[8] 1839, 23 Februarie. Budgetul Principatului Moldovei pe anul 1839, după votul Adunării obşteşti. Smet pentru veniturile şi cheltuelile Prinţipatului Moldaviei pe anul 1839. Veniturile Lei B. Luare aminte 1. – De la 135518 liudi lăcuitori lucrători de pămînt, căte 30 lei pe an ….. 2. – De la 3804 oameni fără căpătăiu, tij 3. – De la 17168 Mazilo-ruptaşi şi Rup-tile Visteriei, tij ……………………. 4. – De la 4060 bejinari chrisovoliţi, cîte 15 lei pe an …………………………….. 5. – De la 1730 Jidovi orîndari, căte 60 lei pe an ………………………………… 6. – De la neguţitorii şi meşterii patentari cu calfele lor, i Greco-Bulgari ………… 7. – De la 10604 Jidovi de prin tărguri. 8. – De la 3271 Ţigani domneşti, căte 33 lei pe an ……………………………….. 9. – Venitul ocnelor ………………….. 10. – Vama …………………………… 11. – Poşlina trecirii vitelor piste hotar. 12. – De la sudeţi …………………….. 13. – Din venitul moşiilor greco-monastireşti………………… 450000 lei 14. – Agiutoriul de la Mitropolie şi Episcopii ……………………………….. 15. – Venitul paşaporturilor ……………. 16. – Din venitul poşlinii săului ………... 4065540 114120 515040 60900 103800 538910 – – – – – – Această sumă s-au trecut după a comisăii de catagrafie lucrare, în care poate să să prilejască sporire după cercările ce urmează a să face spre ace de istov regularisire. Aceştia s-au pus în deosăbi, pentru că nu să cuvini a fi amestecaţi la un loc cu creştinii şi pentru ca să să cunoască mai bini adăogire adusă în veniturile Visteriei, socotindu-să căte 60 lei unul cu altul, în care poate a urma scădere în privire supuşilor streini ce sănt pintre dănşii. Sudeţăi creştini după tablele anului trecut 1838. 5398310 636240 107943 765000 898128 567000 27011 – 60000 12000 7843 – – – – – – 51 – 60 8479475 111 [9] Cheltuelile Lei B. Luare aminte 1. – Dare la Înalta Poartă cu cheltuiala triimiterii banilor la Ţarigrad ………. 2. – Pentru ţănere Domnului …………. 3. – Leafa tuturor cinovnicilor Statului şi cheltuiala canţeleriilor …………. 4. – Leafa Aghentului Moldaviei din Ţarigrad ………………………… 5. – Pentru chirii de case ………….. 6. – Pentru încălzăre şi luminare …… 7. – Pentru ţănere slujitorilor ………. 8. – Pentru ţănere străjei pămînteşti şi eta-major …………………………. 9. – Pentru carantine ………………… 10. – Pentru ţănere poştilor …………… 11. – Pentru progoane ………………… 12. – Pentru scutelnici şi pensii ………. 13. – Pentru îndreptare drumurilor şi a podurilor din ţară ………………….. 14. – Pentru şcoli ……………………… 15. – Pentru săminariu ………………… 16. – Pentru doftori şi moaşe ………….. 17. – Pentru cutiia milelor …………….. 18. – Pentru ţănere temneţăi …………… 19. – Despăgubire monastirii Sf. Spi-ridon ………………………………. 20. Pentru facire pavelilor …………….. 21. – Pentru ceşmeli …………………… 22. – Cheltueli ecstraordinare …………. Să socotesc că ar rămîne la casa de rezervă ………………………………… 720000 1200000 2127856 80000 60000 60000 327370 730000 120000 442000 70000 1000000 75000 200000 60000 120000 100000 30000 21000 125000 50000 100000 – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – 7818226 661249 – 111 8479475 111 (Iscăliţi) Vel Vist. şi Sameşul Visteriei, Iordachi Brănişteanu Spăt. Cercetăndu-să şi de cătră Adunare acest budget, s-au îmbunătăţit. – 1839, Fevruarie 23. (Iscăliţi:) Veniamin, Mitropolit Moldaviei; Meletie, Episcop Romanului; Sofronie, Episcop Huşului; Lupu Balş, Logofăt; Canta, Logofăt; Costachi Balş, Logofăt; Iordachi Balş, Vornic; Catargiu, Vornic; Cantacuzăn; Gheorghe Suţu; Krupenski, Vornic; Ioan Cuza, Postelnic; Sturza, Vornic; Manolachi Miclescu, Agă; Ilie Cogălniceanu, Agă; Gheorghe Sturza, Vornic; Razu; Grigorie Tufescu, Comis; Negruzi; Vornic Scarlat Miclescu; Aslan, Logofăt; Greceanu, Agă; Gregori Codreanu, Spătar; Grigori Krupenski; Ralet, Spătar; Gherghel, Căminar; Iordachi, Spătar; Neculai Bontaş, Paharnic; Vasili Alexandri, Spătar; Gheorghe Racoviţă, Agă; Dimitri Bran, Spătar. [10] 1839, 26 Februarie. Cu mila lui Dumnezeu, Noi Michail Grigoriu Sturza VV. Domn Ţării Moldovii. Obşteştii obicinuitei Adunări a Prinţipatului Moldovii (din anul 1838). Sosiţi la terminul celui întăiu period al catagrafiei, trebui să înturnăm cu plăcere şi recunoştinţă privirile Noastre cătră această curgere de şepte ani, atît de îmbelşugată în faceri de bine şi aşa plină de fericire şi viitorime. Mărginindu-ne în săngura epohă însămnătoare de la punere în lucrare a organicescului Reglement, Noi sîntem întru adevăr datori a aduce bune-cuvîntări Celui Înalt şi a fi pătrunşi de mulţămitoare cunoştinţă pentru Avgusticeştii Monarchi, carii au înzăstrat pe Moldova cu făcătoare de bine aşezămînturi. În urma unui mod neregulat, întovărăşit de neîngrijire unii stăpîniri vremelnice, în urma unui mod lipsit de mijloacele îndemănătoare lucrării binelui, fiind tot odată împilătoriu şi dărămătoriu pentru dajnic, au intrat închizăşluiri preţioase, orînduială statornică şi pravilnicească, care asigurează fericirea obştească prin uşurare lucrătoriului de pămînt şi prin o sporire propăşitoare de îmbunătăţiri, ce au prefăcut starea ţării. Administraţia răzămată pe o temelie legiuită, finansurile închipuite pe orînduială regulată, dreptate dînd proprietăţii închizăşluiri neruşuite, o carantină a căria isprăvi nepreţuite s-au făcut prin ispită vederate, o miliţie a cărie bună ţînere nu îngădue aducerii aminte proaspăta ei înfiinţare, o pază înarmată a căria slujbe au fost de ce mai mare folosînţă, Eforiele şi alte multe aşăzămînturi oploşitoare, din care nici unul nu să afla mai înainte de şapte ani, au putut în această curgere de vreme a adiveri nemărginita propăşire în priinţa stării cei din lăuntru a ţării. Este un adevăr că aplicaţia acestor prinţipii au fost întovărăşită de greutăţi, însă bine-cuvîntată fie îngrijirea vremelnicii Ocărmuiri, căci o mulţime de disposiţii îndeplinitoare, ce au fost rodul unei scurte ispite, au agiutat a să complectui întăiul tecst a Reglementului. La suirea pe scaunul Domniei, Noi am cunoscut greutăţile posiţiei şi cîte Ni să cuvine a îndeplini; statornicul ţăl a stăruinţilor Noastre au fost de a întemee şi a dezvăli aşezămînturile, a face roditoare osăbitele prinţipii a cărora îndeplinire nu au îndemănat-o puţăna vreme de la înfiinţarea lor. Noi am întrebuinţat la aceasta toată îngrijire a instrucţiei lămurite; disposiţii partnice au slujit de a povăţui pe dregătoriu şi pe giudecători pe calea cea noă însămnată de Reglement şi a-i face, însuşindu-să cu prinţipiile legilor, a uita deprinderile greşite a vremii trecute. Netăgăduite sănt isprăvile acestor îngrijiri, precum şi înfiinţata rodire a aşăzămînturilor reglementale; ele au deschis Moldovii o epohă noă, însămnată prin atăte propăşiri, pe care este de ajuns a le arăta în scurt pentru a să preţui toate folosurile lor. La un norod ce să află din fire lucrătoriu de pămînt, starea agriculturei este unul din obiecturile de căpitenie, care trebuesc a chema îngrijirea Ocărmuirii. Cînd rodirea este îmbelşugată, cînd plugariul, siguripsit despre hrană, poate a se deda la negoţul său, a întimpina trebuinţile sale şi a face şi iconomii, atunce îndemănatica petrecire a norodului derază nemijlocit din aceste. Osăbite nenorociri întămplate înaintea întroducerii Reglementului şi în urmă anii de nerodire au fost suit lucrurile de hrană la preţuri cu totul mărite. Alcătuirea magaziilor de rezervă au trebuit a fi întărzietă, şi obştiile au [11] fost împovorate de datorii, care la începutul lui 1834 să urca piste 15 milioane. De atunce, Ocărmuirea au pus în numărul acelor întăi îngrijiri a sale de a înmulţi şi a înfeliuri lucrarea producturilor; ─ poronci aspre au îndatorit pe ispravnici a privighe de a să sămăna săcară şi cartofle, care aceasta au uşurat sămţitoriu lipsa obştiilor. După o aseminea lipsă au sosit ani de rodire, şi întinderea dată agriculturei au adus o îndestulare atăt de îmbelşugată, încît lucrurile de întăia trebuinţă s-au pogorît îndată la o zăcime din preţul cel de mai înainte. Îndămănătica petrecire s-au răspăndit în sînul obştiilor. În magaziile de rezervă s-au depus păine trii ani de-a răndul; la sfărşitul anului trecut să afla îndestulate cu o cătime de 62111 chile de popuşoiu. Păinea pusă în anul 1835 împărţindu-să lăcuitorilor de prin sate au putut a-i încredinţa în faptă, că această măsură îngrijitoare n-au avut alt pravăţ decît binele lor. Datoriile obştiilor, micşurăndu-să din zi în zi, sînt în sfîrşit de istov plătite, şi din 15 milioane nu mai rămîne decît ca la un milion, ce urmează din obicinuita dare-avere a lăcuitorilor. Aceste datorii sînt de fire a nu fi nici odineoară desăvărşit stînse, dar această indămănare obştească, ce este rodul fericirii dajnicului şi a preţului celui îngiosit al producturilor, au trebuit despre altă parte a pricinui oareşcare zăticniri în negoţul părţii de sus a Moldovii, care este lipsătă de folosurile ce apropierea Galaţului hărăzeşte ţănuturilor învecinate cu Dunăre. Mişcarea cea propăşitoare dată agriculturii au trebuit a pricinui împohoiare producturilor. În anii cei din urmă s-au însămnat cu mult mai puţin aceasta împregiurare, ce este negreşita ispravă a unii mari îmbelşugări într-o ţară îndeletnicită numai în lucrarea pămîntului. Săngura nevoe poate aeve tămădui acest rău, însuflînd lăcuitoriului mijloacele înlesnirii sale, însă Ocărmuirea nu au lenevit din parte-i nici una din îndemănările ce era la putinţa sa de a da comersului. Ea s-au sărguit a înlesni petrecirea producturilor prin siguripsirea ecsportaţiei, prin îmbunătăţirea drumurilor de comunicaţii, prin înmulţirea zălilor de tîrg şi de iarmaroace, care slujesc întru a îmboldi negoţul şi a spori alcătuirile şi întreprinderile gospodăreşti; dar interesul speculanţilor este, precum s-au zis, cel mai sigur mijloc de a slăbi efecturile împohoerii, şi poate neştine a lua sama de pe acum cu mulţămire, că anul curgătoriu au fost însămnat prin o mişcare de industrii, puţin vădită întru adevăr, însă îndestul de lucrătoare pentru a premeni o ţăntire către din nou întreprindere, care fără îndoială poate ave isprăvile cele mai priincioase. Pentru a agiutora aceste din nou nevoi, care ori mai în pripă sau mai tîrziu va înfiinţa în Moldova industrii deosăbite decît aceea a agriculturii, Ocărmuirea să sîrgueşte a introduce teoria şi practica meşteşugurilor de industrie, sau prin triimetere de sholeri pentru a culege din instituturile Evropii ştiinţele deprinderilor pe care să le introducă în patria lor, ori prin înfiinţare de aşăzămînturi pentru învăţătura meşteşugurilor şi a meseriilor. Interesul particularilor şi ţintirea speculatorilor, fiind în acest chip îmbinată cu înlesnirile ce Ocărmuirea poate da, vor aduce negreşit isprăvile cele mai folositoare. Comerţul, încungiurat de inchizăşluirile ce îi sînt siguripsite de aşăzămînturi, au căştigat o intindere din zi în zi mai însămnătoare. Mijloacele puse la dispoziţia Ocărmuirii, au agiutat propăşitoarea sa dizvălire. O dovadă viderată a acestii propăşiri este sporirea veniturilor vămii, a căria somă nesuindu-să în 1834 decît la 14000 galbeni, s-au urcat acum mai mult de giumătate, cu toate că plata ecsportaţiei au rămas tot aceea. Oraşul Galaţi, săngura şchele a ţării pe Dunăre, au trebuit să se facă obiectul unei osăbite îngrijiri. Fiind statornică piaţă de antrepò şi porto-franco, s-au înzăstrat cu deosăbite îmbunătăţiri destoinice a siguripsi încredirea neguţitorilor şi a înlesni întreprinderile lor. Cu toate că Noi avem îndestul cuvînt a adeveri sporitoarea fericire a acestui oraş, în care s-au aşăzat căteva case de comers, nu trebui a tăgădui, că nu puţin mai este încă de făcut pentru a să aduce şchelea Galaţului în ace stare de înflorire precum e trebue a fi. Noi nu putem a ne îndoi că Adunarea va preţui întru toată a lor deplinătate facerile de bine ce această şchele este menită a răspîndi în ţară, şi că toată jertvirea avînd de pravăţ îmbunătăţirea ei va fi însutit răsplătită, prin folosurile ce particularnicii din aceasta vor urma a culege. Aceasta este aşa de adevărat, că săngura gătire a unii şosăli au vărsat asupra ţării somi de mai multe milioane, fiindcă ea au [12] slujit în vreme pohoaelor anului trecut a asigura comunicaţia oraşului cu şchelea. Acesteş vărsări de ape au fost pricina de a nu să pute aşăza la vreme temeliile acii din nou carantine, aşa precum era alcătuire cu antreprenorul, şi de a să priface planul cel dintăiu cu un chip care să poată feri zidirea de primejdia năvălirilor de ape. Tot într-o vreme s-au început a să zidi şi o cazarmă, care va măntui pe lăcuitorii oraşului de nevoia cvartirilor milităreşti. În sfîrşit mişcarea ce crescătoare a comerţului este sfetită; măsura aceştii creştiri să află, precum s-au zis, în sporirea drepturilor importaţiei şi a ecsportaţiei: sămn netăgăduit a înmulţirii alcătuirilor comerţului şi a folosurilor, pe care din îmbinate relaţii dobăndesc speculatorii prin sporirea negoţului, finansurile prin adăogirea veniturilor lor şi dajnicul prin îndămănarea lui şi încredinţarea de a îndestula trebuinţele publice cu mijloacele obicinuite. Una din îmbunătăţirile, care trebui să margă de-opotrivă cu sporirea comerţului, este aceea a drumurilor obşteşti. Nimică nu au fost linevit de Ocărmuire, pentru a să trage cel mai bun folos din înlesnirile ce Reglementul au hărăzit spre acest sfărşit. Deşi drumurile de comunicaţie sînt încă departe de a agiunge starea cerşută de trebuinţele comersului, din pricina puţinilor băneşti mijloace şi a greutăţilor de care să află întovărăşită lucrarea drumurilor, dar aducîndu-şi cineva aminte starea în care se afla numai de puţăni ani, va pute adeveri o sporire în faptă şi a găsă, în însuş folosurile ce curg din aceasta, închizăşluire îmbunătăţirilor viitoare. Cele de căpitenie uliţi a oraşului Iaşii, în această curgere de vreme, au fost îmbrăcate cu pave. Drumurile de pe lăturile oraşului s-au prefăcut în şosăli, înfăţoşînd păn astăzi o întindere de 3038 stînjăni; vr-o cîtiva poduri de piatră din nou alcătuite agiutorează siguranţia comunicaţiilor precum şi înfrumusăţarea oraşului. 600 stînjeni de şosă s-au săvărşit de curînd spre Socola. Oraşile ţănuturilor s-au făcut asemine părtaşe la aceste îmbunătăţiri; la Botoşeni, 588 stînjăni s-au paveluit pănă în anul trecut; la Bărlad, 683 stînjăni a drumului celui mare s-au prefăcut în şosă. Din 5300 stînjăni de drum ce merge spre marginea Bucovinei, 3445 s-au săvărşit şi rămăşiţa să află în începere de lucrare. În aceastaş direcţie s-au lucrat patru poduri de piatră şi 32 de lemn. În oraşul Galaţii s-au făcut pănă acum o întindere de 1365 stînjăni şosă. Siguranţia publică este încă unul din elementurile neapărate la sporirea comersului, care razămă pe încredinţarea apărării de orice piedică. Răul hoţiilor era de mult înrădăcinat în ţară; ivire din vremi în vremi a făcătorilor de răle pe la începutul primăverei pricinue groază afară pe la moşii şi stavilarise ţirculaţia capitalurilor şi operaţiile comersului. Organisaţia slujitorilor au prilejît împuţinarea răului, şi putem acum zice cu încredinţare că l-au şi stărpit cu desăvărşire. Poronci aspre au pus pe ispravnici în îndatorire de a întrebuinţa chipuri grabnice la goana hoţilor şi au făcut pe obştie mai cu băgare de seamă la înfăţoşarea oamenilor cu prepus. Pentru gazde şi vagabonzi s-au făcut cele mai cu stăruinţă iscodiri. Bicheturi de slujîtori s-au aşăzat în trecătoarele cele mai cu primejdie. Li s-au dat răsplătiri de îmbărbatare orişicînd au izbăndit în priinţa siguranţiei obşteşti. Aşa, prigonite fără îngăduire, scoase din locurile mistuirii lor, lipsite de scăpare ce ei le găsă în casile gazdelor lor, îngrozite de asprimea pravililor, bandile făcătorilor de rău au trebuit să să desfiinţeze înainte acestor măsuri. Stărpirea lor au fost însemnată prin împuţănarea osîndelor ce se întrebuinţa mai înnainte. Ţara, căştigînd liniştea, nu au priivit în curgerea anului trecut, precum şi în a anului 1837, nici o pedeapsă de moarte. Temniţa, care ave într-însa mai înainte de patru ani de la 150 păn 200 vinovaţi, nu cuprinde acum decît de la 30 păn la 50, cei mai mulţi pentru abateri şi furtuşaguri. Această stare a siguranţiei obşteşti este o ispravă, despre care putem a ne ferici şi a căria urmare este închizăşluită prin pripirea aceloraş măsuri ce au prilejit-o. Aşăzămîntul Eforiei au agiutorat nu mai puţin îmbunătăţirile drumurilor şi siguranţia publică în lăuntru oraşilor. Din veniturile lor sînt înlesnite în parte măsurile pojarniceşti, curăţenia oraşilor, privigherea asupra îmbelşugării lucrurilor de hrană, dreapta cumpănă şi măsură şi alte multe dispoziţii de faceri de bine, ce nu să află mai înainte. [13] Organisaţia şi ţănerea a roţii pojarniceşti, a căria slujbe au fost pururea lucrătoare, cumpărarea sau zidirea a deosăbitelor aşăzări de folosinţă vădită, gătirea a vr-o cîteva poduri şi şosăli, ori în Iaşi, sau în oraşile ţinuturilor, sînt rodurile înlesnirilor date de acesteş venituri. Sporirea lor şi întinderea aşăzămînturilor eforiceşti să află o dovadă a propăşirilor, ce ne socotim norociţi de a pute adeveri prin lucrări viderate. La început, totimea acestor venituri de-abie să sue la soma de 428452 lei, adecă: Iaşii ……………………………. 202914 lei Bărladul …………………………… 23333 » Galaţii ……………………………... 84535 » Focşenii ……………………………... 37147 » Romanul …………………………… 28172 » Botoşenii ……………………………. 53351» Iară acum alcătuesc un total de 816354 lei, fără a să cuprinde în această somă veniturile Eforiei de curînd înfiinţate în tărgul Bacăului, adecă: Iaşii ……………………………… 456024 lei Bărladul ………………………….. 31959 » Galaţii ……………………………. 113037 » Focşenii ………………………….. 68927 » Romanul ………………………….. 26406 » Botoşenii ……………………… 120001 » Una din cele întăi faceri de bine, cu care Reglementul au înzăstrat pe Moldova, este fără tăgadă aşăzămănturile carantinii. O cercare de şapte ani au dovedit nemerirea măsurilor pentru paza sănătăţii şi folosinţa nepreţuită ce au pricinuit ţării. În cîteva zăstempuri în această curgere de vreme, primejdia molipsirii au fost oprită înaintea acestei stavile, pe care n-au putut-o rumpe. Noi trebui a Ni ferici de a vide acest aşăzămînt de puţină vreme înfiinţat dînd de pe acum toate închizăşluirile trebuitoare împotriva unui rău, care nu odată au adus crude loviri fiinţi şi siguranţiei locuitorilor, precum şi legăturilor neguţitoreşti, care sînt cel întăiu obiect a bunei petreceri obşteşti. Această siguranţie va fi mai mult adăogită cu mutarea carantinii de la vale de oraş şi cu îmbunătăţirile săvărşite în planul cei din nou zidiri. Noi nu trebuie să pierdem din vederi împărtăşirea lucrătoare, ce miliţia n-au contenit de a ave în isprava măsurilor ţintitoare cătră ferirea ţării de molipsiri. Calităţile neapărate unui soldat sînt vădite prin disţiplină şi prin împlinire ce tocmai a acestor datorii – şi n-ar trebui a să trece cu tăcere propăşirile ce au făcut miliţia supt amîndoă aceste priviri. Doă măsuri reglementale atingătoare de miliţie: slobozirea soldaţilor ce au slujit şasă ani şi împărţirea populaţiei în trei secţii pentru regularisirea recrutaţiei, au fost puse în lucrare în curgirea anului. Privighere făcută de miliţie pe malul Dunării, deşi în puţină vreme era în primejdie de vărsare ce neobicinuită acestui rîu, dar cu toate aceste ea nu au fost încetată nicidecum; soldaţii, părăsind bărăcile înnecate, au urmat de a face paza pe cărlaci. Pentru a să întimpina o asămine întîmplare, s-au alcătuit cordoane după un plan din nou pe şarampoi, în chip ca ele să fie apărate de năvălirea apelor. Marşa ce propăşitoare a învăţăturii publice este asemene din numărul folosinţelor, pe care legiuirea Reglementului le-au sfetit prin înlesnirile băneşti ce ei sînt hărăzite. Sistema urmată în învăţătură are drept cel întăiu pravăţ moralul şi fericirea soţială, a introduce ştiinţele folositoare care slujăsc la înformăluirea omului, a-i însufla datoriile sale, a îmbunătăţi soarta sa, a învăţa meşteşugurile care urmează a siguripsi sporirile industriei şi a mări fericirea publică, a da o închipuire tinerilor, care din pricina neavuţiei familiilor lor ar fi fost în soţietate nişte fiinţe de prisos sau vătămătoare, în sfîrşit a înformălui încît prin putinţă duhul acelora, care nu sînt pomăzuiţi după starea lor decît a lucra meserii, de asemenea este pravăţul programii închipuită de epitropia învăţăturii publice şi din care Noi avem tot prilejul a aştepta cele mai norocite isprăvi. [14] Dintre tinerii sholeri ce au fost triimeşi la Viena pe cheltueala casii shoalelor, pentru a să îndeplini în învăţăturile ce fieştecarile dintre dînşii au urmat, trii s-au întors pentru a întroduce în patria lor luminele ce ei au căştigat, şi acum slujesc în shoală de învăţători. Ştiinţele înalte, împedicate pănă acum din săngura pricină că sholerii nu era pregătiţi, încep a întruni ucenici vrednici de a urma cursul lor. Shoalele obşteşti numără astăzi 1188 sholeri. Partea giudecătorească, tot din disposiţiile reglementale are ace din nou a ei organisaţie. O ierarchie de tribunaluri, care trebue a fi o închizăşluire pentru căştigarea drepturilor a fieşcăruia particulariu, formi de proţedură statornice au dat ramului giudecătoresc o regularisire vederată; ele l-au aşezat pe pravăţul prinţipiilor dreptăţii pretutindene priimite, care cer încă a să statornici o stavilă la înnoirea ce neîngrădită a proţesurilor, căci scoposul îngrijitoriu a legiuirilor Reglementului au fost fără îndoială de a feri dreptul de colesiri şi de a siguripsi proprietate, care pănă atunce nu pute ave vreo siguranţie. Într-acest îndoit scopos şi păşind pe cale Reglementului, Ocărmuirea au întrebuinţat necurmate stăruinţi pentru împuţinarea proţesurilor şi pentru a încungiura de puternice închizăşluiri statornicirea proprietăţii, bine încredinţată fiind, că cu cît proprietatea să va afla apărată de orice jignire, cu atît şi buna petrecire a familiilor şi mai bine a zice fericirea obştească, vor fi siguripsite. Este netăgăduit că nici odinioară ar gîndi cineva de a-şi îmbunătăţi soarta, dacă mai înainte nu ar fi sigur de a se bucura de dînsa. Aceste sînt împregiurările de înaltă cuviinţă ce au îndemnat pe Ocărmuire a ţinti o deosăbită luare aminte asupra acestui obiect şi care, după isprăvile cele de pănă acum, au îndemnat-o de a înfăţoşa la această sesie Adunării obşteşti oareşcare disposiţii, în singura dorinţă de a rădica greutăţile ce stau încă piedică la scoposul mîntuitoriu, pe care aşăzămînturile au avut mai întăi în videre. Aceasta şi este o datorie de cuget, pe care Ocărmuirea au trebuit a o împlini în încredinţare apropietă de a înlesni folosul obştesc şi interesurile cele mai sfinte a fieşcăruia particular. Isprăvile care pănă acum au încoronat stăruinţile sale sînt îndestule, pentru a o îmbărbăta în această cale şi pentru a-i însufla a ei mulţumire, care este isprava împlinirii unii fapte măntuitoare. Un număr de proţesuri înapoete zăhăia instanţiile giudecătoreşti la începutul anului 1834 şi să păre solitoare celor mai însămnătoare greutăţi la regularisirea marşii tribunalurilor; ştiinţele culease în vreme au fost dizvălit numărul pricinilor nesăvărşite la 29000. O asemine privire cu toate aceste nu Ne-au dizbărbătat; măsuri nimerite au adus ace grabnică ecspediţie a pricinilor. Macar că afară de nămolul rămăşiţilor de proţesuri, numărul pricinilor din nou intrate pute fi socotit an cu an 8 mii, totuş s-au putut prin agiutorul sistemei clasificaţii proţesurilor a să însufla giudecătorilor o stăruinţă lucrătoare şi a să vide numărul tuturor pricinilor nesăvărşite la deosăbitele tribunaluri împuţinat numai la 4 mii. Terminul hotărît pentru prigonirile de împresurări au avut preţioasa ispravă de a îngrădi întru un cerc strimt, nu numai pricinile cele mai acolisitoare, ce şi cele mai jignitoare dreptului proprietăţii, dar încă au contenit şi însuş samavolnicile împresurări. Mai cu samă de la nimerirea acestor măsuri, trebui să cunoaştem isprava despovorării ramului giudecătoresc şi lămurirea îndatoririi tribunalurilor, care pentru ce întăiaş dată de la întroducerea Reglementului să află într-o stare normală. Cu cît aceste faceri de bine sînt viderate şi folosinţa lor obştească, cu atît ele slujesc a dovedi trebuinţa de a întocmi neîndemănările cari să simt încă în sistema giudecătorească şi a sfeti isprăvile ce interesurile obşteşti aşteaptă de la a sa împreună-lucrare. Sistema de acum a finansurilor au slujit, nu numai la stărpirea a o mulţime de catachrisuri ce întovărăşe pe ace de mai înainte, la întroducerea rănduelii şi a regularisirii în ocărmuirea Visteriei, la uşurarea dajnicului ferindu-l de dări şi havaeli împilătoare, dar au slujit şi la siguripsirea îmbunătăţirilor în toate părţile slujbii publice, prin paragrafuri osăbite. Este adevăr că împregiurări mai presus de îndemănare, care s-au preţuit în vreme de Adunare, au fost pricina de a nu să pute întimpina nevoile slujbii publice, [15] dar stăruinţele întrebuinţate pentru contenirea unii asemine neînchipuiri au micşurat defiţitul din an în an, şi starea finansurilor pe anul 1839 va înfăţoşa pentru întăiaş dată un prisos însămnătoriu. Această ispravă atărnă în parte din creştirea populaţiei, însă pricinile ce au agiutorat mai mult înfiinţarea acestui prisos sănt o iconomie stăruitoare la întrebuinţarea banilor, precum şi îmbunătăţirile materialnice, care au răspăndit îndemănare în obştime, au înlesnit negoţul, au proteguit alcătuirile, au siguripsit drumurile de comunicaţie şi au dat comersului mişcare de întindere propăşitoare. O împregiurare vrednică de luat aminte şi îmbelşugată în nedejde pe viitorime este, că sporiu în înlesnirile băneşti nu au pătimit de cheltuelile însămnătoare, pe care îmbunătăţiri de mare cuviinţă le-au cerşut. Va fi îndestul a să pomeni cele întăi din aceste cheltuele, făcute de la punerea în lucrare a Reglementului şi mai ales de la anul 1834, pentru a să da o idee, deşi neîntregită, de trebuinţele obşteşti, pe care Ocărmuirea au putut a le întimpina, cu toată stămtorirea neagiungerii băneştilor mijloace. Pentru 12477 stînjini pave, pe căt Ocărmuirea au agiutorat ……… 720000 lei O casă pentru temniţa centrală din oraşul Iaşii, cumpărată cu suma de ..... 94500 » Doă case, cumpărate aseminea pentru Academie, şi o al treilea pentru Institutul fetelor, piste tot ………… 432045 » Case pentru sholi, cumpărate în ţănuturi, pre cît casa shoalelor au dat de la sine …… 90800 » O cazarmă zidită la Iaşi ………………………………. 241607 » O casarmă la Ocnă …………………………………… 17000 » O cazarmă la Galaţi, în lucrare de zidire ……………... 121756 » Treisprezăce grosuri, făcute în rezidenţiile ţinuturilor cu bani de ai obştiilor .... ─ O casă, cumpărată la Iaşi pentru poliţie ……………… 91350 » O tăetoare, făcută afară din oraş ……………………… 60000 » Carantina în începere de zidire la Galaţi …………….... 378000 » O prăvărie, făcută afară din oraşul Iaşii ……………….. 9772 » Zidirile pentru bicheturi pe graniţă ……………………. 51921 » 14 poduri de piatră …………………………………….. 115837 » 94 poduri de lemn …………………………………….... 55483 » 10497 stînjini şose ……………………………………... 109912 » Aceste osăbite cheltuele, care să sue la soma însămnătoare de 2580983 lei, sloboziţi mai cu seamă din budgeaoa Visteriei, şi apoi şi din budgeaoa Eforiilor şi a shoalelor, nu au împovorat pe aceste budgele cu nici o datorie. Din împotrivă, shoalele pot ave în vreme de faţă un prisos de 367221 lei; casa şpitalurilor un capital de 600000 lei; eforiile au văzut veniturile lor pe an crescînd cu 386902 lei; şi finansurile, în locul unei budgele ce se afla în neagiungere, înfăţoşază pentru anul 1839, în asemăluire cu intrările de bani a anului 1834, o sporire de 1560124 lei. Această arătare în scurt a facerilor de bine a Reglementului şi a lucrărilor aplicaţiei lui, această încondeire repede a unui period de şapte ani, vor fi îndestule pentru a să preţui stăruinţele Ocărmuirii, precum şi isprăvile statornicei sale îngrijiri în dizvălirea fericirei obşteşti, Noi iubim a crede că din aceste Adunarea va culege împregiurări de nedejdi pe viitorime, şi va uni fără îndoială glasul său cu al Nostru spre a înălţa rugi de mulţămire cătră Împăratul Ceresc, carele este înaltul Stăpîn a soartilor omineşti. [22] 1839, 4 Martie. Anafora cătră Pre Înălţatul Domn, adresuită de obşteasca obicinuită Adunare în 4 Mart 1839, No. 68. Pre Înălţate Doamne, Această obştească obicinuită Adunare cu toată supunerea au ascultat Ofisul Înălţimii Voastre, însămnat din 26 a trecutei luni Fevruar supt No. 7. Bunele isprăvi a aplicaţiei legiuirilor reglementale în curgerea acestui întăi period de şepte ani dau îndemănare Adunării a înnoi a sale mulţămiri către Tot-puternicul Dumnezeu, precum şi mărturisirea datornicii sale recunoştinţă cătră Împărăteştile Curţi, care prin asămine legiuiri folositoare au însuşit Moldovii o soartă mai fericită. Totodată, Adunare să cunoaşte datoare a mărturisi înţăleptele chipzuiri a Înălţimii Voastre asupra unei asămine aplicaţii a acelor legiuiri, a cărora păzire după Înalta bunăvoinţă Vi s-au încredinţat Voă, fiind de luat aminte că, cu căt aplicaţia unei noă organizaţii este totdeauna încungiurată de greutăţi, cu atăta propăşirile acele pănă acum dau bune încredinţări pentru viitorime. Adunarea, cu multă a ei mulţămire, priveşte priincioasele rezultaturi a însufleţirii ce s-au dat agriculturii, rezultaturi care, unite cu îmbelşugarea timpului, au vindecat răul ce s-au fost prilejit de la lipsa urmată mai înainte şi de la feliuri de epidemii. Magaziile de rezervă închzăşluesc îndestularea norodului la tot feliul de întîmplare de nerodire în viitorime. Propăşirea comersului este netăgăduită; ea dă cele mai încredinţate nădejdi la sporirea industriei. Tot aceea ce atărnă întru a înlesni şi a întemee înflorirea negoţului făgădueşte fără zminteală o încredinţată fericire. Adunării îi este cunoscută buna ispravă a măsurilor acelor pănă acum întrebuinţate întru aceasta, şi ea va fi gata la toate îmbunătăţirile acele privitoare cătră asemine ţăl. Buna stare a drumurilor şi siguranţia comunicaţiilor sînt doă elementari neapărate la lucrarea negoţului, şi Adunarea nu poate a tăgădui propăşirea ce să vede în amîndoă aceste. Deşi întocmirea drumurilor n-au ajuns încă la starea cea desăvărşită, precum trebuinţile comersului cer, dar cu plăcere să priveşte că s-au făcut îmbunătăţiri însămnătoare şi pre cît au iertat legiuitele mijloace aflate în dispoziţia Cărmuirii. Lucrătoarele măsuri întrebuinţate pentru siguranţia comunicaţiilor au tras obşteasca mulţămire; ispita în acei mai de pe urmă ani, împreună şi o noă prilejită pildă, închizăşluesc cu desăvărşire siguranţia obştească. Folosurile legiuirilor atingătoare de Eforiile orăşăneşti sînt cu netăgăduire, servind dovadă rezultaturile sitarisite de cătră Înălţimea Voastră. Nu mai puţin starea de astăz a veniturilor eforiceşti, care s-au suit pînă la îndoit peste ace de la începutul a lor cătime, dă dovadă de a lor bună administraţie. Binele isvorît din aşăzămăntul carantinesc vredniceşte întru adevăr o deosăbită luare aminte. Măntuitoarele isprăvi ce de la lui înfiinţare s-au văzut, ori cînd acest Prinţipat au fost ameninţat de primejdia năprasnicei boale, dovedesc îndestul buna direcţie [23] în cursul lucrărilor carantineşti şi deşteaptă privighere în acest predmet din partea miliţiei, şi Adunarea nu poate a tăgădui că aceste preţioase folosuri sînt rodiri adevărate a înţăleptei Voastrei administraţii. Starea învăţăturilor publice nu mai puţăn au tras luare aminte a aceştii Adunări. Sistema însămnată în cursul învăţăturilor este, fără îndoire, săngura închipuire, care făgădueşte adevărate propăşiri în ace plăcută soţială petrecere, şi să nădejdueşte cu toată încredinţarea că învăţătura publică va da fără zăbavă roduri analoghisite a aşteptării Înălţimii Voastre şi îngrijirilor ce să jărtfesc întru asemine. Buna întărire a şcoalelor şi a aşezămîntului spitalicesc, care după ce au întîmpinat toate cele de trebuinţă, înfăţoşază o rezervă de somi însămnătoare, este rodul părinteştilor simţiri a Înălţimii Voastre şi a îngrijirilor întrebuinţate şi în aceste de bine făcătoare obiecturi. În ramul giudecătoresc, unul din acele mai grele a organizaţiei noă, au fost trebuinţă să urmeză feliuri de modificaţii, privitoare întru a închizăşlui pre cît se poate mai mult dreptate şi siguranţia proprietăţii, şi Adunarea, plină de recunoştinţă pentru a Înălţimii Voastre stăruinţe, după care s-au curmat un mare nomol de proţesuri ce au fost rămas înapoete şi s-au adus numărul lor întru o cumpănire potrivită cu mijloacile căutării lor, are deplină încredinţare că veţi găsi închipuire a rădica şi greutăţile ce mai sînt încă întru asămine; totodată ea va cunoaşte şi de a ei datorie a împreună-lucra la acest de bine făcătoriu obiect, oricînd aceasta s-ar cere de la dînsa. Starea de astăz a veniturilor publice, în urma însămnătoarelor cheltueli prilejite în îmbunătăţirile ce s-au făcut de la întroducirea Reglementului organicesc, însufleţăşte Adunării o vie sămţire de bucurie; ea găseşte multă plăcere a privi că, macar deşi la început asămine venituri au fost neîndestulătoare, macar deşi Cărmuire au urmat a fi în strîmtorire despre băneştile mijloace, totuş Visteria n-au căzut în vreo datorie, ba încă şi feliuri de îmbunătăţire s-au făcut neîncetat şi defiţitul au mers tot împuţinîndu-se păn la acel mai de pe urmă an, cînd bunăvoinţa a Înălţimii Voastre au şi ferit pe lăcuitori de împovorare cu vreo extraordinară dare. Rezultatul acel mai presus de nădejde a budgetului anului curgătoriu, este mărturisire ace mai vie despre înflorita stare a comersului şi despre îngrijirea a Înălţimii Voastre pentru obşteasca fericire. Adunarea dar, pentru toate aceste, socoate de a sa datorie a supune Înălţimii Voastre mărturisirea acei mai adînci recunoştinţă, totodată şi a cei desăvărşit a sale încrederi în a Voastră înţăleptă administraţie, care va şi spori fără îndoire a dizvăli totdeauna mai mult folosurile ce Aşezămîntul însuşeste acestui Prinţipat. [53] 1839, 31 Mai. Pre Înălţate Doamne, În urmare anaforalii obşteştii obicinuitii Adunări din 23 Fevruar cu No. 29, prin care ea mijloceşte cătră Înălţimea Voastră ca să binevoiţi a lua în priivire modul analoghisării urmat păn acum după Aşăzămînt asupra satilor pentru slujitorii în slujba publică, analoghisăre pricinuitoare lăcuitorilor de o sarcină foarte împovărătoare, şi a puni la cale vreo altă osăbită închipuire mai lesnicioasă pentru lăcuitori, precum veţi găsă de cuviinţă, care anafora cu înalt buiurdiu s-au recomenduit Sfatului spre cuvenita lucrare, – el întrînd cu scumpătate în cercetare obiectului, au aflat că părinteasca îngrijire a Înălţimii Voastre întru aplicaţia prinţipiilor Reglementului şi necurmata îndeletnicire întru potrivire acestor prinţipii cu putincioasa uşurare a lăcuitorilor şi cu cuvenita iconomie, de demult au prevăzut şi au îndemnat primirea unii închipuiri conglăsuitoare cu acele făcătoare de bine sămţări a Înălţimii Voastre, care închipuire s-au zăbovit pănă acum în aşteptare a nou catagrafii, care făcîndu-să acum, nu să află mai mult nici o împedecare întru primire de măsuri, care să găse după drept cuvîntul mai nimerit. –Sfatul, întrînd [54] cu pătrundere în cercetare obiectului, au luat mai întăi în videre legiuire Reglementului, care piste birul lăcuitorilor îi îndatoreşte şi cu ţănere slugitorilor de pe la ţănuturi, şi chibzuind cu scumpătate măsurile, după care cheltuiala ţănerii slugitorilor cerşuţi de Reglement ar pute a să întămpina de lăcuitorii birnici mai cu înlesnire şi uşurare pentru aceia, au văzut că modul de acum nu este potrivit pentru următoarele cuvinte: suma ce costiseşte ţănerea unui slugitoriu pe an după modul urmat pănă acum este îngreutoare, pentru că obştiile satilor spre a închipui omul înarmat sînt nevoite a face mare cheltuele după preţurile ce să află în deosăbite localitale pentru năimire unui asămine om din slujbă, încăt ispita în curgire de cinci ani au dovedit că un slugitoriu călare afară în ţănuturi au costisit de la 300 pănă la 400 lei pentru gătirea lui, şi de la 600 pănă la 1000 lei pentru hacul lui, afară de 90 lei ce perde Visteria pentru scutirea de trii familii pentru fieştecare, iar apoi luăndu-să de prăvăţ preţul de mijloc, cheltuiala pentru fieştecare slugitoriu să socoteşte la 1150 lei în sarcina a 104 lăcuitori, adecă căte 11 lei de fieştecare, liude, – pe lăngă aceasta, greutate ce întămpină lăcuitorii pentru a afla pe aceşti oameni, cheltuelile adese şi mari pe care sînt săliţi ca să facă pentru a-i îmbrăca şi a-i înarma nefiind lucru regularisăt, păgubile ce li-să întămplă din aceea că sînt răspunzători şi îmbrăcămintei lor şi lefilor lor, obijduire ce necurmată pentru adunare şi împlinire acestei alcătuiri, neîntregimea şi slujba ce ră care derază din aceste pricini, toate aceste greutăţi asupra satilor, care cu giumătate din cheltuele pot ca să împlinească aceeş trebuinţă, au povăţuit pe Sfat cătră următorul chip, care după o întregită socoteală l-au găsit destoinic întru a îndestula toate nevoile: fieştecare birnic, în loc de cinci sorocoveţi, care din nepotrivită sistimă pănă acum era îndatorit a cheltui pe an întru ţănerea slugitorilor, să fie îndatorit la giumătate, adecă la doi ţvancici şi giumătate, care să să adaogă la darea lui, şi care alcătuesc somă aproape la 844000, asignuită întru ţănere a tutorur slugitorilor ţărei şi a căpitanilor lor, fiind datoare Visteria a îndeplini de aiure pe căt s-ar ceri mai mult în această trebuinţă, iar ţănerea lor de acu înainte să atărnă cu totului tot de la Ocărmuire, fără amestecare nicidecum a satilor la altă, afară numai de plata a doi sorocoveţi şi giumătate piste obicinuita lor dare, şi cu acest chip lăcuitorii să fie uşuraţi cu giumătate de plată, fără vreo altă îndatorire, iar slujba să fie mai îndeplinită şi mai regulată subt privighere Ocărmuirei. Aceasta este socotinţa Sfatului, întemeiată pe anaforaoa obşteştii Adunări, care au cerut punire la cale a vre-unii altii închipuiri mai lesnicioase pentru lăcuitori precum veţi găsi de cuviinţă, şi dar Sfatul rămăne în aşteptare a hotărării Înălţimii Voastre spre a o puni în lucrare. Mădularile Sfatului Administrativ A Înălţimii Voastre Plecate slugi Ghica Vel-Logofăt. Iordachi Ghica Vist. Hatmanul Costachi. G. Suţul. [70] 1839, 31 Iulie. Pre Înălţate Doamne, Gios iscălitul aflîndu-să venit în tărgul Botoşanii spre siguripsire dărilor cuvenite haznelii de la naţie evreiască din acest tărg, şi priimind raport de la Isprăvnicie ţănutului Dorohoiului pentru răzvrătire lăcuitorilor a vr-o căteva sate di pi ţărmurile Prutului din acel ţănut şi scopul închipuit de cătră ei a treci în a stînga Prutului, l-au silit a merge însuş prin aceli sati spre liniştirea lor, unde sosind şi întrănd în ce mai părtunzătoare cercetare, au aflat că patru sate di pi ţărmurile Prutului, anume: Rădăuţii, Hudeştii Mici, Crasnabeuca şi Coţuşca, după asupririle ci pătime din parte proprietarilor şi a posesorilor acestor moşii la lucrul boirescului şi în altile, venisă în această deznădăjduire a să rădica şi a pribegi în a stînga Prutului, încăt un număr di 120 lăcuitori din satul Rădăuţii au fost şi trecut, iar d-nealui Dvorenicul Costache Codrescul, voind a da vie dovadă Cărmuirei dispre vrednicie şi patriotismul, după vreme de şasă ceasuri ce au fost rămas acolo, prin mijlocitoarile chipuri ce au întrebuinţat cătră nacealnicul carantinii (care şi însuş mi-au mărturisit), atăt prin ostineală căt şi prin mulţămire, în parte i-au întors pe toţi aceştie la urmă-le, afară de 20 lăcuitori din satul Coţuşca proprietà a dumnealui Banului Nicolae Vărcolici, cari trecusă cu zăci zîle mai nainte, însă şi pentru asemine dumnealui Codrescul s-au îndatorit că tot prin aceste mijlociri va stărui a-i înapoia. [71] Această dar împregiurare iscălitul găseşte de datorie a o supune plecat Înălţimei Voastre, şi pe o parte a Vă încunoştiinţa, că pentru liniştire lor în viitorime au îngrădit atît pe proprietarii acestor moşii cît şi pe posesori în îndatoririle lor a nu trece nicidecum piste legiuirile acele hotărîte de Reglement, disfiinţănd şi toate învoelile ci le-au socotit asupritoare lăcuitorilor, şi au însărcinat cu privighere a se păzi o frumoasă armonie şi în viitorime tot pi dumnealui Codrescul, supt îndatorire, ca pentru orişici mişcare va sămţi, atăt din parte acestor sate, căt şi din parte altor ci să mai află pi ţărmurile Prutului, dendată să aducă la cunoştinţa Dipartamentului şi a Visteriei, spre a să lua osăbite măsuri întru aceasta, care pi temeiul chizăşăei ci au luat de la satul Rădăuţi, că nu vor mai cuteza cătră o asămine urmare, li s-au slobozit pi zăci lăcuitori ci să arestuisă supt închisoarea grosului Isprăvnicii, precum şi 80 capite vită ci să secfestruise pentru stavilarisire lor; Iar din alta a Vă ruga întru tot supus, să binevoiţi a lua cu ovajănie în privire vrednicie şi patriotismul ce dumnealui Codrescul au arătat, şi întru tot milostiv, precum altora, asămine să i să hărăzască şi lui oareşcare nagrăjduire spre răsplătire unor asămine vrednice slujbe, ci iscălitul li cunoaşti de merit a să lua în ovajănie, cuprinzînd în sine însuşări de un adevărat patriot şi sîrguitoriu cătră a Cîrmuirii slujbe. A Înălţimii Voastre Pre plecată slugă Iordachi Ghica Vist. [77] 1839, Septembre-Octobre. Memoar pentru toati catachrisurile şi abusurile, ce se urmează la Moldova de la întroducerea noului Aşăzămănt. No. 1. – De pe dreptile producturi a ţării, ce prin Aşezămănt cap. art. , sănt cu totul slobode a se specularisi şi piste hotar, Visteria iea o dare supt nume de poşlina exportaţiei, peste toată dreptatea. No. 2. – Prin Regulament, cap. art. , havalelele cu totul sănt oborăte, însă în ţară necontenit se urmează asemine greotăţi, chiar în particuleare trebuinţă a Oblăduitorului. No. 3. – Împlinirea birului de pe la lăcuitori să urmează făr nici o chibzuire şi rănduială, încăt pe alocuri să întrebuinţează aşa cruzimi, încăt iarna, pe cele mai cumplite geruri, îi bagă prin produhuri cu pieile goale, îi pun desculţi să treere pe spini, îi bat făr milostivire, îi îngrozăsc cu arme; dar apoi piste toate altile în asemine neomenoase executarisiri să fac şi omoruri. No. 4. – Deputaţii şi boerii pentru obşteasca Adunarea să aleg, nu după plecarea publicului, nici cu slobozenie dăruită prin Reglement, ci după făţişe poronci a Oblăduitorului şi prin feliuri de îngroziri, şi din asemine oameni înjghebăndu-se această Adunarea (sufletul norodului), să lucrează ceea ce vrea Domnul, iar nu ce-i legiuit şi hărăzit prin pronomii. No. 5. – Slujbile Statului şi rangurile să vîndu pe bani, la oameni făr dreptăţi şi merite şi cu totul înpotriva Statutului ţării. No. 6. – Pănă şi privighetorii de ocoale (săngură dreptate alegirii ce-i lăsată lăcuitorilor de pre la sati) îi aleg ispravnicii, din oameni făr dreptăţi şi făr a şti lăucitorii, adecă îi pun drept formă de aleg pe cine vror lăcuitorii, dar în foile alegătoare să trec pe cine vror ispravnicii. No. 7. – Pre la satele boerilor celor mari, să fac părtinitoare analoghii în luare slujitorilor. No. 8. – Pre la celi mai multe tribunaluri, banii depositarisiţi să întrebuinţează în particuleare speculaţii, încăt din această urmare pe alocuri some însămnate s-au şi prăpădit şi depositarii au rămas păgubaşi. No. 9. – Şcoalile şi spitalurile ţării, precum şi alte obşteşti aşezămănturi folositoare, sănt rău căutate, pentru că parte din venituri să împrăştie după particuleare vroinţi. No. 10. – Dreptatea făţiş să vinde pre bani, din care pricină săracii, văduvile şi orfanii pătimesc şi pier. No. 11. – Tărguri şi sate ş-au prăpădit: unii dreptăţile slobozeniei ce din vechime au avut, iar alţii chiar şi proprietate din pricina mituirii. No. 12. – În toate ramurile Ocărmuirii, formele noului Aşezămănt şi pravilile sănt socotite ca nişte cărţi de joc. No. 13. - La şchelia Gălaţului şi a Pietrii ce aduc bogăţie în ţară, pe tot pas întămpini jac şi chiar făţişă dizbrăcare, încăt negoţul întămpină din aceasta mari stavili şi nu poate înainta. No. 14. – Vămile de pe la mărgini dizbracă pe negoţianţi, făr a ave unde a se jălui. [78] No. 15. – Bieţii lăcuitori de pe la cele mai multe sate a boerilor mari, prin chipuri sălnice au dat proprietarilor lor înscrisuri pentru lucrarea boerescului, atăta de greu, încăt să poate socoti de şase ori mai greu decăt acel după pont. Iar apoi lăcuitorii de la munte în atîta sănt împilaţi de cătră proprietari şi posesori, încăt soarta lor se poati socoti mai nenorocită decăt a robilor. No. 16. – Comisiile catagraficeşti de prin toată ţara, în această di pe urmă scriere, au făcut cele mai neauzăte asupriri lăcuitorilor: jăcuindu-i de pretutindene, pe alocuri oameni tefări şi cu stări i-au lăsat neînscrişi, pe alocuri un nume l-au scris de dou ori, pe alocuri au încărcat satile cu nişte nume ce acolo nu au fost vreodată, iar pe alocuri pe calici şi nevolnici i-au înscris în bir, iar apoi piste toate altele, pe mulţi oameni făr dreptăţi i-au rădicat în clasurile privileghete; pe la multi locuri ş-au vîndut săracii vacile cu lapte şi boii de plug, şi au dat banii comisarilor, făr a se putea folosi sau uşura; cui să jeluiască şi cine să-i audă! No. 17. – Robii Coronii se dizbracă şi se muncesc făr cruţarea în trebuinţe particuleare, iar acei a boerilor nu sănt socotiţi în răndul oamenilor, ci şi mai rău decăt dobitoacile. No. 18. – Jădanii ţăn în posesie sati cu lăcuitori împotriva legii şi a pravililor ţării. No. 19. – Jădanii la Ocnă şi la Bărladu cu doi ani înapoi ş-au bătut joc făţiş de legea creştinească, şi ei pentru darea de bani au rămas neînfrănaţi. Dar apoi şi alţi mari criminalişti pentru bani au căştigat ertarea. No. 20. – Averile mănăstirilor sănt răpite şi veniturile lor să cheltuesc mai mult în particuleare trebuinţe. No. 21. – Din somile veniturilor Statului, mulţi bani, precum şi a casei de rezervă, să cheltuesc sau să mistuesc după a Gospodarului particuleară vroinţă şi interes, iar Visteria prin sămi le încarcă asupra Statului. No. 22. – Tagma bisericească de pe la sati, încărcată de dajdie ce plătesc scaonilor Mitropoliei şi a Episcopilor eparchioţi şi de grele havalele ce de la o vreme poartă, nu numai că-i sălită a părăsi slujirea lui Dumnezău ca să poată munci şi agonisi, iar apoi fac multe necuviinţe prin care desăvărşit slăbeşte în norodu credinţa. No. 23. – Miliţia pămînteană să găseşte cu totul în ră starea; după ce soldaţii nu-şi iau lefile la vreme şi cele trebuincioase, din care sănt săliţi a face supărări acolo unde se găsesc, apoi comandirii îi întrebuinţează la salahorii şi la lucrul cîmpului; iar ce-i mai rău că ofiţerimea păr la atăta s-au înmulţit încăt puţin este să ajungă numărul cinurilor de jos. No. 24. – În toate ramurile boeriile se dau făr cuviinţă, făr măsură şi făr dreptate, ba mulţi se boeresc făr a sluji. No. 24 (bis). – Facerea pavelilor în oraşul Eşii să află în otcup, şi cini-i otcupcicul? însuşi Domnul! De aceea şi pavelile sănt de nemică şi banii obştiei să mănăncă degeabă. No. 25. – Banii pe peatră de pave şi pe căratul sării de la ocnă să leapădă pe la lăcuitori cu săla, făr tocmală, şi la urmă cu schingiuire şi chin îi scot la aceste cărături, care le fac mai mult de sălă. No. 26. – Samovolnicie, dispotismul şi cruzămea necontenit urmează. No. 27. – Prin ţară, nimine nu cercetează nici iea samă ca să îndrepti şi să stărpască răul. No. 28. – Obştescul credit aice este cu totul căzut, din pricina părtinirii ce păzeşti Ocărmuire cătră treapta boerilor mari. No. 29. – Lucsul şi desfrănarea, precum şi fapta ră, rămăne nedezrădăcinată din pricina slăbiciunei Ocărmuirei. No. 30. – Neorănduială, jacu şi neomenie sănt încuibate prin toate instănţiile, şi pricinile să caută cu mare prelungirea, cu abateri de forme i proci. [79] No. 31. – Însuşi Gospodarul s-au dovedit luîtor de ruşfeturi, întorcîndu o samă de condei prin Baronul Rucman, G. C. a Rosiei. No. 32. – Treptile au agiuns a fi ca Ţăganii. Tablo a stării Moldovei dinnainte şi de la întroducerea Regulamentului. Mai înainte au fost pricini de gudecăţi pre puţăne, iar acum sănt multi. Mai înainte giudecăţile să curma cu grabă, iar acum să lungesc pre mult. Mai înainte, deşi cheltuei în giudecăţi, dar pre puţăn, iar acum pe căt pretenderesăşti pe atăt trebue să cheltueşti. Mai înainte toate luările din ţară nu să sue nici la o a cince partea pe căt să iea astăzi. Iar apoi dacă ne vom întoarci la catachrisă, de ne jăcuia mai înainte o sută, apoi astăzi ne dizbracă o mie, şi cu deosăbire că acei de atuncea să mulţămea cu puţăn, iar acestora de astăzi nu la toţi întri în voe cu mult. Domnii mai dinnainte pentru mice nelegiuiri perde scaunul, dar de multe ori şi viaţa, iar acum jecueşte şi dizbracă fără temere. Atunce atărna Moldova de o singură putere, acum să vede supusă la doă. Iată starea şi fericirea ei. [82] 1839, Septembre-Octobre. Sistema de conjuraţie confederativă – 1839 1. J u r ă m ă n t u. În numile Pre Puternicului Dumnezău, jur şi făgăduesc a fi mădular conjuraţiei confederative a Moldovii, pentru binile Patriei, a-i fi întru toate credincios, a mă săli spre sporirea complotului, a păză taina şi legile şi a înplini instrucţiile Sfatului Patriotic ce vremelniceşti s-au alcătuit, a nu cruţa nimică şi a mă lupta pentru dănsa păr la ce de pe urmă răsuflare, fără a găndi la interes în parte. Întru aceasta să-mi ajute Domnul Dumnezău a da răspuns, în acesta şi în cel viitoriu vac, amin! 2. I. – P r o t o c o l. I. – (Jos iscăliţii, văzănd jalnica starea a ţărei şi Cnejiei Moldovene), ce curgi din împregiurările de faţă şi anumi: a) din pricina aristocratiei zădită pe temeiurile nemăsuratului egoismu, din care isvorăşti samovolnicia şi nesupunirea cătră legi; b) din pricina Ocărmuirii locale, cari pentru lacome şi particuleare interesuri, nebăgănd în samă noul Aşăzămănt şi pravilele, au îmbrăţoşat sistemă tirană, din cari să naşte: nedreptatea, vroinţă în parte, împilarea şi nesiguranţia în tot feliul; v) din pricina rosieneştii protecsii, care, ca să poată agiunge la scoposul ce-l are întins mai bine de un vac, a căştiga subt a sa domnie Prinţipatul acesta, s-au sărguit pe de o parte a slăbi aice înrăurirea Înaltii Porţi şi pe de altă parte a întemeia a sa enfluenţa în lucrările din lăuntru, pentru cari sfărşit au trebuit să măgulească pe Domn, să-i părtinească şi să-i învoiască toate abuzurile şi nelegiuirile, ca prin asemine greşele să-l poată ave pururea robu voinţilor şi politicii sale, (care aceste să săvărşesc prin cele mai neauzite urmări, şi asemine rău apăsănd pe bieţii simpatrioţi, i-au oprit a găndi despre starea Patriei, cănd toate în tăcere ne tărăie la prăpastie şi la cea de istov peire. – Ne-am îndemnat şi mai demult, adecă încă sub vremelnică Ocărmuirea a Ruşilor, a găndi la mijloace ce ar pute preface *[83] sau măcar stămpăra nenorocirea supt care zace Patria; iar apoi în curs de şapte ani de la Reformă noaî, cu tot denadensul (ne-am îndeletnicit într-această patrioticească lucrare şi) am sporit numărul bine-cugetătorilor patrioţi, sistisănd conjuraţie cu singurul pravăţ a pute prin aceasta agiunge la ţăl: a vede în ţară păzirea legilor, dreptatea pentru toţi deopotrivă şi statornică siguranţia persoanii şi averii. Şi în mijlocul acestor neobosite sirguinţi, întămplările politiceşti de au şi restatornicit domnia Moldavii, însă Prinţipul ce s-au orănduit împotriva Regulamentului [fără a fi ales de publicul] este pentru Moldoveni aceea ce odinioară Neron şi Caligula au fost pentru Romani! Am crezut că Magnaţii ce ţin cel întăi loc şi rang în ţară, dupe vechile pilde, să vor pătrunde şi să vor umeli de aceste. Am aşteptat a vede isprava tănguirilor opoziţiei noastre intinsă la Curtea Protectriţă în şirul anilor 1835 şi 1836; am nădăjduit în sfărşit că, după întămplările Orientului, celelante Curţi vor lua parte în interesurile acestui Prinţipat; dar am cunoscut că toate nădejdile, toată aşteptarea este zădarnică – şi soarta noastră încă mult nu are a să schimba, ba am ajuns la o epohă, în care nu avem unde ne mai jălui, căci Înalta Poartă astăzi puţăn caută de interesurile Prinţipatului, şi pe căt am mai fi putut aştepta ceva, ne găsăm împedecaţi de Prinţipul Vogorădi, socrul şi baş-Capi-Kihaia a Ocărmuitoriului nostru Domn. – Curtea Rosiei, împinsă de politică chiar pentru interesul în parti, nici vra să audă de tănguiri. – Nu mai puţin şi obşteasca noastră Adunare favorisănd acoperă călcările şi nelegiuirile Ocărmuirii, pentru că majoritaoa ei este înjghebată din deputaţi aleşi făţăş după vroinţa Gospodariului, cari mai vărtos sănt şi cumpăraţi cu posturi, ranguri, şi daruri groase. Răul dar şi jugul din lăuntru nemaiputănd a fi suferit şi nădejde de îndreptare de nicăirea nu avem, – întru desnădăjduire chemănd martur pre Acel de sus la a noastră nevinovăţie şi jurăndu-i a peri sau a măntui ţara de năcaz – hotărăm: astăzi, anul 1839 Octomvre . . . . zăle, ca cu armele în mănă să statornicim puterea Regulamentului înalt hărăzăt, isgonind toate abuzurile şi catachrisurile, despre cari în deosebi vom regularisi cele de cuviinţă. 3. Duhul aceştii întreprinderi. 1-iu. – Planul acesta nu va fi nicicum politicesc, pentru că ţara nu să scoală asupra Puterii Suzerani; starea noastră din afară nu ne va supăra, dacă întru cele din lăuntru vom pute fi liniştiţi şi nesupăraţi de înrăuriri şi amestecări, de vreme că prin Hat-Şeriful de la anul 1834 să închizăşlueşte neatărnarea acei din lăuntru Ocărmuiri a Moldovii. 2-lea. – Puterea Suzerană să rămăe în stato-quo, – dar să nu aibă mai multă putere a să amesteca pe din lăuntru, nici Ocărmuirea locală să aibă trebuinţă a ceri dezlegări şi învoiri întru cele legiuite şi întărite prin Regulament. [84] 3-lea. – Protecsia streină să fie cunoscută numai întru atărnarea din afară, şi de vreme că scoposul Rosiei pentru Moldova este dovedit din multe pilde, mai ales că în vremea protecţiei sale au coprins Besarabia [partea acestui Prinţipat], să să poată stărui la Curţile Angliei, Franţiei, Austriei şi Prusiei, ca toate laolaltă să protejarisască această ţară şi să o pue la cale precum să vor îndura, siguripsind fiinţa ei. 4-lea. – Să să mijlocească: 1o ca domnia noastră să fie moştenitoare şi Domn să ne putem alegi dintre Prinţipii streini; 2o pre Gospodariul de astăzi, ca un călcător de jurămănt şi de legi, tiran şi duşman ce s-au arătat ţării, să să isgonească din post şi din ţară, supuindu-să a plăti toate căte au jăfuit şi au desbrăcat din lăcomia sa, iar toţi căţi l-au întovărăşit şi l-au înlesnit în aceasta, socotindu-să ca nişte vînzători Patriei lor, să să pedepsească aspru. 5-lea. – Să să poată îndupleca pe Domnul Valachiei şi pe acel a Sărbilor, ca în unire aceste trii Prinţipaturi să-şi poată alcătui confederaţie, potrivită cu acea a Ghermaniei, cu osăbire numai în împregiurarea politicii. 6-lea. – Aristocratia să să slăbască şi să să aducă în vechi măsură, adecă: de la Vel Şatrar păr la Vel Logofăt să fie boeriu, spre care: 1o să să lămurească cui să cuvine a fi nobil, 2o să să stavilisască înmulţirea boeriilor prin chipurile ce să vor însămna la alt loc, 3o nobilitaoa să să facă moştenitoare şi cari, dupre vechile pronomii, să să căştige odată cu căştigarea rangului de Vel, cu care povod să să desfiinţăzi ace de astăzi prerogativă a rangurilor şi însuşi rangurile ţivile să să înpuţineze, aducăndu-se într-o linie cu cele ostăşeşti. 7-lea. – Tipariul şi slobozenia a găndi şi a scrie să nu fie subt ţenzură. 8-lea. – Forma întronării Prinţipului Moldaviei să fie după modelul vechimii din vremea lui Ştefan-Vodă, cu acele de atunci decuraţii şi pombă. 9-lea. – Regulamentul organic ce-l avem astăzi să să întocmască potrivit cu nemulţămirea ce s-au iscat şi cu împregiurările de faţă. 10-lea. – Să se poată tăe monedă măruntă de argint şi de aramă, după cele din vechi dreptăţi şi cu marca cuvenită, adecă în armaturul ţării să se arate tuiuri şi pintre coarnile bourului sămnul lunii. 11-lea. – Să să căştige voe a se informa capitul de doî ordene: unul ţivil şi unul milităresc. [85] 4 II. – P r o t o c o l. Jos-iscăliţii fraţi conjuraţi, pe temeiul protocolului din . . . . a curgătoarei luni, astăzi Octomvrie . . . zile, înfiinţăm Sfatul Confederativ sau patriotic din trei extra mădulari, ce dintre noi am ales şi anumi: . . . . . . . . . , pe cari îi îmbrăcăm cu titlu de Triumviri, însă cel întăi va fi Dictator şi cei doi de pe urmă Consuli. Iar toţi cialanţi conjuraţi şi complotari vom fi împreună-sfătuitori şi lucrători, legaţi fiind prin giurămănt, precum şi prin aceasta declaruim şi ne îndatorim, a urma fără ce mai mică abatere povăţuirilor şi îndatoririlor Sfatului, de a căruia datorie va fi: a) A numi sămnul sau parola prin care confederaţii să să poată cunoaşti, a să sili spre lăţirea complotului şi a mijloacelor, a intra în trataţie cu vre-unii din Consuli în pricina aceasta, a găti proiect pentru cele ce sănt de trebuinţă a să schimba în Ocărmuirea spre binele Patriei. b) A închipui plan pentru marşa revuluţionară. c) A pregăti cele de trebuinţă: oameni, arme, zahere i proci. d) A hotără zăoa şi ceasul săvărşirii aceştii întreprinderi, prevăzănd toate bine şi siguripsind poziţia, spre a nu să întămpla chederuri în înplinirea dorinţii. e) A hotără şi a ne porunci fieştecăruia ce avem a urma, ce loc avem a ţine, cănd şi unde să ne aflăm şi cu ce anumi. f) A proclamarasă în vreme şi a veghe pricinile ce ne-au sălit la aceasta. g) A pregăti programa pentru înaintatoare lucrare după isprăvirea operaţii cei dintăi, fără a scăpa cevaş din vedere. h) A numi senealul pentru ştiinţa momentului şi a fi în fruntea revoluţiei pentru moartea sau pentru izbănda. h) Sfatul are voe pentru pricini consultative a ne aduna oricănd, iar locul pentru aceasta nu să socoteşte de trebuinţă a se hotără. 