. Herrn Professor Paul Bujor Iassy, Str. Sărăriei 19 Către I. BURBEA1 Schöneberg bei Berlin, Innsbruckerstrasse 1, 6 sept. st.n. 1910 Stimate confrate, Carta dumitale din 28 iulie st.v., precum şi Puricii, minunata parodie de conferenţa ştiinţifica, d-abia de cîteva zile mi-au venit la cunoştinţa, fiindcă am lipsit de acasă pe timpul verei. Îţi cer iertăciune că răspund aşa de tîrziu ca să-ţi mulţumesc pentru măgulitoarea atenţiune. O prefaţa, pentru a doua ediţie a operei dumitale atît de spirituală, a cărei citire mi-a făcut nespusă plăcere, îmi pare foarte rău că nu-ţi pot da, – fiind şi eu peste măsură ocupat cu o lucrare ce nu mai sufere întîrziere – crede-mă, te rog. Dar ce-ţi trebuie prefaţa pentru o operă atît de reuşită? – O fată nostimă se prezintă într-un bal fără să aibă pe cine s-o recomande. Ei şi? Înfăţişarea ei n-o recomandă îndestul? Ce ar mai cîştiga ea peste omagiile pe cari trebuie să le smulgă cu prestigiul graţiilor sale naturale, dacă o mătuşă bătrînă ar sări s-o recomande: – Domnilor: asta este nepoţica mea, la care ţin foarte mult. Uitaţi-vă, ce draguţa e! – Nimic, desigur. Aşadar, ascultă-mă pe mine, dă drumul fetei, singură, dezlegată de la braţul oricărei mătuşi matofite, şi fii cu atît mai sigur de succesul ei, cu cît, în bal, deşi parcă n-ar mai încăpea 20 nimeni, multă serioasă concurenţa nu e ameninţata să-ntîlnească. Mulţumindu-ţi încă o dată pentru atenţiunea măgulitoare ce ai binevoit a-mi arăta, te rog, stimate confrate, să primeşti salutările mele cele mai distinse. Al d-tale servitor, Caragiale CORESPONDEŢA 21 Către ALEXANDRINA I.L. CARAGIALE 1 Viena, 11 mai 1905 Draguţa, vă sărut dulce din depărtare. Aseară ţi-am scris din Dresda o cartă; nu ştiu dacă ai putut-o descifra. Paul cu Fanny vin la Berlin. Au acceptat bucuros ospitalitatea noastră. Ei au să-ţi depeşeze cu o zi înainte, ca să te pregăteşti chiar de dejun a doua zi. Ei poate că vin cu o zi două înaintea mea. Fiţi cuminţi, sănătoşi şi veseli. Luaţi seama la lămpi, la tramvaie etc. Multe, multe sărutări de la al vostru care vă doreşte mult Tata 2 [Bucureşti, 13 iunie 1907] Draguţilor, cînd veţi primi aceste rînduri eu sunt pe drum spre casă. Mi-e foarte dor de voi. Urmaţi, după cum ne-am învoit, cu depeşile. Cu dor vă sărut şi aştept momentul să vă revăz sănătoşi şi cuminţi. Tata 22 Dutzeştii şi Urecheştii sunt bine şi vă trimit la toţi multă sănătate. Fiţi cuminţi şi sănătoşi. Vă sărut cu dor. Călduroase complimente Dimitriilor. Încă o sărutare. Tata Vă place această cartă poştală? Pe mama şi pe Tita nu le-am mai putut vedea – plecaseră la Tikir Ghiol. (Adresa: Caragiale Otel Splendid, 12). Frau IL Caragiale Wilmersdorf b. Berlin Hohenzollernpl. 4 3 [Budapesta, 2 iulie 1908] Cuşilor, mai întîi, bună dimineaţa! Apoi, fiţi cuminţi şi veseli: cine e cuminte e şi vesel. – Aici în Budap. este o vreme admirabilă; lumină şi răcoare. Aştept depeşa voastră, şi la 2 plec înainte spre Sinaia. Vă doresc şi vă sărut de multe ori. – Am dormit perfect: de la 8 aseară pînă azi la 7 dim. – Am să fac tot aşa şi la noapte. Mă gîndesc la voi şi încă o dată vă sărut pe toţi cu dor. Tata Spuneţi-le Leonorei şi lui Muţu, şi din parte-mi, călătorie bună. Complimente distinse pentru Mils Skinner. Vă sărut încă o dată. La revedere cu sănătate. Tata Frau IL Caragiale Wilmersdorf b. Berlin Hohenzollernpl. 4, Hpt. r. Germania CORESPONDEŢA 23 4 Budapesta, 2 iulie 1908 A doua cartă: Draguţilor, acum, după un bun dejun, am primit telegrama voastră, şi, în schimb, vroi să vă dau şi eu o veste bună, dacă nu bună, cel puţin plăcută: am găsit mătase pentru haină (tocmai după cum îmi închipuiam), într-un magazin opeţial de mătăsuri – ceva admirabil ca asortiment. Asta, fireşte, m-a amizat. – Am loc bun în wagon-lits. Plec acum îndată, după ce beau un pahar de bere în sănătatea voastră. Rendez-moi la pareille. Să ne vedem sănătoşi. Fiţi cuminţi. Al vostru Papaia Vă sărut, cela va sans dire. Frau I.L. Caragiale Wilmesdorf b. Berlin Hohenzollernpl. 4 Hpt. r. Germania 5 Dragii mei Cuşi, Nu mai pot de dorul vostru al tutulor. Îmi dau toată osteneala să scap mai degrabă şi să mă-ntorc lîngă voi. Sper că scap miercuri şi îndată să plec, că nu mai pot. Aici e o căldură de cuptor. Toţi sunt bine. Vă sărut de mii de mii de ori. Fiţi sănătoşi, cuminţi. Al vostru cu dor mare, Tata [Bucureşti] Sîmbătă, 2/15 mai [1909] 24 I.L. CARAGIALE 6 Budapesta, 26 octomvrie 1909 Cuşilor, am primit buna veste. Multe sărutări vă trimit pe o ploaie torenţiala. Dacă şi p-acolo e vreme urîtă, paziţi-vă bine. Mîine miercuri seara, conferinţa, apoi plecare spre Bucureşti. Găsit loc minunat în Express, care nu are muşterii mulţi. Fiţi sănătoşi şi veseli şi cuminţi. Încă o dată multe, multe sărutări de la Tata CORESPONDEŢA 25 Către MATEIU I. CARAGIALE [Leipzig, sfîrşitul primăverii 1907] Dragă Mateiu, Îndată ce primeşti scrisoarea asta, du-te la Barbu. Împrejurările prin care a trecut şi trece ţara noastră şi care-mi întristează aşa de adînc bătrîneţile mie, să-ţi fie îndemn la dragoste pentru patrie. Dumnezeu să-ţi facă ţie parte de vremuri mai bune la bătrîneţe. Noi am început cu veselie şi sfîrşim cu mîhnire. Să vă dea vouă, tinerilor, Domnul să nu mai vedeţi nici un rău abătîndu-se pe biata noastră ţara. Îţi scriu din Lipsca, unde am avut puţina treabă. Merg acu înapoi. Îţi trimit de aici, ca să nu mai întîrziez cu două zile; mîine fiind duminică, poşta pentru mandate e închisă. Didina şi copiii te sărută cu dor. Ei or să-ţi scrie în curînd. Fii sănătos şi cuminte: nu intra în sfatul păcătoşilor, ca să fii la vremea ta un fericit bărbat. Te doresc şi te sărut, al tău tată, Caragiale 26 Către NICOLAE N. CARAGIALE Berlin, 25 febr. 1912 Bunii mei nepoţi, Să mă iertaţi că vă răspund aşa de tîrziu, căci a trebuit să răspund mai întîi felicitărilor care le-am primit de la străini. Regret şi eu că nu ne cunoaştem încă personal, dar să sperăm că odată tot ne vom cunoaşte. Pînă atunci vă urez multă sănătate şi noroc. Fiţi harnici; cu hărnicie, cu sănătate şi cu credinţa în Dumnezeu poate nu va [cuvînt indescifrabil] birui toate piedicile din lumea asta. Să trăiţi. Al vostru bun unchi, Caragiale 27 Către A. CATOPOL Adevărat a-nviat! La mulţi ani, cu toate cele dorite după pofta inimii! Caragiale Dlui A. Catopol1 Artist societar la Teatrul Naţional Bukarest, Rumänien 28 Către EDUARD CAUDELLA 1/14 febr. 1912 Iubite frate Caudella, Cu vechea dragoste ce mi-o cunoaşteţi, vă salut de departe, mulţumindu-vă de vechea dragoste ce-mi arataţi şi de care nu m-am îndoit niciodată. Fiţi sănătoşi şi veseli! Dumnezeu aibă-vă totdeuna în sfînta sa pază! Al vostru bătrîn prieten, Caragiale 29 Către PREŞEDINTELE CERCULUI LITERAR „OVIDIU” [Octombrie 1898] Domnule Preşedinte, Ca om de litere şi publicist trecut de vîrsta tinereţii, mărturisesc drept că am ajuns foarte simţitor la măguliri, mai ales cînd vin din parte autorizată, din partea unor oameni puşi mai presus de nivelul intelectual comun, din partea unor tineri confraţi talentaţi şi însuflaţi de dragostea literaturii naţionale. Astfel, onoarea ce mi-a făcut Cercul literar „Ovidiu”, numindu-mă între membrii săi de onoare, mă atinge cu deosebire. Mă grăbesc dar a vă ruga să comunicaţi Cercului via mea mulţumire ce am simţit primind adresa d-voastră. Fiţi siguri, iubiţi confraţi, că după mijloacele mele nu voi pregeta să dau concursul meu, pentru propăşirea bunei şi folositoarei instituţiuni de cultură romînească pe care aţi înfiinţat-o în noua Tomi. O strîngere cordială de mînă pentru toţi din partea amicului D-voastră, I.L. Caragiale 30 Către CERCUL STUDENŢESC IAŞI 15.2.1912 Recunoscător mulţumesc. Caragiale Cercul Studenţesc Jassy 31 Către PANAIT CERNA 1 Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1 [august 1910] Draguţule, precum am regretul eu că n-am mai putut avea ştiri de la d-ta, aşa şi d-ta să mă ierţi că n-ai mai avut ştiri de la mine. Nu sunt eu vinovat şi cu atît mai puţin ai fi d-ta. Plecînd pripit spre Travemünde, am lăsat acasă pentru a fi expediate la poştă vreo zece scrisori; între acestea era una pentru d-ta şi pentru d. Mărculescu împreună. Voiam să ne ştim de urmă în vremea vacanţelor. La întoarcerea mea, am găsit pe masă scrisoarea cătră d-ta. Servitoarea dedese la poştă toate scrisorile afară de aceea. Nu-ţi mai ştiam de urmă. Aflu acuma de la d. Doktor Zarifopol că eşti la Sinaia. Îţi trimitem acolo toţi multă sănătate. Cum petreci în Carpaţi? Ce lucrezi? Cînd vii? – Te dorim. Pînă la revedere, ne-ar face mare bucurie să primim ştiri bune de la d-ta. Fii sănătos şi vesel! Dumnezeu să te ţie în sfînta lui pază! Cu părintească dragoste, Caragiale 32 D. Mărculescu se află în Potsdam, probabil la o mătuşă a d-sale. Sper să-l revăd în curînd. N-ar fi rău să-mi dai adresa d-tale la Sinaia. Domnului P. Cerna prin bunăvoinţa domnului Doktor P. Zarifopol Sinaia 2 14.2.1912 Pînă viu îmbrăţişez, vă blagoslovesc cu părintească dragoste. Fiţi sănătoşi, cuminţi, veseli, Caragiale Cerna [P.] Hertelstr. 12 Leipzig 3 [Berlin], 5/18.VI. [1]9[1]2 Iubite Cerna, îmi place a crede că nu exagerezi peste măsură dintr-un exces de magnanimitate, şi că în încercările băiatului meu poate fi şi ceva real care te-a atins, inspirîndu-ţi interes şi simpatie. Îţi mulţumesc pentru el, care nu ştie încă ce preţios sufraj a avut noroc să obţina, şi te salut cu toată prietinia ce mi-o cunoşti. Al d-tale, cu părintească dragoste, Caragiale Herrn P. Cerna Leipzig, Hertelstr. 25 III r. CORESPONDEŢA 33 Către ROMAN R. CIOROGARU1 Mult stimate domnule Ciorogaru, Îţi mulţumesc pentru extrem de interesanta dumitale publicaţiune, pe care ai binevoit a mi-o trimite – şi care îmi clatină din temelii părerea ce aveam despre „stările de la voi”. Ciudată lume, ce-i drept! – Dumnezeu s-o facă normală, aşa ca stările regionale să se potrivească legilor universale de dreptate şi omenie, măcar la suprafaţa, dacă nu şi în fund – lucru de dorit pentru orce neam de oameni! Harul Tatălui nostru al tutulora asupra dumitale şi asupra mea, a robului său, care iscăleşte, cu toată stima, al dumitale servitor, Caragiale 8/21.III.1912 Schöneberg bei Berlin, Innsbruckerstr. 1 S. Geehr. Herrn Roman R. Ciorogaru Arad Sina utca Seminarium Ungarn 34 Către MARIA CIUCURESCU 12.2.1912 Mulţumiri cordiale draguţilor. Vechiul vostru fidel devotat sufler. Caragiale Maria Ciucurescu [şi] camarazi Teatrul Naţional Bukarest 35 Către AL. CIURA 1 11.2.1912 Prea iubite frate Ciura, Vă mulţumesc din suflet pentru delicata dv. atenţiune. Tutulor prea stimaţilor amici blăjeni, cari v-aţi adus aminte de mine de ziua mea, vă urez mulţi ani fericiţi. Dumnezeu să vă ţină pe voi toţi şi pe toţi ai voştri departe de orice rele, în sfînta sa pază, pînă la adînci fericite bătrîneţi. Fiţi sănătoşi şi veseli. Al dv. devotat prietin Caragiale P.S. – Aştept să ne trimită Pronia altă primăvară, cînd să mă prezint cu toată dragostea, pentru o conferenţa, în mijlocul dv., unde nu mă-ndoiesc că voi fi primit frăţeşte, după sfînta strămoşească datină romînească, pe care am văzut cu cîtă evlavie creştinească o pastraţi. Prof. Al. Ciura Blaj 36 2 Iubite amice Ciura, pînă la revedere, tocmai înspre iarnă, primeşte deocamdată călduroase mulţumiri pentru volumul ce mi-ai trimis. Nu i-am tăiat încă foile: ai răbdare pînă să ne vedem şi nu te teme, prea smerite ucenic, cum nu mă tem nici eu că va trebui să fiu aspru. Te cunosc că eşti o calfă vrednică, de care poate fi mîndru orice meşter cinstit, chiar în vremuri de cinstire a meşteşugului, nemite în vremea noastră – de cîrpăcerie – cînd ciubotarii croiesc nădragi şi croitorii tălpuiesc ciuboate, spre gloria „culturală” a ruralilor cis şi transcarpatini. Îţi urez petrecere frumoasă în timpul verii. Să ne mai vedem sănătoşi şi cu voie bună la Blaj! Dumnezeu cu d-ta şi cu ai dumitale. Devotat frate mai bătrîn, Caragiale Vineri, 8/21 iunie 1912 CORESPONDEŢA 37 Către STERIE CIURCU1 I.L. CARAGIALE urează vechiului şi bunului său prieten Dr. St. Ciurcu mulţi ani fericiţi, cu sănătate, noroc şi veselie, pentru dînsul şi pentru iubiţii lui. Dumnezeu cu voi toţi! Schöneberg – Berlin 1912 Innsbruckerstr. 1. 38 Către UN COMITET DE DOAMNE DIN IAŞI Prea stimate doamne, Mă simt dator să mulţumesc din suflet onorabilului dv. comitet că mi-a făcut înalta onoare şi într-un chip atît de graţios, să-mi ceară şi mie concursul la opera sa de binefacere, cu voia lui Dumnezeu, voi fi în Iaşi la ziua hotărîtă. Aşteptînd cu nerăbdare acea zi cînd să am favoarea a vă prezenta omajele mele respectuoase şi a mă face cunoscut domnilor de Giers şi Hina, d. Penescu mă onorează de mult cu buna d-sale prietenie, sunt stimate doamne Al d-voastre plecat servitor Caragiale 39 Către COMITETUL SOCIETĂŢII FUNCŢIONARILOR PUBLICI DIN GALAŢI Bucureşti, 8 apr. 1908 Preastimaţi domni, Am primit adresa dv. no 5 din 31 martie 1908, şi cu părere de rău trebuie să vă răspund că mi-este peste putinţa a profita de graţioasa dv. invitaţiune, care mă onorează atît de mult. În zilele indicate de dv. (de la 13 pînă la 21 apr.) sunt reţinut şi în Bucureşti şi în Giurgiu pentru afaceri personale, cari nu sufăr amînare. Vă rog să credeţi că regret mult a nu putea fi în mijlocul dv. şi să primiţi asigurarea deosebitei stime cu care sunt al dvs. devotat servitor, I.L. Caragiale Str. Ţepeo-Vodă 1, Buc. D-lor-lor Domnilor membri ai Comitetului Societăţii funcţionarilor publici din Galaţi „Viaţa”. 40 Către PREŞEDINTELE COMITETULUI TEATRAL DIN CRAIOVA Domnule preşedinte, Voind a ţine în sala Teatrului din Craiova o conferenţa pur literară în folosul fondului pentru monumentul lui Alex. Lahovari, vă rog a-mi acorda sala dv. luminată, cu serviciul seral, pe suma obişnuită de 300 lei, pe cari vi-i plătesc mîine 27 martie prin poştă. Sala trebuie să mi-o puneţi la dispoziţie la 8 1/2 seara. Încep conferenţa fix la 9 şi o termin înainte de 11. Binevoiţi a primate [sic!], dle preşedinte, asigurarea respectului meu. Al d-voastră servitor, I.L. Caragiale D-sale Domnului preşedinte al Comitetului teatral Craiova 41 Către PREŞEDINTELE ŞI MEMBRII COMITETULUI TEATRAL DIN IAŞI 1 [Joi, 16 ian. 1897] Domnule Preşedinte şi Domnilor Membri, Cu respect vă rog să binevoiţi a nu mai permite Societăţii Dramatice, nici altor companii a juca în Iaşi, pe orice scenă, vreuna din piesele mele, şi anume: Noaptea furtunoasă sau Nr.9, Coconul Leonida faţa cu Reacţiunea, Scrisoarea pierdută, D-ale Carnavalului şi Năpasta. După legea Presei şi codul penal, am drept să dau în judecată corecţionala pe oricine ar juca, oricînd, fără învoirea mea, orice scriere a mea, iar după legea Teatrelor, domniile voastre, Comitetul Teatral, sunteţi datori a-mi apăra dreptul de proprietate literară în Iaşi. Cu deplină convingere vi-l încredinţez dvs., rugîndu-vă a primi asigurarea respectului ce vă sunt dator. I.L. Caragiale Bucureşti, Pitaru Moşu Domniei-Lor Domnilor Preşedinte şi Membri ai Comitetului Teatral din Iaşi. 42 2 [11 sept. 1909] D-sale Domnului Preşedinte al Comitetului Teatrului Naţional din Iaşi Domnule Preşedinte, Binevoiţi, vă rog cu tot respectul: întîi – a dispune să mi se achite drepturile de autor pe cîţiva ani trecuţi, drepturi pe cari fără succes le-am reclamat în repeţite rînduri şi pe cari, acu, mai încerc înc-o dată a vi le reclama; şi al doilea – a lua ştiinţa că, sub nici un cuvînt, nu mai îngădui Teatrului Naţional din Iaşi a reprezenta pe viitor vreuna din piesele mele, fără un contract în regulă între dv. şi mine. Sigur fiind că nu am nevoie de alt mijloc decît echitatea dv. pentru a face respectate drepturile mele, vă rog, Domnule Preşedinte, binevoiţi a primi asigurarea perfectei stime cu care sunt Al Dv. servitor. I.L. Caragiale CORESPONDEŢA 43 44 Către ANA CONTA-KERNBACH1 1 [Berlin, 7.1.12] La mulţi ani cu toate fericirile urăm. Sănătate, noroc şi veselie! Familia Caragiale J.Hwg, Frau A. Conta-Kernbach Iassy, Rumänien 2 Adînci mulţumiri Doamnei Ana Conta-Kernbach pentru prea-graţioasa-i atenţiune. Caragiale şi Familia 3/16 febr. 1912 Doamnei Profesoare Ana Conta-Kernbach Iassy, Rumänien Către ION CORBU1 1 [1910–1911] I.L. CARAGIALE profită de ocaziunea plăcută cînd a cunoscut pe d. dr. Pavel, rugîndu-l să transmită, cu aceasta, multe distinse salutări domnului I. Corbu, ale cărui excelente opere i-au cauzat mare plăcere. Schöneberg-Berlin Innsbruckerstr. 1 P.S. Dar... e şi un dar... în privinţa „nouei teorii cosmogonice” aş avea multe de zis. Cînd voi avea plăcerea a vorbi cu autorul?... Dumnezeu, el atotştiutorul, ştie. 2 Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1 11 sept. 1911 Preastimate amice domnule Corbu, Rogu-te primeşte, în amintirea bunei cunoştinţe cu care ai binevoit a mă onora la Blaj, aceste cîteva rînduri de mulţumire. 45 Asemenea, rogu-te, salutări amicale din parte-mi domnilor dr. Ciuta şi Pavel. Cu frăţeasca dragoste, o strîngere de mînă de la al d-tale apreţiator, Caragiale P.S. Spuneţi-mi, rogu-te, putea-vom şi noi, laicii, vedea cometa lui Brooks? Încătrău şi cînd s-o caut? Eu, domnul meu, cînd eram de şase ani, am văzut-o pe a lui Donatti. Aceea era în adevăr grandioasă! Ei! cometa copilăriei mele! [Pe recto c.p., fotografie în profil, cu această dedicaţie:] Inteligentului iubitor al Cerului, domnului I. Corbu, în amintirea bunei noastre întîlniri la Blaj, cu stimă şi dragoste, Caragiale 3 [9 ian. 1912] Amice domnule Corbu, Pentru dumneata şi, prin dumneata pentru dd. dr. Ciuta şi dr. Pavel, urez de Anul nou la mulţi ani cu noroc, sănătate şi veselie! Caragiale Schöneberg b. Berlin, Innsbruckerstr. 1 4 1/14 febr. 1912 Stimate amice Corbule, Îţi mulţumesc din suflet că ţi-ai adus aminte de mine la ziua mea. Delicata d-tale atenţiune îmi face multă onoare. 46 I.L. CARAGIALE CORESPONDEŢA 47 La rîndul meu, îţi urez ca: Acela – care a poruncit stelelor, dîndu-le fiinţa, să-şi urmeze cuminte şi frumos fiecare mărginita ei cărare în sînul Nemărginirii Lui – să-ţi acorde sănătate, noroc şi veselie, întru mulţi ani, pînă la adînci fericite bătrîneţi! Îţi mai aminteşti de strălucitele luminoase nopţi şi zile astă-vară, la Blaj? Sunt al d-tale, cu toată stima, bun prieten Caragiale Către ALEXANDRU DAVILA1 1 Dragă Alexandre, Dumnezeu cu voi! Tare bine mi-ar părea să te fi-nţeles cu amicul nostru Motru în privinţa publicării simultanee a Instantaneului. În orice caz, nu uita să pui pe broşură, en vedette, notiţa: „Reproducerea oprită”. Ăi fi cunoscînd şi tu, ca şi mine, năravurile eroice ale presei noastre. Îţi alătur mai jos o mică îndreptare în text. Trebuie introdusă şi la joc şi la tipar. Şi acum, bravii mei, încă o dată, Dumnezeu cu voi! Începeţi!... Izbîndă strălucită! Paşiţi voioşi şi sănătoşi din victorie-n victorie! şi nu uitaţi, rogu-vă, după cîştigarea primei lupte, a bea un pahar, cu toată inima, şi pentru Al vostru devotat ca un frate, Caragiale 7/20 sept. [1909] Erratum. La sfîrşitul tiradei Damei abracadabrante, – în loc de: „... să-l farmece, să-l aiurească...” – să se zică şi tipărească: „să-l farmece, să-l vrăjească...” 48 CORESPONDEŢA 49 P.S. – Rog stăruitor pe tînărul meu amic Stăncescu, să ia două afişe şi, numai suluite, fără să le-ndoaie sau sgîrcească, să le ducă la Librăria Alcalay, împreună cu alăturata cartă din parte-mi. Doresc să am afişele dinaintea biuroului meu chiar în seara de sîmbătă, 12 sept. st.v. 2 3 febr. st.n. 1912 Vîndut Naţionalului. Bacalbaşa consimţind, bucuros. Vale amice, Caragiale 3 4 febr.st.n. 1912 Telegrafiat Bacalbaşa nereluînd permite. Aştept răspuns. Îmbrăţişari, Caragiale 4 5 febr.st.n. 1912 Leonida imposibil. Recitări bucuros. Pentru Carnavalului aştept răspunsul Bacalbaşa. Îmbrăţişez. Caragiale 5 7 febr. st.n. 1912 Imposibil veni regret mult. Piaza rea. Acces acut sciatic. Mulţumesc delicata atenţiune. Îmbrăţişari Caragiale Nereluînd Carnavalului, rog călduros permite joace Davila. Răspunde. Îmbrăţişari Caragiale 6 13.2.1912 Mulţumesc. Rog spune cîndva sus strălucitei stăpîne cel de jos profund mişcat augusta atenţiune. Vale bone amice Caragiale Davila [Al.] Teatru Bukarest 50 I.L. CARAGIALE Către ILIE DĂIANU1 1 Stimate Domnule şi amice, Vă mai amintiţi, sper, de cele ce am vorbit împreună vara trecută, cînd eu am fost în treacăt pe la Cluj. Eu v-am arătat atuncea intensa mea dorinţa de a mă stabili în mijlocul D-voastre; iar Dv. şi prietinii cari erau de faţa aţi binevoit a-mi arăta că dorinţa mea nu ar fi tocmai peste putinţa de realizat. Stăruiesc astăzi în dorinţa aceea mai mult ca oricînd. Ce împrejurări mi-au hrănit-o şi mi-o hrănesc zilnic – vă rog (cum, dacă v-amintiţi, v-am rugat şi atunci) să nu mă întrebaţi; cu vremea, după ce vom fi trăit cîtva împreună, va veni momentul să le aflaţi: cunoscîndu-mă mai de aproape, mai lesne le veţi înţelege. Ce vă pot spune acuma e că aş intra în mijlocul Dv. cu sufletul plin de prietinie recunoscătoare: acolo m-aş afla în sfîrşit ajuns la liman ocrotitor; acolo m-aş putea vindeca în linişte de atîtea ş-atîtea ofense, mîhniri şi amărăciuni; acolo, cu spiritul senin, aş putea urma nedesăvîrşita mea carieră literară, atît de des întreruptă de adîncă descurajare. Dacă dar vă mai amintiţi de vorba noastră şi dacă, din norocire pentru mine, mai stăruiţi a crede că n-ar fi imposibilă realizarea dorinţei mele, vă rog din suflet, stimate domnule şi amice, binevoiţi a-mi trimite cîteva rînduri de îndemn: imediat ce le-aş primi aş alerga cătră Dv., ca, îndelete, să punem la cale îndeplinirea unui frumos vis al declinului vieţii mele. 51 Salutînd cordial pe toţi prietinii de acolo, sper că aceste rînduri vor fi primite cu atîta dragoste cu cîtă le-am scris, şi vă rog, stimate Domnule şi amice, să primiţi binevoitor cele mai distinse salutări din partea devotatului Dv. prieten, I.L. Caragiale 70, strada Berzei, 70, Bucureşti 24 febr.st.v. [1904], marţi 2 [Köln, început de martie 1904] Iubiţilor, să nu credeţi cumva că v-am uitat. Umblu prin lume, şi cu toate minunaţiile ei de pe aici, mă gîndesc mereu la ai mei. În curînd mă întorc la Bucureşti: de acolo, ori mă reped la voi, ori vă scriu pe larg, cum a fost vorba. Multă sănătate tuturor! Cu toată dragostea, Caragiale D-sale Dlui Protopop gr. cat. E. DĂIANU Kolozsvár/Ungaria 3 [1 mai 1904] Proiectul nostru rămîne în picioare, cu toată tăcerea mea de pînă acuma. Eu rămîn nestrămutat. Ramaneţi şi voi tot cum v-am lăsat. Multă sănătate!... Al vostru devotat, Caragiale 52 I.L. CARAGIALE CORESPONDEŢA 53 4 [Mai 1904] Şi încă una: să ne vedem sănătoşi în curînd. Cu toată dragostea şi stima, Al dv. Caragiale Către BARBU DELAVRANCEA 1 30 iunie 1900 Domnule primar, Este cîtva timp de cînd v-am supus, după însărcinarea cu care aţi binevoit a mă onora, un raport asupra divertismentelor populare, ale cărui principii sper că le-aţi aprobat. În acest raport vă vorbeam despre posibilitatea clădirii unui teatru popular şi înfiinţarii unei mari orchestre comunale, fără aproape nici un sacrificiu bănesc din partea comunei Bucureşti, ba chiar cu folos material pentru dînsa. Vă spuneam că v-aş putea supune atît programul clădirii, cît şi programul modului de exploatare, împreună cu caietul de sarcini pe care de mult l-am studiat în toate amănuntele. Vin dar cu tot respectul, domnule primar, a vă oferi încă o dată serviciile mele şi a vă ruga să mă însărcinaţi a vă supune lucrarea aceasta, însărcinare de care m-aş achita în cel mai tîrziu 2 luni, timp necesar ca să aştern metodic materialul destul de voluminos de care dispun. Binevoiţi a primi, domnule primar, asigurarea respectului deosebit cu care sunt al dvs. devotat servitor, I.L. Caragiale D-sale Dlui Barbu Delavrancea, primarul Capitalei 54 2 [decembrie 1901] Dragă Barbule, rogu-te treci pe la mine, în astă seară, pentru a-ţi arăta petiţia ce vreau s-o prezint Dlui Preşedinte al Curţii cu Juri, împotriva lui Th. Stoenescu şi a acelui blestemat de Caion, care crede că prin intenţiuni şi îndrăzneli de limbaj poţi distruge o muncă cinstită şi nepătată. Nu ştiu dacă ai cetit al doilea articol, care este de o îndrăzneală fără pereche în publicistica romînească. Dar să vedem ce vor face, cînd vor trebui să răspundă de faptele lor. Mă stăpînesc, însă nu mai merge. E prea, prea ca să nu zic foarte… Dar mă voi purta aşa cum trebuie cu aceşti scribuleţi. Cu dragoste de frate... Iancu... 3 Te sărut dulce, arzînd de dorul de a-ţi spune ce am văzut p-aici. Multă sănătate la toţi ai tăi – de la al tău, Luca1 Roma, luni, 26 ianuarie, st.v. [1904] À Barbu Delavrancea Strada Polonă 122, Bukarest (Romînia) 4 [5 august 1907] Adînc mişcat, iau parte cu voi la doliul naţional. Dumnezeu odihnească ţărîna ilustrului romîn. Caragiale Către Barbu Delavrancea şi Al. Vlahuţa CORESPONDEŢA 55 5 [Octombrie 1907] Frate Barbule, Am părăsit amîndoi de mici umilul acoperămînt părintesc, şi care dincotro – tu din prăfăria Delei-vechi, eu din mocirlele Ploeştilor – am pornit sub paza Unuia singur de sus. Aspre cărări am bătut: amorţiţi la-ncheieturi, însîngeraţi la tălpi, loviţi peste obraz – pe cînd eram departe de odihna cu icoana la căpătîi şi de mîna care să fi mîngîiat cu milă fruntea pălmuită de străini. În momente cînd după îndelungi tenebre, se aprindeau pe vaste orizonturi zorile, după cum socoteam epocei de lumină, am ajuns copii încă în Forum, să reclamăm toga virilă ... Acolo, trîmbiţa Patriei chema din toate depărtările pe toţi bravii – pe cuminţi, la strălucitoare triumfuri; pe creduli, la jertfă crudă. Acolo ne-am întîlnit aşa de tineri şi cu pieptul nainte, fără să stăm o clipă la-ndoială, ne-am luat locul mai dinainte însemnate (sic!) de sorţi. Acolo, aceeaşi pe de o parte umilitate a extracţiunii, pe de alta aceeaşi îndrăzneală pentru bătăliile viitorului, ne-au apropiat. – Întîi, ne-am înţeles fără să ne iubim; apoi, ne-am iubit fără să ne-nţelegem; şi tocmai tîrziu spre bătrîneţe, după atîtea lupte, am ajuns, dar biruiţi, să ne-nţelegem fiindcă ne iubim – şi să ne iubim fiindcă ne-nţelegem, Şi sper că şi tu gîndeşti, ca şi mine, că întîlnirea, apropierea şi prietenia noastră a fost o favoare – eu cred, mare. Să fi avut Patria nevoie de jertfirea noastră? Asta-i altă vorbă... Dacă nu, păcat de noi! Dacă da, onoare nouă! Fiindcă văz, cu foarte, foarte adîncă plăcere că ţi-a plăcut articolul, publicat şi în „Die Zeit” şi în „Convorbiri”, trunchiat şi plin de greşeli, ţi-l trimit întreg aşa cum l-am aruncat eu atunci. Te rog primeşte-mi omagiul cu dragostea cu care ţi-l 56 I.L. CARAGIALE aduc şi crede în nestrămutata prietinie şi înalta stimă ce-ţi păstrează al tău vechi, Car P.S. – În ultimul moment, acu, primesc din Patrie o cartă poştală reprezentînd triumful grandioz 1906. Adevărat clasic: Mire Caesar resplendescens! Sunt un dilettante în istorie, mai norocos chiar decît puteam crede după aplauzele tale atît de măgulitoare: iată am găsit pentru micul meu Essai de istorie contemporană şi ilustraţia gata. O lipesc în josul prozei mele. Tu care ai gust artistic, spune-mi rogu-te: aşa e că nu se poate ceva mai potrivit? Fiţi sănătoşi tu şi ai tăi. Dumnezeu cu voi. Al tău frate, Car 6 [15 februarie (?) 1908] Frate Barbule, am primit şi ultima ta cartă scrisă în fuga mare grăbit să mergi la Curte. Nu poşta germană, ci eu singur sunt de vină – iartă-mă1. Am tot amînat să-ţi scriu cu gîndul să-ţi răspund pe larg o dată la toate şi pînă să mă hotărăsc a pune mîna pe condei, am şi aflat de alegerea ta şi apoi de ruptură2. Cu cît m-am bucurat de întîia, cu atît fireşte m-am mîhnit de a doua; nici de una însă nu m-am mirat: ştiam că neapărat era să se-ntîmple amîndouă. Cine pe de o parte îl cunoştea pe Carp, iar pe de alta ştia animozitatea dintre cei doi stîlpi ai Partidului Conservator, trebuia să prevază ruptura, ca inevitabilă şi foarte apropiată, încă de la prezentarea contraproiectelor „sacre, inviolabile şi nediscutabile”. Ba, CORESPONDEŢA 57 dacă ai cumva ocazia să vorbeşti cu Panu, el îţi va spune că, încă de astă-vară, cînd a fost aci în Berlin, amîndoi am prorocit-o aproape cu siguranţa! Carp trebuia pînă-n sfîrşit să aleagă între cei doi fraţi tebani şi să se aplece într-o parte atît de tare încît să se rupă cu totul de cealaltă; şi nu era de stat la-ndoială încotro se va apleca – pornirea lui naturală era mai dinainte indicată. Sîngele apă nu se face. Prin urmare... prin urmare, şi la alegerea ta – pe care tu nu ţi-o explici, părîndu-ţi ceva fenomenal – trebuia să m-aştept, ca la un corolariu, ce se impunea: nu putea fi lăsat pe dinafară Delavrancea, cînd se pregătea darea lui Take afară; era absurd să fie Delavrancea expus primejdiei ereziei; Delavrancea trebuia închinat frumos şi pus între icoane, la loc sigur de apărare împotriva ispitei fiului lui Belzebut; – un aşa à-tout nu se trece cu vederea într-o partidă de ori-ori. Acuma (fiindcă trebuie să-ţi fac această confesiune), îţi spun că eu am cerut lui Take să mă înscrie printre ai lui, şi sper că cererea mea n-are să întîmpine vreo serioasă piedică. Neînsemnat cum sunt, înţeleg că la voi n-am ce căuta. Vouă, în formaţia actuală, nu vă trebuiesc oameni ca mine; şi omul nu trebuie să se vîre unde nu trebuieşte. Şi să nu mă compari cu tine. Tu faci stăruitor politică de atîta vreme; tu eşti o forţa personală prin talentul tău şi prin popularitatea ce ţi-ai cucerit-o cu talentul; forţa ta e cotată: dacă nu utilizarea, măcar neutralizarea ei este încă un mare cîştig pentru un partid, mai ales în momente de fermentaţie supremă. Dar eu? Eu ce forţa am? Proprietate, nu; bogăţie, nu; relaţiuni de familie puternică, nu; talent, trecut politic, nu – Atunci? Atunci, m-am gîndit să mă duc la Take, să mă cufund în grămadă – în tramcar, acolo unde şi cum i se cade unei valori absolut neglijabile ca... – şi m-am dus cu dragă inimă. Sunt bătrîn fireşte şi ştiu că de la vîrsta mea-ncolo nu se mai reface o viaţa trăită; orice regret pentru vremea pierdută ar fi nu numai de prisos, dar şi de mauvaise grîce. Cariera unui om este o 58 I.L. CARAGIALE indisolubilă căsătorie mistică: soţul nu poate beneficia, mai ales cătră declin, de corectivul divorţului; ba, orice plîngere tardivă din parte-i ar fi gratuit ridiculă. Nu crede că-mi fac cumva iluziune că voi găsi acolo unde mă duc vreo strălucită compensare la adversitatea ce m-a bătut pîn-acuma. Mă voi mulţumi cu foarte puţin. Acolo cea mai mică atenţiune, o privire binevoitoare, o strîngere de mînă, dată nu în silă cu un singur deget fricos de mînjire la contactul plebeian, mă vor plăti de extrema nesocotire sub apăsarea căreia am îmbătrînit; o recunoaştere cît de platonică a unei mici calităţi, ce poate cu bunăvoinţa mi s-ar găsi şi mie, m-ar mîngîia de umilirea ce am îndurat-o o viaţa-ntreagă întîmpinînd mereu numai inventarierea amănunţita a marilor mele lipsuri şi cusururi. Frate Barbule, eu cred că de cînd mă cunoşti n-ai dovedit la mine nici o clipă de vanitate; gîndeşte-te bine şi vezi că afirmaţia mea nu este de tăgăduit. Dar între vanitate şi renunţare perpetuă la demnitate, între îngîmfare nelimitată şi desăvîrşită supunere la nesocotire şi la despreţ, sunt, mi se pare, destule trepte – multe. Cînd intru într-o casă, nu pretind să mi se dea la masă un anume loc în vază; mă mulţumesc şi la coada mesei să stau; căci, oriunde m-or pune, mai mic decît sunt n-am să fiu; ba, pot zice că mi-a plăcut oricînd să stau mai departe de frunte şi să las pe alţii a trece înainte: nepotrivirea cu un loc de onoare mi s-a părut totdeauna mai onorabilă cînd este în paguba persoanei decît cînd este în paguba locului. Dar dacă nu mi-a plăcut deloc să mă vîr spre partea de sus a mesei, iarăşi nu pot primi să fiu trimis la bucătărie a linge talerele ca un nepoftit, numai ca să pot spune a doua zi celor de teapa mea că am avut cinstea să intru sub acoperămînt de casă boierească. Şi asta, cred eu, e o dovadă că nu sufer de trista infirmitate a vanitaţii. Ei! mai ales astăzi, cum aţi rămas voi absolut puri la voi, boierii sunt prea mulţi şi prea strîmtă masa ca şi unul ca mine să încapă acolo unde n-a putut încăpea nici unul ca Take CORESPONDEŢA 59 Ionescu. Ştiu bine că la bucătărie s-ar găsi vreun locşor biet şi pentru mine printre domesticitate; dar deşi nepotul unui grec bucătar, la bucătărie mi-e greu să merg: e o deprindere care trebuie învăţata de tînăr; la bătrîneţe degeaba aş încerca să o învaţ oricît aş fi convins de multiplele-i dulci foloase. Gîndesc că Take, cum îl ştiu om bun, mă va pune la masa lui, bogată ori săracă, în cel din urmă loc din coadă, mă va pune însă la masă – între meseni. Să sperăm oare că într-un viitor cele două mese se vor apropia una de alta? Înţelegi bine că dacă, unindu-se, n-ar mai rămînea un scăunel pentru mine, n-aş fi chiar mîhnit; m-aş bucura din contra, stînd pe afară în picioare, să văd iar prin geamurile luminate a giorno familia conservatoare (naştere, avere, merite, talente), şezînd ca oamenii de omenie în frăţeasca înţelegere la aceeaşi agapă sub acelaşi acoperămînt. Fiţi sănătoşi tu şi ai tăi. Te doreşte mult şi te îmbrăţişează, al tău vechi, Caragiale 7 [15 februarie (?) 1908] După ce am expediat scrisoarea recomandată adineaori, de frică să nu-ţi mai întîrziez răspunsul, aşa de multă vreme datorit, mi-am adus aminte că nu te-am rugat a nu comunica rîndurile mele niminui. Toate cîte ţi le spun între noi trebuie să rămînă, afară fireşte de un singur om – singurul prietin căruia, fără pagubă nici pentru tine, nici pentru mine, ai putea să-i destăinuieşti scrisoarea mea – înţelegi cine e acela – Vlahuţa. Sper că în luna viitoare ne vom vedea – asta nu va să zică deloc că nu trebuie să-mi răspunzi la scrisoarea mea. Cînd ne vom revedea vom comenta îndelete împrejurările, de a căror 60 I.L. CARAGIALE CORESPONDEŢA 61 perspectivă tu, îmbrobodit peste ochi, nu-ţi poţi da seama. De ce nu sunt eu în locu-ţi? Sau barem de ce nu am nici talentul, nici încrederea ta, a-ţi face înţeles interesul tău suprem şi ca persoană privată şi ca om public. Dar... Dumnezeu să-ţi dea gîndul cel bun, atît de aproape de mintea omului – atît de departe de mintea ta – boule! Fii sănătos! să ne vedem sănătoşi! Al tău, Car Părăseşte clanul feudal. Lasă-te de castele medievale; leapădă-te de iunkerism. Dă-ţi demisia din Cameră şi mergi numaidecît de te-nscrie în rîndul întîi în viitoarea combinaţie ministerială! O lume întreagă are să te aclame cînd te-o vedea suind bărbăteşte la locul tău, încă o dată: boule! 8 13 februarie 1912 Noroc, sănătate, veselie, urează bătrînul prietin Caragiale Delavrancea Bukarest Către CELLA DELAVRANCEA 1 [Berlin 29 august 1907] Să trăieşti! Noroc să-ţi dea Dumnezeu, că minte ţi-a dat. Caragiale Vizat: Margo Mademoiselle Cellica Delavrancea la moşia Goeşti prin gara Sîrca (linia Iaşi – Paşcani) Jud. Iaşi, Rumänien 2 [Berlin, 4 ianuarie 1908] Atîtea bucurii şi triumfuri cîte flori pe acest cîmp! Mademoiselle Cellica Delavrancea Premier Prix du Conservatorie de Paris Pensionnat des Mesdemoiselles de Foss Boulogne s/Seine près Paris 3, rue du Pavillon, 3. Frankreich 62 CORESPONDEŢA 63 3 [Berlin, 1 ianuarie 1911] 1 9 11 La mulţi ani cu sănătate, noroc şi veselie! Phrynuli et famille Rumänien Mademoiselle Cella Delavrancea (pour Yokohama et pour Gaspard) str. Bălcescu 32 (fosta Primăverii) 4 Christos a-nviat! Dragă Cellica, te pomenim şi te dorim – mult. Fii sănătoasă şi veselă! Dumnezeu cu tine! Al tău credincios admirator Caragiale [Pe recto, fotografia autorului cu dedicaţia:] à Cella Delavrancea Caragiale 1911 Către ANGHEL DEMETRIESCU 1 [În jurul unor firicele îmbinate, de mărgăritărel şi de «nu mă uita», imprimate pe colţul din stînga, Caragiale a scris:] Ne m’oubliez pas, Ţaţo dragă!!! Dragă Angelo, Mai întîi nu lipsesc a cerceta despre scumpa D-voastră sănătate, căci noi, de la mila puternicului Creator, ne aflăm, mersi, foarte bine – dacă se poate numi cinevaşilea sănătos şi bine cînd se află cu familia în Ploieşti şi nu poate pleca nici spre nord, nici spre sud, nici spre est, nici spre west, şi nici p’intre ele, pentru căci cu 2 fr. şi 50 nu încape o familie în vagon. Şi aşadar, ca să ne reparăm această dureroasă situaţie, care este mai mult decît încordată, ca să ne exprimăm astfel, şi pentru ca să nu zicem ceva mai mult, ne-am gîndit la iubitul nostru Director, în speranţa că nu se va îndura să ne trateze cu clasicul „Urlasion!”. Căci... mă întreb: ce ar însemna acest cuvînt într-o aşa ocaziune? nimic alt decît o crudă ironie! Dar nici lupii nu urlă vara, şi, după cum am mai avut onoarea să vă spun şi-ntr-o altă analoagă ocazie, eu mă mir de ce urlă şi iarna: blană au, lemne, slava Domnului! destule în pădure. Să lăsăm însă lupii să urle şi noi să venim la chestion. 64 CORESPONDEŢA 65 Ţaţo dragă, uite-te la floricica din capul scrisorii mele. O cunoşti această frumoasă floricică? Ce-ţi spune ea? Ea îţi spune: nu mă uita! Ne m’oubliez pas, ţaţo dragă, căci mă aflu într-o mare stenahorie – e greu viaţa, Domnule, – şi trimite-mi 150 de părinţi de „pui de lei” la adresa: Caragiale, Post-Restant, Ploieşti. Ce mă fac eu, ţaţo, la Ploieşti, numai cu 2 fr. şi 50? Gîndeşte-te şi dumneata, ţaţo dragă, şi răspunde-mi o vorbă de mîngîiere. Şi alta nemaiavînd ce scrie şi rugîndu-te să mă ierţi de supărare, rămîi în aşteptarea dulcelui matale răspuns şi a părinţilor „puilor de lei”. Al tău pînă la moarte îndatorat prietin Caragiale Encore une fois, ţaţo dragă, ne m’oubliez pas!!! Ploieşti, 14 august [1895?] 2 Dragă Ţaţico, Aşa m-a apucat un alean la inimă că o împrejuranie familială mă forţează a nu fi deseară la tine, încît crede-mă că merg agale, parcă ar fi să urmez pe Papa de la Roma, cu ale trei coroane puse una peste alta, la ţintirim. Af! Plec chiar acuma pentru daraveri ale sorii-mii (sic!) la ţara; mîine însă mă-ntorc şi sper să punem la cale pe poimîine ceva sistematic – cu sferchiuză. Al tău pînă la moarte Caragiale Azi miercuri, 2/15 iulie [1897?] Către DUMITRU G. DIMITRIU 1 Iubite Maestre1, Răspunde-mi dacă poţi veni deseară la noi cu cucoana. Aş avea să-ţi vorbesc ceva urgent în privinţa Sinaei. Dacă nu poţi, vin eu, deşi sunt cam răcit, pentru că nu încape întîrziere. Cu toată dragostea al d-tale Caragiale 2 [1905] Din munţii mai micii Elveţii strigăm să se audă pînă la gurile Dunării, să trăiască cel mai mare maestru Maestro Metronomidi şi consoarta lui. Caragialeştii 3 [1905] O salutare din cea mai veche pivniţa oficială a Germaniei de sud. Caragiale 66 4 [Berlin, 12 august 1905] Maestrule, băiatule, Iubitule! mi s-a făcut un dor de d-ta de-mi arde sufletul. Ah! de ce nu-mi poţi trimite pe aripile vîntului măcar un acord? Cînd? cînd o să te mai ascult, nepreţuitule? Nu e zi, nu e seară în care să nu te pomenesc şi să nu chem, cu tot focul, în închipuirea mea minunatele d-tale producţiuni. Le voi mai simţi vreodată în realitate? Mult te doreşte sufletul meu! Fiţi sănătoşi! Caragiale Multe salutări din partea Didinei şi copiilor doamnei Margot. An Herrn Doctor Paul Zarifopol pentru Maestrul Dimitriu Sinaia, Villa Albuletz, Rumänien 5 [Berlin, 1906] Trăiască la mulţi ani marele maestru Metronimidi- Dimitriu-Beethowenescu cu familia! Hoch! Hoch! Hoch der Meister !!! Caragiale 6 [Ostseebad Travemünde, 1906, vara] O caldă salutare, de lîngă mare şi din atîta depărtare! Caragialeştii toţi CORESPONDEŢA 67 7 [Potsdam, 7 octombrie 1906] Scumpe Maëstro, Cu mare dor, foarte mare, îţi trimit o salutare călduroasă din fundul sufletului. De la toţi ai mei, frăţeşti îmbrăţişari pentru dna Dimitriu. Cînd?... Cînd o să te văz intrînd pe uşa mea, să-mi luminezi casa şi să-mi întăreşti puterea de gîndire? Spune-mi: cînd? Al d-tale exclusiv admirator Caragiale Domnului Maëstro D. Dimitriu Bukarest, 94, str. Buzeşti Rumänien 8 Berlin, marţi, 6 noiembrie 1906 Iubite maestrule, Ce să-ţi mai adaog după rîndurile de mai sus ale Didinei? Cu toate astea, tot îţi mai adaog că nu-ţi poţi închipui ce dor mi-e de d-ta şi cu ce dragoste te-aş întîmpina. Hotărăşte-te o dată şi dă-mi nespusa bucurie de a te vedea la Berlin. Ce bine am să te fac să petreci şi ce petrecere ar fi şi pe cocoanele noastre! Despre odihnă, mîncărică şi băuturică să n-ai grije. Vă adăpostim aici mai bine decît oriunde. Haide! Zi o dată un da hotărît, şi porneşte cătră casa frăţeasca. Vă aşteaptă aici o soră bună şi un frate bun cari din suflet vă doresc – ba încă nu numai un frate şi o soră, dar şi doi nepoţi cari mereu şi-aduc aminte de băiatul voluminos şi-nalt. 68 I.L. CARAGIALE CORESPONDEŢA 69 Să nu ziceţi nu, că m-aţi nenorocit. Credinciosul şi nestrămutatul d-tale admirator şi prietin Nenea Iancu Săru’ mîna, madam Dimitriu! 9 Dragă Maestre, Mai întîi vă urăm petrecere bună de sfintele sărbători: la mulţi ani cu sănătate şi noroc şi cu toate cele dorite după pofta inimii! Apoi vă rugăm a ne scrie negreşit cînd poftiţi la noi la Berlin, unde vă aşteptăm cu foarte mult dor şi cu nespusă nerăbdare. Spuneţi-ne exact ziua şi ceasul plecării, ca să fie tot pregătit în regulă şi să vă ieşim înainte la gară. Mult a fost, puţin a rămas! Cu toate că nouă ni se par aste cîteva zile pînă să ne revedem mai lungi decît toată vremea de cînd nu ne-am văzut. Noi gîndim că n-aveţi să petreceţi urît la noi, ba chiar că o să petreceţi, ca după vechiul obicei, binişor. Cît despre noi, fireşte că o să petrecem cum n-am mai petrecut de mult. Vă trimitem toţi cele mai călduroase salutări şi, încă o dată, cu mare nerăbdare şi cu dor nespus aşteptăm răspunsul dv. nentîrziat. Al dv. vechi prietin şi frate, Caragiale [Berlin,] Duminică, 15/28 aprilie [1907] Complimente junelui Dimitriu de la vechiul său profesor. Adresa: Wilmersdorf/Berlin, Hohenzollern Platz 4. Către DIRECTORUL GENERAL AL TEATRELOR 1 [martie 1885] Domnule Director general, Vă rog să-mi permiteţi a lua din biblioteca Teatrului piesa mea Roma învinsă, pentru a trage o copie după dînsa; prin aceasta mă îndatorez a restitui textul original în zece zile. Binevoiţi a primi asigurarea profundului meu respect. Al dv., Caragiale D-sale Dlui Director general al Teatrelor din Romînia 2 [aprilie 1885] Domnule Director general, Vă rog respectuos a-mi acorda pentru trei zile să iau din biblioteca Teatrului Naţional piesa mea D-ale carnavalului. Textul original îl voi înapoia în termenul arătat. Primiţi, vă rog, asigurarea deosebitului meu respect. Al dv. servitor, I.L. Caragiale D-sale Dlui Director general al Teatrelor 70 CORESPONDEŢA 71 3 [octombrie 1905] Domnule Director general, Deoarece aţi binevoit a-mi comunica intenţia ce aveţi a juca în cursul anului 1905–906 şi din piesele mele trecute în repertoriul Teatrului Naţional (Noaptea furtunoasă, Scrisoarea pierdută, D-ale carnavalului şi Năpasta), vă rog, binevoiţi a-mi acorda un avans asupra drepturilor de autor în sumă de 1 000 lei. Binevoiţi a primi, d-le director general, asigurarea perfectei mele stime. Al dv. servitor, I.L. Caragiale D-sale Dlui Director general al Teatrelor din Romînia Către DIRECŢIA ŞCOLII PRIMARE NR.1 DIN PLOIEŞTI [1864] Domnilor! Creatorul mi-a graciat încă patru ani de viaţa materiale şi dv. în aceşti 4 ani aţi aşezat piatra fondamentale a întregei mele vieţi morale. M-aş socoti şi mai mult chiar decît ingrat dacă împreună cu născătorii mei naturali nu aşi ama şi estima şi pre renăscătorii mei morali. Domnilor! am trecut sub patronagiul şi instrucţiunea dv. acele 4 clase primare cu succesul ce vă este cunoscut. Sunt decis împlinind dorinţa mea, a născătorilor mei şi datoria către patrie a urma calea învăţăturei. Viu dar printr-aceasta a vă ruga că neconsiderînd verice nemulţumiri veţi fi întîmpinat din parte-mi în timpul petrecerei mele de elev pe băncile şcoalei, să-mi liberaţi un certificat constatatoriu al succesului meu în menţionatele clase. Acest certificat îmi va rennoi în toată viaţa mea, recunoştinţa mea către dv, şi-mi va aminti tinerii mei ani. Primiţi respectabilii mei profesori, stima, recunoştinţa şi supunerea ce vă datorez şi voi datora şi păstra în toată viaţa 72 CORESPONDEŢA 73 mea, în verice condiţii o va aşeza destinul, şi-mi permiteţi a mă subscri. Al dv. prea devotat şi supus elev, I. Caragealli On. Domni M. Georgescu, B. Dragoşescu, Z. Antinescu Profesori şcoalei primare din Plouesci Către ALEXANDRU DOBROGEANU-GHEREA Iubite Saşca, te înşeli crezîndu-mă absolut independent. În viaţa profesională, ca literat şi eu, cît ţine ciurul apă, oi fi; dar în viaţa politică nu sunt deloc: sunt absolut legat de cuvîntul de onoare să nu fac un pas fără ordinul expres al Şefului Conservatorilor-democraţi. Dacă afacerea lui Christache ar fi rămas pe terenul Justiţiei, bucuros aş fi dat prietinului meu tot ajutorul în marginile slabelor mele puteri, cum făgăduisem; dar afacerea a trecut acuma pe terenul Politicei: pe chestia – Racowski s-a făcut (lucru, după părerea mea, greşit) agitaţie conservator-socialistă contra partidului conservator-democrat şi chiar personal contra lui Take Ionescu. Înţelegi dar că nu mai pot face nimica, fiind cum îţi spusei, legat, pe cuvîntul de onoare, ca orb ascultător al Şefului nostru. – Rog prin aceasta şi pe fraţii Gherea şi Vlahuţa să nu pună cumva iscălitura mea pe vreun act public, precum cu dragoste îngăduisem înainte de agitaţia consevator-socialistă. Ein Mann, ein Wort! Sunt al tău, cu părintească dragoste, vechi prietin Caragiale Joi, 26 ian. / 8 febr. 1911 Complimente multe familiei tale. Lui Al. Gherea prin Vlahuţa 74 Către C. DOBROGEANU-GHEREA 1 [iulie 1896] Dragă Costică, Sunt tot în Tuşnad şi nu pot pleca înapoi neavînd parale1. Îţi propun dar o afacere pentru „Lumea nouă”2. Dacă gazeta voastră ar avea nevoie de un foileton (o novelă inedită) care să ţie vreo patru-cinci numere, se înţelege cu iscălitura mea, atunci eu le-aş da-o pe la 15–16 septemvrie. În schimb voi mi-aţi da 250 fr., pe cari mi i-ai trimete îndată aci, ca să pot plăti ce sunt dator şi pleca înapoi. Răspunde-mi, oricum, ca să ştiu ce să mai fac, să încerc în altă parte. La iarnă, vreau mai bine să colaborez aşa la diferite gazete şi numere literare, decît să-mi mai sparg capul cu „Epoca”3 degeaba. Aştept răspunsul tău îndată. Trebuie să-ţi adaog că suma de mai sus o aşteptam de la Pauker4, care mi-e dator şi care la trei scrisori ale mele nu vrea nici măcar să răspunză – o adevărată măgărie. La întoarcere, dacă vrei rămîn o zi, două la Ploieşti împreună cu Şăineanu5. Despre petrecerea şi lucrurile de aici vom vorbi atunci – e interesant oarecum. 75 Complimente de la ai mei la ai tăi. În aşteptarea nerăbdătoare a răspunsului tău, te salut cu dragoste Caragiale P.S. Dacă primeşti, mijlocul cel mai bun e mandat poştal. Nu te-ndoi un moment că novela mea nu va fi scrisă cu aceeaşi îngrijire pe care mi-o cunoşti. Adresa mea: Caragiale, Tuşnad (Ungaria) – (Rotheshaus) 2 Bucureşti, Duminică, 22 iulie [1902] Dragă Costache, N-aş fi voit să amestec cîtuşi de puţin în prieteşugul nostru daraveri băneşti, de unde în genere – ştiu din experienţa – rezultă turburarea prieteşugului; dar mi-este peste putinţa să nu o fac, şi am speranţa că, ori răspunzi afirmativ ori răspunzi negativ, sentimentele tale pentru mine nu se vor schimba, precum nu mi le voi schimba nici eu pe ale mele nici într-un caz, nici în celălalt. Înţelegi tu destul de bine dintr-atîta; să viu dar la afacere; iată: Eu am să iau negreşit la 15 octomvrie 900 de lei, partea rezervată mie de advocatul meu Disescu1 din venitul meu. Aceasta ţi-o afirm ţie pe onoare; dar astfel de afirmaţie n-are valoare cu orice bancher. Unul care mă cunoaşte, acelaşi căruia fiindu-i dator i-am cedat de bunăvoie venitul meu cînd puteam face altfel, m-a purtat pînă ieri cu vorba. Era lucru hotărît că-mi va da suma sîmbătă dimineaţa; sîmbătă m-am dus la el 76 I.L. CARAGIALE armat cu timbrul necesar; dar el plecase de vineri la Braşov. Acest onest bărbat este C. Pascu. Astfel dar am rămas aşa. Toate încercările mele în alte părţi n-au avut nici un rezultat. Dacă dar poţi tu să mă faci a obţine de undeva această sumă – trăgîndu-se se-nţelege dobînzile anticipat, şi sunt dispus a da oricîtă dobîndă aceste trei luni (15 octomvrie) – te rog fă-o cît mai curînd fără să ai cîtuşi de puţin teama că te-aş amăgi sau te-aş lăsa în pîrleală. Nu e vorba, o promisie faţa cu tine nu am ţinut-o; îţi sunt dator 120 de lei; dar ştii bine că n-am avut; iar cît despre termenul de 15 octomvrie sunt acuma sigur cînd promit. Încă o dată afirm pe onoare că la acest termen voi fi încasat deja prin advocatul meu suma de care e vorba. Eu crez că nu e nevoie să-ţi mai descriu starea de lipsă2 în care mă aflu, mai ales de cînd au plecat de aici toţi, şi sper că dacă poţi o să-mi faci fără să te superi acest enorm serviciu, o să mă scapi de focul Bucureştilor, să merg cîteva zile la ţara ca să-mi reiau cumpătul necesar pentru a duce mai departe greutăţile vieţii. – Deocamdată sunt oarecum asigurat pentru la toamnă în contra lipsei totale prin faptul că m-am angajat să dau lecţii la Liceul Sf. George3 cu 300 lei pe lună. Dacă iarăşi, nu poţi, nu-ţi vei schimba, sunt sigur, întru nimic prieteşugul tău cătră mine. În orice caz, te rog foarte mult răspunde-mi cît poţi mai iute, ca să-mi văz mai degrabă visul cu ochii şi consideră-mă, măcar că te importunez cu astfel de cereri, al tău prietin oricînd din toată inima I.L. Caragiale Adresa mea precisă: strada Polonă 96 P.S. Te mai gîndeşti la revistă? se apropie timpul. CORESPONDEŢA 77 3 Berlin-Wilmersdorf, Preussischestr. 10 Miercuri, 27 iulie/9 aug. 1905 Frate Costică, De două săptămîni îţi compuneam o lungă scrisoare sentimentală, în care să-ţi spun multe şi mărunte şi să-mi potolesc dorul ce mă apucase de tine şi de voi toţi. Ieri mă aşezasem să ţi-o copiez pe curat, ca să mă prezint cît se poate mai convenabil, ca un modest autor burghez ce sunt, în faţa unui aspru critic social-democrat ca tine. Cînd colo, nu apucasem să scriu cîteva rînduri şi primesc una după alta două scrisori (una de la Matei1 şi alta de la o vară a mea), în cari mi se anunţa că nenorocita de soră-mea2 a intrat în faza finală a boalei. A fost supusă unei puncţiuni pentru extragerea apei, care o sufoca, şi acuma, foarte redusă de puteri, simte dureri îngrozitoare, cari îi ajung pînă la inimă. Doctorii, cari au înţepat-o, Leonte şi Drugescu, spun că o lună, cel mult două, poate să o mai ducă – mai depărtată remisiune nu este de sperat. Înţelegi în ce dispoziţie de spirit m-au pus aceste frumoase veşti, mai cu seamă cum deocamdată n-am cu [ce] să mă mişc de-aici. Amînînd prin urmare pentru două-trei zile scrisoarea proiectată, îţi scriu acum pe asta într-un scop interesat. Fac o nepoliteţa că prima scrisoare mai lungă ce-ţi trimit să fie pentru interesele şi afacerile mele; dar, iartă-mă, n-am ce face, altuia decît ţie n-am cui mă mai adresa. Două rugăminţi am să-ţi fac; iată: 1-a. Tu trebuie să-ţi aduci aminte că eu am nişte schiţe glumeţe asupra unui tip de pedagog transilvănean „Rostoganu”. Mi se pare că m-ai auzit tu citind una din ele la Ploieşti într-o conferenţa. Aş putea să adaug la ele încă un număr de inedite şi să fac un volum frumuşel. Crez că ar avea oarecari sorţi de 78 I.L. CARAGIALE succes o aşa publicaţie. Nu cumva poţi tu, aşa în grabă, să găseşti un editor, adică pe Socec, căci altul nu există: măcar 1 000 de lei să-mi dea pe o ediţie de 3–5 000 exemplare. Cu acea sumă m-aş putea întoarce provizoriu în ţara, unde am de luat bani pe la sfîrşitul lui septembre – şi aş aştepta evenimentele. Mi-e foarte greu (înţelegi bine) s-o las pe soră-mea să se sfîrşească pe mîini străine. Oricît ar fi de penibile pentru mine suferinţa şi moartea ei, totuşi cu ce aş putea-o eu ajuta, decît moral cu asistenţa mea? şi cu nimic n-aş folosi-o, dacă aş neglija interesele materiale. Ea este condamnată. Eu n-o pot salva; şi este vorba aci de oarecare avere, din care cea mai mare parte, după chiar voinţa sorii-mi, trebuie să revie copiilor mei. 2-a rugăminte. Dacă cunoşti pe cineva la Casa Şcoalelor de la Ministerul Cultelor, rogu-te fă-ţi pomană cu mine şi întreabă pe domnul G. Stănescu subadministratorul, care ţine locul lui Christu Negoescu, în congediu, ori întreabă pe domnul contabil de acolo, cine o fi, ce s-a făcut cu nenorocita afacere a lui Caragiale. De 15 săptămîni aştept: scriu, depeşez cu răspuns plătit, şi dlui ministru şi impiegaţilor, şi nimini, nimini nu se-ndură să-mi dea o vorbă de răspuns. Parcă scriu în lună, nu pe pămînt. Ciudată purtare! Aşa se tratează la noi cine nu e politic temut, şi mai ales cine e un literat prost ca mine! fiecare după merit! La 10 scrisori recomandate şi la 12 depeşi cu răspuns plătit nici un răspuns. Ba da, am primit unul, acu două săptămîni, de la d. Dutzescu, cumnatu-meu, inspectorul Cercurilor Culturale. Iată-l, telegrafic: „Săptămîna viitoare primeşti banii”. Am aşteptat... Aş! era o farsă... Acea faimoasă săptămînă viitoare a trecut de mult, şi nimica. Am depeşat dlui Stănescu subadministratorul cu răspuns plătit 20 cuvinte de opt zile. D-sa n-a binevoit să-mi răspunză. De la d. ministru – tot atîta. CORESPONDEŢA 79 I-am depeşat iar dlui Stănescu acu patru zile, rugîndu-l să-mi dea răspunsul atît de dorit (şi plătit). Acelaşi rezultat nul. Adevărată bătaie de joc! Şi cînd ai şti că, fără să solicit, mi s-a propus de d. ministru Vlădescu3, amicul meu, prin d. inspector Dutzescu, cumnatul meu, aceşti bani, ca o încurajare ca să mai fac ceva pentru teatrul romînesc! Aflîndu-mă în ţara, după ce cheltuisem aproape 2 500 lei cu alergăturile pentru soră-mea – mi-a surîs combinaţia şi am acceptat-o. M-am gîndit că n-ar fi mare ruşine: n-ar fi acesta primul, nici ultimul hatîr ce se face în ţara noastră, dîndu-mi-se o gratificaţie de 3 000 lei pentru o piesă nouă4, cu care nu ştiu dacă voi cîştiga măcar tot atîta la teatru. Şi în loc să mă gîndesc a-mi menaja alte mijloace pînă la septembre, cînd am să-ncasez parale din ale mele, m-am bizuit pe promisia solemnă a amicului Vlădescu, aşa că acuma, în vreme de vară, cînd toată lumea lipseşte din Bucureşti, şi n-am cui mai mă adresa, am rămas aci străin fără un gologan. Frumoasă farsă! Rogu-te prin urmare, dacă poţi tu, luminează-mă cum stă această afacere şi depeşează-mi tu măcar o vorbă, să ştiu la ce să m-aştept. Afacerea e, cum ţi-am spus, la Casa Şcoalelor la d. subadministrator Stănescu, care pare-mi-se îmi vrea tot răul posibil. Încă o dată, sper că o să mă ierţi că prima mea scrisoare mai lungă este exclusiv consacrată grijilor şi intereselor mele. Trebuia să-ţi scriu în grabă. Scrisoarea începută, independentă de asta, urmez a o copia şi sper că peste trei-patru zile să ţi-o pot expedia. Cu toată dragostea frăţeasca, al tău Caragiale Complimente la toţi ai tăi. Lui Paul5 îi scriu odată cu ţie săptămîna asta. 80 I.L. CARAGIALE A! am uitat să-ţi spun că această farsă a fost completată printr-o scrisoare foarte veselă a dlui inspector Dutzescu. Iată ce-mi scrie textual: „Confirm telegrama de vineri 15/28 iulie cu cuprinsul următor: Săptămîna viitoare primeşti banii. Dl şi amicul meu Ghiţa Stănescu, subadministrator al Casei Şcoalelor şi rudă cu ministrul, mi-a spus textual: – Alaltăieri, miercuri (13/26 iulie), înainte de a pleca ministrul, fiind la el acasă, mi-a dat hîrtia lui Caragiale şi mi-a spus să i-o prezint imediat cînd se-ntoarce, ca să-i trimitem banii lui cumnatu-tău. – Vorba e, dragă Ghiţa, cînd se-ntoarce? zic eu (adică d. Dutzescu). – Sîmbătă (16/29 iulie), iar eu (adică Stănescu) mă duc duminică la el acasă să-mi iscălească şi alte hîrtii împreună cu a lui Caragiale. – Dar n-ai s-o uiţi pe a lui Caragiale? – Se poate? – Pot să-i dau de veste? – Spune-i că săptămîna viitoare primeşte banii. – Să trăieşti! zic eu (adică d. Dutzescu). – Noroc! zice el (adică d. Stănescu).” Apoi d. Dutzescu adaogă: „Am dat fuga la L’Indépendance şi ţi-am depeşat.” Poftim lume civilizată! À propos. Nu cumva îl cunoşti binişor pe Vlădescu? Ce ruşine ar fi să-i vorbeşti în favoarea mea? Ai? Ce zici tu? Că eu nu mai ştiu, pe onoarea mea, ce să mai zic. Al tău Car CORESPONDEŢA 81 4 Berlin-Wilmersdorf, sîmbătă, 30 iul./12 aug. 1905 Dragă Costică, (Neplăcuta mea scrisoare de alaltăeri, în care nu-ţi vorbesc decît de proastele mele afaceri, nu o pun la socoteală; şi de aceea, fără să aştept un răspuns la ea, mă grăbesc a ţi-o trimite pe aceasta, întîrziată ştii din ce cauze.) Îmi place să crez că profiţi de situaţia comodă în care se află amicul meu Nicolae II, ca să ţi-o aranjezi pe a ta aşa, încît la iarnă, dacă nu şi mai degrab, să poţi veni fără grije aici la Berlin, unde împreună cu copiii tăi şi cu un bun prietin (poate cel mai bun – măcar dintre prietinii daco-romîni) să faci o cură pentru nervii tăi saturaţi de necuraţenia orientală. Trebuie să te aeriseşti, să te dezmorţeşti, să te dezrugineşti făcînd şi un altfel de sport decît sportul îndeplinirii datoriei pe un teren atît de ingrat, în mijlocul unei lumi, pe care, oricît de optimist ai fi, e vreme să-ncepi a o cunoaşte, în sînul unei societăţi umane pentru care – te-i fi convins, în sfîrşit, de vorbele mele – e atîta de necunoscută noţiunea „datorie umană”. Ştiu cu cîtă pasiune ţii la acest sport umanitar şi social; de aceea, n-aş fi în stare să fac glume cu tine asupra acestui punct, şi mă grăbesc a-ţi declara (eu, omul incapabil de orice alt sport decît al contemplaţiunii) că din toate punctele de privire consider sportul tău ca singurul (după al meu) demn de un om întreg la suflet: fireşte că e mai demn pentru un bărbat să se mişte şi să se trudească pentru binele şi progresul omenirii, decît pentru progresul pulpelor şi braţelor sale, să-şi bată capul cu un scop mare şi nobil, decît să-şi bată labele, fără de nici unul. Însă, dragă Costică, sport şi sport: toate sunt bune cînd au, cum trebuie, o metodă; şi cine le face exclusiv şi abuziv, mai ales pe un teren şi într-un mediu ingrate, cum îţi spun mai sus, se poate expune la perturbări şi accidente nervoase. Prin 82 I.L. CARAGIALE întindere continuă fără sistemă, vrînd să sporeşti peste măsură elasticitatea unui fir, i-o poţi compromite: ori se rupe firul, ori, în cazul cel mai bun, dispare elasticitatea, rămînînd firul întins, fără să se mai poată-ntoarce la loc în starea normală. Iată ce crez eu. Şi mai crez, iarăşi, că altruismul, ca să fie în adevăr efectiv, nu trebuie să însemneze anihilarea absolută a egoismului, ci conciliarea bine echilibrată cu acesta. Să nu zici repede că astea sunt numai vorbe goale şi jocuri de cuvinte fără fond. Ai răbdare... Cum poate cineva concepe ideea de datorie faţa cu lumea prin negaţiunea aceleiaşi datorii faţa cu sine însuşi, care este şi el o parte a lumii, parte demnă de atenţie cu atît mai mult cu cît ea are mai multă atenţie pentru necazurile altora, supusă şi ea aceloraşi dezastre, doritoare şi ea de aceleaşi delicii? – Un suflet întreg, tocmai printr-un fel de egoism delicat şi iperiritabil, devine altruist: îi este milă de durerile altora şi vrea, cu paguba lui, să le liniştească, şi doreşte să facă bine altora, chiar sacrificînd binele lui; fiindcă acele dureri ale altora sunt supărătoare pentru simţirea lui, îi turbură binele lui. El trebuie să-şi ştirbească binele lui pentru al altora, vrînd tocmai să şi-l asigure pentru partea care-i mai poate rămînea: îşi împlineşte o datorie cătră sine, îndeplinind alta cătră ceilalţi. Cînd văd o nedreptate care personal nu m-atinge deloc, pentru ce mă revolt şi caut s-o reprim şi să-i împiedic recidiva? Pentru că este pentru mine o ofensă intolerabilă, care trebuie reparată: îmi tulbură liniştea pe care trebuie să mi-o recapăt. Mă simţ dator cătră nedreptaţi, simţindu-mă dator cătră mine însumi. Aşa crede şi bunul nostru vechi amic Don Quixotte, care poate nu este un tip atît de neînţeles, şi încă şi mai puţin de ridicul, cum gîndesc toţi cei de seama burtosului său scutier. Ne cunoaştem cam de mult, iubite Costică; ai avut destulă vreme să-nţelegi cît de puţin aş fi în stare să rănesc pe cineva în credinţele şi pasiunile lui, cînd le văz nobile şi le ştiu sincere şi oneste. Mai cu seamă pe tine, unul dintre foarte rarii oameni (ca să nu zic chiar singurul) pe cari i-am întîlnit la noi, CORESPONDEŢA 83 avînd onestă şi sinceră credinţa – cum aş putea să te rănesc? Dacă glumesc cîteodată, crez că-nţelegi că nu glumesc asupra credinţei, ci asupra falşilor credincioşi, a căror carieră publică de mult ţi-am prorocit-o. Ai înţeles, sper, cîtă dreptate am avut eu cînd ţi-am spus odată-n glumă, că tu ai făcut în Romînia mulţi socialişti şi n-ai putut păstra nici unul; şi singur pe mine nu m-ai putut face socialist, şi eu singur ţi-am rămas şi-ţi voi rămînea – cu toate că tu mă consideri „burghez, reacţionar” şcl. – toate... nişte invective socialiste, pe cari un anarhist ca mine nici nu le ia în seamă. Prin urmare, reviu: altruist fii cît pofteşti, asta e bine şi frumos; păstrează însă un fond de egoism: îngrijeşte puţin şi de tine; vino într-o atmosferă curată să-ţi reîmprospătezi forţele trupeşti şi sufleteşti, pe cari destul şi peste măsură le-ai frămîntat atîta vreme – o viaţa de om! Cîtva timp petrecînd aici cu toţi ai tăi, sunt perfect convins că ţi-ar face mare bine... Dar încă mie? Poate că aici, alături cu tine, aş da literaturii ceva mai bun şi mai de valoare decît se poate socoti după fleacurile ce i-am dat pînă acuma. Cînd să te aştept. Spune... Şi acum, să trecem la cîteva divagaţiuni politice de actualitate. Ei, domnule legalist! aşa e că teoriile noastre anarhiste nu sunt aşa de absurde cum ziceţi dv.? Aşa e că, odată ş-odată, cînd voi legaliştii de toate soiurile, aţi încurcat lumea şi n-o mai puteţi descurca, tot noi, anarhiştii, trebuie să aruncăm cîteva bomboane cu surprize, ca să mai îndulcim situaţia? Îţi place cum d. conte Lew Tolstoi îndeamnă pe Bratuşca Nicolae să împartă pămînturi la ţărani? Înţelegi la ce tinde ingenioasa propunere a dlui conte. Ţi-am spus eu odată şi despre dumnealui ce om de treabă e! Ţii minte? – Apoi, de! N-ar merita d. contele o mică petrecere boborană la Yasnaia-Poliana? – o vizită entuziastă a vreo cîteva mii de mujici beţi muscăleşte, cu parul, cu securea şi cu masalaua, să-nceapă de acolo realizarea visului politic al nobilului apostol neochristian? – 84 I.L. CARAGIALE parcelarea teritoriului împăraţiei, spre încheierea definitivă a chestiunii ruseşti. Ascultaţi-mă şi pe mine, domnilor legalişti. Dv. trebuie odată să consideraţi partea absolut morală a anarhismului. O, Doamne, e un lucru atît de simplu! Cum? un tiran, cu o bandă de haiduci şi arhi-haiduci, cu cîteva cete de canalii poliţieneşti şi soldaţeşti şi de gîzi, fiare nesaţioase de crime şi sîngiuri, poate pe vecie amăgi, umili şi batjocori, tortura şi teroriza o lume întreagă, tîmpită de atîtea suferinţe, oarbă de bezna ignoranţei, şi cineva din mijlocul acestei nenorocite lumi, putînd împiedica continuarea oprobriului şi infamiei şi crimei, să ezite de a-şi împlini această datorie, cînd şi-o înţelege? Dar ideea de justiţie, sentimentul de milă şi de ruşinea aproapelui, nu sunt înnăscute, sau cel puţine inerente spiritului uman, avînd adînci rădăcini în teama de a i se face şi lui însuşi ceea ce simte că nu e bine şi just să i se facă semenului? ... Nu există deci, întemeiată aşa de bine, o solidaritate umană latentă? Cum? tu, tiran, rupi această solidaritate, şi eu să consfinţesc ca orice brută unealtă a ta, ca orice infam cointeresat al crimelor tale, această răzvrătire a ta contra umanitaţii? Să stau nepăsător, cînd pot să-ţi dovedesc că solidaritatea umană poate deveni patentă prin voinţa mea? cînd pot să te astîmpăr şi să te îngenunchi, să te pedepsesc pentru faptele îndeplinite, şi să te-mpiedic a-ţi urma atentatele? Să mă ierţi! asta nu se poate. Răzvrătirea ta o numeşti drept, şi sancţiunea acestuia care este? – e forţa brutală, ce o deţii prin laşitatea acelora cari rabdă ofensa şi provocarea ta, şi nu se simt încă aşa de ofensaţi de ele cum mă simţ eu. Ei bine, eu – care le simţ mai mult decît toţi, căci le simţ şi pentru mine şi pentru toţi, aşa de adînc, încît au ajuns să-mi facă viaţa insuportabilă, eu îţi zic: Tu eşti, faţa cu omenirea, un trădător răzvrătit, un uzurpator, cu atît mai condamnabil, cu cît împrejurările te puseseră mai sus, păstrător al ordinii publice; tu singur te-ai pus afară din legea omenirii. Tu nu mai eşti un om, nu mai CORESPONDEŢA 85 eşti membru al umanitaţii. Eşti o fiară ascunsă într-o vizuină sus-pusă, de unde ameninţi să sfîşii pe cine se urcă blînd pînă la tine. Eu mă simţ dator a mă sui să te caut în vizuina ta. Tu eşti idra, eu sunt Ercul. Sunt dator să curaţ lumea de tine. Poftim! primeşte bomba! Şi altul să-ţi vie în loc, mai am destule şi pentru acela şi pentru urmaşii lui. De armistiţiu să nu mai vorbim. Pînă cînd tu nu vei cere pacea în genunchi, n-o capeţi, şi, pînă atunci, nu te aştepta să fiu mai puţin implacabil ca tine. Sunt sigur că tu ai să osteneşti întîi şi nu eu, care sunt toţi şi nimini. Şi cînd vei osteni, vai de tine, de seminţia şi de banda ta. În scurtă vreme veţi plăti cu prisos toate crimele seculare: straşnică pilduire, să se-nfioreze lumea îndepărtatului viitor ca de o groaznică povestire mitologică! Pînă la răfuirea completă, teroare contra teroarii! bomba contra tunului! revolver, pumnal, otravă, contra suliţei; glonţului şi temniţei! şi-n curînd flacările din sute şi mii de părţi să s-aprinză spre purificare, şi prin suferinţe de cîteva clipe să facă dreptate cu prisos agonizării de veacuri a unei lumi întregi – restabilind prin cutremur echilibrul şi prin groază liniştea. Ştiu că ai să zîmbeşti de aceste nimicuri, pe cari le vei numi: declamaţii deşarte à la Caţavencu. Tu eşti acuma absorbit de dezbaterile placide ale Costicuţiei ruseşti. Eu ştiu ce vreţi voi! vreţi să evitaţi ce vă prorocesc eu, împăcînd capra cu varza. Nu se mai poate! Şi, ca să vezi că puţin îmi pasă dacă mă taxezi de Caţavencu, iată-ţi aduc, ca şi el, un celebru citat clasic à propos de revoluţiuni: „Lorsqu’une réforme est devenue nécessaire et que le moment de l’accomplir est arrivé, rien ne l’empêche et tout la sert. Heureux alors les hommes s’ils savaient s’entendre, si les uns cédaient ce qu’ils ont de trop, si les autres se contentaient de ce qui leur manque; les révolutions se feraient à l’amiable, et l’historien n’aurait à rappeler ni excès ni malheurs; il n’aurait qu’a montrer l’humanité rendue plus sage, plus libre et plus fortunée. Mais jusqu’ici les annales des peuples n’offrent aucun exemple de cette 86 I.L. CARAGIALE prudence dans les sacrifices: ceux qui devraient les faire les refusent; ceux qui les désirent les imposent, et le bien s’opère comme le mal, par le moyen et avec la violence de l’usurpation. Il n’y a guère eu encore d’autre souverain que la force!” Dar este momentul să părăsim aceste înalte chestiuni, şi, ca să terminăm, să vorbim puţin şi despre mai neînsemnate lucruri. Ţi-am spus că biata soră-mea este condamnată şi că eu trebuie să fac ce-oi face să viu, atît de mila ei cît şi de interesul meu, a împlini trista datorie de a o asista pînă la sfîrşit. Să vedem cum se rezolvă afacerea mea la minister. Deoarece nu pot lăsa atît de îndelung familia mea aici – e foarte probabil că dacă domnii aceia îmi trimit banii făgăduiţi, voi veni cu toţi ai mei în ţara la Sinaia. Aşadar, nu ar fi imposibil ca de azi în cîteva zile (dacă nu-ţi pare rău) să ciocnim un pahar din pelinul tău, despre a cărui celebritate a ajuns vestea pînă în Wilmersdorf. Numai, de celebru ce e, să nu mă pomenesc că pînă la sosirea mea devine o simplă legendă. Rogu-te dar, ca să nu treacă şi pelinul tău cu desăvîrşire în domeniul mitologiei, ascunde la loc sigur şi pentru amicul tău cîteva probe din acest nectar vrednic de zeii iluştrilor străbuni ai mei şi ai ginerelui tău. Cînd voi fi în stare a veni, lucru ce-l doresc a se-ndeplini cît mai degrabă, îţi mai scriu. Pînă atunci, dragă Costică, fii băiat de treabă şi scrie-mi şi tu cîteva rînduri recomandate, şi mai recomandabile decît o simplă exclamaţie entuziastă asupra portretelor demnei familii gorjene. Să trăiască Boborul şi Costicuţia! Foarte bine! Dar să trăim şi noi! Noi nu suntem din bobor? Nu ţinem şi noi la Costicuţie? Noi de ce să ne prăpădim? Multe complimente la toţi ai tăi de la toţi ai mei. Aşteptînd răspunsul tău, te-mbraţişez cu drag şi dor, al tău frate Caragiale CORESPONDEŢA 87 5 Berlin W., Joi, 11/24 aug. [1905] Frate Costică, Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc de cîtă bunăvoinţa mi-ai arătat şi de cîtă osteneală ţi-ai dat pentru afacerea mea, care, fără tine, nu s-ar fi aranjat nici poate cu bugetul 1906–1907. Voi fi vreodată în stare să-ţi răsplătesc atîta dragoste? Voi încerca; dacă dragostea numai cu dragoste se plăteşte, am toată speranţa că nu vei rămînea în pagubă. Aştept mîine, vineri, banii şi imediat pornim – „democratic”. În privinţa acestei recomandaţiuni, ne vom explica. Am onoarea să-ţi spui că încă nu mă cunoşti şi încă nu cunoşti Daco-Romînia. Mai întîi, tu ştii că eu nu sunt democrat, şi al doilea trebuie să fi învăţat pînă acuma că, la noi şi ai noştri, aristocraţii umblă cu a II-a şi a III-a şi democraţii cu I. Ei! dacă aş fi avut şi eu norocul să fiu democrat, aş veni măcar cu un tren de lux, dacă nu chiar cu un tren expres, ca amicul meu Costică Stoicescu, „democratul” d-tale. Cu o zi înainte de plecare, îţi depeşez clar în ce seară trec prin Ploieşti. Dacă s-ar întîmpla să fii acolo, n-ar fi rău să aştepţi. Eu voi fi în vagonul direct Berlin-Bucureşti. Am putea schimba, pînă la o mai îndelungată întrevedere, cîteva vorbe. Aveam de gînd întîi să viu prin Predeal cu trenul de Arad: să las familia la Sinaia şi eu să trec seara spre Bucureşti; dar acuma, în toiul sărbătorilor, mi-e teamă că nu se mai găseşte la otelurile mici nici un loc. Aşadar, rămîne să merg direct la Bucureşti, şi apoi, văzînd şi făcînd. Cînd mă gîndesc ce m-aşteaptă acolo, m-apucă groaza. Dar dacă trebuie, n-am ce face. Mă prinde multă mirare că de aproape o lună n-am primit de la Urechia nici o ştire – deşi mi-era dator răspuns la o scrisoare şi vreo patru cărţi poştale. De la Paul nici nu mă aşteptam să-mi răspunză, căci el ştia că din moment în moment trebuie să viu acolo. Asemenea, de la Dimitriu nici o vorbă. Mă tot gîndesc nu cumva voi fi supărat cu ceva pe Dimitriu şi pe Ureche, fără să-mi dau seama. 88 I.L. CARAGIALE Complimente călduroase la toţi ai voştri de la toţi ai noştri. Îţi mulţumesc încă o dată din tot sufletul de tot ce-ai făcut pentru mine şi aştept cu nerăbdare momentul cînd să te îmbrăţişez ca pe un bun frate. Mult îndatorat, al tău, Caragiale 6 Wilmersdorf bei Berlin, 30 ianuarie 1906 Un saluto romano! Evviva Galibardi! A rivederla (sic!)! Car [Pe faţa c.p., vedere din Roma: Piazza e Basilica di S. Pietro in Vaticano:] La (sic!) prego scrivermi da Dresden. 7 Wilmersdorf bei Berlin, 4 febr. 1906 Dragă Costică, am ajuns cu bine acasă, unde am găsit toate bune. Mi-aduc aminte cu mare plăcere de cele cîteva ceasuri, pe cari le-am petrecutără împreună, şi pe cari desigur nu le voi mai uita. Sper să ne vedem iar mai degrab decît crezi tu. Nu cumva să pleci încoace fără să mă anunţi prealabil la timp (să nu [ne] încrucişăm pe drum!). Multe complimente la ai tăi. Cu multă dragoste te salut din depărtare. Mă gîndesc întruna la cauza economică şi rămîn al tău vechi, Caragiale Nevastă-mea te salută şi pare foarte mulţumita că m-am distrat departe de ea cîteva ore. Fată bună. [Pe faţa c.p. ilustrată în culori, reprezentînd Madona Sixtină a lui Rafael, din Dresda:] … una cosa rarissimo veramente e singolare! CORESPONDEŢA 89 8 Lipsca, marţi, 3 apr. st.n. [1906] Dragă Costică, am primit depeşa ta din Ploieşti, azi, marţi dimineaţa, aici la Lipsca, transmisă din Berlin, de unde îţi telegrafiasem ieri, luni. Eram acolo pentru două-trei ceasuri, să mai văz ce e pe acasă, unde găsii totul în regulă. Seara m-am întors la opt în Lipsca, unde iarăşi, slava Domnului! i-am găsit pe toţi, şi pe ai voştri şi pe ai mei, cum îi lăsasem dimineaţa, foarte bine, petrecînd nebuneşte, ca toţi oamenii cuminţi. Ba, ceva mai mult, dacă se poate ceva mai mult peste foarte bine. Domnul Doctor Universae Medicinae a fost adineaori aici de a dezlegat pe junele Pavaluţica, pardon, la buric; pentru ultima oară l-a spălat şi l-a legat uşor; după care, savantul om a declarat solemn că numitul tînăr este, din toate punctele de vedere, apt să presteze patriei braţul său şi anume în Găvălărie, mă rog! Atunci mai sus-menţionatul june a început să chiuie de bucurie, reclamîndu-şi foarte imperios, ca orice bravă catană, raţiunea lui de băuturică. Satisfăcut la moment de cătră devotata-i vivandieră, s-a culcat sub umbra drapelului şi acuma doarme mîndru pe laurii lui. Trăiască apărătorul Patriei Sale! Vivat, crescat, floreat daco-romanul! Dar aproposito de patria dacoromană – ce am auzit?! Dumneavoastră sunteţi pe acolo în toiul unei supreme revoluţiuni! Bravo! mă bucur. Frumos! Sublim!! Jos străinismul! Sus limba Rromînă!!! Incai, dacă o vorbim şi scriem mai mult sau mai puţin deplorabil, cel puţin, în contra vitregilor înstrăinați, cari n-o ştiu deloc, s-o apărăm mai puţin sau mai mult – ridicul. O eterne Moft Rrromîn, immortal Phoenix! După depeşa ta, înţeleg că Paul va pleca din Ploieşti încoace pe vineri ori sîmbătă. Dacă, înainte de plecarea lui de acolo, apucă această scrisoare a mea, îl rog să-mi depeşeze aici în Lipsca îndată pe ce drum are să apuce. Aş dori să-l întîmpin 90 I.L. CARAGIALE la Viena, unde să petrecem cîteva ceasuri împreună – de-om avea, mai ales, noroc de vreme bună. Spre mai bună înţelegere să-mi depeşeze: 1. clar, ziua şi ceasul plecării (cu o zi înainte) şi 2. calea pe care apucă, prin Arad ori Koloszvar. Mă va găsi în gara Staatsbahn-Wien. Ar fi foarte cuminte dacă ar pleca din Ploieşti în modul următor: Vineri după-amiazi din Ploieşti la orele 5.4 Vineri seara la Braşov sosire orele 9.18 „ „ de la „ plecare „ 10.26 Sîmbătă dim. (prin Arad) sosire Budapesta orele 7.50 „ d.a. „ Viena Stbhf. „ 1.50 Ne-ar rămînea, pînă seara, la 9.15, destulă vreme de plimbare. Seara sîmbăta am pleca prin Dresda cu vagon lit, şi a doua zi dim. la 9 am fi la Leipzig. Acuma, dacă ai tu puţina imaginaţie poetică, fă-ţi idee ce petrecere ar fi pentru subsemnatul tău amic, să se pomenească la Staatsbahnhof în Viena şi cu tine!!!! Juhe!!!! Reflectează puţin, aibi un moment de nebuneală, după atîta cuminţenie, şi acordă această mare bucurie aceluia care te sărută frăţeşte din depărtare. Caragiale De la toţi la toţi călduroase complimente. P.S. – Să nu uit a întrebuinţa toate mijloacele de corupţiune: pe aici şi pe la Berlin, în toată Germania nordică în fine, e o vreme cum nu se poate închipui. Trebuie un talent poetic, ca al lui Vlahuţa, dacă nu ca al Smarei, care să ridice imnuri la cer, demne de aşa strălucită apariţie a Frühlingului. Acu să vezi măreţia Nordului. O Apollo, de ce mi-ai refuzat darul sublimei poezii lirice! Nu-i vorba mi-a dat alt dar – al... An I. Hwg. Herrn Doktor Paul Zarifopol bei Herrn C. Dobrogeanu-Gherea CORESPONDEŢA 91 9 [iunie 1906] Dragă Costică, scriu o piesă1 într-adins să-ţi placă ţie: artă cu tendenţa, de hatîrul tău, şi artă pentru artă de hatîrul ei. Vrei să m-ajuţi s-o fac cît mai bine? – Vino şi tu pe aici. Într-o lună şi jumătate ne întoarcem cu piesa gata la Bucureşti. Te rog nu zice nu, şi dacă ai nevoie de guvernantă pe drum, depeşează laconic, ca străbunul meu Leonidas Spartiatul: „Vino de mă ia!” şi imediat mă execut. Aştept negreşit o vorbă bună. Fiţi toţi sănătoşi. Al tău frate, Caragiale După atîta fiertură cu Expoziţia şi cu Manevrele Regale, cred că ai şi tu dreptul la un congediu de recreaţiune. 10 Saalburg, 4 sept. 1906 [Pe faţa c.p. ilustrate, înfăţişand statuia lui Antoninus Pius, din Salsburg:] Saltă, Romîne, plin de mîndrie! M.C. Rostoganul 11 [Berlin, 12 septembrie 1906] Dragii mei, Se vede că momentele de glorie naţionala în care vă proslaviţi v-au făcut să mă uitaţi cu desăvîrşire. Altfel nu-mi explic deloc tăcerea voastră adîncă de atîta vreme. Doresc să am ştiri de la voi şi bune mai ales. Ce faceţi? cum petreceţi? Eu din cauze pe care vi le voi arăta prin viu grai (belele familiale, foarte familiare, şi familia nevesti-mi), am petrecut destul de 92 I.L. CARAGIALE prost vara asta: toată vara mi-am pierdut-o zadarnic avînd musafire; nu mi s-a ales de petrecere nimica. Cînd vine familia Zarifopolu? Cînd familia Gherea? Dacă mai întîrziaţi mult, scrieţi-mi. Eu viu peste cîteva zile în ţara. Am treabă. Aş fi bucuros să vă văz pe toţi la Sinaia. Dacă n-aveam piedicele ştiute, aş fi venit pentru o lună cu toţi ai mei; dar atîta m-a deranjat şi costat musafirlîcul, care nu ştiu cînd s-o isprăvi, încît nu mai îmi dă mîna să mă mişc cu tot neamul. Cu toată dragostea vă sărut pe toţi dorindu-vă, şi vă rog să-mi raspundeţi cîteva cuvinte. Ca totdeauna al vostru devotat şi plictisit prietin Car Herren C. Dobrogeanu Gherea, Doctor Paul Zarifopol und Familien Sinaia, Villa N.D. Popescu, Rumänien 12 [Charlottenburg, 2 ianuarie 1908] La mulţi ani! Familia Caragiale Löbl. Familie C. Dobrogeanu Gherea Ploieşti, Restaurantul Gării, Rumänien 13 Dragă Costică, după ce că eram abătut şi fleşcăit de fel-de-del de ipohondrii, au mai venit şi scrisorile voastre să mă copleşească de tot. Vestea despre nenorocita Emmy m-a îngrozit, şi-mi închipui ce efect a trebuit să-i facă mai ales lui Frau Doctor pierderea bietei fete. Ce să mai stăm să filosofăm? După cîte am pătimit şi văd şi pe alţii pătimind, eu crez că cea mai bună filosofie e să zici aşa: cine mai stă să filosofeze este CORESPONDEŢA 93 un prost. Vezi cîte un hodorogit, d-abia se tîrăşte şi trăieşte parcă l-a uitat moartea, şi o fată cît un mal se duce-n cîteva zile. Apoi să nu scuipi pe problema existenţii, şi pe credinţa, şi pe ştiinţa, şi-n oglindă cînd te uiţi în ea? Am dispus să vie Gusti la mine; eu nu pot încă ieşi. Cel mult mîine sîmbătă îl văd. Va merge să te-nscrie la Dr. Ewald, care e-n adevăr o celebritate. De unde ştii? poate să-ţi dea de leac! Am s-anunţ pe Gusti să se ţină gata a veni să te vază îndată după sosirea ta. Mare bucurie mi-ai face să stăm împreună cîteva zile. Am pat bun, ceai bun şi căldură. Să mai stăm seara de vorbă bătrîneşte cum stam în tinereţe. Poate că din două pesimismuri să scoatem o picătură de optimism consolator. Te pomeneşti că din două adînci plictiseli să iasă cîteva momente de veselie. Anunţa-mă din vreme cînd vii. Tragi la mine, negreşit. Nu-i mai scriu lui Paul deosebit. Spune-le multe complimente de la noi toţi. Vă trimit „Convorbirile” cu o fabulă1 de mine. Citiţi-le sănătoşi. Pînă la revedere te sărut frăţeşte. Al tău vechi, Car Vineri, 4/17.I.908 14 [Berlin, 11 ianuarie 1909] La mulţi ani cu sănătate şi noroc! Caragiale şi familia Herrn C. Dobrogeanu Gherea und Familie Ploieşti, Restaurantul Gării Rumänien 94 I.L. CARAGIALE 15 [Schönneberg b. Berlin, 1.1.11] 1911! La mulţi ani cu noroc, sănătate şi veselie! Carageleştii Familiilor C. Gherea, Dr. Zarifopol şi Al Gherea Ploieşti, Restaurantul Gării 16 Amicii mei, Am sosit. Plec deseară spre casă. Aş dori să vă văd ca să vă comunic ceva; însă nu mă pot mişca de la locul de unde vă scriu. Stau aci de la 11 1/2 pînă la 3 1/2. După aceea trebuie să merg un ceas după o afacere, şi apoi iar să mă-ntorc aci, unde stau pînă la 6 fără un sfert, cînd plec la gară (West). Aşadar, vă rog, faceţi rost să veniţi voi încoace. Raspundeţi-mi cînd să vă aştept. Sunt ori în cafenea, ori în birt. Cu frăţeasca dragoste, al vostru Caragiale Miercuri, 8 fevr. [Budapesta] 17 [12 februarie 1912] Gherea Restaurant gară Ploieşti Din suflet mulţumesc iubiţilor. Bătrînul vostru frate Caragiale CORESPONDEŢA 95 18 Dragă Costică, am primit bunataţile ce ţi-ai făcut pomană să ne trimiţi, şi toată familia am strigat: Bogdaproste! să trăiască Gherea şi familia! Îţi mulţumesc. Să trăieşti, să trăiţi toţi cu sănătate şi noroc! Păvălucă m-a informat despre toate. Sper că d. Koki s-a restabilit şi că împreună cu Frau Doktor vor sosi în curînd. Dar noi cînd ne mai vedem? Vino degrabă, Costică: acuma voi socialiştii sunteţi la putere aici; vino, să mă prezinţi şi pe mine la Kaiserul. Pe aici e adevărată primăvară. Nu mai ştiu unde e Racovski. Dacă ai ocazie, salută-l din parte-mi şi mai ales din partea lui Luki. – De la noi toţi la voi toţi cele mai cordiale frăţeşti îmbrăţişari. Al tău bătrîn preten, Caragiale 13/26 febr. 1912 Einschreiben Herrn Const. Dobrogeanu-Gherea Ploieşti la Restaurantul Gării C.F.R. Rumänien 19 La mulţi ani, dragă Costică! Noroc, sănătate şi bucurie! Să ne vedem cu bine şi cu cinste la toamnă! La voi toţi de la noi toţi, frăţeşti îmbrăţişari. Al vostru vechi Caragiale [Berlin-Schöneberg,] 18.V.1912 Dlui C. Dobrogeanu-Gherea Ploieşti Restaurantul Gării C.F.R. Rumänien 96 I.L. CARAGIALE 20 Berlin 5/1. Bună dimineaţa la Moş Ajun! Mulţi ani fericiţi! Caragiale CORESPONDEŢA 97 98 Către AUREL C. DOMŞA Frate Aurel, Am lipsit de-acasă şi, tocmai acum, întorcîndu-mă, am găsit scrisoarea dumitale. Îţi trimit un portret în amintirea petrecerii mele la Blaj. Acele strălucite zile, cari au trecut ca un vis luminos, n-am să le uit niciodată, şi cu mult mă simt dator vouă pentru frăţeasca primire cu care m-aţi întîmpinat; însă datoria deocamdată, nu mi-o pot plăti prin scris, fiind tare ocupat cu o lucrare ce nu mai sufere întîrziere. Rămîne deci să mi-o plătesc în alt mod, şi anume: în cursul iernii sau primăverii voi veni, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ţin o conferinţa publică la Blaj în folosul oricărui scop de binefacere veţi găsi voi cu cale. Pînă atunci, rogu-te, frate Aurel, primeşte multe îmbrăţişari din partea devotatului dumitale prieten Caragiale 5/XI.st.n. 1911 [Text pe portretul carte poştală:] Lui Aurel C. Domşa, în amintirea strălucitelor zile de la Blaj, 1911. Cu frăţeasca dragoste Caragiale 99 Către ELENA DR. I.N. DONA [1902–1903] Prea stimată Doamnă, Îmi permit a vă răspunde eu în locul nevestei mele, fiindcă în aşa ocaziuni solemne răspund todeuna eu – căci ea se răţoieşte. A mai sta un moment la gînduri în faţa unui ordin atît de categoric ca al Dv., ar fi să n-am nici atîta spirit cît îmi recunoaşte Academia Romînă. Ne vom supune dar fără murmur... Şi sunt sigur că n-am să măcăiesc. Al d-voastră devotat invitat şi amic, Caragiale P.S. Contăm pe amicul nostru maestrul Dimitriu. Către MIHAIL DRAGOMIRESCU 1 Stimate amice, Îmi permit a-ţi recomanda pe advocat Dl Horringer care este hotărît să lucreze pentru a face publicului german cunoscută literatura noastră naţionala. După o scurtă convorbire cu acest profesor m-am convins că are mare dragoste faţa de limba romînă şi de spiritul original al autorilor noştri. Omul acesta, care ne-ar putea fi folositor pe tărîmul criticei germane, are, pentru a trăi aici, în mijlocul nostru, nevoie de sprijinul unor bărbaţi ca Domnia-ta. Foarte modest în pretenţiuni, ca orice om care a trăit în Europa ca creator în mijlocul marelui popor german – el s-ar mulţumi cu cîteva lecţiuni particulare de unde să-şi cîştige existenţa. Avînd strictul necesar, s-ar deda lucrărilor literare, cărora voieşte să se devoteze. Ştiu de la el că astăzi o să aibă onoarea să fie primit de D-ta şi crez că nu abuzez de vechiul prieteşug ce Domnia-ta mi-ai arătat totdeauna dacă pun o vorbă bună pentru dînsul. În speranţa că omul meu va găsi o bună întîmpinare din partea Dumitale, eu rămîn al Dumitale cu toată amiciţia vechi prieten I.L. Caragiale Marţi, 2 februarie [1899] 100 2 Amice Dragomirescule, Am mare nevoie să te văz pentru a-ţi cere să-mi faci un serviciu de adevărat prietin. Azi e luni (şi, vorba ceea, mîine-i marţi); miercuri trec la Socec pe la 2 1/2–3 d.a., ca să am răspunsul d-tale: cînd şi unde ne putem vedea începînd de miercuri 7 seara încolo. Salutare cu dragoste, Caragiale Astăzi, luni 25 oct. [1899] 3 1/2 d.a. 3 I.L. Caragiale [text imprimat] Deseară negreşit aştept pe M. Drag... la Gambrinus (Teatru) de la 5 1/2 – 6 1/4. Am o foarte ciudată comunicare de făcut. Salve Azi, miercuri, 27 [octombrie 1899] Dlui Mihail Dragomirescu Sf. Apostoli 22 4 [16 noiembrie 1899] Ei?... ei?... ei?... Cum? ... Cinè?... Carè?... De undè?... Cheià? ... Vezi-că!... Dacà!... Doamnè!... În finè!... ?!... CORESPONDEŢA 101 5 Iubite amice, Dacă, fără intenţie de vreun rezultat practic, ai poftă şi vreme să mai schimbăm două vorbe de clacă, mă găseşti, după- amiazi, 4 1/2 – 5, la Gambrinus ori la Cooperativa, piaţa Teatrului. O strîngere de mînă, Caragiale joi, 6 ian. [1]900 6 Iubite Dragomirescule, Pentru dignitatea ambelor părţi, nici să mai gîndim la vreo redeschidere a faimosului proces. Asta însă nu te-mpiedică să vii deseară – 5 1/2–3/4, la „Cooperativa”, dacă doreşti să vezi pe prietinul tău Caragiale Vineri, 21 ian. [1900] 7 Mon cher, Rămîne bine înţeleasa condiţia noastră. Nu se publică numele meu pînă ce nu am primit porunca ştiută şi am răspuns la ea: chemat, ascult, orice m-ar ameninţa; nechemat, nu exist, orice mi s-ar promite. À revoir, Caragiale Sîmbătă, 22 ian. [1900] 102 I.L. CARAGIALE 8 [25 ianuarie 1900] I.L. CARAGIALE [text tipărit] este astăzi marţi de la 5 d.a. pînă la 5 1/2 la Cooperativa, piaţa Teatrului. Dacă poţi, nu faci rău să treci pe acolo. Salve 9 [înainte de 1904] Sunt la berăria „Căpitanul” pe terasă în fund. Car 10 [20–24 noiembrie 1905] Dragă Mihalache, După multe şi asidue cercetări, am aflat în sfîrşit unde domiciliezi; astfel, mă grăbesc a-ţi mulţumi pentru cele două volume ce ai binevoit a-mi trimite în dar. Ţi-am citit articolele: îmi plac toate, dar mai cu seamă acelea unde vorbeşti atît de călduros despre modestul meu talent. Cu deosebire în acelea, se revelează o pătrundere subtilă şi o magistrală judecată, la cari cred că pîn-acuma nu s-a putut ridica vreun alt critic modern. Nu ţi se pare că prea mă lauzi? – că mie nu mi se pare deloc. Pînă la revedere, o strîngere de mînă de la vechiul tău prietin, Caragiale CORESPONDEŢA 103 P.S. Un amator adevărat de literatură se fură pe el însuşi, dacă, pentru o meschină economie de cîţiva lei, se privează de voluptatea pe care i-o poate da citirea lui Marin Gelea. Eu am gustat această voluptate... E ceva maravigloso! 11 Wilmersdorf bei Berlin, 2 ian. 1906 Prosit Neujahr, Herr Professor! Caragiale 12 Wilmersdorf – Berlin Hohenzollerndamm 3 Hpt., luni, 18/31.XII. [1]906 Dragă Mihalache, Iartă-mă că nu ţi-am răspuns mai degrab; m-am mutat; nici tu nu prea eşti pînă acuma proprietar – înţelegi prin urmare. Acu, slava Domnului! m-am aşezat, şi iată că, nu pe negîndite, mă pun cu mare plăcere să-mi împlinesc datoria. Mai întîi, te felicit din tot sufletul ca pe un bun frate că ai reuşit, cu munca ta proprie, să-ţi statorniceşti, în fine, o poziţie independentă, potrivită cu meritele şi dorinţele tale. Te mai felicit apoi că-n fine ai divorţat. Eu eram sigur că aşa o să se isprăvească dragostea. Trebuia odată onestul june ageamiu să-şi deschidă ochii şi să vază cît e de falsă bătrîna proxenetă sulemenită, cănită şi magiunită şi să se hotărască odată a-i da un categoric adio oriental, precum merită o aşa paciuară lipsită 104 I.L. CARAGIALE de cea mai elementară omenie, şi precum i s-a mai întîmplat de atîtea ori. Înţeleg că fără oarecare necaz nu se pot face astfel de divorţuri: deşteptarea din amăgire ne dă totdeauna cîteva momente neplăcute; buna-credinţa înşelată reclamă o promptă răzbunare – adică o tardivă reparaţiune la paguba onestelor sentimente amăgite. Dacă însă lăsăm să treacă primele momente ale necazului, atît de legitim de aminteri, vedem că a păstra rancună unei creaturi nedemne este a continua să-i acordăm şi d-acu-ncolo, după dezamăgire, o nemeritată consideraţie. Să pedepsim cu ruşinea noastră neruşinarea altuia? Deloc! Aşadar, meditează, spălîndu-te de urmele necuratului contact, asupra lecţiunii ce ai căpătat, şi, zîmbind, mulţumit că n-ai plătit şi mai scump experienţa, fereşte-te pe viitor mai bine de alte păcăleli. Şi acum – destul despre murdare! – să trecem la curate. Mă cred dator frăţeşte să caut a te abate de la hotărîrea ta de a întreprinde „Convorbirile”, şi iată de ce: fără ouă, fără unt, fără sare şi fără foc – doar numai cu tigaia, jumări nu se pot face, cît de meşter bucătar să fii! Tigaie şi bunăvoinţa ştiu că ai; dar tot aşa de bine mai ştiu că, pentru rest, vei avea, în loc de ouă, spanac, – în loc de unt, spanac, – în loc de sare, spanac şi iar spanac – iar cît despre foc... ioc! Ei! te ştiu prea cinstit bucătar ca să nu-ţi atrag stăruitor atenţia asupra aventurii în care, într-un moment trecător de ciudă, voieşti să te arunci. Am păţit-o de-atîtea ori! – Unde? cari-ţi sunt colaboratorii? – Dacă nu te-aş şti că eşti un al doilea eu, pedant habotnic în privinţa onestitaţii profesionale în artă, nu aş încerca să torn apă rece peste fugoasa ta pornire. Dar te-ntreb: eşti tu uşuratec (că nu vreau să zic tocmai cuvîntul potrivit) ca Iorga? [...]1 cinic şi lăpădat de orice respect de cele sfinte ca Ghiţa Coşbuc? ori lovit cu leuca à la Densusianò? ori umflat de grandomanie ca toţi zevzecii de la Dorohoi pînă la... Mehedinţi? ori, în fine, literat de industrie ca Gorun et C-ie? şcl... şcl.? CORESPONDEŢA 105 Cu mine? – cu o floare, şi mai ales cu una de toamnă, nu se face primăvară! Ascultă-mă pe mine. Eşti tînăr şi voinic şi curat: lasă pe contimpurani să-şi dea matschuri de nataţiune în mocirla putridă care se numeşte publicitatea actuală romînească – sport de imundiţie; tu rămîi curat, voinic şi tînăr pe mal, şi, fiindcă ai o catedră acuma, îndreaptă-ţi privirile cătră cei viitori, în cari ne rămîne s-avem toată speranţa. Vezi-ţi, cu iubirea de adevăr ce ţi-o cunosc, de catedra ta. De la-nalţimea ei, caută a scăpa cît poţi tineretul de rătăcirea în care sistematic îl ţine nenorocita noastră şcoală – criminala instituţie de stat! Speră, nu înceta un moment a spera, că osîrdia ta cinstită va ajunge răsplătită odinioară cu o fericită recoltă. Ca bravul pionier rătăcind în livezile vergine ale sălbaticilor pampasi, urmăreşte norocul cu entuziasm şi izbînda cu convingere: trebuie să găseşti odată ş-odată între şcolarii tăi capete nestrîmbe, în cari să poată-ncăpea întreg adevărul nepocit, şi inimi curate în cari, fără teamă de ingratitudinea terenului, să arunci generos samanţa frumoaselor sentimente – dragostea de limbă, de gîndirea, de patria romînă. Învaţa-i că Adevărul şi Frumosul sunt două sfinte arătări ale Unuia, ale Este-ului, şi că deci trebuiesc privite cu evlavia adîncă şi desăvîrşita uitare de sine cu cari aldată Proorocul, suind pe naltul muntelui ca să primească Poruncile divine, a privit rugul ce ardea fără a se mistui. Mai învaţa apoi că patria nu este o parvenită capriţioasa cochetă, care are nevoie de curtezani fluturatici, cu zîmbete de cadril şi dedicaţiuni de madrigaluri elegante; ci o nobilă mamă severă, căreia-i trebuiesc copii juraţi spre demne isprăvi, cu calde bătăi de inimă pe tăcute, fără declamaţiuni galante. Asta trebuie să faci tu pentru mulţumirea deplină a sufletului tău şi pentru sporirea forţelor lui; iar nu întreprinderi publicistice, din cari să ieşi spre bătrîneţe, ajunse prin ingrată uzură prea devreme, împuţinat, amărît şi scîrbit. 106 I.L. CARAGIALE Scuză-mi, dragă Mihalache, poliloghia (trivială, poate) în favoarea prietiniei nestrămutate ce-ţi păstrez. Crede că sunt adînc simţitor la dovezile de stimă şi iubire ce-mi araţi ca totdeauna. Cînd ai un moment liber, rogu-te răspunde-mi: mare mulţumire îmi face, în depărtatul exiliu, frumoasa şi inimoasa ta proză. Salutări distinse doamnei tale de la a mea şi de la mine. Fiţi sănătoşi şi veseli! Sfintele sărbători şi Anul nou la mulţi ani cu bine! O frăţeasca îmbrăţişare de la vechiul tău prietin, Caragiale 13 Iubite amice, văz cu adîncă mulţumire, după graziosissima ta primită adineaori, că nu te prea plictisesc apucăturile mele lirice, care ţi-ar dovedi ţie seninătate – frică mi-e mie să nu dovedească senilitate. Aşadar, iar îndrăznesc cu una mică fabulă; să vedem: o să-ţi nemeresc lege artis, pe plac, măcar la limită, şi de data asta? – Aşteptînd mult doritul răspuns al lui Prîslea, îi recomand trei lucruri: discreţie, discreţie şi – discreţie. Lasă pe raneţi să facă ce ştiu şi ce pot: nu cumva să-i împiedici prea devreme de a se înfunda în balta cu noroi! Or să afle băieţii, şi caionii şi raneţii, cine a fost anonimul autor al producţiilor pe cari au acuma imprudenţa să le denunţe ca stupide: şi atunci poate că vor reveni la sentimente mai bune pentru producţii, de hatîrul autorului; căci, în definitiv, sunt sigur că aceşti băieţi sunt cuminţi – ei nu mă pot urî pînă-ntr-atît, încît – să se distrugă. E cam ca povestea asta: Un toptangiu, cu credit în piaţa, umblă tiptil noaptea după crailîcuri prin ulicioare; nişte mititei isnafi, bănuindu-l, îl fluieră, îl huiduiesc, ba chiar, văzîndu-l că se tot fereşte, ridică bastoanele şi-l lovesc. Omul, răzbit, îşi arată faţa la lumina felinarului; şi, fireşte, isnafii îşi CORESPONDEŢA 107 scot căciula şi zic politicos: „Cum? – dumneata erai, jupîn Iancule?... să ne ierţi!... nu ştiam că erai dumneata!” Pînă la revedere, – cînd vom vorbi pe larg despre labruyerism şi despre atîtea altele, – vale! Al tău vechi prietin, Caragiale P.S. Nu da la tipografie originalul – copiază într-un moment liber, şi dă copia, ca să prindă şi mai bine mistificarea. 16/29.VI. [1]907 14 Stimate Domnule Director, Nu degeaba zice romînul „dă-mi, Doamne, gîndul din urmă!”. După ce v-am expediat, ieri, scrisoarea cu fabula Duel1, mi-am aruncat încă o dată ochii pe copia rămasă şi, cu părere de rău bătrînească, am constatat (lucru ce în tinereţe nu mi se prea-ntîmpla) o mare greşeală de punctuaţie, care păgubeşte simţitor intenţia morală a fabulistului anonim. Fiindcă tot nădăjduiesc că se va găsi un locşor în coloanele dv. pentru modesta mea încercare lirică, – ce mi-a fost inspirată, mărturisesc, din critica dv. asupra unei fabule aproape cu acelaşi subiect, în numărul 12 al „Convorbirilor”2 – mă grăbesc a vă ruga să binevoiţi a face, la caz de publicare, următoarea îndreptare la versul întîi: „Naivul plug odată (probabil, ofensat)” – adică, emistichul al doilea închis între paranteze, şi adverbul desparţit, printr-o virgulă, de participiu, ca membre ale unei eliptice; în franţuzeşte ar fi: (offensé, probablement). Acuma, à propos de franţuzeşte, vă rog să primiţi călduroasele mele complimente pentru rîndurile dv. (superior de bine gîndite şi aşa de frumos spuse), tot din numărul 12, despre „neertatul defect (ticălosul, zic eu) al societăţii noastre înalte (bastarde, zic eu cu voia dv.)...”3 Toţi cîţi gîndim şi 108 I.L. CARAGIALE simţim sănătos nu putem îndeajuns înfiera această apucătură atît de rău-făcătoare bietei noastre naţiuni. Trebuie să denunţam nencetat odiului public, să pilduim fiecare cum putem mai crud, cu biciu fără milă, această ofensă pe care bastarzii o aduc familiei noastre. Şi chiar dacă proşti ori nebuni vin să ne dea concursul, să se alieze cu noi la luptă, să nu ne părăsim, printr-o rău înţeleasa susceptibilitate, ori o falsă teamă de ridicul, dreapta noastră cauză: cu toţii-nainte! unii ca nebuni şi proşti,* alţii ca oameni cuminţi şi de spirit – numai bravi să fie! Parcă se ia vreo cetate altfel! – Din parte-mi (parcă am fost tot la un gînd) sper, dacă o vrea Dumnezeu, să-mi fac şi eu datoria, cu arma cu care mi-a fost partea să fiu înzestrat; căci, stimate domnule Director, eu nu sunt filosof şi critic ca dv., lucru de care, drept să spun, îmi pare rău destul; eu sunt, cum poate o să aflaţi vreodată, un meschino comediante; dar, dacă nu v-o plăcea, să nu-mi daţi nici o parà. Am să-i aranjez eu pe parveniţii cari, fiindcă au mîncat în copilărie du cacao, dat cu linguriţa de vreo bonă schwizerană sau belgiană, au pierdut pe r şi au cîştigat secretul nazalelor pariziene. Numai să-mi ajute Dumnezeu să nemeresc cum doresc! Pînă atunci, sunt ca totdeuna al dv. bun prietin. Autorul anonim Vineri, 22 iunie/5 iulie [1]907 Notă. – Onor. Redacţia este rugată a păstra (la caz de publicare, ceea ce ar fi o mare încurajare pentru un începător), punctuaţia originală. Contînd pe absoluta discreţie a dlui M. Dragomirescu, îl salută cu vechea dragoste prietenească Autorul – (care are, ca Farfuridi, curajul să păstreze anonimatul.) CORESPONDEŢA 109 *Şi ei sunt susceptibili de mîhnirea ofensatului. 15 [Berlin, după 15 iulie 1907] Stimate amice, Îţi mulţumesc pentru onoarea ce mi-au făcut-o „Convorbirile”; iartă-mă însă că te cam mustru că nu eşti destul de discret. Nu-i vorba, ghicitoarea pusă ca notiţa în josul paginei nu denunţa categoric nimica; pe mulţi poate cădea bănuiala publică, şi, fireşte, rar dintre bănuiţi are să se grăbească vreunul a o dezminţi: sunt pîre cari nu revoltă prea mult o conştiinţa nevinovată, ba, dimpotrivă. – Dacă dar şi cele două fabule din urmă ar avea norocul să convină revistei voastre ca prima, atunci, rogu-te cu stăruinţa, despre autor nu pomeni absolut nimica; ba, chiar lasă să se crează că acestea sunt trimise de altcineva, decît cea dintîia – un emul. Ce are a face, în artă, autorul, cînd e vorba de operă? Ca-n faţa flăcăilor, la horă: ce are a face tata cu fata. Tata a făcut-o – alţii s-o... joace. Pe urmă, o să te mai rog să-ngrijeşti a se pune la titlu aşa: Fabulă, nearticulat; iar Morala, articulat (adică, Morala fabulei); cum am zice: Parimiă, nearticulat; şi Tîlcul, articulat; (adică Tîlcul Parimiei). Ce zici de excelenta gravură ce-ţi alătur? Mie-mi pare o bucăţica nestimată. Cînd te hotărăşti să-mi expediezi răspunsul ce doresc? Al d-tale cu frăţeasca dragoste, Caragiale P.S. Rogu-te, cine o fi Ion Minulescu? În oraşul cu trei sute de biserici este ceva nepreţuit. Ăsta nu mai e domnişoară! ăsta e bărbat! Bravo lui! De mult n-am avut aşa impresie. Îl salut călduros şi-i mulţumesc pentru înalta plăcere ce mi-a făcut cu 110 I.L. CARAGIALE ciudatele-i versuri! Dar despre el, mai pe larg, cînd voi avea plăcerea să te revăz. De coeur, Car 16 [Berlin, 16 iulie 1907] Stimate amice, cînd ne vom vedea vei vedea de ce nu ne-am putut vedea. Pînă nu-mi dau isprăvită treaba (prin septembre) nu mă pot mişca. Scrie-mi deci la adresa cunoscută, cu o săptămînă înainte, anume: pe ce cale, în ce zi şi cu ce tren soseşti. Mare plăcere o să-mi facă să te-ntîmpin şi să te călăuzesc pe aci. O conferenţa mai îndelete cu d-ta, mai cu seamă atunci, cînd, cu voia lui Dumnezeu, sper să fie lucrul meu înaintat binişor, îmi va fi de mare folos. Pînă atunci, îţi mulţumesc din inimă de binevoitoarea consideraţie ce-mi dai ca prietin şi ca literat şi te rog să primeşti călduroasele mele salutări. Să ne vedem sănătoşi. Al d-tale vechi prietin Caragiale Cu voia Proniei, în curînd, poate, anonimul d-tale colaborator o să-ţi trimită încă o fabulă – o altă modestă încercare senilă. Herrn Professor M. Dragomirescu Directorul „Convorbirilor”, Bukarest Str. Gramont 11, Rumänien CORESPONDEŢA 111 17 Wilmersdorf–Berlin Hohenzollernpl. 4, 4/17.VII.[1]907 Preastimate amice, îţi repet ce ţi-am scris ieri într-o cartă poştală, că poate n-ai primit-o: comunică-mi, negreşit, cu o săptămînă înainte, prin scrisoare recomandată, anume în ce zi, pe ce cale şi cu ce tren soseşti; doresc să te întîmpin – fii sigur că am să fac asta cu dragostea unui frate mai mare convins că Prîslea o merită întreagă. Împreună cu mulţumirile sale călduroase pentru consideraţia atît de măgulitoare ce-i acorzi, anonimul fabulist îţi trimite, aci alăturată, încă o modestă încercare1 senilă de gen liric. Dacă ţi s-o părea (ca lui Brînzovenescu, depeşa amicului Farfuridi) prea tare, n-o publica, mai ales (e cazul să zicem de-a-ndoasele) că-i anonimă. Eu cred însă că noi romînii nu prea avem de ce stărui numa şi numa în letteratura finissima, a l’aqua di rose; cîteva picături de pelin pot, cu savoarea lor mai aspră, face oarecare bine cititorilor noştri, după atîta ş-atîta dulceţarie. Dar, dacă – precum, din nenorocire, aşa de des se poate-ntîmpla, la noi, în tristele noastre zile – interese vitale, ce pot ţine captiv pe cel mai indomptabil caracter, te-ar împiedica de la publicarea acestei producţiuni, cam prea afară din norma dulcilor cuviinţe – fără nici o ezitare aruncă iambii la coş: anonimul d-tale fabulist este, slava Domnului! un om pînă acuma sănătos, neatins de boala vanitaţii, – ba chiar speră să rămînă pînă la moarte – vie-i cît de tîrziu! – imun faţa cu această aşa de comună infecţiune. Se-nţelege că-n caz de publicare, redacţia are, la nevoie, pe cine arunca răspunderea, pe care autorul, fiind, deşi anonim, nu laş, şi-o ia întreagă asupră-i. – Şi acum, să-ţi spun, draguţule, de ce fabulistul d-tale ţine să păstreze anonimul: el, om bătrîn, îşi cunoaşte lumea lui şi 112 I.L. CARAGIALE sufletul ei vecinic nesigur şi clătinat şi, astfel, ştie că, dacă uneori un nume mare poate salva o minciună, ba şi mai multe, un nume mic desigur compromite un adevăr. Aşteptînd o vorbă bună de la d-ta, cu dragoste frăţeasca te salută al d-tale vechi prietin Caragiale P.S. Rogu-te, dispune să mi se trimită „Convorbirile” regulat; îmi lipsesc numerele 8, 9, 10 şi 11. Din numărul cu fabula publicată2, rog să mi se trimită două exemplare. La sosirea d-tale aci, voi achita datoria cătră administraţia foii. – Fiţi sănătoşi d-ta şi ai d-tale! La revedere. Să nu uit; rogu-te, multă sănătate lui Cincinat P[avelescu]3. Herrn Professor M. Dragomirescu – Directorul „Convorbirilor” – Bukarest, Str. Gramont 11 Rumänien 18 Wilmersdorf/Berlin, Hohenzollernpl. 4. 5/18.VII. [1]907 Iubite Domnule Director, iartă-mă: încă una – fabulă1 – şi nu te mai plictisesc. Rogu-te, publică-le pe amîndouă împreună, în ordinea în care ţi le-am expediat; administrează-le deodată cititorilor dv. ambele doze de picături de pelin – în aşa vremuri, tonicele sunt recomandate par la Faculté! Ce Dumnezeu! n-ar avea atîta hatîr pe lîngă o tînără revistă un bătrîn publicist! Zi că se face oarecare scandal... Ei, şi? Cîte fete cuviincioase nu îmbătrînesc aşteptîndu-şi în cîte o mahala norocul! şi alta ajunge bine la casa ei, că şi-a ştiut da poalele peste cap la vreme, tocma-n toiul tîrgului. Ba, zău! – CORESPONDEŢA 113 La fabula de ieri pune, rugu-te, titlu TEMELIA. Pînă astăzi, 5/18 iulie, n-am primit numărul cu Duel. Aşteptînd răspunsul binevoitor, Tout à vous de coeur Car P.S. Mă rog vouă, luaţi seama să nu confunde zeţarul trăsurile de unire din cuvintele compuse (d. ex. fel-de-fel, val-vîrtej, a-doua-zi etc.) cu pauzele de punctuaţie dintre propoziţiuni. – La versul al şeptelea, să se lase hi, că aşa vorbeşte Ionică al meu – ce să-i fac? – şi la al treisprezecelea tomna în loc de tocma, dinadins. Herrn Professor M.Dragomirescu – Directorul „Convorbirilor” Bukarest Str. Gramont 11, Rumänien 19 [Berlin, 19 iulie 1907] Dragă băiete, m-am răzgîndit: spre a evita orice ambiguitate, pune, la versul 13 din ultima, tocma în loc de tomna. Chiar originalitatea trebuie sacrificată claritaţii. Soyons clairs, avant tout! Cu dragoste, Car Care va să zică aşa merge: Cînd, t o c m a, seara-ntr-un tîrziu. Ce zici de această minunată cetate împărătească? Hai mai degrabă, să-i tragem o plimbare pe acolo. E tocma-n vremea cînd se strînge fînul de pe costişe – o frumuseţe! Herrn Professor M. Dragomirescu Directorul „Convorbirilor” Bukarest, Str. Gramont 11, Rumänien 114 I.L. CARAGIALE 20 Iubite domnule Director, socotind că, în stagiunea moartă a vacanţelor, umpluturile sunt cîteodată binevenite chiar la o revistă cu serioase pretenţiuni artistice, îmi permit a vă trimite încă: o mică odă1 à la răposatul întru fericire logofătul Konaki – mitologhie cu fumuri de ciubuc. Este ultima balivernă rimată ce vă mai trimit, pînă să am extrema plăcere de a vă revedè. De acu, părăsesc pe cocheta Erato, cu care am flirtat (destul de inocent, ca orice bătrîn neprimejdios), şi mă-ntorc, pocăit, acasă, la legitima şi fidela mea Talia... Să vedem! om mai putea face vreun copil viabil la aşa vîrstă? – De astă dată, pe onoare vă conjur, nimini să nu afle cumva cine se ascunde ruşinos sub tristul pseudonim Oblivius2. Sunt om însurat: mă omoară nevasta3 (nu Talia, – astălaltă); îmi trage sageţi, nu la piept, la urechi, şi nu două numa! Pentru mai mare siguranţa – dacă vă convine să publicaţi mica odă – vă rog pe Dv., aveţi răbdarea de copiaţi versurile, iar originalul, distrugeţi-l. Aţi primit cele de pînă ieri, desigur. Cu toată stima, devotatul dv. colaborator Oblivius [Berlin,] 11/24. VII. [1]907 Herrn Professor M. Dragomirescu Directorul „Convorbirilor”, Bukarest Str. Gramont 11, Rumänien 21 De Berlin, 26 jul. 1907 Opinia Iaşi denunţa autor fabulei Convorbiri Caragiale. Rog stăruitor dezminţiţi, sau nu mai publicaţi sequentele. Caragiale Dragomirescu Bukarest Gramont 11 CORESPONDEŢA 115 22 M o t t o Să te-njur, Nu mă-ndur – Să te las, Mi-e necaz!... Dragă Mihalache, văzuşi ce-mi făcuşi? Citeşte alăturata notiţa din „Opinia” de la Iaşi, despre care ţi-am şi telegrafiat adineaori. Tu m-ai amestecat în tărîţe – tu să mă scoţi, mă rog ţie! că n-am poftă să mă mănînce trichinoşii! Îţi alătur în copie şi o scrisorică dulce, pe care o expediez tot acuma Primului dintre cei de la „Opinia”. Dacă n-o publică, o public în altă gazetă. Pînă atunci, rogu-te, dezminte! scapă-mă! şi învaţa-te minte să m-asculţi aldată mai bine, că eu sunt mai bătrîn: într-o lume ca a noastră în care nu poţi fi niciodată destul de discret, indiscreţia cea mai mică poate lua proporţiile unei mari greşeli. Vale! Al tău prietin, [Berlin,] 13/26.VII. [1]907 Car Notează bine că trichinoşii cuşeri nici nu vor să pomenească de „Convorbiri”, parcă ar avea fabula direct de la autor. Arih’an dă ta’năran! [Tăietură din ziar:] „Litere – Ştiinţe – Arte «Opinia» a fost cea dintăi care a anunţat că maestrul Caragiale îşi reia activitatea literară şi că va înzestra din nou teatrul cu opere originale. Ziarele din Capitală au adăogat apoi oarecari detalii, dînd şi numele a două piese noi pe care le-ar fi avînd gata ilustrul scriitor de a cărui lungă tăcere ţara e cu drept cuvînt îngrijată. Se afirmă că piesele vor fi depuse la 116 I.L. CARAGIALE comitetul Teatrului Naţional din Bucureşti, – dar profeţia nu s-a îndeplinit. Iată însă că maestrul apare de fapt pe arena publicitaţii. Dar întocmai ca în... fabula ştiută s-a întîmplat şi de astă dată. S-au cutremurat munţii şi s-a născut un... şoarece, – adecă o fabulă în locul celor două piese originale. Apropierea e cam trivială, dar decepţia nu e nici ea mică, oricît de draguţa şi de delicioasă ar fi spirituala producţiune a dlui Caragiale. Iar pînă vom putea aplauda piesele, reproducem mica fabulă în... întregime: Duel... Naivul plug odată (probabil ofensat) La un duel de moarte, pe tun l-a provocat, Dar adversarul ţanţoş răcni cavalereşte: „Mişelule-n genunche!” şi-n frunte l-a scuipat… Şi, pe teren, naivul a fost silit, fireşte, Mult umilite scuze, să ceară de la tun… MORALĂ Doamne! Fereşte Pe mojicul prost de boier nebun!” 23 Dragă Mihalache, mă grăbesc a-ţi răspunde, de aceea-ţi scriu pe o cartă la-ntîmplare. Vestea despre neplăcuta dv. aventură ne-a umplut de mîhnire pe mine şi pe toată familia mea. Cu toţii vă urăm din suflet să aveţi curaj! să v-ajute Dumnezeu a vă vedea restabiliţi cît mai curînd. Lui să-i mulţumiţi că nu v-a răpus piaza-rea. Aştept cu nerăbdare veşti CORESPONDEŢA 117 bune de la dv. Cu bărbăţie şi cu tinereţea veţi birui amîndoi răul. Încă o dată, Dumnezeu cu voi! Deie-vă iar sănătatea! Devotatul d-tale amic, Caragiale Adineaori, ţi-am telegrafiat îndată ce am primit. [Berlin,] 1/14 aug. [1]907 Herrn Professor M. Dragomirescu Pucioasa, Secţia Gendarmeriei Rumänien 24 [Începutul lunii august 1907] Dragă Mihalache, Şi pe mine şi pe toţi ai mei ne-au afectat grozav vestea despre nenorocita voastră aventură. Crede-mă că nu ştiu cum să vă pot mîngîia. Consternat cum sunt, atîta pot să vă spun: să ştiţi suferi cu bravură, să rabdaţi cu bărbăţie! Trebuie să vă ridicaţi moralul şi cu tot sufletul să ajutaţi corpului a lupta împotriva urmărilor blestematului ceas rău, fără a vă pierde un moment credinţa în victorie. Îndată după telegrama ta, mi-au sosit şi „Convorbirile”; îţi spun drept că gîndindu-mă la suferinţa prin care treceţi, în loc să mă bucure ca totdeuna, m-au întristat: n-am inimă să le tai măcar foile, pînă nu voi avea ştiri mai bune de la voi. Le nădăjduiesc cît de apropiate şi încă o dată vă zic: curaj! Dumnezeu să ne ajute – vouă, a birui curînd suferinţa şi necazul; mie, a mă-nvrednici să vă revăz deplin voinici la septembre. O frăţeasca îmbrăţişare de la vechiul tău prietin, Caragiale 118 I.L. CARAGIALE 25 miercuri, 15/28 aug. 1907 joi, 16/29 Wilmersdorf / Berlin, Hohenzollernpl. 4, Dragă Mihalache, multă grije v-am purtat şi eu şi nevastă-mea; închipuie-ţi dar ce plăcere ne-au făcut rîndurile d-tale din urmă, arătîndu-ne că, dacă n-aţi isprăvit de tot cu necazurile, dar de biruit, aţi biruit piaza-rea. Slava Domnului! Îţi scriu după indicaţia d-tale Postlagernd la Würzburg şi te rog, îndată ce-ţi cad sub ochi aceste rînduri, ca să cîştigăm timp, să-mi telegrafiezi: cît eşti silit să stăruieşti acolo, dîndu-mi clar adresa d-tale. Ar fi bine să putem, cît ne îngăduiesc împrejurările, să fim cît mai multă vreme împreună. Cu dragoste mare te aştept, avînd să-ţi dau, după o frăţeasca îmbrăţişare şi o nouă mică încercare de fabulă, pe care anonimul mi-a încredinţat-o pentru „Convorbiri”. Poate ţi-o plăcea şi asta! Să sperăm! Vale! Caragiale P.S. Am să-ţi arăt şi o mică polemichi pe care am purtat-o cu eminentul trichinic al „Opiniei”. Dar... avem aşa de multe de vorbit. 2 P.S. Pînă să trimit la cutie scrisoarea, am primit şi carta d-tale din Bpesta. Aşadar, suntem şi mai mulţumiţi că aflăm veşti din ce în ce mai bune. La prima ocazie, te rog, comunică Doamnei Dragomirescu frăţeşti salutări din partea noastră; nu o putem îndestul felicita pentru bravura cu care a luptat în primejdie. Să trăiască şi să mulţumeasca lui Dumnezeu de ajutor! Cînd îmi depeşezi, scrie adresa mea prescurtat aşa: Hohenzollernpl; cuvintele de mai mult ca 15 litere se plătesc îndoit. O strîngere de mînă Car CORESPONDEŢA 119 26 Leipzig, den 18/31 aug. [1907] Mă aflu aici pentru cîteva ore, avînd o mică afacere la o tipografie. Vei vedea ce, cînd ne vom întîlni. În acest local simpatic, fac corecturi şi – beau un pahar în sănătatea dlui Dragomirescu şi a consoartei d-sale. Prosit! Să ne vedem cu bine. Al d-tale Caragiale Aştept o vorbă precum ţi-am scris din Berlin. Herrn Professor Mihail Dragomirescu Würzburg, Postlagernd 27 Carissime, întorcîndu-mă aseară, sîmbătă, acasă de la Lipsia, am găsit carta ce mi-ai expediat-o din Luzern, şi nu puţin m-am bucurat că mi te apropii. Aştept cu nerăbdare depeşa ce ţi-am cerut prin scrisoarea mea la Würzburg. Încă o dată, telegrafiază-mi clar adresa şi exact cînd ai sosit şi cît stăruieşti acolo. Apoi, combin eu cum să ne-ntîlnim mai degrab. Nu uita a-mi nota exact ziua sosirii şi zilele cîte vei rămînea acolo, pe numele lor, adică „sosit (d. ex.) luni, stau marţi şi miercuri întregi”. Fii european, nu oriental ca atîţia ai mei preteni daco-romani. Botticelli e – Botticelli1! Ţi-l plătesc cu echitate destulă, sper. Să ne vedem cu bine. – Din scrisoarea mea vei vedea că mi-ai scris din B.pesta despre starea satisfăcătoare a Doamnei tale. Să trăiască! O îmbrăţişare frăţeasca Car Wilm.-Berlin, duminică, 19 aug./1 sept. [1]907 Herrn Professor Mihail Dragomirescu Würzburg, Postlagernd 120 I.L. CARAGIALE 28 [Berlin, 5 septembrie 1907] Dragă Mihalache, ia seama bine la ce-ţi spun: Dacă pleci la 1.37 p.m. sîmbătă din Würzb[ur]g soseşti seara la 6.43 la Weimar. Vrei să ne-ntîlnim acolo? Atunci telegrafiază-mi cît de tîrziu mîine vineri sau pînă-n ziuă sîmbătă, pur şi simplu: Vino. Eu plec la 3.20 d.a. de aici şi cu două minute diferenţa, adică la 6.45 seara, sosesc în gară la Weimar. Pentru mai multă siguranţa ca să ne-ntîlnim îndată, cel care poate merge mai întîi în restaurantul de clasa II al gării aşteaptă acolo pe celălalt… Dacă însă nu primeşti acest plan, atunci telegrafiază-mi exact ziua şi ora sosirii tale aici la Berlin. Îţi ies înainte la Halle, sau Bitterfeld. Dacă eu sunt împiedicat a veni, atunci pînă-n ziuă sîmbătă îţi telegrafiez. N-ai grije că te-aş păcăli: sunt obicinuit cu verkehrul european. Să ne vedem cu bine. Car Joi seară, după ce am primit amîndouă depeşile. Urmează strict aceste instrucţii precise. Herrn Professor Mihail Dragomirescu Würzburg, Hotel Bahnhoz 29 [Berlin, 6 septembrie 1907] Bitte telegrafisch anzeigen Tag Uhr Ihre Ankunft. Grüsse, Caragiale Profesor Mihail Dragomirescu Postlagernd, Würzburg CORESPONDEŢA 121 30 [Berlin, 24 septembrie 1907] Priveşte adînc ţarinele patriei şi le salută şi pentru mine mult. Sănătate acasă, Dumnezeu cu voi Caragiale D. Profesor Mihail Dragomirescu Burdujeni, Trenul 6 dimineaţa 31 [Sinaia, 5 octombrie 1907] Nu pot să părăsesc ţara fără să-ţi mulţumesc de prietinia ce mi-ai arătat: afacerea e terminată, şi fireşte îţi sunt dator jumătate din succesul ei. Să dea Dumnezeu să mă pot plăti convenabil de datoria mea cătră tine. Pînă atunci, te îmbrăţişez frăţeşte şi te rog sărută mîinile Doamnei tale şi pentru mine. În curînd îţi scriu de-acasă. Dumnezeu să vă ţină în sfînta sa pază. La revedere Caragiale Domnului profesor Mihail Dragomirescu Directorul „Convorbirilor” Bucureşti, str. Gramont, 11 32 [Berlin, octombrie 1907] Aranjat „Minerva”, articolul completat, apare broşură, rog urmăreşte, lucrez greu, Vale Caragiale 122 I.L. CARAGIALE 33 [Berlin W.] Dragă Mihalache, îţi scriu în fuga mare, ca să te pun în curent cu totul. Ai primit sper, ieri, o scrisoare a mea, pe care, din cauză că trecuse ceasul poştei, ţi-am aruncat-o la cutie, nerecomandată. Am primit acu „La Roumanie”; îţi mulţumesc. Îi doare pe oligarhii noştri apucătura mea libertaro-reacţionara. O să-i doară şi mai mult broşura completă cu soluţia pe care mi-o tot cer şi pe care trebuia s-o pui şi tu în „Convorbiri”. – Iată ce am răspuns domnului de la „Roumanie”, care vrea să ştie cine este Caton. Acuma cred că e mulţumit – habet igitur confitentem reum. Am făcut şi eu puţintica proză de bucătăreasă – da! de bucătăreasă – dar franţuzoaica... „Monsieur le Rédacteur, «La Roumanie» fait à un article des «Convorbiri» l’insigne honneur de le reproduire en entier et de s’en occuper spécialement dans son numéro du 9 (22) oct. L’auteur de cet article, quoiqu’un peu embarassé par le trop d’importance que votre éminent organe lui accorde, n’en saurait vous remercier assez, et il croit de son devoir de satisfaire, sitôt qu’il en a pris connaissance, à votre légitime demande en signant de son modeste nom ces quelques lignes. Veuillez, je vous prie, Monsieur le Rédacteur, agréer le témoignage de ma plus haute estime. Votre bien obligé et dévoué serviteur I.L. Caragiale” Pînă n-apare în „La Roumanie” chiar textul acesta, tu nu cumva să pomeneşti ceva de el, nemite să-l reproduci. Reclama e ca rachiul – trebuie, cu băgare de seamă şi cu răbdare, bine distilată. – În momentul acesta, primesc o telegramă: broşura va apare curînd, t.s.v.p. că s-a fript – chiar săptămîna asta. Şi se va vinde pe cale publică, va inunda tîrgurile şi tîrguşoarele. Ţi-am scris şi-ţi mai scriu, ca să te rog să zici cîteva cuvinte CORESPONDEŢA 123 asupră-i. N-aş vrea să amuţeasca strigătul meu în pustiul indiferenţei. Dar – nu laude exagerate, ci rece şi aspră judecată. Vorba ceea: înjură-mă, domnule, dacă nu vrei să mă lauzi! dar nu mă da uitării! – Sper că broşurica o să spargă conspiraţia tăcerii. Tare aş dori să cază rîndurile mele şi sub ochii Regelui şi ai Prinţului. Eu însumi să le-o adresez, drept să spun, n-am îndrăzneala. Nici ei nu sunt oameni fără griji! şi de! parcă nu ar fi politicos să-i mai plictisesc şi eu, un oarecine, fără vreo însemnătate politică, cu părerile mele... Destul îi plictisesc atîţia, chemaţi – să-i plictisească. Fiţi sănătoşi tu şi ai tăi. Dumnezeu să vă ţină în sfînta lui pază. Aştept o vorbă bună îndată. Părerea despre broşură cînd va apărea. Al tău prietin bun Caragiale Joi dimineaţa, 1/14.XI.