AMFITRION COMEDIE ÎN TREI ACTE de la MOLLIER Tradusă de I. ELIAD BUCUREŞTI În tipografia lui Eliad 1835 ACTORI JOE subt figura lui Amfitrion MERCUR subt figura Sosiei AMFITRION general al Tebanilor ALCMENA soţia lui Amfitrion CLEANTA slujnica Alcmenii şi nevasta lui Sosia ARGATIFONTIDA NAUGRATE POLIDA Căpitanii tebani PAUSICLE SOSIA sluga lui Amfitrion Şena se socoteşte în Teba înaintea palatului lui Amfitrion [3] PROLOG MERCUR pe un nor; şi NOAPTEA într-un car tras de doi cai. Mercur Drum bun dragă noapte, fă bine şi opreşte puţin; am doă vorbe să-ţi spui din partea lui Joe. Noaptea A! a! Dumneata eşti domnule Mercur! Cine te-ar fi cunoscut în această stare! Mercur În credinţă sînt foarte ostenit de atîtea treburi cu care mă încarcă Joe, şi mă pusei pe acest nor a mă odihni aşteptîndu-te ca să vii. Noaptea Ai greşală Mercur, şi nu-ţi ei socoteala; şade bine zeilor să zică că sînt osteniţi? Mercur Şi ce! Zei sînt de fer! Noaptea Nu, dar trebue cineva totdauna să păzească cuviinţa; sînt nişte vorbe care micşorează această mărime şi trebue să le lase cineva numai pe seama oamenilor. Mercur Dumitale ce-ţi pasă; dumneata frumuşico, ai o trăsură [4] şi într-însa te trag cai ca pe o doamnă unde îţi este voea; dar cu mine nu merge treaba tot aşa; căci poeţii tutulor zeilor le-au dat cît o trăsură; mie însă care sînt vestitorul şi curierului celui mai mare zeu, care alerg neîncetat a înplini toate poruncile lui şi care mai mult decît oricine am trebuinţă de alergat, mie nu mi-au dat nici o trăsură. Noaptea Şi ce putere ai să faci? Poeţii fac lucrurile după capricele lor. Nu este numai astă nerozie ce fac ei; cu toate acestea tot nu ai a te plînge atîta înprotiva lor; căci aripile ce ai la picioare este un dar care tot ei au îngrijit ca să ţi-l facă. Mercur Negreşit, dar ca să meargă cineva mai iute, va să zică că se osteneşte mai puţin? Noaptea Să lăsăm acestea domnule Mercur, să venim la aceea pentru care ne este vorba. Mercur Vorba ne este de Joe, după cum ţi-am spus. El are trebuinţă astă seară de întunecosul tă acoperiş la o pricină de cele plăcute ce îi făgădueşte un nou amor. Mi se pare că aceste spiclaţii ale lui nu îţi sînt nuoă; prea des el lasă cerul ca să viziteze pămîntul; şi crez că nu-ţi este necunoscut că acest stăpîn al zeilor îi place să ia trup de om pentru frumuseţi muritoare; [5] şi născoceşte felurimi de mijloace ingenioase ca să aducă în apele sale şi pe cele mai aspre şi neînduplecate. Acuma ochii cei frumoşi ai Alcmenii l-au pătruns; şi în vreme ce Amfitrion bărbatul ei comandă oştirile Tebane pe cîmpurile Beotice, el acuma i-a luat forma şi subt dînsa voeşte să-şi facă toate intrigile. Această pereche sînt de curînd luaţi şi încă se bucură întru toate glumele şi dulceţile nunţii în braţele celui mai tînăr amor; însuşi prin această dragoste Joe îşi va săvîrşi toate dorinţele, şi născocirea lui este folositoare; căci almintrelea nu ştiu zău daca cineva luînd figura bărbatului ar putea să facă vreo treabă sau vr-o isbîndă lîngă nevastă. Noaptea Mă tot mir de Joe, şi nu mă poci pricepe cum îi trece prin cap atîtea schimbări la faţă; a se schimba în om tot mai vine la socoteală, dar să vază cineva pe Joe taur, şarpe, lebădă, ploae şi altele nu ştie cineva ce să zică; şi nu mă prinde nici o mirare cînd auz lumea vorbind de dînsul. Dar să venim iar la vorba noastră; de mine ce trebuinţă are? Şi la ce poci să-i fiu de ajutor. Mercur Să faci bine a ţinea cai mai încet ca să mulţumeşti sufletul lui cel îmflăcărat cu o noapte mai desfătătoare şi îndelungată, să întîrzii ceasurile lui de mulţumire, şi să faci să mai zăbovească zioa. [6] Noaptea Frumoasă treabă! Joe îmi dă o slujbă pe care cei ce o fac nu prea au nume bun. Mercur Cu acest fel de treabă se micşorează cineva cînd o face pentru obraze de jos: cei mari nu ştii dumneata că ce fac toate sînt frumoase şi bune, ba încă slujăsc şi de pildă. Noaptea Asupra acestor pricini dumneata ai mai multă încercare decît mine; şi ca să priimesc slujba, trebue să-mi dai oareşicare poveţe. Mercur Aşa! Cocoană Noapte, mai încet cu nevinovăţia mă rog: tocmai dumneata nu poci să fii atîta fără încercare; în lume îţi merge numele că eşti martură de faţă la atîtea fapte galante, şi apoi o să-mi arăţi pe nevinovata? Noaptea Să lăsăm glumele la o parte, să fim aceea ce sîntem, şi să nu dăm pricină oamenilor, dînd pe faţă adevărurile noastre. Mercur Adio, eu mă duc la treaba mea, am să mă desbrac de forma lui Mercur, şi să mă schimb în figura slugii lui Amfitrion. [7] Noaptea Eu în acest emisferi dinpreună cu întunecoasa mea suită mă duc să fac o pauză. Mercur Adio, Noapte. (Mercur se dă jos din nor şi noaptea petrece teatru) Sfîrşitul Prologului [8] ANFITRION ACTUL I ŞENA I Sosia Cine e acolo? – He! Cu tot pasul mi se îmmulţeşte şi frica. A! ce îndrăsneală nepomenită să meargă cineva pe vremea asta! Stăpînul meu încărcat de slavă cum îşi bate joc de mine! – Ce este! – De avea el vreo milă de omenire mă trimetea el pe o acest fel de noapte grozavă? Şi ca să mă duc să vestesc întoarcerea şi biruinţa lui, nu putea s-aştepte pînă se va face zioă? Sosio! La ce fel de slugărie sînt ursite zilele tale! Soarta noastră a slugilor este mult mai nenorocită pe lîngă cei mari; ei gîndesc că toate din lume sînt făcute pentru dînşii a li să jărtfi. Zioă, noapte, vînt ploae, piatră, primejdie, căldură, frig, cum vor da porunca, trebue să sbori, doăzeci de ani de l-ai sluji tot atîta face. Cel mai mic capriciu sau codire, îi umple de mînie care se sparge în capul nostru. Cu toate acestea sufletul nostru nesimţitor se îngîmfează cu o deşartă cinste că sîntem aproape de dînşii, că sîntem omul cutăruia, şi ne mulţumim cu părerea cea greşită a celorlalţi ce ne numesc fericiţi. În zadar de multe ori hotărîm să nu mai şădem; cel mai mic favor, o mică aruncătură de ochi mai cu blîndeţe ne înşală şi ne îndatorează şi mai mult…[9] dar în sfîrşit prin întunerec zăresc casa, şi frica mi se mai potoleşte. Acuma trebue să mă socotesc ce o să zic cînd voi intra la stăpînă-mea; trebue să-i fac o deschidere a oastei şi a răsboiuluui cu vrăjmaşii. Dar ce dracu o să-i spui cînd eu nu m-am aflat acolo? Însă fie, să vorbim de toate pe larg ca şi cînd aş fi fost martur de faţă. Cîţi oameni povestesc de bătălii care nici nu le-au văzut cu ochi! Dar ca să-mi joc rola fără greutate, trebue să facem încercare. – Să zicem c-aici este casa unde eu o să intru ca un curier sau sol, şi felenarul să zicem că este stăpîna mea, cu care am să vorbesc. (pune felinaru jos) Doamnă, Amfitrion, stăpînul meu şi soţul dumitale… (frumos! bine am început) plin de dragoste şi de frumuseţea dumitale, dintre toţi a voit a mă alege pe mine ca să-ţi vestesc isbîndele sale, şi dorinţa a se vedea aproape de dumneata. –„Ah! întru adevăr sărmane Sosio, mi se umple inima de bucurie unde te văzui.” – Doamnă, îmi faci mare cinste, încît soarta mea este să o răvnească cineva. (Înfricoşat răspuns.) „Cum se află Amfitrion?” – Doamnă, în prilejurile ce îi arată slava, este plin de îndrăsneală, şi amintrelea sănătos, tare, mare (toată vorba cu răspuns!) „Cînd vine, cînd cu întoarcerea lui cea dorită o să-mi liniştească sufletul?” – Cît mai curînd va putea, stăpîna [10] mea, şi încă şi mai curînd după cît doreşte inima sa. – „Ah dar în ce fel de stare l-a dus răsboiul? Ce zice el? Ce face? Mulţumeşte-mi sufletul.” – El zice mai puţin după cît face, doamnă, şi face să tremure vrăjmaşii (la dracul! de unde le mai scoate duhul meu atîtea frumuseţi de vorbe?) „Ce fac vrăjmaşii? În care stare se află?” – Ei, doamnă n-au putut să stea înaintea puterii noastre, noi i-am tăiat bucăţele. Pe căpetenia lor Pterela l-am omorît, am luat Teleba cu asalt; şi acuma în port toate răsună de isbîndele noastre. „Ah! Ce biruinţe! O cerule! Cine ar fi putut vreodată să crează? Mai spune Sosio, această întîmplare.” „– Prea bucuros stăpîna mea, şi fără a mă îngîmfa de slavă, cu mare înţelepciune poci să-ţi vorbesc de amărunturile aceştii biruinţe. Închipueşte-ţi doamnă, că Teleba este de partea asta (Sosia arată locurile pe palma sa) Această cetate, întru adevăr, este aşa de mare ca şi Teba. Rîul curge, cum am zice p-aicea. Aici vetejii noştri s-au aşăzat cu tabăra; şi dîncoaci era vrăjmaşii. Pe un deal în partea asta era pezestrimea lor, şi mai la vale d-a dreapta era călărimea. După ce am îndreptat rugăciunile către zei, şi s-a dat poruncile, s-a dat semnul de răsboi. Vrăjmaşul se socoti la început să ne tae fărîme, şi din călăreţii săi făcu trei cete; dar noi numaidecît le-am tăiat toată pofta şi iată cum: Aci avangardia noastră era foarte însufleţită; colo era segetătorii lui Creon [10] Righi nostru; şi dincoaci corpul de armie (se aude un sgomot) care la început… Stăi! corpului de armie îi e frică, – mi se pare c-auz un sgomot. ŞENA II MERCUR ŞI SOSIA (Mercur subt figura lui Sosia eşind din casa lui Amfitrion) Subt acest chip care seamănă cu dînsul să gonim dintr-acest loc pe acest turburător, a cărui venire supărătoare poate să turbere plăcerea ce amorezaţii noştri gustă înpreună. Sosia (fără a vedea pe Mercur) Inima mea, cît să fie, puţin se linişteşte, şi mă socotesc să nu fie nimica; cu toate acestea nu ştiu de ce mă tem de o întîmplare grozavă! să intru înlăuntru să-mi isprăvesc vorba. Mercur (la o parte) Poate că vei fi mai tare decît mine ca să nu poci a te opri şi încă cu paguba ta. Sosia (fără să vază pe Mercur) Astfel de noapte lungă ca aceasta n-am mai pomenit: trebue negreşit, de cînd eu sînt pe drum, sau că stăpînul meu să fi gîndit că seara e dimineaţă, sau că soarele astă seară a băut mult, şi acum îl atîrnă somnul de nu poate să se deştepte. [12] Mercur (la o parte) Cu ce fel de nesmerenie acest obrasnic vorbeşte de zei! Numaidecît braţul meu îl va îmvăţa pe el minte. O să fac un rîs nepomenit eu cu el astă seară: dinpreună cu asemănarea lui o să-i iau şi numele. Sosia (zărind de departe pe Mercur) A! Pre legea mea eu aveam dreptate; m-am topit săracul de mine. Dinaintea casii noastre zăresc un om, care după cum să vede nu-mi dă semne de bine, dar ca s-arăt că nu-mi mi-e frică să mă fac că cînt d-aici. (cîntă) Mercur Cine este obrasnicul acela care şi-a luat atîta îndrăsneală şi cu cîntarea lui nu mă lasă în pace? (Cu cît Mercur vorbeşte, cu atîta Sosia îşi moleşeşte glasul) Pă semne că va să-mi gătesc pumnul. Sosia (la o parte) Negreşit că omului asta nu-i place muzica. Mercur Mai mult d-o săptămînă e de cînd n-am găsit pă niminea să-i rup oasele: cu odihna braţul meu îşi pierde puterea, şi acum caut un spate ca să nu-mi uit a bate. Sosia (la o parte) Ce dracu de om e astă? Fiori de moarte simţ că mi-a stăpînit sufletul. Dar de ce iar să-mi fie atîta frică? Poate că şi el are tot această groază unde mă vede; şi de aceea îmi vorbeşte aşa ca să-mi arate că nu-i e frică [13] negreşit nu trebue să mă las să gîndească el că sînt vr-un nerod. Şi de nu sînt atîta de îndrăsneţ, dar trebue să mă prefac, că mă arăt cu inimă. El este singur ca şi mine, eu sînt puternic, stăpîn am bun, la