ISPRĂVILE LUI PĂCALĂ
  (1894)
  
   CUVÎNT ÎNAINTE 
  Printre-atîtea griji, necazuri, dacă n-ar mai fi şi glume
  Şi povesti pe lumea asta: ce s-ar face biata lume?
  L-al poveştii farmec dulce, droaia grijilor se-alină;
  Vieţuim o clipă, două într-o lume mai senină.
  
  Şi poveşti sub soare-atîtea-s, cîte flori cînd mai soseşte!
  Dar poveşti aşa frumoase, graiul unde mai rosteşte,
  Ca prin albele căsuţe ce-mpăneaz-a ta cîmpie,
  Ale tale văi şi dealuri, mult frumoasă Romînie?
  
  O, depănători maeştri ai poveştilor străbune,
  Cu Ilene Cosînzene şi cu feţi viteji minune,
  Cîte ori copilăria-mi, lîngă vatra încălzită,
  Nu stătea să vă asculte seri întregi neadormită!
  
  Şi spre-a nu se pierde-n valma anilor ce vin şi zboară,
  Pentru cei din urma noastră, scumpa de poveşti comoară,
  Din acele ce-auzit-am pe bătrîni demult spunîndu-mi,
  Prins-am cu urechea una, ca s-o spun şi eu la rîndu-mi.
  
  E povestea lui Păcală, năzdrăvanul din născare,
  Cela ce-n isprăvi isteţe pe pămînt pereche n-are;
  Cel ce-n cale-i nici de oameni, nici de draci nu se-nspăimîntă,
  Ci-a juca pe toţi mi-i face cum din fluier el le cînta.
  
  Vreţi s-o auziţi întreagă? Adunaţi-vă deci roată,
  Cîţi grăiţi aceeaşi limbă, dragi romîni din lumea toată!
  Ce ne-am face tot cu-amaruri, dacă n-ar mai fi pe lume
  Şi cîte-o poveste plină de-nveselitoare glume?
  
  
  
  Moştenirea 
  Nu azi, nici ieri, hei! de-atuncea, ap-a curs pe Olt cam multă!
  (Sănătate, de la Domnul, celor care mă ascultă!)
  Undeva, p-aici, sub cerul scumpei noastre Romînii,
  Într-un sat, trăia — se zice — un moşneag, ce-avea trei fii.
  Cei mai vîrstnici, de! ca lumea! cînd mai buni şi cînd mai răi,
  Cînd mai dezgheţaţi la minte, cînd mai proşti, sărman de ei.
  Cel mic însă... altă fire! Suflet bun, dar mult poznaş.
  Ca să facă el vreun lucru, cum se făptuieşte, aş!
  Toate le făcea sucite şi pe dos, de te-ncruceai.
  Un nătîng, un gură-cască îţi părea — cînd îl vedeai.
  Îi ieşeau la capăt însă toate-aşa de minunat,
  Că, de fapta-i săvîrşită, locului stăteai mirat.
  O plăcere-avea: de lacomi, de neghiobi, să-şi rîză-n lege!
  Şi, ca el, la gard prostia cine mai ştia s-o lege?
  
  . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  “Năzdrăvan!” ziceau o seamă. Alţii: “Ba e un ţicnit!”
  Iar la urmă, toţi: “Păcală” oamenii l-au poreclit.
  
  * * *
  Într-o zi, bătrînu-şi cheamă fiii lîngă pat: — Mi-e rău!
  Mi-a venit pesemne ceasul... Rămîneţi cu Dumnezeu!
  Aş fi vrut, la despărţire, să vă las ceva strînsură,
  Că eu ştiu ce greu o duce un sărac... şi cîte-ndură!
  Dar în lume nu-i pe vrute, faci atît cît ţi-e puterea.
  După ani de străduinţe, doar o vacă mi-e averea.
  
  Stăpîniţi-o pe Joiana, voi, băieţi, cînd n-oi mai fi;
  Între voi, ca fraţi d-un tată, împărţiţi-o cum veţi şti!
  Zise, şi vroia-nainte să-şi urmeze cuvîntarea.
  Nemiloasa moarte însă i-a curmat pe veci suflarea.
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  După ce l-au dus la groapă, băietanii... ce să facă?
  Între dînşii cum să-mpartă, trei feciori, o biată vacă?
  Cel mai mare, una, două, stăruia că numai lui,
  Lui i se cuvine vaca şi că n-o dă nimănui;
  Fiindcă el doar-a-ngrijit-o, de pe cînd era viţea!
  
  — Ba să fie cu iertare! mijlociu-i răspundea.Drept la vacă, eu am singur, scumpe frate! mă-nţelegi?
  Că de treburile casei eu văzut-am, ani întregi.
  Şi pe bietul tata, cine? cît a stat bolnav în pat,
  Pînă cînd închise ochii, — nu tot eu l-am căutat?
  
  D-alde-acestea multe încă cei doi fraţi îşi tot spuneau, Iar Păcală?... sta deoparte, i-asculta cum se sfădeau. 
  — Ho! grăi-n sfîrşit ăl mare, că s-adună lumea-n drum! Ia să ne-mpăcăm mai bine. 
  — De! să ne-mpăcăm! dar cum?
  — Lesne!... Pîn’ să vie vaca de pe cîmp, de la mîncare,
  Hai cîte-un ocol în curte să ne facem fiecare.
  Şi-ntr-al cui ocol va pune dînsa mai întîi piciorul,
  Din noi trei, acela singur îi va fi stăpînitorul.
  
  — Haidem, zise mijlociul. Zău, cuminte socoteală!Unde i-o plăcea Joianei!...
  
  — Dar tu, ce zici, măi Păcală?
  — Ce să zic? răspunse-acesta. Fie cum aţi chibzuit! “Bun de tot! cel mare-n sine se gîndeşte mulţumit. 
  
    
  14
  Eu, o să-mi aşez ocolul lîngă poartă chiar, colea.
  Las’ că ştiu eu pe Joiana cum s-o trag în partea mea!”
  
  Mijlociul, tot cam astfel se gîndea şi el să facă.
  Şi-amîndoi, c-un “Doamne-ajută”, grabnic în pădure pleacă.
  Taie, cară la spinare: fagi mai tineri şi stejari;
  Din stejari, din fagi, cu barda, laţi îşi făuresc şi pari.
  Şi-nspre sear-aveau în curte amîndoi cîte-un ocol,
  Chiar cum intri, lîngă poartă. He, dar cum? Ocolul gol?
  Ce să cate-n el Joiana?... Fuga!... în ocoluri pun
  Şi nutreţ: otavă unul, altul: fîn de cel mai bun.
  “Iac-aşa!... să-i placă vacii!...”
  
  Iar Păcală, al lor frate? Sub un plop în vremea asta s-odihnea trîntit pe spate. Numai cînd văzu că dînşii isprăvit-au munca grea, Merse şi el de-şi aduse, din huceag, ce-i trebuia: Ramuri tinere-nfrunzite, de răchită, de stejar; Şi-njghebă din ele-acolo pe-apucatele-un frunzar. Doar atîta... alt-nimica înăuntru n-a mai pus. 
  . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Soarele-asfinţea departe, dup-o culme din apus.
  Şi Joiana, iat-o, vine de la cîmp spre cas-alene.
  A intrat pe poartă-n curte. Ei, acu-i acu, măi nene!
  Peste cine-o da norocul? Fraţii, muţi privesc la ea.
  “În ocolul meu intra-va...” cel mai mare se gîndea.
  Tot aşa şi mijlociul... Aş! spre-ocoalele cu fîn
  Ea se uită-abia în treacăt, mirosindu-le puţin.
  Apoi, haide, la frunzarul lui Păcală drept se duce,
  Intră veselă şi-ncepe frunze tinere să-mbuce.
  
  — Ha-ha-ha!... vedeţi? Păcală începu rîzînd să zică, 
  15
  După prea mult cine-aleargă, se alege cu nimică. Fraţii-i, tremurau de ciudă; însă... ce puteau să facă? 
  Şi-a rămas din ziua ceea singur el stăpîn pe vacă. 
  II 
  
  Vînzarea 
  Scoală-te din somn, băiete, cînd de ziuă s-a crăpat,
  Du la iarbă pe Joiana, să ţi-o duci la adăpat!...
  Uite-o! vrea să intre-n holdă... n-o lăsa la grîu... aleargă!
  Noaptea: vezi, din bătătură, vrun om rău să nu ţi-o şteargă?
  Trebuia, şi zi şi noapte, slugă, păzitor să-i fie.
  Nu era făcut el însă după d-astea să se ţie!
  “Să mă zbucium eu atîta, pentr-o vacă?... Pînă cînd?...
  Şi de ce, la urma urmei?... Ia mai bine hai s-o vînd!
  Să mă scap!...”
  
  Aşa Păcală, hotărîndu-se-ntr-o zi, Îşi luă de funie vaca, şi-nspre tîrg cu ea porni. 
  * * *
  
  De acasă, -n zori de ziuă, el plecă pe vreme bună,
  Dar l-amiazi, printr-o pădure, îl ajunse o furtună;
  Nori de plumb într-o clipită au cuprins tăria toată,
  Vîntul clătina copacii, mai din rădăcini să-i scoată.
  “Unde să mai merg acuma pe o vreme-atît de grea?
  Pîn’ la tîrg, e cale încă!” băietanul se gîndea.
  Vede un stejar alături... nalt! cu trunchiul scorburos.
  “Ia să mă opresc oleacă sub acest copac stufos...”
  
     
  Şi, legînd-o pe Joiana de-a stejarului tulpină,
  El îşi lasă jos, pe iarbă, trupul dornic de hodină.
  
  Stă ce stă culcat, cu mîna căpătîi, şi-adoarme dus...
  Fulgere brăzdau tăria. Vîntul vîjîia pe sus.
  Clătinat de vînt stejarul, îndelung a scîrţîit.
  Lui Păcală-n somn, copacul, îi părea c-ar fi vorbit.
  Şi: — Aud?... ce-ai spus? îi zice, iute capul ridicînd,
  Este de vînzare vaca — tu mă-ntrebi — şi cum o vînd?
  Ai ghicit!... E de vînzare!... Să o cumperi, dacă vrei,
  Nu-ţi cer mult pe ea, stejare... numai: şaptezeci de lei.
  Vîntul, care-şi domolise puţintel a sa mînie,
  Prinde-a bate iar prin ramuri, parcă şi mai cu tărie.
  Scîîîrţi! făcu din nou stejarul. Iar Păcală: — Nu vrei, hai?
  Şaptezeci de lei e prea mult? Numai patruzeci îmi dai?
  Dă-mi-i!... na-ţi-o şi cu-atîta!
  
  Dar copacul, iarăşi: Scaaarţi! 
  — Ce? Parale n-ai acuma? Să te-aştept, zici, pînă marţi? Bine, nu e lucru mare... Pînă marţi... te-ngăduiesc! Numai, vezi, la ziua asta, banii gata să-i găsesc. Mă-nţelegi? Să n-avem vorbe! Şi-acolo-n pădurea deasă Sub stejar lăsîndu-şi vaca: “Bun rămas!” porni spre casă. 
  Fraţii-i, cum îl văd că vine: — Unde-i vaca? 
  — Iac-am dat-o.
  — Cui? Cu ce preţ?
  — În pădure, un stejar mi-a cumpărat-o. Patruzeci de lei pe dînsa o să-mi deie, marţi, mi-a zis... 
  — Cum? Ce spui? Eşti beat, măi frate? Sau ne iei pesemne-n rîs!
  — Dacă nu vreţi, nu mă credeţi! le-a răspuns el liniştit. 
  — Tii!... cei doi se minunează. E nebun... s-a mîntuit! Om cu mintea-ntreagă poate astfel de prostii să facă? 
  
  P-aşteptare — auzi! — să vîndă, cui? unui stejar, o vacă!
  Trasu-ne-ai pe sfoară zdravăn, mai deunăzi, la-mpărţeală,
  Dar acuma cu vînzarea... o păţişi şi tu, Păcală!
  Şi pe cînd vorbeau cam astfel cei mari, în a lor privire
  Se zărea lucind o rază de nespusă mulţumire.
  Dînsul... ce să zică? Tace. Apoi marţi, în zori de zi,
  C-un topor în mînă, haide! spre pădure-ntins porni.
  Cînd ajunse la stejarul unde vaca şi-o lăsase:
  Funia doar acolo, r uptă... Vaca?... nicăieri. Plecase!
  
  — Ei, stejare, banii, iute! Ci stejarul, iarăşi: Scaaarţi! 
  — Vasăzică, nici acuma n-ai parale? Marţi? Tot marţi?! Ira!... ştii ce? Hai, mai treacă, pînă marţea care vine. Dar de nu te ţii de vorbă nici atunci, o paţi cu mine! Marţea următoare însă, cînd s-a dus din nou să-i ceară, Scaaarţi! făcu din nou stejarul. 
  — Cum?... nici astăzi?... marţi vrei, iară?A, copacule nemernic!... ia stăi, că te-nvăţ eu minte! Ştiu că nu mai porţi cu vorba, tu, pe nimeni d-azi nainte. Şi zicînd acestea, trage-i!... cu toporul ascuţit, Arde-l!... pînă cînd stejarul... la pămînt s-a prăbuşit. Iar atunci, la rădăcină, ochii cînd şi-i aţinteşte, Colo-n scorbura-nnegrită, jos, Păcală... ce zăreşte? O căldare... Şi-n căldare? Ha-ha!... ce de bogăţie! Sfinte Doamne! Numai galbeni! Preţuiau... o-mpărăţie. 
  — O-lio-lio! a zis flăcăul. Vezi, bătrîne putregai, Ce de bani aveai? şi totuşi îmi spuneai mereu că n-ai! Mă făcuşi s-alerg p-aicea de atîtea ori degeaba! Îţi plăcea să strîngi avere înşelînd, se vede treaba. Prinse-apoi, cu mîna plină galbenii a-i vîntura: 
  — Uite-acuma... preţul vacii, am de unde mi-l lua! 
  
    
  18
  Ş-a luat... comoara toată? Aş! luă doar banii săi, Cît avea să ia pe vacă: tocmai patruzeci de lei. Îi vîrî-n chimir pe urmă... — Bun rămas! grăi voios Şi plecă, lăsînd acolo ceilalţi bani grămadă jos. 
  III 
  
  Împărţirea comorii 
  Seara, cum ajunge-acasă, banii-n palmă-i zăngăneşte: 
  — Iată preţul văcuşoarei, o leţcaie nu-mi lipseşte!
  Fraţii-i, cînd văzură-n mînă-i aurul, se minunară,
  Dar de unde, cum şi ce fel, deocamdată nu-ntrebară.
  Ziua următoare însă, cînd se lumina de zori,
  Nici nu s-a sculat Păcală, hai la el nerăbdători:
  
  — Ian ascultă, frăţioare! cum se poate-aşa minune?
  Un stejar să-ţi dea pe vacă bani de aur? Fii bun, spune!
  Că de-aseară pîn-acuma n-a fost chip să aţipim,
  Nici cît ai clipi din gene!... tot la asta ne gîndim.
  
  — Să vă spun! le zise dînsul, tolănit pe-o rînă stînd.Mi-am ascuns de voi pîn-astăzi, eu, vro faptă, sau vrun gînd?
  Nu voia-ntîi să-mi plătească... dar i-am arătat pe dracul!
  Şi le povesti, din capăt, întîmplarea cu copacul.
  Cînd aflară ei la urmă ce de bani frumoşi mai are,
  Strînşi în scorbură, stejarul... se cruciră şi mai tare.
  
  — Vai!... să dai de-aşa comoară, şi-n pădure să o laşi...
  Este cu putinţă, frate? Cum pustia te-nduraşi?
  Vino, iute, c-o ridică alţii, de mai zăbovim,
  Să luăm cu noi comoara şi frăţeşte s-o-mpărţim!
  
  — Vreţi? grăi Păcală. Haidem! Cei doi, auzind aşa,
  
  
  Tremurau de neastîmpăr; casa nu-i mai încăpea.
  Aripi ar fi vrut să aibă! Şi, luîndu-şi fiecare
  Cîte-un sac la subţioară, au plecat îndata mare.
  Pe la prînzul cel de-amiază, iată-i în pădurea deasă!
  Şi-au venit cam pe la cină, încărcaţi de bani, acasă.
  Dar bănetul scump acuma numărat mai trebuia,
  Din comoară partea dreaptă, fiecare să şi-o ia.
  
  — Cum să facem, împărţeala mai curînd s-o isprăvim?Numărînd aşa cu banul, nici la ziuă nu sfîrşim!
  Ştii ce, frăţioare?... fuga, peste drum la popa du-te,
  Cere-i baniţa. — Prea bine!... Şi porni Păcală, iute.
  ...Popa — om cu suflet negru şi de-o lăcomie rară —
  Chiar cinase, cînd aude: cioc, cioc, cioc! în uşă-afară.
  
  — Cine e?
   — Sunt eu, Păcală!... Am venit c-o rugăminte! 
  — Ce vrei?
   — Să ne dai oleacă baniţa, cinstit părinte!Numai pînă dimineaţă! 
  — Baniţa?... acum?... Ei drace!Nu pot să ţi-o cat. E noapte. Pleacă şi mă lasă-n pace! 
  — Dar... ne trebuie, tăicuţă. Fă-ţi cu noi pomană, zău,
  Cat-o... şi ne-o dă... Pe urmă, las’, că n-o să-ţi pară rău!
  Auzind acestea, popa baniţa din tind-o ia:
  
  — Haide, na-ţi-o deci, băiete! Ce-o să măsuraţi cu ea?
  
  — Bani! grăi Păcală, sprinten către casă alergînd.
  
  — Bani? Am auzit eu bine? Măi! se miră popa-n gînd,Cum atîţia bani? De unde? Asta-i nemaipomenit!
  Vro hoţie săvîrşit-au? Vro comoar-or fi găsit?
  Ia să merg să văd cu ochii!... Dac-a spus adevărat,
  Drumul nu mi-o fi degeaba!... Şi zicînd, a şi plecat.
  
  
     
  * * * 
  Fraţii măsurau în casă galbenii din saci, turnaţi Lîngă vatră jos... cînd unul: 
  — Tii! şopteşte. Staţi, mă, staţi! Cine-i la fereastră oare? Ochii dacă nu mă-nşală, E chiar popa! Du-te, fuga, scapă-ne de el, Păcală. Să te faci că nu ştii cine-i, şi, c-un băţ, cu ce-i găsi, Trage-i una, ca să-i piară pofta de-a ne mai pîndi! 
  — Iaca plec, grăi Păcală. Şi-apucînd o scurtătură 
  
  Din ungher de după uşă, iese iute-n bătătură. . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Intră iară, dup-aceea, în căsuţa bătrînească: 
  — Măsuraţi nainte!... popa n-are să ne mai pîndească!
  Măsurînd ei tot bănetul şi pe-afar-apoi ieşind,
  Cel mai mare vede-n curte, într-un lac, ceva mijind.
  Şi pe mijlociu l-întreabă: — Frate! Ce-i aicea jos?
  
  — Unde?
  — Ici în lac, priveşte! Parc-ar fi... un cap bărbos! Nu vezi? 
  — A, ba văd! Ii, Doamne! Om o fi? sau ce drăcie?Uite şi tu, măi Păcală! Iar Păcală: — Ce să fie? E un ţap! se scaldă-n apă! Dînşii tot nu-s dumeriţi. Dar cînd cată mai de-aproape! — Vai! rămîn încremeniţi. Nu eşti zdravăn? Cum îţi vine să glumeşti că este-un ţap? Este popa, mort săracul! L-ai lovit cu bîta-n cap? 
  — Eu? Ba-i arătai doar bîta! Iară el, pierzîndu-şi firea
  Şi fugind... căzu, pesemne, îşi găsi aci pieirea.
  Fraţii cei mari înlemniră: — Am păţit-o, frăţioare!
  Mîini, la ziuă... lume!... zarvă... Unde să-l ascundem oare?
  
  
  21
  Toată lumea o să creadă cum că noi l-am omorît. Vezi ce făptuişi, băiete? Vai, în ce foc ne-ai vîrît! 
  — Ho! Destul! grăi Păcală. Ce atîta gălăgie?Orişicîtă văicăreală, geaba! popa... tot nu-nvie!
  Să-l ascundem? Geaba iarăşi! Tot se află! De scăpare
  Nu-i decît un chip
  
  — Anume? 
  — S-o tulim, îndata mare!
  — Să fugim, zici? Cînd în aur ne puteam de-acum scălda?
  — De, păcate! Ce să facem, dacă s-a brodit aşa! 
  
  IV 
  
  Fuga 
  Noaptea coperea-ntreg satul cu mantaua-i înstelată Şi se odihnea, prin case, lumea-n visuri cufundată. Numai fraţii n-aveau tihnă... se găteau de lungă cale. 
  — Sec noroc avurăm, Doamne! Sec! ziceau cei doi, cu jale.Cum să părăsim, măi frate, cum? atîta bogăţie.
  În bănet ei îşi vîrîră mîinile cu lăcomie,
  Îndesară prin şerpare cît putut-au îndesa.
  Iar Păcală? El plecat-a făr’ să ia... nici o para!
  
  — Trage uşa după tine! strigă fraţii-i, cînd să iasă.
  Şi s-au dus... p-aici încolo... “Bun rămas, ogradă, casă!”
  
  
  Dar pe drum cînd se uitară la Păcală... ce să vadă! Steteră şi se-ncruciră. Nici nu le venea să creadă. El scosese uşa casei, din ţîţîni, cît e de mare Şi venea cu ea tîrînd-o după sine pe cărare. 
     
  — Ce-ai făcut? De glume-ţi arde? Nu eşti zdravăn, măi creştine?
  — Păi... v-ascult! Nu voi mi-aţi zis-o: trage uşa după tine? 
  — Noi? S-o-nchizi ţi-am zis, la naiba! N-am zis s-o tîrăşti pe drum!
  ...Las-o focului şi vino! Că se face ziuă-acum!
  
  — Ce?... se oţărî Păcală. Vreţi s-o lepăd? Iacă ba!
  Las’, că-n cale... cine ştie ce-ajutor ne poate da?
  Şi s-au dus, s-au dus întruna, pe cărări nemaiumblate,
  Dînşii cu mîhnirea-n suflet, iară el... cu uşa-n spate.
  Tot au mers... întreagă noaptea; ziua toată, pînă-n seară,
  Pînă cînd, într-o pădure, mi-i ajunse noaptea iară.
  Unde să mai mearg-acuma? Înaintea lor mijea
  Un stejar al cărui creştet sus cu norii se-nfrăţea.
  
  — Ne ajunge, mi se pare, cîtă fuguliţ-am tras.
  
  — Să rămînem, zise unul, pînă mîine-aci de mas.
  
  — Jos, aci? grăi Păcală. Sub stejar? Aş! Cum îţi vine?
  S-ar putea să dea, la noapte, peste noi... te-nchină cine!
  Eu mai bine sus aş crede, în stejar, să ne suim,
  Acolo, pe cîte-o cracă, mai tihniţi o să dormim.
  
  — Bine zici. Şi se urcară, cît ai bate din amnar.
  Iar Păcală?... nu se urcă numai dînsul în stejar,
  Ia cu el şi-a casei uşă, ce-n spinare-o adusese.
  Luna mi-i privea c-un zîmbet, printre ramurile dese.
  Dar abia ajung flăcăii sus, abia se cuibăresc,
  Numai ce aud un foşnet... şi... deodată... ce zăresc?
  Oameni mulţi... vro doisprezece! Toţi cu saci rotunzi pe spate,
  Şi la brîu cu lungi cuţite, cu pistoale-ncovoiate.
  Din desiş, pe-o cărăruie naintau cu paşii grei,
  Tocmai spre stejarul falnic, ce-i adăpostea pe ei.
  Sub stejar se adunară: — Iat-aici-i loc bun de stat,
  Să şedem! grăit-a unul. Să-mpărţim ce-am cîştigat!
  Dînd din spate-apoi de-a rîndul sacii cu scumpeturi jos,
  
  
  Aşezatu-s-au pe iarbă sub stejarul cel stufos.
  Ce erau ei, pasămite, haidamacii ăia, toţi?
  D-ăi ce se aţin la drumuri: nişte ucigaşi şi hoţi.
  Vor fi strîns de gît, pesemne, vrun bogat, îl jefuiră
  Şi cu-averea-i, ca s-o-mpartă, sub acel stejar veniră.
  Fraţii din copac, văzîndu-i: — Am păţit-o! se gîndeau.
  Cei mari — mai ales — de frică, nici să sufle nu-ndrăzneau.
  Dar pe cînd ei stau, ca lemnul, fără grai şi nemişcaţi,
  Numai ce-l aud de-alături pe Păcală: — Valeu!... fraţi!...
  Uşa naibii!... vrea să-mi scape!
  
  — Taci, mă! îi şoptesc cei doi. Ţine-o!... nu cumva să cadă! că s-a mîntuit cu noi. Aş! pîn’ să-i şoptească “ţine-o!” dura! uşa i-a scăpat. Şi de sus, din cracă-n cracă, pînă jos a lunecat. ...Auzind ciudatul vuiet: “Doamne!” hoţii-ncremenesc. “Ce-o fi asta?”... Şi deodată, ţîşt!... la fugă mi-o tulesc. Lasă jos acolo toată bogăţia ce-au adus. Cînd văzur-aşa flăcăii, îşi făcură cruce sus: 
  — Ei! acum s-o ştergem, iute, pînă nu vin hoţii iar!Apoi într-o clipă — iată-i jos, pe toţi trei, din stejar.
  Dar zărind prin iarb-atîtea lucruri scumpe risipite,
  Colo, saci cu bani, alături, scule d-aur strălucite:
  Se putea cu mîna goală s-o zbughească? Cei mai mari,
  Iau şi bani, aleg şi scule de prin saci de la tîlhari.
  Iar Păcală? sta deoparte... la-nceput, doar îi privea,
  Ca să ia ceva şi dînsul, nici prin minte nu-i trecea.
  Cînd deodat-un sac zăreşte, plin tot... numai cu tămîie.
  
  — Lucru sfînt! păcat, pe mînă tîlhărească să rămîie!Vino, sacule, tu-ncoace! Şi pe-un umăr l-a săltat.
  Din grămada de scumpeturi doar atît el a luat!
  
  
    
  24
  * * * 
  Haraminii1 arşi de spaimă, în acest timp, ce făcură? Tupilaţi pe ici, pe colo, steteră ei cît stătură, Pîn-odată, cel mai mare: — Ei, drăcie!... cum adică? Mult o să mai stăm prin tufe? Ne-nfricarăm, de nimică! 
  — Zău aşa! vro doi răspuns-au. Şi-adunîndu-se grămadă,Spre stejar din nou se-ndreaptă. Cînd acolo... ce să vadă? 
  — Ian uitaţi-vă! Trei oameni! (îndîrjit vătaful zice ) Scotocesc prin sacii noştri, parcă nici n-am fi p-aice! Ăştia vor fi fost pesemne adineaori în copac, De ne puseră pe goană! Ce?... credeaţi că e vrun drac? Repede! Pe ei, tovarăşi! Hai, să le-arătăm noi lor! 
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Cei trei fraţi, văzîndu-i însă, ia-o, nene, la picior!
  O tuliră prin pădure, cît mai repede putură.
  Iar tîlharii? după dînşii! fluierînd, strigînd din gură.
  
  V
  
  
  Fluierul 
  Zorile-nroşit-au bolta, şi Păcală tot mai suie,
  Prin desimea de mesteceni şi de brazi, pe-o cărăruie.
  Suie gîfîind, cu sacul de tămîie la spinare.
  Hoţii au rămas departe, contenind a lor strigare.
  Dară fraţii cei doi, unde-s?... Cînd la fugă mi-o tuliră,
  Încărcaţi de bani şi scule, ei pe alt drum nimeriră.
  
       1 Haramin—     hoţ de codru. 
  Vor fi izbutit să scape teferi şi ei, bieţii fraţi?
  Sau vor fi căzut pe mîna hoţilor întărîtaţi?
  Cine mai putea să ştie? Să-i lăsăm şi noi acum,
  Să-nsoţim de-aici încolo pe Păcală doar la drum.
  
  El tot suie! pîn-odată, cînd de după stînci cărunte
  Răsărea făclia zilei, iată-mi-l p-un vîrf de munte.
  Şi de-acolo aruncîndu-şi ochii peste codri-n jos,
  Peste văile-nflorite: — Tii!... îngînă. Ce frumos!
  Tu, care-ai urzit tăria cerului şi-acest pămînt,
  Mare eşti!... şi-a tale lucruri, Doamne, minunate sînt!
  Apoi ce-i trăsni prin minte? Sacu’ jos pe iarbă-l pune,
  Ramuri de copaci, uscate, strînge, două braţe bune:
  Şi din cremene, cu-oţelul, scăpărînd scîntei pe iască,
  Dă foc vreascurilor. Para începu să pîlpîiască.
  Străluceau, creşteau întruna limbile de foc roşatic,
  Pîn-au prefăcut movila cea de vreascuri în jăratec.
  Sacu’ plin atunci, Păcală, de pe pajişte-l luă,
  Şi din el tămîia toată pe jăratec o turnă.
  Sfîrăia pe foc tămîia, şi un sul albiu de fum,
  Prinse-a se-nălţa-n văzduhuri, pîn-la cer făcîndu-şi drum.
  Iac-aşa! gîndea Păcală, mulţumit de-a sa ispravă,
  Jertfa mea primeşte-o, Doamne, cu plăcere-acolo-n slavă!
  Iar pe cînd gîndea el astfel, deodată ce să vază?
  Cerul porţile-şi deschide, plaiu-ntreg se luminează...
  Şi din slăvi cereşti un înger se coboară jos pe plai:
  
  — Bine te-am găsit, Păcală! Sunt trimis aci din rai.Ziditorul lumii, Tatăl, să vorbească vrea cu tine. Spre locaşu-i de lumină, sus la rai deci, hai cu mine! 
  Nemişcat în loc Păcală stă o clipă, ca visînd,
  Apoi... numai ce se simte, de pe plai, spre cer urcînd.
  
    
  26
  Aripi parc-avea la spate! Îndărăt cînd se uita,
  Tot mai mic, mai şters, pămîntul rămînea napoia sa.
  Casele-i păreau mici cuiburi, munţii, nişte moşoroaie;
  Rîurile, şerpi molatici ce prin iarbă se-ncovoaie.
  Iar de la un timp, nici urmă de pămînt! pierise-n hău!
  Numai stele şi luceferi întîlneşte-n drumul său.
  Ajunsese-aşa de-aproape de tăria cea cu stele,
  Că putea culege-n zboru-i cîte-ar fi voit, din ele.
  Apoi şi mai sus, deodată o lumină orbitoare
  Îi răsare-n ochi — mai albă ca lumina cea de soare.
  Pasămite-acolo-n raze, de lumină-nvăluit,
  Se afla locaşul Celui care toate le-a zidit.
  
  Cum, pe unde mai trecut-a, n-a văzut... fu peste fire!
  Îi luase parcă ochii negrăita strălucire.
  Îi părea doar că zăreşte mîndre pajişti, pomi în floare,
  Mese-ntinse... pe la mese, lume-n strai de sărbătoare.
  Numai straie luminoase, numai feţe mulţumite.
  Auzea şi-un zvon în treacăt, zvon de glasuri fericite...
  Şi deodată, numai iată-l... locului oprit din zbor,
  Se trezeşte faţă-n faţă cu al lumii Ziditor.
  ...Dumnezeu, cu barbă albă, ca omătul cel curat,
  Odihnea-ntr-un jilţ, de cete îngereşti înconjurat.
  Cînd în faţa Celui veşnic se văzu ajuns Păcală,
  I-a-ngheţat în piept suflarea... mut rămase de sfială.
  Domnu-i înţelese frica. — Vino, bun sosit la rai!
  Mai aproape!... n-avea teamă!... Ştii de ce mi te chemai?
  Jertfa care mi-ai adus-o mi-a făcut nespus de bine.
  Pentru fapta-ţi bună, spune-mi, ce dar vrei azi de la mine?
  Fă-ţi p-aicea ochii roată, cere-mi — făr-a te sfii —
  Orice-ţi place... şi-ntr-o clipă ruga ta se va-mplini.
  
  27
  De-ale Tatălui cuvinte părinteşti îmbărbătat,
  Îşi roti Păcală ochii prin lăcaşul minunat.
  Ce era pe-acolo... Doamne! Ce de lucruri de minune:
  Nu-i condei ca să le scrie, nici grai să le poată spune!
  Cînd deodată, printre-atîtea frumuseţi dumnezeieşti,
  Într-un unghi zăreşte-un fluier, mic! un fleac! nici să-l priveşti!
  Şi grăieşte: — O, stăpîne! Pentru jertfa-mi ne-nsemnată,
  De la Tine... sănătate!... n-aşteptam vro altă plată.
  Dacă totuşi vrerea Ta e să-mi aleg un lucru... hai!
  Vezi în colţ colea un fluier? Doar pe-acela să mi-l dai!
  
  Din mulţimea de scumpeturi, auzind c-atît el cere,
  Doar un fluier, ş-alt-nimica, Domnul rîse cu plăcere.
  
  — Cum se poate? Tatăl lumii în locaşu-i cînd te cheamă,
  Nu găseşti să-i ceri, băiete, nici un lucru mai de seamă?
  Ia mai stăi şi te gîndeşte! Trai îndelungat... voieşti?
  Vrei soţie... credincioasă? Vrei... averi împărăteşti?
  
  — Urzitorule al lumii! încă de copil doream,
  Cînd flăcău voi fi, un fluier ca acesta eu să am.
  Dacă ţii să-mi faci plăcere, dă-mi-l, Te milostiveşte!
  Robul Tău smerit nimica alte-celea nu doreşte.
  Ce putea să mai răspunză la aceste vorbe Tatăl?
  Semn făcu să i se-aducă fluierul cerut: — Ei, iată-l,
  Dacă nu vrei alte bunuri... fericit să-l stăpîneşti!
  
  — Mulţumesc! Ferice, Doamne, şi Tu-n veci să-mpărăţeşti!
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  
  Cuvîntînd aşa, Păcală din nălţimi strălucitoare Spre pămînt simţi că-ncepe iar domol să se coboare. 
    
  28
  VI 
  
  Tocmeala 
  Cînd pe munte-a pus piciorul, cruce şi-a făcut voios, Apoi s-adînci-n desimea codrului întunecos. Şi sub cîte-un brad la umbră, fără grijă de nimica, Sta, cînta cu drag din fluier, cît de mare-i ziulica. Brazii, auzindu-i cîntul, ramurile-şi clătinau; Păsările, fermecate, pîlcuri prin văzduh săltau. 
  Dar s-a săturat la urmă prin păduri de hoinărit, Şi-ntr-o zi, din munţi porneşte către şesul înflorit. Tot coboară, pe-o potecă, merge... pînă dă de-un sat. Iar acolo, ce-ntîlneşte? Oameni mulţi în dr um, la sfat. Amărîţi grozav în suflet după faţă se vedeau Şi-ntre ei, sărmanii, tocmai despre popa lor vorbeau: 
  — Îi muncii! (striga din gură un romîn cu negre plete) Luni de zile!... şi drept plată: bice peste spate-mi dete! 
  — Nu-i plătii (zicea un altul) nişte bani la timp, şi-acum Ştiţi că vrea să-mi vîndă casa? Voi fi scos cu-ai mei în drum! D-alde-acestea multe încă oamenii spuneau de-a rîndul, Văicărindu-se de popa şi cu toţii blestemîndu-l... 
  Auzind aşa Păcală, se apropie şi el: 
  — Bună vremea! Cum se poate? Popă?... şi aşa mişel?
  
  — Hei! (un moş oftă cu jale). Popă ca al nostru nu-i,
  Nu-i în toată ţara altul! bată-l Maica Domnului!
  Cîţi moşneni, avuţi pe vremuri, azi cerşesc din sat în sat!
  Căci prin uneltiri, hainul, de avere i-a secat.
  Doar să ia!... De dat, la nimeni nu dă, nici un colţ de pîine.
  N-are-n inimă durere, de creştin, nici ca d-un cîine!
  
  
  Sufletul din trup ţi-l scoate, cînd la muncă te tocmeşte,
  Şi să nu crîcneşti o vorbă, că şi trupul ţi-l ciunteşte.
  Uite, de la el din slujbă, chiar aseară, au ieşit
  Doi flăcăi... ciuntiţi, săracii, nu se poate mai cumplit.
  Pentru-un lucru de nimica, într-atît s-a-nverşunat:
  Că la amîndoi, cu briciul... popa... nasul le-a tăiat.
  Fraţi erau! veniţi acuma, de curînd, în sat aci!
  
  Lui Păcal-o bănuială inima i-o zgudui:
  
  — Fraţi?... Şi unde-s? 
  — În căsuţa babei Floarea, ici devale!Să le oblojească rana, i-a chemat chiar ea din cale, Că e mare doftoriţă!... pentru orice fel de rană, Are-n cap cîte-un descîntec, şi prin lăzi vro buruiană. “Vai, sărmanii, n-or fi doară fraţii mei!” gîndea Păcală, Şi-nspre casa arătată el porneşte cu iuţeală. 
  
  * * * 
  Cînd intră-n căsuţa joasă, tresări!... Acei flăcăi,
  Ciumpăviţi de briciul popii, erau tocmai fraţii săi.
  
  — Doamne! Voi? În starea asta? Cum ajunserăţi aci?
  
  — Vai de noi! oftară fraţii, şi-ncepur-a-i povesti:
  De tîlhari, ştii tu atuncea? noaptea-n codru, urmăriţi,
  Furăm prinşi, bătuţi amarnic, pîn’ la piele jefuiţi.
  Am scăpat abia cu zile! Şi venirăm, pe un drum,
  Pîn-ajunserăm în satul unde ne aflăm acum.
  Ce să facem? ne-ntrebarăm osteniţi şi nemîncaţi,
  Milă pe la uşi să cerem? Haide să intrăm argaţi.
  Cînd vorbeam aşa... în cale, iat-un popă ne-a ieşit:
  Popa, chiar din satu-acesta. El în slujbă ne-a primit.
  Însă... ştii cu ce tocmeală? Bată-l Precista să-l bată!
  De ne-om supăra pe dînsul, să ne taie nasu-ndată.
  
  
     
  Ai mai auzit ca asta? Iară dacă s-o-ntîmpla
  El pe noi să se mînie, noi să-i facem tot aşa!
  Şi la cîmp ne-am dus, cu plugul... — Iacă, popa ne grăi,
  Să-mi brăzdaţi azi locu-acesta. Plec. L-amiazi voi fi aci.
  De mîncare v-oi aduce.
  
  — Bine! Pleacă sănătos!Zicem noi. Apoi — ne-aşternem pe arat — muncim vîrtos. Îns-amiaza vine, trece... Iar cu prînzu’, el, să vie De amiazi, nici pomeneală! A sosit... pe la chindie! 
  — Cum? Aşa tîrziu, stăpîne?
  — Cam tîrziu!... V-aţi supărat? 
  — Nu! dar tremurăm de foame! 
  — De, vă cred! Dar... s-a-ntîmplat! Iacă... n-a fost gata prînzul! Iar a doua zi, măi frate, Ce să vezi? Cu prînzul, popa, vine... tocmai pe-nserate! 
  — Vai! Da’ ce-ai de gînd, părinte? Să ne ţii tot nemîncaţi? N-a fost gata nici azi prînzul mai la vreme? 
  — Nu, argaţi. Sunteţi supăraţi pe mine? 
  — Ei! Ba bine că n-om fi !
  — Da?Şi pe-amîndoi... cu briciul... uite cum ne schilodi! 
  — Hai! plecaţi unde stăpînul mai la timp cu prînzul vine.
  Nu fac eu de voi! ne zise — nici voi, dragii mei, de mine!
  Iată-ne povestea, frate... iacătă nenorocirea
  Ce-am păţit-o!
  
  Lui Păcală, flacără-i era privirea: 
  — Vasăzic-aşa cu popa? A! Să ne vedem cu bine! Îi plătesc eu pentru asta, frăţiori! Lăsaţi pe mine! Şi zicînd, porni spre uşă. 
  
  — Ce? abia doar ai venit, Pleci din nou? l-întreabă fraţii. 
  — Plec, răspunse el grăbit,
  Să mă bag şi eu la popa! Ei stătură-n loc miraţi: 
  — Cum, măi frate! Nu eşti zdravăn? Vrei şi tu ca noi să paţi? 
  Dar el nici că-i mai ascultă. Iese-n drum şi, hai, nainte! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Iată-mi-l la popa-n curte: — Bine te găsii, părinte! Popa — barbă roşcovană, chip ursuz, întunecat — De pe scaun din cerdacu-i, în picioare s-a sculat: 
  — Bun sosit, măi băietane! Ce vînt te-a adus la noi?
  — Păi... argat aş vrea să intru, taică! sau... cioban la oi. Ce zici? N-ai cumva nevoie? 
  — He! ba cum nu? Şi cioban,Şi argat îmi trebuieşte. Spune, cît îmi ceri pe an? 
  — O! cît pentru asta... lesne vom ajunge la-mpăcare! Ţiu mai mult la casă bună, decît la simbrie mare. Nu-ţi cer plată eu, nimica. Las la buna-ţi chibzuială, Cît îi vrea să-mi dai. 
  — Prea bine. Te primesc! Dar... c-o-nvoială: Tu pe mine vreodată dacă te vei mînia, Să-ţi jupoi, cu cosorelul, de pe spate o curea. Dimpotrivă, eu pe tine de m-oi supăra, să ai Drept şi tu de pe spinare o curea atunci să-mi tai. 
  — Aş! te văd om bun, părinte; nu-s nici eu cum ţi se pare. S-ar putea s-ajungă treaba între noi la supărare? 
  — Nu! dar asta mi-e-nvoiala cu argaţii. Vrei? te-opresc. Nu voieşti?... e largă lumea! 
  — Vreau! De ce să nu voiesc? 
  — Iară anul, măi băiete, ţi se va-mplini, ştii cînd? Prin frunzişul verde, cucul, cînd s-o auzi cîntînd. 
  
    
  32
  — Bun!... S-a isprăvit tocmeala?
  — Încă nu!... mai stăi, romîne, S-o şi scriem... Vorba zboară... Numai ce e scris rămîne. Şi luînd condei, cerneală, se aşează popa, scrie... 
  — Iac-aşa! s-avem la mînă amîndoi cîte-o hîrtie. “A! gîndea. Prinsei norocul! Un voinic aşa-nchegat, Să-mi slujească pe degeaba: nu-i cîştig de lepădat! Şi-l legai cu-nscrisul, zdravăn, sărăcuţul! Ce-mi mai pasă?” 
  — Hai, băiete, na! 
  
  Păcală în şerpar hîrtia-ndeasă. Iar în gîndu-i, vesel şi el: “Stăi, părinte preacinstit, Nu-ţi găsiseşi pîn-azi omul, dar acum... ţi l-ai găsit!” 
  VII 
  
  Caprele popii 
  Dimineaţ-abia-ncepură zorile să se arate,
  Popa iese-n pragul tinzii: — Ei! acum... ştii ce, argate?
  Mergi de-mi ad-un car de lemne! Din pădure vii doar mîine.
  Pîn-atunci, merinde, iacă! eu îţi dau: un caş şi-o pîine.
  Dar cînd vii, întreagă pîinea s-o aduci, — şi caşu-ntreg;
  Ne-ncepute, pe-amîndouă! Înţelegi tu?
  
  — Înţeleg. Şi punînd în car merindea, mai punînd şi o secure, A-njugat Păcală boii şi-a pornit-o-nspre pădure. 
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Cînd veni cu lemne-acasă, merse drept la popa sus: 
  — Na, stăpîne, caşul, pîinea... Iacă-ntregi ţi le-am adus. 
  Popa le ridică-n mînă: — Hm!... de-ntregi, întregi sunt ele, Dar de ce-s aşa uşoare? 
  — Fiindcă... n-au miez, părinţele.
  — Cum n-au miez?
  — În coajă, icea, nu vezi cîte-un dop tăiat?Pe aci... scosei tot miezul! 
  — Vai! Aşa m-ai ascultat? Blestematule! 
  — Păi!... altfel, se putea, stăpîne dragă,Să mă satur din merinde şi să ţi-o aduc şi-ntreagă? Ce? Te-ai supărat pe mine? 
  
  Popa... mai domol: — Ei aş! Să mă supăr eu, se poate? pentr-o pîine, pentr-un caş? Am glumit cu tine doară... Iar în gîndu-i: “Las’! zicea, Că ţi-o fac eu ţie mîine, dacă mi-ai făcut aşa!” 
  Apoi ziua următoare mi l-a pus la treierat; Şi mîncare, toată ziua, nici să guste nu i-a dat. Seara după cină, popa, pe la şură se abate: 
  — Am venit să-ţi văd isprava. Ai făcut ceva, argate?
  
  — Cum nu? Uite ici, părinte, cît am treierat... Un vraf!
  Numai grîu ales, ca-n palmă; n-are firicel de praf.
  
  — Da, nimic de zis! muncit-ai de ajuns... Dar la mîncare
  Să te cheme, preoteasa... a uitat azi, mi se pare...
  Nu-i aşa?
  
  — Ba chiar aşa e! 
  — Ei, şi... nu eşti supărat? 
  — Pentru ce să fiu, stăpîne? Parc-am stat eu nemîncat! Se putea să rabd de foame, cu atîta grîu pe mînă? Grîul ăsta mi-ar ajunge, nu o zi: o săptămînă! 
  — Nu-nţeleg ce spui, creştine! zise popa cu mirare.Ce-mi vorbeşti de grîu tu mie, cînd e vorba de mîncare? 
  
     
  — Păi... am priceput eu doară, cînd de-amiază ospătaţi, Că pe mine la mîncare aţi uitat să mă chemaţi.
  Pentru-atîta lucru însă vorbă n-am mai vrut să fac.
  Am găsit eu rost îndată!
  
  — Cum?
  — Umplui cu grîu un sac... Seara, altul. Şi cu sacii, hai, în sat la o vecină! Dînsa, inimă miloasă, îmi dădu şi prînz’ şi cină. 
  — Vai, băiete! Vasăzică... îmi mîncaşi doi saci de grîu! 
  — Ce? Te-ai supărat, părinte? 
  
  Popa-şi puse gurii frîu. Şi-a-nghiţit în piept mînia: — Asta-i! Nu m-am supărat. Dar... să fi cerut, creştine! că-ţi dădeam noi de mîncat. 
  Cînd ajunse-n tindă însă, tremura: — Of !... nu mai pot. 
  — Ce-i? soţia sa-l întreabă. El i-a spus nevestei tot.
  Iar la urmă: — Nu, cu ăsta, nu e chip s-o duc! şi pace!
  Am înscris pe-un an cu dînsul: altfel, vînt chiar azi i-aş face!
  Preoteasa, foc şi dînsa: — Vai! O zi să nu mai steie!
  Astăzi chiar, să-i faci de ducă!
  
  — Da, să-i fac! Dar cum, femeie?
  — Prea uşor! Să-i dai vro treabă, ce puterile-i întrece.
  Şi văzînd că nu e harnic să ţi-o facă, o să plece.
  
  — Bine zici!... Şi iese popa, merge iar spre şură-ndată.Ce să-i dau? A, stăi! găsit-am o trebşoară... minunată!
  
  — Vino-ncoace, măi argate! (Şi-n grădina largă-l scoase.)
  Uite, vezi tu smîrcu-acesta plin de ochiuri mocirloase?
  Cînd voiesc să trec-nainte, mă cufund aici în glod.
  Peste mlaştina aceasta fă-mi, din ce vei şti, un pod.
  Să-l începi cît mai degrabă, astă-seară chiar, voiesc;
  Iar cînd o miji de ziuă, mîine, gata să-l găsesc.
  
  
  Însă ştii cum vroi să fie podul? Nu ca orişicare! Tot o călcătură moale şi o călcătură tare! Înţeles-ai? 
  — Da, părinte.
  — Să te-apuci de lucru dară! Şi-acolo lăsîndu-l, popa a intrat în casă iară, Povesti şi preotesei cele ce-a orînduit; Se culcar-apoi în tihnă, amîndoi, şi-au adormit. 
  * * *
  Iar Păcală?... În grădină sta sub cerul înstelat,
  Cu privirea-n jos plecată; mai se preumbla-ngrijat.
  Smîrcul, împrejur, cu pasul şi din ochi îl măsura...
  Cum? din ce să facă podul? în zadar el se-ntreba.
  Pîn-odată, din grădină cînd se-ntoarce iar la şură:
  Dă cu ochii de-ale popii capre multe-n bătătură.
  
  — Iacă, mă! îşi zise-n sine. Am găsit ce-mi trebuia!Eu, să fiu un om cu stare, capre-n curte-mi n-aş ţinea.
  Cît e ziua n-au astîmpăr! tot ce-i verde, strică, rod.
  Vai, şi multe are popa! Ia să fac din ele pod!
  Tocmai bune-s pentru asta!
  
  
  Hai, pe urmă... c-un topor, Caprelor le taie capul, şi picior după picior; Şi tîrîndu-le-n grădină, unde-i papură şi baltă, Peste mlaştină le-aşează, înşirate lîng-olaltă, Trup la trup, cu burta una, alta cu spinarea-n sus. Ca să iasă podu-ntocmai cum stăpînu-său i-a spus: Tot o călcătură tare, alta moale. Apoi, du-te! Căpăţîne şi picioare în gunoi le-ngroapă iute. Printre capre, unde vede vrun locşor, l-astupă-ndată Cu pămînt, să fie podul neted ca dintr-o bucată; Iar pe margini, pe deasupra, iarbă verde, flori aşează: 
     
  Cum, din ce-i făcut anume podu-n jos, să nu se vază. Şi cînd totul este gata, stă, se uită fericit: 
  — Ah, cînd o vedea stăpînul, cît o fi de mulţumit! Pleac-apoi din nou spre şură, la culcare, fluierînd. 
  Popa, vine pînă-n ziuă: — Gata-i podul? 
  — Hei! De cînd!Am mai tras ş-un somn de-atuncea. 
  — Aida-de!
  — Ce? nu mă crezi?Zău, stăpîne, este gata! Mergem, dacă vrei, să-l vezi. Popa strigă la fereastră: — Preoteaso dragă! Vină! Vină şi tu! Şi plecară, cu argatul, în grădină. Cînd văzu de-aproape podul: — Uite, zău, că-i isprăvit! Hm! dar... l-ai făcut, băiete, chiar aşa cum am vorbit? Ia să-ncerc! 
  
  — Poftim, încearcă-l! 
  Şi punînd piciorul sus, Hai, pe pod de-a lungul, popa, pînă la sfîrşit s-a dus. Iar la capăt se opreşte, înapoi privind mirat. 
  — Ei, părinte, ce zici? place-ţi?
  — Da, băiete! minunat! Chiar cum am vorbit aseară: tot o călcătură tare, Alta moale!... Cum ştiut-ai să mi-l faci întocmai oare? 
  — Asta-i treaba mea, stăpîne!
  Şi-au pornit, cu pasul rar, De la smîrcul din grădină, înapoi spre casă iar. Dar pe popa, lîngă casă, năduşelile-l trecură: 
  — Aoleu! băiete, unde-s caprele din bătătură? 
  — Caprele, stăpîne dragă? Las’ că sunt la loc bun toate, În grădină! Fii pe pace! 
  
  — În grădină? Cum se poate! Nu venim acum de-acolo? Şi nici una n-am văzut. 
  — He! dar oare peste podul din grădină, n-ai trecut?
  
  — Ce-mi vorbeşti de pod, creştine, cînd de capre eu îţi spui?
  
  — Apoi... podul, astă-noapte, cum? din ce crezi că-l făcui?
  — Vai de mine şi de mine! Auzitu-l-aţi, nerodul?
  Măi! doar nu ţi-a dat prin minte ca să-mi faci din capre podul!?
  
  — Tocmai! ai ghicit, stăpîne!
  
  — Haide! Ce-mi vorbeşti în şagă? Cată-mi turma! 
  — Zău, părinte! am băgat-o-n pod întreagă!Toate caprele-s acolo: unele cu burta-n sus, Ca să deie călcătura moale, după cum ai spus. Altele sunt, dimpotrivă, cu spinarea-n sus culcate, Ca să deie călcătura tare! 
  — Eşti nebun, argate? Mi-ai mîncat o-ntreag-avere! Tii! Vrei să mă laşi sărac? 
  — Apoi de, stăpîne! podul, altfel, cum era să-l fac?Ce? te-ai supărat pe mine? 
  
  — Aş! pe dracu’! supărat!
  Nu! dar... capre-aşa de multe... ia gîndeşte! nu-i păcat? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Şi-a ţinut în frîu mînia popa, iarăşi, pînă-n casă, Dar în casă cînd ajunse: — Ei, văzut-ai, preoteasă? L-ai văzut, afurisitul, ce-mi făcu din nou? Îţi place? Şi eu să mă uit la dînsul, şi nimic să nu-i pot face! Of! cînd mă gîndesc la capre, năbădăi m-apucă parcă! 
  — Dar pe mine! Ia mai du-te, zice preoteasa. Cearcă!Dă-i chiar bani, din gros, părinte. Plata, pe un an, pe doi, Dă-i-o! doar să plece! Altfel, ne răpune şi pe noi! 
     
  * * *
  Alba-n sat demult intrase. Soarele, al zilei crai,
  În deplina sa mărire strălucea p-un vîrf de plai.
  Slugă vrednică, Păcală, migălea prin bătătură,
  Îşi căta de lucru singur: mai la lemne, mai prin şură.
  Popa iese iar: — Argate! treburi n-am de-acuma... Hai,
  Pleacă! Ce să faci pe-acilea? Frunză la berbeci să tai?
  Ţine, na... îţi dau simbria, p-anu-ntreg... Te mulţumeşti?
  
  — Aş! răspunse dîrz Păcală. Cum pe anu-ntreg? Glumeşti?
  Te-am slujit abia trei zile! Nu, oricît sunt de sărac,
  Plată de pomană nu vroi! Mie bani munciţi îmi plac!
  
  — Măi argate! Ţine banii! Eu ţi-i dau! Ce-ţi pasă ţie?
  — Geaba stăruieşti, părinte! Vorbă multă, sărăcie!
  Pîn’ n-oi auzi prin frunze cu urechea glas de cuc,
  După cum ne-a fost tocmeala: pîn-atuncea nu mă duc!
  Preoteasa ascultase pe furiş de la fereastă...
  
  — Ei! din prag îi zice popa. Auzitu-l-ai, nevastă?
  Îi dădui şi bani! Degeaba! E un prost făr’ de pereche?
  Nu pricepe ce e banul? Sau e cam într-o ureche?!
  ...A! dar d-azi — ferit-a sfîntul — cît o fi să stea la noi,
  Nu-l mai ţiu pe lîngă casă. Îl trimit... pe cîmp la oi.
  
