Iaşi, 7 Sept. 1648. [17] Adecă eu Ion Bucate direpte scriiu şi mărturisăscu cu cestu zapis al mieu cum am vîndut un loc de prisac dumisali giupînului Irimia Dabija di unde mearge cale Vrăncii şi pînă unde tae vadul la mînăstirea lui Ioniţă şi locul iaste luncă şi l-am vîndut dumisali drieptu optu galbeni bani gata i mi-au plătit dumnelui deplin şi într-această tocmeal au fostu faţă Vasilie de Tecuci şi Crîstea de Bîrlad, Ionaşcu tii i dumnelui ce-au fostu pitar şi Mafteiu tii i Toader Cuzma ot Mărculeşti şi Stanciul tii. /[18] De aceasta scriu eu şi pentru credinţa ne-am pus peceţile şi am şi iscălit să să ştie. Pis sat Cruce, v let 7157, Sp. 7. Ion Bucate Direpte, Crîstea, peceti, Ionaşcu, peceti, Vasilie, iscăl. Anton biv portar, iscăl. S-au posleduit cu cel adevărat şi fiind asemine l-am încredinţat. 1813, Oct. 10. SDP, I, nr.26, p.17--18 Iaşi, 4 Iunii 1659. [20] Noi Ghiorghi Ghica vvd. bojii milostiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică s-au pîrît de Ştefan (sic!) înaintea Domnii Mele Panaioti neguţitoriul i cu popa Dima din Vrancea pentru cinci suti di galbini di aur şi nouă ineli di aur şi o zgardă di mărgăritariu înpletită şi un şirag iarăş di mărgăritariu şi doă părechi di sarfi di aur, ci au fost dat Panaiti pre mîna popii Dimii, cînd prada grecilor, ca să i mistuiască, cari bani şi odoară au fost a lui Enachi, ci au fost vamiş la Focşani. Deci după răscoală, dacă s-au aşezat, Panaioti au mers la popă să-i d( banii. Popa au tăgăduit banii şi au zis că nu i-au dat nimică. Deci Domniea Mea am socotit şi am giudecat într-acest chip: cum di va avea Panaioti marturi să dovidiască pre Popa cum i-au dat banii pre mînă şi aceli odoară, să aibă popa a li plăti toati. Deci Panaioti au dus marturi pre pan neguţitoriul fratili popii Saulei cămănariul şi pre Vasilie Damulţca (sic), vamişul di Focşani şi pre Zota Arbănaşul di au mărturisit înainte Domnii Mele, cum au fost şi ei di faţă cînd au dat Panaioti acei bani şi aceli odoară pre mîna popii Dimii. Deci Domniea Mea, i-am făcut legea să-i plătească banii şi odoarile şi au dovidit Panaioti pre popa Dima şi l-au rămas din toată legea, cum di acum înainti să n-aibă a să mai pîrî aceasta pîră nici dănăoara în ...(ruptu)... pentru căci au rămas Panaioti ...(ruptu)... Aceasta scriem Dumnia Mea. Într-alt chip să nu fie. U Ias, vlet 7167 (1659), meseţa Iunii, 4 dni. SDP, I, nr.28, p.20 Iaşi, 1 Iulie 1659. [21] Sava, episcop Romanului, scriem şi mărturisim cu această scrisoare a noastră pentru o pîră ci s-au pîrît de faţă înainte Măriei Sale lui vodă, Panaite neguţătoriul şi cu popa Dima din Vrancea pentru 500 de galbeni de aur şi noă ineli de aur şi doă părechi de sărji de aur cu zmaraguri şi o zgardă de mărgăritari împletită şi alt gherdan de mărgăritar cu mărgeanuri, cari bani au fost a giupînesii lui Ştefan biv stolnic şi i-au fostu datu Panaite la popa Dima să-i mistuiască, cînd au fost jăcuind pre greci şi după ci s-au aşezat vreme, popa Dima au tăgăduit acei bani şi aceli odoară. Deci Panaite au pîrît pi popa Dima înainte Mării Sale lui vodă şi au adus Panaite şi marturi pre pan neguţitoriu, fratili popii Saulii şi pre Vasilie Dimolica, vameşul şi pre Zota Arbănaşu di au mărturisit înnainte Mării Sali lui vodă cum au fostu şi ei de faţă, cînd au dat Panaite acei bani şi odoară prin mîna popii. Deci au rămas Panaite pre popa Dima să plătească banii şi l-au dat Măria Sa vodă pre mîna noastră pre popa, să plinim acei bani şi aceli odoară de pre dînsu. Deci noi am trimes di l-au plinit cu bucate, cu ocine, cu ce au aflat, precum li-am făcut şi izvod şi li-am dat pre mîna lui Ştefan, ci au fostu stolnic şi a giupînesii lui Aniţa şi ş-au făcut şi ei zapisă, unul la (mîna) altuia, de împăcăciune, fără să mai pîrască unii pe alţii şi să aibă popa Dima ace dare şi diresile ci are de cumpărătură pe acele ocine, carile li-au dat lui Ştefan, ci au fost stolnic şi giupînesii lui pentru acei bani. Deci noi încă li-am făcut această carte a /[22] noastră să le fie de credinţă şi să nu să mai pîrască unul pre altul ca să să ştii. Romanu, veletu 7166, Iulie 1. (ss) Sava, ipiscopu Romanului s-au întărit supt No. 1399. SDP, I, nr.29, p.21--22 Iaşi, 18 Maiu 1678 [24] Noi, Anton Rusăt voevod, boji milostiu gpodar zimli Moldascoi. Adică domniea me am dat şi am întărit slugii noastri lui Vasili, ficiorul Bîrlădeanului din sat din Cruci, nepotul Drăguţului, ci au fost vornic, pe o curătură ci să cheamă la Podul Frumosu, în locul satului, diasupra casii lui, cari iasti lui cumpărătură de moşul lui Drăguţul dila Pavăl din Cîmpuri drept doă zăci de taleri şi altă curătură, ci iasti în Lunca Largă, înpotriva Leurdii, ci iasti cumpărătură iară de moşul lui Drăguţul dela Iuga drept zăci taleri şi altă parti di ocină din sat din pomşăsti, ci esti lui cumpărătură di moşul lui Drăguţul, dila Procopii, ficiorul lui Drăguş, drept doă zăci di taleri, toată parte lui, ci să va alegi şi cu parte di vii şi din moară în gîrla Putnii cea din sus şi altă parti di ocină dintr-acist sat din Pomşăsti, ci iaste lui cumpărătură de la condre drept doă zăci di taleri, toată parte lui ci să va alegi, cu vad di moară, şi cu locu de vie şi altă parti di ocină din satu de Cruce de giosu, ci iasti lui cumpărătură di la Mărica, fata Vlaicului, drept patru zăci di taleri, toată parti ci să va alegi, cu locu de vie din ispisocu di mărturie dila Ştefan Vvd. Aşijdire dăm şi întărim pi o vie cu pomi din sat din Sîrbii di susu, care iaste lui cumpărătură de moşul lui Drăguţul Bogdan starosti, drept 20 di taleri, di la Arvatul (sic) din Sîrbii di susu şi alt locu di vie cu puţinel cîmpu, ci iasti în /[25] Crucea di giosu, ci esti lui cumpărătură iar de moşul lui Drăguţul Bogdan, staroste, de la Ignat din Cruce di giosu drept 30 taleri bătuţi. Aşijdire dăm şi întărim o parti di ocină din sat din Cruce di giosu, cari esti cumpărătură iar di moşul lui Drăguţul Bogdan starosti, de la Lazăr Bîtie şi de la sora lui Mărica, care au arătat şi ispisocul de pîră dela răposatul Vasile Vodă, pe cum s-au pîrît părintili lui Bîrlădianul cu ficiorul lui Lazăr Bîtie şi i-au rămasu. Pentru aceia ca să fie şi dila domnia me drepte ocine şi cumpărături slugii noastre, lui Vasili, ficiorul Bîrlădianului din sat din Cruce di giosu, nepotul Drăguţului pi acesti curături şi părţi de ocine şi vii şi vaduri de moară, cu tot vinitul, niclătit şi neruşuit nici odinioară în veci. Nin dat ne umişaet pried sin istom naşim iac ne budet. U Ias. velet 7186, Maiu 18 dni. Neculaiu porecla neînţăleas, vel logofăt iscăl. SDP, I, nr.36, p.24--25 15 Aprilie 1702. [57] Adică noi Neculai şi cu feciori mei Ionu şi Tănasie Vîlcanni dămu adivărat şi bunu încredinţat zapesul nostru la mînule dumnelor răzeşilor din satul Năruja anume Stroe şi Chiril şi Crăstienu şi Dalicăi ca să fie de mare credinţă precumu să ştii că vii[n]d noi dela Ţara Rumănesca ne-mu făcut doă bordee pe moşie dumnelor la Chee, în Simion, în v ă t a ş şt i n a veche şi alcătuind-ne ne-m aşăzat ca să dăm pe nu cîte trii lii bătuţi şi pe cîte săcături şi curături vomu face să le plătim cîte şeizăci de parale pe cîte vom put( descurca din pădure măruntă să le plătim pe anu pe cumu mai sus arată şi la acestu zapes s-au întîmplatu mulţi oameni tineri şi bătrîni, care mai gios vor pune numele şi degitele. eu Neculai Vîlcan platnecu cu feciori mei Tănasee şi Ion platnici. (x) eu Ursu Gege martur. (x) eu Mihai Muscovce martur. (x) eu Toder Danţăş martur. (x) eu Ionu Bodescu martur. (x) eu Ionu Spînu martur. Uset let 7210, mesăţa April 15. Erei Ion preot amu scrisu. SDP, I, nr.86, p.57 Iaşi, 5 fevr. 1714. [61] Adecă noi oamenii din Odobeşti anume Toader Bubulat şi ionaşc şi Irimiea Hagi şi Grigoraş sîn Ghelii şi Vicol şi Dancul şi Nicola sîn Voroavă şi Faur şi Apostol Balotă şi Gavril şi Toader a Stanii şi Mîrza şi Căzac, Petre Ciocănel şi Ioan Chilieanu şi Vasili a Nastasiei şi Ion Măr Roş şi Ştefan Pitariu şi Ion Cofar, înpreună cu femeile noastre şi cu ficiorii noştri, scriem şi mărturisim cu acest adevărat zapis al nostru ca să fie de mare credinţă la mîna Sfinţii Sale chir Paisie, igumenul dela sfînta monastire Miera, precum să să ştie, că de a noastră bună voe ne- -am sculat şi am vîndut o parte de moşie a noastră a Odobeştilor, cît esti din gura Rebeului (sic) şi din hotarul mînăstirei în sus, tot locul al nostru din gura Răbeului la deal pe Piscul cel petros, pîră la curmătura Spumei, din curmătura Spumei pe din de[a]l de lac, pîn în dealul Ghimpului şi în sus pînă supt Muntior şi pînă la Peatra Oii, toată faţa Milcovului, cum curgu apile, cu tot venitul şi cu toate poenile cîte vor fi pe acel loc, pîn în hotarul monastirii şi ne-au dat plată deplin 7 ughi întru mînile noastre că de acum înnainte să fie moşiea stăpînitoare în veci neclătită sfintei monastiri şi la această tocmală s-au prilejit mulţi boeri şi preoţi şi oameni megieşi de prin pregiur, care mai gios s-au iscălit şi ş-au pus peceţile şi noi am făcut acest zapis şi am pus degitele ca să să crează. 7222, Fevr. 5. Toader Bubulat, Ionaşc, Irimie Hagi, Grigoraş sîn Ghelii, Vicol, Dancul, Nicula sîn Voroavă, Faur, Apostol Balotă, Gavril, /[62] Toader a Stanei, Mîrza, Căzacul, Petre, Ciocănel, Ioan Chilieanu, Vasili a Nastasii, Ioan Gode, Ion Măr Roş, Ştefan Pitariu, Ioan Cofar. SDP, I, nr.93, p.61--62 1717. [62] Adecă eu Crucean, ficiorul lui Drăghici din Vrancia, ginerili lui Ion Buurel scriu şi mărturisescu cu aceastu adevărat zapis al meu de nime silit nici asuprit, ce de a mea bună voia am vîndut dumisali giupînului Niculai negustoriului şi giupînesii dumisali ştefancăi şi cuconilor dumisali un pogon de vii păragin carie vie esti în Grozeşti între viili dumisali pe lîngă o paragin ce-au mai cumpărat dumlui dela o cumnată a mea anumi Măriea ce-au ţinut-o frati meu Lupul, deci am vîndut dumisali ca să-i hii driaptă ocină şi moşii în viaci şi cuconilor dumisali şi nepoţilor dumsali drept cincispreci lei bătuţ şi m-au făcut dumlui plata deplin întru mînili mieli şi această tocmală al nostră şi de bună voie s-au făcut denainte a Bilii călugărul din Odobeşti şi denainte lui Toader Bobolat şi denainte ficiorului lui Moţoc şi de nainte a lui Ionaş şi denainte lui Gligoraş cu ficiorul lui Buruian[ă] şi denainte altor omini bun şi megieaşi carili mai gios s-au pus degiteali şi s-au iscălit şi pentru credinţa mi-am pus degitul ca s hii de credinţă. Crucean ficiorul lui Drăghici. din Vrancea am vîndut. let 7225. (x) Toader Părle martur Toader (x) Bobolat martur Constantin, ginirili Bobolati martur Ion[i]ţă sin Moţoc (?) martur. SDP, I, nr.94, p.62 Iaşi, 2 Dechemvrie 2. [63] Noi Mihai Racoviţă Vvod bojii milosti gospodariu zemli Moldavschi, scriam Domnia M( la slugile noastre vornicii de Vrancea, facem ştire că aice veni Andrieş Lepădatu şi ni arătă un uric dela trecutul domn Bogdan Vvod din velet 7015, Febr. 25 şi tălmăcindu-să de s-au scos di pi sîrbii şi s-au făcut suret scriind pe cum are Andrieş lepădatu moşii acolo în Vrancea un sat anumi Păuleştii cu alţi răzeşi împreună şi ştiind Andrieş Lepădatul că ari şi el moşii cu acei răzeşi au mărs de vr-o 3 ani ca să ei şi el di a zecea, iar răzăşii n-au vrut să-i facă parte şi /[64] acmu viind Andrieş Lepădatul şi arătînd uricul s-au aflat că esti moşiea driaptă de baştină cu alţi răzeşi, pentru aceia încă vă scriem Domniea M( să căutaţi văzînd carte Domnii Mele să chemaţi pe acei răzeşi şi să li cetiţi suretul ci s-au scos di pi uric şi ci ar fi fost venitul lui Andrieş Lepădatul de pe ace moşii, să căutaţi să-i pliniţi şi adiverindu-să că iaste drept megian (?), s-au dat volnicii ca să-şi stăpînească moşiea şi să fii volnic aş lua den a zecia de acmu înainte pecum inscrii uricul, iar cini ar mai ave a răspundi îşi vor luoa dresă ci or fi mai avînd şi or veni di faţă. Aceasta scriem. U Ias. 7226, Dechenv. 2. s-au întărit sub no. 1401 SDP, I, nr.95, p.63--64 14 Săpt. 14. [69] Din luminată porunca Mării Sale domnului nostru Grigorie Ghica Vvod, am fostu orînduit ca să mergu la sălişte satului din Odobeşti, ce se trage din Chilău, la giudecată în divan, fiind şi eu faţă, m-au şi orînd[u]it Măria Sa la faţa locului, ca să le aleg şi să le stîlpescu a şaşa parte din pămîntul Ghincii şi din pămîntul popii lui Ionaşcu cu fraţii lor, aş[i]jdere şi din pămîntul lui Dubală, i-am hotărîtu precum scrie ispisocul a şasa parte le-am pus petri hotar, dar deosăbit mai întrebînd pre Sfinţiea Sa Mitrofan, egumen dela sfînta mînăstire Mera, de mai are niscaiva scri[sori] sau întărituri în pricina acestor pămînturi şi Sfinţiea Sa au zis că n-are decît cele arătate în divan şi aşa le-am hotărît ca numita mînăstire să-şi stăpînească a şasa parte din pămînturile de sus arătate puindu-le şi petri hotar la toate răzoarele, nesupăraţi find răzăşi despre mînăstire, după cum s-au hotărît deosăbit pentru 43 de stînjini şi pol. Iar[ă]ş făcînd-li-să racle din unghiurile dela malu, aşijdere le-amu pus hotar petri ş-aceşti 43 stînjini şi pol mergu hliză la de[a]l spre pădure pe Buda, iar pe alte hliză să nu să mai tinză mînăstire, cum şi gîtejul pe alte hlize să n-aibă mînăstirea trebă fără numai la mal pe Buda. Aşa am hotărît să stăpînească, iar mai multu să /[70] nu să tinză mînăstire spre răzăşi, făcînd-li-să dreptă hotărîre. Deosăbit pe[n]tru Arva şi pentru moşia din hotar vechiu în sus, din gura Reghiului cu Spuma, iarăş mergînd la faţa locului, unde aducînd de faţă pre răzăşi de Vrancea şi pre răzăşi de Odobeşti şi pre Sfinţiea Sa egumen Mitrofan şi întrebîndu au niscaiva scrisori sau ba, scoasă egumen un zapes din let 7222 Dechenv 7, scriind că ar fi cumpărat Paisie, egumen dela răzăşi de Odobeşti anume Toader Barbălată ş Ionaşcu şi Irimiea Hagi ş Grigoraş sîn Beleiu şi Vicol D...ncomii (sic) i Necula Voroavă ş Faula (sic!) ş Apostul Balomii şi Gavrilă ş Toader a Stanii şi Mîrza şi Cazac şi Petre Ciocănele şi Ion Chiliean şi Vasile a Nastasii şi Ion Gode şi Ioan Măruş (sic) şi Ştefan Pitar şi Ionu Cofer ş-aducînd de faţă dintr-aceşti vînzători să răspundă şi au mărturit în frica lui Dmnezău că nu ştiu de această vînzare că ar fi vîndut egumenului Paisîe şi întrebînd şi pre răzeşi din Vrancea, avînd răzeşe cu Odobeştii din toate moşile lor, n-au făcut ei vre-o vînzare numitului egumen şi iar[ă]ş asămene au mărturisit că nu ştiu de ace vînzare. Deosăbit iar[ă]ş mergînd în sat în Odobeşti, unde iar[ă]ş aducînd de faţă pe Toader Barbălată şi pre Irimiea Hagi şi pe Necula Voroavă şi pe Apostul Balomii şi Mîrza şi pe Ştefan Pitar ş-am dat poruncă preotului Ionaşcu înpreună cu egumen Mitrofan ca să-i bage în bisărică să giure ş mergîndu numiţii în bisărică au giurat că nu ştiu de ace vînzare, ce să arată în zapes pomenit. Deci dar cunoscîndu ş eu pre acel zapes că este zmintit la slove ş nepotrivit l-am anerisit ca nici o putere să n-aibă asupra acei cumpărături, ce să arată într-însul de ughi 3 galbeni ş le-am hotărît ca numiţii răzeşi de Odobeşti şi Vrăncenii să-şi stăpînească moşiile din cuprindere vechilor hotară cum au stăpînit şi pîră acumu la această hotărîrie, deci dar între[bînd] pre Sfinţiea Sa părintile egumen Mitrofan de mai are niscaiva zapisă de danii sau de cumpărături ş-au dat samă că decît zapesul acesta cu velet 7222, Dechenvrie 7 nu mai are, sau că ştiu răzăşi că au mai stăpînit mînăstire din hotar vechi în susu, au mărturisit că dintru în vechime şi pîră la aceştiea ce să află acum în vieaţă tot răzăşii au stăpînit, macar că i-am cunoscut pe răzeşi de stăpîni acelor moşii însuş din ispisocul mînăstiri /[71] că au cumpărat domnii de atuncea dela răzăşi şi au dat danie mînăstirii. Al doile, tot ispisoc mînăstirii adeverez[ă] că au dat preot Ioan Ciochină danie şi cu Neculaiu nimesnecul a lor dre[a]ptă ocină şi moşie din gios de gura Regheului în Poeniţă, în hliza Oleşască, find răzăşi din Vrancea pîră într-această Poeniţă, în hliza Oleşască să adeverez din însuş scrisorile mînăstirii că sîntu moşiile răzăşilor din Vrancea după toate scrisorile şi dovezile atît a răzăşilor şi a mînăstirii am dat la amîndoî părţili mărturii de giudecată, cum am găsit cu cale şi cu dreptate, în frica lui Dumnezău, ne mai rămîindu-le cuvîntu de înpotrivire nici la o parte, nici la alta şi am dat această mărturie de giudecată la mîna răzăşilor spre buna încredinţare. 