[I] Manual de ECONOMIA CASNICĂ sau Datoriile morale şi materiale ale stăpînei de casă de I. PENESCU Profesor în seminarul Sf. Mitr. Cu voia Cinst. Eforii a şcoalelor pentru învăţătura fetelor [II] „Muerile cele înţelepte au zidit casele, iar cele fără de minte le-au surpat cu mîinile sale”. Solomon, Cap. 14. stih. 1 [III] Către cititori Domnilor, O mulţime de şcoli lucrezu cu zgomot pentru luminarea secsului bărbătesc şi mai mulţi să-ndeletnicesc cu tipărirea a feluritelor cărţi atingătoare de învăţătura lui: pentru secsul femeesc însă, pentru acel secs zis, de la care să cere a încălzi sămînţa facultăţilor sufletului şi a i-o desvolta, a-i dezvălui geniul şi a-i forma rezonul, a-i aşeza în sfîrşit temeliile acelui mare Edificiu al moralului şi al învăţăturilor, abea să cere una în capitala ţării întocmită de generoasa mumă de familie* [IV] dumneaei vorniceasa Safta Ştirbei şi aceasta abea să ţinea din mila făcătorilor de bine. Această nedreptate, Domnilor, la cea dintîia aruncătură de ochi, pare a amerinţa numai fericirea individuală a acestui secs: dar nu; ea se-ntinde şi coprinde într-însa generaţia întreagă: căci secsul femeesc alcătueşte familiile, iar acestea, soţietatea, în sînul căruia se formezu sentimentele cele bune, daca ea este bună, cele rele, daca ea este rea. Prin urmare, aşezămintele de şcoli publice pentru fete, şi cărţile atingătoare de moralul şi datoria lor sînt elementele prin care putem da soţietăţii mume bune şi stăpîne de case roditoare în averi, şi aşa din moralul mumelor împărtăşindu-se copii, vom căpăta o generaţie cu aplecări mai nobile şi mai inportante adevăratei civilizaţii; căci moralul şi credinţa nu se îmvaţă în cărţi, nici în lume, ci pe mîngăitoarele genuchi ale mumelor; împărăţia şi tronul lor să aşază în inimă, iar nu în duh, şi supt forma sentimentelor însuflate* [V] de mume prind ele rădăcină acolo şi face a rodi orice învăţătură bună. Iar prin ştiinţa economii averilor, vom dobîndi o generaţie mai puţin lacomă de interesu-i îm parte şi mai mult iubitoare de cel obştesc: pentru că adăogarea averii prin economie este vrăjmaşa cerşetoriei şi protectora îmbunătăţirilor publice; glasul patriotismului şi indiferenta amerinţărilor; biciul nenorocirilor apăsătoare şi muma neatîrnării. D-aci vedeţi, Domnilor, că nu sînt decît doă prinţipe mai de căpetenie asupra cărora trebue a se întemeia îmvăţătura secsului femeesc: adică, moralul şi economia casnică, fără de care mai niciodată nu vom putea dobîndi rezultatul dorit din îmvăţăturile aşezămintelor publice ale secsului bărbătesc. Asupra acestor aşezăminte s-au făcut mai de multe ori desbateri, cum s-ar putea da mai multă întindere îmvăţăturilor; ce încurajare s-ar putea face atît profesorilor cît şi şcolarilor spre a-şi îndoi rîvna în ale lor îndeletniciri, şi cum [VI] s-ar putea aşeza piedestalul unui moral statornic? Iar despre îngrijirea ce ar trebui să aibă mumele întru creşterea şi moralul copiilor în pruncia lor, care este bazul tutulor rezultatelor acestor chibzuiri şi al îmvăţăturilor ce aşteptăm de la dînsele, niciodată nu s-a pomenit. Ca să putem dar, mai bine, întemeia şcoalele secsului bărbătesc, trebue mai întîiu să reformăm sentimentele mumelor, şi ca să pretindem întinderea moralului, trebue mai întîiu să deprindem pe mume a se ocupa de creşterea copiilor, căci aceasta atîrnă mai mult de la ele, decît de la îmvăţătorii şcoalelor publice, capii aprinşi de rîvna înaintării civilizaţii, s-au făcut martori ai mişeilor, şi fără să privească la vreun interes în parte-le, nici prezent nici viitor, au pîşit ca fanatici în datoriile puse asupră-le, dar precît de greu este a zugrăvi cineva un tablou frumos pe o pînză nepregătită, atît de anevoe este a statornici moralul şi îmvăţătura într-o inimă neformată şi un duh neeczersat. În sfîrşit focul patriotismului lor [VII] este acela care a încălzit simţul naţional, ne a păstrat limba, şi ne a făcut a ne ocupa cu drag de dînsa. Dar cu toate acestea încă bine n-am simţit necuviinţa d-a da creştere copiilor noştrii din cea mai fragetă vîrstă în ţări streine, departe de mume, departe de religia lor şi de tot obiceiul ţării, şi de aceia pe cei mai mulţi ce i-am trimis încă fragezi, îi priimim streini de vatra părinţilor, a moşilor şi a strămoşilor lor; reci de ţara şi părinţii care i-au născut, şi aprinşi numai de dragostea locurilor şi a streinilor unde s-au crescut. Aşadar, domnilor, să nu ne plîngem nici de tineri nici de şcoalele lor, ci să ne plîngem numai că n-avem mume; şi iarăşi să nu definăm pe acestea care sînt, pentru că n-am avut, nici c-avem îndestule aşezăminte naţionale şi cărţi folositoare pentru îmvăţătura lor. Grecii au cerşetorit în toată lumea ca să-şi întocmească un pansion naţional de fete: pentru că au văzut că numai aceasta este maşina care le poate reforma generaţia şi care să le dea buni patrioţi. Să ne [VIII] gîndim dar şi noi la un asemenea aşezămînt mîntuitor de vrem să fim fericiţi. Pînă atunci însă să ne rugăm de D-le Directriţe ale pansioanelor ce avem, fie streine, fie pămîntene, ca să binevoiască a se sili să formeze din fiicele noastre mai mult nişte mume bune şi stăpîne de case, decît nişte păpuşi graţioase; să le dea, voi să zic, în mîini cărţi potrivite adevăratei lor chemări. Eu din parte-m, mişcat de această dorinţă, am lucrat astă cărticică privitoare la economia casii în care am aşăzat deosebite cunoştinţi din feluri de izvoare spre a se da în pansionatele fetelor ca nişte îmvăţături complementare. [IX] PRECUVÎNTARE CĂTRE TINERILE DEMOAZELE Fetelor! Una din fiinţele cele nenorocite ale soţietăţii este şi femeia lipsită de ajutorul şi protecţia unui bărbat legiuit, fie de orice stare şi de orice condiţie va fi; prin urmare creşterea voastră trebue să fie aţintată la puntul căsnicii, şi să n-aibă în vedere decît a vă face vrednice de mîna unui soţu, care să vă asigureze eczistenţa, să vă împingă în lume şi să vă dea nobilul titlu de mume. Ca să ajungeţi dar la acest sfărşit, [X] trebue a vă sili să dobîndiţi cunoştiinţele acelea cîte să cer la cinstita voastră chemare de mume şi stăpîne de case, dintre care una şi cea mai de căpetenie este şi ştiinţa economei casnice, fără de care oricît de mare avere veţi avea şi oricît de multe ştiinţi veţi dobîndi, veţi fi totdauna subjetul mîhnirii bărbaţilor voştri, prada cheltuelilor fără folos şi jucăria lucsului dărăpănător. Da, a lucsului dărăpănător, dragi fetiţe! A lucsului, zic, ce a mai muţit şi a dărăpănat clasa cea de jos a soţietăţii şi a supţiat gustul celii de sus atît, încît să n-o mai poată mulţumi niciunu din obiceile şi aşezămintele Naţionale, şi aceasta cînd? într-o vreme cînd mijloacele ne sînt foarte mărginite întru a le reforma după acelea ale neamurilor ce, înzestrate cu atîtea averi, după mai multe veacuri, abea pîşesc către înnobilare. D-aci dar puteţi pricepe cu înlesnire în ce stă fericirea unei familii de rumîn, şi vedeţi curat că ea nu poate avea de scop decît mulţumirea de dinlăuntrul casei [XI] sale şi nesocotinţa zădărniciilor de dinafară, care i-ar zlei avearea şi i-ar înmulţi necazurile. Aşadar iată puiu înnaintea voastră o cărticică atingătoare de economia casii în care adunînd mai multe Articole după la deosebite persoane cu ecsperienţă într-această Materie am întocmit-o într-un chip Didactic, şi dînd-o la lumină să nu socotiţi că n-am ştiut că o cărticică atîta de mică nu poate împlini marea trebuinţă ce aveţi de cunoştinţa economei casnice; dar atît am socotit de cuviinţă deocam dată; de veţi priimi-o însă cu mulţumire, mă veţi încoraja a mă ocupa d-alta mai întinsă şi mai luminată. [XII] TABLĂ DE COPRINDEREA ACESTII CĂRŢI faţa Către cititori .........................................................................................III Precuvîntare către demoazele...............................................................IX Economia casnică...................................................................................1 Despre datoriile morale ale stăpînii de casă..........................................3 Care sînt datoriile stăpînei de casă către bărbatul ei?...........................3 Care sînt datoriile stăpînei de casă către copiii ei?...............................5 Care sînt datoriile stăpînei de casă către slugile sale?..........................7 Care sînt datoriile stăpînei de casă către oaspeţii săi?..........................9 Despre datoriile materiale ale stăpînei de casă...................................21 [XIII] CASA Despre curăţirea casei...........................................................................13 Despre curăţitul cadrelor aurite fără să li se strice aurul......................16 Despre păstrarea dinţilor copiilor la scoaterea lor................................17 Despre îmbrăcămintea şi leagănul cuviincios copiilor.........................19 Care sînt relile pricinuite din scutece?.................................................20 Despre culcatul copiilor........................................................................21 Mijloc de a se năduşi grabnicu.............................................................23 Cunoştinţa lipitorilor pe dinafară .......................................................23 Despre oprirea sîngelui din răni..........................................................24 Despre întimpinarea aprinderii cuiva la foc.........................................26 Pentru a face încălţămintea nestrăbătută de apă...................................27 DESPRE BUCĂTĂRIE Despre păstrarea cărnii fără să se strice...............................................29 Mijloc de a rădica urîtul gust ce iau legumele.....................................30 [XIV] Teorie generală asupra păstratului legumelor............................31 Despre păstratul Anghenarilor...............................................................32 