5. Lucrările Sfatului Patriotic, urmate păr la săvărşirea a toată întreprinderea revoluţionară. J u r n a l. Anul 1839 luna . . . . . . . zăli. Pe temeiul acturilor confederative, Sfatul Patriotic, în numile a toată conjuraţie, Au încheet: I. – Parolea între fraţii uniţi să fie: sămnul tăcerii, adecă degitul arătător de la măna dreaptă piste mijlocul gurii. II. – În înplinirea scoposului aceştii conjuraţii vărsarea de sănge şi anarhie esti cu totul oprită, întru care toată Confederaţia să leagă cu jurămănt, ca prin toată vărtutea şi puterea să se ferească de una ca aceasta. III. – Să va ceri fără scăpări de vremi amnistie tuturor celor amestecaţi în această apucare revuluţionară, care s-au urmat de mare silă şi nevoe; iar toţi acia cari prin călcarea pravililor, prin împilare şi desbrăcare, au dat povodul spre aceasta, să să supue răspunderii şi pedepsii. [86] Proect pentru cele ce s-au socotit spre îndreptarea în ale Ocărmuirii din lăuntru. A. – În organizaţia Ocărmuirii de astăzi să să facă îndreptări potrivit cu trebuinţa ce s-ar cere spre înlesnirea şi uşurarea norodului. 1o În capitalie să să desfiinţăză Sfatul Ocărmuitor, pentru că este alcătuit numai din Miniştri, şi Divanurile, fiindcă nu aduc nici o înlesnire publicului; în locul cărora să să înfiinţăză Senat, înjghebat din 12 Senatori [supt prezeduirea a însuşi Domnului], pe cari să-i aleagă boerimea ca şi pe deputaţii obşteştii Adunări, cu aceiaşi formă, cu aceleaşi însuşiri şi tot pe vreme de cinci ani, – şi carele să să împărţască în atăte departamenturi şi secţii, în căte să va socoti. – Va poronci în toată ţara şi va cuprinde fără deosebire trebile bisericeşti i de cultura publică, trebile din lăuntru i politiceşti, trebile fenansului i a negoţului, trebile giudecătoreşti de îmbe soiurile, de apelaţii politiceşti şi criminaliceşti, obştineşti, celea de afară, de hotărături, de faceri de bine, de îmbunătăţiri publice, trebile doftoreşti, pentru rănduiri în slujbe i proci. 2o Miniştrii, ce-i va numi Domnul din cei mai cinstiţi şi buni patrioţi, să răspunză pentru greşelile şi abaterile Gospodariului înaintea obşteştii Adunări şi a giudecăţii cremenaliceşti, ca cănd însuşi au făptuit; cari, pe lăngă osăbitul Sfat ministerial ce vor ţăne de doă ori pe lună, vor căuta treabă în osăbitele canţelerii însuşite fieştecăruia, precum şi prin mijlocirea departamenturilor Senatului atărnătoare de ramul fieşticăruia. 3o Pe lăngă Senat să fie un gheneral procuror, ce va ave subt sini pe cielanţi procurori şi subt-procurori de prin afară, – carile să dei samă Ministrului Iustiţiei şi Gospodariului de toate călcările şi abaterile de legi şi forme, ce se va întămpla oriunde în ţară, şi cu stăruinţă să ceae îndreptarea şi îndestularea, şi fără a cărora adeverire asupra înplinirii formelor nici un act de hotărăre să nu fie temelnic. 4o Să să adaogă încă doi Miniştri, însă unul pentru trebile bisăriceşti şi a culturii publice, iar unul pentru comerţ. Marele Postelnic să fie ministru trebilor străine, iar Secretariu de Stat să se înfiinţăză din nou pentru Sfatul Gospod şi pentru lucrurile canţeleriei Curţii în trebile Statului, în care va intra şi secţia jalubilor. Iar Secretariul de Stat va ave în a sa purtare de grijă, ca Sfatul Gospod să să adune la vreme şi să pregătească mai dinnainte obiecturile spre trataţie. B. – Ţara să să desfacă în patru cantoane sau mici gubernii şi fieşticari să cuprindă patru ţinuturi, cu cari să să înfiinţăză la loc ţinuturile ce au fost din vechi [a cărora marce, tot acelea ce au fost şi pănă acum], şi aceste cantoane şi ţinuturi să să rătunzască şi să se aducă întru deopotrivă mărime, potrivit cu legiurile Regulamentului. În fieşticari canton să să aşăză: a) Un Vornic mare sau Gubernator, carile să fie prezedent cărmuirii cantonului, ce să va împărţi în doî secţii, una ocărmuitoare şi una a haznelii. Somile haznelii de [87] la sămeşii şi de pre la alte locuri din ţară vor păşi dintăi la secţiile haznelii du pre la cantoane, după rănduiala ca prin osebite îngrădiri să va legiui. Iar cărmuirea să fie alcătuită din un marşal a noblesii, din doi sfetnici şi un haznatar. b) Un Divan giudecătoresc şi de apelaţii, ce să va împărţă în dou secţii: în una politicească şi una criminalicească, şi să va alcătui de un prezul, din doi sfetnici şi doi asesori. c) Un procuror, carile va privighe ca fieşticari loc să păzască legile şi formile şi ca dreptatea să fie pentru toţi deopotrivă. d) O comisie doftorească pentru paza obşteştii sănătăţi, ce să va alcătui din un proto-medicul, un acuşer şi un doftor ordiner. e) O poliţie orăşenească, alcătuită de un poliţ-maistru, comisari şi cvartalnici, cari să fie în dreptăţile şi în gradul ispravnicilor, fără a atărna una de alta şi fără a să amesteca una în trebile altia, – afară însă de capitalie, unde are a rămăne Agia pe dreptăţile ce le are şi astăzi. f) Un maghistrat pentru trebile şi pricinile neguţtoreşti din acelaş canton, care să să alcătuiască căte de un ratman sau căpetenie [adecă prezul] şi doi burgomistri [adecă mădulări], i doi starosti, însă unul dintre neguţtori şi unul dintre corporaţi, pentru ca prin aceasta tagma neguţtorească să căştige drituri dupre pilda neguţtorilor din Evropa. Iar pe lăngă fieşticari maghistrat, să să aşăză căte o ţecă a tuturor meşterilor de la tot soiul de meşteşuguri, cari să va alcătui din doi starosti, ce vor alege în unire meşterii şi care sub prezeduirea căpiteniei maghistratului vor căuta de doă ori pe săptămănă pricinile acestui ram, – fără a căria învoire nici un meşter sau calfă nu va putea slobod lucra sau a să tocmi la altul. g) Căte o Eforie după orănduelile de astăzi. h) Căte un notariul pentru adeverirea acturilor de negoţ, de daraverea şi foi de zestre i altele de asemine. Pe la ţănuturi să fie ca şi astăzi trebunaluri şi isprăvnicii, însă la cele întăi să se adaogă încă dou cilenuri, cari să să aleagă, unul din partea treptilor şi unul dintre lăcuitori, precum şi la isprăvnicat să să adaogă pe lăngă ispravnici căte patru comisari, cari să să aleagă: însă doi din boeri, unul dintre trepti şi unul dintre lăcuitori. Însă, aceste mădulări ce să vor alegi de către trepti şi lăcuitori să fie oameni cu bune purtări, cu buna creştire şi cu ştiinţă, ca să poată săvărşi slujba; aceştia vor putea fi aleşi de mai multe ori, dacă Ocărmuirea şi publicul va fi mulţumit cu dănşii; ei în aceste posturi nu vor pute căştiga merite, nici moştenitoare, nici personale, afară de niscaiva extra împregiurări. Iar privighitorii de pe la ocoale să să desfiinţăză cu totul, şi în locul lor să se înfiinţăze în fiişticare sat mandatari subt dominia proprietarilor cu rănduiala ce să urmează în Austria. Deosăbit, prin oraşele ţănuturilor, să să înfiinţăză poliţii, alcătuite căte de un comisar şi doi cvartalnici i slujbaşi trebuincioşi, pe aceiaş orănduială ca şi poliţiile de pre la oraşele cantoanelor. Pe lăngă fiişticare poliţie orăşenească sau isprăvnicească să să afle o cantoră de slugi şi lucrători. De patru ori pe lună, poliţiile orăşeneşti şi săteşti să cerceteze prin cuprinsul lor şi să înapoiască la urma lor pe toţi acia ce i-ar găsă fără pas sau cu vadelele trecute. Asămenea să fie la fieştecare ţănut: 1o un supt-procuror pentru privigherea asupra întocmai înplinirii legilor şi formelor, cu îndatoririle prescrise pentru ghenerali şi procuror *[88] de cantoni, 2o un supt-marşal pentru trebile noblesii, 3o căte un doftor ordiner pentru privigherea asupra sănătăţii norodului, 4o iar pe la celelante tărguri de pre la ţănuturi să fie case de Sfat, înjghebate din privighitori şi din starostele a fieştecăreia bresle. V. – Gospodariul să aibă al său Sfat, ce să va numi Sfatul domnesc şi să va aduna de trii ori pe an pentru osăbite şi extra trebi a Ocărmuirii, carele să să alcătuiască din cinci Senatori ce-i va alege Domnul din cei 12 i din 6 Miniştri i din 4 Vornici de pre la cantoane, din Baş-boeriul, din şeful miliţiei şi Secretariul de Stat. Între alte îndatoriri a Sfatului va fi: a cerceta proecturile Ministerelor, interesurile din afară a Prinţipatului, starea cea din lăuntru şi de afară, întămplătoarele lipsuri şi nerodiri din ţară, trataţii în pricini diplomatice şi altile de asemine. Tot acest Sfat, cu unirea Gospodariului, va răndui ambasada la Costandinopole sau oriunde s-ar cere, cari să fie pămănteni din cei mai vrednici, învăţaţi în limbi streine şi buni patrioţi, lipsind cu totul baş-Capu-Kihaia şi Capu-Kihaele greci sau alţi streini. Iar lucrările diplomatice, Ministrul trebilor streine să fie dator a le publicarisă spre ştiinţa publicului. G. – Boerimea sau noblesa să nu facă mai mult adunările şi alegerile sale subt atărnarea Ocărmuirii, nici pe la ţănuturi, ci de astăzi să aibă dreptate, la fieştecare cinci ani, a să aduna în capitalie de la mic păr la mare, zăcănd de la Vel Şatrar păr la Vel Logofăt, după mai înainte împărtăşirea a Senatului, alcătuind gheneralnic Seimu, unde după mulţimea glasurilor vor alege din sinul său 32 deputaţi, care să nu fie înrudiţi de aproape, şi pe prezedentul obşteştii Adunări, ce va avea titlul de Baş-boeriu sau Patriţiu, din cei mai vechi şi cu mai mare rang, cinstit, procopsit cu ce întăi avere, iubitor de Patrie şi fără ce mai mică pată, carele fără vreo leafă sau altă răsplătire să înplinească următoarele îndatoriri: a) Va fi căpetenia boerimei, primul a Prinţipatului, prezul gheneralnicului Seimu a noblesii şi a obşteştii Adunări; iar după eşirea din postul acesta, va rămăne numai în gradul ce au fost mai nainte, afară de răsplătirea ce i se va pute da potrivit cu prerogativă ce din nou se va alcătui, dacă însă va vrednici şi va căştiga aceasta de la Seimu. b) Va apăra cinstea şi dreptul nobililor. c) Ca un archi-epitrop orfanilor i văduvelor nobile şi averilor ce vor rămăne după moartea vre-unui boer, să să îngrijească a pune în lucrare cele de cuviinţă după legi, prin marşalii cantoanilor. d) Va fi păzitor pronomiilor şi dreptăţii tagmii nobile şi privighitor asupra necălcării Aşezămănturilor ţării. e) Va fi şef marşalilor şi subt-marşalilor de prin ţară, care să vor alege de obşteasca Adunare, şi întru toate le va da cuviincioasele dezlegări şi povăţuiri, potrivit cu Aşezămăntul. f) Va privighe ca în toate alegerile publice să nu urmeze amestecări şi intrigi, întru care pentru asemine urmare i se dă dreptate a arestui şi a depărta pe oricine s-ar găsi vinovat şi tulburătoriu. g) Dator va fi a da samă ghinăralnicului Săimu de lucrările obşteştii Adunări, spre a se pute vedea de au fost soţietaoa aceasta în priinţa publicului; iar găsăndu-să de altfel, nobilii să aibă dreptate pe vinovaţi a-i scoate cu totul din soclovia sa şi a-i lipsi de toate drepturile pe viitorime. [89] D. – Fiindcă alegirea deputaţilor pentru obşteasca Adunare are să fie nesilită şi fără înrăurirea Ocărmuirii, apoi de vreme că cei mai mulţi din deputaţii de astăzi sănt aleşi fără vroinţa şi mulţumirea publicului, ci prin intrigi şi îngroziri, să să desfiinţăză toţi şi să să facă de isnoavă alegire întru toată slobozenia şi vroinţa boerimii, potrivit cu pronomiile şi cu rostirea de la L. F. E. – Deputaţii obşteştii Adunări nu vor pute fi aleşi în şir una după alta, nici în vremea anilor ce vor fi în postul de reprezentaţi, Domnul nu la va pute da slujbe sau măcar altfeliu de răsplătiri; iar dacă s-ar dovedi că pe supt cumpăt au primit vre-unul ceva şi prin asemine mijloc au fost împotriva interesului public, oricarele dintr-ănşii, socotindu-să duşmanu Patriei, să piardă dreptatea a mai pute intra la vreo alegire, nici să poată fi vreo dată în slujbile ţării, plătind şi păgubirea ce va fi adus publicului prin asemine urmare. J. – Însuşirile celor ce au a să alege la obşteasca Adunare de acum înainte, să fie aceste: 1o a fi nobil, 2o a fi pămăntean sau împămăntenit, 3o în vrăstă de 30 ani şi înainte, 4o a fi cunoscut de vrednic cu îndestulă practică în slujbile şi trebile ţărei, 5o dovedit de adevărat patriot, 6o cu bune purtări, fără a fi fost vre-odinioară supt creminal, 7o a nu fi înglodit în datorii, 8o şi să aibă pămănt care să-i aducă venit sigur cel puţin 300# pe an, care avere să nu fie zăstre, nici supt emanet, nici supt vreo pretenţie. Iar însuşirile alegătorilor să fie următoarele: a) a fi nobil, pămăntean sau împămăntenit, în vrăstă de 25 ani, b) cu buni purtări şi fără a fi fost supt giudecată creminalicească; c) a nu să afla în vremea alegirii în vreo slujbă a Statului. Z. – Mitropolitul şi Archiereii să fie cu totul desfiinţaţi a mai ave amestecare în Ocărmuire sau în trebi publice, ce să să îndeletnicească numai în cele bisăriceşti şi păstoreşti; afară numai cănd vor fi în obşteasca Adunare proecturi ce s-ar atinge de pricini duhovniceşti, clirosul să aibă dreptate a-şi trimite doi deputaţi, cari să-i aleagă din Archiereii ţărei, – şi fără să mai poată prezedui Mitropolitul în Adunarea obicinuită, (afară numai în ce extra pentru alegirea de Domn, dacă însă şi aceasta să va găsă cu cale). I. – Ocărmuirea bisăricească să să încredinţăză unui Sinod, alcătuit de Mitropolitul ţărei şi cinci Archierei, din care: Mitropolitul va ave în a sa eparchie capitalia şi cantonul întăi; doi Archierei vor sta pururea la Sinod pentru căutarea trebilor; iar cialanţi vor fi pe la eparchiile lor, [dorindu-se ca în tot cantonul să poată fi Archiereu şi consistorie, atăt pentru cinstea naţiei căt şi pentru buna cuviinţă şi orănduială]; însă Sinodul îi va pute chema pe rănd să presudstuească, ca pe nişte ai săi mădulari, cănd va ave de dănşii trebuinţă; şi atăt Mitropolitul căt şi cialanţi Archierei să slujască cu leafa ce le se va orăndui de obşteasca Adunare din veniturile bisăriceşti. K. – Toţi acii cari pănă astăzi îşi vor fi călcat datoriile, de la mare păr la mic, să să scoată din slujbă şi locurile să se îndeplinească cu bărbaţi, ce publicul va recomendui şi care mai ales vor fi cunoscuţi de vrednici şi dovediţi de adevăraţi patrioţi. [90] L. – Din capitalie să să desfiinţăză Vornicia de Aprozi, iar trebile şi însărcinarea iai să treacă asupra Agiei. Asemine să să desfiinţăză Judecătoria ajutătoare, care încă să socoteşte de prisos cu prilejul înfiinţării maghistratului. Nu mai puţăn şi Cometetul Chentral să să unacitojească, căci de cuviinţă este a fi în Senat un departament pentru trebile obşteştilor îmbunătăţiri şi faceri de bine, la care vor păşi şi acestea a pomenitului de astăzi Cometet. M. – Domnul să nu poată răndui pe nimeni nici într-un feliu de slujbă a Statului [afară de Miniştrii săi, cu rănduiala însă prescrisă la L. A pontul 2-lea] fără unirea Senatului, nici să poată întări în ranguri fără unirea obşteştii Adunări, iar căţi pănă astăzi de la noî reformă s-au boerit înpotriva Aşăzămăntului şi a vechiului obiceaiu, să să lase numai cu nobilitaoa personală pe viaţă. N. – Fiindcă treptile sănt îndatorite prin Regulament a face slujbe, pentru aceea s-ar socoti că, de vreme ce ei lăcuesc pe moşiile lor şi sănt apăraţi de greutatea facerii boerescului, să să sloboadă încă şi de sub dajdie, ca să să facă toţi colonişti milităreşti, potrivindu-să şi împărţindu-să în brigade, polcuri, batalioane, roţi şi svoduri, cu comandirii lor, de a-i pute deprinde la slujbă şi a-i ţăne în desţiplină; pentru care, scoţăndu-să cu totul din sama Visteriei, să să treacă supt despoziţia departamentului ostăşesc, cu aceasta însă: a) ei din veniturile lor şi cu ajutor de cătră stăpănire să să poată înforma cu amoniţii şi cai, ca să poată slujă, partea în front şi partea cazaci neregulaţi; b) să să împărţască pentru a lor uşurinţă căti în trii părţi, ca să poată slujă patru luni pe an, cu care mijloc pe de o parte se va pute spori completul şi statul melitar, atăt regulat pentru slujba frontului, căt şi căzaci neregulaţi pentru slujbele poliţieneşti şi pentru paza marginei [afară de trebunaluri, în care chemările să să poarte pe la împricinaţi cu plată, după închipuirea ce va face întru aceasta obşteasca Adunare], organisăndu-se această meliţie după un plan noi şi potrivit; şi pe altă parte lăcuitorii vor scăpa cu aceasta de supt îndatorirea a da osăbit slugitori, fără căt în locul acestor greotăţi, să să îndatorească a plăti cu analoghie dările treptilor, spre a nu rămăne Visteria ţării păgubaşă; şi pentru asămine sfărşit toate moşiile răzăşeşti să să hotărască şi să să stălpască, desbătăndu-se din toate pricinile de judecăţi, spre a nu mai tragi supărări de cătră cineva pe din afară, oprindu-să cu desăvărşire a mai vinde părţi de moşie, nici la streini, nici unul la altul, spre a să pute isbrăni pricinile şi judecăţile lor, care sănt fără număr; iar pre din lăuntru să va îngriji departamentul ostăşăsc a-i regularisă: a) ca toţi să să poată hrăni acolo fără a mai ave pricini şi neînvoiri, b) a le îmbunătăţă iconomia casnică şi a le înmulţă vitele, mai ales oile şi caii, c) a le împărţă pădurile în pacheturi, spre a nu să stărpi, d) a le înmulţă veniturile pe proprietaoa lor, care să le întrebuinţăză în obşteştile lor trebuinţe sau să le împartă după spiţă, e) comandirii lor vor fi între dănşii povăţuitori şi în celea gospodăreşti, spre a pute veni la scoposul dorit, dar supt mare luare de samă ca să nu li să facă ce mai mică împilare, pentru care vinovaţii să să pedepsască aspru, întocmai ca nişti răpitori, după canoanile ostăşeşti, f) pre cei streini lăcuitori birnici ce să găsăsc între dănşii să să strămute pe moşiile boereşti sau monastireşti, unde va găsă de cuviinţă Visteria, şi în locul acestora să să mute pe la satele răzăşeşti toţi privileghieţii, Mazălii şi Ruptaşii, ce să vor fi aflănd pe la tărguri i sate, căci toţi aceştia au a fi adunaţi la un loc şi să cuvini a fi dupre vechile pronomii oşteni a ţărei, cu cari [91] numirile de privileghiet i Mazăl sau Ruptaş de astăzi să cadă cu totul, în locul cărora numiri de trepte să să înţeleagă oşteni a ţărei, cari mult va însămna şi îi va cinsti. O. – Toate averile bisăriceşti, atăt a Sfăntului Mormănt căt şi a clirosului Moldovii, să să iae în deplina stăpănirea Ocărmuirii locale, cu dreptate că acele de cătră ctitorii pămănteni s-au dat pentru feliuri de faceri de bine şi de pomenire, care nicicum nu să urmează, ba mai vărtos multe monastiri şi bisărici au agiuns a fi mai răle decăt grajdiuri, iar veniturile să cheltuesc şi să întrebuinţază pre cu necuviinţă; – dar să să regularisască a să da pe tot anul o dare potrivită Sfăntului Mormănt, iar sporiul din cele greco-monastireşti şi cu venitul din monastirile pămănteşti să va întrebuinţa atăt pentru aceleaşi monastiri, dar şi pentru feliuri de îmbunătăţări şi aşăzămănturi patrioticeşti plăcute lui Dumnezău, însă: I Epitropia Sfăntului Mormănt cu totul să să desfiinţăze; II Egumenii greceşti să să isgonească şi în locul să să rănduiască călugării moldoveni, bărbaţi de toată cuviinţa, cu lefi potrivite ca şi toţi ceilanţi monachi; III Schiturile să să desfiinţăze şi monachii şi monachiile să să adune pe la lavre sau chinovii; IV Să să catagrifasască toţi călugării şi să să oprească a să mai tunde nici a să mai priimi de prin alte ţări, fără ştirea şi priimirea Cărmuirii politiceşti, supt gre răspunderea a Sinodului pentru din împotrivă urmare; V În fieşticari monastire să va lăsa un complet de monachi sau monachii potrivit cu înlesnirea de faţă, însă fraţii şi surorile, ce să vor găsă încă fără tundere, să vor scoate afară la lume, iar monachii sau monachiile, ce să vor găsă pre la monastiri din alte ţări, să să triimată la urma lor. P. – Ramul învăţăturilor publice să să îmbunătăţăze, aşezăndu-să în capitalie Universitati, pe la cantoane ghimnazii, iar pe la ţănuturi şcoli elementare pe sistima scoalelor austrieceşti; spre care sfărşit să să aducă din Evropa îndestui profesuri şi dascali învăţaţi, cu bune documenturi, fără a să mai urma întru aceasta lenevirea şi nebăgare de samă, supt răspunderea Ministeriului Culturii publice. Precum numai puţăn şi în celelante obşteşti faceri de bine, să să iae măsuri cuvenite spre îndreptare. R. – Spre înlesnirea negoţului şi a industriei din ţară: a) Să să curăţe Siretiul prin celi mai nimerite mijloaci, sau prin alcătuirea unii Companii particuleare, făcăndu-să canal de la Gălaţi păr la Roman, unde să să aşăză şchele spre a să pute transportarisă în sus şi în jos, prin mijlocirea barcilor trase cu vapor în sus, iară în jos pot merge şi fără aceasta, – spre care la Roman să vor faci trebuitoarile pregătiri şi aşăzări folositoare, pană şi trebunal de comerţ ca şi la Gălaţi, netrecăndu-să cu vederea a să informa bunele orănduele şi la şchelia Pietrii spre înlesnirea negoţului de la munte, de vreme că şchelele aceste aduc ţărei nu puţină avuţie; b) Pentru înlesnirea obşteştii comunecaţii i pe uscat, să să facă toate drumurile cele mari şosele ca în Austria şi cu aceleaşi mijloaci; c) Să să aşăze în ţară un banc de împrumutare prin bancheri streini, însă cu folosătoare condiţii; d) Să să întroducă aice fabrice şi să să deşchiză băi de metaluri; e) Să să oprească prin tarifă aducerea de pisti hotar manufăpturi, lucruri şi [92] producturi ce sănt sau să pot face aice, spre a nu să scoate banii din ţară fără trebuinţă şi spre a să da îndemn de deschidere fabricilor; f) Să să aşăze în ţară pocitele după orănduiala Evropii, pentru înlesnirea corespondenţiei obşteşti; g) Spre a să îmbunătăţă creditul public, pricinile de daraverea să să caute fără rănd, fără formă şi în orice vreme sau loc, şi cănd dovezile vor fi neprihănite, să să înplinească, fără a să îngădui apelaţii, de la orice faţă şi din orice avut, care aceasta mult va înainti şi negoţul; h) Orăşenilor de pre la tărgurile şi oraşele ţărei să să hărăzască dreptăţi i slobozenie şi înlesnirea în industrie şi negoţ; potrivit cu vechile pronomii, li s-ar cuveni şi lor la alegirea de Domn a ave deputaţi ca şi ceilanţi lăcuitori şi trepti; i) Toţi acia ce să vor îndeletnici în negoţ aice în Moldova să căştige drituri, în asămănarea folosului ce aduc ţărei şi potrivit naţionalismului lor. S. – Spre isbăvirea pricinilor de împresurări şi de hotară, să să hotărască toate moşiile cu rănduiala urmată în K. K. Bucovina, iar reclamaţiile ce s-au urmat în cursul unui an pentru împresurări să să oboare, de vreme că de atăţia ani predmătul acesta au rămas în nelucrare şi mulţi dintre proprietari şi răzăşi, partea din neştiinţă şi partea din neînlesnire scăpănd vremea reclamaţiei, vederat perd mult din dreptul lor fără vină, dacă asămine legiuire ar rămăne statornică. T. – Jidovii şi streinii de pisti hotar să fie opriţi a posesui în Moldova moşii cu sate, după vechiul obiceiu. U. – Preoţii să să sloboadă cu totul de subt dajdie, ca să poată sluji celor sfinte fără băntăluirea, iar mai vărtos să să poată indeletnici întru îndreptarea moralului printre săteni. F. – În pricina boerescului lăcuitorilor, ca să lipsască pe de o parte nemulţămirile şi împilările ce sufăr lăcuitorii, iar pe de altă parte neîmpăcările proprietarilor, obşteasca Adunare să iae în de isnoavă trataţie acest predmet în fiinţa vechililor împuterniciţi de cătră îmbele părţi, şi să să hotărască cu desăvărşirea şi cu statornicie îndatoririle unia părţi cătră alta, şi cu aşa măsură încăt să lipsască de acum înainte trebuinţă a să urma învoire, ca cu aceasta să lipsască din mijloc toate chipurele de asuprire. Iar mai vărtos pentru lăcuitorii muntelui să să iae bine sama, căci ei cu totul pătimesc din pricina lipsei locului de hrană şi din pricina nerodirii. Însă lăcuitorii să nu mai aibă voe a să strămuta fără extra pricini, ce s-ar încuviinţa de obşteasca Adunare, fiindcă s-au dovedit că asăminea strămutare este pentru însuşi paguba şi sărăcia lor; de aceea să să hotărască globiri şi înfrănări, şi pentru acei ce ar fugi de prin sate, şi pentru acei ce i-ar primi şi i-ar mistui. H. – Ţiganii Coronii şi monastireşti cu totul să să sloboadă din robie, socotindu-să ca nişte Romăni noi, şi să să aşăze pintre lăcuitorii ţării, după socotinţa Visteriei, intrănd în dreptăţile lăcuitorilor pentru totdeauna, atăt ei căt şi urmaşii lor, slobod fiind a să şi însoţă de acum cu Moldovenii şi Moldovenci. Iar pentru Ţăganii boereşti, să să facă osăbită punere la cale spre a să îmbunătăţă soarta lor, ca să nu mai fie socotiţi in numărul dobitoacelor. Ţ. – Să să hotărască pedeapsă mare pentru toţi care ar cuteza ar face samovolnicii şi ar întrebuinţa schingiuiri şi împilări sau bătăi pintre lăcuitori, precum şi pentru acei ce ar cuteza a călca pravilele şi formile, sau ar uita datoriile lor, sau dacă s-ar arăta neiubitori de omenire şi de Patrie, sau în sfărşit dacă s-ar abate la catachrisă şi abuzuri, prin orice chip măcar, făptuind însuşi sau îndemnănd sau înlesnind pe altul. [93] C. – Domnul să nu fie mai mult datoriu a întări hotărărele ce nu vor fi potrivite cu împregiurările, cu documenturi, pravile i forme. Ş. – Să să isgonească lucsul prin orice chipuri să va socoti, şi să să rădice moralul şi bunele năravuri, spre a să pute reînnoi patriotismul în inimile Moldovenilor. Şt. – Să să legiuească: a) Portul naţional, b) Driturile şi uneforma noblesii şi marcile familiare după gheraldică, c) Prerogativă din neam pentru rangurile şi titlurile lor în alăturare cu a Evropenilor. LUARE-AMINTE. a) Fiindcă portul norodului prost i a treptilor i a neguţtorilor şi a însuşi boerilor acestui Prinţipat este pre înfeliurit, din care să înţălegi că Moldovenii nu au port naţional, pentru aceea, spre cinstea neamului, ar fi de cuviinţă a să hotără de obşteasca Adunare un port potrivit cu vacul, cu locul în care trăim şi cu plecarea naţiei, afară însă pentru trepti, cari ca nişte oşteni ce s-au socotit a fi, să poarte uniformă meletară. b) Spre dezrădăcinarea catachrisului, ce de la o vreme să urmează în gradarisirea boerilor, înmulţăndu-se nobilitaoa pisti toată orăndueala, pentru aceea s-ar socoti mult mai de cinste pentru noblesa Moldovei a să oboră cu totul boeriile de astăzi, care nu sănt alta decăt un mari şir de ranguri adunate din cele greceşti, turceşti, leşeşti, ungureşti i proci, în locul cărora, din toată boerimea de astăzi, să să aleagă acia ce în adevăr vor merita şi să să sistisască o nobilitati cu totul noî, împărţătă în cinci clasuri şi anume: în Prinţi, Grafi, Baroni, Cavaleri şi Boeri. Acia ce vor rămăne în nobilitate personală vor purta numirile boerilor de astăzi; încăt vor fi în viaţă sau cu slujbă de 12 ani, vor pute înainta în clasul noblesii, de vor fi de legea ordoxă, pămănteni sau împămăntenit, pe următoarele temeiuri: Cătră cel intăi grad să să socotească fiei de Domn şi urmaşii lor, precum şi alţi Prinţipi streini ce s-ar împămănteni, cu diplome pentru tragerea neamului lor; Cătră al doile să să alătureze boerii ce au ajuns în gradurile de protipendadă şi au ţănut şi posturile însuşite aceloraşi; Cătră al triile să să unească boerii, care vor dovedi tragirea lor păr la o sută şi pisti o sută ani, ş-au ajuns în graduri de la Vel Ban păr la Vel Agă şi au ţănut posturile însuşite acestor ranguri; Cătră al patrăle să între boerii, care şi ei şi părinţii lor au fost boeri, adecă de la Vel Şătrăr şi păr la Vel Comis, şi au ţănut şi posturile însuşite acestor ranguri; Cătră al cincelea să se alătureze boerii, ce numai ei au căştigat ranguri de Vel prin slujbe, hale şi potrivit cu Aşăzămăntul, precum şi fiei de boeri fără ranguri, însă care au slujit Patriei cu dreptate, zăcănd adecă atăt în cele ostăşeşti căt şi în cele politiceşti, fără osebire. Toţi aceştia, atăt ei căt şi fiei şi tot rodul lor, să moştenească drepturile şi pronomiile, dacă vor da dovezi de bun patriotism şi de bunile năravuri, şi dreptăţile tuturora să fie deopotrivă, adecă nobil şi nobil, iar mai cu drept pămăntean şi pămăntean. [94] Asemine Aşezămănt ămbunătăţăndu-să, gheroldia să aibă a ţine condică de spiţă, în cari să să treacă fişticare, familie le răndul său, supt întărirea şi pecetia obşteştii Adunări şi a Gospodariului, dăndu-să apoi fiişticărue diplomă pe membrană, tipărită după toată forma, în care să fie însemnată şi marca neamului cu însuşitele semne de văpse, de port, de livre i proci, spre a fi cunoscut de nobil în veci, atăt aice în ţară căt şi oriunde ar vroi să să ducă. În urma aceştii organizaţii, nobilul din oricare treaptă slujind ţărei şi Statului nu va pute dobăndi altfeliu de ranguri, nici în slujbă ţivilă nici în ce ostăşască, afară numai de la un clas păr la altul, dacă va sluji cu toată dreptatea şi buna reputaţie, însă de la Boer păr la Cavaler 12, de la Cavaler păr la Baron 15, de la Baron păr la Graf 20 ani, făr a lipsă o ză măcar din slujbă şi făr a fi căzut supt judecată pentru ce mai mică greşală. Dar osăbitele talenturi de procopsală şi de isteţime, precum şi osăbitele vrednicii şi zilosul patriotic sau alte neprivăzute şi extra mijlociri, vor pute înainti pre oricare nobil în evghenii, dar cu îmbunătăţărea gheneralnicului Seimu, fără a urma la mijloc ce mai mică părtinire, căci de s-ar întămpla una ca aceasta, adecă ca să să înaintere vre-unul împotriva legilor şi împotriva dreptăţii, acela, îndată ce s-ar desvăli asemine neorănduială şi catachrisis, socotindu-să fur de dritul ce nu i s-au căzut, să piardă atăt el căt şi urmaşii lui evhgenia, coborăndu-să pentru totdeauna în ce mai de gios stare sau isgonindu-să cu totul din ţară. Uniforma noblesii cu cusuturi bogate să fie de fir galbăn, cu desenurile gulerilor i a mănicilor şi a buzunărilor împărţite pe şase clasuri, după treptăluirea nobelităţii, şi colorul gulerilor şi a obşlagurilor să fie osăbit pe fiişticarele canton, spre a să pute cunoaşti din care parte a ţărei este; însă tot nobilul să aibă dreptate a purta sabie cu temleac, cum s-au zis în remarc, şi pintenii galbăni întorşi. Titlurile nobililor vor fi următoarele: 1o Prinţipii – Strălucirea Sa. 2o Grafii – Luminarea Sa. 3o Baronii – Slăvirea Sa. 4o Cavalerii – Înalt Evghenia Sa. 5o Boerii – Evghenia Sa. c) Fiindcă mai sus s-au vorovit pentru prifacirea sistimii nobilităţii şi rangurile de astăzi s-au socotit a să oboră, de aceea prerogativa să fie numai pe posturi cu titlurile lor [care după eşirea din slujbă să nu le poată ave] şi cari să să împartă în şase ranguri, adecă în Per sau Părinte – Înalt Exelans – Exelans – Înalt născut – Înalt Evghenie – şi Evghenie, după următoriul temeiu: Clasuri I Baş-boeriul, Patriţiu şi Primas a Prinţipatului. Acesta nu poate fi altul decăt prezedentul gheneralnicului Seimu şi a obşteştii Adunări. Titlul său va fi Părinte, ca un Per ce este şi adivărat părinte ce ari a fi a toată obştia, care titlu de Părinte îl va pute dobăndi în persoana sa şi [95] numai pe viaţă, dacă va vrednici a fi ales în postul acesta de patru ori una după alta. Acesta, pe lăngă togă, ce i se va da în numele naţiei în zăoa cănd va fi ales şi va priimi giurămănt în cuprinderea: „că va slujă cu dreptate cătră Domn şi cătră Patrie şi că să va feri a jigni căt de puţin legile” va purta şi un toiag de aur cu marca ţărei şi cu mărcile cantoanelor şi a ţinuturilor. II Campedux sau Feldmarşal, adecă şeful a toată armia, – Miniştrii – Senatorii – Canţlerul ţărei – voe ave titlul de Înalt Exelenţia Sa. III Hatmanii – Viţe-Admiralul – Stat Secretariul – Camirherul Curţii – Gheneral Procurorul – Gubernatorii – Marşalii – Gheneral Poliţ-maisterul din capitalie (Agă) – Gheneral Doctorul – vor ave titlul de Exelenţia Sa. IV Viţe-Hatmanii – Prezedenţii Divanurilor de pre la cantoane – Directorul Senatului, a Sinodului şi a Ministeriilor şi a Sfatului Gospod şi a Sfatului mănăstirilor – Procurorii de pe la cantoane – Prezedenţii tribunalurilor de comerţ – vor ave titlul de Înalta Sa Naşterea. V Colonelii – Maiorii – Secretarii consistoriilor şi a canţeleriei gheneral Procurorului – Sfetnicii ocărmuirilor – Haznatarii – Sfetnicii şi Asesorii Divanurilor de la cantoane – Prezedenţii Eforiilor – Ispravnicii – Prezedenţii tribunalurilor – Derectorul carantinii de Gălaţi – Poliţ-maisterii oraşelor de cantoane – Supt-Marşalii – şi Supt-Procurorii – Şefii secţiilor Senatului, a Sfatului Gospod, a acelui menisterial şi a canţelariilor Miniştrilor, a Ocărmuirilor depri la cantoane – Archivistul Statului – Proto-medicii de pe la cantoane – Profesorii de filosofie, de matematică şi de pravili – vor ave titlul de Înalt Evghenia Sa. VI Ober-Ofiţerii oşteni şi toţi ceilanţi cinovnici clasnici, precum: Stolonacealnicii de pre la locurile cele nalte – Directorul Agiei – Protocoliştii – Cilenurile Eforiilor – Mădulările trebunalului poliţiei îndreptătoare – Comisarii – Cfartalnicii – Cilenurile giudecătoriilor şi ai isprăvniciilor – Şefii de secţie de pre la locurile ocărmuitoare a cantoanelor – Derectorii – Sameşii de la ţănuturi – Doctorii şi profesorii ordineri, şi alţii de asemine – vor ave titlu de Evghenia Sa. Dar aşa precum nobilii vor fi datori a sluji pămăntului sistimaticeşte, adecă şi în cele ostăşeşti şi în cele ţivile a începe cariera de la cele de gios graduri, măcar fie oricine, apoi la asămine împregiurare, dacă vor fi din mai sus treaptă şi se va găsă slujănd în mai de gios post, sau şi chiar în post inalt, dar va fi Prinţ sau Graf sau Baron, să va titlui după prerogativa nobilităţii. Iu. – Acii ce să află în slujbă, la locul unde vor slujă, să nu poată metaherisi nici un feliu de speculaţie, nici să fie mestecaţi în otcupurile publice făţăş, nici pe supt cumpăt, supt îngrozirea de perderea cinstii şi averii. Ia. – Spre a pute ajungi la doritul scopos şi ca să să poată întămpina cheltuelile trebuitoari pentru asemine organizaţie, pe lăngă veniturile ce să pot nădăjdui din averile bisăriceşti i din sporiul lefilor ce va rămăne din căteva posturi, ce trebue a să desfiinţa precum s-au zis mai sus, să să mai împuţineze şi din lefile de astăzi, precum şi banii scutelnicilor a boerilor, desfiinţăndu-să, să între tot în trebuitoarele cheltuele a Statului. Ea. – Întămplăndu-să a rămăne Domnia vacantă, pănă la alegirea de Domn va ocărmui o comisie, ce să va alcătui din trii mădulari şi anumi: a) Baş-boeriul sau Primas a Prinţipatului, [96] b) Ministrul trebilor din lăuntrul, c) Campedux sau Feldmarşal, cari nemică nu vor strămuta, lăsănd toate păr la viitoriul Domn, sărguindu-să însă a nu eşi căt de puţin din Aşăzămănturile ţării. [110] * M, 1839, Septembre-Octobre. Săndulachi Miclescu Rudi Botez Spatarul Antochi Sion Vasilică Botez Spatarul Pogor Paharnicul Bucur Beizade Costachi Comisul Iordachi Mălinescu Iorgu Canano Căpitan Tuduri Sabas Canano Gal Comisul Radu Bodnariciu Jăcnicerul Nachi Costachi Negoiţă N. Eni Melinte K. K. Sălceanu Găneştii Gheorghi Carp Garabet Mesir Gr. Carp Costachi Caţăchi Climenti Scobi Harn C. Grecu Todirică Hurmuzaki Paharnicul Merişăscu Căminarul Matei Gane Spatarul Lipan Comisul Vasile Bosie Comisul Cos. Theodor Spatarul Costachi Negruţ Comisul N. Theodor Stolnicul Petrachi Burchi – fratele lor Paharnicul Paraschiva Comisul Ionică Gherghel Căminarul Melicescu ot Roman – Ilie Gherghel Logofătul Mihălachi Alecu Balica Comisul Gr. Crup – is ot Vas. Ştefanachi Portarbaşa Spatarul Constandin Dimitriu Căminarul Ştefan Pastie Costachi Ţone Costachi Carp Costachi Elefteriu Vintura de la Gălaţ Comisul Grigoraş Tuduri Vişănescu Gheorghe Manole Ionică Botez ot Roman Medelnicerul Alexandru Aroma Paharnicu Ştefanachi Danu ot Bălca la Putna Manolachi Bălăceanu Costachi Stamatin ot tam Vasilică Carp Stolnicul Iordachi Zagură Neculachi Carp Ştefănică Rosăt Banu Gr. Carp ot Vasluiu Filip Scorţăscu Banu Tulbure Iancu Prăjăscu Comisul Iordachi Pitarul Gheorghieş Tuduri la Lo- 2 preoţi profesori Pitarul Dimitrachi Grigoriu gofeţie Cuza Beizade Iorgu Paharnicul Costachi Sion. [123] 1839, 28 Octobre. D-lui Logofătul Dreptăţii, la jeluirea vre-unii feţe că să asupreşti cu aduceri întru înplinire, va ave lucrătoare priveghiare, ca nu cumva vreun Divan să să abată din hotărîrea dată prin răstălmăciri şi, la întămplare de nedumerire, prin anafora să Ne facă cunoscut spre deslegare. 31 Octomvre anul 1839. M. Prea Înălţate Doamne, Proprietarii de moşia Roşiecii de la ţănutul Fălciului, prin jaloba ce au dat Înălţimii Voastre din 4 a trecutii luni Iulie anul curgătoriu, s-au tănguit că Divanul de apel a Ţării-de-gios, abătăndu-se din forme, le-ar pricinui feliuri de obijduiri la aducire întru înplinire a Înaltului Vostru chrisov întăritor hotărării date în pricina ce au avut, ei jeluitorii, cu posesorul arătatii moşii, Ioan Bora. Deci o asămine jalobă cu Îanlta Voastră rezoluţie subt No. 2556 fiind recomănduită acestui domnesc Divan spre a să încredinţa de împregiurări i abateri de forme, din acelaş povod domnescul Divan primeşte îndrăzneală a aduce la cunoştinţa Înălţimii Voastre, că aşa precum proţesul pentru care urmează tănguirea pomeniţilor proprietari este hotărăt de către dănsu şi asăminea hotărăre Înalt întărită, apoi chiar după legiuirea Reglementului rostită în § 364 din capitul al 8-le, el nu este mai mult în dreptate a face în zisa pricină nici un feliu de [124] altă osăbită lucrare, pentru că aducerea întru îndeplinire a hotărîrilor Înalt întărite atărnă numai de competenţia Divanurilor apelative, după a Înălţimii Voastre dispoziţie. A Înălţimii Voastre Plecati slugi (Urmează iscăliturile). [129] 1839, 17 Novembre. Vătaje Iani, În moment repede cartea aceasta pă Gheorghe a Sandii la D-lui K. K. Grigori Carp, învăţăndu-l să o dee cu fereală, făr să simtă cineva şi făr să facă acolo huet. Dar să margă toată noapti şi plicul să-l ascundă bine, ca să nu-l cerce cineva. Grabnic. Această istorie este a Lupului Balş. L. Radu, Comis. 1839, 17 Novembre. Poati să fie pricina cu fimea me. A ceri trebuinţa şi vor puni supt carte de blăstem, primeşti: că nu ştii şi n-ai văzut, căci jurămănt sălnic nu să ţine în samă. Poate vor zice că eu vă dovedesc sau că aş fi mărturisăt; să cei să vinim de faţă, – nu ştiu, n-am văzut. Povăţueşte şi pe părintele şi fiţi tari. Curaj. Ardi răvaşu. De te-ar întreba ce hărtii mi s-au prăpădit, să zici: nu ştiu. [130] 1839, 18 Novembre. Răspunsurile lui Leonte Radul asupra întrebării ce i s-au făcut înainte Pre Înălţatului Domnu, de faţă cu jos iscăliţii, despre proectul alcătuit de dănsul împrotiva Domnului Stăpînitoriu, împrotiva atărnării politiceşti a Prinţipatului Moldovii şi împrotiva Aşăzămănturilor organiceşti. Că nu-i cunoaşte şi că încă copil au trecut din Costandinopol în Basarabia; că după înfiinţare hotarului Prutului, el s-au aflat în feliuri de slujbe politiceşti, pănă în sfărşit şi secretariu la judecătoria ţănutului Eşi, unde au priimit şi cin de Kolleschie Reghistrator; că de acolo, după casnicile împregiurări, la 1823 au trecut în Moldova ca un supus rusăsc, cu pas pe termin de 11 luni; că după venire sa în Moldova, au săvărşit deosăbite însărcinări de slujbă, mai ales la întămplare de epidemie şi altele, şi s-au îndeletnicit în gospodăria pămăntului. Dintăi au tăgăduit că nu ştie nimic ce proect şi că să spue acel ce are ştiinţă de dănsul şi carele va fi răportuit Înălţimei Sale. Arătăndu-i-se prescriere proectului de cătră însuşi scriitoriul său, în care să află îndreptări făcute cu măna sa, au zis că nu cunoaşte slova, şi zicăndu-i-se că este a scriitoriului său au răspuns: Poate că este şi aşa, dar că el nu este urzitoriul. Atunce i s-au arătat însuşi ciorna scrisă cu măna sa, de care el s-au uimit, întrebănd cum de au agiuns aceste hărtii în măna Înălţimei Sale, şi au dat răspunsu că nu el este alcătuitoriul, ce ideile sănt a unui boeriu ce să află săvărşit din viaţă, pe care este de prisos a-l spune, şi că acestea hărtii el le-au dat în măna unui om al său ca să le ardă, nefiindu-i de nici o trebuinţă. Făcăndu-i-se mai pe urmă întrebare pe cine mai are împreună-lucrătoriu şi înţălăgătoriu, el au răspunsu că proectul nu au avut nici o ispravă şi nici să socoteşti cu îngreuere vinovat, nici poate învinovăţi pe altul cineva şi că el săngur este vrednic de toată pedeapsa, pe care o va priimi cu bucurie. Arătăndu-i-se acest izvod, el au răspunsu că acele cuprinse într-ănsul sănt nişte feţe, care prin mijlocire lui cătră Logofătul Costachi Sturza cere a fi rănduite în slujbă. Şi căutăndu-să izvodul, i s-au zis că unile din acele feţe nici pot fi rănduite în slujbă, fiind Armeni şi alte persoane neînsemnate, la care Leonte Radul nu au avut ce mai răspunde. În sfărşit au adaos că hărtiele au fost începute de răposatul Aga Alecul Rosăt, cu un an mai înainte săvărşirei sale, adecă pe la 1835, şi alcătuite de acest boeriu împreună cu numitul Leontie, fiind însuşi a sa slovă; că în urmă au ipaciorovset pe însuşi scriitoriul său Neculai Ene de au alcătuit proectul scris cu slova însuşi acestui scriitoriu, pe care nici numitul scriitoriu au tăgăduit. NB. – Puindu-să nainte lui Leonte Radul că să iscălească acele rostite de dănsul şi mărturisite, el au cerut ca să i se dei răgaz de a găndi, avănd poate a mai arăta ceva; şi zicăndu-i-se ca să meargă să să odihnească, el atunce au căzut la rugăminte ca să nu fie trimes în Basarabia, ce în Ţara Turcească, unde ar fi născut. Apoi, fiindcă toate era pregătite pentru izgonire lui şi era tărzău noapte, nu au mai ertat vreme nici a să mai chema ca să iscălească, nici a mai mărturisi ceva de avea a mai zice. Cu toate acestea, s-au zis Aghiotantului ce-l [131] întovărăşe la margine, ca să-l mai ispitească şi pe drum, însă el nu au rostit nimică altă decăt că socoteşte că au făcut o faptă iroicească, neuitată. El nu au voit a numi vreun înadins vechil pentru purtare de grijă a trebilor sale în ţară, decăt numai la Sculeni au arătat dorinţă ca preotul şi scriitoriul său, cari au ştiinţă despre casnicile sale interesuri, să fie însărcinaţi cu aceasta. De faţă Ministrul trebilor din lăuntru: Ghica, Vel-Logofăt. Împlinitoriu îndatoririi de Vel-Post.: G. Şuţu. Secretariu: Spatarul Procopie Florescu. [132] 1839, 19 Novembre. Mărturisirea jos iscălitului Necolai Eni, rudenie a proprietăriţii moşiei Vălenii şi vechil curatoriei casii răposatei Căminăresei Soltana Eni şi vechil la moşie a posesorului Comisul Leonte Radul, precum şi scriitor, despre ştiinţa ce am pentru lucrările D-lui Comisul Leonti Radu, în frica lui Dumnezău. Născut în satul Zosimu, ţănutul Botoşanii, din părinţi proprietari a moşiei Davidul, ţănutul Romanului; botezat de un unchiu al meu anumi Necolai Başotă, din satul Zosimu; crescut de părinţii mei; învăţat întăi la satul Scobălţănii, ţănutul Eşii, şi apoi în Bucovina la tărgul Siretiului, după venirea din Bucovina m-au luat o mătuşă a mea, Soltana Lăţăscu, la moşia Lăţăştii, ţănutul Fălciului, unde am învăţat iarăş greceşti şi franţuzăşti un an de zile. După aceasta m-am lipit de moşu-meu, Căminarul Manolachi Eni, pătrecănd opt ani, şi în urmă am venit la Văleni, proprietaoa unui văr a tatălui meu, undi, din vreme ce au intrat posesor Comisul Leonti Radu şi păn acum, am fost vechil moşiei şi întrebuinţat în casnicile sale trebuinţi, în care vreme am slujit şi jurnalist la giudecătoria ţănutului Neamţului, pe cănd D-lui Leonti să afla prezident acolo. Vrăsta me este de doăzeci şi opt ani. [133] În această curgire de vreme de şapte ani, de cănd mă aflu pe lăngă D-lui Comisul Radu, nu am priceput nici o mişcare sau vreo ră cugitare din partea numitului, decăt vădite nemulţămiri asupra Ocărmuirii, zăcănd făţăş de căteori vine vreun slujbaş în sat şi făce vreun neagiuns pintre lăcuitori, că blăstămată Ocărmuire avem. Şi aceasta pănă la sfărşitul lui Avgust, cănd au început a scrie ză şi noapte în casă, ferindu-să de toţi casnicii, precum şi de însumi eu. După cari, chemăndu-mă în casă m-au întrebat de îi sunt prietin adevărat, că are a-mi destăinui ceva, şi pe încredinţarea me, m-au giorat mai întăi pe tinereţe, pe norocire, pe cinste şi alti, precum i-au venit în gănd, ca să păzăscu taina ce-mi va descoperi, şi fără a şti eu obiectul i-am dat tăgăduinţă, cănd atunce Comisul Radu mi-au încredinţat să prescriu pe curat nişti hărtii ce le-au alcătuit, făgăduindu-mi că va fi bine pentru mine, după isprăvirea aceştii isprăvi şi că-mi va face şi un prezent însămnătoriu. Eu, primind această hărtie, scrisă pe hărtie vănătă şi îndreptată, am trecut cu Comisul Radu într-un etac, unde cu uşa închisă de Comisul, dăndu-mi hărtie, Leon m-au pus la scris, stănd de faţă şi adăogănd în dictarisărea şi alti idei deosăbite de acele cuprinsă în ciornă. Această prescriere s-au făcut în veo trii zăle, ză şi noapti dearăndul. În vremea prescrierii, Comisul Radu nu mi-au rostit mie nimică dispre scoposul hărtiei; ce gătindu-să hărtia au luat-o numitul Radu şi au străns-o, vroind atunce să-mi facă mie un prezent de o besacta, iar eu nu am vroit să o priimăscu. Mai nainte de alcătuirea hărtiei, merge adesăori la Beizade Iorgu Sturza la Păstrăveni, la Spatarul Costachi Burghele la Slobozie, la Ruginoasa a D-lui Logofătul Costachi Sturza, la Criveşti la Buhuş, pe la Roman şi pe aiurea, făcănd adese alergări fără a să şti unde. Mai nainte alcătuirii hărtiei au venit la Văleni un Medelnicer basarabian cu şiderea la Focşani, a căruia numi îl voiu arăta în urmă, pentru că acum nu-mi aduc aminte de dănsul, – iar în vremea alcătuirii hărtiei au venit la Văleni un Ionică Botezatu de la Roman, şi au vorbit amăndoi în taină, după care tot într-aceiaş ză s-au dus; – au venit şi un Arman, Garabet Missir, de la Roman; – şi în această vreme Comisul Radu au petrecut o noapte la Tupilaţi, proprietà a dumisale Vornicul Ştefănică Catargiu. În vremea priscrierii hărtiilor, eu am căutat chipuri şi m-am întălnit cu preotul Alexandru şi, descoperindu-i eu acestue taina, m-am sfătuit cum să desvălescu acest lucru, spre a nu mă invinovăţă. Comisul Radu, luănd hărtiile prescrise, s-au îmbrăcat cu straie de vizită şi s-au dus, zăbovind patru zăle, neştiindu-să unde au umblat şi ce au făcut; iar eu am socotit că hărtiile le-au luat să le iscălească de cinevaş. Dar fără să ştiu aceasta, Comisul Radu le-a dat în măna chelariului, anumi Vasăle a Tudurii, ca să le străngă, de undi părintele Alexandru au găsit prilej a le lua şi am mers amăndoi în bisărică şi le-am cetit, şi după sfătuirea împreună le-au dus preotul la Roman, spre a se da în taină părintelui Vlădica, şi noi cu aceasta a ne desvinovăţă. Chelariul, dănd în lipsa lui Leonti Radul la Eşi pisti hărtii că lipsăsc, au fugit, şi viind Comisul Radul de unde iara dus, m-a luat împreună pe mine spre căutarea hărtiilor şi am găsăt într-o balercă înfundată de amăndoî capitile, pusă în hambar, numai un plic greu pecetluit, pe care l-au luat, zăcăndu-mi atunce mie că acolo era şi un izvod carile de ar şti că s-ar ivi undeva mai bine ar tragi cu pistolul într-însul. După aceasta, în doî rănduri cu îngrozire au trimes pe fratile chelariului, anume Andrii a Tudurii, ca să-l găsască şi să-l aducă; dar chelariul, deşi s-au găsăt de fratile său, s-au tăinuit şi nu s-au infăţoşat. Comisul Radu făgădue o mie lei la acel ce va găsă hărtiile şi în casa lui era neliniştit, mergănd după aceea la Ruginoasa, la Slobozie şi la Criveşti, şi mai pe urmă au trimes un ficior boerescu la Eşi, pe Ghiorghi Ciobănaşul, cu o hărtie cătră Spatarul [134] Burghele, pe cari au cusut-o subsuoară în cămeşa triimesului; şi într-aceste venind şi Aghiotantul domnesc şi rădicăndu-ne împreună la Roman, au găsăt prilej Comisul Radu de m-au chemat pe mine de o parte şi mi-au zăs să nu-mi perd curajul, că el au proftacsit hărtie la Consulate. Pe drum mi-au zăs ca să arăt că sănt nevrăstnic, numai de 21 ani, şi că de vor fi hărtiile la Eşi şi le va arata cineva, să zăc mai întăi că nu ştiu ce fel de hărtii, şi de va zăci Vodă că-i slova ta, să zăc că cu adivarat îmi aduc aminte, dar sănt vro trii patru ani de cănd le-am scris, aflăndu-să de faţă la Văleni răposatul Aga Alecu Rosăt. – La acestea i-am răspuns eu, cum să zăc „că de trii patru ani este hărtia”, de vreme ce veleatul este din 1839? Iar el au zis ca să fac aşa precum mă povăţueşti şi să nu-l înşel în făgăduinţă, făcăndu-mă atunce de am dat parolă pentru păzirea tainei. 1839 Noemvre 19. Neculai Eni. De faţă Ministrul trebilor din lăuntru: Ghica, Vel Logofăt. Împlinitoriu îndatoririi de Vel Post.: G. Şuţu. Secretariu: Spat. Procopie Florescu. [136] 1839, 19 Novembre. Mărturisăre jos iscălitului Sakelariu Alexandru Dumitriu din satul Vălenii, ţănutu Romanului, proprietà a dumisale Catinca Eni Văleanca, fiica răposatii Căminăresii Sultana Eni, despre ştiinţa ce am pentru lucrările Comisului Leonti Radul, posesorul aştii moşii. Născut în satul Davidenii, proprietà a mănăstirii Neamţului, din părinţi trăitori acolo, crescut în acel sat, învăţat la satul Mogoşeştii şi petrecănd doăzeci şi şepti ani în satul Davidenii, m-am preoţăt acolo, slujănd acolo doi ani. După aceasta m-am mutat la Văleni prin mijlocire mumii proprietăriţii moşiii, unde mă aflu şi păr acu, slujănd la biserică şi priimind acolo şi cinul de Sakelar prin însuşi a me destoinicie. În anul ce am venit acolo în Văleni, au intrat în posesie Leonti Radul, luăndu-o de la epitropul răposatii Sultanei, carele este Dumnealui Logofătul Costachi Sturza, fiind de atuncea şapti ani. De la intrare în posesie a moşiei şi păr acum mai pi urmă, nu s-au priceput de mine nici o mişcare sau vreo plecare cătră vreun rău scopos de răsvrătire din partea numitului, decăt numai în oareşcare particularnice casnice împregiurări în vieţuire cu soţia sa; iar de la vreme de ziua Crucii a anului curgătoriu, Septemvre în 14, s-au văzut pe numitul în întălniri, 1o cu Beizade Iorgu Sturza, 2o cu un Ionică Botezat de la Roman, carele au venit la Văleni, cari cel întăiu, adecă Beizadeaoa di vro doă ori vorbind tainic cu Lionte Radu, mergănd şi numitu adesăori la Păstrăveni la Beizade Iorgu, şi cel al doile, adecă Ionică Botezatu, au venit la Văleni odată numai şi s-au văzut pe Comisul Leonti cetind numitului Ionică Botezatu o ciornă de scrisoare, scrisă cu măna lui Leontie pe hărtie vănătă, în care să afla multe îndreptări şi pe carele Leontie au scris-o începănd cu doă săptămăni înainte zilii Crucii, căutănd pe [137] condica ţivilă şi pe Reglement, iar acel Ionică Botezatu să părè primitoriu cu bucurie ideilor cuprinse în ace hărtie, pe care cetindu-o Leonte, totodată şoptè la urechi lui Botezatu, carele în aceiaşi ză au şi plecat de acolo. În vreme alcătuirii hărtiei de Leonti Radu, au venit la Văleni şi un posesor de moşie de la Focşeni, a cărue numi eu nu-l ştiu, şi aseminea şi un Arman de la Roman, anume Garabet Misir, carele vinea adese şi mai înainte şi în vreme, alcătuirii hărtiei; iar de au arătat hărtia acestora, aceasta nu ştiu. În această vreme, numitul Comisul Radu au mers de au petrecut o noapte la Tupilaţi, moşie a D-lui Vornicului Ştefănică Catargiu. Ace hărtie, alcătuită de Comisul Radu, numitul au dat-o să o prescrie logofătului dumisale, anumi Neculai Eni, pe care l-au jurat ca să păzască taina, pentru că va fi bine şi pentru dănsul. Nici scriitoriul, nici Leonti nu se feria de mine în vremea lucrării hărtiilor, încăt eu am şi putut zări şi a pricepe ceva despre noima acei hărtii. Scriitoriul, după ce au scris doă nopţi şi o zi necontenit, au căutat prilej şi s-au întălnit cu mine pe cămp, zăcăndu-mi: o poznă mare să lucrează, dar nu ştiu de trebue să-ţi spun sau ba, iar în sfărşit tot oiu să-ţi spun, ca să arunc grija asupra Sfiinţii Tale, căci eu la aceasta nu vreau a fi amestecat. După ce s-au prescris hărtiili, le-au pus în scrin, şi într-acestea au scris D-lui Leonte un răvaş cătră Spatarul Costachi Burghele la moşia Slobozia, trimeţăndu-mă pe mine cu dănsu, care l-am despecetluit şi am văzut într-ănsul aceste: K. K. Costachi, avem şi pe boerul Ştefănică şi hărtiili s-au isprăvit de scris, şi alti în alte pricini particularnice; şi mergănd eu păr la Roman, am rămas acolo ca să destăinuesc lucrul Episcopului, iar răvaşul l-am trimis la Slobozie cu înadins fecior, care înturnăndu-se cu răspunsu, eu iarăş l-am despecetluit, trăgănd copie de pe coprindere atingătoare de aceasta împregiurare, cu aceste cuvinte: Titov au trecut prin Eşi, i-au împroşcat pe boeri, i-au îndatorit cu supunere cătră Domn; oamenii s-au desgustat, mai că nu vor să să mai întălnească unii cu alţii, şi pre căt văd, toţi par că s-ar mulţumi mai bine a aştepta o răsplătire de la Providenţie. Eu tot slab de boală şi încă în lucrarea comisiei mă găsesc; pe căt mă nădăjduesc, pot zice că, umblănd după enteresurile mele, după doă săptămăni voiu fi şi eu în Eşi şi pe la 15 Octomvre iarăş aice la Slobozie, unde atunce voiu ave la mine şi pe Spatarul Cuzea. D-lui Leonte Radul, după cetirea acestui răvaş, cetind şi gazeta „Foaie Sătească”, în care se cuprind nişte puneri la cale pentru paza marginii, s-au întristat şi, scoţănd hărtiile, le-au făcut bucium şi le-au dat în măna chelariului ca să le străngă, poruncind totodată să-i pui caii ca să margă la Ruginoasa la Logofătul Costachi Sturza, de unde apoi s-au dus la Roman, zăbovind trii zile pănă la întoarcere acasă. La purcedere sa au zis chelariului ca să păzască bine hărtiile şi de va auză ceva despre dănsul, sau moarte, sau altă întămplare, să nu le arate nimănui, ci să le ardă; iară chelariu după zisa Comisului Radu le-au pus în hambariu, într-o balercă înfundată de amîndoă capitile, de unde chelariul scoţăndu-le, mi le-au arătat în taină mie şi iarăş le-au pus la loc; cănd tot într-aceiaş zi, eu, căutănd prilegiu de a nu fi zărit de nimine, le-am luat şi, cetindu-le în biserică cu uşa încuiată împreună cu scriitoriul Neculai Eni, le-am dus la Roman. Întorcăndu-se D-lui Leonti acasă, nu s-au îngrijăt pentru hărtii de a le căuta, ci a doa zi au plecat la Eşi, unde au zăbovit patru zile, în care vreme, chelariul, dănd de hărtii că lipsesc, au fugit; iar D-lui Leonte la întoarcere acasă, luănd la marginea moşiei Vălenii ştiinţă că au fugit chelariul, au venit cu repejune în ogradă, trăgănd drept la hambariu şi, desfăcănd balerca, au aflat numai un plic greu, în care nu să ştia ce să cuprinde, fiind pecetluit, şi, făcănd cercetare pentru hărtii vreo trii zile, răscolind tot hambariul de faţă cu mine şi făgăduind pănă la una mie lei acleui ce le va găsi şi i le va da, au început a umbla pe la alte sate, unde nu se ştie, zicănd de acasă că merge [138] la Ruginoasa, şi, întorcăndu-se iarăş acasă după cinci şase zile, nu făcè altă, făr decăt cerceta pentru hărtii prin sat pe la oameni şi fiind cu totul trist, neputănd nici dormi nici mănca. Au scris un răvaş cătră Spătarul Burghele şi l-au trimis la Eşi cu înadins fecior boeresc, anume Ghiorghi Ciobănaşu, cosănd răvaşul subsuoară, carele s-au întors cu răspunsu şi s-au triimes şi de al doile, iarăş la Eşi la Spatarul Burghele, cănd au sosit şi Aghiotantul domnesc de m-au rădicat pe mine şu pe pomenitul scriitoriu Neculai Ene. Iară pe drum mi-au zis mie Leonte Radul ca să zic logofătului de a nu spune, măcar orice jurămănt i-ar puni înainte, şi nici unul nici altul să nu ne perdem corajul. 