[1]907 Şi – ca să nu las petecul de hîrtie nemînjit – iată încă una mică fabulă de la marele tău anonim. Te roagă s-o tipăreşti, dacă ţi-o plăcea, fără greşeli. Ţi-o transcriu cu ortografia cehă modernă: MÎNGÎIERE Fabulă O babă chioară – aşază tingirea cu păsat Pe-o pirostrie şchioapă... Hiertura-n foc a dat… Şi scuipă biata babă, şi blestemă, se-nchină: „Spurcatul! Necuratul! „se-nchină (El singur e de vină!) Morala Spre mîngîiere-adeseori, Ne trebuiesc... instigatori. 124 I.L. CARAGIALE Dar, mai bine, iat-o copiată alături mai curat. S-o facă exact. Herrn Profesor M. Dragomirescu Directorul „Convorbirilor” Bukarest, Str. Gramont 11 Rumänien 34 [Berlin, 15 noiembrie 1907] Dragă Mihalache, precum ţi-am depeşat, am aranjat cu „Minerva”. Roagă pe Filip (pe care nu-l credeam aşa de grăbit) să nu facem rasoleală. Eu, poate, mai am să schimb cîte ceva din text – fireşte, nu e mare lucru; dar, orişicum, schimbări se impun într-o ediţie ne varietur*. Ţi-am mai depeşat că articolul din „Zeit”-„Convorbiri”, complet şi completat, apare zilele astea în Bucureşti; – apare într-o broşură, cu titlul: „1907, din primăvară pînă-n toamnă – Cîteva note – de I.L. Caragiale” – (numele întreg). Ei şi?... Te rog, pe cît poţi, urmăreşte broşura, anunţa-i binevoitor apariţia şi interesează-te (spre a mi-l comunica) de ce efect va produce în certe sfere. Din răspunsuri la nu importă cine, sau de polemice cu interesaţi sau nerozi – n-am gîndul tatii! Eu spun ce ştiu, arăt ce văd, mărturisesc ce cuget – à titre de document. Documentele nu se combat; şi ele mai puţin pot discuta cu binevoitorii sau tăgăduitorii lor; vom urma deci mai departe ca literat**, nu ca om politic, pe cît mă va tăia capul; n-am vreme să zic interpretatorului nici măcar: „amice, scurt, CORESPONDEŢA 125 *Negreşit să-mi trimită cîte trei exemplare de fiecare revizie, ca pe una să i-o trimit absolut clară. **Ca nuvelist, ca satirist, ca dramaturg, ca fabulist, ca istoric, cum o vrea Dumnezeu, care ne ştie cugetul şi inima la toţi robii lui. ori eşti prea interesat, ori prea prost, ca să răstălmăceşti instantaneele fotografice”. Dar, în sfîrşit, homo sum; dacă m-ar sîcîi prea mult, apoi, atunci, nu-i departe din Wilmersdorf pînă-ntr-o mahala a Bucureştilor! să nu te pomeneşti că vin să scoţ eu o „Ţinta a Democraţiunii Romîne cu sufragiu universal” mai abitir decît a lui Venturianu, prefăcînd redacţia „Convorbirilor” noastre atît de inocentă într-o strajnică vizuină jacobină. Pînă acuma am arătat partea ridiculă a oligarhiei; să nu schimb cîntecul şi perdeaua, şi să m-apuc, mai cu dinadinsul, a-i arăta partea sinistră? Dar să aşteptăm încă! atîta zor nu e deocamdată... Sărut mîinile doamnei tale, pe care ai mei o salută afectuos. O strîngere de mînă pentru tine de la prietenul tău, Caragiale P.S. Nu ţi-am mai scris; nu-mi dă pace Pulcheriţa... A! ea este aşa de tînără şi de nebună! şi eu – atît de cuminte şi de... bătrîn! Vale Scrie-mi rogu-te o vorbă bună. Nu ştii ce simţitor sunt! Multă sănătate tuturor confraţilor. 35 [Berlin, 15 decembrie 1907] Dragă Mihalache, La „Opinia” sunt dator să mai dau o cronică – am şi expediat-o. Ai puţintica răbdare, vine şi rîndul „Convorbirilor critice”; le voi trimite ceva, fireşte convenabil şi potrivit cu seriozitatea unei reviste literare. Se-mplineşte, acuma, un an de cînd, aflînd că eşti gravid, am încercat a te face să avortezi; leacurile mele băbeşti n-au avut 126 I.L. CARAGIALE nici un efect. Nu ştiu ce să zic? bine a fost ori nu, că tentativa mea de pruncucidere n-a izbutit? Uite-te şi tu, cu un an mai bătrîn acuma, înapoi, şi socoteşte dacă strădania naşterii şi alăptării îţi este răsplătită întrucîtva. Oricum, peste puţine zile fătul tău „Convorbirile” împlinesc un an de existenţa. Îi urez la mulţi ani! Vivat, crescat, floreat! Dumnezeu să-i ajute a cinsti pe devotatul lui genitor! În curînd voi căuta să trimit acestui scump prunc literar, de hatîrul genitorului, un dar îngrijit. Pîn-atunci, fiţi sănătoşi tu şi ai tăi. Complimente confraţilor. O strîngere de mînă frăţeasca Car 36 Dragă Mihalache, Am dat broşura la „Adevărul”, fiindcă acolo este vad mare şi tarabă deschisă pentru publicaţiuni ce trebuiesc desfăcute repede, cu paralîcul, pe cale publică. Înţelegi dar de ce nu m-am gîndit la tine şi la „Minerva”. (Cu această înţeleapta zeiţa am aranjat tot, aşa cum şi tu ai fost de părere.) – Fabula, bine că n-ai publicat-o; nu fiindcă nu vă place vouă; căci poate ar găsi, cum a şi găsit, să placă altora (habent sua fata...); ci fiindcă motivul cu baba l-am întrebuinţat, în proză, şi-n al doilea articol din broşură. – Aceasta s-a vîndut, ediţia întîi, în două zile; ieşise cam cu greşeli, ca şi în „Convorbiri”. A doua ediţie, revăzută de mine, trebuie să fi şi apărut cînd primeşti aceste rînduri. Fă-i o mică reclamă, rogu-te, cum crezi de cuviinţa; voi să se-mprăştie cît mai mult. Şi acuma, dă-mi voie să-mi fac pe scurt o mică apărare personală. Îmi imputaţi că n-am în scrierile mele destulă iubire de paysage, de natură moartă, şi destul liric. Eu (nu că vreau să vă contrazic sistematic) cred că n-oi fi avînd, din toate astea, CORESPONDEŢA 127 prea, foarte mult sau mult, dar cred că am destul; şi mai cred că, peste destul, în artă, nu mai trebuie deloc. Pitorescul naturii însufleţite şi moarte, precum şi lirica, ele în de ele*, fac obiectul altor arte decît arta povestirii; şi, astfel, eu le cred numai nişte ajutoare ale acesteia, al cărei obiect este cel mai interesant fenomen quant à nous: împrejurările izvorîte din felul particular al atîtor suflete şi minţi asemănătoare în general cu ale noastre. Am citit, cînd eram copil, într-o veche tălmăcire a Teogoniei, unde spune aşa, despre fetele Mnemosinei: „În Olimp stau ele şi cîntă isprăvile minunate ale zeilor nemuritori; şi cunosc trecutul ca şi prezentul şi ghicesc viitorul, iar cu cîntările lor măiestre înveselesc tot soborul zeesc”. Şi de atunci mi-au rămas dragi toate. Ele sunt surori bune; una alteia îşi împrumută la nevoie graţiile şi atributele; iar aceea care a împrumutat pe soră-sa stă cuviincioasă la o parte şi o lasă să cînte şi să danţeze, fără să-i pună piedici între coturni: ca s-o ajute a-mprumutat-o, fireşte, nu ca s-o încurce, – ca să-i întărească prestigiul particular, nu ca să i-l uzurpe. – Şi astfel, una pe alta s-ajută; cînd una, cînd alta, pe rînd, învaţand sau amuzînd, uimind şi-nveselind pe muritori, – fiecare la rîndu-i străluceşte cu farmecele depline ale întregului chor divin. Acu, ce să mai zic, fără să trec peste destul?... Eu cred că şi în opera mea se găseşte destul ajutor de agremente. Dar, fireşte, ca să-l găsească cineva, un amator, nu mai zic critic, trebuie să-l caute. Cum am zice, în limbaj de cizmărie, cusătura pingelii nu se vede uşor, dacă nu e făcută cu aţa albă. De, dragii mei, eu sunt cîrpaci bătrîn, eu cos de dragul pingelii, nu de al cusăturii. Dacă vă place, îmi pare foarte bine, fiindcă ţiu la cinstea meşterească; dacă nu... mergeţi şi voi la alţi meşteri mai buni, să vă-ncalţe – că, slava Domnului! sunt 128 I.L. CARAGIALE * aşa cel puţin socotesc eu. destui – supărare nu-ncape... Am şi eu cîţiva muşterii ai mei cari n-or să mă lase. Multă sănătate de la toţi ai mei la toţi ai tăi. Nu prea uita pe amicul tău Caragiale Complimente confraţilor. 10/23.XI.[1]907 37 [24 decembrie 1907] Dragă Mihalache, Am uitat – uita-te-ar necazurile! să te rog a dispune să-mi trimită „Minerva” cinci exemplare din călindarul ei – bine împachetată cu remboursement, dacă n-am atîta credit. Îmi trebuiesc 5 exemplare curate – voi să le dau aci la nişte filoromîni. Le aştept cît de iute, înainte de Crăciunul nostru. Te salut şi-ţi urez de pe acuma sărbători fericite. Caragiale Herrn Professor M. Dragomirescu Bukarest, Str. Gramont 11, Rumänien 38 Wilm,–Berlin Hohenzollernpl. 4 16/29.XII.907 Dragă Mihalache, îţi alătur o fabulă. Dacă nu-ţi convine, mi-o trimiţi înapoi imediat în plic recomandat; dacă o publici, atuncea cu dinadinsul te rog: CORESPONDEŢA 129 1. – fără absolut nici o pomeneală de marele anonim (lasă-l uitării); 2. – fără greşeli de punctuaţie şi de text („Conv.”, iartă-mă, de la o vreme sunt ciuruite de greşeli de tipar ca un ziar politic de provincie: – eu gîndesc că ar fi vreme destulă să-mi trimiţi şi mie o corectură pe curat, pe care ţi-aş înapoia-o imediat); 3. – nici o laudă despre autor, nici despre lucru; nici sauce, nici garnituri, etichetă sau reclamă; publică-o aşa crudă, numai pusă-n vedere, să bată la ochi. Bine’nţeles, fabula se publică cu iscălitura mea en toutes lettres. Vă urăm, tuturor ai tăi, toţi ai mei, sărbători fericite. O strîngere de mînă frăţeasca de la declaratul (în fine! meglio tardi che mai) d-tale colaborator. Caragiale Complimente confraţilor. À proposito de confraţi, de atîta vreme îmi bat capul să pricep şi nu pot – mă rog, lămuriţi-mă: – Dl. Lovinescu vrea să mă apreţieze ori să mă depreţieze în mod platonic? Tare aş fi curios să ştiu şi eu. Pînă atunci, cu mare plăcere am aflat că străbunii mei atenieni, metaheriseau ciaiu – ca muscalii. Vale! Aştept răspunsul tău cît mai neîntîrziat. Ştii ceva despre un mare succes literar al amicei mele domnişoara Fanny Seculici? Mi se pare că „Die Zeit” din Viena şi „Neue Freie Presse” (nu le pot găsi) îi fac nişte extraordinare elogii. Tare mi-ar părea bine să se adeverească părerea mea despre fata asta atît de inimoasă şi spirituală; numai de ar fi scris în romîneşte, să ne bucurăm şi noi!. Herrn Professor M. Dragomirescu Directorul „Convorbirilor critice” Bukarest, str. Gramont 11, Rumänien 130 I.L. CARAGIALE 39 [Berlin, decembrie 1907] Dragă Mihalache, iartă-mă că pun la-ncercare de absolută discreţie prieteşugul tău, de care nu mă-ndoiesc un moment. Pe orice cale găseşti mai la-ndemînă (gazetă zilnică, foi volante, ori, în maniera antică, din mînă în mînă) te rog, fă să circule alăturatele versuri. Aruncă-le între proprietarii de tagma a II-a. E o apărare a tagmei noastre contra atacului intempestiv ce i-a adus domnul proprietar mare (două zestre!) din tagma a treia. Încă o dată, discreţie absolută: nici slova să nu mi-o vază altcineva decît tine. Aştept „Conv[orbiri] cr[itice]” şi scrisoarea ta. Fiţi sănătoşi tu şi ai tăi. Al tău prietin Caragiale P.S. Mai cu seamă, inundează Palatul Justiţiei şi cercurile înaintate liberale şi conservatoare. CONSTATARE În ţara rumînească sunt Cu mici, cu mijlocii, cu mari, Trei tagme de proprietari: Proprietarii de pămînt; Al doilea, cei de idei; Al treilea, cei de ... femei. Şi dar, proprietatea mare, Periclitată uneori, În tagma cea din urmă are (Şi, natural, şi-i întreţine Destul de bine) Pe cei dintîi, cei mai frumoşi Şi mai geloşi Apărători. CORESPONDEŢA 131 40 [2 ianuarie 1908] La mulţi ani Car „Convorbiri critice” Bukarest, Str. Gramont 11 Rumänien 41 [Berlin, 4 ianuarie 1908] Dragă Mihalache, te-am fost rugat să dispui a mi se trimite 5 (cinci) exemplare Călindarul „Minervei”, pe credit sau cu remboursement. Se apropie Anul nou, şi văd că nu-mi sosesc. Te mai rog încă o dată. Ce faci cu Boul şi viţelul1? Aştept răspunsul tău. Cu dragoste Car P.S. Asemenea te rog dacă se poate Fabule de G. Ranetti, editura Alcalay – apărute acuma. Herrn Professor M. Dragomirescu Director „Convorbiri critice” Bukarest, Str. Gramont 11, Rumänien 42 Domnilor, M. Dragomirescu, Cincinat Pavelescu, George G. Orleanu, D. Nanu, Em. Gîrleanu, Ion Minulescu, Corneliu Moldovanu, Alex. Stamatiade, Ion Dragoslav, Iser şi... – (?!...) 132 I.L. CARAGIALE Iubiţi confraţi, vă mulţumesc din suflet pentru graţiozitatea dv. şi pentru înalta favoare ce au să-mi acorde valoroasele „Convorbiri critice”. Să trăiţi la mulţi ani cu sănătate, noroc şi veselie. Dumnezeu cu dv.! Al dv. devotat colaborator Caragiale P.S. Dacă se poate, trageţi cîteva exemplare din Boul şi viţelul separat pe o foaie de hîrtie şi trimiteţi-mi-le împreună cu numărul respectiv. Le-aş expedia la cîţiva prieteni – ar fi o reclamă şi pentru revistă. Valete Wilmersdorf bei Berlin, Hohenzollernpl. 4, Miercuri 26 dec. 1907/8 ian. 1908 43 [Berlin W., 27 ianuarie 1908] Dragă Mihalache, Mi-ai promis, prin ultima ta scrisorică, o scrisoare mai lungă: o aştept de vreo zece zile degeaba. Mi-ai trimis-o? s-o fi rătăcit? Ţi-am fost scris mai multe. Pînă n-am soluţia la acele (toate recomandate) n-am ce să-ţi scriu. Multă sănătate. Car Ce-ai zis de bietul Ronetti-Roman? Păcat! Herrn M. Dragomirescu Directorul „Convorbirilor critice” Bukarest, Str. Gramont 11 Rumänien CORESPONDEŢA 133 44 [Berlin, 5 februarie 1908] Dacă ţineţi urmez colabora renunţaţi numărul special proiectat scrisoare urmează. Salutări, Caragiale 45 [Berlin W.] Dragă Mihalache, Am primit telegrama ta şi m-am bucurat văzînd că ţii la mine. Acuma, ca răspuns la buna ta scrisoare prietinească îţi sunt dator o explicaţie. Iată. Mai întîi, sunt în materie literară vrăjmaş al reclamei. Reclama poate fi sufletul comerţului, nu ştiu; ştiu însă sigur că e ruşinea literaturii. Apoi... apoi, ce noimă ar avea să-mi faceţi un număr aşa special? Cu ce prilej? À propos de quoi? Serbaţi vreun jubileu al meu ca publicist, cum s-a făcut acu cîtva timp cu Maiorescu? Slujiţi vreun parastas întru pomenirea mea, cum făcură zilele trecute „Conv. literare” despre Odobescu? – Pe urmă – ia gîndeşte-te bine – ce noimă ar avea ca, la ziua naşterii lui Maiorescu, „Conv. critice” (care,-n definitiv, sunt un produs al şcoalei lui) să-mi facă, în pofida lui, un număr-reclamă mie (care, în definitiv, sunt un elev al „Junimii”, fundată de acelaşi Maiorescu)? – Ce a fost între tine şi „Conv. lit.” acum în urmă; ce a fost mai demult între mine şi Titu – sunt mici mizerii de familie – dovezi că şi pe noi, oamenii mai ridicaţi de blagoslovita slovă şi chemaţi, chip şi seamă, a gîndi în sus şi cătră sus, josul ne trage şi ne-ngenunche (vai! cîteodată prea umilitor) la stăpînirea micimii omeneşti. 134 I.L. CARAGIALE Dar aceste mici mizerii şi răutăţi familiale, aceste momente de-njosire sufletească, pe cari înşine trebuie cei dintîi să le deplîngem, cred eu că nu-i bine, nici frumos, să le dezvăluim (şi mai ales cu zgomot) în faţa lumii profane. Ştiu bine cît îi trebuie acestei lumi hrană zilnică pentru potolirea vecinicei ei lăcomii de cancanuri şi scandaluri. Ştiu cît e de-ncîntată să afle că şi cei de sus sunt tot atît de mici ca şi cei de jos. Dar asta suntem noi chemaţi să-i dăm ei? spectacolul micimilor noastre? dovezi că putem şi noi fi ca oricine, josnici? Augurii, fireşte, sunt şi ei oameni, păcătoşi ca toţi oamenii; dar ei datoresc lumii numai serviciul sacru; micile lor slăbiciuni şi păcătoşii umane, destăinuite chiar de ei, ar amuza fireşte pe toţi gură-cască, dar ar demoraliza lumea, în paguba credinţii ce sunt datori a-i inspira şi cultiva. Aşadar – ne-am înţeles. Te văd de-aci dînd din cap şi te aud zicîndu-mi: „da, Caragiale, ai dreptate şi te consider nu numai ca pe un autor bun şi cinstit, ci şi ca un cinstit şi bun prietin”. Şi eu îţi răspund: „îţi mulţumesc, dragul meu, pentru cea dintîi, şi-ţi voi fi recunoscător totdeuna pentru cea de-a doua”. Şi acuma să trecem la alta. Copie după scrisoarea... pierdută (c’est le cas de dire) peste putinţa să-ţi dau. Ba ceva mai mult! Închipuie-ţi că era să te rog să-mi trimiţi tu una; aş avea şi eu nevoie de aforismele acelea pentru a le utiliza într-o lucrare mai lungă, şi n-aş vrea să-mi bat capul a le aşterne din nou – ştii cît de greu scriu. Nu cunosc pe convorbiricriticiştii tăi şi prin urmare nu pot bănui cam cine ar fi amatorul care mi-a făcut însemnata onoare a pofti la un autograf al meu. Bietele mele aforisme pedante! cine ştie dacă nu fac deja ocolul saloanelor elegante, şi dacă, mîine-poimîine, nu le vedem exoticate în versuri abracadabrante, semnate de cine ştie ce fante! O! sacră literatură daco-romană! CORESPONDEŢA 135 Aproposito de asta, îţi alătur aci, lipită pe carton de cofetărie, o acadea literară horsconcours. Nu mă-ndur să mă bucur singur de ea şi să n-o împărtăşesc şi unui amator ca tine de delicateţi etico-estetice. Dacă, precum este din cale afară zaharinată, te-o leşina pe inimă şi pe tine, cum şi pe mine m-a leşinat, fă şi tu ca mine: scuipă! o să-ţi treacă greaţa şi o să rămîi cu acea cocleală specifică pe care numai cîţiva o pot simţi: dezgustul de semioameni. Il n’y a pas à dire, c’est assez écoeurant! Înţeleg scrupulurile tale în privinţa pamfletului cu „proprietarii”1. Ai făcut chiar bine că nu i-ai dat drumul. Mai la urmă, sunt destui intelectuali în ţara, slava Domnului! şi eu nu sunt şi nu mai vreau să fiu totdeuna vechilul lor. Apere-se dumnealor! Arde pamfletul! et n’en parlons plus. Am suferit şi eu destul de nevralgii la dinţi, la fălci şi la faţa. Pierz dinţii, după ce mi-am pierdut iluziile. Ah! de ce nu am încă iluziuni! o mie aş da să salvez un dinte. Îmi mai rămîne încă una: dinţii prepuşi; şi toţi dentiştii mă asigură că e singura iluziune care nu se pierde pînă la moarte; îngrijită regulat, rămîne totdeuna pură. Umblînd printre hîrtioarele mele, am găsit şi altă poezie a lui Piccolino. Ţi-o trimit aci alăturată2. Mă rog ţie, de curiozitate, ia încearcă, cu toată discreţia şi cu tot seriosul (fireşte, fără s-araţi originalul, ci o copie şi fără a declara deocamdată că e de Piccolino), ce spun mangafalele lirice despre acest mic scherzo-cantabile al protejatului meu Piccolino, căruia voi să-i dau un coup d’épaule. Dacă reuşeşte a obţine sufrajele fraţilor lui în cultul graţioasei Erato, atunci el promite că-n curînd va ataca şi nota poporanistă; şi eu sper, cunoscîndu-i talentul, că va putea avea şi pentru această notă o coardă puternică la tînăra lui liră. Împrejurările politice din ţara mi se par de cea mai naltă importanţa. Era peste putinţa ca urmările răscoalelor să se 136 I.L. CARAGIALE mărginească la mofturile parlamentare ale sacrului acord. Desigur nu exagerez cînd cred că pînă acuma, în istoria politică a Romîniei contemporane de la Unire încoace, Take Ionescu va fi fost cea mai ilustră şi mai întreagă figură. Fiţi sănătoşi tu şi ai tăi, cărora toţi ai mei le trimite multă sănătate. Sper pentru numărul de 15 fevr. să-ţi dau ceva, îngrijit, fireşte. Sunt 3 1/2 despre ziuă, de aceea scriu aşa urît... şi mai am de citit: O! ce urît să scrii! ce frumos să citeşti! O frăţeasca strîngere de mînă de la al tău prietin, Caragiale Vineri, 7 fevr. stil n. [1908] despre ziuă P.S. Mă rog ţie, scrie-mi îndată pe o cartă postală cînd, adică în ce zi şi la ce oră şi unde ţineţi întrunirile voastre săptămînale. Voi să vă depeşez poate odată ceva picant. Bine’nţeles, această scrisoare nu trebuie s-o vază amatorii tăi de autografele mele. Ai făcut în numărul de la 15 ian. o greşală de limbă; ia seama: simbol face pluralul simboluri, nu simboale, forma asta cam arbitrară e şi necorectă şi urîtă ca sunet. [Tăietură din ziar:] „Preţiosul nostru colaborator d. Cincinat Pavelescu ne roagă să notăm că poezia publicată în numărul de Anul nou al «Opiniei»: Exotică e o reminiscenţa după un poet belgian care o tradusese din Longfellow. Titlul poeziei «Exotică» ni s-a părut că indică suficient că minunata bucată îmbracă, în acea admirabilă formă particulară poetului romîn, o idee împrumutată. Cu toate aceste ţinem seamă de scrupulul CORESPONDEŢA 137 colaboratorului nostru notînd cele de mai sus.” („Opinia” – 339, vineri, 11 ian. 1908, p. III.) Herrn Professor M. Dragomirescu Directorul „Convorbirilor critice” Bukarest, Str. Gramont 11, Rumänien 46 Dragă Mihalache Fă-mi, te rog, credit de 1 l. bani 30, şi adică: Pune în alăturatul plic, lîngă scrisorica mea cătră d. administrator al „Semănătorului” pe care s-o citeşti întîi – mărci poştale de ..... leu 1. Lipeşte apoi plicul şi înaintează-l recomandat la destinaţie.... leu 0.30 Total l. 1.30 Dumnezeu cu tine şi cu ai tăi. Vale Car În momentul cînd să expediez aceste rînduri, primesc „Ordinea” (No 50, vin., 25 ian.) cu notiţa despre aderarea ta la partidul conservator-democrat. Te felicit. Acolo este locul nostru al tutulor, cari iubim ordinea şi progresul, pentru că niciodată patria n-a avut mai multă nevoie ca astăzi de acestea amîndouă şi niciodată acestea amîndouă n-au fost mai duşmănite ca astăzi de către mici şi mari secături. Şi eu voi fi cu voi. În curînd. Şi sper să servesc cu credinţa şi cu cinste cauzei noastre. P.S. Nici unuia dintre spanacocolii tăi convorbirişti să nu-i araţi scrisoarea mea cătră adm. „Sem[ănătorului]”. Scrisoarea mea recomandată de ieri desigur ai şi primit-o. Aştept, la vreme, o vorbă bună. Sonnabend den 26 ian./8 febr. [1]908. 138 I.L. CARAGIALE 47 [primăvara 1908] Dragă Mihalache, Îndată ce primeşti aceasta, trimite pe numele meu, la adresa: Bucureşti, Ţepeo-Vodă 1, o informaţie despre ziua, ceasul şi locul unde vă întruniţi voi cei de la Conv.cr., – bineînţeles dacă întrunirea o ţineţi într-o locuinţa particulară, iar nu în vreo cafenea. Voi să vă comunic ceva. Cumnatu-meu este prealabil înştiinţat să deschidă scrisoarea ta ca şi orcare altele, şi să înainteze la locul indicat de tine o comunicare a mea pe care i-am trimis-o. Dumnezeu să vă aibă pe tine şi pe toţi ai tăi în sfînta sa pază! Să ne vedem cu bine. Al tău prietin, Caragiale Am primit scrisoarea ta. În curînd vom vorbi pe larg despre toate. Din Wilm. Berlin Hohenzollernpl. 4 48 [Charlottenburg, oct. 1908] Carissime, Sîmbătă dimineaţa (18 oct.) sunt, cu ajutorul lui Dumnezeu, în Bucureşti, la otel High-Life, Piaţa Episcopiei. Doresc să ne vedem şi să stăm de puţin taifas. Vrei şi tu? Atunci lasă-mi sîmbătă seara vorbă la otel: la ce ceas şi unde ne putem vedè a doua zi, duminică. Dacă ai putea veni chiar tu duminecă CORESPONDEŢA 139 pe la 11–11 1/2 ar fi şi mai bine: am dejuna împreună şi am palavra îndelete. Pînă la revedere, o strîngere de mînă frăţeasca de la vechiul tău, Caragiale 49 Joi, 11/24.XII. [1]908 Mihaiţa dragă, cu frăţeasca dragoste îţi trimit aci pentru revistă o traducere cît am putut mai îngrijită după vestitul Riquet à la houppe al lui Perrault, pe care recitindu-l acuma, mi s-a părut cu mult mai minunat decît mi se păruse odinioară în tinereţe: pesemne că basmele astea, ca toate bunataţile lumii, nu sunt atîta pentru nepătrunzătoarea vîrstă a copilăriei, nici pentru vîrsta tinereţii, cînd omul e însuşi erou de basm – cît pentru vîrsta bătrîneţii, cînd a ajuns omul să se pătrunză că nimic nu e mai frumos decît adevărul, nici mai adevărat decît frumosul. Dacă-ţi convine Făt-Frumos cu moţ în frunte, pune-l în revistă; numai cu condiţie: 1. dă-l întreg într-un singur număr. 2. roagă din parte-mi pe Gîrleanu să îngrijească cu sfin ţenie corectura – aminteri, cu greşeli de text şi de punctuaţie, proza simplicistă a basmului nu mai are nici o noimă. Cele patru versuri de la urmă cu tîlcul să fie spaţiate de text cu un rînd alb şi culese cu caractere subordonate celor ale prozei. Fiţi sănătoşi toţi cu toţi ai voştri! Dumnezeu să vă dea bucurie de sfintele sărbători! La revedere. Al tău vechi Caragiale Adresa actuală: Wilmersdorf/Berlin – Hohenzollerndamm, 12. 140 I.L. CARAGIALE P.S. Dacă, cine ştie pentru ce, n-o publici, trimite-mi înapoi recomandat manuscriptul – nu mai am altul aşa periiat. Vale 50 [Berlin W., 11 ianuarie 1909] Tuturor confraţilor urez: la mulţi ani cu spor, noroc şi sănătate! Caragiale Onor Redacţiuni „Convorbiri critice”. Bukarest, Str. Gramont 11 Rumänien 51 [Berlin, 11 ianuarie 1909] La mulţi ani cu noroc şi sănătate! Caragiale Herrn Professor M. Dragomirescu und Familie Bukarest, Str. Gramont 11 Rumänien 52 Joi, 22 ianuarie/4 febr. 1909 Draguţilor, d-abia astăzi am primit carta voastră. Mă bucur că v-aţi gîndit la mine şi, spre mulţumire, vă trimit chipul meu. Fiţi cuminţi o dată pe săptămînă, cînd este, după lege, repaos CORESPONDEŢA 141 dominical pentru toate nebuniile. Spuneţi tatii şi mamei multe complimente de la mine. Dumnezeu să vă dea noroc şi sănătate! Al vostru amic Caragiale P.S. Dacă mi-ajută Dumnezeu, prin martie vă aduc trei poveşti – mai cu moţ. Kinderilor M. Dragomirescu Str. Gramont 11, Bukarest Rumänien 53 [Berlin, 19 februarie 1909] Dragă Mihalache, lucrez pe capete; de aceea nu ţi-am mai scris. Rogu-te, porunceşte să-mi trimită „Convorb. crit.”; de la numărul cu basmul lui Perrault, altul n-am mai primit. Asemenea rogu-te, trimite-mi îndată tot ce s-a scris în gazete despre reprezentaţia lui Delavrancea; şi dacă s-a tipărit piesa Apus de soare, trimite-mi negreşit două exemplare. Mă-ndatorezi foarte. Viu prin martie, cu patru basme noi. Sper că o să vă placă. – Au primit kinderii tăi o cartă cu fotografia mea? Aştept cu mare nerăbdare îndeplinirea rugăminţii mele şi-ţi strîng mîna frăţeşte. Dacă ai văzut Apus de soare, spune-mi şi mie părerea ta. – Fiţi toţi sănătoşi. Dumnezeu să vă deie bine. Al tău, Caragiale Herrn Professor M. Dragomirescu Bukarest, Str. Gramont 13 Rumänien 142 I.L. CARAGIALE 54 [Berlin, 27 februarie 1909] Dragă Mihaiţa, după ce ţi-am expediat ieri o cartă cu o mică parabolă, mi-am aruncat încă o dată ochii şi mai cu dinadinsul pe a ta; şi, cu părere de rău, am citit cuvintele: „... Acuma să te văz, dacă poţi da peste cap pe amicul... etc.” Din acestea, am luat sama că nu mă cunoşti încă destul de bine; n-ai înţeles că eu, cu toată reputaţia de nebun, pe care mi-au făcut-o cîţiva neghiobi, sunt un om cuminte, şi, ca toţi oamenii cuminţi, am atîta grije de picioarele mele că nu-mi mai rămîne vreme să mă gîndesc la capul cuiva altul... Şi asta, fiindcă sunt convins că, dacă mă ţin eu bine pe picioarele mele, peste cap nici Dracul nu mă poate da. Zice că: unde nu-i cap, vai de picioare! eu mai zic: vai de capul celui pe care nu-l duc picioarele, oricîte proptele i-or pune alţii! De-acolea-ncolo, drumul lumii este destul de larg, slavă Domnului! să putem umbla cu toţii, care-ncotro, cum ne ţin picioarele, făr-a ne lovi în cap. Dumnezeu cu tine şi cu ai tăi! Vale, al tău, Caragiale P.S. Am căzut la patima povestirilor – cu mare pornire. Prin urmare, pentru cîtva timp, pînă-mi trece furoarea senilă, nu trebuie să vă mai aşteptaţi la teatru din parte-mi. C Am un volum de povestiri fine, inedite, pe care nu le-aş da pe tot ce-am scris în viaţa mea – viaţa pierdută cu fleacuri de artă grosolană! Unde şi cum să le public frumos, şi să şi pot cîştiga material bine? Dă-mi o idee. Aştept. Herrn Professor M. Dragomirescu Bukarest, Str. Gramont 11 Rumänien CORESPONDEŢA 143 55 [Vineri, 5 martie 1909] Dragă fine Mihaiţa, Am primit alaltăieri, miercuri, cele două exemplare solare (ia sama bine, nu citi, ca dascăl, scolare), iar astăzi, vineri, am primit şi carta ta postală. Îţi mulţumesc că mă-ngrijeşti. Bravo ţie! aşa se cuvine să se poarte cu naşu-său un fin de ispravă. Acuma, m-am convins, că nu e nici raţa, nici răţoi, iar cocoşel moţat, cum spunea baba, nici atît. Totuşi este un produs foarte interesant pentru studiul teratologiei: un clapon umflat în pene. Poate umple toată lumea, – ca orice viţel cu două capete şi cu şase picioare, – rămîne tot clapon-umplut-cu spanac-tricolor. Cît eşti tu de profesor de estetică, să ştii una de la mine, om nenvaţat (dar astea, pe strictă onoare, între noi rămîn!), că vorba nu e să umpli lumea largă cu o operă, ci o operă strîmtă s-o umpli cu lumea; fiindcă o operă trebuie să trăiască în lung, nu în larg, ca o rază, care pătrunde drept înainte, nu ca un balon de la luminaţie, care se umflă în lături. Aminteri, şi lume şi operă sunt – altă vorbă mai potrivită nu găsesc – proaste. Şi atunci, te-ntreb: ce ne pasă nouă? ... şi ţie, finule, şi lui naşu-tău? Ba, zău! La observaţia ta că: „... în primul articol de introducere în a doua serie a mea la «Universul» aş fi prea meticulos în analize şi-n aluziuni, pe care numai o parte din public (voi, literaţii) o poate gusta”... răspund, ca vechiul meu amic M.-Ch.-Rostoganu, cu toată săveritakea: „Da că-z eu pîntru cigne-mi dau toată aplicaţiugnea, mă rog, ghecît pîntru voi numa?.. că mie numa la voi mi-i gîndul, să vă muştruluiesc la grămakica elemăntară a limbii makerne, ca un tată, măgarilor!” Dumnezeu cu tine şi cu toţi ai tăi. 144 I.L. CARAGIALE Aşteaptă-mă cu aceeaşi frăţeasca dragoste cu care, dorindu-te, te salut. Al tău vechi, Caragiale 56 [primăvara 1909] Christos a-nviat! La mulţi ani cu toate fericirile! Caragiale Aceleaşi urări „Convorbirilor critice” şi tuturor confraţilor. Domnului Prof. M. Dragomirescu cu familia Bukarest, Str. Gramont 11 Rumänien 57 Dragă Mihaiţa, Mai întîi sunt dator să-ţi mulţumesc pentru frăţeştile cuvinte de mîngîiere ce mi le-ai trimis după marele nostru necaz, de care cu groază mi-aduc aminte. Amîndouă cărţile tale de vizită, pline de atîta milă prietenească, le-am găsit, aşteptîndu-mă, cînd, după multe drumuri, m-am întors zilele trecute acasă. Slava Domnului! – nu ştiu cum să mai mă-nchin Lui, că ne-a iertat după aşa încercare grea! – răul a trecut; suntem, după îndurarea Domnului, bine de tot, şi toţi ai mei vă trimitem ţie şi la ai tăi toţi cordiale salutări, rugînd pe bunul Dumnezeu, în veci fie lăudat numele Lui! să vă dea noroc, voie bună şi sănătate – că-i mai bună decît toate! Şi acuma, iartă-mă, să-ţi fac o rugăminte stăruitoare: dacă te CORESPONDEŢA 145 cheamă Vlahuţa la el, ca să-ţi comunice din parte-mi ceva, rogu-te nu întîrzia; fă jertfa cîtorva minute; mergi cît mai degrab la el, ascultă-l cu atenţie şi... nu mă l ă s a!1 Pînă la revedere, cînd viu, cu voia lui Dumnezeu, iar cu un saculeţ plin, rămîn al tău, fără soluţie de continuitate – fie relele momente uitate – ca mai nainte frate mai mare, Caragiale P.S. Înţelegi, fireşte, după lipsurile mele caligrafice, cît lucru am pe cap. Dar, cu voia lui Dumnezeu, tot trebuie să-l birui. Vale! Tibi2 Marţi, 3/16.XI. [1909] Wilmersdorf b. Berlin Hohenzollerndamm 12 – Orice soartă ar avea rugămintea mea, contez pe absoluta ta discreţiune.3 58 [Berlin W., 2 ianuarie 1910] 1910 La mulţi ani cu sănătate, noroc şi veselie! familia Caragiale Herrn Professor M. Dragomirescu und Familie Bukarest, Str. Gramont 11 Rumänien 146 I.L. CARAGIALE 59 [ianuarie 1910] 1910 La mulţi ani ! Caragiale Revista „Convorbiri critice” Bukarest, str. Gramont 11 60 Dragă Mihalache, Înţeleg destul adînca voastră mîhnire, căci, şi pe noi, a voit Dumnezeu să ne supună de două ori la aşa aspră încercare, cînd, ca şi voi, după ce am scrîşnit şi ne-am încleştat pumnii pînă să ne dea sîngele a trebuit , obosiţi, să ne-nchinăm şi să zicem, ca orice muritor care nu şi-a ieşit din minţi: facă-se voia Lui! – după ce se făcuse... Astfel, nu caut să vă mîngîi, fiindcă ştiu că orice elocuenţa nu e-n stare să potolească usturimea la astfel de rană, şi că altă mîngîiere nu vă rămîne decît în mila ce veţi avea unul de celălalt. În schimbul şi amestecul durerii voastre, veţi găsi, într-un tîrziu, tămăduire. Pîn-atunci, plîngeţi unul de suferinţa celuilalt şi adaogaţi cu asta încă mai multă dragoste pentru ce v-a rămas, zicînd din adîncul inimii: facă-se voia Lui! a Lui, a Stăpînului nenduplecat! Sărută şi din parte-mi mîna mîhnitei tale Doamne, şi crede că ne este şi nouă destulă milă de voi. O bună îmbrăţişare frăţeasca de la vechiul tău prieten, Caragiale [Berlin], 4/17. I. 1910 P.S. Şi acuma, despre „Conv. cr.”, iartă-mi – malgré mon peu de compétence en matière de science et de goût littéraires – o mică parabolă: CORESPONDEŢA 147 Duc, pe cărări prăpăstioase, cu necaz şi sudoare, o căruţa încărcată. Cînd o văd că porneşte de rîpă, trebuie să-mi fulgere pîn minte întrebarea: ce am în căruţa? – Dacă e vreo marfă de preţ, înţeleg să-mi pun umerii şi pieptul, s-o sprijin şi s-o proptesc, măcar de m-aş prăvăli cu ea cu tot... Dar să mă prăvălească şi cînd e-ncărcată cu cîţiva dovleci, şi încă degeraţi pîn-a nu se fi copt!... Ai? Aşadar (rămînă vorba-ntre noi), bine faci. Dă-te-ntr-o parte, ca un cărăuş care, dacă n-ai avut noroc (cum n-are astăzi nimeni) de-ncărcătură aleasă, eşti destul de cuminte, la vreme, să nu-ţi rupi capul pentru marda. – Încă o strîngere de mînă de la al tău vechi prieten, Caragiale Herrn Professor M. Dragomirescu Bukarest, Str. Gramont 11, Rumänien 61 [Berlin, 19 februarie 1910] Să trăieşti îmbrăţişez, Caragiale Dragomirescu Bukarest, str. Gramont 62 [Februarie 1910] Sănătate şi bucurie să vă deie Dumnezeu! Iată noua mea adresă de îndată: I.L. Caragiale Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1. Amic Car 148 I.L. CARAGIALE 63 [Schöneberg b. Berlin, 1 ianuarie 1911] 1911! La mulţi ani cu sănătate, noroc şi veselie! Familia Caragiale Familiei M. Dragomirescu Professor Bukarest, Str. Gramont 11 Rumänien 64 [Schöneberg b. Berlin, 1 ianuarie 1911] 1911! La mulţi ani cu sănătate, noroc şi veselie! Familia Caragiale Onor. Redacţiuni a Revistei „Convorbiri critice” Bukarest, Str. Gramont, 11 Rumänien 65 [Berlin, 1912?] Spor, noroc, bucurie Caragiale CORESPONDEŢA 149 150 I.L. CARAGIALE 66 [Berlin, februarie1912?] Mulţumesc cordial pentru frumoasa telegramă, trăiţi mulţi ani, sănătate, noroc, veselie, frăţeasca îmbrăţişare. Caragiale Către GR. DUCA 1 1 iunie 1907 Dlui Gr. Duca, avocat Loco Domnule Duca, vă declar că garanţia ce aţi dat-o pentru mine Dlui bancher N. Moroianu cu privire la cambia de 1 500 (una mie cinci sute) de lei cu scadenţa la 15 sept. an. cor., nu vă ţine obligat personal cătră mine decît pînă la termenul arătat, căci înainte voi îngriji plata sau vă voi face la cerere o cesiune asupra venitului meu din moşia Frăteşti.1 I.L. Caragiale 2 Stimate amice, Am trimis dlui Moroianu 500 lei; şi o poliţa pe trei luni (martie 15, 1908) pentru restul de 1 000. Rogu-te, nu te supăra, şi pune şi de astă dată, sper ultima, o vorbă bună ca şi-n trecut, pe lîngă nenea Nae Moroianu. 151 152 I.L. CARAGIALE Sunt al D-tale servitor îndatorat, care-ţi urează sărbători fericite. I.L. Caragiale 1907, dec. 10/23 Wilmersdorf-Berlin, Hohenzollernpl. 4 Către N. DUMITRESCU-CÎMPINA 1 Miercuri [11/24martie 1909] Stimate domnule, am primit carta dv. din 8/21 martie (duminică), în care-mi spuneţi să vă dau „de se poate, nuvele din viaţa noastră. Eu nu scriu decît din viaţa noastră şi pentru viaţa noastră, căci alta nu cunosc şi nici mă interesează. Aşadar, cuvintele dv. n-au alt înţeles pentru mine decît că, poate, felul cum scriu nu vă convine ori nu place la cititorii dv... Atunci, decît să-mi daţi poveţe despre ce şi cum să scriu, ar fi mai simplu, cred, să-mi spuneţi pe faţa că sunt de prisos între atîţi colaboratori literari ai dv. – şi, fireşte, supărare n-ar încăpea, mai ales că, recunosc şi eu că v-aţi încărcat cu prea mult calabalîc literar, şi e natural să vreţi să vă mai uşuraţi. După părerea mea, dar tot mai bine ar fi să ştiu numaidecît cum stăm, decît să mă tot ostenesc din greu a vă da cît pot mai bine colaborarea mea cu încrederea că o fac pentru împlinirea datoriei mele din inimă cătră cititorii ziarului, iar nu numai de mîntuială pentru ochii proprietarului acestui ziar. Contez mult pe sinceritatea dv. şi cît mai degrabă. Aştept un răspuns categoric la aceste rînduri; căci îmi convine să fiu 153 la „Universul” colaborator respectat, dar, pensionar invalid, nu-mi convine deloc, drept să vă spun. Sunt, în aşteptarea răspunsului, al dv. cu toată stima Caragiale Wilmersdorf bei Berlin Hohenzollerndamm, 12 2 [Berlin, aprilie 1909] Stimate amice, am primit scrisoarea d-tale din 19 martie1, care desigur e o păcăleală de 1 aprilie nemţesc, căci odată cu scrisoarea am primit şi numărul 77 al „Universului”, cu articolul meu Greu, de azi pe mîne, în care am găsit mult respect pentru manuscriptul meu, adică nu mai multe greşeli decît următoarele: Coloana I — 7 greşeli „ II — 16 „ „ III — 51 „ „ IV — 18 „ „ V — 34 „ „ VI — 30 „ Total 156 (adică una sută cincizeci şi şase) Dacă ţi se pare că exagerez, te rog de curiozitate păstrează manus criptul, şi dacă vrei ai să ne prindem: pentru fiecare exageraţie, eu să-ţi dau 50 de franci, iar d-ta să-mi dai pentru fiecare greşeală 50 de bani. – Dar ce să fac? am hotărît să tac şi să-nghit; băieţii mă pot maltrata de acum cît poftesc, să ştie bine că deocamdată n-am să mă plîng; dar le promit că prin chiar coloanele „Universului” o să-mi răzbun aşa încît să 154 I.L. CARAGIALE pomenească; fiindcă n-am să mă las eu multă vreme călcat în picioare de nişte tineri, care-şi închipuiesc că dacă ştiu carte romînească mai multă ca mine, au dreptul să-şi bată joc de ignoranţa mea în materie de PUBLICISTICĂ literară, şi încă într-un mod aşa de despreţuitor. Adică, fiindcă eu am apucat şcolile din vechime cînd se-nvaţa gramatică cu atîta bătaie de cap (şi... de altceva), iar dumnealor au avut parte să-nveţe în şcolile moderne unde nu se mai pierde vremea cu aşa învăţături inutile au dumnealor dreptul să mă umilească?,,, Să se ştie dar că în contra acestei cruzi umiliri, ce mi se aduce de către junii zeţari şi corectori de şcoală modernă, voi apela la tribunalul imparţial al marelui public, prin chiar coloane[le] „Universului”. Pînă atunci fiţi toţi sănătoşi. Dumnezeu să vă dea Sărbători fericite. Al vostru confrate, Caragiale 3 [20? septembrie 1909] Iubite dle Cîmpina, Verificînd socoteala din scrisoarea dv. îmi permit a face următoarea mică rectificare. Am primit . . . . . . . . . . . . lei 2245.90 V-am trimis 27 a lei 57.70 lei 1557.90 rămîn dator lei 688. – Zic că v-am trimis 27 de articole nu 25, căci articolul despre Apus de soare publicat în două numere se socoteşte ca două articole, iar articolul despre Teatru pe care mi l-aţi respins eu îl socotesc ca trimis. CORESPONDEŢA 155 156 I.L. CARAGIALE Acum ce vă rog este să adastaţi pînă în noiembrie cînd viu negreşit la Bucureşti şi imediat cum v-am spus şi la Karlsbad vă restituiesc diferenţa pînă la 2245 lei, neputînd în alt chip să mă plătesc de această datorie. Deşi mie-mi pare rău că mi se închide calea unui cîştig cu muncă cinstită; dar dacă nu se poate, zic: mai bine sărac şi curat... Ca totdeuna în cariera mea de modest publicist, eu iscălesc articolele mele, tocmai ca niminea altul decît mine să nu le poarte răspunderea. Aşadar să mai urmez a colabora la „Universul” cu condiţie ca articolele iscălite de mine să fie supuse la cenzură, cu puteri absolute, şi mai ales cele privitoare la chestii asupra căror mă cred a avea şi eu oarecare competenţa vă mărturisesc că nu pot. Aşadar, iubite dle Cîmpina, nu te supăra şi aşteptînd D-ta mă ştii că sunt… Crede te rog, stimate dle Cîmpina, că îmi pare mult mai rău mie decît îţi pare dumitale şi cîtorva puţini cititori, că nu mai pot colabora la „Universul”. Să ne mîngîiem însă toţi aceştia cu ideea că dispariţia mea dintre colaboratorii dv. face mare plăcere foarte multor altora. Pînă la revedere, sunt şi rămîn al d-tale îndatorat servitor Caragiale Către Dr. I. DUSCIAN 1 Joi, 17/30 ianuarie [1]908 Wilmersdorf-Berlin, Hohenzollernpl. 4 Stimate domnule doctor şi confrate, Pe cît m-a măgulit consideraţia ce-mi araţi prin scrisoarea d-tale, pe atîta fireşte trebuie să-mi pară rău că nu sunt în stare a-ţi răspunde spre deplina d-tale satisfacere. D-ta îmi ceri mie o prefaţa la un studiu pedagogic. Să las că nu prea ştiu ce aş putè spune – dar d-ta nu ştii pesemne cît sunt de aspre la noi aşa-numitele graniţe ale specialităţii. Eu am constatat-o îndestul de dureros cu prilejul ne-nsemnatei mele publicaţiuni de ocazie 1907. Un eminent bărbat politic mi-a tăgăduit scurt, fiindcă sunt (zice el) „artist”, dreptul de a gîndi – măcar asupra împrejurărilor sociale – aceasta după ce el însuşi se pronunţase, cîţiva ani de-a rîndul, în fiecare săptămînă, cu absolută şovăire, asupra tutulor chestiilor de artă: de pictură, de sculptură, arhitectură, danţ, literatură, muzică, teatru şcl.; la gramatica elementară, ce-i dreptul, n-a voit să gîndească, lăsînd-o, probabil ca nefiind chestie estetică, în seama „artiştilor”. Ce ar zice eminentul meu sau alt ilustru în cazul nostru – cu 157 prefaţa? – Se pronunţa în chestiuni de pedagogie – cine?... „un artist”! A!... O!... şcl.! Dar, ca să vezi d-ta pînă unde merge la noi asprimea graniţelor de autoritate, trebuie să abuzez de pacienţa d-tale şi să-ţi povestesc o mică întîmplare absolut veridică. Trepădam acum cîţiva ani prin antecamerele Senatului, cerşind voturi pentru încetăţenirea unui cetăţean de care să se fi mîndrit o cetate – pentru împămîntenirea unui romîn israelit. – (A murit zilele trecute şi stă acuma pe veci împămîntenit în pămîntul Moldovei, pe care-l iubea atît de mult. Dumnezeu să-l odihnească pe bietul meu vechi şi bun prietin!) Vorbeam într-un grup de domni senatori despre meritele şi patriotismul prietenului meu; cînd un domn senator, care se plimba de colo pînă colo, ţifnind şi aruncîndu-mi căutături foarte dîrze, şi de care, cunoscîndu-l destul de bine, nu îndrăzneam nici să m-apropii, se apropie el de mine şi mă interpelează foarte de sus, fără să mă salute întîi: – Ia-n ascultă, c’coane: ce ne tot baţi capul cu jîdanul aista al matali?! Eu, neputîndu-i răspunde cum se cuvenea, căci aveam cu totul altă treabă acolo decît să dau lecţiuni de politeţa unui sălbatic congestionat, care se vedea bine că vine de la dejun, i-am răspuns blînd, după un moment de gîndire: – Domnule senator, n-am venit aici să supăr pe cineva; ştiu cît de respectuos trebuie să mă port în această incintă; dar, dacă am făcut, fără să gîndesc, vreo necuviinţa, sau dacă pur şi simplu vă supără prezenţa mea – iertaţi-mă, mă retrag. Ceilalţi domni senatori au înţeles cît de penibilă era situaţia, şi unul dintre ei, un boier moldovean, om de inimă şi bine crescut, a intervenit şi, cu un ton destul de aspru, a spus colegului: – Da’ dă-ne pace, bre omule, şi cată-ţi de treabă! ce te amesteci dumneata nepoftit în vorba noastră? 158 I.L. CARAGIALE Dar domnul congestionat n-a-nţeles şi m-a-ndesat cu vorba: – Mai întîi, ce e jîdanul matali? – Literat, i-am răspuns eu umilit. – Dar cu ce se ocupă? – Cu agricultura. – Undi? – În Moldova. – Apăi dumneata ce eşti? – Tot literat, zic şi mai umilit. – Nu te-ntreb de aiasta... De unde eşti? – De aici... – Nu, bre omule! ce eşti? moldovan ori muntean? spuni... – Muntean. – Apăi, dă-ne bună pace, c’coane! Aista-i jîdan de-a noştri: ce vă amestecaţi dumilevoastre, muntenii? Quasi-textual. – Am citit cîteva din articolele d-tale; ştiu cîtă reală valoare au; înţeleg cîtă dreptate ai cînd voieşti s-atragi atenţia lumii noastre asupra celui mai important element al şcoalei, element la care aproape nimini nu gîndeşte astăzi; văd şi eu, ca şi d-ta şi ca mulţi alţii desigur, că ar trebui s-avem şi şcoală pentru copii, nu numai copii pentru şcoală... Dar... dar cum vrei d-ta să m-amestec şi în pedagogie? S-o mai pat iarăşi, spre umilirea mea şi spre nenorocul publicaţiei d-tale conştiincioase, cu cine ştie ce pedagog absolut, sau, şi mai rău, cu cine ştie ce ilustru bărbat politic? Căci, am uitat, să-ţi spun dintru început, cînd ţi-am pomenit de asprimea graniţelor de autoritate, că la noi (d-ta, ca tînăr, nu ştii încă) o seamă de oameni pot trece de gînditori universali, pot adică trece ca suverani graniţele aspre pentru comunii muritori – bărbaţii politici. Aceştia sunt aşa de gînditori şi aşa de universali, încît chiar specialiştilor le pot tăgădui competenţa în materie. CORESPONDEŢA 159 Eu nu sunt nici specialist în pedagogie, nici bărbat politic; prin urmare, cel mult mi-ar fi permis a spune, în prefaţa ce-mi faci onoarea a-mi cere, că admir opera fiindcă autorul respectă gramatica elementară; asta cred că aş putea-o face fără primejdie din partea ilustraţiunilor politice şi nici din a pedagogilor; dar atîta, înţelegi d-ta ca şi mine, că n-ar fi de ajuns pentru publicul cititor. Aşadar, cartea d-tale, căreia-i trebuieşte, ca tutulor cărţilor, şi noroc pe lîngă valoarea ce i-o cunosc, are nevoie de o prefaţa semnată de un pedagog absolut, sau, şi mai sigur noroc, de un bărbat politic – ori n-are nevoie deloc de prefaţa – şi poate asta ar fi mult mai frumos decît orice. Nu! în interesul d-tale mai mult decît în al meu, trebuie să declin onoarea ce atît de graţios îmi propui şi, tocmai pentru asta, te rog să mă consideri ca pe unul dintre cei mai buni şi mai devotaţi prietini ai d-tale. Rămîn cu toată stima al d-tale, Caragiale 2 Stimate Domnule Doctor şi Confrate, Îţi mulţumesc pentru vorbele bune ce-mi trimiţi şi mă grăbesc a-ţi răspunde că publicarea rîndurilor mele uşurele ca prefaţa la valoroasa d-tale lucrare e o mare onoare pentru mine – pentru care-ţi rămîn recunoscător. Urez cărţii d-tale tot succesul ce-l merită o lucrare conştiinţioasa, inspirată de frumoase sentimente, şi-ţi trimit cele mai distinse salutări. Al D-tale devotat prietin, Caragiale P.S. – Dacă cumva vezi, săptămîna viitoare, în „Opinia” noastră, o veche schiţa a mea, din 1897, intitulată Take Ionescu, 160 I.L. CARAGIALE şi-ţi convine, rogu-te reprodu-o şi în „Ordinea”, ca o curiozitate literară, la un loc convenabil. Salutări, C Joi, 24 ianuarie/6 februarie 1908 Herrn Doctor I. Duscian la ziarul „Ordinea” Bukarest, str. Brezoianu 1bis Rumänien 3 Stimate Confrate, Te rog binevoieşte ca îndată ce primeşti aceste rînduri, să spui la administraţia „Ordinii” să înceteze a-mi trimite gazeta aci la Berlin-Wilmersdorf, – deoarece, de poimîine chiar, sunt pe drum cătră Bucureşti. Am să te mai rog ceva, dacă nu e prea tîrziu: nu tipări scrisoarea-prefaţa pînă nu viu eu (cel mai tîrziu miercuri–joi 27–28 febr.). Aş dori să văd eu o corectură. Ştii – altceva e cînd îi vorbeşti între patru ochi unui prietin, şi altceva, cînd îi vorbeşti în vileag, unde te aude atîta lume străină. Pînă la revedere, o strîngere de mînă de la Al D-tale devotat, Caragiale Luni, 18 februarie/2 martie [1]908 4 [1908?] Dragă doctore, În curînd are să vie la Cameră (precum aflu) dezbaterea asupra împămîntenirii lui Jean Ronetti-Roman. De prisos, CORESPONDEŢA 161 cred, să-ţi mai spun că ţiu la băiatul ăsta ca la un copil al meu, nu numai că este copilul lui Ronetti-Roman, dar fiindcă îl cunosc de mic şi-l consider acuma, ajuns bărbat, ca un om vrednic de toată cinstea şi prietenia. Te rog, dar, stăruie printre conservatorii democraţi, să-ţi deie discret tot concursul, zic discret, înţelegi de ce, să nu îi facem rău vrînd a-i face bine. Rogu-te, în amintirea prietenului nostru, pune-te în locul meu pe lucru. Pe toţi (te autorizez eu) şi pe şef şi pe d. Bădărău şi pe toţi fruntaşii noştri pune-i în cunoştinţa cît de mult ţin eu „personal” la reuşita tînărului meu amic. Ce Dumnezeu! atîta trecere sper şi eu că pot avea! Rogu-te încă o dată! Să ne vedem sănătoşi prin martie. Primeşte, dragă doctore, cele mai bune salutări de la al d-tale prieten, Caragiale 5 Stimate şi iubite prietine Dusciane, Iartă-mă că, dintre toţi prietenii cari m-au felicitat de ziua mea, pe dumneata te-am lăsat să-ţi răspund la urmă: asta am făcut-o din pricină că am cu dumneata de vorbit mai îndelete. Iată. Mai întîi doresc să te găsească, pe malurile Svistociului, sănătos şi vesel aceste rînduri, prin cari vin a-ţi mulţumi că de aşa departe te-ai gîndit la mine. Atît de delicată atenţiune din partea unui spirit distins ca al dumitale îmi face multă onoare. Ş-apoi mai zici dumneata că munca mea grea este nerăsplătită! De grea, ce-i dreptul nu prea e uşoară; căci e migăloasă. Dar, gîndeşte-te, care meşteşug subţire nu e migălos – şi, prin urmare, greu? Îi trebuie multă răbdare, fireşte, şi multă încăpăţînare cuiva, pînă să poată birui rezistenţa materialului chaotic al Naturii celei fără margini, care, ca divină 162 I.L. CARAGIALE şi eternă ce este, n-are logică nici intenţiune, şi, cu hotărîta intenţiune umană, să-l ordoneze în margini date într-un chip logic. Numai Dumnezeu şi Compania luminatului ştiu cît costă o pagină scrisă în sfîrşit pe curat. Grea muncă, adevărat!... Dar, nerăsplătită? – iartă, dragă doctore, n-ai dreptate, cel puţin întrucît mă priveşte pe mine. Eu mă simt cu prisos răsplătit. Îţi mărturisesc că dacă eram copilul unei familii bogate şi de nume strălucit, aş fi luat toate manifestaţiile de dragoste ce mi s-au arătat zilele acestea ca o adulaţiune nevrednică să deştepte în sufletul meu cea mai slabă mişcare de recunoştinţa. Dar mă ştiu ce copil sărac şi umil am fost, necăpătînd de la raposaţii mei părinţi – Dumnezeu să-i odihnească! – decît sănătate. Aşadar faţa cu atîtea şi atîtea manifestări de dragoste, să mai zic că munca mea n-a fost răsplătită? Aş fi un ingrat fără inimă. Nu! Nu pot fi îndestul recunoscător binevoitorilor mei, şi între aceştia te număr pe d-ta între întîiele rînduri, şi viu printr-aceasta să-ţi mulţumesc din inimă pentru graţioasa d-tale atenţiune. Cînd, obosit de citirea prozei mele, vrei, cu alt procedeu, mai expeditiv şi mai puţin obositor, să evoci o viziune din patria romînă, să te-nvaţ eu ce să faci. Iată. Fă foarte cald în odaie; toarnă două-trei pahare de votcă pe faţa mesei: în căldură, are să se evaporeze alcoolul, umplînd odaia cu o emanaţiune subtilă; cheamă apoi pe lăutarul d-tale şi pune-l să-ţi cînte, de unul singur, în surdină, dar cu brio, ritmo risolutto e ben marcato: „Cine te-a făcut pe tine, Tudoriţo, lele... etc.” Dumneata, lungit pe canapea, aruncă-ţi ochii pe discursul vreunui tribun dacoroman... şi... încet-încet, ai să simţi o moleşeală delicioasă în tot trupul; are să te apuce o moţaiala irezistibilă şi ai să moţai, să tot moţai, pînă cînd pleoapele o să ţi se-nchidă frumos; şi atunci, de-a-năuntru, ai CORESPONDEŢA 163 164 I.L. CARAGIALE să vezi că te afli la Moşi, în miezul verii, subt un umbrar, la o masă rustică, înconjurat de cea mai veselă lume din lume. Ai să auzi cimpoaiele vlăscenilor şi trîmbiţele şi tobele panoramelor, şi ţivloaiele şi hîrîitorile copiilor şi guiţaturi de purcei; ai să vezi baloane tricolore; unele captive, legănîndu-se la adierea vîntului; altele, scăpate din mîna ageamiilor, ridicîndu-se libere departe spre înaltul văzduhului; ai să simţi mirosul de ţuica risipită, de gogoşi prăjite în ulei, de cîrnaţi şi de fleici arse la grătar; ai să simţi gustul lipicios de turtă dulce... şi ai să-ncepi a te apăra de muşte... muşte, multe muşte, ce de muşte! Ia încearcă, rogu-te o dată procedeul ce-ţi recomand şi dacă nu-ţi reuşeşte, scrie-mi: poate să-ţi găsesc altul mai bun pentru altă evocare. Pînă atunci, stimate şi iubite amice Duscianule, sunt al d-tale îndatorat şi măgulit bun prietin, cu cele mai distinse salutări. Caragiale Schöneberg bei Berlin 8/21 februarie 1912 Innsbruckerstr 1, Herrn Dr. I. Duscianu Minsk (Minsk Gub) Podgornaia 10 Russland Către IONEL DUŢESCU-DUŢU 1 [iunie 1909] Frunză verde de scaiete, Ionică, mă băiete, Lasă-te de poezie, Că-i curată sărăcie... Sărăcie şi... prostie Anonim La toţi de la toţi multe sărutări D-lui Ionel Dutzu-Dutzescu Herrn Ionel T. Duţescu-Duţu 2 [Travemünde, 15 iulie 1909] O salutare din depărtare de la mare pentru toţi Kinderii prozatori şi poet. Al vostru, Ăă B r a g a b u şi Familia Sa Kinderilor Dutzescu & Zlatko Buşteni, Villa Rottăreanu, Rumänien 165 3 [Berlin, 26 aprilie 1910] Christos a-nviat! La mulţi ani cu sănătate, noroc şi voie bună! Carageleştii Kinderilor Mia, George şi Ion Dutzescu-Dutzu Bukarest, Str. Ţepeo-Vodă 1, Rumänien 4 La mulţi ani cu sănătate şi noroc! Carageleştii Kinderilor Duţescu-Duţu Bucarest, str. Ţepeo-Vodă 1, Rumänien 5 [Berlin, 4 ianuarie 1912] Tizului mai mic precum şi fratelui şi surorii acestuia urează: La mulţi ani cu sănătate, noroc şi veselie! Tizul mai mare, ’nea Iancu 1912 6 7/20.III. 1912 Frunză verde busuioc, Busuioc şi siminoc, Tizule eşti un boboc; Dumnezeu să-ţi dea noroc 166 I.L. CARAGIALE CORESPONDEŢA 167 Ca s-ajungi la vreme floare, Floare mîndră roditoare! Că uitării nu m-ai dat Şi atît m-ai bucurat Cu frumoasa poezie Ce mi-ai dedicat-o mie, La şaizeci de primăveri Ce-mplinii alaltăieri...1 Deci, nepoate-tiz Ioane, Pîn’ să vin iar cu plocoane, Cu rahat şi cu bomboane, – Cum se cade-a fi cinstit Autorul favorit, Tizul mic şi mult iubit, Viitor poet vestit, – Îţi trimit din depărtare, Ca un unchi şi tiz mai mare, Părintească sărutare Şi o binecuvîntare, Iscălind: al dumitale, Nen-tu Iancu, Caragiale P.S. Multe sărutări la toţi Ceilalţi iubiţi nepoţi. 168 Către JENICA T. DUŢESCU-DUŢU Miercuri 20 febr. [?] Draguţilor, am aranjat tot. Cu ajutorul lui Dumnezeu, plecăm d-aci sîmbătă dim. şi duminică la 8.25 seara suntem în Bucureşti. Vă rog să nu ştie nici un străin despre asta. Nu vreau să întîlnesc deocamdată alte simpatii decît ale voastre. De la gară, cu luatul bagajului cu drum cu tot sper să ajungem la voi acasă pe la 9 1/4. În tot cazul tot vă depeşăm de pe drum din Burdujeni. Dumnezeu cu noi toţi. Al vostru Caragiale Către TEODOR DUŢESCU-DUŢU 1 [1904?] Dragii mei, am primit ieri, înainte de plecare, carta cu diagnosticul lui dr. Tomescu. Bine c-a fost spaima degeaba! Dumnezeu cu voi! O specială sărutare pentru Mia! Al vostru frate, Caragiale Complimente la toţi 2 [Berlin, 15 ianuarie 1908] Frate Tudorică, îţi trimit o Cronică de Crăciun1. Sper că o mică povestire glumeaţa poate ţinea loc la o scrisoare mai lungă. Citeşte-o sănătos. Dumnezeu cu tine şi cu ai tăi. Al tău frate, Jean Am la dinţi un fel de năjit, de aceea scriu aşa de nevricos. Păzeşte-te pe drumuri de răceală. P.S. Citeşte „Convorbirile critice” ale lui Dragomirescu2 pe 1 ianuarie 1908. 169 3 [Schöneberg b. Berlin, 26 aprilie 1910] Cristos a-nviat! La mulţi ani cu sănătate, noroc şi voie bună! Carageleştii Herrn und Frau Teodor Dutzescu-Dutzu Bukarest, str. Ţepeo Vodă, Rumänien 4 [Travemünde, 1910?] Noroc şi sănătate! Multe salutări din partea familiei Caragiale Aábragabù 5 [Ostseebad Travemünde] Miercuri, 27 iulie/9 august 1911 Post-script la scrisoarea recomandată: După primirea acestora, adresaţi-ne poşta la Schöneberg bei Berlin. Aici nu mai stăm decît pînă duminică. Fiţi voinici! Dumnezeu cu voi şi cu noi! Multe sărutări, Nea Iancu Familia Teodor Dutzescu-Dutzu Str. Ţepeo-Vodă 1 170 I.L. CARAGIALE 6 [Budapesta, 26 noiembrie 1911] Frate Tudorică, iartă-mă că nu te-am putut aştepta. Fii sănătos şi vesel! Peste cîtva timp viu eu la Bucur[eşti] într-adins să văz pe un director de teatru (care o fi!) şi pe tine. Te îmbrăţişez frăţeşte. Al tău C a r 7 [Berlin, începutul lui februarie 1912] Iubite frate Tudorică, Am aflat, din scrisoarea Jenichii, că, spre marea noastră bucurie, îţi merge bine de tot. – Brava ţie! Aşa te vrem, biruitor! Trăiască ştiinţa umană spre lauda lui Dumnezeu! Te doresc mult şi sper să te revăd în curînd. Vă-mbraţişez pe toţi cu adînca dragoste ce ştiu că mi-o cunoaşteţi. Al vostru frate, Jean P.S. Toţi poeţii şi prozatorii m-au cîntat şi încîntat de ziua mea, afară de poetul meu favorit, Tizul meu cel mic, d. Ionel T. Duţescu-Duţu. Pretind numaidecît o mică dedicaţiune din partea d-sale, sub titlul: Maestrului Caragiale, Iubitului meu Tiz mai mare, cu ocazia Jubileului său de 60 de primăveri. CORESPONDEŢA 171 172 I.L. CARAGIALE 2. P.S. Trimite-mi cartea ta: Din vatra unui ţăran etc. [Pe verso:] Pentru Teodor 8 [12 februarie 1912] Duţescu [Duţu T.] Ţepeovoda 1 Bukarest Calde îmbrăţişari frăţeşti şi părinteşti. Neaiancu 9 16/29.II. 1912 Dragă Tudorică, doresc să te găsească sănătos şi voios aceste rînduri, prin cari viu a te ruga să-mi trimiţi îndată două exemplare Din vatra unui ţăran, subt bandă, însă recomandat. Toţi pe toţi vă îmbrăţişam cu dragoste multă. Fiţi sănătoşi şi veseli! Dumnezeu cu voi! Al tău frate, Jean 173 Către UN REDACTOR AL ZIARULUI „EPOCA” [Aprilie 1907] Stimate Domnule Redactor, Binevoiţi, vă rog, a da ospitalitate în coloanele preţiosului dv. organ – la un loc mai de vază, de e posibil – micii fabule de mai la vale. Rogu-vă, dacă o admiteţi, pastraţi-i cu scumpătate ortografia originală. Cu toată stima şi modestia, Autorul NEBUN CE SUNT!... Fabulă Un publicist s-a lăudat Că e nebun bun de legat... Ei aşi! nici nu e, nici n-a fost: Cui Mile taie? Morala ’I numa prost. D-sale Domnului Redactor al ziarului „Epoca” – Bucureşti 174 Către REDACŢIA ZIARULUI „ERA NOUĂ”, IAŞI Iertaţi, nu felicitaţi imediat strălucitul succes junimist obţinut la Ploieşti. Rog publicaţi telegrama mea de felicitare. Caragiali Redacţia „Era Nouă”, Iaşi. Către REDACŢIA ZIARULUI „EVENIMENTUL” [26 februarie 1898] Stimaţi camarazi, Puteţi anunţa că peste cîteva zile vă dau un articol despre Expoziţia de pictură a Societăţii Ileana. Apoi am să reclam ajutorul Dv. Iată cum: Fac la Bucureşti şi voi face în cîteva oraşe cîte o conferenţa literară cu lecturi umoristice... Voi să fac şi la Iaşi una. Vorbiţi cu Grossmann să se puie în relaţie cu mine. Aş vrea la teatru. Afară că sunt autor, toţi competenţii mi-au recunoscut talentul citirii etc., etc. Iubitul nostru! Ilustru! etc. etc. Nu ne îndoim că Iaşul atît de iubit de Caragiale şi pe care Caragiale îl iubeşte atîta etc., etc., etc. Va fi o serată de acelea cari rămîn neuitate.... va marca o epocă etc., etc., etc. Toată lumea aleasă, inteligentă, cultă îşi va da rendes-vous etc., etc., etc. Mă rog vouă nu mă lăsaţi. Aş voi să ţiu această mirifică serată peste vreo două săptămîni, cam pe la 10–12 martie. Aşteptînd cu nerăbdare „Evenimentul” cu vestea cea bună, vă salut cu toată dragostea Caragiale La Bucureşti o ţiu luni, probabil presa bucureşteană va face cîte o mică dare de seamă; veţi putea reproduce cîte ceva. 175 Către EMIL D. FAGURE 1 [19 septembrie 1909] Stimate confrate Fagure, Un amic îmi trimite Cronica d-tale din „Adevărul” despre debutul Companiei Davila. Mă grăbesc a-ţi mulţumi de două ori: întîi – pentru bunăvoinţa cu care pomeneşti şi despre mine, aşa de jinduit cum sunt de o vorbă de omenie şi d-ta îmi spui, poate, prea multe după merit; al doilea – că mi-ai dat nepreţuitele citate din Dramaturgia lui Lessing, pe care, dacă o cunoşteam, cu entuziasm aş fi adăugat în instantaneul meu, între semne de aducere: „adevăratul gust este cel general, care nu aşteaptă de la nici un gen mai multă plăcere şi farmec mai mult decît îi poate acesta da în felul său”. Să nu te miri că se potrivesc cuvintele înţeleptului de acu o sută treizeci de ani cu starea de azi a artei la noi... Miră-te mai bine că, şi peste alţi o sută treizeci de ani, vor fi mulţi, foarte mulţi „epitropi şi ctitori ai intelectualităţii romîne” cărora vor trebui spuse aceleaşi adevăruri – şi... tot degeaba spuse. Zici că ascult de glasul acelei cocoane „cînd aristocrată, cînd mahalagioaică”, în care-mi recunosc stăpînul. A! dragul 176 meu! dacă stăpînul pe care eu îl recunosc ar fi adevărat stăpîn, cum încă, din nenorocire, nu este – ce bine ar fi! Atunci, o slugă credincioasă ca mine n-ar fi fost cum a fost, şi n-ar fi, cum este, batjocura atîtor stăpîni cari, într-o lume ca lumea, nici de slugi n-ar fi buni! – nici măcar de slugi proaste, nu de lux! Dar... să nu mai oftăm după ceea ce nu s-a putut pe clipa noastră; să sperăm că, odată, stăpîna îşi va lua stăpînirea. Pînă atunci, fii vesel şi sănătos, şi, împreună cu mulţumirile mele, primeşte cele mai cordiale salutări de la vechiul d-tale, Caragiale P.S. Adică, să fie ruşine pentru un bătrîn publicist, vechi sufler, director general al Teatrelor, registrator la R.M.S. etc., etc., să solicite de la voi a-i trimite, ca odinioară, „Adevărul” gratis? Arată-i lui Costică Mille aceste rînduri, în care-l salut frăţeşte, şi stăruie să mă protejeze. Nu ştiţi voi cît bine-mi prinde dimineaţa o gazetă din patrie! de departe! aşa de departe! Tutulor adeveriştilor multă sănătate. 2. P.S. Am un volum de poveşti... Cine e administrator la voi? N-aş putea, în tovărăşie echitabilă cu administraţia voastră, să fac o daraveră, cum am mai făcut cu broşurica „1907”? Ia vezi, zău! Poveştile pot figura cu cinste într-un volumaş de senzaţie în formatul alăturat – circa 200 pagine. Fireşte că ar trebui să fac eu ultima corectură. 2 Iubite amice Fagure, Îţi mulţumesc foarte pentru călduroasa d-tale scrisoare şi, fiindcă văd dragoste din parte-ţi, iau îndrăzneala a-ţi trimite aci, pe verso, chipul meu, rugîndu-te „să nu-l arunci în foc”. CORESPONDEŢA 177 Spune-i lui C. Mille că, de cîte ori primesc „Adevărul”, nu uit să zic din toată inima, ca un reintegrat în lista abonaţilor pomanagii: bogdaproste! să trăiască! şi de unde dă să sporească şi să-i izvorească! Volumaşul meu de Poveşti e gata. Aşteptînd comunicarea promisă de la administraţia voastră, tot îl mai îngrijesc, ca să se prezinte, mititelul, cît se poate mai spălat şi mai pieptănat în faţa lumii. În privinţa asta sunt mai mult Mama decît Tata operelor mele, al căror „fiu” sunt. Dacă n-au avut noroc să fie destul de frumoase, încai să s-arate curate şi dichisite – să n-ajungă de ocara duşmanilor. Fiţi toţi sănătoşi şi veseli! O strîngere de mînă de la îndatoratul d-tale prietin, Caragiale Salutări călduroase Directorului şi Companiei „Davila”. 30 sept. 1909 [Pe faţa c.p. cu portretul său:] lui Emil Fagure cu frăţeasca dragoste Caragiale 3 Iubite Fagure, Îţi mulţumesc de buna prietenie ce-mi araţi; te rog să crezi că nu ţi-o răpesc pe nedrept, nici n-o dăruieşti unui nerecunoscător. Protectorului meu Cîmpescu, i-am telegrafiat de alaltăieri, duminică, să binevoiască a comanda hîrtia afînată. Dar-ar Dumnezeu să n-o mînjim... romîneşte! Cît e de frumoasă, ar fi păcat – de noi! La revedere, în curînd! 178 I.L. CARAGIALE Viu cu pachetul de poveşti. Să ne vedem cu bine! O frăţeasca salutare de la al vostru devotat, Caragiale Dienstag, d. 6/19-en X [1909] 4 Ne aflăm, de vineri, în Travemünde pentru o lună şi jumătate. Aci am primit carta voastră din Feldafing, care ne-a bucurat mult. Să ştiţi că de acum, de cîte ori veţi trece prin Berlin, sunteţi juraţi să veniţi la dejun în Innsbruckerstr. 1, fiindcă aşa muşterii de omenie ca voi rar mai putem găsi. Cum mi-a plătit Fagure modestul dejun din zilele trecute, numai un gentleman de înaltă generozitate o poate face. Articolul din „Adevărul” este o plată în adevăr seniorială, pentru care mulţumesc cu toată căldura. Din cale afară măgulitor pentru mine! Pînă la revedere vă trimitem de la toţi de aici frăţeşti salutări. Fiţi sănătoşi şi veseli!Petreceţi frumos! Tout à vous de coeur, Caragiale Travemünde (Ostseebad) Strand-Hotel, 27 iulie 1910 5 [12 februarie 1912] Mulţumiri cordiale. Noroc, sănătate. Caragiale Fagure „Adevărul”, Bukarest CORESPONDEŢA 179 6 17 februarie 1912 Iubite amice Fagure, Încă o dată viu să vă mulţumesc, dumitale, lui Costică Mille şi tutulor de la „Adevărul” pentru dragostea ce mi-aţi arătat – cinstindu-mă cu atîta covîrşitoare omenie. Recunoscător, vă urez tutulor, pentru voi şi pentru iubiţii voştri, noroc, sănătate şi veselie. Acuma vroi să te rog ceva; deşi te ştiu destul de încărcat de treburile d-tale, îndrăznesc a te supăra contînd pe buna d-tale prietinie. Iată: 1. Spune-mi, rogu-te, cine şi cum a jucat pe Dandanache, acea meschină bucăţica de concerto obligato, pentru care aştept de-atîta vac un virtuoso; şi 2. Spune-i lui Cîmpescu, pe care-l salut îndeosebi, să poruncească unui brav june-tînăr din administraţie (sunt bătrîn! tinerii sunt datori de-acu să mă slujească!) a strînge toate ziarele şi revistele* unde am fost tăvălit ca o cheftea de carne de vită bătrînă prin sare, piper şi alte condimente, înainte de a fi prăjit la tigaie (quelle odeur!). Aminteri nu ştiu cui şi unde să mulţumesc pentru măgulitoarea atenţiune a acelora, cari n-au crezut de cuviinţa a-mi înainta, după datina europeană, un exemplar, adică o linguriţa de dulceaţa din borcanul dedicat „maestrului”; – să nu te pomeneşti că mă cred oamenii, după aproape zece ani trăiţi în ţara disciplinei occidentale, c-am rămas tot un oriental rău-crescut! O frăţeasca strîngere de mînă de la bătrînul d-tale prietin, Caragiale 180 I.L. CARAGIALE * Pe cît posibil. Către G. FILIP 1 Stimate domnule Filip, La scrisoarea dv. din 22 Aug. vă răspund: Vă pot expedia înainte chiar de 25 Sept. v., în condiţiile arătate de dv., o lucrare inedită, gata de mult, copiată pe curat foarte citeţ, de circa... pagini manuscris, după proba alăturată. Condiţiile mele sunt: 1. Dv. vă obligaţi a face pentru publicaţiune absolut stricta corectură, şi, eventual, a-mi plăti cîte zece (10) lei pentru fiece infidelitate, fie cîtuş de minimă, a tiparului dv. faţa cu originalul meu de mînă – asta indiferent de orce Errata aţi adăoga la publicaţiune; 2. Manuscrisul mi-l veţi păstra întreg şi intact, pentru ca, după colaţionare din parte-mi cu tipăritura, să mi-l înapoiaţi, în schimbul unei descărcări în regulă de la mine; 3. În caz de totală sau parţiala pierdere, or distrugere a manuscrisului meu, fie chiar prin forţa majoră, îmi veţi da îndată o despăgubire de două mii şi cinci sute (2500) de lei; 4. Imediat ce primiţi manuscrisul meu, îmi trimiteţi aici una mie Mărci germane (1000) – 1250 lei – ca onorar; şi 5. Îndată după apariţia Calendarului, îmi veţi trimite gratis cinci exemplare în pachet postal recomandat pe socoteala dv. 181 Primind de la dv. învoirea fără vreo rezervă la cele cuprinse aci, reprodusă în copie exactă de dv., vă înaintez manuscrisul îndată. Cu toată stima, al Dv. I.L. Caragiale Wilmersdorf bei Berlin Hohenzollerndamm 12 Vineri 4/17 sept. 1909 2 CONTRACT Între „Minerva” Institut de arte grafice şi Editură cu domiciliul în Bucureşti Bulevardul Academiei Nr. 3, reprezentată prin Dnii George Filip şi Ion Clinciu, conform publicaţiei din Monitorul Oficial N. 168/905 şi dl Ioan L. Caragiale, literat şi publicist, domiciliat în Bucureşti strada Ţepeo Vodă N. 1, a intervenit următorul contract: Eu, Ioan L. Caragiale, vînd „Minervei”, Institut de Arte Grafice şi Editură, operele mele literare, apărute pînă astăzi în volume şi broşuri şi adică: 182 I.L. CARAGIALE Momente Volum tipărit în Editura Socec et Co. Bucureşti, 1901, cu următorul coprins: La Hanul lui Mînjoală Canuţa om sucit Două loturi La conac Reportaj Ultima oră Boris Sarafoff Groaznica sinucidere Amicul Caut casă De închiriat Proces-verbal Urgent Domnul Goe Vizită Triumful talentului Întîrziere Petiţiune CORESPONDEŢA 183 Lanţul slăbiciunilor La Moşi Tren de plăcere Atmosferă încărcată Tempora O lacună Situaţiunea Întîiu Aprilie Five o’clock High life Cadou Diplomaţie Mici economii Inspecţiune Ultima emisiune Amici Telegrame O zi solemnă Boborul! Baioneta inteligentă 25 minute Grand Hotel „Victoria Romînă” Justiţie Articolul 214 Căldură mare Bubico C.F.R. Două volume teatru Editura Librăriei Fraţii Şaraga Iaşi şi Socec et Co., Bucureşti, cu coprinsul: Volumul I Năpasta Conul Leonida faţa cu reacţiunea O scrisoare pierdută Volumul II O noapte furtunoasă D’ale carnavalului Piesa „Năpasta” publicată deosebit. Notiţe şi fragmente literare Din „Biblioteca pentru toţi” N. 121-122 cu următorul coprins: 1) Cîteva păreri 2) Politică şi cultură 3) Note risipite a) Exigenţe grele b) Amatorul şi artistul c) Saloanele noastre d) Solicitudine de stat e) Ofensă gravă f) Obligativitatea opiniilor 4) O vizită la castelul Iulia Hasdeu 5) Între două poveţe (schiţe) Schiţe uşoare Din „Biblioteca pentru toţi” N. 58 cu următoarele din coprins: Reformă Bene-Merenti Statistică Întîi Aprilie. Monolog Congresul cooperativ romîn Noaptea Învierei. Nuvelă Literatură şi artele romîne Note şi schiţe Ediţia Sfetea din 1892. Cu următorul coprins: 184 I.L. CARAGIALE În Nirvana Nenorocirea unei regine Luptă dreaptă Ironie Două note Grand Hotel „Victoria Romînă” Un artist Norocul culegătorului 25 de minute Temă şi variaţiuni A zecea musă Din carnetul unui vechi sufleur Quiproquo Exces de zel Revanşa Din care se vede că metoda chinorosului nu e atît de recentă pe cît s-ar crede Logică strînsă Moment de distracţie Ruşine Fericită improvizaţie Extemporare Un „la” natural Glumă proastă Ofertă graţioasa Un creditor turbat Îndoit lapsus Chestie personală Bonbon Schiţe Traduceri şi originale Colecţia Şaraga 1897 cu următoarele din coprins: Broasca minunată Norocul culegătorului Păcat 25 de minute Poveste Om cu noroc Grand Hotel „Victoria Romînă” O făclie de Paşte Această vînzare este făcută de veci, adică pentru totdeauna şi îşi produce efectul chiar de astăzi, avînd dreptul numai numitul Institut a imprima şi exploata aceste opere în orice mod ar crede de cuviinţa, fie în volume, fie în bucăţi separate, fie ilustrate, într-un cuvînt în orice mod, fără nici o restricţie; prin urmare numitul Institut are deplină proprietate, fără a mai avea eu sau urmaşii mei vreo pretenţiune oarecare asupra numitelor opere. Declar aceste opere libere de orice sarcine, neavînd convenţiuni încheiate cu nimeni şi prin urmare toate aceste opere intră în proprietatea Institutului „Minerva” în modul CORESPONDEŢA 185 arătat mai sus, şi prin urmare nimeni nu are dreptul a reproduce, începînd cu ziua de astăzi, operele numite; la cas contrar, „Minerva” va avea dreptul a urmări pe oricine şi a cere daune interese pentru pagubele constatate prin reproducerea sau alte moduri de exploatare, într-un cuvînt va uza de dreptul de proprietate asupra acestei opere aşa cum interesele o va povăţui. Eu, autorul, mă oblig a supraveghea prima ediţie a acestei opere, citind ultima revizie şi a da „Bun de imprimat” şi nu am dreptul a ţine revizia mai mult de 3 (trei) zile, neputînd avea vreo pretenţiune oarecare, dacă dupe acest termen „Minerva”, uzînd de dreptul său, le va tipări fără corectura mea. Asemenea sunt obligat, dacă „Minerva” îmi va pretinde, să fac corecturile necesare şi la ediţiunile următoare, fără o altă pretenţiune din partea mea. Pentru această vînzare sub toate condiţiile arătate mai sus „Minerva” îmi va plăti odată pentru totdeauna fără a mai avea vreodată vreo pretenţiune, suma de lei 4 000 (patru mii) şi adică: Lei 1 000 (una mie) la autentificarea acestui contract, iar restul de lei 3 000 (trei mii) „Minerva” îmi va libera o poliţa cu termen de o lună. I.L. Caragiale „Minerva” publicist Institut de arte grafice St. Ţepeo Vodă 1 şi Editura Soc.anonimă s/ G. Filip s/ I. Clinciu Către NICOLAE FILIPESCU [Bucureşti, 4 aprilie 1896] Stimate domnule Filipescu, Am să vă fac o propunere; iată: daţi-mi voie să iau asupra mea îngrijirea unui număr ebdomadar de duminică al „Epocei”, destinat, afară de rubrica informaţiilor şi depeşilor politice, exclusiv producerilor literare. „Epoca” literară de duminică ar fi astfel absolut străină de politică, se-nţelege, aceasta în limita discreţiei la care voi fi obligat aflîndu-mă în casa dumitale. „Epoca” literară, totuşi, va avea şi ea un program bazat pe principiile: întîi, că literatura este o artă destul de grea şi de serioasă pentru a nu putea fi profesată decît de artişti, şi deci încercările de amatori de orice vîrstă nu pot fi clasate printre producerile literare, precum nu se pot clasa printre producerile artistice picturile de examene anuale ale pensionatelor de fetiţe, şi al doilea, fără competenţa şi cunoştinţa de cauză nu-i permis niminui să facă ştiinţa, mai ales critică. Sper, după ce mi-am asigurat concursul cîtorva prieteni competenţi în materie, că alţii poate şi mai autorizaţi nu vor refuza sprijinul lor întreprinderii noastre. 186 CORESPONDEŢA 187 De asemene, stimate domnule, îmi place să cred că răspunsul dv. la propunerea mea nu va fi nefavorabil şi că veţi primi bucuros salutările amicale ale servitorului dv., Caragiale 188 Către DIRECTORUL REVISTEI „FLACĂRA” [Berlin, 11 februarie 1912] Regret. Imposibil amîndouă. Mulţumesc atenţie. Caragiale Către EDGARD FLAVIAN [Berlin, 1906] Dragă Flaviane, Mai întîi şi-ntîi, să trăiască Laura-Maria! Să vă dea Dumnezeu tot ce doresc eu pentru copiii mei! Să trăiţi toţi, să-i sarutaţi cununiile! Acum, să trecem la scrisoarea d-tale. A suferit tare nevastă-ta. I-a fost de bine! Să trăiască! Altă dată are să sufere mai puţin – căci deloc, nu se poate. Titlurile de nobleţa se capătă după eroice lupte: se poate titlu de nobleţa mai mare, pentru o domnişoară de acum un an, decît titlul de mamă? Să-l poarte sănătoasă acest frumos titlu, pentru care a luptat aşa de eroic! Îmi vorbeşti de griji. Lasă să le ai şi tu, că şi alţii le-au avut pentru tine. Plăteşti o datorie sacră. Un băiat cinstit ca tine trebuie să se bucure că s-a învrednicit să-şi plătească aşa grea datorie. Şi pe urmă, adu-ţi aminte, ca literat ce eşti, de înţeleapta vorbă clasică a nemuritorului Nastratin-Hogea: „Cap fără griji numai la dovleac creşte!” Nevastă-mea şi copiii vă salută pe toţi, fireşte că în primul loc pe acea persoană care e mai mare ca voi toţi – am înţeles pe domnişoara Laura-Maria Flavian. À propos, zici că: te gîndeai tu acum un an ca să fii tată acuma? Dar ce? credeai că-ţi trebuie pentru atîta lucru trei ani? 189 190 I.L. CARAGIALE Întreabă-mă şi pe mine; dar, ce mai vorbesc de mine? întreabă pe nenea Diamandi. Acestui Diamandi să-i spui din partea vechiului său amic Iancu, că-l doreşte şi că-l felicită de frumosul succes al fiicei sale; că-i doreşte să trăiască fericit şi, ca totdeuna, vesel şi cuminte, ca să poată alerga după moaşă şi pentru nepoţica-sa. Şi acuma, rogu-te, spune-i Doamnei tale că merită desigur să-i sărute mîna un tată de familie ca mine; dar că acest tată de familie se aşteaptă – şi speră că aşteptarea lui nu e zadarnică (ţine şi tu minte aceasta) – ca, după voinica mică Flaviană, să vie, şi numaidecît, şi un voinic Flaviănaş! Complimente respectuoase D-nei Flavian, mama ta, care trebuie să fie foarte ocupată cu educaţia nepoatii-sii. Vouă cordiale îmbrăţişari de la noi toţi. O specială strîngere de mînă lui Diamandi. Ah! cînd o să ne vedem odată la, – un pahar, era să zic –; uitasem de năstrapa! Fiţi veseli şi fericiţi! Al tău amic, Caragiale 191 Către IOAN TH. FLORESCU Adînc recunoscător mulţumesc, Caragiale Ioan Th. Florescu, avocat Bucureşti Către EMIL GÎRLEANU 1 3 sept. 1911 Stimate domnule şi amice, Mă grăbesc a răspunde la amabila dumitale scrisoare din 1/14 sept.1: Dau Teatrului Naţional din Craiova dreptul să joace, numai pe seama sa proprie, lucrările, în ordinea şi modul în cari va crede Onor. Direcţiune de cuviinţa, de cîte ori şi oricînd, în orce localitate a ţarii, afară de Bucureşti şi de Iaşi, pe tot timpul stagiunii 1911–12, octomvrie-mai inclusiv, cu următoarele condiţiuni: 1. Să respecte integritatea materială a textului respectiv, ediţiile anterioare ediţiei „Minerva”; 2. Să-mi plătească, în schimb, ca drept de autor, deodată pentru toate eventualele reprezentaţiuni, şi înainte de chiar prima reprezentaţiune, 2000 (două mii) lei n., sumă pe care Onor. Direcţiune mi-o va expedia în mărci germane la adresa aci mai jos arătată. Urîndu-ţi tot succesul ce-l merită un devotat şi harnic muncitor în ogorul culturii naţionale ca dumneata, sunt şi rămîn, stimate domnule şi amice, al dumitale vechi prietin Caragiale Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1. 192 2 Stimate domnule Director, Am primit scrisoarea Dv. din 12/25 sept. pentru care vă mulţumesc. Acuma vă mai rog să fiţi bun, cînd aveţi un moment liber, a-mi spune cam pe cînd trebuie să aştept suma hotărîtă – ca nu cumva să lipsesc tocmai atunci de-acasă – şi a-mi trimite o copie de pe condiţiile noastre iscălită de Dv. spre confirmare. Vă urez din suflet spor şi izbîndă. Multă sănătate şi cu Dumnezeu înainte! Al Dv. vechi şi bun prieten, Caragiale 21 sept./4 oct. 1911 Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1. 3 27 oct/9 noiem. 1911 Stimate domnule Gîrleanu, Nu vă suparaţi că repet rugămintea ce v-am făcut acu vreo trei săptămîni prin scrisoarea recomandată. Binevoiţi, vă rog, a-mi face cunoscut cam pe cînd ar trebui să aştept suma convenită; căci eu voi fi silit în curînd să lipsesc pe cîtva timp de-acasă, şi, aici, poşta, cînd adresantul lipseşte, păstrează banii numai cîteva zile, după care îi înapoiază biuroului expeditor. – aşadar, întîrzieri şi formalităţi ce le putem evita. Vă salut cu multă stimă. Al Dv. servitor, I.L. Caragiale P.S. Vă rog, asemenea, binevoiţi a-mi trimite şi o copie a condiţiilor noastre iscălite de Dv. CORESPONDEŢA 193 4 [Berlin] Prea stimate Domnule Director, Îmi permit a vă aminti schimbul nostru de scrisori, început cu o propunere din partea dv., de unde rezultă că între Onor. Direcţiune a Teatrului Naţional din Craiova şi mine, ca autor, există un contract, prin care Onor. Direcţiune se leagă a-mi trimite, înainte de Crăciunul stil vechi, suma de 2 000 (două mii) franci în mărci germane la adresa mea, Schöneberg bei Berlin, Innsbrukerstr. 1. Crezînd că nu comit o prea mare indiscreţiune amintindu-vă aceasta, vă rog, prea stimate Domnule Director, să binevoiţi a primi salutările mele cele mai distinse. Cu perfectă stimă, al Dv. servitor, I.L. Caragiale Joi, 22.XII.1911/4.I. 1912 5 [5 ianuarie 1912] Stimate domnule Director, Răspunsul Dv. la scrisoarea mea recomandată de acum zece zile întîrziînd, vă rog să binevoiţi a mi-l adresa eventual la adresa mai jos arătată. – În acest caz, se-nţelege că nu mai este nevoie să schimbaţi banii romîneşti în mărci germane: îmi expediaţi 2 000 lei. Voi stărui în Bucureşti trei zile, vineri, sîmbătă şi duminică 194 I.L. CARAGIALE (6,7 şi 8 ianuarie); iar luni voi porni înapoi spre Berlin, unde trebuie să mă aflu miercuri (11 ian.). Cu multe salutări distinse, sunt, stimate Domnule Director, al Dv. servitor, Caragiale Adresa: Caragiale la D. Al. Vlahuţa Bucureşti, Palatul Funcţionarilor Piaţa Victoriei 6 14 ian. 1912 Prea stimate Domnule Director, Sperînd că la scrisoarea mea recomandată de acum zece zile (22 dec./4 ian.) am drept la un răspuns din partea Dv. – care întîrzie – vă rog, deoarece plec de aci, să binevoiţi a mi-l înainta la adresa arătată mai jos. – În acest caz, nu e nevoie să mai schimbaţi banii romîneşti în mărci germane; îmi trimiteţi, după învoială, 2 000 (două mii) lei la Bucureşti, unde voi rămînea de vineri, 6 ianuarie, pînă luni, 9 ianuarie st.v., cînd plec înapoi spre Berlin, unde mă voi afla în ziua de 12 ian. Sunt, Domnule Director, cu toată stima al Dv. servitor, Caragiale Adresa: la D. Vlahuţa Bucureşti, Palatul Funcţionarilor 7 13/26 ian. dimineaţa [1912] Directorul Teatrului Craiova, Ultima oară rog raspundeţi. Aminteri, reclam Ministerului, Direcţiei Generale, eventual Justiţiei. Car CORESPONDEŢA 195 8 [Schöneberg,] Expediată luni 16/29 ian. [1912] 5 ore seara Directorului Teatrului Craiova Aşteptat zadarnic scrisoarea anunţata telegrafic. Regretînd voiţi rîde de mine, silit reclam cui va fi, sper, mai puţin glumeţ. Car 9 Directorul Teatrului. Preşedintele Societăţii Scriitorilor Romîni. Craiova Dacă voiţi cinstirea mea respectaţi întîi învoiala; expediaţi suma datorită. Gîndim apoi la aniversara neprevăzută în contract. Caragiale Miercuri, 18/31 ian. [1912] 10 [Schöneberg bei Berlin, 1 februarie 1912] Directorul Teatrului Craiova Mulţumesc. Cum primesc, pornesc, vestind telegrafic. Caragiale 196 I.L. CARAGIALE 11 Luni, 5 febr. 4 1/4 d.a. [1912] Gîrleanu, Teatru Craiova Rog telegrafiaţi dacă următor promisiunii, expediat astăzi suma Car 12 Miercuri, 7 febr. (25 ian.) dim. [1912] Gîrleanu. Teatru Craiova Imposibil veni. Regret mult. Piaza rea. Acces acut sciatic.. Mulţumesc delicata atenţiune. Salutări distinse. Car 13 [9 februarie 1912] Primit. Mulţumesc. Urez sănătate mai bună decît toate. Caragiale 14 Gîrleanu [Em.] Teatru Craiova Adînc mişcat călduros dumitale dragoste fiească, te îmbrăţişez şi blagoslovesc părinteşte, Caragiale CORESPONDEŢA 197 15 Em. Gîrleanu Preşedintele Societăţii Scriitorilor Romîni Stimate Domnule Preşedinte, Vă sunt dator cu atît mai multă recunoştinţa, Dv. şi onor. Societăţii ce prezidaţi, cu cît, printr-un exces de generozitate, cinstirea ce mi-aţi făcut a fost din cale-afară covîrşitoare modestei şi umilei mele cariere. Viu dar prin aceasta a vă exprima tutulor mulţumirile mele adînci şi a vă ruga totodată să binevoiţi a primi cu toţii salutările mele cele mai plecate. Sunt, cu tot respectul, stimate Domnule Preşedinte, al Dv. şi al onor. Societăţi devotat servitor, Caragiale 4/17 febr. 1912 Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1. 16 [Berlin, 5 aprilie 1912] Christos a înviat! La mulţi ani cu toate cele dorite! Caragiale 1912 Domnului Em. Gîrleanu Directorul Teatrului Naţional Craiova, Rumänien 198 I.L. CARAGIALE 17 Stimate domnule Director, Să mă iertaţi, vă rog, că n-am răspuns îndată la scrisoarea dv., sosită aici, de acum zece zile, în absenţa mea. Tocmai astăzi, 8/21 mai, înapoindu-mă acasă, iată, numaidecît mă execut: alătur aici adeverinţa pentru achitarea sumei de două mii de lei. De aminteri, v-aş fi trimis-o de mult, dacă nu credeam că telegrama mea din 26 ian./8 febr. era de ajuns spre a vă servi la dosar ca act justificativ de descărcare. Mulţumindu-vă pentru cuvintele pline de curtenie ce aţi binevoit a-mi adresa şi cu această ocaziune, sunt, stimate domnule Director, al dv. devotat servitor, Caragiale Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1 8/21.V.[1]912 [Adeverinţa:] 2000 lei (într-un cec de 1600 Mărci germane asupra Băncii Disconto) am primit la Berlin de la Onor. Direcţiune a Teatrului Naţional din Craiova în ziua de 26 ianuarie/ 8 februarie 1912 – conform învoielii făcute printr-un schimb de scrisori cu d. Director Em. Gîrleanu, după propunerea d-sale din 1 sept. 1911, ca în schimbul acestei sume de 2000 lei plătită înainte de prima reprezentaţie, Teatrul din Craiova să fie liber a juca pe scena sa proprie, şi numai pe timpul stagiunii 1911–1912, 1 octomb.–1 mai, toate piesele mele, oricum, oricînd şi oriunde va crede de cuvinţa (afară de Bucureşti şi Iaşi) cu condiţia să respecte textul integral al ediţiei anterioare „Minervei”. CORESPONDEŢA 199 200 I.L. CARAGIALE Drept care, deşi am telegrafiat atunci imediat, 26 ian./ 8 febr., despre primirea cecului, am dat la cerere dlui director Em. Gîrleanu prin scrisoare recomandată şi această declaraţie astăzi marţi 8/21 mai 1921 Schöneberg b. Berlin 201 Către ŞT. GEORGESCU-SERGENT Vechiule brav prieten al meu, Din suflet îţi mulţumesc că ţi-ai adus aminte de mine la ziua mea. Sunt recunoscător, şi mă grăbesc din parte-mi a-ţi ura toate fericirile. Dumnezeu sfîntul să-ţi dea noroc, sănătate şi veselie! Crede, rogu-te, că-ţi sunt ca totdeauna devotat prieten. Al d-tale cu multă stimă, Carageale Marţi, 31-13 I 1912. Către ION GHICA Directorul General al Teatrelor 1 Domnule, Ieri, duminică seara, îndată după reprezentarea comediei mele: O noapte furtunoasă, văzînd că s-a schimbat partea ei finală, fără o prealabilă înţelegere cu mine, autorul, am intrat în cabinetul ce-l aveţi în edificiul teatrului ca Director general, pentru a vă cere explicarea acestui fapt, D-voastră m-aţi întîmpinat cu cuvintele: „Ieşi afară”. Atunci eu v-am răspuns prin expresii insultătoare la adresa D-voastră. O copie de pe această scrisoare o trimit tot acum D-lui Dr. Marcovici, care a fost martor la scena petrecută între noi. [I.L. Caragiale] Bucureşti, 22 ianuarie 1879 2 Domnilor membri ai Comitetului teatral, Într-un chip arbitrar şi fără a fi fost eu consultat prealabil, s-a tăiat la a doua reprezentare a comediei mele, O noapte furtunoasă, partea ei finală. Această nerespectare a proprietăţii mele literare mă face a vă declara că retrag piesa mea de la 202 Dvstră şi nu admit a se mai reprezenta. Vă invit, totodată, să-mi înapoiaţi manuscriptul. În alăturare vă trimit suma de... diferenţa de la 420 lei noi, cîţi mi se cuvin după regulament din cele două reprezentaţii de pînă acum, la 600 lei, cîţi primisem ca avans. Primiţi, domnilor, încredinţarea prea osebitei mele considerări. [I.L. Caragiale] Bucureşti, 22 ianuarie [1879] 3 [ianuarie 1879] Domnule Director General, Domnilor membri, La a doua reprezentare a comediei mele O noapte furtunoasă, duminică în 21 ianuarie curgător, am văzut, spre marea mea surprindere, că partea ei finală a fost schimbată şi jucată altfel de cum este în manuscrisul meu, primit odată de d-voastră, şi de cum s-a jucat la întîia reprezentare, joi 18 c. Această schimbare s-a făcut nu ştiu de cine fără o prealabilă înţelegere cu mine. Neputînd eu admite ca piesa mea – odată primită şi reprezentată în forma în care am scris-o – să fie schimbată la teatru fără ştirea mea, şi fiind aici în joc o importantă cestiune de princip pentru orice autor, care-şi respectă munca intelectuală, am onoarea a vă invita să restabiliţi, la reprezentarea ei viitoare, piesa mea aşa precum este scrisă de mine. La caz contrar, vă invit să binevoiţi a formula în scris încheierea D-voastră, fiind decis a întrebuinţa mijloacele indicate de legea pentru organizarea şi administrarea teatrelor, îndeosebi la art. 6 şi 26, spre menţinerea drepturilor mele de autor. Binevoiţi a primi, vă rog, asigurarea consideraţiei mele. I. Luca Caragiale (Str. Armenească 23) CORESPONDEŢA 203 Către SCARLAT I. GHICA 1 [15/27 septembrie 1899] Domnule director general, Aflu că unii domni societari şi gagişti ai Teatrului Naţional din Bucureşti, constituiţi în companie dramatică, au jucat, fără voia mea, – aş putea dovedi că au jucat chiar contra voinţii mele exprese – o piesă a mea Scrisoarea pierdută, la Slănicul din Moldova. Aceasta este o flagrantă nesocotire a legii teatrelor, a legii presei şi a condicei penale. Pînă să mă plîng onor. Parchet de Ilfov, consider ca o datorie de delicateţa din parte-mi a mă plînge întîi domniei-voastre, aşteptînd să văd dacă nişte măsuri ce veţi crede, poate, dv. de cuviinţa a lua, nu m-ar despăgubi şi moral şi material de acea călcare a drepturilor mele. Aşteptînd cu tot respectul un răspuns la plîngerea mea, rămîn al d-voastre plecat servitor, I.L. Caragiale Domniei-sale Domnului Director General al Teatrelor 204 2 Joi, 20 ian. 1900 Preastimate Domnule Director General, Tînărul poet Petrovici vine să mă consulte în privinţa distribuţiei piesei d-sale, şi să mă roage a mai pune o vorbă în favoarea-i, pe lîngă d-voastră. Consider pe acest începător aşa de înzestrat, încît crez că-mi fac o datorie dîndu-i tot ajutorul ce reclamă de la mine. Mă grăbesc dară a vă ruga să admiteţi distribuţia de pe contrapagină. Desigur, doamnele Bîrsescu şi Gheorghiu nu vor refuza să dea preţiosul d-lor concurs la reprezintarea unei bucăţi ale cărei remarcabile calităţi sunt destul de bătătoare la ochi – la ochii se-nţelege deprinşi a vedea şi pricepe o lucrare de artă. Şi de aceea sunt sigur că d-voastră cu autoritatea dv. veţi obţine acel concurs, indispensabil pentru ca piesa aceasta de netăgăduită mare valoare literară să fie reprezintată cu toată demnitatea pe Teatrul Naţional. Ca să-mi fac datoria pe deplin, voi merge, la rigoare, în persoană să rog frumos pe aceste doamne a primi bucuros rolurile acele minunate, şi sper că fără vreo consideraţie pentru oarecari modeste merite ale mele, ci numai în favoarea sinceritaţii calde cu care vreau să ajut pe talentatul nostru poet, voi avea norocul să nu fiu refuzat. Aşteptînd un cuvînt de răspuns din partea d-voastră, vă rog domnule director general, să primiţi cele mai distinse salutări din partea servitorului d-voastră I.L. Caragiale Distribuţia: Gonzalv D. C. Mărculescu Pajul Dna Titi Gheorghiu Contesa Dna A[gatha] Bîrsescu CORESPONDEŢA 205 206 I.L. CARAGIALE 3 [16 martie 1902] Domnule Director General, Am citit revista dlui G. Mandy, N-aude, n-a vede, şi mă grăbesc a vă raporta. Această revistă, în 3 acte, este o satiră asupra evenimentelor anului 1901, satiră îndreptată mai ales împotriva partidelor politice, liberal – Sturdza şi conservator – Carp. Ca satiră, nu trece niciodată peste limitele bunei-cuviinţe, şi ca revistă de teatru, nu calcă regulele estetice ale genului. Sunt de părere, prin urmare, că se poate da autorizarea de a se juca această revistă pe unul din teatrele din capitală. Vă înaintez acest raport şi caietul dlui Mandy spre cele de cuviinţa, şi, vă rog, dle director general, a primi salutările mele cele mai distinse. I.L. Caragiale D-sale D-lui Director General al Teatrelor Către OCTAVIAN GOGA 1 Stimate amice Goga, Îţi mulţumesc foarte că nu m-ai uitat. Am primit cele două teancuri de numere ale „Ţarii noastre”. Din slovă-n slovă le-am citit şi am rămas încîntat. Revista voastră este-n adevăr mult mai interesantă decît tot ce avem pînă astăzi în felul acesta. Să vă deie Dumnezeu sănătate şi putere s-o duceţi tot aşa mai departe, spre mulţumirea noastră a tutulor care dorim cultivarea sănătoasă a publicului romînesc atît de-napoiat încă din cauza atîtor ş- atîtor mizerii istorice. Curaj şi ’nainte! mai e mult de făcut. Rogu-te, comunică graţioasei d-tale Doamne cele mai distinse salutări. Să ne mai vedem cu bine! O strîngere de mînă frăţeasca de la Al D-tale bun prieten Caragiale 12/25 sept. [1]909 207 2 Draguţule, doamna şi domnişoara Caragiale roagă pe doamna Goga să le ierte că încă nu pot răspunde la graţiozitatea dumisale. Aşteptînd o fotografie reuşită a dumnealor, îţi trimit eu din parte-mi aci alăturatele patru exemplare, a căror destinaţie se arată, cu rugămintea să le împarţi cui de drept. Tare mi-e necaz că nu pot pleca să ţi le aduc eu, în loc să ţi le trimit cu poşta. Cum aş mai petrece cu voi toţi după zborul de duminecă! – Te autorizez să-i dai Vlaicului, cînd s-o-ntoarce pe pămînt, o palincă din partea mea, după tradiţie; şi vă rog pe toţi, nu uitaţi, în momentele petrecerii de seara, a-nchina un păhărel şi pentru acela care vă doreşte foarte de departe. Tutulor prietinilor multă sănătate. Respectuoase închinăciuni Domnului şi Doamnei Partenie Cosma. De la toţi ai mei, călduroase salutări graţioasei tale doamne şi ţie. Fiţi sănătoşi şi veseli! Dumnezeu cu voi! Şi ţucu-te numa’. Al tău bun şi iubitor frate mai în vîrstă Caragiale P.S. Rogu-te, cînd poţi trimite-mi o bună fotografie a ta – şi adresa lui Iosif. Vale Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1, 1/14 sept.[1]911 3 Draguţule, iartă-mă că-ţi răspund cam tîrziu: n-am avut vreme, crede-mă. Lucrez şi eu ceva, şi-mi merge greu. Eu am nevoie de fiece moment; iar voi n-aveţi numaidecît nevoie de concursul meu. Cu mare nerăbdare aştept „Luceafărul” cel nou, căruia îi urez covîrşitoare strălucire pe firmamentul culturii 208 I.L. CARAGIALE daco-romîne atît de bogată în astri de întîia mărime – încît e o adevărată mîndreţe, mă rog frumos. Mai urez apoi ca „Luceafărul” să fie steaua vestitoare a zilei frumoase în care să se reîntoarcă pacea între intelectualii romîni. În mîna d-tale stă mai mult decît în a oricuia altul astăzi îndeplinirea acestei urări de bine. Adu-ţi aminte că eroul antic a săvîrşit cea mai măreaţa faptă a vieţii sale cînd a iertat Roma. În sfîrşit, îţi mai urez, din parte-mi şi din partea familiei mele, sărbători fericite pentru d-ta şi pentru toţi ai d-tale. Cu frăţeasca dragoste, sunt şi rămîn al d-tale vechi prietin, Caragiale Schöneberg b. Berlin Innsbruckestr. 1. 15/28 XII [1]911 4 14.2.1912 Mulţumiri celorlalţi. Vineri dimineaţa Budapesta. Caldă îmbrăţişare părintească, bătrînul tău prietin, Caragiale Octavian Goga Schewissgasse 15 Nagyszeben 5 Draguţule, Îţi trimit ceva de citit, ca să-ţi treci mai uşor ceasurile de odihnă. CORESPONDEŢA 209 210 I.L. CARAGIALE Pînă să ne vedem iar cu sănătate, primeşte pentru tine şi pentru graţioasa ta Doamnă de la noi toţi multe cordiale salutări Cu dragoste părintească Caragiale 13/26/II 1912 Schöneberg b. Berlin – Innsbruckerstr. 1 – Hpt Herrn Oct. Goga Szeged, Mag. Kir. Allamfogház Ungarn 6 [Berlin, Schöneberg, 3.4. 1912] Christos a înviiat! …La mulţi ani cu sănătate, noroc şi veselie! Familia Caragiale 1912 P.S. Multe salutări distinse şi urări creştineşti familiei onor D. Partenie Cosma, precum şi tuturor amicilor sibieni. Către VASILE GOLDIŞ 1 [ian.-febr. 1911] Stimate şi iubite amice, Domnule Goldiş, O împrejurare neaşteptată vine să mă împiedice de la îndeplinirea cuvîntului ce v-am dat zilele trecute. Aflînd că între redactorii „Romînului” se numără şi Domnul Locusteanu – cu care n-am avut vreodată, nici măcar din vedere, cunoştinţa – mi-amintesc, cu destulă neplăcere, că acum doi ani, pe vară, printr-o serie lungă de articole, în coloanele unui ziar de prima ordine din Bucureşti, „Viitorul”, un domn cu acelaşi nume m-a maltratat şi calomniat, într-un mod neobicinuit de crud, chiar în presa balcanică. După afirmările acelui domn, eram, ca literat, o secătură, o nulitate impertinentă; iar ca om privat, un individ malonest, neruşinat, vinovat de chantage faţa cu Direcţiunea Teatrului Naţional. Pentru calomnie, n-am mai avut nevoie să-mi joc cinstea la noroc cerînd reparaţiune de la Juraţi: mi-a fost de ajuns să dau la lumină o scrisoare autentică a unei persoane înalt puse, ca să mă şterg de necuraţenia ce-mi azvîrlea în obraz acel brav. Pentru maltratare însă, ce reparaţie aş mai fi căutat? Împotriva cuiva mult mai tare, nu poţi lupta decît răbdînd şi tăcînd: doar se va-ndura ori sătura de tine şi, lăsîndu-te, pălmuit şi 211 scuipat, în plata Domnului, ca pe un ticălos ce eşti, i-o abate să se mai lege şi de altul, cine ştie care. Şi, aşa, am răbdat, am tăcut şi, slavă lui Dumnezeu! acel onor. Domn, pînă în cele din urmă, m-a iertat. Îmi place a crede că Domnul redactorul Dv. nu este acelaşi onor. Domn Locusteanu de la „Viitorul” din Bucureşti; căci, dacă ar fi acelaşi, înţelegeţi, ca om de onoare ce vă ştiu, că, alăturea unui brav care m-a maltratat, m-a calomniat şi, de saţiu, m-a iertat, mi-ar fi peste putinţa, spre adînca mea părere de rău, să colaborez la ziarul Dv. Cutez a Vă ruga aşadar, stimate şi iubite amice, Domnule Goldiş, să binevoiţi, jertfind un moment liber, a mă lămuri în privinţa identitaţii Domnului P. Locusteanu, redactorul Dv. În aşteptarea preţiosului Dv. răspuns, sunt şi rămîn, cu sentimentele de înaltă stimă de cari sper că nu vă îndoiţi, Al Dv. devotat servitor, I.L.C. 2 [după 20 febr. 1911] Stimate amice Goldiş, Am primit nepreţuitele d-tale rînduri şi tare m-am bucurat că piedica nu mai îmi stă în cale. Eu crez că n-aţi pierdut nimica lipsindu-vă de colaborarea unui aşa brav mercenar al condeiului. Sunt, mai ales pentru voi, ardelenii şi ungurenii, foarte primejdioase alianţele şi daraverile cu soiul acesta de romîni din regat, crescuţi la şcoala perversitaţii şi distrucţiunii – o şcoală care n-admite nici Dumnezeu în cer, nici autoritate pe pămînt, nici respect faţa de cele sfinte, nici omenie faţa de oameni, o şcoală care are multe asemănări cu un ospiciu de alienaţi; grandomani, persecutaţi, deprimaţi, 212 I.L. CARAGIALE furioşi şi între ei, cuminţi mişei, cari de dragul şcoalei şi de pofta scandalului, se prefac nebuni. Şi barem, dacă aşa smintiţi, s-ar găsi vreo scînteiere de talent, în tot zbuciumul lor bolnăvicios! Inculţi sub nivelul gramaticei elementare, mîndri ca Dante Alighieri, gîndire nulă, expresie mălaiaţa, toţi sunt nişte chemaţi, şi absolut atîţia aleşi, căci fiecare se alege pe sine, unul nu e în primejdie a rămînea neales, în fine toţi moderni şi modernizatori. Sus şcoala negaţiunii în credinţa, în ştiinţa, în artă, spre progresul Binelui, Adevărului şi Frumosului. Unde nu sunt cîini nu trebuie ciomag, te plimbi, ragi cu mîinile-n şold(?), unde nu e opinie publică, nu merit trebuie, ci neobrăzare. Vrei să ai succes, tinere, dacă n-ai avut încă? Intră cu zgomot în biserica Mitropoliei la slujba unei sărbători împărăteşti. Îmbrînceşte în dreapta şi-n stînga mulţimea credincioasă, fă-ţi loc larg şi treci drept în faţa Mitropolitului, care a ieşit cu sîntele daruri. Ia-l de barbă, zguduie-l, scuipă-l în faţa, răstoarnă-i sfintele daruri şi calcă-le-n picioare. Apoi cu pasul demn şi măsurat, retrage-te mîndru. Toată lumea va zice: Iată un modern! iar toţi emulii d-tale de aceeaşi şcoală vor gîndi toată noaptea la isprava d-tale, căutînd fiecare să născocească pentru a doua zi ceva care spre succesul lor să întreacă neomenia d-tale. 3 [Data apelului telefonic: Berlin, după 26 febr. 1911] Bitte Goldiş für morgen mittwoch mittag am telephon bestellen. Komme früh 9.40. Grüsse. Caragiale CORESPONDEŢA 213 4 Vineri [18/31.III.911], 12 1/2 ziua Draguţule, am dormit, slavă Domnului, destul de frumos, de la 5 dimineaţa pînă adineaori la amiazi şi am visat că mergeam cu şnelzugul cătră Arad, ca să-ţi fac o rugăminte. Şi mă bucuram că iar o să mă aflu între atîţia prietini. Atîta numai mă îngrija: mă gîndeam că am să dau iar de draguţul meu amic Dr. Iancu. Eu, drept să-ţi spun, ţiu mult la băiatul ăsta, căci e inteligent şi vesel, înzestrat cu bune purtări şi frumoase sentimente, şi apoi simţ că şi el are oarecare simpatie pentru mine. Dar... are un grozav cusur: mereu îmi dă zor să mă-nscriu şi eu numaidecît în Loja 3 a Bunilor-Templieri: Ei! cît îl iubesc, sacrificiul convingerilor mele ştiinţifice, mărturisesc că nu i-l pot face aşa degrabă. Spune-i, te rog, mai dinainte ca să ştie la ce se poate aştepta de la mine... Să nu mă pomenesc, mîine-poimîine, că mă acuză de a-i fi zdrobit cele mai frumoase iluziuni de misionar. Deocamdată, îl rog să se mulţumeasca cu cele mai cordiale frăţeşti salutări din parte-mi. – Să revenim însă la rugămintea pentru care pornisem în vis cătră d-ta. E vorba de un erratum sau, mai bine corrigendum în copia articolului Termitele, pe care trebuie să-l fi şi primit. Şi anume iată: Cam pe sfîrşitul primei treimi din acest articol, te rog negreşit, nu uita, fă următoarea schimbare: În aliniatul care începe cu „Vai de oraşul...” în loc de: Vai de oraşul în care au pătruns şi s-au prăsit Termitele! să se pună: Vai de oraşul în care au apucat să se-ncuibe termitele! Sperînd că Termitele mele, ca mică satiră uşurică, n-or să-ţi displacă, te salut frăţeşte dorindu-ţi multă sănătate şi veselie pentru d-ta şi pentru graţioasa d-tale doamnă. Devotatul d-tale, Caragiale 214 I.L. CARAGIALE P.S. – Nu te supăra şi dă-i domnului dirigent al Librăriei noastre alăturata comandă. Al d-tale, Car 5 Vasile Goldiş Arad În urma celor conţinute „Romînul” joi despre amestecul scriitorilor din Ţara în luptele D-voastre regret imposibil continua colaborarea. Urmează scrisoare. Car 16/29 [aprilie] 1911 dimineaţa 6 Sîmb., 16/29 [aprilie] 1911 Einschreiben Stimate frate Goldiş, citeşte, rogu-te, alăturatele rînduri din „Rom[înul]” (joi, 14/27 apr.) subliniate cu roşu şi spune-mi dacă eu nu mă aflu în situaţia unui om dat afară dintr-o casă unde a intrat nepoftit. În adevăr. Tinerii scriitori din Ţara se mărginesc a cutriera lumea romînească, dedîndu-se la diletantism artistic, ţinînd şezători literare, nişte inocente sporturi – fatuitate juvenilă. Aceste exhibiţiuni fac poate o bună reclamă – de popularitate impresariului lor; nimini însă nu i-ar putea învinui pe ei de scopuri politice ori ascunse. Nu pe ei deci îi poate atinge asprul avertisment al „Rom[înului]”; el mă loveşte direct numai şi numai pe mine, singurul dintre CORESPONDEŢA 215 scriitorii din Ţara care făţiş, cu pornire hotărîtă şi cu manifestă părtinire, m-am amestecat în luptele Dv. Am greşit, mărturisesc... Vina mea! Şi Domnii de la „Trib[una]” trebuie să fie din cale-afară iertători faţa cu mine, ca să nu releveze şi să nu-mi vîre sub nas acest avertisment care, deşi ireparabil, îmi place a crede că este izvorît într-un moment de precipitare nevinovată, nu combinat cu răutăcioasă precugetare, precum ar putea părea. Regretînd că mi s-a-nchis atît de degrab – şi încă într-un aşa mod brusc, – ca să nu zic mai mult – coloanele Dv. şi prin urmare ale întregei prese romîneşti din Ungaria, te rog stăruitor, frate Goldiş, să dai loc alăturatei notiţe în cel mai apropiat număr. Pentru lichidarea echitabilă a socotelelor noastre, voi trece cît mai curînd pe la Dv., poate chiar pe la sfîrşitul săptămînii viitoare. Pînă la revedere, vă trimit tutulor cele mai distinse salutări. Al Dv. devotat servitor, C 7 [Înainte de 25 apr./8 mai 1911] Despre scriitorii tineri absolută tăcere. Dacă relevat cineva chestiunea nu răspundetzi absolut nimic. Viu în curînd. Caragiale V.G., Ar.[ad] 8 Frate Vasile, iată aci alăturat articolul cu pricina, 7 file, care m-a muncit mai tare decît o comedie în trei acte. Fă cu el ce te taie capul, întrebuinţează-l cum crezi mai bine în interesul 216 I.L. CARAGIALE cauzei: iartă-mă, mai bine decît aşa nu am fost în stare să-ţi fac ceva; totuşi, cred că nu e tocmai de dispreţuit. Ia seama, rogu-te, să iasă corect. Introdu-l aşa şi comentează-l oricum îţi place, numai ia aminte să nu mă obligi a mai reveni asupra chestiunii. Fii cu băgare de seamă, nu te mînia. Nu mai pomeni de poetastrii noştri, lasă-i în pace; cred că destul le-am dat eu. Aştept o vorbă de aprobare de la voi. Vă trimit multe salutări frăţeşti. Spune-i lui Dr. Cornel Iancu să nu mă uite. Mă grăbesc să apuc poşta. Fiţi sănătoşi toţi. Dumnezeu cu voi. Al vostru devotat prietin, Caragiale 8/V, 25/IV.911 9 [7–10 mai 1911] Dragă Goldiş, te rog nu neglija, în caz că publici articolul meu, să faci următoarea îndreptare neapărat necesară, şi adică: la foaia a doua de sus, unde e vorba despre poezie, în loc de: nu cînd vrea numai să fie, schimbă aşa: nu cînd numai vrea să fie; adică ordinea cuvintelor vrea şi numai trebuie intervertită: [în loc] de vrea numai, să treacă: numai vrea. Căci la care verb se leagă? Astfel aci trebuie să preceadă, pentru claritate, verbul său anume. E bine înţeles că, aici, numai e un singur cuvînt: ia seama să nu ne joace festa zeţarul şi corectorul, să ne pomenim cu nu mai în loc de numai. Salve. Tibi, Caragiale CORESPONDEŢA 217 10 ... aşa de tîrziu îţi răspund: am lipsit de-acasă. Pînă în septembrie romînesc să mă ierţi că nu pot da nimica pentru ziar; sunt pînă peste cap ocupat cu o piesă de teatru, care nu mai sufere amînare. Îndată ce o termin, merg în ţara şi, în trecere ori la întoarcere, mă opresc negreşit la Arad pentru cîteva zile. – Pînă atunci primeşte, te rog, pentru d-ta, pentru graţioasa d-tale Doamnă, precum şi pentru toţi prietinii noştri, cele mai distinse salutări, din partea devotatului Dv. serv şi prietin, Caragiale 8/21. VII.911 11 [1911] Frate Goldiş, mă iartă, rogu-te, dacă ţi-am scris aseară prea nepoliticos într-un moment de necaz. Am fost în adevăr, furios de atîtea greşeli şi mai ales de aceea de neiertat: politica scoţiana în loc de politeţa scoţiana – de care cu drept cuvînt ne poate lua la refec adversarii. Ce Dumnezeu! un ziar aşa de serios şi cu atîta răspundere, şi politică şi culturală, să nu se-nvrednicească a apărea într-o formă convenabilă! Să apară fuşer, ca toate fiţuicile de provincie din fericitul regat al Romîniei! Asta este un testimoniu de lipsă de cultură naţionala. Văzut-ai ziar european în aşa hal de înfăţişare rurală? – Rogu-te, în interesul demnitaţii naţionale, ia măsuri, şi, încă o dată, iartă-mă dacă, la necaz, te-am supărat. Frăţeasca salutare, Caragiale 218 I.L. CARAGIALE CORESPONDEŢA 219 12 12.2. 1912 Vasile Goldiş Arad Adînc pătruns de recunoştinţa, mulţumesc din suflet pentru onoarea ce-mi face „Romînul”, covîrşitoare meritelor mele. Devotatul vostru frate, Caragiale 220 Către PETRE GRĂDIŞTEANU [7/19 mai 1899] Domnule Director General, Vă rog, după uzul stabilit între Onorata Direcţie şi mine, a binevoi să-mi acordaţi asupra drepturilor mele de autor pe stagiunea viitoare, 1899–1900, suma de 500 (cinci sute) lei, renunţînd din parte-mi la plusul de 5% pentru stagiunea viitoare, şi mulţumindu-mă cu 10%, tantiema normală, iar nu 15% ca în stagiunea trecută. Binevoiţi, domnule director general, a primi asigurarea deosebitei mele stime. I.L. Caragiale D-sale D-lui Director General al Teatrelor 221 Către G. GRIDEANU Crenvirştul internaţional salută cu respect cîrnatul romîn. Berea cosmopolită felicită cu stimă pelinul naţional. Berarul Caragiale salută şi felicită cu dragoste pe confratele său d. G. Grideanu, supranumit Cconaşul romîn. La mulţi ani cu fericire şi cu toate cele dorite, I.L. Caragiale Membru romîn al Societăţii internaţionale a Chelnerilor din tînărul Regat al Romîniei. 1.1. [18]94 D-sale Domnului G. N. Grideanul Membru etc. etc. etc. romîn La magazinul său propriu cu firma La Cconaşul tricolor Loco 222 Către GH. N. GRIGORESCU ŞI SOŢIA LUI [Friedrichrade, 14 iunie 1910] Copiilor, Sănătate, noroc şi voie bună să vă deie Dumnezeu! vă urez salutîndu-vă de foarte departe. Caragiale D-lui şi Doamnei Gh. N. Grigorescu la d. Ştefan Gîlcă la Plăineşti (Dragosloveni) Jud. Rîmnicul-Sărat, Rumänien Către DOMNIŞOARELE GRIGORIU–IAŞI [Berlin, vara (?) 1906] Preastimate domnişoare, Aş putea începe prin a vă face cunoscutele şi banalele imputări obicinuite în asemenea ocazii, bunăoară că „de ce v-aţi mai ostenit, de ce aţi mai cheltuit pentru mine să-mi trimiteţi un dar atît de preţios”; însă banalităţile-mi repugnează, şi mai la urmă, pentru ce v-aş ascunde adevărul şi n-aş fi sincer? Nu! n-aţi făcut rău că l-aţi îndrumat pe bunul nostru Georges să umble pe sub pămîntul Iaşilor, spre a găsi minunata comoară ce mi-a trimis; şi nu sunt în stare să vă mulţumesc de atîta gentileţa. Închipuiţi-vă cîtă impresie a trebuit să-mi facă scrisorica dv., plină de strălucite promisiuni, care mi-a sosit tocmai cînd, prin presimţire sau telepatie, ziceam la masă, văzînd o bucăţica de roquefort: „Ştiu eu cu ce fel de vin se mănîncă aşa brînză!” şi-n gîndul meu oftam după o picătură de vin moldovenesc. Din toate trei felurile am gustat, şi fireşte, la fiecare gustare am închinat în sănătatea familiei Grigoriu. Să nu mă-ntrebaţi pe care dintre toate trei felurile îl preferim. Eu, soţia mea, soacră-mea şi chiar copiii mei suntem deplin stabiliţi astă dată şi de unanim acord asupra preferinţii: le preferim pe toate trei! 223 224 I.L. CARAGIALE Azi-dimineaţa, am primit şi scrisoarea lui Buduşcă. De la toţi am primit cîte ceva, afară decît de la Havas, care pînă acuma tace. Eu îmi explic tăcerea lui numai prin greaua situaţie prin care trece guvernul: numai Dumnezeu ştie cîte griji are un bărbat de stat în asemenea momente!... ’ată-l focu! Soţia mea şi toţi ai mei vă trimit cele mai distinse salutări, iar eu rămîn al d-voastre prea îndatorat bun prietin, Caragiale Complimente lui Georges şi lui Buduşcă; lui Havas – nu! 225 Către C. GRINŢESCU 26/2 1882 Grinţescu Balţateşti În urma hirotonisirii dv. ca diacon trebuind a face serviciu de biserică la Piatra, depărtare de 28 chilometri de şcoala unde sunteţi învăţător sunteţi nevoit a lipsi adesea de la şcoală. Mai nainte chiar de hirotonisirea dv. lipsiaţi în toate septemînile de la şcoală avînd frecuente daraveri private la Piatra. În interesul serviciului dar sunteţi pus în disponibilitate pe ziua de 1 martie, pînă cînd se vor deschide şcoalele noui şi vi se va putea da un loc în apropiere de biserica la care slujiţi, aşa că depărtarea dintre biserică şi şcoală să nu vă mai silească a negriji pe vreuna pentru cealaltă. D. Hanganu fiind numit în locul dv. la Balţateşti, veţi preda noului titular, arhiva, mobilierul şi zestrea şcolii, cu inventar în regulă – şi faţa cu primarul respectiv. Primiţi, asigurarea consideraţiei. Către DIMITRIE GUSTI 1 [septembrie 1906] Dragă dle Doctor, M-am încurcat cu Mittag în privinţa caselor. Îmi scrie o scrisoare pretinzînd că scrisoarea mea nu era destul de categorică şi cerîndu-mi noi lămuriri. Rogu-te, sări de mă scapă de neamţ! Al d-tale devotat, Caragiale 2 [înainte de mai 1907] Stimate Domnule Doctor, Ai un moment să mergem mîine aci aproape la Polizei-Revier, să fac ultimele formalităţi pentru avizarea autorităţilor relativ la congediarea servitoarelor? E ultimul termen. Mîine e duminică. Rog răspunde-mi. Iartă-mă că te plictisesc şi primeşte o strîngere de mînă de la devotatul d-tale, Caragiale 226 CORESPONDEŢA 227 N.B. Oricît de tîrziu astă-seară, sîmbătă, poţi veni; un pahar de vin şi o portocală te aşteaptă cu dragoste şi cu prietinie. Ai cheia, profită de ea. * Care e rezultatul balotajelor? Gazeta mea nu spune mai nimic. 228 Către I. HANGANU Nr.25 / 26/2 1882 Dlui Hanganu, Filioara Pe temeiul titlurilor dv. de serviciu, sunteţi, cu data de 1 martie, numit <în postul> ca învăţător cu titlu provizoriu la catedra şcoalei din Balţateşti. Sunteţi dar invitat a vă prezenta la prefectura Neamţu spre a depune jurămîntul cerut de lege, după care mergînd la Balţateşti, veţi primi de la d. diacon Grinţescu, fostul învăţător, archiva, mobilierul şi zestrea şcoalei, cu inventariu în regulă şi faţa cu primarul respectiv. Intrînd în funcţiune veţi căuta a vă îndeplini datoria cu zel, regularitate şi bună purtare. Prim... 229 Către FAMILIA HERŞCOVICI [Berlin, 10 ianuarie 1908] D-zeu vă întărească. Caragiale 230 Către DOAMNELE EUGENIA U. HODOŞ, ALEXANDRINA N. HODOŞ, EUGENIA T. DUŢESCU–DUŢU Circulară. – Doamnelor Eug. U. Hodoş, Alex. N. Hodoş, Eug. T. Dutzescu-Dutzu, cu pruncii, şi Domnilor Ulpiu Hodoş, Nerva Hodoş, I. Brezeanu şi T. Dutzescu-Dutzu, Cu mare bucurie s-a primit, stimate Doamne şi stimaţi Domni, carta dv. poştală în familia exilată. Atenţia dv. ne-a mişcat foarte mult, căci ne-a făcut să vedem că nu suntem aşa de uitaţi de toată lumea: tot mai se ridică, din cînd în cînd, la zile mari, cu toată dragostea, cîte un pahar în sănătatea expatriaţilor. De aceea din toată inima şi noi toţi, am băut în sănătatea dv., şi v-am urat: la mulţi ani cu toate cele dorite după pofta inimii! Sănătate, noroc şi bucurie, fie-vă toate după gînd. Cu toată stima şi dragostea Didina Caragiale I.L. Caragiale Berlin, 12/25. I/905 Către NERVA HODOŞ 1 Iubite amice Nerva, Să nu te superi că, la mare nevoie, mi-aduc aminte de dumneata ca să te rog să m-ajuţi într-o pricină, căci nu văd alt bibliograf mai vrednic pentru aşa ispravă. A fost la noi, de pe la 1856 pînă tîrziu încoace, un literat (trebuie neapărat să-l ştii) anume P.M. Georgescu – uneori îşi mai adăoga în paranteză şi porecla Matsucolu. A tradus mult şi, pe cît mi-aduc aminte, destul de convenabil pentru vremea lui. Aci alăturat îţi dau ultima foaie de la cămaşa unei broşuri traduse de el, cu lista tuturor lucrărilor lui pînă la 1885. Iată ce îndrăznesc eu a dori să ştiu şi ce sper să aflu, cît mai scurt, de la dumneata: 1. Cine era omul acesta, adică, afară de slujba Muzelor, ce mai făcea? 2. Mai trăieşte, că trebuie să fie bătrîior, şi, dacă trăieşte, cum şi ce fel i s-ar putea da de urmă? Rogu-te, iubite Nerva, nu te supăra prea tare că-ţi cad belea, şi dacă ai un moment liber, ajută-mă. Cu frăţeasca dragoste mă-nchin. Al dumitale vechi prieten, Caragiale Schöneberg bei Berlin, Innsbruckerstr. 1, luni, 16/29.V. [1]911 231 P.S. Din partea mea şi a soţiei mele, multe salutări distinse pentru graţioasa dumitale doamnă. Îţi adaog că notiţa din Enciclopedia romînă* a dlui Diaconovich (Sibiu, 1900) nu mă slujeşte la mai mult decît să aflu că P.M. Georgescu, găsind în sfîrşit mijloace pecuniare, şi-a publicat şi traducerile inedite – cea din urmă în 1893. Fii sănătos şi vesel! Dumnezeu cu dumneata şi cu ai dumitale! 2 Stimate amice Nerva, Iartă-mă că am întîrziat a-ţi mulţumi de dragostea ce mi-ai arătat dîndu-mi informaţiuni despre răposatul Georgescu- Matsucolu şi mai ales trimiţîndu-mi excelenta dumitale ediţie a lui Dinicu Golescu, împreună cu numărul de probă al revistei „Comorile Romîniei”. Pentru ediţia Însemnărilor... eşti vrednic de toată lauda: era în adevăr păcat să rămînă, prea multă vreme, dată uitării o carte aşa de preţioasa. Introducerea dumitale, în care se vede ce bine le stă erudiţiunii şi pietaţii a merge împreună, şi sfinţenia cu care-ai reprodus bătrîna operă, plină de atîta căldură tinerească, dovedesc că eşti un om de gust, un prietin luminat al slovei, cum nu prea avem, un eminent elev al bunei şcoale franceze. Bravo! să trăieşti! Despre revista ilustrată, ce să-ţi spun? E foarte frumoasă. Numai... îngăduie-mi a-ţi da o mică povaţa, ca om păţit: să n-aluneci cumva a da din pungă... Comorile, să ne dea ele ceva, nouă, săracilor; nu să le mai dăm noi lor. 232 I.L. CARAGIALE *Tomul II, p. 529, col. a 2-a sus. CORESPONDEŢA 233 Primeşte, rogu-te, stimate amice, pentru dumneata şi pentru graţioasa dumitale Doamnă, din partea mea şi a soţiei mele, cele mai distinse salutări. Să vă dea Dumnezeu sănătate, noroc şi veselie! Vechiul dumitale prieten, Caragiale 9/22/VII/911 Einschreiben Domnului Nerva Hodoş – Bibliotecar ajutor – Storoboneasa Gara Smîrdioasa Jud. Teleorman, Rumanien Către DRAGOMIR HURMUZESCU 1 Joi, 9/22 sept. [1910] I. L. CARAGIALE cu cele mai distinse salutări, doreşte împreună cu familia sa, să primească ştiri plăcute despre sănătatea dumneavoastră. Schöneberg – Berlin Innsbruckerstr. 1 2 Joi, 16/29 sept. [1910] Stimate domnule profesor, cu mare bucurie văd că nu mai eşti mîhnit nemaiavînd de ce să fii îngrijorat. Astfel, îmi va face îndoită plăcere cinstea de a sta cu d-ta împreună pour casser une croûte. Vino sănătos şi vesel! Vei fi primit cu frăţeasca dragoste. Al d-tale devotat prietin Caragiale P.S. Dacă-l prinzi pe Gusti, adu-l şi pe el, oriunde şi oricînd nu strică şi puţina filosofie. 234 CORESPONDEŢA 235 3 [septembrie 1910] I. L. CARAGIALE doreşte numaidecît ştiri de la dumneata şi se pune la dispoziţia dumitale orişicînd. Schöneberg – Berlin Innsbruckerstr. 1 4 [septembrie 1910, Berlin] Stimate domnule profesor, În speranţa că veţi fi bine dispuşi a primi să ne faceţi mîine, sîmbătă, cinstea să poftiţi la noi la dejun, vă rugăm să binevoiţi a ne răspunde la aceasta printr-o pneumatică. La ce oră vă convine. Avem ascensor. Al dv. prietin Caragiale Dacă se poate, vă rugăm aduceţi-ne şi un filosof, fie chiar sociolog. 