[ 15 ] O scrisoare a lui Matei Basarab către Gheorghe Rackoczy Iiu   Ianuar 1633  Preacistitul şi de la Dumnezeu luminat, cu mila lui Dumnezeu Domnu, Domnul Craiu ţărăi Ardealului şi dă spre o parte Domnu Ţărăi Ungureşte şi măngăitoru Săcuilor, al nostru părinte în totă vreamea, pohtim de la milostivul Dumnezeu zele lunge Măriii Tale şi viiaţă cu mare bucurie, iar de la al Mării Tale mai mic şi plecat fecior, după putearea mea şi după cuvăntul Mării Tale, sluji-voi Măriei Tale, spre  [ 16 ]  aceasta, ca unui părinte al mieu. Mulţimescu de tote care Măriia Ta nu cauţe nepriiatinilor noştri, că de tote înţeles-am pre răndu. Dereptu aceaia facu ştire Mărie Tale: cu mila lui Dumnezeu şi cu totă voia Mărie Tale şi cu nevoinţa cinstitului Paşa, dă spre Înpărăţie n-avem nici-o zminteală, iar dă spre cei înşălătore, dăstule ameastecă, nu cu vre un folos lor, ce ca nişte omeani care în de tote părţile zmintitu-se au. Ce avem nădeajde pre Dumnezeu să fie jos. Dereptu aceaia rog pre Măriia Ta să nu fiu uitatu de către cinstită faţă a Măriei Tale, că eu săntu al Măriei Tale fecior cu trup, cu suflet, cu totă casa a mea, şi în totă viiaţa mea al Măriei Tale săntu. Şi se ar fi căzut ca să tremiţ Mării Tale un boiare dă cinste ca să aflu de bună viiaţa Mării Tale,iar să mă erţe MăriiaTa, că mi-e voe, căndu voi tremeate, să poţe cunoşte Măriia Ta şe omeniia nostră. Iar acu afla-veri Măriia Ta de ai Mării Tale credincioşe, cum săntem şi noi, că unblă acei nepriiateni de fac atăta spaimă săracilor, numai Dumnezeu să le plătească, ( că aşa mearge la dinşii. Dă i-aş treace  şe pre în Moldova, iar Paşa porănceaşte să-i lasu, că le porte greja. Dereptu aceaia, cu multă nevoe ţeu voinicie, ( că în tote zele să ceru să meargă. Alta, mă rog Măriei Tale oricănd se va întămpla Mărie Tale a scrie la luminata Portă, să nu fiu uitat de către Măriia Ta, ce să nevoeşte cu scrisoarea şi dă spre Înpărăţie şe dă spre Abaza-Paşa şi de în toote părţele, că eu săntu al Mărie Tale. Cu cridinţă dumnezeiască scriu Mării Tale că, după Dumnezeu, pre Măriia Ta amu nădeajdea, că de la mulţe fost-am mortu, iar de la Măriia Ta viu săntu. Deci în ce chip să poci fi dăspărţet dă cea dragoste dumnezeiască a Măriei Tale? Dereptu aceaia, fac ştire Mărie Tale  pentru acei 2 boiari bătrăni carei a fostu la Măriia Ta soli cu Vlădica: Ivaşco Vornicul şe Grigorie Comisul, că săntu pre lungă mine. Însă cu totă boiarimea ţărăi. Deci aceşti boiari voru să-şi cadă jupăneasele în laturi, la Braşovu. Ce rog pre Măriia Ta să aibă scrisoarea de la Măriia Ta ca să nu aibă val, că aceşti boarie nu săntu cu acei înşălători mestecaţe, ci săntu ai noştri. Ci să fie cu ştirea Mărie Tale. Aceasta rog pre Măriia Ta. Dereptu aceaia fac ştire  [ 17 ]  Mării Tale, că aciia au eşit la Braşov neşte omeani ai lu Miho, anume Iorga şe cu soţiia lui, cu banie dijmărie de în doo judeţe, cu doo mie de galbene, şe alte pagube au făcut aicea, dă trie mie dă galbini, şi altul dă-l cheamă Dula, ( tot Greci; iar aciia în Braşov iar au fugit cu banie dijmăriei de Prahova. Şe să cauţe Măriia Ta că iaste acolea în Braşov un Grecu dă se facie doftoru, anume Dimole, de