uşă mare slujăsc, şi casa ne este aci. Mercur Cine e acolo? Sosia Eu? Mercur Cine eu? Sosia Eu. (la o parte) Curaj Sosio. Mercur Dar ce meserie ai tu? Spune-mi. Sosia A fi om, şi a vorbi. Mercur Eşti tu stăpîn sau slugă? Sosia Cum o vrea cineva să mă ia. Mercur Unde mergi? Sosia Unde am de gînd, şi unde îmi place. Mercur Dar vezi că mie nu-mi place. [14] Sosia Mie îmi place. Mercur Hoţule, cu voe sau fără voe acuma te fac eu să-mi spui, ce faci tu, de unde vii p-astă vreme, unde mergi, şi al cui eşti? Sosia Eu fac şi bine şi rău unul după altul, viu d-acolo, mă duc acolo şi sînt al stăpînu-meu. Mercur Tu vrei s-arăţi că eşti cu duh şi te văz că ai de gînd să-mi arăţi că eşti ceva; dar mie îmi vine poftă să-ţi dau o palmă ca să-ţi arăt cine sînt. Sosia Cui? Mie! Mercur Ţie şi iacătă (şi i-o şterge) Sosia A! a! mai încet. Mercur Nu e nimica, asta fu ca să rîdem şi ca să-ţi răspunz la vorbele tale. Sosia Dar ce fel, fără să-ţi zică cineva ceva, dai asfel de palme grozave!? Mercur Astea sînt nişte palme de rînd, sînt cînd voi eu să mîngîi pe cineva. Sosia [15] Ai parte că eu sînt cam moale la fire, dar de aş fi fost şi eu inimos ca tine, s-ar fi făcut lucru dracului, ai fi văzut tu atunci. Mercur Pînă acum încă toate acestea sînt nimic; d-acum înainte vom vedea şi altele; dar acum să ne urmăm vorba noastră. Sosia Eu nu m-amestic, eu îmi caut treaba mea, Mercur (oprind pe Sosia) Unde te duci? Sosia Ce-ţi pasă? Mercur Eu voi să ştiu unde te duci? Sosia Să zic să-mi deschiză poarta asta, dar tu de ce mă opreşti? Mercur Daca vei obrăznici pînă acolo ca să te apropii de dînsa, eu numaidecît fac să ploă pe spinare-ţi un vifor de pumni. Sosia Dar ce tu cu înfricoşările tale vei să mă opreşti să nu intru la noi? Mercur Ce fel la voi? [16] Sosia Dară la noi. Mercur Ah! Hoţu! Şi ce tu zici că ţii de casa asta? Sosia Negreşit, nu este al lui Amfitrion? Mercur Ei! Şi ce-a eşit d-acolo. Sosia Eu sînt sluga lui. Mercur Tu? Sosia Eu. Mercur Sluga lui? Sosia Negreşit. Mercur Sluga lui Amfitrion? Sosia A lui Amfitrion, a lui. Mercur Cum te chiamă? Sosia Sosia. Mercur Cum se poate? [17] Sosia Sosia. Mercur Ascultă. Tu astăzi nu scapi de mîna mea. Sosia Pentru ce? Ce turbare este asta în tine? Mercur Cine ţi-a dat, spune-mi, nasul asta să ei numele lui Sosia? Sosia Eu, şi nu l-am luat niciodată ci totdauna l-am avut. Mercur Auzi minciuna dracului! Şi obrăznicie neauzită! Tu îndrăsneşti să mă îndupleci că Sosia este numele tău? Sosia Negreşit, şi cu cuvînt pînă la cer de mare; căci dumnezei aşa au vrut să nu poci să zic ba, şi ca eu să nu fiu altceva decît eu. Mercur (necăjît) Eu văz că cu ciomăgitul numai o scot la cale cu tine! (începe a da) Sosia Dreptate! Oameni! Noroade! Săriţi. Mercur Şi încă mai strigi spînzuratule? Sosia Şi cum? Mă omori cu bătaea ş-apoi vrei să şi tac? [18] Mercur Braţul meu asfel… Sosia Nu este nimic, să zicem c-ai biruit, dar să-ţi spui de ce: m-ai găsit pe mine fără îndrăsneală, şi e o famfaronie curată cînd cineva va să-şi arate puterea cu o inimă slabă. A bate cineva un om va să zică că n-are suflet frumos, şi că inima îi este foarte urîtă. Mercur Ei bine acuma, tot mai eşti Sosia? Sosia Loviturile tale nu crez să prefacă pe oameni, şi toată schimbarea ce găsesc în mine nu este alta decît să fiu Sosia bătut. Mercur (ameriţînd) Încă? Alţi o mie de pumni pentru această obrăznicie. Sosia Pentru dumnezei, fă armistriţie cu pumni tăi. Mercur Fă şi tu cu obrăznicia ta. Sosia Oricum vei voi, eu tac; lupta şi sfada este nepotrivită între noi. Mercur Mai eşti Sosia? Spune-mi hoţule? Sosia Sînt vai de mine aceea ce vei voi! Hotăraşte-mi numele, [19] soarta, toate după voea ta; braţul tău peste toate te-a făcut stăpîn. Mercur Numele tău după cum zici era Sosia? E? Sosia Aşa este, pînă aci eu nu aveam nici o îndoială, dar pumnii tăi mă făcură să văz că nu este adevărat. Mercur Eu sînt acela care mă numesc Sosia. Sosia Tu Sosia? Mercur Dar Sosia, şi de va îndrăsni cineva să zică că este el, să-şi deschiză ochi-n patru săracul. Sosia (la o parte) Cerule! Şi acuma să mă tăgăduesc eu singur şi un viclean să vie să-mi răpească numele? Mercur Pîntre dinţi tăi, mi se pare că nu ştiu ce bolboroseşti. Sosia Nu; dar pentru numele cerului, dă-mi voe să-ţi vorbesc numai o vorbă. Mercur Vorbeşte! Sosia Dar făgădueşte-mi, mă rog, ca vor înceta loviturile, [20] să iscălim pacea. Mercur Fie, zi, acest articol ţi-l las. Sosia De unde îţi veni această fantezie? Ce ţi-a venit să-mi ei cu d-a sila numele? Şi chiar de ai fi un demon, poţi tu să faci ca eu să nu fiu eu, să nu fiu Sosia? Mercur (ardicînd bastonul) Cum poţi tu?… Sosia A! mai încet; adu-ţi aminte că am încheiat pace. Mercur Ce, viclene, şiretule, hoţule… Sosia Ocări zi cît vei vrea; ele sînt nişte răni mai uşoare, şi eu sufer, nu sînt de aceia care să mă mîni. Mercur Sosia zici că eşti tu? Sosia Dară; ce basnu deşărt… Mercur Su, acuma rup pacea; îmi iau vorba îndărăt. Sosia Nu-mi pasă, eu nu poci să mă tăgăduesc, şi să sufer o poveste ce nu poate să mă înduplece. A fi eu aceea ce sînt nu cumva este în puterea ta? Şi poci vr-odată să încetez de a fi eu? Unde s-a mai pomenit acest fel de lucru? [21] Ce! Dorm eu sau visez? Nu cumva mintea mi-e zăpăcită? Nu simţ eu prea bine că sînt deştept? Nu sînt eu în simţirile mele? Stăpînul meu Amfitrion nu m-a trimis aici către Alcmena soţia sa? Nu sînt eu dator, lăudînd flacăra inimi lui, să-i povestesc ei cele ce ni s-a întîmplat cu vrăjmăşii? Nu plecai, şi nu sosi eu aci de la port. Nu ţineam eu adineaorea un felinar în mînă? Nu te găsii eu acuşi dinaintea casei noastre? Nu-ţi vorbii eu foarte omeneşte? Nu-mi stătuşi tu înpotrivă şi mă oprişi ca să nu intru în curtea, în casa noastră? Nu-ţi sfîrşişi tu toată turbarea pă bietele mele spate? Cine mîncă atîtea bătăi decît eu? Ah! toate acestea sînt prea adevărate, şi bine era să nu fi fost tote! Încetează dară de a-ţi mai bate joc de soarta unui nenorocit, şi lasă-mă să-mi caut de treabă. Mercur Stăi, unde mergi, un pas de vei mai face, vai de spatele tale, toată mînia mea cea dreaptă se descarcă pe dînsele. Toate cîte ziseşi pînă acuma sînt ale mele şi eu le-am păţit, afară de bătăi; numai ele sînt pe seama ta. Sosia Azi de dimineaţă, n-am plecat eu eu din corabie? (acest felinar ştie), Amfitrion nu m-a trimis pe mine din tabără către Alcmena nevasta sa? [22] Mercur Minţi. Pă mine m-a trimis Amfitrion către nevasta sa; eu sînt care am plecat şi am ajuns aci din portul persic; eu sînt care viu să vestesc vitejia lui care ne-a făcut a cîştiga biruinţa, şi a răsturna pe căpetenia vrăjmaşilor noştri. În sfîrşit eu sînt Sosia, şi spre mai bună dovadă fiul lui Dav pătorului celui cinstit, fratele lui Arpag care a murit prin locuri streine, bărbatul Cleanti cei cuminte; eu sînt care în Teba am păţit atîtea şi am mîncat bătăi, fără să zic nimic, eu sînt pe care oarecînd beţii m-au însemnat cu tibişir pe spate căci am fost om cinstit. Sosia (la o parte) Are dreptate, cel puţin n-ar fi putut să ştie acestea daca n-ar fi fost Sosia; sînt într-o asfel de amestecătură încît singur am început să crez că el poate să fie Sosia. Talia, chipul, faptele toate mă încredinţează; dar să-i mai fac cîteva întrebări ca să mă dăsluşăsc mai bine. (Tare) – Din prăzile ce am luat de la vrăjmaşi, lui Amfitrion ce i-a căzut în parte? – De? De? Mercur Cinci diamanturi foarte mari ferecate la un loc cu care căpetenia lor se împodobea ca cu un lucru rar. Sosia Pentru cine a hotărît el acest bogat odor? [23] Mercur Pentru Nevasta lui, cu care voeşte să o vază împodobită. Sosia Dar acum unde l-a pus el ca să-l păstreze? Mercur Într-o cutiuţă pecetluită cu peceia chiar a stăpînă-meu. Sosia (la o parte) La orice-l întreb ştie ca dracu; şi acum am început a mă îndoi de mine. – El cu puterea şi în silă se făcu Sosia, şi poate să fie şi cu cuvintele ce are; cu toate acestea cînd mă pipăi şi îmi aduc aminte, mi se pare că eu sînt eu. Unde poci eu să aflu o lumină ca să descurce din aceea ce văz? Acelea ce le-am făcut eu singur şi n-a putut nimeni să le vază decît eu, nimeni nu poate să le ştie. – A! să-l întreb acum un lucru, să-l iau de scurt. (Tare) Cînd ai noştri se bătea, tu ce făceai din cort, şi unde ai fugit să te ascunzi? Mercur De la o şuncă… Sosia (încet) Ei! Nu e de vorbă! Mercur Ce scotocind, am tăiat doă bucăţi bune, şi ciordind şi o ploscă cu vin d-ăla de care se păstrează, şi de [24] care numai văzîndu-l îţi lasă gura apă, trăsei o dată şi luai curaj în locul voinicilor noştri ce se bătea. Sosia (la o parte) Această dovadă este singură care îi dă dreptate, şi n-are ce mai zice cineva, afară numai daca n-o fi fost el în ploscă. (tare) La dovezile ce îmi dai eu nu poci să mai tăgăduesc că tu nu eşti Sosia, şi iată, îmi dau glasul. Dar daca tu eşti Sosia, spune-mi, aşa să trăeşti, eu cine vei să fiu? Pentru că negreşit trebue să fiu şi eu cineva? Mercur Cînd eu nu voi mai fi Sosia, atuncea să fii tu; dar, pînă voi fi eu, să nu care cumva să-ţi treacă prin gînd să zici că eşti tu, că te sting. Sosia Toată amestecătura aceasta, îmi aduce sufletul în dinţi, şi cuvîntul mă face să înţeleg că eu nu sînt eu. Dar în sfîrşit trebue să isprăvim, şi calea a mai scurtă pentru mine este să intru aci înlăuntru. Mercur Ce, Aghiuţă! Iar ţi-a venit poftă de bătae? Sosia (bătut) Aoleo! Ce este asta! O dumnezei! El bate de ce merge mai rău, şi spatele mele nu se mai vindecă o lună de zile, să-l las dracului încolo, ce-mi mai pui mintea cu dînsul, să mă întorc iar la port! O cerule! Am făcut o minunată solie. [25] Mercur (singur) În sfîrşit îl făcui să fugă; lasă-l că-i va fi, daca şi-a cătat-o. – Dar iată că văz pe Joe că vine cu Alcmena; O! Cu ce dragoste o ţine! ŞENA III JOE subt figura lui Amfitrion, ALCMENA, CLEANTA, MERCUR. Joe Scumpă Acmeno, zi să nu se apropie cu făcliile de noi. Cu toate că ele îmi pricinuesc mulţumirea de a te vedea mai bine, însă poate să mă vază cineva, şi să se afle că am venit aici, în vreme ce eu voesc să o ţiu tăinuită aceasta. Dragostea mea, pe care o strimtoara toate grijile cele strălucitoare întru care mă ţinea legat slava armelor noastre, m-a făcut să fur cîteva minute din datoriile mele, minute care amorul mi le-a înlesnit să fiu lîngă tine. Acest furtişag ce l-a consfinţit a mea inimă la frumuseţile tale poate să fie defăimat în gura publicului, şi de aceea voesc pentru martur la această furişare a mea numai pe aceea ce poate să mă erte. Alcmena Eu iau, o Amfitrion, o mare parte la slava ce [26] se respîndeşte pentru strălucitele tale isbînzi; şi strălucirea biruinţei tale atinge părţile cele mai simţitoare ale inimii mele; însă cînd văz că această cinste fatală depărtează de mine pe cela ce iubesc, nu poci a mă stăpîni, în dragostea mea cea mare, ca să nu-i gîndesc rău, a dori să se sfîrşască o dată, şi să mă rog dumnezeilor neîncetat împrotiva aceştii prea înalte porunci care te făcu general al Tebanilor. Cu adevărat dulce este a vedea dupe o biruinţă întru slavă pe acela ce iubeşte cineva, însă între primejdiile