5 1650 (7158) ianuarie 1 † Adecă eu, unchiaşul Badea ot Prisăceni, dimpreună cu fiiu-mieu, Dobrin şi cu nepoţii miei, ficiorii fiu-miu Dobrin, scris-am acesta al nostru zapis, cum să fie de mare cridenţă la mîna lu Negoe ot Cîrligaţ, cum să să ştie că i-am vîndut şasă locore de la Prisăceni de mi-au dat bani gata în mînele mele şapte galbeni şi jumătate. Şi i le-am vîndut noi, de bunăvoia noastră să-i fie locore şi moşîie stătătoare. Şi să să ştie cînd am început a vinde din moşiia mea aceste locore, am vîndut întîi unchiaşului Neagoe în zilele lu Alexandru voievod; aşijderea al doilea rînd, deaca m-au ajuns vreme să-m fie şi ceia moşie ci mi-au rămas de vînzare, iar m-am tocmit cu jupînul Neagoe, de i-am vîndut partea mea de moşie, toată cîtă să va alege den Prisăceni, de mi-au dat bani gata în mînele , ughi 10 e pol. Şi au mai cumpărat şi nepoată-mea, Stana, o parte, iar tot dentr-această moşie, iar deript 10 galbene şi jumătate. Să să ştie această moşie ce o am vîndut al doilea rînd să o împarţă în doaă jupînul Neagoe cu nepoată-mea, Stana, că amîndoi o au cumpărat deript ughi 21, di mi-au dat în mînele mele. Şi le-am vîndut [to]ată partea mea di ocină c[î]tă să va alege, den sălişte şi den cîmp şi de preste toată moşiia, o am vîndut să le fie moşie stătătoare dumnealor şi coconilor şi nepoţilor şi strinepoţilor, moşîe în veac. Şi o am vîndut noi de bunăvoia noastră, cu ştirea tuturor fraţilor miei cei de moşie şi cu ştirea tuturor megiiaşilor şi den sus şi den jos. Iar cine să va ispiti preste lucrurile noastre şi pre zapisul nostru, dintru oamenii noştri sau altceneva a face într-alt chip1, acela om să fie proclet şi anathima de 318 oteţi ije vă Nechii. Însă să să ştie moşie stearpă, fără oameni2. Şi mărturie: Vlaicul, fratele miiu de moşîe ot Prisăcene, i Drăghici postelnic ot Cîrligaţ i Vlaicul ot Prisăceni. Şi am scris eu, popa Preda. Şi păntru cridinţa, pusu-ne-am şi degetele. Pis measeţa ghinarie 1 dnî, vă leat 1650 <7158>. † Iar di cînd am cumpărat eu, Neagoe cele 6 locore, vă leat 7124. † Unchiaşul Badea. † Eu Dobrin. † Eu Vlaicul. † Eu Drăghici. † Eu Vlaicul.[Po] pa Prida3. DANIC, Doc. ist., CXCV/24. Orig. rom. hîrtie (32,7 x 21), deteriorat. EDIŢII: Georgescu, Dreptul rom., p. 82. _________________________ 1 2 3 Semnătură autografă. 6 1650 (7158) ianuarie 1, Tîrgovişte † <><>1 † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei dumnezeieştii mănăstiri numită Brădet, din judeţul Argeş, hramul Sfînta Înălţare a Domnului Dumnezeului Mîntuitorului nostru Isus Hristos şi părintelui egumen Eftemie şi tuturor călugărilor, cîţi trăiesc în sfîntul locaş, ca să-i fie sfintei dumnezeieştii mănăstiri ocină şi vie la Cătun din judeţul Muşcel şi Pădureţ, însă 7 delniţe fără vecini şi un ţigan, anume Bunea, fiul lui Crăciun ţiganul, pentru că aceste mai sus-zise delniţe de ocină şi cu acel ţigan mai sus-scris, au fost din moşi strămoşi ai jupaniţei Boloşina, ce a dat şi a miluit la sfînta mănăstiri mai sus-scrisă, ocina din Cătun şi cu un sălaş de ţigani, anume Crăciun ţiganul, tatăl lui Bunea ţiganul, pentru pomană şi pentru sufletul ei şi al părinţilor ei şi s-a scris numele ei şi al părinţilor ei la sfîntul jertfelnic şi să-i fie ei veşnică pomenire, iar sfintei mănăstiri să-i fie aceste mai sus-zise delniţe şi vii şi ţigani dedină şi de ohabă în veci. Şi a tot stăpînit sfînta mănăstire, mai sus-scrisă această mai sus-zisă ocină şi ţiganul cu bună pace, pînă acum, în zilele domniei mele. Iar cînd a fost acum, Antonie Mujescul cu soţia lui Muşa ei au ridicat pîră şi au venit înaintea domniei mele cu părintele egumen Eftemie, de s-au pîrît de faţă. Şi aşa a pîrît Antonie şi soţia lui Muşa, înaintea domniei mele, că aceste mai sus-zise delniţe şi vii nu le-a dat jupaniţa Boloşina la sfînta mănăstire mai sus-scrisă, ci le-a dat bărbatul ei, Dima pitarul, ca să le ia ei de la sfînta mănăstire. Iar părintele egumen Eftimie, el a făcut cartea părintelui nostru vlădica chir Ştefan mitropolitul ţării noastre, cu mare afurisenie asupra a 12 boieri, anume: din Cepari, Ivaş clucer şi din Izvor, Tudor clucer Ştirbei şi din Petroaia, Mihai căpitan şi din Semara, Duminecă iuzbaşa şi din Cîrsteneşti, Ion logofăt Vrabie şi Stanciul iuzbaşa şi din Băleni, Pătru sluger şi din Berivoieşti, Nan logofăt şi din Şuicii, Radul şi din Mălureni, Dumitraş comis şi din Brătuleşti, Cîrlig şi din Drăgoieşti, Ivan iuzbaşa, ca să adeverească: a dat jupaniţa Boloşina [aceste]1 mai sus-zise delniţe şi vii la sfînta mănăstire sau nu. Astfel Antonie Mujescul şi cu soţia lui dacă au văzut aşa carte de afurisenie, ei s-au împăcat şi s-au întocmit cu părintele egumen Eftimie şi cu tot soborul sfintei mănăstiri, ca să stăpînească sfînta mănăstire două părţi şi Antonie Mujescul o parte de peste tot hotarul, cum am văzut domnia mea şi zapisul lui şi al celor 12 boieri şi cartea părintelui vlădica. De aceea, am dat domnia mea sfintei mănăstiri ca să-i fie această mai sus-zisă ocină şi ţigani, dedină şi de ohabă şi de întărire. Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Barbul mare stolnic şi jupan Radul mare comis şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, marele logofăt. Şi am scris eu, Soare logofăt, în Tîrgovişte cu învăţătura marelui paharnic, luna ianuarie 1 zi, de la Adam în anul 7158 <1650>. Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Io Mateiu voievod DANIC, A.N., CII/ 12. Orig. slav, perg. (32 x 44), pecete timbrată. Cu o trad. rom. de la începutul sec. XVIII. Menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 200, 227. _________________________ 1 Loc rupt în orig. 7 <1650 ianuarie 1 - 1651 aprilie 27> † 1111111 † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele boierului domniei mele, Buliga căpitan şi cu fiii săi, cîţi îi va da Dumnezeu, ca să-i fie un copil de ţigan, anume Voinea, nepotul lui Hangear ţigan, pentru că acest copil de ţigan mai sus-scris, Voinea, i-a fost de moştenire din ţigănia lui Buzescu. Astfel, cînd a fost acum în zilele domniei mele, iar Hangeariu ţigan, unchiul lui Voinea copil, el s-a sculat împreună cu părinţii lui Voinea copil de au furat nişte cai ai lui Lepădat paharnic din Bucureşti şi ai lui Muşat Chidmescul şi ai lui Nedelco călăraş şi i-au vîndut la nişte ţigani ai boierului domniei mele, Buliga căpitan din sat, din Ciovîrnăşani. De aceea, aceşti mai sus-zişi oameni păgubaşI, ei au umblat pe urma cailor şi au găsit aceşti cai de faţă la ţiganii lui Buliga căpitan şi i-au luat, iar pe ţigani i-au închis în temniţă la Craiova pînă ce boierul domniei mele, Buliga căpitan a plătit gloabele şi toate cheltuielile păgubaşilor, de a dat 6000 aspri gata. De aceea, el neavînd ce să ia atunci de la ţiganii Buzescului pentru aceşti sus-zişi bani, a luat pentru cheltuiala lui acest copil de ţigan, Voinea, nepotul lui Hangeariu ţigan mai sus-scris, înaintea domniei mele în divan. Pentru aceea, am dat şi domnia mea boierului domniei mele Buliga căpitan, ca să-i fie lui acest copil de ţigan mai sus-scris, Voinea, de dedină şi de ohabă, fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor în veac şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare [vornic]1 şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar […]1 şi jupan Barbul stolnic şi [jupan]1 Radul [mare comis şi jupan]1 Costandin postelnic. Şi ispravnic, jupan [Radul mare logofăt]1. [Am scris eu]1 Dumitru logofăt. Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Io Mateiu voievod D.J.A.N. Prahova, Col. Doc., CXXIII/ 66. Orig. slav, hîrtie (29,5 x 26,5), rupt la îndoituri şi lipsă din text, sigiliu timbrat, cusut cu fir de mătase roşie. ___________________________ 1 Loc rupt în orig. 8 1650 (7158) ianuarie 3 † Adecă eu, Băncilă de Buc, scris-am zapisul mieu la mîna jupînului Lecăi sulgerul, cum să să ştie că după ce se-u hotărît dumnelui mai rămasu-mi-eu ocină stînjeni 7 şi iar e-mu vîndut dumnelui ca să-i fie dumnelui moşîie şi conilor dumnelui. Şi unde va fi îngustă să ţie tot de acei 7 stînjeni, unde va fi ma lată, tot să ţie de acei 7 stînjăni. Şi mi-eu dat dumnelui bani gata 700. Ş-au fost mărturie Stanciul ot Pisculeşti, Stan o tam şi alţi1 mulţi care-ş vor pune mai jos peceţile şi iscăliturile. Şi păntru credinţa, pusu-m-em şi pecete. Meseaţa iunie 3 dni, leat 7158 <1650>. Eu Băncilă Eu Chiriţă mărtorie Ventilă Eu Mirci2. DANIC, M-rea Cotroceni, IX/ 18. Orig. rom., hîrtie (30 x 21). Copie ibid., ms. 692, f. 201. _____________________ 1 Semnături autografe. 