Despre păstratul Fasolii verzi................................................................32 Despre păstrarea Conopidelor................................................................33 Despre păstrarea Castraveţilor verzi......................................................34 Despre păstrarea Ciupercilor sau a Mînătercilor...................................35 Despre păstrarea Morcovilor, Guliilor şi altor asemenea.......................35 Despre păstrarea Pătlăgelelor roşii..........................................................36 Despre păstrarea pătrunjelului...............................................................37 DESPRE CĂMARĂ Despre chipul cu care să poate păstra slănina.......................................39 Despre păstrarea Jambonurilor şi a Limbilor........................................40 Despre păstrarea untului topit...............................................................42 Despre cunoştinţa calităţii făinii...........................................................43 Despre păstratul poamelor în tot cursul anului.....................................44 Despre păstrarea strugurilor.................................................................45 Dulceaţa de chitră rasă.........................................................................46 [XV] Dulceaţa de Chitră cuburi............................................................47 Peltea de Chitră sau Gutui....................................................................47 Despre tot felul de Locmagiunuri........................................................48 Şerbet de trandafir................................................................................49 Dulceaţa de Vişine...............................................................................50 Dulceaţă de Fragi, Zmeură şi altele asemenea.....................................51 Despre chipul cu care facem a se depărta Muştele de locurile unde nu vrem să se pue......................................................52 Paza lucrurilor de mucezeală...............................................................53 DESPRE SPĂLĂTORIE Despre înălbirea lînii prin mijlocirea cărbunilor................................56 Despre spălarea Materiilor de lînă.....................................................57 Apă hotărîtă pentru curăţarea Materiilor de bumbac, de lînă şi de mătase.........................................................................................58 Despre spălatul Materiilor colorate şi suppuse eşirii..........................59 DESPRE PIVNIŢĂ Reguli de aşezarea pivniţii pentru [XVI] păstrarea şi îmbunătăţirea vinurilor....................................................60 Despre îndreptarea cîtorva greşeli ale pivniţii...................................61 Chipul de a face să piarză butea mirosul mucigaiului........................63 Despre limpezitul vinului...................................................................64 DESPRE GRAJDU Chipul cu care se hrănesc dobitoacele cu sare...................................66 Despre îmvăţatul cailor şi dezvăţatul năravului lor............................68 DESPRE GĂINĂRIE Despre alegerea ouălor pentru clocit sau păstrat................................71 DESPRE ŢINEREA CATASTIŞELOR CASEI...............................75 [1] ECONOMIE CASNICĂ Ce este Economia Casnică? Economia Casnică este un meşteşug care ne învaţă a cunoaşte toate obiectele folositoare casei, d-a le dobîndi, d-a le păstra şi d-a trage dintr-însele un folos cît să va putea mai mare. În sfîrşit Economia este prietena cea mai iubită a îndestulării şi vrăjmaşul cel mai cumplit al lucsului: prin urmare cel ce voeşte a-şi pune viaţa în orînduială trebue să cunoască Economia casei. Cine trebue să cunoască mai bine Economia casnică? Muma de familie, orice femeie măritată şi care ţine casa şi se cheamă stăpînă de casă. [2] Stăpîna de casă cea bună şi înţeleaptă este un desăvîrşit Monarh în casa ei şi o Roabă împilată a cuviinţii şi a Moralului. De cîte feluri sînt datoriile stăpînei de casă? De două feluri, datorii Morale şi datorii Materiale. [3] PARTEA I CAP 1 DESPRE DATORIILE MORALE ALE STĂPÎNEI DE CASĂ Care sînt cele dintîi datorii morale ale stăpînei de casă? Cele dintîi datorii morale ale unei stăpîne de casă sînt: către bărbatul ei, către copii săi, către slugile sale şi către oaspeţii casei. Care sînt datoriile stăpînei de casă către bărbatul ei? Fiindcă bărbatul pentru femeia sa este un înger apărător, un părinte îngrijitor, un frate mîngîitor şi un prieten sencer, care de cînd o însoţeşte şi pînă la [4] mormînt nu cruţă pentru dînsa nici odihnă, nici starea, nici dragostea, nici credinţa, ba încă nici viaţa: de aceia cea dintîia datorie a ei este a-l iubi, a-i respecta cinstea, a merge înnaintea dorinţelor lui, a compătimi la nenorocirile sale, a se bucura la fericirea sa şi a-l îngriji întru toate cîte se ating de curăţenia şi sănătatea lui. Ce purtări trebue să aibă o nevastă către bărbatul său? Nevasta este datoare a se feri de toate împrejurările cîte ar putea da bănuială bărbatului despre vătămarea moralului său; a depărta de la sine orice viciu neplăcut bărbatului ei; a-i păstra secretele încredinţate cu cea mai mare scumpătate şi sfinţenie de către chiar părinţii şi rudele cele mai de aproape ale sale; a-l încurăja în întreprinderea şi meseria sa; a se supune cu smerenie la dorinţele sale cele bune şi a-l face cu blîndeţe să-şi depărteze pe cele rele; a se trage pentru un minut în furiea necazului său şi a-i arăta căinţă pentru greşala ei; în sfîrşit a-l însoţi oriunde îl va cere interesul a să statornici, şi a [5] se feri de toate acele persoane cu care nu voeşte el a avea a face. Cu chipul acesta apoi Bărbatul va fi împăcat şi căsniciea statornicită. Art. Al 2-lea Care sînt datoriile stăpînei de casă către copii săi? Cea mai însemnată datorie a stăpînei de casă este aceia ce are către copii săi: pentru că ei sînt Rodul dragostii ei, mîngîerea necazurilor sale şi toiagul bătrăneţelor în care să va povîrni; prin urmare ea trebue, ca din ceasul ce să va naşte copilul, să ia toată îngrijirea asupră-i, să-l hrănească cu chiar laptele său, care este un product, pe care natura îl dă d-o dată cu dînsul ca să-l împărtişască lui; ( a) Este o băgare de seamă doftoricească că atît copilul cît şi muma sînt sănătoşi hrănindu-se din laptele mumii) să-l ferească de toată primejdiea la care este supusă copilăria sa; să-i însufle din cea mai fragetă vîrstă prinţipuri de religie, de moral, de bună cuviinţă şi de patriotism;* [6] să-i desvolteze dreapta judecată, să-i deştepte curiozitatea, să-i aţiţe gustul îmvăţăturii şi apoi să-i slujească şi singură de pildă la toate aceste moralităţi: pentru că copilul este o maimuţă care imitează mai mult fapta decît vorba. Ce purtări trebue a avea o mamă către fii săi? Copilul nu este decît un om micu, după cum zice un înţelept; lui nu-i lipseşte nici una dintr-acele simţiri cu care este împodobit omul cel mare: Dar aceste simţiri fiind încă acoperite într-însul, muma e datoare a i le desvălui şi a i le pune în lucrare; ca să ajungă la acest sfîrşit dar, trebue a întreprinde toate mijloacele cele blînde şi înduplecătoare, prin care mai întîiu să-i cîştige dragostea şi încrederea; apoi dîndu-i pe toată zioa cîte o idee bună atingătoare de oricare din cele cinci simţiri ale sale, să-l lase a se ocupa de dînsa, spre a şi le eczersa. Să nu aştepte a-i cere un lucru de care are trebuinţă ci să-i dea mai nainte, spre a-l obicinui a cunoaşte ce trebue să aibă şi [7] ce să n-aibă; daca este nărăvit a plînge pentru vreun lucru ce a cerut, muma, de-l va socoti de trebuinţă şi nevătămător, să nu i-l dea decît tocma după ce va înceta din plîns; cînd va face vreun lucru bun, muma să-l răsplătească îndată, iar răul să-l pedepsească fără întîrziere prin mijlocul ruşinării; muma trebue a depărta cu totul pedeapsa bătăii de la copii: fiindcă aceasta îi îndărătnicează şi-i face a-şi pierde ruşinea de care are atît de mare trebuinţă copilăria lor, muma trebue să oprească pe copil de la orice conversaţie cu oameni desfrînaţi şi de urîtă creştere. În sfîrşit muma trebue a vorbi cu copilul totdauna pricini serioase, spre a putea să-l desgusteze de flecăriile copilăreşti şi să-l obicinuiască a se gîndi bărbăteşte: prin chipul acesta apoi şi altele ce va socoti părtinitoare întreprinderii sale, va desveli într-însul puterile intelectuale şi morale. Art. al 3-lea. Care sînt datoriile stăpînii de casă către slugile sale? [8] Slugile casii se socotesc ca nişte fii sufleteşti ai stăpînii de casă: prin urmare datoriile stăpînii de casă către slugile sale sînt: a le hrăni cu îndestulare, a le hotărî ceasurile de odihnă, a le întrebuinţa deopotrivă, a le da lăcuinţă părtinitoare sănătăţii lor, a le căuta cu îngrijire la boale, a le cîştiga dragostea, a le însufla cinstea, a le deştepta respectul religii şi în sfîrşit a le plăti simbria totdauna la vreme regulatu; şi cu chipul acesta pentru dînsa va avea nişte oameni cu credinţă şi gata a-i apăra şi viaţa, şi averea; Iar soţietăţii va da nişte lăcuitori cinstiţi şi vrednici de dînsa. Ce purtări trebue să aibă o stăpînă de casă către slugile sale? O blîndeţe şi o sereozetate adică, o poruncă statornică, un sfat părintesc pentru cele ce se ating de datoria lor, sînt elementele cele mai neapărat trebuincioase la purtarea stăpînii de casă către slugile sale. Obiceiul cel rău de a pedepsi slugile, nu numai nu le îndreptează, ci şi le porneşte spre rele cugetări. [9] Sluga pedepsită întreabă pe stăpîna ei: „De sînt bun, de ce mă pedepseşti? de sînt rău, de ce mă ţii?” şi la această întrebare stăpîna de casă cu dreaptă judecată, trebue a se ruşina înaintea ei. Daca sluga este bună şi cinstită în slujba sa, stăpîna este datoare a-i trece cu vederea una sau şi mai multe din slăbiciunile ce va avea, după