7241, mesţa Săpmiev 14. Costache Dubău vel Spatar. SDP, I, nr.108, p.69--71 Iaşi, 28 Ghenar 1735. [73] Noi Costantin Neculai Voivod boji milosti gospodariu zemli Moldavschi, facem ştire cu această carte a Domniei Mele precum s-au pîrît de faţă Simion Daburlea şi Miron Bahmet şi alţi fraţi ai lor Bîrsăşti cu Gavriil Grosul şi cu Enachii Codănoiul, Spineştii pentru muntele, ci să chiamă Lapăşul de sus din Vrancea di la ţinutu Putnii, zicînd Enachi şi cu Gavril Grosul cum că la acest munte ar fi şi ei moşineni, scoţind de faţă şi nişte hîrtii vechi carele cercîndu-să cu giudecată s-au aflat făr nici o timelie, nişte hîrtii răsuflate, iar Simion Daburlea şi cu Miron Bahmet au arătat bună dovadă o mărturie de la Miron Dima, ci au fostu vornicu în Vrancea, din velet 7241 Iunie 5 scriindu şi adiverind că fiind orînduitu la această giudecată dumnelui Iordachi Cantacuzino, vel vornicu la dumniea lui Mihai Vodă, au strîns pre mulţi omeni bătrîni vrănceni la Ţîfeşti şi luînd samă nu li s-au curmat de acolo, ci au rînduitu pe Miron Dima, carele, după poroncă, arată la mărturiea lui cum au făcut ştire la toate satele şi s-au strînsu mulţi oameni şi luînd sama cu amăruntul s-au găsit moşineni în Lăpuşul de sus Bîrsăştii, carii să înpart pre unsprizice părţi: Dabulea şi Cuzbă şi Petreman şi Nistor Pîcală, şi Vătavul şi Niagul şi Burtă şi Stan şi Beza şi Ivan şi Drumei, pre aceştiea i-au aflat drepţi moşineni în Lapăşul de sus, iar aceşti oameni Gavriil şi Enachi Codănoiul, n-au nici o parte, nici o dreptate a trage vreo parte, care după dovada, ci au arătat Bîrsăştii am dat rămaşi pi Gavriil şi pi Enachi Saule de pe ce iar Bîrseştii, îndreptîndu-să că este muntele drept a lor l-am /[74] dat i le-am întărit cu această carte a Domnii Mele să aibă a-şi stăpîni Lapăşul de sus cu bună pace despre toţi, fără nici o gîlceavă şi di pîra aceasta să nu să mai pîrască piste cartea Domniei Mele şi cine ci ar fi luat din vinitul acelui munte astă vară, vornicii di Vrancea să li plinească după giudecată. U Ias, veleat 7243, Ghenar 28. SDP, I, nr.113, p.73--74 Iaşi, 20 Ghenari 20. [74] Facem ştire cu această carte a Domnii Miele tuturor cîţi să cade a şti, că iată au vinit înnainte Domnii Mele şi denainte boărilor noştri mare şi mici oameni de Vrancea ş-au arătat înainte Domnii Miele o mărturie hotarnică, dela boăriul nostru Miron Dima biv vornic de Vrance din velet 7243, scriind că din poronca Domnii Sale lui Costandin Vodă au fostu orănduit di-au mersu la munţii vrăncii, unde sîntu moşîile Vrăncenilor, carei să hotărăscu cu Ungurii şi acolo au vinit şi de cătră parte Ţării Ungurieşti comisariu un boăr nemeş, niamţu, om de cinste, trimisu de ghenărariul de Sibiiu anume Vail şi înpreunîndu-se acolo în vîrful muntelui, unde să scurgu apele dispre îmbe părţile, adecă şi spre Moldova şi înspre Ţara Unguriască, au luat sama cum merge vîrful muntelui şi aş( au socotit că cu dreptate iaste să ţie Ungurii părţile muntelui de cătră ţara lor, după cum să scurgu apele spre Ţara Unguriască, iară Vrăncenii iarăş să ţie de acolo din vîrful muntelui, după cum să scurgu apele spre Ţara moldovei, precum au dat samă că şi mai înainte din vieci aşe au ţinut şi vîrful muntelui de cătră această parte a Vrăncenilor /[75] să înciepe din obîrşiea Oituzului şi merge pin muntele Stogului şi pin muntele Buneului şi pin muntele Lăcăuţului pe unde să începe Zăbala, care la această hotărîre prin munţi au fostu cu Miron Vor[nicul] şi Toader Negrotă şi Ion Burduje şi Dragomir, strănepoţii lui Cujbă care i sintu moşinieni vechi şi cu alţii ai lor şi aşia socotind au aşezat ca de acmu înainte tot din vîrful muntelui de unde să scurgu apele cătră Ţara Unguriască şi cătră Ţara Moldovii să ţie şi cîte plaiuri ar pu[r]cedi spre Ţara Unguriască să să facă locuri de stîne şi de păşune altor dobitoace a lor să fie şi cîte plaiuri s-ar porni iară din munţi spre Moldova (locuri de stîni şi de păşune altor dobitoace a loră să fie a) Vrăncenilor, iară pentru alte împărţituri ce au Vrăncenii ei în de ei, vor ţine precum le vor fi dresele şi precum le vor fi înpărţiturile dela domnii cei bătrîni. Dreptu acea dară şi Domniea (Mea), dacă am văzut acea mărturie hotarnică dela acestu boier mai sus scris am crezut ş-am dat ş-am întărit oamenilor de Vrancea şi dela Domniea Me cu această carte a Domniei Mele ca să le fie moşiile, ce li s-au ales, drepte ocini şi moşii şi uric de întăritură cu tot hotarul şi cu tot venitul în semnele precum scrie mai sus, neclătit şi neruşeit nici odănăoar[ă] în vieci. Nim dase neumişaet predsimlistomi gspdtvami toli copisah. U Ias, velet 7244, mesţa Ghenar, 20 dnei. Io Grigorie Ghica Voevodu. SDP, I, nr.114, p.74--75 15 April 1746. [77] Adec[ă] eu Ion Urzică înpreun[ă] cu femee m( Iona dat-am adăvărat zapessul nostru la mîna lui Ion Cojocariului şi a lui gheorghiţa sin lui din Spineşti precum să s[ă] ştie că i-am vîndut parte m[ea] de moşie din Fundul Tisii şi p... izvor, muche la dial pîr în vîrvu şi la vale pîn în pîr Rati, pîrîul la vale pîn u[n]de să înpreună pîrîiele şi de nime silit, nici asuprit ci de a me voe ca să fie ocină şi moşie în veci şi plata mi-au dat deplen întru mînul[e] meli i n (?) 2 lei, o capră, 5 orţi, 2 zloţi bani şi pendtru credinţă m-am iscălit Ion cu femea me Iona. Şi la acestu zapisu sau tlîmplat mulţi omen tin[eri] şi bătrîni. 7254, Apr. 15. Tanasie Potop Ion Gavril Eu Gheorghii Călin Ion Gurban Nichita Motoca Mihaiu Murgu (?) SDP, I, nr.119, p.77 17 April 1746. [78] Aşijdire am mai cumpărat eu Gheorghiţă singur o parte de moşie dila tot di (sic!) Ion Urzică şi de la femee lui Iona, săc[ă]tura tătînis lui Ion Motocăi drept... lei ban[i] gata, 60 ocă păpuşoi ş[i] săcătura esti în Piscu lui Pinteleiu, scu[r]sura dispre sore răsar pre amiazie pîn în Crivici pîrîul la vale pîn în Sărăţel. Şi pentru credinţă m-am iscălit. Eu Ion vînzător dinpreună cu Ioana. Apr. 17. 7254. Eu Gheorghie Că l u n u mart. Eu Ion sin Gavril mart. Tanasii Potop mart. Nechita Motoca mart. Eu Ionu Gurban Mihaiu Murgu SDP, I, nr.120, p.78 1747. [78] Adică eu Vasile Lupe Cojăcariu scriu şi mărturisăscu cu s[u]fletul meu la mîna lu Tuaderu Chilianu precumu să să ştie că noi fraţi care mai giusă ne vomu is[c]ăli şi noi ştimu şi marturi[sîm] cu frica lui Dumnezău, cîti s-au alesu parte de moşie lui Toaderu Chilianu cinciea prăjini în nerejul celu micu de curmeziş dinu boluvanu la vale alăture cu cele cisprăzece prăji[ni] ale lui Berbece dinu Zăbala pîră la stîlpu lu Bogoe şi cinci l[a] Poduri totu a lui şi să numescu Goceşti, dară mai sîntă patru prăjini în susu la Nere[j], care sîntu a lui Borăcu alăture /[79] cu rîu, în sus, totu alăture cu Berbece şi cîndu s-au făcută această scrisoare s-au întîplatu mulţ omini, care ştimu şi mărturisimu şi pentru credinţi ne-am iscălitu şi ne punem (?) şi degetul în locu de pecete şi ne-mu întîpla[t] dintr-aceşti fraţi la această mărturi. Eu Toaderu şi Icnat (?) şi Bodo şi mulţi omini buni din Neg[ri]leşti, care mai giosu ne vom iscăli, care şi pentru credinţă ne-m pus şi degitili. eu Gligoriţ Duracu (?) martur eu Vasile Coman martur eu Simion martur eu Duracu martur eu Gligor Huşcă martur eu radu sî[n] Chiriacu mart. şi amu scris eu Meftodie cu zisa lor zapesulu. SDP, I, nr.121, p.78--79 April 1767. [95] Facem ştire cu aciastă mărturiea la mîna tuturor moşnaşnaşilor (sic) din sat den Tulnici ot Vrancea să să ştie precom avînd ei multă pricină de giudecată cu egumenul şi călugării de la Soveja pentru muntele Lepşa, de care şi moşii lor au avut pricină tot pentru acestu munte şi din poroncă domniască au mersu Sfinţia Sa părintele Theodosie, ce au fostu metropolit şi cu dumnelui Alecsandru Ramandi, biv vel vornic şi Niagoe, biv vel pitar, ş-au chematu pe moşii acestor numiţi mai sus moşnaşii din Tulneci şi după judecata ce au avut la Preosfinţiea Sa metropolitul şi a dum. boerii ce sint numiţi mai sus, au făcut aşezare şi învoială cu egumenul şi sobor mînăstirii şi cu toţi moşnaşii din Tulneci precum să fie mînăstirei munţii peste Lepşa ce mare pînă în Lepşa cea mică şi de acolo în jos să fie Vrîncenii ş-această stăpînire au fost multă vreme neclintită şi murind moşii şi părinţii acestor moşnaşi de atunce au născut pricină între dînşii: vroind călugării dela Soveja ca să ia tot muntele Lepşa, şi moşnaşii de Tulnici n-au suferit şi au mersu la Domnie de au făcut jalobă ş-au adus luminată carte Mării Sale lui Vodă la Pintilii Ştiucă pit. şi la vornecul Gigît ca să margă la numit munte Lepşa şi au mărsu de preună cu moşnaşii de Tulneci şi călugării de Soveja, în munte unde le era pricina ca să adeveriască unde este Lepşa mică, adecă hotar mînăstirii şi cu a Vrăncenilor şi cu alt chip nu au putut să adeverească unde-i Lepşa mică, fără decît fiind un om bătrîn anume Ion log[o]văt la panţiri din Soveja şi ştiind rîndul munţilor au mărs de li-au arătat de unde să începe o vale care-i: i zic Vrăncenii Straia: iar el au zis ş-au arătat că de acolo să începe Lepşa ce mică ş-aco- -lo s-au pus piatră ş-au stăpînit Vrăncenii şi mînăstirea pînă într-acel sămtu cu pace cîtăva vreme. Iar acum în anii trecuţi la Măria Sa Grigore Ghica Vodă, fiind la Soveja un egumen anume Simion, au dat jalobă la Măriea Sa Vodă precum are strîmbătate /[96] dispre Vrănceni: vrînd să triacă peste hotar care să pusese mai înnainte, vrînd ca să mai ia din muntele Vrăncenilor şi au adus luminată carte Mării Sale lui Vodă la dumnealui Leon, biv vel paharnic, staroste de Putna, ca să trimită doi mazili acolo în munte, unde le este pricina, ca să cerceteze, să afle, unde este Lepşa cea mică şi dumnelui au rînduit pe vornicul Ion Gigît şi pe Stan Bulucbaşa de au mersu cu Simion egumenul şi cu moşnaşii de Tulnici iarăş la numit munte Lepşa, de au cercetat unde este Lepşa cea mică şi n-au putut ca să găsască adevăr dintre dînşii ş-au rămas să le fie stăpînire tot după piatra ce li să pusesă mai înnainte şi acum de iznoavă s-au sculat vrăncenii cu pricină asupra călugărilor ş-au mersu la Eşi şi din poroncă domniască s-au judecat Vrăncenii cu Dămiian, egumen de Soveja înnainte dum. veliţilor boeri: care le-au făcut şi anafora şi toată stare judecăţii au rămas după mărturiea Preosfinţii Sale părintelui Theodosie mitropolitul şi a dumisale ramandi biv vel vornic ş-a Neagoie pitar: după învoiala şi aş[e]zare ce au avut Vrăncenii şi cu egumenul denainte acestor numiţi mai sus, pînă acolo să le fie şi stăpînire şi acum viind Dămiian, egumen de Soveja cu luminată carte Mării Sale lui Vodă la dumnealui Theodorachi comis, staroste de Putna ca să trimită trii mazili denpreună cu egumenul şi cu moşnaşii de Tulnici ca să margă muntele Lepşa ca să adeveriască unde-i Lepşa cea mică şi din poroncă am mărsu în sat în Tulnici şi am strînsu toţi moşnaşii de acolo ş-au venit şi egumenul Dămiian de Soveja de preună cu popa Cîrste şi cu popa Stan de acolo şi am mărsu cu toţii din preună pînă în muntele Lepşa şi întîi ni-am suit în Titilca cea naltă de am văzut toată stare munţilor şi de acolo ni-am scoborît mai în jos şi la vale, unde ni-au arătat Vrăncenii că să începe Lepşa mică şi purcede în jos şi acolo s-au pus o piatră în Grind şi mai la dial în drept, s-au pus altă piatră şi acolo au scos carte de blăstem egumenul Dămiian asupra Vrăncenilor, care a şti şi n-a mărturisi adevăr şi fiind toţi moşnaşii de Tulnici acolo au loat carte ş-au sărutat-o: anume, Gligori Gherman, Ştefan Budac, Ion Sava Ivan i Marin Gherman i Vasile /[97] Vameş i Radu Necoară i Mihaiu Necoară şi alţii i Miron Bahamăt ot Bîrsăşti i Mariş ot Vale Cozii, aceştie toţi au luoat carte de blăstem înnainte egumenului şi a noastră şi văzînd şi egumenul că iau atîţia oameni carte de blăstem s-au priimit ca să fie stăpînire acestor munţi după cum au arătat Vrîncenii în sămnile ce s-au pus acum: însă sămnele să ştiea din jos de Titilca cea nantă şi din jos din Piciorul Paltinului şi din sămnele aceste în sus să stăpîniască egumenul cu Titilca cea nantă şi cu toţi munţii în sus şi primind (?) şi Vrîncenii dintr-aceste (?) semne să stăpînească în jos cu Piciorul Paltenului şi tot muntele şi de acum înnainte pricină între dînşii să nu mai fie şi noi după hotărîre ce li-am făcut, am făcut această mărturie la mîna tuturor moşnaşilor din Tulnici ca să le fie de credinţă. Ion Gigîtul, biv vorn. Vrancea. Grigori, vornic de Vrancea. SDP, I, nr.139, p.95--97 Iaşi, 31 Maiu 1775. [104] Noi Gligorii Alicsandru Ghica Vvd. bojîi milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte Domniei Mele cuvios rugătoriului nostru Matei egumenul di la mănăstire Miera şi omului său, pe care îl va trimeti vechil şi purtător de grijă la moşîia Şindilarii şi Mîndreşti, ce ari la ţinutul Putnii, să fii volnic cu carte Domniei Mele a stăpîni şi a luoa de a zăci din ţărini cu pîine, din fînaţi, din livezi cu pomi, din bălţi cu peşti, din prisăci cu stupi, însă din 8 unul, iar fiind mai puţini va lua cîti o para de stup şi din grădini cu legumi, însă numai dintru celi ci vor fi pentru hrana lăcuitorilor să nu să superi, crîşmă cu băutură nimine altul să nu îndrăznească a pune în sat să vînză vin, fără numai vinaţurile mănăstiri să să vînzi; iarăşi din sătenii cari să vor învoi cu igumenul şi îşi vor plăti venitul crîcimii, cum să vor pute învoi volnic să fii cum şi oamenii, ci vor fi şăzători cu casă pe numita moşîi, să aibă a lucra zilile obicinuite de boeresc, ori să plătească cu bani, după hotărîre ponturilor, iar de s-ar arăta vreunii înprotivitori a nu-şi da venitul pe obiceiu, poruncim dumtale Staroste de Putna să înplîneşti, iar avînd cineva a răspundi înprotiva acei moşîi cu scrisorile ci vor fi avînd, să vii la divan. Aceasta scriem. 1775, Maiu 31. SDP, I, nr.155, p.104 8 Avgust 1776. [105] Adic noi doi fraţi Vasile Ulmaciul şi Creciun Dabîrle precum să ştie că trimiţînd Cantemir Voevod pe spătarul Dabija, ca să hotărască Ţara cu Vrancea, i-am făcut noi un conac Dabiji de toati cele ce i-au trebuit şi ne-au dat o bucată de loc, adec în faţa Vidri despre Ghergheleu din cărarea Săc[ă]turi de sus şi mergi de să hotărăşti cu moşiea Vizăuţului mic şi apuc[ă] zarea la deal şi în capăt dela deal să hotrăeşte (sic!) cu hotarul Bîrseştilor şi /[106] pe din jos să hotraşte cu hotarul Secături pe scursură la deal şi sue pin Trestioară la drumul carălor şi iar să hotraşte iar cu hotarul Bîrseştilor şi avînd noi prepus pe Creciun Dabîrle pentru că el n-au dat la cheltuiala acelor conaci, ce au dat şi au făcut numai Vasile Ulmaciul toată treaba conacului, ştind şi omeni bătrîni cînd s-au cetit zapisul lui Dabija spătarul, văzînd că moşul lor nu este în zap[is]ul acela, s-au dus la Cîmpuri şi l-au dres sculîndu-ne ca să mergem la judecată ne-am împăcat noi din noi adecă să dăm doaă cosirea cît să va afla pe acea bucată de loc în dooa: adec să cosească Purcei jum[ă]tati, Ioniţ Purcel şi frati său Năstasi şi Lupul Holban şi Apostol şi Ilii Pulan şi care parte nu să va ţine de această tocmală şi aşezămînt la orice judecat va eşi să de toată cheltuiala şi să plătească şi zilele de lucrul cîti le va strica umblînd pe drumuri şi pe la judecăţi pentrucă noi de noi ne-am hotărît aşa. leat 7284, Avgust 8. eu Ioniţ Purcel am făcut zapisul eu Năstase Purcel am făcut zapisul eu Lupul Holban eu Apostol eu Ilie Pulan şi am scris eu dieacon Toader cu zisa lor. SDP, I, nr.158, p.105--106 1777. [106] Dăm porunca dum. Gligoraş Leon, biv vel pah[arnic], starost de Putna, am fostu orinduiţi ca să venim la sfînta mînăstire Mira, ce este pe apa Milcovului, despre Moldov[a], la ţinutul Putni, ca să alegem şi să o hotărîm o bucată dă loc dă pe un zapisu dăn let 7222, ci ni l-au arătat Sfinţiea Sa părintele Sărafim arfimandritul, ce să află acum egumen în mînăstirea Mira, care moşie este arătată în zapesu, cum că au cumpărat-o un egumen Paisie, ce au fostu la vremea trecută egumen, la letul dă mai sus arătat, dreptu 6 galben, după cum scrie zapesul. Deci, după poruncă, /[107] veind la faţa locului înpreun cu egumenul, i-am strînsu toţi înprejuraşii şi tineri şi bătrîni, ce sîntu trăitori la acelu loc pe vornicul Stan Ponia şi pe Anton Vornicul şi pe Toader Vlaicul, Toma Corui, Vlad Donosie şi citindu-le zapisile nici unulu n-au putut sta înpotriv[ă] zapesului şi ni-au arătatu semnile locului, după cum scrie zapesul, aceşti oameni streini şi s-au hotărîtu la faţa locului înnaintea poruncii domneşti, ce s-au hotărîtu al mînăstirei să să stăpînească, iar ce s-au hotărîtu al Borăş[e]ştilor să să stăpîniască, după cum să arată şi semnile locului, începînd dăn gura Reghiului la dealul Piscului Chetrosu, pe la deal dă lac, unde s-au pusu şi pieatra, Băroşăşti, rămîn spre sfinţit, pe moşiea lor cu aşăzămîntulu lor, iară moşia mînăstiiri rămîne dăspre răsăritu, care merge muchea Spumi dă vale, în cătină, în gura părîului Porcului şi să sue în Hîga Porcului, în Vîrful celu înnaltu, în cheia dealul (sic!) moşiea mînăstirii dăspre răsăritu şi dăspre sfinţit moşiea Boroşăştilor, dă unde s-au început hotarul, să aibă a stăpîni Bouruşăşti dăn hotarulu mînăstiiri, partea lor, tot loc dă Vrancea, partea dăla moşi bătrîni, dăla strămoşi şi am eşitu cu părintele Serafim, ce au fostu la vremea aceia egumenu, dă s-au îndreptat moşile şi au rămasu aceşti oameni stăpînitori, care mai în josu să voru numi Roman Bouroş şi Avraam Bouroş, Tănase Bouroş i Lupul Bouroş să aibă a stăpîni aceasta. 