* Moldova, 3 Mai, 1585. [2] Zapisul lui Radului Ducăi o[t] Fireşti pre cum au cumpărat moşîia de la Blaj ot Topeşti parte[a] lui Văscan, ficiorul lui Zeacăi a patra parte, ce să va alege din partea Zeacăi, din tot locul din hotar în hotar ca să fie moşîea lui în vec[i] şi ficiorilor lui şî nepoţilor lui şî strenepoţilor lui. Şi din oamini lui Văscan să n-aibă, şî din fraţii lui, nici o treabă a întoarce Blaj. Şî au întrebat pe Văscan şi fraţii lui zicîndu să-ş[i] cumpere Văscan moşîea; el au zis că n-are nici o putere, ce să o vînză Blaj cui va găsi. Dec[i] au cumpărat-o Radul Duca sî au dat 9 capre cu ezi alăture şî 3 taler Bătuţ[i] şî eden ţap şi edin cojoc nou şi era oamini într-ace tocmală anume Necula ot Fereşti, Ionaşco Flaşcă, Stroe ot Bîrsţşti, Ion Bărsăşti, Crăciun ot tamu, Săchel o[t] tamu, Bălan ot Negrileşti snă lui Şandru şi popa Ion ot Negrileşti şî alţi oamin au fostu de faţă acolo şî au dat adălmaş 7 vedre vin şî pintru mare credinţa ne-am pus degitele ca să s[ă] crează. v let 7090 şi 3 mes. Mai 3. Necul (x) Ionaşco (x) Stroia (x) Ion (x) Crăciun (x) Sechil (x) Bălan (x) popa Ion vornicul Văscan biv. SDP, II, nr.2, p. 2. * Moldova, 1674. [6] Adecă eu Enache snă Ştefanii, nepot lui Lep[ă]dat, pe cum să s[ă] ştie că mi-am vîndut parte me ci mi s-alegi din Vrance din sat din Păuleşti şi mi-au dat ocă cear[ă], 1 merţă pîn[e] şi doi lei ban[i] de m-au grijit la mo[a]rte me. Deci eu mi-am dat tot parte din tot locul cît mi s-ar veni ca s[ă] fii unchiu meu moşi[e], mătuşi Cîrstini şi ficiorilor dumisal[i] şi nepoţilor dumisal[i] şi cîndu am făcut acesta zapis s-au tîmplat [...] meu Ştefan Grec [?] şi [...] cumnatu şi pentru credinţa ma pus degetul. Eu Enachi am vîndut Eu Stefani Eu Acsăntie Mart, let 7182. SDP, II, nr. 6, p. 6. * Moldova, 1683. [6] Eu Lupul David din Vale Cozăi pe cum să s[ă] ştie că sintu dator cu doi lei şi neavăndu acei doi lei mi-am pus un pogon [7] de loc stărpu, ce este pi din sus de vie dumisal[i] vornicului lep[ă]dat şi aceşti doi lei sintu dator dumisal[i] vornicului Lep[ă]dat şi am pus zălog, în doa lun[i], nedîndu-i ban[i], să fie lăcul acel pogon de istov şi cîndu am făcut această scriso[a]r[e] s-au tîmplat Ignat Săc[ă]luş şi Nagul şi Vas[i]lie Pricop. let 7191. SDP, II, nr. 8, p. 6-7. * Moldova, 20 Mai, 1684. [7] Adecă eu Măriea, fata lui Ioniţe din Vătăneşti, scriu şi mărturisescu cu acestu adevărat zapis al meu pe cum am vîndut de a me bună voe de nime silită, nici asuprită ce de a me bună voe am vîndutu a me dre[a]ptă ocin[ă] şi moşie din ţarin[ă] şi din cîmpu şi din păduri şi din fîneţi şi cu vaduri de moară şi cu tot vinitul, cîtu să va alege parte me, i-am vîndut-o dumisali vărului Lepădat şi giupînesăi dumisali şi coconilor dumisali şi coconelor şi nepoţilor şi strănepoţilor dumisali ca să-i fie dumisali moşie în veciu şi mi-au dat pe ace moşii douăzăci de lei băt[uţi] bani gata şi la această tocmală a noastră s-au prilejit mulţi oameni bătrîni şi tineri anume Ion Tutovanul ot Vinişăşti şi Ioniţ snă Iorgăi ot tam şi Furdiui zet Iorgăi ot tam şi Acxintii snă Ioniţ Zg[îrciul] .... şi Ştefan Grici ot tam şi Vasilii snă Ion Tufan ot tam şi Neculai snă Măgdălinii ot tam şi Crăstea, ne[pot] Măricăi, ficiorul lui Dumitraşco ot Săcueni şi alţii cari să or iscăli mai gios şi cîndu i-am vîndut această moşie me-am întrebat toţi ominii mei s-o cumpere, iar dumnelui vărul Lepădat mi-au dat aceşti bani, carii mai sus scrii. Deci şi noi aceşti oameni, carii ne am tîmplat la această tocmală, văzîndu tocmală bună văzîndu plata deplin[ă] ne am pus degetili şi iscăliturili în loc de pecete ca s[ă] fii de mari credinţă la mîna dumisali. let 7192, Mai 20. Furduiu zăt Ion Acsintii sin Zgîrciu Ştefan Griţ (x) (x) (x) Vasilie sîn Ion Tofan Necula sîn Măgdălinii (x) (x) Albul sin Martii (x) Ion Bîndar (x) Ion Tutovanu iscăl. SDP, II, nr. 9, p. 7. * Moldova, 20 Mai, 1684. [8] Adecă eu Pa[ve]l, ficiorul lui Ioniţă din Vităneşti scriu şi mărturisescu cu cestu adevărat zapis al meu pe cum am vîndut de a me bună voe de nime silit, nici asuprit, ce de a me bună voe am vîndutu de a me dre[a]ptă ocină ş[i] moşie parte me din Vrancea, din satu din Păuleşti, din vatra satului ş[i] din ţarină şi cu totu vinitul, cîtu să va alege parte me, i-am vîndut-o dumisali vărului Lepădat ş[i] giupînesăi dumisali şi cuconilor şi cuconilor [sic !] dumisali ş[i] nepoţilor şi strănepoţilor ca să li fii dumilor sali moşie în veciu şi me-au datu pe ace moşie doă zăci de lei băt[uţi] bani gata şi o iapă cu mînzu şi la această tocmală s-au tîmplat mulţi oameni bătrîni şi tineri anume Ion Totovanul ot Vităneşti şi Cîrste, nepot lui Pavăl, ficiorul lui Dumitraşcu ot Scăuene ot Ţar[a] Rumî[neas]că şi Ghiorghie Muntia[nu] ot Vităneşti şi Acxintii snă Ioniţ Cu[ . . . . ]răcio ot tam şi Ion Tufan şi Necula snă Măgdălinii ot tam şi Gligori brat ego ot tam şi Mafteiu ot tam [şi Vasi]lie snă Tufan ot tam şi alţii carii să or iscăli mai gios şi cîndu am vîndut această moşie mi-am întrebatu toţi oamenii şi toate rudele meli şi toate săminţiile meli şi nime dintru oamenii noştri nu s-au aflatu să o cumpere, iar dumnelui vărul Lepădat ne-au dat acei bani şi ac( iap[ă], care mai sus scrii. Deci şi noi acieşti oameni carii sintem scrişi mai sus ne am tîmplat la această tocmal[ă], văzindu tocmală bună şi văzîndu plata deplin ne am pus degetili şi iscăliturili mai gios ca s[ă] fie de mari credinţă la mîna dumisali. 1. 7192, Mai 20. Ghiorghii Muntianu Acxintii sin Zgărci Ion Tufan (x) (x) (x) Necula sn Măgdălinii şi Gligori brat ego. Ion Tutovanu iascal. (x) (x) Maftei şi Vasilie sn Tufan şi Ştefan Greci (x) (x) (x) Albul sin Martii Ion Bîndar. SDP, II, nr. 10, p. 8. * Moldova, cca 1700. [9] Izvodu de bătrîni din Spineşti anume să s[ă] ştie. Ivanu, ficioru vătavului dinu Spineşti, dinu şepute bătrîni, au merusu şi au luoatu fata vătavului dinu Bîrîsăşti şi l-au pusu socru-său bătrenul mare în locul lui. Acestu Ivanu au făcutu unu ficioru, anume Păcuraru. Păcuraru au merusu şi au luoatu fata lui Trifu dinu Bîrîsăşti, - Trifu, ficioru Bodaschii, Păcuraru au făcutu 2 ficiori: pe Trefu Goruţie i pe Ioanu Flacoe. Trefu Goruţie au făcutu pe Măgudălina Lăbădănoae, care se trag Buşileşte [10] dinu tre[n]sa. Şi au făcutu pe Ghiorughie Ragea, care să tragu alu de Da[n]ciul şi au făcutu pe Dumitru Boulu, carei să tragu alu de Lălucu şi alu de Muşoilă i pe Mănăilă Mutulu i pe Simioanu Latulu, carei să tragu Lăteşti. Ioanu Flacoe au făcut pe Petre, carei să tragu Bahameţi şi au făcutu pe Trefu Tepa şi au făcut pe Sta[n]ciul. Sta[n]ciul fiindu holuteiu şi avînd 40 oai, l-au număratu goştinari şi au fugitu în Ţara U[n]gurască şi au luoatu goţtinari oa eapă a frăţine-său, lui Trifu şi ţine Trifu dooa păruţi şi Petre oa parte. Trefu au făcutu pe Dumitru Tepa, care-i să tragu Mărudăcheştii i alu de Tătarulu. Şi au făcutu pr Floroea carei să tragu Gavrileştii i Buşileştii i Vetreştii. Şi au făcutu pe Ioanu Tepa, carei să tragu Dărulari. Şi eu Simioanu Neculaiu, fii[n]du omu bătrînu şi apucî[n]du dinu gura moşului şi a teti şi dinu gurile alutoru bătrîni, cumu au mărturisitu aşa am mărturisitu. SDP, II, nr. 13, p. 9-10. Bîrseşti, Fără veleat [1700]. [10] Izvod di rămăşiţi din vin ci-i rămas, să s[ă] ştii: 27 de la Stoica [?], 2 par[ale] Ion Văscan, cinci orţi Ioniţ, 12 paral[e] tij el, 18 paral[e] Ştefan Sgaroiu, 5 paral[e] Vasil Dumitraşcu, 5 orţi şi doă paral popa Toder, un zlotu To[a]der Colce, 12 paral[e] Vasil[e] Grec, 24 paral[e] Vasile Taf[tă], 12 paral[e] Ştefan a Necul[i], şesă paral[e] Necul[a] Ciocoiu, 11 paral[e] Ion Taf[tă], 13 vedre Dumitru Eş[a]nu, 3 vedre Ion Ivan [?], 13 paral[e] To[a]der Cîrnoiul, 20 de paral[e] Mihaiu Mosiiu, 3 potronici vin la zlotaş, 7 paral[e] Dumitru Taf[tă], şes paral[e] [11] mafteiu Harabagi, 7 parale popa Costin, un leu Zbîrciog, 12 paral[e] Toma Bahnă, 7 paral[e] Nistor Bahnă. 2 zloţi-s dator Eşanului di poloboc din tiiu; 2 tij dator Işanului. SDP, II, nr. 14, p. 10-11. * Moldova, 1733. [13] ot Grigore Vodă Ghica bătrînul. Incepînd hotarul din margine poenii Ţiplii, unde scapătă drumul spre Caşin, s-au pus o piatră într-un fag, de acolo unde ese drumul în vîrful Zăglobului s-au pus altă piatră, de acolo pe plăiuş în capul piscului Ciuiilor au pus piatră în gura Pitroasei; de acolo în matca Caşinului, în apă, stîlpu şi din matcă în sus pînă în obîrşiea apei, unde să hotărăşte cu hotarul unguresc, stîlpu. De acolo pe plai în sus, pîn( unde iase piscul Macradiului, în Lepşa, în vîrvu, în Titilca ce naltă, unde să hotărăşte cu Tulnici, stîlpu; de acolo pe Lepşa ce mică în gios pîn( unde să împreună cu Lepşa ce mare; de acolo pre Lepşa ce mare în gios pîn.în Sare şi acolo stîlpu şi sare[a] să le fie în doî cu Tulnicii. De acolo spre soare răsare prin Bodescul în Scîrciobul Neculii din Negrileşti şi acolo stîlpu; de acolo piste pîrîul Vulturului în Caciu, unde să înpreună cu hotarul Rîchitaşului în obîrşiea Dobromirului şi acolo stîlpu; de acolo pe plaiu în gios pînă în Ţiha neagră în stîlpu lui Briţcan şi acolo stîlpu; de acolo în curmătura Sovejii, unde să hotăreaşte cu Vrancea şi acolo stîlpu; de acolo în vîrful Răchitaşului, unde să hotăreaşte cu Vezăuţii şi acolo stîlpu; de acolo tot în curmeziş pîn( într-apa Suşiţii, unde să hotăreaşte cu Cîmpurile şi acolo stîlpu şi din apa Suşiţii în drum, în pîrîu Schiopului, stîlpu; [14] de acolo piste pîrai în buza piscului, stîlpu; de acolo în sus pe Cremeneţ, în gura Durmaciului şi acolo stîlpu; de acolo în sus pe Cremeneţ pîn( în potica Runcului şi acolo stîlpu; de acolo în capul Ploştinii ţeplii, pîn unde trece potica piste o bucăţe de poiană a Cîmpurenilor, pîn( unde să împreună hotarul în deal cu hotarul mănăstirii Caşinului, i s-au încheiat tot hotarul manăstirei Soveja. 7241. Balş vornic. Ion Tăutul paharnic. SDP, II, nr. 20, p. 13-14 * Moldova, 23 August, 1755. [16] Din luminată porunca a pre înnălţatului nostru Noi Matei ghica Vvod fiind noi rînduiţi cu luminată carte Mării Sale, întru care ni s-au poruncit ca să mergem în Vrance să hotărîm şi să împărţim munţii domneşti, ce sînt alăturea cu Vrance de cătră Ţara Ungurească şi să facem parţi tuturor satelor de Vrance, pentru care munţi au avut giudecată, la luminat divanul Mării Sale lui Vodă, oameni den Vrance, unii cu alţii, stăpînind numai o samă de vrînceni o samă de munţi, iar o samă de sate nu stăpîne nimic. Şi au fotărît Mărie Sa de la luminat divanul Mării Sale, făcînd Mărie Sa milă, de li-au dat toţ[i] munţii să fie a tuturor [17] vrîncenilor de prin toate satele Vrancei. Deci noi pre luminata porunca Mării Sale lui Vodă, am mers în Vrance şi am poruncit se s-au strîns toţ[i] oamenii de prin toate satele şi am făcut izvod anume de cîţi munţi sint şi neputîndu-să măsura munţii nici într-un chip, fiind locuri grele, am socotit venitul munţilor pe an, carele cîte cît se vindea pe an şi carele de ce potrivă este şi aşa adiverind vînzarea şi venitul a fieşti cărue munţi, am socotit şi au cuprins 240 lei venitul tuturor munţilor acestora şi am căutat şi birul satelor cîţi bani dau la cfert şi au cuprins 645 lei şi li-am împărţit munţii cu preţul lor şi li s-au venit cîti 45 de bani de leu şi am făcut parte satelor, căruia cît i s-au venit pe banii lor, ca să ştie fieşte care sat muntele său şi unde va stăpîni, precum am arătat anume mai gios şi le-am dat ţidule la fieşte care sat, iscălite de noi ca să-şi ştie fieşte care sat muntele său şi să nu mai întinză unii in parte altora şi ca să lipsască toate pricinile dintre dînşii. Şi această aşăzare şi hotărîre o au priimit-o şi ei cu toţii, numai o samă de sate au arătat zicînd că ei n-au loc de hrană ca alte sate, ce mai puţin şi mai strîmt, la care au mărturisit şi alte sati şi noi încă am văzut că le iaste locul mai strîmt. Şi pentru aceasta iarăş am socotit înpreună şi cu toţi vrîncenii şi am mai luat loc de munte de la o samă de sate, de la care s-au adeverit că au loc mai mult în Vrancea şi am mai dat acestor sate ce au loc mai stîmt, anume satului Valea Cozii şi i-am mai dat munte de 11 lei piste cît i să face partea lor şi satului Poiana i s-au mai dat munte de 12 lei şi satului Bîrsăştii i s-au mai dat munte de 2 lei şi 4 parale şi aşa s-au priimiit şi ei cu toţii şi într-acest chip li-am împărţit şi munţii, anume cum arătăm în gios: [18] 1. Satul Negrileşti i s-au dat muntele Păişele 14 lei şi Hîrtanul cu Stogurile 10 lei şi Buşteni 4 lei. 2. Satul Tulnicii i s-au dat muntele Lepşa 15 lei şi Străraşul 3 lei. 3. Satul Valea Cozii i s-au dat muntele Coza de mijloc . . lei pol şi Capul Cozii de sus cu Muşatul 16 lei pol şi trei lei să dei satul Săcăturii. 4. Satul Păuleşti i s-au dat muntele Chetrosul 14 lei şi Verdele 12 lei. 5. Satul Spineşti i s-au dat muntele Zboina 18 lei şi Tojanul 6 lei. 6. Satul Bîrseştii i s-au dat muntele Lapăşul de sus 12 lei şi Buneul 12 lei şi trec mai mult 6 lei, 4 par[ale] şi s-au orînduit să-i de 5 lei satului Colacului şi un leu la Vezăuţi şi 4 par[ale] Săcăturii. 7. Satul Poiana i s-au dat muntele Lapăşul de jos, Săripăul 14 lei şi Muşa 12 lei şi Ghiurgiosul (sic) 14 lei; trec 4 lei, 3 par[ale] mai mult şi s-au orînduit să-i dea trei lei satului Valea Sării şi un leu Voloşcanilor şi trei par[ale] Săcăturiii. 8. Satul Nărujăi i s-au dat muntele ce-i zic Munţişoarele 20 lei şi trec mai mult 2 lei şi s-au orînduit să de satului Voloşcanilor. 9. Satul Călimanu i s-au dat muntele Macradeiul pîn în vîrful Muncelul lui Frenţa şi cu poeni 10 lei şi trece un leu mai mult şi s-au orînduit să-l de satului Văzăuţului. 10. Satul Voloşcanii i s-au vaaenit muntele Faţa Arişoarii 5 lei şi să mai ia un leu de la Poiana şi doi lei de la Năruja. 11. Satul Valea Sării i s-au dat muntele Mişina şi Munţişorul pîn în curmătura lui drept 10 lei şi să mai ia trei lei ot Poiana. [19] 12. Satul Colacul i s-au dat den muntele Buneul, ce-i la Bîrseşti 5 lei. 13. Satul Săcătura i s-au dat trei lei ot Valea Cozii şi cinci par[ale] ot Poiana şi 4 parale ot Bîrseşti. 14. Satul Vezăuţul i Găurile s-au dat muntele Capul Cozii din gios 10 lei şi să mai ia un leu de la Bîrseşti şi un leu de la Căliman. 15. Satul Neriajul i s-au dat muntele Poenile Sării 6 lei şi cu această aşezare s-au socotit şi am hotărît după cum am arătat mai sus şi li-am dat această mărturie la mîna tuturor vrîncenilor, cari mergînd la Marie Sa Vodă să-i facă şi ispisoc de la Mărie Sa. let 7267, Avg. 23. Şăndrea biv vel pit[ar]. Ştefan Popăscul vornic de poartă. Viind fatţ cu toţii înaintea noastră şi întrebîndu-i sînt odihniţi după aşezămîntul ce scrii mai sus şi cu toţii au priimit. Constandin Balş biv vel vornic. SDP, II, nr.26, p. 16-17-18-19. * Moldova, 3 Avgust, 1760. [20] Cinstiţii Dumv. boeri judecători, cu plecăciune închin Dumv. ! Inştiinţăz pe Dumv. că viind popa Tudorache cu un răvaş al Dumv. întru care ne scrieţi pentru pricina unii moşii, ce au avut cu Călimanii şi cu Vidrenii acestu priotu, ca să le iau sama, jăluind popa că ar fi întratu oameni de au cosît moşiea lui su sîla, la care, dupe porunca Dumv. am mersu acolo la acel loc şi întîi am luatu hotarul pe unde au pus sămne dum[nea]lui clucer Stamatin şi sămnele nu s-au găsît; dar măcar că pricină pentru hotaru nu iaste, că oamenii să ţînu de acel hotar, numai acestu popă Tudorachi şi cu neamul lui nu să află frate cu dînşii pe hotarul Vidrii, ci să află om striinu, după cum ne-au mărturisit oameni mai bătrîni şi mai vîrtos că şi cîte scrisori are el de judecăţi, la nici unile nu-l arată ca să fie de hotarul Vidrii, dar cumpărătoru iaste. Şi i-am cerut zapisile şi n-au vrut să li arăti toati, că zice că şi el iaste de moşie şi nici o dovadă n-are. Şi mai are şi săcături făcute de moşi-său, pe lîngă cumpărături, tot într-acestu hotaru al Vidrii şi nu-şi stăpîneşti săcăturile numai cîtu au săcatu moşi-său, ce să întinde mai multu pîn pădure i pîn tufe, pe undi iaste loc de cositu, cîte o spărturică, dar nu săcătură, şi coseşte el, dar pe unde au mersu cîte un moşniean [21] de au cosit fîn[e]ţele, el au dat foc căpiţelor de au arsu şi cu acestu mijloc popa coprinde mai tot hotarul Vidrei, loc ca de 20 de clăi şi mai bine şi pîn ţarină încă dijmueşte şi rămîn moşnenii ca nişte streini. Eu am apucat pe popa ca să scoaţ[ă] zapisăli de cumpărături, ca pe cît îi va scrie zapisăli atît să stăpînească, dar nu mai mult şi el n-au avutu. Aşijdere şi pentru secăturile moşi-său, ce au făcutu cu acestu hotaru, pe unde se va dovedi cu oameni bătrîni, iarăşi să le stăpîne[a]scă cu pace, dar în cîte nu iaste, ca să dea dijmă moşnenilor, de vreme ce neamul lui nu se află de acestu hotaru al Vidrei. Aşijdere şi pentru un vad de moară, ce iaste iar pe hotarul Vidrei, în apa Vizăuţului, neavînd popa nici o trieabă s-au sculat într-o noapte cu oameni şi au mersu de au risipitu moara moşnenilor şi au făcut el alta şi nici cumpărătoriu nu iaste, nici de moşie, ce tot în sîla umblă numai. La aceste, la toate, rămîne la hotărîre Dumv. , dar pentru bătaia, ce au jăluit popa că l-au bătut oamenii, s-au găsît minciuni că au mărturisit oameni bătrîni, ce au fost de faţă, de care ei nu ave nici o triabă, fiind din alte părţi, că popa s-au fost învîrtejind cu coasa pîn oamenii, ca să-i tae dupe moşie, dar oameni[i] văzînd nebunia lui, ca să nu facă vre-o poznă l-au îmbrăţoşatu unul pă dinapoi şi i-au luat alţii coasa din mînă şi au frînt toporiia şi pop[a] au începutu a să zgîrie sîngur pe mîini, dar dau unii sama că ar fi şi rîios şi cum veţi credi dumv. că oamenii vinovaţi nu sîntu. De aceast[a] înştiinţez pe Dumv. şi fiţi Dumv. sănătoşi. Avgust 3, 1760. Al d-tali plecat [ss] Indescifrabil, vornic Vrăncii. SDP, II, nr. 29, p. 20-21. * Moldova, 14, Aprilie, 1772. [23] Voială Adică noi feciori i fetili, ci ni tragem din baba Velica, făcut-am acestă hîrtii de învoală pe moşie părinţească ca să stăpînimu fiişti care parte sa, care la Budă lui Topor ni s-au venit pe trii fraţi şi doo surori cîte opsute de prăjini, de osăbit largul fălcilor şi la Dudăoasa cîte şasă fălci de frate, osăbitu pădure la toţi fraţi precum şi stărpu din faţă şi la Motoca şasă fălci care s-au dat numai la doi fraţi şi la surori, iar pe Toaderu s-au dat cu toată parte la Nereju şi în deal Năruja 4 fălci deosebit blănile de arat, care s-au aru[n]cat pe patru fraţi, 2 pogoane loc în podu pe din gios de Vasile Nistoroiu şi sîleşte [24] baba Vălică iarăş s-o împărţimu pe doi fraţi şi doo surori care anume fraţi suntem: Andreiaş, Constandin, Arsănie şi Mariea să avemu a înpărţi moşii arătată frăţeşte cumu la unu şi la altu, prin care ne[a]mu iscălit. 1772, Ap. 14 Eu Adreiaş Eu Costandin (x) ne-[a]mu învoitu ficiori Velică. Eu Arsenie (x) Eu Mariea Eu Toader sîn amu primit partia la Nereju Eu Toader Nistoroiu mar[tur] Eu Vasili Nistoroiu mar[tur] Eu Nistoroiu cel mic mar[tur] SDP, II, nr. 33, p. 23-24. Focşani, Mai 1783. [25] Noi Alexandru Constandin Voevoda, bojiiu milostiu gospodat zelme Moldavscoi. Facem ştire cu aceaast[ă] cart[e] a Domnii Mele că iat[ă] prin alegire dum[nealui] hat[manului] am făcut Domnie Me vornicu de Vrance ot ţinut Putnii pe Ion Avramu, cărue i s-au dat îndestulă poroncă şi învăţătură în ce chipu să urmezi la toati trebile aceştii vornicii şi să s[ă] poart[e] cu dreptate şi cu silinţă la toati poroncile ce i să vor da atît de cătră dum[nealui] hat[manul] cît şi de cătră dum[nealor] starost[i] de ţinut Putnii din poronca Domnii Meli. Să fii silitoriu şi sirguitori a le înplini toat[e] la vreme lor înblînd şi pintre lăcuitorii din Vrance cu blîndeţi şi socoteală, ferinde-să de jafuri şi de interesuri, căutîndu şi cumpănindu dreptatea a fiişticăruia, pe nimi să asuprească cu nedreptate, ca la toati să urmezi cu dreptate, precum i s-au poroncit. Şi i s-au dat şi toţi lăcuitorii vrînceni i panţirii de acolo supt ascultarea sa. Pentru aceia dămu poroncă voî panţări i lăcuitori din Vrance cu toţii să aveţi a da ascultare numitului vornicu la toati celi ce [26] va poronci atît din poronca Domnii Meli cît şi a dum[nelor] starost[i] de ţinut Putnii, ce sint din poronca Domnii Meli, căci pentru cei ce nu ar da ascultari are voe de la Domnie Me se-i certe pe fiişti cari după vina sa; cum şi ori pentru ce oameni streini va găsi vornicu acolo se aibă a-i cerceta pre cu amăruntul, ce feliu de oameni sint şi cu ce trebuinţă înblă şi cari nu va ave nic o îndreptari la mînă, încredinţat cum că sint oameni buni, unii ca acie îndat[ă] şi făr de nic o sminteală se-i trimat[ă] la dum[nealui] hat[manul] cu toat[e] celi ce să vor găsi asupra lor, trimiţindu şi toată pricina lor în scris: cum şi pentru alte pricini mai mari ce să vor tîmpla acolo să aibă numit vornicu a înştiinţa şi pe dum[nealui] hat[manul] ca s[ă] arăti Domnii Meli, iar ne urmînd vornicu la toati de plinu şi după cum i să poronceşti, să va aduci şi să va pedepsi de căreă Domnie Me. Aceasta poroncim. 1783, Mai. Procit. hatm[an] SDP, II, nr. 38, p. 25-26. Bîrseşti, 10 Mai 1785. [27] Adicăle eu Ion Coman şi cu femeia me Măriuţa şi cu toţi ficiori mei dat-am adevărat şi încredinţat zapisul meu la mîna Sfinţii Sale părintelui Ion ot Bîrsăşti precum să să ştie că i-am vîndut o ciovîrtă de loc de silişte alături cu casa Sfă. Sale, partea ,e din bătrîn Neagu Bortă şi tocme[a]la ne-au fost 7 lei adicăle şapte lei bani gata de argint, cari i-am luoat în mînule mele şi i-am vîndut-o de a me bună voe de nimene silit, nici asuprit şi me-[a]m întrebat to[a]te heamurile mele şi nu o au putut să o sprijine[a]scă şi am vîndu-o Sfinţi Sale părintelui Ion ca să-i fie lui ocină şi moşie lui şi ficiorilor lui şi nepoţilor lui în veci ne clătiţi şi cînd s-au făcut acest zapes s-au tîplat mulţi o[a]meni buni bătrîni şi tineri, care mai jos ne vom pune numele ca să crează. lt. 1785, Mai 10 dnea (x) Ion Coman şi cu fimeia me şi cu toţ ficiori mei vînzători. Eu Luca nimesnecul martur Eu Ion Măti martur Eu Neculaiu Pogan martur Eu Vasile Măteiu martur Eu Andriiaş Pogan martur [28] Eu Crîstiian Lăcuţă martur Eu Măteiu Zăbîrciog martur Eu Vasilache Berţa martur Şi am scris eu To[a]der dascal învăţînd copii la Bîrsăşti. SDP, II, nr. 39, p. 27-28. Bîrseşti, 15 Fevruarie 1787. [28] Adică eu preot Grigori ot Răcăuţul, Ţinutul Bacăul, dintreună cu fratile-meu Acsintie proin vornicul ot i nepotul mieu Ştefan zăt Ionaşc ot am dat acest adevărat zapes la mîna Sfintii Sale părintelui Ion ot Bîrsăşti ca să să Criază că i-am dăruit o falce de fînaţ în hotarul Tulnicilor din bătrîna Nedele, în Mocar, în vale ca să pomenească la sfînta bisărică Sfinţie Sa şi fii săi şi din niamu în niamu, pîn în veci, niavînd ficiori di păcatili sale. Şi pentru mai mare credinţă i-am dat acest zapes de stăpînire Sfin[ţii] Sale şi ficiorilor şi nepoţilor din niamu in niamul pîn în veci. Şi la această danie cine s-ar scula ca să de supărari din neamurile noastre să nu a[i]bă parte de d. Hrs[tos] şi supt blăstămul prioţăsc să mîe. Şi cînd am scris acest zapes am fost eu Radul Necoară faţă i eu Toader sin ego i eu Radul tij [sin] ego. Şi am scris eu singur preot Grigore ot Răcăuţul. Şi eu Acsinti i Ştefan ot am pus degitile ca să să criazi. la let. 7295, Fevruari 15. SDP, II, nr. 40, p. 28. Focşani. Fără veleat (cca. 1788) Septembrie 1. POIANA. [28] No. 5 cai au luat turcii de la Mai 23 11 mei am dat la Focşan la conacu întîiu [29] 13 mei tij d-al doile la Focşani 5 mei au măncat turcii în sat, cîndu s-au dus la schit 20 ocă făină grîu tij la turcii aceia 4 ocă unt tij atunce 11 mei daţi la Odobeşti la turci la Iulii 10 caşi tij acolo la conagiu 4 ocă unt tij la Odobeşti 2 mei au mîncat turcii cîndu au venit de la schit 10 ocă făină papuşoi tij 1 ocă unt tij 1 mel au mîncat turcii trecîndu după aceia de au venit la [s]chit 2 caşcavele tij 3 berbeci au mîncat turcii în sat la Avgust 6 4 ocă miere tij 5 ocă unt tij 100 ocă păpuşoi tij la turcii aceie 20 ocă făina grîu tij 1 sarică au luat turcii acie 1 pîslă tij 1 şă cu tot tacîm ei tij 40 ocă brînză au luat tij turcii acei 2 mei au mîncat alţi turci, trecîndu în sus la Avgust 20 1 ocă unt tij 20 ocă păpuşoi tij 5 ocă brînză tij 4 vedre vin au băut turcii cei de la 6 a trecutei luni Avgust 1 potcoviţa tij 4 ocă rachiu au băut tij turcii acei mulţi 20 ocă caşcaval întîiu la Focşani 20 ocă caşcaval al doile [30] 15 ocă caşcaval al treile tij la Focşani 50 ocă caşcaval al patrule tij daţi 40 ocă caş tij a 5-le daţi la Focşani. SDP, II, nr. 41, p. 28-29-30. Bîrseşti, Fără veleat ( cca. 1794). [30] La hotarul Bîrsăştilor, din vîlce în sus pînă în Arini, cum umblă bătrînii: Puiul şi cu Boştog, spiţă de ne[a]muri, cum am auzit din gura bătrînilor celor mai denai[n]te, anume Neculaiu Babeş i Ioan Mărdache i Macove[iu] Văscan şi alţii. Puiu au făcut patru feciori: pe Simion, pe Giurge, pe Stoe[a]n şi pre Ioan Puiul cel mic. Simion, feciorul Puiului, au făcut patru feciori: dintru unul să trag Zbîrciogii i Lecheşii cu fraţii lor, din al doile fecior a lui Simion să trag Lepădat Gaiţă i Băbeşăştii i Ţuţăştii. Din al triile fecior a lui Simion să trag Pogonii şi cu fraţii lor. Din al patrule fecior al lui Simion să trag Holbanii cu fraţii lor. Giurge, feciorul Puiului, au făcut trii feciori: dintru unu să trag Mărdache i Negăi cu fraţii lor. Din al doile fecior a Giurgii [31] să trage Lepădat Gaiţă i Babeşii i popa Neculaiu. Din al treile fecior a Giurgii să trag care sînt din Ciobotă. Stoe[a]n, feciorul Puiului, au făcut patru fete; care să trag din acele fete a lui Stoe[a]n, ştiu înpărţea[la] lor. Ioan, feciorul Puiului, au făcut trii: dintru una să trag Dumitraşci i Văscan ci fraţii lor, din al doilea să trag al de Băbeşăştii i Roman zet Gaiţă, din al treiile să trag al de Gane cu fraţii lor. Boştog au făcut doi feciori: pe Zeiaca, pe Ioan. Zeiaca, feciorul lui Boştog, să înparte în patru părţi: o parte o eiau Duracii i Eeaşenii, o parte o eiau al de Şendre cu fraţii lor, o parte o iau Daliceştii cu fraţii lor, o parte o ia Lepădat Gaiţă, fiindcă femiea Tudora iaste din Petre Bălan din Zeiaca şi la această parte Gaiţă cu Bărte[a]nul, iar Bărbeşăştii nu eiau că-i după femie lui Lepădat Gaiţă, că Lepădat Gaiţă iaste ne[a]m cu Babeş. Lepădaat au făcur pre Costanda, care au luat-o Roman. Roman au făcut pe Iana Preoteasa şi pre preot Ioan Roman, pre Iana a luoat preot Ioan ot Bîrsăşti. Ioan, feciorul lui Boştog, au tăcut şase feciori: pe Dobîndeşti şi pre Ioan, fecior lui Ioan, nepot lui Boştog, şi alţi patru fraţi care să vor trage dintrînşii vor şti ei spiţa ne[a]mului lor cum să înpart şi care de la care au cumpărat. Neavînd amestec la acele ne[a]muri, n-am mai supărat acei bătrîni a-i mai întreba. Alegere şi despărţirea noastră. Parte din bătrînul Simion, feciorul Puiului, ce să va alege, să înparte în trii părţi: una, o iau al de Ţuţul, una o iau Babeşii, una, a noastră, cu popa Roman cum şi din Giurge, cum şi din Puiul ce[l] mic, cum şi din cumpărătură din Zeiaca, a patra parte, de să va alege, aşa să inparte, în trii părţi: o parte Simion Gaiţă, o parte Lepădat Gaiţă, o parte Mariel[a], din care să trag Babeştii cu Strătulat şi cu alţii ai lor. Iar din Zeiaca, parte din frăţie, ce să va alege, nu inpărţim cu Babeşii şi cu alţii; numai care vor fi din Bărtenul, însă Bărtenul ţine la Nigrileşti. [32] Din vîlce în jos pînă în pîrîu Bradului umblă unsprezece bătrîni cum arată anume: Pîcală, Daburle, Drumul, Cujbă, Vătavul, Ne[a]gul, Ghizdavăţ, Beze, Ivan, Stan, Ne[a]gul Bortă, Petriman. Drumul să împarte în trii părţi: o parte o ia Ţuţul, o parte o ia Bebeş, o parte o luom noi. Stan să inparte în două: o parte o iau Dochioiu cu al de Unce, o parte o luom noi cu Băbeştii. Şi aceste părţi din Drumul şi din Stan, tot în trii să înpartu cu Babeşii lui Simion şi lui Lepădat şi Mării. Din Beza şi din Ivan să înparte Bahameţii cu Poganii şi cu alţii. SDP, II, nr. 43, p. 30-31-32. Bîrseşti, 20 Mai 1794. [32] Adică eu monahie Antonie, fata lui Simionu Gaiţă şi cu frate-meu Mafteiu şi cu soru-me Safta dat-am adie[a]ta no[a]stră la mîna priotului Ionu Romanu, nepot monahii Antonii şi priotului Ionu din Bîrseşti, tot nepot, le-[a]m dat danie parte no[a]stră, acestor trei fraţi, silişte[a] no[a]stră cîtă s-a găsî şi în ţarină cît s-a găsî şi de co[a]să cît s-a găsî, parte[a] no[a]stră cît s-a găsî, să fie ocină loru şi fiilor loru şi nepoţilor loru şi strănepoţilor loru în veci, iară cine s-ar scula din ne[a]murile no[a]stre, acestor trei fraţi, să fie suptu blăstăm a 300 sute 18 sfinţi părinţi şi de noi neerutaţi. Şi al această adie[a]tă s-au tîmplat [33] mulţi oameni bătrîni şi tineri, care mai gios ne vom iscăli pre anume let 7302, Maiu 20 azi. Eu nimesnicu Macovei Văsjcan ot Negrileşti Eu Ştefana Bahnă ot tam Eu Vasilache Taftă ot tam Eu Stanciul păunu ot tam Eu Ionu Ignat ot tam Şi am scris eu Ionu Eşanu cu zisa monahii Eu Constandin Taftă ot tam Eu Nistor Bahnă o tam Aceşti de mai sus iscăliţi arătînd înnaintea mea că danie aciasta esti adivărată, am încredinţat şi cu a mea iscălitură. Iordachi, vornic Vrancii. Rad[u], protopop ot Vrancea m-amu întîmplatu cîndu s-au hotărîtu aceasta. Eu Luca dascal, nepot Antonii, m-am iscălit. Şi noi aceşti numiţi preoţi să fim îndatoriţi a-i pomeni la sfintele leturghii în veci şi fii noştri şi nepoţi noştri. Eu Necula Babeş am fostu faţă. Eu Dumitru brat lui am fostu faţă. Eu Pavăl babeş am fostu faţă. SDP, II, nr. 44, p. 32-33. * Moldova, 26 Septemvrie 1798. [35] Adică noi bătrînii de Bodeşti i de Păuleşti din preună cu ne[a]muri[le noas]tră care mai josu să vor iscăli dat-am zapisulu nostru la mîna lui Ionu Măciucă şi a lui Constantinu Măciucă i Toaderu Măciucă şi a lui [Ştefan]u Spolbă[r] i Simionu Spolbăr i Cozuma Măciucă şi a Tomii Hîrcanu şi Ion Răduţă şi a lui Sitanu Răduţi precum să ştie că le-[a]m vîndutu moşie Tojanu anume se ştie semnele pe u[n]de sintu: din susu Rîpa Bezarilor şi muche în josu pînă in Chee Fetigului, pîrîu Tojanului la vale pînă în Zăbală, Zăbala în susu, iar pînă în Rîpa Bezariului şi ne-[a]u datu pe ace moşie mai susu numită 250 lei, adică doosute ci[n]ci zăci lei şi amu dat-o acestor ominii mai susu numiţi ficioriloru cîţi şi nepoţiloru, cîţi Dumnezău i va dărui şi cîndu s-au făcut acestu zapisu s-a tîmplat mulţi omini bătrîni şi tineri care mai josu să vor iscăli. luna lui Sămtemvrie în 26 zile, velet 7307. Eu Mihaiu Benim vînzător Eu nemesnicu Luca ot Bîrsăşti Eu Ionu Hiuşcă Eu Ştefan Tuvene ot Poiana Eu Ionu Buture Eu Ionu Murgu cel Mare Eu Constantinu Chetroiu ot Bodeşti Eu Mariş ot Coza Eu [...] ot Spineşti [36] Şi noi toate neamurile ne-[a]m iscălit Eu Mihaiu Lazăr Eu Ene Bîtcă Eu Lazoru Buşilă Eu Ştefanu nemesnicu ot Năruja Eu Ionu Grosu Eu Soare Grosu Eu Ivanu Hiuşcă Şi am scrisu eu dieaconu Pavălu cu zisa vînzătorului şi cheltuială s-au cheltuitu 30 [lei]. SDP, II, nr. 48, p. 35-36. Iaşi, 16 Mart 1800. [36] Neguţitorie Vrăncii de la 1800, April 23 am luat-o de la dumnealui cuconul Costachi Ghica hatman pe şasă ani cu tocmală să aibu a neguţitori în curgire anilor de mai sus arătaţi cu banii mei şi cu datoriile ce am la vrînceni, după carte gospod şi după vechiul obiceiu ce iaste în Vrancea şi toată marfa să aibu a o da cazaci [?] şi să aibu despre dum[nea]lui cuviinciosul agiutor ca să pot face alijveriş meu; iar întîmplîndu-să a să face altă aşezare la Vrancea, atunce să să strice această tocmală şi tot eu să întru la toate, cu altă tocmală, ce mă voi putea aşăza cu dum[nea]lui; iar nefăcîndu-să vreo schimbare in curgire anilor de sus, va rămîne după tocmala ce am făcut acum, ca să dau dumisale una mie lei, care bani la luna viitoare Avgust 15 să aibu a da dumisali şi la împlinire vadelii, dacă nu voi să fac neguţătorie Vrăncei, atunce neguţătoriul ce va aşeza dumnealui la Vrancea să aibă a-mi plăti toţi banii ce voi avea la vrînceni şi spre încredinţare am iscălit. 1800, Mart 16. (ss) indescifrabil SDP, II, nr. 49, p. 36. * Moldova, 25 Iulie 1801. [37] Viinduînnainte me căpitanul Ioniţă Lipanu, avîndu pricină de giudecat[ă] pentru o parte de moşie den Păuleşti, care moşie să stăpîneşte de preot Cornilă e de fraţii lui Săcăluşăştii şi aducîndu-i înnainte me le-[a]m poruncit ca să sco[a]tă ce vor ave înprotiva dovezilor ce are căpitanul Ioniţă. Ei au dat răspuns că nu sînt scrisorile la dînşii şi puindu-le trii vadele ca să-ş aducă scrisorile şi prelungindu vreme de patru săptămîni şi ţiindu pe căpitanul Ioniţă cu prelungirele ce faci Într-acea curgere de vreme şi la urmă scoţindu doao scrisori nu le s-au putut da hotărîre, cerîndu căpitanul Ioniţă ca să margă la Preosfinţiea Sa părintele episcopu de Roman ca să-şi poată afla dreptate. Şi zicînd preotului Cornilă ca să dei sinet la vadeao ce s-a socoti, ca să s[ă] afle la Preosfinţiea Sa, să ste la giudecat[ă], preot Cornilă au dat răspunsu că n-are trebuinţă de a merge la Preosfinţiea Sa, iar la stărostie şi la Iaşi va merge şi spre încredinţare am dat această scrisoare căpitanului Ioniţă. 801, Iuli 25. Toma Stamatin. SDP, II, nr. 52, p. 37. Bîrseşti, 1 Martie 1802. [38] Adecă eu călugăru Paisie Gaeţă dinpreună cu feciorul meu Dumitrache dat-am adevărat şi bunu [în]credinţat zapisul nostru a mîna părintelui Ion Lăduncă precum să f[i]e ştiut că i-amu vîndutu o bucată lucu (sic) păduri înu pîrîul Muca, sup[t] peatră, scurgirea pîrîului, mergi înu scurgere pîrîului Dorubăţu alăture cu Neculaiu Cojocar di la de[a]lu zarea piscului Durubăţi pi denu sus cu Lădaar şi amu vîndut opcenă lui şi feciori[lor] lui înu veci, înu lei 400 adecă patruzăci lei vechi şi pentru credinţă amu dat acestu zapis di bună voi noastră să stăpîne[a]scă înu pace şi la acestu zapis, la facere lui s-au înutînuplat mulţî omin tinieri şi bătrini. 1702, Marte 1. Eu călugărul Paisie Gaiţă cu fecioru meu vînzători Eu Luca nimes[ne]nu mar[tor] Eu Toader Orac mar[tor] Eu Vaselache Berţu (?) mar[tor] Eu Necula Pogan mar[tor] Eu Vasili Mateu mar[tor] SDP, II, nr. 53, p. 38. * Moldova, 14 Martie 1802. [38] Fiindu că în moşiea Vrăncii am şi eu părţi şi sînt ne aleasă de cătră părţile celoralanţi răzeşi, mă rog Innălţimii Tale ca dinpreun[ă] cu dum. boerii starosti de ţinut Putnii să s[ă] rînduiască hotarnic pe Sf. arhimandrit şi pe vor[nicul] Toma Stamatin i pe vor[nic] de Vrancea, ca dup[ă] scrisorile ce am şi mărturiile ce au dat vrîncenii să-mi aleagă părţile mele [39] de către celorlanţi răzăşi, stălpindu-le şi cu pietri hotară şi va fi mari pomenire. Pre plecat la mila Mării Tale Ioniţă Lipan biv vel căpitan. Verso. Mergi la dumnealui vel logofăt. 1802 Mart 14. Vel logofăt. SDP, II, nr. 54, p. 38-39. Nistoreşti, 17 Mart 1802. [39] Adică noi sătenii din sat Nistoreşti, care mai jos ne vom iscăli adiverim cu această mărturie a noastră la mîna lui Toader Burceanu precum noi îl ştimu că este om de moşie den satu Năgurii, anume din Obrej şi are şi moşii de coasă, care sîntu faţă şi pămînturi de arătură bătrînă şi acumu au făcut o curătură, au scos rădăcini. Şi acum s-au sculatu unii oameni din Nărujeni şi e-[a]u luatu trei oi pentru dijmă şi nu este cu cale ca să-i ia dijma că este omu dă hotaru şi de moşie şi pentru credinţă e-[a]m datu această mărturie la mînă, ear de nu să va crede vom merge faţă ori la ce judecată. 1802 Mart 17. Eu Constandin Bîra nemesnecu ot Nistoreşti mar[tur]; eu Vasile Aga mar; eu Sandu Bîra mar.; eu Dumitru Stroe mar. Şi amu scris Theodor preot cu zisa lor. SDP, II, nr. 55, p. 39. Nistoreşti, 9 Iuni 1802. [39] Adecă noi sătenii din satul Năruja cei mai gios iscăliţi, dat-am încredinţat zapisul nostru la mîna lui Toader Burceanul precum să se ştie că din mult[ă] pricină ce avem cu numitul Toader, ce s-au pus pe locul nostru şi au făcut o îngrăditură [40] pentru semănatul bucatelor, dar neînvoindu-se de părinţii noştrii, s-au giudecat înaintea unui vornec de Vrancea ş-au dat şi carte de giudecată. Ş-au dat rămas pe Toader Burcean şi de acolea au dat dijmă pe acea ogradă. Ş-acum în trecuţii ani au pus şi vie şi noi n-am îngăduit pe dînsul şi am făcut învoire să ne dea loc pentru loc. Şi noi i-am dat acea ogradă de patru pogoane de loc, care acest loc este din dreptul casei lui peste Năruja, în Faţă, iar locul lui Toader, ce ni l-au dat el nouă este în Podul cel mic, în mişiia Dornească. Deci noi am dat acest zapis ca să-i fie de bună credinţă spre stăpînire, adecă el şi fii-săi şi nepoţii lui, în veci, de cătră noi sătenii şi moşnei (sic) din satul Năruja şi spre încredinţare ne-am iscălit anume. 