cele amestecate la această slavă, vai! ce fier ars este neîncetat înfipt în inimă! De cîte groaze nu-şi are cineva rănit sufletul la cea mai mică şoptă şi vorbă ce aude în lume! Ce groaze pot să fie mai mari decît acelea de care este coprinsă cugetarea şi nu poate a se mîngîia? Şi din laudele cu care se încorunează un vingător, partea ce ar lua cineva la această înaltă cinste, poate să preţuiască şi să răscumpere aceea ce simte dragostea inimii ce în tot minutul tremură pentru acela ce iubeşte? Joe Nimic nu văz în tine care să nu adaoge focul meu, întru toate eu văz o inimă cu totul înflăcărată, şi îţi mărturisesc că nimic nu este mai plăcut, decît a afla atîta dragoste în acela ce iubeşte cineva. Însă, de îndrăsnesc să zic, un lucru mă supără la tinerile simtimente ce mă faci să văz; şi ca să le gust cum se cade, amorul meu, scumpă Alcmeno, ar cere ca [27] aci să nu se amestice nimic care să fie drept datorie. Eu voesc ca numai la flacăra ta către a mea singură persoană să fiu dator toate aceste dragosti ce priimesc de la tine, şi nicidecum nu voi ca să mi le dai acestea pentru calitatea că îţi sînt bărbat. Alcmena Cu toate acestea numai la acest nume flacăra care mă arde poci fără sfială a o arăta lumei. Şi eu nu înţeleg nimic ca ce lucru este acela ce te supără şi împiedică dragostea ta. Joe Ah! Flacăra şi dragostea ce am eu pentru tine, întrece pe a unui bărbat; şi tu nu ştii în nişte minute aşa de dulci care este delicateţa lor. Tu nu înţelegi nicidecum că o inimă plină de amor, asupra unor mici băgări de seamă se sileşte cu mare luare aminte şi într-o mare nerăbdare ca să fie fericită. – În mine, frumoasă şi scumpa mea Alcmeno, vezi şi un bărbat şi un amorez; însă să-ţi spui curat, numai singur amorezul îmi atinge inima, şi simţ, aproape de tine, că bărbatul îl cam supără. Acest amorez, carele voeşte să-ţi împlinească voile pînă la cel după urmă punt, voeşte ca numai în mîinile lui să se lase toată inima ta. Şi patima sa nu voeşte nimic din cîte poate ca un bărbat să aibă; el voeşte din cel mai curat isvor să dobîndească dragostile tale şi nimic nu va să aibă din nodurile şi datoriile imenului (nunţii), nimic dintr-o neplăcută datorie care [28] face inimile să lucreze în silă şi prin care toate zilele cele plăcute şi mai dulci sînt înveninate. În sfîrşit, în lucrul acesta ce îl roade şi îl supără, el voeşte ca să-şi îndestuleze a sa delicateţă, ca să-l deosebieşti de aceea cu care nu se poate învoi; el voeşte ca bărbatul să-ţi fie pe seama virtutei tale, şi că dragostea inimii tale, care e singură bunătatea, să fie numai pe seama amorezului. Alcmena Amfitrion întru adevăr, nu ştiu ce vrei să înţelegi, eu văz că îţi place să rîzi cu chipul acesta de vorbă; de te-ar auzi cineva, mi-ar fi frică să nu te crează că vorbeşti ce-ţi vine. Amfitrion Vorbele ce ţi le spui eu sînt prea bune, şi nici nu poţi gîndi Alcmeno, cît sînt de cu cuvînt. – Însă cît voi zăbovi mai mult, caz subt vinovăţie; minutele mă grăbesc să mă întorc la postul meu. Adio; grosimea soldăţească a datoriei mele mă deslipeşte încă pentru puţintică vreme de lîngă tine; însă frumoasă Alcmeno, cel puţin cînd vei vedea pe bărbat, socoteşte-te la amorez te rog. Alcmena Eu nicidecum nu deosibesc pe unul de altul, şi bărbatul şi amorezul amîndoi îmi sînt scumpi, adio. [29] ŞENA IV CLEANTA, MERCUR Cleanta (la o parte) O cerule! Ce mîngîeri plăcute ce bărbat plin de dragoste! Cum are lumea parte! Dar bărbată-meu nici nu-i pasă! Căci nu vezi la el să să socotească c-a venit la nevastă! – Ei! băete, dar nu se ţine aşa casa. Mercur (la o parte) Noaptea acum, căria trebue să-i dau de ştire, n-are decît să înceapă a-şi strînge valurile, şi soarele, ca să piară toate stelile, poate acum să răsae. Cleanta (oprind pe Mercur) Dar ce fel! Aşa pleacă cineva de la muere? Mercur Şi cum? Tu vrei să nu-mi păzesc datoriile mele către stăpînul meu? Îl vezi c-a plecat, şi eu să nu mă duc după dînsul? Cleanta Dar bine! Aşa să despărţeşte omul de nevasta sa? Mercur Frumoasă pricină de supărat! Destul vom şădea împreună după ce m-oi întoarce. Cleanta Dar cum? – Să pleci aşa de rece, fără să-mi zici vr-o vorbă, măcar ca omul, de zioa-bună! [30] Mercur Dar ce dracul! Şi capul meu n-o fi un puţ să nu să mai deşarte, unde să-ţi găsesc eu atîtea vorbe tot de giugiuit. De cinsprezece ani de cînd te-am luat le-oi fi isprăvit şi eu, le-am tot zis şi iar le-am zis, şi acum n-am ce-ţi mai zice. Cleanta Uite-te, cîine, la Amfitrion; vezi-l cum se poartă cu nevasta lui, şi să-ţi crape obrazul de ruşine, nevoiaşule, văzîndu-ţi nesimţirea ta care o arăţi către mine. Mercur Aşa! Fost-ai lele cînd ai fost! – Dar noi cu ei ne potrivim? Ei abia sînt luaţi de eri d-alaltăeri: pe ei îi prind cîte le fac, dar noă ne şade rău să umblăm după copilării. Bine că nu ne-om pune unul în faţa altuia şi bot în bot ca doi porumbei să începem a ohta şi eu d-o parte să-ţi zic: ah Cleanto! Tu de alta: ah Sosio! Cleanta Ce fel? Nevoiaşule, ce? Nu sînt eu în stare ca să ohteze cineva lîngă mine? Mercur Nu, iată ţi-o spui curat; eu iară, măgădăul, să m-apuc acum să ohtez lîngă tine?! Cine n-ar crăpa de rîs? Cleanta Ah! Nemulţumitorule, dar erai tu vrednic de mine? Era de nasu tău să aibi o nevastă cinstită ca mine? [31] Mercur O doamne! Bine, eşti prea cinstită; dar ce-mi foloseşte mie cinstea ta, daca eşti ca o cicală? Mai bine ai fi mai puţin cinstită şi m-ai lăsa să trăesc în pace. Cleanta O! eu nebună că nu-mi petrec dac-ai fost aşa de nemulţumitor. Mercur Pă mine mă mulţumeşte să văz pe muerea blîndă; dar cu virtutea ta eu mi-am găsit beleaoa; ce dracu îmi tot scoţi ochi cu dînsa? Cleanta Ştiu ce fel de muere ţi se cuvenea, să te joace cum ştiu eu, să-şi facă mendrele, şi să-şi petreacă în lume. Mercur Zău, vrei să-ţi spui curat? Numai nerozi să fărîmă cu firea de nişte rele închipuite. Încît pentru mine, mai bine voi odihnă; bine că nu mi-o sta cinstea acum în cinstea muerii! Cleanta Şi ce fel? Ai suferi tu fără să-ţi pese nimic să mă vezi că iubesc pe altul? Mercur Cînd aş şti că mi s-ar mai odihni capul de atîta gîra-mîra, de ce nu? Prea bucuros. Mai bine voi un viţiu ce nu mă supără, decît o virtute ce mi s-a mîncat de cap. [32] Rămîi sănătoasă, Cleanto, scumpul meu suflet! trebue să mă duc după Amfitrion. Cleanta (singură) Nu ştiu ce mă mai ţine de nu i-o joc pe piele calicului; uită-te tocmai acum turbez de necaz că am fost cinstită. Sfîrşitul actului întîi. [33] ACTUL II ŞENA I AMFITRION, SOSIA Amfitrion Vino-ncoaci, gîdeo, vino-ncoaci, ştii tu hoţule, că numai vorbele tale sînt destul ca să te usuc de bătae? Şi ca să te învăţ minte abia aştept să pui mîna p-un ciomag. Sosia Daca, domnule, ai luat-o asfel, eu nu am ce să mai zic, şi dumneata vei avea totdauna dreptate. Amfitrion Dar ce vei, jupîne, să-mi vinzi mie de adevăr nişte basne care n-au nici cap nici coadă? Sosia Nu; eu sînt sluga şi dumneata eşti stăpînul, şi aşa dumneata vei face să fie după cum vei voi. Amfitrion Stăi, uite-te: eu voi să-mi înnec tot necazul în care m-ai adus şi să te ascult cîte una cele ce ai săvîrşit în slujba cu care te-am trimis. Trebue mai nainte de a vedea pe soţia mea să mă descurc de amestecătura aceasta. Adună-ţi toate simţirile, vino-ţi în fire, şi răspunde-mi din vorbă în vorbă la cele ce te voi întreba. [34] Sosia Dar ca să nu ne încurcăm, spune-mi, aşa să trăeşti domnule, spune-mi mai nainte: în ce chip voeşti ca să-ţi răspunz? Să-ţi spui toate cîte ştiu şi cîte am văzut, sau să mă port după cum se obicinueşte pe lîngă cei mari? Trebue adică să spui adevărul, sau să mă dau după păr şi să-ţi răspunz după voea dumitale? Amfitrion Nu; eu te îndatorez să-mi spui curat şi lămurit toate cîte ai văzut. Sosia Bine. Lasă-te acum pe mine; dumneata nu ei decît să întrebi. Amfitrion După porunca care ţi-am dat… Sosia Am plecat! Cerul era numai negură; blestemam ceasul în care m-ai trimis şi de o sută de ori afuriseam porunca pentru care vorbeşti. Amfitrion Ce fel, spînzuratule!… Sosia Domnule, daca vrei, n-ai decît să porunceşti, şi eu numaidecît încep a minţi. Amfitrion A! a! uite-te slugile ce fel de rîvnă au pentru noi! Dar aide, spune ce ţi s-a întîmplat pe drum. [35] Sosia Uite-te: eram ca epurile, crăpa inima în mine de frică la cel mai mic lucru ce întîlneam. Amfitrion Nevoiaşule! – ei! Ajungînd acasă..? Sosia Cum mă văzui dinaintea porţii, voii să procitesc puţintel în ce chip să povestesc lupta noastră cea slăvită. Amfitrion Şi pe urmă? Sosia Dar deodată veni şi îmi strică tot cheful. Amfitrion Cine? Sosia Sosia; un eu, carele pizmaş pe poruncile cu care m-ai însărcinat să spui Alcmenii, şi carele toate tainele noastre ştiindu-le, uite-te, întocmai ca mine care îţi vorbesc acum,… Amfitrion Ce basne sînt astea? Sosia Nu, domnule, adevărul pe şleau: ala era eu întreg, eu eram acasă, şi zău pre legea mea, eu venisem acasă mai nainte de a sosi. Amfitrion Aşa te rog, spune-mi de unde poate să-ţi vie ast blestemat [36] galimatias? Visezi? Te-ai înbătat? Ţi-ai eşit din minţi? Sau vrei să glumeşti cînd nu e de glumă? Sosia Nicidecum săracuţul de mine şi de mine; eu îţi spui lucru cum este, nici visez, nici basnu îţi spui; eu sînt om cinstit şi pă cinstea mea îţi vorbesc vorbă sănătoasă. Dumneata d-ei vrea m-ei crede. Eu îţi spui, că crezînd curat că numai un Sosia este în lume, acasă m-am găsit doi, şi că din aceşti doi eu pizmaşi unul pe altul, unul a rămas acasă, şi altul uite-l este lîngă dumneata; că acest eu ce-l vezi aci, obosit de osteneala drumului, a găsit acasă pe celalalt eu odihnit, ţeapăn, criş, fără grijă, şi parcă avea un neastîmpăr să tot bată şi să rupă la oase. Amfitrion Zău, trebue să fie cineva cu inima cît un munte, cu duhul liniştit, şi fără grijă ca să poată asculta o slugă spuindu-i secături şi basne. Sosia Daca te mînii, noi nu mai avem nici un taifas, nici un adevăr; ţi-am spus de la început că tac. Amfitrion Nu mă mînii nicidecum, am hotărît să sufer, trebue să te ascult; dar spune-mi acum tu singur, astea care mi le înşîri, sînt să le crează cineva? Sosia Aşa este; ai dreptate; ce o să-ţi fac daca n-am crezemînt. [37] Adevărat că asta este un lucru ce nu s-a mai întîmplat, un lucru peste stravagant, de rîs, supărător, ce nu e de crezut, ce nu seamănă cu al nimului, dar cu toate acestea, eu nu poci să-l fac să nu fie aşa. Amfitrion Ca să crează cineva cîte zici tu, trebue să fie nesimţitor. Sosia Dar eu! vai de mine, crezut-am la început? Cît mi-am bătut capul pînă să crez, pînă să văz că eu sînt doi, eram să-mi es din minţi. Atîta vreme am ţinut de un amăgitor pe celalalt eu însumi; dar în sfîrşit el m-a silit să mă cunosc bine; am văzut că el era eu, fără nici o îndoială; de la cap pînă la picioare, uite-te era leit ca mine, frumos, aerul nobil, bine făcut, apucături gingaşe, în sfîrşit doă picături de lapte nu seamănă mai bine; atît numai daca mîinile lui nu ar fi fost atît de grele, zău aş fi rămas prea mulţumit. Amfitrion Cît trebue să rabd! – Dar în sfîrşit n-ai intrat în casă? Sosia Aşa! Ei! Unde să intri? Dar