1777 letu 5. Matei, biv vel bulbaş Ştefan Porocinec SDP, I, nr.159, p.106--107 18 Iuni 1780. [110] Din porunca dumlui. post. Pavel, vornic de Vrance, fiindu ori[n]duiţi ca să alegim parte di moşii, ci să tragi din bătrînul Boortă, dîndu-să pi trii fraţi..., mergîndu la faţa locului am socotit fiindu şi învoială între fraţi, s-au dat lui Ion (?) Mucea gro[a]pa din Văsiiu, din parte lui Dorofti, pînă undi să hotăraşti cu Zanfiroiul, însă toată parti din Văsiiu şi i s-au mai vinit doozeci di prăjini în Mu[n]cei [lui] Lateş, cu prăjina obijnuit, tot parte lui, cari moşii, după alegieria ci i s-au vinit, i s- -au dat aciastă ţidulă ca să stăpîniască de către aceşti 2 fraţi cu paci, nici unul la altul măcar o palmă să nu s[ă] întinză, carie, după învoială ci au avut între dînşii, ni-am pus şi numieli pentru încridinţari. 1780, Iuni 18. eu Iivan Buturie ot Păuleşti eu Iion Cherciul otam un leu s-au dat pentru un zapes a lui Bălan ci ş-au fost vîndut dela Munteni. 7 par[ale], cheltuiala hotarnicilor. 10 par[ale], a ţidulii. 12 par[ale], de frati cheltuiala noastră la băut. [...]: mai trec 20 de prăjini din Muncii lui Lateş nepărţită de fraţi. SDP, I, nr.165, p.110 6 Avgust 1782. [111] La Buduiu lu Lup trei fălci şi 25 prăjin şi s-au găsitu în Muncei lui Lateş 3 fălci şi 13 prăjini şi s-au găsitu în Groapa Găinoe cinci fălci şi s-au găsit la Stănescu 2 fălci şi s-au găsit în Fundu Hrejdi 100 de prăjini şi s-au găsitu în Văsiiu 7 fălci şi 30 de prăjini şi s-au găsitu peste Văsîiu în Pod 2 fălci şi s-au găsitu la Slatină în J[gh]eab 100 prăjini şi s-au găsitu 4, 30 prăjini şi s-au [găsitu] în Faţă alăture cu p a r- -t e b o i e r e a s c ă 3 şi s-au găsitu în Gropa lui Soare 2, 20 prăjini. şi la această măsură au fostu Ivan Bututuri (sic) din porunca /[112] vornicului i Necula nemieznicul i Gavrilă Cherciu şi au fostu Cărstiian ot Ireşti sin Pătraşco i Ion Ciupercă ot Străoani i Ioniţă Ciupercă tij bratu. Ş-am fostu şi eu Priot Cărnile ot Păuleşti şi amu fostu şi eu Priot Crăstiian ot Ireşti di neamu lui Spineiu. Let. 7290, mesţa Avg. 6. Şi la această măsurătoare s-au cheltuit 22 parale lui Buture; tij s- -au mai [dat] şi de tot om pe zi 11 parale. SDP, I, nr.167, p.111--112 <6 Avgust 1782> [112] Fiind orînduit Ivan Buture şi Gavrilă Cherciu şi nemesnecu Nicula Cherciu din Păuleşti, orînduiţi de vornecu de Vrance că să mergu să arate în frica lui D[u]mnezău pe unde [?] s-ar căsi (sic) ace moşi Petreşorască. S-au măsurat şi s-au găsit 32 şi patru zăci prăjini şi s-au aru[n]cat pe cinci fraţi şi s-au făcut cîte şase fălci şi jumătate şi anume ce bătrîni: Bode, Negrodă (sic), Roşca, Spineiu, Horne. şi această moşie s-au înpărţit pe aceşti cinci fraţi. SDP, I, nr.168, p.112 15 Maiu 1783. [112] Fiindu că m-am întîmplat şi am eşit la Vrance, la satul Spineştii şi viind Costantin Bîtcă cu nepoţi lui anum[e] Toader /[113] Cîrneliagă înnainte noastră, acestu Toader Cîrnieliagă au avut o bucăţică die moşie lîngă Costantin Bîtcă şi au schimbat cu uncheş Costantin Bîtcă cu altă moşie a lui în Văsii, la Săcătură, ca s[ă] facă casă Toader Cîrniliagă acolo, să s[ă] odihniască, dar această bucăţi[că] di moşie, care au avut Toader Cîrniliagă, lîngă uncheş Costantin Bîtcă, din coaci, estie casa lui Ivan Huşcă şi fiindu miegieiaşi, da supărarie lui uncheş Costantin Bîtcă zicîndu: nu i să cădia să cumperie moşiea aceia şi adevărat aşa estie cu cali fiindu miegiiaşi alăture, numai fiindu că au schimbat Toader Cîrniliag[ă] cu uncheş Costantin Bîtcă învoindu-s[ă] amîndoi, am dat mărturiea aceasta a noastră la mîna lui uncheş Costantin Bîtcă ca să stăpîniască ace bucăţică de moşie, drept ca o moşie a lui şi ori la ci ju[de]cată ar mergi să aibă cu ce răspunde. 1783 Maiu 15. O semnătură grecească. SDP, I, nr.170, p.112--113 15 Dechemvrie 1784. [113] Io Mihail Costandin Suţul Voevod i gospod zemle Vlahscoe. După jaloba ce ni-au dat d-lui Isac Roset, vel caminar, epitropul d-nei postelnicesii Ecaterinii Suţu, cerînd a să alege moşiile ce are dei. în sud Slam Rîmnic, mai întîiu s-au făcut porunca noastră către ispravnicii judeţului, de au arătat tuturor vecinilor cum că vor să vie boeri hotarnici la faţa locului pentru a cerceta de moşiile d-ei postelnicesii, dela care înştiinţare şi pînă au mers hotarnicii, trecînd destulă vreme la mijloc, au putut fieşi care răzaş şi ipotesiar (sic!) a-şi găti orice dovadă au avut. Deci după ce au mers şi la această moşie ş-au făcut cercetarea şi hotărnicia, ce să arată mai jos, de faţă cu cei ce s-au căzut, cum să vede, au cerut la Domnia Mia, d-lui numitul epitrop întărire. Domnia Mea am poruncit ispravnicilor ca să întrebe pe aceşti, ce s-au arătat cu pricină şi de nu sînt mulţumiţi la hotărnicia şi pietrile, ce au pus orînduiţii hotarnici, să li arate /[114] că li s-au dat soros pînă în şaizeci de zile, care este orînduit al apelaţiilor la obşte, să vie la divan să se judece, la care soroc n-au venit, ci au mers la ispravnici de au cerut alt soroc, pînă după culesul viilor şi vor veni la divan şi dîndu-li-să ş-acel soroc, cînd era a să afl( aici, am văzut că ni-au făcut înştiinţare ispravnicii că pîrîţii fac cerere să miargă epitropul dei. postelnicesii de aici acolo să se mai cerceteze, a cărora cerere am rînduit-o la dlor. veliţii boeri, ca să cerceteze de este cu orînduială şi după obiceiu şi dlor. mi-au înştiinţat cu anafora dela luna lui Octonvrie, ce au trecut, cum că cu toată dreptatea să cade a să da 'ntărirea noastră la aciastă anafora, nefiind cu orînduială de a merge dlui. epitropul d-aici acolo; dar Domnia Mia, ca să rămîie fieşicare fără de cuvînt, li-am mai dat soroc încă o lună, poruncind şi ispravnicilor ca să le dia de ştire şi d-acest soroc şi trecînd sorocul acesta iarăş nu s-au mai arătat nimini, din care cunoscîndu-să că fără de nici un alt temeiu sînt pîrîţii aceia şi moşia este driaptă a dei. postelnicesii şi bine s-au ales şi s-au hotărît, am întărit Domnia Mia această anafora ca să stăpîniască dei. postelniceasa moşia aciasta după semnele şi pietrile, ce să arată mai jos. 1784, Dechemvr. 15. Pria [I]nnălţate Doamne! Luminată porunca 'nnălţimei Tale, ce ni-au venit cu Călin 2 portar, întru care ni să porunceşte ca să mergem la moşia Cărbuneştii, sud Slam Rimnic, care este a dei. postel. Ecaterinii Suţu, clironoama răp. Mării Sale beizadia Cost. beizadia Cost. Doculeţ şi fiindcă aciastă moşie să arată prin scrisori că prin tahmin s-au socotit a fi de stînjini 30.000 şi ne porunceşti Măria Ta ca să punem tot felul de silinţă să o tragem cu stînjinul, iar cînd nu vom putea, iar, prin semne, să o încheiem lămurit şi noi după poruncă am mers la mai sus numita moşie şi cercînd şi chibzuind măcar s-o tragem pintr-un loc şi mult nevoindu-ne n-am putut găsi nici un tropos de a o trage de multa silnicie a locului, nici tahmin n- -am putut face de cîţi stînjini va fi, fiind munţi cu pădure de nu să poate vedia de la o margine a curmezişului pînă la alta, ci numai am cercat pentru semnele cele vechi, ce să arată la perilipsisul ce ni s-au dat după hrisoave i alte scrisori ot liat 7254 (1746), Fevruarie 10, de sînt ani 38 şi ni-au adus Costandin /[115] Orăşanul, vechilul cel orînduit de dlor. ispravnicii acestui judeţ mărturii pe unchiaş Stan Pîrcălabul ot satul Andreiaşu, om ca de ani 70, născut, crescut în aceste locuri şi nelipsit i pe un unchiaş Ion Epure otam, om ca de ani 75, care şi el tot asemenia pe aceste locuri au vieţuit şi deteră mărturie p-aceste semne, ce arătăm mai jos, că aşa s-au stăpînit moşia domniască şi încă aceste semne le-a auzit din nişte scrisori, ce le citia un cocon tînăr, ce venise cu dînsele acolo şi numele nu ştiură să ne spue, numai că-i zicia Spătărache şi mai în urmă încă ştiu că au stăpînit şi Teoclit, egumenul ot mănăstirea Sf. Ioan din Focşani, cînd ţinia aceste moşii în arendă, tot p-aceste semne însă: din gura pîrîului lui Andreiaş, de unde dă-n apa Milcovului, apucă pe pîrîul Andreiaşului în sus, vecinindu-se cu moşia dlui. vel paharnic Racoviţă şi tae muntele Tîrîtului în doă pe la Gorunii Frumoşi, muntele acesta să vecineşte cu moşia Piciorul Nucului, ce este a mănăstirii Sf. Ioan ot Focşani şi apoi pogoară în Valea Niagră în apă şi pe Valia Niagră, în sus, pînă la obîrşia Oii şi ese în vîrful Gîrbovului, pe unde se vecineşte cu moşnenii Biceşti tot p-aceste semne. Pînă aici deteră mărturie şi unchiaş Apostolache ot satul podu Lacului, om ca de ani 63, i Pavel Tîlvul otam, om ca de ani 45, cu frica lui Dumnezeu, că ştiu că pe aceste semne să stăpînia moşia domniască, arătîndu-se şi ei p-aceste moşii ca nişte vecini, iar cele doă mărturii ot satu Andreiaş, arătară tot ocolul moşiei, însă din vîrful Gîrbovului, apucă pînă în botul Dialului Roşu, unde să scurg apele la Milcov şi apoi de aici drept dă în apa Milcovului, pe unde să vecineşte cu moşnenii Dumitreşti şi apucă pe apa Milcovului în jos pînă iar în gura pîrîului Andreiaşu. După aceasta ne mai arătară tot aceşti numiţi marturi că dela o vreme încoace nu să mai stăpîneşte moşia domniască, dar nu ţin minte cîţi ani vor fi de cînd au intrat cu stăpîniria moşnenii din Biceşti i mînăstiria Rîmnic şi moşnenii Dumitreşti şi o au cuprins-o toată ne numindu-să nimic moşie domniască, pe cum am văzut şi noi şi am chiemat pe Mîinea i cu alţi /[116] tovaroşi ai lor, moşneni din Biceşti i pe părintele igumen ot monastirea Rîmnicu, chir Irimia şi i-am întrebat cu ce stăpînescu această moşie şi ni-au arătat un zapis ot liat 7164 (1656), Aprilie 15, de sînt ani 132 şi dres la veliat, întru care arată că au vîndut Frîncu şi cu frate-său Coman ot Gîrbovi driaptă ocină a lor de moşie anume Peleticul i Tinoasa i Ti[ti]la, Neculii i Tatului ş-altor tovaroşi ai lor ş-arată în zapis şi semnele acestor moşii şi dă la un loc întră pin semnele moşiei aceştia Cărbuneştii, ce oamenii îi zic domnească, însă dela muntele Tîrît, printr-alte mai multe semne, apucă pîrîu Andreiaşului şi dă în apa Milcovului şi pă apa Milcovului în sus pînă la Limbă Vecină, care cu aceste semne coprinde moşia domniască, mai mult de a treia parte. I-am întrebat, de mult stăpîneşte pe aceste semne şi moşia domniască unde este şi ziseră că de moşie domniască nu ştiu, fără numai ştiu că pe aceste semne au stăpînit părinţii lor, ştia aşa şi Sf. Sa părintele egumen, de cînd au luoat egumenia au găsit stăpînind ceilalţi igumeni de mai naintea Sf. Sale trei părţi monastirea şi o parte moşnenii Biceşti. Ni-au mai arătat o carte de judecată a dlui. răp. Donia, vel căpitan za margine ot liat 7214 (1706), Iulie 15, de sînt ani 78, care s-au judecat moşnenii între dînşii pentru o parte de moşie dintr-acest hotar şi dă hotărîria să stăpîniască Loghin moşneanul o parte şi popa Fătul trei părţi, care popa Cîrstia, feciorul popii Fătul, le-au închinat la monastire aceste trei părţi, pă cum am văzut şi zapis de danie ot liat 7226 (1717), Dechemvrie 27, de sînt ani 68, cu care afieroseşte la monastirea Rimnicu un schit, ce este făcut pe moşia Bordeşti de popa Fătul, tatăl popii Cîrstii şi dă cu moşii, cu cărţi i cu alte locuri, pe cum deosebită foae au dat, care într-aciastă foae, ce este făcută tot dintr-o zi cu zapisul cel de danie, între altele multe arată şi zapisul cel vechiu cu semnele de moşia aciasta a Peleticului i Tinoasa i Titila. Ni-au mai arătat părintele egumen o carte de alegere a trei boeri ot liat 1755, Octonvrie 24, de sînt ani 29, care prin poronca Ispravnicului Marginii au judecat pe Meletie, egumenul Rîmnicului cu nepoţii /[117] lui Loghin i cu alţi moşneni, care şi aceşti boeri au hotărît iar după cartea căpitanului Donii, să ţie o parte nepoţii lui Loghin şi monastirea trei părţi, care cu aceste scrisori nimic nu să pot arăta, că ei s-au judecat între ei, pentru ale lor părţi de moşie, iar nu pentru înpresuraria, ce au făcut, nefiind stăpînii moşiei în ţară. Am întrebat pe Negoiţă Mămăligă i pă Ion Tărală cu alţi părtaşi ai lor moşneni Dumitreşti cu ce stăpînesc acia parte de moşie domniască, ce au mai rămas necoprinsă de moşnenii Biceşti şi ziseră că ei scrisori n-au, numai cu stăpînire veche ca nişte vechi moşneni. I-am întrebat dar moşia domniască unde este şi ne aduse o mărturie pe unchiaş Mafteiu ot Chiojdeni, om ca de ani 115, după spusa lui şi dete mărturie de moşia domniască de un codru de loc despre rîul Andreiaşului pînă-n Tîrîtul şi Valea Niagră, iar la apa Milcovului nu mai întoarce, ci numai în drept unde ţin Biceştii, iar despre Dumitreşti nici cum nu să atingea, ci cunoscînd că poate din multa bătrîneţe nu spune adevărul şi fiind numai unul, nu i-am priimit mărturia şi măcar că 'n zapisul i alte scrisori, ce ne arătară moşnenii Biceşti, nimic nu pomeneşte de a fi avut răp. Măria Sa Cost. Vodă Brîncovianul moşie într-aciastă parte de loc, pe apa Milcovului cum şi însuşi ei, dar acei patru martori, în frica lui Dumnizeu mărturisiră că după aceste semne, ce arată mai sus, au stăpînit clironomii Mării Sale beizadia Doculeţ cum şi în unile din scrisorile dlui. vel paharnic Dumitraşco Racoviţă, care ni le aduse de la văzum, arată unde se ajunge cu aciastă moşie, că esti moşie domniască. Mai văzum într-a- -ceste scrisori şi o artă făcută de dlui. răposatu Ioniţă Racoviţă, tatăl dlui. vel pahar. de cînd era 'n viaţă, întru care îşi arată starea moşiei dumisale şi 'n doă locuri arată că se hotărăşte cu moşia Măriei Sale beizadia Doculeţ şi cunoscut lucru este că moşia aceasta Cărbuneştii este înpresurată de mai sus zişii moşneni, dînd bănuială şi la zapis, că pe cînd s-au făcut zapisul, nu ar fi fost cumpărată moşia de răp. Măria Sa Const. Vodă Brîncoveanul, că de ar fi fost cumpărată ar fi zis în zapis pînă în hotarul domnesc, pă cum văzum în perilipsis după hrisoave domneşti i alte scrisori ce le arătăm mai sus, care sînt mai în urmă de cît zapisul cel dres cu ani 90, că arată pînă 'n hotarul plăiaşilor. Deci noi mai multă credinţă am dat acelor patru martori şi pă acele semne, ce le-au arătat ei, să stăpînească dei. postelniciasa moşia Cărbuneştii, iar moşnenii, necrezînd pe aceste mărturii, îi /[118] îndatoreşte judecata să aducă ei alte mărturii vrednice de credinţă de prin priajma locului şi de vor putea mărturisi că aceste semne este moşie domniască şi că s-au stăpînit de Măria Sa beizadea Doculeţ şi de clironomii Mării Sale şi mai în urmă de Teoclit egumenul, ce au fost la mînăstirea Sf. Ioan ot Focşani, cînd ţinia moşia aciasta în arendă ş-aşa mărturisind li să va cunoaşte dreptatea. Noi aciastă alegere am putut face şi săvîrşiria hotărîrii rămîne a să face de cătră Înnălţimea Ta. 1784, Iulie 23. Ai Mării Tale pria plecate slugi Barbu Ciorogîrlianu, biv vel sluger Manolache Cluceru. SDP, I, nr.171, p.113--118 4 Noemv. 1786. [120] Adecă eu Apostul sin Gheorghii Zgăvordoiu ot Crucea de /[121] giosu, care mă trag din Nezăcutul, dat-am adevărat zapisul meu la mîna lui Mihaiu Purcel precum să se ştie că i-am vîndut o giumătate de pogon locu de casă şi mi-au dat pe acea moşie, ce scrie mai sus, 2 lei pol, adecă doi lei şi giumătate, ca să-i fie lui şi nevestii lui şi ficiorilor lui ocină în veci neclătită şi cîndu o am făcut acestu zapeso s-au tîmplat mulţi oamini, care mai giosu s-or iscăli. Eu Apostul sin Gheorghie Zgăvărdoiu, am vîndut eu Ion Lăcătuşul, martur eu Vasile Borde, martur eu Opre Borde, martur eu Preotul Anghel, am scris cu zisa lor eu Gheorghie Lepădat, martur eu Vasile Rusul, martur eu Stan, martur eu Murguleţ eu Miron eu Ioniţă Ene, martur. SDP, I, nr.176, p.120--121 8 April 1787. [121] Adec eu Neculai Buture înpreun cu cumnatu meu Nieculae Gogoncea scriem şi mărturisim cu această mărturie a noastră la mîna lui Toader sîn Gheorghiţ că avîndu pricin pentru nişte moşie anum la Tise, însă parte lui Gogean, ni-am învoitu şi i-am dat dum. fiindă că amu găsit-o vîndută de Gogean, pe care iaste şi zapis şi Toader, după învoială şi să stăpîne[s]c în pace şi această rublă au fost dat-o Buture lui /[122] Ion şi aceasta s-au întorsu lui Buture, la car ni-am întîplat omen bun tiner şi bătrîn anu[me]. 