9 1650 (7158) ianuarie 5, Tîrgovişte †1111211 † [Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn]1 a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă [a domniei mele boierului domniei mele Pană logofăt Filipescul]1 şi cu fiii săi, cîţi i-a dăruit Dumnezeu, ca să fie un sălaş [de ţi]1gani, [anume Marin guslarul, fiul lui Stancul ţigan şi cu]1 ţiganca lui, anume [...]2 şi cu toţi fiii lui, pentru că acest sălaş mai sus-scris el a fost [de moştenire]1 al jupaniţei Grajdana a lui Bunea mare sluger. Astfel, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, pînă ce a fost jupaniţa Grăjdana [văduvă]1 de soţul ei şi pînă ce a vrut să facă casă, de s-a căsătorit cu cinstitul dregător al domniei mele, jupan Bunea mare sluger, a căutat-o ginerele său, Pană logofăt, la toate nevoile ei şi a cercetat-o şi a cinstit-o, ca pe un părinte, cum se cuvine. Astfel, după moartea fiicei sale, Preda, care a fost jupaniţa lui Pană logofăt, jupaniţa Grăjdana slugereasa ea încă a socotit pentru atîta căutare şi îngrijire ce a avut de la ginerele său, Pană logofăt, la lipsa ei, din ce a avut, n-a lăsat în uitare şi în deşert ci a socotit din inimă ei şi s-a sculat de a dăruit pe ginerele ei, Pană logofăt, cu acest sălaş de ţigani mai sus-zis, Marin guslarul, fiul lui Stancul ţigan şi cu ţiganca lui mai sus-scrisă şi cu fiii lor, ca să-i fie lui de dedină şi ohabă <şi> copiilor în veci, iar jupaniţei Grăjdana pomană în veac. Însă acest sălaş de ţigani l-a dăruit jupaniţa Grăjdana numai ginerelui său, Pană logofăt, cum este mai sus-scris, deosebit de ce a vrut să lase nepoţilor ei, pentru că astfel a dat şi a dăruit ea de bunăvoia ei, fără nici o silă de la nimeni şi cu zapis de la mîna ei cu mare blestem şi cu mulţi boieri martori, scrişi în zapis cu mîna lor. Şi a pus jupaniţa Grăjdana şi blestem: cine din rudele ei sau din rudele fiicei sale, Preda sau din alt neam ar încerca să rupă această întocmire, acela să fie de trei ori blestemat şi anatema de 318 sfinţi părinţi care sunt la Nicheia şi să aiba parte cu Iuda şi cu Arie la un loc. De aceea, am dat şi domnia mea boierului Pană logofăt Filipescul, ginerele jupaniţei Grăjdana slugereasa, ca să-i fie acest sălaş de ţigani mai sus - scris de dedină şi ohabă în veac şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe Fiera mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Barbul mare stolnic şi jupan Draguşin mare paharnic şi jupan Radul Mihalcea mare comis şi jupan Costandin Catacuzino mare postelnic. Şi ispravnic, Udrişte Năsturel al doilea logofăt. Şi eu, Dumitru logofăt, am scris în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna ianuarie 5 zile şi de la Adam pînă acum în anul 7158 <1650>. Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Io Mateiu voievod DANIC, Doc. ist., CIX/ 9. Orig. slav, hîrtie (41x 29), pecete timbrată, lipsă din text. Menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 178, (n. 4). ___________________________ 1 Loc rupt în orig. 2 Loc alb în orig. 10 1650 (7158) ianuarie 6, Tîrgovişte † <><> † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, Ilie al doilea comis Sîrbul şi cu fiii lui, cîţi îi va lăsa Dumnezeu, ca să-i fie un loc de casă, aici în oraşul Tîrgovişte, aproape lîngă biserica lui Coadă vornic, peste Uliţa cea Mare dinspre apus, alături cu locul lui jupan Radul mare comis, în partea de jos, iar în partea de sus alături cu locul şi cu casa lui Dumitru sudeţul, în lat, iar în lung de la Uliţa Mare pînă la grădina lui Stanciul iuzbaşa de dărăbanţi, însă locul lui Dragomir călăraşul, pentru că a cumpărat Ilie al doilea comis de la Dragomir călăraş şi de la femeia lui, Dragoli şi de la fiul , Staico, pentru 630 aspri gata, de cînd a fost anul 7148. Şi a făcut Ilie al doilea comis şi pivniţă de lemn bună şi pe pivniţă casă bună. Şi a făcut pe acel loc şi grădină de a cheltuit multă cheltuială preţul 35 ughi, fără cumpărătura locului. Şi Dragomir călăraş şi soţia lui, Dragoli şi fiul lor, Staico, ei au vîndut acest loc mai sus-zis de a lor bunăvoie, fără nici o silă şi cu ştirea tuturor orăşenilor şi a preoţilor şi a megieşilor din sus, din jos, din jurul locului şi cu zapis cu martori, anume: popa Radul, care a fost atunci diacon şi popa Pîrvul şi popa Gruia, care a fost atunci diacon şi Dumitru sudeţul, care a fost călugăr şi fiul lui, Costea, şi mulţi boieri şi preoţi care au fost atunci la întocmire. De aceea, am dat domnia mea slugii Ilie comis ca să-i fie acest loc de casă mai sus - zis cu pivniţă şi cu casa şi cu grădina şi cu toate nămestiile de pe locul dimprejur, fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor. Şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. Iată dar şi martori a pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Radul mare comis şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Costantin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt. Şi am scris eu, Soare logofăt, în Tîrgovişte, luna ianuarie 6 zile în anul 7158 <1650>. Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Io Mateiu voievod DANIC, M-rea Radu Vodă, XVI/ 22. Orig. slav, hîrtie (43,5 x 29), pecete aplicată, căzută. Cu o trad. rom. din 1900; altă trad., ibid., I/ 15. 11 1650 (7158) ianuarie 7 †Necula iuzbaşa de comişăi ot Frăsinet, ot sudstvo Slamni Rîmnic i Brailă, [c]a să hie volnic cu această carte a domnii mele de să-şi ţie o moară în apa Rîmnicului împreună cu mătuşă-sa Dobra, care moară au fostu a unchiu-său, Draghiei, pentru că au venit Necula iuzbaşa aici, naintea domnii mele, la divan, de s-au pîrît de faţă cu Merăuţă, ginerele popei Stoicăi. Şi aşa s-au jăluit Necula iuzbaşa cum cînd au fost acea moară pre seama unchiu-său Draghiei, fostu-s-au tîmplat de o au aprinsu un om de la Slam Rîmnic, de au arsu. Apoi boiarii demprejur au judecat cum să facă acel om, ce au aprinsu moara, cum au fost. Iar Draghiia, unchiul Neculei iuzbaşa, el l-au lesat de au făcut numai casa şi au făcut el temeiele. Deci la acele temeie au dat Merăuţă ajutor, a şasea parte şi au mîncat şi el den moara de atunce pînă acum, ce i s-au căzut, pentru căci că au fostu rămas o nepoată de fecior a Draghiei, pre mîna lui Merăuţă. Iar acum copila au murit. Într-aceea, domnia mea am judecat şi am dat slugii domni mele, Neculei iuzbaşa, să fie volnic să scoaţă pre Mereuţă din moară, să nu mai aibă nici o treabă cu moara Draghiei, că easte un cuscru, ci să-şi facă moară în vadul socru-său, popei Stoicăi şi să aibă a-i da ajutor Necula iuzbaşa la temeie, a şasea parte. Altu val nimic să nu mai aibă, pentru că s-au pîrît de faţă şi au rămas Merăuţă de judecată den divan. Boıïe BN, Col. Doc.ist., XCVIII/ 4. Orig. rom., hîrtie (29 x 19,5), pecete aplicată. Cu o copie modernă. 12 1650 (7158) ianuarie 8 † Adecă Stanciul i Lazăr i Fătul i Radul, feciorii Badei Puiului ot Voineşti, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credenţă la mîna părintelui egumenului Melhisedec ot sveatago lavra Dălgopol, unde este hramul Uspenii Bogorodiţe, cum să se ştie că noi am fost rumîni de baştină de moşîe den sat, den Voineşti şi am fost cumpăraţ de domnu nostru, Io Matei Băsărab voivod şi ne-au dat rumîni să fim la sventa manastiri Cîmpulung. După acee, iară cînd au fost acum în zilele domnu nostru, Io Matei Băsărab voivod, noi am căzut cu rugăciune la părintele egumenul ca să dăm ţigani sfintei mănăstiri pentru capetele noastre. Deci părintele egumenul nu au putut face fără de ştirea măriei domnu nostru, ce au mersu şi au întrebat pre măriia sa, domnu nostru. Deci mării-sa, cu bună vrere a măriei1 sale, au dat voie părintelui egumenului ca să dăm ţigani sfintei mănăstiri pentru capetele noastre ca să fim noi în pace şi feciorii noştri însă fără de moşîe nimic. Într-acee, noi am cumpărat [5 suf]2lete de ţigani, anume: Băjan ţiganul şi on ţiganul şi [...]2 ţiganul cu ţiganca lui, anume Rada, şi cu un copil, anume Oprea ţigan, ca să fie la sfînta mănăstire ţigani de moşîe în vece, pentru că ne-am răscumpărat capetele noastre şi feciorii noştri, însă fără de moşîie nimic, cum scrie mai sus. Într-acee, am întrat chezaş la părintele egumenul cum de voru ieş( ţiganii răi sau vor fugi sau vor avea vreo gîlceavă, tot să avem a da noi seama denşîi. Şi am făcut acest zapis cu ştirea tuturor oroşanilor, anume: Stan judeţul i Staico judeţul i Stanciul Focan, Iacov Chivărar, Oprea pîrcălab şi Hanţul goţmanul şi pîrgarul Iacov. Şi pentru credenţa, ne-am pus şi peceţile mai jos. Pis measeţa ghenarie dni 8, vă leat 7158 <1650>. Na pisah az, Tudor logofet. DANIC, M-rea Cîmpulung, LXIII/16. Orig. rom., hîrtie (32 x 21), sigiliu inelar în fum. EDIŢII: Georgescu, Dreptul rom., p. 88. __________________________ 1 2 Loc rupt, completat după doc. din 11 decembrie 1649, M-rea Cîmpulung, LXII/8. 13 1650 (7158) ianuarie 8, Tîrgovişte † ?