aveam eu să ştiu de cuvînt? Eu stam la uşă şi nu lăsam pe nimeni să calce pragu. Amfitrion Ce fel? [38] Sosia Cu un ciomag care încă îl simţ pe spinarea mea. Amfitrion Ce! Te-au bătut? Sosia Negreşit. Amfitrion Şi cine? Sosia Eu. Amfitrion Tu, să te baţi? Sosia Dar, eu; dar nu, eu ăl d-aici, eu ăl d-acasă care bate ca patru. Amfitrion Eu nu ştiu, trăsnit eşti? Ce fel eşti? de-mi vorbeşti asfel. Sosia Astea nu sînt glume. Acel eu ce l-am găsit acasă este cu mult mai voinic decît mine ăl d-aici; braţul lui e vînos, inima îi e mare, şi am despre aceasta destule dovezi. Al dracului eu ca ala n-am mai văzut, uite-te m-a pisăgit cum se cade; n-ai să vorbeşti cu el că îţi cară pe spinare. Amfitrion Dar să isprăvim odată. – Ai văzut pe nevasta mea? [39] Sosia Nu! Amfitrion Pentru ce? Sosia Pentru un cuvînt foarte tare. Amfitrion Cine te-a făcut să nu o întîlneşti spînzuratule? Spune-mi. Sosia De o sută de ori o să tot ţi-o spui? Eu m-am făcut, ţi-am mai spus o dată; acel eu mai puternic decît mine; acel eu care cu puterea s-a făcut stăpîn pe poartă; acel eu care m-a făcut să mă strecor cu coada între picioare; acel eu care singur voeşte să fie eu; Acel eu pizmaş pe mine; acel voinic eu a cărui mînie a făcut să o simţ eu fricosul; în sfîrşit acel eu care este la dumneata acasă; acel eu care s-a făcut stăpîn pe mine; acel eu care m-a stins cu bătaea. Amfitrion Negreşit că omului asta, de mult ce-a băut astăzi de dimineaţă, i s-au amestecat creerii. Sosia Uite, să mă spînzure d-oi fi băut eu altceva decît apă, încai după jurămîntu-mi trebue să mă crează cineva. [40] Amfitrion Apoi n-are cum fi, sau că simţirile-ţi duse de somn; ai văzut în vis toate himerile acestea care acum vei să mi le vinzi de adevăr. Sosia Nici una din astea. N-am fost adormit săracul de mine, şi nici că mi-a mai venit poftă de somn, am fost prea deştept pe viaţa mea; şi asemenea era prea deştept şi celalalt Sosia că m-a schilăvit asfel cum mă vezi. Amfitrion Vino după mine, îţi zic să taci acum, îndestul mi-ai ostenit mintea; şi cu adevărat am fost un nebun de am avut răbdarea să ascult de la o slugă neroziile ce-a visat el. Sosia (la o parte) Toate cuvintele sînt nerozii cînd le vorbeşte o biată slugă; cînd ar fi eşit din gura unui mare ar fi fost vorbe cu cuvînt. Amfitrion Să intrăm fără să mai aşteptăm; dar Alcmena cum n-are de ştire de venirea mea, cum o să i se pară cînd s-o pomeni cu mine? ŞENA II ALCMENA, AMFITRION, CLEANTA, SOSIA Alcmena (fără să vază pe Amfitrion) Aideţi, Cleanto, să dăm mulţumire dumnezeilor pentru [41] slăvitele isbînzi prin care Teba se bucură acum de atîtea folosuri. (zărind pe Amfitrion) O dumnezei! Amfitrion Facă cerul ca Amfitrion învingător să fie priimit cu bucurie de soţia sa, şi ca această zi care prieşte atît flacării mele să te înfăţişeze ochilor mei cu a aceeaşi inimă în care să aflu iară aceeaşi căldură ce o vezi în sufletul meu. Alcmena Ce fel? Aşa curînd te-ai întors? Amfitrion Cu adevărat! Tocmai în zioa aceastea ai găsit să-mi dai o urîtă dovadă de dragostea ta? Şi acest „Ce fel! Aşa curînd te-ai întors!” nu este nicidecum chipul cu care trebue a priimi o femee înflăcărată de dorinţa a vedea pe bărbatul ei. Eu îndrăsneam a mă mîngîia cu gîndirea în mine că prea mult am zăbovit departe de tine. În aşteptarea întorcerii unui om ce dorim să vie tot minutul ni se pare ani, şi lipsa de faţă a celui ce iubim, oricît de puţină va fi, noă ni se pare o mare întîrziere. Alcmena Eu nu văz… Amfitriom Nu, Alcmeno, omu în nerebdarea sa numără toate minuturile în asfel de întîmplări; şi tu socoteşti momentele [42] lipsei întocmai ca un om care nu iubeşte şi nici nu-i pasă de cela ce lipseşte. Cînd cineva iubeşte cum trebue, cea mai mică despărţire îl omoară; şi acela pe care doreşte cineva ca să-l vază niciodată nu se întoarce prea curînd, după cum ziseşi. Prea urît m-ai priimit Alcmeno, şi dragostea mea îţi mărturiseşte că nu eram vrednic de o asfel de priimire; eu aşteptam de la a ta inimă, să te bucuri, să alergi înaintea mea plină de dragoste. Alcmena Eu nu poci să pricep ce vrei să înţelegi cu aceste cute ce le auz; şi daca te plîngi de mine, eu, zău nu ştiu ce trebue să fac ca să te mulţumesc. Aseară, mi se pare, că la fericita întorcere a ta, m-ai văzut a-ţi arăta îndestulă bucurie şi dragoste şi a îngriji ca să-ţi dau toate cîte aveai dreptate a aştepta de la dragostea mea? Amfitrion Ce fel? Alcmena Nu m-ai văzut înaintea ta săltînd de bucurie? Şi strămutările şi hrăpirile unei inimi la întoarcerea unui soţ ce-l iubeşte, poate cineva să le arate mai bine decît ceea ce ai văzut în mine aseară? Amfitrion Ce sînt acestea ce îmi spui? Alcmena Însuşi dragostea ta nu a simţit o bucurie nespusă la [43] priimirea mea cea înfocată? Şi apoi după ce ai plecat în răvărsatul ziorilor, mi se pare că nu poate fi aşa de vinovată întrebarea mea că te-ai întors curînd! Amfitrion Alcmeno, vezi nu care cumva vreun vis astă noapte, înfăţişîndu-ţi venerea mea şi tu în somn purtîndu-te bine cu mine, acum inima-ţi socoteşte că şi-a împlinit toată datoria? Alcmena Amfitrion, vezi nu care cumva vreun abur amăgitor amestecînd în sufletul tău adevărul venirii tale d-aseară, şi din dulcea priimire cu care m-am arătat, acum inima ta cere de la a mea flacără să-mi răpească toată cinstea? Amfitrion Acest abur de care îmi vorbeşti, mi se pare puţin cam ciudat. Alcmena Asfel de răspuns poate să dea cineva la visul pentru care îmi vorbeşti. Amfitrion Cu un vis numai nu este destul să erte cineva aceea ce am auzit din gura ta. Alcmena Cu un abur numai ce îţi turbură duhul nu poate cineva să şteargă necinstea ce îmi faci. Amfitrion Să lăsăm puţintel acel abur, Alcmeno. [44] Alcmena Să lăsăm puţintel acel vis Amfitrion. Amfitrion Asupra pricinii noastre, nu trebue să se joace cineva. Alcmena Ai dreptate, că mie a început să-mi fiarbă sîngele. Amfitrion Cu acest mijloc voeşti să acoperi şi să îndreptezi urîta priimire pentru care mă plîng? Alcmena Cu această prefacere ai poftă dumneata ca să-ţi faci rîs cu mine? Amfitrion Ah! Pentru numele cerului, să încetăm o dată, Alcmeno, te rog, şi să vorbim mai serios. Alcmena Amfitrion prea mult te întinzi cu gluma, să isprăvim o dată cu rîsul. Amfitrion Cum! Îndrăsneşti să-mi sprijineşti în faţă că eu am mai venit o dată la tine? Alcmena Cum dumneata voeşti a tăgădui fără sfială că aseară n-ai fost aici? Amfitrion Eu am fost aseară? [45] Alcmena Negreşit, şi cum s-a luminat de zio ai şi plecat. Amfitrion (la o parte) O cerule! Cine a putut să mai auză o asfel de sfadă? Şi cine nu se va mira de aceasta? – Sosio! Sosia Ea are trebuinţă, domnule, de vreo zece grăunţe de elebor, duhul îi este turburat. Amfitrion Alcmeno, pentru numele tutulor dumnezeilor, cuvintele acestea au nişte urmări prea ciudate; adună-ţi puţin mai bine simţirile, şi socoteşte-te la cele ce îmi zici. Alcmena Simţirile mele sînt prea bine adunate; şi toţi ai casii te-au văzut. Eu nu ştiu ce pricină este să te porţi asfel cu mine: dar daca lucru are trebuinţă şi de dovezi, daca a fost adevărat că să întîmplă oamenii să-şi uite cele ce fac, de la cine altul eu am putut să aflu povestirea luptelor tale decît de la tine? Şi cele cinci diamanturi ce le purta Pterela pe care l-a răsturnat braţul tău nu mi le-ai dat tu? Şi vrei mai multă dovadă decît aceasta? Amfitrion Ce fel! Şi ţi-am dat eu nodul de diamanturi care mi-a căzut în parte-mi şi care era hotărît pentru tine? Alcmena Negreşit; şi nu este anevoe să te încredinţez. [46] Amfitrion Şi cum? Alcmena (arătîndu-i nodul de diamanturi la centură) Iată-l. Amfitrion Sosio! Sosia (scoţînd din buzunar cutiuţa) Ea îşi bate joc, uit-o domnule, eu o ţiu la mine, acum se dau toate pe faţă. Amfitrion (uitîndu-se la cutiuţă) Pecetia este întreagă. Alcmena (dînd lui Amfitrion nodul de diamanturi) Ce părere este asta? Poftim, este destulă dovada aceasta? Amfitrion Ah! Cerule! O Dumnezei! Alcmena Fugi, Amfitrion, vrei să-ţi baţi joc cu purtarea asta, ori trebue să fii zăpăcit. Amfitrion (către Sosia) Rupe curînd pecetia. Sosia (deschizînd cutia) Zău, locul e sec, cu fermice negreşit a luat cineva diamanturile, sau că singure au eşit şi s-au dus la aceea pentru care era păstrate. [47] Amfitrion (la o parte) O dumnezei! A căror putere prestă în toate lucrările! Ce să fie această întîmplare! Şi spre ce semn trebue să o iau eu? Sosia (lui Amfitrion) Daca gura ei grăeşte adevărul noi am avut tot acea soartă, şi dumneata, domnule, ca şi mine trebue să fii îndoit. Amfitrion Taci. Alcmena De ce te miri atît de mult? Şi de unde poate să-ţi vie această turburare? Amfitrion (la o parte) O cerule! Ce ciudată amestecătură! Eu văz nişte întîmplări ce trec peste fire, şi cinstea mea se teme de o împrejurare ce duhul meu nu poate să o înţeleagă. Alcmena Te socoteşti acum şi după această dovadă să-mi tăgădueşti că ai fost aseară aici? Amfitrion Nu; dar fă bine mă rog, de se poate, a-mi spune ca ce s-a întîmplat în vremea cît am fost eu aici. Alcmena De vreme ce voeşti a-ţi povesti lucru cum s-a întîmplat, cu aceasta vrei să zici că nu ai fost dumneata. [48] Amfitrion Iartă-mă; am încă oarecare pricină care mă face a cere această desluşire între noi. Alcmena Grijile cele supărătoare care au putut să te stăpînească, aşa de curînd te-au făcut să pierzi ţinerea de minte? Amfitrion Se poate; dar în sfîrşit îmi vei face această mulţumire, ca să-mi spui toată istoria. Alcmena Istoria nu este lungă. – Eu ţi-am eşit înainte plină de bucurie, te-am înbrăţişat cu dragoste, şi îţi mărturiseam al meu nesaţi de a te vedea prin mii de dovezi. Amfitrion (la o parte) Ah! O asfel de dulce priimire eu nu am putut să am. Alcmena Tu mai întîi mi-ai făcut darul acesta de mult preţ ce mi l-ai păstrat din biruinţele tale; inima ta cu un dor nespus îşi desfăcea toată viociunea focurilor ei, şi grijile supărătoare care pînă atunci o stăpînise; vedeam în tine strălucind bucuria că mă mai vezi iară, îmi spuneai chinurile ce ai suferit în vremea lipsii tale, şi cîtă nerăbdare ai avut ca să te vezi iarăşi lîngă mine. Niciodată dragostea ta n-am văzut-o în asfel de împrejurări mai tînără şi mai pătimaşă. [49] Amfitrion (la o parte) Se poate a se vedea cineva mai grozav omorît decît aşa! Alcmena Toate aceste hrăpiri de bucurie toată dragostea aceasta, poţi socoti ca ce fel de mulţumire îmi făcea, şi ca să-ţi spui curat Amfitrion, inima mea se topea de plăcere şi de dragoste. Amfitrion Mai pe urmă, mă rog? Alcmena Noi începurăm a ne precurma prin mii de întrebări ce putea să ne atingă. Pe urmă puseră masa, am rămas singuri şi am cinat amîndoi, şi după cină… ne-am culcat. Amfitrion Împreună? Alcmena Negreşit. Ce fel de întrebare e asta? Amfitrion (la o parte) Ah! Astă ispită este cea mai grozavă din toate, şi de asta tremura geloasa mea inimă. Alcmena Dar de ce te roşeşti aşa, la această vorbă? Ce! Am făcut vreun rău că m-am culcat cu tine? [50] Amfitrion Nu, nu am fost eu din nenorocirea mea; şi cine zice că eri a călcat piciorul meu aici, acela zice din toate minciunile minciuna