multe amestecături facie, şi mulţe, să-i vere căuta Măriia Ta, carei au spartu această blăstemată de ţară, că nu se ştie ce au măncat dă în această săracă de ţară. Aceasta facu ştire Mării Tale, să-i apuci, că cei doi Greci săntu ai lu Miho Spătarul; şi iaste şi Spătăreasa în Braşovu. Dereptu aceai, să fie Măriia Ta ertătoru căce nu poci arăta cinste Mării Tale. Iară, să va îngădui Dumnezeu, de toote va fi pre voia Mărie Tale. Dumnezeu să te bucure şe în viiaţă, şe după viiaţă. Pis u gradu Bucureşte, msţa Oh. 17 dni, vleat ... Mai mic şe plecat al Mării Tale fii: Io Matei Voevoda. Cinstitu şi de la Dumnezeu luminat Domnu, Domnul cu mila lui Dumnezeu Craiu ţărăi Ardealului şe Domnu dă spre o parte Ţărăi Ungureşte şi măngăitorul Săcuelor, al nostru părinte, Racoţi Gorghii, de la Domnul, s-a dat.  [ 18 ] O carte de trecere a lui Vasilie Lupu pentru solii ardeleni  Io vasilie Voevodu bjieiu mlstiiu gospodaru zemli moldavscoi. Dat-am cartea Domniei Meale omenilor Măriei Sale Craiului de Ardeal carii vor veni de la Măriia Sa cu treabe aicea la noi, fie boiarin sau poşte, sau fiecine va fi, pre unde li să va prileji a veni pren ţara noastrî, ori pren tărguri, ori pren sate, să aibă a le da cai de olac, cănd le vor trebui, şi viindu încoace şi mărgăndu în colo; şi, pre unde li să va prileji mas  [ 19 ]  şi popas, să aibă a-i griji de bucate şi de hrană de cai, de tot ce le va trebui, şi să n-aibî de nime nice un val, ce să înble în pace. Într-altu chip să nu fie. Io Vasilie Voevoda.  [ 20 ]  O scrisoare a pribegilor munteni din vremea lui Duca-Vodă.  Prea-luminatului milostivului şi creştinului Crai Mihail Apafi, den mila lui Dumnezeu Ardealului Craiu, părţilor Ţărăi Ungureşti Domnu şi Săcuilor şpan, ca milostivului Craiu, cu plecăciune ne închinăm Mării Tale.  Rugăm pre milostivul şi puternecul Dumnezeu să păzească pre Măria Ta cu bună sănătate şi pacie întru luminată Crăiia Mării Tale în mulţi şi fericiţi ani. După aciasta, facem ştire Mărie Tale că noi, după mila Mărie Tale cea crăiască, care ai avut Măria Ta către noi, făcănd Măria Ta pentru noi multe ostenele ca să putem merge în ţeară cu pacie, şi noi eram odihniţ întru cărţile Mărie SaleDucăi-Vodă care ne-au trimis cu boiarul Mărie Tale Gheorghie diiac, precum ştii Măria Ta că am dat cuvănt şi înnaintea Mărie Tale şi ne gătiiam den zi în zi, şi numai ce era să venim la luminată faţa Mărie Tale ca să mulţămim Mărie Tale şi să ne luoăm zioa bună, să mergem în ţeară. Iar, cănd fu să purcedem la Măria Ta ca să ne luom zuia bună, noao ne veni cuvănt den ţeară cum Măria Sa Duca-Vodă de căte ne-au făgăduit la cuvănt nu ş-au stătut, că Măria Sa au făgăduit pentru bucatele noastre, că ce au luat ne va da şi, ce nu ne-au luat, nu ne va mai lua. Şi am trimis şi oamenii noştri înnainte la Măria Sa ca să ne grejască căte ceva pre la case. Iar Măria Sa, necum să ne dea ceva den ce ne-au luat, ce încă şi ce au mai fost neluat, încă au luat tot şi nimic n-au lăsat. Deci noi, acestea înţelegănd,, am stătut dă ne-am mirat, în ce chip facie Măria Sa acest lucru, dă nu-ş stă la cuvănt şi arată Măria Sa lucrul într-alt chip, nu precum au făgăduit. Iar