236 Către Dr. CORNEL IANCU Einschreiben Dr. Cornel Iancu Stimate amice, rogu-te stăruie îndată pe lîngă amicul nostru d. Goldiş să insereze cît mai neîntîrziat în „Rom[înul]” notiţa pe care i-am trimis-o astăzi sîmbătă prin poştă. Sper să ne vedem săptămîna viitoare. Pînă atunci primeşte, te rog, o frăţeasca salutare din partea devotatului d-tale Caragiale Sîmb[ătă], 16/29 aprilie 191[1] [pe verso, cu aceeaşi cerneală:] fotografia prodigiosului Aghiuţa stă atîrnată d-asupra mesei mele de lucru. Către G. IBRĂILEANU 1 Schöneberg bei Berlin [octombrie–noiembrie 1908] Ror, stimate amice, primeşte adînci mulţumiri pentru prea generosul articol. Salutări distinse, recunoscător, Caragiale G. Ibrăileanu „Viaţa Romînească” Iaşi 2 Stimate amice, iată aci alăturat textul novelei, 57 de feţe corectură numerotate cu albastru, împreună cu două notiţe neapărat trebuincioase. Eu crez că trebuie zeţuit cu cicero, cu dursuşi, după alăturatul model pe hîrtie de coloare. Puneţi-l în lucru şi trimiteţi-mi cît mai degrabă (în plic recomandat, fireşte), o corectură curată, pe care trebuie negreşit s-o revizuiesc şi eu o dată, pentru mai multă siguranţa. Să nu uitaţi, mă rog, a-mi înapoia şi foile ce vă trimit, care-mi trebuiesc pentru volum. A cincea zi de la expediere, primiţi corectura revizuită cu „bun de imprimat”. – Aştept dar. 237 Şi acum, sunt dator să vă mulţumesc pentru colecţia preţioasei voastre Reviste. Este o excelentă publicaţiune, pe care îmi place s-o aplaud călduros, deşi mie mi se pare că exageraţi oleacă importanţa tendinţei morale şi sociale în artă. De atîta amar de ani, vă razboiţi, – două şcoale – artă pentru artă, artă cu tendinţa, – rupeţi atîtea lănci, pierdeţi atîta vreme, risipiţi atîta bravură, şi n-aveţi, nici unii nici alţii, un moment să vă gîndiţi şi la ceva care trebuieşte egal ambelor şcoale – la talent. De cîte ori citesc dezbaterile voastre savante, care, mărturisesc, sunt de multe ori prea adînci pentru priceperea mea, mă întorc, obosit şi mîhnit, la ce am gîndit băbeşte todeuna: artistul poate avea sau nu tendinţa; însă, artă fără talent, peste putinţa. În sprijinul propoziţiei întîia avem două exemple tipice, Tacit şi Shakespeare; pentru cea de a doua, găsim uşor multe, destule, dovezi hotărîtoare între producţiile nenumărate ale ambelor şcoli protivnice... Dar în asta nu trebuie să m-amestec eu prea mult; eu nu sunt critic de artă sunt un bătrîn meşteşugar, şi, ca atare, vă rog să primiţi frăţeştile mele salutări toţi; iar cei însărcinaţi cu administraţia Revistei să nu uitaţi a-mi expedia cît mai iute, după-nvoială, suma de 1 000 lei (800 mărci) la adresa: Wilmersdorf bei Berlin; Hohenzollerndamm 12. Fiţi sănătoşi şi veseli! Al dv. prietin, Caragiale Marţi, 17/30.XI. [1]909 3 Stimate amice, mă tem că ieri am uitat să-ţi adaog, în scrisoarea cu textul novelei, un lucru foarte important. De aceea mă grăbesc a-ţi adăoga acestea: rămîne bine înţeles că apărem înainte de ianuarie, fiindcă apariţia volumului n-o pot amîna mai tîrziu de 7–10 ale acelei luni, 1910. – Am multe poveţe 238 I.L. CARAGIALE să vă dau în privinţa parţii tehnice a Revistei. Sper să viu pe primăvară la Iaşi, aproape într-adins pentru asta, în speranţa că am să fiu, spre folosul excelentei voastre publicaţiuni, ascultat, ca vechi meşteşugar tipograf ce sunt. Cu frăţeasca dragoste, Al dv. Caragiale Miercuri, 18.XI/1.XII. [1909] P.S. N-am primit pînă astăzi numerele pe octombrie şi noiembrie. Rog, nu mă uitaţi. „Viaţa Romînească” mă interesează foarte mult. Herrn Professor G. Ibrăileanu la Revista „Viaţa Romînească” Iassy (Rumänien) 4 Stimate domnule Ibrăilene, Iată corectura cît se poate mai îngrijită; te rog, mai aruncă-ţi şi d-ta ochii la revizie în maşină; ştii că la pus în maşină se-ntîmplă de sar literele de la capetele rîndurilor. Însemnările închise într-un cerc le-am pus acolo unde litera nu e de acelaşi fel, adică e străină de casa din care-i cules textul întreg. Le-am însemnat, fiindcă la tipar astfel de pestriţaturi bat la ochi şi fac foarte urît efect. Nu le-am biruit pe toate, desigur. Să mă iertaţi că am uitat a vă spune să se culeagă povestea cu ortografia dv. obicinuită; eu, prin deprindere de mult, scriu cu ortografia veche, şi acuma mi-ar trebui multă bătaie de cap la copiat să mă dezbăr, cuvînt cu cuvînt, de apucătura înveterată. Am căutat, pe cît posibil, să fie cel puţin consecuentă icoana cuvintelor. Cu altă ocazie, dacă mai voi avea cinstea să figureze numele meu în preţioasa dv. revistă, am să CORESPONDEŢA 239 vă rog a dispune să se culeagă totul cu ortografia dv. modernă. Aproposito de nume, vă rog lăsaţi la sfîrşitul novelei numele Caragiale simplu, fără iniţialele I.L. – Nu credeţi că o fac asta prin fatuitate; dar am apucat, de-atîta vreme să iscălesc aşa, şi cu iniţialele acelea de prisos (căci alt publicist astăzi cu un nume să semene nu există), parcă ar fi altcineva, nu tot eu. Am scris ieri dlui Botez că am primit carta d-sale postală, prin care mă anunţa că mi-a expediat banii, şi l-am rugat totodată să-mi trimită, în pachet recomandat, următoarele publicaţiuni din editura dv.: 1. Cele două volume de critici ale d-tale (Scriitori şi curente şi Spiritul critic etc.). 2. Din lumea dreptăţii de I. Brătescu-Voineşti, şi 3. Specialistul romîn al lui Philippide; iar pentru achitare voi îngriji numaidecît. – Te rog şi pe d-ta, pune o vorbă bună în favoarea mea pe lîngă Administraţia dv. să n-aştept prea mult. Asemenea, vă rog pe toţi, din numărul cu Kir Ianulea să binevoiţi a-mi trimite două exemplare – unul vi-l plătesc. Primiţi, vă rog, toţi frăţeşti salutări din parte-mi. Fiţi sănătoşi şi veseli! Al dv. prietin, Caragiale Wilmersdorf bei Berlin, Hohenzollerndamm 12, vineri, 27.XI/10.XII. [1]909 5 [sfîrşitul lunii decembrie, 1909] Stimate domnule Ibrăilene, Iartă-mă că am întîrziat a-ţi răspunde : am lipsit cîteva zile de acasă. Domnului Botez i-am mulţumit pentru bani, pe care 240 I.L. CARAGIALE i-am primit prin Disconto. Îmi fac o datorie să-ţi mulţumesc şi d-tale pentru frumoasele volume ce mi-ai trimis şi pentru binevoitoarea atenţie ce-mi araţi. Acuma, mai îndrăznesc a te ruga să binevoieşti a-mi trimite şi volumul dlui Pătrăşcanu, care va apare în curînd, cum citesc în ziare. Nu cred că abuzez prea mult de prietenia ce-mi araţi şi te rog a primi cele mai distinse salutări din partea prietinului dv. Caragiale Tutulor şi dv. multă sănătate. Vă urez petrecere fericită de sărbători. La revista „Viaţa Romînească” Iassy, str. Golia, 52 Rumänien 6 [2 ianuarie 1910] 1910! La mulţi ani cu sănătate, noroc şi veselie! Caragiale 7 La mulţi ani cu sănătate, noroc şi veselie! Caragiale [1912] La revista „Viaţa Romînească”, Iassy str. Golia, 52 Rumänien CORESPONDEŢA 241 8 [13 februarie 1912] Mulţumesc. Cu stimă, al dv., Caragiale 9 [Berlin, martie 1912] Prea stimate , amice, d-le Ibrăileanu, Nu mă lasă inima să mă mărginesc la o simplă mulţumire prin telegraf pentru articolul cu care ai voit, printr-un exces de bunătate, să mă răsplăteşti mediocra> de truda mea, mai presus de valoarea rezultatelor ei. Voi să-ţi mulţumesc şi prin aceste cîteva rînduri şi să primeşti Nu mă pot mărgini numai la o telegramă; voi şi prin aceste rînduri să-ţi mulţumesc pentru articolul d-tale. Ai voit să mă boiereşte de truda mea plătindu-mă generos cu mult peste valoarea operei mele. Încă o dată viu să<-ţi> vă mulţumesc prin aceste rînduri atît d-tale cît şi autorilor celor două notiţe din <„Viaţa Romînească”> „V.R.”, cu care m-aţi cinstit boiereşte, răsplătindu-mi cu dărnicie, truda profesională, mult peste valoarea operei mele. Eu, drept să vă spun, orcît de conştiincios meşteşugar m-aş socoti Eu, să-ţi spun de 242 I.L. CARAGIALE Eu Eu Eu Şi d-ta şi d. Arghezi şi autorul notiţei prime din Miscellaneea m-aţi cinstit boiereşte; mi-aţi răsplătit truda profesională cu mult peste valoarea operei mele. Mă simţ dator să vă mulţumesc încă o dată, înţelegînd că numai acelei porniri morale cărei foarte adînc i se poate afla izvorul, şi care se cheamă simpatie, îi datoresc dărnicia cu care m-aţi cinstit de ziua mea. am şi eu în sufletul meu multă simţire pentru bunăvoinţa> Îţi mulţumesc p. carte. Am citit-o în fugă <şi mi-a plăcut>. Ca formă n-am nimic de zis; conştiinţios îngrijită, e foarte bine făcută, aşa că e o lectură plăcută şi; ca fond am o singură observaţie să fac; în fond pentru (?) d-stre acei ce cred în virtutea poveţelor bune şi în prestigiul raţionamentului? Eu numai nevoia îi poate preschimba omul şi> <în bine ca şi în rău> şi o societate în bine sau în rău, că bunul trai şi progresul mental şi moral este opera vremii nu a> mai degrabă crez în descîntece şi-n farmece decît în asta. I.L.Caragiale 10 [3 aprilie 1912] Christos a înviiat! La mulţi ani cu fericire! Caragiale CORESPONDEŢA 243 244 I.L. CARAGIALE 11 Stimate amice, Sper să fiu duminică 29 apr. la Iaşi, unde viu într-adins pentru a vă vedea – pe amicul Stere şi pe d-ta. O să-mi permit a vă prezenta pe un debutant în litere, care doreşte să capete botezul cernelii de tipar cu blagoslovenia „Vieţii Romîneşti”. Să vedem dacă m-am înşelat crezînd că merită şi tînărul meu această înaltă onoare… Pînă la revedere, o strîngere de mînă, cu frăţeasca dragoste, de la bătrînul dv. prieten Caragiale luni seara 23 apr., st.v./6 mai. st.n. [1912] I. L. Caragiale, Innsbruckerstr. 1 12 [Ploieşti, 27 aprilie/10 mai 1912] Sosim duminică seara, ora 6, prin Paşcani. Salutare Vlahuţa – Caragiale Către CONSTANTIN IONESCU 17 mai 1900 Stimate amice, Mi-ar conveni grozav pe aceste vremuri de criză, să se poată realiza ideea dv. şi de aceea mă grăbesc a vă răspunde. Iată cu ce condiţii aş ţine o conferenţa sau aş lua parte la una. 1. Aş face Lecturi umoristice (aşa ar şi trebui pus pe afiş). Aceste lecturi, cu o introducţie, ar ţinea 1 1/2 pînă la 2 ceasuri. Lucrul acesta l-am făcut la Bucureşti, Iaşi, Craiova, Brăila, Galaţi, Ploieşti şi am constatat că place mai mult decît toate conferenţele savante. 2. Pentru asta trebuie să cîştig minimum 200 lei*. În caz că puteţi monta o aşa afacere, bine. Îndată ce-mi trimiteţi 100 lei avans, cu condiţia ca restul de 100 să mi-l garantaţi a mi-l da înainte de conferenţa, acolo, la Buzău, mă pun în tren şi viu. Afară de asta, trebuie să-mi precizaţi ziua, căci n-am vreme de pierdut; viu, ţiu conferenţa şi, cu trenul despre ziuă, mă-ntorc la slujbă. Astfel dar ar fi preferabil să fie fixată conferenţa pentru o duminecă sau zi de sărbătoare, şi – să-mi scrieţi din vreme. 245 * Se-nţelege că orice se scoate mai mult, faceţi voi cu acea sumă ce vreţi – o daruiţi Ateneului sau Societăţii filarmonice – sau orice. 246 I.L. CARAGIALE Nu vă suparaţi că pun condiţia avansului şi plaţii înainte. Nu de buna voastră credinţa mă-ndoiesc, Doamne fereşte să fiu aşa de nepoliticos cu buni prietini; mă-ndoiesc de siguranţa afacerii. Aşa cum pun eu condiţia, suntem siguri şi eu şi voi că nu ne amăgim de-nchipuiri, şi că nu viu decît dacă mijloacele sunt deja găsite – adică viu cînd ursul e împuşcat, nu cînd e în pădure. Complimente lui Scutaru, Perşinaru, şi d-tale o strîngere de mînă. Caragiale Raspundeţi la adresa: Sf. Spiridon 3 bis. 247 Către DIMITRIE IONESCU [Berlin W. 27. 11.04] Iubite Doctore, Mare bucurie ne-a făcut frumoasa veste ce ne-aţi trimis. Multă sănătate din partea nevesti-mii Doamnei dumitale, a cărei cunoştinţa doreşte mult s-o facă. Să trăiască Elena-Caterina! şi, fără multe necazuri, să trăiţi şi voi să-i sarutaţi cununiile, după care s-ajungeţi fericiţi bunici! O frăţeasca strîngere de mînă de la al d-tale Caragiale Monsieur le Docteur D. Ionnesco Potsdamerstrasse 134B Hier Către TAKE IONESCU 1 [1 ianuarie 1909] Trăiască marele partid conservator-democrat! Trăiască invincibilul şef ilustru! Meargă împreună mulţi ani cu sănătate înainte din triumf în triumf. Devotat, Caragiale 2 [15 februarie 1909] Berlin. – La mulţi ani tot cu izbîndă, trăiască partidul, trăiască strălucitul şef Take Ionescu! Devotat, Caragiale 3 [21 ianuarie 1910] Trăiască nebiruitul partid conservator-democrat, trăiască ilustrul şef Take Ionescu; meargă înainte tot triumfătorii [sic!] la îndeplinirea înaltei meniri spre lauda lor şi cinstea Patriei. 248 CORESPONDEŢA 249 4 [9 februarie 1912] Take Ionescu Bucureşti Pretutindeni şi oricînd trebuie să fii flacăra tuturor flacărilor. Să trăieşti, te doreşte mult soldatul recunoscător, Caragiale 5 [12.2. 1912] Take Ionescu Cătunul 25 Bukarest Cînd cel mai ales între aleşii neamului gîndeşte astăzi la mine cu atîta graţioasa atenţiune, încep [a] crede [că] nu mă născui tocma degeaba. Mulţumesc cordial, ilustre şefule, noroc, sănătate, dee-ţi mulţi ani Dumnezeu, că minte îţi dete destulă. Nestrămutat soldat Caragiale 250 Către Prof. TH. IONESCU Stimate Domnule Profesor, Vă mulţumesc atît Dv. cît şi tinerei Societăţi de lectură ce prezidaţi pentru graţioasele dv. salutări. Sunt stimate Domnule Profesor Al Dv. devotat servitor Caragiale 4/17 febr.1912 Domnului Profesor Th. Ionescu Preşedintele Societăţii de lectură „Fontanina” Craiova, Liceul Carol I. Rumänien Către UN INTELECTUAL DIN GALAŢI Preastimatul meu domn, Propunerea d-voastră atît de graţioasa îmi face nespusă onoare – o onoare însă pe care trebuie să o declin; căci eu nu fac politică de capul meu; eu sunt membru nestrămutat al Partidului Conservator-Democrat, şi, ca unui atare nu-mi este, fără ordin categoric al forului nostru competent, permis nici un pas politic, mai cu seamă în împrejurări turburi cum sunt cele de astăzi. Într-un singur mod m-aş putea bucura de simpatia ce-mi arataţi, aşa de binevoitori, d-voastră şi amicii d-voastră intelectuali, anume: dacă aş avea atîta trecere pe lîngă dv. să izbutesc îndrăznind a vă ruga ca voturile ce mi le-aţi fi dat mie la Colegiul II de Cameră să le daţi listei pe care oficial o va propune Partidul Conservator-Democrat de sub şefia marelui nostru bărbat de stat d. Take Ionescu. Aceasta ar fi, în adevăr, pe lîngă o faptă patriotică, şi o mare dovadă de dragoste pentru mine din partea d-voastră, în schimbul căreia n-aş şti niciodată cum să vă fiu mai recunoscător. Urîndu-vă, de Anul Nou, la mulţi ani cu noroc, sănătate şi veselie, rămîn al d-voastră, al tuturor binevoitorilor mei, devotat servitor I.L. Caragiale Schöneberg b. Berlin, Innsbruckerstrasse 1. 7/20 ianuarie 1911 251 Către EMIL ISAC 1 Dragă Emil Isac, Înaintea d-tale, un alt scriitor de talent mi-a cerut o precuvîntare la un volum al său. Îţi răspund şi dumitale ca şi aceluia... O fată, intrînd în bal împodobită cu toate graţiile frumoasei vîrste, nu mai are nevoie de recomandaţia unei mătuşi. Trebuie să priceapă amîndouă – şi fata, că la farmecul ei nu poate adăoga nimic vorba bătrînii – şi bătrîna, că n-are ce căuta la bal, nici la spatele tinerei, necum să-i treacă înainte şi printr-un discurs de preţioasa factură, să-i consacre o carieră evident predestinată succeselor. Nu. Volumul d-tale n-are nevoie de o precuvîntare a mea... Aruncă-l la lumină, să-şi caute în lume norocul, singur – liber de orice reazăm de prisos: prestigiul talentului îi va fi de-ajuns. Gata să te slujesc, după slabele-mi puteri, sunt cu distinsă stimă, al dumitale Caragiale 12/25 aprilie 1911 252 2 Stimate dle Emil Isac, Prefaţa nu-ţi fac, fiind şi eu foarte ocupat cu o lucrare ce nu sufere amînare. Şi pe urmă, e drept ca fiecare artist să îndure insultele ce i se aruncă anume, cum şi să se bucure singur de aplauzele ce le poate smulge... Şi apoi, dacă artistul este cuminte şi are conştiinţa de valoarea sa, trebuie să fie nici prea încîntat de aplauze, nici prea mîhnit de insulte. Adesea, cînd eşti aproape asfixiat de năduful celor dintîi, prefăcute sau pornite după comandă, în general proaste, parcă-ţi redă viaţa o ploaie răcoroasă a celor din urmă, sincere şi inteligente, pornite din fundul necazului. Nu sunt oare şi insultele ce ţi se aduc, omagiu de-a-ndoasele adus talentului? Aşadar – nu cere prefaţa. Comedia dumitale, dacă poţi să mi-o trimiţi, nu faci rău: citind-o, te-aş servi şi mai bine. Eu am promisia actualului director general al teatrelor, că o va căuta şi va face tot ce se poate pentru a o pune în scenă chiar în stagiunea viitoare. Urîndu-ţi din parte-mi tot succesul, îţi trimit multe salutări. Al dumitale amic, Caragiale 14/27 iulie 1911 3 Dragă domnule Isac, Focul din Constantinopol, minunatul articolaş din „Romînul” este o strălucită evidenţiare a talentului dumitale. Citirea lui mi-a cauzat bucurie şi îndestulare. Eşti demn elev, cu toate calităţile admirabile ale unui meşter. Multe salutări de la vechiul d-tale, Caragiale 8/21 august 1911 CORESPONDEŢA 253 254 I.L. CARAGIALE 4 Iubite amice, Cu mare bucurie am aflat că Maica cea tînără este o strălucită manifestaţie artistică, o strălucită promisiune. Rog cu stăruinţa pe tînărul autor să caute a o îndeplini – şi să nu se-ndoiască un moment de dragostea mea părintească, pe care se poate rezema cu încredere oricînd. Cu distinse salutări, al dumitale prietin, Caragiale 1/14 februarie 1912 5 Iubite domnule Isac, Îţi trimit astăzi contractul cerut şi iscălit de mine şi mă învoiesc să stau alături de piesa d-tale. În interesul literaturii noastre naţionale, n-ar strica să ne cunoască străinii. Cît despre cele materiale: te încredinţez pe d-ta, să tratezi cu orice teatru de a mi se juca piesele. Am aflat că lucrezi la o nouă piesă: Iancu – fi-va şi aceasta, un minunat prilej, pentru prietinii şi duşmanii dumitale, de-a te discuta? Cînd o ai terminată, mi-o trimite să o citesc, eu vreau să fiu întîiul care să o cunosc. Noroc şi spor la muncă. Al d-tale frate mai bătrîn şi prietin, Caragiale 6/19 mai 1912 255 Către IOAN URBAN JARNIK Stimate Domnule Profesor, Lungi, sunt numai scrisorile urîte şi plicticoase; cele frumoase şi amuzante sunt totdeauna prea scurte. – A dumitale m-a încîntat. Îţi mulţumesc din suflet că ţi-ai mai adus aminte de mine şi-ţi urez, la rîndul meu, sănătate, noroc şi veselie pentru D-ta şi pentru toţi iubiţii D-tale, întru mulţi ani pînă la adînci bătrîneţi. Sunt al D-tale, stimate Domnule Profesor, cu stimă devotat servitor, Caragiale Schöneberg bei Berlin 3/16.II.1912 Către HERBERT KANNER Berlin W., 20 aprilie 1909 Stimate Domnule, Iartă-mă că, din cauza ocupaţiunilor mele, n-am destulă vreme să-ţi îndeplinesc dorinţa; acu mi-ar fi peste putinţa a sta s-aştern notiţele autobiografice ce-mi ceri. Dar eu gîndesc că nici nu-ţi trebuiesc pentru disertaţiunea d-tale: întrucît opera care te interesează stă înaintea d-tale întreagă, – spre a fi inţeleasa, gustată şi criticată, ce nevoie mai are de alte date biografice despre autorul ei, decît că e născut atunci şi acolo şi că trăieşte încă, pînă cînd o muri, în cutare loc? Ba, eu cred că şi asta e de prisos. Cînd ai d-ta o pereche de ghete, şi ieftine şi potrivite, poartă-le sănătos, şi nu-ţi mai pese de locul naşterii autorului lor şi de-mprejurările vieţii lui, care n-au deloc a face cu ghetele d-tale. Mulţumindu-vă călduros, stimate Domnule, atît d-tale cît şi Domnului Profesor al d-tale, că onoraţi cu atîta atenţiune opera mea, vă rog să primiţi cele mai distinse salutări din partea devotatului Dv. servitor. Caragiale P.S. – Aş dori să ştiu unde înveţi d-ta şi cum îl cheamă pe d. profesor de limba romînă al d-tale. 256 257 Către Dr. I. KIRIAC [Berlin, 12.2.1912] Iubite doctore, Mai întîi îţi mulţumesc din suflet că ţi-ai adus aminte de mine la ziua mea într-un chip aşa de simpatic. Apoi, îţi urez, din partea mea şi din partea familiei mele, pentru tine şi pentru iubiţii tăi, sănătate, noroc şi veselie. Să vă dea Dumnezeu draguţul, tot binele ce-l dorim pentru copiii noştri! Doamnei Kiriac multe distinse salutări. Frumoşilor şi graţiooilor tăi copii, părinteşti binecuvîntări. Urăm cu toţii să vă ajute Pronia să le sarutaţi cununiile, şi pe urmă… cinstiţi fericiţi bunici. Ura! Pentru tine, o caldă îmbrăţişare frăţeasca de la bătrînul tău prieten mult îndatorat Caragiale 258 Către ROBERT KRAUS [Berlin, 14.2.1912] Herzlichster Dank. Herzlichste Grüsse. Ergebenst Caragiale Robert Kraus Commissionär Wien 259 Către JACQUES L. KREMNITZER Domnului Jacques L. Kremnitzer şi Domnilor şi Doamnelor artişti ai Teatrului Lieblich (Jigniţa) Stimaţi Domni şi Doamne, Vă sunt adînc recunoscător pentru urările ce v-aţi gîndit, atît de binevoitor, a-mi face de ziua mea prin dl Jacques L. Kremnitzer. Din parte-mi urez: să vă dea Dumnezeu sănătate şi veselie pentru dv. şi pentru toţi iubiţii dv., pînă la adînci bătrîneţi! Asemenea, vă urez mult şi îndelungat succes în subtila şi nobila voastră carieră artistică. Să trăiţi! Sunt al dv. bun şi îndatorat prieten, Caragiale 3/16 febr. 1912 Schöneberg bei Berlin, Innsbruckerstr. 1 Domnului Jacques L. Kremnitzer Administraţia Teatrului „Lieblich” Bukarest, Str. Negru-Vodă 14–16 Rumänien 260 Către CONST. LECCA [W.b.B. 21.06.1905] La mulţi ani cu toate fericirile după pofta inimii Devotat, Caragiale P.S. – Procură am dat lui Gr. Cernescu, amicul nostru. Adresa lui: Mihai Vodă 20. Dacă e nevoie anunţa-l. – Încă o dată: petrecere bună şi la mulţi ani! C Wilmersdorf bei Berlin – Preussischestr. 10 Hpt. Dlui Const. Lecca avocat, subdirector al Creditului Funciar Urban Bukarest la Creditul Func. Urban Strada Doamnei Rumänien 261 Către N. LEON [înainte de 1900] Stimate amice, Iartă-mă că te deranjez, contînd prea mult pe bunătatea d-tale. Te rog, dictează aducătorului, tînărului Florescu, petiţia pe care trebuie să ţi-o dau eu d-tale pentru ca fiul meu, Matei Caragiale, în calitatea lui de bursier la liceul „St. George”, să poată trece gratuit examenele la stat. Sperînd în dreptatea d-tale, te salut cu toată stima, I.L. Caragiale Către REDACŢIA ZIARULUI „LIBERALUL” 1 Wilmersdorf bei Berlin, Hohenzollernpl. 4 Marţi, 24 iulie (6 aug.) ’907 Stimate Domnule şi Confrate, Apelînd la sentimentele Dv. colegiale, vă rog călduros, dacă e posibil, să binevoiţi a publica în coloanele „Liberalului”, absolut întocmai, următoarea scrisoare, pe care, de teama ciuntirii, nu mai am curajul s-o adresez unde s-ar cuveni: „Domniei sale, Domnului Doctor Blumenberg Criticul literar de la „Opinia” – Iaşi Prea stimate Domnule Doctor Blumenberg, Daţi-mi voie, mă rog, să vă spun că, publicînd zilele trecute ciuntită o scrisoare a mea cătră Dl. Prim-redactor al „Opiniei” – cu toate scrupulurile de înaltă politică ce le puteţi, ca bărbat de stat, invoca – aţi comis (scuzaţi-mi cuvîntul exact!) o mare necuviinţa literară. 262 Cu respectul şi teama datorite de un comun publicist unui atît de eminent om de litere, critic etc., sunt, prea stimate Domule Doctor Blumenberg, Al D-voastre servitor, Caragiale publicist romîn Binevoiţi, domnule redactor al „Liberalului” etc.” Atît pentru a se publica. Mulţumindu-vă anticipat, îndrăznesc să vă rog a-mi trimite la adresa mai sus arătată şi un număr din „Liberalul” cu această scrisoare către dl dr. Blumenberg. Cu toată dragostea al dv. îndatorat Caragiale. 2 [24 iulie/6 august 1907] Stimate Domnule Redactor şi Confrate, Bănuiesc că adineaori, în pripă, prin scrisoarea mea recomandată, nu v-am dat exact alineat al doilea din scrisoarea mea cătră ilustrul critic Dl Doctor Blumenberg de la „Opinia”. Îmi permit a vi-l transcrie încă o dată îndelete: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Cu respectul şi teama datorite de un comun publicist unui eminent om de litere, critic etc., sunt, prea stimate Domnule Doctor Blumenberg, Al D-voastre servitor Caragiale publicist romîn” Sunt al Dv. Dle Redactor al „Liberalului” devotat Confrate Caragiale CORESPONDEŢA 263 Aceeaşi dată ca scrisoarea recomandată Adaog două timbre romîneşti, pentru cazul cînd aţi binevoi să publicaţi scrisoarea şi să-mi expediaţi un exemplar din „Liberalul”. Cu stimă Car 3 [iulie-august 1907] D-sale Dlui redactor al „Liberalului” Iaşi Stimate Domnule Redactor şi Confrate, Eminentul nostru critic d. doctor Blumenberg – după ce mi-a publicat ciuntită o scrisoare zilele trecute – revine în „Opinia” de la 22 iulie asupra incidentului cu fabula din „Convorbiri” atribuită pe nedrept mie; d-sa susţine, potrivit afirmaţiei unui confrate bucureştean, că „cu toate dezminţirile mele, tot eu aş fi autorul acelei fabule” şi găseşte momentul oportun spre a „declara incidentul închis”. Cu tot respectul, cutez a spune eminentului nostru critic, d. doctor Blumenberg, că apucătura d-sale mi se pare cam prea violentă. Nu! după regulile cuviinţei elementare, incidentul nu poate fi declarat închis, aşa à la cavalière, pînă nu spun şi eu cîteva cuvinte pe cari sunt absolut dator a le spune. Mă rog, stimate confrate, ce pagubă aş fi avut eu dacă, scriind acea fabulă, o şi iscăleam? Desigur, modesta mea carieră literară nu pierdea nimic dacă publicam cîteva rînduri decente mai mult. Dar opera? ar fi păgubit ceva? Din contra, cred eu; poate, cum criticii noştri (între cari fireşte trebuie să număr în primul loc pe eminentul d. dr. Blumenberg) au arătat totdauna oarecare blîndeţe faţa de ceea ce am putut produce, 264 I.L. CARAGIALE era să fie întîmpinată cu mai puţina asprime, dacă nu, ca atîtea altele ale mele, trecută, prin extrema amabilitate, cu vederea. Căci, să nu uit a spune şi aci, fabula aceea mi se pare mie convenabilă, lege artis, la limită, lucru destul de frumos astăzi în vasta noastră literatură; – aminteri nici n-o trimiteam la „Convorbiri”; – fiindcă, de trimis, eu am trimis-o, dar... între trimis şi comis, este o considerabilă deosebire. Vă întreb, prin urmare, pe dv.: pot eu lăsa, fără a protesta din toate puterile, pe eminentul nostru critic d. doctor Blumenberg să afirme mereu şi, cu necontestata-i autoritate, să impună la toată lumea credinţa că nu-i altul care s-ascunde sub vălul anonimului decît eu? Neapărat că nu. Căci oricît de-ncîntat trebuie să fiu de atenţia ce mi-o acordă eminentul nostru critic, d. doctor Blumenberg, nu pot îngădui, printr-o culpabilă fatuitate, să mi se atribuie paternitatea operelor altuia, mai ales cînd, cum e cazul, eu le recunosc o apreţiabila valoare. Înţeleg bine cît atîrnă succesele şi reputaţia unui mic publicist de dispoziţia bună sau rea, de capriţiile chiar ale unui eminent critic ca d. dr. Blumenberg, care, pe lîngă atîtea rari merite, dispune după plac şi de organul unui partid de guvernămînt; dar cu toată teama ce trebuie să-mi inspire un aşa bărbat – o ilustraţiune a vremii – mă văd silit de astă dată a-i contraria capriţiul, fiindcă, în lumea asta, afară de d-sa şi de mine, mai este cineva, anume autorul adevărat; acesta, voind, pentru înalte raţiuni ce-l privesc, să păstreze strict anonimul, mi-a încredinţat mie, pe cuvîntul de onoare profesională, soarta publicării mai multor opere; prin urmare, trebuie să am cu atît mai multă omenie faţa cu omul care cunoaşte că nu eu sunt autorul operelor lui, cu cît ştiu bine că el n-ar putea deocamdată ieşi descoperit în faţa lumii să reclame contra vreunei imposturi. CORESPONDEŢA 265 După ce am spus acestea cum eram dator, cred şi eu că am putea considera incidentul închis, afară numai dacă eminentul nostru critic, d. doctor Blumenberg, n-ar voi să-l redeschidă. Mulţumindu-vă de ospitalitatea ce-mi acordaţi în coloanele dv. sunt, stimate domnule Redactor şi confrate, Îndatoratul dv. servitor, Caragiale publicst romîn 4 [înainte de 11 august 1907] Stimate Domnule Redactor şi Confrate, După informaţiile primite din Iaşi, pe eminentul critic, care atîta vreme m-a persecutat cu tachinăriile sale maliţioase, atribuindu-mi în ruptul capului, cu toate dezminţirile mele, nişte opere ale altcuiva, eu ştiam că-l cheamă d. dr. Blumenberg, şi iată că acuma, prin „Opinia” (212, 5 aug.) îmi răspunde d. dr. Blumenfeld. Pasămite, căci aminteri ar trebui să presupun că „Opinia” are doi doctori critici, pe dr. Blumenfeld şi pe d. dr. Blumenberg, pasămite că informatorul meu mi-a dat numele criticului, nu ciuntindu-l, cum (să mă ierte!) zice greşit d. dr. Blumenfeld, ci pocindu-l. Cu voia dlui doctor Blumenfeld, pe romîneşte, a ciunti va să zică: a reteza o parte dintr-un tot, a împuţina, a mutila un întreg (cum a fost cazul cu publicarea scrisorii mele în „Opinia”); dar, pentru: a schimba o parte cu alta, a deforma ceva (cum e cazul cu Blumenfeld – Blumenberg), sau pentru: a anina la un întreg o parte străină (cum ar fi, de ex., cînd în loc de Blumenberg, am zice Blumenbergeanu) – se zice, pe romîneşte, a poci. 266 I.L. CARAGIALE După această mică digresiune linguistică, ce nu mi se pare nepotrivită aci, mă grăbesc a declara, ca să isprăvim odată neisprăvita dispută, că mă simt deplin satisfăcut cu răspunsul dlui dr. Blumenfeld – afară de un singur punct, şi anume: d-sa, contrariat, se vede, că din greşeala informatorului meu, l-am chemat, bona fide, d. dr. Blumenberg, face aluziuni răutăcioase la fizionomia numelui meu, grecească ori turcească. Aci d. dr. Blumenberg abuzează de spiritul d-sale, prinzîndu-mă la strîmt; d-sa, care poartă un nume de fizionomie germană, face cu mine antigrecism şi antiturcism, ştiind bine, cum ştie toată lumea, că eu, care o viaţa-ntreagă de publicist n-am făcut niciodată antigermanism, n-am să m-apuc fireşte a-l face acum de dragul d-sale… Asta nu e deloc gentil din partea dlui dr. Blumenfeld – îmi pare rău! Încolo, ce e drept, răspunsul d-sale îmi convine nu se poate mai bine. Care va să zică, ne-am înţeles: eminentul critic, în sfîrşit, mă crede că nu eu sunt autorul fabulelor din „Convorbiri”. Sunt pe deplin mulţumit… Cît despre dorinţa d-sale de a afla de la mine numaidecît numele autorului anonim, regret că nu i-o pot satisface, şi-l rog foarte respectuos, asupra acestei chestiuni să-mi deie bună pace. În definitiv, criticii literari, oricît de autorizaţi, n-au dreptul, cred eu, să pună la tortură pe cineva care le tăinuieşte pe un anonim încăpăţînat, ca nişte straşnici agenţi ai siguranţei pe o gazdă de răufăcători cărora le-au pierdut urma, sau, ca să vorbim mai dulce, ca nişte copii razgaiaţi de mama care le ţine ascunsă cheia de la dulapul cu zaharicale. Nu! Numele anonimului nimini n-are dreptul să mi-l smulgă, căci eu n-am dreptul să-l destăinuiesc pînă el însuşi nu mă dezleagă de cuvîntul de onoare ce-mi ţine. Dezminţind cît mi-a stat prin putinţa aserţiunea eronată a atîtor mistificaţi, mi-am îndeplinit o îndoită datorie: de conştiinţa profesională, către mine; de omenie cătră acela. De acuma zică ce vor pofti CORESPONDEŢA 267 criticii mai mult sau mai puţin eminenţi, fie d. dr. Blumenfeld, fie d. dr. Blumenberg, fie şi d. dr. Blumenthal – eu nu mai am nimica de zis… Căci, mai la urmă, am şi alte treburi. Mulţumindu-vă, stimate Domnule Redactor şi confrate, de larga dv. ospitalitate de care pare-mi-se am cam abuzat, rămîn îndatoratul dv. servitor, Caragiale publicist romîn 5 [august 1907] Iată acum şi textul scrisorii prin care autorul fabulei Duel îşi expediase producţia, cu recomandarea strictă a anonimatului: „Iubite amice, văz cu adîncă mulţumire, după graziosissima ta primită adineaori, că nu prea te plictisesc apucăturile mele lirice, care ţi-ar dovedi ţie seninătate – frică mi-e mie să nu dovedească senilitate. Aşadar, iar îndrăznesc cu una mică fabulă; să vedem: o să-ţi nemeresc, lege artis, pe plac, măcar la limită, şi de data asta? Aştept mult doritul răspuns al lui Prîslea1, îi recomand trei lucruri: discreţie, discreţie şi – discreţie. Lasă pe raneţi să facă ce ştiu şi ce pot: nu cumva să-i împiedici prea devreme de a se înfunda în balta cu noroi! Or să afle băieţii, şi caionii şi raneţii, care a fost anonimul autor al producţiilor pe cari au acuma imprudenţa să le denunţe ca stupide; şi atunci poate că vor reveni la sentimente mai bune pentru producţii, de hatîrul autorului; căci, în definitiv, sunt sigur că aceşti băieţi sunt cuminţi – ei nu mă pot urî pînă-ntr-atît, încît să se distrugă. 268 I.L. CARAGIALE CORESPONDEŢA 269 6 Wilmersdorf/Berlin Hohenzollernpl. 4–7/20 aug. 907 Stimate Domnule Redactor şi Confrate, Vă mulţumesc din inimă pentru atîta bunăvoinţa ce-mi arataţi şi-ndrăsnesc a vă supăra, p. ultima oară, rugîndu-vă a mai publica, pe cît posibil mai exact, şi această a treia scrisoare alăturată, p. răfuirea mea completă cu dd. critici de la „Opinia”. Vă asigur că după aceasta nu voi mai plictisi pe cititorii dv. cu chestiile mele personale, şi, mulţumindu-vă anticipat, vă rog, stimate domnule Redactor şi Confrate, a primi salutările mele cele mai distinse. Al dv. îndatorat servitor, C a r a g i a l e Alătur p. administraţie un timbru poştal, cu rugămintea de a-mi expedia două, trei numere. 270 Către BENEDETTO DE LUCA [februarie 1912] Stimate amice, rîndurile d-tale plin [sic!] de pur suflu italian mi-au făcut o delicatisimă plăcere. Îţi mulţumesc de două ori: întîi, că te-ai gîndit la mine de ziua mea, şi al doilea că mi-ai scris în subtila voastră limbă, cea mai frumoasă, cea mai elegantă, şi cea mai spirituală între mîndrele surori latine. Mă grăbesc dar, foarte recunoscător, să-ţi urez şi eu din parte-mi: să trăieşti, cu noroc, sănătate şi veselie, ad multos annos! Şi fireşte, fiindcă ştiu bine că acuma doreşti, înainte de toate, triumful civilizaţiei asupra barbariei, victoria ilustrei voastre patrii, strig din toată inima: Evviva l’Italia! sempre gloriosa! Cu salutările cele mai distinse, o cordială strîngere de mînă de la Amicul d-tale devotat Caragiale Către VASILE LOHAN Miercuri, 7/20/III/1912 Stimate domnule Doctor, Cu voia lui Dumnezeu, întorcîndu-mă acasă, mi-am adus aminte de frăţeasca dragoste cu care m-ai întîmpinat în Szeged, şi voiesc a-mi face plăcerea să-ţi trimit, aşa de departe, multe salutări distinse, pe lîngă mulţumirile ce-ţi datoresc pentru momentele academice petrecute în preţioasa d-tale companie. Dumnezeu să vă aibă în sfînta sa pază, pe d-ta şi pe iubiţii d-tale, dîndu-vă sănătate, noroc şi veselie pînă la adînci bătrîneţi! Al d-tale îndatorat prieten, Caragiale Adresa mea: I.L. Caragiale Schöneberg bei Berlin, Innsbruckerstr. 1 [Carte poştală fotografică; textul a fost scris pe verso; pe recto următoarea dedicaţie:] Domnului dr. Vasile Lohan, în amintirea bunei prietenii ce mi-a arătat în cîteva neuitate momente academice, cu distinsă stimă, Caragiale 271 272 Către REDACŢIA ZIARULUI „LUPTA” [februarie 1891] În notiţa „Luptei” de sîmbătă despre plecarea mea din ţara, s-a strecurat o mică neexactitate de amănunte. Este adevărat că sunt hotărît a mă duce să trăiesc la Sibiu, însă – nu am fost chemat acolo de „Asociaţia transilvană” şi nici nu ar fi vorba să iau catedra de limba romînă, nu, ci – eu am mers să solicit onoratului Consiliu al Asociaţiei catedra de limba franceză, catedră care e în afară din programa ordinară şi pentru obţinerea căreia nu se cer condiţiuni oficiale. Rugîndu-vă să binevoiţi a face această mică rectificare, nu uit că sunt dator a vă mulţumi pentru simpatia ce mi-aţi arătat-o şi rămîn al dv. amic I.L. Caragiali 273 Către DOAMNA LUPU KOSTAKI [22 decembrie 1907] Domniei-Sale Doamnei Lupu Kostaki Bîrlad Dealul-Mare Prea stimată şi graţioasa Doamnă, Astăzi, sîmbătă 22 decembre 1907, st.v., orele 2 1/2 d.a., subsemnaţii, întruniţi în şedinţa plenară, în Wilmersdorf- Berlin, Hohenzollernplatz 4, regretîndu-vă foarte mult absenţa din mijlocul nostru, am avut onoarea să ridicăm primul pahar în sănătatea Domniei-voastre. Rugîndu-vă cu profund respect, prea stimată şi graţioasa Doamnă, a primi omagiul nostru spontaneu, vă urăm: Să trăiţi! la mulţi ani cu sănătate, noroc şi veselie! Devotaţii domniei-voastre pentru Familia P. T. Missir Lupu Kostaki şi fiul Familia Caragiale Secretarul perpetuu, I.L. Caragiale publicist romîn 274 Către ALEX. MACEDONSKI Iubite Domnule Macedonsky, D-abia acuma, vineri dimineaţa, am primit buna d-tale scrisoare, pentru care mă grăbesc a-ţi mulţumi. Deosebită plăcere mi-ar face dacă ne-am putea-ntîlni, să mai stăm de vorbă împreună, ca pe vremea cînd eram tineri. Ce frumos ar fi dacă d-ta ai avea vreme şi bună dispoziţie să vii astăzi vineri d.a. 5–5 1/2 la berăria „Căpitanul”, unde eu mă voi afla negreşit. Cu cele mai bune sentimente, cele mai distinse salutări, Al d-tale Caragiale 29 mai, 10 dim. [Probabil între 1893 şi 1901] Domnului Alex. Macedonski Str. Telegrafului 14 loco 275 Către ANNA MAIORESCU Vineri [16 dec. 1888] Doamnă, Şi amabilitatea este cîteodată o formă a tiraniei – atîta numai că în aşa caz ne supunem cu bucurie: ceea ce şi fac: Teatrul Naţional Sîmbătă 14 ianuarie B a l u l studenţilor Balbi cîntă astă-seară, – iar eu sunt ca totdeuna al Dumniei voastre cel mai devotat servitor Caragiale Către TITU MAIORESCU 1 Piesa este gata toată. Cînd poftiţi să săvîrşim botezul după datine? Al dv. I.L. Caragiale 19/9/1884 2 Stimate Domnule Maiorescu, Favoarea de a obţine de la Dv. cîteva minute de audienţa particulară o doresc aşa de mult, încît nu mai pot să nu îndrăznesc a vi-o cere. Aşa ocupat cum am văzut că sunteţi, nu mai am curajul a veni de-a dreptul la Dv. ca să vă deranjez; – astfel, dacă am norocul să puteţi dispune de un moment pe care atîta-l doresc, vă rog respectuos anunţaţi-mă cînd permiteţi a vă vedea vechiul Dv. cunoscut „cinicul” I.L. Caragiale (Calea Victoriei 148, catul de sus) Miercuri, 6 apr. [1888] 276 3 Stimate Domnule Maiorescu, Dar Chibici?1 Noi l-am fost uitat alaltăieri-seara. Îl înştiinţaţi dumneavoastră sau să-l înştiinţez eu? Dacă nu v-aş supăra prea mult, v-aş ruga să-mi împrumutaţi pînă mîine- seara „Convorbirile” cu Amintirile lui din timpul răsboiului. Devotat, Caragiale Marţi, [21 nov. 1889] 4 Stimate Domnule Maiorescu, Sunt gata; mîine chiar aş putea citi. Cînd dar? Aştept un cuvînt de la dv. – Ştiu că şi dv. şi dna Maiorescu aţi convenit ca să nu mai fie altcineva decît Jacques şi dna Negruzzi. Al dv., Caragiale Sîmbătă, 9/21 [dec. 1889] 5 [24 decembrie 1889] Bună dimineaţa la Moş-Ajun! Ne daţi or nu ne daţi?: „Poezia Rumănă” cercetare critică, „Beţia de Cuvinte” şi urmarea ei, răspuns la răspunsul „Revistei”. Fac, în familie, o conferenţa despre Junimea şi am mare nevoie de aceste preţioase documente. Mulţumesc mai dinainte şi La mulţi ani, cu cele dorite al dv. Caragiale CORESPONDEŢA 277 6 [înainte de 1892] Domnule Maiorescu, Oare, după incidentul „regretabil” dintre Jacques şi mine lunea trecută la „Junimea”, ar fi consult să mai merg astă-seară la el? – Dar iar să nu merg, parcă ar semăna că tot eu sunt supărat, cînd, ce e drept, e rîndul lui să fie. Mă rog de dumneata, dacă nu te superi, dă-mi o povaţa: da sau ba? Devotat Caragiale Marţi 7 Berlin, 28.2.1908 Din toată inima, ca pe frumoasele vremuri ale tinereţii, un bătrîn şcolar urează ilustrului învăţător la mulţi ani cu sănătate şi veselie. Trăiască Maiorescu! Caragiale Domnului Profesor Titu Maiorescu Mercur 1 8 [Berlin], 19 febr./3 mart. 1908 I.L. Caragiale bătrînul şcolar este fericit că o pornire din inimă i-a fost întîmpinată cu atîta graţie din partea ilustrului şi totdeuna 278 I.L. CARAGIALE CORESPONDEŢA 279 neuitatului învăţător. Încă o dată, la mulţi ani, cu sănătate şi veselie, trăiască Titu Maiorescu! Herrn Professor Titu Maiorescu Bukarest, Str. Mercur, 1. (Rumänien) 9 Ilustre Domnule Profesor, Un şcolar puţin însemnat, care a ştiut poate mai mult să te supere decît să se folosească de învăţăturile D-tale, îşi permite, cu tot respectul, a-ţi trimite din depărtare urarea sa cordială: Să trăiască Ilustrul nostru Profesor Titu Maiorescu întru mulţi ani, sănătos, cuminte şi vesel! aşa cum din tinereţe îl ştie bătrînul şcolar, I.L. Caragiale [Berlin W.] 15/28 febr. [1]909 Domniei sale Domnului Profesor Titu Maiorescu Bukarest, Str. Mercur, 1. Rumänien 280 Către DOAMNA MANCAŞ Stimată doamnă, Pe cît mi-aduc aminte, revista 100 de ani a fost publicată întreagă în „Gazeta săteanului”.1 În orice caz, pentru mai ample informaţiuni, vă puteţi adresa domnului Gusty, subdirectorul Teatrului Naţional din Bucureşti, în arhiva căruia trebuie să se afle textul după însemnarea originală. Sunt, stimată Doamnă, cu distinse salutări, al D-voastre servitor, Caragiale Berlin–Wilmersdorf Hohenzollerdamm 12 16/29 martie [1]909 D-sale Doamnei Mancaş, Institutoare Tîrgovişte (Rumänien) 281 Către Dr. ALEX. S. MARCOVICI Domnule, Vă rog să binevoiţi a scuza dacă vă importunez cu aceste rînduri. Însă fiindcă s-a întîmplat să fiţi martor la scena petrecută ieri după reprezentarea piesei mele între mine şi Domnul director general al Teatrelor în cabinetul său oficial, mă cred dator a vă alătura în copie scrisoarea ce tot astăzi am trimis-o acelui funcţionar. Binevoiţi a primi, Domnul meu, împreună cu scuzele mele, încredinţarea înaltei mele considerări. [I.L. Caragiale] Bucureşti, 22 ianuarie 1879 282 Către ŞTEFAN MAREŞ Nro 13 februar 16. 1882 D. Mareş. Pe temeiul titlurilor supuse de dv. revizoratului, sunteţi numit învăţător suplinitor la Şcoala comunală din anexa Andia, comuna Hangu, judeţul Neamţul. Sunteţi dar invitat a vă prezenta la prefectura respectivă spre a depune conform legii jurămîntul, , după care veţi intra în funcţiune căutînd a vă îndeplini datoriile cu zel şi regularitate. 283 Către BARBU MARIAN Stimate Domnule Marian, Vă rog să mă iertaţi că nu vă pot satisface dorinţa. Cu nici un preţ nu pot acorda cuiva dreptul de a reproduce din scrierile mele, deoarece eu însumi vreau în curînd să le reeditez, într-o ediţie populară. Sper că astă piedică ce mi se opune la bunăvoinţa ce aş avea să vă fiu plăcut, nu va altera prietenia ce mi-aţi arătat totdeuna. Al Dv. servitor I.L.Caragiale Marţi 19/XII. 906 Către V. MESTUGEAN 1 Berlin, 25 februarie 1909 Stimate confrate, Am trimis dlui Cîmpina manuscris şi o scrisoare. Rogu-te şi pe d-ta în particular să vezi scrisoarea mea şi să îngrijeşti cît se poate să apar convenabil, fără greşeli, mai ales de punctuaţie. Să nu zică publicul că nu suntem conştiincioşi. Sper că articolele mele să placă; eu cel puţin îmi dau toată osteneala să le fac după puterile mele cît pot mai bine, şi mai bine, zău, n-aş putea să le fac. Dacă nu te-ai supăra prea mult, te-aş ruga din numerele şi articolele mele să dispui a mi se trimite cîte două exemplare. Voi să le strîng pentru un volum. Îţi doresc sănătate şi pînă la revedere sunt cu toată stima, iubite confrate, al d-tale servitor, Caragiale Multe salutări confraţilor, îndeosebi lui Marion. Nu ştiu cum aş face să capăt şi eu Cartea soacrelor. 284 CORESPONDEŢA 285 2 Berlin, 20 aprilie 1909 Christos a înviat! Frate Mestugene, am trimes ieri Antologia. Rogu-te nu te supăra că te deranjez şi ia măsuri să se facă următoarea îndreptare în text: La sfîrşitul scrisorii a 11-a care începe cu „Domnule Nădrăgilă”, în loc de dezastros să se pună caraghios. Mulţumind anticipat, sunt al tău cu toată dragostea, confrate, Caragiale Multă sănătate tutulor ai „Universului”. 286 Către THEODOR MIHALY [Berlin, 6. 2. 1912] Mulţumesc adînc recunoscător pentru graţioasa Dv. atenţiune. Cordiale salutări tutulor prea stimaţilor amici. Car Képviselö Dr. Teodor Mihaly Hotel Jägerhorn Budapest 287 Către CONSTANTIN MILLE [Berlin, 2.2.1912] Adînc mişcat, îmi lipsesc cuvinte pentru a-ţi mulţumi de onoarea entuziastului articol, prea covîrşitor faţa de meritele mele. Fii sănătos şi vesel, bravul meu. Te salută recunoscător, bătrînul prieten Caragiale 288 Către MARGARETA MILLER-VERGHI [Berlin, 14.2.1912] Mille remerciements gracieuse attention. Caragiale M-lle Millerverghi [Margareta] Şcoala Cotroceni Bukarest Către MINISTERUL INSTRUCŢIUNII PUBLICE 1 No. 5, 24/1–82 Onor Ministeriu, Supunîndu-mă ordinului Dv. telegr. Nr. 77/82, în zilele de 14 şi 15 curent m-am aflat la monastirea Slatina pentru a cerceta dacă policandrul vechiu pus la păstrare într-o başcă este sau nu ctitoricesc şi dacă are vreo inscripţie sau vreun merit artistic deosebit. După săvîrşirea cercetării, la înturnarea mea în Fălticeni, m-am şi grăbit a vă da o notă telegrafică, cu data de 16 ianuarie seara, în care v-am consemnat pe scurt rezultatul cercetării ce făcusem . Cu tot respectul vă înaintez acum un raport mai amănunţit în privinţa policandrului şi altor obiecte ce se află la Mon. Slatina. Domnule ministru, După cum v-am supus la cunoştinţa prin nota telegrafică pomenită mai sus, policandrul cel vechiu păstrat în başca de 289 la Slatina, văzut şi cercetat de aproape şi îndelung de mine însumi, este un obiect cu totul lipsit de valoare sau însemnătate. Este lucrat din placă subţire de metal ordinar, zinc, care odinioară pare a fi fost suflat cu argint, dar care acuma este peste tot înegrit. Policandrul are 16 suporturi pentru făclii ce erau fixate odinioară în baza trunchiului şi susţinute cu lanţuri de capătul lui de sus prindea de un lanţ mare de fier . De la fiecare din cele 16 suporturi atîrnau de lanţuri mai subţiri ornamente de acelaşi metal. Astăzi toate bucăţile acestui policandru sunt desprinse şi grămădite la un loc în başcă, de cînd administraţia mănăstirii a putut să înlocuiască policandrul acesta printr-unul nou de alamă. >Toate părţile bucăţile acestea sunt> Ele sunt mai toate stricate acesta, care nu este o operă de art> Pe nici una din bucăţi nu se găseşte vreo inscripţie sau marcă. Stricăciunea lor provine mai mult din calitatea rea a metalului şi-a execuţiei decît din vechime, deoarece policandrul, după cum afirmă localnicii şi monachii mai bătrîni, a fost lucrat pe la începutul sutei vea acestui> veacului nostru. Policandrul nu este o operă de artă, ci un product ordinar de industrie ieftină, , fără gust şi fără vreun caracter deosebit de desen sau execuţie. Fără să pună cineva vreun temei pe afirmările celor ce spun că policandrul acesta nu este mai vechi decît de vreo optzeci sau nouăzeci de ani, şi neexaminînd lucrul d-aproape poate căpăta convingerea că poli <...> toate obiectele ctitoriceşti din biserică , poartă inscripţiile şi marca iluştrilor fondatori ai mănăstirii: Alexandru Lăpuşneanu VV. şi Doamna Roxanda, sunt toate de valoare valoare materială şi <însemnătate> importantă archeologică şi artistică, policandrul în cestiune este lipsit de orice inscripţie sau marcă, şi atît ca material cît şi ca lucrare n-are decît o valoare aproape nulă şi nu se deosebeşte întru nimic ca lucrare industrială de lucrările de acelaşi fel ale meşterilor inferiori de astăzi. Aceasta este, domnule ministru, relaţia ce aveam să vă fac despre cercetarea ce am făcut la mon. Slatina cu privire la obiectul ordinului dv. telegrafic cu nr. 77/82. Nu cred că fac rău dacă terminînd această relaţiune, îmi permit a vă vorbi despre alte obiecte mult mai însemnate şi punctele de vedere archeologic şi artistic pe care le-am găsit la Slatina şi să fie supuse unor cercetări speciale din partea> asupra cărora nu pot a nu vă atrage atenţia deoarece după cum am aflat, o cercetare archeologică nu s-a făcut pînă acuma la această mănăstire. Pe zid se află mai multe inscripţii şi mărci unele săpate, altele CORESPONDEŢA 291 şi zugrăvite. . o tablă de marmoră cu o inscripţie care arată acolo odihnesc remaşiţele lui Alexandru v.v. Lăpuşneanul, În aceeaşi başcă, unde se află policandrul cel stricat, sunt închise spre păstrare trei obiecte de artă lucrate de însăşi Doamna Roxanda: două perdele pentru uşile împărăteşti ale altarului şi un aer (epitaf), toate lucrate în mătăsuri şi fir, de o bogăţie remarcabilă şi de o execuţie foarte caracteristică. Aceste odoare sunt întrebuinţate la zile mari pentru serviciul religios al bisericii. Tot în acea başcă stau, scoase din întrebuinţare <şi> două uşi de lemn cari au funcţionat înainte de mişcarea Eteriei de la 1821 la intrarea bisericii. Îndeosebi asupra acestora, îmi permit, Dle ministru, a vă atrage cu dinadinsul toată atenţia ca unele ce, nemaiputînd fi de nici o întrebuinţare pentru mănăstire, stau în părăsire expuse la acţiunea timpului fără o deosebită îngrijire. <şi care> <şi care> constituiesc o operă de artă foarte interesantă. Uşile acestea sunt o operă de artă decorativă foarte interesantă. Ele par a fi foarte vechi poate chiar de pe timpul fundării mănăstirii. Sunt de stejar cioplit, tăiate în două canaturi înalte de 2 metri şi ceva şi avînd de fiecare canat cîte patru cadruri perechi. <În cadruri> Cadrurile sunt înconjurate de ghirlande de trandafiri <şi avînd în mijloc cîte o figurină în relief> În cadruri sunt săpate figurine în relief reprezentînd de sus în jos: perechea întîia, doi grifoni; a doua, doi lei; a treia, doi vulturi, şi a patra, doi dragoni. Între perechea a treia şi a patra, se află pe fiecare canat, întrerupînd ghirlanda de trandafiri, cîte un cap de zimbru a cărui desen <şi execuţie> poartă caracteristică tutulor figurilor de acelaşi fel de pe timpul fundării mănăstirii, un motiv decorativ care se găseşte repetat mai în toate frontoanele monumentelor de pe vremea vechilor domnii ale Moldovii. Toate săpăturile figurînd cadrurile, <şi> ghirlandele şi ciubucele de pe margini au fost colorate şi aurite, adică se mai văd încă urmele colorilor: <şi aurului>; roşul trandafirilor se vede bine; urmele albastrului şi verdelui, d-abia se mai zăresc, iar aurul s-a şters cu desăvîrşire. <şi foarte> fine şi de o regularitate perfectă>. În genere la lucrările de felul acesta, din care există cîteva exemplare în muzeul nostru archeologic, motivele decorative nu sunt repetate cu destulă exactitate, execuţia săpăturii este oarecum grosolană mai cu deosebire cănd înfăţişează figuri de animale sau oameni. La uşile de la Slatina nu mai săpătura ghirlandelor dar şi a figurinelor este de o regularitate, de o exactitudine şi de o fineţe de amănunte excepţionale. Figurinele n-au o înălţime mai mare de 15 centimetri şi cu toate acestea sunt reprezentate toate amănuntele cu o rară desăvîrşire> perfecţie rară. <într-un cîmp>. . Ghirlandele decorative şi ciubucele dimprejur sunt în stare destul de bună, dar figurinele, afară de cei doi dragoni de jos şi de capetele de zimbru sunt deteriorate. CORESPONDEŢA 293 . Din norocire însă ceea ce lipseşte la o figurină se găseşte la perechea ei din canatul celălalt . În starea în care se găseş ste> aceste uşi, cu valoarea lor artistică şi archeologică, cum nu mai le întrebuinţează biserica, ele ar trebui, crez, domnule ministru, să fie ridicate cu îngrijire şi transportate la muzeul nostru, unde ar ocupa un loc însemnat între exemplare de acelaşi fel ce se găsesc acum în colecţie. <În speranţa că> Sperînd că nu veţi lua în nume de rău această relaţie, vă rog, , Domnule Ministru, să binevoiţi a primi asigurarea sentimentelor de... 2 8/82 29 ianuarie 82 Pentru executarea ordinului dv. relativ la ridicarea <şi transportarea> uşilor de stejar sculptat, vechi şi neîntrebuinţate, cari se află <în basca> într-o başcă la mănăstirea Slatina, distr. Suceava, şi transportarea lor la Şcoala de bele arte din Iaşi pe calea Fălticeni – Dolhasca – Paşcani, am nevoie de suma de două sute (200) franci, <şi adică, aproximativ> 294 I.L. CARAGIALE Vă rog dar cu profund respect a face să mi se libereze această sumă printr-un mandat pe adresa casieriei Neamţu (Piatra), pentru care voi da socoteală, după executarea ordinului Dv. Binevoiţi vă rog. 3 Nro 11 Minister: februar 16.1882 Preotul I. Pantescu <înventa> demisionînd din postul de învăţător la Şcoala comunală din cotuna Andia, Comuna Hangu, judeţul Neamţul, am numit în locu-i ca suplinitor pe d. Ştef. Mariş, care-a prezintat revizoratului certificate de absolvire cu note bune a patru clase seminariale la Socola. Vă rog dar cu cel mai profund respect, Dle Ministru, să binevoiţi a da acestei numiri înalta Dv. aprobare. 4 Nr 16 Ministr. Cult. februarie 17/1882 răspunz la ordinul dv. nr. 18029 alăturînd pe lîngă aceasta şi denunţarea anonimă înaintată revizoratului cu acel ordin. Cercetînd cazul la care este privitor ordinul dv. nr. 18029, viu cu tot respectul a vă supune informaţiile cerute, alăturînd CORESPONDEŢA 295 pe lîngă aceasta şi denunţarea înaintată revizoratului cu acel ordin. Denunţarea aceea, după cum se vede, este anonimă. Faptele ce se impută printr-însa învăţătorului Teofănescu sunt peste măsură exagerate; în realitate ele nu constituiesc decît o meschină intrigă de mahala, nevrednică a face cîtuşi de puţin un obiect de atenţie pentru înalta administraţie şcolare [sic] <şi a o distrage de la ele sunt aşa de umflate prin pasiune spiritul cu intenţie şi rea-credinţa, încît par a constitui o cri>. Mai întîi cazul denunţat s-a petrecut <înainte cu doi ani ca> cu doi ani înainte de a fi Teofănescu numit învăţător. Apoi în el însuşi cazul a fost astfel: Teofănescu era de 18 ani, şi femeea preotului Sacerdotescu, pe care denunţarea anonimă o dă ca o victimă a seducţiunii, era aproape de 40 de ani. Dintr-un dosar de scrisori de amor, cu deosebite iscălituri de bărbaţi, pe care preotul Sacerdotescu îl ţine la dînsul ca să poată susţine cererea sa de divorţ înaintea tribunalului <şi din> se dovedeşte că preoteasa , înainte de a cunoaşte pe tînărul Teofănescu, avusese relaţii amoroase cu mai mulţi alţii, între cari – notă caracteristică – un tînăr artilerist aspirant la gradul de căprar. Denunţarea anonimă ale cărei alegaţiuni sunt aşa de exagerate, a fost pornită după toate informaţiile luate în localitate şi după toate probabilităţile, din invidie şi animositaţi locale, provocate prin înaintarea învăţătorului Teofănescu , care relativ cu 296 I.L. CARAGIALE starea corpului învăţătorilor nu este un învăţător rău, atît ca moral, cît şi ca inteligenţa, de la o şcoală comunală la o şcoală de gradul I, înaintare hotărîtă prin ordinele dv. telegrafice nr. 16938 şi 17213. Supunîndu-vă spre regulă aceste informaţiuni cerute de ordinul dv. 18029, vă rog, Dle Ministru, să binevoiţi a primi asigurarea înaltului respect ce vă datorez. 5 Nr. 23/26 / 2 1882 Minister Învăţătorul C. Grinţescu de la şcoala din comuna Balţateşti fiind hirotonisit diacon şi avînd a face serviciu de biserică în oraşul Piatra depărtat 28 chilometri de şcoala lui, este silit a face necontenit lipsiri de la şcoală <şi a în paguba cursului> pentru a nu lipsi de la biserică. Acest învăţător şi mai nainte de a deveni diacon îşi făcea foarte neregulat cursul şcoalii. Avînd rude şi daraveri în Piatra lipsea totdeuna cîte două trei zile de la şcoală. <În mai> Pentru a concilia îndeplinirea datoriei de învăţător cu a datoriei de diacon – lucru peste putinţa astăzi din cauză de depărtare – el <însuşi> ar dori să i se ia catedra din Balţateşti şi să i se dea la ocazie o catedră la una din şcolile ce sunt a se înfiinţa din nou în comune apropiate de Piatra. Astfel am crezut, dle ministru, de cuviinţa a<-l numi> pune deocamdată pe <învaţ> diaconul Grinţescu, în disponibilitate şi a numi în locu-i la Balţateşti pe d. Hanganu, normalist. Acesta a fost CORESPONDEŢA 297 <înlocuit> trecut prin ordinele dv. telegrafice Nr. 1881/16938 şi 17213 de la şcoala de grad I de la Gîrcina la o şcoală comunală fără grad de stat şi înlocuit cu d. Teofănescu, încă atunci învăţător la acea şcoală comunală. În urmă demisionînd şi petiţionînd ministerului ca să recapete o şcoală de gradul I, Dv. prin ordinul Nr. 305, 856, 1016/82 mi l-aţi recomandat să-l am în vedere la ocazie. Vă rog prin urmare cu profund respect, Dle Ministru, a binevoi să daţi înalta dv. aprobare pentru cuvintele arătate aci, în interesul serviciului pe de o parte punerii în disponibilitate provizorie a diaconului Grinţescu de la şcoala din Balţateşti pînă la găsirea unui loc pentru dînsul unde el să facă a nu suferi <şcoala pentru biserică sau biseri> biserica pentru şcoală sau şcoala pentru biserică, iar pe de altă parte numirii <învăţătorului> normalistului Hanganu la acea şcoală. Binevoiţi vă rog totodată , Dle Ministru a primi asigurarea sentimentelor de respect şi stimă ce vă păstrez. R. 6 Romînia Revizoratul Şcolar al Circumscripţ. Neamţ-Suceava Nr. 27/26 / 2 – 1882 Dle Ministru, Cu profund respect, spre răspuns la ordinul dv. 2178, vă înaintez pe lîngă aceasta două procese-verbale, unul A constatînd ridicarea uşelor de stejar sculptate de la mănăstirea Slatina jud. Suceava, şi al doilea 298 I.L. CARAGIALE B constatînd predarea acelor uşi directorului Şcoalei de Bele Arte din Iaşi. Binevoiţi vă rog etc. 7 [15 iulie 1888] Domnule Ministru, D. Ştefan Michaileanu a demisionat din postul de inspector al Teatrului acum doi ani şi jumătate. După aceea a cerut a fi numit membru în Societatea Dramatică. Comitetul teatral şi Direcţia nu au încuviinţat cererea dlui Mihaileanu. Acum cîtva timp, cu puţin înainte de numirea nouei direcţiuni a Teatrului, d. Ştf. Mihăileanu a cerut iarăşi să intre în Societatea Dramatică. Cererea aceasta iarăşi nu a putut fi satisfăcută. Însă, în consideraţia titlurilor de vechime şi de merite artistice – pe care d. Şt. Mihaileanu le declină şi în petiţia ce mi-o alaturaţi la aceasta – Direcţia i-a acordat d-sale, curînd după demisiunea ce o dase, o pensiune de 100 lei lunar, pe care de atunci şi pînă astăzi o primeşte regulat. Trebuie să mai adaog, domnule ministru, pentru lămurirea afacerii ce se recomandă mie prin adresa aceasta a dv., că, cercetînd, am aflat motivul real al demisiei nemotivate a dlui Mihăileanu din postul de inspector. Iată. Cînd era director d. Gr. Cantacuzino, d. Mihăileanu primea de la d. director ca un dar personal suma de 80 de lei pe lună, pe care d. Cantacuzino la primirea diurnei de director (380 l. p. lună) îi ceda inspectorului. Cînd a venit în locul dlui Cantacuzino d. C. Stăncescu director, d. Mihaileanu a pretins de la d. Stăncescu aceeaşi amabilitate. D. C. Stăncescu s-a refuzat la pretenţia aceasta, iar d. Mihăileanu i-a spus că faţa cu refuzul dlui Stăncescu, îşi va da demisia. Directorul i-a răspuns că CORESPONDEŢA 299 regretă a nu putea împiedica pe d. Mihaileanu de la această hotărîre, dar că 80 de lei nu poate ceda din diurna d-sale de director inspectorului. Atunci d. Mihăileanu a demisionat şi a cerut să intre în Societate provizor – adică pînă la votarea unei pensiuni pentru d-sa din partea Parlamentului. Acuma d. Mihăileanu cere iarăşi a fi numit societar. Direcţiunea actuală manţinand în bugetul său pensiunea de o sută lei a dlui Mihaileanu, regretă că nu poate admite cererea dlui Mihăileanu şi aceasta pentru foarte întemeiate cuvinte atît artistice cît şi bugetare, şi anume d. Mihăileanu nu a jucat de vreo cincisprezece ani deloc, şi atunci nu jucase de vreo alţi cîţiva ani decît foarte rar; apoi Societatea care are nevoie de membri cari să poată munci şi care nu are decît un număr limitat de membri, nu poate admite în două locuri rămase vacante pe un veteran artistic: acele două locuri sunt rezervate pentru doi membri valizi, pe cari îi şi avem în vedere. Acestea sunt lămuririle ce putem da deocamdată în afacerea aceasta. Binevoiţi a primi, Dle Ministru, cu această ocazie asigurarea înaltului respect ce vă păstrez. Al dv., Dir. general I.L. Caragiale 8 1888 august 13, No 345 Domnule Ministru, Direcţia Teatrului Naţional angajează artiştii de care crede că Societatea Dramatică are nevoie, în prevederea repertoriului stagiunii şi în limitele mijloacelor sale bugetare; 300 I.L. CARAGIALE ea nu este, apoi, obligată a reînnoi contractele de angajament expirate. Cazul domnului Hasnaş este acesta: D. Hasnaş a fost anul trecut angajat; contractul d-sale a expirat la 1 aprilie 1888. – Direcţia a crezut şi crede că nu are nevoie pentru stagiunea viitoare de concursul dlui Hasnaş, şi astfel nu l-a angajat – paragraful bugetar respectiv fiind acoperit cu angajamentele unor artişti (ca d.e. dd. Anestin şi Hagiescu) pe care Direcţia i-a crezut mai utili pentru activitatea Societăţii Dramatice în stagiunea viitoare. Acesta este singurul motiv pentru care d. Hasnaş n-a fost angajat; alte motive n-ar putea fi decît închipuite; – iar afirmarea din petiţia aceasta cum că „directorul s-ar fi servit de numele dlui ministru sau al altcuiva pentru a motiva refuzul său de a preînnoi contractul petiţionarului”, este absolut neîntemeiată. Vă rog, binevoiţi a primi, Domnule Ministru, asigurarea respectului ce vă datorez. Director I.L. Caragiale 9 Anul 1888, august 17 No 347 Domnule Ministru, Dl Littmann a luat în întreprindere, în toamna anului 1880, reparaţiile Teatrului Naţional pentru suma de lei 7740, depunînd o garanţie de 1000 lei în două scrisuri funciare urbane. O clauză de contract era că, dacă la un termen fix lucrările nu vor fi terminate, întreprinzătorul să piarză garanţia. (Pe contract Littmann declară a fi depus o garanţie de una mie CORESPONDEŢA 301 (1000) lei în două scrisuri funciare urbane.) Ministerul, care, după situaţiile prezentate de arhitectul său, plătea întreprinzătorului, – oprindu-i la fiece plată 5%, – în proporţie cu înaintarea lucrărilor, i-a încetat plaţile deoarece arhitectul a arătat de pe o parte că lucrările toate nu s-au săvîrşit la termenul fixat, iar pe de alta că chiar lucrările săvîrşite nu erau executate într-un chip satisfăcător. În momentul acesta, Littmann mai rămîne să ia 2740 lei, pe cari îi şi reclamă. Hotărîndu-se însă a se curma lucrările în regie pe socoteala întreprinzătorului, arhitectul estimează că pentru terminarea lor completă să se oprească lui Littmann 1972 lei. La această lucrare în regie se cheltuiesc numai 1350, mai rămîne adică neîntrebuinţata o sumă de 622 lei. Atunci Ministerul întreabă pe Direcţia Teatrului dacă în fine mai are vreo pretenţie pentru vreo lipsă în lucrări sau vreo pagubă cauzată de întreprinzător. Direcţia, după raportul inspectorului Teatrului, răspunde că e deplin mulţumita de completarea lucrărilor şi că nu mai are nici o pretenţie. Ministerul, după aceasta, ordonă direcţiei să verse în Casa Statului garanţia, oprită de la întreprinzător pentru călcarea clauzei de termen fix. Direcţia apoi roagă pe Minister să o autorizeze a întrebuinţa acea sumă la nişte reparaţii. Adresa ministerului răspunzînd la această cerere a direcţiei – deşi de numărul acelei adrese (9681) se pomeneşte mai tîrziu într-un proces-verbal privitor la schimbarea bonurilor, depuse ca garanţie, în monedă – nu există în dosarul nostru. Bonurile – cu cupoanele lor exigibile s-au vîndut prin bună învoială de cătră secretarul Direcţiunii, d. I. Vieroşanu, la o casă de scont Isaac M. Levy – şi din această vînzare a rezultat suma de 1175 lei. Aceasta o ştim dintr-un fel de proces-verbal aşternut de d. Vieroşanu spre a consemna săvîrşirea acestei operaţii finanţiare. Acest proces-verbal este iscălit numai de d. Vieroşanu şi se încheie astfel: 302 I.L. CARAGIALE „Această sumă (1175 l.) se va păstra în casa Direcţiunii pănă la o nouă dezlegare a Dlui Ministru, căci se zice că antreprenorul ar fi intentat proces în această privinţa. (semnat) Secretarul Direcţiunii I. Vieroşanu”. Iar d-asupra procesului-verbal stă scrisă tot de secretar, d. Vieroşanu: „Se va aştepta rezultatul procesului intentat de d. antreprenor. Director...” (fără iscălitura cuiva). Procesul acesta este încheiat de secretar la 15 decemvrie şi este primit tot de secretar la 30 decemvrie 1882. Iată, Domnule Ministru, tot ce putem noi şti asupra acestei afaceri. Ce a mai făcut pe urmă Littmann şi în privinţa acelor 622 de lei la care se vede clar că avea drept, şi în privinţa garanţiei, şi ce s-a făcut cu suma de 1175 lei care nu o vedem de nicăiri c-ar fi fost vărsată la Casa Statului, nici trecută ca încasată de Direcţia Teatrului – nu putem şti. Să nu uităm a vă spune că: 1. Întîmplările arătate mai sus s-au petrecut între 6 septembrie 1880, data încheierii contractului cu Littmann, şi 30 decembrie, data intrării procesului-verbal pentru schimbarea scrisorilor funciare în 1175 lei; acest proces-verbal e ultimul act ce-l găsim în arhiva noastră cu privire la această afacere; şi 2. În toate actele de care e vorba nu se pomeneşte o dată măcar numele dlui W. Schachmann. Binevoiţi, Dle Ministru, a primi asigurarea respectului ce vă datorăm. Al dv. plecat, Director general I.L. Caragiale CORESPONDEŢA 303 10 [august.–sept. 1888] Domnule Ministru, Postul de inspector al Teatrului, care este un post de încredere, este acuma ocupat de d. Vasile Siderescu, numit de dv. după recomandaţia mea. Fiind foarte mulţumit de acest impiegat, regret că mi-este peste putinţa a satisface cererea dlui Şt. Mihaileanu – a cărui suplică vi-o înapoiez. Binevoiţi, vă rog, Dle Ministru, a primi asigurarea adîncului respect ce vă păstrez. Director, I.L. Caragiale Se aminteşte Onor. Ministeriu adresa noastră No 327 (din 15 iul. 1888) relativ la o altă cerere a dlui St. Mihaileanu. D-sale Dlui Ministru al Cultelor şi Instrucţiei Publice 11 No 367 Anul 1888 Octombrie 3 Dle Ministru, Dna Singroff a făcut cerere în aprilie sau mai de a fi angajată. Prin iulie a făcut o cerere de a nu se lua în consi deraţie cererea întîia: adică (textual) a nu fi cumva angajată. Această rugăciune de a nu fi angajată a mai repetat-o încă o dată în august. Şi astfel nici nu am angajat-o. De aminteri, Direcţia a socotit că se poate lipsi pentru stagiunea aceasta de serviciele 304 I.L. CARAGIALE reclamantei, avînd cadrul complet, şi fără mult regret a cedat la insistenţa dnei Singroff de a nu fi angajată. Cu profund respect, Director I.L. Caragiale 12 [mai 1889] Domnule Ministru, Bine sau rău, cum am dirijat Teatrul Naţional – nu este locul aci să discut această cestiune, – am reuşit să indispun împotriva mea atîta lume, atît artistică cît şi profană –, încît situaţia mea ca director general al teatrelor a devenit imposibilă de ţinut. Cum am ajuns la acest rezultat, este o întrebare la care iarăşi nu este aci locul să răspund. Destul este că eu nu mai pot rămînea, oricît aş voi să rămîi director general al teatrelor. Vă rog, prin urmare, cu tot respectul a binevoi să primiţi demisia mea din acest post onorific. Primiţi etc. I.L. Caragiale 13 [4 nov. 1893] Domnule Ministru, Cu respect vă ofer tabloul de Andreescu Un cîmp de maci pentru colecţia Pinacotecii, cu preţul de 500 lei. CORESPONDEŢA 305 Binevoiţi a primi, Domnule Ministru, asigurarea respectului meu, I.L. Caragiale D-sale Dlui Ministru al Cultelor şi Instrucţiei Publice 14 1 iunie 1898 Domnule Ministru, Cu respect răspund că primesc condiţiile stabilite de dv. pentru lucrarea de istorie populară ce v-am rugat să-mi acordaţi. Totodată, vă rog să binevoiţi a ordona să mi se elibereze, potrivit acelor condiţii, suma de 3 500 lei, ca să pot începe îndată lucrarea. Binevoiţi, Dle Ministru, a primi asigurarea respectului cu care sunt al d-voastră plecat servitor, I.L. Caragiale 15 13 aprilie 1899 Domnule Ministru, Sunt, din anul trecut, însărcinat de către Onor. Minister al Şcoalelor cu redactarea unei cărţi de lecturi populare asupra Istoriei Romînilor pentru bibliotecile săteşti. La lucrarea aceasta, vroind s-o execut cît se poate mai conştiincios, am întîmpinat greutăţi la care nu mă aşteptam. Viu dar, cu tot respectul, a vă ruga să binevoiţi a-mi acorda o prelungire de termen pînă la 1 iulie viitor. Totodată, vă rog 306 I.L. CARAGIALE a binevoi ca, asupra sumei de 3500 lei, ce mai am a primi la prezentarea lucrării mele, să-mi acordaţi 2000 lei din fondul respectiv al Casei Şcoalelor. Binevoiţi, vă rog, Domnule Ministru, a primi asigurarea adîncului respect cu care sunt al Domniei Voastre prea plecat. I.L. Caragiale, publicist 16 21 octombrie 1899 Domnule Ministru, Lucrarea de istorie populară a romînilor pentru uzul bibliotecilor săteşti, cu care am fost însărcinat de acest onor Minister, fiind aproape gata, vă rog cu respect să binevoiţi a face să mi se ordonanţeze de către Casa Şcoalelor suma de 900 lei ce mai am a primi. Binevoiţi, vă rog, Domnule Ministru, a primi asigurarea respectului cu care sunt al Domniei Voastre plecat servitor, I.L. Caragiale 17 6 iulie 1900 Domnule Ministru, Ştiu că pentru Casa Şcoalelor cumparaţi publicaţiuni romîneşti; îndrăznesc dar a vă oferi şi eu un volum de schiţe originale pe care am să-l public pînă la 1 ianuarie şi din care aş da onor. minister un număr de 700 exemplare, pe preţ de 1 500 lei. CORESPONDEŢA 307 308 I.L. CARAGIALE Dacă am norocul să primiţi oferta mea, vă rog a-mi ajuta să-mi încep lucrarea tipografică, să-mi acordaţi 1 000 lei, rămînînd a mai primi 500 lei la liberarea exemplarelor. Binevoiţi a primi, domnule ministru, asigurarea profundului meu respect. Al domniei-voastre plecat, I.L. Caragiale publicist 18 [1900–1901] Domnule Ministru, Din cauza unor împrejurări independente de voinţa mea, întîrziind a cere înscrierea fiului meu Mateiu Caragiale din clasa V liceală de la Liceul Sf. Gheorghe, pentru examenul anual 1900–1901, am a vă ruga cu profound respect a binevoi să îngăduiţi a fi înscris acuma. Alătur recipisa Casei de depuneri de taxa şcolară de 30 lei pe care am vărsat-o. Binevoiţi, D[omnu]le Ministru, a primi asigurarea profundului respect cu care sunt al D-voastre servitor I.L. CARAGIALE D-sale Domnului Ministru al Instrucţiunii Publice şi al Cultelor Către NICOLAE P. MISSIR „STUDIOSUS” 1 Gross un der Leipziger Messe [Leipzig, 21 febr. 1906] Hoch Nicolaus studiosus! Hoch! Hoch!! Hoch!!! C Herrrn Nicolas P. Missir Studiosus, Bukarest 101, str. G.C. Cantacuzino (fosta Polonă) Rumänien 2 [Altona (Elbe), 20 mai 1907] Tînărul meu amic, Rechemîndu-mă memoriei d-tale, care, spre regretul meu, m-a cam părăsit de la o vreme, te salut, dintr-un loc foarte frumos, cu părintească dragoste. Al d-tale bătrîn amic, Caragiale Herrn Nic. P. Missir Bukarest, str. G. C. Cantacuzino 101 (fosta Polonă), Rumänien 309 310 I.L. CARAGIALE 3 [1908] Tabloul din faţa reprezintă pe M-lle Còtinca considerînd cît este Marea Baltică de „vastă” şi de „albastră”. E opera lui d. Luki, care se prepară să dea concurs pentru a obţine brevetul de Hofphotograph al Republicei lübeckane*. – Petele galbene de pe cer reprezintă norii. Am fost rugat pe Conul Nicuşor să-mi trimită oarecare opere fotografice din propria d-sale fabricaţiune. Am onoare a repeţi cu această ocaziune rugămintea mea, şi vă salut. Car Pentru domnul Nic. P. Missir Studiosus Scorţeni, Jud. Bacău * Situaţie foarte onorabilă, şi postul – onorific. Către PETRE TH. MISSIR 1 31 martie, joi [1883] Iubite Petrache, Sunt pînă mîine-dimineaţa în Bucureşti. Nu pot să-ţi spun starea în care mă aflu, ceea ce mai pot e să te rog să aibi milă de mine. Sunt foarte, foarte, foarte nenorocit. Am plîns toată noaptea în vagon ca un mizerabil. Acuma, scriindu-ţi, plîng. Ce să fac? Portretul cu nasul asa e rece şi nu vrea să răspunză la nici una din mîngîierile ce-i fac. Te rog scrie-mi. Sunt pierdut. Ce am să mă fac într-o lună de zile? Dacă nu-mi scrii tu, dacă îmi lipseşte şi trăsura asta de unire între Craiova şi Iaşi, ori mă împuşc, ori rămîi cel mai ticălos om din lume. Du-te la Caudella. Vorbeşte cu An., cu M-me C. Du-te mai ales la Kónya şi la M-me Reineke şi trimite-mi răspuns despre aceea la ce trebuie să mă aştept. Nu mă cruţa deloc. Aminteri mă înebuneşti mai rău… Te rog scrie-mi. Nu uita ce mi-ai făgăduit la gară: că o să te duci să studiezi bine terenul, că ai să mă informezi exact despre toate, că ai să obţii o viză feminină pe una din scrisorile tale, că poate să obţii o scrisoare de la nasul cel momos, 311 că poate să capeţi pentru mine autorizarea să scriu însumi doamnei Reineke. Ce să-ţi mai scriu? Sunt absolut prostit. Încă o dată te rog nu mă uita, aibi milă de mine. Sărută din parte-mi cu toată căldura mîinile pe cari le poţi săruta, şi primeşte din partea mea, care-mi confiez toată fericirea ţie, cea mai adîncă prietinie şi cea mai mare recunoştinţa, Caragiale Complimente tutulor. Mai ales lui Jacques şi Dnei Negruzzi, lui Gabriel şcl. Spune-i Anetii cît sunt de nenorocit şi cît contez, pentru că o ştiu cît e de bună şi de simţitoare, pe compătimirea ei. Sărutările de mîini se-nţelege cele mai călduroase să le păstrezi pentru D-nele Rein., cum şi respectivele domnişoare. Aştept scrisoarea ta în Craiova. 2 Craiova, 4/16 aprilie, luni [1883] Dragă Petrache, Am primit ieri-seară duminică laconica ta scrisoare. Am citit-o de sute de ori şi încă o mai citesc, tot mi se pare că nu i-am pătruns bine înţelesul. Pentru ce îmi scrii aşa „Pe scurt”? Aţi primit scrisorile mele, tu şi Caudella? Eu v-am scris joi, îndată ce am sosit în Bucureşti; voi aţi trebuit să le primiţi vineri. Tu îmi scrii sîmbătă (văz asta după ştampila poştii – Iaşi) şi nimic nu-mi pomeneşti de scrisoarea mea. Ce să fie? S-o fi pierdut la poştă amîndouă scrisorile? Adică ar putea merge nenorocul meu pînă acolo? Ţi-am trimis complimente cu Ingè Rober cu care am făcut drumul de la Iaşi la Bucureşti; l-am însărcinat să-ţi spună că, cu acelaşi tren cu care el se întoarce în Iaşi, adică cel de joi seara, îţi scriu. Şi tu 312 I.L. CARAGIALE nu-mi spui nimic. Nu cumva bietul Ingè, pentru că era însărcinat de mine să-ţi amintească făgăduielile tale de protecţie pentru mine, o fi pierit pe drum? Adică la guignon să mă lovească pînă şi în Ingè? Dar... se lesemo tote aţeste... Am fost silit să stau în Bucureşti trei zile, în timp ce a plouat mereu. Era o grozăvie. Ieri am plecat la 8 şi un sfert dimineaţa din Bucureşti şi la 3 am sosit în Craiova. Tot drumul am stat afară pe prispa vagonului căutînd în zare direcţia nouă a Iaşilor (cea mai nouă, singura şi cea din urmă). Influenţa ameţitoare a primăverii şi contrastul violent al vremii foarte frumoase cu demoralizarea mea adîncă, m-au afundat într-o completă tîmpire. La Piteşti, unde se schimbă capul trenului, am schimbat cupeul ca să pot sta afară fără să am curentul în faţa. Din norocire aveam înaintea mea un wagon de clasa I-a Statsbahn direct pentru Viena. În cupeul din faţa mea călătorea [sic!] doi străini, probabil doi germani austriaci, o bătrînă şi un bătrîn. Erau casatoriţi ori nu, nu ştiu, dar ştiu că, contrar teoriei tale, deşi avînd o vîrstă foarte respectabilă, făceau un échange de tendresses foarte călduros, cu atît mai caracteristic, cu cît nu se amesteca în aceasta nimica trivial. Moşneagul îi ţinea babii paharul să bea, şi baba îi dădea îmbucătura de pîine în gură, şi amîndoi făceau mult chef. Perechea cea sentimentală mi-a făcut mult bine. Le-am urat din inimă călătorie şi petrecere bună. Latura din traiul lor pe care împrejurarea m-a lăsat s-o prinz în treacăt mi-a dat imaginaţiei – mai cu seamă cum e acuma imaginaţia mea bolnavă – cîteva minute de înaltă plăcere. M-am trezit în cupeu de clasa I-a mergînd direct la Viena – singur cu Fridolina. A dejunat, am făcut-o să rîză, am mîngîiat-o, am culcat-o, i-am pupat mîinile, ochii, capul, peţeţele maichii şi nasul asa, pînă CORESPONDENŢA 313 cînd am adormit şi ea şi eu – cu capul pe peţeţele ei. Şi am dormit, am dormit pînă la Viena, adică pînă la Craiova. Uşor sfîrşisem o viaţa, care mi-e teamă că nu o să înceapă niciodată. Sunt în Craiova, mai nenorocit decît oricînd. Scrie-mi. Nu te uita că nu pot să-ţi spun cît sufer; nu pretinde retorică şi stil de la mine; crede-mă numai că niciodată în viaţa n-am fost în starea asta. Sunt dureri de moarte, omule, fie-ţi milă de mine, că poate s-o paţi şi tu. Spune-mi dacă tu şi Biberl aţi primit scrisorile ori nu. Scrie-mi amănunţit ce ai mai făcut. Ce face Fridolina? Ce ai vorbit cu Aneta, cu M-me Caudella şi cu alţii? Pentru că mă tem că n-ai primit scrisoarea mea întîia, îţi repet rugămintea: Nu uita ce mi-ai făgăduit cînd am plecat din Iaşi: că o să-mi araţi clar toată situaţia; că o să-mi trimeţi regulat scrisori, între cari una cu o viză feminină; că o să capeţi pentru mine autorizarea să scriu Doamnei R.; că, poate, o să capeţi o scrisoare directă către mine de la cineva... mai ştiu eu ce! Scrie-mi ce zic femeile de mine; se interesează de mine cumva, se mărginesc la o indiferentă compătimire de cuviinţa, sau, curat şi simplu, rîd de mine? Mai cu seamă, cum stau cu Fridolina însăşi? – Azi a fost o vreme foarte frumoasă aici; dacă şi pe acolo o fi aşa de frumos, ea trebuie să fi fost cu momoaţa ailaltă la pimbale. Aştept scrisoarea ta. Nu uita să pui anume data, ca să-mi pot da seama mai bine de informaţiile pe cari mi le vei da, şi în privinţa cărora sper că o să fii de astă dată mai puţin avar. Mai ales, nu începe cu „Pe scurt”. Scurtul tău mă costă pe mine o săptămînă, şi săptămînile astea prin cari trec numai scurte nu sunt. Îţi mulţumesc pentru nasul asa. 314 I.L. CARAGIALE Portretele Fridolinii şi Anetii sunt de o parte şi de alta a portretului lui Biberl pe masa mea. Dimineaţa – rîzi sau nu de sentimentalismul meu german – le sacrific buchete de viorele după maniera antică. Să vezi ce bine le şade momoaţelor în încadratură albă şi albastră de flori. Îmi pare uneori că fetele ar voi să rîză de prostia mea, dar, din nenorocire, portretele nu pot rîde; mie-mi pare destul de rău fiindcă nu le pot vedea dinţii. Sărută mîini în dreapta şi în stînga pentru mine. Să ţi le număr anume pe rînd nu e de prisos; enumeraţia o să mă mai uşureze de dorul ce-l port Iaşilor: D-nelor R. şi C., d-şoarii Fridolina et, à la bonne petite et charmante fée qui me protège, Annette, sărutări de mîini foarte, foarte călduroase*. Lui Biberl şi lui Konya complimente. Nu uita pe nimini şi mai ales pe Marica, Clara (în plural) şi pe Georges. Respectele mele Dlui şi Dnei Negruzzi. Scriu lui Jacques şi lui Gabriel mîine. Complimente lui Volenti şi tutulor domnilor din „Junimea”. În toate sîmbetele seara să ştii, rîzînd la „Junimea” că mă gîndesc la voi; ştiu cam cînd începe dosarul, apoi corespondenţa redacţiei, apoi blastamaţiile lui Roesler, apoi „uşile, uşile!” Petrache dragă, ai milă de un suflet în pierzare. Scrie-mi, te rog, pe larg, pe larg şi, dacă poţi, fă şi pe Caudella sau pe altcineva să-mi scrie. Ah! à propos, era să uit. Aici în Craiova, ieri, duminică, pe la 5, eram la birt. Mă gîndeam la Fridolina, la Iaşi, la tine, la „Junimea”, cînd zăresc pe trotoarul din faţa un animal care sămăna cap tăiat, cu cine? cu însuşi ilustrul Leonardescu, Învăţătorul, fondatorul şi prezidentul Tiftimiştilor romîni. Cum ştiu că nu prea pot pune temei pe ochii mei, am crezut CORESPONDENŢA 315 *Fă dnei Reinecke o specială vizită ca din parte-mi, şi scuzează-mă că mi-am luat congediu fără cartă de vizită. Reprezintă-mă călduros. Crez c-ar trebui asemenea o vizită specială la Koynia [sic]. Scuză-mă că n-am fost la ei. că iluzia optică, printr-un fin proces fiziologic, rezultase din adîncirea mea în gînduri despre Iaşi; o imagine deşteptată poate, fără obiect real, prin mişcarea respectivei celule cerebrale în legătură strînsă cu celule muncite de reveria mea* asupra minunatei cetăţi unde mi-am lăsat mintea şi sufletul. Urmam deci mai departe să reconstruiesc lanţul impresiilor mele încă fierbinţi, cînd Învăţătorul intră în birt (mă văzuse de afară). Era el... el însuşi. Petrache dragă, ştii ce dulce şi ce călduros l-am sărutat? Ştii cu ce pasiune l-am strîns în braţe? Un om din Iaşi! un tiftimist în Craiova! o fiinţa vie care vine din acele locuri unde respiră Fridolina! Poate că aduce în barba lui, mai ales cum nu prea are aerul că şi-o spală des, o emanaţie subtilă şi imponderabilă din respiraţia Fridolinii; poate că a intrat în spiţaria lui Konya şi poartă încă în haine o atomă de creuzot sau de acid fenic ce a trecut şi pe lîngă Fridolina. În sfîrşit, omul ăsta nu mai este pentru mine un simplu Leonardescu, el este un trimis al cerului. După obligatoriile şi riguroasele: „cînd ai venit? cînd pleci? o să mai stai mult pe aici?”, Învăţătorul mi-a desluşit că se află aici cu cea mai nenorocită ocazie. Părintele şi o soră i-au murit zilele astea. Ştii că Nazarethul Romîniei este Craiova; în această frumoasă cetate, Învăţătorul a văzut prima rază de lumină. Învăţătorul este foarte trist; iată caracterizată de el însuşi starea lui sufletească; citez onest şi exact: „Închipuieşte-ţi, să-ţi moară doi din familie în cîteva zile, şi ceea ce e mai mult: să pierzi o cutie de tutun de 7 fr. şi 50”. În adevăr, Învăţătorul a pierdut cutia, uitînd-o în birja, cu care a venit în oraş de la gară. De patru zile este în Craiova şi caută mereu pe birjar, – al cărui număr nu-l ştie, – pentru ca să-şi recapete cutia. E hotărît să mai urmeze cercetările pînă miercuri, cînd este silit să se întoarcă la post în Iaşi; însă... este un însă... dacă va putea 316 I.L. CARAGIALE *Consultă, pentru o mai bună pricepere a lucrului, „Mica Bibliotecă şi vade mecum al Tiftimistului Romîn”. căpăta un congediu de două săptămîni, va rămîne să-şi găsească cutia. O jumătate de ceas n-am putut ieşi nici el, nici eu din cutie. L-am strîns încă o dată în braţe şi l-am lăsat să plece în fuga mare după o birjă şi un birjar, ai cărui cai semăna [sic] cu cutia. Mi-a făcut mare plăcere, şi, dacă cumva cercetările lui vor fi încoronate de succes, sper să-l pot face a lua dejunul cu mine, ca să vorbim despre Iaşi. Dar... se lesemo tote aţeste. Petrache dragă, încă o dată, nu mă lăsa, scrie-mi. Aştept scrisoarea ta. Mi-e nesuferită viaţa; poţi să mi-o uşurezi întrucîtva. Te ştiu bun, te rog ai milă de mine şi primeşte o sărutare frăţeasca din toată inima de la mîhnitul tău prietin, Caragiale P.S. Du-te la Heck, ia fotografiile: sunt plătite toate şase. Împarte-le, dacă le găseşti bune, cum ne-a fost vorba. Dacă nu, scrie-mi să-ţi trimit pe dată altele. Trimite-mi şi mie un exemplar, împreună cu un portret al tău şi cu un exemplar din cele două vechi ale mele pe cari le-ai luat cu colecţia de la Buiucliu. – Ţe faţe Fridolina? O doresc de-mi seacă sufletul. Mînţe-i mă-sa nasul aşa şi peţeţele! Scrie-mi. Nu mă uita, scrie-mi curînd şi pe larg. Al tău, C N.B. – Recomandă scrisorile. Te desdăunez la revedere. 2. P.S. – Poşta de astăzi, luni, am scăpat-o. Asta îmi întîrzie cu o zi răspunsul tău. Am uitat că aici nu se primesc scrisori recomandate decît pînă la amiază. Scrie-mi şi tu „recomandată”, e mai sigur; cine ştie? se poate pierde ori intercepta, mai ales cum sunt aici în daraveri electorale şi cum se ştie că în Iaşi sunt opozanţi şi eu stau în legătură cu ei. Pentru ce să pierz o bucurie aşa de mare ca aceea ce mi-o face totdeuna CORESPONDENŢA 317 scrisoarea de la tine? Recomandă-o cu retour-recépissé şi te desdaunez eu cînd ne vedem. Poimîine, miercuri, primeşti scrisoarea mea, cu curierul de joi îmi răspunzi şi astfel eu aştept vineri răspuns anume la aceasta – afară numai de nenorocitul caz cînd, mai nainte de a primi-o aceasta, tu îmi vei fi scris deja că nu mai trebuie să am nici o speranţa. Ce rău ar fi! Ce să-ţi mai scriu? Mi-e dor grozav de toţi: mai ales de tine, cel mai omenos şi cel mai inteligent prietin; de Anetta cea mai îngerească inimă; şi de nasul asa mi se frige inima. Cu portretul Fridolinii înainte, clădesc castele spaniole, şi apoi mă întreb, cînd îmi vine ameţeala din înălţimea lor, dacă nu cumva în adevăr am înebunit. S-ar putea să fie vreodată Fridolina cu nasul asa, cu ochii ei albaştri, cu capul ei frizat, pentru care am plîns şi plîng mereu, Fridolina să fie nevasta mea? Aşa sunt de înalte castelele mele, aşa de sus se ridică turlele lor frumoase şi festonate la lumina unui cer totdeuna lipsit de nori, încît mi-e groază cînd gîndesc că vîntul nemilostiv al unor împrejurări banale le poate răsturna în pulbere. Răspunde la tot ce te-am întrebat şi iartă-mă, dragă Petrache, că te tot supăr. Roagă-o şi pe Aneta să nu uite că într-o seară mi-a spus: „Dama de tobă sunt eu; ai încredere în Dama de tobă”. Arată-i cît merit mila de la dînsa mai ales, care cu inima ei delicată înţelege cît e de dureros un sentiment contrariat. Al tău, Car 3 Gara Craiova, 23 apr. [1883] Dragă Petrache, Îţi scriu din gară; e urît pentru că nici n-am vreme să-mi scot mănuşile; încurcat, căci n-am cînd să-mi mai polisez stilul. 318 I.L. CARAGIALE Ştirile politice pe cari le am din Iaşi mă îngrozesc pentru viitorul caracudei. Mi se pare că ne-am înecat la mal ca ţiganul. Scărnăvia de copil* să ni-o fi făcut? Luminează-mă căci sunt foarte departe de a înţelege prin mine însumi ce se petrece pe acolo. După cîte am vorbitără la Roman, mai ales sunt rătăcit şi nu mai prinz firul care să ne scoaţă din labirintul revoltatului electoral de la Iaşi. Scrie-mi neapărat. Aici lucrurile stau ca în toată Romînia, mai bine nu pot să stea, mai rău s-ar putea, însă de ce să se distrugă Craiova? Ea este modestă, ea niciodată nu a pretins să se numească altfel decît a treia capitală a noastră, considerîndu-se Ploieştii ca republică de sine stătătoare. Complimente tutulor. Scrie-mi dacă mai rezistă bătrîna Junime la împrejurările nenoricite de astăzi. Ce zic jacheta ei al ei? Aştept răspunsul tău. Anetii complimente. La revedere, Car 4 [Craiova, mai (?) 1883] Şarmantisimul meu Misiraş, Pe scurt, – pînă să am timp a-ţi răspunde amănunţit la minunata ta scrisoare şi să-ţi arăt starea în care m-a găsit şi efectul ce mi-a produs. Nu încrunta sprincenele, scumpul meu moralist! Te ştiu ce inimă bună ai pentru mine îndeosebi şi mă grăbesc a te linişti la rîndul meu: răspunsul meu, te asigur sincer, n-o să facă cea mai mică disonanţa cu părerile tale; din contra o să te surprinză foarte completa-le armonie. CORESPONDENŢA 319 *Calamburul tău aminteşte-ţi-l: culmea neuzării contra opoziţiei. Sunt bine, foarte bine în Craiova şi numai o singură gîndire turbură o stare sufletească de adevărată fericire: iute trec zilele, mai iute, pentru că mai dulce trec nopţile, şi o să vină ceasul cînd o să trebuiască să părăsesc Craiova, şi tare mi-e teamă, coiţa, că lacrimile din Iaşi nu erau decît aroma, din presimţire, pentru o plată crudă ce trebue s-o fac aici. Nu mai avansa nimica nicăiri în privinţa prostiilor mele cu Fridolina. Ţine-te şi mai cu seamă ţine-mă într-o onorabilă rezervă. Spune-i lui Jacques să fie gentil ca totdeuna şi să mă ierte pentru cîteva zile. În curînd mă voi executa. Pentru ce nu mi-ai trimes fotografia mea a veche? Ai două exemplare şi eu nu mai am nici unul. Pentru ce nu mi-o trimeţi pe a ta. Tu ai două de la mine şi o să-ţi mai trimet una de aici. Le aştept. Nu da fotografia mea la maestru, cu atît mai puţin Fridolinii sau la tabloul şi albumul „Junimii”. Îţi trimet negreşit altele mai reuşite în cîteva zile. A! să nu uit. Am primit de la maestru o scrisoare foarte gentilă. Bietul om! mă compătimeşte şi mă încurajează. Spune-i tu cam pe departe să nu-şi prea rupă inima, căci voi avea putere să mai viu la Iaşi cîndva. Pour le moment ce n’est pas excessivement pressant. Mai cu seamă spune-i că de vreme ce p’în august sau cel mult sept. trebuie să prezintăm piesa la Bucureşti; el caută să se cam pună pe lucru. – Subliniază-i bine că trebuie să se păzească de nota lirico-sentimentală, să fie cît se poate de simplu, de melodic şi de amabil, graţios, cochet şi picant, şi chiar cu o uşoară nuanţa de trivialitate, care nu stă rău în lucrările bufe, mai ales cînd este spiritual intenţionata. Să nu caute inspiraţia la un chilometru distanţa, cînd o poate avea (şi mai cu seamă cînd nu o poate avea) sub mînă. Să se gîndească în sfîrşit să-mi placă 320 I.L. CARAGIALE mie dacă are, cum mi-a spus, încrederea că eu înţeleg puţin arta şi mai mult natura şi gustul publicului. Complimente Clärchenii şi lui Gabriel şi tutulor, Al tău din toată inima, Caragiale 5 Dragă [Petrache]... Oameni ai extremelor, în „faza noastră trecătoare”, noi ori nu ne scriem deloc unul altuia, ori ne prea trecem din scris – şi mai cu seamă eu. – Am primit scrisoarea ta şi mă grăbesc a-ţi răspunde, rugîndu-te chiar de la început a nu neglija cumva să-mi răs- răspunzi. Scrisoarea pierdută se joacă pentru întîia oară marţi, 13 noemvrie. Acuma, răspunde: puteţi veni pentru întîia sau voiţi să ramaneţi pentru la a doua. Mie, se-nţelege, mi-ar plăcea să fiţi la întîia. Ia vezi tu ce e de făcut, şi spune-mi să ştiu şi eu ce fac. În ziua plecării voastre de acolo daţi-mi o depeşe; viu să vă iau de la gară. Pe aici multe se vorbesc despre piesa mea: unii-şi promit succes enorm, serii lungi de reprezentaţii; alţii nu-i acordă mai mult ca trei-patru. Unii speră că o să cază cu desăvîrşire, pe cîtă vreme alţii desperă că cu piesa asta mă fac, nu cumva, om. Ia ghici tu ce părere dintre aste toate împărtăşesc eu? Nu-i aşa că am oleacă de dreptate să împărtăşesc desperarea acestora din urmă. – În sfîrşit! ce-o da tîrgul şi norocul! Mai este o săptămînă şi-mi văz visul cu ochii. Pînă atunci sunt extra-nervos. Sfera intelectuală în care m-a pus piesa aceasta, mai ales de cînd cu banchetul „Junimii” şi după aceea cu repetiţiile ei cari merg din ce în ce mai bine, mă face incapabil să mai urmez viaţa de la fabrică; aşa încît, ori îmi dă Directorul General un alt loc în Administraţia Centrală, – lucru la care se opun multe lichele – ori sunt silit să demisionez, şi să mă pun cu burta pe lucru pentru ca înainte CORESPONDENŢA 321 de 15 ianuarie să termin o altă piesă începută. Cu ceea ce voi lua de la Scrisoarea pierdută şi cu premiul de la 15 ianuarie (1 200 lei) pe care, dacă mă prezint la concurs, am toate şansele a-l cîştiga, mi-aş putea încropi viaţa pînă la o eventuală politicească înjghebare. Ce zici de asta? Mai cu seamă ce zici 13 noemvrie, marţi? Veniţi? Să v-aştept? Răspunde. – Complimente la toţi (ai catalogul, nu ţi-i mai înşir), mai cu seamă lui Mortzun şi Panu (hors catalogue). Al tău, I.L. Car 5/11.[18]84 Buc[ureşti] 6 Dragă Petrache, Mai întîi şi-ntîi despre publicarea piesii în „C. Lit.”: nu se poate face acuma. M-am înţeles şi cu Jac. El a scris în privinţa asta lui Ionescu şi s-a vorbit cu Nicu Gane să înlocuiască cu altăceva în numărul ăsta piesa. Iată răspunsul la „categoricul şi ff. urgentul tău imperativ”. Acuma am şi eu un categoric, de altă categorie – implorativ. Iată: să-mi faceţi rost de un bilet de liber parcurs, pentru ca să pot asista eu şi la ultimele două repetiţii şi la prima reprezentaţie. Gabriel îmi scrie că ai fi zis tu cum că lucrul ar fi cu putinţa. Eu gîndesc că Morţun m-ar putea trece între spionii lui, mai ales cum am ieşit de la Tutunuri, „Lupta” n-ar putè striga că cumulez. Mă rog ţie, ia vezi! După carta ta de alaltăieri, eu socotesc că chiar duminica ce vine va fi prima, pentru că măcar că nu ai pus data, nici pentru scrisoarea ta, nici pentru duminica de care vorbeşti, – eu primind misirva ta duminică dimineaţa (9 dec.), tu a trebuit 322 I.L. CARAGIALE neapărat s-o fi scris cel puţin cu o zi înainte (ce pătrundere!). – Astfel dar „de duminică într-o săptămînă” al tău înseamnă pentru mine 16 decemvrie. La Craiova (cu contract în regulă) la 16, 18 şi 20 dec. se joacă Noaptea furtunoasă; la 23, 25, 26, 27 şi înainte pînă la saţietate, se dă Scrisoarea. Care va să zică aş putea apuca două repetiţii şi prima ale Scrisorii şi în a doua şi în a treia a noastră capitală. Pentru Craiova sper să capăt aici bilet de la d. Generalul Radu. Îngrijeşte, mă rog ţie, Petrache, pentru Iaşi, şi dacă s-ar putea de clasa I. De! celebru autor... Ce dracu! Cum ai să te sui în a II-a! nu merge... Dar se lesemo tote aţeste. Mă rog ţie: Care măgar a îndrăznit să bîrfească în contra Scris.pierd. în Veruşinatul pamflet ce, spre ocara principiilor, se fleorţaieşte, cu obrăznicia unei prostituate întreţinute, sub pomposul titlu de „Liberalul”? Nu cumva, obosit şi dezgustat, Buduşcă nu mai „Lupta”? Scărrrnăvia! – Iată, Petrăchel, ce socoteală fac eu: „mîine, miercuri, tu ai scrisoarea aceasta, poimîine, joi, îmi trimiţi răspunsul şi biletul de drum (cu retur recipisă, negreşit); vineri dimineaţa le primesc, vineri seara plec; sîmbătă apuc repetiţia de dimineaţa măcar actele ale mai grele, III şi IV; sîmbătă seara şi duminică dimineaţa, am două probe pe scenă, şi seara, apoi, după prima – pregătiţi-mi coroane! – îmBuchăm) şi noi ceva!… Dacă nu vreţi să mă daţi de multă cheltuială, luaţi cu chirie coroanele lui Caudella. N-ar fi rău să iasă socoteala mea; ce zici tu? şi mai ales, vezi numaidecît ce zice domnul poliţaiul. În caz afirmativ, e absolută nevoie să primesc biletul vineri. Oricum ar fi, tu, mîine, primind aceasta, dă de Morţun şi telegrafiază-mi cît de tîrziu: se poate ori nu se poate; căci, în caz negativ, – de care, după proiectele mai sus aşternute, înţelegi cît de rău mi-ar părea, – aş pleca de pe acuma la Craiova să fiu acolo şi pentru CORESPONDENŢA 323 Noaptea furtunoasă, şi să şi pot conduce cît mai multe repetiţii ale Scrisorii. Complimente călduroase prea iubitului, bunului şi inteligentului şi amabilului (arată-i scrisoarea) meu amic Morţun din partea devotatului său, admiratorului său şi al tău amic, Caragiale marţi, 11 dec. 84. P.S. Înainte de scrisoare, nu uita că aştept depeşa, da sau ba. Sîmbetele la Titu. Trei pînă acuma. Prima: nu-ncăpeau în trei saloane; A doua: un salon tocmai bine; A treia: slabuţ rău. Exc. Sa P.P. Carpp în a doua sîmbătă a zis: „Nu-i aşa, Titule, că parcă eram mai mulţi sîmbăta trecută?” Iar Conul Nicu, întrebîndu-l eu cum stăm cu politica, mi-a răspuns scîrbit: „Prost, bri! Ni-o tras pi şfară scărrrnăviile!” C À propos! Am utilizat colaborarea ta în Bărbierul: Iancu Pampon urmăreşte pe Crăcănel, pe care nedrept îl crede că i-a înşelat amanta; îl prinde în bal şi se repede la el: „Pamp. (repezindu-se) Mizerabile! te-ai dat furiş la amanta mea! Crăcăn. (ocolind pe după mese) Nu-i adevărat! Pamp. (acelaşi joc) Canalie! nu-i adevărat? Am dovezi! Ai fost la amanta mea, ai uitat la ea un bilet de abonament la frizărie. Crăc. (acelaşi joc) Nu-i adevărat. Mai întîi şi-ntîi, eu nu mă raz niciodată cu abonament, eu mă raz à la carte”. 324 I.L. CARAGIALE 7 Iubite Petrache, Tu, care ai trecut printr-un concurs romînesc, unde cel puţin acei cari te judecau cunoşteau materia respectivă şi unde nu avea de ce să încapă invidie din partea judecătorilor pentru cei judecaţi, înţelegi în ce ape dulci înnot eu acuma, cu atît mai mult că judecătorii mei nici materia nu o cunosc şi nici nu pot vedea cu ochi buni succesul altuia. Un instinct adînc şopteşte acestor domni că dacă după Scrisoarea a venit aşa numaidecît Bărbierul, asta este simptomul sigur al unei mari şi apropiate primejdii pentru autoritatea d-lor artistică. Astfel se-ntîmplă că, deşi din unsprezece piese, zece sunt nu proaste, ci d-a dreptul imposibile, nule, absurde (în fine nu sunt piese, sunt altăceva fără nume pînă acuma în literatură), iar a mea este foarte bună, arătînd chiar un progres vădit de technică asupra Scrisorii, – deşi, zic, lucrurile stau astfel sunt totuşi ameninţat să caz, pentru că dd. Stăncescu, Alecsandri şcl. cu un ton de adevărată furie strigă mereu că piesa ar fi bună, dar nu e literară şi morală. Şi apoi d-aci trage-i! că Teatrul, mai ales la un popor tînăr ca al nostru, trebuie să fie o şcoală şcl – Ars-o fi ars focul şcoala de la patuzsopt. Înţelegi dar cu cîte trebuie să lupt aici, avînd toată dreptatea, şi avînd făcută o piesă, care dacă nu ţi-o plăcea ţie, să nu-mi dai nici o ţigara! Se-nţelege că să caz nu s-ar prea putea lesne; pentru că ar fi prea groasă de tot; dar întîrzierile, dar şicanele, dar ameninţările şi lecţiile de morală teatrală ce mi se aruncă cînd pieziş, cînd direct, de maeştri[i] examinatori, desigur nu sunt plăcute lucruri. Într-o soţietate însă ca a noastră, trebuind să aibi şi puţintica răbdare, tac şi rabd cu gîndul că are să vie odată şi ziua mea. Dintre membrii Academiei s-au chemat, în comisia examinatoare, Maiorescu, Hasdeu şi Alecsandri. Titu, care este entuziast de Bărbierul şi care contează sigur pe Hasdeu (căci CORESPONDENŢA 325 acuma Hasdeu merge cu noi de cînd cu plecarea lui Chiţu şi exoflisirea-i din Cameră), mi-a promis că el şi Hasdeu fiind pentru piesa mea, conul Vasilică va trebui să se întoarcă la calea cea bună. Astfel dar, mîine-seară sîmbătă, la Titu, faţa cu Hasdeu şi Alecsandri au să se citească cîteva din piese, între cari şi a mea. Impresia colectivă a auditorului fiind desigur bună va fi hotărîtoare asupra lui Cconul Vasilică. (Oinvidie) – citeşte mă rog ţie printre rînduri). Îţi mulţumesc din suflet pentru buna recomandaţie ce mi-ai făcut-o cătră Exc. Sa Mitiţa. Fiind foarte imbestiat cu daravera concursului nu m-am putut pînă acuma duce să-i cer o audienţa. Aştept să văz ce iese cu concursul: crez că m-aş prezenta mai bine după ce voi fi căpătat premiul, – pentru că tot sper să-l capăt. Am consumat mai mult de jumătatea scrisorii cu chestia mea personală. Scuză şi să trecem la altceva. Crede-mă că mie, îndeosebi, mi-a părut mai rău ca multora de constituirea noului Cabinet; prima idee ce mi-a venit, într-o clipă, cînd am aflat de trecerea lui Cc. Mitiţa la Culte a fost asta: s-a tăiat fraicartele lui Petrache, de acu o să ne vedem mai rar. Şi cum sunt eu acuma deocamdată fără treabă, obosit de lucru şi de frămîntarea concursului, tare mi-ar fi prins bine să mă pomenesc cu tine în Bucureşti. Tu cum mai petreci acolo? Mai scrie-mi din cînd în cînd cîte-o scrisorică; foarte multă plăcere îmi fac scrisorile tale. Am văzut aici la Teatru pe Kikun Liki Ganef şi pe Constantiniu, în aceeaşi seară. Liki este tare supărat de strămutarea din Iaşi a bairacului şi bairactarului. Mi-a spus şi mie (şi Constantiniu, ca junimist şi stîlp al „Convorbirilor” (?) a aprobat) că dacă Jac ia foaia din Iaşi, apoi ei scot alta. Na! Proiectul pentru noua foaie protestantă cu cît ar fi mai serios, cu atît mi s-ar părea mai caraghios, – i-am zis eu lui Lichi; el ca un cap al celor 9, neînţelegînd bine, treaba a rămas 326 I.L. CARAGIALE încurcată; însă Scărrnăvia e tare scîrbit de faptul lui Jac, pe care-l califică de-a dreptul de trădare. Petrache, mă rog ţie, fă-ţi vreme un minut şi treci pe la Tipografie; spune-i lui Ionescu că să nu uite la expeduirea numărului pe martie să-mi trimeată şi mie patru exemplare. Îmi trebuie pentru tipografie aici. – Cu Socec am aranjat pentru tipăritura (sic) pieselor mele în volum. În aprilie dau şi Bărbierul în „Convorbiri”, fie sau nu pînă atunci jucat, pentru ca să o pot da şi pe asta noua în volumul editat de Socec. Te rog mai scrie-mi, şi spune-i lui Panu că tot aştept „Lupta” şi ea nu mai vine. Complimente tutulor, Panu, Morţun, Penescu, Caudeleşti, Naum, Buiucliu, Junimii toate! Pe tine te doresc şi te îmbrăţişez frăţeşte, Car 22 fevruarie vineri [1885] P.S. – Nu s-ar mai putea da Scrisoarea la Iaşi? Tare aş primi cu bucurie o mătuşică, fie cît de mititică. 8 Dragă Petrache, Am să-ţi cer o consultaţie gratuită. Citeşte bine şi răspunde-mi limpede şi desluşit; răspunsul tău va fi hotărîtor pentru mine. Iată de ce e vorba: La „Voinţa Naţionala” mi se propune pentru concursul meu literar şi administrativ o leafă lunară de 500 (cinci sute) de lei. Să primesc sau nu? Ce zici tu? Ştii toate cuvintele pentru care, deşi în mare lipsă aflîndu-mă, tot mai stau la gînduri, dacă trebuie să primesc o muncă relativ onestă (căci mi se cer 9–10 ceasuri de lucru CORESPONDENŢA 327 zilnic), sau să rămîn a fi vînător de franci, cu slaba perspectivă a unei noi căderi la Teatru? Pune-ţi toate cuvintele acelea înainte – relaţiile cu Junimea, pierderea în viitor a vreunei perspective datorită păstrării de credinţe politice, sau cel puţin de rezistare în anumite timpuri – şi dă-mi cu mintea ta cea sănătoasă răspunsul, fără a lua în considerare nehotărîrea mea prin înclinare la ispită. Încă o dată: ce să fac? Răspunde-mi frumos şi răspicat, ca un om cu minte şi ca un adevărat şi inteligent prietin ce eşti. Nu crede că doresc să am un anume răspuns, şi că oricum eu sunt hotărît , mai dinainte, a urma o anume cale. Pe cinstea mea atît sunt de nehotărît încît eu însumi găsesc tot aşa de tari cuvinte ca pentru da şi pentru nu. Tu ce zici? Aştept de la prietinia ta răspunsul înţelept, pe care eu însumi nu mi-l pot da, şi te rog nu mi-l întîrzia, deoarece aici eu trebuie să-l dau în aste două-trei zile. – Oricum fii discret. Complimente tuturor. Aştept, al tău, Caragiale Strada Olari 21 1885 iunie 2 9 Administraţia ziarului „Voinţa Naţionala” Bulevardul Elisabeta Bucureşti 188... Vineri, 4 oct. [1885] Dragă Petrache, E un loc vacant în comitetul teatral de aici, poate vor fi chiar două. Maiorescu nu vrea, hotărît nu, să mă ajute. Mi-a spus-o. Ajută-mă cît se poate pe lîngă d. Sturdza. 328 I.L. CARAGIALE Am vorbit cu el, cu d. Sturdza, la Academie, acuma; a fost rece cu mine; i-am pus titlurile mele înainte şi i-am zis că îl rog să mă aibă în vedere, dacă cumva în adevăr e vorba a se numi alţi membri în Comitet. Mi-a răspuns că asta se hotăreşte cu consimţirea colegilor lui din Consiliul de Miniştri. Ajută-mă, rogu-te. Scrie-i dlui Sturdza, lui Beldiman, fă ce-i face şi nu mă lăsa. Aici Teodor Rosetti s-a însărcinat a-i vorbi ministrului. Mare supărare aş avea să nu reuşesc. Încă 5 ani de aşteptare. Continuă, stăruie, fă pe dracu-n patru şi nu mă lăsa în pierzare. E un pas de mare, de enormă importanţa în viaţa mea. Cum, îţi voi explica cînd ne vom vedea. Dar nu mă lăsa. Sunt foarte agitat, nu pot urma mai departe. Te rog ajută-mă: e o chestie mare pentru mine. Postul e onorific să ştii: e chestie de ambiţ. Te rog serios, Petrache. Al tău, Caragiale Aştept răspuns urgent. 10 Iubite Petrache, Ai trebui judecat cu asprime pentru îndoiala ta în privinţa sentimentelor mele de devotament reciproc şi de dreaptă iubire ce-ţi păstrez – cu atîta mai mult cu cît ştiu că ştii că prietinii noştri cari-ţi şoptesc ţie cîte ceva la ureche nu-mi lasă nici urechea mea în pace întru cît priveşte schimbul de prietinie de la tine la mine. Dar nu te judec; te las să te judeci singur după ce vei fi citit cele ce urmează. CORESPONDENŢA 329 Plecînd la Viena, am lăsat lucrurile aranjate – cu Socec şi Comp. Librărie şi Socec şi comp. Tipografie (două lucruri cu totul deosibite) aranjate astfel: Să se trimiţa autorului 100 broşuri „ „ lui Sturdza 10 broşuri „ „ la Librării restul spre vînzare. Librăria Socec şi Comp. să trimită la fiecare gazetă cîte 2 exemplare cu un afiş special. Aranjînd astfel lucrurile, am pornit. Peste cîteva zile, întors în Patrie, întreb la Tipografie ce s-a făcut cu broşura ta şi mi se spune că totul s-a regulat aşa cum fusese stabilit înainte de plecarea mea. Zilele trecute cînd nici nu mai gîndeam la asta, primesc scrisoarea ta în care îmi spui cum să aranjez achitarea Tipografiei şi că trebuie să duc dlui Ferechide 100 exemplare. Bun. – După cum era aranjat lucrul, eu credeam că exemplarele astea trebuia să le iau de la Librărie, ştiind că toate fuseseră depuse la Librărie din partea Tipografiei. Mă duc deci la Socec şi Comp. Librărie şi cer 100 exemplare. Mi se răspunde că nu au decît 100 toate, din care au şi vîndut cîteva; că restul este la Tipografie. Alerg la Socec şi Comp. Tipografie, şi mi se spune că s-aştepta la ordinile şi comanda Librăriei pentru a libera şi restul. Atunci mă duc înapoi la Librărie şi aflu că nici la gazete, nici la alte Librării nu trimisese nici un exemplar. Mă întorc în sfîrşit la Tipografie, iau o sută de broşuri pe care le şi duc îndată la Externe. Vezi dar că nu te-am neglijat eu pe tine, ci Socec şi Comp. Librărie a neglijat pe Socec şi Comp. Tipografie, şi acesta pe mine. Văzînd eu această ticăloşie socecială, eliminez numaidecît din afacere pe amîndoi Socecii şi rămîn numai cu tine, adică cu Drepturile de succesiune, pe care mă pornesc a le plasa la prăvălii şi gazete... Cînd, ce mă pomenesc? O a doua scrisoare 330 I.L. CARAGIALE de la tine – cu mustrări. Aceasta înveninează şi mai mult necazul ce mi-l făcuseră negustorii mei, şi într-un moment de justă indignare pentru îndoielile tale, zicînd în mine însumi – despre tine – Tu quoque, bruto! – ţi-am aruncat electric memorabila: „Ingrate! urmează scrisoare!” Şi iat-o. Acum că m-am calmat, acum cînd acel transport a trecut lăsînd ca raţiunea rece să vie a-şi relua imperiul ce ea trebuie să-l aibă asupra tutulor actelor şi mişcărilor noastre, pentru ca acestea să fie în adevăr demne de natura şi menirea acestei fiinţe ce se chiamă omul, – acum, zic, iau pana în mînă pentru a-ţi arăta că: 1. la toate librăriile sunt depuse la fereastră broşurile tale şi pe fereastră alăturatul afiş roz: a apărut Drepturile etc. de P. Th. Missir aucat; 2. la toate gazetele cotidiane s-au depus cîte 2 broşuri cu rugăciunea de a le trece la Bibliografie pe pag. 3; 3. s-au depus suta de exemplare la d. Frichinide, care crez că a citit-o toată, dovadă că astăzi s-a şi încasat mandatul de Socec şi Comp. Librărie pentru Socec şi Comp. Tipografie. Cînd dar toată Socectatea este mulţumita, vei rămîne tu singur nemulţumit – tu care eşti un membru al ei, şi nu dintre aceia striviţi de nişte întocmiri înguste sau inice şi cari au dreptul a geme şi a se revolta, ci dintre aceia ajutaţi de organizarea socială şi cari pot să se bucure de Drepturile de succesiune – ? Nu, asta nu e cu putinţa! Nu! Tu vei fi, tu trebuie să fii mulţumit şi vei veni în curînd, sperăm, să lichidăm definitiv afacerea aceasta. Aruncă-te la o fraicartă: calculează, alcătuieşte, inventă ceva aşa ca una din Excelenţele în activitate să fie nevoită a te da transito pe linia Iaşi–Bucureşti, la al cărei căpătîi meridional te aşteaptă amiciţia şi amorul – două patrimonii sublime ale umanitaţii, singurele care fac din om o fiinţa superioară; căci acolo unde ele lipsesc, lipseşte omul; acolo unde CORESPONDENŢA 331 este om ele trebuie să fie şi să dea direcţia – o direcţie care n-are decît un cusur – este veche. Dar se lesemo tote aţeste. Eşti somat ca îndată ce vei primi această epistolă să-mi trimiţi într-un mandat poştal: 1. 180 lei pe care mă oblig a ţi-i reda în două săptămîni; 2. Mătuşica întreagă de la Teatru d-acolo cu Scrisoarea pierdută (Mofturi actoriceşti şi pictoriceşti, aşa să trăiesc eu, nu se trec la Bibicul!). Sper că în totul se vor face vreo 250 lei de cari am urgentisimă nevoie. Mă rog ţie, Petrăchel, nu te supăra; n-aş fi atît de nepoliticos cu tine dacă n-aş avea mare nevoie. Aşteptînd răspunsul tău luni chiar, rămîn al tău ca totdeauna Caragiale Vineri, 7/19 [luna (?) 1885] Întoarce foaia À propos: Ieri am dejunat la Grand-Hôtel cu scărnăvia, cu Liki Ganef. Amicii noştri din „Junimea”, care mă cred un om pierdut de cînd nu mai frecuentez ilustra societate, estimează pagubele mele la Monaco cam la 2–3 sute de mii de franci. Tu insinuează-le că am pierdut tot şi că, văzîndu-mă redus la mizerie şi ştiind că nu o să mai pot fi primit în „Junimea”, m-am împuşcat. – Ce mahalagioaice! – Am fost la Pesta şi la Viena. Ei, Petrache! faţ m’mos! N-am ce să-ţi spun altceva decît că ai fost un măgar că n-ai venit cu mine şi eu un măgar că am mers fără tine. Sper că la Paşti vom putea să redevenim oameni. Sache şi Mirescu vor să meargă şi ei cu noi: Pesta, Viena şi poate Dresda. Aştept răspunsul tău. Complimente la toţi, C P.S. – Dacă Teatrul nu se execută, pune-le sechestru. 332 I.L. CARAGIALE 11 Dragă Petrache, Un bărbat de elită, totodată cetăţean distins şi brav, magistrat integru care, nestrămutat ca legea, are curajul – pentru că are dreptul – să zică opiniei publice cu mîndrie: „– Eu Sum-onescu!...” mi-a spus că tu v-aţi întors în penaţi (Păcurari). Mă grăbesc dar a te vesti că viu la Iaşi pentru banchetul „Junimii” – însă cu cîteva zile mai nainte. Plec de aici luni 3 noiembrie şi sunt acolo la 4 noiembrie, marţi. Odată cu aceasta către tine, scriu şi lui Gabriel. Nu mi-ar părea prea rău dacă m-aţi întîmpina la gară. Rogu-te treci dacă poţi pe la Buch (Tivoli) şi spune-i să păstreze pînă viu eu orice depeşe ar veni la el pentru mine. Complimentele mele Doamnei tale. Iar ţie Cu nerăbdare la revedere, Caragiale Bucureşti, marţi, 28 oct. [1886] 12 Iubite Caragiale! – Dragă Petrache! Ce mai faci? – Caut, adică sper alt coledzi, neicusorule! De ce tăcere? – N-am încă nimic bun să-ţi spun. Am auzit că procesul tău impresie asupră-ţi...! – Plicticoasă. De ce? – Amînat iar. Veste Iaşi Titu divorţ? CORESPONDENŢA 333 Klärchen! Titchen! – Sè non e vero, e ben trovato... Nanu ia pe Livia. – Tous nos souhaits au jeune couple... Claymoor. Unde adevărul? – În Aritmetica lui Mirescu. Articolul lui Maiorescu contra fraţine-meu Alexandru şi răspunsul acestuia – paralela cu Brătianu – pus Alecu în evidenţa, – ca colectivist atacat şi afirmat...! – Scărrrrnăvii! Ei, perdea, perdea? – Ai p’ţintica răbdare. Sau cumpără şi altele sau restituie bucata. Necesitate. – Se-nţelege, dar mai ai p’ţintica... Salutări frăţeşti, Al tău ca totdeuna. Complimente Doamnei, Missir Car. Iaşi, 3 dec. 1886 Bucureşti, 4 dec. 1886 13 [18]90–7 noiembrie, Bucureşti Dragă Petrache, În starea în care mă aflu – dar mai întîi să ţi-o descriu această plăcută stare: Chiria n-am plătit-o şi sunt dat în judecată; Lemne n-am deloc; Palton nici atîta; Aştept din ceas în ceas apariţia unui nou moştenitor; Unul mi-este bolnav; 334 I.L. CARAGIALE Ca culme: m-am apucat să scriu o piesă, şi din pricină că trebuie să stau să scriu noaptea foarte tîrziu, am căpătat la ochi conjunctivită catarală. Dau din colţ în colţ şi nu ştiu ce să mă fac. În starea asta, mare noroc aş avea de un prietin care să ştie să facă un sacrificiu pentru mine. Şi astfel, m-am gîndit la tine. Tu stai acuma cu mult mai bine decît totdeuna. Dacă tu ai vrea – însă să vrei a vrea – mi-ai putea uşura, sunt sigur, trecerea acestor grele momente; şi iată cum: Eu mai am a lua de la tine 2 600 de lei. Plătesc 600 eu; iai de undeva 2 000 şi mi-i trimeţi. Şi astfel suntem achitaţi. Asta n-ar fi o plată de datorie, ar fi cea mai creştinească faptă bună, ar fi o binefacere prietinească, pe care dacă vreodată aş uita-o aş fi cel mai ticălos ingrat. Să sper sau nu? Te rog răspunde-mi în orice caz; dar răspunde-mi măcar. Al tău ca totdeuna, Caragiale Adresa mea nu este la şcoală, ci „Strada Polonă 96”. 14 9/21 ian. 1899 Mulţumesc caldei salutări. Cu cît mai mult mă doreşti cu atît mă plăteşti mai drept. Caragiale 15 Dragă Petrache, Săptămîna „în care nu ai perspectivă” este prea lungă; mă rog ţie ca lui Dumnezeu, scurtează-o. Voind să plec şi fiind aci CORESPONDENŢA 335 atît de dator, îţi poţi închipui cîtă nevoie am de bani. Ca să pot pleca să mă aranjez, am trebuit să împrumut de la Grigorie Buicli 200 lei, pe care te rog dă-i tu din parte-mi şi mie trimete-mi restul de 600; dacă însă nu voieşti să ai daraveri cu el, trimite-mi tot şi-i expediez eu de aicea. Este o chestie de onoare, şi la oameni ciufuţi ca Grigore, în afară de punctualitate, onoare nu există. Mă rog ţie încă o dată fă o sforţare supremă şi scapă-te de mine. Închipuieţi că n-ai avea să-mi dai şi că aş fi expulzat; că n-am cu ce mă mişca din loc şi totuşi caută să plec; ei! recurg la tine, să m-ajuţi a pleca de unde nu mai pot rămîne. – Crez că ţi-am zis destul şi aştept răspunsul tău. Te rog asemenea cu toată stăruinţa, înapoiază-mi odată scrisoarea mea, în care mă plîngeam de „Junimea”. Între oameni ca noi, nici interesele politice nu ar putè justifica un refuz la o aşa rugăciune, de atîtea ori repeţita – Eşti prea inteligent ca să mă abţin de a-ţi da o mică desluşire la acest ultimat al meu. Iată-o. Voi „Junimea” politică mi-aţi făcut mult rău. Aceia cari dintre voi au omenie, şi dintre ei eşti cel dintîi, trebuie să priceapă că eu acuma, în urma hotărîrii ce am luat-o de a pleca din ţara, nu mai pot avea pentru „Junimea” sentimentele cari mi le cunoşteaţi odinioară – sincere şi călduroase, cum, îndeosebi tu, le ştii că erau. – Ştiu că sunt unii dintre voi cari aţi avut bunătatea a nu mă irita chiar d-a dreptul; v-aţi mulţumit cu simpla uitare – completă. Acelora le-am rămas prietin şi urmez a-i numi cu acelaşi nume, pentru că prietinie şi uitare merg foarte adesea braţ la braţ, în lumea aceasta. – Dar sunt între voi alţii, cari d-a dreptul m-au deservit şi persecutat cu răutate şi învierşunare; – şi cu cît mai mult invoacă ei, ca scuză a purtării lor neomenoase, defectele mele, cu atît sunt mai convins că tocmai altceva mi-a asigurat ura şi persecuţia acestor mişei. Pe aceştia nu pot decît să-i urăsc şi oricînd îi voi putea lovi, o voi face fără nici o cruţare; îi voi trata jidoveşte ca pe nişte vrăjmaşi ce mi-au fost şi-mi sunt. Pînă s-o pot face, 336 I.L. CARAGIALE înţelegi cît trebuie să-mi pară bine de tot răul ce li se poate întîmpla. Aşa fiind, trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ţi-o cer – şi nu ţi-o cer pentru că aş crede-o în mîinile tale o piedică pentru răzbunarea mea legitimă: mai întîi că ea nu cuprinde nimica ce v-ar face vouă onoare, iar mie ruşine; ş-apoi chiar aşa de ar fi, te ştiu prea cinstit ca să pierzi o scrisoare a cuiva – fie chiar scrisoarea indiferentă a unui prietin. Ţiu s-o capăt înapoi – iartă-mi comparaţia prea romantică – cum ţine cineva să-şi reîntoarcă o scrisoare în care a mărturisit cuiva în contra unei femei neoneste, ciuda unor sentimente amăgite, voind astfel să distrugă orice urmă a unei slăbiciuni ruşinoase. Dacă nici acuma nu pricepi că trebuie să te execuţi în sfîrşit, îmi mai rămîne un mijloc: am copia acelui document. Ei bine! am să te scutesc de a-l mai păstra cu atîta scumpătate. Eu tot am de gînd să fac o mică publicaţie înainte de plecarea mea din ţara spre a justifica acest pas al meu, despre care mulţi mă plictisesc cerîndu-mi desluşiri: voi găsi loc să reproduc în întregul ei acea scrisoare, arătînd că tu o deţii. Mai la urma urmelor, să mărturisesc, ca un act de pocainţa, o slăbiciune rătăcită, pentru ca o dată pentru totdeuna să nu mai mă emmerdeze oricine mă vede cu titula de „junimist”. M-a plictisit în sfîrşit! Alaltăieri un gagauţa începuse să mă consoleze de abjurarea voltairianului în Senat, şi de căderea junimiştilor de la putere! Care va să zică, dragă Petrache, aştept îndată banii şi scrisoarea mea, şi te rog nu îndrăzni a te îndoi o clipă măcar că în inima mea largă, alături cu tot veninul ce-l strîng de-atîta vreme, nu stă ca mai demult, la locul ei, neştirbită şi curată dragostea frăţeasca, ce-ţi va păstra totdeuna Al tău prietin, Caragiale Strada Polonă 96, Fevruarie 25 [1901] CORESPONDENŢA 337 16 19 ian. 1905 ?... Manu, Take, Pares! Preussischestrasse 10 Berlin, W. 17 Iubite Petrache, Acuma eşti liniştit, sper. Reclam dar foarte stăruitor scrisoarea datorită. Să fie lungă şi plină. À titre de revanche. Complimente la ai tăi. Al tău vechiu, Caragiale Berlin Wilmersdorf Preussischestr. 10 11/24 fevr. 1905 Vivat Prinţipatele Unite! 18 Berlin W., 12 ian. 1906 Citim în „Lokal Anzeiger” din Berlin: „Suntem în măsură a comunica, din sorginte demnă de toată încrederea, că mîine-seară sîmbătă, la un réveillon vieux style, în Preussischestr. 10 Hpt. Dd. Lupu Costaki şi Caragiale vor bea un pahar de şampanie în sănătatea familiei P. Th. Missir, compatriotul şi amicul lor. Hoch! Hoch! Hoch!!! u. s. w. 338 I.L. CARAGIALE 19 [Wilmersdorf b. Berlin, 31 ian. 1906] Mare plăcere mi-ai face să-mi trimiţi „Monitorul Oficial” cu şedinţa întreagă în care Exc. Sa şi-a dezvoltat interpelarea şi i-a răspuns M. Sa Conul Iorgu. Pe tine te-a hirotonisit maturul corp? Eu cred că nu poate face altfel; precedentele sunt destule şi lucrul e de mult hotărît în sens favorabil ţie. De mult, de cînd cu alegerile generale, mi-eşti dator o scrisoare. Nu crezi c-a venit vremea să te plăteşti? Al tău, Caragiale Aştept asemenea replica la ultimele ilustrate, cari, sper, au căpătat deplina dv. aprobare. Ce mai e şi cu istoria aceea, „Liga Franco-Romînă”? Herrn professor Petru Th. Missir Avocat–Senator Bukarest 101, str. G.C. Cantacuzino (fosta Polonă) Rumänien 20 Wilmersdorf bei Berlin 12 febr. 1906 Cuprins de adîncă melancolie, îţi trimit această neştearsă, dulce amintire… Off! lasă-mă, Petrache! lasă-mă să plîng. Al tău, Car Herrn Professor Petru Th. Missir avocat, Bukarest 101, G. Cantacuzino (fosta Polonă), Rumänien CORESPONDENŢA 339 21 [Wilmersdorf b. Berlin, 13 fevr. 1906] Dragă Petrache, nu voi să fiu un laş; de aceea, vă anunţ că, în duelul nostru de ilustrate, veţi primi, şi tu şi d. Niculae, care m-a vîrît în colţ cu propria d-sale fabricaţiune, o lovitură, la care cred că n-aveţi să puteţi aşa degrabă răspunde. Vă strîng mîna cu dragoste, şi... în curînd, Domnii mei! En garde, Messieurs! Primit-ai cîteva rînduri, unde te rugam ceva? Herrn Professor P.Th. Missir avocat, Bukarest 101, str. G.C. Cantacuzino (fosta Polonă), Rumänien 22 [Leipzig, 21 febr. 1906] Aşteptînd replica, te salut cu dragoste Car Herrn Professor Petru T. Missir avocat Bukarest 101, str. G.C. Cantacuzino (fosta Polonă) 23 [Berlin W., 9 mai 1906] COMISUL STACAN… [Legendă, scrisă de Caragiale pe c.p. ilustr., reprezentînd un bătrîn, ridicînd paharul cu vin rubiniu.] Prosit! Herrn Professor Petru Th. Missir avocat Bucarest 101, str. G.C. Cantacuzino fosta Polonă 340 I.L. CARAGIALE 24 [Berlin W., 5 iunie 1906] Dragă Petrache, Mai întîi îţi mulţumesc că te-ai gîndit să mă-mpărtăşeşti şi pe mine, bietul exilat, cu două trei picături din dulceaţa Jubileului. N-am putut însă expedia M. Sale carta postală specială; nu te-ai îndurat să-mi trimiţi decît un exemplar. Dacă aveam două, da; dar una singură, trebuie s-o păstrez: aşa document se lasă moştenire la copii. Nu toţi copiii au norocul să înveţe istoria naţionala în fond; aşa, ştiu măcar genealogia şi chronologia exactă a suveranilor: Decebal, Traian, Carol etc. Aproposito, de M. Sa, marele nostru suveran, aflu că zilele trecute, tocmai în toiul entuziasmului naţiunii, ar fi apărut un pamflet francez contra M. Sale, marele nostru suveran, cu un titlu cam aşa: „François-Joseph, roi de Roumanie”, ori „Charles I, vice-roi de Roumanie” – nu mai ţiu minte bine. Rogu-te, dacă poţi găsi un exemplar, trimite-mi-l cît se poate mai discret, în plic recomandat. Sunt foarte curios să văz această infamie, care desigur porneşte din cine ştie ce oficină străină, inspirată de ură şi de invidie faţa de colosalele şi strălucitele progrese ale naţiunii romîne, pe toate terenurile vieţii publice, sub înţeleapta domnie de patruzeci de ani a lui Carol-cel-Mare. Tare aş vrea să văd pînă unde poate merge mişelia duşmanilor noştri, şi să combat, dacă aş avea destulă vervă, ca bun romîn, această scandaloasă turpitudine. Ştii că scriu destul de curaţel franţuzeşte şi aş găsi în Paris un ziar care să-mi dea ospitalitate binevoitoare. Aminteri, ce mai faceţi voi pe acolo cu politica? merge, ai? Cum v-au ieşit întrunirile? Aţi avut public destul? Aţi luat şi voi parte la Jubileum, cu toată mîhnirea voastră de nedreptatea împrejurărilor? V-a primit şi pe voi Regele la heritiseală? V-a poftit la vreun banchet? La Moşi, aţi fost? Citesc în „Universul” CORESPONDENŢA 341 că e acolo o animaţie colosală anul acesta. Dar Expoziţia ? s-a deschis? Trebuie să fie în Bucureşti lume peste lume... Halal de M.M.L.L.! Grele tinereţi au avut cu neastamparaţii de romîni; dar încai au ajuns la frumoase bătrîneţi! Primirea care aflu că li s-a făcut joia trecută la Moşi e ceva de pomenit, pe onoarea mea! Zice că d. Paraschivescu a dăruit principesei Elisabeta o păpuşă extraordinară, care cîntă Trăiască Regele ! şi Deşteaptă-te Romîne! şi M. Sa Regele, cu cunoscutu-i zîmbet afabil, ar fi zis lui d. Paraschivescu că ar trebui „să se bună un daxa famal foarde mare be babuşi, ca să se-ndemeieze aceasta intusdrie in ţara; să-ţi fie dod babuşi naţionale!”