ce însă se va sili a i le îndrepta şi nu va putea. Stăpîna este datoare a orîndui, a cerceta şi a gusta însăşi bucatele slugilor sale. Art. Al 4-lea. Care sînt datoriile stăpînei de casă către oaspeţii săi? Oaspeţii casii sînt de doă feluri: prietenii şi streinii care voim să-i facem prieteni. Stăpîna de casă este datoare a-i priimi pe toţi cu aceiaşi cinste şi dragoste, fără deosebire; dar a da totdauna întietatea streinilor, atît în ceia ce se atinge de cinstea cuvenită, cît şi de ospătarea şi odihna lor. [10] În datoriile şi buna cuviinţă a gazdei stă, a pătrunde c-o-nţeleaptă judecată, care sînt trebuinţele şi mulţămirile oaspeţilor săi, şi c-o manieră nobilă, să le întimpine, fără a-i lăsa să se strîmtoreze şi fără a le da prilej a le o cere. Stăpîna de casă nu este iertată a se îndeletnici în trebile casii sale, cînd i-a venit oaspeţii; de aceia învitaţia oaspeţilor trebue să fie la un ceas hotărît cînd va gîndi că pînă atunci îşi poate isprăvi toate trebile casii. Cînd se întîmplă ca oaspeţii să vie neînvitaţi, stăpîna de casă n-are altă datorie, decît a-i trata cu ceia ce se întîmplă: iar cînd îi pofteşte, cuviinţa cere a se pregăti de toate acelea cîte se ating de mulţămirea şi cinstea cuvenită lor. În sfîrşit stăpîna de casă este datoare să înceapă mai întîi ceia ce trebue să facă oaspeţii. Ce purtare trebue să aibă o gazdă către oaspeţii săi? Buna cuviinţă cere ca gazda să fie emabilă şi veselă către oaspeţii săi, puţin [11] cam serioasă către cei mult îndrăzneţi şi prea ertătoare pentru cei nerozi. O materie de conversaţie dată de gazdă oaspeţilor săi, ţine de multe ori locul unei petreceri plăcute. Gazda nu este ertată să atingă slăbiciunele oaspeţilor săi, şi, nici să dea, nici să priimească cuvinte echivoce. În sfîrşit gazda trebue să aibă o purtare asfel, încît să tragă asupră-şi respectul oaspeţilor, fără să-i strîmtoreze. [12] PARTEA II CAP 1 DESPRE DATORIILE MATERIALE ALE STĂPÎNII DE CASĂ Care sînt datoriile materiale ale stăpînii de casă? Datoriile materiale ale stăpînii de casă sînt acelea ce se ating de economia casii. În ce stă economia casii? Economia casii stă întru a trage un folos mare dintr-o cheltuială mică. Prin ce se poate dobîndi acest meşteşug? Meşteşugul acesta se poate dobîndi prin îngrijirea tutulor lucrurilor de dinlăuntru coprinsului casii, de către chiar stăpîna de casă în persoană. [13] Care sînt aceste lucruri? Acestea sînt: curăţenia casii, căutarea boalelor, creşterea copiilor, bucătăria, cămara, pivniţa, spălătoria, grajdul ba şi chiar găinăria, cum şi ţinerea catastişelor casii. Toate acestea se treacă prin vedere-i în toate zilele, să le ţie în orînduiala despre care vom vorbi mai la vale, să aibă un catastih pentru toate amăruntele de dinlăuntru lor, să le ocîrmuiască fără zgomot şi cît s-o putea cu mai puţină cheltuială şi să nu lase a se resipi nimic: pentru că cea mai mică risipă făcută în toate zilele împuţinează Economia şi adaogă cheltuelile. CASA Art. Al 1-iu DESPRE CURĂŢENIA CASII Cum se păstrează curăţenia casii? Curăţenia casii se păstrează prin curăţenia celor ce lăcuesc într-însa: cu toate aceste acurăţitul scîndurilor, scuturatul [14] prafului şi premenirea aerului, pare a fi cele dintîi îngrijiri ale curăţenii casei. Cum se curăţă scîndurile odăilor de lăcuit? Scîndurile odăilor de lăcuit trebue şterse în toate zilele, şi spălate cel puţin la două săptămîni o dată, nu însă după cum se obicinueşte, adică: a vărsa sacale de apă pe dînsele; pentru că aceasta le putrezeşte şi le dă o reveneală vătămătoare cu totul sănătăţii, ci cu următorul chip adică: luăm doă părţi de nisip curat şi o parte de moloz pisat, îl amestecăm împreună, îl udăm cu puţintică apă, şi stropind scîndurile bine cu o mătură, îl presărăm peste dînsele, apoi lăsîndu-l în starea aceasta ca la o jumătate de ceas, le frecăm cu nişte Ghebrele sau pînză groasă, pe urmă măturăm nisipul şi luăm altă Ghebrea sau pînză groasă muiată în apă, le ştergem de isnoavă şi aşa casa într-un ceas este şi curată şi zvîntată. Cum curăţim praful odăilor? Praful odăilor se pricinueşte din măturatul de dimineaţă. Ca să ne scutim oarecum de dînsul, facem măturatul de dimineaţă* [15] asfel: păstrăm totdauna într-un hîrdău sau alt vas o cîtăţime de nisip curat muiat în apă: cu care presărăm mai întîi scîndurile odăilor de măturat şi după ce l-am lăsat aşa ca cinci minute, nisipul înghiţind tot praful, îl măturăm, apoi atît păreţii cît şi mobilile se păstrezu curate şi scîndurile nepătate. Cu toate acestea la fiecare trei luni este de neapărat a se scutura toată casa: fiindcă lucrurile din lăuntrul ei de vor sta mai mult sînt supuse moliilor care le vatămă cu desăvîrşit. Cum se curăţă aerul de dinlăuntrul casii? Aerul de dinlăuntrul casii fiind un Element al sănătăţii şi al vieţii omului, este de neapărat a fi totdauna premenit sau curăţit. El nu este decît o apă subţire care cu cît şade cu atît să strică şi să împute, prin urmare trebue în toate zilele curăţit or prin influenţa aerului de dinafară sau prin afumări de dinlăuntru. Cînd odăile urmează neapărat a fi închise ori din pricina răceli de dinafară [16] sau din paza vreunui bolnav de dinlăuntru, atunci îl curăţim prin următorul chip: Oţetul vărsat pe o cărămidă roşită de căldura focului, limpezeşte prin aburi lui aerul din casă. Iar cînd aerul este stricat pînă la împuţire, precum cel închis în odăile de bolnavi, îi trebue o putere de fum mai iute şi mai străbătătoare. Spre acest sfîrşit dar vărsăm oţet pe o cătăţime oarecare de praf de tibişir pînă îl vom vedea că nu mai fierbe; îl lăsăm de se aşază, şi scurgîndu-i partea apoasă, îl facem un bulgăre, pe care îl punem de se usucă, pe urmă turnăm peste dînsul Acid Sulfuric (dela spiţerie) atît pînă vom vedea că se rîdică un fum alb, şi acesta este fumul care se răspîndeşte şi pătrunde cu iuţeală tot aerul de dinlăuntrul încăperii şi care goneşte sau desfiinţează împreună cu dînsul orice miros greu. Art. Al 2-lea DESPRE CURĂŢITUL CADRELOR AURITE Cum se curăţă cadrele aurite fără să li se strice aurul? [17] Ca să curăţim cadrele sau orice lemn aurit fără să i să strice aurul, luăm 21 de dramuri de albuşi de ouă şi 7 dramuri de apă de grîu, ori trei părţi de cea dintîi şi o parte de cea d-al doilea, pe care amestecîndu-le împreună ştergem cadrele cu o perie moale muiată într-însele; repetăm această lucrare de mai multe ori, şi cadrele curăţindu-se aurul nu se strică. Art. Al 3-lea DESPRE PĂSTRAREA DINŢILOR COPIILOR LA SCOATEREA LOR Cum se păstrează dinţii copiilor la scoaterea lor? Pînă de cînd să naşte copilul trebue a ne gîndi la mijloacele d-a întimpina întîmplările urmate din scoaterea dinţilor, la care nu putem ajunge decît întrebuinţînd din vreme îngrijirile ce pot înlesni scoaterea lor. Care sînt aceste îngrijiri? Aceste îngrijiri sînt de doă feluri: cea dintîiu se închee întru a depărta tot ce ar putea să înferbînte şi să întărîte [18] gingiile, şi cea de al doilea întru a le pregăti ca să fie gata la scoaterea dinţilor. Ce fel punem în lucrare aceste pregătiri? Fiindcă capul copilului este încărcat de umezeli care, căzînd în gură, slăbeşte sau moae ţesătura gingiilor şi adesea prin acrimea lor le înferbîntă sau le supune eritaţii, d-aceia trebue a ne sili să depărtăm umezelile din gură înlesnindu-le scurgerea pe dinafară, şi ca să ajungem la acest sfîrşit se cere a-i freca capul cu o perie moale de doă ori pe zi regulat şi apoi a i-l acoperi cu o pînză uşură şi căldicică. Ce ese dintr-aceasta? Dintr-această ese că periea ţine capul copilului în curăţenie, deschide porii şi lasă loc slobod umezelilor să se evaporeze p-acolo, şi cu chipul acesta influenţa lor din gură se face foarte mică, care se cunoaşte pe albiciunea gingiilor şi a ceriului gurii; ca să se piarză apoi şi această, trebue adesea a-i curăţi gura c-un mijloc foarte uşure şi a i-o ţinea totdauna răcorită. [19] Art. Al 4-lea. DESPRE ÎMBRĂCĂMINTEA ŞI LEAGĂNUL CUVIINCIOS COPIILOR Ce fel trebue să fie îmbrăcămintea şi leagănul copiilor? Îmbrăcămintea copiilor trebue să fie prea largă, să n-aibă nici o legătură înprejurul trupului lor, şi nici să se puie peste dînsul vreo greutate; către acestea trebue a căuta toate înlesnirile cîte sînt relative curăţenii lor, cu cît sînt mai tineri: pentru că organele lor fiind moi şi slabe, sînt prea simţitoare a priimi empresii supărătoare. Mumele încă cu toate strigările doctorilor încă stăruesc întru a înfăşa copii, şi dintr-această pricină îşi pierd sănătatea îndată ce să nasc. Abia vin în lume, şi ele îl leg, ca cînd ar vrea să se asigureze de un hoţu primejdios, sau îl pachetează ca pe un lucru cu care ar vrea să facă un voiaj îndelungat; norocire însă, dacă această orbire a mumelor nu-i costisesc vieaţa: cu toate acestea, de nu-i omor, cel puţin le dă pentru toată viaţa lor o constituţie* [20] slabă şi defigurată. Iată cele de căpetenie primejdii ale înfăşatului. Care sînt relele pricinuite din scutece? Cele dintîi rele pricinuite din scuteci sînt: d-a apăsa pieptul copilului, d-a-i opri mişcarea şi d-ai stînjini mai cu totul răsuflarea. Apăsarea ce încearcă într-aceiaşi vreme pîntecele copilului, care este prea rîdicat în vîrsta aceasta, contribueşte asemenea a opri sloboda ecspiraţie a organelor puse în mişcare de dînsul şi a le apăsa către muşchii pieptului găsind în toate părţile piedici la mişcarea lor; copilul nu răsuflă aerul în strînsoarea lui, decît acela ce îi este neapărat trebuincios ca să nu moară. Cîte boale nu vin apoi din acest vrednic de rîs obicei al mumelor! Copilul nebucurîndu-se decît de jumătate de lucrările sale organice, cade într-o slăbiciune, care este prinţipul tutulor boalelor. Dar ceia ce este mai supărător pentru dînsul, de are norocire de a mai trăi încă într-acest Martir al copilării lui, sînt viţiile conformării pieptului lui, care îi rămîne slab, mic şi strîmt, din puţină [21] desvoltare a pomunilor, şi dobîndeşte o constituţie slabă, ce-l face nenorocit în toată viaţa sa. Cea după urmă răutate apoi ce pricinuieşte faşa, mai este încă a ţinea copilul totdauna într-o nemişcare şi a-l sili, bine sau rău, să-şi ţie poziţia în care s-a pus. Aici este lesne a se gîndi cineva cît de ostenitoare, ba încă cît de crudă poate fi poziţia copilului înfăşat asfel: dar durerea nu e nimic pe lîngă nemişcarea mădularilor, care dintr-această pricină i se paralalisesc puterile muşchilor, la a cărora desvoltare li se împotriveşte faşa. Să nu ne mai mirăm dar pentru ce copii întîrzie a umbla în picioare. Art. Al 5-lea. DESPRE CULCATUL COPIILOR. Ce reguli avem pentru culcatul copiilor? Culcatul copiilor trebue a fi conform prinţipurilor ce am zis mai sus; adică a nu-i culca cu haine strimte care lear apăsa vreo parte a trupului şi li s-ar împotrivi desvoltări mădularilor lor. Copilul culcat, trebue să aibă toată slobozeniea în [22] mişcările şi resuflarea lui, lui trebue să i se lase alegerea poziţii ce-i place să aibă în somnul său. Acoperişul copiilor trebue a fi cît de uşure, pentru că aminterea îi vatămă greutatea cînd vor voi să se mişce. Acea sfoară ce să obicinueşte a se pune peste leagăn ca să-i ţie pieptul sau picioarele, trebue a lipsi cu totul şi spre a-l asigura de căzut, i se poate face leagănul mai adînc. Copilul trebue să doarmă mult: pentru că acesta este mijlocul a se împuternici şi a i se da o sănătate înflorită. Aşternutul cel moale, iar mai vîrtos cel de puf, nu se cuvine nicidecum pentru dînsul, pentru că-l slăbeşte prin multă năduşală ce-i scoate. Aşternutul copilului trebue să fie de pae bătute, fiindcă această numai îi împuterniceşte muşchii. Leagănul copilului trebue să fie înalt de la pămînt de două trei picioare însus: pentru că aerul casii de sus este mai curat decît cel de jos; el trebue să fie pus spre lumină pentru că altfel bătînd lumina în dosul copilului îl face a se [23] întoarce necontenit către dînsa ca să se uite şi îşi strică ochii. ART. Al 6-lea. MIJLOC DE A SE ÎNĂDUŞI GRABNIC. Cum se poate înăduşi cineva grabnic? Cel mai înlesnitor mijloc de a se scoate năduşala grabnic este a pune pe bolnav într-un Benuar sau loc strîmt şi acoperit pe de toate părţile în care să se aprinză o lampă de spirt; Benuarul acoperit asfel încît se oprească fumul pricinuit de spirt, în puţine cuvinte aerul cel închis, în puţine cuvinte aerul cel închis de dinlăuntru îi va pricinui o năduşală prea mare. ART. Al 7-lea CUNOŞTINŢA LIPITORILOR PE DIN AFARĂ Cum cunoaştem lipitorile cele bune? Lipitorile cele bune şi agere de a pătrunde pielea; cele mai tîrzie de săturat şi care se pot păstra mai multă vreme, sînt cele oable, adică rotunde; spetele lor sînt împărţite în trei părţi mai deopotrivă [24] prin cîte patru linii în lungul spinării, dintre care două cele de d’alături sînt cu totul galbene iar celelalte doă din mijloc deşi sînt tot galbene, dar împestriţate cu nişte pete negricioase. Partea de jos, adică a burţii, este cenuşie închisă şi cu nişte vinişoare ca ale marmuri. Toate celelalte lipitori fără aceste semne, să prind mai anevoie, cad curînd din răni şi nu se pot păstra decît prea puţin. ART. Al 8-lea. DESPRE OPRIREA SÎNGELUI DIN RĂNI. Cum oprim sîngele din răni? Cînd din vreo întîmplare oarecare scurgerea sîngelui poate pune în primejdii pe cineva, totdauna izbutim apăsînd rana cu degetele pînă ce pregătim alte mijloace. Care sînt aceste mijloace? Aceste mijloace sînt toate substanţiile moi şi sugătoare; precum sînt bureţi pe care îi punem direct pe rana deschisă, care ca să se astupe mai bine, şi vîrîm întrînsa cu o sulă. Asfel putem pune iască, destrămătură, pînză de păianjin, hîrtie [25] sugătoare sau muiată, bumbac sau lînă; dar dintre toate acestea buretele este mai bun, pentru că intră mai lesne şi coprinde rana mai bine. Pentru ca, aceste astupături, să folosească mai bine şi mai grabnic, este bine mai întîi a spăla rana cu apă rece; chiar astă spălătură uneori fără alt ajutor opreşte sîngele. Ţinem apoi cu mîna supstanţa ce am pus-o în rană şi puind alta dasupra o îngrămădim bine şi o strîngem cu o fîşie de pînză. Dacă nici cu acest mijloc nu se opreşte sîngele, ridicăm legătura şi urmăm a apăsa rana cu degetele pînă la venirea unui hirurg. Degetul ţinut la rană mai multe ceasuri poate fi de ajuns a opri sîngele: cu toate acestea de vom voi să ne asigurăm mai bine, punem palma dasupra rănii şi peste dînsa legăm strîns cu o basma sau o şuviţă de pînză mădularul rănit. Nu trebue să uităm asemenea a băga de seamă la întîmplarea de a se slobozi sîngele după lanţetuirea vreunii mîini sau a vreunui picior, care vine adesea din urîta [26] legătură. Într-această întîmplare, deslegăm rana de isnoavă şi aşezînd legătura mai bine, îndoim mîna sau piciorul şi-l ţinem asfel cîtăva vreme. Ranele lipitorilor, mai vîrtos la copii, pricinuesc o scurgere de sînge primejdioasă şi anevoe de oprit; la care de vom întrebuinţa zadarnic mijloacele de mai sus, vom putea alerga la cele următoare: strîngem bine pielea dincotro curge sîngele, astupăm această parte cu cărbuni pisaţi sau praf de piatră acră şi puind un burete sau hîrtie sugătoare muiată în spirt pe dasupra, sîngele se va opri. ART. Al 9-lea. DESPRE ÎNTÎMPINAREA APRINDERII CUIVA DE FOC Ce fel să poate întîmpla această primejdie şi cum se întîmpină? De multe ori s-a văzut nenorociri însemnate prin aprinderea hainelor unui copil sau femee, care în ameţeala aceia fuge pe uşă, se opreşte în curte şi vîntul pus în [27] mişcare aprinde, arde şi mistueşte trupul nenorocitului fără oprire. Spre a ne putea scuti de această nenorocire, ecsperienţa a dovedit că îndată ce s-a văzut cineva aprins de la o sobă sau de la alt loc, repezindu-se în pat şi învelindu-se grabnic şi bine cu o plapomă sau alt ceva, focul îndată se stinge fără să pricinuiască vrun rău. ART. Al 10-lea. PENTRU A FACE ÎNCĂLŢĂMINTEA NESTRĂBĂTUTĂ DE APĂ. Cum facem încălţămintea nestrăbătută de apă? Ca să facem încălţămintea nestrăbătută de apă, şi se ţie piciorul totdauna uscat, fierbem o cătăţime de ulei împreună cu 50 de dramuri de seu de oae, 42 de dramuri de ceară albă şi 28 de dramuri de răşină. Această compoziţie o întrebuinţăm căldicică la unsoarea încălţămintelor întinzînd-o pretutindenea cu o perie apoi le lăsăm să se zvînteze, şi cu chipul acesta [28] poate şedea cineva mai multă vreme în apă fără să simţă umezeală. CAP al II. ART. 1-iu. DESPRE BUCĂTĂRIE Ce este bucătăria? Bucătăria este meşteşugul păstrării sănătăţii noastre. Bucătăria dar merită cea mai adîncă luare aminte a stăpînei de casă. De curăţenia localului bucătării atîrnă curăţenia bucatelor, iar d-al acestora păstrarea sănătăţii noastre. Niciun vas, nicio unealtă, ba niciun loc al bucătării nu trebue scăpat din vederea stăpînei de casă în toate dimineţile. O tarabă nespălată, o tingire nespoită, o apă turbure sau stătută, o lingură în sfîrşit murdară, poate strica gustul celor mai bune bucate şi pricinui vătămare sănătaţii. Bucătarul sau bucătăreasa trebue să [29] fie cu o desăvîrşită curăţenie în haine: iar spălatul mîinilor să se facă înaintea stăpînei de casă. Părul bucătarului sau al bucătăresii trebue să stea totdauna supt o legătură în vremea lucrului său. Un şervet curat atîrnat în cui îi va servi numai pentru ştergerea năduşelii pricinuite din cauza focului şi un şorţu ce va avea dinnainte îi va păstra hainele şi mîinile curate. Meşteşugul bucătării să nu ne închipuim că este un meşteşug matematic numai, ci mai mult o poezie, căci oricît de mult va învăţa cineva cumpăna lui, de va fi lipsit de gust şi imaginaţie, nu va fi decît un maşinist, iar niciodată bucătar. Îmbunătăţirea zemii de carne în fiertul ei şi alcătuirea sosurilor, sînt cele dintîi elemente ale ştiinţii bucătării. ART. Al II-lea. DESPRE PĂSTRAREA CĂRNII FĂRĂ SĂ SE STRICE. Cum să poate păstra carnea mai multă vreme? Punem carnea hotărîtă pentru păstrat [30] într-o saramură ordineră în care o ţinem 48 de ceasuri, apoi scoţindu-o o ştergem bine c-o pînză. Pe urmă strîngem o litră de funingine după un coşu care nu s-a afumat decît de lemne, pe care amestecîndu-o într-o ocă de apă o ţinem acolo 24 de ceasuri amestecîndu-o din vreme în vreme; pe urmă muem bucata de carne ca de trei oca într-această ziamă; apoi scoţîndu-o o lăsăm de se zvîntează la aer, şi aşa putem păstra carnea doă luni fără să-şi piarză calitatea sa firească. ART. Al 3-lea. MIJLOC DE A RÎDICA URÎTUL GUST CE IAU LEGUMELE. Ce fel rîdicăm urîtul gust ce iau legumele? Ca să rîdicăm urîtul gust al legumelor, amestecă doă litre de hlor (de la spiţerie) într-o litră de apă, îl lăsăm să se aşeze; scurgem lichidul limpezit şi cu acesta ne slujim a spăla legumele; dacă mirosul lor cel urît îl ţin încă, le lăsăm într-acea apă de hlor doă ceasuri, şi isprăvim prin a le limpezi cu apă curată; [31] legumele asfel spălate îşi rennoesc toate calităţile avute în prospătatea lor sau îşi leapăd mirosul cel greu. ART. Al 4-lea. TEORIE GENERALĂ ASUPRA PĂSTRATULUI LEGUMELOR Ce teorie are păstratul legumelor? Legumele de deosebite feluri nu pot fi într’acelaşi vas, nici nu trebuesc spălate decît în ceasul în care vrem să le întrebuinţăm; dacă totdodată ele se moae sau să vestejesc, le putem muia în apă. Ca să ne păzim de această întîmplare însă, nu trebue să le ecspozăm nici la aer, nici la razele soarelui, ci să le aşezăm într-un loc răcoros şi întunecos, şi să le strîngem iar nu să le împrăştiem, ferindu-ne însă a le îngrămădi în grămezi mari spre a nu să înfierbînta; legumele cu miros trebue să le despărţim de cele fără miros; prăzăria şi pivniţa strică conopidele. Către acestea trebue să nu uităm că legumele cele proaspete nu trebuesc muiate în apă după cum să obicinueşte, ba nici să [32] se ude, de nu o fi să se întrebuinţeze, pentru că apa le scoate gustul; aceasta nu să face decît numai