<><> † † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei dumnezeieştii mănăstiri numită hramul Sfînta Troiţă din oraş din Bucureşti şi părintelui egumen Galaction şi tuturor călugărilor, cîţi trăiesc în lăcaşul acela, ca să-i fie sfintei mănăstiri mai sus-zise nişte ţigani, anume: Neagoe ţiganul şi Baciul ţigan şi cu ţiganca sa, Stana şi cu tot sălaşul lor şi cu toţi fiii lor, pentru că aceşti mai sus-zişi ţigani au fost de moştenire ai sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă de mai înainte vreme, din zilele lui Mihnea voievod. Şi i-a tot stăpînit mănăstirea cu bună pace. Iar după aceea, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, cînd a fost făcut părintele Galaction egumen la Sfînta Troiţă, în urma părintelui Tanasie egumen, s-a ridicat cu pîră Stanciul logofăt, fiul lui Sava vornic din Văcăreşti pentru aceşti mai sus-zişi ţigani, cu nişte cărţi, zicînd că au fost ţiganii de la unchiul său, Dumitru pitar şi a venit înaintea domniei mele la marele divan de s-a pîrît de faţă. Întru aceea, domnia mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după legea lui Dumnezeu împreună cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele. Şi am dat domnia mea între ei 6 boieri pe răvaşe domneşti, anume: din Fieni, Loizu clucer şi din Dudeşti, Radul logofăt şi din Furduieşti, Sava logofăt şi din Budeni, Vîlcul logofăt şi din Popeşti, Ghidul comis şi din Bucureşti, Damaschin vornicul şi cu cartea de afurisanie a preacinstitului şi preasfinţitului părintelui nostru chir Ştefan mitropolit, ca să cerceteze după dreptate şi să adevereze cu sufletele lor pentru aceşti mai sus-zişi ţigani: sunt ai sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă sau sunt ai lui Stanciul logofăt de la unchiul său Dumitru pitar, cum a pîrît el ? Întru aceea, aceşti mai sus-zişi boieri judecători ei au cercetat şi au citit mai întîiu cărţile lui Stanciul logofăt. Iar după aceea, ei au cercetat şi cărţile sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă. Astfel, pentru Neagoe ţiganul este scris în cărţile lui Stanciul logofăt că Neagoe este fiul Neacşei ţiganca, iar în cărţile mănăstirii Sfînta Troiţă este scris Neagoe, fiul Muşei ţiganca. De aceea, boierii, ei au potrivit cărţile şi au întrebat pe oamenii bătrîni din jurul mănăstirii şi au adeverit pe Neagoe ţiganul că este fiul Muşei ţiganca a Sfintei Troiţe şi pe Muşa ţiganca a plătit-o mănăstirea de la Radul logofăt şi de la fratele său, Necula, fiii lui Moş logofăt din Cîmşor, cu altă ţigancă şi este dreaptă ţigancă a Sfintei Troiţe. Şi pentru acel ţigan, Neagoe, mai sus-scris, fiul Muşei ţiganca, egumenul Atanasie de la Sfînta Troiţă a avut multă pîră cu părintele vlădica Luca de mai înainte vreme şi apoi cu vlădica Grigorie şi cu vlădica Teofil şi cu egumenul Sava de la Rîncăciov. Şi au tot rămas ei de lege pentru că Neagoe ţiganul a fost al sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă cum este mai sus-scris. Iar pentru Baciul ţiganul cu ţiganca lui, Stana, mai sus-zisă, care sunt scrişi în cartea lui Stanciul logofăt, boierii au luat seama pe cărţi şi au aflat în hrisovul lui Mihnea vodă că Baciul a fost fiul lui Braşovean ţiganul, cumpărat de Mihnea voievod de la jupaniţa Elina vorniceasa lui Ivaşco vornicul cel bătrîn şi l-a dăruit la Sfînta Troiţă, cum au mărturisit mulţi preoţi şi călugări şi că Baciul ţiganul este ţigan bătrîn de moştenire al sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă. Iar pentru Stana ţiganca au aflat boierii că a fost a lui Mircan postelnic. Astfel a plătit-o sfînta mănăstire Sfînta Troiţă lui Mircan postelnic şi jupîniţei lui, Despina, cu o altă ţigancă, anume Dumitra, ţigancă pentru ţigancă şi cu zapis de plată de cînd a fost cursul anilor 7127. Astfel, a rămas Stanciul logofăt, fiul lui Sava vornic de lege şi de judecată şi dinaintea domniei mele din divan şi dinaintea acelor 6 boieri, pentru că părintele egumen Atanasie de la Sfînta Troiţă i-a scos pe aceşti ţigani în multe rînduri din Ţara Turcească cu atîta cheltuială. Iar Stanciul logofăt el n-a avut nici o treabă, ci să caute ţiganii şi ţigăncile lui ce sunt scrise în cărţile lui pe unde va şti, iar cu ţiganii mai sus-zişi ai sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă, el să nu aibă nici o treabă, pentru că am văzut domnia mea cartea acestor 6 boieri de judecată şi amîndouă răvaşele domneşti la mîna egumenului Galaction şi a întreg soborului sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă. De aceea am dat şi domnia mea sfintei dumnezeieştii mănăstiri mai sus-zise ca să-i fie ei aceşti ţigani mai sus-scrişi, Neagoe ţiganul, fiul Muşei ţiganca şi Baciul ţiganul, fiul lui Braşovean ţiganul şi cu Stana ţiganca lui, ţigani de moştenire şi ohabă şi întărire, iar ctitorilor veşnică pomenire, cum a fost şi mai dinainte vreme şi mai multă tulburare mănăstirea Sfînta Troiţă să nu aibă de la Stanciul logofăt în veci şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. Iată şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe Fiera mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Barbul mare stolnic şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Radul Mihalcea mare comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, Udrişte Năsturel al doilea logofăt. Şi eu, Dumitru logofăt, am scris în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna ianuarie 8 zile şi de la Adam pînă acum la această scriere, cursul anilor, în anul 7158 <1650>. † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Io Mateiu voievod DANIC, M-rea Radu Vodă, XXXIX/ 23. Orig. slav, perg. (54 x 56), pecete timbrată. Cu o trad. rom. din 1904. Rez. în ibid., ms. 256, f. 749 (nr. 1137). 14 1650 (7158) ianuarie 8, Tîrgovişte † 112222 † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, lui Sin cel bătrîn din Mătăseşti din judeţul Ialomiţa şi fiilor săi, cîţi i-a dăruit Dumnezeu, ca să-i fie ocină în Mătăseşti, însă ocină aleasă şi hotărnicită şi împietrită cu 12 boieri hotarnici şi hotarnic boierul domniei mele Preda sluger Buzinca, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul însă stînjeni [...]1, partea lui, pentru că a fost a lui veche şi dreaptă ocină şi de moştenire. Şi a tot stăpînit-o cu bună pace. Iar după aceea, cînd a fost acum în zilele domniei mele, această ocină a lui fiind amestecată cu megiiaşii de acolo din Mătăseşti, a venit Sin cel bătrîn împreună cu sluga domniei mele, cu Stan iuzbaşa Aldimir, înaintea domniei mele la divan, de au luat 12 boieri hotarnici pe răvaşe domneşti, anume: din Răşciori, Voia iuzbaşa şi din Doiceşti, Colţea vornicul şi din oraşul Floci, Anghel cel bătrîn şi Socol şi din Blagodeşti, Hranita postelnic, şi din Berileşti, Leca al lui Meiută şi din Sărăţeni, Crăciun şi din Periaţi, Oprea Tărculescul şi din Hurez, Radul şi din Frăţileşti, Tatul şi iarăşi din Berileşti, Iacov şi din Bucu, Ivan, fiul lui Nedelco cel bătrîn, ca să cerceteze şi să-i hotărnicească şi să aleagă ocinele lor dinspre megieşii din Mătăseşti, cum va fi mai cu dreptate şi cum ar afla ei cu sufletele lor. Întru aceea, aceşti boieri hotarnici mai sus-zişi, împreună cu boierul domniei mele, Preda sluger hotarnic, ei au cercetat şi au hotărnicit şi au ales toată ocina lui Stan iuzbaşa partea lui dinspre toţi megieşii din Mătăseşti, însă din hotarul lui Bucurul pînă în hotarul lui Vlaicul şi pînă la crucea lui Sinul, cea din piatră, pe care au aşezat-o boierii hotarnici. Astfel au ales boierii şi ocina slugii domniei mele Sin cel bătrîn în acel hotar cu Stan iuzbaşa stînjeni [...]1 cum este mai sus - scris, ca să-i fie lui dedină cu bună pace, aleasă şi împietrită, fără nici o gîlceavă, dedină, ohabă, lui şi fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor în veac, cum a fost şi mai dinainte vreme şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele. Iată şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare [logofăt şi]2 Stroe vistier şi Diicul spătar şi Barbul stolnic şi Drăguşin paharnic şi Radul comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt. Am scris eu, Dumitru logofăt, în cetatea Tîrgovişte, luna ianuarie 8 zile şi de la Adam în anul 7158 <1650>. Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. DANIC, M-rea Cotroceni, XXXV/ 11. Orig. slav, hîrtie (43,5 x 28,8). Cu o trad. rom., ibid., ms. 692, f. 215-215v. Menţ: Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 232. ___________________________ 1 Loc alb în orig. 2 Loc rupt în orig. 15 1650 (7158) ianuarie 9 †Adecă eu, jupîneasa Neaga, jupîneasa Udrii cliuceariul Doicescul, f[a]ta lui Pătru postelnic ot Pătîrlage i jupaniţi M[uş]ii1, scriiu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credenţă la sfînta mănăstere ce să cheamă Bradul, unde easte [hra]mul Marelui Măcenec Sveati Dumitrie. Socotit-am eu, cu bunăvoia mea că am ajunsu la vreme de bătrîneţe şi coconi mie Dumnezeu nu mi-au dat să aibu de trupul mieu, miluit-am şi am întărit sfînta mănăstire Bradul, ce easte mai sus scrisă, cu toată ocina, partea mea din satu, din Bădeni ot sud Saciani, care moşie mi-au fost de la părinţii miii, Pătru postelnic, însă den partea Mi[hn]ei vistier a [...]2 şi den partea unchiu-mieu, Gligorie postelnic Boldescul jumătate3, cu vii, cu case, cu heleşteie, cu totu vinitul ce va fi pre moşii. Însă moşiile fără de rumîni, iar rumînii ce să vor afla despre această moşie să fie toţ iertaţ, să n-aibă nimea treabă cu dînşii. Însă şi noi pînă vom fi cu [s]uflet pre pămînt să ne hrănim cu această moşie pomeană şi părinţilor mie. Iar, de mă va ajunge vreme de nevoie şi de lipsă ca aceea şi voiu face moşiia vînzătoare, altul să nu fie volnic nimea să dea banii, fără numai sfînta mănăstire ce va fi preţul, pentru că aşa am dat şi am miluit sfînta mănăstire de a mea bunăvoie, ca să ne fie pomeană în veci şi părinţilor miei. Iar cine să va ispiti dintru oamenii miei, din toată rudeniile mele a strica şi a sparge pomeana noastră ce am miluit, acela om să fie blestemat de vlădica Hristos şi să fie afurisit de 318 sveati oteţi ce sînt în vă Năchie şi să lăcuiască cu Iuda şi cu Ariia într-un loc şi petrele şi lemnele să se topească, iar trupurele acelora să nu se topească în veci. Şi cînd am făc[ut] acestu zapis, fost-au mulţi boiari mărturii pre nume: jupan Radul vel comis i brati ego, Negoiţă peharnic i Gherghe spatar i [Moisi]4 spatar şi Pătru iuzbaşa ot Pătîrlage [i brat ego Efim logofăt]4 Barbul căpitan i Crăciun armaş [...]2 Dragul iuzbaşa şi alţi mulţi boiari cari vor pune m[ai j]os peceţele şi iscăliturele. Şi [pentru credinţa]4, mi-am pus pecetea şi iscălitura, ca să se crează. Ispisah, az Pătru comis ot Cioceni, ghenarie 9 dni, vă leat 7158 <1650>. † Udrea Doicescul Eu jupîneasa Neaga † Ştefan vlădica. Cine va călca sau cine strica acestă milă, să fie proclet şi afurisit dă 318 oteţi şi dă vlădicie mea. Radul vel comis Gherghe spătar mărturie † Moisi spatar † Stroe vel vistiar Costandin vel postelnic † Barbul vel stolnic Radul logofăt Dudescul † Negoiţă peharnic. DANIC, M-rea Bradu, Hanu Greci, Codreni I/bis 4-5. Orig. rom., hîrtie (42 x 28,3), ros de carii, pătat, sigiliu inelar aplicat in fum. Copii ibid.: ms. 441, f. 8, f. 28; 459, f. 46v.