. – Tare-mi pare rău că nu mai pot avea copii mici! Mai fă-ţi, rogu-te, vreme din cînd în cînd şi scrie-mi ceva mai pe larg; nu ştii ce plăcere-mi fac în exilul meu rîndurile prietineşti – mai ales de la un aşa deosebit prietin ca tine. Spune-i lui Delavrancea că eu tot n-am ostenit să aştept scrisoarea-i promisă de atîta vreme. Ce Dumnezeu! nu i-a mai trecut mînia? Să-mi răspundă măcar scurt dacă, mergînd spre Paris, – mă va ocoli –, lucru care m-ar mîhni foarte. I-am trimis tînărului meu amic N.P. Missir o cartă postală cu o procesiune în Schwarzwald. O fi primit-o? Nu se poate mai nemerit pendant la frumoasa lui fotografie cu procesiunea pentru ploaie. Salutîndu-l cordial, aştept replica lui. De la nevastă-mea şi de la mine cele mai distinse salutări pentru Doamna Missir. O strîngere de mînă de la vechiul tău Caragiale P.S. – Pe aici este de vreo săptămînă o vreme îngrozitoare. Tempestă continuă şi frig straşnic. Încă o dată – aştept răspunsul tău. Fii sănătos şi vesel! 342 I.L. CARAGIALE 25 Wilmersdorf bei Berlin, 8 iunie 1906 ?... Herrn Professor P. Th. Missir avocat Bukarest 101, str. G.C. Cantacuzino 26 Wilmersdorf b. Berlin, 21.6.1906 Prea stimaţi Domni, Fără vreo amăgitoare speranţa de a căpăta vreun răspuns, am onoare a vă comunica, spre ştiinţa, că adresa mea, de la 12/25 iunie 906, pînă la noui comunicări, este: Travemünde Ostseebad Villa Iris (acolo unde flutură falnic tricolorul daco-roman!). Cu perfectă stimă, Al dv. Car Herrn Professor P. T. Missir und Sohn Bukarest, 101, str. G.C. Cantacuzino fosta Polonă Rumänien 27 Dragă Petrache, după ce mă ţinuoi doi ani aproape fără să te-nduri cu un dram de vorbă ca lumea, acu mă prididişi cu ocaua de filosofie. Parcă ai dat cu bobii să mă prinzi la strîmt, cînd am cu totul altceva de făcut cu cerneala mea, decît să combat înaltele dumitale principii asupra concepţiunii, CORESPONDENŢA 343 intenţiunii, perfecţiunii şi... voluptaţii creaţiunii. Prin ce trec eu acuma numai voluptate nu se poate chema. – Dar – se lesemo tote aţeste. Ieri, sîmbătă, ziua, a sosit în fine vaporul cu scrisoarea ta, care-ţi poţi închipui cîtă plăcere mi-a făcut găsindu-mă în momente de intenţiune cătră perfecţiune. Citindu-i sfîrşitul, am gîndit: o iluzie junimistă mai mult! – deşi ziceai că e fapt împlinit, căci tocmai asta are haz la agiamiştii noştri, că toate iluziile lor le socotesc fapte împlinite. Cînd colo, iată că azi dimineaţa îmi soseşte „Universul” – cu portretul cui? – al Domnului Dimitrie Greceanu, noul ministru de justiţie! – Nu seamănă; n-are aerul deloc, dar deloc; ştii că eu îl cunosc bine pe Conul Mitică. Bietul Bădărău! De nevoie l-au înghiţit boierii; însă pînă la urmă nu-l putură honipsi; l-au aruncat înapoi pe jumătate mistuit. Aşa face şi caţelul flămînd; înghite orice-i iese-nainte, şi pe urmă măruntaiele-i aruncă afară ce nu pot tolera. Numai de nu s-ar întoarce boierii sicut canis... Şi chiar dacă nu, pe el cel puţin, de voie de nevoie, strîmbînd din nas, tot l-au înghiţit odată – pe Guţa Panu n-au putut boierii nici măcar să-l apropie de gură. (Acu, dă-mi voie, mă rog matale, să deschid o mică parenteză. Pe greşită cale ai apucat, dragă Petrache; poate cu mult mai greşită decît a mea. O fi păcat de mine, dar desigur mai păcat de tine! Atîta deocamdată despre tot din scrisoarea ta cu privire la tine şi la mine. Şi aci, să-nchidem parenteza). Ce trebuie să fie pe sufletul lui Manolaki Buzne şi pe al lui Costică Pirilă? Ce sudalme şi ce scrîşneli pi conta lui Conul Iorgu! Scărrrnăvie di Nabab bizantin! – Unul care trebuie să giubileze, foarte umflat în guşă, parcă-l văd, e Conul Vasilică Vlădoianu. Mie unuia, drept să-ţi spun, schimbările ministeriale de vară nu-mi prea plac: mi-aduc aminte cu melancolie de ceva cam aşa, acum cîţiva ani, prin iulie – şi pe 344 I.L. CARAGIALE urmă – în fevruarie... Piarză-se în bezna uitării acele triste pagine ale Istoriei Constituţionalismului Romîn! şi, dacă nu e posibil tocmai atîta, atunci, cel puţin să nu pomenim de ele în momentele cînd Naţiunea ca un singur om sărbătoreşte patruzeci de ani de domnie glorioasă a ilustrului său Rege Carol-cel-Mare. Astăzi nu ni sunt permise decît veselia şi entuziasmul – So steht’s in Programm! – Donnerwetter Kruzitir! de ce nu am un talent liric, să fac şi eu o odă jubiliară! Ce frumos ar rima o domnie de patruzeci de ani cu un popor de, de ce? de Dacoromani! Despre Tache (vreau să-nchei degrabă, de aceea sar aşa departe; nu pot scrie mult: voluptatea creaţiunii mă reclamă), eu zic că greşeşti; nu-l cunoşti. El nu e un om pasionat, e numai un sentimental; de ură nu e capabil; dar, cînd iubeşte, iubeşte serios; – nu prin ură contra voastră o-nghite, ci prin dragoste de sine însuşi. Închei. Rogu-te, trimite-mi negreşit gazetele „Adevărul”, „Epoca”, „Protestarea” şi „Voinţa” în care s-a vorbit despre cancanul Bădărău–Greceanu. Aştept răspunsul tău graţios; scrie-mi mult şi multe, însă fără multă filosofie, mă rog ţie... Nu trebuie. Al tău vechi obiect care te doreşte mult, Caragiale Ostseebad Travemünde Villa iris 19 iun/1 iul. [1906] P.S. – Alta, mai lată. În momentul cînd să iscălesc, primesc o scrisorică, prin care mi se comunică ştiri despre alte eventuale prefaceri de cabinet: ceva cu atît mai de necrezut, cu cît ar fi mai după pofta mea. Mă rog ţie, ţine-mă-n curent. – Să nu uit să-ţi mulţumesc că mi-ai trimis „Protestarea” cu articolul care mă interesa. Cu două zile înainte, căpătasem de la altcineva originalul francez. L’ancien diplomate, dacă nu s-o CORESPONDENŢA 345 fi zaharisit, atunci desigur e un tînăr agiamiu. Ca fond, lucrul e un moft ca toate modificările de chartă a Europei pe cari le fac băieţii despre ziuă pe o masă de berărie. Ca formă e apă de trandafir. Aşa se scrie cînd vrei să turburi cheful lui Iancu Calinderu? aşa se spun lucrurile cînd vrei să risipeşti fumurile şi să-ngenuchi impertinenţa Megalomanului? – Cînd l-ăi atinge, să-l usture pînă-n măduva noadei, să nu mai aibă nici glas să ţipe; să sfîrîie şi să miroasă a carne arsă. Ah! încă o dată, de ce nu pot face o odă măcar în proză! Cine m-ar apăra contra Calindroiului? Fii sănătos cu toţi ai tăi, Car 28 Berlin, W., 28 [februarie?] 1907 Ce şi cum? ... Nerăbdător... Cîteva cuvinte! 29 [martie 1907] Dragă Petrache, îţi scriu în culmea emoţiunii şi necazului. – Ştiu ce se petrece în ţara; îmi explic de ce, şi-mi închipui cum – şi fireşte asta adaogă încă mai multă amăriciune dorului meu de patrie. După părerea mea, Conservatorii nu or să poată, iar Liberalii n-or să vrea să restabilească ordinea; cunosc şi capacitatea politică a celor d’întîi şi patriotismul celor din urmă. După cheful jubiliar de 40 de ani de sublimă Domnie, i-a sosit M. Sale, ilustrului amant al ordinii, păcii şi liniştii, – care abhorează sîngele după datina Sfintei Ecclesii Catolice, – i-a sosit le mauvais quart d’heure de Rabelais. Tare mi-e teamă 346 I.L. CARAGIALE prin urmare că Prea graţiosul Suveran are să facă apel iar la patriotismul, la devotamentul pentru Coroană, al Junimiştilor, spre a pune rînduială în ţara Moldovei de sus. Ei! dacă cumva vă păcăleşte şi de data asta şi nu mi-l strîngeţi bine cot la cot (cu astfel de tip de lîcheur nici o precauţie nu-i de prisos), apoi cu drept cuvînt veţi rămînea în Istorie celebri – voi, ca gogomani şi Şeful, nu ca Nebunul Regelui, cum se zicea odinioară, ci ca Prostul Regelui. (Rog, discreţie.) Am primit carta ta cu mutra mea: mersîm! Fiţi cu toţi ai tăi sănătoşi şi veseli. Scrie-mi, rogu-te, o vorbă bună, şi primeşte o caldă, caldă îmbrăţişare ca în vremile bunei noastre tinereţi de la vechiul tău prietin, care te doreşte mult, Caragiale Adresa mea: Wilmersdorf bei Berlin Hohenzollern Platz 4. 30 Dragă Petrache, Dacă ai şti în ce stare sufletească mă aflu, desigur nu m-ai ferici că sunt atîta de departe, şi crede-mă că dacă n-aş fi legat de coadele mele, de mult eram lîngă tine, să ne jeluim unul altuia de urgia ce ne-a trimis-o cel de sus, nouă, pentru păcatele altora. Curioasă este natura omenească! Oricînd eşti îngenuchiat sub flagel, cum ştii să născoceşti o tristă mîngîiere, atribuind cine ştie cui sau la ce cauza nefericirii în care te vezi precipitat! – Cum se poate tu, creatura atît de superioară să atribuieşti unui aşa mititel vina la aşa mari împrejurări? Iartă-mă, am înţeles cu atît mai bine imensitatea răului, cu cît te-am văzut CORESPONDENŢA 347 pe tine nemaiputînd găsi altă mîngîiere, decît în învinuirea nevinovatului între nevinovaţi – Cantacuzino! Avînd şi eu nevoie de trista mîngîiere a celui flagelat, am căutat şi eu vina şi răspunderea undeva şi pare-mi-se că de departe am nemerit mai aproape decît tine, care te-ai aflat în inima catastrofei. Ţi-alătur un articol, care s-a publicat, cum o să vezi, foarte mutilat, în „Die Zeit” din Viena miercuri 3 apr. st. n.; îţi trimit şi originalul meu romînesc. Numai tu în ţara ştii asta, şi te conjur să păstrezi absoluta discreţie: n-ar trebui să ai pe suflet că mi s-a tras vreun rău tocmai de la tine. Dacă însă, cu toată discreţia, poţi să-l reproduci undeva (şi, cu rezerve complete, cred că orice gazetă cuminte ar putea să-l reproducă, măcar ca document), nu mi-ar părè rău. Eu l-am trimis şi la alţii cu următoarea notiţa tipărită (din Leipzig): „Un publicist romîn a fost solicitat de cătră unul german să dea un articol pentru un mare ziar, spre orientarea mai exactă a opiniei europene în judecarea împrejurărilor ce au izbucnit aşa pe neaşteptate la noi. Germanul a tradus şi trimis articolul la „Die Zeit” din Viena, care, miercuri 3 apr. st.n., l-a şi publicat sub titlul, cam nepotrivit, Rumänien, wie es ist, dar foarte mutilat după convenienţele redacţiei. Autorul, socotind că asta poate v-ar interesa, vă trimite alăturat originalul romînesc”. Da, iubite Petrache, aici nu este urmarea vreunei personale greşeli sau răutăţi, şi deci nu poate fi vorba de-nevinovaţirea cuiva anume, fie chiar un om, cum ar fi Unul, în mare parte responsabil, nemite o bestie nevinovată. E falimentul unei întregi sisteme; e urmarea fatală a sacrei Constituţiuni, cu care ne-au dăruit în ’66, după o noapte de chef şi de traducere din belgieneşte, caricaturile jacobine de la ’48. De la arderea Regulamentului, am lucrat zi cu zi din răsputeri să ajungem aici, în halul de astăzi. Am ajuns în sfîrşit. Să ne fie de bine! 348 I.L. CARAGIALE Multe aş mai avea să-ţi spun, dar acu nu mai pot; sunt tare obosit şi am de lucru peste cap; am părăsit biata mea comedie, cu care puneam de gînd să te-nveselesc, ca să scriu pe comandă o serie de articole asupra Rrromîniei. Vezi primul capitol, şi spune-mi ce zici. – Să nu uit ceva caracteristic. Astă- toamnă m-am întîlnit în ţara cu un tînăr generos, actual prefect liberal, care mi-a prevestit, ca o isteaţa cărturăreasă, că înainte de primăvară Ciocoii or să se năruiască de la putere printr-o grozavă mişcare ţărăneasca în Moldova. Imediat ce am aflat de primele mişcări de-acolo, mi-au fulgerat prin minte cobirea generosului meu. Dacă aş fi fost procuror general, primul pe care-l strîngeam generosul ar fi fost, şi dacă nu era astăzi în altă parte decît pe jeţul de prefect, să nu-mi mai fi zis pe nume. Şi nu crez că generosul, care e şi prost pe lîngă că e rău şi obraznic, să fi fost indiscret pînă într-atît numai cu mine, cu care nu e intim deloc. E drept că era cam ameţit de chefuri naţionaliste cu ocazia Jubileului, dar asta i se-ntîmplă şi-n vremuri mai puţin triumfale. Astfel, cînd s-a împlinit prorocia domnului prefect de astăzi, am zis: bine, au să cază Ciocoii, dar, pînă una-alta, să păzească Dumnezeu să nu treacă măcar o scînteie peste Milcov dincoace, şi mai cu seamă peste Olt! Dar bunul Dumnezeu n-a voit să asculte ruga păcătosului robului său, şi s-a făcut voia Domnului prefect. De prisos să-ţi spun că sper să am cît se poate mai curînd un amplu răspuns, cu veşti mai bune. Scrie-mi recomandat. – Focul s-a potolit de-a binele. Nicuşor al tău crez că nu mai trebuie să plece din oraş. – Fiţi sănătoşi tu şi ai tăi. Cu frăţeasca dragoste, vechiul tău, Caragiale luni, 26/III [st.v. 1907] CORESPONDENŢA 349 31 Dragă Petrache, n-am răbdare să mai aştept răspunsul tău, ba chiar aş dori să nu te fi hotărît încă a-mi scrie, ca să-mi poţi spune cîteva cuvinte lămurite şi despre ce te rog acuma. Iată. Despre activitatea Excelenţei Sale ca nou preşedinte al Societăţii Agrare şi despre întrunirea Comitetului executiv al liberalilor, ştiam cît se poate şti din discretul meu „Universul”. Nu ieşisem din casă de vreo săptămînă, cînd un amic veni aseară, luni, să-mi atragă atenţia asupra cazului Carp – „Pesther Lloyd”, de care se ocupă cu tot dinadinsul „l’Indépendance roumaine”. Am ieşit numaidecît şi am mers la cafenea, unde le-am citit toate. – Cum se poate un om de spirit să-şi compromită astfel, într-un moment de humoare, o viaţa întreagă şi cariera politică a cîtorva devotaţi, cari i-au înghiţit deja atîtea şi atîtea momente nenorocite de humoare? Curat vorba din scriptură, rătăcirea din urmă mai rea decît toate. Mă rog ţie, completează-mi informaţiile. Spune-mi ce este, ce nu este, ce mai este adevărat în această afacere, care mie îmi face o impresie atît de dezastruoasă. După cum văd că se precipită evenimentele la noi, eu nu cred că, odată ce s-au potolit mişcările huliganilor noştri, putem dormi pe trandafiri. Dezordinile acelea au fost, pare-mi-se, semnalul unor vremuri grele: începem o altă istorie mai puţin veselă decît cea de pînă ieri; rîsul şi gluma nu ne vor mai putea sluji de mîngîiere ca altădată faţa cu cele ce se vor petrece în lumea noastră romînească. Copiii noştri vor avea poate de ce să plîngă – noi am rîs destul. Să dea Dumnezeu să fiu eu proroc mincinos, dar tare mi-e teamă că bieţii copii o să regrete-n curînd că nu i-am învăţat bulgăreşte. Cu oamenii noştri politici, începînd de la Cel mai de sus şi isprăvind cu Petrache Gruber, intendentul Clubului Mandy, văd eu bine unde mergem. Un dezastru mare ne pîndeşte – un dezastru incalculabil; şi nu văd în toată Europa 350 I.L. CARAGIALE astăzi pe nimini care să ne compătimească măcar daco-macedoromînismul în faliment, darmite să ne dee o mînă de ajutor. Ce am făcut, ce am dres, nu ştiu; ştiu că lumea-ntreagă nu ne poate suferi. Am abuzat, prin spirit de paradă şi de bravadură, de închipuit prestigiu; am profesat cu furoare insolentă grandomania; am tot aruncat praf în ochii lumii – pînă cînd am ajuns în sfîrşit să dispunem lumea întreagă a face astăzi haz de nenorocirile noastre. Au ajuns bulgarii să ne dee în faţa lumii lecţiuni de omenie şi de tact politic. Ungurii, sîrbii şi grecii ne amintesc cu zîmbet caracteristic succesul Expoziţiei şi jubileului regal de acum cîteva luni. Iar fratele nostru de la Tibru, după ce ne stoarce convenţia comercială, se duce, cu tradiţionala bună-credinţa italiană, la Atena, să îmbărbăteze avînturile către idealurile elenice. Ce ne pasă însă? Nu ne rămîne un voinic sprijin, tînărul Franz-Joseph? un suveran de atîta viitor! Sturdza pune pe socialişti să aranjeze raporturile economice dintre proprietarii şi arendaşii devastaţi cu ţăranii devastatori, sub ameninţarea reînceperii dezordinilor sau părăsirii totale a muncii; Carp, în gazete ungureşti, cere intervenţia străină; iar M. Sa dă un ordin de zi, în care se felicită că, la extremă primejdie, poate dispune de, nici mai mult nici mai puţin, 140 000 de oameni, armată pe care rămîn s-o hrănească şi s-o cinstească cu ţuica şi tutun casele de cartoforie şi de camătă, societăţile de dame şi ovreii sionişti prin subscripţie publică. Aşa politică, înţeleg şi eu. Bravi tutti! Multă sănătate ţie şi la ai tăi. Aştept impacient o vorbă de la tine. Al tău vechi Caragiale Marţi, 3/16 apr. [1907] CORESPONDENŢA 351 32 19. 7. 07 Din Alpii Bavariei… Viele herzlichste Grüsse Caragiale Monsieur le Sénateur Petru Th. Missir Membre de la Commission Roumaine etc. Constantinople par la protection bienveillante de la Legation Royale de Roumanie 33 Petrecere bună pe malurile Bosforului! Mă rog, trimite-mi prin poşta d’întîi oleacă de căldură de pe acolo: aici degerăm. La toţi de la toţi, viele herzlichste Grüsse Car Wilmersdorf Berlin Hohenzollernpl. 4. Donnestag d. 25/VII [1907] Herrn Professor, Senator u.s.w. Petru Th. Missir Constantinopol, Summer Palace 34 [Dresden, 16 nov. 1907] !… ? … Herrn Professor P. Th. Missir, Senator Bukarest, 101 Str. G.C. Cantacuzino (fostă Polonă), Rumänien 352 I.L. CARAGIALE 35 Berlin W., 29 dec. 1907 Prea stimată Doamnă Missir, Vă sărut mîinile şi vă rog respectuos să binevoiţi a da preţiosului dv. consoarte (sic), fraîchement débarqué, această cartă. Devotat servitor, Caragiale Stimate domnule Senator, mai întîi: bine aţi venit! Apoi, vă somăm ca, marţi 31 dec. st.n., să vă ascultaţi şi să vă urmaţi consoarta acolo unde va voi dumneei să vă ducă, împreună cu bravul plotonier roşior. – Vă rugăm negreşit să prindeţi şi Lupu moldovinesc şi să ni-l aduceţi legat. Cu frăţeasca dragoste, Caragiale [Pe recto:] E greu viaţa, domnu işpector! 36 [Berlin, 6.1.08] Primit Venim, fără copii. – Avînd musafiri acasă, Cotines trebuie să facă onorurile, cu graţiile ei abituale. Aşadar mîine marţi la 2 p.m. Cu dragoste Car Herrn Professor Senator P.Th. Missir Hier, Pension Rodegg An den Zelten 20, Berlin CORESPONDENŢA 353 37 [Wilmersdorf b. Berlin, 8 ian. 1908] Dragă Petrache, doamna Caragiale, aflîndu-se faţa cu doamna Missir în aceeaşi stare sentimentală în care mă aflam eu odinioară faţa cu matale, zice că ar fi păcat să nu ne mai întîlnim asupra unor chestii prealabile înainte de plecarea Dv. Eu, din parte-mi fiindu-ţi rămas fidel, zic asemenea. Rămîne să ştim ce ziceţi şi dv. Aţi putea să nu ne refuzaţi sacrificiul a patru ceasuri, vineri sau sîmbătă, de la 2–6 p.m., unde, la timp, vom hotărî noi? – bineînţeles după stilul doamnelor noastre? fără fum. Cu emoţie, dar cu încredere, aşteptăm o vorbă bună rohrpostalissimă. Dacă n-a plecat Lupu, îl luăm în combinaţie cu puiu cu tot. Al matale, Caragiale Mercuri seara. Herrn Professor Senator P.Th. Missir Pension Rodegg, Hier An den Zelten 20, Berlin 38 [Wilmersdorf b. Berlin, 1 febr. 1908] ? ! Herrn Professor P.Th. Missir, Senator Bukarest, 101 str. G.C. Cantacuzino fostă Polonă, Rumänien 354 I.L. CARAGIALE 39 [Berlin, 16. 2. 08] „Într-o figură oratorică, d. I. Th. Florescu compară pe ilustrul nostru şef cu mama răniţilor, căci a venit în culoarea de Albastru, cea mai mult lovită de reacţionari, ca să vindece rănile sufleteşti ale cetăţenilor.” Herrn Professor P.Th. Missir, senator etc. Bukarest 101, Str G.C. Cantacuzino, (fostă Polonă) 40 [febr. 1908?] Dragă Petrache, îţi trimit aci un far, să te joci cu el în momente de recreaţiune, imaginîndu-ţi că te plimbi pe depărtate albastre valuri... Plimbă-te sănătos şi vesel! – Cît despre farul politic, nu e decît unul! Ia-te după acela, care sigur te va duce acolo unde un om deosebit ca tine trebuie s-ajungă, lăsînd pe „gogomani” să mai iee une vessie (depuis longtemps cassée) pour une lanterne, după atîtea dezamăgiri. Călduroase salutări de la toţi ai noştri pentru graţioasa ta Doamnă, Al tău vechiu, Car 41 [Berlin W., 19 iulie 1908] Domnule Profesor, Cu onoare vi se comunică prin aceasta că de îndată adresa noastră sună astfel: Travemünde-Strand (Lübeck) – Villa Iris. CORESPONDENŢA 355 Rugîndu-vă a binevoi să luaţi notă de comunicarea noastră spre cît mai promptă întrebuinţare, suntem toţi ai d-voastre ai tutulor foarte devotaţi, Familia Caragiale Herrn Professor Senator P.Th. Missir Scorţeni (jud. Bacău) (Rumänien) 42 Dragă Petrache, Ţi-am expediat ieri în plic recomandat o mică doză de sare marină prima calitate; o cantitate mai mare nu s-ar putea trimite: tu trebuie să ştii că importul sării la noi este absolut proibit şi contrabanda foarte aspru pedepsită – trebuie să ne mulţumim cu ce avem, cu sarea noastră naţionala, care e mai dulce decît orice sare străină. Despre „evenimentele cari se precipită”, aş avè poate multe să-ţi „scriu”; dar mă mărginesc deocamdată la cîteva considera ţiuni sumare; – nu vreau să-ţi răpesc prea mult din momentele tale de far-niente, la care ai drept după atîta activitate politică şi zbucium parlamentar din sesiunea trecută. Iată: 1. Constituţiunea la Stambul... Dacă asta a ieşit din devla amicului tău Abdul-Hamid, apoi atunci, cu drept cuvînt, putem să-i zicem Aferim! şi să-l considerăm ca pe cel mai mare ciapcîn peşecher după Nastratin-Hogea. De multă vreme Europa (atît de doritoare acum în urmă de restabilirea ordinii, prin reforme largi, în Peninsula Balcanică) n-a mai înghiţit aşa chiul otoman! 2. Despre discursurile Nababului... Cred că Delavrancea este un foarte bogat stilist. 356 I.L. CARAGIALE 3. Despre prefaţa lui Delavrancea... Sunt sigur că Nababul nu prea e generos. În fine: 4. Despre interviewul „Pester Lloyd”... Gîndesc că ar fi bine să nu-l mai lăsaţi voi gogomanii pe Conul Petrache să umble singur – mai ales vara şi aşa departe. —–– Noi petrecem, slava Domnului! foarte bine aici. Am petrece mult mai bine, fireşte, dacă aţi fi şi tu cu ai tăi împreună cu noi. Aşa vilegiatură înţeleg! Ce palavre, coane! ce pitrecere, bri omule! Dar – de ce să oftăm după ce nu se poate? Aşteptăm cu mare plăcere din cînd în cînd cîte o vorbuşoară bună de la Scorţeni şi vă trimitem tutulor toţi multe cordiale salutări. Fiţi sănătoşi şi veseli! Dumnezeu cu voi! Să ne vedem cu bine la toamnă! Al tău vechiu, Caragiale Seebad Travemünde Villa Iris (Germania) Miercuri, 23 iul./5 aug. [1908] 43 [Berlin, 10. 04. 09] Christos a-nviiat! La mulţi ani cu toate cele dorite Familia Caragiale Rumänien Dlui şi Doamnei P. Th. Missir (şi Dlui N.P. Missir) Profesor, Senator etc. Bukarest, Str. G.C. Cantacuzino 101 CORESPONDENŢA 357 44 [Hamburg, 3 iunie 1909] Hoch! Hoch! Hoch Deutschland! Viele herzlichste Grüsse, Car Herrn Professor P.Th. Missir, Senator u.s.w. Rumänien, Bukarest, Str. G.C. Cantacuzino 101 45 [Ostseebad Travemünde, 27 iunie 1909] Villa Iris Mă uit toată ziua cu ochianul în largul mării, doar voi zări la orizont vaporul care să-mi aducă vreo scrisoare de la matale. Aş! mata nici gînd văz că n-ai. Viele Grüsse in die Ferne, Car Herrn Professor P.Th. Missir, avocat Bukarest, 101, Str. G.C. Cantacuzino 46 [9 iulie 1909] Sîmpietru la mulţi ani cu noroc, sănătate şi toate cele dorite pentru tine şi pentru ai tăi! – urăm cu toţii ai mei şi eu, Al tău vechiu Caragiale Travemünde Strand Villa Maris – Germania – Herrn Professor, Senator usw., Petru Th. Missir Bukarest, Str. G.C. Cantacuzino, 101 (fosta Polonă) Rumänien 358 I.L. CARAGIALE 47 [Travemünde, 31 iulie 1909] Dragă Petrache, pe aici vreme răcoroasă şi petrecere frumoasă – aşa de frumoasă, că e peste poate să lucrez ceva. Mă duc înapoi, la atelierul din Wilmersdorf, că destul am petrecut şi hoinărit. Acolo, mai aştept vorbe frumoase şi veşti bune de la matale. De la toţi d-aici tutulor Missireştilor cele mai cordiale salutări. Fiţi sănătoşi şi veseli! Să ne mai vedem cu bine! Dumnezeu cu voi şi cu noi! Al tău, Car [Pe recto, reprezentînd drapelul german de război – Deutsche Kriegsflagge – Caragiale a scris o dată pe unul din pătratele albe, a doua oară sub legendă:] Hoch! Hoch!! Hoch!!! Herrn Professor, Senator u.s.w. Petru Th. Missir, Scorţeni, jud. Bacău Rumänien 48 [Hels... 1 aug. 1909] P-aici nu e cald deloc; dar senin şi frumos. Cine nu cunoaşte extremul nord (pe care d-abia îl miros de aici), nu ştie frumuseţea Europei, şi multe din istoria ei nu le poate pricepe. Fiţi sănătoşi! Al tău vechi, Car Herrn Professor, Senator und s.w, Petru Th. Missir Scorţeni, jud. Bacău, Rumänien CORESPONDENŢA 359 49 Wilmersdorf b. Berlin, 17 dec. 1909 Sf. Nicolae la mulţi ani cu sănătate, noroc şi voie bună. Cinstiţi socri după pofta inimii! Hoch! Hoch!! Hoch!!! Familia Caragiale Monsieur et Madame P. Th. Missir professeur, sénateur etc. Bukarest, Str. G.C. Cantacuzino (fosta Polonă) Rumänien 50 [1908–1909] Dragă Petrache, Am văzut pe Nicuşor: voinic şi vesel. Nevastă-mea şi copiii trimit împreună cu mine multe călduroase salutări Doamnei Missir. Doresc de la tine cîteva cuvinte în privinţa ultimelor evenimente. Te rog nu mă lăsa în nedomirire ?????!!!!! Cu dragoste, al tău Car Încă o dată te rog...?! Herrn Professor, Petru Th. Missir Senator etc. Bukarest, Str. G.C. Cantacuzino 101 (fosta Polonă) 51 Travemünde, 2 aug. 1910 Dragă Petrache, cunoscîndu-ţi slăbiciunea pentru postale ilustrate, precum şi inima ta de dacoroman, cred că nu-ţi pot 360 I.L. CARAGIALE CORESPONDENŢA 361 trimite nimic mai „înalţător” decît un drapel tricolor arborat d-asupra reşedinţei noastre de vară. – Priveşte-l ce demn fîlfîie el singur înspre stînga, în pofida vîntului, pe cînd toate celelalte, străine, se lasă spre dreapta după vînt. Încît – nu putem zice decît: onoare lui! Sănătate şi veselie vă urăm, Carageleştii 52 [Travemünde] Dragă Petrache, Cu cele mai distinse salutări pentru Coana Trandafirica din partea noastră a tutulor, îţi trimit comunicarea că, de îndată ce primeşti acest „spectacol” marin, noi suntem reinstalaţi în penaţii noştri din Schöneberg bei Berlin, Innsbruckerstr. 1, – unde ne-ar face mare bucurie să primim ştiri frumoase de la Scorţeni. Ganz ergebenst, Car Miercuri, 28 iul./10 aug. 910 Rumänien, An I Hwg. Herrn Professor P.Th. Missir Senator u.s.w. la Scorţeni, jud. Bacău 362 Către MITTAG [septembrie 1906] Stimate dle Mittag, Avînd nevoie să lipsesc de acasă cîteva zile tocmai la începutul lui octombre, vă rog a trimite îndată portarului chitanţa de 425 M.[ărci], contra căreia să-i liberez chiria pe quartalul ultim al lui ’906. Cu această ocazie, repetîndu-vă comunicarea, ce v-am făcut-o încă de la 7 sept. curent că nu voiesc a mai renoi contractul care expiră la 1 aprilie ’907, vă rog asemenea a avea bunăvoinţa să-mi confirmaţi primirea acestei comunicări. Hochachtungsvoll Către GEORGE MOROIANU 1 Stimate Amice, Crez că nu te supăr prea mult rugîndu-te să-mi faci un mare hatîr: să-mi comunici, cît se poate mai degrabă, exact după datele oficiale din „Monitor” (trebuie să-l aveţi la Legaţiune) termenele alegerilor pentru Cameră şi Senat, împreună cu „Universităţile din Bucureşti şi Iaşi (adică toate colegiele). Mulţumindu-ţi anticipat, te rog să primeşti salutările mele amicale, Al d-tale servitor Caragiale marţi seara 1/14/II. 910 2 [Budapesta, 1910] Stimate Amice, Consulatul romîn din Budapesta este foarte jignit de faptul că domnul Caragiale, neţinînd seama de ordinile D-tale, nu 363 s-a prezentat la dejun azi, duminecă, la domnul şi doamna Derussi. Ba, încă a mers şi mai departe: a declarat că nici mîine, luni, nu e în stare să accepte onoarea unui dejun diplomatic – sub futilul pretext, că la 2 după-amiază trebuie să pornească cu ţugul către Arad. În interesul d-voastră dar, prea stimate Amice, îmi iau permisiunea a vă povăţui, în cel mai discret mod, să nu mai luaţi aşa de uşuratic angajamente personale pe socoteala altora, care, să poate prea bine, să nu dispuie de timp spre a vă salva paşii D-voastră diplomatici, în cel mai bun caz, cam prea pripiţi; iar în caz mai grav foarte lipsiţi de temeiul unei legitime autorizări. Devotat Un amic al diplomaţiei romîne 3 Stimate Amice, Îţi mulţumesc pentru informaţia ce mi-ai comunicat-o şi, văzînd cît eşti de îndatoritor, îndrăznesc a te mai supăra cu o rugăminte. Iată. Nu cumva ştii adresa lui Aureliu C. Popovici la Bucureşti? Dacă da, rogu-te comunică-mi-o. Am cît se poate mai degrabă nevoie s-o aflu. Cu frăţeasca dragoste Al D-tale prieten, Caragiale P.S. Parcă fusese vorba să ne mai vedem. De ce nu te-abaţi în momente libere pe la Innsbruckerstr. 1? Sunt toată ziua acasă. Joia viitoare plec la Budapesta, şi, de acolo, sîmbătă, spre Bucureşti, pentru toată campania. 5/18/II. 911 Herrn Georges Moroianu Attaché comercial de Légation Joachimsthalerstr. 21 364 I.L. CARAGIALE CORESPONDENŢA 365 4 Dragă Gheorghiţa, Îţi mulţumesc cordial că nu m-ai dat uitării de ziua mea. La rîndul meu îţi urez noroc, sănătate şi veselie. Dumnezeu să te ţie în sfînta Sa pază întru mulţi ani, ferit de orice necazuri, pînă la adînci bătrîneţi fericite! Sunt al tău ca totdeauna bun prieten Caragiale 7/20 febr. 1912 Schoeneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1 Herrn George Moroianu Attaché comercial de Légation Wien – Hotel Rezidenz Către CAROL MÜLLER 1 Bucureşti, 14 martie 1896 Dlui C. Müller, Librar-editor Iubite domnule Müller, Mă îndatorez a-ţi da şapte coale, formatul Bibliotecii d-tale, de lucrări ale mele inedite, pe veci, în condiţia acestui format. Patru le voi preda la 15 aprilie viitor, iar trei le voi da pînă la sfîrşitul lui aprilie. D-ta îmi plăteşti 600 (şase sute lei) pentru ele. Din această sumă am primit deja două sute (200). Restul mi-l vei plăti la predarea manuscrisului. Te salut Caragiale Titlul cărţii va fi fixat de mine. Am primit suma întreagă. Caragiale 366 CORESPONDENŢA 367 2 Domnului Carol Müller, Librar-Editor, Bucureşti Iubite amice, Mă învoiesc a-ţi da de veci în editura dumitale materie pentru două volume din Biblioteca d-tale populară. Această materie va fi circa 6¬–7 coale pentru fiece volum şi se va compune din circa 1¬–2 coale absolut nepublicate – adică de pură invenţie ad hoc – de fiecare volum. Restul va fi din articole literare curate nepublicate în volume, ci numai în ziaristica literară, corectate şi rearanjate pentru Bibliotecă. Titlul: 1. Schiţa nouă, 2. Novele şi schiţe nouă. Modul de predare şi timpul îl vei alege d-ta cu începere de la 15 septembrie 1896, înainte: eu voi fi gata la nevoile d-tale de la acea dată. Corecturile şi revizia tiparului rămîn pe seama mea. Onorarul de şase sute (600) lei l-am primit înainte şi pentru aceasta salutîndu-te şi mulţumindu-ţi subscriu Al d-tale amic I.L. Caragiale 1896 junie, Bucureşti Către IACOB C. NEGRUZZI 1 6 ianuarie 1881, Bucureşti Onorabile Domn, Bagă de seamă după acest vocativ că sunt necăjit... Onorabile Domn, pentru ce mi-ai pus în numărul acesta scrisoarea, cînd ne învoiserăm amăndoi că să rămîie pe luna viitoare? – pentru ce dacă mi-ai pus-o, mi-ai pus-o aşa la coadă ca un fel de umplutură sau ca o belea? – pentru ce dacă ai vrut să mi-o pui, ca belea – manţin cuvîntul – nu mi-ai trimis a doua corectură, şi mi-ai lăsat opera plină de greşeli, compromiţatoare? – pentru ce să-mi văz eu opera între poeziile lui T.V. Ştefaniu şi ale lui I.V. Ştefaniu? – răspunde pentru ce? Eram hotărît să nu-ţi mai dau urmarea, dar d. Maiorescu mi-a citit o scrisoare, ba două, din partea d-tale, şi în cari te araţi a fi într-o nesucită poziţie. Eu, cum sunt generos, nu mă lasă inima să te mai prigonesc. Îţi trimet pe a doua, am onoare însă să-mi formulez nişte condiţii, fără de cari nu voi să mai apară ceva de mine în „Convorbiri”. Iată condiţiile: Să-mi trimeţi două corecturi şi să mi se execute toate însemnările făcute de mine; apoi să mi se pună în foaie oriunde, numai nu între I. V. Ştefaniu şi T.V. Ştefaniu. 368 Scrisoarea a doua, schimbîndu-se numai titlul şi iscălitura cum am însemnat eu, să se culeagă tot cu garmond ca cea d’întîi, şi să se aşeze şi pagina tot în coala din urmă. Salut respectuos pe d-na Negruzzi, asemenea pe toţi domnii din „Junimea”, îndeosebi pe dd. Pogor, Gane, Naum, Carp, Missir şi chiar pe dumneata. Mă rog nu mă mai batjocori. Al d-tale, I.L. Caragiale În cercurile bucureştene, cari citesc „Convorbirile”, scrisoarea mea n-a prea plăcut. Toţi o iau ca o răzbunare în contra actorilor. 2 Ilustre şi iubite Hatmane, Aseară am terminat de copiat libretul complet, partea prozii. Eram să vă bat o depeşă în această privinţa spre a vă da ştirea cea de bucurie, cînd am găsit pe fratele dv. stimatul primar, care mi-a permis, cu bunăvoinţa caracteristică familiei, să-l rog a se însărcina d-sa cu aducerea acestei scrisori. Muzica este lăsată la competentele locuri spre cea dintîi încercare. În principiu, însă, aceşti domni mi-au spus că, piesa fiind neapărat admisă, teatrul de aici ar avea nevoie de o găluşcă; trebuie dar numaidecît să înghiţim găluşca. Oare să fie imposibil? Ce zici? Oare nu, după Constituţia noastră cea liberală, stagiunea Teatrului coincidează cu sesiunile Senatului şi Sfîntului Sinod?... Să dăm parastase la vreo episcopie; Romanul nu piere, să sperăm dar. Pe de altă parte, Teatrul de aici, foarte ahotnic de reprezentaţii productive, ar fi prea doritor să realizeze opera noastră, şi astfel nu s-ar tîrgui mult să acorde multă zamă găluştii în chestie. Pînă una alta pune-te d-ta în vorbă cu maestrul Codiţa despre afacerea aceasta, însă numai CORESPONDENŢA 369 în principiu, deoarece tratativele afacerii şi le rezervă Teatrul. Astfel dacă d-ta şi Codiţa aţi pune afacerea pe un teren aşa încît să îndreptaţeasca pe persoana să formuleze pretenţie neadmisibilă, atunci s-ar periclita afacerea, la care, de aminteri, nimeni nu se interesează mai mult ca noi. Eu nu o declar aceasta celor de la Teatru; eu mă las greu, ba chiar le-am spus că nu cred să le-o pot da, pentru vă voim s-o păstrăm pe altă dată. „Junimea” începe; talanga mă chiamă. Răspunde-mi cînd vii. Am nerăbdare să-ţi arăt opera gata şi sfîrşită şi să te fac a recunoaşte că nu sunt aşa de leneş pe cît ziceai. Sărutări de mîini d-nei Negruzzi. Complimente lui Codiţa, tutulor domnilor din „Junimea”. Nu mai mă lăsa să scriu. Al d-tale stimatoriu, Stacan Comis Bucureşti, sîmbătă, 29 oct. [1883] 9 fără 1/4 seara la d. Maiorescu Salutările mele lui Pleaşcă zis şi Missir. 3 1883 [1884] februarie, 4, st.n., dumin. Bucureşti Onorabile, Mai întîi nu lipsesc a cerceta despre scumpa Dv. sănătate şi doresc ca mica mea epistolă să vă întîmpine în momentele cele mai ferice; căci eu, din mila Creatorului, mă aflu în cea mai deplină mulţumire, fizicaminte, moralminte şi intelectualminte; nu pot însă, vai! a zice tot aşa şi dintr-un 370 I.L. CARAGIALE punct de vedere mai important cu mult – adică pungaminte vorbind. Aceasta chiar mi-a întîrziat şi mie călătoria ce trebuia s-o fac încă de la ianuarie 25 st.n. spre a doua capitală a noastră. Am sosit ieri din Rîmnicul-ne-Sărat şi am găsit la domiciliu stimabilele Dv. două (2) carte postale din 4/16 şi 5/17 ianuarie, pentru cari mă şi grăbesc a vă acuza recepţiune. Alătur, pe lîngă prezenta, copia a patru (4) numere de muzică menite a potoli, pînă să viu eu în Iaşi, voracitatea, dacă mă pot exprima astfel, a Dlui maestru Codiţa, pe care-l salut cordial. Nu puţin m-am bucurat cînd am aflat, din stimabilele Dv. menţionate, că imisul maestru s-a suit la înălţimea libretului cu ferma rezoluţiune d-a nu se coborî d-acolo nicicînd, – şi mă bucur cu atît mai mult, onoratul meu colaborante, cu cît prin laudabila suire a citatului componist, se adevereşte o vorbă a mea memorabilă, pe care am zis-o cu toată încrederea ce o am în priceperea mea şi în talentul maestrului: „Opereta de Codiţa – am zis – va fi un cap de operă!”. Ziceam mai sus, onorate colaborante, că anexele de pe lîngă prezenta mă premerg cu puţine zile în municipiul Dv. În adevăr, după toate probabilităţile voi fi în Iaşi peste vreo zece zile. E nedescriptibilă impacienţa cu care adăst momentul cînd să ne întoarcem iar la cheful de operă al nostru. (N.B. – A nu se trece cu vederea jocul.) Pînă atunci, rog a arăta Doamnei Negruzzi respectuoasele mele salutări. Domnilor din „Junimea” asemenea, după vîrstă şi importanţa. Iar eu rămîn ca totdeuna Al Dv. mai mic colaborante, Inspector, I.L. Caragiale 1. P. S. – Rog a arăta junelui Missir cainţa mea profundă că am fost un infam în respectul său. Cînd oi veni la Iaşi, am CORESPONDENŢA 371 372 I.L. CARAGIALE să-l fac să mă ierte... Să mă ierte?... Da! mă va ierta, desigur; dar… va uita el oare, Dumnezeul meu?!... 2. P.S. – Spuneţi lui Codiţa să se ferească de coarda lirică – şi să rămînă în caracterul odată convenit. 3. P.S. – (Cu rugăciune de a se publica) Ce deosebire este între D-rul Kremnitz şi o sofa? – Nici una: sofaoa este un pat olog, doctorul asemenea. 4. P.S. – (Publicaţi-l măcar pe acesta, spre încurajare) Care este culmea greşelii de punctuaţie? – Să treci o gîrlă pe virgule, în loc s-o treci pe punte. Sincer stimatoriu, Car Către CONST. I NOTTARA 1 [29 august 1888] Domnule, Deoarece pînă acuma, nici nu aţi prezentat certificatul medical cerut prin adresa noastră nr. 342 din 4 august, nici nu v-aţi prezentat la serviciu, şi deoarece această situaţie nehotărîtă a dv. nu poate conveni mersului regulat la afacerilor noastre – vi se pune în vedere următoarele: Direcţiunea vă dispensează de prezentarea unui certificat medical, avînd deplină încredere a afirmaţiei dv. onorabilă, cum că vă trebuie „un repaos de cîteva luni de toamnă şi de iarnă pentru restabilirea sanataţii dv. zdruncinate”. Astfel, vă acordă un congediu de o stagiune, cu începere de la 15 august curent pînă la 1 aprilie 1889. Se înţelege că, după regulă, pe tot timpul acestui congediu dv. nu veţi lua dividende de societar. În cazul fericit cînd n-aţi mai avea nevoie de congediu, sunteţi invitat a vă prezenta la serviciu, unde aţi avea numaidecît de lucru, în vederea deschiderii stagiunii. Direcţiunea dar lasă la alegerea dv.: ori să < ori să vă pre > uzaţi de congediul ce vi se acordă, ori să vă prezentaţi, cel mult pînă la 1 septemvrie la serviciu. Neprezentîndu-vă 373 374 I.L. CARAGIALE Direcţiunea, fără a mai aştepta vreun alt răspuns al dv., va <şti> considera că v-aţi hotărît a uza de congediu şi va lua act de aceasta. Dlui C. Nottara Societar de clasa I 2 Dragă artiste, Să trăieşti! La mulţi ani! Măcar pînă la jubileul de 50 ani! Şi încă!! Amicul tău, Caragiale Sîmbătă, 1 decembre 1901 3 16.2.1912 Asemenea cordial, Caragiale Nottara Teatru Bukarest 375 Către A.G. OLTEANU Dlui Olteanu, redactor al ziarului „Fulgerul” Stimate confrate, Avînd intenţia să ţin la Craiova, săptămîna viitoare, o conferinţa literară pentru sporirea fondului destinat monumentului lui Alexandru Lahovari, te rog să ai bunătatea a-mi da sprijinul preţiosului d-tale organ de publicitate. Este bine înţeles, stimate confrate, că această conferinţa a mea va fi pur literară şi că, prin urmare, în cadrul ei nu va putea încăpea absolut nici o idee de politică militantă. Contînd pe sprijinul d-tale, te rog, stimate confrate, a binevoi să primeşti salutările mele amicale. Al d-tale, Caragiale Către DIMITRIE ONCIUL 1 Stimate Domnule Profesor şi bun amic, În puterea atenţiunii binevoitoare ce, de cînd am onoarea să fiu cunoscut de Domnia ta, mi-ai acordat-o totdeuna, considerîndu-mă ca un om de litere, la care puţinatatea talentului e răscumpărată întrucîtva de conştiinţa profesională şi, mai cu seamă, în virtutea stimei şi încrederii ce Domnia ta ştii bine că ţi le păstrez, considerîndu-te ca un savant de o onestitate mai presus de orice bănuială de uşurătate, căci te-am văzut totdeuna purtat şi încălzit, în opera Domniei tale, numai de dragostea adevărului, – te rog să binevoieşti a-mi da o desluşire ştiinţifica, de care am nevoie. Iată de ce e vorba... Întreb: ce temei se poate pune pe comunicarea, atît de importantă, pe care un d. Const. Al. Ionescu o face în „Noua Revistă Romînă”, nr. 45 din 1 decembre 1901 (din care-ţi alătur un exemplar) – în articolul de pe pagina 418, coloana a doua, sub titula „Note şi discuţiuni” – Un război al lui Mircea în 1399 – Un document nou? 376 CORESPONDENŢA 377 În aşteptarea preţiosului Domniei tale răspuns, te rog, stimate domnule Profesor şi bun amic, să binevoieşti a primi salutările, cele mai distinse, ale servului Domniei tale I.L. Caragiale 1902, 8. III. Buc[ureşti] Domniei Sale Domnului Profesor Onciul în oraş 2 Stimate Domnule Profesor, Am văzut cu bucurie că nu m-ai dat uitării. Mîine, miercuri, 4/17 oct. la ceasurile 3√–3¬, trec pe la Central-Hotel. În caz că lipseşti, rogu-te lasă-mi o vorbă la portar. Tare mi s-a făcut dor să vorbesc cu un romîn cuminte. Pînă la revedere, o prietenească strîngere de mînă. Să te văz sănătos! Cu stimă şi dragoste, al d-tale servitor Caragiale Marţi, 3/16.XI [1906] Herrn Professor D. Onciul Central-Hotel, Berlin N.W. Către REDACŢIA ZIARULUI „OPINIA” 1 [15 iulie 1907] Aţi fost mistificat, nu sunt autorul fabulei. Rog stăruitor să dezminţiţi. Scrisoarea urmează. Salutări. Caragiale 2 Wilmersdorf bei Berlin – Hohenzollernpl. 4 – astăzi, vineri 13/26 iulie 1907 Prea stimate dle Prim-Redactor, În preţiosul dv. ziar (numărul 191, miercuri 11 iulie, primit adineaori) găsesc o notiţa destul de mîhnitoare pentru mine, în care afirmaţi cu cea mai senină certitudine că eu aş fi autorul unei mici fabule ce o şi publicaţi în întregul ei. Precum îndată v-am telegrafiat astăzi – aţi fost mistificaţi: nu sunt eu autorul; n-aş putè scrie aşa ceva; nu doară că n-aş fi-n stare să fac şi eu o fabulă mediocră (nu se supere adevăratul autor! a d-sale îmi pare convenabilă la limită, lege artis şi asta, cred eu, e destul de frumos astăzi în literatura noastră), ci fiindcă acuma lucrez la una din comediile mele, pe care aş dori s-o prezint pentru viitoarea stagiune teatrală. Dar, dv. mai mă şi mustraţi, şi încă 378 aşa de aspru! că nu vă dau chiar acuma, pentru stagiunea balneară, nu una, ci amîndouă piesele despre care am avut imprudenta indiscreţiune, într-un moment de expansiune colegială, să vă vorbesc ceva. Să mă [i]ertaţi! Pînă la iarnă nu pot, cu toată dragostea ce aş avea să nu vă contrariez, adică – mai bine să spun drept – cu toată teama de a vă da un motiv, nu numai pretext ca de data asta, să mă maltrataţi încă o dată, poate şi mai aspru. Dacă însă dv. aveţi neapărat zor de două piese, atunci, fireşte, nu rămîne decît să v-adresaţi la vreun colaborator al dv. sau la vreun membru al partidului al cărui organ autorizat sunteţi, să vi le facă numaidecît. Rugîndu-vă stăruitor să binevoiţi a publica aceste rînduri şi a dezminţi categoric că eu aş fi autorul fabulei ce, desigur amagiţi, mi-aţi atribuit, vă trimit cele mai distinse salutări. Al dv. prea plecat servitor Caragiale P.S. Fac apel la bunele dv. sentimente de colegialitate şi vă rog a-mi răspunde printr-un cuvînt, la adresa de mai sus, dacă vă convine sau nu a accede la rugămintea îndoită cu care termin scrisoarea mea. 3 Berlin, 26 decembrie [1]907, miercuri Stimaţi confraţi, hotărît Dv. sunteţi prea buni cu mine! Voiţi să mă faceţi a gîndi că sunt un publicist de valoare… Atîtea graţioase dovezi de simpatie în gazetă! Atîtea bunataţi! Apoi, atîta sinceră compătimire pentru trista mea infirmitate mentală, errato fobia*. Pe urmă, o felicitare colectivă de anul CORESPONDENŢA 379 * Asigurăm pe ilustrul nostru confrate că suferim cei mai mulţi de la „Opinia” de aceeaşi infirmitate şi ne mîngîiem acum cu ideea că suntem în bună tovărăşie (n. red. ziarului). nou, cu atîtea preţioase iscălituri pe cari cu drag le aştept în toate dimineţele la aşa depărtare de patrie şi de… Ieşi. Vous me comblez, vraîment! Cum să plătesc eu atîta dragoste şi omenie? Nu voi putea altfel, desigur, decît cu o Cronică de Paşti. Pînă atunci să fim toţi sănătoşi! Dumnezeu, care le-a poruncit planetelor strîmta lor cale în sînul lui fără de margini, ajute-ne s-ajungem cu bine şi la frumoasele sărbători de primăvară! Atunci să-l vedem noi pe valorosul Dv. colaborator, domnul Caracudi, ce surpriză e-n stare să ne mai facă. La mulţi ani! Caragiale AN NOU An nou, eu nu-ţi cer multe daruri, Nu-ţi cer nici glorie, nici bani, – Ci dimpotrivă eu dau jertfă Speranţele atîtor ani. Şi tu şi cei care urmează, Puteţi fi buni, puteţi fi răi… An nou, întorce-mă în urmă Redă-mi iar anii cei d-intîi Rigoletto 4 Strimaţi Confraţi În anul 1897 apărea la Bucureşti o revistă franceză ilustrată, a lui Léo Bachelin şi a unui biet publicist rătăcit prin Orient, Péraldi, cu titlul „La Roumanie illustrée”. În fiecare număr, dedea cîte una din figurile noastre romîneşti însemnate – portretul şi o schiţa în proză. Amicul meu Bachelin m-a rugat să le fac o schiţa pentru Take Ionescu; 380 I.L. CARAGIALE m-am executat cu plăcere şi le-am dat-o. Revista a publicat portretul lui Take şi schiţa mea în fruntea numărului 9, duminică 8 iunie, 1897. – Din întîmplare, am găsit aci colecţia revistei franceze şi am dat peste articolul meu, acolo semnat cu un simplu C – pe atunci nu pierdusem încă toată modestia. – L-am prescris în romîneşte şi vi-l alătur aci; poate să vă convină a-l da în „Opinia”. Dacă da, cum mi-ar părè bine, atunci, vă rog... ghiciţi ce?... adică ce nu?... nu greşeli de tipar şi de punctuaţie. Ca o curiozitate literară, eu cred că s-ar potrivi foarte bine în momentele de faţa, pe care parcă le întrezăream de pe atunci, cum veţi vedea şi voi. A! un lucru să vă mai rog: şi aceasta cu toată stăruinţa: nici un cuvînt de laudă, sau reclamă, la adresa mea; astăzi e vremea lui Take; el este eroul zilei; fiecare din noi să ne ţinem locul împrejurul carului lui de triumf, fără să căutăm a lua cumva loc alături cu el în car, sub pretextul că vrem să-l cîntăm mai de aproape şi cu intenţia de a smulge şi pentru persoana noastră o parte din atenţia publică, ce, în interesul binelui public, trebuie dată întreagă eroului. Aşadar, orice comentarii (şi e de dorit să se mărginească la o clară notiţa explicativă asupra derivaţiei articolului) să privească tot pe Take Ionescu şi cariera lui de bărbat de stat. Şi acuma, pe d-ta Steuerman sau pe confratele Blumenfeld, am să vă mai rog ceva. Să întîlniţi pe Jean Roman şi să-i spuneţi că-l sărut în locul lui tată-său şi-l rog să-mi răspundă la scrisoarea mea. Să-mi spuie ce face mama…, biata creatură, şi frate-său. Eu n-am îndrăzneala să-i scriu ei, de teamă să nu-i zădăresc mai rău durerea. I-a scris nevastă-mea. De la ea nu aşteptăm răspuns, fireşte. Dar pe Jean îl rog negreşit să nu mă lase fără o vorbă. Spuneţi-i că şi pentru el este o bună descărcare sufletească o scrisoare plină de lacrimi. Dumnezeu ştie cîte am vărsat şi noi aici de mila lor şi de pierderea unui aşa de vechi şi de bun prietin; şi ce om! – Am citit în „Opinia” că au de gînd să vie la Berlin. Să vie!! vor găsi aci un bun frate al lui Ronetti şi un cămin lîngă care să li se şteargă cu toată CORESPONDENŢA 381 omenia şi dragostea lacrimile. Biata Eleonora! n-am ce să zic mai mult. Groaza m-apucă gîndindu-mă că am să dau ochii cu ea! Ce să-i spui? – Fiţi sănătoşi! Dumnezeu cu voi! Aştept o vorbă bună de la voi şi iscălesc devotat confrate Caragiale Rog, la ocazie călduroase complimente lui dr. Lebel. Wilmersdorf-Berlin Hohenzollernpl. 4 Joi, 24 ian./6 febr. 908 P.S. Dacă nu publicaţi schiţa, rog înapoiaţi-mi-o recomandată. 5 [8 aug. 1919] „Stimate Domnule Redactor, În privinţa ofertei ce aş fi făcut-o Teatrului Naţional de a-i ceda drepturile mele de autor şi, mai ales, în privinţa respingerii acelei oferte de către onorabila Direcţiune respectivă, am onoarea, pentru mai buna dv. lămurire, să vă alătur aci o scrisoare a amicului meu d. director general Pompiliu Eliade, adresată mie. Iată: «Direcţia Generală a Teatrelor Cabinetul Directorul general Dragă prietene, Am primit scrisoarea d-tale şi am să mă conform în întregime. Ai foarte multă dreptate: piesele d-tale, cari au interesat şi vor interesa mult pe publicul nostru, nu mai sunt, deocamdată, 382 I.L. CARAGIALE din pricina abuzului ce s-a făcut cu dînsele, timp de mai bine de 20 de ani, aşa de bine primite, – şi nu aduc atît cîştig cît s-ar crede direcţiunii şi autorului. Să le retragem Teatrului. Trebuie să se mai odihnească un an doi bietele capodopere. Întrebarea e, însă, dacă pînă atunci ele trebuie să redevină proprietatea autorului sau să devină proprietatea «naţiunii», adică a Teatrului Naţional. Îmi aduc aminte că, acum cîteva luni, ai venit d-ta singur cu o propunere în acest sens şi mi-ai pomenit de o biată ţifra, pe care, crede-mă, am uitat-o. Vrei să mi-o reaminteşti? Căci doi prieteni vechi ca noi, dar mai ales Teatrul Naţional şi Caragiale, trebuie să sfîrşească prin a se înţelege – în folosul amîndurora. Nu te superi dacă amîn executarea cererii d-tale oficiale pînă la primirea răspunsului? Şi nu mă execuţi pînă atunci? Cu dragoste adevărată şi veche Pompiliu Eliade P.S. – Mă rog, îţi mai datorăm ceva parale? Ţi-am istovit sărmanele piese în anul trecut şi nu ştiu dacă a mai rămas vreo mică sumă neplătită. Să o caut în registru? (căci sunt acasă), să pun să ţi se trimită? Ai luat-o? Ai să vii în persoană?» Cuvintele pe care le-am subliniat în scrisoarea amicului meu – dintre care cu deosebire «bietele capodopere», «biata ţifra», «istovit sărmanele piese», «mica sumă neplătită» – m-au descurajat, fireşte… Şi precupeţ să fii – să te cheme de dimineaţa cu «pui de găină» o gospodină mărginaşă şi să te întrebe: «Cît cei, măi băiete, pe mortăciunile astea?» – înţelegi dumneata atunci cum vine vorba dumneaei delicată. Aşa am înţeles şi eu că nu e de stat la vorbă cu amicul meu în privinţa cedării drepturilor mele de autor şi , drept răspuns, împreună cu cele mai distinse salutări, i-am înaintat încă o dată petiţia prin care îmi retrăgeam piesele. Dar asta n-are a face, cred eu, cu părerile personale despre teatru – păreri pe cari şi d. Pompiliu Eliade, şi eu, ni le-am CORESPONDENŢA 383 arătat categoric prin publicitate încă de demult – şi sper, prin urmare, că asta nu va turbura întru nimic vechea prietenie şi stima bună ce i-o port dlui Eliade, ca unui bărbat de elită, incapabil vreodată de o micime de suflet – fiind sigur că şi d-sa ne manquera jamais, cum se zice pe franţuzeşte, de me rendre gentiment la pareille. Primiţi, vă rog, stimate dle redactor, cele mai distinse salutări din partea devotatului dv. servitor I.L. Caragiale 6 [Berlin, 20 ianuarie 1910] Onoare Iaşilor! Trăiască Lascar! Trăiască Badareu! Trăiască „Opinia”! Caragiale 7 8 februarie 1912 Rog anunţaţi, interzic oricărui teatru reprezentarea pieselor fără autorizaţia mea în scris. Salutări cordiale, Caragiale 8 8 februarie 1912 Pentru stagiunea 1911–12, numai celor două teatre naţionale, celui din Bucureşti şi celui din Craiova, le-am dat 384 I.L. CARAGIALE autorizarea să joace piesele mele. Astfel sunt hotărît a da în judecată orice Direcţiune sau Companie de teatru public care şi-ar permite – sub ce pretext, nu-mi pasă – să calce drepturile mele de proprietate literară, garantate prin Legea Presei şi prin Codul Penal. Sunt cu toată stima, al vostru devotat, Caragiale Schöneberg b. Berlin. 9 13.2. 1912 „Opinia” Iaşi Trăiască buna, fidela mea amică „Opinia”. Caragiale 10 Trăiască „Opinia”! Iubiţi şi stimaţi confraţi, Primiţi, vă rog, cele mai călduroase mulţumiri pentru „Opinia” cu pricina – cam prea lăudăroasă pentru mine, căruia mi-e greu, la 60 ani, să mai roşesc. Dar, în fine – să trăiţi! Mai rogu-vă transmiteţi, fiecăruia în parte dintre colaboratorii ocazionali, cu cele mai distinse salutări din parte-mi, mulţumirile mele cordiale. Sunt ca totdeuna al vostru devotat bătrîn confrate, Caragiale 1/14 februarie 1912 Schöneberg bei Berlin CORESPONDENŢA 385 386 I.L. CARAGIALE 11 [Berlin. Schöneberg 3.4.12] „Opiniei” şi opiniştilor urez la mulţi ani cu sănătate noroc şi veselie! Caragiale 1912 La ziarul „Opinia” Iassy, str. Gh. Mîrzescu, 25 Rumänien Către IOAN C. PANŢU 1 Bucureşti, 21 martie 1892 Frate Panţule, Pentru buna ta scrisoare şi pentru serviciul ce mi-ai făcut, îţi mulţumesc din inimă. Nu-ţi pot exprima plăcerea ce mi-au făcut cuvintele tale încurajatoare: cînd am aprobarea unui cerc aşa de inteligent ca al vostru, se-nţelege că trebuie să fiu mîndru, şi nimic nu e mai necesar pentru un om de spirit strivit de mulţimea neghiobilor şi răilor, decît mîndria; în mîndrie şi în despreţ e scăparea celui maltratat sau nebăgat în seamă de aceia pentru a căror luminare lucrează el storcîndu-şi mintea şi sufletul. Aşa e de adîncă această simţire la mine încît iată pentru ce anume îţi scriu, scurt şi cuprinzător: Ar fi posibil să trăiesc eu cu nevastă-mea în Braşov dînd lecţii – eu de limba franceză şi cea romînă şi pentru începători în familii, iar nevastă-mea de limba engleză, franceză şi de piano? – Am încercat s-o fac asta la Sibiu acum un an. Sibienii nu m-au încurajat îndestul să fac acest pas. Dacă s-ar putea şi ce măsură ar avea această posibilitate, te întreb pe tine, căruia sunt sigur că nu ţi-ar displăcea să fim împreună. Ar fi o mare satisfacere pentru mine, ca o lucrare mai largă, o lucrare la care 387 gîndesc şi pentru care am adunat material destul, s-o pot scrie afară din ţara romînească, unde de-atîta vreme puternicii deosibiţi ce s-au perindat la putere vor sistematic, sub fel de fel de cuvinte, să mă ţină într-o poziţie umilitoare şi inferioară. Un exil voluntar mi-ar da multă energie de lucru, mai ales că m-aş afla într-un aşa inteligent cerc ca al vostru. Eu fac apel dar la voi toţi, la tine îndeosebi, să mă ajutaţi în pasul ce voi să fac. Aştept răspunsul tău şi te rog să priimeşti asigurarea celor mai bune sentimete din partea vechiului tău I.L. Caragiale Strada Pitaru Moşu 17, Bucureşti 2 Iubite Panţule, Zilele trecute ţi-am trimis de aci o scrisoare. Ai primit-o, ori ba? Răspunde-mi, rogu-te: dacă n-ai primit-o să ţi-o repet; dacă ai primit-o, să ştiu ce fac – pe zi ce merge se umple cupa răbdării şi necazurilor mele aici, şi tare binefăcător ar fi un răspuns favorabil din parte-ţi la rugămintea mea. Aştept răspunsul tău şi te rog să primeşti o cordială strîngere de mînă din partea amicului tău Caragiale 1892, 26/3 Bucureşti Adresa mea: Caragiale, Piatru Moşu 17 jos Domnului I. Panţu profesor la Liceul Romînesc Braşov, Transilvania Limitrofă 388 I.L. CARAGIALE CORESPONDENŢA 389 3 Dragă Tizule, Îţi mulţumesc din inimă că nu m-ai uitat de ziua mea. Îţi urez la rîndu-mi sănătate şi veselie. Bătrînul d-tale tiz şi prieten Caragiale 3/16 feb. 1912 Herrn Professor I.C. Panţu Brassó Către GHEORGHE PANU Buzău, 8/20 septembrie 1895 Iubite amice, Suma de cunoştinţe ce am despre oameni şi despre lucruri, pe de o parte, iar pe de alta stima şi încrederea ce-mi insuflă talentul şi maturitatea spiritului d-tale mi-au făcut convingerea că, pentru a lua parte la mişcarea noastră politică – lucru la care sunt hotărît în fine – locul meu nu poate fi decît în partidul al cărui şef autorizat deplin eşti d-ta. Te rog, dar, dacă partidul radical are nevoie de modestul meu concurs, să faci a mă înscrie de astăzi în rîndurile lui, asemenea, te rog să agreezi, pe lîngă legămîntul politic hotărît, şi expresia sentimentului foarte natural, cum ştii – cu care sunt şi rămîn oricînd Al d-tale amic I.L. Caragiale 390 Către ION PARHON Luni, 5 ore dimineaţa [11 ianuarie 1882] Iubite dle Parhon, Aseară am lucrat pînă la 3. Acuma plec, la 6 dim. Sunt pe masă 5 hîrtii; înregistrează-le şi le expediază. Apoi pe socoteala mea bate doamnii Bănciulescu telegrama ce să află d-asupra acelor hîrtii. Zi-i Zamfirii să vie cu d-ta să-mi cureţe puţin şi să-mi grijească prin casă. Mîine vin spre seară. Aşteaptă-mă. Astă- seară dorm la Neamţul la otel. Dacă vine ceva extra-urgent, transmite-mi imediat telegrafic la Neamţul la otel. Nu expedia nimic alt decît cele 5 hîrtii de pe masă. Dacă se poate, pînă să mă întorc să-mi faci rost măcar de vreo 100 de franci pe ianuarie, mare pomană ţi-ai face cu mine, ca să trimet ceva acasă şi să pot face şi un ocol prin judeţ, căci e vremea să încep să calc pe dascălii rurali. Al d-tale, Caragiale 391 Către PETRE P. PAŞCANU Bucureşti Iubite amice, Petrică dragă, Îţi mulţumesc din suflet pentru atenţiunea ta delicatisimă cu ocazia aniversării mele. Îţi urez şi eu din parte-mi să ajungi voinic şi vesel a fi străbunic. Dumnezeu să vă ţină sănătoşi şi veseli pe tine şi pe toţi iubiţii tăi! O frăţeasca îmbrăţişare de la al tău vechi prietin. Caragiale 1/14 febr. 1912 392 Către D.D. PĂTRĂŞCANU Prea stimate domnule Pătrăşcanu, Atenţiunea dumitale m-a măgulit foarte; numai (să mă ierţi, te rog) o singură observaţie am de făcut: îmi spui că „doreşti să nu regret timpul etc.” Îmi pare rău! Dumneata nu ştii desigur că eu, deşi mult mai în vîrstă decît d. Ichimescu, nu sunt aşa de distrat ca dumnealui, şi că astfel, primind frumosul volum, eu mi-am adus aminte îndată de vechile şi iubitele mele cunoştinţe, şi de d. Vartolomei de la cafinè, şi de d. Constantinescu de la Papadopulos, şi de doamna Mavrichi de la Buzău, şi de Wellington de la Waterloo, şi de toţi simpa ticii eroi cari forfotesc în cadrul unde, cu atîta dibăcie şi subt aşa de potrivită lumină, îi arată şi-i pune să joace meşterul artist al minunatelor Schiţe şi Amintiri. Acestui artist amabil – inteligentului impressario al atîtor preţioase figuri de comedie umană în costum local romînesc, care-mi fac atîta bucurie cu graţiosul lor joc fantazist – îi trimit, împreună cu mulţumirile mele, cele mai cordiale salutări. Te rog, domnule Pătrăşcanu, să mi le primeşti cu aceeaşi dragoste cu care am primit şi eu pe ale dumitale trimise pentru Kir Ianulea; şi, urîndu-ţi din suflet şi alte multe ’nainte! iscălesc al dumitale cu multă, deosebită stimă, confrate Caragiale 16/29. XII. 909 Herrn D.D. Pătrăşcanu, Publicist, Deputat etc. Bukarest, Aleea Blanc A. Nr.58 Rumänien 393 Către HORIA PETRA-PETRESCU 1 Stimate Domnule Petrescu, Iartă-mă că la nici una din chestiunile d-tale nu pot răspunde precis aşa de-n pripă. Astfel: – la 1-a. Eu, cînd am început a scrie, nu m-am gîndit că are să vie-n o vreme depărtată atîta onoare pentru mine, să se intereseze cineva de aşa amănunte ale vieţii mele de meseriaş; nu mi-a dat prin cap să ţiu zi cu zi socoteala de data şi de natura lucrărilor mele, de împrejurările în care le-am produs şi de locul unde s-au publicat. – la 2-a. „Epoca literară” apărea pe cît mi-aduc aminte acu vreo 9–10–11 ani; exact n-aş putea spune; dar asta o poţi afla la Biblioteca Academiei – colecţia ziarului trebuie să se găsească acolo. – la 3-a. În multe gazete şi reviste am publicat, şi iscălit şi neiscălit. Dar mai le ţiu eu minte şi cînd anume? – la 4-a. Cît despre aceasta, referitoare la familia mea, mărturisesc că nu o-nţeleg. Ce-are a face familia mea, care nu e nobiliară, cu operele mele? Şi eu socotesc că d-ta despre aceste opere vrei să faci un studiu critic de literatură şi artă – iar nu despre umila mea familie vreunul eraldic. 394 Îmi pare destul de rău că, fiind silit să plec din Bucureşti în grabă, nu ne-am putut întîlni acolo. Să ne vedem sănătoşi în curînd pe aici; atunci voi fi gata să-ţi dau cu dragoste orice informaţiuni voi putea mai exacte. Pînă atunci, Dumnezeu cu d-ta! O strîngere de mînă de la prietinul d-tale, Caragiale P.S. – Rogu-te, la prima ocazie, spune şi din partea vechiului dumnealor prietin multă sănătate la părinţii d-tale. Wilmersdorf-Berlin Hohenzollernpl. 4 10/23 oct. 906 2 Wilmersdorf bei Berlin, 12.12. [19]06 Stimate Domnule, Dorind să contribuiesc şi eu, în marginile puterii mele, la numărul de sărbători al „Tribunei”, vă trimit, alăturat, un mic cîntec studenţesc în genul Kommers. Dacă vi se pare demn de a vedea lumina, vă rog înaintaţi-l respectivei redacţiuni. Cu stimă, L... P.S. – Rog a se păstra punctuaţiunea şi, de posibil şi ortografia. Herrn Horia Petra-Petrescu Studiosus in Prof. Dr. G. Weigand’s Seminarium, Leipzig, Querstrasse 5 III CORESPONDENŢA 395 3 [Berlin, 9.1.07] I.L.Caragiale mulţumeşte amicului său D. Horia P. Petrescu şi-i trimite afectuoase salutări Wilmersdorf – Berlin Hohenzollerndamm, 12, Hpt.r. 4 [Berlin, 16. I. 1908] Mulţumesc! La mulţi ani cu cele dorite! Caragiale Herrn Horia Petra-Petrescu, studiosus Herrn Professor G. Weigand’s Seminarium Leipzig Guerstrasse 5 III 5 Stimate amice, îţi mulţumesc şi-ţi trimit dumitale şi tutulor domnilor colegi cele mai distinse salutări. Fiţi sănătoşi. Al dv. servitor, I.L. Caragiale Vineri, 1/14 febr. [1908] Pe Dl. profesor Weigand l-am salutat, îndeosebi pe el, şi pentru dv. totodată. Herrn Horia Petra-Petrescu H. Professor G. Weigand’s Rumänische Seminarium Leipzig, Querstr. 5 III 396 I.L. CARAGIALE 6 [Berlin W., 19. 2. 1908] Stimate Amice, M-am născut în anul 1852, la 30 ianuarie (Trei Ierarchi) st.v., dis-de-dimineaţa; aşa că, cu voia Ziditorului, numele lui fie lăudat!, am împlinit zilele trecute 56 de ani. Dacă mi-o sta-n putinţa, bucuros voi face ceva de ocazie pentru jubileul bătrînei decane a presei romîne. Fii sănătos! Dumnezeu cu D-ta! Cu distinse salutări al d-tale, Caragiale P.S. – Rogu-te cînd scrii acasă, spune şi din partea mea multă sănătate bunilor mei prietini de acolo. Herrn Horia Petra-Petrescu Leipzig, Schützenstr. 13II r. 7 I.L. CARAGIALE se grăbeşte a mulţumi, cu tot respectul, pentru semnul de conside raţiune ce domnul Horia Petra-Petrescu a binevoit să-i trimită. Wilmersdorf-Berlin, Hohenzollernpl. 4 Hpt. 17.X. [1]908 Herrn Horia N. Petra-Petrescu Fófeld n. p. Uj Egyház Szeben m. Ungarn CORESPONDENŢA 397 8 Tînărul meu amic, mă aflu în Lipsca la d. Dr. Zarifopol (Fichtestrasse 13). Doresc să ne vedem. Vrei să vii mîine la 4 d.a. să luăm împreună un pahar de ceai? Vei fi primit ca la casa părintească. Al D-tale amic, Caragiale Miercuri, 27 dec. st.v. [1908] 9 Stimate Amice, Sunt totdeuna gata să-ţi fac, în marginile puterii mele, plăcere. Stau prin urmare la dispoziţia d-tale în toate zilele – pînă la 25 ianuarie st.n. – între orele 3 d.a. şi 7 seara. Totuşi, ar fi şi mai bine să mă vesteşti cu o zi, două înainte despre sosirea d-tale. Cu deosebită stimă, al D-tale, I.L. Caragiale Adresa mea: Wilmersdorf bei Berlin, Hohenzollernpl. 12 13 ian. [1]909 10 Stimate Domnule Petrescu, Sunt în Lipsca, la amicul nostru d. Doctor Zarifopol (Fichtestrasse 13). Aci, mă pun la dispoziţia dumitale mîine, 398 I.L. CARAGIALE luni 18 ian., ora 3 1/2 d.a. pînă la 7 1/2. În caz că nu poţi veni, te rog anunţa-mă. Cu stimă, al d-tale, Caragiale 17/I 909, Duminică seara, 7 ore Herrn Horia Petra-Petrescu Hier Schützenstr. 13 II r. 11 Stimate Amice, Am propus dlui Profesor dr. Weigand şi dlui dr. Zarifopol, să facem la Lipsca, undeva, o şezătoare literară, unde să vă citesc ceva de mine, care poate v-ar interesa ca noutate. Aşadar, rogu-te, fiindcă ţiu să fii şi d-ta la citirea mea, ia îndată înţelegere cu dumnealor. – Eu mîine, seara, luni 12/25 ian., mă aflu în Lipsca la d. dr. Zarifopol. La revedere, cu bine! Al d-tale prietin, Caragiale [Berlin], Dum., 11/24.I. 909 P.S. – Organizaţi aşa să şi putem petrece o ţara, după citire, care nu ţine mai mult de un ceas. Herrn Horia Petra-Petrescu Drnd Leipzig Schützenstr. 13 II r. 12 Iubite Amice, mi-ai făcut mare plăcere gîndindu-te aşa de departe la mine. Mă bucur ştiindu-te că petreci frumos şi te CORESPONDENŢA 399 recreezi bine în cel mai bun colţ al pămîntului, adică sub acoperimîntul sfînt al părinţilor. Îţi răspund la ale dumitale cu ale mele cordiale salutări, dorind să ne revedem cu bine. Comu nică, rogu-te, vechiului şi bunului meu amic, d. N. Petra- Petrescu, precum şi Doamnei preastimate, cele mai distinse salutări din parte-mi. Fiţi toţi sănătoşi şi veseli! Dumnezeu să vă ţină în sfînta Sa pază! Cuminte, brav şi inimos, te ştiu; vreau să te revăz gras, voinic şi rumen! O strîngere de mînă părintească de la al dumitale amic, Caragiale Wilmersdorf bei Berlin, Hohenzollerndamm 12, 23 sept./6 oct. [1]909 Herrn Horia Petra-Petrescu Fófeld (n. p. Uj Egyház) Szeben m. Ungarn 13 Stimate Amice Salutarea dumitale din Lipsia m-a bucurat cu atît mai mult cu cît am văzut-o semnată... Dr. – Bravo! Să trăieşti cu noroc şi veselie! În dorinţa de a te revedea ca Herr Doktor, îmi place să sper că te vei repezi pînă la Berlin, şi nu vei pregeta să pofteşti la noi la masă (1 1/2 d.a.). Vei fi primit aici ca acasă, la părinţi şi fraţi. Vom putea apoi vorbi îndelete despre atîtea ş-atîtea ce le pot depăna laolaltă un tînăr şi un bătrîn cari-şi poartă unul altuia o bună de demult prietinie. 400 I.L. CARAGIALE Rogu-te, dar, spune-mi o vorbă la potrivită vreme: cînd să te aştept? Cu părintească dragoste, Al dumitale, Caragiale Schöneberg bei Berlin, Innsbruckerstr 1. Vineri, 22.X./4.XI. 1910 [Pe partea adresei:] P.S. Pînă una-alta, rogu-te, trimite-mi adresa părinţilor dumitale, pe care am rătăcit-o printre hîrtii, – foarte citeţ şi amănunţit, că ştii, nu mă prea pricep la ungureşte. Fii sănătos şi vesel. Multe salutări de la toţi ai mei. 14 [Schöneberg] 10 nov. 1910 Komme morgen Freitag 7.54 Abend Bayrbhof. Bitte Cerna mitteilen Grüsse Caragiale Doktor Horia Petra-Petrescu Hohestrasse 58 3 Leipzig 15 Leipzig, 12.XI. 1910, sîmbătă Draguţule, aseară am uitat să-i cer adresa lui Cerna; rogu-te, cînd îl vezi spune-i să mi-o comunice negreşit la: CORESPONDENŢA 401 Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1. Fii sănătos şi vesel! Dumnezeu să te aibă în sfînta Sa pază. Al d-tale cu părintească afecţiune, Caragiale P.S. Nu uita că eşti aşteptat în Berlin! Vale! Herrn Doktor Horia Petra-Petrescu Hier Hohestrasse 58 III 16 [Plauen, 12 nov. 1910] Draguţule, rogu-te, nu uita să-mi trimiţi şi gazetele cu dările de seamă despre concertele domnişoarei Delavrancea, precum şi Culisele în bandă specială, einschreiben. Îţi scriu de-acasă, poimîine, în privinţa cărţilor de comendat în Sibiiu. Vale! Car Vă mulţumesc frumos de excelenta petrecere ce mi-a acordat-o cordiala voastră prietinie tinerească. Herrn Doktor Horia Petra-Petrescu Leipzig, Hohestrasse 58 III 17 Draguţule, ţi-am scris din Plauen, unde domnişoara Delavrancea a obţinut, în faţa unui public amator, foarte cult, un succes triumfal. Te rugam să-mi trimiţi ziare lipsiene cu dările de seamă despre concertul ei la Lipsia. Rogu-te, nu mă da uitării şi execută-te. Asemenea, trimite-mi (însă numai 402 I.L. CARAGIALE einschreiben) cărticica Culisele; am mare nevoie de asta, şi iată de ce: dispun de o săptămînă, în vreme ce aş putea reface ediţia II, cu introducerea de care am vorbit, şi un post-scriptum de vreo cîteva pagini, potrivit împrejurărilor de astăzi; şi apoi, ar fi, poate, ocazie să mă ajuţi ca un bun prieten – să facem ediţia aceasta a doua în Sibiiu. Ce zici? Vom vorbi despre asta, căci, pe la finele săptămînii, te aştept negreşit, după făgăduială. Să trăieşti! Fii sănătos şi vesel! Dumnezeu să te păzească de rele! Cu dragoste, al d-tale, Caragiale Ţi-am fost cerut şi adresa lui Cerna. [Schöneberg bei Berlin] Luni, 14 XI. [1910] [Pe partea adresei:] Spune-i lui Cerna să nu gîndească, decît în versuri, că ochii albaştri ai saxonelor sunt mai puţin primejdioşi decît cei negri ai brăilencelor noastre. Îl salut şi doresc o vorbă bună de la el. Valete, pueri! Herrn Doktor Horia Petra-Petrescu Hier Hohestr. 58 III 18 [Wilmersdorf, 27 nov. 1910] Komme heute Sonntag 6.49 Bayrbhf. Grüsse Caragiale CORESPONDENŢA 403 19 [Berlin, 1.1.11] 1911! Dumitale şi Onor. Familii, vă urăm: La mulţi ani cu sănătate, noroc şi veselie! Caragiale şi Familia Doktor Horia Petra-Petrescu Fófeld u.p. Ujház – Szeben m. (Ungarn) 20 Iubite Amice, Aşteptînd scrisoarea d-tale din Braşov, mă grăbesc a-ţi pune următoarele întrebări: – 1. Oare publicul cititor din Ardeal şi din Ungaria ar primi bucuros şi ar considera ca binevenită pentru cultura noastră o revistă strict-literară, de a cărei onestitate profesională să garantez eu, cu semnătura mea, ca Director şi colaborator? – 2. Aş întîmpina de undeva împotriviri, dacă nu chiar animozităţi, cari să-mi zădărnicească întreprinderea, paralizîndu-mi pornirea la lucru? – 3. M-aş putea bizui pe colaborarea D-tale din cînd în cînd, şi cari ar fi condiţiile d-tale pentru aceasta? Rogu-te, gîndeşte, şi fă-ţi vreme a-mi răspunde, fără încunjur, la toate trei întrebările mele. Aştept. Multe salutări distinse prea stimaţilor d-tale părinţi. O strîngere de mînă de la prietinul d-tale Caragiale Schöneberg b. Berlin, Insbruckerstr. 1 1/14 ian. 1911 404 I.L. CARAGIALE P.S. – Prea stimatul nostru fruntaş d. V. Goldiş mi-a scris, invitîndu-mă să colaborez la „Romînul”. I-am răspuns pentru ce, în împrejurările de faţa, nu mă pot bucura de înalta onoare ce-mi face. La prilej, îţi voi comunica şi d-tale motivul meu. – Fii sănătos şi vesel! Dumnezeu deie-ţi binele pe care-l doresc copiilor mei! 21 [Schöneberg bei Berlin, 14.1.11] Sănătate şi bucurie să vă deie Dumnezeu dumitale şi la toţi ai dumitale, stimate amice! Pentru orce împrejurare, cu cele mai distinse salutări pentru toţi Dv., îţi comunic noua mea adresă cu începere de la 10 februarie st. nou. – Vă urează veselie Al Dv. vechi prietin tuturor Caragiale I.L. CARAGIALE Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1 Hwg. Herrn Doktor Horia Petra-Petrescu Fófeld u.p. Ujház – Szeben m. (Ungarn) 22 [Bucureşti, 10 aprilie 1911] Sosesc deseară Aradul zece Caragiale Horia Petrescu Brassó, str. Cimitirului 7 CORESPONDENŢA 405 23 [Arad, după 10 aprilie 1911] O caldă salutare din Arad. Goldiş Caragiale P.S. Aştept la Berlin, comunicările promise. Dumnezeu să te aibă în sfînta Sa pază! [scris de V. Goldiş:] Poţi să-ţi închipui, ce fericit sunt în societatea lui nenea Iancu. –Vale. Herrn Doktor Horia Petra-Petrescu Brassó, str. Cimitirului 7 24 Dragă Horia, ai scăpat din vedere o elementară regulă disciplinară în materie; ca literat conştiinţios ce te ştiu, trebuie să araţi, într-o notă, amănunţit anume: din care lucrare franţuzeasca, a cărui autor, cînd apărută în Franţa, ai localizat opera d-tale Păcat, dramă în 3 acte. Localizatorul măcar atîta trebuie să-nţeleaga că datoreşte autorului original. – Sper că-n interesul d-tale chiar, te vei grăbi să repari scăparea din vedere. Cu părintească dragoste, al d-tale prietin, Caragiale [Schöneberg-Berlin] 13/26/V.911 Herrn Doktor Horia Petra-Petrescu Brassó str. Cimitirului 7 406 I.L. CARAGIALE Către NICOLAE PETRA-PETRESCU 1 Stimate Domnule Petrescu Cu toată căldura recomand prieteşugului d-tale preţios pe bunul meu prietin, căpitan M. Dimitrescu, un vechi brav invalid din războiul nostru de la ’78. De prisos, vorbe multe. Sunt al d-tale cu toată stima, I.L. Caragiale Salut pe toţi prietinii noştri. Buzău, 17/29 noiembrie [18]94 Adresa mea: Caragiale, Restaurantul Gării Buzău 2 Stimate amice, Am să îndrăznesc a-ţi face o mare şi supărătoare rugăminte. Oricare ar fi rezultatul ce voi obţine, sper că nu vei gîndi un moment cum că stima mea pentru d-ta nu va rămînea 407 aceeaşi. Iată de ce e vorba. Am venit la Tuşnad contînd pe-o sumă de bani ce trebuia să-mi trimită Tipografia „Epoca”, fiindu-mi datoare. Astăzi Tipografia îmi amînă plata peste o lună, aşa că mă aflu într-o grozavă încurcătură. Voi să plec de aci şi nu pot lichida situaţia mea cu casa şi birtul, şi cu cît stau mai mult, cu atît datoria creşte, aşa că mă văd ameninţat de o ruşine în loc străin. Toţi prietinii din Bucureşti la cari m-aş putea adresa sunt care pe unde, prin locuri străine. Astfel m-am gîndit, în desperare, la d-ta. Vin dar să te rog cu toată stăruinţa să mă ajuţi cu creditul d-tale pentru 100 florini plătibili la 20 septembrie stil vechi. În caz că se poate, te rog nu te-ndoi un moment de punctualitatea mea, şi trimete-mi-i aici în condiţiile pe cari le socoteşti d-ta necesare, în privinţa formalităţii de accept; în caz nefavorabil, anunţa-mă oricum şi nu te-ndoi nicidecum de stima cu care voi fi totdeuna al d-tale amic I.L.Caragiale 1896 aug. 6/18 Adresa mea Caragiale Tuşnád Rotheshaus 3 Stimate Amice, Ai primit, ori nu, o scrisoare a mea recomandată de aici? Am expediat-o de aproape o săptămînă şi n-am primit nici un răspuns: ori scrisoarea mea, ori răspunsul d-tale s-o fi rătăcit. Rogu-te, dă-ţi osteneala şi zi-mi o vorbă. Sunt nerăbdător să ştiu – nu cumva să te fi supărat cu rugămintea mea. 408 I.L. CARAGIALE Sunt aici în Tuşnad captiv din pricina împrejurărilor neprevăzute. Sperînd răspunsul d-tale, sunt Al dtale amic I.L. Caragiale 11/29 august [1896] Tuşnád Rotheshaus 4 Multă sănătate. I.L.Caragiale P. Zarifopol De la un păhar de bere Horia 26/XI,. 906 Leipzig D-sale Dlui Nic. Petra-Petrescu Fófeld u.p. Uj Egyház Szeben m., Ungarn 5 [Berlin, 1906] Prea stimate amice, De atîta vreme nu ne-am văzut, unul de altul nu mai ştiam nimica; dar iată că, de curînd, am avut nespusa plăcere să te revăz la Lipsca, în frumoasa arătare a unui june de douăzeci de CORESPONDENŢA 409 ani. Să vă trăiască Horia, flăcăul dv., care mi-a făcut o excelentă impresie! Cu multă bucurie am constatat la dînsul o vie inteligenţa, luminată printr-o lectură deja vastă la vîrsta lui, apoi dragoste pentru cultura înaltă, onestitate în apucăturile mentale şi o entuziastă ardoare juvenilă pentru cauzele mari. Pe lîngă acestea, junele nostru are foarte sănătoase vederi morale şi o purtare vrednică de laudă în societate. Fără pretenţie nepotrivită, fără acea displăcută afectaţie aşa de comună la tinerii din ziua de astăzi, totuşi fără stîngăcie, deşi cu o nuanţa discretă de modestie şi cu acel binecuvîntat dar de a roşi, care şade atît de bine la douăzeci de ani, Horia se vede numaidecît a fi bun copil de oameni buni. E un tînăr desăvîrşit, care-ţi va purta cu onoare numele şi va fi o podoabă a societăţii noastre romîneşti. Aşa, am rămas încîntat de dînsul şi încă o dată vă zic: să vă trăiască flăcăul, să vă bucuraţi ani îndelungaţi de succesele la care este menit, să-i sarutaţi cununiile şi să-i binecuvîntaţi urmaşii! Fireşte amabilitaţii lui Horia-i datorez că d-ta mi-ai aflat adresa şi, cu bunăvoinţa prietenească, mi-ai trimis frumoasa d-tale povestire morală, Ilie Marin, pentru care şi eu şi fiul meu nu lipsim a-ţi mulţumi călduros. Sper că zilele astea – de anul nou romînesc – am să merg la Lipsca, poftit la o familie romînă prietină. Cu acea ocaziune nu voi lipsi a petrece cîteva ore plăcute cu Horia. El are să pună, peste judecata mea rece de bătrîn, căldura lui tinerească, şi asta o să ne facă la amîndoi bine – mai cu seamă mie, căruia-mi lipseşte acea sfîntă căldură, mai mult decît îi lipseşte lui judecata matură. Aşteptînd o vorbă prietinească de la d-ta, stimate şi vechi amic, vă urez, din parte-mi şi din partea familiei mele, d-tale 410 I.L. CARAGIALE şi Doamnei, să vă dea Dumnezeu sănătate, noroc şi veselie: sfintele sărbători şi anul nou, la anul şi la mulţi ani cu bine! Al D-tale vechi amic, I.L. Caragiale Wilmersdorf-Berlin Hohenzollerndamm. 3 Hpt 6 Lipsca, 25 ian. n. ’909 De la şezătoarea literară, la Dl Zarifopol, unde şi-a cetit Caragiale nuvela poveste: Kir Iandulea (sic!) Horia Cu dragoste, iscălind lîngă bravul vostru Horia, vă salut frăţeşte Caragiale 7 Stimate amice, cocoane Niculae, de la o masă alături cu bravul dv. fiu şi tînărul meu amic Horia (Doktor), cu dragoste frăţeasca vă trimit d-tale şi stimatei Doamne cele mai călduroase salutări. Şi încă o dată trăiască Doktor Horia P.-Petrescu! Al dv. vechi prietin, Caragiale Vă sărută de mii de ori Horia Împreună cu cei domni vă salută şi P. Cernea Hotel Sachsenhof, Lipsca, 11 noiemvr. 1910 CORESPONDENŢA 411 Către N. PETRAŞCU 1 Ce lundi 20 février [1895] Son A.R. la Princesse Louise se trouve présentement chez la Majesté ma femme. Sa Majesté et Son Altesse Royale permettent á Votre Excellence de se rendre à l’instant même dans notre chîteau de Pitar Moşu 15. Tout à vous, De Caragiale Mă rog ţie, nu lipsi. Te aşteptăm cu cea mai caldă dragoste şi cu cea mai rece şampanie. 2 Luni, 15 fevr. [1899] strada Colţii 78 Dragă Petraşcule, Nu crez, nici nu vreau să-mi închipui că ai lipsi diseară la 7 fix la masă la noi. Caragiale Vin bun Cognac fine Ch. şi [cuvînt indescifrabil]... poate şi... idem 412 Către CONSTANTIN PETRESCU Stimate domnule, Autorizaţia ce-mi [cereţi] faceţi onoarea a-mi cere, v-o dau bucuros, cu [o singură] două [simple] condiţii [uşor de acceptat din parte-vă]: 1. Să-mi trimiteţi prealabil spre cercetare traducţia dv., în manuscript; 2. Să se lege casa de editură a dlui profesor Borghese, a-mi trimite la adresa mai jos arătată, [gratuit] [la] din fiecare ediţiune un număr de 25 exemplare din volumul respectiv şi în pachet postal recomandat, în mod gratuit. Sunt cu toată stima al Dv. Car Adresa... 20 febr./4 martie 1912 413 Către P. PETRONE Secretar al Teatrului Naţional din Iaşi Stimate Domnule, Am primit suma ce mi-aţi trimis ca tantieme de la cele două reprezentaţii din urmă (115 1. 95 b) pentru care vă mulţumesc. Contînd pe bunăvoinţa direcţiunii Teatrului Dv., vă rog cu această ocazie să binevoiţi a face socoteala cîte sume mai am de încasat pe trecut, de atîţia ani, de cînd, deşi s-au jucat din piesele mele, eu n-am mai primit de la Dv. nimic. Am rugat şi pe d. dr. Steuerman de la „Opinia” să mă ajute cu o vorbă bună pe lîngă Dv. Sperînd că veţi face dreptate rugăminţei mele, sunt, stimate Domnule, Al d-voastre servitor, I.L. Caragiale Wilmersdorf-Berlin, Hohenzollernpl. 4, 23 noembre/6 decembre [1]907 414 Către ALEXANDRU I. PHILIPPIDE Dragă Phillipide [sic!], Sunt la Buch la dejun pînă la 1μ. Tare aş dori să ne vedem, să mai vorbim una ş-alta. Salutare Caragiale [Iaşi] 30 oct. [18]94 415 Către N.V. PIPERESCU Iubite căpitane, astăzi, duminică 8/21 febr., întorcîndu-mă acasă în Berlin, am găsit scrisoarea dumitale, la care mă grăbesc a-ţi răspunde, cu părere de rău, că nu sunt în stare să-ţi îndeplinesc dorinţa: felul relaţiilor mele cu persoana aceea exclude orice tentativă din parte-mi în acel sens, mai ales anume în modul indicat de dumneata. Dacă aş fi în ţara, poate că am lua altă cale spre a ajunge la ţinta. Sunt lucruri care numai prin viu grai se pot trata. Vorba zboară, iar scrisul se tîrăşte şi tot tîrîndu-se, se poate rătăci, prăpădi şcl. De aci, aşa de departe, eu numai o povaţa frăţeasca îţi pot da: eu cred că cel mai bun lucru de făcut în păsul d-tale ar fi să te duci d-a dreptul în faţa mai-marelui, şi, cu tot respectul şi toată încrederea, să faci bărbăteşte apel la dreptatea lui. Ia gîndeşte-te şi dumneata: nu-i aşa că asta s-ar potrivi parcă mai bine decît orice pentru înlăturarea unor ne-nţelegeri, pentru repararea unor legitime nemulţumiri – între doi bravi servitori ai drapelului? – Ce zici? 416 CORESPONDENŢA 417 Dumnezeu să vă ţină în sfînta lui pază pe dumneata şi pe toţi ai dumitale! Rogu-te, iubite căpitane, nu credecă te-am uitat şi primeşte o cordială strîngere de mînă. De la vechiul dumitale prietin, Caragiale 8/21 febr. 1909 Wilmersdorf-Berlin, Hohenzollernpl. 12, Einschreiben Domnului Căpitan N.V. Piperescu Craiova, str. Neptun, 93 Rumänien Către UN TÎNĂR POET Stimate Domnule, Locuind în străinătate, la adresa mai jos arătată, am primit pe drum de acolo d-abia alaltăieri carta postală ce mi-aţi făcut onoarea a mi-o înainta greşit în Bucureşti, cu următorul cuprins: Tocmai ieri <în carta lui> am primit carta dv. postală de la Onor. Adm. a revistei „Flacăra”, căci eu locuiesc nu în ţara, ci în străinătate. Şi dar mă grăbesc a vă răspunde. Iată. În principiu, prin rectificarea sau, altfel zis, prin repararea unei bucăţi de versuri înţelegem fireşte prefacerea numai a expresiunii materiale, adică a cuvîntării, iar nu şi a gîndirii, adică a poeziei în ea însăşi. Tot astfel, cînd mergem la un croitor să ne potrivească o haină ce nu ni se potriveşte, nu-i cerem să ne reformeze corpul, ci numai să ne răscroiască pe corp, aşa cum a crescut el, haina rău croită. Aşadar, pentru repararea versurilor, sunt următoarele: A. TAXE 1. Pentru fiecare cuvînt schimbat: a) în corpul versului 1 leu. b) la coada versului, adică la rimă, cum ziceţi dv. poeţii 10 lei. 418 CORESPONDENŢA 419 2. Pentru îndreptarea fiecărei greşeli de gramatică 25 lei. 3. Pentru îndreptarea greşelilor de punctuaţie, se face deosebită învoială cu ridicata. 4. Meşterul capătă de la client, odată cu înaintarea manuscriptului, o sumă, socotită astfel: 30 de bani de fiece vers – adică 30 de lei suta. B. CONDIŢII 1. Clientul renunţa dintru început la orice pretenţiune faţa de judecata meşterului în care s-a încrezut odată, şi a cărui conştiinţa profesională trebuie, în această afacere, să aibă autoritate sumară, în ultimă instanţa. 2. În cazul că versurile ar fi cu desăvîrşire nereparabile cum se întîmplă foarte dese ori), precum şi în cazul mult mai rar că ar fi atît de bine nemerite încît nu mai ar avea nevoie de vreo reparare, meşterul îşi rezervă dreptul a le înapoia clientului intacte cu simpla menţiune: „La aceste versuri, n-ai ce le mai face”. 3. În cazul cînd versuriele sunt publicate în volum, autorul este obligat a trimite un exemplar meşterului cu următorul epigraf scris de mînă citeţ: „Maestrului… cu stimă şi recunoştinţa din partea Autorului”. Dacă vă convin, taxele şi condiţiile acestea, puteţi să-mi trimiteţi versurile Dv., împreună, se-nţelege, cu suma prevăzută la alineatul 4 de sub titlul A, – deplin încrezător că-mi voi da toată osteneala să vă servesc cu scumpătate lege artis. Sunt al d-voastră servitor Car Către ŞTEFAN POP 2/15 sept. 1911 Cu multe distinse salutări din partea mult îndatoratului şi devotatului prieten Caragiale Bunei mele gazde în zilele neuitate ale serbărilor romîneşti de la Blaj, domnului Ştefan Pop Spre amintire, cu frăţeasca dragoste, Caragiale 1911 Adresa mea: Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1 420 Către ANDREI POPOVICI 12.2. 1912 Călduroase mulţumiri. Trăiască Naţia Caragiale Andreiu Popovici, Bukarest 421 Către AUREL C. POPOVICI 1 Wilmersdorf bei Berlin, 22.1.06. Dragă Aureliu, mîine-seară, marţi, suntem cu Ion Manliu la Sachsenhof. Mare plăcere ar fi pentru noi să vii şi tu acolo, să cinăm împreună pe la 7. Dacă vrei, înţelege-te prealabil cu d. prof. Weigand (eu am scris lui Gherea şi lui Zarifopol) în sens ca să fim cu toţii împreună miercuri seara la savanta sindrofie, atît de dorită din partea amicului vostru care vă salută cu toată stima, Caragiale P.S. – În orice caz, lasă-mi o vorbuşoară la portarul otelului vostru. 2 Christos a înviiat! Frate Aureliu, în 1896, în ziarul „Ziua”, pe care-l dirija fie-iertatul Panu (pe atunci conservator), ai publicat tu o scrisoare privitoare la machinaţiunile Companiei Brote– Mangra; în urma acelei scrisori, am publicat şi eu, după 422 indicaţiunile tale, tot în „Ziua”, şi apoi în broşură separată, „Culisele chestiunii naţionale”. Dacă ţi-e posibil, rogu-te trimite-mi, cît se poate mai degrabă, cu indicarea precisă a numărului ziarului şi a zilei cînd a apărut, textul întreg strict exact al acelei scrisori, precum, asemenea, şi orice notă de introducere sau comentariu din partea redacţiunii; – zic indicare precisă şi strict exactă, că ştii şi tu cu ce oameni de omenie avem a face – foarte meticuloşi, exigenţi şi scrupuloşi cînd e vorba de cinstea şi bună-credinţa... altora. Am mare nevoie de aceste documente. Colecţia ziarului „Ziua” trebuie să se găsească în biblioteca Academiei. Aştept cu nerăbdare răspunsul tău, care m-ar ajuta mult la o lucrare pe care trebuie s-o fac pentru „Romînul”. Încă o dată, te salut, cu frăţeasca dragoste, creştineşte: Christos a înviiat! La mulţi ani cu toate bucuriile! Fiţi sănătoşi şi veseli tu şi toţi ai tăi! Dumnezeu să vă ţină în sfînta sa pază! Al tău stimator prietin, Caragiale 6/19 apr. 1911, Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1 3 Dragă Aureliu, te rog, citeşte alăturata scrisoare, lipeşte plicul cu discreţiune şi dă-l, cît se poate mai degrabă, la destinaţie. Suntem datori să apărăm pe un prietin preţios şi onest ca Motru de cursele ce i le-ntind aşa de grosolan latronii condeiului. Auzi ce lucră dumnealor pe dedesubt la Bucureşti! Apoi, lasă-i! că, după Vaida, îmi vine iar şi mie rîndul la „Romînul” şi dacă nu ţi-o plăcea, să nu-mi mai zici pe nume. Dumnezeu cu tine şi cu toţi ai tăi. frăţeasca îmbrăţişare, Caragiale Schöneberg bei Berlin, 11/24/V. 911 CORESPONDENŢA 423 424 I.L. CARAGIALE P.S. – Stăruie de Motru: 1. să-ndrepte stricăciunea băiatului aceluia, A.C.C. – cine-o fi procopsitul acela? şi 2. să ia seama mai departe, să nu se mai strecoare ticăloşii în Revistă. 4 Schöneberg b. Berlin, 5.1.12 La mulţi ani cu noroc, sănătate şi veselie! Dumnezeu să vă aibă în sînta sa pază pe tine şi pe toţi iubiţii tăi! Cu frăţeasca dragoste, Caragiale. Către PREFECTURA NEAMŢUL 1 Nro 12 Pref. Neamţ, Preotul I. Pantescu demisionînd din postul de învăţător la şcoala comunală din anexa Andia,comuna Hangu, acest judeţ, am numit în locu-i ca suplinitor pe d. Ştefan Mariş, absolvent al cursului inferior seminarial la Socola. Am onoare a vă face cunoscută această dispoziţiune şi a vă ruga Dle prefect, să <îl decretaţi decr daţi numitului decretul conform legii comunicînd aceasta> o decretaţi comunicînd-o şi primăriei respective. 2 În interesul serviciului punînd în disponibilitate provizoriu pe învaţ. diaconul Grinţescu <în disponibilitate> din postul de învăţător la sco* din com. Balţateşti, şi înlocuindu-l cu d. Hanganu norm* am onoare a vă ruga să-l decretaţi pe acesta conform legii, şi comunicînd acestea primăriei respective spre regulă, să obligaţi pe primar a asista la predarea archivei, materialului şi zestrei şcoalii de cătră d. diacon Grinţescu noului numit Hanganu. 425 Către PRIMARUL ORAŞULUI IAŞI 1 21 septembrie 1896 Domnule Primar, – Subsemnatul autor dramatic şi fost director general al Teatrelor, aflînd că postul de director al noului teatru comunal din Iaşi nu este pînă acuma ocupat, îmi permit a vă oferi pentru acest post serviciile mele. Experienţa ce am în afacerile de teatru, atît ca administraţie cît şi ca direcţie artistică, aş pune-o în serviciul Teatrului din Iaşi cu tot devotamentul profesional. Aş lua pe lîngă sarcina direcţiei şi legămîntul de a da teatrului măcar o dată pe an cîte o nouă bucată dramatică. Sperînd că veţi lua în nume de bine oferta mea, vă rog Dle Primar să binevoiţi a primi etc. [Caragiale] 2 [1897, aprilie, înainte de 18] Domnule Primar, Cu tot respectul vă rog să-mi acordaţi sala Teatrului Naţional din Iaşi pentru duminică 27 aprilie 1897, ora 2 426 CORESPONDENŢA 427 p. merid., în scopul unei conferenţe absolut literare, spre sporirea fondului destinat monumentului lui Al. Lahovari. Ştiam că teatrul nu se dă decît pentru reprezentaţii curat teatrale, dar, fiindcă aţi făcut un bun precedent cu conferenţa literară a colegului nostru, d. Jules Brun, vă rog să-mi acordaţi şi mie asemenea favoare. Cheltuielile ordinare se-nţelege le suportă opera în scopul căreia fac cererea, şi astfel sper că alte cheltuieli nu-mi veţi impune. Încredinţez această suplică dlui Dim. Andrei, avocat, pe care l-am rugat a-mi ajuta amical în această întreprindere şi a lua, în numele meu, răspunsul dv. şi a mi-l comunica telegrafic. Primiţi, vă rog, domnule Primar, asigurarea distinsei stimi cu care sunt al dv. servitor. I.L. Caragiale publicist D-sale Dlui Primar al Urbei Iaşi Către PRIM-PROCURORUL TRIBUNALULUI DE ILFOV 25–28 apr. 1895 Domnule Prim-Procuror, Relativ la abuzul pe care l-a comis onor. Direcţie Generală a Teatrelor, jucîndu-mi piesa Scrisoarea pierdută cu toate că la timp oprisem s-o joace, înşir aci următoarele documente: La 14 aprilie am citit în ziare, fiind la Buzău, anunţul reprezentaţiei pentru ziua de joi 20 aprilie, atunci am telegrafiat dlui A.C. Brăiloiu, secretarul Direcţiei Teatrelor: „Opresc categoric reprezentarea pieselor mele. Dacă demersul acesta e nesuficient, raspundeţi telegrafic. Răspuns plătit zece cuvinte.” D. secretar nefăcîndu-mi onoarea vreunui răspuns, două zile după telegrama aceasta, am trimis în plic recomandat cu No 725 al biuroului poştal din Buzău, şi cu data de 16 aprilie, următoarea petiţie: „Domnule director general, Văd anunţat prin ziare reprezentarea piesei mele O scrisoare pierdută, în beneficiul unor dd. artişti. Nu am dat şi nu dau nimărui voie să joace vreo piesă a mea, pentru cuvîntul că aproape toţi artiştii care au creat rolurile acelea fiind morţi, orice repriză, ca să fie în adevăr onorabilă– 428 mai ales după amintirile calde încă, lăsate de artişti greu de uitat ca Iulian, Mateescu, Panu, Dănescu ş.a. – ar avea nevoie de o fundamentală punere în scenă, iar nu de improvizări şi înjghebări pripite, streine de orice intenţie artistică, – aceasta este cel puţin deosebita mea părere personală. De aceea îndrăznesc respectuos a pune dreptul meu de autor sub apărarea D-voastră, rugîndu-vă a nu permite reprezentarea nici uneia din piesele mele pe teatrele asupra cărora aveţi autoritate. Sperînd că rugăciunea mea va fi bine primită, rămîn cu tot respectul... etc. etc.” Prin recepisă postală se dovedeşte că această suplică a mea a fost primită de onor. Direcţie în ziua de luni 17 aprilie, adică cu patru zile înainte de comiterea abuzului. Totuşi, tocmai în ziua de joi 20 aprilie, pe la 6 ore seara, mă pomenesc cu următoarea adresă din partea onor. Direcţiunei: „ROMANIA DIRECŢIA GENERALĂ A TEATRELOR No 227 19 aprilie 1895 D-lui Caragiale Ion Luca Buzău, Gară Domnule, Direcţiunea Teatrelor are onoare să răspundă la cererea dv. că acum este prea tîrziu să se schimbe spectacolul anunţat publicului pentru joi 20 aprilie cu piesa dv. Scrisoarea pierdută, căci o mare parte din bilete sunt vîndute. Să fiţi asiguraţi că artiştii cei tineri, cari au înlocuit în interpretarea de acum a piesei dv. pe unii din trecut, sunt destul de inteligenţi şi vor urma întocmai tradiţiunile hotărîte de dv. pe lîngă ceilalţi CORESPONDENŢA 429 artişti ca d. Nottara, Petrescu, Niculescu, Catopolu şi alţii cari au jucat piesa de la început. Pentru stagiunea viitoare însă, cînd piesa dv. va fi de mai multe ori jucată, veţi binevoi a face dv. chiar orice modificări credeţi de cuviinţa în distribuirea rolurilor. Primiţi etc. Director general Gr.C. Cantacuzino Secretar Al. C. Brăiloiu” Văzînd această violenţa neexplicabilă şi necalificabilă, v-am telegrafiat dv. imediat. Depeşa ştiu că aţi primit-o prea tîrziu, pentru ca să mai puteţi opri reprezentarea, deşi pot dovedi că am dat-o din gara Buzău joi 20 aprilie la ora 7 şi un sfert seara. În acelaşi moment am telegrafiat Direcţiei: „Negăsind la dv. protecţia ce mi-o datoraţi am reclamat Parchetului. Aştept să văz dacă trebuie să mai reclam mult mai sus”. Şi aşa şi fac, Domnule Prim-Procuror; reclam onor. Tribunal prin intervenirea dv.căruia îi cer repararea legală conform art. 342 din codul penal. Constituindu-mă în faţa onor. Tribunal parte civilă, voi cere, pe lîngă despăgubirea ce-mi acordă articolul pomenit, şi alte daune-interese, deoarece artiştii, cum aflu ulterior, şi-au permis, cu autorizarea Direcţiei şi în contra oricărei tradiţiuni, să-şi facă măşti după chipurile unor persoane onorabile şi-nalt puse în societate, lucru ce mă păgubeşte foarte mult şi în contra căruia trebuie să se revolte cu toată puterea conştiinţa mea de artist, lucrările mele fiind nu nişte bufonerii menite să parodieze în treacăt persoane reale, ci nişte lucrări de artă cu intenţia a înfăţişa într-un mod mai durabil tipuri ideale. Pentru susţinerea dreptului meu contra onor. Direcţiei generale, chem ca martor pe d. Director general al Teatrelor, pe d. regizor al Teatrului Naţional şi pe artiştii cari au jucat 430 I.L. CARAGIALE CORESPONDENŢA 431 în reprezentaţia de joi 20 aprilie a Scrisoarei pierdute, şi anume: D.I. Petrescu, C. Nottara, I. Niculescu, Catopolu, Toneanu, Brezeanu şi dna Ciupagea, toţi societari sau gagişti ai Teatrului Naţional. Sper că dreptul meu de autor va fi apărat de acum şi rămîn, cu tot respectul ce vă datorez, Domnule Prim-Procuror, Al d-voastră plecat servitor I.L. Caragiale Domiciliul meu: Buzău, în gară. 432 Către ION PROCOPIU Prea stimate domnule Procopiu, Sigur de bunăvoinţa ce mi-aţi arătat todeuna, nu cred să fiu prea indiscret rugîndu-vă să puneţi o vorbă în favoarea mea pe lîngă d. Director General al Teatrelor, pentru a-l hotărî să binevoiască, pe cum l-am fost rugat, de vreo zece zile, prin scrisoare recomandată, a dispune să mi se trimită drepturile mele de autor pe stagiunea trecută 1908–9. Sper, prea stimate Domnule Procopiu, că nu vă supăr prea mult cerîndu-vă protecţia la nevoia ce am, şi vă rog să binevoiţi a primi, şi cu această ocazie, salutările cele mai distinse ale devotatului Dv. servitor I.L. Caragiale Wilmersdorf bei Berlin Hohenzollerndamm 12 luni, 14/27 sept. 909 433 Către PACHE PROTOPOPESCU Subscrisul, fost impiegat al Regiei Monopolurilor Statului, cere cu respect o audienţa la d. Take Protopopescu, fostul său director general la acea Regie, din serviciul căreia s-a retras căpătînd o călduroasă scrisoare de recomandaţie de la Directorul său general cătră un înalt funcţionar al Domenelor. Solicitatorul va trece deseară la 8¬ să capete răspuns la rugămintea sa Cu tot respectul I.L. Caragiale 434 Către SEXTIL PUŞCARIU 12.2.1912 Herzlichster Dank. Herzlichste Grüsse. Caragiale Professor Doktor Puşcariu [Sextil] Czernowitz 435 Către ATANASIE RANETTI Eu scriu spre dreapta, dar – mă uit spre stînga – ca’va’zică! Caragiale M. Monsieur Atanasius Ranettius la Epppoca Lococo 436 Către NICOLAE P. RAŞCANU [Berlin, 8 nov. 1909] Urez cordial să trăiască bravii prahoveni conservator- democraţi. Trăiască ilustrul ploieştean, şeful nostru, Take Ionescu. 437 Către TUDOR RĂDULESCU Preastimate amice, Îţi mulţumesc din suflet pentru dragostea ce atît de măgulitor te-ai gîndit să-mi araţi: mi-ai făcut o deosebită cinste, dumneata, acel tînăr entuziast de odinioară din societatea „Romînismul”... Îţi mai aduci aminte, fireşte, şi, desigur, cu multă evlavie. Trăiască frumoasa şi cumintea limbă romînă! Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atîtor încercări de pierzare! Dă-mi voie, preastimate amice Tudorică, să-ţi urez şi eu din parte-mi noroc, sănătate şi veselie... Dumnezeu să vă aibă în sfînta sa pază, departe de orice necaz, pe dumneata şi pe toţi iubiţii dumitale! Sunt şi rămîn, cu stimă şi dragoste, al dumitale bătrîn prietin, Caragiale Schöneberg bei Berlin, Innsbruckerstr. 1 2/15 febr. 1912 Domnului director Tudor Rădulescu Bukarest la Casa de depuneri Rumänien Către C. RĂDULESCU-MOTRU 1 Stimate amice, Rogu-te, publică alăturatul articol, care nu s-ar potrivi nicăieri mai bine decît în „Revista” d-tale. Dacă n-ai vreun cuvînt a mi-l refuza, rogu-te dă-l să-l culeagă şi trimite-mi, în plic recomandat, o corectură împreună cu manuscrisul. Îndată ce o primesc, o revizuiesc şi ţi-o înapoiez. V-am trimis două telegrame, una d-tale şi alta lui Davila. Sper că v-aţi înţeles împreună, spre completa mea bucurie. Rogu-te, dacă publici piescioara, nu uita a pune în vedere notiţa: Reproducţia oprită, şi neapărat spune-i şi lui Davila să pună aceeaşi notiţa pe broşură. Iartă-mă că n-am căutat să te văd la Bucureşti – nu ştii în ce am fiert cîteva zile! Îmi voi repara greşala la a dintîi ocazie. Aşteptînd un răspuns favorabil din partea d-tale, te rog să primeşti o frăţeasca salutare de la prietinul d-tale devotat Caragiale Duminică, 6/19 sept. [1909] 438 2 Stimate Profesore, Rogu-te, cînd ai un moment liber, spune-mi dacă Începem s-a mai tipărit cumva şi afară din „Revistă”, şi dacă, din numărul respectiv, s-a petrecut prea multe exemplare peste obicinuitul tiraj; căci, dacă nu e saturată strîmta piaţa, aş vrea să tipăresc instantaneul într-o broşurică de lux. Apoi, iartă-mă, să te mai supăr cu ceva: te rog, la prima ocazie cînd dai pe la tipografie, lasă acolo alăturatul model de format şi de compoziţie, împreună cu textul instantaneului din revistă. Îl rog pe d. tipograf să facă preţul pentru 1000 exemplare, pe hîrtie ca a „Revistei”, o coală de 32 pagini, cu o copertă colorată ca la „Studiile” d-tale, cu broşat cu tot. Dacă îmi convine, şi dacă, fireşte, mai e loc pentru aşa publicaţie, atunci trimit eu textul corectat, după care trebuie să se culeagă broşurica. D. tipograf să fie bun a-mi trimite mie d-a dreptul preţul şi condiţiile, fără să te mai deranjezi dumneata. Multe aş avea să-ţi vorbesc şi multe am putea pune la cale împreună; dar deocamdată mi-e peste putinţa să mă mişc de aici – nevastă-mea fiind bolnavă: nici vorbă, să las casa pe grija copiilor cel puţin încă o lună. Dar, cu voia Domnului, tot o să ne vedem, şi sper să facem bună treabă amîndoi. Pînă atunci, te salut cu frăţeasca dragoste, al d-tale devotat, Caragiale 7 oct./24 sept. 909 Herrn Professor C. Rădulescu–Motru Directorul „Nouei Reviste Romîne” Bukarest, B-dul Ferdinand, 55 Rumänien CORESPONDENŢA 439 3 [februarie 1910] Preastimate domnule director, îmi faceţi deosebita onoare a mă-ntreba şi pe mine ce gîndesc despre aşa-numita „afacerea Porn”. Iată, cît pot mai scurt, ce gîndesc... Avut-a dreptate Porn criticul să laude pe poetul Cerna? – Da. Bine-a făcut să atingă, cu acel prilej, susceptibilitatea altor tineri scriitori de netăgăduită valoare? – Nu. Erau în drept cei atinşi să protesteze? – Da. Protestat-au pe calea potrivită în cauză? – Nu. Afirmînd că, de la o vreme, se publică la noi destul de multe cam prea puţin îngrijite, criticul Porn spune adevărul? – Da. Are adevărul a face cu vîrsta, cu situaţia socială, cu confesiunea aceluia care-l spune? – Nu. Stă în căderea Parlamentului acordarea drepturilor cetăţeneşti? – Da. Poate fi chemat Parlamentul să dea, potrivit regulamentului respectiv, prin majoritate de voturi, soluţiuni supreme într-o dispută literară, artistică ori ştiinţifica? – Nu. Se poate-ncumeta un tînăr începător să vorbească foarte de sus despre o întreagă mişcare literară contemporană? – Da. Trebuie să se plîngă de deosebitele neplăceri ce-i atrage după dînsa primejdioasa lui încumetare? – Nu. ...Şi tot aşa, mai cu da, mai cu nu, se cuvine, credem, să judece orice bătrîn şi să caute a potoli sfezile dintre tineri – pe cari, cum zice romînul, numai „iuţeala vîrstei îi strică”, şi cari, cînd se-nfierbîntă la gîlceavă, toţi deopotrivă, şi de o parte şi de alta, şi au şi n-au dreptate... Da’ lasă-i, că le trece lor iuţeala cu vremea. Sunt, preastimate domnule director, ca totdeauna, al dv. devotat servitor, Caragiale 440 I.L. CARAGIALE 4 Iubite Profesore, Iartă-mă că nu ţi-am răspuns mai degrabă: sunt în muncile facerii. Pînă peste două-trei luni, nu-i chip să mă uşurez. La vita bătrînă e mai greu fătatul, decît lepădatul; şi tare aş dori să nu mă fi muncit pentru ceva neviabil. Aşadar, pînă atunci, trebuie să stau departe de lume ca orice cocoană cam prea matură în lunile din urmă ale borţului. De n-ar fi asta, aş fi alături de voi astăzi. Sper însă că partidul, lipsindu-se de cîteva cuvîntări uşurele, va cîştiga o piescioară de teatru, ca să-i folosească mai mult. Revista e frumoasă şi interesantă. Fii sănătos şi vesel. Cu frăţeasca dragoste al d-tale prietin, Caragiale 3/15. XII. 910 Hwg. Herrn Professor C. Rădulescu–Motru – Directorul „Nouei Reviste Romîne” Bukarest, Bulev. Ferdinand, 55 Rumänien 5 Dragă Costică, Pentru atîta prietinie călduroasă ce-mi araţi, nu ştiu în adevăr cum să-ţi mulţumesc altfel decît rugînd pe Dumnezeu să te răsplătească, aruncîndu-şi harul asupra ta şi asupra iubiţilor tei: să trăiţi cu toţii pînă la adînci fericite bătrîneţi, sub sfînta lui pază, sănetoşi şi voioşi! Printr-aceasta viu totodată a-ţi observa, din vreme, că eu, fără de a comite o indelicateţa, nu m-aş putea amesteca, fie direct, fie indirect, în întreprinderea de care e vorba; iar că, pe de altă parte, orce CORESPONDENŢA 441 amestec oficial, cîtuşi de platonic, la opera voastră cetăţeneasca, precum şi orce subscripţie pe cale publică i-ar paraliza cu desăvîrşire scopul, întru cît m-ar pune pe mine în imposibilitate absolută de a beneficia de resultatele generoasei voastre iniţiative. – Pentru un psicholog ca tine nu este, fireşte, nevoie şi de explicaţiuni. Sapient, te ştiu; destul ţi-e atîta! Aceste rînduri, încredinţate perfectei tale discreţiuni, sunt destinate exclusiv ţie. Sunt şi rămîn al tău îndatorat şi devotat prietin Caragiale 11/24/III 1912 Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1. 6 Christos a înviat! La mulţi ani cu toate cele bune! Caragiale 1912 Herrn Professor C. Rădulescu–Motru Bukarest, B-dul Ferdinand, 55 7 [Bucureşti, 27 mai 1912] Dragă Motrule, Îţi atrag atenţia asupra unei apucături care n-ar trebui să găsească loc de joc în „Revista” ta. Îţi alătur aci o bucată din numărul de duminică 8 mai (nr. 4). Ia seama să nu te tîrască băieţii, necontrolaţi d-aproape, la răspunderi pe cari, ca om cuminte, nu trebuie să le iei decît cînd de-a dreptul personal 442 I.L. CARAGIALE afirmi ceva într-o chestie atît de gravă. Ştii cum se petrece lucrul în Transilvania? Desigur că nu mai bine ca mine. În tot cazul pînă să ne vedem, cum sper în curînd, întreabă, rogu-te pe Aureliu C. Popovici, amicul nostru, care-ţi va da ca şi mine povaţa, să nu mai permiţi domnilor de la „Tribuna” să-şi mai vîre coada şi-n Revista ta, fără ştirea şi fără învoirea ta, desigur. Mă rog ţie, ia seama. Nu-ţi poţi închipui ce rău poţi face din nebăgare de seamă. Pentru Dumnezeu, dacă nu-i putem ajuta pe bieţii fraţi, încai să nu-i mai lovim şi noi. Sper că nu vei lua în nume de rău ce-ţi spun, şi că nu ţi-am spus degeaba. Pînă la revedere al tău devotat prietin, Caragiale Aureliu Popovici trebuie să fi căpătat broşura lui Dr. Vaida. Cere-i-o, şi mă rog ţie, uită-te prin ea, ca să înţelegi, ce este „Tribuna”, care, cu ajutorul băieţilor tăi, vrea să-şi facă advocat din Revista ta. [Tăietură din revistă:] „O ceartă care degenerează. – O ceartă care degenerează poate fi socotită aceea care s-a produs şi se continuă între membrii partidului naţional al romînilor din Ungaria, şi cari sunt adunaţi în jurul ziarului Romînul (Arad), şi între naţionaliotii proprietari şi redactori ai ziarului Tribuna (tot din Arad). La început această ceartă avea ca obiect bănuiala că cei de la Tribuna ar fi… trădători. Bănuiala era gravă, în adevăr! Dar avînd în vedere: că în Ungaria, cuvîntul «trădător», atît în ziarele ungureşti, cît şi în ziarele romîneşti, revine la fiecare două rînduri; că acolo cetăţenii se împart numai în două categorii: în patrioţi şi trădători infami; că firea ungurească, de care romînii sunt negreşit influenţaţi, a trebuit să trivializeze în bună parte apucăturile nobile ale nepoţilor lui Traian… ’avînd toate CORESPONDENŢA 443 444 I.L. CARAGIALE acestea, şi încă multe altele în vedere, bănuiala, deşi gravă, era suportabilă; cearta mergea corect. Cei de la Romînul, patrioţi; cei de la Tribuna trădători! Poftă bună la scris Domnilor! Cearta însă începu să se abată din drumul de pînă aci. Cei de la Romînul veniră cu pretenţiunea, ca nici un scriitor romîn, din Ungaria sau de dincoace, de ori şi unde ar fi, să nu mai dea un rînd şi să nu mai întindă mîna redactorilor de la Tribuna (subl. – I.L.C.). Trădătorii să rămînă singuri! Pretenţiunea apoi nu se opri aci. Cei de la Romînul mai vor, ca tribuniştii să moară de foame (subl. – I.L.C.) adică în stilul gazetăresc: să rămînă fără abonaţi! Cînd Tribuna va înceta, atunci se va aduce dovada complectă a vinovăţiei redactorilor ei şi, se înţelege, se va proba implicit patriotismul dezinteresat al celor de la Romînul! Ce are să mai urmeze, nu ştim. Probabil că se va cere şi arderea palatului Tribunei, pentru ca dimpreună cu el să ardă şi şoarecii trădători. Un singur om ar putea să pună capăt acestei certe (subl. – I.L.C.); – dar acel om, din nenorocire, trăieşte prin nouri, adică la Ţibaneşti, el fiind d. P.P. Carp, ministru de finanţe (subl. – I.L.C.) al M. S. Regelui Carol I. – A.C.C. –” Dlui Profesor C. Rădulescu–Motru Bucureşti Bulevardul Ferdinand, 55 445 Către ARISTIZZA ROMANESCU 13.2. 1912 Mulţumesc, să trăieşti, brava mea. Caragiale Aristizza [Romanescu] Teatrul Naţional Bukarest 446 Către ELEONORA RONETTI-ROMAN [8 ian. 1908] Dumnezeu să te ajute a suferi marea ta nenorocire. Sfinţeşte memoria nobilului tău soţ; trăieşte pentru copiii voştri. Caragiale Către JEAN RONETTI-ROMAN 1 [8 ianuarie 1908] Fii bărbat. Consolează, sprijineşte pe mama şi fratele. Dumnezeu cu tine. Caragiale 2 [Berlin, 27 ian. 1908] Iubite Jean, Am primit trista ta scrisoare. Ce să-ţi răspund? Ce pot să-ţi spun despre grozava nenorocire ce v-a lovit atît de devreme? Şi cu toate astea, nu cred să vă compătimească altcineva mai mult decît noi. Ni-i milă de voi toţi, şi mai ales de mama, pentru care n-a rămas putinţa de mîngîiere, ci doar speranţa într-o dulce compensare la grozava ei nenorocire prin dragostea voastră, a copiilor. Muţu, cît e de inteligent şi inimos, este copil încă. Prin urmare, deocamdată, tu, ca bărbat, rămîi singurul sprijin şi al mamei şi al fratelui. Nu mă-ndoiesc un moment că vei şti să-ţi împlineşti, potrivit nobilei voastre tradiţii 447 448 I.L. CARAGIALE familiale, datoria cu care te-a-nsărcinat tata plecînd de lîngă voi. Fii bărbat! în îndeplinirea datoriei vei găsi leacul durerii tale! Adu-ţi mereu aminte de tata, spre a-i onora numele frumos ce ţi-a lăsat, nu numai pentru a-l plînge. Şi continuă a fi fiu devotat al mamei; şi cînd vei fi şi tu părinte, gîndeşte-te a te ţine la înălţimea morală a aceluia ce a fost părintele tău. Binecuvîntarea lui să te adumbrească la fiecare pas al vieţii. Nu poveţe îţi dau, căci te ştiu ce copil de inimă eşti; îţi fac numai urări: să birui durerea ca un brav ce eşti, să faci tot binele care eşti dator să-l faci, şi să găseşti la rîndul tău fericire în casa ta! Din fundul sufletului meu de prietin adînc mîhnit, te binecuvîntez şi eu părinteşte. Dumnezeu să odihnească pe iubitul vostru tată şi să te ajute a-ţi îndeplini datoria bărbăteşte. Cu milă frăţeasca vă-mbraţioam toţi pe toţi. Sărută pentru mine mîinile nenorocitei tale mame şi mîngîie-o frumos. Al tău prietin ca un părinte, Caragiale Scrie-mi cînd te întorci, şi ce mai fac mama şi Muţu afară de plîns. Herrn Jean Roman Iassy str. Romînă 39 Rumänien Către DIMITRIE SCUREI Bucureşti, 7 iulie 1881 Frate Scurei, Scrie-mi imediat: poţi să mă înlesneşti cu 60 franci pe termen de vreo patruzeci de zile? Iată pentru ce ţi-i cer: sunt fără slujbă de două săptămîni şi mai bine, n-am para chioară, şi nu sper a intra în lucru decît peste vreo lună. Aş voi să am cîteva parale să le las acasă mamii şi eu să viu să răsuflu vreo săptămînă la tine, că n-am ieşit din acest oraş de putrigai moral şi material de doi ani. Dacă tu, care nici tu nu eşti bogat, dar tot ai putea acolo sta mai bine ca noi aici, poţi să mă înlesneşti ar fi bine, mai rămînînd pe urmă să mă şi găzduieşti la Cîmpina. Despre ieşirea mea de la „Timpul”, care a fost silită, ţi-oi povesti eu cînd ne-om vedea. Răspunde-mi pe dată la întrebarea finanţiara pe care ţi-am făcut-o mai sus, la adresa: Doamna E. Caragiale, str. Armenească 33. Pun adresa mamii, căci poate cînd soseşte scrisoarea eu să lipsesc de-acasă. Al tău, Caragiale Domnului DIMITRIE SCUREI Cîmpina Districtul Prahova 449 Către UN PUBLICIST DE LA „SEARA” Bucureşti, 21/XI [1896] Necunoscutule Şandernagor, Ultima ciorbă a bucătăresii dumitale am gustat-o cu multă poftă – era delicioasă. Cu aşa feluri de bucate, dacă urmezi înainte, sper să-mi serveşti un adevărat regal, care să mă dreagă de indigestia ce mi-a produs-o arta culinară a poeţilor noştri. La pletele lor pesimiste şi nepieptănate, prefer şuviţa ideală şi curată a frumoasei dumitale unguroaice. Înţelegi că, după ciorbă, aştept cu nerăbdare rasolul – pe care probabil ţi l-a dat Ianoş, şi care desigur va fi suculent. Numai, nu-l da rasol – fă-mi-l îngrijit. Al dumitale pasionat gustător, Caragiale P.S. – Rogu-te onorează-mă cu adevăratul nume al rafinatului gourmet care s-ascunde sub acest oribil şi barbar pseudonim – Şandernagor. Desigur că trebuie să fie un membru corespondent al Societăţii Geografice. Atunci mi-aş permite să-l rog să renunţe la Chandernagor şi, considerînd înălţimea avîntului său liric, să iscălească Cimboraso sau mai bine Gaurisankar. C. 450 Către CONSTANTIN SFETEA 1 Dlui C. Sfetea Librar Loco Domnul meu, Confirm primirea scrisorii Dv. de la 24 corent, şi mă oblig a nu mai publica nici un şir din volumul Note şi Schiţe pînă la completa sfîrşire a celor 3000 exemplare, ediţie vîndută D-voastre, cu condiţiile prevăzute în acea scrisoare, în con formi tate cu cari am primit de la dv. două accepte de cîte 500 (cinci sute) lei, unul pentru 31 septembrie şi 30 octombrie celălalt. I.L. Caragiale 1892 Bucureşti aprilie 27 2 Domniei Sale DOMNULUI CONSTANTIN SFETEA Bucureşti Domnul meu, Sunt gata să primesc sarcina de a redacta împreună cu d-nii I.L. Caragiale şi G. Coşbuc foaia literară ilustrată în următoarele condiţiuni: 451 1. D-ta primeşti întregul risc al publicaţiunii şi porţi toate cheltuielile de publicare şi de administraţiune, eşti dar şi singurul proprietar al foii şi dispui, ca editor proprietar, de toate veniturile ei; nu poţi însă fără de învoirea mea nici să publici vreo altă foaie literară ilustrată, nici să inserezi în foaia redactată de noi nimic, nici text, nici ilustraţiuni, nici anunciuri. 2. Eu mă învoiesc, că foaia să apară de două ori pe lună, la 1 şi la 15, pentru fieştecare număr cîte patru coale text, ilustraţiuni şi anunciuri şi mă oblig a nu da fără de învoirea D-tale contribuţiuni literare pentru vreo altă foaie şi a-ţi pune dimpreună cu d-nii I. L. Caragiale şi G. Coşbuc, la 10 şi la 25 ale fiecărei luni textul proximului număr la dispoziţiune; şi D-ta ai însă să fii obligat a face să apară foaia la timp şi a pune la dispoziţiunea redacţiunii, drept cheltuieli de redacţiune, în fieştecare lună suma de 850, adecă optsute cincizecilei, din care (150) unasutăcincizecilei pentru onorarea contribuirilor externe. 3. După ce editarea foii va fi trecut peste patru mii (4000) de exemplare plătite, noi mai primim cîte 7, adecă şapte bani pentru fieştecare din exemplarele ce trec peste patru mii, drept adaos de onoare, care are să fie calculat şi plătit din trei în trei luni. 4. Economiile ce se vor fi făcînd din sumele destinate pentru onorarea contribuirilor externe rămîn, ca fond de rezervă, la dispoziţiunea redacţiunii pînă la sfîrşitul anului, cînd se va dispune de ele prin bună învoială. 5. Eu pot să mă retrag orişicînd, pierd însă prin retragerea mea orişice drept faţa cu foaia şi D-ta ai dreptul de a cere să te despăgubesc pentru pierderile ce vei fi avînd în urma retragerii mele. Acest drept se pierde, dacă-mi voi fi anunţat retragerea cu o lună de zile mai nainte ori dacă timp de o lună după retragerea mea nu te vei fi folosit de el. 452 I.L. CARAGIALE 6. Dacă eu nu m-aş ţine de angajamentele luate faţa cu D-ta ori faţa cu soţii mei de redacţiune, n-aş da manuscriptul la timp ori aş jigni în orişice chip interesele întreprinderii, D-ta poţi, după ce în înţelegere cu d-nii I.L. Caragiale şi G. Coşbuc mă vei fi somat cu o lună de zile mai nainte, să mă socoteşti rătras şi să-mi ceri despăgubire. 7. D-ta poţi orişicînd să te desfaci de mine; ai însă în cazul acesta să-mi plăteşti drept parte de desfacere, o sumă, care corespunde cu 12, adecă douăsprezece la sută din valoarea comercială a foii în trimestrul retragerii. Valoarea aceasta vom calcula-o astfel, că vom scădea din încasările acelui trimestru, cheltuielile de tipărire, preţul hîrtiei şi al clişeurilor, onorarele de redacţiune şi cheltuielile de administraţiune, iar restul, dacă va fi, îl vom înmulţi cu patru şi produsul îl vom lua drept camătă de şapte la sută a capitalului comercial. 8. Pot să mă desfac şi eu de D-ta, şi dacă te voi vesti despre hotărîrea mea de a o face aceasta cu trei luni mai nainte şi timp de alte trei luni nu voi da contribuiri literare pentru vreo altă foaie, eşti dator să-mi dai, drept parte de desfacere, jumătate din suma ce ai fi dator a-mi da, dacă D-ta ai cere desfacerea, adecă şase (6) la sută din valoarea comercială. 9. Dacă fie dl I.L. Caragiale, fie dl G. Coşbuc s-ar retrage ori s-ar desface, D-ta numai în înţelegere cu mine poţi să întregeşti personalul de redacţiune. 10. D-ta nu poţi să sistezi publicarea foii fără de învoirea mea decît dacă mă vei fi vestit cu trei luni de zile mai nainte despre hotărîrea D-tale de a o face aceasta, iar foaia, sistată o dată nu va putea să reapară fără de învoirea mea ori sub alt titlu decît după ce vor fi trecut alte trei luni de zile. Ioan Slavici Bucureşti, 20 octombrie, 1893 Mă unesc întru toate luînd aceleaşi îndatoriri şi ţinînd să am aceleaşi drepturi ca dl. Slavici şi Coşbuc; întru cît mă CORESPONDENŢA 453 454 I.L. CARAGIALE priveşte, acest contract este absolut valabil, schimbîndu-se în textul lui numele meu, pomenit de primul semnator, d. I. Slavici, cu numele acestuia. I.L. Caragiale Bucureşti 1893 – 20 oct. Primesc de asemeni toate punctele contractului. George Coşbuc 455 Către IOAN SLAVICI Dragă Slavici, Vrei să ne întîlnim într-o zi împreună cu Coşbuc şi cu Sfetea librarul, pentru ca să vorbim despre o afacere care desigur te-ar interesa? Dacă vrei, anunţa-mă prin o cartă postală cînd ai fi liber într-o seară, şi în ce loc ar fi mai bine să ne întîlnim. Se-nţelege că îmi vei hotărî aceasta cu trei-patru zile înainte ca să o pot comunica şi celorlalţi. Salut, Caragiale Luni, 27 oct. 1893 Către SOCIETATEA ACADEMICĂ „ROMÎNIA JUNĂ” DIN VIENA 1 Prea stimate Domnule Preşedinte şi Prea stimaţi Domni Membri ai „Romîniei June”, Găsesc pîntre hîrtiile mele o adresă a Dv. prin care mi se face cunoscută înalta onoare ce mi-a acordat-o Societatea Dv., numindu-mă membru al ei. Mă-ndoiesc că voi fi răspuns la acea adresă, deoarece pe atunci eram foarte turburat de neplăcute afaceri familiale. Dacă v-am răspuns chiar atunci la vreme, nu strică să vă mai mulţumesc încă o dată pentru cît de graţiooi v-aţi arătat cu mine. Dacă nu v-am răspuns îmi fac o datorie să vă mulţumesc din suflet pentru onoarea ce aţi binevoit a-mi face, prea însemnată potrivit cu modestele mele merite de publicist romîn, şi vă rog să mă iertaţi că vine atîta de tîrziu îndeplinirea datoriei mele. Profit de ocaziune, prea stimaţii mei Domni, să vă rog a binevoi să primiţi, împreună cu mulţumirile mele cordiale, cele mai distinse salutări. Al Domniilor Voastre devotat servitor, I.L. Caragiale Adresa mea: Wilmersdorf bei Berlin Hohenzollerndamm 12 Deutschland 456 CORESPONDENŢA 457 2 Onor Comitet al „Romîniei June” Prea stimaţii mei Domni, Mulţumindu-vă pentru graţioasa Dv. atenţiune, vă alătur aci fotografia şi iscălitura cerute. Cu cele mai distinse salutări, sunt, prea stimaţii mei Domni, al Dv. şi al Onoratei Societăţi plecat servitor, Caragiale 4/17.VI.912 P.S. – Rog a mi se trimite, la apariţia „Albumului”, un exemplar cu Nachname, pe adresa: Schöneberg bei Berlin, Innsbruckerstr. 1. 458 Către SOCIETATEA DRAMATICĂ CRAIOVA 13. 2.1912 Mulţumiri cordiale. Să trăiţi. Caragiale Societatea Dramatică Craiova 459 Către PREŞEDINTELE SOCIETĂŢII DE ECONOMIE A FUNCŢIONARILOR R.M.S. [8/21 martie 1901] Domnule preşedinte, Deoarece de la 1 aprilie nu voi mai fi în serviciul R.M.S., vă rog să binevoiţi a face să mi se lichideze socoteala mea cu casa de economie a funcţionarilor Regiei. Binevoiţi a primi asigurarea respectului meu. Al d-voastră plecat servitor I.L. Caragiale Registrator RMS Către SOCIETATEA PENTRU CULTURA ŞI LITERATURA ROMÎNĂ DIN BUCOVINA 13.2.1912 Adînci mulţumiri delicata atenţiune. Caragiale Societăţii Cultura Romînă Czernowitz 460 Către SOCIETATEA „PETRU MAIOR” 19.2.1912 Mulţumiri cordiale. In spe laboreque salus, vivat, crescat, floreat Academia Petru Maior. Al vostru cu părintească dragoste, Caragiale Petru Maior Gesellschaft Matyas utca 11 Budapest 461 Către SOCIETATEA STUDENŢILOR ROMÎNI „PATRIA” 25.2. 