încă tot ne gătiiam să venim la Măria Ta să dăm ştire Mării Tale dă acest lucru, şi atunce sosi şi boiarul Mării Tale Gheorghie diiac cu porunca Mării Tale către noi. Dup-aceia mai vărtos ne îndemnăm şi purcesem să venim la Măria Ta. Iar, cănd fu acum, să adevără că ar fi pus Măria Sa Duca-Vodă pre Storoe Vornicul la opreală şi pre un ginere al nostru l-au pus la muncă de l-au arsu, aruncăndu-le năpaste mare, zicănd că am trimis noi cărţi pren Taină la  [ 24 ]  dinşei, şi au zis că ne-au trimis şi ei de acolo cărţi. De care lucru noi de aciaste năpaste foarte ne ştem că săntem oameni direpţi şi nu este cum zic ei, nici să va afla să le fim trimis cărţi pren taină cu nescare meşteşuguri, sau ei să ne fie trimis într-acesta chip. Iar, de faţă, noi am trimis mai înnainte, cu boiarul Mării Tale Gheorghie diiac şi cu oamenii noştri. Cănd am scris la Domnu şi la alţi boiari, am scris şi la Stroe Vornicul, iar alt nu ştim nimic dă acele năpăşti. Ci ne rugăm Mării Tale să nu fie ceva îngreuiată inema Mării Tale pentru acestea, ce zic ei şi năpăstuescu; că noi cu capetele noastre ne vom prinde înnaintea Mării Tale cum, de vom fi scris noi ca acestea lucruri acolo, sau să ne fie venit de acolo, precum zic ei, nici cum nu se va afla acest lucru, ci numai aceste lucruri sănt năpăşti şi meşteşuguri, că, alt, toto ce am avut, ne-au luat, numai ce am rămas cu capetele. Poate fi că pohtescu să ne ia şi capetele, ci la măna Mării Tale rămăne viaţa noastră, că ei cu acestea meşterşuguri se-au apucat acum să ne sfărşască şi viaţa.  Ce, cum va lumina puternecul Dumnezeu curată inema Mării Tale! Puternecul şi milostivul Dumnezeu să păzească pre Măria Ta întru luminată Crăiia Mării Tale cu bună sănătate şi pacie în mulţi şi fericiţ ani. Plecaţ şi slu( mai mici Măriei Tale: Gherghe Banul. Neagoe Săcuianul Vornicul. Ivaşco Logofet. Hriza Vistiar. Ilie Şătrar.  [  25 ]  O carte de scutire a lui Mihai Racoviţă  Ion Mihai Racoviţă Voevoda, bjiiu mlstiu gspdaru ziamli moldavscoi, scriem Domniia Mia la boiarii şi la toţi slujitorii carii  veţ îmbla cu tot fealiul de slujbe a Domniei Miale la Ţănutul ( vî facem ştire tuturor pentru bucatele dumisale giupănului lui Banfi Petiar şi pentru  păstori şi iobagi carii sănt pre lăngă bucatele dumisale, de la grijăsc şi le păstoresc: neme întru nemică val să nu le facă, ce să le dia forte bună pace; că cine s-ar ispiti mai mult val a le face peste cartia Domniei Miale, bine să ştie că de mare certare va fi de la Domniia Mia. Într-alt chip nu va fi. Aciasta scriem. U Ias, lt ... , noemv. 26. Io Racoviţă Voevod. [ 129 ] O scrisoare cu privire la expediţia din 1663  Cinstită Crăiasă Ţărăi Ungureşti. Milostivul Dumnădzău să trimită Mării Tale multă pace şi sănătate Mării Tale. Alta, facem ştire Mării Tale că ne-u furat în iastă nopte doisprădzece boi omeni den satele Mării Tale. Pohtim pre Mărie Ta să dai Mărie Ta învăţătură omenilor Mării Tale cari-s mai mari peste satele Mării Tale, să ne de boi, să nu rămăia carele aice, că Mărie Ta ştii că merge Mărie Sa Domnu nostru în traba cinstitului Împărat, carele iaste stăpăn şe ţărăi Mării Tale, iar, de nu vor întorce