ICONOMIA RURALĂ ŞI DUMESNICĂ SEAU ÎMVĂŢĂTURĂ PENTRU LUCRAREA PĂMĂNTULUI ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA GOSPODĂRIEI DE CĂMP ŞI DE CASĂ. Culesă din cărţi în limbi străine de POSTELNICUL MANUIL DRĂGHICI Prezident Tribunalului de la Dorohoi EŞII. ÎN TIPO-LITOGRAFIA ALĂINEI 1843 PRE ÎNĂLŢATE DOAMNE. În or care Epohă cănd industria oamenilor va agiunge şi la acel mai minunat grad de înaintire, totuşi de la îndeplinirea mesteşugului de Agricultură va răsări acea adevărată fericire a oamenilor. Aceasta să vădeşte prin necurmata sirguinţă a să spori încă acest ram de îndeletnicire, şi prin protecţia ce i să hărăzeşte de cătră Guvernurile cele mai înţălepte. Însuş Împăratul Hinei, urmănd unei Sfinte vechi legiuiri a Statului, de datorie are în tot anul a cerca în persoană timpul arăturii, şi cu măna cu carea ţăne cărma Statului, a povăţui coarnele plugului. Asemine cuvinte şi încredinţarea cum că dorita de naţie înălţare a Mării Voastre în tronul Moldovii s-au deschis o carieră pentru toate ce pot fi Patrii de folos, m-au îndemnat a supune la picioarile Voastre această cărticică de Iconomie rurală, rugăndu-vă ca cu îngăduintoare părintească binevoinţă să o norociţi de înalta Voastră protecţie, ca una a căria scopos a aduce oarecare îmbunătăţire la mesteşugul Agriculturii în carile razămă îndestularea, înavuţirea şi fericirea compatrioţilor ce este ţintirea tuturor măsurilor înţălepte a Î. Voastre. Pre umelit şi plecat supus Eşii 1 Iulie 1843. Manuil Drăghici Post. [I] [1] SCARA MATERIEI CUPRINSE ÎN ICONOMIA CÎMPULUI Faţa ÎNAINTE CUVÎNTARE. 1 PENTRU ICONOMIA CÎMPULUI SEAU A GOSPODĂRIEI. 1 PARTEA I PENTRU PLUG 3 PENTRU ARĂTURĂ 3 PENTRU SĂMĂNĂTURI 3 CUM SĂ POATE ÎNNOI ŢARINA FIIND VECHE 3 PENTRU GRÎU 4 PENTRU GRÎUL TUNS DE TOAMNĂ 4 CUM SĂ TOCMEŞTE GRÎUL TUNS 4 PENTRU GRÎU CĂRNĂU DE TOAMNĂ 5 CUM SĂ SE SAMENE GRÎUL 5 PENTRU SĂCARĂ 5 PENTRU ORZ 6 PENTRU OVĂS 6 PENTRU HRIŞCĂ 6 PENTRU MĂLAI 6 PENTRU POPUŞOI 7 PENTRU LINTE 9 PENTRU MAZĂRE 10 PENTRU FASOLE 10 PENTRU IN 10 PENTRU CÎNIPĂ 11 PENTRU LEGUMILE DE RĂSAD 11 CÎND NU SĂ SAMĂNĂ VERDEŢURILE 11 [II] PENTRU VITELE ALBE 12 PENTRU ŞOPÎRLAIŢA LA VIŢĂI 15 PENTRU BOALA DE ARMURARI 15 CUM SĂ DEE VACA LAPTE MULT 16 CUM SĂ CUNOAŞTE VACA BUNĂ DE LAPTE 16 CUM SĂ PĂSTREZĂ LAPTE DULCE CÎT VEI VRE 16 CUM SĂ PĂSTREAZĂ UNTUL BINE 16 CUM SĂ TOCMEŞTE UNTUL STRICAT 17 CUM SĂ CUNOAŞTE BOUL TARE DE VÎNĂ 17 PENTRU NĂTREŢUL VITELOR ALBE 17 PENTRU BROASCĂ LA VITE 19 PENTRU CURDUC 19 PENTRU JOLNĂ 19 CÎND VOR PERI VITELE TARE 20 PENTRU ZGAIBĂ 20 PENTRU SÎNGE LA VITE 21 PENTRU CIUMA VITELOR 21 PENTRU RANĂ SEAU MUŞCĂTURĂ LA VITE 22 DESPRE OI 23 PENTRU TUŞINAT ŞI TUNSU 25 CÎND SĂ AŞEAZĂ OILE PE BRÎNZĂ 25 PENTRU STÎNĂ 26 CUM TREBUE SĂ SĂ MULGĂ OILE 26 CUM SĂ FACE BRÎNZĂ BUNĂ DE OI 27 CUM SĂ FACE BRÎNZA FEARTĂ DE OI 28 CARE BRÎNZĂ ŞI URDĂ ESTE DE PĂSTRAT 28 CUM SĂ FACE CAŞCAVALUL DE OI 29 [III] PENTRU CÎRLANI 30 PENTRU GÎLGÎRA LA CÎRLANI 31 PENTRU MIŢUITUL CÎRLANILOR 31 PENTRU BERBECI 32 PENTRU GĂLBAZA LA OI 32 ALT LEAC PENTRU GĂLBAZĂ 34 PENTRU RĂSFULG LA OI 34 PENTRU STĂRPI, BOALĂ DE PICIOARE 35 PENTRU VĂRSAT LA OI 35 PENTRU SÎNGE 35 CUM SĂ CUNOAŞTE OAIA TÎNĂRĂ 36 PENTRU ERNATUL OILOR 36 NATURA OILOR 36 PENTRU DĂLAC LA OI 37 PENTRU SCALĂ LA OI 37 PENTRU TUSA OILOR 39 PENTRU VIERMILE DIN NAS LA MIEI 39 DOFTORII DIN LUNA LUI MAI 39 PENTRU CĂPIITURĂ 39 PENTRU FULGERAT 40 ÎNVĂŢĂTURA PENTRU CAI 40 CUM SĂ FACE CURĂŢĂNIA PENTRU CAI 41 PENTRU ZALZĂ SAU GÎLCĂ LA CAI 41 PENTRU RĂPCIUGĂ 42 PENTRU ALBAŢĂ 42 CÎND SĂ VA BETEJI CALUL GIOS LA PICIOR 43 CÎND SĂ VOR USCA CALULUI COPITELE TARE 43 [IV] PENTRU CA SĂ CREASCĂ COPITELE LA CAL 43 PENTRU CALUL APRINS 44 PENTRU SÎNGE RĂU LA CAL 44 PENTRU APA LA CAL 45 PENTRU BOALĂ DE VÎNT, ADECĂ APUCARE 45 PENTRU TUSĂ LA CAL 46 PENTRU TEHNEFES, ADECĂ OFTICĂ 46 PENTRU SPLINĂ 47 CÎND SĂ OPREŞTE UDUL 47 CÎND VA FACE CALUL PERI DE CÎNE 47 PENTRU ŞORICEI LA CAL 48 PENTRU CIUMA CAILOR 48 PENTRU CÎRTIŢĂ 48 PENTRU CALUL SPETIT 49 PENTRU SĂGNIT 50 PENTRU EPILEPSIE 50 PENTRU LIMBRICI 50 PENTRU ZÎMBRI 51 CÎND SĂ ÎNTĂREŞTE CALUL LA INIMĂ 51 PENTRU ÎNGRĂŞET 51 UN BLASTUR PREFOLOSITORIU LA CAI 52 CÎND SĂ CURĂŢĂ COPITA PĂN LA CARNE 52 CÎND SĂ AGIUNGE CALUL CU POTCOAVA 53 CÎND ÎŞ VA STRICA CALUL PICIORUL 53 CÎND SĂ UMFLĂ CALUL LA PICIOR 53 CÎND SĂ UMFLĂ CALUL LA INIMĂ 54 CÎND VA AVE CALUL RANĂ VECHE 54 PENTRU MUŞCĂTURĂ DE ŞERPE 54 CÎND SĂ VA UMFLA CALUL LA GÎT 54 [V] CÎND SUFLĂ CALUL GREU DE LA INIMĂ 55 PENTRU ALBAŢĂ LA CAL 55 PARTEA A DOUA DESPRE ICONOMIA MĂRUNTĂ PENTRU STUPI 56 PENTRU MASCURI 57 CUM SĂ SE HRĂNEASCĂ PASĂRILE CU PUŢÎNĂ CHELTUIALĂ 58 CUM SĂ ÎNGRAŞĂ PASĂRILE 59 PENTRU VIN CUM SĂ NU SĂ STRICE VINUL, ŞI STRICĂNDU-SĂ, CUM SĂ SE TOCMASCĂ 60 CÎND NU SĂ VA ALEGE FLOAREA VINULUI 60 CUM SĂ DREGI VINUL SLAB 61 CUM SĂ FACE VINUL DULCE CA CEL DE ŞAMPANIE 61 PENTRU VINUL STRICAT CÎND DIN STRICĂCIUNE SĂ ROŞEŞTE 61 CUM SĂ SE LIMPEZASCĂ VINUL 62 CUM SĂ SE DREAGĂ VINUL MUCIGĂIOS 62 CUM SĂ SE DREAGĂ VINUL CU MIROS GREU 62 CUM SĂ SE DREAGĂ VINUL STRICAT 62 PENTRU PĂSTRATUL VINULUI 63 PENTRU PIVNIŢĂ ŞI VASE 63 CUM SĂ FAC CÎTEVA DULCEŢURI FOLOSITOARE ŞI DE BUN GUST PENTRU ŞERBET DE PORTOCALE 64 [VI] ŞERBET DE FLOARE DE SALCÎM 64 ŞERBET PENTRU STOMAH 65 ŞERBET DE DRACINĂ 65 ŞERBET DE CHERSICE SĂLBATICE 66 CUM SĂ FACE CIOCOLATA 66 CUM SĂ TOCMEŞTI CAFEAOA SĂ O FACI EMEN 66 CUM SĂ FACI VUTCĂ BUNĂ 67 PENTRU VIŞNEAC 67 CUM SĂ ÎMFLOREASCĂ TRANDAFIRII MAI DEVREME 68 CUM SĂ ŢII PERJE VERZI PĂN LA ANUL 68 CUM SĂ PĂSTREZI BOB ŞI FASOLE VERZI PESTE IARNĂ 69 CUM SĂ PĂSTREZI PATLAGELILE 69 CUM SĂ PĂSTREZI FRUNZĂ DE VIE 70 CUM SĂ FACI ÎN GRĂDINĂ VERDEŢURI FRUMOASE 70 CÎND NU ESTE BINE A SĂ SĂMĂNA PIN GRĂDINI 70 CUM SĂ ŢII OAÎLE MULTĂ VREME FĂRĂ A SĂ SMINTI 70 CUM SĂ FACI UN SOPON CE ÎNNĂLBEŞTE MÎNILE 71 CUM SĂ DAI MERILOR MIROS DE NUCUŞOARĂ 71 CUM SĂ ŢII VÎNATUL TOT POSTU SĂ NU SĂ ÎMPUTĂ 71 CUM SĂ FACI PASĂRILE CÎT DE BĂTRÎNE CA SĂ FIE FRAGEDE ŞI CU GUST 72 CUM SĂ FACE POVIDLA DE PERJE 72 CUM SĂ FAC UN FELIU DE CRUPE CU GUST, CARE SĂ CHEAMĂ TRĂHANA 72 PENTRU CA SĂ TE POŢI MUTA ÎN CASĂ NOÎ FĂRĂ SĂ PĂTIMEŞTI 73 PENTRU ŢÎNŢARI CÎND VOR MUŞCA PE OM FOARTE RĂU 73 CUM SĂ GONEŞTI ŢÎNŢARII CÎT DE MULŢI VOR FI 73 PENTRU PLOŞNIŢE 73 [VII] CUM SĂ FEREŞTI STRAILE DE STRICĂCIUNEA MOLIILOR 73 CUM SĂ APERI GRĂDINA DE OMIZI 73 PENTRU GÎRGĂRIŢĂ 74 PENTRU GRIERI 75 CUM SĂ STIRPEŞTI ŞOARECII 75 PENTRU MUŞTE 75 PENTRU FURNICI 75 PENTRU PURICI 76 CUM SĂ STIRPEŞTI GUZGANII CII MARI 76 PENTRU AFUMATUL ÎN CASĂ 76 CUM SĂ FAC APELE TREBUITOARE DIN ERBURI 76 PENTRU UNTUL DE MINTĂ 77 PENTRU PĂUNI 77 PENTRU PETE DE CERNEALĂ 78 PENTRU PETE DE CEARĂ 78 PENTRU PATA DE GRĂSIME 79 CUM SĂ FACI O APĂ PENTRU PETE CARE NICIUNA NU-I STĂ ÎNPROTIVĂ 79 PENTRU HOGEAG CA NICIODATĂ SĂ NU-ŢI FIE FRICĂ DE APRINS 79 PENTRU OMIZILE CARE MĂNÎNCĂ CURECHIUL 80 PENTRU OMIDA CARE MĂNÎNCĂ COPACII 80 CÎND SĂ RĂSĂDESC COPACII 80 CUM SĂ MUŢI ORICE COPAC BĂTRÎN, UNDE VEI VOI, FĂRĂ SĂ SE SMINTEASCĂ 80 CUM SĂ DEPĂRTEZI ÎNFLORITUL POMILOR DEVREME 81 CUM SĂ HULTUESC POMII MAI BINE 81 PENTRU VELNIŢĂ UNDE SĂ SE FACĂ VELNIŢA 83 [VIII]CUM SĂ FIE VELNIŢA 83 CUM SĂ FIE CADCARNIŢA (CASA CĂZILOR) 84 PENTRU CĂLDĂRI 84 PENTRU BĂRTAC 84 PENTRU ALTE VASE TREBUINCIOASE LA VELNIŢE 86 CUM SĂ PLĂMĂDEŞTE 86 PENTRU LEACURI DIN CASĂ PENTRU CA SĂ CREASCĂ PĂRUL 89 DOFTORIE DE REMATISMOS 89 PENTRU VIERMI 89 PENTRU BEŞICA CEA REA 90 PENTRU SCOATEREA MATERII DIN BOLFE 90 PENTRU DURERE DE CAP 91 PENTRU OBRINTIT 91 PENTRU TUSĂ 91 PENTRU GIUNGHIU 92 DIN CE SĂ NASC BOALILE 92 PENTRU STRICAREA DE STOMAH 92 PENTRU RĂCEALĂ 92 PENTRU TĂETURĂ 93 PENTRU FRIPTURĂ 93 PENTRU DUREREA DE CAP, CARE VINE DIN BOALE 93 PENTRU DURERI DE PIEPT 93 PENTRU TRÎNZI 94 PENTRU GĂLBĂNARE 94 PENTRU RÎE 95 PENTRU MUŞCĂTURĂ DE CÎNE TURBAT 95 [IX] PENTRU DURERI LA ŞEZUT, CÎND NU POATE OMUL SĂ IASĂ AFARĂ 96 PENTRU DURERE DE MĂSELE 96 PENTRU COPIL MIC CÎND ESTE ÎN BOALĂ 96 PENTRU MUŞCĂTURĂ DE ŞERPE SEAU ŞOPĂRLĂ 97 PENTRU OPRIREA SÎNGELUI DIN NAS 97 O FEREALĂ PENTRU OTRAVĂ 97 PENTRU FEMEE, CÎND NU ARE LAPTE 97 PENTRU FEMEI, CUM SĂ NASCĂ LESNE 97 PENTRU ROSURI 98 PENTRU RAST 98 CUM SĂ FACI O APĂ CERCATĂ ŞI PRE FOLOSITOARE PENTRU ÎNTOCMIREA PELIŢEI 98 BURUENE PENTU REMATISMOS, CARE ŞI ZIC PROSTIMEA DE DÎNSELE 99 CUM SĂ LUCREZE VIZICĂTOAREA MAI BINE 100 DESCRIEREA APEI MINERALE DE STRUNGA ............................................................................. 103 MEŞTEŞUGURI STECLE, FELEGENE ŞI FARFURII STRICATE CUM SĂ POT ÎNCLEE 104 CUM SĂ SE ÎNMOAE OSUL, AFARĂ DE OS DE CERB 104 CUM SĂ DAI GIOS AURUL DE PE ARGINT 104 CUM SĂ POLIEŞTI ARGINTUL FIIND RECE 105 CUM SĂ FACI OGLINDĂ DIN STECLĂ 105 CUM POŢI SĂ POLIEŞTI FELEGENE SEAU STECLE DE ACELE BUNE 106 CUM SĂ POATE POLEI FĂRĂ AUR PE LEMN 106 [X] CUM SĂ FACI OŢĂLUL MOALE CA PLUMBUL 106 CUM SĂ ÎNTĂREŞTI OŢĂLUL PRECUM AU FOST 107 O CĂLEALĂ PENTRU CUŢITE SAU PENTRU SABIE, CA SĂ TAE FIER 107 CUM SĂ FACE ZMALŢUL CEL BUN CARE SĂ PUNE PE GIOVAERURI 107 CUM SĂ FACI ZMALŢUL ALB CA LAPTILE 108 CUM SĂ FACI ZMALŢUL VERDE 109 CUM SĂ FACI ZMALŢU NEGRU 109 CUM SĂ FACI ZMALŢ ROŞU 110 CUM SĂ FACE ZMALŢU CA GUŞA PORUMBULUI 110 CUM SĂ FACE ZMALŢU GALBĂN 110 CUM SĂ FACI PLUMBU TARE ŞI ALB CA ARGINTUL 111 CUM SĂ FACI CERNEALĂ NEAGRĂ DE SCRIS 111 CUM SĂ SCRII CU AUR 112 CUM SĂ FACI CERNEALĂ ROŞIE 112 CUM SĂ FACI CERNEALĂ VERDE 112 CUM SĂ FACI VACS BUN 112 ALTĂ PRUBĂ DE VACS 113 CUM SĂ TOPEŞTI AURUL LESNE 113 ARMILE SAU ALTE LUCRURI DE FIER SĂ NU RUGINEASCĂ 113 CUM SĂ FACI NEGRU PĂRUL, CARE ESTE ROŞU SAU ALB 113 UN LUSTRU PENTRU BUTCE PE DEASUPRA ZUGRĂVELII SAU POLIELII CU AUR ŞI ARGINT 114 CUM SĂ POATE POLII FIERUL, ARAMA SAU ALT METAL CU POLIALĂ ÎN FOC 114 PENTRU PEATRĂ SAU ORICE MADIM SĂ-L POLIEŞTI FĂRĂ DE ARGINT 115 CUM SĂ TOPEŞTI OŢĂLUL CA PLUMBU 115 [XI] HRISOAVELE CELE VECHI SAU ZAPISE, ÎN CARE NU SE PRE CUNOSC SLOVELE, CUM SĂ FACI SĂ SE CUNOASCĂ 115 CUM SĂ SCRII PE HÎRTIE, ŞI SĂ RĂMÎE ALBĂ DUPĂ CUM AU FOST 115 CUM SĂ FACI UN AŞTERNUT AURULUI, CU CARE VREI SĂ POLIEŞTI LEMN DE CEL BUN 116 DESPRE ECVINOCŢII 117 [1] ÎNAINTE CUVÎNTARE. PENTRU ICONOMIA CÎMPULUI SEAU A GOSPODĂRIEI. Nimic nu este mai dulce şi mai frumos, decît viaţa lucrătoriului de pămînt, nici agonisită mai sigură şi mai folositoare decît plugăria. Oricare va trăi hrănindu-să numai cu idei, şi agonisind munca altuia, ţăe treaptă cea mai strălucită din oricare oraş, este acel mai vrednic de tînguire, pentru că orice bine dobîndeşte, nu socotească că este altă, decît o nălucire, ce trage după sine sarcini de supărări, una decît alta mai veninoasă, care toate îngropîndu-să în pieptul acelui nenorocit, fără să sîmtă, curînd îi rumpe măruntăile ca cea mai grabnică otravă şi îi face sfîrşitu. Iar care dinprotivă va depărta politica minciunoasă, îmbrăţoşind o viaţă ferită şi fără de zavistii, va sta foarte lineştit în sînul familiei sale, ca şi pasărea în cuibul ei fără de nicio răutate; pe lîngă care apoi bună vieţuire, întrebuinţînd uneltile lucrării pămîntului în vreme şi cu silinţă, îşi va strînge cu faţă veselă la săceriş rodul ostenelilor sale, răsuflînd aerul cel mai curat şi fără nicio mustrare de cuget. Ceasurile care le va rîndui numai pentru gust, le petrece pe locurile acele mai frumoase şi mai împodobite de însuş silinţa firei, adăpate de cele mai vii şi curate izvoară, care le priveşte cum să mişcă prin verdeaţă cu o dulce răsunare; umerile copacilor acelor de multe feliuri sădiţi de natură slujesc păsăruicelor celor mai alese de leagăn, prin care desfătîndu-să, să întrec în deosebitele lor viersuri, şi toate să par că înadins ar fi năimite şi închizăşluite să veselească cu toată mulţămirea pe lucrătoriul de pămînt. La aşa viaţă nu mă îndoesc că şi sfîrşitul apopiindu-să ca un lucru hotărît, îl va privi muritoriul fără fiori, pentru că socotindu-se cu cugetul său şi la ceasurile cele mai de pe urmă, nu va avea de ce să mustra. Iată drumurile, din care orişicine trebueşte pe unul a îmbrăţoşa mai cu osebire, şi fiindcă eu aleg pe a muncitoriului de cîmp, îndemnez pe care să va găsî în asemine plecare, să se îndeletnicească cu luare aminte la aceste următoare, dacă vre, ca să sporească. [3] PARTEA I PENTRU PLUG Plugul fiind maşina cu care să răstoarnă pămîntul, trebue să-l faci cu cît să va pute mai sprinten, şi să-l păstrezi totdeauna în bună stare, ca şi ostaşul armele. Plugul de va fi sprinten, întăi iconimiseşte boii, şi al doile face arătura măruntă şi bună la grăpat. PENTRU ARĂTURĂ Arătura bine lucrată şi grăpată mărunţăl face pînea cea mai bună. PENTRU SĂMĂNĂTURI Sămănăturile de toamnă, făcute în pămînturi noî sînt acele mai de frunte şi mai roditoare decît acele primăvară. De acea să cuvine plugurile să la porneşti de pe la 15 August, pentru că poţi dovedi a-ţi face toată arătura trebuincioasă de toamnă. CUM SĂ POATE ÎNNOI ŢARINA FIIND VECHE De va fi locul ţarinei vechiu, şi nu să face pînea rodită şi curată, pentru ca să se înnoiască locul acela, ori trebue să-ţi schimbi ţarina, să rupi ţălină sau toloacă, de li ai, şi pe aceia să o laşi să se pască de vite măcar trii ani, ca să se tolocească, sau [4] de nu ai loc pentru ca să faci aceasta, să-l îngraşi pe însuş acela cu gunoi, şi apoi să-l ari, că iar să înnoeşte şi să face roditoriu. PENTRU GRÎU Grîul tuns este de doî soiuri, umblătoriu şi de toamnă. Acel umblătoriu însă sămănîndu-să în doî rînduri vara de laolaltă, să corceşte. Grîul tuns este foarte roditoriu, încît una poate să iasă şi păn la 20, are spicu mare, şi să samănă rar, toamna 10 dimerlii, şi vara 8 dimerlii în falce. GRÎUL TUNS DE TOAMNĂ Grîul acesta de toamnă să deosebeşte din acel umblătoriu, şi atît să ţîne în spic, încît cu nevoe să îmblăteşte; iar acel umblătoriu tare să se păzască la vreme de săceră că îndată să va scurta. CUM SĂ TOCMEŞTE GRÎUL TUNS Dacă grîul arătat mai sus apucă a să corci păn la al triile an, tot să poate alege, spicuindu-să din lan, precum să face cu arnăutul. De trebuinţă este, ca să se găsască grîu de acesta la oricare gospodariu. Grîul tuns să samănă la loc nou, ca şi grîul celalalt. Pînă să plămădeşte din grîul acesta, ca şi din arnăut, şi are acelaş gust, nu dospeşte bine, şi să usucă în grabă. [5] Din grîu tuns mai bună să face pînea cu plămădeală de popuşoi, iar pentru azăme şi bulgur este minunat. Grîul cărnău să împarte în trii soiuri, de toamnă, de vară şi umblătoriu. GRÎU CĂRNĂU DE TOAMNĂ Grîul de toamnă este şi mai bun şi mai curat, pentru că sămănîndu-să toamna, şi răsărind să curăţă peste iarnă de buruiană şi rămîne curat. CUM SĂ SE SAMENE GRÎUL De voeşti a face grîu frumos, trebue ca să-l sameni ori în toloacă, sau înprosăi a doile brazdă şi al triile, dar de îţi vor lipsi aceste locuri, poţi să-l sameni şi în popuşoişte, numai să fie bine lucrată, şi locul nu tare vechiu. Grîu de toamnă în loc nou să samănă 14 demerlii la falce, iar în loc vechiu 18 dimerlii la falce. Acel de vară în loc tare nou 13, şi în loc vechiu 16 dimerlii la o falce. De te vei scumpi la sămănat grîu, te vei căi la săcerat. PENTRU SĂCARĂ Săcara toamna trebue ca să se samene. Săcara să face oriunde, ia nu alege loc, dar mai bine rodeşte în popuşoişte. De va fi popuşoiştea curată şi bine lucrată, samănă săcara toamna şi noveloacă, adecă pe nearat, şi o coroneşte bine, că vei ave săcară cum trebue. Dacă din întîmplare ai rămas fără săcară sămănată [6] de toamnă, atuncea primăvara în mustul omătului să o sameni numaidecît. Săcara să samănă ori în ce vreme 16 dimerlii la o falce. PENTRU ORZ Orzul să samănă şi înnainte şi după popuşoi, precum va fi şi trebuinţa; pentru orz nu este tîrziu şi păn la 15 mai. Acesta să samănă la loc vechi 16 dimerlii, iar la loc nou 13 şi 14 dimerlii la o falce. PENTRU OVĂS De vrei să faci ovăs bun, trebue ca să-l sameni în mustul omătului, fiindcă el mai cu greu să coace, şi să dă 16 dimerlii la falce, iar de îl vei sămăna mai tîrziu, poţi să dai 18 dimerlii. PENTRU HRIŞCĂ Locul unde are a să sămăna hrişca trebue să se are de doî ori, şi apoi să se samene. Dacă din pînea sămănată de cu toamnă să întîmplă a să sminti vreun pămînt, acela să va mai ara o dată, şi să va sămăna hrişcă, care iarăş nu alege loc. Hrişca este foarte roditoare şi trebuitoare atît în lucrul velniţei, cît şi la mîncat, fiind bună la gust. Din aceasta să fac şi crupe pre bune. Hrişca cea care este bună de sămînţă, ca şi acea cu miez, pentru aceasta de trebuinţă este la vînturatul [7] de pe arie să se deosăbească acea cu miez, oprindu-să numai pentru făină, şi acea sacă să rămîe de sămănat. Hrişca să samănă pe la sfîrşitul lui mai, şi să dau 6 mult 7 dimerlii la o falce. PENTRU MĂLAIO Mălaiul iarăş să samănă şi devreme şi tîrziu. Acesta să samănă în ţălină şi este de agiuns numai doî dimerlii la o falce. PENTRU POPUŞOI Popuşoii să samănă oriîncare loc, numai să nu fie foarte vechiu, că apoi nu vor rodi; să se lucreze bine la prăşitul întăi şi al doile, făcîndu-se moşinoae bune la rădăcina fiiştecăruia strujan. Pentru ca să fie popuşoii mai fără primejdie, să se chibzuiască a să sămăna păn la 23 april toţi popuşoii. Cînd vor fi popuşoii în frunză, să se prăşească dintăi. Totodată cu popuşoii să poată sămăna şi sămănţă de cînepă rar pintre dînşii, pentru holdani, care de să vor pîzi să nu se tae la prăşit, vei ave dintr-înşii şi sămînţă îndestulă pentru oloiu, şi cînepă de făcut odgoane, care amîndoî aceste cumpărăndu-să, costisesc bani. Tot în locul unde au fost popuşoi să samănă şi bostanii, care iarna sînt foarte trebuitori pentru hrana mascurilor. La prăşitul popuşoilor trebue bine să se privigheze, ca nici să se lasă pre deşi, dar nici să se pre [8] rărească, ci să fie potriviţi, pentru ca să dee roadă după puterea lor. Popuşoii prăşiţi de boeresc, de nu sta de faţă un privighetoriu cu durere la prăşit, în giumătate să prăpădesc; căci prăşitorii îl tae înadins, pentru ca să nu rodească, şi să nu aibă multă muncă la cules, şi altele. Din pricina aceasta nu fac nici moşinoae cum trebue la prăşitul lor, că apoi cresc pe un strujan mulţi ciocălăi. Fiindcă popuşoilor de multe ori să sminteşte sămînţa din coşeriu; totdeauna să te îngrijăşti a-ţi alege la disfăcat din popuşoii acii de frunte îndestule legături pentru sămînţă, care să stee peste iarnă la locurile cele mai fără grije despre răceală, spînzuraţi, nu în grămadă mulţi la un loc; căci deşi grăuntele