1839 Noemvre 19. Alexandru Sachilar. De faţă Ministrul trebilor din lăuntru: Ghica, Vel Logofăt. Împlinitoriu îndatoririi de Vel-Post.: G. Şuţu. Secretar: Spatarul Procopie Florescu. [140] 1839, 19 Novembre. Întrebarea lui Dumitru Surugiu, cum au urmat pricina triimiterii plicului cu hărtii de la Roman prin el. Au arătat: Că Vineri, la 17 a lunei următoari, cănd el să pregătia ca să să întoarcă acasă cu bricica şi caii de la Roman, unde dusese pi stăpănul său, acolo undi să afla la gazdă împreună şi cu Aghiotantul, adecă la ispavnicul, au venit un ficior, pi care el nu-l cunoaşte, şi, făcăndu-i chip că-l vroeşti stăpănu-său din dosul casii, unde mergănd i-au dat un plic cu hărtii, pecetluit, împreună şi cu o scrisoare mică, i-au poroncit ca să le dei, îndată ci va agiunge acasă la Văleni, vatafului Ion Ghiorghiu, ca să-l triimaţă la Eşi cu înadins ficior boeresc, pi care în sfărşit dăndu-l vătafului după ce au agiuns acasă, el l-au triimis cu înadins ficior, anumi Giorghi a Sandii. Şi pentru că au arătat adevărul, i s-au scris numile. Dumitru Surugiu. [141] 1839, 19 Novembre. Deposiţiunea lui Gheorghe al Sandei, fecior boeresc din Văleni, despre un plic de hîrtii dus de el lui Grigore Carp din Iaşi din partea lui Leonte Radu. Întrebarea lui Ghiorghi a Sandei, ficior boeresc din Văleni, de i-au dat în adivăr Ion Ghiorghiu, vătaful din Văleni, un plic cu hărtii să-l ducă la Eşi şi de l-au dus, la cini anumi. Au arătat: Că Vineri, la 17 a lunii următoari, chemăndu-l vătavul Ion Ghiorghiu, i-au dat un plic cu hărtii, poroncindu-i să-l ducă la Eşi şi să-l dei în măinile D-lui Grigori Carpu, pi care priimindu-l l-au dus, ajungănd Sămbătă dimineaţa la dumnealui, pi la 10 ceasuri evropieneşti; şi aşa dăndu-i-l, i-au cerut răspuns, iar D-lui n-au vroit să-i dei, zicănd că pi stăpănul lui l-au triimis piste Prut, pornindu-l astăzi dimineaţă. Iară pentru că au arătat adivărul, i s-au scris numile. Ghiorghi a Sande, ficior boeresc. [142] 1839 19 Novembre. Întrebarea lui Gheorghe Ciobănuş, cum au urmat pricina ducerii unor hărtii de către el la Eşi şi la cine anumi. Au arătat: Că la 7 a lunii următoari, chemăndu-l stăpănul său Leonti Radu în casă la satul Vălenii, i-au zis că piste vreo căteva zile are să-l trimată la Eşi cu o scrisoare, însă să o coasă în cămeşi; şi aşa această vorbă rămănănd în tăcere pără la 14 a următoarii, atuncea chemăndu-l de iznoavă, i-au dat vreo căteva ocă peşti să le aducă la Eşi la vecinica stăpănă ci şede la D. Burghele, împreună şi cu doă scrisori, una pi numili lui Burghele şi alta pi a vecinicii stăpăni, pi care acestea amăndoă însuşi Comisul Leonti i le-au legat în cameşi lăngă subţioară, zicăndu-i că pi aceea ci arată numili vecinicei stăpăni să o ferească de Burghelea, iar pentru ceilaltă numai să o dei în măinile lui. Şi aşa pornindu-să, după ce au sosit la Eşi, şi-au împlinit însărcinarea în tocmai după povăţuiri, aducănd răspunsu numai de la stăpăna, iar de la Burghelea nu i-au adus. Şi pentru că mai mult de altă nu are nici o ştiinţă, şi-au pus numele pe semnul crucii. Gheorghi Ciobănuş. [143] 1839 Novembre. Stăpănul meu şi pre îmbunătăţitule K. K. Alecu, Deşi curagiul în nenorocirea mea de faţă nu m-au părăsit, dar totuşi desnădăjduirea şi-au făcut loc, încăt mă credeţi că plăcerea vieţii îmi lipsise cu totul, hotărăsem a nu mănca şi a nu be, ca să pot muri mai lesne, după cum şi suferisem foamea şi setea trii zile şi trii nopţi, mai vărtos mă părăsise somnul; nu doară că ştiam pricina sau sfărşitul, – nu, decăt pătruns de multe loviri, şi o nenorocirea de astăzi deşteaptă în noi şi cele trecute, îmi pusesem în gănd a le curma; nu vă tăgăduesc că asară, supt paza ce mă găsem, am căutat chip să mă pătrund; nu vă tăgăduesc încă că, de nu ar fi avut o bună previderea cinovnicii ce m-au întovărăşet, eram să saiu în Prut; dar în sfărşit cereasca filosofie astăzi mi-a luminat sufletul şi m-au îmbărbătat: Au nu, îmi zăci cugetul, împăraţi şi domni au suferit şi au pătimit; au nu au căzut oameni mari a lumii din vărful slavii în clipala ochiului; însă totdeauna mai nenorocit au fost acela, ce nu au putut sta înaintea nenorocirei. – M-am ruşinat de a me slăbiciunea şi am hotărăt a mă supuni stoiceşti vroinţilor înaltii Providenţii; astăzi dar din mila Celui Pre Vecinic sănt cu dreaptă judecată, – numai ah! poate vreodată lipsa din inima unui nenorocit durerea, cănd i se poronceşti a fi mort politiceşti şi mort cătră tot ce mulţămeşte şi îndulceşti ticăloasa viaţa noastră! Oh! lumea, lumea! căt eşti de mare în ochii celui îmbătat de fericire, şi căt eşti de nemică dinaintea celui nenorocit! şi săngur omul, măndrul ei lăcuitor, cătu-i de ticălos, căndu pentru dănsul toati sănt deşarti şi nestatornice! Greu însă, ah! greu după atăţia ani, să fie cineva sălit a cerca aerul ce odinioară îl înnăduşa şi a trece supt un ceriu, ce esti pre aspru pentru un om deprins în clima frumoasii Atelcuzii! [144] Asară, din tulburarea, nu ţiu minte ce voiu fi vorbit asupra ştiutii pricini. – dar pe Dumnezău şi pe cuget mărturisăscu: „că aceli lucrări în casa me le-au adus răposatul Aga Alecu Rosăt; m-au pus de am scris după a sa dictuire cu un an şi mai bine înainte morţii, fiindu-mi prietin cu mulţi ani înainte; dar niciodată nu mi-au discoperit scoposul acestui proect, nici mi-au spus dacă este în legătură cu altul cineva. D-lui au murit, şi lucrările, partea scrisă de dănsul şi partea prescrisă de însumi, au rămas în păstrarea la mine; şi în anul următoriu, curăţăndu-mi hărtiile, dăndu piste acele doă bucăţi de idei himerice, m-au impinsu a me nebunie să puiu să le prescrie într-un trătaj, şi în atăta nu m-am îngrijit, încăt am pus pe bietul fiu de boer Nicolai Eni de l-au prescris, – numai ca să nu vadă slova i-am dictuit; pe urmă aceste toate, adecă şi ciornele şi ce curată, au şezut în casă fără nici o priveghiere, încăt oricine le-ar fi putut lua prea uşor. Într-o zi, trecănd pe la mine un prietin, după multi altili, mi-au spus că s-ar fi sămţit în Eşi că eu aş fi părăt, dar de către cine şi în ce anume pricină nu au ştiut să-mi spue. Găndul meu au mers chiar la acele fatale hărtii şi la logofătul meu, zisul Neculai Eni, că adecă el să nu fi răsuflat ceva sau să nu mă fi părăt, deşi eram sigur că el nu au înţeles ce au scris. Am poroncit să-mi pue caii, să mă duc la Eşi să pot afla adevărul; dar în îngrijirea aceasta am luat hărtiile din casă şi am chemat pe chelariul, care vinè spre mine, şi dăndu-i-le, i-am poroncit să margă în bucătărie să le pue pe foc; iar un plic sau o motoşcă de hărtie cu multe ţădule de feliuri de socotele şi cu nişte sorocoveţi, pecetluit la un loc, precum şi un trătaj de socotele cu casa Vălenilor, i-am poroncit să le străngă şi să le dee logofătului meu căndu va veni de la Roman, unde îl trimesesem să-mi vănză nişte grău. Eu, suindu-mă în trăsură, păr a eşi din ogradă am văzut că chelariul au intrat îm cuhne şi după puţin iar au eşit şi au trecut la hambar, care m-au încredinţat căci face după poronca me. M-am dus la Eşi, şi nu am putut afla nemică, dar după căteva zăle, întorcăndu-mă la ţară, nu am găsăt pe numitul chelariu, spuindu-mi toţi că ar fi fugit, fără a să şti pricina. Am întrebat pe logofătul de nu i-au lăsat chelariul un plic şi nişti socoteli, şi m-au încredinţat că nu le-au priimit. Am pus, am căutat peste tot locul şi au fost în zădar, şi mai într-un tărziu nu ştiu care mi-au adus motoşca ce de hărtie, iar socotelile ce au fost dimpreună nu s-au găsit, şi eram în mare nedumerire, găndind că el şi aceli le-ar fi pus pe foc cu celilanti, iar uneori găndeam că, puind pe cineva să i le cetească şi lămurindu-să că sănt socoteli a casii, să nu le fi trecut cumva cătră proprietăriţa moşiei, care îl crescusă. Am cercetat şi acolo, şi nu am aflat nemică. Căt însă pentru hărtiile cele mai vajnice, eram sigur că-s arse cu toate acestea am trimes să-l caut, ca să mă pot lămuri de pricina pentru care el au fugit. – L-au găsăt, dar nu au vrut să vie, supt cuvănt că hărtiile ce i-am fost dat să le străngă le-ar fi perdut. Aceasta-i tot ce vă pot împărtăşi asupra încungiurărilor acestora; dar nu ştiu di ce nu mi s-au arătat şi ciorna lui Alecu Rosăt, ce-au fost împreună, şi alte hărtii netrebnice şi streine de pricina aceasta au fost date spre arderea, între care era şi un tărfălog de buzunar cu feliuri de însemnări nevătămătoare, din care mi s-au arătat numai o faţă cu nişti nume, ce eu fără ştirea lor i-am însămnat şi pe cei mai mulţi fără a-i vede în ochi sau a-i şti, numai pentru interesul ce asară v-am adeverit. V-au fost merare pentru Gal, căci este strein; eu pentru dănsul mijlocem să-l facă advocat la crimenal. Dacă însă fiara ce netrebnică nu ar fi mistuit şi hărtiile ce lipsăsc, puteţi crede că vinovăţie me ar fi fost cu 99 părţi mai gios; dar ca un duşman şi prigonitor ce l-am avut, fără contenire, au căutat chip să mă îngroape de viu [de va fi acel ce eu gîndesc], şi după ce au găsăt chip a căştiga ce au dorit, au desfiinţat aceea ce mă pute folosi şi pute adeveri de nevinovati, şi nici m-am atins cu ce mai mică, măcar ştiam persoanele (sic). – Acela oricine va fi, nu-l osăbesc din Costachi Sion. Credeţi însă că cu Sion niciodată prin grădina D. Logofătului Sturza nu m-am primblat; iar nu tăgăduesc că într-o zi, aflăndu-mă la o casă cinstită cu alţii, undi au venit şi Sion, şi după multe vorbe el au început a să tăngui şi a să jălui asupra Ocărmuirii; toţi s-au dat în laturi, [145] după cum cum în urmă mi-au spus că-i netrebnic, iar eu, din nebăgarea de samă, l-am ascultat şi cu răs i-am zăs: Acum ai chip să-ţi răsplăteşti, ca un sameş ce te-ai făcut; martur mi-i Acel de sus că nu am vorbit mai mult. – Toati sănt acum în zădar, dar mă măngăiu că nu am făcut nimică, nici aş fi putut face şi nici am găndit. Pentru nişte hărtii goale, socotesc că pre aspru sănt înfrănat; fie, – Dumnezeu nu să va îndura de mine.” Milostive stăpăne, vă cunosc inima, ştiu că niciodată nu aţi prigonit pe cineva; astăzi nu mă poati folosă altul, făr numai dumneavoastră, la dumneavoastră dar alerg şi vă prea rog, înduraţi-vă a mijloci a me ertarea şi întoarcire măcar numai să-mi puiu interesurile la cale. Credeţi că nici un gănd rău nu am hrănit, adăncul înţeles acelor hărtii eu nu am priceput, în scurt după vinovăţie îndestul m-am înfrănat. Au nu ştiţi pilde, că din cei mai răi oameni s-au făcut prea buni concetăţeni şi credincioşi supuşi? Pre Înălţatul Domn are suflet bun, mănia îi va fi trecut şi sănt sigur că, după stăruinţa dumneavoastră, mă va erta. Cred şi aceasta: că însuş duşmanii ce i-am avut păr acum, mă vor căina şi vor dori a me ertare, iar prietinii, se vor îngrijă şi nu vor cuteza măcar a să răspundi cu mine, pentru că aşa sănt oamenii. Nu zic alta, decăt să giudecaţi slăbăciunile omineşti. Ertaţi-mi aceată cutezare de vă scriu, căci nimine altul îmi va priimi scrisoare în vreme aceasta. Milostiviţi-vă şi mijlociţi slobozirea preotului din Văleni şi a lui Nicolai Eni, cari nici o vină sau ştiinţă au. Mai ales dacă s-ar erta, apoi pe acest di pe urmă şi cu D-lui Căminarul Baldovici sănt hotărăt a însărcina cu interesurile mele de acolo, şi poati voiu mai alătura pe cineva, după ce îmi vor aduce de acasă hărtiile trebuitoare; iar păr atunce, rog ca să se oprească tot feliul de cerere cătră mine sau proţesuri ce am la Piatra, la Roman şi la Divan; nici Ocărmuire să rănduiască epitropi, pentru că n-or şti ce să facă, însă eu sănt în starea a mă regularisă însumi, afară numai cănd voiu vede nevoae, însumi voiu faci asemine cerire. Binevoiţi a poronci D-lui Spatarului Costachi Burghele, ce esti amestecat la epitropie casei Vălenilor, să vie la carantină spre a regularisă disfacerea me din posesie moşiei Vălenii, a mă socoti întru cele ce am a da sau a lua şi să mă pot puni la cale cu dumnealui pentru banii ce am a-i da în deosebi. Omul să va sfii a să întălni cu mine, ca să nu dee vreun prepus, dar ştiut este că la carantină secreturi nu încap şi totdeauna un comisar stă de faţă. – Binevoiţi a-i da întru aceasta poroncă deschisă. Tij, rog ca să se dee voae unei slugi a mele şi unii rude a veni şi a-mi aduce de acasă celi trebuincioase, şi dacă va fi asemine voae, viind D-lui Spatarul Burghele, dacă va vroi şi dacă îi va fi ertat, – îl voiu pofti să binevoiască a năimi un om şi a trimeti la ţară la mine, iar la din împotrivă voiu ruga pe D-lui Căminarul Baldovici. Alăturez o jalobă către Pre Înălţatul Domn şi cu toată supunirea vă rog să binevoiţi a o supuni Înălţimii Sale. Însă pentru toati înnorociţi-mă cu poroncă, ca să ştiu măcar cătuş de puţin de să pot înplini cererile mele. Credeţi că ce mai mare facirea de bine esti a da mănă de agiutor şi a măngăe pe om în nenorocirea. Însă, după toati aceste, nu mă bănuiţi, stăpăne, căci nu înţeleg cu ce cuvănt sănt trimes la Rosie, căndu eu niciodată nu i-am giurat supunere. Născut fiindu în Ţara Turcească, acolo să cădè să mă triimată, dacă Moldova nu au vrut a mă pedepsi ca pe un pămăntean, proprietar şi boer al ei, pentru o pricină de mult trecută. Dar va zăce cineva ca s-u găsăt nişte hărtii răsuflate de cari am avut ştiinţă, dar nime nu va pute dovedi că am ştiut fondosul lor, sau că au fost măcar un om amestecat, sau de au găndit cinevaş, sau au căutat chipuri a le puni în lucrare. Vă încredinţez că de s-ar iscodi poati la mai mari case, să vor găsă hărtii dupe atunce mult mai urăte. Greşelile după război să iartă. Aveţi bunătate a mijloci de a nu rămăne lipsit de cinstirile pămănteneşti, căci mult am [146] slujăt, şi-i păcat, mai ales că am copii acolo. Învredniciţi-mă cu răspuns, şi sănt cu toată cinste şi supunirea Al dumneavoastră prea plecati slugă Leon Radu, Comis. P. S. – La nevoae, această poati sluji şi în loc de hărtie ofiţială, căci aice sănt lipsit de toati şi nici sănt atăta de liniştit ca să mai pot scrie. (Pe plic:) Grabnică. Milostivului meu stăpîn D-lui K. K. Alecu Gica. Ministrul trebilor din lăuntru şi a feliuri de ordine cavaler. Cu toată supunirea. La Eşi. [150] 1839, 19 Novembre. Pre Înălţate Doamne, Nu mai cutez a ruga pentru mine, dar cu toată umilinţa cad la picioarele sfinţătii persoanii Înalţimii Voastri, şi cu ferbinţi lacrămi rog să vă milostiviţi asupra bietului preot din Văleni şi asupra fiului de boer Neculai Eni, care, precum nimine, asemine nici ei, ce mai mică vinovăţie sau ştiinţă nu au, şi căndu pentru o colecţie de lucrări himerice stărnite de un alt ticălos, ce cu nemică au fost nici au putut a fi sprijinite, eu îndestulă înfrănarea am suferit; căci a fi mort politiceşti pentru totul din lumea, nu-i puţăn. Ertarea însă este ce mai aspră pedeapsă pentru acel greşit. Eu dar, avănd prilej acum a cunoaşte bunătatea inimii Înălţimii Voastre, nu-mi voiu tămpi nădejde că Vă veţi milostivi în sfărşit şi asupra me şi mă veţi erta, crezănd că pe tot pasul voiu da dovadă de credincios supus, şi credeţi că în slăbănogita mea inimă şi în inima copiilor mei Vi s-a zădi monument vecinic, ce se va slăvi mai mult decăt orice alta bunătate: Dumnezău şi postu ce ţineţi Vă poroncesc a mă asculta şi a mă erta. Milostiviţi-Vă şi conteniţi a mă prigoni şi daţi-mi voae a mă întoarce la Moldova, numai să-mi pun la cale casnicile interesuri, ce sănt foarte hrintuite din feliuri de întămplări nenorocite şi pagube, – mai ales să pot desfaci ceea ce am a lua şi a da şi totodată să-mi puiu la cale familia, după care făgăduesc îndată a lipsă unde mi se va poronci, sau mă voiu închide într-o mănăstire, – şi credeţi că în această vreme mă voiu feri de toată lumea şi de toţi oamenii, căci nu-mi trebui nici vroiu alta decăt un mic repaus după atăte întămplări nenorocite, – dar nu răbştesc, pentru că Providenţa aşa au vrut cu mine. Binevoiţi a da voe D-lui Ministru trebilor din lăuntru a priimi în lucrare legiuitile mele cereri asupra interesurilor ce mi-au rămas la Moldova, pentru care în deosebi voiu cuteza a scrie D-lui, dacă voiu ave voae. A Înălţimii Voastre Pre plecat slugă Leon Radu, Comis. 1839, Noemvre 19. C a r a n t i n a S c u l e n i i. [151] 1839, 20 Novembre. Averea mişcătoare şi nemişcătoare a D-lui Comisului Leonti Radu, aflătoare pe moşia Vălenii. No. 40 boi de jug, cu 13 boi ce-au avut luaţi cu contractul moşiei Vălenii. 7 vaci cu viţăi. 40 capite mascuri, cu mari cu mici. 5 capite bivoli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . însă: 2 Bivoliţi cu lapte. 2 Mălaci. 1 Buhaiu. 5 [152] 5 cai poştalioni. 1 bricică ordineră. 1 bricică pe răzoare, însă fără roati. 10 pluguri cu fhiarăle şi hănteile lor. - oi, căte să vor alegi drepte a sale, afară de celi monastireşti şi a proprietăriţii. 1 ladă cu strae, încuetă. 1 lădiţă roş, legată, cu hărtii, încuetă. 1 besacte albastră, încuetă. 1 jemăndan cu 1 salte, 1 oghial, 2 perini şi alţi mărunţişuri casnice, care sănt cuprinse prin un izvod, cu carile s-au dat pe sama Nastasiei, femeii din casă. 10 putini cu brănză şi urdă 1 bute cu vin în pivniţă, bez cari să cuvin proprietăriţii după contract. 1 bute cu pelin, dată de Comisul la orăndă pe conta sa a să vindi. - lemni stejar de velniţă, supt şură, dar s-au uitat feliul şi cătime. 1 odae pe roate şindilită. 80 stoguri făn pe moşiia Vălenii. 1 arie cu pae. 1 coşeriu, ca în 400 merţe popşoiu. 3 care popşoiu într-un pod, de sămănţă. 60 merţe săcară 40 “ orz 80 “ grău, însă văndut 20 stupi 1 merţă sămănţă cănepă. - legumi. 4 poloboace cu curechiu. 2 jirezi de cartofle. 3 puşti. - pol sat moşie Homicenii, ţănutul Neamţului, dată în posesii D-lui Neculai Eni cu 2200 lei; însă asupra a unor pămănturi alcătuitoare acestui pol sat să află pornit la Giudecătoria de Neamţ proţes din partea răzăşilor aceiaşi moşii. Banii cu care să găseşti D-lui Comis Leonti Radu pe la unii alţii, după cătă ştiinţă avem. Lei 2000 D-lui Neculai Eni. 22750 în 650 #, prorietăriţii moşiei Vălenii, căştiul Sf. Dimitrie. 6000 monachiei Vinidictii Eni ot Văratic. 1750 în 50 #, răposatului Pitar Iorgu Manoliu ot tărgu Piatra. 2000 lui Niţă Pădure ot Piatră. 2450 D-lui Spatarului Ioan Casul. 700 Jidovului Dănilă ot Roman. 200 Jidovului Iţăc Lipţicanul ot Roman. 8000 lui Iţăc Ştain Jidovul, bez ca vro 1700 merţe păine pentru velniţă. 70000 în 2000 #, D-lui Logofătului Costachi Sturza. 115850 bez doă condei, a cărora cătime nu o ştim, nici cătră care faţă. După întrebarea ce ni s-au făcut pentru averea ce în fiinţă a D-lui Comisului Leonti Radu, noi, după ştiinţa ce avem, am făcut acest izvod, pe căt ne-am putut aduce [153] aminte, fiindcă, de va fi şi ceva poate rămas, nu poate fi dat decăt vreun lucru nu tocmai însămnător, iar datoriile poate că vor covărşă suma de sus arătată de 115850 lei, iar stare bănească nu au avut în casă, încăt Înălţămea Sa la izgonirea lui s-au milostivit a-i da doîzăci şi cinci galbăni, neavănd asupra sa decăt patruzăci husăşi, şi acia împrumutaţi de la D-lui Căminar Gheorghiţă Baldovici. Alexandru Sachelar. Neculai Eni. 1839 Noemvri 20. [161] 1839, 14 Decembre. Cătră cinstit D-lui Spatarul Gheorghi Baldovici, ispravnicul ţănutului Roman. Consulatul rosienesc din Moldavia fiindu chemat de a răndui un cinovnic spre a fi de faţă la regularisirea averii lui Leonti Radu, care după însuş cererea acestuia s-au încredinţat regularisării dumitale împreună cu un Neculai Eni, împărtăşăşti că, de vreme ce dumneavoastră aveţi încrederea lui Radu şi de pe altă parte în privirea mărginitului stat a Consulatului, socoteşti de cuviinţă a lăsa cu totul îngrijărea ocărmuirii aceştii averi asupra dumneavoastră; îndemnat însă Consulatul de stăruinţile direcţiei carantinii de la Sculeni, mijloceşti la Secretariatul de Stat de a să lua din averea lui Radu 15 ruble şi 60 copeice în argint, cheltuiala făcută cu această faţă în triimitirea sa de la acel loc pănă la Chişineu, pe care sumă să să şi triimită la Consulat cu grăbire. Aşadar, gios iscălitul, împărtăşendu dumneavoastră această cerire a Consulatului, aşteaptă cu grăbire suma mai sus însămnată, pe care apoi o veţi treci în socotelile, ce veţi închipui pentru averea di care să vorbeşte. [166] 1840. Bora a avut luată în posesie la 1833 de la Gadela cu ai săi, cu contract pe 4 ani de zile, moşie lor Roşiecii, cu preţ căte 22500 lei pe an. La 1835, proprietarii au pornit pretenţie pentru neplata căştiurilor din parte Borii, cerănd cu acest cuvănt dipărtare lui din posesie şi 23086 lei, preţul zăstrurilor moşiei, şi pentru toate acestea siguranţii în averea Borii, lucru ce s-au şi înfiinţat prin secfestraţie, preţăluind avere secfestruită soma de 54000 lei. În acest proţes, giudecătoria ţănutului au dat rămas pe Bora, încuviinţănd depărtarea lui din posesie, ca unul ce nu ar fi plătit căştiurile după contract. Divanul de apel din potrivă au găsit că căştiurile era plătite de Bora cătră Gadela şi, pe acest temeiu, au hotărăt a-şi urma Bora posesie pănă la înplinire anilor şi a i se rădica secfestrul, zicănd şi aceasta, că partea vinovată urmează a plăti toate păgubirile pricinuite din secfestru. Divanul domnesc asămine, găsănd că Bora şi-au fost plătit căştiurile, unit cu socotinţa Divanului de apel de a-şi urma Bora posesie, au hotărăt a rămăne desfiinţat secfestru pus, încăt privea numai pretenţie neplătirii căştiurilor, [pentru că urma şi osăbită pricină, numai între Gadela şi Bora, de tovărăşie, care aceea nu s-au cercetat de Divanuri, fiind amîndoă feţele sudite], fără a rosti însă nimic şi pentru despăgubire din secfestru. La aducere întru înplinire a hotărării domnescului Divan, Divanul de apel au mers pe înţelesul hotărării sale, rostitoare de a să plăti Borii pagubile pricinuite din punire secfestrului. Comisie rănduită de acel Divan, de apel, prin cercetare făcută la stare locului, preţăluind de al doile avere secfestruită, au descoperit pagubile pricinuite din neadevărata catagrafisire a avutului secfestruit, din punire secfestrului şi din samovolnicii din partea proprietarilor, sumă de 187088 lei, bez scădere aceea ce şi prorietarilor li s-au lămurit că au avut a lua de la Bora cu sineturi i altele. Aceasta supuindu-să Înălţimii Sale de cătră Logofeţie, prin anaforaoa cu No. 8200 din 31 Dechemvre anul trecut 1839, Înălţimea Sa au hotărăt următoarele: „În privire că secfestrul pus la 1835 au urmat cu preţăluire făcută atunci tuturor producturilor şi celoralante lucruri secfestruite, apoi Divanul de prisos au orănduit o de isnoavă preţăluire, care după vreme făcăndu-să nu putè a mai nimeri adevărul şi pentru aceea şi sporeşte la o somă cu totul nepotrivită preţului posesiei acei moşii. Drept aceea, luăndu-să de temeiu preţăluire făcută din început, să va face şi despăgubire în cuprindire hotărării chrisovului Nostru.” Potrivit cu care domnească poroncă, s-au şi scris Divanului a urma. [182] 1840, Februarie. Ofis a Pre Înălţatului Domn Michail Grigoriu Sturza VV. Domn Ţării Moldovii, adresuit cătră gheneralnica obicinuita Adunare al anului 1839. Cu mila lui Dumnezeu Noi Michail Grigoriu Sturza VV. Domn Ţării Moldovii. Obşteştii obicinuitei Adunări a Prinţipatului Moldovii. Sesia anuală a obşteştii obicinuitei Adunări este o prăznuire a celor în curgerea anului faceri de bine, pe care Aşăzămînturile reglementale au răvărsat în Moldova; tocmai în această vreme ni să cuvine a înălţa în ivală glasuri de rugăciune cătră Impăratul ceresc şi de mulţămire pentru Augusticeştii Monarchi, a cărora înaltă bunăvoinţă este pentru ţară un izvor de fericire. În fieştecare an să înfăţoşază din nou cuvinte întemeetoare aceştii sfinte datorii, în fieştecare an din nou propăşiri să unesc cătră cele de mai înainte şi adiverează un şir de înbunătăţiri, care prin a lor fiinţă sînt ce mai pătrunzătoare dovadă a făptuirei cei umbritoare a Aşăzămînturilor noastre. Ce din lăuntru mulţămitoare stare au păşit cu o neîncetată sporire; industria pămînteştii lucrări şi negoţul din zi în zi s-au înaintit; arăturile de toamnă, agiutate de timp, au covîrşit cu mult pe acele a anilor trecuţi. Întemeeta nădejde de a culege rodul ostenelilor sale, este pentru plugariu un puternic îndemn, a căruie ispravă este intinderea cea sporitoare a agriculturei. Anul ce au trecut s-au însămnat prin o petrecere covîrşitoare a producturilor pămînteşti. Această norocită împregiurare, unită cătră ace în mare parte cheltuire a proviziilor anilor trecuţi, au fost fără îndoială pricina a unei simţitoare suiri a preţului pînilor. Despre altă parte, nu mai puţin s-au prilejit una ca aceasta şi din înpuţinarea rodirii în vro căteva locuri, precum şi din îndelungarea unui timp umed, care au stricat drumurile de comunicaţie. Aceste întrolocate împregiurări au fost pricina unei vremelniceşti neîndemănări în consomaţia ce din lăuntrul tîrgurilor. Măsuri şi grabnice şi potrivite au tămăduit această vremelnică pătimire. Desfiinţarea isnafului pitarilor, care să făcusă la Eşi monopoli a acestui articol de căpitenie a îndestulării obşteşti, proviziile adunate cu preţurile curgătoare, agiutorul Eforiei oraşului şi sloboda voe dată fieştecărue de a coace pîne, au adus îmbelşugare şi o simţitoare înbunătăţire a calităţii ei. Pe la începutul anului 1839, Noi am putut lua aminte că propăşitoare mişcare ce au priimit agricultura, au prilejit un mare prisos de producturi, însă cu agiutorul aşăzămînturilor Noastre, care proteguesc alcătuirile comerţiale şi siguripsăsc fieştecărue sloboda întrebuinţare a celor de industrie a sale închipuiri, petrecire pînilor au urmat prin un mare îndemn a nevoilor streine. Gospodariul au putut afla în preţul vînzării răsplătirea ostenelilor sale, precum şi mijloace din nou îndemnătoare cătră îndeletniciri din nou aducătoare de folos. Extractul catastichului vămilor arată îndestul că sporirea [183] comerţului creşte din an în an şi că bogăţia pămîntului se înmulţăşte prin ace trepalnică dizvălire a gospodăriei. Noi ne fericim despre această stare, care va sluji întru a înbărbata Ocărmuirea Noastră pe calea înbunătăţirilor, căci ea au fost purure pătrunsă de sentimenturile închizăşluitoare obşteştii bunei petreceri. Ace de căpitenie a sa sirguinţă pentru a agiunge la acest pravăţ, a fost a îndeplini neagiunsul mijloacelor prin o cumpănită iconomie şi prin o stăruinţă necontenită. În adevăr, este de însămnat, că cu micşurătate somilor s-au putut în parte întimpina cele de trebuinţă negoţului şi s-au înmulţit înlesnirile, care aduc dîzvălire închipuirilor de industrie. Punere în videre a lucrărilor obşteşti săvîrşite în curgerea anului trecut, va sluji de dovadă acei pe tot anul înaintiri. Zidirile în lucrare la Galaţi au fost urmate cu stăruinţă, şi rămîne întreagă nădejde, că binaoa acei din nou carantine, precum şi cazarma, vor fi mai înainte de sfîrşitul anului în stare de a sluji la a lor destinaţie. Uliţele cele de căpitenie a oraşului, pe o întindere de 1400 stînj. cvadraţi, au fost înbrăcate cu pave şi s-au adăogit şi 571 stînjini de şosă în lungime, cătră 1635 săvîrşiţi în anii de mai înainte. Pentru a agiunge la o măsură asămănată cu trebuinţile negoţului, portul Galaţului cere întru adivăr lucrări, a cărora înaintire nu poate fi decît după cele de faţă mijloace. Starea ce îndemnătoare a aceştii scheli a Moldovii au prilejit sfetire proectului de a să zidi un din nou oraş, alăture cu cel vechiu, pe un plan regulat. Parte hotărîtă spre aceasta s-au înpărţit în o mie de locuri, din care 200 să află pănă acum cuprinse, şi îndemnul doritorilor de a căştiga locuri poate da o încredinţată nădejde, că în curînd să va începe rădicare de binale în această parte de loc pustie a Galaţului, care vor da oraşului o nouă întindere şi înfrumusăţare, de care pănă acum era lipsit. Este de căinat că înbunătăţirea drumurilor de comunicaţie nu răspunde la trebuinţile comerţului, cu toate lucrările făcute pănă acum, a cărora sporire este, deşi zăbavnică, dar simţitoare. Greutăţile ce cearcă neguţitorii întru transportarisirea producturilor, starea drumurilor în oareşcare localităţi în vremea timpului rău şi scumpetea ce mare ce din aceste să prilejeşte la transporturi, pot singure da măsura facerii de bine, pe care ţara trebue să aştepte de la îndreptarea şleahurilor celor mari. În curgirea anului trecut s-au săvîrşit pe drumul Bucovinii 3397 stînjini de şosă, şi 788 să află încă în lucrare mult sau puţin înaintită. Şoşeoa ce trece prin tărgul Bărladului va fi în curgirea anului acestue cu desăvîrşire gătită. Osăbite poduri sînt lucrate sau întocmite în căteva locuri, din care cele mai întăi să află acel de la Şoldăneşti în ţănutul Sucevii, acel de la Gărbovan în ţănutul Bacăului şi acel de la Eşi piste Nicolina, care trustele sînt zidite de piatră. Un mare pod s-au făcut la Podul Leloaei, un altul la Drăgăneşti pe drumul Galaţului; pentru acest din urmă Visteria n-au cheltuit mai mult de 800 lei. Oraşul Eşului au fost asămine partaş de înaintire. 1306 stînjini cvadraţi de pave s-au gătit în curgirea anului 1839, şi cu acest chip fără întărziere nu va lipsi nimică la îndeplinire a toată întindere uliţilor, cuprinsă în contractul întreprinderii pavelei. Plata pe stînjini, cuvenită din parte proprietarilor, au contenit la înplinirea anului al şaptilea al contractului. Asămine s-au săvîrşit 244 stînjini de şosă în mahalile Păcurarii şi a Podului Verdi; şoseoa de la bariera Socolei au căştigat o întindere de 1205 stînjini şi, înlesnind simţitoriu cumunicaţiile cu oraşul, au rădicat nu mai puţin şi piedica de căpitenie întru punere în lucrare a închipuirii atingătoare de a să statornici acest din nou drum în locul drumul Bordii, a căruia neîndemănări sînt deobştie cunoscute. Este de neapărat a să lua măsuri din nou şi mai de aproape pentru lucrarea drumurilor obşteşti, pe care interesurile plugarului, a neguţitorului şi a oraşilor i a satilor le cer cu tot dinadinsul. Siguranţia comunicaţiilor nu au lipsit de a răspunde la obşteasca încredere, pe care nici o întămplare nu au jignit-o. Din numărul de 293 oameni prinşi în fapte de criminal şi de furtuşaguri, doi au fost osindiţi la moarte, 46 s-au triimis la ocnă, 14 au fost dezvinovăţiţi şi cielanţi, după [184] ce s-au supus la pedepse mult sau mai puţin neîngreuetoare, s-au slobozit în ce mai mare parte. Starea ce fericită a casălor de facire de bine păşeşte cu sporire. Învăţătura publică s-au făcut obiectul de deosăbite înbunătăţiri; multe altile sînt numai închipuite, lăsînd ca ispita să ne dovedească folosinţa. Dacă rodirile sistimii de învăţătură vor răspunde la îngrijirile întrebuinţate spre aceasta, rezultatul va fi de a înformălui oameni osebiţi, care, dedaţi la ştiinţe sau la meşteşuguri după a lor menire, vor putè fi folositori Patriei şi însuş lor. Aceste îngrijiri au izbîndit pănă acum de a se pregăti elevi pentru învăţătura mai înaltă. Anul trecut au fost însămnat prin începerea unui curs de pravile şi prin învăţarea ştiinţii inginereşti şi de architectură. Numărul shoalelor începătoare au priimit asămine întindere, în tărgul Bacăului s-au aşăzat o shoală de acest feliu şi alte doă să vor deşchide negreşit în tărgurile Peatra şi Fălticeni. Numărul celor ce urmează învăţătura în shoalele publice să rădicăla 1272, şi alţi 1565 să cresc în instituturile particulare, care la un loc urcă numărul total la 2837, din care 137 sînt ţinuţi cu cheltuiala Statului. Şapte tineri, aleşi dintre acei ce au dat mai multă dovadă de sirguinţă în învăţăturile lor, s-au triimis cu cheltuiala casei shoalelor la deosebitele Universităţi de Evropa, pentru a să îndeplini în Teologie, în Legi, Agronomie, Inginerie, Zugrăvie şi Literatură. Casa Sfîntului Spiridon au fost în stare de a răspîndi facerile de bine a îngrijirilor cuvenite omenirii pătimitoare. Numărul bolnavilor ce se priimăsc în spitalul Sfîntului Spiridon s-au înmulţit. Spitaluri din nou s-au zidit în vro căteva locuri şi anume la Roman, Bărlad şi Botoşeni; asămine sînt gata a să zidi şi altile în tărgurile Focşănii şi Galaţii. Numărul copiilor hultuiţi, care în curgirea anului 1834 nu s-au suit decît la 5427, în fieştecare din anii cei din urmă au covărşit numărul de 23 mii. Casa sholii au avut la începutul anului curgătoriu un capital de rezervă de 387426 lei. Casa Sfîntului Spiridon un capital de 740927. Casa mililor şi celelante înfăţoşază asămine oareşcare capitaluri. Starea sănătăţii din a dreapta Dunării, care au urmat a fi jignită de întîmplări molipsitoare, au dovedit din nou meritul carantineştilor noastre măsuri, precum şi ace cu scumpătate sirguinţă, cu care miliţia înplineşte datoriile sale, şi încît ea din zi în zi este pătrunsă de însărcinarea sa întru a păzi buna orînduială şi siguranţie Statului. O împregiurare vrednică de însămnat şi pe care Noi cu mare mulţămire o vestim Adunării, este că pripirea măsurilor luate de Ocărmuire au ferit pe ţară de răul epizootiei, care de vro căţiva ani supără pe vro căteva sate ale Valachiei. Partea giudecătorească au înfăţoşat asemine isprăvile unor bune nădejdi, şi din numărul de 8413 proţesuri, din care 4203 de acele învechite şi un număr mai pe atîta din acele intrate din nou în curgirea anului 1839, aproape 5000 s-au curmat, din care Divanul domnesc au sfîrşit piste şesă sute. Tribunalurile, uşurate cu totul de greutatea pricinilor de care căndva era împovorate, să afla pentru ce întăieş dată de la introducera Reglementului pe o cale din nou începătoare, precum aceasta Noi am putut a o previde încă din anul trecut. Drept aceea, măsurile extraordinare ce au prilejit această ispravă sînt pe viitorime de prisos şi îndatorirea tribunalurilor va fi din zi în zi mai simplificarisită. Dispoziţiile legiuitoare ce s-au votarisit de Adunare în sesia de mai înainte, fiind priimite obşteşte cu mulţămitoare cunoştinţă, vor aduce cu tot denadins înpuţinare a numărului proţesurilor, înfăţoşind închizăşluiri din nou la proprietà. Sămile, pe care Visternicul este însărcinat de a înfăţoşa Adunării, şi budgeoa alcătuită pentru anul curgătoriu vor fi îndestule de a-i da dovada stării cei sporitoare a finansurilor şi a desăvîrşitelor isprăvi a cei din urmă catagrafii. Sistema finansurilor, întemeetă numai pe închipuirile obicinuite, n-au înfăţoşat nici odinioară o priivire mai de bucurie şi mai destoinică de a ne însufla cele mai măgulitoare nădejdi pentru viitorimea Moldovii. [185] Privind rodurile căştigate pînă astăzi prin un şir de sirguinţi, agiutate cu statornicie de Aşăzămînturile Noastre cele mîntuitoare, vom fi îndemnaţi de a îndoi îngrijirile Noastre în priinţa interesurilor ţării, pentru a cărie fericire Noi jărtfim putinţile Noastre. Adunarea obştească, preţuind din partea sa orice ţinteşte cătră siguripsirea aceştii fericiri, nu va pregeta, precum avem tot prilejul de a nădăjdui, de a agiutora cu bună cugetare înbunătăţirile cerute în priinţa propăşirii binelui obştesc. [194] 1840, 17 Februarie. Budgetu pentru veniturile şi cheltuelile Prinţipatului Moldaviei pe anul 1840. Veniturile Lei B Luare aminte 1. – De la 139322 liudi lăcuitori lucrători de pămănt, către 30 lei pe an ........................... 2. – De la 4329 oamini fără căpătăiu, căte 30 lei pe an . . . . . . . . . . . . . . . 3. – De la 19067 Maziloruptaşi şi Ruptile Visteriei, căte 30 lei pe an 4. – De la 4317 bejănari chrisovoliţi, căte 15 lei pe an . . . . . . . . . . . . . . 5. – De la 1680 Jidovi orăndari, căte 60 lei pe an . . . . . . . . . . . . . . . . . 6. – De la neguţitorii şi meşterii patentari cu calfile lor i Greco- bulgari ........... 7. – De la Jidovi de prin tărguri . . . . . 8. – De la 3409 Ţigani domneşti, căte 33 lei pe an . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9. – Venitul Ocnilor . . . . . . . . . . . . . . 10. – Vama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11. – Poşlina trecerii vitelor piste hotar 12. – De la sudeţi . . . . . . . . . . . . . . . . . 13. – Din venitul moşiilor monastireşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 450000 lei 14. – Agiutoriul de la Mitropolie şi Episcopii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15. – Venitul paşaporturilor . . . . . . . . . 16. – Din venitul poşlinii săului . . . . . Suma ce după sama anului 1839 rămasă la cassa de rezervă . . . . . . . . . . Suma urmii . . . 4179660 129870 572010 64755 101160 512680 516585 112197 – – – – – – – – După pilda cifertului al 4-le a anului 1839. După pilda anului 1839. 6189217 765000 898128 567000 27818 – 60000 12000 7843 – – – – 49 – – – 60 8527006 460192 109 591/4 8987191 8987199 48 ¼ 48 ¼ 8987199 48 ¼ [195] Cheltuelile Lei B. Luare aminte 1. – Dare la Înalta Poartă cu cheltuiala trimeterii banilor la Ţarigrad . . . . . . . . 2. – Pentru ţinere Domnului . . . . . . . . 3. – Leafa tuturor cinovnicilor Statului şi cheltuelile canţileriilor . . . . . . . . . . . 4. – Leafa Aghentului Moldaviei din Ţarigrad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5. – Pentru chirii de case . . . . . . . . . . . 6. – Pentru încălzire şi luminare . . . . . 7. – Pentru ţinere slujitorilor 8. – Pentru ţinere străjei pămănteşti şi eta-major . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9. – Pentru ţinere carantinilor . . . . . . . 10. – Pentru ţinere pocitilor . . . . . . . . . 11. – Pentru progoani . . . . . . . . . . . . . 12. – Pentru scutelnici şi pensii . . . . . . 13. – Pentru îndreptare drumurilor şi a podurilor din ţară . . . . . . . . . . . . . . . . . 14. – Pentru şcoli . . . . . . . . . . . . . . . . . 15. – Pentru săminariu . . . . . . . . . . . . . 16. – Pentru doftori . . . . . . . . . . . . . . . 17. – Pentru cutia mililor . . . . . . . . . . . 18. – Pentru ţinere temniţii . . . . . . . . . 19. – Dispăgubire monastirii Sfîntului Spiridon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Suma urmii . . . 20. – Pentru facire pavelilor . . . . . . . . 21. – Pentru cişmeli . . . . . . . . . . . . . . . 22. – Cheltueli extraordinari . . . . . . . . Să socoteşte că ar rămîne la cassa de rezervă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Piste tot . . . 715000 1200000 2226178 120000 60000 60000 327370 770532 120000 296590 40000 1000000 75000 200000 60000 120000 100000 30000 21000 – – – – – – – 78 – – – – – – – – – – – După contractul nou. Bez 30000 lei, ci după noul contract ţiitoriul pocitilor să îndatoreşti a lăsa pe tot anul în folosul haznelii, din suma banilor ce i să vor cuveni pentru progoani. 7541670 7541670 125000 50000 100000 78 78 – – – 7816670 1170528 78 901/4 8987199 48 ¼ [196-197] (iscălit) Vel Vist. S-au cercetat D. Visternic Spatar Iordachi Gane. Samiş Visteriei: Iordachi Brăniştean, Spatar. Budgetul acesta, cercetăndu-să de către comisia aleasă din sănul Adunării, şi acum şi de cătră însuş Adunare, s-au îmbunătăţit. 1840 Fevruar 17. (Iscăliţi): Veniamin, Mitropolit Moldavei; Meletie, Episcop Romanului; Sofronie, Episcop Huşului; Catargiu, Logofăt; Lupu Balş, Logofăt; Costachi Balş, Logofăt; Catargiu, Vornic; Vornicul Costachi Sturza; Cantacuzin; Krupenski, Vornic; Miclescu, Vornic; Iordachi, Spatar; Manolachi Miclescu, Agă; Iordachi Vărnav; Grigorie Carp, Spatar; Grigoraş Tufescu, Comis; Gheorghi Sturza, Vornic; Aslan, Hatman; Neculai Greceanu, Agă; Gheorghi Racoviţă, Agă; Vasile Alexandri, Spatar; Spatarul Vasile Veisa; Negruţi; Ralet, Vel Agă; Dimitrie Bran, Spatar; Neculai Bontaş, Paharnic; M. Gherghel, Căminar, Pentru întocmai cu originalul: (iscălit) Veniamin, Mitropolit Moldaviei. Pentru întocmai: Pavel Apostol. [201] 1840, 21 Februarie. Anafora cătră Pre Înălţatul Domn, adresuită de obşteasca obicinuita Adunare în 21 Februarie 1840, No. 13. Pre Înălţate Doamne, Ofisul, ce Înălţimea Voastră aţi binevoit a adresui aceştii obşteşti obicinuite Adunări supt No. 10, i-au dat ei toată încredinţarea înbunătăţirilor săvărşite în curgirea trecutului an 1839, precum aceste sînt şi deobşte văzute şi mărturisite. Lucrările, la care ea pănă acum au putut a să îndeletnici, şi adevărurile, ce Înălţimea Voastră i-aţi pus în videre, au pătruns-o de propăşirile făcute în toate ramurile administraţiei şi i-au dat prilej a-şi întemeia mai mult nădejdile sale pentru viitorimea ţării. Plină de mulţămitoare cunoştinţă pentru sirguinţele Înălţimii Voastre, din care s-au căştigat aşa norocite isprăvi, ea ar ridica glasul său, dacă i-ar fi ertat, pănă la tronurile Avgusticeştilor Monarhi, care binevoesc a întinde înalta lor îngrijire şi asupra binelui Moldaviei, pentru a rosti cu sevas recunoştinţa, pe care adevărata patrioticească răvnă şi înţălepciune a Ocărmuirii Voastre i-au însuflat. Înaintirea ce propăşitoare a agriculturii şi a comerţului este netăgăduită. Prin o legătură firească, cu cît alcătuirile şi închipuirile industrii să dizvălesc, cu atîta mai mult şi nevoia unor din nou înlesniri şi a unor din nou închizăşluitoare siguranţii să simt că sînt neapărate. Ocărmuirea Înălţimii Voastre, ca o preţuitoare luminată a înbunătăţirilor cerşute de propăşirea ţării, va urma fără îndoială ca şi pănă acum a înbina dezvălirea industriei cu închizăşluirile care o sprijinesc. Starea ce bună a drumurilor de comunicaţie este fără tăgadă unul din mijloacele cele de căpitenie, pentru care sînteţi rugaţi a priimi măsurile ce înţălepciunea Voastră Vă va povăţui. Isprăvile casselor obşteşti de faceri de bine vădesc îndestul că iale au fost povăţuite de aceiaş privighere, care îmbrăţoşază toate ramurile slujbii publice întru un sîngur pravăţ, ce este binele cel mai mare a ţării. Este nu mai puţin de luat aminte ferirea acestui Prinţipat despre molipsirea năprasnicii boale a ciumii, în vreme ce acest rău în parte din a dreapta a Dunării au făcut nu puţină vătămare, şi încă ferirea Prinţipatului de răul epizootiei, care urmează la multe din sate a învecinatului Prinţipat a Valachiei; după care amîndoă aceste, Adunarea găsăşte o vie plăcere a mărturisi buna organizaţie a carantinelor şi ace cu scumpătate bună regulă păzită de cătră meliţia pămîntească în înplinirea datoriilor ei. Adunarea să face părtaşă mulţămirii precum şi nădejdilor Înălţimii Voastre în aceea ce să atinge de ramul giudecătoresc; ea să fericeşte cu aceea, că au putut agiutora la înpuţinarea proţesurilor, prin pravilele ce au votarisit în ce din urmă trecută sesie, şi a adăogi în această de acum sesie o măsură legiuitoare de folosinţa obştească şi de puternică închizăşluire în privinţa orfanilor. Despoziţiile de asemine fire sînt faceri de bine, pe care ţara la simte cu mulţămire şi a cărora trai covîrşăşte prefacerile omeneşti şi însămnează de un titlu nemuritoriu epoha, în care s-au statornicit. [202] Stare finansurilor, care înfăţoşază isprăvi nepreţuite pentru interesurile Statului, este încă unul din rodurile stăruinţelor, ce Înălţimea Voastră jărtfiţi la binele ţării. Adunarea cunoaşte cu desăvîrşire părăsirea de sine, la care Înălţimea Voastră Vă supuneţi; ea au luat despre această o noă dovadă în cercetare din vreme în vreme a sămilor Visteriei pe fieştecare an, căci puind nevoile publice mai presus de orice altă priivire, nu aţi priimit încă nici pănă astăzi deplin soma de despăgubire, cuvenită după anaforaoa Adunării din anul 1835. Deşi Adunarea este încredinţată că Înălţimea Voastră găsiţi răsplătire sirguinţilor în însuş binele ce din aceste să prilejăşte, dar ea tot trebue a mărturisi jărtfirea, ce faceţi Înălţimea Voastră cu întimpinarea trebuinţilor şi a nevoilor sporitoare a înaltii Voastre poziţii, care covîrşăsc cu mult piste lista ţivilă a Înălţimii Voastre. Adunarea va ave purure de datorie şi să va socoti norocită a împreună-lucra la înplinirea scoposurilor de facere de bine, de care Înălţimea Voastră sinteţi însufleţit. (Iscăliţi): Veniamin, Mitropolit Moldovii; Meletie, Episcop Romanului; Sofronie, Episcop Huşului; Lupu Balş, Logofăt; C. Balş. Logofăt; Iordachi Balş, Vornic; Cantacuzin, Vornic; Vornic C. Sturza; G. Sturza, Vornic; Aslan, Hatman; Scarlat Miclescu, Vornic; Krupenski, Vornic; Ioan Cuza, Postelnic; Greceanu, Agă; Ralet, Vel Agă; M. Miclescu, Agă; Ilie Cogălniceanu, Agă; Catargiu, Vornic; Grigori Carp, Spatar; Iorgu Razu; V. Veisa, Spatar; G. Codreanu, Spatar; G. Racoviţă, Agă; Grigoraş Tufescu, Comis; Negruţ; Iordachi, Spatar; I. Bontăş, Paharnic; V. Alexandri, Spatar; D. Bran, Spatar. [222] 1840, 21 Martie. Osăbita lămurire asupra pricinii dintre văduva Profira Arghiropolo şi supusul elinesc Vasile Papadopulo. Această pricină se vede intrată în curs giudecătoresc după închierea Sfatului din 4 Maiu 1837, cari s-au împărtăşit numai departamentului din lăuntru la 8 aceiaş luni. Iar la 19 Iunie, priimindu-să adresul departamentului Iustiţiei cu No. 7697, însoţit cu o notă a Gheneral-Consulului Elinesc, ce i s-ar fi încredinţat de Pre Înalţatul Domn, şi cu cerere de ştiinţă în pricina aceasta, în priivire că nu ar fi nici o lucrare priivitoare cătră dînsa în ramul giudecătoresc, i s-au răspuns că, după ştiinţa luată de la Consulatul elinesc, s-ar fi dat către Înălţimea Sa instrucţii pentru direcţia ce urmează a să lua în această pricină; nu mai puţin şi că această pricină eşind de la Sfat şi de la Postelnicie *[223] cu hotărire de a i se da curs giudecătoresc, s-au poftit pi Logofeţii di a înainta lucrare. Încăt să atinge însă de lucrare făcută din partea ispravniciei Eşii, în urmarea poroncii departamentului din lăuntru, slobozită pe temeiul Ofisului cu No. 44 [precum încredinţează el la 24 Noemvre 1837], cercetăndu-să între hărtiile acii isprăvnicii, s-au găsit pomenita poroncă purtănd No. 18650 din 13 Septemvre şi cu resoluţie spre întocmai urmare, spre nepătimirea lucrărilor, fără de a se mai vedè vreo altă înaintire. [246] 1840, 15 Iunie. Mărturie. În anul 1838, noi cei mai jos iscăliţi arătăm în adevăr, avănd răposatul antreprenorul material cărat la locul însemnat jos de Galaţi, unde acu să clădeşte carantina din nou, i s-au răpus din sporirea apei o însemnată pagubă ce-au cercat, adecă: # 250 galbini, pierdere cherestelii ce l-au luat apa, 150 galbini, idem 3500 care năsip, 500 galbini, idem 800000 cărămidă ce s-au înnecat. 900 adecă nou sute galbini împărăteşti, sumă toată den transportuire din deal la vale. Aceasta fiind adevărată, după cum chiar noi mărturisăm în cuget curat, o dăm în măna D-sale, supt a noastră scălitură, după cerere ce au făcut îngrijitorul clădirii carantinei din nou. 1840 Iunie 15. Eu Ilie Olteanu, adeverezu Eu Gheorghe Chrihană Vătafu, adeverezu Eu Sandu Chrihană, adeverezu Eu Gheorghe Ion, adeverezu Eu Dănilă Chrihană, adeverezu Eu Iordache Vornecu, adeverezu Eu Toaderu Vărzaru Paznecu, adeverezu că din sporirea apii şi noă satenii ni s-au întămplat însemnată pagubă, după cum mai sus mărturisimu. Şi eu scriitoul, anume Ioniţă Zărnă, fiind şi eu faţă. [247] Poliţia oraşului Galaţi. Această mărturie fiind supt adevărata iscălitură numiţilor în dos, după cerere ce au făcut să adivereşte şi de către această poliţii cu iscălitura şi puniri peceţii acestui post. 1840 Iunie 26. Poliţ-maistru: C. Dincă Piciu, Serdar. 1840, 15 Iunie. Listă de materialurile urmate, cu preţul precum mai jos să arată, şi a lucrătorilor pietrari, lemnari i salahori. Preţul pe anul 1837 Preţul pe anul 1838 Preţul pe anul 1839 Preţul pe anul 1840 Lei Parale Lei Parale Lei Parale Lei Parale Dulapi sută . . . . . . . . . . . . . Tenecheli de 300 în plută . . Grinzi de 32 în plută . . . . . . Laţuri de 72 deto . . . . . . . . . Ghile de 22 deto . . . . . . . . . Deto » 16 deto . . . . . . . . . . Scănduri groase bucată . . . . Mia de ocă var . . . . . . . . . . . Mia de cărămidă arsă . . . . . Mia de olane de şindrilă . . . Carul de nesip . . . . . . . . . . . Ziua lucratoriului dulgheriu Idem zădariu . . . . . . . . . . . . Idem salahor . . . . . . . . . . . . Stînjănul de piatră . . . . . . . . 130 110 130 135 240 300 6 80 20 30 2 6 7 3 100 – – – – – – – – – – – 20 – – – 140 120 140 140 250 310 6 100 28 35 3 7 8 3 148 – – – – – – 20 – – – – – – 20 – 160 180 160 180 250 320 7 200 55 75 6 12 12 6 200 – – – – – – – – – – – – – – – 150 210 150 150 250 325 7 190 36 45 7 12 10 5 215 – – – – – – – – – – 20 – – – – [248] Această fiind adevăr, şi după cerire ce au făcut îngrijitorul clădirii carantinii, i-am mărturisit supt a noastră iscălitură, că s-au urmat precum mai sus se arată preţurile pe ani ce să vede. 1840 Iunie 15. Oraşul Galaţi. Ivanu Ghida Rita. Eu Nicole Atanase, martor. Georg Sterns. Maurer Polliter, als Zeige. Georg Dormeini. Ioan Prosli. Părcălăbia Galaţii. În temeiul arătării iscăliţilor, ce prin viu graiu au făcut, că iscăliturile dumisale sănt adevărate, să încredinţază de cătră Părcălăbie cu iscăliturile şi punirea peceţii. N. Beldiman. 1840 Iunie 22 Galaţi. 1840, 22 Iunie. Mărturie. În anul 1838 am vîndut D. răposatului Sărdariului Ioniţă Ionescu, antreprenorul carantinei Galaţi, 1500 şorompoi stejar cu preţ căte doi icosari vechi di fieşticare şorompoiu, pentru cari am priimit şi banii toţi deplin. Şi pentru că cu adevărat au cumpărat D. răposatul acii şorompoi am încredinţat, cu însumi a me iscălitură. 1840 Iunie 21. Părcălăbia Galaţii. Pe temeiul cererii, ce grainic au făcut iscăliţii, de a li-se întări această mărturie, să încredinţază de cătră Părcălăbie cu iscăliturile şi punire peceţii. N. Beldiman. 1840 Iunie 22 [252] 1840, 11 Iulie. Mariii Sale Prea Înălţatului nostru Domn şi Stăpînitor a toată ţara Moldavii Michail Grigoriu Sturzea VVd. Gheneral Enspector al carantinilor linii Dunării din amîndoă Prinţipaturile. Raport. După încetarea din viaţă a răposatului Sărdar Ioniţă Ionescu, antreprenoru clădirei din nou a carantinii Galaţi, luîndu-să cele mai grabnice şi nemerite măsuri din partea Enspectorii, s-au dat toate putincioasele înaintări clădirilor carantineşti, precum aceasta s-ar putea dovedi de la osebiţii amploiaţi ce are Ocărmuirea în Galaţi, şi nu au lipsit ca să rînduiască, cu ştirea epitropilor casii răposatului, cei mai vrednici oameni asupra aceştii lucrări, cum şi un osăbit de la Enspectorie, ca din partea Stăpînirii Moldavii, cinstit şi de credinţă, pă Pitarul Dimitrie Dedu, a eczecuta aceste lucrări cu cea mai mare bărbăţie. Cu această dar stăruinţă şi îngrăjire, ce să găseşte îmbrăţişate clădirele carantinii, sînt încredinţat, Prea Înălţate Doamne, că ţara să va afla înzestrată după părinteasca dorinţă a Înălţimii Voastre cu fiinţa aceştii namestii, ce va sluji de folos sănătăţii publice şi negoţului, căci de la începerea lucrării în anul acesta şi pînă acum s-au făcut: 1-iu Tencuiala la toate 32 încăperi ale pasagerilor şi să aşează acum la partea de 16 încăperi duşumelile, aflăndu-să la celelalte 16 gata. 2-lea Cuhniile şi plimbătorile de 16 odăi, tencuite şi învelite, cu toate despărţirile de zid, întocmai după plan. 3-lea Temeliile de piatră la toată administraţia amploiaţilor, în înnălţime de 14 palme gospod, cu cele 6 palme temelie în pămînt, care şi prunduindu-să au ajuns şi zidul de cărămidă a catului de jos pănă de-asupra fereştelor şi merge lucru spre înnaintare. 4-lea Temeliile iarăşi de piatră a magaziilor de aeridaţie, care prunduindu-să şi acestea, s-au făcut picioarele de cărămidă afară din pămînt, pe care să aşază acum magazia de lemn. 5-lea Magaziile de depot, săvîrşite şi învelite. 6-lea Idem, magaziile de afumătoare, şi acestea săvîrşite şi învelite. 7-lea Să află în lucru zidul ce despărţeşte încăperilee pasagerilor de magazia de depo, de afumătorie şi de aeridaţie, precum este în plan. 8-lea Idem, în lucru cuhniile şi plimbătorile, cu despărţirile de zid de la celelante 16 odăi pasagereşti. Dator însă mă găsesc cu acest prilej ca să supuiu la cunoştinţa Înălţimii Voastre jalnica stare, în care să află familia răposatului antreprinor Sărdarul Ioniţă, alcătuită de trei copii nevîrsnici şi rămaşi săraci de amîndoi părinţii; că la trecute Noemvre anul încetat, cînd mă aflam în revizia carantinelor ca un Gheneral Enspector, prevăzînd [253] moartea sa, pentru căci starea sănătăţii sale era prea slabă, am fost dat atunci tainică poruncă Ocîrmuirii locale din Brăila, unde să afla cu lăcuinţa, ca la întîmplare murind fără veste, să-i pecetluiască toată aflata pe lăngă dînsul stare, care şi urmîndu-să întocmai, la catagrafia făcută de orînduiţii epitropi şi de trimisul Enspectoriii, Paharnicul Vasilescu, casierul comitetului Valachiei, s-au găsit în zapise o sumă ca de 40 mii lei ce avea agonisită şi în naht patru sute numai icosari, care şi aducîndu-să la Enspectorie în păstrare, dimpreună cu toate catastişăle ce s-au găsit i cu contracturile încheete cu feluri de neguţitori pentru materialuri în trebuinţa carantinii, s-au văzut că, spre a să putea da înaintări la clădirele ce mai trebuesc făcute, nu rămîne alte mijloace decît ca să se pue la vînzare acareturile ce le are răposatu depozitarisite la Enspectorie, cu toate formele, întru asigurarea sumelor Moldavii. Dar soacra răposatului antreprinor s-au arătat cu jalbă către Enspecţie, rugîndu-să ca să se recomînduiască la milostivirea Înălţimii Voastre proasta stare a sărmanilor copii, cu rugăciune a nu să vinde acareturile emanetarisite şi de a să lua în băgare de seamă că răposatu, banii ce au priimit de la Stăpînire în socoteala carantinii, nu i-au sfeterisit, daca din chiar catastişăle însămnate cu a sa mînă se vede cheltuiţi 495 mii lei în cursu Galaţilor, mai mulţi adecă decît suma de 11 mii galbeni ce priimise pă cele numai pînă atunci lucrate şi cumpărate materialuri, decît întîmplări bine cunoscute i-au pricinuit păgubi însemnate şi de chiar a sa viaţă, din multa întristare şi grijăle de care era coprins. În urmarea, Enspecţia nefacînd atunci nici un fel de lucrare după a ei jalbă, acum cu mergerea jos iscălitului în Galaţi, vrînd ca să se încredinţeze de adevăr, s-au dovedit mai de la toţi oroşanii Galaţului că păgubile sale sînt de trei feluri: 1o din schimbarea materialurilor înpotriva contractului ce avea cu Stăpînirea; 2o din înnecarea materialurilor şi mutarea lor de la un loc la altu, pînă ce clădirea s-au hotărît a fi iarăşi jos de Galaţi, precum este obşteşte cunoscut şi 3o din prelungirea începerii carantinii, care întîrziind mai doi ani pînă s-au tras apele, ce înnecase locul pe care s-au hotărît a ei clădire, preţurile materialurilor şi a meşterilor lucrători i salahori au luat o adăogire, unele aproape de îndoit şi altele mai mult. De la toate dar acestea i se pricinueşte o pagubă de 239 mii lei în cursu haznelii, precum să vede cu desluşăre în alăturata pă lîngă aceasta cu supunere listă anume fieştecare condeiu, pentru care au înfăţişat şi mărturii formalnice, fiindcă cu suma de 495 mii lei, dovedită că s-au cheltuit după catastişăle sale, nu făcuse nici o a treia parte din clădirele carantinei, precum şi singur de Înălţimea Voastră s-au văzut în anul trecut, cînd Vă aflaţi în Galaţi; şi aşa este de crezut, Prea Luminate Doamne, că după orice socoteală s-ar face clădirelor săvîrşite şi acelora ce este a se mai săvîrşi pînă la a ei istoveală, lesne se va cunoaşte adevărul, pildă fiind întru aceasta chiar carantina Brăilii, carea tot de răposatu antreprinor era luată cu contract drept # 20500, lipsind temeliele de piatră, care este de 14 palme gospod înălţimea şi de 4 late, după socoteala făcută de architectonu Tié, costiseşte 10000 # socotiţi pe o mie cvadraţi stînjeni piatră, cu varul, nisipul şi tot lucru, şi ca să aibă Prinţipatu Moldovii o aşa temeinică ca aceasta carantină, ce seamănă mai mult cetate, urma fireşte să se cheltuiască 35 mii # şi mai bine, dacă la cazermia, ce este o a treia parte din carantină şi fără temelie de piatră, s-au cheltuit peste tot opt mii #. Nu rămîne dar alte mijloace de mîntuire copiilor sărmani decît înalta milostivire cu iubirea de omenire a Măriii Voastre şi dreapta bunăvoinţă a cinstitului Sfat Ocîrmuitor să-i sprijăne şi să nu priimească ca Moldavia, cu stingerea unii familii de trei nevrîsneci copii şi săraci de amîndoi părinţii, să facă o aşa carantină numai cu 13 mii #. Cu aceasta, împlinind, Prea Înălţate Doamne, datoria ce păzesc cu rîvnă, credinţă şi sfinţenie către un Stăpînitor înzestrat de cele mai înalte înţelepciuni şi milostiviri, supt a cărue umbrire nu pociu să tăgăduesc a nu mărturisi că norodul Moldavii este cu atît mai mult fericit; tot într-o vreme eu, ca o credincioasă slugă, iau îndrăzneală ca să Vă rog plecat şi din parte-mi a privi cu milostivire asupra sărmanilor nevrîsneci copii, a cărora tată jărtfind osteneli în lucrarea carantinii nu au avut norocire [254] ca să trăiască să se bucure de milostivirea domneştilor Înălţimii Voastre, ajutoare ce i făgăduise după săvîrşirea carantinii. N. Mavros. Secretar: Ioanescu. No. 402. Anul 1840, luna Iulie 11. Or. Bucureşti. Anexă. Listă pentru osebirea adăogirilor ce s-au făcut la carantina cea noă din Galaţii mai mult peste coprinderea contractului şi paguba pricinuită din înnecăciunea materialurilor. 1o După articolul al 3-lea din contract, antreprenorul era dator să bată supt temeliile de la toate încăperile şarenpoi de brad, care după lungimea şi grosimea din contract era să se facă din gile, socotit dintr-o gilă opt bucăţi, iar peste tot 3000 taraşi, bătuţi în depărtare de căte trei palme unul de altul, ce aduce gile la No. 375, care după preţul din Galaţi taie 375 vechi icosari, iar taraşii de stejar cumpăraţi de la neguţitorul Nicolae Hagi Constantin din Galaţi s-au plătit cîte doi icosari de unul, din care făcîndu-să doi, din suma de 1500 s-au împlinit No. de 3000, precum aceasta să dovedeşte din mărturia a pomenitului neguţător, adeverită de Pîrcălabul de Galaţi la 22 Iunie anul următor No. 5699, o deosăbire mai mult peste datoria contractului cu 2625 icosari vechi, ce alcătueşte lei 37406 parale 10 în cursul haznelii, precum asăminea şi o pagubă de 12600 lei tot cursul zahnelii de la 200 ferestri, care după contract era dator să le facă de brad şi care săvîrşindu-le mai în urmă din porunca d-lui Ministru din năuntru le-au făcut de stejar, plătind de o fereastră doi galbeni, precum să dovedeşte din raportul architectonului Tié din 27 Iulie 839, trimis pe lîngă adresul Enspecsii către Comitet supt No. 312, şi aşa celelalte ferestri ce se află în păstrare acolo rămîne pe seama Ocîrmuirii. 2o După contract, antreprenorul era dator ca să înceapă clădirea carantinii din jos din Galaţi după hotărîrea Înălţimii Sale, dar din pricina înnecăciunii apei Dunării şi a Brateciului acoperindu-să locul, s-au cerut ca să se mute clădirea din sus de Galaţi lîngă cea veche carantină, unde adunînd toate materialurile ce mai rămăsese neînnecate după locul cel de jos de Galaţi şi mai pregătind şi alte materialuri trebuincioase la clădirea carantinii tot acolo sus, după băgarea de seamă ce au făcut mai în urmă Colonelul Singurov, comandirisitul de către Comitetul sănătăţii ca să cerceteze locul pe care era să se înceapă clădirea acolo mai sus de Galaţi, au găsit că nici acel loc nu înfăţişează cerşuta siguranţie pentru o asemenea statornică clădire, după care în sfîrşit s-au hotărît cu desăvîrşire ca clădirea să se facă tot jos de Galaţi, şi prim urmare din pricina înnecăciunei materialurilor şi strămutării cu plată de chirie de la un loc, i s-au pricinuit o pagubă de 1000 galbeni, precum aceasta să dovedeşte din mărturia locuitorilor satului Brateşu, adeverită la 26 Iulie anul următor supt No. 2179 de poliţia oraşului Galaţi, şi din încredinţarea ce au făcut într-aceasta şi chiar architectonul Tié, tot prin raportul său din 27 Iulie la puntul al 7-lea ce s-au zis mai sus, ce s-au trimis Comitetului pă lîngă adresul Enspectoriei No. 312. 