boi, noi vom trimite de vor lua unde vor găsi, să nu rămăie carăle aice; să ştei Mărie Ta că au grăit cu noi Ţărban birău cum noi nu vom ave nice o pagubă, iară în iastă nopte ne-u furat atăţe boi; care lucru nici Mărie Sa Craiul încă nu-i va plăce acestu lucru. Alta, iar facem ştire Mărie Tale că au mărsu un săman cu 7 cărăuş în oraşul Mării Tale şe n-au mai venit. Pohtim pre mărie Ta să înveţe Mărie Ta să trimită omeni să cunoască Mărie Sa Domnu nostru cum Mărie Sa Craiul iaste adevărat slugă cinstitului Înpărat şe bun frate Domnu nostru. Să fii Mărie Ta cu multă sănătate de la Dumnădzău adevărat. Mai mic priiatenul Mării Tale Husain Căpitanul de Siimeni, carele este mai mare pre tabără, pohtim pre Mărie Ta.  [ 130 ]  La cinstita Crăiasă Ţărăi Ungureaşti, cu multu cinste să să de la Mărie Sa.  [ 159 ]  (  Pentru răndul veştelor, după ce mearse Măriia Sa Gligorie-Vodă la Înpărăţie şi veniră şi oştile ţărăi noastre în ţară, şi rămase Spătariul ce Mare la marginea ţărăi de cătră Moldova, pentru răndul păzii, şi tremise oameni în lă/untru în Moldova pentru veşti, şi, cănd fu la Noemvrie 26 de zile, ne veni o scrisoare de la Spătariul, fiind noi în Bucureşti, scriindu-ne într-acesta chip cum la Noemvrie 23 de zile ar fi adus Leaşii pre Ştefan-Vodă la Iaşi, de l-ar fi aşezat Domnu. Iar pre Caplan-Paşa şi pre Dumitraşco Vodă cel nou, cum să-i fi gonit de acolo de la Ţuţura. Iar, cănd fu acum mai pre urmă de aceaste, la Noem. 24 de zile, au purces şi un om al nostru de au venit de la Înpărăţie, de la Gligorie-Vodă, carele ne spuse veaste ca aceaste: n-au fost mersu la Înpărăţie, ce noi, precum veni veastea, aşa scriem aicea. A doao veaste acum, Marţi, Dechemvrie 2 zile, se întămplă om de-a firea, de spuse aciastă veaste, cum un neguţtor ce au fost la Brăila şi au venit derept Tărgovişte şi au venit den Brăila în 2 zile păn în Tărgovişte şi spuse aşa cum ar fi fost în Brăila mai nainte de aceale 2 zile, şi au venit Cazacii de au lovit Brăila, şi o au prădat, şi, acelui neguţtor, ce au avut, încă i-au luat tot, şi l-au şi dăzbrăcat, şi, fiind creştin, l-au slobozit de au venit. Deci el singur a povestit aciastă poveaste precum scrie. De va fi adevărat, iar să vor înnoi veştile. Alte veşti făr de aceastea n-am mai ştiut.  (  O scrisoare a lui Mihai Cantacuzino, văr al doilea al lui Dumitraşcu-Vodă  Prea-milostive şi înnălţate Craiu, Doamne, Doamne, mie milostive, plecată slujbă închin Mării Tale, ca prea milostivului mie Domnu. Domnul Dumnezeu cu lină pacie şi cu îndălungată biruinţă să dăruiască pre Măria Ta. Cu aciastă mică şi plecată-m scrisoare vrui ca să cercu de  [ 166 ]  fericită şi înfrumuţesată sănătatea Mării Tale şi ca să fac ştire Mării Tale despre veşti ce am înţeleage, săvai că de spre toate părţile mai adeasea vor fi viind Mării Tale, iar şi de la ai noştri, cănd pot adevăra, ( numai căt şi noao semnează ca să dăm ştire Mării Tale. Cum şi astăzi, Miercuri, Avgust 7 d., ne-au venit scrisoare de la ai noştri plecate slugile Mării Tale, scriindu-ne că Joi, Avgust 1 d., au venit neşte călăraş tocma de la tabără, carii au fost purces de loc cu un Turcu mare, carele au fost