cea mai grozavă. Alcmena Amfitrion! Amfitrion Necredincioasă! Alcmena Ah! Ce mînie! Ce schimbare! Amfitrion Nu, nu, nu mai încape blîndeţe, nu mai încape trecere cu vederea; această nenorocire mi-a doborît toată statornicia; şi inima mea nu răsuflă în acest minut decît furie şi răsbunare. Alcmena Asupra cui să-ţi răsbuni? Şi care necredinţă a mea te face să mă tractezi de vinovată? Amfitrion Nu ştiu; atît ştiu că n-am fost eu; desnădăjduirea aceasta poate să mă aducă în stare a face orice. Alcmena Fugi, soţ nevrednic, lucrurile vorbesc de sine, şi prefăcătoria ta este grozavă. Prea mult îţi baţi joc de mine, ce va să zică aceasta să mă osîndeşti atîta şi să mă defaimi de necredincioasă? – Daca în aceste furii ale tale ţi-a plesnit în cap şi cauţi pricină ca [51] să sfărîmi nodurile nunţii care mă ţin legată de tine, ce tot umbli încurcînd şi întorcîndu-te pe departe? Iată-mă sînt gata să sufer chiar în zioa aceasta să se desfacă orice legătură a noastră. Amfitrion După o asfel de netrebnică ocară ce mi s-a făcut, negreşit că va veni şi aceasta, şi încă n-o să vezi numai atît. Necinstea mea este sigură, nenorocirea-mi este văzută, şi dragostea mea în zadar voea să o acopere. Cu toate că amăruntele nu îmi sînt încă cunoscute, dar dreapta mea mînie cere oricum să se lumineze. Frate-tău îmi este martur şi poate să răspunză în gura mare că eu nu m-am deslipit de lîngă dînsul pînă astăzi de dimineaţă. Mă duc să ţi-l aduc ca să-ţi astupe el gura asupra venirii mele cu viclenie născocită. După aceasta am eu mijloc să străbat pînă în fund această taină nepomenită pînă acum; şi în focul mîniei mele cei drepte vai de acela ce mă va fi vîndut! Sosia Domnule… Alcmena Nu veni după mine, stăi aci şi mă aşteaptă. Cleanta (către Alcmena) Trebue…? Alcmena Nu poci să mai auz nimic: lasă-mă singură, şi să nu vii după mine. [52] ŞENA III CLEANTA, SOSIA, Cleanta (la o parte) Negreşit trebue să-i fi intrat vreun drac în cap; însă frate-său numaidecît va da sfîrşit sfadei aceştia. Sosia (la o parte) De unde naiba să mai brodi şi astă întîmplare? Stăpînu-meu văz că prea mult se fărîmă cu firea. Mă tem însă să n-o paţ şi eu ca dînsul; dar mă duc s-o iau cu binişorul, şi să-i desluşăsc pricina cum s-a întîmplat. Cleanta (la o parte) Să vedem numai d-o veni la mine; eu însă o să mă ţiu grea; să mă fac că m-am supărat. Sosia (la o parte) De multe ori mai bine este să nu ştii ceva, şi d-aceea mă tem s-o întreb. Nu e mai bine să mă fac că nu ştiu nimic decît pe urmă să mă căesc? – Aide, unde o eşi să iasă. Voi să văz şi oi şti cum să mă apăr. Slăbiciunea omenească este să voiască a şti şi acelea ce nu ar voi să ştie. – Toţi dumnezei cu tine, Cleanto! Cleanta A! a! Şi mai ai nas, cîine, să te apropii de mine? [53] Sosia O Doamne! Ce ai? Totdauna mînioasă şi de nimica te superi. Mercur Ce vrei să-nţelegi cu nimica? Spune. Sosia Eu cu nimica înţeleg aceea ce şi în versuri şi în proză se chiamă tot nimica, şi nimica, după cum şi tu ştii bine, va să zică nimica, sau puţin lucru. Cleanta Nu ştiu ce mă mai ţine nevoiaşule, de nu-ţi scoţ ochi să te învăţ, ruşinatule pînă unde merge necazul unei femei. Sosia Ho! Ho! De unde îţi vin furiile astea? Cleanta Ce, tu nimic zici că este purtarea ta ce-ai avut cu mine om de nevoe? Sosia Care? Cleanta Ce fel! Te faci că nu ştii? Nu cumva şi tu ca stăpînu tău o să zici că n-ai fost aici? Sosia Nu, ştiu prea bine că am fost; nu voi să mă prefac că n-am fost; însă am vrut, nu ştiu, dintr-un fel de vin ce m-a făcut să uit toate cîte am putut să fac. [54] Cleanta Tu crezi poată să te îndreptezi cu aceasta?… Sosia Nu, dinprotivă, că tu poţi să mă crezi, am fost într-o stare, încît am putut să fac nişte lucruri de care să mă căesc, şi care nicidecum nu le ţiu minte. Cleanta Ce! Nu-ţi aduci aminte de chipul cu care te-ai purtat către mine cînd ai venit? Sosia Zău nu; tu poţi să-mi povesteşti cum m-am purtat. Eu sînt om cu judecată şi curat la inimă, şi cum oi vedea că n-am dreptate, singur mă voi osîndi. Cleanta Cum! Amfitrion lăsîndu-mă să privighez, eu te aşteptam să vii; dar niciodată n-am văzut o asfel de receală ca a ta: cel puţin trebuea să întrebi şi tu de muerea ta; dar ţie nici că ţi-a păsat, şi cînd eu am venit să te pup, tu ţi-ai întors nasul şi mi-ai dat urechea. Sosia Frumos. Cleanta Ce fel frumos? Sosia O Doamne! Tu nu ştii pentru ce: mîncasem usturoi, şi prea cu minte am făcut de mi-am întors puţintel răsuflarea ca să nu-ţi miros. [55] Cleanta O mie de espresii de dragoste îţi arătam; dar tu la toate cuvintele mele erai ca un buştean de nesimţitor, şi căci nu am auzit din gura ta o vorbă încai mai dulce. Sosia (la o parte) Curaj! Cleanta În sfîrşit, în zadar flacăra eşa din mine, căci a ei curată căldură nu afla în tine nimic alta decît ghiaţă; cum te aşteptam! Nevoiaşule; şi tu cum m-ai înşălat! N-ai vrut să şezi nici pe pat în care legile nunţii te îndatorează vrînd şi nevrînd să şăzi, ştii tu? Sosia Ce fel! Nu m-am culcat nicidecum? Cleanta Nu, om de nevoe, şi piază rea. Sosia Este cu putinţă? Cleanta Cîine! Ce cu putinţă? Că aşa ai făcut, nu te-ai culcat. Să poate un afront mai mare decît acesta? Întreabă toate muerile să vezi ce-or să-ţi zică. Ş-apoi azi de dimineaţă în loc să-ţi îndreptezi greşala, te-ai despărţit de mine şi ai plecat luîndu-mă în rîs cu vorbele tale ce mă făcea să crăp de necaz. Sosia (la o parte) Bravo, Sosio! Să trăeşti! [56] Cleanta Şi ce fel! Plîngerea mea nu te face să-ţi vezi ce-ai făcut? Îţi mai vine să rîzi de nevoea ta? Sosia O! ce mulţumit sînt de mine! Cleanta Asfel te căeşti de rîsul ce ţi-ai făcut cu mine? Sosia Eu n-aş fi crezut niciodată c-o să fiu eu aşa de al dracului. Cleanta În loc să te osîndeşti pentru o asfel de purtare, bucuria ţi-a dat pîn ochi! Sosia O Doamne! Mai încet! – De mă arăt aşa de vesel, crede că eu îmi am cuvintele mele, şi că fără a mă socoti, niciodată nu am urmat mai înţelepţeşte, decît cum m-am purtat cu tine. Cleanta Om de nevoe! Şi încă-ţi baţi joc de mine? Sosia Nu, eu îţi vorbesc slobod. În starea care mă aflam, eu aveam oarecare teamă, de care sufletul meu a început a se astîmpăra cu cele ce îmi spui. Mult mi-era frică şi mă temeam să nu care cumva să fi făcut vreo dievolie cu tine. Cleanta Dar de ce-ţi era frică? Spune-mi. [57] Sosia Doctorii zic, cînd cineva va fi beat să se depărteze de nevasta lui, pentru că dintr-o asfel de stare pot să iasă copii neghiobi şi găgăuţe. Vezi acum daca nu m-am purtat înţelepţeşte, şi daca inima mea n-a făcut bine de s-a arătat aşa de rece. Socoteşte cîte necuviinţe putea să nască d-aici! Cleanta Să se ducă dracului toţi doctorii tăi cu judecăţile lor cu tot. Ei să să-şi caute de cei bolnavi, şi să nu se amestice a pune la cale şi pe cei sănătoşi. Ei prea îşi vîră nasul în toate. Ce au ei să se bage în trebile bărbaţilor cu muerile lor? Am mai auzit încă că în luna lui Cuptor, le-au mai plesnit prin cap o mie de secături de poveţe. Sosia Mai încet. Cleanta Ba nu; eu îmi pui capul daca o eşi vr-un rău d-aici, judecăţile acestea sînt de capete seci. Nici vinul, nici timpul nu poate să fie fatal de a-şi împlini cineva datoria către nevastă, şi toţi doctorii tăi sînt nişte dobitoace. Sosia Înprotiva lor, aşa te rog, mai astîmpără-ţi necazul; pentru că ei sînt nişte oameni cinstiţi, cu toate cîte zice lumea de dînşii. [58] Cleanta Tu altele zici şi altele crezi; în zadar te-ai luat cu binişorul: în dreptatea ta nu mă îndestulează, şi or curînd sau mai tîrziu eu voi să-mi răsbun de chipul cu care văz că în toate zilele îţi baţi joc de mine: şi pentru cuvintele ce mi-ai zis care şi acum îmi stau pe inimă, mă voi sili, necredincios şi nevoiaş bărbat, a mă bucura de slobozenia care mi-ai dat-o astăzi. Sosia Care? Cleanta Nu mi-ai zis adineaorea, că tu ai vrea, nevoiaşule, să iubesc pe altul? Sosia A! pentru articolul asta, rău am făcut. Îmi iau vorba înapoi. Să nu care cumva să te ei după dînsa; multe zice omul la necaz. Cleanta Cu toate acestea, cînd mi-o veni bine ţi-oi judeca-o şi eu… Sosia Tacă-ţi gura, – iată Amfitrion; acum mi se pare mai vesel. ŞENA IV JOE, CLEANTA, SOSIA, Joe (la o parte) Voi ca să înblînzesc pe Alcmena, să isgonesc mîhnirea [59] şi necazul din inima ei, şi să dau focurilor mele, întru această grijă ce mă aduce aci, dulcea mulţumire de a se astîmpăra. (Către Cleanta) Alcmena este sus, nu este aşa? Cleanta Aşa, plină de un neastîmpăr voeşte singurătatea şi m-a oprit de a mă duce după dumneaei. Amfitrion A putut să oprească pe oricare, însă nu şi pe mine. ŞENA V CLEANTA, SOSIA Cleanta După cum văz, necazul ei a pricinuit o grabnică întoarcere. Sosia Ce zici tu, Cleanto, de chipul lui cel vesel după giorovăitul lor cel grozav d-adineaoara? Cleanta Că ce bine am face toate muerile să dăm dracului pe toţi bărbaţii pentru că şi cel mai bun nu plăteşte nimic. Sosia D-alde astea se zic la necaz, dar voi puteţi fără [60] bărbaţi? Pre legea mea daca n-aţi sări cu toatele să opriţi pe dracul cînd ar lua pe toţi bărbaţii, vai de el săracul, i-aţi scoate ochii. Cleanta Te gîndeşti?… Sosia Iată-i, să tăcem. ŞENA VI JOE, ALCMENA, CLEANTA, Joe Ce! Vrei să mă desnădăjdueşti? Ah! aşteaptă, frumoasă Alcmeno. Alcmena Nu, nu poci să mai şăz nici un minut cu pricinuitorul necazului meu. Joe Fă bine… Alcmena Lasă-mă. Joe Ce!… Alcmena Lasă-mă, lasă-mă-ţi zic. [61] Joe (la o parte) Lacrămile ei mă ating la suflet, ş-a ei durere îmi răneşte inima. (tare) Ascultă, caută în adîncul inimii mele. Alcmena Nu, lasă-mă în pace, nu veni după mine. Joe Unde vrei să mergi? Alcmena Acolo unde dumneata n-o să fii. Amfitrion Cu acest dumneata vrei să arăţi că sîntem streini. Dar în zadar, un nod foarte strîns mă leagă nedespărţit de ale tale frumuseţi şi pretutindeni te voi urma Alcmeno. Alcmena Şi eu pretutindeni voi fugi de dumneata. Joe Aşadar, trebue să-ţi fiu prea grozav! Alcmena În ochii mei mai mult decît poate cineva să-ţi spue. Aşa, întocmai ca o spaimă îngrozitoare te văz, ca o spaimă crudă şi furioasă de care mă speri a mă apropia; ca o spaimă de care să fugă cineva în tot locul. Inima mea, cînd te văz, simte o durere, un necaz ce nu sînt de crezut, mi se pare o osîndă, o pedeapsă ce mă apasă. Şi nimic nu văz în lume mai grozav, mai [62] spăimîntător, mai urîcios, care să mi se pară mai de nesuferit decît tine. Joe Ah! Alcmena mea, te socoteşti oare la cîte îţi es din gură? Alcmena În inima mea sînt şi mai multe, şi asta mi-e necazul cel mai mare că nu găsesc vorbe cu care să le arăt. Joe Ah! Scumpa mea, şi ce ţi-a făcut a mea flacără încît să poţi a mă privi întocmai ca o spaimă? Alcmena O! Cerule drepte! Şi poţi să mai întrebi? Nu cumva nu ţi-e destul? Vrei să-mi scoţi şi sufletul? Joe Mă rog mai înblînzeşte-te puţin… Alcmena Nu, nu voi nicidecum, nici să te văz, nici să te mai auz. Joe Şi te lasă inima să mă tractezi asfel? Asta este amorul acela atîta de înflăcărat care trebuia să nu se mai stingă, amorul ce îmi arătai aseară cînd am venit? Alcmena Nu, nu, s-a dus acum; pentru că tu cu ocările tale cele neomenoase asfel ai vrut să