pentru legumele cele slabe sau uscate. ART. Al 5-lea. DESPRE PĂSTRAREA ANGHENARELOR. Ce fel păstrăm Anghenarele? Ca să păstrăm Anghenarele după ce le am rupt din vlăstarul lor cu mîna, le aruncăm în apă fiartă, le dăm undă, pe urmă scoţîndu-le le curăţim lîna din mijloc cu o lingură; le tăem coadele ca de doă degete departe de floare, le punem în apă rece, apoi în saramură şi pe urmă le întindem la aer pentru doă trei zile; după aceia le muem în undelemn bine, le înfăşurăm în hîrtii şi le păstrăm într-un loc răcoros. Mai putem asemenea să le uscăm în cuptor şi să le ţinem într-un loc uscat. ART. Al 6-lea. DESPRE PĂSTRAREA FASOLII VERZI Ce fel păstrăm fasolea verde? Luăm o cîtăţime de fasole verde, a căriea* [33] să aibă cam d’o potrivă grosimea, o curăţăm, o tăem în doă dup’un curmezişi, o punem puţin cîte puţin într-o căldare cu apă amestecată cu doi pumni de sare, o punem să fiarbă pe foc mare şi după cîteva unde o tragem şi o punem să se recească; o băgăm apoi într-altă apă rece, o scurgem şi o aşezăm cum vom vrea într-un borcan plin cu sare-mură; după 24 de ceasuri în care a stătut asfel, îi punem undelemn pe dasupra, grăsime sau unt topit; astupăm bine borcanul sau putina cu o meşină sau piele, şi cînd vrem să o întrebuinţăm, o scoatem din sare-mură, o muem în apă rece, o fierbem puţintel, o răcorim şi o întrebuinţăm ca fasolea nuoă. ART. Al 7-lea. DESPRE PĂSTRAREA CONOPIDELOR Ce fel păstrăm conopidele? Pe la sfîrşitul lui Octombrie, scoatem conopidele cele mari, le rupem toate foile, le plantăm în nisip într-un loc, unde îngheţul* [34] nu poate pătrunde şi ne ferim a le uda. ART. Al 8-lea. DESPRE PĂSTRAREA CASTRAVEŢILOR VERZI. Cum păstrăm Castraveţii verzi? Luăm Castraveţi din cei ce nu sînt prea tineri, îi jupuim de coajă şi le scoatem seminţele; îi tăem în doă şi îi despărţim în patru, îi spălăm în apă caldă şi îi scoatem în apă rece; apoi îi scurgem şi îi aşezăm într-un borcan de pămînt nou şi bine opărit, în care facem mai întîi un aşternut de sare şi aşezînd un rînd de Castraveţi mergem pînă îl vom umplea cu un rînd de sare şi altul de Castraveţi şi dasupra adică rîndul cel de sus îl acoperim iarăşi cu sare. Apoi îi acoperim bine, fără să-i mai adăogăm altceva; cînd vom voi a găti bucate cu Castraveţi apoi, ca să ne slujim cu dînşii, îi spălăm de mai multe ori cu apă caldă şi a doa zi îi gătim ca pe nişte Castraveţi proaspeţi. [35] CAP Al 9-lea. DESPRE PĂSTRAREA CIUPERCILOR SAU A MÎNĂTERCILOR Cum păstrăm Ciupercile? Ca să păstrăm Ciupercile sau Mînătercile, le căutăm dintre cele de o mărime de mijloc, le punem pe o gratie, după ce le am petrecut printr-o sfoară, sau le atîrnăm pă dînsa, şi le punem ca să se usuce într-un loc unde nu răsbeşte soarele: iar de vrem a le usca curînd, le băgăm într-un cuptor d-o căldură potrivită; după ce le uscăm asfel, le închidem în saci şi le punem într-un loc uscat şi supus aerisirii, avînd grijă a le întoarce adese. ART. Al 10-lea. DESPRE PĂSTRAREA MORCOVILOR, GULIILOR ŞI A ALTORA ASEMENEA. Cum păstrăm aceste Rădăcini? Ca să păstrăm aceste Rădăcini, îngrijim mai întîi a le culege pe o vreme nici prea călduroasă, nici prea răcoroasă, nici prea umedă, [36] nici prea uscată; pe urmă le tăem foile de un deget mai sus de rădăcină, facem o brazdă în nisip, le aşezăm unele lîngă altele formînd o linie cam curbă, facem apoi mai multe de aceste brazde după cătăţimea legumelor ce avem a păstra, lăsăm un deget sau doă de distanţă între fiecare rînd de nisip şi îngrijim ca acel loc să nu fie supus îngheţului. ART. Al 11-lea. DESPRE PĂSTRAREA PĂTLĂGELELOR ROŞII Ce fel păstrăm Pătlăgelele roşii? Tăem Pătlăgelele roşii în cuburi, le aşezăm într-o tingire pusă pe un foc iute, şi în fiertura lor îngrijim a le strivi neîncetat, le strecorăm bine, lepădăm drojdiile rămase în tingire, turnăm zeama iarăşi înnapoi şi o fierbem pînă să leagă; apoi o turnăm într-una sau mai multe butilci de sticlă pe care le punem într-o tingire cu apă pe foc şi le lăsăm asfel să fiarbă ca la un sfert de ceas. [37] ART. Al 12-lea. DESPRE PĂSTRAREA PĂTRUNJELULUI Ce fel păstrăm Pătrunjelul? Ca să păstrăm pătrunjelul nu facem decît îl alegem şi-l punem la soare de să usucă; pe urmă îl păstrăm într-un loc uscat şi cînd vrem a-l întrebuinţa îl muiem în apă caldă. ART. Al 13-lea. DESPRE UN CLEI DE LIPITUL VASELOR DE PĂMÎNT SAU DE PORŢOLAN Ce fel alcătuim acest Clei? Ca să alcătuim acest fel de Clei, luăm o jumătate de oca de lapte dulce, pe care îl amestecăm cu oţet într-un chip asfel, încît să se tae, despărţim apoi acest lapte tăiat împreună cu bucăţile lui şi bătînd bine albuşurile alor trei patru ouă le amestecăm împreună. Apoi amestecîndu-le bine, le adăogăm o cătăţime de var nestins, strecurat prin strecurătoare, şi din toate acestea formăm o migmă cu care încleim vasele cele sparte. [38] Acest Clei întrebuinţat cu îngrijire are calitatea a strînge bucăţile vasului spart, a le fierbe oarecum la loc şi a se împotrivi focului şi apii. CAP Al II. ART. 1-iu. DESPRE CĂMARĂ. Ce este Cămara? Cămara este Economa stăpînei de casă; ea ţine şi păstrează, supt cheia cea nedeslipită de stăpîna casii, orice se atinge de Economie: prin urmare localul acesta trebue să fie cît se va putea mai aproape de locuinţa gazdii; s-aibă toată comoditatea trebuincioasă pentru păstrarea lucrurilor; să fie supus cînd aeresirii cînd întunerecimei; ferestrile să le aibă cît se va putea mai sus, să răspunză una în dreptul altiea şi să se întunece prin obloane. De aci pricepem că unele din materii [39] ce se păstrezi aci cer aerisire şi altele adăpost şi aeresire. De aceia lucrurile ce au trebuinţă de aeresire le atîrnăm de culmele spînzurate îndreptul ferestrilor sau le aşezăm pe poliţile statornicite acolo, iar pe celelalte le punem în partea de jos. ART. Al 2-lea. DESPRE CHIPUL CU CARE SE POATE PĂSTRA SLĂNINA. Cu ce chip păstrăm Slănina? Chipul cu care se poate păstra Slănina este atît de simplu pre cît este de folositor şi puţin costisitor. Slănina după ce a şezut 17 zile în sare, o aşezăm într-o ladă în care am aşternut mai întîi o cătăţime de fîn; apoi puind un rînd de Slănină şi unul de fîn, asfel încît să nu se atingă una de alta, umplem lada pînă sus cu fîn, şi aşezînd-o într-un loc uscat şi ferit de şoareci, Slănina nu se va rîncezi niciodată şi va păstra un gust minunat. [40] ART. Al 3-lea. DESPRE PĂSTRAREA JAMBONURILOR ŞI A LIMBILOR. Ce fel păstrăm Jamboanele şi Limbile? Ca să păstrăm Jamboanele şi Limbile amestecăm trei litre de sare într-o litră de silitră; lăsăm Jamboanele sau Limbile în vremea unii nopţi muiate în sare-mură ca să-şi scurgă sîngele închegat şi alte sucuri ce ar putea să aibă. Apoi le frecăm cu acea sare amestecată cu silitră; le punem pe urmă într-un vas şi le ţinem pînă cînd îşi vor priimi toată sarea cuviincioasă; apoi repetăm această lucrare în toate zilele în curs de o săptămînă. În vremea aceasta li s-a dat o cătăţime destulă de sare-mură; pe urmă amestecăm cu sare-mură 20 de dramuri de sare de ţeperig, socotind însă lucrarea alor 24 de Jamboane, după ce l-am pisat foarte mărunt. Aceste doă supstanţe ca să le putem împreuna cu sarea-mură din Jamboane, le presărăm foarte uşure pe d’asupra lor, întorcînd această lucrare de şapte [41] opt ori în vreme de doă zile; după această vreme le scoatem, le spălăm, le spînzurăm într-un loc prea uscat şi le lăsăm aşa în vreme de doă săptămîni. Atunci dar facem foc de lemne de stejar pe care le acoperim cu rumegătura, ce a eşit din herăstrăul cu care trebue să tăem aceste lemne, amestecată cu foi de enupere udate cu apă şi le atîrnăm la fumul lor unde le lăsăm într-o zi şi o noapte. Dar fiind că Jambonurile şi Limbile ce s-a lucrat în vremea ce am arătat mai sus, nu pot fi încă uscate, trebue să le atîrnăm într-un loc de o temperatură potrivită şi un aer curgător. Cînd apoi vor fi cu desăvîrşit uscate, le aşezăm în cutii sau lăzi cu chipul următor: Punem un rînd de Jambonuri pe un aşternut de sare de trei degete de gros; apoi alt rînd de sare şi altul de Jambonuri; după ce le am aşezat asfel, le lăsăm, şi această lucrare le scuteşte de muşiţe şi mucigai, şi le produce în curs de 6 săptămîni o căldură care le încălzeşte [42] atît, încît toată grăsimea după dînsele li se transparează. Îndată apoi ce ne am încredinţat de această urmare, le scoatem, le punem în nişte săculeţe şi le atîrnăm. Ele atunci îşi au fumul lor care le dă calitatea Jambonurilor celor bune. Iar sarea cu care a stătut 6 săptămîni şi care le a pricinuit căldura ce s-a zis a despărţit părţile de prisos ale sării cu care le am lucrat şi le-a frăgezit. ART. Al 4-lea. DESPRE PĂSTRAREA UNTULUI TOPIT. Cum păstrăm untul topit ? Amestecăm în untul ce voim a-l topi doă foi de dafinu, doă cuişoare şi doă cepe, socotite acestea pentru opt oca de unt; îl punem apoi pe un foc micu şi-l lăsăm se fiarbă ca la trei ceasuri fără a-i lua spuma; pe urmă îl tragem în sus, îl lăsăm un ceas de se aşează, îi curăţăm spuma şi îl turnăm strecurat în vase de pămînt. [43] ART. Al 5-lea. DESPRE CUNOŞTINŢA CALITĂŢII FĂINII. Ce fel cunoaşte deosebitele calităţi ale făinei? Să ştie că cea mai bună Făină este aceia ce are o albiciune gălbue, dulce, uscată şi lipicioasă pe degete; cînd să strînge în mînă ea formează un bulgăre; n-are miros greu, ci miroasă a cocă proaspătă. Făina de calitate de mijloc este d-o albeaţă închisă nelustruită şi de să strînge în mînă fuge toată în prafu. Brutarii au obicei a încerca calitatea făini prin a o strînge, a o lăţi şi a-i privi surfaţa de aproape ca să-i vază punturile cele cenuşii sau roşii ce poate să aibă; pe urmă formează dintrînsa o cocă, care formată îmbulzu, dacă uscîndu-se la aer ţine şi să lungeşte fără a se rupe, este o dovadă că făina a fost bine măcinată şi de un grîu d-o calitate bună; iar dacă dinpotrivă această cocă frămîntînd-o să lipeşte de degete, mai vîrtos cînd să lăţeşte, să dovedeşte