-47v. Rez., Georgescu, Dreptul rom., p. 93, 98; menţ. Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 170. ______________________________ 1 "jupaniţei Muşii", ad. marginal. 2 Loc alb în orig. 3 4 Competat după I/bis 5. 5 Semnături autografe. 16 1650 (7158) ianuarie 9 † Opriş vătahul za plăiaşi ot Găureşti ot sud Gorjii de la schela Vlăgănului, ca să fie casa şi bucatele ce va avea în pace de bir şi de miere cu ceară de găleată, de g[alb]ăn şi de dijmă, de stupi şi de goştină, de oi şi de rîmători şi de [vi]nerici şi de cai de olac şi de mertice şi de podvoadă şi de toate [mîncă]turile cîte vor f[i] peste an, pentru că m-am milostivit dumnie m[ea] de l-am lăsat şi l-am iertat de toate, cum scrie mai sus. Şi l-am pus dumnie mea votah de plăiaş, ca să să răpaose cu bună pace, numai să fie de pază plaiului de la Vl[ăgan] şi toate potecile pre unde vor fi să poarte grijă şi în zi şi în noapte să nu trecă omeni den ceea ţară sau de aicea în ceea ţară. Că pre al cui plai va trece, cu capetele vor plăti. Aşijdere şi voi, plăiaşilor, încă să aveţi a asculta de Opriş vătah, de toate ce vă va da învăţătură. Iar care nu-l va asculta să aibă a-l bate şi să facă certare împotrivă, că [pă]1zească plaiul unde le va da învăţătură, că i-am fost făcut dumnie [mea …]1 carte la mîna lu [Opriş]1 vătah de iertăciune şi de paza plaiului den luna lu mai în 23 dni, cîndu au fost cursul anilor 7146. Derept aceea şi voi, birarilor şi voi, roşiilor de judeţ, carei plătiţi năpăşti şi voi, toate slugile dumniei mele, ori cu de slujbă veţi fi, forte să vă feriţi de casa slugiei dumniei mele, Opriş vătah, că cene îl va învălui, mare certare va petrece de cătră dumnie mea2 . † Boıïe Muzeul Olteniei, Craiova,nr. 29997. Orig. rom., hîrtie (31,2 x 21). _______________________ 1 Rupt. 2 Repetat. 17 1650 (7158) ianuarie 10 † Adecă eu Oprea, feciorul Bratului, fratele Radului ot Negeşti, scris-am acesta al mieu zapis ca să fie de bună credinţă şi stătători la mîna jupînului Mantei şi a feciorelor dumnealui, cîţi Dumneziu îi va lăsa, cum să să ştie că i-am vîndutu dumnelui moşiia den sat den Negeşti, moşiia boduiască, adecă parte mea cît să va alege şi den cîmpu şi den pădure şi den apă şi den uscat şi den munte şi den satu, peste tot. Şi i-am vîndut dumnealui de a mea bună voie şi fără neci o silă şi cu ştirea tuturor vecinilor1 den satu şi cu voia vecinilor1 şi dentr-alte sate demprejure, dereptu bani gata ughi 15. Şi i-am vîndut un loc de arătură în lunca Plopului, dereptu bani 300, ca să-i fie dumnealui moşii stătătoare şi coconilor dumnelui ohabnec. Şi mărturii den sat: întîi popa Semion i Vîlcul i Radul brat Oprei i Radul snă Bodei i Stanciul snă Stoian i Tudoran snă Dumitru, ot Ulita, Stoica i Dragomir, ot Lăngeşti, Iane snă Albului logofăt i Stan i Porumbul. Aceasta să să ştie. Pentru mai mare credenţă, ne-am pus peceţili cu degetele, că n-am avut pecete, ca să să crează2. Pis ghenarie 10 dni, vă leat 7158 <1650>. Ot Negeşti, popa Simion. I Oprea vînător. I Radul i brat ego. I Vîlcul. I Stanciul snă Stoian. DANIC, M-rea Cîmpulung, X/8. Orig. rom., hîrtie (31 x 20). Copie ibid.: ms. 204, f. 130. Menţ.: Georgescu, Dreptul rom., p. 82. _________________________ 12 Ultima slovă acoperită de o pată de cerneală. 18 1650 (7158) ianuarie 10, Tîrgovişte † Meghiaşii hotarnici ai Oancei ot Coţăiani ot Dîmboviţa cu fraţii lui, na ime: ot Brăneşti, Cernea i Radul lu Mihai, i ot Şerbăneşti, Vîlcul i Marin i Neacşul Avrămescul şi iar ot Brăneşti, Oprea Teliul i Stoica lu Tîlvan i ot Glodeni, Stan lu Stăncic i Coman Tatului i Tudru Bechiul i ot Cucuteni, Radul i Marco i Coresii i ot Fiiani, Stanciul i Stoica Voinescul i Berivoie şi Marin Bădeanul şi Drăgşin i ot Bădinei, Manea şi Stan Muclescul1 i ot Coţăiani, Frîncul i Ignat i Dragomir şi ot Podul la Giurcu, Dobriin spătar i Leaotă vătaf, ca să caute aceşti 24 de megiiaş hotarnici preste cei l2 hotarnici ce au purtat Ivan logofăt cu Stanciul Fugăi ot Coţăiani, în zilele lu Pătraşco vodă, snă Radul vodă, să aleagă ocina Oancei cu fraţi lui din Coţăiani, de cătră unchiaşul Ivan din Coţăiani cu feciorii lui, să i-o aleagă să-i hotărască cum va fi mai pre dreptate şi cum vor afla ei, cu ale lor suflete. Hotarnic vel portar2. Pis, Dumitru logofet u Tîrgovişte, ghenarie 10 dni vă leat 7158 <1650>, zioa de acum într-o luna3. Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. DANIC, Doc. ist., DCXXI/190. Orig. rom., hîrtie (21 x 14), pecete mare aplicată. EDIŢII: Text, Potra, Tezaur, p. 261-262. _______________________ 1 "Stan Muclescul" barate. 2 "marele portar" ad. ulterior, cu altă cerneală. 3 "zioa de acum într-o luna", ad. ulterior cu altă cerneală. 20 1650 (7158) ianuarie 10, Tîrgovişte † † † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele acestui preot, pe nume popa Stan din Dragoslavele de la munte şi cu fiii lui, cîţi Dumnezeu îi va da, ca să-i fie lui o livadă de fîn în hotarul Rucărenilor, însă livadă hotărnicită, însemnată cu pietre, la corn, pentru că a cumpărat-o popa Stan această livadă de la bătrînul Stoica Pulăiaşul din Rucăr pentru 2900 aspri gata şi cu zapis de vînzare de la mîna lui cu martori: din Rucăr, popa Bratul şi Radul pîrcălabul şi Stanciul Grozii. Şi iar a cumpărat popa Stan de la Stan Puloiul, fratele bătrînului Stoica Pulăiaşul, o livadă de fîn, iarăşi în hotarul Rucărenilor pe lîngă cea mai de sus - zisă livadă, pentru 1900 aspri gata şi cu zapis şi cu martorii mai sus-scrişi. Şi iarăşi a cumpărat popa Stan de la Dragomir şi de la fratele lui, Negoit din Dragoslavele 2 livezi de fîn la Fîntîna Ghilei din hotarul Dragoslovenilor pentru 3000 aspri gata şi cu zapis de vînzare cu martori, anume: din Dragoslavele, Grozav Vlădoiul şi Oancea. Şi iarăşi a cumpărat popa Stan de la fiii lui Rădulea o livadă de fîn, iarăşi în hotarul Dragoslovenilor care se cheamă Padina Popii, oricît se va alege, pentru 1300 aspri gata şi cu zapis de vînzare cu martori: din Dragoslavele, popa Nedelco şi Radul Ţipei şi din Stoieneşti, Negre logofăt. Şi iarăşi a cumpărat popa Stan de la Radul, fiul Ungurului, o livadă de fîn în Dragoslavele pe lîngă Valea Hotarului, de pe ambele părţi ale apei, pentru 1400 aspri gata şi cu zapis de la mîna lui. Şi iarăşi a cumpărat popa Stan de la Vladul pîrcălabul din Dragoslavele o secătură care a fost de la socrul său în hotarul Dragoslovenilor pentru 1200 aspri gata şi cu zapis de vînzare cu martori, anume: Dumitru şi Ion. Şi iarăşi a cumpărat popa Stan o livadă de fîn de lîngă Podul Monahului la hotarul Dragoslovenilor, care se chiamă Poiana Cucilor de la Negre, fiul lui Macreş din Stoieneşti, pentru 1700 aspri gata şi cu zapis de vînzare cu martori, anume: popa Jinga şi Radul al lui Popa din Dragoslavele. Şi iarăşi să-i fie popei Stan şi preotesei lui Ruja, fiica lui Micul din Dragoslavele, o livadă de fîn din partea socrului său Micul, din hotarul Dragoslovenilor de la Fundata ce se chiamă Poiana lui Ţigoe şi un loc de casă unde este acum casa popii Stan şi o livadă de fîn de la Vîrtopiale pentru că această mai sus-zisă livadă de la Fundata i-a fost dăruită de bătrînul Micul, socrul popii Stan, nepotului său Micul, fiul popii Stan pentru pomană. Iar locul de casă şi cu livada de la Vîrtopiale l-a dat Micul ginerelui său, popei Stan şi fiicei sale, preoteasa Ruja pentru multă îngrijire şi căutare ce a avut din partea lor în vreme de nevoie şi la boala lui pînă la moartea lui şi cu zapis de la mîna lui. Şi a pus Micul mulţi oameni buni martori în zapis şi a pus şi blestem, cine dintre fetele lui sau din neamurile lui va încerca să strice această pomană şi miluire, acela să fie de trei ori blestemat şi anatema de 318 părinţi care sunt la Nicheia şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie la un loc. De aceea îi dă domnia mea popii Stan ca să-i fie aceste livezi de fîn de dedină şi de ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor, în veac şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele. Iată dar şi martori a pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi Stroe vistier şi Diicul spătar şi Drăguşin paharnic şi Radul comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, Udrişte Năsturel al doilea logofăt. Şi am scris în cetatea de scaun Targovişte eu, Dumitru logofăt, luna ianuarie 10 zile şi de la Adam pînă acum la această scriere, cursul anilor în anul 7158 <1650>. † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Io Mateiu voievod DJAN, Dîmboviţa, Col. Doc., I/ 13. Orig. slav, perg. (43 x 32,5), sigiliu timbrat, cu o trad. din sec. XVIII. EDIŢII: Trad. şi facs., Berbecaru, Doc. de la Matei Basarab, p. 250-251; rez., Tezaur dîmboviţean, p. 32-33, nr. 24 (cu data 1650, ianuarie 15). 