fie. S-a dus acum acel [63] amor atîta de înflăcărat şi plin de patimă; tu l-ai omorît în a mea inimă cu ranele cele fără milostivire ce i-ai dat. În locul lui acum este o mînie neîmpăcată, o vie răssimţire, un necaz neînvins, o desnădăjduire a inimii care cu dreptate s-a întărîtat de a te urî, a se-ngrozi de tine, pentru ocara cea simţitoare ce mi-ai făcut. Cu cît voi să te văz iubindu-mă, cu atîta voi eu să te urăsc, să te urăsc cît va fi prin puţină. Joe Vai! Cît de slabă ţi-a fost dragostea ta, daca pentru atîta de mic lucru a putut să moară! Pentru o jucărie trebue să ne despărţim acum? Şi o glumă a putut să te aducă pînă la atîta necaz? Alcmena Ah! D-asta întocmai sînt atît de atinsă, atît necăjîtă încît niciodată nu poate să o erte a mea mînie: cînd ai fi avut o pricină adevărată, nu m-aş fi supărat atîta. Gelozia de multe ori are atîta putere încît ne tîraşte fără voea noastră, şi sufletul cel mai înţelept, nu poate fără greutate să răspunză la asemenea mişcări. Necazul unei inimi ce poate să fie amăgită, face totdauna mai ertător pe sufletul cel nedreptăţit; şi în dragostea care de multe ori pricinueşte asemenea necazuri cu toată a sa furie, cel puţin află oarecare cuvinte de a se îndrepta. Asemenea necazuri totdauna le iartă cineva mai cu lesnire. Dar din chiar senin, de unde este cineva vesel, să te pomeneşti ţoropoc cu cîte [64] fumuri şi nerozii în cap, fără nici o pricină, să vezi pe cineva că să-ndrăceşte şi plin de furie are chef de gîlceavă şi s-apucă să ocărască pe altul şi să-i rănească toată dragostea, tinereţea şi cinstea lui, aceasta nu este de suferit, şi niciodată nu voi uita a mea durere. Joe Aşa, ai dreptate, Alcmeno, trebue, s-o mărturisesc. Fapta aceasta, fără îndoială, este o vină foarte urîcioasă şi nu voi s-o mai apăr: dar fă bine de suferă încai inima mea să se desvinovăţească înaintea inimii tale. Lasă-mă să-ţi fac o destăinuire adevărată. Bărbatul, Alcmeno, a pricinuit toate relele acestea, şi pe dînsul trebue să-l socoteşti de vinovat. Amorezul nu are nici un amestec cu acest necaz dobitocesc, şi inima lui nu este destoinică de a te mîhni. El are această inimă, care să gîndească numai la tine, are cinstire şi dragoste numai pentru tine; şi daca ea ar fi avut acea vinovată slăbiciune ca să-ţi facă ceva care să te supere, cu o miie de lovituri înaintea ochilor tăi el acuma ar pătrunde-o şi ar sfîşiia-o. Însă nu, bărbatul numai a eşit din hotarele acelii cinstiri ce tot omul totdauna îţi este dator. Bărbatul a fost care s-a arătat cu o asfel de aspră purtare şi a gîndit că tot îi este ertat prin dreptul imenului. Dar, fără îndoială el este vinovat înainte-ţi, el a mîhnit atîta drăgălaşa ta persoană; fugi, îngrozeşte-te, uraşte cît poţi pe bărbatul, [65] pentru că ai dreptate şi o priimesc. Dar pe amorez, Alcmeno, scapă-l, nu îl da înaintea necazului care cu dreptate îţi vine de la o purtare ca aceasta; nu-l descărca asupra lui, deosebeşte-l, puţin, din cel vinovat, şi ca să fii în sfîrşit bună, frumuşică, nu-l pedepsi pentru aceea ce n-a făcut. Alcmena Ah! toate marghioliile acestea nu pot să te desvinovăţească, şi pentru duhurile cele întărîtate, cu asemenea vorbe îşi pierde cineva vremea. În zadar ţi-ai născocit această meşteşugire vicleană ca să mă amăgeşti. Eu nu deosibesc nimic în acela ce mă necinsteşte; toate într-însul nu le văz decît ca să mi se aprinză necazul, şi în dreapta lui furie se amestecă împrăună şi bărbatul şi amorezul; un drac sînt amîndoi şi tot într-un chip îi privesc, şi tot cu aceleaşi colore sînt zugrăviţi înaintea ochilor mei. Amîndoi sînt criminali, amîndoi m-au necinstit, şi amîndoi îmi sînt urîcioşi. Joe Ei bine! Pentru că o vrei, trebue să-ţi fac pe voe; trebue să zic că eu sînt vinovat. Dar, ai dreptate cînd mă înjunghi înaintea răssimtimetelor tale ca pe o vinovată jărtfă. Un necaz foarte drept te aprinde asupra mea, şi toată această mare mînie care te stăpîneşte mă face să văz că îţi este ertată de toate legile. Prea cu dreptul fiinţa mea te face să fugi, şi văz că mînia [66] ta mă amerinţă că pretutindei vei fugi de mine. Mi se cădea ca să-mi vrei toate relile din lume; nu este nici o groază pe care să n-o întreacă vina mea de a întrista şi a mîhni ochii tăi cei frumoşi; nu se poate mai mare păcat decît acesta; este un păcat care atinge şi răneşte şi pe oameni şi pe zei, şi în sfîrşit eu merit, spre a fi pedepsit de această obrăznicie, ca a ta ură să grămădească asupră-mi toate loviturile şi nenorocirile cele mai furioase; Inima mea însă îţi cere, se roagă de ertare, şi ca să ţi-o cer mă arunc, iată-mă în genuche, şi ţi-o cer în numele flacării celii mai vii, a celui mai tînăr amor de care poate să arză vreodată vrun suflet pentru tine. Daca inima ta, scumpă Alcmeno, nu îmi va da ertarea la care îndrăsnesc să alerg, trebue negreşit ca o lovitură cumplită şi fără veste să mă facă să mor, de asprele cruzimi ale unei dureri ce nu voi mai putea să sufer. Dar, starea aceasta mă desnădejdueşte. Alcmeno, nu socoti, că iubind după cum iubesc, cereştile tale frumuseţi, poci să mai trăesc o zi ştiindu-te mînioasă. Încă de acum s-a obosit trista mea inimă, şi ranele cele mai grozave a o mie de vulturi, nu pot să aibă nici o asemănare cu via mea durere. Alcmeno, n-ai decît să-mi spui: daca nu voi avea să nădăjduesc nici o ertare de la tine, iată această sabie cu o lovitură milostivă va pătrunde în ochii tăi inima ticălosului eu, această inimă, această trădătoare inimă, de mii de ori vrednică de a muri, pentru că a [67] putut să mîhnească un objet vrednic de slăvit ca tine. Fericit daca coborîndu-mă în întunecoasele lăcaşuri, moartea mea îţi va potoli mînia, şi după această zi tristă nu va lăsa în sufletul tău nici o rămăşîţă de ură, la suvenirea dragostii tale! Aceasta este tot ce mai aştept ca cel mai mare favor. Alcmena Ah! Prea crude bărbat ce eşti! Joe Zi, vorbeşte, Alcmeno. Alcmena Cum se poate se mai se afle vreo bunătate în tine, cînd m-ai amărît aşa de grozav? Joe Oricare necaz ce ni l-ar pricinui oricare ocară, poate să stea înprotiva unei inimi pline de flacări? Alcmena O inimă plină de flacări mai bine se hotăraşte la mii de morţi, decît să voiască a mîhni pe acela care iubeşte. Joe Cu cît iubim pe cineva, cu atîta… Alcmena Nu, nu-mi vorbi; eşti vrednic de-a mea ură. Joe Aşadar tu mă urăşti? [68] Alcmena Toate silinţile îmi pui, şi în necaz voi să nu-mi iasă ura din inimă spre răsbunare. Joe Dar pentru ce atîta silă, pentru că, ca să-ţi răsbuni; eu îţi făgăduesc moartea mea; N-aştept hotărîrea decît de la tine şi eu îndată mă voi supune. Alcmena Cine nu ştie să urască poate vreodată să voiască a muri cineva? Joe Şi eu nu poci să trăesc pînă cînd te voi şti în mînia aceasta care mă apasă, şi pînă cînd nu îmi vei da ertarea cea dorită care ţi-o cer la picioarele tale. (Sosia şi Cleanta se pun şi ei în genuche) hotăraşte aci una din doă sau de a pedepsi sau mai bine de a erta. Alcmena Vai! aceea ce eu poci să hotărăsc este mai mult decît ceea ce voi. Ca să mă ţin neînblînzită în necazul care mi-ai făcut, inima mea m-a vîndut; zicînd cine nu ştie să urască, nu am zis că am ertat? Joe Ah! Frumoasă Alcmeno, bucuria… Alcmena Lasă, mare rău mi-a făcut slăbiciunea mea. Joe Du-te Sosio, şi întîlneşte pe ofiţerii mei; spune-le [69] că-i poftesc a prînzi cu mine în cele mai dulci srămutări ale sufletului meu celui vesel, (la o parte încet) espedîndu-l d-aici, Mercur îi va lua locul. ŞENA VII CLEANTA, SOSIA Sosia Hei bine! Vezi Cleanto ei cum s-au împăcat? Vrei tu ca şi noi după dînşii să facem aci o fărîmă de pace, ştii tu, niţică mîngîere? Cleanta Ce! De nasul tău este să facă cineva asfel de pace? Sosia Ce! Tu nu vrei? Cleanta Nu. Sosia Nicidecum nu-mi pasă, atîta mai rău pentru tine; iar tu o să te căeşti. Cleanta Stăi, stăi, vino. Sosia Nu, sînt bărbat, nu mă întorc, mi-o veni şi mie rîndul să fiu mînios. Cleanta Du-te, du-te, cîine, dar lasă, ţi-oi juca-o şi eu, cîteodată se osteneşte cineva a fi femee de treabă; Sfîrşitul actului al doilea. [70] ACTUL III ŞENA I Amfitrion Dar, fără îndoială, soarta într-adins mi-l ascunde, şi m-am obosit în sfîrşit de cîte cercetări am făcut, nu este ursită în lume care să fie mai crudă decît aceasta. Oriunde m-oi duce nu poci să aflu pe acela ce mă dau peste cap căutîndu-l, şi oriunde mă întorc dau peste alţii. Nu ştiu unde se mai găsesc acum, parcă sînt brodiţi, o mie de oameni care mă supără, altă dată nu-i văz în ochi ş-acum îi aduce dracul ca să mă facă să turbez. Daca îmi arde mie acum de înbrăţişările lor şi de dovezile ce vor să-mi arate despre bucuria pentru isbînzile mele! Nu-mi e destul necazul meu, mai vin şi ei să mi-l adaoge. În zadar cînd îi zăresc, ca să scap de dînşii, mă fac că nu-i văz, căci al lor supărător prieteşug de toate părţile mă opreşte; şi cînd înflăcăratele lor espresii eu abia le răspunz cu cîte o mişcare din cap, atunci în sine-mi şi încet le dau o mie de blesteme. Ah! cît de puţin simte cineva bucuria la laudele cinstei, care o dobîndeşte dintr-o mare biruinţă, cînd în sufletul său îl chinueşte cea mai grozavă durere! Şi cu ce mulţumire ar da cineva toată slava aceasta numai să aibă o odihnă [71] în inimă! Gelozia mea, mă face să mă supăr de orice vorbă, şi cu cît duhul meu se gîndeşte asupra aceştii pricini cu atîta mai rău mă încurc în haosul ei cel grozav. Furtişagul diamanturilor nu mă pune atîta în mirare pentru că poate cineva să rupă pecetia numai să nu-l vază nimeni: însă darul ce zic că am venit eu singur eri şi l-am dat chiar cu mîna mea, asta este care îmi face toată amestecătura şi îmi ameţeşte capul. Natura de multe ori produce nişte asemănări cu care mulţi amăgitori au luat dreptul de a înşăla lumea; însă nu poate să-mi intre în cap că un om subt asfel de înfăţişări a putut să-i treacă prin gînd că va putea să isbutească închipuindu-se în locul bărbatului unei mueri; pentru că la o asemenea întîmplare trebue să fie o desăvîrşită asemănare întru toate, pînă şi în cele mai tainice lucruri ca să poată cineva amăgi o femee să crează că este bărbatul său. În toată vremea s-au lăudat isprăvile cele pline de minuni ale frumuseţilor Tesaliei; însă basnele cele vestite ce pretutindeni s-au făcut despre dînsele, în duhul meu totdauna au trecut ca o nebunie; şi ar fi o foarte ciudată asprime a soartei, ca în loc să mă lase a mă bucura de a mea biruinţă, să mă silească a crede asemenea basne cu cheltuiala cinstei mele. Voi să mai cerc o dată, să mai cercetez această taină urîcioasă, şi să văz, poate că va fi o zadarnică himeră care a putut să ia un credit asupra drumurilor sale celor încurcate. Ah! Facă milostivul [72] cer ca să fie adevărată această cugetare; şi să mi se restatornicească cinstea! ŞENA II MERCUR, AMFITRION Mercur (asupra balconului casii lui Amfitrion fără să fie văzut nici auzit de Amfitrion). Amorul văz că mie nu-mi face nici o mulţumire aici; aşa cel puţin trebue să-mi fac o altfel de petrecere, trebue să-mi mai treacă cu ceva de urît. Voi să fac pe Amfitrion să-şi iasă din toate măsurile; şi