mergănd de la vezirul la Înpăratul cu trebi şi cu căte s-au fost întămplat păn- în vreamea aceaia, şi aşa, viind pănă aproape de Buh, le-au eşit o samă de Cazaci înnainte. Ei, avănd înnainte streajă şi simţind de Cazaci, ş-au schimbat cialmalele şi ş-au pus işlice, că au fost o sumă bună de Turci, că căte puţintei nu pot umbla. Aşa părăndu-su Cazacilor că sănt creştini, i-au lăsat de au trecut cătvaş. În urmă, prinzănd pe unii şi adevărănd că sănt Turci, i-au lovit; den carii să fie scăpat numai fr-o 3,6  iar alalţi toţ să fie perit, iar pre Aga acel mare l-au prinsu viu cu toată soliia lui; den creştini carii au fost venit cu acei Turci, pănă a le prinde veastea, încă au perit căţva, unii şi den slugile Domnului, iar apoi, care s-au adevărat creştini, l-au lăsat. Şi scriu cum să fie fost la 8000 mie de Cazaci. Ramadanoţchi încă să fie trecut Niprul, nestăndu-le Tătarăi înnainte, pre carii i-au fost trimis Vezirul să păzească la trecătoarea apei, să nu-i lase să treacă.Dară n-au putut nimic să le stea în potrivă. Iar încă taberele aceaste mari încă nu s-au lovit; numai ce vin încet; iar den cetoate în toată vremea es de să lovescu, sabie la sabie, şi mulţi den Turci să fie perit. Ca aceastea pănă acum am înţeles. Şi iar, ce am putea şti adevărat, numai căt voi face ştire Mării Tale, dupe direptatea noastră ce avem către Mării Ta. Numai ne rugăm Mării Tale, den bună şi milostivă mila Mării Tale să nu fim apăraţ; şi mila lui Dumnezeu pururea să umbrească pre Măria Ta. Avgust 8 dn., 1678. A Mării Tale mică şi plecată slugă: Mihai C. Prea-luminatului şi înnălţatului Craiu, Domnului Apafi Mihai, den mila lui Dumnezeu ţărăi Ardealului Craiu, Domnului părţii Ţărăi Ungureşti şi spanului Săcuilor, Domnului, Domnului mieu milostivului, cu plecăciune să să dea.  Istorie aliasî pre scurt, de multe letopiseţe izbrînită, întru carea să aratî toţ Înpăraţii turceşti, căţ au fostu din ceputul Înpărăţii lor pănî astădzi, ( să să ştie.  Osman întăi: Înpăratul Turcesc. Acesta Osman iaste acela ce-i zic şi Osmangic, începător de ruda Osmanleilor, carii şi pănă astădz înpărăţescu. Pentru aciaia să şi chiamă Osmanlii, şi tot din ruda lor să chiamă Alii-Osman. Acesta au fostu ficior unui Tătar Erdogrulii; care Tătar au fostu de la Tătărămia cea mare, şi lăcuiia în Persiia, cănd era Tătarăi mai mare pre Persiia, iar apoi, după ce s-au sculat Persii şi au gonit pre Tătari de la Înpărăţiia lor, au fugit şi el de au venit la on tărgu ce să chiamî Iconion; deci au născut pre Osman acesta acolo. Carele multe vitejii şi fapte ca acele minunate au făcut înprotiva creştinilor. Pentru care fapte stătu şi Înpărat, după moartia lui Alaentin Înpăratul: începutu-s-au Înpărăţiia lui leat ot Hristos 1300, şi au înpărăţit 28 de ani. Însă într-aceia vreme n-au fostu dzicănd Înpărat, ce numai Han. Al doile Înpărat: Orhanu. Acesta au fostu ficior lui Osman, şi au urmat Înpărăţiia părintelui său. Era om foarte vicleanu la firea lui, iar la lucrurile războiului au fostu foarte om de ispravă. Acesta multe războae au făcut cu Grecii, şi au dobănditu oraşul cel mare Brusa, caria au fost Mitropolie a toatî Vititenii, apoi