  
  VIII 
  
  La oi 
  Popa şi-a ţinut cuvîntul. Pe Păcală l-a trimes,
  Chiar în dimineaţa-aceea, să păzească oi la şes.
  El s-a dus. Şi-n larg afară, stînd la umbra unui fag,
  
  Scoase fluierul şi prinse a cînta cu mare drag.
  Iară oile-mprejuru-i — parcă le-ncinsese-un foc —
  Cum îi auziră cîntul, toate s-au pornit pe joc!
  Cînd văzu aşa Păcală: — He-he! zise, bine-mi pare.
  S-a mai pomenit pe lume fluier ca acesta oare?
  Nu l-aş da pe-o ţară-ntreagă! Ăsta-i fluier fermecat,
  Nu degeaba doar, din ceruri, Domnul însuşi mi l-a dat!
  Nu cînt încă tocmai bine, dar cu timpul voi cînta.
  Şi să mai vedeţi atuncea turma mea cum va juca.
  Apoi, dă-i voios nainte, cîntă!... cîntă!... pînă-n seară.
  Iar oiţele-mprejuru-i, ca nebune... tot jucară.
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Domnul zilei, mîndrul soare, dup-un deal cînd scăpătase,
  Hai cu turma-i şi Păcală, pe-ndelete, către casă.
  Rupte cum erau de foame şi de joc, mioarele,
  Pe cărări abia cu trudă îşi tîrau picioarele.
  Popa, le-aştepta-n portiţă. — Vai de mine! măi argate,
  Ce-i cu oile acestea, de-s aşa debălăzate?
  Sunt bolnave?
  
  — Aş, stăpîne! nu-s bolnave... sunt trudite, Că pe cîmp, în loc să pască, tot jucară ca smintite! 
  — Ce spui! Ia să văd, mănîncă? Dă-le-un braţ de fîn, băiete!
  — Să le dau! grăi Păcală. Şi din şură fîn le dete.Ele cum zăriră fînul, prinser-a-mbuca de foc.
  Popa a intrat în casă. Inima-i veni la loc.
  “N-au nimic”, gîndea-ntru sine.
  
  
  Dar în ceealaltă seară, Oile, de foame, late i-au venit acasă iară. Sear-a treia, moarte-aproape! 
  — Vai, vai!... mi se prăpădesc! 
     
  Cum le-o fi păzind el oare? Mîine am să-l urmăresc.
  Apoi ziua următoare, cînd argatul iar plecă
  Spre izlaz, în zori, cu turma, hai şi popa, se sculă.
  După el tiptil se duse... între nişte spini stătu:
  Iac-aşa... să nu mă simtă!
  
  Aş! Păcală îl văzu. Şi-ncepu cu foc să cînte. Iară oile-au lăsat Iarba şi-ncepură jocul. Popa... a rămas holbat. 
  — Uite, mă! Drăcia naibii! Pentru asta-mi vine dară
  Moartă de flămîndă-acasă turma-n fiecare seară?
  Doamne! se mira-ntru sine. Cînd, minune şi mai mare?
  Numai ce se pomeneşte, hop, şi el, în sus că sare.
  Şi sărea, măi nene, popa... şi juca-ntre spini, săracul,
  Făr’ să vreie, hopa-tropa — de credeai că-l poartă dracul.
  Iar, cu fluieru-i, argatul face cîţiva paşi nainte,
  Se aşează-n faţa popii... Şi să vezi joc pe părinte!
  Şi să fi văzut în ochii lui Păcală bucurie,
  Cînd în spini vedea cum popa: haina, barba şi-o sfăşie?
  
  — Ho! părintele strigat-a. Vrei să cînţi, bre, pînă mîine?
  Nu-ţi ajunge?
  
  
  Iar Păcală: — Ce?... te mîniaşi, stăpîne? Popa-şi îmblînzeşte graiul: — Stăi, băiete, nu cînta! Ce vrei?... să tot joc acilea, pînă sufletul mi-oi da? Aş! Păcală, dă-i nainte! Cîntă, cîntă, şi mai şi! Din cîntat abia la prînzul de amiază se opri. 
  * * *
  Cînd soseşte-acasă popa, zgîriat şi zdrenţuit,
  Preoteasa-şi face cruce. — Vai, părinte, ce-ai păţit?
  
  — Ce-am văzut eu, dragă, nimeni n-a văzut pe-acest pămîntŞi păţania de astăzi, n-am s-o uit... nici în mormînt! 
  Cel trimis la cîmp cu turma nu e om precum s-arată, Ci sub chip de om: vrun diavol, bată-l Precista să-l bată! Şi-ncepu să-i spună toate: cum argatul a cîntat; Oile, cînd auziră, cum s-au pus p-un joc turbat. 
  — Ba nici eu, cît sunt de popă, n-a fost chip să stau pe loc:Mă trezii — ca o sfîrlează — între spini jucînd de foc! 
  — Ia taci! zise preoteasa. Mie-mi spui aşa poveşti? 
  — Dacă n-am spus adevărul, mîine mort să mă găseşti! 
  — Nu te mai jura degeaba! 
  — Cum, femeie,nu mă crezi? Bine, lasă pîn’ diseară, cînd s-o-ntoarce; şi-ai să vezi! 
  — Nu cred, nu... orice mi-ai spune!
  
  Scăpătase mîndrul soare. Preoteasa-n podul casei, căuta nişte fuioare. Pîn’ să le adune toate, să le facă legătură, Numai iacă şi Păcală, hop! cu turma-n bătătură. Popa l-a chemat năuntru: — Ia stăi, şi mai zi colea... Vrea şi dumneaei s-audă. 
  — Cine?
  — Preoteasa mea.Este-n pod. Ea nu mă crede, cum cînţi tu de minunat. La început, Păcală nu vrea. — Sunt sătul azi de cîntat! Dar văzînd că tot îl roagă: — Bine. Să mai cînt oleacă! Popii, ca să nu mai joace, ştiţi ce-i dete-n gînd să facă? De picioare două pietre, cît bostanul, îşi legase, Ba, se mai ţinea cu mîna şi de scaun şi de masă. Şi cînd începu flăcăul a cînta, colea, de joc, O chindie, o bătută, dintre cele mai cu foc, Preoteasa, de fuioare să-şi mai vadă, se putea? Aş! sub ale ei călcîie podul casei duduia. Ţupăia-n pod sus, măi nene, din picioare preoteasa, 
    
  42
  Tropăia, juca, sărmana... mai să se dărîme casa! Cînd văzu aşa Păcală, dă-i! În cînt şi-a pus tot focul! Şi cu cît iuţea el cîntul, îşi iuţea şi dînsa jocul. Pînă ce să vezi? buimacă, tot jucînd cu-nfierbîntare, Buf! căzu din pod în tindă... şi-a rămas făr’ de suflare. 
  — Vai, vai! Ce-mi făcuşi, argate? 
  — Păi dacă m-ai pus să-i cînt...
  — Mă lăsaşi făr’ de soţie!
  — De! s-o ierte Tatăl Sfînt! Ce? te-ai mîniat, părinte? 
  
  Popa, tremurînd de-amar, Îşi ascunse-n palme faţa... trebui să tacă iar. 
  IX 
  
  Boii lui Păcală 
  Iată ce suntem pe lume: nişte umbre trecătoare!
  Îşi zicea-ntru sine popa, dimineaţa următoare.
  . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  ...Şi a treia zi, porneşte pe iubita lui soţie,
  Cu alai, cu cinste multă, spre locaşul de vecie.
  Oamenii văzîndu-i jalea, între ei se bucurau...
  Popa nu vedea pe nimeni, lacrămi ochii lui vărsau.
  
  — De! ziceau din grai sătenii. Tot plăceri! Necazuri nu-s? Vezi? Orice s-ar zice, geaba! tot nu doarme Ăl de sus! Nu loveşte el pe nimeni cu măciuca-n cap deodată, Însă nici nu scapă nimeni pe pămînt de-a lui răsplată! 
  * * * 
  Se-nnoptase. Pe la vetre, toţi din sat dormeau în tihnă. Numai popa-n aşternutu-i nu-şi găsea defel odihnă. 
  — Mi-ai făcut-o iar, duşmane! mi-ai făcut-o îndesată!Dar ţi-oi face-o şi eu ţie, las’ pe mine astădată!
  Pînă n-o cînta-n pomi cucul, nu voieşti să pleci? Sărace!
  Au să-ţi cînte mîine cucii, p-altă lume, fii pe pace!
  Apoi cum s-albi de ziuă, la Pacală merse iute:
  
  — Ei, argate,-njugă boii şi-n pădure astăzi du-te
  Lemne să-mi aduci cu carul. Nu de ici de la Izvor,
  Mai din deal vroi astăzi lemne, de la Cuibul Urşilor!
  Acolo sunt lemne bune!
  
  — De, Păcal-a zis, prea bine! De-acolo ţi-aduc, părinte! tot un drac e pentru mine! Şi-njugînd pe dată boii, o luă voios la drum. Popa se uita din poartă: — Ei! scăpai de el acum! Unde-l trimesei, pădurea plină-i de sălbătăciuni, Cîţi se duc, acolo-şi lasă oasele prin văgăuni. 
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  ...Iar Păcală: “Hăis, Murgilă!” boilor pe drum grăia,
  “Cea, Zorilă!” Şi cu carul spre pădure tot suia.
  Iată-l, spre amiazi, la Cuibul Urşilor în munţi ajuns!
  Pînă-n inima pădurii, cu plăvanii-i a pătruns.
  Iar acolo-ntr-o poiană, sub o rîpă, se opri
  Şi din jug scoţîndu-şi boii, de-un stejar îi priponi.
  Apoi, hai, să cate lemne. Dară, cînd venea napoi
  De pe unde colindase... ce să vază? Bieţii boi
  Se zbăteau ca arşi, în funii... căci se pomeniră, ţup!
  C-un ursoi deodată-n faţă şi c-o namilă de lup!
  “Măi, măi, măi!” Păcală-ncepe întru sine-a se mira,
  
     
  “Lupi şi urşi destui văzut-am, dar de-aşa mărime: ba!” Apoi strigă: — Ho! dihănii ce-ncurcaţi p-aici poiana? Vă mănîncă pielea, poate?... Vreţi ca să vă scutur blana? Aş! lighioile... de vorbă, credeţi c-au voit să ştie? Tăbărăsc pe boi îndată şi s-apucă să-i sfîşie. 
  — A! le zise-atunci flăcăul. Vasăzică... n-ascultaţi? La ospăţ aici venirăţi? Boii vreţi să mi-i mîncaţi? Bine! ospătaţi nainte! Dar să ştiţi că-n loc de boi, Carul încărcat cu lemne mi-l veţi duce-acasă voi! 
  Şi le dete bună pace, foamea să şi-o potolească...
  Iar într-un tîrziu: — Ei drace! burta vreţi să vă plesnească?
  De ajuns! Din boi, sărmanii, oase goale mi-aţi lăsat.
  Ia poftim... la jug acuma! Hrană pentru ce v-am dat?
  Apoi, haide... cu toporul, pe din dos, pe nevăzute,
  Înspre lacomele fiare îşi îndreaptă paşii, iute.
  Şi deodată, — cum şi ce fel, el o ştie!, — pe lighioi
  Le-a vîrît în jug cu gîtul, pe-amîndouă, ca pe boi:
  Ursu-n dreapta, lupu-n stînga...
  
  “Iac-aşa!” gîndea-ntru sine, “Bun de tot. Cu boii popii, lemne-aş fi cărat puţine. Prea erau flămînzi! Acuma pot să pun buşteni destui, N-am de ce mă teme. Boii îmi sunt tobă de sătui.” 
  Prinse-a pune apoi la trunchiuri. Iar cînd carul şi-l văzu
  Încărcat, cu vîrf, de lemne: “Cea, Lupane!” începu,
  “Hăis, Martine! Hăis, lighioană!” Ursul mormăia, sărea;
  Lupul se smucea să scape. Dar Păcală nu glumea.
  Cînd mi-i arse c-o prăjină, carul le păru uşor.
  Îl tîrau... să se sfărîme roatele pe urma lor!
  Alergau cîte-o bucată, mai stăteau, săreau în loc,
  Pînă cînd simţeau prăjina; apoi iar trăgeau de foc!
  
  Cam aşa el, din pădure, carul pînă-n sat şi-l duce.
  Cîţi îl întîlnesc în cale, stau din mers, făcîndu-şi cruce.
  Iată-mi-l la poarta popii. — Hai, deschide-mi, taică, hai!
  Popa, cînd zări din curte cele două fiare: — Vai!
  Ba deschidă-ţi dracii poarta! Piei, Satano, piei! răspunse.
  Şi-alergînd spre uşa tinzii, după uşă se ascunse.
  
  — Hai, părinte! Mi-aş deschide singur, n-aş sta să te chem. Dar mi-s boii cam zburdalnici; o să-şi ieie vînt, mă tem. 
  — Ieie-şi! ducă-se-n pustiuri! popa din năuntru-i zise. Nu-ţi deschid! 
  Atunci, Păcală poarta singur şi-o deschise: Şi cu caru-a tras în curte. Popa-n cas-a alergat, Şi scoţîndu-şi pe fereastră capul: — Mă! ai căpiat? Ce-s dihăniile astea? Fugi cu dînsele napoi! Cum cutezi, pe cap, duşmane, să-mi aduci aşa lighioi? Iar Păcală: — Ce dihănii? Ce lighioi? Sunt boii mei, Preacinstitule părinte. Ş-încă ce boi buni!... ehei! Au puteri, cît doisprezece! Cînd ai şti ce bine trag! Să-i slobod din jug acuma, că-s trudiţi, — şi-n grajd să-i bag, Să le dau ceva să-mbuce. 
  — Ce-ai zis? Altă treabă n-ai?Să-mi sfîşie şi juncanii? Să rămîn şi făr’ de cai? Scoate-mi, tartorule, iute! iazmele din bătătură! 
  — De, stăpîne! cumpănit-ai vorba ce-ţi ieşi din gură?
  Aste iazme-ţi prăpădiră boişorii amîndoi;
  Eu le-am pus la jug pe ele! şi ţi le-adusei drept boi!
  Să le dau acuma drumul? N-am decît să mă supun!
  Dar să nu-mi găseşti vreo vină mai apoi! atîta-ţi spun!
  
  — Hai odată! dă-le-ncolo! N-auzi bine? Surd eşti oare?
  — Na! poftim! grăi Păcală, dejugînd cu zor pe fiare.
  Ursul, lupul — bodaproste! — slobozi cînd se pomeniră,
  Ţîşt! pe poartă, ca din puşcă! spre pădure mi-o tuliră.
  
  
    
  46
  Popa, uşurat o clipă, mai în tihnă răsufla.
  Ce folos? Scăpă de fiare; de Păcală însă ba.
  Şi cînd îl zărea prin curte, şi cînd se gîndea apoi
  După toate celelalte, c-a rămas şi făr’ de boi:
  Sîngele-i fierbea-n tot trupul, nu-şi găsea astîmpărare.
  Îi venea să-şi smulgă barba, pletele, de supărare!
  
  X
  
  
  Moara dracilor 
  Asfinţise mîndrul soare. Popa se plimba-ncruntat
  Prin cerdac, prin bătătură, tot cu gîndul la argat.
  “Cum s-o scot cu el la capăt? Nu mai ştiu, s-a mîntuit!”
  Dar deodată-n loc s-opreşte: “A, ba ia stăi! Am găsit!”
  Apoi intră-n casă grabnic: — Mamă-soacră, ştii ce? du-te,
  Ia trei saci din cămăruie, umple-i cu cenuşă, iute!
  Dar să nu te vaz-argatul!
  
  — Cu cenuşă? soacra-ntreabă.Cum? La ce bun? 
  — Vei pricepe mai pe urmă! Hai, degrabă! Baba — ce să-i mai răspunză? — ia pe loc de după uşă, Din cămara de alături, trei saci — pune-n ei cenuşă. 
  
  Popa cheam-apoi năuntru pe Păcală: — Măi argate! Uite vezi tu lîngă vatră ăşti trei saci? Sunt cu bucate; Cu secară unul, altul cu porumb, celalt cu grîu. Du-i la măcinat, acuma, seara, pînă nu-i tîrziu! Însă nu la orice moară! n-au la muncă toate spor! Colo să mi-i duci, sub rîpă, hăt, la Moara Dracilor! Şi să fii aci, băiete, cu făina gata, mîine, Cînd s-o lumina de ziua. Înţeles-ai? 
  — Da, stăpîne!Apoi, hai! Păcală scoate sacii-n largul bătăturii, Îi aşează-n car — îşi umple traista cu de-ale gurii; Doi juncani la car înjugă, şi porneşte-n sus la drum. 
  — Ei! tot nu eşti dumerită, mamă-soacră, nici acum?
  — He, ba cum nu? Moara ceea e ştiută-n sat la noi.
  Cine dă pe-acolo noaptea, nu mai vine-n veci napoi!
  N-are să-ţi mai vie-acasă nici argatul dus cu sacii!
  Cînd cenuşă-n saci vedea-vor, ce crezi c-o să-i facă dracii?
  “Mă! tu-ţi rîzi de moara noastră?”
  
  — Vorbă nici că mai încape! A scăpat de urşi el, mamă; dar de diavoli... n-o să scape! Cam aşa vorbeau în poartă, seara, popa-mpeliţatul Şi baborniţa de soacră, — după ce plecase-argatul. 
  
  Iar Păcală, cu juncanii, s-a tot dus p-un drumuşor,
  Pe sub cerul plin de stele, pîn’ la Moara Dracilor.
  Auzise şi el vorba că pe-acolo draci s-adună,
  Că de intri-n moara ceea, noaptea: sănătate bună!
  Dar el nu ştia ce-i frica. Vrea să vază cum sunt dracii.
  Trase-n faţă deci cu carul, şi-a cărat în moară sacii.
  Pricepuse el că-ntr-înşii nu-s bucate, ci... cenuşă;
  Însă ce-i păsa lui d-asta? Îi împinse după uşă.
  Înăuntru-n moară, beznă. — Hei! morar! Aci eşti? Scoală!
  Dormi? Aşi! nimeni nu-i răspunse. Moara răsuna a goală.
  Stăi! îşi zice-n gînd flăcăul. Sunt flămînd. Să-mi văz în pace
  De cinat, pîn’ una, alta. Şi pe vatră foc îşi face.
  Dintr-un vreasc, apoi frigare cu briceagul îşi ciopleşte,
  O felie de slănină în frigare-nţepeneşte
  Şi-o-nvîrteşte-ncet deasupra jarului, ca să se frigă.
  
     
  Cînd de-afară, numai iată că aude-un glas ce-i strigă: 
  — Cine eşti tu, măi! din moară? Dup-aceea, buf! deodată Uşa morii se deschide, cu putere-n laturi dată, Şi... răsare-un drac. 
  Păcală, de pe scaun, de la foc, Îl măsoară cu privirea, făr-a se clinti din loc: 
  — Uite-l mă! ha-ha! sărmanul! Negru, ca din smoală scos!
  Gol de tot! cu coarne-n frunte! Şi ce coadă are-n dos!
  Vasăzic-aşa sunt dracii? Aoleo! da’ sluţi mai sînt,
  De-or fi toţi la fel cu ăsta, prăpădi-i-ar Domnul sfînt!
  Şi s-a pus p-un rîs cu hohot. Dracul se uita mirat.
  Apoi: — Mă! n-ai limbă-n gură? Cine eşti? te-am întrebat.
  
  — Cine sunt? Ţii mult să afli? Cine să fiu? Singur Eu!
  Ăsta-i numele ce-mi dete la botez năşicul meu.
  
  — Singur Eu? Îmi pare bine! Şi... ia spune... ce lucrezi
  Lîngă foc aci, la vatră?...
  
  — Păi... de cină-mi fac! nu vezi? 
  — A! de cină? o friptură? D-asta-mi pare şi mai bine.
  N-am pus azi nimic pe limbă. Voi cina şi eu cu tine.
  
  — D-apoi cum! Ţi-e foame tare? Vezi în balt-afară, drace,
  Ca ai să găseşti friptură tu, pe-acolo, cîtă-ţi place!
  
  — Da? o să găsesc? întreabă tartorul, cu ochii pară
  Nu glumeşti? Mă duc să caut! Şi ieşi pe uşă-afară.
  Apoi pîn’ să numeri zece, iată-l iarăşi, c-o frigare,
  Cam la fel cu-a lui Păcală; iar în ea, c-o broască mare.
  Intră, lîngă foc s-aşează, prinde şi el să-nvîrtească
  Spre-a se frige pe jeratic pocitania de broască.
  Iar cînd sfîrîia mai tare şi ţîşnea dintr-însa zeamă,
  Naibii, ce-i dă-n gînd? Se face cum că n-a băgat de seamă:
  Şi-şi atinge-odată broasca de slănina lui Păcală...
  
  — Ce faci, mă! i-a zis flăcăul. Umblă mai cu chibzuială!
  
  Nu-mi spurca friptura! Dracul se astîmpăr-o clipită: Apoi... dă din nou cu broasca-i în slănina rumenită! 
  — Măre, n-auzi? Aşi, spurcatul şade niţeluş cuminte
  Şi-şi lipeşte broasca iarăşi de slănina cea fierbinte.
  
  — Hm! degeaba-mi stric deci gura? Stăi! Gîndind Păcal-aşa,Sare, iată-l, cu slănina, ce-n frigare-i sfîrîia
  Şi, deodată, paf ! pe diavol, drept în ochi mi l-a izbit,
  Cu atîta foc, că ochii amîndoi i-au şi plesnit.
  
  — Na! ca să-ţi aduci aminte, cît îi mai trăi, jivină!
  . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  
  În frigare-apoi îşi pune altă halcă de slănină. 
  Iară dracul: — Valeu! strigă. Mor! săriţi degrabă, fraţi! Şi-ntr-o clipă moara, toată, se umplu de-ncornoraţi. 
  — Ce-i, fîrtate? Ce-nsemnează aste ţipete nebune? 
  — Am rămas fără vedere!
  — Cine ţi-a scos ochii? spune!
  — Singur Eu! sărman de mine! cu friptura din frigare!
  Se jălea Ucigă-l crucea, negăsindu-şi alinare.
  Singur Eu!... (căci pe Păcală el aşa ştia că-l cheamă).
  
  — Apoi, de! ceilalţi grăiră, pentru ce nu bagi de seamă?
  Cine strică, frăţioare, dacă singur te-ai chiorît?
  Dracul ţipă şi mai tare: — Singur Eu! N-aţi auzit?
  Ş-alerga nebun prin moară.
  
  — Ia taci, frate; taci că-ţi trece!Du-te colo-n dosul morii, spală-te cu apă rece. Bietu’ diavol... ce să facă? Merge să se spele-afară. Dracii ăilalţi, toţi, privirea spre Păcală şi-o-ndreptară: 
  — A! şi tu, aici? Ia spune, ce caţi pe la noi, bădică?Altu-n locul lui, atuncea, mai c-ar fi murit de frică. Dar el în picioare ţanţoş ridicîndu-se de jos, 
  
     
  Şi privind pe draci în faţă, le răspunse mînios: 
  — Cum ce cat p-aici? Aceasta, unde ne aflăm, nu-i moară?Iacă sacii, după uşă! Am venit să macin doară!
  La o moară cumsecade socoteam aici că viu...
  Că un cuib de hoţi vi-e moara, d-unde se putea să ştiu?
  Dracii, toţi, ca arşi săriră: — Ce? măi omule!-ndrăzneşti
  Despre moara noastră vorbe d-alde-acestea să rosteşti?
  
  — Ba bine că nu! la naiba! cînd, aici, trăsei aseară
  Cu porumb curat, să-l macin, şi cu grîu şi cu secară,
  Iar acum, în saci... cenuşă!... alt-nimic nu se găseşte!
  Mi-aţi furat în timpul nopţii pîinea scumpă, mişeleşte!
  Mi-aţi turnat în saci cenuşă! Şi-aţi vroi să mai şi tac?
  Tîlhării de-acestea, unde, unde-n lume se mai fac?
  
  — Tîlhării? în moara noastră? diavolii-ntr-un glas strigară.
  Aiurezi?
  
  — Ba spun ce este!
  — Nu se poate, ieşi afară!
  — Ce? nici nu mă credeţi, tartori? Ia cătaţi în saci! 
  — Prea bine!Vom căta, un drac răspunse. Şi de minţi, e vai de tine! Cînd s-a dus să vadă însă: — Ira! ba-i cenuşă, frate, Doar cenuşă-n toţi trei sacii! Bietul om avea dreptate! Cine-o fi făcut aceasta? 
  — Cine altul decît voi? Zise răţoit Păcală. Las’ că spun eu pe la noi. Am să spun ce fel de moară-i moara voastră... ţineţi minte! Nici picior de om p-aicea nu mai calcă d-azi nainte! Dracii — cum să-l îmbuneze? — Iartă, nu fi supărat! Potrivim noi, cum e bine! Astă dată... s-a-ntîmplat! N-are să se mai întîmple! Şi sărind cu repezeală, 
  
  Hai! goliră de cenuşă toţi trei sacii lui Păcală. Îi umplură cu făină: de porumb, de grîu, secară. Ba i-au pus şi-n car: — Ei! place-ţi? 
  — Da! îmi place!
  — Drum bun dară! Du-te! ce-ai păţit cu sacii, nu mai pomeni pe-acasă! Morii noastre, printre oameni, nu vrem nume rău să-i iasă. 
  — Aş! grăi Păcală. D-astăzi, moară ca a voastră nu-i! Şi-njugîndu-şi boulenii, a plecat în drumul lui. 
  * * *
  Noaptea nu trecuse încă, dar luceau pe boltă, roşii,
  Zorile, vestind lumina; iar prin sat, cîntau cocoşii.
  Popa, după ce dormise toată noaptea liniştit,
  Cum se deşteptă, cu soacra-i în cerdac ieşi grăbit.
  
  — Nu s-a-ntors, şi-i ziuă, mamă! Vezi? L-or fi-nhăţat în gheare
  Tartorii, de bună seamă. L-or fi dus! Ce bine-mi pare!
  Care nu-i fu însă ciuda, cînd deodată, hop! cu carul,
  Îl zări intrînd pe poartă: — A, ba vine, zău, tîlharul!
  Teafăr! n-are nici pe dracu’! Uite-l! scapă dacă poţi!
  Vai, vai, bate-l-ar să-l bată Dumnezeu şi sfinţii toţi!
  Dar şi-a stăpînit mînia... Şi vroind a mai afla
  De la dînsul una-alta, începu a-l întreba:
  
  — Ei, băiete, ce-i povestea?
  
  — Bine. Iată-mă sosit.
  — Cine mai era la moară?
  — Hei, stăpîne preacinstit!Cînd ai şti ce-a fost acolo! Dracii toţi din iad, gîndesc! 
  — Zău? şi n-ai păţit nimica!
  — Aş! ba cum să nu paţesc?Îmi furaseră, spurcaţii: grîu, secară... tot!... din saci; 
  
    
  52
  Şi mi-au pus în loc cenuşă! Da-i vîrîi şi eu în draci! 
  — Cum?...
  — Pe unul, mai obraznic, l-am sluţit c-o lovitură, Ochii amîndoi crăpîndu-i! Celorlalţi, le-am tras o gură, De-au rămas holbaţi la mine! Apoi, cînd ai şti, săracii, Cum s-au dus să-mi umple-ndată, cu făină, toţi trei sacii! 
  — Aş! se poate? zise popa. Iar Păcală: — Nu mă crezi?Hai la saci, poftim, dezleagă-i, părinţele, şi-ai să vezi!
  Şi din jug scoţîndu-şi boii, înspre iesle i-a mînat.
  Popa drept la saci se duse; pe tustrei i-a dezlegat.
  Spre cerdac apoi se-ntoarse: — Mamă! vino să priveşti!
  E făină-n ei! Îţi place? Mai văzut-ai de cînd eşti?
  Doamne! Cum să scapi de ăsta? Ce poţi oare să-i mai faci?
  Cînd el ştie,-mpeliţatul, să orbească şi pe draci!?
  
  
  XI 
  
  Cucul 
  Cam aşa o duse popa cu Păcală, toată vara;
  Orice născocea... degeaba! tot el înghiţea papara.
  Şi cînd se gîndea, sărmanul, cîte-o să mai pătimească,
  Pînă va cînta-n pomi cucul: îi venea să-nnebunească!
  
  * * *
  Într-o caldă zi de toamnă, după ce se preumblase
  Mult pe-afară, dus pe gînduri... iată-mi-l că intră-n casă:
  
  — Mamă-soacră! zău, ştii cine m-ar putea chiar azi scăpa De solomonarul ăsta?... 
  — Cine?
  — Uite, dumneata! 
  — Eu? mirată soacra-ntreabă. Dacă n-au fost ele-n stare 
  Să te scape, mai deunăzi, nici ale pădurii fiare,
  Ba nici diavolii din moară: apoi eu, o slabă — spune! —
  Cum crezi c-aş putea, părinte, făptui aşa minune?
  
  — Prea uşor. Ascultă, mamă: dacă te-ai sui-ntr-un nuc
  Şi de-acolo: cucu! cucu!... ai cînta, cum cîntă-un cuc,
  N-ar avea-ncotro tîlharul!... Cum ar auzi aşa,
  Nevoit ar fi, chiar astăzi, tălpăşiţa să şi-o ia.
  
  — De! să văd! grăi bătrîna. Greutate mare nu-i,
  A cînta cum cîntă cucii. Este greu doar pîn’ te sui.
  De socoţi că prin aceasta vei putea să scapi de-argat,
  Nu mă pun de-a curmezişul. Hai, ajută-mi la urcat!
  
  — Hai! părintele răspunse. Şi-n grădină s-afundară. 
  El a răzimat de trunchiul unui nuc bătrîn o scară.
  Soacra, se sui pe scară; de pe scară sus în nuc.
  Şi de-acolo: cucu! cucu!... ea cînta... să juri că-i cuc!
  Popa, cum aude, fuga! pe Păcală să mi-l cate.
  Şi găsindu-l după şură: — Ei! n-auzi nimic, argate?
  
  — Ce s-aud?
  — Ascultă!... Cucul!
  — Ira! bate-i-ar pustia!Ba-l aud, părinte! Cum nu? 
  — Vino dar, să-ţi dau simbria.Ce stai? Îmi vei zice iarăşi: “Anul nu mi-s-a-mplinit?” 
  — Aş!... se poate-acum, stăpîne, să mai zic? S-a mîntuit! Cucul naibii! i-auzi colo... doar într-un cîntat o ţine. Dă-mi ce crezi că mi se cade... şi-apoi... s-auzim de bine! 
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
     
  “Ah! scăpai!” zicea-n gînd popa. “Mulţumescu-ţi, Doamne, ţie!
  Şi mîntuitoru-mi, cine-i? Soacra, Dumnezeu mi-o ţie!
  Zică lumea orice-ar zice, eu la toţi mereu voi spune:
  Fi-vor soacre, multe, rele; ei, dar sunt şi soacre bune!”
  Şi-nspre grajd înaintară. Acolo, sub un arţar,
  Nu departe de intrarea grajdului, stătea un car.
  Iar în grajd doi boi la iesle. — Uite icea! De la noi
  Vreau să pleci bogat acasă. Na, argate, ăşti doi boi.
  Ia cu ei şi carul ăsta, tot averea ta să fie.
  Cred că e destul de mare pentr-un an aşa simbrie.
  N-o să zici că-s rău de plată!
  
  — Nu! Păcală i-a răspuns, Cu privirea-n zări pierdută. Îmi plăteşti chiar prea de-ajuns. 
  — Păi, de ce mai stai pe gînduri?
  — De! la alta mă gîndesc. Cuc, să cînte-n miez de toamnă, n-am văzut de cînd trăiesc. Cum o fi la pene oare? Vroi să-l văz cu ochii mei! Astfel glăsuind, s-apleacă, ia de jos un retevei, Merge-aproape — şi deodată: zvîrr! cu el în nuc spre babă. Speriată, ea se dete la o parte-atunci, cu grabă; Şi de sus, de-a berbeleaca, buf! pe pajişte-a căzut! Popa sare s-o ridice: — Vai, argate!... ce-ai făcut?... M-ai lăsat şi făr’ de soacră! 
  — Ce? Păcală s-a-ncruntat, Dumneaei era deci cucul? Cu minciuna mi-ai umblat? Bun!... atunci rămîn, părinte, anul nu mi-s-a-mplinit! Popa, n-a mai scos o vorbă... Tremura de necăjit. 
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  — Doamne! cum îl rabzi pe lume? Na! îţi place? se gîndea.El rămîne... iar în locu-i s-a dus biata soacră-mea! 
  
  55
  XII 
  
  Evanghelia 
  După ce-a-ngropat-o popa şi pe ea cu cinste mare,
  Sta la vatra-i, dus pe gînduri: ce să mai încerce oare?
  Astăzi soacra, ieri nevasta îi plecară pe vecie.
  Mai avea un fiu pe lume, doar atîta bucurie.
  Şi Păcală tot în slujbă!
  
  Spre-al său fiu deci s-a-ndreptat: 
  — Dragul tatii! cu-aşa diavol, într-o casă nu-i de stat!
  Să lăsăm aicea totul şi s-o ştergem amîndoi;
  Că de nu, strigoiul ăsta ne răpune şi pe noi!
  
  — Ai dreptate, zise fiul. Decît să ne prăpădim 
  În curînd şi noi, mai bine, zău, în lume să fugim!
  
  Hotărînd ei astfel, haide! popa-şi strînge de prin casă
  Cărţile cu slovă veche, şi-ntr-un sac adînc le-ndeasă.
  Intr-apoi în cămăruie, una-alta să mai cate.
  Dar Păcală, de pe-afară, a-nţeles ce gînd îl bate.
  
  — Hm! voieşti să fugi în lume, bunule stăpîn al meu?
  Bine, fugi! Dar unde-i merge, am să te-nsoţesc şi eu.
  Cu acestea, zvîc! din tindă în odaie el pătrunde,
  Şi sub cărţi în sacul mare al părintelui s-ascunde.
  Din cămara de alături popa-n casă iar cînd vine,
  Mai îndeasă-n sac ce-ndeasă, — dup-aceea-l leagă bine,
  Şi săltîndu-l pe un umăr: — Doamne! dă-ne ajutor!
  Cu băiatul după dînsul, a luat-o la picior!
  
  
  * * * 
  Merg aşa ei multă vreme, cînd la deal şi cînd la vale, Pînă, iată-i, cam spre seară, că-ntîlnesc o apă-n cale. 
     
  Cum s-o treacă? Pod pe-aproape, luntre nu se pomenea.
  Rîul nefiind prea mare, popa înainte-o ia,
  Şi odrasla-i după dînsul, cu picioarele prin apă.
  Dar deodată, sacul popii, zup! în rîu cu fundul scapă.
  
  De sub cărţi atunci Păcală strigă tare, să s-audă;
  
  — Saltă sacu-n sus, părinte! Evanghelia se udă!
  Popa, dus cu gîndu-aiurea, îşi opreşte paşii-n grabă:
  
  — Cum? Ai spus ceva, băiete? pe copilul său l-întreabă.
  
  — Eu? Nimic! răspunse-acesta. Apoi calea şi-o urmară.Dar abia trei paşi făcut-au, sacul, buf! în apă iară.
  De sub cărţi, Păcală strigă şi mai tare ca nainte:
  
  — Saltă sacul, că se udă Evanghelia, părinte!
  Popa stă, ridică sacul, şi-nspre-a sa odraslă cată:
  
  — N-auzişi nimic, băiete, nici acum?
  
  — Ba cum nu, tată!Parc-aud şi-acuma încă respicatele cuvinte: “Saltă sacul, că se udă Evanghelia, părinte!” Cine se putea să strige? Că p-aicea nimeni nu-i. Strigătul părea că vine chiar din fundul sacului! 
  Bietul popă, hoalbă ochii: — Ce-o fi asta? Dar deodată Spre băiat îşi aţinteşte iar privirea-nviorată: 
  — Valeu! ce minune, Domnul, azi să văd m-a-nvrednicit!
  Ştii, din sacul meu, anume, glasul cui l-ai auzit?
  Evanghelia-mbrăcată numa-n aur şi cu file
  Aurite de pe margini: aia mi-a vorbit, copile!
  Ah, ce carte minunată, dragul tatii! ai văzut?
  Hai la mal... să strîng la pieptu-mi cartea sfîntă, s-o sărut!
  Şi la celalt ţărm al apei într-o clipă ajungînd,
  Nu ştia, biet, cum să scoată cartea scumpă mai curînd!
  
  
  Cînd dezleagă sacul însă şi zăreşte pe Păcală,
  Popa-ncremenit rămîne: — Tu eşti? Ochii nu mă-nşeală?
  Vai! trăsni-te-ar sfîntul, drace! n-am să scap în veci de tine?
  El ţîşni din sac afară: — Ce? te-ai supărat pe mine?
  Popa, o mîlci pe dată: — Aş! mă vezi tu supărat?
  Mă prinsese doar mirarea, cînd în sac de tine-am dat!
  
  XIII
  
  
  Răfuiala 
  Încotro să se mai ducă? şi la ce? Era şi seară. Osteniţi de drum, pe malul rîului se aşezară. 
  — Să mînem aci!
  — Prea bine. Ah, stăpînule iubit, Nici nu ştii, în calea asta cît de multe-am pătimit! Ba în sac să mă înăbuş, ba în rîu să pier la fund, Dar avuşi de mine milă, n-ai lăsat să mă cufund. D-aia şi eu, îndurat-am toate, fără să cîrtesc; Doar să pot, părinte dragă, şi la drum să te-nsoţesc! Cuvîntînd aşa, Păcală se trînteşte-alături jos, Lîngă rîu — şi, cum se culcă, prinde-a sforăi vîrtos. Luna strălucea pe boltă şi-aşternea cu măiestrie Peste rîu o punte dalbă de lumină argintie. 
  
  Iară popa sta pe gînduri. Să se culce? ţi-ai găsit! Parcă mai putea să doarmă, cum era de necăjit?! Lîngă sluga-i adormită, sta... părea că stă de pază. Dar deodată... ce-i dă-n minte? Faţa i se-nviorează. “Ha! (în gîndul său îşi zice). Ai venit şi tu cu mine, 
     
  Năzdrăvanule? Degeaba! tot scăpa-voi eu de tine!” Îşi îndreaptă-n grabă ochii spre copilul său apoi: 
  — Hai, că e tîrziu, băiete! să ne odihnim şi noi.
  — Bine, tată dragă, haidem! 
  Cu acestea se lungiră Şi ei unul lîngă altul jos pe iarbă, şi-adormiră. Dar Păcală, de alături, cum dormea cam iepureşte. Numai ce se scoală iute, şi prin minte ce-i trăsneşte? Schimbă locul, se aşează... între popă şi băiat: 
  — Iac-aşa... Să stea copilul popii lîngă rîu culcat.Pe la jumătatea nopţii, luna s-ascunsese-n nor;
  Vîntul apleca-nspre apă crengile răchiţilor.
  Deşteptat din somnu-i, popa se ridică-n sus tiptil.
  Zvîrle de pe ţărm în valuri... pe iubitul său copil.
  Şi crezînd că-şi îmbrîncise nu copilu-n rîu, ci-argatul,
  Zice: — Mulţumescu-ţi, Doamne, că scăpai de necuratul!
  
  Pune iar la urmă capul jos pe-a ţăr mului verdeaţă,
  Şi-adîncit în vise doarme, pînă-n zori de dimineaţă!
  Cînd deschide însă ochii, dup-al zorilor mijit,
  Şi zăreşte pe Păcală jos alăturea lungit,
  Iar pe-al său fiu nicăirea: Vai! să-nnebunească-i vine:
  
  — Îndrăcitule!... Copilul!... Unde e de lîngă mine?Sluga, se ridic-agale: — De!... pe unde-o fi... ştiu eu? Ce?... te-ai supărat, părinte? 
  Popa sare ca un leu: 
  — A! răpusu-mi-ai şi fiul? Îţi plătesc eu astăzi ţie. Ia stăi! Şi spre el s-aruncă, să-l sugrume, să-l sfîşie. Neclintit din loc, Păcală, de mînia lui rîdea: 
  — Hei... îi zise-n lături dîndu-l, ce te răţoieşti aşa?Toţi eram aci aseară. Dacă azi băiatul nu-i, 
  
  59
  Eu sunt vinovat? Ia seama, supărării frîu să-i pui! Vezi să nu te-ntorci acasă cu spinarea jupuită! Aş! acestea-l scot pe popa şi mai tare din sărită. 
  — Cum? Ce-ai zis? Ce-ai zis! Ha, cîine, diavol, şarpe veninos!
  Ian aşteaptă, că ţi-oi da eu! Ş-un pietroi luă de jos.
  Dar Păcală se repede, strîns cu dreapta mi-l înşfacă,
  Iar cu stînga scoate-nscrisul din şerpar: — Părinte, iacă!
  Pe această hărţulie s-află scris ce-mi eşti dator!
  Azi să mă omori voit-ai, şi-aş putea să te omor!
  Dar eu nu vroi decît ceea ce se spune-aici în scris!
  Pregăteşte-ţi deci spinarea! Auzit-ai ce ţi-am zis?
  
  Popa-n braţe-aşa voinice lănţuit cînd se văzu, Din întărîtată fiară, miel îndată se făcu. 
  — De! gîndea, mă are-n mînă!... e mai tare, din păcate!Şi-ncepu să se tocmească: — Ian ascultă, măi argate!
  Văd că-s vinovat şi nu vroi împotrivă-ţi a mă pune:
  Eşti în dreptul tău a-mi face tocmai cum înscrisul spune.
  Însă iartă, fie-ţi milă, nu mă jupui prea tare.
  Căci să rabd aşa durere nu voi fi — mă tem — în stare.
  Cu cosorul pe spinare mulţumeşte-te a-mi face
  O zgîrietură, două, şi mă lasă-apoi în pace.
  Azi, pe tine-ntîia oară-i doară că m-am supărat!
  
  — Da? să iert? să-mi fie milă? Aş? mi-e frică de păcat!S-ar putea să calc înscrisul?... Şi... la urmă... dumneata
  Ai avut vrodată milă, de cînd eşti, de cineva?
  De argaţii d-astă-vară ţi-a fost milă — vai de ei —
  Cînd sluţitu-i-ai cu briciul?... Ei erau chiar fraţii mei!
  Auzind acestea popa, ce să zică?... ce să facă?
  Anteriul de pe spate şi cămaşa şi-o dezbracă:
  
  — Hai poftim!
  
     
  Dar lui Păcală inima i s-a-nmuiat: 
  — Nu-ţi fac nici o-nţepătură!... Iacă! zise. Eşti iertat!
  Ridicîndu-i sacu-n urmă, îi turnă din el sub nas,
  Jos pe pajişte grămadă, cărţile: — Na, bun rămas!
  Eu mă duc... Pe cărţi, părinte, să citeşti, cînd îi voi.
  Sacu-l iau cu mine însă, că la drum... mi-o trebui.
  Doar atîta-ţi iau simbrie! De-azi, te las cu Dumnezeu!
  Astfel glăsui flăcăul, şi-a plecat în drumul său.
  Chiar atunci — de dup-o culme — răsărea şi-al zilei domn,
  Soarele, scăldînd în aur cîmpul deşteptat din somn.
  
  * * *
  — Ş-unde-a mers de-aici Păcală?
  
  — Staţi, mai ascultaţi la mine!Pîn-aici... nimica toată; ce-i frumos, de-acuma vine! 
  
  XIV 
  
  Mireasa 
  După ce-a lăsat pe popa lîngă rîu, precum v-am spus, Hai! cu sacu gol pe-o mînă — tot a mers pe rîu în sus, Pîn-ajunse-ntr-o pădure mîndră, de stejari frunzoşi. Iară pe un deal acolo: plini stejarii... de gogoşi! 
  — A! gîndi Păcală-n sine, ia stăi! tot n-am ce să fac. Şi-a cules gogoşi de tufă, cîte-i încăpură-n sac. Merse-apoi nainte iarăşi... Dar deodată... se opri. Huiet auzea din faţă... chiote!... Şi... ce zări? Şir de cară, cu velinţe şi cu brazi împodobite, Trase tot de cîte patru boi cu coarne poleite. 
  Oameni şi femei prin cară, fete, la urechi cu flori,
  Lăutari cîntînd din cobză şi din nai şi din viori.
  Ba pe drum pe lîngă cară mai veneau flăcăi la rînd,
  Pe fugari zglobii călare, focuri din pistoale dînd.
  Cum vedeţi, era o nuntă. Mirele-şi ducea acasă
  Dintr-un sat vecin într-altul pe iubita lui mireasă.
  Şi nuntaşii — ca nuntaşii! — iubitori de vorbă multă.
  Cum zăriră pe Păcală, îi strigară: — Hei! i-ascultă!
  Ce ai tu în sacu-acela?
  
  De! glumi el, nişte... ouă! 
  — Bre! de unde-atîtea, frate? Nu poţi să ne spui şi nouă?
  — Cum de nu? Pe coastă, colo, sunt mulţime de copaci
  Plini cu ouă d-alde acestea... să umpleţi... un car de saci!
  
  — Zău? Şi mire, cuscri, oaspeţi, — hai şi ei la deal, săracii,Cît clipeşti, — să strîngă ouă din copaci, să-şi umple sacii!
  Rămăsese-n drum mireasa, numai singură-ntr-un car.
  Cît era de frumuşică, Doamne! Dar plîngea cu-amar.
  
  — Mîndro! îi grăi Păcală, înspre ea păşind agale
  Pentru ce, atît de-amarnic, plîngi... în ziua nunţii tale?
  Ea-ncepu mai tare-a plînge. El... din cap a clătinat:
  
  — Nu ţi-o fi pe plac, se vede, omul care te-a luat!
  Mă miram şi eu, văzîndu-l, ce-ai avut de te-ai unit
  Tii, copilă-aşa frumoasă, c-un bărbat aşa pocit?
  
  — Hei! grăi cu lacrămi fata. M-am unit, aşa crezi, eu?Mă siliră mama, tata! Nu l-au vrut pe-alesul meu!
  
  Auzind aşa Păcală: — Ştii ce, dragă fetişcană? Decît să jeleşti, mai bine: dracului să-l dai pomană! Spune-mi! vrei să scapi de dînsul? 
  — Mai mă-ntrebi dacă voiesc? Păi... de azi de pînă-n ziuă, tot la asta mă gîndesc: 
  
     
  Cum să scap? Ar fi vreo cale? 
  — Lucru-ţi pare-aşa de greu? Fii pe pace, drăguliţo, că te scap îndată eu. Dă-te jos şi hai cu mine în desiş, colea, devale; Tu să-mbraci a mele haine, eu să-mbrac pe ale tale. Ia şi sacul meu pe-un umăr, şi te du p-aci-ncolea. Ce voi face mai departe eu, aceasta-i treaba mea! 
  — Bun! Şi-ntr-un desiş intrară. Fata-n haine de bărbat Şi cu sacul lui Păcală pe un umăr, a plecat. Iute-n urmă, şi Păcală, hainele miresi-mbracă, Şi în locul ei s-aşează. Faţa dînsu-n jos şi-o pleacă, Şi-o-nveleşte c-o năframă: ca nuntaşii duşi să creadă, Înapoi cînd s-or întoarce, că-i mireasa-n car pe ladă. 
  
  * * * 
  Iată-i, prăpădiţi, nuntaşii, de zadarnice-alergări,
  Vin, sărmanii, încărcîndu-l pe Păcală cu ocări:
  
  — Mincinosul!... Potlogarul!... Unde-i?... Ia-l de unde nu-i!
  Bine, frate, zău, c-o şterse de pe-aci!... norocul lui!
  C-ar vedea acum pe dracul!... D-alde-acestea îndrugînd,
  Pe la locul lor prin cară aşezatu-s-au la rînd.
  Apoi: “Cea, bou! Hăis, plăvane!” nunta iar la drum porneşte.
  Mirele vedea, nu-i vorbă, că mireasa-n jos priveşte,
  Şi că-şi ţine-ascunsă faţa, sub năframă, tot mereu.
  Însă... ce-are-a face? “Las-o”, el şi-a zis în gîndul său.
  Plînge, ca orice mireasă... Are să se potolească!
  D-unde să-i fi dat prin minte, rău, ceva, să bănuiască?
  Tot aşa acasă-n urmă, cînd se veseleau toţi, bînd,
  Că-i vrun şiretlic la mijloc, cui i-ar fi trecut prin gînd?
  Se mirau d-un lucru numai, unii: cum — cu tot amarul —
  Cară-atît de des mireasa, vin, la gură, cu paharul?
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  După cină, cînd nuntaşii pe acasă toţi plecară,
  Ginerele şi mireasa în odaia lor intrară,
  Iar mireasa, ia de mînă pe-al ei mire — tămîiat,
  Ochii tot în jos ea-i ţine: — Ştii ce, dragul meu bărbat ?
  O viaţă nouă-ncepe d-azi încolo pentru mine,
  Şi cu Dumnezeu tot lucrul să se-nceapă este bine...
  Fii bun, lasă-mă o clipă, singură, netulburată,
  Să mă-nchin pe prisp-afară celui ce la toţi ni-e tată!
  
  El, ştiind că fata-n silă îl luase, nu de voie,
  Şi temîndu-se că fuge: — Aş! îi zise. Ce nevoie?
  Altădată n-ai tu vreme să te-nchini, oricît pofteşti?
  
  — Vezi? oftă atunci mireasa, amărîtă. Vezi cum eşti?
  Ţiu şi eu l-atîta lucru... Doar atîta te rugai!
  Şi să nu mă laşi? Of! Doamne! Pentru ce mă măritai?
  ...Nu cred însă... nu se poate... să-mi nesocoteşti rugarea!
  Vrei tu între noi să intre, chiar de-acuma, supărarea?
  Lasă-mă... că nu fug, frate! Nici nu stau cît lumea doară!
  Uite, leagă-mă de glezne, dacă vrei, cu-această sfoară,
  Ca să n-ai gînd rău. Şi ruga de-i vedea că prea mult ţine,
  Scutură de sfoar-o dată. Într-o clipă-s lîngă tine!
  Auzind aşa bărbatul, — hai! o leagă d-un picior.
  
  — Du-te! dar să nu stai prea mult, soro, să te-ntorci cu zor!
  Te aştept!
  
  
  Păcală pleacă. Iar în tindă, se opreşte. De la glezne-şi taie sfoara. Într-o ladă scotoceşte, Scoate de la fund veşminte bărbăteşti... pe-a sa măsură, Şi-mbrăcîndu-le-ntr-un suflet, dă din tindă-n bătătură. Vede-un ţap dormind pe prispă. Haţ! de coarne sfoara-i leagă Sare pe din dos pîrleazul, apoi... tunde-o, nene dragă! 
    
  64
  Nevăzut pe loc se face. 
  Cîinii, deşteptaţi, lătrară. Mirele-auzi un zgomot şi lătrat de cîini pe-afară Dar credea că la mireasă hămăiesc... şi mai stătu. 
  — De! gîndea la urmă-n sine. S-a-nchinat destul acu! Şi smuci de sfoar-o dată. Aş, nimic! 
  — Bre! Tot se roagă? Ce atîta rugăciune? Nu cumva-i lipseşte-o doagă? Mîine, frate, dimineaţă... să se-nchine, vreme n-are? Apoi iar smuci de sfoară, cu putere şi mai mare. O chemă-n aceeaşi vreme şi din gură pe mireasă: 
  — Hei! la naiba, fă! Mario! n-ai să vii odată-n casă?Dar cu cît mai tare dînsul de frînghie scutura,
  Cu atît mai mult mireasa înapoi parcă se da.
  Da’ nerăbdătorul mire auzi şi-un zbierăt, care
  Semăna a behăire, nu a glas de fată mare.
  Speriat atunci, romînul se repede afară-ntins.
  Of, şi cum s-arăt prin vorbe ciuda care l-a cuprins:
  Cînd, în loc să dea cu ochii de-al miresei chip frumos,
  El se pomeneşte-n faţă-i — cu urîtul ţap bărbos?!
  
  
  XV 
  
  Păcală şi Tîndală 
  Pe Păcală-n vremea asta l-au tot dus departe paşi-i.
  Iată-l în pădurea unde se-ntîlnise cu nuntaşii.
  Merge pe un drum, alene, printre ulmi, tot merge-ntruna,
  Ne-nsoţit în cale-i decît de stăpîna nopţii, luna.
  Cînd, deodată, ce zăreşte, jos, culcat în drumul său?
  
  E un om! gîndea-ntru sine... A, ba uite!... sacul meu!
  Sacul cu gogoşi! Mireasa, neavînd puteri să-l care,
  L-o fi aruncat, se vede, jos, aicea, din spinare.
  Bine că-l găsii! E noapte. Ia să fac şi eu popas.
  Şi pe sac lăsîndu-şi capul, ce mai pui de somn a tras!
  Iară cînd făclia zilei, sus pe-o culme, se aprinse:
  El luă-n spinare sacul şi din nou la drum o-ntinse.
  
  Dar abia trecu o vale şi-un muncel, cînd numai iată
  Că pe drum, din ceea parte, alt drumeţ i se arată:
  Tot ca el, c-un sac pe umăr — tot aşa de zvelt, de nalt.
  Amîndoi coboară sprinteni unul înspre celălalt.
  Şi-ntîlnindu-se devale faţă-n faţă, stau pe loc,
  Sub un ulm cu frunza deasă:
  
  — Bună vremea!
  — Bun noroc!
  — Ce-ai acolo-n sac, fîrtate? 
  — Nişte nuci am de vînzare,A răspuns, glumind, Păcală. Dar tu-n sacu-acela mare? 
  — Eu? ehei! grăi străinul. Nişte lînă! Cît trăieşti, Tot să cauţi, frate, lînă ca aceasta nu găseşti! 
  — D-apoi nucile din sacu-mi zise iar Păcală-n şagă,N-ai mîncat tu nuci ca astea de cînd eşti, fîrtate dragă! 
  — Ce spui? întrebă străinul. Vrei să le desfaci mai iute? Hai atuncea... tîrgu-i gata! Să schimbăm... pe nevăzute! 
  — Haidem! Şi schimbară sacii, făr-a se mai fi gîndit. Dar cînd îi dezleagă, ce văd? Amîndoi s-au păcălit. Ăla-n loc de nuci, în sacu-i, cu gogoşi se pomeneşte; Iar Păcală-n loc de lînă, muşchi în sacul său găseşte. 
  
  Pricepînd ei cum şi ce fel, se ridică drepţi, privesc Ţintă unul înspre altul, şi-ntr-un hohot izbucnesc. 
     
  Dup-aceea: — Măi! se-ntreabă: Cine eşti tu? 
  — Eu? Păcală!
  — Cel vestit în toată ţara? 
  — Da! Iar tu?
  — Eu sunt Tîndală!
  — A! Tîndală? Tu eşti ăla? Te cunosc şi eu din nume. Mi s-au povestit, măi frate, despre tine, multe-n lume! În păcălituri eşti meşter, cum se vede, tot ca mine. Ha-ha! ştii ce bine-mi pare că m-am întîlnit cu tine? 
  — D-apoi mie? Vino-ncoace!
  
  Şi cu drag la piept s-au strîns. Şi c-o strîngere de mînă fraţi de cruce ei s-au prins. Martori fost-au la prinsoare: ulmii, soarele preasfîntul. Şi plecară, năzdrăvanii, să cutreiere pămîntul. 
  . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Dar deodată-ntr-o poiană, se opriră amîndoi: 
  — Măi Păcală, ian ascultă, lumea-i strîmtă pentru noi,Prea e strîmtă ca să batem împreun-aceeaşi cale,
  Ia-o tu la deal încolo, iară eu p-aici, la vale.
  
  — Ai dreptate, măi Tîndală. Du-te... umblă sănătos.
  Şi-au luat-o prin pădure: unu-n sus, iar altu-n jos.
  
  
  * * *
  
  Cît or fi umblat ei, nu ştiu — mai pe şes, mai pe la munte;
  Ştiu doar că-ntr-o zi, Tîndală nimeri-ntr-un sat de frunte.
  Era zi de sărbătoare. Gloată-n drum, şi gălăgie.
  Chiar atunci ieşise lumea de la sfînta leturghie.
  Cînd ajunse-n dreptul gloatei de femei şi de bărbaţi,
  El stătu-n loc: — Bună vremea! Ce mai nou p-aici, fărtaţi?
  