cu toate că una ca aceasta nu se cuvine unui zeu ce trebue să fie milostiv, însă nu ştiu de ce am un neastîmpăr, şi mă simţ că steaoa mea m-a făcut ca tot la drăcii să mă trag mai mult. Amfitrion Dec! Ce-au păţit p-aici, d-au închis uşa pe astă vreme? Mercur Hei! Mai încet. Cine bate? Amfitrion (fără să vază pe Mercur) Eu. Mercur Cine eu? Amfitrion (zărind pe Mercur şi luîndu-l în locul lui Sosia) [73] A! Deschide. Mercur Ce fel, deschide! Şi cine eşti tu? Tu care faci atîta sgomot şi vorbeşti asfel? Amfitrion Ce! Nu mă cunoşti? Mercur Nu, şi zău, nici chef n-am să te cunosc. Amfitrion (la o parte) Toată lumea şi-a eşit azi din minţi, ce dracul! O boleşniţă să fie asta? Sosio! N-auzi, Sosio! Mercur Ei bine, Sosio! Ce este? Numele meu este, nu cumva ţi-e frică că l-oi uita? Amfitrion Mă vezi tu bine? Mercur Prea bine. Cine-ţi împinge braţul să faci un asfel de mare sgomot? Şi ce vrei acolo? Amfitrion Eu, spînzuratule, eu ce voi? Mercur Daca nu-ţi place; ce vrei, spune-mi dar ce nu vrei, daca vrei să te înţeleg? Amfitrion Aşteaptă, hoţule, cu un baston te-oi face eu acolo [74] sus să mă înţelegi, şi te-oi învăţa eu să îndrăzneşti a-mi vorbi asfel. Mercur Mai încet! Daca vei face cea mai mică silă ca să împingi uşa, eu d-aici să ştii că-ţi trimiţ nişte solii care să te usture. Amfitrion O cer! A văzut cineva vreodată o asemenea obrăznicie? Seamănă asta slugă? Poate cineva să o sufere de la un nimic ca dînsul? Mercur Hai bine! Te-ai săturat ţi-ai blesdit ochi şi m-ai măsurat îndestul de sus pînă jos? Întortochiatule ce te sgîeşti aşa la mine? Parc-o să mă mănînci cu ochi. Amfitrion Singur mă îngrozesc de ceea ce-ţi găteşti cu vorbele tale cele fără socoteală, ce vijălii şi ce viforare de bătăi or să vîjîiască pe bietele tale spate! Mercur Prietene, eu văz că te mănîncă spatele, de vreme ce nu vrei să te cari d-aici. Amfitrion Ştii, tu deşuchiatule, în beţia ta, ce va să zică o slugă care obrăzniceşte a se atinge de stăpînul său? Mercur Tu, stăpînul meu? Amfitrion Dar, spînzuratule, şi nu mă cunoşti? [75] Mercur Eu nu voi să cunosc pe nimeni altul decît pe Amfitrion. Amfitrion Şi cine altul afară de mine poate să fie Amfitrion? Mercur Amfitrion? Amfitrion Fără îndoială. Mercur O! Ce visul dracului! Ia spune-mi aşa să trăeşti, în care cîrciumă ţi-ai împodobit hîrca aşa de frumos? Amfitrion Cum! Încă? Mercur Era un vin mai sdravăn încailea? Era ceva de el? Amfitrion O cer! Mercur Era d-ăl vechi ori d-ăl nuou? Amfitrion Ia uitaţi îndrăcitul! Mercur Ăl nuo bate mult la cap, cînd nu-l bei cu apă. Amfitrion Lasă, ţi-oi scoate eu limba asta. Mercur Cată-ţi de treabă, prietenul meu, crede-mă că ascultă [76] cineva aci şi te aude. Eu cinstesc vinul, dar eşi afară, şi cară-te d-aici, şi lasă pe Amfitrion în plăcerile ce gustă acum. Amfitrion Cum! Amfitrion este acolo înlăuntru? Mercur Vezi bine, da cum gîndeşti! El încărcat de laudele unei întregi biruinţe, acum este lîngă frumoasa lui Alcmena spre a se bucura de dulceţile unei plăcute desluşiri. După nişte amestecături ale unui capriţ d-amor ce s-a întîmplat, acum s-au împăcat şi gustă împreună plăcerile dragostei. Ia-ţi seama să nu care cumva să le turburi a lor dulce singurătate, daca vrei să nu le ei pe spinare. ŞENA III Amfitrion (singur) Ah! Ce streină lovitură mi-a dat în suflet! În ce crudă amestecătură mi-a adus duhul! Şi de vor fi lucrurile asfel cum mi le spuse hoţul asta, unde mi-au ajuns şi cinstea şi flacăra! Ce hotărîre trebue să fac? Cum să mă port în această pricină? Să le dau pe faţă lucrurile sau s-o înghiţ şi asta ca un om de treabă? Să fiu dator în furia mea să acoper sau să desvălesc necinstea casii mele? - Ah! Cu cine să mă sfătuesc [77] despre acest afront ce mă înneacă? N-am nici ce să mai pretinz nici ce să mai economisesc; şi tot neastîmpărul meu văz că n-o să m-aducă decît la răsbunare. ŞENA IV AMFITRION, SOSIA, NAUCRATES şi POLIDAS (în fundul teatru). Sosia (către Amfitrion) Domnule, cu toate silinţile mele n-am putut săvîrşi alta decît a-ţi aduce pe aceşti domni ce-i vezi aici. Amfitrion A! Bine c-aţi venit. Sosia. Domnule. Amfitrion Gîdeo! Obraznic! Sosia Ce fel! Amfitrion Te-oi învăţa eu, afurisitule, să te mai porţi asfel. Sosia Dar asta? Ce ai? Amfitrion (scoţînd sabia) Şi mai întrebi ticălosule! [78] Sosia (către ofiţeri) Domnilor, săriţi săracul de mine! NAUCRATES (către Amfitrion) Ah! Ce faci? Iartă-l sărăcul. Sosia Ce-am făcut vai de mine! Ce am greşit?! Amfitrion Mai ai gură? De mai întrebi încă? (către Naucrates) lasă-mă să-mi scoţ nazul. Sosia Cînd spînzură pe cineva, îi spun şi pentru ce. NAUCRATES (lui Amfitrion) Fă bine încai de ne spune care îi este vina. Sosia Aşa, Domnilor, întrebaţi-l vai de mine. Amfitrion Ce fel! Acum avu obrăznicia să-mi închiză uşa în nas şi pe lîngă aceasta să mai adaoge o mie de ocări şi amerinţări ce n-ai gîndi, afurisitul. (vrînd să-l lovească) Ah! Spînzuratule. Sosia (căzînd în genuche) Ait! M-am dus! M-a omorît! NAUCRATES (către Amfitrion) Nu te necăjî, iartă-l. Sosia Domnilor. POLIDAS (către Sosia) Ce este? [79] Sosia M-a lovit? Amfitrion Nu, trebue să-şi ia plata pentru vorbele ce acum a obrăznicit să-mi zică. Sosia Cum a putut să fie una ca aceasta cînd eu din poruncă-ţi am fost în altă parte. Dumnealor sînt de faţă pot mărturisi că am fost ca să-i poftesc a prînzi cu dumneata. Amfitrion Cine ţi-a dat porunca aceasta? Sosia Dumneata. Amfitrion Şi cînd? Sosia După ce ai făcut pacea cu Alcmena, nu ştii? În mijlocul bucuriei în care te aflai că ai înblînzit-o. (Sosia se scoală) Amfitrion O cerule! Tot minutul, tot pasul, mai adaogă cîte ceva la chinurile mele, şi în această grozavă amestecătură nu ştiu nici ce să mai crez nici să mai zic. NAUCRATES Toate cîte ne spuse el că ţi s-a întîmplat trec peste fire, şi, în loc de a ne desluşi această întîmplare, dumneata te necăjeşti cu dînsul. [80] Amfitrion Veniţi. Voi puteţi să sprijiniţi cuvintele mele, şi cerul într-adins v-a trimis aici. Să vedem ce soartă mă aşteaptă astăzi; să descurcăm taina aceasta, să ştiu unde mă aflu. Ah! arz de neastîmpăr ca să o aflu, şi mi-e frică de dînsa ca de moarte. (Amfitrion bate la uşă). ŞENA V JOE, AMFITRION, NAUCRATES, POLIDAS, SOSIA. Joe Ce este sgomotul asta ce m-a făcut să mă cobor? Şi cine bate la uşă, ca un stăpîn, la casa mea? Amfitrion Ce văz eu? O drepţi dumnezei! NAUCRATES Cerule! Ce minune este asta? Ce fel! Doi Amfitrioni eşiră acum? Amfitrion (la o parte) Sufletul meu a rămas îmmărmurit! Vai! Acum nu mai poci, acum s-au dat pe faţă; ursita mea s-a desluşit, şi acestea care văz îmi dovedesc toate. NAUCRATES Cu cît mă uit la dînşii cu atît văz că întru toate se aseamănă. [81] Sosia (trecînd din partea lui Joe) Domnilor, iată cel adevărat; celalalt este un amăgitor vrednic de pedeapsă. POLIDAS Negreşit, acest raport minunat mă face a mă îndoi în judecata mea. Amfitrion Prea mult stau şi ascult un viclean vrednic de osîndă; fierul acesta trebue să desfacă orice vrajă. NAUCRATES (către Amfitrion ce a scos sabia) Stăi. Amfitrion Lasă-mă. NAUCRATES Dumnezei! Ce vrei să faci? Amfitrion Să pedepsesc blestematele vînzări ale unui amăgitor. Joe Mai încet! Mînia este prea puţin trebuincioasă, şi cînd cineva se înfuriază într-acest chip, face pe oameni să crează că prea puţine cuvinte are. Sosia Aşa negreşit, domnilor! Asta este un fermecător care şi-a făcut meserie să semene cu stăpînii caselor. [82] Amfitrion (către Sosia) Ţi-oi arăta eu ţie; te-oi face eu să te usture, obraznicule, vorbele acestea. Sosia Stăpînul meu este voinic şi nu va suferi ca toţi ăia să vie să-i bată slugile. Amfitrion Lăsaţi-mă să-mi scoţ necazul să spăl a mea ocară în sîngele unui proclet. NAUCRATES (oprind pe Amfitrion) Noi nu vom suferi nicidecum această ciudată luptă a lui Amfitrion înprotivă lui însuşi. Amfitrion Ce fel! Cinstea mea acest fel de apărare află în voi! Prietenii mei au înbrăţişat părtinirea unui viclean! În loc de a fi ei cei dintîi care să se încarce cu răsbunarea, ei însuşi mi se împrotivesc la necazul meu cel drept! NAUCRATES Ce vrei să hotărîm noi într-această privilişte, cînd toată căldura noastră se înghiaţă la vederea a doi Amfitrioni? Vrînd să-ţi arătăm astăzi rîvna noastră, ne temem să nu greşim ajutînd celui viclean. Noi în tine vedem pe însuşi acel Amfitrion căruia Tebanii îi sînt datori a lor mîntuire şi slăvitul reazăm; însă tot pe acel Amfitrion vedem şi în acesta, şi nu putem să judecăm care să fie cel adevărat. Noi nu [83] sîntem cu îndoială la hotărîrea noastră, numai să dovedim pe cel mincinos că din mîinile noastre nu scapă viu; însă pînă acum nu ştim care este din doi, şi ar fi o faptă foarte îndrăzneaţă a ne apuca de lucru fără cîtuşi de puţină lumină. Lasă-ne pe noi cu blîndeţea să aflăm din care parte să fie amăgirea; şi îndată ce vom descurca pricina, atunci nu ne mai trebue nimic, lasă-te pe noi că vom şti ce vom face. Joe Aşa, aveţi dreptate; această asemănare poate să vă facă a fi la îndoială despre amîndoi; eu nu mă supăr de a vă vedea la îndoială, şi am atîta judecată ca să v-o ert aceasta. Ochiul numai nu este în stare să dejudece deosebirea noastră, şi văz că poate cineva foarte lesne a se amăgi. Uitaţi-vă că eu nicidecum nu mă turbur, nicidecum nu pui mîna pe sabie, pentru că este un mijloc foarte urît de a descoperi cineva adevărul, în vreme ce poci afla altul mai blînd şi mai sigur. Unul din noi este Amfitrion; şi amîndoi putem în ochii voştri să zicem că este. Eu trebue să dau sfîrşit aceştii amestecături; şi crez c-oi putea să fac asfel să mă cunoască toţi cine sînt încît şi el singur să mărturisască viţa de unde mă trag eu, şi despre toate să n-aibă ce să mai zică. Chiar înaintea tutulor Tebanilor eu voesc dinpreună cu voi să fac cunoscut adevărul; şi pricina fără îndoială este îndestul de însemnătoare ca să-l lumineze înaintea tutulor. [84] Alcmena aşteaptă de la mine această publică mărturisire. Virtutea ei care se atinge cu această neorînduială, cere ca să fie desvinovăţită, şi despre aceasta voi lua eu toată grija. Iată la ce mă îndatorează dragostea mea către dînsa, şi pentru aceasta am poruncit să se adune cei mai nobili ai mei ofiţeri, ca să se facă o desluşire de care cinstea ei are trebuinţă. Aşteptînd dinpreună cu voi pe aceşti marturi doriţi, vă rog să poftiţi a cinsti masa la care v-a invitat Sosia. Sosia Aţi văzut, domnilor că eu ştiam ce zic? Uite: vorba aceasta a dat sfîrşit la toate; cel adevărat Amfitrion, este acela care să o dea masa. Amfitrion O cerule! Se poate să mă văz mai umilit decît atîta! Ce fel! Trebue ca o pedeapsă a mea să ascult eu cîte una una toate cîte amăgitorul le spune în ochii mei, şi ca în furia ce cuvintele lui mi-o însuflă, să voiască să-mi ţie braţele legate! NAUCRATES (către Amfitrion) Dumneata te plîngi în zadar. Lasă-ne să aşteptăm desluşirea care ne trebue. Eu nu ştiu de este vreo viclenie, însă îl văz că vorbeşte asupra pricinii ca cînd ar avea cuvînt. Amfitrion Fugiţi prieteni slabi, şi mergeţi de linguşiţi viclenia: [85] Teba îmi dă alţi prieteni iar nu ca voi. La