să pare a fi uscat, ciocălăul este umed, şi lesne poate să se strice. Sămînţa de popuşoi luată din coşere, pentru că urmează de multe ori sminteală, precum s-au zis, trebue mai întăi să se cerce, şi apoi să se samene, ca să nu să strice nici arătura, nici sămînţa în zădar. Popuşoii să cearcă ori în călţi udaţi, şi puşi la căldură, sau întru o covăţîcă cu pămînt. Popuşoi buni să samănă 3 dimerlii la falce, iar de vor fi cu îndoială, sau la cercat vor eşi şi răi şi buni, atunce să se samene 4 şi 5 dimerlii la falce, ca mai bine să-i răreşti la prăşit de va cere trebuinţa, decît să voeşti a-i îndesî, şi să nu poţi. [9] Coşeriul pentru pusul popuşoilor niciodată să nu-l faci mai lat decît şasă palme, căci să vor strica popuşoii de la mijloc. Cînd nu va fi anul priincios popuşoilor, şi vor rămîne verzi pe la cules, atuncea să se aleagă tare bine acii verzi dintre cii uscaţi, pentru ca să nu să strice acii buni; iar pe acii verzi să-i aşeze în coşeraş strîmt numai de 4 palme, puind un rînd de spini şi unul de popuşoi pănă în vîrf. Popuşoii buni de să vor pune la un loc cu cii stricaţi, fie cît de buni, unul stricat va mucigăia pe mulţi din cii buni. De vor urma ploi la culesul popuşoilor, să nu se lasă în pănuşe multă vreme să ste, că să vor sminti; nici disfăcaţi de vor fi uzi, să nu să pue în coşeri, pănă nu să vor usca. La umplutul coşeriului cu să se asămăneze popuşoii foarte bine pănă în acoperemînt, ca să nu rămîe borte pintre popuşoi, care vor aduce stricăciune popuşoilor. De va fi săcetă cînd sameni popuşoii, mai întăi să-i uzi, şi apoi să-i sameni, că atunce mai curînd vor răsări. Şi popuşoii, şi orice feliu de pîne sămănîndu-să în arătură proaspătă va ave mare agiutoriu la răsărit. PENTRU LINTE Lintea să samănă totdeauna pe la sfîrşitul lui mart în ţălină. [10] PENTRU MAZĂRE Mazărea să samănă pănă la sfîrşitul lui mart în moină, şi să dau cîte 8 şi 9 dimerlii la o falce. PENTRU FASOLE Fasolile să se samene pintre brume, adecă pe la sfîrşitul lui april, ca să poată scăpa de brumele de primăvară şi de acele de toamnă, păn a nu să coace. Aceste răsar degrabă, şi să samănă cîte 5 dimerlii la o falce, prăşindu-să de doî ori. PENTRU IN Inul să samănă ori în toloacă, sau în priloagă tolocită, şi să fie locul nou. Acesta să obicinueşte a să sămăna în trii rînduri: cel întăi la Blagoviştenie, pe la 26 mart; cel al doile , care îi zic la Onofrei, la 12 iunie, şi cel al triile la Sfinţii Constantin şi Elena la 21 mai, şi să dau cîte 14 dimerlii la o falce. Inu tot trebue să se samene în arătură de toamnă, şi acel mai sigur este, care să samănă la 12 iunie. Inul care să samănă în luna lui Mart şi lui Maiu va sta în baltă la topit 3 mult 4 zile, iar acel sămănat la Onufrei 6 păn la 8 zile. Inul să se cerce de topit, scoţăndu-să cîte un mănunchiu, şi să se usuce; de să va sfărma pozderia, apoi este topit. [11] PENTRU CÎNIPĂ Cînipa să samănă la oricare loc, numai să fie aproape de apă, şi să se are de doî ori, care să cheamă ogorît, şi să samănă 30 dimerlii la o falce. Cînipa de vară să alege tot dintru o sămînţă, şi să culege mai înnainte din cea de toamnă. Cînipa de vară stă în baltă 8 pănă şi 10 zile, cercîndu-să de la 8 zile; iar de toamnă stă la topit trii săptămîni. Sămînţa de inu şi de cînipă să se scoată cu îmblăciul pănă a nu să pune în baltă. PENTRU LEGUMILE DE RĂSAD Toate verdeţurile acele, ce să răsădesc, să se samene prin răsaduri păn la 10 april. CÎND NU SĂ SAMĂNĂ VERDEŢURILE Nicio verdeaţă zarzavaturi nu să samănă cînd este lună noî, pentru că nu va rodi cum să cuvine. [12] PENTRU VITELE ALBE Vita albă, boul şi vaca sînt temeiol neguţitoriei şi a gospodăriei. Boii muncesc, răstoarnă pămîntul, cară toate producturile în vreme, şi după ce să îngraşe, plătesc atît cheltuiala cîtă să fac cu dînşii, cum şi preţul cumpărăturii lor de multe ori cu sîmţitori folos. Acel ce va voi a neguţitori cu vite albe trebue să le cumpere ori înşuş, sau prin oameni dovediţi de credincioşi, pentru că folosul să trage numai din cumpărătură, şi trebue a le alege curate, fiindcă cheltuiala ţînutului să face deopotrivă pentru bune ca şi pentru rele. Vita de soiu să se caute a fi lungă în trup, rădicată la picioarile de dinnainte, nu ogaratică, nici zugrumată, ci groasă în picioare, curată la coarne, şi la păr plavană, porumbă sau ursăe. Soiul acest de vite, ţiindu-să în stare bună, ori în ce vreme de va cere trebuinţa, să poate desface fără nicio pagubă, cînd din înpotrivă acele proaste şi slute la păr cu anevoe să pot vinde, şi mai de multe ori cu pagubă, lăsînd a zice de mulţămirea ce poate ave stăpînul, cînd priveşte înnaintea ochilor vitele sale frumoase şi curate. Acel ce va voi ca să facă tamazlîc să nu să amăgească a strînge vaci de rînd, pentru ca să le plătească mai eftin, ci mai bine unde are să curme 50 sau 60 de acele, să iae numai 20 într-ales [13] de soi, fiind acele proaste cu îndoit preţ mai scumpe, decît acele bune, cînd va face cineva dreapta socoteală. Vacile de rînd după preţul de astăz să plătesc de la doi păn la trii galbini vita, şi boul di la trii păn la patru; iar acele de soio şi făcute bine, să plătesc vaca de la patru păn la cinci galbini, şi boul de la cinci păn la noî. Care dar este iconomia, cînd trebue să se hrănească triizăci de vaci proaste, pentru ca să aducă folosul, ce să poate lua numai de la zăce de soiu? Vita pentru ca să fie frumoasă trebue a să agiuta pe lîngă soio şi cu o bună ţînere şi hrană, mai ales la păşunat, pentru acea de multe ori poate ceneva rădica tamazlîc de frunte din tineretic, cumpărînd văcuţe, mînzate sau gonitoare. Deşi cu oareşcare greutate şi trecere de vreme poate cineva cunoaşte de la aceste folosul, fiind mai supuse boalelor şi întîmplărilor decît acele mari, tot cu mai puţînă cheltuială să poate rădica tamazlîc dintr-însele, şi să pot soi chear după gustul stăpînului. Pentru ca să se facă soiul vitelor frumos cere trebuinţa ca vacile să fie moldoveneşti, iar bohaiul unguresc, fiindcă aceştii sînt mai lungi în trup şi mari în coarne, şi dacă să soesc cu vaci bune moldoveneşti, să fac din viţăii lor acii mai grei şi mai frumoşi boi. Soiul vitelor ungureşti, deşi este frumos la coarne, arătoşi dinnainte şi lungi în trup, dar fiind [14] ogaratici, îngrăşindu-să nu sînt grei la cîntari. Boii de soiol moldovenesc sînt făcuţi grei şi ciolănoşi, dar mai scurţi în trup, decît soiul unguresc, şi cu coarnele mici şi rău făcute, din care pricină de multe ori să strică figura lor; deci soiindu-să cu ungureşti să fac şi arătoşi şi grei, şi sînt acei mai cu preţ la vînzare. Viţăii pentru ca să nu să corcească şi să se betejască, trebue a fi căutaţi cu osăbită îngrijere pănă la gonitorie, întocma ca şi pe oi, fiindcă din aceştia de multe ori să sminteşte soiul vitelor. Viţelul trebue să sugă totdeauna de agiuns, fără a să cruţa laptele, fiindcă folosul fruptului este mult mai puţîn decît acel ce aduce viţălul, cînd să hrăneşte bine. Viţălul după ce să naşte, trebue a să lăsa trii săptămîni tot la laptele mîne-sa, după acea la doaî ţîţe, pănă ce să apropie vaca de stărpit, şi apoi să se agiute şi cu puţînă zahara de tărîţă cu sare amestecată. Vaca acea, a căria viţăl să va alege pentru buhai de sămînţă să nu să mulgă nici nacum, ci să se lasă la un loc cu viţălul, pentru ca să se facă mai frumos şi mai puternic decît cealalţi. Viţăii trebue să aibă viţălariol lor, care să fie om sprintin şi deştept, pentru ca să-i pască cu bună rînduială, şi să-i păzască foarte de arşiţa soarelui; pentru acea trebue să se pască numai pe răcoare, căci atunce le ticneşte mîncarea; iar pe fierbinţeală să stee închişi în grăjdişorul lor, ca să nu să bolnavească. [15] Grăjdişorul viţăilor trebueşte făcut lipit de ocolul vacilor, să fie nelipit şi nestuhuit vara, pentru ca să tragă vîntul, şi numai acoperit, pentru ca să le ţîe dos de soare şi de ploae. Viţălul de căldură şi de necăutare pătimeşte tare mult şi să primejdueşte. PENTRU ŞOPÎRLAIŢA LA VIŢĂI Boala de şopîrlaiţă este acea mai primejdioasă pentru viţăi, de care să tămăduesc cu zamă de buruiana ce să numeşte şopîrlaiţă, fiartă în apă seau cu şopîrlă verde, care să se omoare în apă, şi scurgîndu-să sîngele acolo, să li să dee să bee. PENTRU BOALA DE ARMURARI Pentru mînzaţi este boala de armurari deopotrivă primejdioasă, şi să lecueşte ori cu farfurie de ce bună pisată şi amestecată cu apă, care să li să dee să bee, ori cu buruiana, ce să cheamă armurari fiartă în borş seau vin, din care să li să dee cîte doî linguri pe gît în trii zile. Doftoria aceasta se face şi la acii bolnavi, şi la cii neloviţi de boală, pentru ca să nu să lovască, şi este foarte folositoare. Aceste doaî boale au putere asupra viţăilor numai păn la gonitorie, iar de acolo înnainte scapă de grija lor. La toată cîşla seau odaie, unde să strînge fruptul vacilor, trebueşte a fi o pivniţă în pămînt, pentru [16] ca să se strîngă fruptul mai bine şi mai curat. Pentru pusul laptelui unde va fi tamazlîc mare, să pot întrebuinţa mai bine budăile şi cofile, decît oalele. CUM SĂ DEE VACA LAPTE MULT Pentru ca să dee vaca lapte bun şi mult, să se tae urzîcă mărunţăl, să se amestece cu tărîţă, şi să se dee vacii să mănînce. CUM SĂ CUNOAŞTE VACA BUNĂ DE LAPTE Vaca bună de lapte să cunoaşte de pe dinţi; acea proastă de lapte are şase dinţi, acea de mijloc şapte, şi acea de frunte opt, care dă doniţa plină. CUM SĂ PĂSTREZĂ LAPTE DULCE CÎT ÎI VRE Pentru ca să se păstreze laptele dulce fără a să înnăcri, cum să va mulge cald fiind, să se arunce într-însul o frunză de busuioc, şi va sta dulce multă vreme. CUM SĂ PĂSTREZĂ UNTUL BINE Dacă untul proaspăt sau vechi va cere trebuinţa a se ţîne nesărat, fără să se strice, să se iae untul, să se spele bine, să se fearbă în vas curat o giumătate de ceas, să i să iae spuma, şi atunce să se pue înlăuntru un pumn de păsat sau de ovăs, şi pe urmă să se pue în vas curat, şi să se ţîe şi un an. [17] CUM SĂ TOCMEŞTE UNTUL STRICAT Pentru ca să se facă untul vechiu şi iute proaspăt, să se pue într-un vas cu borş, să fearbă păn va scăde de un lat de mînă, şi apoi sleindu-să, să se spele în trii seau patru ape şi sărîndu-să să se aşeze la putină, că va fi ca şi acel proaspăt. CUM SĂ CUNOAŞTE BOUL TARE DE VÎNĂ Boul acel tare de vînă, şi care ţîne la drum, să cunoaşte pe dinţi, care trebue să-i aibă ticsiţi unul lîngă altulşi cam întorşi înlăuntru; iar acel cu dinţii rari nu este puternic. Boul vîrtos trebue să fie şi făcut bine dinnainte, şi gros în picioare. Pentru ca să meargă vitelor bine şi să se îngraşe, trebue să se adăpe de pe broaşte ţîstoase, care neapărat sînt trebuitoare a să găsî, unde sînt vite multe, şi a să ţine într-un sac cu apă, pentru ca să se poată măcar viţăii adăpa cu apă de acea că îi foloseşte şi îi fereşte de multe boale. PENTRU NĂTREŢUL VITELOR ALBE Pentru ca să nu aibă vitele lipsă de imaş la tamazlîc, să se cumpere cîte o falce de fieştecare vită cu mică cu mare, afară de viţălul sugariu, că de va fi iarba proastă şi timpul rău, numai bine le va agiunge, fără a fi stăpînul silit ca să caute imaş în mijlocul verii, cînd va fi lipsă de iarbă; iar de va fi iarba bună, prisosul îl poate cosî şi [18] a-l întrebuinţa în ernatic. Tamazlîcul să poate erna şi cu pae la vreme tare. Vacilor a făta să nu li să dee fîn muced seau stricat, pentru ca să nu lepede viţăii. Pentru boul de negoţ să se cumpere cîte o falce şi giumătate de bou pentru păscut, şi una şi giumătate pentru fîn, de va fi să se erneze, pentru ca să nu se întîmple pe urmă sminteală. Boii mari de trup şi ciolănoşi pentru ca să se gătească cum să cade de vîndut, cere trebuinţa a să cumpăra de la Sîntămărie, seau în postul Sîntămăriei, şi apoi ernîndu-să bine, şi punindu-să pe imaş la zahara, abea la altă Sîntămărie poată fi de vîndut, pentru că boilor de frunte le trebueşte cel puţîn un an pentru ca să se umple şi să se îngraşe precum cere trebuinţa. Boii mai gios de mijloc, şi de coadă, se pot îngrăşe numai în patru luni. Oricare bou de negoţ trebue să aibă şi căutare potrivită cu locul şi cu vremea, pentru ca să se îndrepteză, căci alt feliu poate să se ţîe cît de mult fără niciun folos. La un cîrd de boi seau de ialoviţe trebuesc trii oameni, din care un lişman cu bună ştiinţă, pentru ca să poarte de grije a fi atît păscutul cît şi adăpatul la vreme, precum şi datul zaharalii. Zaharaoa să dă de doî ori pe săptămînă, iar fiind de trebuinţă şi de trii ori, însă trebue a să începe de la puţîn, şi să se tot sporească, pănă cînd se va socoti că este porţia măsurată pentru vită. [19] Zaharaoa să face de tărîţă de grău, seau de orz, ovăs, malai urluit şi sare, la care amestecîndu-să un pumn de sare la o dimerlie de zahara, să se dee vitelor să mănînce. Suhatul vitelor de negoţ nu trebue să se sloboadă tot odată, pentru că atunce nici doaă fălci de vită nu vor agiunge, ci trebue întăi să se dee numai giumătate, şi după ce vor paşte acela, apoi să li să sforţească rînduri cîte puţîn, pănă se vor îngrăşe. Dacă va fi iarba coaptă, să poate a să pune şi mai mult decît un pumn de sare la dimerlia de zahara. Iar de va fi iarbă crudă, să nu să dee zahara de tărîţă, ci numai de malai, orz seau ovăs urluit, pentru ca să nu să smintească. PENTRU BROASCĂ LA VITE Pentru broască la vite albe să se împungă supt limbă. PENTRU CURDUC Curducul să vindecă cu usturoi pisat amestecat în păcură, ungînd de multe ori la rană cu un feleştiuc. PENTRU JOLNĂ Jolna pentru ca să se lecuiască, trebue să se pîrlească cu o lumănare de ceară pănă va crăpa pielea, şi după aceasta să usucă şi să tămădueşte.[20] CÎND VOR PERI VITELE TARE De vor peri vitele tare, să se iae o broasă ţîstoasă seau şi mai multe, să se pue pin ulucuri de unde să adapă, şi în eslile unde să dă de mîncat. Carne de vulpe să se înmoae seau să se toace mărunţăl, şi să se amestece în mîncarea vitelor. Cenuşă de la Argintar, acea ce rămăne cînd să topeşte argintul, să se pisăze şi să se dee vitelor cînd să bolnăvăsc, fiind lucru cercat şi folositoriu. Aceste trii lăcuri însămnate mai sus sînt şi apărătoare şi lecuitoare pentru mai multe boale. PENTRU ZGAIBĂ Zgaiba îndată ce să va simţi, cînd va arde piciorul, să se frece între unghii cu arcan de lînă păn ce să va face carne vie, şi apoi să se opărească cu untură fierbinte, turnîndu-să pe un bleah roşu, pentru ca să ardă carnea de acolo, şi apoi să se pue ştreang de păciuşele de in mărunţăl pisat cu slănină, care să se schimbe tot a doa zi, pănă să va lecui. Dacă zgaiba nu să va căuta în pripă după rînduiala însămnată, şi va lucra în voe pănă ce să va descoperi atunci ia sapă tot piciorul, îl coşcoveşte pe supt unghii şi să caliceşte vita de ispravă, din care pricină şi piere. La asămene întîmplare trebue să se caute şi dacă nu cumva va fi arzînd din pricina că poate să fi luat apă, atunce să umflă şi chişiţa, şi trebue [21] să se tae pintenu pănă ce va da sînge, apoi să încrestează de multe ori cît o muche de cuţît, şi apoi să se frece piciorul în gios păn ce va eşi sîngele cel rău prin pinten, căci apoi să răcoreşte; să se dee şi o lingură de vin pe gît, de va fi vita mică şi slabă, giumătate de ocă. PENTRU SÎNGE LA VITE Sîngele dacă să va sui la vită în sus, atuncea să se frece pe spinare vîrtos, şi cu luare aminte, ca de să va pogorî la picioare, apoi să se scoată cu rînduiala însămnată mai sus; iar de nu, apoi să se iae sînge de la zmîrc care va şti, iar care nu va şti, pentru ca să nu greşască, să tae o bucăţică de ureche, ca să să răcorească. Cînd să va umfla vita de sîngerat, vara seau iarna, să se iae sopon să se radă, usturoi să se tae bucăţăle, şi mălai cu oţăt bun să se amestece şi să se toarne pe gît, şi pe urmă să se gonească păn să va înnăduşi, şi aşa va ave folos. PENTRU CIUMA VITELOR Bolnăvindu-să vitele de ciumă, pentru zăce vite mari să se iae o broască rîiosă, care să poate găsî supt talpa casii, supt pietri, seau supt cherestele vechi, să se piseze de vie, şi să se amestece cîte un pumn marole de rută, de muştar alb, de piperi şi de sare; să se piseze fieştecare deosebit şi să se amestece, să se toarne peste broască, să se pue şi oţăt bun, [22] şi după ce să va turna pe gîtul fieştecăria vite cîte 25 dramuri rachiu încălzit, să se dee şi doftoria aceasta. Tot pentru boala aceasta să se caute o scrîmbiţă, să se tae bucăţi, să se amestece cu păcură, să se pue în pîne, şi să se dee vitei. Tot pentru ciuma vitelor să se pue oaî în păcură să stee trii zile, şi să se dee cîte un ou de fieştecare vită pe gît, scoţîndu-să oul în pumn cam cu păcură, şi aşa să se dee pe gît, că foarte le va folosi atît pe acele lovite, cît şi acele ce nu să cunosc încă a fi bolnave, dacă numai vor fi într-un cîrd cu acele bolnave. Pentru această boală este bine, de să va pute să stee oaîle şi o săptămînă în păcură, fiind atunce mai de folos. Daca boala va năpădi pe vită în grabă, şi nu va încăpe vremea ca să stee oul în păcură măcar trii zile, atunce numai să se înmoae oul în păcură, şi să se dee pe gîtul vitei trii oaî unul după altul, şi îndată să va răcori. Să se dee vitei tiriac de acel bun în luna lui Mai, şi toamna fiindcă aceasta apără pe vită de toate boalile. PENTRU RANĂ SEAU MUŞCĂTURĂ LA VITE Dacă va ave vita rană, precum muşcătură de lup, seau altă ceva, pentru ca să nu facă viermi, seau să se curăţe de viermi, să se amestece var nestîns cu peatră vînătă, şi să se pue pe rană, că să lecueşte [23] seau să să caute iarbă roşie care să găseşte la bahnă şi frunză de pepini, să se piseze bine, şi să se stoarcă zama acea pe rană măcar cîte de doaî ori pe zi păn ce să lecueşte. DESPRE OI Soiul oilor să împarte în cinci neamuri. Cel întăi Ţuşte; al doile Oltence; al triile Cîrnăi; al patrăle Ţîgăi, şi al cencele Spanioale. Ţuştele sînt oile acele mai de rînd şi mai mici decît toate celelalte, sînt mai puţîn gingaşe, şi mai mult negre şi lăi. Ele să hrănesc pe la locuri strîmte şi largi, să împacă a păşuna în orice toloacăcu cu orice soiu de vite, şi într-un cuvînt, sînt mai de ticnă pentru acel ce le ţîne. Pe lînă să deosebesc din Ţîgăi şi din Spanioale, fiind mult mai aspră şi mai groasă la păr, decît acelora, şi pe cozi din cele Cîrnăi, care au mai mari şi mai late, decît Ţuştele. Oltincele au mare asămănare cu Ţuştile, să deosebesc numai la frunte, unde au o creastă în chipul