ti ughi 300 di galbăni bani gatai, di a mă bunăvoiăi şi cu ştiri fraţilorîi şi cu ştiră ficiorîlor mie, ca să-ie fiă moşîie în veaci şi lui şi ficiorîlor luie. Şi mărurîe au fost tocmălîi şi: Vîrza Radul căpitanul, Dumitraşîi cluciîru di Spînîie şi Barbul clucer o Fratoştiţi i Balaca piharnic i Cîrîţie cămăraşul i Stanciul postelnic Zătreanul i Dămăie postelnic o Mărăie i Crăciun logofăt o Tătoie i Găvrilaşi piharnic o Tîrnăvăe i Calotă postelnic frată-mău o Pîrîini, popoi Stanciul o Pîrîinie. Şi am pusăi şi păciati. Pis measeţi ghinarie dnă 30, leat 7155 <1647>. † Eu Stanciul postelnic. 1647 (7155) ianuarie 30 ŢR † Zde meghiaşii tocmealnici ai egumenului David de la mănăstire de la Verbil şi ai pop lu Lăudat şi ai lu Pătru ot Pîrşcov ot sud Buzău, po ime: ot Boziani, Stanciu vătaf i ot Pîrscov, Crăciun Tolilie i ot Tîrcov; Şteful i ot Pîrscov, Ivan vataf i Andrei i ot Moseşti, Neagul, ca să caute şi să adevereze pentru ocina mănăstirii Vărbila ot Pîrscoveni, partea lu Tete şi a lu Bucşe, să vază: easte partea de ocină acestor doi oameni ce scriu mai sus în partea de moşie a popei lu Lăudat şi în partea lu Pătru, au ba. Însă mai adevărat cum vor afla aceşti 6 megiiaşi cu sufletele lor, pre dereptate şi pre cărţi bătrîne. Şi zioa după Paşti, în sărbători. Ispravnic Zorze vel portar. [...] <1647>. † [...]. 1647 (7155) februarie 1 ŢR † Avxăntie monah, igumenul de la sfînta mănăstire de la Grui şi cu tot săborul, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis să fie dă mare credinţe la mîna părintelui Varlam ieromonah, igumenul ot sfînta monastir ot Căldăroşani, cum să să ştie că au luat un ţigan al Gruiului o ţigancă a Căldăroşanilor şi o-m plătit de am dat în schimb ţigancă pintru ţigancă pre Rada ţiganca, fata lu Hîrs. Şi pintru credinţa, am pus degetul în loc dă pecete. Pis measeţa fevruarie l dni, vă leat 7155 <1647>. Avxentie egumenul. 1647 (7155) februarie 6 ŢR † Adecă eu, Cîrste, nepotul lu Dobromiru i Lupul, snă Groz ot Orbii, scriis-am acesta al nostru zapis ca se fie de mare credinţă la mîna lui Vintilă logofăt ot Tîrg Jiiul, pintru să si ştie că i-am vîndutu părţi noastră de moşie di la Turcineşti, care moşe am fost cumpărat di la Ion ot Turcineşti, însă din parti lui Ionu al 3 loc, priste totu hotarul, în cîmpu, în pădure, în apă, cu vad de moară, cu sălişte în sat, priste tot cît să va alege. Şi am vîndutu de a noastră bunăvoii, fără de nici o silă şi cu ştire tuturoru fraţilor ot Turcinişti, diript bani gata aspri 1500. Şi am vîndut, ca să-i fie lu Vintilă logofăt moşie moştină lui [...]. Şi cîndu am vîndutu această moşie, ci easte mai sus-scrisă, fost- mărturie: ot Turcinişti, Prid i brat ego, Filip i Vintilă i Mihai, snă Ghiocăi ot tam şi din Orbii, Stănilă Ciorăi i snă ego, Radul, ot Vădini, Drăghici, snă Barbu ot Tîrg-Jiiul, judiţ Lupul iar cu 12 pîrgari, Iorga postelnic Ţangoniscul i brat ego, Nicola i Enuş. Şi s-au tîmplat la acest zapis şi jupan Mihai ceauş za post, cîndu au fost Cristoriu şi popa Lăudat i Văsiiu croitoriul i Dumitru al Stoii, au fost toţi aceşti boieri şi aceşti omenii buni la acest zapis. Şi pintru credinţa, am pus mai jos degitile. Februarie 6 dni, leat 7155 <1647>. Eu Cîrst, nepot lu Dobromr Eu Lupul, snă Groz ot Orbii Eu Mihai, ceauş za post. 1647 (7155) februarie 10 ŢR † [...]. Adecă eu, Stan de Merişani, nepotul Tatului ot tam, scris-am acestă a mea carte să fie de bună credinţă la mîna perintelui Ionechie, n<ă>stavnecul svintii mă(nă)stiri de la Totana şi la alalţi perinţi, la toţ carii sîntu acia şi la carii vor fi de acum nainte pîn-veci, cum se se ştiie c-am închinat la svînta mănăstiri apa din hotarul Bădeştilor şi din hotarul Vîlcelilor să aibă a o dara la mora svintei mănăstiri şi de nemini oprelă să n-aibă. Iar după morte mie să fie şi moşiia de Bădeşti, însă parte mea închinata svintei mănăstiri, pîntru că am scris 12 nume la sventul pomenic să să pomenească penă-n veci. Iar cine să va scula den fecioriei miei sau din ruda mea să facă alte lucruri să fie afurisit de 318 otăţi ije vă Necheiu şi să aibă a lăcui împreună cu Iuda şi cu Aria. Şi această carte s-au făcut deninte soborului svintei mănăstiri Argşul, însă mărturie: igumenul popa Leontie arhimandrit şi de oraş, popa Stănislav i popa Gherghe i popa Gherghe, diiacon Calciul, Dumitru roşul i Drăgan serbul Voicoev, Stan al Ghercei, popa Stepan, Stoia de Bereşti, Ivan al pop Mcului, den sate Ion Bădescul, Dopce cu feciorii lui: Todosiie Pătru ot tam, Ţalapi, Mane, Nan ot tam. Şi am scris eu, Pană, acesta am scris de-a mea bonăvoia. Pis measeţa fevruarie 10 dni, let 7155 <1647>. Eu Stan Eu popa Stănislav Eu popa Gherghe Eu popa Gherghe Eu Dumitru roş Eu deiacon Calciul † [...]. 1647 (7155) februarie 10, Tîrgovişte ŢR † [...] ca să le fie lor ocină în sat în Hîrboru u sud Ialomiţa, de preste tot satul a treia parte den cîmpu den pădure şi den bălţi şi cu tot venitul, oarecît se va alege de preste tot satul, den hotar pînă <în> hotar, care ocină le easte de cumpărătoare de la Radul den Rogozu şi de la Boncul den Stoineşti şi de la alţi seteani den Hîrbor încă mai denainte vreme. Iar după aceea, cîndu au fostu acum în zilele dumnii mele, iar boiarinul dumnii mele ce scrie mai sus, Danciul cliucer Doicescul şi cu ai lui feciori, ei au luoat denaintea dumnii mele den divan, 12 boiari hotarnici pă răvaş(e) domneşti, po ime: ot Mătăseşti, Stan iuzbaşa i Leca Meiuotă i ot Bucu, Nedelco i ot Poian, Dragoe i Iane i ot Frăţileşti, Tatul i ot Tătărăi, Drume i Dragul i ot Ciulniţ, Stănimir i Vîlcul i ot Pupezeni, Manea i ot Periiaţi, Mihaiu. Şi ispravnec hotarnec, Mihaiu peharnecul ot Buieşti. Deci au umblat aceşti doisprăziece boieri ce scriu mai sus şi au ales această ocină a boiarinului dumnii mele, Danciului cliucer Doicescul den Hîrbor, de cătră alalţi megiiaşi pre den sus despre satul Trînşanii, de o au hotărît şi au pus pietri şi semne, cum easte obiceaiul ţărîi, însă despre tot satul Hîrborul a treia parte. Şi iar să fie boiarinului dumnii mele ce scrie mai sus, Danciului cliucer Doicescul, 100 de stînjăni den sat den Trînşani, cărei ocină o au fost cumpărat Chirca vameş de la toţi seteanii den Trînşani. Deci Chirca vameş, el au dăruit această sută de stînjăni, ce scrie mai sus unui cocon al Colţii vornec, anume Radul, pentru pomeana, căci l-au botezat cu mîna lui. Deci cîndu au hotărît aceşti 12 boiari ce scriu mai sus ocina den Hîrbor, venit-au