  — De, drumeţe, ce să fie? Uite... oameni-au răspuns Ne-a ieşit cam slab porumbul. Ploaie n-am avut de-ajuns. 
  Dară pe la Dumneavoastră? 
  — E-he-he! La noi în sat?Cînd aţi şti! grăi Tîndală. 
  — Ce? sătenii-au întrebat.
  — Ascultaţi minunăţie!... La o casă... este-un ou...Cît să spun că e de mare? Mare, nene, cît un bou!
  
  — Cît un bou? Ha-ha! se poate? izbucniră toţi deodată.Asta-i d-alea de prin basme... Fugi, că prea e gogonată!
  
  — Ba e adevăr, cum este că pe cer un mîndru soare
  Arde luminos în astă sfîntă zi de sărbătoare!
  Zise, vrînd să-şi întărească spusele din nou, Tîndală.
  Oamenii, ca arşi săriră:
  
  — I-auziţi-l! Ce-ndrăzneală!Cum cutezi, în faţa noastră, a fruntaşilor din sat, Să trînteşti minciuni de-acestea, omule neruşinat? Şi sărind pe el cu toţii, iute-n lanţuri îl legară, L-au băgat la gros — şi-acolo pîn-a doua zi-l lăsară. Dimineaţa următoare, vin din nou fruntaşii, iată, Şi mi-l scot din închisoare, ca să-i facă judecată. 
  — Oameni buni! primarul zice, aţi văzut cu ce minciună
  A umblat să ne prostească ieri acest, “împuşcă-n lună!”
  Pentru-atîta cutezare, ia gîndiţi-vă deci bine,
  Şi să-mi spuneţi: ce pedeapsă credeţi că i se cuvine?
  
  — La răcoare! strigă unul, şează trei sau patru luni,
  Să vedem, o s-aibă poftă să mai toarne la minciuni!
  
  — Aş! un altul zice, “duba”? Nu crez minte să-l înveţe!
  Ia să-l cuminţim mai bine cu vro douăzeci de beţe?
  
  
  Dar pe cînd aşa cu toţii ei stăteau la chibzuială: Cum? de unde pînă unde? numai iacă şi Păcală, 
    
  68
  Chiar atunci, din întîmplare, nimeri-n acelaşi sat, Şi-ajungînd în dreptul obştei, locului şi el a stat. 
  — Bună ziua! Cum o duceţi? Ce mai nou p-aicea, fraţi?
  — De! răspunse unul. Uite! suntem foc de tulburaţi!Ieri, aci, cu noi de faţă, hoţu-acesta, mîini legate,
  A minţit că-n sat la dînşii este-un ou... Dar ce ou, frate?
  Cît un bou! Mai auzit-ai astfel de minunăţie?
  Ou pe lume-i cu putinţă, mare cît un bou să fie?
  
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Năzdrăvanul de Păcală, la Tîndal-atunci priveşte
  Şi mustaţa răsucindu-şi: — De! mai ştiu şi eu? grăieşte.
  Ouă de aşa mărime, nici văzut-am pe pămînt —
  Măcar că destulă lume treierat-am de cînd sînt —
  Nici n-am auzit vreodată pomenindu-se c-ar fi...
  Dar cu ochii mei văzut-am o minune şi mai şi!
  Fraţilor! În satul nostru, la o casă-n bătătură,
  Este-o namilă de raţă... ştiţi ce mare? cît o şură!
  
  — Valeu! Ce spui? Cît o şură? oamenii-ntr-un glas grăiesc. Şi privirea spre Tîndală, toţi pe loc, şi-o aţintesc. 
  — Păi... atunci... îngînă unul, ăsta n-a minţit, săracul, Raţe d-alea pot să facă ouă cît un bou, la dracul! 
  — He! ba şi mai mari! zic alţii. Să-l lăsăm, de drum să-şi cate! 
  Înfundînd pe om la dubă, i-am făcut o nedreptate! 
  — Da, aşa-i! răspund cu toţii.
  
  Şi din lanţ îndata mare Pe Tîndală-l sloboziră, mai cerîndu-i şi iertare. Ba le-a dat şi bani chiar obştea, l-amîndoi, o sumă bună: Doar să tacă, de-nchisoare nimănui să nu mai spună! Dînşii, ce era să facă, bieţii? N-au zis ba... Primiră. Cînd a fost să plece însă, rîsu-abia şi-l stăpîniră! 
  Şi s-au dus să-mpartă banii, sub un tei... Dar lui Tîndală
  Îi veni cu cinci parale mai puţin ca lui Păcală.
  Iar pe vremurile-acelea, cinci parale... bani erau,
  Nu ca astăzi! Cum s-o dreagă? Mărunţiş defel n-aveau.
  — Ştii ce? glăsui Păcală. Astăzi n-ai, cred, nici un zor.
  La nevoie să mă cauţi! Cinci parale-ţi sunt dator
  Ţi le-oi da. Rămîi cu bine!
  
  — Bun!... Şi iar s-au despărţit:Unul spre apus plecat-a, celălalt spre răsărit. 
  XVI 
  
  Învierea morţilor 
  Dete gerul, şi Păcală, rupt de drum, de neodihnă,
  Într-un sat se aşezase, iarna s-o petreacă-n tihnă.
  Ci sătenii — hoţi cu toţii, spre fărădelegi porniţi —
  C-un aşa om printre dînşii, nu puteau dormi tihniţi.
  Învîrteau deci la şuruburi: doar din sat îl vor urni!
  Cînd văzu aşa Păcală, ştiţi prin minte ce-i trăsni?
  “Mă voi face mort”, îşi zise. “Asta... are să le placă!
  Vreau să-i văd, cînd mort zăcea-voi, ce vor spune? Ce-au să facă?”
  Şi ieşind din sat, p-un crivăţ — ce prin oase te tăia —
  Pe zăpadă-n drum se-ntinse şi-a rămas lungit aşa.
  Cînd au dat de el sătenii, se-ncruciră: — Tii! s-a dus!
  Bine că scăparăm, frate! Slavă Tatălui de sus!
  Un sicriu de brad pe urmă grabnic i-au înfiripat.
  Şi-n sicriu, cam pe-nserate, cîţiva oameni l-au culcat.
  Unde să-l aşeze însă? În biserică-l cărară,
  Şi acolo, doar cu sfinţii, peste noapte mi-l lăsară.
  
     
  Dar pe cînd stătea el ţeapăn, în sicriu, culcat pe spate,
  Şi cu mîinile-amîndouă peste piept încrucişate,
  Ce fel, d-unde pînă unde, numai iacă şi Tîndală,
  În biserica deschisă: — Vai, prietene Păcală!
  Cum te prăpădişi de tînăr! începu să-l căineze
  Şi-a rămas acolo-n casa Domnului, să-l privegheze.
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Linişte-mprejur. Doar sfinţii pe icoane zugrăviţi
  Se părea că priveghează mortul şi ei neclintiţi.
  Pe la miezul nopţii însă paşi Tîndală auzi...
  “Cine-i?” se gîndea, şi grabnic după uşă se-ndosi.
  Ce să vază dup-aceea? În biserică, măi frate.
  Doisprezece hoţi intrară, toţi cu cîte-un sac pe spate;
  Şi din sacii grei turnară jos, lîngă sicriu, grămadă
  Numai bani lucioşi de aur, mulţi, de-ar fi umplut o ladă!
  
  Hai să-mpartă-apoi bănetul, între ei, cu bucurie;
  Că un mort e lîngă dînşii, parcă nici nu vroiau să ştie!
  Ba, de lîngă bani, de-alături, cîte unul mai chefliu,
  Arunca voios privirea şi-nspre mortul din sicriu,
  Cuvîntîndu-i: — Ei, Păcală! tu, care-ţi rîdeai de toţi,
  Vino de ne păcăleşte şi pe noi azi, dacă poţi!
  Aş! el fără de suflare, sta cu mîinile pe piept.
  Dar deodată ce-i abate? Din sicriu se-nalţă drept.
  Şi cu glas, cît poate, strigă: — Morţilor! săriţi cu toţii,
  Şi veniţi! căci în lăcaşul Domnului intrat-au hoţii!
  Iar Tîndală din ungherul unde sta ascuns de frică,
  Auzind aceste vorbe, hop! şi dînsul, se ridică,
  Umflă iute-n braţe scînduri, cozi de prapore-nvechite.
  Cîrji ce se găseau acolo după uşă-ngrămădite;
  
  Şi trîntindu-le pe toate, zdranga! la pămînt din greu, Strigă cît îl ţine gura: — Viu, bre! Sunt pe-aci şi eu! Hoţii, săgetaţi atuncea d-un fior prin piept, lăsară Acolo şi bani, şi totul — şi-au ţîşnit pe uşă-afară! 
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Iară cei doi fraţi de cruce, cînd la urmă se trezesc În biserică doar singuri: stau o clipă, se privesc. Dup-aceea-i umflă rîsul pe-amîndoi: 
  — Ce, măi Păcală?Vasăzică, nu muriseşi! Viu erai!? 
  — Cum vezi, Tîndală! Dar tu? chiar la ţanc aicea, cum, de unde mi-ai picat? 
  — Eu? neavînd leţcaie-n pungă, să te caut am plecat, Cum ne fuse, ştii tu, vorba, pentru cele cinci parale, Să mi le plăteşti! Cînd colo, că eşti mort aflai în cale. Alergai grăbit... şi lacrămi am vărsat pe-al tău sicriu. Că-i o glumă de-ale tale, d-unde se putea să ştiu? Pîn’ nu-ţi auzii cuvîntul! 
  Dar pe cînd ei doi vorbeau Cam aşa năuntru, hoţii, pe afară, ce făceau? Dup-o fuguliţă bună, se opriseră deodată; Se putea să părăsească o comoar-aşa bogată? Hotărîră a se-ntoarce unul înapoi din drum La biserică... să vadă ce mai e pe-acolo, cum? Care să se-ntoarcă însă? Fiecare se temea. În sfîrşit s-alege unul... hai! inima-n dinţi şi-o ia, Merge-ncet... îşi vîră capul pe fereastră... Iar Păcală, Haţ!... din cap îi ia căciula şi i-o-ntinde lui Tîndală: 
  — Pentru cele cinci parale, na, măi, ţine-o! ţi-am plătit! Hoţului atunci, de frică, răsuflarea i-a pierit. 
  
     
  Nu ştia, biet, cum să-şi scoaţă capul mai cu repejune. S-o zbughească! 
  — Ce-i? zic soţii-i.
  — Rău, cu groază el le spune. Ni s-au dus pe copcă banii! Hai, s-o ştergem! Ce mai staţi? În biserică-nviat-au morţi atîţia, măi fărtaţi: Că din tot bănetul nostru — din grămada aia mare — Cîte cinci parale doară le-a venit, de fiecare. Iară unuia... nimica! Ş-ăilalţi morţi, bătu-i-ar hula! Ştiţi cum îi făcură parte? mi-au luat din cap căciula Şi i-au dat-o! 
  — Valeu! Haidem! c-or veni, trăsni-i-ar Sfîntul! S-o tulim! grăiră hoţii. Şi-au fugit mîncînd pămîntul. 
  
  * * *
  Iar Păcală şi Tîndală? împărţiră, stînd jos ghem,
  Galbenii-ntre ei. Pe urmă: — Sănătoşi să ne vedem!
  
  XVII
  
  
  Păcală însurat 
  Scumpă este tinereţea, dulce-i viaţa de flăcău,
  Ca o pasăre prin crînguri, să trăieşti de capul tău;
  Nimeni grijea să ţi-o poarte, nici tu grijea nimănui:
  Noaptea unde te apucă, mîna căpătîi să-ţi pui
  Şi să dormi, pîn’ te deşteaptă soarele de dimineaţă.
  Dup-un timp, te saturi însă şi de-acest fel de viaţă.
  Şi din zi în zi — p-al vieţii plai cu flori ce rîd la soare —
  Simţi că tot mai greu ţi-e drumul, făr-o soaţă iubitoare.
  
  73
  Ce să-i faci? Aşa-i — pesemne — scris în pravila cerească.
  Nu-i făcut pe lume omul singur traiul să-şi trăiască!
  Astfel ajunsese-n urmă şi Păcală! Nicăirea
  Îi părea că nu mai poate să-şi găsească mulţumirea.
  O ducea şi zi şi noapte, sărăcuţu,-ntr-un oftat,
  Îi venise, pasămite, şi lui vremea de-nsurat;
  Să te-nsori? Din gură lesne-i vorba asta de grăit;
  Lucrul însă, Doamne, greu e de adus la bun sfîrşit!
  Dac-ai şti, — cînd vii ca mire de l-altar spre vatra ta,
  Că-n locaşu-ţi, cu mireasa, fericirea va intra,
  Ce-ai mai zice? Dar se poate amăgiri să ai, cam mari,
  Să-ţi aduci pe dracu-n casă, cu ospăţ, cu lăutari;
  Şi să nu-l poţi da pe uşă, nici cu arhierei, afară.
  Cum să faci, ca mai la urmă rău să n-ai de ce să-ţi pară?
  Eşti sărac şi iei săracă? Amărît îţi este traiul;
  Grijile se ţin de capu-ţi, cum de oi se ţine scaiul.
  Iei bogată? Intri slugă. Foc ţi-e prînzul, foc ţi-e cina.
  În locaşul tău cînta-va nu cocoşul, ci găina.
  Iei urîtă? Ţi-e urîtă! Ia frumoasă, ca să-ţi placă!
  Dar atunci... plăcere oare numai ţie o să-ţi facă?
  Le ştia el astea, toate! Însă: — Ce-o da Dumnezeu!
  “Rău cu rău”, gîndea-ntru sine, “dar mai rău e făr’ de rău”.
  Şi colo, prin cîrneleagă, şi-a văzut cu ochii visul;
  Îşi avea-ntr-un sat: soţia, casa lui, cu tot dichisul.
  
  * * *
  Două-trei luni... vorba ceea: “Sita nouă-n cui se ţine”.
  Cu tovarăşa-i, Păcală, a trăit... nespus de bine!
  Dar mai este-o zicătoare: Boii se cunosc la jug...
  Pe romîn, ce poate, nu-l ştii, pîn’ cu el nu intri-n plug.
  Tot aşa, biet, şi Păcală, numai după luni vro şase
  
     
  Pricepu deplin, viaţa cam cu cine şi-o legase.
  Soaţa lui era, se zice, întru toate potrivită,
  Nici prea-prea, nici foarte-foarte; nici frumoasă, nici urîtă;
  Nici bogată, nici săracă prea afară din măsură;
  Un cusur avea ea, numai: că era... cam rea de gură,
  Cînd se nimerea să-şi iasă din sărită mai ales....
  Iar aceasta, din păcate, se-ntîmpla... aşa de des!
  Zi cu zi, din clipă-n clipă! Căci nimică nu-i plăcea
  Să se facă-n casă altfel, decît cum o zice ea.
  Vorba ce-a grăit o dată sfîntă trebuia să fie,
  De i-ar fi ieşit din gură cea mai boacănă prostie!
  Şi era de-ajuns, din vorbă, el c-un pas măcar să-i iasă
  Ca, de gura ei, să n-aibă toată ziua pace-n casă.
  Începea din zori, drăguţa, strigătele-i şi ocara,
  Şi sfîrşea cu cicălitul, cînd pica de somn doar, seara.
  
  La-nceput, zîmbea Păcală: “Las’! cu timpul, s-o-mblînzi”.
  Aş! ea se făcea — zmeoaică — mai cu draci din zi în zi.
  “Hm! aşa voieşti s-o ducem veşnic, scumpa mea soţie?
  Linişte-n căsuţa noastră niciodată n-o să fie?”
  (Astfel dînsul într-o noapte se gîndea, cu ochii-n grindă,
  Neviind, ca-n vremuri bune, somnul, genele să-i prindă;
  Căci odoru-i de nevastă pîn-atunci îl cicălise,
  Pentru... o nimica toată, ce prin minte îi trăsnise.)
  Poale lungi şi minte scurtă! vrei, în loc să-ţi fiu bărbat,
  Să-mi fii tu stăpînă mie? Să mă porţi ca p-un argat?
  Bine! fii pe pace dară! Pîn-acuma n-am fost bun.
  Ai să vezi de-aci nainte cum ştiu eu să mă supun!”
  Şi abia-nspre ziuă, bietul, aţipi cu vai cu chiu.
  Dar în faptul dimineţii: — Hei! nu vezi că e tîrziu?
  Mişcă-te! i-ncepu deodată, iarăşi, soaţa-i arţăgoasă.
  
  El căscă la dînsa ochii: 
  — Ce-i, puicuţă drăgălaşă?
  — Prostule! mă iei la vale? Ah, că nu te ia vrun drac! Vreau să cos azi. Pleacă iute, cumpără-mi din tîrg un ac! Dar, ia seama, pîn-acasă... calea-i lungă... Pune-l bine! Nu cumva să-l pierzi! 
  — Aş!... dragă... N-avea grijă... las’ pe mine! Şi plecă la tîrg Păcală... Cînd se-ntoarse, pe-nserate: 
  — Ei! grăitu-i-a femeia... Acul!... unde e, bărbate?
  — De, nevastă, ca să nu-l pierd, — unde ciorile să-l ţin? —
  De la tîrg, pe drum încoace, mai venea şi-un car cu fîn,
  Îl pusei în car! Şi-acuma, la sosire-am răscolit
  Fînul fir cu fir... Degeaba! acul nu l-am mai găsit!
  
  Auzind aceste vorbe, foc ea se făcu şi pară. 
  — Vai! se repezi cu gura, trîntorule! pierde-vară! Nici măcar de-atîta lucru nu fuşi harnic să-ngrijeşti? Cum? în fîn se pune acul? 
  — D-apoi unde?
  — Tont ce eşti! Trebuia-n cămaşe, uite, icea să-l înfigi, la piept. Dare-ar naiba să dea-n tine!... să te facă mai deştept. 
  — În cămaşe? Bine, dragă, las’ c-aşa fac altă-dată! Iart-acuma! 
  
  Aş! femeia, toată seara stă-mbufnată! Iar în ziua următoare: — Hai! restită-i zice iară, Este vremea plugăriei. Nu vezi toţi din sat cum ară? Numai boulenii noştri, rumegă nepuşi la jug. Plugul ni-e stricat. Mergi iute, ia din tîrg un fier de plug! Dar să nu-l pierzi şi pe-acela, ca şi acul ieri, creştine, C-apoi... nu ştiu ce se-ntîmplă! 
  — Aş! Se poate? Vai de mine! 
    
  76
  Şi plecă din nou Păcală. Iară cînd s-a-ntors acasă: 
  — Ei, venit-ai? Unde-i fierul? Pune-l ici, să-l văd, pe masă. 
  — De, nevastă, nu-i nici fierul! Să-l înfig la piept am vrut,
  Cum mi-ai zis... Pîn’ ce cămaşa-mi, uite-o! zdreanţă s-a făcut.
  Crezi c-a stat înfipt o clipă? Aş, cădea mereu la vale!
  Ce era să-i fac la urmă? Îl lăsai acolo-n cale,
  Şi venii cu mîna goală.
  
  — Vai, trăsni-te-ar! Eşti în firi? I-auzi! în cămaşă? fierul?! 
  — Da, femeie! ce te miri?Să-l înfig aci-n cămaşă, nu mi-ai zis chiar tu? La dracul! Ai uitat de ieri pîn-astăzi? 
  — Acul, trîntorule! acul! Iară fierul, la spinare, trebuia să-l fi adus, Dac-aveai un pic de minte. Adormi-te-ar Ăl de sus! 
  — La spinare? Bine, puico, mîine-aşa voi face... lasă! Şi a doua zi, Păcală, c-un ogar veni acasă. În spinare-l adusese. I-atîrna pe spate, mort. 
  — Na! abia mă ţiu. Puterea mi s-a dus, de cînd îl port. 
  — A! femeia, cînd îl vede, iar pe el cu gura sare. Ce-ai făcut? Înnebunit-ai? 
  
  Iar Păcală: — La spinare! La spinare, nevestico, l-am luat, precum mi-ai spus. Şi povaţa ta-nţeleaptă, uite-n ce hal m-a adus, Doar o rană mi-e spinarea! Dacă nu-l strîngeam de gît, Ca să-şi dea pe loc suflarea, pace! m-ar fi omorît. Dînsa tremura de ciudă: — Aolio! ce nătărău! Piei din ochii mei, romîne! cînd te văd îmi vine rău. Îmi păreai mai treaz la minte, pîn-acum, şi mai cu rost... Dar de la o vreme... nu ştiu! văd că dai în gropi, de prost! Cum se poate-n lumea asta om cu cap aşa năuc? 
  Of! mai bine... ia-mă, Doamne, decît tot aşa s-o duc! 
  — Nu pricep, grăi Păcală, pentru ce te-ai supărat,
  Cînd eu am făcut, nevastă, chiar cum tu m-ai învăţat.
  
  — Eu te-am învăţat vrodată, eu, asemenea prostii?Ah! te-ai îmbătat, pesemne, ce vorbeşti, tu nici nu ştii!
  Fierul, zis-am, la spinare să-l aduci, bre, nu-nţelegi?
  Iar ogarul, cu o sfoară trebuia de gît să-l legi;
  Într-o mînă, de mîncare — pîine, sau vrun os — să iei,
  Şi să-l chemi frumos, grăindu-i: cuţu, cuţu, na, Grivei!
  
  — Tii!... aşa e! Vezi, păcate? asta nu mi-a dat prin minte.
  Bine că-mi spuseşi, femeie, las’ c-aşa fac d-azi nainte!
  
  — Zău, să-ţi bagi în cap, bărbate, minţile, de-acu, mai bine.
  
  
  Că de nu... te dau la naiba! mult, eu n-o mai duc cu tine!
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Ziua următoare însă, iată, intră o vecină
  La nevasta lui Păcală, şi-i grăieşte: — Soro, vină!
  Vină pînă-n drum la poartă, repede, să-ţi vezi bărbatul.
  Cum de-a lui prostie rîde, de se prăpădeşte, satul!
  Ea la poart-atunci se duse tot fugind — şi ce să vadă?
  Îi venea de supărare, de ruşine-n drum să cadă!
  Soţul ei tîra de sfoară după sine, către casă,
  De la tîrg, o jumătate de purcel ce cumpărase.
  Şi-aruncîndu-i bucăţele dintr-o pîine: — Vino, hei,
  Îi zicea mereu din gură, cuţu, cuţu, na, Grivei!
  
  — Vai! nevasta iar, cu gura, de la poartă l-a luat. Dar aceasta ce mai este? 
  — Ce? nu vezi? Te-am ascultat! L-am legat c-o sfoară... uite-l! 
  — Ei! acum... s-a hotărît!Piei din ochii mei! De tine, sunt sătulă pînă-n gît. 
  
     
  Nici să nu mai intri-n casă! Să te duci, unde şi-a dus
  Mutul iapa! Surdul roata! Auzit-ai ce ţi-am spus?
  Înţeles-ai? Om cu mintea zăpăcită şi neroadă!
  Iar Păcală: — Vezi, nevastă? D-aia n-are ursul coadă!
  Tu mă-nveţi prostii, şi tot tu, cînd le fac, mă dojeneşti?
  Cum mi-ai zis făcui, întocmai! Pentru ce dar mă goneşti?
  
  — Piei, zănaticule! N-auzi? Să te văd în faţa mea,Cînd o face plopul pere, sau... cînd ceafa mi-oi vedea!
  Pîine, sare, pe un taler, de-azi nainte eu cu tine
  Să mănînc... ferit-a Sfîntul! Moartă să mă vezi mai bine!
  
  — Vasăzic-aşa ţi-e vorba, soţioara mea cea bună?
  Zile fericite nu vrei să mai ducem împreună?
  Bine, dragă! Niciodată n-am călcat cuvîntul tău!
  Iacă, te ascult şi-acuma: plec! Rămîi cu Dumnezeu!
  Sufletul deşi mă doare.
  
  — Drum bun! Du-te şi te-neacă, Unde-i gîrla mai adîncă! — de durere ca să-ţi treacă. Fă ce ţi-o plăcea, bărbate, numai şterge-o şi mă lasă, C-un neghiob ca tine nu vreau să mai ţiu de astăzi casă! Şi intrînd femeia-n tindă, îi trînteşte uşa-n nas. El? atîta aşteptase! A plecat cu grabnic pas. 
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  — Iată-mă scăpat!... De-acuma, certe-se cu cine-i place!Ea trăgea tot cea!... eu, hăisa! Nu ne potriveam şi pace! 
  
  
  Strechea 
  Despărţit de-a sa nevastă ce-i făcea viaţ-amară,
  Iată-l iarăşi pe Păcală, singur, treierînd cea ţară
  Şi rîzîndu-şi de-ale lumii neghiobii, azi într-un sat,
  Mîine-ntr-altul, ca-nainte, pîn-a nu se fi-nsurat.
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Într-o zi de primăvară, cum mergea spre-un sat la vale,
  Stete-un pic să mai răsufle sub un paltin, lîngă cale.
  Iar în faţa lui, pe-o coastă, doi săteni, porumb săpînd,
  Povesteau, ca să le treacă vremea lungă mai curînd.
  Şi de sus, a lor cuvinte, vîntul cu suflarea sa,
  Pîn’ sub paltin la urechea lui Păcală le-aducea.
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  — Vai! spunea dintr-înşii unul. Mulţi o pat cu-a lor neveste.
  Dar ca badea Stancu, altul, tras pe sfoară, nu mai este!
  
  — Da! tovarăşu-i răspunse. Ce om bun! să-l pui la rană!
  Ce om de-omenie, Stancu! Iar nevasta-i... o vicleană!
  Cum se vede singurică — hai, să mai uităm amarul! —
  Pune-te pe trai, leicuţă, cu cumătru-său, morarul!
  Pînă cînd i-aproape vremea ca bărbatu-său să vie...
  E ştiut de toată lumea, frate!... numai el n-o ştie!
  
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Auzind Păcal-acestea, de sub paltin s-a sculat: 
  — Hm! aşa cu Stănculeasa? Apoi, iată-mi-l în sat.
  — Badea Stancu unde şade?
  
  — Colo! i-arătă o fată.
     
  Şi ajuns în dreptul curţii, intră pe portiţă-ndată. Stancu, om cam sur la plete, dar voinic la-nfăţişare, Îşi dregea-n ogradă plugul. 
  — Bună vremea, gospodare!
  — Bun sosit la noi, drumeţe! Ce pofteşti? 
  — Păi slujbă cat.Şi venii să-ntreb în treacăt: n-ai nevoie d-un argat? 
  — He, ba cum de nu? Ia spune: cît îmi ceri pe-un an simbrie?
  Numai pe un an de zile vrei tocmeala să ne fie?
  
  — Eu, la dumneata, jupîne,nu cu anul mă-nvoiesc!
  Pînă ţi-or urla în vatră, lupii, vroi să te slujesc!
  Plată, n-am să-ţi cer nimica... lasă... ne-nţelegem noi!
  Să mă vezi întîi la lucru... Şi-o să-mi dai ce-i crede-apoi.
  Aş avea o rugă doară... Firea mea e cam ciudată!
  Cînd şi cînd, aşa, m-apucă... strechea parcă, dintr-o dată
  Şi la fugă peste cîmpuri simţ nevoie-atunci s-o şterg,
  Încotro mă-ndreaptă ochii! şi să fug! să fug! s-alerg!
  Vreme cam de-un ceas! Pe urmă, cînd am isprăvit cu fuga,
  Viu, muncesc din nou, cît zece!... Iată care deci mi-e ruga,
  Să mă laşi s-alerg în voie, cînd meteahna asta-mi vine...
  Încolo... să nu ai teamă!
  
  — Doar atîta-i tot? Prea bine!Te-oi lăsa! răspunse omul. Iar în sine: “Tii! gîndea, Ce mai chilipir! Simbrie... cît voi crede! Şi-o să stea: Pînă mi-or urla în vatră... lupii! Ha, ha! Să-mi trăiască! Niciodată, cum s-ar zice, n-are să mă părăsească!” 
  
  * * *
  Dimineaţa următoare, Stancu şi al său argat
  Au ieşit la cîmp cu plugul, s-apucară de arat.
  Dar colo spre-amiazi, deodată, locului Păcală stete:
  
  — Simt că-mi vine strechea, bade. Eu o şterg! 
  — S-o ştergi, băiete!Ş-unde-o ia-nspre sat la fugă! Fuge... sufletul să-i iasă! Zboară, peste cîmp... de-a dreptul spre-a stăpînului său casă! Stănculeasa-n vremea asta, pe acasă, ce făcea? Cu cumătru-său morarul, în odaie, petrecea. Dumneaei, femeie-n floare, năltişoară, durdulie, Iar morarul, tot ca dînsa! om, să nu-l dai pe-o mie! Dar privind pe geam afară, ea deodată-ngălbeneşte, Parc-un şarpe-ar fi muşcat-o: 
  — Vai, cumetre! Săi! grăbeşte! 
  — Ce-i, cumătră?
  — Uite-argatu, de la plug... îl vezi cum vine Într-o goană drept încoace? Te-o găsi aci la mine! Sai! ascunde-mi-te! 
  
  — Unde?
  Ea-l apucă de o mînă. După uşă-l duce grabnic, la un poloboc cu lînă: 
  — Vîră-te sub lînă icea. Iute! pînă n-a sosit!
  — Bun! Şi-n poloboc, morarul, jos sub lînă s-a vîrît. Îns-abia el s-ascunsese, numai iacă şi Păcală, Dă pe uşă buzna-n casă, gîfîind de oboseală. 
  — Ce-i, argate? 
  — De, păcate!... 
  — N-auzi, mă? Vorbeşte! Ce-i? 
  — Cic-a dat prin turme-o boală. Mor cu droaia oi şi mieiŞi-a venit de sus poruncă: cine are-n casă lînă, Repede s-o opărească! Altfel e bucluc, stăpînă! 
  — Lînă? Să şi-o opărească? Doamne! Da’ de ce?
  — Eu ştiu?Pentru molimă, pesemne, să se ducă pe pustiu! 
  
     
  Deci de la arat acasă badea Stancu m-a trimis S-opăresc îndată lîna cea din poloboc! 
  — Ce-ai zis?
  — A!... (de spaimă şi de ciudă, Stănculeasa tremura)Pentru-atîta doar venit-ai? Mergi-napoi la slujba ta! Las’ că opăresc eu lîna! 
  — Aş! se poate? Nu-ndrăznesc!De la Stancu am poruncă, însumi eu s-o opăresc! Cuvîntînd aşa Păcală, hop! la vatră iute sare, Ia de lîngă foc o oală ce fierbea în clocot mare Şi o toarnă peste lînă. 
  — Aoleo! din polobocS-auzi atunci un zbieret, ca de om căzut în foc. Şi morarul de sub lînă, ţîşt! pe uşă-ntr-o clipită. Biata lelea Stănculeasa a rămas încremenită. 
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  — Ei, aşa-i, aşa-i, stăpînă?... Uite, dac-am opărit-o, Boala dracului, din lînă, vezi ce repede-a tulit-o? Şi cu-acestea, hai, Păcală, înapoi la plug se duse. Dar stăpînului, de cele ce-a văzut, nimic nu-i spuse. 
  
  * * *
  
  Dimineaţ-a doua, Stancu, iese iarăşi, pe răcoare,
  La arat cu sluga-i. Ş-ară, pîn’ l-amiazi, într-o-ntinsoare.
  La amiază, pe Păcală, strechea iar l-a apucat,
  Ca şi ieri! Şi ia-o, nene, la picior, din nou, spre sat!
  Pe acasă-n astă vreme, Stănculeasa, ce făcea?
  Puişoru-i, bată-l vina, iar venise pe la ea!
  Iar cu el stătea de vorbă! Dar, privind pe geam, deodată
  Ea sări din loc, sărmana, ca de-un şarpe iar muşcată:
  
  — Valeu!... nici azi n-avem parte? 
  
  — Ce-i, cumătră?
  — Uite-argatul,Cum aleargă-ncoace iarăşi, alerga-l-ar necuratul! Să te-ascunzi din nou, cumetre. 
  — Unde?... unde?... el întreabă.Ea-şi roteşte-n jur privirea: — În firidă ici... degrabă! 
  — Jos? sub vatră?... Nu mă vede? 
  — Haide! Nu-i timp de gîndit!Şi-n firidă jos, morarul, sub un ţol s-a ghemuit. Ci abia el se-ascunsese. Iacă şi Păcală-n casă! 
  — Iar vii?
  
  — Păi!
  — La ce vii? Spune!
  — De, cinstită jupîneasă... Uite, vezi în colţ grămada cea de pari? Sunt de furat, Cu stăpînul meu, aseară, din pădure i-am tăiat. Şi pădurea-i boierească! Pădurarul o să vie, O să cate... şi de-i află, bine n-are să ne fie! Deci stăpînu-meu acasă m-a trimes, ca să-i ascund: În firidă ici sub vatră el mi-a zis să-i vîr, la fund. 
  — În firidă? Vai de mine! Cum? (femeia s-a răstit,
  Înroşindu-se ca focul, la obraji) Ai nebunit?
  O să-i afle, măi, acolo — bată-i Dumnezeu de pari! —
  Podul casei nu e mare? Nu-i mai bine-n pod să-i cari?
  
  — Aş! se răţoi Păcală. Nu, cinstită jupîneasă,Nu mi-a zis în pod stăpînul să-i ascund, ci-aici în casă.
  Las’ că ştiu ce fac eu doară, n-avea grijă dumneata!
  Şi cărînd în braţe parii, dă-i!... începe-a-i îndesa
  Şi-i îndeasă cu putere, în firidă toţi de-a rîndul,
  Pe morar, cu ei, ba-n coaste, ba-n deşerturi împungîndu-l.
  
  
     
  Hai apoi la plug iar, fuga! pe arat se aşternu. Făr-a pomeni lui Stancu despre cele ce văzu. 
  — Of! de colo din firidă, vai! se văieta morarul,
  După ce plecă Păcală. M-a nenorocit, tîlharul!
  Ştii cum da cu parii-n mine? Ca-ntr-un bolovan de piatră!
  Şi de-abia putu să-l scoaţă, Stănculeasa, de sub vatră.
  Ieri, mă opări, iar astăzi, mă-nţepă... de nu văd bine.
  Una să mai paţ d-al d-astea, şi... s-a isprăvit cu mine!
  Pe aici, vro zi sau două, nu mai m-aştepta deci, dragă,
  Mîine ies la cîmp cu plugul... de arat am, ziua-ntreagă.
  Vino dumneata la mine, acolo, pe cîmp, de poţi.
  
  — Bun, răspunse Stănculeasa. Of, să-l bată sfinţii toţi!
  Cum te pisăgi spurcatul! Iartă, iartă, scumpul meu!
  Mîine, să m-aştepţi de-amiază. Viu pe cîmp la tine, eu.
  Viu — şi nu cu mîna goală, sufleţele, fii pe pace! —
  Îţi aduc şi de-ale gurii, ce-i mai bun, ce ştiu că-ţi place:
  Pui prăjit, plăcinte calde! Vinişor d-ăl vechi, din bute!
  Să mănînci, să bei cu poftă, să mi te-ntremezi mai iute.
  Dar pe cîmp vor fi şi alţii! De la crucea de sub nuc,
  Spune-mi, ca s-ajung la tine, ce cărare să apuc?
  
  — Cată tot spre deal, cumătră; ş-unde vei zări, sub vii,
  Bou bălţat la plug că trage, într-acolo drept să ţii.
  Bou bălţat în satul nostru altul nu-i decît al meu!
  Astfel cuvîntînd morarul, pleacă spre căminul său.
  Stănculeasa, pîn’ la poartă, după el cu drag se ţine.
  
  — Mîine, deci, pe cîmp, cumetre!
  
  
  — Da! să ne vedem cu bine!
  
  Prînzul 
  Dimineaţa următoare, alba nu intrase-n sat,
  Stancu, hai la cîmp, cu sluga... s-aşternu din nou pe-arat.
  Iar nevastă-sa, la vatra-i, singură cînd a rămas,
  Prinse iute din ogradă cocoşelul cel mai gras,
  Şi făcu nişte friptură... s-o mănînci chiar neflămînd!
  Mai făcu nişte plăcinte... buzele să-ţi lingi mîncînd.
  Scoase-apoi spre-amiazi, din bute, şi vin vechi într-un ulcior
  Şi porni, să ospăteze pe iubitul ei odor.
  Cînd ajunse-n dreptul crucii, stete-un pic şi s-a uitat
  Peste cîmp la deal, să vază: încotro-i vrun bou bălţat?
  Dar Păcală, de departe, de pe coastă, o zăreşte;
  Şi ghicind pe cine cată: — Ho! plăvanilor, grăieşte.
  Badea Stancu nu-nţelege: — Pentru ce-i opreşti, romîne?
  
  — Ian te uită la Joianu, vezi, umflat ce e, stăpîne? Cu trifoi azi, de pe luncă, să se-ndoape-l puse dracul! Vreau să-l leg de-a curmezişul, pînă n-a plesnit, săracul. Scoate-ţi brîul, iute!... dă-mi-l! 
  — Ce?... glumeşti?
  — Ferit-a Sfîntul! Hai... căci altfel... crapă boul, nu-ţi mai ari cu el pămîntul! Adă, bade, brîu-ncoace! 
  Omul, ce era să facă? 
  — De! mai ştii?... Îşi scoase brîul:
  — Na-ţi-l, măi creştine, iacă! Şi luînd Păcală brîul, pe Joianu l-a legat Astfel, că din depărtare, semăna a bou bălţat. 
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . 
     
  Stănculeasa, tot plimbîndu-şi ochii peste cîmpu-ntins, În sfîrşit zăreşte boul cel cu brîu albastru-ncins: 
  — Uite-l pe bălţat! Acolo deci cumătru-o fi arînd!Şi-ntr-acolo ea apucă, drept... s-ajungă mai curînd. Dar, în loc să-şi vaz-odorul, dup-o dîlmă, dă deodată Peste soţ şi peste slugă. — Valeu! ce făcui! sunt beată? Încotro s-o şterg mai iute? 
  Aş! era tîrziu acum. Ajunsese prea aproape, nu putea cîrmi din drum. Omu-n faţa lui văzînd-o, şi-a făcut o cruce mare: 
  — Tu? aicea, măi femeie? Ce vînt mi te-aduse oare? S-a-ntîmplat ceva pe-acasă? 
  — Nu, bărbate! zise eaZîmbitoare, arătîndu-i cele ce-n ştergar avea. Ţi-am adus de prînz doar, uite! 
  Stancu, bietul, cînd zări Pui prăjit, plăcinte calde... şi mai tare se-ncr uci: 
  — Tii! Da ce-ţi veni azi, soro, prînz ca ăsta să-mi găteşti Şi cu el atîta cale, singură să osteneşti? Ea-şi coboară-n jos privirea: — Păi... de-acasă tu plecaşi Nemîncat azi, şi merinde mai nimica nu-ţi luaşi. Se putea să am odihnă? Deci, pe lucru mă pusei Şi făcîndu-ţi astea-n pripă, iată-mă! ţi le-adusei. 
  Omul o cuprinde-n braţe, şi-o sărută lung: — Vai, dragă, Cît de bună eşti la suflet! preţuieşti o lume-ntreagă. Spre Păcal-apoi se-ntoarce: — Lasă boii, slobozi, frate, Vino şi tu ici la umbră, să ne-aşternem pe mîncate! 
  — Iacă viu! Şi stînd pe iarbă sub un plop, încep să care
  Din friptură, din plăcinte, amîndoi cu poftă mare.
  Iară Stănculeasa, biata, în acest timp, ce făcea?
  
  
  Lîngă ei şezînd deoparte, la odoru-i se gîndea:
  “Unde-o fi el, sărăcuţul? M-o fi aşteptînd lihnit.
  Dar degeaba! prînzul nu e pentru cine s-a gătit.
  Pentru el făcui plăcinte, puişor în unt scăldat.
  Cînd colo... le papă, cine?... Sluga!... tontul de bărbat!
  Li-e de nas un prînz ca ăsta? Of! înţepeni-le-ar gura!
  Şi le-ar sta-n gîtlej, să steie şi plăcinte şi friptura!”
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Aruncîndu-şi ochii însă peste cîmp, ea tresări;
  Căci — pe-o dîlmă, nu departe, bădişoru şi-l zări.
  Ca pe foc stătea văzîndu-l. Dar — şireată — s-a uitat.
  S-a făcut că nu-l cunoaşte, şi pe soţu-i l-a-ntrebat:
  
  — Stancule, ia uite, cine ară mai la deal colea, Pe ridicătura ceea? 
  — Ce? Nu vezi, drăguţa mea?E cumătru’! zise omul. 
  — A!... cumătru’?... Da... aşa e! Nu-i văzusem bine faţa... E cumătrul Nicolae! Tii! ştii ce atunci? Plăcinte, uite, v-au rămas destule. Astea oare, n-ar fi bine lui să i le duc? 
  — Ba du-le... Lingă-şi şi el degetele... (Stancu mulţumit grăi) Sau... de ce să te mai superi tu, cînd sluga este-aci? Ia-le şi le du, Păcală, fuga! 
  
  Ea ar fi voit Singură să i le ducă, puişorului iubit. Însă, n-avu ce să facă! 
  Sluga ia de jos ştergarul Cu plăcintele... şi pleacă încotro ara morarul. Dar în loc de-a i le duce lui, precum avea poruncă, Ce-i dă-n minte? una icea, alta colo, le aruncă. 
     
  Pîn’ le-a semănat de-a rîndul pe cărări. Iar cînd soseşte
  La morar, cu mîna goală: — Bădişor ule!-i grăieşte.
  M-a trimes a mea stăpînă, ca să-ţi spui că Stancu ştie,
  Ştie tot... şi-aici îndată cu toporul o să vie,
  Să te taie-n bucăţele! Bagă dar de seamă bine:
  Nu sta, de ţi-e dragă lumea! S-o tuleşti, cînd vezi că vine!
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Şi-ndărăt apoi se-ntoarce, tot într-o alergătură.
  
  — Ei, le-ai dus? Cumătrul ce-a zis!?
  — De, plăcintele-i plăcură.Dar e necăjit, sărmanul! Plugu i s-a descheiat. Dete să şi-l dreagă singur. Însă, geaba s-a-ncercat. N-are nici topor, creştinul. Îţi aşteaptă ajutorul. Să te duci, te roagă, iute, pîn-acolo cu toporul. Stancu, auzind acestea, ia toporul şi se duce. Iar cumătru, cînd îl vede: — Aoleu! — îşi face cruce. Vasăzică, n-a fost glumă ceea ce mi-a spus argatul: Stancu vine cu toporul, iacă! vine, zău, turbatul! Şi-unde mi-o tuli morarul, către sat în jos... ca vîntul! De părea că nici n-atinge cu picioarele pămîntul. Stancu stă-n loc: — Ce să fie? zice-n gîndul său, mirat. Şi cu ochii urmărindu-l: — Hei! s-aşterne pe strigat. Stăi, cumetre Niculae! Unde fugi aşa cu zorul? Vino-ncoa’, să dregem plugul! Uite, ţi-am adus toporul! Aş!... în loc să stea morarul, strigătu-i cînd auzi, A-nceput s-o ia la fugă, bietul, parcă şi mai şi. Deci, văzînd aşa romînul, ce să-i facă? l-a lăsat; Şi s-a-ntors napoi din cale, să se-apuce de arat. Dar în drumul său, prin iarbă, numai iată că zăreşte: 
  
  O plăcintă! alta! alta! “Tii! în sine se gîndeşte:
  Le-a pierdut — se vede — argatul... Bate-l-ar de păcătos!”
  Apoi prinde, cîte una, să le-adune de pe jos.
  Stănculeasa: — Măi, ia uite! (lui Păcală i-a grăit),
  Cum se tot apleacă Stancu! Oare ce va fi găsit?
  Iar Păcală: — Hei, stăpînă, a răspuns de lîngă boi
  Cînd ai şti, de ce se pleacă! Tot adună la pietroi,
  Ca să-ţi deie-n cap, cînd vine, c-a aflat ce poamă eşti!
  Ştie cum, pe-acasă-n taină, cu morarul te iubeşti!
  Auzind aceste vorbe, Stănculeasa: — Aoleu!
  Prinse-a tremura, ca varga... “Sărăcuţ de capul meu!”
  Apoi hai spre sat şi dînsa! dă-i la fugă iepurească!
  De-ai fi zis că turci pe urma-i s-au luat, s-o prăpădească.
  
  * * *
  Stancu, ajungînd la slugă: — Ei, drăcia dracului!
  Ce-i, de-mi fuge şi nevasta către casă? Poţi să-mi spui?
  
  — De! grăi Păcală. Fuge... că vă arde casa, bade!
  Chiar acum ne-a spus vecinul care mai la vale şade.
  
  — Casa noastră! Şi ca glonţul, cînd din puşcă vînt i-ai dat,Hai şi Stancu, fuga,-ndată, după soaţă-i, către sat!
  Ea văzînd că-i urmărită: “Patruzeci de sfinţi!... gîndeşte,
  Ajutaţi-mi!...” Şi la fugă şi mai repede-o tuleşte.
  Aş! un pas din ai lui Stancu, face, de-ai femeii trei!
  Se scurta văzînd cu ochii depărtarea dintre ei.
  “Ce să mai alerg degeaba? zice ea la urmă-n sine.
  Tot o să m-ajungă! Iată-l! Să-l aştept aci mai bine.”
  Şi cînd se afla bărbatul la un pas de ea, nevasta
  Îi căzu-n genunchi, smerită: — Iartă-mă de data asta,
  Iartă-mă, că n-oi mai face, cîte zile voi avea!
  Stancu, se uita la dînsa, şi nimic nu pricepea.
  
  
     
  — Cum? Ce-ai zis? Mai spune-o dată!
  — Ştiu, femeia-i da nainte. Ştiu c-aflat-ai totul... Însă, iartă-mă! Voi fi cuminte! Dragoste ca pîn-acilea, cu cumătru-meu morarul, N-oi mai face-n veci de-acuma! El e vinovat, tîlharul! El tot vine pe la mine, de cu zori, cum pleci, de-acasă, Şi să mai îmi văz de treburi, pînă seara, nu mă lasă! 
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Stancu, care pentru soaţa-i mîna şi-ar fi pus-o-n foc,
  Auzind aceste vorbe: împietrit rămase-n loc.
  Iar la urmă: — Vai, femeie! vasăzic-aşa-mi făceai?
  Cînd plecam eu, de comedii cu morarul te ţineai?
  
  — Fii îndurător, bărbate! Nu mai fac, pe legea mea!
  Dac-oi mai călca vreodată strîmb, atunci, să-mi faci ce-i vrea!
  
  — Piei din ochi-mi, ticăloaso! Fugi, să te mai văd mi-e silă!S-ar cădea să n-am de tine, ca de-un şarpe, nici o milă,
  Să te calc aci-n picioare!
  
  — El e,nu-s eu vinovată! 
  — El? Tu nu? Ha-ha! n-ai teamă d-Ăl de sus, c-o să te bată? 
  
  Scoală, fugi ! Îţi iert greşeala, astă dată! Dar de-acum, Doar un pas greşit de-i face: fără milă te sugrum! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Şi ştergîndu-şi fruntea omul, şi scoţînd un lung oftat: Înspre plug-napoi, sărmanul, paşii grei şi i-a-ndreptat. Cine-a spus că-i arde casa? Mofturi! Casa nu-i ardea: Dar ca focul lui din suflet, foc mai mare se putea? 
  91
  XX 
  
  Otrava 
  Stănculeasa, mulţumită c-a scăpat cu-atîta doară,
  Sare-n sus, îşi face cruce, şi spre sat din nou coboară.
  Dar sosind colo la gîrlă, unde creşte des tufarul,
  În desiş pe cine vede? Pe cumătru-său morarul.
  Acolo, din fugă, bietul, se oprise gîfîind.
  Iată-i unul lîngă altul. Oare ce şi-or fi spuind?
  El i-a spus cum sta, l-amiază, aşteptînd-o ars de dor,
  Cum, cînd a zărit pe Stancu, a luat-o la picior.
  Dînsa... cum s-a dus cu prînzul drept la soţu-i, făr’ să vrea,
  Cum era pe-aci, cu pietre, Stancu-n cap şi ei să-i dea!
  
  Apoi zise: — Of, şi-acestea, toate-argatul le-a urzit!
  Cît mai calcă iarbă verde el şi soţu-mi... s-a sfîrşit
  D-astea noi mereu păţi-vom! Viaţa o să ne-o urîm!
  Deci ascultă-mă, cumetre, ştii ce? hai să-i omorîm!
  
  — De! răspunse el. Aşa e! Alt chip nu e de acumCa să mai trăim în tihnă!... Hai să-i omorîm! Dar... cum? 
  — Cum? prea lesne!... Du-te mîine, ia din tîrg otravă tare. Adă-mi-o. Apoi, la cină, eu le-oi pune-o-ntr-o mîncare. Şi e gata socoteala! Au s-adoarmă pe vecie! 
  — Ei, şi-n urmă? dimineaţă? bănuială n-o să fie? 
  — Bănuială? Aş! “Aseară de la cîmp, sosind trudiţi, S-au culcat... şi-n zori de ziuă, i-am găsit înţepeniţi.” Las’ că mă pricep eu doară! Haide... fii om de ispravă! 
  — Bun! ne-am înţeles, cumătră. Mîine vei avea otravă! Dar pe cînd vorbeau cam astfel dînşii, colo, pe furiş, Ce să vezi? Păcal-al naibii, i-auzi, din tufăriş. 
  
     
  (Chiar venise-atunci, cu boii, jos la rîu, la adăpat) Şi lui Stancu, seara-acasă, el îi spuse ce-a aflat. Stancu nu vroia să creadă! — Soaţa mea? otrăvitoare?! Fugi de-acolo, măi creştine! Este cu putinţă oare? 
  — Mai mă-ntrebi de-i cu putinţă, bade Stancu? şi te miri?Ha-ha-ha! Păi, naiba doară... nu zideşte mănăstiri!
  Ce nu poate o femeie, draci în cap cînd i-au intrat?
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Omului la cap îndată sîngele i s-a urcat:
  
  — Ah! şerpoaica! stăi atuncea, s-o omor mai bine eu!
  
  — Ba te-astîmpără, stăpîne, c-o să-ţi pară-n urmă rău.Decît s-o omori, mai bine s-o abaţi din calea rea!
  Ce zici? vrei să-i scoatem dracii?
  
  — Hei, ba bine că n-aş vrea!Cum să-i scoatem, măi creştine? 
  — Las’ că ştiu eu meşteşugul!Mîine, ziulica-ntreagă să lăsăm să şează plugul. Dimineaţă, eu m-oi duce — îmbrăcat ca negustor — Pînă la oraş. De-otrăvuri mă voi face vînzător. Şi otravă-n tîrg, morarul, de la mine cumpăra-va. Puie-ne-n mîncări pe urmă, ea, la cină, toat-otrava: Nu ne va durea nici capul! Iară după ce-am cinat Am să-ţi spun eu ce să facem. Pîn-atuncea, fii bărbat! Fă-te că nimica nu ştii; focu nu ţi-l arăta! Îmi făgăduieşti, pe cinste, c-o să faci întocmai... 
  
  — Da!
  * * *
  Dimineaţa, pe cînd alţii îşi vedeau de munca lor,
  Aşternut la drum morarul înspre tîrg păşea cu zor.
  Şi cum intră-n tîrg, deodată, hop, în faţa lui răsare
  
  Un jidan, cu felurite mărunţişuri de vînzare. 
  — Mai încet, striga jidanul, de te asurzea strigînd Nu daţi, oameni buni, năvală... că la toţi am să vă vînd! 
  — Am năframe şi panglici,
  Pentru fete tinerele.
  Pentru babe am aici
  Ne-ntrecute rumenele...
  
  Ia priviţi, şi curse bune, Precum nu se mai găsesc; Şi otrăvuri de minune Pentru neamul şoricesc! 
  Orice lucru, cît mă ţine, nu-i mai scump, cu nici un ban! Auzind aşa morarul, ia deoparte pe jidan: 
  — Ian ascultă! dar otravă, ştii... ceva mai tăricică...N-ai cumva? 
  — Ba cum nu? Uite, asta ici, o vezi, bădică? Şi pe dumneata te-omoară dacă vrei... şi dobitoace Chiar mai mari. Îţi cer, pe toată, doar un leu. 
  — Bun! ad-o-ncoace!Iacă leul! Şi cu-acestea îndărăt moraru-apucă, Înspre satul său, otrava Stănculesei să i-o ducă. 
  
  * * *
  Stănculeasa, către seară: “Doamne-ajută”-n gînd îşi zise,
  Şi găti o ciorbă, frate! cum de mult nu mai gătise!
  Puse-apoi otravă-ntr-însa. Şi cînd soarele-a-sfinţit,
  Pe bărbat şi slugă-n casă la mîncare i-a poftit.
  Ei la masă, faţă-n faţă, fără grijă s-aşezară;
  
     
  Şi-au cărat vîrtos din ciorbă, pînă cînd se săturară. Dar Păcal-odată-ncepe: Vai, stăpîne! nu mi-e bine. M-arde nu ştiu ce-năuntru! 
  Stancu: — Valeu, şi pe mine! Ce-o fi asta, măi femeie? 
  — Fleacuri! ce vroiţi să fie?Stănculeasa le răspunse. Aţi mîncat cu lăcomie. Şi v-au apucat cîrceii! Are să vă treacă-ndată. Iar în sine: “Las’ că-i bine!” ea şi-a zis înviorată. 
  — Valeu, geme iar Păcală, din tot pieptul. Ajutor! Stancu, şi mai cu durere: — Aoleu... săriţi, că mor! Şi-n picioare, de la masă, ridicîndu-se greoi, Mi se-mpiedică... şi... iată-i, la pămînt pe amîndoi. Scot un ţipăt-două încă, jos sub masă răsturnaţi, Şi ca lemnul dup-aceea, muţi rămîn şi nemişcaţi. Stănculeasa, cum îi vede, lîngă ei încet păşeşte; Îi ascultă, de mai suflă... mi-i întoarce, mi-i suceşte. Se ridică dreaptă-n urmă: — Nu mai suflă! am scăpat. Şi-i loveşte cu piciorul: — Na-vă! bine c-aţi crăpat! Iese-apoi pe uşă-afară. 
  Se-nnoptase... Doar văpaia Cîtorva tăciuni din vatră lumina puţin odaia. 
  — Bade Stancule!... (Păcală glăsui, cînd a văzutC-au rămas doar ei în casă) Ce zici, spune? Ţi-a plăcut?
  Dar să vezi de-acuma-ncolo! Stăi, să nu te mişti cumva!
  
  — Doamne, Doamne, dă-mi putere! bietul Stancu se ruga.
  N-au sfîrşit ei bine vorba, uşa se deschise iar,
  Şi intrară: Stănculeasa, însoţită de morar.
  Stancu... ar fi vrut să-i taie în bucăţi, cînd i-a zărit.
  Dar pe inimă călcîndu-şi, nici din gene n-a clipit.
  
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  — Iată-i! începu femeia. Poţi să tragi de-acum cu tunul La urechea lor, cumetre, nu se va mişca nici unul! Cearcă-i, dacă vrei! 
  Morarul s-a plecat, i-a zgîlţîit... 
  — Da, cumătră... pace bună! Zău, pe veci au adormit!
  — Şezi la noi deci, fără teamă! zise ea. Şi strînse-n fugă
  Tot ce-a fost rămas pe masă de la soţ şi de la slugă.
  A adus apoi bucate, altele, de lîngă foc,
  Şi rachiu şi vin din ladă, două sticle mari: — Noroc!
  Lumea e de-acum a noastră! Hai, să ospătăm, iubite!
  Astea nu sunt cu otravă; pentru tine sunt gătite.
  