7295, Apr. 8. Eu Simion Hîrnea eu Gheorghiţ eu Grigor sin lui eu Ion Murgu eu Toader Miloiu eu Toade Nieculae eu Gheorghiţ Barabin şi am scris eu preot Toader cu zisa lor şi s-au mai dat o lieită dobîndă rublii car fac doi lei. SDP, I, nr.177, p.121--122 15 Iuni 1787. [122] Adică noi cari mai jos ne vom iscăli încredinţăm cu zapesul nostru la mîna lui Toader Roman precum să să ştie că avîndu o parte de moşie strămoşască în Podurile, peste Zăbala, care noi megieşii de mai jos iscăliţi, rînduiţi fiindu de dumnealui Paharnecul Leon ca să mergem să hotărîm şi să alegem părţile ale tuturor răzeşilor care părţi sintu toate înpregiur şi mergîndu i făcîndu măsurătoare în frica lui Dumnezeu şi am scos doaă fălci a Dănţăşaştilor şi doaă fălci a lui Ion Murgu şi doaă Cojocarilor, carele noi de pe poronca ce am avut-o, am împărţit în frica lui Dumnezeu şi aşa am găsitu cu cale, iar alţii n-au treabă la această strămoşască moşiie şi la această împărţire au mai fostu şi alţi oamen strein, care ne vom pune numele şi degetele ca să să crează. 1787, Iun. 15. Eu Ion Murgu ot Spineşti adeverez răzeş. eu Ion Măciucă adeverez răzeş. eu Lazăr Buşilă ot Bodeşti adeverez răzeş. eu Toader Danţăş răzăş adeverez răzăş. eu Costantin Chetroiul adeverez răzăş. /[123] eu Costantin Danţăş adeverez. eu Ştefan Spulber adeverez. eu Soare Caba adeverez. şi noi toţi aceştia adeverim. Şi la scrisul zapesului am scris. eu Ion Dascăl ot Spineşti. eu Popa Ion fiind răzăş adeverez. eu Ionaşcu răzăş adeverez. eu Toma Dudul adeverez. eu Toader Căcărează adeverez. şi noi toţi aceşti vrănceni adeverim. Şi mai rămîne pricină pe lîngă Movilă şi am lăsat să înpace Popa Ion şi cu Ionaşcu şi Toma Dudul. Asămene şi în Nerej ăl mic, iar este pricină şi aceştia să o pue la cale. SDP, I, nr.178, p.122--123 10 Septemvrie 1796. [131] Adică eu Postolache sint Dumitru Gălăţan dat-am ad[evărat] şi încredinţat zapesul meu la mîna lui Stan Bîdcă (sic) precum să se ştie că e-m vîndut trei firte vie păragină şi o firtă loc stărpu, cari face un pogon şi tocmala ne-'u fostu 40 lei, adică patruzeci de lei şi ban ne eu dat toţi în mînule mele după cum ne-'u fostu tocmala şi acest pogon este pe pămîntul Manolăchescu, alăture cu Luca, pe dăn sus şi alăture cu pămîntul Burduşescu pe din gios şi cînd am vîndut me-m întrebat toate nemurile şi răzeşii şi nu s-au aflat nimere ca să sprijinească, numai dumnelui, ci-i mai sus numit şi eu am vîndut de nimene silit, nici asuprit, ce de a me bună voe, ca să-i fie ocină moşie lui şi ficiorilor dumilorsale, nepoţilor, strănepoţilor dumisale şi cînd am făcut acestu zepes s-au întîmplat mulţi omeni cari mai gios să vor iscăli cineş pe nume lor. let 7305, Septem. 10 d[ni]. eu vornecul Stan am fostu faţă. eu Neclaiu sint Buţan am fostu faţă. eu Ursachi Manolachi am fostu faţă. eu Ioniţă sîn Ursachi Manolachi [martur]. eu Neculaiu Boncaciul vornecul mart[ur] eu Ioniţ Ciolan martur. eu priotul Mihalachi zăt Manulachi [am] fostu [faţă] [...]. Tij am mai vîndut şi eu Mihăilă zet Vasile Gălăţan giumătate [de] pogon tot pe acestu pămîntu şi tocmala ne-u fostu pe ac( giumătate 25 lei şi banii ne i-au datu toţi în mînule mele şi cînd am vîndut me-m întrebat tote nemurile şi rezeşii şi nu s-au aflat nimic ca să [s]prijine[a]scă, numai dumnelui, ce-i mai sus /[132] numit şi eu am vîndut de nemene silit, nici asuprit, ci de a me bună voe, ca să-i fie ocină moşie lui şi ficiorilor lui, nepoţilor, strănepoţilor dumisale şi cînd am făcut acestu zapesu s-au tîmplat mulţi omeni tineri şi bătrîn[i], cari mai gios să vor iscăli cineş pe nume. let 7305, Sep. 10 d[ni]. eu vornicul Stan, am fost faţă. eu Neculaiu sînt Buţan am fostu faţă. şi am scris eu dascalul Alisandru cu zisa lor. SDP, I, nr.191, p.131--132 Iaşi, 12 Iunie 1798. [132] Moşiea merge din gropile Viţii la dial supt grindu cel diasupra şi apucă hătnău bisericii la dial, pîn în Fîntîniţă, în Izvoru şi de acol( scapătă muchiea şi apucă Colăcelul la dial, tot apa Colăcelului pîn în secătura lui Stan Ghiocu şi apucă în sus tot Colăcelul pîn în fundul lui şi acol( ia drumul care merge deacurmezîş pîră în Pipirig, la Pietrile Alăturate şi ia pîrîul Pipirigului la vale dispre soare amiază şi dă în Colăcelul mare şi merge pînă în priporul Rugetului. SDP, I, nr.192, p.132 Iaşi, 6 Aprilie 1800. [136] Adecă eu Toader Murgu din Voloşcani şi eu Sanda Costache şi eu Gheorghe sin Costache dat-am adevărat zapisul nostru la mîna lui Pricoche precum să să ştie că de nimine siliţi nici asupriţi, ci de a noastră bună voe, am vîndut o groapă de fîn în vrancea Horingească, care să trage pe lîngă Sandu Săcăluş, alăturea pe din sus şi cînd am vîndut această parte de pămînt ne-am întrebat toţi fraţii şi n-au putut nimeni sprijini şi văzînd tocmala bună, am luat în mînele noastre patruzăci lei deplin, adecă patruzeci de lei, că fiind numitul Pricoche sin Simion Mane frate a nostru pe moşie, e-am dat-o dumisale ca să-i fie moşie dreaptă ocină în veci, copiilor şi nepoţilor cît Dmnezeu i-a dărui, şi cînd s-a făcut acest zapis s-a întîmplat oameni tineri şi bătrîni, care mai gios se vor iscăli pe anume. Aprilie, în 6 zile, 7308. Eu Toader Murgu, vînzător Eu Sanda Costăchioaie, vînzătoare Eu Gheorghe sin Costache, vînzător Eu Sava zăt Neagu martur Eu Neculai Dahîrnae martur /[137] Şi am scris eu dascalu Toader cu zisa lor Eu Apostol Cîrmuzan martur Eu Ioan Dragu martur Eu Ioan Ghifan martur Toader Dragu martur Eu Criste sin Toader Murgu iscăl. Eu Constantin Saratu iscăl. Eu Ioan sin Costachi iscăl. Cheltuiala acestui zapis s-au făcut 2 lei 24 parale. SDP, I, nr.199, p.136--137 20 Iulii 1800. [137] Pentru o moşie, după cumu mai gios să arată curgire pricinii, care moşii esti în hotar Nărujili, în Danciul, în Dialu Văi Boului, care moşie, la anu 1795 Iuli 29, un Ene Gheba şi cu Toader Gheba, frati- -său, Milcoveni, la ac( vreme au fostu luoat-o suptu stăpînire loru zîcîndu că eşti driaptă a lor şi tot într-ace vreme cu chipu viclianu li s-ar fi şi hotărîtu moşia, în stăpînire de cătră /[138] Dumitru Ghionoiu, ce să află vornic Vrăncii, dîndu-li-să numiţilor şi carte de stăpănire la mînă. Deci după cercetare ce amu făcut, s-au găsitu această moşie dreptă a oamenilor de Năruja, iar nu a Ghebeştilor, cu cuvîntu într-acestaş chipu că: Întîiu, că carte de stăpînire, ce au avut-o la mînă Ghebeştii, arată că la hotărîria, ce au făcut Dumitru Ghionoiu, au fostu toţ[i] Vrăncenii şi răzăşii faţă la hotărît. Amu întratu în cercetare de este aşa şi s-au găsit numai un nemesnicu Luca din satu Bîrsăştii, care, întrebîndu-să pe numitul Luca, au arătat, că au fostu la ac( hotărîtură fiindu sîlit de Dumitru Ghionoiu, ci au fost vornic Vrăncii, dar iscălitura lui în carte de giudecată au zîs că n-are nici o ştiinţă, zîcîndu-î vornic[ului] Vrăncii să nu-l iscăliască, în vreme ci n-au fostu faţă oamenii din Vrancea şi bătrînii cu alţi răzăşi, cari ştiu stare locului moşii, mai vîrtos că (nici însuş acei cu pricina Nărujanii, care (era pric(nă între Ghebeşti şi între Nărujăni şi cer( trebuinţa ca să fie şi Nărujanii, care s-ar fi dispărţit de moşi Ghebeştii, n-au fost nici unul din parte Nărujănilor, cum nici alţi Vrănceni moşinaşi, ci pren carte hotărîrii numiţi [sunt] că au fostu. Al doile, că în curgire mergirii meli cîndu amu mersu la faţa locului, mergîndu pe la casîli Ghebeştilor, mi-au arătat muma Ghebeştilor că ar fi dat pentru pricina aceştii moşii hotarnicului optzăci lei şi să cunoaşte că înteres banilor n-au urmatu la cumpăna dreptăţîi. Al treile, că Dumitru Ghionoiu, ci să afla vornic Vrănci, carti nu ştiia nici să iscălia[s]că, ci ave un băetu al lui, de-l iscăle şi să vede că nu ş-au cunoscut la dreptate să-şi pui temeiul iscăliturei lui. De care Nărujănii, cunoscîndu-să că li s-au făcut strîmbătate cu luoare moşi[i] de s-au dat Ghebeştilor, au venit tot satul la mine şi arătîndu-mi strîmbătate, ce li s-au făcut, amu mersu sîngur eu şi amu umblat pe toată stare muşii şi amu văzut şi hotărîle pusă de Ghionoiu şi de acolo amu venit în sat Spineştii şi amu strînsu toţi bătrînii şi răzăşii Vrăncii, care să vor iscăli şi în frica lui Dumnezeu, au arătat că ei în vreme cîndu s-au făcut această hotărîre, n-au nici o ştiinţă ş( după toată /[139] cercetare, ci amu făcut, amu găsîtu cu dreptati că rău şi fără cale s-au luoatu moşia Nărujănilor de s-au dat Ghebeştilor şi s-au luoat moşia de suptu stăpănire Ghebeştilor şi după dreptati s-au datu suptu stăpînire oamenilor de Năruja, ca una ce s-au cunoscut driaptă moşi a lor, iar nu a Ghebeştilor. Al patrăli, s-au mai găsit o mărturii la mîna Nărujănilor, în care mărturii li să arată Nărujănilor această parti de moşii că mai nainti de această hotărîre s-au dat suptu stăpănire Nărujănilor, iar nu a Ghebeştilor, care mărturii sîntiu iscăliţi nemesnicii Vrăncii, rînduiţi de vornic Vrăncii, ce au fost la ac( vreme şi asămine mărturii atunce li s-au datu şi la mîna Ghebeştilor, pe unde au să-şi stăpînească parte lor de moşii şi Ghebeştii nici aceia n-au păzit-o, ci mai pe urmă au scos hotarnicu pe Ghionoiu, făcîndu după voia Ghebeştilor, cum au arătat ei, aşa li s-au hotărît. Şi pentru întărire stăpînirii s-au dat mărturii de stăpînire la mîna oamenilor de Năruja ca să nu fii supăraţi de cătră Ghebeşti şi s-au ruptu carte de hotărîre a lui Dumitru Ghionoiu, ca una ci s-au găsit vicliană. 1800 Iuli 20. Panaiti Ciucă, comis, vornic Vrăncii eu Luca nămesni[c] mart. eu Ion Murgu nemesnecu am iscălit. eu Ion (?) Iftimii iscalu eu nimesnecu Ionu Bogădanu martur eu Sa[n]dul Săcăluşu marutoru eu Ionu Săcăluş marutoru. SDP, I, nr.201, p,137--139 21 Iulie 1592. [140] Dela vale despre Dorofîte, di u[n]de să începu Tufele, de vale lî[n]gă pîrîu şi trage în Bobeică, în Bolovanu şi dinu Bolovanu trage spre Hrejăde, chezîşu chescu, înnu mijlocu grochi într-alîtu bolovan şi trage în capulu blăniluru dela vale şi ( drumulu la dalu pîră în capulu blăniloru dela dalu şi trage pe chiscu la pîrîuu Urusului, în Papură, în Arăcaciul lui Buture şi aş-au mărturisitu Ionu Badulie că au apucatu pe tată-său stepeni[n]du şi s-au întîplat şi omini streini anume. Iule 21, 7100. eu Ionu a Făti mic eu Ivanu a lui Tudoru eu Ionu dascalu amu scrisu cu zisa lu Ionu Badulu. SDP, I, nr.202, p.140 10 Octombrie 1694. [140] Adecă eu To[a]der sîn Chierciului împreun[ă] cu fămeia me Măriia, de nime siliţ[i], nici nevoiţ[i], ce de a noa[s]tră bună voe, făcut-amu zapisul nostru la mîna Badiului i a fămei lui anumi Nedelei, precum să s[e] ştie că i-am vîndut locul [c]asii drept 6 lei şi potronic, ca să fie driaptă ocină l[ui i co]piilor lui, nepoţilor st[r]ănepoţilor, în veci, ohavnic şi cîndu i-am vîndutu /[141] acel loc, întrebatu-mi-am toţ[i] fraţii mei şi nu s-au aflat nic[i] unul să-ş[i] de acei ban[i], ce m-eu dat Badiul şi la scrisore zapisului tîmplatu-s-au mulţ[i] omin[i], anume carii să vor iscăli mai gios şi pentru credinţă m-em pus mai gios şi degetul în loc de pecete ca să s[e] criază. liet 7203, mes. Oc., dni 10. eu Toader sîn Cherciul, vînzător. Ion Potop, martur. Ion sîn Ioniţă ot Poian[ă], martur. Ignat Baraghin, martur. (x) eu Enache Puiul (?), martur. Mihhăilă (sic) sîc Şuiul. Mihalachi pis zapis, mar[tur]. Dnă Ion Cantimir Voivod. SDP, I, nr.203, p.140--141 28 Martie 1757. [144] Ad[e]c eu Nistor Ţîrde, fratile meu Ursachi, fratile meu Ion, dat-am adivărat zapisul nostru la mîna părintelui Mafteiu şi Ivan Mărdachi ot Spineşti precum si se ştii că noi di nimini siliţi, nici asupriţi, ci di a noastră bună voi, am vîndut şăsi fălci ci-s la Bradul lui Şerban, loc di coasă, dar [o] falce dintr-acesti şasi am datu sfîntului schit, dar pi cinci fălci ni-au dat plata diplin, cîti doi zloţi falce şi pentru credinţă ni- -am şi iscălit. 1758, Martii 28. eu Nistor Ţirde, vînzător eu Ursachi, vînzător eu Ion, vînzător Şi acest zapis s-au făcut în casa lui Ivan Mardachi ot Spineşti şi au fostu mulţi omeni buni, tiner[i] şi bătrîni, anumi Ion Gavrilă, Irimie brat lui, Vasilachi sin Lepădat, Mihai Murgu, Simion Bahamăt. Şi această copii di zapis, am scos-o no[i] dipi cel adivărat în tocma de cum esti cel vechiu, dar cel adivărat nu si dă dila schit /[145] fiind că esti schi[n]bătură pentru altă moşii după cum arată zapisul dila popa Mafte[i], cari esti la mîna lui Ion Moţoc şi la Ivan Bîtcă i brat lui. Şi spre a fi di credinţă, ori ci judicată, am iscălit şi noi di mar[tur]. Ion[i]chie, monah na schit Vrancea. SDP, I, nr.206, p.144--145 29 Apr. 1757. [145] Adec eu preot Mafteiu ot Spineşti dat-am adevărat zapis meu la mîna Gavrileştilor anume Ioan i Toader Irimie i Dumitraşcu i Gavrilă, Io[a]na sora lor ot Spineşti precum avîndu şi o parte de de (sic) moşie peste Vale Niagră, în Poduri, ce să chiamă parte Gavrileştilor, mi-au dat-o ca să fac un sfînt schit, care s-au şi făcut cu [a]jutor lui Dmnezeu. Dec[i] mergîndu ei înpreună cu toţi ş-au hotărît moşie şi au găsit doo spreci fălci. Deci cerîndu eu preotu Mafteiu ace moşie ca să-mi de danie dum. mi-au răspunsu că n-or pute da danie că 's fraţi mulţi iar doo fălci om da danie cum li-au şi dat, iar ziece fălci să ne de moşie pentru moşie; dec[i] eu preotu Mafteiu m-am apucat că le o-i da moşie pentru moşie şi găsindu eu preot Maftieiu şasă fălci la Ţirdeşti făcîndu-le vînzătore doo fălci mi-au dat danie, iar patru li-am cumpărat cu patru lei iar şi zapisu arată, car moşie iaste la Brad lui Şerban. Tij am mai dat doo fălci în măgur la Budăiu, ce să chiam parte Ciorneeştilor, cum ara[tă] şi zapis. A mai dat o falce pol în Hrejde, cumpărătur dela Draghiş, cum arată şi zapis. O falce /[146] am mai cumpărat dela Gavrilă brat lor tale (sic) doi, cum arată şi zapis. 7265, Apr. 29. şi pentru criedinţa m-am şi iscălit. Irei Mafteiu SDP, I, nr.207, p.145--146 25 Ocv. 1758. [146] Să să ştii că această sfîntă şi dumnezăiască ivanghelei este cumpărată de sătenii de la mănăstire dela Mira, di prea Milcov şi au cumpărat-o dinpreună cu sătenii dispre Munteni, din drept mănăstirii şi cu alţi oamini streini, cari i-au îndurat Dumnezău şi au dat pe dînsa 12 lei şi au dat-o sfintii mînăstiri Mirăi, să le fii pomană pentru sufletile lor şi a părinţilor lor, în zilile Mării Sale domnu Theodor Voevod, în vreamile cîn[d] au venit Tătarii cu Nohai la Săptv., în 14, la zioa Crucii, di au prădat Ţara Moldavii ş-au venit di au prădat Focşanii şi au prădat şi mănăstire Mirăi, cît n-au rămas în mînăstiri şi în sfînta biserică nimic şi au stricat şi sfintile icoani ş-au luat şi sfintele cărţi şi alţi mulţi odoară a sfintii biserici, cît n-au rămas în mănăstire măcar ceva cît de puţin şi într-aceli zile era egumen la m[ănăstire] Sfinţia Sa părintele Mathei eromonah şi arhimandrit dela Vatoped şi popă di biserică era Ananie eromonah, Moldovanul cari prin osteniala lui cercetă şi îndemnîndu creştinii, rugîndu-s[ă], s-au cumpărat această sfîntă evanghelii. Dar di s- -ar întîmpla să să rătăcească această sfîntă evangheli undeva şi n-ar vria să o călăciască, s-au di ar fura-o cineva au din preoţ[i], sau din călugări, au alţii streini, oricarii şi n-ar vre să o aducă la locul ei, la Mira, unii ca aceia să fii blestemaţi de Domnul Dumnezău şi de Maica Precistă şi de sfînt a lui H[ri]s[tos] ierarh Nicolae, făcător de minuni şi de cei 318 părinţi dela Nicheia şi de noi niertaţ[i] în veci. Amin. Şi am scris eu Ananie eromonah ot Mira. let 7267, Ocv. 25. /[147] Poslăduindu-să de cătră gios iscălitul s-au găsit întocmai cu orighinal. 1835, Sept. 21 zile. [...]: Neculcescu Judecătoria ţinutului Putnii. Cuvioşie Sa, arhimandritul Sofronie, egumen mănăstiri Mera înfăţişîndu-să cu jalobă în presudsfii, au cerut să să întăriască copie aceasta spre formă, care i-ar slujî la trebuinţe de giudecăţi, ce are monastire şi fiind scoasă după înscris, ce au găsit pe filile sfintei evanghelii, ci esti la mănăstire Miera şi cercetîndu-să din cuvînt în cuvînt, precum să află în evanghelie şi găsîndu-să întocma să încredinţază cu iscăliturile cilenurilor şi punirie peceţii. 