3o Că din fireasca înnecăciune a apelor ce acoperisă locul hotărît pentru clădirea carantinii, s-au împedicat începerea ei aproape de doi ani, în vremea care preţurile materialurilor luînd adăogire, unele aproape îndoit şi altele mai mult, decît aceea ce [255] să afla la anul 837, cînd antreprenorul încheiase contractu cu Stăpînirea, precum se dovedeşte din mărturiile celor mai mulţi neguţători din Galaţi, adeverite de Părcălăbie la 22 Iunie anul următor supt No. 5700. Antreprenorul din această osebiri a preţurilor, ce din an în an au sporit, cearcă învederat o pagubă de 5000 # galbeni, şi aceasta după socoteala făcută de architectonul în osăbirea preţurilor sporite din an în an pă suma materialurilor, care urma să fie pregătite pentru săvîrşirea carantinii. 1840 Iulie. Bucureşti. Gheneral Enspector al carantinelor Dunării: Mavros. Secretar carantinilor: Ioanescu. [263] 1840, 19 Octobre. Copie de pe otnoşenia Consulatului Împărăţiei Rosiei din Moldova din 19 Octomvri 1840 No. 3314 cătră Divanul domnesc a Moldaviii. Consulatul are înştiinţare Postelniciei precum că pricina pentru îndestularea D-ei Smarandii Donici din averea rosătească au trecut acum de la o vreme în coace la cinstitul Divan domnesc. Gios iscălitul, după însărcinarea ce are a privighe pentru interesul supuşilor rosieneşti, datoriu să găseşti a lămuri oarecare împregiurări atingătoare de acestă pricină, care întru deplină măsură meritează luare aminte acei înalte instanţii, căria îi este învoit a pune ce desăvărşită stavilă nelegiuitilor prelungiri întru aducerea întru împlinire a îndatoririlor mărturisite prin multoratice hotîrîri. Ce întăi priivire trebue a fi aruncată cătră temeiu pricinei, care este dezlegat cu hotărărea compromesului din 1811 şi care mai în urmă este cercetat în feliuri de epohe şi anume: la 1812, 1820 şi în svărşit acum la anul 1837. Prin toate hotărările urmate în arătaţii anii s-au întemeet neclintirea hotărării compromesului, şi de aceea dar cu totul de prisos este a mai aduce aminte Divanului de sfintele dreptaţi, ce din acele izvoră pentru supusa rosienească, dreptăţi neoborîte în puterea Tractatului de Bucureşti şi a Organicescului Reglement. Al doile împregiurare este aducerea în lucrare acei desăvărşit hotărări prin Divanul apelativ a Ţării-de-sus, căruia prin reţoliţia Înălţimii Sale Domnului Stăpînitoriu, urmată pe anaforaoa Logofeţiei Iustiţiei, i s-au fost poruncit a aduce în lămurire cît anumit să cuvine D-ei Smarandii Donici şi după aceea să facă cuviincioasa punire la cale. Această poruncă mai în urmă s-au mai înnoit încă prin înfăţoşarea în Divan a Directorului Logofeţiei din partea Înălţimei Sale, şi potrivit cu aceea acel loc giudecătoresc au alcătuit lămurite socotele sumelor asupra cărora supusa rosienească are netăgăduită dreptate, iară în svărşit după aceleaşi hotărîri şi după aceaşi rezoliuţie s-au făcut publicaţii şi cu aşa chip, după rînduiala păzită, au păşit cătră neapărata îndestulare a legiuitelor hotărîte dreptăţi. După o asămine hotărîtoare lucrare, pricina încă odată au mai trecut în Divanul domnesc, în urmarea jalubii familiei Rosăteştilor, a căria singurul obiect este fondosul pricinii şi nemulţumire asupra hotărărilor urmate, despre care cinstitului Divan domnesc foarte bine îi este cunoscut că ele nici unii prifaceri nu sînt supuse; iară socotelile făcute în Divanul apelativ, adică punirea în lucrare a acelor hotărîri, nu alcătuesc predmet de noî reclamaţii a pomenitei familii, încît nici este de crezut că vor pute fi supuse vr-unei cercetări, căci după legile de obştie, pricinile îşi pot lua începutul numai după reclamaţie, iară unde nu-i jăluitoriu, acolo nu-i nici pîrît. După nişte aşa împregiurări, Consulatul să găsăşti în nedumerire, pentru ce anume pricina s-a întors de iznoavă la acel mai înalt loc giudecătoresc, şi de aceea dar gios iscălitul pofteşte pe cinstitul Divan domnesc, ca pără încă a nu păşi el în vro lucrare, să-l înştiinţăzi: de să găsăşti el după legi în dreptate a întra în cercetarea socotelilor ce au făcut Divanul apelativ, în vreme cînd asupra acestor socotele nu este în [264] videre nici o jalubă, precum asămenea să-l înştiinţăzi ce anume urmează a fi predmetul acestor d-acum a lui lucrări. Aşa precum pricina aceasta, spre dărăpănarea feţilor împricinate, au suferit feliurite prelungiri, apoi Consulatul să măguleşti de nădejde că cinstitul Divan domnesc va binevoi a grăbi cu răspunsul său. [265] 1840, 24 Octobre. Copie di pi nota Consulatului rosăenesc cătră Divanul domnesc din 24 Octomvrie 1840 supt No. 3443. La 19 a lunii următoare supt No. 3314 Consulatul Împărăţiii Rosiei din Moldova au poftit pe cinstitul Divan ca să-l înştiinţeze: care anume are a fi obiectul lucrărilor sale în pricina supusăi rosieneşti D-nei Donici cu boerii Rosăteşti, la care s-au priimit răspunsul din 25 a aceiaş luni No. 3543 în cuprindire, că arătata pricină au intrat la acel Divan la 15 Ghenari an curgătoriu, că el va păşi cătră lucrare şi că rezultatul unii asămine îl va supune cunoştinţăi Înălţimei Sale Domnului Stăpănitoriu, în urmarea datoriilor ce-l îngrădesc după legile statornicite. Cinstitul Divan va binevoi a porunci d-a i să înfăţoşa încă odată pomenita notă cu data din 19, şi atunce foarte lesne să va încredinţa că răspunsul său nicidecum nu răspunde la cuprinderea acei noti. Dacă pi di o parte cinstitul Divan să povăţueşte din lege, despre care au binevoit a o face ştiut prin arătatul său răspuns, apoi pe de alta Consulatul trebue cu asprime a păză îndatorirea înalt pusă asupră-i, adică îngrijirea despre dreptăţile supuşilor rosăeneşti, şi dar spre împlinirea unei asăminea îndatoriri, precum şi pentru a da dragomanului instrucţiile potrivite cu scoposul cercetării ce urmează a să face, gios iscălitul adaogi a pofti pe cinstitul Divan ca să-i comunicarisască acele ştiinţe, pentru a cărora priimire el au mijlocit prin nomerarisita sa notă. Ce să atinge însă de cercetarea ştiutelor socotele, Consulatul nu de prisos socoteşti a triimete aice în alăturare copie de pe anaforaoa urmată în o pricină, care este de o fire cu întămplare de faţă, afară numai de ace vajnică împregiurare, că în acea pricină au mijlocit jalubă, iar aice nu, – împregiurare pe care Divanul, povăţuindu-se de lege, fără îndoială nu o va scăpa din vedere. Gios iscălitul să măguleşti a nădăjdui că cinstitul Divan, fără perdere de vreme, va binevoi a-l cinsti cu îndestulătoriu răspuns. [266] 1840, 25 Octobre. Copie di pi otnoşenia Divanului domnesc urmată către Consulatul Împărăţiei Rosăei, din 25 Octomvri 1840 supt No. 3543. Spre răspuns la otnoşenia acelui cinstit Consulat din 19 a următoarei luni Octomvri supt No. 3314, domnescul Divan are cinste a face cunoscut că pricina dintre D-ei Agoia Smaranda Donici cu D-lor boerii Rosăteşti au intrat la acest Divan de la 15 Ghenari anul curgătoriu, după înalta rezoluţăe în urmarea jalobei Dumisale Spatarului Petrachi Rosăt, iar întoarcerea înalt poroncitei lucrări au urmat pe de o parte din pricina multor împovorări ce are Divanul, precum obşteşte este cunoscut, iar pe de alta şi mai cu dinadinsul că nici acel cinstit Consulat n-au stăruit. Acum însă, potrivit cu înalta rezoluţie, Divanul va păşă cătră poruncita lucrare, şi rezultatul unui aseminea îl va supune cunoştinţii Prea Înălţatului Domn, în urmarea datoriilor ce-l îngrădesc după legile statornicite. [275] 1840, 12 Novembre. Priimindu-să şi al 2-le notă a acelui cinstit Consulat supt No. 3443, poftoritoare unii alte asăminea cu No. 3314, ce au priimit Divanul acesta mai nainte şi asupra căreia el prin otnoşenia cu No. 3543 au şi răspuns: Are cinste şi acum a împărtăşi că pricina dintre supusa rosăenească D-ei Agoaia Smaranda Donici cu D-lor boerii Rosăteşti au intrat la acest domnesc Divan pe timeiul înaltei rezoluţii urmată pe jaloba D-lui Spatarului Petrachi Rosăt, unul din împricinaţi, în următoarea coprindere: „Divanul domnesc, păzăndu-să prinţipul statornicit a compromesului, va ave în videri de a nu să asupri vreo parte în lămurire socotelilor”, spre împlinirea căreia înaltei rezoluţii, domnescul Divan urmează a intra în cercetarea socotelilor făcute de Divanul de apel, care după legi nu pot fi inapelablu. Cînd însă el va păşi cătră asăminea cercetare, va face cunoscut acelui cinstit Consulat. [278] 1840, Novembre. Memoar. Luminarea Sa Cneazul Ghiorghi Cantacuzino au pornit pretenţii asupra schitului Hangu sau Pionu [a cărue moşăi să megieşeşti cu moşia Luminării Sale şi cari schit [279] este dat monastirii Varaticu spre înlesnirea veţuirii unui însămnat număr de monachine, ce să spasăsc în ace monastire], cum că i-ar împresura o parte de loc. Intrănd acest proces în cercetarea domnescului Divan, Luminarea Sa Cneazul, supt cuvîntul împresurării, au început a cere să tragă în a sa stăpînire toată proprietaoa schitului, în cătime peste 4000 fălci; iar asemine cerere o intemeiază pe un ispisoc din 7267 a Domnului Ioan Theodor Voivod, şi spre a să îndestula acest feliu de cerere a Luminării Sale, au urmat din parte Consulatului rosăenesc osăbită protegarisări şi stăruinţă. Divanul însă, avănd în videri pe de o parte că ispisocul de care să sprijineşti cererea Cneazului n-au avut nici odinioară lucrari încăt priveşti către schit, pe de altă că schitul în mărginite şi legiuite hotare au stăpănit în pace proprietaoa sa mai mult de doă veacuri, şi în sfărşit tănguirile întinse din parte săboarelor sfintelor monastiri Neamţu, Săcu, Varaticu şi Agapia, că de ar urma a să pune în lucrare mai sus zisul ispisoc, ar fi să să răşluiască însămnate părţi din moşăile acelor monastiri, ci să megieşăsc cu moşia Luminării Sale, n-au putut după legile statornicite să îmbunătăţească acelaş ispisoc încăt să atinge de schitul Hangu; iar încăt priveşte către proprietăţile mai sus arătatilor monastiri, fiindcă urmează osăbite proţesuri între aceli cu Luminarea Sa Cneazul şi iarăş pentru împresurări, au rămas că, în vremea cănd nişte asăminea să vor supune căutării, să se dea hotărăre după dreptăţile ce vor haracteriză pe fieştecari. [299] 1841, Februarie. La anul 1834, cînd Înălţimea Voastră eraţi porniţi din Ţarigrad şi aicea prin ţară suna feliuri di vorbi că V-au surghunit, că sînteţi la opreală şi nu Vă veţi mai înapoi şi unde satile să afla în tulburare de a fugi piste Prut, precum şi oraşul Galaţii în neliniştire, au fost triimes de Ocărmuire D. Logofătul Lupul Balş spre liniştirea lucrurilor, unde să afla împreună şi D. Postelnicul Costachi Plaghino, şi tot atunci găsînd D-lor boerii în sălinţă Eforii şi era să bată pe unii din mădulari pe uliţă, şi orăşănii sărind şi făcînd cuvînt că mădularile nu sînt vinovate, s-au făcut comisie asupra lor şi nu s-au găsit asupra mădulărilor nici o vinovăţie. Acest prilej au mijlocit ca să îndupleci D-lor pi Eforie a li da 80 stînjeni di [300] loc pi malul Bratişului, cîte 40 de fieştecari boeriu, faţa uliţii, dobîndind şi cîte un docoment de fieşticare boeriu, iscălit de mădulările Eforiei, iscălit de cîţiva orăşăni pe cari-i strîmtorise, le-au încredinţat di Consulaţi, di Vlădica di Roman, di Părcălăbie, di Giudecătorie şi di Poliţie, cu o diopotrivă cuprindire şi totodată făcute şi tot de acei iscăliţi atît în unul cît şi în altul, ca cînd au fost nişte atestaturi di vreo interesantă slujbă, încît au întărit şi Consulanţii. De care aceasta aducîndu-Vă aminte Înălţimii Voastre, Vă este bine ştiut; pe cari loc însuşi Înălţimea Voastră aţi binevoit a-l vide la 1834 şi pe cari după cererea opştii atît atuncea prin graiu l-aţi disfiinţat, cît şi pi urmă prin Chrisovul aşezămîntului ci s-au făcut la 1836, iarăşi s-au oborît. După care D. Logofătul Lupu Balş văzănd slabile temeiuri a acei danii s-au supus plăţii prosforalii şi au rămas ace danie ca o hărtie albă, luîndu-şi din nou docoment de la comisie după chrisov. La 1841 Ghenar, viind poronca Marii Logofeţii după rezoluţia Înălţimii Voastre ca să i-să dei locul D. Postelnicul Plaghino în stăpînire, comisia necunoscînd că are D. Postelnicul vreun loc, au răspuns cinstitii Logofeţii şi Departamentului toate incungiurările, de pe cari răspuns alăturăm întocmai copie; alaltăeri viind D-lui Postelnicul Plaghino cu altă poroncă a cinstitei Logofeţii ca să i să dea numaidecît locul în stăpînire, apoi acest loc pe care-l cere D-lui este dat doritorilor, pe care au clădit şi binale, iar comisia i-au răspuns că dacă i să faci trebuinţă, locuri sînt de dat, nu numai D-lui ci şi la alţii, însă să plătească şi să fie supus aşezămîntului. D-lui îndată s-au arătat cu protest atîta cătră Părcălăbie cît şi cu pretenţie cătră Consulatul rosienesc, cari acestea auzind hotnicii ci au luat locuri, în care sînt şi Consulaţi şi emborii străine şi au cheltuit mii de galbini spre a înfrumuseţa oraşul cu binale după dorinţa Înălţimii Voastre, toţi s-au rădicat asupra comisiei, cerînd siguranţie pi averile lor, că nu sănt siguri pentru că mai sînt chrisoave de la fostul Domn Ioan Sturza pe aceste locuri, şi di să va ţînea în seamă, apoi ei sînt la mari îngrijire în viitorime. Dar Înălţimea Voastră, ca un milostiv părinte, stavilarisiţi nedreaptă ocolisire a D-lui Postelnicul Plaghino. [301] 1841 Februarie. Copie de pe practicaoa comisiei înfrumuseţării oraşului Galaţi, în pricina locurilor D-lui Postelnicului Costachi Plaghino şi a D-lui Logofătul Lupu Balş, din 7 Februarie 1841, în următoarea cuprindere: I. Jurnalul opştii lăcuinţii acestui oraş din 29 Avgust anul 1836, pentru regulile statornicite asupra înfrumuseţării oraşului vechiu, înfiinţării oraşului nou spre Vad-Ungur, cît şi chipul împărţirii locurilor de lăcuinţă şi anume: pe uliţile mari şi ace dinspre mal, di la 10 păr la 20 stînjini, cu plată cîte doi gălbini de stînjen; pe uliţile al doile, cîte 7 stînjeni, cu plată cîte un galbăn; şi prin mahalele, cîte 5 stînjini faţa de fieştecare doritoriu, cu plata de pol galbăn stînjinul; precum şi mijlocire opştii cătră [302] Înalta Ocărmuire, ca toate feţile, care după oblicirile informaţii locului pomenit s-au grăbit şi au cuprins locuri pi malul Brateşului supt numi di aşăzări, mai mult piste analoghie statornicită a împărţirii, să se supue toate acele locuri la noă împărţire cu păstrare dreptăţilor şi acelor persoane, di a li să da loc deopotrivă precum şi altora după rînduiala statornicită. Acest jurnal au dobăndit în totul înalta încuviinţare şi prin luminata rezoluţie înpotriva literii F din acel jurnal, anumi poronceşte Înalţimea Sa „să să cerceteze dreptăţile, după cari s-ar pute ceri acele locuri şi va învideri a nu să jigni prin aceli gheneralnica regularisire a oraşului, avînd a fi supuşi toţi la acele canoane, fără diosăbire”. II. Luminatul chrisov gospod din leat 1836 luna Octomvre 1, legiuitoriu regulii statornicite prin pomenitul jurnal a opştii. III. Poronca Departamentului din 22 Octomvre 1836, subt No. 20813, urmată asupra raportului Eforiii din povodul reclamaţii opştii înpotriva hărăzirei a doă locuri dumilor-sale boerilor Logofăt Lupu Balş şi Postelnicul Costache Plaghino, oborînd în totul ace hărăzire a Eforiei prin următoare rostire: „că întru ceea ce să atinge de cerire dumilor-sale numiţilor boeri cătră Eforie şi urmarea acei Eforii cătră cerire dumilor-sale, greşala nu este mai mult a unia părţi decît a ceialante, dar nici prinde vreun loc celi mai înainte, decît urmarea esti a să păzi întocmai după legiuirile gheneralnicii regularisiri a oraşului nou înalt întărite.” IV. Anaforaoa comisiii înfrumuseţării oraşului din 15 Avgust anul trecut 1839 subt No. 49 cătră Prea Înălţatul Domn, cu supunirea Înălţimii Sale planului închipuit de ingineriul politiii, cu răscroelile, uliţile oraşului nou şi cu rugămintea ca să binevoiască înalt a încuviinţa atît acest plan, cît şi împărţirea locurilor, potrivit luminatului chrisov; care Anafora au şi cîştigat următoare înaltă încuviinţare: „Să încuviinţează cu aceea, ca banii ci să vor aduna de comisie din împărţirea locurilor să să întrebuinţezi în înfrumuseţarea oraşului nou, precum pavisirea pieţilor, răsădirea grădinii şi cu agiutoriul Proniei înalţarea catedralei”. V. Că comisia, păşind cătră împlinirea înaltei încuviinţări cît pentru locurile di la mal căzuti în catigoria jurnalului opştii, s-au adresarisit la 29 Avgust anul trecut 1839 subt No. 52 prin Părcălăbie cătră redacţia „Albinei romîneşti”, ca prin gazetă să publicarisască în tot cuprinsul Prinţipatului spre opştească ştiinţă, că toţi acei ci ar pute ave titluri de proprietăţi pi malul Bratişului, ori şi prin ce chip dobîndite, în termen de trii lunii să le înfăţoşezi comisiei, spre a se păzi urmarea poroncită prin luminatul buiurdiu iscălit pi jurnalul opştii. După cari redacţia prin „Foaia sătească” din 29 Octomvre acelaş an subt No. 3, au şi publicarisit despre aceasta în tot cuprinsul Prinţipatului. VI. Că deşi comisia au avut în videre, că în cursul urmării aceştii publicaţii de trii luni s-au înfăţoşat la dînsa numai D-lui Logofăt Lupu Balş, carele cunoscînd însuş că este căzut în catigoria paragrafului F din jurnalul opştii, s-au unit, în loc di 40 stînjini ci ave dar di la Eforie din anul 1834, odată cu D-lui Postelnic Plaghino, a lua numai 20 stînjini, cu rînduirea plăţii cîte doi gălbini stînjinul. Totuşi comisia, fiind la îngrijire ca nu cumva poate a să mai ivi cineva afară de D-lui Logofăt Lupu Balş cu docomenturi pi locul dispre Bratiş, pi di o parte au mai prelungit împărţirea locurilor, iar pi di alta prin adresu din 6 Avgust anu trecut 1840 subt No. 167 cătră Părcălăbie, au cerut dizlegarea cinstitului Departament, ce urmari să să păzască cu acei ce nici în termenul de trii luni, nici în urmă după aceasta nu s-au înfăţoşat. VII. Poronca Departamentului trebilor din lăuntru din 25 Săptemvre anul 1840 subt No. 20257, dizlegătoare asupra raportului comisiei, „că pentru acei ci nu s-au înfăţoşat la comisie, urmarea să va păzi potrivit cu chrisovul gospod şi publicaţiile, dacă ii după împătrită vremi a vadelii de trii luni n-au urmat datoriii lor”. Pi a căruia temeiu, la 29 a lunii Octomvre anul trecut 1840, în priivirea că şi împătritul termen de trii luni au trecut, şi niminea afară di faţa pomenită mai sus la pontul al 6-lea nu s-au înfăţoşat, comisia apoi toate locurile slobode dispre mal în oraşul nou pi din sus di locul D-lui [303] Logofăt Lupu Balş spre amiază-noapte, pără în locul însămnat pentru Palatul domnesc, l-au împărţit cu dreaptă analoghie potrivit înaltei încuviinţări, şi anume D-lui nobilul Ioan Nicolaev 14 stînjini, Luminărei Sale Vistierul Necolai Şuţu 20 stînjini, D-lui Vornic Petrachi Mavrogheni 20 stînjini, D-lui Spatar Costachi Teodor 20 stînjini, D-lui Logofăt Necolai Canta 15 stînjini, D-lui Logofăt Costachi Conachi 15 stînjini, D-lui Spatar Vasile Sturza 15 stînjini, Nobilului Petrachi Egorov 15 stînjini, D-lui Evdoca Nicolau 15 stînjini şi D-lui Vornic Teodor Balş 20 stînjini, după ce mai întăi au primit di la aceste feţe prosforaoa legiuită, cărora li s-a slobozit apoi şi cuviincioaseli acturi din partea comisiei. VIII. Jaloba D-lui Postelnicului Costachi Plaghino primită în comisie la 2 Noemvre anu 1840, tocmai după trecirea împătritii vadeli de trii luni, cu cereri ca comisia să-i păstrezi dreptăţile asupra locului D-lui în mărimi de 40 stînjini, ce l-ar ave alăture cu a D-lui Logofăt Lupu Balş, cînd comisia, pi temeiul împregiurărilor cuprinsă mai sus, au fost împărţit, precum s-a zis, tot locul di pi mal pănă în Palatul domnesc. [305] 1841, 21 Februarie. Cu mila lui Dumnezeu, Noi, Michail Grigoriu Sturza VV. Domn Ţării Moldovii. Obşteştei obicinuitei Adunări a Prinţipatului Moldovii. În cursul anului carile au trecut de la acea de pe urmă sesie a obşteştii Adunări, îmbelşugarea, sporirea comersului, siguranţia, precum şi starea sănătăţii publice n-au contenit a împlini dorinţele Noastre cele mai vii. Mulţămită fie Celuia Prea Înalt pentru aceste nepreţuite binefaceri, ce mai cu samă derază de la îndurarea cerească şi a cărora fiinţă o închizăşluesc aşezămintele ce ni s-au hărăzit. Nimic nu este mai plăcut inimii Noastre, nici mai vrednic cu mulţămire stăruinţelor Noastre, decăt a putè la începutul fieşcăruia sesii dovedi prin fapte vederate propăşirile binelui obştesc. Lucrările atingătoare de agricultură se cuvin a se număra între cele întăi luări aminte a cărora scop ţinteşte la interesul public, căci înavuţirea fieştecăria ţări sînt producturile sale. Cu căt îndeletnicirile lucrărilor cămpului, ce sînt ramul de căpitenie a industriei Moldovii, se încununează de o bună ispravă, cu atăta mai mult negoţul se însufleţeşte şi fericirea se răspăndeşte în toate ramurile iconomiei soţiale. Secerişul anului trecut, afară de căteva cazuri neîncunjurate, au fost în deobşte mănos şi exportaţia producturilor s-au făcut întru o măsură vrednică de însemnat. Peste 900 vase au intrat în curgerea anului trecut în portul Galaţilor şi au aflat acolo producte de agiuns ale pămăntului nostru pentru a îndestula încărcările sale. Nimăruia nu este astăzi necunoscut, că această activitate ar fi mult mai mare şi ar aduce rezultaturi mai însemnătoare, de n-ar întimpina oarecare mărginire în greutatea şi scumpetea cărăturilor. Intinderea lucrărilor comerţiale înfăţoşează nevoia de a îmbunătăţi drumurile de comunicaţie. Ocărmuirea nu poate tăgădui mărimea acestei trebuinţi, care cu atăta mai mult se simte cu căt sporeşte propăşirea comerţului. Cu asemine scop drumuri nouă s-au însemnat în toate direcţiile şi cu energhie urmează lucrările spre a scurta şi a îmbunătăţi comunicaţia. Încăt se atinge de lucrarea cea însemnătoare a navigaţiei Siretului, obiect vrednic de dorinţa obştească, Adunarea negreşit va cunoaşte că aseminea ispravă nu s-ar putè înfiinţa fără un mare agiutor din partea ţării. Lucrările pentru facerea drumurilor publice s-au împărţit în chipul următoriu: 222 stînjini de şose s-au săvărşit pe linia drumului carele duce la Bucovina, din o rămăşiţă de 788 stînjini. 1500 st. s-au mai lucrat de nou tot pe acea linie. 885 st. pe linia Cornul-Luncei, cuprinzănd uliţele de căpitenie a politiei Fălticenii. 123 st. de asemine tot pe această linie. 2477 st. în ţănutul Romanului, afară de 7153 care se află în lucru. 1405 st. în ţănutul Bacăului, fără a număra 143 ce se află în lucrare. 2200 st. pe linia Iaşului spre Vaslui, făcăndu-se un drum din nou săpat pe dealul numit al Repidei, care au fost pănă acum neumblat. Această şose înfăţoşează întreitul folos: de a scurta calea, de a scăpa de greutăţile ce întimpina transporturile cu suişurile şi coborişurile cele poncie a dealului Bordea şi de a îndămăna venirea călătorilor în capitalie prin un drum sigur şi plăcut. [306] 408 st. în capitalia Iaşii. 212 st. în Bărlad, afară de 181 ce se lucrează. 85 st. la Galaţi. 9517 st. de şose săvărşiţi în cursul anului trecut. Aproape de doăzăci poduri şi căteva canaluri zidite s-au făcut, parte cu cheltuiala Statului, parte cu mijloacele localnice. Lucrări însemnătoare s-au început pentru facerea unui mare pod de peatră pe rîul Bărladului. Materialul s-au adunat la faţa locului, şi lucrul început se va înainti îndată ce se va desprimăvăra. Îndeletnicirile de îmbunătăţire întreprinse la Galaţi nu contenesc a da acestei politii grabnică propăşire. Carantina cea nouă mai s-au măntuit, deşi au pricinuit muncă foarte mare pentru a să putè înălţa pămăntul spre ferire de revărsările apelor. O cazarmă şi un spital s-au zidit din nou şi sînt acum întrebuinţate potrivit scopului menit; o ezătură peste 3000 st. lungă s-au înălţat spre siguranţia politiei de revărsările Dunării şi a lacului Bratişi; şi paveaoa uliţelor, care s-a făcut pănă la locul debarcaţiei vaselor de vapor, sînt cele de căpetenie rezultaturi a înaintirei lucrărilor publice din Galaţi, făcute atăt prin mijloacile Ocărmuirei, căt şi prin acele a Eforiei, a comisiei de înfrumuseţare şi a venitului din exportaţia zaherelilor, care am jărtvit în priinţa binelui acestei politii. Însă propăşirele nu s-au mărginit numai la aceste îmbunătăţiri împlinite sub povăţuirea Ocărmuirei; lăcuitorii de Galaţ, însufleţiţi de o rîvnă vrednică de toată lauda pentru întinderea comerţului şi plini de încredere în cugetările scutitoare ale Ocărmuirei, nu contenesc a împreună-lucra cu zelos cătră asemene scop. Locurile cumpărate în piaţa politiei nouă să sue la 340, şi căteva case să află acum zidindu-să. Prin mijlocirea unui reglement hotărîtoriu chipului cumpărării locurilor de pe proprietaoa mănăstirii Sf. Spiridon şi prin siguranţia care înfăţoşază ezetura cea nouă împotriva revărsărilor, căteva magazii s-au făcut la şchele şi locul carele desparte politia de carantina cea nouă, căndva pustiu, preste puţin să va acoperi de zidiri. În cursul acestor doi ani de pe urmă s-au durat la şchelea Galaţii şi s-au slobozit pe apă şeptesprezece vase, şi cu aceste pavilionul Moldovei au avut prilej a să împărtăşi de plutirea comerţială. Ne putem ferici de această stare norocită a politiei Galaţi, menită a răvărsa peste toată ţara folosurile unui comerţ activ, potrivit cu favorul poziţiei sale. Siguranţia comunicaţiilor n-au contenit a se păstra în starea mai împăcătoare. Numărul total al persoanelor pîrîte pentru fapte prihănite seau criminale nu au trecut preste numărul de 192, adecă cu o scădere de a treia parte din numărul anului trecut. De asemine şi aplicaţia pedepselor, în alăturare cu ale anului 1839, ni dă un rezultat pentru care să cuvine a ni mîngăe. Nici o pedeapsă di moarte nu s-au decretuit şi osîndirile la închisoare de ocnă, care s-au mărginit la număr de doăzeci şi trei, sănt numai pe giumătatea unor asemine osînde aplicate în anul 1839. Numărul învinovăţiţilor închişi în temniţă se află acum împuţinat între 30 şi 20 persoane. Suma veniturilor i a cheltuielilor Eforiilor înfăţoşează următoarele rezulturi: Venituri Cheltuele Pentru Botoşani . . . . . . 119984 lei 102321 lei “ Galaţi . . . . . . . .184602 “ 148129 “ “ Iaşii . . . . . . . . . .335898 “ 413042 “ “ Bacău . . . . . . . . 32822 “ 27080 “ “ Roman . . . . . . . . 30662 “ 23795 “ “ Bărlad . . . . . . . . 29840” 22049 “ “ Focşenii . . . . . . .45776 “ 38294 “ Total . . .779584 lei 774710 lei Măsurile neapărate şi de iconomie, care acum s-au luat pentru de a spori veniturile *[307] şi a scăde cheltuelile Eforiilor, pot închipui statornicirea somelor budgelei pe anul curgător, precum urmează: Venituri Cheltuele Pentru Botoşani . . . . . . . 116310 lei 105277 lei “ Galaţi . . . . . . . . . 231359 “ 156686 “ “ Iaşii . . . . . . . . . . .368142 “ 319461 “ “ Romanu . . . . . . . .31037 “ 23890 “ “ Bacău . . . . . . . . . . 38144 “ 26825 “ “ Bărlad . . . . . . . . . .161218 “ 20585 “ “ Focşeni . . . . . . . . .80235 “ 54493 “ Total . . .1026445 “ 707217 lei Mijloacele Eforiilor de Galaţi şi de Botoşeni au înlesnit în fieşcare din aceste politii organizaţia unei companii pojarnicesti, dupre pilda acei din Iaşi, a căria folos este obşteşte cunoscut. Din lucrările mai sus prescrise în scurt se poate giudeca despre propăşirile, care avem mulţămirea a le înfăţoşa şi a le adeveri la încheerea fieşcăruia period annual. Aceste isprăvi nesimţit înriurează mult asupra binelui lăcuitorilor, căci fieşcare îmbunătăţire în priinţa interesului obştesc se face isvor de fericire. Oarecare abateri în partea a subalternilor administraţiei au îndemnat pe Ocărmuire de a da o nouă însufleţire şi energhică închizăşluire hărăzite prin aşezămînturile noastre şi a înnoi poronci ţăntitoare de a face pe amploaiaţi şi mai îngrijitori pentru păzirea îndatoririlor sale şi întru paza legiuirilor Reglementului. Alegerea privighitorilor de ocoale, precum şi aceea a vorniceilor de sate, ca una ce înriurează asupra soartei lăcuitorilor, s-au făcut obiectul îngrijirii Noastre. Asemene s-au oprit orice împărtăşire a amploiaţilor Administraţiei la întreprinderile de speculaţie. Starea cutiilor săteşti, menite a întămpina nevoile satelor, nu răspundea scopului binefăcător a acestui aşezămănt. Somele ce avea să între în acele cutii, abătute fiind întru cheltuelele neertate de cătră acii dintre lăcuitori la îngrijirea cărora chiar obştiile satelor le-au fost încredinţat, cea mai mare parte nu înfăţoşa vreo somă, care s-ar fi putut întrebuinţa de cătră obştie la lucruri folositoare. Măsuri aspre s-au hotărît pentru a asigura legiuita întrebuinţare a fondosurilor acestor cutii, care în acest chip vor putè înfiinţa în viitorime prisosuri în numărătoare. Îngrijirea, cu care se cărmuesc casele obşteşti, urmează a da aşezămînturilor privitoare cătră folosul public cuvenita sporire. Învăţătura publică începe a aduce roduri, ce cu dreptul le aştepta de la povăţuirea care i s-au dat. Se cuvine a lua aminte, că chiar de la început ea avea a se lupta cu greotăţile de care sănt scutite în alte ţări asemine aşezeminte. De nevoe au fost a traduce şi a compune cărţi elementare, a informa din pămînteni pedagoghi şi profesori, carii cuprind astăzi mai toate cadrele învăţăturilor. Sholi începătoare de nou s-au organizat şi învăţătura naltă s-au adăogit cu căteva clase speţiale, precum: dreptul pozitiv, fisica şi chemia experimentală, precum şi matematica aplicată cătră meşteşuguri. Un institut mehanic, de curînd clădit cu cheltuiala cassei shoalelor, preste puţin va sluji pentru învăţătura meşteşugurilor. O somă preste an hotărîtă pentru cumpărarea cărţilor folositoare au îndămănat a se organiza o Bibliotică, care se va deschide publicului de la 1 Maiu viitoriu; o colecţie aleasă de instrumente de fisică, de chemie şi de inginerie se întrebuinţază la învăţarea acestor ştiinţe. Cu toată înmulţirea cheltuelelor de acel feliu, cerute din dizvălirea învăţăturilor, cassa shoalelor are încă în rezervă o somă de 340869 lei. Numărul elevilor, carii au urmat cursul în anul 1840, au fost de 2837, din care 140 să ţin cu cheltuiala Statului. La institutul pentru învăţătura fetelor au urmat 81 sholare, şi 4 să ţin cu cheltuiala Statului. 7 elevi urmează încă cu cheltuiala cassei shoalelor *[308] la învăţături speţiale în deosăbitele Universităţi ale Evropei. Aceste sănt rezultatele de căpitenie a îngrijirilor hărăzite unui aşezămănt menit de a răspăndi în ţară cunoştinţele folositoare şi a întipări în duhul tinerimei prinţipii de relighie, de moral şi de respect pentru aşezemintele Patriei lor. De asemine mulţămitoare sănt rezultaturile, care înfăţoşează spitalurile dupre îngrijirea ce lui se hărăzeşte. Din 1732 bolnavi, carii s-au priimit în cursul anului 1840 la spitalul Sf. Spiridon, 1488 s-au vindecat, 85 au murit, iar 159 se află în curarisire. În spitalurile ţănutale, din 900 bolnavi, 673 s-au vindecat, 40 au murit şi 187 se află în cură. Din aceasta făcăndu-să analoghie se vede, că la un număr de 100 s-au însănătoşet 812/3 , au murit 42/3 şi rămăşiţa de 132/3 se află în căutare doftorească. Măsurile carantineşti nu au contenit de a feri ţara de tot feliul de molipsire; la acest prilej cu mulţămire aducem miliţiei o dreaptă laudă pentru răvna, cu care împlineşte îndatoririle sale. Intrănd în cercetarea rezultatelor produse prin lucrările giudecătoreşti, care nu au încetat de a fi una din îngrijirile Noastre cele vii, am avut prilej cătră sfîrşitul anului 1839 a arăta obşteştii Adunări, că aproape de 3400 proţesuri era în lucrare pe la deosăbitele tribunaluri. Pricinile închiete în curgirea triluniei cei de pe urmă acestui an au împuţinat numărul lor la 2606. La închierea anului 1840, deşi acest număr au sporit cu 4721 proţesuri pornite de nou, n-au rămas acuma nesfîrşite decăt numai 1591. Aceste rezultaturi împăcătoare, nu numai dovedesc energhia măsurilor luate întru acea deplină regulare a acestui ram însămnător a slujbei publice, dară sănt totodată şi urmările închizăşluirilor ce s-au dat proprietăţii, prin aplicaţia celor de pe urmă dispoziţii legiuitoare primite de obşteasca Adunare. Comisia epitropicească, care s-au înfiinţat dupre legiuirea primită în ace de pe urmă sesie a obşteştei Adunări, au început a vădi a ei măntuitoare înriurire prin închizăşluirea ce hărăzeşte averilor orfaniceşti în locul părăsirei în care zăcea pănă acum aceste. Din ştiinţele adunate de cătră comisie, se arată că din 278 cazuri de clironomii, 168 se ocărmuesc de epitropi, iar 110 ce s-au găsit în părăsire sănt acuma supusă dipoziţiei acestei legiuiri nouă. Nicicum nu Ne îndoim că acest aşezămănt, atăt de binefăcător şi atăt de potrivit cu scopul soţietăţii, care este apărarea celui slab, în deobşte este primit cu recunoştinţă, privindu-să pe de o parte răul necuviinţelor îngrădite prin el, iară pe de alta proteguirea orfanilor, carea este ţelul înfiinţărei sale. Înfăţoşarea socotelelor Visteriei şi a biudgelei pentru anul curgător va putè încredinţa pe Adunare despre urmarea stării cei princiosă a Finanţului. Cassa de rezervă are un prisos însemnător, care asigurează pe viitorime buna orăndueală a veniturilor şi a cheltuelilor publice. Săvărşind această în scurt expoziţie a lucrărilor, ce anul închiet dă prilej a se înfăţoşa obşteştei preţuiri, de mulţămire Ni este de nou a încredinţa pe Adunare că atăt dorinţile cum şi sirguinţile Noastre purure vor ţinti ca anii următori să sporească cu îmbelşugarea rezultaturilor aducătoare de fericirea obştească. Eşii, 21 Fevr. 1841. [312] 1841, 1 Martie. Anafora cătră Pre Înălţatul Domn adresată de obşteasca obicinuita Adunare a Moldovei în sesia anului 1840. Prea Înălţate Doamne, Această obştească obicinuită Adunare au ascultat cu cel mai adînc respect cuprinderea Înaltului Vostru Ofis din 21 a trecutei luni Fevruarie, prin care aţi binevoit *[313] a-i face ei împărtăşire despre starea Prinţipatului şi deosăbitelor ramuri a slujbei publice de la cea de pe urmă trecută sesie pănă acum. Ea şi acuma cu adîncă recunoştinţă adauge a înalţa glasuri de mulţămire cătră cel Atotputernic pentru bunătăţile, ce a lui nemărginită milă n-au încetat a revărsa asupra acestui pămănt, totodată şi ferbinţi rugăciuni pentru fericirea Avgusticeştilor Monarhi, a cărora înaltă îngrijire au statornicit fericita soartă a Moldovei. Preţuind înţălepciunea ce povăţueşte toate mişcările administrative, nu mai puţin şi norocitile rezultaturi căştigate prin măsurile de îngrijire a Ocărmuirei, Adunarea grăbeşte a înfăţoşa Înălţimei Voastre mărturisirea acei mai adînci recunoştinţă, de care ea este pătrunsă pentru stăruitoarea sirguinţă şi jertfirile acele în tot chipul ce faceţi cu privire cătră un singur ţăl a propăşirei fericirei obşteşti. O asemene propăşire se adeverează prin nu puţine deobştie mărturisite însămnătoare isprăvi. Dizvălirea negoţului să înaintează necontenit, care aceasta este şi obiectul dorinţelor şi a nedejdelor lăcuitorilor de toate clasurile. Măsurile ce Înălţimea Voastră întrebuinţaţi pentru îmbunătăţirea drumurilor de comunicaţie urmează a fi cu netăgăduire nişte faceri de bine mult preţioase pentru acest pămănt. Ceea ce s-a lucrat pănă acum dă Adunărei îndestulă încredinţare despre aceea cu deosăbire stăruinţă ce faceţi pentru acest obiect, care este de un nepreţuit obştesc folos. Plutirea Siretului, menită a îmbărbăta industria la o parte a Moldovei, unde neîndemănarea exportaţiei nu încetează a împedeca negoţul, este deobştie dorită. Aducerea în săvărşirea a acestui lucru va fi unul din vecinicile monumenturi a înaltei Voastre administraţii. Însămnătoarele îmbunătăţiri făcute în oraşul Galaţi, îndestulănd din vreme în vreme mai mult trebuinţele negoţului, vrednicesc tot feliul de recunoştinţă din partea Adunării. Multa împuţinare a pedepselor hotărîte face o încredinţată dovadă despre propăşitoarea lucrare a măsurilor ce sănt aşezate în folosul siguranţiei publice, şi lămureşte că fericirea lăcuitorilor propăşeşte cu aceiaşi măsură cu care starea faptelor criminale merge în scădere. Adunarea au văzut cu nu mai puţină a ei mulţămire îmbunătăţirile în starea veniturilor şi a cheltuelilor Eforiilor de pe la tărguri. Ea cu încredinţare aşteaptă cele mai norocite rezultaturi de la măsurile ce s-au luat pentru a să da o nouă închizeşluire legiuirilor reglementale. Înălţimea Voastră preţuind încăt se cuvine trebuinţa învăţăturei publice, nu aţi lăsat de a-i da ei acea mai înţăleaptă direcţie, şi Adunarea în unire cu Înălţimea Voastră sămte ace mai adevărată sufletească mulţămire pentru rezultaturile căştigate de la aceasta, nu mai puţin şi pentru îngrijirea hărăzită la administraţia spitalurilor. Adunarea să cunoaşte datoare a mărturisi a ei deplină mulţămire şi pentru buna organizaţia miliţiei şi răvna în slujbă, de care ea nu au lipsit a da vii dovezi în tot feliul de prilejuri şi mai ales în paza carantinei liniei Dunării, prin care Prinţipatul au fost şi este ferit de tot feliul de molipsire. Ea se bucură a vede că împuţinarea ace mai presus de toată nedejdea a numărului proţesurilor face o încredinţată închizeşluire la siguranţia proprietăţii. Acea prin înfiinţarea epitropiceştii comisii siguripsirea averilor orfaniceşti înfăţoşează de pe acum în privirea Adunării preţioasele folosuri, ce s-au măgulit a aştepta încă la votarisirea aceştii de mare folos legiuiri. Priincioasa stare a finanţului, de care Adunarea cu nu puţină a ei plăcere s-au încredinţat, urmează netăgăduit prin ace cu deosăbire îngrijire, ce Înălţimea Voastră jărtfiţi la acest obiect, ce este de mult folos pentru binele obştesc. Nişte asemenea propăşiri, Prea Înălţate Doamne, care cu netăgăduire să văd în toate ramurile administraţiei, nu pot decăt a adăogi simţirile de recunoştinţă [314] şi de respect a Adunării cătră Înălţimea Voastră şi a întări bunele nedejdi ce ea hrăneşte pentru viitorime. A Înălţimei Voastre Zmeriţi cătră Dumnezeu rugători (iscăliţi) Veniamin, Mitropolit Moldovei; Meletie, Episcop Romanului. Plecate slugi Costachi Balş, Logofăt; Iordachi Balş Vornic; Ştefan Catargiu, Vornic; Ioan Cantacuzin, Vornic; Costachi Sturza, Vornic; Gheorghe Sturza, Vornic; Sandu Krupinski, Vornic; Scarlat Miclescu, Vornic; Teodor Balş, Vornic; Iancu Ralet, Vornic; Manolachi Miclescu, Vornic; A. Aslan, Hatman; Ioan Cuza, Post.; Iordachi Grigoriu, Post.; Ilie Cogălniceanu, Post.; Vasili Veisa, Post.; Vasili Alexandri, Post.; Dimitrie Bran, Post.; Neculai Greceanu, Agă; Gheorghi Racoviţă, Agă; Iordachi Vărnav, Agă; Grigorie Tufescu, Agă; Grigori Codreanu, Spatar; Grigori Carp, Spatar; G. Razu, Spatar; M. Holban, Spatar; C. Negruţţi, Spatar; M. Gherghel, Caminar; N. Bontaş, Pah. [327] 1841, Maiu. În pricina dintre proprietarii moşăei Sauceniţa şi proprietarii moşăei Zvorăşti i schitul Gorovei pentru un loc dintre numitele moşei, să lămureşte: Asupra ponctului 1-iu. Că hotărările din 1814 Mart 20 şi Avgust 26 i aceea din 1824 s-au găsit prin încheerea Divanului din 1835 supuse giudecăţii după aşăzămăntul din 1 Octomvre acelaş an, şi anume: Cea întăia, pentru că întăritura Domnului este în parte nepotrivită cu cuprindere anaforalii; Cea a doă, pentru că coprinderea iai esti o contradicţie, cănd zăci să rămîie mulţămiţi stăpănitorii Sauceniţii cu dania ce le-au făcut Domnul, dăndu-le bucata aceea de loc ce prin anaforaoa din 20 Mart o dăduse schitului Gorovei, în vreme cănd partea cea prin anaforaoa din 20 Mart să lăsase Sauceniţii, Domnul prin întăritura sa o ia şi o dărueşte stăpănitorilor Zvorăştii şi schitului; Şi cea a treia, pentru că însuş Domnul Sturdza, cari au întărit-o, o supune în urmă giuducăţii prin ţidula din 23 Ghenar 1827. Aceasta în priivirea fondosului. Iar apoi în priivirea formilor să lămureşti: că la 1835 supuindu-să Divanului domnesc împregiurările şi ial întimpinand anaforaoa întărită de Domnul Sturza aneresitoare anaforalilor întărite de Domnul Calimach, s-au găsit în îndatorire, pe temeiul legiuirii din 1 Octomvri, a întra în cercetare, în urmare careia cerăndu-să dizlegare Înălţimii Sale de urmare şi încuviinţăndu-să o aseminea la 1836, au şi păşit către cercetare, cănd au găsit pricina mărginită de protezmia propusă de însuş Cinstitul Consulat prin nota cu No 385 din 4 Mart acelaş an şi au încheiat a sa hotărăre, încuviinţănd a să urma stăpănirea după hotărărea din 1814, care întărindu-să şi de către Înălţimea Sa, urmează a-şi avea şi aplicarea după art. 634 din Reglement. Asupra ponctului al 2-lea şi al-3-lea. Că partea schitului fiind din săngurul şi acelaş loc pretenderisit de proprietarii Sauceniţii întreg, în care este şi partea aparată de proprietarii Zvorăştii, şi nu vreun alt osăbit pămănt, apoi şi dreptatea acestor doî părţi fiind una şi aceiaş, nu să poate socoti de osăbită pricină a schitului, fiind amăndoî acestea cuprinsă tot prin acea hotărăre a Domnului Calimach, despre aceea a proprietarilor Zvorăşti, încăt să fie supusă aplicaţiei articurilor 291 şi 302 din Reglement. Asupra ponctului al 4-le. Că în cele di pi urmă, slobozăndu-să pricina la 2 Iulie 1836, după însuş cerirea D-lui Spatarului Arbure, vechilul şi a celorlanţi doi proprietari a Sauciniţii, D-lui în loc de a să înfăţoşa au cerut tragirea sa din vechilîcul fratilui şi a cumnatului său, cari cerire găsindu-să de cătri Divan nepriimită de pravile, pentru că după § 1372 din Condica ţivilă nu poate a să tragi din giudecată tocmai în zioa înfăţoşării, la 7 a aceiaş luni s-au şi făcut cunoscut aceasta atăt dumisale Spatarului, căt şi K. K. Aghenţii i cinstitului Consulat rosienesc, însă D-lui Spatarul nici după aceasta n-au urmat a veni, şi la 9 Iulie s-au făcut încheere în complect, ca la 11 Iulie să se cerciteze pricina şi în nefiinţa D-lui Spatarului. De care iarăş s-au făcut cunoscut atăt Aghenţii căt şi cinstitului Consulat, însă şi la acel termen neînfăţoşăndu-să D-lui Spatarul, Divanul prin al 2-le jurnal din 11 Iulie, iarăş în complect, au sorocit căutare pricinii în nefiinţa sa. Dar la 14 Iulie, înfăţoşănd Dragomanul K. K. Aghenţii jaloba D-sale Spatarului cu propunere de boală şi mijlocind căutare pricinii la 5 Avgust, cu îndatorire că, dacă Dimitriu *[328] nici atunce nu va fi următor a să înfăţoşa, apoi Divanul să păşască cu lucrare după jurnalurile ce are închiete; Divanul, în privirea art. 372 din Reglement, i-au încuviinţat şi această vadea, cu hotărăre că la dimpotivă va fi giudecat în lipsire; dar în sfărşit, şi la aceasta neurmănd şi alergănd iarăş la propunerile dintăi (cari să anerisise mai nainte şi cari nu mai putea avea loc) Divanul au giudecat-o în lipsire, nefiinndu-i ertat a mai prelungi pricina, în vreme cănd pe lîngă vadeaoa încuviinţată de art. 371 i-au fost dat şi pe aceea cerşută de art. 372. Căt însă asupra împregiurării că Divanul n-ar fi luat în băgare de samă punerea înainte a cinstitului Consulat de a prelungi pricina păr la sosirea fiului dumni-sale Maiorul Arbure, să lămureşti că o asăminea fiind urmată la 8 Iulie, lasă că Divanul au întîmpinat-o la 10 a aceiaş luni supt No 1602, dănd şi cuvintele pentru cari nu să poati prelungi căutari pricinii mai mult decăt păr la 11 Iulie, cerănd încă a trimete atuncea şi pe Dragomanul, dar apoi aceea s-au dizlegat cu desăvărşire prin cererea ce însuşi D-lui Spatarul au făcut în urmă la 14 Iulie, de a să muta căutare pricinii la 5 Avgust, piste care încă au mai fost îngăduit, cănd s-au giudecat pricina în lipsire. Asupra ponctului al 5-le. Că pricina fiind începută şi urmată în vremea protezmiei, nicicum nu se poate socoti că o asăminea nu ar fi cuprinsă de Tractatul din 1812, numai pentru că neputăndu-să curma în acel termin s-a hotărăt mai în urmă. [331] 1841, 5 Maiu. Măriii Sale Pre Înălţatului Domn şi Stăpînitoriu a toată Moldavie Mihail Grigoriu Sturza VVd. Gheneral Inspector a carantinilor liniei Dunării din amîndoî Prinţipaturile. Raport. Deşi Înălţimea Voastră în nenumărate rînduri V-aţi milostivit asupra viţe-directorului Sărdarul Capşa cu miluire de ranguri, însă acum la revizie ci am făcut carantinii, aflînd pe numitul că ăşi împlineşti datoriile slujbii cu ce mai mare activitate şi credinţă, priivind totodată şi la greutate familiei ce are şi în venitile slujbii sale, ieu îndrăzneală plecat a ruga pe Înălţimea Voastră, ca să Vă milostiviţi şi în prilejul [332] acesta asupră-i di a i se face o nagrajdenie bănească, cu care să poată întîmpina casnicile greutăţi a familiei sale, ce este împovorată de 4 fete şi care nu are altă stare de vieţuire decît numai leafă di 450 lei pi lună ce primeşte. N. Mavros. Secretar: Ioanescu. [357] 1841, 30 Decembre. Copii di pi nota Logofiţăii cătră Consulatul Rosăei din 30 Dechemvre 1841 cu No. 7103. Priimind nota acelui cinstit Consulat din 26 Noemvre trecut cu No. 3950, cuprinzătoari că nu ar fi potrivit cu rostire organicescului Reglement şi cu rănduiala statornicită de a intra în din nou cercetari a domnescului Divan pricina D-lui Agăi Scarlat Donici cu D-lor fraţăi Rosăteşti, căci în priivire fondosului giudecăţei, hotărările urmate nu slobod nici un feliu de cercetari, iar înprotiva socotelilor făcuti di Divanul apelativ nu s-ar vide nici un fel de întimpinări din parte domnilor sale Rosăteştilor, şi în aşa întemieri ceri a să şi aduci în înplinire îndestulare D-lui Donici după lămurire acelor socoteli, – gios iscălitul are cinsti a răspundi că tănguirile D-lor Rosăteştilor sănt nu numai asupra hotărărilor în fondos, ci şi că ar fi cu totul obijduiţi prin arătatile socoteli, făcuti în a lor nefiinţă de cătră Divanul apelativ spre aducerea în împlinire a hotărărilor; încăt în priivire a acestui din urmă pont a tănguirii lor, au şi urmat din parte Înălţimii Sale însărcinare asupra gios iscălitului de a intra în cercetari, care şi făcăndu-se s-au văzut mai multi condei ceruti de Rosăteşti a să socoti în a lor folos, precum parte ci li s-ar cuvini din Ţăganii di la Fereşti, slujba lor de care s-au folosit D-ei Donicioae după moarte lui Ioan Rosăt, parte din stupi, cheltuelile îngropării lui Ioan Rosăt, care s-au făcut de D-lui Spatarul Petrachi Rosăt, dispăgubire pentru săneturile de datorie a răposaţilor fraţi Rosăteşti ce s-au plătit iarăş de D-lui Spatarul, scădere plăţii ci li să ceri fără înfăţoşare de săneturi supt iscălitura Banului Ioan Rosăt i altile, cari aceste, pentru că D-lor Rosăteştii n-au fost chemaţi la facire socotelilor de cătră Divanul apelativ spre a li puni în videre, nici au fost luate în băgare de samă, pentru care şi cer a fi din nou cercetate. Apoi, fiindcă o asămine cercetare nu era de competenţia Logofiţăii a o face, întăi pentru că pricina aceasta să găsăşte intrată spre aducerea întru împlinire, mai înainte di a să statornici regula ca aducerile întru împlinire să să facă prin Logofiţăi; al doile că pominitile obiecturi cerănd cercetare şi limpezire giudecătorească, o asăminea nu este de competenţăia Logofiţăii, ci să cuvini instanţiilor giudecătoreşti, şi al triile că în numărul somilor cerşute de îmbe părţile mijlocind condei necercetate, încăt împlinire numai a somilor cerşute de D-ei Donici ar aduce nevoi de a să vindi sălnic moşiile Rosăteştilor, cari dacă ar dovedi după lămurire sus pomenitilor condei că ei nu au a da nimică sau foarte puţin, s-ar sfeti o vederată asuprire, după care Rosăteştii s-ar pute tăngui cu drept cuvănt că li s-au înstrăinat avere fără dreptate. Pi aceste temeiuri, Pre Înăţatul Domn au găsit de cuviinţă a îndrepta lămurire socotelilor Divanului apelativ în revizie domnescului Divan, regularisire cu care şi D. Daşcov, după tălmăcire ce au avut cu Înălţimea Sa în aflarea sa aice, au rămas mulţămit. După nişti asămine dar împregiurări, Înălţimea Sa, departe de a lua în băgare de samă tănguirile D-lor Rosăteştilor asupra hotărărilor în fondos, nu găseşti de cuviinţă a să trece cu videre şi pi ace asupra socotelilor făcute în urmă di cătră Divanul apelativ, pentru care şi rămîni în hotărăre de a să urma aceasta revizie de cătră Divanul domnesc, ca o instanţie mai înaltă şi compitentă a cerceta şi a da hotărăre asupra lucrărilor Divanului apelativ. [359] 1841, 31 Decembre. Copie di pe adresul Logofeţiei Dreptăţii din 31 Dechemvri 1841 cu No. 7113 cătră cinstitul Consulat a Impărăţiei Rosăii. Priimindu-să nota acelui cinstit Consulat de supt No. 4034, în alăturare cu protestul supusului protecţăii sale D. Staski Sovednic Ioan Başotă, şi văzîndu-să celea în eli coprinsă în pricina pentru hotarile despărţitoare moşăei Pomărla despre moşăile Proboteştii şi Tărnauca, gios iscălitul n-a lipsît să li supuni Prea Înălţatului Domn Stăpănitoriu, şi după înalta poruncă, să găseşti dator a face cunoscut cinstitului Consulat, că în priivirea celor propuse de cinstitul Consulat prin nota de supt No. 990, pentru nefiinţa hărţii de starea locului şi pentru nechemare părţilor împricinate i a Dragomanului cinstitului Consulat la tractaţia lucrărilor aducerii întru împlinire în domnescul Divan, Înălţimea Sa făcănd observaţii Divanului, precum nu mai puţin şi după cea de al doile notă, prin ofisul cu No. 30 din 31 Mai, puindu-să în videre Divanului, că di va fi hartă, să păşască către aplicaţia hotărării în fiinţa părţilor şi a Dragomanului cinstitului Consulat, deşi după rănduială păzită la cercetarea lucrărilor di aducere întru împlinire au fost totdeauna în dispoziţie Divanului de a chema sau nu pe împricinaţi, însă Divanul, următoriu pomenitului Ofis, prin anaforaoa cu No. 2857 din 13 Octomvre trecut, prin care în complect supuind Înălţimii Sale lucrările din urmă a Ofisului, anumi arată că el încă la 24 Iunie 1841, prin nota sa cu No. 1954, au împărtăşit cinstitului Consulat ştiinţă că hartă esti şi că să trimată la Divan pe Dragomanul său spre a fi faţă la cercetare lucrărilor comisăei locale, facănd totodată şi chemare amînduror părţilor prigonitoari, spre înfăţoşari în terminul legiuit de 15 zăle, însă că nici o parte nici alta n-au vroit a să înfăţoşa, propuind D-lui Başotă prin cinstitul Consulat, că fără din nou rădicare de plan nu să înfăţoşază, pe lîngă care apoi alăturănd şi anaforaoa cu No. 2839, cuprinzătoare închierii ce au făcut asupra înaltelor observaţii, Înălţimea Sa au luat şi însuş della în cercetare, şi încredinţăndu-să cu deplinătate cum că Divanul, după ce au priimit Ofisul Înălţimii Sale, el şi pe împricinaţi au chemat şi pentru Dragoman au făcut cunoscut cinstitului Consulat di a-l triimeti, precum nu mai puţin şi pentru hartă că să află la dellă, nu i-au mai rămas nici o îndoială despre dreptăţile Tărnaucei şi Proboteştii şi au întărit anaforaoa Divanului acea cu No. 2839, cu deplină încredire a acei după dreptate închieri a divanului Domnesc, după care nici să mai poati faci vreo altă lucrare. [362] 1842, 18 Ianuarie. Copia paretisului Preosfinţitului Mitropolit Veniamin Costache, din 18 Ghenarie 1842. Pre Înălţate Doamne! Ingrijindu-mă pentru mîntuirea sufletului meu (decît care ce este mie mai scump, dupre cuvîntul Domnului ce zice: „că ce va dobîndi omul de-şi va păgubi sufletul său?”) şi cunoscînd că se apropie şi cesul sfărşitului meu, aducăndu-mi aminte şi de răspunsul ce sunt datoriu a da în ziua înfricoşatei giudecăţi, mi-am adunat gîndul şi m-am cercetat în sinemi pre mine însumi şi am zis: oare plăcută-i lui Dumnezău slujba mea? oare sănt vrednic de dregătoria ce port? oare potrivită cu sfintele apostoliceşti şi săborniceştile canoane au fost alegerea şi hirotonisirea mea? şi uităndu-mă în sfintele canoane ca întru o oglindă, mi-am văzut sluţia ticăloşiei şi m-am încredinţat că au fost cu totul din potrivă. Biruindu-mă dar de iubirea de sinemi, am căutat se aflu mîngăere şi am zis, că deşi nu am fost ales de Dumnezău, dar am fost ales de oameni; mă văd însuşi întru aceasta amăgit şi osăndit, nefăcăndu-se şi aceasta dupre sfintele aşăzămînturi. Încredinţez pre Înălţimea Voastră şi pre toţi iubiţii simpatrioţi, că de la anul 1806 viermele acesta (adecă cugetarea giudecăţei) me roade. Mă măguliam că poate cu îndreptarea altora mi se va face şi mie poate oarecare uşurare; şi la aceasta m-am amăgit, căci la agerimea oamenilor de astăzi ar trebui nu un prost Veniamin, ci un Hrisostom, un Grigorie Teologul, un marele Vasilie, ca şi cu cuvinte de duhul sfînt însuflate să înveţe, şi cu faptele lor cele lui Dumnezău plăcute să-i înduplece ca să vieze dupre dumnezeeasca plecare. Pentru aceasta dar, prin smerita mea scrisoare (aice alăturată) cătră Prea Sfăntul Patriarch şi cătră sfinţitul Sinod, mărturisindu-mi nevrednicia, mă paretisesc, şi de astăzi înainte mă numesc monachul Veniamin. Vă rog dar şi vă jur pre ce aveţi mai iubit, să nu mă săliţi mai mult a mai prelungi întru aceasta, ca să nu mă întimpine sfărşitul, că veţi grişi lui Dumnezeu cunoscătoriului inimilor, carele ştie că nu minţesc; căci dupre dragostea care de apururea am cunoscut din partea Înălţimei Voastre şi după sentimentul care mă alăturează cătră strălucita Voastră persoană, negrişit nu aş fi făcut [363] asemine cerere tocmai în epoha înflorirei patriei noastre supt înţeleapta Voastră oblăduire, dacă învins de înalta voinţă a proniei şi îmboldit de o nebiruită dorinţă a sufletului meu nu aş fi luat această desăvărşită hotărîre spre repaosul cugetului meu şi acea prin pocăinţă mîntuire făgăduită de Domnul nostru Isus Christos. Mai îndrăsnesc a Vă ruga se mă ertaţi şi să-mi hărăziţi, precum şi părinţii Înălţimei Voastre împreună cu ceilanţi de bun neam patrioţi mi-au hărăzit, monastirea Slatina cu veniturile ei, ca să mă liniştesc în puţine zile ce-mi va mai erta Dumnezeu a fi între cei vii pre pămînt, binevoind a încuviinţa de egumen la această monastire Slatina pe Ierologhia Sa Archidiaconul Mitropoliei Meletie Istrati, pe carele totodată voesc a-l hirotoni preot şi Archimandrit, iară după trecerea mea din vieaţă egumenia sa se va mărgini în cuprinderea aşezămîntului. Al Înălţimei Voastre smerit cătră Dumnezeu rugător (iscălit) Veniamin, Mitropolit Moldaviei. [364] 1842, 29 Ianuarie. Obşteştii obicinuitii Adunări. Alăturatul act a paretisărei Preosfinţitului Mitropolit Kir Veniamin Costachi, Ni-am văzut cu sămţitoare măhniciune săliţi de a-l primi, îngrijindu-mă după toate cercările făcute ca să nu picăm în greşală duhovnicească, de am fi pus şi mai multă stăruinţă spre a îndupleca pe Prosfinţia Sa de a părăsi o asemenea statornică şi nestrămutată hotărăre, mai ales că toate mijlocirile şi îndemnările Noastre s-au zădărnicit, rostindu-mi în sfărşit Preosfinţia Sa, că aceasta fiind o de sus însuflare, nu este în puterea omenirii de a o priface. Săntem cu deplină încredere că şi obşteasca obicinuită Adunare va fi părtaşe simţirilor noastre în această împregiurare, după care rămăne scaunul Mitropoliei vacant. Nu socotim de prisos totodată a face cunoscut Adunării, că după pilda urmării şi a părinţilor Noştri, la paretisirea Prosfinţiei Sale din vremea de mai înainte, am aflat neapărată cuviinţă ca potrivit cererii şi dorinţii sale, să-i învoim liniştita petrecere în mănăstirea Slatinii, unde acest proin Mitropolit va avea pe vieaţă spre mulţumirea şi repaosul bătrîneţelor veniturile pomenitii mănăstiri, fiind aceasta şi un prinos cuvenit îndelungatii sale archiereşti carieri, în care au slujit curgere de jumătate de veac dumnezeescului prastol. Aşteptăm răspunsul Adunării de primirea acestui al Nostru Ofis şi a însoţitii pe lăngă dănsul paretisis a Prosfinţiei Sale proin Mitropolit Veniamin, care această Adunarea alăturăndu-le la acturile sale, totodată va pune la cale a se şi publicarisi spre obşteasca ştiinţă. [365] 1842, 31 Ianuarie. Prea Înălţate Doamne! Această obştească obicinuită Adunare, priimind cu toată supunerea Ofisul Înălţimei Voastre, însoţit cu paretisia a Preosfinţiei Sale proin Mitropolit Kirio Kir Veniamin Costachi, au luat deopotrivă împărtăşire la sămţirile Înălţimei Voastre în această împregiurare, şi puindu-se la cale publicarisirea acestor acturi spre obşteasca ştiinţă, s-au alăturat la della lucrărilor Adunării atăt Ofisul căt şi copie de pe paretisis încredinţată de Sfatul Cărmuitoriu, iar orighinalnicul paretisis se întoarce înapoi Înălţimei Voastre în alăturare pe lăngă aceasta. Adunarea sooteşte de a sa datorie a nu trece supt tăcere mulţămirea simţită de ea pentru înţeleptele măsuri ce aţi primit şi în această împregiurare, cu închipuirea celor spre liniştită petrecire şi repaosul bătrăneţelor Preosfinţiei Sale proin Mitropolit, şi totodată ea, pătrunsă de înţelepciune şi răvna patrioticească cari vă haraterisesc, şi a cărora isprăvi aieve s-au cunoscut în toate prilegiurile, precum şi în numeroase îmbunătăţiri în priinţa Patriei, are deplină încredere, că atăt în vremea vacanţiei scaunului Mitropoliei veţi statornici orănduele spre bună ocărmuire a ei şi a pămănteştilor monastiri, căt şi în viitorime veţi pune la cale acele mai nimerite şi mai de priinţă închipuiri, *[366] pentru ca acest însemnătoriu ram a sistemei pămănteşti se răspundă la a sa menire nu numai prin duhovniceştile folosinţe, dar şi prin materialnice faceri de bine. A Înălţimei Voastre Smerit cătră Dumnezău rugători Meletie, Episcop Romanului; Sofronie, Episcop Huşului. Şi plecate slugi C. Balş, Logofăt; T. Sturza, Logofăt; Catargiu; Vornic Costachi Sturza; Vornic T. Balş; Iordachi Balş, Vornic; Sandu Krupenski, Vornic; Aslan, Hatman; Miclescu, Vornic; Ralet, Vornic; Cantacuzin; Gheorghi Sturza, Vornic; Cuza, Postelnic; Iordachi, Postelnic; Ilie Cogălniceanu, Postelnic; Vasilie Veisa, Postelnic; Gheorghi Racoviţă, Agă; Grigori Carp, Postelnic; Iorgu Razu; N. Greceanu, Agă; Grigori Tufescu, Agă; Gherghel, Spatar; Grigori Krupenski, Vornic; Grigori Codreanu, Spatar; C. Negruţţi, N. Bontaş, Spatar; Dimitrie Bran, Postelnic; Mihalachi Holban, Spatar. [390] 1842, 26 Februarie. Cu mila lui Dumnezău, Noi, Michail Grigoriu Sturza VVd, Domn Ţărei Moldovei. Obşteştei obicinuitei Adunări a Prinţipatului Moldovei. Cătră încheerea sesiei de acum, cu care să împlineşte cel al doile de cinci ani period al Adunării obşteşti, avem plăcere de a culege din numeroasele lucrări, cu care în această vreme ce s-au îndeletnicit, îndestule cuvinte pentru a-i mulţămi despre a sa stăruitoare împreună-lucrare în priinţa îmbunătăţirelor săvîrşite. Prin o dreaptă preţuire a lucrărilor, ce înfiinţază materiala propăşire a ţărei, precum şi prin îngăduinţa şi înţălepciunea chibzuirelor sale, Adunarea au răspuns încrederei publică a căria este depozitară. Măsurile de folosinţa obştească votarisite de Adunare, care slujăsc a înlesni înaintirea aşezămintelor noastre, au început a produce roduri, care în curînd sau mai tîrziu vor fi mărturisite, ca atăte faceri de bine prin care i se meneşte recunoştinţa publică. Între aceste măsuri, se găsesc prinţipii de înaltă gîndire, prinţipii îmbelşugate în fericite rezultaturi, ce slujesc pe de o parte întru a stîrpi izvorul suferinţelor soţiale şi pe de alta a deschide o cale din nou cătră îmbunătăţiri neapărat cerşute. Legiuirea asupra stîngerei proţesurilor pentru împresurare şi aceea ce au regulat dritul răscumpărării au adus în ramul giudecătoresc întocmiri mîntuitoare şi au abătut de la duhul de proţesuri şi de acolisiri prilejurile de folos nelegiuit prin asămine închipuire. În acestaş clas se cuvine a se număra dispoziţia mărginitoare pricinilor nesupuse reviziei, precum şi lămuririle făcute sobornicescului Chrisov, a cărora aplicaţie au avut isprăvi în deobştie plăcute. Legiuirea atingătoare de epitropii au îndeplinit una din cele mai însămnătoare lipsuri a leghislaţiei noastre, adecă: apărarea averii nevrîsniciilor, lăsată pănă atunce în părăduire, este nu mai puţin una din cele mai însămnătoare faceri de bine izvorîte din lucrările Adunărei. Dispoziţiile în ramul giudecătoresc votate în cursul acestei sesii ţîntesc la [391] acelaş scop, adecă de a simplifica şi a regula marşa dreptăţei, şi la aceaş dorinţă de a se împuţina proţesurile şi a se întemee închizăşluirile proprietăţei. Cîteva alte măsuri şi dispoziţii administrative, înfăţoşate Adunărei în cursul acestui de cinci ani period, din care am ţitarisit numai cele mai de căpitenie, acurateţa şi lămurirea cu care au fost reveduite sămile Visteriei şi a casselor obşteşti, toate aceste au dat aieve îndemn spre propăşirele dizvălite în această curgere de vreme. Deci, Adunarea poate afla plăcere la a ei împreună-lucrări cătră îmbunătăţirele făcute pănă acuma, care nu vor înceta a fi obiectul sirguinţei şi a îngrijirilor Noastre. Nu sîntem la îndoeală că se va însămna cu deopotrivă sirguinţă în acturile ei şi pe acele ce au fost săvîrşite în cursul anului din urmă şi despre care i să împărtăşeşte următoarea în scurt prescriere. Feliurite încungiurări ce înrîurează asupra comerţului din afară, prilejesc adăogirea sau stîmpirea negoţului în ţările ce să îndeletnicesc cu lucrarea pămîntului, precum este Moldova; anul ce au trecut, păşind în urma unui period de o bogată exportaţie, s-au fost însămnat prin o zetecnire la petrecerea productelor, obiect care în alţi ani alcătuea singur pe giumătate din valora lucrurilor exportate. Aceste pentru plugari nenorocite încungiurări au împuţinat transporturile, atît de folositoare pentru săteni. Cu toate aceste, paguba ce ar fi putut urma nu au fost simţitoare, fiind întîmpinată de aşezămintele noastre, a cărora închizăşluiri au slujit întru a micşura neîndămănarea. Dară este de nădăjduit că această stîmpire va fi vremelnică şi că în curînd comerţul, păşind pe fireasca şi regulata sa cale, va vindeca prin ale sale folosuri smintelile unei trecătoare neîndămănări. De priinţă este, ca proprietarii de moşii să fie pătrunşi de ideea, că concurenţia negoţului pe la şchelele streine este una din cele mai întăi pricini ale stămpirei, care din vreme în vreme poate ameninţa comerţului productelor noastre, şi că spre întîmpinarea acestii concurenţii, la întămplare cînd preţurile productelor ţărei nu ar putè fi asămănate în scădere cu acele streine, nu este alt mijloc decît acel a îmbunătăţirei calităţei seminţelor. Despre altă parte, noi trebue să îndoim sîrguinţa pentru a înlesni comerţului îndămănările a cărora înfiinţare atîrnă de la Ocărmuire. La rîndul întăi să cuvine fireşte a fi aşăzat starea cea bună a drumurilor de comunicaţie, a cărora înaintiri să fac din an în an mai vederate. Ocîrmuirea, prin sîngure mijloace legiuite de aşăzămînturi, au înaintat cu activitate lucrările drumurilor publice în toată întinderea ţărei, încît s-au înfiinţat 33181 stînjini de şose gătite şi 41426 stînjini mai mult sau mai puţin îndeplinite, precum se arată aice: Şosele. Săvărşite Începute Stînjini Stînjini Ţînutul Sucevei . . . . . . . 