1802, Iuni 9. Eu Soare nemesnic; eu Cîrstea Bodesc; eu Iftemii Stroe; eu Mihaiu Poloboc; eu Mihai Stroe; eu Ion Nan; eu Anghel Hîrnea. Şi noi toţi sătenii din Năruja am făcut învoire şi am scris eu cu zisa s[ă]tenilor şi am iscălit Manta Dascal. SDP, II, nr. 56, p. 39-40. * Moldova, 21 Iunie 1802. [40] Fiindu rînduitu di la cinstita stărostii ca s[ă] fac alegire părţii de moşii ce ari căpitan Ioniţă Lipan în Vrancea, la satu Păuleştei şi viindu la faţa locului amu strînsu toţi răzeştii, am zîsu ca să măsoari toat[ă] moşîi în stînjini. Răzăşîi au stătut pricin[ă], ca s[ă] nu s[ă] măsoare, zicîndu că alţii au curături şi nu s[ă] priimescu a face hliţîză, dar în pogoane să priimescu şi fînaţile în fălci şi făr[ă] poronca cinstiţii stărostii, n-am putut face această măsură şi zicîndu ei că au izvodu adivărat de to[a]tă stare moşîi şi arătîndu acel izvodu, am găsit 783 pogo[a]ni şi 160 fălce fînaţu, bezi izlazu, bezu munţii, ear la Bîrseşti n-am avut vreme ca să le fac alegire. Eară o poeană Caciul au zîs că n-are nîci o pricin[ă], ci este în hot[ar] Bîrseştii, întru o ocolniţă [41] ce au Păuleştii, făcut[ă] de un Bulubaş Măteiu, ce au fostu vornec la ace vremi, din let 1778 Apr[il] că s[ă] împarte în 5 bătrîni, ear într-alt[ă] scrisoari vechi ci este tot la [mînă] răzăşileru, la un popa Mihaiu, arat[ă] că s[ă] înparte în 4 bătrîni. In scrisoari ci este la căpitan Ioniţă ar[a]tă pe trei bătrîni şi nici o hot[ă]rîre n-amu putut da şi n-am lupsit a nu înstiiţa. Nicolaiu Stavăr. 1802, Iuni 21. SDP, II, nr. 57, p. 40-41. Nistoreşti, 9 Septembrie 1802. [41] Adică eu Apostul Cozma dat-am zapisul meu la mîna lui Vasile Aga precum să să ştie că i-am vîndut o groapă de vînu anume cotul Radului, care moşie şi eu amu luat-o zestre de la socru meu Drăganu Mărtoiu şi i-am vîndut-o de neme silit, nici asupritu ci de a me bună voe ca să-i fie moşie ocină în veci neclătită lui şi feciorilor lui şi semnele moşiei sîntu pe despre apus, cumu merge pîrîu la dial în capul pîrîului şi spre răsăritu în [42] Ariea veche şi în gropila ce adîncă şi spre miazănoapte margine pădurie (?) pe de la deal de slatină şi în scursură şi optu de lei şi me-[a]u datu toţi banii în mînă şi cîndu s-au făcut acest zapis s-au întîmplatu mulţ oameni care mai gios să vor iscăli pe anume. Eu Apostol Cozma vînzătoriu şi fiiul meu Gheorghiţă Eu Costandin nemesnecul martur Eu Dumitru zăt Apostol Cozma martur Eu Ion a Voicăi martur Eu Mihalache Ciobotar martur 1802, Septv. 9 Theodor preot am scris cu zisa Apostolului Cozma şi la facere zapisului s-au cheltuit un leu. De la vornicia Vrăncii. Infăţişîndu-să zapisul acesta la vornicie şi văzîndu-i-se cuprindere hotarului i să întăreşte stăpînire, iar mai mult să nu se întindă. Dumitrache Papadopulo. 819, Fevruar 15. SDP, II, nr. 59, p. 41-42. Năruja, 21 Iunie 1803. [42] Fiincă din porunca dum. coconului Tomei lui Stamatin, fiind rînduit eu Ştefan Tuvene, nemesnicu din Poiana ca să merg la Dealul Prahudei la groapa Bălan, să hotărăscu trei fălci şi jumătate de moşie, ce era vîndută de moşul lui Ion Cîntacea, de Bălan lui Vasîle Dalica, care avea pricină cu nepoţii lui Vasile Dalica, cu Mihaiu i cu Cîrstea, cu Apostul sîn Sava Dalica, care i s-au făcut măsurătoare şi s-au dat tocma trei fălci pol dîn[du]li-să şi scrisoare la mîna cu semnile locului, puind şi pieatră impregiurul acelor tri fălci pol, ca s[ă] nu să mai tinză mai mult decît îi scrie zapisul lor, iar uapisul lui Ion Cîntacea, nepotul lui Bălan, ce să vede cu mai multă stăpînire strămoşească, să stăpînească cu pace cît îi scrie zapisul de cătră nepoţii lui Vasile Dalica, care şi ei de a lor bună voe detiră iscălitură, [43] puindu-ş degetile ca să să crează şi spre încredinţare le-am dat această scrisoare la mîna numitului Ion şi am iscălit. 1803, Iunie 21. Eu Ştefan Tuvene nemesnic din Poiană Eu Soare nemesnic din Năruja Eu Mihaiu Dalica am fost faţă şi m-am învoit Eu Cîrstea zet Mihul Dalica am fost faţă Eu Apostolu sin Sava Dalica am fost faţă Eu Banul Şolomon am fost faţă Eu Ion Chiciore, nepot lui Vasile Dalica am fost faţă Şi am scris eu cu zisa numiţilor nemesnicilor şi am iscălit Manta Dascal. SDP, II, nr. 60, p. 42-43. Hăulişca, 29 Iuli 1805. [43] Nemesnece Necolo şi mazilule Bogdan şi Sfinţiea Ta preute Cornilie şi Ioan Săcăluş. Cornilie arată aă astă vară, fiind el bolnav, un Nicola au cosit o groapă a sa în tărie şi acel Necola pentru trebuinţa sa are fînaţ, încă în an trecut 6 ţarcuri a sale au rămas necosit şi Cornilie, după birul ce poartă, n-are fîn deagiunsu, deci să cercetaţi şi de au mers de sine în an trecut Necola de au cosit şi de are Nicola şi alt fîn pe sama lui, atunce să daţi lui Cornilie groapa sa, iar fiind pricina într-alt chip să mă înştiinţaţi ca să [44] ştiu cînd o mai veni să jăluiască ori o parte ori alta şi de poartă Cornilie bir mai greu, totdeauna să protimesc şi la fînaţ mai mult. Iunie 22. Din poronca cin[s]titii vornicii ni-am strînsu noi cei mai de sus numiţi de am cercetat pricina Neculei lui Stanu cu Cornilă pentru o mişie ce au fostu suptu stăpînire lui Cornilă de noo ani şi în anu trecutu au fost întrat acel Neculă în tării, fiind omu bolnavu pe vreme acei şi acum după socotila noastră şi după cum arată şi în răvaş, amu socotit în frica lui D[u]mnezău că rău să acolisăşte acel Neculă de moşia acei, cum şi mai inai[n]te au fost a socru-său lui Crîşteie[a]nu Pătraşcu; fireşte, şi pentru aceia i-am dat mărturii aceasta ca să-i fie de bună îndreptar or la ce judecată a mergi şi pe[n]tru [credinţa] aci ni-am iscălit. 1805, Iuli 27. Eu nemesnicul Cherciu Eu Ionu Bpgîdan tij Eu Toader Săcăluş tij Eu Simion Popa tij I eu Cornilie preot am fost faţă Di la Vornicie Vrăncii. După cercitari ci s-au făcut ci să arată întrejmă (sic), di vremi că Cornilii l-au avut şi mai înainte şi din pricina boli ci au avut Cornilie au intrat Nicola de au cosit, drept acie vi se poronceşte nimesnici Nicolo şi mazeluli Bogdan ca să daţi acil fînaţ lui Cornilii, plătind dijma după obiceiu, iar pi Nicola să nu-l îngăduiţi a supăra pe om, ci Cornilie să cosască şi să plăte[a]scă dijma stăpînească. 1805 Iuli 29. Hristodor (?). SDP, II, nr. 62, p. 43-44. * Moldova, 22 Noemvrie 1806. [45] Pre înnălţate Doamne, Asupra jalobii, ce au dat cătră Innălţimea Ta lăcuitorii din 14 sate de la ocolul Vrăncii, plîngîndu-să de multele asuprele ce ar fi trăgînd despre un Hristodor, vornic de Vrance, ce iaste şi cumpărătoriu venitului acestii moşii de la dumnealui biv vel vist. Iordachi Roset, după luminată porunca Innălţimii Tale, ce prin ţîduli ni s-au dat, ca să cercetăm toate arătările cuprinsă la jaloba lor, s-au înfăţoşat înainte noastră pe 14 oameni, adică din fieşti care satu cîte unul, ce cu toţii i-au ales pe aceşti 14 deplin răspunzători la arătările lor, a cărora nume s-au luat şi în scris, deci faţă fiind şi pîrîtu Hristodor, vornic de Vrance, întrînd noi în cercetari, după cum s-au aflat arătările jăluitorilor şi cele de înpotriva răspunsuri ale pîrîtului, cum şi în ce chip am dat cunoştinţa noastra asupra dreptăţii la fieşti care pricină, pre largu se arată prin ponturile următoare, adecă: Aceste fiind arătările lăcuitorilor Mai întîi lăcuitorii prin jaloba lor arată cum că săcăturile ce le-ar fi avut ei încă de la părinţii şi moşii lor, deschisă cu toporul şi cele de împotrivă răspunsuri ale pîrîtului Răspunde orîndătoriu Hristudur că nici pe unul din lăcuitori nu i-au scos din fînaţele lor, fără numai că unîi dintre cum şi socotinţa giudecăţii precum dreptatea urmeazi: Cîtu pentru locurile de fînaţu, ce s-au înpărţit cu analoghie, după trebuinţa fieşticărui, ce cătră însuşi nemesnicii lor, de din codrul meu, care le era pentru fînaţă, în vreme altor cumpărători, ei n-ar fi fost strămutaţi dintr-acele săcături, de care pe unele le-ar fi dat la alţii din lăturaşii lăcuitori, vînzîndu dijma de o falci cîte 3 lei şi giumătate, iar pe unele poprindu-le pentru sine, iarăşi pe dînşii i-ar fi silit de le-au cosit. li-au adunat şi le-au clădit şi li-au îngrădit, făcîndu-să piste tot 171 de fălci şi nici un ban plată pentru aceste nu li-ar fi dat, ţiindu-i pe dînşii munca lor cîte 6 lei şi mai bine de falce. dînşii supt acest cuvîntu ţine acest felu de poene, întru carele numai unul are cîte 30 şi pîră la 40 de fălci, adică nu numai pentru trebuinţa sa, ce ca nişte de vecî stăpîni socotindu-să pe dînşii, cît le mai rămîne din iarbă o vinde altora străini. Deci a acelora urmare nesuferită fiindu de cătră cei lipsiţi dintre dînşii, însuşi ei şi-au ales [46] nemesnici pe vornicii satelor şi au făcut înpărţire locurilor de fînaţe precum au socotit, înpărtăşîndu-să fieştecare după trebuinţele ce au avut şi cîtă iarbă au rămas pentru a lor trebuinţă, s-au dat şi lăcuitorilor înpregiuraşi în dejmă, iar pentru 171 fălci, ce arată lăcuitorii că li-ar fi cosit, ei acum înainte noastră n-au putut tăgădui, mărturisind că din vechiu au avut obicei a face cîte o clae de fîn vornicului de Vrance şi că pentru aceasta mai mult dovagelîcul nu potu să facă. cătră noi încă s-au cunoscut foarte cu cuviinţă şi cu bună dreptati, pentru ca nu unii să aibă mai multu, încă şi de vînzare şi alţii să ducă nevoe neavînd nimică şi mai ales din însuşi nemesnicii lor au făcut această înpărţire, apoi orînduitoriu nu rămîne supt răspundere; iar pentru iarba cîtă au rămas [46] pentru a lor trebuinţă, orîndătoriul ca să nu să păgubească de venitul său cu cale au făcut de au dat în dejmă. Aşijdere şi pentru 171 fălci, ce zic că ar fi cosit fără nici o plată, de vreme ce însuşi ei mărturisescu că din vechiu au avut acest obiceiu a cosi cîte o clae de fîn vornicului de Vrance, vor fi dar aceste fălci înpotriva acelui vechiu obiceiu, pentru care şi ei înainte noastră au dat răspunsu că mai mult dovagelîc pentru aceasta nu potu să facă. Arată lăcuitorii că pentru munţii, ce li-ar fi trebuit a-şi păşuna oile în vreme verii, ar fi avut poroncă de la stăpînul moşii ca Răspunde orîndatoriul că el nici unul din munţi nu i-au dat altora străini, lăsîndu-i numai pentru însuşi trebuinţa lor şi iarăşi Cîtu pentru pricina preţului, de vreme ce însuşi ei lăcuitorii nu potu tăgădui, mărturisindu că în să de cu toţi lăcuitorii pănă la 30.000 ocă caşu la căşării şi acum ei ar fi dat îndoită sumă, numai pe munţii ce s-au păscut de către dînşii, afară de munţii ce au rămas pustii, ducîndu-şi unii dintre dînşii oile de li-au vărat la parte cîmpului şi deosăbit că pentru oca de caşu li-ar fi dat numai cîte 5 parale şi o leţcae şi pe la alte căşării s-ar fi vîndut cîte 10 şi cîte 12 parale oca. pentru suma caşului ce zic ei că ar fi dat îndoit mai mult decît în anii trecuţi, aşijdere şi pentru preţ că li-au dat cîte 5 parale şi o leţcae de ocă, au arătat dovadă mai întîiu o scrisoare din parte stăpînului moşiei, îndatorindu-i pe lăcuitori ca să de suma de caş precum au dat şi în anul trecut şi să-şi primească preţul cu o leţcae mai sus decît l-au vîndut în anul trecut şi al doile au arătat dovadă o mărturie de la cumpărătoriu anului trecutu [47] cum că ei atunce au datu 32.000 ocă în caşcaval uscat, după cum i-au triimes la Galaţi şi peste 4.000 ocă de untu, răspunzîndu că ei în vara trecută n-ar fi dat decît numai vreo 17.000 ocă şi pentru preţu însuşi lăcuitorii înnainte noastră au mărturisit că li s-ar fi plătit înnainte numai cîte 5 parale de ocă; deci el în vara anului acestue li-au plătit cu o leţcae mai sus, după aşezare ce au avut înnainte stăpînului moşii. anul trecut li s-au plătit cîte 5 parale de ocă, dacă în anul acesta orîndatoriul Hristodor li-au dat cîte o leţcae mai sus, la aceasta nu li rămîne mai multu cuvîntu, în vreme cînd aşa li-au fostu tocmala şi aşăzare precum dovedeşte scrisoarea stăpînului moşiei, iar pentru soma caşului, ce au fost să dei la căşării, de vreme ce iarăşi ei înnainte stăpînului moşiei s-au îndatoratu să de toată suma anului trecut şi cu această aşăzare au cumpărat Hristodor venitul [47] şi ei acum zic că ar fi dat îndoită sumă decît acum, la aceasta socotim, de să va găsi cu cale şi de către Inălţimea Ta să rînduiască un om cu înţelegere să margă la stare locului, unde acolo, înfăţoşînd pa toţi acei cîţi vor fi avut stîni cu oi, dinpreună cu pîrîtu Hristodoru, să faci cercetare după răbuşele cu cari fiişti care au dat suma sa la caşărie şi dacă lăcuitorii vor fi dat mai multă sumă do ocă decît în anul trecutu, pe ace sumă ce va treci mai multu să să îndatorisească pe Hristodor a le plăti de ocă, după cum să va fi plătit la alte căşării afară din Vrance, căci el au [47] 3.Pentru imaşui de păşune vacilor arată lăcuitorii că orîndatorul locul acel de păşune l-au socotit loc de munte şi li-ar fi luat îndoit preţul de cît au plătit în anul trecut. 4. Arată lăcuitorii că ar fi mai dat de tot numeie cîte 20 de parale clacă pîrîtului vornic de Vrance, pentru care ei nu pricinuesc alta, însuşi mărturisind că din vechiu au avut acest obiceiu, fără numai că numitu Hristodor ar fi luat aceste cîte 20 de Au răspuns orîndatoriul că acolo unde ei ş-au păşunat vitele este munte ce să numeşte Bou, după cum pentru aceasta şi însuşi Preosfinţiia Sa părintele Erinopoleos de faţă fiind ni-au încredinţat că acela este un munte la mărime [48] cît şi ceilanţi munţi ai Vrancei, din care pe giumatate are mănăstirea Miera, iar nu-i loc şesu de folos că şi cumpărătoriul încă pîră acum nici un ban nu li-au luat precum şi însuşi lăcuitorii n-au tăgăduit. Răspunde orînduitoriul că aceste parale s-ar fi strînsu de cătră însuşu nemesnîcii lor, cu care încă pînă acum nu s-au socotît şi nici ştii de au luat nescaiva parale şi de la cei nevolnici. putut suptu preţul de 5 parale şi o leţcae să tragă numai suma anului trecut, iar cînd de inpotrivă ei nu vor fi înplinit suma anului trecut, datori sînt a răspunde, căci aşa s-au priimit şi s-au legat înnainte stăpînului moşii. De vremi ce acolo unde ei ş-au păşunat vitele este loc de munte şi pîrîtul încă pîră acum nu li-au luat nimică, asuprîtoare s-au aflat jalba lor. Deci iaraşi socotim orînduitului ce va merge la stare locului să cerceteze şi pre cît vor fi [48] plătit în anul trecut pentru muntele acela, atîta să plătiască şi în anul acesta. Şi pentru aceasta iarăşi, rînduitu, ce va merge la stare locului să cerceteze şi de la văduvele sărace, cum şi de la cei nevolnici să nu ia nici un banu şi dacă nemescinii lor vor fi apucat a lua cevaş să de înapoi. 5. Mai arată lăcuitorii că li s-ar fi luînd adetiul de casă şi de la cei cu totul săraci şi nevolnici, cari sînt şi ertaţi de biru. 6. Au jăluit lăcuitorii că ar fi supăraţi cu rînduiala de cară pentru lemne de foc. 7. Arată că n-ar fi îngăduiţi orîndatoriu a ţine vin şi rachiu pe la casele lor, nici măcar pentru pomenirile ce ar ave trebuinţă a-şi face. Fiindcă orîndatoriul pîră acum n-au luat nici un ban de la nimesnici, precum însuşi ei nu tăgăduesc, Au răspuns orîndatoriul că în anii trecuţi să obişnuia vornicu de Vrance a lua lemne de foc numai din doî sati, anume Călimanul şi Vidra, iar în anul acesta, după [49] mergire lui acolo, s-au sfătuit cu toţi lăcuitorii şi s-au pus la cale între dîmşii, ca să nu fie supărati numai cele doî sati, ce să de cu rînduială potrivită fieştecare sat cîte un caru şi doî de lemne, după mărime satului. rămîne ca şi pentru aceasta, rînduitul ce va merge la stare locului să cerceteze şi de la cei ce vor fi cu totul nevolnici să nu ia nimica. Pentru lemnele de focu însăşi lăcuitorii înnainte noastră au răspuns că rău s-au pus la jalobă acestu pontu, căci ei pentru lemnele ce dau la vornicie de Vrance nu [49] pute să pricinuiască, după aşăzare ce s-au făcut între dînşii, fără numai că ei ar fi fost siliţi de cătră nemesnicii lor, a faci o sumă bună de cari de lemne şi li-au adus aice în Focşani, dincărcîndu-le la nişti ipochimene de care orîndatoriul neavînd ştiinţă, rîmîne ca pentru acele să apuce ei pe nemesnicii lor şi să-ş ceară dreptul lor de la aceia cui au dat lemnele. Măcar că orîndatoriul au răspuns că pentru asămine pricină nici o cercetare nu li-au făcut, dar vînzarea vinului şi a rachiului, după hotărîrea domneştilor ponturi, 8. Mai arată la jaloba lor aciastă pricină coprinsă în 4 ponturi, cum [50] că neguţitoriul ce este între dînţii, aşăzat la Vrancea, nu i-ar fi îngăduind a vinde marfa lor la alţii din neguţitori străini şi sîntu siliţi a o vinde lui cu multu mai gios decît ar pute să o vînză altora; mai ales pentru capre li s-ar fi plătit cîte 3 lei, 23 parale şi afară de Vrancea s-ar fi vîndut cîte 5 lei. Aşijdere din Vrancea s-ar fi vîndut cîte 10 lei suta de ocă şi lor ar fi vrînd să le plătească numai în giumătate. _____ Răspunde orîndatoriul ca din vechime este obicnuit la ocolu Vrancii a [50] fi numai un neguţătoriu, carele este îndatorit a înprumuta pe lăcuitori la toate nevoile lor şi pîră la sumă de zece mii lei şi pentru acest prilej lăcuitorii, ce îl au ei între dînşii, obicnuit este a nu fi ei volnici să vîndă marfa la alţi neguţitori streini, decît numai la neguţătoriul Vrăncei cu preţu mai giosu de cît să vinde orice marfă afară din Vrance. Deci şi ei după vechiu obiceiu urmînd, după ce au înprăştiet o gra sumă de bani pe la lăcuitori, nevoiţi a priimi ce mai proasă cum şi după a pămîntului obiceiu, este numai a stăpînului moşii şi lăcuitorii nu potu acea volnicie a ţine nici un feliu de băutură pe la casăle lor de vînzare şi de se va găsî cu cale de cătră Innălţime Ta, aciasta urmare şi la Vrancea întocma să să păzască, că într-alt chip de vor ţine ei băutură, pe la casăle lor supt cuvînt de pomenire, aceasta este o cunoscută mijlocire prin care potu să aducă păgubiri la orînzile stăpîneşti. Pentru neguţătoriul Vrăncii cu adivărat că din vechiu obiceiu [50] precum orîndatoriul arată şi nici însuşi lăcuitorii nu tăgăduesc că ei nu sunt volnici a vinde marfa lor la alţi neguţători străini. Deci pentru vînzare caprilor dacă neguţătoriul afară din Vrance au cumpărat capre de frunte cîte 4 lei şi lor pentru cele mai proaste li-au plătit cîte 3 lei, 23 parale, de cătră noi nu s-au cunoscut a fi asupriţi şi nu le rămîne mai multu cuvîntu pentru aceasta, iar pentru vînzarea perjălor, după cum însuşi lăcuitorii s-au mulţămit să să facă cercetare la stare locului şi după a lor marfă, care vor ei a o vinde, după cum mai ales pentru capre, ei afară din Vrance li-ar fi cumpărat cîte 4 lei una într-alesu, iar de la lăcuitorii Vrancei li-au primit cele mai proaste, cari au voit ei a le vinde cîte 3 lei, 23 parale una; aşijderile şi pentru vînzarea perjilor, lăcuitorii s-au mulţămit să să facă cercetare cum s-au vîndut suta de ocă de perjă uscate afară din Vrancea şi lor să li să plătească cu doi lei mai gios la sută. priimire să să urmeze. 9. Pentru doă capre, ce s-au arătat unul din jăluitori că i s-ar fi luat de cătră pîrîtu Hristodor fără nici o plată, măcar că orîndatoriul răspunde că nu are nici o ştiinţă, însă şi pentru aceasta să să cerceteze şi de să va dovedi că i-au luat caprele, numai decît să i le de înapoi sau să i le plătească, după cum să va pute învoi. [51] 10. Jăluesc lăcuitorii că au fost siliţi a aduce cîteva poloboace cu vinu la Vrance pentru care orîndatoriul nu li-ar fi dat nici o plată chirie, precum şi poloboacele ei li-ar fi cercuit fără plată. [51] Răspunde orăndatoriul că ei au fostu aşăzaţi cu stăpînul mişiei ca să de de tot pogonul di popuşoi dijmă în bani, cîte 25 parale de pogon şi cu însuşi stăpînul moşiei au făcut această aşăzare de li-au lăsat cîte 15 parale de tot pogonul, numai pentru ca să fie datori a face gătere vaselor cu cercuitul şi a-l aduce vinul, fără chirie pînă la Vrance; deci si el după această aşăzare au urmat, cum spre [51] De vreme ce ei au avut această aşăzare cu stăpînul moşiei pe anul acesta, aşa să va urma: adică cumpărătoriul să nu poată a lua mai multă dejmă pe un pogon de păpuşoi de cît numai 15 parale şi ei să nu poată ceri chirie pe vinul cît va ave trebuinţă a să duce la Vrance; iar de la anul viitoriu, rămîne ca să pui la cale iarăş cu stăpînul moşii, căci orîndatoriul piste aşăzare ce au făcut 11. Au arătat lăcuitorii că preţul miţilor li s-ar fi plătit de ocă numai cîte 18 parale şi afară din Vrance s-ar fi vîndut cîte 26 parale oca. 12. Mai jăluesc lăcuitorii cum că de la Octomv. 26 a anului 1804 şi pîră la April 26 a anului 1805, adică pe vreme de giumătate de anu, au avut cumpărată orînda rachiului de la vechilul dumisale biv vel vist. Iordachi Rosăt în preţu de 550 lei, dîndu ei şi toţi banii aceştie şi îndată, dupe o lună de zile, orîndatoriul ar fi pus băutura sa di s-au vîndut, din cari li-ar fi cursu păgubiri. [52] 13. Au mai adaos lăcuitorii zicînd că tot vinul cît s-ar fi stricat, l-ar si impărţit pe la casăle lor şi ceri să i-l plătiească. dovadă s-au văzut la mîna sa şi însuşi carte dumisale biv vel vist. Iordachi Roset. Răspunde orăndatoriul că ei în anul trecut au vîndut ocă de miţă numai cîte 15 parale, iar în anul acesta li-au plătit cîte 18 parale. Răspunde orîndatoriul că de s-a dovedi că au pus el rachiu să vîndă pe vreme ace de giumătate de anu, atunce să îndatoreşte a li plăti banii îndoit. [52] Răspunde orîndatoriul că la vreme cînd au întrat el la această moşie au fost avut stăpînul moşiei o sumă de vedre de vin rămasu den mai anii trecuţi şi vinul fiind stricat, el n-au vrut să-l priimască şi în vara trecută cînd lăcuitorii au mersu la stăpînu moşiei însuşi ei s-au apucat că vinul este bunu şi după a lor priimire ei, nu poate mai scăde, nici a mai spori. Nemulţămirilor la aciasta, rămîne la hotărîrea Innălţimei Tale. Iarăşi la stare locului să să cerceteze aciastă pricină, să să dovediască de este arătare lor adevărată sau mincinoasă. [52] Pentru vinul acel stricat să să facă întrebare stăpînului moşiei şi de va fi precum orîndătoriul arată, că după a lor priimire l-au luat asupra sa, cîndu din potrivă nu să va pute preface cu vinul aceasta nou, ca atunce au zîs poate să facă, că ei sînt pricina acei păgubiri şi rămîne la Innălţimea Ta să hotărăşti. că să va trece cu preţul cuviincios înter dînşii, cu această aşăzare l-au luat şi el, din care vin şi pîră acum mai este ca vreo 500 vedre, pentru cari ceri să să triacă între dînşii să nu se păgubiască, căci ei l-au lăudat de bunu la stăpînul moşiei. Pre Innălţate Doamne, După toată cercetarea cîtă s-a făcut de cătră noi în ce chip s-au aflat arătările lăcuitorilor şi celi di împotrivă răspunsuri ale pîrîtului cum şi în ce chipu am dat cunoştinţa noastră pentru fieşte care pricină, mai sus pre largu arătăm, din care înnalta înţelepciune Inălţimii Tale va cunoaşte că lăcuitorilor nici o asuprire peste dreptate de cătră pîrîtul Hristodor nu li s-au făcut, căci toate arătările lor prin jalobă razămă la aceasta, cum că în anul acesta li s-ar fi îndoit preţul la toate de cît în vremea altor cumpărători; deci dacă el pînă acum nici au făcut socoteala cu dînşii, nici au luat vreun banu, apoi jaloba au fost şi este numai un prepus, cum că ar putea să fie asupriţi şi pentru ca să să odihnească cugetul lor că vor fi cu totul feriţi de asupriri şi cumpărătoriului încă să nu i să aducă păgubire peste dreptate, pricinele ce au rămas de cercetare la starea locului le-am arătat mai sus, iar ce desăvîrşit hotărîre rămîne la înnalta înţelepciune Inălţimii Tale. [53] Innălţimei Tale pre plecate slugi. Manolache Dimachi vel vornic Alexandru slugiar De mine s-au făcut Vasile Scîntee, sulger. SDP, II, nr. 63, p. 45-46-47-48-49-50-51-52-53. * Moldova, Fără veleat (cca. 1808). [57] nr. de oameni: 53 fugiţi din satul Nereji din Moldova şi anume: Oameni: 15 fugiţi şi aşezaţi în satul Rîmnic din Valahia şi anume: [58] Oameni: 1 Ioan Lungul 2 Constantin zăt Berenticioasei 3 Neculai Ungureanu. 4 Stan al văduvei Mîndra. 5 Şerbu Muntean. 6 Tanasii Muntean. 7 Vasile a Gheoghioaei. 8 Ioan Chirlior (= Cîrlioru). 9 Todor Muntean. 10 Ioan Negrul. 11 Ion Tanasi. 12 Ştefan Anton. 13 Tudor Anton. 14 Pavel zăt Cristea. 15 Grigore Roib, păzitor de herghelie la vătav: 7 în satul Slănicul şi anume: 1 Radul Badiul. 2 Tanasii Beteringa. 3 Todor Muntean. 4 Stanica Bataringa. (= Beteringhel). 5 Todor Esecioasei. (= Isăcioaei). 6 Mînza Carzochi (= Carşochi). 7 Todor Carşochi. 2 în partea Valahiei, sat necunoscut: 1 Panaitii Micle. 2 Dragomir zăt Babaradei. [59] 5 în satul Niculi (= Neculele) şi anume: 1 Alexandru Ursul. 2 Ivaniţa Cionca. 3 Stan Trestian. 4 Todor Lungul. 5 Andronic Muntean. 17 în satul Roşca şi anume: 1 Ivaniţa Binte. 2 Stan Robul. 3 Todor Babarada. 4 Radu Chiuchiur. 5 Constantin sîn Pavel. 6 Avram Ungurean. 7 Ioan Caba. 8 Mihail Chilian. 9 Stoica Rus. 10 Gheorghe Cojocar. 11 Vasilache Binte. 12 Ioan Papalapti. 13 Radu Papalapti. 14 Gheorghe a Temătoriţii. 15 Ioan Chirica. 16 Semion Dolor. 17 Mihai Rus. 2 în satul Chiojdeni şi anume: 1 Stefan Robul. 2 Radu Barcar. 3 în următoarele sate: 1 Busuioc zăt Axentie, în Gazevca. (?). 2 Avram Smochină, în Fărăoani. 3 Dimitrie Rotar, în Tinoasa. 2 în astul Papaloga şi anume: 1 Teodor Jîiul. 2 Coman Muntean. ______ 53 19 de asemenea au fugit din satul Neruj (= Năruja) din Moldova. [60] 3 s-au aşezat în satul Roşca din Valahia şi anume: 1 Stan Muntean. 2 Constantin Sîljar. (?). 3 Mariuţa Brinzoi. 2 în satul Larga şi anume: 1 Gheorghe Petre. 2 Grigore Cibotar, 2 în satul Bulcaneasa (= Vulcăneasa) şi anume: 1 Teodor Cimpoeş. 2 Stan Luculeţ. 2 în satul Tinoasa şi anume: 1 Teodor Poloboc. 2 Petre Olar. 2 în satul Dolgauţi (= Dălhăuţii) şi anume: 1 Criste Cristei. 2 Grigore Cristei. 2 în satul Fărăoani şi anume: 1 Ioan Chirilă. 2 Tanasii sîn Vasile. 6 în satele Următoare: 1 Stan Chilopan, în Podul Lacului. 2 Teodor Ţuţui, în Papaloghi. 3 Ioan Tufa, în Risipiţi. 4 Alde[a] Huiban, în Chituluşi. 5 Ban Pomana, în Poeana. 6 Atan Panţuş, în ţinutul Buzeului- satul însă necunoscut. 18 în satul Nistoreşti - Moldova şi anume: 8 s-au aşezat în satul Roşca din Muntenia: 1 Gavrilă Ciută. 2 Vasile Găină. 3 Sandu Bîra. 4 Ioan Huian. 5 Ghinea Rebega. 6 Radu Găină. 7 Mircea Numtean. 8 Gheorghe sîn Mircea. [61] 3 în Vacaneasa (= Vulcăneasa) şi anume: 1 Dragomir Roman. 2 Vasile Roman. 3 Ioan Dragomir. 2 în Chituluşi şi anume: 1 Teodor Aga. 2 Andrei Malini. 3 în Lunca Veli (= Veche) şi anume: 1 Mireuţ Doldor. 2 Ioan Chivul. 3 Neculai a Velichi. 2 în satele următoare şi anume: 1 Ştefan Toroi (= Forăe ?) în Larga. 2 Todor sîn Rabega, în Ciocăneli. ________ 18 Semnat, Ştefan Bucşănescu. ________ 90 Traducător, (ss) Ioan Dănilă. SDP, II, nr. 65, p. 57-58-59-60-61. * Moldova, 13 Ghenar 1808. [61] Adică noi sătenei din satul Păuleştei, cară mai jos ne vom iscăli pe nume dat-am adevărată şi încredinţată mărturie noastră la mîna lui Vasile Mînzală, cumnat lui Ştefanu Dănilă, pe cum să s[ă] ştii că murindu Ştefan Dănilă şi ne avîndu cele spre mo[a]rte trebuinciosă de mo[a]rte şi rugîndu-să nevasta numitului răposat de Vasile cumnată-său ca să-i de bani la ci i-a trebui să cumpere, ce i-a trebui sau la sluzbă preoţilor şi numitul Vasile i-au dat aceşti bani 8 lei, 20 par[ale] pe un nărbar (sic) di-ngropat; 2 lei, 5 par[ale] pe una pereche caracatîri; 8 lei pe vinu, pe patru ved[r]e vinu, cinci litre de ceară oca cinci lei; şasă parale pe poamă în pom; şepte parale una cofă, ce au dat-o cu pomu; doi lei au dat omului care au adus căruţă la Focşani; [62] 7 parale pe tămîe; 1 leu la hanul Pruncului; 4 lei ce i-au luoat nemesnicu Necula şi i-au dat pi una cergă la Pondroia; 30 parale în mîna fimei răposatului şi s-au plătit de cosor şi işîndu la socoteala înainte satului s-au socutit ei amîndoi înnainte noastră şi au rămas cu treizăci şi trei de lei şi bani drepţi şi au luat 5 lei de la fimei răposatului şi au rămas cu douăzăci şi optu lei şi pentru aceşti bani au dat 6 oi, oaia [c]îte patru lei şi au mai rămas cu patru lei dreaptă datoare şi i-au mai datu una o[a]e pe facire unii meşă (?) şi e-[a]u luat (?) ace[s]te şapte oi, au luat neguţitoriu trei pentru răposat fiindu dator răposat şi au mai rămas patru oi la Vasile şi nu i-au luat patru şi i-au luat cinci şi aşa ştim noi tot satul şi marturisim în frica lui Dumnezeu şi înnainte cinstitei stărostii. 808, Ghenar 13. Eu nemesnicul Toader matur. Eu Ivan Baraghinu martur. Eu Irimie Beşa martur. Eu Simion Popa martur. Eu Ion sîn Sandul Săcăluş martur. Eu Toader Beşa martur. Eu Ion Bogdan martur. Şi noi tot satul aşa ştim şi mărturisim Şi am scris eu Ioniţă dascalu cu zisa lor Şi eu Cornilie preot ot Păuleşti am fost faţă la socoteala lor şi m-am iscălit. SDP, II, nr. 66, p. 61-62. * Moldova, 17 Iuni 1812. [62] Milostivului mieu stăpînu Vasile Ivanovici La 16 a treia luni Maiu am avut cinste a mă adresarisi către Innalt Exţelenţa Voastră rugîndu-mă ca pentru unii din [63] lăcuitorii ocoluluî Vrăncii, care vrînd să-şi înplinească scoposurile lor, acum în primăvară, s-au rîdicat în tărie şi au trecut hotarul în Ţara Rumîniască, să să de poronca Innalt Exţelenţiei Voastre spre întoarcire la urma lor. Acum dar luînd de la stărostirea arătătoriu de cîţi lăcuitori au fugit, din care sate şi unde anume în Ţara Rumîniască au mersu spre lăcuinţă, cu cinste alăturez aice tălmăcire acestui izvodu, iarăş rugîndu-mă cu plecăciune ca să fie buna voinţă a Innalt Exţelenţiei Voastre să să scrie Divanului Valahiei sau să să de poronca Innalt Exţelenţiei Voastre cătră dregătorii din ceia parte a marginei Ţării Rumîneşti ca să-i întoarcă la urma lor în Moldova. Căci în pămîntul acesta al Moldovii să păzeşte urmarea cu întoarcirea şi darea înnapoi a tuturor acelor strămutaţi din Ţara Rumîniască, după aşăzarea ce s-au făcut şi dacă de cătră divanul Valahiei să va arăta înpiedecare întru aceasta, apoi să fie poroncă ca şi de aicea să nu să de înnapoi de acei strămutaţi, păzindu-să urmare deopotrivă. Pentru care şi aştept răspunsul Innalt Exţelenţiei Voastre, fiind cu ce mai adevărată cinste. A Innalt Exţelenţiei Voastre, milostivului mieu stăpîn, Supusă slugă Iordachi Roset Roznovanu vist. no. 518 812, Iuni 17. SDP, II, nr. 67, p. 62-63. Iaşi, 18 Martie 1814. [70] Adică eu Constantinu Cristoiu dinpre[ună cu] soţie me Ilinca, fată lui Andronache, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la mîna dumisale Neagului Şagău şi a soţiei dumisale Paraschiva precum să se ştie că trebuindu-ne 170 de lei, adică o sutăşaptezeci [71] de lei pentru cheltue[a]la sco[a]tirii moşii şi niavîndu eu Constantin de mai sus numit nici o facire pentru această nevoe de bani, me-[a]u pus parte me la mezat, ca oricine s-ar afla din fraţi sau din răzeş mei să-mi de aceşti bani şi se fie frate cu mine pe moşie, adică pe parte me şi nu s-au aflat nime din fraţ[i], nici din răzeş[i] ca se de aceşti bani findu toţ într-ace nevoe şi s-au aflatu acestu om de mai sus numit, strein şi me-[a]u dat banii pe jumătate, adică dajdie dintîi şi cîndu vor mai cere să aibă a răspunde de toţi banii, adică toată cheltuiala moşii şi au se înpartu cu numitu Neagului frăţeşte adică eu o parte şi el una din tot hotaru Vidri, ori unde s-ar afla parte me ori în silişte, sau în cîmpu, sau în vadu, sau în munte sau izlazu, oriunde ar fi parte me adică parte socru-meu lui Andronache din hotaru Călimanului curmeziş pînă în Viţe şi lungu din Hotarul Găurilor pînă în hotarul Milcovenilor şi e-[a]m vîndut de a no[a]stră bună voe ca să-i fie drept ocină lui şi ficiorilor lui, nepoţilor şi strănepoţilor lui în veci de veci neclătită. 1814, Martie 8 zile. Şi cîndu s-au făcut acestu zapis s-au întîmplat mulţi oamini de cinste tineri şi bătrîni, care mai jos ni vom iscăli pe nume. Eu Constantin înpreună cu soţie me Ilinca am vîndutu de bună voe. Eu Toader zet Şagău martur. Eu Radul Negoiţă martur. Eu Ion Marin martur. Eu Vasile Marin martur. Eu Vasile Marin cel mare martur. Eu preot Iftemii m-am iscălit. Eu Ioniţă preot ot Căliman iscal. Şi cheltuiala zapisului s-au făcut tri lei. [72] Şi am scris eu priotul Nicolaiu Chitirişanu ot Ruget cu zisa vînzătorului. Eu Vasile Istrat am fostu faţ. Eu Ion Anghel am fostu faţ. Eu Toma Bode faţ. Eu Gheorghi sin Mărin faţ. Viind şi înainte me amîndoî părţile şi văzînd că de bună voi au dat acest zapis şi plata s-au luat, am încredinţat. Gheoghe Costin Verso: Lei, par. 1814. 85 am luat eu Costantin Cristoi după zapis acesta şi am dat la moşie al doile la anu 1815, Mai 29. 85 lei am primit eu Constantin Cristoiu. S-au făcut 170 lei, adecă o sută şaptezeci lei şi au istovit. Iftemii preot, am scris. SDP, II, nr. 71, p. 70-71-72. * Moldova, 8 Fevruar, fără veleat (cca. 1815). [72] Adicătile eu Constantin Zaharioiu dat-am adevăra[tă] şi încredinţata scriso[a]re me la mîna Apostolului, nemesnicului, precumu să se ştie că s-au aşăzatu plăeşu la satu unu an şi tocme[a]la ne-au fostu 26, adicătile douăzăci şi şase lei şi ori[ce] avale a veni la plăeşi să fie despre săteni ploconile şi oriece a veni şi cu Ion feu-său totu scutitu să fiie: Făurari în 8 zile. Eu Ştifan Popa adeverezu Eu Stan Popa adeverezu Eu Toader Popa adeverezu Eu Nistor adeverezu Eu Toader Pomană adeverezu Eu Mafteiu Sava adeverezu Eu Costantin Stoian adeverezu Şi dinpreună cu toţi sătenii. SDP, II, nr 72, p. 72. * Moldova, 25 Mart 1815. [73] Adică noi cei mai jos iscăliţi dăm mărturie no[a]stră, în frica lui Dumnezău, la mîna moşului Ion Badiul şi a ficiorulu său Ştefan pre cum să s[ă] ştie că viind cu soroc de la vornicie ca să măsurăm noi moşiea Bădiulească, noi, din porunca vornicului, am mersu şi am măsurat pe unde s-au găsit moşiea Bădiulească şi s-au fătărît. Şi mergînd în curmătură, la ariea Badiului, ca să măsurăm şi acolo, au işit numitul u[n]cheş Ion Badiul şi au mărturisit că este a lui, săcătură; nu este de trăţie. Iar noi nu l-am îngăduit într-altu feliu, fără de cît i-am zis ca să-i punem brazdă depe cap, să ocolească ducata (sic) ace de moşie. El au mers ca să-i punem brazdă. Noi văzînd că este dre[a]ptă a lui moşie, i-am dat această mărturie la mînă, ca ori la ce judecată a işi să fie odihnit a-şi stăpîni moşie în pace nesupărat de nimine. Şi pentru credinţă ne-[a]m iscălit, puindu-ne numele şi degitile în locu cu peceţi ca să-i cre[a]ză. 1815, Mart 25. Eu Toader Săcăluş am hotărît, fiind rî[n]duit din poruncă Eu Irimie Lepădat ot Spineşti, find poronci am hotărît Eu D[o]bre am fost rînduit din porunca vornicului de Vrance; am fostu de faţă. Şi am scres eu preot Ion ot Păuleşti. SDP, II, nr. 73, p. 73. * Moldova, 14 Septemvrie 1816. [75] Adică eu Toader Săcăluş dat-am adevărat această mărturii a m( la mîna lui Ioan Săcăuş precum eu ştiu ogotu (sic) moşie, aceia; că au cumpărat moşul meu Gheorghii Săcăuş opt fălci [76] şi Ştefan Boşcan 12 fălci şi s-au sculat Ioniţă Lipan şi ni-au tras la giudecată şi m-am sculat eu Toader Săcăluş şi cu preot Cornilă şi ni-am dus de ni-am giudecat înnainte divanului cu zapisăle, ci am avut di la moşii noştri şi ni-au scos divan[ul] carte de blăstăm şi ni-au orănduit la Focşani, cari a îndrăzni a lua să fii a lui. Noi n-am îndrăznit ca să luăm, iar Ioniţă Lipan au luat-o, că au zis că nu-i condeiu taică-său şi ni-au rupt şi zapisăle noastră care le ace[a]m noi, şi acum s-ar scula un văr al meu Sămion Popa şi preuteasa Corniloai la giudecată. Eu mă liapăd de moşeia aceia că nu-mi terbuie să întru piste blăstem şi Ioniţă Lipan cu Andrieş Lepădatu au fost faţă (sic) amîndoi. 1816, Septvr. 14. Eu Toadir Săcăluş ştiu şi mărturisăscu. SDP, II, nr. 79, p. 75-76. * Moldova, 6 Iulie 1817. [77] Adunîndu-să din lăcuitorii vrînceni, cei mai aleş[i], nemesnici şi preoţ[i] de prin toate satile, ca să socotiască şi să alcătuiască aşăzarea munţilor, cum să se de[a] la patrusprăzăci hotară a Vrăncii. Şi mai întîiu au făcut aruncătoare banilor, ce au cheltuit cu giudecăţile pîră ş-au luat iarăş la a le lor stăpînire moşiile de supt stăpînirea, ce pusăşi dumnealui vist[iernicul] Iordache [78] Rus[e]t şi după starea a fiişte cărîia moşîi şi satu s-au alcătuit cum să de[a] banii. Apoi după somile de bani, ce au agiunsu pe fiişti care sat, după stare s-au pus preţ şi munţilor, care-şi după stare şi mărimea lui şi s-au analogisit banii munţilor pe banii cheltuielii şi pe cîţi bani au avut daţi la cheltuială, pe ace[a] sumă analoghisită i s-au dat şi munte de potrivă. Adică una sută şapte zăci şi trei lei, lăcuitorii din sat Vidra i Căliman, analog banilor ce au dat, li s-au venit muntele Verdele şi Ciutele frunză cu preţul de una sută şapte zăci lei. Şi măcar că munţii mai înnainte i-au avut satele, iarăşi alcătuiţ[i] şupt stăpînirea lor, dupa starea satelor, dar fiindcă satele, din vremea aceia şi pînă acum, altele s-au mărit şi s-au făcut doî sau şi trei cotunuri şi altele s-au micşurat, nu li s-au putut da după stare[a] de atunce, ce după stare de acum şi mai vîrtos după banii cheltuiţi, ce au dat fieşti care sat. Şi findcă această alcătuire s-aă făcut de către vrînceni înnainte me, li s-au dat şi adiverinţa aceasta satului Vidrei şi Căliman, ca să nu mai fie strămutaţi din numitul munte Verdele şi Ciutele, fruntă, pentru păşunatul oilor şi altor vite ce vor ave. 1817, Iulie 6. Gheorghe Costin. SDP, II, nr. 81, p. 77-78. * Moldova, 16 Iuli 1817. [80] De la Stărostirea Putnii. Cu alcătuiria şi înpărţirea munţilor ce au făcut lăcuitorii din toată Vrance acolo la faţa locului, arătîndu-să nemulţămiţ[i] sătenii din satul Poiana şi vii[n]d înnainte Stărostii cei mari aleş[i] din lăcuitorii vrînceni i nemesnici şi preoţi di prin toate satile, cari stînd întru înfăţoşare cu jăluitorii Poinari şi cercetînd-să înpărţala şi alcătuirea ce au făcut, pentru cari s-au văzut la mîinile tuturor satirilor şi ţidulile vornicului de Vrance pre larg arătătoari că puind preţ fiişte căruia munti şi frunză şi analoghisînd pi banii cheltuelei şi pi mărimia şi staria satilor, au dat fiişte căruia sat şi munte dipotrivă, precum şi satului Năruja i Nistoreştii, agiungîndu-i analogon la banii cheltuielii, una sută nouă zeci şi opt lei, li s-au venit muntili Lapoşul de sus de preţ două suti două zeci lei, bezi muntili Munţişorul, ci li s-au dat pentru frunză satului şi cercîndu-să şi preţăluirea munţilor s-au aflat driaptă şi cumpănită. Pentru aceasta să dă la mîna satului Năruja şi Nistoreştii, această a Stărostiei carte ca să-şi aibă nestrămutată şi vecinică stăpînire pi arătatul munti Lapoşul di sus şi Munţişorul -, dial Săcăturii. 