singur Chirca vameş naintea acestor boiari hotărnici, de au mărturisit cu a lui limbă cum a dărut pre acestu coco al Colţii vornec cu această sută de stînjăni pentru pomeana. Deci aceşti 12 boiari hotarnici, ei au căutat şi au ales această sută de stînjăni de ocină den Trînşani şi o au alăturat pre [lîngă] ocina den Hîrbor, să fie ocină lîngă ocină. Şi a[u] pus pietri şi semne. Şi am văzut dumnii mea amîndoao [...] acestor 12 boiari de hot<ă>rnicie la mîna Dan[ciu]lui cliucer Doicescul. Şi iar să hie boiarinului dumnii mele, Da[nciu]lui cliucer Doicescul, ocină în Vălenii de Sus u sud Sac, den jum<ă>tate de sat, despre tot hotarul doao părţi, iar mănăstirea ce se cheamă Tisăul, ce easte metoh sfentei episcupii ot Buzău, să aibă a ţinerea cu Danciul cliucer dentr-această jumătate de sat a treia parte, care ocină easte Danciului cliucer de cumpărătoare de la Şărbu şi de la Lăudat ot Răsimnici, fraţii lu Ivăniş vornic, iar mănăstirii Tisăul este dată şi-nchinată această ocină dentru o jumătate de sat den Văleni a treia parte de Ivăniş vornic. Deci cîndu au fost acum în zilele dumnii mele, iar părintele Ştefan, episcup ot Buzău, au venit în divan de au luoat 6 boiari tocmealnici pă răvaşe domneşti, po ime: ot Finţeşti, Dobrotă i ot Năiani, Godeanul i Şteful i ot Văleni, Gradea i Muşat i Barcă i ispravnec, Preda logofăt, ca să caute şi să adevereze şi să aleagă ocina lui Ivăniş vornec, den sat den Văleni. Deci aceşti şase boiari ce scriu mai sus, ei au căutat pre cărţi şi pre zapis şi au adevărat cum au avut Ivăniş vornic, împreună cu fraţii lui, jumătate de sat den Văleani, ce fiindu Ivăniş fără de feciori, el ş-au dat partea lui de moşie mănăstării Tisăul, ce scrie mai sus, pentru pomeana, iar părţile lu Şărbu şi a lu Lăudat, fraţii lui Ivăniş vornic, ele au căzut de cumpărătoare Danciului cliucer. Şi am văzut dumnii-mea cartea lui Şărban vodă vă leat [...] şi cartea lui Gavrilă vodă vă leati [...] la mîna Danciului cliucer de cumpărătoare şi zapislu acest(o)ru 6 boiari ce scriu mai sus de tocmeală, cum să aibă a ţinerea Danciul cliucer den jumătate de sat doao părţi şi mănăstirea Tisăul o parte. Şi se-au voit părintele episcupul Ştefan ot Buzău, cu Danciul cliucer, să ţie această jumătate de sat dempreună despre Vălenii den Sus şi cu voia megiiaşilor de sus şi de jos. Dereptu aceea şi dumni-mea am dat ca să le fie oci ohabnecă în veci, [...]. [...]. [...] <1647>. [...]. [...] . 1647 (7155) februarie 13 ŢR † Jupan Gherghe vistiiar, ispravnicul scaunului de la Bucureşti, scris-am cartea nostră să fie la mîna călugărilor de la sfînta mănăste Plumbuita, ce caste hram Sfîntului prorocul Cîrstitelui Ion, pentru că au venit la noi cu cinstit cartea măriei sale domnu nostru, Io Matei Băsărab voievoda, scriend cum să căutăm pentru ocină ce au plumbuiţeanii la Boleasca, zicînd că vor să o înnece călugării de la Sărindar cu nişte mori ce fac acum nooa. Deci noi am strînsu meşteri de mori, anume Dragmir meştirul şi Marin meştirul şi Voinea meştirul şi Badea meştirul şi alţii meştiri şi am mersu, eu cu capul mieu şi cu Ion căpitan, Damaschin vornic, împreună cu meştirii şi cu omeni buni, cu călugării de la Sărindar şi cu călugării de la Plumbuita de am tras ocina de unde bat călugării de la Sărindar parii, să fii mori pînă-n hotarul plumbuiţenilor. Şi am găsit că au călugării de la Sărindar stînjini 180. Mai mult n-au avut, iar noi toţi am zis călugărilor de la Plumbuita să le mai las(e) pri 100 de stînjini să meargă genunea apii pre ocina plumbuiţenilor. Şi am zis meşterilor să le facă mori, iar meşterii au zis că nu va putea face nici un meştiru mori pre atîta ocină, că plumbuiţenii zic că vor să-ş facă mori mai jos, unde să împlea acea 100 de stînjini, ce nu cutează nici un meşteru să să apuce să facă mori, că zic că vor neca morili plumbuiţenilor unde vor să le facă. Aşa am găsit şi am adevărat şi mărturisit împriună cu toţi meşterii, cum nu pot să facă mori pri atîta ocină călugării de la Sărindariu. Deci le-am făcut cartea nostră la mîna călugărilor de la Plumbuita, să-ş facă şi cartea domnească. Aceasta am scris. Pis fevruarie 13 dni, vă leat 7155 <1647>. Gherghe vistiar Damaschin vornic. 1647 (7155) februarie 13 ŢR † Adecă eu, Stan, nepotul Tatului ot Merişani, scris-am acest al mieu zapis ca să fii de mare credinţă la mîna perintelui egumenul popa Leontiia, nestavnecul sventei mănăstiri Argiş, ca pentru se se ştie că m-am tocmit cu el să-m scoţă 2 feciori ai mei, po ime: Stanciul şi Negoiie de la căpitanul Radul den rumînieia, să fiie slobozi. Iar eu mi-am închinat moşieia, parte mea, cîtă am în selişte în Merişani, căce acesta moşieia easte de la unchiu-mieu, Tatul şi easte dă lată parte mea 240 de stînjeni şi easte de lungă den gura Vîlsanului pînă-n dealul Baţicovului, în hotarul Drăganului cu apa Argişului, cu păduri, cu selişte cu tot, de o-m închinat pentru să-m fac pomenă cu ficiorii miei să-i scoţu den rumînie. Şi să fiie închinat pînă la ot vec, numai să-m scoţu fecioriei. Iar cine să va scula de oameniei noştri a învălui alticeva să fiie afuriset de 318 ije vă Necheiu şi să lăcuiască cu Iuda într-un locu. Şi la acesta tocmelă au fostu mulţi omene buni, po ime: perintele egumen ot Totana, po ime Ionichiie, de Argişu, judeţul cu 12 pîrgari, popa Stăneslav, popa Gherghe, popa Stepan, popa Micul, popa Gherghe, Dumitru roş, judeţ Albul. Şi am scris eu Pană şi sînt mîrturiie. Şi pentru mare credinţă, mi-am pus pecete. Pis measeţa februarie 13 dni, let 7155 <1647>. Eu Stan. Eu popa Gherghe. Eu Dumitru roş. 1647 (7155) februarie 16, Tîrgovişte ŢR † Adecă eu, jupan Radul Mihalcea vel comis ot Pătîrlagi, scriu şi mărturisăsc cu acest al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la sfînta mănăstire ce se chiamă Plumbuita, hramul Sfeatîi Ioan Crăstitel şi egumenului Calinic şi tot soborului mănăstirii, ca să să ştie cum au avut sfînta mănăstire Plumbuita nişte ocină în satul nostru, la Tîmbureşti pre Baltă ot sud Ialomiţa, cumpărată de Mihnea vodă şi de doamnă-sa, Ecaterina mănăstiri, de la Udrişte şi de la Pătraşco ot Bucşani, toată partea lor şi de la Bîrcă ot Cojăşti, toată partea lui şi dată şi miluită la sfînta mănăstire Plumbuita, pentru pomeana. Şi tot au fost această ocină din Tîmbureşti pre seama mănăstirii Plumbuităi cu bună pace. Iar după aceea, cîndu au fost acum, în zilele mării sale, domnului nostru Io Matei Basarab vodă, au