iarăşu s-au înpăcat cu Grecii, şi ş-au luatu femiaie şie pre  [ 191 ]  sora Înpăratului Mihail Paleologăi; şi au înpărăţitu 22 ai, şi au murit. Al treile Înpăratu: Muratu. Acesta au urmatu Înpărăţiia tătăne-său, şi iar era foarte un om sămăţu şi vicleanu, şi la începutu au ţinutu prieteşug cu Înpăratul grecescu. Pentru aceia i-au datu 12000 de Turci într-agiutor, căndu avia ei războiu cu Marco Cramvovichie, Domnul Bulgarilor. Iar apoi au supus el tot Răsăritul pănă la marginia Mării, şi de acolo iar au întrat în corabii ghenuvezeşti (leatu ot Hristos 1363) şi au trecut la Evropa cu 6000 de oameni. Care oaste au trecutu-o Ghenuvezii, pentru zavistiia ce au avutu cătră Greci, şi, alta, căci au luatu de la tot omul căte un galbăn de aur. Şi atunce au luat Calipolitu, Dedimotihon şi alte părţi de loc dintr-acolo, multe, Filepupolitu ceai lăudată, şi Udriiul cel mare; margăndu pren toatî Ţara Sărbascî ca o parî de foc, tot prăda şi lua cetăţile.Atunce s-ay strănsu Lazar, despotul Sărbiei, şi Marco, Domnul Bulgarilor, şi alţi domni mulţi arbănăşeşti, de i-au dat lui războiu tare. Ce el foarte cumplit i-au răsăpit şi i-au ucis, şi pre Lazar Despotul viu l-au prinsu şi în loc l-au omorît; iar într-aceia un rob a lui Despot Lazar s-au făcut a să închina Înpăratului Murat, şi aşia l-au lovit foarte tare cu cuţitul în pieptu, şi l-au omorît, la oraş la Cosova. Şi au înpărăţit 23 de ai. Al patrule Înpărat: Baghiazit Fulgerul. După moartia lui Murat au rămas 2 ficiori: unul Suliman şi altul Baghiazit. Deci Baghiazit s-au arătat cum adecă va să să svătuiascî cu frate-său, cu Suliman, şi l-au chemat la odaia lui, şi îndatăş l-au zugrumat; şi atunce el săngur stătu Înpăratu. De la acesta Înpărat au rămas obiceiu a omorî Osmanlii pre fraţii lor. Acesta au strănsu oaste multă şi au prădatu toată Ţara Sărbascî, leatu 1376 ... Apoi s-au dus la Botna, de-au prădat Ţara  [ 192 ]  Ungureascî şi Ţara Munteneascî, şi au luat mulţime de creştini mulţi, şi au venitu pre lăngî Ţarigrad, de-au răsăpitu multe lucruri pre înpre(ur, şi au străcatu multe de toate. dat-au război Ţarigradului, pănă unde au pus să dea biru pre an căte 20000 de galbeni de auru. Atunce Înpăratul grecescu s-au dus la Franţa şi s-au rugatu Înpăratului şi tutuoro să vie într-a(utoriul lor. Deci atunce multî oaste creştineascî s-au adunatu: întăi Ludovechi înpăratul ungurescu, şi fratele Craiului Franţei, şi alţii mulţ au venit asupra Turcilor, şi s-au tăbăritu la Necopolit, carea au fostu a Turcilor. Şi mare frcî au datu întru Turci înpreunarea creştinilor, căci toatî floarea creştinilor era acolo, , şi ar fi dobănditu pre Turci, căci că cu mult era creştini mai mulţi decăt Turci. Ce numai atăta, că creştinii s-au simeţit pentru putiarea lor şi, avănd ei biruinţa gata înprotiva Turcilor, au început a să pricii între dănşi, a cui va fi biruinţa. Deci atunce multă vrajbî au cădzut între dănşii, şi nu era la o tocmalî să iasî toţ odatî la războiu; numai ce au eşit întăi Frăncii; deci i-au foarte frăntu Turcii, şi s-au răsăpit acea oaste toatî. Pre unii i-au robit, pre alţii i-au omorît, căt de-abie au scăpat şi Craiul Ungurescu.Acolo au perit 100000 de creştini, şi s-au robit 300 de capete de boiari: frănci, sărbi, bulgari, greci, tot pentru simeţiia Frăncilor, şi pentru măndriia Grecilor, şi pentru neascultarea Sărbilor, şi pentru pizma Bulgarilor, ( că n-au stătut cu toţii, fost-au neascultare şi pizmă şi măndrie între dănşi, pentru cum iaste acmu între Leşi pizmă şi neascultare. Acesta războiu s-au făcut vleatu. 