unei căciuliţe de pelcică creaţă, şi sînt mai bunişoare decît Ţuştile. Cîrnăile sînt mai lungi şi mai înnalte; lîna li este ceva mai bunişoară decît a Ţuştilor şi a Oltincilor, şi sînt toate albe, mănîncă mult, trebui să aibă păşune la loc larg, pentru că mai mult calcă, decît pasc. De aceia şi la moşii strîmte de pădure nu să pot ţîne; ele să îngraşe mai cu osăbire decît toate celelante, şi coada să face numai său. La gospodărie [24] folosăsc întăi pentru lînă, care fiind albă, să vinde totdeauna cu a tria parte mai sus decît ce neagră şi lae, şi al doile pentru miei, că iarăşi să vînd mai scumpi, pentru că să fac mai mari şi mai graşi; acest neam de oi este foarte supărătoriu şi gingaş la ţănut. Ţîgăile sînt mai folositoare pentru lînă, fiind mult mai bună şi mai moale cum şi mai scumpă decît a celoralante. Spanioalele sînt încă şi mai bune la lînă decît Ţîgăile, dar foarte puţîne în Moldova. Din aceste neamuri de oi mai sus pomenite să mai corcesc încă doî soiuri: Mistrugancile din oi, Ţuşte cu berbece Cîrnău, şi Stogomanile din Ţuşte cu berbece Ţîgău. Cele dintăi au cozile mai înguste decît Cîrnăile, şi lungi pănă în pămînt. Cele al doile să asămănează la lînă cu Ţîgăile, şi sînt amîdoî soiuri bune de oi. Oile sînt de opştie folositoare şi trebuincioase unui bun iconom, pentru că cheltuiala ţînutului lor este mult mai puţînă decît folosul ce dau ele, şi cer mai multă pază şi căutare, decît hrană. Şi folosul şi paguba de la aceste vite stă în mîna păstorilor, şi a ciobanilor şi a baciului mai cu osebire, decît a altor vite, pentru că din sîngură neîngrijerea lor poate stăpînul pierde şi fruptul şi oile; pentru aceia un gospodariu bun să nu să scumpască în hacul ciobanilor, şi mai ales să-i caute ştiuţi şi ispitiţi în meşteşugul lor, fiindcă [25] mulţi poartă nume de ciobani, dar puţini sînt de acii cu bună ştiinţă. Oile sînt trebuitoare pentru lînă, care să întrebuinţază la toată gospodăria, pentru brînză cu care hrăneşte şi întimpină greutatea casei, pentru miei, care aduc sîmţitoriu folos, şi în sfîrşit pentru piei, cu care să îmbracă toate slugile şi păstorii, cînd în lipsa oilor după ce să plătesc aceste întreit şi înpătrit tot nu să poate îndestula şi a să mulţămi casa aşa, precum să înlesneşte cînd sînt oi. Această greutate o poate sămţi numai acel gospodariu, care va ave gloată îndestulă şi nu va ţîne oi. PENTRU TUŞINAT ŞI TUNSU Oile să tuşinează la fătat, şi să tund în postul Sf. Apostoli Petru şi Pavlu. CÎND SĂ AŞEAZĂ OILE PE BRÎNZĂ Oile să aşează pe brînză în postul Sf. Apostoli, cînd atunce să deosebesc şi mieii, şi să mulg păn la Sf. Dimitrie. Mulţi obicinuesc a deosăbi mieii tocmai aproape de Sf. Petru şi Pavel, pentru ca să se facă mai buni, şi aciia să vînd mai cu preţ. Cu toate că mulţi obicinuesc a alege tocma de la Duminica mare pentru interesul fruptului, dar este lucru vătămătoriu pentru miei, fiindcă să cărcesc. Pentru mulsul oilor, făcutul brînzei, a caşcavalului [26] şi laptelui acru, cum şi pentru strînsul fruptului este de trebuinţă a să face stînă bună încăpătoare cu doaă despărţituri, una pentru fiert, şi alta pentru strîns. PENTRU STÎNĂ Stîna să se facă pe loc înnalt şi cam costişet, pentru ca să se scurgă udeala şi necurăţenia din ocol, din care pricină dobăndesc oile răsfulg, trebue să fie stuhuită pe dinlăuntru şi bine acoperită, să fie comarnicul curat, adecă leasa pe care să usucă caşii, căldarea să fie încăpătoare şi potrivită cu mulţimea mînzărilor, şi sare pentru ca să lingă oile. La muls cere trebuinţa să aibă ciobanu şi cupă în găleată, seau în lipsa cupei o străchinuţă spînzurată în bairi de urechile găleţii pentru că fără aceasta laptele împroaşcă şi să istrăveşte. Putenile în care să va aşeza brînza şi urda trebue să fie foarte bine cercuite, pentru ca să nu curgă untul, ce este într-însa, că din aceia pricină să strîcă brînza şezînd. Comarnicu este bine să se facă din beţe de tei curăţite de coaje, fiindcă stă totdeauna curat şi pricenueşte caşului oareşce folos. CUM TREBUE SĂ SĂ MULGĂ OILE Oile păn la ziua Crucii să pot mulge de trii ori pe zi, în faptul zilei, la amează-zi şi la asfinţitul soarelui. De la zua Crucii păn la sfîrşitul [27] lui Septembrie de doaă ori; de la sfîrşitul lui Septembrie păn la zece Octombrie o dată, şi de la zece păn la 26 Octombrie a doa şi a tria zi, cînd să se şi stărpască, pentru ca să poată oaia a să înceripa pe iarnă, fiindcă mulsul peste măsură le sminteşte şi le slăbeşte. Brînza, urda şi caşcavalul să poate face numai păn la ziua Crucii; iar de atunce înnainte să începe a să strînge laptele acru. CUM SĂ FACE BRÎNZĂ BUNĂ DE OI Brînza de oi pentru ca să fie bună, trebue mai întăi să o chibzuiască din cheag, ca să nu-i dee pre mult; al doile cînd va scoate caşul din zăr, să nu-l frămînte nicicacum în strecătoare, ci numai rumpîndu-l în trii patru bucăţi. Pentru ca să se scurgă zărul, să-l lase în voe păn să va strecura, şi apoi să-l spînzuri cu strecătoarea; al triile, să nu-l cetluiască peste măsură în strecătoare; şi al patrăle, să nu curăţască coaja de pe caşi cînd îl frămîntă ca să-l bată la putină, pentru că în coaja acea este numai unt. Ciobanii obicinuesc cînd scot caşu din strecătoare să-l pue cu hîrzobul pe alt vas, nu pe acela în care rămîne zărul cel proaspăt, şi deasupra vasului aceluia frămîntă caşu pe strecătoare, păn ce esă tot untul supt nume că scoate dintr-însul zăr, şi apoi strîngînd zărul acel cu unt, aleg untul pentru dînşii, şi caşul rămîne săc; asemine şi la frămîntatul caşului pentru brînză îl curăţă de [28] coaje, pentru că zic că nu să frămîntă bine, şi fac cu coaja aceia balmuş. Dintr-aceste doaă pricini să face brînza sacă şi fără gust. CUM SĂ FACE BRÎNZA FEARTĂ DE OI Brînza ce fiartă seau zburată să face cu această rînduială: să fierbe mai întăi laptele, şi apoi puindu-să într-însul un polonic sau şi mai multe de lapte acru. După mulţimea laptelui acelui ce fierbe să zborşeşte şi să pune în strecătoare după obiceiu. Meşteşugul este la fiert să se păzască, ca să nu să afume, care o poţi face, ori dîndu-i foc tare puţîn, seau mai bine şi fără grije puind căldarea acea cu laptele să fearbă într-un cazan cu uncrop pentru că brînza fiartă de să va afuma, nu să face bună. Brînza zburată să frămîntă şi să bate la putină ca şi cealantă, cu deosebire numai că la frămîntat să se stropască şi cu puţîn lapte dulce. CARE BRÎNZĂ ŞI URDĂ ESTE DE PĂSTRAT Brînza cea de vreme şi urda să face pănă la sfîrşitul lui Iulie, nu este bună de ţînut pe iarnă, fiind pe atunce laptele supţire, pentru acea trebue seau să se vîndă seau să se mănînce în toamnă. Iar dacă trebuinţa cere numai decît a să ţîne pe iarnă, trebue a să săra mai mult decît cealaltă, pentru ca să nu să strice. Brînza acea din August şi Septembrie să se [29] strîngă totdeauna pentru casă, căci acea de va fi bine făcută şi astupată, poate să ţie şi păn după Paşti. Toată chibzuiala şi meşteşugul strîngerii fruptului să cere de la baciu seau scutariu, care este neapărat trebuitoriu la stînă. CUM SĂ FACE CAŞCAVALUL DE OI Caşcavalul de oi să face aşa: să înfierbîntă o căldare de uncrop, seau de zăr, şi pe urmă luîndu-să caşul nici tare vechiu, nici acel proaspăt, ci acel care va umbla pentru caşcaval, să se tae fălii supţiri într-o doiniţă, şi apoi să se opărească cu uncrop seau zăr, şi să se mestece cu o lopăţîcă în muchi, şi tot să se prifacă uncropul vărsîndu-să acel răcit din doniţă în căldare, şi tot opărindu-să cu fierbinte pănă să va înmue, încît să se tragă ca sacîzul cel bun, şi apoi luîndu-să în mînă din doniţă, să se mai frămînte, chibzuindu-l să se netezască, ca să nu aibă nicio crăpătură seau borticică, şi atunce să se pue în calup, în care să-l radă cu o scîndurică pe faţa calupului, după aceia să-l împungă cu o ţăpuşică, şi să toarne cu mîna salamură deasupra, pentru ca să-şi iae sare în borticele, şi după ce să va mai răci, să să pue cu calupu în salamură, seau şi fără calup, dacă va fi prins, pentru ca să-şi iae sare şi să se întărească, şi apoi să se pue pe poliţă la umbră, ca să se zvînteze, păn ce să va usca. [30] Caşu pentru ca să se cunoască, de umblă bine la caşcaval, trebue să se cerce o bucăţică din caş într-un polonic mai înainte de a să tăe, opărindu-să şi frămîntîndu-să cu rănduiala care să face şi la caşcaval, şi dacă bucăţîca acea, după ce să va mue şi să va frămînta bine, să va întinde căt de lungă şi de supţire fără a să rupe, atunce să cunoaşte că umblă şi că este caşul bun de caşcaval, iar dacă să va crîmpoţî, acela să nu să strice. Calupurile să fac din veşcă de sîtă în forma şi mărimea trebuincioasă, şi stau aşezate pe o scîndură bine geluită, şi lată mai bine de un lat de mînă într-amîndoaî părţile, decît calupul. Boţul de caşcaval punindu-să în calup, să se chibzuiască ca să priveştească ceva decît calupul, pentru ca să se poată răzălui deasupra şi netezi, fiindcă de va fi mai puţîn, şi să va tipări numai cu mîna, nu să face coaja netidă, ci rămîn crăpături seau borte, în care după vreme să face mucigai. Caşcavalul bun să potriveşte din opărit şi din amestecat seau frămîntatat; dacă să va leni în aceste de pe urmă, şi va apuca a să răci aluatul acela, şi a să învîrtoşa pănă a nu-l pune în calup, atunce caşcavalul esă săc şi scrupos. PENTRU CÎRLANI Mieii, după ce să deosebesc de oi, să numesc cîrlani. Aceştia trebuesc a ave osebită îngrijere şi pază, mai ales pe vremea căldurilor. Ei nu trebue să [31] stee mult la un loc, nici să-i îngădue să stee mulţi la grămadă şi culcaţi, pentru că de fierbinteală îndată să scoc şi pier în iarnă, ci să-i poarte neîncetat şi să-i împrăştie, pentru acea la cîrlani trebue pus cioban sprintin, harnic, şi cercat adeseori. Cîrlanii nepăzîndu-să cu rînduiala zisă mai sus cum şi din adăpat, îi găseşte gîlgîra, şi dacă nu să vor căuta în pripă să se lecuiască, apoi pier. Boala aceasta este omorîtoare ca şi gălbaza, să prinde mai mult de tinerit, şi să cunosc cînd sînt lovite, pentru că trece printr-însele. Ia este vie în oae ca şi galbaza, şi în chipul aţilor cuprinde şi îi mănîncă maiurile pănă ce agiunge la fiere, şi apoi piere oaia. PENTRU GÎLGÎRA LA CÎRLANI De gîlgîră să lecuesc întăi şi mai degrabă cu drob, adecă: îndată ce să va pricepe că sînt lovite, şi le va vide că trece printr-însele, să le dee să pască drob şi îndată să curăţăsc, şi al doile în lipsa drobului să se fearbă chipăruş roşu în moare de pepeni, şi să li să dee să bee dimineţile cîte o lingură seau doaă pănă să vor curăţî. PENTRU MIŢUITUL CÎRLANILOR Cîrlanii trebue să se miţuiască seau să se tundă la zece, mult pănă la 20 Iulie, pentru că mai întîrziindu-să cu miţuitul, nici cresc bine, nici îi încape vremea să facă cojocul trebuincios pe iarnă [32] unde să nu fie supuşi primejdiei. PENTRU BERBECI Berbecii trebue să se aleagă şi să se deosebească din oi în postul Sîntămăriei, şi să se dee în oi după Sf. Dimitrie şi în doî săptămîni, pentru că după schimbările vremilor de astăz este mai fără primejdie, ca să fete oaia mai tîrziu, decît în iarnă, din care pricină să întîmplă multe primejdii. Pentru berbeci trebue a să face osebită berbecărie unde să adună şi să pasc numai berbeci de la mai multe cîrduri. Pentru păstoritul oilor să tocmesc ciobani pe socoteală de o sută de vite la un cioban, în numărul acestora poate fi şi strungariul, iar baciul deosebit. Oaia este lacomă mai mult la băut decît la mîncat, pentru aceia păstoriul trebue să o ferească, ca să nu să adăpe din bălcuri, din scursuri de ape, din gropiţele ce sînt cu apă prin ponoară şi de orice apă scîrnavă, mai ales după ploae, pentru că din acele cîştigă gălbază. PENTRU GĂLBAZA LA OI Boala aceasta este cea mai vătămătoare şi mai primejdioasă pentru oi, ia să zămisleşte din apă necurată, şi să face ca o frunzăşoară, pe care înghiţîndu-o oaia, întră în plămîni, şi o mănîncă pănă ce agiunge la fiere şi apoi o omoară. [33] Gălbaza în oae este vie, pentru că luînd din maiul oii un grăunte de gălbază, şi puindu-l pe palmă, mişcă şi să lăţeşte ca o para. Oaia gălbăgioasă să cunoaşte pe ochi, pentru că vinele acele roşi, ce are într-înşii, să albesc cu totul. Oaia să lecueşte de gălbază întăi cu drob, de care păscînd să curăţă ca şi cîrlanii de gîlgîră. Al doile să lecueşte cu zmicele de răchită roşie şi chipăruşi roşi, fierţi la un loc în moare de pepini, care să li să dee să bee de la doaî păn la trii linguri; şi al triile: să se iae rachiu spirt în care să se pue peatră vînătă, şi să stee la un loc 12 zile, după care apoi să se dee oilor gălbăgioase cîte un păhăruţ în toată dimineaţa. Această de pe urmă doftorie făcîndu-să numai dacă va fi apucat a agiunge gălbaza la fierea oaei, nu poate să scape, iar amintrile trebue să se curăţască. Într-o ocă de spirt să se pue o mînă de peatră vînătă, care agiunge pentru 12 oi. Dacă oaia nu va peri, pănă ce să va găti această porţie de rachiu, apoi este scăpată. Curăţîndu-să oaia de gălbază, dacă va fi cu miei într-însa, la fătat esă toată pe pielcica melului. Oaei trebue să i să dee porneală, cum va eşi sara din strungă păn aproape de miezul nopţii, şi apoi să se aducă la stînă, ca să se odihnească, asemine şi dimineaţa cum să va mulge, să se pornească la cîmp. După muls să nu să ţîe în baligi, seau în loc ud, cum şi noaptea cînd dorm, pentru că din umezala acea să obrintesc şi dobîndesc răsfulg. [34] ALT LEAC PENTRU GĂLBAZĂ Gălbaza să lecueşte şi cu rădăcină de nufăr, seau plămînă albă, care uscîndu-să şi amestecîndu-să cu funingine şi sare în rachiu să se dee oaei să bee. Aceasta le tămădueşte şi de tusă. Tot pentru gălbază să se frămînte humă cu sare şi cu pleavă, şi uscăndu-să bine să pune între oi, din care mîncînd să tămădue. Pentru gălbază iarăşi luîndu-să pleavă de cînipă să se usuce bine, şi închizîndu-să oile la un loc cald, să li să dee fum cu acea pleavă, şi vor strănuta toată boala afară. Hemeiul dîndu-să la oi în mîncare, le este de mare folos şi de leac. PENTRU RĂSFULG LA OI Boala aceasta se face la pulpa oii, şi este lipicioasă, pentru acea trebue ciobanul îndată ce va simţi o oae lovită de aceasta, care să cunoaşte la muls, dacă va da sînge, apoi să o deosebească din turmă, şi să o mulgă într-o gropiţă de cîmp, unde să astupe îndată cu ţărnă, pentru ca să nu treacă pe laptele acia şi alte oi şi să se umple. Această boală să poate căpîta, şi dacă imaşul va fi pre îmbrăcat cu dudău, seau buruenos. Oaia să lecueşte de această boală în doî chipuri: ori trebue să se facă o bortă gingina unui mal cît strunga, prin care să poată încăpe oaia, şi după ce va da-o prin ca să se scalde, să o petreacă [35] prin borta aceia de trii patru ori pe zi în multe zile, seau de vor fi multe oi bolnave şi nu va pute ciobanul dovedi, să le alunge pe drum în fugă cale de 15 minute, şi întorcîndu-le să nu le aducă pe acelaş loc. Dintru aceasta trebue să se vindece. PENTRU STĂRPI, BOALĂ DE PICIOARE Sterpătu nu trebue să se pornească dimineaţa, pănă a nu să rădica roaoa, ci după ce va rădica soarele sus, fiindcă din această pricină dobîndesc boală de picioare, şi nu să pot ţîne, decît în genunchi, şi aceia să lecueşte, dacă li să petrece păr de cîne pin urechi. PENTRU VĂRSAT LA OI Boală primejdioasă pentru oi este şi vărsatul, pentru care să hultuesc pin urechi şi acele lente şi acele nelovite cu un ac de argint, în urechile căruia să fie petrecută mătasa, să se tae cîte o bucăţică de mătasă, lăsîndu-să în borta pe unde s-au înpuns la fieştecare oae. PENTRU SÎNGE Oaia este în primejdie şi de sînge, dacă nu o va sîngera ciobanul în pripă, ca să se răcorească. Oaia poartă cinci luni, şi acea bună este de ţîne şi păn la opt miei; însă mai bine este a să brăcui totdeauna cele bătrîne şi a să priface. [36] CUM SĂ CUNOAŞTE OAIA TÎNĂRĂ Oaia să cunoaşte păn la doi miei, de pe dinţi, ce are mai mici, iar de la doi miei nu să mai cunoaşte. Oaia tînără este cu dinţii albi, iar după ce începe a îmbătrăni, să îngălbinesc dinţii. PENTRU ERNATUL OILOR Pentru ernatul oilor trebue să fie gătite căte trii căpiţi gospodăreşti de fieştecare oae, pentru întămplare; iar de va fi iarna bună, şi vor pute umbla şi la cîmp, poate să agiungă numai doaă cîpiţe. Oaia trebue să se hrînească iarna bine, pentru ca să nu slăbească, ca şi de va ave într-însa vreun beteşug, să nu o poată dovedi, iar adăpatul să-i fie de să va pute şi numai cu omăt, pentru că o foloseşte; de i să va da şi apă, să fie numai odată în 24 de ceasuri. NATURA OILOR Oaia este lacomă la băut, dar apa mult îi este de stricăciune, pentru aceia trebue a să hrăni bine, şi a să adăpa puţîn. Pentru ernatul oilor de rînd trebue a să face perdea bună stuhuită, şi la un loc, unde va fi mai în dos, pentru ca să se apere oile la orice vreme din protivă. Acel ce va ţînea oi, trebue neapărat să aibă şi cîni tare buni, pentru ca să le păzască împreună cu păstorii la vreme de noapte şi la alte vremi din protivă, în care ciobanul numai nu poate dovedi. [37] Cîni buni la vînzarea oilor au un preţ cu dînsele. PENTRU DĂLAC LA OI Oile dălăcindu-să, să pot tămădui apucîndu-să în pripă să se strîcnească, unde să va arăta capul dălacului, cu strîcneala în trii patru locuri, şi apoi să se frece pe la locurile acele îndestul cu ţipirig amestecat cu sare, să mai tămăduesc încă şi de să vor alunga pe drum după rînduiala însămnată pentru răsfulg. PENTRU SCALĂ LA OI Oaia dacă nu să va păzi ca să stee şi să doarmă la loc curat, din mustul balegilor, din udeală şi din necurăţenie capătă la picioare zgaibă şi scală; acea dintăi să face deasupra unghiei, iar acea al doile între unghii, şi este mai re decît cea dintăi. Îndată ce va vedea ciobanul pe oae şchiopătînd, să o pipăe la picior, şi de va arde este sămn că au căpătat una din aceste doaă boale; pentru aceia trebue să o pue cu piciorul în zăr fierbinte, pentru că de va fi zgaibă, să întoarce, iar de va fi scală, trebue să grăbească cu coptul, după care să poate tămădui. De multe ori şi scala să întoarce din zăr. Dacă zgaiba nu s-au putut întoarce în pripă, şi începe a crăpa deasupra unghiei, atuncea să tămădueşte în doaă chipuri, ori cu scîrnă de cîne pisată [38] şi amestecată cu sare, seau opărindu-să cu untură de mascur topită, şi pe urmă presurîndu-să cu sare, să se facă în trii patru rînduri pănă ce să lecueşte. Scala să face ca o rîmă, numai mai scurtă, însă