socotit părintele egumenu Calinic, împreună cu tot soborul mănăstirii, pentru această ocină de la Tîmbureşti, fiindu-le preste mînă şi departe de sfînta mănăstire şi fiindu în satul mieu, în Tîmbureşti şi avînd şi noi iar moşie la Plăseni, pă Mostişte, pre lîngă moşiia mănăstirii de la Boldorogeşti 600 de stînjăni de ocină de cumpărătoare de la Ghionea postelnic şi de la nepotă-său, Nica păharnic, nepot de fată lui Gligorie logofăt. Făcut-au tocmeală şi schimbu cu noi şi au dat călugării de la mănăstire, de la Plumbuita noao ocina lor de la Tîmbureşti, toată, preste tot hotarul, cu toţ rumînii, cît au ţinut şi mănăstirea şi cu tot venitul. Iar eu am dat mănăstirii ocina mea de la Plăseni, cele 600 de stînjăni de ocină de lîngă ocina mănăstirii, de la Boldorogeşti, de ş-au lipit călugării de la Plumbuita ocină lîngă ocină şi hotar lîngă hotar, însă pămînt pentru pămînt, ocina de la Tîmbureşti pre ocina de la Plăseni. Iar pentru rumînii mănăstirii de la Tîmbureşti, dat-am sfintei mănăstiri Plumbuitei ţigani, însă 8 suflete de ţigani, anume: Stan ţiganu cu ţiganca lui, cu Voica şi cu feciorii lor, anume: Stoica şi Barbul şi Voico, care ţigani i-am fost cumpărat şi eu de la Radul banul Buzescu şi o ţigancă, anume Voica a Stoicăi ţiganul, cu fiu-său, Slavul, care ţigancă, ne-au fost de milă de la domnul nostru, Io Matei Basarab vodă şi o ţigancă, anume [Drăghina] ce o am cumpărat de la [jupan Cioană comis]. Şi iar am dăruit eu, Radul comis şi jupîneasa mea, Sofiica, la sfînta mănăstire la Plumbuita un copil de ţigan, anume Mirea, feciorul lui Duitru ţigan, ca să ne fie [pomea]nă, afară din tocmeală şi din schimbu. Şi ne-am tocmit şi am schimbat de a noastră bunăvoie, fără de nici o silă dinnaintea mării sale, domnului nostru din divan şi dinnaintea tuturor boiarilor divanului, mari şi mici, ca să fie sfintei mănăstiri de la Plumbuita ocină de la Plăseni, de pre Mostişte de lîngă Boldorogeştii şi ţiganii de moşie şi ohabă şi întărire şi ctitorilor pomeană în vecie. Aşijderea şi noao iar să ne fie ocina de la Tîmbureşti cu rumînii şi cu tot venitul de preste tot hotarul iar moşie ohabnică şi să fac ce voi vrea. Şi ne-am zapisuit unii la alţii, ca să ne poată fi cu pace aceste moşii în veci. Aceasta am scris ca să scrie. Şi pentru mai adevărată credinţă, mi-am pus şi pecetea şi iscala. Şi mărturii, mulţi boieri carii îş vor pune ei peceţile şi iscăliturile mai jos. Pis Dumitru logofăt u Tîrgovişte, measeţa fevruarie 16 dni ot Adam, vă leat 7155 <1647>. Radul vel comis. Radul vel logofăt. Radul ban. Stroe vel vistier. Socol. Preda Brîncoveanu. Radul vel agă. Costandin vel postelnic. Dumitru vel sluger. 1647 (7155) februarie 16 ŢR † [...] sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri ce să chiamă Plumbuita, [...] ca să să ştie cum au venit Calinic ot Plumbuita naintea domnii mele la divan de-au jăluit şi au spus cum au fost miluit băneasa banului Tudusie nişte moşie den Roşiul, 180 de stînjăni la mănăstire la Sarandariu, pentru pomeana. Dup-aceea, călugării de la Sarandariu, ei au vrut să-ş facă mori într-aceşti 180 de stînjăni de la Roşiul, cu care mori neca ei toată ocina Plumbuitei de la Bolească. Într-aceea, domnia mea am trimis cartea domnii mele la boiarenul domni mele, la Gherghi vistier ispravnicul scaunului de la Bucureşti, ca să meargă acolo cu boiari, cu meşteri de mori să caute să vază: au călugurii de la Sarandar vad şi ginune în sus să nu nece moşia şi morili Plumbuitei şi [via] şi livezele, au n-au. Într-aceea, boiarenul domnii mele, Gherghe vistiar, se-au sculat cu capul lui de-au mersu acolo la ocină, cu Ion căpitan, cu Damaschin vornic şi cu meştiri de mori, anume: Dragmir meşterul şi Marin meşterul i Badea meşterul i Voinea meşterul şi alţi meşteri şi cu oameni buni, călugurii de la Sarindar, de la Plumbuita de au tras ocina de unde bat călugurii de la Sarandari pari, să facă mori, pîn-n hotarul plumbuiţenilor şi au aflat că mai mult de 180 de stînjăni n-au călugurii de la Sarandar într-aceea ocină de la Roşiul ce le-au dat băneasa. Încă s-au rugat cei boiari călugurilor de la Plumbuita de-au lăsat den ocina lor 100 de stînjăni călugurilor de la Sarandar ca să meargă genunea apei, iar meştirii tot nu se-au putut cuteza a le face mori sărîndăenilor pre atîta ocină. Deci au rămas călugurii de la Sarandar de lege şi de judecată, ca să nu nece numai mult o palmă den moşia Plumbuitei, cum am văzut domnia mea şi cartea acestor boiari de judecată. Derept aceea, le-am făcut şi domnia mea ceasta carte a domnii mele ca să-ş poată ţinea mănăstirea Plumbuita moşia de la Bolească şi morili, livezele cu bună pace, fără de nici o nicătură. Iar cine le va neca vadul şi morili acela om de mare pradă va fi şi se vor tăia şi morili şi se vor spînzura şi meşterii. [...] <1647>. [...]. 1647 (7155) februarie 19 ŢR † Adecă eu, Pîrvana neguţătorul, scriu şi mărtursescu cu aceast al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupanului Trandafir, cum să să ştie că i-am vîndut dumnelui o prăvălie cu pimniţă cu casa, cu loc cît se va alege în lungu, în lat în oraş în Bucureşti, în tîrgul de jos, care prăvălie easte lîngă prăvălie lu Sveati Ghiorghie şi între Radul neguţător. Şi o-am vîndut cu ştire tuturor vecinilor şi den jos şi den sus. Şi am întrebat pre toţi şi n-au vrut să o cumpere. Şi o-m vîndut de a mea bunăvoie şi cu ştirea jupînesei mele Neacşăi, derept bani gata ughi 85. Şi la tocmeala noastră fost-au oameni bum, preoţi şi neguţători şi boiari, anume: ot Bucureşti, Stanciul cupeţ i Tatul cupeţ i Cuţar cupeţ i Costandin abagiul, Mareş abagiul i Nica cupeţ i Hera i Nica map[...] i Şărban logofăt i snă ego, Stoica logofăt i Radul cupeţ, Tudurii co[...] i Lefter abagiul şi den Tîrgovişte, popa Irimiia ot Sveata Petca. Şi i-am dat zapisile cele de cumpărătoare şi i-am vîndut dumnealui să-i fie de moşie coconilor, nepoţilor, strenepoţilor moşie ohabnică. Şi pentru mai adevărată credinţă, mi-em pus şi pecete. Şi am scris Pavlache, snă popei Irimie ot Sveata Petca, ca să să ştie. Pis fevruarie 19, vă leat 7155 <1647>. † [...] Eu Pîrvana neguţător † Eu popa Irimiia ot Sfînta Petca † [...] † Eu Hera cupeţ Eu Şărban. 1647 (7155) februarie 20 ŢR † Şi iar au cumpărat popa Manea 2 pogoane de vie de la Mălin den partea lu Dumitru Iurga, derept bani gata 4 000. Şi aldămăşari: Stoian spătărlul ot Nocet şi Radul Pătranii ot tam şi Micul spătar şi Dragomir ot Sulimanul. Pis measeţa fevruarie 20 dni, vă leat 7155 <1647>. 