835, Sept. 24 SDP, I, nr. 208, p.146--147 8 Aprilie 1763. [147] Adec eu Ion Pufle înpreun cu femee me Iona dat-am zapes meu de bun[ă] credinţă precum să s[ă] ştie că de a me bun[ă] /[148] voe lui Toa[der] Buşîl[ă] de nime silit nici asuprit, ce de a me bun[ă] voe am vîndut parte me de moşie, parte lui Beleiu şi mi-am întrebat toţ fraţii mei şi nime n-au vrut s-o cumper[e], ce am vîndut acestui om, ce mai sus scrie, lui Toader Buşil[ă] şi ficiorilor lui în veci şi plata m-au dat 2 lei deplen întru mînul[e] mel[e] şi pentru credinţă m-am şi iscălit. 7271, Apreli 8. eu Ion Pusle (sic!) vînzător şi la acestu zapis s-a tîmplat mulţ omen tiner şi bătrîn anu[me]. Ivan Mardache, Mehaiu Murgu, Toader Ciut[ă] mar[tur], Gheorghiţ Cojocar, Mafteiu Gîrde. însă moş( este în Măgur, la lac, la frasană, din drum la vale şi aldămaş 2 vedre vin şi am scris eu preot Mafteiu cu zisa lor. Erei Vasile ot Spineşti iscalu. Acestu zapes l-am scos eu Costantin Bîtcă dila Toader Buşilă şi i-am dat 3 lei în mîna lui Ion Pufle ca s[ă]-mi de ban pîn la sînt Petri, iar nedîndu-m[i] banii la zi, să fie banii cu osteneală. Iunii, 11 zil[e]. SDP, I, nr.209, p.147--148 8 Iuli 1769. [148] Adică eu Apostul Coman şi eu Ion Bărzan înpreun cu fraţii noştri, cari s-or iscăli pe nume, făcut-am zapesul nostru la mîna lui Costantin Bîtcă şi a fămii lui şi a cuconilor săi precum să s[ă] ştie că i- -am vîndutu o falce şi giumătate la Şiropte, parte Comănească, din zare gropii lui Ciută, la del, pîn în zare gropi Văscului, /[149] pe supt Stărmin (sic), la dial, pîn deasupra Şipotilor şi noao încă ne este moşie bătrîn[ă] şi dumnealui ne-au dat pe ace moşie doi lei în mînul[e] noastre şi dum. să-i fie ocin[ă] şi moşie în vece şi cîndu s-au făcutu acestu zapes, s-au tîmplatu mulţi oamini bătrîni şi tiner şi văzîndu învoir ne-am iscălit mai gios pentru credinţă ca să s[ă] crează. let 7277, Iuli 8. eu Apostul, vînzător eu Ion Bărzan, vînzător eu Ivan Mărdache, mar[tur] eu Mihaiu Murgu, mar[tur] eu Simion sîn Nicolai eu Mafteiu Gîrde, mar[tur] şi noi tot satul şi adălmaşul s-au băutu 2 vedre de vin, vadra 11 parale. [...]: Şi această moşie s-au vîndutu pentru moşie din Măgură fiindu neînpărţită pentru cheltuiala tuturor fraţilor şi s-au cheltuit 2 lei pol. SDP, I, nr.210, p.148--149 1 Martie 1813. [164] Prin jalobile, ce-au dat Înnălţimii Tale lăcuitorii din Ocolul Vrăncii dela ţinutul Putnii, cu arătare că toate moşiile, cîte să cuprind în ocolul Vrăncii au fost din vechile vremi drepte a lor moşteniri dela prestrămoşii lor cu învechită şi nestrămutată stăpînire pînă la aceşti, ce se află acum în viiaţă, iar în vreme domnii Mării Sale Alexandru Moruz Vvod, fiind staroste la ţinutul Putnii căm[ina]r Enachi Pruncu, li-au scris ca să-şi aducă toate scrisorile şi hotarnicile, care ei le număsc ocoliţi, să li să facă înnoiri şi împărţiri moşiilor lor şi cu acel chip înşălătoriu li s-au luat dela dînşii de căm[ina]r Pruncul şi de Stamatinu /[165] cîteva ispisoace şi alte scrisori, ce s-au aflat atunce la dînşii şi mai în urmă piste puţină vreme i-au scos cu totul pe dînşii din stă[p]înire moşiilor, cu pricină că moşiile din ocolul Vrăncii ar fi locu domnescu şi domniia le-au făcut danie cinstitului boeriu dum. Iordachi Ros[e]t, fiind atuncea vel vist., carile de atuncea pîră acum le are supt deplină stăpînire dum[nealui]. Acum, mai găsînd ei la alte niamuri a lor atît un ispisoc dela fericitul domnu Grigorie Ghica Vvod. bătrînul cum şi alte cîteva scrisori ce li-au rămas neluate, au cerut ca, prin cercetare giudecăţii, să li să de drepte moşteniri iarăş întru a lor stăpînire. Pentru care, ni să poronceşti de cătră Înnălţime Ta, să să facă cu amăruntul pătrunzătoare cercetare şi precum să va dovedi în frica lui Dumnezău urmare dreptăţii, prin anafora să înştiinţăm pe Înnălţime Ta. După a Înnălţimii Tale poroncă, făcîndu- -să în trii rînduri obştiasca adunari, s-au cercetat cu amăruntul şi cu a toată luare aminte scrisorile şi dovezile, atît celor cîte s-au văzut la jăluitorii Vrănceni, cum şi celor cîte s-au arătat de vechilul dum. vist. Iordachi Ros[e]t, ascultîndu-să şi răspunsurile amînduror părţilor. Deci despre partea dum. vist. Iordachi Ros[e]t s-au văzut aceste răspunsuri, şi dovezi: întîi, răspunsu că acele moşii fiind dovedite prin cercetări a fi drepte moşii domneşti i s-au făcut de către luminaţii domni danii şi miluire prin hrisoavi, de danii şi de întăritură, însă cel întăi de danii dela Măriia Sa Alexandru Ipsilant Vvod. din anul 1801, Ghenar şi al doile întăritură dela Măriia Sa Alexandru Costandin Moruz Vvod. din anul 1803, Săpt. 11, prin care să arată pre largu că din cercetările ce s-au făcut s-au dovedit că sînt drepti moşii domneşti şi i s-au dat dum[isale]. Apoi şi asupra ispisocului dela domnul Grigorii Ghica Vvod., bătrînul, ce l-au arătat acum Vrăncenii, prin răspunsul înscris iscălit de dum., arată că nu socoteşte a av( vreo tărie ca aceia să-i poată anerisi hrisoavile de danii cu vrednică cuvîntare, pentrucă nu ar fi protocălit de nimine după obiceiu, nici pecete potrivită cu alte peceţi din alte cărţi tot dela acel domnu, cum nici însămnat de cine s-au scris şi că nici ar av( vreo asămănare cu vreun hrisov de danii. /[166] Al triile, spre dovadă că tot locul Vrăncii ar fi fost domnescu cu 88 ani mai înnainte de numitul ispisoc dela pomenitul domnu Grigorie Ghica Vvod., din care domnii au înpărtăşit dintr-însul şi pe alţii, au arătat o copie a unui ispisoc dela domnul Vasilie Vvod. din anii 7156, danii mănăstirii Soveja, dela ţinut Putnii cu nişti munţi şi loc de branişti anumi Zboinile şi Clăbuciul pînă în Lepşa şi Lepşa în gios pîră undi să înpreună cu hotarul Tulnicilor şi în Caşănu şi în Suşiţa şi Răchitaşul ce sintu drepte domneşti. Al patrăle, o copie de pe o mărturie dată despre parte unui preotul Ion din Vrance din an 1804, Ghenar 8, în urma hrisovului de întăritură, ce ari dum. vist. dela Măriea Sa Alexandru Muruz Vvod., arătătoare ac( mărturie pentru un ispisoc dela domnul Bogdan Vvod, cuprinzătoriu pe satul Păuleştii din Vrance, care s-au dat lui Ioan şi lui Trifanu, cum că au mărturisit acel preot că acel ispisoc l-au apucat şi el dela părintile său, dar cu ce pricină s-au aflat la dînşii sau niamul, ce ar fi cursu dintr-acele doaîn numi (sic!) cuprinsă prin ispisoc, nici o încredinţare n-ar fi putut să de după atîta sumi de ani trecuti, care ispisoc l-ar fi dat însuş preotul cu alţii înpreună, lepădîndu-să de pretenţiile ce făce(. Deosăbit, tot în scris, mai arată dum. vist. că dela acei cîţi au avut osăbite locuri de moşii drepte a lor din trupul locului cel vechiu a Vrăncii, precum mai ales părţile unui Lipan, li-au cumpărat dum. vist. prin cinstit dum. hat[man] Sandul Sturza cu 25.000 lei. Pe lîngă aceste au mai adaos dum. vist., tot în scris arătînd, că pînă nu va vid( alt hrisov de danii mai vechiu, ori alt hrisov de întăritură a celor mai vechi, nu va conten( a socoti că dreptate dumisale ar put( să o oboari ispisocul Vrîncenilor, ce ar fi cu îndoiri. După aceste s-au cercetat şi dovezile cîte au arătat jăluitorii vrănceni că au mai rămas neluate dela dînşii, care s-au văzut avînd cuprindere lor într-acestaş chip: Întîi, o carte din 7220, Mai 24 dela domnul Mihai Racoviţă /[167] Vvod. cătră Pavăl Catargiu, vornic de Vrance ca să cercetezi între un Leu Vrănceanu şi între oaminii din Vezăuţ pentru nişti fînu ce-au fost cosit oaminii din Vezăuţ în sîlă pe o moşie a Leului, care pricină s-au fost cercetat şi mai înnainte de Crupenschi Med[elni]ce[rul], staroste de Putna, cum mai pre largu să arată prin aceeş carte. Al doile, ispisocul din 7244 Ghenar 2 dela fericitul domnu Grigorie Ghica Vvod., bătrînul cu domniască iscălitură şi pecete, trecuţi fiind 76 ani, cuprinzătoriu că oaminii din Vrance au venit înnainte Domnii Sale şi a tot sfatul, undi au arătat o mărturie hotarnică a lui Miron Dima, biv vornic de Vrance, din anii 7243 scriind că din poronca domnului Costandin Mavrocordat Vvod. au fost rînduit de au mersu la munţii Vrăncii, undi sîntu moşiile Vrăncenilor, care se hotărăscu cu Ungurii şi acolo au venit şi de cătră parte Ţării Ungureşti comisar, un boeriu nemeş, niamţu om de cinsti, anumi Vail, triimes de cătră ghinăralul de Săbii şi înpreunîndu-să, acolo în vîrful muntelui, undi să scurgu apile, adică şi spre Moldova şi spre Ţara Ungurească, au luat sama cum mergi vîrful muntelui şi aşa au socotit că este cu dreptate să ţie Ungurii părţile muntelui de către ţara lor, după cum să scurgu apile spre Ţara Unguriască, iar Vrăncenii, iarăş să ţii de acolo din vîrful muntelui după cum să scurgu apile spre Ţara Moldovii, precum au dat samă, că şi mai înnainte din veci aşă au ţin[u]t şi vîrful muntelui de cătră parte Vrăncenilor să începi din obîrşiea Oituzului şi mergi pin muntile Stogului şi pin muntele Buneiului şi pin muntile Lăcăuţului, pe undi să începi Zăbala. Care la această hotărîtură prin munţi au fost cu Miron vornic[ul] şi Toader Negrotă i Ion Burduja şi Dragomir, strănepoţii lui Cujbă, care sînt vechi moşinaşi şi cu alţii ai lor şi aşa socotind au aşăzat că de atunce înnainte tot din vîrful muntelui, de undi să scurgu apile cătră Ţara Unguriască şi cătră Ţara Moldovii să ţii şi cîte plaiuri ar purcedi despre Ţara Ungurească să să facă locuri de stîni şi de păşune altor dobitoace a lor să fie şi cîte plaiuri s-ar porni iar din munte spre Moldova să să facă locuri de stîni şi de păşune altor dobitoace să fie a Vrăncenilor; iar pentru alte înpărţituri, ce au Vrăncenii ei în di ei, vor ţine /[168] precum le vor spuni dresăle şi precum le vor fi înpărţiturile dela domnii cei bătrîni. Deci pomenitul domnu, văzînd ace mărturie hotarnică dela acel boeriu, încredinţîndu-să, au dat şi au întărit oaminilor din Vrance şi dela Domniea Sa cu această carte ca să le fie moşiile ce li s-au ales drepte ocini şi moşii şi uric de întăritură cu tot hotarul şi cu tot venitul în sămnile precum scrii mai sus, neclătit şi neruşuit nici odinăoară în veci. Al triile, o carte din 7250, Ghenar 18, de giudecată iscălită de Ion Gigîtul, vornic de Vrance, cuprinzătoare pentru pricinile între niamul Cornii şi între niamul Căbeştii şi Bogdăneşti, care vr( să între cu stăpînire întru o moşie ce să numeşti Ploştina, pe apa Vizăuţului şi după toate cercetările dovedindu-să din mărturiile a cîţiva bătrîni răzăşi de printr-alte moşii megieşite că moşie Ploştina din vechime, după înpărţălile, ce s-au urmat de la strămoşii lor, au rămas driaptă a niamului Cornii, care s-au şi stăpînit de strămoşii şi de moşii i de părinţii lor şi de dînşii cu nestrămutată stăpînire hotărîndu-li giudecata că iarăş niamul Cornii să o stăpîniască nesupăraţi mai mult de cătră Căbeşti şi Bodineşti, întărită carte aceasta şi de cătră aga Lupul, ce-au fost ispravnic ţinutului. Al patrăle, o carte din 7251, Martiu 22, de giudecată de la Dumitraşcu Suci, biv vel agă, ispravnicul Putnii, între niamul ce-au cursu din Corne şi niamul, ce-au cursu din Ţigănaş, pe care să arată cu numile lor şi între un Andrei i Toader a Vătavului cu alţi ai lor pentru o moşie de la Vezăuţ, ce să numeşti Ploştina, din Năpaste în sus pînă în moşie lui Ţigănaş. Le hotărăşte giudecata să stăpîniască moşie Ploştina niamul ci-au cursu din Corne. Aşăjdire şi Măstăhacul cu niamul său, parte lui Ţigănaş cum şi niamul ci să trag din Căbeşti şi Bogdăneşti, iarăş să stăpîniască părţile lor neîntinzîndu-să unii cătră alţii pe hotarăle ce li-au fost hotărît Dabija Vvod. şi alţi hotarnici mai încoace precum au ţinut moşii şi părinţii lor. Al cincile, carte din 7253, Marte 16, de giudecată dela Lupul aga, vel stolnic, ce-au fost ispravnic la ţinutul Putnii, iarăş /[169] întri niamurile, ce-au cursu din bătrînul Corne i din neamurile ce-au cursu din Ţigănaş care sîntu arătaţi cu numile lor şi între niamurile ce-au cursu din Bodin şi din Cabi, pentru o parte de moşii Ploştina, ci este în hotarul Vezăuţului, care arată că după cercetările dovedindu-să driaptă moşie a niamului Cornii, stăpînită dela strămoşii lor, pîră la acei ce s-au giudecat în paci şi cu nestrămutată stăpîniri, li s-au dat dreptate tot niamu Cornii să o stăpîniască arătînd anumi şi moşiile cu care să megieşăşti; iar pe niamul lui Bodin şi a cabii, care să acolisă să întri stăpînitori s-au dat rămaşi. Al şăsele, carte din 7265, Mai 7 dela Scarlat Ghica Vvod. cuprinzătoare pentru pricinile ce era între Vrănceni şi între lăcuitorii din satul Şîndilarii pentru moşiile ce av( în răzăşie Vrăncenii cu Şăndilarii în moşiile Vrăncii şi să stăpîn( numai de Vrănceni. Că după jaloba ce- -au fost dat Şîndilarii mai înnainte la Domniea Sa Costandin Racoviţ Vvod., fiind rînduiţi cu carte domniască la Ioniţ Paladi, biv vel spatar, staroste de Putna, dela care numit boeriu s-au văzut atunce carte de giudecată din velet 7264, iuli 25, cuprinzătoare că s-au giudecat Vrăncenii cu Şîndilarii şi s-au hotărît să-şi stăpîniască Şîndilarii toate moşiile lor, ce au în Vrance. Pentru care şi pomenitul domnu Scarlat Ghica Vvod. prin carte aceasta au înputernicit pe Şîndilari ca să aibă a-şi stăpîni toate moşiile lor ce au în Vrance, neopriţi despre nimine că aşa este poronca Domnii Sale, cum pre largu să arată prin aceeş carte. Al şaptile, carte din 7266, Iuni 17, dela scarlat Grigorie Ghica Vvod. cătră Arghirie, biv vel sărdar, starosti de Putna, cuprinzătoare că un Niagul şi Gege şi Toader, fraţi din Şîndilari au jăluit asupra unui frate a lor anumi Ion Borde din Vrance, zicînd că rămîindu-le lor cîteva moşii dela părinţi, care sînt neînpărţite, în parte Milcovului şi a Vrăncii cu şasă munţi şi că acel Ion Borde, fratile lor mînîncă tot venitul moşiilor şi jăluitorilor nu le face parte, să poronceşti să cercetezi, rînduind şi mazili hotarnici, să le hotărască ca să-şi stăpîniască fiişti care parte sa. Al optule, o anafora din 1767, Iuni 18, iscălită de veliţii boeri a vremii de atunce, întărită de fericitul domnu Grigorie Ioan Calimah Vvod. cuprinzătoare pentru giudecata între acel de atunce Dămiian, egumenul mănăstirii Soveja şi între o samă de/[170] oamini vrănceni din satul Tulnicii pentru pricina unor munţi şi că piste alte scrisori, ce s-au văzut şi s-au cercetat, arată şi pentru o scrisoare de aşăzare, ce s-au văzut şi la Vrănceni şi la egumenu de Soveja din velet 7202, Iuli 23, fiind trecuţi pîră atunce 73 ani, iscălită de Theodosîe mitropolit, Ramandi, biv vel vornic şi Negoie pitar i Ştefan Mihalce, ce-au fost rînduiţi hotarnici şi toţi bătrînii vrănceni, ce-au fost la ace vreme, cum şi egumenul de Soveja, prin care scrisori de aşăzări arată munţii anumi cu sămnile şi hotarăle lor, atît cei ce sînt a mănăstirii cum şi pînă undi să stăpîniască Vrăncenii, după care au avut şi vechi stăpînire amîndoaîîn (sic) părţile şi hotărăşte giudecata tot după acele aşăzări să să urmezi stăpînire de cătră amîndoaîn părţile şi să se rînduiască de cătră starostii de Putna mazili să cercetezi sămnile hotarălor cum şi a unui munte: Piscul Macradinului, (sic) ce jăluisă egumenul de Soveja că s-ar fi înpresurat de cătră Vrănceni, cum pre largu arată prin acees anafora. Al noule, o carte din 1780 Martie 20, de giudecată iscălită de Iancul Razu, biv vel spatar, ce-au fost starosti la ţinutul Putnii, cuprinzătoare pentru pricinili între niamurile Cornii şi între niamurile Căbeşti şi Bodeneşti tot pentru moşiea Ploştina de pe apa Vezăuţului, arătînd şi toate giudecăţile ce-au cursu mai înnainte între dînşii, dîndu-să dreptate niamului Cornii, iar pe niamul Cabii şi a Bodii s-au dat rămaşi. Al zăcile, o mărturie hotarnică din 1780, Iuli 23, făcută de un Pavăl post[elni]ce[l], vornec de Vrance cercetată şi întărită cu iscălitura răposat. Iancu Razu, biv vel logofăt, fiind atunce spat[ar] şi starosti de ţinutul Putnii, cuprinzătoare pentru alegire şi înpărţala părţilor a fiişti cărora niamuri răzăşi vrănceni, aratînd şi documenturile, ce s-au văzut atunce de faţă cu veleturile lor, a fiişti caruia răzăş, cum şi hotarnică vechi din velet 7162, iuli 15, dela Dabija spatar, cuprinzătoare pe moşiile Vrăncenilor după care s-au urmat şi hotărătura aceasta de mai sus arătată. /[171] Pe lîngă scrisorile şi dovezile aceste a jăluitorilor vrănceni s-au