  — Să-mi trăieşti, cumătră! Bine c-am scăpat de-amărăciune,Cele rele să se spele, cele bune să s-adune!
  
  Şi la masa-mbelşugată amîndoi se aşezară,
  Fără teamă de nimica... Şi băură şi mîncară.
  Şi mîncară şi băură, pînă s-au cam chirchilit.
  Iar cumătru-atunci se scoală: — Ah! cît sunt de fericit!
  Dar aci-i cam întuneric, mîndro, nu-ţi văd faţa plină!
  Vino, vino, de la masă mai spre vatră, la lumină!
  
  — Bine, puişor de aur! Haidem, haidem, unde-ţi place.
  Unde nu m-aş duce oare, pentru tine? Ce n-aş face?
  Iată-mi-i pe colţul vetrii — el ţinînd-o de mijloc,
  Ea de după cap ţinîndu-l! Cîntă, chiuiesc, de foc:
  
  
  — Bărbăţele — ieri turbat,Doar că nu ne-ai sfîşiat!
  Iar acum?... ce liniştit
  Stai sub masă jos lungit!
  
  — Ce-ai păţit?
     
  Dragă bărbăţel, poftim,
  Nu vezi cum ne drăgostim?
  Cu toporul cum nu sai,
  În bucăţi azi să ne tai?
  
  — Vino, hai! 
  Hei, bărbate voinicos,
  Ai sări tu bucuros!
  Ne-ai tăia tu, măi creştine,
  Ci, ţi-am aşternut noi bine,
  
  — Vai de tine! 
  Şi-acum, i-ha!... ce ne pasă? Noi suntem stăpîni în casă. D-azi, mereu tu vei dormi, Noi mereu ne vom iubi... 
  — I-ha! iii!
  Dar pe cînd aşa ei, colo, chiuiau mai cu-nfocare, Numai ce să vezi? Păcală, d-unde sta lungit, răsare. Strigă: — Săi, stăpîne! n-auzi, cum îţi urlă lupii-n vatră? Ea şi el atunci rămas-au muţi, ca nişte stîlpi de piatră. Iară Stancu-i la cumătru, numai dintr-o săritură. Ş-unde începe, frăţioare, a-l croi c-o scurtătură! 
  — Valeu’ ce faci, bade Stancu? Stăi! morar ul se ruga Stăi! să nu mai dai! Ajunge! 
  — Ba mai na, cumetre, na! Te mai ţii după nevastă? Mi-o mai scoţi din minţi? Şi dă-i! De-a scăpat abia sărmanul, cu spinarea vînătăi. Şi i-a prins bătaia bine! Cîte zile-a mai trăit, De cumătră-sa, de-atuncea, dor lui nu i-a mai venit, D-apoi dînsa, păruială ce-a mîncat... Hristoase Sfinte! 
  
  Cred că şi pe ceea lume are să-şi aducă-aminte. Dar îi fu şi ei spre bine, căci pe urmă i-a trecut Pofta de drăcii, şi soaţă cumsecade s-a făcut. 
  Iar Păcală, dup-acestea, zise gazdei: — Ei, de-acum Ştii ce? să rămîi cu bine. Eu te las... o iau la drum. Stancu s-a uitat la dînsul: — Cum? îţi arde de glumit? 
  — Nici o glumă, bade Stancu. Vremea azi mi s-a-mplinit. 
  — Vai de mine!... cum se poate de-mplinit să pomeneşti, Cînd abia-nceput-ai anul? 
  — Aş, te-nşeli! nu-ţi aminteşti?Ce ţi-am spus eu la tocmeală? Nu cu anul mă-nvoiesc: Pînă ţi-or urla în vatră lupii, am să te slujesc! 
  — He... norocul să te bată! Stancu, dumerit, grăi. Rău îmi pare! Dar cu sila nu voiesc a te opri. Şi luînd arginţi, o mînă: — Iacătă-ţi simbria, ţine! 
  
  El vîrî-n şerpar arginţii. Apoi: — S-auzim de bine! 
  XXI 
  
  Rămăşaguri c-un boier 
  După hoinărit de-o vară, iacătă-mi-l într-un sat,
  La o curte boierească, slujitor din nou intrat.
  Ş-acolo-ntr-o zi de iarnă, fiind vorba printre-argaţi
  Despre ăi cu mîna lungă, el sări-n sus: — Măi fîrtaţi!
  N-am pus mîna, pîn-acuma, nici pe-un ac străin, v-o jur:
  Dar de-aş vrea, eu şi cămaşa de pe om aş şti s-o fur
  Fără să mă simtă omul... Ceilalţi rîseră de el:
  
  — O-lio-lio! cam prea te lauzi! Las-o mai pe jos niţel!
     
  — Nu mă credeţi? Fac prinsoare, ori cu cine! 
  — Da? îi zise Din cerdac atunci boierul, care toate le-auzise. 
  — Fă prinsoare deci cu mine. Fură-mi d-astăzi pîn-la anul, Dacă poţi, din jug anume, de la muncă, pe Bălanul. Şi de-mi faci isprava asta, boul scump al tău să fie! Iar de nu, să-mi stai în slujbă, trei ani, fără de simbrie. Ţii prinsoarea? 
  — Ţiu, stăpîne! cum să n-o ţiu? Hai, noroc!Ce făcu apoi boierul? Doi argaţi a pus pe loc, Doi, din cei mai vechi la curte, tot lîngă Bălan să şează Ziua-noaptea, şi de dînsul ca de ochii lor să vază. Iar Păcală? toată iarna d-alte treburi îşi vedea. La prinsoarea cu stăpînu-i parcă nici nu se gîndea. 
  
  * * *
  Dete Cel Sfînt, milostivul, după iarna urîcioasă,
  Pe la noi din nou să vie primăvara mult frumoasă.
  Ciocîrlii cîntau prin aer, lăudînd pe Dumnezeu,
  Iar pe cîmp, în jug, la pluguri, boii se-ncordau din greu,
  Şi ieşea pe cîmp — în faptul dimineţii — şi Bălan.
  De trăgea la plug, alături cu tovarăşu-i Joian.
  Cînd văzu aşa Păcală, se sculă odată-n zori,
  Merse-n curte la o cloşcă, ce-şi vedea de puişori.
  Prinse dintre pui vro zece, i-a muiat în clei topit,
  Dup-aceea-n praf de aur lucitor i-a tăvălit.
  Şi-ntr-o mînecă vîrîndu-i, haide, prin huceag, spre grind,
  Unde din ajun văzuse pe Bălan la plug muncind.
  Acolo, sloboade puii razna peste-ogor s-alerge,
  Fără să mi-l vadă vrunul din argaţi. Apoi, o şterge;
  În huceag din nou s-afundă, şi s-aşează la pîndit.
  
  Cei cu plugul, cînd ajuns-au lîngă pui, s-au încrucit. 
  — Tii! ai mai văzut minune ca aceasta, frăţioare? Pui de aur. Ian priveşte-i ce frumos lucesc la soare! Hai să-i prindem! 
  — Haide, frate! Şi lăsînd şi plug şi boi, Alergară ca să prinză pui de aur, amîndoi. Puişorii fug, să scape; slugile... pe urma lor, Pînă ce-au ajuns cu goana, hăt, departe de ogor. Lui Păcal-atunci de-un zîmbet faţa i se luminează; Din desiş el iese grabnic, lîngă boi se furişează. Taie lui Bălan fuiorul de la coadă şi i-l vîră Lui Joian pe gît, doar vîrful să i se zărească-o ţîră. De la plug într-o clipită pe Bălanu mi-l dejugă; Şi arzîndu-l c-o răchită, hai... îl mînă tot în fugă. A pierit cu el, deodată, colo-n păduricea deasă. Slugile au prins din cîrdul cel de pui vro cinci sau şase. Cînd se-napoiară însă, ce să vază? Doar Joian Mai era-njugat acolo. — Doamne, unde-o fi Bălan? Parcă-l înghiţi pămîntul! L-am lăsat aci, la plug! Cum pieri aşa de iute? cum putu pieri, din jug! Dar deodată unul vede la Joian fuioru-n gură: 
  — Vai, mînca-l-ar să-l mănînce fiarele de stîrpitură! Iacă unde e Bălanul? 
  — Unde, frate, aiurezi?
  — Uite! l-a-nghiţit Joianu! Coada-i stă-n gîtlej, n-o vezi? 
  — Ii... aşa măi... zău aşa e! I se vede vîrfu-afară. Şi lăsînd acolo plugul, fuga la conac plecară. Spuseră-ngroziţi minunea ce-au văzut că s-a-ntîmplat Cum Bălanul nu-i ca-n palmă, căci Joianul l-a mîncat. Cînd îi auzi boierul, a-nţeles îndată ce-i: 
  — Aţi înnebunit? le zise, repezindu-se la ei. Tonţilor! aşa prăpăstii cum puteţi să-mi spuneţi oare? 
  
    
  100
  Bou pe alt bou să mănînce, s-a mai pomenit sub soare?
  Aş! vi-l şterse pe Bălanul năzdrăvanul de Păcală!
  D-aia, trîntorilor! d-aia vi l-am dat în socoteală?
  Hai, că nu ştiu ce se-ntîmplă! Să pieriţi din faţa mea!
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Iar Păcală? stînd pe-aproape, dup-un gard: de rîs murea!
  
  * * *
  
  La amiazi el sta-n portiţă. — Ei! boierul păgubaş
  Îi grăi de la fereastră, pe Bălanu mi-l luaşi.
  Dar să-mi furi din grajd acuma calul meu frumos, de şea,
  Pe nepreţuitul Murgu, care are-n frunte-o stea.
  Vreme pentru-această treabă iacă-ţi dau un sfert de an.
  Şi de-i face-o şi pe-aceasta, zău că eşti un năzdrăvan.
  Calul, mult mai scump ca boul, tot averea ta să fie!
  Iar de nu: să-mi stai în slujbă trei ani fără de simbrie.
  Ţii prinsoarea?
  
  — Ţiu, stăpîne, cum nu? Am azi pe Bălan. Vroi să fie-al meu şi Murgul, pîn’va trece-un sfert de an. 
  — Hm! gîndea zîmbind boierul, zău? aşa vrei? Bine, bine!
  Mi-ai rămas tu cu Bălanul, dar cu Murgu las’ pe mine!
  Şi sub pază-şi puse calul, cum mai rar s-a pomenit.
  Doi străjeri stăteau la uşa grajdului necontenit,
  Cu topoare grele-n mînă, gata-n frunte-a mi-l toca
  Pe-ndrăzneţul ce pe-acolo doar să treac-ar cuteza,
  Fie cine-ar fi, afară de boier! Un alt argat
  Îl ţinea pe cal de coadă, ziua-noaptea, ne-ncetat;
  Iar un altul de căpăstru; ş-un al cincilea, mai mare
  Peste toţi, în şea pe Murgu nepristan şedea călare.
  
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Ei, Păcală, cu Bălanul ţi-ai făcut tu ale tale!
  Să vedem acum cu Murgul cum ai să o scoţi la cale!
  Aş! el nici nu se gîndeşte! Tace, pînă una-altă,
  Cum făcuse şi cu boul, lasă lucrurile baltă.
  
  Într-o zi — sfinţise tocmai soarele strălucitor —
  Şi boierul sta de vorbă cu nevastă-sa-n pridvor;
  Cînd deodată iacă intră de pe drum o cerşetoare,
  Gîrbovă, abia tîrîndu-şi ostenitele-i picioare.
  
  — Fiţi, boierule, cucoană, milostivi c-o scăpătată Ca să aibă-n ceruri milă, şi de voi, slăvitul Tată. Cît e soarele deasupra, tot mai umblu, nu mă las Dar îndată ce-asfinţeşte, nu mai văd să fac un pas Daţi-mi loc de mas pe-aice, pîn’ s-o lumina de zi! 
  — Bine, hai, boieru-i zice, culcă-te-ntr-un colţ aci. Bătătura-i largă, babo. S-ar putea să nu-ţi dăm loc? 
  — Să vă deie cel din ceruri sănătate şi noroc! 
  Şi se duce, s-aciuează, baba, colo, mai deoparte,
  Pe nişte ogrinji, de uşa Murgului cam nu departe.
  Cînd şi cînd din traistă scoate, duce-ncetinel la gură,
  Un ulcior; şi ridicîndu-l, soarbe cîte-o-nghiţitură.
  Apoi iar în traistă-l pune. Bieţii păzitori, zărind
  La măsea cum trage baba, se uitau din grajd cu jind.
  Iar cînd se-nnoptează bine, iese unul şi-o întreabă:
  
  — Ce tot sugi aşa cu poftă din ulciorul ăla, babă? 
  — Ia nişte rachiu, băiete... Ce să fac, măicuţă dragă? Tot cu supărări pe lume să mă lupt o viaţă-ntreagă? Mulţumiri să n-am nici una? Ah, ce mai rachiu! Te unge Cînd îl dai pe gît, nu alta! Cît să bei, tot nu-ţi ajunge! Ăsta singur, cîteodată, de necazuri mai mă scapă. 
  
     
  Bietei slugi atuncea gura începu să-i lase apă: 
  — Nu ne dai un pic şi nouă? Dă-ne, ca să ne-ndulcim
  Şi noi puţinel amarul, că destul ne chinuim,
  Tot păzind haramul ăsta, zi şi noapte, ceas cu ceas,
  Nu cumva Păcal-al naibii să ni-l şteargă de sub nas.
  
  — Cum să nu vă deie baba? Sunt săracă, vezi prea bine,
  Dar ce am, să-mpart cu alţii, o plăcere-i pentru mine!
  Fă-te mai încoa, băiete. Pe sfîrşite mi-e ulciorul.
  Ci mai am aice unul plin, poftim! alină-ţi dorul,
  Apoi dă şi la tovarăşi.
  
  
  Omul ia ulcioru-n mînă, Şi spre buze ridicîndu-l, trage-i! ca de la fîntînă. Hai cu el în grajd pe urmă, altuia i-l dă la gură, Iar acesta mai departe, pînă cînd toţi cinci băură. Însă, ce să vezi? minune! Nu trecu, de cînd sorbiră, Cît ai zice-un Tatăl nostru, toţi argaţii adormiră. Unul, sus în şea călare pe spinarea Murgului, Altu-avînd căpăstru-n mînă, altul coada calului; Doi, la uşă, cu topoare — cum erau ei rînduiţi — Căci bătrîna... cine fuse? Vro miloagă, socotiţi? Aş! Păcală! Iar rachiul, dres cu ierburi, din ajun: Cum or bea din el străjerii, toţi pe loc s-adoarmă tun! 
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Cînd îi vede-aşa Păcală, hai! cît ai clipi, dezbracă
  Zdrenţele de cerşetoare şi la Murgu-n staul pleacă;
  Taie, hîrşt! căpăstru-n două, o bucată să-i rămînă
  Murgului în cap, iar alta, păzitorului în mînă.
  Tot asemenea şi coada. Iar pe-argatu cel călare,
  Sus — cu şea cu tot — îl saltă, repede, pe-o grindă mare.
  Îl aşeaz-acolo bine — ca trecîndu-i somnul greu,
  
  Să se crează tot pe Murgu, stînd în şea, la locul său. Apoi scoate calul, sare pe spinare-i frumuşel, Şi strîngîndu-l din călcîie, hai p-aci-ncolea cu el, Se afundă-n umbra nopţii. 
  Pe la răsărit de soare Cînd în grajd boierul intră: mai să cază d-a-n picioare. 
  — Hei! dormire-aţi somnu cel lung! nu vedeţi că Murgul nu-i? Speriaţi, buimaci, străjerii sar, se-nhoalbă: 
  — Cum? Ce spui?Apoi cel ce-avea în mînă din căpăstru o bucată, Şi cel ce ţinea de coadă, dă-i, cît pot, smucesc o dată. Socotind că trag pe Murgul, vrînd să-l dea la apă-afară. Dar pe spate, buf! sărmanii, amîndoi se răsturnară; Încît, de podele, ţeasta, doar că nu li s-a sfărmat. D-apoi celălalt, cu şeaua sus pe grindă cocoţat! Hai să dea şi el călcîie calului, dar somnoros, Cumpăna pierzîndu-şi... dura! a căzut cu capu-n jos, Şi-atîrnat în scări rămase... Iară cei doi, cu topoare, Puşi la uşă — Sfinte Doamne! cît p-aci să se omoare. Uluiţi, crezînd că hoţii au venit pe Murg să-l ieie, Unul altuia-nceput-au nebuneşte-n cap să-şi deie. 
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  — Tii! şi-a zis în gînd boierul. Astea-s urme de-ale lui. Mi-o făcu din nou Păcală, bată-l Maica Domnului! Cum putu aşa de straşnic pe tuscinci la gard să-i lege? Şi-acum nu ştia: să-i arză c-un gîrbaci pe toţi, în lege? Sau cu hohote să rîză de cumplita lor prostie? 
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Iar Păcală? stînd pe-alături, hohotea... leşin să-i vie! 
    
  104
  XXII 
  
  Alte rămăşaguri 
  — Ei, boierule, Bălanul şi cu Murgul sunt ai mei.
  Hai să-ţi fur acum inelul cel din deget, dacă vrei.
  Şi de-l fur în timp de-o lună, tot al meu pe veci să fie!
  Nu? Să te slujesc nainte, trei ani, fără de simbrie.
  Te mai prinzi? grăi Păcală. Ori ţi-ajunge, mi se pare.
  
  — De! boierul îi răspunde. Hai, mai facem o-ncercare.
  Şi de-oi pierde tot eu, iarăşi: lucrul nu-i curat, argate!
  Am să jur atunci pe cruce că tu eşti cu dracul frate.
  Iar în gîndu-i: — Aş! pe Murgu, pe Bălan, mi i-a furat,
  Căci pe amîndoi în grija slugilor eu i-am lăsat.
  Sluga să-ţi păzeasc-avutul? Zi argat... şi taci din gură!
  La inel... sunt eu de pază, însumi! nu cred că mi-l fură.
  Şi inelul scump, boierul, ştiţi de-atunci cum şi-l păzea?
  Cît e ziua, cît e noaptea, tot în deget îl ţinea.
  Iar Păcală? slujba doară şi-o făcea, pe lîngă casă;
  De prinsoarea cu inelul se părea că nici nu-i pasă.
  Iată însă că-ntr-o noapte, cînd dormeau la curte duşi,
  Şi boierii şi argaţii, dînsul sare din culcuş;
  Merge drept la nişte paie — ce zăceau sub o răchită,
  Tocma-n fundul bătăturii. Le aprinde-ntr-o clipită
  Şi aleargă-n lungul curţii, glăsuind: — Săriţi! foc, foc!
  Auzindu-l slujitorii, în picioare-au fost pe loc.
  Apă toţi cărau în doniţi, şi-o turnau peste văpaie.
  Auzise şi boierul strigătele din odaie
  Şi sări din pat să meargă repede la stins şi el.
  Însă-n prag... deodat-aminte îşi aduse de inel.
  
  — Ia stăi! se gîndi. Şi-l scoase, îl dădu cucoanei: — Ţine!Eu pe-afară... cine ştie? Tu, o să-l păzeşti mai bine.
  
  
  Dar abia ieşi stăpînul. Zvîc! Păcală — din pridvor,
  Unde-ascuns la geam stătuse — intră-n casă binişor.
  Lîngă pat se furişează, la cucoana, şi-i grăieşte
  (Ca şi cînd ar fi boierul): — Nu-i nimic, te linişteşte!
  Focu-i stins. Ia dă-mi inelul, şi-apoi dormi nainte, dragă!
  Cuconiţa, somnoroasă, biata, d-unde să-nţeleagă
  Că acela ce-i vorbeşte, nu-i boierul, ci e sluga?
  
  — Na! răspunse... Iar Păcală, înhăţînd inelul... fuga!
  A ieşit cu el pe uşă, făr-a mai grăi nimica. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Iată-n urmă şi boier ul: — Ei, ne-a fost degeaba frica. Nişte paie-ardeau, departe şi s-au stins pe loc. Păcat, Numai pentru-atîta lucru, somnul că ni l-am stricat! Unde mi-e inelu? dă-mi-l... Ea se uită cu mirare: 
  — Ce inel să-ţi dau, bărbate!
  — Mai mă-ntrebi?! Glumeşti, îmi pare.Doar inelul care-n mînă ţi-l pusei cînd am plecat! 
  — Eşti în minţi? Mai adineaori, n-ai venit şi ţi l-am dat?!
  Şi cu el în mînă, grabnic, n-ai ieşit pe uşă iară?
  
  — Eu, nevastă? Vai de mine! Uite-acuma viu de-afară.
  
  — Aş! se poate? Fugi de-acolo, omule, doar nu-s năucă!
  Sau, în lipsa ta, pe-aicea, n-o fi fost doar vro nălucă.
  De afar-atunci un rîset în odaie străbătu:
  Rîsul lui Păcală, vesel.
  
  — Tii! destul! Pricep acu! I-auzi cine-a fost năluca! Ce fel, scumpa mea, dormişi? Cît am stat pe-afară, ochii nu puteai să-i ţii deschişi? Vai, trăsni-l-ar de Păcală! După ce m-a fript, mişelul, Cu Bălanu şi cu Murgu: na! îmi şterse şi inelul! 
  
     
  * * *
  Necăjit grozav, boierul, s-a culcat. Ci, somn ori foc?
  Pîn-aproape către ziuă, n-a-nchis pleoapele deloc!
  “Vai ce hoţ!... mămucă Doamne!” întru sine se gîndea.
  “A! da-l prind eu în capcană, lasă... dacă este-aşa!
  Îl trimit — chiar mîine seară — pe-altă lume, ne-ntrebat.
  Ce? de-oi curăţa pămîntul d-un tîlhar, mi-o fi păcat ?”
  Şi a doua zi îl cheamă pe Păcală sus, la sine:
  
  — Ei, al tău e şi inelul. Să mi-l stăpîneşti cu bine!Dar învins, cu toate-acestea, nu mă dau, să ştii! Voieşti
  Numai eu să pierz întruna? Tu mereu să biruieşti?
  Să mai facem o prinsoare! Fură-mi, colo mai pe seară,
  De la arie din şură, azi, o mierţă de secară.
  Şi-o să-ţi dau un pumn de galbeni, noi nouţi, de-i izbuti;
  Iar de nu: trei ani de-a rîndul, fără plată-mi vei sluji.
  Ce zici?... te mai prinzi, argate?
  
  — Da, boierule, mă prind! Vroi să văd şi gălbiorii ici lîngă inel lucind! 
  Apoi ce făcu boierul? Cînd văzu că-i pe-nserate, Slujitori a pus în şură, cinci, cu puştile-ncărcate. Şi le-a zis: — Secara asta, ici în sac, jos, o vedeţi? Staţi pe-aci ascunşi. În grije toată noaptea s-o aveţi. Şi dac-o veni s-o fure hoţul de Păcală: foc! Auzit-aţi? Împuşcaţi-l, să rămîie mort pe loc! 
  — Las’ pe noi! au zis pîndarii. I-arătăm noi azi furat!. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  
  Noaptea-şi întinsese pînza-i de-ntuneric peste sat. Păzitorii, prin unghere, stau ascunşi, cu ar me-n mînă, 
  Adăstîndu-l pe Păcală să le vie la-ndemînă.
  Că-i coceau şi dînşii turta, cam de cînd i-a tras pe sfoară,
  Ştiţi, cu Murgu-n noaptea ceea! aşteptau prilejul doară!
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Stau ce stau şi numai iacă, paşi aud prin bătătură
  Şi deodată văd că intră pe furiş un om în şură...
  
  — Ăsta e! gîndesc pîndarii. Iar cînd vine-n faţă: Poooc! Îl împuşcă. 
  — Vai! el geme, prăbuşindu-se pe loc. 
  — Gata! Haidem! zice-un paznic. Ies apoi din şur-afară. Spre conac o iau. Boierul, i-aştepta-n pridvor, la scară. 
  — L-aţi răpus?
  — Răpus, cucoane! 
  — Bun! de-acuma, somn uşor!Şi se duc apoi străjerii spre culcuşurile lor. Iar boierul intră iute, ia din cas-o lumînare, Şi cu lumînarea-n mînă, hai, spre şură-n graba mare. Dar ajuns la gura şurii, deodată se opreşte. Îi părea, dinspre ogradă, cineva că-l urmăreşte. Ba mai auzi ş-un strigăt: — Hei, stăpîne, bună seara! 
  — Cine e? boieru-ntreabă. 
  — Eu, Păcală, cu secara!
  — Ce?... Îl auzea că-i dînsul, îl vedea, cu sacu-n spate,
  Totuşi nu-i venea să crează. — Valeu! Tu eşti, măi argate?
  Dar atunci, în şură oare, colo, neagra matahală
  La pămînt lungită... cine-i?
  
  — De! ştiu eu? grăi Păcală. Şi boieru-naintează, repede, cu lumînarea. Iar acolo cînd ajunge, şi mai mare-i e mirarea: 
  — Ce vad? Îi jidanul, Marcu! mort, aici? în şura mea? Cum? Aceasta... tu, argate, mi-ai făcut-o! nu-i aşa? 
  
     
  — Eu? Ba mă ferească Sfîntul! Doar secara ţi-am furat:Celorlalţi în grije, nu ştiu, dumneata ştii ce le-ai dat! 
  — Ei, poftim! şi-a zis boierul. Na! Se prăpădi crîşmarul! Iar Păcală? teafăr, uite-l! cîştigă din nou, tîlharul! 
  * * *
  Ce cătase-acolo Marcu? Nu-i aşa, c-aţi vrea s-aflaţi?
  Cum s-a nimerit să cază el în cursă? Ascultaţi.
  După ce străjeri, boierul, cinci, în şur-a aşezat,
  Pe-nserate, lui Păcală, naiba-n minte ce i-a dat?
  Merse la jidan în crîşmă: — Hei, jupîne, ştii ceva?
  Am o mierţă de secară. Cum, de unde, nu-ntreba.
  Şi setos cum sunt acuma, zău, al ciorilor să fiu,
  Dacă nu ţi-aş da-o toată, pentr-o gură de rachiu.
  Marcu, auzind că-i vorba de cîştig, se-nveseli:
  
  — Bine... Ia să-ţi văd secara. 
  — Păi, s-o vezi, dar nu-i aci. Este la boier în şură. 
  — De, să mi-o aduci, că-ţi dau. 
  — M-am gîndit eu la plecare, nene Marcule, s-o iau.
  Dar erau prin curte oameni. M-am temut să nu mă vadă.
  Uite-acuma-s toţi la cină, nu e nimeni prin ogradă.
  Şi secara-n şur-acolo cam la mijloc e-ntr-un sac.
  Însă pic de oboseală!
  
  — Ei, atunci eu ce să-ţi fac?
  — De! dacă te-ai duce singur, iute-ai fi aci cu sacul. 
  
  Du-te! Cum e de-ntuneric, nu te vede, bre, nici dracul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  “Hm! o mierţă de secară... pe degeaba... iacă zău! E de lepădat?” îşi zise jidovul în gîndul său. 
  — Bine. Să mă duc, romîne! Şi zicînd, a şi pornit.
  Ajungînd acolo însă, ştiţi la urmă ce-a păţit.
  Iar cînd paznicii din şură, drumul spre conac luară,
  Zvîc! Păcală-nhaţă sacul, stă cu el ascuns pe-afară.
  Pînă cînd veni boierul, din pridvor, cu lumînarea:
  Iac-aşa se petrecuse, cu jidanul, întîmplarea.
  
  * * *
  
  Iar boierul, să mai facă vro prinsoare cu Păcală,
  După cele ce păţise: aida-de!, nici pomeneală!
  Îl chemă pe loc năuntru: — Na, creştine, ce-i al tău:
  Uite ici... un pumn de galbeni! Şi te du cu Dumnezeu!
  
  El îndeasă banii de-aur în chimirul său, la rînd:
  Apoi pleacă, făr-o vorbă, doar pe sub mustăţi rîzînd.
  
  XXIII
  
  
  La vatra părintească 
  Şi-a umblat Păcală, iarăşi, nu ştiu cît, prin cele sate.
  De-ale lui isprăvi, în cale-i săvîrşind, nenumărate.
  Dar de la o vreme — ce vreţi? tot stingher, pe căi străine,
  S-a cam săturat şi dînsul... Şi-şi zicea ades în sine:
  Ce-o mai fi făcînd sătuţul, unde-am fost copil odată?...
  L-apucase dor de vatra de atîta timp uitată.
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Într-o bună dimineaţă, s-aşternu deci drumului
  Şi a treia zi spre seară, iată-mi-l în satul lui!
  
    
  110
  Satul, tot ca şi pe vremuri. Casă albă lîngă casă,
  Răsăreau în şir din umbra pomilor cu frunză deasă.
  Vesele, drăguţe, toate. Doar căscioara părintească,
  Mohorîtă şi pustie, gata să se prăbuşească.
  El intră-n ograda plină de scaieţi şi de urzici,
  Se-odihni pe prispa veche: “Bine că mă văd aici!
  O să-mi dreg cocioaba asta, am să mă aşez în ea
  Şi, lăsînd în pace lumea, de-ale mele mi-oi vedea.”
  
  Astfel se gîndea-n tăcere, stînd pe prispă tolănit,
  Pînă cînd steloasa noapte să-l adoarmă a venit.
  Dimineaţa următoare, pînă-n ziuă se sculă,
  Ca un om cu multe treburi, şi la drum din nou plecă.
  Iar spre seară, cînd se-ntoarse de la tîrgul nu ştiu care,
  El venea c-o viţeluşe bălăioară, pe cărare.
  “Uite-aşa”, intrînd pe poartă, zise mulţumit în sine,
  “Din viţea, cum e, s-o face vacă mare, astăzi-mîine.
  Iar ca vacă o să-mi fete alte viţeluşe-n loc,
  În tot anul cîte una, dac-o fi să am noroc.
  Azi o vacă, mîine două; mai pe urmă, boi, plug, car.
  Iacătă-mă-n scurtă vreme, om ca lumea, gospodar!
  Şi cînd zorile de ziuă s-au ivit pe boltă iară,
  L-au găsit, cu bălăioara-i, la păşune-n cîmp afară.
  
  * * *
  Cam aşa, tot timpul verii, îşi păştea azi pe livadă,
  Mîine-n luncă — viţeluşa, mare mai curînd s-o vadă.
  Şi-a crescut văzînd cu ochii hoţomanca de viţea,
  Peste doi, trei ani, Păcală, ce mai văcuşoar-avea!
  Nu era-n tot satul alta mai voinică, mai zglobie.
  Străluceau, privind la dînsa, ochii lui, de bucurie.
  
  Dar sătenii — cum e lumea, pururea-n spre rău pornită —
  Prinseră să-l pizmuiască pentru-aşa odor de vită.
  Şi-i scorniră, ştiţi ce vorbă? Că de-aceea vaca lui
  S-a făcut aşa frumoasă, cum prin sate alta nu-i
  Fiindc-o ţine, nu-n cireadă, ca tot omul, la păşune,
  Ci prin holde-o păşunează, unde-s grînele mai bune!
  De găseau în cîmp, duşmanii, orice neorînduială,
  Vina o dădeau pe cine? Tot pe vaca lui Păcală!
  Geaba le-arăta, creştinul, că dreptate n-au deloc:
  Oamenii, aprinşi de ură, se făceau doar şi mai foc.
  Pîn’ odată, hotărît-au, pe Joiana lui bălaie —
  Unde le-o ieşi nainte — s-o lovească-n cap, s-o taie.
  Şi-ntre dînşii să-şi împartă carnea toată de pe ea,
  Iară lui Păcală, bietul, numai pielea să i-o dea.
  
  — Pielea! glăsuiau cu toţii, căci atît avea ea doară,
  Ca viţea, în satul nostru cînd venit-a-ntîia oară.
  Iară carne-aşa de multă d-unde-a pus pe dînsa, frate?
  De pe rodnicele holde, în sudori de noi lucrate!
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Deci spre-amiază, cînd Păcală îşi lăsase-ntr-un desiş,
  Priponită, văcuşoara, haide toţi la ea hoţiş.
  Îi dădură-n cap cu barde, şi de piele-o jupuiră;
  Apoi carnea-i — bucăţele — între dînşii o-mpărţiră.
  Iară pielea, caldă încă de-a vieţii abureală,
  Peste gard au aruncat-o, în ograda lui Păcală.
  
  * * *
  
  Cînd el dă de pielea vacii, stă pe loc şi se-ncruceşte:
  Na!... mai fă-te om de treabă, precum inima-ţi doreşte.
  Lasă-n pace lumea, vezi-ţi doar de treburi şi de casă!
  
     
  Apoi cum să laşi în pace lumea, cînd ea nu te lasă? Îmi tăiarăţi văcuşoara? mi-aţi mîncat-o, vasăzică? Mi-o plătiţi voi... ţineţi minte! 
  Apoi pielea o ridică Şi pe gard în pari o-ntinde, cu o mînă tremurîndă, Iar a doua zi, porneşte la un bîlci cu ea, s-o vîndă. 
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Merge, merge, toată ziua, pînă iată că-ntr-un sat, L-a ajuns din urmă noaptea. Împrejur el s-a uitat: Întunerec pretutindeni! Toată lumea se culcase! Numai într-un loc, lumină. Intră deci acolo-n casă. Şi, la vatră, ce să vază? o drăguţă de femeie! 
  — Bine te-am găsit, frumoaso!
  — Bine Dumnezeu să-ţi deie?Ce vînt te-a adus, drumeţe? 
  — Ia necazuri de-ale mele!De-astăzi dimineaţă-ntruna viu pe drum cu-această piele; E departe încă tîrgul! Şi grozav am ostenit! Fă-ţi pomană, dă-mi pe-acilea vrun locşor de odihnit, Pîn’ s-o lumina de ziuă. Dorm şi-n tindă, unde-o fi! 
  — Cu plăcere, pînă mîine, omule, te-aş găzdui. Dar bărbatu-mi nu-i acasă, e la munte, tocmai sus. Dimineaţă, cînd s-o-ntoarce, de la stînă, unde-i dus, Ce-o să creaz-aflînd că noaptea un străin aci a mas? 
  — De, femeie! N-am ce zice. Ai dreptate. Bun rămas! Astfel răspunzînd Păcală, hai, din nou, sărmanul, pleacă. Dar în curte, se opreşte. “Ia să stau pe prisp-oleacă! Numai pentru-atîta lucru, n-o să fie doar nimica.” Şi pe prispă el se-aşează, făr’ să simtă frumuşica. Stă o clipa, dus cu gîndul la mîndreţea de nevastă 
  
  Iar deodată,-ntoarce capul şi se uită pe fereastă
  Ia să văd, cam ce lucrează dumneaei năuntru oare?
  Ea cocea la foc plăcinte, şi-un purcel frigea-n frigare.
  
  — Tii! drăcoaica! Dacă soţu-i mîine doar se-ntoarce-acasă,Pentru cine pregăteşte azi o cin-atît de-aleasă?
  Şi de ce-i aşa gătită, cu cămaşa numai flori,
  Cu mărgele, ca o fată cînd aşteaptă peţitori?
  Dar pe cînd aşa Păcală se-ntreba la geam afar’,
  Iată că pe drum s-aude scîrţîitul unui car.
  Apoi: “Ho, a-ho, Dumane! Ho, Joian” un glas grăieşte,
  Şi din mers în dreptul porţii, caru-ndată se opreşte.
  Cine este nou-sositul, ea ghicise, bat-o vina,
  Căci să fi văzut ce iute strînse de pe vatră cina!
  Pîn’ să intre caru-n curte, şi plăcinte, şi friptură,
  Şi rachiu... şi vinul... toate nevăzute se făcură!
  .. . . . . . . . . . . . . . . . . .
  “Soţul!” zice-n gînd Păcală. Şi sculîndu-se grăbit,
  Înspre el înaintează: — Bună seara!
  
  — Bun sosit!
  — Bucuroşi la oaspeţi, bade? Sunt drumeţ, -nnoptai în cale. 
  — Bucuroşi, fîrtate, cum nu! Da-ncotro? 
  — Spre tîrg, la vale! Apoi, dejugîndu-şi boii, omu-n casă mi-l pofti. 
  — Vai, bărbate! nevestica începu a se jeli. Ce-i, de te-ntorseşi? 
  — Nimica. Roata, Dumnezeu s-o bată,Mi s-a rupt! Plec iar la ziuă! Ţi-adusei ş-un oaspe, iată! Să ne dai, nevastă, spune, ai tu ceva de mîncare? 
  — Da de unde, Doamne, tocmai mă gătisem de culcare.
  Ceapă doar şi mămăligă! N-am ştiut că vii acum!
  Eu credeam că tocmai mîine te-i întoarce de la drum.
  
  
     
  — Bine, draga mea soţie, îi răspunse el voios.
  Nu-i nimica! toate-s bune, cînd e omul sănătos.
  Hai degrabă, că ni-e foame! dă-ne ce-i găsi prin casă!
  
  — Uite-acum! grăi femeia. Şi-ncepu să puie masă.Iar Păcală? sta pe gînduri. Aş! era nebun el: ceapă,
  Mămăligă să mănînce, şi să bea pe urmă apă —
  Cînd c-o clipă mai nainte a zărit cuptorul plin
  De friptură, de plăcinte, şi-i cam mirosise-a vin?
  Ce-i trăsni prin minte dară? Pielea vacii, aşezată
  La picioare jos avînd-o, se-ncruntă la ea o dată.
  Şi mi-i trase cu toiagul, pe furiş, o lovitură.
  Omul s-a mirat în gîndu-i, dar nimic n-a zis din gură.
  După cîtva timp, Păcală: jap! c-un scrîşnet de necaz,
  Mai croi o bîtă pielei, dojenind-o: — N-ai obraz?
  Gazda se-ncruci! Păcală, stă ce stă, şi: — Nu taci? iară?
  Na, neruşinato! pielei, altă lovitură-i cară.
  Omu-atunci, pierzînd răbdarea, îl întreabă:
  
  — Hei, drumeţe! Ce ai cu sărmana piele, de-i cîrpeşti mereu la beţe? 
  — De, a naibii pocitură! A surzit? sau ce să fie? Tot îi zic mereu să tacă, şi ea... nici că vrea să ştie! 
  — Cum? că doară nu vorbeşte! Zici aşa doar, mi se pare. 
  — Asta? He-he! ce crezi, bade, că e piele ca oricare?Asta-i piele care ştie tot ce se petrece-n lume Şi tot vrea mereu să spună! 
  — Vrea să spună? Ce anume? 
  — Ce? Păi, uite... lucruri, care... nu e bine să se ştie!
  
  — Zău? Grozav aş vrea să aflu! N-ai putea să-mi spui şi mie?
  La-nceput, Păcală nu vrea. — Nu pot, nu pot, zău, bădică!
  Dar, rugat întruna, pielea spre ureche şi-o ridică:
  “Află deci! Poftim! Ea-mi spune, că rachiu de mîna-ntîi,
  O garafă, se găseşte ici în pat la căpătîi”.
  
  
  Omul s-a uitat la dînsul: — Vrei să-ţi rîzi de mine, hai? Cînd săltă-n sus perna însă: — Tii... ba uite, zău, aşa-i! Coşcogeamite garafă! Cine oare s-o fi pus? 
  — De! ştiu şi eu cine? Pielea, despre asta, nu mi-a spus. Însă, i-auzi ce-mi mai spune! 
  — Ce?
  — Să cauţi binişor, Ş-un purcel frumos găsi-vei, rumenit, colea-n cuptor. 
  — Un purcel? Ia fugi de-acolo! Asta n-o crez!Dar cînd cată: 
  — Vai! mirat romînul zice. Ba aveai dreptate, iată! (Şi pe mas-a pus purcelul, lîngă sticla de rachiu) Măi, măi, măi, a naibii piele! Zău, să juri că-i dracu viu! 
  — Pe cuptor acuma, bade, sus, o mînă ţi-o mai plimbă Şi-i găsi nişte plăcinte, cum de mult n-ai pus pe limbă! 
  — Ce spui! Este cu putinţă? Şi cătînd bărbatul iară:Uite, frate! şi plăcinte! calde, chiar din astă-seară! 
  — Iar acum, te-apleacă bine, mîna jos sub pat ţi-o bagă,Vin trandafiriu acolo vei găsi, o sticlă-ntreagă. Şi plecîndu-se bărbatul, scoase-ndată la lumină, De sub pat, şi-a pus pe masă, vin, o sticlă mare, plină! 
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  — Ei, iubita mea nevastă! vezi ce de bucate bune, Ca de sub pămînt ieşiră? Ce zici tu de astea? Spune! 
  — De, bărbate, multe-n lume vede ochiul omenesc, Dar minune ca aceasta n-am văzut, de cînd trăiesc! 
  
  * * *
  S-aşezar-apoi la masă. — Ei, aşa mai zic şi eu!
  Se gîndea voios Păcală, din purcel cărînd mereu.
  Şi-a cinat... împărăteşte! Dar bărbatu-abia-nghiţea.
  
     
  Fiecare-mbucătură parcă-n gît i se oprea.
  Iar la urmă, după cină, spre Păcală lung el cată:
  — Ştii ce, vere? Vinde-mi mie pielea asta minunată.
  
  — Să ţi-o vînd? grăi Păcală, speriat privindu-l. Vai! Cum te-ai şi gîndit, creştine? 
  — Frate! n-ai vrea să mi-o dai Nici cînd ţi-aş plăti-o bine? 
  — Ha-ha-ha! Să mi-o plăteşti?Are preţ aşa un lucru? 
  — Ce-mi ceri? Dau oricît voieşti? Şi-a-nceput pe ea să-i deie: lei o sută, două, trei! Că era bogat... Dar geaba! 
  — Nici c-o mie-n cap nu vrei?
  — Nu pot, nene, nu-mi dă mîna! 
  — Bine... adă mîna ici, Îţi adaug lîng-o mie... încă trei mii. Ce mai zici? 
  — De! răspunse-atunci Păcală. Ştiu şi eu ce să mai zic?Altuia — fereşte Doamne! — n-o dădeam... pentru nimic! Dumitale însă... na-ţi-o. Nu de bani îmi este mie, Crede-mă! Ţi-o dau fiindcă prea te văd om de-omenie. 
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Omul, după ce-i plăteşte preţul cum s-au învoit, Într-un cui agaţă pielea. Cît era de mulţumit! 
  — Pot să plec de azi în tihnă, orişiunde — ce-mi mai pasă? 
  Pielea asta o să-mi spuie, tot ce se petrece-n casă! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Iar Păcală? vîră-n pungă patru mii de lei, bani gheaţă; Se trînteşte lîngă vatră, doarme, pînă dimineaţă. Dimineaţă-n zori, se scoală... şi luîndu-şi bun rămas De la cei ce-l găzduiră, hai la drum, cu sprinten pas. 
  Soţul stete pe acasă ce-a mai stat, apoi s-a dus
  Unde-avea şi el cu carul de plecat, la deal în sus.
  La izvor, sub deal, Păcală l-aştepta, şi-i iese-n cale:
  — Ştii ce, bade, pentru piele prea-mi dăduşi din gros parale!
  Altuia, de... nu zic! însă, dumitale... mă gîndesc
  Nu-i frumos să-ţi iau atîta. Zece lei doar îmi opresc;
  Iară ceilalţi, adă mîna, ţine-i, c-o să-ţi prindă bine!
  Omul auzind acestea: — Cum se poate? vai de mine!
  Nu-i venea să ieie banii. Ba că-i pungă, ba că-i teacă!
  Dar Păcală-i pune-n mînă, făr-a-l mai ruga, şi pleacă.
  
  — Măi! ce om! gîndea romînul. I-auzi! bani să nu voiască! Apoi hai şi el-nainte, către stîna-i ciobănească. 
  * * *
  Hoţomanca de nevastă nu-şi găsea, de ciudă, loc.
  Ochii-i aruncau spre pielea cea din cui priviri de foc.
  
  — Ce... de azi... cu strajă-n casă eu să stau necontenit?Şi să nu mai am pe lume, cît trăi-voi, ceas tihnit? Uf! cînd îmi aduc aminte, parcă nu ştiu zău ce-mi vine! Cum să scap de pielea asta? Cum să scap? A, las pe mine! Şi-a săltat în sus capacul unei lăzi. Acolo-n ladă Într-un colţ, avea şi dînsa bani puşi bine, o grămadă: Taleri, galbeni, despre care povestea cam multe satul, Dar, precum se-ntîmplă-adesea, nici nu bănuia bărbatul. Cînd i-a strîns? şi cum? de unde? Numai dumneaei ştia! Deci din ladă bani ea scoate, mulţi... apoi la drum o ia Să găsească pe Păcală. Merge-n fugă după el! Şi-l ajunge-ntr-o pădure: 
  — Hei, drumeţe! stăi niţel! Nu-i vrun chip, cu pielea ceea vorbitoare... nu se poate Ca s-o fac cumva să-şi piarză darul de-a mai spune toate? 
  
     
  Uite! (zice, arătîndu-i banii strînşi într-o basma,
  Şi lovindu-i ca să sune) Zău, învaţă-mă ceva,
  Ce vei şti. Şi vezi tu ăştia? Na! să fie toţi ai tăi:
  Cît îţi dete şi bărbatu-mi, tocmai patru mii de lei.
  Cînd aude-aşa Păcală: — Iacă măi!... în gînd şi-a zis,
  Alte patru miişoare... De! pe semne-aşa mi-e scris:
  Patru mii să iau, în capăt! patru mii de lei, pe piele!
  Şi-n şerpar vîrî bănetul. — Lasă, că te-nvăţ eu, lele!
  Ştii ce? Ieşi cu pielea mîine la izvor. Stropeşte-o-n zori
  Cu stropi reci prin sită nouă strecuraţi... de nouă ori.
  Să mai faci cu mîna dreaptă peste ea vro nouă cruci,
  Pune-o-n cui la loc pe urmă, grijă-n veci să nu-i mai duci!
  
  — Bun, îţi mulţumesc! 
  Şi şterge-o, înapoi spre sat, nevasta Fericit, ca dînsa, cine mai era pe lumea asta? 
  — Iată-mă scăpată! N-a vrut să-ţi ajute Dumnezeu, Ai plătit degeaba straja, bărbăţele dragul meu! 
  
  Iar Păcală? hai şi dînsul, prin pădurea de tufani, Mai departe, spre căminu-i, cu şerparul plin de bani. 
  XXIV 
  
  Păcală mare gospodar 
  Staţi, duşmanilor nemernici! se gîndea mergînd pe drum, V-aţi bătut voi joc de mine? Staţi! c-o să vedeţi de-acum Şi acas-ajuns cu banii, îşi dărîmă casa veche, Şi-şi clădeşte alta nouă, care n-avea-n sat pereche. Apoi rost de vite-şi face, de-acareturi, de moşie; 
  Rost de car, de plug, de toate! Şi să vezi gospodărie!
  Dup-un an de străduinţă, n-avea prin împrejurime
  Rosturi, casă mai de seamă, ca Păcală, nime, nime!
  
  Dar cînd îl vedeau sătenii tot făcîndu-şi lucruri noi,
  Cumpărîndu-şi azi moşie, mîine plug, poimîine boi,
  Nu puteau să doarmă-n tihnă! — Cum? de unde-atîta ban
  Ce tot varsă, varsă, zilnic, omu-acesta, cam de-un an?
  O fi dat de vreo comoară? se-ntrebau cu gînd pizmaş,
  Sau... o fi prădat în codri, noaptea, pe vrun bogătaş?
  Deci la vatra lui cea nouă merseră cîţiva-ntr-o seară;
  Şi cu vorba, spre-a-l descoase, pe departe mi-l luară.
  Iar Păcal-atunci le spuse: — De! ştiţi pielea cea de vacă,
  Ce-ntr-o zi aţi aruncat-o în ograda mea săracă?
  Eu la bîlci cu ea plecat-am, am vîndut-o şi-am luat
  Patru mii de lei, în mînă. Iacă de-unde sunt bogat!
  
  — Aş! răspunseră sătenii, nu mai spune, frate, taci!
  Cum atîţia bani? se poate? pentru pielea unei vaci?
  
  — Hm! răspunse el. Păi bine, oameni buni, nu vă gîndiţi?
  Vaca mea era frumoasă, de prăsilă, cum o ştiţi!
  Astăzi-mîini c-o viţeluşe, de la ea, mă pomeneam,
  Mai crescînd şi viţeluşa, două vaci era să am.
  Şi din două vaci ies patru, şi din patru, opt la rînd;
  Şi din opt, aveau să iasă şaisprezece vaci, curînd.
  Iar din astea, o cireadă cît colo! Şi credeţi oare
  Că se vinde pe nimica o avere-atît de mare?
  Cînd la tîrg îşi duce marfa, omul trebuie — he-hei! —
  Minte-n căpăţînă s-aibă, nu tărîţe, dragii mei!
  Auzind aşa, sătenii dau din cap: — Adevărat,
  Bine zice! Şi se duse vestea prin întregul sat.
  
  
    
  120
  Şi-a căzut pe gînduri satul. — Apoi cum?, ziceau vro doi, Vaci frumoase, de prăsilă, ca şi el, n-avem şi noi? 
  — Da, nici vorbă! zis-au alţii. Pentru ce, decît Păcală, Mai pe jos să fim noi oare? Nu ştim şi noi socoteală? Şi vorbind aşa-ntre dînşii, dă-i! să treac-o zi nu lasă! Ce fac? Toţi de-a rîndu-şi taie vacile ce-aveau pe-acasă. Şi de piele, sărăcuţii, le jupoaie-n graba mare; Apoi haide pe la tîrguri, toţi, cu pieile-n spinare, Să le vîndă, ca Păcală, preţuri mari cerînd pe ele, Nemaipomenite: cinci mii, patru mii de lei pe piele. Dar în tîrg, negustorimea, auzind aşa minuni, Izbucni-ntr-un rîs cu hohot, a crezut că sunt nebuni. În deşert spuneau ei, bieţii, de prăsilă, de cireadă, Lumea hohotea mai tare, strînsă-n jurul lor grămadă. 
  * * *
  După ce-au venit acasă, rupţi de foame şi săraci
  Neavînd nici bani în pungă, nici prin grajduri alte vaci,
  Doar cu pieile pe umăr, şi cu traista-n subţioară
  Ce să-i facă lui Păcală, pentru că i-a tras pe sfoară?
  Se-nţeleseră: să-l piarză şi să-i ia averea toată.
  Hai deci într-o dimineaţă, oamenii, la dînsul, gloată!
  Îl vîrîră cu de-a-sila şi-l închiseră-ntr-un sac.
  Lîngă satul lor, devale, se găsea pe cîmp un lac
  Mare, cît vedeai cu ochii. Acolo l-au dus cu sacul
  Pe Păcală, nemiloşii, să-l arunce-n lac, săracul.
  Şi-au legat de sac şi-o piatră, grea, ca nu cumva să scape,
  Să-şi găsească-acolo “hoţul” moartea-n fundu-adîncii ape!
  Însă, tocmai cînd în valuri se grăbeau a-l repezi:
  
  — Fraţilor! mai staţi oleacă! dintre ei un om grăi, Unul mai cu socoteală. Staţi, la fund să nu-l daţi încă! 
  
  Unde-l aruncăm? Cercat-aţi, apa unde-i mai adîncă?
  Trebuie-aruncat acolo unde e mai multă apă
  Ca să nu-i mai ducem grija, hoţomanului, că scapă!
  Haideţi să cătăm, degrabă, o prăjină-lungă... lungă,
  De pe mal de-aici, cu vîrfu-i, pînă jos la fund s-ajungă.
  Să-ncercăm cu dînsa lacul.
  
  — Ii... aşa e, măi... aşa-i?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  Acolo deci pe Păcală mi-l lăsară-n sac... Şi, hai,
  Înapoi în sat fugiră, toţi îndată, pe-ntrecute,
  O prăjină să aducă, de-unde vor găsi mai iute.
  Dar pe cînd stătea Păcală jos pe ţărm, închis în sac,
  Şi-aştepta doar să se-ntoarcă oamenii, să-l zvîrle-n lac,
  Deodată, iacă, trece un văcar pe-acolo, care
  Spre oraş mîna cu grabă, vite, o cireadă mare.
  Dînd de sac în drum văcarul, se opreşte: — Măi din sac...
  Ce faci?... De-unde pînă unde tu aci?
  
  — De, ce să fac? Uite, m-au vîrît aicea, oamenii din satul meu, Umblă să m-arunce-n apă, nu le-ajute Dumnezeu! 
  — Cum? de ce să te arunce? 
  — Fiindcă... m-au ales primar, Şi eu n-am vrut! 
  — I-auzi vorbă! zise tînărul văcar, Şi de ce nu vrei adică să te faci primar în sat? 
  — Pentru ce?... He-hei... fiindcă satul nostru-i cam ciudat!
  Sunt neveste multe-ntr-însul, şi de-o frumuseţe rară,
  Iar bărbaţii-s duşi de-acasă după trebi mereu, prin ţară!
  Şi primarul, cît e vara, cît e iarna — vai de el —
  Cu nevestele rămîne numai singur-singurel!
  
  — He! se miră iar văcarul. D-asta ţi-e? Da prost eşti, zău!
  
  
    
  122
  Cum aş mai primi, fîrtate, eu — să fiu în locul tău! 
  — Da? Păi asta-i foarte lesne. Haide, ia-mi ici locu-n sac,
  Pînă vor veni sătenii ca să te arunce-n lac.
  Iar atunci... să strigi doar tare: — Staţi, primar să fiu voiesc!
  Şi e gata socoteala... Ce zici?
  
  — Mai mă-ntrebi?... Primesc!Apoi, cît clipeşti, văcarul, gura sacului dezleagă, Lasă pe Păcală slobod, şi în locul lui se bagă. Iar Păcală strînge sacul, şi legîndu-l cum fusese, Şterge-o — cu cireada-ntreagă — spre-un zăvoi de sălcii dese! Nevăzut pe loc se face. 
  Oamenii veniţi din sat, C-o prăjină lungă, lungă, apa-ntîi au încercat. Hai pe urmă la Păcală, toţi cu zor... să-l dea la fund, Unde le spunea prăjina că e lacul mai afund. Să-l înece-n lac pe dată! Însă cînd la sac săriră, Din năuntru numai iată că un strigăt auziră: 
  — Nu mai m-aruncaţi în apă! staţi... primar să fiu voiesc!Oamenii pe loc stătură, uluiţi: — Vai, neam drăcesc!
  Zise unul. Auzirăţi, cum de noi îşi rîde, fraţi?
  Vrea primar, bre, să ne fie. Puneţi mîna! Ridicaţi!
  
  — Ia mai staţi, grăi un altul... Dac-auzul nu mă-nşeală,Glasu care-l auzirăm n-a fost glasul lui Păcală!
  
  — Da, aşa-i! mai mulţi răspuns-au.
  