1647 (7153) februarie 20 ŢR † [...]. Adecă eu, Preda postelnic, scris-am aceasta a mea carte cu limba mea şi cu învăţătura mea, ca să fie de mare credinţă şi stătătoare la mîna feciorilor miei, carii mi-au dăruit Dumnedzău, pentru ca să se ştie că mi-am tocmit eu feciorii mici şi i-am aşăzat eu cu limba mea şi cu învăţătura mea ca să fie bună pace întru ei pre urma mea. Am dat întîi fiiu-mieu, lu Tudoran, viile care am cumpărat de la popa Baciul de pre valea Bădeştilor, toate, cum scrie şi în zapisul mieu care am făcut eu mai nainte cu mîna mea. Iar alalte vii care [s]înt la Viţicheşti şi la Bădcşti toate le las cestoralalţi feciori a cinci fraţi. Iar Todoran să n-aibă a se mesteca la cestea vii nimica. Iar să să ştie cui ce-am lăsat. Întîi <î>n dealul Viţichiştilor 2 pogoane ce-s den jos pre lîngă vad şi 4 pogoane mai mici ce-s împotriva lor despre slon le las coconilor cestor mai mici, lu Iane şi lu Ventilă. Şi iar am dat pogonul cari am cumpărat de la Gherghe Sasul şi despre slon pogonul cel din portiţă în jos fiiu-mieu, lu Pătru. Şi iar am dat fiiu-mieu, lu Lăudat, pogonul cari am cumpărat de la Davidiscul şi despre slon cari e den portiţă în sus. Şi iar am dat fiiu-mieu, Oancei, pogonul cel despre gard cari easte di la Voica din sus şi despre slon. Iar cel depre lîngă gard, iar alalte ocine şi dealniţe cîte se vor afla să fie pisti toţi fraţii, să şi-l împartă ei, cum se va cădea pre dereptate [...] den dealul Bădeştilor 4 pogoane ce-[s] den sus, despre margine le las lu Iane şi lu Ventilă, iar pre lîngă acele 4 pogoane, 2 pogoane le las lu Pătru. Iar pre lîngă Pătru, iar 2 pogoane le las lui Lăudat. Iar 2 pogoane ce-s din jos di toati, le las Oancei. Iar lu Tudoran i-am dat vie mai multe cu 2-3 părţi, căci au fost mai părăsite şi ca să nu cază greaţă cistoralalţi fraţi, ci să aibă bună pace întru ei. Şi iar să se ştie pesti toţi fraţii carili va mai slăbi sau va mai sărăci şi va vrea să vînză vro moşie, orice, să nu fie volnic într-altă parte să vînză numai la fraţii lui să vînză, să fie moşiili tot la sînge, cum se cade. Iar carili se va scula din ficiorii miei sau de alţi oameni pisti cuventele mele şi peste învăţătura mea, cum scrie mai sus, să facă într-alt chip, acela om să fie proclet şi blăstimat de vlădica Isus Hristos şi de [...] şi să aibă părţi cu I[u]da şi cu Arie la un loc. Şi la această tocmeală şi învăţătură au fost mulţi oameni buni mărturii: întîi Drag(o)mir, nipotu-mieu şi Oance şi Rada, nipoţii mii şi din Cîmpulung, popa Gherghe din tîrg i diiacon Gheorghie i diiacon Trandafir şi alţi mulţi oamini buni. [...]. 1647 (7155) februarie 23 ŢR † [...]. Cătră aceasta-ţ dau ştire domnia mea, pentru că aicea, naintea domnii mele la divan, venit-au boiarenul domnii mele, Pătru neguţătorul de-au spus cum are moşie în Pometeşti şi rumîni de cumpărătoare şi de la socru-său, Dumitraşco slujer. Şi se-au vîndut şi ei rumîni. Deci, acum au poftit ca să să hotărască de cătră roşii şi de cătră nişte megiiaşi carii nu ş-au vîndut locul şi va să-ş lipească ocină lîngă ocina Negoieştilor, carea-i easte de zestre de la socru-său, Dumitraşco slujer, cum este legea şi obiceaiul moşii cu 12 boiari hotărnici. Derept aceea, în vreme ce veri vedea ceasta carte a dornnii mele, domnia ta să cauţ să chemi pre acei roşii şi pre megiiaşii den Pometeşti, aciia naintea domni tale, la scaun la Craiova, să să voiască să-ş ia 12 boiari pre răvaşul domni tale, ca să-ş poată hotărî moşiia de la Pometeşti, cum va fi mai pre dreptate şi să-i o lipească moşie lîngă moşie. Iar să nu vor vrea acei oameni să vie să-ş ia boiari, iar boiarenul domnii mele, Pătru neguţător, tot să fie volnic să-ş ia boiari, să-ş hotărască ocina să-i poată fi cu pace, alt val să n-aibă, căci că o au cumpărat acea moşie, tot cu bani gata denaintea domnii mele den divan. Deci să fii şi domnia ta ispravnic şi hotarnic, cum veri afla mai pre dreptate. [...] <1647>. † [...]. [...] . 1647 (7155) februarie 24, Tîrgovişte ŢR † [...] Dumitru Sîndiile ot Băjeşti ot sudstvo Muşcel cu fiiu-său, Vasilie şi cu alalţii feciori şi cu nepoţii lui: Radul i Marco, ca să fie în pace şi slobod de rumînie de cătră cinstitul deregătoriul domnie mele, jupan Radul vel logofăt şi de cătră feciorii lui şi de cătră toată ruda lui de nimenilea val sau bîntuială să n-aibă. Pentru că acest om, Dumitru, cu feciorii lui ce scrie mai sus, el ş-au fost vîndut toată moşiia lui şi el şi fraţii lui slugii domni mele, Mareş logofăt încă mai denainte vreme şi de atuncea încoace tot au şezut pre ocina lu Mareş logofăt pînă acuma. Iar dup-aceea, cîndu au fost acuma, iar Dumitru Sindiile cu feciorii lui şi cu nepoţii lui venit-au de s-au vîndut rumîni jupan Radul vel logofăt, capetele lor, fără moşie. Dup-aceea, sluga domnii mele, Mareş logofăt, deaca au simţit şi au prinsu de veste cum se-au vîndut jupînului Radului vel logofăt rumîni za ughi 30, el nu se-au suferit aşa să-i lase să fie rumîni pan Radului vel logofăt, pentru căci au fost Mareş logofăt mai volnic să-i cumpere căci le ţine şi moşiile lor şi ei şed şi acum tot pre acea moşie. Deci au mersu Mareş logofăt sa dea banii jupînului Radului vel logofăt înapoi pentru aceşti rumîni ci scriu mai sus. Iar el n-au vrut să-ş ia banii, ci au venit de s-au pîrît de faţă naintea domnii mele, în divanul cel mare. Într-aceea, domnia mea am căutat şi am judecat pre dereptu şi pre lege, împreună cu toţi cinstiţii deregătorii domnii mele şi au ajunsu legea şi judecaa divanului, cum să lepede Mareş logofăt banii jupanului Radului vel logofăt înapoi ughi 30 şi să ţie el pre aceşti rumîni cum le ţine şi moşia lor, pentru căci au fost Mareş logofăt mai volnic să-i cumpere cum le-au cumpărat şi moşia lor. Iar de va avea puterea a plăti Dumitru Sîndiile aceşti bani den puterea lui, el să fie megiiaş, cum au fost şi pîn-acuma. Iar de nu-i va putea plăti den puterea lui, să nu fie volnic a să vinderea altuia rumîn, fără numai iar lu Mareş logofăt. Iar cine le va da lor bani pre rumînie să hie pierdut aceia bani, iar rumîni să nu fie volnic a-i ţinerea, ci să fie rumîni tot lu Mareş logofăt întru loc cu moşiia, pentru că aşa i-au ajunsu judecata şi divanul. Iar jupînul Radul vel logofăt să n-aibă treabă niciodată cu aceşti oameni, a-i fi lui rumîni, pentru că au rămas de lege şi de judecată, denaintea domnii mele den divan. [...]