21 1650 (7158) ianuarie 11 † Dat-am domniia mea această poruncă a domnii mele, sfintei şi dumnezeăieştii mănăstiri Bistriţei, ce easte hramul Adormirea Născătoarei de Dumnezeu şi părintelui igumenului Vasilie, ca să aibă a-ş luarea vama de la satul Potelul, din baltă al treilea ban, să ia partea domnească vameşul doi bani şi mănăstirea un ban. Şi am dat această carte a domnii mele în sfînta mănăstire, ca să-şi ia vama de la Potel al treilea ban şi din cîrmă al treilea şi de către niminea opreală să naibă. Şi într-alt chip să nu fie. Şi ispravnic însumi am zis domniia mea. S-au scris la ghenar 11 dni, vă leatul 7158 <1650>. Io Matei Basarab voievod. DANIC, Ms. 194, f. 54v. Copie rom. Altă copie ibid., ms. 713, f. 165 - 165v (711 - 711v). 22 1650 (7158) ianuarie 11,Tîrgovişte† <><><> † † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei dumnezeieştii mănăstiri numită Tismana, hramul ei Adormirea Născătoarei de Dumnezeu şi părintelui egumen Ioan şi tuturor călugărilor cîţi trăiesc în locaşul acela, ca să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrise nişte ţigani, anume: Drăghici cu fraţii lui, anume Lupul şi iarăşi Lupul Pulşin şi cu tot sălaşul lor, fiii lui Bancea ţiganul cu toţi fiii lor, pentru că aceşti mai sus-zişi ţigani, ei au fost de moştenire a sfintei mănăstiri Tismana de mai înainte vreme. Şi au tot fost pe seama Tismanei cu bună pace. Iar după aceea, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, s-a ridicat Barbul armăşelul, nepotul Corbeanilor, fără ştirea călugărilor şi fără nici o treabă, de a vîndut aceşti mai sus-zişi ţigani domniei mele pe bani gata, spunînd că au fost ai lui de moştenire. Întru aceia, Ioan egumenul, împreună cu tot soborul mănăstirii Tismana, dacă au aflat şi au prins de veste de acea vînzare a acelor ţigani, ei au venit înaintea domniei mele la marele divan, de s-au pîrît de faţă cu Barbul armăşelul. Şi au arătat călugării înaintea domniei mele şi pomelnicele mănăstirii Tismana cele vechi: bunicii şi străbunicii lui scrişi în sfîntul pomelnic. Şi au dat pe aceşti mai sus-zişi ţigani de pomană la sfîta mănăstire mai sus-scrisă. De aceea şi domnia mea încă cercetat şi am judecat după dreptate şi după legea lui Dumnezeu, împreună cu cinstitul şi preasfinţitul părintele nostru arhimitropolit chir vlădica Ştefan şi cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele. Şi am dat domnia mea Barbului armăşelul lege 12 boieri, să jure cum aceşti mai sus-zişi ţigani sunt ai lui, nu i-a dat bunicul lui Tismanei. Iar el n-a putut să jure în nici un chip, ci a rămas îndată de lege şi de judecată dinaintea domniei mele, pentru că n-a avut nici o treabă cu ţiganii şi cu dedina Tismanei, ci să fie a sfintei mănăstiri de dedină şi întărire, iar ctitorilor veşnică pomenire. Şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. Iată şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe vistier şi Diicul spătar şi Drăguşin paharnic şi [Ra]dul Mihalcea comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, însăşi spusa domniei mele. Am scris eu, Dumitru logofăt, în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna ianuarie 11 zile şi de la Adam pînă acum cursul anilor, în anul 7158 <1650>. † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Io Mateiu voievod DANIC, M-rea Tismana, LXXXVIII/ 15. Orig. slav, hîrtie (43,5 x 28,5), pecete aplicată, căzută. Cu o trad. rom. de pe la 1800; altă trad., ibid., ms. 329, f. 649v-650. EDIŢII: Text slav şi trad., Ştefulescu, Tismana, p. 323-325; rez., Potra, Contrib. ist. ţiganilor, p. 40; idem, Ţiganii, p. 306; menţ., Ştefulescu, Tismana, p. 97. 23 1650 (7158) ianuarie 12 † Adică eu Muşat, feciorul lu Căliman den sat den Grozeşti, scriu şi mărturisesc cu acesta zapis al meu, ca să fie de mare credenţă la mîna vornicului Iordachi, cum să se1 ştii că i-am vîndut eu Muşat, feciorul lu Căliman den sat den Grozeşti, ocina stînjini 90 în lat, iar în lung cît va mergi den apa Cricovului pînă în Predeal, la Răpaos. Însă aşti stînjeni fără cei ce i-am vîndut mai de mult cu zapis de la mîna mea. Şi vornicul Iordache o au dat la svînta mănăstiri. Şi eu Muşat încă o am vîndut [ca să] fiu şi eu la [pomelnicu]. [Şi la această] tocmeală au fost şi oameni buni, anume: Borce logofăt de Glăvănişti şi Pîrvul şi Şărban, generele lu Muşat şi Mihail zugrav şi Preda postelnicul, nepotul postelnicului Neculei de Cocorăşti. Şi am scris eu, popa Ion. Şi păntru credenţa, pusu-ne-m şi degetele în loc de peceţi. Însă stînjănul cîte 3 costande şi fac bani 2700 bani gata. Meseţa ghenarie dni vă leat 7158 <1650>. Borce. Preda. Pîrvul. Şărban. Mihail. Popa Ion. DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., LXVIII/ 7. Orig. rom., hîrtie (29 x 20). Copii ibid.: mss. 130, f. 331-331v.; 132, f. 128v; 361, f. 13v-14. Menţ: Georgescu, Dreptul rom, p. 81 (nota 49). _______________________ 1 24 1650 (7158) ianuarie 12, Tîrgovişte † † † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitului boier al domniei mele, jupan Dumitraşco stolnicul Filipescul şi fiului său, Pano logofăt şi cu fiii lor, cîţi le-a dăruit Dumnezeu, ca să le fie lor satul Runcul la munte din judeţul Dîmboviţa din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul şi cu vecinii, anume: Muşat Mustăţea cu fiii săi şi Dobrin cu fraţii lui şi cu fiii lor şi Muşat cu fiii săi şi Gudea cu fiii săi şi Bran cu fiii săi şi Stoica cu fiii săi şi Stănilă cu fiii săi şi Nanul al Mirceoaiei cu fiii săi şi Dîrdan cu fiii săi şi Oancea cu fiii săi şi Miroslav cu fiii săi şi Vladul Codeţescul cu fiii săi şi Mîinea cu fiii săi şi Radul cu fiii săi şi Goga cu fiii săi, fiii lui Tigan şi Neagoe şi Vladu, fiii lui Grozea şi cu fiii lor şi Costea şi Stan şi Baico şi Oprea şi Marin şi Neacşul, fiii lui Stoica şi cu fiii lor şi Puiul cu fiii săi şi Bran cu fiii săI şI fiii lui Mircea Ciocădean cu fiii săi şi Stan Cîrstinescul şi fratele lui Stanciul Cărstiinescul şi cu fiii lor şi Oancea cu fiii săi şi Stan cu fratele lui, Neagul şi cu fiii lor şi Stîngă cu fiii săi şi Neguţ şi fratele lui, Stroe, fiii lui Stan Blană şi cu fiii lor şi Grozea cu fiii săi şi Mîinea cu fratele lui, Radul şi cu fiii lor şi Marin cu fiii săi şi Drăghici cu fiii săi şi Ion cu fraţii lor şi cu fiii lor şi iarăşi Bran cu fiii săi şi Vladul Gaulea cu fiii săi şi Dobre cu fiii săi şi Fîrţul cu fiii săi şi Oprea cu fiii săi şi Vladul Blană şi Manea cu fiii lor şi cu nepoţii lor şi ceilalţi megieşi din Runcu toţi şi cu toţi fiii lor şi cu toate dedinele lor din Runcu din hotar pînă în hotar. Pentru că aceşti mai sus-zişi oameni din Runcu o seamă de oameni au fost vecini ai jupaniţei Maria, fiica lui Staico postelnic din Bucov, mătuşa lui jupan Dumitraşco stolnicul Filipescul, iar altă seamă de oameni au fost vecini ai jupaniţei Neacşa a lui Nenciul vornic din Măneşti, iarăşi rudă a lui Dumitraşco stolnic, însă i-a iertat de vecinie, de au rămas cnezi pe moştenirea lor. Iar după aceea, cînd a fost acum în zilele domniei mele ei toţi s-au ridicat de au luat de la Necula logofăt de vistierie 70 de galbeni cu împrumut cu zi şi cu zapis de şi-au plătit birurile şi dăjdiile lor şi astfel s-au întocmit că dacă nu vor putea plăti banii la zi, să aibă a mai da Necula logofăt bani peste acei ughi 70 şi să-i fie lui vecini. Întru aceea, jupan Dumitraşco stolnic şi fiul său, Pano logofăt dacă au simţit şi au prins de veste, fiind ei mai volnici, au tras pîră înaintea domniei mele la divan cu Necula logofăt şi au ajuns cu lege şi cu divanul de au întors banii, iarăşi cu zi şi cu zapis de la mîna lor. Şi iarăşi s-au prins vecinii că dacă nu vor putea plăti banii, nici lui Dumitraşco stolnicul la zi, ei să se tocmească cu el şi să le mai dea încă bani cît va putea să se învoiască şi mai bine să fie vecini la el decît la alţi boieri streini. Astfel, cînd a fost la zi, ei n-au putut să plătească banii jupanului Dumitraşco stolnic, ci au trecut 10 luni peste zi. După aceea ei, ca nişte boieri buni, au luat banii de la vecini ughi 70 dinaintea domniei mele din divan şi astfel s-au prins vecinii cu zapis de la mîna lor, că dacă nu vor fi aceşti bani ai lor şi din averile lor, ci vor fi banii iarăşi de la alţi boieri, acei bani să fie pe seama domnească şi ei să fie vecini jupanului Dumitraşco stolnic. Iar apoi s-au descoperit că aceşti bani erau ai lui Tudor stolnic din Topoloveni. Iar după aceea, ei, ca nişte oameni înşelători s-au ridicat de au fugit din sat de bir şi de haraci. Întru aceea birarii şi mierarii, ei au apucat pe o seamă de oameni din Runcu de i-au băgat în puşcărie. De aceea domnia mea i-am scos din puşcărie şi i-am dat domnia mea vecini jupanului Dumitrache stolnic de a plătit el pentru toate birurile şi pentru miere şi pentru birul de haraci şi pentru găleată şi pentru toate dăjdiile şi pentru berbeci şi altele pînă la crestare pe răbojul lunii ianuarie şi a trimis şi banii lui Tudor stolnic Topoloveanul ughi 70 prin Tanasie al doilea portar ca să nu fie în pagubă şi a luat zapisul de datorie de la mîna lui, însă peste tot fac 266 galbeni. Iar apoi, iarăşi s-au ridicat o seamă de vecini de acolo cu pîră la divan şi cu nişte zapise mincinoase ca