că făina este de o mai proastă calitate. [44] ART. Al 6-lea. DESPRE PĂSTRAREA POAMELOR ÎN TOT CURSUL ANULUI. Cum se păstrează poamele? Orice poame să pot păstra în cursul unui an întreg cu chipul următor: Luăm pămînt cleios, şi frămîntîndu-l bine, formăm dintrînsul nişte tipare de mărimea poamelor ce vrem să păstrăm; le tăvălim în ceară (de se poate) apoi uscîndu-le, le tăem c-un cuţit bine ascuţit în doă părţi d-opotrivă, şi aşezînd în fiecare tipar cîte una din poamele de păstrat, le unim la loc prin ajutorul cerii; punem pe urmă aceste tipare cu poame într-un loc uscat şi cu chipul acesta ferindu-le de aer şi de soare, să vor păstra în tot cursul anului nevătămate; trebue însă ştiut că poamele pentru păstrat trebue să fie adunate mai nainte de a se trece încopt. ART. Al 7-lea. DESPRE PĂSTRAREA CASTRAVEŢILOR DE MURĂTURI. Cum păstrăm castraveţii de murături? Ca să păstrăm Castraveţii de murături, [45] alegem o cătăţime de castraveţi mici, îi ştergem bine, le rupem vîrfurile înflorite, îi punem în sare-mură pentru 24 de ceasuri, îi scurgem apa, îi punem într-acelaşi vas ce l-am deşertat, turnăm peste dînşii oţet fiert atît cît să-i poată acoperi, acoperim vasul şi îi lăsăm acolo pînă vom vedea că faţa lor bate cam în galben; apoi fierbînd oţet într-o tingire sau căldare, îi aruncăm înlăuntru şi cu chipul acesta îşi priimesc iarăşi colorul lor cel dintîi; îi scoatem pe urmă din tingire şi lăsîndu-i să se recească îi aşezăm în vasele de păstrat şi punem împreună cu dînşii ardei şi orice alte legumi vom socoti de cuviinţă; acestea făcîndu-le astupăm vasele bine. ART. Al 8-lea. DESPRE PĂSTRAREA STRUGURILOR Ce fel păstrăm Strugurii? Strugurii ce voim a-i păstra trebue să fie culeşi într-un timp uscat şi fără niciun bob stricat sau aproape de scuturat. [46] Punem apoi ciorchinile de Struguri într-o ladă sau cutie rînduri, rînduri, îngrijind a aşterne fundul vasului şi a deosebi aceste rînduri între dînsele cu foi de piersic. Pe urmă punem această ladă bine închisă într-o odae fără umezeală şi bine aerisită. Băgăm de seamă însă a nu pune într-o ladă mai mult de patru rînduri de struguri. Analisul himicesc ne arată că foile de piersec au în sine Acid-Prusic (Lulachi) a căruia putere face a se păstra Struguri pînă în luna lui Aprilie. TEORIE PENTRU FACEREA DULCEŢILOR ART. Al 9-lea. DULCEAŢĂ DE CHITRĂ RASĂ. Cum să face această Dulceaţă? Ca să facem Dulceaţă de chitră rasă, luăm o oca de chitră, după ce am ras-o printr-o răzătoare făcută într-adins pentru această treabă, o opărim în apă fiartă, o [47] lăsăm să se recească, o stoarcem în mîini bine, apoi topind trei ocă de zahăr într-o oca şi o litră de apă, îl strecorăm într-o tingire curată şi-l punem iarăşi de fierbe pînă să face nasturi. Atunci apoi aruncăm chitra înlăuntru dinpreună cu zeama unii lămîi şi o lăsăm să fiarbă pe foc mare pînă se va lega cît cere trebuinţa. ART. Al. 10-lea. DULCEAŢĂ DE CHITRĂ BUCĂŢI. Cum se face Dulceaţa de chitră bucăţi? Această Dulceaţă să face puind la o oca de chitră tăiată în bucăţi o oca şi jumătate de zahăr şi o lucrăm ca şi cea rasă, cu deosebire numai că aceasta trebue opărită mai bine. ART. Al 11-lea. PELTEA DE CHITRĂ SAU GUTUI Cum facem aceste Dulceţi? Aceste două Dulceţi au aceiaşi lucrare. Punem în cinci oca de apă două oca de chitră* [48] sau gutui sfărîmate împreună cu miezul lor, şi aşezînd tingirea pe un foc cît se va putea de iute, le lăsăm de fierb pînă vor rămînea mai puţin de jumătate; apoi strecorîndu-le printr-o cîrpă sau sită deasă, punem la doă oca de această zeamă curată doă oca de zahăr şi o lăsăm să fiarbă pînă să încheagă, care închegare o cunoaştem scoţînd într-o farfurioară şi băgînd de seamă de se ţine cu linguriţa în sus; apoi o punem în borcane îndată ce o dăm jos de pă foc: pentru că de va mai sta, se încheagă în tingire. ART. Al 12-lea. DESPRE TOT FELURI DE LOCMAGIUNURI Cum se fac Locmagiunurile? La orce fel de locmagiun punem într-o oca jumătate de zahar o oca de apă, şi aşezîndu-l într-o tingire pe foc, îl lăsăm de fierbe pînă se leagă, care legătură i-o cunoaştem luînd puţintel cu linguriţa şi picînd în apă, de se va face nasturi este legată. Atunci îl dăm jos [49] după foc, îl punem să se răcească atît cît poate răbda degetul, apoi îl mestecăm c-un făcăleţu întocmai cum se mestecă mazărea. Pe cînd facem astă lucrare, turnăm totdodată zeamă de lămîe şi coajă d’a ei rasă, de vrem să-l facem de lămîe; sau zeamă de portocală şi coaja ei rasă, de vrem să-l facem de portocale sau de ananas, iar de vrem să-l facem de vanilie, în loc de altă zeamă turnăm apă atît, cît vrem să-l facem de gros sau de supţire, şi vanilia tăind-o mărunţelu şi frecînd-o cu puţin zahar în piuliţă, o aruncăm înlăuntru. În sfîrşit magiunul cel bun atîrnă de la legatul cel potrivit al zaharului şi de la frecatul cel bun al făcăleţului. ART. Al 13-lea. ŞERBET DE TRANDAFIRI. Cum facem Şerbetul de trandafiri? Ca să facem Şerbet de trandafiri mai întîi zmulgem foile trandafirilor şi le curăţăm bine, apoi cîntărind o oca de aceste foi [50] le aruncăm într-o jumătate oca apă fiartă, unde le lăsăm pînă se răcesc şi pe urmă le stoarcem zeama cu mîinile, apoi într-această zeamă punem o oca şi jumătate de zahăr pisat; o aşezăm pe foc şi o lăsăm de fierbe pînă să leagă. După aceia o luăm la bătae ca şi pe celelalte magiunuri, îngrijind a-i turna din vreme în vreme cîte puţină zeamă de aceia ce am scos din trandafiri cînd i-am stors. ART. Al 14-lea. DULCEAŢĂ DE VIŞINE. Cum se face această Dulceaţă? Această Dulceaţă se face puind la o oca şi o litră de zahar o oca de vişine fără sîmburi; însă aşezăm un rînd de zahar şi unul de vişine şi aşa mai încolo; punem apoi tingirea pe un foc moale pînă vor lăsa vişinile puţină zeamă spre a se putea topi zaharul, pe urmă dîndu-i un foc mai mare o lăsăm să fiarbă pînă să leagă. [51] ART. Al 15-lea. DULCEAŢĂ DE FRAGI, ZMEURĂ ŞI ALTELE ASEMENEA. Cum se fac aceste Dulceţi? Aceste Dulceţi se fac puind la o oca de zahar legat pe foc în trei litre de apă, trei litre de fragi, zmeură sau altele asemenea, şi îi lăsăm de fierb pînă se legu după cuviinţă. ART. Al 16-lea. DULCEAŢĂ DE PIERSICI ROŞII. Această Dulceaţă are măsura dulceţii de vişine. Iar fiertura ei ca cea de chitră bucăţi. (Vezi mai sus.) ART. Al 17-lea. TEORIE PENTRU FELURI DE VUTCI. Cum facem Vutcile? Vutcile se fac asfel: punem în doă ocă de zahar trei litre de apă; îl aşezăm pe foc să fiarbă pînă se va topi, apoi* [52] dîndu-l jos, turnăm întrînsul 5 litre de spirt bun de cofetărie, pregătit însă asfel: de voim să facem Vutca de vanilie, de coji de lămîe, de ananas sau de orice alt, punem mai întîi materia, al căria miros voim să aibă vutca, în spirt şi o lăsăm acolo 24 de ceasuri, apoi strecorîndu-l prin hîrtie de cea sugătoare proastă, îl amestecăm cu zahar şi îl aşezăm în clondire. ART. Al 18-lea. DESPRE CHIPUL CU CARE FACEM A SE DEPĂRTA MUŞTELE DE LOCURILE UNDE NU VREM SĂ SE PUE. Cum facem să se depărteze Muştele de aceste locuri? Acesta este mirosul untului de dafinu, căruia îi sîntem datori acest folos. Acest unt, al căruia miros deşi este tare dar nu e nesuferit, face a fugi muştele după locurile unde s-a mînjit cu dînsul. Cu această materie putem scuti de pişcătura Muştii orice lucru voim a-l feri. [53] ART. Al 19-lea. PAZA LUCRURILOR DE MUCEZEALĂ. Cum scutim lucrurile de Mucezeală şi care sînt aceste lucruri? Acesta este termentinul cu care putem scuti o mulţime de lucruri, cari sînt totdauna suppuse Mucezelii şi care cu toate acestea se pot feri de dînsa: acestea sînt, precum: coca, cerneala, pieile, seminţele, cărţile şi altele. Punem puţin termentin într-un vas unde este coca şi acoperind-o, o găsim în starea sa de prospătate în care fusese întîi, ori cînd o vom căuta. Un asemenea ajutor pot da şi parfumurile iar mai vîrtos unsorile cele supţiri. O prea puţintică cătăţime de unt de livant sau de cuişoare pus în cerneală o opreşte a se mucezi. În magaziile militare unde păstrarea armăturii şi a încălţămintei costiseşte cheltueli mari şi unde mucezeala adesea pricinueşte păgubi însemnate, s-a întimpinat totduna asfel de păgubi prin ajutorul untului de termentin. [54] Cîteva picături iarăşi de acest unt turnat într-o bibliotică este destul a o păzi de mucigai. Acelaşi sfîrşit folositor dă acest unt puindu-l pentru păstrarea seminţelor care sînt suppuse prea mult mucezelii, mai vîrtos pe mare. În sfîrşit acest termentin foloseşte la toate lucrurile suppuse mucezelii şi arătata sa putere se întinde atît încît atîrnînd o sticlă cu d’acest lichid în mijlocul unii colecţii Zoologice, le va scuti nu numai de Mucezeală dar şi de molii. CAP Al IV. ART. 1-iu. DESPRE SPĂLĂTORIE. Ce este Spălătoria şi cum trebue să fie întocmită. Spălătoria este păstrarea curăţenii albeţelor casei; Ea nu trebue să fie aşezată decît pe un loc şeţu şi fără de [55] altă încăpere dedesupt; înăuntrul ei să fie aşternută cu lespezi de piatră sau cu nisip bine bătut; să fie înaltă în păreţi pentru înălţarea aburilor şi de este cu putinţă să fie alături cu bucătăria, ca printr-aceasta aşezînd cazanul în păretele ce răspunde în vatra ei, să se poată încălzi dintr-acelaşi foc spre Economiea lemnelor şi apei; albiile ei să fie statornicite în locurile lor şi prin nişte găuri astupate cu dopuri de cîlţi să se sloboază lăturile într-un canal făcut într-adins supt dînsele care să le scurgă în umblătoare sau într-alt loc ferit. Apa de spălat trebue a fi din cea limpede şi totdauna de cea de rîu, pentru că cea de puţu strică săpunul şi nu spală bine; cea de ploae este mai bună decît toate: pentru că ea înalbeşte rufele şi economiseşte săpunul. Săpunul cel de ţară are o calitate mai bună la spălat decît cel strein; El înfloreşte pînzeturile într-un grad nenădăjduit, este mai eftinu şi ţine mai mult, dar trebue să nu uităm că rufele au trebuinţă* [56] a se limpezi bine după dînsul ca să-şi