. [...] <1647>. † [...]. [...] . 1647 (7155) februarie 25 ŢR † Adecă eu, Toma dîn Budeşteni, făcut-am acesta al miu zapis, ca să fie de bună credinţa la mîna Stănciului logofăt cumu să să ştie că i-am vundutu un loc dă vie în del, la Oţul, care caste pa lîngă viia loi, însă partea mea, fără parte frăţeni-miu Deduluiu. Şe am vundutu dă bunăvoia me, dereptu bane gata 240, cu întrebare frăţene-miu Deduluiu şe cu ştere tuturora megeiaşeloru, cîndu am mutatu besereca. Şe mărturei: Stan Moguşnul şe frate-său Vaseleia şe feciurei lor şe logofăt Oprea şe Raduslav şe popa Bran şe tot satul. Şe am scresu eu, Stan snu Moguşanul. Eu, Toma, pentru credenţa, me-mu pus şe pecete degetul. Pis fevruarie 25 dni, vă leat 7155 <1647>. Eu Toma. 1647 (7155) februarie 28 ŢR † Adecă eu, Stan, fecior judelui Măniei den Ţîţa, împrăună co fie-me Rada, scris-am acesta al nostro zapis ca să fi de credinţă la mîna Nenciuliui logofăt, com să se ştie că e-m vîndut o jumătate de sileşte în sat în Fieni, între Stanciul şi între Manea şi ier în Fieni din hotar în jos 3 pămînturi şi din hotar în sus eră 3 pămînturi şi la Fireţi 2 pămîntori şi o jumătate de vad de moră den hotar în sus. Şi amo vîndot noi de a noastră bunăvoie, fără de nici o silă, diripo ughi 21 bani gata, care moşii le-am dat eu, Stan, fie-me Radei, zestre. Şi iar amu mai vîndut eu, Stan, din hotar(u)l de sus 2 pămîntori, direpte ughi 2 pol co ştir totoror megieşelor de sus şi de jos, anome: din Fien, Stanciul şi Marin şi Drăgoşîn şi din Ţîţa, Stan şi Dumitru. Şi pintru credinţa, ne-mo pos şi degetele. Şi amu scris eu, popa Necola din Fien. Pis measeţa fevruarie 28, vă leat 7155 <1647>. Eu Stan. Eu Rada. Eu Stanciul. Eu Marin. Eu Drăguşn. Eu Stan. Eu Domitru. Eu Stoica, ginirili Stanciului. 1647 (7155) martie 1 ŢR † Adecă eu, Drăghici, feciorul Mujăi ot Răteşti şi împreună cu jupîneasa mea, Neacşa, fata lu Ivan peharnic şi a jupîneasii lui, Neagăi ot Băjăşti, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna unchiu nostru, jupan Radul vel logofăt ot Cocorăşti, cum să se ştie că ne-au fostu dat mumă noastră, jupîneasa Neaga, zestre un rumîn, anume Cîrstea, cu 4 feciori anume: Dumitru şi Neagoe şi Condoş şi Ion, cu toată partea lor de moşie den sat, den Băjăşti. Apoi eu m-am sculat, fără ştirea socră-mea, jupîneasii Neagăi şi fără ştirea unchiu nostru, jupan Radul vel logofăt, de-am vîndut acestu rumîn ci scrie mai sus lu Mareş oroşanul den Cîmpul Lung derept ughi 56, bani gata. Apoi, deca au prinsu de veste unchiu nostru, jupînul Radul vel logofăt n-au suferit să între alţi oameni streini în moşiile surori-sa, jupîneasii Neagăi, ci au mersu în divan, naintea măriei sale, domnu nostru Io Matei Basarab voievod, de s-au pîrît de faţă cu Mareş oroşanul. Şi au rămas pre Mareş oroşanul den divan să-i lepede banii. Şi aciiaş unchiu nostru, jupan Radul vel logofăt, au dat aceşti bani tot în mîna lu Mareş oroşanul, cît scriu mai sus, toţ gata. Dereptu aceea, noi încă am făcut zapisul nostru, să fie de credinţă la mîna unchiu nostru, jupan Radul vel logofăt, ca să-i fie acestu rumîn cu toţ feciorii lui şi cu toată moşiia lor rumîni de moşie în vecie, dumnealui şi coconilor. Şi mărturie boiarii carii vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos. Şi noi, pentru credinţa, ne-am pus peceţile şi numele. Şi am scris eu, Radul Stannovici logofăt Creţulescul, measeţa martie 1-go dni, vă leat 7155 <1647>. Eu Drăghici cu jupîneasa mea Neacşa, snă Muj Gherghie cliucer ot Băleni † Udrea Doicescul † Ghirghi logofăt mărturie Radul logofăt Dudiscl † Eu Dumitru, snă Dumitru Pustiul Drăghici spătar. 1647 (7155) martie 1 ŢR † Ion logofăt ot Corşori scris-am zapisul nostru la mîna frăţini-mieu, lu Pătru, cum să să ştie că ne-am socotit toati chiltilele şi datorii pintru moşiile ci am cumpărat, ci i-au făcut s-au plătit. Iar cu încă i-am dat cist zapis cum să se ştie că easte frate pri toate moşiele de la Cîrstinişti şi pri rumîni şi pri moară. Iar în Corşori, să să ştii că sîntem fraţi pri dealniţa lu Bănachi şi al Şărban şi pri una ce easti să ni dea Oprea al Fătului, pintru Tristiiani, iar cu dealnita Ţilii şi al Ivan şi a Bădăiase. Şi cu ograda din drum în sus să n-aibă frati-miu treabă şi cu ci voiu cumpăra de-aicea nainte. Iar pri ci am scris aicea să fii tot fraţi pînă la unul cu feciorii mii. Şi această tocmeală s-au făcut dinainti: [popii] lu Apostol i Pătru vătaf şi den Poinirei, Badi, Martin, Ion i Stan ot Brătiani, Văsiiu, Drăguş i Stanciul Curroşi. Pintru cridinţa, am scris eu, Ion cu mîna mea. Pis martie 1dni, vă leat 7155 <1647>. Eu popa Apostol Ion vataf Iu Pătru vătah † Theodosie monah, mărturie. Să să ştie că am cumpărat moşie lu Tudoran ot Cîrstineşti toată. 1647 (7155) martie 1 ŢR † Scris-am eu, Neaga Oloaga şi cu feciorie mie, anume: Manea i Oprea i Radu, feciorii lu Ion Burţoiul ot Bătieşti, scris-am zapisul nostru ca să fie de mare credinţă la mîna Stoicăi logofet, cum să să ştie că i-am vîndut noi de a noastră bunăvoie Stoicăi logofet dealniţa a tătîne nostru, a lu Ion Burţoiul, toată de preste tot hotarul, den cîmpu şi den pădure şi den şăzutul satului şi cu vadul de moară, derept 1000 [...], ca să-i fie lui de moşie stătătoare în veacu. Şi pentru credinţa, pusu-ne-am şi peceţili. Şi cîndu am vîndut noi această moşie, fost-am mulţi oameni buni mărturie: ot Bătieştii, Radul cojocariul şi feciorii lui: Drăguş i Ion i Vladu i popa Cîrste i Oprea i Neagul i Şărbu i Lăudat dascălul i ot Bîrzeşti, Şărbu Robul i Stoica al Manei. Pis martie 1 dni, leat 7155 <1647>. Neaga. Eu Radul. Eu Oprea. 