1817, Iuli 15. Costachi Caragea. SDP, II, nr. 83, p. 80. * Moldova, 16 Iuli 817. [81] Starostiia Putnei Cătră dumnealui vornic de Vrance. Fiindcă şa înfăţişare ce au avut înnainte stărostii lăcuitorii vrînceni pentru înpărţire şi alcătuire munţilor, ce după analog cheltuelilor s-au dat fieşte căruia sat, cari şi aice cercetîndu-să în fiinţa a tuturor locuitorilor, acele împărţiri şi alcătuiri s-au cunoscut că sînt urmate pe toată dreptate: după starea fiieşte căruia sat, cari s-au adiverit şi cu ale noastre iscălituri. Drept aceia să scrîi dumitali, ca oile poinarilor acelor ce s-au arătat cu nemulţămire, ce după poronca stărostii s-au suit în muntele Muşa pîr cînd va lua sfîrşit cercetare aceia, să pui să le scoboare din acel munte şi să le sue în muntele lor care li s-au venit la înpărţire, ci s-au făcut acolo. Smintială să nu facă. 817, Iuli 16. Costachi Carage comis. SDP, II, nr. 84, p. 81. * Moldova, 24 Fevruar 1818. [81] Lei Par 64 Am dat eu Mihaiu Purcel pentru cheltuiala moşii în hotar Vale Sării şi s-au istovit den toate. Ştefan Sandu, strîngător de bani. SDP, II, nr. 85, p. 81. * Moldova, 23 Martie 1818. [82] Toţi lăcuitorii din satili ocolului Vrăncii, încredinţăm prin această scrisoare unii la mîna altora, spre legătura învoelii şi desfacerea tuturor pricinilor ce au urmat pîră astăzi între noi. Adică unii din sati nemulţămindu-să întru aşăzarea înpărţirii hotarălor şi banii cheltuielilor şi s-au făcut întru scoatirea moşiilor şi s-au analoghisîtu pe fieşticare hotaru în multi rînduri urmîndu feluri de pricini, iar mai vîrtusu ăn anul acesta asupra munţiloru i hotarăle săliştilor, s-au întîmplat şi bătălii, precumu la sat Năruja i Nistoreştii cu Poiana, din cari pricină pornindu şi jalbă, au [83] adusu sat Poiana carti gospod din 1817, iuli 13, poroncitoari cătră dumnealui sărdaru Iancu Stavăr şi dumnealui sărdar Vasîle Andrieş, ca să facă măsura hotareloru Poianii şi a Nărujăi, dispărţindu-le şi învoindu-le la pagubili loru, care urmare a numiţilor boiari Hotarnici, di s-au apucat a se puni în lucrare cu măsura, dară au rămas anerisită, căci din înpotrivă sculindu-să satu Năruja şi Nistoreştii, tot la acestaş anu 1817, Dechemvrie 13, au adusu altă carte gospod cătră dumnealor boearii starosti ţinutului Putnii, poruncitori ca să să rănduiască a se face piste tot măsura şi dispărţîrea, atît a hotarălor di sălişti, cît şi a munţiloru din Vrance, cu alăturată carti de blăstămu di la preosfinţitul mitropolitul spre discoperire adivărului, precumu au urmatu din vechiu stăpînire şi dumnealor boearii starosti au rînduit pe dumnealui vornicu de Vrance şi pi dumnealui vameşu Gavrilă Avram, cu hotărîre că ori să să pui la cali învoire între satile cu pricina, sau să să facă măsura poroncită pisti toată Vrancea după care au avut ca să să pui la cale urmare măsurilor. Am giudecatu struncinarea pagubilor aceloru ci pără acumu amu pătimit, cît şi celi ci di acumu înnainti trebui niapărat a li faci, cu perdire di vreme şi cu mari cheltuiali de bani, ne-amu adunatu toati satilii la un locu şi înnaintea vornicii amu hotărîtu cu priimire de opştîi a tuturoru, ca mai bini să ne învoimu şi să dizbîrnăm toati goaneli dintre noi, precumu ne-amu şi învoitu asupra moşîiloru, ca să rămîi fişticare hotar în stăpînirea veche, ci au urmat pără acumu, iară întru stăpînirea munţiloru, după cuprindirea osăbitelor ţădule, ci avem la mînă fieşti care trupu di moşîi întrebuinşîndu-le şi la păduri, precum şi din vechiu au trăitu părinţîi noştrii fără oprire la locurile ci voru fi codri, însă numai satili ci vor fi lipsîti de lemnu trebuitoriu, fără a face stricăciuni sau a dărîma cu capri sau cu oi. Iară cele ce vor avîndu păduri pe moşîile lor, se voru întrebuinţa dintru ale sali. Asămini şi pintru Poiana întru pagubili ci au pătimit în vara anului trecut, cunoscîndu că ar fi încărcat la analoghiea cheltuielilor scoaterilor moşîiloru pi hotaru său, asupra căruia pricină au fostu [84] şi pornitu jalbili cuprinse mai sus, l-amu înpăcat cu toată mulţămire lui şi a noastră ca să-i dămu una mii lei, analoghisîndu-să pi toati ceilalţi hotară, afară numai di hotarul poenariloru. Şi cu acestu chipu sfîrşindu-să toati pricinii dintri noi, n-au rămas cuvîntu di acumu înnainti nici la unili din moşîi ca să mai facă vre odată ceriri di măsură asupra hotarăloru cu cuvînt că ar fi încărcat la suma baniloru cheltuieliloru piste putinţa hotarului său. Iară cari dintre noi vor vroi a-şi faci docomenturi spre înputernicire şi cunoştinţa stăpîniri vechi, volnicu esti a-şi faci cu a sa cheltuială şi pi această învoială care dintre noi să va întinde mai multu ca să să oboari din temeiul său, datoriu să fii a plăti toată cheltuiala ce s-ar aţîţa asupra noastră din pricina răzvrătirii sali, căci toată Vrance nu iasti distoinică a mai faci di acumu cheltuiali întru poftile aceloru ci voru a umbla tot prin giudecăţi, însărcinată fiindu şi pără acumu cu greli datorii. Şi dară pentru ca să păzească această nistrămutat i vecinică între noi alcătuiri di învoială, după ci preoţi, şi din fişticare satu şi hotar di moşîi, vechili ci au fostu au iscălit, şi ne-amu pusu degutili, apoi s-au încredinţatu şi di cătră dumnealor orînduiţi întru cercetare şi înpăcători spre liniştire noastră pentru mai bună întăriri. 1818, Mart 23. Eu Toadiru Ţîrde, adiverezu, ot Spineşti. Eu Vasîle nimesnicu ot Spineşti, adiverezu. Eu Luca Murgu ot tam, adiverezu Eu Toadiru Săcăluş ot Păuleşti, adiverezu Eu Ion Săcăluş nimesnicu, adiverezu Eu Toadiru Enachii otam, adiverezu Eu Necula Dănai ot Coza, adiverezu Eu Ioan Dobri ot tam, adiverezu Eu Iftimii nimesnicu, adiverezu, ot tam Eu Ion Necoară ot Tulnici, adiverezu Eu Andriaş Corcozu, ot tam, adiverezu Eu Costandin Taftă ot Negrileşti, adiverezu [Eu Ioan Dascal ot tam, adiverezu] Eu Ion Mirce ot Bărsăşti, adiverezu Eu Gheorghiţă Găteiu ot tam, adiverezu [85] Eu Ilie Cojocaru ot tam, adiverezu Eu Macoveiu Tuvene ot Poeana, adiverezu Eu Ioan Caba ot tam, adiverezu Eu Neculaiu Purcel ot Vale Sării, adiverezu Eu Gheorghi Ianoiu ot tam, adiverezu Eu Ştefan Sandul ot tam, adiverezu Eu Toma Pătule ot Colacul, adiverezu Eu Iacov Pătule ot tam, adiverezu Eu Ilie Dascălu ot tam, adiverezu Eu Preutu Nicolaiu ot Ruget Eu Lupul Lădaru nimesnicu ot Vidra, adiverezu Eu Vasîle Istratii ot, adiverezu Eu Ion Zahariea, nimesnicul ot Voloşcani, adiverezu Eu Ştefan Pîslaru ot, adiverezu Eu Dumitraşco Boştogu ot tam, adiverezu Eu Postolachi Bahnă otu Găurili, adiverezu Eu Ilie Straua ot adiverezu Eu Ştefan Mărtoiu ot Nerejul, adiverezu Eu Stoica Spulbăru ot, adiverezu Eu Vasîle Şchiopu ot sat Năr[u]ja, adiverezu Ion Preutul ot Poeana adiverezu Sandu preot Voloşcani Intru înfăţişare noastră făcîndu-să învoiala aceasta cu primire tuturoru lăcuitorilor vrînceni, şi fiindu noi rînduiţi din partea cinstitei stărostii, am încredinţatu. 1818, Mart 23. Iscăliţi: Dumitrachi Papandopul, vornic de Vrance Gavrilă Avram. SDP, II, nr. 87, p. 82-83-84-85. Iaşi, 14 Iulie 1818. [86] Izvod de rămăşiţa banilor cheltuelii moşii, ce mai esti în Vrancea, scăzîndu-li-se toati sîmbriile şi alte daturi ce au avut fieşte care. 1818, Iulie 14. Lei par[ale] 67 18 Nerejul i Paltin. 751 35 Păuleştii bez 410 lei, scăzîndu-li-să la Spineşti, însă: lei par 553 35 preut Ioniţă 200 -- Toader Săcăluş bez 150 ce s-au socotit 753 35 [lăsaţi 626 31 Bîrsăştii, însă: lei par. 185 5 Vasile Zbîrciog 153 28 Radu Mocanu 287 38 Luca Matiul cu ceilalţi din cisla al doile 636 31 663 Poiana 16 Coza 958 30 Negrileşti, bez 300 lei căzuţi după răvaş 763 20 Valea Sării 412 9 Colacul i Rugetul bez 500 lei scăzuţi, ce se încarcă [Găurile 221 30 Vidra i Căliman, însă: lei par. 160 __ Căliman 61 30 Vidra 221 30 1356 23 Găurile, Purcei şi Săcătura Părosu, 500 lei de la Colac însă: lei par. 208 8 Grigore Călugărul ot Găuri 19 __ Petre Potop ot tam 131 5 Neculai Bulete din Păros. 741 30 Simion Mateiu ot Păros cu 400 lei. 100 __ Găurile sporiu de la Colacu 9 __ Costache Crăciun ot Ireşti 70 __ Zaharia Drumei ot Ireşti 1 20 Gheorghi Roată ot Ireşti 76 -- . Toader săcăluş ot Păuleşti 1356 33 847 __ Voloşcani 310 -- Spineşti i sporiu de la Păuleşti 6996 36 fac Lei par. . ce au mai dat din izvodul acesta, să scază: 130 __ preut Neculai ot Rugetu. 37 28 Iacov Pătule ot Colac. 94 28 Neculai Bululete ot Purcei. 65 __ Poiana cu preut Ion. 63 15 Simîon Mateiu ot Săcătura Păros. 10 -- . Petre Potop ot Găurile. 420 31 adică patru sute doî zeci lei, 31 parale. Se scade din 6996 şi 36 par[ale]. Rămîne a să înplini 6576 lei şi parale 5. Care bani sînt arătaţi prin acestu izvod rămîn neînpliniţi de dumnealui vornic Gheorghe Costin. SDP, II, nr. 88, p. 86-87. * Moldova, 29 Maiu 1819. [87] Adecă eu Sămion Popa ot Păuleşti dat-am adivărat şi încredinţat mărturiea m( la mîna lui Ion Săcăluş, rudă cu Lipan. Şi lipan au avut 24 de fălci în Faţă şi li-au vîndut lui Gheorghii [88] Săcăluş şi cu fratili său Toadir Săcăluş douîsprăzăci fălci şi Boşcan esti om străin şi luînd Ion Săcăluş o nepoată din fecior a lui Andrieş Lipan şi Ioan Săcăluş au tras o giudecată pe Boşcan pentru moşul său şi amestecîndu-să Sămion Popa, fiind nepot lu Gheorghii Săcăluş, l-au cerut la giudecată, cînd i-au giuruit o iapă cu mînz preuteasa Corniloai, ca să ţii cu dînsa şi la urmă n-au priimit, că au văzut că sînt stăpînitori degiaba pe moşie; şi au dat Ţîrde doî fălci ruşfet de giaba, ca să ţii cu dînsa, şi ace moşii-i bună, driaptă a lui Ion Săcăluş; şi să margă să şi stăpînească moşiea fără de nici o pricină. 1819, Maiu 29. Eu Sămion Popa ştiu şi mărturisesc. De la Vorniciea de Vrancea. Iscălitul mai sus, de faţă înnaintea vornicii, viind şi arătînd că cu a lui bună voi şi priimire au dat această mărturii şi cele scrisă sînt adivărate, s-au încredinţat. 1819, Maiu 30. Dimitrii Mamara. SDP, II, nr. 89, p. 87-88. * Moldova, 8 Avgust 1819. [88] Eu priotul Pavel care mai gios ne vom iscăli pe nume dat-am scrisoare noastră la mîna dumilor sale cuconului Iordache Lipan i cuconului Gheorghie otam precum să se ştie că sintem neam cu dumnealor şi partea de moşie ce este în Vrancea au dat-o la sama noastră, dacă am putea scoate. 1819, Avgust 8. Eu Ion Săcăluş adeverez. SDP, II, nr. 90, p. 88. * Moldova, Fără veleat ( cca. 1820). [89] Izvodu de fălcile ce le stăpînescu strein[i] în hotar Măgurielilor, însă nu streini, ci răzăş din Vrancea, iar nu din bătrînul Roeş. Fălci Prăj . 6 - a Spineştilor, în Tepa Găinarilor. 3 - Zaharoiu în Podu Ţîrdii 6 - Radul Popa Schea 7 - Radu Corîlă 4 - Blănile Jălfăşti 5 - a Răduţarilor, la Masa Bîrîi 22 - preot Nicolaiu Oancea 16 - a Nichitoilor 16 - a Zmochinarilor 32 - a Spineştilor, în Tepa 3 - alde pANŢUŞ 2 - Iacovu Chirilă 2 - Stefan Borşu 4 - a Spineştilor, la Fîntîna Vînătorului 4 . - a Buftii, la Romîneşti 132 - Aceste fălci sînt stăpînite de numiţ[i] mai sus, fiindu deşchisă de dînşii din codru mereu din vechime şi Niagu Petrioiul şi a lui Şolomon, ce se tragu din bătrînul Roeş, au priivit la dînşii şi n-au secat şi ei ca neamul Nistoroiului. Iar Nistoroiu au şi muncit şi au şi cumpărat, precum zapi[se]le cele are arată. Că, de nu seca şi nu cumpăra Nistoroiu, tot hotar Măgurelilor ar fi cuprinsu de cei streini precum ace 132 fălce, care mai de cuvinţă ar fi să scoaţă pe acei streini, dacă dreptatea îi va ajuta prin drum judecăţ[i], decît pe fratele lor, ce au muncit şi ei au priivit şi în cheltuialile urmate în scoatere Vrăncii de supt boierescu dă niamul Nistoroiului 3246 lei, iar niamul Petrioiului şi a lui Şolomon dă numai 473 lei şi acum voeşte a luoa o jumătate de hotar a Măgurelilor, fără a da cheltuiala [90] urmată; că de nu da Nistoroiu acea somă de bani şi astăz[i] ar fi moşiea supt stăpînirea altora şi de rămînea stăpînirea Măgurielilor după glăsuirea hotarnici din 1768, Av. 7 de atuncea ar fi pus stăpînirea Petrioiul şi Şolomon pe jumătate de Măgurele, ce-au rămas stăpînirea după hîrtiea ce dă tot acelaş boeriu din Avgust . . . niamului Nistoroiului care s-au şi stăpînit pînă acum ei şi hotar[ni]cia s-au găsit la Şălomon şi stăpînirea n-au avut precît ei se întind acum. SDP, II, nr. 91, p. 89-90. * Moldova, 29 Iulie 1822. [90] Adică eu Aniţa Halicioaia, fiica lui Gheorghii Haliciu, dat-am adevărată şi încredinţată adieta me sfintei biserici ot sat Vetreşti, unde se păz[nu]ieşte hramul sfinţilor mai mari voivozi, precum să fiie ştiut că dau toată parte de moşiie ce mi s-au venit părinţască: în Cruşoasa doao fălci şi şaizăci prăji[ni] şi casa şi cu pădure şi din silişte şi din arătură şi ori măcar unde s-ar afla o palmă de moşiia, să aibă a merge ori carele din preoţi va fi la biserică să stăpîne[a]scă şi am dat-o de a me bună voia, neavînd fecior din tru[pu] mieu ca să fiu eu şi părinţi miei pomenită în veci şi oricarile din fraţ[i] sau rudele mele s-ar ispiti a strica adieata me să fiia ne iertat de cele şapte soboară [91] şi de Domnul nostru Isus Hrs. şi de Maica Preciasta şi de mai mari voievozi şi de mine păcătoasa. 1822, Iuli 29. Eu Aniţa Halicioaia am dat adiecată me înpreună cu soţul mieu Toader sfintei biserici daniia în veci, toată parte de cosire şi din arătură ce mi s-a veni după înpărţire Aceasta. Eu Toader Ciută am fostu faţă. Eu Ursul Ţîrde am fostu faţă. Eu Ion Bălănuţă am [fostu] martur. Şi am scris eu preotul Ştefan Tătar cu zisa ei. Eu Gheorghiie Angheluşanu am fostu faţă. SDP, II, nr. 93, p. 90-91. * Moldova, 28 Mart 1823. Vorniciea Vrăncii. [91] Fiind pricină pentru hotarul ce să chiamă Dumbrava între satili Coza, Spineştii, Tulnicii, Păuleştii, Nergileştii şi Bîrsăştii, din care pricină cu obrăznicie cuprinde Spineştii o bucată di loc din hotar[ul] Cozi, a strănepoţilor lui Cujbă şi rămîne atît hotar[ul] Cozi, cît şi ceilalţi arătaţi sate păgubaş atît di harna acelui locu cît şi di hotar, deci, sfătuindu-s[ă] înnainte me toati satili, s-au pus la cali ca să mergem cu toţi la faţ[a] locului, la hotar ce să chiamă Dumbrava. Şi aşa, dupi acel sfat, fiindu strînşi mulţimi di norod dintr-acesti sate, din cari la unii să arată şi numili: preot Anghel, Luca Murg[u], Ban Bîtcă, Vasîli Forăie, Sămion al Anuţii, Ion Moţoc, Enachi Bîtcă, Constandin Lazăr şi Constandin Mihaiu din sat Spineştii, Toader Săcăluş şi Ivan Baraghini din sat Păuleşti, Mihalachi Gherman i Vasîli Dăsagă i Stan Petre şi Radu sîn Ştefan Pop[a] dinsat Tulnici şi din Coza preot Ion, Iftemiie Pop[a] i Niţ[ă] Dobre şi Necola Dănaie şi din Bîrsăşti Iliie Cojocar, nemesnicu sat[u]lui şi alţi mulţi oameni dintr-aceste sate şi am mărsu cu toţi acolo, unde le era pricina. [92] Şi, mai întîi, di la un loc, ce este dasupra Bîrsăştilor, de unde să începe Dumbrava, au început a-mi arăta cu toţi că hotar lor este drumul care merge prin mijlocu Dumbrăvii şi că Bîrsăştii, Negrileştii şi Tulnicii mergu cu stăpînirea hotar[u]lui despre soare răsare şi pîră în Drum Dumbrăvii şi nici că trec din vechi, nici că trec acum şi Spineştii mergu cu stăpînirea pe zare[a] Dumbrăvii pîră în şăşu, la Drum Dumbrăvii (sic) şi drept în sus ăînă în Drum Surducului şi din Drum Surducului la de[a]l s-au dat stăpînire Cozănilor, ne[a]mului strănepoţilor lui Cujbă şi Tulnici, din Drumu Surducului, drept pe Drum Dumbrăvii la de[a]l, pînă în cap şi dă prin Rîpa Roşie şi drept în apa Putnii, pe din gios di Groapa lui Negrotă. Şi deodată au început Spineştii a striga zicînd că nu este aşa, că ei au stăpînit pîră într-o piatră, ce este deasupra Păuleştilor, trecînd o bucată mare di locu din Drumul Surducului în sus. Apoi, văzînd eu acea strigare a lor, am cerut să-mi scoată scrisori sau dovezi şi au adus ocolniţ[ă] veche, să arată a fi neiscălită di nici un dregător, şi i-am întrebat: stăpînit-au dupi acea ocolniţ[ă] ? Sînguri ei au arătat că nu au stăpînit, care ocolniţ[ă], neavînd nici o stăpînire dupi dînsa, au rămas răsuflat[ă]. Şi iarăş, dinpotrivă, au scos Toader Săcăluş o carte gospod din le[a]t 7235 ani, în care arată că s-au giudecat în divan un Toader Negrotă şi cu un Măriian, strănepoţi lui Cujbă cu lăcuitori din sat Spineştii şi i-au dat rămaş, neavînd Spineştii nici o hîrtie puternică, ci numai cu gurili. Şi văzînd Spineştii acea carte, nu le-[a]u mai rămas alt cuvînt decît au zîs că cu bună voie lor şi cu a tuturor lăcuitorilor să le fiie stăpînire numai pîră în Drumul Surducului, ce vine din apa Putnii şi de curmezîş Dumbră[vei] în zare muchii Ivanca. Şi aşa văzînd şi eu învoire şi priimire tuturor, le-[a]m hotărît stăpînire Spineştilor Drumul Surducului în gios şi Cozănilor în sus, unde le-[a]m pus şi piiatră hotar drept între meri, ca să stăpîne[ea]scă di acum înnainti dupi cum să arată. Atîta [93] numai: să tre[a]că unii la alţii care vor di de frăţie, dupi ne-[a]m lui Cujbă. Şi aşa le-[a]m hotărît, la care am dat şi această carte di giudecată la mîna Cozănilor. 823, Mart 28. Toma Sterian vornic. SDP, II, nr. 94, p. 91-92-93. * Moldova, 18 April, Fără veleat (cca. 1823). Vorniciea Vrăncii cătră Tudorachi Neagul logofăt şi cătră Iacov Pătuli. [93] Neagul Chitac din Valea Sării arată că cănd au fost el nemesnic sat[u]lui, la istov unor bani ce-au dat la vornic, de cătră nemesnic Purcel şi vătămanii lui, ce au fost la dînsul atunci, să află păgubaş di o somă de bani. Pentru aceia vă rîndueşte stărostirea ca să mergeţi la faţ[a] locului şi să chemi faţ[ă] pe vătăman şi pe nemesnic ce au fost atunce şi să faceţi pătrunzătoare cercetare cu frica lui Dumnezău. Faţ[ă] să fie şi Sămion dascăl. Şi după cum veţi găsî cu cali şi veţi afla adevăr[ul] să daţi în scris condee [ade]vărate supt iscălitura dumiv. cu care viindu la vornicie, de va fi adivărate, să vă face înplinire. Apr. 18. Steriean. SDP, II, nr. 95, p. 93. * Moldova, 19 Avgust 1824. [94] Din poronca dumnealor boerilor starosti de Putna rînduit să merg să hotărăsc o parte de moşie în hotar Năruji, ci să numeşti Tepa, avînd pricină de giudecată Toader Ţîrde, Luca Murg[u] ot Spineşti i Ghiorghiţă Mardache şi Toader a Nastasii ot, preot Theodor Tătar ot Văsăiu cu răzăşii din sat Năruja şi Nistoreştii şi mergînd însu-mi la faţa locului, unde acolo faţă fiind amîndoi părţîli, am întrat în ce mai cu amăruntul pătrunzătoare cercetare prin scrisori dovezi, ce au avut. Mai întîiu scoţînd Luca Murgu cu ai săi o poroncă gospod din 824, Maiu 7 cătră dumnealui ban Stamatin poroncitoare ca să margă la starea locului şi să aliagă părţili ce le să cuvin din ace moşie Tepa prin scrisori dovezi ce vor ave. Deci s-au întrebat pe pîrîţ[i] de Spineşti supt care cuvînt n-au rădicat pe dumnealui ban după poruncă, la starea locului. Ei au arătat zicînd că ar fi adus pe dumnealui ban şi le-au cerut patru sute lei ostene[a]la sa. Deci cerînd mai întîi dovezi de la pîrîţi înpotriva răzăşilor de Năruja şi Nistoreşti şi de au mai avut stăpînire în ace parte de moşie, au arătat pîrîţii zicînd că stăpînire n-au mai avut niciodată, numai scoţînd o mărturie din 819, Iuli 3 scriind că ar fi mărturisit vr-o cîţiva oameni din sat Paltin, pe care aducîndu-să de faţă Ştefan Mărtoiu, Stan Răduţă, Costandin Răduţă, Ion Răduţă, [95] Stan Mărtoiu, Măgdălina Nichito[a]e, Vasili Drăgan şi Rad[u] Chirilă, ci era însămnaţi întru ace mărturie a pîrîţilor, care mărturie scrie că ar fi ace parte de moşie Tepa a Spineştilor, după Dumitru Tepa, arătătoare prin semne: din fîntîna Vînătorului şi cum apucă pîrîu de vali pînă în apa Peţicului şi apucă apa în sus, pînă unde vini pîrîu de la de[a]l, pe din sus de partia Tepască şi apucă pîrîu la de[a]l şi esă în de[a]l pe lîngă moşie lui Neculaiu Necoară şi dă în plaiu de vali pînă iarăş în fîntîna Vînătorului; apoi s-au întrebat pe arătaţi de faţă din Paltin, ci didesă ace mărturie pîrîţilor de este adivărată ? Ei toţi, într un glas, au răspuns cum că nici o ştiinţă de ace mărturie nu au, că ar fi dată de dînşii la mîna pîrîţilor. Apucaţi fiind pîrîşii de ace mărturie mincinoasă ca să arate pe acel scriitor spre a să urma înfrînare spre pilda şi altora, pîrîţii au tăgăduit, care faţă fiind Sfinţie Sa iconom Şărban i preot Niag[u], vechil ot Vrance au făcut cercetare acelui condeiu, care aflîndu-l de faţă pe preot Theodor Tătar, unul din pîrîţi, care nici au mai tăgăduit, arătînd adivăr, că de însuş este ace hîrtie făcută fără să fi fost acei marturi de faţă, pentru aceasta, fiind scriitorul preot unul din pîrîţi, nu i s-a urmat cercetare, decît s-au dat pe mîna vechilului preot Niagu ci să afla de faţă. S-au mai întrebat pe pîrîţi mai au alte scrisori dovezi ? Ei au arătat că decît ace hîrtie mincinoasă nu mai au, care mărturie fiind neadivărată s-au răsuflat, vrînd cu chipuri a înpresura pe jăluitorii răzăşi de Năruja şi Nistoreştii şi pentru ca să nu mai rămîi nici un cuvînt pîrîţilor s-au cerut şi dovezile scrisori de la răzăşi de Năruja şi Nistoreştii. Au scos o hotarnică din let 1768, Avgust 16 de la un Bulubaşa Măteiu, vornic de Vrance, cuprinzătoare că din poronca dumisali paharnicului Dumitrachi, staroste de Putna, au fost rînduit că să margă la stare locului să înpartă Măgurelile pe bătrîni lor, care bătrîni sînt aceştie: Rueş au făcut patru ficiori, însă 3 fete şi un ficior anume Negoiţ Rueş, din care se trage Găină, întîiu fată Marie, din care să tragi Nistoreştii, al doile Chetra din care să tragi Rad[u], al treile fată din care să tragi Mihălachi Buşilă, care măsurîndu-li şi înparţindu-şi pe fiişti care bătrîn, precum şi stărpu, pădurile, care au fost pentru păşunat oile, tot pe [96] aceşti bătrîni s-au înpărţit prin sămne precum scrie hotarnica, în care părţi să cuprinde şi ace parte de moşie Tepa, ci cu chipuri vra s[ă] să acolească pîrîţii din Spineşti. Au mai scos răzăşi de Năruja şi Nistoreştii şi altă hotarnică de la dumnealui Theodor Baloş biv vel spat[ar], staroste de Putna din 1815, Noemvrie 28 traşi fiind în giudecată preot Şarban cu răzăşii de Nistoreştii pentru nişte poeni fînaţ, ci au cîţiva lăcuitori din sat Nerej în hotar acesta, pentru bani chelt[ueli] ci urma la socotire moşii Vrănci, nevoind a plăti Nerejeni, care după cercetare dumisali spatar Baloş li s-au hotărît să plătiască la hotar Năruja şi Nistoreştii dîndu-le şi mărturie hotarnică prin sămne despărţitoare pîră să înpreună cu hotarnica dumisali vornicului Măteiu şi le dă tot loc în stăpînire de atunce şi pînă acum. După care dovezi şi scrisori vrednice de credinţă ne mai rămîind giudecăţi nici o îndoială şi după a lor veche stăpînire ci au avut. Pentru care după certare ce am urmat la faţă locului şi spre odihna dritului lor, le dau şi eu această mărturie de giudecată. Toma Steriian stolnic. 824, Avgust 19. SDP, II, nr.98, p. 94-95-96. * Moldova, 20 Aprilie 1826. [96] Adică noi care josu ne vom iscăli pe anume dat-am adivărata şi bună încredinţată mărturiea no[a]stră la mîna lui Ghiorghiţ[ă] a Orbii spre a fi şteut că în vremea scoaterii moşii Vrănci au pus la cale toţi vrîncini ca să-şi măsoar[e] fiişte carile satu fiişte a căruia gospodar locul di cosir[e] cîtu şi di arătur[ă], făcîndu şi izvodu care cîtă moşie are şi apoi să s[ă] arunce toat[ă] cheltuiala şi apoi să-ş[i] dea fiişte car[e] gospodar dreptul său dăpă moşiea ce are şi cuvîntul ne era că cîndu vom merge ca să măsurăm moşia omului, să-ş[i] cheme toţ[i] răzăşi lui ca s[ă] putem înţălegi a cărue şi pe unde îi este hotaru. Ajungîndu cu măsura şi la Ghiorghiţ[ă] a Orbi şi dîndu-i veste să-ş vie la [97] măsura moşi lui şi să-şi cheme răzăşi lui şi viindu înpreună cu toţ[i] şi arătîndu-ş[i] fişte car[e]le hotar[u]l său şi am măsurat moşiea lui Ghiorghiţ[ă] a Orbi, din hotar pîră în hotar şi a lui Ion Măciucă iar asăminte, cîtu şi a celorînlanţi (sic) rătăş şi Ion Măciucă nezîcîndu nim[i]că pîr acum, acum au scosu un z[a]p[i]su iconomsitor cum că este a lui moşiea ace[a]sta, car noi o ştem că este a lui Gheorghiţ[ă] a Orbei, dar nu a lui Ion Măciucă. Şi pentru încredinţar[e] ne-[a]mu pus num[e]le şi degetul în locu de iscălitură. 1826, Aprle 20. Eu Toader Stan am fostu cu măsura aceia Eu Toma Dudu am fostu Eu Pavăl Meruţăţ (sic) am fost Eu Pavăl Popa am fostu şi noi aceştia am fostu rînduiţi asupra măsur[i] di toţ[i] vrînceni. Şi am scris eu Costandin Dascalu cu zisa numiţilor di mai sus arătaţ[i]. Verso : In vreme răscumpărători moşiilor Vrănci la nu 1813 la fişti care sat s-au făcut analoghii di au măsurat fălcii cu om[i]ni di socoti[a]la bună şi mergîndu fiişti ci lăcuitori în hîliza sa, di ş-arăta hotar pînă undi să hotăreşti cu a răzăşilor săi, viindu cu măsura şi la acest Ghiorghiţ[ă] Orbeţu şi viindu numitu ş-au arătat hotarul său şi am găsit 3 fălci, 20 prăjini, plătindu-şi şi cheltuiala pi aceste 3 fălci, 20 prăjini, numit Ghiorghiţ[ă]. Şi di atuncea şi pînă acum nu s-au mai găsît nimine di moşineanu pi ace[as]te fălce, iar acum căzîndu acestu Ion Măciucă pisti Ghiorghiţă, zicîndu că este moşiea lui; rău şi fără cale umblă Măciucă di cadi pisti el, că dor n-au fost om înstriinat şi a fostu şi la vreme măsuri tot di faţă şi nezicîndu nimică că este moşine[a]nu. 1826, Aprilie 20. Constandin dascal. SDP, II, nr. 99, p. 96-97. * Moldova, 14 Maiu 1827. [98] Izvod de banii cfert[ului] al 3-le April, Maiu şi Iunii 827, după tabla cfert[ului] al 2-le trecut în cuprindire luminatii poronci gospod. Lei Vrance 37 Călimanul 226 Voloşcanii 226 Vidra 364 Găurili 133 Părosul 132 Colacul 338 Vale Sării 140 Podurili 504 Bîrsăştii 354 Poiana 519 Negrileşti 293 Tulnicii 101 Coza 118 Hăulişca 382 Spineştii 152 Văsîiu 162 Hirăstău 274 Nistoreştii 396 Nerejul 210 Paltinul 119 Purceii 198 Tichirişul 363 Năruja 249 Păuleştii 6030 adică şasă mii triizăci lei Stărostie cătră d. vornic de Vrancea. După luminată poroncă gospod ci s-au priimit că tabla supt pecete gospod pentru bani acestui crfert al 3-le poati să mai zăboviască şi ca să s[ă] scoată izvoadi după tabla cfertului trecut, [99] al doile spre a să cislui de cătră lăcuitori bani a să urma înplinire, iată, scoţindu-să izvod şi de bani ci au a da satile acelui ocol, întocmai după cfert al 2-le, să triimiti şi vi să scrii ca dindată pe de o parte să daţ[i] poroncă a faci lăcuitorii cisla şi pe de altă parte să urmaţi înplinire banilor fără a cuteza să luaţ[i] un ban măcar mai mult afară de obicnuita răsură cîte 15 parale la leu, care se vor înplini şi cu ce mai mare grăbire să proftacsiţ[i] o sumă de bani ca să s[ă] poată întîmpina grabnicile poronci ci urmează. Iar acum, de priimire izvodului, să triimiteţ[i] răspunsu. 827, Maiu 14. Ioan Luca vornic. Beldiman spatar. trecut Ştefan sărdar. SDP, II, nr. 100, p. 98-99. * Moldova, 5 Dechemvrie 1827. [100] Melentie, cu mila lui Dumnezău, episcop Romanului. Infăţăşîtoriul aceştia, molifta sa preotul Ştefan Tătaru, slujitoriu fiind la besearica satul Săcătura Văsiiului din ţînut Putnii, al eparhii noastre, după cererea ce au făcut prin cucernicul iconom Apostol din Focşani, ca să fie slobod a să muta la satul Vestreştii tot dintr-acel ţînut, arătînd că este priimit acolo, înştiinţîndu-ne cucerniciea sa că rămîne alt preot în locul acestuia la besearica de la Săcătură. I să dă numitului voe şi blagoslovenie de a să muta şi a sluji ale preoţii la besearica cu hramul sf. ierarh Nicolae din numitul sat Vetreştii, purtînd grijă şi creştinilor la sufleteştile, iar de se va muta la alt popor fără ştirea noastră va fi poprit de epitrahil. 1827, Dechemv. 5. Melentie, episcop Romanului. s-au trecut. SDP, II, nr. 102, p. 100. Spineşti, 24 Aprilie 1828. [100] Invoială. Noi lăcuitorii otu satului Poiana dămu adivăratu învoiala nostre la mîna lăcuitoriloru otu satul Bodescul, curgători ca şî fraţ cari după multe certuri şî pricin de judecă[ţ] ci amu avutu întri [101] noi pintru muntili Muşa şi Vetrila cîtu şi izlazului Dumbrava dial şi Alghiianul, astăzi ne-amu înpăcat ca să stăpînimu în chipul următoru: Adică noi lăcuitorii otu satului Poiiana să stăpînim două părţ şî noi otu lăcuitori satului Bodeşti o parte, at[î]tu din munţ cîtu şi din izlazuri, iar din sălişte fiecari cumu amu stăpînitu pînă acuma. Cari izlazu ce să numeşti Dumbrava dialu şi al Alghiianu ca sămnu întri noi pînă la măsuraria şi înpărţire esti pîrîulu Bradului şi pentru casă stăpînimu în paci săliştele în veci precumu şă urmaşîi noştri, lipsindu prici[na] gîlceviri şă judecăţi dintră noi di astăz înnainte, după cumu arătatu mai susu. Amu făcut asăminea învoeli, cîti una di fiecari satu cu afurisănii, cu blăstămu şă jurămîntu că or cari din noi s-ar scula la judecată, sau a să jălui la vorniciea di Vrancea, la stărostie sau la Divan, afurisi[t] şă anaftima să fie cu tot neamul loru şă să aibă nici un dreptu la orice judecată pentru cari amu iscălit şîpus digitile p[e] sămnul sfintei cruci şă amu iscălit. 1828, April 24. Eu Ion Caba Eu Eni Săcăluşu sînt Soari Eu Mireuţă Toma Eu Bratu Ciornia Eu Ion Macovăi Eu Vasîli Boroşu Eu Ion S[o]ari Eu Todiru Boştiocu Eu Mirăuţă Caba Eu Dumitru Tuveni Eu Gorghi Boroşu Eu Sămion Grosu Eu Ion Mocanu Eu Andreiu Jîpa Eu Ştefan Marcu Eu Grigori Popa Eu Neculai Tuveni Eu Toadiru Tataru Eu Macoveiu Marcu Eu Ion Plăvanu Eu Mereuţă Patică Eu Ştefan Bratu Preot Anghel Crestian Caba dascăl Ştefanu . . . . . . . . . . Vat . . . . . . . . . . am scris cu zîsa loru. In faţa mea s-a făcutu această învoială Indescifrabil. SDP, II, nr. 104, p. 100-101. * Moldova, 1 Iunii 182 [102] Stărostirea Putnii cătră vornic de Vrance. Lăcuitorii din sat Nereju şi Paltenu, după jaluba ce au dat încă de la trecuta luna lui Mart, au făcut arătare că s-ar fi asuprind di cătră lăcuitorii din sat Colac, care voesc a luoa din stăpînirea lor muntele Furul, care munte îl au jeluitorii di multă vremi în stăpînire. Şi cu toate că la mîna jăluitorilor s-au văzut o carte de giudecată, prin care înputernicesc pi dînşîi a stăpîni muntele Furul, dar pentru că acum să vedi iscată pricină între dînşii pentru acel munte şi pîrîţii nefiind de faţi ca să vadă dovezile ce vor fi avînd, spre a nu mai vini acum în vremea lucrului pe aice, să scrii dumitale, ca adunîndu pe toţi de faţi să întri în cercetare şi după cum vei afla întru adevăr curgire pricinii, în cuprindere vechiului obiceiu, să te sîrguieşti a-i pune la cale cu mulţumire tuturor; iar dacă acolo nu să vor pute alcătui după vechiul obiceiu, ce urmează acolo în Vrance şi după dovezile, ce vor fi la amîndoî părţile, atunce să-i triimiteţ[i] la Stărostie cu orince dovez[i] vor fi avînd, ca de aice cercetîndu-să pricina cu amăruntul să să de hotărîre[a] ce cuviincioasă. Şi pîr[ă] Dumenecă dacă nu să vor pute pune la cale, să-i trimiţ[i] aice. Dum[itrachi] Plaghino vornic. SDP, II, nr. 105, p. 102. * Moldova, 17 Iuli 1828. [102] Adecă noi tot satul Tulnicii dăm zapisu nostru la mîna părintelui Gherontie, nacealnicul schitului Lepşa, precum să să ştie că i-am dat pentru dijma morii, să n-aibă supărare nici [103] despre un sătean, în veci de veci şi cîndu s-au făcut acestu zapis, s-au întîmplat mulţi oameni cari vor iscăli pe anume. 1827, Iuli 17. Eu preotul Pavel Eu namesnecul Ştefan Nicoară iscal Eu Ioan Nicoară is. Eu Vasile Cociorbă is. Eu Stan Petrea is. Eu Radul Dieaconul is. Eu Costandin Budacu is. Eu Simion Mocan is. Eu Ştefan Popa is. Eu Ioan Bîznă is. ŞI eu diacunul Irimiea am scris cu zisa lor. SDP, II, nr. 106, p. 102-103. Vrancea, 31 Dechemvrie 1829. Stărostiia Putnei. [105] Lăcuitorii satului Vidra, viind, au făcut arătare stărostii, că la înpărţala ce s-au făcut unei păduri la acel ocol a Vrăncii pe toate satele, i s-au venit dreaptă parte o bucată de pădure, apărătură şi satului Vidra . . . . . . . . . . . . . . . şi că aceşti lăcuitori de prin aceste sate s-ar fi sculîndu în părţile lor şi ar fi mergînd în apărătura lăcuitorilor şi ar fi tăind lemne, fără să aibă voe de la nemesnicii acestui sat. Deci fiind că iaste poroncă vornicului de Vrancea ca nimenea să nu îndrăsnească a tăia lemne din apărătură fără voia stăpînilor moşii, pentru care li s-au dat această carte numitului sat, ca nimenea să nu îndrăsnească în apărătură, fără a să învoi cu lăcuitorii acestui sat, după cum să urmează aceasta şi pe la alte moşii. 829, Dechemvr. 31. Stamatin paharnic. SDP, II, nr. 108, p. 105. * Moldova, 19 Ghenarie 1830. [106] Adică noi săteni din satul Hăulişca, care mai jos ne vom iscăli pe numele noastre dat-am zapesul nostru la mîna lui Costin sin Cornileie Soare precum să se ştie că i-am vîndut o falceie şi aptruzeci prăjini şi unde să numeşte aceia moşiie în Poduri, din moşiia lui Costa[n]tin Oltenu din vale şi i-am vîndut-o obcină în veci amin. Şi noi satu o am luat în mînele noastre 35 lei, adică trei zeci şi cinci de lei şi pentru mai adevărat credinţă ne-m pus numele şi degitele în loc de pecete ca să se crează. 1830, Ghenar 19. Eu Bratosin Suru, vînzător Eu Mafteiu Soare vî[n]zător Eu Iordacheie . . . . . . . . . sitiia Eu Simioan Huşcă vî[n]z[ă]tor Eu Ioan Săcăluş cel mic, vînzător Eu Vasili Boţu vînzător Eu uncheş Trif, vîn[ză]tor Eu Toader Cîţu, vînzător Eu Ioan Cîţu, vînzător Eu nemesnicu Ioan Săcăluş, dinpreună cu tot satu vînzător. Şi am scris eu preotu Ioan Pone cu zisa tuturor sătenilor. SDP, II, nr. 109, p. 106. Iaşi, 25 Ghenar 1830. Cătră cinstita stărostie, vorniciea Vrăncii. [106] Aice la Vrance de eri Ghenari 24, Vineri, au venit un sotnic de căzaci cu 13 căzaci călări şi au rînduit la plaiu Lepşii 3 căzaci şi un plăeş şi la plaiu de la Valea Ne[a]gră, lîngă Zboina [107] Verde aproape de sat Herăstrău iarăş 3 căzaci şi un plăeş şi la Poenile Sării, aproape de sat Nereju, lîngă muntele Furu 3 căzaci şi un plăeş şi sotnicu cu patru oameni s-au aşăzat în ast Negrileştii cu 6 cai, numai cu acstruţii (sic) giumătate rusască şi giumătate moldovene[a]scă scrisă di la visoco blagorodiea sa polcovnic i cavaler Alecsandru Cristiean, porocindu-să pintr-ace ecstruţie (sic!) ca să s[ă] păzască de cătră cazaci şi de cătră mine cu străşnicie aceste plaiuri, porocind ca el s[ă] poarte de grijă tuturor căzacilor şi a cailor cele trebuincioasă, fîn şi grăunţi şi pentru dînşii: brînză, carne de mascur şi pîine. Acum, deodată sat Herăstrău hrăneşte pe trii cu caii lor, sat Nereju pe trii cu caii lor, sat Tulnicii pe trii cu caii lor şi Negrileştii pe sotnicu cu patru cazaci şi pe 6 cai a lor. Pentru care nu lipsăsc a înştiinţa pe cinstita stărostie şi să am povăţuitoare punere la cale. Iar de la hătmănie nu am nice o poroncă pentru ace[a]sta decît numai ecstrucţîea. 830, Ghenar 25 Toma (Steriian) stolnic. SDP, II, nr. 110, p. 106-107 Iaşi, 5 Iunie 1830. Cătră cinstită stărostiie, vorniciea Vrăncii. [107] Toţi lăcuitorii vrînceni, strig cu toţi că şi oile şi vitili cele mari le piier neavînd unde le păşuna în imaş satelor, că tocmai acum cînd cu zăce zîle mai înnainti era să le suie în munte şi de atunce stau pe loc, neavînd cu ce să trăni; deci fiindu că lăcuitorilor acestora, ce lăcuesc aice, cu munţii aceştia să hrănescu piste tot an: bir, havalelile şi tot ce li să cere din munţii aceştiea a lor să înlesnescu, cu toţi strig[ă] şi să roagă cinstitei stărostii ca să fiie puşi la cale cu cît să va pute mai în grabă, că li să prăpădesc vitili, căci nu pot să aştept[i] mai mult, că din cei mai aleşi vor da o chezăşie vrednică, că nu să vor întinde cu vreun vicleşug piste graniţă, aice la faţa locului, în fiinţa vorniciei. Unde s-au aşăzat acum cordonili căzacilor şi a plăeşilor [108] pentru pază este cu depărtare ca de 16 ceasuri, unde acolo sînt munţii lor şi aice unde s-au aşăzat au făcut casă, grajduri ca să nu să rădice de acolo la graniţă, căci vrîncenii, după ce oile, vitili, le urcă în munţi, apoi ei necontenit mergu şi vin şi mai mult şăd acolo, decît în sat. Vin dintr-înşii cu rugăciuni şi cu plîngere ca să fiie puşi în cale cît să va pute în grabă. 