să scape de vecinie. Într-aceea, domnia mea iarăşi am cercetat şi am judecat după dreptate şi după lege cu tot divanul şi am dat domnia mea pe vecini pe toţi de barbă la mîna jupanului Dumitraşco stolnic ca să-i fie lui toţi vecinii cu fraţii lor şi cu fiii lor şi cu toate dedinele lor în veci. Şi au rămas ei de lege şi de judecată. Iar după aceea, s-a sculat Barbul postelnic din Măneşti de a ridicat şi el pîră înaintea domniei mele la divan pentru vecinii veri sale, jupaniţa Neacşa din Runcu pe care îi iertase de vecinie spunînd că este el mai volnic să-i stăpînească iar nu Dumitraşco stolnic. Şi cînd s-a pîrît Dumitrşco stolnic cu Necula logofăt de a întors banii înapoi şi i-a scos din mîna lui, atunci n-a vrut Barbul postelnic să poarte pîră sau să dea bani, ci a rămas şi el de lege din divan ca să nu aibă mai mult treabă şi lucru cu aceşti mai sus-zişi vecini din Runcu în veac, ci să fie jupanului Dumitraşco stolnic şi fiului său, Pano logofăt de moştenire şi de ohabă lui şi fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor în veac. Şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele. Iată şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe vistier şi jupan Diicul spătar şi jupan Barbul mare stolnic şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Radul Mihalcea mare comis şi jupan Costandin Catacuzino mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt. Am scris eu, Dumitru logofăt în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna ianuarie 12 zile şi de la Adam pînă acum în anul 7158 <1650>. Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Io Mateiu voievod . DANIC, Doc. ist., XCV/ 29. Orig. slav, perg. (38,5 x 52,5), pecete timbrată. Rez., Potra, Tezaurul, p. 262, nr. 417. 25 1650 (7158) ianuarie 12, Tîrgovişte † 1 † † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei dumnezeieştii mănăstiri numită Tismana, hramul Adormirea Născătoarei de Dumnezeu şi părintelui egumen Ioan şi tuturor călugărilor cîţi trăiesc în locaşul acela, ca să-i fie sfintei mănăstiri mai sus-scrise ocină la Groşani din judeţul Gorj, pe care a avut-o mănăstirea Tismana de cumpărătură. Şi iarăşi ocină la Ploştina. Şi iarăşi să-i fie Tismanei ocină în hotarul Racoţilor însă tot ocine hotărnicite şi alese şi împietrite cu 12 boieri hotarnici şi cu sluga domniei mele Gheorghe al doilea portar hotarnic, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satelor şi de peste tot hotarul, din hotar pînă în hotar pe hotare şi pe semne, pe care le-au pus acei boieri hotarnici, pentru că aceste mai sus-zise ocine din hotarul Groşanilor şi din Ploştina şi din Racoţi au fost de moştenire şi de cumpărătură ale sfintei mănastiri Tismana, încă de mai înainte vreme din zilele altor domni bătrîni de mai înainte. Şi a tot stăpînit sfînta mănăstire aceste dedine cu bună pace. Iar după aceea, cînd a fost acum, în zilele domniei mele dacă a stat părintele Ioan egumen şi nastavnic al sfintei mănăstiri Tismana, el a socotit împreună cu tot soborul mănăstirii pentru aceste dedine mai sus-scrise, fiind nişte ocine amestecate şi cotropite şi cuprinse de megieşii de acolo şi de unii şi de alţii, fără dreptate şi fără treabă, numai aşa în puterea lor, a venit înaintea domniei mele la marele divan şi înaintea tuturor cinstiţilor dregători ai domniei mele mari şi mici, de a luat 12 boieri hotarnici pe răvaşe domneşti, anume: din Glogova, Necula pîrcălab şi Poznan căpitan din Baia şi Stoian şi din Vîrlari, Drăghici postelnic şi din Roşia, Barbul postelnic şi din Romîneşti, Dragul postelnic şi din Băleşti, Oprea postelnic şi din Curte, Necula postelnic şi din Padeş, Tudosie logofăt şi din Negoieşti, Gherghina postelnic şi din Cloşani, Stupă şi din Costeşti, Vlădica vornic şi hotarnic Gheorghe portar mai sus-scris, ca să cerceteze şi să hotărnicească şi să-i aleagă aceste ocine mai sus-zise ale sfintei mănăstiri Tismana şi să le lipească ocină lîngă ocină, cum este legea dedinei şi cum vor afla ei cu sufletele lor mai cu dreptate dinspre toţi megieşii şi dinspre toţi boierii şi dinspre toţi oamenii de acolo. Întru aceea, aceşti boieri hotarnici mai sus-zişi împreună cu sluga domniei mele, Gherghe al doilea portar, ei s-au strîns toţi împreună acolo şi au cercetat cărţile de moştenire ale sfintei mănăstiri Tismana şi zapisele de cumpărătură şi au măsurat toate ocinile mănăstirii tot cu funia, însă ocina Groşanilor pe care a avut-o Tismana de cumpărătură în hotarul de jos, au lipit-o iarăşi cu dedina mănăstirii mai sus-scrise din hotarul de sus şi au pus pietre şi semne, cum este legea şi obiceiul ţării şi al ocinei. Însă să se ştie semnele tot pe nume: mai întîi din sus, de la livezi, din hotarul de sus pînă unde au aşezat boierii o piatră 27 stînjeni şi iarăşi pînă la altă piatră mai încoace 27 stînjeni, şi iarăşi lîngă vîlcea în capul Hurezilor 30 stînjeni. Şi iarăşi la vadul Vracniţei încoace 60 stînjeni, iarăşi de la puntea cea largă, pînă unde au pus piatră 90 stînjeni şi de aici la laz 97 stînjeni, apoi de la piatra din hotarul de sus, pînă la selişte la Ştiubei 97 stînjeni şi de aici din Valea Homorăciului pînă în pădure 90 stînjeni şi s-a însemnat pe munte un stejar şi astfel merge ocina în lungul ocinelor, pînă unde va fi capul hotarului cîte 90 de stînjeni. De asemenea să se ştie şi semnele ocinei Ploştina de la hotarul Ploştinei Drăgoieştilor de la Vadul lui Drosul pînă unde se hotărniceşte cu Hobiţa şi au pus în drept piatră, unde a fost hotarul de mai înainte vreme, şi iarăşi la stejarul însemnat. Şi au venit boierii hotarnici tot pe rînd de au făcut semne pînă la obîrşia Făgăraşului şi au pus piatră, apoi au venit la vîrful Dealului lui Maniul şi a pus piatra şi pînă în drumul Teleştilor au pus piatră, apoi în jos, pînă în Valea Pietrelor şi la matca Bistriţei, apoi au trecut drept peste apă. Însă a avut schitul Tismana un loc de cumpărătură peste apă în locul Drăgoieştilor. De aceea, au ales boierii toate cumpărăturile într-o parte şi au pus peste apă în dreptul pietrei celei hotarnice iarăşi o piatră şi pînă la lac, apoi din sus pe dinafară, din josul movilei au pus piatră, apoi cu drept peste apă în mijlocul locului au pus piatră, şi lîngă apă iarăşi au pus piatră din sus de schit. Astfel au hotărnicit această ocină şi au împietrit-o cum este mai sus-scris. Iar la satul Racoţii iarăşi au măsurat boierii dedina cu funia însă în hotarul de sus din hotar în hotar. Iarăşi megieşii din Racoţi, dacă au văzut că se ia dedină multă în lungul dedinei de peste tot hotarul, ei au căzut la boierii cu multă rugă, ca să aleagă dedina mănăstirii dincoace de apă. De aceea şi boierii ei încă s-au rugat la egumenul Ioan, de au luat ocina dincoace de apă. Astfel au ales dedina mănăstirii cu funia şi au lipit-o iarăşi lîngă ocina Tismanei, ocină lîngă ocină şi au pus pietre cum au aflat ei cu sufletele lor după dreptate. Însă să se ştie semnele pe rînd: de la apa Racoţilor pe grind pe lîngă dedina Izvearnii şi la hotarul Masluşului şi lăţimea dedinei 12 funii şi jumătate, fac 375 stînjeni şi merge drept şi au pus pietre lîngă drum şi peste drum un stejar însemnat. Apoi merge tot pe rînd pînă din sus de vadul din jos şi au pus piatră aproape de apă. Astfel au hotărnicit aceşti mai sus-zişi boieri hotarnici şi cu sluga domniei mele, Gherghe al doilea portar şi au ales aceste mai sus - zise dedine ale sfintei mănăstiri Tismana şi au împietrit cum a fost mai cu dreptate şi cum au aflat ei cu sufletele lor. Şi am văzut domnia mea şi cărţile de hotărnicie ale boierilor la sfînta mănăstire Tismana după întocmire, cum este mai sus-scrisă. De aceea, am dat şi domnia mea sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri Tismana să-i fie dedine cu bună pace, fără nici o ceartă şi întărire, iar răposaţilor ctitori, Dumnezeu să-i ierte, veşnică pomenire. Şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. Iară dar şi martori am pus domnia mea: mai întîi jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe Fiera vistier şi jupan Diicul spătar şi jupan Barbul stolnic şi jupan Drăguşin paharnic şi jupan Radul Mihalcea comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, Udrişte Năsturel al doilea logofăt. Şi eu, Dumitru logofăt, am scris în scaunul Tîrgovişte, luna ianuarie 12 zile şi de la Adam pînă acum la această scriere cursul anilor, în anul 7158 <1650>. † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu domn. Io Mateiu voievod DANIC, M-rea Tismana, XIII/ 21. Orig. slav, perg. (38 x 51), pecete aplicată, căzută. Cu o trad. rom. din 1844. Alte trad., ibid., Doc. ist., MCCXXXIV/ 37; mss.: 329, f. 200 - 201v; 335, f. 174v-177; 2171, f. 169v-172; D.J.A.N. Dolj, ms. 8, f. 194v-197v. EDIŢII: Text slav şi trad., Ştefulescu, Doc. slavo-rom., p. 544-551; idem, Tismana, p. 325-329; reg., idem, Din trecutul Gorjului, p. 120-122; menţ.: Grecianu, Genealogiile, I, p. 77; Georgescu, Dreptul romînesc, p. 83 (nota 75); Ştefulescu, Tismana, p. 97-98; idem, Din trecutul Gorjului, p. 41-42, 53 şi 159. 