1912 Multe mulţumiri. Să trăiţi, Caragiale Patria, Rumänische Studenten-Gesellschaft München 462 Către PREŞEDINTELE SOCIETĂŢII „TINERIMEA ROMÎNĂ” [Bucureşti, 3 ianuarie 1900] Scuzaţi că fiind bolnav nu pot ţinea conferinţa promisă tinerimii. Salutări Caragiale 463 Către SOCIETATEA STUDENŢEASCA „UNIUNEA” [decembrie 1907] Recunoscător „Uniunii”. Rog primiţi cordiale salutări. Caragiale 464 Către ARTUR STAVRI 1 Dragă Artur, Dacă este serioasă intenţia voastră, atunci iată răspunsul meu la propunerea ce-mi faci. Primesc – cu următoarele condiţiuni aşternute într-un contract, prin schimb de scrisori, între mine de o parte şi voi – tu şi C. Mille – de altă parte. Iată-le: –––– Dau în fiecare săptămînă cîte un articol literar sau artistic – fantazie, humor, critică, cronică, anecdotică etc. – de cîte 1¬ – 2¬ coloane – inedit şi iscălit. Articolele mi se publică la partea literară, cu rezerva dreptului de proprietate: numai una singură dată „Adevărul” îmi poate utiliza un articol şi numai în coloanele sale proprii. Dacă un articol, din circumstanţe neatîrnate de voinţa mea, nu mi se publică la ziua hotărîtă, aceasta rămîne pagubă pentru foaia voastră; iar eu pot, peste zece zile de la data cînd trebuia să apară, să dispun de acel articol şi să-l public în altă parte după bunu-mi plac, ca şi cum „Adevărul literar” l-ar fi utilizat la vreme. Mi se va plăti de cătră administraţia „Adevărului politic”, la predarea manuscriptului, cîte 80 (optzeci) lei n. Ne legăm la acestea pe termen de un an. 465 466 I.L. CARAGIALE Dacă „Adevărul literar” încetează, atunci „Adevărul politic” este dator să continue legămîntul cu mine pînă la stingerea termenului sau să-mi plătească, dintr-o dată, o despăgubire: de atîtea ori 20 lei cîte articole săptămînale aş fi trebuit să mai dau încă foii literare pînă la termenul contractului. –––– Răspunde dacă primiţi. Mai am şi alte propuneri; dar, drept să-ţi spun, n-aş mai voi să m-amestec în dugheni politice: mai bine mai sărac şi mai puţin murdar. Aştept îndată vorba ta – să ştiu ce fac. Salve Caragiale 17 sept. [18]98 Piatra N. 2 Dragă Artur, Dacă „Adevărul” tău n-are a face deloc cu al lui C. Mille, atunci: Ori de cîte ori ai nevoie de un articol al meu, mi-l comanzi din vreme, cu 7 zile înainte minimum (ştii ce greu scriu eu), fixîndu-mi bine termenul la care trebuie să-l ai şi dîndu-mi un aconto de 25 lei. Primind articolul manuscris, plăteşti îndată încă 125 lei (în total una sută şi cincizeci l.). Articolul îl utilizezi la anume număr al „Adevărului literar” şi numai una singură dată. Îmi rezervez libertatea deplină! Îţi pot refuza arvuna oricînd n-am chef de scris ori nevoie de bani. Salve Caragiale 24 sept. [18]98 Piatra N. D. Artur Stavri, publicist Otel Bădulescu, Giurgiu Către C. STĂNCESCU 1 [Berlin W., 26 sept. 1909] Stimate amice Stăncescule, Mai întîi, îţi mulţumesc pentru afişele trimise prin Alcalay. Apoi, îndrăznesc a-ţi mai face o rugăminte, şi anume: În „Universul” No. 250 (sîmbătă, 12 sept. 1909), pagina I-a, coloana 3-a sus, s-a publicat, după „l’Indépendance Roumaine”, un entrefilet intitulat: Constatare tristă. Rogu-te, fă tot posibilul şi trimite-mi, cît se poate mai degrabă, un exemplar din pamfletul imond de care-i vorba în acel entrefilet. Rogu-te asemenea, dă-mi şi detaliile pe care le mai poţi şti în această afacere. Sper că n-abuzez prea mult de prietenia ce mi-ai arătat şi te rog să primeşti salutările mele distinse. Al d-tale îndatorat, Caragiale P.S. – Trimite-mi tot în plic recomandat. Mă achit de datorie cînd, în curînd, cum sper, ne revedem. 467 468 I.L. CARAGIALE 2 [24 sept./7 oct. 909] Stimate amice, Îţi mulţumesc de bunăvoinţa şi te rog să mă ierţi că, neştiind că e vorba numai de atîta, te-am supărat pentru aşa nimicuri, cărora mă mir de ce unele ziare le-au dat atîta importanţa. – Să ne vedem cu bine! Al d-tale devotat, Caragiale Complimente Directorului şi întregii Companii „Davila”. 469 Către CONSTANTIN STERE [20 februarie 1912] După stingerea paielor prinde bine sinistratului mîngîierea cuminte potrivită. Mulţumesc. Prietin, Caragiale Constantin Stere Iaşi Către Dr. ADOLPHE STERN 1 Stimate domnule Doctor, Vizite ca ale dumitale nu numai că nu mă supără, dar îmi fac chiar mare plăcere. Mă grăbesc, bucuros de scrisoarea dumitale, a te ruga să pofteşti cînd ai vreme, de preferinţa între 5–7 p.m., ca să te pot cinsti cu un ceai... englezesc. Te rog anunţa-mă de dimineaţa cu un Rohrpost, ca negreşit să te aştept. Să ştii însă că – mai înainte îţi declar – nu vei scăpa cu o vizită pripită. Pentru fiecare pahar de ceai, măcar o jumătate de ceas întreagă te ţiu. Să n-avem vorbă! În aşteptarea răspunsului dumitale amabil, te salut. Al d-tale Caragiale Schöneberg bei Berlin 4 aprilie st.n. 1912 2 Prea stimate domnule Doctor, Mi se pare că, în preţioasele ceasuri ce le-am petrecut în compania d-tale mergînd către patrie, ţi-am spus cîtă greutate 470 CORESPONDENŢA 471 am pe capul meu – fiind robit de o lucrare începută care nu suferă nici măcar o scurtă întrerupere, necum o amînare mai îndelungată. Astfel, pînă către iarnă, cînd să-mi văd lucrul terminat, nu-mi rămîne nici o clipă de libertate, în care să pot gîndi serios la altceva. Iartă-mă deci, te rog, că nu sunt în stare să răspund acum în grabă la cestiunea ce-mi pune Onor. Dv. Societate, cestiune pe atît de grea pe cît de importantă, şi care merită prin urmare o severă cercetare – şi binevoieşte a primi cele mai distinse salutări, o strîngere de mînă de la prietinul d-tale, care iscăleşte cu toată stima, I.L. Caragiale 5/18.IV.1912 P.S. – Aşteptăm cu bucurie, eu şi fiul meu, cărţile promise; mulţumim anticipat. Către A. STEUERMAN-RODION 1 Berlin Iubite Confrate, Văzînd cît de amabili şi de binevoitori sunteţi cu mine, îmi iau curajul să vă cad belea într-o afacere; n-am în Iaşi pe nimeni altul la care să mă adresez în privinţa asta. Iată de ce e vorba: Teatrul din Iaşi joacă regulat în toate stagiunile cîte o piesă, două din ale mele. De atîta vreme n-am mai pomenit drepturi de autor. Mă rog vouă, cercetaţi, dacă aveţi cîteva momente de pierdut, cîte parale s-or fi strîns acolo, socotind, după regulament, 10 % din bruto asupra seratelor respective; şi vedeţi cum aş putea să le capăt. Mai ales acuma, că e director Lecca, şi el, ca autor, interesat asupra chestiei proprietăţii literare, cred că reclamaţia mea n-are să-ntîmpine vreo împotrivire. Orişicît aş avea de luat, nu-i cu cale să mi se reţina. Iertaţi-mă că vă supăr şi rogu-vă, în marginile posibilului, ajutaţi-mă. Voi trebuie să aveţi şi prietini la Teatru; adresaţi-vă lor ca din parte-mi: din norocire, la noi romînii, hatîrul slujeşte cîteodată şi pentru a căpăta dreptate. Dacă însă, vă vine, ştiu eu?, greu a urmări afacerea asta, atunci, vă rog, scrieţi-mi un cuvînt: la cine de acolo să mă 472 adresez (ca la o autoritate sau persoană influentă) pentru a-mi reclama drepturile. Cu frăţeasca dragoste, Al dv. confrate, I.L. Caragiale Sunt atins de bunăvoinţa cu care aţi primit Cronica şi propunerea mea, şi vă mulţumesc cordial. Miercuri, 14/27. X. 907 2 Stimate confrate, Mai întîi îţi mulţumesc, cam tîrziu, pentru măgulitoarele rînduri ce-mi adresezi prin „Opinia” (281, 31 oct.) şi-mi fac totodată o plăcere să salut respectuos pe cea mai legitimă a d-tale cititoare. Şi acuma iată de ce am întîrziat – ca să-ţi trimit şi cîteva rînduri pentru gazeta voastră. Vreau să fiu om drept. Văd că nu e bine să capăt de pomană „Opinia”, singurul ziar romîn care-mi vine aci, şi a cărui sosire îmi face totdeauna bucurie, fiindcă afară de ştirile politice, îmi aduce în toate dimineţile amintiri de fizionomia Iaşilor – şi eu cu sufletul sunt mai mult ieşean decît bucureştean, deşi de fel sunt ploieştean... E uşor de explicat: în Iaşi mi s-a deşteptat întîi dragostea de patrie şi de artă şi de altele ale lumii... şi cît e de mult d-atunci! – Şi m-am gîndit, aşadar, cum să-mi plătesc abonamentul? şi am găsit un mijloc – să vedem dacă am norocul să vă convină şi vouă. Iată. Vă trimit o Cronică. Dacă vă convine, o publicaţi – fără să o ciuntiţi*. Bine, eu înţeleg să aveţi respect de opinia publică; CORESPONDENŢA 473 * Orice ciuntire sau pocire m-ar mîhni foarte. Dacă nu se poate întreagă, atunci, deloc. asta e frumos lucru din partea unor publicişti, mai ales tineri; dar, de respectul opiniei publice, să nesocotiţi pe un confrate bătrîn – iar nu merge. Dacă dar vă convine cronica mea, atunci trebuie şi voi la rîndul vostru să fiţi echitabili cu mine, şi anume: Eu, de regulă, la gazete, luam pentru un articol ca acesta 50 de lei, zi.... lei 50 Abonamentul vostru pentru străinătate costă 40 de lei, zi... lei 40 Îmi ramaneţi dar datori cu..... lei 10 Iată cum doresc să mi-i platiţi. Să mergeţi la Ermacov sau la Smirnov (păcat că s-a prăpădit răposatul meu bădia Drăgănescu! un moment n-aş fi crezut: la el vă trimiteam, la el care era romîn întreg, iar nu la nişte străini neîntregi!); la unul dintre aceşti doi nenorociţi lipoveni, la care s-ar găsi marfă mai bună, să-mi cumparaţi de 5 lei icre negre tescuite prima şi de 1 leu masline mari şi mici amestecate, şi să mi le expediaţi îndată prin pachet postal la adresa mea. Prin urmare: Icre tescuite prima 5 lei, zi ..... lei 5 Masline amestecate 1 leu, zi ... „ 1 Costul pachetului postal 2 lei, zi... „ 2 Rămîn lei2 .... „ 2 Total... lei 10 Adică rest doi lei, cu care să beţi, cu moderaţiune, aperitive în sănătatea subsemnatului vostru confrate. Acu, fiindcă afacerile băneşti le-am regulat, să trecem la cele intelectuale şi profesionale. Iată ce mai doresc. Să-mi trimiteţi, presupunînd că aţi primit afacerea, vreo patru-cinci exemplare din numărul respectiv. Dacă nu publicaţi cronica, vă rog stăruitor (supărare nu poate încăpea pentru aşa ceva între buni camarazi) să mi-o înapoiaţi în plic recomandat negreşit. 474 I.L. CARAGIALE În caz iar că da, atunci şi mai stăruitor vă rog, luaţi cu dinadinsul aminte la punctuaţia mea, pastraţi-o cu toată scumpătatea. Dragii mei! să nu uităm niciodată că semnele scrisului sunt roabele gîndirii noastre, cu multe necazuri şi răbdare cucerite de străvechii noştri părinţi. Să fim cu ele stăpîni severi, dar şi cuminţi şi omenoşi! să nu le cruţam cînd trebuie anume să ne slujească, dar nici să le punem cu d-a sila la slujbe nepotrivite cu puterea lor – căci în amîndouă cazurile trădăm egal interesul nostru propriu, păgubind intenţiei gîndirii noastre. Aşteptînd un răspuns bun de la voi, vă salut pe toţi, iubiţi confraţi, cu toată stima al Dv., Caragiale Wilmersdorf bei Berlin Hohenzollernpl. 4 Vineri, 9/22. XI. 907 P.S. – Broşura 1907 conţine nu numai articolul din „Die Zeit”, ci: 1. acel articol întregit (şi acolo m-au ciuntit) 2. alte două articole inedite. Aşadar, dacă vreţi să ajutaţi la vînzarea broşurii, anunţaţi aşa. 3 23 nov. / 6 dec. 1907 ...Am primit de la secretarul teatrului, P. Petrone, tantiemele din urmă; i-am răspuns. Mă rog vouă, nu-l slabiţi pînă nu dă satisfacere sfintelor mele drepturi... CORESPONDENŢA 475 4 6 decembrie 1907 ...Îţi mulţumesc pentru gazete, îndeosebi pentru micul „Vot Universal” din Galaţi: e charmant! M-au ajuns blestemele lui Rică Venturiano – să predic la bătrîneţe sufragiul universal... 5 10 decembrie 1907 ...Am primit o scrisoare de la preşedintele Asociaţiei Studenţeşti „Uniunea”. Mă invită la o festivitate studenţeasca- universitară la Teatrul Naţional din Iaşi. I-am răspuns că nu pot. Pe paginile interioare veţi vedea copia scrisoarei mele. În caz că mă maltratează sau mă ia peste picior d-nii studenţi că declin onoarea a mă lăsa apoteozat de dumnealor, atunci vă autorizez a publica scrisoarea mea către d. preşedinte al Uniunii, ca să înţeleagă publicul că am avut cuvinte să refuz concursul meu unei manifestaţiuni studenţeşti, cu atît mai puternice cuvinte cu cît manifestaţia era chip şi seamă simpatică mie. Aştept răspunsul vostru. ...V-aş fi trimis mai de mult Cronica, dar vestea despre Ronetti-Roman m-a trăsnit. Ce are omul? Cum îi merge? Rog ţineţi-mă în curent. „Opinia”, care am primit-o astăzi, văd că nu spune nimic. Pas de nouvelles, bonnes nouvelles. Dumnezeu să deie bine. Dacă nu vă place Cronica, trimiteţi-mi-o îndată înapoi în plic recomandat; dacă vă place, puneţi s-o culeagă urmînd fidel indicaţiile mele în privinţa variaţiei caracterelor şi formatelor la citate. ...Rog îngrijiţi-mă de alimente (de acelaşi fel) înainte de Crăciunul oriental. 476 I.L. CARAGIALE 6 17 decembrie 1907 ...am primit acuma scrisoarea d-tale de vineri seara. Vă închipuiţi că n-aş vrea să viu la Iaşi, să văd atîţia buni prietini şi mai ales pe Roman – şi pe deasupra să gust deliciile unui triumf de cabotin? Credeţi-mă pe onoare că-mi este peste putinţa. ...Pe d-ta te rog, comunică încă o dată celor de la „Uniunea” că le sunt foarte recunoscător de graţioasa lor atenţie; regret mult că nu pot fi în mijlocul lor şi să le urez petrecere bună. O strîngere de mînă, Caragiale 7 20 decembrie 1907 ...Şi acum te întreb şi între noi, mă rog, să rămînă: cum se putea, cînd prietinul meu, poate cel mai bun, se lupta cu Stăpîna, eu să viu acolo să chefuiesc cu băieţii? Şi doar şi acela nu-i un certain épicier! Să las că n-aş fi avut nici inimă pentru paradă; dar nu era nici convenabil; vorba ceea: unu-n pat şi altul beat! De! Şi noi literaţii suntem un fel de boieri – aş îndrăzni să zic, din naştere: avem şi noi etichetele noastre, dacă n-avem blazoane... ...Apoi, rogu-te, către final, la alineatul: „Un om de caracter etc.... ca sub bătaia unei forţe elementale... etc.” să nu cumva, adiectivul acesta fiind foarte rar întrebuinţat, crezînd zeţarul că e greşală, să fi zeţuit elementare! CORESPONDENŢA 477 8 Dragă Doctore, mi-am găsit beleaua cu Radu Crăciun de la „Evenimentul”. Trebuie numaidecît să-i dau o dezminţire categorică. Ţi-o alătur. Mă rog vouă, gasiţi-i un locşor în „Opinia”, îngrijind, dacă aveţi vreme, să nu iasă cu greşeli, mai ales că relevez puţinul respect al junelui Crăciun faţa cu gramatica. – V-am scris ieri – sper că aţi primit. Încă o dată: să trăiţi! La mulţi ani! Devotat confrate, Caragiale 27/XII st.v. 907 9 [decembrie 1907] ...n-am îndrăzneală să gîndesc că a plăcut Cronica mea şi vouă şi cititorilor, cum mi-au plăcut mie icrele şi maslinele voastre; căci atuncea ar trebui să las la o parte cunoscuta mea modestie şi să zic că-n adevăr proza mea este potrivită din sare, de un exquizit gust picant şi de o delicatisimă aromă specifică; că n-are decît un singur cusur: se isprăveşte prea iute; în fine, că sunt un prozator tot aşa de emerit, ca şi eminentul vostru bacal. Vă mulţumesc şi vă declar că primesc propunerea bucuros: vă voi expedia la vreme, pentru numărul special, o Cronică anume asupra serbătoarei Crăciunului. O voi face într-adins mai lunguţa, pentru ca, pe urmă, şi voi – mai icre, iar masline puţin mai... multişoare. 478 I.L. CARAGIALE 10 Dragă Doctore, bănuiala mea că pe criticul lui Taine l-ar chema Aulard, iar nu Anlard, precum ţi-am scris aseară, mi-a confirmat-o „Opinia” primită astăzi (355) prin notiţa din pag. II, col. 2-a. – Acum, tare aş fi curios să ştiu nu cumva chiar Max Nordau a făcut greşeala să-l boteze Henri pe Taine; căci, încă o dată, nu-mi vine a crede să fi făcut astfel de greşeală chiar profesorul Aulard. – După ce mă vei desluşi, îţi voi comunica o anecdotă foarte nostimă, din istoria gazetăriei noastre, tot despre Henri Taine – lucru de acu vreo 17–18 ani. – Dar mai la urmă, tot reposatul e de vină! Cînd ai fost botezat cu un nume aşa de puţin comun, trebuie să ţi-l scrii întreg, nu cu o simplă iniţiala. Închipuie-ţi că poetul nostru Cincinat P. s-ar iscăli: C. Pavelescu; care duduie dintre cititoarele lui n-ar zice: tare frumos scrie Costică Pavelescu? Aşa şi cu Taine: cui să-i deie prin cap că H. înseamnă Hippolyte, şi nu Henri? – Tot mai deştept Cincinat al meu! Pînă la un răspuns, vă salut pe toţi. Al Dv., Car Joi, 7/20/II/908 11 [februarie 1908] Stimate confrate, te rog, luîndu-ţi cuvîntul de onoare, dacă-ţi convine alăturata litanie în genul medieval, copiază-o exact şi dă-o la tipar. Fac o condiţie sine qua non, pentru colaborarea mea pe viitor la „Opinia”, din discreţia d-tale: absolut nimini să nu ştie de unde vine această satiră. Nici o vorbă – nici o aluzie cît de pe departe. O poţi recomanda cu CORESPONDENŢA 479 discreţie şi celor de la „Ordinea” să-i dea drumul pe uliţele primei capitale. Vă mulţumesc de laudele cam prea-prea exagerate ce-mi faceţi şi vă salut contînd pe discreţia d-tale. Fiţi sănătoşi d-ta şi ai d-tale, Car LITANIE (Pentru sfîrşitul lumii) Trageţi clopotele! Trageţi clopotele! Faceţi zi şi noapte rugăciuni! Scoateţi moaşte şi icoane făcătoare de minuni! Trageţi clopotele! E sfîrşitul lumii! Ceasul judecaţii a sunat. Sfintele aşezăminte din adînc s-au clătinat. Trageţi clopotele! Stă gheena gata… Iadul toate căngile şi-a-ntins: Clocoteşte smoala neagră pe jăraticul încins. Trageţi clopotele! Ardeţi ceară şi tămîie, Ridicaţi la cer litanii! Toţi cu frunţile-n ţărîna, bateţi sute de metanii! Trageţi clopotele! Suflă duhul diavolului, molipsind pe mari pe mici: 480 I.L. CARAGIALE Antichrist străbate lumea cu oştiri de eretici. Trageţi clopotele! Ocoliţi-l Şi huliţi-l! Toţi cu groază şi din toată inima Imbalaţi-l, Blastemaţi-l, Să fie anaftema! Şi scraoniţi şi-n piept vă bateţi pravoslavnici mici şi mari! Trageţi clopotele! Trageţi clopotele, clopotari! Maica Domnului Slăvita Ce-a născut pe Nefăcut, Apără-ne! Apără-ne! Apără-ne de ispita Fiului lui Belzebut. 12 [28–29 febr. st.n. 1908] Ţi-am răspuns de-aseară, stimate d-le doctor, la chestiunile linguistice. – Iată acum încă un mic Klatsch în versuri. Te conjur pe onoare a păstra şi de data asta aceeaşi discreţiune. Dacă-ţi convine să le publici, rogu-te, copiază-le d-ta exact; nu arăta manuscrisul meu altcuiva. CORESPONDENŢA 481 Sunt curios să ştiu dacă ţi-au fost de vrun folos poveţele mele în privinţa traducerii ce ai întreprins. ––––– De ce nu introduceţi o rubrică zilnică în „Opinia” despre vreme: observaţiuni meteorologice şi notarea stării cerului – senin, ploaie, zăpadă, vînt etc.? ––––– Cu frăţeasca dragoste, Car Care e adresa d-tale acasă? Lipseşte o cartă de vizită într-unul din numerele „Opiniei” pentru mine. SEMNUL Din toate cîte sunt pe lume, Nu-i una fără semn anume: După miros cunoşti o floare; Cunoşti un fruct după savoare; Un geniu după gîndire, Şi steaua după o sclipire; Pe-un om de duh, pe cum priveşte Şi pe neghiob pe cît vorbeşte; Cunoşti o pasăre pe glas; Copoiul de vînat pe nas; Un cîine ori un om turbat Pe bale şi lătrat; Cunoşti o fiară După gheară; După un fluier de mierloi; După mai multe… pe cioroi. 482 I.L. CARAGIALE 13 [aprilie 1909] Trop de zèle!... Citim în „Opinia”, nr. 698, col. V sus: „dintre toate domniile pe care le-a cunoscut istoria poporului romîn, – cu trei [ani] mai lungă, pînă acum, decît domnia de patru decenii a lui Ştefan-cel-Mare (!)” (subl. I.L. Caragiale) (1457–1504; 1866–1909) Să sperăm că Domnia gloriosului Rege va întrece cu mult mai mult Domnia viteazului Voevod!... Pînă atunci însă, rămîn să demonstrăm că: 47 < 43, sau: 43 > 47; şi anume: 47 = 43–3, sau: 43 = 47 + 3. Acu să te văd, dacă eşti ingenios şi poţi s-o dregi... Cu cele mai cordiale salutări pentru toţi confraţii. Al vostru Caragiale 14 [august 1909] Stimate domnule Redactor, Mult m-am mîhnit cînd, în valorosul dv. organ (791, 8 aug.), am cetit, la începutul scrisorii dlui Caragiale, „... de a-i ceda drepturile mele de ajutor...” – E destul de trist, în adevăr, ca un vechi publicist, avînd pretenţia şi bucurîndu-se de reputaţia că scrie corect, să facă astfel de brutale greşeli de limbă: nu se zice, pe romîneşte, „drepturi de ajutor”, ci „drept CORESPONDENŢA 483 la ajutor”. Să sperăm că pe viitor, cu vreun alt prilej, „distinsul nostru amic” se va bucura de acest drept la ajutor din partea dv., care, precum se vede, ţineţi la dînsul; dv. nu veţi lipsi desigur să-i îndreptaţi greşelile prea-prea – dacă nu în interesul lui personal, măcar în interesul partidului nostru. Dacă însă m-a mîhnit cazul Caragiale, am fost cu prisos mîngîiat cetind mai departe, cu sfinţenie ca totdeauna, „Opinia”, acelaşi număr. Astfel: 1. la Ultima oră am găsit dezminţirea ştirii tendenţioase că M.S. Sultanul s-ar duce la Mehadia. Era fireşte absurd ca, în aşa momente de-ncordare între Romîni şi Unguri, Mohamed IV, care ne iubeşte atîta, să prefere o staţiune balneară maghiară, cînd avem la noi Govora, Băile Nastasaki şi cîte încă! 2. în vertiginoasa Chronique mondaine a deliciosului dv. corespondent din T. Neamţ (pag. 2-a), Quşusque Tandem, între altele, la rîndul 46 di gios în sus, col. 3-a, am aflat cu bucurie pentru prima oară de existenţa unui mare artist modelator de statuete, subtilul florentin Tanagra! Aşa mulţumire n-am mai avut din tinereţe, de cînd am aflat de existenţa unui alt mare sculptor, Milo, care făcuse o statuă celebră a Venerii; dar acela, pesemne, n-a fost aşa de cuminte şi de subtil ca emulul său Tanagra: în loc să se mărginească a modela statuete, s-a apucat să facă o statuă peste mărimea naturală; n-a mai avut mijloace să-şi procure material şi a fost silit să-şi lase capodopera neisprăvită – fără braţe. Păcat! Bravo, Quşusque Tandem! Cu toată dragostea, Un Ploieştean fervent Conserv.-Democrat. P.S. În momentul cînd termin rîndurile dinainte, primesc numărul 792 al „Opiniei”, care, în pag. 3-a, la Ultima oră, 484 I.L. CARAGIALE mi-aduce grozava ştire despre Barbarismul unui proprietar faţa cu nişte ţărani. Acel proprietar, după părerea mea, nu poate fi decît un agramat, capabil chiar de solecisme. Regretabil... barbarismul şi mai condemnabil decît orice barbarie! 2. P.S. À propos de Tanagra, Milo, Venus, Quşusque Tandem etc., nu ştiu, stimate domnule doctor, dacă ai auzit şi d-ta, ca şi mine, ceva despre un vestit tată de familie din anticitate cu multe graţioase copile, pe care genialul nostru clasic Bolintineanu, în mirificul roman Manoil, le numeşte: „fiicele lui Paphos!”. Şi iar mă-ntreb: quşusque tandem? 15 [11 sept. 1909] …Să nu mă iscălească (zeţarii!) Caragheorghevici. Am cetit cu mare plăcere articolele voastre în privinţa confuziunilor de felul acesta: sunt foarte spirituale şi mai bogate în greşeli de tipar decît toate celelalte. Din citirea lor m-am convins şi mai bine de temeiul teoriei că şi proverbele, ca toate-n lumea asta, sunt supuse legilor evoluţiunii. Înainte de a se pomeni de gazeta zilnică, se zicea, despre vinovatul puternic care se scutură de vina lui aruncînd-o în capul unor umili nevinovaţi: „aruncă moartea-n ţigani!” Astăzi se zice: „aruncă moartea-n zeţari!” (Zeţarii „Opiniei” sunt nişte incorigibili, duminică 30 august 1909, „Opinia”, pe 2-a coloana 2-a jos). Mari moftangii, zeţarii, ce-i drept! Complimente călduroase (cred că sunteţi deprinşi cu căldurile) tutulor de la „Opinia”. Să ne vedem sănătoşi cu bine, pe răcoare şi fără tifos! Al vostru desperat confrate Caragiale CORESPONDENŢA 485 486 I.L. CARAGIALE 16 [19 sept. 1910] …Să fim drepţi: Ibrăileanu (instinctiv sau pe gîndite, nu importă) a ştiut să preîntîmpine jocul bravului tînăr publicist, la care, ca la orice brav la valeur n’attend pas le nombre des années. Totuşi trebuie să mărturisească şi amicul nostru Ibrăileanu că bravul june, care a epatat redacţia, „Vieţii Romîneşti” cu proza lui vertiginoasă, pour un coup d’essai leur fi un coup de maître. 17 Dragă Doctore, iartă-mă; n-am ce-ţi face; trebuie să te supăr cu o rugăminte. Sosesc în Iaşi miercuri seara (9/22 febr.), prin Paşcani, la 6,10. Doresc să văd cît se poate mai degrabă pe Bădărău, fără să dau mai nainte cu ochii de lume. Iată prin urmare ce te rog: în cel mai discret chip, – adică fără a spune la mai mulţi că sosesc –, fii bun şi trimite la gară pe un om de încredere, care m-ar cunoaşte personal, să m-aştepte şi să mă piloteze pînă la ţinta mea. Şi, pe urmă, îndrăznesc să te mai rog ceva: comandă şi reţine din vreme pentru mine o odaie încălzită la „Europa Buch”. Pînă la revedere, o prietenească strîngere de mînă, Caragiale Duminică, 6/19/II/911 CORESPONDENŢA 487 18 [Berlin, 6 mai 1912] Stimate amice, Duminică, 29 aprilie st.v. voi fi în Ieşi, unde voi rămînea vreo trei zile. Îmi voi face plăcerea să te văd, şi vom vorbi despre editorul lui Roman. Pînă atunci, multe salutări distinse d-tale şi confraţilor. Al Dv. bun prieten, Caragiale Luni seara Domnului Doctor A. Steuerman Iassy Rumänien Către FRAŢII ŞARAGA 1 ÎNVOIALĂ Subsemnaţii I.L. Caragiale, Bucureşti, şi Fraţii Şaraga, librari Iaşi, am convenit: Eu Caragiale am vîndut dlor Şaraga dreptul de a tipări operele mele teatrale şi adică: Noaptea furtunoasă, Scrisoarea pierdută, Conul Leonida, Năpasta, D’ale Carnavalului şi încă o piesă într-un act, netipărită încă pînă acuma nicăieri, precum şi trei articule din volumul meu Note şi Schiţe: În Nirvana, Două Note şi Ironie ca prefaţa la poeziile lui Eminescu în ediţia Şaraga, cu condiţiile următoare: Dnii Şaraga vor tipări piesele mele în două volume cu titlul: I.L. Caragiale, TEATRU I şi II, a cîte 6 000 şase mii exem plare unul, toate iscălite de mine sau de un însărcinat al meu la Iaşi. Dd. Şaraga mă vor anunţa prin o scrisoare recomandată cu 15 zile înainte de apariţia coalii întîia. La caz dacă nu voi merge, sau nu voi da însărcinarea cuiva, vor putea pune în vînzare volumele neiscălite, dîndu-mi un act autentic din partea tipografului respectiv că nu s-au tras mai mult de 6 000 şase mii exemplare de fiece volum. 488 Preţul ediţiei întîia l-am primit în suma de trei sute lei 300 şi mă oblig a le acorda dlor Şaraga prelungirea indefinită acestei învoieli de faţa, ori de cîte ori mi-o vor cere, cu aceleaşi condiţii aci mai sus arătate. Fără de o altă învoială între noi, mă oblig a nu mai da drept de editură a acestor opere niminui în Romînia, pe viitor, nici nicăieri, în limba romînă. Se înţelege că aceasta nu priveşte decît cele două volume ale mele, iar nu şi prefaţa la operele lui Eminescu, pe care le-o dau Fraţilor Şaraga din prieteşug şi fără nici o pretenţie. Corectura pe curat trebuie s-o văz eu şi să dau bunul de imprimat. N-au voie fraţii Şaraga a mai publica un şir măcar străin în volumele mele, fie ca prefaţa, ca note, ca orişice, fără o prealabilă şi anume învoire a mea, nici a schimba o iotă măcar din textul meu. Fraţii Şaraga se obligă la fiecare ediţie a-mi trimite de fiecare volum al meu cîte patruzeci (40) exemplare ediţie populară şi cîte (10) zece exemplare de lux, asemenea şi cîte două exemplare (2) din orice volum apărut sau ar apărea în colecţia populară literară Şaraga. Voi preda manuscrisul pînă într-o lună de astăzi, complet. Făcut astăzi în Bucureşti, cu bună învoială, 1893 ianuar 22. I.L. Caragiale Strada Colţii 78, Bucureşti 2 Domnule Şaraga, Peste cîteva zile veţi primi somaţiunea mea prin portărei spre reziliarea Contractului nostru pe care Dv. l-aţi călcat. Dv. aţi publicat Poeziile lui Eminescu fără prefaţa mea, cum eram învoiţi. – Mă simt dar dezlegat de înajamentul meu. Fără CORESPONDENŢA 489 această condiţie, nu v-aş fi dat Teatrul meu cu acelaşi preţ ca Morţun. Al Dv. Caragiale Bucureşti, 1893 5 aprilie 3 Stimate Domnule Şaraga, O noapte furtunoasă rămîne cu dedicaţia cătră d. T. Maiorescu. Prefaţa lui Maiorescu nu se mai pune. La D’ale Carnavalului şi la Soacra (pe care o cheamă F i f i n a , iar nu Tifina ca în „Evenimentul lit[erar]”) nu trebuie nici o dedicaţie. La Soacra vreu o corectură s-o fac eu – ar fi preferabil să am corectura întîia. Ce facem cu afacerea Teatrului? Salutare, Caragiale Str. Carol 65, Bucureşti 1894, 7/4 4 ÎNVOIALĂ Subsemnatul I.L. Caragiale, publicist, domiciliat în Bucureşti, şi Fraţii Şaraga, librari-editori, domiciliaţi în Iaşi, am convenit: 1. Eu Caragiale am vîndut d-lor Fraţii Şaraga dreptul de a edita şi tipări operele mele întitulate Nuvele, conţinînd: Păcat, 490 I.L. CARAGIALE CORESPONDENŢA 491 Făclia de Paşte, Poveste, Răzbunare etc., şi Mofturi din articolele mele din „Moftul Romîn”, cu condiţiunile următoare: Dnii Şaraga vor edita şi tipări scrierile mele sus-arătate în două volume cu titlurile următoare: un volum întitulat Nuvele, altul Mofturi, în cîte 6 000 (şase mii) exemplare. 2. Preţul ediţiei întîia de cîte 6 000 (şase mii) exemplare l-am primit în suma de 500 (cinci sute) lei la facerea acestei învoieli şi mă oblig a acorda în aceleaşi condiţiuni dlor Şaraga prelungirea indefinită a învoielii de faţa, ori de cîte ori mi-o vor cere, plătindu-mi anticipat pentru fiecare volum cîte 250 lei (două sute cincizeci) la punerea în vînzare [a] unei nouă ediţiuni tot de 6 000 (şase mii) exemplare. Fără altă învoială între noi, eu Caragiale mă oblig a nu mai da drept de editură a acestor opere nimănui în limba romînă, nici în ţara, nici în străinătate. Manuscrisul l-am predat dlor Şaraga şi mă oblig a face corectura cuvenită. 3. Noi Fraţii Şaraga ne obligăm a trimite dlui Caragiale, din fiecare volum, la fiecare ediţie, cîte 25 (douăzeci şi cinci) exemplare. Făcut azi în Bucureşti la 20 octomvrie 1894. I.L. Caragiale Str. Colţei, 78 Către I. D. ŞTEFĂNESCU1 1 Draguţilor, Cu ce alta vă pot mulţumi pentru delicata voastră atenţiune decît cu urarea din toată inima?... să vă dea Dumnezeu numa bine şi noroc! Să trăiţi frumos, nesocotind micile necazuri trecătoare şi bucurîndu-vă cuminte de atîtea daruri bune ale vieţii! Fiţi bravi! Nu uitaţi niciodată că fericirea adevărată şi-o găseşte omul mai degrabă-n adîncimea sufletului său decît în vastitatea lumii! Acolo, în fundul sufletului, cînd e sufletul întreg, se arată Dumnezeu mai luminos şi mai a-tot-puternic decît în toate celelalte ale sale minunate şi nemărginite arătări. Arate-se vouă acolo aşa de generos cum doresc să li se arate şi copiilor mei! Fiţi sănătoşi şi veseli, şi primiţi călduroase îmbrăţişari de la al vostru devotat ca un unchiu bun Caragiale P.S. Dragă doamnă Ştefănescu, fii, rogu-te, supusă iubitului dumitale profesor! Dragă domnule Ştefănescu, nu fi, te rog, prea sever cu iubita dumitale elevă!... Fie catalogul vostru plin numai de note eminente! La toţi ai voştri, multă sănătate! 11/24 sept. 909 Einschreiben Domnului şi Doamnei I. Ştefănescu Bukarest, str. Antim, 25, Rumänien 492 CORESPONDENŢA 493 2 [Berlin, 26. aprilie 1910] Christos a înviiat! La mulţi ani cu sănătate, noroc şi voie bună! Caragiale Herrn und Frau Ion Ştefănescu profesor Bukarest Str. Brezoianu 2, Rumänien Către GEORGE TAŞCĂ Domnului şi Doamnei Georges Taşcă Bucarest Mulţumesc. Cu părintească dragoste, al vostru Caragiale Schöneberg bei Berlin 13 febr. 1912 494 Către TEODOR (?) Dragă Teodor, Aş vrea să ştiu dacă ceea ce mi-ai spus, într-o seară, relativ la o convorbire a ta cu Cioflec era un moft curat şi simplu, sau conţinea măcar un grăunte de seriozitate; şi iată de ce aş vrea să ştiu asta: fiindcă eu aş începe să lucrez pe seama mea, şi, cum ţi-am spus, dacă aş avea o propunere serioasă, aş întîrzia lucrul meu şi m-aş apuca de lucrul cerut. Oricum însă, nu mai vreau să pierz vremea. Eu te-am aşteptat degeaba, – după ce te căutasem, pe acasă, – în două rînduri, la berărie, precum ţi-am fost lăsat vorbă. Aşadar, fii bun de vezi întîi pe Cioflec şi pe urmă scrie-mi ce şi cum. Dacă e ceva serios, ori viu eu la Bucureşti, ori mai bine, fiindcă voi aveţi cartă de liber parcurs, veniţi voi o zi pe aici. Între noi fie zis, nu mi-ar părea rău să fii şi tu de faţa la negocierea acestei afaceri, dacă e să se facă. Pîn-atunci, la revedere, Caragiale Sinaia, miercuri, 9.VI. [înainte de 1904] 495 Către ION TEODORESCU [Buzău, ianuarie 1895] Bravo, neică, mi-a plăcut straşnic panorama lui Braun. Te invit la o porţie de cotletă de onoare de porc pe linte. Caragiale 496 497 Către AL. TZIGARA–SAMURCAŞ Hohenzollerndamm 12, miercuri, 10.III.a.m. [1909] Stimate amice, Astăzi, miercuri, plec la Leipzig; mă-ntorc vineri seara. De sîmbătă încolo, în toate zilele, te aştept cu multă dragoste. Al dumitale devotat servitor, Caragiale Herrn Professor A.Tzigara-Samurcaş Hotel Continental Neustädtische-Kirchstrasse Hier Către ZIARUL „UNIVERSUL” 1 [Berlin, 22 iunie 1906] Domnule Administrator, V-am expediat 20 franci pentru continuarea abonamentului meu la „Universul” de la 15 iunie încolo. Cu această ocazie încă o dată vă rog să-mi trimiteţi mai regulat ziarul şi totdeuna aceeaşi ediţie, nu ca pînă acuma ediţii deosebite, căci citesc lucruri de urmare pe care nu le înţeleg. Vă mai rog a rectifica adresa precum urmează: Wilmersdorf bei Berlin Preussichestr. 10 Hpt. Cu stimă, I. L. Caragiale Herrn Administrator al „Universului” Bukarest, str. Brezoianu 11, Rumänien 2 [Berlin, 8 febr. 1912] Stimate domnule director şi stimaţilor confraţi de la „Universul”, Sunt recunoscător pentru atîta bună prietenie ce mi-aţi arătat, amintindu-vă de mine la ziua mea. Vă mulţumesc din inimă şi vă rog să binevoiţi a primi cele mai distinse salutări din partea bătrînului Dv. confrate, Caragiale 498 Către ALCEU URECHIA 1 12 iulie [18]96 Domnule doctor, În contul reţetelor, nu medicale, ci conferenţiare, ale stagiunii viitoare, sunteţi rugat a-mi avansa prin postă Una sută (100) de lei la adresa mai jos indicată. De această modestă sumă are subscrisul o nevoie nemaipomenită, fiind aminteri în imposibilitate de a se repatria şi silit astfel a rămîne în mijlocul vrăjmaşilor seculari ai naţiunii noastre. De o promptă reîntoarcere a sumii avansate, să nu vă îndoiţi. Fă pe dracu-n patru, în opt, în 16, în orice format, numai nu mă lăsa, că crăp – am contat pe o sumă care trebuia să mi-o trimeaţa Disescu, avocatul, şi am rămas aci foarte încurcat. Complimente de la noi la voi. Răspunde-mi în orice caz, Caragiale Adresa: Tusnad – Ungarn 499 2 Stimati domnule doctor, Mă aflu cu famelia di mai multe dzîli în Chiatra-N. Aice-i tare frumoasă pozîţia. Mînînc şi beu, cocoane, di mama focului, că-i aerul sănătos. Apoi dup-aceea tăte cele-s di un îftişug... Vremea-i tare bună, numai atîta că ploaie cîtu-i dzăua – pozîţie di munte, mă rog matali. Trebui să umbli tot cu birja cu poclitul ridicat. Atîta doară-i bini că-s birji cu un cal şi nu au taxă; merg pe tîrguială, cum ti poţi agiungi din preţ. Is mulţi şî-i concurenţa mare; pi mine mă plimbă unul cu cîti triidzăşi di bani ceasul. Ba încă, conul Toderică, un prietin, mi-o spus: „Ăracan di mine, bri omule! da’ ce-i dai jadanului atîta? Ai să strîci preţurili!” – Pi d-sa îl duci cu douădzăşi şi cinci di bani. Sara-i tare răcoare; trebuie să pui un surtuşel di cele groase. Merg la grădina poblică, undi cîntă mudzica reghimentului; da, poati să ploaie cu ciutura, să trăsnească, să plesnească, ei tot cîntă regulat di cîti două ori pi dzî, cîti patru ceasuri în şir, di la opt păreă la douăspridzăşe, dimineaţa şi sara: ti mieri, cocoane, cum nu li crapă foalele di atîta suflări! Aice-i şi feredeu di idrotirapie; da pacat că ni băgăm cu taţi jedanii la un loc. Incalte, vineri sara e o halalaie di ti ţîi di cap; că vineri sara orice jedan, fii cît di parşîv, e poroncă de la legea lor să sî spele, pi urmă să margă la havră, ş-ap’ dup-aceea să se dee la balabustă. Apoi să veţ mata, cocoane, ce gloată-i la bazen di jedani, şi ce scărnăvie! mai rău ti feşteleşti. Noi om şedè aice pără pi la septemvrie; dacă oi puté, poate că păr-atunci m-oi răpedzi şi pi la Sinaia, într-o doară. Pîr-atunşi primiţi complimenti di la noi. Di la fimeea mè săruturi pintru duduia a matali. Pintru mata, o strîngere di mînă de la al matale Caragiale Chitara N., 18 iulie 97 500 I.L. CARAGIALE Complimente la Vau. Scrie-mi ce mai face. Dacă vrai să-mi răspundzi, iata cole adresa mè: Caragiale la d. Constantin Isecescu Chiarta Neamţ 3 [ianuarie 1900] Dragă Alecu, Mi-a căzut o mare greutate în spinare: să ţiu o conferenţa (lectură, bine ’nţeles), pentru Societatea „Tinerimea Romînă” şi totdeodată să te rog şi pe tine să ţii una. Asta ar fi sîmbăta asta sau joia din săptămîna viitoare sau chiar sîmbăta ailaltă. Ce zici? Dacă poţi, închipuie-ţi ce onoare ar fi pentru mine că te-am putut căpăta. De aminteri, eu le-am spus că fără tine singur nu pot să le fac nimic. Aştept răspunsul tău; pînă la revedere o strîngere de mînă Caragiale Marţi 14 d. „Societatea Tin. Romînă” este o societate nici grozavă, dar nici ridiculă. Are scopuri absolut filantropice şi culturale, că fără cultural nu se poate; încai, dacă nu e cultură, să fie măgar (pardon! măcar) cultural. 4 [înainte de 1904] Iubite amice, Am primit scrisoarea ta şi mi-a părut foarte rău că eşti bolnav; eu slavă Domnului – domnului doctor Ureche! sunt mai binişor, deşi sunt surd ca toată familia împreună. CORESPONDENŢA 501 Trimite degrab la doctorul meu, dr. Ureche, eminentul nostru practician, să-ţi dea ce mi-a dat mie: păzeşte-te de frig; ia, pînă să vie excelentul nostru Alceu, o curaţenie, şi urmează apoi poveţele lui. Cînd va veni la tine, spune-i din parte-mi că-i sunt peste poate recunoscător: am rămas surd, surd, ca o persoană venerabilă, la care el a ţinut odinioară prea mult – dar cel puţin nu mă mai doare nimic. Cu cea mai călduroasă dragoste, al tău, Caragiale Adresa doctorului: strada 11 Fevruarie 5 [înainte de 1904] Dragă Doctore, Sunt într-o situaţiune desperată, şi nu pot conta pe alt sprijin decît pe devotamentul tău amical, care-mi place a crede că nu se va dezminţi nici de astă dată. Iartă-mi stilul şi caligrafia; îţi scriu la aman. Iată de ce e vorba: avem deseară la masă, între altele, şi o plăcintă cu carne şi cu brînză, de nişte dimensiuni aşa de vaste, că n-am putea-o birui decît cu concursul devotat al vostru, bunii mei amici. Facem un deznădăjduit apel la mărinimia voastră: nu ne lăsaţi, deseară 6 1/2–7, singuri şi fără o mînă de ajutor în faţa monstrului, căruia noi trebuie să-i numărăm foile nenumărate. Aştept cu bătaie de inimă un răspuns afirmativ. Al tău devotat Caragiale Duminică Artocreas, vulgo plăcintă, plaţenta plaţet! 502 I.L. CARAGIALE 6 [înainte de 1904] Clarissime Domnule Doctore, Jumătake la şăpke, mă rog, fiţi nesmintit la număruşul 15 strada Rotari, unghe vă aşteptăm cu cina, la care vom face o familială colaţiune. Încă mă recomand, cu gratitudinetate, al dv. Caragiale Marţi, 27 febr. 7 [înainte de 1904] Ilustre Nemrod, Un moment nu m-am fost îndoit că d-ta, care ai vînat cu atîta succes pe Ghiţa Porcul, nu vei răpune pînă-n sfîrşit şi un purcel, – aşa că de mult beam, în vederea ultimului d-tale succes cinegetic, aperitive peste aperitive. Sunt gata – şi aştept cu nerăbdare momentul – să viu, împreună cu consoartea mea, a serba la dv. acest triumf, care, sper, nu va fi cel din urmă al dv. Cu toată stima şi admiraţia, Al Dv. Caragiale 8 Din sînul maicii noastre, şi de la picioarele draguţiului ghe el, îţi trimet o salutaţiugne – daco-romană, mă rog! Car Roma, miercuri, 14/I/904 CORESPONDENŢA 503 9 Nuernberg, 9 aprilie 1904 Închipuiţi-vă ce aţi lăsat! P.S. – Asta se ia înainte de cafea cu lapte, foarte de dimineaţa. Car 10 [luni, 18 apr. 04] „Servus! Cineva lipseşte aici, ca să fie minune întreagă. – Care? – mă vei întreba. Tu! – îţi voi răspunde. – Tu cu bicicleta şi cu Margareta. Servus C Aan Doctor Urechia Strada Schitu Măgureanu Bukarest, (Roumanie) 11 Köln, 29 aprilie 1904 Aş vrea să ştiu dacă ai îndrăzni să te sui pînă-n vîrf, alpinistule! Car 504 I.L. CARAGIALE 12 [Sgravenhage, 29 apr. 04] Moft pe lîngă realitate. C Aan Doctor Urechia Alpinist Carpatin Str. Schitul Măgureanu 5 Bukarest, Rumänien 13 [Sgravenhage, 29 apr. 04] Palidă şi meschină icoană a vastelor grădini ce se cheamă poolderul Haarlemului. C CORESPONDENŢA 505 barbe riche noire comme aile corbeau, nez gros, plein morve. 506 I.L. CARAGIALE 15 Gara Breslau, 14 martie 1905 Dragă Alceu, Plînge-mă! În acest moment pun în gură prima franzelă a exilului. Vă salut, cu o foame îndrăcită, mînca-v-ar nenea! Complimente lui Metronimidis. Nu mai pot scrie. Mi-a adus băiatul zupa, mă rog frumos. Car 16 Wilmersdorf bei Berlin, 18 martie 1905 Stimate Domnule Doctor, Împrejurarea m-a făcut să aflu ceva neplăcut pentru d-ta! pentru familia d-tale şi pentru amicul d-tale Maestrul Metronimidis şi pentru familia d-sale. Nu căuta să afli cine este autorul acestor rînduri; el vrea să păstreze anonimul: destul că el îţi este binevoitor şi d-tale şi familiei şi amicilor, şi un moment nu poate ezita a te preveni de un rău care te ameninţa. Dar să venim la obiectul nostru. Iată. Beţivul care a fost sîmbăta trecută şi duminica trecută la masa dv. a umplut lumea p-aci cu calomnia că l-aţi omorît cu bucate de post şi cu varză; că toată noaptea pe drum în sleeping-car a stat, nu în pat, ci pe scaunul de la pour Messieurs; în fine că va veni iar la Bucureşti şi că va pretinde să-i faceţi friptură de miel şi borş; fiindcă aşa e învăţat: întruna mănîncă borş, beţivul! Vă anunţ dar ca binevoitor, să ştiţi că o să primiţi o depeşe de la el, scurtă, dar cuprinzătoare, cam aşa: cutare zi dejun sau cutare CORESPONDENŢA 507 zi prînz. Pregătiţi-vă dar, şi avizaţi şi pe maestrul cu familia şi cu unchiu-său; să fie gata toată lumea, că iar vine beţivul! Un amic care vă doreşte binele, X... Y... Z... 17 [Treptow, 31.5.05] Să veniţi să vă-nchinaţi aici la mănăstire. Hel mai fain din tete hele, mă rog frumos la domnu Doctor. C Wohlgeboren Herrn Doctor Med. A. Urechia Bukarest 5 str. Schitul Măgureanu Rumänien 18 [Freienwald (Oder), 3.7.05] Trăiască familia turistă Dr. Urechia. Caragialeştii. Herrn Doctor A. V. Urechia und Familie Sinaia, Villa Urechia Rumänien 19 Berlin-Wilm., Preussischestr, 10, Joi, 7/20 iulie [1]905 Dragă Alceu, Am păţit mai zilele trecute o mare ruşine. Să tac şi s-o înghit? – Greu – şi ar fi şi păcat! Mi-eşti prea bun prietin – aşa 508 I.L. CARAGIALE cel puţin mă măgulesc a crede, şi sper că nu mă-nşel – ca să nu ţi-o mărturisesc, aşteptînd cu încredere de la tine un răspuns de mîngîiere. Dar, rogu-te, sub secret de jurămînt, numa-ntre noi să rămîie. O să-ţi pară, desigur, prea lungă trista mea scrisoare; dar, iartă-mă, scumpul meu amic, trebuie să-ţi spun totul. Ai, te conjur, răbdare şi acordă-mi cîteva minute de atenţiune. Am compromis Berlinul, compromis Imperiul şi naţia germanilor, compromis pe mine, familia mea, în fine! Barbu!... Barbu, în trecerea lui spre Paris, a dat prin Berlin!... Eu! eu, lipsitul de cel mai elementar instinct de conservare a reputaţiei naţionale – germane, – eu l-am îndemnat să treacă pe aici! I-am ieşit joi, 23 iunie st.v. d.am., întru întîmpinare la gara de la Breslau... Era – binişor... Intrăm în vagonul-restaurant ca să urmăm drumul încoace. Berea – „iar caldă”! De cînd a intrat (azi-dimineaţa) pe teritoriul german, nu s-a învrednicit să găsească un pahar de „ber’ rece!” (o înjurătură la adresa nemţilor ca entitate naţionala). Dar ce să facem? rece, caldă, alta nu e; asta este; datoria ne calcă s-o bem ş-aşa; şi tragem – şi tutun. Suntem cam fleocaiţi, probabil de căldură, cu toate că e destul de răcoare... Deodată, miroase straşnic a ars. „S-a aprins vagonul! zic eu îngrozit. 83 de km pe oră! carbonizat în goana rapidului! departe de patrie, de familie! Maica mea!.” Ce e?... Arde faţa de masă: o ţigareta nestăpînită – o gaură neagră cît o bancuţa... Degrab înăbuş scandalul – acoper această ocară, de frica chelnerului. Am ajuns la Berlin. De acuma, ţin’ te! Administraţie, armată, arte, ştiinţe, litere, tramvaie, drumuri de fier, birji, chelneri, frizeri, public, prăvălii, case, monumente, mîncare, bere, tot, tot, prost, stupid, imbecil! Numai un lucru scapă, ca prin minune – apa; nu-nţeleg de ce. Începem de vineri dimineaţa. CORESPONDENŢA 509 Vezi-ne de acolo, pe mine, domnule doctor, ce figură fac eu, mă rog, la d. Meister Metzentin, frizerul meu, ceva mai mult, vecinul meu, cînd Barbu, pe care l-am recomandat ca „Herr Professor”, răcneşte că-l jupoaie! Uite-l cum aleargă de colo pînă colo, cu bogata lui capelură vîlvoi, săpunit, cu oerveţelul la gît, văitîndu-se, şi-n ruptul capului nu mai vrea să se lase „torturat” „... lui de neamţ stup’pid!” Meisterul, scrupulos, vrea să-l apuce să-l puie jos; Herr Professor ţipa şi nu se lasă, Doamne fereşte! Furie mare... – Mersi, destul, maiher!... ta de neamţ stup’pid! M-ai omorît, domnule! Şi, ce e drept, d. Metzentin, de fel nu prea deştept, face nişte ochi de adevărat stupid. Cu chiu cu vai, Herr Professor, mai potolit, se reaşează oftînd greu şi se mai lasă săpunit încă o dată, mai bine. Neamţul ascute briciul, şi iar începe supliciul. La fiece trăsătură, clientul face pe scaun nişte contorsiuni oribile, ca un condamnat american la o experienţa de execuţie prin electricitate*... Dar, Gott sei Dank! am ajuns la cioc: aici trebuie să lucrăm cu foarfeca. Ţac! o dată neamţul. Aş! pacientul se ridică-n picioare exasperat: „Pardon, maiher!” smuceşte instrumentul din mîna calăului şi-ncepe să-şi potrivească singur ţacalia. Iese niţel mai mică la stînga, o mai ciupeşte la dreapta; iese mai mică la dreapta, o – etc. În fine, „Hai sictir!” trînteşte foarfeca – cît p-aci să facă praf borcănelele negustorului; se uită placid în oglindă, dă din cap, şi pe urmă din buze: 510 I.L. CARAGIALE *Am aflat pe urmă că Madame Metzentin, care locuieşte în odaiţa din dos, desparţita de prăvălie numai cu scînduri, uşă cu geam şi perdeluţa, a dat, în seara memorabilei experienţe americane, naştere unui Metzentinel – cam cu vreo săptămînă înainte de termen (pretinde dumneaei). Desigur, a greşit socoteala. Se-ntîmplă. Mama şi copilul se află bine. – Mprţ! Apoi, către mine: – Cît să-i dau nenorocitului ăstuia? – Taxa e 20 pfenigi; dar... fiindcă l-ai cam mîhnit pe bietul neamţ, poţi să-l mîngîi cu 30. Îi dă lui maiher cît îi dau eu pentru o lună de abonament două mărci, taxa înzecită, şi plecăm. De atunci, mereu mă-ntreabă d. Metzentin, cînd mai vine Herr Professor, care i-a plăcut mult: Sehr or’ginal! Acuma, vezi-ne, mă rog frumos, dle doctor, în vestitul parc Tiergarten! Uite cum oprim trăsura şi ne dăm jos, ca să fiu eu supus la un sever examen de silvicultură, şi cum d. profesor, triumfător asupra ignoranţei mele, îmi arată cu bastonul una cîte una toate deosebitele esenţe: – Ăsta e brad, boule! asta mesteacăn, asta stejar, paltin, frasin, gorun, arin, fag, oţetar, jugastru, plută, pleop, alun, corn, salcîm turcesc, tei popesc, lemn jigărit, lemn cîinesc, lemn păduchios, rîia pădurii –und so weiter! Eu urmez cu atenţie, iar birjarul priveşte la noi cu mult respect, crezîndu-ne negustori străini, veniţi să luăm în tăiere pădurea împărătească a oraşului. Mai vezi-ne de acolo d-ta ce figură facem în faţa Reichstagului (Parlamentul Imperiului) între statua lui Bismarck şi Siegessäule. Eu stau umilit, ca un şcoler incapaţe, mă rog, iar d. profesor mă muştruluieşte la Estetică: făcînd cu bas tonul gesturi indicative foarte largi, îmi arată („Uite, boule!”) una cîte una toate ereziile artistice ale grandiosului palat. – Il a voulu faire grandieu!... Mprţ!... Stup’pizi!... Nu vezi, mă, că sunt imbecili! n-au talent, mă! Toate astea pe un diapazon potrivit cu vastitatea pieţei... Şi aşa, încep cîţiva nemţi curioşi şi nişte engleji travellers, o familie numeroasă, să se strîngă împrejurul nostru şi să ne admire. Englezul cel bătrîn închide Baedekerul şi toţi ascultă CORESPONDENŢA 511 cu luare aminte. Asta încordează verva profesorului, care continuă, ridicînd şi mai solemn tonul: – Imbecili!... Şi vor să facă în mare!... [...] (Textual şi fonografic garantat.) Englejii noştri probabil nu înţeleg franţuzeşte: nici cea mai palidă încruntătură măcar. – Dar, îndrăznesc eu, trăgînd cu coada ochiului la cartea de sub subţioara milordului, am văzut în Baedeker... – Baedeker e stup’pid! Un gest foarte larg cu bastonul... Englejii fac nişte ochi mari: parcă ar înţelege ceva. – Dar, adaog eu prosteşte, nu zice chiar Baedeker personal... colaboratorul lui francez, un cunoscut critic de artă – Desfontaines… D. profesor, impacientat de atîta stăruinţa, foarte sever: – Nu fi bou!... Uite, mă! uite, mă! uite, mă! Şi, lucrînd foarte volubil şi larg cu amîndouă braţele, m-ajunge cu mîneca stîngă peste obraz şi-mi zboară ochelarii cît colo; îi culeg repede... M-a chiorît! un geam spart ţandari. Toată lumea ne face mare haz. – Haide, Barbule... Şi pornesc; dar el m-apucă de braţ, mă-nvîrteşte-n loc şi iar... pettre! Am isprăvit conferenţa asupra Reichstagului. Dăm să intrăm pe Unter den Linden. Englejii după noi... Nu mai pot de necaz insularii, se vede bine, că nu ne pricep frumoasa limbă maternă: [...] 512 I.L. CARAGIALE *Aşa mi se pare că se scrie verbul acesta. Ori aşa: paître? Nu ştiu. Mi-e lene să mai caut în Larousse. Poarta de Brandenburg... Maiculiţa! ce iritaţiune! ce nobilă indignare şi ce înjurături! – Partenonul şi Tezeionul lipite! îngemenate! Asta e prea mult!... lor de nemţi stup’pizi!... Mizerabilii! Cîţiva paşi pe Unter den Linden, unde sunt „mai mulţi tei jigariţi decît popeşti, şi pe urmă arini, paltini” etc. şi ne răzbeşte foamea. Spre dezolarea englejilor, o birje: „Ei! maiher!” Acasă: – Ai un moment răbdare; se fac numaidecît ochiurile... Stai niţel... – Nu stau! mi-e foame! Şi fără să mai scoatem pardesiul, atacăm fièros o ridiche mare de Bavaria, foarte necăcioasă (specialitate), tăvălind-o prin solniţa. – Haide, fie cum o fi! zic eu nevestii la bucătărie... Mi-e frică, Doamne fereşte, de vreo apendicită! Slavă Domnului! Vin ochiurile cu mamaliguţa şi brînză de burduf şi, după ele, madame Caragiale, autoarea, foarte convinsă de un frumos succes. Ochiurile – „prea răscoapte”. Mamaliguţa – „prea pripită”. Brînza – „iuţita” (Figura autoarei). Peştele rasol. – Musafirul îl miroase de-aproape de tot, şi parcă s-ar cam strîmba. Madame Caragiale: (très piquée): E proaspăt, Barbule, vai de mine! l-am cumpărat eu az’dimineaţa: era viu; uite aşa se bătea; şi l-am fiert eu în persoană... Musafirul: (cu humor) O fi fost proaspăt, soro, dacă zici d-ta; dar nu l-ai fiert destul! Nu ştii să-l fierbi! e crud... Îmbucă, clefăie şi scuipă-n taler: – Nu mîncaţi, copii! e mai tot crud, cînd vă spui eu... păcat! Şi, spre pedeapsă, peştele crud sufere tortura cuţitului, spre a i se alege părţile oarecum mai admisibile. Ciulamaua – „labarţata, nu destul de închegată şi de prăjită, rumenită!” CORESPONDENŢA 513 – Să te-nvaţ eu să faci ciulama, neică! Iei un clapon gras, durduliu etc., etc. Friptura de porc (altă specialitate locală, să juri că e piept de curcan) – „n-are a face cu purcelul nostru romînesc de casă”... Berea (iarăşi o specialitate, Pfungstaedter Export-Bock, articol hors-concours, finisim) – „n-are a face cu berea franceză St.-Jean”. Piersicile – „mălaieţe”. În fine, jivarţul – „apă chioară”. Îmi pare rău; dar, mai la urmă, gîndesc eu, astea toate privesc pe madame Caragiale – care rămîne foarte tristă de nenorocitu-i debut. Am dejunat. Dacă ar fi fost St.-Jean, poate c-am fi băut mai mult; Pfungstaedter n-am putut bea decît vreo zece sticle, a 700 gr. După amiazi. Intrăm pe un mare bulevard – Kurfürstendamm. Ne oprim în faţa unuia din magazinele de lux, aşa-numitele Kunstausstellung, unde se expun noutaţi artistice – autori de toate naţiile. La un geam enorm de cristal (vreo cinci metri laţime şi cam tot atîta-nalţime), fel de fel de figurine, porţelanuri, picturi şi aquarele. Începem lecţia de Estetică cu bastonul... Mişcare indicativă foarte pronunţata: o semnătură franceză*; un cer cu „clocoteală” de nori, pe o mare „îndîrjită” – perspectivă „sinceră”! – Uite, mă, boule! 514 I.L. CARAGIALE * Aici, în Prusia, sunt foarte mulţi germani cu nume franceze – Maché, Coundé, Doré, Barthet, Romain Thalbot, Dupuy, Dampmartin şi cîte altele... Prima noastră servitoare aici, fată de la ţara, tatăl cultivator de pămînt, se numea, scris în condicuţa, Mina de Vantier. După cum mi s-a explicat (ţi-o dau cum am primit-o, şi crez că nu te induc în eroare), toţi aceştia sunt urmaşii germanizaţi ai emigranţilor francezi protestanţi, din veacul XVII, după revocarea Edictului de la Nantes. Mare cîştig pentru Germania. Şi, amăgit pesemne de sinceritatea perspectivei, poc! cu vîrful bastonului în geam. Mi s-a tăiat inima: asta nu mai e geam de ochelari; cel puţin 300 mărci!... Dumnezeule! din ce am scăpatără! Herr Professor s-a schimbat şi el la faţa, grozav. S-a uitat repede la vîrful bastonului şi, scurt mişcarea! întorcîndu-se cu spatele la marea îndîrjită, l-a înţepenit în trotoar. Apoi, deodată, cătră mine, care încă ţiu mîna pe bătăile inimii: – Ia ascultă-mă, nene, ce mă tot porţi pe la prăvălii? Muzeuri serioase n-au măgarii ăştia? – Ba da. Şi-ncep a-i enumera, după Baedeker, toate muzeurile, pe cari eu nu le-am văzut. – Nu vreau clasic, domnule! nu-nţelegi? Vreau să văz de ce sunt dumnealor capabili. – Atunci, hai la National-Galerie – moderni. – Du-mă acolo! Ce mă tot porţi de colo pînă colo? Acolo... – Arată-mi, domnule, pe celebrul Menzel al dumnealor, de care fac atîta caz. Mă rog de gardian să mă-ndrepteze. – Uite-l, Barbule. Un pas mare înapoi, o încruntătură, cu mîna la sprîncene en guise de visière; apoi o ricanare fieroasă: – Ăsta e Menzel?... Hahahà! Ei! sunt ridiculi, pe onoarea mea!... Ăsta?... mă-sii, de stup’pid! Scuipăm pe Menzel şi ieşim foarte scîrbiţi. ... Dar Domul cel nou? – Mai stupid decît Reichstagul... Dar monumentul Victoriei de la ’70? – Iar pettre! Dar restaurantele de lux, aşa-numitele Weinrestaurant, ori Weinabtheilung, unde nu se pomeneşte bere?... Dar băcăniile? Auzi d-ta să nu-ţi taie, aşa de gustare, cîte un mezel, la odaiţa, cu un miş-maş!... şcl. ... şcl. CORESPONDENŢA 515 Foarte obosiţi, trecem prin cîteva berării; la fiecare, două-trei halbe... Proastă – peste tot. Înapoi, acasă. Le souper à la hauteur du déjeuner... Cîteva sticle de Pfungstaedter, în timp ce (altă mîhnire pentru Didina! care zdrobită se duce să se culce) mi se demonstrează că sunt „absolut tîmpit” în materie de artă. Încă o sticlă... şi celelalte... Foarte tîrziu... Fleşcăială... Somn uşor!... Ar’ vedè’ mîne! A doua zi, sîmbătă, de la 8 1/2 dim., da capo, con brio e più mosso. După dejun, care e şi mai puţin reuşit ca ieri, iată ne soseşte de la Lipsca, chemat într-adins telegrafic spre a face cunoştinţa, d. Doctor Philologiae Paul Zarifopol*. Faţa cu tînărul erudit, ne-nţepenim în picioare, ne-ncordăm în gît şi ne umflăm în guşe – chestie de prestigiu! Plecăm toţi trei la Potsdam, la Sans-Souci. Aci, două ceasuri de conferenţa asupra artelor plastice şi-ndeosebi asupra stilului francez al epocei – le rococo... Umărul Venerii lui Pigalle, în copie**, e prea „teşit”. „Nu se putea un francez să facă un umăr aşa de «teşşit»“ etc. etc. Moara de la Sans-Souci: – Il a de jouges à Berlin... ’Mprţ!... lor de nemţi! etc. Părăsim Potsdamul şi ne-ntoarcem cu vaporul pe Havel pînă la Wanesse – vastă colonie de ville-palazzi şi de 516 I.L. CARAGIALE * D. dr. Paul Zarifopol îşi prepară acuma examenul de agregat la Universitatea unde şi-a făcut studiile. Se pretinde, nu putem şti pînă la ce punct trebuie acordată încredere acestor aserţiuni, că aici examenele ar fi, poate, şi mai riguroase decît în Romînia. **Originalul acesteia, cît şi minunatul ei pendant, Mercur încalţandu-se cu aripi, amîndouă capodopere ale celebrului Pigalle, au fost strămutate, de teama intemperiilor, la Muzeul Imperial din Berlin. În locul lor s-au aşezat două copii, reproducţii stricte, făcute pe tipar. stabilimente estivale – o pasiune, între multe altele, pentru Berlinezi. Plimbare, nec-plus-ultra: un măreţ apus de soare pe o apă largă, înconjurată de dealuri cu păduri, parcuri şi castele. – Uitaţi-vă la apă, zic eu; parcă e argint... – ’Mprţ!... aur, nu argint! – Uite, zice d. doctor Zarifopol, arătînd în bătaia blondei luni pe creţurile apei, parcă e fosfor... – ’Mprţ!... sulf, nu fosfor! Nu-i chip să nemerim nuanţa exactă. În Wanesee, ne suim la Kaiserpavillon, mare restaurant, pe deal, de pe terasa căruia se deschide asupra apei o panoramă mirifică. Căutăm vreun sfert de ceas, Barbu înainte şi noi după el, o masă, de unde să avem exact punctul de privire „cel mai grat”. Punctul de privire e cel mai important lucru pentr-un paysage, „boule!... nu ştii?” – Ochim de colea, ochim de dincolo, cînd în picioare, cînd pe vine: aici lumina „prea crudă”, aici „prea searbădă”, acolea „ternă”, dincolo – „prea lăptie”... În fine, am găsit punctul exact, punctul grat. Aşa, da! Ne aşezăm la masă. Aici, mîncăm („prost”, se-nţelege) şi ne pilim cu cîteva sticloaie de vin de Mosella, hel mai fain, mă rog frumos, şi pe urmă jivarţuri – aavele! Nu ştiu cum şi nu ştiu de ce, nesimţitori, se vede, la frumuseţile esteticei, d. Doctor şi eu, à propos de punctul de privire „cel mai grat”, riscăm oarecari pornografii, nu tocmai grave, ba, aş putea zice, chiar destul de inocente. Barbu se scandalizează grozav şi, stăpînind greu un gaz, care vrea să scape din captivitate, foarte sever: – Ştii că niciodată nu mi-au plăcut trivialitatea şi... porcăriile! A scăpat gazul... CORESPONDENŢA 517 Ne-ntoarcem cu ţugul, pe la unu noaptea, în Berlin. Mergem în ţentrum la Café National – un loc foarte interesant, staţie de băi de mare mixte pe uscat – un pandemonium! Prezenţa noastră nu trece indiferentă; ba, dacă n-am fi aşa de modeşti, am putea chiar afirma că produce oarecare senzaţie: „Fremde Herren!... Sehr or’ginelle!... Walkyriile ne aplaudă în surdină şi parcă ar vrea să ne deoachie. Ne facem că ne supărăm, dar nu putem birui îndestul un surîs de vanitate... Ne suim sus la billarde; facem o partidă, care ţine cam mult: bilele parcă ar fi patru, şi chixuri peste chixuri; bem bere (iar caldă!... lui de neamţ id’diot!), răsturnăm pahare, le spargem... Jivarţuri... aavele.. ceşti, linguriţe, farfurioare etc. etc. … Suntem leoarcă! S-a făcut ziuă. Soare... Uite, domnule, cum trece vremea cu conversaţia!... Duminică dimineaţa. Ne urcăm într-o birjă...Imbecilul de birjar – fă-ţi idee, mon cher! – aşa de dimineaţa, beat!... nu înţelege ce-i spunem! În fine, hîţa-pîţa – un ceas de călătorie. Ajungem la mahala, în Preussischestrasse. Barbu – ce memorie, domnule! – cunoaşte casa, – eu n-o cunosc, ma parole d’honneur! – loveşte pe birjar cu bastonul peste mîna dreaptă şi pe urmă i-l împlîntă în şira spinării. – Ho, maiher! (... nu ştiu ce şi nu ştiu cum!) Neamţul, beat, se-ntoarce, ca orice neamţ, stupid; dar îndată înţelege că trebuie să fie mîndru de aceste semne de intimitate, ca bun camerad. 6 ore 1/2 dim. Copăcel – pe scară. Sunăm... Familia şi servitoarea rămîn îngrozite văzîndu-ne: cred că am scăpat din ghearele Inchiziţiei. D. doctor Zarifopol, transportat, se pune la piano să ne delecteze cu ceva din Beethowen. Profităm de ocazie spre a-i da cîteva lecţiuni de muzică clasică... „Nu trebuie să se şterpelească, să se teşească, ca să zic aşa, unele note: prrt, prrrt!” Pianistul se apără arătînd caietul, unde apogiaturile sunt scrise 518 I.L. CARAGIALE cu semne minuscule, într-adins, spre a fi „şterpelite şi teşite, ca să zic aşa, prrt! prrrt!” – E-mprţ! Vedem în perete portretul lui Anghel, şi-ncepem să plîngem; mai bem ceva bere şi mai spargem un pahar. Durerea ne-a biruit. Ne culcăm nedezbracaţi pe la 8 dim., declarînd categoric că de astă dată refuzăm cu desăvîrşire dejunul Didinei. Biata fată! închipuie-ţi. Pe la 3 post-meridiane, nişte muşte ne scoală, să ne dregem. În lipsă de St.-Jean, ne mulţumim cu Pfungstaedter – parcă începe a fi potabil. Pe la 4, iată că ne soseşte un nou mosafir, un compatriot, d. Gusti, doctor în filozofie şi în drept, un tînăr savant*. E foarte timid, politicos şi pudic, ca o fată mare – nu nemţoaica. Îndată ce facem cunoştinţa, d. doctor Gusti primeşte o violentă lecţiune de filozofie à l’emporte-pièce – anume despre Schopenhauer. – Apoi, să-mi daţi voie! să mă iertaţi!... pardon!... nu-l înţelegeţi deloc pe Schopînhauer!... dar absolut deloc! Iar d. dr. Zarifopol** află că noi, pe drum, en voyage, citim, ce carte?... Les Fabliaux! căci, trebuie să ştiţi, ne preparăm a ţine, la Facultatea de litere din Bucureşti, „o serie de cursuri asupra poeziei populare şi originilor ei în genere, şi-n particular la romîni”. Et de deux! Matés sur toute la ligne! Enfoncée, l’école allemande! Dar noi stăm de vorbă, şi sunt 6 trecute; s-apropie ora desparţirii... Barbu îşi ia adio de la copii şi de la Didina, care rămîne inconsolabilă de complectul ei fiasco: despre CORESPONDENŢA 519 *Colaborator al unei reviste speciale de drept; membru al Cercului criminaliştilor moderni, unde are să facă în curînd o conferenţa despre o chestie controversată etc. **Specialitatea, în filologia romanică: limba franceză în evul mediu. apartament, nici un compliment; despre mine, chiar din contra, iar cît despre arta culinară, ... ’mprţ! Trenul pleacă la 10 seara. Mai avem aşadar aproape patru ceasuri. Suntem tare congestionaţi şi cam prea nepremeniţi în costumul nostru de traveller... Să prînzim la Grădina Zoologică, peste drum de gară. Lăsăm bagajele la d. Gusti acasă, aci aproape, şi mergem la grădină. Duminică seară. Public endimanché circulă ca la orice Promenade-Conzert, încet-încet, în masă compactă. Dar avem noi vreme de pierdut? Dăm din coate ca la şcoala de nataţie; spargem valurile mulţimii şi, cu pas gimnastic, ajungem la birtul de lux pe terasă (Etablissement de tout premier ordre)... Iar Weinrestaurant! – D-abia găsim loc, înghesuiţi între o lume foarte elegantă. Chelnerul nostru, un adevărat secretar de ambasadă de cel mai sever stil... Bătăi straşnice cu cuţitul în serviciul de muştar. – Pleacă trenul, domnule! Eu zîmbesc zaharisit. El, vînăt suprem: – Ascultă-mă! înţeleg să mă faci ridicul într-o cafenea infamă de femei pierdute; dar, faţa de domnii (şi arată cu un gest solemn pe domnii Doctori), asta este prea mult! Se scoală să plece, turbat; dar îşi ia repede seama şi s-aşează iar la loc – mai vînăt decît cum se sculase. ...Şi secretarul de ambasadă tot nu vine!... Dar pare că, iată-l. Păseşte calm. Ce flegmă diplomatică!... A! de ce n-are, mizerabilul! două mame – trei!... Ne aduce două butelii de vin de Rhin (extraordinar, ceva) la gheaţa în găleată de argint, şi apă minerală. – Să-mi dea orice, mă! fie şi... (figura dlui Dr. Gusti), numai să nu mă chinuiască! Să-mi dea degrabă! Înţelegi bine că nu vreau să scap trenul! (à la Mounet). Mi-e dorr de copilul meu! nu-nţelegi? 520 I.L. CARAGIALE O porţie de şuncă, şi alta, pe nemestecate... şi una de saumon du Rhin fumé... Atacăm eroic cu furculiţa... Malheur! – Saumonul ăsta e vechi, mă! pute!... Să nu mă-nvaţaţi şi la saumon! eu îl miros, nu cu nasul – cu furculiţa!… – ?! – (crescendo con furore) Put e ! p u t e ! p u t e ! Şi-ncepe să risipească, cu furculiţa, nevinovatele feliuţe trandafirii, afară din talerul de argint. Apoi cu o mutră acrită ca de un oribil dezgust: – Mîncaţi-l voi, dacă vreţi! D. Doctor Zarifopol, cam nevricos, se scoală şi se face că merge să caute undeva ceva prin vastul stabiliment; d. Dr. Gusti, tînăr ageamiu, rămîne cu gura căscată, cam tremurînd de un fel de vagă frică; eu, bătrîn hîrsit, mă uit la atîta lume frumoasă; Barbu strică aşa vin, cu apă; cei de la mesele apropiate ne cam trag cu coada ochiului – ba şi oarecari pufneli, destul de discrete – în vreme ce banda militară urlă, cu o ferocitate în adevăr catolică, conjuraţia din Hughenoţii... Dumnezeul meu! ce situaţiune! Infern şi maledicţiune! Mîncăm şi noi cu suliţa-n coaste, fripturile noastre sosite la potrivită vreme. Am sfîrşit... O pauză... Gazuri... – Are ăsta... şaap’panie?... (duios) Iancule! a’s’bem o şaap’panie! – Nu! zice Iancu, că pierdem trenul! (à la Nottarà) Te aşteaptă copilul tău! nu-nţelegi? Vreau să plătesc. Îmi dă peste mînă şi-mi risipeşte piţulele. Cheamă pe maiher şi-i aruncă o piesă de 20 mărci: toată socoteala 16 mărci, 40 pfg. – De ieftin, e ieftin, ce e drept... dar sunt stup’pizi, mă! (iar gazuri)... lor de nemţi!... (Oftînd) Iancule!... a’s’bem o şaap’... – Nu se poate, zice Iancu, gîndind cu groază la ce primejdie s-ar expune. CORESPONDENŢA 521 Ne-am ridicat. D. Dr. Gusti a mers înainte să ia de-acasă bagajele travellerului şi să le dea pentru wagon-lits în primirea tregherului. Ne ducem cu trei sferturi de ceas înainte la gară. Ne suim pe peron, unde bem bere sur le zinc. „Rece, da’ nu face p’àle... nu e şaap’panie!...” Iată trenul... Einsteigen bitte! Ne pupăm cu muci şi ne desparţim foarte lacrimoşi. Plecat!... Păcat!... Dd. D-ri şi eu ne uităm lung unul la altul multă vreme, pînă să ne dezmeticim, aiuriţi de trecerea meteorică a acestui phénomène vivant prin capitala germană... Vertiginos!... Grandieux! Am ostenit. Iartă, scumpul meu amic, că a abuzat de preţioasele tale momente, pe acela care cu mult dor te îmbrăţişează, al tău, Iancu P.S. Stăruie pe lîngă d. dr. Zarifopol, care vine la Sinaia şi pe care ţi-l recomand ca o excelentă pastă de prietin, să-ţi dea, la ocazie, mai ample amănunte. I-a plăcut mult! A rămas încîntat! 20 Vineri, 8/21 iulie st.n. (?) [1905] Draguţule, N-apucasem ieri să lipesc bine plicul asupra scrisorii mele triste, şi iată că primesc cărţile tale poştale. N-am ce face, rup plicul, ca să-ţi alătur un răspuns şi la ele. Despre persoana de care ţi-a vorbit Fany Zarifopol, cred că ţi-am răspuns destul. Despre călduri, fii pe pace; nu suferim de călduri deloc; ba am putea zice chiar din contra. După o foarte tîrzie primăvară, 522 I.L. CARAGIALE au fost, în adevăr, tocmai pe la sfîrşitul lui iunie şi începutul lui iulie, călduri bunicele (mai ales în oraş) pînă la 32º ziua şi 25º noaptea. Dar trebuie să ştii că aici casele nu se-ncing peste zi, ca să te frigă noaptea. D-asupra locuinţei mele se mai ridică încă trei caturi. Dar căldurile au ţinut numai, cu o întrerupere de vreo patru zile, în total opt zile. De atunci însă, adică de vreo douăzeci de zile, bate vîntul de la Marea Nordului, şi ploaie rece mai în toate zilele. De atunci iată temperatura: 16º ziua – 14º noaptea 15º ziua – 13º noaptea 14º ziua – 10º noaptea Alaltăieri-noapte s-a scoborît la 8º. Aseară, pe la 10, cînd m-am dus la culcare, 12º; azi dim. la 5 1/2, 11º; acuma, cînd, înfăşurat în Şlafrocul meu de iarnă, îţi scriu aceste rînduri (9 dim.), termometrul de la fereastră arată 13º. Vînt, nu aşa de violent ca zilele trecute; cerul tare acoperit, şi iată, începe iar ploaie măruntă şi rece. Toamnă în toată puterea cuvîntului; aşa că, – fiindcă proprietarul n-ar vrea să ne mai acorde încălzitul caloriferului (care de aminteri este acuma în reparaţie) – vă rugăm pe voi, dacă se-ntîmplă să aveţi pe acolo cîteva grade în plus care nu vă fac trebuinţa, trimiteţi-le cît mai urgent aci cu mare viteză; ori, şi mai bine, aduceţi-le chiar voi. Ei! ce-ar fi! Acu o să te mai rog ceva. Ce zici tu de Lenci? Ai văzut-o. Mi se plînge într-o scrisoare că iar se cam umflă şi că ar simţi şi oarecari dureri într-o parte. Tare greu mi-ar fi să vin acuma; dar iarăşi nu mi-ar conveni deloc s-o las la urmă pe mîna străinilor... Destul au jefuit-o pînă acuma. Spune-mi cîteva vorbe: ce prognostic, aproximativ fireşte, fie chiar vag, poţi da tu? CORESPONDENŢA 523 Ca un complement la scrisoare întîia, îţi trimit aci în original (căci o copie cît de exactă n-ar avea haz, şi nici n-ar fi credibilă) o scrisoare pe care am furat-o de la Didina. Pe- semne că ea trebuie să fi lăudat confortul de aici din ţara nemţeasca. Elementul-barbu din sufletul complex al Jenichii se revoltă (Bisserica!...) Îţi ţiu parola ta de onoare, că, cu răspunsul tău, pe care-l aştept (mi-eşti dator o scrisoare bună, sau cel puţin 24 cărţi poştale, scrise mai des) îmi vei înapoia în plic recomandat preţiosul document, fără să spui cîndva doamnei Dutzescu că am îndrăznit a-i viola secretul corespondenţei. Aş fi pierdut pentru toată viaţa. Ce ştii de la maistru Metronimidi? Aş vrea să-i scriu. Unde? Spune-i Margaretei că am proclamat-o eu de Madame de Sévigné a Romîniei: ceva mai mult, am proclamat-o al doilea şi ultimul scriitor romîn, în sensul european al cuvîntului. (Ghici, cine e primul?) Scrisorile ei sunt minunate şi cu multă plăcere le citesc şi recitesc. Vă dorim foarte mult şi crede că, dacă aş avea mijloace, nu ţi s-ar părea că mă vezi în piaţa veche stînd de vorbă cu Galibardi băiatul ori cu beţiva de Ţica; ea, desigur, cît de afumată, nu m-ar face bou şi nu mi-ar servi nişte zarzavaturi mai puţin indigeste decît principiile de estetică. Al tău de coeur, de tout coeur Car P.S. – Pe contrapagină, îţi dau o listă a persoanelor cărora te-nsărcinez a le transmite complimentele mele. G. Matheescu, „Paradis” şi famil. Costică Gherea şi familia Măcelarii şi Pescarii şi Precupeţii. Fany Szeculics. Iorgu Ionescu expoliţmaistru. M-me Szeculics şi Dl. D. Wild, lipscanul. Dna Urechia Sen[ior] D. Farcaş şi famil. Dna Leria. Niculae Birjarul. M-me Rosa Venturini. 524 I.L. CARAGIALE Niţa hamalul No. 1 M-me Esthera. Demnul lui tată. M-me V. Teodorescu şi Dl. Şeful gării. M-me Gologan şi D. cu M-lla Casierul gării. Popa ăl nemţesc. Magazionerul gării. Grassoski Legaţia austro-ung. Tănăsică Verzeanu. (pe aceşti doi îi găseşti la M-me Wappner şi Dl. jauzend la Matheescu – M-me Finkel şi Dl. pelin albastru). Pungaşul cu franzelele. Bîrsan Marica. Bello Giovanni şi famil. Gentila ei fiică Paraschiva Valentino. văduva etc. etc. etc. Pisicarul ăl şchiop (Gentilini). Uitam: M-me Paraschiva (comerciantă de M-me Fromage et Neveu legume şi terra-cotta în piaţa Gogueschor Fromage veche). Deoamnea de Şchiau Ghiţa Badea şi fam. (Mai adu-ţi-i şi tu aminte pe Şeful Poştei. cei uitaţi). Galibardi băiatul. 21 [Wilmersdorf bei Berlin, 22.7.05] Ascultă, Ştii că amicul de care ţi-am scris ieri nu ştie de glumă. Mă rog ţie, nu cumva să faci vreo indiscreţie. Nu vreau să se plîngă că am călcat regulele ospitalităţii. El nu înţelege a se glumi cu lucrurile sacrre. Contez pe discreţia ta, şi aştept răspuns. ––––– Gott sei dank. Azi, sîmbătă, 9 dim. termometrul, deşi vîntul e foarte rece, arată 15º +. Să sperăm că mai urcă cu unu CORESPONDENŢA 525 pînă d. am. Plouă mărunţel. – Barometrul, staţionar la variabil. ––––– Fiţi sănătoşi! Mă pun să scriu în pat – mi-e frig: curat cald nemţesc. Al tău Car Un: Herrn Doctor Urechia Sinaia, Villa Urechia, Rumänien 22 Berlin Wilmersdorf 25 iul./7 aug. [1905], luni Dragă Alceu, Nu te supăra, dar n-ai dreptate aproape deloc. Nu e vorba de teapă, de educaţie, mediu şcl. – toate astea sunt nimicuri trecătoare: e vorba de ceva etern, – ca timpul şi chaosul, ca însuşi unul Dumnezeu, ţie-te numa! – de PROSTIE! Să fie strănepotul lui Godefroy de Bouillon ori al lui Drandaibulea din fundătura Mitropoliei, dacă, individual, i s-a-ntîmplat omului să nu-i fie destul de nemerit la vreme şerbetul din borcanul care-i creşte pe umeri – e p-r-o-s-t – zevzec, sec, neghiob, şcl. – fără speranţa de dres şerbetul. Ia un ţăran cît de dejos, fie şi beţiv, numai deştept să fie, şi pune-l deodată în mijlocul New-Yorkului. Ia pe leica Paraschiva Badea, de exemplu. Are să caşte ochii-n patru, ca să vază lucrurile nemaivăzute, căutînd, cît poate ea să-şi dea seama de ce vede; are să se mulţumeasca, spurcăciunea, cu impresia ce i-o pot face ei lucrurile acelea şi n-are să înşire verzi şi uscate, ca să-şi afirme personalitatea proprie. S-a uitat pe sine 526 I.L. CARAGIALE ca să se uite la lucruri, şi are să zică: „Mari binale, maiculiţa! Cum or fi făcute, de nu cad? Doamne fereşte aici de un cutremur!” sau: „Gîndeam să fie şi mai mari, că auzisem că pe aici sunt de o sută de ori mai mari ca otelul lui Mazăre!”. Dar ia şi pe un strănepot de cruciat; dacă e prost, o să se-nţepeneasca-n călcîie, o să se umfle-n guşă şi o să se screamă a judeca personal buildingurile americane. Nu se poate uita la un lucru uitîndu-se pe sine: ba, lipsă de proporţie între înălţime, laţime sau îngustime; ba, trivialitate de gust; ba, comparaţii cu celebrele capodopere clasice, ionice, dorice, corintice, gotice, romane, renaissance, rococo etc.... „Monstruositaţi, mon cher!... Asta, nu e gigantic... asta e monstruos!”. Paf! Te-a înfundat? – Ai păţit-o şi d-ta la New-York cu strănepotul cruciatului d-tale, ceea ce am păţit eu cu nepotul lui Drandaibulea al meu la Berlin. Satură-te de nobilitate, reacţionarule! Îmi închipuiesc că, prin asociaţie de idei şi figuri, ai înţeles cine este nobilul urmaş de rasă, la care fac aluzie. Dacă nu l-ai ghicit, caută-l foarte, cît de foarte aproape de omul meu – acesta e umbra aceluia: ţiganul boierului. Secul nu ştie ce contenenţa să-şi dea în faţa lucrului nou, fiindcă nu e în stare să aibă siguranţa de impresie; aparatu-i de prins impresiile nu-i destul de legat: se pune pecetie pe ceară roşie, nu pe şerbet fleşcăit. Pe de altă parte iarăşi, ar fi o ruşine să se lase biruit, ori să treacă indiferent: să nu emită el părerea sa fără nici o ezitare? Se poate? Pentru prost, lucrurile nu sunt afirmări fatale, al căror înţeles omul trebuie să-l caute; ci întrebări ingenioase, la care el e dator, pentru demnitatea lui, să răspunză cît se poate mai pe negînditele – spre a epata pe alţii. Vrînd să fie grav şi personal, caută în fleacuri copilăreşti („nu-mi place!… mprţ! pettre!”) şi în locuri comune („legile simetriei, necesitatea CORESPONDENŢA 527 echilibrului, logica şi consecvenţa stilului” şi alte baliverne rîncezite) independenţa ce i s-ar părea pierdută dacă, cu absolută sinceritate, ar suferi pur şi simplu impresia, favorabilă sau nu, şi ar trece cu gura închisă mai departe, să mai vază cu ochii deschişi şi altceva. Omagiul de admiraţie, ori o simplă mărturisire a unei mediocre satisfacţiuni, ori indiferenţa, – fără comentarii, ar fi o abdicare, o scădere a demnitaţii lui. Se umflă şi se creşte pe sine: îi trebuie o reparaţiune promptă pentru mîndria lui atinsă, pare-i-se, de înfăţişarea lucrului ce-i stă dinainte neclintit, cu atîta brutală nepăsare de judecata trecătoare a atîtor trecători. Ce este lucrul, e un moft; cum judecă dumnealui, e important. Ascultă-mă pe mine, iubitule; lumea toată, cu toate frumuseţile şi ororile ei, cu toate durerile şi voluptaţile ei, cu toate minunile ei tele- şi micro-scopice, în fine cu toate ale ei toată – nu sunt nimic! El, prostul! el este totul! El este buricul Universului... Nu mai umbla deci cu explicaţii pe departe – teapă, rasă, mediu, educaţie, viţiu – zi-i scurt: prost! şi dă-i paşe numa, că nu se mai gherèje, mă rog! Trebuie însă să spun drept, că într-o mică privinţa ai şi tu, parcă, oarecare dreptate: dacă descinde de la Cruciade şi nu din altă teapă, nu face atîtea-atîtea gesturi melo-epileptice, nu-ţi sparge ochelarii, nu ciocăneşte în pahare, se încheie frumuşel la nădragi, nu hărtăneşte peştele, nu scuipă-n talere, îşi spune prostiile şi inepţiile cu politeţa şi nu şi le zbiară cu clăbuci la gură, ştie că verbul pettre nu e de conjugarea a patra; în fine e prost, dar nu şi mojic, e prin urmare un degenerat! Să iubim deci poporul! – el e şi mojic, nu numai prost, – şi să trecem la altceva. Zici că ştiu că iubeşti Braşovul. Iartă-mă: e o greşală de limbă pe care o faci, un barbarism, un galicism foarte regretabil din partea unui strănepot al lui Traian-Divul şi al 528 I.L. CARAGIALE Andradei; în daco-romîneşte se zice „îmi place” Braşovul. Însă, barbarism o fi, este expresia cea mai exactă; aşa e, cum zici tu; mie asemenea, nu „îmi place” Germania, ci o „iubesc!” Cum să nu ştiu, dragă Domnule, mă rog frumos, că iubeşti Braşovul şi toate cele săseşti, ungureşti şi romîneşti din Ardeal? Fără să-mi fi spus, ştiam şi anume de ce. E desigur mai departe de la Bucureşti şi Ploieşti, pînă la Braşov, Feldioara, Sighişoara etc. decît de la acestea pînă pe malurile Rinului, ori la coastele celor două mări nordice. În Ardeal ajung picioarele încalţate ale corpului european; la Bucureşti şi Ploieşti etc. stă, plin de paraziţi, sîngerat de scărpinătură, dar frizat à la Parisienne, corpul trupului bulgaro-ţiganesc, cea mai infectă şi mai dezgustătoare parte a acestui bastard şi ignobil tip oriental. Şi sunt convins că ai iubi şi tu, cu atît mai mult, Germania, fruntea corpului care a ajuns cu picioarele pînă-n Carpaţi, şi, spre nefericirea noastră, a celor de astăzi, nu a putut trece încă de mult măcar pînă-n Balcani. Nu trec prin nici unul din locurile acestea, din atîtea puncte de vedere minunate (şi mai cu seamă din al omeniei), şi nu mă bucur de nimic, fără să gîndesc cu mult dor la tine şi la ai tăi. În fiecare stol de biciclişti, cari ca păsările cutreieră ţara asta mîndră, bravă şi bună, plină de frumuseţi incomparabile, parcă te văz şi pe tine, cu bluza ta de mătăsică umflată de vînt, pedalînd, la întrecere cu ţugul ori cu şiful, ca să ne-ntîlnim seara la cină în cutare loc favorit, în piaţa vreunui Rathaus bătrîn, ori în vreun parc secular, la Waldschänke. Întreabă numai pe Zarifopol ce seară am petrecut noi la Hildesheim, ce muzică am auzit şi cum te-am pomenit! Alaltăieri, mergînd cu vaporul de la Rostock la Warnemünde, pe Baltica (13 kil. – dus şi întors – 26 kil. – 40 pfenigi = 50 bani) am avut o adevărată halucinaţie. Pe şoseaua care ajunge la chei, veneau în goană un biciclist înainte, CORESPONDENŢA 529 după el un diavol mic sfîrîind din roate, şi înapoi o biciclistă grăsceană, cam anevoie, d-abia ţinîndu-se pe urma lor. Alergau, probabil, să apuce unul din vapoarele cari fac de cîteva ori pe zi excursiuni de plăcere, cu muzică, mîncărică şi băuturică, în largul mării. Repede mi-a fulgerat prin minte: „Cum trebuie s-o bombănească pe biata Margareta!”. Ştiu că mai iubeşti şi florile, pe cari eu nu le prea făceam haz. Află că acuma le iubesc şi eu: m-au corupt nemţii. Ei sunt tot atît de pasionaţi de flori ca şi de bere – aş putea zice un alt viţiu. În cele mai infime localităţi sunt tot atîtea florării cîte berării şi cîrciumi – fă-ţi idee, cîte florării! Eu, odinioară, aşa de puţin simţitor faţa de aceste legume cari nu se mănîncă, stau acuma să casc gura la etalajurile florarilor, la boazdele de pe bulevarde, pieţe, grădini publice şi particulare, verande, balcoane, intrări de restaurante, cafenele etc. Cînd a fost nunta prinţului de coroană aici, acu vreo două luni, era o adevărată orgie de culori şi mirosuri: faţade-ntregi de palate pe bulevarde kilometrice, pasajuri, monumente, toate numai în flori; pînă şi la ferestrele grave ale Băncii Disconto, zăbrelele de oţel erau îmbrăcate în trandafiri şi garoafe. Aşa minunaţie nici la Sinzeana şi Pepelea n-am văzut! Afurisită sărăcie! bine zici tu. De ce n-am cu ce să te răpesc patriei, să te aduc aici, să mîncăm împreună franzela amară! O durere împărtăşită, nu-i aşa că e pe jumătate uşurată? Ţi-ar veni greu la început, desigur; ai ofta cu gîndul la Schitul Măgureanului; ai plînge de dorul Palatului Poştelor; ai slăbi de lipsa prafului şi noroiului daco-romîne... Dar aş căuta eu, amicul tău, tot aşa de dezolat ca şi tine, să te mîngîi; ne-am duce de colo pînă dincolo, ca să nu dăm pas nostalgiei să ne biruie, pînă cînd, obosiţi poate de vîrstă, ne-am deprinde cu durerea exilului. Şi pe urmă, Margherita nici nu-şi poate imagina ce e pe aici: ce frumoasă regulă! Vinerea şi sîmbăta dimineaţa pînă la unu 530 I.L. CARAGIALE d.am., se bat şi se scutură covoarele tutulor locuitorilor. Este în curte la noi, ca în toate curţile de Heroafţi, o fuziliadă şi o canonadă ceasuri întregi ca la Port-Arthur: paca-paca! Alaltăieri, vineri, de atîta luptă şi de atîtea mirosuri antimoliice, Madame Caragiale a început să strănute grozav, ş-a strănutat pînă i s-a umflat nasul (ţi-nchipuie!) şi pe urmă o durere de cap apilpisită... Dar, în fine, covoarele s-au scuturat, s-au curaţit lămpile şi lustruit parchetele cu un fel de ceară foarte odoriferantă. Mie mi s-a înfundat creierul: nu mai înţeleg ce este – camfor, naftalină, terebentină? Cafeaua mi se pare zeamă de varză, şi Pfungstaedterul, lapte bătut. Sper însă că pînă vinerea viitoare o să-mi revie facultatea de control exact al sensaţiunilor. Îmi pare rău că Maestrul se prăjeşte în Bucureşti. Mi se pare că, de cuminte ce este, greşeşte socoteala. Stînd acolo, tot atîta cheltuieşte ca şi la Sinaia, iar chiria îi este cu prisos compensată de cîştigul lecţiilor. Cine are să plătească bine lecţii de piano nu stă vara în Bucureşti de hatîrul Maestrului; cunoaştem noi cîtă dragoste de artă au elevele high-life ale lui M-ro Metronomidis. Dar ce să-i fac grecului? Bine zice amicul nostru Rostoganu (la completarea portretului căruia lucru acuma, eu): „Non est magnum injegnium, signe mixtura dementiae, Otopegne!” (À propos de Rostoganu, vezi la post-scripta) Îmi pare rău de soră-mea că se prăpădeşte, nenorocita, şi în aşa chip. Dar ce pot face? Am înţeles ce-mi spui. Nu ştiu pe cinste ce să gîndesc şi ce să fac. M-am gîndit să mă prefac peste vreo lună-două că mă întorc cu totul în ţara, şi astfel s-o asist pînă la urmă. Tristă şi neplăcută slujbă, dar trebuie îndeplinită. Mi-e milă destul de suferinţa ei; dar de ce mi-ar fi ruşine de tine şi m-aş face, de ruşine, făţarnic? Soarta ei e hotărîtă – eu nu trebuie să mă îngrijesc de interesele materiale? CORESPONDENŢA 531 fireşte – fără să jignesc cîtuşi de puţin sufletul bietei creaturi şi ultimele-i momente. Mai dă-mi şi tu o povaţa. Dacă vezi pe Zarifopol, spune-i că sunt în aşteptarea răspunsului lui la scrisoarea mea despre aventurile potemchineze. – Doamne, iartă-mă! Între noi să rămîie; dar mi se pare că şi d. Costică al nostru e cam şerbet. Îmi spui întruna că ţi-e dor de mine. Probează-mi-o, bibiloiule! e foarte uşor. Pînă să completezi suma ca să vii să mă îmbrăţişezi aici, ia o dată pe săptămînă condeiul tău şi scrie-mi verzi şi uscate, multe, cît de multe, cum îţi scriu şi eu ţie numai de dragul de a vorbi cu tine dintr-atîta depărtare. Al tău vechi, din toată inima, Caragiale P.S. 103 buline cu U., ia seama cînd le dezlipeşti, şi mai ales cînd le lipeşti, să le pui cu susul în jos (ca D) 50 buline cu M., aceeaşi observaţie (ca W) II. P.S. Ia miroase cu nasul tău de perfecţiune – nu cumva o ediţie absolut completă*, cu vreo 10 capitole inedite, peste cele cunoscute, ar avea vreo şansă? Cine ar putea fi editorul? cît? etc. Dacă reuşesc – ţi-l... dedic. III. P.S. În momentul acesta, luni dim. cînd voi să-nchid plicul, cată ce scrisoare primesc de la Mateiu din Buc.: „Fiind foarte umflată şi simţindu-se slabă, Lenci s-a-ntors marţi seara, 19 iunie, în Bucur. De cîteva zile nu se mai putea nici hrăni nici dormi, din pricina presiunii ce apa exercită asupra organelor, ameninţînd s-o sufoce. Ieri, joi 21 iulie, la 1055 dim., doctorul Leonte, asistat de doct. Drugescu, i-a făcut o puncţie, fără s-o chloroformizeze. Ea a ţipat o dată cînd a împuns-o şi s-a văitat c-o ustură cînd a bandajat-o cu vată 532 I.L. CARAGIALE *Titlu: Mariu-Chicoş Rostogan pedagog-absolut Viaţa lui – operele – activitatea – etc. îmbibată într-un lichid tare. Au pompat trei ligheane de lichid negru tocmai ca o cafea schwarz, fără miros pătrunzător şi cu o spumă maron provenită din scurgerea sîngelui. Foarte obosită ... afară de un litru de lapte pe zi obligatoriu – nici un alt regim… Burta tot umflată… Lenci foarte redusă... capul tare micşorat... Speră să se întoarcă iar la Leordeni... ş.c.l. – Poftim surpriză! Mă rog ţie, întreabă pe Leonte dacă poţi cumva, ce e de făcut? Să viu? Cînd? Aştept îndată un răspuns documentat. ––– De la Zarifopol tot acuma am primit răspuns. Costică – şerbet grozav. ––– Didina scrie Margaretei. Fiţi sănătoşi. Sinaia, 23 iulie 1905 Einschreiben (recommandée) Herrn Doctor Urechia Sinaia, Villa Urechia, Rumänien 23 Du, liber Herz! Du heide Doktor!! Du, Werwäther !!! Hast du mich schon wergessen?!? Deine treue, unglückliche, werzweiselte – Grätchen An Hochwohlgeb. Herrn Doktor Alzeus Urechia Sinaia (Villa Urechia) Rumänien CORESPONDENŢA 533 24 [Heiligendamm, 1.8.05] Vezi în perspectivă, la dreapta, acel vapor? Amicul tău se află pe el. Merg la Canada, aşa să trăiesc! Doctor Urechia Villa Urechia, Sinaia (Rumänien) 25 Iubite Alceu, s-au vorbit multe şi mărunte despre fudulia grecească, despre orgoliul britanic şi morga spaniolă – mofturi toate! – Toate astea nu mai însemnează nimic! ele pot să mai aibă trecere printre aceia cari nu cunosc ce este mîndria daco-romînă. Daco-romînul e aşa de mîndru, că nu vine decît foarte rar la rendez-vous, şi atunci, foarte tîrziu; iar la scrisori, nu se pleacă mai niciodată să răspunză. Dacă ne mai vedem vreodată, am să-ţi spun o aventură a mea – aproposito de toate cele mai de sus – care desigur, ca anecdotă, are să te amuze, cred. Pînă atunci, în aşteptarea moderării mîndriei tale daco-romîne, te salut cu dragoste al tău Caragiale Joi, 4/17 august [1905] 534 I.L. CARAGIALE 26 Viena (?), 22 decemvrie 1905 Săru’mîna, madam Urechia! Complimente soţiorului şi băieţelului dv. Trebuie să fi crescut de cînd nu l-am mai văzut. Sfintele sărbători cu fericire dejà! Al dv. Iancă cu familia de la el. 27 Auboba azi apabe Mai mîndbă şi mai voioasă Căci e zi de sab’bătoabe, Zi plăcută şi fbumoasă Bugăm cebul cu căldubă etceteba. Cab Beblin, 1 ianuabie ’906 28 [Dresden, 20.1.06] „Multe complimente onoratelor Doamne şi onoraţilor Domni şi Domnişor Dr. Urechia şi Mo Metronomidis.” Doctor Urechia Bukarest str. Schitul Măgureanu 5 CORESPONDENŢA 535 29 Berlin W., 22 februarie 1906 Dragă Alceule, tot îţi place ţie Braşovul – mai Braşov ca Lipsca nu găseşti. La Paşti, suiţi-vă pe biciclete şi haideţi. În săptămîna luminată e iarmaroc mare – ce n-ai văzut nici la Moşi. Tîrgul se ţine în toate pieţele mari şi mici ale oraşului şi pe strade: turtă dulce, gogoşi, alune prăjite, tot ce pofteşti; panorame, căluşei etc., e lucru mare. Scrie-mi o vorbă cînd să v-aşteptăm, că ni s-a făcut foarte dor de voi. Car 30 [Leipzig, 27.3.06] 150 (Hundertfünfzig) Kilometer per Stund!... Herrn Doctor A. Urechia Bukarest 5 Str. Schitul Măgureanu Rumänien 31 [Leipzig, 27.3.06] Excelsior! Herrn Doctor A. Urechia Bukarest 5 str. Schitul Măgureanu Rumänien 536 I.L. CARAGIALE 32 Wilmersdorf bei Berlin, 25.4.1906 Mai pofteşti ascensiuni? Poftim dè! Ca prin minune am scăpat: eram tocmai în vîrf! Oribil! Vino la Berlin, să-ţi povestesc prin ce am trecut. 33 [Berlin, 6 iunie 1906] Dragă Alceu, iată că răspund, după oarecare chibzuială, la carta ta din urmă. Precum am înţeles eu din scrisoarea Margaretei şi din rîndurile tale mai puţin categorice, tu ai pus de gînd să faci – pardon! – o mare prostie în vara asta: vrei să mergi în Elveţia. Bravo ţie! Ca să scapi de atmosfera care te-a asfixiat atîţia ani cu mucigăială orientală, asta îţi trebuie ţie? Asta te-a plictisit pe tine o viaţa întreagă? nesuficienţa înălţimii Carpaţilor, îngustimea orizonturilor pitoreşti? – Care va să zică, eşti blazat de variile aspecte ale civilizaţiei, te-a obosit pitorescul architectonic al oraşelor, nu mai poţi suferi producţiile de artă! Fireşte! ce-ţi trebuiesc ţie Berlinul, Colonia, Brunşvigul, oraşele Harzului, Hamburgul, Brema, Amsterdamul, Rotterdamul şcl.? nu ai trăit tu o viaţa în Bucureşti? nu cunoşti Curtea de Argeş, Ploieştii, Buzăul, oraşele Olteniei? nu cunoşti Constanţa, Galaţii, Brăila, Giurgiul, Olteniţa etc.? Sătul pînă la dezgust de astfel de bunataţi şi putînd în fine, după atîta răbdare, să-ţi plăteşti luxul unei escapade, fireşte nu poţi găsi nimic mai nemerit pentru divertirea spiritului tău decît nişte munţi – mai nalţi decît Carpaţii! Nu mai poţi înghiţi bucătăria rafinată; eşti, în fine, în stare să scapi de ea cîtva timp şi, pour te refaire l’appétit, alergi la o mămăligă alpină – ca două mămăligi carpatine superpuse. CORESPONDENŢA 537 Dar... despre gusturi şi colori nu se discută. Regret că nici măcar de data asta nu ne potrivim şi trec a răspunde la întrebările tale. În principiu şi din toată inima (nu cred să vă îndoiţi cumva), îţi răspund DA! DA! DA! veniţi cu Vasilică neapărat! Ca pe cei mai iubiţi fraţi vă aşteptăm. Nu pot măsura bucuria ce vom simţi văzîndu-vă aici. Trebuie însă să-mi dai îndată planul tău măcar în lineamentele generale. Poate că ar cadra mai bine cu intenţiile noastre să nu stăm toată luna iulie în Berlin*: poate că pînă la poalele enormei mămăligi te-aş conduce, rămînînd în vale să gust din bucătăria rafinată de care am fost o viaţa întreagă lipsit. Aşadar, draguţule, îndată ce primeşti aceasta, fii bun şi aşterne-mi clar proiectul tău; sper că, amendat de mine, o să devină un capodoperă de legislaţie. Didina aşteaptă răspunsul Margaretei. Complimente de la toţi ai noştri la voi toţi. Eu aştept cu mare nerăbdare o scrisoare amplă de la tine, nu o cartă postală în fuga mare, şi te îmbrăţişez cu mult dor. Al tău vechi Caragiale P.S. Se zice că în vremea Jubileului ar fi apărut un pamflet în franţuzeşte intitulat cam aşa: „François-Joseph, Roi de Roumanie” sau „Charles I, vice-roi de Roumanie”. Nu cumva poţi să mi-l trimiţi în plic recomandat foarte discret? Aş fi curios să-l văz. Se pretinde că porneşte dintr-o oficină, odinioară, extrem-dinastică. Mare lucru e şi paraponul! Einschreiben Herrn Doctor A. Urechia Bukarest 5, Str. Schitul Măgureanu Rumänien 538 I.L. CARAGIALE * Deşi nimica nu ne goneşte vara din Berlin. 34 [Goslar, 6.8.06] Excelsior! Scrisoare urmează. Pînă atunci, multă sănătate. Car Herrn Doctor A. Urechia Sinaia, Villa Urechia Rumänien 35 [Schandau, 31.08.06] PROSIT! Herrn Doctor A. Urechia Bucarest 5 Str. Schitul Măgureanu Rumänien 36 [Wilmersdorf bei Berlin, 6.10.06] Reta Walter. Mignon [în continuare, pe fotografie, scrisul lui Caragiale:] de la Opera Comică, ucisă cu glonţul alaltăieri joi, de un econduit, care şi el s-a sinucis pe loc. Fata avea colosal talent, şi d-abia împlinise 21 de ani. Herrn Doctor A. Urechia Bukarest str. Schitul Măgureanu 5 Rumänien CORESPONDENŢA 539 37 [Potsdam, 7 oct. 1906] În loc de Lübeck – Potsdam; în loc de un pahar de Bordeaux, trei halbe de bere în sănătatea dv. am beut. Hoch! Hoch!! Hoch!!! Caragiale cu familia E o vreme împărătească pe aici, unde nu lipseşte nimica spre a fi perfect, decît prezenţa onoratei dv. familii. ... Iar mai beau o halbă: Hoch! Herrn Doktor A. Urechia Bucarest Str. Schitul Măgureanu 5 Rumänien 38 [Berlin E., 31 ianuarie 1907] Dragă Alceule, În Germania s-au întîmplat zilele astea mai multe dezastre serioase – dezastru într-o fabrică de chimicale, dezastru într-o mină de cărbuni, dezastru în alegerile generale pentru Parlamentul Imperiului: sozial-democraţii au căzut într-un mod deplorabil, aşa cum nimini nu s-ar fi putut aştepta. După ce trîmbiţasera înainte de alegeri că or să aibă în viitorul Reichstag peste 100 de locuri, astăzi, cu balotaje cu tot, mare mirare să ajungă la 60, şi în Reichstagul dizolvat aveau 81. Toată lumea, plictisită de bravadele şi aroganţa lor, jubilează. Ei caută să explice trista cădere atribuind-o la coaliţiunea tutulor partidelor reacţionare şi burgeze. Adversarii lor – adică toate partidele celelalte – interpretează explicarea socialistă tot în defavoarea tovarăşilor: care va să zică, voi nu contaţi numai pe propriile voastre forţe, ci pe neînţelegerile din sînul 540 I.L. CARAGIALE celorlalte partide; locurile (81) ce aţi avut în trecut erau datorite nu numai voturilor voastre proprii, ci şi voturilor nemulţumiţilor din alte partide înaintate (de exemplu liberalii independenţi – un fel de radicali). Graţie acestor voturi aţi obţinut atîtea locuri. Sau trebuie să admiteţi aceasta, sau atunci (atît mai rău pentru voi) trebuie să marturisiţi că aţi fost părăsiţi de o mulţime dintre ai voştri. Rogu-te, ce zice Costică de trista cădere a tovarăşilor Bebel şi Comp.? Marele Bernstein, celebrul teorist revizionist al sozial-democraţiei a căzut la Breslau, unde s-alegea regulat de atîta vreme. Marţea trecută, la 9/22 ianuarie, m-am întîlnit la Viena, adică cu dinadinsul am mers înainte-i, cu Barbu. Am petrecut foarte bine şi foarte convenabil, probă că a doua zi am dejunat perfect. Vezi dar ce cuminţi am fostără. La Viena era un ger de 22º minus şi barometrul la 789, aşa că mulţi austriaci s-au zolidifiziert. La Berlin 19º sub zero şi barometrul la 7935. Ceva nemaipomenit. Barbu mi-a spus multe şi mai nimic despre politică. – Aci în Berlin, Take Ionescu a avut succese mari. Împăratul l-a primit în audienţa şi apoi l-a poftit la prînz intim. Toate cercurile înalte burgeze şi boiereşti l-au festivat. După plecarea lui, rămînînd încă Madame Ionescu, a fost poftită la serată intimă la palat, cu ocazia aniversării Kaiserului. – Ce trebuie să fie pe sufletele politicianilor noştri? Mă prind că-l denunţa pe fiul lui Belzebut că a vîndut Nemţilor patria şi naţia rromîne! – À propos, cînd dai în publicitatea noastră peste cîte un articolaş aşa mai cu haz, de ce nu mi-l trimiţi, egoistule, şi mie? Să mă bucur şi eu. Mă rog ţie, am aflat că boierul Bogdan P. Hasdeu, din ordinul spiritelor, ar fi cerut prinţesei Maria o audienţa ca să-i remită testamentul lui în favoarea micului prinţ Nicolae, şi că micul prinţ, care nu-l cunoştea, văzîndu-l acu pentru prima oară, s-a repezit în braţele bătrînului ca la o veche simpatică CORESPONDENŢA 541 cunoştinţa. Ce să mai fie şi asta? Pune-mă-n curent. Trimite-mi gazetele cu ştiri despre această minunată împrejurare. „Universul” meu s-a păcătoşit de tot. Aştept nerăbdător. De pe vremea lui Martin Luther nu s-a mai pomenit, dragă Alceule, aşa iarnă. După cîteva zile de dezgheţ, de aseară (notează că încet-încet de vreo săptămînă, după gerul cel teribil care a ţinut vreo două zile şi trei nopţi, barometrul a început să coboare ajungînd alaltăieri la 742, cu o temperatură de 0 şi +1), de aseară, zic, a început să ningă din putere. Azi, joi, tramvaiele nu mai circulă; trăsurile pe roate şi automobilele nici n-au ieşit la piaţa, pentru că se-nnomolesc în zăpadă; nu mai e chip să umbli decît cu sania, şi sănii sunt aci foarte puţine, fiind aduse de la ţara din împrejurimi. Acu cînd îţi scriu, joi la amiazi, zăpada e pînă la brîu, şi ninge mereu, mărunt şi cu temei. Vremea asta mă face să-mi fie şi mai dor de voi. Pe aşa vreme, să stăm noi colea, şase persoane cuminţi, la căldură, cu lumină dulce, cu o zupuşoară de galinacee, mă rog frumos, cu o marinată de heringi prima, cu un curcănoi rumen pe varză acră ştraspurhi*, cu mere creţeşti de California (o bunătate!) şi ananas de Kamerun (o frumuseţe!), cu vinişor uşurel de Mosel, cu bericică proaspătă ca chihlibarul; şi pe urmă, după masă, cafeluţa cu caimac făcută de Madame Margot, şi un păhărel de licoare cordială; şi cucoanele, sub lumina lămpii, să şoptească lucruri bune despre amicele şi cunoştinţele dumnealor, şi să facă bagadele; şi eu să trag ţigarica mea, şi Maestrul să tragă ţigarica lui şi pe urmă să tragă la clavir ce-o vrea dumnealui şi dumneata să tragi la aghioase. Ah! ce lirică existenţa! Halal de viaţa! Tare mi s-a făcut dor de ea! Dacă mi-o ajuta Dumnezeu să isprăvesc cum sper şi cum se cade lucrul de care mă ţiu, apoi atunci, helbet! vine şi vremea noastră. Nu-mi închipuiesc, în starea în care se află teatrul 542 I.L. CARAGIALE * Mai faină decît fideaua lui Solacolo. nostru naţional, să treacă fără oarecare senzaţie o piescioară mai spalaţica, lucrată pe măsură, cu altiţe şi bibiluri. Pînă atunci, doresc să mai aflu cîte ceva de la voi, măcar cîte o vorbă ş-un cuvinţel. Deocamdată, protestînd sus şi tare contra tăcerii sistematice a consoartei d-tale, care parcă ne-a uitat de tot-de tot, vă trimitem toţi tutulor Urecheştilor Alceizi şi Metronomizilor cele mai călduroase îmbrăţişari. Cu dor tropical, al tău, Caragiale 39 Rothenburg, o.d. Tauber, 23 febr. 1907 Excelentisimă conferenţa ta! Astă-seară o citesc pentru a patra oară. Să trăieşti! Mi-e dor mult de voi toţi, mai cu seamă de tine. Peste cîteva săptămîni ne vedem. Pînă atunci o călduroasă îmbrăţişare de la vechiul tău Car 40 Berlin W., 26 aprilie 1907 Dragă Alceule, graţie! În duelul de tăcere la care m-ai provocat fără motiv, mă declar învins. Depun deci arma şi, en attendant que tu me rendes la pareille, te salut deocamdată. Cu frăţeasca dragoste, Caragiale CORESPONDENŢA 543 Sfintele Paşti cu toate fericirile Wilmersdorf/Berlin, 4, Hohenzollernplatz 4. 41 [Berlin W. 27.5.07] O mie de ani pace! Familiile Metronomidis Caragiale Wilmersdorf/Berlin Hohenzollernplatz. 4. Hpt. Herrn Doctor A. Urechia Bukarest str. Schitul Măgureanu 42 [Sinaia, 15 iunie 1907] [pe banda albă „laterală, dreapta, cu creionul:] Aşa să am parte de un capetal! Taci moi! Moritz Berlinerbaum [în spaţiul pentru scrisoare, cu creionul:] Ramaneţi sănătoşi. La revedere, Car La Sinaia – minune! Ce păcat de aşa frumoasă ţara! Dlui Doctor A. Urechia cu Familia Bucureşti 5 Schitul Măgureanu 544 I.L. CARAGIALE 43 Berlin, 29 iunie 1907 Draguţule, ieri ţi-am expediat, în fine, lucrul promis – sper că o să-ţi placă. Am întîrziat atîta, fiindcă a trebuit să comand cartea la Londra, nemaigăsindu-se în librăriile de aici. Aici trăim împărăteşte. Numai voi lipsiţi ca să fie petrecerea fără nici o lipsă. De cîteva zile Maestrul, după ce s-a scăldat în oceanurile beethoveniene, s-a retras în saloanele cu peruci pudrate mozartiene: Nozze di Figaro, Così fan tutte, Zauberflöte etc. – nişte adevărate minunaţii. Eu lucrez greu, dar tot sper să mă ţin de făgăduială la timp şi în aşa mod încît să nu te dau de ruşine. Pe aici, după prea multă răcoare, s-a încălzit bine, e foarte frumos şi plăcut. Nu e zi să nu vă pomenim de mai multe ori la tocănică, la fripturică, la bericică şi la muzică, mă rog frumos. Aştept incuviinţari de la voi, să-mi spuneţi ce ziceţi de Daumier şi Gavarni şi de arta cu care sunt reproduşi de editura englezească. De la toţi Carageleştii şi Metronomizii, primiţi toţi Urecheştii călduroase frăţeşti salutări. Credeţi că n-ar fi mai mare bucurie nicăieri pe pămînt, ca în Hohenzollernpl. 4. Hauptstr. Wilmersdorf Berlin, cînd aţi apărea în pragul acestei modeste, dar confortabile locuinţe. Să nădăjduim? Voyons, un bon mouvement! Fiţi sănătoşi şi veseli. Metronomizii et Carageleştii (C.p. cu legenda ilustraţiei precizată de Caragiale: „Din Alpii Bavariei. Haltă de poştă”.) CORESPONDENŢA 545 44 Berlin W., 15.7.07 Stimate dle doctor, vă rugăm să ne trimiteţi de urgenţa cîteva chilograme de căldură daco–romană, că pe aici degerăm – maximum l-am atins astăzi cu 14º Celsius – noaptea 10–11, aşa că mi s-a făcut dor de piaţa Teatrului pe la 4 după prînz, să-mi mai moi oasele. Mai că-mi vine să plec la băi – în Bucureşti, măcar pentru o lună. Ce mai faceţi? Mai daţi-ne cîte un semn de prietenie. Complimente tutulor de la noi şi de la Metronomizi. Cu dragoste al dv. Car Multe am să-ţi spun cînd ne-om vedea la toamnă – foarte multe. 45 Dragă Alceule, Ai primit desigur plicul cu materia pentru broşura mea. Nu ştiu pîn-acuma ce soartă va avea întreprinderea; în caz însă să reuşeşti, atunci, rogu-te, fă următoarea mică schimbare: la aliniatul final al parţii III, care începe aşa: „Aşadar, mai întîi: jos sistema oligarchică etc....! jos mamelucăria inică! jos Constituţia etc...”. înlocuieşte pe cei trei jos cu: destul cu – adică să vie aşa: „Aşadar, mai întîi: destul cu sistema oligarchică etc... destul cu mamelucăria... destul cu Constituţia... etc.” Şi, dacă se poate, daţi-i zor să apară pînă nu se-ntîmplă vreo schimbare de situaţie*. Eu cred că între cele cîteva sute de 546 I.L. CARAGIALE *După cîte înţeleg eu, maşina scîrţîie rău de tot – tare mi-e frică să nu plesnească mai degrab decît spuneam. Se prea poate broşuri despre împrejurările noastre, nu broşura mea va fi fost cea mai neroadă ca gîndire şi mai proastă ca stil sau ca factură. Multe am învăţat de cînd trăiesc în mijlocul Europei civilizate – unde e dreptate la tribunale fiindcă este şi pe stradă – şi între toate una mai ales, că omul trebuie să spună europeneşte, nu greco-ţiganeşte, ceea ce crede. Ceea ce crez am spus şi am să mai spun – asta e numai capitolul prim al unei serii mari – ori la ce pagube m-aş expune. Intrarea în viaţa publică mi-a fost pîn-acuma închisă de boierii şi de ciocoii noştri pe simpla bănuială instinctivă că n-aş fi amantul destul de fidel al sacrei noastre Constituţiuni. De ce adică astăzi, la bătrîneţe, să nu fiu leal, să nu le dau dreptate oamenilor, arătînd de faţa de ce sentimente sunt animat faţa cu actuala lor organizare de Stat? de ce să nu arăt lumii cum am văzut eu împrejurările sociale şi politice la cari am asistat, – şi ca istoric, nu numai ca simplu comediante? – Şi, deşi mamelucărimea mă va huidui în unison, poate să am norocul ca în mulţimea lumii cinstite, inteligente şi dezinteresate să găsesc cîteva aprobări, cari să mă plătească cu prisos de necazurile îndelungatei mele proscripţiuni. Şi sper că între acestea (măcar că poate nu aprobi în totul concluziile mele) cea d-întîi îmi va veni de la tine, pe care te ştiu capabil să deosibeşti simplicisima mea proză terre-à-terre de cine-ştie-ce splendidisim discurs de la „Dacia”, – contra ciocoilor sau... pro. Mă poţi ajuta s-o fac citită şi de alţii, cari desigur gîndesc ca noi? Aştept telegrama ta cu mare nerăbdare, după care îndată îţi mai scriu. Al tău îndatorat mult, Caragiale Wilmersdorf-Berlin, Hohenzollernpl. 4. Sîmbătă, 27 oct./9 noem. 907 CORESPONDENŢA 547 Ce pomană ţi-ai face să revezi şi tu corectura! – încai să iasă convenabil tipărită. Am întrebuinţat ortografia modernă fonetică – a Academiei. (Vezi că parcă sunt sigur că nu voi rămînea netipărit.) Îţi atrag atenţia pentru telegraf: Wilmersdorf bei Berlin se taxează ca un singur cuvînt. Totdeuna trebuie să atragi atenţia împiegatului asupra Nomenclaturii de la Berna, pag. (îmi pare) 752, coloana II, sus. Fă gură! Să nu dai Statului ciocoiesc 20 de bani mai mult, cari să treacă în punga Fabricelor de la Letea-Buşteni, ori Chitila-Sascut etc. Apoi, Hohenzollernplatz, nu-l scrie întreg, căci o vorbă de 15 litere + 1 se socoteşte ca două vorbe. Se-nţelege că europenii trebuiau să ia această măsură, aminteri Nemţii erau capabili să scrie o depeşe de 20 de cuvinte într-unul singur: AllgemeineBerlinerelectrischedroschkenactiengesellschaftsollhabenbilanz, adică : Bilanţul de credit şi debit al Societăţii generale pe acţiuni de trăsuri electrice din Berlin. Scrii prin urmare Hohenzollernpl., prescurtat. Fiţi sănătoşi! Didina scrie Margaretei mîine-poimîine. Pînă atunci şi ea şi copiii vă trimite [sic!] multe complimente tutulor. Vremea aci se mînţine la beau-fixe. Aşa limpiditate şi curaţenie de aer nici la munte nu poţi găsi. Şi eu trebuie să stau la canon – să lucrez pentru Patrie. Ce ştii şi asta la ce-o fi bună! – ori rea! 46 Dragă Alceule, îţi mulţumesc din suflet: broşura a ieşit frumoasă de tot. Absolut fără greşeli, fireşte că nu se poate ediţia 548 I.L. CARAGIALE întîia, cu zeţarii noştri şi mai ales cu ortografia aceasta nelogică. Dar nu face nimica. Cea dintîi ediţie de 3 000 s-a epuizat. Am trimis lui Pauker broşura cu oarecari mici schimbări pe care din grabă uitasem să le fac. Mă rog ţie, dacă ai un moment, fă o revizie, şi spune-i lui Pauker să-mi trimită tot ce găseşte prin gazete şi reviste despre publicaţia mea. Fireşte că nici vorbă să m-apuc de polemici; dar, pentru urmarea seriei, desigur voi găsi elemente preţioase în comentariile gazetelor facţiunilor oligarchice. Sunt de aminteri prea cuminte şi destul de convins că le-am aruncat o bombă explozibilă tocmai la punctul slab al fortareţei lor, ca să m-aştept să-mi dea bomboane. Ceea ce aş dori să ştiu de la tine, este ce impresie a făcut asupra publicului imparţial, care ştie tot ce-i spun tot aşa de bine ca mine şi ca tine. Şi care, ca de regulă, e foarte mulţumit cînd îşi aude propriile păreri cuminţi exprimate nebuneşte de unul care se suie pe un tréteau să declame în gura mare lumii întregi. Tu zici că nu le pasă politicienilor că-i arăt goi în faţa publicului nostru. Eu crez că nu puţin rău le face asta acuma cînd dau, zapaciţi, din colţ în colţ, desperaţi că nu pot opri consumarea falimentului absurdei lor sisteme. Ţi-nchipui tu ce harababură are să fie în Camere? Nu vezi ce moft a ieşit din faimoasa comisie? Nu înţelegi că între ei chiar sunt mare parte interesaţi acuma a se da de partea părerilor generale, exprimate prin broşura mea? Căci cei mai inteligenţi pricep că a luat apă corabia, şi cei mai de treabă sunt sătui de flibusteria politică, şi cei nemulţumiţi speră în schimbare să sosească şi pentru dînşii ceasuri mai bune. Degiaba se tot învîrtesc boierii; zilele Constituţiei actuale sunt pe sfîrşite. Poate Regele s-o mai ţie cît o trăi; dar odată cu dispariţia lui, toată şandramaua are să se surpe pînă-n temelie. Vom vedea. Se poate însă prea bine ca tot actualul rege CORESPONDENŢA 549 să prezide la dărîmare şi la începutul reclădirii. El e om cuminte şi cînd nu se poate ceva, înţelege că nu se mai poate. Încă o dată îţi mulţumesc de dragostea ta prietenească. Fiţi sănătoşi tu şi ai tăi. Ce fericit aş fi să ne vedem la iarnă. Poate. Al tău îndatorat vechi prietin, Caragiale Ce ai zice să viu la Bucureşti, măcar cîteva luni să scot o publicaţie măcar săptămînală în sensul broşurii? Răspunde, mi-aş scoate cheltuiala? Berlin, 9/22.XI.907 47 Dragă Alceule, aici avem ger sclipitor, zăpadă scîrţîitoare, pe pămînt, iar pe cer lună strălucitoare, dacă mă pot pronunţa astfel: vreme splendidă pentru amanţii naturii; pentru mine însă, pe care nu m-a-ncîntat nici în tinereţe sublimul cosmic extensiv, această serie de zile senine şi de nopţi şi mai senine, cu aproape 10º sub zero, este un scandal ruşinos din toate punctele de vedere. Şi fiindcă simţ totdeuna aversiune pentru scandaluri, stau închis în casă ca un urs care ibernează, cu ţigarica şi bericica mea la biurou, în faţa pozelor dumitale, şi te-ntreb: nu-i aşa că, dacă termometrul nu s-ar sui niciodată mai sus de 20 şi nu s-ar coborî decît foarte rar nu mai jos de 16; dacă barometrul ar urma, în regulate perioade de 15 zile, să suie încet şi să coboare domol de la 750 la 770, şi toate astea fără altă mişcare în atmosferă decît suflarea dulcelui Zefir atunci cînd ar fi neapărată nevoie, – omul, acest Rege al creaţiunii ar fi mai moral, n-ar mai fi nici plouat, nici pîrlit? Şi întrebîndu-te, mă uit la poza dumitale din urmă şi înţeleg bine că vrei să-mi răspunzi, fără şovăire, cu deplină convingere, 550 I.L. CARAGIALE da! – Da! zic şi eu. Dacă ar fi aşa, omul ar avea dreptul să se numească un adevărat membru al S.P.A. Atunci ar rămînea oile netunse şi fiarele nejupuite de podoabele lor preţioase. Cînd mă gîndesc cîte flanele port – sărmane oiţe! cînd îmi pun, cît se poate mai rar, blana-n spinare – nenorocite şconc – imataţie! – aşa să mor! De ce să nu declar că este imataţie? parcă sunt şarlatan, ca Zigmund Pragăr? Dar să lăsăm aceste triste reflexiuni inutile! Îţi trimit de anul nou cîteva rînduri – o Cronică de Crăciun şi două bucăţele de versuri, pe care o să le publice „Convorbiri Critice” de 1 Ianuarie. Sper că ele pot ţinea loc (numai de l-ar ţinea cu onoare) de o scrisoare mai lungă, şi că prin urmare te obligă la un răspuns în plic recomandat, nu pe o jumătate de cartă poştală; cu atît mai mult am dreptul la aceasta, cu cît, lucrînd îndelete fugitivele rînduri alăturate, nu puţin n-am gîndit să le fac pe placul tău. Dacă am reuşit, atît mai bine şi pentru lucru şi pentru autor! Didina are să scrie zilele astea Margaretei. Am avut săptămîna asta musafiri, cari ne-au scos şi din casă, comme qui dirait pour nous donner la revanche, en cabinet particulier – schampăr zebarei! Vă urăm încă o dată: la mulţi ani, cu sănătate şi noroc! Să ne vedem cu bine la primăvară! Al tău doritor, I.L. Car. P.S. – Costică e la Leipzig la Zarifopol. Nu l-am văzut încă. Rogu-te, Barbu – s-a ales undeva? Cînd ne-om vedea, am să-ţi dovedesc ce politician diplomat este. Spune-mi, dacă ştii, ce înseamnă Bucura Dumbravă. Dacă poţi, trimite-mi, ca imprimate, însă în plic recomandat, o cartă poştală cu portretul tău; dar pune-o între două cartoane, ca să nu o mai strivească cu stampilele poştale şi să-ţi strice mutra draguţa. CORESPONDENŢA 551 Ia negreşit Calendarul „Minervei” ’908 şi citeşte articolul Doi Luceferi, pag. 112; apoi să-mi spui: te-am povăţuit rău ca prietin, care-ţi cunosc gustul şi slăbiciunile? – Delicios! Mă rog ţie, scrie exact şi clar după formula oficială: D. I.L. Caragiale Wilmersdorf/Berlin Hohenzollernpl. 4 Germania Sîmbătă, 29/XII/1907–11/I/1908 O! Sfîntă ortodoxie! Apăi să nu, ca Teodor, bisserica? 48 La revedere cu bine, în curînd dle Doctor! Pînă atunci, păstrează-mi, te rog, un exemplar din Conferenţa ta asupra monopolului voturilor alcoolice. Asemenea, păstrează-mi şi discursul lui BD. pentru proprietatea mare periclitată de Cantacuzino-Paşcanu, Ghica-Dumbrăveni, Ghica-Deleni şi Comp. – şi-n favoarea bieţilor proprietari mari, atît de prigoniţi şi de exploataţi! Şi, dacă, precum trebuie să sperăm, va ţine vreun nou discurs, şi pentru restrîngerea votului, pentru gubernii şi pentru reînfiinţarea Cenzurii, atunci păstrează-mi-l şi pe acesta. Ţii minte, sper, ce infam şi carrraghios rrreacţionarrr sunt eu! şi ce – moftangiu rrridicul! ca să nu zic deplorrrabil! Să ne vedem sănătoşi, Al tău Car Didina a scris Margaretei. Aici dăm în primăvară: cînd frumos – cînd urît. Pe la voi? Joi, 7/20 febr. 1908 Herrn Doctor A. Urechia Bukarest 5. str. Schitul Măgureanu Rumänien 552 I.L. CARAGIALE 49 Berlin W., 2 martie 1908 Bibicule, din momentul ce primeşti aceste dulci rînduri, nu mai îmi scrie nimic: sunt pe drum; zbor ca un fluture leşinat de foame să cad peste o floare – o floare de varză acră şi de fasolică cu ardei. Rogu-te îngrijeşte ca un bun grădinar, să găsesc favoritele mele flori demne de pofta mea fără seamăn. Dacă aş mai sta aci încă zece zile, mor de foame: mi s-a lipit maţele de sosurile germîne. La revedere, fără rîntaş. Car 50 [iunie 1908] Berlin Raport meteorologic Am găsit aci ultima zi a unei serii de cinci zile călduroase cu 29º în umbră. De alaltăieri, avem 18º ziua, 14º noaptea. La Lipsca asemenea. Cerul cam acoperit. Curaţitul şi aranjatul casei este însă în culmea căldurii; plus: naftalină, terebentină şi vaxolină. La 20 iunie dim. sunt în Sinaia; la 22 banchet monstru în Bucureşti. – Ce zici? Fiţi sănătoşi! La revedere în creerii Carpaţilor, al tău, Caragiale De la toţi tutulor multe complimente. CORESPONDENŢA 553 51 [Travemünde, 26 iulie 1908] Din Carpaţi şi pîn’ la Mare, De la Mare la Carpaţi, Or din cîtă depărtare, Toţi romînii suntem fraţi. Deci, primiţi o salutare De l-ai voştri devotaţi Car Herrn Doktor A. Urechia u. Familie Sinaia, Villa Urechia, Rumänien 52 [Travemünde, 3.8.08] Ah! coboară din Carpaţi Şi răspunde l-ai tăi fraţi! Ţe mai faţi?... ţe mai faţi? Car Luni, 21 iulie / 3 aug. Herrn Doktor A. Urechia Sinaia, (Villa proprie) (Rumänien) 53 Berlin W., 26.2.1909 Madam’ Rozalie! Am primit cartă de la d-ta şi mulţumesc; regret însă că ai scris numai en-gros despre chestia tristă, care le taie pe ele cu 554 I.L. CARAGIALE cămaşă de noapte şi bibilurile şi cu sabie, şi Nestor deja leşină de frică – oi, mamă! Aşadar, te rog cu respect să mai scrii ce s-a mai întîmplat cu ele toate en détail, dacă şi el moare deja, care zice că are aşa un trecut glorios, şi cum trebuie să plînge toate cînd apune soarele de la ele – oi tată! Vreau să ştiu ca să plîng şi eu. – Parcă n-am drept?! Şi te rog asemenea, Madam’ Rozalie, să spui complimentele multe la d. Doctor Urechia şi la familie de la el, de la noi toţi de aicea care le doreşte: aşa să am parte de bine! Cu respect şi stimă Moritz Berliner Ce face Mitiche şi Margo de la el? Ştii ce dor mi-e de ele?... Aşa să am noroc! complimentele de la toţi. 54 Dragă Alceule, Peste cel mult trei săptămîni viu în ţara; am să te rog să mă pofteşti la masă într-o seară cînd, a doua zi, să n-ai treabă prea de dimineaţa, fiindcă, după masă, doresc să facem la voi, încît se poate mai restrîns comitet (numa’ cu Grecul şi Grecoaica), o şezătoare literară: am să vă citesc un volumaş de povestiri inedite (fructele veghiărilor mele de-o iarnă!), pe care nu le-aş da pe tot ce am scris în viaţa mea. Pîn-atunci, vă trimit tot astăzi un ceanac de spanac, als Drucksache, Echt Dako-rumänischer Spinat. Vă conjur, cu sfinţenie să mi-l pastraţi, după ce-l veţi citi îndelete; – adevărat, vorba Rozaliei: c’est pétrifiant, fantastique, abracadabrant!* – Fără această prealabilă preparaţie, nu veţi CORESPONDENŢA 555 *De-abia acuma m-am convins de grozăvia alcoolismului. Ce înspăimîntătoare urmări! Ce ruină! ce dezastru! 556 I.L. CARAGIALE putea înţelege una dintre poveştile mele, la care ţiu mai mult decît la toate. Fotografia ta este unvergleichlich – întreabă pe Rozalia ce va să zică asta. Mai trimite-mi. Suntem, slava Domnului, bine. Să ne vedem sănătoşi. Tutulor complimente de la toţi. Al tău, Caragiale Îţi trimit şi o poză a mea: să nu mi-o arunci în foc, cînd ore de-ntristare... Cu toată dragostea, al tău Car 14/27 febr. [1909] Adresa mea exactă: Wilmersdorf bei Berlin, Hohenzollerndamm, 12 Rogu-te, a primit ieri Rozalia o cartă de la Moritz Berliner? Aş vrea să ştiu deja. 55 Wilmersdorf bei Berlin, 17 martie 1909 Primit Verzi şi uscate. Mulţumesc. Să trăieşti! că ai cap sănătos. Mă rog ţie, ajută-mă: mai înjură şi tu iarna asta, că eu am obosit, nu mai pot! Biblia, Vanghelia şi Coranul! Bisserica, Havra şi Giamia!!! Temple antice şi moderne!!! Cînd? Cînd are să se isprăvească? Contez pe tine; ajută-mă! Nu mă lăsa deja! Al tău M. Berlinerbaum Ce zici de acest colţişor pitoresc? Citeşte explicaţia dincolo. CORESPONDENŢA 557 (C.p. ilustrată: Bamberg, Die alte Residenz. Im Renaissance-stil mit hübschem Erker, interessantem Portal an der Stelle der Burg der Babenberger gebaut. Hier wurde am 21. Juni 1208 König Philipp von Schwaben von Otto von Wittelsbach ermordet. Hofraum mit sehr alten Fachwerkbauter.) 56 Ah! – /Alceu! Eşti... Al meu... Doctoraş al vieţii mele! ştii, Bibi, că sunt a ta!... Rendez-vous ne-am dat la Lido; prin urmare nu uita... Te aşteaptă palpitîndă-n eleganta ei gondolă, La San Marco-n piazzetta, voluptoasa ta creolă!... S....... Domniei sale Domnului Doctor Alceu Urechia Bucureşti Strada Schitul Măgureanu 5 Romînia Către V.A. URECHIA1 1 6 noiemb. 1886 Dragă amice, Mai întîi să te întreb de sănătate. În cel de-al doilea rînd nu ştiu cum aş putea răspunde la o aşa de graţioasa întrebare? Desigur că răspunsul meu este NU. Trebuie să te felicitez pentru frumosul concert la care am avut plăcerea să o aud pe graţioasa dumneavoastră soţie. A fost minunat. Cu salutări prieteneşti, al dumitale Caragiale 2 [25 ianuarie 1900] Prea iubite Profesore, Este oare chip să refuze cineva o poruncă aşa de categorică? fireşte că: DA! 558 CORESPONDENŢA 559 Pînă la revedere, o strîngere de mînă afectuoasă din partea devotatului d-tale Caragiale 3 [ianuarie 1900] Prea iubite Profesore, Îţi mulţumesc de bună urare. Sărutăm Doamnei Urechia mîinile. Vă dorim. La revedere duminică la Ateneu, unde iubitul nostru autor dramatic novelist etc. etc. etc. va face o conferenţa cu lecturi alese Salve Caragiale la 8 fix duminică seara 560 Către VASILICĂ A URECHIA1 1 [München, 3 dec. 1903] Salutări din München. Luca & Tuschi Un: D-sale Dlui Vasilică A. Urechia Bukarest, str. Schitul Măgureanu 5 Rumänien 2 [Travemünde, 16.7.08] Salutări de la ţarmul Balticei. Car und Sohr Complimente la Mamaia şi la Papaia. Herrn Vasilică A. Urechia Sinaia, Villa proprie, Rumänien 3 [Berlin, 11.1.09] Vivat Basilius studiosus! Crescat! Floreat! 561 La mulţi ani cu sănătate şi noroc. Carageleştii Herrn Vasilică A. Urechia Studiosus, Bukarest Str. Schitul Măgureanu 5 Rumänien Către LEA VERMONT Bucureşti, 30 iulie 1888 No 336 DIRECŢIA GENERALĂ A TEATRELOR Doamnă, La petiţiunea d-voastră din 19 aprilie, răspundem că regretăm a nu vă putea angaja ca gagistă deoarece paragraful bugetar este acoperit. Vă rugăm deci a ne comunica dacă, avînd nevoie de concursul dv. artistic, putem conta pe talentul dv. pentru stagiunea viitoare, în mod onorific. Primiţi dnă asigurarea consideraţiei mele. Director, I.L. Caragiale p. Secretar N.I. Saulescu 562 Către AL. VLAHUŢA 1 [15 nov. 1909] Comunicare Caragiale roagă pe Vlahuţa să comunice lui M.Dragomirescu că el, Caragiale, ar fi foarte adînc mîhnit dacă dorinţa lui, pe care din fundul inimii o crede legitimă şi onorabilă, nu s-ar putè îndeplini din cauza unei împotriviri din partea lui Dragomirescu; şi că, din potrivă, dacă anume prin Dragomirescu, această dorinţa ar fi îndeplinită, Dragomirescu ar revedea pe Caragiale strîngîndu-l în braţe cu mai multă căldură frăţeasca decît l-a fost văzut vreodată. Caragiale nu se-ndură a se-ndoi de bună izbîndă a stăruinţei lui. 2 17/30.XII.