830, Iunie 5. Toma (Steriian) stolnic. SDP, II, nr. 111, p. 107-108 Iaşi, 11 Iunie 1830. Cătră cinstita stărostie, vorniciea Vrăncii. [108] Urednic di căzaci, ce este la cordon di la coliba Bac[iu]lui dupi Lepşa, dupi ce i s-au dat carte d. comîndant (sic), nici într-un chip nu vre să o despecetluiască, zicîndu că nu scriie cătră dum[nea]lui; apoi s-au despecetluit de mine şi el au citit-o şi citindu-i şi eu cartea cinstitei stărostii, ce scriie cătră mine, apoi au dat răspunsu că el nu să amestecă, dar eu să urmez, dupi cum mi să porunceşte şi carte comăndantului au luat şi au purces la Grozăşti la căpitanu său. Am purces şi eu di acolo di la cordon, prin sati dupi scriierea erburilor la 9 aceştii luni. Apoi au venit dupi mini cîţiva vrănceni şi au început a striga că vitele li pier, neavîndu păşune şi că eu nu urmez, după cum mi să porunceşte de cătră cinstita stărostiie: că ei vor da cu toţi straşnică chezăşie. Şi aşa astăzi am purces să număr oile şi vitele cornorati, ce le suie în munţi şi eu chezăşie, dupi cum mi să porunceşte, iar dacă cinstita stărostie mă va povăţui într-alt chip, mă rog să aibu cinstitu răspunsu, să nu greşăscu. Toma Steriian, stolnic. 830, Iuni 11. SDP, II, nr. 112, p. 108. Iaşi, 10 Septemvrie 1830. Cătră cinstita stărostiie, vorniciia Vrăncii. [113] Porunca cinstiti stărost[ii] cu număr 817 poroncitoari ca s[ă] dreg drumurili şi să s[ă] facă poduri pe la pîraie şi scursuri de apă, cari după poroncă se va urma, dar la acest loc va şti cinstită starostie că nu să poate urma într-acest chip fiindu un loc cu tot de împotrivă ca astăzi îl dregi şi mîine să faci şi mai mare scursura, fiindu munte cu pietre şi bolovani. 830, Septemvrie 10. Toma [Steriian] stolnic. SDP, II, nr. 115, p. 113. Iaşi, 15 Octomvrie 1830. Cătră cinstita stărostie, vorniciea Vrăncii. [113] Poronca cinstiti stărosti cu număr 1136 poroncitoari ca să s[ă] triimată ştiinţă cinstiti stărosti cîti bisărici, schituri, metoaci [114] şi mănăstiri să află la acest ocol, pentru care va şti cinstită stărostiie că aice în Vrance să află 28 bisărici de mir şi doă schituri: unul Valea Ne[a]gră, pe apa Nărujii supt poalili muntelui Zboina Verde şi alt schi6t pe apa Lepşii supt poalile muntelui Macradiiului şi au cîte puţini poeni de fînaţ şi cîte puţini vite de hrana, alt n-au nimicu. Să hrănesc cu milostiniia. Pentru care dupi poroncă raportuescu cinstiti stărosti. 830, Octomvrie 15. Toma (Steriian), stolnic. SDP, II, nr. 116, p. 113-114 * Moldova, 4 Septemvrie 1831. Stărostiia Putnei cătră cinstit d-lui vornic de Vrancea. [114] Lăcuitorii satului Vidra au înfăţoşat la stărostie un zapis din 4 Iunii, anul următor de la Sămion Popa i Toader Săcăluş ot Păuleşti, cuprinzător că este lapădă de săcătură din muntele Vidrenilor, din Coza, i cercetarea rînduiţilor Toader Săcăluş i Chiriac (?) Codreanu şi Sămion Stan pt Păuleşti că cercetînd în frica lui Dumnezău şi au aflat acele săcături pe muntele Vidrenilor în dosul căreia mărturia se vede adeverită şi de ace vornicii, după care s-au dat în stăpînirea Vidrenilor. Pe temeiul acesta ei, Vidrenii, au putut întra într-acel munte. Apoi mai în urmă s-ar fi sculat în tăriea lor un Constandin Gîrlean cu alţii ai lui şi au zălogit pe Vidreni de 10 capre. Deci să scrii dumitali ca prin înfăţoşarea amîndurora părţilor să cercetezi şi dacă părţile de sîneş s-au înplinit, vei luoa caprele şi îndată să vor da jăluitorilor, iar ei pentru cutezare se vor înfrîna. Şi muntele cu toati poenile lui îl va stăpîni Vidrenii [115] după documenturile ce au. Iar fiind pricină osăbită, înştiinţîndu-să stărostii, trimiţîndu-i întru înfăţoşare părţile amîndoaî. 831, Septemvrie 4. Balaş postelnic. SDP, II, nr. 117, p. 114-115 Păuleşti, 21 Noemvrie 1831. [115] Adică noi toţi lăcuitorii din sat Pă[u]leşti încredinţămu cu acestu zapesu al nostru ce-l dămu la mîna lui Ioan Huşcă zătu Gligori Cherciu spre a fi ştiutu că i-amu vîndutu o firtă de locu vătaşnică a satului anume din blana lui Iordachie de vale, pe unde-i casa numitului Huşcă, i-amu vîndut-o cu tocmală hotărîtă 32 de lei, adică triizăci şi doi di lei opcină în veci de veci lui şi ficioriloru lui în veci şi aceşti bani, ci ni i-au dat pe locu acesta, i-amu dat la biserică di amu făcutu uşăli înpărăteşti la biserică şi amu legat şi o carte de a bisericii şi pentru credinţă amu rugat pe scriitor de au scris zapis şi ne-au pus numele şi noi amu pus degitile în locu de iscălituri. 1832, Noeam. 21. Eu Ivan Baraghin amu vîndutu Eu Toader Grocean asămine vînzător Eu Toma Cherciu asîmine vînzător Eu Gligore Cherciu vînzător Eu Todir Buture asămine vînzător Eu Nicula So[a]re asămine vînzător Eu Vasile Ianachie asămine vînzător Eu Ivan Alban asămine vînzător Eu Niţă Săcăluş asămine vînzător Eu Nicula Buture asămine vînzător Eu vornecu Dumitraşcu Bogdan cu tot sat amu vîndut de opcină ac[e]astă vătaşniţ[ă]. Şi amu scris eu Vasile Cornilă cu zisa a tot sat. SDP, II, nr. 118, p. 115. * Moldova, 2 Iuni 1832. Cătră cinstita judecătoria ţînutului Putnii, jalobă. [116] Noi, aflîndu-ni lăcuind pe moşîia sfinti monăstiri Mira, la satul Tichiriş, în toţî anii dăm la posăsor moşîi cîte 14 lei di falciea fînaţu, iar de falciiă de noi din codru cîte 7 lei di pogon, sămănătură cîte 40 ocă grăunţă şi din casă cîte 4 lei şi o zî de clacă. Acest[e] li făceam şi li dam pe un an di zîli. Acum, în an acesta, posesor ce-l avem pe moşîi d. Costandin Grecul, ne-au luoat di falciie di fînaţu 30 lei şi trii zîli clacă şi di falciia di codru 20 lei, di pogon di sămănătură ne ceri cîte 60 ocă grăunţă şi di casă cîte 6 sorocovăţă, lucrul cu tot din înportivă precum ni să luoa mai înnainte. Pentru aceasta, plecat, ne rugăm cinstiti judecătorii ca să binevoiască a luoa în băgare di samă sărăciia ce ni să pricinueşte di cătră numit posăsor şi să-i poroncească lui a ne întoarce banii ci ni i-au luat mai mult, fiind cu rea credinţă luoaţî şi aşteptăm milostivă punire la cali. an 1832, Iuni 2. Eu Ioniţă Stănilă ot sat Tichiriş Eu Eftemii Stănilă ot Eu Andreiu Stănilă ot Eu Mafteiu Labă ot Eu Ioan Buruiană ot Eu Grigore Hodea ot Eu Roman Labă ot Eu Alecsandru Muntean ot SDP, II, nr. 119, p. 116. * Moldova, 5 Iunie 1832. Ireştii de sus. [117] Adică noi neamurile ci ne tragem din partea lui Petrişor, trăgîmdu-se din Spineni din Păoleştei, ci ne tragem din Măriea, fata lui Petrişor şi noi nepoţii lui Ioniţă, lui Ionu Ciupercă am vîndutu a noastră parte cîtă ni s-aru alege dintr-acel bătrînu: di cosire, di aratu, din silişti şi ori du undi s-ar alege acea parte di moşie. - că sîntem ca n[i]şti fraţi, ori di undi - . Şi i-am vîndut-o dumisale numitului Costin Soare şi fime[i] dumisale Mariea şi feciorilor dum[i]lor sale, cîţi Dumnezău le va dărui, ca să le fie ocină în veci şi nepoţilor. Şi tocmala ne-au fost 154 lei, adică sută cincizăci şi patru lei şi cîn amu vîndutu ne-[a]m întrebatu toate niamurile şi fraţii şi tocmala ne-[a]u fostu aşa piste totu şi pentru credinţă amu iscălit. 1832, Iunie 5. Din preot Cristiean este preot Simion şi iscal i Mărica, fată lui Ioniţă Ciupercă, iscălescu. Din Măriuţa, fata lui Ioniţă Ciupercă, Panfil iscal Din Toadir, ficior lui Ionu Ciupercă, Paraschiva şi pentru aceasta toate neamurile amu iscălit; car[e] amu ştiot carte amu iscălitu, iar care n-am şte[u]tu carte, ne-[a]m pus degitile ca să s[ă] crează. Şi eu Simion preot Ciupercă amu scris zapisul şi vînzătoriu Iftimii preot, faţ[ă] la acestu zapis am fost Şi acestu zapis s-au făcut la casa preottu lui Simion Verso: Iscăliţii anume: Lupu Cristiean, Ion Cristiean, Grigoraşc Nechiifor, Neculaiu Lădariul, Pavăl pătraşcu şi alţi lăcuitori şi toţi faţă la ceastu zapăs. Şi cheltueala s-au făcut 1 leu. [118] Şi partiea aceastie de moşii iste în Fundul Hrejdei, o giumătate din aceia groapă şi în Fundul Zănbriţi (?) tot giumătate dinu groapă. SDP, II, nr. 120, p. 117-118. Iaşi, 15 Iuni 1832. [118] Privighitor oco[lului] Vrăncii cătră pasnicii satului Tichiriş şi preot Neculaiu ot. Fiindcă între lăcuitorii cutunului Văleni, după partia de moşie sf. mănăstiri Mera urmeaz[ă] pricină de giudecată cu posăsorul Costandin Grecu, la care cinstita giudecătorie prin poruncă cătră mini de supt no. 891 cere dovadă în scris de preţ ci au urmat anul trecut pe falcie de iarbă, pe la răzăş inpregiuraş, care ştiinţă eu o ceiu de la dumneavostră, să daţi înscris în dos acestii scrisori, în frica lui Dumnezeu, fără vreo părtinire ca şi eu să pot raportui adevărul cinstitii giudecătorii. 832, Iuni 15. Tudorachi Niag. Verso După porunca de faţă am cercetat preţu ce au urmatu pe falcie de iarbă pe mo[ş]ile megeeşite cu Mera în anu trecut şi am dovedit adevăru fără vătămare de sufletu cu preţu că s-au vîndut de la 8 pînă la 12 lei, adică 8 lei falcie de coadă, 10 lei m[i]jlocu şi 12 frunte. Şi spre credinţă ne-am pus numele şi degitele. 1832, Iunie 15. Eu Vasile Leche paşnecu Eu Neculaie Prescură paşnecu Eu Toader Curcă paşnecu Preotu Nicolaiu Tichirşan ot Ruget SDP, II, nr. 121, p. 118. Iaşi, 10 Iulie 1832. Cătră cinstita judecătorie ţinut Putnii, posesorii moşii sf. mănăstiri Miera ot Milcovul de sus, jalobă. [119] In anul trecut 1831, April 28, prin contract încheiat pe trei ani de zile, am luat de la sfînta mănăstire numita moşie cu satele Şindilarii de sus, Şindilarii de gios şi Miera, cu ponturile ce să cuprind într-însul şi în anul trecut s-au sculat unul iconomul Şerban din partea Vrăncii ot satul Năruja şi cu ai săi săteni, cari sînt megieşi cu hotarăle moşii aceştii şi au păşunat un munte de oi şi vreo cîteva capre din poeni, fînaţă şi sămănături cu oile şi alte vite a lor. Şi trimeţînd slugile noastre ca să ia trăsură din vite, ciobanii şi cu oamenii lor au sărit cu zurbă şi n-au lăsat să le ia trăsură, zicînd că face moarte de om. Aşa dar, vîzînd noi, am venit la cinstita stărostie şi am arătat şi cinstita stărostie prin poronca cătră d. căpitan Ion Nacul ca să meargă la faţa locului şi să facă scumpă cercetare a pricinii. Şi mergînd dumnealui acolo, au chemat pe iconomul Şerban şi cu sătenii, tovarăşii săi cari au şi venit la faţa locului, şi după cercetarea ce au făcut rînduitul căpitan Ioan Nacul, iconomul Şărban au răspuns că nici o vită de a sfinţii sale n-au fost la această stricăciune, ce numai a sătenilor săi Nerujeni. Şi-au făcut căpt. I. Nacul răspuns în dosul poruncii de ispăşire ce au făcut, ca să ne plătească cu hotărîre toată păgubirea, şi acea poroncă cu răspunsul ei să află acum în mîinile noastre şi din pricina boalei, cum şi din alte întîmplări, nu am avut vreme să venim la stăpînire spre a ni să înplini dreptul nostru. Acum iarăşi în anul acesta au îndrăznit cu cinci turme de oi şi erghelii de cai fără a să învoi cu noi şi au călcat această parte de moşie, ş-au păşunat muntele şi fîneţă şi sămănături şi vrînd a trimite iarăş slugile moşii noastre ca să ia treăsură, am auzit din gura lăcuitorilor, carii şedu acolo [120] aproape, cum pi ciobanii lor şi un fecior a iconomului Şărban umblă armaţi şi să laudă zîcînd, cine este vornic să meargă asupra lor. Aşa noi, socotind ca să nu să întîmple vreo moarte într-această pricină, i-am lăsat - şi acum alergăm cu multă rugăminte la cinstita giudecătorie ca să binevoiască a trimite să să aducă pe aceşti pîrîţi şi să ne despăgubească, atît din anul acesta, cît şi din anul trecut. 1832, Iulii 10 Şi sîntem prea plecaţi şi supusă slugi. posesorii moşii sfintei Mănăstiri Mira Ene Trandafil SDP, II, nr. 122, p. 119-120. Iaşi, 6 Dechemvrie 1832. Cătră giudecătorie a ţinutului Putnii de lalăcuitorii răzeşi ot sat Căliman, ocol Vrăncii, J a l o b ă [120] După multili prigoniri, ce au urmat între noi cu răzăşii satului Ireştii de supt Măgură asupra înpresurării hotarului moşii Căliman cu hotarul numiţilor Ireşti, ne-am înfăţoşat cu dînşii înnaintea cinstitei stărostii la leat 1819, Martie 23, apoi în urmă au mersu la faţa locului cercetători răposat paharnic gheorghe Pastiea şi strîmtorîndu-ne pe vro cîţiva din răzăşii noştri, ţiindu-ne cîteva zile în satul Ireştii, am dat învoali unii la mîna altora cum să urmeze fiieşti care cu stăpînirea hotarului şi [121] măcar deşi au fostu ace învoire cu nemulţămire noastră, însă au urmat stăpînire pără acum, iar acum de vreo două săptămîni mergîndu noi la pădure pi dreaptă parte a hotarului nostru s-au [s]culat la acei răzăşi din Ireşti şi înputernicindu de la sine, ne-au luat trăsură doi boi nevrînd a ţine seama nici învoelilor făcute de atuncea. Pentru care plecaţi ne rugăm cinst. giudecătorii ca să binevoiască ca pe o parte să se aducă pi pîrîţi întru înfăşoşare cu noi, iar pi di altă parte să li să poruncească a ni să da boi înnapoi spre a nu să întinde niscaiva cheltuieli cu dînşii fiindu vreme de iarnă pînă cîndu ni să va hotărî giudecata după înfăţoşare ci vom ave. 1832, Dechemvre 6. Eu Pavăl Sandu Eu Gheorghii Perşotă Eu Vasile Cote Eu Lupu Cote Eu Ionişă Coste Eu Ioan Diacon Eu Gheorghii Diacon Eu Pavăl Perşotă Eu Dumitru Lădar Eu Tănasii Dumitrachi Eu Costantin Niţu Eu Ion a Niţi Eu Ianachi Popa şi toţi răzeşii din preună. SDP, II, nr. 123, p. 120-121. Iaşi, 21 Mart 1833. Cătră cinstita judecătorie a ţinutului Putnii de la lăcuitorii satului Herăstrău, jalbă. [122] Fiindcă moşiea noastră, undi ne aflăm cu lăcuinţa să găsăşti tot într-un hotar cu răzăşilor de Spineşti, di cătri cari ni să înpresoară partea ce ni să cuvine dintrr-un munte, - a cărora urmare este cu totul din înpotrivă - , di aceia dar, plecaţi, ne rugăm cinstitei judecătorii ca să ni să sloboadă o poroncă cătră sf. iconom Şărban spre a faci cercetare la faţa locului şi după cum va găsî de cuviinţă să fim puşi la cale, căci noi deopotrivă ca şi ei am plătit la cheltuielile ci s-au făcut întru scoatirea acestor doă moşii. 833, Mart 21 Eu Ivan Ţîrde Eu Dumitru Vatră Eu Costandin Vatră Eu Gheorghe Ag ...şanu (?) Eu Gavril Ciută Eu Dobrotă Oţăl Eu Ursu Ţîrde Eu Vasîli Oţăl Eu Antimir Ţîrde Eu Toader Antimir Eu Ion Colţu Inpreună jăluim cu ceilanţi lăcuitori, tot satul. SDP, II, nr. 124, p. 122. Iaşi, 31 Maiu 1833. Cătră cins. giudecătorie a ţinutului Putnii de la lăcuitorii răzeşi satului Păuleşti, jalobă. [123] După judecăţile ce au urmat înnainte vreme cu scoatire Vrăncii, apoi s-au făcut analoghie şi pe munţi cu frunza lor pentru păşunat vitilor, înpărţindu-să pe fiieşticare sat; undi ni s-au cuvinit şi saatlui nostru, din muntili Cozii diopotrivă cu a celorlante sate i Strungile cu frunză în margina unor poeni de fînaţ. Şi de vre-o cîţi-va ani sat Spineştii cu de la sineşi volnicii ne calcă acel fînaţ. Apoi acum, în an trecut, am mai plătit de s-au istovit rămăşiţa cheltuelii, ci mai era, 10 mii lei toată Vrancea şi noi nu sîntem odihniţi nici astăzi de cătră lăcuitorii satului Spineşti, căci în toate zilele mergu la muntili Cozii cu trăsură spre a-ş luoa lemne trebuitoare caselor lor şi trec prin fînaţile noastre cu mulîîmi di viti încît ne-au călcat şi ne calcă toată iarba atît ace de casă cît şi imaş ci-l avem pentru vitili noastre, fără să să uiti la arăturile ce le-am făcut şi sîmţim o mari păgubire. Plecaţi ne rugăm cins. giudecătorii a ne pune la cale, căci noi pe acei lăcuitori nu putem a-i maai suferi cu asămine îndărătnicie pentru paguba noastră, oprindu-să a nu mai treci prin fînaţ. 1833, Maiu 31. Eu Toader Săcăluş Eu Sămion Popa Eu Ivan Baraghin Eu Grigori Creţul Eu Ion Săcăluş Eu Neculaiu Săcăluş Eu Dumitraşcu Bogdan Eu Bratosin Eu Ivan Soare Eu Ivan Săcăluş Eu Toma Cherciul SDP, II, nr. 125, p. 123. Iaşi, 15 Iulie 1833. [124] In cuprinsu hotarului Vrăncii şi anume la sat Păuleştii i Săcălăşăştii i Tulnicii şi pi la alti locuri am baştină şi cumpărătură de moşii de la părinţii şi strămoşii mei, care di cătră unii din rătăşi di acolo, din vremi în vremi, cu feliuri di chipuri înpresurînd, s-au luoat supt stăpînire lor şi în nimunărate rînduri făcîndu-li-să cunoscut a mă îndestula cu drept meu, cu feliuri di voroave mă prelungesc. Mă rog cinstitului divan ca să binevoiască a luoa în băgare de seamă, arătările mele, cele cuprinsă şi să scrii la locul căzut, ca în cuprindiri dovezilor ce am, să mi se facă îndestulare. Iscăl: Gheorghi Lipan. SDP, II, nr. 126, p. 124. Iaşi, 22 Iulie 1833. Cătră cinstita judecătorie, privighetor Vrăncii [126] După poronca cinst. judecătorii supt no. 1664 din 1 Iuli, ci au adus răzăşii de Păuleşti asupra înpresurări ci li să faci de cătră răzeşii de Spineşti cu tăere pădurii din parte hotarului Păuleşti, ci să numeşte Strungi, am mers însu-mi la faţa locului şi, adunînd amîndoî părţile faţă, am cercetat pricina cu care chip s-au înlesnit Spineştii de au tăet lemne din ace parte. Şi mi-au înfăţoşat o poroncă de la vornicul de Vrancea Gheorghii Costin din let 1817, Maiu 24, prin care arată că s-au inpăcat să tae lemne Spineştii din partea Păuleştilor, asemine să tae şi Păuleştii din hotar Spineştilor, de pe care alcătuire nu s-au urmat, căci Păuleştii au îngăduit pe Spineşti în Strungi, iar Păuleştii au fost [127] opriţi în partea Spineştilor. Al doile hîrtie au mai înfăţoşat dată tot în acel an Iulii 6 numai de Toader Săcăluş şi răzăşii vrînceni fără ştirea lăcuitorilor Păuleşti, a cărora drept li s-au mîncat pîră acum fără dreptate. Au mai înfăţoşat răzăşii Spineşti o adeverinţă din let 1818, Fevr. 26 cu cuprindere fiind hotar Spineştii mai mare şi analoghie cheltuelilor tot un ban, ca să nu se mai măsoare, să îndatoresc a întoarce Păuleştilor 410 lei şi tot după acele hîrtii de mai nainte zîci şi la aceasta ca să fie slobozi Spineştii a tăe lemne. Pe lîngă care hîrtii au răspuns răzeşii de Spineştii că dacă vor fi opriţi din parte Păuleştilor cu scoatere lemnelor nu pot ţine sat şi să duc. La aceasta nu au dreptate căci aseminea pădure cu lemnul trebuincios de tot lucru au şi Spineştii, numai cu puţină depărtare şi pentru că au înlesnire, fiind cu apropiere şi ca să nu-şi strice apărăturile, ci li au cu apropiere de sat, năzuesc în partea jăluitorilor Păuleşti, şi neputîndu-să învoi înpreună cu jaloba pe amîndouă părţile să triimit spre înfăţoşare. 833, Iunie 22 Tudorachi Neag. SDP, II, nr. 127, p. 124-125. Iaşi, 10 Noemvrie 1833. [125] Cătră cinst. judecătorie In cuprinderea poroncii cu no. 2339 din 10 Iulie mergîndu la sat Spineştii şi adunăndu pe lăcuitorii înpreună cu d-lui privighetoriul şi cu răzeşii de Păuleşti, am mărsu pe hotarul Spineştilor, pe unde au apărături alăturate cu fîneaţu şi, făcîndu măsură, am găsit sporiu, pe lîngă apărăturile vechi cuprinse în plata fălcilor, 29 fălci şi 30 prăjini apărături di la scoaterea Vrăncii în coace, însă pădure măruntă, iar nu codru, din care să se poată trebuinţa de agiunsu cu lemnele trebuincioasă pe viitorime. Lîngă [126] hotaru Spineştilor la cap moşii iaste pădure codru ca la 66 fălci, însă pe partea de munte a satului Colacu, cu depărtarea locului trei ceasuri, de unde acum s-au văzut pe Spineşti cărîndu lemne însă nu îndemnatec loc, ci tare de nevoie, nu precum au avut din megieşîtul hotar Păuleşti, locul îndemnatic şi cu apropiere. Se găsseşte şi pe partea hotarului Spineşti, în osebire peste apa Nărujei, ci iaste dat frunză Spineştilor din Dealul Săcăturii o parte loc codru, socotindu-să ca 62 fălci, de unde se întrebuinţază lăcuitorii răzăşi din satul Herăstrău, ce sînt tot pe hotarul Spineştilor şi fraţi pe moşie, de unde lăcuitorilor Spineşti le iaste cu depărtare a căra lemne ca la 4 ceasuri cale şi locul tare de potrivă. Altă îndemnare după pădurile Păuleştilor nu pot ave Spineştii de cît din partea Colăcanilor precum mai sus s-au însemnat şi de cercetarea ce am făcut în fiinţa amîndurora părţilor nu lipsăscu a raportui. 833, Noemv. 10 Preot Neculai Sachelarie Tudorachi Neagu SDP, II, nr. 128, p. 125-126 Iaşi, 18 Noemvrie 1833. [126] S-au înfăţoşat preot Ion Cornilă şi Sămion Popa ot Păuleşti cu mărturii de la un Alec[u], vornic de Vrance, din 815 Săpv. 6 prin care să cuprinde că la prigonire ce au avut Vasile Cornilă cu alţii ai lor, cu Ion Săcăluş şi preot Pavăl ot Tulnici pentru o parte de moşii lipănească, au înfăţoşat o hotarnică din 7266, Maiu 24 şi care acum n-au adus-o numiţii. Deci fiind trebuitoare a să videa s-au cerut de la ei şi s-au pus vade ca la 6 Decemvrie viitor o vor aduce la cunoştinţa şi li s-au încuviinţat aceasta. 1833, Noemvrie 18 Asanache Dan paharnic SDP, II, nr. 129, p. 126. Iaşi, 28 Fevruar 1834. Cătră cinstita giudecătoriea ţinutului Putnii de la lăcuitorii Cozîi ot ocol Vrăncii, jalobă. [131] Pentru un chicior de munte, ce ni s-au hotărît noî Cozinilor a-l paşti cu vitile noastre din partea Tulnicilor, Mesteacănul, din Greş în sus, ce să hotăreşte cu hotar unguresc şi de la înpărţire încoaci, am stăpînit 11 ani şi acum de cinci ani nu ne lasă a mai stăpîni acest chicior de munte şi nu avem păşunari de viti nicăiureă; apoi la banii cheltuelii am fost fruntaşi noi decît alţii, cari au deplină ştiinţă toţi nemesnicii şi preoţii i stărostiea şi vorniciea Vrăncii şi că şi scrisorile stărostii le avem faţă, cît şi ale vornicului de Vrancea, cum şi în ce chip au urmat înpărţelile noastri încă din leat 1817, Iulii 6 şi pentru aceasta văzîndu-ne dipărtaţi din moşîi, alergăm la mila cinstitei giudecătorii şi plecaţi ne rugăm ca să să facă chemari lăcuitorilor ot Tulnici a veni spre a ne înfăţoşa în giudecatî şi duppă hîrtiile i dovezi ci avem să fim puşi la cale. 834, Fevr. 28 zili Eu Neculai Anghel Eu Costandin Gros Eu Vasîli Gîndacea Eu Ioan Oltean Eu Todorachi Anghel Eu Pavel Anghel Eu Savin Ghindace Eu Apost Halici, jăluitori cu toţi. SDP, II, nr. 131, p. 128. Iaşi, 30 Iunii 1834. [129] Mărturie. Noi, toţi răzăşii din toati satili Vrancea de la ţinutul putnei, încredinţămu prin această mărturii a no[a]stră, ce dămu la mîna răzăşilor Spineştilor, tot din moşiile Vrăncii, ştiut să fii că la anul 1817, Decemvrie 13 au dat jalobă toate satili din Vrancea asupra înpresurărilor şi hotarălor, mai vîrtos la dispărţirea munţilor şi a locurilor pentru trebuincioasa hrană şi după cererea jalobii cătră d. boeri rînduiţi s-au şi făcut lucrari, după porunca domnească înpreună şi cu carti de blăstăm de la Preosfinţitul Mitropolit. S-au strînsu toate satile Vrăncii la un loc, înpreună cu d. boerii hotarnici ş-au socotit că aceli măsuri, cari li voescu vrîncenii să le facă în toate moşiile Vrăncii precum şi munţilor, au socotit cu toţii de opştii că să rădică mari cheltuială de bani şi s-au învoit toată Vrancea a nu să mai faci măsură hotarilor şi munţilor şi să le fii precum s-au înpărţitu prin osăbitile ţîduli a munţilor, precum facu şi cărti de învoială din 1818, Martii 23 iscălită de toate satile din Vrancea înpreună şi boerii rînduiţi, scriindu şi pentru alcătuiria satilor ce sînt la mijlocu şi sînt lipsîţi de lemnile trebuincioasă pentru hrana lor, precum şi la lemni de foc s-au aşăzat în această carti de învoială ca să margă la codru, unde sînt lemnele mai cu apropieri, în frunzăli munţilor, precum sînt lăsaţi din munţi de la Vrancea, iar nu la apărături, ce sînt lăsaţi prin poenile de fînaţu şi acum fiindu trecuţ[i] 16 ani de la aceli învoeli, ce sînt alcătuite de toată Vrancea, să sco[a]lă satul Păuleştii şi Dăolişca (sic) a nu lăsa pe numitile sati Spineşti şi Poiana şi satul Bîrsăştii şi satul Negre[le]ştii ca să-ş[i] ei lemni de focu şi pentru alti trebuinţă a lor, precum s-au fost urmat şi din vechiu moşii, strămoşii lor, a lua lemni tot din acei codri neobişnuiţi (sic) păr acum. Pentru acesta dar, precum şi părinţii noştri au trecutu neopriţi de la lemnile trebuincioasă, le dămu această adevărată mărturii a noastră la mîna numiţilor răzăş[i] de satili pomeniti, ca nici de acum [130] înnainte să nu fii opriţi, ori la ce codru va fi cu aproprieri şi pentru mai adevărata credinţă am iscălit noi toţi răzăşii de Vrance puindu-ne numili şi degetile ca să se crează. 834, Iunii 30 Eu Gheorghi Bodescul pasnic ot satul Năruja adeverez Eu Maftii Dănil pasnic ot tam adeverez Eu Stan nemesnicul ot tam adeverez Iconomu Sărban ot tam adeverez satul Poenii Eu Ion Tuveni pasnicu adeverez Eu Toader frati (?) pasnicu adeverez Eu Niculaiu Tuveni nemesnicul adeverez Preotul Ioan satul Bîrsăştii Eu Ilii Cojocar pasnicul adeverez Eu Niculaiu Ghimpul pasnicu adeverez Eu vornicul Anghel Mateiu adeverez Preot Sămion satul Negrileştii Eu Vasile nemesnicul Procopii adeverez Eu Ştefan Stelea adeverez Eu Chelar Coşîndre (?) pasnicu adeverez Preotul Vasîle satul Găurile Eu Coman Niagul pasnicu adeverez Eu Gheorghi Panhile pasnicul adeverez Eu Marinu Bolcănă pasnicu adeverez Preotul Costandin Stan sat Voloşcanii SDP, II, nr. 132, p. 129-130 Iaşi, 27 Noemvrie 1834. [131] Noi toţi lăcuitorii satului Spineştii încredinţăm cu această scrisoare înnaintea fieşti căreia giudecată, că noi di porunca cinstitii stărostii sîntem supuşi şi am trimis pi aceşti doi oameni din parte noastră în pricina ci avem cu Păuleşti şi dăm noi tot cuvîntul că noi după cărţile ce le avem di învoială, de cînd s-au scos Vrance, ne ţinem de acele docomenturi, iar de care le fac Păuleştii cu ai lor, noi nu ne ţinem; iar de să va strămuta toată Vrancea, atuncea şi noi ne vom strămuta şi pentru aceasta am dat această carte la mîna cestor oameni cu mici cu mari ca să nu iscălească învoiala pînă n-om înştiinţa la luminatul divan. 834, Noemvrie 27 Noi pasnicii satului Spineştii pre plecaţi cinstiţii judecăţii şi noi toţi sătenii cu mici, cu mari răspunzători. Anghel preot ot Spineşti Eu Ion Moţoc am dat din partea a tot satul Eu Ştefan Dănilă vichilimeaua aceasta la Eu Costantin Lazar mîna sătenilor noştri Ion Eu Mihaiu Mateiu Diacon şi Sămion al Anuţii. Urmează adeverirea privighetorului de Vrance şi a judecătorii ţinutului. SDP, II, nr. 133, p. 131. Iaşi, 16 Fevruarie 1835. [131]"Trimitîndu-să copie jalobii, să să scrii giudecătorii şi din poronca cu no. să trimită de la. - Sturza." "Din poronca Innălţimi Sale să face cunoscut jeluitorilor că ei trebuia să-şi facă apelaţie din [132] vreme la divanul de apelaţie precum însuşi, prin iscălire lor nemulţămire, asupra hotăriri giudecătorii ţinut, au cerut în 19 Fevr. 1835" Şeful Secţii Jalobelor, Stoianovici. Pre înnălţate Doamne, plecată jalobă. Sculîndu-se patru sate din Vrancea anume Tulnicii, Coza şi Păuleştii şi sat Palten, carele sînt tot răzeştii noştri din moşiea Vrancea, ce sîntu cu răzăşiea cuprinşi în cele 24 de sate din Vrancea, fiindcă Vrancea o moşie este, să numeşte, şi munţii, păşunat oilor, sînt înpărţiti pe hotarăle satelor pentru păţune vitelor, iarbă şi frunza, iar codrii ce sînt mai cu apropriere pe lîngă astele arătate mai sus au fostu slobozi dintru învechime şi ne opriţi satele ce sînt la mijloc Vrăncii despre lemnele trebuincioasă de foc şi ori de ce trebuinţă. Apoi sat Păuleştii, arătîndu-să cu jalobă la giudecătoria ţinutului, au tras în giudecată pe sat Spineştii, dînd rămaşi prin jurnal ca să le dei lemne de foc numai treizăci de fălci Spineştilor şi celelalte sate ce mai sînt în mijloc acecă Poiana, Bîrsăştii şi Negrileştii şi Năruja, ce sînt şi aceştiea lipsiţi de lemnul trebuincios ca şi sat Spineştii fiind la mijloc celorlalte sate, neavînd nici unul chip de a mai trăi fără lemnile trebuincioasă, Că, precum din vechiu au trecut moşi, strămoşii noştri neopriţi nici odineoară despre răzeşii satelor ce sînt pe lîngă codri, ce sînt a tuturor vrîncenilor acei codri, iară nu a satului Păuleşti şi a celor ce sînt pe lîngă păduri, pentru care alcătuire între toate sate din Vrancea s-au făcut învoeli încă di la scoatere Vrăncii prin poronca domnului cătră rînduiţii boeri din acea vreme, a fi slobode satele ce sînt la mijloc la lemnele trebuincioasă precum din vechiu au fostu trăit ca nişte răzeşi ce sînt tot într-o moşie, neopriţi unii despre alţii, iar apărăturile ci au la fişte care răzeş pe moşiea cosorilor de fînaţ pentru odăi, acele păduri sînt oprite din vechiu a se întrebuinţa, numai acei ce le au pentru a lor trebuinţă, iar la codri unde păşuneazî oile au fostu slobozi. Cu mare plîngere şi ferbinţi lacrămi, cădem la mila Innălţimii Voastre ca să te milostiveşti asupra acestor cinci sate, ce [133] sînt la mijloc, fără lemnile trebuincioasă, ce nu sînt mulţămite prin jurnal făcut de cătră giudecătoria ţinutului şi cer cu plîngere înnaltă poruncă asupra cercetării să să rînduiască la faţa locului unde sînt toţi bătrî[ni] şi răzeşii faţă, la cinstita comisie ce va veni, şi dumnealui spatar Săndulachi Stamatin să fie, ca să putem fi puşi la cale a nu ne trămuta, din locurile unde ni sînt casele noastre, precum ne sînt învoeli făcute prin scrisu de boerii rînduiţi din ace vreme şi mare pomenire va rămîne Innălţimii Voastre. 835, Fevr. 6 La milistivire, pre plecaţi supuşi, noi răzeştii din Vrancea; Ion Diacon ot sat Spineştii Ştefan Cojocariu ot sat Bîrseşti Toader Caba ot sat Poiana Ion Rogoz ot sat Negrileşti Dragomir Chiriţă ot sat Năruja. SDP, II, nr. 134, p. 131-132-133. * Moldova, 26 August 1835. [133] Noi lăcuitorii din sat Palten după porunca cinstitii vornecii de Vrancea, dum. stlnec Steriian, am mersu la faţa locului în Ţîpău şi am măsurat săcăturile lui Toader Căcărează şi a [134] Neagului Spulber cu prăjina fălcii şi am găsît săcătura din piscul dintre Tipae a lui Toader Căcărează nouă fălci şi şapte fălci tot a lui Toader Căcărează ce le stăpîneşte Postolache în Ţîpău şi am găsît săcătura lui Neagu Spulber opt fălci, ce ştimu că au săcat elu din codru mereu şi am auzît şi de pa părinţîi noştri cuvînt că ace săcătură din Ţîpău este săcată de Neagu Spulber care el au stăpînit-o de cînd este acea săcătură şi ficiori lui. [Noi a]şa ştimu şi mărturîsimu cu sufletele noastre înnainte lui Dumnezău şi înnaintea la orice judecată vom fi chemaţi. De nu s-a crede aceasta vom vini şi de faţ[ă]. Eu Ion Băncilă ot Palten om de 90 ani mărturisăscu Eu Ştefan Răduţă comisăr ot Palten adeverez Eu Ion sîn Stoica Mărtoiu pasnecu pt Palten adeverez Şi eu preot Neculai O[a]ncea am fostu cîndu s-au măsurat săcăturili şi am scres eu cu zisa numiţilor. SDP, II, nr. 135, p. 133-134. Iaşi, 29 Martie 1836. Cătră cinstita judecătorii ţinut Putnii Privighitorul de Vrancea şi Sfinţîea sa Sachelariu. R a p o r t Din poronca cinstitei judecătorii, după jalba cu rezăluţia de supt no. 1081 din 1836, Mart 19, ce fac tînguiri răzăşii din satul Poiana, ocolu Vrăncii, asupra răzăşilor văli-săreni, cu arătare că le-ar fi înpresurînd vale-sărenii o parte de pămînt din a lor hotar, carile noi, rînduiţîi cercetători, mergînd în fiinţa îmbilor părţi la stare locului înprîcinatu amu strînsu pi toţi [135] bătrînii răzăşi şi megieeşiţi din înprejur şi, mai întîiu, întrebînd pi răzăşii poenari să scoată hîrtii atingătoare de ac( pricină, cum le-au fost stăpînire din vechimi şi ei dederă samî că nici gîrtii cuprinzătoare de acel pămînt nu au, de căt au făcut arătare din gură, zicînd că ei din apa Putnii şi pîră în vărful Chiliilor, în părîu, au vro cinci curături de sămănătură, însă cînd au prinsu văle-sărenii ţarnă, au sămănat şi ei aceli curături. Şi cercetîndu-să şi pentru ce li samănă aceli curături, fiind pi hotarul văle-sărenilor şi s-au dovidit într-acestaş chip: că acei carile au în stăpînire lor ş-au dat spiţă di niam, că le au zăstre di la bătrînii văle-săreni, iar nu cu numi de hotar şi s-au găsit neadivărată jăluire lor şi mai vîrtos răspunsu au dat samă satile megieişite cu hotar văle-sărenilor, că bătrînîi lor au apucat pi văli-săreni cu vechi stăpînire, cum mergi pîrîul Caceului şi dă în apa Putnii alăture cu Topeştii şi ia tot apa Putnii în gios părîul di să înpreună cu Zăbala în hotarul satului Năruja, carîli s-au şi văzut mărturii adivărată di la satul Bîrsăştii şi di la sat Năruja, carili sati sînt megieşiti şi alăturati cu acel pămînt ci-l pritindirisăsc poenarii al lor cu numi de hotar şi mai ales că văle-sărenii au mai scos şi o hotarnică vechi din 7210, Ghenar 27, cuprinzătoari de de sămnile hotarului lor, cari mărturii hotarnică din poronca domniască mergi şi li hotăreşti moşiea prin sămni arătati dumnelui boeriul Ghiorghiţă Pisoschi înpreună şi cu mulţi preoţi şi bătrîni din Vrancea, mai ales şi bătrîni din satul Poiana arătaţi anumi şi mai scot văole-sărenii şi ală mărturii a cîţiva bătrîni, iarăşi asămine cu semne din 1793, Maiu 15, careli mărturii iarăş mergi tot apaPutnii pîră undi să înpreună cu Zăbala, la o peatră ci să cheamă Vaca, undi să hotărăsc cu hotar satului Năruja. Carili au mai eşit şi alţi doi preoţi bătrîni anumi preot Theodor Tătaru şi preot Ion sin dieaconu Alecsa, ci au fost trăitor în satul Poiana şi arată prin viu graiu lor, că poenarii n-au mai trecut cu stăpînire piste apa Putnii cu numi di hotar sau marca (sic) cu vitile lor la păşune şi nici au avut vre-o stăpînire pi luncile Putnii măcar aş face vreun visteriu: moară sau drîstă decît un Ion Tătariu au fost făcut o drîstă, fiind om di satu Poiana şi vale-sărenii i-au fost luînd dijmă, carili nici Tătarul n-au tăgăduit şi luînd o fată bătrînul Gogonce din Vale Sării şi au rămas în pace a nu-l mai dijmui.Şi după discoperire adivărului, ci s-au [136] făcut la stare locului, s-au găsît poenarii răi acolisitori şi mai ales şi pentru aceli 5 curături, cari să numesc în ţarnă, sînt numai a celor carile să trag gineri, avînd şi ţîduli de plata cheltuelii la scoatire mişiilor Vrăncii, di la văle-săreni. Apoi li s-au zîs poenarilor dacă au fost hotar a lor supt ci cuvînt, să raportezi cinstitei giudecătorii cursul pricinii şi li s-au pus şi zi de soroc ca la 25 Maiu să să afli amîndoî părţîle a să înfăţoşa în judecătorii. Grigorii Alecsandru Preot Nicolai sachealriul blagocin 1836, Mart 29 SDP, II, nr. 136, p. 134-135-136. Iaşi, 12 Aprilie 1836. Cătră cinstita giudecătorie a ţinutului Putnii privighitor de Vrancea şi Sfinţiea Sa iconomu Şerban Bălan, raport [136] După jaloba ce au dat răzăşii din sat Coza asupra răzăşilor din sat Tulnicii, fiindcă în urma aşezării munţilor din Vrancea ce s-au fostu mai înnainte, ei au avut muntile Chetricelie şi Bodescul pe giumătate în loc de frunză şi l-au avut în stăpînire Cozănii trii ani şi noi rînduiţi întru cercetare, mergînd însuş la starea locului, am intrat în cercetare scrisorilor ce au avut amîndoă părţile şi au scos Cozeni ţidula vornicului de Vrancea din acee vreme, care s-au făcut la aşăzare munţilor de cătră toţi răzăşii din Vrancea din 1817, Iuli 6; le hotărăşte muntele Chetricelele, de preţ 72 lei, şi Bodescul pe giumătate în loc de frunză şi altă scrisoare a starostiei, tot din acelaş an Iuli 16, tot asemeni cuprinzătoare după a vornicii ţidulă; apoi, tocmai la an 829, [137] sculîndu-să Colac şi Trichirişiul asupra tuturor răzeşilor Vrăncii, pentru că sat Nerej le luasă pe muntele Fur[ul] şi ei rămăsese fără munte şi iar strîngîndu-să toate satele din Vrancea la vornicie, ca să pue pe Colăcani şi Rugeţeni la cale şi cu opştiasca lor adunare au făcut alegere şi înpărţire şi au găsit cu cale aşa: de la sat Spineşti s-au luoat Frunrea cea mare a Munţişoarilor şi s-au dat în lipsa muntelui Fur şi de la Nerejeni s-au luoat picior Mişinii şi s-au dat asemeni pentru muntele Fur şi s-au mai luoat de la sat Tulnicii Bodescul pe giumătate, carele s-au înplinit lipsa Furului, ce l-au avut Colocanii munte cu aceste trii picioare de munte, rămăind sat Nerej stăpînitor pe muntile Furu. Şi picioarile munţilor, ci s-au arătat mai sus, au rămas a satului Colac şi Ruget, în stăpînire lor, rămîind a zice că Bodescul pe giumătate au fostu a Cozănilor frunză şi pe giumătate au fostu a Tulnicilor şi la aruncătoarea munţilor din urmă, carăle s-au zis mai sus, au rămas tot picior muntile Bodescul luoat şi de la Cozeni şi de la Tulniceni şi aşa li s-au hotărît de către toate satile Vrăncii şi prin carte vornecului de Vrance Mosjanu şi cu toată priimirea de oprişte a tuturor vrîncenilor, fiind iscălit în aceie carte de hotărîre şi dumnealui spatarul Asanache Dan de martur şi [138] atuncea fiind şi sat Coza, înpreună cu ceilalţi vrînceni la aşezarea munţilor, întru mulţămire şi de atunce şi pîră acum au făcut tăcere şi az[i], tocmai acum, făcînd pretenţie cu jalobă asupra satului Tulnicii a ceri din muntili Macradiiul carele este dat satului Tulnicii în aşezarea munţilor, în analog banilor Cheltuelilor Vrăncii. Apoi li s-au zis Cozănilor şi aceasta: că la cerire lor a mai pretinderisi ca să mai e din muntili Macradiiului nu s-au putut înpleni cerire lor, a mai lua de la Tulnicii nici un parmac de la Tulnici să să dei Cozănilor, că muntele Macradeiului de pe cumpănirea şi preţăluirea lui, nu le mai trece măcar un ban a mai întoarce altor sate. Pentru aceia dar, să acolisăscu degeaba Cozănii de sat Tulnicii. Li să dă raportul acesta la îndrepatre la mîna Tulnicenilor, a să înfăţoşa la cinstita giudecătorie, ca la 25 a curgătoarei luni Maiu să să află amîndoă părţile faţă şi jaloba lor înpreună cu raportul. Grigori Alecsandru Şerban iconom 836, Apr. 12 zile SDP, II, nr. 137, p. 136-137-138. Iaşi, 28 April 1836. [138] După cerire ce ne-au făcut satul Coza, pentru ştiinţa muntelui Meste[că]nului, ce-l are înpresurat de către satul Tul[ne]cii, noi satili mai jos iscăliţi, dămu această mărturii precumu că să fie ştiut că Mestecănu l-au Cozenilor la înpărţire munţilor, cînd atunce şi de noi vrînceni[i] s-au hotărîtu ca să fie acelu picior munte, ce să numeşte Mestecănu, după cuprindere şi bani cheltuelilor (sic), care noi mărturisimu, dereptu a Cozănilor; cu re credenţă să aguleşte (sic) Tulnecii. Şi spre încredinţare urmează a noastră iscălitură şi punere şi degetelor mai jos ca să să crează. 