porneşte dintre unghii şi să pogoară pin unghii; pentru aceia ciobanul îndată ce o va simţi după chipul mai sus însămnat, să o cerce totdeauna strîngînd şi apăsînd unghia oii dedesupt cu degetul păn va da sînge, şi atunce să tae cu cuţîtul în unghii cît de adînc, păn ce va da de viermuşorul acela, pe care scoţîndu-l cu vîrful cuţîtului, să toarne îndată în rană untură de mascur topită, şi presărînd iarăş cu sare deasupra să o lege cu o peticuţă, şi să o schimbe tot cu această rînduială în trii patru rînduri, apoi să tămădueşte. Pănă nu coace răutatea aceasta, ce să numeşte scală, nu dă sînge cînd apasă cu degetul în talpă, ci numai arde piciorul, de acea trebue foarte des cercat şi tăet numai după ce va da sînge. Oile nu trebuesc ţînute multă vreme închisă în ocol, nici odihnite măcar de doaî ori într-acelaş loc, fiindcă din pricini ca aceste dobîndesc boale de picioare şi de plămîni, ci trebue să se ţie tot la loc curat şi uscat, fiind foarte gingaşe la picioare şi moale la unghii. Cheagul să găseşte lîngă bîrdăhan la oricare miel sugariu, dar după ce va paşte iarbă, pierde cheagu; pentru aceia trebue să se poarte de grijă a să lua cheagul trebuincios peste vară, pănă sînt miei [39] sugari, ca să nu să întîmple sminteală la strănsul fruptului. Cheagul sărîndu-se bine, şi stînd la loc răcoros şi curat, poate să se păstreze şi din an în an. PENTRU TUSA OILOR Pentru tusa oilor să se iae un dihor jupit de piele, care arzindu-să carnea cu oase cu tot, să se amestece cu sare, şi să se dee oilor primăvara, că din aceia vor cunoaşte odihnă şi leac. PENTRU VIERMILE DIN NAS LA MIEI Pentru viermile, ce fac mieii în nas, care vine tot din gîlgîr, să se iae văsc de stejar bătrîn, ce este în vîrf, să se usuce, să se piseze, să se amestece cu sare, să se dee mieilor în mîncare, şi vor cîştiga mare folos. DOFTORII DIN LUNA LUI MAIU Doftoria ce să numeşte a lunii lui Maiu, şi care curăţă toată răutatea, ce o pot dobîndi aceste vite din pricina ernii, este coaja de alun, oase de cal mort să se ardă, să se amestece cu sare, şi primăvara să li se dee, fiind foarte de folos; însă coaja de alun să nu să ardă, numai să se piseze. PENTRU CĂPIETURĂ Pentru căpietul oilor să pot o samă lecui, sfredelindu-să cu un sfredel cît de supţire deasupra [40] ochiului aceluia, în care parte să învîrteşte oaia spre coada ochiului, şi dacă va pute nimeri să spargă o beşicuţă, ce este alăture cu crierii, din care pricină capie oaia, să tămădueşte; iar nenimerindu-o pătimeşte pănă ce piere. Dacă căpietura nu să va putea lecui păn aproape de sfîrşitul luminii, să se depărteze oile capii din turmă îndată, sau să se tae, fiindcă măcar una de va fi lovită în turmă, întrînd în altă lumină, să face molipsitoare, adecă să lovesc de boala aceasta şi altele. PENTRU FULGERAT Oaia fulgerată de multe ori să poate lecui, dacă să va freca la şele în cîteva rînduri cu zmicele de alun. ÎMVĂŢĂTURA PENTRU CAI Calului, cînd este de doi ani şi giumătate, cad doi dinţi dinnainte din falca de gios, şi doi din falca de sus; la al patrăle an cad şi cialanţi dinţi şi la al şaptele an sînt dinţii toţi schimbaţi; de acea fieştecare poate să se cunoască pănă la şapte ani, fiindcă are doisprezece dinţi, şasă sus şi şasă gios. Iar dacă va fi calul mai mare decît de şapte ani, nimine nu poate să-i cunoască anii, fără numai cînd va ave vreun cal picături negre prin dinţi, poate să se cunoască păn la opt sau noă [41] ani, dar mai mult nicidecum. CUM SĂ FACE CURĂŢĂNIA PENTRU CAI Curăţănia pentru cai să poate face în patru feliuri, şi să obicinueşte a să da cailor toamna şi primăvara. 1. Oul întreg să i să dee pe gît, şi pe urmă să se găsască carne de vulpe, şi uscîndu-să să se facă vrav, şi să se pue untdelemn, rachiu, usturoi, muştar alb, şi la vreme de trebuinţă să i să toarne pe gît. 2. Pucioasă pisată mărunţăl trii dramuri, să i să dee în grăunţă trii patru zile dimineaţa şi a doua zi sara. 3. Să se fearbă săcară în apă de ploae, să se dee calului în trii zile pe gît, şi grăunţele care să vor da cailor să se ude iarăş cu apă de acea. 4. Să se găsască Fenum Grecum, scîrnă de cîne, unt proaspăt nesărat, şi să se dee calului pe gît doaă trii zile. Cînd să schimbă luna sau cînd să înplineşte, să nu să dee cailor nicio doftorie, nici să li să iae sînge, afară numai de o primejdie. PENTRU ZOLZĂ SAU GÎLCĂ LA CAI Pentru zolzi seau gîlcele, ce găsăsc pe cai tineri, unde va eşi gîlca la gît, îndată să se ungă cu păcură la locul acela, de doaă sau trii ori pe zi, pentru ca să nu coacă, iar întîmplîndu-să [42] să se spargă gîlca acea, să se iae apă curată, să se amestece cu sare, şi să se spele locul acela; pe urmă să se ee miere, să se amestece cu untură de epure, şi să se pue pe locul acela, ca să scoată toată răutatea, şi cînd va fi gîlca mare şi nu va sparge, să se pue untură veche de mascur cu usturoi pisat, şi dacă să va muia bine, să se împungă cu lanţeta sau strîcneala, şi după ce să va scurge toată materia, să se pue la rană săcară fiartă, ca nu cumva să se facă carne putredă la rană, în vreme cît va boli calul de aceasta, să poate a i să da şi săcară să mănînce, fiind foarte de folos. Pentru ca să se curăţe calul înlăuntru de boala mai sus zisă, să se iae albuşurile de la patru oaă, şi doî dramuri de tămîe pisată, şi prin săceală să se toarne calului în gît. La acest feliu de nenorocire trebue să se dee calului doftoria aceasta cît de curînd, ca nu cumva să cadă în boala răpciugăi. PENTRU RĂPCIUGĂ Pentru răpciugă trebue să să iae floare de soc şi nepită, adecă buruiana găinii, să se fearbă doî ceasuri în apă, şi să se dee calului să bee. Tot pentru răpciugă să se moae briu negru noaptea în rachiu, să se toarne calului pe nas, şi cu bună samă îi va trece. PENTRU ALBAŢĂ Pentru albaţă să se iae peatră vînătă de cea bună [43], să se frece albaţa calului încet păzîndu-să ca nu cumva să se atingă ochiul unde este curat. Pentru albaţă să se iae de la spiţărie Tuţiam, sau turceşte Tutia, să se pisăze bine, şi să se pue calului în ochi de doî ori pe zi. Tot pentru albaţă să se amestece rădăcină de piperi cu ochi de sare, şi să sufle calului în ochi. CÎND SĂ VA BETEGI CALUL GIOS LA PICIOR Dacă să va betegi calul gios la picior, să se iae cîteva oaă, să se bată cu cenuşă, şi încălţîndu-să, să se pue împregiurul copitei, seau şi gios, şi îi va trece. CÎND SĂ VOR USCA CALULUI COPITELE TARE Cînd calului i să vor usca copitele pre tare, să se tae usturoi mărunţăl, şi miere, baligă proaspătă de cal, lapte dulce, măduvă de bou, să se amestece şi să se oblojască copitele calului. PENTRU CA SĂ CREASCĂ COPITELE LA CAL Pentru ca să crească copitele calului, să se iae său de capră, smoală neagră de la cizmari, untdelemn şi oloi de in, miere, ceară, cît va trebui pentru numărul cailor, să se pue la foc, să se topească toate, şi să se ungă copitele calului în toată zioa. Pentru această trebuinţă poate sluji iarăş gulie uscată cu untură de mascur, ungîndu-să pănă în [44] doaă săptămîni, să va îndrepta, ori să se pisăze raci proaspeţi cu sămînţă de in şi miere, şi facîndu-să calului încălţăminte de piele, să se ungă copitele cu unsoare de aceasta, că trebue să-i treacă. PENTRU CALUL APRINS Pentru calul aprins să se iae rachiu slab o ocă, şi piperi nepisat sau pisat de trii parale, şi amestecîndu-să, să se toarne calului în gît, dar mai înnainte să se învălească, ca să se năduşească. Tot pentru aprins să se fărme şapte oaî cu totul, şi prin săceală să i să toarne calului pe gît, ori să se iae frunză de curechi, să se amestece cu podbal, să se pisăze bine, şi scurgîndu-să zama dintr-însul, să se toarne calului pe nas. PENTRU SÎNGE RĂU LA CAL Calul ce va căpăta sînge rău la picioare, sau din grăunţă să va vătăma, să cunoaşte şi să lecueşte cu chipurile următoare: Cînd calul nu are poftă la mîncare, şi are deşertul umflat, şi din sineşi iar cam umflat îi curge din nas, tremură din picioare, capul răce, să împleteşte şi şade plecat, şi cînd să culcă nu poate să zacă nici culcat. La această boală trebue curînd să se facă doftorie, pănă nu să umflă picioarele, să se caute la nas, că are trii vine, şi între acele este una umflată ca coarda, să se iae un ac cu aţă, să se petreacă [45] pe dedesuptul vinei, să se tragă cu aţa vîna cam afară, şi pe urmă să se tae cu cuţitaşu o bucăţîcă din vîna acea, şi îndată îi va trece. PENTRU APA LA CAL Pentru apa la cal, adecă apucarea, să se înhame la lucru greu, să tragă pănă va osteni, sau să se încalice şi să se poarte pănă va asuda bine, şi pe urmă să se pue la un loc, unde să se poată odihni, ca să se usuce sudoarea, şi pe urmă iar să se pue la ham, şi să se facă aşa de vro cîteva ori, că îi va trece. Pe urmă să se iae trii cepe, să se tae în patru, să se pue într-un vas, să se toarne pe deasupra o ocă de vin sau oţăt, şi turnîndu-să calului pe gît, să se încalece şi să se primble atunce, nedîndu-i-să de mîncat nici de băut păn în şasă ceasuri. PENTRU BOALĂ DE VÎNT, ADECĂ APUCARE Pentru boala de vînt, adecă apucare, să se radă vro cîteva calupuri de sopon, să se amestece în vreo băutură oricare, să i să dee, şi să i să lase sînge din vinele dintre urechi. Dacă să va sminti calul din pricina grăunţelor, să se bage în apă de tot să şadă un ceas, şi pe urmă să să alerge pănă să va umple de suflet, şi atunce să i se iae sînge de la amîndoaî picioarele, şi să va folosi. Aceste boale mai sus zise lovind pe cal, să zice că au luat apă, însă nasc din deosebite pricini, precum [46] din vînt, din orz, din apă, din frig, din osteneală, din răceală, şi să numesc evropieneşte ohfat, şi turceşte alpalama. PENTRU TUSĂ LA CAL Calul, cînd îl găseşte tusa, cît de curînd să se tămăduiască, ca nu cumva să se apuce a să învechi. Să se iae lemnul Domnului, corn de capră frecat, hrean şi plumb de la postav, care este cu pecete; aceste să se tae mărunţăl, să se amestece toate, şi dimineaţa şi sara să se dee calului în grăunţă, numai să se privigheze, ca şi orzul să nu aibă într-însul vreo pană. Iar negăsîndu-să doftoria aceasta, să se dee calului fără zăbavă rădiche tăetă mărunţăl în grăunţă în toată vremea. Cînd să va da apă calului cu tusă, să se dee acasă, să se iae păsat şi puţînă salamură, să se amestece în apă, şi apoi să se adăpe, căci va dobîndi mare folos. PENTRU TEHNEFES, ADECĂ OFTICĂ Pentru tehnefes, adecă oftică, seau năduşală, să se iae o giumătate ocă untdelemn şi o şopîrlă vie, să se pue într-o oală noî, însă să se lipască cu aluat pe deasupra ca să nu să răsufle, şi încet să se fearbă toată ziua, şi pe urmă să se împartă în trii părţi, şi să se toarne calului pe gît prin săceală. Tot pentru această patimă să se iae untdelemn [47], zahar şi miere, căte o sută cincizăci dramuri de feştecare, sămînţă de cînipă trii litre, sălvie opt dramuri, apă de trandafir doîzăci dramuri, şi amestecîndu-să toate la un loc, să se prăjască pe cărbuni, şi să se dee calului pe gît cîte o lingură odată, şi cu bună samă să va tămădui. PENTRU SPLINĂ Pentru splină cînd calul să uită în stînga şi să mirosă la pîntece acolo în stînga, este ştiut că are durere de splină, atunce la a tria coastă să se împungă cu sula atîta de adînc, pănă va agiunge splina, şi îi va trece. CÎND SĂ OPREŞTE UDUL Dacă calul nu să va pute pişea, mai întăi să se bage în grajd, să se ţie ca un ceas, şi pe urmă de nu să va pute pişea, să se caute, de nu are peatră, să se aştearnă puţînă frunză de mesteacăn supt dînsul, să se scoată un păr din coada lui, şi cu socoteală să se bage în svolic înlăuntru, iar de băut să-i dee inibahar pisat şi rădăcină de piperi amestecată cu vin. Pentru ca să se scoată peatra de la cal să se piseză corn de cerb mărunţăl, care amestecîndu-să cu vin sau cu bere, să i să dee pe gît, şi va lepăda peatra. CÎND VA FACE CALUL PERI DE CÎNE Cînd va face calul păr de cîne, sau peri răi la [48] coadă ori la alt loc, să se iae lapţi de scrîmbiţă, carii spălîndu-să bine de sare, să se pue unde are perii acia, şi vor cădea, ori să se iae pîne fierbinte de orz, să se pue unde este părul acelea, şi pe urmă să se ungă cu untdelemn carnea acolo, pentru ca să crească alt păr. Cînd să bolnăveşte calul de unghişoară, să se ungă cît mai curînd cu miere la amîndoi ochii, şi vinele urechilor să se încresteză în cruci păn va da sînge, şi să se frece cu sare, că îi va trece. PENTRU ŞORICEI LA CAL Cînd găseşte pe cal şoricei, să se stricnească după urechi cu lanţeta, şi cu un ac să i să scoată, iar nările să se strîngă cu mînile tare, ca să strănute. De să va umfla după tăere, atunce să se iae oloi de in, şi amestecîndu-să cu sare, să se ungă, ori să se iae sămînţă de in, să se fearbă cu oţăt seau cu vin şi cu ceapă, să se pue la urechi, şi îi va trece. PENTRU CIUMA CAILOR Pentru ciuma cailor foloseşte carne de urs tăetă mărunţăl şi dată în grăunţă, ori coaja de lemn de frasîn să se pue în troaca, de unde beu caii. Aceasta este de folos nu numai pentru cai, ci şi pentru alte vite, după care boala nu le mai loveşte. PENTRU CÎRTIŢĂ Pentru cîrtiţă la cal, trebue cu un fier ars să [49] se ardă carnea cea stricată din pregiurul rănei, şi pe urmă să se iae apă, de care rămîne în căldare, cînd scoate rachiu, care să numeşte lager, să se spele cu apă de aceia, seau cu unt proaspăt, ori cu smîntănă; la această boală nu trebue să i să iae sînge. De cîrtiţă să tămădueşte iarăş cu fierii de vacă, miere, şi oţăt tare, care să se lege la rană în trii sări şi trii dimineţe, şi pe urmă să se ardă cu un fier foarte fierbinte, după care iară să se ungă cu miere seau cu untdelemn, şi-i va trece. PENTRU CALUL SPETIT De să va speti calul, să-l freci întăi cu o traistă pe spinare şi pe piciorul care este spetit, păn să va încălzi bine, şi apoi să se lovască cu sula în spata cea bolnavă, să poate a i să lăsa şi sînge din vinele dintre copite, şi să se lase să curgă sînge mult, că nu strică, pe urmă să se încalece, ca să umble păn să va încălzi bine, şi atunce să i să sloboadă sînge din spata cea bolnavă, apoi să se iae cinci oaî proaspete, care amestecîndu-să cu malai şi cu untdelemn să se facă din ele un bleaster, să se ungă de sus păn la copită, şi trii zile să nu să spele. Cînd să va spăla, să ei sopon bun amestecat cu rachiu şi prăjit pe foc, şi încet încet să-l speli, că-i va trece. [50] PENTRU CALUL SĂGNIT Pentru calul săgnit să se iae piele de şarpe, care uscăndu-să bine să se facă prav şi să se presoare pe rană, ori cu nepita seau buruiana găinei. Tot pentru sagnă să ei smoală de talpă veche arsă, şi şoric de porc ars, dar întăi să se spele rana cu dubală de la cojocari, şi cu floare de fîn să se spele fierbinte, apoi să se presoare cu prafuri de acele, şi îi va trece. PENTRU EPILEPSIE Apucînd pe cal epilepsie, să poate cunoaşte cînd începe a să întinde pe loc, a clăti cu capul, a să uita cu ochi spărioşi, a nu sta cu picioarele pe loc, tremură, cade la pămînt şi îi esă din nări spumă, atunce îndată să se toarne apă pe el, şi pe urmă învălească bine, ca să se năduşască păn îi va trece boala. Pentru doftorii de epilepsie, să ei copită de cerb şi să o faci prav, apoi să amesteci trii dramuri de acesta cu giumătate oca de oţăt tare, şi să-i dai calului trii zile de rînd. Tot pentru aceasta să se dee salitră în grăunţă, să se afume cu pae de bob şi cu rută, seau cu rozmarin, iar în apă să i să dee tiriac. PENTRU LIMBRICI Pentru limbrici totdeauna trebue să se păzască [51] calul cînd este lacom, să nu i să dee pre multe grăunţe, şi grăunţele să fie bune, să nu aibă vreun miros, pentru că din aceasta să întîmplă pricini multe. Cînd şede calul prins şi cu piciorul dinapoi să scarchină la inimă, şi clăteşte des cu capul, seau să muşcă cu gura la inimă, atunce să se facă această doftorie: întăi să se iae coaje de ou pisată bine, prav de la ţîgani o a patra parte, pe cît încape în coajă, piperi o a cincea parte şi amestecîndu-le în oţăt, mai întăi să se toarne calului puţîn rachiu cald pe gît, şi apoi să i să toarne doftoria cu oţătul. Tot pentru aceasta să poate da calului şi piperi pisat, muştar, prav de corn de cerb ars, şi salitră în lapte dulce, ori în vin seau în oţăt. PENTRU ZÎMBRI Pentru zîmbre la cai, cum să va înţălege calul că nu mănîncă grăunţile bine, să se tae cu foarfecile doî ţîţîni, ce să fac supt limbă, şi să se frece cu sare pe acele, şi falca de sus să se ardă cu sare. CÎND SĂ ÎNTĂREŞTE CALUL LA INIMĂ Cînd să întăreşte calul la inimă, atunce i să umflă inima, şi să freacă îndărăpt la părete. Pentru doftorie să se tae o bucată de sopon mărunţăl, şi punindu-să într-o giomătate ocă de apă, [52] să i să toarne pe gît, ori să i să toarne zăr cald de capră, seau lapte dulce. PENTRU ÎNGRĂŞET Pentru îngrăşetul cailor să ei o ocă de rută, opt dramuri de smirnă, triizăci dramuri inibahar, doîsprezece dramuri chimon, şi opt dramuri untdelemn, pe care pisîndu-le în piuliţă, să le fierbi în vin vechi, şi trii zile să dai calului în apă. Tot pentru îngrăşet să ei şasă dramuri pucioasă, doî dramuri smirnă, doî oaă, care amestecîndu-le cu vin, să le dai calului. Asemine este bine pentru îngrăşet a da calului în tărîţă castane curăţite, uscate şi pisate. UN BLASTRU PREFOLOSITORIU LA CAI Unsoare seau blastruri folositoriu calului ori la ce rană să face într-acest chip: Să ia peatră acră arsă, ceară galbănă 28 dramuri, Tremitin 8 dramuri, untdelemn 150 dramuri, care îngroşindu-să bine la foc fac un blastru folositoriu. Alt blastru să face prăjindu-să slănină veche, său de capră, rîşină galbănă cu untdelemn vechi şi ceară de roi. CÎND SĂ CURĂŢĂ COPITA PĂN LA CARNE Cînd să curăţă copita păn la carne, să se iae [53] pucioasă, smoală, său, să se fearbă şi fierbinte să se pue supt copită. CÎND SĂ AGIUNGE CALUL CU POTCOAVA Cînd să agiunge calul cu potcoava la picior, să se iae pîne caldă, care amestecîndu-să cu sare multă, să se pue la locul acela în toate zilele, şi să se fereduiască piciorul în apă. Iar cînd să va face rană, să se spele rana cu oţăt, şi să se presoare cu Grinşpan, adecă şar, şi să se pice pe deasupra cu slănină. CÎND ÎŞI VA STRICA CALUL PICIORUL Cînd îşi va strica calul piciorul, să se iae Bolus armenia 12 dramuri, chilermeni adecă pămînt arminesc, mălai mărunţăl giumătate ocă, albuş de la zece oaî, patru dramuri peatră acră, să se fearbă în oţăt bine, şi întăi să se aburească piciorul calului cu hemei, să