  — Aş! le zise supăratCel d-întîi. De unde? Glasul înadins şi l-a schimbat Să ne-nşele vrea, tîlharul, doar l-om dezlega cumva ! Nu pricepeţi şiretlicul? Parcă noi vom asculta. Parc-o să-l lăsăm din mînă. Las’ că ştim ce facem doară, N-ai să ne mai tragi, Păcală, d-azi nainte tu pe sfoară! Hai, tovarăşi, sus odată!... apucaţi colea de sac. . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  
  Şi-nhăţîndu-l strîns, aruncă, iute, pe văcar în lac. Pleac-apoi spre sat cu toţii, într-un vesel chiuit. 
  — Dumnezeu de-acum să-l ierte, fraţilor. Noi i-am plătit!
  Dar în sat abia sosiră, şi deodată... ce să vadă?
  După ei, pe drumul neted, o mîndreţe de cireadă
  Nainta, cît ţine drumul, adunata cu iuţeală
  De un om, c-un băţ, din urmă. Ş-acel om... era Păcală!
  Cînd au dat de el cu ochii, bieţii oameni, înlemniţi,
  Cruce şi-au făcut cu toţii. — Tii, strigoiul! ian priviţi!
  Iar Păcala, dă-i nainte! Strigă după boi, aleargă.
  A băgat cireada toată, în ograda sa cea largă.
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  — Măi! îi zise cu mirare, cînd s-au mai dezmeticitUnul din săteni. Da bine, cum?... în apă, n-ai murit?
  
  — Precum vezi! grăi Păcală.
  — Maică! omul se-ncruci,Ăsta-i dracul! iese teafăr, chiar şi-n foc de l-ai zvîrli. Iar un altul: — Dar mîndreţea de cireadă, adunată În ocol la tine, unde o găsişi aşa deodată? 
  — De, răspunse iar Păcală. Unde vreţi s-o fi găsit,
  Dacă nu sub apă-acolo, unde voi m-aţi azvîrlit?!
  Hei! de-aţi şti voi ce de vite, lacul, jos, la fund mai are!
  Adunai eu din grămadă ce putui, în graba mare,
  Dar pe celelalte-acolo le lăsai la fund, pe toate...
  Am lăsat şi pentru alţii să mai scoată, cine poate.
  Oamenii, aflînd că-n apă vite-atîtea se găsesc
  Tunde-o, nene!... o clipită, bieţii, nu mai zăbovesc.
  Înspre lac napoi aleargă toţi din sat, cît pot mai iute,
  Cu femei cu tot... şi-n apă sar cu toţii pe-ntrecute
  Să găsească şi ei vite, ca Păcală: boi şi vaci!
  Pentru ce adică dînşii să rămînă mai săraci?
  
  
    
  124
  Sunt mai proşti ei ca Păcală? Iar nevestele, la rînd,
  Sus stăteau, pe malul verde, nemişcate, aşteptînd.
  Tremura de dor să vadă, pe bărbatu-i, fiecare,
  De sub apă cînd ieşi-va c-o cireadă mîndră, mare.
  Printre cei ce-n lac sărit-au fu şi popa cel din sat,
  Dar potcapu nalt de-asupra i-a rămas necufundat.
  Preoteasa lui, vazîndu-l socotea sarmana-n gîndu-i
  Că-i e frică, poate, popii... şi mi-l dojeni zicîndu-i:
  
  — Hai odată! Ce stai ţeapăn? Lasă-mi-te-n jos, părinte!
  Pînă nu le-or şterge toate cei ce ţi-au luat nainte.
  N-auzi, măre? Asurzit-ai? Intră, fii mai îndrăzneţ!
  Că la fund se află doară cele mari şi mai de preţ.
  Ba-ncepu şi c-o prăjină a-l lovi-n potcap, vîrtos,
  Doară-doar s-o duce popa, mai cu zor, spre fund în jos!
  
  . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
  
  Şi la fund, săteni şi popă, dusu-mi-s-au, tot s-au dus! Bietele femei degeaba i-aşteptau pe maluri sus, Acolo-n-adîncul apei, toţi, mormîntul şi-au aflat, Pîn’ la unul! Iar Păcală? A rămas doar el în sat — Cu nevestele vădane. Şi de-o lume pizmuit, În bogata-i locuinţă, mulţi ani, vesel a trăit. Ba, de n-a murit, trăieşte chiar şi astăzi... 
  Cu acestea, S-auzim, romîni, de bine! — isprăvitu-mi-am povestea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
  A făcut el, nu e vorbă, şi pe urmă, de-ale lui, Ghiduşii nenumărate! Dar... pe toate să le spui? Cînd aş sta să-nşir eu toate, cîte el a săvîrşit: Povestirea-mi niciodată nu ar mai avea... 
   SFÎRŞIT 
  GRUIE-AL LUI NOVAC
  (1913)
  
   CUVÎNT ÎNAINTE 
  Peste patria romînă, Astăzi, pacea e stăpînă. Fără frică muncitorul Îşi lucrează-n cîmp ogorul. 
  Şi culege, după plug, Pîine, vara, din belşug: S-aibă pîn’ la altă vară, Cînd rodi-va cîmpul iară. 
  Pe cîmpii de plug brăzdate Înfloresc oraşe, sate, Sub un regim dătător De nădejdi în viitor... 
  * * * 
  Alte vremi erau nainte.
  (Le cunosc cei din morminte!)
  Rareori putea săteanul,
  Secerat să-şi vază lanul.
  
  Cînd era mai plin, mai des,
  Bobul spicelor de fes,
  Vuiet aducea-n zbor vîntul,
  Paşi cutremurau pămîntul.
  
  Şi, cum lupii sar la oi, Astfel tăbărau pe noi Fometoase haite mari, Ba de turci, ba de tătari! 
  * * * 
  Din unealta de cosit,
  Sabie de războit,
  Lance de-alungat păgînii
  Îşi făceau atunci romînii.
  
  Se luptau bărbaţii, cete,
  Iar copii, neveste, fete,
  Cu unchiaşii cei cărunţi,
  Pribegeau prin vai, prin munţi.
  
  Şi copii, femei, unchiaşi,
  Şi bărbaţii vii rămaşi,
  Cînd se-napoiau grămadă,
  Pe la cuiburi... ce să vadă?
  
  * * * 
  Maldăre doar, fumegoase,
  De tăciuni... în loc de case.
  Iar din vatra sfărîmată,
  Chiar cenuşa... spulberată!
  
  Toţi pe lucru s-aşterneau,
  Cuiburi, altele-şi clădeau
  Spre-a fi arse iar — azi, mîini —
  De năvălitori păgîni!
  
     
  Vai, vai! ce-am tras, ce-am jelit,
  Veacuri lungi, necontenit!
  Dup-atîta zbucium, oare
  Cum mai stăm azi în picioare?
  
  * * * 
  Stăm! trăim! căci Ăl din cer
  Inimi datu-ne-a, de fier.
  Şi la vremuri de necaz
  Ne dădea cîte-un viteaz
  
  Care, cu-al său paloş lat,
  Curăţa, din hat în hat,
  Plaiurile strămoşeşti,
  De lăcuste păgîneşti.
  
  . . . . . . . 
  Un aşa străjer minune Fost-ai tu cîndva (se spune) Pentru vechea noastră viţă, Gruio, pui de Novăciţă! 
   CÎNTUL I 
  
  
  Dor de însurat 
  Colo-n munţii Lotrului,
  Sus pe ţărmul Oltului,
  La conacul lui Novac,
  Mare masă-i în ceardac.
  
  Toată faţa lungii mese
  Plină-i de bucate-alese.
  Şi, cît masa e de-ntinsă,
  Tot de oaspeţi e cuprinsă:
  
  De cumnaţi şi de nepoţi,
  Nalţi ca bradu-n munte toţi;
  De cumnate şi nepoate,
  Trandafir la faţă toate.
  
  Şi-ntre rude mari, mărunte,
  Cine stă la masă-n frunte?
  Stă Novac, albit la plete,
  Dar voinic şi lat în spete.
  
  Cu tovarăşa-i voioasă,
  Tot ca el la chip, frumoasă:
  Deşi nu-i nici ea de ieri,
  Ci-a văzut... cam multe veri!
  
     
  Ospătau la rînd şi beau,
  Toţi cu drag se veseleau;
  Numai Gruia suspina,
  Nici nu bea, nici nu mînca.
  
  Tatăl său, Novac, îi zice:
  
  — Gruio, — cîţi meseni aice, Toţi cu drag se veselesc, Ospătează, beau, glumesc. 
  Numai tu nu ospătezi. Numai tu mereu oftezi. Spune taichii, hai, vorbeşte: Ce păs inima-ţi munceşte? 
  — Tată! i-a răspuns feciorul,
  Înroşit, cum e bujorul,
  Ciuda, ciuda mă omoară
  Că fărtaţii mei... se-nsoară!
  
  
  Iau neveste tinerele,
  Drag ţi-e să te uiţi la ele;
  O să aibă toţi un rost —
  Numai eu rămîn ce-am fost:
  
  Tot flăcău, să joc la hori,
  Nici gîndeşti ca să mă-nsori!
  Să mă-nsor vreau şi eu, tată,
  Că mustaţa mi-e-nfirată!
  
  Moş Novac la el priveşte,
  Şi pe sub mustăţi zîmbeşte:
  
  — De-nsurat îţi este dor?Cam devreme, Gruişor! 
  Stăi la vatra părintească, Mustăcioara să-ţi mai crească! Focul tău... mi-aduce-aminte Anii mei de mai-nainte. 
  Cînd eram ca tine, zor Şi pe mine, să mă-nsor! Hei, dar cîte-am pătimit, Visul pîn’ mi s-a-mplinit! 
  Basmul cu-nsuratul meu, Poate, spusu-vi-l-am eu. Vreţi să vi-l mai spui, nepoţi? 
  — Să ni-l spui! grăiră toţi. 
  Moş Novac printr-un tuşit,
  Glasul şi l-a potrivit,
  A oftat — şi dup-acestea
  Şi-a-nceput aşa povestea:
  
  * * *
  
  — Cînd eram ca Gruie-al meu, Tata — ierte-l Dumnezeu! — M-a trimis la oi, păstor, În desişul codrilor. 
  Eu, pornit-am, şi-am umblat Prin cel codru-ntunecat, 
     
  Turma din-napoi mînînd:
  Nu o zi... ci trei la rînd.
  
  Ziua-a patra — cald, cuptor —
  Ziua Sînzîienelor,
  Cînd într-un brădet m-afund,
  Dau, în munţi, de-un lac rotund.
  
  Sub un brad pe mal şezui.
  Lacul limpede-albăstrui
  Oglindea-n adîncul lui
  Brazii, bolta cerului.
  
  — A, zic, mîndră scăldătoare! Şi uitîndu-mă-nspre soare, Ce văd?... bolta strălucind, Zîne trei, din cer viind. 
  Din nălţime, tot mai jos, Coborau în zbor frumos. Şi pe ţărm sosite, iacă! Sub un paltin... se dezbracă. 
  Lasă pe verdeaţa-n floare Şi rochiţe şi-aripioare; Şi s-aruncă-n lac, viteze, Toate trei, să se-mbăieze. 
  Ca un şarpe m-am tîrît! Sub o tufă stam vîrît, Neclintit priveam la ele... Mîndre ce erau, tustrele! 
  Aş fi vrut... un veac să stau,
  Să mă uit cum se jucau,
  Vesele, ca trei copii,
  Jos în undele-argintii.
  
  Iar din toate, mai cu seamă
  Una, mijlocia... mamă!
  Ce chip! Ce ochi plini de foc!
  Dragă mi-a căzut pe loc.
  
  “Ah, să am aşa soţie!...
  Cum s-o fac, a mea să fie?...
  Cum să mă cunun cu ea!?...
  Mor de nu va fi a mea.”
  
  Dar din apă cele zîne,
  Ies, habar nu au de mine;
  Şi-mbrăcîndu-se cu zorul,
  Iar spre nalturi îşi iau zborul.
  
  Eu, pe ţărm rămas-am mut...
  “Doamne! ce e de făcut!?”
  Cu aceste vorbe-n gînd,
  Hai la mama, lăcrămînd.
  
  Mama, cînd de mine dete,
  Tresări: — Olio, băiete!
  Ce-ai păţit de vii acasă
  Astfel cu nepusă masă?
  
  Drumurile, stîncile,
  Ruptu-ţi-au opincile?
  
     
  Sau, prin munţi, lighioile
  Îţi mîncară oile?
  
  Eu i-am spus durerea grea,
  Care inima-mi rodea:
  Toate i le-am înşirat,
  Tocmai cum s-au întîmplat.
  
  Dînsa mă privi miloasă:
  
  — De!... pe zîna cea frumoasăLesne-ai fi putut s-o iai, Dac-un pic de minte-aveai. 
  Însă-acum — de ţi-a picat Dragă cu adevărat — Ştii ce-i de făcut, copile? Să aştepţi un an de zile. 
  Căci de Sînzîieni, la vară, Zînele veni-vor iară; În toţi anii vin în zbor, Să se scalde-n lacul lor. 
  Tu, de seam-atuncea bagă, Zîna, care-ţi este dragă, Aripile unde-şi lasă Şi rochiţa de mătasă... 
  Iar cînd intră să se scalde, Fură-i-le, pînă-s calde, Ş-aripile, şi rochiţa, Apoi, fuga, fuguliţa, Să le-aduci încoa’ la mine! Ea... veni-va după tine, Zise maică-mea, din grai... Eu, mai tare mă-ntristai: 
  — O, că n-am fost mai deştept!
  Cum să stau un an s-aştept?...
  Cît am plîns oftînd din greu,
  Ştie numai Dumnezeu!
  
  — Dar poftim, nepoţi, cumnaţi,Prin pahare mai turnaţi!...
  Hai noroc! Povestea mea
  E la jumătate-abia.
  
  
   CÎNTUL II 
  
  Aripile zînei 
  Oaspeţii mai beau şi tac, Toţi cu ochii la Novac. El deşeartă un pahar, Apoi prinde-a spune iar; 
  — În sfîrşit, dorita zi,Dup-un an de chin sosi. Eu, din zori, la Sînziene, Stam dosit în buruiene. 
  Şi spre miezul zilei, iată, Zînele că se arată! 
     
  Vin din ceruri fără nori
  Iar spre malul plin de flori.
  
  Vai, cum inima-mi bătea!
  Sîngele cum îmi fierbea!
  De-astă dată, am urmat
  Chiar cum maica m-a-nvăţat.
  
  Mi-o pîndii pe cea dorită,
  Cînd se dezbrăca zorită:
  Aripile unde-şi lasă,
  Şi rochiţa de mătasă.
  
  Şi cînd a intrat în lac:
  “Stăi că-ţi viu acum de hac!”
  Mă tîrîi încet pe brînci
  Printre ierburi, printre stînci.
  
  M-am tîrît, tîrît, şerpeşte,
  Ş-aruncatu-m-am lupeşte:
  Pe-o rochiţă lucitoare
  Şi pe două aripioare.
  
  Fuga către cas-apoi!
  Iar cînd mă uitai napoi
  Cine mă-nsoţea spre casă?
  Dintre zîne, cea aleasă!
  
  Alerga pe urma mea,
  Despoiată, vai de ea;
  O-nveleau, în loc de straie,
  Doar cosiţele-i bălaie.
  
  — Dă-mi, te rog, se milogea
  Aripile, rochia mea,
  Dragă ciobănel Novac,
  Dă-mi-le, ca să mă-mbrac!
  
  Celelalte se-mbrăcară Şi-n văzduh de mult zburară. Iar eu... goală, prin păduri!... Ce-avuşi, hainele să-mi furi!? 
  Aş! eu prin desiş fugeam, Parcă nici n-o auzeam; Ea-şi iuţi atuncea pasul, Şi-i suna mai dulce glasul: 
  — Uită-te niţel încoace!Fugi? Făptura mea nu-ţi place?
  Nu fugi de mine-aşa,
  Stăi în loc, să-ţi spun ceva!
  
  N-auzi, mîndrule flăcău?... Stăi! că n-o să-ţi pară rău! Tînăr, cum eram, crezui. Mă-ntorsei, şi-n loc stătui. 
  Ea soseşte-mbujorată, Şi cu farmecu-i mă-mbată. M-a făcut să nu ştiu bine Unde sunt şi ce-i cu mine. 
  Mi-a luat din mîini rochiţa Şi-a-mbrăcat-o, tîlhăriţa! 
     
  Aripile argintate
  Şi le-a prins uşor la spate.
  
  Şi-şi luă spre nalturi zborul!
  Iar eu, lesne crezătorul,
  Am rămas cu ochii-n sus,
  De pe lume parcă dus.
  
  . . . . . . . . .
  
  Mama, cînd îi povestii
  Şi-astă dată, ce păţii,
  Mă certă: — Vai, dragă, prost
  Şi nechibzuit ce-ai fost!
  
  Acum trebuie, copile,
  Iar s-aştepţi un an de zile.
  Dar de astăzi înainte
  Vezi, să fii mai treaz la minte!
  
  Zîna, orice vorbe bune,
  Cîte viclenii ţi-ar spune,
  Tu să nu te mai opreşti,
  Doar din gură să-i grăieşti:
  
  — Da, iubito, rochia ta.
  Aripile ţi-le-oi da!
  Să le-mbraci la cununie.
  Cînd vei fi a mea soţie!
  
  Anul următor, am fost Mai cu minte, nu fui prost. Zînele venit-au iară, Lacu-n zbor înconjurară. 
  Dar pe nimeni n-au zărit, În desiş eu stam pitit. De rochiţe dezbrăcate, Iar în lac intrat-au toate. 
  Eu, din nou, pe cea bălaie, Am lăsat-o făr’ de straie. M-a rugat şi-acum ea, biata. 
  — Dă-mi-le! zicea şireata.
  Dă-mi veşmintele, Novac! Ştii că ochii tăi îmi plac? Ce fugi, mîndrule voinic? Stăi să mai vorbim un pic! 
  Geaba! Eu fugeam nainte Surd la orice rugăminte. Doar din gură i-am strigat, Dup-al maicii mele sfat: 
  — Da, iubito! rochia ta,Aripile ţi le-oi da
  Să le-mbraci la cununie,
  Cînd vei fi a mea soţie!
  
  Ea-mi răspunse-atuncea: — Bine!
  Am să mă cunun cu tine,
  Numai... adă-mi-le-ndată,
  Ca să nu stau despoiată!
  
  “Aş!” gîndeam. “Te ştiu eu, lasă!”
  Şi-alergat-am pîn’ acasă.
  
    
  140
  Nu intrai pe uşă bine,
  Hop, şi zîna după mine.
  
  Mama iute uşa-ncuie,
  Şi-o lădiţă ea descuie;
  Bagă repede-n lădiţă
  Şi-aripioare, şi rochiţă.
  
  Lada-n urm-o-ncuie bine,
  Cheia-n mîna ei o ţine.
  Iară zîna, draga mea,
  Suspina şi se jelea.
  
  Mama-n grab-apoi s-a dus,
  Mîndre haine i-a adus;
  A-mbrăcat-o-n rochie-aleasă,
  Ca pe-o tînără mireasă.
  
  Şi de nuntă ne gătirăm,
  Lume la ospăţ poftirăm.
  Oaspeţi mulţi s-au adunat,
  La biseric-am plecat.
  
  Preotul ne cununa,
  Iar mireasa mea ofta.
  După cununie-acasă,
  Ne-aştepta bogată masă.
  
  Cu mîncări şi cu fripturi,
  Cu alese băuturi:
  Precum este din bătrîni
  Obiceiul la romîni;
  
  Şi cum veci de veci va fi,
  Cît romînii vor trăi.
  De la masă, toţi la joc!
  Hora se-nvîrtea cu foc.
  
  Iară naşul, către mine:
  
  — Stăi să-ţi joc mireasa, fine. Ea, cînd vorba-i auzi: 
  — He, năşicule! grăi, 
  
  Să mă vezi cum aş juca,
  Dacă dumnealui mi-ar da
  Lucitoarea mea rochiţă
  Şi-aripile din lădiţă!
  
  Aş sălta ca fulgu-n vînt,
  Tot pe sus de la pămînt;
  Prin văzduh m-aş face roată,
  Să se mire lumea toată!
  
  — I-auzi! naşu-meu îmi zice,Dă-i rochiţa, măi voinice;
  Aripile dă-le-ncoace:
  S-o vedem cum o să joace!
  
  Printr-un semn în loc de grai, Eu pe mama o-ntrebai: 
  “Ce-ar fi dacă i le-aş da?” Ea din ochi îmi zise: ba! La năşicu-atunci privii: 
  — Să mă ierţi! vezi... n-o prea ştii!
    
  142
  Cînd cu aripi s-o vedea, Crezi că are să mai stea? 
  Nu-i e gîndul la jucat, Naşule, ci la zburat! Naşu-nţelegînd: — Hai, zînă! Mi-o luă frumos de mînă. 
  O-nvîrti uşor în joc: 
  — Mulţi ani fericiţi! Noroc!Şi atîta veselie, Nu ştiu cînd o să mai fie. 
  Am nuntit, jucînd şi bînd, Zile-ntregi vreo trei la rînd. După nuntă, mîndra mea, Supărată, se codea. 
  Dar cu-ncetul s-a-mblînzit, Tot mai mult ea m-a-ndrăgit. Îi părea pe urmă bine Că s-a cununat cu mine. 
  Cam cu vorbele acestea Îşi sfîrşi Novac povestea. Dup-aceea şi-a-ndreptat Graiul cătr-al său băiat: 
  — Uite-o, zîna cea măreaţă
  E-ntre noi aci de faţă.
  Este mama ta iubită,
  Azi, de ani şi ea-i albită.
  
  Totuşi, chiar la bătrîneţe, Vezi ce-a fost în tinereţe Astfel, Gruio, fătul meu, Mă-nsurai pe vremuri eu! 
  Dar eram pe-atunci, vezi bine Mai bărbat ceva ca tine. Astăzi, tu, eşti de-nsurat? Cînd şi fetele te bat! 
   CÎNTUL III 
  
  În peţit 
  Gruia şi mai supărat, De la masă s-a sculat: 
  — Nu cred eu că e vreo fatăSă mă poată bate, tată! 
  Sunt voinic de-acum, în stare Să mă-nsor... cu orişicare! 
  — Da? îi zise tatăl său,Bine dară, fătul meu, 
  
  Mi te-nsor, dacă te duci, Noră-n casă să-mi aduci Pe cea fată de păgîn, De sălbatec moş bătrîn, 
  Care-n codru stă, pe maluri Biciuite-n veci de valuri, 
    
  144
  Colo lîngă-albastra mare,
  Unde soarele răsare.
  
  Du-te, dragul meu, găseşte-o
  Şi de ţi-o plăcea, peţeşte-o;
  Ad-o-ncoace noră mie,
  Soţioară scumpă ţie!
  
  Mult pe gînduri n-a mai stat,
  Gruia-n grajd a alergat,
  Şi din grajd pe loc şi-a scos
  Roibul sprinten şi frumos.
  
  Mîndră şea i-a pus şi frîu,
  Sabie şi-a-ncins la brîu,
  Şi pe roib în şea sări.
  Roibu-n zbor la drum porni.
  
  Două zile, Gruişor
  Merse cu-al său şoim în zbor,
  Străinat de plaiul ţării,
  Pîn’ să dea de ţărmul mării.
  
  Şi pe ţărmul mării, iată,
  Dă cu ochii şi de fată.
  O găseşte adormită
  Sub o tufă de răchită.
  
  De departe cum o vede,
  Jos din şea el se repede;
  Priponeşte de un par
  Pe frumosul său fugar.
  
  Drept la fată-apoi coboară;
  Dar privind-o, se-nfioară,
  Stă o clipă-ncremenit,
  Mintea-n loc i s-a oprit.
  
  “S-o trezesc? Să n-o trezesc?...
  Dacă plec şi n-o peţesc,
  Tata... ştiu eu ce-o gîndi?
  S-o trezesc?! Ce-o fi, o fi!”
  
  Astfel chibzuind feciorul,
  O-mboldeşte cu piciorul:
  
  — Scoală, hăi! N-auzi odată?Am cu tine-o vorbă, fată! 
  Ea din somnu-i se trezeşte,
  Cască-o dată, se lungeşte;
  Prinde-apoi a se scula.
  Doamne! groaznică era!
  
  Naltă la statură, munte,
  De vreo două palme-n frunte,
  Şapte palme-n piept de lată.
  Capul claie negreblată.
  
  Mîinile-i, bîrni groase, tari,
  Unghiile-i, seceri mari,
  Doi buşteni picioarele,
  Dinţii — cît cosoarele.
  
  Ochii, talgere-afundate,
  Buzele-i, osînze late;
  
     
  Faţa ei, ca un tăciune. În sfîrşit... o urîciune 
  Cum pe-această lume nu e Limbă-n stare să o spuie! Şi nici minte omenească Nu-i ca să şi-o-nchipuiască! 
  Gruia sta şi se gîndea: “Asta-i deci ursita mea? Asta-i vasăzică fata Care mi-a ales-o tata? 
  Cînd aş duce-o eu acasă Pe aceasta drept mireasă, Boi şi vaci de sperietură, Ne-ar fugi din bătătură!” 
  Fata s-a uitat la el, Şi-i grăi: — Ei, voinicel, Haide, spune, ce doreşti? Ţi-e urît să mai trăieşti? 
  Cauţi moartea, vai de tine? Cum vrei să te lupţi cu mine? Piept la piept ne măsurăm, Ori în săbii ne-ncercăm? 
  Gruia zise: — Piept la piept Să luptăm, că e mai drept! Şi cercă s-o biruiască. N-a putut nici s-o clintească! 
  Fata fruntea şi-a-ncruntat, Mîneci largi a suflecat: 
  — Să te ţii, bre,voiniceşte, Că eu te apuc feteşte! 
  Şi cînd l-a-nhăţat semeaţă Şi l-a strîns o dată-n braţă, Oasele-i trosneau în spate, Ca un sac cu nuci uscate. 
  Sus apoi făcîndu-i vînt, Îl izbeşte de pămînt; Şi, cu spada ridicată, Dă să-i taie capu-ndată. 
  Gruia se-nălţă grăbit, Şi din gur-a glăsuit: 
  — Stăi oleacă, te opreşte,Calul mi se prăpădeşte! 
  N-a băut defel pe drum, Să-l adăp o ţîr-acum! Şi luptăm, de vrei tu, iară, Pînă cînd s-o face seară! 
  Sluta l-a crezut. El sare Pe-al său roib, cu grabă mare Uită-a-l dezlega de par, Şi-i dă pinteni: — Hi, fugar! 
  Bietul cal, împintenat, Vînt pe dată şi-a luat; 
     
  Se smuci ca un netot,
  Şi fugi... cu par cu tot.
  
  * * *
  Moş Novac, în astă vreme,
  Începu a se cam teme;
  Pace-acasă nu-şi afla,
  Pe jăratec parcă sta.
  
  — “Doamne! ce m-aş face oare,
  Se gîndea cu-ngrijorare,
  Dac-a lumii urîciune
  Pe băiat mi l-ar răpune?
  
  Cîţi voinici ca dînsul, ea
  N-a răpus cu mîna-i grea!
  Stăi că viu, copilul meu,
  Să te scap, de-i da de greu!”
  
  Şi-a plecat pe-un bidiviu,
  Şi el, după scumpu-i fiu.
  Alergase cale lungă,
  Făr’ să poată să-l ajungă.
  
  Cînd deodată-l vede-n zare
  Cum venea pe roib călare.
  Roibul lui venea turbat,
  El pe roib, înspăimîntat.
  
  Nu-l putu din goan-opri,
  Doar pe cînd zbura-i grăi:
  
  — Hei! alergi să biruieşti,Gruio! sau să te-ndoseşti? 
  El, de tare ce fugea, S-a oprit abia, abia: 
  — Alei, tată, ce-ai făcut?Joc de mine ţi-ai bătut!? 
  
  Nu e fată s-o peţeşti,
  Ci să fugi cînd o-ntîlneşti.
  Dacă toate-ar fi aşa,
  Dracu s-ar mai însura!
  
  M-ai trimes ca să mă-nsori?
  Sau cu gînd să mă omori?
  Auzind, Novac zîmbi,
  Şi din gură glăsui:
  
  — Vezi că nu eşti de-nsurat?
  Vezi că fetele te bat?
  Vino să te uiţi la tata
  Cum se va lupta cu fata!
  
  Amîndoi apoi pornesc Şi pe fată o găsesc Iar la locu-i, adormită, Sub cea tufă de răchită. 
  — He, Novac o ia la zor, Îmboldind-o c-un picior, De s-a dus de şapte paşi: 
  — Cu flăcăul te luptaşi!...
  
     
  Scoală şi te luptă, fată,
  Şi cu-mbătrînitu-i tată!
  Ea se scoală: — A, Novace!
  Lumea asta nu-ţi mai place?
  
  Moarte vrei şi dumneata?
  Cum voieşti a te lupta?
  Piept la piept vrei, voiniceşte?
  Sau cu spada? Hai! vorbeşte!
  
  — Piept la piept! grăi Novac.
  Mie lupte drepte-mi plac!
  Vorba el nici n-o sfîrşi,
  Sluta lumii şi sări.
  
  Strînsu-l-a de subsuori
  De-i curgeau pe-obraji sudori:
  Şi, cît pumnul rotunjit,
  Din cap ochii i-au ieşit!
  
  Gruia, paloşul şi-a scos!
  S-o lovească mînios.
  Dar bătrînul l-a certat:
  
  — Stăi, Gruiţă, nemişcat!
  Bagă-ţi paloşul în teacă!
  Teamă ţi-e c-o să mă-ntreacă?
  N-am venit eu s-o tulesc,
  Ci-am venit să biruiesc!
  
  Olio! fată de păgîn,
  De sălbatec moş bătrîn!
  
  Prinsu-m-ai tu muiereşte; Să te prind eu bărbăteşte! 
  Să-ţi arăt la bătrîneţe, Cine-am fost în tinereţe! Dau apoi să se trîntească, Nu pot nici să se clintească. 
  Ea stă dreaptă, el se ţine. 
  — Dă-ntîi dumneata, bătrîne!
  — Lasă! grija nu-mi purta, Mîndro! dă-ntîi dumneata. 
  Şi cînd l-a-nhăţat păgîna, L-a săltat în sus cu mîna, Şi-n pămînt, dintr-un săltat, Pînă-n brîu l-a cufundat. 
  — Alei, fie-ţi fiară mumaAsta ţi-e puterea, numa? Strigă-ntărîtat Novac Stăi să vezi, eu, ce-o să-ţi fac! 
  
  Geme-apoi, se opinteşte,
  Din pămînt se şerpuieşte;
  Şi cînd o cuprinde-o dată,
  O ridică sus pe fată.
  
  Iar de sus, făcîndu-şi vînt,
  O porneşte spre pămînt.
  Şi-n pămînt, aproape-ntreagă,
  Pîn’ la subţiori o bagă.
  
     
  — Na! pămîntul să te-nghită!Du-te, iazm1-afurisită,
  Unde arde pururi focul,
  Căci acolo-ţi este locul!
  
  Apoi sabia ridică,
  Dă, şi capul fetei pică;
  Şi-nspre Gruia, lovitura
  Îl rostogoli de-a dura.
  
  El, cînd l-a văzut viind,
  Şi din limbă fleşcăind,
  Şi din dinţi scrîşnind, s-a dat
  Înapoi înspăimîntat.
  
  — Stăi! grăi rîzînd Novac, Ce te speriaşi de-un fleac? Capul doar veni spre tine, Trupul — îngropat e bine! 
  Şi-au pornit spre-al ţării plai. Iar pe drum, Novac, din grai: 
  — Ei, eşti, Gruio, de-nsurat, Cînd şi fetele te bat? 
  
       1 Iazmă: (în basme) arătare urîtă şi rea. 
   CÎNTUL IV 
  
  
  La arat 
  Sus în deal, la crîşma Stanii, Unde-şi beau drumeţii banii, Şade Gruia, bea vin rece, Şi cu lăutari petrece. 
  Mama lui de veste-a prins Şi la el aleargă-ntins: 
  — Gruio, Gruio, fătul meu, Ce faci, pentru Dumnezeu? 
  Ieri, la luptă mi-ai plecat, Şi cu turcii te-ai luptat. Prea eşti tînăr, nu ai anii, Să te lupţi tu cu duşmanii! 
  Azi, de-acasă, iar plecaşi, Crîşma, crîşma o-nfundaşi! Spada, vinul, Gruio mamă, Capul ţi-or mînca, mi-e teamă. 
  Haide, fiul meu iubit, Nu e timp de chefuit! Vremea de arat i-acu: Scoală şi la tîrg te du. 
  Vinde-ţi calul pe doi boi, Armele pe alţii doi, 
     
  Mai avem acasă doi: Ieşi la plug cu şase boi! 
  Gruia crîşma părăseşte, Repede la tîrg porneşte. Vinde calul pe doi boi, Armele pe alţii doi. 
  Numai sabia şi-o lasă! Vine-apoi din tîrg acasă: 
  — Uite, mamă, boi pe-ales; La arat cu cine ies? 
  — Du-te, zice maică-sa, Cu Voichiţa, sora ta! Gruia plugul şi-l găteşte, Şi cu soru-sa porneşte. 
  
  Ies în ţarin-amîndoi
  La arat, cu şase boi.
  Ară pîn’ l-amiazi, muncesc,
  Iar de-amiază şed, prînzesc.
  
  După ce vrun ceas şezură,
  Iar pe muncă s-aşternură.
  Dar Voichiţa stă deodată
  Locului, şi-n zare cată:
  
  — Alei, Gruio frăţior, Vezi colo cel negru nor? Dă din brazdă boii-afară, Vine ploaie... şi e seară! 
  — Soro, da copilă eşti! Nu-i nor ceea ce zăreşti, Nu e nor, sunt turci păgîni, Ce au ură pe romîni. 
  Vin mulţime, Sfîntu-i bată! Chiar pe mine ei mă cată! Căci dintr-înşii, ieri, pe plai, Sute la pămînt culcai! 
  Bine vorba n-a sfîrşit, Turcii iată-i c-au sosit: Cîtă frunză-n codru des, Cîtă iarbă e pe şes. 
  — Măi cu plugul! te-am ruga,
  Spune, n-a trecut cumva,
  N-a trecut p-aicea oare
  Gruie-al lui Novac călare?
  
  — He, ba cum nu, turcilor!
  Pe fugarul său în zbor,
  Nu de mult, cu capul sus,
  Ca un vînt, aşa s-a dus
  
  
  Încolo spre crîşma Stanii Unde-şi beau drumeţii banii. Acolo el bea vin rece Şi cu lăutari petrece. 
  Turcii-ndată ce-auziră, Într-acolo toţi porniră. 
    
  156
  Dar un turc micuţ de stat, Gros în ceafă, le-a strigat: 
  — Turcilor nechibzuiţi! Unde mergeţi? Ce fugiţi? Ăsta-i Gruia! Puneţi, fraţi, Iute mîna şi-l legaţi. 
  Turcii s-au înapoiat Şi pe Gruia l-au legat, C-o frînghie de mătase Împletită-n cinci sau şase. 
  Iar din grai, cel turculeţ, Îi grăi apoi semeţ: 
  — Alelei, pui de Novac, Moartea cum vrei să ţi-o fac? 
  Să te tai cu spada-n lung?
  Ori cu lancea să te-mpung?
  Să te fac în flăcări scrum?
  Sau c-un ştreang să te sugrum?
  
  — Turcilor, boierilor! Gruia le răspunse lor, Daţi-mi moartea ce-o vroiţi. Doar o mînă-mi sloboziţi: 
  
  Ca s-o bag în pălărie,
  Să scot foaie de hîrtie.
  Ca s-o bag ici sub pulpană,
  Să scot călimară, pană.
  
  Să trimet măicuţei carte,
  Ca să ştie de departe,
  Că pe mînă v-am picat,
  Şi că mă dădui legat.
  
  Ca să nu m-aştepte, biata,
  În zadar, cu masa gata
  Şi cu pat de odihnit!
  Turcii stat-au, s-au gîndit.
  
  Mîna stîngă-i sloboziră.
  (Mîna dreaptă nu-ndrăzniră!)
  El, văzînd, se bucura:
  Căci de fel... stîngaci era.
  
  N-a dus mîna-n pălărie
  După foaie de hîrtie;
  Nici n-a scos de sub pulpană
  Gruia, călimară, pană.
  
  Ci-nspre şold el mîna-şi duse
  Şi pe săbioar-o puse.
  Scoase sabie-ascuţită,
  La tăiş ca otrăvită.
  
  Şi sări la turci cu ea.
  Doamne! cum îi mai tăia!
  Cum pe şes plugarii, vara,
  Taie grîul şi secara.
  
  Pînă la apus de soare,
  N-a rămas turc în picioare.
  
     
  Doar pe unul l-a iertat, De dus veste la-mpărat. 
  Gruia la Voichiţa cată: 
  — Ia vezi, surioaro fată,
  Dă din brazdă boii-afară,
  Să plecăm de-acum, că-i seară.
  
  Am arat, am semănat, Şi s-a copt, şi-am secerat. Fata strigă: — Hăis, boi şasă! Şi mi-o iau voioşi spre casă. 
  Iară turcii... stau prin gropi, Răsturnaţi ca nişte snopi, Şi-ncinşi mîndru, voinicoşii, Pe la gît cu brîne roşii. 
   CÎNTUL V 
  
  Tătarul 
  Foc, pîrjol din nou prin ţară
  Năvălit-au turcii iară.
  Cine luptă, să-i gonească
  De pe brazda romînească?
  
  Moş Novac, romîn de viţă,
  Cu nepotul său, cu Niţă.
  Şi cu-al său voinic fecior,
  Cu viteazul Gruişor.
  
  Pe un armăsar spumat Pradă de la turci luat, Gruia vine-n goana mare. Mă-sa-n prag de gît îi sare: 
  — Bine, Gruio, fătul meu, Că te-aduse Dumnezeu! Mi te-aduse doar pe tine? Tatăl tău, Novac, nu vine? 
  — Nu! La Dunărea cea latăLupta-i încă ne-ncheiată; Mai avem cu oastea turcă, Bat-o sfinţii, mult de furcă! 
  
  Mă trimise doar pe mine,
  Să vă spun că el e bine;
  Să-i mai duc de-aici vreo veste.
  Dară sora-mi... unde este?
  
  Mamă! Cum? Tu nu-mi răspunzi!
  Ochii plînşi de ce-i ascunzi?
  Şi prin sat de ce tot jale,
  Plîns am întîlnit în cale?
  
  Ea oftă cu-amărăciune:
  
  — Of, băiete! cînd ţi-oi spune, Peste noi, de cînd v-aţi dus, Ce blestem căzu de sus! 
  Ne trezirăm c-un tătar, — Frate bun cu hanul chiar, 
     
  Cu-al tătarilor stăpîn —
  Însoţit de-alai păgîn,
  
  A făcut aici popas,
  La vătaf în gazd-a tras.
  Ne-ntrecut el e-n putere
  Ş-orice vrea, cu sila cere:
  
  De la fiecare casă,
  Cîte-un junc şi-o juncă grasă!
  Ba mai ia, pe zi, din sat:
  Două buţi de vin curat.
  
  Pîine albă — trei cuptoare —
  Şi de soaţ-o fată mare!
  Unde vede cîte-o fată,
  Stă prelung — şi-n ochii-i cată.
  
  Apoi, grabnic, dacă-i place.
  Prin vătaf peţitu-i face.
  Iar pe care-o ia soţie,
  Dusă este, pe vecie!
  
  Seara e mireasă fata,
  Pîn’ la ziuă-i moartă, gata.
  Azi? vai, mă-nfioară gîndul!
  Ştii tu cui îi vine rîndul?
  
  Sorei tale!... A văzut-o
  Pe Voichiţa... şi-a plăcut-o!
  Şi-o aşteaptă, ca să-i fie
  Astă-seară, lui, soţie!
  
  Iat-o, din năuntru vine, Înecată de suspine. Vezi? abia mai poate plînge! Gruia-n braţe sora-şi strînge. 
  Stă oleacă, se gîndeşte; Liniştit apoi grăieşte: 
  — Lasă, mamă, nu ofta,Soro, nu mai lăcrăma! 
  Cere-o fată el pe seară? Staţi că n-are să mai ceară! Am să-i duc eu lui soţie. Să-l însor azi... pe vecie! 
  Uite-o soaţa lui frumoasă! Astă sabie lucioasă. 
  — Vai, copile! ce gîndeşti? Că-i putea să-l biruieşti?! 
  Nici opt oameni nu l-ar bate, Că-i de nouă palme-n spate! Nu l-ar birui, nici sute. Trupul lui parcă-i o bute. 
  Mîinile-i sunt putineie, Degetele lui... resteie! 
  — Lasă, fie cît un munte,Şi cu stea să fie-n frunte! 
  Soro! ia din bătătură Calul meu cu coama sură; 
     
  Obosit e de-alergare, Astăzi n-a văzut mîncare. 
  Du-l în grajd, să-l îngrijeşti, Cu ovăs să mi-l hrăneşti. Iar tu, mamă, scoate-mi iute Hainele cu fir cusute! 
  Sora sa de cal văzu, Mă-sa hainele-i dădu. Se-mbrăcă de sărbătoare, În veşminte lucitoare. 
  Sabia şi-o ascuţi Şi la brîu o potrivi. Îşi luă şi buzduganul Făurit, acum e anul... 
  Greu de-o sută de ocale, Drag tovarăş pentru cale. Şi sări pe cal în şea: 
  — Nu jeli, măicuţa mea,
  Să rămîi la chip senină, Ca o zi de soare plină! Şi tu veselă, Voichiţă, Ca-n grădin-o garofiţă! 
  Iar tu, şoim ce spinteci nori, Să te văd cum ai să zbori, Cînd d-un foc eu ard în sîn: Să răpui... cap de păgîn. 
  Calul, coamă răsucită,
  Bate-o dată din copită;
  Şi-unde-o ia la drum, spre sat.
  Ca un şoim înaripat!
  
  De la scar-abia pornit,
  Iată-l pe voinic sosit
  Unde gîndul său îl poartă,
  Colo, la vătaf în poartă.
  
  De pe cal s-aruncă jos,
  Îşi croieşte mînios
  Printre leota păgînă,
  Drum — cu buzduganu-n mînă.
  
  Intră la tătar în casă.
  El mînca şi bea la masă:
  
  — Bine te-am găsit, tătare!De la loc tătarul sare:
  
  — Cine eşti tu, măi creştine?Ce vînt te-a adus la mine?
  
  — Gruie-al lui Novac mă cheamă.
  Fată ţi-am adus, de seamă!
  
  — Gruie-al lui Novac? A-ha!
  Mi-ai adus pe sora ta?
  Astă-seară da, soţie
  Chiar pe ea o vroi! Să vie!
  
  — Nu pe ea! Ţi-aduc mireasăMai drăguţă, mai aleasă.
  
  
    
  164
  Cînd te-o săruta o dată, Nu-i mai cere altă fată! 
  — Unde-i, care-i, măi romîne?
  — Ici, la mine-n brîu, păgîne, Uite-o, zvelt ce-i e trupşorul! Ştiu c-o să-ţi aline dorul! 
  — Ce? tătarul a strigat, Dîndu-se-napoi turbat. Nu ai minţile-n cap toate? Apoi sabia şi-o scoate. 
  
  Dar nici Gruia-n loc nu stete,
  Una doar cu spada-i dete:
  Capul de păgîn pocit
  Jos căzu ca şi trăsnit.
  
  Ceialalţi tătari de-afară,
  Toţi la fugă o luară.
  Gruia-i vede, pace n-are,
  Hai pe şoim din nou călare.
  
  După ei la fug-o-mpunge,
  Îi goneşte pîn’ i-ajunge;
  Şi pe care unde-l prinde,
  De gît capu i-l desprinde.
  
  Viu pe unu doar îl lasă,
  Ca să ducă veste-acasă,
  Peste Nistru-n ţara lor,
  Hanului tătarilor.
  
  Mîndru-n urmă la privire Cum e soarele-n lucire, El la soră-ntorsu-s-a Şi la măiculiţa sa: 
  — Fă-ţi, tihnită, soro, cruce,
  Nici o grijă nu mai duce!
  Fii voioasă, dragă mamă,
  De tătar să nu ai teamă!
  
  Îi dusei — spre dezmierdare O mireasă mîndră — care Numai dintr-un sărutat, Capul jos i l-a zburat. 
   CÎNTUL VI 
  
  În Ţarigrad 
  Colo-n Ţarigradul mare
  Iată vin, din depărtare,
  Trei spătoşi voinici drumeţi...
  Uliţele bat, semeţi.
  
  Prin oraşul păgînesc
  Toată ziua hoinăresc.
  Iar pe la sfinţit de soare,
  Unde trag, măi frăţioare?
  
  Trag toţi trei, să chefuiască
  Drept la crîşma-mpărătească.
  
     
  Urcă treptele-n pridvor Intră, ca la vatra lor. 
  Şed pe scaune, se-ntind, Trei păreţi întregi cuprind. Bat cu pumnul tare-n masă: 
  — Hei, Aniţă crîşmăreasă!
  Crîşmăriţa vine-n grabă: 
  — Ce poftiţi, drumeţi? întreabă
  — Vin, cu vadra, să ne dai, Bun! din cel mai bun ce ai! 
  
  Ana-n pivniţă coboară, Vin, cu vadra, le măsoară; Le aduce-n graba mare Vin din cel mai bun ce are. 
  Toată noaptea beau drumeţii Pînă-n faptul dimineţii; Dau pe gît vro nouă vasă, Făr-a pune-un ban pe masă. 
  Cînd la ziuă-şi cere banii, Unu-i trage-o palmă Anii: 
  — Vin vechi, bun, să ne mai dai! Grije tu de bani să n-ai! 
  Ana-n pivniţă se duce,
  Vin cu vadra iar le-aduce.
  Scumpe haine-apoi îmbracă,
  Iute la-mpăratul pleacă.
  
  — Înălţatule-mpărate,Deie-ţi Cel Sfînt sănătate! Azi cu lacrămi viu să-ţi spui: Nu ştii peste ce dădui... 
  Trei voinici cu mîndre plete,
  Nalţi în trup şi laţi în spete,
  Ieri cînd soarele-apunea,
  Au intrat în crîşma mea.
  
  Toată noaptea mi-au băut,
  Ziuă pînă s-a făcut;
  Au golit vro nouă vasă,
  Nu mi-au pus un ban pe masă.
  
  Cînd de bani le-am pomenit,
  Unu-o palmă mi-a cîrpit:
  
  — Vin vechi, bun, să ne mai dai,Grije tu de bani să n-ai! 
  Împăratul îngrijat, La Aniţa s-a uitat: 
  — Ia să-mi spui, ca-nfăţişare,Ano, cum e fiecare? 
  — Unul bate-n cărunteţe, Cu stufoase, lungi musteţe. Unu-ncepe-acum să-nchege Sub musteţe, barbă-n lege. 
  
  Unu-nfiră mustăcioară, Alb, frumos ca o fecioară! 
     
  Trei păreţi mi-au prins tustrei; Tremuri cînd te uiţi la ei! 
  — He, ştii, Ano, ce să faci? Du-te şi, de bani, să taci! Dă-le vin vechi, marmaziu1, Mestecat şi cu rachiu. 
  Ăl de bate-n cărunteţe,
  Cu stufoase, lungi musteţe,
  E Novac, pui de romîn,
  Tot viteaz, deşi-i bătrîn!
  
  Ăl de-ncepe-acum să-nchege
  Sub musteţe barbă-n lege,
  E nepotul lui Novac,
  Niţă, puişor de drac!
  
  Cel ce-nfiră mustăcioară,
  Alb, frumos, ca o fecioară,
  Este-al lui Novac fecior,
  Gruia! spaima turcilor!
  
  Ştii tu cît rău mi-au făcut?
  Dumnezeu să-i fi bătut!
  Brazi atîţia-n codri nu-s,
  Cîţi oşteni ei mi-au răpus!
  
       1 Marmaziu < naramziu: de culoarea naramzei (un soi de portocală), roşu-portocaliu. 
  Dă-le vin, pîn-or cădea.
  Să trimet oştirea mea,
  Ca să-i lege cot la cot.
  Ţi-oi plăti eu vinul tot!
  
  Crîşmăriţa pleacă iute,
  Şi destupă altă bute;
  Le dă vin vechi, marmaziu,
  Mestecat şi cu rachiu.
  
  Ei tot beau. Apoi îşi lasă
  Capul, greu de somn, pe masă.
  Oastea turcilor, vitează,
  Pînă-n creştet se-narmează.
  
  Iată-i, vin oştenii, zboară,
  Crîşma grabnic o-mpresoară.
  Dar năuntru a intra,
  Nici un turc nu cuteza.
  
  Hăt, la urmă... unul scund,
  Cu şalvarii rupţi în fund —
  Singur din oştirea-ntreagă —
  Intră-n birt, pe Gruia-l leagă:
  
  C-o frînghie de mătase
  Zdravănă-mpletită-n şase.
  Gruia doar s-a-ntins o dată,
  Şi s-a rupt frînghia toată.
  
  Iar pe turcu-ncremenit
  Jos, c-o palmă, l-a trîntit.
  
     
  Împrejur apoi priveşte:
  “Doamne! Gruia se gîndeşte,
  
  Cum am adormit de tare!
  Şi păianjeni — mi se pare —
  Cît dormii aci-n neştire,
  M-au legat cu multe fire...”
  
  Pe fereastră-n urmă cată,
  Vede oaste adunată.
  Nu grăieşte-o vorbă! pleacă,
  Scoate paloşul din teacă.
  
  Şi cu paloşul în mînă,
  Intră-n oastea cea păgînă.
  Sar păgînii, să-l omoare;
  El începe să-i doboare.
  
  Pică turcii de-a lui spadă,
  Ca şi iarba din livadă,
  Cînd romîn voinic soseşte
  Şi cu coasa-i o coseşte.
  
  Pînă te-ai gîndi cu gîndul,
  I-a tăiat pe toţi de-a rîndul,
  I-a făcut căpiţe, clăi!
  Intră-n crîşmă-apoi l-ai săi:
  
  — He, Novace tăiculiţă,
  Şi tu scumpe, vere Niţă,
  Ia sculaţi-vă... priviţi,
  Cît lucrai de cînd dormiţi!
  
  Ce de clăi am ridicat!
  Auzind, ei s-au sculat;
  Merseră de se uitară
  Pe fereastră-n larg afară.
  
  Şi-mprejur, prin bătătură,
  Şi pe uliţi cînd văzură
  Turci atîţia răsturnaţi,
  Locului au stat miraţi.
  
  Iar Novac s-a repezit,
  Lăcrămînd de fericit,
  La feciorul său viteaz,
  Şi l-a sărutat pe-obraz.
  
  Dete-apoi cu pumnu-n masă:
  
  — Hei, Aniţă crîşmăreasă,Vino să ne socotim, Datoria să-ţi plătim! 
  . . . . . . . . . 
  Ana tremurînd soseşte... Iar Novac la ea priveşte, Săgetînd-o cu privirea: 
  — Hoaţo! ne-ai voit pieirea? 
  Na! (Şi cînd cu spada-i lată Dă nemilostiv o dată: Capul crîşmăriţei cade) Plata asta ţi se cade! 
    
  172
  Apoi vîră spada-n teacă. Şi ieşind, voinicii pleacă Tot spre Dunărea bătrînă, Înspre ţara cea romînă. 
   CÎNTUL VII 
  
  Prînzul 
  Sus, acasă, la conac,
  N-are ce lucra Novac;
  Scoate grapă, scoate plug,
  Prinde patru boi la jug.
  
  Pleacă-n vale la arat,
  Colo, spre apus de sat.
  În toţi anii el ara,
  Roade însă n-aduna.
  
  Rodul ce pe cîmp creştea,
  Cînd s-a copt, îl împărţea
  La săraci, ca să trăiască,
  Birurile să-şi plătească.
  
  Trage brazde plugul bine;
  Da’ de coarne cine-l ţine?
  Moş Novac, Novac vestitul,
  Că-i deprins cu plugăritul.
  
  Dară boii cine-i mînă?
  Gruia, c-un bici lung în mînă.
  
  Brazde-adînci, mereu, de drag,
  Ei din zori cu plugul trag.
  
  Ară colo pe cîmpie,
  Prînzu-aşteaptă să le vie.
  Dar să vie prînzul, ba!
  Şi Novac se amăra.
  
  Ară pînă-n miez de zi,
  Doară prînzul va sosi;
  Nu soseşte nici de-amiaz,
  Lui Novac îi e necaz.
  
  Dau nainte, mînă, ară,
  Pînă colo cam spre seară.
  Nu-i prînz nici pe la chindie.
  “Ha! dar asta ce să fie?”
  
  Rău Novac se necăjeşte,
  Plugu-n brazdă şi-l opreşte.
  Scosu-şi-a din jug plăvanii,
  Ce suflau abia, sărmanii.
  
  I-a mînat colea, să pască,
  Foamea să şi-o potolească,
  În dumbrava cea tăcută,
  De un dulce vînt bătută.
  
  Iară el cu faţa trasă,
  Sub un fag bătrîn se lasă.
  Şade răzimat în coate,
  De flămînd abia mai poate.
  
     
  Şi la deal spre-a sa ogradă
  Cînd se uită, ce să vadă?
  Novăceasa tot venea
  Dinspre casă, cît putea.
  
  Pe Novac al ei cătînd,
  Tot de dînsul întrebînd.
  Iată-n urmă că-l văzu
  Şi: — Bun lucru! ea-i dădu.
  
  — Vai! răspunsu-i-a răstit,
  Fără să-i fi mulţumit,
  Soţul ei, sărind de jos,
  De sub fagul rămuros.
  
  Dragă soaţă Novăceasă, Ce trebi ai avut pe-acasă, Tu cu prînzul de-ai plecat Cînd e-aproape de-nserat? 
  Ea la ochi năframa-şi pune: 
  — Of, Novace! cînd ţi-oi spune.
  Astăzi după ce-ai plecat,
  Ce foc peste mine-a dat!
  
  Turci voinici, ca nişte zmei, Zece! — Dare-ar moartea-n ei! De pe cai descălecară, Şi-n conac la noi intrară. 
  De mîncare mi-au cerut, Şi pe chef s-au aşternut. 
  Pîn-acum au tot cinstit,
  Pîn-acum au chefuit!
  
  Iară cheful cînd sfîrşiră,
  Cînd pe cai din nou săriră:
  Cel mai mare, mai temut,
  Ştii — tîlharul — ce-a făcut?
  
  A luat cu el în şea
  Pe Voichiţa ta şi-a mea,
  Şi la drum în zbor cu ea
  A pornit — pe-aci-ncolea.
  
  A luat-o!... şi-a plecat,
  Inima mi-a sfîşiat!
  D-aia, scumpul meu bărbat,
  D-aia prînzu-a-ntîrziat!
  
  Lui Novac, cînd auzi,
  Prînzul nu-i mai trebui:
  
  — Alelei, tîlhari păgîni,Alelei, feciori de cîini! 
  De v-oi prinde-n mîna mea, Zile nu veţi mai avea! Gruio, hai să-ncălecăm, Şi pe Voica s-o scăpăm! 
  — Ba, tăicuţule Novace, Tu rămîi la plug în pace. Să mă laşi pe mine numa; Viu cu Voica eu, acuma! 
  
     
  — Bine, Gruio, pleacă, iute; Săi pe Roibul meu şi du-te! Roibul meu, deşi trecut, Dar la fugă-i ne-ntrecut. 
  Dînd prin flăcări, dînd prin apă,
  El de cine fugi te scapă;
  Şi cu el oricînd ajungi
  Pe vrăjmaşu-ce-l alungi!
  
  Gruia, hai, spre sat în sus,
  Drept acasă-n grajd s-a dus:
  
  — Vino-ncoace, Roibuleţ, Ah, şoimanule isteţ. 
  De-ai putea la bătrîneţe, Cum puteai la tinereţe! Calu-a nechezat voios: 
  — Alei, Gruio, Făt-Frumos, 
  
  Săi degrabă-n şea pe mine,
  Ţine-te de coamă bine,
  Să-ţi arăt la bătrîneţe
  Ce puteam în tinereţe!
  