piarză mirosul greu ce le dă el. Obiceiul fiertului rufelor în cazan este pricinuitor d’o stricăciune mai mare decît acela al storsului cu putere: prin urmare ca să se poată săvîrşi această trebuinţă ce îndeamnă pe spălătorese a le fierbe, este destul să se rază o bucată de săpun de ţară într-o căldare de apă cu leşie şi după ce va fierbe aşa ca o jumătate de ceas, să se toarne acea apă peste rufele de spălat pe care le va întinde mai întîi în albii fără să fie grămadă şi acoperindu-le cu ceva gros care să oprească cu totul aburii, se vor lăsa aşa cîteva ceasuri, apoi scoţîndu-le le va putea suppune albeţii dorite, fără să le strice prin fiertură şi stors tare. ART. Al 2-lea. DESPRE ÎNALBIREA LÎNII PRIN MIJLOCIREA CĂRBUNILOR. Cum înalbim Lîna prin cărbuni? Ca să înalbim Lîna prin cărbuni fierbem, după obicei, jurebiea toarsă, cu cenuşă [57] cernută şi după ce să usuc firele o punem să fiarbă iarăşi într-o cătăţime destulă de apă cu 21 de dramuri de praf de cărbuni socotite pentru 1400 fire; apoi după ce o vom spăla şi se va usca vom vedea că ea priimeşte o albeaţă foarte mare. ART. Al 3-lea. DESPRE SPĂLAREA MATERIILOR DE LÎNĂ. Cum se spală materiile de lînă? Rădăcină de berberiţă pisată, care are nume de săpun de Eghipet, din care să face săpunul în Ungaria, şi care are o faţă cenuşie; această rădăcină o punem în apă şi ea lasă o mîzgă prea cleioasă, care are calitatea a curăţi materiile de Lînă şi a le da înlesnire d’a să muia. Cu chipul acesta în Ungaria spăl materiile de lînă şi dă o dulceaţă foarte frumoasă părului. [58] ART. Al 4-lea. APĂ HOTĂRÎTĂ PENTRU CURĂŢITUL MATERIILOR DE BUMBAC, DE LÎNĂ ŞI DE MĂTASE. Cum curăţim aceste Materii? Ca să curăţim aceste Materii, luăm o cătăţime de cartofi, îi punem într-o putină plină cu apă, îi lăsăm să se moae cîteva ceasuri spre a-i putea curăţi cu peria de toată Materia ce-i însoţesc; îi răzuim pe urmă printr-o răzătoare asupra unii strecurători puse pe un vas cu apă, muem strecurătoarea într-acea apă dedesupt şi storcînd cartofii, facem a se stricura în apă toată zeama vegetală din cartofi, o lăsăm apoi să se aşeze şi despărţim sau strecurăm apa din Materia ce s-a aşezat. După această operaţie gătim o masă pe care o aşternem c-o pînză curată şi peste care întinzînd Materia de curăţat, o frecăm uşure c-un burete muiat în zeama acelor cartofi, limpezim apoi Materia în apă limpede* [59] curată, şi dacă lucrarea să va fi făcut bine, Materia va fi cu desăvîrşit curăţită. ART. Al 5-lea. DESPRE SPĂLATUL MATERIILOR COLORATE ŞI SUPPUSE EŞIRII. Cum spălăm materiile fără să iasă colorul? Ca să facem a nu eşi feţele Materiilor colorate precum: stamba şi altele în spălatul lor, punem un pumn de tărîţe bine zbătute în căldarea cu apă cînd fierbe, o lăsăm puţintel, apoi dînd-o jos o punem să se aşeze şi această apă ce o strecorăm printr-o pînză supţire o întrebuinţăm la spălatul unor asemenea Materii. Către acestea, astă apă mai are calitatea a da oarecare scrobială Materiilor spălate. [60] CAP. Al V. ART. 1-iu. DESPRE PIVNIŢĂ. Reguli de aşezare a Pivniţii pentru păstrarea şi îmbunătăţirea vinului. Care sînt regulile după care trebue să se aşeze Pivniţa? Regulile aşezării Pivniţii sînt: 1-iu. Gîrliciul Pivniţii trebue să fie spre miază-noapte: pentru că aşa fiind temperatura dinlăuntrul ei va fi mai puţin schimbătoare, decît cînd ar fi spre miazăzi. 2-lea. Pivniţa trebue să fie destul de adîncă ca să poată ţinea tot un fel de temperatură. 3-lea. Umezeala trebue să fie statornică, fără a fi prea mare: pentru că pricinueşte mucigai şi putrezesc cercurile şi doagele buţilor; uscăciunea, asemenea, nu trebue să fie mare: pentru că usucă doagele, dogeşte cercurile şi pricinueşte picătură vinului. 4-lea. Lumina trebue să fie potrivită [61] căci o lumină vie usucă şi un întunerec adînc putrezeşte. 5-lea. Pivniţa trebue să fie într-o poziţie asfel, încît să nu se zgudue de nimic: căci repedea zguduire sau uşurea cutremurătură făcută d’o trecere iute a ichipajilor peste pivniţă sau pe lîngă dînsa clăteşte drojdiile, le amestică cu vinul şi ţiindu-le atîrnate îl acreşte. 6-lea. Trebue a se depărta din Pivniţă lemnele verzi, oţetul, varza şi orice alte materii simţitoare ori suppuse fierberii. 7-lea. Trebue a depărta încă răsfrîngerea luminii soarelui, care varietînd temperatura pivniţii, strică proprietăţile ei. ART. Al 2-lea. DESPRE ÎNDREPTAREA A CÎTORVA GREŞELI ALE PIVNIŢII. Cum îndreptăm greşelile Pivniţii? Cînd Pivniţa este prea umedă, să pot asigura buţile de mucezeală şi putrejune aşezîndu-le pe căpătîe înalte şi îngrijind să se şteargă des; cu chipul acesta o proprietate a unei cătăţimi mare de vin poate [62] economisi legătura buţilor într-un an întreg: dar oricum; trebue a se vizita adese cercurile cu multă băgare de seamă şi a se bate din vreme în vreme, mai vîrtos aproape de Ecuinocţiu, (luna lui Martie şi Septembrie) în vremea aceasta cercurile ce dasupra să văd bine, dedesupt de multe ori sînt putrede, din care pricină se întîmplă a plesni toate odată. Această întîmplare însă se face mai vîrtos cînd pivniţa este nouă. În anul dintîiu al clădirii ei vinul nu se poate păstra bine într-însa; ca să putem însă depărta umeditatea unii asemenea Pivniţi, deşchidem mai multe ferestrue. Dacă Pivniţa este prea uscată cercurile ţin mai multă vreme dar vinul pică prea mult pîntre crăpăturile ce lasă uscăciunea. Într-o Pivniţă prea umedă, o butie de 150 de vedre nu pierde pe lună mai mult de doă oca şi jumătate de vin, în vreme ce în cea uscată pierde mai mult decît o vadră. Să împuţinează uscăciunea Pivniţii închizînd o parte a ferestrilor sau zidindo-le [63] cînd aerul de dinafară este prea căldoros; iar cînd este prea frig este bine a se închide toate. Dacă ferestrile sînt făcute spre răsărit, să poate asigura de razele soarelui astupîndu-le printr-un zid clădit în curmezişul lor şi lăsînd căpătîile lui deşchise: într-această întîmplare aerul de dinafară pătrunde înăuntru prin doă părţi fără să poată răsbi raza soarelui. Nişte scînduri tencuite pot asemenea a împlini locul zidului. ART. Al 3-lea. CHIPUL DE A FACE SĂ PIARZĂ BUTIA MIROSUL MUCIGAIULUI. Cum scoatem mirosul mucigaiului din butie? Acesta este fumul de Hlor cu care ne slujim a depărta mirosul Mucigaiului din butie şi care are proprietate a-l răsipi cu totul; Hlorul de potasă pricinueşte acelaşi efect. [64] ART. Al 4-lea. DESPRE LIMPEZITUL VINULUI Cum limpezim Vinul? Să ştie că dintre vinuri vinul cel alb este singur care este mai mult suppus turburării; ca să-l limpezim dar luăm o cîtăţime de gogoşi de Gorn . şi pisîndu-le, le turnăm pe vrană în butie, pe urmă le amestecăm bine şi-l lăsăm să se aşeze, dar însă trebue să îngrijim c-aceste seminţe să fie din cele mai coapte; în curs apoi de 15 zile sau cel mult 20, vinul este cu desăvîrşit limpede. CAP. Al VI. ART. 1-iu. DESPRE GRAJDU. Ce este Grajdul? Grajdul este lăcuinţa cailor; el trebue să fie aşezat cu uşa spre miază-zi [65] şi ferestrile să le aibă spre răsărit şi spre apus; podinile sau pardoseala lui se formeze un mic şanţu în mijlocu-i, dedesuptul căruia să aibă un loc lăsat pentru scurgerea umezelii. Cu ce regulă să hrănesc caii? Caii trebue să mănînce fîn de 4 ori pe zi şi o dată pe noapte, dat în mici porţii şi bine aşezat ca să nu-l răsipească; această urmare ce este împrotiva urîtului obicei al vizitiilor noştrii carii umplu eslele şi prin urmare Grajdul de fîn, are doă foloase mari, întîiu îngrăşatul cailor prin pofta ce li să face şi al doilea economia fînului. Orzul spălat şi amestecat cu puţintică sare le dăm de doă ori pă zi. Atît apoi în vremea mîncării fînului, cît şi a orzului, uşile grajdului trebue să fie închise şi nimenea să nu intre înăuntru, spre a nu le turbura liniştea de care au trebuinţă la mîncarea lor şi a le pricinui obicinuita bătae de inimă. Sarea amestecată în orzu le pricinueşte doă foloase mari: întîiu pofta adăpatului* [66] care trebue să fie de doă ori pe zi, şi al doilea scutirea de boalele ce le-ar pricinui receala, după cum să va vedea mai la vale. Ţesălatul trebue a fi de doă ori pe zi şi gazda va porunci îngrijitorului de cai ca ţesălăturile sau praful scos prin ţesală să-l înşire pe scînduri ca să-l vază însăşi; dovada că ţesălatul s-a făcut bine va fi cînd rîndurile ţesălăturilor să vor sui cel puţin pînă la 15 de cal. ART. Al 2-lea. CHIPUL CU CARE SĂ HRĂNESC DOBITOACELE CU SARE. Ce folos aduce Sarea la dobitoace şi cum le hrănim cu dînsa? Sarea este un prezervativ sigur al boalelor dobitoacelor pricinuite din răceala umedităţii şi foloseşte prea mult pe cai, ale cărora picioare se umflă din pricina multului umblet. Pe vacă o foloseşte sarea muiată în lapte. Aceasta este bună şi pentru păstratul albinilor în vremea Iernii, dar pentru dînsele* [67] trebue topită în apă de izvor şi amestecată cu puţin sirop de zahar. În starea aceasta fiind Sarea, este foarte folositoare păstratului astor insecte ce sînt suppuse bolii numite lisinderie. Fiindcă l’această băutură a Sării dată dobitoacelor la primejdiile lor, trebue să ştim şi dozile ce se cuvin a le da, de aceea se însemnează mai la vale pentru fiecare dobitocu. Dramuri Date pe zi Cailor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 7 ori Vacilor cu lapte . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 4 „ Boilor de îngrăşat . . . . . . . . . . . . . . . .28 6 „ Bivolilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 3 „ Taurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 1 „ Oilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 4 ori pe săpt. Aceste doze de sare Agricultorii trebue se dea dobitoacelor de fiecare înparte cîte atîtea dramuri, cîte cîte se însemnezu mai sus şi totdauna în luna lui Martie şi Septembrie. [68] ART. Al 3-lea. DESPRE ÎNVĂŢATUL CAILOR ŞI DESVĂŢUL NĂRAVULUI LOR. Cum învăţăm caii şi cum îi desvăţăm de năravul lor? Esperienţa a dovedit că sperietura şi gîdilatul calului sînt pricinile cele mai de căpetenie ce-l fac a se îndupleca cu atîta greutate la învăţătură; prin urmare s-a băgat de seamă că calul ca să se poată suppune învăţăturii, îi trebue o legătură peste ochi în ceasul eczersiţii lui; iar pentru a se scuti de gîdilat, să îi se acopere spinarea c’un preşu gros şi aspru care să se întinză de după gît şi pînă în sapă coprinzîndu-i şi ielile prin nişte legături pe dedesupt nu prea strîns legate şi în starea aceasta să se plimbe cel puţin doă ceasuri pe zi sau să se dea la coardă uşure în curs de opt zile. Apoi să se înceapă a se ţesăla întîi cu o perie şi apoi cu ţesala. De aci pricepem că prin legătura la ochi îi asigurăm spaima, iar prin preşul cu care [69] îl acoperim, îi stingem gîdilatul şi îl facem a-i plăcea ţesala şi hamul. Cît pentru dezvăţul năravului al neluării de loc, care este cel mai supărătoriu şi care se pricinueşte din neîndemînarea vizitiului ce ţiind Calul în locu, îl bate, este destul a se împerechea în curs de 15 zile la o trăsură c-un alt Cal bine învăţat, iute şi supus. Cînd însă năravul este bătrîn în Cal şi cu chipul acesta nu se poate dezrădăcina, atunci îi punem un frîu lung în cap, îl ţinem dinnapoi şi mîindu-l cu biciul îl plimbăm pe toată zioa cîte doă ceasuri în curs de 8 zile, după aceia apoi îl înhămăm la o bîrnă şi îl plimbăm asfel alte 8 zile şi aşa năravul să va dezbăra. CAP Al VII. ART. 1-iu. DESPRE GĂINĂRIE Ce este Găinăria? Găinăriea este şi ea una din ramurile [70] economii casei; ea întimpină grabnica trebuinţă a bucătării, împacă şi hrăneşte copii, împodobeşte masa, nesocoteşte măcelăriile, economiseşte cheltuelile, deşteaptă prin zgomotul ei slugile şi odihneşte pe stăpîna casii. Găinăria trebue a fi pe un locu şeţu şi ferit al curţii şi pentru păstratu alor 24 de găini ea trebue să aibă o lungime ca de 8 stînjini şi o lăţime ca de unu şi jumătate. În căpătîile aceştii încăperi să se facă nişte despărţiri ca d-o jumătate de stînjin fiecare, în care să se aşeze nişte poliţi aşternute cu pae pentru oatul găinilor, iar pentru clocitul lor să se facă jos nişte despărţiri mici de scînduri în care să se aştearnă pae amestecate cu fulgi. Aceste doă locuri să se ţie de dimineaţa pînă la prînzu numai deşchise, apoi lăsînd cloştile înlăuntru şi scoţînd găinile să se închiză iar pînă a doa zi. Găinăria trebue să aibă o mică curte în care să se pue gunoiul cailor într-o parte a ei: pentru că aceasta aduce căldura de care au trebuinţă păserile de ouat în vremea* [71] iernii şi pe dînsul se pot hrăni bine găinile. Apa pentru păsări în vremea iernii trebue să se pue decuseara într-o casă călduroasă şi a doa zi se le o dea, pentru că asfel nu încetezu a oua. ART. Al 2-lea. DESPRE ALEGEREA OUĂLOR PENTRU CLOCIT SAU PENTRU PĂSTRAT. Cum alegem aceste ouă? Fiindcă găinile să calc mai mult de la începutul lui Martie şi pînă la sfîrşitul lui Aprilie şi fiindcă atunci ele dau ouăle cele mai bune de clocit, alegem în toate zilele pentru prăsilă ouăle cele mai mari şi mai cu seamă acelea ce sunt mai mult rotunde decît lungăreţe. Însemnăm apoi datele pe oule ce le luăm în toate zilele ca printr-aceasta cunoscînd vîrsta fiecărui ou, ne ferim a pune în clocit acele ouă ce au trecut peste 30 de zile: pentru că acestea nu dau niciun folos. Mai nainte însă d’ale pune la clocit băgăm de seamă dacă clătindu-le au vrun [72] spaţiu gol înăuntru şi se clătescu şi aşa acele ce vor fi asfel, ştim că nu sînt bune nici pentru clocit nici pentru păstrat. Acum ca să dobîndim mai multă parte femeiască decît bărbătească şi din împotrivă, încercăm la lumînare ouăle pentru clocit şi acelea într-al cărora vîrfu să zăreşte o goliciune, ţine sămînţa cocoşului, iar acelea ce au această goliciune sau băşică cu abur la o parte au sămînţa puicii. Trebue asemenea să luom în băgare de seamă că acele ouă lungăreţe adese produc cocoşi, în vreme ce ouăle cele mai rotunde scot mai mult puici. Ca să întîmpinăm răul d’a pune să clocească ouă neroditoare, nu trebue a da unui cocoşi mai mult decît 10 sau cel mult 12 găini de clocit. Ele asfel vor împlini această condiţie: 1-iu De nu vor fi nici prea tinere nici prea bătrîne: Căci acelea ce sînt prea tinere sînt neastîmpărate şi nu pot cloci, iar cele prea bătrîne sînt lipsite de căldura trebuincioasă sau sînt prea grase. Trebue dar să fie nici din cele de vîrstă [73] de un an nici din cele de vîrstă de zece ani. 2-lea. De au trup bine format şi coadă largă ca să poată acoperi ouăle: căci acelea ce n-au coadă nu sînt bune de clocit. Trebue depărtate găinile gîlcevitoare şi neliniştite, pentru că ele n-acoper bine şi răspîndesc ouăle, ba încă adesea le sparg şi le bea zeama. Să se depărteze asemenea şi acelea ce cînt cocoşeşte sau au glas ca al cocoşului. Păstrarea ouălor. – Ouăle trebue să se aleagă din cele ascuţite într-o vreme răcoroasă: adică în luna lui Martie şi a lui Septembrie; aceste din urmă să pot păstra toată iarna. S-a băgat de seamă că ouăle neroditoare să pot păstra mai multă vreme decît celelalte. Spre a dobîndi dar acest fel de ouă, este bine a lăsa cîtăva vreme găinile fără de cocoşi. Ca să putem cerceta bine ouăle hotărîte pentru păstrat, avem un mijloc foarte simplu şi făr’ de greutate: le vom atinge [74] cu limba amîndouă vîrfurile oului şi vom dovedi că vîrful cel ascuţit este rece şi cel teşit are oarecare căldură, deosebirea aceştii temperaturi ne va arăta ouăle cele stricate. S-a băgat de seamă că ouăle să păstrezu cu atît mai bine cu cît se ferescu de aer. Unii cu toate acestea zicu dinpotrivă. Ouăle nu trebue păstrate în putină pentru că să strică şi-şi priimescu un gust urît. Este ştiut că ouăle puse pe vîrful cel teşit, se păstrezu mai multă vreme decît acelea ce să aşezu pe vîrful cel ascuţit sau la o parte: pentru că aceasta este cea mai de căpetenie poziţie a oului de care atîrnă păstrarea sa. Spre acest sfîrşit se recomandă metodul următor: Să se acopere fundul unui vas sau al unui coşu cu cenuşă de un deget; aci să se aşeze ouăle în rînduri cu vîrfurile în sus, pe urmă să se acopere toate cu altă cenuşă care să le covîrşască vîrfurile de un deget şi să se pue alt rînd de [75] ouă acoperindu-le asemenea şi aşa mai încolo. Apoi să se pue vasul într-un loc răcoros şi uscat. CAP Al VIII. DESPRE ŢINEREA CATASTIŞELOR CASEI. Ce sînt catastişele casei? Catastişele casei sînt oglinda venitului şi cheltuelilor ei. Fără această ştiinţă stăpîna de casă să va rătăci totdauna în labirintul cheltuelilor anuale şi nu va putea îngriji niciodată a-i rămînea o rezervă oarecare din veniturile casei. Prin urmare ştiinţa ţinerii Catastişelor casii fiind cea mai folositoare pentru economia ei, este de neapărat trebuincioasă stăpînei de casă. Cîte Catastişe trebuesc pentru venitul şi cheltuiala casii? Un singur Jurnal şi un Reghistru ţinute regulat, sînt destule pentru lămurirea socotelilor venitul şi cheltuelilor casii. Ce este Jurnalul? Jurnalul este Catastihul ce are de scop a arăta cheltuelile urmate în toate zilele după regula însemnată în lista cu litera A. [76] Acest Catastih numit Jurnal îl împărţim în 9 rigle, din care în rigla dintîiu despre stînga însemnăm numele slugilor intrate; în cea d’a doă numele slugilor eşite; în cea d’a treia pentru cîtă simbrie s-a tocmit; în cea d’a patru şi a cincea banii ce au priimit în deosebite vremi; în cea d’a şasea trecem obiectele ce am cumpărat pe toată zioa anume: în cea d’a şaptea şi a opta cîte cîţi bani le am cumpărat şi în cea d’a noă trecem sumele totale coprinse în riglele a şaptelea şi a optulea. Această tablă împărţită în 9 linii nu putem trece întrînsa decît numai cheltuelile ordinere, iar pentru cele ecstraordinere tragem în foaia d’alături tot a acestui Jurnal alte şase rigle dintre care în rigla dintîiu şi a doa însemnăm priimirea banilor de cheltuit în cea d’a treia obiectele ce am cumpărat; în cea d’a patra şi a cincea suma banilor ce am plătit şi în cea d’a şasa scoatem sumele totale coprinse în fiecare zi din rigla a treia şi a patra. D’asupra riglii ce coprinde obiectele cumpărate,* [77] însemnăm luna şi mai la vale dasupra acestor obiecte zioa şi aşa mergem însemnînd de rînd zilele lunii întregi cu cheltuelile urmate în fiecare. Ce este Reghistrul? Reghistrul este acel Catastih în care trecem sumele totale ale venitului şi ale cheltuelilor urmate pe toată luna. Lista în care trecem venitul se împarte în 19 linii după cum se vede la litera B, dintre care în rigla dintîiu însemnăm anul; în cea d’a doa luna; în cea d’a treia venitul moşii anume, în cea d’a patra şi a cincea suma trasă dintr-acel venit, în cea d’a şasea venitul vii anume; în cea d’a şaptea şi a opta sumele trase dintrînsa; în cea d’a noa venitul închirierii caselor sau a prăvăliilor anume; în cea d’a zecea şi a unsprezecea sumele trase dintr-aceasta; în cea d’a doăsprezecelea şi a treisprezecelea venitul din leafă; în cea d’a patrusprezecelea şi a cincisprezecelea din negoţul anume; în cea d’a şaisprezecelea şi a şaptesprezecelea venitul capitalului pus la dobîndă; în [78] cea d’a optsprezecelea şi a nouăsprezecelea suma totală. Iar aceia în care trecem cheltuelile se împarte în 19 rigle dintre care rigla dintîiu despre stînga coprinde anul; cea d’a doua luna, cea d’a treilea şi a patrulea sumele totale a cheltuelilor ordinere coprinse în Jurnal; în cea d’a cincea şi a şasea sumele totale ecstraordinare tot d’acolo; în cea d’a şaptea cheltuelile moşii anume; în cea d’a opta şi a noua banii ce s-au plătit; în cea d’a zecea cheltuelile vii anume; în cea d’a unsprezecelea şi a doăsprezecelea sumele ce s-au plătit; în cea d’al treisprezecelea meremetul caselor sau a prăvăliilor; în cea d’a patrusprezecelea şi a cincisprezecelea sumele ce s-au plătit; în cea d’a şaisprezecelea şi a şaptesprezecelea suma totală; şi în cea d’a optsprezecelea şi a noăsprezecelea rezerva rămasă din venit. 1