5774 9149 “ Romanului . . . . . . .6323 15091 “ Bacăului. . . . . . . . .7950 275 “ Putnei . . . . . . . . . . 4522 2220 “ Galaţului . . . . . . . . 599 ─ Ezătura Galaţului . . . . . . . 1760 ─ În tîrgu Bîrladului . . . . . . . . 85 ─ În ţînutul Tutovei. . . . . . . . . ─ 1448 În linia Vasluiului . . . . . . . 2975 6895 În oraşul Iaşii . . . . . . . . . . 200 ─ În ţînutul Botoşenii . . . . . . 688 6298 “ Dorohoiului . . . . . .2305 50 Totalul . . . 33181 41426 [392] Afară de aceste, în osăbite locuri s-au mai făcut 61 de poduri, din care 45 sînt de piatră, între care trebue a să însămna mai cu deosebire cel de la Docolina peste apa Bărladului, săvîrşit şi deschis comunicaţiei pe la încheierea anului trecut. Facerea acestui pod aduce nu numai o îndămănare însămnătoare pentru transporturi şi călători, dar încă este un adevărat bine pentru satele de prin pregiur, a cărora lăcuitori era în necontenită supărare cu reperaţiile şi lucrul ce să cere neapărat spre ţinerea acestui pod. Pa lîngă care este vrednic de însămnat, că dizvelirea şoselilor s-au aplecat mai cu samă la locurile cele mai grele, care înfăţoşind mai multe pedeci comunicaţiei, au şi cerut neapărat o întrebuinţare însămnătoare de lucru şi de materialuri. Lucrările ce se vor urma în curgerea anului acestuia vor împreuna puncturile cele ce era pînă acum despărţite şi vor începe a asigura ţărei de sus a Moldovei o comunicaţie înlesnitoare cu portul Galaţului. Adunarea, carea de bună samă preţueşte tot folosul ce-l va aduce ţărei prin îmbunătăţirea drumurilor publice, se va putè încredinţa că Ocîrmuirea Noastră va fi însufleţită de rîvnă spre a se îndeletnici în acest obiect şi că va săvîrşi o lucrare, a căria folos dovedit nădăjduim că ne va povăţui cătră înaintiri mai însămnătoare, a cărora însă dobăndire nu să cuvine a o pripi, nici a părăsi şirul cel firesc a lucrurilor. Între îmbunătăţirele făcute în politia Galaţului să numără săvîrşirea carantinei cei nouă, care plineşte scopul destinaţiei sale, precum şi facerea unei nouă ezături, ce îmbinează în sine toate însuşirele pentru a apăra politia de răvărsarea lacului Bratiş. Lucrări din nou sînt proiectate şi pentru anul curgător, spre a să înlesni mai mult comerţul exportaţiei. Din sporirea veniturilor precum şi a cheltuelilor Eforiilor, se poate lua încredinţare de îmbunătăţirile săvîrşite în politiile care sînt înzăstrate cu acest folositor aşăzămînt. Sămile anului 1841 regulate cu o bună chibzuire şi orîndueală economică au produs rezultaturile următoare: Venituri Venituri în Cheltuele Covărşirea cheltuelelor Numele politiilor după budget numărătoare peste venituri în numărătoare. Lei Lei Lei Lei Iaşii . . . . . . . . . . . . . 368142 471393 383811 87581 Botoşenii . . . . . . . . .116310 116868 106627 10240 Romanul . . . . . . . . . 31037 31628 21032 10596 Bacăul . . . . . . . . . . . 38144 38578 38190 387 Focşenii . . . . . . . . . . 80235 82721 69062 13658 Galaţii . . . . . . . . . . .231359 257903 171047 86855 Bîrladul . . . . . . . . . . 161218 163980 63711 100268 1026445 1163071 853480 309585 Somele budgetelor pe anul curgătoriu se vor putè statornici precum urmează: Venituri Cheltuele Covărşirea cheltuelelor peste venituri Numele politiilor Lei Lei Lei Iaşii . . . . . . . . 464849 317709 147139 Botoşenii . . . . 116627 113876 2750 Romanul . . . . . 37657 28045 9612 Bacăul . . . . . . . 33439 33270 168 Focşenii . . . . . . 56271 56216 55 Galaţii . . . . . . ..275712 184943 90769 Bîrladul . . . . . . 181642 55024 126618 1166197 789083 377111 [393] Ocărmuirea au putut împărtăşi cu facerea de bine a aşezămîntului eforicesc pe politiile Huşii şi Tecuciul; în cîteva alte politii, au regulat veniturile şi cheltuelile de mai înainte, şi prin aceasta au îndămănat o cale cătră chipul aşăzămîntului muniţipal. De asămine nu s-au perdut din vedere nici un minut şi sporirea ramului de învăţătura publică, precum şi organizaţia sa cu ţăntire de a-l face mai folositor. Patru şcoli începătoare s-au adaos cătră cele de mai înainte; s-au deschis publicului o bibliotecă, a căria fondos statornic, va îndemăna înaintirea ei din an în an. Institutul mehanic, înfiinţat abie de şapte luni, dă acum dovezi de gradul folosinţei sale, prin rezultaturi mulţămitoare. Clasul ingineresc, care cuprinde adevăratele temeiuri de propăşirea industriei, au căpătat o organizaţie înlesnitoare cătră folosurile ce să culeg din o asămine învăţătură. Noi credem, că prin aceasta n-am trecut cu vederea neagiunsurile soţietăţei, precum nici duhul veacului, dănd shoalelor o direcţie către învăţături speţiale şi pozitive, ci este singurul mijloc putincios a face folositoriu sie şi patriei pe sholeriul, carele au înterbuinţat timpul său spre căştigarea unor asămine cunoştinţe. Într-o ţară unde în privirea industriei încă totul trebue a să urzi, tinerii carii vor cunoaşte teorii de industrie, sînt siguri nu numai a-şi deschide o carieră folositoare, dar şi a vede ostenelele lor răsplătite prin binele material la a cărue înfiinţare ei sînt chemaţi. Administraţia spitalurilor n-a încetat de a fi mulţămitoare, precum Adunarea s-au încredinţat din cercetarea socotelilor ce i s-au înfăţoşat. Din numărul de 2691 bolnavi intraţi în spitaluri în anul trecut 1841, 2214 s-au însănătoşat, 134 au murit, 343 să află în căutare, încît să poate socoti că la 100 persoane, 82 să însănătoşază, 5 mor şi 13 rămîn în căutare. Sămile Visteriei, înfăţoşate Adunărei, i-au dat dovadă de starea cea fericită a finanţelor şi de îmbunătăţirea propăşitoare adusă în administraţie a acestui ram însămnătoriu. Încît miliţia au răspuns menirei sale prin multe şi necurmate dovezi este deobştie cunoscut, pe lîngă care să adaoge cu mulţămire liniştea şi siguranţia oraşului Galaţ, într-o epohă unde, după toate împregiurările, acea siguranţie şi linişte putea fi simţitoriu ameninţate. Părtaşe unei asăminea însămnătoare isprăvi au fost şi diregătoria acelui ţinut şi oraş. Mărginindu-ne a arăta în scurt rezultaturile obşteşti a acelora mai de căpitenie obiecturi ce pot mărturisi starea ţărei, am însărcinat pe şefii departamentelor, ca fieşcare pentru ramul său să aducă la cunoştinţa Adunărei amănunturile obşteştelor măsuri puse în lucrare în anul cest de pe urmă. Sîntem încredinţaţi că fieşcarele din mădularile Adunării, împlinind a sa chemare de cinstire, va fi întovărăşit cu mulţămitoare cunoştinţă că au împreună-lucrat spre binele obştesc şi că va păstra sentimentul, care pre toţi acii însufleţiţi de cugetări binevoitoare îi leagă cătră aşăzămînturile patriei lor şi îi însoţăşte la sîrguinţa Ocîrmuirei în lucrările cele trudnice spre înaintirea obşteştilor fericiri. Iaşii, în 26 Fevruarie 1842. [398] 1842, Martie. În scurt arătare a titlurilor ducomentale, după care s-au cercetat şi s-au judecat despresurările moşielor Crăsteştii cu săleştile ei a Prea Înălţatului Domn de cătră megieşăta moşie Păşcanii a D-lui Vist. Nicolae Rosăt. 1-iu. – Că după pravilniceasca legiuire de la anul 1834, au urmat formalnică jalbă pentru despresurarea numitelor moşii despre moşia Păşcanii cu săleştile ei. 2-lea. – La anul 1840, s-au urmat localnică cercetare asupra acei împresurări. Această cercetare iaste făcută în nefiinţa Şatrarului Grigore Mazoian, formalnicul vechil al D-lui Visternic Rosăt, pentru că nu s-au supus chemărilor ce i s-au făcut de a să înfăţoşa, precum de dovadă stă la dellă nelegiuitele lor protesturi, ce au dat. Iar localnica comisie s-au întemeiat pe ducomenturile în gios arătate, precum adecă: Acele pentru despresurare săleştii Homiţa sănt aceste: 1787. – Mărturia a 11 oameni, încredinţată de ispravnic ţănutului Sucevii, doveditoare prin care anume fireşti sămne s-au păzit din învechime hotarele Homiţei despre săliştele Păşcanii. 1792 Dechemvrie 10. – Scrisoare Visternicului Iordache Balş, cel de atuncea proprietar a moşii Păşcanii, prin care cunoaşte împresurare ce au făcut moşiei Homiţa. 1793 Maiu 9. – Chrisovul Domnului Michail Constandin Suciul Vvd., întăritor mărturiei acelor 11 oameni şi a înscrisului dat de Vist. Balş, după care urmează şi carte de stăpănit a Domnului Alexandru Ioan Calimach Vvd. din 1796 Noemvre 1. Pentru despresurare săleştile Crăsteştii, Bourenii, Dobruleştii, Socii şi Nevrepeştii. 1806 Septemvre 22. – Hotarnica Banului Iordachi Milo, arătătoare în stînjeni domneşti în lung şi în lat. 1807 Noemvre 18. – Hotarnica Postelnicului Ioan Prăjăscul. 1809 Iulie 12. – Hotarnica Căpitanului Condurachi Teliman. 1812 Iunie 30. – Altă hotarnică tot a numitului Teliman, doveditoare că fîntîna împuţătă iaste hotar moşielor Socii şi Năvrăpeştii, pe cari hotar îl mărturisăşti şi-l întăreşti şi carte de giudecată a Divanului de la anul 1798, iscălită de bunul D-lui Vist. Rosăt, Logof. Nicolae Rosăt, că arătata fîntînă împuţătă iaste hotar nestrămutat. După care aceste ducomenturi, comisia au dovedit împresurare acestor moşii de cătră Păşcanii, cum pre larg arată prin actul ce au dat la 30 Noemvre 1840. 3-lea. – 1841 Maiu 17. Giurnalul giudecătoriei ţănutului Sucevii, închiet în nefiinţa vechilului D-lui Vist. Rosăt, după artic. 305 din Reglement, pentru că nu s-au supus a veni nici în giudecată, precum protesturile date şi la giudecătorie dovedesc. După care, spre îndeplinire celoralalte formalitate păzite, giudecătoria au împărtăşut copia giurnalului ei D-lui Visternic Rosăt prin giudecătoria ţănutului Eşii, şi neprimindu-o, [399] dănd răspuns de nesupunere, au îndeplinit şi giudecătoria de ţănutul Eşii rostirea articului 367 litera B din Reglement. 4-lea. – La 22 Ghenar 1842, Divanul Ţării-de-sus, în urmare jalubei vechilului Prea Înălţatului Domn asupra termenului apelaţiei pierdut de Visternicul Rosăt, cercetînd della aceştii pricini şi încredinţăndu-să de formalitate păzite cu toată îndeplinire lor după organicescul Reglement, au închis proţăsul acesta şi della au prestivlesit-o domnescului Divan. 5-lea. – La 7 zile a trecutei luni Fevruar au încheit şi Divanul domnesc a său hotărîtor jurnal, potrivit jurnalului închiet de giudecătoria ţănutului Sucevii, pe temeiul articului 374 din organicescul Reglement şi pe temeiul § 1140 din Condica ţivilă, prin care să legiueşte dreptate Prea Înălţatului Domn asupra despresurărilor moşielor pe locul împresurat, care după a giudecătoriei lămurire să găsăşte 143 fălci 30 prăjini. [402] 1842, 6 Martie. Adresa obşteştei obicinuite Adunări cătră Prea Înălţatul Domn în sesia anului 1841. Prea Înălţate Doamne, Această obştească obicinuită Adunare au ascultat cu tot cuviinciosul respect împărtăşirea, ce Înălţimea Voastră aţi binevoit a-i face despre acele mai însămnate rezultate a măsurilor primite de cătră Ocărmuire în curgirea anului trecut. Ea cu mulţămire întorcînd a sale priviri la periodul de cinci ani ce au trecut, să cunoaşte norocită că au fost părtaşă la făptuirea osăbitelor însămnătoare îmbunătăţiri în această curgere de vreme, văzînd mai ales şi stăpîneasca bunătate, cu care Înălţimiea Voastră preţuiţi a ei împreună-lucrare. Ea îndrăzneşte a se măguli că s-au arătat vrednică şi Înălţimei Voastre şi Patriei, prin cugetările ce totdeauna au păstrat, că adevăratul patriotism stă întru a agiuta pe Ocărmuire cu toată vîrtutea la cele pentru binele obştesc ce ea doreşte să săvîrşască, întru a-i aduce ei tot feliul de cinste şi respect, întru a cunoaşte greutăţile ce s-ar prileji în propăşirea a tot feliul de reforme şi întru a mărturisi obşteasca mulţămire pentru îmbunătăţirele săvărşite, care menesc şi pe altele. Aşa precum Înălţimea Voastră drept aţi observarisit, sesiile Adunării de acum, deşi nu au produs un mare număr de pravile, totuş vor rămînè întru o neştearsă pomenire, în privirea dispoziţiilor votarisite, care cuprind în sine prinţipii de o înaltă privire. Pravila stîngerei proţesurilor de împresurări, pravila mărgenitoare protimisului de răscumpărare, pravila pentru pricinile ce nu pot a mai fi supuse giudecăţei, pravila despre epitropie şi în sfîrşit proiectul adoptarisit de Adunare pentru modificaţii în ceea ce se atinge de depunerea cauţiei la pricinile de giudecată, sănt fără îndoială puternice temeiuri întru a stavilarisi duhul acolisitorilor. Nişte asemenea legiuiri au şi început a arăta rodurile aşteptate de la dănsele. Şi Adunarea nu cu puţină a ei plăcere vede, în cătă înaintire aplicaţia lor are să fie măntuitoare, şi cunoaşte de o sfăntă a ei datorie a Vă supune prinosul recunoştinţei sale în priivirea neadormitei priveghere, ce aţi avut din ceasul suirei Voastre pe scaunul domniei, a statornici fericirea obştiei şi a siguripsi cu destoinice închizăşluiri dritul proprietăţei, care este una din cele mai de căpitenie temeiuri a întovărăşitei petreceri. Ea are deplină încredere în părinteştile înclinări a Înălţimei Voastre, care nu vor conteni de a povăţui propăşirea Aşezămănturilor noastre; ea cunoaşte nu mai puţin şi străbătătoarea agerime a Înălţimei Voastre, care preţuind tot feliul de obşteşti trebuinţi, se sirgueşte totdeauna a le întimpina seau a le îndestula. Nişte asămine încredinţări avînd Adunarea, ea se găseşte afară de toată îngrijirea asupra vremelnicei stămpiri a negoţului, isvorătă în cursul anului trecut de la osăbite din afară pricini. Ocărmuirea au făcut tot aceea ce au atărnat de la dănsa, de vreme că măsurile privitoare întru înlesnire alişverişului şi a exportaţiei producturilor nu au încetat de a fi obiectul îngrijirei şi a stăruinţilor sale. Însămnătoarea sporire a lucrărei şoselelor şi stăruinţa întrebuinţată în acest predmet sănt o dovadă a deosăbitei îngrijiri a Ocărmuirei pentru un aşa obiect, care este de cea întăi trebuinţă a negoţului şi de obşteasca folosinţă pentru lăcuitori. [403] Adunarea, cu multă a ei plăcere, au văzut de o parte înfiinţarea de Eforii în doă tărguri, unde pănă acum nu au fost, iară de altă parte îmbunătăţirele şi acele cu bună chibzuire iconomii făcute la eraturile şi cheltuelile Eforiilor în deobştie. Aceste preţioase rezultaturi vor sluji fără îndoială de îndemn la înmulţirea Eforiilor, de vreme ce să vede o însămnată deosăbire între tărgurile folosite de un aşa aşezămănt şi între acele lipsite de el. Măsurile luate pentru a se da la învăţătura publică o derecţie potrivită folosului tinerimei şi a obştiei să preţuesc nu puţin de cătră Adunare: ea este încredinţată, precum înalta Voastră înţălepciune au prevăzut, că acest pămănt nu ar putè nădăjdui fericire din înaintirea civilizaţiei, decît numai prin căştigarea mai întăi a ştiinţelor speţiale, ce mănă la aceasta. Osăbit, Adunarea se cunoaşte datoare a mărturisi a ei muţemire şi pentru nepreţuitele rezultaturi a ocărmuirei spitalurilor, care nu mai puţin se numără între obiecturile părinteştei Voastre îngrijiri. Buna stare a finanţelor, despre care Adunarea au avut prilej a se încredinţa, este una din acele mai însămnătoare faceri de bine, produsă de înţăleapta ocărmuire a Înalţimei Voastre şi de înalta Voastră privighere la buna întrebuinţare a veniturilor Statului, avănd Adunarea nu puţină mulţămire a vedè, că cu înţeleptele Voastre chibziuri aţi putut depărta împovorătoriul difiţit, ce au fost urmat în vreme de mai înainte, şi aţi statornicit în locul lui o rezervă siguripsitoare. Adunarea se bucură pentru mulţămirea, ce Înălţimea Voastră arătaţi în privirea slujbelor săvărşite în tot feliul de prilejuri de miliţia pămintească, şi nu este îndoială că ea, pătrunsă de cunoştinţa însămnătoarelor sale datorii, le va şi împlini pe acele totdeauna cu statornicie, cu care asămine chip se va şi arăta vrednică a trage, precum mulţămirea Înălţimei Voastre, aşa şi recunoştinţa obştiei, avînd ea dată şi o nouă dovadă la aceasta în oraşul Galaţii, unde a ei înfăţoşare, unită cu înţălepte chibzuire a dregătoriei ţănutului, au întimpinat nepriincioasele urmări de care acel tărg era ameninţat. Nu mai puţin au tras luare aminte a Adunării şi prescrierile ce D-lor şefii departamenturilor i-au împărtăşit ei despre osăbitele măsuri de administraţie priimite în curgerea anului trecut. Ea au găsit şi în acele nouă obiecturi, care o supun a mulţămi Înălţimei Voastre despre aceea cu stăruinţă părintească îngrijire, ce aveţi pentru fericirea obştiei. Înălţime Voastră drept preţuiţi simţirile ce însufleţesc pe această Adunare şi este pre adevărat aceea ce rostiţi, că fieştecare mădulariu a ei, împlinind a sa chemare, va păstra sentimentul ce ăl leagă cătră aşezămănturile Patriei şi ăl însoţeşte la sirguinţile Ocărmuirei, acele pentru înaintirea obşteştei fericiri. Dar osăbit de acest sentiment, care este foarte drept şi care face cinste fieştecăruia din mădulari, Adunarea doreşte a încredinţa pe Înălţimea Voastră, că ea este însufleţită şi de alte simţiri nu mai puţin drepte şi legiuite, adecă aceea a unei adînce recunoştinţă pentru binele la care Înălţimea Voastră aţi dat prilej de a împreună-lucra, şi aceea a dorinţelor ce hrăneşte pentru fericirea înaltei familii şi a persoanei Voastre, care cu drept aţi dobăndit dritul a purta numele de binefăcătoriu şi PARINTE A MOLDOVEI. (Iscăliţi:) Meletie, Episcop Romanului; Sofronie, Episcop Huşului. C. Balş, Logofăt; T. Sturza, Logofăt; Ştefan Catargiu, Vornic; Iordachi Balş, Vornic; Cantacuzin; Sandu Krupenski, Vornic; G. Sturza, Vornic; Vornic Costachi Sturza; Scarlat Miclescu, Vornic; Vornic L. Cantacuzin; Vornicul T. Balş; M. Miclescu, Vornic; Iancu Ralet, Vornic; G. Krupenski, Vornic; A. Aslan, Hatman; Ioan Cuza, Postelnic; Iordachi Grigoriu, Postelnic; Ilie Cogălniceanu, Postelnic; V. Veisa, Postelnic; D. Bran, Postelnic; Grigori Carp, Postelnic; Iorgu Razu, Postelnic; Neculai Greceanu, Agă; Grigori Tufescu, Agă; G. Codreanu, Spatar; Const. Negruţţi, Spatar; M. Gherghel, Spatar; N. Bantăş, Spatar. [462] 1843, 26 Martie. Cu mila lui Dumnezeu, Noi Michail Grigoriu Sturza VVd. Domn Ţărei Moldovei. Obşteştei obicinuitei Adunări a Prinţipatului Moldovei. Obşteasca obicinuită Adunare, săvărşindu-şi al doilea period de cinci-anie, este acum renoită, potrivit articulului 49 din Regulamentul organic. Sirguincioasele lucrări, ce au îndeletnicit-o în acest period, au produs roduri priincioase pentru ţară. Rîvna şi energia ce ea au dizvălit în lucrările sale şi duhul luminat ce i-au întovărăşit chibzuirile, au dat o vederată dovadă despre îngrijirea sa pentru binele public. Noi avem plăcerea a preţui cu cea mai vie mulţămire sirguinţa, ce au povăţuit-o în împlinirea chemărei sale, şi a-i da despre această o vederată dovadă spre semn de a Noastră dragoste pentru ea. Ne bucurăm a nădăjdui că şi Adunarea de acum, pătrunsă de un sfinţit respect pentru instituţiile noastre şi de datoriile unei cinstitoare însărcinări, va păzi în sinul ei duhul de orînduială şi de linişte, ce caracterizază oricare adunare legiuitoare. Fericitele isprăvi căştigate în cursul anului trecut prin legiuirea unor măsuri de folosinţă obştească în armonie cu aşezămintele noastre, sînt atîte efecte măntuitoare, ce derază din inriurirea Reglementului îmbelşugat în prinţipiile de înalte isprăvi. Cu adevărată plăcere însemnăm aice vreo cîteva din obiectele de căpitenie, a cărora rezultaturi sînt vădite şi a cărora faceri de bine se vor simţi în urmă mai cu osebire. Pravila pentru închizăşluire în proţesurile atingătoare de averile orfanilor, spre a le apăra de cheltuele zădarnice şi împovărătoare; acea întru a îngrădi prin punerea cauţiei prigonirile nedrepte a reclamanţilor şi aşezare de regulele ce au a se păzi cătră feţele împricinate, regule de înfăţoşarea documenturilor privitoare cătră pricină, sînt legiuiri giudecătoreşti votate în sesia de mai înainte de cătră Adunarea obştească, ce fieşticare din ele, dişi au o întindere diosăbită, însă priivesc în totul cătră singurul acelaş ţăl. Acest ţăl, precum şi acela a tuturor măsurilor giudecătoreşti luate în cursul acei sesii, este de a împuţina numărul pricinilor de giudecăţi, de a apăra dreptul de vicleniile înşălătoare, de a grăbi şi a lămuri lucrarea dreptăţii, de a aşeza în sfîrşit toate interesurile supt ocrotire de pravile înţălepte şi apărătoare. Avem încredinţare de a ne înainta din zi în zi spre împlinirea unui scop măntuitoriu şi cu mulţămire putem adeveri, cum numărul cel mare a dellelor s-au împuţinat din vreme în vreme şi nu se ridică astăzi peste o mie una sută. Pravila asupra duelurilor, care ave de pravăţ a pune o stavilă la nişte jalnice [463] întărtări, la care un greşit punct de cinste da pricină, poate fi privită ca un pas mare cătră civilizaţie. Nevoea de a aduce tămăduire la aceste abuzuri au fost simţită şi la noi, precum şi în alte Staturi care ne-au înaintit, şi este cinstitor pentru acii ce au însărcinare de a privighe la binele obştesc, că au dat prin măsurile pomenite nouă închizăşluiri la moralitatea publică, la buna petrecere soţială şi la siguranţia familiilor. Îngrijirea cea înţăleaptă a Adunării de acum va da, sîntem încredinţaţi, sprijinul cel mai cu ispravă Ocărmuirei, spre a însemna o marşă pururea sporitoare la acest ram a aşezămintelor noastre, precum şi la toate celelalte. Pe lîngă pravilele de care făcurăm pomenire, trebue a se alătura şi dispoziţiile următoare, care sănt de fire a agiutora într-un chip simţitoriu fericirea obştească. Rămăşiţurile însămnătoare de bani, cu care lăcuitorii satelor se fală îndatoriţi cătră Cămara Ocnelor, puind în ivală că petrecerea serei pe credit, fără a fi de vreun folos pentru dajnici, li pricinueşte din împotrivă o mare asuprire, s-au hotărăt cu însuşi priimirea antreprenorului, ca de la începutul anului 1843 sarea să nu li se dee decăt cu bani în numărătoare. Această dispoziţie pune stavilă nămolirei datoriilor, de care lăcuitoriul se afla împovărat cătră Cămara Ocnelor, fiindcă ea-l scapă de oarecare atărnare, la care-l supunè poziţia sa de datornic cătră această administraţie, atărnare care poate mult seau puţin a-l îndatori de a priimi condiţiile propuse de antreprenor pentru transportul serei. Chipul scoaterei serei şi mijloacele întrebuinţate în alte ţări au tras luare aminte a Ocărmuirei. Drept aceea s-au triimes un inginer la starea locului, carele au dat toate ştiinţele atingătoare de această măsură, a căreia aplicaţie va urma căt se va putea mai în grabă. În locul sistemei de acum a scoaterei serei, care este jignitoare viitorimei ocnei şi a căria meteahnă este vederată prin mijloacele întinse şi cheltuitoare ce nevoeşte, întroducîndu-se închipuiri mai bine chibzuite şi mai de ecomonie, atunce această reformă a unui obiect de întăea trebuinţă şi de un interes viu pentru gospodăria ţărei va asigura şi viitorimea ocnelor. Învăţătura publică nu au încetat a fi obiectul îngrijirei Noastre. Seminaria s-au organizat dupre prinţipiile, care cer neîntărziata aşezare a preoţilor pe la parohii; dar pentru a-i pune în stare de a se îndeletnici cu ispravă cu îndatoririle lor, Noi vom propune Adunărei aplicaţia oarecărora măsuri, care să răspundă la trebuinţele înaltei lor însărcinări. Pentru a se nimeri scopul îndoit, la care trebue să ţintească tinerimea, adecă de a se face folositoare vieţei soţiale prin moralitatea sa şi a căştiga cunoştinţele în însuşirile cerşute de cătră slujba publică, s-au pus la cale ca să nu se priimească pe viitorime în dregătorii decăt tineri ce vor urma cu ispravă un curs regulat. Acest mijloc înfăţoşază folosul de a îmbărbăta, prin nădejdea că lucrările lor vor fi răsplătite, un mare număr de tineri întru a se folosi de mijloacele ce le îndemănează shoalelor publice, spre a îmbrăţoşa învăţăturile ce ar voi, şi prin aceasta însuşi a da Statului amploeanţi înţelepţi şi pregătiţi la fiecare ram de administraţie. Pe lîngă învăţăturile Academiei s-ai mai adăogit un curs de agronomie şi gheologhie. Cabinetul de fizică şi bibliotica se înavuţesc din zi în zi, şi această din urmă este şi deschisă cetitorilor. Cabinetul de Istoria naturală, aşezat sub purtarea de grijă a unei înadinse soţietăţi şi agiutat de shoale şi de sirguinţele a însuş mădularilor săi, se află într-o stare mulţămitoare. Casele cu locul lor al acestui aşezămănt s-au făcut proprietà publică şi bogăţiile sale se preţuesc la 250 mii lei. Acest aşezămănt s-au pus supt privigherea Epitropiei shoalelor, cu scop de a-i înlesni mijloacele îndemănatice propăşirei ştiinţei şi a aplicaţiei practice. Shoala de arte şi meserii începe a agiunge la ţelul său, de a întroduce în ţară osăbite ramuri de industrie. Zidirea acestui aşezămănt s-au mai mărit. [464] Ocărmuirea au cumpărat o casă încăpătoare la Bacău, pentru a sluji de shoală publică. Cu toate aceste îmbunătăţiri, casa shoalelor are încă în dispoziţia ei un capital de rezervă de 209830 lei. Adunarea au avut prilej a preţui în sesia ei de mai înainte îmbunătăţirile produse de aşezămăntul Eforiilor. Aceasta este încă un ram care, departe de a fi stătător, înzestrază ţara cu un bine propăşitor, prin disvălirea ce căştigă din zi în zi. Este îndestul de a sămălui starea miniţipalităţilor la epoha întronării Noastre cu închipuirile de astăzi, pentru a lua încredinţare, că aceste venituri, ce alcătuia atunce soma de 513515 lei, s-au suit treptat la numărul de 1229615 lei, şi aşa ele sănt acum peste îndoite. Cu punerea în lucrare a aşezării de eforii în tărgurile Tecuciului, Fălticenii şi Tărgul-Frumos, budgeturile lor au fost alcătuite potrivit cu înţălesul Reglementului şi supuse cercetărei Sfatului. La Tecuciu, mădulările sfatului orăşienesc au şi intrat în slujbă. La Tărgul-Frumos s-au făcut păşire cătră alegerea mădulărilor; iar încăt pentru Fălticeni, cercetarea budgetului său se află în căutarea Sfatului Ocărmuitor. S-au hotărăt nu mai puţin a se alcătui o eforie şi la Peatră, spre care sfărşit dregătoria ţinutului au fost însărcinată de cătră Sfat, ca împreună cu lăcuitorii locului să chibzuiască înfiinţarea veniturilor trebuitoare. O secţie de jandarmerie de 29 oameni călări s-au organizat şi s-au lipit cătră poliţia Galaţului, pentru ţinerea bunei orănduele în acest oraş. Aceşti jandarmi sănt supt comanda unui ofiţer numit de Hătmănie, cunoscător de slujba frontului. Hătmănia este datoare a se îngriji de ţinerea cea bună a acestei trupe, precum şi de gătirea ei; iar încăt pentru leafă, ţinerea oamenilor şi a cailor, cheltuiala trebuitoare va fi trasă din veniturile eforiei de Galaţi. Prin urmarea măsurilor priimite în lucrarea drumurilor de comunicaţie şi prin activitatea întrebuinţată de d-lui Logof. din năuntru, s-au săvărşit 33606 stănjini şose în cursul verei trecute, pe lăngă care s-au întocmit 21139 şi mai bine de 46178 se află începuţi în lucru, precum se adevereşte din extractul aice arătat: Gătiţi Întocmiţi În lucrare În ţinutul Dorohoiului . . . . . . . . . . . . . . . ─ 2225 ─ În ţinutul Botoşanii . . . . . . . . . . . . . . . . . .1820 1852 13047 În direcţia Podu-Leloaei . . . . . . . . . . . . . . . . 440 ─ 1280 În direcţia Cornul-Luncei, ţinutul Sucevei 12223 1047 8310 În direcţia Nemeşenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248 ─ 2046 În ţinutul Romanului . . . . . . . . . . . . . . . . . .1912 2952 ─ De la Roman la Iaşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ─ ─ 3668 În ţinutul Bacăului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3068 7259 8810 În ţinutul Putnii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6735 2503 5680 În direcţia Galaţului . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2643 ─ 837 În tîrgul Bărladului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80 ─ ─ Pe drumul Vasluiului . . . . . . . . . . . . . . . . . 4152 1380 2500 În oraşul Iaşii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285 1924 ─ 33606 21139 46178 Prin aceiaşi disvălire de energie şi înţăleaptă iconomie, de care toate lucrările publice sănt întovărăşite, s-au găsit 111 poduri de deosăbită mărime, din care 107 de peatră şi numai patru de lemn. După o iconomie bine cumpenită, care au povăţuit pe departamentul din năuntru în aceste lucrări, banii hotărăţi pentru aceste cheltuele nu numai au fost de agiuns, dar încă înfăţoşază un prisos pe la locuri, precum la Roman, Dorohoiu şi la Suceava. Toate aceste săvărşiri, care în priivire cu închipuirile ţărei şi cu lucrurile ce s-au [465] isprăvit mai înainte, pot fi socotite ca foarte însămnătoare, dau o dovadă de neobositele îngrijiri, ce s-au jertvit la acest ram a slujbei, a căria importanţie este simţită de toate clasele populaţiei. Proprietarii şi comerţul trebue mai în deosebi a se bucura de nişte propăşiri de aşa feliu, care din zi în zi înlesnesc petrecerea productelor şi care dau o nouă viaţă negoţului. O mie cinci sute optzeci şi cinci stănjini cvadraţi de pavè s-au săvărşit în oraşul Galaţii, împreună cu portul şi cu podul de la postă. Intrările în capitalie s-au îmbunătăţit, atăt prin gătirea din nou şi prin întocmirea a 2200 stănjini de şose în deosăbite locuri, prin nivelaţia a 2053 stănjini de loc, precum şi prin umplerea săpăturilor drumurilor în mahalale. De cătră eforie s-au cumpărat un loc cu preţ de 380 galbeni, pentru aşezarea pojarnicilor cvartalului al III-le şi pentru canţeleria sa, a căria strămutare se va face în primăvară. Ezeturile orănduite a le face în ţinuturile Iaşii şi Fălciul, pentru a opri rîul Prutului de a-şi săpa o nouă albie şi de a rumpe din pămîntul nostru vreo căteva sate, s-au săvărşit şi au costisit mult mai puţin decăt smeturile inginerilor. Este de însămnat, că cu toată lipsa de păne ce au urmat în anul 1841 şi care la început pusese pe lăcuitori în nevoe de a-şi înmulţi soma datoriilor, mai bine de a tria parte din aceste s-au plătit în curgirea aceluiaş an. Această împregiurare Ni dă măsura rezultaturilor, ce trebue să aşteptăm în urma unor ani mai îmbelşugaţi. Industria lucrărei pămăntului se îmbunătăţeşte din vreme în vreme, prin îngrijirile celor ce se dedau la aceasta. Cu toate că o nepriincioasă stămpire au urmat în exportaţia productelor în curgirea de mai din urmă doi ani şi în căteva localităţi împuţinarea recoltelor s-au simţit cu măhniciune, însă plugariul nu s-au zăticnit de aceste împregiurări îndoit măhnicioase, ci întrarmăndu-să de mai multă sirguinţă, îngrijire şi îmbărbătare, arăturile sale de toamnă au întrecut pe cele a anilor de mai nainte. De va fi favorit de timp, precum se nădăjdueşte, o recoltă îmbelşugată va răsplăti sudorile sale şi-l va despăgubi cu deplinătate de strimtorirea sa cea vremelnică. Privigherea dregătoriilor locale închizăşlueşte din zi în zi ce mai mare siguranţie comunicaţiilor. Numărul celor supt giudecată pentru nelegiuiri şi vini se micşurează din an în an; aceasta slujeşte de o mare dovadă a îmbunătăţirei care se arată în moralitatea publică. O singură pedeapsă de moarte au fost hotărătă în cursul anului 1842 şi osăndirile la muncile publice, precum şi numărul celor ţinuţi în închisorile criminaliceşti şi acelor ce sănt încă negiudecaţi, nu covărşeşte nicicum isvoadele anilor de mai nainte. Iconomia ce întovărăşăşte întrebuinţarea banilor obşteşti şi rănduiala ce domneşte în a lor ocărmuire sănt lucrările unei privigheri, ce din zi în zi se face mai activă, pre căt din experienţie se şi disvălesc abuzurile ce se pot întroduce şi îndreptările neapărat cerşute. Adunarea va afla în fericitele efecte ce curg din aceasta un nou prilej de a mărturisi aprobaţia sa, cănd se vor cerceta sămile anului trecut, pe care Visternicul este însărcinat a le pune în vederea ei. Aflăm o mare mulţămire, a încredinţa, că veniturile publice, care nu era decăt de şase milioane la întronarea Noastră, s-au suit treptat pănă astăzi la somă de nouă milioane, fără a se face vreo adăogire de biruri şi de dări indirecte. Această împregiurare vederat dovedeşte, că starea ce de acum a finanţelor curge din îngrijirile jărtfite fără precurmare la acest ram de viaţă a slujbei publice; ea Ni înfăţoşază măsura propăşirei fericirei, asupra căria Noi putem întemee nedejdile Noastre pentru viitorimea înlesnirilor Statului, prin înţăleapta prevedere, ce întovărăşeşte administraţia lor. Nu putem îndestul chema luare aminte a Adunărei asupra unor dispoziţii de căpitenie, ce-i vor fi înfăţoşate în această sesie, nădăjduind că ea se va îndeletnici întru cercetarea lor, cu liniştea şi înţălepciunea care trebue să preziduiască la acturile oricăria Adunări legiuitoare, pentru a adeveri înalta sa chemare. Numai cu acest chip Adunarea obştească va înlesni sirguinţile Ocărmuirei, ce nu are în vedere decăt fericirea ţărei. Asemene Ni este de plăcere a Ne aduce aminte de dreptatea, ce Adunarea [466] obştească au cunoscut pănă acum sirguinţelor statornice, ce s-au întrebuinţat întru a aduce în înflorire cassele de binefacere şi folosinţă obştească, păzind totodată într-un grad de propăşire aceea ce poate înlesni binele obştesc. Mulţămirile ce ea Ni-au votat la fiecare sesie sănt zugrăvite în inima Noastră, ca o închizăşluire de unimea cugetărilor şi a îngrijirei Noastre şi a Adunărei în tot ce priiveşte cătră binele ţărei. [471] 1843, 27 Martie. Anafora din partea obşteştii obicinuitei Adunări cătră Pre Înălţatul Domn. Prea Înălţate Doamne, Această obştească obicinuită Adunare au cetit cu cel mai adînc respect înaltul Vostru ofis de sub No. 12, prin care aţi binevoit a-i împărtăşi ei ştiinţă despre starea osăbitelor ramuri a slujbei publice şi despre măsurile cele mai de căpitenie priimite de Ocărmuire în curgerea celui mai de pe urmă trecut an. Odată cu începerea periodului său de cinci ani, ea găseşte plăcere a mărturisi patriotica răvnă, de care cea de mai inainte Adunare au dat dovezi, şi a preţui îmbunătăţirile, cu care aceea au înzestrat pe patrie supt înţeleapta povăţuire a Înălţimei Voastre. Însufleţită de aceleşi prinţipii, această Adunare se măguleşte că va răspunde cu deplinătate la încrederea obştească pusă asupra ei, nu mai puţin şi la aşteptarea Înălţimei Voastre; hrănind aceleşi bune plecări şi sentimente şi nu mai puţin dorind a împreună-lucra la întemeerea obşteştei fericiri, ea socoteşte de a sa datorie mai nainte decăt toate a atărna de la înţeleapta Voastră îngrijire, care este povăţuitoare tuturor interesurilor publice, precum îmbunătăţirile făcute aşa şi acele ce în viitorime va fi ea chemată să înfiinţeze, şi a se uni împreună cu rostirile acele, prin care Adunarea de mai [472] înainte, asupra împlinirei periodului său, au mărturisit adînca sa recunoştinţă cătră Înălţimea Voastră, fiind ea încredinţată că o asemenea bine încuviinţată împreună-lucrare şi aceea deopotrivă despre îmbele părţi încredere sănt cele mai de căpitenie închizăşluiri a fericirei obşteşti. Luănd aminte la şirul îmbunătăţirilor făcute în curgerea celui mai de pe urmă trecut an, Adunarea are o vie plăcere a însemna rodurile cele din nou căştigate prin propăşitoarea disvălire a Aşezămintelor reglementare. Legiuirile votate în priivire de a apăra dreptul fiecăruia despre nelegiuitele apucături şi acolisiri, sănt o dovadă a înţăleptei străbateri cu care Înălţimea Voastră V-aţi sîrguit totdeauna a siguripsi proprietaoa, prin destoinice închizeşluiri. Ace grabnică şi totodată însămnătoare împuţinare a proţesurilor este o ispravă netăgăduită, care se cuvine a fi numărată între cele mai mari faceri de bine. Punerea la cale de a fi oprită pe viitorime vînzarea serei pe veresă, este o măsură apărătoare pentru soarta lăcuitorilor săteni, care în deobşte nu avea nici un feliu de cumpătate la aceasta. Ea stărpeşte un izvor de pagube nevindecate, a cărora efect era adeseori a aduce în ce desăvărşită ticăloşie pe speculantul cel necumpătat şi viclean. Fiecare propăşire a învăţăturei publice şi fiecare mijloc privitor întru a întipări tinerimei a ei datorii şi a o face folositoare soţietăţii şi ei însuşi, însufleţesc Adunării simţiri de bucurie întovărăşite de o adevărată recunoştinţă. Cu căt educaţia publică va fi potrivită la trebuinţele sale, cu atăta mai mult învăţătura va ave a ei efect întru a siguripsi norocita soartă a elevilor celor ce să îndeletnicesc cu căştigarea de ştiinţe temeinice şi folositoare. Adunarea cu multă a ei mulţămire au văzut propăşirea institutului de arte şi meşteşuguri, care este menit a obşti lucrările de mehanică şi de industrie. Veniturile eforiilor, care de la suirea în scaun a Înălţimii Voastre au sporit peste îndoit, dovedesc Înalta Voastră îngrijire, cu care aţi povăţuit disvălirea acestui aşezămînt de binefacere, şi potrivită cu acele urmează şi măsura îmbunătăţirilor ce s-au făcut. Răvna şi stăruinţa ce s-au întrebuinţat întru sporirea lucrărei drumurilor de comunicaţie sănt dovezi a osăbitei îngrijiri ce Înălţimea Voastră aveţi pentru acest obiect, care este din acele mai întăi trebuinţe a ţărei; şi în temeiul acelora Adunarea este încredinţată că nu va întărzie a să şi desăvărşi întrunirea celor mai de căpitenie drumuri de comunicaţie. Cînd Ocărmuirea au dat negoţului înlesnirele cele atărnătoare de la dănsa, cînd ea au pus în lucrare mijloacele cele de trebuinţă pentru îmbărbătarea industriei şi pentru însufleţirea plugăriei, care este ce mai de căpitenie îndemănare a vieţuirei lucrătoriului de pămănt, atunci rezultatul poate a să lăsa la bunăvoinţă a dumnezeeştii Pronii, aceea ce singură ştie a cumpeni întămplătoarele nepriinţe, la care tot feliul de întreprinderi omeneşti pot fi supuse, fiind încă de luat aminte, că cu căt bunele isprăvi a legiuirilor reglementare şi stăruitoarele sirguinţe a Înălţimei Voastre întemeează şi sporesc mai mult fericirea obştească, cu atăta nepriinţele ce s-ar întămpla să fac mai puţin simţitoare pentru silitoriul plugar, carele nici poate vreodată veni în lipsă de toată închipuirea. Una din acele mai strălucite dovezi a înţăleptei Voastre chibzuiri în interesurile publice, este iconomia făcută în ramul finanţelor, care aceea în locul defiţitului ce era la început, au început acum a se vede în prisos însămnător. Adunarea se bucură nu puţin, văzînd că de la suirea în scaun a Înălţimei Voastre venitul statului au sporit cu o giumătate mai mult şi că sama anului trecut înfăţoşază de prisos o somă, la care cassa de rezervă niciodată pănă acum nu s-au suit. Pentru un aşa bine, Patria este datoare a mulţămi înţălepciunei şi neadormitei privigheri a oblăduirei Voastre, fiind numai prin acele alcătuită rezerva ce se vede, care se sue mai mult decăt la o zecime a venitului anual; şi în aşa privire Adunarea nu poate tăgădui că Înălţimea Voastră aveţi şi drit cătră o uşurare a însămnătoarelor jertviri, ce de la sine aţi făcut în osăbitele încungiurări cerşute de Înalta Voastră poziţie. Adunarea, în urmarea obicinuitelor sale îndeletniciri nu răvneşte altă decăt a [473] Vă da dovezi, pe de o parte despre a ei dorinţă pentru a împreună-lucra în sporirea binelui obştesc, iar pe de altă despre a ei recunoştinţă pentru stăruitoarea sirguinţă, ce Înălţimea Voastră din început n-aţi încetat a arăta întru acesta. (Iscăliţi:) Meletie, Episcop Romanului. Logof. Constantin Mavrocordat; Vornic Ioan Neculcea; Vornic Iordachi Balş; Vornic Gheorghie Sturza; Vornic Costachi Sturza; Vornic D. Mavrocordat; Vornic Paladi; Vornic M. Miclescu; Vornic Scărl. Krupenski; Vornic Teodor Ghica; Vornic Vasilie Beldiman; Vornic A. Sturza; Post. D. Bran; Post. Silion; Agă Scărlat Roset; Agă Iordachi Vărnav; Agă Costachi Carp; Hatman A. Aslan; Post. Vasile Alexandri; Post. Iorgu Razu; Colonel Iacovachi; Maior Gheorghie Carp; Maior Plitos; Spat. Costachi Burgheli; Spat. Costachi Negruţţi. [484] 1844, 14 Ianuarie. Cu mila lui Dumnezeu, Noi, Michail Grigoriu Sturza VV., Domn Ţărei Moldovei. Cătră obşteasca obicinuită Adunare, Deschiderea din nou a Adunării obşteşti este pentru Noi aducătoare de mulţumire, fiindcă ea înfăţoşază o dovadă din nou a statorniciei aşezămintelor noastre şi a siguranţiei, cu care păşim pe calea înaintirii ce Ne-am însemnat. Rostind Adunării acest sentiment, Ne întemeem pe ajutorul cu care ea purure Ne-au împregiurat, pentru a urma povara trudnică, dar mîngăitoare, cu care Ne-am însărcinat, adecă binele Patriei. Prin aceasta se dă dovadă Adunării, că Ocîrmuirea, preţuind pururea rîvna ei în priinţa intereselor publice şi armonia, care au însemnat cele de mai înainte chibzuiri a ei, priiveşte întrunirea cea de acum ca un din nou element de închizăşluire pentru îndeplinirea binelui, de care ţara îi este datoare. În această încredinţare, Ne este de plăcere a vesti Adunării, că ţara înfăţoşază în gheneralnica administraţie atîte îmbunătăţiri, cîte vremea şi mijloacele noastre Ne-au putut îndemăna a face. Lucrările drumurilor de comunicaţie au fost urmate cu sirguinţă. Cu toate greutăţile nedislipite de firea acestui lucru şi strămtorirea băneştilor mijloace a Statului, totuşi una sută mie stînjini de şose sînt deschise comunicaţiilor. Ocîrmuirea, înaintind fără precurmare această întreprindere, preţueşte cu atîta mai mult înriurirea ce ea este menită a ave asupra comerţului şi a fericirei ţerei, şi întemeiată pe tahminuri apropiete de adevăr, nădăjdueşte că împreunarea celor de căpitenie şosele va putè fi săvărşită în curgere de opt ani; iar încît pentru ţinerea lor, au urmat îngrijirea de a se organisa cantonişti, a cărora regulate lucrări, după instrucţiile ce-i priivesc, vor asigura întocmirele neapărate şi ţinerea în bună stare a drumurilor de comunicaţie. Seminaria de la Socola au fost obiectul unei îngrijiri cu totul deosebite. A înzăstra cu nouă instrucţii pe comisia însărcinată cu direcţia acestui aşezămînt şi a potrivi *[485] învăţetura eclisiastică cu duhul sfintei noastre religii, Ni s-au părut o datorie cu atîta mai vajnică, cu cît şi însărcinarea de preot ţinteşte cu deosăbire a însufla prinţipii mîntuitoare, care întemeiază şi moralul public. Miliţia nu au contenit, prin al ei duh de orăndueală şi de disţiplină, a se face vrednică de lauda ţerei. O propăşire, care nu trebue asemene a fi trecută cu viderea şi care pune în ivală sporirea moralului obştesc, este împregiurarea ce rară a faptelor criminale. Din şeptesprezece învinovăţiţi şi osăndiţi la muncile publice, Ocîrmuirea n-au avut a căina în curgerea acestui an decît o singură cădere de pedeapsă de moarte. Această încungiurare, din care derază siguranţia de care se bucură ţara în toată a ei întindere, Ne întăreşte în idee, că cu cît îndeletnicirea va urma întru a se îmbunătăţi fisicul şi moralul unui norod, cu atîta se împuţinează şi aspra aplicaţie a pravililor. Numărul pricinilor de giudecăţi se află într-o stare normală şi avem mulţămire a vesti Adunărei, că tribunalurile au regularisit ce mai mare parte a pricinilor ce punea în primejdie avutul particularilor şi că în vremea de faţă ele nu se îndeletnicesc decît cu proţesuri de al doile rînd. Oraşul Galaţii au priimit de curînd o nouă dovadă a îngrijirei Ocîrmuirei; un vas de brandbahtă, înfiinţat după un bun model şi înzăstrat cu cinci tunuti mari, se află acum pe apă în port; a sa menire este de a feri ţermul de a stînga Dunării de toată întămplarea de ciumă şi de a ţinè buna rîndueală în această şchele; oarecare întocmiri neapărate, cerşute de starea ezăturei de la Galaţi, s-au făcut asemene şi făgăduesc comunicaţiilor cu portul toate înlesnirele cerşute. Lucrările paveluirei şi altor drumuri de comunicaţie ale acestui oraş se urmează cu aceiaşi sirguinţă. Nepierzînd din vedere, că unul din cele de căpitenie mijloace îndemănătoare înlesnirei lăcuitorilor unui oraş razămă în buna stare a uleţilor sale, Ocîrmuirea au priimit măsuri energhice pentru a se înfiinţa în oraşul Iaşii o paveluire, care să întruneze toate condiţiile unei putincioase isprăvi. Spre acest sfîrşit s-au alcătuit de curînd un ingineriu ispitit pe lîngă o comisie înadinsă pentru direcţia aceştei de mare cuviinţă lucrări, a căria cel de căpitenie rezultat va fi îmbunătăţirea aerului în oraş. În priivirea nevoilor paragrafului rînduit spre întimpinarea aceştei cheltueli, Noi am hărăzit din lista noastră ţivilă soma de 52000 lei, înadins pentru lucrarea din nou a trotuarelor. Nu este de prisos a face pomenire şi de Curtea cea veche, care s-au întocmit în totul. Această zidire publică, pe lîngă frumuseţa ce dă oraşului, înfăţoşază totodată şi înlesnirea cea mare de a întruni la un loc deosebitele presudsvii însărcinate cu lucrarea trebilor obşteşti. Pregătirea unei mobilarisiri cuvenite au trebuit ca să urnească pănă în primăvara viitoare deşchiderea acestui palat. Drumurile de apă a capitaliei, care mai înainte nu înfăţoşa nici o condiţie de trăinicie, au luat o îmbunătăţire însemnătoare şi făgăduesc cişmelelor oraşului o curgere neîncetată; în locul ţăviilor de oală, se vor aşeza ţăvii de fer vărsate, care s-au gătit şi care vor sluji de la Podul-de-peatră pănă la Golia. Starea spitalelor este mulţămitoare. Cu toate cheltuelele nevoite de îmbunătăţirile făcute la aceste aşezăminte şi deosebite spitale din nou statornicite, veniturile, care la suirea Noastră pe scaun era de 194299 lei, se sue astăzi mai bine decît la un milion pe an. Eforiile, după ce au întîmpinat anuelnicele lor cheltueli, înfăţoşază un prisos de 371772 lei. Budgetul, de care va ave a se îndeletnici Adunarea, va înfăţoşa dovezi netăgăduite despre mulţămitoarea stare a finanţelor şi despre înţăleapta îngrijire şi iconomie ce au preziduit la a lor ocîrmuire. Adunarea va găsi aceastaşi dovadă şi în cercetarea sămilor a casselor de faceri de bine şi de folosinţă obştească. Noi chemăm ce mai cu dinadinsul luare aminte a Adunărei asupra cercetărei deosebitelor dispoziţii legiuitoare şi a unor proiecte, ce i să vor înfăţoşa în această [486] sesie. Fericitele rezultaturi, pe care ţara au cules din aplicaţia legilor votate în sesiile de mai nainte, vor da Adunărei prilej de a preţui marea cuviinţă, de care desbaterea ziselor proiecte urmează a fi însoţită. Aceasta este starea ţerei; Ni este dar ertat de a priivi viitorimea sa cu siguranţie. În veacul nostru, care este în totul positiv, adevăratele drepturi la recunoştinţa publică derază din îmbunătăţirile cele mari soţiale. Acesta este ţălul, cătră care vom îndrepta pururea sirguinţele Noastre, şi Adunarea aflîndu-se în poziţie de a preţui pe acele ce am jărtvit la binele public, Ni va da ajutoriul luminelor sale şi a rîvnei ei, pentru a agiunge la un rezultat atît de nobil în priinţa iubitei noastre Patrii. [488] 1844, 15 Martie. Anaforaoa obşteştei obicinuitei Adunări, adresată Prea Înălţatului Domn Stăpînitoriu, în sesia din anul 1843. Prea Înălţate Doamne, Înaltele sentimente, ce Înălţimea Voastră aţi arătat Adunărei prin ofisul Vostru cu No. 20, dau o închizăşluire din nou a dragostei ce aveţi cătră ţară şi au stărnit mai mult rîvna şi jertfirea representanţilor, ce ea au ales pentru a împreună-lucra cu Înălţimea Voastră la întemeerea pe bazuri din zi în zi mai statornice a fericirei obşteşti. Subt înriurirea acestor sentimente, Adunarea s-au îndeletnicit în lucrările sale şi priiveşte ca o datorie din cele mai întăi de a încredinţa pe Înălţimea Voastră, că ea recunoaşte folosurile, ce ţara urmează a culege din sistema de îmbunătăţire întrodusă în deosebitele ramuri a administraţiei. Întru adevăr îndemnul statornic făcut la lucrările drumurilor de comunicaţie, creşterea cea propăşitoare a fericirei şi a siguranţiei ţerei, măsurile mîntuitoare priimite în priinţa credinţei, starea cea fericită a finanţelor şi înţăleapta direcţie dată intereselor obşteşti cu jertviri personale din partea Înălţimei Voastre, sînt, Prea Înălţate Doamne, fericitele isprăvi ce urmează a însemna a Voastră părintească administraţie. Căştigarea acestor bunătăţi, ce sînt rodul îngrijirei Înălţimei Voastre, V-au dobîndit Prea Înălţate Doamne, recunoştinţa publică, de care Adunarea se socoate fericită a se face organul cătră Înălţimea Voastră. Adunarea asemenea se bucură de idea Înălţimei Voastre, care arată în desvălirea aşezămintelor noastre şi în punerea în lucrare a proiectelor chibzuite în sesia de acum, închizeşluirile cele mai sigure a fericirei ţerei. Aşa, Prea Înălţate Doamne, dispoziţiile legiuitoare cu care s-au îndeletnicit Adunarea, sînt dispoziţii de rîndueală, de dreptate şi de înţălepciune şi care menesc bogate rezultaturi pentru ţară. Puternica pavăză a pravililor închizăşlueşte interesele private şi împuterniceşte avutul obştesc; prin încredinţare că ele vor fi împlinite cu scumpătate, se asigurează supunerea la ele şi prin un efect fericit, de care Adunarea se bucură cu Înălţimea Voastră, propăşirea în moralul public face mai rară întrebuinţarea asprimei lor. Cu acest chip Adunarea, aducînd Înălţimei Voastre un prinos de o dreaptă mulţămire pentru tot binele ce ţara dobîndeşte din îngrijirea Voastră, socoate de datorie a Vă încredinţa, Prea Înălţate Doamne, că deputaţii, întorcîndu-se la lăcuinţele lor, [489] vor însufla fieştecăruia o încredere învrednicită în acturile Ocîrmuirei, precum şi respectul cuvenit legilor, ce este mijlocul cel mai nemerit de a siguripsi fericirea ţărei. [500] 1845, 15 Martie. Cu mila lui Dumnezu Noi Michail Grigoriu Sturza VV. Domn Ţerei Moldovei. Cătră obşteasca obicinuită Adunare. Cu prilejul fieştecăria anuelnice întruniri a Obşteştei obicinuitei Adunări, Ne este de plăcere a chema a sa privire asupra mulţămitoarelor isprăvi dobîndite în curgerea anului. – Ea s-au făcut pururea părtaşă simţirilor Noastre şi, confăptuind, s-au fericit de starea cea îndestulătoare a ţărei, care au priimit înaintire după măsura dezvălirei dispoziţiilor organiceşti. Orişicine, luînd în videre şirul lucrurilor săvărşite de la suirea Noastră pe scaunul domniei, care dau dovadă la propăşirea facerilor de bine hărăzite Prinţipatului prin Organicescul Reglement, nu poate decît a fi pătruns de bucurie, pentru că fieştecare an au fost întovărăşit de lucrări închizăşluitoare fericirei obşteşti. Adunarea obştească de acum, care în sesiile de mai înainte au înfăţoşat dovezi de înţăleaptă rîvnă pentru binele public în chibzuri de mare cuviinţă, care au înfiinţat o epocă de căpitenie în analele ţărei, este mai mult în poziţie a preţui, în întregul lor, toate lucrările, care din zi în zi prefac faţa ţărei şi o depărtează de starea părăsită în care se afla subt sistema ce de mai înaintea întroducerei Reglementului. Mulţămite de recunoştinţă să cuvine Avgusticeştilor Monarhi, carii au înzăstrat pe Moldovă cu aşăzămînturi binefăcătoare şi ne-au dat o viitorime îmbelşugată în osăbite îmbunătăţiri, de care ţara avè trebuinţă. Monumentul, ce este acum rădicat în grădina publică, va învecinici aducerea aminte a obşteştii recunoştinţe. Am preţuit cu osăbită sufletească indestulare pătrunderea ace prevăzătoare, care au preziduit la trataţiile sesiei trecute a anului 1843. Asemine lucrări sunt mijloace sigure de a să face roditoare instituţiile ţărei şi a da dovezi realnice despre sentimentele care fac cinste mădulărilor Adunării. Ţara urmează a călători pe o cale sistematică, care dă închezăşluirile une viitorimi înfloritoare în cele materialnice şi moraliceşti, potrivit cu orînduiala lucrurilor de acum. Pravilile cele de mare cuviinţă votate de cătră Adunare în trecuta ei sesie sînt doviditoare duhului de care ea au fost însufleţită. Aceste pravile au fost împărtăşite deosebitelor ramuri ale administraţiei, cu instrucţii lămurite, spre a le asigura aplicaţia şi a să depărta nedumeririle, care s-ar fi putut prileji din o nenimerită înţălegire. Prin dispoziţiile pravilei atingătoare de regularisirea averilor Mitropoliei şi ale Episcopiilor, s-au adaos veniturile lor, începînd de la Sf. Gheorghie viitoriu, cu sumă de de 15 mii galbeni pe an peste aceia cu care aceste averi erau mai înainte împosesuite. Prin mijlocirea acestui sporiu şi prin mijlocirea unui adaos, ce urmează a să prileji din vînzarea cu anul a vro cîteva moşii, care vor fi împosesuite în curgerea verii anului viitoriu, este de nădăjduit că datoriile Mitropoliei, din care s-au plătit parte, vor fi cu totul strînse şi că cu vreme să vor putè întreprinde gătirea Bisericei catedrale, ce este obiectul dorinţelor obşteşti, şi alte îmbunătăţiri în privinţa părţii bisericeşti. Pravila administraţiei averilor monastirilor pămînteşti, votată în anul 1835, făgădueşte astăzi mijloace la îmbunătăţiri neapărate, subt înrîurirea îngrijirilor ce i s-au [501] jărtfit, după care s-au putut lua în privire cererile egumenilor de Rîşca, Bisericanii şi Bogdana pentru reparaţii şi zidiri din nou. Departamentul averilor bisericeşti, încredinţat vredniciei Dumisale Vornicului Alecu Balş, au regularisit marşa trebilor, potrivit instrucţiilor ce îl privesc. Isprăvile lucrărilor sale, înpreună cu Preosfinţitul Mitropolit şi iubitorii de Dumnezeu Episcopii, au pus în regulă pricinile atingătoare de averile Eparchiilor şi a monastirilor