se oblojască cu bleastrul cel mai sus numit şi să se ţie în căldură. CÎND SĂ UMFLĂ CALUL LA PICIOR Cînd să umflă calul la picior, să se iae mălai mărunţăl giomătate ocă, sare giomătate ocă, sălitră 100 dramuri, smoală tare de la cizmari, şi fierbăndu-să tare cu oţăt, cînd vor fi calde, să [54] se oblojească piciorul, şi de va fi umflătură ori veche, ori noî, să tămădueşte. CÎND SĂ UMFLĂ CALUL LA INIMĂ Cînd să umflă calul la inimă, seau în alt loc, să se iae slănină veche, şasă căpăţîni usturoi, un ou, aluat de la pitari, trii raci vii, trii muşte de Spania, şi o buruiană, ce să cheamă nemţeşte Gais vurţel (Barba caprii), catran, nuci, untură de epure, să se ungă locul cel umflat şi să va cunoaşte folosul. CÎND VA AVE CALUL RANĂ VECHE Cînd va ave calul rană veche, să se iae găinaţ vechi, var, miere, să se amestece la un loc, şi să se ungă la rană. PENTRU MUŞCĂTURĂ DE ŞERPE Cînd va muşca şerpele pe cal, să i să dee tiriac să mănînce. CÎND SĂ VA UMFLA CALUL LA GÎT Cînd să va umfla calul la gît, să se iae giumătate ocă slănină sărată, opt dramuri de rută murată, o litră untdelemn, toate să se amestece şi să se ungă calul la locul acela, unde este umflat. Aceasta este bună şi pentru rapăn. [55] CÎND SUFLĂ CALUL GREU DE LA INIMĂ Cînd suflă calul greu de la inimă, să se iae enuperi şi buruiana ce să cheamă nemţăşte Nisvurţel (helleborus niger), adecă rădăcina alunului, să se fearbă în apă, şi pe urmă să lasă, să se aşeze 24 de ceasuri, şi apoi să se dee calui să bee, şi buruiana numită nemţeşte Reinfaren (tanacetum) să i să bage pe nas. PENTRU ALBAŢĂ LA CAL Pentru albaţă la cal, să ei un dram de vitriol alb, 20 dramuri apă de trandafir, şi cu aceste să spele ochiol după ce să va curăţî cu peatră vînătă precum sau zis în o reţetă mai sus. [56] PARTEA A DOUA DESPRE ICONOMIA MEARUNTĂ PENTRU STUPI Stupii trebue să se scoată din temnic la 5 april, iar de va fi vremea răce, şi păn la 15 april. Prisaca trebue să fie curăţită, frumos măturată, şi să se samine înnuntru erburi mirositoare de cîmp, precum cimbru, roiniţă seau mătăciune, şi alte asemine, care folosesc albinelor. Cu mătăciuna să se frece ştiubeiol deşert, pentru că trage musca şi să prinde roiol curînd. O prisacă să fie cu depărtare de alta, pentru ca să nu să înnădească musca de la una la alta, că apoi să tae, şi acea mai slabă care să va întîmpla, să prăpădeşte. Dacă să va pricepe că s-au înnădit cumva muscă streină la prisacă, să se strîmteze îndată ordinişul la ştiubei, şi să li să învălească gura bine înpregiur cu pămînt, pentru ca să împiedece întrarea celor streine, pănă le va sterpi. Pentru ca să roiască stupii, să ei trii ocă sămînţă de cînipă, să o pui în apă o zi şi o noapte, ca să se înmoae, şi pe urmă să o scoţi, să o usuci puţîn, şi să ei o oală mare zmălţuită, [57] să pui sămînţa păn la giumătatea oalei, şi în fundul oalei să faci o bortă mică, iar deasupra să pui un căpac lipit bine cu humă pin pregiur, şi oala să o îngropi păn la giumătate în pămînt. Supt oală să se pue un căpac, ca făcîndu-să foc deasupra oalei, să aibă unde pica din oală un oloi, pe care amestecîndu-l cu o ocă de miere, să ungi stupii pe dinlăuntru, că foarte vor roi. Pentru ca să roiască stupii bine, să se samene aproape de prisacă măcar 40 prăjini de hrişcă ceva mai devreme, decît după obiceiol acei pîni, ca pe vreme roiştii totdeauna să fie înflorită, căci deasupra foarte mult să agiută stupii. Cînd să găsesc multe albine moarte supt ştiubei, să li să dee miere cu prav de Galaz. Să li să dee trandafir alb prăjit cu miere. Să se afume cîteodată cu tămîe; strafidele asemine sînt de folos, precum şi apă de trandafir feartă cu chimon şi îndulcită cu miere, seau zamă de mărari cu miere, cercîndu-să din toate, cu care mai bine la va merge. PENTRU MASCURI Mascurii copitaţi şi căplăugi sînt buni numai de speculaţie, iar nu de casă, fiindcă slănina lor este moale şi fără spori. Pentru casă sînt buni acii de rînd, cînd să vor îngrăşe cum trebue. Mascurii să hrănesc şi să îngraşe fără cheltuială [58] la velniţe din vrahă, ce esă de la căldări, mai ales vara, cînd nu sînt vite la grajduri. Pentru ca să se iconomisască pînea a nu să strica cu mascuri, acel ce nu va ave velniţă, să aibă îngrijire a sămăna bostani, în toată sămănătura de păpuşoi ce va face, căci fără cheltuială şi tot cu o muncă să va face odată cu pînea şi hrana mascurilor, fiindcă acest soio de vite să îngraşe bine cu bostani. Pentru durere de gură la porci, cînd să fac veşeci la limbă, şi cînd să învecheşte amuţind din gît, să se facă prav de sărmea adecă antimonium, să-l amesteci cu puţînă făină de orz, şi cu praful acesta să se frece la limbă. Acea sărmea cu bună samă curăţitoare de sînge este bună de durerea gurii şi de răni, numai trebue cît de curînd să se întrebuinţeze. Pentru ca să se izbăvască mascurii de brîncă, să li să dee mazăre fiartă să mănînce, că îndată să vor folosi. CUM SĂ SE HRĂNEASCĂ PASĂRILE CU PUŢÎNĂ CHELTUIALĂ Să se fearbă cartofle cu apă, şi apoi făcăluindu-să să se dee pasărilor să mănînce, seau sfecle hăcuite mărunţăl si amestecate cu tărîţă. Pentru îngrăşetul răţilor este bine a li să da năsîp curat amestecat cu tărîţă. [59] CUM SĂ ÎNGRAŞĂ PĂSĂRILE Pentru ca să se îngraşe pasările bine, trebuesc hrănite patru săptămîni. Gînsca şi curca pentru ca să se îngraşe bine, trebuesc îndopate, adecă hrănite în sîlă pănă li să umple guşa sara şi dimineaţa, dar mîncarea trebue să fie pusă în apă, pentru ca să lunece, cînd să va hrăni pasărea, care trebue să stee închisă în cuşcă, unde să nu aibă loc să umble, de să va putea şi cu despărţitură pentru fieşcare, încît numai capul să poată scoate pin gratii, ca să bee apă; treucuţa să se aşeze lîngă cuşcă, şi să stee tot plină cu apă. Pasărea cînd va fi vremea de hrănit, să se scoată din cuşcă, şi să se ţîe în mînă pănă să va hrăni, apoi iarăş îndată să se închidă. [60] PENTRU VIN CUM SĂ NU SĂ STRICE VINUL, ŞI STRICĂNDU-SĂ, CUM SĂ SE TOCMASCĂ Cînd vei voi să limpezăşti vinul, să ei 25 dramuri oţăt de vin, să-l torni în bute, şi să va limpezi. Un ou proaspăt să-l amesteci cu năsîp gros, şi să-l arunci în vin. Să ei sîmburi de poamă din drojdii, să amesteci cu eniperi, şi pisîndu-le, să arunci cîte 25 dramuri în vas. Să fierbi clei cu lapte seau cu vin, şi cu socoteala căldurei lui să-l torni în bute, şi să va limpezi. CÎND NU SĂ VA ALEGE FLOAREA VINULUI Să fierbi o ocă de ochi de sare cu lapte, şi răcindu-să să ei albuş de la patru oaî, şi să amesteci şi puţine migdale dulci pisate, pe care aruncînd în bute va dobîndi vinul floarea frumoasă. Pentru ca să ţîe vinul mult fără să se strice, să arunci peatră acră în bute, că păzeşte pe vin, de nu să acreşte. Să frigi o bucăţică de spanină, şi legîndu-o cu şfară şi cu un plumb, să o slobozi pe vrană pănă la giumătate de bute; pe urmă să nu te mai temi că să va strica. [61] CUM SĂ DREGI VINUL SLAB Să curăţi portocale, şi să bagi cuişoare pintr-însele, legănd un plumb, să li slobozi în fund, lăsîndu-le vro săptămînă înnuntru, şi pe urmă le poţi scoate iarăş. CUM SĂ FACE VINUL DULCE CA CEL DE ŞAMPANIE Să fierbi giumătate ocă de clei în giumătate ocă de apă, şi cum să va topi, să ei doî căpăţini de zahar tăete mărunţăl, şi să le prăjeşti cu clei păn să vor îngroşă, pe urmă să ei o bucată de pînză negilită cît o coală de hărtie, să o pui în tigae peste zahar, ca să înghiţă tot zaharul, şi cum să va răci, să faci petica bucium pe cît poate să între pe vrană, apoi să o slovozi pănă la giumătate de poloboc, şi după trii zile să o scoţi; iar vinul să-l vinzi curînd pănă nu să înmoae. Să fierbi o ocă de zahar canar cu patru ocă de apă în vas curat, păn va scăde ca o ocă de apă, şi cînd va fierbe să ei spuma bine, şi luîndu-l de la foc, după ce să va răci, să-l strecuri şi să-l torni în bute. PENTRU VINUL STRICAT CÎND DIN STRICĂCIUNE SĂ ROŞEŞTE Să torni în bute giumătate ocă lapte de capră seau de vacă, şi albuş de ou proaspăt, apoi mestecăndu-l bine cu un băţ, vei ave vin bun şi limpede. [62] CUM SĂ SE LIMPEZASCĂ VINUL Să torni o ocă de vin vechi în bute, şi să-l mesteci cu un băţ, pe urmă să torni o ocă de rachiu proaspăt, şi astupînd vrana bine, să va limpezi vinul. CUM SĂ SE DREAGĂ VINUL MUCEGĂIOS Să pui odraslă de viţă seau ramuri pe vrană păn la giumătate de bute, şi scoţîndu-le afară, vei scoate şi tot mucigaiul. Să slobozi în bute coajă de pîne caldă, şi va aduna tot mucigaiul, pentru acea să cade butea să o ţîi mai bine plină decît sacă. Să amesteci o ocă de lapte proaspăt cu năsîp curat, să pui şi un păhar de rachiu înnuntru, şi turnîndu-l în bute, va căde tot mucigaiul la drojdii. CUM SĂ SE DREAGĂ VINUL CU MIROS GREU Să fierbi inibahar într-o ocă de vin, şi răcindu-să să-l torni în bute. Portocale cu cuişoare pin ele şi cu un plumb să le slobozi în bute. Ficaţ de bou giumătate să-l frigi, şi peste noapte să-l laş în bute, iar dimineaţă să-l scoţi. CUM SĂ SE DREAGĂ VINUL STRICAT Să torni rachiu bun de drojdii pe vrană, şi peste trii ceasuri vei cunoaşte folos, cum el sîngur s-au stricat, aşa cu lucrurile lui să va drege. [63] PENTRU PĂSTRATUL VINULUI Să cuvine măcar de doî ori pe an a să afuma pivniţa cu pucioasă, a o curăţi şi a o feri de udeală, a o năsipi şi a nu ţîne cu vinul la un loc niciun soiu de lucru cît de puţîn dujluitoriu, pentru că vinul trage orice iz, şi să strîcă. PENTRU PIVNIŢĂ ŞI VASĂ Vasele să stee aşezăte pe căpătăi numai gios decît de o şchioapă; căpătăile să fie făcute de lemn sănătos, uscat şi curat. Vasele în toată săptămîna să să şteargă cu petică curată măcar o dată, dacă nu de doaă ori, încît să nu să zărească pe ele nici urmă de mucigai. De va fi pivniţa umedoasă, să poate afuma cu viţă de vie uscate. [64] CUM SĂ FAC CÎTEVA DULCEŢURI FOLOSITOARE ŞI DE BUN GUST PENTRU ŞERBET DE PORTOCALE Această dulceaţă să face în chipul următoriu: să iai patru portocale mari seau şasă mici, însă groase la coaje, să le tai roticele într-o farfurie curată, apoi să pui acele într-o piuliţă de marmură curată, pe cît vor încăpe, ca să nu dee afară cînd să vor pisa cu coaje, cu zamă cu sîmburi să se piseză pănă ce să vor face ca aluatul, apoi muindu-să acel aluat cu puţînă apă, pentru ca să scoată zamă mai multă, să se pue într-un astar curat, storcîndu-să cu vîrtute toată zama din aluat, pănă va rămîne cu totul săc, apoi pisîndu-să şi cernîndu-să o ocă de zahar canar, să se toarne zama portocalilor peste zahar în tingire, să le pui să fearbă pănă să vor lega, încît cercîndu-să în apă, să se ţîe buburuza ca aluna, şi atunce să se lasă păn să va răcori cît va suferi mîna bine, şi apoi mestecîndu-să, vei ave şerbet răcoritori carile îndulceşte sîngele. ŞERBET DE FLOARE DE SALCÎM Acest şerbet să face cu această următoare rînduială: să se zmulgă o ocă floare de salcîm numai acea albă ca la trandafiri, să o fierbi cu giumătate ocă de apă, şi [65] fierbînd să o mesteci cu o lingură de lemn curată pănă va scăde ca 50 dramuri de apă, apoi luîndu-să de pe foc, să stee tingirea acoperită pănă ce să va răci, şi atunce să se stoarcă zama din floare cu mîna bine, să se pue peste o ocă de zahar nepisat, şi să se pue la fiert, cercăndu-să la legat după rînduiala şerbetului, şi cînd va fi gata, să-l laşi să se răcorească, apoi să-l mesteci, şi vei ave gata şerbetul. ŞERBET PENTRU STOMAH Acel ce pătimeşte de stomah, să obicinuiască a lua dimineaţa şi amează-zi şerbet de mintă, care să face aşa: să fierbi zaharul cu apă, pănă să va lega după rînduiala mai sus însămnată, şi apoi mestecîndu-l să pici 4 seau 5 picături de unt de mintă şi foarte te vei folosi la stomah. ŞERBET DE DRACINĂ Să pisezi o ocă zahar, apoi să zdrobeşti dracină în piuliţă de marmură, să strecuri zama prin astar curat, şi măsurînd o litră de zamă, să torni peste zahar, şi să-l pui numai pe jeratic, care topindu-să încet fără să fearbă, după ce să va topi bine, să i să dee jeratic mai mult pănă va da un clocot bun, şi îndată să se iae fără cercătură, căci de va trece cu fiertu peste un clocot, nu să va tăe coarda şerbetului la mestecat, şi cum îl vei lua de pe foc, să-l amesteci păn i să va tăe coarda, şi apoi să pune închisă. Această dulceaţă este cu socoteală [66] la făcut, precum să arată, şi care nu va şti rînduiala, nu o va nimeri. ŞERBET DE CHERSICE SĂLBATICE Această dulceaţă este pre deosebită la gust, mirositoare, bună pentru stomah, şi să face în următoriul chip: Să strîngi floare multă de chersice sălbatice proaspătă, să o aduci din cîmp acoperită, ca să nu să vestezească de soare, să o alegi ca acea de trandafir, să o pui să fearbă cu puţînă apă, ca şi pe floarea de trandafir pentru şerbet, să o storci cu aceiaşi rînduială, şi apoi puind zama, de al doile să fearbă cu zahar la un loc. După ce va găti de fiert, cercîndu-să ca celelante şerbeturi, la mestecat să fie gata o mînă de sîmburi de a lor, curăţiţi de coaje şi pisaţi, care să-i presuri în şerbet mestecîndu-l, şi vei ave o dulceaţă neuitată. CUM SĂ FACE CIOCOLATA Să ei giumătate de ocă cacao, să pui într-o piuliţă caldă, şi să ei o litră de zahar, o bucăţică de vanilie şi doî dramuri de scoţişoară, pe care pisîndu-le, să le faci ca o alifie, cu apă să le fierbi pe foc moale, şi pe urmă să le faci turtişoară, şi vei ave ciocolată. CUM SĂ TOCMEŞTI CAFEOA SĂ O FACI EMEN Să ei cafe franţuzască, să o pui într-o oală [67] zmălţuită, să torni apă feartă peste dînsa, să o amesteci de cîteva ori, şi pe urmă să scurgi apa aceia, şi să usuci cafeoa la soare seau la altă căldură, apoi să pui să o prăjească, şi nici nu va pute să se cunoască că nu este emen. CUM SĂ FACI VUTCĂ BUNĂ Spirtu pentru vutcă trebui să se prifacă de doî ori, fie rachiu de vin ori de pîne, întăi pe cărbuni de tei puindu-să un căuş la o vadră de rachiu, şi al doile pe rădăcinile sau aromatile pe care voeşti a face vutca. Dacă spirtu să priface pe rădăcini de acele să se pue numai în căldare, iar de să priface pe aromatice, să se lege puţine într-o petecuţă şi la gura ţăvii pentru ca să treacă spirtu printr-însele în beşică să iae miros mai bun. La spirtul prifăcut de 2 ori îndulcindu-să se pue doî părţi zahar şi una spirt, şi atunce va fi vutca bună. Zaharul pentru vutcă să leagă puţîn, numai cît abea să să lege la cercătură. Vutca la îndulcit să se vînture mult, că mai bună să face, şi să se îndulcească cu zahar fierbinte, ca să nu să zăharească. Vutca pentru stomah este acea pe spirt de mintă şi pe rom îndulcit. PENTRU VIŞNEAC Spirtul pentru vişneac dacă va fi rachiu de [68] vin, ori de vişini, să se prifacă numai o dată pe sîmburi de cireşe amară strîcaţi, iar de va fi rachiu de pîne, să se prifacă de doî ori, întăi pe cărbuni şi apoi pe sîmburi. Vişinile să se zdrobască într-o covată noî, să se frămînte bine, să se strecure, şi zama să se pue în tingire mare să fearbă pănă va scăde o a tria parte din ia, şi apoi să se pue într-o cofă noî, să se pue la răcoare în pivniţă ca să stee trii zile, apoi scoţîndu-să încet, ca să nu să tulbure, să se scurgă în beşici, şi atunce să se amestece cu spirtul, puindu-să una măsură spirt şi una ipol de zamă, şi aşa amestecat să se îndulcească. După ce să va amesteca zama cu spirtu, poate sta cît de mult neîndulcită, fără a să sminti, iar neamestecată să strică. Vişneacu va fi mai bun dacă vişinile vor fi amestecate şi cu cireşe amară. CUM SĂ ÎMFLOREASCĂ TRANDAFIRII MAI DEVREME Să sădeşti o rută între trandafiri, şi în toată vremea să o cam muţi, şi să o uzi sara şi dimineaţa cu apă caldă de ploae seau de baltă, iar nu de fîntînă. CUM SĂ ŢII PERJE VERZI PĂN LA ANUL Să culegi perjile, cînd vor fi pe giumătate coapte, să le pui într-o balercă un rînd de perje [69] şi un rînd de frunză de stejar păn să va umple, pe urmă să o înfundezi bine, să o pui într-o fîntînă cu apă, şi să o ţii pănă cînd vei voi, şi cînd vei umbla la dînsele, ţi-or păre că sînt atunce culese. CUM SĂ PĂSTREZI BOB ŞI FASOLE VERZI PESTE IARNĂ Să culegi bobul sau fasolile cînd vor fi tinere şi fragede, să ei o putinică curată şi să aşezi într-însa un rînd de păstări şi unul de sare păn să va umple, apoi tescuindu-se bine, să stee pănă vei ave trebuinţă, şi atunce voind a face bucate sau sălată din acele, să le ţîi în apă caldă 12 ceasuri pănă va eşi sarea, şi vor fi chiar atunce culese. CUM SĂ PĂSTREZI PATLAGELILE Patlagelile, ce voeşti a le păstra pe iarnă pentru bucate, să le tai în patru, să le înşiri pe o şfară supţire, şi să le pui ca să se usuce la umbră, unde să nu bată nici soarele nici vîntul, pentru ca să nu scoată gustul din ele, şi să stee spînzurate pănă cînd vei ave trebuinţă, şi atunce muindu-să cu apă caldă, poţi să faci orice felio de bucate, ca şi cu proaspete. Patlagelile ce să murează să se dispice la mijloc pe patru locuri, şi să pui în crăpături usturoi hăcuit cu frunză de ţălină, apoi să opăreşti frunză de ţălină, să legi patlagelile pe la mijloc [70] şi să le aşezi la putină puind sare, şi să le tescueşti foarte bine, ca să stee pănă să vor mura. CUM SĂ PĂSTREZI FRUNZĂ DE VIE Frunza de vie să o culegi întru ales care va fi mai mare, să o înşiri pe o aţă supţire cîte şiraguri vei voi, să o ţii ca să se usuce la loc, unde să nu bată nici soarele, nici vîntul, şi cînd vei ave trebuinţă de dînsa, înmuindu-o cu apă, o poţi întrebuinţa ca cînd ar fi atunce culeasă. CUM SĂ FACI ÎN GRĂDINĂ VERDEŢURI FRUMOASE Toate verdeţile, adecă legumi, ce să samănă pin grădini, a cărora rădăcină nu mai este trebuitoare, precum sfecle, morcovi, ţălină, pintrijei şi celelante, pentru ca să fie frumoase, trebui a să rătiza frunzele pe la mijlocul verii; căci atunce îndoit vor creşte în pămînt. CÎND NU ESTE BINE A SĂ SĂMĂNA PIN GRĂDINI Niciodată la lună noî să nu să samene în grădini, că nu va rodi bine. CUM SĂ ŢII OAÎLE MULTĂ VREME FĂRĂ A SĂ SMINTI Să le pui în cenuşe uscată cu capul cel mai [71] gros în gios, şi iar să le învăleşti cu cenuşe, şi vor sta proaspete multă vreme. CUM SĂ FACI UN SOPON CE ÎNNĂLBEŞTE MÎNILE Să ei drăgan şi să-l moi în apă de trandafir şi să amesteci făină de scobeală de orz, şi albuş de ou, să le baţi bine, şi să le faci rătunde ca mărul, şi uscîndu-să să te speli în loc de sopon, şi va fi de folos. CUM SĂ DAI MERILOR MIROS DE NUCUŞOARĂ Să pui floare de soc uscată într-o cutie, un rînd de floare şi un rînd de mere, şi tot aşa să se pue rîndurile, apoi învălind cutia bine, vor