dînşii mă duc carii împărtăşîndu-se din a mea ocară vor şti să-mi făgăduiască mîna spre a ajuta mînia mea cea dreaptă. Joe Ei bine! Eu îi aştept şi voi şti să dau hotărîre sfadei de faţă cu dînşii. Amfitrion Vicleane, crezi tu că cu unele ca acestea să poţi să scapi? Însă nimic nu va putea să te mîntue de a mea răsbunare. Joe La asfel de vorbe de ocară, eu nici că voesc să-ţi răspunz acuma; dar puţin şi vei vedea că ştiu să-ţi astup gura numai cu doă vorbe. Amfitrion Nici cerul, nici cerul însuşi nu va putea să te scape, şi pînă în iad chiar te voi goni dupe urmă. Joe Nu va fi de nici o trebuinţă pentru că acum vor vedea toţi că eu nu fug. Amfitrion (la o parte) Mă duc, alerg, ca mai nainte de a eşi el d-aci cu dînşii, eu să-mi adun prietenii care vor urma după a mea mînie, şi pe urmă mă voi întoarce acasă cu o mînă tare a pătrunde pe vicleanul cu o mie de isbiri. [86] ŞENA VI JOE, NAUCRATES, POLIDAS, SOSIA. Joe N-aşteptaţi ţermonii, aşa vă rog, să intrăm mai curînd în casă. NAUCRATES Negreşit, această întîmplare înbălmăceşte şi simţirile şi judecata cuiva. (toţi se duc) Sosia Lăsaţi, domnilor, la o parte tot felul de mirări, şi plini de bucurie mergeţi şi vă aşterneţi pe mîncare pînă mîine. (singur) Hei! Ce mai haiduc de om sînt! Găteşte-te acum Sosio, să începi a povesti vitejiile noastre, ce poftă am să fac pe oameni să rămîe cu gura căscată la mine. Dar… (se freacă pe pîntece) foame a dracului ca asta n-am avut de cînd sînt. ŞENA VII MERCUR, SOSIA. Mercur Stăi. Ce! Ai venit să-ţi bagi nasul ş-aici, potcă scotocitor de bucătării? Sosia Ah! Pentru numele cerului mai încet! [87] Mercur Ce iar te-ai întors, acum îţi îndreptez eu osul spinării. Sosia O! Tu viteze şi generoase eu! Fă bine aşa te rog şi fii mai blînd, Sosio, ai puţintică milă de Sosia, şi să nu-ţi placă atîta a răpăi asupra ta. Mercur Cine ţi-a mai dat voea ca să te mai numeşti iar cu numele asta? Nu te-am oprit într-adins de a te mai numi Sosia, spuindu-ţi că o să-ţi rup oasele? Sosia Asta este un nume ce amîndoi putem să-l avem subt tot acelaş stăpîn. Pretutindeni lumea poate să mă recunoască de Sosia şi precum eu sufer ca să fii şi tu Sosia, asemenea suferă şi tu ca să fiu şi eu. Să lăsăm pe seama amînduror Amfitrioni să se giorovăiască de gelozie, şi în mijlocul pricirilor lor noi să facem ca amîndoi Sosii să trăiască în pace. Mercur Nu, este destul numai unul, şi aşa voi să nu mai las pe nimeni altul să mai fie. Sosia Tu totdauna o să fii înaintea mea; eu să fiu cel mai mic, şi tu să fii Nenea. Mercur Nu, un frate mă supără şi mie nu-mi vine bine cu [88] dînsul. Eu voi a fi numai un singur născut fiu. Sosia O! Inimă barbară şi tiranică, suferă încai să fiu umbra ta. Mercur Nicidecum. Sosia Puţintică milă, vîrîse încai în sufletul tău, şi ca un milos suferă-mă aproape de tine: pretutindeni eu îţi voi fi o umbră atît de supusă încît vei fi mulţumit de mine. Mercur Nu se poate nicidecum; legea este nestrămutată, şi de vei mai obrăznici încă să cerci să intri colo înlăuntru, iată îţi spui că iar le capeţi, şi cu dobîndă. Sosia Aoleo! Sărace Sosio la ce-ai ajuns! Mercur (amerinţîndu-l) Ce! Gura ta iar obrăzniceşte să mai ia numele asta, de la care te-am oprit odată? Sosia Nu. Eu nu mă-nţeleg pe mine. Eu vorbesc de un bătrîn Sosia care a fost oarecînd unul din rudele mele, şi pe care cu o prea mare asprime, tocmai la vremea prînzului l-au dat afară săracul! Mercur Ia seama să nu cazi în această frenezie de voeşti să mai rămîi în numărul celor vii. [89] Sosia (la o parte) Cum te-aş mai frichini, d-aş avea o putere, îndoit fecior de lele, îngînfat şi mîndru ca dracul! Mercur Ce zici tu? Sosia Nimic. Mercur Mi se pare că mormoi ceva. Sosia Uite-te, nici n-am suflat. Mercur O vorbă; de fecior de lele mi-a cam sunat pe la ureche, şi nu mă îndoesc despre aceasta. Sosia N-am zis nimic,… am… zis că lelea… are un fecior. Mercur Bine. Rămîi sănătos, cînd te-o mai mînca spatele, să mai vii; uite-te eu şăz colo. Sosia (singur) O cerule! Ce afurisit ceas! Tocmai la vremea mesii să rămîe cineva pe dinafară! Dar ce să fac? Trebue să mă las în mîna soartei în a noastră nenorocire; trebue să mă iau astăzi după cum m-o povăţui o oarbă fantezie. Nenorociţii trebue să se unească între sine. Aide – [90] să împreun pe Sosia cel nenorocit cu Amfitrion cel nenorocit. – Îl văz că vine cu destui după dînsul. ŞENA VIII AMFITRION, ARGATIFONTIDAS, POSICLES, SOSIA (în într-un unghi al teatrului fără să fie văzut) Amfitrion (către ofiţerii ce sînt cu dînsul.) Staţi aci, domnilor, veniţi cît colo după mine, şi nu vă grămădiţi toţi, vă rog, decît cînd va fi trebuinţa. Posicles Văz că această nenorocire mult trebue să-ţi atingă sufletul. Amfitrion Ah! De toate părţile durerea îmi este de moarte; eu pătimesc şi din pricina flacării şi din pricina cinstii mele. Posicles Daca această asemănare este asfel cum zici, Alcmena fără să fie vinovată…. Amfitrion Ah! Asupra pricinii aceştia numai singură înşălarea poate a se socoti o adevărată vină, şi nevinovăţia piere. Nişte înşărări ca acestea, orice fel de desluşire le va da cineva, ating părţile cele mai delicate; şi [91] judecata le iartă, cînd cinstea şi amorul nu poate să le erte nicidecum. Argatifontidas Eu nu-mi bat capul să mă încurc în d-alde astea. Mie tot necazul mi-este pe acei domni ofiţeri cari sta de se uita cu mîinile în sîn; Purtarea lor îmi răneşte sufletul şi nici un om cu inimă nu poate s-o găsească cu cale. Cînd ne pofteşte cineva să-i ajutăm trebue să închidem ochii şi cu capul plecat să dăm năvală în interesurile lui. Argatifontidas nu e d-aceia! Un om care ştie ce va să zică cinstea, niciodată nu ascultă cu răceală pe vrăjmaşul unui prieten dîndu-şi cuvintele. La asfel de întîmplare nu trebue să asculte cineva decît răsbunarea. Auzi acolo! Să-nceapă cu judecata! Judeca lui era să scoţi sabia şi i-o petreci prin trup fără ţermonii. – Vei vedea pe Argatifontidas cum se duce drept unde se cuvine, şi întîmple-se orice s-o întîmpla. Ah! aşa mă rog să-mi faci această mulţumire; amăgitorul să nu moară de altă mînă decît de mîna mea. Amfitrion Aideţi. Sosia (către Amfitrion) Eu viu, domnule, să priimesc în genuche pedeapsa cea dreaptă ce mi se cuvine pentru blestemata mea obrăznicie bate-mă, dă-mă cu capul de păreţi, schilăveşte-mă, omoară-mă în necazul dumitale; căci vei face prea bine, pentru [92] că sînt vrednic de orice pedeapsă, şi nu voi crîcni nici o vorbă înprotiva domniei tale. Amfitrion Scoală-te. – Spune-mi ce fac înlăuntru? Sosia Uită-te m-au gonitără curat; eu credeam că mă duc ca şi dînşii gata pe mîncare; şi nici că-mi plesnea prin gînd că acolo m-aştepta bătaea – Celalalt eu, sluga celuilalt dumneata, iar s-a pucat de ce ştie, şi unde-şi sumete mîinele, unde-şi încordează braţul, uite-te, de parcă o să te stingă. Domnule tot acea soartă ne goneşte pe amîndoi; pe mine mă des-Sosiară în sfîrşit după cum te des-Amfitrionează pe dumneata. Amfitrion Vino după mine. Sosia Dar n-ar fi mai bine decît să ne ducem acolo, s-aşteptăm să vie ei la noi? ŞENA IX CLEANTA, AMFITRION, ARGATIFONTIDAS, POLIDAS, NAUCRATES, SOSIA. Cleanta. O cerule! [93] Amfitrion Ce te-ai speriat? Care este frica care îţi însuflu eu? Cleanta Vai de mine! Cum să nu mă mir! Dumneata eşti sus în casă! Ş-apoi ş-aici afară?! Naucrates (către Amfitrion) Nu te grăbi, lasă-l că vine singur acuma ca să facă desluşirea ce o voesc înaintea tutulor, cari, de vor putea să crează la acelea ce ne-au spus, vor şti să te scape de amestecătura şi grija în care eşti. ŞENA X Cei de sus şi MERCUR. Mercur Dar, acum îl veţi vedea toţi, şi aflaţi mai nainte că el este marele stăpîn al zeilor, pe care Alcmena l-a făcut a se coborî aci din ceruri subt această asemănare plăcută ei. – Încît pentru mine, eu sînt Mercur, care neavînd ce face, ca să-mi treacă de urît, am bătut, fiei umbrile, pe acela căruia îi luasem figura. Însă nu este nimic pentru că are acum cu ce a se mîngîia, căci loviturile bastonului unui Dumnezeu, fac cinste aceluia ce le mănîncă. Sosia Cu voea dumitale, jupîn Dumnezeule, … eu sînt sluga [94] dumitale, dar bine ai fi făcut să nu-mi faci asfel de cinste. Mercur Acum îţi dau voe să fii Sosia, mi s-a urît de a mai purta un chip aşa de urîcios; mă duc în cer să mă curăţ, să mă spăl de dînsul cu ambrosie. (Mercur sboară în cer.) Sosia Acum cerul nu te-o mai lăsa să te apropii! Dar furia ta n-o s-o uit multă vreme. În viaţa mea zău n-am văzut un dumnezeu mai al dracului decît tine. ŞENA XI JOE, şi cei de sus. (Începînd dese tunete, Joe se arată armat cu fulgerul său într-un nor şi d-asupra pe vulturul său.) Joe Caută, Amfitrion, pe amăgitorul tău, şi vezi pe Joe subt însuşi al tău chip. Pe aceste semne tu poţi cu înlesnire să-l cunoşti; şi e destul, mi se pare, ca să-ţi vie inima iarăşi la locul său ce se cuvine, şi să-ţi restatorniceşti în casă pacea şi dragostea. Numele meu, la care toată lumea să închină, îneacă aci orice fel de sgomot ce putea să iasă afară. A se împărtăşi cineva cu Joe nu este nici un lucru care să aducă [95] necinste, mai vîrtos dinprotivă poate să aducă slavă cuiva a se vedea rival suveranului zeilor. Eu nu văz nici o pricină de care să mai cîrteşti ceva pentru a ta flacără; şi eu trebue să fiu gelos aşa Dumnezeu cum mă aflu; Alcmena este toată a ta; orice fel de silinţe va pune cineva este în zadar; ca să poată cineva a plăcea ei, alt drum nu este decît a se arăta înaintea ei subt asemănarea soţului său. Însuşi Joe împodobit de a sa slavă nemuritoare n-a putut să triumfeze peste a ei credinţă, şi tot ce a priimit el de la dînsa, inima ei cea arzătoare nu s-a socotit că dă decît bărbatului său. Sosia Stăpînul Joe, ştie să poleiască hapurul. Joe Eşi dară din negrele mîhniri ce a suferit sufletul tău, şi adu-ţi liniştea întreagă la focul care te arde; în casa ta se va naşte un fiu carele subt numele de Ercule va umplea tot universul de isbînzile sale. Strălucirea unei norociri roditoare în toate bunurile, va face să cunoască toţi că sînt ajutorul tău, şi voi face ca toată lumea să rîvnească a ta soartă. Poţi fără zăbavă a te mîngîia cu aceste nădejdi ce îţi dau şi trebue să le crezi; pentru că a te îndoi este un mare păcat şi cuvintele lui Joe sînt hotărîrea ursitelor. (Se pierde în nori.) [96] Naucrates Întru adevăr, eu sînt hrăpit nu ştiu ce să mai zic la aceste semne strălucitoare…. Sosia Vreţi, Dumneavoastră să urmaţi cu toată inima simtimentului meu? De acum înainte ce să nu mai cătaţi a vă primejdui înbărcîndu-vă prin corăbii! Şădeţi acasă ş-aşteptaţi numai. Căci marele Joe ne face multă cinste; bunătatea lui pentru noi este fără asemănare; ne făgădueşte o fericire fără sfîrşit, şi un noroc roditor în tot felul de bunătăţi. Şi pe urmă, în casa noastră este să se nască un fiu cu o inimă foarte mare! Ce vreţi mai mult decît atît? Un copil strein adus în casa omului nu este lucru puţin în zioa de astăzi! Dar în sfîrşit să tăem vorbele şi fieştecine să se care p-acasă. La asfel de-ntîmplare totdauna mai bine este să tacă cineva. Sfîrşitul lui Amfitrion. 1