pămînteşti. Pravila atingătoare de urmarea stăpînirei între ele a moşiilor Eparchiilor pămînteşti în starea ei de astăzi şi a nu se înainti la asemenea prigonirile pentru hotare, fiindcă aceste averi alcătuesc un fondos unit, va cruţa pe aceste dumnezeeşti lăcaşuri de zădarnice cheltueli i necuvenite învăluiri şi va înpuţina numărul proţesurilor. Punerea în lucrare a pravilii pentru desrobirea ţiganilor monastireşti în deobştie şi acelor ai statului face o epohă însămnătoare în propăşirea ţivilisaţiei ţărei. Pe de o parte, potrivit cu încheerea Adunărei, o comisie înadins să îndeletniceşte în regularisirea ţiganilor Statului şi pe de alta Departamentul averilor bisericeşti înplineşte datoria sa încît priveşte pe ţiganii clirosului. Acturi subt a Noastră domnească pecete au a sluji fieştecăria familii de adeverirea slobozeniei personale ce au dobîndit. Mişcaţi de aceleşi simţiri de dreptate şi de milostivire, care au povăţuit duhul Obşteştii Adunări întru a legiui soarta acestui clas numeros de oameni, am dat slobozenie la toţi ţiganii ce era privaţi a familiei Noastre şi am socotit de cuviinţă a întovărăşi această faptă cu măsuri, care de o parte asigurează pe aceşti oameni întru a să bucura de facerea de bine a slobozeniei, şi pe de alta a-i apropiè mai mult de îndatoririle cielalte grămăzi a populaţiei. Acestui act, căruia au şi urmat cîteva pilde din partea feţilor particulare, ar fi de dorit a i să da o mai întinsă desvălire, spre a se complectui o asăminea măsură făcătoare de bine. Pravilele votate de Adunare tot în ace sesie, ce întăiu pentru cele trii cazuri care împovora în deopştie pe săteni şi ce al doile antingătoare de regularisirea îmbinatelor dreptăţi şi îndatoriri a proprietarilor şi a lăcuitorilor satelor de prin munţi, pun stavilă împilărilor şi le închezăşluesc înbunătăţirea stărei lor, precum aceasta au început a să şi simţi la locuitorii de la munţi, deşi nu este mai mult decît un an de cînd aplicaţia pomenitei pravile s-au făcut. Lucrările săvărşite supt înrîurirea îngrijirilor de toate minutele pot singure încredinţa, că nimic din cele proectate n-au fost părăsit şi că Ocărmuirea întrebuinţază toate sirguinţele întru a păşi deopotrivă cu aşăzămintele ţării, fără însă a să înstînjini de greutatea însărcinărei. Nepomenind de propăşirile trecute, a cărora parte să află cuprinsă în înpărtăşirile Noastre de mai înainte cătră Adunare, Ne mărginim a arăta în scurt pe acele mai însămnătoare săvărşite în curgerea anului 1844, a cărora însă amănunţime urmează a fi împărtăşită Adunării de fieştecare Ministru în partea sa. Înbunătăţirile în tîrgurile, care se bucură de pravila Eforiilor, păşesc în aceiaşi linie precum este şi îndemănarea veniturilor. Cheltuelile sînt supuse la toată economia putincioasă şi chibzuite după împregiurări şi calităţi, spre a nu cerca defiţit. Eforiile întrebuinţază a vădită stăruinţă întru adăogirea veniturilor lor; aseminea cumpănire figurează şi în vînzarea veniturilor pe anul 1845. La Galaţi, s-au cumpărat o casă pentru Isprăvnicie, Giudecătorie şi Eforie cu preţ de 1600 galbini. La Bîrlad, asăminea s-au cumpărat o casă încăpătoare cu preţ de 44 mii lei, pentru aşezarea Isprăvniciei, a Tribunalului, a Eforiei şi a Comănzii pojarniceşti, cu un local îndestul de mare. O grădină publică, a căria sădire să face prin sirguinţa Vornicului Alecu Sturza, dregătoriul acelui ţinut, va însuşi mai mult înfrumuseţarea acestui oraş. La Huşi, doî case sînt cumpărate, una cu preţ de 200 galbini pentru Eforie şi Comanda pojarnicească, şi alta cu preţ de 350 galbini pentru Isprăvnicie şi grosul acestui tact. La Tecuciu, Eforia au zidit pentru dînsa o casă cu somă de 3121 lei; ea au costisit *[502] mai puţin de giumătatea preţului după smet şi au dat dovada unei laudate economii, care ar fi de dorinţă a sluji de pildă şi la alte de aseminea. Folosinţa comănzilor pojarniceşti este obşteşte cunoscută şi preţuită. Ocărmuirea să îndeletniceşte întru a da mai multă întindere, încît prin putinţă, la acest ram de slujbă. Numărul pojarnicilor s-au adaos la Iaşi, Bîrlad şi Galaţi; însă aşa precum acei 30 de jandarmi la Galaţi, înpreună cu personalul poliţiei, costise anuelnic pe Eforie soma de 82 mii lei, s-au socotit de cuviinţă a să desfiinţa acest trup de jandarmi, şi o parte din soma de sus s-au întrebuiuţat pentru a da mai multe mijloace îndestulătoare la paza acestui oraş, iară ceialaltă, cuprinzînd o economie de 40 mii lei, este menită la înbunătăţirile neaparate a aceştii localităţi. Pentru a să îmbrăţoşa într-un cerc mai strîns privigherea poliţiei în capitalie şi a să ţinè buna orînduială şi liniştea, oraşul s-au înpărţit în şase cvartaluri. Doî comisii de poliţie, cu tot personalul trebuitoriu, adăogite cătră cele patru aflate de mai înaite, primesc lefile lor din veniturile Eforiei, care totodată întimpină şi lefile păzitorilor de la barieri. Desăbite îmbunătăţiri s-au făcut la cvartalile comandei pojarniceşti, prefăcîndu-să instrumenturile i materialurile şi aducîndu-să o noă tulumbă de la Viena, de care costisitoare cheltueli s-au cruţat pe Eforie şi s-au slobozit din Visterie. Spre a să da mai multă înlesnire lăcuitorilor din sate, carii vin ca să-şi vînză productele lor în capitalie, şi a să opri zăhăirea uliţelor de cătră care, Ocîrmuirea au aşăzat o piaţă pe locul casăi Cabinetului de Istoria Naturală şi tot întru o vreme au învoit asemenea înlesniri şi asupra locurilor particularilor, carii au cerut slobozenie întru aceasta, voind cu acest chip a agiunge la îndoitul scopos de îndămănarea vînzărilor şi de depărtarea din mijlocul oraşului a materiilor aprinzătoare. Pavăluirea capitaliei şi îmbunătăţirea uliţălor sale subt privigherea înadinsii comisii au următoriul rezultat: 1953 stînjini cvadraţi de şose, 230 stînjini cvadraţi de reperaţie în paveaoa de piatră, 89 stînjini de canaluri, 240 stînjini în lungime de trotuaruri şi 355 stînjini cvadraţi de pave de lemn. Este de nădăjduit că această din urmă sistemă va nimeri întreitul scop de trăinicie, îndămănare şi economie. Cu agiutoriul maşinii ce este aşăzată pentru facerea prizmelor, cu agiutoriul materialurilor gata de întrebuinţat şi cu buna voinţă care au arătat boerii proprietari de locuri de a plăti după analoghia somei trebuincioasă la această lucrare, precum şi neguţitorii pămînteni şi străini, i alte trepte, acest lucru să va urma pe uliţile ce sunt paveluite cu piatră, şi cu bolovanii, care se vor scoate de pe dînsăle, să va întrebuinţa păvăluirea uliţelor lăturalnice, ca să se oprească strecurarea glodului pe paveaoa de lemn şi să se înlesnească ţirculaţia în tot oraşul. Lucrarea atingătoare de drumurile apei şi de cişmelele capitaliei au înfăţoşat pentru anul ce au trecut următoarea ispravă: un canal cu ţevii de fier s-au gătit de la podul de piatră pînă la turnul Goliei, şi trei cişmele, din cele şesăsprezece, cu trei havuzuri. Totodată s-au pregătit materialul însămnătoriu în ţevii de fier şi altele, ca în acest an să se lucreze drumurile în lăuntrul oraşului şi să se adaogă numărul cişmelilor şi a havuzurilor. Casele de faceri de bine obştească, a cărora fonduri slujesc la agiutoriul sărăcimei şi a omenirei pătimitoare, potrivit ţălului lăudatei lor înfiinţări, nu lipsesc de a produce efecturile, ce cu dreptate să aşteaptă de la dînsele. Casa mililor, îndemănînd traiul la un însămnat număr de săraci, poate agiunge şi la ţinerea copiilor aflaţi, în aşteptare ca veniturile bisericeşti să poată înlesni mai mult agiutoriu la asăminea fiinţe părăsite de demoralizaţia născătorilor. Iară în vremea de faţă, am socotit de cuviinţă a asigura o viitorime la aceşti copii; copiii se dau spre creştire cu cheltuiala casei mililor pănă la vrîsta de zăce ani; după aceasta urmează punere la cale, ca Eforia oraşului şi Epitropia Shoalelor să se îngrijască de a aşăza pe cei de partea bărbătească sau la meşteri particulari după a lor plecare, sau la shoala politechnică, iară fetelor a să da cîte zăce lei pe lună pînă la căsătoria lor şi încă [503] 300 lei cu titlu de zestre, dacă însă aceşti copii nu vor fi primiţi de crescătorii lor sau de cătră alte feţe fără copii, spre a să îngriji de a lor statornicire. Spitalul din capitalie, precum şi celelalte spitaluri din Roman, Galaţi, Focşani şi Bărlad, ce sînt supuse Epitropiei Sf. Spiridon, după ce au îndămănat ţinerea în curgerea anului a unui număr de 3183 bolnavi, din carii 2664 s-au însănătoşat, 190 au murit şi 329 să află în căutare, au astăzi un capital de 1068078 lei, fără a să cuprinde spitalul din Botoşani cu 18 crivaturi, care acum de curînd s-au alăturat cătră generalnica Epitropie. La Bărlad s-au cumpărat o casă încăpătoare de 40 crevaturi. La Galaţi şi Roman să fac pregătiri pentru a să mări încăperile spitaliceşti. La Galaţi numărul crevaturilor pentru anul 1845 s-au sporit de la 24 la 40; la Focşani de la 12 pînă la 24, iar la Roman numărul crevaturilor să află la 40. Zidirea unui din nou spital la Iaşi, pe un plan mai potrivit a acestui aşăzămînt, încăpătoriu de 300 crevaturi, este neapărată şi nu va întărzie începerea acestui lucru, fiind după acum pregătită o însămnătoare cîtime de material. Numărul elevilor cari urmează învăţăturile lor în instituturile capitaliei, precum şi în shoalile ţinutale, cu cheltuiala Statului, se sue la 1760, afară de Seminaria Socolei, care numără astăzi 80 candidaţi şi 80 clirici. Acest institut, reorganisat şi întemeet pe învăţături pozitive, între care şi mediţina populară, nu va lipsi a ne da preoţi înzestraţi cu prinţipii de relighie, de moral şi de cuviinţă, după măsura îndeplinirei învăţăturilor lor. Îngrijirile ce nu mai puţin au fost jărtvite şi la acest aşăzămănt, au sporit simţitor pînă acum veniturile sale. Shoala politechnică, după direcţia ce i s-au dat, să află într-o stare mulţămitoare. Ucenicii ce învaţă şi care acum ţin loc de calfe să sue la număr de 36. Acest institut, după acoperirea cheltuelilor ţinerii ucenicilor de peste an, au produs un folos shoalelor de 25 mii lei în bani gata şi lucruri. Ocîrmuirea Cabinetului de Istoria Naturală s-au statornicit pe un înadins reglement, pentru a să da mai multă unime purtărilor de grijă a propăşirei sale şi a păstrărei depoziturilor sale. Întrunirea deosebitelor presudsfii în zidiurile Curţăi cei vechi, a căria apartamentturi s-au mobilat după cuviinţă, dă mai multă mişcare la marşa trebilor şi mai multe înlesniri la expediţia lor, cu contenirea neîndămănărilor, pe care publicul suferè mai înainte. O cazarmă pentru slujitori, un grajdiu şi o închisoare a Isprăvniciei sunt spre gătire în cuprinsul ogrăzii aceştii Curţi. Oraşul Galaţii, care este cea întîia şchele a ţării şi care în toată vremea au tras a Noastră luare aminte, să află pe toată zioa supt înrîurirea unei însămnătoare sporiri de îmbunătăţiri. Zastava de importaţie în faţa şchelii, odăi pentru canţileria comisariului de exportaţie şi prigavor, o zidire cu doă faţade pentru canţileria portului, a căpităniei portului, a comisiei emboriceşti, a amploiaţilor exportaţiei zahirelelor, a săului şi a vitelor, precum şi a vamişilor zastavelor şi a ofiţeriului păzitoriu; şapte despărţituri pentru prigavor secret şi doă odăi pentru căpitanii şi pasajerii carii vin cu vaporurile, un prigavor obştesc şi un zid pe o întindere de 40 stînjini pentru exportaţia zaherelelor; toate aceste încăperi s-au făcut de cărămidă şi s-au acoperit cu oale subt îngrijirile comisiei de înfrumusăţarea acestui oraş. Asemine ea au săvărşit pavăluirea pe dinaintea zastavelor, au încungiurat cu zaplaz zastava de importaţie, au înălţat cu pămînt şi au păvăluit ogrăzile carantinei atît pe din lăuntrul cît şi pe din afară, pentru a să feri zidiul de năvălirea Dunărei, precum şi celelalte zidiri a portului, a prigavorurilor şi a zastavei cei nouă; au lucrat 240 stînjini cvadraţi de pave pe drumul central ce se scoboară la şchele, au săvărşit o şose de 120 stînjini pe drumul ce merge printre magaziile neguţitorilor. Pe lîngă acestea, ea au reparat cazerma, încăperea comănzii pojarniceşti, drumul ce merge la această comandă, drumurile din oraş şi şosaoa cea mare de la bariera portofrancului. [504] Trii poduri mari s-au făcut în lăuntru zastavii de importaţie, precum şi întărirea în parte a malului Dunărei cu şarampoi de stejar. Asemine s-au reparat podurile mari şi mici din oraş şi s-au săpat şanţuri în şchele pentru scurgerea apelor. Avem o pătrunzătoare încredinţare, că orice jertve s-ar face pentru oraşul Galaţii, nu sînt nicicum pierdute, căci toate au răsplătire în folosurile ce această şchele este menită a răvărsa prin negoţ în ţară. O cantoră de pocită s-au aşăzat la Galaţi pentru înlesnirea corespondenţiilor neguţitoreşti între Reni, Galaţi şi Constantinopoli; iară spre îndămănarea comunicaţiilor, drumul pe malul Dunărei pănă la gura Prutului s-au întocmit şi bicheturile s-au făcut din nou. Lucrarea drumurilor mari, care să urmează cu necontenire, unind pănă acum cea mai mare parte a comunicaţiilor, găsăşte cineva plăcere de a priivi pe acest lucru ca pe cel de căpitenie îndemn a înaintirei comerţului. Totalul stînjănilor de şose, gătiţi pe deosăbitele drumuri mari, precum şi în oraşile Iaşii şi Galaţii, de la începutul acestui lucru, a căria propăşire s-au făcut anuelnic cunoscută Adunărei, să sue la 140000 stînjăni; iară numărul podurilor, din care numai ca la o a zăcea parte să află de lemn, la 334. Folosurile cîştigate pentru comerţ prin înlesnirea şi siguranţia cărăuşiilor sînt bogate. Lăcuitorii de prin sate găsăsc în buna stare a drumurilor o dreaptă răsplătire a muncei lor, atît prin cărătura de îndoită povară cu acel număr de vite, care sint ferite de periciune şi de beteşugurile ce pătimè înainte; cît şi prin scurtarea vremii în nezăbavnicul transport a productelor din ţinuturile de sus la şchelea Galaţii. Sloboda lor trecere, nesupusă la vreo dare, este pentru dînşii o înbărbătare mai mult de a să îndeletnici în lucrarea drumurilor, care le făgădueşte mijloacele unei vederate fericiri pe viitorime. Totodată este de luat aminte că proprietarii şi populaţia ţinuturilor de sus nu pătimesc ca mai înainte de ace înpohoere a producturilor, care, din ace ră stare a şleahurilor şi din scumpetea chiriilor, neputînd a fi petrecute, să irose în zadar. Simţite şi văzute sînt aceste folosuri şi din înfăţoşarea întinsălor lanuri prin sporirea agriculturei. Cantoniştilor aşăzaţi pe şosele în apropiere de 500 stînjăni fieştecare, li s-au dat, înpreună cu sămnile potrivite datoriei lor, şi instrumenturile trebuitoare la întîmplătoarele reparaţii. Ei sint alcătuiţi de bună voe, folosindu-să de lăcuinţăle, care s-au clădit de Ocîrmuire pe marginea şoselilor, cu netăgăduită economie, la număr pănă acum de 150. Nu putem trece subt tăcere buna plecare din partea proprietarilor, pe moşiile cărora trec şoselile, pentru darea pămîntului în hrana cantoniştilor şi alte înlesniri. Navigaţia Prutului şi a Siretiului, despre care s-au făcut cercări prin plecarea speculativă a unor antreprenori pămînteni, făgădueşte încă adevărate folosuri în priinţa comerţului şi a industriei. La cel întăiu grad a facerilor de bine, care asigurează viaţa şi dau statornicie alcătuirilor comerţiale, este cu dreptul a să număra şi aşăzarea carantinei; înţăleapta cîrmuire a acestui aşăzămînt, înzăstrat cu instrucţii mîntuitoare, potrivite pravililor carantineşti, dispoziţiile cele din lăuntrul carantinei, îngrijirile pentru îndeplinirea păzii pe apă şi ace harnică înpreună-lucrare a miliţiei întru paza cordonului de sanatate, au produs cele mai norocite isprăvi; ţara necontenit au fost ferită de boala ciumei, care în deosăbite zestimpuri înpustiè partea ce din a-dreapta Dunărei. După aseminea rezultaturi, carantina Noastră ş-au cîştigat o opinie priincioasă, şi prin urmare ea au tras încrederea Curţăi Proteguitoare, încît s-au rădicat carantina Prutului, adăogăndu-se pe lăngă celelalte faceri de bine şi aceia a unei comunicaţii de mari înlesniri şi folosuri negoţului, Miliţia, pătrunsă din zi în zi de datoriile sale, ş-au făcut acum un obiceiu de orînduială şi de disţiplină subt îngrijirea şefilor ei. Ea înplineşte slujba sa cu ce mai statornică sirguinţă. Reforma proectată şi întrodusă de cătră Hatmanul de acum, prea iubitul Nostru fiu, Prinţul Dimitrie, nu va lipsi de a întregi înbunătăţirile, de care acest trup are trebuinţă. Măsura, pusă în lucrare, prin aceia de a să da fieştecăruia soldat căte [505] un manual tipărit, pe care este datoriu a-l arăta la orice cercetare, va însufla mai multă filotimie soldatului întru paza ce cu sfinţenie a datoriilor sale şi a unei cinstite purtări. În acest manual sănt trecute fizionomia, leafa şi porţia sa, folosurile, driturile şi îndatoririle lui, moraliceasca purtare, precum şi pricinile pentru care au fost pedepsit. Totodată s-au deschis aice în Iaşi, precum şi la Galaţi, shoale începătoare pentru subofiţeri şi unii din soldaţi, în care să învaţă a ceti, a scrie, catihisul şi cele patru speţii de aritmetică, hotărîndu-să şi răsplătiri pentru acei ce să vor deosăbi prin învăţătura acestor obiecte. Înmulţirea trupului miliţiei, pentru a îndeplini nevoile la care pănă acum nu s-au putut face închipuire, din pricina lipsei băneştilor mijloace, au fost simţită de cătră Noi încă de la cei întăi ani a suirei Noastre pe scaunul domniei. Reorganizaţia trupului slujitoresc pe un mod, care să uşureze sarcina satelor, au tras din vreme în vreme luare aminte a Adunării. Aceste temeiuri Ni-au povăţuit de a-i propune proectul la care ţintesc aceste doă priiviri, precum şi un deosăbit proect pentru recrutaţie. Adunarea au cumpănit dreptile chibzuiri ce ele cuprind şi s-au încredinţat că puţina dare ce să pune asupra clasurilor dajnice este cu totul mică, în potrivire cu sarcinile ce ele sufere după modul cel pănă acum, de care să dispovorează. Îndeplinirea acestor proecturi va statornici o bună regulă, va da mai multe mijloace la paza mărginilor şi mai multă putere la siguranţia din lăuntru. Năzuirea la portul Galaţului a corăbiilor, care în anul trecut au fost la număr de 807, tarifile vămuirilor, bilanţul pasiv şi activ a comerţului, suirea preţului moşiilor, ţirculaţia capitalurilor, înfiinţarea de iarmaroace în deosăbitele localităţi, sănt dovezi materialnice a propăşirei negoţului, şi mai ales venitul vămilor, care de la 14 mii galbeni ce au fost în anul 1834, s-au adaos acum la somă de 37510 galbeni. Cu toate că recolta anului trecut au fost în unile din ţinuturi mai îmbelşugată decît în anul 1843, iară în altele de mijloc, şi că pîinele înaintea săcerişului s-au jignit de vînturi silnice şi de grindene; cu toate că recolta în ţinuturile Neamţul, Romanul şi Bacăul au fost încă de o mai puţină cîtime, care nevoise pe sate a cere deschiderea magaziilor de rezărvă; şi cu toate că epizootia s-au fost ivit la Dorohoiu, Botoşeni, Fălciiu şi Iaşii, însă preţurile obiectelor de întăia trebuinţă a norodului s-au ţinut în preţurile anului trecut. Este adevăr că epizootia ameninţa o lovitură din cele mai cumplite în avutul poporului, în bogăţia ţării şi în relaţiile comerţiale, dar măsurile priimite de la începutul acestui rău prin stăruinţa Dumisale Logofătului din năuntru Alexandru Ghica, comisiile alcătuite de persoane vrednice, de ispravnici şi de viterinari, ce au fost triimese în ţinuturile molipsite, fiinţa de fapt a prea iubitului Nostru fiu Prinţul Grigorie la ţinuturile Botoşenii şi Dorohoiul, unde răul era mai îngrozitoriu, au adus, cu mila Proniei, contenirea mai cu totul acestui rău; boala este acum mărginită la cinci sate din singur ţinutul Dorohoiului şi numărul vitelor atacate nu să sue decît la 47 capite. Măsurile luate nu vor întărzie a o stărpi desăvărşit. Starea sănătăţii publice este mulţămitoare. Deşi în vro cîteva ţinuturi s-a fost ivit între lăcuitori boală de lungoare şi junghiuri şi în altele varsatul la copii, însă aceste boale, după măsurile luate, n-au fost aşa de primejdioase, nici întinse, ca să iee caractirul unei epidemii. Numărul copiilor hultuiţi în curgerea anului să sue la 20067, iară de la 1834 şi pănă la sfărşitul anului 1844 la 196715. Dacă pe de o parte avem cuvinte îndestule a ne ferici de starea ce mulţămitoare a lucrurilor, am avut încă pe de altă parte oareşcare întîmplări nenorocite, care ni-au jignit în curgerea anului; dar săntem datori a mulţămi Proniei, căci ele au fost trecătoare, şi a răzăma statornic a noastră nădejde în îndurarea ei, care pururea ni-au umbrit şi au privighet asupra soartelor noastre, prefăcînd răul în bine. Energhia mijloacelor destoinice pentru a să opri hoţiile au adus pe ţară la o întreagă siguranţie. Sau că ispitirile făcătorilor de răle, din care ce mai mare parte au fost streini, să află neputincioase înpotriva măsurilor pripite pentru a lor goană, ori că [506] moralul lăcuitorilor au priimit acum o înbunătăţire însămnătoare, cazurile de hoţii s-au făcut foarte rari, şi prin urmare să poate socoti soţietatea noastră scăpată de acest rău. Catagrafia lăcuitorilor, care să va începe de la 25 Mart a anului curgătoriu pentru al triilea period de şapte ani, va sluji numai puţin a să înpuţina numărul oamenilor fără căpătăiu, care vor urma a să lipi cu satele şi a să închizăşlui. Priivirea asupra veniturilor Statului şi a cheltuelilor urmate în curgerea anului, a cărora stare, precum şi economia întrebuinţată, s-au făcut cunoscute din sămile înfăţoşate de Visternicul, au dat încredinţarea Adunării, că pre cît acest ram este menit întru a înmulţi înbunătăţirile publice şi a însufleţi toate ramurile Cîrmuirei, pe atăta el este încungiurat cu cele mai de aproape îngrijări. Mulţămitoarea poziţie a finansurilor şi adăogirea lor din sporiul dajnicilor ce să nădăjdueşte la catagrafie şi din adaosul veniturilor obşteşti ne vor da înlesnirile trebuitoare, spre a păşi treptat şi din zi în zi mai sigur pe calea înbunătăţirilor, ce este singurul ţăl a dorinţălor Noastre. Avem nădejde în sirguinţa Dumilor-sale boerilor deputaţi ai ţinuturilor, care sănt mădulari a comisiilor catagraficeşti, că să vor îndeletnici cu toată vîrtutea întru a nu să face scăpări din videre la prescrierea norodului, căci cu cît numărul dajnicilor va fi sporit, cu atîta veniturile Statului vor creşte, trebuinţăle publice vor fi mai cu uşurinţă întimpinate şi analoghia însărcinărilor obşteşti mai bine şi mai drept cumpănită. Cercetarea sămilor a casălor de faceri de bine au dat nu mai puţin Adunărei dovadă despre starea veniturilor lor şi despre economia întrebuinţată în cheltueli. Dispoziţiile votate din vreme în vreme şi măsurile, cîte s-au luat de la suirea Noastră pe scaunul domniei şi care au avut de pravăţ a povăţui partea giudecătorească pe o cale regulată şi a să întimpina greutăţile şi nedumerirele ivite, au adus pe acest ram la o uşurare simţitoare şi peste toată nădejdea, încît numărul pricinilor politiceşti, cu acele păşite din anul 1843, nu s-au suit în curgerea anului 1844 la deosăbitele tribunaluri decăt la 3277, din care 2419 s-au hotărăt şi 858 au întrat pe sfărşite în anul 1845. Această înpregiurare vederează, că partea giudecătorească este cu totul uşurată. Dar acest ram nu încetează de a fi obiectul necontenitelor Noastre privigheri şi nu am pregetat nici în curgerea anului ce au trecut a înbunătăţi osăbite măsuri, ce s-au socotit neaparate, între care să numără şi o colecţie de tot feliul de dezlegări, îndreptări şi puneri la cale, în număr de 406, pe curgere de zece ani, ce au urmat în ramul giudecătoresc de la începutul ocîrmuirei Noastre. Această colecţie tipărindu-să, s-au înpărtăşit cîte un eczemplariu fieştecărue tribunal, spre a-i sluji de povăţuire la cazuri de nedumeriri, şi totodată s-au dat în public ca să să înlesnească pe particulari în pricinile şi interesurile lor. La acestea să uneşte şi prevederea ce am avut pentru trebuinţăle soţiale a lăcuitorilor de prin sate, care să asămănează cu ale orăşanilor, şi prin urmare s-au făcut formulare de acturi ţivile potrivite cu duhul pravililor, pentru alcătuirea foilor de zăstre şi a înscrisurilor de înfieri, dănii, înpărţăle de clironomie şi testamenturi, înpărtăşindu-să satelor, înpreună cu peceţile hramurilor bisericilor fieştecării localităţi. Cu asăminea cugetare pentru interesurile particulare am propus Adunării proectele de a fi un singur Divan de apelaţie şi de a să alcătui în instanţie statornică Comisie epitropicească, avănd în vedere pe de o parte, că după înpuţinarea pricinilor în ramul giudecătoresc, cercetarea să va putè întimpina de un singur Divan, şi pe de alta că Comisia epitropicească, cu personalul trebuitoriu canţileriei sale, va sigura ocrotirea averii şi a interesurilor orfanilor, în priinţa cărora dragostea şi îngrijirea Ocărmuirii trebue a îndeplini lipsa de părinţi. Ne aflăm în plecare de a înplini orice măsură priivitoare cătră binele obştesc şi gata a întrebuinţa toate sirguinţăle întru înfiinţarea lui, însă nu este îndoială, că pre cît mădulările soţietăţii vor fi însufleţite de prinţipii priincioase şi pre cît acei însărcinaţi cu trebile publice vor fi mai mult pătrunşi de sfinţenia îndatorirei lor, cu atăta închipuirile *[507] Ocîrmuirei vor ave isprăvi nimerite, propăşirea lucrărilor va fi regulată şi fericirea obştească adăogită. Sfîrşind această înpărtăşire a generalnicelor lucrări dobîndite în curgerea anului, iubim a crede că Adunarea obştească, potrivit simţirei Noastre cei mai adînci, va fi în toată vremea gata a Ne înlesni întru statornicirea celor de fericire pentru ţară şi va urma şi pe viitorime a însuşi ei prin aceasta adăogire de binecuvîntări şi de a Noastră osăbită dragoste şi încredere. [515] 1845, 17 Martie. Anafora cătră Prea Înălţatul Domn adresată de Obşteasca obicinuită Adunare a Moldovei în sesia anului 1845. Prea Înălţate Doamne! Adunarea obştească, agiunsă la terminul a unsprezecelea de la anul 1834 a sale periodice întruniri, au fost pătrunsă de ce mai vie bucurie şi de nădejdea ce mai întemeiată, luănd cunoştinţă despre mulţămitoarele şi obşteşti veditele rezultaturi dobăndite în curgerea anului ce au trecut. Ea au privit, în înpărtăşirea ce aţi binevoit a-i face prin Ofisul din 15 Martie supt No. 13, ca într-un tablou, gheneralnicele puneri la cale, pline de înţălepte şi folositoare chibzuiri, ce au întovărăşit sirguinţele Înălţimei Voastre în numeroasele îmbunătăţiri, care în tot anul însămnează părinteasca îngrijire ce aveţi la dizvălirea instituţiilor reglementale în deosebitele ramuri a Ocîrmuirei. Ea se află martură ostenelilor ce jărtfiţi la tot feliul de înaintiri pentru binele ţării, şi prin urmare se cunoaşte datoare a Vă înfăţoşa prinosul simţirilor de dragoste, de recunoştinţă şi de respect, de care toate clasele lăcuitorilor Prinţipatului sînt însufleţite. În Ofisul Înălţimei Voastre să cuprind cele mai de căpitenie puneri la cale şi întocmiri în priinţa fericirei obşteşti, iară măsurile punerei lor în lucrare şi dispoziţiile de al doilea rînd Adunarea aflîndu-le în memoarele date de cătră osebiţii şefi ai Departamenturilor, s-au îndemnat a face Dumilor-sale mulţemire în parte, pentru rîvna şi bunele cugetări ce ea au cunoscut în gheneralnica aplicaţie a legiuirilor. Nimerita mişcare ce aţi dat slujbei publice, închizeşluirile prin care aţi ştiut a înpregiura regulata înaintire a trebilor, siguripsirea bunei orînduele şi a liniştei din lăuntru, siguranţia de care se bucură de o potrivă fieştecare orăşan din toate oraşele şi tîrgurile Prinţipatului, paza dreptului proprietăţei, înpuţinarea prigonirilor aduse la un număr ce nu era de nădăjduit în Moldova, scutirea sănătăţei obşteşti, măsurile luate pentru contenire a boalei vitelor, încrederea negoţului prin dezrădăcinarea hoţiei, înlesnirea comunicaţiilor, disţiplina miliţiei, starea ce mulţemitoare a Eforiilor, îngrijirea pentru cele de căpitenie trebuinţi a soţietăţei, agiutorul omenirei pătimitoare şi cumpănita administraţie a finanselor, care din vreme în vreme primesc însemnătoare adaosuri, sînt, Prea Înălţate Doamne, isprăvile înţăleptei Voastre ocîrmuiri. Adunarea se bucură de a cunoaşte în cele mai multe din aceste fericite rezultaturi o dovadă aeve a îmbunătăţirei moralului public, care din îndurarea Proniei şi subt înriurirea părinteştii Voastre oblăduiri propăşeşte pe calea mîntuitoare ce este însemnată. Ea să face părtaşe sufleteştilor îndestulări ce simţiţi la sporirea îmbunătăţirilor obşteşti, şi cu atăta mai mult că de la aceasta atîrnă fericirile unei numeroase populaţii, care priveşte în persoana Inălţimei Voastre iubitoriul părinte, precum şi îngrijitoriul obşteştei bunei petreceri. Ea să fericeşte de a fi împreună-lucrătoare la aseminea preţioase isprăvi, ce rămîn spre aducere aminte a epohei, în care s-au asigurat soarta aceştei ţări, şi de a răspunde cu vrednicie la chemarea sa, preţuind prinţipiile cărora statornic aţi urmat. În adevăr, alăturînd cineva tristele împregiurări a veacurilor trecute cu starea cea de faţă a lucrurilor, trebue a se ferici de această politicească fiinţă a ţărei, a căriea [516] interesuri şi drepturi obşteşti s-au aşezat pe temelii statornice, căci pre cît facerile de bine derază din o găndire mai înaltă, pre atăta şi închizăşluirea lor este mai puternică. Dacă pe o cale începătoare şi într-o epohă aşa de scurtă de la întroducerea Organicescului Reglement şi cu mijloace atît de mărginite, îmbunătăţirile au putut priimi o aşa de însemnătoare dezvălire, nu este îndoeală, că în cîtă vreme împăratul ceresc Vă va păstra pentru fericirea patriei pe scaunul domniei, ele vor agiunge la gradul dorit de îndeplinire. O aseminea nădejde, Prea Înălţate Doamne, este sprijinită pe îndelungata ispitire ce aţi cîştigat din cei întîiu ani ai vrîstei în cariera trebilor publice, prin cunoştinţa interesurilor ţărei şi cumpănirea împregiurărilor. Adunarea au privit cu îndestulă mulţemire efecturile pravilei pentru regularisirea averilor clirosului, şi cu atîta mai mult că au cules o vie dovadă încît înriurirea pravelicească este totdeauna trebuitoare la siguripsirea obşteştilor interesuri. Ea este încredinţată şi de nimeritele isprăvi a legiuirei votate în sesia anului 1843 pentru îmbunătăţirea stărei locuitorilor satelor de prin munţi, precum şi de celelalte măsuri care îmbrăţoşază pe săteni în deopştie. Aseminea s-au încredinţat şi de rezultaturile ce au avut aplicaţia pravilii atingătoare de dezrobirea ţiganilor Statului şi a monastirilor în deopştie. Ea va privi cu mulţemire urmarea şi din partea altor proprietari a pildei, ce Înălţimea Voastră aţi dat prin dezrobirea ţiganilor privaţi, şi nu va pregeta a preţui scoposurile ţintitoare la întinderea aceştii faceri de bine a omenirei. Din sămile Eforiilor cercetate de Adunare, ea au luat încredinţare de mulţemitoarea stare a veniturilor şi de înţeleapta cumpănire care au întovărăşit întrebuinţarea lor. Îmbunătăţirile, ce din an în an aduc mai multă îndămănare orăşenilor, dau dovada preţuirei acestui aşezămînt prin buna orînduială ce el înfiinţază, şi această organizaţie este de dorit a se întinde cu cît s-ar putè la mai multe tîrguri a Prinţipatului. Adunarea au preţuit în deplinătatea lor închipuirile pentru paveluirea oraşului Iaşii după metodul precum s-au început lucrarea şi pe temeiul priinţei celor mai întîiu proprietari, carii s-au îndemnat a pălti ceia ce se cuvine, în care măsură să cuprind şi ceilalţi orăşeni. Îmbunătăţirea drumurilor apelor, facerea de cişmele şi de havuzuri [lucruri neapărate] şi nu mai puţin şi rădicarea în capitalie a edificiului spitalului central, a căruia neîntărzietă începere binevoiţi a o vesti Adunărei, vor adăogi încă din nou titluri la obşteasca recunoştinţă cătră Înălţimea Voastră. Isprăvile caselor obşteşti de facere de bine vădesc îndestul că ele au fost povăţuite de aceiaşi privighere, care îmbrăţoşază toate ramurile slijbei publice, spre a se culege rodurile ce se aşteaptă de la a lor înfiinţare. Mădulările Adunărei au întreagă cunoştinţă despre îndemnul dat comerţului prin îmbunătăţirea drumurilor şi se unesc şi în acest prilej a Vă depune simţirile mulţămitoarei cunoştinţă pentru binefăcătoarea îngrijire ce aţi avut atît la acest lucru, care au sporit simţitoriu, cît şi la trebuinţele portului Galaţului, unde s-au făcut numeroase îmbunătăţiri. Cunoscînd nevoile ţărei şi că din buna stare a drumurilor şi din înlesnirea petrecerei productelor pămînteşti derază dezvălirea negoţului, întinderea industriei şi hărnicia în lucrarea agriculturei, ce este cel de căpitenie izvor a bogăţiei ţărei, Înălţimea Voastră aţi adus aceste lucrări la fericite isprăvi şi închizăşluiri, fiindcă asupra acestora au ţintit Inalta Voastră privire încă din epoha ce V-aţi întors de la Constantinopol. Fieştecare particular, prin înmulţirea folosurilor, simte această facere de bine şi Adunarea nu socoteşte de prisos a arăta a ei mulţemire pentru feţele, care au înlesnit cu hărăziri de bună voie aşezarea cantoniştilor pe drumurile mari şi care prin aceasta au dat dovadă de rîvnă în făptuirea binelui obştesc. Adunarea preţueşte starea ce bună a carantinei, precum şi acea harnică înpreună-lucrare a miliţiei întru ţinerea cordonului de sănătate; ea s-au pătruns de bucurie şi de recunoştinţă, că paza cea cu scumpătate unor aseminea datorii au putut da încredere *[517] întru a se rădica carantina Prutului, care nu mai puţin este un act de facere de bine pentru înlesnirea şi întinderea negoţului. Însemnătoarea îmbunătăţire şi îndeplinirea adusă în corposul miliţiei îndeamnă pe Adunare a se bucura, împreună cu Înălţimea Voastră, de buna creştere ce aţi ştiut a da prea iubiţilor Voştri fii, creştere intemeiată pe prinţipii statornice şi de folos ţărei [bunele începuturi aduc pururea norocite rezultaturi]. Adunarea culege dovada acestui adevăr chiar din slujbele cu care aţi binevoit a însărcina pe aceşti fii ai patriei, slujbe pe care le înplinesc cu înţăleaptă rîvnă. Din cercetarea sămilor Visteriei Adunarea s-au încredinţat de buna cumpănire şi de înţeleapta economie ce au preziduit la administraţia finanselor şi că, după toate înlesnirile ce au dat la însemnătoare îmbunătăţiri, ele se află într-o stare pre mulţemitoare. Deputaţii ţinuturilor, însărcinaţi cu catagrafia lăcuitorilor, se vor sirgui cu toată virtutea întru a îndeplini nădejdele rezemate asupra acestui însămnătoriu obiect, spre a trage a Voastră desevărşită mulţemire. Adunarea, cunoscînd trebuinţa legiuirilor ce fac obiectul osebitelor proecturi înfăţoşate spre debataţie în sesia de acum, le-au cercetat cu toată pătrunderea şi, încuviinţindu-le, le-au supus la Înalta Voastră întărire. Aceste proecturi sînt: 1-iu. Privitoriu întru a să curma prigonirile de hotare între moşiile clirosului, la care au ţintit a Voastră îngrijire, spre a se înpuţina numărul proţesurilor şi a se scuti dumnezeeştile lăcaşuri de zădarnice cheltuele şi necuvenite învăluiri. 2-le. Atingătoriu de reorganizaţia trupului slujitoresc, prin o dare nesimţitoare, care totodată înlesneşte şi adăogirea unui batalion la miliţie. Adunarea este încredinţată că aplicaţia acestei legiuiri va aduce negreşit, nu numai însemnătoare uşurare satelor la povara ce suferea mai înainte, ce şi mai multe mijloace la paza marginilor şi la siguranţia din lăuntru. 3-le. Pentru recrutaţie, care nu mai puţin va avè isprăvi de uşurare pentru sate, precum şi a se nimeri scoposul chemării la slujba militărească. 4-le. Avînd de obiect a se statornici un singur Divan de apelaţie pentru toată ţara, care, după înpuţinarea numărului proţesurilor, poate fi de agiuns. 5-le. Pentru a se alcătui în instanţie statornică Comisia epitropicească, spre mai multă siguripsire a interesurilor orfanilor, în priinţa cărora îngrijirea Voastră este mai presus de toată preţuirea. Pentru aceste legiuitoare dispoziţii, la care fac parte şi proectele următoare: unul despre pedeapsa acelor căzuţi în vinovăţie de dare de foc, care s-au votat tot în sesia de acum, şi altul atingătoriu de falimenturi viclene, care este dat în cercetarea comisiei rănduite spre aceste, Adunarea adauge a Vă aduce cele mai vii mărturisiri de recunoştinţă, preţuind şi în aceste prilejuri înţălepciunea ce Vă povăţueşte pe calea îmbunătăţirilor. Ea nu pierde din videre că ce mai sfîntă a sa însărcinare este de a păstra neclintit sentimentul, ce o leagă cătră aşezămintele patriei şi o însoţeşte la sirguinţele Înălţimei Voastre pentru înaintirea obşteştii fericiri, şi prin urmare ea să va socoti norocită de a putè pururea înlesni pe Ocîrmuire în rîvna sa pentru adăogirea binelui obştesc. Meletie, Mitropolit Moldovei; Veniamin, Episcop de Roman. Logofătul Costachi Mavrocordat; Vornicul Ioan Neculce; Vornicul Iordachi Balş; Visternicul Iordachi Ghica; Vornicul Costachi Sturza; Vornicul Gheorghie Sturza; Vornicul Dimitrie Mavrocordat; Vornicul Iacovachi Paladi; Vornicul Vasilie Beldiman; Vornicul Manolachi Miclescu; Vornicul Scarlat Krupenski; Vornicul Theodor Ghica; Vornicul Alecu Sturza; Vornicul Theodor Sileon; Vornicul Iorgu Razu; Vornicul Iordaci Vărnav; Vornicul Ilie Kogălniceanu; Vornicul Vasili Alexandri; Hatmanul Alecu Aslan; Post. Dimitrie Bran; Post. Gheorghie Carp; Aga Costachi Carp; Colonelul Iacovachi; Maiorul I. Plitos; Spatarul Costachi Burgheli; Comis. Gheorghe Buzilă. [523] 1846, 22 Martie. Cu mila lui Dumnezeu Noi Michail Grigoriu Sturza VV. Domn ţărei Moldovei. Cătră obşteasca obicinuita Adunare. Obşteasca obicinuita Adunare, de la cea întăia a ei convocaţie, se află acum în a 14-a a sa periodică sesie. Chemată spre a reîncepe cursul lucrărilor sale, ea va avè mulţămire de a vidè că anul ce au trecut au fost, ca şi cei de mai înainte, nu mai puţin îmbelşugat în înbunătăţiri osebite şi că isprăvile anualelor sale întruniri întemeiază din zi în zi binele ţărei. Obiectele de înaltă cuviinţă, de care Adunarea au avut din vreme în vreme a se îndeletnici, şi pravilile ce ea au votat, spre a se îndeplini lipsurile, pe care trebuinţa şi ecsperienţiea a fost vădit, şi prin urmare a se înlesni marşa trebilor administrative şi giudecătoreşti, adeveresc statornica sa stăruinţă la înpreună-lucrare pentru fericirea ţărei. Drept aceea Ne este plăcut a mărturisi şi acum preţuirea, ce facem duhului ce au povăţuit-o şi răvnei ce ea pururea au disvălit în toate deliberaţiile sale. Moldova, simţind măntuitoarele efecturi a tuturor acestor lucrări, recunoaşte în această înţăleaptă şi luminată ţintire dragostea Adunărei şi dorinţa ei, de a însuşi cu credinţă sirguinţele sale la acele ale Guvernului, pentru a agiunge la întreaga disvălire a instituţiilor ce ocărmuesc ţara şi făptuesc fericirea ei. Acest adevăr, după toate, se culege din însuşi anuelnicile anaforale a Adunărei, ce sănt doveditoare mulţămirei ei la privirea însămnătoarelor isprăvi, ce s-au săvărşit pe tot anul, şi care au şi îndemnat adresele ce ea au votat în fieştecare sesie, adrese întipărite în inima Noastră cu neşterse văpsele şi pe care le privim ca închizăşluirea unei folositoare armonii. Intru această stare a lucrurilor, sănt pentru Adunare adevărate pricini de bucurie; căci dacă fieştecare deputat, întorcîndu-se la lăcuinţa sa, poate voios încredinţa [524] pe acei ce l-au ales că au confăptuit cu energhie la lucrarea cutărei seau cutărei înbunătăţiri, nu mai puţin şi Noi, din partea Noastră, putem zice, că de cănd încrederea Augustilor Monarchi Ne-au chemat la ocărmuirea Prinţipatului, am avut ca o sfăntă datorie de a urma înţeleptelor direcţii, care au slujit de temelie la reformele întroduse în administraţia din năuntru. Isprăvile acestor vederate şi cunoscute obşteşte săvărşiri dau încredinţare, că înbunătăţirile sănt agiunse la un grad de disvălire însămnătoare şi că toate au propăşit după măsura mijloacelor de întrebuinţat ale Statului, care au fost cu înţălepciune chibzuite şi potrivite la cele adevărate nevoi a ţărei. Este adevărat că cursul de 14 ani de la punerea în lucrare a Organicescului Reglement n-au îndămănat încă acestor înbunătăţiri de a agiunge la a lor întreagă deplinătate şi că este încă mult de făcut în cariera ce ne este însămnată; dar nu trebue nicicum să perdem nădejdea, că providenţa, care au însuflat găndire mare şi generoasă de a retrage pe ţara noastră din căderea la care din nenorocire venise, ne va agiuta a înainti această faptă de reînoire, care este o ispravă văzută a îndurărei dumnezăeşti. Lîngă această nedejde, Noi nu trebue să ne înstănjănim în îngrijirea binelui obştesc, dacă oareşcare feţe nu sănt pătrunse de prinţipii statornice, pe care razămă adevărata sistemă soţială, căci elementul destoinic a întemeia şi a întocmi mai bine înaintirea aşăzămănturilor ţărei se poate găsi în acea credincioasă înpreună-lucrare şi în curăţeniea cugetărilor acelora, carii, puindu-se înpregiurul Nostru, ştiu a preţui cea adevarată poziţie a ţărei. In această găndire, singurul ţăl, cătră care Guvernul au îndreptat necontenit stăruinţele sale, au fost de a răvărsa asupra osebitelor ramuri a slujbei publice înrîurirea binefăcătoare a instituţiilor ţărei, de a încuraja lucrarea pămăntului, a favoriza întinderea negoţului, a înlesni drumurile de comunicaţie, a apăra averea particularilor despre acolisiri şi a îndemna lăcuitorilor o petrecere înlesnicioasă şi liniştită, pentru a-i pune în poziţie a preţui mai mult facerea de bine a orănduelei şi a legiuirei. Drept aceea avem de mulţămire a chema luarea aminte a Adunărei asupra celor mai de căpitenie dispoziţii ce au fost puse în lucrare, precum şi asupra lucrărilor săvărşite în curgerea anului trecut. Aşa precum unul din cele mai întăi elemente a bogăţiei ţărei noastre, care este mai ales lucrătoare de pămănt şi unde sănt puţine fabrice, se închee în producţia pămăntului, Ocărmuirea au dedat toată a sa îngrijire la acest obiect de mare cuviinţă. Recolta anului 1845, deşi ameninţată de adesele prefaceri a temperaturei, totuşi au fost mai îmbelşugate decăt acea a anului 1844; ea ne-au dat 1003022 chile în grăunţe farinoase. Prin agiutorul înlesnirei comunicaţiilor, petrecerea productelor s-au făcut în anul acesta cu o repejune simţitoare; 243434 chile de grîu, păpuşoi, săcară şi orz s-au exportat prin singura şchele a Galaţului. După cerirea obştiilor orăşeneşti, au fost de neapărat a să învoi oareşcare adăogire în preţul păinei, pe la locurile unde lipsa grîului era mai mult simţită. Dar aşa precum, pe de o parte, înfiinţarea mai în deobştie a magaziilor de rezervă prin sate şi cătimea păinei ce s-au pus într-însele depărtează îngrijirea de a alerga la măsuri extraordinare, iar pe de alta s-au poroncit antreprenorilor pitărielor de a-şi face îndestulă provizie pe un întreg an, Noi nu socotim că ar fi de nevoe a să strîmtori negoţul, cu atăt mai puţin, că urcarea preţurilor pentru consumaţiea din năuntru aşază concurenţia într-o cumpănă potrivită. Afară de aceste împregiurări, care ne dau îndestulă siguranţie, mai este de luat în băgare de samă că lăcuitorii satelor, căştigănd încredinţare, prin partea analoghică de provizie ce au primit în anii trecuţi din magaziile de rezervă, că acest depozit este menit pentru însuş a lor trebuinţă, se sirguesc întru a înplini întocmai această măsură, al căreia ţel este de a-i scuti despre întămplările lipsei de păine. Îndestularea obştiilor aflăndu-se cu acest chip închizăşluită la caz de proastă rodire, plugariul simte că, cu căt se [525] dedă la lucrarea pămăntului, cu atăta mai mult găşăşte închipuiri de a se uşura cu totul de datoriile sale şi de a înbunătăţi a sa soartă prin vănzarea prisosului productelor lui. Arăturile de toamnă, agiutate de timp, s-au urmat cu o însămnată stăruinţă şi într-o mare întindere. Pravilile votate de Adunarea obştească în cea din urmă a sa sesie, atingătoare de pricinile de hotar a averilor clirosului, de organizaţia trupului slujitoresc, de scutiţii miliţiei, de statornicirea unui singur Divan, de Comisiea episcopească şi de osinda dătătorilor de foc, publicarisindu-să, s-au pus în lucrare. Căteva alte proecte de pravile au fost înfăţoşate în sesiea de acum şi avem încredinţare neîndoită că Adunarea, care să află în poziţie de a preţui în toată a lor deplinătate norocitele isprăvi ce derază din pravilile ce ea au hotărăt pănă acum, nu va perde nicicum din videre că a înzăstra ţara cu dispoziţii legiuitoare, a cărora folosinţă se mărturiseşte de adevăratele sale nevoi, este de a sfeti fericirea ei şi a împlini sfănta datorie ce i se cuvine. Comisiea epitropicească, intrată în lucrare pe temeiul pravilei ce o priveşte, Ne-au supus raportul ei pe larg arătător, din care să culege că la cărmuirea sa au rămas 872 pricini epitropiceşti. Lucrările ei sănt în deplină activitate şi această instituţie încungiură acum interesele orfanilor de toate îngrijirile şi închizăşluirile dorite. Numărul slujitorilor se află complectuit; Visteriea, pănă la încăsuirea dărei adăogite de 8 parale la leu, au slobozit în parte soma trebuitoare spre întămpinarea cheltuelelor ţinerei şi a îmbrăcămintei lor, care nu va întărzie a fi gata. Aşezămăntul scoalelor publice, de care ţara era mai înainte cam de tot lipsită, este una din cele mai însămnătoare faceri de bine, cu care noi săntem datori legiuirei reglementare. In scopos de a povăţui învăţătura publică cătră cunoştinţi pozitive, Ocărmuirea au însărcinat pe Epitropie în anul trecut de a adăogi la scoala din Galaţi un clas pentru ştiinţele comerciale şi pentru învăţarea limbelor greceşti şi italieneşti. Spre acest sfărşit, monastirea Neamţului au dat locul cuprins de ograda bisericei Sf. Archangeli, pentru de a se face acolo zidirile trebuincioase, care se vor lucra în curgerea acestui an. Osăbit s-au statornicit la Ocnă doă scoli începătoare, una pentru Moldoveni şi cealaltă pentru obştiea armenească. O scoală asemene s-au deschis la Vaslui şi alta la Piatra. Iar numărul elevilor ce urmează învăţăturile lor în scoalele şi instituturilor ţărei este de 2186, din care 901 în capitalie şi seminariea Socolei şi 1285 în scoalele tărgurilor Fălticeni, Piatra, Botoşenii, Bacău, Roman, Ocna, Tărgul-Formos, Vasluiu, Huşi, Bărlad, Tecuciu, Focşani şi Galaţi. Din acest număr, 14 elevi, săvărşind la Academie cursul de pravile, au fost recomenduiţi şi primiţi în slujba Statului. Capitalul Scoalelor publice este de 289087 lei; iar Institutul de arte şi meşteşuguri au produs un folos de 18765 lei. Incăt se atinge încă de veniturile seminariei Socolei, ele n-au înfăţoşat sporul ce se aştepta, care nu se poate dobăndi decăt după contenirea terminului posesiei schitului Rafailă, precum despre aceasta este cunoscut Adunărei. Negoţul oraşului Galaţii, care este un obiect însămnător, ca unul ce are o strînsă legătură cu cele mai de căpitenie ramuri ale administraţiei, n-au fost un minut perdut din videre, şi prin urmare putem zice cu încredinţare, că stricta aplicaţie a dispoziţiilor folositoare a capului al 5-le din Organicescul Reglement au produs pentru comerţ o mişcare crescătoare, mişcare ce se dovedeşte prin înmulţirea transacţiilor şi prin năvălirea speculatorilor streini la Galaţi. Cu toate aceste, o împregiurare neprevăzută au prilejit stămpire negoţului exportaţiei vitelor. Epizootiea, de care au pătimit o samă din satele Prinţipatului, îndemnănd pe Ocărmuriea Austriei de a lua măsuri carantineşti, au produs o criză în acest însămnător articol de exportaţie, care au pricinuit simţitoare pagube Visteriei. Însă măsurile feritoare luate înprotiva acestui rău şi publicate în vreme au făcut să contenească cu totul molipsirea şi avem mulţămire de a înştiinţa pe Adunare, că în totul, de la [526] începutul epizootiei, perzarea vitelor în Moldova au fost mărginită la 3047 capete, boi, vaci şi viţăi. Corăbiile întrate în anul trecut în portul Galaţii au fost la număr de 663. În cea din urmă călătorie a Noastră la Galaţi, avănd prilej a cerceta de aproape nevoile şi dorinţele lăcuitorilor acestui oraş, precum şi trebuinţele negoţului, Ne-am încredinţat despre căteva neorăndueli, ce cereau o neapărată îndreptare, spre contenirea neîncetatelor gălceviri prilejite din oareşicare abuzuri uneltite în vănzarea grănelor; şi în adevăr comerţul suferea din pricina nepăzirei întocmai a balanţelor şi a măsurilor, din neurmarea lăcuitorilor a teslima la vreme productele pentru care primise plata înainte, care neurmare era prilejită din păgubitoarea deprindere ce avea lăcuitorii de a se alcătui cu mai mulţi decăt unul din speculanţi pentru transportarea productelor la Galaţi. Drept aceea, s-au poroncit ca una şi aceeaşi măsură a dimerliilor să se păzească cu stricteţă, nu numai la zastave, ci şi prin toate satele; ca să nu fie îngăduit nici unui lăcuitor de a se tocmi pentru cărături din nou, mai înainte de a săvărşi pe acele pentru care au luat bani înainte; precum şi însuşi speculatorii să nu sloboadă pe viitorime lăcuitorilor decăt numai curat soma potrivită cu cătimea productelor, ce ar avea gata de vănzare. Nevoia a unui adaos de mijloace pentru înbunătăţirile din lăuntru a oraşului Galaţii, cuprinzădu-se şi paveluirea sa, au tras nu mai puţin a Noastră luare aminte. Prin urmare, Guvernul le-au alăturat venitul anguraiului, care pănă acum era hărăzit Eforiei acelui oraş. In numărul tuturor acestor măsuri hotărite în priinţa Galaţului, era de nevoe a se pune în orănduială şi reorganizaţiea Tribunalului de comerţ din acest oraş; şi dar, lăundu-se aminte că pricinile de competenţiea acestei instanţii se înmulţesc din zi în zi şi înfăţoşează acele complicaţii care opresc a lor marşă, Guvernul au socotit că adăogire la acest Tribunal a doă mădulări peste numărul de trei, de care el era alcătuit, şi aceştia să fie aleşi dintre neguţitorii cei mai vrednici şi mai cinstiţi, ar da mai multă energhie şi înlesnire în căutarea pricinelor; şi spre aceasta, proectul înfăţoşat Adunărei este alcătuit în asămine găndire şi merită o osebită luare aminte. Guvernul au avut nu mai puţină îngrijire şi pentru înbărbătarea şi înflorirea industriei; orice propoziţie cu ţintire de a se întroduce în ţară inbunătăţiri industriale este fără greutate primită; dar dăndu-se spre aceasta privileghiuri pentru un număr de ani, se pune totodată şi îndatorire: că dacă într-un termin mărginit, acel ram de industrie nu va fi pus în lucrare, privileghiul dat încetează şi este deschis la alt antreprenor, carele ar înfăţoşa mai multe închizăşluiri pentru isprava lucrului. Drumurile de comunicaţie urmează a fi obiectul unei osebite luări aminte. Rezultatul acestui lucru pentru anul 1845 este de 6688 stănjini nivelaţi, 56874 reparaţii, 23440 şoseluiţi, făcăndu-se şi 37 poduri şi 98 case pentru cantonişti. O asemene sirguinţă la înaintirea lucrărei drumurilor ne apropie de epoca, în care o obştească înpreunare de şosele va întroloca cele mai de căpitenie drumuri de comunicaţie. Poroncile reînoite dregătorilor ţinuturilor pentru a fi mai cu agerime în urmărirea făcătorilor de rele, măsurile luate, nu numai pentru stărpirea furtişagurilor, ce şi înpotriva gazdelor şi a cumpărătorilor de vite dovedite de furat, au înpuţinat simţitor acest fel de fapte rele; iar în curgerea anului ce au trecut, nu avem a însămna nici un caz de hoţie. În acest rezultat este de măngăere a cunoaşte că, pe lăngă frica ce însuflă dreapta şi aspra aplicaţie a pravilei, se face o treptată şi însămnătoare înbunătăţire în moralul lăcuitorilor şi că sătenii arată respingere de a primi în obştiea lor pe acei dintre ei, care au suferit vreo pedeapsă sau osăndă defăimătoare. Năvălirea Jidovilor fără mijloacele vieţuirei şi fără industrie au cerut neaparat a se ţine în capitalie o înadinsă comisie, cu însărcinare de a cerceta şi a adeveri starea şi meseriea lor şi de a isgoni pe toţi acei, ce nu ar înfăţoşa vreo închizăşluire morală şi materială. Acei ce odată s-au respins peste hotar, ivindu-se iarăşi în pămăntul Moldovei, sănt supuşi asprimei pravilelor. [527] Greutăţile lipite la slujba giudecătorească nu Ne-au discurajat nicicum. De la suirea Noastră pe scaunul domniei, una din cele mai întăi îngrijiri, ce am avut, au fost de a întocmi după trebuinţă lipsurile ce legislaţia noastră înfăţoşa în căteva ale ei punturi, precum despre acest adevăr este dovadă netăgăduită, că Adunarea au avut în fieştecare sesie a desbate proecte de pravile, a cărora dispoziţii în armonie cu trebuinţele ţărei slujăsc astăzi de legiuiri organice. Spre a deplini însă această lucrare, Noi am simţit nevoea de a îndrepta Condica ţivlă şi de a face din aceste dispoziţii un trup întreg înlesnitor marşei giudecătoreşti, care să povăţuiască pe giudecător în administraţia dreptăţei. O comisie înadinsă este rănduită, cu însărcinare de a păşi cătră această însămnătoare lucrare; iar într-aceste, avem mulţămire a vesti Adunărei, că în urmarea dispoziţiilor ce au fost adoptate, se află o însămnătoare înpuţinare în numărul proţeselor, care este mărginit la 667 pricini. În aşa stare a lucrurilor, se poate nădăjdui că marşa slujbei giudecătoreşti va fi treptat regulată, cu căt însă şi giudecătorii, pătrunşi de gingăşimea însărcinărei lor, o vor înplini cu răvnă şi cuget curat. Starea sănătăţei publice este obiectul unei de aproape privigheri. La ivirea de orice boale serioase, agiutorul se dă cu pripire, pănă şi în sinul obştiilor de prin sate. Numărul copiilor hultuiţi în curgerea anului trecut se sue la 18880. Bolnavii primiţi în spitalurile din capitalie şi din oraşele Roman, Bărlad, Galaţi, Focşani şi Botoşani se sue la 3350, din care 2851 s-au însănătoşat, 162 au murit şi 337 se află în căutare. La Roman, Epitropiea au îndămănat încungiurarea cu zidiu a ogrăzei spitalului, într-o întindere de 165 stănjăni; încăperi din nou adăogăndu-se la spitalul din Focşani, numărul crevaturilor se va înfiinţa acolo la 36; crevaturi noă, toate de fer, s-au aşezat mai pe la toate spitalurile; casa centrală a spitalului Sf. Spiridon, după ce au întămpinat obicinuitele sale cheltueli, are un capital de 484897 lei, adecă 184999 în naht şi 299898 în rămăşiţuri, afară de soma de 651067 lei, care formează un osebit capital aşezat la dobăndă. O adăogire de crevaturi socotindu-se neaparată la spitalul din Botoşani, în privirea populaţiei acestui oraş, Epitropiea au şi luat măsurile trebuitoare pentru zidirea unei binale, în care să încapă mai bine de 40 crevaturi; ea au şi închipuit soma trebuitoare pentru rădicarea acestei zidiri, care va costisi 3400 galbeni, din care 400 se dau din veniturile Eforiei acestui tărg. Zidirea spitalului central, în ograda besericei Sf. Spiridon, se va începe căt de în grabă. După contracturile închiete cu arhitecţii şi smeturile ce s-au făcut, el va costisi 600 mii lei. Această bina, urmănd a se zidi pe părţi, nu va putea fi gata decăt pănă în trei ani. Aşezarea unui spital în Tărgul-Ocnei este proectată. El va cuprinde 24 crevaturi menite pentru lucrătorii ocnelor, carii adese au nenorocire a se beteji. Noi am hărăzit pentru totdeauna din veniturile ocnelor soma de 24 mii lei pe fieştecare an pentru ţinerea acestui spital. După pomenirea acestor măntuitoare aşezămănturi, nu Ne putem opri de a cuvănta şi despre paza cea cu scumpătate a carantinei noastre. Mai toate picheturile de pe liniea Dunărei s-au făcut din nou. Energhica şi stăruitoarea privighere a cordonului de sanitate vădeşte din zi în zi mai mult priinţa şi folosinţa acestui aşăzămănt. Eforiile sănt asemine pe cale de propăşire. Folosurile, ce curg din înmulţirea lor şi din întrebuinţarea mijloacelor lor la binele comun, îndemnă pe Ocărmuire a înbrăţoşa toată propoziţiea ce se face pentru înfiinţarea unor asemene aşezămănturi, a cărora faceri de bine s-au hărăzit de curănd tărgurilor Fălticenii şi Ocna. Adunarea au luat cunoştinţă despre veniturile Eforiilor şi despre contrăctăluirea lor pe anul 1846, din arătarea ce i s-au făcut despre aceasta de cătră Ministrul din năuntru. Tărgoveţii însuşi, preţuind folosurile acestei instituţii, se însuşesc cu o obştească [528] conglăsuire întru a face jărtviri pentru cumpărarea tărgurilor ce ii lăcuesc, spre a fi mai slobozi în cărmuirea comunelor lor interese. Casa milelor au îndămănat în curgerea anului rtecut mijloace de vieţuire la 827 săraci şi au purtat de grijă pentru ţinerea a 88 de prunci aflaţi, care s-au dat pe la mance cu cheltueala acestei case. D-lor Vistiernicul Lascar Cantacuzino, Vornicul Vasilie Beldiman şi Vornicul Teodor Ghica, epitropii casei apelor, au înaintit cu energhie isprăvile acestei părţi folositoare, prin lucrarea drumurilor apelor cu ţăvi de fer. În curgerea anului trecut, căteva drumuri de aceste s-au gătit în capitalie pe o intindere de 2080 stănjăni, precum şi 4 havuzuri şi 5 ceşmele. Această Epitropie au contrăctăluit din nou pregătirea ţăviilor de fer, trebuitoare la facerea neîntărziată a apăducurilor mari afară din oraş. Este cunoscut Adunărei că Noi am asignuit din poşlina zaherelelor 600 mii lei pentru aceste apăducuri, afară de un milion opt sute de mii lei, ce asemene s-au dat de cătră Noi din acestaş venit, pentru întocmirea a vechei Curţi domneşti şi pentru osebite înbunătăţiri făcute la Galaţi. Comisiea pavelelor, alcătuită de D-lui Logofătul Teodor Sturza şi Luminarea Sa Beizadea Nicolai Şuţu, au vădit asemene o osărdie însămnătoare în înplinirea însărcinărei sale. Ea au găsit 3056 stănjini cvadraţi de pave de lemn, 1963 stănjini de trotuaruri, cuprinzădu-se şi bordurile făcute de piatră pe la porţi şi