ave merile păn în 24 ceasuri miros de nucuşoară. CUM SĂ ŢII VÎNATUL TOT POSTU SĂ NU SĂ ÎMPUTĂ Să scoţi maţăle din vînatul cel cu patru picioare, iar la pasări să-i scoţi şi guşa; la vînatul cel cu patru picioare să nu-i scoţi pielea, nici la pasări penile, ci să le umpli cu grău sau cu altă pîne şi să le bagi în hămbari învălite în pîne, şi aşa poţi să le ţii pănă la Paşti proaspete. CUM SĂ FACI PASĂRILE CÎT DE BĂTRÎNE CA SĂ FIE FRAGEDE ŞI CU GUST Cînd va fi ca să tai pasărea, să-i dai înnainte [72] cu 2 sau 3 ceasuri un păhăruţ de rachiu să bee, apoi să-i dai drumul să umble, şi cînd vei tăe-o, va fi foarte fragidă la fiert. Aceasta să poate face şi la pasări tinere. CUM SĂ FACE POVIDLA DE PERJE Să culegi perjile cît de coapte, să le despici, să le scoţi sîmburii, să pui perjile în căldare fără apă, şi tot mestecîndu-le, să le fierbi pănă să vor făcălui bine. Atunce să li ei de pe foc, să li torni într-o putină, apoi să le petreci toate prin ciur într-un vas deosebit, şi acele ce vor trece pin cior să le pui într-o tingire bine spoită, şi fierbîndu-le iară să le amesteci pănă să vor lega, cît vei voi să fie de groasă. Apoi răcindu-să să le pui în o putină curată, şi vei ave povidla gata. De vei voi să fie povidla cu gust, să strici sîmburii perjilor, şi să-i pui într-însa la fiert de al doile. CUM SĂ FAC UN FELIO DE CRUPE CU GUST, CARE SĂ CHEAMĂ TRAHANA Să se plămădească ca pentru pîne, apoi să ei o dimerlie de făină, să o cerni pănă vei scoate fruntea, sau făină picluită, să o pui în covată, să strici într-însa 100 de oaî cu totul, puind şi pişleac pe cît va ave trebuinţă păn să va prinde aluatul ca de pîne, şi apoi să o frămînte bine ca pînea, şi să o lasă trii zile să dospească la răcoare [73], pe urmă să se rumpă aluatul acela în bucăţi, să-l pue pe o masă curată la umbră să se usuce, şi uscîndu-să să-l freci în palme păn să va face mărunţăl ca crupele, apoi iar să se întindă şi să stee pănă să va usca foarte bine. Aceste crupe sînt foarte bune pentru supă, şi de iconomie. PENTRU CA SĂ TE POŢI MUTA ÎN CASĂ NOÎ FĂRĂ SĂ PĂTIMEŞTI Să fiebi unt de nucă, să ungi păreţii pănă de trii ori, şi nu numai că poţi să te muţi în casă, ci încă niciodată nu să va prăsi nicio jivină, care poate să-ţi facă supărare. PENTRU ŢÎNŢARI CÎND VOR MUŞCA PE OM FOARTE RĂU Să ei puţîn tiriac, şi să-l amesteci cu unt de migdale, cu care ungîndu-te la muşcătură îţi va trece. Ori frunză verde de boz, şi pe atîta rută să le pisăzi în piuliţă, să scoţi zamă din ele, să o amesteci cu oţăt şi cu doî dramuri salamură feartă, care asemine este de folos. CUM SĂ GONEŞTI ŢÎNŢARII CÎT DE MULŢI VOR FI Să afumi cu iarbă mare, şi îndată să va curăţi casa, sau în lipsa acestia să faci fum de tărîţă. [74] PENTRU PLOŞNIŢE Să stîngi var nestîns în casa unde sînt ploşniţile, de doaî sau trii ori, şi fumul acela pe toate le stirpeşte. Cu scîrnă de cîne asemine este bine a să unge locurile pe unde să ivesc ploşniţile. Cu unt de nafg să se ungă crăpăturile, pe unde să arată ploşniţe, şi toate vor peri. CUM SĂ FEREŞTI STRAILE DE STRICĂCIUNEA MOLIILOR Să strîngi în luna lui iulie sulcină de cîmp, să ei numai viţişoarele acele cu floare, să le faci mănuncheşi, şi înşirîndu-le pe aţă, să le ţii afară la umbră păn să vor usca; apoi din acele făcînd săculteţe mici de pînză, să le pui pin strae, şi pe lîngă mirosul foarte plăcut, ce aduc, negreşit le va feri de molii. Frunze de titiun puind în strae, iarăş alungă moliile, dar pricinuesc o duhoare gre. CUM SĂ APERI GRĂDINA DE OMIZI Să stropeşti grădina primăvara şi vara cu agheasmă făcută în ziua de Sfăntul Trifon. PENTRU GÎRGĂRIŢĂ Să ei pucioasă şi zamă de scrîmbiţă, să ungi hambariul seau groapa de pîne, şi toate vor peri. [75] Ori să faci leşie cu usturoi mult, şi să ungi groapa, cînd ai să pui pîne înnuntru. PENTRU GRIERI Să pui pae de mazire în mijlocul casei sara, şi să vor strînge toţi grierii pe pae, atunce să ei paele binişor, să le bagi într-un sac, şi să le dai afară. CUM SĂ STIRPEŞTI ŞOARECII Să ei pilitură de fier de la lăcătuş, să o amesteci cu aluat, şi mîncînd aceasta, trebue să peară. Să pisăzi steclă, şi iar să o amesteci cu aluat, din care mîncînd şoarecii, vor peri. Să bagi frunze de arin în bortele şoarecilor, de care asemine pier. PENTRU MUŞTE Să ferbi frunze de lemnul Domnului, frunze de chimon, şi de cimbrul, şi să stropeşti pin casă. Să pui agheasmă într-un vas, şi cîte muşte să vor pune pe dînsul, vor peri. PENTRU FURNICI Să ei de la spiţărie limbricariţă şi pucioasă, şi făcînd prav, să presori unde vor fi furnicile. Să ei de la spiţărie scîrna dracului, să amesteci cu drojdii de oloi, şi să torni pe locul acela [76], de unde vrei să le goneşti. PENTRU PURICI Să pui noapte pe supt pat şi pin casă pelin verde, şi toţi vor peri. CUM SĂ STIRPEŞTI GUZGANII CII MARI Să scoţi miezul dintru o nucă sau dintr-un măr, să umple cu răşină şi pocioasă, şi să astupi toate bortile de guzgani, cîte vor fi din casă, lăsînd numai una, în care să pui nuca sau mărul, şi să-i dai foc la gura borţii, cînd fumul acela, ce va eşi din acea materie va merge pin toate bortele, care să înpreună una cu alta şi îi va omorî pe toţi. PENTRU AFUMATUL ÎN CASĂ Să strîngi vara rădăcină de iarbă mare, să o înşiri pe aţişoare, ca să se usuce, şi să o ţii de afumat, avînd un miros plăcut. CUM SĂ FAC APELE TREBUITOARE DIN ERBURI Toate apele ce să fac din erburi mirositoare, sau din flori, precum apa de trandafir, apa de mintă, apa de soc, apa de dediţă, apa de rochiţa rîndunelii, şi celelante, care sînt trebuitoare pentru feliuri de lucruri, să prifac de doî ori; întăi esă poslazu ca şi la rachiu, şi apoi de al doile fruntea care să păstrează. [77] Cînd să priface apa, să pui în căldăruşe şi dintăi şi de al doile erburile de la acele flori, seau numai florile de la acele cu flori, precum socul, trandafirul şi altele asemine. PENTRU UNTUL DE MINTĂ Pentru ca să aibi unt de mintă, cînd vei priface apa de mintă de al doile, să ei întru un şip numai frunte acea mai tare, şi legîndu-o bine, să o laşi să stee, că se va alege deasupra tot untul dintr-însa. Numai apa de mintă, care va fi scoasă din minta acea cu hlujerul negru, va ave unt. PENTRU PĂUNI După cercarea D. Prale. Cel mai bun timp de a să zmulge păunii este la 15 iunie, căci de acole înnainte să pişcă penile şi să înăspresc şi nu pot fi trainice. Iar de să zmulg mai innainte, apoi nu sînt coapte, şi încă fiind tuleiul crud, nu mai esă pana acolo, seau de şi esă, nu-i de treabă, şi din vreme în vreme vor spîni, urmînd uneori şi peirea lor din ranele necoaptelor tulee. Puilor la anul pe la iunie arătat trebui smulsă, şi acele pene sînt proaste si scurte, însă mai îndămănoase a se împleti feliorimi de racove şi închipuiri de monumenturi, care să cer la moda cea cu totul noî, a nu semăna o făptura cu alta orişicîte să vor face; iar nezmulgîndu-i la anul, [78] şi lasîndu-i pănă la al triile an, apoi penile vechi pe rînd picînd, urmează iar pe rînd a esi, însă nu netide ci nodoroasă cu mulţime de curmaturi, din care mai nu să alege nimică, şi deşi scapă unile din făşii întregi, lesne se vor rupe din cănaf şi păunii să vor spîni, de această să cer scoasă ca dinţii pruncilor. Puii păunaşi cînd sînt mai cît găinile (deşi nu toţi), pătimesc de o boală firească a lor, care nu-i trece niciodată, ca pe prunci vărsatul, şi a scăpa nu să poate, aşadar cum să va simţi tînjind, pănă a nu să învenina, tăet va plăti penile ce să aştepta de la el, şi fript mai gustos s-au părut fabricantului. Pătimesc uneori rău gobind şi cînd sînt de 7 sau de 8 luni de nişte bube la cucui, însă rar pier cate unul, scăpînd cei mai multi. Puiol graiolui cu pene albe aurite să naşte din împărecheţii păuni albi. PENTRU PETE DE CERNEALĂ Să fierbi intr-o tingire apă curată, şi să ţii straiul cu pata de cerneală pe deasupra aburului acei ape, şi să pui puţînă zamă de alămîie, şi sare foarte măruntă să pui pe pata aceia, pe urmă spălînd cu apă, să va curaţa. PENTRU PETE DE CEARĂ Să ei rachiu tare, şi frecînd cu dînsul acea [79] pată, va eşi de tot. PENTRU PATA DE GRĂSIME Să pui hîrtie curată subţire deasupra petii, să calci cu fierul fierbinte, să schimbi hîrtia tot pe unde va fi curată, de cîte ori vei da cu fierul, şi va eşi. CUM SĂ FACI O APĂ PENTRU PETE CARE NICIUNA NU-I STĂ ÎNPROTIVĂ Să ei giomătate de ocă apă curată, şi un pumn de cenuşe din drojdii de vin, puţîn potaş şi doî alămîi tăete bucăţele, să le pui într-un loc, adecă într-o steclă să steie 24 ceasuri; pe urmă să o strecuri şi să o păstrezi; cînd vei vre să scoţi petile, să le uzi cu apă de aceia, şi pe urmă să le speli cu apă curată. PENTRU HOGEAG CA NICIODATĂ SĂ NU-ŢI FIE FRICĂ DE APRINS Făcînd hogeagul, în vîrvul lui să aibă un căpac de fier bine potrivit, şi altu gios deasupra focului, şi cum vei sămţi, că s-au aprins funinginea, îndată să închiz căpacul de sus, şi luînd puţănă floare de pucioasă, să o pui îndată pe căpacul de gios presurata, şi să o aprinzi că îndată ce va arde aceasta toată funinginea va căde gios pe căpac. [80] PENTRU OMIZILE CARE MĂNÎNCĂ CURECHIUL Să ei doî seau tri cuiburi de furnicari vechi cu totul într-un sac, şi să presuri peste locul cu curechi, şi nicio omidă nu va rămîne. PENTRU OMIDA CARE MĂNÎNCĂ COPACII Să ei udu de viţăl, să amesteci cu apă, care rămîne din untdelemn, să-l fierbi şi să stropeşti pomii. Ori să ei apă cu care speli paştile, şi să stropeşti pomii unde vor fi omizăle. Să ei o buruiană de la spiţerie care să chiamă purtulaca, adecă picior de găină, să o amesteci cu oţet şi să stropeşti pomii. Să ungi rădăcina pomilor cu păcură, că mai multe omizi vin dintr-alt loc, decît acele ce să fac. CÎND SĂ RĂSĂDESC COPACII Copacii se răsădesc de doaă ori pe an, primăvara în luna lui Mart, şi toamna în luna lui Septembrie, căci în altă vreme răsădindu-să, să vor sminti. CUM SĂ MUŢI ORICE COPAC BĂTRÎN, UNDE VEI VOI, FĂRĂ SĂ SE SMINTEASCĂ Dacă vei voi a muta un copaci bătrîn, fără să se smintească, mai întăi să sapi de cu toamna o groapă, unde ai sa muţi copaciul, apoi iarna pe la Dechembrie or Genar să tai pamîntul pe departe înpregiurul copaciului şi adînc pe dedesupt, unde să [81] nu i se taie cumva vreo vînă din rădăcină, şi apoi luîndu-l binisor cu tot pamîntul dinpregiurul rădăcinei, cît se va putea să fie mai mult, să însemnezi cu care parte sta la răsărit cu bună chibzuială, ca să nu greşeşti, şi aşezîndu-l cu rădăcina în ceva ca să o ţie cu ţărna pe dînsa, precum ai scos-o din pămînt, să-l pui pe o sanie cu boi, să-l duci unde ai trebuinţă, fie şi cale de trii patru zile, şi acolo să-l aşezi în groapa acea făcută tot precum au stat acolo, adecă cu aceiaş parte cătră răsărit şi şă-l întăreşti împregiur cu pămînt din groapă scos bine, şi nu numai nu să va sminti de vei urma mutatului cu rînduiala aceasta, dar încă de va fi roditoriu, vei mînca în acel an si roadă din el. CUM SĂ DEPĂRTEZI ÎNFLORITUL POMILOR DEVREME Să pui gheaţa la rădăcina pomilor, pe cînd fac muguri, şi să o ţii cît vei voi a fi întîrzierea de multă, şi nu vor înflori degrabă. CUM SĂ HULTUESC POMII MAI BINE Să tai copaciul, ce ai să hultueşti cu heresteul tare drept, să-l crăpi cu un cuţît drept la mijloc, şi apoi ascuţind binişor mlădiţa hultoană cu socoteală, ca de o parte să-i rămîe cojiţă pănă gios, să ei mlădiţa să o aşezi în marginea crăpăturii cu luare aminte, ca să vie cojiţa mlădiţei tocma în [82] dreptul coajei copacilor, şi aşa făcînd de amîndoî marginile, să pui ceară seau smoală topită ca să se umple crăpătura deşartă, şi să legi bine cu o pînzătură şi cu şfară foarte strîns împregiur, cît ţîne hultuiala, şi negreşit să va prinde. Mulţi hultuesc numai în coaje, dar nu este sigur. Copaciol hultuindu-să mai gios este mai cu veac, şi mai fără primejdie. În vişini să poate hultui cireşe, precum şi în cireşi de vor ave multe ramuri, vei pute hultui mai multe soiuri tot într-un copaci. [83] PENTRU VELNIŢĂ Velniţa este folositoare şi trebuitoare în pămîntul acesta, mai ales în părţile de sus a Moldovei, unde are trecere numai rachiul, dar să fie cineva cu mare privighiere, ca să nu să facă istravă, fiindcă productul ce să scoate atîta este de lacom şi amăgitoriu, încît trage cătră sine pe toţi lucrătorii, şi într-un ceas îi întoarce de nu ştiu ce fac, pentru aceasta care din gospodari va ave dorinţă să pornească velniţă, trebue mai întăi să se silească a deprinde măcar ceva rînduiala ei, pentru ca să se priceapă la cele de trebuinţă, şi să-şi aleagă vătav privighitoriu velniţei pe acel cel va putea găsî mai duşman cu Bahus, şi apoi va ave simţitoriu folos. UNDE SĂ SE FACĂ VELNIŢA Velniţa trebue să se facă la loc cu apă bună curgătoare şi cu îndestulă pădure. Apa cea mai priincioasă velniţei după cercările ce s-au făcut este acea ce izvorăşte prin var. CUM SĂ FIE VELNIŢA Largul velniţei trebue să fie de trii stînjeni pentru mare şi pentru mică, iar lungul pentru o sîngură căldare făcîndu-o să aibă trii stînjeni, [84] iar pentru mai multe să se socotească cîte doi stînjeni de toată căldarea. Acoperemîntul să fie înalt şi cam drept pentru grija focului, şi cuptoarile cît de gios de nu vor ave hogeaguri. Din dosul cuptoarelor să se facă şanţu, prin care să iasă braha, ce curge la grajdiul cu vite, care şanţ să fie căptuşit cu scînduri, pentru ca să nu vateme nici păreţii velniţii nici cuptoarăle, şi pe deasupra pardosit iarăş cu scînduri. CUM SĂ FIE CADCARNIŢA (CASA CĂZILOR) Casa căzilor să fie lîngă velniţă lipită, să fie de trii seau patru ori mai încăpătoare decît velniţa, de vei ave căldări mari, şi măcar cu un stînjen mai sus, pentru ca să se poată slobozi plămădeala în căldări prin uluce de scînduri, fără să fie trebuinţă a să căra cu ciubere. PENTRU CĂLDĂRI Căldările acele cu venjă, adecă numai cu o ţăvie groasă încolătăcită, care au eşit acum de modă, sînt mult mai folositoare şi mai bune decît acele de moda veche cu trii ţăvi, fiindcă unde avei trebuinţă pentru doaă de acele vechi mai cu spori te vei înlesni numai cu una de aceste de modă noî. Căldările acele cu trii ţevii, oricît să silea un lucrătoriu, nu putea să o poarte mai mult decît de trii ori în 24 ceasuri, încă de să întîmpla nimerită la făcut; iar aceste cu venje deşi îndoite [85] la mărime, cu uşurinţă umblă de patru ori, spălîndu-o şi foarte bine. Căldarea pentru ca să nu să strice degrabă, trebue să o speli bine, de cîte ori va eşi braha, pentru că atunce de nu va rade cu custura tot scrumul ce să lipeşte pe fund din pîne, cu vreme să mănîncă şi să sparge. Căldarea acea mai potrivită şi care va ţîne mai mult este nu mai mare decît 70 vedre, fiindcă la una mai mare nu va ţîne fundul multă vreme. Totdeauna căldarea de la fund să strică, pentru aceia, cînd vei face căldarea, să cauţi să fie fundul supţire, iar nu gros, căci în acel gros grămădesc fabricanţii arama cea mai rea, ce nu să poate întinde atît pentru ca să o petreacă, cît şi pentru ca să tragă mai mult la cîntar, iar acel mai supţire este făcut de bună aramă şi de iconomie, pentru aceia cînd vei voi să ei o căldare seau un fund, să alegi din toate, care va cîntări mai puţîn, că va fi trainic. De fieştecare căldare să fie rînduit argat, căruia să o dai pe mînă să o grijască, şi de nu mai aproape, macar la 10 zile să o cauţi însuş la fund de să grijeşte bine seau ba, unde să nu aibă niciun benchişor negru, pentru că de să vor griji la vurtu, nu ai de cine a-ţi întreba. PENTRU BĂRTAC Bărtac seau cazan de încălzit uncrop poate să [86] se facă şi de fiert în mărimea de care vei ave trebuinţă după mulţimea căldărilor. De vei face bărtacu de table de fier pentru iconomie, să-l fărueşti mai întăi cu humă grosuţă, şi apoi să fierbi vro săptămînă într-însul numai cenuşe în giumătate cu apă, păn să vor astupa închieturile toate. PENTRU ALTE VASE TREBUINCIOASE LA VELNIŢE La o căldare de 70 vedre, trebuesc 15 căzi căte de 50 vedre cada, un ciubăr, un ciorpac, căuş cu coadă lungă, doî vîsle, şi la toate velniţa un vas de pus poslazu, alte vase de rachiu cum şi altele de spirt, un ceflec care este o pătrare de vadră, şi vadră; de toată căldarea mai trebueşte şi alt ciubăr pentru rachiu să curgă în el. CUM SĂ PLĂMĂDEŞTE Plămădeala ace mai potrivită este 2 părţi popuşoi şi una săcară, din care aceasta una să fie o a patra parte slad de orz şi să face aşa: întăi să torni în cadă 3 ciubere de uncrop, apoi torni deasupra 4 dimerlii de şorovăţ de popuşoi, pentru că la velniţă nu să macină supţire, care le împrăştie pe deasupra uncropului să nu se facă într-o parte bolohan, şi să se amestece mult cu vîslele, după un ceas mai torni un ciubăr de uncrop, şi iar cu acea rînduială pui doî dimerlii de şorăvăţ de săcară cu slad [87] amestecate, care la un loc să şi macină şi să amestecă ca la popuşoi, pe urmă o laşi de va fi vară 12 ceasuri, iar de va fi iarnă 6 şi apoi o răcoreşti cu apă răce, din care vara 6 ciubere şi iarna 4 ciubere să torni peste ia, şi atunce să-i dai şi holobiţa cîte cît vei afla că sufere prin cercare, începînd de la o pătrare de vadră la 6 dimerlii plămădite, şi să umple şi căzile turnînd cu ciuberile din una în alta pentru ca să nu stee prinsă numai cu puţînă robotă, dar păn la stîmpărat să nu fie mai mult decît 6 dimerlii într-o cadă plămădite pentru că să opăreşte. Holobiţa să cheamă plămădeala, în care să pun drojdiile de bere, pentru ca să dospască, şi să face tot cu aşa rînduială, numai cînd pui la ceailantă holobiţă, aceştia îi pui drojdii 2 seau 3 ocă, şi apoi şi holobiţă poţi face tot numai cu holobiţă puind întreit, mai mult decît la căzi în lipsa drojdiilor. De vei plămădi numai cu săcară, atunce să pui 4 dimerlii săcară şi o dimerlie slad cu una de ovăs la un loc măcinate, iar uncrop numai trii ciubere. Iarna trebuesc căzi mai multe şi vara mai puţîne, fiindcă iarna într-o săptămînă să face plămădeala bună de lucrat, dar vara a tria zi. Plămădeala cînd începe a rădica beşici şi să va limpezi bine este gata, iar cînd vei vede-o că mucigăiază, atunce au trecut peste gata. Orice pîne să lucrează în velniţă, afară de mălaio, pentru că cade la fund şi arde căldarea. [88] Maistrul care să cheamă meşterul velniţei să fie cît să va pute mai bun, pentru ca să ştie a potrivi plămădeala după apă şi după timp. Doî şi trii luni cît ţîn căldările, totdeauna este pagubă de lucrat, pentru