26 1650 (7158) ianuarie 13, Tîrgovişte † <>11111† † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui Preda vornicul din Cislău cu ceata lui şi cu fraţii lui de ocină şi cu fiii lor, cîţi le-a dăruit Dumnezeu, ca să le fie ocină la Cislău şi la Tega din judeţul Sac. Însă să se ştie: să stăpînească din Cislău a 4-a parte şi din Tega, a treia parte din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, pentru că această mai sus-zisă ocină din Cislău a fost a lor veche şi dreaptă dedină de mai înainte vreme. Iar ocina din Tega a fost a lui Preda vornicul de cumpărătură de la tatăl său, Dragomir vătaf, şi de la fratele său, Andrei de la Lereşti, încă de mai înainte vreme, din zilele răposatului Ştefan vodă, cu carte domnească de cumpărătură pe hotare şi pe semne şi au tot stăpînit-o cu bună pace. Iar după aceea, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, cînd a purtat Dragul iuzbaşa din Cislău cu unchiul său Stroe postelnic şi cu mănăstirea Aninoasa 12 boieri şi cu Tudor vornicul Ciocoro, pentru ocina din Cislău, acei 12 boieri i-au ales şi lui Preda vornicul cu megieşii de acolo, a 4-a parte din Cislău după cărţile cele vechi şi pe semne. Însă să se ştie: să stăpînească de la Tinişoara de la posadă pînă la Malul Vulturului din cap pînă în cap, cum au scris cărţile de moştenire. Iar pentru ocina din Tega s-au sculat cu pîră nepoţii Lereştilor, anume: Lera cel mare şi Lera cel mic, fiul lui Stanciul al lui Lera şi Stan al Oproaei, spunînd că bunicii lor, Lereştii n-au vîndut această ocină, a treia parte din Tega lui Dragomir vătaf, tatăl lui Preda vornicul şi fratelui său, Andrei ci au stăpînit-o cu sila şi în puterea lor. Şi au venit înaintea domniei mele la marele divan de s-au pîrît de faţă cu Preda vornicul, pentru că a înţeles că s-a pierdut cartea lui Preda vornicul cea de cumpărătură a ocinei. Întru aceea, domnia mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după legea lui Dumnezeu împreună cu toţi cinstiţii dregători a domniei mele şi am dat domnia mea între ei 6 oameni, trei boieri şi trei megieşi, pe răvaşe domneşti anume: din Star Chiojd, Drăgoiu şi din Chiojdul de la Bîsca, Voicilă al lui Scurtu şi din Călugăreni, Dragomir căpitan, fiul lui Lupu vornicul şi din Sibiceul Bratului, Neagul al lui Marcu şi din Sibiceul Mare, Rusin şi din Pătîrlage, Crăciun al lui Drăgoi, ca să cerceteze şi să adevereze aceşti mai sus-zişi boieri şi megieşi cu sufletele lor pentru această mai sus-zisă ocină din Tega, de lîngă Pătîrlage, a cumpărat-o Dragomir vătaf, tatăl lui Preda vornicul şi cu fratele său, Andrei de la bunicii lor Lereştii şi de la părinţii lor a treia parte sau [n-au]1 cumpărat-o şi au tot stăpînit-o pînă acum şi cartea de cumpărătură s-a pierdut sau nu, cum vor afla ei, cu sufletele lor. Acolo, întru aceea şi aceşti mai sus-zişi boieri şi megiaşi ei au cercetat şi au aflat cu sufletele lor că a stăpînit tot Preda vornic. Iar de pe acea vreme nu s-a aflat nimeni să ştie, ci au socotit aceşti mai sus-zişi boieri şi megiaşi să fie jurămînt între ei şi au dat voie vînzătorilor să jure că n-au vîndut bunicii lor, Lereştii şi părinţii lor, această ocină din Tega lui Dragomir vătaf, atunci, în zilele lui Ştefan vodă, nici n-au luat nici un ban. Iar ei n-au vrut să jure nici într-un chip ci au spus să jure Preda vornicul şi cu Florea. De aceea, ştiind ei că le-a fost moştenire dreaptă şi de cumpărătură, cum este mai sus-scris, au venit la sfînta biserică de au jurat cu mîinile pe Sfînta Evanghelie, dinaintea acestor 6 boieri şi megiaşi că este dedina lor, a treia parte din Tega, cumpărată de tatăl lor, Dragomir vătaf şi de fratele său, Andrei, tot pe bani gata şi pe dreptele lor averi. Şi a mărturisit şi popa Bîra din Cislău care a citit cartea lui Preda vornicul [de]1 cumpărătură şi Dragomir de acolo şi Mircea şi Coman de acolo şi din Pătîrlage, Danciul. Astfel au rămas Lereştii, Lera al lui Hîrsu şi Stan şi Lera cel mic, fiul lui Stanciul de lege [şi de]1 judecată şi dinaintea domniei mele şi dinaintea acestor 6 boieri. Şi am văzut domnia mea şi cartea acelor 12 [boieri şi cu Tudor]1 vornic pentru ocina din Cislău a patra parte şi cartea acelor 6 boieri de j[ude]1cată pentru ocina din Tega a treia parte şi amîndouă răvaşele domneşti tot la mîna lui Preda vornic, cu fraţii lui de ocină. De aceea, am dat şi domnia mea lui Preda vornic şi cu fraţii lui şi cu ceata lui şi cu sîngele lor, ca să le fie lor dedină şi de ohabă şi fiilor şi nepoţilor şi străneppoţilor în veac şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. Iată şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe Fiera mare vistier şi Diicul spătar şi Barbul stolnic şi Drăguşin mare paharnic şi Radul Mihalcea mare comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt. Am scris eu, Dumitru logofăt, în cetatea Tîrgovişte, luna ianuarie 13 zile şi de la Adam pînă acum la această scriere, cursul anilor în anul 7158 <1650>. † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Io Mateiu voievod DANIC, Doc. ist., CCCVII/ 91. Orig. slav, perg., ( 37,2 x 49,5 ) pecete timbrată. Cu o copie, ibid., DCCXXXV/ 109. EDIŢII: Trad. rom., Ionescu, Săcuieni, p. 261-263. ____________________ 1 Loc rupt în orig. 27 1650 (7158) ianuarie 13, Tîrgovişte †12 † † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri numită de la Vaideei, cu hramul soborul arhistrategilor Mihail şi Gavril şi a celorlalţi îngeri, şi părintelui egumen Partenie şi tuturor călugărilor cîţi trăiesc în locaşul acela, ca să-i fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă un ţigan, anume Pascul, fiul lui Nestor ţiganul din Stăneşti şi cu fiii lui cîţi îi va face, pentru că acel ţigan Pascul mai sus-scris s-a sculat şi a ucis şi a străpuns pe un vecin a lui Udrea clucerul Doicescul şi a căzut la pierzanie, să-l spînzure1 sau să-l ducă la ocnă. Atunci părintele egumen Partenie de la sfînta mănăstire Vaideei, mai sus-scrisă, s-a sculat şi a răscumpărat capul de la pierzanie şi a dat pentru capul lui 20 de ughi gata şi cu zapis de la mîna lui, ca să fie un ţigan şi un rob al sfintei mănăstiri mai sus numită. Şi au fost mulţi boieri martori, anume: Hranita postelnicul Blagodescul şi2 Iacov din Berileşti şi din Vispeşti, Dobrişan şi mulţi boieri, Colţea vornicul Doicescul şi Burul şi alţi boieri. De aceea am dat şi domnia mea sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri de la Vaideei să-i fie acel ţigan Pascul, fiul lui Nestor ţiganul din Stăneşti, de moştenire şi de ohabă şi de întărire pentru că a stat acel ţigan la pierzare, iar egumenul Partenie l-a răscumpărat de la moarte precum s-a scris mai sus, şi de nimeni neatins după porunca domniei mele. Iată deci şi martori punem domnia mea pe toţi dregătorii domniei mele: mai întîi jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe Fiera mare vistier şi jupan Dicul mare spătar şi jupan Barbul mare stolnic şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Radul Mihalcea mare comis şi jupan Costandin Cantacuzino mare postelnic .Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt. Şi eu, Dumitru logofăt am scris în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna ianuarie, 13 zile şi de la Adam în anul 7158 <1650>. † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. Io Mateiu voievod Nandriş, Doc. Athos, p. 218-220. Copie la DANIC, Doc. ist., MDCCXVI/5, f. 11v-12. EDIŢII: Text şi trad., Nandriş, Doc. Athos, p. 218-221 (nr. 38); menţ., Bogdan D., Daniile romîneşti, p. 296; Cîndea, Mărturii, vol. I, p. 457, nr. 789. ______________________ 1 În text 2 Post 28 1650 (7158) ianuarie 13, Tîrgovişte † lu Ventilă, snă Lăudatov ot Beleţi, nepot jupîneasii Dobrii ot Jupîneni ca să fie volnic cu această carte a domnii mele de să-şi ţie nişte rumîni, anume: Negre şi cu fiiu-său Oana şi cu Dumitru brat Oanei şi Stroe cu feciorii lui. Pentru că aceşti rumîni ot Jupîneni ce scriu mai sus, fost-i-au lăsat moaşa sa upîneasa Dobra, fiiu-său lu Lăudat denaintea domnii mele den divan, pentru multă socotinţă şi căutare, ce au avut1 de cătră dînsul cu zapis de la mîna ei şi cu cartea domnii mele, ca să-i fie lui moşie în cursul anilor 7144. Şi tot au ţinut cu pace pînă au fost tata-său Lăudat viu. Iar cînd au fost acum după moartea lui, se-au sculat Frăcea cel Mic den Jupîneni cu pîră şi cu un zapis mencinos pentru aceşti rumîni, zicînd aşa că sînt ai lui şi cum i-au apucat legătura lu Mihai vodă pre moşia moş-său. Şi au venit naintea domnii mele în divan de se-au pîrăt de faţă. Într-aceea, domnia mea am căutat şi am judecat pre dirept şi pre lege cu toţi cistiţii dregătorii domnii mele şi am adevărat şi domnia mea că umblă Frăcea cel Mic cu menciuni. Ce i-am spart zapisul cel mencinos în divan şi l-am scos cu rea ruşine2 den divan. Şi am dat lu Ventilă ca să-şi ţie rumînii cu pace, cum i-au fost lăsat moaşa-sa, jupîneasa Dobra, tătîine-său lu Lăudat şi mai mult val să n-aibă, ce să-i fie moşie cu pace lui şi coconilor în veci. † Boıïe3. DANIC, M-rea Cîmpulung, LXI/ 19. Orig. rom., hîrtie (29,3 x 20,7), pecete aplicată în chinovar. ________________________ 1 "ce au avut" repetat. 2 3 "Învaţă marele ban şi marele vornic şi marele logofăt". 