1836, April 28 Satul Hăliuşca Eu poleţaru Ioan Săcăluş amu iscălit Eu uncheşu Bratosenu asemene Ş-am scris eu preot Ioan Popa ot satul Hăulişca. Şi de către noi sătenii satului Păuleşti şi pasnici cu poliţear, după dreptul lor, am iscălit că a lor au fost di la aruncătoarea Vrăncii, după cum arată şi analogul Vrăncii. Eu Ivan Baraghin poliţiar adiverez Eu vornicu Bogdan adiverez Eu Vasili Ianachie adiverez Eu Dumitraşcu Rovniţa adiverez Preot Ion Cornilea am iscălit 1836, Apr. 29 Aşa şi noi satul Spineştii ştim că din aruncătoarea munţilor, ştim şi mărturisim cum că acel picior de munte a Mestecănului ea dat Cozănilor, după analog. Şi pentru credinţă am iscălit. 1836, Apr. 30 Eu Ioan Diaconul dinpreună cu pasnicii . . . . . . . . . . . . . Eu Vasile . . . . . . . . . . . Vasile Diacon am scris prin pecete După driaptă ştiinţa ci avem noi bătrînii satului Bîrsăşti şi după iscăliturile ci s-au dat di prin numitile sate încredinţăm şi noi cu a noastră iscălitură şi punerea pecetii pentru muntele Mestecănu că rău şi fără cale să acolisăscu numiţii Tulnici di ace parte di munte, care neţiindu-să în samă iscăliturile ce s-au dat, vom veni în faţă înnaintea judecăţii. 836, Iunii 14 Eu Gheorghiţi Mateiu om bătrîn ca din noăzăci de ani ştiu, încredinţez Eu Ilii Cojocar pasnic încredinţăz Eu Ştefan Cojocaru poliţaru încredinţez Eu vornicu Anghel Mateiu dinpreună încredinţez şi faţă vom veni, după cum arată în analog Eu Sămion Tuvene pasnecul ot Poiana; eu Toaderu . . . . . . . . . . eu Ionu Caba poliţaru şi eu vornicul Gligorie Tatul (?) denpreună cu toţi lăcuitorii încredinţăm că din aruncătoarea munţilor s-au ales muntele Mestacănului Cozănilor. Ianu preot. SDP, II, nr.138, p. 138-139-140 Iaşi, 30 April 1836. [140] Din poronca cinstitei giudecătorii cu jaloba ci au dat jăluitorii Poinarii de supt no. 1081, cari jalubă a lor din 836, Mart 19 cu arătare că Vali Sărenii i-ar fi scoţînd din hotarul lor, care hotar îl numesc pîrîul Chiliilor că ar fi a Poinarilor, deci noi rînduiţi, mergînd însăşi la faţa locului, am strîns pe toţi înpregiuraşii şi răzeşii satelor din înprejur şi am cerut dovezi de starea hotarilor, precum li s-au fost stăpînirea din vechiu şi au răspunsu poenarii că ei nu au nici o hîrtie atingătoare de felul hoatarului. Şi s-au întrebat şi pe vali-săreni pentru hîrtii şi au înfăţoşat hotarnică din let 7210, Ghenari 27, cuprinzătoari di sămnili hotarului lor, cari mărturii este făcută din poronca domnească de dumnealui boerul Gheorghiţă Pisoschi înpreună cu preoţi şi oamini bătrîni din Vrancea, de prin satele megieşite şi mai ales şi bătrînii din satul Poiana şi au mai scos văle-sărenii şi altă mărturii din anul 1793, Maiu 10, arătătoare precum şi hotarnica vechi. Şi văzînd poinarii acesti hîrtii nu li-au mai rămas nici un cuvînt de înpotrivire di la stăpînirea vechi, ci au avut poenarii săcături şi curături în hotarul vale-sărenilor, care le-au şi stăpînit, adică din apa Putnii spre Chilii, care li-au şi plătit la cheltuielile Vrăncei, a scoaterii din boerescu; sînt în Poduri şi din sus în Lunca Strîmbă, osăbit de casăle Tăatrului şi un vad de moară şi de drîstă rămîn a vali-sărenilor precum şi sălişte cu pomi al de Tătar, dîndu-i-o zăstre bătrînul Gorgoncea [141] precum şi 4 pogoani de curătură tot a poinarilor în ţarina din Chilii, cari curături sînt alesă şi arătate prin ţidule de plata cheltuelilor şi pentru . . . . . . . . . . . . (?), pe care au fostu dat poinarii 80 lei în cheltuelile scoaterii din boerescu au dat tot poinarilor, iar nu precum ei ceri hotar: din apa Putnii pînă în pîrîul Chiliilor. Apoi stînd la învoială şi o parte şi alta s-au mulţămit amîndoă părţile cu stăpînirea curăturilor ci li-au plătit în cheltuiala lor, iar pentru vitele cele mari: veci şi cai, să aibă poinarii voi a le păşuna pe hotar vale-sărenilor cînd va fi sterp, iar nu ţarină. Şi văzînd noi bună învoire amîndoror părţilor, precum au priimitu, ni-am iscălit şi noi întru această carte de învoială, precum şi alţi ci au fostu de faţă, făcînd şi altă asămine hîrtie. 1836, April 30 Eu Simion Tuvene Eu Macovei Tuvene Eu Andrei Jipa Eu Anghel Huşcă Eu Dumitru Tuvene SDP, II, nr. 139, p. 140-141. Iaşi, 2 Iulie 1836. [141] Invoială. Noi iscăliţii mai gios prin punerea degitelor, neştiind carti, lăcuitorii şi răzăşii din sat Păuleştii, încredinţăm prin aceasta a noastră învoială ce dăm la mîna lăcuitorilor din satul Spineştii, spre a fi ştiut că urmînd în di ei pricină de giudecată cu noi, pentru nişte păduri şi văzînd greutatea giudecăţii de astăzi, de a noastră bună voi, ne siliţi de nime şi neasupriţi, ne-am învoit şi le-am dat de o parti o bucată pădure dinspre apa Cozii, cu sămnu din Pîrîul Scării, undi trece drumul peste ruptura pîrîului, drept în deal în săcătura lui Ivan Baraghin din dial şi în plop şi mergu dreptu în pîrîul cel din dos săcăturii lui Cîţu, cari pîrîu mergi şi dă în valea Căzii, ae ari săritoare pîrîu, ca să-şi aducă lemni pentru casa lor, dar numai din bucata ci li-am hotărît, însă ori ci fel de lemne le va trebui, iar cari nu să va ţine de învoiala [142] aceasta şi va treci piste semnili ci s-au pus, unul ca acela să fii zălogit. Şi la aceasta avînd şi noi trebuinţî a tăia lemne să nu fim opriţi de către ei, însă cu adăugiri, că cînd vor aduci lemne din Pîrîul Scării să nu fii volnici a dizjuga pîr vor eşi pe poartă afară, spre a nu să urma stricăciunea gropilor de fînaţi ci sînt; aceasta dar va fi numai pîră să vor cosi fînaţile. Şi spre a să păzi alcătuirea aceasta întocmai, precum mai sus să arată, am făcut două asemine învoeli, unii la mîna altora, întărindu-le cu a nostre iscălituri prin punere degitilor, rugîndu şi pe cinstita giudecătorie ţinut Putnii de le-au încredinţat de formă. 836, Iulii 2 Eu Ivan Baraghinu adiverezu Eu Toader Groceanu asămine Eu Niţi Săcăluş asămine Văzînd bună Eu Toma Cherciu asămine învoiala iscăliţilor în Eu Grigore Cherciu asămine aceasta şi rugat fiind o am Eu Mateiu Floria asămine scris. Eu Ioan Boştiog asămine Simion Bontaş Eu Gavril Grocian asămine Eu Neculai Dobria asemine vechil din partea celorlalţi şi Eu Ioan Săcăluş asemine vechil din parti lăcuitorilor adiverezu Supt no. 234, Iulii 3 s-au încredinţat. 836 Iulii SDP, II, nr. 140, p. 141-142. Iaşi, 5 Avgust 1836. [142] Gheorghi sîn preot Ioan Gegea prin jalba sa din 29 Ghenar 835, au purnit pîră asupra răzeşilor din Dealul Paltinului, ocol Vrăncii, pentru o parte de loc dintr-ace moşîi anumită Arşiţa Jăchienilor cu Tojanul supt cuvînt că lui îi esti rămasă de la strămoşul său Ursul Gegea şi făcîndu-să chemari pîrîţilor răzeşi la 5 Fevruar 835, no. 565 i la 4 Ghenar 836, no. 20, după cari ei nefiind următori, precum nici după publicarisirea chemărilor în vremea clasului, de la 16 pînă la 31 Dechemvrie 835 şi în al doile clasificarisiri de al 1 pînă la 15 Iunie 836, li s-au adus şi al treilea chemari la 8 a trecutului Iulii supt no. 4729, după cari s-au priimit răspunsul lor numai, că stăpînesc trei sati, adică [143] Paltinul, Spulberu şi Prahuda, iar nu că vor fi următori a veni spre înfăţoşare, precum nici n-au venit. Şi jăluitor[ul] stăruind a i să da curs proţesului pi temeiul § 305 din estrucţii s-au luat pricina în cercetare numai pe dovezile ci au înfăţoşat el şi din zapisul 7245, Decemvre 20 şi zapis 7259, Maiu 10, în opis jăluitorului no. 1 şi 2, s-au văzut că strămoşul jăluitorului Ursul Gegea au cumpărat de la Solomon Jăchian şi Ioan Vortoiu (?) Arşiţa ci să chiamă a Jăchienilor din pîrîul Tojanului i Arşiţa Lungă, din vîrful Tojanului pînă în apa Tojanului şi la vale pînă în Zăbala, pentru care cumpărături la anul 1767, Dechemvrie 16, în opis no. 3, s-au giudecat Mihaiu sîn Ursu Gegea cu un Mafteiu Jăchian, ci cerea să răscumepre şi s-au dat rămas, precum să cuprindi şi aceiaşi carte de giudecată iscălită de paharnicu Grigoraş Leon, mai urmînd pricini între preot Gegea, ficior lui Mihaiu Gegea, tatăl jeluitoriului cu unii din tăzeşi anume Mihul Dalica i ginerile său Cîrstea şi alţi cari prin scrisoarea lor din 1785, Avgust 3, în opis no. 4, arată că au mîncat Arşiţa Jăchianului cu vitili lor, fiind loc de coasă şi să îndatoresc ca pîră în 5 ani să dei ei preotului cîti 5 pol pe an, iar de acole înnainte să-i dei iarbă pentru iarbă sau să îngrădească locul ca să fii iarăş de coasă, precum au fost şi mai înnainte. Din toate acestea jeluitoriul faci cerire că eşti moşteniri ai lui, cursă din niam în niam şi carili să cuprindi în sămnile lui: din pîrîul Tojanului pisti tot, după cuprinderea cărţii de giudecată arătată în opis no. 3, să h o t ă r ă ş t i de giudecătorii ca locul în sămnile de mai sus să să dei în stăpînirea lui Gheorghii sîn preot Gegea, fiind de competenţa giudecătorii, Pe această coprindere să va face jurnal. Asanache Dan paharnic Iordache Milu paharnic SDP, II, nr. 141, p. 142-143. * Moldova, 7 Septemvrie 1836. [144] noi cei mai jos iscăliţi încrdinţăm cu această adivărată scresoare noastră la mîna fratelui nostru Vasile Steclariu ot tîrgu Necoreştii, ştiut să fii că ne-am învoit ori undi să vor [găsi] părţi di moşii din bătrînul Bodin şi Caba, avem să o înpărţim frăţăşti, cît unul şi altul şi din Ţăranu în [Gă]uri şi din bătrînul Cumanu şi di la Mărăşti sau la Ireşti şi ori pe unde să va afla toati să rămînă frăţăşti dintr-aceşti bătrîni, şi să o înpărţim; dar pi undi să vor ivi vînzători di fraţii noştri să să de cu stăpînire în vînzări şi pentru credinţa adiverim precum condeiu scriitorului. Eu Neculaiu Găuri adeverezu Eu Necului sin Iftemie Găuri adeverezu Eu Gafiţi Găuroai, adeverezu Eu vornic Pavăl Voineagu adeverezu Eu Coman Voineagu adeverezu Eu Vasile Bocănă poliţar adeverezu Eu Ion Pomană adeverezu Eu Gheorghie Panăitu adeverezu Eu Sandu, nepot lui Istrati Popa adeverezu Eu . . . . . . . . . . . lui Istrati Popa adeverezu Eu preot Vasile Chelu adeverezu Eu Vasile Furtună adeverezu Eu Marin Bocănă adeverezu Privighetor di Vrance. Di faţi viind înnainte me şi făcîndu-să această învoială cu bună voia lor s-au încredinţat şî di cătră mine. 1836, Săp. 4 Iscălit. Gregore Alisandru Iscăliţii mai jos dau înscris meu la mîna nepotului Vasile Steclar ştiut să fii că ne-am învoit amîndoi ca oricîtă parte di moşii să va găsî la Ruget am dat-o dumv. toată. Eu rămîiu laVizantiea stăpîn pe toată cîtă voi găsî, iară la sat Găurile avem a înpărţi şi la Mărăşti şi la Ireşti tot pi trei să o dăm, iar dăniile avem a le înpărţi frăţăşti şe pentru credinţi am iscălit. Eu Gligoraş Puiu am dat aceasta 1836, Săpv. 7 Iftemii preot am scris La această învoială am fost şi eu faţi şi am iscălit Iscălit. Iancu Oneceascu Iar parte di la Săcătură, cît să va găsi, am dat nepotului Vasile Steclar danie. Eu Grigoraş Puiu am dat aceasta Iftemie preot ot Sas faţi am scris Gheorghii Iordan psnic Privighetor di Vrancea Pi temeiul iscăliţilor mai sus s-au încredinţat Grigore alicsandru Supt no. 329 s-au încredinţat. SDP, II, nr. 142, p. 144-145. Iaşi, 12 Septembrie 1836. M ă r t u r i i [145] Giudecătoria ţînutului Putnii prin adresul cătră gios iscălitul din 16 Mai, anul următoriu cu no. 3011 faci poftitoari ceriri ca în locul unui clen să mergu la satul Păuleştii şi Tulnicii din ocolul Vrăncii şi prin carte di blăstăm să cercetez la faţa [146] locului, părţile di ari dumnealui căminariul Gheorghii Lipan în pominitile mai sus hotară, baştină şi cumpărătură di la strămoşii dumisali, în cuprinderea rezuluţii, ci esti în delă, din 1 Mart. 834 adică: 1-iu, dacă partea lipănească în hotarul Păuleştilor esti acea cumpărată di neamul răzăşilor, cu cari dum-lui caminarul Lipan să prigoneşti ? 2-le, di eşti partea lipănească acea înpărţită prin hotarnică înfăţoşată di răzăş şi nu alta, şi al 3-le, di n-au stăpînit vre-unul din neamurile lipăneşti, vre o parti într-aceasta moşii di la pominita hotarnică şi încoace ? Pentru toati acesti, în urmare cărţii di blăstăm, lămurind adivărul, să înştiinţezu şi giudecătorii, spre a-ş înnainta lucrarea. In urmare cărora, mergînd la faţa locului şi făcînd chemari pîrîţilor răzăşi di Păuleşti, nu s-au găsit di faţă acei cu cari vechilul dumisali caminarului Lipan s-au giudecat, căci Toader Săcăluş s-au săvîrşît din viaţă, din iarnă trecută, iar preotul Ioan Cornilă, dus în trebuinţili sali. In locul cărora au venit di faţă dieaconul Vasili Bran, preotul Ion Cornilă i Niţi, brat mortului Săcăluş i Simion Popa şi Ivan Baraghină, precum şi alţi răzăşi din moşiea Păuleştii, undi în fiinţa şi a dumisali Neculai Ioan, mai întîiu cetindu-le pomenita rezoluţie, apoi cartea di blăstăm, după cari zăcîndu-li ca să arati adivărul, di dreapta ştiinţă acestii pricini, nici unul din ei n-au vroit să priimească blăstămul asupra lor că această cumpărătură ar fi dreaptă a lor, întemeindu-si numai pi hîrtiili ci au arătati la opisul alăturat în deltă şi zisi din gură că, adică, au apucat stăpînire di la neaamul mor, cu nume de cumpărătură di la Lipan, iar alte dovezi n-au înfăţoşat. După cari apoi ducîndu-să pî Bratosin Surul, om în vîrstă peste 60 de ani (şi cari esti cuprinsu în rezuluţia pominită ) şi pi Neculai sîn Mafteiu Săcăluş, în vîrstă ca di 50 ani, cetindu-li-si şi cartea di blăstăm, s-au întrebat ce ştiinţi au asupra acestei cumpărături şi au arătat că cu adivărat această parti di moşii esti lipănească, şi că înnainti cu doi ani pîn a să lua în stăpînire moşiea Vrancea di răposat boer logofăt Iordachi Rosăt, Ioniţă Lipan, trăgînd în giudecată pi preotul Ioan Cornilă şi Toader Săcăluş, au cerut a-ş lua în a sa stăpînire această parte ca o dreaptă moşii a sa şi numiţii răzăşi, înpotrivindu-l cu zapisul di cumpărătură a părintilui [147] său Neculai Lipan şi pentru că Ioniţă Lipan au arătat că acel zapis ar fi plastograf şi n-ar fi iscălitura părintilui său, giudecata din acea vreme le-au hotărît că sau cumpărătorii acestii părţi di moşii sau Ioniţă Lipan să giuri, în discoperirea acestora, că vînzarea este bună, sau că n-ar fi iscălitura părintilui său şi pîrîţii atunce ne priimind a giura, Ioniţă Lipan au giurat în biserica Proorocului Samoil din Focşani în fiinţa egumenului din acea vreme Ghideon, că ace iscălitură nu esti a părintilui său, cînd atuncea giudecata, dovedind di rău zapesul, l-au rupt şi au dat moşia în stăpînirea lui Ioniţă Lipan şi stăpînind-o un, an în al dole an au năimit-o răposatului ban Toma Stamatin, ci era atuncea sluger, cari au stăpînit pînă cînd au şi intrat stăpînitor moşii Vrăncii boerul logofăt, iar după ce vrîncenii au luat moşiea în a lor stăpîniri, ne arătîndu-si cineva cu pretenţii asupra acestii moşii, pîrîţii răzăşi, de sine au rămas iarăş stăpîni pi ea, înpărtăşind însă din această bucată din loc numită cumpărătura cu doă fălci di fînaţ şi pi un loan Săcăluş, curgător din neamul lipănescul, cari şi astăzi li stăpîneşte. Şi tot întru această pricină Ioan Săcăluş, curgător din Lipan, au înfăţoşat acum doă mărturii, cea întîiu care o dă Toader Săcăluş la 816 Sept. 14 cuprinzătoare că pentru opt fălci, ci ar fi cumpărat el şi 12 fălci de loc de fînaţ Ştefan Boşcan la giudecata ci au avut el i preot Ioan Cornilă cu Ioniţă Lipan, divanul i-a îndatorit să giuri că ar fi adivărată cumpărătura lor şi n-au priimit, iar Lipan giurînd că iscălitura zapisilor nu esti a părintilui său, zapisul di atunce s-au rupt şi au luoat moşia în stăpînirea sa, iar el să leapădă de această moşie fiind că au urmat blăstăm. Ce al 2-leă mărturii a lui Simion Popa din 819, Mai 29 şi tot în aceiaţi zî încredinţată de răposatul Dimitrii Mamara, ci în acea vreme să găsa vornic di Vrancea, prin care iarăş asămine arată, pentru această cumpărătură cu adăogire acestora, că Ioan Săcăluş esti neam cu Lipan şi că el fiind nepot lui Gheorghii Săcăluş, preoteasa Corniloaia, i-ar fi giuruit o iapă cu mînzu, ca să-i fii agiutor la giudecata acestii cumpărături şi el nevoind numita preuteasă au găsit pi un Ţîrdea şi i-ar fi dat doă fălci ca să ţii cu dînsa, arătînd şi aceasta că sînt stăpînitori di giaba şi moşia să [148] cuvini a o stăpîni Săcăluş. Acesti încungiurări fiind la mijloc, să dovideşti 1-iu că pîrîţii rău să acolisăscu. Al 2-le, că din această cumpărătură unul din neamul lipănescul, Săcăluş, stăpîneşti cu necurmare doă fălci şi al 3-le de au şi hotărît-o, însă pi neamul lipănescul nu l-au putut dipărta, cu toati că, deşi iai să întemeiază că această parte ar fi cuprinsă în hotarnica lor din 7266, asupra ceştia, nici o dovadă n-au înfăţoşat şi nici au giurat. Apoi după aceste intrînd cu amăruntul în cercetări şi pentru celelalti părţi, ci tragi dum. caminarul Lipan baştină şi cumpărătură, în cuprindire dovezilor înfăţoşati 1-iu a zapisilor din 7196, Maiu 20 a Măricăi, fata lui Ioniţă din Vităneşti i cel a 2-le a lui Pavăl btar Măricăi tot din aceeaşi zi, cel al 3-le din 7182 a lui Enachi sîn Ştefănii, nepot lui Lepădat, prin cari îşi vînd părţili lor, ci li s-ar alegi, nu mai puţin şi a cărţilor gospod din 7125, Ghen. 28 i 7226, Dechemvrii 2, toati acesti cuprinzătoari pentru partea din Păuleşti şi ce din 7243, Ghenar 28 pentru partea ci tragu în muntili Lapoşul di sus din Vrancea, m-am lămurit di la însuşi aceşti răzăşti că din toati aceli părţi să găseşti stăpînind cîti puţin Ioan Săcăluş, curgătoriul din neamul lipănescu, precum şi însuş au arătat, iar răzăşii nimica au zis că să amestecă şi încă mai vîrtos au zis ca dumnealui caminarul Lipan să-şi cauti toati părţili ori şi undi vor fi ca să şi li ei în stăpînire, căci di cătră dînşii într-aceasta nu s-au amestecat şi nici să stăpîneşti nimica, ci numai cît au putut dizbate din acesti părţi Ioan Săcăluş, cari şi astăzi şi stăpîneşti. Şi precum adivărul s-au dovedit la faţa locului, s-au făcut această mărturii, iar pentru alegirea părţilor din Tulnici n-am făcut nici o cercetari, ne ertîndu-mă vremea. 836, Sepremvrie 12 Iancu Sihleanu, căminar. SDP, II, nr. 143, p. 145-146-147-148. * Moldova, 12 Ghenar 1837. Cătră cinst. judecătorie ţinutului Putnei de la lăcuitorii saatului Colac J a l o b ă [155] Să alătureaz[ă] pe lîngă aceasta zapisul ci am dat d. Tudorachi Neag, după alcătuire ci am avut cu d., ca să ne fie neguţitor pentru perjile ci vom ave de velniţă, a le căra la vreme culesului la velniţa d. la Tichiriş. Ne rugăm cinst. judecătorii să să întărească. 837, Ghenar 12 Eu Neagul Tudor pasnecu, eu Rad Han pasnecu, eu vornicel Ioan Popa şi pasnic, eu Stoica Andreiu, eu Toader Tătar, eu Mafteiu, eu Ion Andreiu, eu Crăste Alisandru, eu Stefan Precop, eu Stoica Chirilă. Şi eu Rad Pătule am scris cu zisa numiţilor. Adică noi lăcuitorii satului Colac încredinţăm prin acestu condract al nostru ci-l dăm la mîna dum. logofătului Tudorachi spre a fi ştiut că prin bună învoială ne-am aşăzat cu d. ca să ne fi neguţitoriu pentru perjile de velniţi i altile producturi după cuprindere mai gios: Pi d. să-l avem niguţitor di aceste producturi: perji şi grîu, pi vremi di trii ani. Banii am priimit acum la dare contractului 20 galbini adică doăzăci de galbeni. Pi aceşti bani ni îndatorim a da marfă, perjă verzi cu preţi mai gios un leu la obroc precum va fi pe la megieşitele sati. Piste această sumă de bani supt nici un cuvînt nu vom ceri la d. bani pîră la vreme [156] rodiri şi hotărîre preţului de obroc cînd, atunce, prin dragomanii ce va ave rănduiţi, ni va da banii pi soma di marfă ci vom ave în fiinţă. Pi curgire acestor ani nu vom fi volnici a priimi [alt neguţitor] di producturile însămnate, fiindcă dumlui ne-au înlesnit di în vremi cu dare banilor, di ne-am întîmpinat nevoile ci am avut. Asămine nu vom fi volnici, cari vom fi rămăşiţă, să adunăm marfă pi la casăle noastre, iar cari va urma din înpotrivire, volnic să fi d. a lua di la aceia marfă şi a o căra la velniţi pi socoteala datorii, iar aceia ce nu vor fi datori din livezile noastri, fără a cumpăra di la unii şi alţii, vom fi slobozi pentru casăle noastre. La vreme culesului perjilor, cînd d. ni va poronci, ni îndatorim a culegi şi a li căra la velniţi di la Tichiriş şi peste hotărîre preţului ne va plăti d. unu husuş (?) la obroc înpotrivindu chiriea locului pentru dipărtarea locului. La întîmplare di nerodire, cîndu la un lăcuitor sau mai mulţi pi anul curgător nu vom ave marfă di a ni istovi, pi cîtu vom rămîni rămăşiţi în al 2-le an, vom da un oboroc cu doi lei mai gios după preţ politicit atunce la megieşitele sati. După adunare producturilor şi socoteala ci vom av( cu d. scăzîndu-ne cu marfa ci vom da, pi plîngă rămăşiţa ci să va lămuri, ni va răspundi d. pi al doile an banii spre înplinire de 20 galbeni şi să răspundim marfă după îndatorire cuprinsă mai sus, urmîndu fiişte care an, pînă la înplinire de trii ani şi spre a fi următori întocmai, am dat acest contract pi cari ne-am pus numile şi degitele, înpreună şi cu pecetiea sătească. 1837, Ghenari 12 Neagul Toader pasnic Radu Han pas. Ioan Popa vornic Nicolai Şchiopu poliţar, înpreună cu ceilanţi lăcuitori din sat Colacul. Sub no. 54 = 1837 Fevr. 1 s-au încredinţat. SDP, II, nr. 145, p. 155-156. Iaşi, 24 Ghenar 1837. Logofeţiei Dreptăţii, Să va îndrepta jalobă aceasta după cuviinţă spre legiuită lucrare în 26 Ghenar 1837. Şeful Secţii Jalobii Stoianovici. Divanului Ţării de gios să recomenduieşte jaloba aceasta spre a lua în băgare de samă şi a face legiuita lucrare. D.D. Veisa spătar Ghenar 28. Pr( Innîlţate Doamne, [157] Jăluim Innălţimii voastre că noi răzăşii lăcuitori din ocolul Vrancea, ţînut Putnii, fiind traşi de cătră dumnealor boerii Lipăneşti, anumi căminar Gheorghii Lipan, pentru o parte de moşie, ce arată că ar av( în Vrancea la sat Păuleşti i în alte locuri, unde trăgîndu-ne în instanţiea giudecătorii ţinut. Putnii ne-am şi înfăţoşat, încuviinşîndu-să şi jurnal, dărmător asupra dreptăţilor ci avem. Milostivire doamne, lăsăm a zice abijduire ci ni s-au făcut de cătră giudecătoria ţinutală, dar jăluim, că din dovezile ce am înfăţoşat pe masa presusfii ni s-au răpit dou, oprindu-ni-să celi mai din temeiu de însuş giudecătoriea supt ce cuvînt nu ne putem dumiri, fără de cît vindem că o asămine esti cu totul ne ertat în protiva noului aşăzămînt. Deosăbit plecaţi şi cu rugăminte, aducem la ştiinţa Innălţimii Voastre peripisca ci au urmat de mai înnainte vremi întru această pricină, că scrisorile ce am avut ni s-au răpit de cătră un căminar Enacachi Pruncul şi Toma Stamatin, cînd în ace vremi să afla vornic de Vrancea şi tot în ace vremi am avut giudecată cu răposatul vistier Iordachi Rosăt, apoi întîmplare vremii au adus prilej că un Ioniţă Lipan, viindu la noi vornic de Vrancea, s-au arătat cu jalubă la stărostiea Putnii, cînd în aceia vremi să afla staroste boeriul Enacachi Pruncul, prin cari jăluiri arăta că are o parte de moşii după părintili său Niculai Lipan la satul Păuleştii ot Vrancea şi anumi la un Ştefan Tăban şi Gheorghii Săcăluş i Toader Săcăluş, cari aceştiea adivăr au fost cumpărătorii acestor părţi de moşii de la Lipăneşti şi după învechita lor stăpîniri i-au tras în giudecată pe urmaşii cumpărătorilor şi anumi pe preutul [158] Cornilă i Simion Popa şi Toader Săcăluş, carii au înfăţoşat zapisă de cumpărătură de la Neculai Lipan, care zapisă şi cu alte hîrtii înpreună hrisoave, ocolniţă înpărţitoare între noi răzăşii, atunce, pomenitul staroste Enacachi Pruncul le-au răpit de la pomeniţii neştri moşi şi strămoşi supt mască de vicleşug, zicîndu-ne că toată Vrancea rămîne domnească dacă nu vor înfăţoşa toate docomentalile cuprinzătoari a Vrăncii şi cu acest chip înşălător de atunce ne-au rămas atît aceli zapisă de cumpărătură cît şi aceli hîrtii, şi giudecătoria ţinutală, ne luîndu-ne în băgare di samă jăluire noastră, dar nici dovezile ci avem la mînă pre cum ni-am giudecat de atunce în coace, ci mai vîrtos şi din aceste ne răşluieşte dou docomentali precum mai sus arătăm şi întemeiesc favorisindu a stăpîni părţile arătate de moşiea Păuleştii d lui boeriul căminar Gheorghii Lipan, neuitîndu-să că o avem în stăpînire noastră de 100 ani de cînd au cumpărat strămoşii noştri de la pomenitul Neculai Lipan. Pentru aceasta plecaţi ne rugăm Innălţimii Voastre să priiviţi cu ochi milostivi asupra aceştii sărăcii pricinuită nou dispre dumnealui căminar Gheorghii Lipan, acolisîndu-să chiar în zadar, porunciţi cinstitului divan apelativ a Ţării de gios ca să ni să rîdice de lla în a sa trataţii cu din înpreună şi hîrtiile oprite de giudecătoriea ţinutală şi în puterea dovezilor să ni să de şi legiuitul cursu, fiindcă neamul lipănesc în vreme ce noi vrîncenii am plătit 25. 000 lei răps. boeriu vist. Iordachi Roset, şi pe lîngă aceşti bani încă am plătit dobîndă 4000 lei, faţi fiind şi soţiea răposatului Ioniţă Lipan din cari să tragi pretindatorul căminar Gheorghii Lipan şi numita soţie a lui Ioniţă Lipan n-au vrut atunce a fi părtaşă la plata acestor bani, ci i-am fost rădicat de la un niguţitor di aice din Eş şi anumit Peltic, pre cum de dovadă ne esti alăturata mărturii de la 19 sate supt pecete fiişte cărue sat, din care să vă puteţi plirofolisi Innălţime Voastră, mai pe largul, de toate încungiurările pricinii, iar de puniri la cale în veciu pomenire va rămîne Innălţimii Voastre. Lamila Innălţimii Voastre pre plecaţi Ierei Ion Cornilie i Niţă Săcăluş, vechili şi răzăşi de moşiea Păuleşti, ot Vrance, ţinut Putnii. 1837, Ghenar 24. SDP, II, nr. 146, p, 157-158. Iaşi, 6 Mart 1837. [159] Cătră pasnici ot Păuleşti Fiindcă prin porunca judecătorii supt. no. 1234 din Fevr. sînt rînduit a preţălui una falcie din fălcile lipăneşti, ci să stăpînesc de răzăşi şi tot odată să să preţăluiască şi venitul a 24 fălci de la 1814 şi pînă acum, de acea vi să scrii ca să veniţi aice cu 6 răzăşi spre a să urma preţăluire, aducîndu şi pecete sătească. Intîrziere să nu faceţi, căci să cere cu grăbire de la la divan apelativ a Ţării de gios. 837, Mart 6 no. 1 Todorachi Neag, Noi răzăşi di Păuleşti am văzutu poru[n]ca dumitale, logofăte. Nu vrem să dămu în scris, nici să facem ac( ce ne scrii, nici [160] noi nici satu, că pricina noastră easte rădicată să ne giudecămu la Iaş cu Lipan, iară giudecători ni au îndatoritu la Iaş , iari la aceasta nu voimu, nici noi, nici Vrancea. Preot Ion Cornilă. Niţă Săcăluş cu toţ săteni, nici dumniata să nu vii. SDP, II, nr. 148, p. 159-160. * Moldova, 30 Maiu 1837. [160] Incredinţăm noi cei mai gios iscăliţi prin această mărturie a noastră ce dăm la mîna Nistoroilor şi a Găinarilor, ci să tragu din bătrînul Roeşu spre a fi ştiut că secîndu ei din codru mereu în hotarul lor a Măgurelilor şi stăpînindu-ş secăturile cele făcute de dînşii din vechime pînă acum după vechiul obiceiu a răzăşilor vrînceni şi acum s-au sculat fraţîi lor Şolomon şi Petroiu ca să scoaţă din secături pe numiţii mai sus; care ei au fost trăitori tot la un loc şi ei n-au secat ca să-ş deşchiză şi ei poeni din codru mereu sau să scoaţă pe alţîi streini, ce au secat în acest hotar ce-ş stăpînescu secăturile lor din vechime, ci ei ş-au căutat de alte interesuri a lor. Şi acum se scoală ca să ia secăturile Nistoreştilor şi a Găinarilor, făcute de dînşii mai înnainte de hotărîrea dumisale Bulubaşa Măteiu, vornic de Vrancea, pe care săcături nu le înparte pe patru fraţ[i], ci le lasă în stăpînirea Nistoreştilor şi a Găinarilor, fiindu făcute de dînşii. Pentru care dăm mărturiea noastră la mîna numiţilor că după vechiu obiceiu a răzăşilor vrînceni, nu se pot scoate răzăşi ce ş-su deşchis locuri de hrană din codru mereu, pe dreptu hotarul lor şi fraţ lor au [161] priivit la dînşii şi n-au muncit, ci au dormit sau au şăzut în crîşmă sau ş-au căutat de alte înteresuri a lor. Şi spre încredinţare urmează a noastre iscălituri. 837, Maiu 30 Noi răzăşi din sat Năruja carele sîntem megieşiţi cu bătrîn Nistoroiu adiverim prin mărturie aceasta a nu să înstrînbătăţi la a lor dreptate, fiind lor veche stăpînire, moşie făcută din codru mereu, iar pentru stărpu, păşuni şi pădure ce mai au, să o înpartă frăşăşte. 837, Iuni 4 Eu Gheorghie Bodescul ot adeverez Eu Dumitru Corioiu pasnecu adeverez Eu Ioan Chiciore pasnec adeverez Eu Rad Saule paliţariu adeverez Noi scăliţi di mai jos dămu şi noi înscris că obeciiu nostru a Vrănci din ve[a]cu aşa am apucat că răzăşi di la altu sat nu po[a]te să intre în săcături sau în largu satului pentru că au privit în vreme acie cîndu numiţi au muncit din codru mereu. Eu Niţă Săcăluş pasnec Eu Ivan Baraghin poliţar Eu Ivan vornecu Enache adeverezu. SDP, II, nr. 149, p. 160-161. * Moldova, 21 Iunie 1837. I n v o i a l ă [161] Noi cumpăărătorii, lăcuitori din satu Săcătura Păros, dăm această învoială la mîna dumnealui giupîn Vasîli Steclaru ot Tîrgu Necoreştii precum să fie ştiut că ne-am învoit cu dumnealui răscumpărarea moşii ci o vînduse moşul d-lui Ştefan Popa, văr cu tatăl său şi după protimisul ci au dat jalbă cinstitei giudecătorii din anul 1836, Avgust 13 şi după poronca ci [162] au adus cătră d. privighitoriul di Vrancea, spre răscumpărare moşii, apoi noi, cunoscînd dreptăţile dumisale că are toată protirea di a răscumpăra, după apropiere rudenii, apoi noi, ne-am învoit şi ni-am primit banii, după cuprindire zapisului, adică zapisul din anu 1815, August 2, ci cuprindi 170 di lei şi alt zapis din 1818, Iunie 12, cuprinzătoriu iarăş 64 di lei. Şi moşiea cîtă easte între doă zapisă: în zapisul din 1815, Avgust 2, cuprinzător în somă di moşie 30 pogoani arătură, 20 pogoane sălişti şi 6 fălci di coasă i bucată moşie tot într-acest zapis, iar în zapisu din 1818 Iunie 12 cuprinzător di soma moşîi, toată parte moşului meu Ionichia Călugăr, frati cu preutu Lupu, toată parte ce i s-au cuvinit din hotaru Ruget din apă, den cheatră, din păduri, din munti şi după semnile pomenite mai sus să-şi stăpînească moşiea cu pace dăpă cuprindere zapiselor dinspre noi lăcuitorii, din cosire, din săleşte. Şi această moşie, este depi cuprindere zapiselor pominite mai sus, din hotar Ruget după bătrînul Neculaiu. Pentru mai adivărată credinţă ne-am rugat di scriitor di ne-au pus numile şi noi am pus degetile dinpreună cu pecetea sătescă. 