[1]909 Frate Vlahuţa, am primit laconica scrisorică. Te rog, trimite-mi îndată clenciul tău, păstrînd o copie la tine – nu se ştie, poate să fiu nevoit a veni în curînd să vă bat la uşă, sigur 563 că nu vă supăr prea mult. Mă salvezi cu un bun clenci! Sunt tîmp: nu mai am ce născoci din devlă. Mă aflu în toane proaste; iartă-mă că nu-ţi pot spune mai multe decît: fiţi toţi sănătoşi şi veseli! Dumnezeu să vă deie bine! Al tău ve[chi], Ca[ragiale] Încă o dată, n-ar fi rău să-l convingi pe Cîmpina că e în interesul gazetei să alternăm în mod normal în cursul săptămînii – nu imediat unul după altul. Abs[änder] I.L. Caragiale – Hohenzollerndamm 12 Herrn A. Vlahuţa Bukarest Palatul Funcţionarilor Piaţa Victoriei, Rumänien 3 [7 iunie 1910] O cordială salutare din Suceava. Fiţi sănătoşi! Caragiale 4 Dragă Alecule, Ştiu că ai dreptul să mă ocărăşti că de ce tac d-atîta vreme. Pînă să ne lămurim prin viu grai – precum doresc foarte – îţi trimisei ieri, ca să te mai îmbunez, o cărticică pe care ţi-am dedicat-o ţie, cu siguranţa că ai să primeşti bucuros dedicaţia mea; căci zice o vorbă bătrînă că preţul darului stă, nu chiar în dar, ci în osîrdia cu care e făcut darul. Deocamdată, de la mine atîta; de la Dumnezeu mai mult. Trimită-ţi El pentru 564 I.L. CARAGIALE tine şi pentru toţi ai tăi, toate bunataţile, şi ajute-mi să vă pot revedea cu bine! Fiţi sănătoşi şi veseli! Sărută mîna graţioasei mele prietene cu adîncă frăţeasca dragoste şi din partea prietenului tău, Car Goga cu nevasta au fost pe aici, trecînd spre Scoţia. Am petrecut frumos două zile-mpreună, în vreme ce, fireşte, n-am lipsit să pomenim despre voi. Vale! 20 sept./3 oct., luni [1910] 5 [Arad, ’911 feb. 9] sosire [Buc, 10 fev. ’911] Multe frăţeşti salutări pentru voi toţi bătrîni şi tineri. Să ne mai vedem cu bine – să dea Dumnezeu! Caragiale Vă salut cu sinceră iubire şi admiraţie V. Goldiş A.Vlahuţa, Bukarest Palatul Funcţionarilor Piaţa Victoriei 6 [15–31 martie 1911] Răspunde dacă eşti în Bucureşti săptămîna viitoare. Viu cere frăţeşte ajutor sufletesc Caragiale CORESPONDENŢA 565 7 [29 martie 1911] Frate Alecule, încă o dată te sărut frăţeşte, şi încă o dată te rog ceva, fără să-ţi mai dau desluşiri. Iată ce trebuie să faci pentru cauza cea mare. Să expediezi imediat, fără grijă de punctul meu sau al tău de onoare, următoarea telegramă întocmai: „Octavian Goga Nagyszeben Rog insistent mergi îndată Arad. Caragiale aşteaptă otel Central avînd comunicări foarte importante din partea mea. Contez dragostea ta. Salutări. Vlahuţa” Absolută discreţie! Desluşirea va urma. Sărutări frăţeşti. Încă o dată nu mă lăsa. Al tău, Caragiale Braşov, marţi seara 8 Dragă Alecule, nu ştiu cum şi ce fel, mi-a venit, acu, pe la 12 trecute noaptea, şezînd la masa me di brad, c’coane, cu perdelili lasate, bri omule, să-ţi spun că te sărut dulce. Spune-mi şi matale, mă rog frumos, o vorbă plăcută, fie cît de scurtă, numa’ plăcută să fie! Dumnezeu cu tine şi cu ai tăi! Noroc şi voie bună! Al tău vechi, Car 13/25.V. [1]911, spre ziuă Sărut pe Barbu Herrn A. Vlahuţa Bukarest Palatul Funcţionarilor (Piaţa Victoriei) Rumänien 566 I.L. CARAGIALE 9 [Budapesta, 26 nov. 1911] Dumnezeu să primească pomana ce v-aţi făcut-o cu mine! De unde daţi, să sporească şi să izvorească! Plec spre casă îndată. De acolo, am primit, acu, în gară, telegramă, că mă aşteaptă cu dragoste ai mei şi, mai ghici, cine? Spune-i Barbului, poate o ghici el, dacă nu poţi tu. – Vă îmbrăţişez frăţeşte. Sărutări de mîini Doamnei tale. Să ne mai vedem cu bine. Dumnezeu cu voi. Al vostru prea îndatorat prietin, Car Duminică Doctorul Dona e făcător de minuni. Îl salut cu admiraţie şi recunoştinţa. Dlui A. Vlahuţa Bukarest Palatul Funcţionari[lor] 10 [Schöneberg bei Berlin, 28 dec. 1911] Frate Alecule, am rugat pe o celebră pianistă de la Curtea Imperială să-ţi facă un raport despre tot ce s-a petrecut în Innsbruckerstrasse 1 de la plecarea mea din Bucureşti pînă la plecarea d-sale din Berlin. Doresc astăzi să ştiu ce faceţi şi voi. Cum le merge convalescenţilor voştri? Cu dorul de a vă revedea cît mai curînd, lucrez mereu, dar încet. Cînd o să pot zice: uf, am isprăvit! –? – Pînă atunci, vă urez din parte-mi şi din partea familiei mele, sărbători fericite. Fiţi sănătoşi şi veseli! Dumnezeu aibă-vă casa în sfînta Sa pază! CORESPONDENŢA 567 Cu multe îmbrăţişari pentru tine şi multe sărutări de mîini pentru graţioasa ta Doamnă şi nepreţuita mea prietină, sunt şi rămîn al vostru devotat şi îndatorat prietin, Caragiale Dă-mi, rogu-te, adresele Ştefănescu – Mimi şi Grigorescu – Anişoara, înainte de Anul Nou, dacă se poate. Rumänien Domnului A Vlahuţa Bukarest Palatul Funcţionarilor Piaţa Victoriei 11 [Schöneberg bei Berlin, 29 dec. 1911] Dragă Alecule, am primit carta ta. Vă urăm tutulor sărbători fericite. Multă sănătate Delavrancilor. Fiţi toţi sănătoşi şi veseli! Dumnezeu cu voi toţi şi cu ai voştri! La mulţi ani! Al tău vechi, Car P.S. Nu uita de adresele copiilor – îmi trebuiesc înainte de Anul Nou. Herrn A. Vlahuţa Bukarest Palatul Funcţionarilor Piaţa Victoriei [Rumänien] 568 I.L. CARAGIALE 12 [23 ian./5 febr. 1912] Vlahuţa Palat. Funcţ. Buk. Conjur nu scrie nimic nicăieri despre mine. Nu face nici un pas; aşteaptă scrisoare. Car 13 Frate Alecule, Ţi-am telegrafiat ieri şi sper că mi-ai îndeplinit rugămintea: n-ai scris nimic nicăieri. Acu, mă rog ţie, nimini să n-afle despre ce-ţi scriu aci, pînă nu comunic eu cui de drept. Află că ziua de 30 („o zi mare ca aceea”) voi sta liniştit cu ai mei acasă la căldurică – p-aici bîntuie un ger straşnic. Nu viu. Scrisoarea lui Gîrleanu cătră tine m-a îngrozit. Eu nu sunt un erou – eu sunt un burgez. N-am nici aplecare nici le physique de l’emploi pentru un triumf. Şi pe urmă tu ştii că „fosilele” sunt deopotrivă nesimţitoare şi la scuipări şi la adoraţiune. Hotărît, nu viu. Fiţi sănătoşi şi veseli. Dumnezeu cu voi şi cu ai voştri. frăţeşti salutări pentru toţi Delavrancea şi Gherea-Zarifopol. Al tău vechi, Car Marţi, 6 febr./24 ian. 1911 (de fapt, 1912) CORESPONDENŢA 569 14 Marţi, 24 ian./6 febr. 1911 (de fapt, 1912) Vlahuţa Pal. Funcţ. Buk. Expediat azi scrisoare. Conjur absoluta discreţie. [Caragiale] 15 [7 febr. 1912] Adevărat nenoroc. Acces sciatic. Imposibil mişca. Rog comunică amicilor. Vale Car 16 [8 febr. 1912] Discret, nimic scrie despre fosila Caragiale 17 Puiule dragă, Nu trebuia nimic spus... Las’ să zică el! Ce să te amesteci tu în branşa lui! Să te-auză Dumnezeu! să ne mai vedem şi atunci cînd, cum m-ameninţi, n-ai să mai m-asculţi. şi (?) . Atunci, , haida! slobod. 570 I.L. CARAGIALE Cum să-<ţi> vă mulţumim de copiile Grigorescu? <Şi mai ales fata, cum le spune anii (?)> Le vom privi una după alta, seara şi ziua, cu aceeaşi componcţiune, cu care ascultăm un caiet Scarlatti-Cellica. Spune-mi dacă s-au stins bine paiele mucede, ca să ştiu cînd pot veni fără primejdie de vreo pîrleală. Nu vroi să <ştie> afle nimini de sosirea mea. Mie cele întîmplate zilele trecute mi-au făcut adevărată groază. Astfel în orice telegramă primeşti să ştii că trimit înseamnă sosesc negreşit = cu Aradul 11,45 a.m. sigur = prin Vîrciorova, cu trenul accelerat de la 12,50 ziua neapărat = prin Vîrciorova cu expresul de la 6,36 seara. de mă încarcă de la Chitila; să nu mai mă treacă la raportul poliţiei în gara de Bucureşti. În caz că se poate, telegrafiază>. În toate cazurile, mă cobor din vagonul cu paturi. Pînă la revedere multe îmbrăţişari frăţeşti. Car 8/21 febr. 1912 18 12.2. 1912 Vlahuţa Palatul Funcţionarilor, Bukarest Mulţumesc cordial mîngîitorilor. Caragiale CORESPONDENŢA 571 572 I.L. CARAGIALE 19 [Budapesta, marţi, 12 martie 1912?] Rog mare hatîr poimîine joi dimineaţa aştept Szegedin trenul dinspre Bucureşti vedem mititelul Octavian adu 200 grame icre tescuite prima. Îmbrăţişeri, Caragiale Către ANIŞOARA VLAHUŢA [Schöneberg b. Berlin, 26.4.10] Christos a-nviiat! La mulţi ani cu toate fericirile! Să creşti şi să trăieşti sănătoasă, bună şi veselă pînă la adînci bătrîneţi! Car Domnişoara Anişoara Vlahuţa la Dl. A. Vlahuţa (tata) Bukarest, Palatul Funcţionarilor Piaţa Victoriei 573 Către N. VOLENTI1 Dragă Nicule, Ori n-ai primit o depeşe a mea – ori, cum să zic? eşti un infam. Dar, pentru că tot nu mă-ndur a crede că nu te-ai îndurat să-mi răspunzi, cred mai bine că depeşa nu ţi-o fi sosit. Atunci iată, ţi-o dau aci: „Rog trimeteţi imediat tantiema mea Teatru”. Ştiam că s-a jucat, fără voia mea, zilele trecute, o piesă – nu ştiu anume care – şi că s-a produs reţeta 770 lei; deci mi-ar reveni 77 lei, căci 10% iau din bruto. Sper că scrisoarea aceasta recomandată o vei primi; şi, spre a evita altă neplăcere pe viitor, iată îţi alătur aci o petiţie cătră tine şi colegii tăi, prin care vă opresc a mai juca ceva de mine (vezi cod. pen. 342) fără anume a mea învoire. Cum? Ştiţi că am dreptul să fiu supărat pe Teatrul vostru, şi-mi jucaţi fără voie, fără să mă întrebaţi măcar, piesele, şi, pe urmă, nici nu voiţi să-mi platiţi tantiema? Asta este, crez că vei conveni, prea-prea. Dacă n-ai fi fost tu în Comitet, pe cinste că vă făceam o mare plăcere. Mai ales cînd pot aduce zece mărturii, între care în primul loc şi pe tine, că v-am oprit să mai jucaţi ceva de mine, – mi se pare că n-ar fi fost plăcut pentru voi să reclam Parchetului conf. art. 342 din C. pen. 574 CORESPONDENŢA 575 Pentru ce, cu un om aşa de rău-crescut ca mine, să vă-njosiţi voi, băieţi bine-crescuţi, a fi nedelicaţi şi să-mi daţi pricină a face să mi se vază arama? Al tău fără supărare, Caragiale Str. Pitaru Moşu 4 Joi, 16. 1. [18]97 Dacă vreţi a-mi plăti, că poate nu vreţi nici atîta, mandataţi-mi telegrafic în contul meu suma ce mi se cuvine, ultima pe care o mai iau de la Teatrul din Iaşi. Către EDUARD WACHMANN [1890?] Stimate Domnule Wachmann, Pe aducătorul acesteia îl cunosc ca un servitor deştept şi activ; astfel numai îndrăznesc a vi-l recomanda, şi o fac cu toată căldura, pentru că şi oamenii deştepţi trebuie să trăiască. Salut cu toată stima, Caragiale P.S. Crez că nu voi fi refuzat dacă v-aş ruga pentru rezervarea unui abonament la trei locuri de rîndul III la toate concertele simfonice. Car 576 Către PAUL ZARIFOPOL 1 Iubite Coane Păvălucă, Cu părere de bine – ca optimist ce sunt – trebuie să te anunţ că prevestirile d-tale meteorologice s-au dezminţit cu desăvîrşire: primăvara, ca o mîndră fecioară de împărat, păşeşte înainte molcom, zîmbitoare şi tot mai zîmbitoare, spre întîmpinarea adoratorului ei, junele voievod – Mitică; aşa că, săptămîna viitoare, le vom săruta împreună cu d-voastre cununiile în Zoologischer Garten. Foarte nerăbdători aşteptăm lunea viitoare. Răcitoarea s-a-nfiinţat: un grătar sistematic pentru fripturi à la daco-romaine arde de nerăbdare să fie inaugurat; în fine, fiindcă-i vorba de ospătarea unui distins filolog, opera fundamentală a marelui Justus Hildebrandus Pfungstaedterius s-a găsit la o vastă librărie în nenumărate exemplare cu iscălitura autentică a celebrului savant, întărită de autorităţile sanitare superioare berolinense. Aşadar, la revedere luni. Complimente de la toţi ai noştri. Săru’ mîna, madam’ Zarifopol. Mit Hochachtungswohl (sic) Caragiale P.S. – Am uitat să însemn adresa dlui Prof. Weigand. Aşa, ca să mă ţin de cuvînt, sunt silit să te deranjez. Nu te supăra, 577 rogu-te, şi remite-i din parte-mi cărţile ce i-am fost promis, spune-i multă sănătate şi că doresc mult să-l revăz. Şi încă o dată, luni Car Berlin, joi, 4 mai [1905] 2 [Berlin W., 5 mai 1905] Amu, coane Păvălucă, iaca în frumseţa aiasta di gradină, a să trajem un chef, bri omule! Ghici ce cîntă muzica pe cînd scriu? ... Uvertura... Wilhelm Tell. Car Edgar1 Wohlgeborn Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Pension Erler III Stock Gottschedstrasse 24 3 [Wilmersdorf bei Berlin, 8 mai 1905] Stimate Domnule Doctor, Am primit carta dumitale de aseară; am înţeles din dureroasele-i rînduri starea desperată a soţului, care nu-şi regăseşte soţia, a amicului, care nu-şi revede amica, şi cînd asta? tocmai cînd conta să-şi regăsească pe una, să revază pe cealaltă!! O! sex frivol!!! mi-am zis, şi mi-am explicat – căci a înţelege tot, este a ierta tot – de ce soţul, de ce amicul n-a putut face alta decît a căuta în maliţia unui om Just1, mîngîiere la durerea ce i-a trebuit produce inichitatea fomeelor. – Dar să trecem la altă 578 I.L. CARAGIALE ordine de idei, ca să zic aşa. Zici dumneata că o plăcere împărtăşită se îndoieşte, o durere se injumataţeşte în intensitatea ei. Această nouă observaţie a dumitale o găsesc atît de adînc adevărată, încît sunt silit îndată a-ţi da aci în copie următoarea misivă, ce am primit acuma din Paris, pe o cartă postală: „Dragă Caragiale, vremea urmează să fie groaznică la Paris. E imposibil de ieşit pe stradă; eu însă aicea mă simt destul de bine, petrec toată ziua cu moscalii mei*. Scrisorile trebuie să le scriu cu gazul aprins ziua mare. Scrie-mi cîteva cuvinte. Dacă vremea urmează să fie aşa, nu mai rămîn aicea**. Sărut pe tine şi ai tăi cu drag, C. Dobrogeanu-Gherea 6 mai 1905” N.B. Eu îi spusesem să tragă la un otel mai scumpuşor, însă luminos şi călduros. Dar moscalul tot moscal! – Oh! la puissance des ténèbres!2 O! Tolstoi! O! Gorki! O! Gorciacoff!3 I proci!! (Se înţelege că punctuaţia şi ortografia sunt localizate în romîneşte de copist, căci originalul este aproape moscălesc.) Am notat prin sublinieri deosebitele-mi stări de emoţie ce mi-au cauzat acele rînduri. Vezi notele copistului mai jos. Probabil că el mi-a scris înainte de a primi răspunsul meu la prima lui cartă, pe care ţi-am comunicat-o. Aşteptăm, iubite coane Păvălucă, cu mult dor ziua cînd să vă primim aici şi să vă salutăm cordial, şi pot pentru ca să zic, din toată inima. Ispraviţi mai degrab şi haideţi odată. Ingheaţa Justus în răcitoare. Salve Caragiale Multă sănătate fetelor. * Iar cu moscalii ** Atunci cu voi şi cu mine, cum rămîne? CORESPONDENŢA 579 P.S. Fanny, ai făcut o mare încurcătură cu pachetul: în loc de şapca Didinii, am găsit un găvănoşel cu un fel de compoziţie sărată, care miroase a ţelina şi nişte pachete cu pesmeciori. Pesmeciorii – ştiu copiii ce să facă cu ei; dar cu compoziţia din găvănoşel, nu ştie Didina cum s-o întrebuinţeze. Trebuie topită întîi în apă, or s-o dea pe păr aşa simplu; că ea zice că e doftorie pentru căderea părului. Fii bună şi scrie-i cum să şi-o aplice, să nu te pomeneşti că-i albeşte părul dacă nu ştie exact doza şi maniera. Wohlgebor. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig (Pension Erler) Gottschedstr. 24 4 Potsdam, 15 mai 1905 Multă sănătate, Herr Doctor1, Car 5 Berlin W., 15 mai 1905 Iubite Coane Păvălucă, Pînă în acest moment, 11 ore a.m. Mitteleuropaeische Zeit, nu s-a prezentat nici un inel1 cu nici un conductor. Să sperăm că nu vor întîrzia să se prezinte. Nu voi lipsi atunci de a opri pe conductor, dînd cele zece mărci inelului, mai cuminte decît conductorul lui. Acuma, spune-mi mă rog matale cum te amuzezi la Paris?2 Ce face Costică?3 Ce face Fanny?4 Cum îi place Doamnei Doctor5 creierul omenirii? Fiţi buni şi ne spuneţi şi nouă, provincialilor. 580 I.L. CARAGIALE Lui d. Costică nu-i scriu, fiindcă dumnealui, odată ce a pus mîna pe dv., m-a dat cu totul uitării – nici măcar o vorbă, nu mersîm, că v-am expediat la vreme – căci, dacă nu stăruiam eu – cine ştie cît îl lăsaţi pe bietul moscal să vă dorească! – Dar să nu mă plîng. Aşa este omenirea noastră – cît îi pasă – depeşi şi scrisori! – cum nu-i mai pasă, nici măcar o Ansichtspostcarte cu turnul lui Eiffel! Bravos, domnule Costică! Scrieţi-ne cînd şi încotro plecaţi şi, dacă mai dai prin Berlin, cînd şi la ce gară să te aştept. Pe aici vreme splendidisimă. Era să merg la Hamburg, dar trebuie să stau să expediez întîi pe Mateiu, ca să nu pearză vechimea pentru înaintarea la general de brigadă. Glumeşti cu cariera armelor! Complimente de la toţi ai noştri vouă tutulor. Îndată ce pleacă Mateiu, mă plimb o zi şi apoi mă pun la lucru pe brînci. Asta nu mă va împiedica să beau cu d-ta un pahar de Pfungstaedter, urîndu-ne reciproc succesele meritate ce ne aşteaptă cu celebrele noastre opere. Din tot sufletul al vostru prietin, Caragiale Sîmbătă seara am prînzit cu domnişoarele de Witzleben şi de Bardeleben6 şi cu d. doctor Gusti7. Şi lui d. doctor i-a plăcut masa, aşa gîndesc. Fetelor nu ştiu dacă le-a plăcut – masa, fireşte. 6 De Berlin, 16/5 1905 Partant Nord huit matin arrivez six soir Cologne prière télégraphier immédiatement jour départ attendrai Cologne gare, Allen herzliche Gruesse. Caragiale CORESPONDENŢA 581 7 Berlin W., 1 iunie 1905 A.S. – Rogu-te, beţi, împreună cu prietinul care-ţi vine la Lipsca, cîte un pahar de Justus şi pentru mine C Stimate Domnule Doctor, ştii d-ta că romînul este emina mente punctual. Pînă acu n-am primit banii. Fireşte că în două, trei zile îmi vin. Deci excursia noastră rămîne pe săptămîna viitoare. Te anunţ la vreme. Pînă atunci, o strîngere de mînă. Car 8 [Berlin W., 4 iunie 1905] Stimate Domnule Doctor, te rog responde, nu la tine, ci la mine, prin telegraf imediat, cînd să te aştept, ziua şi ora. Ar fi de dorit să pofteşti chiar de dejun, anunţîndu-mă din vreme. Vremea este, deşi călduroasă, minunată pentru o repezeală spre Marea Nordului. Aştept nerăbdător telegrama d-tale. Complimente băetelor. Al d-tale stimatoriu Mitică D. Dr. Gusti regretă că nu ne poate însoţi; este ocupat cu o conferenţa pe care trebuie s-o ţină în curînd într-un cerc de savanţi: despre Libegtate! Zice că la toate chestiile lăturalnice e pregătit să răspunză, dar nu e încă gata cu răspunsul la una singură: Ce este, ce poate fi, Libegtatea! Dar asta desigur o să-i vie mai uşor ca tot, să sperăm. An Herrn Doctor P. Zarifopol Leipzig Gottschedstr. 24 Pension Erler 582 I.L. CARAGIALE 9 Wilmersdorf bei Berlin, joi, 22/VI [1905] Stimate Domnule Doctor, Am primit carta d-tale, care mi-a făcut deosebită plăcere. Sunt fericit a constata că nu uiţi a ridica şi pentru amicul d-tale cîte un toast bine simţit (toast, adică pahar). Eu n-am început încă să lucru, dar fierb şi sper că în curînd voi porni. Dar nu de asta vreau să-ţi scriu, ci pentru a-ţi anunţa că Delavrancea mi-a scris: s-a hotărît să se conformeze dorinţei şi poveţei mele şi, în curînd, peste vreo cinsprezece zile, vom avea plăcerea să petrecem împreună; cînd, anume – te voi vesti cu cea mai strictă precizie. Rogu-te, spune-mi dacă Weigand1 profesorul s-a întors şi comunică-mi adresa lui: aş vrea odată să-mi împac conştiinţa umană cu ortografia romînă; n-aş voi să mor nepocăit, dacă am greşit; e o chestie pe care aş vrea s-o lichidez aci pe pămînt, nu în cer, faţa de bunul Sfpietru şi cu severul meu amic Rostogan. Ce veşti ai de-acasă? Aş vrea să-i scriu lui Costică; dar am scris în două zile zece scrisori de afaceri şi mi-e capul incapabil, ca să mă exprim astfel, pentru ca să mai poată turna o scrisoare de un gen susţinut. Îi voi scrie săptămîna viitoare. Complimente de la toţi ai noştri, rugîndu-te să le transmiţi ş-acasă cu prima ocazie. O strîngere de mînă de la al d-tale, Caragiale CORESPONDENŢA 583 10 [Wilmersdorf bei Berlin] Stimate Domnule Doctor, Ce ai păţit d-ta cu zeiţa gravă a filologiei nu e nimica pe lîngă ce am păţit eu cu cele două uşuratice surori – Thalia şi Melpomene. Au luat amîndouă cîmpii. Bănuiesc că trebuie să fie acuma în patria noastră, îndrăgostite (o! incest mitologic şi chiar mitocănesc! pot pentru ca să zic) cu cumnatu-meu Dutzescu, care trebuie să fie deja borţos cu două gemene, o tragedie şi o comedie. Să aşteptăm, cu încredere în viitorul literaturii şi artei romîne, momentul fătatului! – Deci, văzîndu-mă aşa părăsit de cele două secături, m-am hotărît şi eu să nu le mai chem: or să se sature ele de haimanalîc şi or să se-ntoarcă umilite şi pocăite acasă – scroafele! – pardon! Fii dar şi d-ta cuminte şi fă tot aşa cu zeiţa d-tale, dacă-ţi face nazuri: vino la Berlin, să ne consolăm împreună aşteptînd pe nebunul din Bucureşti. Cînd să te aştept, cît de curînd, cu un dejun daco-romîn? Responde daco-lamine. Aştept cu nerăbdare o telegramă din moment în moment. Tout à vous de coeur, Caragiale P.S. – Nu te teme că pedagogul-cantatore ar mai fi pe malurile Spreei. O, nu! A plecat de mult, şi acuma desigur farmecă cu talentele lui pe concetăţenii mei, fericiţii ploieşteni. Asta e bine – mai ales pentru amicul nostru dl Costică, nou Saul, care are atîta nevoie de glasul acelui nevinovat David... Psaltirea şi năstrapa...! C Marţi, 14/27/VI/905 584 I.L. CARAGIALE 11 [Freienwalde (Oder), 3 iulie 1905] Prosit! Caragialeştii Dr. Paul Zarifopol Leipzig Gottschedstr. 24 Pension Erler 12 [Halensee, 12 iulie 1905] Domnule Doctor, Dacă ştiam ce văd acuma (uite-te pe partea ilustrată), d-ta n-ai fi încă la Lipsca. Cu toate astea, în sănătatea d-tale şi a familiei d-tale bem eu şi familia mea. Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig Gottschedstr. 10 Pension Erler 13 Duminică 17/30 iulie 1905 Iubite amice, Ai înţeles desigur că scrisorile noastre s-au încrucişat pe drum. Cum am primit-o ieri pe a d-tale, ţi-am telegrafiat. Acum încă o dată îţi mulţumesc, şi mă grăbesc a-ţi scrie – să vezi de ce – numaidecît. CORESPONDENŢA 585 Care va să zică, bine am ghicit noi, atîta de departe, adevărata cauză a nervozitaţii lui d. Costică: „Kniaz Patiomkin”! Scrisoarea d-tale este un minunat exemplar de fotografie instantanee. Văz pe Costică şi pe „mateloţi”… Hoch int’ressant! Dar gluma la o parte; asta nu mai e de glumit! Frate, nu-i chip să tămăduim pe omul acesta de pernicioasa lui boală umanitară? Cine i-a trimis pe nespalaţii aceia de mateloţi pe capul lui tocmai la Sinaia? ori, Doamne iartă-mă, i-o fi căutat el cu dinadinsul! Dacă au venit în ţara la noi, de ce nu s-astîmpără oamenii măcar pînă trece prima fierbere? Te-ntreb, e bine pentru Costică, cetăţean romîn – oricît ar fi sufleteşte interesat la izbînda marei revoluţii ruseşti, – să se facă el, la Sinaia (reşedinţa regală, unde mişună poliţiotii lui Kniaz Moruzi), gazda şi agentul de îmbarcare al acestor naufra giaţi? Şi e bine şi pentru D-ta să te faci curierul cores pondenţei acestor bravi cu comitetele lor revoluţionare din imperiu? Din punct de vedere al lui Costică şi al lor, or fi poate, aceşti interesanţi eroi, apostoli, martiri şcl; dar pentru D-zeu! să nu ne băgăm dejtele’n ochi. Ca să nu mai vedem că nu toată lumea e dispusă să-i aplaude cum îi aplaudă un revoluţionar intransigent ca el, or nişte sceptici, oricînd gata a transige, ca noi. Între revoluţionari şi sceptici mai este o întreagă lume, pentru care eroismul maladeţilor noştri rămîne foarte dubios; – ştim că farfurizii nenumaraţi iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători! – O întreagă lume a cărei pornire i-ar putea cauza lui Costică neplăceri grave, lovindu-l măcar în interesele materiale, dacă nu şi mai adînc. Ce va să zică astfel de copilării din parte-i? Atîta frică are de spionii muscali, întrupaţi şi-nchipuiţi, şi nu-i dă prin cap că sunt destui spioni şi romîni, şi că, pentru situaţia lui personală de cetăţean romîn, poate fi mai primejdios zelul acestora, decît e al celor d’întîi pentru soarta vitejilor lui „Patiomkin”. 586 I.L. CARAGIALE Se mai joacă cineva la vîrsta lui în starea de nevrastenie în care se află, cu astfel de lucruri inflamabile? Noi speram să lucreze pentru a-şi aranja situaţia, asta ca să poată veni fără grijă în Germania, să trăim aici ca o colonie cuminte, să facem literatură şi muzică, să-şi repare în atmosfera sănătoasă de aici rănile sufleteşti, să-şi recapete pofta de viaţa lîngă copiii lui şi lîngă mine ca lîngă un bun frate – şi cînd colo, poftim! iată cum lucrează acest incurabil! Închipuie-ţi petrecere, să se pomenească odată fabula gazetelor, cu numele înnoroit în cine ştie ce articole de reportaj de scandal, cîntărindu-i-se… cu perfidie ori sincer, isprăvile de carbonaro, devotamentul şi jertfele pentru cauza norodului moscovit! Dar puteţi voi calcula urmările unei asemenea aventuri? Închipuie-ţi, Doamne fereşte! un scandal anarchist, fie chiar simulat, apoi o anchetă pe urmele – „mateloţilor” condusă de vreun procuraş de provincie (vreun Jean Th. Florescu) arzînd de ambiţiunea unui strălucit debut – o cauză celebră! Unde descindem întîi? – Vrea oare Costică să-şi vază iarăşi casa (în cazul cel mai bun) pusă sub strajnica pază a canaliei poliţieneşti – cavernă de terorişti, fabrică de paşapoarte şi ruble false, depozit de libele şi bombe nihiliste? N-a suferit odinioară destul pentru asta? Ori poate a uitat? De astfel de emoţiuni are acuma nevoie sistemul lui nervos? Traian Popescu este un băiat de zahăr, o inimă liberală fără nici o îndoială; dar este şi un om nevoiaş, căruia îi pasă tare de slujba lui. Un astfel de om nu trebuie vîrît aşa cu dinadinsul în situaţia sublimă a eroilor de Grand-Opera – între interesul de pielea lui şi datoria de devotament pentru o idee mare. Mai la urmă Republica rusească nu-i poate acorda numaidecît o pensie în locul slujbei pierdute asta fiindcă Serenissima Republica nu şi-a votat încă bugetele, – pe cîtă vreme, micul regat romîn poate să-i răsplătească îndată zelul. De ce să-i dai brînci omului în adîncul păcatului? CORESPONDENŢA 587 Scrisoarea d-tale, după un zîmbet pe care mi l-a smuls, m-a îngrozit, îţi spun drept. Un moment mi-a trecut prin minte să vă telegrafiez a ne întîlni cîteşi trei la Budapesta, unde să-i vorbesc pe şleau lui d. Costică ca să-i deschid ochii asupra primejdiei, cred eu, cu care se joacă. Dar imediat mi-am luat seama; m-am gîndit că e-n stare să crează, ori că nu este depeşa mea, ci o machinaţie, o mistificare a poliţiei ruseşti, ori un guet-apens, în care eu aş juca, nu rolul chiar de trădător (de asta, ştiu bine, n-ar fi-n stare să mă bănuiască), ci al unei unelte fără conştiinţa. Te joci cu imaginaţia exaltată a jacobinului nordic? I-aş scrie direct lui, dar mă sfiesc, pînă n-am dezlegarea d-tale: poate n-ai voi să ştie că de la d-ta am aflat reintrarea lui pe scena revoluţionara. I-aş scrie iarăşi pe departe: „am auzit că maladeţii lui «Patiomkin» desigur or să te ia în între prindere” – „Păzeşte-te” … Adă-ţi aminte, etc. Mi se pare însă că e mai bine decît toate să te las pe d-ta a judeca la bun prilej dar cît mai degrabă, cum să-i comunici, mai nimerit şi mai cu brio, viile mele aprehensiuni – nu cumva o iei în gît şi-i araţi d-a dreptul rîndurile din această scrisoare care-l privesc atît de aproape. Spune-i sau nu, eu îmi fac o datorie frăţeasca să ţi le spun d-tale. Sunt gata, dacă vrea el, să vin la Budapesta, cînd îmi telegrafiezi, ca să-i bag minţile-n cap*. Şi acum să trecem la altele. Ce fac cocoanele noastre? Ce face draguţa mea de noră? Ginerele Dv. s-a bucurat mult ca de dragostea lui, socru-său a părăsit nepăsarea aristocratică, încălzit în fine de cauza sfîntă a popoarelor: e mîndru de această convertire şi vă trimite fireşti sărutări de mîini. Văzut-ai pe Urecheşti? Pînă acuma n-am nici un semn de viaţa de la ei. Nu cumva maestrul Dimitriu s-a arătat pe acolo? 588 I.L. CARAGIALE * Pe lîngă sermonare, l-aş şi distra oleacă, şi am petrece o zi perfectă. Cunosc bine oraşul… Închipuie-ţi, dragă Paul, că nevastă-mea a primit iar o scrisoare, mai lungă decît aceasta de la Frau-Doktor. E de mirare cînd are vreme iubita noastră cuscră să scrie atîta! Să nu uit. Astăzi duminică se cunună amicul nostru Edgard, la Ploieşti, cu aleasa inimii lui. Nu s-o apuca să-i cînte şi deseară, în loc să hospiteze? Tout à vous de coeur Caragiale P.S. Scrisoarea cuprindea 200 M + 60 Kor. austr. Spune-mi te rog drept cînd îţi trebuie întoarsă această datorie. C. 14 [Potsdam, 18 iulie 1905] À votre bonne santé! Prosit, Herr Doctor! Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig Gottschedstr. 10 Pension Erler 15 Wilmersdorf bei Berlin, 21 iulie 1905 Stimate Domnule Doctor, Am scris domnului Doctor Urechia o dare de seamă despre cele întîmplate aci cînd cu trecerea lui Barbu1. Neputînd intra în prea multe amănunte, cari n-ar fi putut încăpea în cadrul unei scrisori, i-am recomandat ca să te roage pe d-ta, cînd vă veţi întîlni la Sinaia-n curînd, să i le dai. Crez că n-am abuzat prea mult de prieteşugul d-tale. Dar ca d-ta să fii mai comod CORESPONDENŢA 589 la ocazie, aş dori să-ţi citesc scrisoarea mea compte-rendu. Pentru aceea, m-am gîndit să-ţi scriu şi să te rog a-mi răs punde mîine peste zi telegrafic: nu te deranjează cumva să viu eu mîine seară la Lipsca la 7,40 şi la opt să cinăm la Künstlerhaus sau altundeva? După cină, ţi-aş citi lucrarea mea. Aş dori să o controlezi şi d-ta din punctul de vedere al exactitaţii. Despre stil, fireşte, nu încape vorbă. Eu n-am pre tenţie de autor... Dar să sperăm că şi factura şi stilul documentului meu oficial n-au să fie cu desăvîrşire dezaprobate. Să aştept mîine sîmbătă o depeşă de la d-ta? Complimente de la toţi ai mei. O strîngere de mînă de la amicul d-tale, Caragiale Dar dacă, în locul depeşii, ar veni chiar autorul aici?... Nu îndrăznesc a spera. Aici răcoare frumoasă. 16 Vineri, 15/28 iulie [1905] Stimate Domnule Doktor, Cu bucurie am aflat că ţi-ai găsit pe alle gesund; crez că ai primit depeşa mea ca răspuns la a d-tale. Dar aşa scurt nu mă pot mulţumi: îmi trebuie o dare de seamă mai amănunţita despre starea şi petrecerea voastră a tutulor acolo în Sinaia, de care fireşte mi-este destul de dor. Mîngîie-mă, rogu-te, cu cîteva cuvinte daco-romîne în singurătatea mea de aici, atît de completă după plecarea d-tale. Ce te-ar costa să arunci măcar la zece zile o dată un plicuşor în cutia poştei de hatîrul unui biet exilat? Ia exemplu de la soţia d-tale: cum ne scrie dum neaei de regulat la fiece două zile! Nu îndrăznesc a mai gîndi să-ndemni pe Costică a face acelaşi sacrificiu, ocupat cum îl ştiu cu Costicuţia Rusească! 590 I.L. CARAGIALE Mai cu seamă de cînd cu vacanţele, nu mai primesc din ţara nici o vorbă, parcă am murit, aşa m-au uitat toţi. Asta mă afectează prea mult; sunt ambiţios, n-am ce face! Dacă nu altceva, măcar persecuţia, dar nu indiferenţa! Dacă vezi cumva pe d. dr. Urechia, coborît din întîmplare un moment din piscurile carpatine pe şesurile Sinaei, spune-i, te rog, că eu tot sper să am răspunsul d-sale pînă pe după Crăciun: ştiu că pînă atunci nu se instalează biurourile poştale pe vîrfurile Caraimanului. În ziua plecării d-tale din Lipsca, ţi-am scris şi eu (crezînd că a doua zi vei pleca) o cartă poştală, pe care n-ai mai avut cînd s-o primeşti, prin care te rugam să spui complimente călduroase tutulor ai d-tale din partea noastră a tutulor. Îţi repet aci aceeaşi rugăminte. Pe d. dr. Gusti nu l-am mai văzut din ziua cînd ai plecat din Berlin. E, se vede, tare ocupat. Mi-a trimis o revistă a Corpului Didactic – cu un articol iscălit de d. X., Momente fericite pentru neamul romînesc. Aşa vomitiv mai rar chiar în literatura daco-romînă! „Succesul nostru diplomatic în Macedonia! Uimirea geloasă a Bulgariei; invidia şi ura Greciei, pentru care au luptat sufletele înamorate de idealul umanitaţii, ca marele Lord Byron; prietenia Germaniei; entuziasmul clasicei Italii, a cărui inimă aude ehouri strămoşeşti; apoi activismul fraţilor ardeleni în ajunul năruirii Ungariei, care ca Faeton etc.; apoi mişcarea rusească, menită să îndreptaţeasca la reprezentarea naţionala a Imperiului pe toate populaţiile – Basarabia etc., etc.” – Leonardescu curat. O! mamă fără parte de copii decît de X! O! sărmană, dar mîndră Romînie! bucură-te! Spune d-ta, iubite dle Doctor, dacă – mai e loc în această frumoasă patrie pentru un grec păcătos ca mine, cu toate sacrificiile pe cari le-a făcut marele Lord Byron în favoarea nenorocitei mele rase? CORESPONDENŢA 591 Eu m-am aşternut pe scris, şi dacă n-aş fi cam prea contrariat de grije, parcă ar merge binişor. Printre picături aş vrea să completez pe „Rostoganu” şi să fac o ediţie frumoasă. Dar aş găsi editor? zic, un editor nu cu 300–400 de lei, à la Alcalay, unul care să-mi dea pentru o ediţie de 3000 exemplare măcar 2000 de lei, – fie chiar pentru o ediţie de 5000. – Dar să lăsăm visurile în aceste „momente fericite pentru neamul romînesc”. Pe aici vremea se menţine cum ai lăsat-o. Ieri a fost cald; astăzi ploaie şi pîclă, după o furtună violentă azi-dimineaţa. Scuză-mă că, silit, fac indiscreţia de a-ţi aminti ce am vorbit cînd ne-am desparţit duminica trecută la Lipsca. Bucureştii (aflu în acest moment) – se lasă a fi dorit pînă la 10 aug. stil vechi. Cam prea mult pînă atunci, pentru un expatriat aşa de sentimental şi simţitor ca mine, şi aceasta numai graţie incuriei lui d. Dutzescu. Nu-l iert pînă nu mi-o face o tragedie nouă! Barbu se aşează de vară la Tekior Ghiol, unde se află şi soacră-mea, cu cumnată-mea, M-me de Zlatko. De ce nu sunt o păsărică să zbor acolo într-o seară, să ascult conversaţia franţuzeasca a lui M-me Burelly cu Mesiù Barbu! Trebuie să ştii că acolo la Tekirghiol este o localitate copur chic. Dacă băile nu i-ar face bine soacră-mii, atmosfera aristocratică desigur că o s-o întremeze. Altceva e să trăieşti între ai tăi! – Mersi, mesiù! Dau scrisoarea aceasta recomandată, căci bănuiesc că poate te-ai dus la ţara în Moldova: aminteri ştiu că poşta romînă ar arunca-o ca o belea în foc. Dacă mergi la moşie, deosebite sărutări de mîini respectuoase Dnei Zarifopolu mama. Aminteşte-mă lui Ştefănucă şi comunică-i o cordială salutare; cred că nu m-a uitat de tot. Încă o dată complimente tutulor Ghereştilor. Sărut dulce pe maladetz Costică. O strîngere de mînă Caragiale 592 I.L. CARAGIALE 17 [Wilmersdorf bei Berlin, 30 iulie 1905] Prosit! Vivat noră-mea!1 Car An Hochwohgelb Frau Stephania Doctor Zarifopol Sinaia Villa Albuletz Rumänien 18 Berlin Wilm., sîmbătă, 30 iul./12 aug. [1]905 Iubite coane Păvălucă, Am scris lui Costică o scrisoare lungă; sunt zdrobit de osteneală şi m-a apucat crampe la mînă, grăbindu-mă să termin. Iartă-mă că de astă dată îţi scriu prea puţin şi în fuga mare. Vreau să te pui sub protecţia plicului lui Costică. Dar cîteva vorbe trebuie să răspunz la ultima d-tale, care m-a încîntat... Am să te scot din minţi şi din... filologie şi să te tîrăsc în beletristică: un aşa subţire spirit grecesc e menit să strălucească în Daco-Romînia pe alt teren decît al filologiei romanice... Vlahia produce roade – Ellada, oameni! Mă grăbesc a te felicita de frumoasele relaţiuni ce ai contractat în Sinaia, precum, şi mai ales, pentru demnitatea la care, graţie meritelor d-tale, ai ajuns în fine – preşedinte al graţiosului Club! Sper – căci poate să ne vedem în curînd acolo, că locul de vicepreşedinte este încă vacant. Dacă însă, spre mîhnirea mea, l-ar briga altcineva mai marcant, d. Costică sau d. dr. Petru, atunci rezervaţi-mi cel puţin locul de secretar. Ce Dumnezeu! Atîta lucru mi s-ar cuveni şi mie între cocoane... Ca să-mi asiguri majoritatea voturilor, spune-le că le sărut mîinile cu tot respectul cuvenit şi cu toată dragostea tutulora în „unanimitate” (à la conul Gh. Sion). CORESPONDENŢA 593 Am scris lui Costică să ia seama la pelinul cel faimos, să nu-l ispraviţi pînă viu şi eu. Faceţi, vă rog, puţintica economie la acel nectar; în curînd are să vă sosească însetat un fervent închinător al Olimpului antic. Complimente la toţi şi toate de la toate şi toţi. Cu toată dragostea, al matale, coane Păvălucă, P.S. – Jidanul cuminte are o vorbă frumoasă: „Las’ să zică el!” Aşa spun şi eu despre vorba tînărului d-tale, care ţi-a proclamat, de par la volonte du peuple, la déchéance du genie et du talent: Las’ să zică el. 19 Heiligendamm, 1 august 1905 Noroace! 20 [Warnemünde, 2 august 1905] Rostocker = Riebeck! Prosit! auf Ihre speziälle... 21 [Berlin W., 12 august 1905] Salut cu respect şi admiraţiune Clubul Cocoanelor şi pe demnul său Preşedinte! Hoch!! Car Multă sănătate familiilor Metronomidis şi Zarifopulos de la familia Caradzalis. Zito!!! 594 I.L. CARAGIALE 22 [Bucureşti, 22 octombrie 1905] Umblaţi sănătoşi! Beţi cîte un Pfungstädter în sănătatea noastră! La revedere peste cîteva zile; sper, cît de curînd! Uf!!! À vous De tout coeur, Caragiale Doctor Paul Zarifopol Villa Albuletz Str. Take Ionescu Sinaia 23 Stimate Herr Doctor, Sper, în sfîrşit, că nu mă înşel anunţîndu-ţi apropiata mea ieşire din captivitate... Uf!!! Cu ajutorul Înaltului Ziditoriu, voi avea, crez, plăcerea să-ţi strîng mîna de azi într-o săptămînă. Atunci îţi voi povesti pe larg variile şi multiplele împrejurări cari m-au întîrziat atîta. Complimente de la Didina şi de la copii pentru Frau Doctor. Cocoana Sofia1 cu Ionel2 vin în curînd – poate-poate şi d. Costică. Pînă la revedere o călduroasă strîngere de mînă de la prietinul d-tale, Caragiale Buc., luni, 5/18 dec. [1]905 Dacă ai vreme, scrie, te rog Wandei3, că venim cel mai tîrziu duminică; îi vom depeşa exact ziua şi ora sosirii. Cînd venim, n-avem nevoie de mîncare acasă. CORESPONDENŢA 595 Adresa ei: Wanda Winkler bei Caragiale Preussischestr. 10 Wilmersdorf bei Berlin Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig Fichtestrasse 13 Germania 24 Berlin, 23 decemvrie 1905 Iubite Coane Păvălucă, Am ajunsără, în sfîrşit, în Berlin şi am şi mîncat din franzela exilului. Cu multă nerăbdare aştept ziua cînd să ne vedem. Depeoaţi-ne îndată ce ştiţi că soseşte Domnul Costică cu familia – vreau să-l întîmpin la gară în Lipsca, precum i-am făgăduit – dacă nu cumva evenimentele din Rossia l-or fi făcut să-şi schimbe gîndul şi să meargă în Caucaz în loc să vie în Saxonia. Acolo îţi mărturisesc că n-aş merge să-l întîmpin, măcar de-aş conta că mă proclamă preşedinte al republicii huliganilor. Cu toţii ardem de dorinţa să vă vedem. Complimente de la toţi pentru Frau Doctor. O strîngere de mînă de la al d-tale prietin doritor Caragiale Costică mi-a spus că ar fi să sosească acolo luni, poimîine. Rogu-te depeşează-mi îndată: cu ce tren, la ce gară şi oră soseşte – să pot pleca d-aci la timp. Car 596 I.L. CARAGIALE 25 Berlin, 24/12 1905 Trăiască voinic şi vesel. Trăiţi Caragiale 26 Wilmersdorf bei Berlin, 25/12 1905 Pînă să-mi permită durerea ischiatică, ce m-a ţintuit pe loc, să mă mişc – mă simt dator a vă zice solemnaminte: Dorim şi urăm toate fericirile pentru junele gentleman1 Zarifopol! Ursească-l cele nouă surori divine spre strălucit viitor! Fie, sănătos şi vesel, vrednic reprezentant al ilustrei rase elline, spre onoarea nobilului său părinte şi mîndria graţioasei sale mame! Vivat! crescat! floreat! De la toţi cătră toţi călduroase salutări frăţeşti, Caragiale Brava Frau Doctor! Didina 27 [Wilmersdorf bei Berlin, 26 decembrie 1905] Iubiţilor, Am – adică, mă are – o nevralgie ischiatică foarte supărătoare, complicată cu ipohondrie: tot dicţionarul patologiei interne! Aminteri, se putea să nu fiu cu toţi ai mei lîngă voi? Să sperăm că astă plăcere nu va întîrzia mult. Pînă atunci, fiţi sănătoşi şi veseli. CORESPONDENŢA 597 Eu şi ai mei, din pricina acestei contrarietaţi cu nevralgia mea, suntem plictisiţi destul. Să trăiţi toţi, de la mic pînă la mare! Caragiale P.S. Scrie-mi cu ce parte sau stradă principală se învecineşte Fichtestrasse: pe plan nu o găsesc. Dr. P. Zarifopol und Gherea Leipzig, Fichtestrasse 13 28 [Berlin, sfîrşit de decembrie 1905] Speciale salutări respectuoase tînărului tenor de forţa Pavaluţica Zarifopol. Hoch Pavalutzica! Car Mîine, sîmbătă, petrec pe Exc. Sa P.P. Carp pînă la Weimar. Seara mă-ntorc la Berlin. De poimîine, duminică, încep să v-aştept cu dragoste frăţeasca. [Pe faţa c.p. ilustrate:] Mulţi ani fericiţi! Car Gherea & Zarifopol dr. Leipzig, Fichtestrasse 13 Hochparterre 29 [Weimar, 30 decembrie 1905] Prosit Neujahr !! La mulţi ani cu toate fericirile! Car Dr. Zarifopol Gherea und Familie Leipzig, Fichtestrasse 13 (Hochparterre) 598 I.L. CARAGIALE 30 Wilmersdorf -Berlin, [1905–1906] Stimate dle Doctor, vă aştept pe amîndoi. Veniţi unul după altul, la distanţa de două-trei minute. Garantez eu de absoluta discreţie a amicului. Veniţi dacă posibil mai devreme. La revedere C a r Între 111/2 –12 suntem în gradiniţa sau restaurant la locurile ştiute. Waldemar Sachs., Bosestr. 5 Herrn Dr. P. Zarifopol Fichtestr. 13 Hpt. 31 Vineri seara, 5 mai [1905–1912] Draguţule, Alăturata cartă postală am primit-o acuşica ora 8.45 min. seara. Ţi-o comunic, cu condiţia să mi-o aduci înapoi. Vom comenta-o împreună, şi tot împreună, dacă ne vom putea înţelege, îi vom da un strălucit răspuns. Doi greci trebuie să biruie pe un moscal!1 Te sărut, te doresc şi vă aştept luni seara la gară. Tout à vous de coeur, Caragiale CORESPONDENŢA 599 32 [1905–1912] Bun pentru cincisprezece lei Caragiale 33 [Wilmersdorf bei Berlin, 5 ianuarie 1906] Hoch Pavalutzica! Hoch Ghereştii! Hoch Zarifopoleştii! Costică Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig Fichtestrasse 13 Hpt. 34 Hoch Stephania und Kinder! Carageleştii 27 dec. (v.st.) 1905 35 Berlin, 18 ian. 1906 1 9 0 6 Aurora azi apare Mai mîndră şi mai frumoasă, Căci e zi de sărbătoare, Zi plăcută şi voioasă. 600 I.L. CARAGIALE Anul nou să vă găsească Petrecînd cu mulţumire! Bine să vă dăruiască Şi deplină fericire! Hoch! familiile-amice Zarifopolu şi Gherea! Curgă viaţa lor ferice Şi mai dulce decît mierea! Un tînăr poet daco-romîn [Pe recto:] Familia Caragiale 36 Dresden, 20 ian. 1906 Salutare cît de tare De la un marinar călare.1 Car 37 Wilmersdorf bei Berlin, 21 ian. 1906 Dragă Paul, marţi plecăm la 10 1/2 din Berlin la Halle şi d-acolo mai de vale, adică la Lipsca – unde vom ajunge la 3 d.a. Mergem d-a dreptul la Sachsenhof, lăsăm bagajele şi imediat ne îndreptăm spre Fichtestrasse, 13, Hpt. Vor veni cu trenul de la 6, din Dresda, şi Manliu cu soţia – nişte oameni aşa de ispravă, că mi-ar fi stat pe suflet să nu-i remorchez. Am apucat să le spun de concert şi de proiectata noastră sintrofie cu Popovici şi Weigand; ei au exprimat aşa de călduros dorinţa CORESPONDENŢA 601 de a intra în combinaţie, încît mi-am zis că nu i-aş putea refuza, fără să fiu un sans-coeur. Vin şi ei la Sachsenhof, marţi, pe seară, dacă le comunic că s-au găsit bilete, cum te-am rugat prin depeşă. Aşadar, iată un program pe care ţi-l comunic spre aprobare din partea voastră: (vezi sus). Marţi, ziua, venim la voi pe la 3 1/2. Seara prînzim noi (dacă nu voiţi şi voi) cu ei la Sachsenhof. Miercuri, concert; apoi, dejun, doamnele şi copiii merg la odihnă şi savanţii încep dezbaterile lor asupra viei chestiuni. – (Aranjaţi dar cu Weigand şi cu Popovici). Cu rugăciunea de [a] aproba, vă salut cu toată dragostea Caragiale P.S. – Sunt legat numai pînă la sintrofia ştiinţifica cu Manliii. Pe urmă, sunt deslegat. Rămîn de capul meu – pe al vostru încă o zi, două. Salve, Car Àpropos: rogu-te, spune-i obărului de la Sachsenhof să-mi păstreze cele două odăi comunicante la etajul II, cum mi-a promis. Multă sănătate tutulor, mari şi mici, de la noi toţi. Mi-e lene să mai copiez, ostenit de drum: dă-ţi, rogu-te, osteneala a înţelege. Tout à vous 38 [Wilmersdorf bei Berlin, 28 ian. 1906] După cum fusese vorba, aşteptam de la dl Doctor să ne scrie cîte ceva. Văzînd însă că suntem trataţi cu tăcere, vă trimitem noi de aici multă sănătate şi, vă rugăm, raspundeţi-ne cum mai petreceţi. Pe aici e o vreme foarte urîtă, să nu iasă din casă nici un caţel înamorat. Cu mare plăcere ne aducem aminte 602 I.L. CARAGIALE de petrecerea de-acolo şi, dorind s-avem veşti bune de la voi, vă salutăm cu dragoste pe mari şi mici. Toţi Caragiale P.S. – Cînd e la Gewandhaus1 un Beethoven exclusiv? 39 [Berlin W., 29 ianuarie 1906] Dorim să avem ştiinţa despre sănătatea voastră a tutulor. Vă rugăm deci a ne răspunde în două-trei vorbe bune. După atît de bună petrecere, sunt cam discordat, – mai cu seamă că am primit, de la Bucureşti, ştiri urîte despre cumnată-mea Tita, care iar a avut crize teribile. Aşteptînd veşti bune de la voi, vă salut pe toţi cu dragoste Caragiale Pe aici, vremea e tot vrăjmaşă: de două zile ne bate o furtună grozavă şi e frig ud. – Straşnic aş lua cîmpii spre blagoslovita miazăzi! Dar... răbdare. Herrn Dr. Paul Zarifopol Fichtestrasse 13 Hpt., Leipzig 40 [Wilmersdorf bei Berlin, 30 ianuarie 1906] Mare bucurie mi-au făcut bunele voastre veşti. [...] Şi oleacă de necaz şi spaimă degeaba nu strică din cînd în cînd: e ca un praf de piper peste o mîncare prea dulce – deschide poftă omului pentru bunataţile vieţii. – Dacă d. Costică nu vrea să fie absolut singur la Dresda, atunci imediat să-mi dea de ştire cîtă vreme are de gînd să stea şi la ce han a coborît (îi recomand pe Hoeritzsch peste drum de CORESPONDENŢA 603 Hauptbahnhof – foarte convenabil). M-aş repezi să-l întîlnesc şi i-aş fi oarecum de folos: cunosc aşa pe dasupra orăşelul – acest Ploieşti al Occidentului, ca să mă exprim astfel. – Aici, după o vreme infamă, trei nopţi şi trei zile de furtună şi întuneric, de azi-dimineaţa norii se risipesc, şi Phoebus parcă ne-ar face cu ochiul – ca un ofiţeraş jermîn, încercîndu-şi întîia curte cu monoclul. Eu, cochetă petrecută, nu mă las sedus cu una cu două: îmi trebuieşte mai mult decît ochiade de agiamiu. Să-l văd pe tînărul ce poate o zi întreagă. Aşteptînd răspuns, rămîn al vostru cu dragoste, Caragiale Cu părere de rău, nu pot veni la concert. De la toţi tutulor, multe complimente. [Pe verso:] Dacă vrei să citeşti ceva interesant din ţara, caută pe Aurel Popovici1 şi spune-i să-ţi dea „Universul”, pe care i l-am trimis eu, cu „Liga Franco-Romînă”. Hoch-interessant! Car P.S. – Pînă să trimit această carte la cutie, ofiţeraşul s-a ascuns de ruşine, dindărătul unei perdele foarte groase. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 41 [Wilmersdorf bei Berlin, 1 februarie 1906] Dragă coane Păvălucă, Greva birjarilor s-a isprăvit; a lui Phoebus, nu. Aici ne aflăm în toiul unei ierne de bărăgan dacoromîn: viscol clasic. Dacă ţine aşa pînă deseară, umblăm la noapte cu sania. Barometrul arată tempestă mare; iar termometrul coboară la patinaj. E numai bine de trăit – în casă. Păcat că nu sunteţi şi voi aici, 604 I.L. CARAGIALE să-i tragem pe-nfundate un chef la căldurică. Am primit o cartă de la Costică, din Budapesta; pare-ncîntat şi de Viena şi de capitala lui Kossuth Lajos1, bizon Işten! Îi scriu cîteva vorbe chiar astăzi. De la toţi tutulor multă sănătate. Tout à vous de coeur Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 42 Wilmersdorf bei Berlin, 4 februarie 1906 Dragă Paul, Fiindcă ţine Costică1 la Rafael2, mulţumeşte-te cu Holbein3. N-ai ce-i face! el, din cauze economice, ţine la „cose rarissime e singolari”. Să-i dăm dreptate! – Ce concert e miercuri? imediat, rogu-te, spune-mi. Aş veni. Aşa de bine am petrecut cu voi, că parcă aş reîncepe. – Aştept o vorbă, chiar telegrafică, dacă e nevoie – să pot veni marţi seara. Atunci – ia-mi două bilete (2). Complimente cocoanelor şi copiilor. Cu dragoste, al vostru Caragiale Bine-nţeles, – bilete pentru proba generală, dimineaţa. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. CORESPONDENŢA 605 43 [Wilmersdorf bei Berlin, 6 februarie 1906] Dacă sunt damele şi copiii bine, – de ce, adică, n-aţi veni amîndoi la Berlin? Ba nu? spuneţi. Parcă ar fi mai frumos! Tare bine mi-ar părè să mai petrecem toţi trei împreună înainte de plecarea lui Costică. Pentru voi doi, bărbaţi, e loc, fără absolut nici o jenă. Mai gemüthlich crez că nu se poate. Am Apollinaris, am soda, vin, bere, ciai şi poftă de taifas asupra tutulor cauzelor economice. Mă rog vouă, dacă nu e imposibil, nu mă refuzaţi. Fiţi toţi sănătoşi şi veseli. Raspundeţi, telegrafic, da! cînd v-aştept la gară. Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 44 [Wilmersdorf bei Berlin, 6 februarie 1906] Rămîne bine-nţeles că, venind singur d. Costică la Berlin, trebuie să vie în gazdă la mine. Aminteri, să ştie Madame Gherea, că eu, mă rog, nu pot garanta de nimica. Eu nu pot lua nici o răspundere dacă nu-l am în grija mea. Pot eu şti ce imprudenţa ar comite, Doamne fereşte, lăsat aşa în voia lui, fără nici un control, într-o capitală plină de atîtea curse, ispite şi primejdii?– Aşadar, aştept o telegramă, să ştiu cînd trebuie să merg a-l lua în primire de la gară. Pînă la revedere, de la toţi tutulor multe călduroase salutări. Caragiale 606 I.L. CARAGIALE 45 Stimate Dle Doctor, Am găsit rătăcită la mine alăturata reţeta, pe care i-a dat-o D-rul Ewald lui d. Costică. Probabil, o să-i trebuiască. Rogu-te, la ocazie, înaintează-i-o; costă 20 M. Ţi-am mai scris adineaori o cartă. Mă recomînd. Al D-tale, stimatoriu, Car Freitag, d. 7-en Febr. [1906] 46 [Wilmersdorf bei Berlin, 12 februarie 1906] Dragii mei, îmi pare foarte rău de păţania voastră, care, deşi n-are mare importanţa, totuşi vă plictiseşte destul. Dacă n-aş fi reţinut aici, avînd în gazdă pe Madame Roman, m-aş repezi îndată să vă văz, cu speranţa că v-aş putea oarecum distrage. Îndată ce pleacă mosafira mea, viu neapărat. Pînă atunci, nu strică să mă înştiinţaţi ce mai e pe la voi. Slavă Domnului, de boale infecţioase n-aveţi a vă teme, căci astfel de rele nu prea există în ţara nemţeasca. Probabil că tatăl şi băiatul au răcit şi au obosit prea mult. Apoi... nervii şi urmările lor. Pînă la revedere, vă salut aşteptînd veşti bune de la voi. Cocoanele noastre bat tîrgul, după mode. Eu şi cu Luki – bărbaţi – mergem la un antiquariat. Complimente călduroase tutulor de la toţi. O strîngere de mînă Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. CORESPONDENŢA 607 47 [Wilmersdorf bei Berlin, 16 februarie 1906] Dragă Coane Păvălucă, Şi eu am fost cam bolnăvior din cauza frugalităţii şi sobrietaţii – probabil. Stomacul, ficatul – şi lupte – intestine. Acu mi-e bine, slava Domnului! Fiţi buni şi telegrafiaţi-mi clar la ce ceas pleacă daco-romînii noştri, ca să ştiu veni cu o zi înainte, neputîndu-mă scula prea de dimineaţa, ca bătrîn infirm ce sunt. Pe aici vremea e urîtă, deşi nu plouă, nu ninge, nici e frig; dar e posomoreală, aşa că parcă aş lua drumul în wagon-lit, să dorm pînă oi da de niţica lumină – să mai mă scutur de ipohondrii. Complimente tutulor de la toţi, Al vostru cu dragoste Car P.S. – După socoteala mea, ei vor pleca, duminică sau luni, cu trenul de la 9.30 dim. prin Dresda, ca s-ajungă în Viena seara la 9.22. De la Dresda încolo au vagon-restaurant pînă la Viena. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 48 [Berlin, 22 februarie 1906] Stimate domnule Doctor, Am găsit tutun îndată la Berlinerbhf – atît e de adevărat că viţiul mai degrabă decît virtutea găseşte prilej în oarbele împrejurări. Mă-ntreb dar: Ce poate face slaba făptură omenească? Şi tot eu răspunz: Dacă găseşte tutun, îl bea! 608 I.L. CARAGIALE De la Bitterfeld, iar oarbă împrejurare: wagon-restaurant – iar viţiul! o bere excelentă, care prinde foarte bine după domnul Ring, fasolică şi ceapa oportună... Ia-mi, rogu-te, bilet pentru miercuri dimineaţa şi confirmă-mi din vreme că pot conta pe locşorul meu (dacă posibil, jos, nu sus). Complimente din partea tutulor Doamnei Doctor. O strîngere de mînă. La revedere, sper, miercuri. Spune-i Soniei multe sărutări din partea amicului său. Cutzidale P.S. – Dacă nu viu marţi seara, atunci laşi biletul meu în plic la Sachsenhof oberului de sus, şi ne întîlnim la concert. Fiţi sănătoşi. 49 [Wilmersdorf bei Berlin, 24 februarie 1906] Domnul Perscheid tînărul este un asin, care nu are nici un fel de educaţiugne, şi cred că ai tot dreptul să-i ceri restituirea celor 16 M. pe cari le-a primit cu antiţipaţiugne, sau să-l obligi a plăti lui Costică un bilet Rückfahrt Ploieşti-Berlin-Leipzig cu Schlafwagen, ca să poată veni, să pozăm a doua oară. Aştept confirmarea în privinţa biletului de concert. Aici, o vreme eminamente scîrnavă; plouă, ninge, ceaţa, nor; toate excrementele unui firmament disenteriac: Jupiter cacans! Al vostru, foarte plouat, Cutzidale [Pe faţa c.p.:] N.B. A se observa mîndria dlui Capelmeister. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. CORESPONDENŢA 609 50 Berlin-Wilm. [25 februarie 1906] Dragă Paul, uite-un plan inkilijinke! Iei biletul pentru concert, şi-l laşi la intrarea principală în mîna controlorului, recomandîndu-i să-l dea aceluia care se va prezenta cu un al doilea exemplar al acestei carte de vizită (I.L. Caragiale etc.). Viu miercuri exact pentru concert; dejunez la voi, şi la 3 d.am. plec înapoi. Voi să fac cu asta o experienţa. Pînă la revedere, o strîngere de mînă Car Rog, confirmă-mi telegrafic primirea acesteia. De la toţi la toţi, multă sănătate! Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 51 [Wilmersdorf bei Berlin, 9 martie 1906] Stimate Domnule Doctor, Mîine, sîmbătă 10/III, aţi fi dispuşi să primiţi pe cineva la dejun? Acel cineva va sosi să ia răspunsul dv. (însufle-l Dumnezeu draguţul afirmativ) mîine a.m. la orele 11, nr. 5 în Bayrbhf. De la toţi, tutulor, multe complimente. Al dv. stimatoriu Caragiale Aici bîntuie un spăimîntător uragan de 40 de ore şi tot crescendo. 610 I.L. CARAGIALE Dacă aveţi ceva comisiuni pentru patria daco-romînă, pregătiţi-le: le iau bucuros. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 52 [Wilmersdorf bei Berlin, 14 martie 1906] Stimaţi Doamnă şi Domn Doctor, am ajunsără cu bine, slavă Ziditorului! am supatără, şi pe urmă pă-pat-ără. Noapte bună şi bună dimineaţa! Probabil, plec sîmbătă în patrie, şi – avînd o demonică inspiraţie pe drum – poate mă-ntorc, săptămîna viitoare, cu cine credeţi? cu Ţa’Katia! Soacră-mea!!! Atunci, avînd şi eu o govrnantă de încredere, voi putea cu consoarta mea să-mi fac plăcerea de a vă vedea cît mai des – dacă, pardon, asta nu vă face mult deranj! Al dv. stimatoriu, mulţamitoriu de bună petrecere Car Mi-a scris Costică. Sunt bine – dar (după regula lui) relativ! 53 [Berlin W., 16 martie 1906] Stimate Dle Doctor, Am scăpat de datoria împatriării! Ura! Am de scris cîteva scrisori şi apoi mă pun pe lucru. Cu aceasta eu poate să cîştig ceva, şi d-ta nu pierzi nimic; căci comisiunea cu care m-ai însărcinat, ţi-o pot face fără să mai consult pe nimini. Îţi afirm cu siguranţa că: CORESPONDENŢA 611 Copiii legitimi născuţi pe teritoriu străin urmează sta[tu]tul personal al tatălui. Actele lor de stare civilă sunt bune şi absolut valabile, ca şi cele de pe teritoriul naţional; numai, atunci cînd sunt produse în faţa autorităţilor naţionale, trebuiesc legalizate în traducere oficială de cătră ministerul de externe respectiv... ‘m da! Prealabil ar mai trebui îndeplinită vreo formalitate?... ‘m nu! Pe aici, uragan îngrozitor. De la toţi la toţi multă sănătate. Al dv. Caragiale P.S. Copilul născut pe teritoriu străin din tată romîn, şi care, la chemarea contingentului din anul naşterii lui, nu s-ar prezenta la recrutare, este considerat ca dezertor – afară dacă n-o fi fată; aşa că dv. nu trebuie să vă-ngrijiţi şi pentru Sonia – numai pentru Păvălutzică: să fie prezent la apelul nominal! ’M Pardon! uitasem. Ca să scapi de alergături ulterioare, la nevoie, nu faci rău să ceri Legaţiunii noastre de aici chiar de pe acuma să-ţi legalizeze, în traducere oficială, actele de stare civilă ale copiilor. Încă o strîngere de mînă, Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 54 Wilmersdorf bei Berlin, 18 martie 1906 Şi totuşi imposibil să rezist la glasul Patriei care mă cheamă. Plec mîine-seară, musai! prin Budopeşto, zău lu Dumgnezeu draguţul! Duminica viitoare, sper să fiu iar expatriat la Berlin. 612 I.L. CARAGIALE La revedere dar pe la sfîrşitul lui martie. Îţi scriu trei patru vorbe din sau despre Ploieşti. Fiţi toţi sănătoşi şi voioşi! Stimatoriu, Car 55 [Wilmersdorf bei Berlin, 25 martie 1906] Stimată Doamnă şi preţuite Domnule Doctor Zarifopol, Adineaori sosit acasă; găsit toţi bine, aşa cum doresc să vă găsească aceste rînduri. Primit-aţi, mă rog, o telegramă a mea din Bucureşti, ca urmare a unei cărţi poştale a dv.? Dacă aţi primit-o, şi prin urmare ştiţi la ce plictiseală trebuie să vă aşteptaţi cu patru musafiri, vă rog confirmaţi-ne telegrafic, aşa ca să ştim dacă putem conta pe amabila dv. ospitalitate. Vă aduc bune veşti de acasă din patrie şi nişte bonboane tot atît de bune de la Budapesta, bizon Işten! Apo ala nă rog frumos la Doamna şi la Domnul, hele mai fain din tăte, zău! Mare chef am de pitreşere, coane Păvălucă, ăracan di mine! Amarnic! Pînă la revedere şi în aşteptarea cu palpitaţii a telegramei dv. sunt al Dv. adînc stimatoriu, Caragiale P.S. – Mai capăta la D. doctor, nă rog, şi un ştuc ghe salami unguresc, prima primissima! Hochwohgeb. Herr und Frau Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 CORESPONDENŢA 613 56 Leipzig, 26/3 [1906] Ai tăi toţi perfect bine fără grije, îndeplineşte curajios dureroasa datorie, fii sănătos. Caragiale 57 Leipzig, 27/3 [1906] Toţi foarte bine, Fani trimite multe sărutări, ignoră încă tristul adevăr, preparăm încet pentru aflare ulterioară, Dumnezeu să o odihnească buna mamă. Caragiale 58 Marţi, 14/27 martie [1906], 2 3/4 după-amiazi Draguţule, Ai primit fireşte depeşile mele, două pînă acuma, una la Burdujeni şi alta la Galbeni. Încă o dată, de aici să-ţi fie numai dor, grije să n-ai: sunt toţi foarte cuminţi şi zdraveni. Aşadar, vezi-ţi de durere. N-aveţi ce face toţi decît s-o plîngeţi cu toată evlavia firească, cum merită o aşa sfîntă femeie şi mamă. Ca şi pentru a mea zic, din fundul sufletului, Dumnezeu s-o odihnească pe iubita voastră! O mîngîiere tot vă rămîne în durerea voastră, că s-a strămutat de aici fără zbucium şi îndelungă tortură. Fanny încă nu ştie în momentul cînd îţi scriu tot adevărul; dar am preparat-o şi o preparăm noi mereu, aşa ca aflarea 614 I.L. CARAGIALE nenorocirii să nu-i poată face zguduire. Am ajuns s-o facem a nu prea avea speranţe de scăpare. Presupun că eşti acolo împreună cu Costică. Luni în ziua cînd ai plecat de aici am primit, transmisă din Berlin, o telegramă a lui cu ştirea supremă. I-am răspuns că ai plecat şi că suntem aici la voi. Fanny a primit chiar luni 400 mărci telegrafic de la Costică. Acuma, să-ţi dau o povaţa frăţeasca. Aşa zdruncinat cum eşti, nu te apuca să conduci vreo afacere; în orice caz, în momentele de emoţiune prin cari treci, nu cumva să dai vreo iscălitură de compătimire. Dă numaidecît o procură generală lui Costică, cu drept de a pune la orice nevoie advocat în locul lui. Nu ai acuma altceva de făcut şi n-ai fi bun pentru nimic altceva, decît să-ţi plîngi pierderea mamei, – şi cît se poate mai curînd să vii a-ţi lăsa mîngîiată rana sufletului lîngă nevastă şi copii. Încă o dată n-ai nici o grije de aici; spune-mi la ce pot să-ţi fiu util şi primeşte o frăţeasca îmbrăţişare. Comunică fraţilor condoleanţele mele respectuoase. Dacă-l vezi – adică, îndată ce-l vezi – pe Costică (scrisoarea lui a făcut aici mare plăcere) sărută-l cu toată căldura şi din partea amicului vostru Caragiale În momentul cînd închid scrisoarea, Domnul Păvălucă trage la măsea şi d-ra Sonia face destule nebunii cu Tuşki şi cu Luki. Multă sănătate de la ai mei. Fanny îţi trimite multe sărutări şi te roagă să-ţi îngrijeşti, orice s-ar întîmpla, de sănătate. CORESPONDENŢA 615 59 Leipzig, 28/3 [1906] Toţi perfect bine – Grüsse. Caragiale 60 Leipzig, 29/3 [1906] Toţi bine, aşteptăm răspuns. Grüsse. Caragiale 61 [Wilmersdorf bei Berlin, 12 aprilie 1906] Ajuns bine acasă. Găsit vreme împărătească. Dorim să vă ştim bine. Orice primiţi de la Costică relativ la venirea lui, rog să-mi faceţi şi mie cunoscut. Vă dorim toţi la toţi sărbători vesele, cu poftă de mîncare, de băutură şi de somn şi la toate cele bune şi vă salutăm cu toată dragostea frăţeasca. Caragiale 62 [Wilmersdorf bei Berlin, 13 aprilie 1906] Christos a-nviat! La mulţi ani! Car 616 I.L. CARAGIALE 63 Wilmersdorf bei Berlin, 15 apr. 1906 Christos a-nviat! Am regretat foarte mesaventura stimatei mele amice dra Sonia Zarifopol; însă trebuie să ne plecăm în faţa legilor fundamentale ale progresului omenirii – experienţa trebuie plătită mai scump ori mai ieftin. Ne putem deci chiar felicita că, de data asta, tînăra mea amică a cumpărat atît de ieftin marea experienţa, atît de importantă pentru domnişoare mai ales – cari trebuiesc să ştie a nu cădea niciodată. Încă o dată, la mulţi ani, cu toate cele dorite după pofta inimii. Aici, după cîteva zile foarte calde, aseară am avut furtună cu mari descărcări electrice şi azi, avem frumoasă răcoare. Minunat. Fiţi sănătoşi şi veseli. La revedere. Car 64 [Wilmersdorf bei Berlin, 18 aprilie 1906] Sărut mîna Frau Doctor; mai întîi dorim ca această mică epistolă să vă găsească veseli în cea mai deplină sănătate, căci şi noi toţi din mila Ziditorului ne aflăm foarte bine. Noi am aflat pe aici – ne-a spus băieţelul nostru că a citit într-un călindar nemţesc (toată ziulica, mititelul, citeşte călindare nemţeşti) că după săptămîna luminată de Sf. Tomiţa se deschide acolo la Lipsca un iarmaroc straşnic; şi ziceam aşa: ce petrecere ar fi să putem merge şi noi la tîrg de Sf. Tomiţa! Mai te-ntîlneşti cu negustori, mai afli, mai vezi mode noi, mai cumperi cîte ceva – cîte nu trebuiesc la o gospodărie!? Mai bem CORESPONDENŢA 617 o bericică, un vinişor, o cafeluţa cu clăbuc, mai te duci la un Tingl-tangl!1 – Dacă am avea nişte preteni, unde să tragem, dè! parcă am veni; dar aşa să mergem la han ca toţi isnafii, parcă nu face pentru nişte feciori de boieri! – Aminteri, cum aţi petrecut de sfintele sărbători? ce-aţi mai făcut? unde v-aţi mai plimbat? – Vă trimitem multe complimente pentru d. Doctor şi pentru toată familia şi vă rugăm să fiţi buni a ne răspunde şi nouă două vorbe ş-un cuvînt, ca să ne bucurăm că nu ne-aţi datără uitării. Al dv. doritor de răspuns, I.L. Caragiale P.S. – Dacă sunteţi buni şi nu vă suparaţi, şi vi se-ntîmplă ocazie, vorbiţi cu Madame Weigand şi cu dumnealui; poate că să aibă dumnealor loc, să ne primească în gazdă pentru două-trei zile – mai mult nu stăm – nu vrem să facem prea mare deranj pentru nimic în lume. Al dv. stimatoriu, Car 65 [Wilmersdorf bei Berlin, 20 aprilie 1906] Stimate domnule Doctor, un învăţat preten al meu, clarisimul vir Rostoganus, mi-a spus odată aşa: Quidquid aghis prughenker agas et raopiţe fignem! Hotărît a-i asculta totdeuna înţeleptele poveţe, nu pot da deocamdată răspuns categoric la onorata Dv. din 19 Prier, şi iată de ce – daţi-mi voie să mă explic. Din zi în zi, trebuie să-mi sosească pianul, expediat din Bucureşti de mult. Îndată ce primesc factura de la gară, trebuie să mă duc a-l ridica, deoarece, fiind greu şi voluminos*, mă 618 I.L. CARAGIALE * Nu eu – pianul. expun prin întîrziere la plată mare pentru magazinaj. Aştept, prin urmare, factura. – Apoi, pe aici, a început de ieri să vremuiască, parcă am fi în postul Crăciunului, nu în dulcele Paştelui. Trebuie, prin urmare, prealabil să fiu informat despre ce fel de vreme e pe la Dv., nu cumva degeraţi şi pe acolo – încai să ştim, să ne luăm ipingelele. Aştept, prin urmare, pe lîngă factura de la gară, şi desluşirile Dv. climaterico- meteorologice. Care va să zică, din prin urmare în prin urmare, ajungem a zice: prin urmare, deoarece iarmarocul, care ţine trei săptămîni în cap, d-abia se deschide poimîine, putem fără multă pagubă amîna pe sfîrşitul săptămînii viitoare petrecerea proiectată – ba chiar e mai bine; cădem tocmai în toiul tîrgului. Prin urmare, pînă la revedere, în aşteptarea facturii şi onor Dv. răspuns, vă rugăm să primiţi multe complimente toţi de la toţi. Caragiale I. P.S. – Ce ştiţi de la Gherea? II. À propos de Gherea, rogu-te, primit-ai o foaie (Nr. 200) din Reichs-Kursbuch? – spune-mi, am nemerit răspunsul la ghicitoare? – Ghera1 este locul cu pricina? Dacă în adevăr am nemerit, aşa e că mai bune combinaţii de Verkehr nici că s-ar putea? Responde la-mine! Salve 66 [Buckow, 22 aprilie 1906] Viele Grüsse. Caragiale [contrasemnează] D. Gusti. CORESPONDENŢA 619 67 Dacă pînă poimîine, vineri dim., nu primesc factura, atunci ne pornim cu trenul de la 3.50 ca să sosim la Bayr. Bhf. la 7.10. Spre mai bună înţelegere rămîne să aşteptaţi în cursul zilei de vineri o confirmare sau contramandare pe cale electrică. Planul pe care l-am făcut este, pot pentru ca să zic, destul de ingenios – şi adică: sosim seara, aşteptaţi de cătră Dv. cu o mică colaţiune germînă. Ne culcăm frumuşel, nu prea tîrziu şi nici prea devreme, ca să ne putem scula dimineaţa la pont. Lăsăm cocoanele şi copilaşii la Lipsca şi noi plecăm din Thüringer Bhf. la 11 a.m. fixum fix! cătră capitala principatului Reuss branche cadette. Sosim cu zugul la 12.14, tocmai la momentul oportun, cînd se serveşte taplito. Dacă mirosul este destul de engageant, ne punem la masă; dacă nu, plecăm cu tramvaiul în zentrum, d-a dreptul la Ratskeller, să-i cercetăm arhivele şi să ne convingem de vechimea documentelor de deosebite feţe. După ce vom aprofunda toate chestiunile respective, vom face o promenadă prin acest alt Braşov, unde, nu ştiu de ce, presimt că vom găsi emoţiuni patriotice înalţatoare. După care, poate să avem nevoie de o droşcă, să ne ducă la Bahnhof, să apucăm zugul de la 6.20 spre a fi la Lipsca la 8 seara fixum fix! unde desigur ne vor aştepta cocoanele şi copiii cu o mică colaţiune germánă. A doua zi, vom face apariţiunea noastră oficială în iarmaroc, de unde musai să cumpărăm spre amintire cîte ceva. Putem merge la un Tingl Tangl, însă aci incognito. Nu putem frecventa oficial spectacule unde se debitează în limbi străine. Apoi îndată ce m-ajunge de pe urmă factura de la gară, mă-nchin dumilor voastre cu toată stima şi, promiţîndu-mi ca, în cel mai scurt timp, să-mi rennoiesc plăcerea de a vă saluta spre a lua împreună cu dumile voastre o mică coloţiune germînă, o pornesc spre Berlin înapoi. Nu mă-ndur să crez că planul acesta nu va avea înalta favoare a aprobării Dv. şi, în speranţa că vom fi sănătoşi şi cu 620 I.L. CARAGIALE voie bună, îl vom aduce la îndeplinire din punct în punct, ba chiar cu oarecari avantajoase adaosuri, sunt, Doamnă şi Domnule Doctor, şi rămîn Al dumilor voastre prea supus şi devotat servitor, Caragiale De la toţi la toţi multe complimente. [Wilmersdorf bei Berlin] Miercuri, 12/25 [aprilie 1]906 68 [Wilmersdorf bei Berlin, 4 mai 1906] Stimate domnule Doctor, a voit Dumnezeu draguţul să înceapă de ieri încoace o apreţiabila schimbare în bine a temperaturii. Azi-dimineaţa la 6 erau 9 grade; peste zi cald – mai cald afară decît în casă, unde caloriferul nu mai lucra deloc. M-am convins acuma că vechiul sistem cu sobe nu era de lepădat, ba chiar din contra. Nu ştiu cum o fi pe la voi; dar aci, dacă ţine tot aşa, apoi, peste vreo săptămînă, fără grijă, puteţi veni cu copiii. Acu, cînd scriu, e foarte frumos; însă noaptea se răcoreşte de-a binele. – Acum altceva, de resort intelectual. „Universul” de vineri mi-aduce astăzi ştirea următoare: „Ieri a fost la Focşani un duel cu pistolul ghintuit între dnii Vartan D. Manuc, avocat, vs. V. Mamigonian, avocat şi ziarist. – S-au schimbat două focuri fără rezultat”. Această ştire a provocat, din partea sufletului meu afectată serviciului liric, cîteva versuri, pe cari, cu toată modestia, le supun apreţierii d-tale competente. Nu pretind a fi făcut un cap-de-operă; nu! Dar, orişicum, mă măgulesc cu speranţa că, orice s-ar zice, versurile mele umile pot găsi, ca să zic aşa, locul lor într-o mică antologie a poeţilor din veacul lui Carol I. Vedeţi numai şi, rogu-vă, spuneţi-vă părerea sinceră: CORESPONDENŢA 621 „Din Focşani s-a anunţat Că Manuc, un avocat, Ş-alt armean, tot avocat, La duel s-au provocat. Două focuri s-au schimbat Fără nici un rezultat: Pe urmă s-au împăcat Mîna amical şi-au dat, Avocat la avocat, Şi-mpreună au mîncat, După uzul consacrat”. Cu multă dragoste şi plăcere vă aşteptăm. Pianul şi spinetta sunt acordate la acelaşi diapazon: e o frumuseţe. De la toţi la toţi multă sănătate şi voie bună. Al dv. Caragiale P.S. – Dacă merge tot aşa, puteţi veni chiar mai degrab. Mă-nsărcinez să vă dau, dacă se menţine vremea cum a început, semnalul plecării voastre încoace; şi credeţi că n-aş fi nebun să vă expun la primejdii, pentru o petrecere care se poate amîna. À vous de coeur, Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 69 Draguţule, Alăturata cartă poştală am primit-o acuşica ora 8.45 min. Seara. Ţi-o comunic, cu condiţia să mi-o aduci înapoi. Vom comenta-o împreună, şi tot împreună, dacă cere ne vom putea 622 I.L. CARAGIALE înţelege, îi vom da un strălucit răspuns. Doi greci trebuie să biruie pe un moscal! Te sărut, te doresc şi vă aştept luni seara la gară. Tout à vous de coeur Caragiale Vineri seara 5 mai [1906] 70 [Wilmersdorf bei Berlin, 11 mai 1906] Stimate Dle doctor, pe de-o parte mi-a părut foarte rău că n-aţi venit, pe alta foarte bine. Aici, în urma frigului, au venit călduri uscate; aerul tot a fost şi e încă plin de pulbere de nisip; toată lumea sufere de guturai şi tuse. E o secetă cum nu s-a mai pomenit în ţara asta. De cinzeci de zile n-a plouat. Astăzi parcă s-a mai răcorit şi cerul e acoperit; însă bate vîntul şi acuma barometrul se urcă. Să sperăm că peste cîteva zile se va milostivi cel de sus cu puţina stropeală. Ce mai nou pe la dv.? Aveţi vreo ştire de la d. Costică? În „Universul”, se spune că e numit prezident al unui congres la Expoziţie. Dacă n-aş avea afurisitul ăsta de guturai, m-aş repezi să vă văd; acu însă nu pot, mi-e teamă să nu mă dea afară nemţii din vagon ca pe o infecţiune, şi afară de asta, n-am nici atîtea basmale cîte mi-ar trebui pe drum. Aşteptînd o vorbă bună de la Dv., vă salutăm cu toată dragostea pe toţi, Car Am primit o carte de la nenea Iancu Manliu. S-a întors în Dresda şi se plînge că n-are cu cine petrece. Îmi pare rău că, fiind indispus, nu mă pot duce măcar o zi, să-l vedem ce poate. CORESPONDENŢA 623 Dar helbet! n-au intrat zilele-n sac. Eu nu mi-am pierdut speranţa că odată tot o să-l punem noi pe conul Iancu la prubă. Am scris lui Barbu în franţuzeşte (!) ca să-l felicit pentru discursul său1 gallophile, şi ca să-l îndemn a trece iar prin Berlin, mergînd spre Paris ca să ia pe Cellica. Îndată ce primesc un răspuns ţi-l comunic. Didina trimite multe complimente lu Frau Doctor. Îi pare rău că nu s-a putut executa planul nostru de petrecere, la care nu a renunţat cu totul. Îi va scrie în curînd, după ce va fi isprăvit nişte haine pe cari le lucrează pentru copii. Pînă la revedere, multă sănătate de la toţi la toţi. Car 71 [Wilmersdorf bei Berlin, 14 mai 1906] Presupun, dle doctor, că ţi-au sosit atîţia bani de la provinţie, încît nu mai ai loc unde să ţii sumuşoara mea. Aminteri ce zor? Eu te rog să nu-mi trimiţi nimic decît complimentele d-tale; pentru altceva, viu eu în persoană; în orice caz, nu înainte de a-mi trece gutunarul; pînă atunci, n-am nas să ies din Wilmersdorf. Voi veni eu fără prealabilă anunţare la Lipsia, unde am să te rog să mă duci la editura de geografie a lui Freytag, de ale cărei nişte mărunte publicaţiuni foarte interesante am numaidecît nevoie. Aprobarea d-tale pentru modestul meu talent liric m-a atins pînă-n suflet. Iată, mi-am zis, un critic în adevăr modern, pe cît de luminat pe atîta de imparţial. Numai cine înţelege arta aşa de adînc poate fi un judecător autorizat în materie. Mă măgulesc dar că am putut obţine sufrajele unei aşa de incontestabile autoritaţi. – Aflu că d. Tudorică1 (Bifserica!) a terminat o piesă teatrală de gen eroic şi nişte ode şi poeme triumfale pentru Jubileul Regal. 624 I.L. CARAGIALE El contează să cîştige atîta cu aceste patriotice producţiuni, încît să poată veni cu familia pe aici. Înţelegi d-ta bine că nu eu aş putea lipsi să-i doresc mai mult succes decît îşi doreşte singur. Închipuie-ţi petrecere, să-l avem pe daco-romînaşul nostru în miezul nemţiei! Mi se pare că ţi-am mai scris că l-am engagé pe Barbu2 să treacă şi anul acesta prin Berlin mergînd spre Paris, spre a-şi lua de vacanţie pe „copilul lui!” De ce nu dă Dumnezeu să-i avem pe amîndoi odată! Maică Precistă nemţeasca! ce ar fi? Ce orizonturi, ai? Domul mă-sii şi Catedrala Odicolonului. Vremea e tot uscată: geme împăraţia toată de aşa secetă; or să se scumpească picioicile. Să rădicăm glasuri umilite spre Înaltul Tăriei ca să se milostivească o dată cu ploaie asupra prea dogoritelor ţarini. Moaştele lui Sf. mucenic Dumitru Basarabov şi ale Prea-Cuvioasei muceniţe Parascheva sprijinească însetata rugă a noastr’ a păcătoşilor şi nevrednicilor robilor lui Dumnezeu, cari pentru greşalele şi rătăcirile noastre suntem horopsiţi de Prea Milostivul şi Iubitoriul de oameni. Rugămu-ne, pocaiţi, să nu se potrivească unor ticăloşi ca noi! în bunătatea lui nemărginită, ierte-ne! întoarcă-şi iară sf. faţa cu blîndeţe cătră noi, cari destul am fost certaţi cu focuri şi cutremure din măruntaiele acestui pămînt, sătul şi el de atîtea păcate şi blastamaţii cîte poartă! Amin! – Aminteri, ce ne facem la iarnă fără barabule, coane? De la toţi la toţi, multă sănătate şi călduroase salutări. Pînă la revedere, o strîngere de mînă. Car P.S. – Ideea de o slujbuşoară la Expoziţie nu e rea deloc. În vacanţele de vară, trebuie să fie o voluptate să slujeşti, cu căldură, patria în cîmpul Filaretului. Ce vilegiatură! Pune, rogu-te, pe lîngă iubitul nostru prezident, o vorbă bună şi pentru mine. Am fi împreună. O plăcere împărtăşită sporeşte: am simţi fiecare, în loc de +36 grade, cîte +63. CORESPONDENŢA 625 Contagiată probabil de atmosfera literară în care viează, Wanda Winkler3 a făcut aseară un miticism, demn de notat, cred eu; judecă şi d-ta. Am auzit căzînd ceva, ca o farfurie, în cuine, unde se făcea jumări. Am mers şi am întrebat-o ironic dacă a mai spart ceva; ea mi-a răspuns serios: – Ja, sechs Eier! Ce va să zică influenţa mediului! Il n’y a que le milieu, c’est fini. 72 Berlin, 21 mai 1906 Herr und Frau Doctor, V-am expediat astăzi la Belle Hélène, piesa şi muzica, precum şi numărul din „le Matin” cu deslegarea jocului „Uite popa, nu e popa”. Citiţi-le sănătoşi. A plouat straşnic şi are de gînd să continue. E foarte plăcut pe aici. Tocmai mîine, marţi, îi scriu lui Costică: să mă credeţi că n-am avut vreme; am avut şi am şi astăzi nişte musafiri. Regele şi familia d-sale s-au întors cu mare alai în capitala Bucureşti. Primarul capitalei şi doamna lui au avut un teribil accident de auto. Femeia, în primejdie mare; bărbatul, două coaste rupte: chi non va piano, non va sano. Fiţi sănătoşi. De la toţi la toţi viele Grüsse Car 73 Wilmersdorf bei Berlin, 22 mai 1906 Am scris, dle Doctor, dlui Costică cîteva rînduri bine simţite. Crez, adică sper, că o să-i fie greu a ne refuza. Primit-aţi 626 I.L. CARAGIALE pe la charmante Belle Hélène? – Ieri am avut şase daco-romîni de ispravă la masă*. Detalii cînd ne-om vedea. De la toţi tutulor cordiale salutaţiuni. – Fiţi sănătoşi. De tout coeur votre dévoué, Car La 4 azi-dimineaţa m-am culcat. Scuză caligrafia. 74 Berlin W., 3 iunie 1906 Am tot aşteptat, dragă domnule Doctor, să-mi aducă postaşul ceva ştiri mai de seamă pe cari să ţi le comunic – nimic şi iar nimic. Junimiştii au ţinut duminica trecută, a doua zi după încetarea serbărilor jubilare, întrunirea lor. Au vorbit un oarecare Negulescu, apoi Filipescu şi Marghiloman. – Foarte anodini, incolori şi inodori toţi trei, au protestat contra „falsilor conservatori”, cari compromit inst’uţiunile noastre const’tuţionale şi au declarat că ei se vor ridica dintru toate puterile să apere aceste ins’tuţiuni! După aceea s-au împrăştiat oamenii (cari nu erau deloc numeroşi) în ordine şi linişte. Din sorginte particulară nu am vreo ştire. Barbu nu dă semne de viaţa – pesemne că se află tot în ira. Il a la colère discrète. Costică e, pesemne, şi el tare necăjit, că pînă acu o vorbă nu mi-a răspuns. – Desigur ai citit în gazetele nemţeşti ştiri despre groaznicul atentat anarchist contra tinerei perechi regale. Cele franţuzeşti nu mi-au adus pînă acum decît ştirea fără multe amănunte. – À propos de politică. La mine, am avut o criză de cabinet, care s-a terminat prin demisia ministrului subzistenţei. – Mina Zimermann, ilustra mea bucătăreasă, s-a certat în lipsa noastră cu Wanda Winkler şi a părăsit postul său. La întoarcerea CORESPONDENŢA 627 * Între care d. D. Gusty. noastră nu am mai găsit-o pe banca ministerială. A doua zi a venit să ne declare categoric că nu mai poate continua a servi decît cu condiţia licenţierii Wandei. Ca suveran imparţial, care am jurat să păstrez intacte legile fundamentale, fără însă a-mi ştirbi cîtuşi de puţin prerogativele Coroanii, am respins condiţiunea şi astfel Mina s-a retras de la putere*. Interimul îl exercită pe rînd M-me Caragiale şi Nietzold. – Aici de alaltăieri e o vreme îngrozitoare: grindină, tempestă, frig şi-ntuneric. Brr! Ieri Gusty a mîncat la noi şi a rămas şi seara. Azi mîncăm cu toţii la Nietzold. Variatio delectat! – cum zicea răposatul C’conul Vasilică Pogor. Aştept cu nerăbdare un cuvînt de la voi să ştiu ce v-aţi hotărît. Dacă vii prin Berlin, anunţa-mă cu o zi două înainte. Poate avem norocul să se mai îndrepte vremea – să facem o mică excursiune. Eu, cum ţi-am spus, pe la sfîrşitul lui iunie o să trebuiască să mă răped la Bucureşti. Atunci, neapărat, să ne concertăm pentru un studiu superficial al celebrei capitale. Complimente de la toţi la toţi. Cu toată dragostea, al matale, Car 75 [Bad Nauheim, 5 iunie 1906] Stimate dle Doctor, îţi trimit chiar originalul lui Conul Iancu1. Eu cred că vrea să zică Villa Emmy Bad Nauheim. 628 I.L. CARAGIALE * Spre marele meu regret. Păcat! aşa de inteligent îşi conducea departamentul! Eu aşa i-am adresat chiar ieri o cartă. Ia vezi şi d-ta. Ce impresie v-a făcut răzgîndirea dlui Costică? Mie mi-a făcut o impresie foarte penibilă. Să las că mi-a stricat atîtea frumoase planuri; dar m-a făcut să-mi pierz orice iluzie despre seriozitatea oamenilor societăţii viitoare. Aşteptînd răspuns la carta mea de ieri, sunt şi rămîn Al dv. plecat serv, Car Tutulor de la toţi etc., etc., etc. Eu pînă aci ştiam că e la Bad Nauheim, dar unde trăsese-n gazdă nu ştiam. Îi scrieam pur şi simplu B.N.; d-aceea, pe semne, n-a primit nimic. 76 Berlin, 6 iunie 1906 Cartele noastre postale s-au întîlnit pe drum. Îţi poţi închipui ce plăcere mi-a făcut a d-tale despre d. Costică. Fireşte că acuma planul vostru pentru Sinaia trebuie modificat puţin – lucru care nu-mi displace deloc. Nu puteţi pleca aşa îndată după sosirea lui Costică. Aşadar sper că planurile noastre despre o raită pe la Cöln, Bonn, Rothenburg, Hildesheim etc. vor găsi realizare, spre marea mea bucurie. Fii bun şi scrie-mi o vorbă – să ştiu dacă nu-mi fac deşarte iluziuni în această privinţa. Ce D-zeu! ar fi păcat să nu profităm de o ocazie aşa de rară. Şi, apoi, nu poate d. Costică să vie în Germania numai şi numai spre a pleca imediat înapoi. Aşadar, rogu-te, nu contramanda planul făcut şi imediat anunţa-mă despre sosirea iubitului nostru oaspete, căruia trebuie să-i facem toate onorurile. Aş vrea să ştiu exact pe unde şi cînd soseşte, ca să-i ieşim înainte. Dacă poţi, dă-mi precize indicaţiuni. – Vremea, de ieri-seara, este splendidă: barometrul stă la beau-fixe; CORESPONDENŢA 629 senin, calm, căldurică – tocmai bine de plimbărică! Ce frumuseţe trebuie să fie acuma pe la Bonn! Aştept cu multă nerăbdare veştile d-tale. De la toţi la toţi multă sănătate. A d-tale plecată slugă, Car Nimic din ţara – nimic – nimic. După „Universul”, alaltăieri, luni, a trebuit să se ţină o întrunire publică junimistă. Darea de seamă n-a avut cînd să sosească pînă acuma. După Jubileu a început Moşii, cu mare brio. Atîta tot. 77 Wilmersdorf bei Berlin, 8 iunie 1906 Mă puteam prinde că d. Costică o să ne joace festa, şi cîştigam. Acuma, rogu-te, scrie-mi imediat ce aveţi de gînd? Cînd plecaţi? Mai vii pe aici, cum spuneai? Să ştiu preciz cînd să te aştept. Aş vrea şi eu să mă mişc puţin. De cînd am venit din Lipsca n-am ieşit din halat. Am mucezit de tot; trebuie să mă scot la aer ca un covor bătrîn îmbîcsit de molii; aminteri simt că mă destram. Aştept cît mai iute răspunsul d-tale. Multă sănătate tutulor de la toţi. Cu toată dragostea, Car Nimic din ţara! 78 [Wilmersdorf bei Berlin, 10 iunie 1906] Di ieri seara, di la nouă, Plouă, c’coani, plouă, plouă... Şi eu, sîngur, sîngurel, 630 I.L. CARAGIALE Tot mă lupt c-un păărel. Dùşmană şi-i soarta mè, Că nu am cu şini bè; Că mai vreme di băut, Di băut şi pitrecut, De cîndu-s n-am mai vădzut! Al matale, Caragiale 79 [Hamburg, 12 iunie 1906] Viele herzliche Grüsse Caragiale & Sohn Hamburg bleibt Hamburg! Herrn und Frau Doctor P. Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 80 [Lübeck, 13 iunie 1906] [Semnătură şi completări pe formularul – c.p. de la Rathsweinkeller-Lübeck.] (Urkunde: Hiemit thu Euch kund und zu wissen dass ich unter heutigem/am 13ten Tage des VIten Monats Eintausendneunhundert – 6 im Rathsweinkeller zu Lübeck beim Edlen Rebensaft Euer gedenket und viele Glass auf Euer ganz spezielles Wohl geleeret hab. – Ich send euch meine herzlichsten Grüsse und verbleib in Freundschaft. Euer I.L. Car CORESPONDENŢA 631 Diess Unterschrift wird hiedurch beglaubiget und unter Insiegel geleget. Herrn Doctor P. Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 81 [Lübeck, 13 iunie 1906] Pînă la revedere, cînd să-ţi spun pe larg, ce minuni am văzut – te salut cu toată dragostea. Sărut mîinile doamnei doctor. Fiţi sănătoşi. Car [Pe faţa c.p.:] Stabiliment – mai bătrîn decît descoperirea lui Columb – extraordinar de interesant... Prosit! Car Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 82 Wilmersdorf bei Berlin, 20 iunie 1906 Vedeţi, vă rog, dle doctor, villa d-asupra căreia fîlfîie gloriosul tricolor daco-roman? Aceea este rezidenţa pe care mi-am ales-o pentru vilegiatură estivală. Pot zice cu poetul: Locuinţa mè di vare E la mare... Remarcaţi, vă rog, că toate steagurile străine, supuse vîntului, curg de la dreapta la stînga; pe cînd tricolorul nostru, în veci nebiruit, curge de la stînga la dreapta: el nu ştie să se plece vînturilor duşmane. 632 I.L. CARAGIALE Iată ce va să zică adevărată independenţa. Onoare lui! Noi cu ajutorul Proniei vom pleca luni la 25. Dacă s-ar putea, aş dori să vă mai văd; dar e foarte greu; căci trebuie multă pregătire. Eu mă duc acolo cu speranţa să pot, pe verandă, la umbra falnicului tricolor, să lucru ceva spre glorificarea lui, draguţul! Poţi face o revoltă contra tabietului, să te scoli odată de dimineaţa şi să vii să ne calci aici la Berlin spre a petrece cîteva momente, înainte de plecarea noastră pe ţarmuri străine şi a voastră spre scumpa patrie? Responde la mine! Mare plăcere mi-ai face. À propos, la Travemünde avem o excelentă orchestră, filarmonică, mă rog frumos. De la Travemünde pînă la Lübeck, care este o minune, am zece trenuri pe zi, de la Lübeck la Hamburg, tij. E ceva minunat. Of! Doamne, ce ar fi fost să fi venit barbarii din Ploieşti cu voi şi cu noi la Travemünde, în loc să vă duceţi voi acolo! Ieftin, frumos, curat, în sfîrşit tadelos (sic). Eu tot sper să ne mai vedem; însă dacă nu se poate, atunci vă urez să umblaţi sănătoşi şi să petreceţi bine şi veseli şi să vă-ntoarceţi tot aşa. Adresa voastră o ştiu. Iat-o pe a mea: Travemünde Ostseebad Villa Iris Didina nu mai poate de ciudă că n-a putut găsi stofă la fel. Vă salută ea şi copiii. O strîngere de mînă, Caragiale P.S. – Caută de vino o zi înainte de sîmbătă. – Aşteptăm scrisoarea promisă de la Frau Doctor, cu multă nerîbdare. CORESPONDENŢA 633 83 [Wilmersdorf bei Berlin, 21 iunie 1906] Mă rog ţie, fă o jertfă şi vino! Să petrecem, înainte de desparţire pentru vilegiatură, măcar cîteva momente: un mic colloqium. Servus, Car [Pe faţa c.p., sub tricolorul romînesc desenat de Caragiale:] Uite-l cum flutură de victorios draguţul! şi iarăşi contra vînturilor străine! Să tremure duşmanii! Car 84 [Travemünde, 25 iunie 1906] Am auzit acu Ouvertura de la Egmont – bine cîntată. Tot boierul1 rămîne. După ce arunc la cutie această cartă, ca să nu scap poşta, voi auzi Orphée aux Enfers di jădanul şala di Offenbach – mare şoltic, coane. Al matale, Car [Pe faţa c.p.:] Vă trimitem de la mare O frăţeasca salutare Toţi. Herrn Doctor und Frau Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 634 I.L. CARAGIALE 85 Wilmersdorf/Berlin, miercuri, 1/VII.1906 Stimate Domnule Doctor, Am fost tare suferind – o maladie curioasă. Pe cît am putut lua seama – căci această afecţiune debilitează între altele şi puterea de observaţiune – iată simptomele şi fazele ei. O pierdere mereu crescîndă a tonicitaţii muşchilor supuşi voinţei; treptat îi scad pacientului forţele picioarelor, braţelor şi cerbicei, încît ajunge să nu mai poată sta decît lungit, fără să se mai întoarcă pe altă parte, ceasuri întregi. Cufundat într-un fel de toropeală (assoupissement), care nu se poate numi somn, dar nici atîta stare de trezie, aşteaptă, calm, să dispară lumina zilei spre a putea gusta binefacerile somnului reparator. Somnul lui e profund; nici un vis frumos sau cauchemar. A doua zi, se deşteaptă foarte tîrziu; cască întruna, producînd, prin mişcarea articulaţiunilor maxilare, un fel de zgomot ce seamănă mult cu acel produs de spargerea unei alune verzi. Să pună bucăţele de zahăr, să toarne în ceaşcă, să-nvîrtească linguriţa – nu poate. Trebuie altcineva să se ocupe de toate astea; astfel, dacă dispune de avere şi de libertate, îşi ia o soră de caritate sau mai multe, după mijloace; dacă nu, atunci se mulţumeşte, ca mine, cu ajutorul familiei. Toate obiectele îi par cu mult mai grele decît îi păreau în starea normală; papucii, de exemplu, i se par ca nişte ghiulele de forçat. Simte apoi că toate articulaţiunile i se-nmoaie, pînă i se desprind de tot; iar membrele, ca independente, nu mai vor să răspundă la palidele deziderate ale conştiinţei, care d-abia mai are curajul a face din cînd în cînd apel la concursul lor, şi asta numai în momente de nevoi absolut imperioase. O alterare remarcabilă se face şi-n psihicul şi intelectul pacientului. El cade într-un fel de apatie, o completă lipsă de iritabilitate şi de iniţiativa faţa de non-eul: nu se mai apără nici CORESPONDENŢA 635 de muşte; apoi, cele mai grave chestiuni, politice, etice, estetice etc. îl lasă indiferent; cele mai zguduitoare împrejurări ale vremii lui, ca, bunăoară, reabilitarea comandantului Dreyfus, dizolvarea Dumei, succesul Expoziţiei jubilare daco-romîne şi altele, nu-l mai pot mişca. Pare că nu mai e-n stare a fixa în focar normal obiectele. Ai crede, văzîndu-i privirea, că el, uitîndu-se de-a-ndăratele înăuntru-i, caută ceva ascuns departe în magaziile memoriei, ori flanează prin grădinile imaginaţiei. Nu. Nu se uită nicăieri, nu caută nimic, nici înăuntru ca nici în afară. Devine din ce în ce mai puţin exigent cu cei cari şi cu ceea ce-l încunjură. Incapabil de vreo pretenţiune, care ar trebui formulată măcar printr-un gest, renunţa la cerinţele strictului necesar, chiar la satisfacerea viţiilor sale; de exemplu, nu mai e-n stare să spună ce i-ar plăcea şi ce nu să mănînce – noţiunea de plăcere şi neplăcere este stinsă; nu mai poate cere un pahar de bere sau o ţigareta etc., deşi este un înveterat băutor, fumător etc. – pînă şi imperiul viţiului este paralizat. În fine: „Nu se vaită, gnişi tînjeaşke; Numa zaşe şi boleaşke!” Iată ce am suferit. Familia, pe drept cuvînt alarmată, a trimis după d. Arzt al Bezirkului, care, venind îndată, m-a turmentat cu fel-de-fel de examinări, palpări şi auscultări. M-am lăsat să mă-ntoarcă (neputînd-o face singur) cum i-a plăcut; mi-a pus fel-de-fel de întrebări absurde, între altele, dacă noaptea dorm bine, la care d-abia am putut răspunde: nu ştiu. Alte indicaţiuni i-a dat apoi Frau Director. Îi auzeam vorbind fortissimo, ca după obicei. Dintre acele indicaţiuni, cele mai multe erau cu totul false; una e destul să ţi-o spun, ca să judeci şi d-ta: auzi, că eu de regulă nu beau mai mult de două-trei pahare de bere pe zi. Poftim... Să nu fi fost suferind, aş fi sărit 636 I.L. CARAGIALE fireşte să le rectific, dacă nu chiar să le dezmint categoric; dar, în starea de completă abdicare în care mă aflam, mai puteam eu deschide fălcile să articulez măcar o simplă negaţiune spre restabilirea adevărului? Dar ce-i mai pasă unui biet bolnav de adevăr? Şi, în fine, ce este adevărul? – Ba zău... D. Arztul a spus că: „... nu vede nimica grav. Este o maladie clasică. Hippocrates nu vorbeşte nimica despre ea; desigur din cauza benignitaţii ei, ilustrul părinte al Iatriei a socotit de prisos a o mai pomeni în vasta lui operă; e probabil însă că era cunoscută cu multe veacuri înaintea lui, încă de la clădirea Ninivei. Această urîtă maladie îşi atacă victima pe furiş. După primele simptome, pacientul cade la pat ori la canapea. Temperatura şi numărul pulsaţiilor sunt normale, uneori chiar scad puţin sub normal. Tocmai pentru asta, maladia prezintă ceva cu totul particular, anume, subiectul nu simte, ca în genere la maladiile invazive, vreo durere; nu e cuprins de acea abatere sufletească numită angoisse; din contră, e foarte liniştit şi-ncrezător; simte chiar, dacă ne putem exprima astfel, un fel de bien-être indicibil. Despre jugularea maladiei, nici nu poate fi vorba; în această privinţa, ştiinţa, cel puţin pînă astăzi, se declară impotentă. Răul trebuie lăsat să-şi facă evoluţiunea, care durează între 9 zile la subiecţii adulţi şi 9 săptămîni la cei în vîrstă înaintată. Din norocire, lucrul nu e deloc primejdios; niciodată pîn-acuma, nu s-a-nregistrat în analele savante vreun caz mortal. Maladia apare spontaneu la om (foarte rar la occidentali şi la nordici) şi la vitele bătrîne, mai cu seamă la bovine*; poate deveni cronică – cum, din nenorocire, este la mine. E cunoscută în CORESPONDENŢA 637 * De aci, poate, vine la daco-romîni obiceiul de a-şi stimula boii, cînd li se lasă pe tînjală cu: „Dii, boală!” – Recomand, fără nici o pretenţie ştiinţifica, atenţiunii dumitale de filolog şi lingvist, această fugitivă ipoteză. ştiinţa sub numele de Pigritia orientalis fetida*. În anticitate (ca şi pînă astăzi la popoarele înapoiate, cari nu se bucură încă de avantajele regimului reprezentativ), se tămăduia expeditiv, prin masajuri sistematice, cu un instrument lung şi flexibil, d-alungul şi d-a curmezişul muşchilor lombari şi spinei dorsale. Astăzi, graţie principiilor de la 93, aceste masajuri sunt scoase din modă; metoadele moderne, în lipsă de specific, recomandă: odihnă şi somn şi iar odihnă. Tratamentul acesta, deşi mai îndelungat, e mult mai comod pentru pacient, şi fără greş dă rezultate excelente”. Am trebuit să-l urmez cu sfinţenie. Iată de ce, stimate d-le Doctor, a întîrziat răspunsul meu la preţioasele dumitale scrisori, cea din Lipsca şi cea din Sinaia. Intrat în convalescenţa, dar tot ameninţat de o recidivă, mă grăbesc a-ţi răspunde. Înainte însă, am ţinut să-mi împlinesc o sacră datorie amicală, dîndu-ţi aci amănunţit descrierea suferinţei mele şi părerea bărbaţilor de ştiinţa, comunicîndu-ţi totdeodată şi tratamentul indicat în asemenea cazuri. D-ta şi iubita d-tale consoartă nu sunteţi occidentali, nici nordici. Cine ştie? Mai cu seamă în vacanţii, pe timpul căldurilor mari, bîntuie această oribilă Pigritia. Doamne fereşte! La un caz, nu uitaţi cele arătate mai sus: nu vă alarmaţi, căci primejdie nu poate fi; lăsaţi fără grije să-şi urmeze răul evoluţia lui normală şi aplicaţi-vă tratamentul modern, care, cum v-am spus, este suveran: odihnă şi somn, şi iar odihnă. La scrisoarea d-tale din Lipsca, nu pot deocamdată răspunde altceva decît că mi-a făcut o nespusă mulţumire. Luminoasa d-tale metodă de critică, pe lîngă adîncă pricepere şi covîrşitoare putere de analiză – calităţi datorite unei înalte 638 I.L. CARAGIALE * Pe cît mi-aduc aminte, am auzit odată pe amicul nostru M.C. Rostogan zicînd elevului său favorit, junelui Otopeanu, care se cam lăsa un moment pe tînjală: „Şcolerul să-şi plinească datorinţa numa!… Să nu fie putoare, mă rog!” educaţiuni intelectuale – mai denunţa şi acele, şi mai rare, calităţi ce nu se pot căpăta, ci se posedă – calităţi ale spiritului de elită şi ale talentului: dragostea caldă de artă şi entuziasmul de frumos, fără posibilă amăgire în pornirea lor. De aceea, recitind adesea rîndurile d-tale, am, fără teamă de vanitate, momente de orgoliu. Cînd am cîştigat sufrajele unui eminent critic, atît de frumos şi de solemn exprimate, încetez a mai mă-ndoi de mica însemnătate a trudei mele. Astfel, felicitîndu-mă c-am putut cîştiga amiciţia şi stima unui bărbat ca d-ta, îţi mulţumesc cordial că (lucru de care nu prea am fost rasfaţat în cariera mea) nu ezitezi a mi le manifesta cu atîta prietinoasă generozitate. La a doua scrisoare, răspund că ştiam tot cancanul de care ţi-a vorbit Costică; încă de astă-iarnă, l-am aflat de la Exc. Sa P.P. Carp, cînd am avut plăcerea să-l însoţesc d-aci pînă la Weimar. Ceea ce nu ştiam e că acel interesant interview s-a produs şi-n romîneşte. Rogu-te dar, fă ce-i face şi trimite-mi două-trei exemplare din „Protestarea” aceea. Am mare nevoie să citesc acel factum înainte de întoarcerea din vilegiatură – mititica! Frau Director a scris alaltăieri o cartă postală cătră Frau Doctor. Trebuie să vă fi sosit, dacă cumva greva factorilor postali nu s-o fi-ntins de pe malurile Dîmboviţei inferioare pînă în valea superioară a Prahovei. À propos de grevă, ce zice d. Costică de desfăşurarea evenimentelor rosiene? – Îmbrăţişaza-l frăţeşte din parte-mi. Spune-i că-l doresc foarte mult şi că-mi promit de pe acuma ceasuri de înaltă petrecere, cînd vom fi cu toţii împreună aci la toamna viitoare. N-ai uitat, cred, că-n primul loc al programului nostru stă un pelerinaj la Bethleemul de pe Rin1. D-abia aştept să mă-nchin! Pe aici, slava Domnului, bună pace. De două săptămîni, secetă de bărăgan moldo-valah. De vreo cinci zile, foarte cald; CORESPONDENŢA 639 seara, plăcut. Ce trebuie să fie la Lipsca! închipuie-ţi. Acu cînd scriu, parcă s-ar apropia un Gewitter. Să poftească! va fi primit cu aplauze furtunoase. Fiţi sănătoşi. Beţi un pahar de pelin şi în sănătatea convalescentului. Tutulor d-acolo, de la toţi d-aci, viele herzliche Grüsse. Cu frăţeasca dragoste, al vostru Caragiale La ocaziune, rogu-te: o salutare cît de tare lui Mateescu, marinar călare. P.S. – Pe lîngă „Protestarea”2, rogu-te, trimite-mi şi conferenţa lui Costică; dacă n-a tipărit-o în extenso, măcar o cît mai fidelă dare de seamă. Vale. 86 Travemünde, 2 iulie 1906 Am lipsit cîteva zile la Lübeck. Întorcîndu-mă am găsit carta voastră. Sper că necazul v-a fost trecător şi că în curînd veţi scăpa de călduri. Dorim să avem veşti de la voi – bune. Fireşte că nu plecaţi fără să ne spuneţi o vorbă. Pe aici, răcoare şi frumos, după o straşnică furtună. Veste politică din ţara: Bădărău a fost exoflisit din minister; în locul lui la justiţie este numit Dimitrie Greceanu, duşmanul lui politic, şi pur conservator ruginit. L-au regulat boierii pe mojic. Fiţi sănătoşi. Multe complimente de la toţi tutulor, Car Ce veşti aveţi de acasă de la Ploieşti? Nu lipsiţi a duce acolo cele mai călduroase salutări de la noi. Aş dori să am şi eu conferenţa lui Costică. Eu sper să ies cu ceva de aici. Viele herzliche Grüsse, Car 640 I.L. CARAGIALE 87 Travemünde, 5 iulie 1906 Fabulă democratică MOTTO: Pe Iona l-a înghiţit, Spune Biblia, un chit. Fiind greu de mistuit, Înapoi l-a asvîrlit. Zise Iona zăpăcit: „Cum rămînem în sfîrşit?” Chitul zise: „Suntem chit!”. Nişte ciocoi au înghiţit Pe Bade, unul de la noi; Dar le-a fost greu de honipsit Şi, jumătate mistuit, Îl aruncară înapoi. Pe Bade rău1 l-a supărat Acest afront neaşteptat, Şi, nespălat, numaidecît, El pe noi toţi ne-a convocat. Noi toţi l-am mîngîiat pe rînd: „Nu fi mîhnit pînă-ntr-atît! Vine pedeapsa lor curînd, Şi, sicut canis1, iar la noi Se vor întoarce-aceşti ciocoi!” El însă zise amărît: „Eu ştiu ce vreţi să spuneţi voi; Dar – orişicum şi orişicît, – Eu... cum rămîn?”. Morala – Ciocoi...’urît. CORESPONDENŢA 641 88 [Travemünde, 8 iulie 1906] Dragă dle Doctor, cred că nu mai trebuiesc comentarii la mica poezioară pe care mi-a inspirat-o nestatornicia valurilor politicei daco-romane, mai straşnică decît a valurilor mării. Spune-mi, rogu-te, cum ţi se par progresele1 pe cari lira mea modestă le-a realizat numai după trei patru băi de mare? Mă-ntreb: unde voi ajunge, cînd voi fi sleit abonamentul de 24 băi? Incalculabil. Aşteptînd un mic cuvînt de încurajare, vă salut. De la toţi la toţi viele Grüsse, Car Aici, o vreme minunată – o bunătate! Şi petreceri – o frumuseţe! care pot să zic. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 89 Travemünde, 10 iulie 1906 Joi 29 iunie st. v. 12 iulie st. n. (†) Sf. Petre şi Pavel (Repaus dominical) Vivat Paul! Vivat Paulucă! Vivat familia! Sfinţii apostoli Petre şi Pavel fie-le întru ajutor, la anul şi la mulţi ani, cu sănătate şi veselie! Car 642 I.L. CARAGIALE 90 Travemünde, 11 iulie 1906 Stimate dle doctor, mîine joi, 12 iulie ne înapoiem la Berlin. VINE SOACRĂ-MEA !!!!!!!!!! Explicaţii mai tîrziu. Tot a dumitale mai cuminte: te face să mergi la ea, nu vine ea la d-ta. Orice comunicări le aştept la Berlin, unde rămîn statornic. De la toţi la toţi multă sănătate. Devotatisim Car 91 Wilmersdorf, Sonnabend [14/VII 1906] Stimate Domnule Doctor, Cu voia A-Tot-Ţiitorului, am ajuns acasă teferi împreună cu Ţakatia, ceea ce a făcut mare bucurie jumataţii şi sferturilor mele – savoir Didinei şi copilaşilor – cu cari Maman a şi tras un somn straşnic pînă azi-dimineaţa la 10. Bravei mele provinciale i-a făcut Berlinul o impresie pentru care nu găsesc epitet în nici o limbă, din cîte puţine cunosc, decît în limba sublimă a lui Alighierescu1 – o impresie stupenda. A rămas cocoana paf! Închipuie-ţi dumneata acuma ce are să fie cînd, după ce s-o mai drege puţintel de hodorogeala zugurilor, îi voi arăta minunaţiile Neamţului... Plusios tu cosmu!2 Altă bucurie am avut, eu îndeosebi, azi-dimineaţa cînd am primit, în sfîrşit, scrisoarea dumitale, plimbată cîteva zile pe Baltica: ca pe un bordeaux retour des Indes, am savurat această plină de buchet scrisoare de bon cru. Pentru a-ţi răspunde cum CORESPONDENŢA 643 se cuvine la aşa rînduri preţioase cer un termen. Cred că n-are să-ţi pară rău a primi replica mea la Sinaia. Primit-ai, rogu-te, şi carta mea postală din Travemünde, cu felicitări pentru ziua onomastică a celor doi Paveli? Încă o dată, umblaţi sănătoşi, petreceţi sănătoşi, şi să ne vedem, la toamnă, sănătoşi! Îmbrăţişaţi şi pentru noi pe ai voştri Carpatini. De la toţi la toţi viele herzliche Grüsse. Frau Director mulţumeşte din suflet lui Frau Doctor pentru graţioasa găzduire a lui Guliţa al dumneei, încîntat de buna primire. Cu frăţeasca adîncă dragoste, al d-tale Caragiale 92 Goslar, 6 august 1906 Viele herzlichste Grüsse Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Sinaia, Villa N.D. Popescu Rumänien 93 [Rothenburg o. T., 19 august 1906] Cu mult dor. Hoch Bavaria!Prosit!! Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Sinaia, Villa N.D. Popescu (Rumänien) 644 I.L. CARAGIALE 94 Wilmersdorf bei Berlin, 28 august 1906 Cutremure se-ntîmplă-n lume Cu grozăvii fără de nume; Dar grozăviile din Harz Le fac pe toate marţ. Tutulor de la toţi viele herzlichste Grüsse Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Sinaia, Villa N.D. Pop’pescu Rumänien 95 Saalburg, 4 septemvrie 1906 Saltă, Romîne, plin de mîndrie! M. Ch. Rostoganul 96 [Berlin W., 12 septembrie 1906] Dragii mei, se vede că momentul de glorie naţionala în care vă proslaviţi v-au făcut să mă uitaţi cu desăvîrşire. Altfel nu-mi explic deloc tăcerea voastră adîncă de atîta vreme. Doresc să am ştiri de la voi şi bune mai ales. Ce faceţi? cum petreceţi? Eu, din cauze pe cari vi le voi arăta prin viu grai (belele familiale, foarte familiare în familia nevesti-mi) am petrecut destul de prost vara asta: toată vara mi-am pierdut-o zadarnic avînd musafire; nu mi s-a ales de petrecere nimica. Cînd vine familia Zarifopol? Cînd familia Gherea? Dacă mai întîrziaţi mult, CORESPONDENŢA 645 scrieţi-mi. Eu viu poate cîteva zile în ţara. Am treabă. Aş fi bucuros să vă văz pe toţi la Sinaia. Dacă n-aveam piedicele ştiute, aş fi venit pentru o lună cu toţi ai mei; dar atîta m-a deranjat şi costat musafirlîcul, care nu ştii cînd s-o isprăvi, încît nu mai îmi dă mîna, să mă mişc cu tot neamul. Cu toată dragostea vă sărut pe toţi dorindu-vă şi vă rog să-mi raspundeţi cîteva cuvinte. Ca totdeauna al vostru devotat şi plictisit prietin Car Herren C. Dobrogeanu-Gherea, Doctor Paul Zarifopol und Familien Sinaia, Villa N.D. Popescu, Rumänien 97 [Wilmersdorf bei Berlin, 6 octombrie 1906] Reta Walter de la Opera-Comică. Această frumoasă şi talentată creatură a fost alaltăieri ucisă cu un glonţ de revolver în tîmpla stîngă. Moartea a fost fulgerătoare. Ucigaşul ei s-a sinucis pe loc. Fata avea un prodigios succes de începătoare (21 de ani). În lumea artistică şi-n tot publicul amator este o mare jale. Nenorocirea s-a întîmplat la 4 oct. pe la 3 după-amiazi – joi. Dd. Gherea–Zarifopol Villa N.D. Popescu Sinaia, (Rumänien) 646 I.L. CARAGIALE 98 [Berlin, 16 octombrie 1906] Stimate domnule Doktor, îţi înapoiez Ştiinţa şi Credinţa cu mulţumirile mele. Ţi-am expediat Verzi şi uscate1. Mă rog matale aşa e că Iodoformul prea-foarte miroase? (ca să nu zic vorba care s-ar potrivi întocmai.) Cum se poate un om sănătos şi de spirit să afişeze astfel perversiunea sensului său olfactiv? Pfiu! D. Luki a păţit cu maroanele de la Mioricke şi cu şlagzanela de la Seizest ceea ce a păţit şi amicul său d. Koki alaltăieri dimineaţa. De acu, trei zile geröstete Gedulde. Încolo, bine. Fiţi sănătoşi. La revedere. Car Sountag abend. Herren Gherea & Zarifopol Sinaia Villa N.D. Poppescu Rumänien 99 Berlin W., 24 octomvrie 1906 Iubite Domnule Doctor, inima mi-a tresăltat de bucurie citind călduroasele cuvîntări daco-romîne... Dumnezeu al străbunilor noştri! ce’aavele trebuie să fi fost după acel banchet triumfal! şi ... fom’mei! – M-am bucurat apoi, şi mai ales, că te-ai săturat să mai cînţi: „Şhie pîne cît di ră, Tăt mai bini-n ţara mè!... CORESPONDENŢA 647 şi că te-ai hotărît, în fine, să te-ntorci iar la franzoala surgunului. Vă aşteptăm cu mare nerăbdare; veniţi sănătoşi şi cu chef! Pînă atunci, ia citeşte, mă rog, aceste rînduri: [Tăietură din ziar:] – Un viu conflict s-a ivit între d-nii A.C. Cuza şi Paul Bujor, profesori universitari. Cauza este cuvîntarea pronunţata de d. profesor Cuza, cu ocaziunea solemnităţei inaugurărei cursurilor universitare. (Probabil că chestiunea va veni înaintea consiliului profesoral al Universităţii.) şi rogu-te, cercetează şi adu-mi cît mai ample amănunte asupra interesantului conflict dintre aceşti doi iluştri savanţi. Nu uita... Pe aici o vreme împărătească. Am să te văz, dacă eşti diplomat: adu-mi-l şi pe Costică: mare bucurie şi folos mi-ai face. De la toţi ai noştri la toţi ai voştri viele herzlichste Grüsse. Al matale Car P.S. – Scriu o piesă de teatru: „Titircă, Sotirescu & C-ia”, 3 acte. Merge binişor. Să sperăm că n-o să-ţi displacă. Dă scrisoarea alăturată lui Costică şi insistă să nu mă lase fără răspuns. Vale 100 [Wilmersdorf bei Berlin, 14 noiembrie 1906] Stimabililor, cînd veţi fi pe deplin reparaţi de hodorogeala drumului, cred că ar fi consult să ne vedem pentru ca, după datina străbună, să vă putem ura bună sosire. Eu, după făgăduială, aştept aci pe d. doctor măcar, dacă nu şi pe dna 648 I.L. CARAGIALE doctoroaia. Fireşte că amîndoi ne-ar îndatora mai mult; dar în faţa datoriilor materne a unei matroane daco-romîne trebuie să ne plecăm. Aştept prin urmare o depeşe pentru sosire. Veniţi de-a dreptul acasă, chiar dacă nu vă-ntîmpin la gară. Aşteptînd cu mare nerăbdare să ne vedem cu toţii împrejurul unei mese, în odaie caldă, cu bere rece, rămînem ai dv. vechi prieteni Car Multe complimente Kinderilor dv. Herrn und Frau Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 101 [Berlin W., 23 noiembrie 1906] Stimate Dle Doctor, preferind deocamdată (nu vă fie cu supărare!) Lipsia Ploieştilor, îmi voi face o deosebită plăcere a vă saluta acolo mîine-seară, sîmbătă 24/XI. Prin Halle la Magdbhf. sosesc la 6.5 p.m. Ce zici de o mică combinaţie pentru pe la 8–8 ¥ cu Weigand1, undeva în loc discret? Dacă n-ai alt plan mai bun, avizează-l pe d. Profesor, care ar dori să mă vază avînd nevoie de o comunicare din parte-mi. Tutulor de la toţi sănătate devotat Caragiale Dacă ai ceva mai bun, primesc bucuros, lăsînd pe Weigand pe duminecă. 102 Stimate Dle Doctor, plecarea la Ploieşti amînată. Aici vreme îngrozitoare: frig, ploaie, vînt. Caloriferul absolut CORESPONDENŢA 649 impotent. Nu e de umblat cu copii. Am făcut o prostie că n-am mai stat în bunul culcuş de la Sachsenhof. Peste cîteva zile sper să ne aşezăm în noul domiciliu din piaţa, unde să putem primi frumos pe dna Doctor şi pe Kinderi. Multă sănătate tutulor de la toţi al d-tale Caragiale [Vilmersdorf bei Berlin, 29/XI/1906] Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig Fichtestr. 13 Hpt. 103 [Berlin, 10 decembrie 1906] Aici ninge, fără ger – închipuie-ţi: ca o proastă reputaţie, fără avantajele ei. Ce bine trebuie să fie acuma în colţişorul nostru din birtul de la Sachsenhof! of! of! of! Săptămîna asta ne mutăm. Poate să viu o zi două la Lipsca cu Luki, spre a lăsa mîna liberă Doamnei Doctor – să-şi facă mendrele de gospodină. Pînă să ne vedem – acum sunt tare mahmur (am nişte nevralgii intercostale, cari mă bagă-n fel de fel de ipochondrii) – încă un pahar beu (afurisită vreme!) în sănătatea dv. şi a familiei. Hoch! Car Herrn Dr. Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 104 Berlin, 10 decemvrie 1906 Stimate dle Doctor, eu nu sunt poet antic; sunt modern; nu fac anacreontice, nici epigrame metrice în distihuri; fac din cînd în cînd cîte un cuplet în genreCaveau sau Kommers1, d. ex.: 650 I.L. CARAGIALE Barometrul se tot lasă – Vezi numa cum vremueaşke... Ş-apoi? parcă mie-mi pasă? Încă un pocal! – Noroc! Să se lese cît pofteaşke, Că eu nu mă las ghe loc! Mă rog să mi-l pui pe muzică; mie mi se pare – cum se zicea odinioară în „Junimea”, că este cantabil. La revedere zilele astea. Multă sănătate de la toţi la toţi, Car 105 Wilmersdorf bei Berlin, 11 decembrie 1906 Al doilea cuplet: Şi ghe-i vorba pe lăsake, Apoi lasă-ke pe mine! Să se lese el cît poate, Eu tot ştiu că l-am rămas: Că, să nu dau ghe ruşine, Pînă-n pimniţa mă las! Cu stimă, Poeta 106 Wilmersdorf bei Berlin, 11 decembrie 1906 Al treilea cuplet: La el consecvenţa nu e, Că’z, cum vremea i s-arată, CORESPONDENŢA 651 Cînd se lasă, cînd se suie; Pe cînd eu, mă rog frumos, Dacă m-am lăsat o dată, Singur nu mă scol ghe jos! Încă o dată, mă rog frumos la d. Doctor pentru muzică – cît s-ar putea mai aghecvată. La revedere, Car 107 [Wilmersdorf bei Berlin, 12 decembrie 1906] Stimate dle Doctor, în dîrdora mutatului, sunt expulzat din Wilmersdorf. Unde să găsesc azil? M-am gîndit la Lipsca. Sosesc cu Luki mîine-seară, joi la 7 ore 8’, în Bayrbhf. Dacă sunteţi plecaţi de-acasă lăsaţi vorbă unde să vă găsesc. Pînă sîmbătă n-am dreptul să calc în Berlin. Cocoana vrea să dirijeze fără control operaţia. Bravissima! Pînă la revedere, o strîngere de mînă Al d-tale Caragiale 108 [Berlin W., 20 decembrie 1906] Responde la mine: 1. Cum vă e cheful? – 2. Ce ne facem de Crăciun? – 3. Mînţineţi programul? 652 I.L. CARAGIALE Tăcerea cu care ne tratează Frau Doctor ne dă bănuieli că stă la îndoială. Multă sănătate, Car P.S. – Mutat şi tot aşezat. Aici ger uscat şi acoperit. Hohenzollerndamm 3 Hpt. 109 [Berlin W., 24 decembrie 1906] Dragă dle Doctor, din exces de zel tapiţeresc, la aşezarea casei după mutat, mi-am zdrelit piciorul drept jupuindu-mi epiderma d-a lungul fluierului. Două-trei zile am neglijat lucrul. Au venit aici Conu Iancu Manliu şi soţia; am petrecut. După plecarea lor, peste două zile, m-a răzbit ustureala. Am pus, fără să-ntreb doctorul, un plastur, care mi-a aprins rana. Aşa că acuma îndureratmai rău decît un poet liric, sunt osîndit la orizontalitate pentru – ştiu eu cît? Doctorul zice că nu e primejdie; dar spune că plăcut lucru nu e. La gleznă sunt congestionat şi pielea ruptă ustură straşnic. În fine, să rabd. La plictiseala mea, care fireşte plictiseşte şi pe ai mei, D-ta ai mai adăogat încă pe atîta prin vestea despre Frau Doctor. Cheamă îndată doctor şi caută să o faci a rupe scurt relaţiile cu d. Pavalutzică, dacă dumnealui nu ştie de omenie. Dumnealui e băiat mare acuma; să-şi caute de hrană aiurea. Iată dar că împrejurări neplăcute ne obligă a ne întoarce la religia sfîntă a străbunilor noştri. Nu ne-a fost dat să prăznuim Crăciunul papistăşeşte: îl vom serba pe al nostru – greceşte. Pe aici, ger straşnic uscat şi senin. Ieri noaptea ne-am coborît pînă peste 11 subt 0. Lucrul e nepomenit la Berlin. Pe acolo cum staţi? CORESPONDENŢA 653 Doresc să am ştiri bune de la voi. Nu trebuie să vă demoralizaţi. Odihnă şi hrană şi puţina răbdare. Am felicitat azi pe Pavaluză. Spune-i să fie băiat cu minte şi sănătate şi noroc să-i dea D-zeu. Cu frăţeasca dragoste vă îmbrăţişam toţi pe toţi Car Fiţi sănătoşi. La revedere. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 110 [Wilmersdorf bei Berlin, 29 decembrie 1906] Stimate dle Doctor, după mult necaz, acu sunt mai bine; doctorul e mulţumit de procesul de reparaţiune al rănii. Accidentul acesta totuşi m-a demoralizat foarte mult şi numai o petrecere bună mi-ar restabili acuma buna humoare. Îmi pare bine că şi la voi merge lucrul spre îndreptare. În curînd ne vom vedea prin urmare să-nchinăm creştineşte: la mulţi ani. Desigur că d. Pavliţica trebuie să protesteze contra măsurii ce aţi luat: nu vă lăsaţi seduşi de protestările d-sale. Toţi au trecut prin aşa supărare – să rabde şi d-lui! Pe aici ger ca la Bucureşti – straşnic; zăpadă şi sănii – lucru foarte rar, cum spun nemţii. Scrieţi-ne lucruri bune şi petreceţi sănătoşi, cu tot necazul afacerii Pavliţica. Cu toată dragostea de la toţi tutulor multă sănătate. Al d-tale Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 654 I.L. CARAGIALE 111 [Berlin W., 3 ianuarie 1907] Stimate Domnule Doctor, deşi ştiu că pas de nouvelles, bonnes nouvelles, tot parcă aş dori să am o vorbă ş-un cuvînt de la Dv. Cum petreceţi? Cum aranjăm o convenire de sfintele noastre sărbători? Chiar dacă pe voi v-ar jena acuma să ne gazduiţi, nu face nimica; mergem la Sachsenhof. Oricum, vă rugăm, onoraţi-ne cu un mic răspuns, pe care cu nerăbdare-l aşteptăm. Multă sănătate de la toţi tutulor. Cu dragoste, Car Pe aici, vreme splendidă: geruleţ şi soare. Herrn Dr. Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 112 [Wilmersdorf bei Berlin, 14 ianuarie 1907] Ajuns cu bine. Găsit tot în ordine. Încă o dată, mulţumindu-vă de prietineasca ospitalitate, vă urăm la mulţi ani cu noroc şi sănătate. De mîine-dimineaţa, marţi1, începem a aştepta pe Frau Doctor şi pe Sonia2. Aici, vremea relativ călduroasă. Barometrul suie. Se promit zile frumoase. Depeoaţi sosirea. Trenul de la 12 nu e bun. Cel de la 1,52 preferabil – vagon direct. Fiţi sănătoşi şi veseli. C a r CORESPONDENŢA 655 Beau un pahar de bere auf Ihre spezielle. Prosit! Herr Doctor! Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 113 Berlin, 30 ianuari 1907 Stimate Dle Doctor, cum mai staţi din gutunar? Noi, slava Domnului, binişor; Luki însă foarte amărît din pricina dezastrului sozial-democraţiei1 – datorit, fireşte, coaliţiei infamilor burgheji! Mare dezamăgire, ce e drept, şi mai cu seamă sigură dovadă că „tovarăşii” sunt nişte zevzeci lăudăroşi: după atîta bravadă, aşa rezultat! Numai de unul îmi pare rău – de domnul Costică al nostru: ce figură are să facă el faţa cu „generoşii” romîni? Ce buze trebuie să-i facă ce cher docteur Radovitzi2 şi ceilalţi lepădaţi de sfînta credinţa! – Îţi trimit „Convorbirile” lui Mihalache: s-a certat cu Maiorescu şi a deschis prăvălie pe seamă. Vezi şi d-ta marfa. Despre scena divorţului lui Mihalache de Maior. am interesante detalii de la Barbu, pe care l-am întîlnit la Viena. Ţi le voi spune la vreme. În Viena am pătimit frig de 23º sub 0, aşa că am stat închişi toată ziua şi seara în birt. M-ai priceput? Rezultatul – foarte convenabil – nimic regretabil. Aici, acum vreme frumoasă, ziua dezgheţ. Dar vom avea ploaie, aşa scrie la barometrul meu. Tutulor de la toţi multă sănătate. La revedere cu bine, Car 656 I.L. CARAGIALE 114 [Wilmersdorf bei Berlin, 2 februarie 1907] Stimate dle Doctor, Dorim să ştim lucruri bune despre dv. Vă rugăm prin urmare pentru un cuvinţel. Ai primit „Convorbirile”? În curînd îţi trimit numărul 2. Aştept, după promisie, pe Elena. Aci, vreme urîtă: zăpadă pînă la brîu. Fiţi sănătoşi. La revedere. Pînă atunci, încă o dată ne rugăm faceţi sacrificiul unei marcuţe de 5 pfenigi. Car 115 [Berlin, 4 februarie 1907] Dragă domnule Doctor, îmi pare foarte rău de necazurile dv., trecătoare fireşte, dar destul de plictisitoare. N-ai ce-i face – asta e regula iernii; fără niţel guturai şi oleacă de tuse, nu prea se poate. Şi la noi am bătut toţi toba şi încă o batem. Aşa iarnă afurisită! mai rar! Helbet! O veni ea primăvara. Să avem răbdare. Şi după ce mi-oi şi isprăvi piesa, o să tragem o petrecere moldovinească, să ne scoatem din capete. Elena n-am citit-o, dar sper, după titlu, să o găsesc la înălţimea lui Manoil. Îţi trimit numărul 2 din „Convorbiri”. Halal să-i fie! merge progresînd cum vei vedea. „Bietul Mihalache: cu aşa nevinovăţie, în Parnas poate n-o merge, dar în rai ajunge la sigur.”1 Eu scîrţîi – merge greu, dar nu rău, slava Domnului! Spune, rogu-te, lui Frau Doctor2 toate urările noastre pentru o grabnică restabilire. Nu vă încredeţi în vreme chiar cînd se-nmoinează; atunci e chiar şi mai primejdioasă pentru guturai şi tuse. Vă rugăm daţi-ne ştiri bune şi primiţi de la noi toţi pentru voi toţi cele mai călduroase salutări. Al dv., Caragiale CORESPONDENŢA 657 Pe aici ninge pe un cap: circulaţie foarte grea. Ce mai veste din Ploieşti? Eu îi sunt dator lui Costică3 o scrisoare; sper să mă plătesc săptămîna asta. Dacă-i scrieţi mai nainte, vă rog spuneţi-i şi din parte-ne multe complimente. Ai văzut şi rezultatul balotajelor: cădere serioasă pentru „tovarăşii” lui Luki4. Gazetele din toată lumea înregistrează această împuţinare a sozial-democraţiei5 ca un semn epocal. – Aproposito – amicul lui Gusti6, d. profesor von Liszt, a căzut straşnic; l-a bătut un primar semi-rural cu o majoritate zdrobitoare. – Dacă n-ar fi aşa vreme împotrivă, m-aş repezi într-o zi să vă văz şi să mă-ntorc seara acasă. Să vedem cînd s-o mai drege vremea. În orice caz, la revedere cu bine şi cu sănătate. 