  Şi-ncingîndu-şi spada Gruie,
  Repede pe Roib se suie.
  Cînd în scară el se lasă,
  Iacătă-l ieşit de-acasă!
  
  Iar în şea cînd s-a urcat,
  Iată-mi-l ieşit din sat.
  
  Şi cînd a bătut din scară,
  Ajunsese la hotară!
  
  Mai aleargă cît aleargă,
  Dă de turci în zarea largă;
  Şi le strigă: — He! opriţi,
  Turcilor, de ce fugiţi?
  
  Staţi un pic, să ne-ntîlnim,
  Două vorbe să grăim!
  Turcii, auzind strigare,
  Dau în cai şi fug mai tare.
  
  Gruia cu-al său Roib i-ajunge,
  Şi cu sabia-i împunge.
  Îi loveşte de la spate,
  Ca să-i spele de păcate.
  
  Turcii săbii scot din teacă
  Şi se-ntorc, fărîmi să-l facă!
  El, cu paloşul în mînă,
  Stă, să-i vie la-ndemînă.
  
  Şi pe care cum venea,
  La pămînt îl aşternea.
  Unul a rămas doar viu,
  Cel mai mîndru, mai deliu1
  
  El fugea, cu Voica-n braţă,
  Doară va scăpa cu viaţă!
  
       1 Deliu: viteaz, îndrăzneţ. 
     
  Însă Gruia-l urmăreşte, Şi-ajungîndu-l, glăsuieşte: 
  — Pleacă-ţi, surioară,-n josCapul de bujor frumos; Pleacă-l puţintel spre sîn, Ca să tai cap de păgîn! 
  Fata capul şi-a plecat,
  Iară Gruia s-a-ncordat.
  Cînd cu spada el dădu,
  Capul turcului căzu!
  
  * * *
  Sus la curtea lui Novac,
  Sub fereastra din cerdac,
  Ce mai masă-ntinsă, frate,
  Încărcată cu bucate!
  
  Şi la masă cine oare
  Stau, ca-n zi de sărbătoare,
  Împreună ospătînd,
  Cu paharul închinînd?
  
  Stau Novac şi Novăciţa,
  Gruişor şi cu Voichiţa,
  Cu Voichiţa, mîndra fată,
  De robie grea scăpată.
  
   CÎNTUL VIII 
  
  Negruşor 
  Sub albastrul cerului,
  Pe cîmpia Nistrului,
  Corturi multe de tătari,
  Fel de fel: mai mici, mai mari.
  
  Şi-n mijloc un cort lucios,
  Decît toate mai frumos:
  Din mătasă, minunat,
  Numa-n flori şi fir lucrat.
  
  Iar sub cortul mîndru, mare,
  Cine şade-n scaun oare?
  Şade hanul cel bătrîn.
  Al tătarilor stăpîn.
  
  Şi afară-n faţa lui,
  Lîngă uşa cortului,
  Stă un biet romîn legat,
  De tătari înconjurat.
  
  Cine e nenorocitul?
  Gruie-al lui Novac vestitul.
  Doi tătari îl străjuiesc,
  Alţi doi — ţeapa i-o gătesc.
  
  * * *
  Iată vin mari jupînese,
  Tătăroaice-n şiruri dese,
  
     
  Intră-n cortul cel domnesc Şi-nchinîndu-se grăiesc: 
  — Alei, hanule-nălţate, Ţie ne rugăm plecate: Fă-i lui Gruie judecata, Să-l vedem luîndu-şi plata. 
  Căci cu-a lui venire-n ţară, Foc pe noi căzu şi pară! Soţii-n luptă ne-au pierit, Şi noi toate-am văduvit! 
  Al tătarilor stăpîn Cată aspru la romîn: 
  — Gruio, ştii că nu-i iertare? Osîndit eşti la pierzare! 
  Samă dar cinstit să-mi dai: Mulţi tătari ucisu-mi-ai? Gruia nalţă fruntea sa: 
  — Hanule, măria-ta, 
  
  Sunt iertat ori nu-s iertat,
  Spune-ţi-oi adevărat:
  De cînd Nistrul am trecut,
  Multe rele ţi-am făcut.
  
  Pustiitu-ţi-am cetate,
  Şi din ţară-o jumătate!
  Mii tătari am prăpădit,
  Mii tătarce-am văduvit.
  
   �. . . . . . . . . . .�
  Ba pe suflet mă apasă
  Şi-un păcat mai vechi, de-acasă,
  Am ucis pe frate-tău,
  Cînd venise-n satul meu!
  
  Deci, dacă-s menit să pier,
  Fii bun, doar un lucru-ţi cer:
  Moarte-n legea romînească,
  Nu vreau moarte păgînească.
  
  Duhul pîn-a nu mi-l da,
  Să mă uşurez aş vrea
  De mulţimea de păcate,
  Hanule prealuminate!
  
  Lasă să mă spovedesc
  La cel popă creştinesc,
  Care cîntă din psaltire
  Colo-n vechea mînăstire!
  
  Al tătarilor stăpîn,
  Alb ca neaua de bătrîn,
  Ochii spre tătari aruncă
  Şi din grai le dă poruncă:
  
  — Să mi-l duceţi unde-a spus,La creştinul preot, sus.
  Iar nainte de-nserare,
  Să-l aduceţi la pierzare!
  
     
  * * *
  
  Şi tătarii-l însoţesc
  Spre cel popă creştinesc,
  Care din psaltire cîntă
  Colo-n mînăstirea sfîntă.
  
  Merge Gruia o bucată,
  Dar cînd se smuceşte-o dată,
  Încordîndu-se cît poate,
  Lanţurile-i cad jos toate.
  
  Cruce-şi face: “Doamne Sfînt!”
  Se repede ca un vînt.
  Ia de la tătari o bardă,
  Şi-unde-ncepe ca să-i ardă!
  
  — Vai! tătarii se jeleau Şi-ncotro vedeau, fugeau. Gruia-ndreaptă paşii lui Drept spre grajdul hanului. 
  Dă, cum intră, de-un mînzoc: 
  — Fugi din cale-mi, sărăntoc!Mîna-n coamă-i repezi, Şi-n podele-l azvîrli. 
  
  Mai spre colţul celălalt,
  Dă de-un cal frumos, înalt,
  Care soare n-a văzut,
  De cînd mă-sa l-a făcut.
  
    GRUIE-AL LUI NOVAC 183
  Gruia drept la el s-a dus, Mîna-n coama lui a pus. Nici să-l mişte nu putea, Cal ca ăla-i trebuia! 
  Îl sărută ca pe-un frate, Şi din grajd afară-l scoate, L-a-nşeuat şi l-a-nfrînat, Iute-apoi l-a-ncălecat. 
  Şi pornind în goana mare, Iată-l, cît clipeşti, răsare Colo-n uşa cortului, Chiar în faţa hanului. 
  Hanul greu din piept oftează Şi din gură cuvîntează: 
  — Alei, Gruio mult viteaz, Eşti iertat de mine azi. 
  Eşti iertat, de mi te prinzi
  Că pe Negru n-o să-l vinzi,
  Nici la turc, nici la litean,
  Că ei sunt soi rău, viclean.
  
  Ci la un romîn să-l dai,
  Că lui milă-i e de cai.
  Un romîn o să mi-l ţie
  Doar de nunţi, de stărostie.
  
  Eu l-oi mai vedea vrodată,
  La vreo nunt-apropiată;
  
     
  Sau pe cîmpuri depărtate, Noi cu voi cînd ne vom bate. 
  Şi el, poate, mi l-o da, Sau că i l-oi cumpăra, Cumpănindu-l de trei ori, Tot cu galbeni lucitori. 
  Gruia, cînd îl auzi, Rîse, şi din grai grăi: 
  — Alei, hanule bătrîn, Nu ştii că eu sunt romîn? 
  Niciodată n-o să-l vînd;
  Dar i-oi fi... un frate blînd.
  Iar de ai ca el mulţi cai,
  Şi tătari voinici de ai,
  
  Ian trimete-i cu grăbire,
  Să pornească, să se-nşire,
  Pe-acest cîmp în urma mea,
  Să m-ajungă de-or putea!
  
  Hanul face semn... Tătari,
  Sute, sar pe iuţi fugari;
  Şi pornind în şir, dau zor
  După mîndrul Negruşor.
  
  Merg nebuni, îl tot alungă,
  Aş! de unde să-l ajungă?
  Negruşor fugea, fugea...
  Tot mai mult din ochi pierea!
  
  Dar cu Negru-al său, deodată,
  Gruia, hop! se-ntoarce, iată,
  Se aruncă-n tătărime,
  Ca un vifor din nălţime.
  
  Fug tătarii iepureşte.
  Gruia după ei, şoimeşte!
  Scoate sabia, loveşte
  Şi pe toţi îi prăpădeşte.
  
  Hai apoi într-o-ntinsoare
  Vesel ca un mîndru soare,
  Din pustiul tătăresc
  Spre pămîntul romînesc.
  
   CÎNTUL IX 
  
  Voichiţa şi mama ei 
  Tot pămîntul de umblai,
  Fată-n lume nu aflai,
  La făptură mai pe plac,
  Decît Voica lui Novac.
  
  Nici vreo fată mai isteaţă!
  Se scula de dimineaţă,
  Mîneci albe sufleca,
  Pe ochi negri se spăla,
  
  Pieptăna păr de mătasă,
  Şi deretica prin casă.
  
     
  Largi odăi, pridvorul, tinda,
  Le făcea cum e oglinda.
  
  Iute-apoi, prin dumbrăvioară.
  Cu cofiţa subsuoară,
  La fîntînă ea mergea,
  Apă rece aducea.
  
  . . . . . . . .
  
  Într-o zi, de la fîntînă
  Cînd venea cu cofa-n mînă,
  Peste cîmp în jos privi
  Şi la maică-sa fugi:
  
  — Mamă, cîmpu-i înroşit,Macii parc-au înflorit!
  Pe la Paşti, se poate oare,
  Mai văzut-ai maci în floare?...
  
  Novăciţa dă să vadă
  De pe-o dîlmă din ogradă.
  Cîmpul roşu cînd îl vede,
  La Voichiţa se repede:
  
  — Alelei, Voichiţo fată, Săi, ascunde-mi-te-ndată! Aia nu-s maci înfloriţi, Ci sunt turci nelegiuiţi! 
  
  Vin, drăguţo, pentru tine, Să te ia de lîngă mine. 
  Azi nici Gruia, nici Novac, Nu-s acasă! Ce mă fac? 
  Cînd Voichiţa auzi, Cofa plină o trînti, Cercurile de-au plesnit, Doagele de i-au sărit: 
  — Turcii vin? ca să mă ia? Nu mă da, măicuţa mea! 
  — Nu, Voichiţo, nu te-oi da, Pînă capul sus mi-o sta! 
  
  Ieşi, ascunde-te-n grădină,
  Dup-o tufă de sulcină!
  Ea-n grădină mi-o zbugheşte,
  Dup-o tufă se-ndoseşte.
  
  Mama ei, făcîndu-şi cruce,
  Din şopron, hîrleţ aduce,
  Sapă sub fereastr-o groapă,
  Ş-un buştean în ea îngroapă.
  
  Groapa cum a astupat,
  Turcii-n curte-au şi intrat:
  
  — Bună vremea, Novăceasă!
  — Mulţumim... Poftiţi în casă!
  
  — N-am venit să odihnim,
  Ci-am venit ca să peţim.
  Pentru fiica dumitale
  Am făcut atîta cale.
  
  
     
  — Nu am fată s-o mărit,Că Voichiţa mi-a murit; Ici sub poale verzi de plai La fereastră o-ngropai. 
  Mirosul să bată-n casă,
  Că mi-a fost o floare-aleasă.
  Nu mă credeţi pe cuvînt?
  Hai, vedeţi al ei mormînt!
  
  Turcii, auzind, pornesc,
  La mormîntul nou privesc:
  
  — Adă săpi, hîrleţe! Vrem, Vie, moartă, s-o vedem!... 
  Cu hîrleţe dînşii sapă...
  Un buştean găsesc în groapă.
  
  — Novăceasă, ne minţişi?
  Fiica unde ţi-o pitişi?
  
  — Turcilor, v-am spus o dată,
  Mi-a murit, sărmana fată!
  Turcii n-o cred. Îi băgară
  Foc în ghete, şi-o-ncălţară.
  
  — Jupîneasă Novăciţă,
  Unde-i mîndra ta Voichiţă?
  
  — Jos, voinicilor, sub glie,
  Doarme dusă pe vecie!
  
  
  Ei mai tare se-nrăiră. Lanţ de fier în foc roşiră 
  Şi cu lanţul roşu-ncins, Mijlocul i l-au cuprins: 
  — Novăciţă, nu ascunde! Unde ţi-e copila? Unde? 
  — Credeţi, credeţi-mi cuvîntul.Mi-a-nghiţit-o, zău, pămîntul! 
  
  Turcii rău se mîniară.
  Şi cu pletele-o legară
  De pociumbul hornului,
  La dogoarea focului.
  
  Flăcările-o dogoreau,
  Iar păgînii o-ntorceau.
  O frigeau cu ne-ndurare,
  Şi-o plesneau din bice, tare:
  
  — Novăceasă, Novăceasă! Unde-i floarea ta aleasă? Ori pe fiica ta ne-o dai, Ori tu zile nu mai ai! 
  Novăciţa răspundea: 
  — Capul de mi l-aţi tăia,Hoţi, păgîni fără de milă, Nu vă dau p-a mea copilă! 
  
  . . . . . . . . . . 
  Turcii pleacă toţi şi-o lasă, Ies pe rînd la drum, din casă. 
     
  Dar un turc apoi priveşte, Şi din gură glăsuieşte: 
  — Ia staţi, turcilor, mai staţi,
  În grădină vă uitaţi!
  Nu ştiu, soarele-a lucit?
  Ori Voichiţa s-a ivit!
  
  Turcii vin, deschid portiţa, Dau cu ochii de Voichiţa: Între pomii din grădină, Dup-o tufă de sulcină. 
  Cînd îi vede, biata fată, Cade-alături, leşinată. Ei o leagă cot la cot, Din grădin-afar-o scot. 
  Într-un car o-nghesuiesc, Şi spre Dunăre-o pornesc. Mă-sa, lîngă foc gemea... Iar un turc i-a zis aşa: 
  — Ei, rămas bun, Novăceasă, Gruia unde-i? Nu-i acasă? Spune-i c-am trecut p-aici, Eu, din Ţarigrad, Dîrvici. 
  El, cu buzduganu-i greu,
  A ucis pe frate-meu.
  Eu venit-am să-i plătesc,
  Sora astăzi i-o răpesc.
  
  Dor dacă i-o fi de ea, Ţarigradu-i doar colea... Să poftească! Şi cînd vine, Tragă-n gazdă drept la mine. 
  L-oi primi eu bucuros: C-un baltag de fier tăios, Şi cu arcul încordat, Ca pe un iubit cumnat! 
   CÎNTUL X 
  
  Zîna Magdalina 
  Colo-n munţii olteneşti,
  Sus, la curţi mari Novăceşti
  Multă jale-i şi oftare,
  Moş Novac odihnă n-are.
  
  Căci la vatra lui sosind,
  Soaţa şi-o găsi gemînd,
  Prinsă-n vatra focului,
  De pociumbul1 hornului,
  
  Cu băşici pe trup de-arsură
  Şi cu sufletul la gură.
  Iar pe drăgălaşa-i fată,
  Roabă de păgîni luată.
  
       1 Pociumb: stîlp. 
     
  Gruia tot intra, ieşea, Pace nici el nu-şi găsea. Iată-mi-l oprit în prag: 
  — Mamă scumpă!... tată drag!
  Nu mai pot să stau... iertaţi, Voie de plecat să-mi daţi! 
  — Unde să pleci, fătul meu?Îl întreabă taică-său. 
  Dor ţi-e iarăşi de-nsurat? Gruia scoase un oftat: 
  — Nu mi-e, tată, să mă-nsor, Azi de Ţarigrad mi-e dor! 
  
  Alelei, Dîrvici păgîne,
  Alelei, fecior de cîine!
  Pe Voichiţa ne-ai furat,
  Şi te crezi acum scăpat?
  
  Am să plec... şi nu voi sta,
  Piept cu tine pîn’ n-oi da,
  Pînă n-oi aduce acasă
  Pe a mamei floare-aleasă!
  
  — Of! măicuţa lui grăi, Dragul mamei, bine-ar fi! Pe Voichiţa, cum n-aş vrea S-o aduci la vatra mea? 
  Dar mă tem... că tu-i pleca, Ţarigradu-i colinda. 
  Turcii au să mi te vadă, Peste tine-or da grămadă. 
  Nu mi-ajunge, nu ţi-e milă, C-am pierdut-o pe copilă? Să te pierd, amar de mine, Să te pierd, vrei, şi pe tine? 
  — Ba să-l laşi, să nu-i duci frică!Se grăbi Novac să zică.
  Fiul nostru-i om azi, dragă,
  Bate turci... o oaste-ntreagă!
  
  Du-te!... numai nu uita, Gruio, sfatul ce ţi-oi da: Ţarigradul, ştii, că-i mare, Crîşme o mulţime are. 
  Poţi să tragi la care vrei, Cu măsură doar să bei! Că dacă te-i îmbăta, Turcii cobză te-or lega. 
  Ţi-or veni de hac pe loc. Turta, ei de mult ţi-o coc! Pleacă, drum bun, dragul meu, Numai... treaz să fii mereu! 
  . . . . . . . . . . 
  Gruia-şi scoate-ndat-afară Calul scump din grajd, la scară 
     
  Îl ţesală să lucească,
  Frîu îi pune, şea domnească.
  
  Sabie la brîu şi-agaţă,
  Suliţa din cui şi-o-nhaţă.
  Bun rămas îşi ia, cu jale,
  De la deal şi de la vale,
  
  De la casa-mbelşugată,
  De la mamă, de la tată.
  Şi pe calu-i mîndru sare.
  Calul pleacă-n goană mare.
  
  Îl strîngea dintr-un dîrlog
  Şi sărea cîte-un pîrlog;
  L-atingea doar din călcîie.
  Şi sărea... cîte-o moşie.
  
  * * *
  Colo lîng-al mării vad,
  Mai încoa’ de Ţarigrad,
  Sus, pe ţărmul înflorit,
  Măr frumos a răsărit.
  
  Mărul vîrfu-n cer şi-l are,
  Poalele pe-ntinsa mare.
  Cine stă-n măr sus? E zîna,
  Dalba zînă Magdalina.
  
  Stă pe patu-i poleit,
  Coase c-un fir aurit.
  
  Şi-o bat gînduri înfocate:
  Cum s-ar mărita, măi frate?
  
  Marea glas a ridicat,
  Zicînd: — Mărule rotat!
  Saltă-ţi poale verzi şi grele,
  Să-mi văd marginile mele.
  
  Că de cînd tu ai crescut,
  Margini nu mi-am mai văzut.
  Iar de nu vrei, eu — c-un val —
  Răsturna-te-oi de pe mal!
  
  Mărul a răspuns: — O, mare!
  Ce te ţii aşa de mare?
  Nu-i pe voia ta şi-a mea,
  Ci cum Ăl din ceruri vrea.
  
  Dac-o vrea el, unda ta
  Pîn’ diseară va seca,
  Mică tu vei rămînea,
  De-o să plîngi cînd te-i vedea.
  
  De necaz, cînd auzi,
  Marea prinse-a clocoti;
  Şi-nspre mărul de pe mal
  Repezea val după val.
  
  Valurile mării sapă
  Şi-l rostogolesc în apă.
  Iar cu mărul, — bat-o vina —
  Se rostogoli şi zîna.
  
    
  196
  De pe patu-i dus de valuri Ţipete dădea-nspre maluri: 
  — Cine poate să mă scoată?...Lui închin viaţa-mi toată! 
  A venit un ciobănel,
  Cu căciula lui de miel, —
  Mic, nici zece ani n-avea,
  Şi-a fugit, căci... se temea.
  
  Zîna strigă iar din apă:
  
  — Cine vine şi mă scapă?Soţ iubit el o să-mi fie, Eu voi fi a lui soţie! 
  Nici un om n-o auzea,
  Decît Gruia, ce trecea
  Pe-acolo cu Negruşor,
  Către Ţarigrad, în zbor.
  
  Se opreşte lîngă mare,
  Jos de pe fugaru-i sare,
  Şi spre zîn-aleargă: — Stai!
  Iacă viu... să nu te dai!
  
  Sabia din teacă-şi scoate,
  De genunchiul stîng o bate;
  De trei coţi ea se lăţeşte,
  De opt stînjeni se lungeşte.
  
  Peste mare-o pune-n lat,
  Prinsă de al zînei pat.
  
  Ca pe-o punte, voiniceşte,
  El pe sabie păşeşte.
  
  Lîngă zîna-nspăimîntată
  Îşi opreşte paşii, iată!
  Suliţa grăbit i-o-ntinde;
  Ea de suliţă se prinde.
  
  Şi săltîndu-se voinică,
  Sus din valuri se ridică.
  El în braţe o luă
  Şi spre ţărm cu ea plecă.
  
  * * *
  
  Zîna, cînd pe mal fu scoasă,
  La voinic privi duioasă;
  Capul şi l-a scuturat,
  Părul valuri i-a picat
  
  Valuri de-aur luminos,
  Peste umeri, pînă jos.
  
  — Tinere, noroc să ai! Sunt stăpîna ăstui plai. 
  Străbătuşi cam multă cale; Vino! mai colea-ntr-o vale Îţi va dărui hodină Cuibuşorul meu de zînă. 
  . . . . . . . . . 
  Zîna bine nu sfîrşi, Din pădure s-auzi 
     
  Glas ce munţi cutremura Şi copacii clătina. 
  Gruia-ntreabă: — Cine oare Chioteşte-aşa de tare, Că de chiotele lui Pică frunza codrului? 
  — Valeu!... Magdalina zice,
  Haide, să plecăm, voinice!
  E buzatul de arap,
  Fi-i-ar strigătul de cap!
  
  Un arap în pielea goală —
  Piele neagră, parcă-i smoală —
  Nalt, cum nu sunt mulţi voinici,
  L-am mai auzit p-aici.
  
  Of! ba ieri l-am şi văzut!
  Să mă strîngă-n braţe-a vrut.
  Am scăpat abia doar sus,
  În cel măr de-un val răpus.
  
  Să ne-ascundem! că de vine,
  N-are să ne fie bine.
  Ştii cum e? Te-nfiorezi,
  Tremuri, numai cînd îl vezi!
  
  — Aş! răspunse Gruia. Zău?Ia stăi, vreau să-l văd şi eu! N-avea teamă... lasă-l, vie, Că-l învăţ eu omenie! 
  Vorba Gruia nu sfîrşeşte, Iat-arapul şi soseşte: 
  — Hei! din grai el a tunat Ca un nor întunecat. 
  Cine eşti tu, măi lichea,
  De vorbeşti cu mîndra mea,
  După care pic de dor
  Şi cu care-o să mă-nsor?
  
  Zîna, ca o turturea,
  Cînd e uliul lîngă ea,
  Tremură, văzînd arapul.
  Iar romînu-nalţă capul:
  
  — Gruia sunt... al lui Novac!
  
  — Ha-ha! tu eşti? pui de drac!Te cunosc de mult din nume
  Cam de mult te cat prin lume!
  
  — Bre! dar pentru ce, păgîne?
  
  — Ca să ne luptăm, romîne!Haide! să se vadă azi,
  Din noi, care-i mai viteaz?!
  
  
  Şi cu spada ridicată, A sărit la Gruia-ndată; Arăpilă da cu sete, Gruişor, mai pe-ndelete. 
  La-nceput, cu spada sa, Gruia, doar se apăra, 
    
  200
  Ca jucîndu-se, alene, Dar deodată... olio, nene! 
  Cînd el sare la buzat Una zdravănă i-a dat; Şi de-ajuns fu lovitura, Capul i s-a dus de-a dura. 
  . . . . . . . . . . 
  Mort pe-arap cînd îl văzu, Zînei inima-i crescu: 
  — Mîndrule picat din soare,Cum să-ţi mulţumesc eu oare? 
  După ce m-ai scos la mal
  De sub ucigaşul val,
  Uite, mă scăpaşi acuma
  Şi de-arapul slut ca ciuma!
  
  Plimbă-ţi ochii peste plai,
  Prin poiene... Vezi ce rai?
  Jos prin iarbă mii de flori,
  Sus pe crengi — privighetori.
  
  Stăi, rămîi aci cu mine,
  Să trăiesc doar pentru tine,
  Soţ iubit să-mi fii tu mie,
  Iară eu să-ţi fiu soţie!
  
  El grăi: — Frumoasa mea,
  Să rămîn, ce mult aş vrea!
  
  201
  Dar eu vreme n-am de stat,
  Trebuie de drum să-mi cat.
  
  Un păgîn nelegiuit,
  Surioara mi-a răpit.
  Merg să-l tai, să-l dau la cîini,
  Sora-mi să i-o scot din mîini.
  
  Negruşorule zglobiu,
  Ce mă chemi... nu vezi că viu?
  Şi sărind pe Negruşor,
  A pornit ca vîntu-n zbor.
  
  Ea, cînd l-a văzut plecat,
  Rîu de lacrămi a vărsat.
  
  — Gruio, Gruio! te-nduraşi? Nu-ţi fu milă să mă laşi? 
  Ah, striga nemîngîiată,
  Să mai dai p-aici vrodată.
  Să te simt eu... şi-i vedea
  Ce pot în mînia mea!
  . . . . . . . . . . .
  
  Gruia însă: “Hi, şoiman!”
  Cu fugaru-i năzdrăvan
  Ajunsese, din desiş,
  Colo-n cîmp la luminiş.
  
  Despicînd în lat cîmpia,
  S-a tot dus, ca vijelia.
  Iar colea, cînd se-nnopta
  El în Ţarigrad intra.
  
    
  202
   CÎNTUL XI 
  
  Beţie 
  Cînd ajunge la intrare, Colo-n Ţarigradul mare, Calul pasu-şi domoleşte Şi mereu se poticneşte. 
  Fiul lui Novac se-ncruntă: 
  — Hi, la drum! din grai l-înfruntă.
  Hi, mai iute, nu agale,
  Că ne-apucă noaptea-n cale!
  
  Ce te poticneşti mereu?
  Au ţi-e greu trupşorul meu?
  Sau potcoavele te trag
  Spre pămînt, şoimane drag?
  
  — Nu, Gruiţă voinicele, Nu potcoavele-mi sunt grele, Nici trupşoru-ţi nu mi-e greu, Ci mi-e greu năravul tău. 
  
  Că-n oraş dacă pătrunzi Crîşma, dragul meu, o-nfunzi; Şi la gard pe mine-afar’ Tu mă laşi legat de-un par 
  Ca să-mi rod zăbalele Şi să-mi beau doar balele. 
  203
  Fîn îmi dai nuielele,
  Iar grăunţe, stelele!...
  
  Şi-apoi nu mi-e doar de mine,
  Ci mi-e, Gruio, şi de tine;
  Că, pornit pe băutură,
  Nu prea ştii să ţii măsură.
  
  Turcii-s viţă blestemată,
  Ai s-o paţi, mă tem, odată!
  
  — Hi, şoimane! hi, mai tare,C-o să ai azi de mîncare. 
  Şi-adăpat vei fi la vreme.
  Iar de mine... nu te teme.
  Ştiu eu seama turcilor,
  Că doar eu sunt popa lor!
  
  Calul, pricepînd cuvîntul,
  Se porneşte iar, ca vîntul;
  Uliţi cîte două sare,
  Pînă dă-n piaţa mare.
  
  Acolo, din lungu-i zbor,
  Trage-al lui Novac fecior,
  Cu-al său şoim să s-odihnească
  Drept la crîşma-mpărătească.
  
  Strigă tare din portiţă:
  
  — Hei, Mariţă crîşmăriţă,Grajd, pentr-un fugar bun, ai? 
  — Am grajd, pentru zece cai! 
  
    
  204
  El descalecă grăbit: 
  — Iată! Negrul mi-e trudit. Duceţi-l la iesle,-argaţi, Bine grija să-i purtaţi! 
  Dar în beci, Mariţo, vin Ai pentr-un voinic străin? 
  — He, vin bun avem aici Pentru nu ştiu cîţi voinici! 
  Gruia intră ca şi-acasă, Şi cu pumnul bate-n masă: 
  — Vin de care bea-mpăratul!Nu de care bea tot satul! 
  
  Dă-mi să beau cît oi putea,
  Să-ţi dau galbeni cîţi îi vrea!
  Crîşmăriţa, ca zvîrluga,
  La butoaie jos dă fuga.
  
  Urcă sus din nou pe scară,
  Vin cu vadra plină-i cară,
  Nu de care bea tot satul,
  Vin de care bea-mpăratul!
  
  Gruia vadra apuca,
  Toată pe gîtlej o da,
  Iar pe una cum o bea,
  După alta trimetea.
  
  Pîn’ la ziuă petrecu,
  Buţi de vin vro trei bău.
  
  205
  A mîncat şi-o juncă grasă,
  Făr-a pune-un ban pe masă.
  
  Cînd se lumina de zi,
  La Mariţa el privi,
  Şi-i făcu semn din sprînceană:
  
  — Vino-ncoace, mîndruleană. 
  Ah, Mariţă crîşmăriţă! Eşti nevastă, ori fetiţă? Crîşmăriţa-mbujorată: 
  — Nici nevastă nu-s, nici fată! 
  Sunt, cum vezi, o mîndră floare, Mulţi voinici bag la-nchisoare. 
  — Nu mi-e teamă de-nchisoare! Dragă ce mi-eşti, mîndră floare! 
  Nu ştii unde stă p-aici Marele viteaz, Dîrvici? Ea din ochi l-a măsurat: 
  — De Dîrvici m-ai întrebat? 
  E-he-hei! Dîrvici, bogatul,
  În palat stă cu-mpăratul.
  E mai mare peste oşti.
  Da’ de ce-ntrebi? îl cunoşti?
  
  — Îl cunosc, n-ar mai trăi!
  Pentru el venii aci...
  Azi cu dînsul, în palat,
  Piept la piept o să mă bat.
  
  
    
  206
  Mai întîi cu el spurcatul, Şi la urmă... cu-mpăratul! Pe-amîndoi, cu-această spadă, Jos am să-i aştern grămadă! 
  Dar mi-e sete, draga mea... Pîn’ să plec la luptă grea, Ia mai adă ici pe masă Înc-o vadră plină, rasă! 
  . . . . . . . . 
  Crîşmăriţa, o clipită, Locului stătu-mpietrită. Apoi vin scoţîndu-i iară, O zbughi, furiş, afară. 
  Albă rochie-mbrăcă, Pantofi galbeni încălţă, Dete fuga la-mpărat. Împăratu-a cuvîntat: 
  — Ei, Mariţo, ce-ntîmplare
  Mi te-aduce-n faţă-mi oare?
  Că e anul şi mai bine,
  De cînd n-ai dat pe la mine.
  
  Vinul poate l-ai sfîrşit, Ori cu galbeni mi-ai venit? 
  — Ba nici vinul nu sfîrşii, Nici cu galbeni nu venii. 
  
    GRUIE-AL LUI NOVAC 207
  Să mă plîng viu, împărate...
  Mi-a picat cam pe-nserate,
  Ieri, un oaspe oltenesc,
  C-un cal negru tătăresc.
  
  Noaptea-ntreag-a chefuit,
  Trei buţi pline mi-a golit,
  A mîncat şi-o juncă grasă,
  Nu mi-a pus un ban pe masă!
  
  Ştii cum bea la vin drumarul1?
  Nu ca lumea, cu paharul;
  Vadra plină-o ridica,
  Toată pe gîtlej o da!
  
  Şi pe una cum o bea,
  Altă vadră poruncea:
  Vin de care bea-mpăratul,
  Nu de care bea tot satul!
  
  Iar în zori, cam afumat:
  
  — Hei, Mariţo, m-a-ntrebat,
  Nu ştii unde stă p-aici,
  Marele viteaz Dîrvici?
  
  — A! zic eu — Dîrvici, bogatul?
  În palat stă cu-mpăratul!
  E mai mare peste oşti.
  Da’ de ce-ntrebi? îl cunoşti?
  
  
       1 Drumar pentru drumeţ. 
    
  208
  — Îl cunosc, n-ar mai trăi!
  Pentru el venii aci.
  Azi cu dînsul, în palat,
  Piept la piept am să mă bat.
  
  Mai întîi cu el, spurcatul, Şi la urmă... cu-mpăratul! P-amîndoi, cu-această spadă, Jos am să-i aştern grămadă! 
  Împăratul, speriat, La Mariţa s-a uitat: 
  — Crîşmăriţo! ia să-mi spui,Ce fel e făptura lui? 
  — Nu e nalt şi nici prea mic, Cum e omul mai voinic; Nu-i subţire, nici prea gros, Cum e omul mai frumos. 
  
  Ochii lui sunt două mure De pe coastă, din pădure, Coapte-n umbră la răcoare, Fără să le-atingă soare. 
  Pieliţa obrazului, Parcă-i spuma laptelui, Pe din sus de buzişoare, Are negre mustăcioare. 
  Iar la cuşm-o piatră rară, Ce plăteşte-o-ntreagă ţară. 
    GRUIE-AL LUI NOVAC 209
  Nu prea spune verzi-uscate, Dar cu ochii te străbate. 
  Încruntat e la sprîncene, Şi se uită pe sub gene, De mi te-ai cutremura, Doamne, şi măria-ta! 
  . . . . . . . . 
  — Alelei, Mariţo fată,Ştii ce? Nu sta! Pleacă-ndată! Pune-i vin mereu pe masă, Şi să-i spui că nu-s acasă. 
  Că-n palat aici de vine, S-a sfîrşit de azi cu mine! Ăla este-un mare drac, Este Gruie-al lui Novac! 
  Ciorile să-l fi mîncat, Că de cînd s-a apucat, Alte celea n-a lucrat, Decît ţara mi-a prădat. 
  Du-te, dă-i mîncări — nu-ţi pese! Cît de multe, cît de-alese; Şi cu vadra dă-i mereu Vin din care beau doar eu. 
  Toată vadra, galbenul, Toată cupa, talerul. 
    
  210
  De bani nici nu-i pomeni, Că eu toate le-oi plăti! 
  Şi dacă-l vei îmbăta, Ca să-l poat-ai mei lega, Fapta-ţi nu va fi-n zadar, Ai să capeţi mare dar! 
  . . . . . . . . 
  Ea spre casă se repede. Gruia,-n crîşmă, cum o vede: 
  — Unde-ai fost, căţea şireată?
  — În vecini, la o surată. 
  — Şezi acasă, dracului, Nu-mbla prin vecini, hai-hui! Galbeni mulţi apoi a scos, Şi i-a risipit pe jos: 
  — Na! culege cîţi îi vrea,Şi mai adă vin, colea! Ea-i culege toţi, călduţi, Hai pe urmă-n beci la buţi. 
  
  Vin din nou cu vadra-i cară, Gruia bea... mai cere iară, Pînă cînd odaia toată Se-nvîrtea cu dînsul roată. 
  Capu-atunci pe mas-a pus, Şi-adormi voinicul, dus. 
  Crîşmăriţa-nviorată, Pe fereastr-afară cată. 
  Face semn la turci: — Hei, iute! Înarmaţi, ei vin mii, sute. Ca o turmă s-adunară, Nu-ncăpeau, de mulţi, pe-afară. 
  Nici în crîşmă nu-ncăpeau, Stau şi la romîn priveau. Dar un vînt zbîrleşte-un pic Părul mîndrului voinic. 
  Turcii, vai! în spaima lor, Cum o iau toţi la picior! În sfîrşit, se-mbărbătară Şi-au intrat în crîşmă iară. 
  Dar să lege pe romîn, Nu-ndrăznea nici un păgîn. Cînd deodat-un turc se-ndeasă Printre ei, cu grabă-n casă: 
  — Turcilor! da ce mai staţi Şi pe Gruia nu-l legaţi? El e mort acum de beat, Cum e mai bun de legat! 
  Haideţi! că de se trezeşte, Azi pe toţi ne prăpădeşte! Turcii tot se mai codeau, Ca să-l lege nu-ndrăzneau. 
    
  212
  Un bătrîn atuncea vine: 
  — Daţi frînghiile la mine!Mie zilele de-mi curmă, Nu-i vreo pagubă la urmă. 
  Că eu traiul mi-am trăit,
  Şi copiii mi-am rostuit.
  Funiile i le-au dat,
  El pe Gruia l-a legat:
  
  Cu trei funii de fuior,
  Cît un fluier de picior;
  C-o frînghie de mătasă,
  Cît un braţ voinic de groasă.
  
  După ce-l legă păgînul,
  Se trezi din somn romînul.
  A căscat, s-a-ntins — de foc —
  Şi-atunci... funiile... poc!
  
  Cele din fuior făcute,
  Ruptu-s-au tustrele iute.
  Dar frînghia de mătase,
  Tot întreagă mai rămase!
  
  Şi legat aşa butuc,
  Iute la-mpărat îl duc.
  Împăratului slăvit,
  Faţa i s-a-nveselit:
  
  — Alelei, drăcească viţă,Alei, pui de Novăciţă! 
  Spune drept, viteji ostaşi
  Cîţi pîn-astăzi îmi tăiaşi?
  
  Gruia mîndru se uita,
  Şi-a răspuns: — Măria-ta!
  N-ai în barb-atîţia peri,
  Cîţi turci ţi-am tăiat, pîn’ ieri.
  
  De mă ţine Dumnezeu,
  Voi tăia şi capul tău!
  Împăratul rîse tare:
  
  — Ha-ha-ha! te cred, tîlhare!
  Cred eu că mi l-ai tăia,
  Dar te am în mîna mea!
  Şi ştii tu, măi Gruişor,
  Ce-o să-ţi fac? O să te-nsor!
  
  Şi mai ştii, mai ştii, soţie
  Cine-am hotărît să-ţi fie?
  Inima stejarului
  De pe muchea dealului...
  
  Corbii cei croncănitori
  Au să-ţi fie peţitori;
  Ciorile să-ţi fie nune,
  Vulturii să te cunune...
  
  Iară pîn’ la cununie:
  Măi oşteni! plecaţi — vreo mie —
  Duceţi-l de mi-l păziţi
  Colo-n casa care-o ştiţi!
  
    
  214
  . . . . . . . 
  Şi pe Gruia l-au luat,
  Dusu-l-au de la palat
  Colo lîngă ţărmul mării,
  Unde zac cei daţi pierzării.
  
  Numa-n fiare l-au vîrît,
  De la glezne pîn’ la gît.
  Şi-l trîntiră la-nchisoare
  Ca să nu mai vadă soare.
  
   CÎNTUL XII 
  
  Lupta 
  Novăceasa şi Novac,
  Noaptea n-au somn în conac,
  Ziua n-au astîmpărare,
  Intră, ies, tot cată-n zare:
  
  Doară şi-o vedea viind
  Fiul aşteptat cu jind.
  Geaba! Drumurile-s pline,
  Numai Gruie-al lor nu vine.
  
  Ei un corb la cas-aveau,
  Printre păsări îl ţineau,
  L-au crescut de mititel;
  Corbul cam vorbea niţel.
  
  Şi văzîndu-l din ceardac, Într-o zi-i grăi Novac: 
  — Alei, corbe,nu mai pot! Pleacă, zboară peste tot. 
  Lumea ocoleşte-o-n zbor,
  Adă-mi veste de fecior,
  Că de-un an eu nu mai ştiu:
  Gruişor al meu e viu?
  
  Ori în ţeapă-i tras de turci?
  Ori e spînzurat în furci?
  Ori în rîu s-o fi-necat,
  Şi pe prund zace-aruncat?
  
  Corbul, focu-i pricepîndu-l,
  A pornit în zbor, ca gîndul.
  Şapte ţări a colindat,
  Dar de Gruia tot n-a dat.
  
  Cînd sosi-ntr-a opta ţară,
  Aripile-i se muiară.
  Pe o streaşină se-opri
  Şi-ncepu a croncani.
  
  Gruişor, de la răcoare,
  Dintre ziduri de-nchisoare,
  Auzindu-l, s-a-ntristat,
  Fuga la fereastr-a dat.
  
  — Căci n-am arc, măi pui de corb, Zilele să ţi le sorb! 
     
  Ce tot stai şi-mi croncăneşti?
  Carne de creştin doreşti?
  
  Vrei să-mbuci din ochii mei?
  Faţa să mi-o strici tu vrei?
  Auzişi că-s de pierit?
  Să te saturi ai venit?
  
  De pe streaşină de casă,
  Corbul jos la geam se lasă;
  Cînd pe Gruia l-a văzut,
  Doamne, bine i-a părut!
  
  — Ba eu n-am venit în zbor,
  Să-ţi stric faţa, Gruişor;
  Nu trecui atîtea văi,
  Să mănînc din ochii tăi!
  
  Viu trimes de taică-tău, Ca să cat pe Gruie-al său; Şi de maică-ta mînat, Eu venit-am să te cat! 
  Că de-un an ei nu mai ştiu De eşti mort sau de eşti viu. 
  — Alei, corbe, dragul meu, Să-ţi ajute Dumnezeu! 
  De-ai făcut cuiva vrun bine,
  Fă acuma şi cu mine!
  Că de-aici dac-oi scăpa,
  Carne de păgîn ţi-oi da:
  
  Pe o mie să te-aşezi,
  Din optzeci să ospătezi!
  Şi ţi-oi da, ţi-oi da să bei
  Sînge de păgîn cît vrei.
  
  Zboară pîn’ la prăvălie,
  Adă-mi pană şi hîrtie!
  Corbul, hai, la o dugheană,
  I-a adus hîrtie, pană.
  
  Cu-a lui mînă, alba foaie,
  Gruia pe genunchi o-ndoaie;
  Scrie carte, la mijloc
  Numai flacără de foc,
  
  Iar în patru colţurele,
  Numai lacrăme de jele.
  Cartea iute-a-mpăturat-o.
  Corbului în cioc i-a dat-o:
  
  — Na, să duci în ţara mea,Tatii, astă cărticea!
  Corbul cu hîrtia-n cioc
  Se-nălţă-n văzduh pe loc.
  
  S-a tot dus într-o-ntinsoare, Fluturînd din aripioare. Prin văzduh el se vedea, Întîi cît o turturea. 
  Apoi cît o rîndunică, Apoi cît albina mică. 
     
  Iar într-un tîrziu pieri, Depărtarea l-înghiţi. 
  Moş Novac şedea la masă Şi cina-n pridvor acasă. Cînd deodată... corbul vine Şi-o scrisoare-n cioc el ţine: 
  — Na, de la fecior, Novace! Moşul repede-o desface: 
  — Tată dragă, lasă toate, Vino-n grabă şi mă scoate. 
  
  Că pe mine m-au vîrît Turcii-n fiare pînă-n gît. Şi funarii împletesc — Ştreangul, taică, mi-l gătesc. 
  Şi bărdaşii tot lucrează, Furcile, vai mi-le-aşează. Mîine, pe la prînzul mare, Mă vor duce la pierzare! 
  Vino, că, de zăboveşti, Mort în furci tu mă găseşti! Cartea cînd Novac ceti, Cina nu-i mai trebui. 
  Inima-n piept i s-a strîns, Ca un prunc micuţ a plîns, Face-apoi o sfîntă cruce, Şi la cai în grajd se duce. 
  Scoate-şi roibul minunat,
  În mătăsuri îmbrăcat.
  Ca şi roibii-mpărăteşti,
  Din străbunele poveşti.
  
  Jos îl lasă lîngă scară,
  Intră repede-n cămară:
  Îşi îndeasă, dintr-o ladă,
  Galbeni în chimir, grămadă.
  
  Peste portul novăcesc,
  Ia veşmînt călugăresc;
  Iar pe sub veşmînt, măi frate,
  Două săbioare late:
  
  Una, ca s-o aibă el,
  Alta, pentru feciorel.
  Şi sărind pe roib călare,
  Pleacă, piere-n depărtare.
  
  Spre amiazi, a doua zi,
  Cînd în Ţarigrad sosi,
  Merse — aţă — la-mpărat.
  Împăratul sta la sfat.
  
  Chibzuia cu sfetnici mari,
  Cu hatmani, cu ghinărari.
  Şi cînd de Novac dădu,
  Se sculă, ochi mari făcu:
  
  — Măi potcap călugăresc,Barbă de păr lung, oiesc! 
    
  220
  Spune, ce păs te-a adus Azi aci la mine sus? 
  — Înălţate! s-a zvonit Că aveţi un osîndit, Şi că azi în prînzul mare O să-l duceţi la pierzare. 
  Nu l-aţi face vînzător?
  Eu aş fi cumpărător.
  Mi s-a spus că-i tinerel,
  Galbeni mulţi v-aş da pe el.
  
  C-am ajuns, vai, la slăbie,
  Nu am cine să mă ţie!
  Şi fiind de legea mea,
  Să-l dedau la carte-aş vrea.
  
  Aş dori să scot din el
  Frăţior diaconel;
  Dacă n-o avea cap greu,
  Să rămînă-n locul meu!
  
  Împăratul se răsti:
  
  — Fugi, călugăre, de-aci!
  Ce să fac cu banii tăi,
  Cînd îmi sunt prea mulţi şi-ai mei?
  
  Robul nu ţi l-aş lăsa, Lumea toată de mi-i da! Nu e vrednic de scăpare, Ci e vrednic de pierzare! 
  221
  Vezi ce mulţi ne-am adunat?
  Pentru dînsul stau la sfat:
  Cum să-l pierdem pîn’ diseară
  Cu o moarte mai amară?
  
  Că-i un mare pui de drac,
  Este Gruie-al lui Novac;
  Hoţ, ca şi bătrînu-i tată,
  Bată-l Cel din cer să-l bată!
  
  Gruia — poate-l ştii din nume!
  Care, de cînd e pe lume,
  Alte celea n-a lucrat,
  Decît ţara mi-a prădat!
  
  Moşul dă un pas nainte
  Şi se roagă mai fierbinte:
  
  — Dacă nu-l faci vînzător, Fii atuncea-ndurător! 
  Eu sunt popă creştinesc, Lasă-mă să-l spovedesc, Că-i păcat, păcat, stăpîne, Ca să moară ca un cîine! 
  — Ba să moară ca un cîine!Asta-i vrerea mea, bătrîne! Şi-acum pleacă, nu mai sta! Dacă ţii la viaţa ta. 
  
  Din palat Novac coboară, Înspre temniţă el zboară; 
    
  222
  Dar un turc adus de spate Sare grabnic: — Împărate! 
  Şi voi sfetnici! vă-nşelarăţi! Rău făcut-aţi de-l lăsarăţi! Cum? n-aţi priceput nimic? Nu-i călugăr! ci voinic!... 
  Hainele-s călugăreşti, Vorbele-i sunt novăceşti! Împăratul, mînios, Strigă pe fereastră jos: 
  — Turcilor! tăiaţi-i drumul! Turcii dau zor, cu duiumul. Cînd în urma sa-i zăreşte, Locului Novac se-opreşte. 
  Din chimir cusut cu flori, Zvîrle pumni de gălbiori. 
  — Ha! păgînii glăsuiau,Şi pe galbeni toţi cădeau. 
  
  Pîn’ să-i strîngă, el fugi, Şi la temniţă sosi. Dete-n poartă cu piciorul, Porţii i-a sărit zăvorul. 
  Dă cu pumnu-n zid o dată, Închisoarea crapă toată. Leapădă veşmînt popesc Şi potcap călugăresc. 
  223
  Intră-n beciu-ntunecat, Unde Gruia sta legat: 
  — Vezi ce paţi, copilul meu, Dacă faci de capul tău? 
  Şi l-a scos din fiare: — Ţine,
  Spada asta-i pentru tine!
  Uite ce de turci, măi Gruie,
  Vin cu zor, să ne răpuie!
  
  Înainte, cît zăreşti,
  Numai capete turceşti.
  Haide, să-i culcăm pe spate!..
  Marginile tu le bate.
  
  Că de cînd eşti în robie,
  Mai pierdut-ai din tărie.
  Eu să bat mijloacele,
  Că le ştiu soroacele!
  
  Vezi — din cîţi au spadă-n mînă —
  Viu un turc să nu rămînă!
  Care-mi scapă teafăr mie,
  Nu cumva să-ţi scape ţie!
  
  Ş-unde sar pe turci o dată...
  Valeu! Maică Preacurată!
  Doar cu coatele-i loveau,
  Uliţi printre ei făceau.
  
  P-unde Gruia străbătea,
  Ştiţi turcimea cum cădea?
  
    
  224
  Cum cad toamna la pămînt
  Frunzele, cînd bate vînt.
  
  Iar pe unde dă Novac,
  Turcii ştiţi pe jos cum zac?
  Ca şi iarba cea-nflorită,
  De-un cosaş cînd e cosită.
  
  Şi nici iarbă, şi nici grîu,
  Numai sînge pînă-n brîu.
  Dup-un ceas şi jumătate,
  N-au cu cine se mai bate!
  
  * * *
  Ei stătură faţă-n faţă,
  Plini de dor s-au strîns în braţă...
  
  — Gruio, dragul meu! p-aici,
  N-ai dat ochi şi cu Dîrvici?
  
  — Hei, ba cum nu, scumpe tată?
  Olio! sabia cea lată,
  Cînd ai şti cum şi-o-nvîrtea
  Tot pe lîngă fruntea mea!
  
  Dar deodată, jos grămadă Îl culcai cu-această spadă. 
  — Na! strigatu-i-am, lovindu-l.Cîine! ţi-a venit azi rîndul!... 
  
  Sora ce-mi luaşi hoţeşte, Voica, unde-i? Mai trăieşte? 
  El de sabie străpuns, Dîndu-şi sufletu,-a răspuns: 
  — Sora-ţi nu mi-a fost soţie, Dunărea mi-e mărturie! Cînd la Dunăre-am sosit, Voica-n valuri a sărit: 
  “Decît roabă cu ruşine
  Turcilor păgîni, mai bine
  În adîncu-acestui rîu,
  Hrana peştilor să fiu!”
  
  Astfel zise, cînd sări
  Şi sub valuri ea pieri...
  Gruia şi Novac oftară,
  Din ochi lacrămi le picară.
  
  Mult au stat aşa, oftînd,
  Cu-al Voichiţei chip în gînd.
  Pîn-odat-un nechezat
  Ca din vis i-a deşteptat.
  
  Sar, se-ntorc, şi-n faţa lor
  Ce zăresc? pe Negruşor!
  C-o şea toată mărgărint.
  Scări de aur, frîu de-argint!
  
  Gruia pe spinare-l bate:
  
  — A, fugarule fîrtate, De cînd nu ne-am mai văzut, Tu pe unde-ai petrecut! 
    
  226
  — La Dîrvici, stăpîne-acasă,Lui vîndut de crîşmăreasă! Pînă azi, cînd pe Dîrvici L-adusei la moarte-aici. 
  Gruio! ce noroc pe mine, Ca să dau aici de tine! După Negru, cît colea, Roibul lui Novac venea. 
  . . . . . . . . . 
  Şi sărind în şea pe cai, Amîndoi vitejii, hai, Dintre ziduri păgîneşti, Iar, spre munţii romîneşti! 
   CÎNTUL XIII 
  
  Răzbunarea Magdalinei 
  Merg voinicii cale bună,
  Cînd pe soare, cînd pe lună,
  Cînd pe deal şi cînd pe şes,
  Pînă dau de codrul des.
  
  Dar prin codrul mohorît
  Lui Novac îi e urît,
  Stă, se uită la fecior:
  
  — Dragul tatii Gruişor!
    GRUIE-AL LUI NOVAC 227
  Ia să-mi cînţi un cîntecel,
  Codrii să-i străbat cu el.
  Gruia zice: — Nu pot, tată,
  Iertător fii astă dată!
  
  Pe cîntat eu de m-oi pune,
  Codrul verde-o să răsune,
  Paltinii s-or legăna,
  Frunzele s-or scutura.
  
  Şi-apoi, ştii tu ori nu ştii,
  Că de-acasă cînd venii,
  Prin ăst codru tăinuit
  Mîndră zînă-am întîlnit?
  
  Ştii că zîna Magdalina,
  Mă-ndrăgise, bat-o vina,
  Şi cu lacrămi m-a rugat
  Să rămîn, să-i fiu bărbat?
  
  Dar eu nu vrui! m-am tot dus...
  Ea,-n necaz, gînd rău mi-a pus.
  Glasu-mi cînd va auzi,
  O să ştie că-s pe-aci.
  
  Alerga-va după mine...
  N-am să scap, mă tem, cu bine!
  
  — Cîntă, Gruie! Ce-o urma; Toate eu le-oi descurca! 
  Gruia-ncepe să doinească, Iară codrul să vuiască. 
    
  228
  Paltinii se legănau, Frunzele pe jos picau. 
  Şi frunzişul cum cădea, Umbra-n codru se rărea. Zîna sub un ulm dormea, Soarele o dogorea. 
  De pe pat de lăcrămioare Ea sări drept în picioare: 
  — Ce glas dulce! Oare-al cui e?Ah, îl ştiu! Al tău e, Gruie! 
  Drag mi-ai fost! De ce-ai plecat
  Şi-amărîtă m-ai lăsat?!...
  Te-abătuşi azi iar p-aici,
  Inima ca să mi-o strici?
  
  Cînţi doar în necazul meu?
  Ia stăi! că ţi-oi face-o eu!
  De mînie-apoi năucă,
  Tolba cu săgeţi apucă.
  
  Arcul prins în ulm de-o cracă,
  Hai, numaidecît l-înşfacă;
  Şi, pe sus, porneşte-n zbor
  Dup-al lui Novac fecior.
  
  Îl ajunge... Stă... ocheşte,
  Trage iute... şi-l loveşte
  Drept în spate c-o săgeată.
  Gruia cade mort pe dată.
  
    GRUIE-AL LUI NOVAC 229
  Moş Novac mergea-nainte, Făr’ să-i treacă nici prin minte; Cînd... simţi că din cîntat Gruişor al său... a stat: 
  — Dragul taichii! te-ai oprit?
  Cîntă, Gruio, liniştit,
  Cîntă! cele ce-or urma,
  Las’ că eu le-oi descurca!
  
  Gruia însă nu răspunde; Bietul, nu avea de unde! Moşu-ntors’napoi să-l vadă, L-a văzut în drum grămadă. 
  — Scoală, Gruio! nu te face, N-auzi? Aş! flăcăul tace. Merse-aproape: — Gruio tată! Ii! măicuţa lui să-l bată! 
  
  Eu ziceam că se preface,
  Dar Gruiţă-i mort — şi pace!
  Moş Novac, îngălbenit,
  Ochii-n preajmă şi-a rotit.
  
  Nici un suflet nu zări...
  “A! pricep!” el se gîndi.
  Inima-i crăpa de-amar.
  Duse mîna-n buzunar,
  
  Scoase-n grab-amnar lucios,
  Cremene şi iasc-a scos...
  
    
  230
  Din amnar a scăpărat,
  Şi pădurii foc i-a dat.
  
  Flăcările se-nălţau,
  Ulmii, paltinii trosneau.
  Zîna-n zbor nebun trecea
  Peste codrul ce ardea.
  
  Moşul arcu-şi pregăteşte
  Şi spre zînă-l aţinteşte.
  Zbîrr! săgeata-şi face drum
  Printre flăcări şi prin fum.
  
  Zîna cade jos din zbor,
  La un pas de Gruişor,
  C-o aripă sîngerată,
  Frîntă-n două de săgeată.
  
  Iar Novac o ia de mînă:
  
  — Fie-ţi fiară muma, zînă!Uite... vezi ce tinerel?
  Milă nu avuşi de el!
  