1647 (7155) martie 4 ŢR † Adecă eu, jupîneasa Paraschiva, care am fostu jupîneasă Neculii peharnic den Ugrumi şi împreună cu fiiu mieu, Alexe şi eu, Dragotă şi cu fraţii miei, anume: Barbul şi Dragomir, feciorii lu Pătru ot Albuleşti, scriem şi mărturisim cu aceasta al nostr[u] zapis ca să fie de mare credinţă la cinstită mînă a măriei sale, domnu nostru Io Mateiu Basarab voievod, cum să se ştie că am vîndut măriei sale tot satul Albuleştii ot sudstvo Mehedenţi, den cîmpu şi den pădure şi de apă şi den şăztul satului de preste tot hotar[u]l şi cu tot venitul şi cu viile şi cu rumînii, anume: Pătru şi Turcul şi Stanciul şi Preda şi Dumitru şi Drăgoiu şi Radul ş[i] Milul [...] şi Croitoriul şi Vîlsan i Scoarţă şi Cilibiia şi Frăţiman şi Dragostin şi Ion [...] şi Barbul şi Neagoe şi iar Barbul şi Pîrvul şi Radul şi Drăgoiu şi Cîrstea şi Stanciul ş[i] Bincea şi cu tot feciorii lor, cîţi vor avea şi cît l[e v]a mai da Dumnezeu de acum nainte. Care rumîni s-a[u] fostu vîndu încă de[n] zilele răposatului [Şe]rban voievod de cîndu au fostu cursul anilor 7115 şi de atunce pînă acum, tot au fostu acestu sat ci scrie mai sus [...] noastră. Iar d[upă aceea, cînd au fostu] acum noi toţi împreună cîţi sîntem mai sus-[scrişi de bună voia noast]ră dă nimenea [...] [siliţi], venit-am la mă[ri]ia sa, la domnu nostru, de am vîndut măriei sale acest sat, Albuleştii, tot cu tot hotarul şi cu viile cu rumînii ci scriu mai sus, dereptu bani gata ughi 300. Şi am lua[t] tot banii gata în mîinele noastre dcnaintea a toţi boiarii divanului marii şi mici, ca să fie mărie[i] sale, domnu nostru, moşie stătătoare în vecie. Şi mărturie, boiarii cei mari: jupan Ghiorma vel [ban] i jupan Dragomir vel dvornic şi jupan Radul vel logofăt i jupan Stroe vel vistier i jupan Diicul vel [spătar] i jupan [Preda vel clucer] şi jupan Constandin vel [postelnic şi jupan Barbul vel stolnic] i pan Drăguşin vel [paharnic] i jupan Radu vel comis i pan Dumitru Fi[li]şanul vel slujer şi pan Nicola vel pitar şi alţi boierii, carii vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos. Şi noi, pentru mai adevărată credinţă, pusu-ne-am peceţile şi numele den josul peceţile, să se crează. Şi am scris eu, Radul Stanovici logofăt Creţulescu, measeţa martie vtorago dni, vă leat 7155 <1647>. Eu jupîneasa Paraschiva cu fiiu-meu, Alexe. Barbul. Dragomir. Radul vel logofăt Stroe vel vistiar Preda Brîncovenul. Udrişte Năsturel vtori logofăt Costandin vel postelnic Dumitru vel slujer Barbul Brădescu vel stolnic Radul căpitan ot Argeş Nicula vel pitar. 1647 (7155) martie 5 ŢR † [...]. Adecă eu, Calea, jupîneasa logofătului şi cu, Manta, fratele logofătului Franţei şi feciorii Franţei logofăt, anume: Preda i Pătru, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna cumnatu nostru, Mantei şi a soru noastră, Dumitrii, pentru ca să să ştie că, mai denainte, pînă au fost viu Franţa logofăt au înfrăţit pre cumnatu-său, Manta, pre toată moşie ce au fost la Negeşti cumpărătoare şi pre case şi den sat şi din cîmpu şi den apă şi din pădure şi despi tot hotarul ce se va alege, însă pre jumătate. Deci Manta, cumnatul Franţii logofăt, au dat ughi 60 şi pentru frăţiia, i-au iertat den zestre 2 boi şi o dulamă, diript ughi 5 şi 50 de vedre di vin. Iar cînd au fost acum, după prestăvlenie Franţei logofăt, noi am rămas săraci şi lipsiţi şi datori mult. Deci n-am avut cum face, că n-am putut birui, nici am avut cu ce plăti datorie, ce i-am vîndut şi ceialaltă parte di moşie şi den sat şi din cîmp şi den apă şi din pădure şi pesti tot hotarul, cît se va alege şi cu rumînii, feciorii lui Soare, anume: Radul i Oprea, derept bani gata, ughi 60, ca să-i fie moşie lui şi feciorilor lui, cîţi milostivul Dumnizău i va dărui în veac. Că i-am vîn[d]ut noi de bunăvoie a noastră şi de nimenili val sau bîn[t]uială să n-aibă, căci că am socotit [s]ă fie moşie lîngă moşie şi să fie la omul nostru şi la sîngele nostru, căci că am socotit după petrecirea Franţei logofăt să ne fie de ajutoriu şi să ne facă bini la nevoia noastră şi la sărăciia noastră, să ne fie în locul Franţii logofăt. Şi cumnatu nostru, Manta, încă au cumpărat de bunăvoie a lui, cu ştirea şi cu voia a tuturor boiarilor dimprejur, anume: Lăudat comis ot Bircii i ot Vlădişti, Badea paharnic i Pîrvul spătar i ot ninosa, Tudoran, snă Iane păharnic i ot Lîngeşti, Albul logofăt şi feciorii lui i ot Vlădeni, Tudor păharnic şi cu ştirea tuturor megiiaşilor den sat, anume: Simion diiacon i Stan Bodea i Vîlcul i Oprea i Stoian şi cu ştirea a megiiaşilor şi din sus şi din jos i ot Uliţa, Dragmir i Stoica i Neagoe i ot Lăngeşti, Stanciul Cotoros şi alţi mulţi oamini buni, carii-şi vor puni piceţili şi iscăliturili. Şi pintru mai mare credinţă, ne-am pus peceţile şi iscăliturili. Şi am scris eu, popa Dumitrie. Pis measeţa martie 5 dni, vă leat 7155 (1647). Eu Calea. Eu Manta. Eu Preda. Eu Pătru. † [...] † Bodea păharnic Pîrvul spătar Abu logofăt I sin Iane. 1647 (7155) martie 7 ŢR † Adecă eu, Dobre, purcarul ot Greca, scris-am şe mărturisescu cu acesta al miu zapis ca sa fie de mare credenţă la mîna părentelui Ieftemie şe al tuturora soborului pentru să se ştie ce am avut 2 rozore di vie în vad, lîngă casa boiarescă, pentru că aceste 2 rozore de vie ţenutu-le-au Răzvănoia, iar părenţie ot Sărendar, popa Calestru, le-au scos de la Răzvănoi şe le-u ţenut. Iar eu, puţena vreme deci m-au ajunsu bătrîneţele şi neputere şe am plecat capul la sfînta mănăstire şe m-am călugăret cu ce am avut, 1 rozoro de vie l-am închinat la mănăstire şe am pus 3 nume la pomenec, anume: Buda, Male i Dorotei. Iar pentru cesta rozor de vie, am luoat bani gata, ughi 20. Într-aceşti ughi 20, plătitu-m-au părenţie ot Sărendar cu 6 galbeni de la Şărban căpitanul şe au dat părentele iegumenul ot Misie, Partenie, ughi 3 pol. Dup-aceea, văzîndu părenţie că mă că[l]uguriscu mi-au iertat ughi 5, c-am fost dator de pre vinuriciul domnescu, iar bani gata ughi 10 pol mi-au dat părentele Ieftemie în mîna mea. Şe apoi s-au rugat părentele Ieftimie la Caridi vistier de m-au scăzut satului de la bir 2 talere. Şe am zes după morte me, ce vor găsi să fie iar la mănăstire. Acesta am scres şe am mărturesit. Iar cene se va scula şe va călca acesta zapis al miu să fie treclet şe proclet şe afuresit de 318 de oţeti je văiu Nechie. Şe pentru credenţa, pusu-mi-am şe degetul. Pis martie 7 dni, vă leat 7155 <1647>. Doroteiu. 1647 (7155) martie 8 ŢR † Adică eu, Stepan cu ficiorii mii, anume: Badea i Şuica din Drăgieşti, scriis-am şi mărturisiscu cu acist al nostru zapis ca să fie di mare cridinţă la mîna Pridii armaşul, ficirul jupan Bratul biv vel comis ot Uişti, cum să si ştii că i-am vîndut ocină o dealniţă undi sîntu casele şi din grădina lu Stoian, pînă în curtea banului Apostol şi pînă în vale. Şi o-m vîndut di a noastră bunăvoi, fără di nici o silă, diript 1500 di bani gata, ca si fii dumnealui moşii stătătoari, pînă în veacu şi ficiorilor, nepoţlor şi strinipoţlor dumnealui. Şi eu Mihnea, brat Stepan, iar am vîndut o dilniţă di priste vallor şi a nipoţlor miii. Şe cînd am făcut această tocmeală şi acest zapis, fost-au mulţi boiari şi megiiaşi, anume: jupan Condilă postelnic i popa Gherghe ot Argiş i Argişan păharnic i Ivan iuzbaşa ot Bucşăneşti i Stanciul, snă Neagoi logofăt i Stoian i Marin i popa Vladul i Şuica, nepot lu Stepan i Voico ot Dieşti i Maxin, snă popa şi alţii, carii vor pune piciţile mai jos. Aceasta am scris. Pis martie 8 dni, vă leat 7155 <1647>. Pis az, Dumitru ot Argiş. Stepan. Mihnea. 