mai văzut în cercetare şi alte osăbite scrisori şi dovezi a unora din mănastiri, ce au moşii megieşite cu moşiile Vrăncii: întîi, a mănăstirii Soveja, avînd cuprindire lor într-acestaş chip: Întîi, 4 zapisă din 7154, Iuli 29 dela răzăşii moşii Soveja, vînzare cătră Mateiu Basarabu Vvod., domnul Ţării Romîneşti, cuprinzîndu-să în fiişticare zapis cîte a patra parte din moşie Soveja, între care răzăşi, vînzătoriu prin zapisul cu no. 1 înpreună cu un Negre din Vrance, sînt 25 de numi răzăşi vînzători din Vrance, care cu toţii să trag săminţănie din Petre Rugină cel bătrîn şi această a patra parte este din sălişte Sovejăi în sus, pe apa Dobromirului pînă undi să înpreună cu locu domnescu supt Ţoha; iar prin al doile zapis cu no. 5 acei mulţi vînzători arată că sîntu nepoţii lui Bogdan şi strănepoţi iar lui Petre Rugină şi între numărul marturilor este şi Negre din Vrance şi această a patra parte este din sălişte Sovejii, pe apa Suşîţii în sus pînă undi să înpreună cu locu domnesc; cum şi prin al triile zapis cu no. 6 iarăş arată numărul a mulţi vînzători toţi nepoţii Straoi, strănepoţi lui Petre Rugină, iar în numărul marturilor sînt şi acişteia Ioniţ i popa Murgu şi Negre din Vrance şi această a patra parte esti din Vădureli pîră undi să rupi pîrîu Ghirondie supt Răchitaş şi pe alte api Pioa şi pilugul pîră supt muntile domnesc numit Zboina; cum şi prin al patrăle zapis cu no. 4 iarăş vînzătorii să arată strănepoţii Itului şi a lui Petru Rugină, arată că această a patra parte mergi pîră în curmătura Sovejăi, undi să h o t ă r ă ş t i c u V r a n c e şi între alţi număr de marturi arată şi pe Ioniţ i popa Murgu şi Negre din Vrance. Al doile: 2 zapisă din 7154, Decv. 1 şi 7154 Ghenar 11, /[172] cel dintîi cu no. 9 dela popa Murgul i popa Duma, ficiorii popii Petrii din Vrance pentru danii şi vînzări din tot locu cu tot venitul din moşie Soveja. Aşijdire mai sîntu şi alţi mulţi vînzători şi dăruitori, iar prin al doile zapis cu no. 8 a lui Negre Diiacul din Vrance iarăş arată vînzare şi danie la Mateiu Basarab Vvod, părţi de ocină înpregiurul mănăstirii Soveja. Al triile: zapis din 7202 Iuli 23 supt no. 15 a Vrăncenilor din satul Tulnicii cuprinzătoriu pentru învoiala ce s-au făcut între dînşii pentru muntile Lepşii şi între mănăstire Soveja pînă undi să stăpîniască mănăstire, arătînd anumi sămnile locului pînă în hotarul ungurescu şi pînă undi să stăpîniască numiţii vrănceni din Tulnice, încredinţată fiind învoiala de Theodosie, ce-au fost mitropolit Moldavii i Ramandi, ce-au fost vel vornic şi de Negoie pitar din Ţara Romîniască şi de alţi marturi. Al pătrăle: carte din 7233, Avgust 12, dela Mihaiu Racoviţ Vvod cu no. 17, întăritură mănăstirii Soveja ca să-şi stăpîniască moşiile mănăstirii din înpregiur după sămnile fireşti şi pietrile hotară, ce sînt arătate anumi, în care arată că de cătră o parte să hotărăşti cu Tulnici şi sare să le fie în doaîn cu Tulnicii; mai arată şi pîră în Curmătura Sovejii, undi să hotărăşti cu Vrance şi cu Vezăuţii şi cu alte sămni cum pre largu arată carte. Al cincile: carte din 7236, Iuli 25 dela Grigori Ghica Vvod cu no. 18 cătră Costandin, vel stolnic după jaloba egumenului de Soveja pentru muntile Lepşa, ce av( pricini de înpresurari că un Ştefan Vrăncean şi cu alţi vrănceni din Tulnice avînd şi ei moşie, de trii ani stăpîn( muntile, să porunceşti să cercetezi şi să îndreptezi. Al şasăle: carte din 7240, Apr. 20 dela Grigorii Ghica Vvod. cu no. 21 după jaloba egumenului de Soveja, tot pentru muntile Lepşa, ce să călca de cătră vitele unui Ştefan Vameşul din Vrance zicînd că-i moşie lui neîngăduind pe călugări să stăpîniască. Al şaptele: carte din 7249, Iuni 3 dela Grigorie Ghica Vvod cu no. 22 cătră Şăndre, vornic de vrance. Pricina între mînăstire Soveja şi între Vrănceni tot pentru muntile Lepşa, care s-ar /[173] fi înpresurat de către Vrăncenii din satul Tulnice şi arată că după carte, ce s-au fost scris la Miron Dima, au mersu acolo şi au înnoit hotarăle pe dresăle mănăstirii, pe undi le scriu hotarăle cele vechi, cum au văzut Domnie[a] şi mărturiea Dimii de hotărătură în sămni vechi. Să poronceşti ca să îndreptezi după hotarăle vechi şi să facă înplinire dela Vrănceni ceiace va fi cu dreptul. Al optule: 2 zapisi din 7250, Dechv. 6, cu no. 23 a preotului cu oaminii din satul Tulnice încredinţat şi de aga Lupul, ce-au fost starosti la Putna, pentru pricina muntelui Lepşa, care îl trăg( ei la stăpînire lor cu pricină că ar fi de hotarul lor Tulnicii şi mănăstire Soveja încă îl cere în stăpînire mănăstirii cu ispisocul lui Duca Vvod şi cu hotărătura, ce-au făcut Ramandi vornicul şi Miron Dima şi neputîndu-să curma giudecata acolo la aga Lupul ş-au pus vade la 6 zile a lui Maiu să vie amîndoaîn părţile la divan. Al noule: 5 scrisori din 7271, Iuli 2 i din anii 7271, Avgst. 16 i din anii 7273, Avgst 24 i din anii 1765 Maiu 28 şi din anii 1767 Iuni 19, adică 3 cărţi domneşti cu no. 26 şi 27 şi 32 cum şi 2 mărturii cu no. 28 şi 30, ce dintîi dela Gheorghii Carpu şi al doile dela Ion Gigîtul biv vornic de Vrance i Stan Bulubaş, încredinţată şi de Leon pah[arnicul], prin care scrisori adiveriază hotarăle moşiilor mănăstirii Soveja din înpregiur. Arată anumi şi sămnile pe undi să megieşăşti cu moşie Tulnici a Vrăncenilor. Al doile s-au mai văzut şi aceste scrisori şi dovezi la mănăstire Caşănul cu următoare cuprindire lor într-acestaş chip: Întîi: uric cu suret din 6951, Iuni 20 dela Ştefan Vvod bătrînul cu no. 1 întăritură lui Vlaşăn Creţăscu pe moşiea lui sălişte la Caşăn, undi au fost casa tatălui său Costandin Creţului pe din sus de Stanu Caşănu şi patru poeni într-acelaş hotar să-şi aşăzi sat şi la Vrance sălişte Albiana în gios, să-i fie lui şi urmaşilor lui moşie cu tot venitul, pe hotarul cel vechiu, pe unde din veci au lăcuit. Al doile: ispisoc din 7166 Ocv. 20 dela Vasîle Vvod cu no. 31 cuprinzătoriu pentru nişti munţi anumi Zboina şi Clăbuciu /[174] ce i-au fost dat de miluire mînăstirii Sovejăi, că acei munţi să află în cumpărătura Domnii Sale Gheorghii Ştefan Vvod. că au dat pe acel hotar 1300 lei adiverind Vasîle Vvod. prin numitul ispisoc, cu pecete şi iscălitura sa, ca să lippsască acei doi munţi din ispisocul Sovejăi şi să să pui în ispisocul mînăstirii Caşănului. Deci dar, din cuprindire tuturor acestor arătate scrisori şi dovezi, atît a jăluitorilor Vrănceni, cîte s-au văzut acum la dînşii, afară de acele cîte arată ei că li s-au luat mai înnainte de caminar Pruncu şi de Stamatin, cum şi din glăsuire unora din în scris răspunsurile dumisali vist[iernicului], cum şi din cuprindire scrisorilor a mînăstirii Soveja şi Caşănul, luminat să adiveriază că moşiile din ocolul vrăncii din vechile vremi au fost acelora care să cuprind prin ispisoacile vechi şi prin alte scrisori în urmă lucrătoare în trupurile acelor moşii precum şi a niamurilor ce-au cursu din Cujbă, carii au fost vechi moşinaşi. Întîi uricul dela ferecitul Ştefan Vvod, bătrînul din anii 6951 Iuni 20, întăritură lui vlaşin Creţăscu pe moşiile lui din Caşănu, între care este şi la Vrance sălişte Albiana; al doile ispisocul dela Bogdan Vvod., care însuş dum. vist. prin mărturie ce-au priimit dela popa Ioan arată că ar fi fost cuprinz toriu numai pe satul Păuleştii danie lui Ioan şi lui Trifan, fiindu şi acest satu din moşiile Vrăncii, care ispisoc cerîndu-să acum dela vechilul dum. vist. să să vazi cuprindire lui nu s-au arătat; al triile prin răspunsu în scris şi iscălit ce s-au văzut din parte dum. vist. să arată că pentru acei cîţi au avut osăbit din trupul Vrăncii, cel vechiu, locuri de moşii ştiie că s-au cumpărat, precum părţile unui Lipan prin dum. hat[manul] Sandul Sturza cu 25 mii lei; cerîndu-să şi acele scrisori să să vază în cercetare, nici un răspunsu nu s-au dat. Măcar că dum. hat[manul] Sandul Sturza în scris cătră divanu arată că acei bani i s-ar fi dat dela Vistierie Domniască atît pentru a dumisali ostenială cum şi pentru alte curgătoare cheltuele, dar dacă însuş dum. vist. în scris arată că li-au cumpărat, apoi temeiul razimă la cumpărătoriu să arăti acele scrisori; al patrăle, în cuprindire a 4 zapisă din anii 7154, Iuli 29 în cumpărăturile /[175] de moşie soveja, ce-au avut Mateiu Basarab, Vvod, domnul Ţării Romîneşti, între alţi răzăşi vînzători de Soveja arată şi pe un Negre cu alţi 25 oamini din Vrance. Aşăjdire şi prin alte doaîn zapisă din anii 7154, Decv. 1 şi Ghenar 11, iarăş vînzări şi danii din moşie Soveja tot la Mateiu Basarab Vvod de cătră popa Murgul şi popa Duma, ficiorii popii Petrii şi Negre Diiacu iarăş din Vrance. Al cincile ispisocul din 7166, Ocv. 20 dela domnul Vasîle Vvod cu a Domnii Sale iscălitură şi pecete, cuprinzătoriu pentru nişti munţi anumi Zboina şi Clăbuciul, ce i-au fost dat Domnie Sa miluiri mînăstirii Soveja, cum că acei munţi s- -au aflat în cumpărătura domnului Gheorghii Ştefan Vvod. că au dat pe acel hotar 1300 lei, hotărînd pomenitul Vasile Vvod prin numitul ispisoc ca să l i p ps a s c ă acii doi munţi din ispisocul mînăstirii Soveja şi să să puie în ispisocul mînăstirii Caşănu de cătră care să şi stăpînescu de atunce şi pîră astăzi, cît loc au rămas neînpresurat de graniţa unguriască. Adică ispisocul acesta au dat desăvîrşit anerisăs şi cădere atît ispisocului de danie Sovejăi, care era tot de cătră acel domnu, cum şi glăsuire altor scrisori ce pomenescu, de loc domnescu, dovedind că au fost cumpărături de Gheorghii Ştefan Vvod., iar nu loc domnescu, au scos din mijloc şi tot prepusul şi cuvîntul cu care dum. vist. vre să dovediască că înpreună cu acei munţi ar fi fost domnescu şi tot locul Vrăncii. Al şasăle, zapisul din 7202, Iuli 23, cuprinzătoriu de învoiala între răzăşi vrănceni din satul Tulnicii, care sat este din moşiile Vrăncii, şi între mănăstire Soveja, încredinţată fiind învoiala de Theodosie, ce-au fost mitropolit Moldavii, i Ramandi, ce-au fost vel vornec şi Negoie pitar din Ţara Romîniască, iarăş dovedeşti pe lăcuitorii din satul Tulnicii, răzaş din Vrance. Al şaptile, după toate acesti dovezi ce s-au pomenit, mai ales este şi ispisocul dela fericitul domnu Grigorie Ghica Vvod, ce s-au văzut acum la Vrănceni, care lămurit şi pre largul arată atît dispărţire Ţării Moldavii de cătră Ţara Unguriască, cît şi pentru moşiile Vrăncenilor adiveritoriu şi întăritoriu cu cuprindiri ca nu după vremi să să socotiască a fi acesti moşii domneşti, s-au dat numitul ispisoc întru mîinile acelora care interesu moşiilor lor strămoşăşti îi liagă a-l păzi deapurure şi a privighe necontenit hotarale graniţii ţării, carile era şi a moşiilor lor hotar. Măcar că dum. vist. să arată cu oareşcare îndoială pentru că /[176] n-ar fi protocălit de nimine şi că ar fi nepotrivit la pecete cu altile, nici însămnat de scriitorul ce l-au scris, dar la aceasta cu toate că s-au cunoscut de cătră noi vrednic de toată credinţa şi slova scriitorului cum şi iscălitura şi pecete acelueş domnu, numai pentru ca să să închei tot cuvîntul prepusului zis de dum. vist., alăturîndu-să şi cu alte hrisoave tot dela acel domnu, ce s-au văzut la sulger Urechi pentru moşie Oncanii de la ţinutul de la ţinutul Hîrlăului, cum şi cu alte hrisoave, ce s-au mai văzut la alţii tot dela acel domnu, asămine fiind numai cu domniască iscălitură şi peceti şi neprotocălite, s-au cunoscut şi s-au dovedit fără de nici o îndoială ispisocul acesta, cu deplină încredinţare asămine la iscălitură cum şi la pecete. Pre Înnălţate Doamne, după toate cercetările urmate în pricina aceasta cu pătrunzătoare luare aminte, s-au dovedit că toate dreptăţile agiută pe jăluitorii vrănceni a li să da dreptile lor moşteniri, iarăş întru deplină stăpînire, căci şi pre înnălţaţii domni care au dat şi au întărit dum. vist. moşiile din ocolul Vrăncii, dacă ar fi văzut aceste dovezi ca nişte iubitori dreptăţii n-ar fi voit să l i p ps a s c ă pe cei adivăraţi moştenitori şi supt numi de moşii domneşti să li facă daniie. Iar pentru vadiaoa de şasă luni cari ceri dumlui vist. întru care arată că poate va găsi alte din înpotrivă dovezi, cum şi a să da moşiile acum în stăpînire Vrăncenilor sau după vadiaoa cerşută, aceasta rămîni la pre înnaltă înţelepciune Înnălţimii Tale. 1813, Marte 1. A Înnălţimii Tale cătră Dumnezău smerit rugătoriu Veniamin, mitropolit Moldaviei Pre plecaţi slugi Iordachi Canta, vel logofăt. Dimitrachi Sturza, vel logofăt. Vasile Costachi, vornic. /[177] Vasile Roset, vel vornic. Dimitrachi Beldiman, vel ban. S-au trecut în condică. Matei Costachi, clucer. SDP, I, nr.217, p.164--177 8 Iulie 1814. [178] Adecă noi lăcuitor[i] satul Nerej i cutul Palten dăm adevărat şi bun încredinţatu zapesul nostru la mîna Stoichi[i] Spulber pentruca să fee şteut că, feindu-ne dumnelui ostenetor în giudecată la Ieşi, în sco[a]tere moşîi den stăpînere lui Iordachee u Rusătu, noi i-am dat gro[a]pa în Ţipău cu sămnele arătate: den vîrful Ţepăului, den Mărăcine spre sfenţet, ce mă hotărăscu cu Toader Măciucă lîngă vîrv (?) şi de acolo ia hăndaleie (?) alăture cu A[n]ghel Măciucă acel mecu şi dă dreptu în pîrîu ce vine dela Petreca şi ese den pîrîu în pescu, pe dela vale de Petreca şi merge curmezişu pîrî aproape de pîrîu u Văcărei şi merge dreptu în Ţipău şi mă hotă[r]escu dencole de Ţipău cu Căcăre[a]ză şi ia Ţepău în gios şi merge pînă în gura pîrîului, ce vine den în gr[o]apă şi ia la deal mal pîrîul[ui] pe despre Vasile Doldor şi ia piscu la deal alăture cu Cozma Măciucă şi de acol( tot piscu dreptu la de[a]l, ce mă hotăre[s]cu Costanten Măciucă şi lîngă vîrfu cu Ion Măciucă şi să închee în Mărăcine, de unde s-au începutu, carele într-acestă gro[a]p, avîndu numetul şi săcătur. Başca lui datu (sic) den cîtu cuprinde întru acestu zapis, avemu să-i mai dăm 12 fălce cu largu lor, fără nece o cheltuială tot den largu nostru, den Ţepău de sus şi noi pentru aceasta urme[a]ză a noastră iscăletur, ca să fi stăpînetor el şi feciorii lui în veci nemeşcate. 1814, Iulee 8. eu Pîrvu Papa martur eu Toader Stan martur eu Mereuţă Terţiu martur eu Costanten Caluian martur eu Glegor Carşochee martur eu Ion Măciuc[ă] martur eu Petre Răduţe martur eu Stoica Mărtoiu, nemesnicu martur şi noi tot s[a]tul încredinţăm cu acesta eu Mehailu preot am scris cu zisa numeţilor mai sus şi martur. SDP, I, nr.219, p.178 Dată greşită (cca. 1814). Adiverinţă. [179] Eu Stoica Spurbăru (sic!) am dat această adeverinţă a me la mîna lui Ion Măciucă cel bătrînu că am primit 30 lei pentru scotire moşii dela Roznovanu pentru 8 fălci pămînt şi pădure din Tojanu, ce să începe din pîrîu Tojanului pînă în vîrvu muchi. 