aceia mai bine să-ţi opreşti velniţa în vremea aceia, şi să o grijeşti frumos şi toate vasele, fiidcă curăţenia mult agiută velniţei şi sporeşte. [89] PENTRU LEACURI DIN CASĂ PENTRU CA SĂ CREASCĂ PĂRUL Să fierbi rută cu apă, şi răcindu-să să te speli pe cap de cîteva ori, şi nu numai părul va creşte, ce încă să curăţă capul de toată răutatea şi crierii să limpezăsc. Să faci o unsoare de coaje de plop cu untdelemn. Cenuşe de nuci şi de alune să amesteci cu untură de urs, şi să te ungi la păr. Să ei untură de găină, untdelemn şi miere, din toate cîte 4 dramuri, să le amesteci, apoi fierbîndu-le să faci unsoare, şi să ungi capul în opt zile de rînd. DOFTORIE DE REMATISMOS Să freci cu salamură partea trupului, care va fi atacarisită de rematismos în multe rînduri, şi vei dobîndi tămăduire. Untură proaspătă de bursuc încălzîndu-să, să freci partea unde vor fi durerile de rematismos în trii patru zile, şi să învăleşti cu flanelă locul acela după ce să va freca, ca să nu răcească, şi în curînd va înceta durerea. PENTRU VIERMI Ca să se izbăvască omul, ce pătimeşte de viermi [90] să înceapă a lua doftorii cînd să va naşte lună noî şi după ce va trece o săptămînă, cu această rînduială: Luni dimineaţă să umpli o ceaşcă de pelin vechiu, să pice într-însa 9 picături undenaft, şi să bee. Miercuri iar la acea vreme să umple ceaşca de pelin, să pice înnuntru 8 picături de undenaft şi să bee. Vineri să pice 7 picături şi să bee. A doua săptămînă după aceasta să înceapă de la 6 picături tot în zilele însămnate şi aceiaş măsură de pelin, sfîrşind vineri la 4 picături. A tria săptămînă să înceapă de la 3 picături tot cu asemine rînduială şi să sfîrşască la una. Aceasta urmare trebue să se păzască în curgere de trii luni de la olaltă începăndu-să în toată luna de la 9 picături şi scăzind cîte una la toată luarea, să agiungă la una după cum mai sus s-au zis, şi fără să simţească să va curăţî de acea scîrnavă boală. Această doftorie este cercată şi pre folositoare, numai să privigheze la picatul picăturilor, ca să nu curgă mai mult decît acel hotărît, şi să se păzască de a mînca lăpturi în vremea cît va urma cu doftoriile. PENTRU BEŞICA CEA REA Să ei o bucăţîcă de burete pucios, să-l moi în apă caldă, apoi să-l ungi cu miere, şi să-l pui pe beşică, că curînd să va lecui. PENTRU SCOATEREA MATERII DIN BOLFE Orice umflătură seau bolfă, care va sparge şi [91] va ave punoi, pentru ca să o curăţi de toată materia, fără a lucra fetil; să ei sămînţă de in, să o pisăzi pănă să va face făină, să o amesteci cu miere păn să va face ca aluatul, şi apoi făcîndu-o turtiţă să o pui deasupra ranii, şi să o schimbi de mai multe ori, că va scoate toată materia şi să va lecui. PENTRU DURERE DE CAP Acel ce va pătimi de durere de cap seau de măsăle din pricina slăbăciunei nevrilor, să obicinuiască a să spăla în toate dimineţile, seau şi mai de multe ori peste zi cu apă răce, şi vara cu gheaţă pănă îi va amorţi capul, că în veci nu va mai ave această durere. Însă pentru ca să se deprindă la aceasta acel ce n-au obicinuit, trebue să facă începutul de pe la sfîrşitul lui iulie, şi numai cîte o dată în zi să se spele păn să va deprinde capul cu răceala, ca nu deodată să pătimească. PENTRU OBRINTIT La locul care să va obrinti, îndată să pui făină de mălai cu chişleac, şi pe loc va scoate focul; ori făină de mălai cu apă, şi să se schimbe ades, ori numai chişleac; aceste doftorii folosesc şi de muşcătură de albină. PENTRU TUSĂ Să faci ceai de sîmburi de gutăi, să-l bei cu [92] zahar de gheaţă şi îţi va trece. Asemine foloseşte şi ceai de tărîţă de grău fierte bine cu zahar de gheaţă. PENTRU GIONGHIU Să bei zamă stoarsă din baligă proaspătă de cal, şi învălindu-te bine, îţi va trece. Ceai de sudoarea calului să bei, şi învălindu-te pănă vei asuda, îndată va trece. DIN CE SĂ NASC BOALILE Toate boalile cele mai de primejdie să nasc numai din stricarea de stomah şi din răceală, ori numai din stomah, seau numai din răceală. Pentru aceasta tot omul să cuvine, îndată ce nu să va simţi sănătos, să facă acele înnainte spre pază pentru amîndoî aceste pricini, ca oricare, seau amîndoî de vor fi, să se vindece mai înnainte de a să îmvechi, căci apoi să fac primejdioase. PENTRU STRICAREA DE STOMAH Stomahul stricat să tămădueşte cu apă de mintă, în pripă, ceai de mintă, seau picături de unt de mintă, de care să pici numai doî, mult trii picături pe zahar. Cafe cu rom dimineaţa şi amează-zi iarăş foloseşte. Să se frece cu oţăt ori cu rom pe mîni şi la închieturi. PENTRU RĂCEALĂ Răceala esă cu sudoare. Să bei ceai de romoniţă, ceai de soc, ceai rusesc, şi dacă cu aceste [93] nu va eşi sudoarea şi răceala, să bei ceai de sudoarea calului, că îndată vei asuda. PENTRU TĂETURĂ Tăetura pe loc să tămădueşte cu ud, ori cît de ră să fie. PENTRU FRIPTURĂ Cu lut de izvor care să nu fie humos, să învăleşti locul acel fript, şi să schimbi adeseori, că trece. PENTRU DUREREA DE CAP, CARE VINE DIN BOALE Să ei albuş de ou, să razi sopon de cel bun într-însul, potrivit cu albuşul, să-l baţi bine păn să va face ca spuma, să pui doî linguriţă de untdelemn, şi iar să-l mai baţi, apoi să pui o linguriţă de spirt, să-l amesteci puţîn şi să-l laşi păn să va corăsli; pe urmă să-l ei de deasupra rachiului, să-l pui pe păcişele de in, şi să-l pui la moalile capului după ce vei unge părul cu untdelemn, ca să nu să lipească bleasturul de păr că vei ave mare folos, fiind lucrul cercat. PENTRU DURERI DE PIEPT Să pisăzi zahar, să pui într-un păhar ca de doî degite, şi apoi să pui un gălbănuş de ou proaspăt [94] peste zahar, şi să-l baţi cu o linguriţă păn va rădica beşici, apoi să torni ceai rusăsc fierbinte deasupra lui, seau cafe, şi iarăş să mai amesteci, şi să-l bei, că foarte va folosi. PENTRU TRÎNZI Să fierbi praj şi să te olojeşti adese ori la şezut, apoi să ei de alte adecă alifie galbănă de la spiţerie, să te ungi sara cînd te culci şi te vei folosi. Acel ce pătimeşte de trînzi să obicinuiască ades cafe de săcară ca să bee, şi iar va cunoaşte folos. PENTRU GĂLBĂNARE Să ei o ocă de rachiu bun de drojdii întru un şip şi Dramuri 25 untdelemn 25 zamă de alămîe 2 revent 1 săneală 1 sînge a 9 fraţi 1 nucuşoară 1 gugoaşă de răstic 1 gugoaşă de dafin 1 imbir 1 sacîz dulce 1 lumînărică [95] 1 halviţari 1 zardiceaf 2 bun de bou seau hierile de gănsac. Aceste toate pisîndu-le ca pravul, să se pue în rachiul cel mai sus zis, şi astupîndu-să bine să-l pui la căldură 2 sau trii zile, apoi să înceapă bolnavul a be căte un felegean înnainte de a mînca, dimineaţa, amează-zi şi sara căteva zile, că îi va trece, fiind lucru cercat. PENTRU RÎE Să ei floare de pucioasă şi salitră căte 4 dramuri, pe care mestecîndu-le şi făcîndu-le prav, să dai bolnavului de trii ori pe zi căte o linguriţă mică, să bee. Pe urmă să ei pucioasă 2 dramuri şi să o faci măruntă, nişadir 16 grăunţă, şi untură de porc 4 dramuri, pe care amestecîndu-le fă alifie, şi unge căte o dată pe cel rîios, dar întăi să fierbi moare de curechi, şi să speli trupul peste tot cu aceia, ca să iasă toată rîia din trup, şi apoi să-l ungi cu alifia arătată mai sus. PENTRU MUŞCĂTURĂ DE CÎNE TURBAT Cînd va muşca cînile şi va face rană, să spinteci rana şi să o speli cu oţăt sărat, pe urmă să ungi cu alifie de aceasta: Opt dramuri argint viu, giumătate dram termentin, 16 dramuri untură de mascur, amestecă [96] mult la un loc pănă să va face alifie, şi pune la rană. PENTRU DURERI LA ŞEZUT, CÎND NU POATE OMUL SĂ IASĂ AFARĂ Să fierbi sămînţă de cînipă cu lapte dulce, să o faci bleastur, seau cu apă să te oblojeşti cînd te culci. PENTRU DURERE DE MĂSĂLE Să pui o bucăţică de bumbac în giumătate de felegean de spirt, să dai foc spirtului în felegean pănă va arde doî părţi din spirt, şi apoi stîngîndu-l să presori piperi deasupra păn va acoperi bumbacul, şi să-l pui călduţ la măsaoa ce te doare, şi ţiindu-l peste noapte îţi va trece. Zmicele de nuc curăţîndu-să coaja ce neagră de pe afară, şi lepădîndu-o, să se iae coaja acea verde dinnuntru, să se pue într-o ulcică noî, să se toarne oţăt de vin pănă va covărşi coaja, să pui o bucăţică peatră acră şi o bucăţică ciocălău de popuşoi, apoi astupînd oala cu aluăţăl, să o pui să fearbă pănă va scăde doî părţi, şi după aceia răcorindu-să numai călduţ, să ţii oţăt în gură din partea măselii ce te doare, că te va folosi. PENTRU COPIL MIC CÎND ESTE ÎN BOALĂ Să ei un bîrdăhan de vacă proaspăt cum esă din vacă, să pui copilul într-însu, şi să faci aşa de [97] cîteva ori, că să va îndrepta. PENTRU MUŞCĂTURĂ DE ŞERPE SEAU ŞOPÎRLĂ Să ferbi anison cu vin, să-l faci bleastur, şi legîndu-l la rană, va scoate tot veninul. Frunză de omac şi iarbă neagră să fierbi cu vin, să-l bei şi să-l pui la rană. PENTRU OPRIREA SÎNGELUI DIN NAS Să ei de la fierari prav din jgheab, unde moae pămătuvul, să-l amesteci cu oţăt de vin, să legi la ceafă şi să va opri sîngele. O FEREALĂ PENTRU OTRAVĂ Să-ţi faci un vas de lemn, din care să fac enuperele, şi dintru acela să bei. Mai vîrtos enupere să înmoi în vin, şi să bee omul beteag, cînd va merge la feredeu. PENTRU FEMEE, CÎND NU ARE LAPTE Păsat, cu sămînţă de mărari să-i dai să bee; mazăre cu rădăcină de pintrijel şi rozmarin şi floare de nucuşoară să facă ciorbă, şi în toată vremea să mănînce nelipsit pe lîngă altă ce va ave gust. PENTRU FEMEI CUM SĂ NASCĂ LESNE Să umble mult cînd va fi cu o lună înnaintea [98] vremii de născut; să bee mintă frecată cu vin; seau limbricariţe albe. PENTRU ROSURI Să ferbi politric şi să-l bei în loc de apă. PENTRU RAST Să pui 9 ghiocei în oţăt tare, să-l pui la căldură pănă să vor topi, şi să-i dai în toată dimineaţa pe nemîncate bonavului cîte o linguriţă să bee. Harbuz copt cu tărîţă să-l întinzi pe petică, şi să-l înfeşi, unde va fi rastul. Să ei giumătate ocă de lapte dulce, de trii părale sopon prost să razi în lapte, să se amestece foarte bine, să-l pui la căldură 3 zile, şi apoi înnainte de aciia, să ungi frunze de titiun tare, şi să pui pe pîntece, cît rastu de trii şi patru ori, că trepădînd şi vărsînd va folosi. CUM SĂ FACI O APĂ CERCATĂ ŞI PRE FOLOSITOARE PENTRU ÎNTOCMIREA PELIŢEI Întăi să faci apă de dediţă şi să o păstrezi; al doile apă de pelin; al treile apă de rochiţa rîndunelii; al 4-le apă de fragi, şi toate să se păstreze păn va îmflori socul, apoi să se scoată şi apă de soc, şi după ce să va scoate şi aceasta să se amestece toate mai sus zisele ape la un loc, şi să se pue într-o căldare dinpreună cu zece oaî stricate cu coaje cu tot, peatră acră, sînge a noî fraţi, un [99] hulub alb tăet cu pene cu tot, sacîz, apă de pelini, şi astupînd căldarea, să se scoată din toate aceste o apă, care va fi foarte folositoare pentru peliţă. Dacă apa aceasta va fi pre tare, să se amestece cu puţînă apă curată. BURUENE PENTU REMATISMOS, CARE ŞI ZIC PROSTIMEA DE DÎNSÎLE Rădăcina buruenii este lungăreaţă, roşietică şi plină de viţe, are miros greu, hlujerul creşte înnalt şi păn de doi coţi, frunza este în chipul leuşteanului şi flocoasă ca minta. Aceste rădăcini, care să numesc buruene de dînsele, să fac pe la loc mlăştinos de pădure şi să sapă vara din pămînt, după care să le îngropi în pivniţă, pentru ca să stee şi peste iarnă proaspete pe cînd vor trebui, şi să le întrebuiţezi cu aşa rînduială: după ce să va pişca lumina, în sîmbăta ce va urma după pişcat, să se dezgroape 5 sau 7 rădăcini fără soţ păn la 13 de vor fi mici, iar de vor fi de acele mai mari care să pot găsi, numai trii pentru un bolnav într-o săptămînă de băut, şi spălîndu-să bine, să se piseze şi să se pue pentru un bărbat în giumătate ocă de rachiu de drojdii, iar pentru o fimee de la 100 păn la 150 dramuri după crasis ce va ave, şi la copil în 50 dramuri apoi să se pue la căldură, unde să stee pănă luni, şi luni sculîndu-să bolnavul de [100] dimineaţă foarte înnainte de a răsări soarele, să se schimbe în strae şi aşternut curat, şi să bee un păhăruţ din doftoriile acele, apoi la amează altul, şi sara pănă a nu asfinţi soarele altul, urmînd aşa în toate zilele pănă sămbătă, şi atunce cîte vor rămîne în steclă cu rădăcini cu tot, să se versă pe apă curgătoare, şi în a doua lună iarăş să urmeze aşa de la pişcat pănă să va înplini în trii luni, că să va face sănătos. Aceste buruene sînt cercate, au tămăduit oameni zgîrciţi de mîni şi de picioare, şi nu au altă pază decît numai de tot feliul de spurcăciuni să se ferească atît acel, ce le be, cum şi acel ce le face. Fimeia fiind la lună nici să le iae, nici să le facă pentru alţii, şi de va fi început a le be, simţindu-să să le lasă. CUM SĂ LUCREZE VIZICĂTOAREA MAI BINE Unt proaspăt întins pe petică de in să pui pe rana vizicătoarei, şi să o schimbi la vreme, că foarte va folosi, însă untul să nu fie nicidecum sărat. Cu curechiu să nu să lucreze vizicătoarea, că nu este bine. Apa minerală de Strunga, cercetată şi descrisă de D. Doctor Bota Această apă minerală să află în ţănutul Cărligăturii nu departe de Tîrgul Frumos pe un loc înnălţat, [101] nu pietros şi împodobit cu o pădure foarte desfătată, supt a căria umbră izvorăşte din doî locuri îndestulă cătăţime. Temperatura apei urcă pănă la 9 graduri de Romiur, are o floare cam verde şi nu-i pre limpede, dar stînd cîteva ceasuri la un loc liniştit, să limpezeşte, lăsînd pe fundul steclii drojdii de fire mărunte şi sure. Are un gust neplăcut leşios şi un miros foarte greu de pucioasă, pre care îl păstrează multă vreme în butelci astupate. Cercetată prin mijloace hemiceşti, nu arată să aibă multe alcale, căci hîrtia văpsită galbăn nici ca cum schimbă floarea, iar acea roşie tocma peste cîteva ceasuri să face albastră. Feartă la foc măsurat păn scade pe giumătate şi pusă la linişte face multe drojdii sure pe fundul steclii, care pe limbă luîndu-se cam ard, între degite să simţesc lunicoase ca soponul, iară la lumînare să aprind şi ard, lăsînd în sfîrşit un cărbune. Această apă feartă este mult mai simţitoare cătră reagenţia, decît acea proaspătă, căci hîrtia roşie muetă în ia îndată să face albastră, iar acea galbînă să întunecă. Zeamă de gugoaşe de stejar mestecată cu apă proaspătă pre puţin numai să întunică, iar mestecată pe giumătate cu apă feartă, să face în curînd neagră ca cerneala. Acrimea de silitră mestecată cu apa de Strungă face mult aşezămînt de pucioasă pe fundul steclii. Asemine şi apa de var o turbură, şi pune la fund aşezămînt de ipsos. [102] Măcar că cercările aceste încă nu să pot socoti depline, căci nu s-au făcut la izvorul apei, însă tot cu apropiere dau a înţălege că apa de Strungă cuprinde următoare părţi compunetoare: (a) gaz idrogeniu pucioşit (sulfurat), (b) acrime de pucioasă, (g) var cu acrime de pucioasă (ipsos), (d) fier, (e) ceva alcale şi pămînt, a cărora cîtăţime însă din pricina că numai o ocă s-au luat pentru cercare nu s-au putut hotărî. Din acest analisis să înţălege că puterea vindecătoare a apei de Strunga mai mult spînzură de la aerul idrogen, ce o pătrunde şi de la pucioasă, dar fiindcă lucrarea acestor însuşiri este zădărătoare, aşadar şi apa de Strungă va fi zădărătoare şi va folosi la toate boalile, care sînt întemeiate în trîndăvirea vieţuirii, mai ales a pielei şi a părţilor ce sînt unite cu ia, iar organile dinlăuntru numai în atîta primesc lucrarea apei, încît şi ele au mai mare sau mai mică simpatie şi legătură numai cu pielea din afară. Aşadar la bube pe trup hronice, la reumatismos, artritis, la zgîrcirea mînilor şi a picioarelor, la cahecsia scrofuloasă, la umflătură, la boala albă, la supărarea trînzilor cu folos vom întrebuinţa apa de Strungă, ca şi slăbăciunea mult pricinuită din mercurie va afla adese vindecare în apa de Strungă. Să întrebuinţează numai de feredeie, fiindcă gustul ei cel înprotivitori şi greutatea ce pricinueşte la stomah, nu iartă pe fieştecare a o întrebuinţa în loc de băutură. Însă de tînguit este [103] că pănă acuma nu s-au făcut niciun acaret la izvorul apei, carele rădicînd venitul moşiei, unde să află izvorul, ar îndămăna întrebuinţarea apei cu răpaosul bolnavilor, şi cu mai mare folosul lor, căci din pricina aceasta sînt siliţi bolnavii a aduce apa de feredee pănă pe la locuri depărtate, prin care transport negreşit mult să răsuflă din aerul idrogen sulfurat, carele precum am pomenit mai sus, este una din cele mai vindecătoare însuşiri a apei de Strungă. REGULE LA FACEREA FEREDEILOR Oamenii sîngeroşi cu plecare la flogosis şi la curgire de sînge să întrebuinţeze feredeile de abie calde, iar oamenii mai delicaţi, precum şi acei, ce pe lîngă alte boale pătimesc şi de o trîndăvire a chiclaforiei, vor face feredeie încălzite de la 23 păn la 28 graduri Romiur. Al doile pont, la care se cuvine a lua sama este măsurata şi uşoara dietă, iar a tria şi mai practică regulă este de a să feri de răceală, la care apa de Strungă prin însuşirile sale mai sus arătate, foarte mult apleacă pe bolnavi, mai ales cînd, afară de corturi şi bordeie sau colibe, nicio casă de lăcuit nu să află pe aproape. (Albina Romînească) [104] MEŞTEŞUGURI STECLE, FELEGENE ŞI FARFURII STRICATE CUM SĂ POT ÎNCLEE Să ei albuş de ou, să-l baţi bine şi să-l amesteci cu var nestîns, să le mesteci bine, să ungi bucăţelile şi să le pui la loc, să le legi cu aţă, să mai amesteci şi puţîn şar pisat mărunt, şi vor ţîne bine. CUM SĂ SE ÎNMOAE OSUL, AFARĂ DE OS DE CERB Să ei oţăt tare, rădăcină de mandragore adecă buruiana ciobanului, să şadă şasă ceasuri în oţătul acela, că să va muia, şi apoi poţi să lucrezi din el orice vei vre. Asemine să înmoae osul şi cu leşie de cenuşe de salce. CUM SĂ DAI GIOS AURUL DE PE ARGINT Să ei doaă dramuri ţipirig, un dram de salitră, să le faci prav mărunt şi să ungi cu untdelemn argintul, de pe care vrei să dai aurul gios, să presori peste untuldelemn pravul cel mai sus numit, şi să pui argintul pe foc, să-l înfierbinţi foarte, şi să-l ţii peste vreo hărtie, şi bătîndu-l cu un fier va căde tot aurul. Pe urmă poţi face din aurul acela poliiala ce răce. [105] CUM SĂ POLIEŞTI ARGINTUL FIIND RĂCE Să ei un galbăn de Veneţia, să-l baţi pănă să va face ca frunza de ceapă, pe urmă să ei puţină apă tare şi să arunci aurul înnuntru; pe deasupra să mai pui un dram de salitră şi un dram de ţipirig, şi să pui stecla în năsîp fierbinte destupată, şi să va topi aurul tot cu acele pravuri, pe urmă să pui în apa aceia o pînzătură ca să înghită