  L-ai răpus? Să mi-l învii!
  Altfel, mori şi tu, s-o ştii!
  În bucăţi te tai, acum
  Şi te ard în flăcări scrum!
  
  Biata zînă tremura;
  La Novac ea se uita,
  Ca o pasăre la om,
  Cînd a prins-o-n laţ, din pom.
  
  — Eu pe Gruia ţi l-aş face Viu, precum a fost, Novace; Dar... necaz pe mine ai Şi mă tem c-o să mă tai. 
  — Să-l învii! grăi Novac, Şi nimica nu-ţi mai fac. 
  — Întăreşti cu jurămînt,Moşule, al tău cuvînt? 
  
  El juratu-s-a pe cer,
  Pe baltagul său de fier,
  Şi pe paloşul din teacă
  Nici un rău că n-o să-i facă.
  
  Iară zîna spre fecior
  Aplecîndu-se uşor,
  I-a suflat pe chipul stins.
  Gruia se sculă, s-a-ntins.
  
  Îşi deschise ochii grei:
  
  — Iii! da zdravăn somn trăsei!
  Cîntecul, tăicuţ iubit,
  Mi-a rămas neisprăvit!
  
  — He-he! taică-său grăi,Mai dormeai în drum aci,
  Mai dormeai tu mult şi bine,
  Dacă nu eram cu tine!
  
  
  Te-adormise pe vecie Zîna oarbă de mînie. 
    
  232
  Şi-o făcui abia, copile,
  Să-ţi mai dăruiască zile!
  
  Uite-o! (şi-o ţinea pe zînă
  Strînsă, Moş Novac, de mînă)
  Fă-i tu singur judecata.
  Nu-i pot însumi da răsplata.
  
  Eu jurai pe naltul cer,
  Pe baltagul meu de fier,
  Pe-acest paloş de Novac,
  Nici-un rău că n-am să-i fac!
  
  Tu, băiete, n-ai jurat,
  Ţie nu ţi-o fi păcat!
  S-ar cădea s-o tai c-o bardă,
  S-o arunci în foc să ardă!
  
  — Ba, tu, Gruie, fii milos! Zîna se rugă frumos. Iartă, uită, de se poate, Cum şi eu uita-voi toate! 
  Gruia zise: — Las-o, tată...
  Pleacă, zîno, eşti iertată!
  Slobodă cînd se zări
  Zîna-ntr-un desiş pieri.
  . . . . . . . . . . .
  Apoi tată şi fecior,
  Pe fugari sărind cu zor,
  Hai la drum nainte iară,
  Înspre-a lor frumoasă ţară.
  
   CÎNTUL XIV 
  
  Turcul viteaz 
  Împăratul în palat
  Cînd a fost înştiinţat,
  Novăceştii cum scăpară,
  Ce de turci tăiat-au iară,
  
  A sărit, strigînd, în sus,
  Ca şi pe jăratec pus.
  Şi la urmă, fără glas,
  Dus pe gînduri a rămas.
  
  Se-ntreba mereu în gînd,
  Cum să prindă mai curînd
  Pe vitejii Novăceşti,
  Mîndrii vulturi olteneşti.
  
  Şi-a făgăduit comori,
  Pungi de galbeni sunători,
  Celui care va putea
  Prinşi în mîna lui să-i dea.
  
  După zile de-aşteptare,
  Iat-un turc voinic răsare,
  Se apropie... grăind:
  
  — Eu pe Novăceşti ţi-i prind. 
  Şi cu mîinile la spate Ţi-i aduc legaţi, nălţate! 
    
  234
  Înălţatul împărat, Auzind, s-a bucurat: 
  — De-i aduci legaţi aci,Jur că eu ţi-oi dărui Şi pungi pline, cîte-i vrea, Şi-un crîmpei din ţara mea! 
  Pleacă turcul, vijelie, Înspre-a Dunării cîmpie. Trece valuri dunărene, Trece dealuri, văi, poiene. 
  Cu fugaru-i tot zoreşte, Apoi unde poposeşte? Colo-n munţi, într-o pădure Neatinsă de secure. 
  Din acea pădure deasă, Pîn’ la Novăceşti acasă, Paşi vreo sută doar, la vale, Nu făceai mai multă cale. 
  Şi s-aşterne pe strigat, De huia pădurea-n lat. Inimosul Moş Novac Îl aude din ceardac. 
  Şi grăieşte: — Gruio tată, Ia repezi-mi-te, cată, Află: cine strigă oare Prin pădure-aşa de tare? 
  Ce drumeţ tot chioteşte,
  Liniştea de mi-o răpeşte!
  Dac-o fi vrun rătăcit,
  Zi-i, băiete, bun sosit.
  
  Calea dreaptă i-o arată,
  Şi să vii-napoi îndată,
  Dacă-i vrun flămînd şi n-are,
  Adă-l ca să-i dăm mîncare.
  
  De-i vrun gol, să nu-l lăsăm,
  Să-l aduci să-l îmbrăcăm.
  Iar dacă-i vrun turc viteaz,
  Trage spada, vezi, fii treaz.
  
  Să-l loveşti tu singur bine,
  Nu te bizui pe mine!
  Gruia armele-şi luă,
  Spre pădure-n sus plecă.
  
  Şi-n pădure, cum se urcă,
  Dă de matahala turcă:
  
  — Alelei, măi turc smintit,Fi-ţi-ar glasu-afurisit, 
  Pentru ce tot chioteşti, Şi odihna ne-o răpeşti? Dacă ai putere-n vine, Haide să te lupţi cu mine! 
  Turcul — ca şi cîinele — (Curme-i Domnul zilele!) 
     
  Nici o vorbă nu grăieşte,
  Se apropie hoţeşte.
  
  De la brîu, de sub ilic,
  Scoate buzdugan voinic;
  Face-n vînt o-nvîrtitură,
  Lui Gruiţă ochii-i fură.
  
  Îl ocheşte hoţomanul,
  Ş-unde-i dă cu buzduganul?
  Drept în furca pieptului,
  Unde-i greu voinicului.
  
  Gruişor s-a poticnit...
  Iar păgînul a sărit,
  L-a legat de-al său fugar,
  Strîns c-un lanţ, ca pe-un ogar.
  
  Şi s-a pus pe chiotit,
  Parcă şi mai îndrăcit.
  Din ceardacul larg de-afară
  Moş Novac l-aude iară.
  
  Şi cuvîntă: — Pui de leu,
  Niţă măi, nepoate-al meu!
  Cinge sabia şi tu,
  Şi-n pădure mi te du!
  
  Află, cine chioteşte,
  Liniştea de mi-o răpeşte?
  Gruia-i dus şi n-a venit:
  Nu cumva o fi pierit?
  
  Niţă armele-şi luă,
  Spre pădure-n sus plecă,
  Multă cale nu făcu,
  Iată că de turc dădu:
  
  — Alei, liftă blestemată,Sfînta zi de azi te bată, Şi te-ar bate Dumnezeu, Cum ai prins pe vărul meu! 
  Şi ce bine mi-l legaşi
  De-al tău roib, ca pe-un borfaş!
  Ia hai, nu te da-napoi,
  Să luptăm şi amîndoi!
  
  Turcul — ca şi cîinele —
  (Curme-i Domnul zilele!)
  Nici o vorbă nu grăieşte,
  Se apropie hoţeşte.
  
  De la brîu, de sub pieptar,
  Scoate-şi buzduganul iar;
  Face-n vînt o-nvîrtitură,
  Şi lui Niţă ochii-i fură.
  
  Îl ocheşte, hoţomanul,
  Ş-unde-i dă cu buzduganul?
  Jos la-ncinsul brîului,
  Unde-i păs voinicului.
  
  Niţă greu se poticneşte,
  Turcu-l leagă voiniceşte;
  
    
  238
  Şi îi mînă pe-amîndoi,
  Dindărăt, ca pe doi boi.
  
  Apoi prinde, şi mai şi,
  A striga şi-a chioti.
  Din ceardacul său de-afară
  Moş Novac l-aude iară.
  
  “Na, nici Niţă nu mai vine!
  Ce-o fi asta, vai de mine?
  Doi feciori eu am avut,
  Pe-amîndoi azi i-am pierdut?
  
  Singur am rămas în viaţă,
  Cu duşmanul să dau faţă?
  Singurel, de capul meu?
  Fie, ce-o vrea Dumnezeu!”
  
  Apoi lancea, ne-nfricat,
  Buzduganul şi-a luat,
  Sabie la brîu şi-a pus,
  Şi porni spre codru-n sus.
  
  Mult prin codru n-a suit,
  Cu păgînul s-a-ntîlnit:
  
  — Bun noroc, păgînule! 
  — Mulţumim, bătrînule! 
  — Bată-te, măi turc voinic, Legea ta cea de nimic! Bine-i duci pe amîndoi Prinşi, legaţi, ca pe doi boi. 
  
  Vino, de ai vlagă-n tine, Te mai luptă şi cu mine! Turcul vine, hoţomanul, Răsucindu-şi buzduganul. 
  Şi-n Novac cu el izbeşte. Moşu-n palmă-l sprijineşte; Şi-nhăţîndu-l mîniat, În păgîn cu el a dat. 
  Turcu-n mînă-l sprijini Şi-napoi îl azvîrli. Moş Novac o mîn-a-ntins, Buzduganul iar l-a prins. 
  Suliţele-apoi luară, Şi cu ele se luptară. Suliţele tari s-au frînt, Le-aruncară la pămînt. 
  Săbiile şi le scot, Şi se luptă iar, cît pot. Se lovesc mereu, aprins, Nu se dă nici unu-nvins. 
  Dar Novac cel ne-ntrecut A făcut el ce-a făcut, Săbioara şi-a-nvîrtit, Şi pe turc l-a nimerit: 
  De la brîu mai jos un pic, Unde-i moarte de voinic; 
    
  240
  Foalele i-a spintecat, Maţele i le-a vărsat. 
  Turcul simte că se pierde, Cade jos pe iarba verde... Moşul, hai atunci cu zor, La nepot şi la fecior. 
  Îi dezleagă pe-amîndoi, Şi-ntorcîndu-se-napoi, Turcului căzut îi zice: 
  — Alei, turcule voinice! 
  Turc eşti oare pe deplin?
  Ori te tragi din neam creştin?
  Căci eu... turc aşa viteaz
  N-am mai întîlnit pîn-azi!
  
  Turcul glăsui pierdut:
  
  — Ba creştin eu m-am născut,Chiar în munţi aici la voi, Şi fui dus departe-apoi! 
  Turcii ţara ne-au călcat,
  Mic de-acasă m-au furat,
  M-au crescut în legea lor:
  Turc, duşman creştinilor!
  
  Lui Novac, cînd auzea,
  Inima i se bătea,
  Parcă vrea din piept să-i sară:
  
  — Eşti născut în astă ţară?
  241
  Unde? Cine-i tatăl tău?
  C-am avut un fiu şi eu.
  Ani vreo cinci cînd a-mplinit,
  Turci păgîni mi l-au răpit.
  
  Turcul zise: — Nici de mama,
  Nici de tata nu-mi dau seama!
  Doar de cuibul părintesc,
  Ca prin vis îmi amintesc.
  
  Sus erau, p-un deal cu fagi,
  Ale noastre case dragi.
  Cînd în jos priveam din deal,
  Dam de-un rîu cu flori pe mal.
  
  — Ce spui? Sus pe-un deal cu fagi,Sunt şi-a mele case dragi.
  Cînd în jos te uiţi din deal,
  Dai de-un rîu cu flori pe mal.
  
  Ia mai spune-mi: din născare, N-ai pe trup vrun semn tu oare? 
  — Ba pe gît, ici sub bărbie.Vezi?... o pată vişinie! 
  Moş Novac se pleacă-ndată Şi la semnul spus cînd cată, Graiu-n piept i se opreşte, Jalnic plîns îl podideşte: 
  — Da! aici... Of, ce-am găsit!Tu eşti dară cel răpit! 
  
    
  242
  Străinatul meu fecior, Fratele lui Gruişor! 
  Semnu-acesta mi-e ştiut! Te găsii, copil pierdut! Turcul, de pe lume dus, Vru să se ridice-n sus. 
  Dar căzu pe spate iar Şi din piept oftă cu-amar: 
  — Vai, ursită ne-ndurată! Tu, Novac, mi-ai fost deci tată? 
  Azi, cu zile de-aş scăpa, De străini m-aş lepăda. Alipi-m-aş iar de-ai mei, Ca să lupt la rînd cu ei! 
  — Ai să scapi, copilul meu!Îl mîngîie taică-său. Şi cu grabă mîna pune, Maţele să i le-adune. 
  
  Vîră-n foale maţe scoase,
  Foalele c-un fir le coase.
  Dar pîn’ foalele-i cusu,
  Turcul sufletu-şi dădu.
  
  * * *
  Şi-l luară, îl jeliră
  Şi la groapă-l însoţiră:
  Ca pe-un fiu de-aceeaşi mamă
  Şi ca pe-un viteaz de seamă.
  
  243
   CÎNTUL XV 
  
  La veselie 
  Înălţatul împărat Strigă iarăşi din palat: 
  — Cine s-o afla să meargă Peste Dunărea cea largă? 
  Colo-n munţii Lotrului,
  Lîngă apa Oltului,
  Unde-s case cu ceardac,
  Sus la curtea lui Novac?
  
  Să-mi aducă pe Gruiţă,
  Mîndrul pui de Novăciţă,
  Nici în fiare ţintuit,
  Nici de sabie zdrelit,
  
  Slobod şi nevătămat,
  Dumnezeu cum l-a lăsat!
  Celui care s-o afla,
  Plată vrednică i-oi da!
  
  Vin trei turci căpăţînoşi,
  Intră la-mpărat făloşi.
  Dînşii jură că s-or duce,
  Viu pe Gruia l-or aduce.
  
  Se arunc-apoi, toţi trei,
  Pe fugari ca nişte zmei;
  
    
  244
  Şi din Ţarigrad porniţi,
  Merg zi-noapte neopriţi:
  
  Pînă-n munţii Lotrului,
  Lîngă apa Oltului,
  Unde-s case cu ceardac,
  Sus la curtea lui Novac.
  
  Gruia sub un pom dormea,
  Cu baltagu-alăturea,
  Şi c-o mînă peste frunte,
  În livada de sub munte.
  
  Iară mai depărtişor,
  Calu-i mîndru, Negruşor,
  De-un ţăruş de-argint legat,
  Flori păştea pe-un verde hat.
  
  Cînd sărit-au din ogradă,
  Turcii, gardul în livadă,
  Negru necheză cumplit,
  Şi voinicul s-a trezit.
  
  — Alelei, turci blestemaţi,Ce-aţi venit să mă sculaţi? Cine-aicea v-a mînat, Capul vostru l-a mîncat! 
  Ei plecară capu-n jos: 
  — Stăi! De ce eşti mînios?Că noi n-am venit, creştine, Cu gînd rău aici la tine. 
  
  245
  Binele doar ţi-l voim. Noi de la-mpărat venim! Te pofteşte la domnie, La un pic de veselie. 
  Ce zici? Gata eşti de drum? Vrei să vii cu noi acum? El, sculîndu-se, grăieşte: 
  — Împăratul?... mă pofteşte?
  Bine!... am să mă gătesc, Uite-acuma... şi pornesc. Voi plecaţi, că drumu-i lung, Într-o clipă eu v-ajung. 
  Apoi mîndru se găti, Şi pe Negruşor sări; Repede la fug-o-mpunse, Pe voinicii turci i-ajunse. 
  Şi cu dînşii s-a tot dus, Pîn’ la-mpărăţie sus. La-mpărat cînd a sosit, Gruia-n faţă-i s-a oprit: 
  — Bun noroc şi sănătate!Iată-mă-s, venii, nălţate. Oaste-mi dai ca să mă bat? Sau la ce tu m-ai chemat? 
  Împăratu-n faţa sa Cînd îl vede, drept, aşa, 
    
  246
  Nelegat, neferecat, Şi la brîu c-un paloş lat, 
  La-nceput, încremeneşte; Dar apoi se stăpîneşte: 
  — Bun sosit! îi zice. Ştii Pentru ce eu te poftii? 
  Aş dori grozav, creştine,
  Să mă-ncredinţez prin mine:
  Eşti aşa viteaz anume,
  Cum te crede-o-ntreagă lume?
  
  Să te pun vreau la-ncercare,
  Dacă nu-i cu supărare!
  
  — Cu plăcere! zise Gruie, Nici o supărare nu e! 
  În grădin-apoi se duc. Şi pe Gruia turcii-l duc La un tei cu frunza lată Şi cu umbra răsfirată. 
  L-au legat de teiul gros, De la umeri pînă jos, C-o frînghie de mătasă, Ca şi mîna lui de groasă. 
  — Haide, Gruio! a grăit Împăratul la sfîrşit. Haide, rupe-acum frînghia, Ca să-ţi văd şi eu tăria! 
    GRUIE-AL LUI NOVAC 247
  Iar în gîndul lui gîndea:
  “Rupe-o, numai de-i putea!
  Dar e groasă... nu mă tem...
  Capul noi azi ţi-l tăiem!”
  
  Gruia stă un pic, zîmbeşte.
  Pe sub gene lung priveşte
  La-mpărat şi la curteni,
  Ce clipeau din ochi, vicleni.
  
  Iar cînd încordă trup, braţă,
  Rupse funia, ca pe-o aţă...
  Şi — din rădăcină scos —
  A trîntit şi teiul jos.
  
  Se-ndrepteaz-apoi de spate:
  
  — Ei, nălţatule-mpărate!Oaste-mi dai ca să mă bat? Sau la ce tu m-ai chemat? 
  Împăratu-n scaun tace,
  Semn slujbaşilor săi face.
  Repede cîţiva s-au dus,
  Şi din staul ce-au adus?
  
  Un sălbatec bidiviu,
  Prins atunci de prin pustiu.
  Să alerge l-au lăsat
  Ne-nşeuat şi ne-nfrînat.
  
  — Hai! grăi-mpăratul iar, Prinde-l, Gruio, pe fugar! 
    
  248
  Saltă-te pe-a lui spinare, Să te văd cît eşti de tare! 
  Iar în gîndul lui gîndea: “Prinde-l, numai de-i putea Dar la toţi cîţi au cercat, Roibu capul le-a mîncat.” 
  Gruia stete, rîse-o clipă... Hai la roib apoi în pripă. Mîna-n coama lui a pus Şi sări pe spate-i sus. 
  Calul sforăia, zvîrlea... Jos pe Gruişor să-l dea. Ci-n zadar vărsa el foc, Călăreţul... tot la loc! 
  Apoi pinteni cînd i-a dat, Roibul o porni turbat, Ocoli, dintr-o suflare, De trei ori grădina mare. 
  După ce-l cam obosi, Spre-mpărat cu el veni. S-a oprit în faţa lui: 
  — Ei, nălţate! ce mai spui?
  Oaste-mi dai ca să mă bat? Sau la ce tu m-ai chemat? Împăratu-n scaun tace, Semn cu mîna iarăşi face. 
    GRUIE-AL LUI NOVAC 249
  Şi-au venit, cu sprinteni paşi, Două mii de turci ostaşi, Tot din cei mai buni, ştiuţi, Care nu se dau bătuţi. 
  — Iată, dacă vrei soldaţi.Haide, cearcă să mi-i baţi. Să-mi arăţi acum şi mie, Gruio, marea-ţi vitejie! 
  Iar în gîndul lui gîndea:
  “Bate-i numai de-i putea!
  Dar aceştia-s pui de zmei,
  Cei mai tari viteji ai mei!
  
  Ăştia ţi-or veni de hac,
  Măi Gruiţ-al lui Novac!”
  Gruia stă un pic, zîmbeşte,
  Spre soldaţi apoi porneşte
  
  Ca un vifor înteţit
  Spre pometul înflorit...
  Ş-unde-ncepe-a-i fulgera,
  Viu nici unul nu scăpa.
  
  Cad, sub paloşu-i tăios,
  Capetele lor pe jos:
  Cum din pomi cad la pămînt
  Florile cînd bate vînt.
  
  Cît ai face ochii roată,
  Doborî oştirea toată.
  
    
  250
  Spre-mpărat apoi se-abate: 
  — Ei, nălţatule-mpărate!
  Teiul gros ţi-l răsturnai, Roibul ţi-l încălecai, Şi ostaşii, cîţi mi-ai dat, La pămînt ţi i-am culcat. 
  Rîndul tău acuma vine, Dumnezeu de-o fi cu mine, Să-ţi tai capul, vitejeşte! Prea mă ispitişi turceşte! 
  Vorbele-i cînd auzi, Împăratul se-ngrozi; Îl chemă-n palatu-i sus, Pungi de galbeni i-a adus: 
  — Gruio! bani îţi dau, cîţi vrei,
  Numai cruţă anii mei!
  Gruia ochii şi-a-ncruntat,
  Şi din gur-a cuvîntat:
  
  — Ţine-ţi banii! nu-i vroiesc!
  Am eu cîţi îmi trebuiesc...
  Nici arginţii tăi nu-i vreau,
  Nici viaţa nu ţi-o iau.
  
  
  Plec în ţara mea,-mpărate,
  Să rămîi cu sănătate!
  Din palat apoi coboară,
  Sare-n şea pe cal, şi zboară.
  
  Iar spre poartă cînd zbura: 
  — M-ai avut în mîna ta... Să rămîi de azi cu bine, Vrednic nu fuseşi de mine! 
  Împăratu-n prag stătea: 
  — Te-am avut în mîna mea. Du-te, Gruio, mergi cu bine, Vrednic nu fusei de tine! 
  
  Şi pe Negruşor călare, El se duce-n goana mare, Nori de praf în urmă-i lasă... Merge, zboară... pîn’ acasă. 
   CÎNTUL XVI 
  
  Niţă 
  Vin pe drum, pe lîngă rîu,
  Turci cu paloşe la brîu.
  Cu musteţe lungi ca racii,
  Cu căutături ca dracii.
  
  Vin mereu din sat în sat,
  Văi şi colnice străbat;
  Trec dumbrăvi întunecoase,
  Trec poiene luminoase.
  
  Şi pe unde vin cu grabă,
  Tot de Niţă-n drum întreabă,
  
     
  Tot de Niţă cîrciumarul,
  Tot de Niţă măcelarul,
  
  Care ziua crîşmăreşte,
  Gălbiori agoniseşte,
  Seara bea şi chefuieşte,
  Noaptea, turci măcelăreşte.
  
  Tot întreabă, ispitesc,
  Pînă, iată-i, nimeresc,
  Dau de crîşma lui în drum,
  Intră-n curte toţi duium.
  
  Înconjoară iute casa,
  Şi zăresc pe Niţuleasa,
  Între straturi în grădină,
  De ridichi cu poala plină.
  
  — Bună ziua, Niţuleasă,Ochi frumoşi de puică-aleasă! 
  — Mulţumesc, boieri cinstiţi, De la mine ce poftiţi? 
  — Niţuleaso, să ne spui, Niţă-al tău e-aci sau nu-i? De-i năuntru, zi-i să iasă, De-i în sat, să-l chemi acasă. 
  
  Dacă-i dus în deal la vie, Să-i trimeţi cuvînt să vie. Ni-e prieten bun. Vroim, Negreşit, să-l întîlnim! 
  Auzind, ea tresări; Şi din gură glăsui: 
  — Preacinstiţilor boieri,Caimacami şi ieniceri! 
  De-l cătaţi cu prietenie, Mulţi ani Domnul să vă ţie! Iară de i-aţi pus gînd rău, Nu v-ajute Dumnezeu! 
  — Îl cătăm cu bunătate,Niţă-al tău ni-e ca un frate! Dar averi cu el avem, Şi dorim ca să-l vedem. 
  
  Mult frumoasa Niţuleasă,
  Cu stat nalt de jupîneasă,
  A crezut cuvîntul lor.
  Şi le-a zis: — Boierilor!
  
  Eu vă spun adevărat,
  Nu e Niţă dus în sat,
  Nici în deal la vie nu-i,
  Este-aici la vatra lui!
  
  După cină-aseară el
  A băut cam multicel,
  Somn pe gene i s-a pus,
  Doarme-n pat cu faţa-n sus
  
  Şi cu paloşul pe piept.
  Nu prea-mi vine să-l deştept!
  
     
  Auzind că doarme beat, Turcii mult s-au bucurat: 
  — Lasă-l că s-o deştepta, Cînd în casă vom intra! Şi numaidecît se duc, Intră-n casă toţi buluc. 
  Iară pe romîn în pat, Cînd zăritu-l-au culcat, Lîngă şold c-un paloş lat, Trei paşi înapoi s-au dat! 
  Dar un turc, privire cruntă, Şi statură cam măruntă, Decît toţi mai inimos, Sfoară de mătase-a scos. 
  Ca arcanul a-nnodat-o, După gît i-a aruncat-o. Şi pe ceilalţi turci îi cheamă. Vin toţi şi la tras se-nhamă. 
  Niţă somnul îşi urma, Vis frumos în somn visa. Cînd, deodată, ceva rece Simte pe la gît că-i trece. 
  Scutură grumajii, tare... De la gît arcanu-i sare. Turcii, cum trăgeau cu ură Buf! pe spate toţi căzură. 
  Niţă-n pat, cu faţa-n sus,
  Doarme mai departe, dus...
  Dară turcul mărunţel
  Se apropie şi el.
  
  Sfoara, iarăşi, tîlhăreşte,
  De grumaji i-o potriveşte;
  Şi mai tare, hoţomanul,
  Strînsu-i-a de gît arcanul.
  
  Sfoara turcilor le-a dat-o,
  Turcii-n mîini au apucat-o,
  Toţi din nou se opintiră
  Şi pe Niţă mi-l smuciră.
  
  Niţă ochii mari făcu,
  Vru să strige, nu putu;
  Turcii-l traseră din pat
  Şi cu sfoara l-au legat
  
  De pociumbul hornului,
  În bătaia fumului,
  La dogoarea focului,
  Unde-i greu voinicului!
  
  Bietul Niţă, deşteptat,
  Şi văzîndu-se legat
  Se-ncordează, strigă-amar,
  Totul însă e-n zadar!
  
  El striga, ei îl băteau,
  Of! şi-n el cu ce dădeau?
  
     
  Tot cu fierul plugului
  Peste lungul trupului.
  
  Şi cu biciul de curele
  Peste-a feţei albă piele.
  Iară după ce-l bătură,
  Toţi pe chef se aşternură.
  
  Turcii chefuiau rîzînd,
  Niţă se zbătea gemînd,
  Niţuleasa se jelea.
  Ce să facă, nu ştia!
  
  El, cînd soaţa şi-o văzu,
  Semn cu ochiul îi făcu:
  
  — Dragă, ce stai de jeleşti,Şi nimic nu-mi foloseşti? 
  Vezi ce rău mă chinuiesc? Moartea, turcii mi-o urzesc. Fă-te că mai ieşi pe-afară, Intră-alături în cămară, 
  Ia-ţi din ladă, dintr-o oală, Pumni de gălbiori în poală Şi, cu poala plină rasă, Vino, mătură prin casă. 
  Fă-te că te poticneşti, Bani pe jos să risipeşti... Doar păgînii m-or lăsa! Şi să vezi cum i-oi juca! 
  Dînsa pleacă... şi din oală, Galbeni mulţi aduce-n poală. Măturînd se poticneşte, Bani prin casă risipeşte. 
  Cînd văd galbenii lucioşi, Turcii sar, din fire scoşi, Pe sub pat nebuni se bagă După aur, să-l culeagă. 
  Strîng de jos tot ce găsesc, Dar pe Niţă nu-l slăbesc, Ci mai nemiloşi îl bat. Niţă geme-ndurerat... 
  Soaţa-i plînge muiereşte, Şi nimica nu-ndrăzneşte. El, văzînd că nu-i dau pace, Semn din nou nevestei face: 
  — Dragă! ce jeleşti şi stai,Nici un ajutor nu-mi dai? Fă-te iar că ieşi, şi du-te În cămar-alături iute. 
  Dichiseşte-te frumos, Cu ce ai mai arătos. După ce te vei găti, Să te-ntorci napoi aci! 
  Doar păgînii m-or slăbi Şi să vezi cum le-oi plăti! 
     
  Niţuleasa pleacă iară,
  Într-alături în cămară.
  
  Pune faţa la-nălbeală,
  Buze moi la rumeneală,
  Lungi sprîncene la negreală,
  Unghiile la pileală.
  
  Ia din scrin papucii noi,
  Cumpăraţi cu galbeni doi;
  Ía cea de sărbători
  Şi catrinţele cu flori.
  
  Se găteşte-ntr-o clipită,
  Cum de Paşti a fost gătită...
  Mîndr-apoi, ca o crăiasă,
  Vine din cămară-n casă.
  
  Turcii dornici o priveau...
  Dar pe Niţă nu-l slăbeau,
  Ci-l băteau mai cu putere!
  Niţă se zgîrcea-n durere.
  
  Soaţa lui se văieta
  Şi nimic nu cuteza...
  El, văzînd că nu e şagă,
  Semn din nou îi face: — Dragă!
  
  Ce jeleşti cu-atîta foc,
  Făr-a-mi folosi deloc?
  Ia hai, fă-te că te duci
  Apă rece să le-aduci...
  
  Şi te du colo-n conac,
  Sus la unchiu-meu Novac;
  Repede să-i dai de ştire,
  Că mă aflu la pieire...
  
  Doară unchiul m-o scăpa,
  Şi să vezi ce le-oi lucra!
  Niţuleasa şi-a luat
  Cofa-n mînă şi-a plecat.
  
  După apă nu s-a dus,
  Ci pe deal, la unchiul, sus,
  Gruia şi Novac, în casă,
  Ospătau voioşi la masă.
  
  — Alei, Gruio, văr ule, Şi Novace, unchiule, Ospătaţi, vă veseliţi, Şi de Niţă nici nu ştiţi! 
  Haideţi, fără zăbovire,
  Că se află la pieire.
  De mai staţi, e prea tîrziu,
  Nu-l găsiţi pe Niţă viu!
  
  — Ce i s-a-ntîmplat, nepoată?
  — Ne călcară turci... o gloată!El dormea-n odaie beat; Prinsu-l-au, şi l-au legat 
  
  Jos, de stîlpul hornului, La dogoarea focului. 
    
  260
  Şi cumplit îl chinuiesc, Moartea turcii i-o gătesc! 
  Moş Novac la Gruia cată: 
  — Auzit-ai, Gruio, tată? Cinge sabia la brîu, Du-te, pînă nu-i tîrziu! 
  Gruia: — Haidem, verişoară! Sabia-ncingîndu-şi, zboară, Ca un vînt din deal se lasă... Iată-mi-l la Niţă-n casă: 
  — Alelei, măi neam hain,Cum v-abateţi din senin, Cîte-o sută pe un om, Ca şi ciorile pe-un pom! 
  Ce vi-e omul vinovat, Astfel de mi l-aţi legat? Nu vi-e robul de vînzare? Mie mi-e de cumpărare! 
  — Nu ni-e robul de vîndut,Ci ne este de pierdut! 
  — Olio! vărule, măi, slabe, Cum te calcă nişte babe! 
  Astfel cînd a cuvîntat,
  Funiile i-a tăiat,
  Buzdugan i-a pus în mîini:
  
  — Iacă leac pentru păgîni!
  
  Slobod Niţă cînd se vede,
  Ca un fulger se repede,
  Şi cînd prinde-a da, şoimanul
  În păgîni cu buzduganul,
  
  Oliolio!... păgînii hoţi,
  Cum fugeau spre uşă toţi!
  Dar în uşă Gruia sta,
  Jos cu sabia-i culca.
  
  Iar pe care nu-l doboară
  Lucitoarea săbioară,
  Îl aşterne-n grabă jos
  Buzduganul nemilos.
  
  . . . . . . . .
  
  Stelele cînd răsăreau,
  Clăi de turci sub cer ardeau.
  Focul roşu tot creştea,
  Carnea-n flăcări sfîrîia.
  
  Cînd pojarul se stinsese,
  Scrum din turci mai rămăsese.
  Niţuleasa scrum lua,
  Niţă oasele-aduna.
  
  Într-un car le-au încărcat,
  Şi pe Olt în jos le-au dat:
  Unda rece să le care
  Pînă-n Dunăre şi-n mare!
  
    
  262
   CÎNTUL XVII 
  
  Fata turcului 
  Colo-n Munţii olteneşti, Sus, la curţi mari novăceşti, Plimbă-mi-se prin ceardac, Trist, feciorul lui Novac: 
  Din ochi negri lăcrămînd, De la inimă oftînd. Taică-său la dînsul vine: 
  — Gruie, scumpe, ce-i cu tine? 
  Straiele ţi-ai ponosit, Calul ţi l-ai obosit, Galbenii ţi-ai cheltuit, De te văd aşa mîhnit? 
  — Nu, tăicuţă! ci mă bat,Iarăşi, gînduri de-nsurat... Şi din cîte le-am văzut, Doar o fată mi-a plăcut: 
  
  Fata turcului bogat, Soliman, din Calafat. Sultănica-i zic pe nume, Nu-i ca dînsa alta-n lume. 
  Nici o zînă, nici o floare, Nu-i aşa fermecătoare. 
  Şi-i nepoată de-mpărat, Minţile mi le-a furat! 
  Taică-său clipi din gene, Şi-a-ncruntat a lui sprîncene: 
  — Tu, romîn de viţă, vrei Fata unui turc s-o iei? 
  Dacă este-aşa... grăbeşte,
  Rade-te pe cap turceşte,
  Lasă-ţi portul romînesc,
  Şi te-mbracă-n strai turcesc!
  
  Gruia ce mi se gîndeşte?
  Nu s-a ras pe cap turceşte,
  N-a schimbat cu strai păgîn
  Portul neaoş de romîn.
  
  Ci la Negruşor s-a dus,
  Mîndră şea, frîu scump i-a pus.
  S-azvîrli pe el călare,
  Apoi: — Hi la drum, fugare!
  
  Din călcîie-l îmboldea,
  Calul cîte-un deal sărea;
  L-atingea cu palma-i lată,
  Şi sărea doi munţi deodată.
  
  Iată-l cu frumosu-i cal
  Colo-n Calafat, pe mal,
  Lîng-o veselă grădină,
  De garoafe mîndre plină.
  
    
  264
  Sultănica cea frumoasă
  Tocmai se plimba voioasă
  Printre flori, şi după ea
  Roabe vreo cincizeci avea.
  
  Mîndre toate, frumuşele,
  Mai n-o cunoşteai din ele.
  Cînd văzu pe călăreţ,
  I-a grăit: — Voinic semeţ!
  
  Ce joci calul tău pe-aci?
  Tatăl meu, de va simţi,
  Calul scump o să ţi-l ia,
  Iar pe tine... te-o tăia!
  
  Gruia calul şi-l struneşte,
  Lîngă gard cu el se-opreşte:
  
  — Of, nepoată de-mpărat, Din oraşul Calafat! 
  O garoafă de mi-i da,
  Mult mi-ai drege inima!
  Ai copilei obrăjori
  S-au făcut ca doi bujori.
  
  Se plecă tremurătoare
  Pe un strat şi rupse-o floare.
  Unei roabe o dădu:
  
  — Na, aleargă de i-o du.
  — Nu aşa, frumoasă fată. 
  
  Gruia-n ochii fetei cată: 
  Ca să-mi dreagă inima,
  Dă-mi-o cu mînuţa ta!
  
  Sultănica tresări,
  Faţa ei se-nveseli,
  Negrii ochi şi i-a plimbat
  Peste florile din strat.
  
  Rupse cu mînuţa-i albă
  Altă floare şi mai dalbă;
  Şi s-a dus ca să i-o dea:
  
  — Na-ţi-o, chiar din mîna mea. 
  El atunci un braţ întinde, Fetei mijlocu-i cuprinde; Şi săltînd-o-n şea cu zor, Pinteni dă lui Negruşor: 
  — Hi!... măi puiul şoimului,Mi te-aşterne drumului,
  Ca şi iarba cîmpului
  La suflarea vîntului!
  
  
  Negruşor zbura, la deal,
  Iară Gruia-n şea pe cal,
  Mîndra-şi dezmierda cu sete,
  Sărutîndu-i ochi şi plete.
  
  . . . . . . . . .
  
  Roabele... rămîn pierdute,
  Iar o roabă-aleargă iute
  
    
  266
  Colo-n tîrg la cafenea, Unde turcii beau cafea: 
  — Turcule, stăpîne, vină
  Lasă vorbă şi hodină;
  O clipită nu mai sta,
  C-au răpit pe fiica ta!
  
  Ţi-a luat-o-n şea pe cal Şi-a zburat cu ea la deal Năzdrăvanul pui de drac, Gruie, Gruie-al lui Novac! 
  Turcul, cînd a auzit, Ars din locu-i a sărit; Şi cu lacrămi el plîngea, Căci atîta fiic-avea! 
  Merse-acasă-ntins... şi, hai! Drept în grajdul cel de cai. Nici un cal nu-i trebuieşte, La nici unul nu se-opreşte. 
  Ci-ndreptează paşii lui Spre un colţ al grajdului, Către Alba, iapă veche, Care n-avea-n ţări pereche. 
  De la iesle-o scoate, sare Pe lucioasa ei spinare, Fără şea şi fără frîu, Doar cu sabia la brîu. 
    GRUIE-AL LUI NOVAC 267
  Alerga, fugea, măi frate,
  Cu urechile culcate,
  Alba turcului deliu
  După Negru cel zglobiu
  
  Cum aleargă de nebună —
  Peste cîmpuri — o furtună.
  Cu atîta zor fugea,
  De mai-mai că-l ajungea!
  
  Sultănica, de pe cal,
  Din nălţimea unui deal,
  Căutînd napoi, deodată,
  Dă cu ochii de-al ei tată.
  
  Ce-i trăsni atunci prin minte?
  Se plecă din şa-nainte,
  Şi pe Negru cel spumat
  De-o ureche l-a muşcat.
  
  Urechiuşa sîngerează,
  Negruşor ca ars nechează,
  Hai, pe urmă, dă năvală,
  Zboară, cu aşa iuţeală —
  
  De-au ajuns în data mare
  Colo unde-albeau în zare
  Mîndre case cu ceardac:
  Sus, la curtea lui Novac.
  
  Nu intră în casă bine,
  Turcu... iată-l, şi el vine,
  
    
  268
  Cu privirea-nflăcărată, Şi cu spada ridicată. 
  Inimosul Moş Novac, Din al casei lui ceardac, Coborîtu-s-a-n ogradă, Oaspele ca să şi-l vadă: 
  — Ho, jupîne turcule, Şi cinstite socrule! Ce-nspăimînţi pe fiii tăi, Fiii tăi, copiii mei! 
  Ia poftim, să ne-mpăcăm,
  Cu paharul să-nchinăm!
  Tinerii fac vrăjbile,
  Noi, bătrînii, păcile.
  
  Iar copila: — Tată drag,
  Îi grăi de sus din prag.
  Să mă iei napoi venişi?
  Du-te! Geaba ostenişi!
  
  Gruia-i mîndru voinicel,
  Nu mai plec de lîngă el,
  De-azi, creştină eu mă fac.
  Voi fi nora lui Novac!
  
   CÎNTUL XVIII 
  
  La socri 
  Dinspre munţii Lotrului,
  Prin strîmtoarea Oltului,
  Cine se coboară-n cale,
  Către Dunăre la vale?
  
  Gruie-al lui Novac coboară
  Cu iubita-i soţioară;
  Că de cînd s-au cununat,
  Pe l-ai săi ea n-a mai dat.
  
  Prin păduri de brad, prin munţi,
  Merg la socrii cei cărunţi,
  Pe doi roibi înaripaţi
  Şi cu daruri încărcaţi.
  
  Prin pădure cum treceau
  Florile-i ademeneau,
  Ierburile-i îmbătau,
  La repaus îi chemau.
  
  Şi colo cam spre amiază,
  Umbra cînd se tot scurtează,
  Ajungînd în Valea rea,
  Caldul soare-i dogorea,
  
  Iată-i, se opresc, măi frate,
  Sub un brad cu crengi plecate.
  
    
  270
  Sultănica masă-ntinde, Scoate din desagi merinde. 
  Amîndoi apoi s-aşează, Odihnesc şi ospătează. Iară el a cuvîntat: (Îl păştea parc-un păcat!) 
  — Scumpo, nu-mi cîntaşi de mult
  Ian începe... să te-ascult.
  Cîntă-ţi, mîndro, cîntecul,
  Că mi-e drag ca sufletul!
  
  — He! cînta-ţi-aş bucuroasă,I-a răspuns a lui frumoasă,
  Dar de-ncep eu a cînta,
  Frunzele s-or clătina,
  
  
  Munţii, văile-or vui...
  Arambaşa s-o trezi;
  Arambaşa cel vestit,
  Care stă prin munţi dosit:
  
  Căpitanul de voinici,
  Ce-i stăpîn prin văi p-aici.
  Şi simţind c-aici suntem
  Va veni la noi, mă tem.
  
  — Ei şi-apoi? Să vie! lasă...L-oi pofti cu noi la masă. Iar de-o fi sătul de hrană, Un baltag i-oi da pomană! 
  Cîntă-ţi, mîndro, cîntecul, Că mi-e drag ca sufletul! N-avea grije pentru tine, Cît te afli lîngă mine! 
  — Dragul meu! de-al tău cuvîntAsculta-voi şi-o să cînt...
  Arambaşa o să vie,
  De el nu ţi-e teamă ţie!
  
  Dar ştii, Gruie, ori nu ştii,
  Că de cînd eram copii —
  Ani vreo zece cînd aveam —
  Eu şi dînsul ne iubeam?
  
  Cînd fui mare, l-am lăsat,
  Eu pe tine te-am luat;
  Iară el, prin munţi cu brazi
  Stă-ndosit de-atunci pîn’ azi!
  
  Azi pe-aici de s-o abate
  Şi mi-te-o zări, bărbate,
  El lupta-va pentru mine,
  Să mă ieie de la tine!
  
  Vorbele acestea-l dor,
  Mult, pe-al lui Novac fecior.
  Totuşi, zice: — Mîndro, hai!
  Cîntă, grije tu să n-ai!
  
  Sultănica, scumpa lui,
  Dete drumul glasului.
  
    
  272
  Şi cînd prinse-a trăgăna, Munţii-au prins a răsuna. 
  Valea prinse-a clocoti. Arambaşa se trezi, Părăsi culcuş de flori Dintre brazi mirositori. 
  Şi de sus, pe-o-ngustă cale, Fuga, coborî la vale. Iată-l, vine drept la ei: 
  — Gruio! Tu eşti? Alelei! 
  Cine dracu te-a adus
  Şi-n cărarea mea te-a pus?
  Zile scurte de-ale tale?
  Ori păcate de-ale mele?
  
  Ce-avuşi — bată-te pustia —
  Cu-al tău roib să-mi calci moşia?
  Ia să-mi dai degrabă seamă,
  Ia să-mi dai pe roibul vamă!
  
  — Ba eu roibul nu ţi-oi da,
  Pînă capul sus mi-o sta;
  Că mi-l dete taică-meu,
  Ca să-mi poarte trupul greu.
  
  — Măi cu paloş mare-n teacăŞi cu căpăţîna seacă!
  Ce-mi treci luminişurile
  Şi-mi străbaţi desişurile?
  
  
  Cum ai îndrăznit, semeţe, Să-mi încurci cărări, fîneţe? Ia să-mi dai azi mie seamă, Ia dă-mi paloşul tău vamă! 
  — Ba nici paloşul nu-ţi dau, În picioare cît mai stau; Că mi-l dete Dumnezeu, Ca să-mi apăr capul meu! 
  — Măi... cu mîndra ca o floare, Ce-mi seci apa din izvoare? Ştii tu oare ori nu ştii, Că pe cînd eram copii, 
  Cînd vreo zece ani aveam,
  Eu şi mîndra ne iubeam?
  Ia să-mi dai azi, Gruio, seamă,
  Ia să-mi dai pe mîndra vamă!
  
  — Ba, păgînule-ngîmfat,
  Pîn-am braţe de luptat,
  Nu-ţi dau nici pe mîndra mea,
  Că m-am cununat cu ea!
  
  
  Ia-mi-o, de eşti şi-ndrăzneţ, Cît ţi-e graiul de semeţ, Vino să ne măsurăm, Luptă dreaptă să luptăm! 
  . . . . . . . . . . 
  Ei de brîne s-apucară, Şi la luptă se-ncleştară; 
    
  274
  Cînd în loc se răsuceau,
  Cînd la vale se tîrau,
  
  Dar nici unul nu slăbea,
  Fiecare se ţinea.
  Gruia ce mi se gîndeşte?
  Soţioara-şi ispiteşte:
  
  — Alei, puica mea, tu stai?Nici un ajutor nu-mi dai? Uite, brîu-mi se dezleagă, Vino de mi-l strînge, dragă! 
  Că mă-mpiedec şi-oi cădea,
  Fără soţ vei rămînea!
  Ea-i grăi: — Nu, nu! mai daţi!
  Luptă dreaptă să luptaţi!
  
  Că oricare-o birui,
  Tot un bărbăţel mi-o fi!
  Gruia, auzind aşa,
  Foc pe inimă simţea.
  
  Trup şi braţe şi-a-ncordat,
  Pe-arambaşa l-a-nhăţat,
  Sus de tot l-a ridicat,
  De pămînt cu el a dat...
  
  Şi-n ţărînă pînă-n gît,
  Dintr-o dată l-a vîrît.
  Apoi paloşu-nvîrti,
  De gît capu-i dezlipi.
  
  Soaţa-i vine: — Dragul meu,
  Să te ţie Dumnezeu!
  Gruia-n inimă fierbea,
  Dar mînia-şi ascundea.
  
  Scoase plosca de sub şea:
  
  — Na, drăguţo, vin şi bea! Că de-acum din mîna mea, Ori îi bea ori nu-i mai bea. 
  Pricepîndu-i gîndul rău, Ea se roagă: — Soţul meu! Am greşit... sunt vinovată... Iartă-mă de astă dată! 
  Gruia aspru se uita, Şi din grai o judeca: 
  — Mîndro, ştii ce mă gîndii? Vara asta eu cosii. 
  Am făcut vreo şapte clăi, Vîrf la toate le pusei. Dar o claie-n deal clădită Mi-a rămas nevîrfuită. 
  Ştii ce mă gîndesc azi eu? Să-i fac vîrf cu capul tău! Mîndra, biata,-ngălbeneşte. Gruia paloşu-nvîrteşte... 
  Dă o dată mînios, Trupul mîndrei cade jos, 
    
  276
  Capul se rostogoleşte, Gura ei bolboroseşte. 
  El cosiţele-i rătează, Şi sub şea pe roib le-aşează Apoi sare-n şea, porneşte, Pîn’ la socri nu se-opreşte. 
  . . . . . . . . . . 
  Soacra, cum îl vede,-aleargă, Poarta i-o deschide largă, Îl pofteşte,-i pune masă. El pe-o mînă fruntea-şi lasă. 
  — Ce stai, ginere, plouat? Fata unde mi-ai lăsat? Sultănichii nu-i e bine? Cum de n-a venit cu tine! 
  Gruia soacrei sale-i dete Smocul pletelor tăiete: 
  — Iacă ce-ţi trimete ea.Am lăsat-o-n Valea rea... 
  
  Lîngă hoţul arambaşe. Vulturi nesătui să-ngraşe Cu obraji-i rotunjori, Şi nesăţioase ciori. 
  Cînd cosiţele-i zări, Soacrei inima-i sări. 
    GRUIE-AL LUI NOVAC 277
  Le-a luat, la piept le-a strîns, Înecîndu-se de plîns. 
  Ca din minţi ieşită, mama, De pe cap şi-a rupt năframa. Pletele şi le smulgea, Şi cu lacrămi se jelea: 
  — Of!... acasă cînd erai, Fată, cum nu m-ascultai, Să iei soţ de prin vecini. Tu la toţi găseai pricini... 
  Într-o zi, la drum în zbor Mi-ai plecat c-un călător. Călătorul ce l-ai vrut, Iată! vezi ce ţi-a făcut? 
  Te lăsă-n păduri, să-ngraşi Ciori cu-obraji-ţi drăgălaşi. Însuşi el mi te-a răpus!... Gruia nalţă fruntea sus: 
  — Ia taci, soacră, nu ofta,Toate-s doar din vina ta! C-o lăsai de se-ndrăgea Cu oricine se-ntîlnea. 
  Fata prea ţi-ai răsfăţat! Proastă creştere i-ai dat: Ca să şi-i dorească soţi, Cîţi îi va-ntîlni, pe toţi! 
    
  278
  Zice şi pe roib el sare, Pleacă iar, în goana mare; Se tot duce, pîn’ se pierde În desiş de codru verde. 
   CÎNTUL XIX 
  
  Moartea lui Novac 
  Ce s-aude-n lung pe vale ?
  Ce se vede jos în cale?
  Sunt tătari ce vin grămadă
  De prin sate, de la pradă.
  
  Pe vîlcele şi pe drumuri,
  Vin tătari păgîni, duiumuri.
  Iar în fruntea tuturor,
  Cine vine mai cu zor?
  
  E Mîrzacul cel bătrîn,
  Cam albit de ani şi spîn:
  Fire-n barbă opt, sau nouă,
  În musteţe numai două.
  
  Şi un arc el are-n spate,
  Cît o cobiliţă, frate!
  Iar într-însul o săgeată,
  Mare, coşcogea lopată.
  
  Tot viind aşa duium,
  Iată-i, dau de-o fată-n drum
  
  279
  De Stăncuţa cea chiabură, Drăgălaşe la făptură. 
  Îmbrăcată-n ie albă, Şi la gît c-o mîndră salbă. Cum o văd în drum tătarii, Sar şi-o-nhaţă ca tîlharii! 
  Lanţ de fier în grabă scot, Şi o leagă cot la cot. Toţi cu bicele-apoi sar, Şi-o lovesc, şi-o bat amar. 
  — Valeu! strigă fata. Mor!
  Nu mă bateţi, hoţilor!
  Bani vreţi? Haideţi că v-oi da,
  Gălbiori, cu baniţa!
  
  Dar Mîrzacul cel albit Îi grăi cu glas dogit: 
  — Nu te batem, puico, hăi, Pentru gălbiorii tăi! 
  Ci te batem să ne spui (Fiindcă eşti din satul lui) Unde-i, care-i din tot satul, Casa lui Novac bogatul? 
  — Cîinilor, dacă-i aşa,
  Ian priviţi! le zise ea,
  Sus, vedeţi voi, pe colină,
  Cea văpaie de lumină?
  
  
    
  280
  Nu-i văpaie arzătoare! Acolo lucesc la soare Mîndre case cu ceardac, Casele lui moş Novac. 
  Casele cînd le văzură, Fetei drumul îi dădură, Şi-ntr-acolo, toţi vrăjmaşii Îşi cîrmiră-ndată paşii. 
  * * * 
  Moş Novac la o fereastă, Sus, vorbea cu-a sa nevastă: 
  — Dragă, somnul m-a furat, Şi urît vis ce-am visat! 
  Mă prădau tătari, o ceată... Se-mplineşte visu-mi, iată! Vin tătarii... vezi cum suie? Vin! şi-acasă Gruia nu e. 
  Deci, tovarăşa mea! sai, Mînă de-ajutor să-mi dai! 
  — Ce să fac, femeia-ntreabă. 
  — Cară-mi la săgeţi, degrabă.
  
  Să le cari cu traista-n casă, Şi să mi le pui pe masă. Bine vorba nu sfîrşea, Tătărimea şi sosea. 
  Au venit tătarii gloată,
  De-au umplut ograda toată;
  Tot veniră cu grămada,
  Pîn-umplură şi livada.
  
  Moşul spada-şi ascuţi,
  Arcu-ndată şi-l găti
  În părete-avea din faţă,
  O spărtură lunguiaţă.
  
  Pe-acolo Novac ochea,
  Şi cu arcul său bătea.
  Numai c-o săgeată, două,
  Dobora tătari, opt, nouă.
  
  Dar Mîrzacul cel bătrîn
  Şi ca babele de spîn,
  A văzut din ce loc vine
  Moartea lor, şi de la cine.
  
  Suie deci, cu mulţi de-ai lui,
  Treptele conacului.
  Sar la uşă cinci păgîni,
  Şi-o ridică din ţîţîni.
  
  Dau să intre din pridvor,
  Toţi în cas-apoi cu zor...
  Însă moşu-n uşă drept,
  Ca un zid le ţine piept.
  
  Ştiţi de spada lui cea grea,
  Tătărimea cum cădea?
  
    
  282
  Cum cad toamna frunzele, Cînd bătut-au brumele. 
  Sute vin, se-ngrămădesc, Toţi pieirea şi-o găsesc. Alte sute-l împresoară, La pămînt el îi doboară. 
  . . . . . . . . . . 
  Dar cu lancea-mpuns amar Pe la spate de-un tătar, A căzut la urmă jos Şi Novac cel inimos: 
  Precum cade la pămînt Falnicul stejar, de-un vînt. Doborît văzîndu-l, hoţii, Buzna-n casă dau cu toţii. 
  Prind — la geamul din iatac — Pe soţia lui Novac. Şi legînd-o-ncep s-o bată. 
  — Vai! ea strigă-nspăimîntată. 
  Staţi cu bicele, păgîni, Dezlegaţi-mă de mîini! Bani cu mierţa vă voi da, Cîţi vă cere inima! 
  Dar Mîrzacul cel cărunt Se uită la dînsa crunt: — Taci, femeie! ce tot zbieri? Nu te batem pentru-averi! 
  Ci te batem să ne spui:
  Unde-i grajdul calului,
  Al lui Negru-Negruşor,
  Ce cu şoimi se-ntrece-n zbor?
  
  Calul Gruia l-a furat
  De l-al nostru han bogat.
  Hanul ne-a trimis pe noi
  Să i-l ducem înapoi!
  
  Novăciţa, dezlegată,
  Merse cu tătarii: — Iată!
  Sus, colea, săpat în deal,
  Grajdul falnicului cal.
  
  Căpcăunii, hai cu zor,
  Toţi în grajd la Negruşor:
  El cu dinţi-i sfîşia,
  Cu picioarele-i lovea.
  
  Dar Mîrzacul, faţă spînă
  De baborniţă bătrînă:
  
  — Novăciţo, zise iară, Scoate-l dumneata afară! 
  Ea la Negruşor se duse, Vorbe drăgălaşe-i spuse, Coama-i netezi frumos, Şi pe loc din grajd l-a scos. 
    
  284
  Cînd Mîrzacul l-a zărit, De plăcere-a tresărit. Hai, pe el încălecă, Şi — cu toţi ai lui plecă. 
  * * * 
  Gruia, de la socrii săi, Amărît, venea, prin văi. Cînd deodată, văi şi hat, De-un nechez au răsunat. 
  El ţinteşte ochii-n zare: “Ce văd? Nu e Negru oare? Ii! ba-i Negruşor al meu. Uite-l, vine... ca un zmeu! 
  Cine-i ţine frîu-n mînă? Un tătar cu faţa spînă. După el vin alţi căpcîni. Vai! călcatu-ne-au păgîni? 
  Pe tăicuţul biruiră? Şi pe Negru mi-l răpiră?” Cînd gîndea aşa, mirat, Roibul său a nechezat. 
  Negruşor îl auzi, Ş-unde-odată se smuci! Din măsele mesteca, Din picioare arunca. 
  Pe Mîrzacu l-a trîntit,
  Fierea-ntr-însul de-a plesnit;
  Şi mai dîndu-i şi-un picior,
  A venit la Gruia-n zbor.
  