1778, Av[gust] 9. eu Stoica Papa din sat Paltenu am primit 20 lei di la Ion Măciucă cheltuiala Tojanului cîndu s-au sculat Legera ca să eia Tojanu. eu nemesnic Neculaiu Tuvene sat Poiana. eu nemesnic Petre sat Vale Sării. eu nemesnic Ştefan Ciută din Colac. eu nemesnic Neculaiu Blănar sat Vidra. eu nemesnic Vasăle ot Găorile. eu nemesnic Gheorgheţă din Spineşti. eu Ioan Dascălu, nemesnic din Negrileşti. eu nemesnic To[a]der Pomană ot Năruja. eu Luca din Bîrsăşti. eu Ion Murgu din Spineşti. eu To[a]der Pricop din nereju. Preot Luca din Nereju. SDP, I, nr.220, p.179 13 Iulie 1814. Adeverenţă [180] Au datu Crăciun Bulete pintru săcătura di pi pîrîu Drăguţoai la scoaterea moşii de suptu stăpînirea vilvist Iordachie Rusătu. eu Toma Dudu eu Toadir Stan măsurător; s-au găsitu una falcie. eu I. Cîrlior, strîngător di bani. SDP, I, nr.221, p.180 23 Avgust 1814. Adeverenţă [180] S-au primitu de la Donie Beza satu Nereju 24 ocă caşu şi 8 ocă urdă peste dara pungilor de cheltuelili pentru scoatirea munţilor de suptu stăpînirea d-lui vistiernicului vilvistu (sic) Iordachie Rusătu Roznovan după anaforaua domni[a]scă a Vrăncii. eu Toma Dudul eu Toader Stan căşar. SDP, I, nr.222, p.180 Dechemvrie 1814. [181] După cercetare şi giudecata Preosvinţitului mitropolit înpreună cu dum[nealor] veliţii boerii, cuprinsă mai gios prin anafora, arătîndu-să neodihnit dum. Iordachi Ros[e]t, biv vel vist[iernic], poroncit-am de s-au înfăţăşat atunce şi la divan înnainte Domnii Mele şi a tot sfatul prin vechil deplin răspunzătoriu dum[nealui] spatar Iordachi Balş, fiind atunce gramatic, cu numiţii jăluitori preotul Şărban i Toader Ţîrde i Costandin Taftă şi alţii ai lor răzăşi din cuprinsul ocolului Vrăncii şi întrînd însu-mi Domnie Me în ce mai cu amăruntul pătrunzătoare cercetare scrisorilor şi dovezălor amînduror părţilor, pre largu ni-am adiverit că giudecata Preosvinţitului mitropolit i a dum[nealor] veliţilor boeri cuprinsă prin anafora aceasta este următoare dreptăţii; că atît după putere hrisovului din 7244, Ghen. 20, dela domnu Grigorie Ghica Vvod., bătrînul cum şi după celelante înscris dovezi a jăluitorilor vrănceni şi a mănăstirilor megieşîte de hotarăle Vrăncii, cari ducumenturi să cuprind prin această anafora, n-au mai rămas nici o îndoială că toate moşiile din ocolul Vrăncii au fost dintru învechime drepte moşteniri a răzăşilor vrănceni, iar nu moşii domneşti, precum glăsueşte hrisovul ce are dum. vist. Ros[e]t dela domnul Costandin Ipsilant Vvod. din anii 1801, Ghenar 17 şi cel al doile hrisov de întăritură dela domnul Alexandru Muruz Vvod. din let 1803, Săpt. 11. Dar, fiindcă dum. vist[iernicul] au cerut atunce vad( de şasă luni, cu pricină că poate va găsi dovezi, mai adăogînd că în danie dum[isale] ar mai fi doaîn înpărtăşiri supt numile său, i /[182] s-au dat vadioaoa cerşută. După ace vad( mai trecînd încă cîtăva vremi, iarăşi s-au arătat răzăşii vrănceni şi prin necontenite jalobi au cerut ca să să de hotărîre după dreptate, mai arătînd ei atunce şi alte dovezi ce-au aflat în urma giudecăţii dintîi, adică: Un zapis din 7117, Săpv. 8, dela Toma, ficiorul Marii Petraşcu, care au vîndut parte mumii sale cîtă să va alegi la sat la Voloşcani lui Ghiorghi stolnicul, care sat este din moşiile Vrăncii. Al doile, ispisoc din 7196, Avgust 21, dela domnul Costandin Cantemir Vvod. şi iarăş carte a tuturor boerilor Moldavii tot dintr-acel anu, Avgust 22, întăritură celor cuprinsă asămine prin ispisoc, prin cari între alte cumpărături şi danie a pomenitului domnu cătră mănăstire Miera, cum şi danii de cătră alţii tot la ace mănăstire să cuprinde şi 12 fălci de poiană la Năruja, ce să chiamă la Poenile Bosnii în deal, danie dela Ursa Moţociasă, fata Sperlii, ce s-au luat dela Petre, care parte este în Vrance. Aşăjdire şi boeriul Ramandi, ce-au fost vornic mare de Ţara de Sus şi cu giupîniasa sa Marie au dăruit tot la ac( mănăstire o parte de sat de Ruget, la Vrance, aliasă cu sămne din înpregiur, care au avut-o cumpărătură dela Bade Limbovici, iar Limbovicii au avut-o cumpărată dela Turiştianu de Ţara Unguriască, iar Turiştianu au cumpărat-o dela sătenii din Ruget care sunt arătaţi anumi. Aşăjdire şi preotul Ioanu Ciochină din Vrance cu nepotul său Neculai Murguleţ, post[elni]ce[lul], iarăşi au dăruit a lor driaptă ocină şi moşie din gios de gura Regheului în Poeniţi, hliza Olişască, toată parte cîtă se va alegi cu tot venitul, care şi aceasta este în moşiile Vrăncii. Al triile, carte din 7199, Decv. 29, dela Constandin Cantemir Vvod. cătră Zaharia clucer să margă la Voloşcani să aliagă parte de moşie a lui Ştefan şi Vasăle, feciorii lui Avram, nepoţii /[183] Pipelii despre alţi răzăşi, pentrucă pomenitul domn voia să o cumperi pentru mănăstire Miera. Al patrule, zapis din 7199, Mart. 20, de la Axănte, ficioru Cetinii, nepot Baciului, care au vîndut 46 stînjăni din sat din Voloşcani, din bătrînul Baciului la domnul Costantin Cantemir Vvod. cu tot venitul din sălişti, din cîmpu, din păduri, din vad de moară din apa Vezăuţului. Aşăjdire şi un Tănasăi Maftei şi Bărcanu, ficiorii lui Ion, nepoţii Cîrstii, ficiorul lui Băloş au vîndut iarăşi pomenitului domnu draptă ocină şi moşie din bătrînul moşul lor Băloş, a cince parte din sat din Voloşcani din Vale Rră în gios, iar din Vale Rră în sus dacă se va măsura, iarăşi să le plătiască cît să vor alegi părţile lor. Care dovezi, alăturîndu-să cu cele de mai înnainte cuprinsă prin anafora, s-au dovedit că din învechime şi domnii de atunce cunoscîndu-i pe vrănceni de stăpîni acelor moşii au cumpărat părţi de ocini dela dînşii. Şi măcar că dum[nealui] vist[iernicul] n-au arătat vreo dovadă, nici după trecire aceştii vadele, ce au pricinuit numai că nu este răspunzătoriu la giudecată, nici vechil pentru celelalte doaîn părţi şi ca să nu mai rămîie vreun cuvînt de înpotrivire nici despre parte acelor ce or mai fi înpărtăşiţi în danie dumisali, s-au mai pus şi al doile vade de doaîn luni cu carte Domnii Mele, prin care s-au arătat anumi şi dovezăle de mai sus pomenite ce-au mai aflat Vrăncenii în urma anaforalii, rămîind îndatoriţi ceilanţi părtaşi ca pîră la această vad( de vor ave nescaiva dovezi prin vechil să le înfăţişezi în giudecată. După înplinire aceştii al doile vade, mai trecînd cîtăva vremi iarăş s-au arătat numiţii vrănceni cu necontenite jalobi şi ceriri ca să li se de ce desăvîrşit hotărîre. Atunce s-au arătat cam[ina]r Ioan, vechil despre parte domnului Alexandru Muruz Vvod. dela care vechil cercîndu-să să înfăţăşăzi nescaiva dovezi, au răspunsu că alte dovezi nu sînt decît cele arătate de cătră dum. vist. Iordachi Ros[e]t, care, fiind cercetate prin giudecăţile ce s-a pomenit, n-au putut a ave nici un cuvînt sau puteri înprotiva vrăncenilor şi măcar că atunce după cuvîntul dreptăţii să căd( să să d( şi hotărîre, dar pentru că arătasă dum. vist. /[184] că dintr-acele doaîn înpărtăşiri ar fi şi domnul Costandin Ipsilant Vvod., care măcar că s-au înştiinţat de aceste vadele n-au triimes nici un vechil, s-au făcut [cunoscut] prin notă cinstitului gheneral-consulatului rosăscu să-l mai înştiinţăzi, puindu-să iarăş prin carte Domnii Mele şi al triile vade de alte trii luni ca pîră atunce de va ave nescaiva dovezi să le înfăţoşăză în giudecată. Acum şi piste al triile vade mai trecînd cîteva luni nu s-au arătat de spre parte domnului Ipsilant nici un vechil cu vreun fel de dovezi şi numiţii vrănceni cu necontenite jalobi, cerînd c( desăvîrşit cu dreptate hotărîre, deci măcar că după obiceiul vechiu a ţării şi hotărîre pravelilor piste trecire de trii vadele dacă nu să vor înfăţoşa acei chemaţi în giudecată să dă hotărîre şi orice arătări ar mai face pe urmă vreo parte, ascultare nu i să dă, însă ca să nu mai rămîi vreun pripus, Domnie Me slobozim ca în urmă de să va arăta cineva despre parte domnului Ipsilant cu ducumenturi vrednice de credinţă şi doviditoare, afară de scrisorile ce au arătat dum. vist. că Vrance sau parte din Vrance este locu domnescu, atunce îşi va căuta prin drumul giudecăţii, iar Domniea Me în putere vechiului obiceiul ţării şi a pravililor, hotărîm şi întărim ca numiţii răzăşi vrănceni să-şi stăpînească moşiile din cuprinsul ocolul[ui] Vrăncii în toate hotarăle lor din tot locul cu tot venitul, cu deplină stăpînire, în paci şi nesupăraţi mai mult, întărindu-să anaforaoa aceasta cu a noastră domniască iscălitură şi pecete. 1814, Dechemv. Scarlat Alexandru Calimah Vvod. Iordachi Ghica vel logofăt, procitelnoc. SDP, I, nr.223, p.181--184 21 Aprilie 1815. [185] Încredinţăm noi tot satul Bîrsăştii, care mai gios ne vom iscăli, dat-am adevărat şi încredinţat zapes nostru la mîna Sfinţii Sali părintelui Şerbanu Bălanu i Toader Ţirde şi Costandinu Taftă, care sîntu vichil[i] răspunzătorii din partia noastră tuturor Vrăncenilor că la scoatere moşiilor au dat sfîrşit giudecăţii prin scrisorile, ce sînt întărite de Măriia Sa şi rămîindu o somă de bani ca să dăm la scoatere anafurali şi la cheltuiala ce s-au făcut la scoatere moşiilor, ne legăm prin acestu zapes a nostru ca să facim bani anafurali să scoatem care puind-ne vade ca să facim soma de bani ce avem a da, puind-ne vade pîră în doă săptămîni de zili cît ni-au călcat cheltuiala la scoatirea scrisorilor, iar dacă nu vom răspundi aceşti bani pîră la vadeoă de sus şi de să va întîmpla vreo schimbare de domnu şi vor rămîne scrisorilii nescoasă atuncea să nu avem nici un cuvînt de răspunsu asupra vichililor de sus arătaţîi şi să rămînem şi păgubaş[i] de cheltuiala ce am datu mai înnainte la scoateria hrisovului şi cheltuiala vichililor şi spre mai adivărata cre[di]nţă ni-am pus numele prin puneria degitilor ca să cre[a]ză, iscălind[u]-ne priotlu nostru, carie n-am ştiut carte. 1815, Aprili 21. eu Radul nimesnic ot Bîrsăşti încredinţăz. eu Ghiorghiţă Mateiu, încredinţăz. eu Ion Coj[o]car, încredinţăz. eu Vasile Zăbîrciog, încredinţăz. eu Rad Boştog, încredinţăz. eu Ion Pogan, încredinţăz. eu Ilie Coj[o]car, încredinţăz. eu Ion Burloeş, încredinţăz. eu Toder Mortul, încredinţăz. eu Ion a Mirci, încredinţăz. eu Miron Pogan, încredinţăz. eu Ion Mateiu, încredinţăz. eu Ivan Istrate, încredinţăz. eu Vasile Ochean, încredinţăz. /[186] eu Pop Pavăl, încredinţăz. eu Toder Mirce, încredinţăz. eu Chirilă Mirce, încredinţăz. eu Vasile Mărdache, încredinţăz. eu priot Andrieş, am scris cu primire celor de mai sus iscăliţi. SDP, I, nr.224, p.185--186 Ghenarie 1817. Prea Înnălţate Doamne! [186] După opşteasca chiemare ce ni s-au făcut spre a ne aduna /[187] cu toţii înnaintea Înnălţimii Tale, ca să arătăm de faţă socotinţa noastră asupra întrebărilor ce ni s-au făcut: A. Dacă tot cuprinsul pămîntului Moldavviei ar fi fost den învechime domnescu şi dacă pămîntul Moldavviei au fost nelăcuit şi ar fi urmat a să da cătră streini în parte, precum şi Croaţiea acum, nefiind înpărţit în moşii de veci, iar după vreme cea mai multă parte ar fi trecut atît la mănăstiri, cît şi la familii boereşti şi alţi pămînteni prin danii şi afierosîri, ori pentru rîvnă sau spre răsplătirea vreunor slujbe pentru patrie. B. De s-au căzut a să întoarce moşiea Vrancea în stăpînirea lăcuitorilor vrănceni, pentru că adivărată danie nu să află la dînşii şi pentrucă daniie nu poate să fie fără fiinţa scrisorii, întru care să să cuprindă în scris numele celui ce au priimit dania, cît şi cuvîntul pentru care s-au făcut şi dacă hrisovul răposatului domn Constantin Ypsilant Vvod. de danie cătră cinstitul boeriu dum[nea]lui Iordache Roset, biv vel vist. pe moşiea Vrancea, cum şi întăritura dela răposatul domn Alecsandru Muruz Vvod. au putut să aibă tăriea lor. C. Dacă a tuturori satelor Vrancii cuprindire ar fi putut tot odată a să face danie cătră Vrănceni. D. Că toată ceialaltă parte a munţilor s-ar fi făcut după vreme danie, cum dar numai Vrancea au putut a fi cu acest chip? E. Că Domnul Vasilie Vvod. la anii 7156 au făcut danie mănăstirii Sovejii nişte munţi, anume Zboinile şi Clăbuciul pînă în Lepşa şi Lepşa în gios pînă unde să înpreună cu hotarul Tu[l]nicilor şi în Caşin şi în Şuşiţa şi Ră[ch]itaşul, fiind drepte domneşti, cari era den hotarul Vrancii. Asupra cărora întrebări după cum în opştiasca noastră adunare de faţă înnaintea Înnălţimii tale prin viu glas am arătat, aseminea şi în scris dăm răspunsurile noastre la aceste ce prin ţidula Înnălţimii Tale ni să porunceşte. Mai întîi den istoriile vechi, dentru care să dovedeşte că încă mai înnainte de venirea Rîmlenilor în părţile aceste în zilele înpăraţilor D o - - m e t i a n şi T r a i a n pămîntul Dachiei au fost lăcuit de norod, cum şi după ce au intrat supt stăpînirea /[188] Rîmlenilor nu puţin norod de lăcuitori pătimea după vreme de năvăliri despre niamuri străine şi dentru această pricină unii năzuea în părţile munţilor, fiind locuri tari spre a put( a să apăra, iar alţii rămăind petrecea înpreună cu năvălitorii streini şi că pămîntul acesta au fost deapururea lăcuit şi mai ales părţile munţilor, aceasta den istornicii (sic!) cei mai vestiţi să dovedeşte. După cum Domnul Dimitrie Cantimir Vvod istorisăşte la 33 file pînă la 36 pentru pămîntul acesta, cum că Dragoş Vvod., fiiul lui Bogdan Vvod, cînd au trecut piste munţi spre răsărit cu tinerii rîmleni au cuprins locurile şi satele, pe care li-au lăsat la moşînaşii vechi. Aceste pre scurt istorisîndu-le domnul Cantimir. Iar opşteasca istorie, care s-au alcătuit de adunarea celor mai înţălepţi istornici în Bretaniea în istorisirea pentru pămîntul Dachiei, arată cum că Dragoş Vodă viind au găsît pămîntul lăcuit şi mai ales pentru lăcuitorii Moldavviei zice, cum că au fost vecini moşînaşilor celor ce au avut moşiile lor, precum şi în alte stăpînite locuri după sistima Slavenilor, afară numai de lăcuitorii a trei olaturi şi codri, adecă a Cîmpului Lung den Bucovina, a Vrancii den ţinutul Putnii şi a Codrului Tigheciului den Basarabiea, întru care lăcuea slobozi păstori oilor. Cum şi den cele ce arată istornicul Dimitrie Filipid, carele aduce spre mărturie pre cei mai slăviţi şi vrednici de credinţă scriitori vechi, arătînd între altile, cum că Cîmpul Lung al Moldavviei şi Vrancea, mult mai înnainte de discălecarea lui Dragoş vodă, pentrucă au fost locuri tari, şi pentru bărbăţiea lăcuitorilor, sînguri era slobozi stăpînitori acestor locuri şi cum că Dragoş vodă, viindu cu vrednica oaste, pre lesne au tras cătră sîne pe Romîni, şi după ce au înfrînt pre Comani şi pre Nogai, neputînd a-i sta înpotrivă, i-au sîlit ori să iasă den ţară, ori să să supue. Iată dar dentru aceste istorii lămurit să dovedeşte, cum ca pămîntul acesta n-au fost lipsit de lăcuitori şi că mult mai înnainte de venirea lui Dragoş vvod, atît în Făgăraş, cît şi în Maramorîş, cît şi în părţile de gios a Oltului şi în pămîntul Moldavviei stăpîniea voevozii număr nu puţîn de lăcuitori, mai ales în părţile munţilor şi Dragoş vvod. n-au discalecat pămîntul Moldavviei pustiiu pentru ca să să poată prepune, cum că de vreme ce tot /[189] cuprinsul pămîntului Moldavviei au fost pustiiu, apoi dar pămîntul au fost domnesc şi pentru aceasta n-ar put( niminea să aibă moşie fără hrisov de danie. Pre lîngă aceste dovezi ce sînt den istorii, avem şi deosăbite dovezi care sînt de faţă, adecă hrisoavele domnilor bătrîni, carii au stătut curîndă vreme după Dragoş vodă, prin care să dovedeşte nu numai lăcuirea pămîntului acestuia de discălecătoarea lui Dragoş vodă, ce şi dreptăţile moşînaşilor lăcuitori, cari au avut baştinile lor strămoşeşti şi prestrămoşeşti în pămîntul acesta, precum videm, că ferecitul întru pomenire domn Alecsandru vodă cel bun, ce au domnit la anii 6936, vrînd a înzăstra mănăstirile sale Bistriţa şi Pobrata, au cumpărat moşii den ţinutul Niamţului, den ţînutul Sucevvii şi den ţînutul Eşii, de piste Prut dela Codrii Bîcului şi de prin alte ţinuturi de pre la stăpîni moşînaşi, ce prin strămoşască moştenire li-au avut. Deci dacă acele cumpărături a pomenitului domn, care sînt trecuţi aproape de 390 ani, arată cum că au cumpărat de pre la moşînaşii ce li-au avut den moşi, den strămoşi, curat să dovedeşte lăcuirea pămîntului Moldavviei mai înnainte de discălecarea lui Dragoş vvod. fiindcă dela Dragoş vvod. şi pînă la bătrînul Alexandru vvod. să văd trecuţi nu mai mult la mijloc, de cît 50 ani, apoi cum ar fi putut zice den moşi şi strămoşi, cum şi prin alte urice dela Ştefan vvod. den anii 6995 şi 7002 şi den 7010, cum şi dela Petru Vodă den anii 7037, cum şi dela alţi domni bătrăni să văd urice, prin care întăresc vînzări şi cumpărături de baştină strămoşeşti şi de înpărţele bătrîne a moşînaşilor pămînteni. Apoi şi îndelungata stăpînire a moşînaşilor pe a lor locuri de moştenire întru o curgire de nepomenită somă de ani şi de atîta număr de domni fără a fi supăraţi vreodineoară, măcar deşi n-au avut vreo dovadă de danie pe baştenile lor, /[190] cu aceasta curat să dovedeşte cum că lăcuitorii Moldavviei au avut ale lor locuri de baştină şi n-au fost de trebuinţă de a să cere acest feliu de scrisori spre dovada stăpînirii lor den vechi, fiind îndestulă dovadă îndelungată şi pacinica stăpînirea lor, căci dacă ar rămîne a să cere aseminea scrisori de pre la moşînaşi de toată starea, nici a o miea parte n-ar rămîne moşii cu aseminea urice de danii şi toate celelalte s-ar lua domneşti, călcîndu-să dreptăţile stăpînirii şi a baştinii fieştecăruea pe averile lor de moştenire den vechi, precum şi dreptăţile lăcuitorilor vrănceni asupra îndelungatii şi pacinicii stăpîniri, să dovedeşte den însuş istoriile mai sus arătate a pămîntului Moldaviei. Al doile şi den pravelile întrebuinţate în pămîntul acesta şi den obiceiurile păzite den vechi, pentru care iarîş nu lipsim a arăta, precum domnul Dimitrie Cantimir vvod. istorisăşte, cum că Alecsandru vodă cel bun au adus înpărăteştile praveli în pămîntul Moldavviei, care s-au şi păzît şi să păzesc întocma, precum şi obiceiurili vechi ale pămîntului, pe care însuş aceste înpărăteşti pravele le întăresc, zicînd la tomul 1, fila 32, cartea 2, cap. 44, că cele păzite întru îndelungata încungiurare de mulţi ani şi priimite prin obiceiu, să păzăsc ca însuş legile cele scrisă. Şi iarăş capul 46, întru tălcuirea pravelilor, trebue a să lua sama şi obiceiului