1837, Iunie 21. Eu Gavrilă Cote adiverez, Miron Cote, Toader Apostu, Ioan Ţăgăeriu, Toader Cota, Alicsandru Cota, Vasîli Cherciu, Mihaiu Cote, Macovi Cote, Costandin Răduc, Vasili Răduc, Apostu Macovei, Apostu Cherciu, Apostu Ciuperciu, Neculai Stegăreriu, Eu Vasîle Macoveiu, Eu Ioan Vidraşcu am fost faţă Eu Toader Pătrosnea faţ fiind Eu Ivan Iuvan faţă. Şi rugat fiind, am scrisu cu zisa numiţilor şi am iscălit. Niculaiu Ionaşcu. Intărită de privighetorie 1837, Iunie 21 " de giudecătorie 1837, Iunie 23 în complectul: prezident Razu şi asesor Buznea sadar. Director Alecsandri Sulger SDP, II, nr. 150, p. 161-162. Iaşi, 13 Septemvrie 1837. D o c l a d [163] Potrivit otnoşănii cinst. giudecătorii ţinutului Putnii din 26 a trecutii luni Iunii no. 4234 în alăturare şi otnoşăniea giudecătorii către fostu clenu Ioan Crîstescul din 18 a trecutii luni Iunii cu no. 3622 i carte divanului apelativ a Ţării de gios no. 1162, în urmare ceririi ce prin jalubă au făcut Gheorghii Roată, numit vechil răzăşilor moşîi Găurile şi Călimanu de la acest ţinut, ca să li să aliagă părţîle de moşîi a încredinţătorilor săi, ci au în acesti hotară, scriindu-să a să rîndui în această lucrare pe unul din clenurile giud. şi numai pe unul din cerşuţîi boeri hotarnici şi anumi pe d. paharnic Ioan Anghel, căruia în osăbi i s-au scris de cătră giud. ca potrivit nome rarisitei poronci să păşească în lucrare alegirii părţîlor de moşîi după scrisori dovezi, ci vor fi avînd jăluitorii şi după sfîrşitul unii asămine alegiri să docladarisască presusfii, gios iscălitul clenul, priimind otnoşăniile în alăturare şi nomerarisita carte divanului, am mersu mai întîi la satul Călimanu de la ocolu Vrăncii, de unde înştiinţîndu pe d. pagharnic Anghel ca să vii spre săvărşirea unii asămini alegiri, priimindu răspunsu după 2 zîle că aflîndu-să bolnav nu poati veni, apoi la 6 următoarii, no. 35, cercetîndu dezlegare în această pricină de la giudecătorie ca după cerire răzăşilor să să scrii d. stolnic Ioan Movilă a veni în locul d. paharnic Anghel, aşteptînd 2 zîle, îmi faci cunoscut că neavînd nici o alcătuire cu răzăşii pentru osteneala sa, nu poati veni, aducîndu-mi triimisul în alăturare pe lîngă otnoşăniea giud. cătră mine din 6 a următoarei no. 5895 şi scrisoare giud. cătră d. stolnic Movila pecetluită cu no.5896. Deci, după adunare răzăşilor şi de prin alte sate ce au înpărtăşîre în acest hotar Călimanu şi anumi Gheorghii Roată ot Ireştii de sus, vechilul răzăşilor, Lupu Leşcan ot, Zamfir Leşcan ot, [164] Toader Drile ot, Gheorghii a Savii ot, Costandin a Savii ot, Mane Coste ot, Gheorghii Perjotă pasnic ot Căliman, Vasile Cote ot, Pavăl Sandu ot, Neculai a Popii ot, Preotu Ma (sic) ot, preotul Pavăl ot, Dumitru Cote ot, dascalu Ion Nistor ot, dascalu Ioniţă ot, Lupu Cote şi toţi ai lor, preotul Iftemi ot satul Vidra, Ion Epure nemesnic ot, Tudorachi Neagu ot, Crăstiean Baciu ot, Avram Tălpăşel ot Cucueţii de supt Măgură, preot Gavril ot, Neculai Paingu ot, Vasîli Motoca ot Cucueţii de sus, Gheorghii Andronic ot, Gheorghi Burnichi ot, Neculai Burnichi ot, Vasîli Budai ot, Dumitru Sava ot Şerbeşti, Culiţă Popa ot, Radu Bălăceanu ot, Vasîli a Babii ot, Costandin Gongul ot, Ion Cucunoiu ot, popa Sandu ot Voloşcani, Hortolomeiu Epuri ot, preot Pavăl sin dieaconu Toader ot, mai întîi am făcut întrebari vechilului Gheorghii Roată cu ce scrisori stăpînesc această moşîi şi cum li-au urmat măsura din vechi şi pe care temei cer aceaastă alegire şi toţi într-un glas au arătat, că în hotarul acesta nici odată n-au urmat o măsură în stînjeni, ci precum au apucat atăpînire de la strămoşîi lor, după încungiurare a unor semni fireşti, înfăţoşîndu-mi şi scrisorile mai gios arătate şi pentru că răzăşîi de Ireşti de supt Măgură, ce să răzăşesc alăture pe din gios de Căliman, le pricinuesc înpresurare la capătul moşîi de peste Putna pînă în vîrful Măgurii, de a căror înpresurare după alegire ce li să va face, să să poată înpărţî ei răzăşii, după spiţa neamului. Faţă fiind lăcuitorii Ireştilor de supt Măgură, au dat răspunsu că după spiţa niamului să înpărtăşăsc şi ei la capătul moşîei Călimanu de peste Putna, plătindu şi cheltuiala Vrăncii o mie lei, de o potrivă cu Călimanii, arătîndu că şi după învoiala ce au în scris unul la mîna altuia, iscălită de vre-o cîţiva răzăşi din Căliman şi adeverită numai de răposatul Pastiea paharnicul, cuprinzători că după carte gospod şi carte de blăstăm, la 1827, Iuli 2 rînduit fiind paharnicul Gheorghii Pastiea, după cercetare ce au făcut la faţa locului, în temeiul acei învoeli, au rămas ca să stăpîniască capătul acel de moşîi de peste Putna, capătul din sus Călimanii şi parte din gios Ireştii de supt Măgură, în giumătate de lungu, din Putna şi pînă în vîrful Măgurii, iar codru să fii slobod în toată partea acelui capăt pînă în zarea Măgurii, a tăia lemni de orice trebuinţă vor avea şi o parte şi alta fără oprire, însămine şi curăturile din nou ce-şi vor face. [165] Insă vechilul răzăşilor precum şi alţi răzăşi de prin numitele sate, au arătat că lăcuitorii de Călimăn, sîlniciţi fiind cu închisori despre paharnicul Pastiea, au iscălit fără voinţa lor şi care nici docomenturile ce au spre dovada stăpînirii moşîi lor Călimanu, n-au cutezat a le arăta paharnicului Pastiea: Intîi, un ispisoc sîrbesc, ce-l au Călimanii de la Ştefan Vvod, din let 6953, Avg. 8 prin cari milueşte pe sluga sa Urechi cu Călimanu de pe Putna după hotarăle bătrîne; Zapis de la Fetiţa din 7120, Apr. 3 prin cari vindi Ursîi driaptă parte a sa din Căliman din apa Vizăuţului şi piste Putna pînă în vîrful Măgurii; Carte Stărostii din 1818, Mart. 23 pentru giudecata ce au avut Ireştii de supt Măgură cu Călimanu, cuprinzătoare că răzăşii Ireşti, cătunul ce să numeşte Ireşti de supt Măgură, au tras în giudecata starostii acei vremi, ce era spatar Costandin Neculce şi spatarul Vasili Miclescul, pe răzăşîi lăcuitori din Căliman din cuprinsul Vrăncii, cu arătare că Hotarul Călimanului în lungu mergi numai din apa Vezăuţul şi pînă în apa Putnii, iar din apa Putnii şi pînă în vîrful Măgurii ar fi hotar a lor Ireştii. Deci faţă fiind şi pîrîţii din Căliman anumi logofăt Ivan Călimănescu, preot Ioniţă Bodin i Pavăl sîn Sandu şi alţii precum şi alţii mai fiind din Vrancea, anumi preot Şerban iconomu, cel mai cu ştiinţă din hotarăle Vrăncii, alţi doi oameni din Negrileşti, Costandin Taftă şi preotul Iordachi, întrînd în ce mei cu deamăruntul cercetare spre a pute dovedi adevărul, pentru acel loc din Putna la Măgură, ce hotar poate fi Iresc sau a Călimanului şi cerînd mai întîi dovezi de la jăluitorii di Ireşti, au arătat că alti dovezi nu au, decît că ei ar fi avut stăpînire acolo şi că la cheltuelile Vrăncii ei au [166] dat 1000 lei, precum şi lăcuitorii din Căliman au dat 1000 lei, arătînd şi o scrisoare de la lăcuitori di Vidra ot Vrancea din 1815, dată la mîna Ireştilor, în cuprindere că au dat ei la cheltuială una mii lei şi că să stăpînească ei din Putna la Măgură fără să fii supăraţi dispre lăcuitorii de Căliman, ca unii ce şi Ireştii au dat la cheltuială întocmai ca acei din Căliman, mai arătîndu şi un zapis din 7150 pentru nişte săpături făcute cu sapa din codru meriu, ci au cumpărat un Grigori Curteanul din Căliman de la un Nedelcu sîn Marinici, nepot lui Giurcă ot Gărdişăi. Asămine au mai arătat un izvod din 7213, August 10, care izvod îşi are cuprindere că pentru o moarte di om au aruncat cheltuiala pe trii hotară Vidra, Călimanu şi Ireştii, înţălegîndu-să din aceste doă scrisori că şi Căliman este hotar ca şi Vidra ce esti pe din sus şi ca şi Ireşti ce este pe din gios. Alte dovezi arătîndu că nu mai au, s-au cerut şi de la pîrîţii din Căliman dovezi asupra hotarului Călimanului şi mai întăi au înfăţoşat o închipuitoare hartă a trupurilor de moşîi Ireştii, Călimanu şi Vidra, ci sînt îngiugate una cu alta, arătîndu că hotarul Ireştilor să începe în lungu încă mai din sus de Vizăuţi şi mergi alăture cu Călimanu pînă în vîrful Măguri. Au mai arătat că hotarul Vrăncii în vechime şi cînd să stîpîne de dînşîi şi cînd să stăpîn( şi de vist. Iordachi Rosăt, după cum toate celelante moşîi a Vrăncii, despre Măgură s-au stăpînit şi să stăpînesc pînă în vîrful Măgurii. Asămine şi moşîia Călimanu pînă în moşîea monăstirei Miera în vîrful Măgurii şi mai ales că în vreme cînd Vrancea să stăpîne de vist. Rosăt s-au şi hotărît Vrancea prin boeri hotarnici, despărţindu-să parte din gios de a Ireştilor printr-o moviliţă, ci esti de spre Măgură, de care nici Ireştii n-au putut tăgădui că nu este pe acolo despărţire Vrăncii, arătîndu şi un zapis din 7120, Apr. 3 cu care vinde Fetiţa cu Bîzul, nepoţi Gărdişoai, Ursăi ot Vidra din parte Gărdişoai în Călimanu din apa Putnii pînă în Putna şi pesti Putna pînă în vîrful Măgurii, zîcînd răzăşîi de Căliman că şi alti scrisori au avut, dar din vreme ce li s-au fost luat Vrancea din stăpînire lorli s-au luat şi aceli scrisori, iar pentru că au dat Ireştii una mii lei la cheltuiala Vrăncii cîndu s-au scos din stăpînire răp. vist. Rosăt, au fost datori să dei, căci pi hotarul Căliman, mai ales spre Măgură, au şi ei gropi de fîn, precum şi alţii mulţi şi sînt şi niamuri unii din Ireşti şi din gropile de fîn şi din curături şi din frăţie, după spiţa neamului, nu-i [167] depărtează, dar dacă să vor fi asuprit despre strîngătorii banilor, sînt slobozi ca să-şi caute. Şi văzîndu că hotarul Ireştilor purcedi din Vizăuţi şi mergi pînă în vîrful Măgurii şi Vidra asămine pînă în vîrful Măgurii, de sîne s-au cunoscut adevărul, pentru că dacă moşîea Ireştii, fiind pe din gios de Căliman, să margă pînă în vîrful Măgurii şi Vidra precum şi celelante din sus, iară asămine, cum să poati Călimanu fiind în mijloc şi tot de la o purcedere şi să ste în apa Putnii ? Apoi şi zapisul pomenit de la Fetiţa lămurit grăeşte pînă în vîrful Măgurii şi încă hotarnicii, ci au fost a Vrăncii, deosăbesc Vrancea cu sămne movile, cîndu nu puţine pricini au fost cu Ireştii vrînd a să lua mult şi din hotarul Ireştilor, ş-apoi după multe cercetări statornicesc margine din gios prin movila sus pomenită pînă în vîrful Măgurii. Nu s-au înţeles alta decît că Vidrenii, ca unii ce era strîngătorii cheltuelilor şi de la Căliman, după ce au luat de la Ireşti una mii lei, s-au unit precum şi scrisoarea ce au dat Vidrenii, Ireştilor adiverează vecleşugul şi pizma lor cătră cei din Căliman că zic, de vremi ce Căliman n-au daat mai mult la cheltuială decît Ireştii, să stăpînească Ireştii din Putna la Măgură fără altă supărare, lucru ce nu pot ei a strica hotarăle. Neapărat că Vidrenii au luat mai mulţi bani de la Ireşti de cît li să cuvine după cum însfîrşit şi Ireştii înşălăgîndu foarte bine, s-au întorsu a ceri numai ca să-şi stăpînească gropile ce au de fîn şi de frăţie, să nu fie depărtaţi, urmîndu-să stăpînirea din vechi cu numi de hotarul Călimanu, ce numai cu putere niamului şi a cumpărăturilor ce vor avea şi că s-au dat la mîna răzăşilor de Căliman această mărturii, după care să-şi urmeză stăpînire hotarului lor din Vizăuţ pînă în vîrful Măgurii. Şi Ireştii precum şi alţii ce vor avea pe hotarul Călimanului gropi de fîn şi curături iarăş să şi le stăpînească precum şi pînă acum, precum şi la pădure acei ce să vor trage niam cu răzăşii din Căliman să aibă voi a-ş tăia pari şi nueli pentru gropi de fîn şi curături ce vor avea acolo pe hotarul Călimanului. Asămine şi lemne de foc pentru trebuinţa casălor lor, iar cei străini ci vor ave numai gropi şi curături pentru lemni şi altile, să se învoiască cu răzăşii de Călimanu. Dar Ireştii, asupra banilor ce au dat la cheltuiala moşîi, de să vor socoti asupriţi de cătră cei ce au strînsu banii de la Vidra şi de la Căliman, ori cînd vor ceri, stărostirea le va rîndui cercetători [168] a-i socoti şi face analoghii pe fălci, după cum s-au urmat în toată Vrancea. Insă lăcuitorii de Căliman şi dupe aceasta s-ar fi priimit dupe însuşi ac( învoială adeverită de pahr. Pastiea dacă răzăşii de Ireşti nu ar fi nesfiinţit-o, că întrînd cu samovolnicii a stăpîni şi din partea lor din sus, cîndu cu cosîre în poenile lor, cîndu să le ei trăsură ne îngădindu-i a tăia lemne în pădure ac( slobodă şi în sfîrşit puindu stăpînire mai pe toată parte din sus a Călimanului, din ţicma Iarului şi pînă în vîrful Măgurii, de a cărora înpresurare lămurindu-mă de adevăr şi de la însuşi răzăşii de Vidra, di la lăcuitorii satelor din ocolul Gîrlelor, care au înpărtăşîre de moşîi în acest hotar Călimanii, după drept cuvîntul ceririi vechilului Gheorghii Roată a să alegi în măsură de stînjeni spre ştiinţa înpărtăşirii răzăşilor după spiţa neamului şi pentru ca să să înţeliagă şi înpresurare pricinuită de spre Ireştii de supt Măgură, am făcut funii de zăci stînjeni, cu stînj. de opt palmi gospod, după palma gospod, ce esti dată de cătră stăpînire lăcuitorilor de prin sati şi mai întîi am început a măsura in curmezîşul moşîi la capătul de spre Voloşcani, den apa Vezăuţului şi pîn în vîrful Măgurii. Stînj. gospod 890 In curmeziş din apa Vizăuţului, ce-şi dă capăt cu Voloşcanii dintr-un stîlpu de piatră înfierat cu slova H. colţul moşîi Călimanu din sus despre coastele Vidrii şi la vale pînă iarăş în apa Vezăuţului, puţin mai în sus de un pisc pe care să sui drumul Vrăncii la poarta ţărnii Călimanului. 890 Al doile trăsură prin mijlocul satului Călimanu, dintru o mivilă, hotar despărţitor din sus Vidra şi în gîos Călimanu, făcută de la hotărîtul moşîi Vidra de răps. postelnic Mihalachi Racoviţă, pînă în marginea de gios, iarăş în apa Vezăuţului unde dă în Putna, măsurîndu-să şi pe largu margine din sus 606 pod din piatra Vizăuţului şi pînă în movila arătată, în lungimea marginii din gios 335 din sus de piscul drumului Vrăncii a porţii ţărnii şi pînă în marginea Putnii. 940 Al treile trăsură, iarăş din marginea din sus din hotarul Vidrei dindreptul ţîcmei Iarului de peste Putna şi la vali prin satul Ireşti de supt Măgură, pînă în movila făcută din vechi de la despărţirea pămîntului vrîncenesc, ci esti în grădina lui Lefter ot satul Ireştii de supt Măgură. 610 [169] Al 4-le trăsură prin dreaptă linia merginii de la vali, de la Arşiţa ce-i zic şi Piatra Arsă, s-au început această trăsură din sus de Arşiţă din rîpi in sus pe curmeziş pînă în marginea moşii Vidra, în movila Podului Frumos. 700 Al 5-le trăsură, tij în curmeziş la vîrful Măgurii la capătul ci să hotărăşte cu moşia mănăstirii. Miera din piatra hotar ce este la colţul moşii Călimanu din gios despărţitoari de moşiea Ireştii de supt Măgură în gios şi Călimanu în sus pînă în colţul moşîi Vidra, unde au fostu pus semnu bour în doi fagi, în marginea drumului plaiului, de la hotărîtura răps. post. Mihălachi Racoviţă, am măsurat pe lungu şi margine din gios din Putna şi pînî în vîrful Măgurii 2600 stînjeni gospod. Inţălegire pricinilor între răzăşii Călimani şi între Ireştii de supt Măgură esti că, Ireştii că unii ci au înpărtăşîre poeni de fînaţ în cuprindere capătului moşîi Călimanu piste Putna, asupra Măgurii, după prilejurile vremii putut Ireştii iconomisî învoelile făcute de la cercetarea pah. Pastiea şi cari, dacă o asămine învoială nu s-ar fi prihănit de ei cu stăpînire, ce au pus şi pe parte din sus a Călimanilor în lungime de 2600 stînjeni şi în lăţime 350 stînjeni, cerire răzăşilor din Căliman este ca să stăpînească capătul de peste Putna pîn în Măgură, precum l-au stăpînit din vechi, în cuprindere semnilor mai sus arătati ca pe un drept pămînt din hotarul lor şi cari ăţi are numire de pămînt vrîncenesc. Iar cît pentru driapta parte Ireştilor, ci au în acest capăt de moşîi, nici cum nu-i înpotrivesc Călimanii, însă după această alegere; ori cari răzăşi din ei vor trage după spiţa neamului din bătrînii acestui hotar anumi Pînte sîn Scorţa, cari au făcut trii ficiori Murgină, Saule şi Tunsu, din cari Tunsu după arătare răzăşilor să gă[să]şti vîndut, lămurindu-mă de adevăr că acest hotar de moşîi esti de la acel Pinte Scorţa, după glăsuirea unui zapis din 7154, ce mi-au înfăţoşat Pavăl Ioanaş ot satu Călimanu, au a să împărtăşi în toată cuprinderea hotarului Călimanii şi a-ş stăpînii driaptă parte a lor ca şi ceilanţi răzăşi, iar acei cari au săcat mai mult în poeni de fînaţ şi de arături din vechi, sau şi din nou, să să ei şi să să dei celor ce li să vor cuveni, după [170] spiţă şi frăţîi. Am făcut şi o închipuire de hartă de starea locului pe care o alăturez şi de lucrare urmată la faţa locului docla dărisăsc presusfii. Asădor, Iordachi Milu paharnic. 1837, Sept. 13 no. 38. SDP, II, nr. 151, p. 163-164-165-166-167-168-169-170. Iaşi, 23 Ghenari 1838. Cătră cinstita judecătării a ţinut. Putnii Ivanciu sin Stoian, R a p o r t [170] După rezăluţiea cinstitii judecătorii de supt no. 4966, pusă pe jaloba ce me-au adus egumin sv. mînăstiri Vizantiea în pricina ce are cu răzăşii Vizantii de gios pentru o bucată loc a mănăstirii, ce au înpresurat acei răzăşi, mergînd la faţa locului, unde fiind amîndoi părţili faţă, am întrat în ce mai cu amănuntul cercetare. Pricina urmează aşa: că mănăstire avînd cumpărături de la un Mateiu, ficiorul Giurgii, o bucată loc din trup moşii Cîmpuri din let 7198, April 29, cari moşii s-au stăpînit de mănăstire şi din întîmplările vremilor şi schimbari egomenilor, răzăşii Vizantii de gios, lăsîndu opcina lor, au trecut zari, cari iasti ferescul hotar şi au răşluit un colţu din ace moşii cumpărată din hotar Cîmpuri, Poina Giurgii, din Săcătura Ciomăgeştilor, din liniea ce să desparte şi spătar Asănachi Dan şi drept spre apus din drum ce mergi zari, apuncînd în gios zări, prin curmătură şi în gios Dialului lui Rugină şi pînă la Lac cu Loziile, în drum ce vine despre Vezăuţu, dîndu tot zare, în moşii mănăstiri ci-i tot din cuprindere zapisului mai sus pomenit, care această bucată de loc, stăpînindu-să de Vizăntinii (sic) de gios pînă la an 1814 şi atunci viind dumnealui logofăt Costachi Conachi, hotarnic moşii Cîmpuri, au lămurit că mănăstiri şi răzăşii Vizantinii de gios să nu mai treacă spre Cîmpuri zarea culmii, ci-i ferescul hotar despărţitor între acesti doî moşii, precum mănăstire nestrămutat au păzit, dar deşi au trecut [171] cu dăniile şi cumpărături ci ari din trup moşii Cîmpuri şi de la ac( hotărîtură a dumisali logofătului Costachi Conachi, ace bucată de loc, mai sus în sămnile ei aratată, s-au stăpînit de Cîmpuri pînă la an 835 şi atunce dumnealui spătar Asănachi, văzîndu că ar fi tot din cumpărăturile mănăstirii însuş au lepădat din stăpîniri şi fiindcă atunci murisă egumen mănăstirii şi era prefaciri au luat cu samavolnicii în stăpîniri răzăşii Vizantii de gios supt nume că ar fi tot din hotar lor, care vederat am desluşit că această bucată loc iasti driaptă a mănăstirii, cumpărătură din Cîmpuri după zapisulu din let mai sus însămnat, fiindcă răzăşii n-au înfăţoşat nici o hîrtii spre dovadă de curgere pricinii. Precum la faţa locului am desluşit, plecat aduc la ştiinţa cinstitii judecătorii. 1838, Ghenar 23. Ivanciu Stoian, căpitan. SDP, II, nr. 152, p. 170-171. Iaşi, fără veleat (cca. 1838). Cătră cinstita giudecătorii ţinut Putnii de la răzăşii de moşiea Năruja J a l o b ă [171] La anul 1826, făcîndu-să o besărică la satul Prahuda în Vrancea, care acel cotun s-au rupt din sat Năruja tot din Vrancea şi ni avînd besărica preut, s-au găsit un dieacon Ioan sîn preutul Soari tot din satul Năruja, ginerili iconomu[lu]i Şărban şi alcătundu-se cu acel dieacon cotunul Vîlcanilor înpreună şi cu răzăşii din sat Năruja ca să-i dei acii Vătcani (sic !) 240 lei şi să fii şi iei la poporul aceia bisărici şi făcîndu-să şi zapes în scris că dacă acel dieacon va voi milostivul Dumnezău de a să faci preut şi va fi la aceiaş besărică, să să dei Văltcanilor o [172] bucată de moşîi ci o av( Nărujani pentru păşune vitelor, cari să da cîte cu 40 lei pe an imbatic şi anumiţii Vîltcani să dei 240 lei diaconului să să facă preut şi să rămîi moşiea ocină a Văltcanilor pentru acei bani. Iar dacă diaconu nu să va faci preut şi să vor perde banii Vîltacnilor, să rămîi acei bani a să plăti din an în an cu imbaticul aceiai moşii, ţîindu-să în samă pi an cîte 40 lei pînă cînd să vor istovi acii 240 lei a Vîltcanilor şi moşiea să rămîi iarăş a răzăşilor nărujăni, precum glăsueşti zapisul dat de Vîlcani. Şi fiind că acel diiacon nu s-au făcut preut, pentru cari să dădăsă ace moşie, de aceia ne rugăm cinstitei giudecătorii să ni să facă cercetare după zapisă şi dovezile ci avem şi să ni să dei noşîea iarăş în stăpînire noastră fiindcă s-au plătit acii bani cu imbaticul moşiei, cari au fost dat diiaconului ca să să facă preut. Şărbanu Iconomu ot sat Năruja Dragomir Chirilă ot tam răzăşi din Năruja. Gheorghie Bodescul SDP, II, nr. 153, p. 171-172. * Moldova, 4 Martie 1839. Jurnalul no. 52 al giudecătorii ţinutului Putna. [172] Inplinitor îndatoririlor di prezident, dum[nea]lui Costachi Dăscălescu; asesor d. sărdaru Buznea, asesor d. Vasilii Bucşinesc, ţiitorii audinţei. In pricina pornită de către Vasilii şi Dumitru Steclar asupra răzeşilor di Săcătura Părosului. Obiectul di gîlcevire urmează pentru disfiinţarea unui zapis. Pricina s-au căutat în fiinţa lui Vasilii Sticlaru şi a vechililor răzeşilor. Nici unul din prigonitori dovezi n-au dat. Altă pricină din nou între ei n-au născut. Luîndu-să pricina în trataţii s-au văzut că ei, jeluitorii căpătînd di la răzăşi prin învoială o somă pogoani loc din acel hotar, s-au făcut a le vinde iarăşi cătră ei cu preţ de şasă suti opt zăci lei, cari bani priimindu-i diplin Vasilii Sticlaru şi viind la [173] Focşani ca să li înformăluiască zapisul, după ce le-au luat banii, le-au rupt acel zapis di vînzare şi mai luîndu-li şi alti hîrtii vechi a lor di moşii, s-au făcut nevăzut, dînd tot odată jalbă giudecătorii, cu cerire a li să disfiinţa zapis supt cuvînt că s-au înşelat şi că au fost la beţie cînd l-au iscălit, fără a arăta nimic că el mai înnainte îl rupsesă. Apoi, după lucrările întinse prinstărostiea ţinutală, s-au adus pi Sticlaru, dilegaţi întru înfăţoşare şi s-au văzut urmarea lui întocmai precum mai sus s-au zis, cu rumpirea zapisului şi oprirea documenturilor vechi, netăgăduite fiind şi de însuşi el, cari după îndatorirea ce i s-au pus a răspundi banii ci i-au luat, di vreme ce vînzarea au anularisit-o, i-au şi adus la presusfii cerînd prin a sa jalobă a să priimi în depozit. Deci, luîndu-să în privire că urmarea Sticlarului cu rumpirea zapisului este învinovăţitoate şi vrednică de pedeapsă, di vreme ce el, după reclamaţiea făcută de giudecătorie pentru desfiinţarea zapisului, n-au stăruit a o face prin al ei canel, ce cu de la sine putere, nu mai puţini iarăş, văzîndu-să că el au mai făcut şi alti învăluiri di asăminea prin răzăşi, dovedindu-să dintr-aceasta un şiret, pi di o parte, banii să vor priimi în depozit, pi formă, scriindu-să opştii răzeşilor di Săcătura Părosului a-ş rîndui formalnici vechili cu împuternicire di a priimi arătaţii bani, iar, pi di alta, urmarea Sticlarului să va raportui divanului spre ştiinţă şi lucrarea celor de cuviinţă pentru stavilarisirea pi viitorime di la asemenea, rămîind răzeşilor dreptati a-şi faci reclamaţii deosăbită asupra învoelii săvîrşite di ei cu Sticlarul, dacă să vor socoti obijduiţi şi înşelaţi cu ea, precum vechilii acum au propus, fiindcă tocmala vînzării desfiinţîndu-să mai înnainte de a să întări pe o formă, rămîne anulărisită şi nu să poate sili pe Sticlaru a o reînnoi di vremi ci el pi aceli părţi şi alţi părtaşi fraţi, pe care nu-i poate vinde fără ştirea lor. Iar pentru un zapis vechiu al lui Ştăfan Popa, moşul ! Sticlarului, di vînzare cătră răzeşi din 1815 şi de cătră el răpit de la dînşii, precum din raportul privighetorului cu no. 348, din anul 1838 să lămureşte, cuvenindu-se lor, să va pofti pi stărostii, ca prin chipurile ci ea va socoti mai îndemînatice, să-l ia di la Steclarul şi să-l triimată la giudecătorie spre a să inherisi răzăşilor, di vremi ci Sticlarul au arătat că nu-l are aice. (ss) C. Dăscălescu (ss) I. Buznea sardar (ss) V, Bucşinescu. SDP, II, nr. 154, p. 172, 173. Iaşi, 4 Aprilie 1839. Cătră cinstită giudecătorie a ţinutului Putna Iconomului Şărban ot Vrancea, J a l o b ă [174] Avînd eu pricină de giudecată cu un neam de oameni, ci să numescu Vîlcani, ci de o vreme sîntu şăzători pe moşiea satului Năruja, pentru carile, eu făcîndu reclămaţie cinstitei giudecătorii în cursul aceştii pricini cu jaloba ce s-au alăturat la delă şi fiindu-că eu sîntu tare bolnav, ci nici o putinţă a veni spre înfăţăşare [cu] numişîi Vîlcani, plecat rog pe cinstita giudecătorie ca să bine voiască a mai păsui această pricină pîră cîndu doară va vroi milostivul Dumnezău a mă mai rădica din boala ci mă aflu şi deosăbit mai arăt cinstitei giudecătorii şi aceasta că la înfăţoşare ce am avut cu numiţîi Vîlcani înnainte dumisale privighitorului de Vrancea, după rezăluţiea pusă pe j[a]lobă am înfăţoşat amîndoaă părţile hîrtiile şi au scos muniţîi o hîrtie întru carile mă văz că aş fi iscălit-o eu şi aş fi scris-o, carile hîrtii o numescu ei ocolniţă. Apoi eu arăt cinstitei giudecătorii că n-am la ştiinţă de această hîrtie că esti făcută de mine, precum lămurit să dovedeşte că dacă ace hîrtii era făcută de mine nu put( ei să de bezman pe acel loc, carele loc să află în pricină, dacă ace hîrtie era făcută de mine precum nici ei nu pot tăgădui, că au dat bezman moşîi de cîndu ei au venit din Ţara Rumînească şi au picat pe hotar Nărujii, fiindcă moşiile au fostu necăutate pîră acum şi cu ce s-au putut învoi multu saau puţin pe acestu loc au dat răzăşilor di Năruja bezman, iară pentru hîrtiea pomenită mai sus, ci nu esti scrisă de mine, carile să adevereaz plastografă, în cugit curat arăt cinstitei giudecătorii că nu să ştie, după patima boalii ci pătimescu că voi eşî să dau pravăţ şi sfîrşit acei hîrtii iconomicoasă şi rămîindu urmaşii mei în urmă, a să giudeca pentru acestu loc, cinstita giudecătorie va lua în băgare de saamă [175] arătare ci fac pentru cursul aceli hîrtii, arătîndu tot adevărul prin viu graiul, meu dară milostivindu-să Dumnezău asupra me ca să mă pot îndrepta dintr-această boală voi sta sîngur la înfăţoşare rămîindu cinstitei giudecătorii neadormită pomenire. Smerit rugătoriu cinstitei giudecătorii Şărban Iconom. 1839, Apr. 4 zile. SDP, II, nr. 155, p. 174-175. Iaşi, 16 April 1839. Cătră cinstita giudecătorie a ţinutului Putnii Privighetoriu de Zăbrăuţi, R a p or t [175] In cuprindirea răzuluţiei cinstitei giudecătorii pusă pi această jalbă, următoriu fiind, am făcut pătrunzătoare cercetare pentru o parte de moşie, ci s-au înpresurat de cătră răzăşii ot saat Găurii, ocol Vrăncii din leat 1824, cu hotărîrea răposatului postelnic Mihalachi Racoviţă, cari acea moşie este în Vezăuţu Mare, dreaptă a bătrînului Coman, din Căpăţăna Zîmbrului în sus, care acea căpăţînă este înpotrivă cu Dealul Babii, după scrisoarea învoeli, din leat 7213, ci au înfăţoşat răzăşii de Vizantiea; iară răzăşii de sat Gaură n-au înfăţoşat nici un feliu de docomenturi decît o hotarnică, din hotărîrea răposatului postelnic Racoviţă, glăsuitoari de Căpăţîna Zîmbrului, undi amşi văzut pieatră hotaru într-o curmătură de deal, lîngă sat Găurii şi, spre descoperire adevărului, au mărturisit cîţiva găureni din viu glasul lor, că este Căpăţîna Zîmbrului acea din gios, lîngă Dealul Babii şi au mărturisit aceştia anumi: Pavel Bobeică, Ioan Hîrne, Vasîle a Tomi, Coman Frosîi, Vasîli Furtună, Grigorii Călugăru, [176] Ghiorghii Hîrche, Iordachi Muntean, Petru Machercii (?), iară unii din răzăşii găureni nu s-au supus a vini la înfăţoşarea. Pentru care de urmare, cu supuneri încunoştiinţăz cinstitii giudecătorii. Indescifrabil no. 357 1839, April. 16 SDP, II, nr. 156, p. 175-176. Iaşi, 10 Iulie 1839. Melentie, cu mila lui Dumnezău, episcop Romanului. [176] Judecătoriea ţinutului Putnii, prin adresul no. 4856 făcîndu-ne cunoscut pentru comisiea ce are a să înjgheba, ca să cerceteză la faţa locului pricina următoare între răzăşii de Poiana şi răzăşii de Năruja pentru pămînt, au cerut ca după porunca divanului ape4lativ a Ţării de gios cu no. 3098, să slobozim carte de blăstem, spre a să pute face lucrarea poruncită. Drept aceia, prin această a noastră arhierească carte, mai întîi părinteşte sfătuim, atît pe înpricinaţii răzăşi precum şi pre ori carii vor fi avînd ştiinţă în pricină, ca neorbindu-să pentru deşartele şi trecătoarile interesuri lumeşti să mărturisească adevărul, în frica lui Dumnezău, căci cari pentru vreun interes, sau pentru vre-un fel de îndaatorire despre careva vor tăgădui saau nu vor arăta în drept cuget ştiinţa, ce vor avea întru aceaasta, asupra unora ca acelora slobozim această carte de blăstăm, zicem: "De vieaţa lor, de chiverniseala lor, de dobitoacile şi toată averea lor parte să nu aibă, ci ca praful ce-l spulberă vîntul, aşa să piară şi să să răsipească. Diavolul să stea în preajama lor, cînd să vor giudeca să iasă osîndiţi. Urgiea lui Dumnezeu să-i agiungă la cele văzute de ochii lor, ca şi nevrînd să mărturisească adevărul. Femeile lor să rămîie văduve, copilei lor săraci cerşitori şi [177] fără nici o procopsiala în toată viaţa lor. Iar de să vor întoarce şi să vor căi şi vor arăta adevărul, în frica lui Dumnezău, să fie ertaţi şi blagosloviţi. 1839, Iulie 10 zile. Melentie, episcop Romanului SDP, II, nr. 157, p. 176-177 * Moldova, 25 Iunie 1840. I n v o i a l ă [177] La an 818, prin poronca gospodu ce am adus-o noi lăcuitorii razaşi vrînceni s-au făcut înpărţirea munţilor pe paisprezece silişte, după plata banilor cheltuelii urmate la scoatire di suptu înpresurare, făcîndu preţ fiştecăruia munte şi după acel preţu au rămasu la unile din sate să întoarcă altora, care au luat munţi cu mai gios după banii cheltuelii, care această îndreptare n-au luoat punere la cale di atunce din pricina ci au urmat la unile din sate şi anume Nerej i Palten pentru muntile Furu şi Colăcanii pentru Fruntea cea Mare cu Spineştii, care aceste, prin giudecăţile ce au avut jăluitorii răzăşi nerejăni şi Colacu au cîştigat hotărîri din vreme în vreme şi di la 831, Iunie paşnică stăpînire. Numai rămăsăsă ca să întoarcă unii la alţii, care aceste au precenuitu jăluirea unora din sate şi anume satul Nerej pentru picioru din muntele Furu, ce cu nedreaptă acolisire, di la o vremi, li să înpresoară di cătră răposat iconom Şărbanu pentru banii cuviniţi să întoarcă opştei Vrăncii. Asămine în picioru di munte di la saat Năruja, din Lapăşu di susu. Pe lîngă aceste, gata fiindu şi celelante sate, cu acel prileju a trecirii banilor, să înmulţască prigonirea cu înplinirea un di la altu, spre statornicirea acestui păgubitoru scoposu, ne-am adunat toate satile la dumnealui privighetoriu di ocolu, ci era poruncit a cerceta pricina după jalobile date din partea jăluitorilor nerejeni şi nărujăni pentru înpresurare di munţi Furul şi Lapăşul, faţa fiind şi pîrîtul Ioniţă sin iconomu Şărban, la care ni au arătat numitu că [178] prin dieata, ci i-au lăsat-o răposat[ul] iconomu [Şărban], părintele său, are un picior di munte din muntile Furu, cuvinit sat[u]lui Nerej şi cu un picioru di munte din muntele Lapoşul din sus cuvinit satului Năruja şi Nistoreşti, înfăţoşîndu întru aceasta zapisu din 829, Iuli 7, ce dă lăcuitorii Pavălu Popa, nimesnicu Toader ot Nerej, Stoica Popa ot Paltin, întărit şi de vornicu Vrăncii, care înscriu, după loare aminte ce am făcut, s-au dovedit iconomicosu şi pricinuitoriu di tulburare3 la toată opştiea Vrăncii, dovadă avîndu că o asămine hărăzit pute fi priimită dacă era din toată parte opştii Vrăncii, iar nu mai din partea Nerej[u]lui şi Năruja şi al doile dovada că însuşi arătaţi[i] Pavălu Popa, Ion Cîrlior, nimesnicu Toader au mărturisit înnaintea noastră a opştei că nu au ştiinţă di o asămine hîrtie, cîndu s-au făcut. Al 3[le] dovadă la a lor propunere este adivărul cunoscut că la 829, Iulie 7 în aceiaş, am fostu toată opştiea la vorniciea Vrăncii, cîndu am săvîrşit învoiala pentru Călăcani i Rugetu pentru Prigonirile ce urma tătu pentru înpărţirea munţilor, în care învoială ne-am iscălit prin condeiul scriitorului opştei cu puniree degetului, marturu avîndu şi pe dumnealui paharnicu Asănachi Dan, acum spătar, care l-am avut de faţă ca un milgiocitor la învoială şi zapesul pomenit din aceiaş zi, au fost tăgăduită a sa lucrare şi neadeverit di cătră d. boeriul spătariu, care inscrisu fiindu pricinuitor di tulburarea la toată opştea, acum di la sine să disfiinţază. Au mai înfăţoşat un zapisu din 837, Iunie 20 ce dă lăcuitorii satului Năruja răposatului iconom Şărban, cuprinzătoriu că dau o a patra parte din muntile Lapoşu di susu, care zapesu arată lăcuitori nărujeni, i-au înduplecat numai 24 răzăşi şi iscăliţi 222 toată opştea aceluia sat şi n-au dat asămine zapesu, care acesta au fostu totu în dreptate opştei, a toată Vrancea, di a da saau a lua di la nărujani şi dişi zice Ionişă că are osăbitu înscrisu din 816, Maiu 10, însă atunce munţii nu era înpărţiţi pe 14 hotară, care aceasta au luoat sfîrşit la 818 cu înpărţirea şi preţăluirea munţilor şi acel înscrisu, iarăş, nu poate avea cuprinderea sa di folosinţa urmaşilor răposatului iconomului Şăbanu, di vreme ci [179] este mai înnainte di învoială, pentru care, socotindu struncinar[e] şi cheltuelile, ce era să urmeză din aceasta la toată opştea, am săvîrşitu învoială paşnică precum să arată: Toţ[i] bani[i] ce s-au cuvinit după analoghie să întoarcă satile Nerej, Paltenu, Năruja, Spineşti, Poiana, Bîrseşti, Negrileşti, Găurile, Tulnicii şi Voloşcanii la opştiea Vrănci şi satile Valea Sării, Podurile, Păuleştii şi Colacu i Hăulişca, ci ave să ia de la opştie, s-ai ridicat cu totul prin această învoială, ci am săvîrşit-o, cu aceasta, că di astăzi înnainte să nu poată a cere nici opştiea di la satile cari au avut să întoarcă după preţăluirea, ci s-au urmat la 818, nici satile ci au avut a luoa să mai cee di la opşte, rămîindu paşnică stăpînire şi anume: Nerej şi Palten munţii Furu şi Lapăşul di giosu i Muntioru, Năruja şi Nistoreşti Lapoşu di sus şi Munţişoarile, Spineştii, Văsuiu şi Herăstrăul muntile Zboinai, Valea Sării şi Podurile muntile Chetrosul şi Căbălaşu Verdelui, Voloşcanii muntile Verdile, Colacu i Ruget picioarile di munţ, Mişina şi Fruntea şi Bodescul, Vidra, Tichiriş şi Căliman Capu Cozii dî gios, Păuleştii şi Hăliuşca Mijlocu Cozii, Găurile Purcei şi Părosul Capul Cozii di sus, Tulnicii muntile Macradiu şi Meste[a]cănu, Coza muntile Chetriceaua pînă în apa Ţişiţii, Negrileşti muntile Păişaoa, Bîrsăşti muntile Giurgiu, Poiana muntile Muşa. După care învoială au rămasu nesupărate satele Nereju şi Năruja di cătră Ioniţ sin iconom Şărban cu cerire parte din munte şi di paşnica învoială ce am făcutu, am adiverit-o cu punerea numelui şi deagetilor şi peceţile săteşti, rugîndu şi pe dumnealui privighitoriu di ocolu di au încredinţatu această învoială. Noi pasnici i vornicul [satului] Negrileşti dinpreună cu toţi lăcuitorii am făcut această învoială şi ne-am priimit. Noi pasnicii şi vornicul ot Tulnici dinpreună cu toţi lăcuitorii am făcut această învoială şi ne-am priimit. Noi pasnicii şi vornicel ot Nerej dinpreună cu toţi lăcuitorii noştri am făcut această învoială. [180] Noi pasnicii i vornicelu sat[u]lui Prahuda ni-am priimit această învoială. Noi pasnici sat[u]lui Purcei şi vornecul am priimit această învoială. Noi pasnicii şi vornicel satului Bîrsăşti şi cu toţi lăcuitorii mei ne-am priimit cu învoiala aceasta. Noi pasnici şi vornicel satului Găurile dinpreună cu toţi lăcuitorii mei ne-am priimit cu învoiala aceasta. Noi pasnicii şi vornecu sat[u]lui Vidra am văzut învoiala aceasta şi ne-am priimit. Noi pasnicii şi vornecu satului Călimanu ne-am priimit cu această învoială. Noi pasnicii şi vornicelu sat[u]lui Voloşcani am priimit această învoială. Noi pasnicii şi vornicel sat[u]lui Podurile ne-am priimit cu această învoială. Noi pasnicii şi vornicel înpreună cu toţi lăcuitorii satului Năruja am văzut învoelile opştei, a tuturor răzăşilor vrînceni şi ne-am priimit. Noi pasnicii sat[u]lui Nistoreşti încredinţăm această învoială. Noi pasnicii şi vornicelu satului Herăstrău încredinţăm această invoială. Noi pasnicii şi vornicelu saatului Văsuiu încredinţăm această învoială. Noi pasnicii sat[u]lui Hăliuşca adiverim învoiala. Noi pasnicii şi vornecul sat[u]lui Păuleşti încredinţăm învoiala aceasta. Noi pasnicii şi vornecul satului Poiana încredinţăm învoiala aceasta. [181] Noi pasnicii şi vornecul satului Vale Sării încredinţăm învoiala aceasta. Noi pasnicii sat[u]lui Colacu încredinţăm această învoială. Noi pasnicii şi vornicelu înpreună cu toţ lăcuitorii mei din sat Săcătura Păros[u]lui încredinţăm această învoială. Privighitor di Vrance Faţ[ă] viind dintre fruntaşii vrînceni anume Tudorache Neagu ot Vidra, Radul Hanu ot Colacu, Vasile Ciocan ot Valea Sării, Ion Caba ot Poiana, Ion Mircea ot Bîrsăşti, Ion Taftă ot Negrileşti, Ion Necoară ot Tulnici, Ion Dieacon ot Spineşti, înpreună şi cu ai săi răzăşi şi făcîndu cerire s-au încredinţat această învoială săvîrşită di toată opştiea Vrăncii. 1840, Iunie 25. Ţinut Putnii Ocolu Vrăncii Giudecătorie ţinut Putnii. Infăţăşîndu-să vechilul lăcuitorilor satului Nerej anume Poroşnicu Ion Găman cu cerire din parte încredinţătorilor săi ca să li să întărească învoiala aceasta, ce o au săvîrşit-o cu toată opştiea Vrăncii şi di vreme ce să vede că este făcută după mulţămire lor, în temeiu peceţilor săteşti şi încredinţată şi di privighetoriu, să întăreşte cu iscăliturile mădulărilor şi punere peceţii acestui trebunal, potrivit cu cerire ce prin jalobă au dat pomenitul vechil. 1840, Iunie 30 L. P. SDP, II, nr. 158, p. 177-178-179-180-181. * Moldova, 16 August 1840. A d i v e r i n ţ ă. [182] Adică noi giosu iscăliţi şi răzeşi Sămion Ţîrdea Costantinu Laziru şi Ion Haliciu dinpreună cu toţi lăcuitori satului Spineşti, tiji Todiru Vatră, Ion Ursu şi Ion Ciută înpreună cu toţi lăcuitori satului Herăsteu şi noi Radu Bodea, Ion Barbu, Vasile Cîrneleagă şi cu toţi lăcuitorii satului Văsuiu adiverimu prinu aceasta că di şi noi toţi răzăşii satilor am datu mai di o potrivă la analogulu şi cheltuelili munţilor atîtu din boerescu precumu şi la înpărţirea aceloru munţi, daru preut Luca Tătaru din Văsuiu au datu cu două părţi mai multu la ori ci cheltueli şi daru să cuvini ca şi dînsul să ei totu două părţi din muntele Frumoaseli, după analog şi învoiala di înpărţănie, pentru cari amu datu această adiverinţă cu ali noastri iscălituri, cari amu ştiiutu carte şi cei fără carte cu penerea degitilor noastri. 1840, Augustu 16 Eu Sămion Ţîrdea adiverezu Eu Costantinu Lazeru adiverezu Eu Ion Haliciu adiverezu Anghel Preot Eu Toadiru Vatră adiverezu Eu Ion Ursu adiverezu Eu Ion Ciută adiverezu Eu preot Neagu faţă otu Nistoreşti Eu Radu Bodea adiverezu Eu Ion Barbu adiverezu Eu Vasîli Cîrneleagă adiverezu Faţă fiindu şi eu la această adiverinţă, precum şi la învoiala din 16 Iuli, 1840, m-amu iscălitu. Sechelariu Necolai. SDP, II, nr. 159, p. 182. * Moldova, 20 Iulie 1841. Satul Hăuleşca I n v o i a l ă [183] Noi locuitori din satul Valea Sărei, care mai josu ne vom iscăli, dăm înscrisurile noastre la mîna locuitorilor din satul Spineşti că avîndu pricină pe hotarul munţilor Sboina şi Petrosul, văzînd că trecim unul la altul, am scosu pe Ion Săcăluşu cu porunca privighitorului, că din vechiu au ţinut Săcăluşeşti Petrosul şi l-am dusu cu osteneală, din Zăbala din apă, Plaiul Caşului şi mergi în boriu vechi, în botul piscului lui Bucuru în scursura, borurile vechi, şi e scursura di la dealu, din capul căzăturei despre Petrosul, unde se înpreună cu căzătura Sboina şi mergi în boriu din Plaiul Petrosului, şi mergi în fîntînă din Făgitu, ea scursura di vali pînă la un locu, pînă în şăsu, în boriu vechiu şi mergi în piscu şi dă între scursuri şi ea coasta pe di la vale, pe din susu de bobeică pe pîrîu divali şi ea Bălosu pînă în Năruja, şi eu Ionu Săcăluş i-am învoitu în mijloculu satului Hăuleşca şi am pusu şi pecetea sătească. 1841, Iulie 20 Eu Neculai Ciocanu m-am învoitu şi am datu iscălitura la mîna Spineştilor Eu Ionu Săcăluşu aseminea Eu Ionu Suru pasnicu otu Hăuleaşca am fostu faţă Eu Ionu Săcăluşu vornicu faţă Ionu Săcăluşu cel mari, i-am învoitu Preotul Ion Ponea am scrisu această învoială. SDP, II, nr. 160, p. 183. Iaşi, 3 Martie 1841. Cătră cinstita giudecătorie a ţinutului Putnii de la răzăşii de sat Coza, jalbă [183] In hotarul nostru Coza, muntile Chetricelile, avem moşii baştină părinţască, care am stăpînit de îndelungaţi ani, nesupăraţi [184] de cătră niminea, iar acum videm că nişti răzăş din hotarul Vidra, cu un jurnal ci ar fi închieat cinstita judecătorie, vroeşti a ni răşlui din driaptă moşiea noastră. Apoi friindcă numiţii Vidreni, nici o judecată nu ştim să fi avut, nici ne-am judecat cu ei la această cinstită judecătorie vreodată şi nici ştim că-i înpresurăm vreun capăt de moşie, plecat ne rugăm ca luînd în de aproapi privire înprejurările acolisirilor numiţălor Vidreni să fim puşi la cale cu nesupărarea noastră mai mult. 1841, Mart 3 Eu Ştefan Manea Eu Pavel Tudorachi Eu David Dumitru înpreună cu toţi răzeşii SDP, II, nr. 161, p. 183-184. Iaşi, 12 Iuli 1842. primit Avgust 28 Să s[ă] facă sprafcă de au pornit vreo jalbă d-lui căminariul la anul 1833 pentru celelalte părţi ce i s-au dat dreptate a reclamarisî, cari cu doclad de înprejurări să s[ă] aducă şi de la pe mas[ă]. Cherchez. Buter Cătră cinstita giudecătorie a ţinut. Putnii caminar Gheorghii Lipan J a l b ă Fiindcă după jalba, ci am dat în trecutul an 1833 cinstitului divan pentru părţi de moşii ci am baştinî şi cumpărături în hotarul Vrăncii, numai pentru o parti di cumpărături din hotarul Păuleştilor s-au dat sfîrşit pricinii, iar pentru ceilalti să zîci prin jurnalul acestui trebunal ca să pornesc osîbită jalobî, de acea [185] adaog cerirea ci am mai făcut la pomenitul an ca sî dei sfîrşit şi pentru părţîle ci am osîbiti şi anumi în muntele Lapoşul de sus, Bîrsăştii, ci să numeşti parti boeriului, baştina din hotarul Păuleştii, osăbit di analogul ci mi sî cuvine din munti pe parti ci am căştigat din Păuleşti, precum prin pomenitul jurnal să arată, cari cer acum să mi sî de şi parte din sat Nerejnii (sic). Toati, cu a lor venit de vremi ci răzăşii mi li stăpînesc cu ră credinţă după dovezile ci am. Mă rog însă sî sî dei un sfîrşit, fiind indestul de cînd sînt răbdător de dreptul meu. 1842, Iuli 12 Gheorghi Lipan caminar. SDP, II, nr. 162, p. 184-185. Iaşi, 1 April 1843. Cătră cinst. giudec. a ţinut Putnii De la preot Stefan Băcesc ot Vidra J a l b ă. [187] Avînd mănăstirea Mera o părticică de moşii în hotar Ruget, alăturată şi cu hotar Vidra şi după judecata ci au avut mănăstirea cu răzăşii de Ruget şi cu opştia satului Vidra la cinstita judecătorie şi la divanul apelativ a Ţării di gios, au răşluit mănăstirea o margine şi din hotarul Vidra, din care margine avînd eu o bucată de loc di cosire i pădure apărătură, ce-mi esti de la părinţi, di la moşi şi strămoşi şi acuma la aducire întru înplinirea jurnalului mi s-au luat di cătră mănăstire toată partea cîtă am avut, iar di la ceilalţi lăcuitori nu s-au luoat nimică. Aşa dar, fiindcă această moşie din tot hotar ni să urmează [188] stăpînirea din vechiu, de la strămoşi şi acuma numai eu am rămas păgubaş, cu supunire rog pe cinstita judecătorii să bine voiască a mi să da o porincă cătră dumnealui privgighetorul de ocol spre a supune pe lăcuitorii acestui sat: pasnicii şi vornic a mă despăgubi cu asăminea loc, din partea obştii di la cari să va socoti ca să nu rămîn numai eu păgubaş di dreptul meu şi de punere la cale va rămîne pomenire. 