acea apă tare toată, apoi să usuci pînzătura aceia şi să o arzi pe o farfurie, şi cenuşa aceia, ce să va face din pînzătură, să o strîngi, şi cînd vei vre ca să polieşti vreun vas de argint neted, să-ţi uzi degitele, şi să ei pravul acela cîte puţîn pe degite, şi să freci argintul unde vei vre ca să-l polieşti, că să va polii pre frumos, şi aceasta să numeşte polială răce. CUM SĂ FACI OGLINDĂ DIN STECLĂ Să ei un dram de costori, un dram de plumb, şi doî dramuri Vizmon, vigimul madeiul argintului, şi să le pui într-o tigae de fier, şi topindu-să să pui înnuntru opt dramuri de argint viu, şi după ce să va răci toată materia mai sus numită, să le amesteci şi să faci ca o unsoare. Pe urmă să freci bine stecla cu cenuşe uscată, ca nu cumva să fie udă sau unsă şi să încălzeşti stecla cu socoteală ca să nu plesnească, apoi ungîndu-o cu materia să o pui supt teasc şi să o ţii la căldură cîteva ceasuri, ca să se usuce acea unsoare [106] şi vei ave oglindă. CUM POŢI SĂ POLIEŞTI FELEGENE SEAU STECLE DE ACELE BUNE Să ei steclă, să o pisăzi foarte mărunţăl şi să o amestici cu vore, care să găsăşte la toţi argintarii, şi să-l faci cu apă în chip de cerneală, şi să scrii pe steclă unde vrei să polieşti, pe urmă să pui poliială de aur, să lipeşti pe unde ai scris, şi să pui stecla sau felegeanul supt un mîngal de fier sau de pămînt să le înbălească, şi pe urmă să le dee pe deasupra foc pănă să va topi cerneala aceia, cu care ai scris de dedesuptul aurului, şi va rămîne poleit. CUM SĂ POATE POLEI FĂRĂ AUR PE LEMN Să ei gălbănuş de ou şi mercurium, adecă argint viu 2 dramuri, sal amoniac, adecă ţiperig un dram, să le pisezi şi să le amesteci bine, să pui ori într-o coaje de ou lipită bine, seau într-o oală mică, pe care lipindu-o bine, să o pui să şadă în gunoi de cal 24 zile, şi pe urmă orice vei voi polieşti, nu numai lemn. CUM SĂ FACI OŢĂLUL MOALE CA PLUMBUL Să ei fiere de bou, pe atîta ud de om, şi pe atîta zamă de urzică, adecă să pisezi urzica şi să storci zama din ia, dar nu alt feliu de zamă, şi să le amesteci bine, să pui oţălul în foc pănă să va face roşu, şi scoţîndu-l din foc [107] să-l moi în apele numite; aşa să faci de 4 seau 5 ori că va înmuia. CUM SĂ ÎNTĂREŞTI OŢĂLUL PRECUM AU FOST Să ei 16 dramuri rîmă de pămînt, 12 dramuri rădăcină de gulie, 4 dramuri curechi nemţăsc, să le pisăzi bine, să le usuci pe giumătate şi să le pui în cazan de rachiu, scoţînd dintr-însele spirt, apoi să pui oţălul în foc să se facă roşu, şi să-l stîngi în spirtul acela, făcînd aşa de patru seau cinci ori. O CĂLEALĂ PENTRU CUŢITE SAU PENTRU SABIE, CA SĂ TAE FIER Să ei spirt de rîmă de pămînt şi pe atîta zamă de hrean pisat din el curs, să încălzeşti sabia seau cuţitul în foc, şi să căleşti în spirtul acela de patru seau cinci ori. CUM SĂ FACE ZMALTUL CEL BUN CARE SĂ PUNE PE GIUVAERURI Zmalţu care slujeşte la tot feliul de zmalt aşternut: să ei var de custoriu şi var de plumb, să le freci amîndoî împreună pe peatră, pe urmă să le cerni şi să le pui întru o oală spoită, şi să o umpli cu apă ferbîndu-o mult, pe urmă să scurgi apa, şi să o umpli cu altă apă, şi iar să o fierbi, făcînd aşa de patru ori pănă să va topi bine tot varul, [108] iar care va rămîne netopit, să-l pui în oală pe foc fără apă, şi să-l arzi pănă să va face ca varul, apoi să-l freci pe peatră şi să-l pui iar în apa aceia pe foc moale, ca să iasă apa, şi varul să nu să strice, care var va fi foarte frumos şi mărunt. Să ei var de acesta 25 dramuri şi pe atîta să pui Glazmaz; acesta este făcut din năsîp pisat bine, toate acele să le pui într-o oală de steclă pe foc, ca să se topească, şi să se curăţe bine prin zece ceasuri la foc, pe urmă să-l dai gios de pe foc şi să scoţi materia din steclă, pe care pisîndu-o mărunt ca pravul, să o pui într-un loc uscat şi bine astupat, şi acea materie îţi va sluji ori la ce boială de zmalţ. CUM SĂ FACI ZMALŢUL ALB CA LAPTILE Să ei 6 funţi de materia mai sus numită, 48 granuri magnet picmont făcut cum scrie mai gios: Să ei magnet frînt mărunţăl, şi puindu-l în lingură de fier, să-l pui pe cărbuni pe foc, şi să bată focul înnuntru în lingură, şi cînd vei vede că să începe a albi, să-l stropeşti cu oţăt tare, şi pe urmă să-l pisăzi nu pre mărunt, apoi să-l speli în apă caldă de vro cîteva ori, să-l usuci şi să-l pisăzi mărunt ca pravul, şi să-l pui întrarea materie. Magnetul aşa făcut întru o oală zmălţuită să-l pui la foc, unde să topeşte stecla, ca să se topească şi să se curăţe, de care să va topi în scurtă vreme; pe urmă cînd să va topi acea materie, să o torni în apă curată, şi să o scoţi din apă, să o usuci, şi iar să o topeşti, făcînd aşa de trii ori. Dacă nu va [109] fi pre albă, să mai pui magnet, şi apoi luîndu-o de la foc să faci boţuri ca nucile, şi aşa vei ave zmalţ alb. CUM SĂ SE FACĂ ZMALŢUL VERDE Să ei 4 funţi materie de cea mai sus zisă, să o topeşti întru o oală zmălţuită cu steclă albă într-un cuptoriu să şadă 10 seau 12 ceasuri; pe urmă să-l torni în apă răce, şi scoţîndu-l din apă, să-l usuci, şi apoi să-l pui într-o oală de steclă, ca să se topească şi să se curăţe. Apoi să iai 2 unţe de scorie, adecă aramă arsă prav de trii ori, şi 48 grane Hamerşlat, adecă prav de fier de la ţîgani, una şi alta să fie bine pisate, şi acea materie mai sus zisă, cînd să va topi de trii ori precum scrie mai sus, să o topeşti şi să o arunci ăn ape, apoi să amesteci praful acela cu materia, să-l pui pe foc să şadă zece seau 12 ceasuri, şi luîndu-l de la foc, vei ave zmalţă verde. CUM SĂ FACI ZMALŢU NEGRU Să ei 4 funţi de materia mai sus numită şi 4 unţe tartari roşu, 2 unţe magnet de cel mai sus numit făcut prav mărunt, să le pui într-o oală zmălţuită pe giumătate deşartă, pentru că cînd va fierbe să va umfla, şi cînd să va topi bine, să-l torni în apă şi pe urmă să-l usuci, şi aşa să faci de 2 seau 3 ori pănă să va face boiaoa bună, şi vei ave zmalţ negru. [110] CUM SĂ FACI ZMALŢ ROŞU Să iai 6 funţi de materia cea mai sus zisă, 3 unţe magnet şi 6 unţe de scorii, adecă prav de aramă de 3 ori ars cum să arată mai sus, să le amesteci bine şi să le topeşti întru o oală zmulţuită într-un cuptoriu fierbinte, şi după ce să va topi să-l arunci în apă; pe urmă iar să-l pui în oală, să-l topeşti şi să-l curăţi, şi cînd vei vede că este boiaoa frumoasă, să o dai gios de pe foc, şi vei ave boe frumoasă de zmalţ. CUM SĂ FACE ZMALŢU CA GUŞA PORUMBULUI Să ei 6 unţe de materia cea mai sus numită, 2 unţe magnet şi 48 unţe Harmeşlat, adecă prav care cade de la aramă cînd o lucrează, şi să-l topeşti cum scrie la zmalţul cel roş, şi vei ave zmalţ frumos ca guşa porumbului. CUM SĂ FACE ZMALŢU GALBĂN Să ei 6 funţi de materia mai sus zisă, 3 unţe tartari şi 72 grane magnet, să-l faci prav, să-l amesteci bine şi să-l pui întru o oală mare zmulţuită, să vie materia păn la giumătate, pentru că cînd începe a fierbe, să umflă, şi cînd să va topi să-l arunci în apă, să-l usuci şi iar să-l topeşti, pănă cînd vei vede, că boiaoa este bună; atunce să-l dai gios de pe foc, şi vei ave boia frumoasă. [111] CUM SĂ FACI PLUMBU TARE ŞI ALB CA ARGINTUL Să ei un funt de aramă curată să o topeşti şi să mai pui înnuntru un funt de plumb englizesc şi doi funţi antimonium maţioales, să laşi să fearbă mai mult o giumătate de ceas, pe urmă să dai gios lingura în ce ai topit plumbu, şi să pisăzi plumbu mărunt ca pravul, şi cînd vei vre să-ţi faci vreun lucru din plumb, să-l topeşti şi să ei puţîn prav de cel mai sus numit să arunci înnutru, şi să va face alb şi tare, care nimene nu va cunoaşte că nu este argint. CUM SĂ FACI CERNEALĂ NEAGRĂ DE SCRIS Să ei o steclă mare, să pui înnuntru vin alb mai bine de o ocă, apoi să ei 175 dramuri gugoaşe de răstic, însă gugoaşele să fie grele la mînă şi nu bortoasă; să ei 4 funţi praf de călăcan, 4 funţi comit, să le pisăzi cîte una, şi să le faci prav mărunt, pe care cernîndu-l prin sîtă deasă, să-l pui în steclă, şi să astupi stecla, puindu-o la soare să stee 4 zile, şi să o amesteci adeseori. Cînd vei începe a lua cerneală, degrab să pui vin în loc, şi aşa vei ave cerneală bună şi nesfîrşită. Iar cînd vei vede că să supţie, să o mai pui la soare, şi amestecîndu-o mai întăi foarte bine, iar să va face ca întăi. [112] CUM SĂ SCRII CU AUR Să ei poliială de aur sau de argint, să o pisăzi şi să pici înnuntru vro 3 picături de apă, ca să se piseze mai bine, şi la vreme de trebuinţă, să pui în apa ciumei, şi vei scrie cum îţi va plăce. CUM SĂ FACI CERNEALĂ ROŞIE Să ei un dram pucioasă şi un dram mercurium, să le pui într-o oală zmălţuită în spuză păn să va încălzi bine, pe urmă să le freci pe peatră şi să le pui iar în oală, ţiindu-le pe foc păn să va roşi bine, şi apoi să amesteci pe peatră cu puţin vin, puind şi puţînă zmirnă cu apă seau cu rachiu, şi vei scrie. CUM SĂ FACI CERNEALĂ VERDE Să scurgi zamă din rută, să iai ver de rame, prav de aramă şi şofran, să le amesteci cu totul, şi vei ave cerneală verde. CUM SĂ FACI VACS BUN Să ei 30 dramuri prav de os de la spiţerie şi 2 linguriţă untdelemn, să amesteci bine, şi 50 dram: zahar iar să amesteci bine la un loc, 15 dramuri comid bine pisate şi cernute, înmoae cu puţîn vin cald, seau cu oţăt, stoarce înnuntru şi amestecă bine; pe urmă pune spirt de sare 6 dramuri, [113] pune şi 6 dramuri spirt de vitriol, şi după ce va fierbe bine şi să va umfla, să va face vacsul bun, apoi toarnă una ocă vin, şi mestecînd bine, pune în butelcă. ALTĂ PRUBĂ DE VACS Să ei 30 dramuri prav de os negru, 8 dramuri spirt de sare, 12 dramuri oloi de vitriol, 20 dramuri de zahar sau miere, 25 dramuri comid, una ocă oţăt sau bere una ocă şi giumătate; toate aceste amestecîndu-să fac un vacs bun. CUM SĂ TOPEŞTI AURUL LESNE Să ungi o ulcică, în care topeşti aurul cu borac muiat, să pui să se usuce, făcînd aşa de patru ori, şi apoi să va topi lesne, şi va eşi cu lustru. ARMILE SAU ALTE LUCRURI DE FIER SĂ NU RUGINEASCĂ Să ei oţăt de vin, să pisăzi usturoi, să înmoi în el, ori să ei ştiubeţ sau prav de plumb, şi picături de spigonari şi să ungi armele, care apoi măcar de să vor şi uda cu apă, totuş nu vor rugini. CUM SĂ FACI NEGRU PĂRUL, CARE ESTE ROŞU SAU ALB Să ei plintură de argint curat, să pui într-o [114] steclă, turnînd şi puţînă apă tare peste argint, şi să o pui în năsîp fierbinte; stecla însă să fie destupată, şi cînd vei vede că s-au topit argintul, torni puţînă apă curată pe deasupra, şi apoi răcindu-să să ungi părul; de vei vre ca să-l negreşti, să-l ungi pănă la carne, numai de carne să nu te atingi, că apoi şi carnea să va negri. UN LUSTRU PENTRU BUTCE PE DEASUPRA ZUGRĂVELII SAU POLIELII CU AUR ŞI ARGINT Să ei oloi de in de mastican alb, puţîn terpentin, steclă bine pisată, ver de gran, adecă zgură halcant şi chihrimbar, să pui într-o oală noă pe foc moale păn să vor topi toate, şi vei ave lustru minunat. CUM SĂ POATE POLEI FIERUL, ARAMA SAU ALT METAL CU POLIALĂ ÎN FOC Întăi să speli fierul bine, apoi să uzi cu apă tare, şi să-l pui pe foc, că apa tare va scoate toată rugina; atunce să ei o perie de tel galbăn să freci bine rugina aceia pănă să va îngălbini, şi pe urmă să-l pui pe foc, să cerci fierul cu bumbac, şi cînd începe bumbacul a să pîrli, atuncea să ei polială de argint sau de aur de acel bun, să pui pe deasupra fierului şi cu peatră de balgam alb să freci peste polială foarte bine, şi va rămîne poleit frumos cum îţi va plăce. [115] PENTRU PEATRĂ SAU ORICE MADIM SĂ-L POLIEŞTI FĂRĂ DE AUR Să ei sal amoniac adecă ţiperig, vitriol alb, salitră şi var de rama adecă şar, să le pisăzi mărunţăl şi să presori madimul sau peatra ceia care vrei să o polieşti, puind-o pe foc să şadă un ceas, apoi să ei de pe foc şi să o arunci în ud de om, că va rămîne poleit. CUM SĂ TOPEŞTI OŢĂLUL CA PLUMBU Să pui oţălul într-o oală, în care să topeşte argintul, şi puind peste oţăl puţînă antimonie, să va topi. HRISOAVELE CELE VECHI SAU ZAPISE, ÎN CARE NU SĂ PRE CUNOSC SLOVELE, CUM SĂ FACI SĂ SE CUNOASCĂ Să ei 6 gugoaşe de răstic, să le pisăzi bine, să le pui într-o steclă, şi să torni vin alb peste ele, apoi să le pui la soare doaă zile, şi cu un condei de os să uzi slovele cele şterse, că să vor face ca cînd ar fi scrise acum; iar de vei vede că nu are putere, să mai pui prav de cel sus numit. CUM SĂ SCRII PE HÎRTIE, ŞI SĂ RĂMÎE ALBĂ DUPĂ CUM AU FOST Să ei gugoaşe de răstic, să razi puţin, să pui în apă şi să scrii, şi cum să va usca, nu să va cunoaşte [116] nimică, că au fost ceva scris pe hîrtia aceia, şi cînd vei vre să ceteşti, să ei puţîn călăcan să pui în puţînă apă, şi udînd hîrtia pe unde ai scris, vor eşi slove negre şi frumoase; numai cînd vei scrie cu acest feliu de cerneală, să scrii cu condei nou, şi nu cu condeiu de cerneală de acea neagră. Cînd vei face apa aceea pentru cerneală, să o cerci pe hîrtie să scrii, şi uscîndu-să hîrtia, de vei vede că să cunoaşte ceva, să mai pui apă curată. CUM SĂ FACI UN AŞTERNUT AURULUI, CU CARE VREI SĂ POLIEŞTI LEMN DE CEL BUN Să ei 7 dramuri pămînt alb, care să aduce de la Ţarigrad, un dram gulbahar, giumătate dram ceară albă şi 5 picături de clei; aceste toate să le freci pe peatră pănă să va face ca mahlamul, pe urmă să le usuci, şi cînd îţi va trebui, să înmoi puţîn în apă, şi cu periia să ungi pe deasupra ipsosului de 4 seau 5 ori, pe urmă cînd să va usca, să-l ungi cu puţîn rachiu tare amestecat cu albuş de ou, şi să pui frunză de aur seau de argint, apăsîndu-le cu bumbac, şi uscîndu-l să-l netezeşti cu peatra balciamnului, ori cu dinte de cîne. [117] DESPRE ECVINOCŢII Ecvinocţie se numeşte acea vreme în an cînd zioa este deopotrivă cu noaptea, răsărind şi apuind soarele peste tot locul la 12 ceasuri. Aceasta urmează pentru că la acea vreme soarele călătorind pe ecvator, răspunde drept pe linia seau brîul ce încinge mijlocul pămîntului, de unde împrăştiind razele sale deopotrivă în tot locul face de aseminea zilele cu nopţile în toate părţile pămîntului, afară de acele două poluri (N. subs. Capetile pămîntului, unul la meazănoapte şi altul la meazăzi) ale lui, unde atunci soarele răsare ori apune pe 6 luni. Ecvinocţiile se întîmplă de două ori pe an. O dată primăvara pe la 9 martie şi iarăş toamna pe la 11 sept. De aice în toată ceailantă vreme urmează fireşte nepotriva zilelor cu a nopţilor afară de locurile ce să află supt ecvator seau pe brîul pămîntului. Această deosebire, ce este cu atîta mai mare cu cît locul va fi mai apropiet de orişicare pol, atîrnă de la cărarea soarelui numită ecliptică (N. subs. În linia aceasta să fac eclipsele soarelui şi a lunei.) carea se află pe mijlocul zodiacului, şi de la care soarele nu se abate nici odineoară. Această ecliptică tae pe ecvator în plecare chezişe supt un unghiu de 25 grade şi giumătate, scrie [118] drumul soarelui arătînd păruta lui mişcare înpregiurul pămîntului pe 12 zodii în curgere de un an de la apus spre răsărit, şi este cumpăna zilelor şi a nopţilor cum şi acelor patru timpuri ale anului. Punturile unde tae ecliptica pe ecvator se numesc puncturi ecvinocţiale, unul de primăvară la 9 martie în zodia berbecelui, de unde purcegînd soarele prin zodia taurului şi a gemenilor sue spre polul de meazănoapte, mărind zilele şi scurtînd nopţile pînă în zodia racului, unde agiungînd soarele pe la 10 iunie la cea mai mare depărtare a eclipticei de ecvator (23 grade şi giumătate) cu timpul de vară face ziua cea mai mare şi noaptea cea mai mică; de aice pogorînd iarăşi cu micşorarea zilelor din vară prin zodia leului şi a fecioarei să întoarce spre ecvator, unde pe la 11 septembrie sosind cu timpul de toamnă întră în celalant punt al ecvinocţiei de se agiunge zioa iarăş cu noaptea. De la acest punct trecînd soarele cu timpul de toamnă peste ecvator, pogoară spre polul de meazăzi prin zodia scorpiei şi a săgetătoriului, micşurînd zioa şi sporind noaptea pînă la 10 dechemvrie, cînd în zodia căpriorului cu iarna agiunge iarăşi la cea dinprotivă mai mare depărtare a eclipticei de ecvator, făcînd noaptea cea mai lungă şi zioa cea mai scurtă; de unde începînd a sui prin zodia vărsătoriului de apă şi a peştilor agiunge iarăş la ecvinocţia primăverei. Deci călătoria această chezişe a soarelui pe ecliptică, de unde urmează pe faţa pămîntului bătaia razelor soarelui perpendiculare seau din creştet [119] chezişe şi paralelă seau de-a lungul cu orizonul, după feliuritele pămîntului plecări cătră soare, pricinueşte nepotriva lungimei zilelor de vară şi de iarnă cum şi osebitele timpuri ale anului. Iară supt ecvator, adecă pe brîul pămîntului, zilele sînt pururea deopotrivă cu nopţile, adecă zioa de 12 şi noaptea de 12 ceasuri; dar de la ecvator cu cît se depărtează un loc mai mult spre orişicare pol, cu atîta cresc mai mari zilele vara şi nopţile iarna. Această creştere şi scădere purcegînd de supt ecvator spre poluri sue de la 12 ceasuri pînă la 6 luni de zile, adecă de la giumătate de zi socotind zioa de 24 ceasuri pînă la giumătate de an. La Eşi supt al 47 grad de lăţime (apropierea spre polul de meazănoapte) zioa cea mai mare este vara de 15 ceasuri şi 36 minute, la San-Petersburg supt al 60-le grad de lăţime, aproape de 19 ceasuri, iară supt gradul 66 şi giumătate este zioa cea mai mare vara de 24 ceasuri, iar de aice mai sus cresc zilele vara şi nopţile iarna cu foarte mare grăbire pănă la pol, unde-i zioa 6 luni şi noaptea aşijdere, avînd într-un an numai o zi şi o noapte. Însă fiindcă zorile răsar aice cu 2 luni înnaintea soarelui, şi nu se sting decît cu 2 luni după apusul soarelui, apoi noaptea nu ţine mai mult de 2 luni, care încă nu sînt supt un întuneric adînc şi necurmat, căci luna se arată în vremea aceasta de două ori luminînd deasupra orizonului cîte 15 zile fieştecare dată. Deci rămîne numai o lună întunerec, în care să văd numai stele şi planiţi. Iară [120] apoi vrednic de mirare este armonia luminei şi întunerecului, căci soarele săvîrşind călătoria de un an, au luminat deopotrivă tot pămîntul, încît lumina şi întunerecul stăpînesc peste tot cu cea mai dreaptă măsură în toate zonele pămîntului. Foarte încă dinprotivă să vede a fi procesul frigului şi al căldurei, carii din pricina razelor soarelui acum perpendiculare acum chezişe, acum paralele ca doi vrăjmaşi se luptă între sine neîncetat ţiindu-se fieştecare nestrămutat în hotarăle sale, unul la poluri, iară altul pe mijlocul pămîntului. 1