răspintenile uliţelor, 246 stănjăni de canaluri zidite, pe la locurile cuvenite, cu piatră cioplită, şi pe lăngă aceste şi 20 guri pentru scurgerea apelor în canaluri şi alte lucrări neapărate. Totodată ea s-au îngrijit de pregătirea materialurilor trebuitoare pentru înaintirea acestui lucru, îndată ce vremea va erta. Ocărmuirea au alcătuit planuri pentru binalele ce au a se face din nou pe deosebitele uliţi a capitaliei; potrivit cu aceste planuri, casele, ce se vor zidi în viitorime pe uliţa mare, nu vor fi în mai puţin de doă sau trei rănduri. Administraţiea averilor clirosului înfăţoşează rezultaturi îndestul de mulţămitoare. Veniturile anului 1845 s-au sporit cu 500000 lei peste somele ce figura în contracturile anilor de mai nainte. Contrăctăluirea moşiilor ce sănt înposesuite cu începere de la 23 Aprile 1846 va aduce încă un însămnător adaos la aceste venituri. Aşadar, departamentul averilor besericeşti, după ce au plătit şăptimile cuvenite Prea Sfinţitului Mitropolit şi iubitorilor de Dumnezeu Episcopilor eparchioţi, după ce au îndămănat agiutoruri în parte pălcute lui Dumnezeu şi ţinerea monastirilor, după ce au plătit dobănzile şi o parte din datoriile Mitropoliei şi au întimpinat cheltuelile meremeturilor şi a înbunătăţirilor neapărate, are un capital de 134758 lei. Îndată ce plata datoriilor Mitropoliei se va face desevărşit, se va păşi cătră săvărşirea besericei catedrale. Miliţiea au avut asemene a ei înpărtăşire în aceste gheneralnice înbunătăţiri. Institutul lancastric, gimnastica şi voltija, răspund cu deplinătate la ţelul înfiinţărei lor. Căţiva soldaţi ştiu acum să cetească, să scrie şi a parte din regulile aritmetice; iar o samă au făcut însămnătoare înaintiri în exerciţiile gimnastice. Aşa precum reglementele, ce slujea pănă acum de povăţuire la slujba obştească, era neîndestulătoare, Gheneral-Inspectorul miliţiei au îndeplinit această trebuinţă, aducănd cărţile trebuitoare, care nu vor întărziea a se tălmăci şi tipări. Reglementul atingător de slujba de garnizon s-au şi tipărit. Îmbrăcămintea militărească au primit asemeneşi o însemnătoare prefacere, care s-au cunoscut mai nimerită la paza sănătăţei, la înlesnirea mişcărei soldatului, precum şi pentru a-i da o privire mai ostăşească. Lipsa mijloacelor, neîndestulătoarea încăpere a cazarmiei de astăzi şi mai ales greutăţile, ce o sporire simţitoare în recrutaţie trage după sine, nu au ertat de a se alcătui încă şi batalionul proectat de pravila votată de cătră Adunare în cea din urmă a sa sesie. Drept aceea, s-au pus la cale ca roţele ce vor înjgheba acest batalion să se alcătuiască pe rănd, şi după mutarea spitalului oştenesc în casa ce s-au cumpărat spre acest sfărşit, îndată ce ea va fi întocmită, odăile ocupate astăzi de cătră militarii [529] bolnavi şi muzicanţi în ograda palatului Curţei vechi, să fie menite numai pentru batalionul staţionat la Iaşi. S-au făcut pregătiri pentru clădirea manejei, adăogirea grajdiurilor, precum şi pentru neîntărzietele întocmiri a acestei cazarme. Asemene îngrijiri vădesc îndestul că Guvernul nu încetează a îndămăna miliţiei mijloace din nou pentru a ei propăşire, privighind însă totodată a se ţine în ţircul bunei orăndueli şi a unei aspre disţipline. Memuarul, pe care Gheneral-Inspectorul au înfăţoşat Adunărei asupra acestui obiect, va lămuri îndestul dispoziţiile ce s-au adoptat în interesul miliţiei. Sămile şi budgetul ce Vistiernicul au înfăţoşat Adunărei au adeverit-o despre starea cea de mulţemire a finanţelor; inţeleapta îngrijire ce neîncetat prezidueşte la a lor întrebuinţare, sporiul ce s-au dobăndit din aşezarea birului pe tablile acestei din urmă catagrafii şi stricta privighere întru întimpinarea şi înfrănarea a tot feliul de abuz descoperit în cărmuirea somelor Statului, ne dau încredinţare că Guvernul va putea întimpina cheltuelile cerute de trebuinţele ţărei. Ţiganii disrobiţi au şi primit acturile slobozeniei lor; din 3535 familii ce fusese a clirosului, 2995 s-au înscris în tăbliţele satelor unde lăcuea şi s-au aşezat în răndueala birnicilor. Deosebit 450 familii lăcuitoare prin tărguri sănt cunoscute ca industrieri şi trecute în răndueala patentarilor. Comisiea însărcinată cu regularisirea ţiganilor Statului au aşezat prin sate 753 familii. Din această arătare a lucrărilor, Adunarea va vidè fără îndoeală calea de înaintire, pe care ţara au propăşit în curgerea anului trecut, şi închipuirile ce ea are pentru de a o urma cu sporire. Dar spre a se îndeplini această plăcută faptă, o apropiată unire de cugetări, de simţiri şi de singuinţi stăruitoare şi o dreaptă preţuire a binelui obştesc sănt cu totul neapărate. Deci găsim mulţămire a crede că Adunarea, care necontenit s-au însoţit la răvna şi îngrijirea Guvernului, se va areta totdeauna vrednică de înalta însărcinare ce-i este încredinţată. [535] 1846, 23 Martie. Anafora cătră Prea Înălţatul Domn adresată de obşteasca obicinuită Adunare a Moldovei în sesia anului 1845. Prea Înălţate Doamne, Adunarea obştească, primind adresa Înălţimei Voastre de sub No. 11, au cetit-o cu tot respectul. Prin această împărtăşire, arătătoare pe larg de starea cea propăşitoare a trebilor [536] publice şi a lucrărilor ce s-au săvărşit în curgerea anului 1845, Înălţimea Voastră aţi binevoit a înfăţoşa din nou cea mai întreagă dovadă a pătrunderei, cu care preţuiţi trebuinţele ţărei încredinţate părinteştelor Voastre îngrijiri, precum şi a sirguinţei, ce prin tot chipul întrebuinţaţi întru a o aduce la gradul putincios a fericirei. Adunarea obştească, pătrunsă de acest adevăr, se socoteşte norocită de a înpărţi cu Înălţimea Voastră bucuriea, ce o aşa de mulţămitoare stare a lucrurilor urmează a însufla, şi de a Vă face rostirea recunoştinţei cei mai vii şi mărturisirea dragostei şi a respectului său pentru persoana Înălţimei Voastre, sentimente de care toţi lăcuitorii oraşelor şi ai satelor se află însufleţiţi, ca unii ce să găsesc în poziţie de a preţui sirguinţele Înălţimei Voastre cele pline de îngrijire şi folosurile ce derază din dispoziţiile reglementale. Adunarea, întorcănd a sa privire asupra propăşirei înbunătăţirelor întroduse în toate ramurile administraţiei, recunoaşte în aceste acea adevărată ţintire de a se aşeza pe temelii din zi în zi mai statornice fericirea obştească şi de a se întemeia aşăzămintele ţărei, prin puterea ce se dă lucrărei pravilelor. Dobăndirea acestor faceri de bine îndatoreşte pe Adunare a înălţa cătră Împăratul ceresc rugi pentru înalta şi generoasa găndire, care au preziduit la reorganizaţiea ţărei noastre, şi totodată a-l ruga cu căldură şi pentru păstrarea nepreţuitelor Voastre zile, care sănt atăt de neapărate la îndeplinirea măntuitoarei lucrări, ce este singurul ţăl a dorinţelor In. Voastre. Adunarea nu tăgădueşte, Prea Înălţate Doamne, că întreaga sfetire a acestei lucrări are multă trudă şi că poziţiea Voastră este cu atăt mai grea, cu căt ea cere o mare şi necurmată disvălire de sirguinţe; însă Adunarea are deplină încredinţare că agerimea, pătrunderea şi dragostea binelui obştesc ce aveţi, precum şi atributele ce Vă sănt date de dispoziţiile Reglementului, vor înlătura piedicile de care înalta Voastră însărcinare este împregiurată şi vor însufla simţirea datoriei pănă şi la acii, carii nu sănt încă pătrunşi de prinţipiile statornice, asupra cărora razămă adevărata sistemă soţieală. Însufleţită de această cugetare, Adunarea găsăşte plăcere a mărturisi, înpreună cu Inălţimea Voastră, că ţara au păşit pe o cale de înbunătăţiri sporitoare; şi în adevăr, lăngă fericitele isprăvi, de care Moldova, în curgerea anului trecut, au avut a se bucura, se numără cu dreptul însemnătoarea disvălire a comerţului, care au avut o puternică înriurire asupra întinderei agriculturei. Sirguinţa întrebuinţată la lucrările drumurilor de comunicaţie, pripirea măsurilor luate pentru înfrănarea furtişagurilor, stărpirea hoţiei, contenirea boalei vitelor, pravila pentru înjghebarea din nou a slujitorilor, care au uşurat pe lăcuitorii satelor de o sarcină asupritoare, pravila ocrotitoare intereselor orfanilor, a căriea fericite isprăvi sănt văzute, înţeleapta direcţie dată spitalelor, sănt atăte faceri de bine, care derează din luminatele cumpăniri a Guvernului In. Voastre. Învăţătura publică este nu mai puţin înbărbătată şi înzestrată în mulţemitoare cuviinţe. Această instituţie folositoare, prin înbunătăţirea moralului, care trebue a fi cel mai de căpitenie al ei ţăl, va asigura propăşirea binelui soţietăţei. Adunarea priveşte cu mulţămire îngrijirea ce se dă la întinderea Eforiilor, precum şi înţeleapta chibzuire ce prezidueşte la întrebuinţarea veniturilor lor. Ea preţueşte asemene osăbitele înbunătăţiri făcute în capitalie, şi mai ales înaintirea pavelelor. Lucrarea drumurilor apelor, a cişmelilor şi a havuzelor sporeşte viderat, prin ajutorul mijloacelor ce Inălţimea Voastră aţi binevoit a da la acest de mare cuviinţă obiect. La cele rostite pentru administraţia dreptăţei, Adunarea nu poate tăgădui, că oricăt de măngăetor este pentru Inălţimea Voastră de a vidè numărul proţeselor mărginit la 667, din numărul total de 29000, care se afla în cautarea instanţiilor la suirea Voastră pe scaunul domniei, şi din un număr cel puţin pe atăta de proţesuri intrate din nou în tribunaluri în aceşti 12 ani, însă greutăţi simţitoare înpovorează încă asupra sistemei giudecătoreşti; aşadar, ea se grăbeşte a Vă depune a sale mulţumiri pentru înţăleapta găndire ce aveţi de a înzestra pe ţară cu o Condice ţivilă complectă şi a rosti [537] dorinţa, ca giudecătorii, pătrunşi din zi în zi mai mult de sfinţeniea datoriilor sale, să înplinească cu pătrundere de cuget delicata însărcinare ce le este încredinţată. Memoarul înfăţoşat de cătră Luminarea Sa Prea iubitul Vostru fiu Prinţul Dimitrie, Gheneral-Inspectorul miliţiei, au încredinţat pe Adunare despre însămnata propăşire ce se urmează în trupul milităresc. Plăcerea, ce Adunarea au avut de a-i vota mulţămiri, dovedeşte în căt ea preţueşte facerea de bine a acestei instituţii, care cu înpreună-lucrarea regulelor caranteneşti au ferit pe ţară de lovirile molipsirei. Cercetănd sămile şi budgetul Visteriei, sămile casei centrale, a Mitropoliei, a Episcopiilor şi monastirilor pămănteşti şi acele a celorlalte case obşteşti, Adunarea au avut dovadă despre buna stare a finanselor şi despre iconomia ce au preziduit la a lor cărmuire. Iar în ceea ce se atinge de măsura ţintitoare spre a se pune stavilă în năvălirea Jidovilor în ţară, Adunarea nu se poate opri de a reînoi a sa mijlocire cătră îngrijirea Înălţimei Voastre ca să se iee măsuri strănse pentru oprirea necuviinţelor păgubitoare, ce se prilejesc din înmulţirea Jidovilor fără stare, fără meserie şi fără a înfăţoşa vreo închizăşluire morală. Adunarea, mai înainte de a sfărşi a sa adresă, se găsăşte datoare a face cunoscut Înălţimei Voastre, că ea s-au îndeletnicit în disbaterea proectelor de pravilă, ce i s-au înfăţoşat în această de acum sesie, şi le-au supus înaltei Voastre întăriri; iar în aceea ce se atinge de proectul pentru falimentele viclene, Adunarea, socotind de cuviinţă ca această dispoziţie să înrte în Codul de comerţ, au supus spre aceasta Înălţimei Voastre anaforaoa de sub No. 16. În sfărşit Adunarea roagă pe Înălţimea Voastră ca să binevoiţi a avea o încredere în a sa jertvire şi a fi încredinţată că ea va uni pururea a sa înpreună-lucrare la înţăleapta sirguinţă a ocărmuirei Inălţimei Voastre, pentru a agiunge la îndeplinirea reformelor, pe care ţara din veacuri au dorit, şi că prin urmare va răspunde întocmai la cinstitoare însărcinare ce-i este încredinţată. Meletie, Mitropolit Moldovei; Veniamin, Episcop Romanului; Sofronie, Episcop Huşului. Logofătul Costachi Mavrocordat; Vornicul Costachi Sturza; Vornicul Ghoerghie Sturza; Vornicul Iacovachi Paladi; Vornicul Vasilie Beldiman; Vornicul Manolachi Miclescu; Vornicul Scarlat Krupenski; Vornicul Dimitrie Mavrocordat; Vornicul Alecu Sturza; Vornicul Teodor Ghica; Vornicul Scarlat Roset; Vornicul Teodor Sileon; Vornicul Iorgu Razu; Hatmanul Alecu Aslan; Vornicul Iordachi Vărnav; Vornicul Ilie Kogălniceanu; Vornicul Vasili Alexandri; Post. Vasili Veisa; Post. Dimitrie Bran; Post. Gheorghie Carp; Post. Mihăiţă Mihalachi; Post. Costachi Burgheli; Post. Iancu Plitos; Post. Costachi Carp; Colonelul Alecu Iacovachi; Aga Costachi Negruţ; Spat. Gheorghie Buzilă. [539] 1847, 12 Martie. Cu mila lui Dumnezeu Noi Michail Grigoriu Sturza VV. Domn ţărei Moldovei. Cătră Obşteasca obicinuita Adunare. Adunaţi pentru cea din urmă sesie al periodului al triele de cinci ani a întrunirilor Adunărei, Dumnealor deputaţii vor afla în şirul chibzuitoarelor lor lucrări sfetirea unei drepte mulţemiri; Dumnealor, cu o bucurie legiuită, vor culege, din această arătare a isprăvilor săvărşite de la acea din urmă sesie, vederatele dovezi că prin desvălirea cea [540] regulată a prinţipiilor reglementale, ţara păşeşte pe o cale de înbunătăţiri sporitoare fericirei ei. Pe lăngă obicinuitele lucrări îndeplinite de Adunare cu ace unime a duhului, care întipăreşte haractiriul de statornicie acturilor opşteşti, ea în acest din urmă period au votat doăzeci şi trei pravile de a neapărată trebuinţă, pe care Noi Ne-am îngrijit a le pune cu toată scumpătarea în lucrare şi care sănt menite a face o epohă însemnătoare în analele ţărei. Între aceste legiuitoare dispoziţii, acele mai de căpitenie sănt: acea atingătoare de regularisirea administraţiei averilor clirosului, acea pentru disrobirea ţiganilor monastireşti în deopştie şi ai Statului, acea pentru cruţarea pădurilor prin înţălepte îngrădiri şi acea pentru alcătuirea în istanţie statornică a Comisiei epitropiceşti, măsură cu dinadinsul cerută de interesul orfanilor. Legiuirea noastră, priimind o treptată îndeplinire, slujăşte a întocmi din zi în zi mai mult lipsurile sistemei cei de mai înainte Reglementului, şi soţietăţii să face o simţitoare înbunătăţire, care ne apropie prin o mai strînsă legătură de veacul în care vieţuim. La această nouă răndueală a lucrurilor, toate sirguinţile Noastre sănt jărtfite, şi iubimu a crede că Adunarea să va face partaşă cugetării Noastre, că instituţiile ţării vor putè uşor agiunge la a lor ţăl de disvălire, încăt vor avè purure întru agiutor o preţuire dreaptă a binelui obştescu, un cuget credincios a datoriei tuturor treptelor, o dragoste veghetă cătră buna orăndueală în ramurile administraţiei şi în deobştie o cinstire şi sfială neclintite cătră cele sfinte, temeiuri care sănt piatra fundamentală a fieştecărue aşăzămănt soţial. În îngrijire statornică ce avem de a povăţui duhul obştescu pe o cale aşa de măntuitoare şi a aşăza pe temelii păstrătoare creşterea tinerimei, care mai ales este chiemată a îndeplini, în lucrare sporirei soţiale, săvărşire pe care scurta noastră călătorie în această vremelnică viaţă nu o va putè ierta, simţim o vie mulţămire cănd Ne videm agiutaţi cu o sirguinţă curată întru sfetirea acestui mare scopos. Este cunoscut Adunărei, că a da învăţăturei publice toată putincioasa întindere, a îndămăna cu acest chip tinerimei mijloacele unei vieţuiri cinstite, liniştită şi folositoare soţietăţii, au fost purure ţălul celor mai de aproape a Noastre stăruinţi. – Urmarea păzită pănă acum în învăţătura publică, deşi au produs oarecare isprăvi, însă totuşi avè trebuinţă de osebite înbunătăţiri, cunoscute de neapărate, spre a răspunde mai nimerit la a sa menire, şi este de crezut una ca aceasta, căci şi în alte Staturi, unde învăţăturile să află de veacuri statornicite, trebuinţa de întocmire este necontenit simţită în acest ram de mare cuviinţă. Aşadar pentru a să tămădui metehnile dezvălite din ispită, a regularisi învăţătura pe un mod care să răspundă mai de-adreptul şa adivăratele nevoi a ţării, după mijloacile ce ea are la a sa dispoziţie, a să îndeplini lipsurile literaturei noastre, a se îndemăna tinerimei mijloacile de a căştiga în sinul patriei o învăţătură temelnică, s-au înfăţoşat Adunărei proectul atingător de înbunătăţirile ce s-au chibzuit a se întroduce în sistema învăţăturilor, care proect s-au alcătuit de cătră mădulările comisiei rănduite de Adunare, în unire cu Epitropia învăţăturilor publice, şi s-au întocmit supt a Noastră privire, după nevoile ce ispita au vădit. Adunarea au luat cunoştinţă de chibzuirile bine înţelese, ce el cuprinde, şi au putut a să încredinţa, că ele sănt cele mai potrivite trebuinţilor noastre de astăzi, şi prin urmare Noi ne păstrăm a le face îndreptare după nevoe, ce aplicaţie va vădi în viitor neapărată. În acest prilej nu putem a trece cu videre o faptă vrednică de pomenire a răposatului Comis Gheorghie Codreanul, carele au dănuit pentru înlesnirea învăţăturei tinerimei o moşie, a căria venit au îndemănat a să înfiinţa la shoalele publice din Bărlad un clas pentru limba latină, potrivit dorinţii testatorului. După arătarea ce am făcut Adunării despre aceste obiecte, care au o strinsă legătură cu moralul public, Ne este de plăcere a chema a sa luare aminte asupra materialnicilor *[541] lucrări, care au îndeletnicit pe Ocărmuire în curgerea anului 1846, cu privire cătră propăşirea instituţiilor ţărei. Miliţia, răspunzînd la a sa destinaţie, înplineşte cu scumpătate slujba de garnizon, paza sănătăţii pe liniea Dunărei, a ocnilor şi a graniţilor; asemine, cu aceeaş agerime iea săvărşăşte şi poliţieneşti măsuri la care este chiemată, precum Adunarea au avit prilej a să încredinţa din memoarul Hatmanului, căruea ea, şi acum, au binevoit a-i adresa formale mărturisiri despre a sa mulţămire. Această putere înarmată şi trupul slujitoresc, organizat pe temeiurile hotărăte de Adunarea obştească, închizăşluescu cu un chip aşa de mulţemitor paza mărginilor şi a siguranţiei din lăuntru, încăt hotărîrile criminaliceşti pentru deosebite vinovăţii au fost numai de 204, dar în aceste nu au urmat nici un caz de sentenţie de moarte; numărul celor ţinuţi în închisoarea criminalului este de 67. Sumile hotărite la închisorile ţării şi adaosul de mijloace ce s-au făcut pentru ţinerea celor închişi au îndămănat a să întroduce în a lor răndueală oareşcare înbunătăţiri cerşute de omenire. Punerea la cale, care au avut de obiect a să închizăşlui obştiile săteşti pentru a să opri găzduirea făcătorilor de răle, n-au fost lipsită de bune isprăvi. Ocărmuirea să sirgueşte, încăt prin putinţă, ca pe oamenii fără căpătăiu să-i unească cu aceste obştii, în sinul cărora ei se deprind la buna răndueală şi la statornicie. Starea lăcuitorilor de prin sate, a cărora industrie să închee în semănături, în saduri şi în creştere de vite, au fost purure încungiurată de o deosebită îngrijire din partea Ocărmuirei Noastre; ei sănt înlesniţi în a lor negoţ şi îndemnaţi, prin măsurile cuvenite şi înadinşi rănduiţi, ca să facă arături încăt să poate mai întinse, care prin asemine mijloace sporesc din ani în ani mai mult; li s-au cumpărat cu cheltueala Statului şi li s-au dat o somă de pui de aguzi, în scopul de a să înlesni creşterea vermilor de mătasă; din care copăcei în toamna anului trecut s-au şi sedit somă de 60000 la căteva sate din ţinuturile de gios. În urmarea articulului 139 din Reglement, atingător de înbunătăţirea soiului vitelor, s-au cumpărat buhai la unile din sate, cu plată din cutiile săteşti. Puţina ninsoare ce au urmat în iarna de mai înainte trecută au fost prevestit o înriurire săcetoasă asupra timpului, care, unită cu neploare la vreme, au adus înpuţinare rodirei în ţinuturile Botoşanii, Vasluiu şi Iaşii, care înpuţinare încă în ţinutul Fălciiului s-au simţit mai mult decăt în celelante. Ivirea lăcustelor, care pe la începutul lunei lui Avgust s-au fost lăţit mai cu prisosinţă în ţinuturile Covurluiu, Tutova, Fălciiu şi Iaşii, deşi nu au pricinuit o simţitoare stricăciune în păini, pe care, în ce mai mare parte, le-au găsit în coacere, însă totuş prin îngroparea lor au răspăndit îndestulă neodihnă. Şi au sfărşit epizootia, care de la Valahia s-au fost comunicat la vro zece sate a ţinuturilor Covurluiu, Tecuciu şi Putna, şi mai la urmă pănă şi în oraşul Galaţului, au fost pricinuit nu puţină groază. În aceste încungiurări Ocărmuirea au trebuit să înmulţască a sale îngrijiri, atăt pentru agiutoriul lăcuitorilor ce au venit în lipsă de păine la ţinutul Fălciiului, căt şi pentru a să mărgini lăţirea nenorocirilor arătate, din care una amerinţa pierderea muncii plugariului şi ceelantă dărămare unui de căpitenie articol a avutului ţării. Proprietarii au fost îndemnaţi ca să cumpere păpuşoi pentru îndestularea lăcuitorilor lipsiţi din ţinutul Fălciiului, birul lor pe cifertul 1-iu a anului 1847 s-au iertat şi orice înplinire de datorii s-au oprit pănă la recolta noă; acii din lăcuitori, carii în 1845 au fost suferit de boală pagubă în vitele lor, s-au scutit de bir. Măsuri îngrijitoare sănt luate pentru stărpirea săminţii lăcustelor îngropate; isprava acestor măsuri au fost mulţămitoare în toamna trecută şi a lor aplicaţie să va urma şi după topirea omătului. Iară încăt pentru boala vitelor, acest rău, după pripitele şi strictele măsuri ce s-au luat, contenind earăş, nu au pricinuit pagubă decăt ca la o mie capete, şi în vremea de faţă Moldova să află cu totul măntuită. Paza mărginii despre Valahia penru oprirea năvălirei epizootiei s-au întărit prin [542] adăogirea unui număr de plăeşi, carii pentru aceasta s-au scăzut de acele şăsă zile a lucrării şosălilor. În mijlocul acestor scărbelnice încungiurări pentru ţară, la a cărie fericire nu contenim de a jărtvi toate putinţile Noastre, am avut încă o dureroasă suferinţă, de a pierde pe cel mai mic dintre fii Noştri; însă Pronia dumnezeească, în nemărginia sa îndurare, au binevoit a Ni alina întristarea, şi cu agiutorul Celui pre Înalt Ne putem rezema pe nedejdea unei viitorimi potrivită dorinţilor Noastre. Cu toate aceste încungiurări arătate mai sus, care au avut o înriurire supărătoare asupra negoţului, cătimea exportaţiei grîului, a păpuşoiului, a săcării şi a orzului prin şchelea Galaţului, au covărşit în anul din urmă pe ace exportată în anul trecut. Corăbiile venite la acest port, în număr de 896, au încărcat, pe lăngă multe producte, şi o mare cătime de său. Exportaţia vitelor, deşi au fost supusă la măsurile carantineşti pe graniţile Austriei, nu au pricinuit însă vreo scădere în veniturile Visteriei, care au căutat acest ram prin înadinşi rănduiţi de dănsa. Duhul comerţial fiind hrănit de închipuirile ţărei şi zădărit de buna ispravă a alijverişului, lucrătorii de pămănt îndoesc a lor sirguinţă, pentru a ţinè industria locală în cumpăna ceririlor din afară, care răsplătesc cu mulţămire ostenelile lor. Această mişcare a negoţului au adus la preţurile păinei oareşcare sporire, ce s-au cerut de cătră însuşi obştiile tărgurilor, pentru a pune pe antreprenorii vănzărei acestui articol în putinţă de a întimpina trebuinţile consomaţiei; însă condiţiea neapărată pusă la îndatorirea acestor antreprenori este, de a să pregăti cu proviziile trebuitoare la îndestularea obştească, fără vreo lipsă. Prin plutirea vapoarelor pe Dunăre, care au a statornici o comunicaţie necurmată între Galaţi, Constantinopol, Viena şi Odesa, mişcare comerţială a ţării să înlesneşte vederat, şi prin urmare Ocărmuirea s-a sirguit a îndămăna acestor vapoare înlesnirile ce i s-au cerut. Asemine au învoit şi tipărire la Galaţi a unei gazete în limba romănească şi italiană, menită a da la porturile streine cunoştinţi despre mişcările negoţului schelei noastre. Lucrările drumurilor de comunicaţie s-au urmat cu stăruinţă, care tot într-o vreme au fost întrebuinţată la înbunătăţirile portului Galaţului, la deschiderea unui canal la Focşani spre a înbelşuga cu apă adăpătorile din acest oraş şi la îndeplinirea păzii marginei despre Valahia, precum mai sus s-au zis. Lucrările urmate în anul trecut pe direcţiile drumurilor, care înpreunează comunicaţiile marginilor Prinţipatului cu capitalia Iaşii şi Galaţii, au sfărşit 64226 stănjeni de şose întocmiţi, 17590 înbrăcaţi din nou cu şose, 26 poduri de piatră, 2 de lemn şi 26 căsuţe de cantonişti, la care s-au făcut şi făntăni pietruite, pe acolo unde lipsa de apă era simţită, şi în sfărşit 4047 stănjăni de drum spre zăstava Grozăştilor, pentru a să face mai lesnicioasă cumunicaţie cu Transilvaniea. Greutăţile, de care pretutindene este întovărăşită lucrarea dumurilor de comunicaţie, cere în adevăr o mare disvălire de mijloace, însă aceste sirguinţi sănt încoronate de o frumoasă răsplătire, a cărue rod să află în însemnătoarele înlesniri, ci ea înfăţoşează. Îndămănare şi siguranţia comunicaţiilor dau operaţiilor negoţului adivărate folosuri, care au o puternică înrăurire asupra veniturilor publice şi avutului particulariu. Unirea vămilor între Prinţipatele Moldovei şi a Valahiei ne va pune în poziţie de a giudeca, în sorocul de doisprezece ani, despre folosinţa acestei măsuri, care rădică din mijloc nişte piedice supărătoare între doă ţeri, a cărora interese sănt strîns legate. Prin urmare dar, Convenţia din anul 1835, întocmindu-să în înţelesul acestui temeiu, să va pune în lucrare cu începutul anului 1848. Lăcuitorii tărgurilor aşăzate subt regula eforicească urmează a să bucura din zi în zi mai mult de buna orănduială şi de înbunătăţirile, care derază din acest aşăzămănt şi îndemănează întemeere fericirei lor. [543] Veniturile eforiceşti, fără a cerca vreo scădere, au înlesnit mijloacele de a se înzestra fieştecare tărg cu însemnătoare înbunătăţiri. La Fălticeni s-au început lucrarea aducerii unui izvor pe oale, pe o întindere de 1350 stănjeni, la care s-au gătit şi căteva cişmele şi havuzuri. Unul din mijloacele mai potrivite la asigurarea propăşirei tărgurilor este osebita îngrijire, prin care Ocărmuirea să sirgueşte de a nu se aduce nici o jignire driturilor ci li să cuvinu. Comănzile pojarniceşti, care sănt organizate după modul desţiplinei militare, au primit după trebuinţă din nou îndepliniri. La Iaşi şi Galaţi sacagii opşteşti s-au scutit de bir, supt îndatorirea de a alerga cu toţii spre agiutoriu, la cel întăi semn de primejdie de foc. Cu toată întărzierea ci s-au prilejit la priimirea ţeviilor de fier de la fabrica din Ruzberg, epitropia casei apelor totuşi au lucrat de la 12 Oct. şi pănă la 15 Noemb. 562 stănjeni de apăduc, cinci cişmele şi trei havuzuri; lucrările acestui ram de o folosinţă obştească însămnătoare vor fi în anul curgătoriu desăvărşit gătite. Comisia înoirei pavelilor capitaliei au săvărşit mai bine de 3200 stănjeni cvadraţi pave de lemn şi 4243 stănjeni cvadraţi pave de piatră, afară de trotoare şi de borduri, precum şi 38 stănjini de canal. O parte din canalile trebuitoare la înaintirea acestor lucrări în curgerea anului următoriu să află gata spre întrebuinţare. Sistema carantinească, îndeplinită din zi în zi mai mult şi regulată în chip de a înlesni năvălirea speculatorilor la Galaţi, precum şi măsurile pentru păstrarea sănătăţii publice întrebuinţate în lăuntrul ţării, înfăţoşează o mulţămitoare siguranţie. Hultuirea copiilor, ce se face cu o de aproape stăruinţă, şi mijloacile de îndemnare ci să întrebuinţează cătră lăcuitorii, carii nu priimea cu bucurie aceată feritoare măsură, au produs însemnătoare isprăvi. Numărul copiilor hultuiţi în cursul anului trecut s-au suit la 23617. Numeroasele dănuiri făcute în veacurile de mai înainte în priinţa spitalurilor, acele ce au urmat după aceasta la deosebitele epoce şi în sfărşit hărăzirile jărtvite şi viile compătimiri ce s-au vădit la prilejul zidirei spitalurilor din Iaşi şi Botoşeni, sănt rodul faptelor creştineşti şi a nobilei plecări a Moldovenilor pentru agiutoriul omenirei pătimitoare. Mijloacele ce au astăzi spitalurile întîmpină, supt înţeleapta ocărmuire a Epitropiei centrale, trebuinţile a şesă de aceste aşezăminte, ce sănt pănă acum organizate. Zidirea spitalurilor care să facu din nou, unul la Iaşi cu trei rănduri şi altul la Botoşani, să urmează cu stăruinţă. Lucrările celui întăiu, care să zideşte supt privigherea D-sale Vornicului Alexandru Ghica, sănt foarte înaintite [pentru lărgirea ogrăzii acetui aşăzămănt, doă locuri s-au cumpărat de veci de Epitropie], iar cel al doile spital, dat în antrepriză, va fi desăvărşit gătit în primăvara viitoare şi încăpătoriu de 80 crivaturi. În tărgul Ocnilor s-au cumpărat un loc pentru zidirea spitalului, proectat a se face acolo, care este menit a primi 40 crivaturi. Numărul bolnavilor căutaţi, hrăniţi şi înbrăcaţi gratis în deosebitele spitaluri au fost de 3943 – din care ca la 200 au murit. Casa spitalurilor, la sfărşitul anului 1846, înfăţoşază un capital de 409623 lei, afară de somele aşezate la dobăndă. Cutia mililor au îndemănat, în cursul anului trecut, plata lefilor la 818 săraci şi ţinerea a 94 copii aflaţi. Veniturile averilor clirosului în anul trecut s-au adaos cu soma de 166298 lei. După ce au coperit osebitile numărări hotărîte de pravilă şi au îndeplinit fapte de faceri de bine, după ţelul cuvios a fondatorilor lăcaşurilor dumnezeeşti, au rămas cu un capital de 149523 lei, din care o parte s-au întrebuinţat în cumpărare de păine pentru locuitorii lipsiţi de pe moşiile Episcopiei Huşului. Depatamentul averilor bisericeşti, fiind datoriu, pe lăngă celelalte a sale atributuri, a să îndeletnici de cruţarea pădurilor aflate pe moşiile clirosului şi de ţinerea acturilor ţivile, au desvălit în aceste lucrări o sirguinţă, care făgădueşte cele mai bune isprăvi; pănă acum 41645 fălci de pădure s-au parchetuit. Dispoziţiile lămuritoare, hotărîte în urmă pentru regularisirea acturilor ţivile, înfăţoşază *[544] îndiota folosinţă, pe de o parte a adeveri drepturile ţivile a fieştecărue pămîntean şi pe de alta a înlesni înscrierile catagraficeşti, puind hotar alunecărilor, pe care această măsură, de puţină vreme înfiinţată, nu le-au putut încă întimpina şi care nu odată au tras luare aminte a Ocărmuirei. Comisia epitropicească în curgerea anului 1846 au avut în a sa îngrijire 918 epitropii, din care păn la sfărşitul anului i-au rămas 858 a ocărmui. Numărul proţesurilor politiceşti întrate la istanţiile giudecătoreşti, înpreună cu acele păşite din anul 1845, s-au suit la 2950, din care 2308 s-au curmat şi 642 au rămas pe anul 1847. Înpuţinarea numărului proţesurilor este una din cele mai însemnătoare isprăvi ce derează din clasificaţia pricinilor, din dispoziţiea atingătoare de înpresurări, din pravilile regularisitoare votate de Adunare şi în sfărşit din osebitele măsuri de al doile rănd, care s-au luat în scopos de a de înlesni expediţiea trebilor, a se pune o stavilă duhului de acolisire şi a se ocroti în sfărşit dreptul înprotiva nedreptelor reclamaţii. Toate aceste înbunătăţiri îndreptate către un ţăl de bună orăndueală şi de linişte, făcănd să contenească izvorul neplăcutelor dezbinări care băntuè soţietatea Moldovei, sănt sprijănul unei preţioase închizăşluiri. Starea finanselor Visteriei creşte vederat. Ocărmuirea are ce mai de aproape îngrijire de a întimpina orice pricină de scădere în veniturile obşteşti, care s-au îndoit supt ocărmuirea Noastră, fără să fi fost nevoe de vreo adăogire de bir direct sau indirect. Aşezarea birului după tablile catagraficeţti a anului 1845 au produs, în veniturile Statului, un adaos de 407381 lei de la un număr de 10154 dajnici, ci s-au găsit sporiu. Ţiganii nemernici ai Statului, ce s-au dezrobit, s-au statornicit prin sate, şi Comisiea însărcinată cu această lucrare s-au desfiinţat. Din cercetarea sămilor Visteriei, a celor ale claselor de faceri de bine şi a departamentului averilor bisericeşti, precum şi din memoarul departamentului din năuntru pentru starea Eforiilor, Adunare s-au încredinţat de înţeleapta iconomie şi de duhul de răndueală, ci au slujit de regulă la întrebuinţarea veniturilor obşteşti. Din aceste ea poate numai puţin culegi o neîndoită dovadă despre îngrijire, ci s-au dedat la înaintirea deosebitelor ramuri de înbunătăţire, pe căt mijloacile au putu erta. Cu prilejul mergirii Noastre la Ruşciuc, unde am depus la picioarele măritului Sultan închinarea bunelor cuvăntări a ţărei pentru glorioasa sa înpărăţie, inima Noastră s-au umplut de o dulce bucurie la mărturisirea Înaltei mulţămiri a Măririi Sale pentru propăşirea fericirei Moldovei. Sfărşind această arătare, avem o vie plăcere de a mulţemi Dumilor-sale deputaţilor pentru răvna credincioasă, cu care Ne-au agiutat la îndeplinirea însercinărei cei mari şi grele ci Ni este încredinţată, precum şi pentru ace în cuget curat a Dumilor-sale înpreună-lucrare întru a se da instituţiilor noastre dezvălirea ace mai potrivită adevăratelor interesuri a ţărei. Preţuind nobilitatea sentimentelor, despre care Dumnea-lor deputaţii, în acest period de cinci ani, au dat dovadă pentru binele obştesc, avem mulţămire de a le mărturisi cunoştinţă pentru dragostea cu care au încungiurat persoana Noastră. Cu acest chip adăogăndu-se elementele bunei armonii şi confăptuind cătră înmulţirea fericirei obşteştii familii, fieştecarile din a ei mădulări va vidè sporind al său bine. Iubim a crede nu mai puţin, că preţuirea sirguinţii Noastre pentru înaintirea ţărei va deştepta acesteşi bune plecări şi între mădulările ce vor alcătui Adunare. [550] 1847, 13 Martie. Anafora cătră Prea Inălţatul Domn adresată de obşteasca obicinuită Adunare a Moldovei în sesia anului 1846. Prea Înălţate Doamne, Mădulările obşteştii obicinuitei Adunări au ascultat cu tot respectul citirea comunicaţiei, pe care Înălţimea Voastră, în acea din urmă sesie al periodului al triilea de cinci ani, aţi binevoit a le adresa din 11 mart cu No. 13. Ei să fericesc de a mărturisi, şi în acest prilej, părinteasca îngrijire, ce Înălţimea Voastră pururea aţi avut la disvălirea binelui Moldovei. Ca marturi ce săntem a numeroasălor lucrări regulasătoare săvărşite de la suirea Voastră pe scaunul domniei, ei să socotesc norociţi, Prea Înălţate Doamne, că au putut confăptui la aceste dispoziţii de mare cuviinţă, ce în vreme de cinci ani au fost înfăţoşate chibzuirei lor şi pe care ei li-au votat cu aceeaşi credinţă a cugetului, ce urmează a povăţui pe fiecare Adunarea legiuitoare. Ei nu să pot opri de a Vă rosti via lor cunoştinţă pentru ocărmuirea Voastră ace plină de răvnă şi de înţălepciune, precum şi pentru încrederea ce aţi însuflat ţerii. Pronia dumnezească, care privighează asupra soartelor Moldovei, au năstăvit norocita găndire de a chiema pe Înălţimea Voastră la ocărmuirea ei, pentru a îndeplini lucrarea de reformă, care de veacuri V-au fost păstrată, lucrare cu atăta mai trudnică, cu căt ea înbrăţoşază un nou orizon şi cere adănci chibzuiri. Vieţuind în acestaşi veac şi înpreună-lucrănd la o reorganizaţie, a căria viitorime să arată atăt de bogată, noi ne bucurăm, Prea Înălţate Doamne, de a vidè în analile ţerii numile noastre figurănd pe lăngă cel al Înălţimei Voastre şi dar ne vom sirgui a întipări sentimentile ce le însufleţesc, nu numai în inima acelor ce ni-au ales, ce şi a tinerimei noastre, pentru ca povăţuiţi de aceleşi principii, să se facă vrednici de aprobaţia Ocărmuirei şi de obşteasca cinstire a concetăţenilor lor. Fără a înşira înbunătăţirile arătate prin comunicaţia Înălţimei Voastre, care ca nişte fapte aeve sănt la cunoştinţa fieştecărue şi care îndestelează toate dorinţile, Adunarea ţinteşte mai cu seamă a sa privire la obiectul de mare cuviinţă, ce are de ţăl a să da tărie aşezămăntului soţial, prin îndămănarea tinerimei ţărei a unei educaţii statornice. Proectul bine chibzuit, ce intru aceasta i s-au înfăţoşat, cuprinde în sine închipuirile cele mai potrivite epohii noastre şi sistimei soţiale. Adunarea l-au încuviinţat cu toată mulţămirea ei, preţuind cu deplinătate nemerirea rezoanelor cuprinse în Ofisul domnesc ce l-au întovărăşit. Ea au găsit cu cale de a lăsa la înţălepciunea Voastră tot ce să atinge de înbunătăţirea shoalelor, avănd toată nădejdea că măsurile ce Înălţimea Voastră Veţi lua, pentru a să înzăstra pe tinerime cu facerea de bine a învăţăturei şi a să înlesni ea prin căştigare de cunoştinţa folositoare, întru a să face cu energhia şi cinstea vrednică de osebitele ramuri a interesului obştesc şi particulariu, vor fi pururea potrivite dorinţei obşteşti şi adivăratelor trebuinţi a ţărei, a căria obiceiuri şi deprindere Vă sănt cu deplinătate cunoscute. [551] Noi săntem încredinţaţi, Prea Înălţate Doamne, că instituturile statornicite pănă astăzi şi acele ce în viitoriu urmează a să organiza vor aduce cu vreme măntuitoare roduri. În această de mare cuviinţă privire, Adunarea cuprinde şi pe miliţia, care este o shoală de bună orăndueală şi de ascultare şi care, cu agiutoriul îngrijirilor Înălţimei Voastre, păşeşte pe o cale de înbunătăţiri sporitoare, atăt în partea materială, căt şi în acea a cultivirei duhului. Ea au văzut cu mulţămire, în memoarul înfăţoşat ei de cătră Generalnicul-Inspector, prea iubitul Vostru fiu, o arătare pe larg a măsurilor, care adeveresc îndeplinirile în tot chipul ce s-au întrodus în miliţie. După aceste, ostinelile ce jărtviţi şi îngrijirile ce aveţi ca siguranţia din lăuntru să fie închizăşluită, fericirea lăcuitorilor tărgurilor şi a satelor să sporească, comerţul prin preţioase înlesniri să se facă mai înfloritoriu, drumurile de comunicaţie să să înbunătăţească şi să li să dee mai multă întindere, industria să se înbărbăteze şi în sfărşit vieţuirea particulară să fie încungiurată de închizăşluirile, care să facă petrecirea obştească mulţămitoare subt umbrirea bunei orăndueli şi a pravililor, îndeamnă pe Adunare a mărturisi în ivală că Înălţimea Voastră nu părăsiţi nimică pentru a să lăsa urme trainice a părinteştii Voastre îngrijiri pentru ţară şi pentru norodul ce ocărmuiţi. Între celelante îndămănări hărăzite comerţului, este cu dreptul a să însemna şi dispoziţia atingătoare de unirea vămilor între ambele Prinţipate, care dă nădejde de viderate folosuri şi de isprăvile cele mai mulţămitoare, atăt pentru sporirea viniturilor Statului, căt şi pentru înlesnirea comunicaţiilor lăcuitorilor respectivi. În nenorocirea Valahiei despre boala vitelor, care acolo urmează cu furie, noi nu ştim cu ce cuvinte de bucurie şi recunoştinţă să mulţămim dumnezeeştii Pronii, care au binevoit a întinde o mănă agiutătoare asupra măsurilor luate de Înălţimea Voastră pentru a măntui pe Moldovă cu totul de acest rău, ce este aducătoriu de o lovitură prăpăditoare la fericirea unei ţări, nu numai prin pierdirea dobitoacilor, dar şi prin dărămarea închipuirilor industrii lucrărei pămăntului, a cărăturilor de tot feliul, precum şi a lucrărilor publice. Noi nădăjduim totodată că proprietarii de moşii şi posesorii nu vor perde din vedere că, prin agiutoriul ce vor face lăcuitorilor lipsiţi pănă la recolta noă, vor făptui chiar în interesul lor şi în acel al omenirei, mai ales că din suirea preţurilor hotărătă de mişcarea negoţului au tras cele mai însămnătoare folosuri şi numărul sătenilor în lipsă este mărginit, pentru că cei mai mulţi dintre ei au avut parte la aceste folosuri, prin cărăturile numeroase şi bine plătite a productelor ce s-au exportat. Cercetănd sămile Visteriei, Adunarea s-au încredinţat despre înţăleptele chibzuiri ce au preziduit la cărmuirea şi întrebuinţarea finanţilor Statului. Veniturile ei, care de la suirea Voastră pe scaunul domniei, au urmat a creşte cu sporire, precum Adunarea chiar de la începutul periodului de cinci ani au adiverit, au fost de agiuns la trebuinţele slujbei publice, precum şi la înbunătăţirile cerute de obştescul interes. În cercetarea sămilor casălor obşteşti de faceri de bine şi acelea a casăi centrale, a cărora cărmuire răspunde de la reglementile ce le povăţuesc, Adunarea au ţăntit cu deosăbită mulţămire a sa privire la starea spitalurilor, a cărora venituri s-au suit la soma neaşteptată de 1440686 lei pe an, şi nu mai puţin şi la sporirea cea mulţămitoare a spitalurilor din nou aşezate în priinţa omenirei pătimitoare la deosebite ţinuturi. Înălţimea Voastră, cunoscănd măritul preţ ce publicul razămă în aceste măntuitoare aşezăminte, veţi binevoi a urma, precum şi pănă acum, a le deda părinteştele Voastre îngrijiri. Adunarea s-au încredinţat cu o mulţămire nu mai puţin bine simţită despre starea Eforiilor, care propăşesc în înbunătăţirile materialnice, ce să săvărşesc în toate oraşele unde aceste aşezăminte se află întroduse. Prea Înălţate Doamne! Moldova s-au făcut părtaşă jălirei inimii Voastre cei părinteşti pentru pierderea ce aţi suferit în sînul familiei Voastre, însă nu tărziu ea au aflat măngăerea în binecuvăntarea dumnezeească, care V-au dăruit un nou fiu, şi noi cu toţii dorim din suflet fericirea luminatei Voastre familii. [552] Adunarea priiveşte călătoria Măriei Sale Sultanului în apropiere de ţărmurile noastre ca o încungiurare în veci neuitată şi cu atăta mai norocoasă, că Mărirea Sa au luat încredinţare despre starea cea fericită a ţărei noastre, şi de ne-ar fi ertat, noi am rădica glasurile pănă la picioarele tronului său, pentru a depune închinarea dorinţelor noastre pentru glorioasa sa înpărăţie. Mai înainte de a sfărşi această adresă, Adunarea să socoteşte datoare a mărturisi a sa cunoştinţă, despre o parte la aducerea aminte a răposatului Coms. Gheorghie Codreanul pentru a sa dănuire în folosul învăţăturei publice, şi despre alta la nobila răvnă a persoanelor ce s-au interesat la zidirea spitalurilor din Iaşi şi Botoşeni. În mijlocul fericirei şi în starea cea liniştită, în care ţara, prin înţăleapta Voastră ocărmuire, să află, fieştecine cunoaşte, că deşi în temeiul puterilor ce Vă sănt date sănteţi nevoiţi a mărgini pe de o parte în legiuite hotare întămplătoarile rătăciri, însă ştiţi pe de alta a întrebuinţa milostivire şi a preţui plecările, care întemeează prinţipiile păstrătoare, principii potrivite stării noastre cii soţiale. In asemine chip să unesc îndestule şi puternice cuvinte, Prea Înălţate Doamne, întru a Vă trage inimile celor ce ocărmuiţi. Noi ne fericim că am putut pururea depune a noastră parte în acest tribut de dragoste, ce Vă este aşa de legiuit căştigată. Iubirea, cu care noi în însufleţire V-am încungiurat şi pe care vom urma a Vă o păstra lăsănd sala întrunirilor noastre, va fi pentru noi una din cele mai cinstitoare aduceri aminte a periodului ostinitoriu ce am petrecut. Dar, Prea Înălţate Doamne, după ce noi am înplinit însărcinările noastre, sămţim înainte de a ne dispărţi datoria de a Vă ura cu toţii, prin rostire: Să trăească Bine-făcătoriul şi Părintele Moldovei. Veniamin, Episcop de Roman, locuţiitoriu-prezidentul; Sofronie, Episcop de Huşi. Logofătul C. Mavrocordat; Logofătul Ştefan Catargiu; Logofătul G. Sturza; Vornicul Iordachi Balş; Vornicul C. Sturza; Vornicul D. Mavrocordat; Vornicul Iacovachi Paladi; Vornicul V. Beldiman; Vornicul Manolachi Miclescu; Vornicul Scarlat Krupenski; Vornicul A. Sturza; Vornicul T. Ghica; Vornicul Scarlat Rosăt; Vornicul T. Silion; Vornicul Iorgu Razu; Vornicul Iordachi Vărnav; Vornicul Ilie Cogălniceanu; Vornicul V. Alexandri; Hatmanul Alecu Aslan; Postelnicul Vasile Veisa; Postelnicul Dimitrie Bran; Postelnicul Gheorghie Carp; Postelnicul Michăiţă Mihalachi; Postelnicul C. Burgheli; Postelnicul Iancu Plitos; Postelnicul Costachi Carp; Colonelul A. Iacovachi; Aga Grigori Tufescu; Aga Costachi Negrutzi; Spătarul Gheorghie Buzilă. [555] 1848, 12 Martie. Cu mila lui Dumnezeu, Mihail Grigoriu Sturza VV. Domn Ţării Moldovii. Obşteasca obicinuita Adunare, fiind reînnoită pe temeiul organicilor legiuiri, au încpeut acum al 4-le period al întrupărei ei. Mădulările ce sînt chemate a delibera în sînu-i pot cu atăta mai mult preţui cinstitoarea lor îndatorire, cu căt unii, după ce au fost părtaşi la sesiile trecute, au dobăndit din nou glasurile alegătorilor lor şi cu căt în alegerea celorlalţi încredirea publică au ţintit a sa privire asupra de feţe, a cărora prinţipii sînt în armonie cu interesurile obşteşti. Boerilor deputaţi, dumneavoastră, avînd deplină cunoştinţă despre isprăvile lucrărilor cari v-au însuşit cu prinţipiile organice şi fiind martori înbunătăţirilor săvărşite în ţară de la punerea în lucrare a noălor aşăzăminte, fiecarele din d-voastră va şti fără îndoială a preţui însărcinarea delicată ce are. La cea întăi a ei convocaţie, Adunarea au deplinit o lucrare din cele mai însămnătoare, darea în antrepriză a vămilor pe bazurile unirii acestora cu acele ale Valachiei. Această înbinată chibzuire făgădueşte netăgăduite folosuri, prin aceea că pe de o parte ea rădică piedicele ce stavila slobodele relaţii între amîndoă Prinţipatele, care în existenţa lor politică sînt unite de aproape cu aceleaşi legături, iar că pe de altă parte ea este cu deosebire priincioasă întinderii negoţului. Condiţiile contractului acestei uniri a vămilor, ce s-au cercetat de Adunare, şi Convenţia închietă între ambele Cărmuiri cuprind toate temeiurile acestui rezultat, a căruia folosuri vor fi deplin preţuite. Adunarea, în cea de acum a ei sesie, au avut a să îndeletnici cu deosăbite însămnătoare obiecte; întreaga pătrundere şi înţelegere, cu care ea au cercetat şi au încuviinţat proectele de pravilă ce i s-au înfăţoşat, mărturisesc despre dragostea ei pentru binele obştesc şi Noi găsim cu dreptul a-i rosti a Noastră mulţămire despre toată răvna, ce ea au dizvălit întru a Ne agiutora scopurile în priinţa Moldovei. Adunarea de mai înainte şi-au căştigat o adevărată laudă asupra osebitelor dispoziţii legiuitoare de mare folosinţă. Dovada întru aceasta se poate culege din înpărtăşirile ce din vreme în vreme i-am adresat; însă înbunătăţirile cer numai decăt a fi înaintate şi prinţipiile regularisitoare trebue să preîntîmpine încungiurările şi să îndestuleze trebuinţele soţietăţei mai înainte de a fi cerute de o neapărată nevoe. După ce cele întăi legiuitoare temelii s-au aşăzat prin Organicescul Reglement şi după ce pravilele votate în urmă le-au dizvălit prinţipiile fondamentale, au rămas numai la singura cercare a ne povăţui în drumul înbunătăţirilor trebuitoare. Privigherea cea de aproape a mişcării, ce prin această reorganizaţie este dată trebilor obşteşti, îndreptarea nepotrivirilor după ispitirile cercării, desăvărşirea lucrurilor primitoare de înbunătăţire şi aplicarea a totul la adevăratele nevoi a ţării, aceste sînt ţălul sîrguinţelor Noastre de la suirea pe scaunul domniei; aceasta Ne este singură regula de povăţuire vrednică a întemeia fericirea ţării prin instituţii, prea căt folositoare, prea atăta şi trainice. Pravila atingătoare de prefacerea dijmei în lucrul pămăntului, chibzuită în drepte cumpăniri, nu va lipsi a produce mulţămitoare roduri. Noi preţuim cu deplinătate agerimea cu care Adunarea au înbrăţoşat chibzuirea propusă de Cărmuire şi cu care ea au înpreună-lucrat la înplinirea cugetărilor ei într-această delicată pricină. Această legiuire, [556] puind stavilă abuzurilor şi asupririlor, ce însoţă pururea străngerea dejmilor, va face mai lesnitoare şi mai priincioasă relaţiile proprietarului cu lăcuitorii. Asăminea şi celelalte proecte de pravilă cercetate şi încuviinţate de Adunare cuprind nu mai puţin în sine însămnătoare folosinţi. Aplicaţia lor va da, fără îndoială, prilej la viitoarea sesie a li să adeveri bunele isprăvi. Învăţătura publică, carele este izvorul de unde să răspăndesc în soţietate mijloacele bunei petreceri subt înriurirea ace sporitoare a curatului moral şi a cunoştinţelor temeinice, au fost pururea obiectul îngrijirei Noastre. Punerea în lucrare a proectului, ce s-au adoptat vremelnic pentru reorganizaţia învăţăturei, au răspuns pănă acum cu un chip mulţămitoriu la scopurile Noastre, precum şi la aşteptarea publică. Numărul sholerilor în capitală este de 427, iar a celor din shoalele începătoare de pe la ţinuturi de 1831. O casă înadins s-au îndemănat shoalei din Vaslui; osăbit o shoală publică s-au aşăzat la Mihăileni, după pilda acelor ce sînt pe la celelalte ţinuturi. Cursuri a învăţăturii de gradul al 2-le s-au deschis în Iaşi şi la Galaţi. În acest din urmă oraş, Epitropia au cumpărat o casă menită pentru această învăţătură. Spre a se înlesni tinerilor elevi mijloacele pregătirii lor pentru cursurile înalte a facultăţilor, Cărmuirea au învoit cu condiţii favoritoare pentru părinţi statornicirea unui pansionat în cuprinsul Academiei. Limbele streine şi materiele de învăţătura clasică să paradosăsc de profesori înzăstraţi cu depline cunoştinţi. În acest pansionat să primesc spre învăţătură şi externi după recomendaţia Epitropiei. Examenile ce au urmat au adiverit, în învăţături, o propăşire în deobştie mulţămitoare. Asăminea isprăvi să însămnează în institutul fetelor şi în shoala de arte şi meşteşuguri. Cel întăiu, aşăzat de demult sub protecţia Mărirei Sale Doamnei, au produs 1477 eleve, care prin lucrul mînelor îşi îndemănează traiul lor; iar ce a doua, încredinţată unei direcţii private subt privigherea Epitropiei, s-au organizat cu chip de a putè da 109 meşteri pămînteni în curgere de 10 ani. Zidirea unei încăperi din nou pentru institutul fetelor s-au dat în antrepriză. La shoala de arte şi meşteşuguri s-au făcut însămnătoare înbunătăţiri, atît în reparaţii cît şi în zidiri din nou. Seminaria Socolei, aflăndu-să supt o de aproape îngrijire şi privighere de a să păzi cu scumpătate regulele de învăţătură ce îi sănt prescrise, răspunde cu deplinătate la a ei menire. Acest aşezămănt cuprinde 68 clirici şi 13 candidaţi; iar în shoalele cliriceşti de pe la ţinuturi învaţă 185 clirici şi 97 candidaţi. Capitalul Seminariei Socolei este de 102759 lei la sfărşitul anului 1847. Sănătatea publică au fost obiectul unei necurmate îngrijiri. Noi am încuviinţat toate măsurile ţintitoare cătră agiutoriul şi înbunătăţirea stării sănătăţii lăcuitorilor de prin tărguri şi sate. Prin asemine stăruinţă şi prin o lucrătoare răvnă dezvălită de cătră Comitetul sănătăţii, cu împreună-lucrare a protomedicului, sănătatea publică să găsăşte astăzi ferită de nepriincioase băntuiri. În fiecare ţinut s-au orănduit căte un doctor şi căte un hirurg cu leafă de la Ocărmuire. Instrucţiile privitoare pe ramul doctoresc şi mijloacele ce-i sănt îndemănate asigurează energhia acestei slujbe în toate părţile ei, preţuindu-să însămnătoarea folosinţă ce din ea derază. Doctoriile ce spiţerii sănt, în temeiul Organicescului Reglement, îndatoriţi a da gratis bolnavilor săraci, depoziturile de lipitori ce să urmează după un înadins aşezămînt, osăbitele instrumente de hirurghie ce partea doctorească are la a sa întrebuinţare, vaccina de mai bună calitate pe care Guvernul britanic au binevoit a hărăzi ţării, toate aceste dau închizăşluiri priincioase sănătăţii publice. Hultuirea să urmează cu stăruinţă; un însămnat număr de copii s-au hultuit în curgerea anului 1847. Spitalurile statornicite în deosebitele oraşe a Prinţipatului sănt una din cele mai frumoase înbunătăţiri a ţării. Ocărmuirea are o necontenită purtare de grijă pentru [557] propăşirea acestor aşăzăminte. Căutarea în lăuntrul spitalurilor, buna orănduială ce să păzeşte în ele, economiea bine cumpănită ce întovărăşeşte întrebuinţarea veniturilor lor, au tras şi acum în priinţa lor, ca şi în anul trecut, vii simpatii din partea particularilor. Hărăzirele ce li s-au făcut, adăogite cătră celelalte închipuiri ce au la a lor întrebuinţare, dau toată nădejdea că aceste preţioase adăposturi pentru omenire vor agiunge curănd la dorita îndeplinire. Zidirea spitalului din ograda Sf. Spiridon să urmează cu sirguinţă; încăperea părţii întăiu, cu trii rănduri, să află pănă acum ocupată de o sută patruzăci crivaturi, iar partea a doua va fi cu desăvărşire gătită şi cuprinsă de bolnavi în curgerea anului următoriu. Spitalul nou cu două rănduri, zidit în oraşul Botoşenii, este gata şi nu au rămas decăt a i să face oareşcare îndeplinire în lăuntru, spre a să primi pe bolnavi, precum şi a să săvărşi două flighele, iarăşi cu două rănduri, care să vor găti în curgerea anului acestuia. La Tărgul-Ocnei s-au făcut pregătire de material pentru zidirea unui spital, pe locul ce spre aceasta s-au cumpărat. Numărul bolnavilor, ce s-au căutat în curgerea anului 1847 în şepte spitaluri ţivile ce pănă acum sănt aşăzate, este de 4150. Shoalile şi spitalurile sănt înbunătăţirile acele, în care cu dinadinsul razămă binele omenirii, căci cele întăi sănt menite pentru a da soţietăţii bărbaţi folositori şi a pregăti pe tinerime la îndămănările vieţuirei, iar cele al doile pentru a înfăţoşa adăposturi binefăcătoare. Venitul de acum a shoalelor să află de 494650 lei pe an. A lor capital la sfărşitul anului 1847 este de 374653 lei. Cassa spitalurilor are astăzi un venit de 1366335 lei pe an. Capitalul bănesc a spitalurilor, la sfărşitul anului 1847, înpreună cu rămăşiţele şi cu soma de 20591 galbeni, ce să lucrează prin dobăndă, înfăţoşază ţifra de 1031532 lei, deşi zidirile de nou au avut mari cheltuele. Administraţia averilor clirosului înfăţoşază mulţămitoare rezultate. Departamentul trebilor bisericeşti în înţelegere cu Prea-osfinţia Sa Mitropolitul şi cu iubirile lor de Dumnezeu Episcopii eparchioţi, s-au îndeletnicit întru a încungiura cărmuirea averilor clirosului de toate închizăşluirile şi de buna orănduială neaparate. Veniturile acestor averi s-au sporit în curgerea anului trecut cu soma de 251531 lei. Afară de ţinerea personalului acelui departament în deosăbitele ramuri a slujbei sale, afară de plata şeptimilor cuvenite Prea-osfinţiei Sale şi afară de cheltuelile pentru înbunătăţirele şi reparaţiile trebuitoare, el au înpărţit în fapte plăcute lui Dumnezeu 58251 lei, au înlesnit cu o înprumutare de 33636 lei pe lăcuitorii nevoiţi de pe moşiile clirosului şi au uşurat pe Mitropolie de o parte a datoriilor ei, care pot a să socoti ca stănse cu privire asupra rămăşiţelor de 286137 lei ce figurează în veniturile acelui departament. Acturile mitriceşti şi cruţarea pădurelor, care acum atărnă de la lucrările acestui departament, au avut folositoare isprăvi; 36440 fălci pădure pe moşiile monastireşti s-au parchetuit. Aceastaşi operaţie să va incepe în primăvara anului următoriu şi asupra pădurelor de pe moşiile închinate locurilor de gios. Un însămnat număr de proţesuri pentru hotare a moşiilor mănăstirilor pămănteşti s-au curmat, unele prin drumul giudecăţii, altele prin alcătuiri de învoială în deobştie favoritoare pentru monastiri, şi deosăbit şi trii schimburi s-au făcut, cu nu mai puţin folos. Ocrotirea orfanilor au fost în toată vremea obiectul stăruinţelor Noastre. Tribunalurile sănt îndatorite prin înadinse poronci a să îndeletnici mai cu osăbire în interesurile lor; părinteasca îngrijire ce le este dedată să vădeşte din lucrurile gheneralnicii Comisii epitropiceşti. Ea au ocărmuit în curgerea anului trecut 978 epitropii, din care 951 au rămas pe anul 1848. Înbunătăţiri însămnătoare s-au întrodus în miliţie prin ace de aproape sirguinţă [558] a prea iubitului Nostru fiu. Soldaţii batalionului întăiu, precum şi acii a roţii întăiu din batalionul al 2-le, înfiinţată din nou în anul trecut, se găsesc în starea ce mai mulţemitoare. Muzica destinată pentru acest din urmă batalion este cu deplinătate organizată. Pregătiţi cu cele trebuincioase, bine înbrăcaţi, căutaţi după cuviinţă şi încurajaţi de şeful lor, soldaţii îndeplinesc datoriile ce ei privesc cu toată scumpătatea şi rănduiala şi după regulile unei întregite disţipline. Gheneral-Inspectorul s-au îngrijit de traducere în limba naţională a căteva aşăzăminte atingătoare de slujba oştenească. O bibliotecă militară, alcătuită de 504 tomuri, fiind deschisă ofiţerilor, le îndemănează mijlocul îndeplinirei învăţăturei lor. Din shoala militară, în curgerea anului trecut, au eşit 30 soldaţi cu ştiinţă de carte şi de cele 4 regule ale aritmeticei. Maneja, a căreia durare s-au făcut cunoscută în anul trecut, este desăvărşit gătită. Cazarma infanteriei s-au mai mărit, potrivit cu cele din nou trebuinţi a miliţiei. Zidirea adăogită pentru lăcuinţa soldaţilor batalionului al 2-le s-au făcut asămine cu doă rănduri şi acum să află ocupată cu soldaţi. Spitalul miliţiei, înzăstrat cu pojijia trebuitoare, precum şi cu un feredeu înfiinţat din nou, se află în cea mai bună stare. Şesesprezece fii de boeri moldoveni, înscrişi în cadrurile miliţiei, s-au priimit în institutul crăesc la Poţdam din Prusia şi Măriea Sa Împăratul a tuturor Rosiilor, Avgustul nostru Protector, au binevoit a hărăzi asămine binefaceri părinţilor ce ar dori a triimite pe copiii lor în instituturile din Sant-Petersburg. Trupul slujitorilor, organizat după pravila votată în anul 1844, să găseşte în complet. Acest corpos, înplinind totodată şi slujba de poliţie, dă mai mult agiutoriu la siguranţia din lăuntru, care este încongiurată de toate închizăşluirele dorite. Lucrarea cazermilor slujitoreşti pe la rezidenţiile Isprăvniciilor să înaintează. Comandele pojarniceşti au făcut slujbe preţioase, în toate locurile unde ele s-au înfiinţat. Folosinţa acestui corpos, ţinut prin mijloacele eforiceşti, este cunoscută de fiecine şi netăgăduită. Tărgurile, care, ca proprietà particulară, sănt încă lipsite de această însămnătoare instituţie, cheamă cu tot înadinsul aplicaţia acestoraşi măsuri, şi de aceea Cărmuirea nu trece cu vederea a înzestra toate tărgurile cu binefacerea aşăzămăntului eforicesc, îndată ce întru aceasta cunoaşte putinţă. Suma gheneralnică a veniturilor anuale a tuturor Eforiilor este acum de 1457280 lei, Oraşul Focşenii, al cărue nevoi le-am luat în priivire prin fiinţa de faţă la starea locului, s-au înzestrat cu o binefacere însămnătoare, adecă cu un canal, prin care s-au tras o parte din apa Putnei pe o mare întindere de loc. Pentru a rămîne în veci neclintită, atăt cătră zisul oraş, căt şi cătră satele prin care el trece, folosinţele acestui canal, ce slujeşte de adăpătoare vitelor şi de udarea cămpurilor, s-au luat toate măsurile asigurărei trăiniciei acestei binefaceri şi prin urmare, spre acest sfărşit, am slobozit un chrisov oraşului Focşenii. Portul Galaţului n-au încetat de a fi în interesul negoţului obiectul îngrijirei Ocărmuirei. Paza liniei Dunărei, potrivit cu aşezămintele carantineşti, au dat, nu mai puţin şi în urmă, precum şi în anii trecuţi, dovezi depsre siguranţia şi buna răndueală, cu care ăşi îndeplineşte fără preget datoriile ei dinpreună cu direcţia carantinei. Înbunătăţirile făcute în capitalie sănt următoarele: Lucrarea drumului apelor, început în luna lui Septemvrie, îndată după sosirea ţeviilor de fer, au avut această ispravă: gătirea apeductului de la Ciric pănă la Golia pe o întindere de 600 stînjini, precum şi facerea a două mazlăcuri din nou şi a unui zidiu de 96 stînjini pentru rădicarea şi ţinerea cumpenii apei. Totimea stînjinilor acestor apeducturi, lucrate cu ţăvii de fier, este de 3476, care în toate timpurile îndămănează oraşul cu înbelşugare de apă. Noi am avut plăcere de [559] a vidè că Adunarea obştească au preţuit slujba de mare cuviinţă a comisiei anume însercinate cu această parte a lucrărilor publice. Lucrările pavelilor au produs 2659 stînjini de pave de lemn, afară de borduri şi de trotoare, 2300 stînjini de pave de piatră şi 4428 stînjini de reparaţie. Pentru paveluirea uliţilor, a cărora lucrare urmează a se începe în primăvara viitoare, materialul trebuincios este pregătit. Nu Ne putem opri de a mărturisi a Noastră mulţemire şi pentru răvna, de care au dat dovadă comisia pavelilor. Starea cea mulţămitoare a drumurilor de comunicaţie aduce ţării vederate folosuri. Feliuritele înlesniri şi închezăşluiri, ce din aceasta derează, dau comerţului o înaintare sporitoare, prin care în adevăr sănt răsplătite trudnicile şi necurmatele stăruinţe-ce ţinerea şoselilor în bună stare le cere. Deşi înpregiurările în cursul anului trecut au pricinuit zăticnire la aceste lucrări, totuşi însă s-au isprăvit 8543 stînjini de nivelaţie şi 13283 stînjini de şosele, gătite pe deosebite direcţii şi în unele din tărguri; deosăbit s-au mai făcut 9 poduri şi 28 case pentru cantonişti şi s-au cărat de-alungul şoselilor o rezervă de 21051 movile de prund pentru întocmirea întămplătoarelor stricăciuni. Noi am arătat Adunărei în sesia ei de mai înainte serioasele îngrijiri, ce au fost pricinuit ivirea lăcustelor şi a epizootiei. Am înştiinţat-o despre măsurile luate înpotriva acestui îndoit rău, dar cu toată energhia acestor dintăiu măsură întrebuinţate în lăuntrul ţării, primejdia n-au încetat de a fi ameninţătoare, căci lăcustele era îngropate în mare cătime şi în ţările megieşite şi epizootia urma în Valachia. Acest măhnicios concurs de înpregiurări, unit cu o secetă întristătoare în cursul primăverii trecute şi cu puţina rodire în unile din ţinuturi, au fost pus în ivală groaza unei neîntărziete suferinţi, al cărie sfărşituri ar fi fost de tot supărătoare, într-o vreme cînd cererile productelor pentru exportare era foarte stăruitoare. Într-această stare a lucrurilor, Cărmuirea au avut o problemă gre de dezlegat, adecă aceea de a asigura îndestularea obştească, fără a jigni slobozenia comerţului. O asemine chibzuire nu se putè nimeri decăt prin dizvălirea unor pripite şi întinse mijloace de lucrare, atăt pentru mărginirea propăşirei îmbelor răle mai sus însămnate, căt şi pentru tămăduirea lipsei de prin sate. Drept aceea Cărmuirea au putut îndestula toate aceste nevoi. Pe lăngă agiutorurile făcute de proprietari lăcuitorilor moşiilor lor, am orănduit la unile din ţinuturi lucrarea unii măsuri ecstraordinară, care au fost încoronată cu cea mai deplină ispravă. Pe de o parte proprietarii au fost cerşuţi a sa lăcuitorilor lor, potrivit cu numărul acestora, un loc destoinic semănăturei de mălaiu, al cărue rodire este din cele mai înbelşugate, iar pe de alta s-au cumpărat cu cheltueala Statului 1100 chile de semînţă, care s-au înpărţit fără plată lăcuitorilor din ţinuturile Tutova, Tecuciul, Covurluiul, Fălciiu şi Putna, şi s-au sămănat subt privigherea înadins rănduiţilor stăruitori întru aceasta. Binecuvîntarea Atotputernicului au făcut să isbutească aceată măsură în atăta, încăt cu toată stricăciunea pricinuită de lăcuste şi de necontenitele ploi întămplate în vremea secerişului, totuşi s-au adunat o înbelşugată recoltă, din care 30000 chile s-au înpărţit la lăcuitori, iar restul este în păstrare, penru a sluji de sămînţă în primăvară şi de înlesnire la caz de trebuinţă. Totodată paile eşite din această sămănătură au îndămănat nutreţul vitelor, care după lipsa furajului era ameninţate de peire. Cu acest chip, o numeroasă populaţie au scăpat de lovirea lipsei, prin asemene nimerită măsură, fără de care mai multe milioane de lei n-ar fi putut înlătura această mare nenorocire, din pricina nebiruitelor greutăţi de a să putè îndemăna producturi chiar şi din provinţiile megieşite. După isprava acestei măsuri, nu s-au trecut cu viderea îngrijirea şi pe viitor; prin urmare lăcuitorii din cele mai multe ţinuturi au depus cîte o merţă popuşoi de gospodariu în coşerile de rezervă. Acest depozit, unit cu acel din anii trecuţi, au suit cătimea pănii înmagazinată de aceste coşăre la 51797 chile de popuşoi. Prin o nenorocită ispravă a acestor măsuri, exportaţia productelor n-au încetat [560] a să bucura de o întreagă slobozenie. În portul Galaţii au intrat 1065 corăbii. Exportaţia pe la această singură schele au întrecut numărul de 370000 chile păine, afară de o însămnată cătime de alte producte a pămîntului Moldovei. Grănele au năvălit cu aşa de mare înbelşugare, încăt după ce au îndestulat încărcarea corăbiilor venite la această schelă, o mare cătime au rămas încă gata de exportat în magaziile Galaţului. Rodirea obştească a ţării, deşi mai puţină în potrivire cu sămănăturile făcute, totuşi au produs ca mai bine de 1015000 chile de păine şi de 290000 chile de cartofi. Sămănăturile de toamnă cu grău şi săcară cuprind o suprafaţă aproape de 90000 fălci. Din aceste cunoştinţe poate fiecine să judece energhicul îndemn ce s-au dat agriculturei şi folosul ce s-au dobăndit, cu toată stricăciunea pricinuită de lăcuste, care în neguri grele s-au fost răspăndit mai peste toate ţinuturile. 