843, April 1-iu Preot Ştefan. SDP, II, nr. 164, p. 187-188. * Moldova, 27 Aprilie 1843. Cătră cinstit d. privighetor de Vrancea, raport. [188] Fiindcă la sat[ul] nostru, în tot cuprinsul hotariului, s-au aruncat stărpurile pe fălcii, precum şi la satile megieşite, iar o somă din lăcuitori, ce au poieni în de[a]l Nărujii, stîrpul ci li s-ar fi cuvinit a-l trage s-au arătat şi s-au scăpat de cătră unii ce n-au poiene în parte ace[a]sta, precum pămînturiole din de[a]l Nărujii: să găsesc stăpîni dascal Ioniţ[ă] sîn Iconom Apostol Bălan şi Ioan Chiciore şi acum să păşune[a]ză iarăş de cătră cei ce n-au stăpînire şi pentru ca să să po[a]tă stavilirisii o asămine păşune după ale lor drept[e] locuri cu toate că şi oile numiţilor să află la păşune în parte[a] cîmpului, de aceia de punere la cale cu multă supunere să raportează. 1843, Apr. 27 Eu Ion Ţigănaş pasnic Eu vornic Toader Hîrne Şî am scris eu Leon dascal Priv[i]ghitor de Vrancea cătră pasnici ot Năruja. Asupra celor cuprinsă prin raport vi să scrie, de vreme ce părţile alesă şi cunoscute a numiţilor să păşune[a]z[ă] de cătră [189] alţii, care nu au parte, să să îndatorească a să învoi sau a să stavilarisi să nu păşuneze mai mult acele părţi, ca să li aibă pentru a lor trebuinţă. 843, Apr. 27 Vt. post. Niagu SDP, II, nr. 165, p. 188-189. Iaşi, 2 Iuli 1843. Vel logofăt a Dreptăţei cătră giudecătorîea ţînutului Putnii. [189] Gios iscălitul, în prilejul aflării sali aici, în Tîrg Focşani spre reviduire ţînutalii giudecătorii, întri altili priimind şi o jalbă din partea lăcuitorilor a zăci sati din Vrancea şi anumi satili Bîerăştii, Negrileştii, Tulnicii, Nistoreştii, Năruja, Prahuda, Paltinu, Herăstrău, Păuleştii şi satul Coza cu arătari că di cătră giudecătorie sînt chemaţi spre înfăţoşari în pricina născută întri satul Coza şi întri satul Vidra, undi ar fi parti di răzăşii şi privighetorul ocolului lor Vrancea, vt. post. Tudorachi Neagu, după o învoială ci s-ar fi săvîrşitu di opştiea Vrăncii, anul 1840, întărită şi di giudecătoriea la 842, Fevruar, prin carili ar fi strămutînd hotărîrili vechi a stăpînirii urmată întri dînşii, după opştiasca învoială, ci cu unirea tuturor lăcuitorilor Vrăncii, au făcut-o la anul 1818, cu înpărţîri moşii, după drepturili ci s-au cuvenit fieşti cărue sat şi că precum ei n-ar şti că s-ar fi săvîrşit o asămine învoială strămutătoari hotarălor din învoiala anului 1818, ace chemare fiind numai di struncinare Vrăncii, au cerut a li să asigura linişti stăpînirii fireşti cărue sat, întocmai precum au avut-o acum cu ace învoială. In urmare cărie jăluiri, după luari aminti ci s-au făcut atît în della întărituriloe, cîtu şi în ace a proţăsului urmatu întri satili Vidra şi saatul Coza, aflătoari în ace giudecătorii, s-au văzut că la anul 1840, pornindu-să jăluire din parte lăcuitorilor vidreni asupra a patru lăcuitori din sat Tulnicii, cum că ar fi săcătuit în muntili lor Picior [190] Cozîi, făcînd săsături şi, după înfăţoşari ci au avut, ace giudecătorie au încheiat hotărîri ca jăluitorii vidreni să aibă în a lor stăpînire muntili Picior Cozîi cu toati săcăturili făcuti di acii pîrîţi şi această hotărîre aducîndu-să în înplinire di cătră privighitor ocolului Vrăncii, au dat povod di jăluiri şi satului Coza, că cu ace aduceri întru înpliniri li s-ar fi luoat şi locuri drepti a lor, în cîtu giudecătoriea în loc de a faci cunoscut isprăvnicii di a nu să luoa pămînt acelor ce n-au fost în giudecată, ia au înfiinţat dellă şi au făcutu chemări, ba încă şi cercetari localnică, fără a fi jalbă din parti vidrenilor asupra cozănilor. Pentru aceia dar, să faci cunoscut giudecătorii ca ace dellă înfiinţată după asămini înpregiurări să disfiinţază şi spre liniştireaacestor lăcuitori, di vremi ci hotărîrea ce ia au dat la anul 1840, Septemvrie 9 este întemeiată pi învoiala di la anul 1818, care nici poate fi strămutată, scriindu-să di a drept din partea gios iscălitului ispravnicului ţinutului ca să margă însuşi d. ispravnicul la faţa locului şi potrivit cu ace învoială şi a stăpînirii urmată, să statornicească liniştirea acestor sate şi învoiala din 840, ci au întărit-o ace giudecătorie nu poati a ave tărie di cîtu numai încît să atingi di bani, iar înpărţeala pămîntului rămîne a fi nistrămutată după învoiala din an 1818. După cari nici mai încapi a să mai răscoli satili după cum giudecătoria au întins a sali chemări. Catargiu, vel logofăt no. 417. 1843, Iuli 2 în Focşani Rizoluţie Iuli 15, no. 30 a săsii Potrivit poroncii aceştiea proţăsul pomenit va rămîne mai departe lucrare şi de la să va trimeti la arhiva Statului. Cherchez comis. C. Lupu paharnic. SDP, II, nr. 166, p. 189-190 Iaşi 15 Noemvrie 1843. J u r n a l [191] In numili Pr( Inălţatului Grigoriu Sturza voevod stăpînitor prinţipatului Moldavii, anul 1843, Noemv. 15. Giudecătoria ţinutului Putnii luînd în cercetari della pricini pornită le ia di cătră preotul Ştefan Baciu din satul Vidra asupra lăcuitorilor răzăşi tot din acel saat, din ea s-au văzut că cerire jăluitorului prin jalba dată acestii giudecătorii la 1-iu April anul următor urmează [192] pentru o bucată di locu di cosire i păduri, apărătură strămoşască ci s-ar fi luoat di mănăstire Miera, după giudecată ci au avut cu obştimea răzăşilor şi pentru cari ceri că aşa precum pretenţia acei mănăstiri au fost asupra totimii răzăşilor, iar nu personal, apoi să fii despăgubit di pămîntul ci i s-au luoat, în urmare cărie jăluiri, zîsa jalubă cu rezăluţiie presusfii din 2 aceiaşi luni supt no. 1003 recomenduindu-să în cercetare privighetorului di Vrance la 11 Maiu, s-au priimit raportul său cu no. 272 cuprinzător că după cercetare ci au făcut la faţa locului, au desluşit, că s-au luoat di cătră numita mai sus mănăstire 4 fălci cosire şi 8 fălci păduri apărătură, după primire cărie făcîndu-să înpricinaţilor cuviincioasăli chemări, di a veni spre înfăţoşare cu toati dovezili ci vor fi avînd privitoari di această prifcină, astăzi cu stăruinţă s-au arătat numai jăluitorul preot, iar pîrîţii nu, pentru a cărora neurmari întemeiul art. 305 din regulament s-au luoat pricina în trataţii şi în nefiinţa lor, di vremi ce după chemările ci li s-au făcut supt luoare di rospici în dellă, n-au urmat aveni, cînd jăluitorul spre apărare dreptăţilor sali cu opis au înfăţoşat următoarile: 1-iu 1799 Iulii 23. Zapis prin cari Alesandru şi Lup sîn Chetrian avînd lui Neculaiu sîn Vasilachi Chetroiul şi lui Lupu Baciu zăt Vasălachi o groapă di fîn în Ciuta mică cu preţu de 25 lei. 2-le 1828 Iulii 29. Zapis prin cari Ion Chetroiu vinde o groappă de fîn preotului Stan cu prreţu di 100 lei. 3-le 1830 Săpvr. 9. O carte a stolnicului Toma Steriean, vornic de Vrancea, prin cari arată că au făcut înpărţeala pi fraţi, a gropilor di mai sus şi altili. Deci din luari aminte ci s-au făcut cercetări urmată la faţa locului de privighetorul de ocol, lămurindu-să că jăluitorului i s-ar fi luoat 12 fălci pămînt, însă 4 di cosire şi 8 păduri, nu mai, [193] puţin şi a dovezilor din opis, giudecătoria închei socotinţă ca pîrîţii, potrivit §1733 din condica dispăgubască pi jăluitor di pămîntul ce i s-au luoat mănăstire, di vremi ci proţăsul au privit pi obştiea răzăşilor, înpreună şi cu venitul lui di la reclamanţii pentru care s-au încheiat acest jurnal etc... etc... (formula obişnuită de încheere a jurnalului). Lipan C. Lupu paharnic Tudori SDP, II, nr. 167, p. 191-192-193. * Moldova, 2 Ghinar 1844. [193] Adică noi Daliciştii încredinţăm cu această scrisoare a noastră la mîna lor Gheorghii sîn Gheorghiţă, Soare Pomană, Niag Ursul cu ai lor spre a fi ştiut că la multile cheltuiele ce am pătimit cu Poenari pentru De[a]l Bozului, pentru că ne înpresuraseră această parte de moşiie ce să numeşti şi Gropa mare, care să trage Daliceştii, Grebănoşi, Mărlani. Şi fii[n]dcă s-au întîmplat o mare cheltuială şi noi neavînd putere a răspunde toate cheltuielele s-au alcătuit ca să o răspunză toată obştiea şi să înpărţim toată parte aceia de moşiie după cum au plătit şi bani, după alcătuire ce s-au făcut, iar noi să nu avem a o faci că [194] este a moşilor noştri, ce este această la toată obştii satului. Şi pentru credinţă li s-au dat ace[a]stă încredinţată cu pecete sătească. 1844, Ghinar 20 Iar s-au zîs numai pentru Gro[a]pa Mare mai sus; dar avem a înpărţi toată loc de pricină de unde s-au pus petrele şi pîră în Pe[a]tra Vacii, după analoghii banilor ce va da fiişti care la banii cheltuieli. Iar cîndu vor sco[a]te numiţii de mai sus niscaiva hîrtii înpotriva acestui loc să rămîie ca nişti hîrtii albe. Eu Apostul Bălan Eu Mafteiu Bălan Eu Ioa Chiciore Eu Ioan Bălan Eu Cîrste Bălan Eu Ghiorghi Chiciore Eu A[n]ghel Chiciore Eu Neag Chiciore Eu Ştef Colăcioiu Eu Ioan sîn Apostul Bălan Eu Ştef. Şuşă Eu Rad Şuşă Dară cheltuelile, care s-au cheltuit Eu Dumitru Matei pîră cînd au venit Lefteriu în Poiană, să Eu Neag Lazăr rămînem păgubaş. Eu Grigorii Grebănos Iară de la 842 toată să să ţii în samă Eu Stan Grebănos Dascal Andreiu Şuşă adeverez Eu Neculaiu Grebănos Eu Mihaiu Păun Eu Miron . . . . . . Eu Alec Salahore Eu Ioan Gogonce Eu Ioan Ciută Eu A[n]ghel Năstas Eu Tudorance Năstasîia Eu Stan Petre Eu Sandu Petrea Eu Ioniţă Colăcioiu Preot Lazăr Chiciore, adeverezu SDP, II, nr. 168, p. 193-194. Iaşi, 16 Fevruar 1844. Cinstitei giudecătorii a ţinutului putnii obştiea răzăşilor din hotar Vidra, jalbă. [195] Pentru că vadurili morilor di pi prund a părţii noastri din hotar Vidra, curgăto[a]ri din bătrînii Gruzăvel şi Bucati Drepte esti ni înpărţîti întri răzăşi, neştiind fiişti cari cît i s-ar cuveni să stăpîniască, ne rugăm plecaţi cinstitei giudecătorii să binivoiască a răndui pe cine va găsî di cuvinţa ca să ne înparţă fiişti cărie cu ceiaci ni să cuvine după analoghie şi cheltuelile ce au făcut. Eu Sandu Cherciu Eu Vasîli Coste Eu Ioan . . . . . . . . . . Eu Avram Pavăl Eu Gheorghi Zbîrciog Eu Ioan Merinaş Eu Toader Lupuşor Eu Ştefan Taftă Eu Ioan Marin Eu Ioan Olar Eu Vasîli Murguleţi Eu pasnicu Niculai Crîste Eu Ion popa mazîlu Eu vornic Nistor Mircea Eu Stanciu Crîste Eu Tudorachi Neagu poliţar Eu Simion Muntean Preot Iftemii ot Vidra SDP, II, nr. 169, p. 195. Iaşi, 23 Maiu 1844. Cătră cinstita giudecătorie ţinut Putniii privighitorul di Vrancea, raport [195] In urmarea rezăluţii presusfii pusi pe jalba obştii răzăşilor di hotar Vidra, făcînd cercetari la faţa locului s-au descoperit aceste: pi trup moşii numitului hotar, pi apa Putnii, sînt patru vaduri di moară vînduti din partea răzăşilor din acii doi bătrîni [196] numiţi prin jalobă, ci să cuprind în tot hotar, pi cari vaduri să găsăsc stăpînitori cel întîiu d. vt. post Tudorachi Neagu cu zapis din 1816, cel al 2-le Crăstiian Baciul cu zapis din 1839, cel al 3-lea preot Iftemi cu zapis din 1814 şi cel al 4-le Postolachi Baciul cu învoială din 1830, Şi fiindcă unii dintre răzăşi vreoesc ca întri aceste vaduri di mori să-ş dişchidă din nou vaduri di moară şi anumi Ioan Epuri, Ştefanachi Chirciu, Ştefan Sandu şi Gheorghi Epuri, tot răzăş di Vidra şi să împotrivesc de numiţii cumpărători vadurilor însămnati mai sus şi fiindcă loc neînpărţit di a se deschide şi alti vaduri osăbit di aceste nu mai sint, pentru care sint oriţ la lucrarea ci au fost pus samovolnici după jalba dată di Crăstiian Baciul şi a-i învoi aice nu s-au putut, pentru cari cu supuniri să aduci la ştiinţa cinst. giudecătorii, înnapoi şi jaloba. vt. post. Neagu no. 345 1844, Maiu 23 SDP, II, nr. 170, p. 195-196. * Moldova, 22 Iunie 1844. J u r n a l. [196] In numile Pre Innălţatului domn Mihail Grigoriu Sturza Voevod, stăpînitor Prinţipatului Moldaviei, anul 1844, luna Iunii 22. Giudecătoriea ţinutului Putnii luînd în obsărvaţie della cu no. 74 au găsît următoarele înpregiurări: că, locuitorii, răzăşii, di satul Nistoreştii, prin a lor jalbă din anul 1841, Fevruar 24, s-au tînguit asupra răzăşilor de Năruja, pentru că ar vroi a puni stăpînire pe un picior de muntile Munţişoarele, urmate înpotriva învoeli ci au avut cu obştia Vrăncii în anul 840, cari jalobă în orighinal s-au recomănduit privighitorului de ocol Vrăncii ca să cercetezi arătările jăluitorilor la faţa locului. Tot în anul 1841, Iunie 10, răzăşii de Nerej şi Paltin s-au arătat cu jalbă asupra cuprindirii dieţii lăsată de răposatul iconom Şărban fiiului său Ioniţă, cari îl împuterniceşte a stăpîni un picior din muntele Furu [197] cuvinit lor şi tot privighitorului de ocol s-au recomănduit şi această jalbă cu rezăluţie iarăş în orighinal. De la cari s-ai priimit raport cu no. 346, anul 841, Iulie 3 în cuprindere că toată obştiea Vrăncii, prin hîrtiea din 840 s-au învoit pentru stăpînire munţilor, oborînd analoghiea banilor ce unile din sate să cuvinea a întoarce la obşte, potrivit învoelii din anul 818 şi că răposatul iconom Şărban cu prileju analoghii ci av( a întoarce satile Nerej şi Năruja, prin chipurile ce au întrebuinţat, au fost pus stăpînire pe un picior din muntele Furu şi pi altu picior din muntele Lapoşul de sus cuvinite satelor Nerej şi Năruja, după care satul Năruja strîmtorat fiind de răposatul iconomu, au înpresurat şi ei o parte din muntele Munţişoarele, cuvinit satului Nistoreştii şi după rezăluţiea încheiată în dosul acestui raport cu no. 3258 s-au scris privighitoriul de ocol, ca să triimată atît jalba Nistoreştilor cît şi învoiala pomenită prin raport. De la care raportul supt no. 475 s-au priimit copie di pe arătata învoială şi jalba Nistoreştilor. Aşa dar, prin rezăluţie din 28 Avgust, s-au încuviinţat a să înfiinţa dellă de proţăs şi a să chiema în judecată pi jăluitorii Nistoreşti cu pîrîţii nerujeni, cari, după lucrările urmate de la 5 Noemvrie, tot anul 841, înfăţoşîndu-să feţile prigonitoare s-au dat hotărîre ca munţii Lapuşul de sus şi Munţişoarile, ci după învoială li s-au venit în parte acestor două sate să aibă a să stăpîni, prin înpărţire după numărul oaminilor şi a părtăşii ci ar ave fiişti cari sat în acele locuri. In urmă, la anul 842, luna Iunie s-au arătat cu jalbă răzăşii de Năruja ca să să comandarisască pe d. prezidentul la faţa locului spre a aduce întru înplinire hotărîrea. A cărora ceriri, fiind încuviinţată la 16 a lunii lui Octomvrie, s-au priimit adresul d. prezident în cuprindire că în reclemaţiea satilor Năruja şi Nistoreştii din anii 840 şi 841 au fost privit de pricină şi Ioniţă, ficiorul lui iconomu Şărban, pentru două picioare de munte, pi cari din scăpari din videri nu s-au chiemat în judecata, jignindu-i-să dreptăţile cu hotărîre dată. Deci cuprindiri acestui adres fiind povod, della s-au triimes în reviziea Logofeţiei, de unde cu porunca de supt. no. 7146 s-au înapoit giudecătorii, spre a-i da di iznoavă curs, în privire scăpărilor din videre urmate de cătră mădularile iscălite în hotărîrea de la 5 [198] Noemvrie 841. in urmare cărie porunci, s-au sorocit pi feţile privite de pricină, chiemîndu-să în judecată şi pe Ioniţă sîn iconomu Şerban. Astăzi s-au şi înfăţoşat în presudsfiea giudecătorii jăluitorii răzăşi de Nistoreşti, prin vechilii Ghiorghi Maftei, Ioniţă Murgu şi Ioan Hănţoiu. Asăminea şi răzăşii de nerej i Paltinu, iarăş prin vechilii Ştefan Răduţă şi Ioan a babii Floarii, nu mai puţin şi răzăşii de Năruja prin vechilii Ioan Chiciori şi Radu Şuşu, cu pîrîtul Ioniţă sîn iconomu Şărban în persoană. Deci jăluitorii Nistoreşti, prin opis dat la dellă, au înfăţoşat un înscris din anul 818, Mai 5 a lui Ion Chiciore, Radu Şuşă i preotul Sîrghii rostitor că şi-au înpărţit munţii Lapuşul de sus şi Munţişoarile. Au înfăţoşat şi răzăşii de Nerej i Paltin, prin opis, învoiala din 840, Iunii 30, săvîrşită între obştiea Vrăncii, pentru cheltuelile ci s-au urmat la 1818, cînd s-au făcut înpărţire munţilor pe paisprezăci sălişti. Asămine şi răzăşii de Năruja, iarăş prin opis au înfăţoşat jurnalul judecătorii din 842, Mai 12, în pricina dentre lăcuitorii de Nistoreşti şi cu acei de Năruja pentru un picior de munte numit Munţişoarele şi învoiala săvîrşită cu lăcuitorii de Nistoreşti din anul 1831 a lui Vasîle Aga şi Ştefan Nistor pentru săcături, nu mai puţin şi pîrîtul Ioniţă sin iconomu Şărban cu opis au înfăţoşat: 1-iu, 818 Martii, 23 . Un izvod de aşezare munţilor din Vrancea după carte gospod. 2-le, 829, Iulii 7. Inscris răzăşilor di Nerej şi Paltin întărit de vorniciea Vrăncii prin cari au dat răposaatului iconomu Şărban o bucată din muntile Furul. 3-le, 830, Maiu 5. Inscris lui Stoica Popa ot Paltin prin cari au luoat posăsie pe o vară, parte den muntele Furul de la răposat iconom Şărban. 4-le, 837, Maiu 2. Asăminea înscris şi cu asăminea alcătuire a lui Ioan Stoica şi Ioan Răduţă ot Paltinu, cel dă răposatului iconom Şărban pentru luoare în posăsie pi vara acelui anu, a bucăţii de muntele Furul. [199] 5-le, 837, Iunie 20. Inscrisul a tuturor răzăşilor din satul Năruja prin care au dat răsp. iconom Şărban a patra parte din muntele Lapuşul de sus, înpotriva ostenelilor sale de vechilu în scoatire Vrăncii de supt stăpînire vist. Iordache Rosăt şi înpotriva părţii răsp. iconom din muntile Munţişoarile, ci au rămas în stăpînire nărujănilor. 6-le, 839, Maiu 1. Inscrisul lui Ghiorghii Bodescul, Radu Şuşă şi alţii ai lor, răzăşi din Năruja, prin cari au înposăşuit Lapuşul de sus di la iconom Şărban. Deci din hodul delli s-au luoat lămurire că pricina urmează pentru picioarele de munte numite Lapuşul de sus şi Furul, care după aşăzarea făcută prin învoiala între toată Vrancea la anul 1818 s-au dat satilor Nerej şi Năruja şi în urmă au pus stăpînire pi ele iconomu Şărban, tatăl pîrîtului, încît nerujănii strîmtoriţi fiind de locurile de hrană, au năvălit şi ei a stăpîni o bucată din muntele Munţişoarile, a răzăşilor de Nistoreşti. S-au întrebat pe Ioniţă sîn iconomu Şărban cu ce dreptăţi vroeşte a stăpîni piciorile munţilor Lapuşul de sus şi Furul şi au înfăţoşat un înscris din 829, Iulie 7 supt punire de degite a patru numai dintre răzăşii din Nereju rostitor că muntile Furul să-l stăpînească iconomul Şărban cu ai săi, iar pi deasupra rîndului s-au văzut adaos cu alt condeiu "clironomii fii". Asăminea şi pentru Lapuşul de sus, au înfăţoşat un înscris din 837, Iulie 28 supt punire de degite, iarăş numai a unora dintre răzăşii nărujani, niadiverit de niminea, prin cari aceştiea i-ar fi dat iconomului Şărban să stăpînească aceste picioare de munţi drept osteneala de vechil în scoatirea Vrăncii de supt stăpînire răposaat vist. Iordachi Rosăt. Deci fiindcă lăcuitorii însămnaţ prin înscrisurile înfăţoşate de pîrît după paragraful 1107 din condica ţivilă, nici cum au fost puternici a înstrăina cătră alti feţi numitile picioarile de munte fără unirea a toată obştiea satelor de Vrancea, de cătră cari prin [200] învoiala din 818 s-au statornicit munţii pe paisprezăci sîlişti, după scoatirea lor de supt stăpînire răposat. vist. Iordachi Rosăt, căci dacă cu toţii s-au folosit de ostenelile iconomului Şărbanu, ci l-ar fi avut vechilu, apoi urmează ca iarăş cu toţii la un loc să-i răsplătească ostenelile ci va fi făcut. Aşa dar, de vreme că personala stăpînire urmată pi picioarile muntelui Furul de cătră iconomul Şărban au fost nedreaptă, după adaosul deasupra rîndului la înscrisul de la opis no. 2, asămine necunoscîndu-să legiuit nici înscrisul de la opis no. 5, cari s-au văzut neîncredinţat de nimenea şi neîntemeiat de vroinţa obştii răzăşilor, să hotărăşti ca stăpînirea munţilor să rămîi nestrămutată, aşa precum s-au aşăzat ostenelile ci va fi făcut răposatul său părinte ca vechil în scoatirea Vrăncii îşi va ceri îndestulari de la obştie. Pentru care s-au încheiat acest jurnal di pi care să vor da feţălor înpricinate copie legalizate cu îndeplinirea formalităţilor. Lipan. C. Lupu, paharnic Director N. Romînescu Semnează mulţămire. Gheorghe Mafteii, Ioan Hănţoiu şi Ioniţă Murgu, vechilii răzăşilor de Nistoreşti. Ioan Chiciore şi Rad Şuşu, vechilii răzăşilor de Neruja. Ştefan Răduţă şi Ioan a babii Floarii, vechilii răzăşilor de Nerej şi Paltin. SDP, II, nr. 171, p. 196-197-198-199-200 * Moldova, 17 Iulie 1844. Cucernici protoierii a ţinut Putnii [200] După cerirea ce mai înainte verbal ni-au făcut ctitorii schitului Vale Niagră din Vrance a li să da voe de a-şi alegi necealnic pe care l-ar socoti destoinic pentru buna ocîrmuire a acelui schit, văzîndu-să acum şi în faptă a lor creştinească răvnă şi [201] silinţă pren alegirea şi trimiterea înfăţoşătoriului Ieromonah Veniamin di a i să încredinţa această însărcinare; Să încuviinţază şi de noi şi să rîndueşte necealnic la arătatul schit, cu îndatorire a păzi buna orînduială întru urmare dumnezieştilor slujbe a bisericei cu necontenire, a îngriji pentru buna iconomie şi sporire a celor din lăuntru şi pe din afară a schitului, care i să vor da pi samă cu izvod. A privighie pentru purtările călugărilor petrecători în acel schit de a fi cu bună orînduială şi potrivit poedvigului carii vor fi datori a-i da ascultare şi cinste cuviincioasă şi a nu priimi în schit nici unul mai mult sau a călugări fără înscris voia noastră. Acestea în cîtă vreme va urma a le păzi cu întocmai înplinire, purtîndu-să şi însuşi, mai cu osăbire, fără prihană spre a pute fi pildă celorlalţi, va fi şi nechimbat din această însărcinare, iar la orice înpotrivă urmare a sa va fi îndată depărtat şi canonisit - iar pentru docomenturile schitului, fiind multe la număr nu au fost vreme acum a să căuta şi a să scoate copii, rămînînd acestea pentru altă dată cînd va fi vreme. Melentie, episcopul Romanului Şi pentru sămănăturile din iastă vară sau altile ci vor fi făcute cu cheltuiala celuilalt să să socotească şi să i să facă cuviincioasa despăgubire a cărue desfacire să va urma după izvoade întru toată liniştea fără jignire şi supărare. SDP, II, nr. 172, p. 200-201. * Moldova, 26 Ghenar 1845. [202] La 28 Ghenar s-au scris necealnicului Daniel de schitul Vale Neagră ca să primească a fi supt ispitirea sa răzeşii vrînceni, ce vor dori a să călugări. Innalt preaosfinţitului episcop al Romanului Vechilii obştii Vrancii J a l o b ă De străbunii noştrii avem făcute din temelii doă schituri, pe a noastră propieta şi anume schit Valea Neagră şi schit Lepşa şi înzestrate cu pămînt din drepte a nostre proprietăţi, precum prin docomenturi să cuprinde. La care, dinre bătrîni noştri, care vroesc a să trage la viiaţa monahicească, merg la aceste sfinte lăcaşuri şi la ori care nevoe de lipsă ce ar fi avut, noi toată obştie, de pe datorie ajutăm, precum în 842 schit Vale Neagră aflîndu-să cu totul lipsit de acoperămînt, noi obştiea l-am acoperit din nou fără să tragem din venit un ban. Şi fiindcă docomenturile numitului schit să află rămasă în arhiva sfintei episcopii, din anii trecuţi, din întîmplare venirei unui necealnic Dimitrie Legire, [ce] i s-au întămplat acolo sfîrşit vieţii şi schitul pomenit să află acum lipsit de docomenturi, cu care să să poată aără de oricare samavolnică înpresurare, precum şi de necealnic, de vreme ce bătrîn aflat este necunoscut de obştie şi pătimaş, cu lacrimi ne rugăm ca mai întîi să ni să dei docomenturile aflate sfintei episcopii şi apoi a ni să rîndui necealnic dintre bătrînii noştri preoţi, cari să găsăsc slujitori la aceste sfinte lăcaşuri şi care au şi cîştigată voe de a se] călugări. Şi atît pentru docomenturi că vor fi în bună păstrare, cît şi pentru numiţi necealnici, că vor păzi buna rînduială în datoriile lor, noi toată obştiea Vrăncii închezăşluim, mai ales că noi sîntem propietari şi dăniutori. Plecate slugi. Ioan sin Iconom Şerban Ioan sin Mircea 845, Ghenar 26 SDP, II, nr. 173, p. 202. * Moldova, 28 Ghenar 1845. [203] Preosfinţia sa Părintele Mitropolitul, să va înţelege întru aceasta cu episcopul Romanului ca să să facă o potrevită punire la cale pentru aceste schituri, ca după strămoşeştile dreptăţi ce au vrîncenii asupra acelor locaşuri, să rămîie în rînduiala în care din vechime a fost. In 6 Fevruar 1845. Pentru Şeful secsii jalobelor, C. Dumitru Serdar Pre Innălţate Doamne, Vechili obştei Vrancea. Prin jaloba ce am dat înnălţimii voastre pentru 2 schituri am arătat că de cătră departament averilor bisericeşti urmează poruncă cătră isprăvnicia ţinutului Putnii ca să să catagrafisască avere acelor schituri, ci sînt înzestrate de străbuni şi părinţii noştri şi fiindcă aceste sfinte lăcaşuri sînt numai în sprijinire bătrînilor, ce voiesc a să trage la viiaţa monahicească, nefiind supusă veniturile lor pînă acum episcopii Romanului şi pentru care noi obştia avem toată purtare de grijă acelor sfierosite de străbunii noştri ca să fie pentru hrana părinţilor petrecători. Cu lacrimi ne rugăm înnălţimii voastre ca să poroncească locului cuvenit de a rămîne aceste schituri neatîrnate veniturile lor de departament averilor bisăriceşti, precum au fost şi supt domnie altor domni apărate driturile acestor schituri, fiindcă venitul acestor schituri este numai pentru hrana monahilor petrecători acolo, iar nu şi de prisos pentru care sfîrşit sînt afierosite de [204] străbunii noştri, pentru care va rămîne în veci o neştearsă pomenire înnălţimei voastre. 845, Ghenar 28. Al înnălţimi voastre Plecate şi supuse slugi. Tudorachi Niagu vt. post. Nicolae săchelariu Ioniţă sin Iconom Şerban Ion sin Mircea SDP, II, nr. 174, p. 203-204. Iaşi, 22 Mart 1845. [206] Satili ocolului Vrăncii, prin bună alcătuire, cumpărînd di la d. căminar Gheorghi Lipan şi d. spătar Iorgu Lipan părţile de moşie ce ave în cuprinsul Vrăncii cu sumă de două mii una sută galbeni număraţi îndată, prin vechilimea formalnică adiverită cu peceţile tuturor satilor acestui ocol şi întărită de giudec. ţinut. Putnei din 22 a urm. Mart, supt număru 37 ne-au făcut deplini vechili pe noi mai jos iscăliţii ca să găsîm suma banilor trebuitoare, să-i luăm cu împrumutare spre plata sumei de mai sus pe a cărue temeiu şi în creditu averii mişcătoare şi nemişcătoare a încredinţătorilor noştri, ne-am împrumutat de la dumnealul spătaru Asanache Dan cu sumă de 74.550 de lei adică şapte zăci şi patru mii cinci sute cinci zăci lei, în vade de şasă luni şi cu dăbîndă legiuită, care bani dindată ne-au şi numărat di i-am dat d. boerilor Lipăneşti şi dumnealor ne-au dat atît învoiala din parte dumnealor cît şi toati hîrtiile vechi şi noă a părţilor avute în Vrancea. Deci ne îndatorim din parte încredinţătorilor noştri şi pe temeiul zisei mai sus vichilimele pîră la împlinire vadelei de şasă luni să istovim suma capetilor cu dobînda lor adică de am da şi rînduri, însă nu sumă mai mică decît douăzăci mii lei d. să aibă a-i primi cu dobînda lor pe vreme pînă îi vom număra. Pentru care spre credinţă am rugat şi pe cinstita judecătorie de au întărit zapis acesta în care şi noi ni punem pre anume, alăturînd către el şi vechilimeaua încredinţătorilor noştri. 1845, Mart 22 Tudorachi Neagu pitar vichil Eu Ilie Cojocar Eu Ioan Necoară vechili Eu Vasîle Durilă (?) SDP, II, nr. 176, p. 206. * Moldova, 16 Mart 1845. [207] 26 lei, adică două zăci şi şasă au dat Vasîle Babeşu pentru răscu[m]părarea moşii lui Lipan. Ion Taftă 845, Mart 16 SDP, II, nr. 177, p. 207 * Moldova, 22 Mart 1845. [207] Sat Vale Sării Lei Păr. 35 -- au dat Pavăl Toma cu fii-să Neculai pe u falce, 60 prăjini, au dat la cheltuiala Vrăncii a lui Lipan i s- au dat ţudulă de sama şi au istovit. 845, Mart 22 Gheorghe Ciocan am priimit banii Preot Radu Chitac Verso: Lei părale 5 7 au dat Neculaiu sin Pavălu Toma la aruncătoare Vrăncii la bani lui Lipan şi s-au istovit 1846, Mart 9 Eu Gheorghe Popa, am priimit. SDP, II, nr. 178, p. 207. * Moldova, Maiu 1845. [208] Ţ u d u l ă 845, Maiu Neculaiu Chireac au dat 32 lei, 14 părale. Dimitrie dascalu La Lipanu SDP, II, nr. 179, p. 208. * Moldova, 7 Maiu 1845. [208] Ţ u d u l ă 845, Mai 7 Ioana Vlădoaie au dat 26 lei, 20 părale Dimitrie dascal Banii la Lipanu SDP, II, nr. 180, p. 208. * Moldova, 16 Mai 1845. [208] Lei Păr. 17 -- au dat Opre Purcel la cheltuiala moşiei lui Lipan şi au istovit de samă. 845, Maiu 16 Gheorghe Ciocan Preotu Radu Chitac SDP, II, nr. 181, p. 208. * Moldova, 16 Iuni 1846. [209] Niţă Săcăluş au dat doîzeci şi patru galben la 14 fălci, cu dobînda lor din plata fălcilor răscumpărate de la obştia Vrăncii. 1846, Iuni 17 Niagu pitar SDP, II, nr. 183, p. 209. * Moldova, 4 Decemvrie 1846. [210] no. 10 Adică zeci galbeni blancu au dat Niţă Săcăluş pentru 18 fălci din 24 fălci lipăneşti, răscumpărat[e] de obştiea Vrăncii. 1846, Dec. 4 Niagu Pitar SDP, II, nr. 184, p. 210. * Moldova, 3 Octomvrie 1847. [210] Cinstitei judecătorii a ţinutului Putnii răzeşii de Căliman, Jalobă. In anul 1827, Iulii 2 prin inscris învoială ci am săvîrşit cu sinpărtaşii răzăşi din satul Ireştii de supt Măgură, am mărginit stăpînirea între noi cum să urmez[i] în tot locul din hotar moşii noastre Căliman, pi temeiul căruia am şi urmat pacnică stăpînire pîn acum. Insă atuncea, pentru locul din piscul Ţicmei în sus pîn în vîrful Măgurii, în hotar măbăstirii Mera, fiind codru şi poeni de coasă, au rămas neînpărţite cu aceasta, ca poenile să stăpînim precum din vechiu s-au urmat, iar la codru diopotrivă cu toţii, lăsîndu-să îmbi părţilor slobodă dispoziţie di a-ş face săcături. Acum priivim că numiţii calcă cuprindire învoelii şi ne înpotrivesc la stăpînire nu numai în codru dar şi la facire săcăturilor după învoială, ba încă şi di la acele făcute de cătră noi de mai mulţi ani să îndărăpnicesc de a ne lăsaa stăpînirea după cum am avut. [211] Pentru care, plecaţi, rugăm pe cinstita giudecătorie să binevoiască a comandarisi pe un înadins asăsor al ei să margă la faţa locului şi pi di o parte să ne statornicească stăpînirea întocmai după coprinderea învoelii, iar pi di alta, spre a să dizbîrna gîlcevirile dentre noi, să ne înparţă şi locul arătat iarăş în doî precum este înpărţit tot trupul acestii moşii. 1847, Oct. 3 Costachi Niagu şătrar Maftei Oprea Pavăl preot Bodin Ion Diacon dascal Eu Toadir Zamfir Costantin Popa dascal Eu Ienache Ieremiea Ioniţa Cotea dascal Eu Dumitrache Cotea Eu Gheorghe Perşotă Eu Toma Cotea Eu Vasile Cotea Eu Toadir Ionaşcu, vornicul Eu Sămion Iepure dinpreună cu toţi sătenii. Eu Vasile Cotea cel mic Eu Ştefan Neaţu Eu Neculai Anghel Eu Ion Perşotă Eu Sămion Perşotă Eu Pavăl Dodoiu Eu Dumitrache Drăgan Eu Dumit5ru Cotea Eu Gheorghe Cotea SDP, II, nr. 185, p. 210-211 * Moldova, 15 Aprilie 1848. Asesorul judecătoriei Ţinutului Putna, Cinstitei presudstfii. [211] După cuprindirea adresului cinstitii judecătorii cu no. 5287 din anul 848, Dechemvrie 13, de a aduce întru împlinire învoiala din 827 Iulie urmată între răzăşii de Căliman, acei aflători cu lăcuinţa în satul Ireştii de supt Măgură, numiţi şi Burceni, ocolu Gîrlilor şi întri acei din satul Căliman ocolu Vrăncii, am mers [212] la faţa locului la moşiea Căliman din Vrancea unde adunîndu-să grămada acelor sati, cum şi a sînpărtaşilor fruntaşi din toati celilanti sati a Vrăncii, aşa precum toată Vrancea esti un singur trup şi hotar - am cetit cu luare aminte docomenturile ce o parte şi alta me-au înfăţoşat şi ascultînd cu băgări de samă şi verbalile lor întîmpinări, din toate acestea m-am lămurit că moşiea Căliman, cea mai mare parte cu loc de hrană adică hărăgărie, poeni de coasă, curături şi pădure st. . . în poalile Măgurii dinspre apus, piste Putna pînă în hotaru mănăstirii Miera şi pentru că unii din lăcuitorii de Ireşti să găsăsc niamuri cu acei de Căliman, pe care au fostu şi dat 1000 lei Cheltuelile scoaterii Vrancii din stăpînirea vistiernicului Rosăt ( Roznovan) au urmat ca aceasta moşie să o inpartă pi spiţe şi pi bătrîni, dar apoi ei ireştii s-au încercat mai întîi, atuncea, cu feluri de vicleşuguri ca să nedreptăţască pe călimaneni a rămîne numai cu săliştea satului, ci este dincolo de Putna, cu puţin loc de arătură şi că peste Putna să nu triacă nici cum la păduri şi la poenile, ci li ave făcute cu urmare şi de învechită siăpînire, precum o au şi astăzi. Dar, însfîrşit starosti de Putna la an 1819, după poronca domniască ce li s-au adus, i-au giudecat pe ireşti şi i-au datu şi rămaşi, cu care totuşi nemultămindu-să, au adus în urmă la faţa locului pe răposaat paharnic Gheorghie Pastiea, rînduit cu poronca domniască ca să cerceteză supt carte de blăstem şi iarăş văzînd că nu au temeiuri cu cari să înprotivască pi călimăneni şi să li dărîme di la vechea lor stăpînire, di la poeni şi tăierea în pădure , au căzut la învoială aceia din 827 şi au înpărţit hărăgăriea drept în dou, iar poenile au rămas să le stăpînească fiişte care precum le-au avut di la moşi şi di la strămoşi, în pădure însă, de o potrivă să fie slobod fiişte care a tăia după trebuinţa sa, cum asămine să fie slobozi atît ireştii cît şi călimănenii a-s face din nou poeni dacă vor găsî locuri de săcat în pădure, înpărţind şi săliştele, precum în învoială să arată, care, această invoială, au înfiinţat-o vremelniceşte pentru mărginire numai a chipului stăpînirii, dar pămîntul li este de baştină şi că alţii străini nu încap, fără numai neamurile. Din cuvîntul acesta lămurit inţălăgîndu-să că înpărţala pi bătrîni şi spiţe au rămas a se face mai la urmă, ori şi cînd [213] vor ceri vreuna din acesti sate, dar aceasta răzeşii din Ireşti n-au cerut-o nici pînă acum, tot din ră cugetare asupra călimanilor, pentru că ei, ireştii, aflîndu-să cu satul piste Putna alăturea chiar cu locurile civenite de împărţală, au tras pe lîngă dînşii şi pe alţi străini din ocolu Gărlile şi au tăbărît cu toţii a-ş lăţi poenile vechi, a-ş face altile din nou şi a cuprinde înpregiurul lor pădure cu nume de apărătură, urmare în contra ţătatei învoeli prin care să zice: "că alţii nu încap, fără numai niamurile" şi prin care nici cum să dă voie nimănui a-ş păstra apărături, ci mai ales sloboadă voie fieşti căruia răzăş a tăia neoprit ori de unde după trebuinţa sa. Ei întotdeauna s-au înhăitat cu acei străini, s-ai îndărjit cu sumeţie asupra calimanilor, i-au bătut, li-au luat topoarăle, boii şi căruţile, i-au dăzbrăcat şi însfărşit şi alti multe samovolnicii şi nelegiuite fapte întrebuinţază ca să nu-i lasă a tăia pădure şi a-ş face săcături, îngăduindu-i numai la stăpînirea poenilor vechi, iar almintrilea cu prilejul apropierii lăcuinţii lor stau pururea gata la bunt încît numai prin această a lor urmare să folosăsc pe pămîntul cuvenit la înpărţală pi neamuri fiind de baştină precum rosteşte învoiala. In destul am făcut să înţăleagă mărimea vinovăţiei lor şi pedeapsa cari poati să ar....... asupră-le legile administrative şi încă i-am mai făcut să inţăleagă cuvîntul vremelnicesc din cuprindirea învoelii din 827 şi că de vreme ce atuncea au dat hărăgărie în dou, apoi să dei şi pădure i celalant loc tot în dou, cu linie despărţitoare, ca să ştie acesti dou sati să stei fiişte care ca să nu mai urmeze între dînşii gîlceava şi jăfuiri sau ca să-şi dei spiţe şi să-şi ei fiişte care neam partea de baştină şi cumpărături acele legiuite. Dar apoi îndărăpniciea ireştilor fiind mai presus de bună cuvinţă, nuci la una din acesti propuneri nu s-au plecat a disface înpărţala pînă mai întîi nu să va rezonărisî de cinstita judecătorie chipul prin care să se aducă în înplinire ac( învoială pi faţa pămîntului. Iscălitul însă pînă atuncea, locul din hărăgărie în sus pînă în hotarul mănăstirii Miera, l-au însămnat cu sămni movili cît vine drept în dou, după cum mai bine să va vedea în harta închipuită în dosul aceştie. După cari această lucrare, deşi ireştii în fiinţa me să învoisă cu calimănenii ca în giumătatea locului din dreapta di la [214]movili să stăpînească 80 fălci şi că înpotriva acestora să dei călimanilor alte 80 fălci păduri, la vîrful dinspre moşiea mănăstirii Miera, din ceelantă giumătati di la movilile dinspre ireşti, dar pentru că ireştii n-au vroit să ei cu prajină şi palma proastă, politicită în toată Vrancea, nici Călimanu li-au datu vreo învoială şi s-au mărginit tot precum va găsi cu dreptul cinstita judecătorie. Iar pentru că burcenii nu contenesc cu bătăile şi jafuri samovolnice, cinstita judecătorie pînă la cea de pi urmă a ei regularisire, va chipzui măsurile cu cari să să stavilarisască. In No. de 12 file. Costache Lupu paharnic. SDP, II, nr. 186, p. 211-212-213-214 * Moldova, 14 Avgust 1849. [214] Cinstitei stărostii a ţinut Putnii, Privighetorul Vrăncii, R a p o r t. Asupra poroncii cinstitei stărostii de supt no. 7016, cu toată supunire răspund că la acest ocol sînt îndatoriţi lăcuitori a duci sare de la Ocnă la Galaţi numai din satile Găurile şi Purcei cărora după strîmtoririle pusă, au şi pornit spre trasportarisire cîtimei ce s-au alcătuit, iar pe la casăle lor nici cum nu s-au întors cu sare ca să o ţîe. Despre care aduc cu supunire la ştiinţă C. Niagu şătrar no. 513. 