29 1650 (7158) ianuarie 14 †Adecă1 eu, Pavelu di Turbure, ficiorul Staicu, scris-amu zapisul meau2 la mena lu Gherghi3 vornic di Sărdăneşti4, cum să ştie5 că m-amu vîndut rumînu6 eu şi feciorii mei şi să mă ţi cu bună7 pace8, elu şi feciori lui9. Şi m-amu vîndutu cu partea mea de10 ocină11 di Turburea cîtu să va veni2. Şi amu luatu bani 230010 şi m-amu vîdut de11 a mea bunăvoie12 cu ştirea toturoru megiiaşiloru. Şi mărturi: popa Stoica şi Dumitru şi Paul13 călăraşul. Şi pitru adevărata14 credenţa15, pusu-me-amu degetulu în locu de11 pecete16. Pis measeţa ghenari17 dni 14, let 7158 <1650>. Eu popa Stoica18. Eu Pavelu mi-mu pus degetul. Eu Dumetru19 Eu Negoie ot Gherbovi19 Eu Paul călăraşul20. DANIC, M-rea Brîncoveni şi Mamul, VIII/4. Orig. rom., hîrtie (31,5 x 21,6), două peceţi aplicate în tuş. _________________________ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1112 13 La cifra 2 a fost adăugat semnul de mie şi apoi slova , probabil de către popa Stoica. 14 cf. semnătura. 15 16 17 18 Semnătură autografă. 30 1650 (7158) ianuarie 14 Adecă eu, Stoica ţiganul de la Căldăruşani, scris-am zapisul mieu să1 fie de mare credinţă la mîna lu Vlădilă iuzbaşii, cu, să se ştie că au luatu Radul ţiganul al Buzescului o ţigancă2 a lu Vlădilă iuzbaşii şi au făcut cu dinsă copii3. Iar Radul ţiganul mi-au fostu mie datoriu ughi 30, ci am umblat pre urmă-i pînă l-am găsitu. Deci l-am apucat de bani, iar el n-au avut, ci l-am dus naintea mării sale domnu nostru. Iar măriia sa mi-au dat să fiu volnic să-i vîzu copiii şi şi pre dinsu4. Iar apoi Vlădilă iuzbaşa, fiindu copiii cu ţiganca dumnealui, l-au plătit şi mi-au dat vaci 5 şi bani gata ughi 16 denaintea mării sale domnu nostru. Deci i-am făcut acesta al mieu zapis ca să fie volnic de să ţie pre Nedelco ţiganul şi pre Draghina şi pre Lupa şi pre Sara şi pre Marga şi pre Drăghici. Iar de va avea dumnealui vreo gîlceavă, să aibă a mă luarea pre mine cu toţi copiii miei. Şi mărturie: jupan Radul vel aga şi jupan Lepădat căpitan i Dumitru pîrcălab za curte i Ion biv căpitan i Avraam iuzbaşa i Stan iuzbaşa i Barbul armaşul. Şi pentru credinţa pusu-me-am şi degetul. Pis measeţa ghenarie 14 dni 7158 <1650>. Şi iar amu mai dat pentru dinsul lu Martin iuzbaşii şi Manei ughi 8 păntru nişte cai ci au furat. Eu Stoica ţiganul. Necula iuzbaşa. Avraam iuzbaşa Radul iuzbaşa Radul vel aga5. DANIC, M-rea Mislea, III/9. Orig. rom., hîrtie (34 x 21), pătat. _____________________________ 1 2 3 4 5 Semnături autografe. 31 1650 (7158) ianuarie 15 † Adecă eu, Gruia ot Peştiana şi Radul armaş ot tam scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupînesăi Hîrsovii spătăriesii şi a jupînului şi a giupînesăi Iuditei, cum să să ştie că eu, Radul armaşul, moşie în Calopăr şi Gruia, cu armaşul Radul, iară am dat partea noastră de moşie din Suşiţa de Sus dumnilor. Şi am luat noi ughi 156 pînă vor merge dumneloru acasă să caute moşie şi să o preţuiască ce va face, să ne de dumilor de ne va mai da. Iară de nu, să vor mai adunge preţul cestor bani ce va face să le mai întoarcem noi; le vom mai întoarce cum să vă mai preţui. Şi la această tocmeală fost-au mulţi boieri mărturie care-şi vor pune şi degetele şi iscăliturile. Şi de mare credinţa, pusu-ne-am şi noi peceţile şi iscăliturile mai jos. Mesiţa ghenarie 15 dni, leat 7158 <1650>. Eu Gruia. Eu Radul. Stanul postelnic. Nedelco păharnic mărturie. Ionaşco vel dvornicu. DJAN, Covasna, Fond 74, Col. Cserey Emilia, fasc. X, f. 259. Copie rom. EDIŢII: Text, Cernovodeanu, Demeny, Dumitrescu, Documente romîneşti, p. 145-146. 32 1650 (7158) ianuarie 15, Tîrgovişte † Adecă eu, jupîneasa Ioana, carea am fost jupîneasa Udrei postelnic ot Cosoba împreună cu fiiu-mieu Alexandru scriem şi mărtrisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare crdinţă la mîna jupînului Parasco cupţu ot Cosoba ca să să ştie cînd au fost acum în zilele mării sale domnu nostru Io Matei Basarab voevod, eu i-am vîndut dumnealui 500 de stînjăni de ocină den Cosoba, toată partea soţului mieu, Udrei postelnic cîtă se va alege den cîmpu, den pădure, den apă, den şăzutul satului şi cu vad de moară şi cu baltă şi cu tot venitul, despre tot hotarul, însă stînjănul cîte o jumătate de taler, fac talere 250. Şi o am vîndut noi de a noastră bunăvoie fără de nici o silă, cu ştirea tuturor oamenilor miei şi a tuturor boiarilor şi a tuturor vecinilor. Şi o am vîndut cu bir cu tot, însă bir de ruşală, ughi 3 pol, pentru că i-am fost vîndut şi mai denainte vreme ocină acolo în Cosoba, noi de a noastră bun<ă>voie, fără de nici o sil<ă>. Şi ne-au dat dumnlui toţi banii gata, ca să-i fie dumnealui moşie ohabnică, coconilor în veacu. Mărtrie: frate-mieu Radul postelnic şi nepoţi noştri: Necula postelnic i Radul vtori comis sni Albulu i comis ot Brezoe i Riga armaş i Ventilă vataf i sinovi ego Calotă comis i Dragmir peharnic i Mihalaşco logofăt i Curt stegar i Dobre ceauşul i Dragmir ot Dol Cosoba. Şi alţi boiari carii-şi vor pune ei peceţili şi iscalele. Aceasta am scris ca să să ştie. Şi pentru mai adev<ă>rată credinţă ne-am pus pecete mai jos. Pis Dumitru logofăt u Tîrgovişte measeţa ghenarie 15 dni vă leat 7158 <1650>. † Eu jupăneasa Ioana. Eu Vintilă vătah1 Eu Radu postelnic1 Eu Necula postelnic Eu Radu comis1 Radul logofăt Dudescul1 Eu Calotă comis1 Radu logofăt Creţulescul1 Gheorghie vistier2 Dragomir peharnic1 Mihalaşco logofăt1 Damaschin vornic mărturie1 […]3. DANIC, Doc. ist., DLXXII/ 7. Orig. rom.,hîrtie ( 39x29), pecete aplicată. ____________________ 1 Semnături autografe. 2 “Gherghe vistierul martor”. 3 Semnătură indescifrabilă. 33 1650 (7158) ianuarie 16 † Adecă eu, Ghioca1 cu fiiul mieu, Gurca ot Cătuni scris-am şi mărturisim cu acest al nostru zapis ca să fiie de mare credinţă la mîna Hîrsovei spătăresii şi a jupînului Chiriţă şi la mîna jupînesii Iuditei, cum se se ştie că am luat de la dumnelor ughi 50 pre nişte moşie din Calopăr cu rumînii, însă anume: Preda Brînzăleu cu un ficior al lui, anume Drăgan şi cu nişte nepoţi ai lui, anume: Pătru, Vaslie, Drăghici, Stan, Nicula. Deci am luat aceşti bani ce scriie mai sus pînă a merge dumnelor acasă, se mergem să caute moşia şi rumînii şi să o priţuiască cum va fi cu diriptul, de va faci să mai iau eu, voiu mai lua2, iar de nu va faci, se mai întorcu bani, eu voiu mai întoarce dumnelor. Şi la aceasta tocmeală fost-au mulţi boiari mărturiie, carii-şi vor pune peceţile şi iscăliturile. Şi pentru mari credinţa pusu-ne-am peceţile şi iscăliturile mai jos. Ghenarie 16 dni, vă let 7158 (1650). Eu Gurca, ficiorul Ghiocăi toboşariu Stanciul postelnic mărturiie Ioanăş cobzar Nedelco păharnic martur Mărturiie Gruiia postelnic. DJAN, Covasna, Col. Cserey Emilia, Fond 74, fasc. X, f. 256. EDIŢII: Text, Cernovodeanu, Demeny, Dumitrescu, Documente romîneşti, p. 137-155. _________________________ 12 34 1650 (7158) ianuarie 18 † Eu, Badea cerăşanul, împreună cu feciorii miei, Stan i Şerbu i Ratea şi cu alţi feciori, cîţi Dumnezeu ne va da, scris-am acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupan Stroe vel vistier, cum să se ştii că ne-am vîndut dumnealui să-i fim rumîni dereptu 6000 de bani. Şi ne-am vîndut noi, de a nostră bunăvoie, fără de nici o silă. Şi am luat aceşti bani toţi gata în mîinele noastre, ca să-i fiim dumnealui rumîni cu bună pace în veci. Şi păntru adeverită credinţă, mi-am pus degetul1 în loc de pecete. Aceasta mărturisim cu zapisul nostru. Ispisah az, Necula logofet, measeţa ghenarie, 18 dni, leat 7158 <1650>. Eu Badea cu feuri mii. DANIC, Doc. ist., CCLXXVII/41. Orig. rom., hîrtie (29,5 x 19,5). EDIŢII: Text, Berechet, Un document din anul 1650, p. 66-67 (reprod. în facsimil). _______________________________ 135 1650 (7158) ianuaie 18 † Adecă eu, popa Marco de la beserica domnească ot Bucureşti şi noi aceşti călăraşi ot Bucureşti, anume unchiaşul Manea şi Neagul şi Isar, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui pan Chirca vtori postelnic, cum să se ştie că ne-am tocmit cu dumnealui de i-am vîndut stînjini de ocină 100 den sat den Văleni den judeţul Oltului pri bani gata, diript bani 3400. Şi ne-am tocmit dă i-am vîndut această ocină den cîmpu şi den pădure şi de apă şi cu vad de moară şi den şăderea satului, noi di a noastră bunăvoie, fără nici o silă şi cu ştirea tuturor rudiniilor noastre şi a migiaşilor din sus şi din jos şi din împrejurul locului, însă ocină stearpă fără rumîni, ca să-i fie dumnealui cu bună pace şi coconilor şi nipoţilor şi strinipoţilor în ohabnică în veci. Şi la această tocmeală a noastră, mărturii: jupînul Dobrin ot Ungurei şi Mircea a lu Calotă ot Sitişăşti şi1 Drăghici snă Cioflan ot Mihăieşti şi Neacşul ot Bribinari şi alţi boiari cari-şi vor puni piciţili şi scăliturili mai jos. Aceasta scriim şi păntru credinţa ne-am pus şi piciţili. I napisah az, Dumitru logofăt brat Dumitraşco stolnic. Measeţa ghinarie 18 dni, vă leat 7158 <1650>. Eu popa Marco. † Vlaicul, brat popi lu Marco. † Isar. † Nigul. † Mani. † Pană logofăt2 Mitrea slugerul mărturie Rudeanul2 † Udrişte postelnic ot Bucureşti2 † Ştefan peharnic Rudeanul mărturie2. DANIC, Doc. ist., CCCCLXXVII/ 131. Orig. rom., hîrtie (29,5 x 20). _________________________ 1 post şi, . 2 Semnături autografe. 36 1650 (7158) ianuarie 19 † Adecă eu, Nan den Tomşani, împreună cu fămeaia mea, Dragomira, fata Şerbului de Bărbăteşti, scris-am acesta al nostru zapis ca sa fie de mare credinţă la mîna Radului logofăt Dudescul, cum să se ştie că i-am vîndut dumnealui partea noastră de moşie den Bărbăteşti, însă din doua1 funi cîte o jumătate face den trei funi ce sînt într-acea moşie o fune de peste tot hotar