1647 (7155) martie 10, Tîrgovişte ŢR † [...] ca să hie volnic cu aceasta carte dumnii mele, de să aibă a-ş ţinerea neşte moşii den sat, den Stroieşti, den judeţul Ialomiţa, care moşii o au fost cumpărat Borcea vornicul de Topoloveni, fără de ştire şi fără de întrebăciuni boiarinului dumnii mele, ce scrii mai sus, Udrei slujer. Deci boierinul domnii mele, Udrea slujer, deca au prinsu de veste, nu s-au suferit să-i între în sat alţi oameni streini în sat şi moşiile lui, ci au vrut să lepede tot banii Borcii vornicul. Iar Borcea vornic n-au vrut să-ş ia banii, ci au venit de faţă în divan cu boierimii dumnii mele, cu Udrea slujer de s-au pîrît de faţă şi a ajunsu lege şi divanul să-ş ia bani ce au dat înapoi şi să-ş ţii Udrea slujer moşiia. Deci Udrea slujer i-au dat banii cum l-am judecat dumnii mea. Iar Borcea vornicul n-au vrut să-ş ia banii, ci umbla facîndu multe valuri fără de lucru. Deci într-aceea, dumniia mea, văzîndu cum nu va să-ş ia banii, ci umblă cum nu să cade, trimis-am dumnii mea pre boierinul dumni mele, jupan Nicoară vel portar de i-au înturnat toţi banii, fără de voia lui. Şi încă i-au şi zeciuitu, cum easte lege. Derept aceea, dumnii mea am dat boierinul domnii mele, Udrei slujer ca să-ş ţii acesta moşi ce scrie mai sus cu bună pace, să hii ohabnică în veci, că au rămas Borcea vornicul de lege şi de judecată den divan, cum mai mult treabă să n-aibă. [...]. [...] <1647>. † [...]. [...] . 1647 (7155) martie 12 ŢR † Adecă eu, Milea arbănaşul de la Cîmpulung, ginerele Mircei croitor şi cu fomeia mea, anume Marina şi cu feciorii miei, scris-am acesta al nostru zapis, cum să fie de mare credinţă şi stătători la mîna jupan Milei neguţătoriul, fratele jupan Isar cel bătrîn, cum să să ştie că mi i-au făcut dumnealui bine de mi i-au dat ughi 15 cu multă rugăminte de zece doisprăzece, că eu n-am avut chezaş, nici alte scule să pui pentru credinţa, ci am avut puţînă moşie care easte la Poienari. Deci însă acesta moşie au fost a unui sărac de om, anume Bunul den sat. Deci acest om Bunul i-au dat Dumnezeu de au orbit. Deci i-au dat jupanul Milea bani de au dat vracilor de s-au lecuit tot pre această moşie. Deci apoi nu se-au tîmplat atîta vreme pînă i-au iertat spătarul Gavrilaş. Iară cînd ş-au răscumpărat moşiile de l dumnealui spătariul, iară acesta Bunul, iară au căzut la jupîn Milea de i-au dat bani, de au răscumpărat această moşii, cum mărturiseşte şi la carta spătariului Gavrilaş. Deci eu, Milea arbănaşul, care sînt mai sus-scris, deca m-au ajunsu vreme de nevoie şi mi i-au venit birul carele easte haraciul împăratului, altă n-am avut cum face, ci am pus această moşie la jupan Milea neguţătorul, cum scrie mai sus, zălog. Aceasta să să ştie. Şi pentru credinţa, am pus şi pecetea. Şi mărturie: Mircea croitoriul şi Prima neguţătoriul şi Proca. Şi am scris eu, diiac Ghiorghie i jupan Cîrstea i Vlaicul ot Jugur i Dragul ot tam. Aceasta să să ştie. Pis measeţa martie 12 dni, vă leat 1755 <1647>. † Eu, Mata, mărturisescu ce-i ma sus scris. De-ntr-aceşte bani, din cii ughi 15, au dat Tudor, feciorul Bunului ughi 3. 1647 (7155) martie 12 ŢR [...]. Adecă eu, Stan, nepotul [Ta]tului tam Merişani, scris-am aceasta a m[ea] carte să fie de bună credinţă la mîna părintelui lu Ionichi, năstavnicul sfintei mănăstiri ot Totana şi la alalţi păriinţi la toţi carii aciia, în sfînta mănăstiri şi la carii vor fi de acum naite şi pînă în veci, cum să să ştie că am închinat la sfînta mănăstiri moşiia din Vîlcele, însă partea mea ce vor alege megeiaşii cu sufletele lor, partea mea preste tot hotarul şi în cîmpu şi în apă şi în uscat şi în pădure, căce m-au căutat părinţii de la sfînta mănăstiri la toate bolele mele, pînă în moartea mea. Iar despre moartea mea, să mă îngroape în tinda sfîntei besereci şi să mă pomenească. Şi am pus la sfîntulu pomenic 12 nume să să pomenească în veci şi să pomenească pre unchiu mieu Tatul, ale cui a fost moşiili ce ne hrănim noi pînă astăzi. Iar aceste moşii au căzut pre mîna lu Drăgoiu şi m-am pîrît cu el şi l-am rămas dinaintea legilor şi cu multă cheltuiala şi am scos moşiile giumătate, iar eu m-am spăritu de pîră şi de cheltuială multă. Dereptu aceea, am chemat pre Stepan de l-am împreunatu ca să scoatem şi ceea moşie de la popi şi a pus eu un ban, Stepan altu ban la toate cheltuialele, iar Stepan au zis că i-am rămas deator aspri 30 ughi partea mea. Iar eu m-am călugărit şi m-am giurat înaintea săborului şi naitea megeiaşilor şi amu îngenuchetu la pămîntu, că nu i-am rămas neci un ban şi ştiu toţi megeiaşi, iar elu mă asuprieşte, căce are gură multă şi plînge, iar nu e cum zici el. Iar de va rămînea Stepan pre părinţi, am şi altă moşie, ce va luo moşie pentru moşie, iar eu am închinat moşiia mea sfîntei mănăstiri şi am dat şi cărţile de moşie carili au fost în mîna părintelui lu Ionichi năstavnicul sfîntei mănăstiri. Iar Stepan au luot de la rumîni ughi 34 şi de la Cotoroman ughi 8 şi-mi easte deator clăi de grîu 26 şi cu obrocul Piteştiloru 12 obroci de grîu şi aspri 120 şi o cămaşa. Acestea sintu partea mea. Le-amu închinat sfintei mănăstire şi sintu mărturii: den Argişu, Dumitru roşu i popa Gherghe i Sava judeţul i Pana logofăt, diiaconul Mateiu, ot Bădeşti, Ion cu feciorii lui, Oprea cu [f]eciorii lui, Tudosie cu feciorii lui i Ţalapii i Pătru i Manea ot Bărbăteşti, Mih<ă>ilă postelnic ot Buneşti, Pătru răspopul ot Răchiţele, [V]lad postelnic i Manea şi banii de judeţu: Arsenie i Vladul ot Totana, Luca, Ion i Micul, ot Păpuşari, Roman. Iar cine să va scorni să mă scoaţă din pomană să fie aforisit de 318 sfinţi oteţi din Nichii şi să lăcuiască cu Ariia şi cu Iuda, vari fie feciori, vari rudă şi cine au auzit cuvîntul din gura mea cel mai sus-scris şi nu va mărturisi să fie proclet. Pis measeţa martie 12, vă leat 7155 <1647>. † Dereptu aceea, Stepan, de va putea giura cu feciorul Duşcăi, po ime Dumitru i cu fiiu-său, Dumitru şi cu Oprea Dopcea şi cu Tudosie şi cu Ion şi Mih<ă>ilă ot Bărbăteşti i iar de va putea giura, am moşie ce va luo moşie pîntru moşie, iar ce am închinat sfintei m[ă]năstiri să fie închinatu pînă în veci. † Mărturii oroşani scri<şi> sus: Mih(ă)ilă ot Bărbăteşti, Totana, Bădeşti, Buneşti, Păpuşarii, Răchiţelele. Pis az, popa Rafail călugărul. 