849, Avgust 14 SDP, II, nr. 187, p. 214. * Moldova, 14 Noemvrie 1849. I n s c r i s. [215] Adică noi, toată obştia răzăşilor din sat Vidra, curgător din doi bătrîni, ci să înparte hotarul nostru şi anume: Grozăvel şi Bucate Drepte, cu priimirea a toată obştii, ne-am învoit noi în de noi ca să măsurăm tot hotar[ul], atît din Putna şi pîn în hotar Merii, delaolaltă atît stăpînirea vechi şi nouă, încît şi codru asemenea şi din Putna spre hotar Găurile. Iar după măsură să să facă analoghie după spiţă, potrivit cu spiţirea urmată în ţarină şi în sălişti, cu aceasta însă ca după săvîrşirea măsurii, la împărţeala ci va să faci, pe acii cari din noi să va găsi cu părţi vechi în care să intre şi sporul, după dreaptă împărţeală să nu fie strămutat sau strîmtorit din dreaptă stăpînire lor. Şi acei cari li se cuvine a luoa să li se dee dreptul lor din spor, codru iar nu din păşune sau săcătură distupată cu strădănuire de către acei părtaşi curgător[i] din numiţii bătrîni, afară numai de acei streini, care nu vor ave spiţă, nici să fie părtaş[i] cu noi la împărţală. Şi spre urmare întocmai, am adeverit toată obştea acestu înscris, încredinţîndu-l cu pecete sătească şi rugăm şi pe dumnealui privighetor de ocol de a o întări. 1849, Noemvre 14 Eu Lupu Baciu iscălit Eu Necula Mocanu Eu Dumitru Neagu Eu Ion Mazîl Neculai Ariton Eu Ion Istrati Simion Popa pasnicul Eu Ion Ariton şi Ivan Cherciu, vornicul Eu Simion Baciu cu pecete obştei satului Vidra Eu Neculai Mărica Eu Ştefan Lădar Eu Alexe Mazîl Eu Neculai Sbîrciog Eu Ion Marin [216] Eu Dumitru Vîrvara Eu Luca Olar Eu Ion Vidraşcu Eu Ion Preda Eu Avram Său Eu Vasile Ciobotaru Eu Neculai Voineag Privighitoria de ocol. Pe temeiul pecetii săteşti şi a iscăliţilor prin aceasta, lăcuitorii al sat Vidra, faţă viind aici, au cerut a li să întări acest înscris urmat cu mulţămirea a toatei obştii. Pentru care dară s-au încredinţat sub iscălitura şi pecete ocolului. 1850, Mart 16 no. 342 Indescifrabil SDP, II, nr. 188, p. 215-216. Iaşi, 25 Mai 1850. [216] Adică eu Vasile Cote încredinţăzu prin acestu zapis alu meu la cinstită mîna d. pitarului Todorachi Ne[a]gu spre a fi ştiut că parte me, ci să cuvine din bătrînu Drile, parte lui Ciupercă din muntile Chicioru Coza di la vale şi parte din Tisaru pînă în apa Tiş[i]ţi la da[l] pînă u[n]de să hătăreşte cu Păuleşti cu tocmală hotărîtă 150 lei, adică una sută şi cincizece lei. Ş-acestu numită moşie o tragu a 6 parte din spiţa Drile[a]scă şi pent[r]u că şi d. este ne[a]m din spiţa Perşote[a]scă e-[a]m vîndut d. de veci ca [217] să fie dumisale moşie ocină în veci. Şi pentru credinţă ne-[a]m pus numele şi degitu şi pecete săte[a]scă. 850, Mai 25 Eu Vasile Cote vîn[n]zătoru iascalu Eu Neculaiu Ion faţa Eu vornicesc Enachi Irimiia iascalu Eu Vasile Cote celu mic iascalu Simion Popa am scris cu zisa iscăliţilor SDP, II, nr. 189, p. 216-217 Iaşi, 20 Iunie 1852. I n v o i a l ă [217] Noi jos iscăliţii, răzăşi din hotarul Vidra, ocolu Vrancea, facem cunoscut că pornind jalbă asupra noastră dumnealor răzăşii din hotaru Căliman, cerînd a patra parte din muntele Piciorul Cozei şi Tisar, cuvenit lor după banii daţi la cheltuelile scoaterei Vrancei şi viind aice clen din partea judecătoriei ţinutului Putnei ca să cerceteze şi să dispartă parte ce li se cuvine din pomenitul munte, mai înnainte de a întra în cercetare, ce au fostu rînduit a face, stăruind cătră noi de a săvîrşi învoială, ne-am înduplecat şi noi la aceasta şi prin arătarea ce am făcut amîndouă părţile în de noi, am hotărît şi ne-am învoit odată şi pentru totdeauna ca muntele Picioru Cozei şi Tisar, cari de la înpărţala Vrancei, urmată la anul 818 s-au cuvenit hotarălor Vidra şi Căliman să să măsure tot şi noi răzăşii de Vidra să tragem trei părţi şi a patra parte să tragă răzăşii de Căliman ca să lipsască giudecăţile dintre noi, statornicindu-să în chipul acesta stăpîniree înnainte şi în viitor, nesupăraţi în veci unii despre alţii. Iar înăuntru hotarălor noastre, Vidra şi Căliman, va rămînea stăpînire precum şi pînă acum, după sămnile despărţitoare [218] între noi, fără supărare unii despre alţii, avînd Vidra în hotarul ei doi bătrîni: Grozăvel şi Bucate Drepte, iar Călimanul şapte bătrîni şi anume: Zîrnoai, Gărdişoai, Mihaiu, Trăsniş, Bodin, Păruş şi Popăsc, strîngîndu-se tot acum şi pretenţia că adică a mai cere ca vidrenii parte cheltuelilor ce am urmat în giudecăţi, precum şi călimanii să nu cee venitul ce să cuvine a trage pînă acum, avînd putere lucrătoare această învoială. Iar cît priveşte intrarea în stăpînirea lor, urmată de la 23 April, anul viitor 853 şi înnainte, pentru că în anul acesta am apucat a ne băga vitele pe întreg muntele acesta. In acest chip dar, urmînd între noi învoire, am făcut două întru asămine cuprindere, dîndu-se una la mîna altuia spre a să urma întocmai pe viitorime şi fără strămutare de către vre-o parte saau urmaşii noştri. Pentru care am rugat şi pe cinstita giudecătorie prin deosebite jalbe a li întări pe formă spre a-ş avea temeiul legiuit. 1852, Iunie 20. Iscăliţi: Piatru Tudorache Neagu Şetraru Costache Neagu Toma Călimănescu Obştea răzăşilor Vidra Obştea răzăşilor Căliman Asemenea iscălituri şi la una şi la alta, acele înformăluite de judecătorie. SDP, II, nr. 190, p. 217-218. Spineşti, 10 Maiu 1853. [218] Noi lăcuitori sat[ului] Colac dăm înscris nostru la mîna lui Toadir Răgozu spre a fi ştiut că l-am pusu ca să ni păzască muntile di viti străini, cari nu sînt alcătuite di păşunat pi muntele [219] nostru şi pi cari va prindi-o va ave a-i luoa cîti doisprezăci lei di vită; dară prinzîndu-le şi nu ne da di vesti sau a-i luoa acei 12 lei, apoi numit Toader va da el 24 lei de vită. Di aceia i s-au dat acest înscris supt ale no[a]stri iscălituri. 1853, Maiu 10. Ioan Alecsandru, Toader Tătaru, Neculai Şchiop, Ioan Şchiop, Ioanu Alban, Tudorachi Tătaru, Vasile Dănilă, Ioan Tătaru Ştefan Căluian ot Spineşti faţă Ioan Popa cel mic pasnec Ioan Iuga ot Văsiiu faţă Preot Neculaiu Tînjală am scris. SDP, II, nr. 191, p. 218-219. Iaşi, 13 Maiu 1853. [219] Noi lăcuitori moşneni din sat Căleman dăm înscrisul nostru la mîna răzăşilor noştri Vidreni precum să fei şteut că le-[a]m dat parte no[a]stră dîn muntele Picioru Coza şi Tesaru, a patra parte din munte, după cum este învoială făcută, le-[a]m dat pare[a] no[a]stră ca s[ă]-ş pască vitele lor numai pe anu acest cu preţu hotărît 250 lei, adecă doa sute cinciză[ci] lei, pe anu acest. Şi bani să ne-i răspunză la Inpăraaţ Costandin şi Elena şi la vadea însămnată să ne răspî[n]ză bani, făr ne[ci] un cuvînt. Pre care am dat înscris un la mîna altura, asemenea şi spre credinţă urme[a]ză iscăliturile no[a]stre puindu-să pecete săte[a]scă. 1853, Maiu 13 Eu Toma Cote adeverez; Eu Pavel Dodoiu adeverez; Eu To[a]der Ionaşcu adeverez; Eu Vasile Cotea adeverez; Eu Neculaiu [220] Zbărciog adeverez; Eu Dumitru Drăgan adeverez; Eu Vasile Tutovan adeverez; Ioniţă Cote adeverez; Costandin dascalu. Şi arvună am primit 37 adec trei zăci şi şapt de lei Eu Neculaiu Cotea adeverez Eu Neculaiu Anghel vornecu şi toată obştiea Marin preot; Ştefan ot sat Vidra răzăş di Căliman adeverez. Două sute şi treisprezăci lei am mai primit astăzi Maiu în doazeci şi unu de la opştiea răzăşilor şi s-au istovit, după cuprinderea de mai sus, însă una sută doă zăci şi cinci lei de la Lupu Baciu şi curgătorii săi dîn bătrînul Grozăvel şi pre atîta de la d. pitariu Todorache Neagu şi curgători săi din bătrînu Bucate Drepte. 853, Maiu 21 Costandin sîn preot Ştefan Baciu, vechil opştei satului Căliman, am primit. SDP, II, nr. 192, p. 219-220 Nereju, 1 Octomvrie 1853. [220] Noi Grigori Alecsandru Ghica Vvd., cu mila Dumnezeu, Domn ţării Moldovei. Asupra petiţiei ce ne-au dat locuitorii din Vrance la 8 Avgust 1851, tînguitoare de oprire ce le-ar fi făcînd Camara Ocnilor de a-şi lua sare pentru a lor trebuinţă, luînd aminte că fiindu o aşa măsură din parte cămării, ar fi înpotriva articului 9 din contractul ocnilor şi înpotriva vechilor hărăziri ce au vrîncenii în asămine privileghiu, am încuviinţat şi noi prin recomendaţie către D-lui Vel Vist[iernic] ca locuitorii din Vrance să se folosească de acest product numai pentru a lor proprie trebuinţă, cu aceasta însă că înlesnire ce li să dă să nu le slujească nici cum pentru spiculaţie; [221] Şi la 1-iu Septemvrie, anul curgătoriu, de cătră D-lui Vel Vist[iernic] înfăţişîndu-ni-să raportul său din 2 Iunii cu no. 4205 în alăturare cu pomenita cerire şi o alta cătră Departamentul nostru de Finas mijlocitoare ca pe temeiul hărăzire ce l-am făcut să li să sloboadă şi Domnescul nostru hrisov, am încuviinţat şi o aşa propunire prin nomeratul raport, însămnîndu-să că li să dă voiea cerută numai în mărginire ocolului lor. Aşa dar, pe temeiul celor prescrisă prin acest al nostru Domnescu hrisov hotărîm şi restatornicim ca locuitorii vrînceni, pe putere chiar a ofisului ce am slobozit Stărostii Putnii la 1850, Avgust 1 cu no. 64 să aibă tot dreptul de a lua din gropile ce sînt destupaţi, sare cît va fi de nevoie pentru a lor proprie trebuinţă spre lesnire a casălor şi vitelor lor, fără ca să fie de cineva opriţi şi înpiedicaţi, dar şi fără ca ei să îndrăsnească a spicula această hărăzire prin vindirea sării piste hotar sau aice în prinţipat, piste cuprindirea încuviinţării ce le-am făcut, căci dovedindu-să asămine faptă lovitoare dreptăţilor cămării şi prin urmare a fiscului, apoi nu numai că să vor lipsi de această hărăzire, dar vor fi supuşi a plăti straf cu perţul îndoit a sumii de sare ce s-ar dovedi vîndută. Această a noastră hărăzire de care şi mai înainte vrîncenii prin milostivire procatohnilor noştri s-au bucurat, în toată cuprindirea ei poroncim D-sale Vel Vist[iernic] ca prin publicaţie să aducă la cunoştinţă opştească, spre deplină ştiinţă şi întocmai urmare, poftind totodată şi pe cei din urmă luminaţi Domni fraţi a noştrii, care din Dumnezăească bună voinţă vor fi pe tronul Domnii acestui Prinţipat, ca nu numai să nu strămute această hărăzire de mare agiutorinţă, ce să dă pentru casnica hrană a vrîncenilor şi a urmaşilor lor din cuprinsul ocolului, ce mai ales să se întărească. [222] Scrisu-s-au hrisovul acesta la Scaunul Domnii noastre, în oraşul Iaşii, în acel al cincile anu a Domnii noastre la Moldova. Noi Grigore Ghica Vvd. no. 84 Vel Vist Şef secţii a III-a din Departamentu de Finas Holban. Director, indescifrabil. no. 130 anul 1853, Octomvrie în 1 zile. SDP, II, nr. 193, p.220-221-222. * Moldova, 10 Ghenar 1854. [222] S a t S p i n e ş t i i. Noi gios iscăliţi, bătr[î]ni din sat Spineşti, care avem ştinţă de visterile vechi, ci au fost în partea cozănilor, adică mari şi drste umblătoare în apa Putnii: 1 moara lui Costandin Gure 1 drsta lui dieacon Bîrzan în loc chiu de unde esti acum prepusu 1 moara lui Stan Bîtcă. Aceste vistere au fost umblătoare în apa Putni, încă mai înnainte pînă a să luoa moşiile Crăncii di visternec Iordachiie Roznovan şi după ci s-au luoat şi după ci s-au scos moşiile Vrănci, încă moara lui Stan Bîtcă tot au mai umblat o vreme. Şi pentru aceasta noi bătrîni, gios iscăliţi, dăm înscris nostru la mîna răzăşilor cozeni ca să-şi caute prin giudecată la drept ci vor av(; măcar di s-au dat răzeşilor tulneci o hîrtie că n-au avut cozeni vistere vechi, dară cu greşală şi prin neştinţă s-au [223] dat iar noi iscăliţi mergem chiar la locurile pi unde au fost aceste vistere mai sus însămnate ori la şi ce comisiia ar vini. 854, Ghinar 10 Eu Ştefan Ciută faţă Eu Simion Ţărde Eu Ioan Haliciu Eu Toader Năstasie adiverim Eu Mihaiu Murgu Eu Ivan Gîrde faţă Pecete în lipsă dusă cu agiunu (?) la Focşani S a t P ă u l e ş t i i Şi noi lăcuitorii bătrîni adiverim cu iscăliturile noastre şi punere peceţi că apa Putnii vini cale de 4 ceasuri pe hotar Cozi şi pi a tulnicenilor; adică în parte lor să află 4 drîste, iar mori 2 mori făcuti din nou şi una moar[ă] veche şi una chioa din nou, iar în parte lăcuitorilor cozăni numai o chio mari. După iscălit sat Spineştii şi noi bătrîni adiverim că aşa am apucat după cum adiverează Spineştii că din gura Cozii în sus au mai fost 2 vistere: una chio şi o drîstă, tot pe apa Putnii, în parte Cozii. 1854, Ghenar 10 Eu Necula Buture om de 80 an adiverez Eu Pavăl Mirun om di 70 adeverez Eu Vasîle . . . . . . . asămene Eu Eu Dumitraşcu Bogdan asămine adiverez Vornic Ion Haliciu cu toată opştiia adeverim că sîntem tot un hotar cu cozănii Preot Ion Cornilă am scris şi adeverim Privighitor de ocol Vrancea Iscăliţii în mărturia aceasta, lăcuitori din satul Păuleşti, pricum şi acii din satul Spineştii, viind în cănţălariia aceştii [224] privighitorii şi arătînd verbal că această mărturii esti supt a lor iscălitură, cari o dau lăcuitorilor satului Coza de ştiinţa ci au şi pi timeiul ceririi lor să adevereşti şi di privighitoriu cu iscălitura şi picetiea postului C[ostachi] Neagu 1854, Fevr. 16 no. 305 SDP, II, nr. 194, p. 222-223-224 Iaşi, 2 zili Maiu 1854. [224] I n v o i a l ă Supt iscăliţii prin punirea degitului Ioan şi Neculai sîn preot Ioan Baciu şi Ioan Lădaru, ginirile numitului preot, ştiut facim prin acest înscris ci-l dăm la mîna dumisali pitarului Tudorachi Neagu şi stolnic Costachi Neagu că la giudecata ci am avut cu dumnealor la ţinutala giudecătorie în anul 1851, Ghenari 3, ca părtaşi ai noştri, după hotărîrea cuprinsă prin copiea de jurnal supt. no. 524, acelaş an, noi rămîind nemulţămiţi, am apelarisît la divanul de apel în termenul legiuit, de unde acum chiemaţi fiind la înfăţoşarea acelui divan, sorocit la 12 a următoarii luni, am socotit mai bine de cuviinţă şi am cerut învoială, cari am şi săvîrşit-o în chipul următor: Din toate părţile cuvenite pi această spiţă numită Calangiu din bătrînul Bucate Drepte, ci va eşi la măsura sîliştilor Vidra şi Tichiriş să ni dei mai întîiu nouă patru pogoani sîlişte, unde sînt lăcuinţile noastre din totalul ambilor părţi; iar ceilantă parte în sîlişte, în arătură, în pădure i partea din munte să ni înpărţim în doă, potrivit hotărîrii dată. Asăminea şi cheltuelile să înnapoim pe din doă după ţidule ci [225] păstrăm şi spre urmare întocmai am dat ace asta la mîna dumilorsali boerilor şi de la dumnealor am priimit alta asăminea supt a dumnealor iscălituri. 1854, Maiu în 2 zile Eu Ioan sîn preot Ioan Baciul adiverez Eu Neculai sîn preot Ioan Baciul adiverez Eu Ioan Lădarul, ginirile preotului Ioan Baciul adiverez Săchilar Ioan Ariton faţă Rugat fiind de dătătorii aceştii învoeli am scris I. Costiean Faţă fiindu la această învoială am iscălit Ion Gîţă sluger Ştefan Cherciu martur Dumitraşco Voine faţă Urmează adeverirea judecătorii ţinutului Putnei. SDP, II, nr. 195, p. 224-225. * Moldova, 23 Fevruarie 1855. I n v o i a l ă [225] Noi gios iscăliţii, locuitori răzăşi şi băştinaşi de moşiea hotarului Căliman, facem ştiut prin aceasta pentru proţesul de giudecată ci avem cu răzăşii satul Ireştii de supt Măgură, pentru neînvoirea la stăpînirea părţii de moşîi a capătului acestui hotar pînă in hotarul mănăstirii Mera, pentru acest pămînt urmînd nemulţămire cu stăpînirea ce avem, după care pornind proţes de giudecată asupra răzăşilor de Ireştii de supt Măgură spre a ne scoati şi noi dreptati de stăpînire în gropile de fînaţ aceli făcuti din vechiu, pentru această neînvoire, giudecîndu-ne cu numiţîi răzeşi pînă acum cînd am văzut sămţitoare cheltueli şi o parte şi alta, atît cu perdirea vremii cît şî cu cheltuelili ci s-au făcut cu rînduiţîi la faţa locului, însă acum viindu-ne în sămţire amîndouă părţile înpricinate, am văzut că toati cheltuelili [226] ci s-au făcut şi s-ar mai face pe drumul giudecăţii, rămîn zadarnice şi numai o povară atîrnătoari sărăcuu în deopştii noaă răzăşilor, precum şi vechii noştri strămoşi s-au mai sărăcit tot giudecîndu-să şi trăgîndu-să şi pricina pînă la anul încetat 1827, luna Iulii 2, cînd atuncea obosiţi de cheltueli şi multă perdire de vremi, au venit în plecari şi o parti şi alta şi au săvîrşit învoiala chiar din anul şi luna mai sus arătată, întărită cu iscălitura dum. rînduitului boer dumnealui paharnicul Gheorghii Pastiea. Deci ca să nu ni mai sărăcim şi noi de acum înnainte, precum ne-am sărăcit pînă acum, am venit iarăş în plecare amîndouă părţi înpricinate şi am făcut această învoială cu priimirea amînduror părţilor în chipul mai gios arătat adică: din apa Putnii şî spre satul Călimanu săliştile şi arăturile pînă în apa Vezăuţului, undi să sfîrşeşti hotarul, vom stăpînii noi, călimanii, nesupăraţi întru nimic de cătră răzeşii de Ireşti, precum şi ei nu vor fi supăraţi de noi întru nimic în săliştea şi arăturile satului Ireşti.Iar din apa Putnii, la deal spre Măgură pînă în sămnili Săciul Poenilor, Ţîcma Iarului lîngă hotarul Vidra şi drept curmezîş pren movila ci esti în capul poenii numită a logofătului Ivan Călimănesc şi toţ în gios pren rîpa cea mare şi mai mergi şi mai în gios pren Piscul Adăpătorii şi iarăş pren coada Poenilor Rupturilor pren marginea Gropii cei adînci pînă în Poarta Arsă în liniea pominită a Vrăncii, tot locul acesta l-am dat în doaă adică din apa Putnii şi drept la deal pe drumul numit a Rupturilor pînă în dreptu sămnilor, partea pe din sus pînă în hotarul Vidrii o vom stăpîni noi răzeşii de Căliman nesupăraţi întru nimic de către răzeşii de Ireşti. Asăminea şi ei răzeşii de Ireşti din drumul sus pomenit, partea din gios, pînă în liniea numită a Vrăncii o vor stăpîni nesupăraţi întru nimic de cătră noi, călimanii. Această condiţîi de învoire pînă aice rămîni întocmai precum să glăsueşte şi prin învoiala ţîtată mai sus a dumnealui paharnicului Gheorghii Pastiea, rămîind acum de înpărţîre capătul hotarului şi anume din sămnili Ţîcma Iarului şî la deal pînă în hotarul mănăstirii Mera. In locul acesta vor stăpîni Ireştii de supt Măgură, gropile de fînaţ ci sînt făcute din vechiu biz di stăpînirea şi noi în gropi vechi, nesupăraţi de noi, călimanii. Precum şi noi călimanii, asăminea nesupăraţi de ei, vom stăpîni gropile de fînaţ din nou, ci să numesc săcături, sumă de doaă [227] zăci fălci nesupăraţi de cătră numiţii ireşti. Asăminea vom mai stăpîni dosul Jăriştii sumă de trii zăci şi trii fălci şi patru zăci di prăjini tot săcături şi păduri şi dosul Pîrîului Lupului sumă de opt fălci şi patru zăci de prăjini nesupăraţi de cătră numişîi ireşti, osăbit de gropile de fînaţ vechi şi noaă, mai rămăind margini şi mijloace de pădure măruntă, care nu întră în suma fălcilor de mai sus arătati şi pe care li-am şi măsurat în fiinţa amîndoror părţilor, fiind sumă de una sută şi două zăci şi una fălci şi şaptizăci prăjini, acest pămînt l-am dat drept în două, mărginit prin semne şi măsură, una din acesti părţi suma de şasă zăci fălci şi şapti zăci şi cinci prăjini, vom stăpîni noi, călimanii nesupăraţi de numiţîi, precum şi ei nesupătaţi de noi vor stăpîni suma de şasăzăci fălci şi şaptizăci şi cinci prăjini cu cari să îndeplineşti suma fălcilor arătati mai sus. Pe lîngă aceasta mai fiind loc de codru mereu la capătul despre mănăstirea Mera, ce vine încoaci pînă în semnul ci să numeşte Plaiu lui Ciolan, tot locul acesta de codru l-am dat iarăş drept în două, fiindu sumă de una sută trii zăci şi şapti fălci, iar în totul însumează 275 fălci. O parte din acestea o vom stăpîni noi, călimanii, nesupătaţi de numiţîi mai sus, precum şi ei nesupătaţi de noi vor stăpîni iarăş o parte de 137 fălci, iar în partea de munte la Piciorul Coza şi Tisarul, cari este lămurită pren învoiala ci am făcut-o cu răzăşii de Vidra, adică o a patra parte din tot muntele, măcar deşî pînă acum răzăşii di Ireşti n-au avut nici o stăpînire cu noi, însă acum cu această învoială, i-am priimit şî pe ei şi i-am făcut îndiopotrivă părtaşi cu noi la tot folosul acelui munte şi pentru că noi am cheltuit cînd ne-am giudecat cu vidrenii şi cînd am şî scos această parte de munte, ne-au întorsu şasă sute optu zăci lei, no. 680 lei, cheltuiala în giumătate ci am făcut noi atunce. Cu această învoială, urmînd mulţămire din partea amînduror părţilor, şi vom stăpîni în pace intocmai dupe cum să arată mai sus, rămînîndu della închisă şi toati proţăsile ce am pornit la cinstita giudecătorie stinsă şi oricînd vreunii dentre noi sau dentre ei s-ar mai rădica cu giudecată, nu vor avea nici o dreptati a strica şi a călca piste [228] cuprinderea acestii învoeli. Şi dar, spre temeiu şi întocmai urmări di a noastră şi a lor pacinică stăpînire, am făcut doaă asăminea învoeli şi pe aceasta supt ale noastre iscălituri i punerea degitilor noastri şi întărită şi cu pecetea sătească, o am dat la mîna dumnealor răzăşilor de Ireşti, priimindu şi noi alta de la dumnealor asăminea supt iscăliturile dumnealor şi încredinţată cu pecetea sătească - Rugînd tot odată şi pe cinstita giudecătorie prin osăbită jalubă di au încredinţat-o după formi cu adăogire că oricînd ar voi să vînză unii dintre noi, călimanii vor fi învoiţi a cumpăra dintre neamurile din răzăşii di Ireşti. Asăminea vom fi şi noi slobozi a cumpăra cîndu ar vinde ceilanţi lăcuitori di Ireşti şî fără să o înstrăinăm cătră alti feţă străine pren vînzari. Eu Pavăl Dodoiu adeverez Eu Ioan Neag adeverez Eu Dumitrachi Drăgan adeverez Eu Ioan Cuconoiu adeverez Eu Toma Cotea adeverez Eu văduva Icaterina soţ răposatului Eu Neagu Albanu adeverez Ioan Diacon adeverez Eu Dumitrachi Cotea adeverez Vasile Popa adiverezu Eu Toader Ionaşcu adeverez Eu Nicolaie Anghel vornicul Eu Vasili Tutovanu adeverez cu toată obştea adiverez Eu Gheorghie Cotea adeverez Preot Pavel Bodin sat Căliman Eu Vasili Cotea adeverez adiveză (sic) Eu Dumitru Cotea adeverez Marin Preot Dodoiu adiverezu Eu Niculaiu Zbîrciog adeverez Ştefan preot ot sat Vidra răzăş di Eu Simion Perşotă adeverez Căliman adiverez Eu Alicsandru Perşotă adecerez Costandin sin preot Ştefan Băcescu Eu Ştefan Nuţul adeverez adiverezu. Eu Ioan Bătrînei adeverez Şerban dascălu adeverez Eu Nicolae Năstasă adeverez Eu Stan Epure adeverez Neagu Cote zăt Dumitru Eu Vasili Dobri adeverez adeverez Eu Enache a Tofanii adeverez Eu Vasili Anghel adeverez Eu Radul Paca (?) adeverez Eu Stan Găină adeverez SDP, II, nr. 196, p. 225-226-227-228 * Moldova, 23 Iulie 1855. Candidatul judecătorii ţinut Putnii Onoratii Presutsfii [229] La 20 a lunii corenti fiind terminul al triilea regulărisît pentru aducirea întru înplinire a hotărîrii dată de onor. presutsfii la 14 Noemv. 852 în pricina reclemată de cătră răzăşii din satul Prahuda asupra celor din sat Năruja pentru înpărţirea muntelui Lapuşul de sus şi frunza satului, supt iscălit în zioa terminului ţitat mergînd la faţa locului în sat Prahuda au aflat cu stăruinţă numai pe răzăşîi din acel sat, iar pe acei din sat Năruja nu, după care, încheindu-să jurnal de sosirea la faţa locului, s-au adiverit numai răzăşii stăruitori şi făcîndu-să aşteptare şi acelor din sat Năruja pînă la 23 sub propuneri din parte lor că aşteaptă venirea privighitorului de ocol, după invitarea, ce li s-au mai făcut din partea iscălitului prin încunoştiinţarea no. 150 în zioa de 23 a corentei luni, s-au înfăţoşat şi trii din răzăşii satului Năruja anumi preot Lazăr, preot Andreeş şi Dumitru Popa, în fiinţa cărora cerîndu-să de la răzăşii de Prahuda să-şi dei spiţă de neam de curgătorii den bătrînii Dalica, Stroia şi Chirilă, arătaţi prin ţitata hotărîre, ei au şi dat alăturata spiţă supt a lor iscălitură de numile tuturor curgătorilor din pomeniţii bătrîni ci să află cu lăcuinţa în satul Prahuda. După care cerîndu-să asăminea spiţă şi de la numiţii nărujeni, pentru căţi anume curgători din bătrîni pomeniţi să află cu lăcuinţa în satul Năruja, spre a se putea înpărţi atît muntele cît şi frunza pe curgătorii din acei bătrîni şi ei n-au voit a da asăminea spiţă, zicînd numai că prahudenii, ci sînt din acei bătrîni, să margă în munte cu ei, că nu-i vor supăra, iar a să deosăbi muntele ei nu voesc. La care prahudenii au răspuns, că aşa au mers mai înnainte, dar di vremi ci ei nărujănii de cîţiva ani trecuţi au început a-i globi, pînă cînd i-au dipăratatu cu totul din stăpînirea muntelui şi a frunzei, de aceia şi ei au fost săliţi a reclama judecătorii şi a ceri să li să deosăbească muntele şi frunza. S-au cerut apoi de la nărujeni să înfăţoşezi izvodul de banii ce au dat fieşti care la scoatirea Vrăncii de la răposatul [230] vist. Iordachi Rosăt Roznovan, cînd şi prahudenii să afla cotun a satului Năruja şi înpreună birnici, ca din aceala să să vadă cîţi din lăcuitorii satului Prahudii au dat bani la scoatirea Vrăncii, ca numai acelora şi curgătorilor din aceia să li să dei şi partea cuvenită din munte şi din frunză şi ei iarăş n-au voit a înfăţoşa acel izvod zicînd că nu-l au, în vremi cînd toati satili Vrăncii păstrează nişte asăminea izvoade ca o dovadă acelor ci au drit în stăpînirea Vrăncii, după care dare s-au şi înpărţit toţi munţii Vrăncii i frunza şi locurile de cosîre precum au încredinţat mai mulţi din fruntaşii lăcuitori a satelor Vrăncii, ci să adunasă la acest sat după invitarea ci li s-au făcut de cătră prahudeni şî de cătră însuşi nărujănii, spre a fi faţă la această lucrare şi a dovedi dreptatea ci are fieşte care din acesti două sati şi anumi Radu Lăcătuşu vornic şi Neculai Tuveni din sat Poiana, Costandin Huşcă şi vornic Simion Ţirdea den sat Spineştii, Ivan Enachi vornic şi pasnic Simion Popa den sat Păuleştii, săchilar Neculai Şuşă, Ioan Stoica, Ioan Borş, Stan Drăgan şi vornicu Ioan Iftemi din sat Paltinu, vornicu Ioan Lăcătuşu, Neculai Purcel, Pavăl Toma şi Neculai Ciocan din sat Valea Sării, Neculai Şchiopu, Neagul Tudor şi Ioan Alicsandru din sat Colacu. Cari, di vremi ci în urmă s-au deosăbit cu biru de s-au numit sat, au toată dreptatea a-şi deosăbi atît muntele cît şi frunza dentr-acela a nărujănilor, după cum asăminea s-au numit sate, precum de pildă Podurile i Priasca ci au fost cotune a satului Valea Sării, Bodeştii a satului Păuleştii şi Săcătura Văsuiu şi Herăstrău a satului Spineştii, Spulberul a satului Nereju şi altele de asăminea. După care, văzînd că nărujănii nici într-un chip nu voesc a înfăţoşa nici spiţa de neam, nici izvodu de darea banilor la scoatirea Vrăncii, după care au luoat şi munte şi frunză, nici a să măsura muntele şi frunza spre a să deosăbi partea cuvenită prahudenilor, supt iscălitul în priivire că acta s-au văzut îndeplinită cu rospici de priimirea încunoştiinţărilor a tus treli termine ci au fost regularisite pentru desăvîrşirea aceştii lucrări, pe temeiul dovezilor înfăţoşate numai de prahudeni, adică un izvod din 1843, Frvr. 17 de numile oamenilor din satul lor şi suma fălcilor ci au plătit în pungile nărujănilor la scoatirea Vrăncii, cuprinzător de 300 fălci cisîre [231] cîte şapti lei de falcii şi alte două ţidule a unui dascal Leon şi alta a unui Mafteiu Hîrnea din sat Năruja, ci au fost strîngători de bani pentru moşii din leat 1829, Dechemv. 18, pentru banii ci au dat la scoatirea a unui hrisov a Vrăncii, din care luîndu-să lămurire că prahudenii au plătit în pungile nărujenilor două mii una sută lei la scoatirea Vrăncii pentru 300 fălci loc de cosîre, afară de sălişti cari le şi au prahudenii în a lor stăpînire, adică cu 300 lei mai puţin de cît nărujănii, după care să cuvine şi prahudenilor 7/15 parte a muntelui şi a frunzăi, pentru care şi la trecutul an 846, au mai plătit după analoghiea obştii Vrăncii 2204 lei în cumpărarea fălcilor lipăneşti chear din pomenitul munte şi a părţilor steclăreşti şi le-au cumpărat obştiea Vrăncii de la dum. spătar (acum agă) Iorgu Lipan, încheind jurnal au păşit cătră disăvîrşirea lucrării numai în fiinţa părţii stăruitoare si în nefiinţa nărujănilor şi măsurînd mai 1-iu tot muntele Lapuşul de sus, (fiindcă frunza satului, adică păşune de vite, nărujănii de cîţiva ani au făcut-o poeni de cosîri) cu lanţul de 10 stînjeni gospod, în fiinţa şi a 5 oameni den satile Paltinu, Spulberul şi Nerejul, rînduiţi de privighitorul de ocol, ca să arăti hotarăli muntelui, ca nişte megieşi ce sînt cu acest munte şi să-mi înlesnească lucrari şi anume: pasnicu Toadir Ursu şi Frăţilă Caba din sat Nereju, Toma Rusu din sat Spulberu, Ioan Borş şi Ioan Drăgan den sat Paltinu, s-au găsit 2630 fălci şapte prăjini însă: fălci prăj. 587 60 păduri din hotaru Spineştilor, pînă în golul Răoază. 19 70 golul Răoază. 449 38 păduri şi gol din părîul Răoaza spre apus pînă în hotarul Mişinii şi din drum de pi plaiul Lapoşului şi pînă în valea Săcăturii. 41 20 păduri, faţa de la bechet spre apus pînă în scursura ci dă în valea Lapuşului şi despre meazăzi pînă în hotarul Paltinului. 1531 59 golul şi pădurea din drumul de pe plaiul Lapuşului spre miază zi pîră în apa Zăbalii şi din valea _________ Lapuşului şi pînă în valea Palcăului. 2630 7 [232] Din cari deşi după analoghiea banilor daţi la scoaterea Vrăncii în sumă de 9 pungi, sau 4.500 lei a satului Năruja să cuvine şi lăcuitorilor din sat Prahuda 1235 fălci, 20 prăjini pe suma de 2100 lei, ci au dat în aceli 4500 lei a satului Năruja, osăbit de frunza satului care precum s-au zis fiind făcută gropi de fîn de cătră nărujăni, nici nu s-au măsurat. Dar în priivire că după măsurătoarea ci s-au făcut unii laturi a pomenitului munti, care esti cea mai depărtată şi la cel mai stengaciu loc, în care, pe la mai multi locuri n-au călcat nici vite, nici om pînă acum şi cari esti diosăbită mai mult cu sămni fireşti şi anume den Valea Săcăturii prin gura pîrîului ci curgi în dreptu stînilor de pi Lapuş spre meazăzi prin Bobeica cea mare din golul Lapuşului şi prin poiana Coada Epii pe piscul Rîpii Roşii în gios pînă în apa Zăbala şi spre apus pînă în valea Palcăului şi pînă în hotarul muntelui Mişina s-au găsît numai 729 fălci şi 48 prăjini, adică şapte suti două zăci şi nouă fălci patru zăci şi opt prăjini, spre a putea rămînea liniştiţi despre nărujeni şi a nu să mai zădărnici prin judecăţi, s-au mulţămit şi numai cu această sumă, pe care osăbindu-să cu pietri hotară între pîrae despre hotar muntelui Mişina, la valea Săcăturii i în gura pîrîului în dreptul stînilor tot la valea Săcăturii şi golul Lapuşului pi plaiu din jos de drum, precum şi în poiana Coada Epii şi cu bouri de cruci mari prin copaci de brazi şi fagi, li s-au dat şi în stăpînire fără vre-o înpotrivire din partea pîrîţilor nărujăni. Despre care să dă ştiinţă onorati presutsfii înnapoindu-să şi acta acestui obiect în fiinţa priimită înpreună şi cu două jurnale încheiate de sub iscălit de sosirea la faţa locului şi de paşirea în lucrare, precum şi adiverinţa răzăşilor de Prahuda pentru aducerea întru înplinire a ţitaţii hotărîri cu dari în a lor stăpînire a falcilor însămnaţi din muntele pomenit. Vasile Pătraşcan. SDP, II, nr. 197, p. 229-230-231-232. * Moldova, 14 Iulie 1856. [233] Discoperire Jos iscălitul cinovic stărostii de Putna Mihalache Golişteanu potrivit însărcinărei pusă asupră-mi prin rezoluţia sub no. 448 dictată pe jalba obştiei răzeşilor satului Voloşcani prin care au arătat tînguire că de către Ion Taftă cu fratele său Dumitru cu samavolnicie ar fi mers la stîna jăluitorilor din muntele Verdea şi le-ar fi împlinit 99 oi mînzări, precum ar fi bătut şi ciobanii, cu propunere că le-ar fi păşunat o parte din muntele Păişeaua, ce se răzăşte cu muntele Verdea a jăluitorilor de Voloşcani, şi dar mergînd iscălitul la faţa locului, în fiinţa amîndoror părţilor împricinate, după încunoştiinţarea făcută am descoperit următoarie: Făcînd cercetare mai întîi cine anume a pricinuit bătaia ciobanilor jăluitorilor şi a luat suma de oi de sus, încredinţîndu-mă la aceasta că Ion şi Dumitru Taftă n-a fost în munte, decît un ficior a lui Dumitru Taftă anume Ion, ducîndu-se la munte pentru trebuinţă, iar fi pus ciobanii că de către ciobanii Voloşcanilor le-ar fi păşunat o parte din muntele Păişaua şi mergînd împreună cu doi ciobani în muntele Verdele la stîna jăluitorilor au ales din strungă 99 oi mînzări şi pornindu-le le-au scos în zara muchii şi de acolo a înapoiat 40 oi, iar 59 oi le-au dus la stîna lor, ţinîndu-le vreme de 9 zile, cînd încunoştiinţîndu-ne Tăfteştii de această tresură, s-au jăluit la privighetorie că ciobanii Voloşcanilor le-ar fi păşunat muntele şi rînduind cercetare la faţa locului, pe dregătorii satului Hăliuşca au descoperit că ciobanii Voloşcanilor au păşunat trei fălci şi jumătate cu scăparea oilor, care le-au şi dat contra iarbă şi tocmai şi tocmai la 9 zile, precum s-a zis, au înapoiat 54 oi ce luase trăsura, rămîind la pîrîţi 5 oi şi din fruct numai 10 oca brînză. Cînd acum, după cercetarea făcută de iscălitul la faţa locului, în fiinţa şi a dregătorilor de Hăulişca s-au descoperit că pîrîţii se cuvine a mai da, după preţăluirea făcută de noi, 14 oca brînză, care s-au şi împlinit, împreună cu 5 oi şi s-au dat întru îndestularea jăluitorilor. Iar cît se stinge pentru stăpînirea muntelui, după arătările ce au făcut Toma Săcăluş şi Toader Cîţu din satul Hăliuşca oameni bătrîni, care cunosc hotarele de 35 ani, care au umblat cu oile prin acel munte, s-au stabilit semne despărţitoare între [234] hotare din pîrîul Păişaua şasă şi merge deal pînă în piatra ce s-au pus în gol, unde este o moviliţă; de acolo merge drept în pădure, iarăş prin semne: peste coastă şi dă deadreptul în doi palteni şi d-acolo merge pîrîul Paltenului, ce dă în Zăbala, cu adăogire că, după arătarea acesor bătrîni precum şi a lui Bratu Taftă din satul Negrileşti, ce era rînduit din partea obştei satului Negrileşti pentru ca să lipsească gîlceava, s-a mai lăsat din dreptul Voloşcanilor ca 5 prăjini de loc, ce urma pricina, despre care de pe o parte de pe o parte s-au raportat onoratei stărostii cu no. 5, iar pe de alta s-au dat aciasta la mîna jăluitorilor de Voloşcani spre dovadă. 1856, Iulie 14 M. Goleşteanu SDP, II, nr. 198, p. 233-234 * Moldova, 1 Septemvrie 1857. [234] Contract Prin care noi jos iscăliţii opştiea Vrăncii dăm aceasta la mîna dum. polcovnicul Ioniţă Şerban prin care facem ştiut că l-am ales din partea noastră ca să ne fii deputat la divan ad hoc şi dacă tot dlui va rămînea ales şi de la rezedenţiea ţinutală, apoi noi ne îndatorim a-i plăti dum. pentru stăruinţă cîte treizăci galbeni pe lună pe cît timpu d. ar avea trebuinţă la zisul divan, iar dacă va mai priimi ceva plată de la ocîrmuire să va scădea din acei trei zeci de galbeni, însă vom da dum. şi un om de agiuitor cu leafa şi toată cheltuiala noastră. Pentru care spre credinţă urmează ale noastre iscălituri prin punerea peceţilor săteşti. Insă aceasta s-au făcut în lipsă, ne fiind hîrtie de această valoră, mai plătind patru zăci de lei pentru hîrtie. Urmează semnăturile obştiilor săteşti Valea Sărei, Nerej, Paltinu, Nistoreşti, Colac, Negrileşti, Prahuda, Văsuiu, Poiana, Spineşti, Tulnici, Bîrseşti, Spulber, Coza, Prisca, Purcei, Herestău, Bodeşti, Ruget, Hăliuşca, Podurile, Năruja, Găurile, Păros, Voloşcani, Păuleşti, Tichiriş şi Căliman, precedate toate de pecetea satelor respective. 1857, Sepv. 1 SDP, II, nr. 199, p. 234. ?? ?? ?? ?? TT