  El spre gîtul lui se lasă,
  Şi-i sărută coama deasă.
  Sare-apoi, cu spada-n mîna
  La oştirea cea păgînă.
  
  Şi-o aşterne jos pe loc,
  Cît ai coace-o turtă-n foc.
  Stau tătarii-n drum tăiaţi.
  Ca şi snopii seceraţi.
  
  * * *
  Cu tătarii cum sfîrşi,
  Către casă drept porni.
  Iar în patul aşternut,
  Sus, acasă, ce-a văzut?
  
  Taică-sau zăcea pe spate,
  Mort, cu buzele-ncleştate.
  Lîngă el, măicuţa sa,
  Genuncheată jos, plîngea.
  
  Gruia stete ca-ngheţat.
  Iar la urmă, s-a plecat,
  Sărutări de foc a pus
  Pe obrajii celui dus.
  
    
  286
  — Tată, tată! ce-ai făcut? Tu, cel tare, mi-ai căzut? O, stejarule frumos, Cum te dete vîntul jos! 
  . . . . . . . . . . . 
  Şi venit-au popi, de-aproape,
  De departe, să-l îngroape.
  Şi-a venit ca să-l jelească,
  Multă lume romînească:
  
  De pe Mureş, Cerna, Jiu,
  De pe-al Argeşului rîu,
  De pe rîul Oltului,
  Toţi fruntaşii neamului!
  
  Clopotele răsunau,
  Popii tînguios cîntau,
  Şi cu lacrămi toţi plîngeau,
  Cînd la groapă-l petreceau.
  
  Ş-unde l-au înmormîntat?
  Pe un plai cu flori smălţat,
  Sus, colo, la sfîntul schit,
  Spre-a fi veşnic pomenit.
  
    GRUIE-AL LUI NOVAC 287
   CÎNTUL XX 
  
  În robie tătărească 
  Colo-n ţara tătărească,
  În cea temniţă domnească,
  Temniţă de zid lucrată
  Şi-n pămînt adînc săpată,
  
  Cine zace la răcoare,
  Fără să mai vadă soare?
  Zace Gruia cel vestit,
  Aşteptînd al său sfîrşit.
  
  Căci tătari prădalnici iară,
  Mulţi! moşia ne-o călcară:
  Şi pe Gruia — prins, legat —
  Rob cu dînşii l-au luat.
  
  A trecut în toamnă anul
  De cînd zace rob, sărmanul,
  La picioare zăvorît.
  Şi cu lanţul pus la gît.
  
  În ajunul Paştilor,
  Mă-sa, lăcrămînd de dor,
  Pînă-n ziuă se sculă,
  Ochii, faţa şi-o spălă.
  
  Maicii sfinte s-a rugat,
  Şi la Negru-a alergat:
  
    
  288
  — Negruşorule deliu, Nu mai pot! Mi-e dor de fiu! 
  Ştii tu calea pe sub soare,
  Pîn’ la Gruia la-nchisoare?
  — Ştiu, stăpînă; haide, sui,
  Ard şi eu de dorul lui !
  
  Zise, şi din ochii săi.
  Calul scăpăra scîntei.
  Dînsa iute-l înşeuă
  Şi sărind pe el plecă.
  
  . . . . . . . . . .
  
  Negru, cînd l-atinse-afară
  Vîntişor de primăvară,
  Şi mai mult se-nviora,
  Ochii roată şi-i purta.
  
  Zarea toat-o cuprindea.
  Ca fugarii nu fugea,
  Nici cum fuge-o căprioară,
  Ci ca vîntul care zboară.
  
  Şi-n nebuna-i alergare
  Ştiţi cum necheza de tare?
  Cu nechezu-n calea sa,
  Ziduri, case dărîma!
  
  Cînd în ziua următoare
  (Zi de sfîntă sărbătoare)
  
  Nimerit-au la-nchisoare, Negru-albise de sudoare. 
  Novăceasa jos sări, Şi spre temniţă păşi; La fereastră se opri, De zăbrele se lipi: 
  — Gruio mamă! unde eşti? Dragul maichii! mai trăieşti? Gruio scumpe! de eşti viu, Hai, răspunde-mi, ca să ştiu! 
  Iar de-i fi, măicuţo, mort, Popilor să dau vrun ort, Lăcrămînd să te jelesc, De pomeni să-ţi îngrijesc! 
  Gruia glasu-i auzea După glas o cunoştea; La fereastră s-a urcat, Şi din grai a cuvîntat: 
  — Maica mea! de viu sunt viu,Dar abia, abia mă ţiu!
  Mă-sei, viu cînd îl zări,
  Suflet parcă-i mai veni:
  
  — Dragul meu! de sărbătoare,
  Iacă... ouă roşioare;
  Rob de cînd mi te-au luat
  Ouă, poate, n-ai mîncat.
  
  
    
  290
  Gruia din adînc ofta: 
  — Mamă, nici nu le-oi mînca! Ce crezi? că mi-e de mîncat? Mie-mi arde de scăpat! 
  Să le-mparţi la păzitori,
  Doar o fi-ngăduitori
  Şi te-or mai lăsa cu mine.
  Of! că dor mi-era de tine!
  
  Ea le dă la păzitori.
  Dînşii sunt îndurători,
  Îi dau voie, cît o vrea,
  Cu-al ei fiu la geam să stea.
  
  — Mamă, mamă! el îi zice, Cum ai nimerit aice? 
  — Negru-al tău, încălecîndu-l, Gruio, m-a adus — ca gîndul. 
  Negruşor cu foc nechează, Spre zăbrele-naintează. Gruia-l mîngîie duios: 
  — Ah! şoimanule frumos! 
  Iară mă-sa: — Dragul meu, Gruie! cum slăbişi de rău! 
  — Da, în ăst beci rece, gheaţă. Maică, mă uscai la faţă. 
  
  Nici nu-ţi poţi închipui Chinul ce-l îndur aci! 
  Doar din plete — ce-au crescut
  Îmi fac noaptea aşternut.
  
  Doar cu barba mă-nvelesc,
  Cu mustăţi mă ştergăresc;
  Ziua stau şi nu am tihnă,
  Noaptea-ntreagă n-am odihnă
  
  De cîntatul broaştelor,
  De foitul şerpilor!
  Cînd aici eu am venit,
  Înăuntru ce-am găsit?
  
  Broaşte ca nucşoarele;
  Azi sunt ca ulcioarele.
  Şerpii ca şi aţele,
  Azi sunt groşi cît braţele!
  
  Şi-aş răbda! de nu ar fi
  O năpastă şi mai şi:
  O şerpoaică, foc de rea,
  A-mpuiat în barba mea!
  
  Cînd cu gura-i mă ciupeşte,
  Sîngele-mi şiroi ţîşneşte;
  Ea mi-l suge păgîneşte,
  Dă la pui de şi-i hrăneşte!
  
  . . . . . . . . . .
  
  Bine că mi te-a adus,
  Dragă mamă, Cel de sus!
  Dumnezeu ţi-o ajuta,
  Tu de-aci mă vei scăpa.
  
    
  292
  Că iubirea de părinţi Lecuieşte suferinţi; Şi ca dorul unei mume Nu mai e nimic pe lume! 
  — Of! de-aci să mi te scot, Ce n-aş face? Face-aş tot! Cum să fac, odorul meu? 
  — Să te-nvăţ, măicuţo, eu: 
  
  Ia pe Negruşor de frîu,
  Şi cu frîul prins de brîu,
  Plimbă-mi-l în lung şi-n lat,
  Prin oraş, pe la palat.
  
  Hanul cel de ani bătrîn,
  Al tătarilor stăpîn,
  Din palat o să-l zărească,
  Inima-i o să rîvnească.
  
  Şi din grai dacă te-ntreabă:
  
  — Nu ţi-e de vînzare, babă?...
  Nu ţi-e Negrul de schimbat!?
  Tu răspunde-i răspicat:
  
  — Nu mi-e calul de tocmeală,Negru mi-e de dăruială:
  Celui ce pe Gruie-al meu
  Mi l-o scoate de la rău!
  
  
  * * *
  Ea, cu Negruşor de frîu,
  Şi cu frîul prins în brîu,
  Merge, trece-n lung şi-n lat,
  Prin oraş, pe la palat.
  
  Negru coama-şi scutura,
  Şi din ochi scîntei vărsa.
  Hanul din palat îl vede,
  Jos la poartă se repede.
  
  — Hei, tu, babă ofilită,Ia stai, rogu-te,-o clipită; Nu vinzi mîndrul căluşel? Galbeni, mii, să-ţi dau pe el! 
  Nu ţi-e Negrul de schimbare?
  Să-ţi dau altul şi mai mare!
  Pentru unul să-ţi dau doi,
  Să-ţi dau douăzeci şi doi!
  
  Baba zise: — Cer iertare,
  Nu mi-e calul de vînzare,
  Nici de schimb şi de tocmeală
  Negru mi-e de dăruială:
  
  Celui ce pe Gruie-al meu
  Mi l-o scoate de la rău!
  Că-i păcat, voinic în floare,
  Să tînjească-n închisoare.
  
    
  294
  — Bine, hai! a zis tătarul, Lasă, bab,-aici fugarul, Şi de-i Gruia fiul tău, Am să-i port de grijă eu. 
  Din robie-l scot îndată,
  Şi-l însor chiar azi c-o fată,
  I-am găsit tovarăşa,
  Pe frumoasa Carpena.
  
  Sus în codrii deşi născută,
  Pentru fiul tău crescută.
  I-am tocmit şi lăutari,
  Meşteri dintre cei mai mari.
  
  Ca să-i cînte pînă-n seară,
  Lîngă drumul cel de-afară.
  Şi să vadă mult popor
  Cum se-nsoar-al tău fecior!
  
  Auzind aşa bătrîna,
  Îi apucă-ndată mîna,
  Şi pulpana hainei, nouă,
  Le sărută pe-amîndouă.
  
  În ogradă calul bagă,
  De un stîlp al porţii-l leagă
  Şi la fiu-i se repede.
  El o-ntreabă, cum o vede:
  
  — Ce-i cu Negruşor? — L-am dat, Gruio, cum m-ai învăţat. 
  Iară hanul, mulţumit, Ştii ce mi-a făgăduit? 
  Astăzi chiar, din închisoare, Mi te scoate, să te-nsoare. Ţi-a găsit tovarăşa, Pe frumoasa Carpena... 
  Sus, în codrii deşi născută, Şi pe seama ta crescută, Ţi-a tocmit şi lăutari, Meşteri dintre cei mai mari. 
  Ca să-ţi cînte pînă-n seară, Lîngă drumul cel de-afară. Şi să vadă mult popor, Cum te-nsori, iubit odor! 
  — Vai, vai! ce mi-ai făptuit!
  Ce-am crezut, şi ce-a ieşit!
  Sărăcuţa maica mea,
  Cum îşi bat joc toţi de ea!
  
  Ce fel? Nu-l înţeleseşi?
  Carpena din codrii deşi,
  Este ţeapa, maică draga,
  Ţeapa-n care-o să mă tragă!
  
  Lăutarii? sunt vulturii
  Cei năprasnici ai pădurii,
  Care sîngele mi-or bea,
  Şi mînca-vor carnea mea.
  
     
  Of, pierdut e Negru-al meu, Şi cu el, pierdut şi eu! Fiul, mamă, nu-ţi mai scapă, Ţi-l vor trage azi în ţeapă. 
  * * * 
  Biata mumă-ncremeni. Ca şi arsă-apoi sări, Alergă iar la palat, Stete-n poartă, s-a uitat. 
  Şi-năuntru ce vedea? Hanu-ntruna trimetea Slujitori şi călăreţi, Dintre cei mai îndrăzneţi, 
  Să-l încalece de zor, Careva, pe Negruşor; Căci îi arde sufletul Ca să-i vază umbletul! 
  Ei la Negru se duceau, Mîna pe dîrlogi puneau. Negru neclintit stătea, Pînă se urcau în şea; 
  Iar în şea cînd îi simţea, În picioare drept sărea, Şi cît colo-i azvîrlea, Fierea-ntr-înşii le plesnea! 
  297
  A trîntit jos, unul, doi,
  Zece, douăzeci şi doi!
  Cînd văzu aşa bătrîna,
  Semn făcu din drum cu mîna:
  
  — Hanule, măria-ta! Să mă ierţi, uitai ceva! Calul ţi l-am dăruit, Însă nu te-am desluşit, 
  Că pe el să stea călare
  Nime-n lume nu e-n stare;
  Numai Gruia singur poate,
  De la dubă cînd l-ai scoate.
  
  Numai el ţi l-o-mblînzi,
  Ca să-l poţi tu călări!
  Cînd tătarul auzea,
  Şi mai mult se aprindea.
  
  Şi gîndi-ntru sine: — Azi,
  Tot era să-l scot, de-amiazi,
  Ca să-l duc la “cununie”.
  Ia să-l chemi, acum, să vie.
  
  Şi-a trimes oşteni, o gloată,
  De la dubă să i-l scoată.
  El sosi numaidecît,
  Cu cătuşi de fier la gît.
  
  Şi de mîini şi de picioare
  Tot cu lanţuri sunătoare.
  
     
  Îl păzeau, cu lănci în mîini,
  Cam vreo mie de căpcîni.
  
  Cînd voinicul a intrat,
  De-al lui chip s-au spăimîntat,
  Toţi ai curţii — mici şi mari —
  Şi tătarce şi tătari.
  
  Pletele-i cădeau pe spate,
  Pînă la călcîie, frate!
  Barba lui, a lui mustaţă,
  Copereau şi piept şi braţă.
  
  Hanu-i zice: — Nu ofta,
  C-a sosit şi ziua ta,
  Cînd eu te voi cununa
  Cu frumoasa Carpena!
  
  Pîn’ mireasa ţi se-mbracă,
  Vino, sui pe Negru-oleacă,
  Sui! că-mi arde sufletul,
  Gruio, să-i văd umbletul!
  
  Iară dînsul glăsui:
  
  — Bucuros eu m-aş sui;Dar pe cal, măria-ta, N-o să pot încăleca. 
  Eu pe Negru cînd săream,
  Braţe slobode aveam,
  Nu eram ca azi, vîrît
  Tot în fiare, pînă-n gît.
  
  La un semn, oşteni veniră, Din cătuşi mi-l sloboziră. 
  — Du-te acum, i-a zis tătarul. Şi-mi încalecă fugarul. 
  El la Negrişor privi, Şi tătarului grăi: 
  — Să-l încalec, zău, aş vrea,Dar mă tem că n-oi putea. 
  
  Cînd plecam cu el la drum,
  Nu eram cum sunt acum;
  N-aveam plete lungi, pe spate,
  Pînă la pămînt lăsate.
  
  N-aveam barbă şi mustaţă,
  Mari, să treacă-n jos de braţă.
  Azi, el nu mă va cunoaşte,
  Din picioare-o să mă-mproaşte!
  
  Hanul pace-n suflet n-are,
  Se-nfierbîntă şi mai tare:
  
  — Bărbieri să vie-ndată!Şi-au venit vreo cinci, deodată. 
  Unii păru i-l tundeau, Alţii barba i-o rădeau. 
  — Ei! din moş îmbătrînit,Iată-mi-te-ntinerit. 
  
  La fugar acuma du-te, Şi-l încalecă mai iute; 
    
  300
  Hai, că-mi arde sufletul, Gruio, să-i văd umbletul! 
  Gruia se mai învîrteşte. La fugar din nou priveşte: 
  — Nici acum, măria-ta,N-o să-l pot încăleca. 
  Negru, cînd mă urc în şea,
  Ştii pe mine cum mă vrea?
  Nu cum sunt azi, nearmat,
  Şi ca robii îmbrăcat.
  
  Ci lui Negru-i e aminte
  Să mă vază ca nainte:
  Haine romîneşti purtînd,
  Sabie la brîu avînd!
  
  La un semn, cîţiva se duc
  Şi voinicului i-aduc:
  Haine romîneşti frumoase,
  Lance, sabie, lucioase.
  
  Şi-mbrăcînd el hainele,
  Şi-ncingîndu-şi armele:
  “Ah!” gîndeşte mulţumit,
  “Sfinte Doamne, fii slăvit!
  
  Mare eşti tu, Cel de sus!”
  La fugar apoi s-a dus,
  Şi-ntre ochi l-a sărutat;
  Negru, blînd a-ngenuncheat,
  
  Şi rămase nemişcat, În genunchi aşa plecat, Pîn’ voinicu-a-ncălecat. Toată curtea s-a mirat! 
  Gruia cu fugarul lui Vine-n faţa domnului: 
  — Hanule, măria-ta, Teamă ţi-e că voi scăpa? 
  Vezi de-nchide curţile, Zăvoreşte porţile, Întăreşte străjile, Ca să-ţi piară grijile! 
  Hanu-a pus numaidecît Porţile de-au zăvorît, Străjile de-au întărit, Pretutindeni, înzecit. 
  Iară Gruia ce făcu? Pinteni calului dădu. Şi cînd Negru alerga, Brazdă-n urma lui lăsa: 
  Cum e brazda-ntunecată Pe pămînt de plug lăsată. Iar pe piatră cînd călca, Din potcoave scăpăra. 
  Face, cît clipeşti, o roată, Curtea ocolind-o toată; 
    
  302
  Şi mai face roţi vreo două Face pînă la vreo nouă! 
  Cînd să facă-a zecea roată, Dă spre maică-sa prin gloată Mîna-n brîu i-o-nfige bine, O ridică lîngă sine. 
  Şi cu-a lui măicuţă-n şea Drept spre zidu nalt o ia. Negruşor, împintenat, Sforăie pe nări turbat. 
  Se-ncordeaz-o dată tare, Peste zid departe sare; Hanul înlemnit privi, Toată curtea-ncremeni ! 
  . . . . . . . . . 
  Gruia de pe cal s-apleacă: 
  — Hanule! rămas bun! Iacă ! N-ai fost om, sărman de tine, Să omori viteaz ca mine! 
  Apoi zboară vultureşte, Dar deodată se opreşte; Într-o pădurice deasă, Jos pe maică-sa o lasă. 
  Şi-napoi cu Negru-aleargă. Sare zidu-n curtea largă. 
  Bietu han, cînd l-a văzut, Cum e ceara s-a făcut! 
  Iar curtenii, mii şi sute, Scos-au săbiile iute, Dar cu paloşu-i lucios, El pe toţi îi culcă jos. 
  . . . . . . . . 
  Sare zidu-apoi afară, Merge drept la mă-sa iară, Şi pe cal săltînd-o-n şea: S-a tot dus, p-aci-ncolea. 
   CÎNTUL XXI 
  
  Ileana 
  Vine turcul cel bogat,
  Soliman, din Calafat,
  De la Dunărea cea mare,
  Vine prin dumbrăvi călare
  
  Cu treizeci de brăileni
  Şi pe-atîţia bosnieni,
  Care au pe cap turbane
  Şi la şolduri iatagane.
  
  Toţi voinici de viţă veche.
  Luptători făr’ de pereche,
  
    
  304
  Care moartea ştiu s-o-nfrunte
  Şi la luptă merg în frunte.
  
  Vin cu toţii, ca furtuna,
  Şi de cine-ntreabă-ntruna
  P-unde trec în drumul lor?
  Tot de-al lui Novac fecior.
  
  Căci lui Gruie Făt-Frumos,
  Turcul socru, mînios,
  Îi jurase — pentru fată —
  Răzbunare-nfricoşată.
  
  . . . . . . . .
  
  Cum veneau aşa ei, val,
  Tot pe lîngă Olt, la deal
  De huiau şi munţi şi vale
  Numai... ce să vază-n cale?
  
  Văd vreo şapte delurence,
  Fete tinere, oltence,
  Care pînze-n rîu nălbeau
  Şi pe iarbă le-ntindeau.
  
  Turcii locului stătură,
  Soliman grăi din gură:
  
  — Bună vremea, delurence,Fete harnice oltence! 
  Spuneţi-mi, vă rog, de cînd Staţi la pînze-aci spălînd, 
  N-a trecut p-aicea oare
  Gruie-al lui Novac călare?
  
  Dus prin ţară-i undeva?
  Sau e dus la vatra sa?
  Ori la crîşmă-n sat o fi?
  Unde l-am putea găsi?
  
  Adevărul dacă-mi spuneţi,
  Dragi cununi pe cap să puneţi!
  Să vă aflu măritate
  Peste o lună jumătate.
  
  Faţa-nveselească-vi-se,
  Pînzele-nălbească-vi-se
  Ca şi coala de hîrtie.
  Cînd o iei din prăvălie!
  
  Nu-mi veţi spune cu dreptate?
  Rămîneţi nemăritate!
  Feţele vi se zbîrcească,
  Pînzele vi se-nnegrească!
  
  . . . . . . . .
  
  Auzindu-l fetele,
  Pleacă ochii, bietele,
  Lasă capu-n jos de frică,
  Nu pot un cuvînt să zică.
  
  . . . . . . . . .
  
  Una doar, cu ochi căprui,
  Ilenuţa Sandului,
  
     
  De sub codri, dintr-un sat
  Cu-al lui Gruia-nvecinat,
  
  Mîndră mult, cum rar zăreşti,
  Ca Ileana din poveşti,
  Numai ea, mai îndrăzneaţă,
  Îi privi pe turci în faţă.
  
  Gruia şi-a lui Sandu fată,
  Dragi avutu-s-au odată.
  El uitase-apoi de ea,
  Ea, la dînsul, tot ţinea!
  
  Deci, ea zise: — Turci voinici,
  Gruia n-a trecut p-aici!
  Ani vreo doi s-au împlinit,
  De cînd nu l-am mai zărit.
  
  Dar pe maică-sa bătrînă —
  Nu-i mai mult de-o săptămînă.
  Nici o săptămînă nu-i —
  Turcilor, eu o văzui!
  
  Jos, în Olt, cu mîna sa,
  Armele i le spăla,
  Tot de sînge păgînesc,
  Sînge turc şi tătăresc!
  
  Unde-n apă le clătea.
  Neagră apa se făcea,
  Ca şi fundul de căldare,
  Cînd îl umple fumul tare.
  
  Astfel dînsa le vorbi.
  Iar în gîndul ei gîndi:
  “Vreţi să-l prindeţi, tîlhăroi?
  Cînd păzi-vor lupii oi!
  
  Doar atunci afla-veţi voi —
  Nici atuncea! de la noi —
  Unde-i Gruia cel iubit,
  De păgîni nebiruit!”
  
  Turcii frunţile-ncruntară,
  Şi plecînd, se depărtară:
  Tot pe valea Oltului,
  Tot în susul rîului.
  
  Dar deodată-n loc stătură
  Căci nainte ce văzură,
  Colo unde Oltu-i lin
  Şi de sălcii ţărmu-i plin?
  
  Verde salcie plecată
  Peste rîu şedea lăsată,
  Iar de salcia-nverzită
  Sta o luntre priponită.
  
  Şi culcat de-a lungu-n ea,
  Gruie-al lui Novac dormea
  Cu o sabie pe piept,
  Ca şi cînd ar fi deştept.
  
  Vîntul bate valurile,
  Valul bate malurile...
  
     
  Şi lui Gruia, cum dormea, Vîntul chica i-o zbîrlea. 
  Cînd de el cu ochii-au dat, Bieţii turci... au îngheţat. Dar oştirea sa vitează Soliman şi-o-mbărbătează: 
  — Pentru ce v-aţi fîstîcit? Nu-l vedeţi că-i adormit? Hai, loviţi-l ne-ndurat, Pînă nu s-a deşteptat! 
  Daţi într-însul, ca-ntr-o fiară!
  Turcii toţi descălecară,
  Ca şi broaştele săreau,
  Şi ca şerpii se tîrau,
  
  Pîn’ la dînsul naintează.
  Dar acolo... ce să vază?
  Lîngă Gruia mai stătea
  Unu-ascuns, care-l păzea
  
  Pandelaş, un grec voinic,
  Cu hămgere sub ilic.
  Slugă bună şi iubită,
  Pe la Gruia pripăşită.
  
  Pandelaş, cînd i-a zărit,
  Dintre sălcii a sărit:
  
  — Ce vreţi, turci nelegiuiţi,De — ca şerpii — vă tîrîţi 
  Şi ca broaştele săltaţi?
  Au pe Gruia-l căutaţi?
  Turci păgîni la cap legaţi,
  A muieri voi semănaţi!
  
  Că-i vrăjit, voi nu-l ştiţi oare,
  Sabie să nu-l doboare,
  Suliţă să nu-l răzbească,
  Nici săgeată să-l rănească?
  
  Geaba vă veţi strădui
  A-l răpune, pîn’ o fi
  Ori cu funii strîns legat,
  Ori în lanţuri ferecat!
  
  Nu am păr în capul meu,
  Cîţi voinici văzut-am eu —
  Nu ca voi, ci mai bărbaţi,
  Jos de spada lui culcaţi !
  
  Turcii ochii mari făcură,
  Şi grăbiţi napoi dădură.
  Soliman din Calafat,
  Singur, stă-n loc ne-nfricat.
  
  Face semn lui Pandelaş,
  Îi arată gălbenaşi:
  
  — Măi Pandele! vrei tu bani, Să-ţi ajungă zeci de ani? 
  Pungi de galbeni noi ţi-om da, Ca să-i duci la casa ta; 
     
  Slugă d-azi să nu mai fii,
  Să-ngrijeşti de-ai tăi copii;
  
  Să trăieşti ca un bogat,
  Dacă tu ni-l dai legat.
  Grecul, banii cînd văzu,
  Minţile şi le pierdu.
  
  Hei, c-aşa e sluga rea!
  I-ai dat tot ce trebuia:
  Banii, hrana pe deplin !
  Ea te vinde la străin!
  
  După ce se cam codeşte,
  Grecul pungile primeşte.
  Funie groasă de fuior
  Scoate dintr-un săcuşor.
  
  Iute-apoi la Gruia sare.
  Fără pic de remuşcare;
  Şi mi-l leagă, frăţioare,
  Şi de mîini, şi de picioare!
  
  El, simţindu-se legat,
  Braţele şi le-a mişcat.
  Şi frînghia cea-nnodată,
  Ruptu-s-a-n bucăţi pe dată.
  
  Turcii, cînd îl văd mişcînd,
  Nu-şi mai dau, sărmanii rînd
  Toţi la fugă o tulesc,
  Prin dudaie se-ndosesc.
  
  Dar cînd braţele-a mişcat, Gruia nu s-a deşteptat; Doar s-a-ntors pe altă parte, Şi dormit-a mai departe. 
  Pandelaş la el coboară. L-a legat a doua oară, C-o frînghie de mătasă Ca din ea să nu mai iasă! 
  El, simţindu-se cuprins, Braţele din nou şi-a-ntins; Rău frînghia mi-l strîngea, Pîn’ la oase-l pătrundea. 
  Totuşi nu s-a deşteptat, Căci era, de-aseară, beat. Chefuise-n crîşmă-oleacă, De necazuri să-i mai treacă. 
  . . . . . . . . . . 
  Turcii duşi... napoi veniră, Unii lîngă el se-opriră. Alţii-n preajmă-i se-nvîrteau, Ce să-i facă, nu ştiau: 
  Că-i vrăjit de ursitoare, Sabie să nu-l doboare, Suliţă să nu-l răzbească, Nici săgeată să-l rănească! 
     
  De l-or da la fund în apă, Va-nota şi — poate — scapă! Foc dacă i-or da, s-aprinde Şi frînghia ce-l cuprinde! 
  Soliman în jur priveşte. Mai la vale ce zăreşte? Lîng-o moară părăsită, Vede-o piatră nămolită. 
  Nu prea mică: mărişoară, Piatră zdravănă de moară. Merge iute drept la ea, Dar s-o mişte nu putea. 
  Oamenii pe loc şi-i cheamă; Turci vreo opt la ea se-nhamă Şi de-abia o răsturnau, Năduşelile-i treceau. 
  Gruia-n luntre nici visa, El pe spate, dus, dormea. De gît piatra i-o legară, Jos în apă-l răsturnară. 
  Cînd l-au aruncat de sus, Piatra după el s-a dus. Oltul mînios urla, Apa-n două-şi despica. 
  . . . . . . . . . 
  Şi pe Gruie l-a primit, L-aşeză frumos, lungit, 
  Tocmai pe nisip la fund,
  Unde somnii se ascund.
  
  Cîte-un somn îl atingea,
  El nainte, dus, dormea.
  Un rac mare, crăcănat,
  De un deget l-a muşcat.
  
  Gruie-atunci s-a deşteptat,
  A simţit că e legat.
  A simţit că-n apă sta
  Şi o piatră-l apăsa.
  
  Celui tare s-a rugat,
  Dumnezeu puteri i-a dat.
  Cu putere s-a-ncordat,
  Mîinile şi-a dezlegat.
  
  Dară piatra-l mai ţinea,
  Nu putea scăpa de ea.
  Atunci iarăşi s-a-ncordat,
  Piatra-n spate-a ridicat.
  
  Şi cu piatra mare-n spate,
  Înota pe Olt, măi frate!
  Ca un peşte-aşa-nota,
  Că doar Oltu-l cunoştea.
  
  Îi era doar frăţior
  Şi-i da mînă de-ajutor:
  Cînd slăbea şi s-afunda,
  Iar deasupra-l ridica.
  
     
  Nime-n lume nu venea, Nime-n lume nu-l vedea, Cum se chinuia-notînd, De-ncordare greu suflînd. 
  Doar Ileana a venit, Numai dînsa l-a zărit. Ei semn rău i s-arătase Şi-ntr-acolo apucase. 
  Ea ştia să-noate-n rîu, Şi-un cuţit avea la brîu. Dînsa-ndată ce-l zări, De pe mal în rîu sări. 
  Cînd o vede, el grăieşte: 
  — Hai, Ileano, hai, grăbeşte! Că pietroiul rău m-apasă, Şi puterile mă lasă! 
  Merge-not Ileana, iată, Taie funia pe dată. Piatra mare-n valuri pică, Apa-n două se despică. 
  Valurile se băteau, Împrejur vîrtej făceau, Stropi spre ceruri azvîrleau, Şi-ndelung bolboroseau. 
  . . . . . . . . . 
  El, de piatră uşurat,
  A ieşit la mal, scăpat;
  Sus pe mal cînd s-a văzut,
  Cruce sfîntă şi-a făcut.
  
  La Ileana s-a uitat,
  O cuprinse-nduioşat,
  Ochii mari i-a sărutat:
  
  — Tu, Ileano, m-ai scăpat? 
  Mergi, iubita mea, acasă,
  Că te-am părăsit pe tine,
  Dar de-acuma, sunt al tău,
  Cît m-o ţine Dumnezeu!
  
  Mergi, iubita mea, acasă,
  Fă-ţi găteală de mireasă;
  Şi s-aştepţi, căci mîine, joi,
  Voi veni-n peţit la voi.
  
  Mîine-o să ne logodim,
  În curînd o să nuntim:
  Şi-o să ducem, în unire,
  Ani de dulce fericire!
  
  Albii fetei obrăjori
  S-au roşit ca doi bujori;
  Plîns de bucurie-o-neacă,
  Şi spre casă drept ea pleacă.
  
     
  * * *
  Iar feciorul lui Novac,
  Hai, la mă-sa, la conac;
  Schimbă haine-n rîu muiate,
  Şi spre crîşmă se abate.
  
  Colo jos la crîşma Stanii,
  Unde-şi beau drumeţii banii,
  Vuiet mare s-auzea,
  Lume multă petrecea.
  
  Turcii-n crîşm-abia-ncăpeau,
  Ospătau, se veseleau.
  Iar Pandele grecotei,
  Chefuia la rînd cu ei.
  
  Stînd la masă toţi cu drag,
  S-au trezit cu Gruia-n prag!
  Cînd în faţa sa-l văzu,
  Grecul... în genunchi căzu.
  
  Iară turcii au sărit:
  
  — Vai, vai! Gruia! n-a murit?
  Uite-l, vine! A scăpat
  Teafăr, dracu-mpeliţat!
  
  Pe sub pat fricoşi intrau, Prin unghere se doseau! Gruia fruntea şi-o-ncrunta, Pe Pandele-l judeca: 
  — Pandelaş, măi sluga mea, Grec nemernic, liftă rea, Cît mi-ai fost argat cu plată, Ţi-a lipsit ceva vreodată? 
  Simbrioara ţi-o plăteam,
  La mîncare te pofteam,
  Haine noi ţi-am dăruit,
  Ca pe-un om eu te-am cinstit!
  
  Nici un rău nu ţi-am făcut
  Şi tu, cîine, m-ai vîndut!
  Tu m-ai dat la turci legat,
  Fără teamă de păcat!
  
  Nu ştiai, Pandele-al meu.
  Că din cer un Dumnezeu
  Vede fapta, o pîndeşte,
  Şi la urm-o răsplăteşte?
  
  Bine Gruia nu sfîrşea,
  Paloşu-i de-oţel lucea,
  Capul grecului cădea,
  Trupu-n sînge se zbătea.
  
  Cînd cu grecul isprăvi,
  Rîndul turcilor veni.
  Soliman stătea-nfundat
  Într-un colţ întunecat.
  
  — Ha-ha, socrule, pe-aici? Capul cetei de voinici 
     
  Dumneata eşti dară? Vină! Ieşi încoace, la lumină! 
  De prin colţuri îi scotea, Şi cu sabia-i tăia. Doborî cu spada-i lată, La pămînt întreaga ceată. 
  . . . . . . . . . 
  După ce pe toţi îi taie, În ogradă-i face claie; Cară lemne-apoi pe loc, Şi le dă din trei părţi foc. 
  Toţi în scrum i-a preschimbat, Scrumu-n vînt l-a-mprăştiat: 
  — Ce-o lăsa pe urmă vîntul,Să mănînce şi pămîntul! 
   CÎNTUL XXII 
  
  Nunta 
  Dimineaţa următoare,
  Sus la prînz e mîndrul soare;
  Toţi de trebi îşi văd prin sat,
  Gruia zace-acasă-n pat.
  
  Arde fruntea-i vîlvătaie,
  Şi prin spate-un junghi îl taie.
  
  Biata mă-sa-ngrijorată
  Şade lîngă el şi-l cată.
  
  Iar acasă, draga lui,
  Ilenuţa Sandului,
  Ca pe spini stă, aşteptîndu-l,
  Două zile, trei de-a rîndul.
  
  Şi văzînd că nu soseşte,
  Jalnic plîns o podideşte:
  Ce să fie? M-a minţit
  Cu venitul în peţit?
  
  Of! atunci la ce mă ţii,
  Doamne,-n rîndul celor vii?
  Pentru ce, o, Tată sfînt,
  Nu m-aduni de pe pămînt?”
  
  Iat-o, după mult oftat,
  Şi pe ea bolnavă-n pat!
  Îi descîntă Floarea, baba,
  Îi citesc şi popi... Degeaba!...
  
  * * *
  Nouă zile s-a zbătut
  Bietul Gruia-n pat ţinut
  De o boală nemiloasă,
  Care nu-i ieşea din oase.
  
  Ziua zecea, de pe boală,
  Sănătos, voinic se scoală;
  
    
  320
  Ca un mire s-a-mbrăcat, Şi pe Negru-a-ncălecat: 
  — Hi, măi năzdrăvane cal,
  Colo-n vale peste deal,
  La Ileana du-mă-n zbor,
  Cît putea-vei mai cu zor!
  
  Negru-şi saltă coama deasă, Apoi drumului se lasă, Cum se lasă la pămînt Iarba, cînd o bate vînt. 
  Merse Gruia, tot s-a dus, Pînă-n deal la cruce, sus. Cînd pornea din deal la vale, Iat-un om îi iese-n cale: 
  — Călăreţule gătit!Încotro aşa grăbit,
  De ţi-e calul înspumat?
  
  — La Ileana din cel sat!
  — Călăreţule drumare,Strînge-ţi calu-n pinteni tare!
  Căci pierdută pe Ileana
  O lăsai, în pat, sărmana:
  
  
  Mă-sa lumînări ţinîndu-i, Taică-său cosciug făcîndu-i, 
  Scalda soru-sa umplîndu-i,
  Frate-său mormînt săpîndu-i!
  
  Auzind, el se mîhneşte...
  “Hi” lui Negru-apoi grăieşte,
  Mai cu foc împintenîndu-l,
  Calul zboară ca şi gîndul.
  
  A sosit la poartă Gruie.
  Nimeni poarta nu-i descuie.
  Dar cînd Negru-a nechezat,
  Poarta-n trei s-a despicat!
  
  Intră, lasă calu-afară
  Priponit de-un stîlp la scară.
  Trepte cîte două sare
  Iată-l în odaia mare.
  
  Cînd văzu pe mîndra-n pat,
  Lumea i s-a-ntunecat.
  Iară ea, cînd îl zări,
  Galbenă din pat sări:
  
  — Tată, nu-mi ciopli sălaş! Frate, sapa jos s-o laşi! Soro, zvîrle scăldătoarea! Mamă, stinge lumînarea! 
  De-al cui foc m-am bolnăvit, Este-n casă, mi-a sosit! Dulce-n braţe-apoi se strîng, Şi, de bucurie... plîng. 
    
  322
  * * * 
  După ce s-au logodit,
  Peste-o lună-au şi nuntit.
  Gruia, de la el din sat,
  Într-o sîmbăt-a plecat
  
  C-un şir lung de călăraşi,
  Cu vreo sută de nuntaşi,
  Înspre-a socrului său casă,
  După mîndra sa mireasă.
  
  Sandu, socrul, se aţine,
  Şi pe drum cînd nunta vine,
  El o lasă cît o lasă,
  Pîn’ s-apropie de casă.
  
  Iară nunta cînd soseşte,
  Poarta el şi-o zăvoreşte;
  Apoi strigă cu tărie:
  
  — Care-i mirele? să vie!
  Vie de se crede-n stare. Sară gardu nalt călare, Şi zăvoru’ porţii-l scoată, Ca să intre nunta toată! 
  Iară dacă n-o putea, Capu-atunci i l-oi tăia, Nu e bun de fiica mea, Nunta plece unde-o vrea! 
  Socrul vorba nu sfîrşeşte, Gruia calu-şi îmboldeşte; Peste gard năuntru sare Şi deschide poarta mare. 
  Iar pe poarta descuiată Intră şi nuntaşii-ndată. Dară socrul, barbă rasă, Pe atîta nu se lasă. 
  Şapte buţi cu vinuri bune, Una lîngă alta pune. Strigă iar în gura mare: 
  — Care-i ginerele? Care?
  Să s-aleagă-n faţă ici,
  Din alaiul de voinici;
  Buţile să mi le saie,
  Cercurile să le taie.
  
  Şi nuntaşilor, din plin,
  Să le dea — cu vadra — vin.
  Nu sfîrşeşte socrul mare,
  Gruia cu fugaru-i sare.
  
  Sare şapte buţi deodată,
  Taie cercurile, iată!
  Din buţi vinul şipoteşte,
  Beau nuntaşii voiniceşte.
  
  Socrul cu sprînceana deasă,
  Nici pe-atîta nu se lasă.
  
    
  324
  Intră-n casă şi-apoi iese Cu vreo şapte fete-alese: 
  Tot de-un chip şi de-un cuvînt, Tot un fel de-mbrăcămînt. Strigă iarăşi cu tărie: 
  — Unde-i mirele? Să vie!
  Dintre călăraşi voinici Să s-arate-n faţă ici. Şi din fete să aleagă: Care e mireasa-i dragă? 
  Nu sfîrşi de spus el toate, Gruia sabia şi-o scoate. Naintează spre fecioare, Le-o aruncă la picioare. 
  — Plece-se mireasa mea,Spada-n mînă să mi-o dea; Că e spadă-nveninată, Care cere cap de fată! 
  Dintre fetele-nşirate, Stat-au şase nemişcate. Iar Ileana cea voinică, Sabia de jos ridică. 
  . . . . . . . . . 
  Mirelui cu drag i-o-ntinde, El mireasa şi-o cuprinde, 
  O sărută fericit,
  Apoi nunta s-a pornit!
  
  Sus la Gruie-al lui Novac,
  Numai mese prin conac.
  Iar la mese cu mîncări,
  Oaspeţi mulţi, din patru zări!
  
  Naiul, scripcile sunau,
  Veseli oaspeţii-nchinau,
  Pentru mire şi mireasă:
  “Casa lor să fie casă!”
  
  După masă, horă-ntinsă,
  Tot mai largă, mai aprinsă.
  Chiuia-n joc, frate dragă,
  Satu-ntreg, o ţară-ntreagă!
  
   CÎNTUL XXIII 
  
  Legea 
  Gruia, cu Ileana sa.
  Sus colo-n conac trăia
  Albe zile de plăcere,
  Dulci ca fagurul de miere.
  
  . . . . . . . . .
  
  Într-o dalbă zi de mai,
  Iată, vin pe drum, cu-alai,
  
    
  326
  Şi din cale se opresc La conacul novăcesc: 
  Paşa din Rusciuc, Nazim, Şi cu Hogea Ibrahim — Hogea Ţarigradului, Omul împăratului. 
  Vin la Gruie-al lui Novac, Urcă treptele-n conac: 
  — Bun noroc! — Amin! Cu bine!Ce v-aduce pe la mine?
  
  — Noi de la-mpărat venim,
  Gruio, să te sfătuim:
  Lasă legea romînească,
  Dă-te-n legea cea turcească.
  
  
  Legea noastră e bogată, Şi de toate-ndestulată Şi de aur şi de miere, De-orice inima ţi-o cere! 
  El mustaţa-şi răsucea, Mustăcioara lui rîdea: 
  — Turcilor, eu m-aş turci, Dacă voi mi-aţi dărui 
  Patruzeci şi cinci de iepe Tot alese şi sirepe, Cu vergi albe pe spinare Şi cu doi mînji fiecare. 
  Turcii pleacă la-mpărat. Împăratul i-a-ntrebat: 
  — Ei, pe Gruia l-aţi turcit? 
  — Nu, stăpîne preamărit.
  
  Dar ne-a zis că s-o turci, Dacă noi i-om dărui: Patruzeci şi cinci de iepe, Toate-alese şi sirepe, 
  Cu vergi albe pe spinare Şi cu doi mînji fiecare. Împăratu-a glăsuit: 
  — Mergeţi! nu-i de zăbovit !
  Cererea să i-o-mpliniţi Şi cătaţi de mi-l turciţi! Că pe el de nu-l turcim, Mult noi nu mai stăpînim! 
  . . . . . . . . . . 
  Iată-i la voinic, sus, iar: 
  — Ţi-am adus cerutul dar. Te-ndemnăm prieteneşte, Gruio! Legea-ţi părăseşte! 
  Pe a noastr-o-mbrăţişază, Că e lege mai cu vază, 
     
  Şi e mult mai de folos Decît legea lui Hristos. 
  Mustăcioara lui rîdea, El frumos şi-o răsucea: 
  — Că eu, măre, m-aş turci,Dacă voi mi-aţi dărui 
  De berbeci o turmă-aleasă, Toţi cu lîna de mătasă; Iară coarnele-mpănate P-împrejur cu nestimate. 
  Hai iar la-mpărat pe loc, El stătea ca şi pe foc: 
  — Ei, turcitu-i-aţi ori ba?
  — Nu, luminăţia-ta...
  
  Dar ne-a zis că s-o turci,
  Dacă noi i-om dărui
  De berbeci o turmă-aleasă,
  Toţi cu lîna de mătasă,
  
  Iară coarnele-mpănate
  P-împrejur cu nestimate.
  Împăratul s-a-ncruntat
  Şi din grai porunc-a dat:
  
  — Înapoi pe loc porniţi,Daţi-i turma, şi-l turciţi! 
  Că pe el de nu-l turcim, Bine n-avem s-o sfîrşim! . . . . . . . . . . Ei din nou la Gruia pleacă: 
  — Turma ţi-am adus-o, iacă,
  Lasă pe Hristos al tău,
  Fă-te turc azi, Gruio, zău!
  
  Că turceasca lege-i dată
  Lumii chiar de sfîntul Tată.
  Lege ca a turcului,
  Pe sub soare, alta nu-i!
  
  Mustăcioara lui rîdea:
  Mai frumos şi-o răsucea:
  
  — Că eu, poate, m-aş turci,Dacă voi mi-aţi dărui 
  Nouăzeci de turci ostaşi, Încărcaţi cu gălbenaşi; Nouăzeci de turci soldaţi, Toţi cu taleri încărcaţi! 
  . . . . . . . . . 
  Hai iar la-mpărat cu grabă. 
  — L-aţi turcit! el îi întreabă.
  — Aş! răspunseră ei. Nu!Şi i-au spus cîţi bani ceru. 
  
  Împăratul mîniat De pe scaun s-a sculat: 
    
  330
  — Înapoi, la el, grăbiţi!Daţi-i banii, şi-l turciţi! 
  N-o vroi? Să nu plecaţi, Pînă capul nu-i tăiaţi; Dacă nu-l răpuneţi voi, Ne răpune el pe noi! 
  Iată-i iar la Gruia, sus: 
  — Ce-ai cerut, noi ţi-am adus. Uite, nouăzeci de-ostaşi, Încărcaţi cu gălbenaşi; 
  Nouăzeci de turci soldaţi,
  Toţi cu taleri încărcaţi.
  Lasă legea ta creştină,
  Lui Alah de azi te-nchină!
  
  Legea noastră-i pe pămînt
  Tot ce poate fi mai sfînt;
  Scară-n ceruri de suit,
  Cheia raiului dorit!
  
  El mustaţa-şi răsucea,
  Mustăcioara lui rîdea.
  Pe trimişi, prieteneşte,
  În ograda sa-i primeşte.
  
  Le-aşternu la umbra deasă
  Masă lungă, iar pe masă
  Puse carne de purcel.
  (El zicea că e de miel.)
  
  Cînd amiaza a sosit,
  La mîncare i-a poftit.
  Turcii veseli s-aşezară,
  Toţi cu poftă ospătară.
  
  Numai unul mărunţel,
  Şi de spate-adus niţel,
  Nici nu bea, nici nu mînca,
  Sta deoparte, se uita.
  
  Pînă i-a văzut, pe soţi,
  De purcel sătui, pe toţi.
  El atuncea, mîniat,
  Se sculă, şi-a cuvîntat:
  
  — Turcilor nechibzuiţi!
  Oare ce vă-nchipuiţi!?
  Că pe Gruia — din creştin —
  L-aţi făcut azi turc deplin?
  
  Nu ştiu voi de l-aţi turcit, Ştiu că el v-a romînit! Să mîncaţi v-a dat purcel, Voi credeaţi că este miel! 
  Bieţii turci, cînd auziră, Sus ca arşi din loc săriră. Şi cu săbii toţi pe Gruie Tăbărît-au, să-l răpuie! 
  Gruia... nu stătu nici el, Scoase paloş de oţel. 
     
  La păgîni s-a repezit: 
  — Alelei! dar ce-aţi gîndit?
  C-aş fi-n stare eu vreodată, Pentru daruri, pentru plată, Legea să mi-o părăsesc? Vă-nşelarăţi, neam cîinesc! 
  Ş-unde prinse, măi fîrtate, Să-i lovească pe-apucate! Num-o roată-n loc făcea, Cîte douăzeci tăia... 
  A făcut vreo nouă roţi Şi-au căzut păgînii toţi, Unul doar scăpă — de-a dus Veste la-mpăratul, sus. 
   CÎNTUL XXIV 
  
  Şarpele 
  Colo sus la vatra lor, Mîndrul lui Novac fecior Şi tovarăşa-i iubită, Duc viaţă fericită. 
  . . . . . . . . 
  Dar deodată, ce răsună Prin văzduh, ca o furtună? 
  Cine strigă, de vreun ceas, Cu atîta spaimă-n glas? 
  Împăratul strigă tare, Din cetatea lui cea mare, Peste ţară, peste lume, Peste-ai săi viteji cu nume: 
  — Care, care s-o găsi,Drumurile-a-mi slobozi? Cine-n lume s-o afla Plaiurile-a-mi curăţa 
  De un şarpe ce s-aţine
  Şi cînd vede-un om că vine.
  Sare, cască fălci cumplite,
  Prinde omul şi-l înghite?...
  
  Au ieşit ca să-l omoare,
  Nu ştiu cîţi voinici în floare.
  Au cercat... Şi nu putură...
  Şarpele i-a prins în gură!
  
  Celui care-o izbuti
  Mare dar i-oi dărui:
  Jumătate ţara mea,
  Să domnească peste ea!
  
  . . . . . . . . . .
  
  Nime-n lumea pămîntească
  Nu se află să-ndrăznească,
  
     
  Decît Gruie-al lui Novac. El aude din ceardac... 
  Şi de ducă este gata. Dar Ileana plînge, biata: 
  — Gruio scumpe, nu pleca! Milă n-ai de soaţa ta? 
  Te vei prăpădi, sărace!
  Fără tine, ce m-oi face?
  El duios la piept o strînge:
  
  — Lasă, dragă, nu mai plînge 
  
  Las’ că sunt voinic de neam,
  Suflete vreo zece am
  Ici în pieptul meu de fier...
  M-oi întoarce! N-o să pier!
  
  Şi sărind pe Negru-al lui,
  Pleacă-n fuga calului.
  Joi în zori a mînecat,
  Vineri, iată-l la-mpărat.
  
  Merge drept şi-n poartă bate:
  
  — Bine te-am găsit, nălţate!La chemarea-ţi alergai, Capul şarpelui să-l tai. 
  Împăratu-i mulţumi, Cu onoruri îl primi. Zile trei l-a omenit În palatu-i strălucit. 
  Şi pe-al lui frumos fugar,
  Zile trei de-a rîndul iar
  L-a hrănit cu fîn, din plin,
  Şi l-a adăpat cu vin.
  
  Ziua-a patra: — Doamne-ajută!
  Gruia calul şi-l sărută,
  Sus pe el s-aruncă-n şea:
  
  — Hai, fugar, la luptă grea! 
  Merge-afară din cetate,
  Printre holde semănate,
  Prin livezi. Şi-ntr-o livadă,
  Lîngă drum jos, ce să vada?
  
  Şarpe-avan cu solzi verzui,
  Gros cît trunchiul bradului,
  Sta la soare-ncolăcit,
  Doar cu capul sus ivit.
  
  Cînd de-aproape-aşa-l zări,
  Gruia locului se-opri
  O clipită, nesuflînd,
  Şi cuprins de-al morţii gînd.
  
  “Aoleu!” îşi zise-n sine,
  “Voi scăpa şi azi cu bine?
  Sau mi-e scris aci să pier?
  Haide!... ce-o vrea Ăl din cer!”
  
  Şi-a trecut, cu Negru-al lui,
  Chiar prin faţa şarpelui.
  
     
  Dară şarpele-adormit
  Stete, nici nu s-a clintit.
  
  Stă şi Gruia, mai socoate,
  Apoi sabia şi-o scoate.
  O-nvîrteşte, dă cu foc,
  Nu l-a vătămat deloc!
  
  Doar i-a rupt, lovindu-l tare,
  Solzi vreo trei de pe spinare.
  Iazma tresări ca-n vis,
  Ochii însă n-a deschis!
  
  Gruia-nalţă-atunci spre cer
  Buzduganul său de fier;
  Şi pe şarpe, ne-ndurat,
  Drept în frunte l-a tocat.
  
  Şarpele se pomeneşte,
  Sare iute, se lungeşte,
  Şi pe Gruia cînd îl vede,
  După dînsul se repede.
  
  Fuge şarpele, ca vîntul,
  Gruişor, mîncînd pămîntul!
  Şarpele, tîrîş, pe jos,
  Gruia, pe-al său cal frumos.
  
  Merge-aşa voinicul, merge...
  Cît putu de mult s-alerge!
  Dar din fuga cea turbată
  Calu-i se opri deodată:
  
  — Gruio! stăi să m-odihnesc,
  Că picioarele-mi slăbesc!
  Limba-n gură mi-a secat,
  De setos, de nemîncat!
  
  — Vai! mai haide, Negruşor,
  Zice Gruia rugător.
  Vină-ţi, dragul meu, în fire,
  Scoate-mă de la pieire!
  
  
  Că eu, dacă scap cu bine, Grijă voi avea de tine! Fîn ţi-oi da cu ridicata, Şi vin dulce cu găleata! 
  Calu,-ascultător de rugă, Hai, s-aşterne iar pe fugă; Fuge-ntruna cu putere, Pînă ce-ntr-un codru piere. 
  Gruia cată-n urma sa; Şarpele s-apropia. Nainta mereu tîrîş, Prin al codrului desiş. 
  Gruie-atunci, din buzunar, Scoase iască şi amnar, Cremene-o bucată scoase, Scăpără scîntei lucioase. 
  Şi dădu pădurii foc... Codrul vechi s-a-ncins pe loc. 
    
  338
  Şarpele prin foc trecea, Şi venea mereu, venea... 
  Dar de focul înteţit Ochii negri i-au plesnit. El în loc atunci se-opri: 
  — Ia stăi, Gruio, nu fugi! 
  Hai, omoară-mă, fă bine;
  Nu mai văd, sărman de mine!
  Rău ai face, neiertat,
  Să mă laşi... întunecat!
  
  Gruia, auzind, veni...
  Şarpele, cînd îl simţi,
  A deschis într-o clipită
  Fălcile, ca să-l înghită.
  
  Dar voinicul nu-i dă pas.
  Iute sabia şi-a tras;
  O ridică şi loveşte,
  Şarpele se cumpăneşte.
  
  Capu-i frînt s-apleacă-n jos,
  Se mai ţine-abia-ntr-un os.
  
  — Aoleu! m-ai prăpădit!Jalnic el a glăsuit. 
  Şi sărea ieşit din fire, Răsturnînd în zvîrcolire Arborii din preajma sa. 
  — Gruio, plîngi de mila mea! 
  
  Că voinic şi eu eram,
  Dar de mama n-ascultam;
  Şi m-a blestemat ea tare,
  Să mă fac un şarpe mare!
  
  Va-nceta blestemul greu,
  Ce-a căzut pe capul meu,
  Cînd viteji — cu gura-mi slută
  Voi mînca, deplin o sută.
  
  Feţi viteji, războinici feţi,
  Ca şi tine de-ndrăzneţi,
  Înghiţit-am pîn-acuma
  Nouăzeci şi nouă numa.
  
  Astăzi, de-aş fi izbutit
  Şi pe tine să te-nghit,
  Eu scăpam de nenoroc,
  Mă făceam voinic la loc!
  
  Gruia, auzind aşa,
  Nalţă iarăşi sabia.
  Cînd cu sabia dădu,
  Capul şarpelui căzu.
  
  Şi cu capul retezat,
  Lîngă sabie legat,
  Fiul lui Novac s-a dus
  La-mpăratul iarăşi, sus:
  
  — Înălţatule-mpărate,Să trăieşti cu sănătate! 
    
  340
  Iacă, nu fii amărît: Şarpele... l-am omorît! 
  Împăratul se apleacă, Nu mai ştie ce să-i facă. Strînge pe voinic în braţă, Scaun mîndru-i pune-n faţă: 
  — Gruio, şezi ici lîngă mine. Ţara mea s-o-mpart cu tine! Gruia zice: — Nu,-mpărate, Mulţumesc de bunătate! 
  Nu mi-e gîndul la domnie Peste limbi străine mie; Rîvna mea-i să-mi ocrotesc Neamul, cuibul strămoşesc. 
  Cu fugaru-i mîndru-apoi, Hai, spre ţara sa-napoi. La conacul lui, în prag, Soaţa-i l-aştepta cu drag. 
  Straje el cît a mai stat Un duşman n-a cutezat Cu piciorul să păşească Pe moşia romînească! 
  Faptele-i de Făt-viteaz Se mai spun, se cîntă ş-azi; Şi mereu — din grai, din strune Moşii la nepoţi le-or spune!