ţării şi cum s-au hotărît deapururea la aseminea pricini şi cap. 50, cum că stăpînitoriul, obiceiurile ce s-au urmat a să păzi, să le păzască şi iarăş cap. 52, fila 33, zice, obiceiul vechiu şi aprobăluit are putere de pravelă şi deapururea să păzăşte, căci obiceiul este o dreptate, care prin tăcuta priimire a stăpînirii şi a orăşenilor au cîştigat pravilicească putere, după cum să arată în [...], prin pravilistul Ainecţie (sic!). Cătră aceste dar nu mai este dovadă asupra dreptăţilor averilor nemişcătoare a moşinaşilor pămînteni pacinica şi priimita lor stăpînire de cătră Domnii ce după vreme au stătut, dar mai ales să dovedeşte dreptatea stăpînirii şi prin dovezi de faţă, precum sînt pilde de cercetări ce după vreme au urmat asupra unora den moşii răzăşeşti, care după ce s- -au dovedit urmata /[191] stăpînire a moşînaşilor răzeşi, nu numai nu s- -au strămutat den stăpînirea lor, ce mai ales li s-au întărit şi cu anaforale întărite de gospod precum sînt trecute în Arhivele Divanului Pămîntesc, însă den anii 1786, Ghenar 16, pentru moşiea Sfintenii, Cornova şi Cocioaea den ţinutul Orheiului, care acei răzeşi măcar deşi n-au avut scrisori, ce numai nişte zapise de vînzeri unul cătră altul, care nici nu era cuprinzătoare de trupul moşii lor, însă sfatul divanului, răzămîndu-să pe vechea stăpînire au hotărît, cum că o stăpînire de 142 ani, niciodată nu să poate sminti. Şi Domnul Alecsandru Ioan Mavrocordat vvod. au întărit aseminea şi altă anafora den 1786, Mart 14 pentru moşiile Nemeşenii, Gîrlicenii, Buciumenii, Ghendariul, Răchita, Chirilenii, Turbenii, Stînjînenii stăpînite de mulţi răzeşi fără scrisori, dovedindu-să în divan pre strămoşasca lor stăpînire, s-au hotărît că, după vechiul obiceiu al pămîntului, o îndelungată stăpînire nu să poate strămuta şi că moşiile arătate nu pot a să lua domneşti fiind drepte ale lor cîştigate prin îndelungata stăpînire, care iarăş s-au întărit de pomenitul domnu. Aseminea şi pentru moşiile Dumbrăviţa, Cătăşănii, Roşiorii, Gîozenii, Roşcanii, Coşcodanii şi Bursucenii dela ţînutul Eşii şi Orheiul, iarîş prin cercetarea divanului dovedindu-să îndelungata stăpînire a răzeşilor, li s-au întărit de cătră pomenitul domn stăpînirea lor după vechiul obiceiu al pămîntului şi nu s-au putut lua domneşti. Iată dar după aceste arătate dovezi a obiceiurilor pămîntului pre deplin s-au dovedit că o îndelungată stăpînire nu să poate strămuta şi pentru aceasta după dreptate şi lăcuitorilor vrînceni li s-au întorsu moşiea Vrancea întru a lor stăpînire şi nu poate să zică cineva, că pentrucă nu să află hrisov de danie şi nu să arată numele priimitoriului şi cuvîntul pentru care s-au făcut daniea s-ar put( sminti vreodineoară den stăpînirea lor şi pe lîngă acest de mai sus arătate dovezi a obiceiurilor şi rînduelilor păzite den vechi în pămîntul acesta sînt o dovadă şi uricile de întărituri a domnilor bătrîni, precum spre pildă aducem cuprindirea de întăritură a uricului den 6932, Iunie 3 a domnului Alecsandru vvod. dat în Suceava lui Lazor şi Stanciul şi Coste pe moşiile lor unde este şi aşăzarea lor satul Stroinţii la obîrşiea Şoimuzului şi Zăhărinţii şi alte multe care să cuprind în întăritură. Aseminea şi alt uric de întăritură den 6956, Iulii 15 a lui Petru vvod. întărind lui Cernat Ploscariul şi fratelui său Stifa, pe lîngă cumpărătura satului Biitchieştii şi alte multe moşii, anume cuprinsă prin uric, fiind ale lor de baştină. Alt uric de întăritură dela Stefan vvod. den 6991, Septv. 23, cuprinzătoriu că întăreşte drepte ocine şi moşii lui Ivan şi fratelui său Toader Hurdugaş, moşiea Obîrşiea pe pîrîul Alb, unde este aşăzarea lui Toader Hurdugaş şi jumătate de Dămileşti şi Ivăneşti pe Sacovăţ; deosăbit întăreşte şi lui Ivan Dumbravă şi femeii lui Nasta moşiea Ghigoeştii. Alt uric de întăritură dela Petru vodă den 7091, pe giumătate de sat de Răciuleşti pe Prut, ce au fost a Evdochiei şi a Griacîi, nepoatele Olenii de baştină dela strămoaşile lor Ilca şi Maruşca, care şi strămoaşile lor l-au avut de înpărţală şi au vîndut-o drept 500 zloţi lui Drăghici i Ursului. Alt uric den 6995, Octv. 7, dela Stefan vvod. întăritoriu pe giumătate de sat de Sarata, ce au cumpărat-o Toma Gligorcea dela Ioan Murgul, care au avut-o driaptă ocină a sa de baştină şi precum să află o mulţime de aseminea hrisoave de întărituri lăcuitorilor moşînaşi pe baştenile şi ocinile lor, fără a să pomeni de danii de mai înnainte, ce numai răzămîndu-să pe urmata lor veche stăpînire. Iată dar că şi den obiceiurile urmate den veac şi pînă în zioa de astăzi pre deplin s-au dovedit nestrămutarea dreptăţilor îndelungatei stăpîniri asupra moşiilor moşînaşilor pămînteni fără a să cere hrisoave /[193] de danii sau întărituri a daniilor de mai înnainte. Şi oblăduirea pămîntului diapururea au fost datoare a privighea asupra dreptăţilor fieştecăruea, a nu să lua nimărui averile şi a nu să strămuta nimărui stăpînirea pe moştenirea sa şi pe locul său de baştină. Şi iarîş nu lipsim a arăta şi pentru locurile care den veac au fost domneşti. 1. Locurile de pustiiu, adecă ce nu s-au stăpînit de niminea den nepomenit viac, cum şi locuri de moşii deschisă, ce s-ar găsi între alte hotară înpresurate supt nume tăinuit sau schimbat şi necuprinsu în scrisorile megieşîtelor moşii. Al 2- -le: braniştile domneşti, ce au fost den viac şi al 3-le: locurile tîrgurilor. Aceste au fostu ale Domniei, care şi acum dacă s-ar găsî aseminea locuri deschisă de tîrguri şi pustii, ar fi domneşti. Iar pentru ocinile moşînaşilor urmeazi, precum şi în pravelile înpărăteşti să hotărăşte pentru urmata pacinica stăpînire, cartea 56, titl. 3, cap. 4, fila 708, scriind că ori moşie besăricească, sau moşie driaptă înpărătească, stăpînindu-să fără curmare în curgere de 40 ani, sau cu drept titlu, sau şi fără drept titlu, prin posesie să cîştigă şi va avea-o statornică. Aceste sînt pravelile şi obiceiurile urmate den viac în pămîntul acesta. După aceste nu lipsim a arăta şi asupra celorlalte întrebări pentru Vrancea şi pentru hrisovul de danie dela răposatul Domnu Ypsilant Vvod. den 1803, Septvr. 11 şi zicem că dacă s-ar fi urmat după rînduelile şi obiceiurile păzite den viac a să aduce de faţă în cercetarea divanului pe lăcuitorii vrînceni cu cu toate scrisorile lor cîte au mai avut şi cîte acum s-au văzut în cercetarea divanului şi dacă s-ar fi văzut de pomeniţii domni dovezile lor, ca nişte iubitori dreptăţii, n-ar fi voit să lipsască pre cei adevăraţi moştenitori, şi supt nume de moşii domneşti să le facă danii. Osebit, între alte întrebări, au fost şi aceasta, că domnul Vasilie Vvod. prin uric la anii 7156 ar fi făcut danie mănăstirii Sovejîi nişte munţi anume Zboinile şi Clăbuciul pînă în Lepşa şi Lepşa în gios pînă unde să înpreună cu hotarul Tu[l]nicilor şi în Caşîn şi în Şuşiţa şi Ră[ch]itaşul, fiind den hotarul Vrancii şi arătîndu-le a fi drepte domneşti. Răspundem /[194] că însuş acelaş domnu Vasilie Vvod. după zăci ani în urmă prin alt hrisov al său, adecă la set 7166, Octvr. 20 arată cum că pentru nişte munţi anume Zboina şi Clăbuciul, ce au fost dat miluire mănăstirii Soveja, fiindcă s-au aflat cum că acei munţi s-au fost cumpărat de domnul Gheorghie Ştefan Vvod. cu 1300 lei, hotărăşte Domniea Sa şi anerisăşte daniea de mai înnainte, fiind acei munţi a mănăstirii Caşănului, unde s-au fost afierosit, cumpărîndu-să de ctitorul ei Gheorghie Ştefan Vvod. Iată dar dentru aceasta încă mai vîrtos să dovedeşte, cum că locurile Vrancii n-au fost domneşti, căci dacă ar fi fost locuri domneşti, însuş domnii n-ar fi cumpărat dela lăcuitorii moşinaşi locuri spre afierosire. Apoi pre lîngă aceste sînt şi alte deosăbite dovezi, care s-au mai văzut, însă un uric den 6951, Iunie 20, dela Ştefan Vvod. bătrînul, prin care întăreşte lui Vlasîe Creţăscul moşiile lui Siliştea la Caşîn, unde au fost tatălui său Constantin Creţăscul şi la Vrancea moşiea Albieana, întărindu-i stăpînirea după hotarîle ce au umblat den viac, care dentru acest uric iarîş vederat să dovedeşte, că dacă mai înnainte de 375 ani, s-au cunoscut stăpînirea Creţăscului pe Albieana, care este în mijlocul Vrancii şi nimica întru acest uric de loc domnesc nu să pomeneşte, ce să pomeneşte a fi locuri de baştina sa, unde au fost aşăzarea părinţilor săi. Apoi s-au mai văzutu şi alte multe scrisori de vînzeri a lăcuitorilor vrînceni cătră boeri şi cătră domnii bătrîni, adecă către domnul Mathei Basarab Vvod., domnul Ţării Romîneşti, ce au înzestrat mănăstirea Soveja şi cătră domnul Constantin Cantemir Vvod., ce au cumpărat de au înzestrat mănăstirea Myra, începute acele cumpărături dela 7117, Sepvr. 8 şi pînă la 7199, mart. 20, dentru care dovezi lămurit să vede, că dentru învechime domnii de atuncea, cunoscîndu-i pe Vrînceni de stăpîni acelor moşii, au cumpărat părţi de ocini dela dînşii, ce ave ei înpărţitoare pe bătrîni şi le-au afierosit la mănăstirii. Deosăbit s-au mai văzut ispisoc den 7196, Avgust 21, dela domnul Constantin Cantimir Vvod. şi iarîş carte a tuturor boerilor divanului den /[195] vremea aceia tot dentru acel an Avgust 22, întăritoare mînăstirii Myra pe cumpărăturile domnului Cantimir Vvod., a părţilor den Vrancea ce au fost cumpărat dela Vrîncenii răzeşi, cum şi a altor danii ce s-au fost făcut mănăstirii de cătră însuş unii den moşînaşii vrînceni, arătîndu-i pe fieştecare cu numele loru. S-au mai văzut o scrisoare de învoială den 7202, Iuli 23 între lăcuitorii vrînceni den satul Tulnicii şi între mănăstirea Soveja, arătînd pînă unde să stăpînească mănăstirea prin sămne numite pînă în hotarul unguresc, încredinţată fiind de Theodosie, mitropolitul Moldavviei şi de alţi boeri. S-au mai văzut şi alte multe scrisori cuprinzătoare de pricini următoare între Vrînceni şi între megieşii lor pentru dispărţirea hotarîloru, care pentru multa voroavă să lasă. Dar după toate dovezile arătate, care dovadă alta poate să fie mai mare, decît hrisovul dela ferecitul domnu Grigorie Ghica Vvod., bătrînul den 7244, Ghenar 2, întărit cu iscălitura şi pecetea sa, ce s-au văzut la mîna Vrîncenilor, care lămurit şi pre larg arată atît dispărţirea hotarului de cătră Ţara-Unguriască, după mărturiea hotarnică, ce au fost adus dela Miron Dima, vornicul de Vrancea, întărindu-le lor vecinica stăpînire pînă în opcina munţilor, de unde curg apele cătră Moldovva, precum atuncea au dat samă că şi mai înnainte den viac aşa au ţînut, arătîndu-să şi opcinile munţilor şi înpreună arătîndu-să pe acei ce au fost înpreună cu Miron vornicul, carii au fost niamurile lui Cujbă, vechi moşînaşi şi cu alţii ai loru, şi înpreună arătîndu-să că cîte plaiuri să pornesc den munte spre Moldovva, să fie a Vrîncenilor, să-şi facă locuri de stîni şi păşuni altor dobitoace, iar pentru alte înpărţele ce au Vrîncenii ei în de ei, vor stăpîni precum le vor spune dresîle şi precum le vor fi înpărţelile dela domnii cei bătrîni şi că încredinţîndu-să pomenitul domn den mărturiea hotarnică au dat şi au întărit Vrînceniloru şi de la Domniea Sa, ca să le fie moşiile ce li s-au ales drepte ocini şi moşii şi uric de întăritură cu totul hotarul şi cu tot venitul în semnile precum scrie mai sus ne clătitu şi nerăuşit nici odineoară în veci. Acest hrisov prin lămurita a înţălegire rîdică den mijloc /[196] toată îndoiala şi toată înpotriva punere înnainte asupra stăpînirii Vrîncenilor şi de a să cugeta cum că Vrancea ar fi moşie domnească şi măcar de au şi vrut a i să da pricină că n-ar fi protocălit, dar s-au mai văzut şi alte hrisoave tot a aceluiaş domn precum şi a altor domni pe alte osăbite moşii aseminea fiind neprotocălite. Îndestul cu acest hrisov, osăbit de cele lalte deosăbite dovezi cîte s-au arătat, iaste temeinic, arătînd pe Vrînceni stăpîni baştenilor lor întru toate hotarîle şi cu tot venitul nerăşuit în veci şi pe lîngă aceste şi îndelungata stăpînire, care este potrivită cu pravelile fireşti şi politiceşti şi cu obiceiurile pămînteşti, ce s-au păzit den învechime, nu lasă cea mai mică îndoială asupra dreptăţii Vrăncenilor pe ocinile şi baştenile lor, după înpărţelile între dînşii den moşi şi strămoşi şi nu lipsim a da şi în scris cunoştinţa, socotinţa şi răspunsurile noastre. 1817, Ghenarie. A Înnălţimii tale Cătră Dumnezău smerit rugător Cerînd prea înnălţatul Domn şi dela Smerenia Noastră ca ceiace vom cunoaşte în curat cugetul nostru asupra întrebărilor, ce ni s-au făcut în obşteasca adunare şi, în fiinţa de faţă a noastră, să arătăm atît înnaintea Înnălţimii Tale prin viu glas, cît şi în scris să dăm, precum asemenea şi dum[nia]lor boerii pămînteni să arăte prin evanghelicească mărturisire, în frica lui Dum[ne]zeu cunoştinţa dumilorsale, mărturisim că asupra întrebărilor ce ni s-au pus înnainte precum prin viul glas, asemenea şi în scris, dupre luminată ţidula Înnălţimii Sale cunoştinţa noastră asupra adevărului este precum pre larg să arată prin anaforaoa aceasta, următoare dupre pravelă şi obiceiul pămîntului, cît şi dupre dovezile cîte am văzut şi iscălim. Veniamin, mitropolit Moldaviei şi plecaţi slugi /[197] Costache Canta vel logofăt, Manolachi Roset vel logofăt, vasile Costachi logofăt, Alexandru Ianuleu vel vornic, Toader Balş vel vornic, Andronachi Donici vel vornic, Vasile Rosăt vornic, Toader Balş vornic, Constantin Canta vornic, Nicolae Hrisoverghi vornic, Petrachi Sturza vel spatar, Ioan Tăutul ban, Ioan Neculce post., Şărban Negel (şi două semnături indescifrabile). Întru de iznoavă cercetare urmată acum în opştiasca adunare, înfăţoşindu-să şi alte noî dovezi precum încredinţare din istoriile acele pentru pămîntul Moldaviei şi anume pentru Vrancea din cari acum lămurit să înţălegi pre învechita stăpînire a lăcuitorilor vrănceni de atîtea veacuri, cum şi pildile de cercetări urmate la asămine pricini pentru moşii răzăşăşti şi întărituri gospod. şi alte dovezi noî, ci prin aceasta anafora să mai cuprind, care în c( dintîi cercetări nu s-au văzut în giudecată, deci după toate aceste din urmă dovezi, ci s-au mai înfăţoşat acum, esti şi cunoştinţa m( întocma după cuprindire celor de mai sus scrisă. Manolache Costache vornic. SDP, I, nr.225, p.186--197 25 Iuni 1832. Cătră cinstita giudecătorie ţinut Putnii Iconom Şărban ot sat Năruja din Vrancea, Jalobă [197] De la anu 1813, Săptemvrie 15, la scoatere moşii Vrăncii de supt stăpînire ce pusără dumlui vist. Iordachie Rosăt, cer( trebuinţa Vrăncenilor pentru ca să fie trii oameni mai cu deplină ştiinţă şi din parte Vrăncenilor, a tuturor satelor, s-au ales patru oameni cu cheltuiala a toate satele bez, 20 oameni carele au şăzut mai puţin, tot cu a Vrăncenilor cheltueli, carele li s-au dat sîmbriile lor pisti 15 mii lei, dar pe mine m-au amăgit sat Năruja cu toţi bătrînii lor ca să mi d( un loc ci să numeşte Hîjma, vătaşştină a satului Năruja, carele au fostu moşie bătrînă, însă /[198] din aceştia bătrîni: Chirilă şi bătrîn Crăstieanu i bătrîn Stroe şi Dalica, carili din aceşti patru bătrîni, urmaşii lor s-au unit cu toţii, au hotărît ca să-mi de ace moşioară, cu sămnile arătate precum scrie zapis şi eu datoriu să fiu în toate giudecăţile pîră să va scoate Vrancea cu a me cheltuială, cît să va faci numai pentru mini şi ei, răzăşii nărujăni atuncea me-au şi dat moşiea în stăpînire. Din zioa ce me-au dat zapes, am şi stăpînit-o cu bună pace, pîră la an 822 şi atuncea sculîndu-să ficiorii a preotului Neag[u] Gegea cu o învoială făcută de la răzăşii nărujăni, carile ace învoială au fostu făcută mai înainte pîră a nu să lua Vrancea, înpărtăşind pe preot Neag[u] Gegea din moşiea Hîjma, precum le scrie învoiala, ce au fostu dat răzăşii Nărujăni, carele de dînşii au fostu dată prin a lor ştiinţă şi eu văzînd că ficiorii preotului Neag[u] mi-au răşluit din cuprindere zapisului meu ca vre-o 20 şi mai bine de fălci, i-am apucat ca să-mi de moşiea după cuprindere zapisului şi au început a zice că vor da-o şi aşteptînd ca să mi-o de, ei pîră astăzi n-au fostu următori, pre carile nevoe m-au sălit, trecînd atîta vreme. Cu smerenie mă rog cinstitei giudecătorii ca după dreptate ce mă cunoscu asuprit la slujba ce le-am săvîrşit în şepte ani, fiind prin giudecăţi prin Eşi, încît am cheltuit piste doî mii lei în bucuria acestii părţi de moşie, să am punere la cale de cătră cinstita giudecătorie. 832, Iuni 25. Rămîind smerit rugătoriu cătră Dumnezău Şărban Iconom ot Vrancea SDP, I, nr.226, p.197-198 ?? ?? ?? ?? 47 L.D.L.