116 [7 februarie 1907] Stimate dle Doctor, cînd o damă este zaifă după troahnă, cum este Frau Doctor, i se recomandă de autorităţile medicale (şi lucrul a fost probat pînă la evidenţa de Frau Director) să facă următoarea cură: ia în fiecare zi de două ori, cu o jumătate de ceas înainte de prînzuri, un pahar ca de 250 grame de bere Porter cu un gălbenuş de ou proaspăt. Bate bine gălbenuşul cu puţin zahăr (căci berea Porter e prea amară), toarnă binişor berea dasupra şi amestecă; lasă să treacă puţin spuma şi dă frumuşel pe gît. Băutura aceasta este cam capitoasă; asta nu face nimica; dama mănîncă bine şi-i trage apoi o bună moţaiala. În trei-patru zile se constată cu siguranţa o vădită întremare şi bună dispoziţie. Încă o dată, nu credeţi că glumesc, – Didinii, după o teribilă influenţa în urma căreia nu se putea ţine pe picioare, i-a recomandat doctorul Wulsten cura asta, care i-a făcut un bine vădit în două zile-trei. Încercaţi şi veţi constata 658 I.L. CARAGIALE îndată eficacitatea acestui leac atît de plăcut şi ca gust. – Îmi pare bine că ţi-a plăcut „Convorbirile”; ţi le voi împărtăşi regulat. – Am citit Elena: e o minune. Demnă soră a lui Manoil1 – amîndoi copii sublimi ai genialului lor părinte! O vom spicui împreună; cu sfinţenie, am notat variile minuni de care e plin acest capo-d’operă politico-filosofic! Geniul liberale-naţionale nu se putea urca mai sus. – Eu scriu mereu şi merge greu. Mi-e teamă să nu mă covîrşească intenţia. Aici e vremea, parcă s-ar îndura să se-ndrepte. Astăzi a fost soare. Mi-e teamă numai de vreo surpriză cu-nzăpădire. – Cît p-aci s-o pat cît m-am întors de la Beciu2. Să mai aşteptăm dar. – Rogu-te, urmează sfatul ce ţi l-am dat şi comunică-mi efectul, care mai dinainte îl ştiu: într-o săptămînă Frau Doctor va căpăta o forţa erculeană, cu care va impune în casă voinţa d-sale necondiţionata. Aştept vorbe bune. De la toţi tuturor multă sănătate. Cu dragoste, Car Hohenzollerndamm 3 Hpt. 117 Wilmersdorf bei Berlin, 7 februarie 1907 Leac! şi babii colac! Car [Pe faţa ilustratei, lipită o reclamă a unui sortiment de bere englezească:] Barclay Perkins & Co’s double brown stout this label is issned by Barclay Perkins Co. limited Brewers. London CORESPONDENŢA 659 118 [Wilmersdorf bei Berlin, 9 februarie 1907] Nu ştiu ce vreme o fi pe la dv.; p-aici, am onoarea să-ţi comunic, dle Doctor, azi-dimineaţa ne-am coborît la 11 minus. Crapă pietrele. Aşa îndrăcit cald nemţesc de mult n-am mai pomenit, şi ţine. Apoi dè! să nu...? Ţi-am trimis marca berii englezeşti. Şi d-ta, cum eşti necăjit, poţi să guşti; face bine şi cui n-a avut guturai; e nutritivă, stimulantă şi calmantă, aperitivă şi digestivă. Cu nerăbdare aştept o mulţumire pentru rezultatele binefăcătoare ce sunt sigur le veţi obţinea. Fiţi sănătoşi. Al dv. Car Hohenzollerndamm 3 119 [Wilmersdorf bei Berlin, 23 februarie 1907] Multe şi mărunte am să-ţi spun, stimate dle Doctor. Conferinţa ţinuta de d. ministru Beldiman despre Cuza Vodă, moartea bietului general Lahovari, în urma unei operaţii care a „reuşit perfect”, şcl., şcl. Ţi le voi spune cînd, cum mi-ai făgăduit, vei veni aici. Şi, fiindcă sper că ai petrece bine marţi d.a. la noi, unde avem la ceai nişte simpatrioţi, rogu-te repede-te marţi pe la noi. Loc de hodină este hel mai fain. Să te aştept? Ai? – Cum mergeţi cu vremea? Pe aici se joacă babele nemţeşti. – Depeşază-mi ora sosirii. Nu viu la gară dacă soseşti cu trenul de 5; căci sunt musafiri acasă; dar vino de la gară drept. Multă sănătate de la toţi tuturor. Cu dragoste te aşteaptă Al d-tale mult stimatoriu Car 660 I.L. CARAGIALE 120 [Wilmersdorf bei Berlin, 23 februarie 1907] Am uitat să-ţi spun că musafirii simpatrioţi sunt artişti. Între ei este tînărul Barozzi1, precoce violonist. Remarcabil! Ton şi siguranţa de călcătură în adevăr cam rare. Mi-ar părea bine să-l auzi. Cu dragoste, Car 121 [Wilmersdorf bei Berlin, 4 martie 1907] [Pe recto:] Fartetul?1 [Pe verso, tăietură din ziar:] Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei... . A. Vlahuţa 122 Am primit, stimate dle Doctor, carta privitoare la Fartet. Luni, – mai devreme nu pot – mă înfiinţez la dv. cu zugul de la 1.37 prin Halle. Să ne ajute Pronia în cele puse la cale de noi păcătoşii robii ei! Amin! – Nemuritorul stih nu e acolea ca motto; este scos din rubrica permanentă a „Universului literar” CARTEA VIEŢEI, unde o dată pe săptămînă se publică cinci-şase maxime, aforisme, sentinţe celebre ale bărbaţilor iluştri din toată lumea şi toate epocele, de la cel mai depărtat pînă la cel mai apropiat Confusius. E cazul să zicem: plúsios tu kósmu! – Politicale am destule să-ţi spun din CORESPONDENŢA 661 Dacoromînia. Şi hoch-interessante. – Pînă să ne vedem, ţine minte vorba nemuritorului Buffon: Stihul este omul! – Fiţi sănătoşi! De la toţi tutulor viele herzlichste Grüsse Car Primit-ai „Convorbirile”? [Wilmersdorf bei Berlin], Donnerstag, 7/III [1907] Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 123 [Berlin W., 9 martie 1907] (9/III/907. Hohenzollernplatz 4) Sosesc, luni (11/III/907), 6 seara Magdbhf (d. Halle). Merg direct Zentral Theater. – Aştept încrezător Cafiné sus. Nu uitaţi acasă, ori pierdeţi tramvaiu, beletele. – Naum-Lyköphrön demisionat 1 aprilie st.v., regulînd drepturi pensie. Grüsse. Car 124 [Berlin W., 10 martie 1907] În ţara di sus, Botşăni Ieşi Dorohoiu, răscoale ţărăneşti contra posesorilor – contra jădanilor. E lată rău. Verbal pe larg mîine. Car Rămîne bine înţeles că v-aştept începînd de la 6 ¥–6 3/4 seara la Cafiné sus (Zentral Theater) – unde merg direct de la Magdbhf. La revedere, Car 662 I.L. CARAGIALE 125 [Wilmersdorf bei Berlin, 19 martie 1907] Rog, stimate dle Doctor, primiţi „Convorbirile”, împreună cu cele mai călduroase salutaţiuni de la toţi noi tutulor ai dv. Doritor Caragiale [Pe faţa c.p.:] Pe aici, babe nemţeşti cu toane. Rogu-te, spune-mi sunteţi în Messe?1 ori, cînd încep? Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 126 Berlin, 29.3. [1907] Teroarea Muntenia întrece orice macabră închipuire africană. După Lokalanzeiger, pare rezerviştii rezvratiţi ucis colonelul Lambru prietenul. Telegrafiat Delavrancea. Aştept răspuns. Nu pot sta locului. Probabil ne vedem sărbătorile astea. Fiţi sănătoşi. Caragiale 127 Berlin, 29.3. [1907] In heutiger v. Berlin 15 an Zarifopol Leipzig Fichtestr. 13 bitte lesen: sărbătorile astea-fiţi etc. Wiederholen astea. CORESPONDENŢA 663 128 [Berlin W., 18 aprilie 1907] Stimate domnule Doctor, îmi pare destul de rău că nu te-ai repezit în persoană pînă pe la noi. Îţi mulţumesc de atîta bunătate. Deşi nu ştiu nemţeşte, mi-a plăcut foarte mult cum sună textul dumitale1. În momentul cînd îţi scriu, sper că „Die Zeit” a intrat în posesiunea scrisorii şi articolului. Să vedem dacă va găsi de cuviinţa să-l utilizeze. Rogu-te urmăreşte şi d-ta acolo de mîine. Cred că la Universitate trebuie să vie gazeta vieneză. – În Romînia, evenimentele se precipită cu destulă aiureală. S-a descoperit că armata a comis atrocitaţi nespuse (oameni nevinovaţi ucişi sumar, sate nevinovate prefăcute-n cenuşă), care se denunţa precis şi cu dovezi netăgăduite*. Se pretinde că făptuitorii vor fi urmariţi şi daţi judecaţii: altă serie de procese criminale! În multe părţi, ţăranii stau liniştiţi, dar nu vor să iasă la muncă şi tot mîrîie. La mai toate percheziţiile se găsesc broşuri de-ale lui Haret2 (ministrul Cultelor) despre Chestia ţărăneasca şi Discursurile lui V.G. Morţun3 (al Lucrărilor Publice). M.S. şi-a pierdut sărita: dat un ordin de zi pe armată, în care se felicită că, la extremă primejdie, a putut dispune de, nici mai mult, nici mai puţin, 140 000 de oameni – parcă bulgarii n-or fi ştiind destul de bine socoteala. – Din ziare austriace şi ungureşti, „Adevărul” aduce chestia revendicărilor bulgare în privinţa Dobrogei cu prognosticuri foarte nefavorabile nouă, şi cu afirmaţiuni că armata bulgară ar fi superioară celei romîne şi ca număr şi ca armament şi ca avînt etc.; iar „Universul” publică nişte depeşi din Viena în cari se spune că, de teama unor noi pogromuri în Basarabia (unde epidemia ameninţa să treacă din Moldova), s-ar fi concentrat acolo 40 000 de cazaci. Numai atîta ne-ar mai trebui acuma! – Aştept în zadar comunicări din ţara. Am scris şapte-opt 664 I.L. CARAGIALE * Era de prevăzut: tătari contra tătari. scrisori; nimini nu mi-a răspuns pînă acuma, nici barem bietul Tudorică4, cumnatul meu, pe care regimul actual l-a trimis în opoziţie. E cazul să ridicăm mai multe „biserici”! – În vremea asta, politicienii noştri au turbat. „Pester Lloyd” a publicat o scrisoare a Exc. Sale P.P. Carp5 cătră un vechi prietin, politician austriac, trimisă încă de pe la începutul răscoalelor. Carp nu vedea altă scăpare decît o intervenţie străină. Gazetele liberale îl rad acuma fără săpun; junimiştii dau din colţ în colţ, iar Filipescu6 e gata să treacă la Cantacuzino7, spre a-i îngropa de vii pe Take Ionescu8 şi pe Bădărău9 – un balamuc de ţesaturi şi de intrigi bizantine. Filipescu, prin „Epoca”, a scornit că „unii din miniştri plenipotenţiari străini ar fi făcut stăruitoare reprezentaţiuni dlui Sturdza10 în privinţa numirii de prefecţi socialişti-nihilişti tocmai în judeţele limitrofe cu teritoriile respective”. Înţelegi dumneata cum vine vorba dumnealor. Liberalii îl denunţa ca trădător de patrie. Regele ar fi exclamat, foarte atins: „după 40 de ani de progres şi de independenţa ne întoarcem, care va să zică, la timpii de neagră memorie, cînd boierii cereau, cu capul pe tipsie, ajutorul străinilor contra patriei!” (Carp de la nemţi – Filipescu de la moscali!) şcl., şcl. La liberali iar este încurcătură, cu toată aparenta armonie. Sturdza a voit (din ce ai citit mai sus, înţelegi) să elimineze din minister pe Haret şi pe Morţun, înlocuindu-l cu Poni11 pe cel dintîiu şi păstrînd interimatul Lucrărilor Publice pentru vreun colţat. (Să nu uit a-ţi spune că la atelierele din Paşcani C.F.R. s-au arestat 12 maeştri socialişti, cum se pretinde, turburători, cari ar fi ajutat la răscoale şi ar fi înlocuit într-o sală de adunare portretele familiei regale cu ale lui Marx, Engels, Lassalle etc. Arestaţii au fost maltrataţi. S-au găsit la ei Discursurile şefului lor suprem, ministrul Lucrărilor Publice.) La remanierea dorită de Sturdza, s-a opus Ionel Brătianu12, care este trup şi suflet cu generoşii. – En attendant, teroarea de jos fiind potolită, a început reacţiunea, teroarea de sus. Administraţia şi armata stau la dispoziţia arendaşilor şi proprietarilor: liste de CORESPONDENŢA 665 proscripţiuni contra ţăranilor mai independenţi. Ţăranii merg la arendaşi şi proprietari să se răscumpere, dînd poliţe iscălite în alb. În sfîrşit, cum e mai bine – Gazete zenzaţionale spun prăpăstii despre eventuale remanieri de cabinet. Să aşteptăm pe d. Costică. Sunt sigur că ne vine cu desaga plină de ştiri plăcute. Rogu-te, anunţa-mă precis cînd e să sosească. Dacă asta nu ţi-ar deranja vreo combinaţie, te-aş însoţi bucuros întru întîmpinarea simpatriotului sau, pe altă cale, v-aş ieşi înainte undeva. Am nerăbdare să scotocesc în desagă. Cu frăţeasca dragoste al d-tale, Caragiale Tutulor de la toţi multă sănătate. Ai primit, desigur, depeşa în care te rugam ieri încă pentru două cópii pe hîrtie cît se poate mai subţire. N-apucai să-nchiz bine plicul şi primesc două numere de „Convorbiri”. Ia vezi, mă rog, ai pe nr. 5? – Îţi expediez pe 6 şi 7 als Drecksache.13 Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 129 Berlin W., 21 aprilie 1907 Stimate dle Doctor, s-au primit aci două cópii şi o rochie – pentru cari mulţumim frumos. Sunt curios: primit-ai o scrisoare a mea şi două numere de „Con’ Mihalache”? Ţi le-am expediat de joia trecută. Pe aici vreme splendidă, numa cam răcorel. Cînd vine d. Costică? Multă sănătate tutulor de la toţi. Al dv. Car 666 I.L. CARAGIALE 130 [Berlin W., 23 aprilie 1907] Foarte nerăbdător să ne vedem, rog telegrafiază cînd să te aştept. Multă sănătate tutulor de la toţi. Al d-tale, Car 131 [Berlin W., 26 aprilie 1907] Stimate Domnule Doctor, cînd Persul l-a somat să-şi dea armele, străbunul nostru Leonidas a răspuns: „Vino de le ia!” Noi strănepoţii lui, epigonii vremilor moderne, cărora muzica ne-a îndulcit moravurile, nu mai putem vorbi laconic şi aşa gros. Astfel, îmi permit a vă pune următoarea chestiune: oare n-ar fi consult să poftiţi la Berlin, unde să am plăcerea a vă înmîna suma datorită, împreună, se-nţelege, cu dobînda legiuită – un prînzişor filo-daco-roman? Sper că mă exprim cu destulă hristoiftie şi delicateţe, şi nu-mi pot închipui de ce să fiu tratat cu varvarie din partea dv. Aud? Rog pentru urgent răspuns, pe care ar fi frumos să mi-l aduceţi în persoană. De la toţi tutulor viele Grüsse. Cu perfectă stimă, al Dv. Car Vreme răcoroasă, dar plăcută. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. CORESPONDENŢA 667 132 Berlin W., 6 mai 1907 Christos a înviat! Stimabililor, Aştept nerăbdător răspunsul la cartea mea de alaltăieri. Trebuie să ştiu numaidecît cînd vine d. Costică. Aici vreme imperială. Primăvara şi-a făcut cu multă solemnitate intrarea triumfală. Din ţara: în mai, alegeri generale. – Tutulor de la toţi multe complimente. Tout à vous Car 133 [Wismar, 12 mai 1907] Un salut. Delabaltica 134 [Berlin W., 26 mai 1907] Stimate Dle Doctor, ce mai faceţi? Doresc ştiri bune de la dv. Eu am fost supărat, întîi pentru că sunt silit a merge în ţara pe cîteva zile şi al doilea fiindcă am primit vestea că Mateiu a fost bolnav de pojar (coriu). Acu, slava Domnului, merge spre bine. Asta m-a supărat la prima înştiinţare foarte adînc, aşa că nu am fost în stare să-ţi răspunz la carta d-tale. Cînd vine Costică? L-oi mai apuca în ţara? Plec peste vreo săptămînă. 668 I.L. CARAGIALE Astă-seară sosesc aci din Lüttich Dimitriu cu nevasta. Tutulor de la toţi multă sănătate. Al d-tale Car În ţara dezastru agricol. – Atît ne mai trebuia! – şi febră electorală acută. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 135 [Berlin W., 29 mai 1907] Stimate dle Dr., cel mai tîrziu duminică trebuie să plec. Ai vreo comisiune? Mi-ar face plăcere să te slujesc cu credinţa. Sper în vreo zece zile1 să isprăvesc şi să mă-ntorc iar la teutoni. Am aci în gazdă pe Dimitrii, cari au intenţia a se stabili în Berlin, unde le place foarte mult. – Dv. ce faceţi? ce ştiri mai aveţi de la Ploieşti? Aştept o vorbă bună înainte de plecare şi vă trimit la toţi de la toţi călduroase salutări. Pe aici, vreme frumoasă, dar cam prea răcoroasă. O mie de ani pace. Al d-tale cu dragoste, Car 136 [Guben, 5 iunie 1907] Ramaneţi sănătoşi! La revedere cu bine! Car Doctor P. Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. CORESPONDENŢA 669 137 Iaşi, [6–16] iunie 1907 Multă sănătate la toţi. Car [pe recto:] Viele Grüsse. Car 138 Berlin, 17 iunie 1907 Stimate dle doctor, mă aflu iar în exiliu, cu voia Ziditoriului. Peste putinţa să-mi scriu impresiile, coane! trebuie să ţi le spun, prin viu graiu, bre omule. Ăra!! Dacă e adevărat ce spune Frau Doctor, că voiţi să petrecem împreună de vară, atunci numaidecît, după sosirea d-sale aci, viu eu la Lipsca să dezbatem cuminte asupra proiectului. Eu am unul bunicel. Să vedem de vă convine. Poate să conving şi pe maestrul Dimitriu să ne însoţeasca. Am fi au complet. Pînă la revedere, o salutare cu toată dragostea. Car Bineînţeles că Ghereştii sunt cu noi la vară. 139 [Berlin, 17 iunie 1907] Stimate dle doctor, Îţi trimit şi un specimen de spirit rominesc de-ale dlui Iorga. Apăi să nu-i...? Cenghenea1 orientală! Mă denunţa odiului2 670 I.L. CARAGIALE moldo-valah, că am a face cu jadanii. Lasă, că-i dau eu cenghenelii la toamnă3. C a r [Pe faţa c. p., tăietură de ziar:] E. M o r a v u r i Evreii din Iaşi anunţa cu bucurie că, venind din Berlin, d. I. Caragiale a mers în gazdă la d. Ronetti- Roman, „Shakespearul” pămîntenilor. [Însemnare autografă:] Din „Neamul rominesc” – 31 mai ’907. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 140 [Berlin, 23 iunie 1907] Herr Doctor, În Berlin, cu întunecime grozavă, a căzut furtună mare făcînd stricăciune în oraş, mai ales în pieţele deschise. În Wilmersdorf a fost numai potop fără urmări de pagubă. Spre nord a dat şi grindină, dar nu s-au pricinuit nenorociri. Asta a fost pe la 3 d.a. Acum, de două zile, plouă din patru-n patru ceasuri, dar liniştit – e cald, şi plăcut, seara e mai frumos decît la munte şi decît la mare. – Didina1 a depeşat cătră Frau Doctor. Aşteaptă răspuns. Am găsit o hartă minunată a ostrovului în chestie. După cum crez, n-ar fi imposibil să mergem şi noi cu Dimitriii2 tot pe acolo. Să vedem cum o să le placă cocoanelor. Aştept probele de imprimate muzicale CORESPONDENŢA 671 promise pentru M-ro Ştefănescu. Vom bea la masă un pahar în sănătatea Dr. Zarifopol şi a familiei. Fiţi sănătoşi! Al dv., devotat Car Lui Costică-i voi scrie după descinderea în Rügen. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 141 Berlin, 23 iulie 1907 Stimabililor, ce vă mai faceţi? De ce nu raspundeţi? Unde este d. Doctor? Costică e tot la Kissingen? Iată atîtea importante cestiuni la cari dorim un răspuns. Vă rugăm să ne faceţi onoarea a ni-l expedia degrab. Cu distinsă stimă de la toţi tutulor viele hezlichste Grüsse. Al dv. Car 142 [Berlin, 27 iulie 1907] Stimate dle doctor, după carta d-tale de alaltăieri, tot aşteptam pe cocoanele dv. şi dumnealor nu se arată. Eu făcusem socoteala aşa: cînd or veni dumnealor aci, să viu eu la Lipsca să ne vedem, avînd a-ţi spune multe. Rogu-te scrie-mi, dacă şi-au luat înapoi hotărîrea cocoanele, n-aş putea veni pentru cîteva ceasuri să ne vedem? Adică, de ce s-ar supăra dumnealor de asta? că mai ales eu sunt om foarte discret – nu v-aş prea deranja. Costică mi-a scris; de aminteri ştii, – adresa era de 672 I.L. CARAGIALE mîna d-tale; acu trebuie să fie la Nauheim. Aştept o vorbă de la d-ta. Vă salutăm toţi pe toţi cu frăţeasca dragoste Car Multe am să-ţi spun, destul de caracteristice. În orice caz, viu singur fără coadă după mine. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 143 [Berlin W., 8 august 1907] Stimate Dle Doctor, în momentul cînd îţi scriu acestea, Ghereştii, cu cari am petrecut ieri, miercuri, o zi întreagă minunat de bine, sunt pe drumul Sassnitzului. Erau toţi foarte bine dispuşi – de mult n-am văzut pe d. Costică aşa de vesel! Îmi promiţi că vei veni zilele astea la Berlin „dacă voi avea poftă într-o zi de palavre”. Mă rog să pofteşti: cînd n-am eu poftă de palavre, mai ales soprafine – cum e cazul să zicem? – Bag seama, aţi renunţat la vilegiatură. Şi eu am renunţat: e aşa de frumos şi răcoare, că ar fi adevărată prostie să-mi schimb culcuşul. Aşteptînd o vorbă bună, vă trimit de la toţi tuturor multă sănătate Car În curînd vom avea plăcerea să primim aci pe d. M. Dragomirescu „Convorbiri”. Ne putem promite cîteva momente de bună petrecere. Valete ! Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 CORESPONDENŢA 673 144 Berlin, 9 august 1907 Stimate dle doctor, scrisoarea d-tale şi a lui Racovsky s-a-n crucişat pe drum cu carta mea. Regret că nu l-am putut vedea pe acest cavaler rătăcitor – îi puteam da vreo povaţa asupra situaţiei lui faţa cu prietenii generoşi – D. Costică nu mi-a spus nimica despre motivele cari l-au hotărît să părăsească Lipsca. Aşadar, rămîne să le aflu de la d-ta. De aseară, joi, el se află la Sassnitz, dacă nu cumva în ultimul moment şi-o fi schimbat gîndul; desparţindu-ne miercuri seara, m-a întrebat încă o dată dacă nu cred eu că ar fi mai bine să renunţe la Baltica pentru Adriatica: te pomeneşti că a nemerit la Abazzia. În fine, cum mi-a promis să-mi scrie îndată o vorbă, o să aflăm curînd cine a biruit: nordul sau sudul. – Cînd te aştept? Aici, răcoare destul – chiar prea. – Grigorescu, ilustrul pictor, a murit la Cîmpina: 69 de ani, pneumonie masivă şi doctorul Costică Istrati: – Que vouliez-vous qu’il fît...? – Nimic pîn-acuma de la d. dr. Gusti despre moştenirea moscovită. – În Oltenia, oarecare nelinişte – aşa că oştirea se cam plimbă pe la ţara, ca şcolerii diliginţi în vacaţiugne. – St. Şendrea, blacbulat de fraţii liberali la alegerile din urmă, e foarte bolnav: de două ori a-ncercat să se sinucidă. – Încă o victimă a generoşilor! – bătrîn eliminat şi suprimat. – Te aştept. La revedere. Fiţi toţi sănătoşi. Al dv. Car Rog anunţa-mă din vreme cînd soseşti, să te prind îndată. 674 I.L. CARAGIALE 145 [Berlin, 17 august 1907] Din gazetele de miercuri seara, alaltăieri: „Poliţia Capitalei, neputînd găsi pe d. doctor Racovski1, care se află în străinătate, a dat ordine la toate punctele vamale ca d-sa să nu mai fie lăsat să intre în ţara deoarece a fost expulzat”. (Decretul trebuie să fie mai de mult.) Comunică, prin urmare, respectivului, dacă-i ştii adresa, ca să ştie cît mai din vreme cum să se aranjeze. Oricît îi ştiu de budalale pe politicienii noştri, nu-i credeam capabili de aşa boacănă prostie şi de aşa stîngace samavolnicie. Comunică-i şi lui Costică îndată. Fiţi sănătoşi, Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 146 [Berlin W., 21 august 1907] Stimate domnule Doctor, d. Costică îmi scrie, în fine! Că este indignat acolo de vreme, de oteluri, de mîncare (etc.), de serviciu, de toate cele: le-a dat nordul prin piele, aşa că-n curînd vor trece pe aici cătră sud. Îl aştept şi sper că pîn-atunci vei birui guturaiul şi voi avea plăcerea să ne vedem cu toţii. La noi, tusea este ca şi biruită, slava Domnului! Avem aci în gazdă pe cumnată-mea Caterina cu copilul, venind din Karlsbad. Din ţara se zvoneşte că se va porni o goană extremă contra socialiştilor şi sindicaliştilor străini şi romîni. Zilele trecute au expulzat iar cîţiva, între cari şi un romîn get-beget. La gară au CORESPONDENŢA 675 fost turburări; sindicaliştii au vrut să conducă în corpore pe expulzaţi; poliţia şi jandarmii i-au bătut şi maltratat. Se zice că prefecţii de judeţe au decrete de expulzare în alb (un nou soi de lettres de cachet); e foc! Mi se pare că nihiliştilor noştri o să li se facă dor de oblăduirea rosiană, de focul generoşilor. De la toţi tutulor multă sănătate. Al dv. stimatoriu, Caragiale Astăzi 8/21 aug. se-mplinesc 37 de ani de la Republica din Ploieşti. La ceasul cînd îţi scriu aceste rînduri, tămbălăul de la grădina Lipănescului era pe drojdii. Simt picurîndu-mi o lacrimă de duioasă amintire: eram de optsprezece roze! O! scumpa mea Republică! Parcă n-a mai fost de cînd lumea! Cc. Bogdan-Petriceicu e pe ducă. Sindicaliştilor bătuţi la gară vor generoşii să le facă proces de rebeliune – crimă contra siguranţei Statului. Citeşti gazete nemţeşti: văzut-ai ceva despre o cometă care, spune „Adevărul”, că apare dimineaţa precedînd la răsăritul soarelui între 3–4 pe orizontul Bucureştilor? De aci nu se vede nimica. Trei nopţi pe rînd m-am păcălit – şi era cerul destul de senin. Am să cercetez la Observatorul de la Treptow. Fiţi sănătoşi, Car 147 [Berlin W., 28 august 1907] Stimate Domnule Doctor, mai întîi nu lipsesc a cerceta despre scumpa dv. sănătate, căci noi, de la mila Proniei, ne aflăm sănătoşi. Vă rugăm apoi să ne spuneţi ce e cu moscalul, 676 I.L. CARAGIALE care pînă acuma nu s-a arătat pe aici: tot la Sassnitz stăruie, ori a zburat peste Berlin cătră miazăzi? Dacă-i aşa, lucru regretabil pentru mine, scrieţi-le că în împrejurimile Abazziei s-au ivit rechini – fără nici o glumă – cari au jertfit pînă acuma pescari şi înotători destui. Aici astăzi vreme plăcută; dar hotărîtă toamnă: se arată a frumoasă. Cînd ne mai videm? Tare m-aş da cu d-ta la un pilsnişor la Sachsenhof. Aş avea de tipărit ceva clandestin la tipograful nostru. Dacă ţi-a trecut mahmureala, spune-mi o vorbuşoară bună. Multă sănătate de la toţi tutulor. Al d-tale Car Regele a amnestiat pe ţăranii rasculaţi. Ce ştii de doctorul Racovski? P.S. – Dragomirescu, întremat, tot vine, peste cîteva zile. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 148 [Berlin W., 2 septembrie 1907] Stimate Dle Doctor, „Opinia” din Iaşi: „În unul din numerele noastre, am arătat că afacerea doctorului Cutare va veni în curînd în dezbaterea instanţelor judecătoreşti, expulzatul fiind hotărît să se întoarcă în ţara, pentru a provoca arestarea sa şi sesizarea justiţiei. Din sorginte demnă de toată încrederea, aflăm că guvernul, de teama unei hotărîri care i-ar putea provoca o mare încurcătură, s-ar fi oprit la soluţia următoare: de îndată ce numitul va pătrunde pe teritoriul statului romîn, să-l aresteze şi să-l trimită înapoi peste hotar, fără a încheia lucrările necesare şi fără a-l mai aduce CORESPONDENŢA 677 înaintea instanţelor judecătoreşti. Sistemul e practic, dar nu e nou”. – Aminteri, ce mai faceţi? Pe aici pe la noi e o vreme împărătească. Ce ştiţi de la Abazzia? Eu pe la sfîrşitul săptămînii poate să mă repez spre Bavaria pentru vreo două-trei zile. Dacă e să trec prin Lipsca, n-ar fi rău să ne putem vedea măcar la gară. Aş vrea să ştiu de la Mormoceanu pentru ce „l’Indépendance Roumaine” îi dă numele de Stanciof1. Cum vine asta? – Îndată ce citim aci acest ziar, vi-l expediez – deseară: e un entrefilet prea lung ca să-l copiez. Cînd pleacă Frau Doctor? – Dacă Dragomirescu vine, ai vrea să-i faci cunoştinţa? Atunci, dacă da, aş veni cu el pentru o zi două la Leipzig-Halle. Din ţara n-am nici o ştire decît cele din gazete: cald teribil şi secetă grozavă. Tutulor multă sănătate. Al dv., Car Am primit acu „Viitorul social”. Mulţumesc. Luni dim. 149 [Berlin, 6 septembrie 1907] Stimate dle Dr., peste două-trei zile poate să trec cu Dragomirescu prin Lipsca. Te anunţ telegrafic în ce gară şi la ce oră sosim. Eu cred, neştiind încă în ce apă s-adapă acel tatar, că ar fi bine dacă vrei să ne întîmpini; să vii singur – şi pe urmă om vedea de putem face un cadril fără teamă de inconveniente. Aşadar, pe luni aşteaptă telegrama mea: bine mi-ar părea să ne vedem. – După cîte pricep eu, Costică a plecat şi din Abazzia. Unde? – de aceea nu mai pleacă Frau Doctor. – Despre 678 I.L. CARAGIALE impresia ce mi-o face Viitorul subliniat, prin viu grai. Mă rog nu uita să-mi spui cine este incomparabilul d-tale concetăţean Herovan? Aproposito de Iaşi, bunul nostru prietin Leonardescu a murit subit la Slănic alaltăieri. 62 ani. – Dacă poţi, vino, te rog, la chemare, poimîne. Tutulor multă sănătate. Al d-tale, Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 150 [Berlin, 17 septembrie 1907] Stimate dle doctor, ce mai faceţi? Cum mai petreceţi? Noi aicea vegetăm. Sunt într-o stare de impotenţa mentală cum rareori mi s-a-ntîmplat, – incapabil să scriu o replică, ne-mi-te o scenă şi asta mă afectează grozav. Îmi place să atribuiesc starea asta a spiritului meu lipsei de petrecere şi de distracţie, şi dacă n-aş aştepta ştiri de afaceri din ţara, ce trebuiesc să sosească din zi în zi, iar m-aş repezi la Lipsca să mai stăm puţin de vorbă – mi-e aşa de greu să lucrez călugăreşte. – Ce veşti de la Costică? – Vă trimit „Opinia” cu mica reproducere după „Viaţa rom.” Aştept o vorbă bună şi vă trimit tutulor de la toţi multă sănătate. Al dv. Car Indiferentistul Mihalache este acum în patrie. La plecare mi-a lăsat pentru dv. amîndoi multe complimente: i-a plăcut tare petrecerea de la Lipsca – oricînd, îl aveţi bun prietin. CORESPONDENŢA 679 Din cronica ilustrului nostru Herovanu vei vedea că Hasdeu a murit şi l-au şi îngropat. La înmormîntarea lui au fost, numaraţi, 27 de asistenţi, afară, bineînţeles, de babele şi moşnegii ohavnici ai cimitirului. Acu am înţeles eu vorba lui V. Hugo: „Grands hommes, sachez mourir à temps!” adică să nu moară în la saison morte, cînd nu e nimini în Bucureşti. 151 [Berlin W., 25 septembrie 1907] Plec Bucureşti silit absolut. Scrieţi-mi recomandat dacă aveţi ceva deosebit. Adresa: Otel de France. De aminteri, mă ocup de afacere şi fără asta. Fiţi sănătoşi. Iată după caligrafia mea în ce stare de nervozitate m-a pus obligaţia de a-mi revedea patria. Să ne vedem sănătoşi. Car Cărţile ţi le expediază Luki mîine. 152 [Berlin W., 3 octombrie 1907] Stimate Dle Doctor, o mie de ani, pace! Dacă n-aud măcar de două ori Ifigenia şi a Patra, mă împuşc! eu, care [tăietură din ziar:] „vorba poetului: «nu de moarte mă cutremur, ci de vecinicia ei!» Gh. Ghibănescu”1. Rog dar îngrijeşte-mă de cîte două bilete: (viu cu Luki – la mine, după plecarea, în sfîrşit, a cumnate-mii, e scuturătură generală) pentru probă şi pentru Conzert. 680 I.L. CARAGIALE La revedere marţi seara. Potriveşte aşa lucrurile, ca să petrecem seara undeva. Fiţi sănătoşi! Car T.s. v.p.2 În caz că nu primeşti telegramă, rendez-vous general la Sachsenhof, locul cunoscut, marţi seara 7 1/2–7 3/4. De la toţi tutulor herzlichste Grüsse. Gl. Director, Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 153 [Berlin, 6 noiembrie 1907] Stimate Dle Dr. Mulţumesc de grija ce-mi porţi şi te rog fă-mi rost şi mie de un locşor bun la Städt. Kaufhaus pentru luni seara. Despre sosirea mea, dacă nu te anunţ din vreme, nu purta grijă. Spre mai sigură rînduială, te rog lasă biletul la portarul de la Sachsenhof. Aici vreme frumoasă – dar cam răşe. Fiţi sănătoşi. La revedere luni. Al d-tale devotat Car Dacă poţi, află pînă atunci unde găsim pe tipograful Aug. Pries; poate cu el să am mai mult noroc. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. CORESPONDENŢA 681 154 [10–12 noiembrie 1907] Mîngîiere1 Fabulă O babă chioară-aşază tingirea cu păsat Pe-o pirostrie şchioapă... Hiertura-n foc a dat ... Şi scuipă biata babă, şi blestemă, se-nchină: „Spurcatu!... Necuratu!...” (El singur e de vină!) Morala: Spre mîngîiăre-adeseori, Ne trebuiesc... instigatori. 1907 Sîmbătă dejunez la C-nul Iancu – Dresda... Oi, mamă! 155 [Berlin, 12 noiembrie 1907] Stimaţilor, e ceva nou sub soare prin Lipsca? Vă rog comunicaţi-mi şi mie. Ce mai faceţi? Cum petreceţi? Sunt doritor de veşti bune. Eu în zilele astea sunt dator a merge la un dejun daco-roman, în Dresda, la Conul Iancu Manliu. Mare plăcere, sunt sigur că i-ar face, să mă vază sosind împreună cu d. doctor Zarifopol. Ce zici? Pînă sîmbătă ne-am putea concerta cum să ne ajungem unul pe altul la Hauptbhf. în Dresda. Am avea pe lîngă un bun dejun şi un frumos taifas filoromîn. Aştept, doritor, răspuns amabil. În momentul cînd scriu, la Bucureşti se trage la maşină broşura mea1, pe care Urechia şi Pauker o cred genială. Mi-au 682 I.L. CARAGIALE prorocit enorm succes de vînzare. Să vedem! Peste două zile Patria o să fie inundată de proza mea revoluţionaro-reacţionara. Ce e joi seara la Gewandhs? Cînd mai avem ceva la Städtisches Kaufhaus? În fine, vii sîmbătă la Dresda? – Responde la-mine! Fiţi toţi sănătoşi. Devotat, Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 156 [Berlin, 15 noiembrie 1907] Stimate Domnule şi stimată Doamnă Doctor! Duminică ne poftim la dejun la dv. toată familia subscrisului. V-o surîde, ori nu, propunerea noastră – trebuie s-o primiţi. Venim din Dresda. Telegrafiem exact ceasul sosirii. Cu frăţeasca dragoste, Carageleştii 157 [Berlin, 20 noiembrie 1907] Stimate Dle Doctor, am sosit cu bine şi am găsit acasă o plăcută surpriză daco-romînă: primul exemplar din broşurica1 mea plin de greşeli, nu de ortografie, sau de punctuaţie, acelea sunt numai sosul; plin de enorme greşeli de text; în 32 de pagini, 43 de greşeli, dintre cari 12 fundamentale; de ex.: întrebuinţata în loc de întreținută, şi pe urmă fraze cu propoziţii sărite dintr-o parte într-alta, şcl., şcl. CORESPONDENŢA 683 Am alergat noaptea la un birou central de poştă; am telegrafiat să se oprească vînzarea şi, cu scrisoare recomandată, am trimis errata; azi am trimis a doua. (Cînd îţi spun eu dumitale că daco-romînul e duşmanul slovei!) Un adevărat dezastru, după atîta reclamă! Bravos, dom’le Iancule! Fiţi sănătoşi. Nu publica nimica în Daco-Romînia. Devotat, Car Primit adresa dorită. [Pe faţa ilustratei:] Pentru de ce să nu mă dau în tobogan? parcă nu e ceva amerăcan? Aşa să fiu sănătos! 158 [Berlin, 24 noiembrie 1907] Stimate dle Dr., iată broşura corijată; ediţia I de 3 000 e epuizată; astăzi trebuie să se vînză a doua: aştept un transport ca să-ţi trimit una curată. Am trimis şi lui R[acovski] la Viena. Mi-a scris: vrea să facă o dare de seamă la „Rom[înia] muncitoare” şi la „Viitorul social”. – Eu sunt suferind de foale şi stau la regim. – Vremea e aspră. Ninge cu temei. – Ce veşti? – Cînd vii? D. Dr. Gusti e scump la vedere. – Tare aş vrea, cum sunt suferind, să mă reped la Sachsenhof prendre mes eaux. Ce bine mi-ar face o cură! Dar nu pot – am treabă ş-aştept veşti de daraveri din ţara. Numai de n-aş fi obligat iar să vizitez scumpii mei Bucureşti! Să sperăm că voi scăpa deocamdată. Fiţi sănătoşi. Al d-tale, Caragiale 684 I.L. CARAGIALE 159 [Berlin, 26 noiembrie 1907] Stimate domnule Doctor, „a aproape cinci milioane etc.” stă în genitiv; subiectul la „clocotesc” este „sufletele etc.”. Vezi dar că a cel moldovinesc ne face uneori încurcătură. Dacă puneam „ale aproape...” nu mai încăpea nenţelegere, cu toată răsturnarea cam prea violentă, ce-i drept, a membrelor propoziţiei; şi de răsturnare aveam neapărat nevoie, cum sunt de lungi complementele şi al nominativului şi al genitivului1. Nu face nimic! puţina obscuritate dă oarecare prestigiu unui publicist. – Lui d. profesor Weigand2 o să-i trimit un exemplar din ediţia II, care trebuie să-mi sosească-n curînd. – N-am din ţara multe veşti. Parcă guvernul liberal stă să nu mai stea. Îi frămîntă disensiuni intestine foarte adînci. Carp ar fi declarat (conservatorii s-au împăcat între ei) că e gata să ia puterea; aşa e Exc. Sa.: în opoziţie, e gata să ia puterea; şi la putere, e gata s-o dea. Toane redzeşo-iuncăreşti. – O veste tristă. Încă o figură clasică a Ieşilor... a dispărut, cea mai dulce fără-ndoială – Georges, confizerul. – D-ta ce mai ştii? – Fiţi sănătoşi! tutulor de la toţi multe complimente. Devotat Caragiale Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 160 Berlin, 27 noiembrie 1907 Stimate dle Doctor, am primit, citit şi expediat pachetul daco-roman. Ce presă, Dumnezeu al străbunilor noştri! R[acovski] mi-a scris. Fericitul surgunit, de Crăciun, are să se CORESPONDENŢA 685 ducă la Roma. Închipuie-ţi dacă nu-l expulzau, unde era să petreacă sfintele sărbători: la Ghelengic!! în mijlocul muncitorimii tătărăşti! – Îţi mulţumesc de grija bună ce-mi porţi în privinţa hranei spirituale şi te salut cu toată dragostea. Car De la toţi d-aci la toţi d-acolo, herzlichste Grüsse. 161 [Berlin, 29 noiembrie 1907] Iubite Cc. Păvălucă, La acela rătăcit carele, pentru a sale împotriva otcîrmuirii şi obşteştii rînduieli grele abateri, în surgun se află necăit, şi d-a pururi, precum de soartă-i este scris, ahotnic de politicale şi, cu toate că d-a dreptul, acolo unde stăruieşte acuma, de cătră duvaroşi îndestul îndopat, vecinic chinuit de nesaţiul acelora şi de nepotolită lacomă foame a havadişurilor se găseşte, din vreme gîndindu-mă, i-am şi, pînă chiar a d-tale prea dorite rînduri la cunoaştere să-mi cadă, cu cea de întîia la-ndemînă ştafetă, după cum întocmai primit, întreg vraful de gazete, pornit. După care, precum, printr-un adineaori picat răvăşel de la însuşi Cc. Iancu Manliu, aflu că va fi lunea viitoare, în 2 ale lui dechemvrie evropieneşti, cu acest loghiotatos, în Wilmersdorf- Hohenzollernpl. 4, împreună să dejunăm, alta nu mai pot zice decît că, de a lipsi dumneta dintre noi, prin aceasta multă pricinuindu-ne împuţinare pitrecerii, mare păcat ar fi, Coane! Cu frăţeasca dragoste mă-nchin întru aşteptarea unui întocmai răspuns. A d-tale slugă Car P.S. Aştept „ideile mari”. Fiţi sănătoşi! 686 I.L. CARAGIALE [Pe faţa c.p. ilustrate:] D. Doctor Gusti şerbe ca un samovariu. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 162 [Berlin, 4 decembrie 1907] Iubite Cc. Pavalachi, Una singură greşală de tipar (mică) s-a strecurat în Cronică. Apoi să nu dzîc eu că-s mai deştepţi jădanii de la Ieşi şi mai daţi la slovă decît bucureştenii noştri? Iată, în coloana III, rîndul 49, în loc de avea, citeşte avem. Cum a fost concertul de la Kaufhaus? Era peste poate să viu; am avut aici luni şi marţi pe nenea Iancu Manliu, cu care am petrecut frumos. Aici am avut cîteva zile splendide: geruleţ şi soare. De azi s-a stricat. Moină, barometrul cade repede, burniţa, întunecos. Aflu că broşura a trecut de 10 000 (dzăşi mii, bri omule! Şi socoţi mata, coani?). Cînd te hotărăşti să ne onorezi? Fiţi sănătoşi. La revedere. A matali plecată slugă Car Mittwoch 163 [Berlin, 9 decembrie 1907] Spectate Domnule Doctor, vă rog frumos să reflectaţi la aceea că, dacă posibile, voiţi a merge zilele sequente la Praga CORESPONDENŢA 687 Bohemiei, unde să convenim cu doctorul nefilistrul. Eu voi veni să vă iau dacă vă lasă – nu onorata matroană doamna doctor – ci pigritia. Scoposit, am onoarea a vă aminti vorba lătinească, pe cum că Tres faciunt collegium. Cu aceasta apoi, mă rog frumos, la onoratul domn doctor, sunt şi rămîn al Dv. stimatoriu, Car Sănătate multă tutulor de la toţi. 164 Stimate dle doctor, ce mai faceţi dv.? Eu am pătimit zilele astea de dinţi, aşa că n-am putut nici să citesc, nemite să scriu. Acu, slava Domnului! parcă mi-e mai bine. La concerte nu pot veni – mi-e frică de răceală; stau închis ca un urs care ibernează, şi beau punciuri calduţe. Vremea este infamă: ger cu soare; azi-noapte am avut 8 sub 0 şi dimineaţa s-a arătat un soare cît o roată de vagon, roşă ca focul – asta e semn! să ştii că se-ntîmplă război! D. Costică e pesemne supărat pe mine, că la salutările mele nu răspunde măcar: „ai sictir!” Ce să fie asta? Cînd vine să mă mîngîie de atîta uitare? Am primit de la Ristaki vorbe bune. – Bietul Ronetti Roman s-a sculat o dată din pat; i s-au suprimat brusc doctoriile şi i s-a permis să mănînce mai substanţial; a avut îndată un acces de intermitenţe cu aritmie; l-au pus iar în pat şi la doctorii. Acuma, îmi scrie băiatul lui că merge iar mai bine; dar că sunt toţi prapadiţi de osteneala şi emoţiile prin cari au trecut. – Unde şade ilustrul meu criticant, junele Horia? Mi-a trimis felicitări de sărbători, şi nu-i ştiu adresa, să-i mulţumesc. Dacă nu o ştii, îi voi scrie la Zeminariu. Mai fericiţi-ne cu cîte o vorbă bună şi primiţi călduroase complimente. Vremea asta mă oripilează, mă face stupid. Fiţi sănătoşi! 688 I.L. CARAGIALE Speciale salutări de la Frau Director pentru Frau Doctor. Devotat, Car Ce mai face Emmy? [Berlin] Mittwoch, 2/15.XII [1907] 165 Să trăieşti, Dle Doctor! Am primit de la d. A. Twietmayer minunatul volum al lui Maspero. Halal să le fie, şi autorului şi editorului! Ca conţinut – o bunătate! ca aparenţa, o frumuseţe! ca preţ, o bagatelă!... Am făcut îndată, sosind, o baie să mă curaţ de vermina cehească. A doua zi, am stat pînă la 7 seara în pat. Apoi mi-am terminat Cronica de Crăciun, care, sper, o să-ţi placă. Pe aici, vreme frumoasă şi uscată; dar cam răcoroasă şi foarte întunecoasă. Ce idei aveţi de Weihnacht? – Partidele istorice s-au împăcat şi lucrează împreună la reforme: Regele i-a conjurat să nu-i amărască ultimele zile. Dacă ai gazete, rogu-te, mînă-le încoace. Fiţi sănătoşi. Tutulor de la toţi multe complimente. Al d-tale Car [Berlin], Marţi, 4/17 dec. [1907] 166 [Berlin W., 24 decembrie 1907] Stimate dle doctor, iartă-mă că nu ţi-am scris îndată după primirea volumelor lui Heine, ca să-ţi mulţumesc. Am fost foarte zăpăcit. Am primit o telegramă că Ronetti-Roman1 e tare bolnav şi că trebuie să expediez urgent pe băiatul lui acasă2. A CORESPONDENŢA 689 fost rău de tot bietul om. Acuma pare că e scăpat de primejdie. Nu mi s-a spus ce boală; dar, desigur, a fost pneumonie moldovinească. Ştirea asta m-a răsturnat. Fiţi sănătoşi. Sărbători fericite. Ce mai nou? Stau închis de sărbători. Poate mai tîrziu vă surprinz. Încă o dată petrecere bună vă urăm tutulor toţi Car Herrn Doctor P. Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 167 Berlin W., 24 decemvrie 1907 La mulţi ani cu fericire! Car 168 [Berlin W., 27 decembrie 1907] Stimate dle doctor, Ştirea despre d. Costică ne încîntă. Fireşte ne-aduce o ploscă plină de novitale politice şi sociale. Ronetti merge mai bine. Ultima depeşe îmi spune că pericolul iminent e înlăturat; dar că va rămînea cardiac. Va să zică a avut un acces de inimă, iar nu plivmonie – aşa se zice pe la noi. – Heine e foarte plăcut; dar nu ţi se pare cam prea... şcoală romantică liberală (o idee ma’e!). Ori noi suntem prea lepădaţi de ideile generoase libegtate, egalitate şi fgategnitate! Însă oricum, îl gust foarte mult. Cu tot liberalismul lui, spiritul îi rămîne şi este pe partea asta în adevăr preţios – Rogu-te, anunţa-mă, cînd vine Costică, din vreme. – Pe aici frig şi zăpadă zburată: nu-i de ieşit. 690 I.L. CARAGIALE Gazetele le voi înainta cui de drept. Fiţi sănătoşi! petrecere bună. Tutulor de la toţi complimente. A d-tale slugă, Car Nici vorbă să merg în Dacoromania.1 169 Berlin W., 27 decemvrie 1907 Iar: [Tăietură de ziar:] Şi după cum poetul zice în frumoasele versuri că „nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei. Gh. Ghibănescu” 170 La mulţi ani! Noroc! sănătate! bucurie! Toţi Carageleştii [Berlin,] 27 dec. st.v. [1]907 Frau Doctor Stephanie P. Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 171 [1907] Fraţilor simbatrioţi, plec la 2.50 prin Bayrbhf. Vă salut! La revedere! Rog daţi aducătorului „Convorbirile” cu articolul Cauzele Răscoalelor, care mi se pare că a rămas la voi. Fiţi sănătoşi. Paziţi-vă de vîntul de la Nord, care paralizează orice avînt. Fiţi tari de drepturile voastre imprescriptibile. Devotat, Caragiale CORESPONDENŢA 691 172 [Wilmersdorf bei Berlin, 2 ianuarie 1908] Îţi scrisei adineaori şi am uitat să te-ntreb ce e cu d. Costică. Vine? cînd? Am nerăbdare să-l văd. Voi trebuie să organizaţi aşa ca să ne putem vedea cît mai iute. Eu de poimîine, duminică, sunt liber de musafiri. Oricum, mai cuminte ar fi să veniţi voi aici – nu atît ca să mă scutesc eu de drum – cît să mai pitrecem în capitalie, că foarte de mult n-am mai pominit de pitrecere. Cu dragoste Car Herrn Doctor P. Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 173 [Berlin W., 8 ianuarie 1908] Stimate dle dr. Mai întîi, rog transmite dlui Costică o salutare frăţeasca de bună sosire. Apoi, te mai rog să-mi spuneţi cînd vă aştept, anunţîndu-mă cu o zi înainte, căci pînă pleacă Missir sunt legat oarecum. Vestea despre biata Emmy m-a mîhnit destul. Sărmana! Aştept vorbe bune şi mai ales vă aştept în persoană. Fiţi sănătoşi, petreceţi bine. Tutulor toţi multe complimente, Car Programul cu Ciaicovski şi St.-Saëns nu-l votez nici de hatîrul lui Ysaye şi al lui Bach. 692 I.L. CARAGIALE 174 Stimate dle Doctor, Încă o dată, Sf. Stefania la mulţi ani cu cele dorite! Venit-a d. Costică? Bine-a venit! Dacă n-a venit încă să vie sănătos şi cu inimă bună. – Îţi expediez două mici cadouri daco-romane de anul nou: Calendarul „Minervei” şi o Cronică de Crăciun. Aştept, potrivit celor ce v-am mai scris, vorbe bune de la dv. şi mă iscălesc, al Dv. slugă Car [Berlin,] Donnerstag, d. 9-en. I.[1]908 De la toţi tutulor multe Grüsse Car An Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 175 [Berlin, 20 ianuarie 1908] Stimaţilor, Cînd vine d. Costică? Miercuri, 3–5 p.m. este înscris la dr. Ewald. Ce mai faceţi? Ce mai ştiţi din patrie? Mai onoraţi-mă cu un cuvinţel. Tutulor de la toţi viele herzlichste Grüsse. Car Delavrancea, cand’dat conservator al partidului lib’ral, ales la Focşani col. II Cameră, Hoch! CORESPONDENŢA 693 176 Berlin W., 21 ianuarie 1908 Stimate Dle Doctor, Îţi scriu foarte mîhnit; azi-dimineaţa, marţi, am primit din Iaşi o veste grozavă, – bietul Ronetti Roman a murit aseară luni. Păcat de el! Bietul meu prietin! cît era el de bun! Aştept din moment în moment pe Costică. Mi-ar face multă mîngîiere. Fiţi sănătoşi şi veseli, Al d-tale Car 177 [Berlin W., 29 ianuarie 1908] Stimate d-le doctor, îmi pare şi mie destul de rău că nu m-am putut bucura de atîtea bunataţi la care mă pofteai: o seanţa de Kammermusik şi apoi una de Hannes1. N-aveam inimă de petrecere. D. Costică, grăbit ca de obicei să „schimbe cerul”, a plecat cu ipohondriile dumnelui şi m-a lăsat cu ale mele; apoi s-a stricat vremea; pe urmă s-a stricat şi grătarul de la soba din salon şi fel-de-fel de eţeterale. Să sperăm că grătarul şi vremea se vor drege, după care să se risipească şi ipohondriile. Pînă atunci, vă salutăm toţi pe toţi cu frăţeasca dragoste. Al d-tale Car Vînt, ploaie, ninsoare, zloată, ca la Crăciunul lui Caracudi! M-am sculat prea de dimineaţa — mă pun iar în pat. Te povăţuiesc să-mi urmezi exemplul, dacă şi p-acolo aveţi tot aşa vreme plăcută. 694 I.L. CARAGIALE 178 Berlin W., 5 februarie 1908 Stimate dle Dr., nu ştiu cine a rămas dator cu un răspuns – eu or d-ta? Asta nu mă-mpiedică să vă trimit un călduros salut daco-roman, declarîndu-vă totodată că tare mi s-a făcut dor de un pahar de Pilsner în preţioasa Dv. companie. Dv. ce mai faceţi? cum mai pitreceţi pe această urîtă vreme de iarnă? Ce ştiţi de la d. Costică? De cînd a plecat nu s-a-ndurat să-mi dea cea mai mică dovadă de consideraţie. – În ţara, mari evenimente politice: ruptura conservatorilor – Take proclamat şef al Partidului Conservator-Democrat à l’anglaise. La 2 febr. st.v. mare congres la Bucureşti. După semne, Carp–Nababul– Filipescu stau rău de tot. Nu se aşteptau la atîta succes al lui Take. Urmăreşte gazetele – sunt foarte interesante. Aşteptăm vorbe bune de la Dv. şi toţi tutulor vă trimitem multă sănătate. Devotatul dv. Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 179 [Berlin W., 7 februarie 1908] Stimate Dle Doctor, nu simt aplecare pentru muzică pînă nu se mai milostiveşte vremea. Mare dorinţa aş avea să mai stăm oleacă de taifas; dar mi-e frică de răceală; pe aici bîntuie straşnic influenza. Să aşteptăm pe Cehi1; poate mai dăm în primăvară. „Adevărul” nu mi-l mai trimite; îţi mulţumesc; îmi vine acuma şi mie direct din Bucureşti împreună cu ediţia de dimineaţa. Fiul lui Belzebut2 a întors lumea cu josu-n sus; şi el, graţie prostiei lui Carp-Filipescu-Marghiloman, a ajuns CORESPONDENŢA 695 tocmai în vîrf. I-au scurtat drumul la şefie cu zece ani, ba poate i-au dat şefia la care nici el nu spera pentru vreodată. Galal să le fie ciocoilor şi gogomanilor lor! – Adică d-ta, ca mai tînăr şi mai voinic, de ce nu te repezi prin capitalia împărătească? Fiţi sănătoşi! Al matali Car Mă miră că d. Costică nu mai crede în mişcare. Ce este această schimbare? Aştept de la Ristaki cărţi poştale ilustrate din bella Italia. Ţi-a trimis vreuna? 180 [Berlin W., 7 februarie 1908] Frau Doctor şi Dom Doctor, Am plecatără. Încă o dată, la mulţi ani cu toate fericirile! Vă mulţumim cordial de ospitalitate, şi contăm negreşit pe vizita Dnei Doctor şi Drei Doctor, cît se poate mai curînd. Ramaneţi sănătoşiu şi la revedere. Pîne şi sare nu mai mîncăm împreună, dacă Dna Doctor nu se ţine de vorbă. Ai d-voastră îndatoraţi musafiri Caragieleşti toţi 181 [Berlin W., 10 februarie 1908] Stimate domnule Doctor, am onoarea a vă anunţa că am intrat în starea de beatitudine – sunt complet ramolit. Bucata 696 I.L. CARAGIALE muzicală care te tachinează (o gavotă, desigur) o ştiu toată cu toate cele trei părţi ale ei şi cu toate detaliile de desen. Dar mi-este peste putinţa să-mi aduc aminte de cine este. Înclin a crede că e de Haendel; dar nu m-aş prinde. Am răscolit toate caietele pe care le am aici – nu se află. De ieri, nu mai am moment de pace; o fluier mereu întreagă şi nu pot prin asociaţie de gîndiri s-o atribui sigur unui anumit autor. Parcă de la Dimitriu am auzit-o întîi; apoi, parcă chiar de la d-ta. Şi tot mă-ntorc la Haendel... ori Gluck... ori Scarlatti... ori Scărlătescu – Dumnezeu să ştie, că eu nu mai pot şti. Îmi pare rău acu mai mult ca totdeauna că nu pot scrie notele muzicale – ţi-aş transcrie-o întreagă. Ia vezi rogu-te în Gluck, Ifigenia, ori Alcest ori Orfeu. Fiţi sănătoşi. Al d-tale beät Car Şi iar o fluier d-a capo al fine. Degeaba. Dacă cumva dai prin vreun caiet de Haendel, ori de Gluck, ori poate de altul, peste această gavotă, fă-ţi pomană şi cu mine; denunţa-mi pe autorul ei, pe care-l înjur de ieri întruna. Şi tot Haendel cred că e, tot puişorul săsesc – bisserica din Halle! Duminica viitoare se ţine la Bucureşti marele congres al Partidului conservator democrat sub preşedinţia lui Take. Mergem? Ce zici? Ar fi o idee – mare. Astăzi a fost aci o vreme ca la Nizza, şi barometrul promite o serie întreagă. 182 [Berlin, 12 februarie 1908] Care va să zică, stimate domnule doctor, nu sunt încă beät complet, de vreme ce tot pe saxon îl bănuiam mai cu stăruinţa. Cît despre d. dr. Niemann, ai tot dreptul să-l dai în CORESPONDENŢA 697 gazetă, fiindcă bucata are un parfum destul de caracteristic, ca să nu bănuie cineva pe orişicine; şi, dacă acelaşi dr. Niemann este cel care critica, precum mi-ai spus, acu cîtva timp, sinfonia IV, atunci, nu-l mai da în gazetă – dă-l mai bine în – alta. Pe aici, după o zi frumoasă, s-a stricat iar vremea: ieri ploaie şi-ntuneric; azi, tij. Şi tare mi-e teamă că va trebui să mă execut, să revăd patria; în orice caz, nu acu îndată. Le-am trimis pentru congres blagoslovenia mea. Nu cumva, pe la concerte sau pe stradă, ai dat cu ochii de graţioasa mea amică Miss Skinner? De opt zile stăruie în Lipsca şi nu dă semne de viaţa. Nici chiar d. dr. Gustea nu ne poate da nici o informaţie. Dumnealui fierbe în focul tipăriturilor – e lucru mare! Ce mai ştiţi de d. Costică? Cînd îi mai scrieţi, spuneţi-i şi de la mine multă sănătate. À propos: ţi-am trimis o reţeta pe care a cumpărat-o de la un profesor d-aci cu 20 M şi pe urmă a uitat-o la mine. I-ai expediat-o? De la Missir şi de la Barbu am primit jalnice rînduri asupra rupturii conservatoare, din care se confirmă seriozitatea aventurii lui Take. Să nu uit a-ţi spune: Barbu ales la Focşani col. II, a fost candidat conservator al partidului liberal; şi-n această calitate, a ţinut pe malurile Milcovului o conferinţa despre Doină, dinaintea alegătorilor putneni.* Fiţi sănătoşi şi veseli. Al Dv., Car Vă salută pe toţi. P.S. – Rogu-te mai ai ceva în franţuzeşte de Heine? Tare m-ai îndatorat. De l’Allemagne mi-a plăcut tare. Degeaba, romanticii au fost foiletonişti clasici; modernii nu înţeleg ce e foiletonul. 698 I.L. CARAGIALE * Fireşte cu mult succes. 183 [Berlin W., 16 februarie 1908] De la o întrunire din coloarea de Albastru din Capitală – textual: „... Într-o fericită figură oratorică, d. J.Th. Florescu compară pe ilustrul nostru Şef (Take) cu mama răniţilor, căci a venit în coloarea de Albastru, cea mai mult lovită de reacţionari, ca să vindece rănile sufleteşti ale cetăţenilor...” Mă rog, destul! t.s.v.p. Apa, dac-o vreai curată, Cana să-ţi hie spălată – Şi zî, cînd ke-ai adăpat, Bogdaproste cui a dat!... Apa spală toate şeale, Fără doar ghe voarbe reale!1 Inscripţia arhaică de pe fîntînă, reprodusă în colţul din dreapta: Wer rein Wasser will, Muss reine Kannen han. Wer mit will trinken, Muss mit klinken. Wasser nimmt alles weg, Nur schlechte Reden nit. 184 [Berlin W., 16 februarie 1908] Stimate dle Doctor, de Heine am numai cele două volume De l’Allemagne, Calmann Lévy, pe cari mi le-ai dat. Aş dori CORESPONDENŢA 699 deocamdată De la France şi Allemands et Français, aceeaşi ediţie. – Congresul democrat-conservator se ţine astăzi 3/16 febr.: o să fie lată de tot. – Ştirea1 despre dr. I. Radovici am văzut-o şi-n ziare: Alexandru a fost chemat telegrafic; după căsătorie, politică-i mai trebuia lui bietul Iancu! – Pe aici primăvara, cu toate graţiile şi dizgraţiile ei, şi nevralgii şi influenza. Pînă şi cancelarul împăraţiei a căzut la pat. – Peste vreo două săptămîni gîndesc să merg în ţara cu familia, să stau vreo lună-două; să vedem, nu o da Dumnezeu să lichidez odată şi să scap de daraveri. Poţi să mă-nsărcinezi din vreme cu orice comisiune ai. – Aproposito de ţara; d-ta ştii, ca bărbat învăţat ce te cunosc, vorba străbunilor noştri romani: „nu-i departe de la Capitoliu la rîpa Tarpeia!”. Dar să te mai învaţ eu una, a strănepoţilor străbunilor: „nu e departe de la Focşani la Odobeşti!”. Să regretăm în adevăr că n-am fost să auzim Doina şi să asistăm la acea vărsare de sînge – al Domnului. – De la Costică ce mai ştiţi? – Ce ai făcut cu d. dr. Niemann al d-tale? l-ai dat? D. dr. Gustea fierbe, fierbe şi iar fierbe: nu-şi poate găsi astîmpăr. – Îţi trimit o carţulie sublimă: citind-o, îţi vei face o idee de mentalitatea corpului nostru profesoral. – X. a scris un articol, pe care, cu foarte mici adausuri, îl voi pune între capitolele noi ale lui Rostoganu: l-a publicat în „Cultura Romînă” din Iaşi – fenomenal. Fiţi sănătoşi şi petreceţi bine. Cu dragoste al dv., Car P.S. – Sunt curios să văz cum îţi place O judecată unică. P.S. – Rogu-te, ce se mai cîntă miercuri-joi la Gewandhaus? Nu cumva ceva Mozart, Haydn, Beethoven? fie măcar Epigoni, dar de-ai noştri: m-aş repezi pe la voi; că sunt tare-mbîcsit de ibernare, şi drept să-ţi spun, la concertele d-aici nu-mi place să merg; prea m-am păcălit, de cîte ori am încercat. Noroc şi sănătate. Car 700 I.L. CARAGIALE 185 [Berlin, 19 februarie 1908] Stimate dle doctor, vremea iar vremueaşte. Oricîtă dorinţa aş avea să auz o serenadă, vechea cunoştinţa aşa de graţioasa; oricît m-ar îndemna un pilsneraş ori mai multe la Sachsenhof, şi mai presus de toate oricîtă dragoste aş avea de un bun taifas prietinesc cu dv. – frica nevralgiilor mă osîndeşte a nu întrerupe ibernarea. De la plecarea lui Costică n-am mai ieşit din casă decît o singură dată pînă la poştă aici aproape. Mă raz la o săptămînă o dată şi trimit să-mi aducă pe Figaro acasă. Am primit astăzi o cartolina postale da Firenze della parte di dottore Ristaqui. Astăzi trebuie să fie în Roma. E încîntat de primăvara italiană, de monumente şi mai ales de măşci. Ferice de el! să mulţumeasca generoşilor – fără stăruinţele lor cine ştie ce altă bătaie mai mînca pe la Constanţa, în loc să mănînce macaroane la Roma. Şi vorba aia: două bătăi strică, da, două macaroane nu. – Parcă ţi-am fost scris că mă gătesc să merg în patrie. Ah! Doamne! unde am norocul să l i p i d e z . Parcă aş mai întineri măcar un an! De la Costică ce mai ştiţi? – Conservatorii au turbat de cînd cu ruptura: ambele grupări se blestemă şi se scuipă una pe alta ca orice pravoslavnic adevărat pe Necuratul. – Liberalii sunt bîntuiţi de mare nenţelegere asupra Casei Rurale. Sturdza, pe faţa contra Brătienilor, s-a pus în grevă şi nu merge la Cameră. Regele e foarte îngrijat de nenţelegerea austro-rusă şi de războiul ruso-turcesc în perspectivă. Numai Pronia să ne ajute! – Ai primit o cartă postală a mea de alaltăieri, în care-ţi spuneam că dacă ai de Heine De la France şi Allemands et Français, m-ai îndatora mult de mi le-mprumuţi? Tare bine mi-ar prinde pe drum. – Multe complimente pentru Frau CORESPONDENŢA 701 Doctor de la Frau Director şi de la copii şi fireşte şi de la mine. Fiţi sănătoşi toţi! petreceţi bine! Paziţi-vă de gutunar! Al d-tale, Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 186 [Berlin, 25 februarie 1908] Stimate dle doctor, am primit şi carta matali şi cărţile de la Thielmayer, două volume de Heine: îţi mulţumesc, şi te rog să-mi spui cît şi cui datoresc. Eu am pus de gînd să plec spre Dacia felix peste vreo zece-douăsprezece zile – pînă s-o mai limpezi vremea. Fireşte că înainte de plecare, nu voi lipsi a-mi lua rămas bun de la d-ta şi de la familia d-tale. Pusesem de gînd să viu astăzi cu gîndul să dau de vro probă mîine la Gewandhaus. Dar cînd m-am sculat la 6 dim. am crezut că mă aflu într-un Luftschiff1 pierdut în nori: e o ceaţa aşa de groasă că nu se vede trecînd jos pe stradă; se aude numai pasul calului. N-am văzut pînă acuma fenomenul acesta nordic. Acum la 10 dim. cînd îţi scriu, parcă e şi mai întunecos ca azi-dimineaţa. Ce plăceri trebuie să fie pe Marea Nordului! Şi cînd mă gîndesc că Ristaki e la Roma! Mi-a scris. Mai stă acolo, după cum spune, de azi încolo vreo cinci-şase zile. Îţi comunic adresa lui: Vella Arturo per Rakovski – Via Alissandria 153, Roma. Ce mai se cîntă săptămîna asta pe la dv.? Ce program are Crystalpalast?2 Dacă s-ar ridica ceaţa, poate m-aş da la un pilsner autentic. Pînă atunci şi în aşteptarea unui răspuns, sunt a matali slugă, Car Toţi saltă pe toţi. 702 I.L. CARAGIALE Sănătate şi bucurie să vă dea Pronia! În momentul cînd termin, se produce pe cer un extraordinar fenomen. Jos nu se vede omul la doi paşi şi sus pe cer se vede soarele portocaliu absolut rotund, cînd mai strălucitor, cînd mai opac. Vreo zece minute l-am putut privi fără nici o supărare; acum însă nu se mai poate; a-nceput să strălucească. Bucătăreasa îmi spune că tramvaiele, droşcile, căruţele, automobilele, toate rotatele merg la pas. Oamenii merg cu mîinile întinse şi vorbesc tare de teamă să nu se lovească piept în piept. – Pe la 10 1/2 încep să se zărească siluetele caselor de peste drum în piaţa. Pîn piaţa se vede bine norul cum umblă de colo pînă colo şi pe urmă se ridică-n sus încet. Aşa ciudat lucru n-am văzut niciodată. Barometrul scrie – soare pe cer; o s-avem o zi de primăvară. Soarele e roşu ca o ghiulea de fier aprinsă, şi cerul e trandafiriu. Asupra acestora voi să meditez în linişte: mare e puterea lui Dumnezeu! să ne vîrîm sub plapomă. Nu e vreme de plimbare: mi-e frică să nu calc vreun tramvai, să dau de belea cu neamţul. Fii cuminte: fă şi d-ta ca mine. 187 [Berlin W., 27 februarie 1908] CHRONIQUE MONDAINE Cum se pitrece la noi. [Tăietură din ziar:] Berlin, 11 februarie. – Din Dinsburg* se comunică, că poliţia a surprins noaptea trecută o societate de 40 de bărbaţi, într-o atitudine cu totul imorală. Întreaga societate aparţine cercurilor bunei societăţi din Dinsburg, Essen şi Bonic (?). Ei CORESPONDENŢA 703 * Duisburg. organizaseră regulat întîlniri nocturne la care parte din participanţi se prezentau în costume femeieşti. În momentul sosirei poliţiei, societatea era foarte animată şi se delecta în sunetele unei capele muzicale. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt 188 Berlin W., 28 februarie 1908 [Tăietură din ziar, cu sublinierile lui Caragiale:] Isprava unui satir Focşani, 12 februarie. – Individul N. Dinache, în etate de 72 de ani, cunoscut proprietar, condamnat de mai multe ori pentru falş în acte publice şi alte delicte, a sedus prin ademenire şi a deflorat pe copila Raşela Bercu, în vîrstă de 12 ani. Părintele copilei a denunţat pe satir parchetului. D. substituit Dimitriu a făcut largi cercetări. Instrucţia a continuat pînă tîrziu noaptea. Monstrul a fost depus. Faptul a produs mare senzaţie. Amănunte urmează. – R. 189 [Berlin W., 29 februarie 1908] [Tăietură din ziar:] După aceia s-au urmat convorbiri în mod particular. Toţi au fost bucuroşi că d. Carp le-a dat ocazia să se întrunească şi au exprimat dorinţa ca asemenea consfătuiri să se ţină mai des. 704 I.L. CARAGIALE Şeful a oferit celor prezenţi pe lîngă ceai şi un vin generos, pe care d. Delavrancea îl recomanda1 tuturor. Consfătuirea s-a terminat la orele 11 şi jumătate. Hern Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr, 13 190 [Berlin, 2 martie 1908] Stimate domnule Doctor, miercuri 4 martie, cu ajutorul lui Dumnezeu, mă voi înfiinţa la Lipsca pentru ca să vă salut de plecare. Dacă se poate fă şi pentru mine rost de un bilet la fartetul1 cehilor: încalte să am o conzolaţiugne ghe remas bun, mă rog. Sosesc cu trenul de la 4.3 după-amiazi. Îţi aduc pe Albalat2, Ouvriers etc. Sănătate şi bucurie tutulor de la toţi, Devotat, C a r Bineînţeles că dorm la dv. în Lipsca, iar după conzert, puţintel Pils[en] la Sachsenhof. Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt 191 Stimate dle doctor, fiindcă am bănuială că, din pricina răspunsului telegrafic ce aştept mîine, miercuri spre amiazi din Krakau, în privinţa reţinerii locurilor la Wagon-lits, poate să scap zugul de la 1 d.a., care soseşte în Bayrbhf la 4.3. şi că voi fi silit să plec la 3.20 şi să sosesc prin Halle la 6.11 în Berlinerbhf, cred că e să nu te mai deranjezi a veni la gară, ci să laşi biletul şi indicarea locului unde se dă concertul la portarul CORESPONDENŢA 705 de la Sachsenhof. Viu absolut fără bagaje; aşa că de la hotel, după ce beau un adălmaş-pilsner, viu de-a dreptul cu Albalat la concert. Pentru Albalat nu trebuie să iei bilet; îl las să m-aştepte la garderobă şi să-mi îngrijească de blană. – Dacă poţi, aranjază aşa ca să mergem cu Frau Doctor la Sachsenhof ori în altă parte după concert. – Înainte de a pleca din Germania, voi să avem o mică conzultaţiune. Pregătiţi-vă lista comisiunilor. La revedere la fartet. Al dv. devotat, Caragiale [Berlin,] 3 martie [1908], marţi d.a. 192 [Berlin, 4 martie 1908] Stimate dle doctor, nu-ţi poţi face idee cît de contrariat am fost că pe de o parte vremea, pe de alta întîrzierea răspunsului de la Cracovia1, m-au împiedecat a pleca astăzi. Am suduit şi eu de necaz ca d. Dutzu. – Aici a nins şi a viscolit toată noaptea; acu e lapoviţa şi vînt – o vreme cîinească. – Îndată ce primeşti aceasta mîine joi, scrie-mi cu ce mă pot folosi în ţara: mai e vreme să primesc răspunsul d-tale. – Îţi trimit amîndouă volumele lui Albalat2, care sunt aci. – Nu te supăra că iau pe Heine cu mine pe drum. Ţi le înapoiez cele două volume, din Bucureşti. Îţi voi scrie regulat d-acolo şi te rog să mă onorezi şi d-ta cu cîte un răspuns. Pe partea din faţa îţi dau de pe acum adresa mea; poate înainte de a-ţi scrie eu, să ai nevoie de ceva. Nădăjduiesc să ne revedem, cu ajutorul Proniei peste cel mult două luni, cînd să-i tragem un chef la Sachsenhof să-i meargă pomina. Merg la muncă pe brînci, să dea Dumnezeu să-mi meargă în plin; încai să nu fi[e] alergătura şi munca degeaba. 706 I.L. CARAGIALE O să mă dau şi la olecuţa de politică: suntem datori să ne jertfim pentru patrie! Poate o ieşi şi de acolo vreun bine. Aştept îndată un răspuns cu vorbe bune. Încă o dată, ramaneţi sănătoşi, nu vă-ncredeţi în babele nemţeşti; petreceţi bine. Să ne vedem cu noroc şi veselie! Ai d-voastre Toţi Car Adresa: Bukarest. Str. Ţepeo-Vodă 1. O specială salutare din partea lui Frau Director şi a copiilor pentru Frau Doktor şi pentru copiii dv. 193 [Bucureşti, 30 martie 1908] Stimate domnule Doctor, De la toţi tutulor multe călduroase complimente! Fiţi sănătoşi! Să ne vedem cu bine! Cu voia Proniei cît mai curînd! Beţi un pilsneraş ori un pfundstaedteraş şi în sănătatea exilatului vostru amic devotat Car Pe aici am degerat: Africa x Siberia - Dacoromania [La expeditor:] Caragiale Bucureşti Strada Ţepeo-Vodă No. 1. 194 [Bucureşti, 4 aprilie 1908] Stimate domnule Doctor, prin ce trec şi cum petrec vor face obiectul unei ample povestiri senzaţionale cînd, cu ajutorul CORESPONDENŢA 707 Domnului, ne vom revedea teferi. Pînă atunci, nu sunt în stare, aducîndu-mi aminte cu mare dor de Dv. şi de locurile pe unde stăruiţi, decît a vă saluta călduros, – ridicînd fierbinţi rugăciuni la Ceriu ca să nu-mi rămînă oasele pe aicea – şi-a vă zice din toată inima: fiţi sănătoşi şi veseli, o! voi, cei departe de aici!La revedere cu bine cît s-ar putè mai degrabă. Rugaţi-vă şi pentru noi A-tot-Ţiitorului! Al Dv. cu toată dragostea şi nerăbdarea de revedere Car 195 [Bucureşti, 28 aprilie 1908] La mulţi ani! Car Domnului Doctor şi Familiei Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt., Germania 196 [Bucureşti, 30 aprilie 1908] Stimate dle Doctor, mult a fost, puţin a rămas. Cu ajutorul Proniei, nădăjduiesc să ne vedem peste vreo 15 zile. Uf! Multe am să-ţi spun şi tare mă tem că n-ai să le crezi pe toate. – Pe d. Costică l-am văzut şi-l văd adesea; este în toane foarte pesimiste. Arzînd de dorinţa unei întîlniri la Sachsenhof, toţi vă salutăm pe toţi cu toată stima şi dragostea. Al Dv., Car 708 I.L. CARAGIALE 197 [Piatra, 1 mai 1908] Stimate dle Doctor, vă salut din Kiatra Neamţu şi vă anunţ cu bucurie că în curînd ne vom vidè: termenul exilului s-a scurtat. Uf! În dzeşi dzili mă pornesc. Să vă găsim sănătoşi şi cu voie bună. Cu toată dragostea, Car 198 [Ploieşti, 6 mai 1908] Stimate Dle Doctor, îţi scriu cîteva rînduri daco-romane din Ploieşti, sub copleşirea celui mai greu pesimism – o foarte macabră atmosferă mai cu seamă în urma morţii năpraznice a lui bietul I. Radovici doctorul. – Cu voia Domnului, sper să scap foarte curînd de sub cerul acesta. Lunea viitoare (11 mai st.n.) ne călătorim. Uf! uf! uf!!! Să ne vedem de bine. Fiţi veseli! Al Dv. devotat, Car Cum sosesc Berlin, viu Lipsca. La revedere la Sachsenhof! of! of! of! 199 [Piteşti, 25 mai 1908] În curînd la revedere Fiţi sănătoşi! Car CORESPONDENŢA 709 200 [Buzău, 31 mai 1908] Şi amu din Budzău, c’coane! multă sănătate! Ştefan Zarifopol Car Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13, Germania 201 [Bucureşti, 3 iunie 1908] Raport Plec deseară la Severin. Mă-ntorc luni la Sinaia. Plec din Sinaia via Arad–Budapest–Berlin. Să ne vedem cu bine la Leipzig. De la toţi tutulor multă sănătate. Al dv. C a r [Pe verso c.p.:] Ce zici de această frumuseţe? Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13, Germania 202 [Sinaia, 5 iunie 1908] Stimate dle Dr., un poporr carre se respectă trebuie să lupte pentru progres: a lupta – a birui. Am luptat – am birruit! Urrra! 710 I.L. CARAGIALE Peste cîteva dzîli ne-om vidè şi dacă nu ţ-a plăcè ce ţi-i povesti – să-mi dzici mie cuţu. Al matali, Car Mai am Tîrgoiişte şi Severin, – apoi Berlin-Leipzig. 203 [Sinaia, iunie 1908] Stimate dle doctor, cine ţi-a spus că sunt mai fericit decît mi-e permis să fiu? – că sunt deja în Berlin? – Nu! sunt în Sinaia, legat să rămîn în ţara pînă la 10 iunie st.v., cînd se isprăveşte campania takistă. Şarpele vanitaţii m-a muşcat de sfîrcul inimii mele de patriot dacoromîn: voi să zdrobesc idra reacţiunii în calitatea mea de democrat. Pînă să mi-i pună pe cap – i-am mîncat laurii! Fiţi sănătoşi! Vă dorim mult. În curînd la revedere. Uf! Al dv. devotat, Caragiale Am fugit din capitală de groaza căldurii. 40˚ la umbră: ceva nemaipomenit. Complimente lui Ristake1. Vom vorbi pe larg. Frau Director şi copiii salută călduros pe Frau Doctor şi pe copii. Herrn Doctor P. Zarifopol Leipzig, Fichtester. 13, Germania 204 [Sinaia, 9 iunie 1908] Raport. Stimate dle Dr., miercuri, 21 mai st.v. R. Vîlcii; duminică, 25 mai st.v. Tîrgul-Vestei.1 CORESPONDENŢA 711 Căldura în toată ţara de vale şi deal a variat între 55º şi 57º la soare, şi 39–41 la umbră. Noaptea, în odăi, temperatura s-a coborît pînă la 35º – o bunătate! – sans blague. Duminică, 1 iunie, ultimul concert democrat-conserv. la T. Severin. Să sperăm că temperatura va rămîne staţionara. Miercurea viitoare, 3 iunie st.v., pornim spre Teutonia, via Arad. Joi, 4 iunie, Berlin – vineri, 5, Leipzig-Sachsenhof- Fichtestr. etc., etc. Pînă atunci, cele mai călduroase salutaţiuni tutulor de la toţi. Suntem în Sinaia pînă sîmbătă, cînd plec la T. Severin; de-acolo, mă-ntorc luni seară; mă hodin puţin şi miercuri, cu voia Proniei, o luăm în sus la deal. Uf! Să ne vedem sănătoşi. Al matale, Car Prin viu grai, multe şi mărunte. [Pe faţa c.p.:] Adu-ţi cu pietate aminte de străbuna acestor inocente – de ilustra Gnioriţa laie, laie bucălaie! Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. Germania 205 [T.-Severin, 15 iunie 1908] O salutaţiune daco-romană de la picioarele bustului divului Traian draguţul. La revedere foarte curînd. Fiţi sănătoşi Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13, Germania 712 I.L. CARAGIALE 206 [Berlin, 23 iunie 1908] Domnule Doctor, ian priveşte, mă rog matali frumos, ce s-a întîmplat – la spate, pe partea din dos. Aşa să am noroc! Vîntul irezistibil al civilizaţiei occidentale a trecut la popoarele balcanice: [Tăietură din ziar:] „Un proces urît Bucureşti. – Înaintea secţiei I-a a tribunalului, s-a judecat ieri un proces de homosexualitate. Pe banca acuzaţilor şedeau doi băieţi, unul de 13 şi altul de 15 ani, fii dlui Paul Rosnel, care erau acuzaţi de atentat la bunele moravuri. Au fost ascultaţi ca martori, vreo 10 copii, între 8 şi 12 ani, care au declarat că de mai mult timp, într-o grădină de lîngă Filaret, acuzaţii practicau reciproc homosexualitatea. Tribunalul a condamnat pe cei doi copii, pe cel de 12 ani la 20 zile închisoare, iar pe cel de 15 ani la 25 zile.” Ghe jaba! dă-le numa pace bună! Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 207 [Berlin, 26 iunie 1908] Stimaţilor, mai întîi: Bine aţi venit! pentru d. Costică şi familia. Apoi cu părere de rău vă anunţ că datoria mă calcă să plec miercuri d.a. spre Daco-Romînia; aşa că, dacă are cineva să-mi dea vreun commission pentru patrie, apoi să se grăbească. Mă-ntorc peste 9–10 zile. – Aici e răcoare; azi aproape frig. În CORESPONDENŢA 713 ţara, pe cît spun gazetele, plouă şi s-a mai potolit zăduful. Să vedem ce voi constata cu biata bătrîna mea piele. Pînă la revedere, sunt devotat al dv. al tutulor, pe cari toţi d-aici vă salută călduros. Car L’Assiette1 mi s-a părut mai infamă decît chiar infamia de care vrea să-şi bată joc. Multe ticăloşii am văzut în viaţa mea, dar ca asta, mai rar... Pfui! Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 208 [Budapesta, 2 iulie 1908] La revedere cu sănătate şi voie bună! Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. Germania 209 [Bucureşti-Predeal, 4 iulie 1908] Plecînd din creierii Carpaţilor cătră Capitală, creierul Naţiunii, am onoarea a vă trimite o salutaţiune dacoromană. Un ficior de-a lui Trajan Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. Germania 714 I.L. CARAGIALE 210 [Budapesta, 7 iulie 1908] Uf! Bine v-am găsit! C Herrn Dr. Paul Zarifopol Leipzig, Fichtester. 13 211 În fine, iată-mă iar, stimaţii mei amici, în exiliu! Nu mă voi plînge, nu voi profera blesteme în contra soartei şi a oamenilor! Voi fi tare! mă voi resemna ca oricare demn martir, cu speranţa că voi primi foarte curînd o vizită de demult promisă. Casa este complet reinstalată; avem bucătăreasă bună; răcitoarea funcţioneaza tadllos (sic); afară de asta, am chef mare de a vă face o dare de seamă asupra ultimelor evenimente daco-romane. Aştept nerăbdător o eclatantă confirmare a primirii acestor rînduri şi vă salut cu toată dragostea, Ergebenst Car [Berlin,] Mittag, 8/VII [1908] Complimente de la G. Mateescu – Coloniale Sinaia CORESPONDENŢA 715 212 [Berlin W., 14 iulie 1908] Mă rog să mă iertaţi că m-a zăpăcit călindarul papistăşesc şi am trecut cu vederea să vă felicit de Sf. Petre şi Pavel 12 iulie stil n. – 29 iunie st.v. Să trăiţi la mulţi ani cu cele dorite! Noroc şi sănătate! Al Dv., Car Cînd vă arataţi? Dlor Dr. Paul şi Pauluţa Zarifopol Leipzig, Fichtester. 13 213 [Travemünde, 16 iulie 1908] Stimate dle doctor, Vă trimit tutulor o salutare de la mare. M-ntorc îndată acasă, unde vă aştept. Cu dragoste frăţeasca Caragiale Joi Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 214 [Berlin, 21 iulie 1908] Mult stimate domnule Doctor, îmi pare rău că nu ne-am putut vedè olecuţa înainte de a ne asvîrli ca Glaucus în braţele 716 I.L. CARAGIALE blondei Amfitrite. Înţeleg că ţi-era nu greu, ci chiar imposibil. Dar nu face nimica! n-au intrat zilele-n sac. – Mîine seara, miercuri, noi suntem în Lübeck; iar vineri seara, în Travemünde. Să dee Pronia să pot isprăvi în sfîrşit piesa mea, de care (să zic într-un ceas bun!) am destulă poftă. Am, slava domnului, la Tr.-münde, o atmosferă destul de artistică: o orchestră curaţica – de trei ori pe zi! – ce zici d-ta?... nu ţi se pare cam mult? – în zăstîmpuri, cînd vă vor da răgaz variile sporturi nautice, vom primi, sper, cîte o vorbuşoară de la Dv., să ştim cum petreceţi, la care, fireşte, nu vom lipsi a da numaidecît răspunsul aghecvat. Pînă atunci, vă trimitem tutulor multe salutări. Să ne vedem sănătoşi cu bine. Ergebenst, Car Adresa: Travemünde Strand (Lübeck) Villa Iris Herrn Doktor P. Zarifopol Villa z. „Silbernen Fisch” Binz (Rügen) Strandpromenade 215 [Travemünde, 26 iulie 1908] Tricolorul daco-roman din Travemünde salută pe fratele său din Binz. Să fîlfîie cu mîndrie ambii, că-z doară: Din Carpaţi şi pîn’ la Mare, De la Mare la Carpaţi, Ori din cîtă depărtare Toţi romînii suntem fraţi! Al dv. stimatoriu Car CORESPONDENŢA 717 Tutulor, toţi, multă sănătate. Herrn Doktor Paul Zarifopol Villa z. „Silbernen Fisch” Binz (Rügen) Strandpromenade 216 [Travemünde, 30 iulie 1908] Una salutaţiugne daco-romană celor ghe sub umbra tricolorului daco-roman ghela Binz, mă rog frumos! Herren Gherea U. Zarifopol Familien Binz (Rügen) Villa z. „Silbernen Fisch” 217 [Lübeck, iulie-august 1908] Viele herzlichste Grüsse Car und Familie Familien Gherea-Zarifopol Binz-(Rügen) Strandpromenade Villa z. „Silbernen Fisch” 218 [Travemünde, 8 august 1908] Stimate dle Doctor, îţi mulţumesc: primit, citit, uimit. S-a întrecut marele nostru amic1 pe el însuşi! De atîta spontaneu şi dezinteresat avînt trubaduresc nu-l credeam capabil! Îmi place să mă las îmbătat de mirifica lui proză, 718 I.L. CARAGIALE care miroase aşa de plăcut a alcool concentrat – şi, fireşte, ca după orice beţie simt grozavă greaţa; totuşi, incorigibil; mă rentorc să gust iar cu lăcomie din primejdiosul filtru de care nu mă pot sătura. – A, dragă domnule doctor! să te ferească Dumnezeu să-ţi pierzi umbrela; să-ţi pierzi orice speranţa de a o mai găsi! dar mai cu seamă să te ferească de a-ţi pierde ruşinea. Tot mai bine să ieşi fără umbrelă, pe ploaie decît în pielea goală, nespălat, la lumina soarelui pe cale publică, fiindcă a pierde va să zică a fi avut ce, în orice caz – afară de cazul trist din urmă Vai! nu-ţi pot spune ce greaţa simt acuma. Aminteri, ce mai faceţi dv. la Binz? cum petreceţi? D. Costică, dacă nu găseşte cerneală pe acolo, îmi poate trimite o salutare cu condeiul de plumb: mă ştie că nu ţin mult la deşarte etichete. Ce vreme aveţi pe acolo? Aici, o avem foarte frumoasă. – Ce mă plictiseşte grozav, – căci îmi turbură liniştea de care aş avea mare nevoie pentru lucru – e că soacră-mea este greu bolnavă de intestine, complicate cu 73 de ani; aşa că apucăturile mele stilistice se cheltuiesc în redigere de telegrame cu răspuns plătit (o cură foarte asiduă), iar talentele mele retorice, în a demonstra nevestii că, faţa cu eternitatea, adesea 73 ani plus încă o săptămînă au o imensă valoare. Asta, matematiceşte poate fi absurd – eu însă continuu a crede – quia absurdum... Mă ştii ce bun creştin sunt. Vă rog pe toţi, pe cari toţi d-aci vă salută, trimiteţi-mi cînd puteţi, cîte o veste, bună. Fiţi sănătoşi! petreceţi bine! La revedere. Devotatul D-vstră Car P.S. – La sfîrşitul lunii se săvîrşeşte la Leipzig ceremonia după care Miss Skinner devine Frau Jäger (Emil). Graţioasa noastră amică ne invită să mergem negreşit la cununie – „aminteri, fără bunii ei prietini (noi şi Mister Giusti), toată CORESPONDENŢA 719 ceremonia would have nosense” – adică pe romîneşte: n-ar avea nici un chichirez. Ce zici? să merg şi eu? Adică Giusti singur să nu fie destul? – Tout à vous, C Herrn Doktor P. Zarifopol Binz (Rügen) Villa z. Silbernen Fisch 219 [Travemünde, 14 august 1908] Prea stimaţilor, peste cîteva momente plecăm din Tr[avemünde]. Astă-seară, vineri, suntem la Berlin. Mîine sau poimîine, nevastă-mea cu fata pornesc spre Buc. să asiste pe cocoana Agata, care cam scîrţîie. Eu cu Sohnul, rămînem încă o zi în Berlin; pe urmă ne luăm lumea-n cap. Merg undeva la un loc călduros, unde să lucru în linişte, măcar o lună.Vă voi comunica, îndată ce sosesc undeva, multe complimente. Fiţi sănătoşi şi veseli. Pronia să vă dea bine. Devotat, Caragiale Uf! scap măcar cîteva săptămîni de atmosfera macabră şi de melancolica Baltică. [Pe faţa c.p. cu creionul:] Uike, mă rog, ghezolaţiugne! Şi un vînt, şi aproape ger. Herrn Doktor P. Zarifopol Binz (Rügen), Villa z. „Silbernen Fisch” 720 I.L. CARAGIALE 220 [Berlin W., 19 septembrie 1908] Stimate dle Doctor, după carta din Heringsdorf, aruncată în cutia zugului, îmi vine a crede că aţi şi ajuns, cu voia Proniei, în lăcaşul dv. din Lipsca. Pe noi, după multe drumuri şi greutăţi, ne-a ajutat să ne vedem iar acasă de acum patru zile. Cînd ne-om vedea, ţi-oi povesti prin cîte am trecut de la 1 aug. stil nou şi pînă zilele trecute. Despre lucru – nici vorbă! Poate o da Dumnezeu de-acu încolo, căci pînă acuma şi casa şi viaţa mi-au fost răsturnate cu josu-n sus. Pricina? – boala şi moartea soacrii-mi. Dumnezeu s-o odihnească! Ce să mai zicem? Toţi suntem nişte păcătoşi muritori! Ba, zău! Măcar de-aş trăi şi eu 73 de ani! Aş dori ştiri de la dv. toţi. Nu mi-ar părea rău să ne vedem cîteva momente, să mai mă scutur de presiunea sub care am fost atîta vreme copleşit. Cred c-aţi petrecut frumos la Binz. Aştept vorbe bune şi sunt al dv. devotat, Car Cînd pleacă Gherea? Ne mai vedem? Cum şi unde? Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13. Hpt. 221 [Berlin, 28 septembrie 1908] Stimate dle Doctor, tot aştept o vorbă din partea d-tale; ba pot merge mai departe: te aştept chiar pe d-ta; şi văd că aştept degeaba. Multe şi mărunte am avea de taifas. Veneam eu la Lipsia; dar a trebuit negreşit să merg la Viena, pentru o zi. Tare aş bè un pahar îndelete cu d-ta. Ce zici? Nu s-ar putea să mă anunţi electric cînd trebuie să viu la Anhalter Bhf. întru întîmpinarea d-tale? Aici vreme imperială; adevărată binefacere CORESPONDENŢA 721 a Ziditorului. – Ghereştii probabil sunt acuma la Ploieşti. Ştii ceva nou afară de catastrofa Hochbahnului? De la toţi tutulor multă sănătate. Al dv. cu dragoste frăţeasca, Car 222 [Berlin, 4 octombrie 1908] Stimate d-le Dr., sunt încîntat de efectul Marşului1 şi istoricului respectiv. Fireşte, orice succes al Democraţiei romîne trebuie să mă umple de mulţumire. Nu sunt şi eu democrat? nu sunt şi eu romîn? D-abia aştept momentul să te pot auzi pe d-ta, care eşti romîn şi democrat ca noi toţi, executîndu-mi această perlă a genului eroico-triumfal: rogu-te, prepară-te pentru asta cu sfinţenie. Carta d-tale şi gazetele le-am primit. Gazete dacă mai ai, bine ar fi să-mi mai trimiţi. Prin Daco-Romînia se sună de război. Capaţinooii connaţionali ai lui Ristaki vor să facă tărăboi, şi mi-e teamă să nu ne-ncurce şi pe noi. A ajuns bietul turc de bătaia de joc a gianabeţilor şi a capsomanilor. – Ce mai ştii de la Costică? Cînd isprăveşti cu pricinile şi cu aucaţii? Cînd te hotărăşti a te repezi pe aici? – Noi tot am aşteptat pe Frau Doctor, care ne promisese o vizită apropiată. Cu părere de rău trebuie să constatăm că ne-a dat uitării. – Pe aici, de aproape o lună secetă, senin desperant şi călduri nesuferite; azi dim., 38 în soare. În curînd d.dr. Gusti ne părăseşte. – A propos, Frau Emil Jäger se află acum în Port Natal (Durban)2. Fiţi sănătoşi. Tutulor de la toţi multe salutări. Devotatul dv. Car Nu mă uita de gazete. 722 I.L. CARAGIALE 223 [Berlin W., 13 octombrie 1908] Stimate dle Doctor, era să vin să-ţi aduc în persoană paralele, dar m-am încurcat şi ieri ca şi alaltăieri la baloane pînă seara tîrziu; am căscat gura ca toţi isnafii1 cu ochii-n sus pînă mi s-a-nţepenit ceafa. Azi-noapte numai de băşica lui Caragea am visat, şi de fel de fel de semne şi de arătări pe cer. – Alaltăieri, era să leşin pe cîmp cînd am văzut plesnind la vreo mie de metri sus balonul american „Conqueror”. Acu citii în gazetă că aseară tîrziu s-au mai spart două. Şi toţi au scăpat zdraveni. Zice că alaltăieri seara, americanii, de necaz că le-a crăpat băşica, au tras o sfîntă de beţie de i-a speriat şi pe nemţi. Rogu-te cînd e ceva mai de seamă la Gewandh.2 dă-mi şi mie de ştire la vreme. – Ce mai ştii de la Ploieşti? – Mai ai gazete? Tutulor de la toţi multă sănătate. Devotat, Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 224 [Berlin, 21 octombrie 1908] Stimate Domnule Doctor, suntem, slavă Domnului! mult mai liniştiţi: Frau Direktor1 a scăpat de greul drumului; acum, cu răbdare şi în linişte, merge spre bine; de mişcat de pe loc însă nici pomeneală. Carta d-tale mi-a făcut nespusă plăcere şi cu mare dorinţa te aştept. Acuma, fără grijă, putem sta oleacă de vorbă despre literatura, arta şi ştiinţa romînă: am pentru asta un vraf de noi documente – 6 numere din „Convorbiri critice”, 1 din „Îndrumarea”2, şi cîteva foi din „Opinia”3. Adu şi CORESPONDENŢA 723 dumneata ce mai ai; încai să putem dezbate cu documentele pe masă. Cu mare bucurie te aştept. Pînă la revedere, multă sănătate vă dorim toţi tutulor. Al dv. devotat, C a r [Pe verso] Dacă ai cumva numele de gazete romîneşti altele decît „Ordinea”4, „Opinia” şi „Universul”, ia-le cu d-ta. Pînă să ne vedem, recitesc din Teatrul lui Alexandri [sic] – e mare de tot – şi caut să traduc din Poveştile lui Perrault pe Riquet à la houppe. La revedere, Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13. Hpt. 225 [Berlin W., 28 octombrie 1908] Stimate dle Doctor, împrejurări de ordine trivială1 mă obligă să pornesc astă-seară, miercuri2, cătră bella Dacoromania. Ce să facem? Trebuie să ne supunem nevoilor. Îmi pare f o a r t e 3 rău că nu pot auzi cele 5 sonate din urmă. Auziţi-le dv. sănătoşi şi după aceea, bînd un pils la Sachsenhof, gîndiţi-vă şi la pretenul dv. C a r Să ne vedem cu bine! Am primit gazetele. Mulţumesc. Nu cumva să vă-nchipuiţi că fac un sau o Vergnügungsreise4; ba, pardon, tocma la din contra. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 724 I.L. CARAGIALE 226 [Budapesta, 29 octombrie 1908] O salutare ghe pe malul bătrînului Istru, draguţul. Car Mai multe – ghe pe malurile Dîmboviţei, mîne-poimîne. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. Deutschland 227 [Bucureşti, 3 noiembrie 1908] Multe salutări de pe malurile rîului cu „apă dulce”. Car Raport verbal la vreme. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. Germania 228 Berlin W. Iată, stimate domnule Doctor, tot ce pot scoate din Larousse al meu spre serviciul d-tale, dorind să-ţi poată fi de vreun folos. – Carta d-tale primită astăzi dim. s-a încrucişat pe drum cu prea graţioasa noastră prinţesa Maria. (Nu-i aşa că este foarte-prea graţioasa). – Le drame des poisons este o lucrare minunată; în cîteva ceasuri am dat-o gata. Păcat numai că se sfîrşeşte aşa degrabă. Bietul Brentano, ce agiamiu! (Unde este ilustrul nostru amic Neculai Iorga? Cîte tomuri ar fi durat el dintr-atîta calabalîc de documente!). Dacă mai ai ceva de CORESPONDENŢA 725 el – nu de Neculai! – şi ai ales Légendes et Archives de la Bastille, rogu-te dă-mi-le şi mie. – Ce să fac? să-ţi trimit Le Drame des P.? ori, cui să plătesc costul – lui Gamber sau dumitale? – Eu am comandat lui Gamber (i-am scris romîneşte, fiindcă mi-ai spus d-ta odată că şi el este nepotul divului Traian) nişte cărţi în valoare de 154 frs. cu Nachnahme. Sper că are să mi le trimită. Totuşi, n-ar fi rău să-i scrii şi d-ta o vorbă arătîndu-i că va avea în mine un bun muşteriu, şi bun platnic. Fiţi sănătoşi şi petreceţi frumos. Sluga dumitale credincioasă, Car [Berlin W.,] Dienstag d. 17-en XI [1908] 229 [Berlin W., 18 noiembrie 1908] Stimate dle Doctor, am primit carta d-tale postală; mulţumesc; asemeni mulţumesc şi pentru le Drame des Poisons, care mi-a sosit de la Gamber. Excelente studii! Nu cumva ai Légendes et Archives de la Bastille, tot de Brentano? Tare aş vrea să le văd. Aici după trei zile de uragan, s-a aşezat pe ger uscat şi senin sticlă. – Din ţara ce mai ştii? Din gazete nu văd nimica. – Cumnată-mea pleacă poimîine, miercuri, dimineaţa. Mă pun pe lucru iar. Asta nu înseamnă că n-aş primi cu dragoste oarecare vizite plăcute. – Cum petreceţi? Ce mai nou pe la conţerturi? – Tare bine am petrecut cu Dv. şi tare aş reîncepe peste vreo cîteva zile, cînd aş vedea lucrul meu urnit bine din loc. Aşteptînd vorbe bune, vă trimit din partea tutulor la toţi multă sănătate. Devotat, Car Să-ţi trimit Le Drame des Poisons? Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 726 I.L. CARAGIALE 230 [Berlin W., 19 noiembrie 1908] Stimate dle doctor, rău îmi pare că nu pot veni sîmbătă – sunt rebegit de vremea asta în doi peri. Ieri dimineaţa, la 7 1/2, am îmbarcat pe cumnată-mea şi mi-am stricat odihna pe o săptămînă întreagă. Mă simt nevoit să nu ies cîteva zile din halat. – Aşadar, îmi rezerv să petrecem altă dată, – pînă cînd, vă trimitem la toţi multe salutări distinse. – Aflu din ţara că p-acolo bîntuie ger straşnic şi sărăcie grozavnică. Numai Dumnezeu draguţul să ne păzească de mai rele! – Fiţi sănătoşi şi petreceţi bine. Devotatul Dv., Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 231 [Berlin, 23 noiembrie 1908] Stimate dle Doctor, îmi pare rău că nu te pot sluji ca nimica: „Dimineaţa” nu o capăt şi despre d. dr. Gusti nu ştiu alta decît că a dispărut ca un meteor d-acum aproape două luni şi d-atunci n-a mai dat semne de viaţa. Am să cercetez zilele astea la ultima-i locuinţa şi am să-ţi comunic tot ce voi afla. Şi pe la noi, slava Domnului, bună pace; numai atîta prost, că lucrul meu nu merge deloc sau aproape deloc. Să avem răbdare! Fiţi sănătoşi şi cu voie bună. Tutulor de la toţi multe complimente. Sluga dv. Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 CORESPONDENŢA 727 232 [Berlin W., 30 noiembrie 1908] Stimate domnule Doctor, mă grăbesc a răspunde la onorata d-tale din Leipzig 29/11/08: 1. La concertul de sîmbătă 5 Dez., nu pot veni, (s’thut mir leid!) deoarece, în aceeaşi zi şi a doua zi, eu însumi sunt, prin înaltă poroncă, chemat să iau parte, ca solist obligato, la două concerte – unde crezi? – Poftim, mă rog: [Două tăieturi din ziar, cu rîndurile cursive subliniate de Caragiale:] Întrunirea conservatorilor-democraţi Botoşani, 10 – Clubul conservator-democrat a hotărît să facă o primire impunătoare dlui Take Ionescu, care va fi găzduit la d. Teodor Silion, fost prefect. În seara sosirei (corectat de Caragiale: sosirii), la 22 Noembrie [adăugat de Caragiale în margine: – (5 Dezember)], comitetul organizator va da un banchet de 160 tacîmuri în sala teatrului Popovici. După banchet va urma o consfătuire la club, iar a doua zi se va ţine întrunirea la care vor vorbi [adăugat de Caragiale... (aud?)]. 2. Convorbiri critice. Director Mihail Dragomirescu. Singura revistă pur literară şi critică din ţara [critică subliniat de două ori] Abonamentul 18 lei pe an. Ediţie ordinară 12 lei. – Ediţie populară pentru învăţători, preoţi, elevi de liceu, pe un an plătit înainte, 6 lei. – Redacţia şi Administraţia, Gramont 11). 3. Adevărat c-a fost aici o furtună straşnică cu donnere şi blitzuri ca în luna lui Cuptor. Despre fetele de la telefon, ce 728 I.L. CARAGIALE să zic? Aşa e electriiicitatea: o fată care se tot joacă cu gîdilitul, se poate uneori pîrli. Patria mă cheamă!... Nu mai pot sta un moment!!... Plec!!! La revedere! Să vă găsesc sănătoşi şi cu voie bună. Plecată slugă, Car P.S. – Plec joi dim. Pîn-atunci pot primi cu dragă inimă orici comisiune pentru-n ţara. 2. P.S. – Închipuiţi-vă ce bucurie ar fi pe familia mea, în lipsa tatălui său, să primească vizita lui Frau Doktor. Dar la aşa favoare, poate o familie sărmană să aspire? Gîndiţi-vă la Crăciun... Donnant-donnant. Fiţi sănătoşi. Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 233 Vereşti Gara, 4 decemvrie 1908 (?) Vineri, 3 decemvrie Stimate Domnule Doctor, Din Vereşti, în aşteptarea de 5 1/2 ore a trenului spre Botşăni, am onoarea a vă ruga să primiţi salutările mele distinse. Al dv. devotat, Car În Burdujeni am dat de urma dlui Dr. Gustea: acmu o lună şi mai bine, a trecut spre Ieşi. Atîta videre1 din Ţara di sus am găsit p-aici... [pe recto c.p.] CORESPONDENŢA 729 234 [Berlin, 11 decembrie 1908] Stimate dle Doctor, Bine v-am găsit! Mai de vale de tîrgul Romanului nu m-am coborît, dar, de pitreşere, slava Domnului!* Multă vreme n-am s-o uit! – Aşteptăm vorbe bune de la dv. Nu cumva ar fi chip de vreo combinaţie pentru Crăciunul nemţesc? Cu multă dragoste devotat, Car P.S. – Complimenturi di la fratele matali Georges, cu care am pitrecut, în tren, două frumoase ceasuri. Ăra! coani! Adresa nouă (tot la casa veche): Wilmersdorf/Berlin Hohensollerndamm, 12. P.S. – Frau Direktor tot aşteaptă un răspuns de la Frau Doktor. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 235 [Berlin, 18 decembrie 1908] Coana Didina, slava Domnului! merge bine, dar încet. Doctorul este mulţumit; însă i-a spus că nu-i lucru de glumit cazul domneei; aşa că, pentru cel puţin două săptămîni, de 730 I.L. CARAGIALE * Oh, Moldovă, ţara mè, Cine pleacă şi te lasă, E pătrns di jali gră! astăzi, nu poate fi vorba de dat jos din pat – necum de vreo partidă de plăcere afară din odaie – necum afară din capitală. Păcat! dar ce să facem? Iar bine că n-a fost mai rău! Helbet! i-o trece dumneei; şi, cu cît mai tîrziu, cu atît cheful ce-l vom face va fi mai straşnic. Pînă atunci, fiţi sănătoşi şi veseli! După frica prin care am trecut, mă-ntorc la vorba bătrînească: sănătate, că-i mai bună decît toate! încă o dată dar, fiţi sănătoşi! Cu dragoste, Car La noapte sper să dorm bine. Sunt, după asigurările doctorului, care acum a plecat, foarte liniştit; pacienta e asemenea. Vă salută. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 236 [Berlin, 24 decembrie 1908] Stimate dle Doctor, mergem1 bine de tot, slava Domnului! dar de ieşit din casă nici pomeneală pînă peste trei săptămîni. – Sper că n-o să aveţi vreun necaz din pricina vecinataţii de care mi-ai scris; desigur medicii vă vor fi dat ample instrucţii pentru pază. Oricum, înţeleg cît e de neplăcută o aşa vecinătate. Pe aici e o vreme tocmai cum îmi place mie – posomorîtă. Tare bine aş fi petrecut să fi putut veni la Lipsca; dar dacă nu s-a putut, n-avem ce face. Am să trag şi eu de sărbători nişte soamne de urs ursuz. Bine c-am scăpat de grija cocoanii! – Dacă nu bănuieşti că-mi aduci microbi patogeni de la Lipsca, abate-te CORESPONDENŢA 731 odată şi pe la noi – am unde să te sălăşluiesc. O noapte de taifas e cea mai potrivită petrecere la solstiţiul de iarnă. Fiţi sănătoşi! La mulţi ani! Ergebenst, Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr 13 Hpt. 237 [Berlin, 25 decembrie 1908] Plec astă-seară, vineri 12/25 dec., spre Bucureşti. Ramaneţi sănătoşi! Să ne vedem cu bine! Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 238 [3 ianuarie 1909] Basme am să vă spun, stimate Dle Doctor. Pînă atunci pornind spre casă vă zic: bine v-am găsit! Devotat, Car Budapesta. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 732 I.L. CARAGIALE 239 [Berlin, 7 ianuarie 1909] Stimate domnule Doctor, sunt trei săptămîni de cînd nu m-am învrednicit să dorm o noapte ca lumea; m-am hodorogit, şi trebuie să stau la reparat măcar o săptămînă. Pîn ce am trecut, îţi voi povesti. Mi-ar părea tare bine să ascult un aşa frumos concert ca acela; dar zău! n-am curaj să ies din halat. – Frau Director să repară şi dumneei încet-încet. – Pînă la revedere, vă urăm sărbători fericite! Mîine este Sf. Ştefan. La mulţi ani cu tot ce doriţi – şi cinstiţi socri! Mîine îţi expediez Calendarul „Minervei” pe ‘909 şi Amintiri din Junimea de G. Panu. – Gamber1 nu vrea să răspundă; nu-nţeleg pentru de ce. – Încă o dată: vivat Frau Doktor cu întreaga familie! La mulţi ani. Cu frăţeasca dragoste, Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 240 [Berlin, 13 ianuarie 1909] Stimate Coane Păvălucă, Foare doritoriu te aştept. Fă rost să stai măcar două zile aici. Am mare poftă de un bun taifas moldovinesc. Telegrafiază-mi cînd te aştept. Tutulor, de la ai noştri, multă sănătate. Ergebenst, Car. Astă-seară n-am avut cu cine face chef de reveillon. Găteşte-te să-l facem împreună. Ce sunt două zile de-ntîrziere într-o eternitate? – Ba, pot pentru ca să zic, din contra. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 CORESPONDENŢA 733 241 [Berlin W., 19 ianuarie 1909] Stimate Domnule Doctor, După ce am petrecut în zug minunat cu fermecătorul nostru amic Duilică1, am ajuns acasă, slavă Proniei! zdravăn, şi am găsit aici pe toţi bine. Încă o dată vă mulţumesc pentru neuitata pitrecere la Dv. Rogu-te, nu mă da uitării în predmetul iughurtului. De la toţi tutulor multă sănătate. Al dv. devotat, Car Sf. Ion Botezătorul să vă ajute! Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 242 Berlin Stimate Domnule Doctor, cu ajutorul lui Dumnezeu, l-am dat în sfîrşit gata pe Dracu! Kir Ianulea-i isprăvit: acu, nu-mi mai rămîne decît să-l dichisesc, să-l piepten şi să-i dau lustru, ca să-l pot prezenta în faţa lumii. Chiar astăzi îl iau la frecuş, şi sper că peste o săptămînă să-i dau drumul – fireşte mai întîi are să vie la dv. să vă salute, la dv. care-l cunoaşteţi de cînd era mititel şi neţesalat. Pînă atuncea, vă rog să citiţi pe aci alăturatul Le Démon marié, ca să puteţi la ocazie compara pe Kir Ianulea cu originalul. Gamber îmi trimite cărţile cîte le-a putut găsi. Aştept, – după carta d-tale pe lîngă care ai avut bunătatea să-mi trimiţi şi Roma învinsă – informaţii despre iaurt. 734 I.L. CARAGIALE Gusti scrie lui Luchi că vine peste cîteva săptămîni – cîte? nu spune. Frau Director, care acuma merge bine, aşteaptă cu multă dragoste pe Frau Doktor. Pînă la revedere, pe toţi vă salută toţi. Al d-tale Car [Berlin, 8/21 / I 1909] Mulţumesc pentru telegrama de felicitare. Stimate Domnule Doctor, rogu-te cînd ai vreme, aruncă-ţi ochii pe această frumoasă poveste a nemuritorului nostru Nicolaki Machiavellis, ca, pe urmă, să vedem dacă nu l-am necinstit cu povestea lui Kir Ianulea al meu. Ergebenst, Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 243 [Berlin, 24 ianuarie 1909] Stimate domnule Doctor, Kir Ianulea1, după ce m-a chinuit destul cu găteala d-sale, vrea numaidecît să vie cu mine la Lipsca, să-l prezint la lume învăţata. – În acest moment, îi scriu cîteva cuvinte şi dlui Profesor Dr. Weigand. – Vezi-l, rogu-te, şi dacă se poate, organizaţi, ori la Deminarium ori altundeva, o şezătoare, de la care rog să nu lipseascî tînărul meu protector, poetul Horica2; şi, fiindcă sans raison mai poate un CORESPONDENŢA 735 poet, dar sans rime nu, neapărat, că, lîngă Horica, trebuie minken şi Florica3, fireşte! I-am scris şi lui Horica... Vorbeşte cu Florica! Kir Ianulea soseşte cu mine deseară luni 12/25 I, üb. Halle, la 6,10, în Berlinerbhf.* Tutulor de la toţi, multă sănătate. La revedere! Să vă găsesc bucuroşi la oaspeţi. Devotat, Car P.S. – Asigură, te rog, pe toţi, că citirea povestei nu poate dura nici un ceas întreg. 244 [Berlin, 28 ianuarie 1909] Stimate Domnule Doctor, lucrez pe brînci la ceva nou, tot în janrul lejer – aşa să am noroc! Aşteptăm cu multă dragoste pe Frau Doctor. Să ne mai vedem cu bine şi cu chef de pitrecere! Tuturor, multă sănătate! Devotat, Caragiale P.S. – Aştept iaurtul şi tot ce poţi (pe scurt) aduna despre Belfegor pe jermăgneşke! La ocazie, salută din parte-mi pe toţi cîţi au fost la citire. Ierte-mă; n-am vreme să le scriu – mai bine le-oi mai ceti cumva ceva cîndva. 736 I.L. CARAGIALE * Rog îngrijeşte din vreme de un auto. 245 [Berlin, 29 ianuarie 1909] Ţiganii: 1. Statului, 1843–44 (Mihaiu Sturdza, Moldova – G. Bibescu, Valahia). 2. Mănăstireşti, 1847 (aceiaşi hospodari). 3. Particulari, 1855–56 (Mihaiu Sturdza, Moldova – Barbu Ştirbeiu, Valahia). Pentru mănăstireşti şi particulari, statul a plătit despăgubire 10 galbeni de cap. Despre vreme, să nu mai vorbim! Azi-noapte 7 1/2 unter Null; acum, soarele zîmbeşte printre nori, iar eu, emancipat la rîndul meu de orice pietate faţa de Apoline, înjur ţiganeşte. Ei fi primit cartea mea de aseară. Dorim sănătate tutulor ai Dv. Devotat, Caragiale Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 246 Stimate Domnule Doctor, Am primit iaurtul! Să trăiţi! Dumnezeu să primească şi de unde daţi să sporească! Vă rog imediat să comandaţi a mi se trimite regulat la fiecare două zile cîte 1/2 duzină cu orice condiţii îi convine grecului, rog neapărat. Acuma, recunoscător, ştiind cît vă plac dulciurile literare pozitive, mă grăbesc a vă trimite şi eu, în schimb, „Universul” cu o acadè finisimă a unuia dintre cei mai clasici rahagii daco-romani. Gustaţi-o, vă rog, şi spuneţi-mi drept: aşa e că ştiu s-aleg? CORESPONDENŢA 737 Fiţi sănătoşi. Să ne vedem cu bine. Aşteptăm pe Frau Doktor. Pînă la revedere, tutulor de la toţi multe complimente. Devotatul Dv. Car P.S. – Să nu mai mîniem pe A-Tot-Ţiitorul ocărînd iarna nemţeasca! Uitaţi-vă, mă rog, la buletinul meteorologic din „Universul” şi la ştirile din judeţe – la Roman, 32º minus – zi: Treizeci şi două! – Dacă, isprăvind basmele cele în lucru, suntem bine dispuşi – adică în stare a călători – viu cu tot calabalîcul familiei pentru cîteva zile la Lipsca – să bem aldămaşul. Dacă-i chef, chef să fie! Sănătate Car [Berlin,] Marţi, 2 febr. [1909] 247 [Berlin, 4 februarie 1909] Stimate Domnule Doctor, îţi trimit de data asta ceva filosofie de Queuqueu le Grandieux-Jassy1. Totdeodată, spune-mi ce zici d-ta: s-ar potrivi în tonul lui Kir Ianulea, acolo unde, după împăcăciune, e ziafet cu lăutari, să pun pe ţigani să cînte, ca un fel de cîntec favorit al Coanei Acriviţii, următoarele: Zori de ziuă se revarsă, Şi eu ochii n-am închis. Cum să-i închid cînd ei varsă Pîraie de foc nestins* Şi mă bat cu pumnii-n cap: Ce să fac şi cum să scap, Of! să mă tămăduiesc Şi să nu mai tot iubesc; 738 I.L. CARAGIALE * Pîn-aici de Log. Konaki – le ştii, fireşte. Căci îmi face foarte mare Şi necaz şi supărare! Iar cînd Kir Ianulea, cam afumat, strigă: „Of! alta, ţigane!”, îi cîntă cîntecul lui favorit: De la uşă mă repez Numa-n papucei şi-n fes* Căci, de grabă foarte mare, Nu mai pot să am răbdare! Ce zici? Nu s-ar lumina şi mai bine tabloul ziafetului? Despre celelalte două poveşti, ce să spun? Pîn-acuma, nu mă pot pronunţa. De lucrat, le lucrez pe brînci meştereşte, cu mare canon; dar, helbet! pînă-n săptămîna viitoare, cu voia lui Dumnezeu, poate să le gătesc. De cînd am sosit de la Dv., crede-mă, să te crează Cel-de-Sus, că n-am avut pîn-acuma moment de odihnă: zi şi noapte le tot ciocănesc. De nu mi-ar fi munca degeaba! Îndată ce le isprăvesc, nu lipsesc a te anunţa, ca să punem la cale o a doua şezătoare daco-romană. Pîn-atuncea, multă sănătate vă dorim tutulor toţi. Devotat, Car P.S. – Aproposito de „postumele” lui Fleva, ia vezi lipită, alături de Din viaţa, o bucăţica din „Opinia” – jos. Despre d. dr. Giusti nu ştiu nici cît ştii d-ta. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 248 [Berlin W., 8 februarie 1909] Stimate Domnule Doctor, rogu-te completează d-ta adresa lui Saşca1 pe alăturata carte şi dispune a porni la destinaţie. CORESPONDENŢA 739 * Vechi. Pe aici, frig straşnic şi uscat. 785 la Très-sec. Senin. Missir e în Berlin. Sîmbătă prînzeşte la noi. Ai? ce zici? Sărut mîinile lui Frau Doctor, pe care o dorim toţi. Aşteptăm o vorbă bună. Sunt al d-tale ergebenst Director Car Joi Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 249 Berlin, 17 februarie 1909 Stimate dle Doctor, Am găsit cam prost acasă. D. Luki cam bolnav de istericale cu palpitaţii – cauza, zice doctorul: prea multă mîncare grea şi prea puţina mişcare – la aşa vîrstă şi cu aşa cherestea, trebuie mai multă muncă materială decît citire. Dietă: sport, gimnastică, umblet, băi, comprese reci şcl., vegetarianism cu foarte puţina carne albă. Azi deja e mai bine. Să vedem la noapte, dacă va dormi mai bine. Fiţi sănătoşi. La revedere cu bine. Car Luni seara, alaltăieri, s-a jucat Apus de soare la Teatrul Naţional-Bucureşti. Aştept dări de seamă. Ţi le comunic. 250 [Wilmerdsorf bei Berlin, 19 februarie 1909] Stimate dle Doktor, Slava Domnului! mergem bine. Îţi trimit Bazul lui Anton Pan pentru d-ta şi la Rôtisserie pentru dra Florica. La concertul din săptămîna viitoare nu pot veni, 740 I.L. CARAGIALE păcat! Am de lucru pînă peste cap. Sper că am găsit un J.Tournebroche prima ediţie. Apus de soare s-a jucat: după primele notiţe din „Universul” şi „Ordinea”, pare că am păţit-o mai rău ca cu Barlaboiu. Aştept detalii. Scrie şi d-ta să-ţi trimită „Adevărul” cu cronica teatrală respectivă. – Fiţi sănătoşi! Pe toţi vă salutăm toţi! Devotat, Car Cu multă plăcere am recitit pe Jac Negruţiganul1, cum îi zicea răposatul Cc. Vasilică2, D-zeu să-l odihnească! 251 [Berlin, 22 februarie 1909] Stimate dle Doctor, suntem, slava Domnului, bine de tot. Eu lucru; am început a expedia transporturi de caşcaval de Penteleu proaspăt „Universului”, şi din două cîte am trimes, sper că măcar unul o să ţi se pară destul de sărat. Acuma, rogu-te de un lucru. Dacă mai ai cumva „Universurile” cu articolele lui Vlahuţa, Scrisoarea cătră Culiţa şi Spovedania cu urmarea: Din acelaşi carnet, te rog îndată trimite-mi-le, să mă scuteşti de a mai căuta o idee – o parafrazare m-ar sluji grozav. Ai primit cărţile? (Bazul şi A. France) Grozav m-aş repezi pînă la voi, dar datoria cătră patrie înainte de toate. Ce tot face Frau Doktor, şi nu catadicseşte să se arate prin capitala noastră? Ce mai nou? Ştii că avem Mitropoliţi noi? Fă-ţi cruce! De la toţi tutulor multă sănătate. Devotat Car În ţara a bîntuit alaltăieri nişte viscole îngrozitoare. Circulaţia aproape general întreruptă. Ieşii blocaţi complet. Ara! coane! CORESPONDENŢA 741 252 [Wilmersdorf bei Berlin, 24 februarie 1909] Stimate Domnule Doctor, Dacă nici eu nu ţi-oi crede, apoi nu mai ştiu cine altul. De prisos cred să te povăţuiesc a o ierta pe Frau Doktor de imprudenţele dumneaei, dar totuşi te-ndemn a fi sever în privinţa executării punctuale a prescripţiilor medicale. Doresc s-o găsesc voinică săptămîna viitoare, cînd voi trece un moment pe la Dv., avînd o mică daraveră la Spamer. Pînă atunci, vă dorim multă sănătate, că-i mai bună decît toate. În privinţa „fenomenelor naturale”, eu zic că tot mai bine puţin mai tîrziu cu o anemie oarecare, decît foarte tîrziu cu lapte dulce. Să ne vedem cu bine, să dea Dumnezeu! Al Dv. devotat Caragiale Articolele ţi le păstrez, n-ai grije. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 253 [Berlin, 27 februarie 1909] Stimate domnule Doktor, Dorim ştiri bune de la Dv. Ce faceţi? De trei zile nu ne-aţi mai spus nimica. Sperăm că pas de nouvelle, bonne nouvelle. Aici am avut o nouă ediţie de iarnă, revăzută şi considerabil augmentată. M-a plictisit, drept să-ţi spun. În ţara a fost zilele din urmă grozăvie de ger şi viscol. Patru zile Iaşii au fost blocaţi, nici tren nici poştă, şi în oraş circulaţia imposibilă chiar cu sania. 742 I.L. CARAGIALE O să ne-mbătrînească iarna asta ca trei la un loc. Încă o dată, aşteptăm veşti bune de la Dv. Fiţi sănătoşi. La revedere. Devotat, Car Dr. Gusti mi-a trimis din Iaşi o cartă şi o carte: die Grundbegriffe des Presserechts von Dr. Phil. et. jur. D.G. Herrn Dr. Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 254 [Berlin, 1 martie 1909] Stimate dle Doctor, după atîta tăcere din partea d-tale, carta de astăzi cu ştiri bune despre sănătate mi-a făcut deosebită bucurie. Îţi trimit, totodată cu aceste rînduri, notele lui Vlahuţa şi două bucăţi despre Apus de soare1. Sper că te vor face să petreci cîteva minute. Ziarele spun că în Iaşi acu o săptămînă, cînd cu viscolul cel mare, a intrat prin bariera Sărăriei o potaie de lupi – ziua, adică pe seară – oi mamă! Şi mie d. dr. Giusti îmi promite că ne vom vedea prin aprilie. Ce zici de Bazul lui Anton Pan? Nu cumva poţi înţelege ceva din psaltichie. Ia uite-te bine. Ştii ceva din ţara? Cînd îţi vin gazete şi e ceva interesant, te rog, nu mă uita. Aş veni, dar am treabă. M-am încurcat rău cu „Universul” şi vreau să fac un stoc mai mare de articole, ca să-mi menajez timp şi pentru basmele mele, care aşteaptă în carton. CORESPONDENŢA 743 Tutulor de la toţi sănătate multă. Devotat, Car Frau Doktor a-nceput să iasă? Frau Doktor Urechia a primit andantele. Îţi mulţumesc. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 255 [Wilmersdorf bei Berlin, 2 martie 1909] Stimate dle Doktor, ce vreme-i pe la Dv.? că pe-aici este ceva care nu pot pentru ca să mai spun. De 24 de ceasuri ninge-ntruna – ninsoare deasă, ninsoare repede, ninsoare grea, ninsoare bogată, stăruitoare, nentreruptă, din plin, din dăstul! iar barometrul s-a-ntors pe dos, aproape să nu mai aibă unde merge d-a-ndăratele: dacă mai coboară două milimetre, plesneşte – se rupe aţa! şi pe urmă, ustură. Marele Berlin, ca o nobilă şi tînără inoţenta mireasă din poveşti, adormită prin vraja baghetei unei vrăjitoare, dacă putem pentru ca să ne exprimăm astfel, doarme învălit într-un linţoliu alb, dar rece, visînd cu dor pe Făt-frumos april sau pe frate-său mai, şi mai june, care, şagalnici, să vie, ca miri adoraţi şi adorabili, să o deştepte molcom din adîncu-i somn, în care, aşteptîndu-i, este aşa de profund cufundată, pentru că aminteri nu s-ar mai deştepta niciodată – ar aştepta mireasa, în somnul ei, inconştientă, încă multă vreme, dacă ei n-ar veni să bată cu delicatele lor degete la poarta orizontului, care, în fine, trebuie să li se deschidă din porunca strălucitului Phoebus, care deja trebuie să-şi pregătească sageţile fierbinţi, cu care să gonească pe urîciosul Achilone, chemînd la domnie pe graţiosul copil care se numeşte Zefir... Ah! Zefirul! unde-i? să vie! să vie tînărul copil! 744 I.L. CARAGIALE En attendant, eu am un gutunar de chept, pe care-l combat – cu bravură – cu toate armele din arsenalul meu; luptă pe faţa, luptă francă, luptă leală: bere rece, cafea fierbinte, jamaică de Jüterbog, adevărată care este! – o Gumbenace! Astă-seară sunt liber; n-am treabă. Straşnic aş fi tras un chef cu d-ta; dar mi-a fost frică să plec: nu ştiu, cu aşa vreme, dacă şi carta asta are să ajungă la timp pînă la Lipsca. Nu ştii ce potop este! o teribilitate, dacă pot pentru... Ţi-am trimis ieri Drucksache şi o cartă. Mai scrie-mi o vorbă. Are haz, pe vremea asta, să primeşti dimineaţa o vorbă prietinească din depărtare. Fiţi sănătoşi. Devotat Car Aici, se zirculă cu sănii aduse de pe la laptagiii de p-împrejur. Parcă sunt în patrie! Dacă n-aş tuşi de gutunar, aş fi complet fericit – în pat. Je m’y bague. Valete Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 256 [Berlin W., 3 martie 1909] Stimate Dle Doktor, nos voeux sont exaucés! Adineaori, la 5 d.a., am primit două exemplare; te rog, primeşte unul, comandat înadins pentru matale. Citeşte-l sănătos! şi varsă şi mata, ca orice moldovan adivarat, cîteva lacrimi. La revedere Car Iarnă la toartă. Umblăm cu tîrlia. CORESPONDENŢA 745 [Pe verso:] Pentru „Universul” fac Cronici, Momente, Schiţe – după vechiul calapod. Mîine trimit pe a şasea. La vreme fireşte nu voi lipsi la datoria de a vi le comunica. Tout à vous de coeur, Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 257 [între 3 şi 7 martie 1909] Stimate domnule Doktor, mă-ntrebaşi mai alaltăieri ce spanac dau „Universului”. Îţi trimit, als Muster ohne Werth, porţia întîia, ca să judeci d-ta însuţi; te rog numai, nu fi prea aspru cu mine ca Domnul X1..., luînd sama că-mi dau toate silinţele să amestec în spanacul meu şi olecuţa de măcriş, ca de poftă. Pe rînd ce-mi vor sosi porţiile următoare, ţi le voi comunica. Poimîine, sîmbătă, îl căpătăm pe al doilea, un capitol ca din Momente2. Să vedem. Ţi-am făcut şi cîteva „poeme în proză”3 de gen strict naţional-poporanist, ca fond; ca formă, de şcoală maeterlinckă. Pe urmă, ţi-am mai făcut şi două băsmuşoare4, care vor putea, cred (să văz ce zici şi d-ta), trece în volum cu celelalte. Dacă mi-ajută Ziditoriul să-mi meargă peana tot aşa cum s-a pornit, apoi îmi menajez vreme să isprăvesc şi pe Ler5, din care am note gata destule. Fă-mi, rogu-te, într-un moment de chef, o dare de seamă despre opiniile lui Horică în privinţa Apusului de Soare? Ce gîndeşte el despre scienza di quello porco di signor dottore Ieronimo (sic) da Cesena e di tutti quanti? A, briconi! 746 I.L. CARAGIALE Dar despre acest „Apus”, a opta minune a lumii, mai pe larg cînd ne-om vedea. Ca să-i înţelegi gustul, d-ta care n-ai fost sufler, trebuie să te ajut şi eu puţintel – care am fost. Sunt înăuntru comori teatrale. Aici, Phoebus dentatus. Apoi să nu... templul mă-sii? Fiţi voinici şi veseli! Noi bine, slava Tatălui! Despre guturai şi tuse, n-avem ce zice: destule. Devotat, Car Adu-mi aminte, cînd ne vedem, să-ţi spun ceva de Alecu Vlahuţa. ’Mboul a văzut pesemne la Letopiseţe Ieromonim, şi l-a italienizat, ca să dea mai multă culoare locală; pricepi d-ta ce-a vrut ’mboul. Nu ştie că se zice Girolmo, taliană. 258 [Berlin W., 7 martie 1909] Stimate dle Dr., ce vreme pe la dv. şi cum o mai duci cu troahna matale? că pe la noi, slava Domnului, a-nceput iarna cu temei, aşa că stau închis în casă ca o nenorocită cartoafă degerată en robe de chambre; şi sobele nu au nici o putere. Dacă te-aş şti bine dispus, parcă m-aş repezi pe miercuri să mai stăm de taifas, că m-am ruginit de tot. Să vedem, cum ţi-este şi mi-este cheful. Aştept ştiri din Bucureşti, pe care nu voi lipsi a ţi le împărtăşi. Spune-mi o vorbuşoară bună şi primeşte salutaţiunile mele şi ale tutulor de aici pentru toţi ai Dv. Devotat, Caragiale Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. CORESPONDENŢA 747 259 [Berlin W., 13 martie 1909] Stimate domnule Doctor, ţi-am expediat Verzi şi Uscate; citeşte-le sănătos! – e o lectură lejeră. Poţi păstra exemplarul, e al d-tale. – Ştirea din gazeta lipscană era, din păcate (păcatele noastre!), adevărată. A fost în ţara potop. După inundaţii (Iaşul e în plin dezastru), a pornit un viscol turbat, care a ţinut trei zile (reglementar); a rupt copaci, poduri, pari de telegraf; a desvălit şi dărîmat case; în Bucureşti, a smuls despre ziuă firme mari de pe la dughene. În sfîrşit, prăpăd schito-sarmatic. – Aici la noi, vreme mai moale, dar mai urîtă, nu se poate: din toate părţile mă dogoreşte a umed şi a frig. Mocnesc în halat. Ce să fac? „Stau în loc şi mă gîndesc, cum să fac să mă-ncălzesc!” – am primit răspuns de la Vlahuţa: foarte nostim! – mare şoltic!, bine l-ai cunoscut. La ocazie, îţi voi arăta proba irefutabilă. – Scriu la articolul pentru „Apus”1, adică pentru „Orient”. Crez că o să-ţi convină. Multă sănătate vă dorim tutulor toţi Car P.S. – Îţi trimit „Opinia” cu de toate şi cu un Queu-queu! Atenţiugne! mă rog frumos. Pentru mai bună înţelegere: Filipescu a acuzat pe Queu-queu2 de ateism (profesor de teologie!): aluzia cu sabia şi teaca e la duelul lui Filipescu cu Lahovary, pe care l-a perforat, precum ştii. P.S. – Adaog în ultimul moment, Poeme în Proză, primite adineaori. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 748 I.L. CARAGIALE 260 [Berlin, 18 martie 1909] Stimate Domnule Doktor, Ce mai alabala pe la Lipsia dv.? Sper că d. Koki şi dra Sonia1 se poartă frumos. D. Luki încă la regim uşor; deşi gastrita trecută. – Ce veşti din ţara? Se sună a război – atîta ne mai trebuie. Am lucrat mult şi prost (un articol despre Apus)2 şi sunt şi obosit de nesomn. Deseară sper să mă odihnesc mai bine. Fiţi sănătoşi. Tutulor de la toţi complimente. Devotat, Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 261 [Berlin, 21 martie 1909] Stimate dle Doctor, sper că aţi scăpat de troahnă, ca şi Luki; acu, daţi-mi voie, e rîndul meu. Am acuma, pe lîngă ureche muzicală, şi nasul foarte muzical; şi capul mi-e tobă. Dacă n-aş avea treabă, m-aş pune pe zăcut, la poliţa. – Ce mai ştii de război? Eu cred că săptămîna asta s-alege-ntr-un fel. Dacă mi-i bine, poate mă reped cîteva ceasuri pe la dv. Să ne vedem sănătoşi. Mai spune-mi o vorbă bună. În curînd îţi trimit foiletoane. Tutulor de la toţi viele herzlichste Grüsse. Ergebenst, Car Am trimis articolul pentru Apus şi articolul de dezbatere cu Vlahuţa. – Sunt curios să vedem ce zici de acest nou mod de a prepara spanacul tricolor. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. CORESPONDENŢA 749 262 [Berlin, 27 martie 1909] Stimate dle Doctor, din multe şi multe adunate, am căzut într-o stare de nervi cum rar mi s-a-ntîmplat; aşa că mai mi-ar veni să mă reped pînă la dv., doar voi găsi oleacă de distracţie şi de uşurare; dar mă tem să nu vă cad belea. – După cum m-a anunţat din Paşcani, d-alaltăieri, mîine duminică, pe la 11 a.m., aştept pe d. dr. Gusti acasă; cu plosca plină de havadişuri, vine să mă pună la curent despre ale iubitei patride. În ţara, pînă acuma, nimica important. E foarte probabil că la „Universul” nu voi mai colabora. Cînd ne vedem, îţi voi explica de ce şi cum. – Fiţi sănătoşi. Tutulor de la toţi multe complimente. Al d-tale C Să nu uit: în ţara au fost zilele aceste foarte mari enondasîuni cu întreruperi de trenuri. [Pe verso:] Aseară am citit cîteva poveşti de Andersen, traduse în romîneşte de Doamna Ruxandra A. Vlahuţa. Andersen este, cum zicea răposatul nenea Alecu, – Dumnezeu să-i odihnească p-amîndoi! – adevărat fecior de boier! Halal să-i fie! L-am comandat întreg în franţuzeşte; ştiu că face parale. La revedere, Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig Fichtestr. 13 Hpt. 750 I.L. CARAGIALE 263 [aprilie 1909] Stimate domnule Doctor, dumneata, ca şi mine crezi desigur că poezia şi muzica sunt două surori divine, menite de zei să meargă todeuna mînă-n mînă, ca, prin îndoit farmec, să minuneze pe muritori, îndulcindu-le moravurile din cea mai fragedă a lor juneţe şi pînă se zaharisesc complet. Ei! dumneata eşti muzic, eu sunt poet; suntem prin urmare meniţi a merge mînă-n mînă. Minten, musai să-mi compui alăturatul Duettino veneziano, care neapărat a să-ţi pară nou ceva. Aş dori o muzică de janr lejer, une guitare. Fireşte nu m-amestec să-ţi dau consilii în specialitatea dumitale; dar, fiindcă am fost de trei ori la Venezia duioasă, şi m-am plimbat în gondolă, îmi permit a-ţi aminti o particularitate a canzonettei de lagună; refrenul în genere e în tempo di valzer, iar cupletele în 2/4 allegro – ‘rea Madonna! – Aştept un răspuns bun în această privinţa. Şi acum, să trecem la proză. Nu mai ocărî pe Făt-Frumos Prier, că eu i-am ridicat destul Paştele neneacă-si. Să aşteptăm cu răbdare, ferindu-ne de guturai, pe frate-seu Maiu-Voevod, încununat cu flori; că odată trebuie să-şi spargă dracul opincile. – Am primit din Buc. o scrisoare, din care aflu că Dr. Urechia şi consoarta sunt furioşi pe mine din cauza Apusului şi articolului cu Vlahuţa. Urechia a început în ziarul „Minerva” o nouă serie de Iodoform. Voi căuta să-mi procur cîteva numere. Margareta pretinde că singur Alecu, dintre toţi publiciştii, are adevărat esprit français. Poate; să videm! n-ar fi rău pînă atunci, dacă e posibil, să nu miroasă Iodoformul aşa de tare. Despre dr. Gusti nu ştiu nimica. Desigur, trebuie să fie tare ocupat. CORESPONDENŢA 751 Mă ameninţa o calamitate. La balotajul de alaltăieri, dr. Istrate, candidatul takist, a căzut; s-a ales conservatorul pur, Toderiţa Rosetti. Gazetele spun că Take Ionescu a hotărît să înceapă, îndată după vacanţele Paştilor, campania în toată ţara – întruniri şi banchete. Mi-e tare frică să nu mă cheme Patria! Atunci s-a dus dracului tot planul meu de activitate literară şi cîteva miişoare pe dasupra. Tare-mi vine să mă fac de pe-acuma că m-a lovit damblaua, la gură. Rogu-te, du-te degrabă la Franz Jost şi cumpără un conţ de hîrtie specială; ia-ţi apoi lira matale şi trage-mi o canzonettă. Să sper? De la toţi tutulor multă sănătate. Ergebenst Caragiale DOGARESA ŞI POETUL Duettino veneziano Refrain ensemble: La San Marco, în piaţa, Dulce curge-n carnaval, Ca un vis a noastră viaţa; Lin şopteşte-al mării val. Dogaresa: Vino, vino, gondoliere: Ia-ne, du-ne-ncet-încet, Subt a lunei scînteiere! Aide, scumpul meu poet! Doarme-albastr’ Adriatică; Dorul tău îmi va cînta; Nu te teme de nimică... Eşti al meu şi sunt a ta. 752 I.L. CARAGIALE Doarme-acum şi crudu-mi gîde În palatu-i aurit; De gelosul meu poţi rîde; De demult l-am adormit. Refrain ensemble: În Venezia duioasă, Dulce-i viaţa-n carnaval Pentru-o inim-amoroasă; Cîntă, rîde-al mării val. Poetul: Pentr-un zîmbet, o privire De la tine, scump odor, Partea-mi dau de fericire, Dau chiar patrie, onor. Vezi tu luna de pe ceruri Cum străluce mîngîios, Învelind tot în misteruri?... Pentru mine-i de prisos! Tu eşti singura-mi lumină, Luna mea de-acum tu eşti, Dogaresa mea divină! Spune-mi, spune-mi: mă iubeşti? Refrain ensemble: La San-Marco, în piaţa etc. Dogaresa: Te iubesc ca o nebună; Fă cu mine orice vrei! CORESPONDENŢA 753 Dacă-s pentru tine lună, Tu eşti soare-n ochii mei! Dă-mi căldura ta suavă, De-al ei foc să mă topesc; Sunt a ta supusă sclavă... Te iubesc, da, te iubesc! Înainte, gondoliere! Du-ne, du-ne-ncet-încet, Subt a lunii scînteiere... Cîntă, scumpul meu poet! Refrain ensemble: În Venezia duioasă etc. 264 [Berlin W., 5 aprilie 1909] Stimate domnule Doctor, Dă-mi voie, te rog, a-ţi pune o chestiune: este sau nu este poetul un preot, un sacerdote, ca să zic aşa, al Binelui, Frumosului şi Adevărului?... Ei bine, atunci, dacă este, masa lui de brad nu poate fi decît un altar; căci, pe acea masă, el săvîrşeşte taina... bifserica [sic!] şi grijania! Azi, am aşezat altarul meu din nou! Dacă veniţi să ne faceţi onoarea cu o vizită, veţi vedè schimbare fundamentală: nu veţi mai cunoaşte casa – adică, altarul, templul, catedrala, şcl!! Din ţara: Camerele se-nchid... se pare că cade guvernul... Prinţesa Cuza1 trebuie să fi răposat. De aci: vreme frumoasă, dar răce. 754 I.L. CARAGIALE Cum ne organizăm de sfintele sărbători? Ce gînduri aveţi? Fiţi sănătoşi! Ergebenst, Car [Pe verso:] Despre d. Dr. Gusti nu mai ştiu nimic. Nu cumva l-oi fi supărat cu ceva? Mi-e tare teamă. Rogu-te, s-ar putea s-avem ceva documente foarte scurte (nume de: primar, rector, profesori, şcl.) despre primul semestru al Universităţii Lipsiense? şi ceva desenuri, gravuri, planul oraşului, orice, în fine, de pe vremuri? Straşnic mi-ar prinde de bine! dar, fireşte, asta înainte de mai. Tout à vous Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 265 Berlin W., 8 aprilie 1909 Stimate domnule Doctor, nu prea crede dumneata pe meşteşug, că-i este indiferentă judecata orişicui; afirmaţia asta este un fel de mîngîiere ce-şi face el a priori pentru eventuala indiferenţa din partea lumi. Dimpotrivă, să crezi că-i pasă foarte mult de judecata aceea, mai ales cînd îşi cunoaşte bine muşteriul; şi dovadă este că, poate, de demult, de la „Junimea” încoace, (Dumnezeu să-l odihnească pe bunul meu muşteriu de odinioară, Conul Vasilică Pogor!), n-am mai simţit atîta bucurie, ca meşteşugar, cîtă mi-a făcut carta d-tale despre Partea Poetului. CORESPONDENŢA 755 Îţi mulţumesc din suflet, şi sper să pot vreodată iar merita cîteva rînduri aşa de bune din partea dumitale, care ştiu ce fel de muşteriu eşti, şi căruia rămîn devotat cîrpaciu literar practicant daco-romîn, Caragiale Sper că v-a trecut la toţi gutunarul. Fiţi sănătoşi! S-auzim de bine! 266 [Berlin W., 19 aprilie 1909] Stimate dle Doctor, dorim a şti cum e cheful dv., fiindcă am pus de gînd să te călcăm, pe la 25–26 ale lunii, împreună cu d. dr. Gusti – are mulţi prietini de văzut, ştii! mai ales după aşa de-ndelungă absenţa in partibus infidelium! aud? – Aşadar, vă rugăm să ne raspundeţi o vorbuşoară bună, ca să ştim dacă trebuie să-ndrăznim. Din ţara, afară de vizita Kronprinzului, nimic. Din Europa, afară de revoluţia geanabeţilor la Ţarigrad, iar nimic. – Prinţeza Cuza ne-a lăsat multă sănătate – uitasem. P-aici răcoare, dar frumos. Aseară am avut fulgere şi tunete. Azi, soare. Barometrul spune iar ploaie. – Am multe să-ţi spun. Pînă atunci, fiţi sănătoşi. De la toţi complimente Ergebenst Car Ce mi-ai făcut cu canzonetta veneziană? e compusă? Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 756 I.L. CARAGIALE 267 Berlin W., 24 aprilie 1909 [Pe faţa c.p. ilustrate:] Graţie, şic, distincţiune! – iată femeia daco-romană! [Pe verso, tăietura din ziar:] Jubileul M.S. Regelui Cu prilejul jubileului M.S. Regelui, dna şi d. A. Xenopol au expediat următoarea telegramă: „Majestaţei Sale Regelui Bucureşti Cumpăna clădirei ţărei ai ţinut-o cu putere; îndîrjirea voiei tale n-a aflat nici o scădere, nici în patimi, nici în zbucium, nici în patimi de hultani, să fii însă sfîntă strajă, Nalte Doamne, la mulţi ani! Coralia şi Alexandru Xenopol” 268 [Berlin W., 24 aprilie 1909] Stimate Dle Doctor, parcă ţi-am fost spus eu vorba răposatului doctorul Marcovici: „un om cu principii este un om incurabil”. În ultimul moment, aflu că d. Costică Gherea a mulţumit ministrului pentru Bene-Merenti, dar i-a declarat că refuză a primi distincţiunea asta, căci la aceasta se opun principiile d-sale. Cum am să-l spăl pe cap, cînd l-oi prinde, cu principiile d-sale! sunt indignat. Auzi d-ta! om bătrîn... cu principii! La revedere! Fiţi sănătoşi! Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. CORESPONDENŢA 757 269 [Berlin W., 1 mai 1909] Stimate domnule Doktor, ajungînd cu bine, Slavă A-Tot-Ţiitorului! Am găsit tot bine, şi: 1. Vă mulţumesc de graţioasa dv. ospitalitate; 2. Vă rog a-mi trimite cartea despre Universitatea Lipsiensă* (am uitat-o, uita-v-ar necazurile!); şi 3) Vă anunţ că aici bănuiesc Eismännerii nemţeşti – e ceva de speriat! mai urît ca-n noiembre! – frig, întunerec, ploaie, vifor... eţetera (înţelegi d-ta această vorbă lekinească). Cu dragoste frăţeasca al dv. Caragiale Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 270 [Wilmersdorf bei Berlin, 2 mai 1909] Stimate Dle Doctor, Foarte bine te-ai gîndit, şi însumi voiam să vă scriu că ar fi o mare imprudenţa să veniţi acum cu copilul. Aici e o vreme imposibilă; azi-dim. 5 grade. Toată noaptea am tremurat. De la Anhalterbahnhof pînă acasă, am degerat. Aşadar, mai ales că n-am nici sobă, cu tot regretul meu, trebuie să declin onoarea de a găzdui pe tînărul Pavaluţica deocamdată. Rămîne însă bine înţeles că amînarea aceasta se face pînă la apariţia căldurii – lucru ce nu poate întîrzia mult. Atunci, numaidecît, ţinem a vă vedea îndeplinind promisa dv. vizită. Şi dacă 758 I.L. CARAGIALE * Imediat ţi-o înapoiez… dar, dacă n-ai încredere, adu-mi-o chiar d-ta în persoană, ori dacă n-ai d-ta vreme, trimite pe Frau Doktor cu ea. Dra Margareta nu va mai fi acolo, atunci veţi veni şi cu Sonia. Avem cine să-ngrijească şi de ea. Îţi scriu în grabă: trebuie să mă vîr iar în aşternut, să mă-ncălzesc. Complimente cocoanelor de la toţi ai mei şi de la mine. La revedere în curînd Cu toată dragostea stimatoriu Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Hpt. 271 Stimate dle Doktor, am primit monografia despre Universitatea Lipsca; mulţumesc. Dacă ai zor de ea, scrie îndată chiar, să ţi-o expediez, căci poimîine, vineri, la 4 d.a., plec spre Dacoromînia prin B-pest. N-am ce face! Sper să nu stau mult deocamdată. Dacă aveţi vreo comisiune pe lîngă d. Costică, scrieţi îndată. Am vreme să primesc carta dv. vineri dimineaţa. Nu te-ndoi că-ţi aduc acadele literare naţionale. Dacă, în curs de patru-cinci zile, ai să-mi comunici ceva, scrie-mi, în plic închis, la adresa: Dlui Caragiale, la d. Vlahuţa, Bucureşti, Palatul Funcţionarilor, Piaţa Victoriei. – Frau Doktor e aşteptată aci cu dragoste: negreşit e poftită. Vremea e plăcută; or să petreacă bine cocoanele împreună. – D. Dr. Gusti parcă a intrat în pămînt de cînd planează prin sferele înalte. – N-am ce să-ţi mai scriu alta decît că, îndată ce mă-ntorc, cu de-a sila am să te fac să citeşti ceva din Părintele Literaturii Romîne, Heliade – e fenomenal! D-ta încă nu-ţi poţi da seama bine de calităţile fiicei, dacă nu cunoşti de aproape pe părintele ei – geaba! – Ramaneţi sănătoşi! să ne vedem cu bine şi cu veselie, cît mai curînd! Ganz ergebenst, Caragiale Frau Doktor e aşteptată din moment în moment. [Berlin,] 22 apr./5 mai [1909], miercuri seara. CORESPONDENŢA 759 272 [Budapesta, 8 mai 1909] Stimate Domnule Doktor, că-z nu ghe jaba s-a zis că poetul este, mă rog frumos, ca şi un prooroc; pe lekineşke cum spune străbunul nost’: poeta vates. Poetul liric cel mai ghe seama, Poporul, a cîntat dă dămult moda de pălării de damă din zezonul actual, în neuitatele sale versuri: „Pupă-mă, bade Ilie! – Da nu pot de pălărie – Da dă pălăria jos Şi mă pupă mînios!” Vă trimit un salut din Budapesta. Să ne vedem cu bine căt mai curînd! Al dv. ergebenst Car 273 [Berlin, 23 mai 1909] Stimate Domnule Doktor, aştept mereu ştiri bune de la d-ta. Sper că te-ai pus pe întremare. Am uitat să-ţi spun alaltăieri-seară că Sanatogenul este un minunat aliment pentru convalescenţii prea slabiţi, care nu pot mînca şi bea orice. Ia întreabă pe medicul d-tale. Rugăm pe Frau Doktor, în caz că osteneşti a scrie d-ta însuţi, să ne comunice ştiri vesele. Pe aici au început căldurile de vară. Pînă pe joi, nu mă pot mişca de aici; sunt încărcat de treabă. Aşteptăm răspuns şi vă salutăm cu dragoste frăţeasca Al dv. Car 760 I.L. CARAGIALE 274 [Wilmersdorf bei Berlin, 25 mai 1909] Stimate domnule Doktor, nu-ţi poţi închipui cît m-am bucurat cînd am primit carta scrisă chiar cu slova matale, şi încă aşa de limpede şi cu gîndiri atît de sănătoase! Că adică, nu numa că te-ai pus copăcel pe picioare, dar că, oricît ai fi de zaif1 încă, ţi s-a deschis pofta de chef! Bravo! asta, am zis eu, e semn că d. Doktor a biruit răul, şi, ca orice biruitor, pune la cale serbarea triumfului său! Să ne ajute Dumnezeu să facem cum doreşti cît de curînd! Pînă atunci, încă o dată îţi recomand minunatul Sanatogen.2 Vă dorim mult şi vă salutăm cu dragoste frăţeasca Ergebenst Car [pe verso] Pe aici, vremea e oribil de frumoasă. Senin! Uscat!! Praf!!! Soare!!!! Ţipenie de nor nu se vede! Ne uscăm de tot! Dacă mai ţine aşa încă o săptămînă, arde toată iarba din parcuri, şi nu mai avem ce fuma. Se-nchid fabricile de ţigarete turceşti. Fiţi sănătoşi. La revedere! C a r Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 275 [Berlin W., 30 mai 1909] Stimate Domnule Doktor, era să venim de Rusalii pe la Lipsca; dar am înţeles că e năvală mare la zuguri, şi am lăsat-o pe după toiul sărbătorilor. Sper că te-ai scăpat de tot de năjit1 şi că te-ai şi pus pe hrană regulată. Mă rog, anunţa-mă cînd e să vii pentru paşuş2, cu două zile înainte, ca să mă aranjez, CORESPONDENŢA 761 să fiu şi eu liber, să ne mai plimbăm oleacă. De cînd am venit din Lipsca, n-am mai ieşit din halat; mi-e lene să mă-mbrac nemţeşte. – Ce mai ştii din ţara? – P-aici, după trei zile de ploaie frumoasă, avem zile de vară foarte plăcută, fără praf şi fără vînt. – Aştept răspuns bun şi vă trimit tutulor de la toţi multe complimente. Devotat, Car[agiale] À propos, să nu uit. O să-ţi trebuiască curînd romanele greceşti şi Le paysan al lui Marivaux?3 Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 276 [Hamburg, 3 iunie 1909] Viele herzlichste Grüsse. Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 277 [Berlin W., 18 iunie 1909] Stimate Dle Doktor, Binevoiţi, mă rog, a aranja toate aşa ca duminică, 7/20 iune, să vă prezentaţi, împreună cu graţioasa d-tale Frau Doktor şi cu gentilele domnişoare Florica Muzicescu şi Musa Ghermani, la Sachsenhof, la dejun, la orele 1 1/2–1 3/4 d.a. Noi vom fi sosit cu unul din zugurile matinale. Pînă la revedere, multe complimente tutulor de la toţi Caragieleştii Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 762 I.L. CARAGIALE 278 Draguţilor, am plecat spre Ibraila, unde mă cheamă datoria sfîntă. Fiţi sănătoşi! Să umblaţi sănătoşi! Să ne revedem sănătoşi. Al D-voastre devotat, Car De la toţi tutulor complimente. [Berlin,] joi 11/24 juni [1]909 Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 279 [Travemünde, 27 iunie 1909] Stimată doamnă Stimate domn Se găseşte aici pe ţarmurile Balticei, un fel de cerevisia, vulgo bericică blondină, care, cu un hering saraţel, rezolvă în acord perfect orice disonanţa şap-panică: ceva clasic – o bunătate! Sunt dres. O importantă descoperire! Am găsit, în fine, de ce e marea sărată – fiindcă e plină de heringi. Putem zice iarăşi – oul lui Columb. Pînă plecaţi, rugăm pentru o salutare. Fiţi sănătoşi, umblaţi sănătoşi, să ne vedem sănătoşi! Complimente călduroase celor de la Ploieşti. Viele Grüsse de la toţi la toţi. Devotat, Car Aici, vreme tadelos (sic!) Adio! mă arunc în braţele Amfitritei cu Luki împreună. CORESPONDENŢA 763 280 [Travemünde, 6 iulie 1909] Viele herzlichste Grüsse. Tutulor de la toţi Car Travemünde Strand Villa Maris Herrn Doktor Paul Zarifopol Sinaia, Villa Albuleţ, Rumänien 281 Stimate domnule Doctor, dv., care vă proslaviţi în înaltele sfere kesarokrăieşti austromaghiarodacoromane, ne-aţi dat pe noi, republicanii hanseaţi, uitării, şi nu ştiţi cît de doritori suntem a avea ştiri bune din creierii Carpaţilor. Ce mai nou pe la dv.? Cum petreceţi? Noi, slava Domnului! trăim aicea la Baltica destul de liniştit; atîta supărare am, că Melpomene şi sără-sa Talia fac nazuri; iar eu altă putere n-am decît să le ridic templul tată-său şi mînii-sii. Dacă ar începe peana mea să scîrţîie cîtuşi de cît, mai că ţi-aş face o surpriză – să te comand la Budapesta cu Aradul, şi de acolo s-o luăm pentru trei-patru zile spre Vindobonna (dacă am pus un n de prisos, să mă ierţi; aşa sunt eu, galantom; mai bine las să treacă de la mine). Ce zici? – Aş avea un plan ingenios! Dar să-l mai lăsăm pentru peste vreo două-trei săptămîni. Pînă atunci, rogu-te, îndură-te cu o scrisoare, în care pe larg să-mi araţi impresiile d-tale din patrie: trebuie să le ai bogate. Ce face d. Costică? lucră? Ce vreme face pe la dv.? La noi aicea face cam răcoare, cam prea – lucru care mie nu-mi displace; ba, pot pentru ca să zic, din 764 I.L. CARAGIALE contra. Încă o dată, dorim ştiri bune de la dv. şi toţi pe toţi vă salutăm frăţeşte. Ergebenst, Caragiale [Travemünde,] 2/15 iulie 1909 Am găsit aici excelent iaurt – et je m’en donne; îi zic : maya Yogurth. Vezi adresa pe partea ilustrată. Ostseebad Travemünde Villa Maris. – Germania. Herrn Doktor Paul Zarifopol Sinaia, Villla Albuletz, Rumänien 282 [Travemünde, 17 iulie 1909] Stimate Domnule Doctor, iartă-mă că te deranjez prea mult: ce ştii despre ofensarea unui drapel maghiar, la Sinaia, în timpul vizitei Arhiducelui, sau mai nainte? Ce a fost în realitate? Unde şi cum s-a petrecut lucrul? Rogu-te, comunică-mi toate amănuntele de care poţi dispune: am neapărată şi urgentă nevoie să fiu cît mai amplu şi mai fidel informat. – Ţi-am mai scris alaltăieri, sper că ai primit carta mea. Aşteptînd răspunsul d-tale, îţi trimit pentru toţi ai voştri multe salutări de la toţi ai noştri. Al d-tale, Caragiale Ostseebad Travemünde Villa Maris. CORESPONDENŢA 765 283 [Travemünde, 28 iulie 1909] Stimate domnule Doctor, cînd d-ta primeşti aceste rînduri, eu mă călătoresc înapoi, spre casă, în Wilmersdorf, sătul de frumuseţile naturii, ale cărei farmece nu le pot pricepe, dar ale cărei lacrimi celeste m-au răzbit pînă la măduva oaselor; aşa ploi, cred că nici patriarhul, care de focul apei a născocit altă băutură, n-a pomenit. Mă întorc în atelier, la halatul meu: acolo, desigur, mă aşteaptă musa mea inspiratoare – Emma, cu minunatele ei zupe, cărora le-am dus o lună dorul. Tot acolo aştept vorbe plăcute de la dv. Pînă atunci, vă trimitem tutulor de la toţi de aici, multă sănătate. Să ne vedem cu bine, să dea Dumnezeu! Al dv. ergebenst, Car La Lipsia nu mă duc. Ce să fac singur acolo? Dacă eraţi şi dv., fireşte că nu lipsiam... (aud?) t.s.v.p. [Pe faţa c.p. ilustrate:] Această corabie este încărcată cu complimente pentru amicul nostru G. Matheescu: conţine mai mult decît „18 vagoane”. – Îi voi scrie îndeosebi peste cîteva zile. 284 [Travemünde, 31 iulie 1909] De la toţi tutulor multă sănătate! Pronia cu dv.! Cu regret părăsind serenissima Republică Lübeckană, vă trimit un salut frăţesc. Mă rentorc în Welthauptstadtul imperial, unde e, după 766 I.L. CARAGIALE ultimele informaţiuni, răcoare şi vreme frumoasă, şi unde aşteptăm veşti plăcute din creierii Carpaţilor. Al dv., ergebenst, Car [Pe faţa cartolinei:] Hoch! Hoch! Hoch!!! Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 285 Berlin W., [3 octombrie 1909] Stimate dle Doctor, nu te mira că nu ţi-am mai dat semn de viaţa: nevastă-mea d-abia acuma a scăpat de o foarte grea boală; de care am găsit-o trîntită la pat cînd m-am întors acasă acu vreo trei săptămîni. Pîn ce-am trecut cu toţii şi mai ales pîn ce-a trecut ea, numa Dumnezeu ştie. Acu slavă Lui, mergem spre bine. Vă dorim şi vă salutăm pe toţi. Pînă la revedere, vă urăm sănătate şi veselie la toţi. Devotat, Caragiale 286 [Berlin W., 12 octombrie 1909] Stimate domnule Doctor, am primit carta poştală şi cărţile, pentru care foarte mulţumim. Pe la noi, acuma, slava Domnului! mergem mai bine. Frau Director, deşi încă slabă, mai ales de nervi, poate umbla în trăsură şi pe jos cîte o jumătate de ceas; atîta numai că, dacă osteneşte, cade la melancholie şi la fel de fel de idei pesimiste. Să sperăm că încet-încet are să CORESPONDENŢA 767 treacă şi faza asta a convalescenţei. – Vă dorim şi v-aşteptăm cu multă dragoste. Mare bine mi-ar face un taifas de seară tîrzie, după atîtea necazuri! A filozofa e, de bine de rău, o mare mîngîiere, şi mare nevoie am de puţina mîngîiere. N-am lucrat pînă acuma nimic alta, decît am aranjat un volumaş de poveşti, pe care sper să-l public în tovărăşie cu Administraţia „Adevărului”. Dacă aş putea veni pe o săptămînă în ţara, ar merge uşor; dar nu pot lăsa casa pe grija copiilor, Frau Director avînd încă nevoie de congediu de la grijile administraţiei casnice. – Multe salutări de la toţi tutulor. Fiţi sănătoşi şi veseli! Al dv. devotat şi vechi prietin, Caragiale P.S. – Nu-i aşa că-n prost hal a ajuns biata slovă romînească? Ori eu m-am ramolit? – E prea-prea! Ce zici şi d-ta? Ce grozave testimoniuri de paupertate mentală! şi cu ce sfinţenie le înregistrează amicul d-tale S.! Traurig! D. Gusti – dispărut iar. Aici, vreme splendidisimă! Tocmai bine de plimbat pentru Frau Direktor. 287 [Berlin W., 16 octombrie 1909] Stimate dle Doctor, mulţumim Proniei că mergem tot spre bine. Îţi scriu astăzi pentru a te ruga să aduci negreşit: 1. Criticile lui Costică, dacă nu toate, măcar volumul cu Pesimistul de la Soleni; 2. Îndrumări1, de Zuiliu Dampfirescu; şi 3. dacă a apărut cît eşti d-ta acolo piesa cea nouă a lui Barbu, Viforul. Complimente tutulor. 768 I.L. CARAGIALE Pe aici, vreme nu se poate mai frumoasă. Te aştept cu mare nerăbdare, rămînînd Al d-tale ergebenst, Car Ai aflat, desigur, că amicul nostru Anatole se însoară cu o actriţa tinerică2. L-au ajuns blestemele lui frère Ange3. 288 Stimate domnule Doctor, Slava Domnului! la noi acuma totul e bine de tot. Cu voia Proniei, eu sosesc joi 15/28 oct. la 5.40 seara cu Expresul-Orient în capitala romînă, şi, de la gară, merg d-a dreptul la Vlahuţa în gazdă. Acolo, rămîn de joi seara pînă sîmbătă seara sau duminică dimineaţa, cînd mă pornesc spre Roman, de unde, după o zi de repaos, plec spre casă la Wilmersdorf. Dacă eşti dispus, n-ai vrea să vii să petrecem împreună cîteva ore în Bucureşti? În orice caz, aştept la Vlahuţa (Palatul Funcţionarilor, Piaţa Victoriei) o vorbă bună de la d-ta, chiar joi seara, dacă-i posibil. – Fiţi sănătoşi şi veseli toţi! Ergebenst, Caragiale Nu-ndrăznesc să-ţi spun ce bucurie mi-ar face să te văz pe peronul Gării de Nord joi, ca după buna noastră datină în Bayrischerbahnhof. De la toţi tutulor multe salutări. [Berlin W.] 10/23 oct. [1909], sîmbătă 289 Stimate domnule Doktor, adineaori, cu voia Proniei, am sosit în Penaţii mei, unde, mulţumesc Domnului, am găsit tot CORESPONDENŢA 769 bine. Ştiu că te afli în Leipzig. Mă grăbesc a te saluta şi a-ţi spune că te doresc foarte. Cînd ne vom revedea, îţi voi explica de ce şi cum n-am putut merge să-ţi văd familia la Sinaia – asta, spre părerea mea de rău. În ţara, aflu că, după plecarea mea, s-a făcut revoluţie pentru Ristache, care stă călare pe Carpaţi şi nu poate descăleca nici spre nord nici spre sud. Ieri, marţi, în Budapesta, au sosit pe urma mea, plecat de luni seara depeşi în care se spune că noaptea trecută au fost vărsări de sînge în Bucureşti şi mari turburări la Galaţi şi Brăila – după întruniri-monstre socialiste. Aflat-ai şi d-ta ceva? – Multe avem de vorbit. Cînd? În aşteptarea unor vorbe frumoase de la d-ta, îţi trimit multă sănătate. – Nu mă mai mişc de acasă; am mult de lucru. Ergebenst, Car [Berlin,] Mittwoch, 3 noiemvrie [1909], amiazi 290 [Berlin W., 3 noiembrie 1909] Stimate dle Doktor, Nu ştiu dacă mi-am exprimat îndestul de exact, prin carta mea de azi-dimineaţa, dorinţa ce am de a ne vedea, fiind totuşi împiedecat prin daraveri de a mă mişca din loc. Prin urmare, îţi mai adaog aceste rînduri, convins că lipsurile expresiei mele vor fi covîrşite cu prisos de înţelegerea d-tale, a cărei putere de pătrundere am plăcerea de a o cunoaşte. 770 I.L. CARAGIALE Rugîndu-te a constata însuţi de cîte ori, într-o proză romînă de primă aruncătură, nu poţi scăpa de de, te rog să mă anunţi îndată cînd să te aştept. Ergebenst, Car Miercuri seara Te aştept negreşit. 291 Stimate domnule Doktor, ard de dorinţa să ne vedem. Dacă nu eram legat acasă aşteptînd din moment în moment corecturi, te-aş fi călcat mîine, sîmbătă. Luni, am neapărată treabă acasă. Aşadar, imposibil să viu zilele astea. Celebrul Ristache a fost predat Austro-Ungariei sain et sauf. În schimb, fraţii sindicalişti au fost stîlciţi la Bucureşti, după ce şi ei au zdrelit destui poliţioti. Cînd ne vom vedea, îţi voi demonstra că ţiu recordul mişeliei eu – nu d-ta, cum te lauzi. Să scapi prin noroc este una; să fugi prin calcul este alta. Şi nu ştii cît m-am aplaudat marţi la B-pesta, aflînd telegrafic cele petrecute în ajun seara la Buc., după plecarea mea – via Vîrciorova... Dar, rogu-te, încă o dată, să ne vedem, cît de curînd: două nopţi n-or să ne-ajungă pentru importantissime comunicări. – Cînd îţi vin ai dumitale? Dă-le zor! Să ne vedem sănătoşi! De la toţi de aici pentru d-ta şi toţi ai d-tale multe complimente. Ergebenst, Car S-a zis odată de către poeţi că „lumea aceasta tiranilor s-a dat!”, eu zic: caraghiojilor! Trăiască dar caraghiojii1 – naţionali şi internaţionali! [Berlin,] 5.XI. [1909] CORESPONDENŢA 771 P.S. – Dacă mîine primesc de dimineaţa corecturi1, nu e exclusă posibilitatea de a ne vedea, de seara pînă a doua zi duminică, la 2. Te anunţ din vreme telegrafic. 292 [Berlin W., 6 noiembrie 1909] Stimate dle Doktor, cu bucurie aflu că foarte curînd ai d-tale iubiţi vor fi lîngă d-ta. Doresc întîi să ajungă acasă bine dispuşi şi voinici: meritaţi asta după sacrificiul îndelung al exilului voluntar; şi al doilea, doresc să am îndată ştiri despre fericita lor – sosire pentru ca apoi, după ce vă liniştiţi bine şi vă aşezaţi frumos, să punem la cale o convenire în toată regula, pe-ndelete, ca nişte laşi burghezi ce suntem, convinşi că noi nu suntem, ca alţii, chemaţi a reforma soţietatea şi a ne amărî existenţa cu grija veacului viitor şi cu ura veacului nostru. Şi de aceea, ţi-am trimis astăzi un Calendar romînesc pe 1910, ştiind că pe masa de scris a unui bun burghez, care mai des are nevoie a socoti cu zilele viaţa lui, decît cu veacurile progresul umanitaţii, trebuie să se afle totdeauna o astfel de cărticică. Rog pe Dumnezeu să n-ai a însemna nici una din zilele socotite acolo cu vreo supărare, fie cît de uşoară, şi tot aşa la anul şi la mulţi ani! Aşteptînd, la potrivită vreme, vorbe frumoase de la dv. toţi, vă sunt, cu toată frăţeasca dragoste, ce crez că mi-o cunoaşteţi, Ergebenst, Car P.S. – Am primit gazetele şi extractele asupra marelui incident bulgaro-daco-roman. Să iei pe unii şi să dai în alţii – lucru care l-au şi făcut acei caraghioji. La aşa cap, aşa chiulaf! 772 I.L. CARAGIALE 293 [Berlin, 6 noiembrie 1909] Ca să vezi cît de uşuratec s-a procedat de la-nceput şi pînă acum în toată daravera bietului Ristache, îţi alătur următorul comunicat, pe care mi l-a adus adineaori, după ce ţi-am expediat carta ilustrată, oficiosul „Universul”: Un comunicat al Ministerului de Interne1: „De la Ministerul de Interne mi s-a dat următorul comunicat: Doctorul Cristea George Stanceff, zis şi Racowski, a fost expulzat din ţara printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri din 2 iulie 1907. Născut la Cotel, în Bulgaria, la 29 august 1873, din părinţi bulgari, George Stanceff şi Maria Racowski, botezat de preotul Costa Petrof, a urmat clasele primare la Varna, gimnaziul la Gabrowa, iar mai tîrziu se află în Franţa ca bursier al ministerului instrucţiei publice din Bulgaria. A fost înscris în listele de recrutare ale comunei Cotel, ca aparţinînd contingentului 1893 şi a figurat pe aceste liste ca nesupus pînă la 1902. Părinţii lui au emigrat în Dobrogea pe la 1880, cînd Cristea George Stanceff avea şapte ani, aşa că nici părinţii, nici el, nu pot fi consideraţi ca cetăţeni romîni dobrogeni, deoarece nu se aflau în Dobrogea în ziua de 11 aprilie 1877, cum cere articolul 3 al legii pentru organizarea Dobrogei. De altminteri, doctorul Cristea George Stanceff a trecut frontiera romînă cu paşapoartele bulgare nr. 154 şi 406 în anii 1897 şi 1899; la 1894 a fost expulzat din Berlin ca supus bulgar; cu propria sa mînă s-a înscris tot ca supus bulgar, în regis trul de matriculare al Facultăţii de Medicină din Berlin; a luat parte la congresul socialist, din 1899, în calitate de delegat al Bulgariei. Chiar Înalta Curte de Casaţie, la 5 aprilie 1908, respingînd recursul făcut de doctorul Stanceff–Racowski, privitor la ştergerea lui din listele electorale, a constatat că acesta „s-a supus unei protecţiuni streine şi şi-a manifestat în mod constant şi neîndoios această intenţiune”. Deci, ca stare de drept, nu mai poate invoca cetăţenia: ca stare de fapt nu mai poate intra, necum stărui, în ţara, decît CORESPONDENŢA 773 „tolerat” de autoritaţi. Ţi-aduci aminte că i-am spus faţa de d-ta şi de d. Costică, să nu tenteze calea justiţiei [pripit]. Ce să le faci „tovarăşilor” dacă sunt capsomani şi vor să spargă zidul cu glava! Sănătate Car Despre acestea mai pe larg cînd ne vom vedea. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 294 Stimate dle Doktor, Ai primit desigur şi telegrama mea a doua, prin care te rugam să iei 3, nu 2, bilete. Dacă le-ai putut căpăta, răspunde-mi, te rog, la ce ceas e concertul. Dacă e seara, atunci venim cu un zug de peste zi, duminică. Venim trei bărbaţi. Nu te gîndi cum să ne găzduieşti. Am, o conditio sine qua non: merg la Sachsenhof. Am, după concert, tabiet. Of! şi de mult nu m-am dat la un pilsneraş cu eţeterale! Şi n-am să te las să mergi la culcare decît la ultima extremitate. – Aştept răspunsul d-tale cu ora precisă a concertului. Te anunţ prealabil de sosire. De la toţi de-aci tutulor de la Dv. multe complimente. Ergebenst, Car [Berlin W.,] Marţi, XI.9/27 X.[1909] 774 I.L. CARAGIALE 295 [Berlin W., 10 noiembrie 1909] Un document: „Iaşi, 6/11 oct. 1909 Iubite Caragiale, Îţi trimit volumul de poezii al Ririei, pe care dacă-l vei citi, cred că te vei convinge că este productul unui mare talent. Ca toate talentele, Riria însă întîlneşte o opoziţie înverşunată mai ales între piticii care nu pot îngădui ca mărimile să le arunce umbră. Oamenii de valoare ca Gion (cel mort prea timpuriu), Rădulescu-Motru, G. Panu, deşi din taberile cele mai deosebite, recunosc, întîietatea minţii Ririei. Te-aş ruga şi pe tine* să-ţi spui cuvîntul care va cădea ca o boambă pe capetele pigmeilor. Amic, A.D.X...” pentru copie conformă, Ergebenst, Car [Pe verso:] Îţi aduc şi d-tale volumul, pe care cred că te vei convinge... La revedere cu bine! Car Ristache se agită şi agită pentru moment în Budapesta. I s-a urît se vede ş-acolo. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 CORESPONDENŢA 775 * In cauda venenum. 296 [Berlin W., 10 noiembrie 1909] Stimate dle Doktor, Ţi-am depeşat în rîndul al doilea să-mi prinzi 3 locuri pentru duminică la Kam[m]ermusik Gewandhs. Contez pe ele şi, pînă la revedere, sîmbătă seara sau duminică dimineaţa, am onorul să vă salut cu sperarea că nu v-am supărat prea mult. Eu nu-ţi voi telegrafia de sosire. Dar, oricum, duminică dim. la 10–11 te calc. Îngrijeşte de belete. Să dea Dumnezeu să ne vedem cu bine şi să pitreşem frumos, coane! Al matali, Car Herrn Doktor P. Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 297 [Berlin W., 11 noiembrie 1909] Stimate domnule Doktor, Noi sosim sîmbătă seara în Bayrbhf, la 6.49. Al treilea este d. Cerna, tînărul poet-filosof, distins matematic şi mare meloman, care, alfîndu-se pe doi ani la Berlin, a binevoit, spre bucuria noastră să se-nsărcineze cu educaţia ştiinţifica a lui Luki. – Cum eşti d-ta acuma încă fără stăpîn, o să putem sta mai tîrzior într-un colţişor calduţ şi discret luminat la Sachsenhof, pe care de atîta timp îl doresc. D-ta ştii, mi se pare, că, en fait de paysage, mie nu-mi pare altul mai frumos pe lume decît o Stammtisch burghezească. – Să ne vedem sănătoşi şi cu bună dispoziţie împrejurul ei sîmbătă seara! Ergebenst, Car 776 I.L. CARAGIALE Am primit gazetele. Îţi mulţumesc. Pînă la sosirea mea, nu mai trimite. Pe unele le am „Adevărul”, „Ordinea” şi altele. La revedere cu sănătate. 298 [Berlin W., 17 noiembrie 1909] Stimate dle Doktor, mulţumesc pentru carte. Rogu-te, nu uita ce am vorbitără. Gusti pleacă, mîine, joi dim., prin Cerveneţ-Bordijeni, pe (sic) Bucureşti. Cerna e încîntat de petrecerea de la Lipsca. Eu am un guturai tătăresc. Aici vremuieşte: omăt cu aşezare, dar nu ger. Aştept nerăbdător o vorbă înţeleapta de la matale: nu ştii ce vreme de stat în casă la taifas avem aci. Fiţi sănătoşi d-ta şi toţi ai d-tale! tuturor de la toţi, viele Grüsse. Ergebenst, Car P.S. – Rogu-te, cînd vii, nu uita să aduci fartetul cu pricina de alaltăseară – să vedem: nu-i dăm de-ncheieturi pe-ndelete? [Pe faţa, c.p. ilustrate:] „Ştiinţa baza Veritaţii”. 299 [Berlin W., 22 noiembrie 1909] Stimate dle Doktor, îţi şpedez un mic transport de zaharicale, dorind să le guşti sănătos şi să-ţi placă şi d-tale cum mi-au plăcut mie. Vei recunoaşte, desigur, că bonbonul generalului ministru de război este, între toate, delicatisim. – Eu zac de guturai; nu sunt în stare să fac nimica, aşa mă necăjeşte. Aşa troahnă tătărască, de mult n-am mai pătimit. – Straşnic mi-ar prinde bine un taifas prelungit. D. dr. Gustea a plecat de joi dim.; pîn-acuma n-am de la dumnealui nici o CORESPONDENŢA 777 ştire. Bănuiesc că se află în Bucureşti, alergînd pe la-naltele locuri. Aici vreme urîtă – cu soare. Dar pe la dv.? – Cînd vii, găseşti aici toată colecţia „Vieţei romîneşti”, minus două numere, ce nu se mai găsesc. Să ne vedem cu bine. La toţi, de la toţi, călduroase salutări. Ergebenst, Car 300 [Berlin W., 30 noiembrie 1909] Stimate dle Doktor, Tot aştept vorbe frumoase de la dv. şi văd că nu soseşte nici o vorbuliţa. Sositu-ţi-au ai dumitale? Cînd să te aştept cu poftă de lafuri?1 Cum am pătimit de troahnă sunt capabil să stau cu d-ta la privighere cît pofteşti. Spune o vorbă. Tutulor de la toţi multă sănătate. Ergebenst, Car 301 [Berlin W., 3 decembrie 1909] Stimate dle Doktor, mi-au făcut mare bucurie ştirile ce mi-ai trimis; atîta numa mă mîhneşte că vizita dv. nu va ţinea decît cîteva ceasuri, pe cînd eu gîndeam să facem o privighere în regulă, ca nişte adevăraţi christiani ce suntem. Oricum, văd că-mi dai speranţa că vom putea pune la cale ceva mai fundamental. Cînd veniţi, vom dezbate împreună asupra problemei de itinerariu. Pînă atunci, mă prepar: mi-am 778 I.L. CARAGIALE cumpărat Reichskursbuchul cel nou. – Multe, multe, foarte multe avem de depănat. – Vă aşteptăm cu nerăbdare şi cu frăţeasca dragoste. Să ne vedem cu bine! Fiţi sănătoşi şi veseli! Ergebenst, Car De scris, nici pomeneală. Cheful mi-e mai întunecat ca vremea, care mai întunecată nu se poate. De şase ani de cînd sunt p-aici, aşa jos n-am mai pomenit barometrul – 730!! D. Dr. Gusti e în Iaşi. Să nu uităm a vorbi despre d-sa [Pe faţa c.p.:] Îţi trimit un articol, în foiletonul din „Adevărul” al dlui Costică. Excelent! Vei zice, sunt sigur, ca şi mine că d-lui şi-a mancat vocaţia; trebuia să se facă pamfletar, nu propagandist. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 302 [Berlin W., 8 decembrie 1909] Stimate domnule Doktor, Ne-aţi desperat! nu pot întrebuinţa un cuvînt mai potrivit pentru a vă arăta starea în care ne aflăm de alaltăieri aşteptîndu-vă din moment în moment. Cînd? cînd? cînd vom avea onoarea? Te rog, spune o vorbă categorică, bri omule! Pînă cînd să mai suferim, coane? Îţi păstrez pentru citit una perlă daco-romană finississimă: O minune-ntre minuni! Mai presus decît chiar cele 4 zile în Ardeal. Rogu-te, le ştii? Spune o vorbă Noi vă aşteptăm mereu. Ergebenst, Car CORESPONDENŢA 779 303 [Berlin W., 11 decembrie 1909] Stimate dle Doktor, am primit telegrama, care desigur s-a-ncrucişat pe drum cu a mea. Aceste rînduri ţi le scriu ca să-ţi declar că noi considerăm termenul de luni ca unwiderruflich. – Vă aşteptăm cu un dejun dacoromîn, adevărat care este. După masă, am pentru d-ta dulciuri literare finisime. – Adu-mi, nu uita, pe Duilă şi pe Gherea. La revedere cu bucurie! Ergebenst, Car Sîmbătă seara. 304 Stimate domnule Doktor, Dacă nu biruiesc cu masa şi cu o altă trebuşoară pînă la vreme, nu vă suparaţi că nu vă-ntîmpin la gară, vă rog frumos. Urcaţi-vă îndată într-un Bedag şi poftiţi la noi, unde sunteţi aşteptaţi cu multă, foarte multă frăţeasca dragoste de toată lumea d-aici. Veniţi sănătoşi! Ergebenst, Car [Berlin W.,] Sîmbătă, 11/XII.[1909] 305 [Berlin W., 15 decembrie 1909] Stimate dle Doktor, îţi mulţumesc pentru cele Două măsuri. Îmi pare bine că ai găsit acasă toate bune. Aici am primit îndată după plecarea d-tale o cartă de la Frau Doktor, 780 I.L. CARAGIALE care te vestea că nu trebuie să ai grijă de acasă şi că mai poţi rămînea. Nu mai era vreme, că mă suiam într-un auto şi te-ntorceam înapoi de la gară. „Universul” de astăzi afară de urmarea Viforului1, mai conţine şi o altă minune – ţi-o păstrez. – Ce organizăm de sărbători? N-ai fi de părere să pitrecem olecuţa? Am pornit la stricare de hîrtie. De m-o ţine tot aşa ca azi, apoi într-o săptămînă, scap de grije pe cinci. Aşa să am noroc! – Pe cît îmi pare, după scrisorile ce primesc, domnii de la „Viaţa Romînească”2 sunt destul de mulţumiţi de colaborarea mea; îmi cer să le mai dau ceva. Ce zici? Cum înţelegi d-ta asta? – De la toţi d-aci tutulor de la dv. multe frăţeşti salutări. Fiţi sănătoşi şi cu voie bună! Ergebenst, Car Aşa-i că zug D. 42 este hel mai fain din tăte? 306 [Berlin, 15 decembrie 1909] P.S. – Rog trimite-mi „Minerva” cu darea de seamă despre Viforul. Ergebenst, C Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 307 [Berlin W., 17 decembrie 1909] Stimate domnule Doktor, De subt sala Blüthner, după un conzert, am onoare să vă declar că Sinfonia IV a Babacului1 este, orice s-ar zice şi orice CORESPONDENŢA 781 s-ar face, una minune nentrecută; iar d. maestru Sigmund von Hausegger este un mare artist. Aşa conducere de orchestră mai rar. Fiţi sănătoşi şi veseli. Ergebenst, Car 308 [Berlin W., 22 decembrie 1909] Stimate domnule Doktor, Cu voia Proniei, sosim vineri după-amiazi: ori la 33, în Berliner Bhf*, ori la 43. în Bayr Bhf. Prin urmare, dv. aşteptaţi frumuşel acasă. Să ne vedem cu sănătate şi voie bună! Ergenbenst, Car P.S. – Pe aici vifor mare cu ploaie şi omăt. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 309 [Kecskemet, 26 decembrie 1909] Din Kecskemet scriu, mă rog frumos, în ţug, la domnu Doktor pentru o gratulaţiugne, respekkive complimenke la familie. Plecată slugă Car Doktor Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. Deutschland 782 I.L. CARAGIALE * Prin Halle. 310 [Berlin, 3 ianuarie 1910] Stimate domnule Doktor, pentru a mă scuza de tăcerea mea după ce aşa frumos am petrecut împreună, mi-ar trebui o coală de hîrtie ministerială, şi tot ar fi lucrul greu de aşternut în proză, fiindcă-i vorba de adînca mea stare psihică. Am fost melancolic şi ursuz ca o vită bătrînă obosită. Aşadar (à propos de vită, eram ameninţat să fac o călătorie de plăcere în Dacoromînia. Uf! amînată pentru o lună şi mai bine). Aşadar, zic, voi îndrăzni zilele acestea să viu a vă prezenta scuzele mele prin viu grai. Pînă atunci, de la toţi la toţi multă sănătate. Cu toată dragostea, Al dv. Car P.S. – Pastraţi-mi gazetele. Se spune în „Ordinea” că „Viitorul” a publicat o scrisoare deschisă a lui Garabet Ibrăileanu cătră Costică... E cazul să zicem: cine strică? cine i-a dat nas? – vorba răposatului Conul Alecu. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 311 [Berlin W., 5 ianuarie 1910] Stimate domnule Doktor, am primit „Viitorul” cu articolul lui Arţibur1. Încă o dată: cine strică? cine le-a dat nas? Eu ori d. Costică? Hei! de cînd îi tot tocam pe cap că are să se frigă cu băieţii „buni”. Dar, pesemne, aşa e scrisul apostolilor şi prorocilor după Christos. – Rogu-te îngrijeşte-mă de un bilet pentru 11 ianuarie, şi scrie-mi mai dinainte la ce oră fixă şi în CORESPONDENŢA 783 ce sală se dă concertul. Eu te anunţ la ce ceas vin la d-ta, sau la concert d-a dreptul, dacă e seara. – Conservatorii takişti au zdrobit pe liberali şi caprişti cartelaţi, la Bucureşti. – Mai multe din viu grai. Tutulor de la toţi multe cordiale salutări. Ergebenst, Car 312 [Berlin W., 8 ianuarie 1910] Stimate dle Doktor, iartă-mă că ţi-am căzut belea cu dorinţa mea de erudiţiune. Şi dumneata eşti un intelectual: trebuie să te jertfeşti pentru cultura şi propăşirea neamului! – D. Costică l-a stîlcit pe Garabet. Îţi trimit numărul „Adevărului”. Bravo, d. Costică! cred că l-a săturat pi arman! Aşa execuţie magistrală, mai rar! încă o dată: bravo, Costică! Bieţii generoşi! dacă le-o mai fi rămas un pic de ruşine! – Fiţi sănătoşi şi veseli! Pentru Frau Doktor, cu ocazia onomasticei, deosebite salutaţiuni. La mulţi ani cu noroc, sănătate şi voie bună! Ergebenst, Car Herrn und Frau Doktor Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 313 [Berlin W., 12 ianuarie 1910] Stimate domnule Doktor şi stimată doamnă Doktor, ajungînd acasă cu bine, nu pot să vă zic decît atîta: mulţumesc de graţioasa dv. ospitalitate şi nu mă-ndoiesc că mesia mea va 784 I.L. CARAGIALE fi încoronată de succes. Aşteptăm telegrama dv. şi vă salutăm toţi pe toţi cu frăţeasca dragoste. Ergebenst, Car Herrn und Frau Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 314 [Berlin W., 23 ianuarie 1910] Stimate dle Doktor, cu ajutorul Proniei, nădăjduiesc să viu marţi la Lipsca, cu rugămintea să mă gazduiţi pe o noapte, după ce mă veţi ajuta într-o daraveră mică la stabilimentul tipografic al lui Spammer. Pe aici, soare şi ger – foarte neplăcut lucru pentru mine, amator de moină şi de lumină moderată. M-a mişcat mult vestea despre simfonia boierului. Criticul e un moftangiu care vrea să-şi dea aere de om priceput. Pariez că o să plîngem amîndoi cînd om auzi această a zecea minune. Nu cumva se găseşte deja pentru piano? Ia cercetează. Ce ar mai fi să te găsesc cu caietul dinainte! La revedere marţi. Fiţi sănătoşi şi veseli toţi. Ergebenst, Car De la Costică am ştiri. Ţi le aduc. 315 [Berlin W., 2 februarie 1910] Gînd la gînd cu bucurie – zice o vorbă veche, d-le Doktor. Parcă vorbirăm noi alatăseară de Eroii lui Carlyle. Pe cînd vorbeam noi, iată, aci alăturat, ce apărea în „Universul”. CORESPONDENŢA 785 Ne aflăm în dîrdora mutatului. Frau Direktor mă tot goneşte la Lipsca. Ce să fac? Mă primiţi pentru o seară-două? Ţi-am trimis azi dim. pe Pătrăşcanu şi pe Le Vaillant. Să le citeşti sănătos! Tuturor de la toţi, viele herzlichste Grüsse. Ergebenst, Car 316 [Berlin W., 4 februarie 1910] Stimate domnule Doktor, Să te ferească Pronia de foc, de cutremur, de înec şi de mutat! orcîtă voluptate ar afla damele în mijlocul unor atari calamitaţi. Mulţumesc din suflet pentru telegrama de ieri şi pentru carta postală de astăzi. Viu, fără Luchi (însărcinat fiind dumnealui cu transportul cărţilor şi hîrtiilor), să vă cad belea pe două-trei zile, pînă miercuri, cînd Penaţii mei vor fi transportaţi – „fără nervozitaţi” – aud? – din Wilmersdorf în Schöneberg. Neptun, stăpînul talazurilor, şi Eol, starostele vînturilor, aibă grijă de familia şi de tarabuţele mele! ocrotească-le împotriva oricărei duşmănii a oarbelor elementuri! – că tare mi-e teamă de oscioarele familiei şi de-nchieturile mobilelor. Eu n-am bărbaţia, ca laş ce mă ştii, să asist la aşa încercare supremă şi deci viu să mă pun sub adăpostul prietinesc din Fichtestr. 13, todeuna aşa de graţios primitor. – Plec poimîine, duminică 6 febr. st. n. la 1 d.a. şi sosesc în Bayrbhf la 4. d.a. – care, multă aplecare aş avè pentru ceva de clavir, în bună căldurică – ceva de papa Joseph. Tot la el mi-e gîndul din zilele trecute. Că, drept să-ţi spun, stimate domnule Doktor, multe lucruri bune mi-ar fi plăcut şi mie, ca 786 I.L. CARAGIALE oricărui muritor, pe lumea asta, însă nici unul mai mult ca vorba pe d-asupra limpede, dar adîncă la înţeles. Să ne vedem cu bine luni! Ganz ergebenst, Car Ţi-aduc ceva de citit – bun. De miercuri încolo, cu voia Tatălui ceresc: [Cartă de vizită imprimată, cu noua adresă şi lipită pe scrisoare:] I.L. Caragiale Schöneberg bei Berlin Innsbruckerstr. 1. 317 [Berlin, 6/2 1910] Renunţ ghiveciul muzical. Costică telegrafieze sosirea. Salutări Caragiale 318 [Schöneberg b. Berlin, 11 februarie 1910] Călduroase mulţumiri şi salutări din Schöneberg Innsbruckerstr. 1... Atîta mai pot spune! Îmi vîjîie creierul de ciocănituri, de hîrîieli, de scîrţîituri de... etc. Fiţi sănătoşi şi veseli! De la toţi d-aici, tuturor de acolo, multe salutări. Mult îndatorat, Car Vă trimit un pachet cu exquisite dulceţuri literare. Gustaţi-le sănătoşi!. CORESPONDENŢA 787 319 [Berlin W., 12 februarie 1910] Stimate domnule Doktor, v-am eşpedat adineaori un pachet de bunataţi. Citiţi-le sănătoşi! – Pe aici e o vreme regretabilă, dacă ne putem exprima aşa. A nins, şi s-a fleşcăit după două ceasuri. Ţi-e milă de ciubote să le scoţi afară din casă. – Cînd să vă aşteptăm săptămîna ce vine? Am loc de găzduit fără necaz două persoane de familie. – Aşteptîndu-vă cu dragoste, batem cuie cu furie – Fiţi sănătoşi! Ganz ergebenst, Car Ce ziceţi de dezastrul „Generalului Chanzy”?1 Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 320 [Berlin W., 23 februarie 1910] Stimate dle Doktor, coada Comeatei1 a ajuns şi pe la noi de vreo două zile, pricinuindu-ne multă supărare cu călduri şi pîclă; s-a milostivit însă Pronia de noi păcătoşii robii ei şi ne-a trimis astă-seară o ploaie zdravănă să stingă pojarul; şi aşa, cum plouă afară şi bate vîntul, eu, cu perdelele lăsate, stau la masa me di brad2, şi zic în gîndul meu: unde e acuma d. Doktor aici, să-i tragem un taifas în halat şi-n papuci – călugăreşte! Am să mă pun la poliţa şi să citesc viaţa şi operele lui Budapeotaloţiu, în speranţa că trebuie să găsesc un rînd–două vrednice de subliniat: mă ştii ce pasionat vînător sunt; cu ce răbdare urmăresc, în vastul cîmp al publicisticei daco-romane, ceva bun de-mpuşcat. – Din ţara, nimic deosebit. Dacă aflu, nu voi lipsi 788 I.L. CARAGIALE să vă comunic îndată. De la Mihalache3 încă nu mi-a sosit scrisoarea anunţata prin telegramă. Îţi fac, în caz de vreo importantă comunicare, o scurtă dare de seamă. – Poate că-nainte de a pleca în ţara (peste zece zile), să ne mai vedem. – De la toţi tutulor multă sănătate. Cu frăţeasca dragoste Al dv., Car Cum staţi din muzică zilele astea? Comunicaţi, vă rog. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Finchtestr. 13 321 [Schöneberg bei Berlin, 28 februarie 1910] Stimate dle Doktor, rog: 1. Un taifas mîine seară, marţi; vreau să aud soluţia chestiunii etico-estetice; 2. Un loc tocma-n fund la Gewandhs pentru Gheneral-probe; 3. O primire cordială a paltonului meu la Hannes; 4. O pereche pantaloni de la jădanul din colţ; 5. O pereche ori două di colţuni di lînă prima pentru călătorie; 6. O mică seanţa muzicală acasă – pe alese, şi 7. Să vă găsesc sănătoşi şi bucuroşi la oaspeţ mîine seară marţi, (la ora 7 d.a.) sosesc în Berlinerbhf la 6.10. Dacă-mi poţi trimite un auto, eşti om di dzahăr. Ergebenst, Car CORESPONDENŢA 789 322 [Schöneberg bei Berlin, 3 martie 1910] Stimate dle Doktor, Rog studiaţi alăturatul document uman şi, neatins, pastraţi-mi-l pînă la revedere. Plec poimîine, vineri, tot prin Budapeotaloţiu – n-am ce-ţi face; sunt un om cu tabieturi şi belaliu la drum – nu-mi place să umblu la şabas1 pîn Galiţia cu scărrrrnăviile di jădani. Imediat după aceste rînduri, primeşti Ziarul – Coşbuc2, şi „Viaţa romînească” cu cele două articole dorite3 (Verax, Kautsky). Ramaneţi cu bine. Să ne vedem sănătoşi şi veseli. Al matali, Car Frau Doktor e rugată de la noi toţi să nu ne trateze cu refuz în privinţa vizitei atît de dorite. Poate veni cu amîndoi copiii. An Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 323 [Schöneberg bei Berlin, 3 martie 1910] Stimate dle Doktor, Adaog la cele de adineaori că ţi-am trimis şi ceva pe d-asu pra – o Chronică nouveau genre „Misterul din Strada Diaconeselor”. Citeşte-le pe toate sănătos, şi luminează-te şi vei fi! Pentru orice împrejurare, adresa mea: la Vlahuţa, Bucureşti, Piaţa Victoriei, Palatul Funcţionarilor. La revedere cu noroc şi sănătate Ergebenst C a r 790 I.L. CARAGIALE P.S. După o depeşă pe care am găsit-o acasă, d. dr. Gusti e în Bucureşti, unde mă aşteaptă nerăbdător. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 324 [Budapesta, 5 martie 1910] Stimate dle Doktor, în Budapesta este o căldură şi o frumuseţe de vreme cum numai o comeată poate aduce. Rugaţi-vă la Dumnezeu să nu vă ocolească acest minunat astru pletos, ca să puteţi, peste trei săptămîni mînca fragi şi cireşe proaspete. Să ne vedem cu sănătate. Al dv. serv, Caragiale Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 325 [Budapesta, 14 martie 1910] Stimate dle Doktor, permiteţi-mi, vă rog, a vă trimite, de pe malurile frumoasei Dunări albastre, un pachet de salutări pentru toată lumea din Fichtestr. 13. – Pe aici călduri straşnice, venite deodată... Pesemne, tot Comata: lucrează natura, draguţa. Mi se pare însă că trebuia să lucreze astă-iarnă, mai bine. Dar să nu mîniem Pronia! Tot e plăcută o comată măcar vara, dacă n-a putut veni iarna. Pe aici, lume, lume şi... Destulu-ţi-i atît. Pînă la revedere în curînd, iscălesc al matale îndatorat cu dragoste multă, Car CORESPONDENŢA 791 326 [Budapesta, 15 martie 1910] Stimate dle Doktor, Salut! Plec împreună cu aceste rînduri spre Teutonia. Multe minuni îţi aduc şi ţi-am trimis şi istorii. Să ne vedem cu bine. Ergebenst, Car 327 [Schöneberg bei Berlin, 17 martie 1910] Stimate Dle Doktor, am salutat ieri în faptul zilei, ca orice poet, patria lui Friedrich cel Mare şi a lui Martin Luther. Sunt acasă, slavă Domnului! Cînd ne vedem? Zi o vorbă frumoasă. Primit-ai nişte cărţi de la Bucureşti şi de aici? Şi încă mai am ceva pentru d-ta. Mîine, vineri, îţi expediez 200 M. Aş dori însă să ne vedem. Dacă cumva termin pînă sîmbătă seara ce am de lucru, poate viu duminică la Lipsca. Am văzut pe Costică. Vă trimite multă sănătate pregătindu-se a porni cătră dv. Fiţi sănătoşi şi veseli. Ergebenst, Car 328 [Schöneberg bei Berlin, 23 martie] Stimate dle Doktor, mă bucur că v-a fost spaima degeaba în privinţa boalei giupinesei. Noi vă purtam grozav grija, drept 792 I.L. CARAGIALE să-ţi spun. – Am primit carţulia franceză. Mer……! Împreună cu asta, îţi expediez Selecte a reputatul conul Alecu Odobescu (care mi se pare mai spălat decît toţi cei din dzilili ……… a scripturilor romîne), şi un „Universul” cu comemorarea lui Lueger1. După discursul lui Barbu, nu neglija să citeşti şi urmarea: incidentul Popovici–Săulescu. Une toute petite note gaia ne nuit jamais au payoage. – De venit eu la Lipsca, nici vorbă, nu mă pot mişca din loc. Dar, aşa, de’! parcă mi se pare că ar fi frumos să te porneşti încoace anume: să vii sîmbătă cît mai de timpuriu şi să pleci d-aci luni sau marţi. Am să-ţi cer un mare ajutor literar. O rog pe Frau Doktor cu profund respect să te învoiască. Fac din asta o chestiune de înaltă încredere ministerială. – Aştept dar vineri depeşa ce-mi va anunţa ora sosirii matale. Pînă atunci cu toată dragostea frăţeasca vă salutăm toţi pe toţi şi vă urăm sănătate şi voie bună. Aştept telegrama d-tale. Iscăleşte Ganz ergebenst Car P.S. Cînd ne vedem, adu-mi aminte să-ţi spun ceva despre …… Gusti. 329 [Schöneberg bei Berlin, 29 martie 1910] Stimate domnule Doktor, vremea trage a primăvară, zezonul rozelor şi al poeţilor; iar noi stăm aşa indiferenţi, fără să luăm un stimulant reconfortant. Care-va-s’zică, dacă nu suntem poeţi lirici şi nu preamărim umana înţelepciune, trebuie să renunţam la marile principii ale Revoluţiunii – la drepturile omului? Şi este oare un drept mai sacru pentru orice om decît dreptul la pitrecere? Tot aştept un semn de la d-ta, şi văd că nu-mi mai vine. CORESPONDENŢA 793 Cît despre speranţa de a te videa picînd în Innsbruckerstr, pe aceea am pierdut-o de mult! Aşadar, dacă nu-ţi fac trebuinţa deocamdată Dan şi volumul de poezii Vlahuţa, rogu-te, trimite-mi-le pentru cîteva zile: cel puţin să am cu [ce] mă mîngîia de uitarea la care m-ai osîndit. Ce bărbat cumsecade ai fi să mi le aduci în persoană! cum staţi din sănătate? În ţara bîntuie multe boleoniţe. Toţi nepoţii noştri sunt pojarnici. Fiţi sănătoşi. Să ne vedem cu bine. Ergebenst, Car Aflat-ai de marele dezastru din Ungaria în satul Octköruti, unde au ars într-o şură, la un bal popular, cinci sute de damezi? Ce ştiri de la d. Costică? Cînd vine? Cînd apare cartea? [Pe verso:] Pe Creangă-l ai şi d-ta. Rogu-te, trimite-mi, împreună cu Dan şi cu Poeziile Vlahuţa, şi pe Creangă. În schimb, ţi-am trimis pe Odobescu. An Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 330 Stimate dle Doktor, tare mi-a părut bine că d. Costică s-a hotărît în fine să vie a se spăla puţin în aerul nordic de rugina orientală. Să poftească sănătos! Îl aşteptăm cu frăţeasca dragoste. – Îndată ce am primit carta d-tale astăzi miercuri, ţi-am expediat suma reclamată prin mandat telegrafic, aşa că desigur pînă acum ai şi primit-o. Eu lucrez; asta însă nu ar împiedeca să stau o noapte întreagă de taifas, înainte de sosirea lui d. Costică. Aud?... A bon entendeur salut. Aţi înţelegut? Fiţi sănătoşi şi veseli. De la toţi la toţi multe complimenturi. Ganz ergebenst, Car 794 I.L. CARAGIALE [Wilmersdorf bei Berlin,] Mittwoch d. 17/30 III.1910 Întoarce te rog. Nu ţiu minte ce otel i-am recomandat lui Costică la Viena; în orice caz cred că era pentru a fi mai aproape de o gară oarecare. Dar nu cred să mai ţină minte nici el. Prin urmare, mai cu seamă cum îl ştim inconstant, să-l aşteptăm; desigur, a tras la un otel mai de vază, dacă are să stăruie la Viena mai multe zile. Îl invidiez. Tare mi-ar surîde o mică partidă vieneză; mai ales după doliul lui Lueger, tare lustige Leute trebuie să fie acolo! 331 Stimate domnule Doktor, mai întîi, te rog comunică iubiţilor dv. oaspeţi1 frăţeştile noastre salutări de bun sosit. Doresc să am cît de curînd veşti bune despre cheful dv. al tutulor, ca să mă bucur, nădăjduind că, în curînd asemenea, după ce le-o trece musafirilor oboseala călătoriei, să putem petrece cîteva ore plăcute împreună. D. Costică1 vine desigur cu un sac plin de noutaţi din Daco-Romînia. Vreau să vîr mîna mea nesaţioasa pînă-n fundul sacului, unde bănuiesc că stau cele mai preţioase dulciuri. Aşadar, nerăbdător, aştept comu nicări de la Leipzig. Din parte-mi, mă grăbesc a vă comunica – şi ţin mult să luaţi act şi notă de asta – că în Innsbruckerstr. 1. Hpt., oricînd, chiar fără prealabilă înştiinţare, pot fi găzduite destul de confortabil două persoane, ba aş merge şi mai departe – chiar trei, – cu condiţie numai ca aceste persoane să nu fie prea iconoame la vorbă şi taifas, lucruri de cari suntem, în mai sus-arătata locuinţa, totdeuna foarte ahotnici, – precum avem, credem, mai dinainte deplină cunoştinţa. Am primit pachetul cu cărţile; mulţumesc. CORESPONDENŢA 795 Multe şi mărunte avem de vorbit; şi-mi permit de pe acuma o înaltă şedinţa academică sub preşedinţa dlui Costică, singur în stare să conducă dezbaterile cu imparţialitate şi tact. Cum staţi din muzică în sezonul de primăvară? Mă rog, dacă vezi cumva, pe afişele Crystalului sau Battembergului2 numele de Marka Freya sau Lehmann-Hartstein3, aruncă o carte poştală la cutie. Pe aici am avut cinci zile furtună aspră şi-ngheţata; de azi-dimineaţa, soare cu dinţi, şi secetă grozavă! Pesemne, comeata, ca să ne asigure că nu ne va pîrjoli, se hotărăşte să ne prăpădească cu gerul. Fiţi sănătoşi şi veseli, şi nu ne daţ uitării! Pronia cu dv. şi cu noi toţi. Ganz ergebenst, Car P.S. Nu ar fi rău să-mi trimiţi într-un pachet Viforul. S-a tipărit; aştept două exemplare; ghici! pentru cine e unul din două? Viele Grüsse für Alle. Freytag d. 1-en Apr. 910 An Herrn Doctor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 332 [Schöneberg bei Berlin, 7 aprilie 1910] Stimate dle Doktor, am umblat ieri dim. foarte frumos; este un zug excelent. – Birul l-am plătit după cum ne-a fost vorba cu d. Vorsteherul. Din Arène n-am citit nimica; după atîtea paharuţe, mi s-au părut slovele prea mărunte. – P-aici, bine-pace: vremea e acoperită; dar nu se hotărăşte o dată să ne stropească. – Eu fac corecturi pînă deseară şi mîine m-apuc de scris. – Aştept cu multă dragoste pe musafirii noştri, pe cari toţi ai noştri îi doresc şi îi salută. – Cuminte ar face dumnealor, 796 I.L. CARAGIALE dacă nu vor să vie în gazdă la noi, s-o lase măcar pe Frau Doktor. Avem alături staţie de otomobile, cum ştii. – Ţi-am expediat o dată cu asta un exemplar Viforul. Citeşte-l sănătos. Ganz ergebenst, Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 333 [Schöneberg bei Berlin, 19 aprilie 1910] Stimate dle Doktor, slavă Proniei! am ajuns acasă frumos şi aci le-am găsit toate bune. – Ştiind cît de mult te fac să-ţi pierzi somnul şi liniştea marile probleme ale ghumanitaţii, mă grăbesc a-ţi expedia cartea teologului Drews. Deie Maica Aceluia despre care vorbeşte atît de puţin respectuos acest eretic să poţi recăpăta somnul şi liniştea d-tale atît de compromise de marea chestiune care agită borghejia teutonă. – Spune-mi, rogu-te, o vorbă plăcută despre cum mai pitreceţi, şi, pînă la revedere, primiţi toţi de la toţi d-aici multe salutări frăţeşti. Frau Direktor crede ca şi mine că aţi fi foarte de treabă oameni dacă v-aţi repezi, d-ta şi cu Frau Doktor, într-acoace, măcar pe două-trei zile. – Cînd să v-aşteptăm? Responde la-mine! Erg., Car E loc de găzduit convenabil pentru o pereche aşa de graţioasa ca a dv. 334 [Schöneberg bei Berlin, 24 aprilie 1910] Stimate domnule Doktor, îmi pare destul de rău că sunteţi necajiţi. Eu aveam de gînd să mă repez săptămîna CORESPONDENŢA 797 viitoare să vă mai văd şi să mai umblăm după cărţi vechi; dar acuma ştiu că n-aveţi chef de vizite. Sper că dr. Curschman va da de leac lui d. Costică, şi nu bănuiesc pe coana Sofia, pe care o ştiu femeie cuminte, să plece în ţara, pe atîta drum, pînă nu se tămăduie bine. Le urez la amîndoi grabnică însănătoşire, şi, pînă la revedere, vă trimitem tutulor toţi multe salutări. Erg., Car Mulţumesc pentru Posthandbuch. E o preţioasa publicaţie instructivă. – Pe Domnina1 o citesc săptămîna viitoare. Am citit pe Turghenef. Mare meşter! mare de tot. – Critica literară a lui Panu este elegantisimă. Aşa-mi place mie: scurt şi coprinzător. – D. Dr. Prof. Gusti şi-a citit lecţia de deschidere: şi dumnealui a fost coprinzător, dar pe cît spun gazetele, nu şi scurt. Vreo 2 ceasuri. Le temps ne fait rien à la chose. Rog ţine-mă în curent cu progresele convalescenţei pacienţilor noştri. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 335 [Schöneberg bei Berlin, 26 aprilie 1910] Stimate dle Doktor, bucurîndu-mă de cele ce-mi împărtaşiţi prin onorata dv. postală de azi-dim., mă grăbesc a vă răspunde că: 1. Aştept telegrama dv. îndată, cu arătarea ceasului cînd sosiţi în gară joi; 2. Veţi avea pregătit culcuş bun şi confortabil, după tabietul dv., la noi; 3. Vineri, prînziţi la noi cu tinerime daco-romană din branşele: ştiinţe, litere, artzi! 798 I.L. CARAGIALE 4. După prînz, aranjăm pentru plecare, – ori vineri d.a. la 2.25, ori sîmbătă la 2.40. Vă aştept cu bucurie, veniţi cu voie bună, şi Dumnezeu să ne deie la toţi sănătate. Aştept telegrama îndată. De la toţi tutulor frăţeşti salutări. Car Am pentru partida de plăcere, un plan, pe care, fără să mă laud, cred că-l veţi aproba cu aplauze unanime. Aşa să trăiesc! 336 Christos a-nviat! La mulţi ani cu toate fericirile! Caragialeştii Herrn Doktor und Familie Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 337 Schöneberg bei Berlin, 13 mai 1910 Stimate dle Doktor, am primit 200 M. Mulţumesc. Plec mîine, vineri, prin B-pesta. Să ne revedem cu sănătate şi voie bună. Îţi dau semne de viaţa din Capitala daco-romană. Complimente la toţi de la toţi. Pe aici căldură extraordinară şo pîclă. În fine, cometa începe să fie de ispravă. La revedere. Ergebenst, Car Dacă ai vreo comisiune p. Bucureşti, scrie-mi în timp de patru-cinci zile, la Vlahuţa, Palatul Funcţionarilor. CORESPONDENŢA 799 338 [Sinaia, 21 mai 1910] Stimate dle Doktor, cînd d-ta primeşti aceste rînduri, eu sunt, cu voia Proniei, acasă. Imediat ce sosesc, mă execut cu 200 M. Am trecut azi-dim., sîmbătă, prin gara Ploieşti, unde, sunt toate bune. Pînă la revedere, primiţi, vă rog, toţi cele mai călduroase salutări din partea devotatului dv. preten Car Acu, într-un ceas, mă pornesc cu Aradul spre Budapesta. Luni sunt acasă. Şi Dumnezeu cu noi! Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestraße 13 Hpt. 339 Schöneberg bei Berlin, 23 mai 1910 Stimate dle Doktor, graţie Tatălui ceresc, am scăpat de comeată şi am ajuns teafăr acasă, de unde numaidecît ţi-am expediat suma ştiută. Îţi mulţumesc încă o dată că m-ai îndatorat la nevoie, şi te rog să-mi răspunzi cum am face să ne mai vedem. De ce nu profiţi de prezenţa socrilor şi nu te repezi cu Frau Doktor măcar pe o zi-două aci? Tare aş dori să petrecem bine înainte de a mă pune la pedeapsa perdelelor lăsate şi şederii la masa mè di brad.1 Aştept o vorbă frumoasă. Tutulor de la toţi călduroase salutări. Erg., Car 800 I.L. CARAGIALE 340 Schöneberg bei Berlin, 27 mai 1910 Stimate domnule Doktor, cunosc vorba vechiă „cînd n-ai veste, bine este”; totuşi, ce să zic? parcă nu mi-ar displăcea să am o vorbă ş-un cuvînt de la dumiile voastre. Cum pitreceţi de cînd aţi rămas singurei? Cînd ne mai videm? Ce mai nou în Lipsia după cometă? Vă rog dar să vă pronunţaţi, şi în mod categoric: veniţi după promisie? Înainte de a mă aşterne pe lucru, aş dori să elucidăm împreună cîteva cestiuni prealabile, referitoare la Estetica belelelorlit’re. Aud. Tutulor de la dv. din partea tutulor de la noi multă sănătate. Erg., Car Frau Doktor e foarte dorită aici... dar, – cu părere de rău vedem – degeaba... 341 [Schöneberg bei Berlin, 31 mai 1910] Stimate domnule Doktor, cînd d-ta primeşti aceste rînduri, eu sunt pe drum, cătră Moldova: datoria mă calcă. Vineri Sf. Împăraţi, îi prăznuim la Roman. Marţea viitoare seara, cu ajutorul Proniei, voi fi înapoi acasă, unde nădăjduiesc să aflu veşti frumoase de la dv. Dacă pot, mă reped un moment pe la Ploieşti între două trenuri. În tot cazul, nu voi uita să heretisesc pe Costică de ziua lui. Pînă la revedere, pe care o doresc foarte, vă trimitem tutulor de la dv. toţi de la noi multe cordiale salutări. Cu frăţeasca dragoste, Al d-tale, Car CORESPONDENŢA 801 Uitasem: complimente călduroase de la Paul Bujor, pe care l-am văzut la Bucureşti. 342 Schöneberg bei Berlin, 8 iunie 1910 Stimate dle Doktor, Am sosit acasă, după multă pătimire de căldură, şi mă grăbesc a vă comunica multe salutări de la d. Costică şi consoarta. Aştept o vorbă de la dv. A bon entendeur salut. Am multe de comunicat. Cum o duceţi cu herbinţeala pe la dv.? Primita-i o cartă a mea din Roman? De la toţi tuturor multă sănătate. Cu dragoste, Car Am găsit o carte literară veche de mare valoare. Vei judeca însuţi. O giuvaerica. 343 Friedrichroda, 13 iunie 1910 Stimate dle Doktor, frumoasă o fi Turingia, n-am ce zice; dar inima mă trage tot spre miazănoapte. E frumos popo’anis mul, simpatici ţăranii, da; decît tot la cupeţii navi ga tori am să mă duc. N-am ce-ţi face! sunt viţa de idriot. Te aştept neapărat cătră sfîrşitul săptămînii. Depăşază-mi la vreme potrivită. Sănătate şi bucurie să dea Dumnezeu! Ergebenst, Car 802 I.L. CARAGIALE 344 [Berlin-Eisenach Bahnpost, 14 iunie 1910] Stimate dle Doktor, cu drept cuvînt Erfurtul se poate numi Ploieştii Germaniei, şi fireşte trebuie să fie mîndru de asta. Restaurantul gării de-aici (vezi ilustraţia) este ca şi al lui d. Costică, precum frumos a spus răposatul Conul Bogdan- Petriceico, „mai presus de orice critică”. Merită, aşadar, cu dinadinsul vizitat, ceea ce am făcut între două zuguri. – Nu uita, mă rog, că te aştept spre sfîrşitul săptămînii. Multă sănătate la toţi. Erg., Car La 3 d.a. sunt acasă. De-ar da Dumnezeu să dau de răcoare. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 345 Schöneberg bei Berlin, 26 iunie 1910 Stimate dle Doktor, urăm graţioasei Frau Doktor şi odraslelor dv. călătorie bună şi petrecere frumoasă în patria daco-romînă. D-ta, dacă mai stai şi nu prea ai treabă grabnică, n-ar fi rău să te hotărăşti a face cu mine un mic tîrcol de două zile pîn Harz. Ştii că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare, şi că prin urmare nu te expui la oboseală prè mare. Scrie-mi: cînd ai fi dispus să facem o mică recunoaştere prin Halberstadt, Gnedlinburg, Thale etc.? Pe odihnite, putem vedea tot în două zile. În orice caz, eu, după vorba d-tale, te aştept negreşit săptămîna asta. Fii bun şi-mi telegrafiază la vreme ora sosirii. CORESPONDENŢA 803 Pe aici avem, slava Domnului! răcoare plăcută, aşa că nădăjduiesc să n-am nevoie în curînd de vilegiaturare. Aştept o vorbă scurtă, dar frumoasă de la d-ta şi iscălesc. Erg., Car Dacă aceste rînduri mai prind în Lipsca pe Frau Doktor, o rog să transmită la Ploieşti frăţeşti salutări de la toţi d-aici la toţi d-acolo. 346 Thale (Harz), 2 iulie 1910 Stimate domnule Doktor, Pînă la revedere în Berlin, vă rugăm a primi din Thale multe complimente de la Caragiale – tatăl şi fiul (fără sf. duh) Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 347 Schöneberg b. Berlin, 5 iulie 1910 Stimate dle Doktor, poimîine joi, seara la 7, avem lume frumoasă la Abendbrot. Eşti rugat să pofteşti negreşit. De bună petrecere garantăm. Cu perfectă stimă, Dir. Car 804 I.L. CARAGIALE 348 Schöneberg bei Berlin, 10 iulie 1910 Ziua S-lor Apostoli Petre şi Pavel la mulţi ani cu sănătate, noroc şi veselie, pentru Paul şi Paulucă1 Zarifopol! Ura! Car Călătorie bună! Multe complimente acasă. 349 [Weinbiesnitz, 15 iulie 1910] Multe salutări de la toţi tutulor. G. Erg. Caragiale O specială strîngere de mînă junelui meu amic Pipifax. Herrn Doktor Paul Zarifopol bei Herrn C. Dobrogeanu-Gherea Sinaia (Rumänien) 350 [25 iulie 1910] Stimate dle Doktor, carta d-tale mi-a făcut deosebită plăcere, arătîndu-mi că te-a interesat caietul de marşuri teutonice. Marşul de care ţi-am vorbit zilele trecute (Fehrbeliner) nu există în acest caiet; dar, la pag. 12, îmi pare, găseşti marşul Herzog Braunschweig, pe care, adu-ţi aminte bine, l-am auzitără la Hildesheim anţărţ şi care ne-a plăcut atunci foarte mult. Despre ce parfum de loc şi de vreme se degajează din această lucrare, vom vorbi şi vom filosofa cînd voi avea plăcerea să mai stau de vorbă cu d-ta la un pahar într-o CORESPONDENŢA 805 noapte neguroasă de nord. Pînă atunci, de la noi toţi d-aici, la voi toţi de-acolo, cele mai frăţeşti salutări. Fiţi sănătoşi şi veseli! Să ne mai vedem veseli şi sănătoşi! Ganz erg. Car Adresa: Travemünde/Strand-Hotel. An I. Hwg. Herrn Doktor Paul Zarifopol bei Herrn C. Dobrogeanu-Gherea Sinaia, Rumänien 351 Travemünde, den 15/28 iuli 1910 Stimate domnule Doktor, Cu drept cuvînt, după a mè părere, a comparat poetul Mitică viaţa cu o mare stăpînită de furtuni, iar pe om, cu un corăbier aruncat pe valuri, şi, în sfîrşit, idealul, cu un far, a cărui lumină sclipitoare prin negura oceanelor să călăuzească pe sărmanul corăbier. Cunoscînd dispoziţiile d-tale de intelectual şi patima ce o ai de frumoasele invenţiuni poetice, îmi permit să-ţi alătur aci un far ideal, în dublu exemplar. Dă-le odraslelor dumitale aceste simbolice jucărele atît de ingenioase; să se joace cu ele în aşteptarea valurilor vieţii; şi spune-le din parte-mi acestor odrasle că le doresc să n-aibă niciodată prilejul a constata cît de apropiat adevăr a spus poetul Mitică aşa de pe departe. Şi aminteri, – eh! nun? – cum mai pitreceţi în creierii Carpaţilor? Tare aş dori ştiri mai pe larg de pe la dv. Aici la Baltica, după cîteva zile de ploi straşnice, avem, în sfîrşit, vreme strălucitoare; asemenea, după o săptămînă de Trompetaşi de Säkingen, am auzit astăzi şi uvertura de la „Zauberflöte”. Zice că o minune nu ţine decît trei zile. De patruzeci de ani auz uvertura asta şi astăzi mi s-a părut mai minune ca oricînd. – 806 I.L. CARAGIALE Îţi alătur asemenea o poezie, care mi se pare c-ar trebui intitulată Culmea eufemismului. Citeşte-o şi d-ta şi spune dacă n-am dreptate. Am tăiat-o din „Lupta” de la Budapesta (nr. 117/7/20 iulie 1910), părîndu-mi-se un capodoperă în genul ei. Doresc să aflu ce face d. Costică în privinţa chefului. Ce face cu publicaţia lui? S-a hotărît în fine să-şi ridice greutatea de pe suflet? – Rogu-te, dă-mi veşti frumoase. Cînd să sper că ne vom mai revedea în părţile de miazănoapte? – Dacă ştiţi ceva cancanuri, rog nu mă uitaţi; nu că sunt indiscret; dar mă-nebunesc după cronica delicată. – Ce temp’ratură aveţi p-acolo la munte? De la vale, mi se scrie că arde lumea. Ce să te mai întreb? Nu mai am ce deocamdată. Adăstînd răspunsuri la cele de mai sus, rămîn al vostru al tutulor, devotat pretin, cu potrivite călduroase salutări după vîrstă şi sex la toţi şi toate. Fiţi sănătoşi şi veseli! Dumnezeu cu voi. Car 352 [Travemünde, 3 august 1910] Stimate dle Doktor, sperăm că accidentul graţioasei d-tale Doamne nu a avut urmări prea neplăcute, şi aşteptăm să avem de la dv. confirmarea speranţei noastre. Dè! eu todeuna am spus tinerimii neastîmpărate că excursiunile prea îndrăzneţe sunt primejdioase. Dar cine m-ascultă? – Adresa lui Horică eu nu o am aci, şi e foarte complicată ca să ţi-o spun din memorie; dar m-am gîndit că o poţi căpăta de la „Luceafărul”, revista lui Tăslăuanu, din Nagy Szeben Ungaria, cu care poţi comunica din Sinaia comod. – Cînd s-aştept ştiri mai ample despre cele din Sinaia? Tutulor de la toţi multă sănătate. Erg. Car CORESPONDENŢA 807 Cred că poţi adresa d-a dreptul aşa: Redacţiei „Luceafărul”, pentru d. Horia N. Petrescu-Petra colaboratorul Revistei, Nagy Szeben (Ungaria) Herrn Doktor Paul Zarifopol (Villa Albuletz) Sinaia, Rumänien 353 Stimaţi Domni şi Doamne, Cu cele mai distinse salutări, venim a vă comunica, pentru eventualitate, că, de la primirea acesteia din partea dv., noi ne-am restabilit în penaţii noştri din Schöneberg b. Berlin Innsbruckerstr. 1. – unde am fi încîntaţi să primim veşti frumoase de la vila Albuletz. Să ne vedem sănătoşi şi cu voie bună. Al dv. devotat, Caragiale [Travemünde,] miercuri 28 iul./10 aug. 1910 Rumänien Herrn Doktor Paul Zarifopol Sinaia, Villa Albuletz 354 [Tambach, 21 august 1910] Hoch Thüringen! Viele herzlichste Grüsse von allen zu allen, und noch einmal, hoch Thüringen! Hoch! Erg., Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 808 I.L. CARAGIALE 355 [Leipzig, 23 august 1910] Încă o salutare În fuga mare De la Bayrbhf din depărtare Car Herrn Dr. Paul Zarifopol Sinaia, Villa Albuleţ, Rumänien 356 Stimate dle Doktor, N-am mai primit de mult veşti de la dv., de cari sunt todeuna doritor. Sîmbăta şi duminica fusei prin Austro-Bohemia – Teplitz-Karlsbad – şi aseară m-am oprit să mîi în Bad-Elster. Să strigăm cu toţii: Vivat Teutonia! Şi de trei ori Hoch! Primiţi toţi, vă rog, cele mai călduroase salutări de la Al Dv. ganz ergebenst Caragiale Cînd aveţi ceva de comunicat, scrieţi-mi la Schöneberg/Berlin, de unde nu mai mă mişc, avînd foarte mult de furcă.– Herr Dr. Gusti, Professor an der Universität, a trecut prin Berlin, mergînd la Norderney. Am văzut zilele trecute pe un bun prietin al nostru. Ghici, care? – mă rog spune-mi d-ta, care zici că eşti om învăţat, ce ţi se pare mai nostim: catîrul cu potcoave de aur, or nerodul urcat la măriri? Bad-Elster (Vogtland), marţi, 23 aug. [1910] Herrn Doktor Paul Zarifopol Sinaia, Villa Albuletz, Rumänien CORESPONDENŢA 809 357 [aug.-sept. 1910?] Stimate domnule Doktor, îţi înapoiez Ştiinţa şi credinţa1 cu mulţumirile mele. Ţi-am expediat Verzi şi uscate. Mă rog matale, aşa e că Iodoformul prea-foarte miroase? (ca să nu zic vorba care s-ar potrivi întocmai). Cum se poate un om sănătos şi de spirit, să afişeze astfel perversiunea sensului său olfactiv? Pfui! D. Luki a păţit cu macaroanele de la Mioricke şi de şlagzanele de la Seifert ceea ce a păţit şi amicul său d. Koki alaltăieri dimineaţa. De acu, trei zile geröstete Gedulde. Încolo, bine. Fiţi sănătoşi. La revedere. C a r Sonntag abend. 358 1 septemvrie 1910 Stimate domnule Doktor, cînd ai multe de spus, puţin poţi scrie. Mă aflu în aşa caz acuma cu d-ta. Mă mărginesc deci la o tablă de materii cu scurte lămuriri pe de lături. Să procedem metodic. A) despre lucruri 1. Telegrama cu dezlegarea enigmei d-tale muzicale, sper c-ai primit-o. Desigur, ai auzit inevitabila uvertură la un concert simfonic al lui Dinichiş (aşa zice că-l alintă cinevaşilea, care ţine la el). 2. Îţi trimit Fulga sau Ideal şi Real al răposatului meu amic Gr. H. Grandea. Citeşte-o şi fii bun de-mi spune dacă acest 810 I.L. CARAGIALE clasic nu e absolut modern, tot aşa cum toţi modernii sunt clasici. 3. Rogu-te, trimite-mi „Facla” cu articolul lui Costică1, şi dacă poţi, şi numerele privitoare la Cuza şi Iorga. 4. Vremea la noi prea bună, adică foarte luminoasă şi foarte uscată; prin urmare, de lucrat, nici vorbă: contactul cu Muza cere lumină mai puţin indiscretă şi oarecare umezeală. 5. Aici se zvonise cu multă larmă despre cîteva cazuri de holeră ivite în Spandau, apoi în Moabit şi chiar în Charlottenburg (oi, mamă!). Din fericire, s-a constatat că numai cei dîntîi doi bolnavi din Spandau au avut holeră muscălească autentică. Imediat au fost puşi la păstrare, unul chiar bine de tot, mai bine nici că se poate – acolo unde durere nu se află. Ceilalţi au avut numai mezelicholeră, provenită din Ham and Eggs – da, nu de găină, de muscă, – se-ntîmplă, la iuţeala. (Holera a fost adusă la Spandau de nişte mosafiri rosieni. Avis lui Costică.) B) despre persoane 1. Dă-i lui Cerna, rogu-te, – nu-i cunosc adresa – alăturata scrisorică. Din greşeala slujnicii, nu i-a sosit omului scrisoarea pe care i-o expediasem la plecarea mea spre Travemünde. 2. În privinţa dilemei ce ţi-am pus şi răspunsului d-tale neadequat, totuşi plin de pătrundere (catîr, filosofie etc.) te rog să rămînă vorba absolut numa-ntre noi. Nu e bine să mai ştie şi altcineva ce gînduri avem noi asupra unor aşa delicate chestiuni zoologice, încă nu îndestul de elucidate. 3. Ristache a trecut prin Berlin spre Copenhaga, la Congres. E sănătos şi vesel, şi tot cum îl ştii, apostol infatigabil. Poate să se-ntoarcă tot p-aci, dacă interesele cauzei sfinte nu-i poruncesc să ia altă cale. 4. Foarte mulţumesc pentru Libera Cugetare a d-rului Thiron. Ştii că nu sunt liber-cugetător; totuşi, nu-l pot îndeajuns admira pe acest mare om; şi o fac asta cu oarecare CORESPONDENŢA 811 mîndrie, fiindcă – deşi, ca om vechi, cred că efect fără cauză nu se poate, şi că acelaşi ce nu poate fi, în acelaşi timp, şi efectul lui propriu şi cauza lui însuşi (aud?) şi, astfel, cu părere de rău, nu pot fi monist-haeckelian fiindcă, zic, văd că într-o privinţa ilustrul d-tale profesor e de aceeaşi părere cu mine: „Prin libera-cugetare se cere revizuirea Constituţiei romîne” (pag. 7). Tocmai acuma îmi explic eu solidele baze ştiinţifice ale culturii dumitale. Se vede că ai avut, din tinereţe fragedă, de unde să sugi laptele ştiinţei. Fii mîndru de profesorul d-tale, precum şi el e mîndru de d. Prof. Haeckel! 5. Dacă ţii mult să prinzi pe Sache2, te-aş învaţa eu ce să faci; dar te ştiu tabietliu la pat; mi-e teamă că n-ai să poţi urma instrucţiunile mele. Oricum, iată: trebuie să-l pîndeşti, nu seara tîrziu, ci dis-de-dimineaţa, cînd îi dă afară ca să măture cafineaua. Aşadar ia-ţi într-o zi hotărîrea şi du-te de-l aşteaptă, la ieşire, pe la 6–7 ante meridiane: o să-l vezi, galbăn ca făclia de galbănă ceară, şi, văzîndu-l, spune-i, rogu-te, numai atîta, dar întocmai: „E greu viaţa, domnu’ Işpector!”, că ştie dumnealui de unde vine, din depărtări, vorba asta. Asemenea spune-i, după aceea, multă sănătate de la mine. Noi, slava Domnului, suntem bine şi ne bucurăm că şi la dv. merge frumos. Vă trimitem tutulor multe frăţeşti salutări şi dorim să ştim cînd ne mai vedem, spre marea noastră bucurie. Ganz ergebenst, Caragiale P.S. – Aştept corectura a doua pe cele două coale din urmă. Volumul (Schiţe nouă) apare peste vreo lună. Sper că n-are să se prezinte prea urît. Fiţi veseli şi sănătoşi! Dumnezeu cu voi! În momentul din urmă, „Lokal Anz[eiger]” de dim. aduce ştirea că, într-o hală din Bucureşti, o precupeaţa a picat trăsnită de holeră; că hala a fost înconjurată de oştire, distrugîndu-se spre dezinfectare toate mărfurile şi luîndu-se în păstrare toată lumea aflătoare acolo. Imediat apoi, ziarele 812 I.L. CARAGIALE romîneşti mi-au adus veşti despre cazuri bănuite, în Bucureşti, Iaşi şi Ploieşti, precum şi ordonanţele Primăriei, aşa de groaznice, încît cred că multă lume are să moară de spaima lor, înainte de ivirea holerei. Mă rog, ce-o fi adevărat din toate prăpăstiile gazetelor şi Municipalităţii? lămuriţi-mă şi pe mine. Numa Dumnezeu draguţul să ne apere de toate relele, şi de molimă, şi de reporteri şi de municipali! Care, care savant doctor ilustrisim are să descopere odată microbul şi leacul la cea mai vajnică boală ce bîntuie umanitatea – furoarea notorietaţii sau turba importanţei? 359 [Schöneberg b. Berlin, 8 septembrie 1910] Stimate domnule Doktor, îţi trimit „Luceafărul” cu o notiţa asupra volumului II de Amintiri al lui Panu. N-ar fi rău dacă ai cumpăra acel volum, care, precum se vede, promite să-ntreacă pe cel dîntîi. Ne trebuieşte. Vine iarna şi ştii d-ta cît e de plăcut, în nopţile acelea lungi, să ne cufundăm, uneori, pînă tîrziu în cercetări asupra literelor, scienţelor şi arţilor daco-romîne. Nu-ţi poţi închipui cît doresc o noapte de acelea! iarnă straşnică afară, primăvară blîndă în odaiţa şi mai ce? ghici!... o carte romînă... o carte interesantisimă... Adu numaidecît volumul! – Aminteri, ce mai veste-poveste pe la dv.? Aici, slavă Proniei, suntem bine. Dorind o apropiată revedere, vă trimitem la toţi viele herzlichste Grüsse. Erg., Caragiale În momentul acesta primesc carta d-tale, cu Cerna şi Flavian, iscaliţi alături. Nu-mi spui dacă ai primit Fulga, şi scrisoarea recomandată. Nu le-i fi primit? Sunt paraxin1 să aflu. Herrn Doktor Paul Zarifopol Sinaia – Villa Albuletz – Rumänien CORESPONDENŢA 813 360 [Schöneberg b. Berlin, 12 septembrie 1910] Stimate domnule Doktor, ori ai primit, ori n-ai primit o scrisoare recomandată prin care te rugam să-mi trimiţi revista „Facla” cu articolele lui Costică. Dacă da, trebuia să-mi trimiţi revista; dacă nu, trebuie să mi-o trimiţi acuma. Din această dilemă nu poţi ieşi. Primit-ai Fulga1 şi „Luceafărul?” Sănătate şi bucurie. Ganz ergebenst, Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Sinaia, Villa Albuletz, Rumänien 361 Stimate domnule Doktor, am primit cinci numere din „Facla”, între cari numărul 25, care mă interesează îndeosebi, nu se află. Nu s-ar putea, prin protecţia d-tale, să-l capăt mai degrabă? – Care va să zică, apreţiezi ca şi mine delicioasa operă a lui Grandea; îmi pare bine că ne potrivim şi de data asta la gusturi. – Nu te potrivi (à propos de potriveală) gazetelor romîneşti cu privire la cazurile de holeră din Germania; sunt toate mofturi, fantezii meridionale. – P-aici vreme admirabilă; după secetă îndelungată, astăzi avem o zi nu se poate mai plăcută; a plouat toată noaptea. Mă bucur că o să ne revedem; v-aşteptăm cu intenţiuni frumoase – o şedinţa solemnă la Sachsenhof, în simpaticul nostru Stammcolţ. – Gusti e în Berlin. L-am văzut de două ori. – Complimente lui Cerna şi lui Sache, dacă ai reuşit a-l prinde. – Multe, multe şi mărunte 814 I.L. CARAGIALE am să-ţi spun. Rogu-te, vino cu tot atîtea. Pentru toţi din Villa Albuletz cordiale salutări de la toţi ai noştri. Cu dragoste frăţeasca al dv., Car [Schöneberg bei Berlin,] Marţi, 7/20.IX.[1910] Herrn Doktor Paul Zarifopol Sinaia, Villa Albuletz, Rumänien 362 [sept. – oct. 1910?] Stimate domnule Doktor, Am primit colecţia „Faclei”. Bogdaproste! am primit şi cartele poştale. Aproposito de filosofie, Doamne-iartă-mă! dumneata ţi-ai uitat lătineasca; într-un singur cuvînt, faci trei greşeli: scrii propitius!... În loc de o trebuieşte ae; în loc de i din silaba a doua, trebuieşte u, şi în loc de s final, trebuieşte m; şi, astfel, philosophiae, stă, nu în dativ, ci, precumu-l indică înţelesul în cazul arătat, în genitiv. Rogu-te, dă la destinaţie alăturata fotografie, şi spune-i un cuvinţel dulce: cînd mai mă-nvrednicesc cu scumpa dv. vedere? De la toţi tutulor multă sănătate. Pronia fie-vă întru ajutor! G. erg., Car 363 [Schöneberg bei Berlin, 9 octombrie 1910] Stimate domnule Doktor, sunt literalmente desperat de taciturnitudinea d-tale. Un pianino elegant, posedînd cea mai CORESPONDENŢA 815 simpatică voce de salon, prevăzut cu duplă sordină, parcă-ntr-adins turnat pentru Haydn şi pentru atîtea alte venerabile peruci, aşteaptă cu nespusă impacienţa atingerea unor degete măiestre.– Aud?! – Vremea p-aici splendidisimă. Aşteptînd ştiri frumoase din culmile Carpaţilor, vă trimitem tutulor cele mai călduroase salutări. Ganz erg., Car D. Dr. Prof. Gusti e très affairé cu jubileul centenar al Universităţii Berolinense, măcar că, printr-o neiertată scăpare din vedere, aranjatorii solemnităţilor oficiale au uitat să-l invite personal. Închipuie-ţi! Eu lucru, încet-încet, să aduc şi eu micul, modestul meu prinos la altarul Thaliei naţionale. [tăietură din ziar]. Cînd s-aştept o veste de bucurie de la Breslau? Herrn Doktor Paul Zarifopol Sinaia, Villa Albuletz, Rumänien 364 Schöneberg bei Berlin Stimate domnule Doktor, tocmai cînd luasem pana să-ţi răspund la scrisoarea dumitale din săptămîna trecută, primii telegrama d-tale din Sinaia (luni seara, ieri). Azi, marţi dim., am primit şi scrisoarea d-tale de duminică 10/23 oct.; şi îndată ţi-am îndeplinit poronca. Ţi-am telegrafiat la Galbeni şi totodată ţi-am expediat 300 lei daco-romani la Bacău poste restante (telegrafic); căci, la Galbeni, mandat telegrafic nu se poate, neavînd staţiunea depozit de bani. Am calculat cu mersul treburilor în mînă şi am văzut (sper că nu m-am înşelat) că e mai bine la Bacău decît la Roman. În detaliu, îţi voi explica verbal cînd voi avea fericirea să ne revedem. Pînă atunci, te 816 I.L. CARAGIALE îndemn, nu te lăsa prea terorizat de fisc: nu un adaos de impozite poate determina de viaţa unui om... în sfîrşit, eşti destul de cuminte, ca să n-ai nevoie de nici o povaţa. Scrie-mi o vorbuşoară, cum staţi din sănătate; cînd ne mai vedem? Vă dorim destul, şi toţi pe toţi vă salutăm cu frăţeasca dragoste. Ganz ergebenst, Caragiale Dienstag d. 12/25 [octombrie]910 Multe, multe am să-ţi spun 365 [decembrie 1910] Bună dimineaţa tutulor! Mă-nchin cu plecăciune. Trec la Bucureşti – la Vlahuţa – unde rămîn trei-patru zile cel mult. Fiţi sănătoşi! Car 366 [Schöneberg bei Berlin, 27 decembrie 1910] Stimate domnule Doktor, Dorim cu nerăbdare ştiri bune, cît de pe scurt, de la Dv. toţi – a căror urmă v-am pierdut-o. Cu frăţeasca dragoste, Caragiale Prosit Neujahr 1911! An Herrn Doktor Paul Zarifopol gara Galbeni (Rumänien) CORESPONDENŢA 817 367 [Schöneberg bei Berlin, 28 decembrie 1910] Stimate domnule Doktor, nu ţi-am mai scris, fiindcă aşteptam zi după zi (cum trebuia să nădăjduiesc după ultima d-tale scrisoare) să aflu că ai pornit spre casă. Nu ştiam unde vă mai gasiţi – la Sinaia, la Ploieşti, la Galbeni, ori pe drum încoace. Alaltăieri, cu o zi înainte de a primi carta d-tale, ţi-am scris cîteva rînduri în două exemplare, unul adresat la Costică şi altul la Galbeni, că doar ţi-oi da de urmă. – Ştirea d-tale m-a supărat, drept să-ţi spun. Sunt deplin convins că aţi fost toţi atinşi de aşa-numita troahnă ploieştenească, influenza, lucru neprimejdios, dar destul de plicticos. Acum sper că nu va mai trece atîta vreme fără să ne ştim de rost şi că, în curînd, vom afla că sunteţi pe drum cătră Lipsca, unde pare-mi-se că vă priieşte clima mai bine ca la Ploieşti, care numai reputaţie de oraş sănătos nu are, şi unde se mănîncă prea mult, se respiră prea puţin şi nu se petrece deloc. Puţine îţi scriu; multe aş avea să-ţi spun. Pe aici, slavă Proniei, toate bune. Toţi ai noştri salută cu frăţeasca dragoste pe toţi ai voştri, urîndu-vă sărbători frumoase, sănătoase şi vesele. Aşteptînd răspuns plăcut, rămîn al d-tale ganz ergebenst, Caragiale Herrn Doktor Paul Zarifopol la d. C. Dobrogeanu-Gherea Ploieşti Restaurantul Gării CFR 368 [Schöneberg bei Berlin, 24 aprilie 1911] Christos a-nviiat! Stimate domnule Doktor, pînă să mă-nvrednicesc a primi o vizită a d-tale (pe care cu regret constat că o cam prea întîrzii), rogu-te, fă-mi o mare pomană filologică, şi anume: 818 I.L. CARAGIALE Ce înseamnă cuvîntul lătinesc treuga? Este un feminin singular, or un neutru plural? În nici unul din dicţionarele mele nu se găseşte. Probabil că e un cuvînt posterior clasicitaţii; vorbă călugărească, or administrativă medievală: treuga dei. Aşteptînd lămurire, mulţumesc anticipat şi te salut cu frăţeasca dragoste. Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 369 Stimate domnule Doktor, rogu-te, spune ceva Sir John Dunlop (Istoria poveştilor, basmelor etc) despre O mie şi una de nopţi? Unde le-o fi fost izvorul? Cînd şi cum au apărut în limbile europene? şi, în acestea, cari sunt cele mai însemnate versiuni? Dacă ai cîteva momente libere şi lucrul nu cere prea multă muncă, rogu-te, fă bunătatea a-mi da în romîneşte tot ce poţi afla, de care am mare şi urgentă nevoie. Ar fi şi mai frumos dacă ai pofti să-mi aduci chiar d-ta în persoană acele dorite notiţe, pentru care aş fi de două ori mulţumitor. Vă dorim sănătate şi petrecere frumoasă tutulor. G. ergeb., Caragiale [Schöneberg b. Berlin,] 7/V/911 370 Stimate domnule Doktor, am primit interesanta notiţa, şi mă grăbesc a-ţi mulţumi: e tot ce-mi trebuie. Tot nădăjduiam CORESPONDENŢA 819 că o să faci iconomie de 35 de pf. şi să vii în persoană; dar cu un risipitor ca d-ta, nu-i chip. Cum mergeţi cu sănătatea? Cum vi-i cheful? Eu am de lucru peste cap. Vorba ceea: nu intră şoarecul în bortă, şi-şi mai leagă tigva de coadă! Pe la noi, păclă cu furtună uscată. Pe la dv.? Dacă pînă sîmbătă isprăvesc un stoc de lucru, ca să pot răsufla o zi două, poate să viu pe la dv. à la fortune du pot. – Citesc în ziare că bietul Dr. Petru1 este grav bolnav. S-a depeşat după Korolenko şi după d. Costică. – Mai spuneţi-ne ceva plăcut. Aşteptînd, vă salutăm pe toţi, toţi. Cu frăţeasca dragoste Car [Schöneberg bei Berlin,] Marţi, 8/V [1911] Unde e d. Costică? Îi mai ştiţi de urmă? Mare bucurie ne-ar face să mai deie pe aici la-ntoarcere. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 371 Christos a-nviat! Stimate domnule Doktor, ce vreme e pe la dv., că pe la noi bîntuie mare hiţe cu gheviter. Eu sunt la canon în interesul cauzei naţionale: pînă peste vreo săptămînă nici pomeneală să mă pot mişca. Aşadar, ai face foarte bine să te repezi d-ta pe aici; şi mie mi-ar ajuta foarte mult să stăm oleacă de vorbă. – Cum bănuiesc eu, dv. aveţi în curînd să vă retrageţi iar în creierii Carpaţilor şi atunci iar nu ne mai vedem cu lunile. Cu toate astea, fiindcă eu o să am oarecare treburi prin Arad, sper că poate la ocazie nu te-aş chema degeaba acolo. Ar fi, cred, interesant pentru d-ta să cunoşti şi acele frumoase locuri. – Ce zici? să te aştept mîine, poimîine? Zi o vorbă frumoasă! fă o faptă laudabilă! 820 I.L. CARAGIALE Slava Domnului, suntem aici toţi bine; vă dorim sănătate şi bucurie tutulor. Al dv. plecată slugă, Car [Schöneberg bei Berlin], Duminică, 1/14 V. [1911] Ce mai ştiţi despre bietul dr. Petru? Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 372 [Schöneberg b. Berlin, 16 mai 1911] Stimate domnule Doktor, cînd primeşti aceste rînduri sunt orele 9 dim. trecute, miercuri 4/17. Te rog dar, hopa din pat, şi poftim la Bayrbhf, căci te aştept negreşit, fără vorbă. Am mare poftă de pitreşere. Aminteri, jurat, nu mai pot lucra nimic. Multe complimente la Frau Doktor şi odraslelor dv. din partea tutulor de aici. La revedere. G. ergeb., Car Marţi seara Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 373 [Schöneberg bei Berlin, 21 mai 1911] [O tăietură din ziar:] Sub titlul O vizită la Racovski, citim în „Romînia muncitoare”: CORESPONDENŢA 821 „Se ştie că un tovarăş ţăran, anume Lambru, stabilit acum la Ploieşti, a dat unui copil al său, născut astă-toamnă, numele de Racovski. Se ştie de asemenea spaima ce o provocase printre funcţionarii oficiului stărei civile şi stăruinţa lor ca tovarăşul nostru să renunţe la numele ales. Totul a fost în zadar, căci în cele din urmă a trebuit să i se libereze certificatul de naştere cu numele «Racovski»“. Duminica trecută, un grup de vreo 25 tovarăşi au vizitat pe micul «Racovski», făcînd o călduroasă manifestaţie de simpa tie atît lui cît şi tatălui, tovarăşul Lambru, care în entu ziasmul lui pentru tovarăşul Racovski spunea că ar fi fericit dacă tovarăşii noştri cari vor mai avea copii le vor pune numele acesta, atît de înspăimîntător pentru oligarhia romînă. [Subliniere a lui Caragiale cu creionul roşu.] Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 374 [Schöneberg bei Berlin, 21 mai 1911] Stimate domnule Doktor, am primit caieturile expeduite: îţi mulţumesc foarte. Sunt în dispoziţii destul de urîte de cînd m-ai părăsit. Mi-e silă şi de lumină şi de zgomot şi de tot. Dacă aş putea lucra or dormi măcar! Dar nu sunt bun nici de una, nici de alta. Fiţi veseli şi sănătoşi. La revedere. G. ergeb. Car Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestr. 13 822 I.L. CARAGIALE 375 Stimate domnule Doktor, sunt foarte doritor să capăt despre cheful dv. veşti frumoase. E cam de mult de cînd nu mai m-aţi onorat cu o cît de micuţa comunicaţiune. Ce gînduri aveţi? Din gazete aflu că d. Costică s-a şi instalat la Sinaia. – Cumnatu-meu Zlatku se află în Berlin cu familia. El pleacă mîine, joi; cocoana cu băiatul mai rămîn la noi. – De ce nu vă repeziţi şi dv. pînă p-aici? D. maëstro Nottara ne stă bucuros la dispoziţie pentru o şedinţa de sonate. – Ai? – Aş fi tare ahotnic să încercăm ceva de Haydn. De păcăleală, nu avem teamă. Nevastă-mea se plînge că Frau Doktor a uitat-o cu desăvîrşire, şi mi se pare şi mie că are dreptate. – În aşteptarea unui răspuns plăcut, vă trimitem tuturor toţi multe salutări distinse. G. erg. Car [Charlottenburg,] 7/VI/[1]911 376 [Schöneberg bei Berlin] Stimate domnule Doktor, eu mîine, miercuri dim. 9.20, plec, prin Dresda, la Karlsbad. Vrei să fii băiat de zahăr? Urcă-te în zugul direct Leipzig-Karlsbad, 9.30 Uhr früh, la Dresdnerbhf. În Dresda vino de-a dreptul în Speisewagen, unde mă aflu declarat în permanenţa. O cură de trei zile la Karlsbad, împreună cu Domnii Dr. Vaida1 şi G. Coşbuc, cred că ne va prii. Nu mă-ndoiesc că graţioasa Frau Doktor îţi va CORESPONDENŢA 823 da consimţămantul marital, deoarece aci nu e vorba decît de sănătatea d-tale atît de scumpă familiei şi amicilor. Multe complimente tutulor de la toţi. Ganz ergebenst, Car Marţi amiazi, 31/V/13/VI 911 P.S. În Karlsbad avem probabil sorţi să aflăm şi alţi simbatrioţi... Arra! coane. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Fichtestrasse 13 Express, Eilbate 377 Berlin, 17/6. 1911 Dau consultaţiuni gratuite deseară ora 7 la Hannes Pfungstaedterius. Salve. Mitică 378 [Schöneberg b. Berlin, 19 iulie 1911] Stimate domnule Doktor, on en revient toujours... şi, aşa, ne-am hotărît să mergem tot la Travemünde. Sperăm să plecăm luni 24 dim. Dv. cînd vă porniţi? Ne mai vedem? Nu voiţi să vă repeziţi un moment încoace? Tare plăcut ar fi pentru noi. – În orice caz, vă urăm călătorie bună. Umblaţi sănătoşi şi veseli! Multe călduroase salutări frăţeşti tutulor Ghereştilor. Să ne ajute Dumnezeu a ne revedea cu bine! G. erg. Car 824 I.L. CARAGIALE P.S. – Din cînd în cînd, un cuvinţel, cu veşti frumoase din creierii Carpaţilor, ar înveseli ţarmii Balticei. Îl vom aştepta totdeauna cu multă dragoste. Sănătate! Car Ştii, desigur, ce este „o liră polichromă”; poftim acuma şi o polifonie de culori [tăieturi din ziar] etc. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Kaiserin Augustastr. 31 379 Ce-mi tot vorbeşti dumneata, stimate domnule Doktor, de civilizaţie şi de victimele ei! eu am un proverg, mă-nţelegi: măgarul, să-l potcoveşti cu aur şi să-i pui samar cu diamante, armăsar arăbesc nu se face; el, tot el rămîne şi din ce în ce tot mai el! Şi acum, ai p’ţintica răbdare... Calevru, i (grecesc) = papuc de strapaţ, pantof de casă grosolan, făcut dintr-o cizmă sau gheată, căreia i se taie cît mai jos căputa fără multă grijă de simetrie sau estetică. Isnaf, i (turcesc) = petit bourgeois, negustoraş de mahala, meseriaş. Trivoga, e (rusesc, probabil) = semnalul de alarmă al trompetei. Exemplu (ca dintr-o novelă poporanistă): „Cum a auzit trivoga pojarnicilor, şi-a vîrît isnaful labele-n calevri şi a dat fuga să vază unde e foc”. Poimîine, luni, 24, dim., plecăm cu ajutorul Proniei. De atunci încolo, pînă la alte comunicări, adresa noastră este: Ostseebad Travemünde-Strand Postlagernd. CORESPONDENŢA 825 Umblaţi sănătoşi! petreceţi frumos şi cuminte! Aduceţi-vă cîteodată aminte şi de noi! Să ne vedem cu bine! G. erg., Car [Schönebereg bei Berlin, Innsbruckerstr. 1] Sîmbătă, 9/22/VII/911 P.S. – Costică primeşte „Facla”. Dacă găseşti din cînd în cînd numere aruncate, rogu-te, trimite-mi-le; ştii cît ţiu să mă lămuresc asupra marilor chestiuni cari preocupă umanitatea. Fii sănătos! Herrn Dr. Paul Zarifopol Sinaia, Villa Albuletz, Rumänien 380 [Schöneberg b. Berlin, 22 iulie 1911] Frau Doctor şi Dom Doctor, Am plecatără. Încă o dată, la mulţi ani cu toate fericirile! Vă mulţumim cordial de ospitalitate şi contăm negreşit pe vizita Dnei Doctor şi Drei Doctor, cît se poate mai curînd. Ramaneţi sănătoşi şi la revedere. Pîine şi sare nu mai mîncăm împreună, dacă Dna Doctor nu se ţine de vorbă. Ai dvoastră îndatoraţi musafiri Caragialeştii toţi Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, Kaiserin Augustastr. 31 826 I.L. CARAGIALE 381 [Travemünde, 11 august 1911] Stimate domnule Doktor, Cînd dv. primiţi aceste rînduri, noi suntem întorşi acasă în Schöneberg. Am dori ştiri plăcute din Sinaia, cari ne lipsesc cam de multişor. Am să-ţi spun ceva care întrece orce închipuire, şi ştii că fără docomenturi nu mă pronons niciodată: să vezi purtare de măgar potcovit cu aur! – Ce mai nou prin creierii Carpaţilor? Multe salutări frăţeşti tutulor d-acolo de la toţi de-aici. Fiţi veseli şi sănătoşi! Să ne mai vedem cu bine! G. erg., Car 382 Stimate domnule Doktor, ai să te miri văzînd de unde primeşti această cartolină; dar – ai p’ţintica răbdare! – ai să te miri şi mai mult peste două zile văzînd de unde primeşti încă una. Am fost, precum ţi-am mai spus de multe ori, un copil neastîmpărat, samanţa de idriot, vecinic doritor de alte orizonturi. Vă salut pe toţi cu frăţeasca dragoste şi vă doresc foarte. Fiţi veseli şi sănătoşi! G. erg., Car Sîmbătă, 13/26 august [1911], Budapesta Herrn Doktor Paul Zarifopol Sinaia, (Villa Albuletz) str. Take Ionescu CORESPONDENŢA 827 383 Stimate domnule Doktor, Cu mare bucurie vă aşteptăm, cu atît mai mare cu cît, pe cît miros eu, aduceţi cu dv. şi pe Ghereşti. Să poftiţi sănătoşi! P-aici toate bune, slavă Domnului! atîta numa e rău, că eu merg tare greu cu lucrul. Vai de oasele mele! nu-mi găsesc astîmpărul; mă aflu exact în starea în care era Costică (acuma îi crez), cînd se canonea să fete Neoiobăgia lui. Şi, barem, el a fătat-o viabilă; mie tare mi-e frică să nu scot vreo lepădătură... Apuff! Aduceţi, mă rog, desaga plină de impresiuni dacomoldoromîne: am să-mi permit a o scotoci pînă-n fund; foarte ahotnic sunt. Cu nerăbdare de a vă revidè, Al dv. g. erg., Car P.S. – Mulţumesc lui Costică pentru cartea trimisă – Kautsky-Gherea. E excelentă. Sîmbătă, 11 nov./29 oct. 911 384 [Schöneberg bei Berlin, 11 ianuarie 1912] Anul nou cu bucurie Şi cu toate ce doriţi! Mulţi ani Domnul să vă ţie Todeuna fericiţi! Car 1912 [Tăietură din ziar:] Fremde in Berlin!1 In der Pension Herzberg sind der Majoratsbesitzer Karst mit Familie aus der Provinz Posen, der 828 I.L. CARAGIALE Universitäts Professor Dr. Gusti mit Gattin aus Mailand, der Landrat Dr. Weissmüller mit Gattin aus Trier und Konsul Nicorianu mit Familie aus Valparaiso (Chile) abgestiegen. 385 Schöneberg bei Berlin, 9 februarie 1912 Lieber Herr Doktor, Doresc mai întîi să vă găsească rîndurile acestea sănătoşi şi voioşi. Alaltăieri, mi-am făcut plăcerea – ştiindu-te iubitor de marfă proaspătă primisima, – să-ţi şpedez prin poştă o bunătate, o frumuseţe: Disertaţiunea junelui Doktor (lipscan) Horică1 despre preaumilitul d-tale preten, Herr Direktor. Mă cunoşti ce vanitos sunt, pe de o parte, şi, pe de alta, ce pasionat după critica modernă... Ah! iubeşte-mă, dar nu intra, mă rog frumos, ca într-un dulap de lemn, în sertarele unde se ascund măruntaiele mele, căci asta, mă rog frumos, mă doare. – Te doresc mult, lieber Herr Doktor. Cînd? cînd ne mai vedem? În această epocă de analiză ştiinţifica, mă simt tare ahotic de a face cu d-ta o bună promenadă aristotelică – ai p’ţintica răbdare! – nu în grădinile lui Akademos, ci într-un calduţ gemütlich colţişor la Sachsenhof! of! of! şi iar of!... Iartă-mi acest acces sentimental! Nu ştii cît de emoţionat sunt, cît sufer de palpitaţiuni în preajma aniversării mele. La potrivită vreme vom vorbi despre acest eveniment „cultural” şi d-ta ştii că eu cînd vorbesc, vorbesc cu documente... Le am, sistematic aranjate în dosar: or să-ţi placă, sunt sigur. – Tare m-a fript Vlahuţa scriindu-mi cum aţi petrecut împreună fără mine. – Vă îmbrăţişam frăţeşte toţi pe toţi. Al d-tale g. ergebenst, Car CORESPONDENŢA 829 P.S. – Să nu uit, fă-ţi pomană, trimite-mi de la Gh. Mateescu (să se-nsărcineze fireşte el cu expedierea) 3 kilo (zi trei) de halva prima primisima, – cît se poate mai bine împachetată şi mai degrabă. Îl salut din depărtare pe bravul marinar călare. Freitag d. 9-en febr. (27-en ian.) 1911 (sic). 386 12.2.1912 Herzlichster Dank an alle Caragiale Dr. Zarifopol Sinaia 387 [Schöneberg bei Berlin] Stimate domnule Doktor, scrisoarea d-tale de alaltăieri, miercuri, pe care o primii acuşica, vineri, d.am., m-a încîntat superlativ, aşa că n-am mai avut răbdare să vă ştiu sosiţi acasă, şi am întrebuinţat scînteia electrică, – robită de geniul uman (o! Prometoïs!) după atîtea mileno-seculare nazuinţe (puah!) – pentru a vă saluta pe drum la pornirea dv. din Nordwestbhf. Salut pe binefăcătorii! pe eroii umanitaţii! pe născocitorii zugului şi telegrafiei! Onoare lor! – Dar numai cu o telegramă nu mă pot mulţumi. Viu dar printr-aceasta a vă saluta, eu, cel dîntîi, după Hausmeisterul dv., la intrarea voastră triumfală în Penaţi – pe cari bănuiesc cît i-aţi dorit atîta îndelungă vreme – ca nişte dacoromîni denaturaţi, ce vă cunosc. Rog Pronia, dle Doctor, să vă abată din calea oricărui necaz şi să reverse asupra casei dv. toate bunataţile şi harurile sale! 830 I.L. CARAGIALE Stimate domnule Doctor, mare bucurie e la noi, că iarăşi în sfîrşit ne aflăm cu toţii mai aproape, şi iar o să ne vedem. Timpul şi spaţiul sunt nemărginite; pentru aceasta, multe spirite înalte au tăgăduit că timp şi spaţiu ar exista în realitate, nefiind mensurabile şi pipăibile; că sunt, aşadar, numai un mod de pricepere, al minţii omeneşti, că sunt adică nişte idei înainte de orice experienţa. Eu, nefiind dat la carte, nu ştiu ce să zic despre timp şi despre spaţiu, despre aceşti doi fraţi gemeni, fără mamă creaţi. Mă mulţumesc a zice că aşa a vrut Dumnezeu Atotţiitorul. Dar cît despre cheful meu, cînd e vorba să revăz pe un prietin, fără pereche nici preţ ca d-ta, te pot asigura că este incomensurabil, dar pipăit. Te poftesc aşadar ca numaidecît să laşi în pace pe iubita d-tale şi a noastră Frau Doktor, să-şi vază de dereticat şi să pofteşti aici, unde avem de vorbit multe – am docomente! Aşteptînd telegrama d-tale, te anunţ că nu viu să te-ntîmpin la gară. Îţi explic atunci de ce. Vino d-a dreptul orcînd. Te aşteptăm cu mare plăcere şi cu mult dor. Al d-tale vechi şi devotat preten, Caragiale Nici o scuză nu se admite decît comunicată verbal. Multă sănătate de la toţi pentru Frau Doktor şi pentru odrasle. Vineri seara, 10/23 febr. 1912 Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig, 31 Kaiserin Victoria Augusta Str. 31 388 Stimate domnule Doktor, ieri am primit din partea Domnului Costică două pachete pline – unul cu toate felurile de bosmagi, şi altul cu o bucată de halva primisima, de CORESPONDENŢA 831 dimensiuni gargantueşti. M-am grăbit a-i mulţumi; dar, fiindcă d-tale îţi datoresc inspiraţiunea lui d. Gherea, iată nu lipsesc a-ţi aduce printr-aceste rînduri cuvenitele cordiale mulţumiri. – Ce mai veste de la ai d-tale? cînd îţi pică? – aici se află d. profesor D. Gusti cu familia, cu care ne vedem; asemene se află şi d. Tzigara Samurcasiu. Cînd vii, ţi-i pot comanda. Avem vreme plăcută – tocmai bine de stat în casă, la taifas. Un teanc de publicaţiuni pline cu minuni te aşteaptă – vom spicui în această grădină mirifică spre a compune un buchet demn de a sta pe altarul muzelor dacoromane, draguţele! Cum vezi pe Frau Doktor şi pe d. Koki, comunică-le, rogu-te, din partea noastră cele mai distinse salutări. La revedere. G. erg. Caragiale [Schöneberg bei Berlin,] 14/27/II.1912 [Pe faţa c.p.:] P.S. Cînd vii, adu-mi, te rog, dacă-ţi pică sub mînă, fără multă bătaie de cap să le cauţi, toate numerele din „Viaţa romînească”; mai ales de cele patru cu povestirile lui Hogaş, aş avea nevoie – dar nu urgentă. Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig 31 Kaiserin Victoria Augusta Str. 389 Stimate domnule Doktor, Am intrat la grijă: ce-i cu tăcerea d-tale? Sositu-ţi-au ai d-tale iubiţi? Sunteţi voinici? Mă rog matale, răspunde-mi printr-un cuvinţel, că am mare neastîmpăr. 832 I.L. CARAGIALE Am mai căpătat docomente noi – ai p’ţintica răbdare! Aştept un semn bun şi sunt Al dv. G. erg. Caragiale [Schöneberg bei Berlin,] 4/III/1912 Herrn Doktor Paul Zarifopol Leipzig 31 Kaiserin Auguste Victoria Str. 390 [Schöneberg bei Berlin] Stimate domnule Doktor, mai întîi multe distinse cordiale salutări pentru Frau Doktor şi pentru Herr Koki, despre a căror fericită sosire ne-am bucurat foarte. De joi d.a. încep să te aştept. Socrat Barozzi este aici: cît e Luki la şcoală, Socrat cîntă din vioară; cînd vine Luki, joacă amîndoi table, ca doi juni ellini ce sunt. Cerna a fost pe la noi cînd eram la Lipsca, dar n-a vrut să intre – fiindcă nu poate suferi lumea care vorbeşte franţuzeşte – slăbiciune de intelectual-cultural. Cît o sta aici Barozzi, n-are să vie. – Ale lumii! De la noi toţi la dv. toţi, multă sănătate. G. erg. Caragiale [Schöneberg bei Berlin,] Marţi, 21 febr./5 martie 1912 Herrn dr. Paul Zarifopol Leipzig Kaiserin Victoria Augusta – Str. 31 CORESPONDENŢA 833 391 Schöneberg b. Berlin, 21.3.1912 Veniţi lua Herr Doktor aminteri oprim aci rugăm nu refuzaţi onoarea aşteptăm negreşit Mittagstisch telegrafiaţi îndată ora plecării. Sărumîna. Caragiale 392 Stimate domnule Doktor, Iată, aci alăturat, răspunsul pe care, după multă chibzuială, l-am turnat lui Motru. Vezi-l de aproape, şi, dacă ţi se pare potrivit, lipeşte, rogu-te, plicul şi dă-i drumul la poştă, einschreiben; – dacă ai de făcut vreo observaţie, trimite-mi-l înapoi cu amendamentele d-tale. La revedere săptămîna viitoare, cu sănătate şi voie bună. G. erg. Caragiale Duminică, 11/24/III/ [1912] 393 Stimate domnule Doktor, Îţi trimit Revista psichologului1. Uite cum a-nceput să mă lucreze. Ce-i de făcut? Primit-ai vreun răspuns de la Gherea? Ai expediat scrisoarea mea cătră d. psicholog? Sunt în adevăr plictisit pînă peste urechi. Ce să fac, nu ştiu. Cum să scap de protectori? Spune-mi o vorbă. Al d-tale, Caragiale [Schöneberg bei Berlin], Luni, 12/25 III [1912] 834 I.L. CARAGIALE 394 Stimate domnule Doktor, Am primit: carta d-tale poştală – pachetul cu bunataţi ghereşti – „Port-Tarascon” şi volumul lui P. Arène. – Bogdaproste! Dumnezeu să primească! de unde daţi, să izvorească şi să sporească! Rogu-te, îngrijeşte la Sachsenhof de pe acuma de: două odăi cu cîte două paturi şi cu uşă de comunicare, pentru: de vineri, 5 aprilie, seara, pînă marţi, 9 aprilie, dimineaţa. O să venim, probabil, cu zugul de la 6.49 seara în Bayrbhf. În orice caz, telegrafiăm prealabil ora sosirii. Să ne vedem sănătoşi şi voioşi, cu voia Proniei! G. ergebenst, Car [Schöneberg bei Berlin,] Miercuri, 27/III [1912] Îţi trimit „Facla”, numărul din urmă. Primele două articole fulminante o să-ţi placă. Ai să-ţi faci cruce cînd ţi-oi spune din a cui călămară au ieşit. 395 Schöneberg bei Berlin, 30 martie 1912 Stimate domnule Doktor, M-aş fi mirat, în adevăr, să se poată face ceva în aşa vremuri turburi – şi e chiar bine (dacă e posibil a se face ceva) să nu se facă în fuga mare. În ţara e astăzi aşa frămîntare (cum nu ţiu minte să fi fost de la 1889, – cînd cu răsturnarea „viziriatului”1 lui Brătianu răposatul), că nu crez să mai fie minte dacoromînă în stare normală de limpiditate: nu pot în scris să-ţi dau imaginea stării din ţariooara noastră; mă mărginesc, pînă să ţi-o povestesc, a ţi-o caracteriza cu puţine cuvinte: febră acută cu CORESPONDENŢA 835 accese continue – frenetice şi tetanice alternante – iar „Doctorul” bolnav el însuşi, sub paza lui Mamulea! Numai Dumnezeu poate ajuta la aşa cazuri grave: Nihil sine Deo! încît îmi explic, mai bine ca d-ta, din textul atît de laconic al lui Saşca, cum stăm cu afacerea noastră. Dar asta nu ne-mpiedică pe noi, sper, a ne pregăti să prăznuim împreună sfintele sărbători ale Învierii Aceluia care s-a pogorît pe pămînt ca să răscumpere pe om de păcatul – pardon! – Rog să mi se pregătească ouă roşii: voi să ciocnesc cu Koki: să mă las biruit, ca o teorie reacţionara de ultimele moderne credinţe. Jos Reacţiunea! La revedere vineri; rog îngrijeşte de odăi la Sachsenhof. Telegrafiem despre sosire. Pînă atunci rămîn al d-tale, G. erg., Car P.S. – Rog, în timpul sfintelor sărbători, să nu mi se facă teorii antialcololololice; nu de altăceva, dar mi se vor face degeaba! nu sunt dispus să le ascult. Am un şpurius! 396 Schöneberg b. Berlin, 31 martie 1912 Nu uita, rogu-te, stimate domnule Doktor, să mă înscrii la Sachsenhof pentru două odăi cu uşă de comunicare (4 paturi) de vineri seara pînă marţi dimineaţa. Ştii că vin iar mesele. Multă sănătate la toţi ai dv. de la toţi ai noştri. G. erg. Caragiale Duminică. La Offenbach n-am să merg, fiindcă este imoral: eu sunt de şcoala lui d. Dr. Horică. 836 I.L. CARAGIALE 397 Berlin, 10 aprilie 1912 Christos a înviiat! Sosit acasă sănătoşi. Vă salutăm adînc recunoscători pentru neuitatele patru zile de sărbători ce le-am petrecut cu voi. Fiţi sănătoşi şi veseli! Dumnezeu cu voi şi cu ai voştri! G. erg. Carageleştii 398 Berlin–Schöneberg Stimate domnule Doktor, Mai întîi, săru’ mîinile la Frau Doktor pentru marinata rosiană, din care am să mă-nfrupt chiar acu la masă. Bogdaproste! căci cine are să mă-ngrijească pe mine la bătrîneţe decît copiii mei!? Să-mi trăiască şi să aibă milă de mine! Iar apoi zic: ce pot eu să trimit în schimb decît hrană spirituală? Iată: capataţi prin acelaşi curier un pachet de bunataţi intelectuale – şi politice, şi literare, şi ştiinţifice, şi artistice, şi... Aici a fost vreme foarte rea toate zilele Paştilor: azi-noapte a viforît şi a nins; avem la amiazi 4 grade plus, Celsius; azi-dimineaţa, pe la 5, era ger subt zero – toate, pentru păcatele noastre – şi soare, pentru ale mele! Toţi d-aci pe toţi vă salută cu mare dragoste. Fiţi sănătoşi şi veseli! Dumnezeu cu voi! G. erg. Dir. Car Joi, 29 martie/11 aprilie 1912 CORESPONDENŢA 837 Şi încă o dată, mersîm din parte-ne pentru cît de frumos am petrecut cu voi sfintele sărbători! Să trăiţi. P.S. – Ia aminte la „Opinia”, pag. 2-a, unde e însemnat cu roşu. 399 Berlin-Schöneberg, 12 aprilie 1912 Stimate domnule Doktor, Ai primit, sper, telegrama mea de astăzi vineri. Îţi mai scriu şi aceste rînduri, ca să te rog stăruitor a hotărî pe Frau Doktor să vie şi dumneei. Avem sigur pe d. şi d-na Dr. Gusti, şi, poate, şi pe micul M-ro Nottara. Pe aici e frig: imbracaţi-vă ca de iarnă. Ţi-am pregătit ceva bun de citit. Clavirul te aşteaptă să te primească în braţe, dacă mă pot exprima aşa. N-ar fi rău să-mi telegrafiezi îndată după primirea acesteia, că primiţi a ne face onoarea promisă, ca astfel să adorm mîine-seară sîmbătă în vise plăcute. Cu frăţeasca dragoste, Car 400 Berlin, 14 aprilie 1912 Stimate domnule doctor, am regretat mult că supărările părinteşti v-au împiedicat de a ne face onoarea mult dorită a vizitei dv. – Dorim sănătate odraslelor şi sperăm la o grabnică revedere împreună cu onor. familia Prof. dr. Gusti. – Eu însumi, suferind, dictez aceste rînduri unui ignorant în materie ortografică şi din patul meu de suferinţa, vă transmit 838 I.L. CARAGIALE din partea mea şi a familiei mele, ganz ergebenst, călduroase salutări. Pronia să vă încarce cu toate bunataţile ei. Al dv. devotat, (ss) pentru I.L. Caragiale L.I. Caragiale 401 Berlin-Schöneberg Stimate domnule Doktor, Pînă alaltăieri seara nu eram hotărît; nu ştiam dacă e bine să merg. Alaltăieri seara însă, găsind un preţios tovarăş de drum, m-am hotărît să mă duc la d. Costică şi să-i zic: ai p’ţintica răbdare! m-ai chemat să-mi araţi docomentele, arată docomentele! De aminteri, sunt perfect convins că mă duc degeaba: ştii bine că eu în daravera asta nu pot face nimica; poate doar să exercit vreo presiune morală prin prestigiul unei atitudini calme de erou dezinteresat, imposibil egal şi-n faţa triumfului şi-n faţa căderii. Nu prea am le physique de l’emploi; dar, în sfîrşit, să-ncercăm: masele sunt totdeauna gata să aplaude pe eroii lor, fie cît de pîrliţi. Cum ţi-am scris, deci, ieri, plec mîine, vineri seara, şi duminică sunt la d. Costică. Ramaneţi sănătoşi! Purtaţi-vă guturaiul cu bărbăţie! Să ne mai vedem sănătoşi! G. erg. Car P.S. – Am primit muzica de la Iost. Mulţumesc. Ne socotim la întoarcerea mea, care, sper, nu va fi prea tîrzie. – În acest moment primii şi pe d. Arène. Bogdaproste! O să-mi prinză bine pe drum. P.S. – Îţi expediez Les cinq nuits de la Passion. CORESPONDENŢA 839 Dacă nu ţi-o plăcea, nu ştiu cu ce să te mai împac. Eu am tot notat, în carte, pînă ce am obosit; te rog, mai notează şi d-ta minunile rămase nenotate. De la toţi tutulor multă sănătate. Al d-tale Car Joi, 5/18 aprilie 1912 402 [Berlin W.] Stimate Dle Doktor, Aştept răspuns favorabil la comunicarea mea de ieri din Budapesta. De la toţi la toţi, multă sănătate. Devotatisim Car 14/27 [apr. 1912] Ce băiat de zahăr ai fi, să vii în persoană a-mi aduce răspunsul! Herrn Dr. Paul Zarifopol, Leipzig, Kaiserin Augusta Str. 31 403 [Ploieşti, aprilie 1912] Multe salutări din gara Ploieşti. Caragiale A. Vlahuţa C. Dobrogeanu-Gherea Herrn und Frau Dr. Paul Zarifopol Leipzig, 31 Kaiserin Augusta str. 840 I.L. CARAGIALE 404 Berlin-Schöneberg Stimate dle Doktor, mi-a făcut mare bucurie azi-dimineaţa cînd am găsit, la sosirea mea, carta d-tale poştală, prin care îmi spui, cum eram aproape sigur, că v-aţi speriat degeaba; şi, de bucurie, m-am hotărît să vă poftesc, adică să îndrăznesc a vă pofti, pe sîmbătă seara, 8 iunie, Sf. Medardus (quand il pleut a St. Médard... etc.), la orele 8 precise fix, la Sachsenhof, la o mică cină daco-romană: afară de noi, patru, avem un al cincilea – Cellica. Despre dorinţa nesecată ce nutresc de a vă revedea cu voie bună, nu permit, mă-nţelegi, niminui să se îndoiască. Sunt tare ahotnic de un colţişor simpatic în gradiniţa mea burgheză de la otelul meu favorit, unde sper că, îndată după trecerea mea la cele vecinice, Sfatul oraşului Lipsia şi Primăria Ploieştilor vor bate o tabliţa comemorativă cuprinzînd următoarea inscripţiune bine simţita: „Aici îi plăcea iubitului Herr Direktor să se dea la speculaţiuni transcendentale”. Vă rog să nu ziceţi: ba! şi să aprobaţi întocmai planul meu, în toate amănuntele, studiat din punctul de vedere obiectiv pur. Cu mare nerăbdare aştept un răspuns dulce ca zaharina; cu mare nerăbdare, însă cu deplină încredere. Vă trimit un pacheţel cu zaharicale: să le mîncaţi sănătoşi! fără să le arataţi la copii; vorba poetului Teleor: Rahatul le strică stomahul, hîrbari! Rahat... să mănînce cînd or fi mai mari! Mai multe n-am a spune: ghestulu-ţi-i atîta, mă rog frumos la d. Doktor! cu plecată frăţeasca dragoste, al matale, Car Marţi dim., 3.VI.12 Tutulor de la toţi multe, multe complimente! CORESPONDENŢA 841 405 Berlin Schöneberg Stimate dle Doktor, Precum v-a comunicat (sper) Frau Doktor, vineri, poimîine, la 6.45 seara, mă voi afla în restaurantul de la Künstlerhaus, aşteptîndu-vă să mergem împreună la Conzertul maistrului Cocoşilă, atît de simpatic. Rogu-te, ia-mi prealabil şi mie bilet. Nu vă suparaţi să mîi o noapte la dv.: a doua zi, dis-de-dimineaţa, scapaţi de mine. Să ne vedem sănătoşi! G. erg. Car Dienstag d.,11/VI [1912] 406 Berlin Schöneberg Stimate domnule Doktor, uite ce m-am gîndit eu: n-ar fi frumos să avem vineri seara şi pe Cerna, şi la şi după conzert? Ce zici şi d-ta? Mă rog, ia măsuri cum crezi de cuviinţa. Pînă la revedere, sunt, ca totdeauna, al Dv. g. erg., Car Miercuri, 12/VI [1912] Îţi aduc dări de seamă amănunţite asupra „inaugurării” statuei lui Cuza... Bunataţi! 842 I.L. CARAGIALE 407 Berlin, 14.6.1912 Programul fiind numai pentru iniţiaţi aştept restaurant după conzert salut, Caragiale 408 Berlin, 14.6.1912 Leider komme nicht. Grüsse, Caragiale 409 [f.d.] Stimate domnule Doktor, îţi alătur o poezie romînă şi două documente romîne, pe care te rog să mi le păstrezi cu toată discreţia. Din ţara, absolut nimic interesant. Sfintele sărbători care s-apropie au amorţit orice activitate politică. La noi, slava Domnului, toţi bine. Vă dorim tutulor multă sănătate şi pitrecere bună. Cu dragoste al Dv. Caragiale (poet naţional) CORESPONDENŢA 843 410 [f.d.] Hochverehrtes und liebes Frl... adică, pardon, prea stimate şi iubite Domnule Doctor, Dacă era trădare, trebuia s-o ştim şi noi! Eu am venit să te scol pe la 7 1/2 şi mi-a fost milă să-ţi stric somnul – prea dormeai cu poftă. Din parte-mi pedepsit de vişinapurile noastre celebre, nu aş fi fost capabil să plec, şi aşa m-am gîndit să mă mai dau puţin pe o parte în culcuşul meu... dumnezeul meu! Cînd m-am trezit, trădătorul era departe! Atunci, de necaz m-am culcat iar, şi tocmai la trii fîrtale la doi după doisprece m-am trezit, mă rog, foarte mahmur şi cu interiorul meu lipit cu vişinap peste tot. Apoi, mă rog frumos de iertare la d. doctor, mi-au părut tare rău că n-au fost d. doctor la masă să guste numai un zup de galinaţeu acru, carele dréje. Mai departe apoi, pot spune că nu mă simt capaţe a porni la drum, avînd încă multă mustrare – de intestine. Sper numai să am cîteva cuvinte explicative despre petrecerea domnului doctor în preseara plecării din Berlin, care trebuie că au fost destul de faină, mă rog. Eu mă pun la dospeală o zi-două, adastînd o vorbă de la d. doctor, pe care deja îl doresc şi mai departe la timp şi-n opaţ voi comunica dlui doctor, cînd va fi să avem plăcerea a bea un Pfungstaedter zusammen, şi asta, curînd, mă rog. Al dlui doctor cu multă dragoste, stimatoriu, Car Complimente de la toţi. 844 I.L. CARAGIALE 411 [f.d.] Prea stimate Cetăţene, Şi ca romîn – căci, mai nainte de a fi om, romînul este romîn, – şi ca poet, – căci romînul este născut poet, – pot zice că mă aflu astăzi în culmea fericirii... Vezi numa! După ce primii de la d-ta fragmentul nepreţuit cu începutul Tricolorului, o împrejurare providenţiala mă făcu să dau peste atît de mult şi cu drept cuvînt dezideratele de d-ta, ca şi de romînimea întreagă, ţeterale, nu ale acrului Taţitus, (că-z acelea nu-s pentru noi acuma de samă!), ci peste ale dulcelui bard de la Mirceşti. Închipuie-ţi noroc! Am găsit, într-o colecţiune de poezii naţionale legate, pe partea dinăuntru a scoarţei scriptura, (o recunosc perfect) oda Tricolorul – în-trea-gă, scrisă, fără doar şi poate, de mîna olimpianului nostru. Zic odă, fiindcă tre buie să fim prea nedaţi la slovă ca să punem în altă categorie decît a odei o concepţiune poetică de aşa înaltă inspiraţiune. N-am nevoie, cred, să-ţi transcriu şi partea pe care o ai d-ta; presupun că originalul îl vei fi păstrat cu scumpătate; mă mărginesc a-mi face cu mare plăcere datoria cetăţeneasca de a-ţi da, aci alăturată în copie fidelă, urmarea Tricolorului, de la versul din urmă al fragmentului pe care ai avut dragostea de simpatriot a mi-l împărtăşi. Îţi scriu din Lübeca-roşă, unde am dat (iar noroc!) peste un pilsneraş la înălţimea celui de la Sachsenhof! – unde pui, că localul (z. Ratshalle) este tot aşa de gemitlihi ca şi cel lipscan. Vă trimit, din partea noastră a tutulor la toţi, cele mai dacoromane salutaţiuni. Al d-tale devotat, Car CORESPONDENŢA 845 Aşteptăm totdeauna şi primim cu bucurie veşti bune de la dv. – Vezi, mă rog frumos, alăturata urmare a Tricolorului. ........................... ........................... Că li-i groază lor, Groază tutulor, Groază liftelor Şi păgînilor... şi maghiarilor Sălbaticilor Fii ai hunilor; Fanaticilor; Otomanilor, Ulemalelor, Şi paşalelor, Budalalelor; Şi Antarţilor, Grecomanilor Caţaonilor; Schipetarilor, Capsomanilor, Şi bulgarilor, Sîrboteilor, Geanabeţilor; Şi sectanţilor Panslaviştilor, Lipovenilor Şi scapeţilor Şi jădanilor Scărrnăviilor! Groază tutulor Inimicilor De-al romînilor 846 I.L. CARAGIALE Braţ răzbunător Şi triumfător... Voi! Poeţilor, Prozatorilor, Oratorilor, Muzicanţilor, Lăutarilor, Trubadurilor! Toţi cîntaţi în chor Cu viers tunător Mîndrul Tricolor Ş-al său brav popor, Rege iubitor, Patrie ş-onor. ... Aud? 412 [f.d.] Stimabili domni, nu ştiu ce vreme o fi pe la dv., dar pe aici vă pot asigura că e o vreme superlativă, ceva care nu se poate spune. De aceea nu pot îndestul regreta că d. Costică se lasă biruit de osteneală şi nu se hotărăşte să vie odată. O ocazie mai bună de plimbare prin Berlin, prin Lübeck şi Hamburg nu se poate-nchipui, şi cine ştie cînd se mai întîlneşte d-lui cu asta. Acuma e Nordul în toată splendoarea lui: zile lungi crescînd mereu; verdeaţa tînără; lumină şi căldură cum îi plac dumisale. Nu-i mai trebuie decît puţina petrecere ca să combată cu deplin succes starea de melancolie în care l-a cufundat politica daco-macedo-romînă, bat-o focul ori norocul! – Din ţara nu mai ştiu nimica: sărbătorile şi vacanţa Paştelui au întrerupt toată activitatea publică. De trei zile, nici o gazetă, nici o scrisoare. CORESPONDENŢA 847 Dv. ce mai ştiţi? – eu aş voi să plec pe la sfîrşitul săptămînii. Pînă atunci, sper că se decide Costică la un fel. Vă rog spuneţi-mi o vorbă dulce. – Să nu uit a vă spune: de la 1 mai s-a desfiinţat biletele de dus şi-ntors; dar preţurile pentru clasele inferioare s-au redus aşa că tot acolo revine; adică s-a luat ca normă jumătatea preţului de dus şi-ntors. E chiar mai bine; nu eşti constrîns la anume linie, nici clasă, pentru întoarcere. – Costică poate merge din Hamburg la Brüssel, presupunînd că vrea să vază Lübeckul şi Hamburgul. Multă sănătate tutulor de la toţi. Al dv. cu toată stima, Car 413 [f.d.] Dimitriu şi consoarta plecat miercuri seara. Cînd vine Costică? Ce mai faceţi? Pe aici, după atîtea zile de toamnă rece, parcă dăm înspre bine. Ce mai ştiţi din ţara? eu n-am mai ieşit să citesc gazete; am fost cam indispus la intestine şi asta m-a demoralizat foarte mult. Dacă printre gazetele voastre, aveţi ceva mai interesant, trimiteţi-mi şi mie. – De la Gusti n-am pînă acuma nici o ştire despre marele eveniment – N-ar fi rău să veniţi amîndoi bărbaţii odată. Am loc să vă găzduiesc. Am mai sta de vorbă despre multe. Mi-ai face mare plăcere să mai stăm de vorbă în papuci. Raspundeţi. De la toţi tutulor multă sănătate, Car 848 I.L. CARAGIALE 414 [Kiel-Lübeck, data indescifrabilă] Stimată Doamnă şi stimate Domn Doctor, de la Lübeck, fiind cam turmentat, m-am suit într-un tren, ca să merg cu familia la Travemünde, şi am ajuns la Gleschendorf. Am greşit trenul... Nu face nimic! găsim noi altul! en attendant, vă salutăm din Gleschendorf, şi aşteptăm la Travemünde din partea dv. o salutare. De la toţi la toţi. viele Grüsse, Car und Familie Herrn Doktor Zarifopol und Familie Leipzig, Fichtestr. 13 Hpt. 849 Către FAMILIILE ZLATKO ŞI DUŢESCU–DUŢU Schandau an der Elbe, duminică 9/22 aug. [1909?] Salutare cît de tare De la marinari călare Jean – Luchi Familiilor Zlatko et Dutzescu-Duţu Buşteni Casa Rotăreanu, Rumänien