1395, septemvrie, 18 dnu, şi atăta s-au înbogăţitu şi s-au simeţit Baghiazit de cătră biruinţa aciasta, căt îndatăş au alergatu să ia şi Ţarigradul, şi l-ar fi luat atunce de nu s-ar fi tămplat la Anatol Temur-Lenghi, Înpăratul Tătărimii cei mare, carele au eşitu de la Tătărăme şi au supus toatî Asiia cea Mare şi cea Micî. Audzind Baghiazit acesta lucru, au alergatu să-i dia războiu, şi s-au lovit oştile la Enghiuris, şi fu biruitu Baghiazit, şi l-au prinsu Temurlinghi viu, şi l-au pus într-o cuşcă de fieru, viu, şi la-u purtatu în toatî oastea lui, iar elu de voe rea s-au zugrumat săngur, şi au muritu rob. Înpărăţit-au 32 ai. Acesta  [ 193 ]  Inpărat nu era cu toatî mintia, iar el era iute şi pripnicu, căt ca un fulger alerga dintr-un loc într-altul. Pentru aceia i-au pus numele Ilderim Baghiazit, adecă: fulger. Al cincile Înpăratu: Mehmet. După cădearia ce-au cădzut Baghiazit la robie, au vrut să stia înpăraţ amăndoi fii lui: Genghi şi Musa, şi au vinit lucrul şi la războiu pentru înpărăţie, şi au datu şi războiu, şi au biruitu Musa pe Ginghe. Iar preste puţinea vreame s-au rădicatu Mehmetu feciorul lui Genghi celui omorît, şi au dat războiu cu Musa, şi l-au omorîtu, şi au rămas săngur înpăratu turcescu; pentru aceia nici Turcii pre Genghi şi pre Musa nu-i priimăscu în ciata înpăraţilor. Acesta răul Mahmet multe războae au bătut în Ţara Munteneascî şi în Ţara Moldovei, şi el întăiu au supus ţărăle aciaste, şi au trecut la Răsărit şi au luatu toate cetăţile ce au fostu luat Temurlenghi, şi au omorîtu pre mulţi domni şi mai marii de-acolo. Acesta au rădicat Scaunul de la Brusa şi l-au dus la Udriiu. Au înpărăţitu 5 ai, şi au muritu. Al şiasele Înpăratu: Murat. Acesta Muratu au urmat Înpărăţiia tătăne-său, şi îndatăş au pornitu spre războiu. Întăi au mărsu asupra Sărbilor, şi au luat Săfie, şi au prinsu pre Despotul Sărbiei viu, şi l-au orbit şi pre dănsul şi pre ficiorii lui, iarî pre fata lui Despotu au luatu-o şie femiae, pentru frămsiaţele ei. Apoi iarîşi au mărsu şi au prîdatu Ţara Ungureascî şi ţara Moldovei, Arbănaşii şi Rumele. Pornit-au războiu asupra Vineţienilor, şi au luatu Vineţienilor Solonul. Dusu-s-au la Belgrad, iar n-au putut să-l ia. Iar Craiul Vladislavu, şi a Liaşilor şi a Ungurilor Craiul, au venitu cu puteare mare şi au bătutu pre Carabei, pre Veziriul lui Muratu, la poala muntelui ce să chiamî Îmos, şi au dobăndit pre Turci şi au prinsu pre Carabei viu, iar mai pre urmă au făcut pace Muratu cu Crai Vladislav şi au răscumpăratu pre Carabei dreptu 50000 ug. Iar Înpăratul grecescu şi Papa şi Veniţiianii au trimis pre Chesarin gardinalul şi au îndemnatu pre Vladislav Craiul leşescu să strice  [ 194 ]  prieteniia ce avea cu Turcii şi să vie depreunî cu ceialalţi asupra Turcilor.