100089 fălci de sămănături au fost după mult sau puţin vătămate de cătră aceste insecte. Întrunirea acestora desosebite supărătoare pricini au trebuit neapărat să producă o suire în costul celor de îndestulare, precum Adunarea se va fi încredinţat din memoarul Departamentului din năuntru; cu toate aceste, preţul păinei în capitalie au fost ţănut necurmat la o cătime măsurată. Boala vitelor n-au contenit în 3 ani de-arăndul a pricinui ţării sîmţitoare îngrijiri; cu toate aceste, prin agiutoriul unei de aproape privigheri şi a nu puţinelor jertve din partea Ocărmuirei, deşi răul venit din Valachia s-au poftorit în mai multe rănduri în curgerea anului trecut, însă paguba s-a mărgenit la 1251 capete aproape. Mergînd însune la Focşeni, am avut prilej a observa sporirea acestei molime şi prin urmare am poroncit măsurile cele mai lucrătoare, care o au îngrădit-o în ţercul a unora sate din ţinuturile Putna, Covurluiu şi Tecuciul şi a unui sat din ţinutul Bacăului; iar după cele din urmă ştiinţi, acest rău, atăt de prăpăditoriu interesurilor celor mai de căpitenie a ţării, au contenit cu desăvărşire. Noi găsim plăcere a arăta Adunării răvna, stăruinţa şi înţălegerea, cu care D-lor dregătorii acestor ţinuturi, Vornicul Iordachi Pruncul, Vornicul Petrachi Mavrogheni, Post. Nicolai Roset şi Banul Iancul Iamandi, s-au sirguit a stărpi acest rău. Adunarea să va încredinţa despre agerimea măsurilor luate de cătră Ocărmuire la acest prilej, de va privi că toată paguba suferită de Moldova în curgerea a 3 ani de-a-răndul se mărgineşte la 5840 capete de vite. Din acest număr, spre întîmpinarea lăţirii boalei, 814 capete s-au ucis, despăgubindu-se pe lăcuitori. Ocărmuirea s-au îndeletnicit cu deopotrivă îngrijire şi la stărpirea lăcustelor, care în toamna trecută s-au îngropat pe la osăbite localităţi mai în toate ţinuturile, cuprinzînd o întindere de 23317 fălci. Prin întrebuinţarea închipuirilor celor mai nimerite, 5365 fălci s-au curăţit înainte căderei omătului. Această lucrare să va urma din nou, îndată ce vremea o va erta, dacă sămănţa lăcustelor nu va fi putrezit în pămînt. Osăbit de aceste supărătoare înpregiurări pentru ţară, la binele căreia Noi am hărăzit fiinţa Noastră, vestea despre apropierea holerei Ne-au fost pătruns de cea mai adăncă durere. La acest prilej Ne-am grăbit a hotărî mai din vreme măsurile de ferire şi mijloacele trebuitoare la agiutoriul poporului în vreme de trebuinţă. Înpreună cu Sfatul Administrativ şi Comitetul sănătăţei, întrunite în mai multe rănduri sub a Noastră prezidenţie, Ne-am îndeletnicit de chibzuirea punerei lor la cale, care să îndămăneze adăposturi pentru bolnavi, să asigureze îndestularea tărgurilor şi să aducă la cunoştinţa tuturor claselor lăcuitorilor mijloacele de paza sănătăţei înpotriva acestui rău. Însă din norocire, cu agiutoriul dumnezeeştii Pronii, sîntem feriţi pănă acum. În mijlocul grelelor îndeletniciri şi a ostenitoarelor ingrijiri nedezlipite de sarcina ce avem, aceea ce ne măngăe este de a putè adeveri isprava măsurilor, ce Ne sînt însuflate de grija pentru fericirea ţărei. Am preţuit cu o vie mulţumire înţălepciunea, supt îndemnul căreia Adunarea au votat proectul de pravilă atingătoriu de magaziile de rezervă. Cercarea de mai mulţi ani au dovedit, că numai prin închizăşluirea îndestulărei [561] satelor şi încurajarea agriculturei, să poate rădica comerţul la o stare înflorită. Afară de aceasta, înbelşugarea celor de hrană este pentru popoare cel întăiu şi condiţia cea mai neapărată a fericirei lor şi a unei existenţii liniştite. Măsura de mare cuviinţă atingătoare de siguripsirea celor de hrană satelor va avè în viitor cele mai depline rezultaturi. Spre acest sfîrşit, s-au dat poronci hotărîtoare pentru înfiinţarea coşărilor de rezervă în chipul cel mai potrivit; 512 de asemene coşăre s-au gătit. Aşadar fiecare proprietariu este chemat a conlucra la isprava măsurei sus-arătate cu răvnă şi priinţă, care nu numai de însuşi interesul său, ci şi de interesul obşetsc să cer, ca o datorie neapărată. Sigur despre a sa hrană pînă şi la întămplare de lipsă, săteanul va putea a să deda la folositoare îndeletniciri cu mai multă încredere şi a avè o agonisită mai întinsă în avantajurile ce derază din slobozenia comerţului. Cu acest chip, dîndu-se mai multe mijloace traiului său, nu-i îndoială că înbunătăţirea moralului va urma păşind pe calea îndeplinirei. Lăcuitoriul cunoaşte acum numeroasele agonisite a negoţului, el caută a să folosi de ele prin chipuri cinstite, şi această norocită mişcare cătră înbunătăţirea stărei sale au produs o simţitoare înpuţinare în cazurile de hoţie şi de furtişaguri, care acum de cîţiva ani sînt tare rari. Arestaţiile făcute în anul trecut pentru vinovăţii mai mult sau mai puţin grele să mărginesc la 166. Dintre vinovaţii giudecaţi criminaliceşte pentru fapte osănditoare, 4 au fost pedepsiţi cu moarte. Ramul giudecătoresc păşeşte pe calea obicinuită a rănduelii şi a regulii pravilniceşti. Prin lucrarea necurmatei privigheri de care el este încungiurat, prin agiutoriul lămuritoarelor instrucţii, prin dizvălirea gheneralnicilor prinţipii şi prin osăbitele dispoziţii care au povăţuit pe partea giudecătorească, mai toate greutăţile acestui ram se află acum uşurate. Fiecare an s-au însămnat prin măsuri din nou, cunoscute de neapărate, pentru a să nimeri aplicaţia formilor şi a textului pravililor. Giudecătoriul, fiind lămurit cu deplinătate asupra întinderei datoriilor şi asupra firei atributelor sale, nu are de acum decăt a urma cursul trebilor sale pe calea cugetului. Condica de pravile, la alcătuirea căreia Ne îndeletnicim cu stăruinţă, dinpreună cu comisia orănduită întru aceasta, va deplini binefacerea sistemei noastre cei giudecătoreşti. Osăbitele tribunaluri au săvărşit în curgerea anului contenit 2758 pricini ţivile şi nu le-au rămas cătră sfărşitul anului decăt o rămăşiţă de 597 proţesuri. Pravila atingătoare de îngrădirea numărului pricinilor pentru hotare şi clasificaţia acestoraşi prigoniri vor sluji a uşura simţitoriu lucrările tribunalurilor, săcînd izvorul proţesurilor, care aducea învăluiri proprietăţii. În privire de a să da mai multe închizăşluiri la expeduirea pricinilor de giudecăţi, am adaos la giudecătoriile ţinutale candidaţi, care prin înpreună-lucrare, înlesnind căutarea trebilor, căştigă totodată şi cunoştinţi practice în magistratură şi prin acest chip se pregătesc a intra cu vrednicie în ierarchia giudecătorească. Din această arătari a lucrărilor şi din memoarile mai pre larg a fiecăruia departament ce au înfăţoşat Adunărei, ea s-au încredinţat de isprăvile dobăndite de la ce de pe urmă a ei sesie, precum şi de starea ce de faţă a ţărei. Iubim a crede că cunoştinţile din nou, ce ea din aceste au cules, îi vor însufla o dragoste bine simţită pentru instituţiile care preziduesc la soarta Moldovei. Adunarea este pătrunsă de înţălepciunea acestor instituţii, ele cuprind în adevăr odrasla ace fără greş a unui norocit viitoriu, însă supt neapărata condiţie ca simţirile de dragoste cătră popor şi o privighere luminată în aplicaţia şi în dizvălirea acestor înstituţii să fie pururea neclintite, atăt pentru a se înpedeca orice ţintire înprotivitoare prinţipiilor de răndueală şi de păstrare, căt şi pentru a să face roditoare aceste odrasle binefăcătoare. Starea cea mulţămitoare a finanselor, care sporesc supt înriurirea unei îngrijiri de toate minutele, au dat Adunărei dovadă despre economia înţăleaptă ce au preziduit [562] la acest ram de căpitenie a interesului public. Veniturile Statului s-au adaos într-o cătime însămnătoare în curs de trei ani şi acest rezultat s-au dobăndit din răvna şi înţălegerea cu care D-lui Vel-Vist. Lascar Cantacuzin au cărmuit acest ram de slujbă. Adunarea aseminea s-au încredinţat despre starea priincioasă a admnistraţiei averilor clirosului, precum şi a celoralte casse de folosinţă obştească. Drept aceea, nu Ne rămîne după aceste decăt a face un cinstitoriu îndemn către sentimenturile d-voastre, boerilor deputaţi, acei carii ce sînteţi încredinţaţi că numai prin sirguinţile d-voastre la înplinirea însărcinărei, ce aveţi, veţi căştiga fără îndoeală stima ghenerală, personala Noastră dragoste şi încredire. A d-voastre conlucrare în curăţenie şi credinţă la obiectele de folosinţă obştească, a d-voastră cumpănire în cuget şi cu bună înţelegire, precum şi liniştea şi armoniea ce aţi întrebuinţat la chibzuiri de mare cuviinţă răspund la vrednicia Adunărei; deci stăruinţa în aceste prinţipii şi în această cale poate singură să producă fericite rezultaturi pentru ţară şi să sfetiască scoposurile Noastre în priinţa binelui ei. [569] 1848, 15 Martie. Anafora cătră Prea Înălţatul Domn, adresată de obşteasca obicinuită Adunare a Moldovei în sesia anului 1847. Prea Înălţate Doamne, Chemaţi de o cinstitoare încredire în al patrule period al întrupărei obşteştei obicinuitei Adunări spre a împreună-lucra la dizvălirea ce următoare a prinţipiilor, care asigurează Moldovei o fericire sporitoare, mădularile ei să bucură de a înfăţoşa Înălţimei *[570] Voastre prin această adresă, în numele ţărei, formala mărturisire a unei adănci recunoştinţă pentru preţioasele roduri a înţăleptei şi părinteştei Voastre Cărmuiri. Feliuritele înbunătăţiri, ce din timp în timp, de la suirea Înălţimei Voastre pe scaunul domniei, s-au întrodus în ţară, unite cu isprăvile dobăndite în anul trecut şi arătate pe scurt în înpărtăşirea Înălţimei Voastre de supt No. 11, fiind obşteşte cunoscute, înfiinţază titluri neşterse la mulţămitoarea cunoştinţă, care din partea Moldovenilor Vă este căştigată. Prea Înălţate Doamne, în însărcenarea ostenitoare ce sănteţi chemat a înplini, fiecare zi să însămnează prin îngrijirea cea lucrătoare a Înălţimei Voastre. A da acturilor administraţiei închizăşluirile de statornicie trebuitoare la buna petrecire a gheneraţiilor de acum şi acleor viitoare, a aplica Înaltele Voastre pătrunderi la îndestularea trebuinţelor soţietăţei, a spori veniturile Statului care au covărşit peste toate nedejdele, a înbărbăta lucrarea pămăntului şi comerţul, a înbunătăţi drumurile de comunicaţie, a încungiura siguranţiea din lăuntru de neapăratile închizăşluiri şi a întemie învăţătura pe prinţipii măntuitoare în priinţa moralului public, de aşa feliu sănt numeroasele obiecte a Înaltei Voastre îngrijeri. Rezultatele cele mai norocite, ce din aceste derează, răspund la nedejdele noastre şi la aşteptarea ţărei, la a căria mulţămitoare stare toate stăruinţele şi toată găndirea Înălţimei Voastre sănt jertfite. Dacă Adunările de mai înainte pot a să ferici de a lor înpreună-lucrare la înbunătăţiri care vor face epohă în analile legiuitoare a ţărei, nu mai puţin şi noi, Prea Înălţate Doamne, avem de cinste de a urma pe aceeaşi cale, supt razimul Înălţărei Voastre, şi de a Vă jărtvi sentimentele acele de care şi cei de înaintea noastră mădulări a Adunărei era însufleţiţi. Duhul de răndueală, de linişte şi de buna armonie este statornica regulă de povăţuire, ce Adunarea au înbrăţoşat. Dragoste curată a binelui obşesc, de care ea să află însufleţită, este închizăşluirea a credincioasălor sirguinţi, cu care ea nu va înceta de a încungiura Cărmuirea Înălţimei Voastre, pentru a să înainta, prin o înpreună stăruinţă, dezvălirea cea regulată a prinţipiilor organice. Mădulările Adunărei recunosc calea de propăşire, pe care Moldova pănă acum au călcat; buna răndueală şi încredere obştească domnesc pretutindene supt scutul instituţiilor ce o ocărmuesc şi supt norocita mişcare, pe care înţălepciunea Voastră ştie a întipări la toate ramurile Cărmuirei. Sănătatea publică, prin îngrijirile Înălţimei Voastre şi prin sirguinţa Comitetului sănătăţei şi a protomedicului, să află în starea ce mai priincioasă. La acest prilej Adunarea înplineşte a datorie bine simţită de a Vă înfăţoşa a sale mulţămiri pentru măsurile prevăzătoare şi iubitoare de omenire, pe care le-aţi hotărît, cănd holera, prin a sa apropiere, ameninţa ţeara. Ospitalurile, prin îngrijirile de aproape ce le sănt dedate, răspund din timp în timp mai mult la a lor menire binefăcătoare. Sporirea numărului acestor adăpostiri, după punerele la cale a Înălţimei Voastre, va adăugi un din nou titlu la obşteasca recunoştinţă. Orfanii, proteguiţi de pravila ce-i priveşte, află un sprijin energhic în lucrările Comisiei epitropiceşti. Agiutoririle înpărţite prin cutiea mililor, după adaosul înlesnitoriu ce i s-au făcut, aduc Adunării o vie mulţămire; ea să bucură de a vidè măngăet înprotiva suferinţelor lipsei un mai mare număr de familii, care toate binecuvintează numele Înălţimei Voastre. Adunarea preţueşte cu deplinătate isprăvile administraţiei averilor clirosului. Veniturile a cassei centrale, ce au sporit prin o statornică îngrijire, nu numai vor întimpina trebuinţele bisericei şi a sfintelor ei lăcaşe, ce vor înlesni şi stăngerea sămţitoarelor datorii a Mitropoliei, care stăngere nu va întărzie a să face cu rămăşiţile acestei casse. Adunarea cunoaşte în adevăr folosinţa punerilor la cale atingătoare de păstrarea [571] pădurelor asupra moşiilor mănăstireşti, precum şi acelor ce priivesc la regularisirea acturilor mitriceşti. Măsurile energhice, prin care s-au îngrădit numărul proţesurilor pentru hotare între moşiile particulare şi acele ale bisericii, mărturisesc despre îngrijirea, cu care să asigurează în deobşte drepturile cele sfinte ale proprietăţei. Pravelele votate în sesiea de acum în număr de doă, una asupra stăngerii prigonirilor pentru hotare între moşiile monastirilor chinovii şi acele ale Eparchiilor i a monastirilor pămănteşti, şi ceealaltă asupra disfiinţărei embaticurilor pentru fieresăi, păduri hliză sau părţi de loc ce ar fi pe moşiile clirosului, vor agiutora nu mai puţin a să scuti aceste proprietăţi de orice pagubă. Din cercetare sămilor eforiceşti Adunare s-au încredinţat despre întrebuinţarea ce regulată a veniturilor lor; ea s-au adeverit nu mai puţin şi despre înbunătăţirile treptate întroduse în tărguri, şi prin urmare ea s-au sirguit a vota amăndoă proectile de pravilă atingătoare de sporirea veniturilor eforiceşti. Neputănd trece prin tăcere starea ce înapoită în care să află tărgurile lipsite pănă acum de administraţiea municipală, Adunarea va vedè cu bucurie orice măsură a Ocărmuirei, care va avè de obiect a să apleca această sistemă la tărgurile care pănă acum nu sănt înzăstrate cu aşăzămăntul eforicesc. Măsurile hotărăte de Înălţimea Voastră pentru întimpinarea unii lipsi îngrozitoare şi pentru a închizăşlui sloboda exportaţie a grănilor, ne-au pătruns de o adăncă cunoştinţă, Adunarea cunoaşte tot preţul măsurii de căpitenie ce s-au luat la vremea potrivită, care este înpărţirea la popor a seminţei malaiului fără plată şi sămănăturile aceştii pănă săvărşite după osăbitele instrucţii date de Înălţimea Voastră. Înrăurirea acestei punerei la cale extraordinare au fost folositoare nu numai pentru lăcuitori de prin sate, cărora ea le-au asigurat hrana, ce şi pentru proprietarii, carii au aflat nemărginite avantajuri în sloboda exportaţie a productelor lor. Pravila atingătoare de dejmă, prin înbunătăţirea stărei lucrătoriului de pămănt şi prin apărarea lui de feliurite strămtoriri, va fi pentru dănsul un îndemn a să deda cu mai multă hărnicie la lucrarea pămăntului, care este cel întăiu izvor a bogăţiei ţărei. Adunarea au simţit toată ţintirea acestei pravile, precum şi aceliea atingătoare de ţarinile de rezervă, ca unele ce ămbele au o înrăurire de-a dreptul şi folositoare asupra îndestulărei obşteşti. Proectele a acestor doă pravile, care să ating de obiecte de mare cuviinţă, Adunarea le-au priimit şi le-au încuviinţat cu ce mai vie sirguinţă. Adunarea este însufleţită de simţirea unei adănci cunoştinţă pentru îngrijirele întrebuinţate la stărpirea lăcustelor. Cu toată primejdiea de care săntem ameninţaţi despre îngroparea acestor insecte, noi putem privi viitorimea cu încredere, avănd drept agiutor necurmata stăruinţă a Înălţimei Voastre întru a preîntimpina nevoile şi a feri toate suferinţile. Ţara au fost din nou măntuită de epizootie. Adunarea să bucură cu Înălţimea Voastră de deplina ispravă a măsurilor, ce au fost întrebuinţate în acest prilej. Ea s-au încredinţat cu o vie mulţămire despre înbunătăţirile întroduse în corpul milităresc, care n-au contenit a fi obiectul îngrijirilor celor mai de aproape a şefului său, Prinţul Dimitrie, iubitul Vostru fiiu. Adunarea recunoaşte cu nu mai puţină bucurie îndeplinirele făcute în partea giudecătorească. Înpuţinarea ce însămnătoare a pricinilor de giudecăţi este rodul sirguinţei întipărite tribunalurilor şi a punerilor la cale care au pus stavilă duhului de prigonire. Neapărat de înpărtăşirea Înălţimei Voastre, care cuprinde înbunătăţirile cele mai de căpitenie ce s-au săvărşit, Adunarea, avănd asămine în a ei vedere memoarele a fiecăruea din departamente, au găsăt de cuviinţă a vota respectivilor şăfi mulţămire, ca o mărturisire de cunoştinţă pentru răvna ce au dezvălit în lucrarea îndatorirelor lor. Cercetarea sămelor atingătoare de cărmuirea cassălor obşteşti au încredinţat pe Adunarea, pe de o parte despre propăşirea inbunătăţirelor materiale, şi pe de alta despre stare ce îndemănatică a acestor casse, care, departe de a cerca vreun defiţit, s-au aflat la sfărşitul anului cu un capital însămnătoriu. [572] Starea ce avută a finanselor Statului, ce să însămnează prin creştirea ace sămţitoare a veniturilor lor, este o vederată dovadă a nimeritelor chibzuiri şi a economiei ce au preziduit la această însămnătoare slujbă, supt înţăleapta povăţuire a D-sale Vel Vist. Lascar Cantacuzino. Folosinţele Convenţiei şi a unirei vămilor ce s-au închiet între amăndouă Prinţipatele sănt netăgăduite; ele înfăţoşază nu mai puţin sigura închizăşluire a unui îndemn priincios lucrărei pămăntului şi a industriei, prin făptuirea slobodilor şi a înmulţitelor relaţii între amăndoă popoarele. Mai înainte de a sfărşi această adresă, mădulările Adunării găsăsc neapărat de a depune aice închinarea adăncilor recunoştinţe pentru iubirea părintească, ce Înălţimea Voastră aveţi în priinţa ţării; contenind deliberaţiile lor, mădulările Adunării, la înturnare cătră lăcuinţăle lor, vor purta cu sine dulcea mulţămire că au înpreună-lucrat la acte, care vor sluji a spori facerea de bine a îmbunătăţirilor ţării. Cea mai sfăntă a lor datorie va fi purure de a să însoţi la sirguinţele Voastre prin a lor conlucrare în cuget şi curăţenie şi de a încungiura a Voastră persoană, Prea Înălţate Doamne, de legiuita dragoste, ce Vă este căştigată prin titluri atăt de numeroase şi de scumpe Moldovei. Răspunzănd cu acest chip la chemarea Înălţimei Voastre, mădulările Adunării se socotesc datori a înălţa rugăciuni pentru păstrarea nepreţuitelor Voastre zile şi fericirea strălucitei Voastre familii. La acest prilej, ei îşi înplinesc una din cele întăi datorii de a înfăţoşa totodată Măriei Sale Doamnei rostirea cunoştinţei lor pentru îngrijirile, ce jărtfeşte la institutul aşezat supt a Măriei Sale scut. [580] 1848, 22 Decembre. Săcret-Grabnic. Priimit Dechemvre 25/1848. Pre Înălţate Doamne. Ispravnicu ţănutului Neamţu. Întru tot supus raport. La 13 a curgătoarei luni dimineaţă, au sosit la tărgul Pietrii D. Colonelul Eller şi au venit la isprăvnicie acestui ţănut, cu arătare că ar fi comandarăsăt ca să cerceteze cum să îndestulează oştirele rosăeneşti aşăzate în acet ţănut, şi au şăzut păn la 15 a curgătoarei, cănd mi-au zis că vroeşte a mergi la Răsboeni, ca să vadă comanda de cazaci ce este cvartiruită acolo, unde l-am întovărăşăt, agiungănd acolo la 16 pe după amează. Iar la 17 pe după miezul nopţii, au dat poroncă a să arestui un număr de Leşi, cerănd şi de la mine însămnare de numărul Leşălor ce să află acolo, care s-au şi arestuit. De acole, la 18, au arestuit şi pe Leon Cantacuzăn; iar la 18 seara, măind la Cracăoani, la 19 au pus supt pază oştenească la Bălţăteşti şi pe Gheorghie Cantacuzăn, rădicănd de acolo şi pe un Leah Andrei Şişacovski. Eu, văzănd că D. Colonelul Eller face un feliu de cercetare şi întrebări mai multor feţi vrednice de credinţă, precum Comis Vărgolici şi altora, de ştiinţa ce ar avè despre urmările Cantacuzăneştilor, proprietarilor acelor moşăi, îndată, pentru înlesnire cercetării şi descoperire adivărului, am fost pus la opreală pe unii din lăcuitori şi anumi Toader Lungoci şi Gheorghie Bante, precum şi alţăi, care au figurat în însuş acel complot şi de la care să putè lua ce mai bună şi adivărată pliroforie, atăt de uneltirile proprietarilor, căt şi unde anume sănt ascunsă armile şi un feliu de tunuri ce să lucrase acolo din poronca proprietarilor, precum şi steagurile tricolore formate acolo, pentru care pănă astăzi nu s-au putut face cercetare chiar la faţa locului, din pricină că DD. Cantacuzăneştii, atunce în vreme făptuirei, s-au împrotivit a lăsa oamenii rănduiţi de Ocărmuire de a întra în acele sate. Însă D. Colonelul Eller, după ce au cercetat pe acei lăcuitori, şi la care cercetare ei au arătat că cu adevărat s-au făcut ace înarmare pe acele moşăi şi că armile s-au lucrat acolo de cătră meşterii DD. Cantacozăneştilor, mi-au răspuns că nu este trebuinţă de a să arestui, fiindcă nu are îndoială că s-au urmat asămine înarmări şi făptuiri, adaogănd însă totodată că aceasta ar fi făcut-o proprietarii pentru însuşi paza lor. Aceste înpregiurări purtănd in săne îndestulă gingăşăme în privire lucrărilor, ce localnica Ocărmuire n-au contenit a face în descoperire adivăratului grad de urzirele uneltite pe acele propietăţi a Cantacozăneştilor, eu am socotit de datorie a le aduce cu înadins plecat la ştiinţa Înălţimii Voastre. Banu D. Stan. [582] 1849. Malicovski – de la sat Lamaşchiţa, Basarabie, fără paşport, adus de acolo în slujbă la Leon Cant., să află cu el la Bucureşti. Trafsicov – cu fimee şi do copii; l-au adus tot din sat Lamaschiţa, proprietà a lui Krupenţki, fără paşport, Grişa Cantacuzin, – de rost de mijloc, negricios, să află la fabrica de hărtie a lui Asache, Alexandru Ostahov – vatav şi acum la Balţateşti, adus de peste Prut de vro 6 ani, fără paşport, de Gheorghi Cantacuzin. Iacob Ştibulski – Să se caute la velniţa de la Hangu. Soldat fugit de peste Prut. Telisk – Ar fi fost comandir plăeşilor, om bătrăn, zdravăn şi gros, din Bucovina. 1849, 2 Ianuarie. D. Gheneral-Leitenant Moller. În urma uneltirilor răzvrătitoare întămplate în Moldova în primăvara anului trecut 1848 în luna Martie şi urzite de cătră unii din boerii ţărei, sfărmăndu-să a lor complotarisire aici în capitală, prin măsurile ce în vreme au luat Ocărmuirea, unii din [583] acei complotişti s-au tras la munţi pe graniţa Transilvaniei şi, unindu-să cu unii din proprietarii de acolo, să pregătè a înarma lăcuitorii lor şi străini, Leşi i alţii, pe care îi oploşè pe moşiile lor, pentru a reînnoi prin putere înarmată stăruinţa lor de a răstulna Ocărmuirea legală, după pilda Valachiei. Aceste înpregiurări, dovedite, atăt din făptuirile obşteşte cunoscute, căt şi din cercetarea făcută de comisia ce am orănduit, au agiuns în vreme şi la cunoştinţa mai înaltei Nacealstvii rosieneşti. Acum, ispravnicul ţănutului Neamţu, prin raportul de supt No. 135 [care să alăturează aice în copie, spre pliroforia Ex. Voastre], îmi aduce de-a dreptul la cunoştinţă, că D. Colonelul Eller, ar fi arestuit la sat Bălţăteştii şi Hangu pe fraţii Cantacuzineşti, proprietarii acelor moşii, precum şi vreo căţiva Leşi, şi totodată ar fi făcut şi un feliu de cercetare prin întrebare a unora din feţe despre urmările proprietarilor. La acelaş prilej, dregătorul ţănutului, Banul Stan, spre a-i putè da şi mai pozitive dovezi, au vroit a arestui pe unii din lăcuitorii acelor moşii, care au fost adimenitori de căpitenie şi făptaşi la înarmarea şi zisa pregătire ce s-au fost făcut pe acele moşii în luna April 1848 şi de la care, prin o mai pătrunzătoare cercetare, poate s-ar fi putut afla unde sănt ascunse armele şi un feliu de tunuri, ce s-au lucrat pe acele moşii; însă D. Colonelul Eller au răspuns că nu face trebuinţă de a-i arestui, fiind îndestul încredinţat despre înarmările ce au urmat. Aceste înpregiurări am cinste a le înpărtăşi Ex. Voastre, cu adăogire că, aşa precum pe acele proprietăţi nu s-au putut face cercetare la faţa locului: 1o pentru că fraţii Cantacuzineşti mai sus arătaţi de la început s-au înpotrivit, prin atituda înarmată şi ameninţătoare ce au luat, la cinovnicii rănduiţi a intra în satile lor spre cercetare şi nici a da vreun om din satile lor din acei ceruţi de Ocărmuire la cercetare, şi al 2-le că fiind unul din ei cumnat cu Gheneral-Consulul din Prinţipaturi, D. Koţebu, au trebuit mijlocirea Consulatului Rosienesc, pentru că mai înainte de a să urma cercetarea, au trebuit a să face arătarea feţelor emplicate, – apoi, de mijloceşti trebuinţa de alte dovezi, actele ce păstrează Ocărmuirea, care cunoaşte şi oamenii anume, toate întămplările, precum şi dizvălirile ce s-ar putè face prin arestuirea acelor emplicaţi din lăcuitori, ar putè da dovezi netăgăduite de gradul vinovăţiei acelor proprietari, pe a căror moşii şi acum s-au găsit un număr de Leşi, ce s-au arestuit. Aceste înpregiurări le înpărtăşesc Ex. Voastre, nu în priivire a adăogi vinovăţia Cantacuzineştilor dizvelind mai mult făptuirile lor, decăt nu mai o fac îngrijidu-mă ca să nu mijlocească ace mai mică îndoială asupra înpregiurărilor agiunse la ştiinţa înaltei Nacealstvii, spre a cărora mai pre larg dizvăluire, de este trebuinţă şi de alte dovezi, Ocărmuirea locală poate da tot feliul de lămuriri. [586] 1849, 6 Februarie. Secret. D. Gheneral-Leit. Moller. No. 20. 1849 Februarie în 6. Or. Eşii. Cerănd trebuinţa a să arestui vro căteva feţe din lăcuitorii Moldaviei, învinovăţate pentru urziri revolusionare, potrivit şi cu înpărtăşirea ce am priimit în deosăbi de la Înalt Ex. Sa D. Comandir de corpus Liders, în care să cuprind anume acele feţe, cerăndu-să arestuirea lor supt bună pază, eu cu căzuta cinste rog pe Ex. Voastră, ca să poronciţi cui să cuvine a da trebuinciosul convoiu din comanda de cazaci aflătoare în ţănutul Băcăului înadins orănduitului cu Ofis domnesc Maiorului din miliţie Iacovache. Cu adivărată stimă şi desăvărşită predere (sic) am cinste a fi ş. c. l. [587] 1849, 6 Februarie. Săcret-Grabnic. Ofis domnesc. – D. Maior Iacovache. De trebuinţă fiind a să arestui supt pază oştenească pe Hatmanul Alecu Aslan şi vechilul moşiei Grozăşti din ţănutul Bacăului, proprietà a lui Dimitrie Cantacuzin, anume Costandin Baloşăscu, să poronceşte D-tale: a) Mergănd îndată la isprăvnicia acelui ţănut cu alăturatul aice Ofis cătră dregătorul ţănutului, te vei înţelege cu el întru prinderea mai întăi şi arestuirea a numitului Baloşăscu şi totodată vei arestui la o mănăstire din acel ţănut, unde va fi mai sigură încăpere, pe Hatmanul Alecu Aslan, pe carele însuş îl vei duce supt bună pază la ace mănăstire şi acolo îl vei arestui supt caraul oştenesc într-o odae îndemănatecă. b) Asemine vei urma şi cu Costandin Baloşăscu, îndată ce să va prinde. c) Pentru paza numiţilor cu caraul oştenesc, vi să alăturează aice poronca Ex. Sale D. Gheneral-Leitenant Moller cătră comandirul oştirilor de acolo, carile va ţăne supt pază de caraul oştenesc pe numiţii, luănd înpreună cu D-ta şi ofiţeriul ce să va orăndui din partea comandiriului de acolo spre arestuirea numiţilor, de la care vei lua adiverinţă de trădarea lor în sama păzii oşteneşti. Iar de întocmai înplinire aceştei poronci, vei aduce la ştiinţă prin Comandă. [588] 1849, 6 Februarie. Ofis domnesc. Comandarisăndu-să la cel ţănut pe D. Maior Iacovache, să poronceşte D-tale a-i da tot feliul de agiutor, prin mijloacile administrative ce vă sănt încredinţate, spre arestuire supt pază oştenească a Hat. Alecu Aslan, pe carile să va duce cu convoiu la o mănăstire din acel ţănut, unde va fi mai sigură încăpere spre pază; asemine pe fostul vechil la moşia Grozăştii, proprietà a lui Dimitrie Cantacuzin, Costantin Baloşescu, cu bună chipzuire să se prindă, spre a nu să scăpa, pe carile să va arăstui tot cu asemene rănduială la aceiaşi mănăstire. Pe Archimandritul Paisie să lasă supt de aproape privighere a isprăvniciei, pe care să va periorisi în Tărgul-Ocnilor, neavănd voe a eşi din tărg, supt gre răspundere acei isprăvnicii. D-ta te vei stărui a înplini cu acurateţă acestu a Nostru ofis şi a da tot feliul de agiutor ce va cere înadins orănduitul D. [591] 1849, 16 Februarie. 17 Fevruar. Să să facă raport la Înălţimea Sa, ală- Secret. turăndu-să raportul Maiorului Iacovachi. D. S. Gheneral-Inspectorulu miliţiii Moldavii, Hatman şi Cavalir, Prinţu Dimitrii Sturza. Maiorul Iacovachi. Raport. În prilejul ducerii mele cu înalt Ofis la ţănutul Bacăului, trebuinţa au cerut de a mă duci şi moşăea D-lui Hatmanului Aslan, undi să găsă la această moşăe şi alti feţă străini şi anumi D-lui Caminarul Dipan, Capitanul Hîncu şi Toadir Codreanu, cari aceşti toţi s-au prilejăt a şăde acolo la masă. În multili difăimătoare vorbi a tuturora, mai cu osăbire c. c. D-lui Hatmanul, luăndu un pahar în mănă, au zăs: acel ce iubeşte ca să vadă pe Înălţimea Sa pîr într-o săptămănă spănzurat, să bei! La acesta din toţi au răspunsu numai Hîncu şi Codreanu. Cari toati aceste nu lipsăsc a li aduci la cunoştinţa Luminăţiii Voastre. Maior Iacovachi. No. 4. 1849 Fevruar 16. [592] 1849, 16 Februarie. Priimit Fevruar în 17/1849. Pre Înălţate Doamne, Gheneral-Inspectorul Miliţiei. Raport. Cu luminatul Ofis din 6 a curgătoarei luni No. 411, comandarisindu-să pe Maiorul Iacovache spre prinderea şi arestuirea supt pază de caraul ostăşăsc la o monastire din ţinutul Bacăului a vechilului de la moşia Grozăştii Costachi Baloşăscu şi a Hatmanului Alecu Aslan, prin înţălegire cu ispravnicul acelui ţinut, după osăbit domnesc Ofis cătră D-lui din aceiaşi zi No. 412, spre a-i da tot feliul de ajutor cu mijloacile administrative, astăzi s-au întors Maiorul Iacovachi, carele, pe lăngă raportul său de supt No. 3, mi-au înfăţoşat asăminea raport şi de la D-lui ispravnicul supt No. 21, cuprinzătoare amăndouă că, prinzăndu-să pe numiţii, s-au arestuit la monastirea Caşinul, în deosăbite odăi pe fiecare, sub paza unui sub-ofiţer cu 8 cazaci din oştile rusăşti aflătoare în acel ţinut, după porunca ce au dus Maiorul Iacovachi de la Exelenţia Sa D. Gheneral-Leitenantul fon Moller. De care aduc la cunoştinţa Înălţimei Voastre, supuind totodată în orighinal primita pe lăngă raportul Maiorului Iacovachi cvitanţia sob-ofiţeriului de Cazaci din suta a 2-a Frolov, de primirea pomeniţilor Aslan şi Baloşăscu supt al său arest. Iar pentru Archimandritul Paisie, D-lui ispravnicul adaoge prin raportul său că au pus în lucrare periorisirea lui, prin poliţia Tărgului-Ocnii, precum prin Ofis i s-au poroncit. Totodată, spre a Înălţimei Voastre pliroforie de vorbele răsuflate în casa Hatmanului Aslan şi la masă în prilejul rădicărei lui, supui în orighinal osăbit raport a Maiorului Iacovachi cu No. 4. Iar pentru cheltueala drumului Maiorului Iacovachi, dandu-i-să de la Dejurstvă cincisprezăce galbeni, plecat rog pe Înălţimea Voastră să binevoiţi înalt a porunci din cari § să să acopere. D. Sturza. [594] 1849, 2 Martie. Cătră cinstita Isprăvnicii a ţinutului Bacăul. Stolnicu Costachi Băloşăscu. Rezultatul ei supt No. 2238 după arètarea mai de dreptul în hărtia dată la 13 Fevruarie. Puţin legat de cuprinsul acia răspunsu îmi ceri şi mi-a dat pravilnică slobozănie [dacă nu mă înşăl], nu de parapiscă, dar a-i pune în cunoştinţă că înţălesul ei au fostu să să supui înaltii Nacealsvii înpregiurările ce le-au văzut aeve Dumnealui dregătoriul şi Dumnealui Maiorul Iacovache. O gospodărie ca în Grozăşti ce lucrare are şi acum mai pustiiită, toate rămase fără om, fără căutare, paguba în totul minutul creşti cu o minire di sărăcie, ba poate şi lăturale pretenţii şi au supt numi di luat păr în Oneşti, ca de năprajnă de acolo cu alaiu în mănăstire Caşinu închis. Oarecum să-mi dau sama acelui ce necruţat au vărsatu atăţi bani şi mie lăsate a vidè de ele. H……a? apoi di vremi ce am şi cerut, n-au fostu în drept ca D-lor să-mi arăte vreo poroncă a Ocărmuirii [căruia ca pămăntean eram, sănt pururea ascultătoriu] sau vreo vinovăţie ce aş fi făcut [despre care ştiu că mi-i sufletul şi cugetul nepătat], ca prin aceea dreptul ci este la mine să dovidească vreo donosăre neadevărată [de care cad multe pe oamini, căt sănt în lucruri] şi pe care nefăţarnica giudecată le îndreaptă. Stau şi găndescu ce poate fi! Bini, eu la Eşi n-am fost de ani, corespondenţie înpotrivă de legi n-am purtat cu nimi şi pentru aceea nice m-au prins cineva cu ceva; în pricini tulburătoare poletice [deşi nu le cunosc] n-am fost companist, pi nimine la cinste şi avere n-am atacat, la vreo crimă sau faptă oprită n-am prinsu parte, vreun lucru de-a Ocărmuirii nu mi s-au încredinţat şi să nu-mi pot da sama de el. Apoi ci este în căderea me în mănăstire: nu ştiu. Pot şidè eu încă multu la mănăstire, şi într-atătea şi atăţia ca o picătură de ploaî în toată . . . . . . . . Ocărmuire nice poate şti sau a-şi mai aduce aminte de mine [cănd şi fără voia lui Dumnezău să fac mulţi, nu căt încă….] De aceea în numile Ocărmuirii şi a pravililor puteri, dacă în vremi după aceaste, de aceaste n-ar încunoştiinţa Înaltii Nacealsvii, săngură persoana Dum. dregătoriului va prinde la păgubire, nu acel lucru dreptul, iar nu eu. Nu scriu nelegiuit, nu din patimă sau vicleşug, nu mintu nici voiu minţi, nici ca Avesalon înpotriva firii mă ridic, ci ca Petru strig: „Doamne milueşte-mă!” şi din durere, ca săracul cu frica în spate de o mare răspundire, mă cutremur [judece] cănd mi-ar zici: „dă-ţi sama”, ce voiu face? Tot Ocărmuire m-a judeca, pentru că mai [595] uşor esti stăpanului a luoa de la slugă, decăt el săracul de la mai marele. Ş-apoi tocmai acum să-mi zică? „Închipueşti-ţi pi cini vei socoti din parte-ţi, la îndatoririle proprietăţii D. Kneaz nefiind competentă Isprăvnicia a te agiuta la jeluire ce faci”. Dar om spune atuncea, ca să-mi regularisăsc era competent, de ce nu mi-au zis. Socotească acum dacă un închis poate căuta [neputănd umbla], poate scrie particular şi prin cine [fiind în pază]…? Cu găndul nu să pot găsi oamini, şi ce oamini…? Dar rezultezesc afacere a me în urmă de vreo răspundere cătră Kneaz la pagubile ci ar avè, şi atuncea ţii-mă în mănăstire şi sam netam, de esti vreun drept, căci batăr voiu scăpa de frica, ce pe cătu să întărzie, în patimi creşti, şi în tihnă lui Dumnezeu în mai linişti a mă închina, rămăindu-mi aceasta numai dovadă. 1849 Marti 2 zile. Mănăst. Caşinul. (Iscălitu) Stolnicu C. Baloşescu. Pentru întocmai cu urghinalul alăturat la dellă: N. Blacfar. 1849, 22 Martie. Potrivit cu poronca Înălţimii Domnu, Priimit Mart în 22 –1849 s-au mijlocit cătră Ex. Sa F. Fedorovici Moller a să da voe ca D. Hat. Aslan să fie mutat de moşia sa Oneştii. Mart. în 22. Pre Înălţate Doamne, Nenorocirea prilejătă asupra cumnatului meu Hat. Aslan cu pierdirea din această vieaţă a soţiei sale şi cu rămănerea de asăminea a noî nenorociţi copii ce sănt cu totul nevrăsnici şi brudnici, după ce l-au adus pe acest om [vrednic de jălet] a fi în locul răposatei, pe lăngă părinte, şi mumă, apoi a-şi pierde şi adivărată simţire de sineş, cu trupeasca şi sufleteasca slăbănogire, ce o portă acum pe patul durerilor, încăt şi doi copii ce sănt la şcoala de Berlin, aflănd că trupescul lor părinte au venit în nenorocirea prescrisă mai sus, sănt şi ei astăzi tot în asăminea stare. Aceste dureroase loviri, ce pătimeşte pre nenorocita de faţă familie, mă face pe mine, unul din compătimitori, a lua îndrăzneală, de a pica cu lacrămi fierbinţi la picioarele Înălţimii Voastre şi întru tot supus a Vă ruga să Vă milostiviţi asupra unui asăminea om nenorocit şi a familiei sale, ca înalt să poronciţi cui veţi găsi de cuviinţă a fi ertat şi a să învoi slobozirea din ecziliul ci este ţinut, spre a-şi putè căuta atăt de [596] starea sănătăţii sale, căt şi de nenorociţii săi copii, fiind îndestul suferita pedeapsă, crezănd Înălţimea Voastră că, prin asămine înaltă a Voastră milostivire, veţi zidi pentru tot viitorul un neşters monument. Al Înălţimii Voastre Plecată şi supusă slugă Gheorghe Cărstescu, Vornic. [597] 1849, 22 Martie. Ex. Sale F. F. Moller. Întămplăndu-să a să săvărşi din vieaţă soţia arestuitului la mănăstirea Caşinul, Hatmanul Alecu Aslan, supt caraul oştenesc orănduit de Ex. V., au rămas vro căţiva copii a numitului în crudă vrăstă la moşia sa Oneştii, din ţănutul Bacăului, fără nici o căutare. Eu, în priivirea nenorocitei poziţie acestui boer şi stăruitoarea mijlocire a neamurilor sale, mă îndemnu cu căzuta cinste a pofti pe Ex. Voastră, ca să binevoiţi a poronci cui să cuvine pentru mutarea numitului la moşia sa Oneştii, unde supt privigherea poroncită îşi va putè căuta în casnicile interesuri. [599] 1849, 28 Martie. D. Gheneral-Leit. Moller. Arestuitul la mănăstirea Caşănul din ţinutul Bacăului, Stolnicul Costachi Baloşăscu, au arătat la arestuirea sa orănduitului Maiorului Iacovache, că ar vroi a mărturisi Ocărmuirii locale nişte ştiinţă de împortanţă, ce ar fi avănd despre urzările răzvrătitoare urmate pe moşia Grozăştii, proprietà a lui Dim. Cantacuzin, a căria era vechil. Găsănd de trebuinţă a să lua o pre larg depoziţie de la numitul Baloşăscu, eu rog pe Ex. Voastră că, aşa precum numitul să află supt pază oştenească de cazaci, după orănduirea Voastră, să poronciţi aducerea lui aice în capitală supt pază, pentru a să putè lua de la el dizvălirea, ce de bună voe voeşte a face în înpregiurările de mai sus. [600] 1849, 8 Maiu. Dau această chezăşie penru D-lui Stolnicul Costachi Baluşăscu, cari să află arestuit de Ocărmuire, că oricănd să va ceri a să înfăţoşa, ori la ce instanţie, eu sănt chezăş răspunzătoriu că va fi faţă şi că afară de bariera oraşului Eşii nu va eşi. – Şi spre încredinţare, am dat aceasta, supt iscălitura şi punere peceţii mele. 1849 Mai în 8 zile. Aslan, Vornic. [601] 1849, 9 Maiu. La Departamentul din lăuntru. Din poronca Pre Înălţatului Domn să face cunoscut Departamentului din lăuntru că Cuvioşia Sa Archimandritul Paisie din Tărgul-Ocnilor este slobod de periorisirea în care s-au aflat şi poate eşi din tărg. De care cu cinste să face cunoscut Departamentului din lăuntru, ca să de cuvenita poroncă isprăvniciei de Bacău. [602] 1849, 9 Maiu. La Departament. Pentru sloboda intrare în oraş din poronca Pre Înălţatului Domn a Spatarului Neculai Istrati, ce au fost periorisăt. [616] 1834, 27 Iulie. Copii di pi raportu Sfatului Ocărmuitori din 27 Iulie 1834 No. 2567 cătră D. Plenipotent. Sfatul, în stăruinţa sa di a lămuri pi acei cu catachrisăs proteguiţi di osăbite Consulaturi, întămpină nu puţăne greutăţi, căci deşi Postelnicia să află în necurmată corespondinţăi pentru acest predmet, însă esti viderat că Consulaturile, pilduite pi catachriticoasa urmare a anilor trecuţi, nu numai că să înpotrivesc întru a da dovezi de temeiurile după care hărăzăsc protecsia lor la cutare sau cutare persoană, ce încă caută a înmulţă numărul proteguiţilor, cu slobozăre de patenti la orişicine le ceri, care urmare aduci pi toată zăoa înpleticire, atăt la înplinirile Visteriii, căt şi la pricinile de giudecăţi. Sfatul, cărue de mai înainte îi esti cunoscută această înpregiurare, [pentru că pi acei ci Consulatul rusăsc i-au dipărtat di la protecsia lui, ca pe unii ci era cu catachrisăs, i-au înbrăţoşat alti stărostii şi mai ales ace di Prusăea], şi carile are îndestule pilde că multe feţe, aflăndu-să în cercetare giudecătorească sau poliţăenească, să arată, pentru a înpedeca cursul legiuit a lucrărilor, cu patentile a unora asăminea protecsăi, s-au încredinţat acum cu disăvărşire di această catachriticoasă urmare şi di la înplinitoriul datoriei di Viţ-Consul prusăenesc Boţan, carile sub iscălitura sa asupra listei înpărtăşăte di el mai înainte Secretariatului di Stat au declararisăt, că din numărul de 363 proteguiţi, ce să cuprind în pominitul izvod, numai optspre-zăci sau doîzăci feţe sănt viniţi cu pasaporturi din Prusăea şi adivăraţi supuşi, iar cialanţi toţi, fiind traşi dintre pămănteni de cătră Viţ-Consul di mai nainti Margoti, s-au proteguit pănă acum numai pi temeiu că s-au aflat trecuţi în protocol. Apoi dacă numai cu patenti din parte starostilor pot ca să să protiguiască din adivăraţii pămănteni, Sfatul, privăzănd că aceasta, sporind din ză în ză fără oprire, va aduci în netămăduită stare înpleticirele în care să află Ocărmuire din pricina acestor urmări, socoteşti de datorie a Vă supuni această înpregiurare, rugăndu-vă ca să [617] o loaţi în băgare di samă, şi încăt pentru supuşii prusăşti, pentru care însuş D. Boţan dă mărturie di sus arătată şi în numărul cărora au putut urma mai mult catachrisăs din pricina vacanţăi la Bucureşti a Ghinăral-Consulatului, să binevoiţi a înputernici pi Sfat ca să nu cunoască dicăt pe acei ci au regulate paşaporturi a Guvernului lor, supuindu-să la dările pămănteşti pi acei ce nu vor putè arăta alte docomenturi mai temelnice dicăt patenta stărostească. [618] 1835. Cătră Cinst. D. Marele Postelnic Secretar de Stat. Post. Iordache Bocşănescu. Priimind otnoşenia Postelniciei de supt No. 408 s-au văzut că departamentul Iustiţiei cu docladul său au adus la cunoştinţa Sfatului Ocărmuitoriu, că Înpărătescul Consulat a Rosiei, prin nota ce au adresarisăt de supt No. 415, prescriind că, din cursul pricinilor de giudecăţi să vede că, afară de chrisoavele prin care căştigă întărătura domnească pravilele trecute de la Divan, mai sănt şi altfeliu de chrisoare domneşti, unile supt iscălitura Vel-Logofătului, altile cu punire peceţăi, fără să treacă predmetiul prin cercetare Divanului, iar unile numai pe jalobă a unii părţi ce ceri întăritura acturilor înfăţoşate Divanului, precum pentru trecire averii de la o faţă la alta, pentru stălpirea moşielor, pentru dare de stăpănire asupra unii averi şi pentru alte asămine obiecturi; cere Consulatul lămurire, ce deosăbire urmează între chrisoavele ce să sloboze în pricinile trecute prin Divan şi între chrisoavele ce să da de-a dreptul, fără să fie pricina mai înainte cercetată în Divan, precum mai sus să arată, şi ce tărie adecă au aceste mai din urmă chrisoave. Sfatul, vroind a avè deplină idei, nu cumva în vreme Domnului Callimach s-au dat Ocărmuirii rosieneşti de cătră aceasta a Moldaviei vro ştiinţă potrivită cu cerire ce face acum Consulatul, să împărtăşăsc ştiinţa ce voiu fi avînd întru această împregiurare. Jos iscălitul nu lipsăşte a face ştiut că, atăt din a sa ştiinţă, căt şi din întrebările altor lucrători bătrăni ai Prinţipatului, nu să adivereşte să să fi făcut o întrebare ca aceasta sau vreun feliu de răspuns în chipul acesta. Bucşănescu Post. Întru asămine socotinţă fiind şi noi mai gios iscăliţii, răspundim prin aceasta la otnoşeniile celi cătră noi a D-lui Vel-Post. Iordachi Rosăt, Logofăt. [619] 1835. Însămnare în totul la întrebare Secretarului de Stat D-lui Vel-Post. 1-iu. – Din învechimea nicicum nu să făcea anaforale din parte Divanului, ce pricinile să sfărşea sau numai cu cărţi de giudecată a Divanului, sau chemănd Domnul pe divanişti înainte sa, hotărea nemijlocit pricina prin chrisovul său. Voind a ne sui şi la învechimea de la leat 1684 din domnie lui Cantimir Bătrănul, Domnul Moldaviei, apoi, prin Istorie ce tipărită a fiiului său, ce au domnit, precum la fila 234 să vede, că în toată vreme anului, afară de sărbători, să fie giudecată înainte Domnului, osăbit de zilile postului besericesc, căte trii sau patru ori pe săptămănă în palatul Domnului, unde era şi scaunul Metropolitului şi jălţul Domnului, şi după dănsul boerii cei ce era în slujbă, toţi potriviţi din a dreapta, iar în cea parte boerii cei fără slujbă, stănd înainte Spatarul, Postelnicul şi Aprozii, Armaşii şi Pristăcerii, care [620] Aprozi aducea pe jăluitori din norod, ce stăruia la perde, căte doi trei şi, după hotărăre ce li să făcea, să slobozia pe alte uşi şi urma alţii păn la amnează-ză, cănd apoi mai rămăind jăluitori, li să pune o zi de soroc; iar cănd să înfăţăşea păn şi ţăranul, părăş măcar şi asupra celui mai mare boer, ce era faţă, acela să scula şi să punè în a stănga părăşului său. Pricinile cele mai mari le hotăra însuş Domnul, iar cele mai mici le lăsa şi asupra boerilor ca să le cerceteze şi pe la casile lor şi Domnul le întărea. Iaste cunoscut că mai înainte de stăpănire otomanicească a Bugiacului de cătră Poartă, Vel Logofăt era şezătoriu la Akerman şi giudeca aceli părţi toati şi hotăra singur; asămine şi Vel Vornic de Ţara-de-sus la Dorohoiu şi acel de Ţara-de-gios la Bărlad, giudecănd fieşcare parte şi cănd venia (. . .) dacă nu era pornire de jalobă asupra acelor în giudecată, rămăne carte de giudecată în putere. 2-le. – Domnii, osăbit de chrisoavile care da de dănuiri de moşii şi alte miluiri ce să ur(ma) din învechimea, să mai văd că da şi chrisoave întăritoare pe giudecăţile ce să făcea în(aintea) Domnului din vechi, aşa poate preacum s-au însămnat mai sus, cănd Vel Logofăt şi Vornicii era în ( . . . ) stăpînire giudecătorească ce avè în părţile lor, căci pe la ţănuturi şi politii mai mari (giu)deca părcalabii boeri, ci era rănduiţi, şi Divanul nu avè cursu, pentru că în politie d(. . .) numai de la Vel Stolnic şi în jos era giudecătorii divaniţi, cari să înfăţoşa cănd era vr(eme) Divanului, iar cei mai mari era socotiţi ca nişte Sinatori administraţiei. 3-le. – Mai sănt şi chrisoave de schimburi, cu-npărţeli ce făcea proprietarii pe atunce între d(ănşii), întăritoare pe acele, şi mai în urmă de acele mai de sus vremi să văd chrisoave întăr(itoare) giudecăţilor ce să făcea la Divanuri. Aceste toate protocolite sau de Vel Logofăt sau de vtori şi treti Logofăt, şi în lipsa lor şi de alţi boeri, care se întămpla pe lăngă Domn faţă, pre(cum) Vornic Mare sau Hatman, Spatar. Mai sănt şi chrisoave întăritoare hotarălor moşiilor, sau pe vreo hotarnică făcută de boeri la faţa locului, sau şi fără hotarnică, numai pe semnele fireşti. Sănt încă şi cărţi domneşti, ce să zic cărţi de stăpănire, unile şi fără protocolitură. Acste toate s-au urmat şi au toate putere lor, pentru că din învechimea Domnii s-au legiuit a fi sănguri stăpănitori, precum şi după închinare ţării au rămas tot întru acea putere, hotărănd şi lucrănd prin neatărnare, după cum însuşi socotia că urma dreptate. 4-le. – În urmă mai cu samă anaforalile Divanului mai cu temeiu de cursu s-au început de vro jumătate de vac trecut, ( . . . ) cătţi de (giudecată) a boerilor Divanului, însă cu toată nejăgnere hotărărilor domneşti, care cărţi de giudecată, dacă parte înpotrivă nu să cerea să iasă înainte Domnului cu apelaţie, încheindu-să pravilniceasca paragrafie, rămăne bună în veci. Altile, dacă să cerea să iasă înainte Domnului, să făcea şi chrisov pe ace giudecată. Mai sănt şi cărţi de giudecată iscălite de mai puţăni boeri divaniţi, precum să orănduia pricina a să cerceta. Mai sănt şi cărţi de giudecată iscălite de singur Logofătul cel mare şi dacă aceste au rămas vreme neapilarisite către Domn, sănt buni şi au putere lor. Mai în urmă s-au obicinuit a să faci anaforale către Domn la nemulţămirea vre unia părţi, pe care anafora, dacă Domnul o socotè că esti dreaptă, o întărè sau cu pecetia numai, sau puind şi iscălitura sa Domnul; iar de i să părè că nu esti pricina întocma precum anaforaoa glăsuia, făcè şi o oarişcare schimbare în hotărărea sa. Sănt şi pricini de giudecată cercetate în vreme răsmiriţilor de cătră Divan şi hotărăte; acele pricini au rămas în statornicie, dacă daţii rămaşi nu au făcut apilaţie la mai înalte locuri, şi atunce Logofătul cel mare avè dreptate a da poruncă să să aducă întru înplinire hotărăre dată. Sănt pricini cercetate şi hotărăte numai de însuşi Logofătul cel mare; sănt şi cu iscăliturile a trei patru boeri divanişti şi, dacă nu au urmat apelaţii, apoi şi acesti au rămas buni. Într-acest chip au urmat din învechimea dare documenturilor de cătră Domn şi cercetările pricinilor de giudecată în ţara Moldaviei, afară decăt dacă la cercetare ce să făcè să afla vreo parti cu chrisoave sau cărţi domneşti plastografisite, precum şi cărţi [621] de giudecată a boerilor asămine plastografisite; aceli dovediti de giudecată plastografe nu să ţăne în samă, precum şi aceli documenturi vechi rămase multă vreme fără stăpănire; giudecată era datoare să cercetezi cu scumpătate chipul pentru cari aceli documenturi au trecut la pretindator. 5-le. – În sfărşit nu să uita a să-nsămna că, după ce au luat cursul său ramul giudecătorescu, întru această din urmă înjumătăţăre de vac, ca prin anaforali înpreună cu Prea Sfinţitul Archipăstoriul Mitropolit al boerilor veliţi divanişti, s-au păzit întru extraordinarie vajnice pricini a feţilor celor de cuviinţă, precum s-au văzut în multe rănduri, şi aceea ce au şi rămas ca o legea, adecă ca însuşi Domnul, întru asămănare învechitei înputerniciri al Ighemoniei, înpreună cu Divanul său, să hotărască tot ce s-ar fi socotit cu dreptul; aşadar prin ţidulă domnească făcè chemări nu numai Prea Sfinţitului Mitropolit şi celor halè boeri divanişti, dar încă şi acelor mai întăi bătrăni din treptile întăi; asămine chemări făcîndu-le cu osăbite ţiduli către fieştecarile şi înainte Înălţimii Sale, de faţă cetindu-să jaloba şi (. . .) pricina şi hotărăndu-să cu socotinţa adunării, acea (pricină), carte de giudecată nu să făcea la asămine vajnice pricini a ramului giudecătoresc, ci numai chrisoave de întăritură să sloboze şi acele avè puterea lor fără prifacere; iar căteodată însuşi Domnul după socotinţă slobozia înplinitoare poronci şi avè puterea lor şi acele. 6-le. – Acum în epoha Ighemoniei Prea Înălţatului Domnului Nostru Iω Mihail Grigoriu Sturza Vvd., pe temeiul organicescului Reglement, toate anaforalile înaltului Divanului domnesc care să lămuresc acolo în revizia sesiei sale, încuviinţăndu-să aceli după toate luările aminte de cătră Înălţimea Sa, să întărescu apoi prin chrisoave, carile în veci au nestrămutată tărie, fără de nici o altă apelaţie. Nu si treci cu videre a si însămna că, încă şi întru întămplări de casnice a familiilor celor ştiute şi cunoscute pricini, cari urmazi a si tratarisi tainic de cătră Domnul Stăpănitoriu şi părinte obştescu, carile însuşi priimind jaloba acea tainică, fără de altă mijlocire, făcè chemare sau şi Mitropolitului sau numai boerilor bătrăni celor întăi, ca si vie la Curte la un ceas orănduit, şi atunce însuşi Domnul în secret, arătăndu-le jaloba şi puindu-o în trataţie, numai cu ace schepsis a însuşirei, după practicele secrete, să da hotărăre sau prin chrisov sau prin alte întăriri; şi au avut şi acele tratarisiri a casnicilor pricini putere lor cu nestrămutare. Iordache Rusăt Logofăt.