1647 (7155) martie 15 ŢR † Scris-am eu, Muşatu cu feciorii miei acesta al meu zapis, ca să fie de mare credenţă la mîna jupanului Drăgan, cum să să ştie că me-amu pusu moşiia mea toată zălogu cîtu să va afla pristi totu hotarulu şi viia şi casa şi săliştea şi toată moşiia cîtă amu eu, dereptu ughi 25. Şi me-au datu banii toţi gata; şi o-mu pusu zălogu în trei ani. Di-i voiu putea da banii, să-mi ţiiu moşiia, iar de nu-i voiu putea da banii, să fii moşiia vîndută şi stătători diriptu acişti bani la jupînul Drăgan, să-i fie lui moşie şi ficiorilor lui, iar feciorii miei să fii în pace. Şi cîndu s-au făcut [ace]stu zapes au fostu: [d]in Zăgoneni, Dragmir cu fiiu său, Ştirbu şi Stan cu fiiu său, Tudor, carii sîntu părtaşi cu mini pri moşii. Şi mărturie: popa Ghirghi şi diiaconul Costea şi Ghirghi postelnic şi Pătru, feciorul Cîrstii. Şi pentru credinţa, me-am pus şi pecetea. Şi am scris eu, Argişan păharnic. Pis measeţa martie 15 dni, vă leat 7155 <1647>. Eu Muşat. † Şi mi-u mai dat ughi 5 şi mai sîntu chezaş pe Stănislav de 1 galbenu. Şi aceste 5 galbeni, ni i-au datu zece 2. Şi mărturie Stan şi fiiu său, Tudor. Şi amu scris eu, Ion logofăt. Şe pentru credenţa, pus-am şi degetul. Eu Muşatu. 1647 (7155) martie 18 ŢR † Adecă eu, Francul ot Dol Vodiţa, scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis ca să fie dă mare crădinţa la mîna cinstitului părintelui nostru Todor carele au fost năstavnic la sfînta mănăstire la Topolniţ, cum să se ştie că am socotit şi m-am milostivit pintru grele păcate al nostri şi al părinţilor noştri, văzîndu eu că am fost tot rob şi dac-am venit la moşii, coconi n-am făcut, dăruit-am sfînta mănăstire Topolniţa cu parta mea dă moşie din Vodiţa Dol al treil pămentu preste tot hotarul şi din cîmpu şi dîn pădur(e) şi din apă şi cu vad dă moră vercîte să va alege prăste tot hotarul să fie moşie ohabnică sfintei mănăstiri, în vac năclătit. Iar cine să va ispiti din ruda mea ver năpot, veri strănăpot, verce om să va afla din ruda mea a sparge şi a călcara mila ce-am întărit noi sfînta mănestiri, cum scrii mai sus, acela om să fie poclăt şi anatima dă 318 dă otiţi ije vă Necheiiu şi dă 4 vangheschi şi să fie lăcuiiala lui într-un loc cu Iuda şi cu Ariia, pintru că am dăruit această moşie ce scrii mai sus dă a mea bunăvoii. Şi au fost mărturie ctitorul sfintei mănăstiri, jupan Lupul Buliga vel căpitan şi Cuciulat iuzbaşa, Iancul iuzbaşa şi Avram ceauş şi Giurgi ceauş şi Crăciun Toloş postelnic ot Ciriş şi Răină postelnic ot tam şi Magoi o tam şi Mihaiiu, ficiorul lu Vălici Steleja şi Dumtru postelnic, ficiorul Nicolei ot Preşneni şi Păica ot Rîncena şi Manula, snă Nicolei ot Budineşti. Şi pintru crădinţa, pusu-mi-am dăgetul şi mai jos iscălitura. Pis measeţa manie 18 dni, ve leat 7155 <1647>. Pis Nicoară logofăt ot Prişna, snă Otulei. Lupul Buliga vel căpitan ot Cirnuvrăşeni Eu Cuciolat iuzbaşa Eu Frîncul. Peica Vodă Eu Iancul iuzbaşa Eu Avram ciauş Eu Giurgi ciauş. Eu Crăciun Toloj. Eu Stoiian postelnic. Eu Magoie postelnic. Eu Răină postelnic. Eu Mih postelnic. Eu Manolea postelnic Eu Nicoară logofăt Eu Dumitru, snă Nicoli. 1647 (7155) martie 18 ŢR † Adecă eu, postealnicul Pătru ot Muşcel, scris-am acesta zapis al mieu, cum să să ştie şi să fie de mare credenţă la mîna frăţni-mieu Lupului şi pentru că ne-am înfrăţît amîndoi pre Svînta Evanghelie şi pre svînta cruce şi ne-am dăruit unul pre altul. Deci eu, Pătru postealnicul, păntru frăţiia noastră am dăruit pre frate-miu, Lupul cu 12 stînjini de ocină în dealul Cepturilor preste tot hotarul, în deal şi în pădure şi în cîmp. Iar eu, Lupul, încă am dăruit pre frate-mieu, Pătru postealnicul, den ce mi-au fost puterea însă i-am dăruit ughi 30 [...] 31. Deci cîndu am făcut această tocmeală, fost-au mulţi oameni buni la aceasta tocmeală, întîiu: pitarul Grama i Stanciul Savulii i Rîca i Păcală i Pătru şi Bealiu i Sava i Radomir i Vlad i popa Hazacul. Pis measeţa marte dne 18, vă leat 7155 <1647>. † Eu Pătru postelnic ot Muşcel. 1647 (7155) martie 20 ŢR † Adecă eu, Neia şi cu frate-mieu, Neacşul Varză ot Seaca, scris-am acesta zapis al nostru ca să fie de mare credinţă la mîna Condrei vătah, cum să se ştie că noi sîntem vinovaţ şi greşiţi. Cînd am fost la Moldova, împinsu-ne-au peirea de am furat de la fratele dumnealui, de la Saulea Popa neguţătoriul de la Iaş, patru sute de lei. Deci Condrea vătahul, fratele jupînului Saulei, prensu-ne-au la Craiova, cînd au fost banul Barbul la scaunul Craiovei ban şi ne-au băgat la închisoare, de am fost pîn-au venit dumnealui banul Ghiorma. Deci bucate n-am avut să plătim, ci ne-au ajunsu legea de peire. Apoi dumnealui nu se-au îndurat, ci ne-am dat platnici ca să plătim aceşti bani ce scriu mai sus, toţ. Iar să nu vom plăti, noi să fim rumîni şi eu şi frate-mieu, Neacşul şi cu feciorii mie, anume: Radul i Toma i Ion şi cu moşiia noastră de la Seaca jumătate den sat, însă cum îi vor ceti cărţile. Şi cînd am făcut acest zapis, fost-au mulţi boiari mărturie, anume: Danciul logofăt i Mihaiu spătar, Preda postelnic ot Balş i Necula vătaf ot Vîrîţ, Ivaşco postelnic, Pătru logofăt ot Preajvă i Ghinea, brat Chiriţă i Preda portar, snă Danciul logofăt i Cornea căpitan. Ispisah az Vasilie logofăt ot Brătiian, measeţa martie 20 dni, leat 7155 <1647>. Eu Pană paharnic Az Danciul logofăt Pîrîianul ot Mileşti, martur Neia am pus deget. Ivaşco postelnic Preda postelnic † [...] Mihai Feşan spătar Verso: Cum să să ştie cîd am găsit acest zapis cheltuit-am pînă l-am scos taleri 15. Aceşti bani am dat eu, Stoian i popa Irimia i Stoica ot Măgărecea. Mărturie: popa Stanciul ot Vîrîţ i Radul ot Craiova i Marşi ot tam i Lazăr i Rimo şi Calotă, popa Dumitru, popa Pîrvul. 1647 (7155) martie 21, Tîrgovişte ŢR † Adecă, eu Stan sin Dadul ot Crîngeni ot sud Olt, scris-am acesta al mieu zapis ca să fiie la mare credinţă la mîna dumnealui jupan Diicul vel spătar, cum să ştie că m-am vîndut eu dumnealui rumîn şi cu feciorii miei, cîţi Dumnezeu îmi va da şi cu toată partea mea de moşie cîtă să va alege din sat den Crîngeni, derept ughi 10. Şi m-am vîndut eu, de a mea bunăvoie, de nimea nesilit, nici asuprit şi cu ştirea tuturor megiiaşilor den sus şi den jos şi de premprejurul locului. Şi la tocmeală, cînd m-am tocmit cu dumnealui şi cînd au luat bani de la dumnealui, fost-au mulţi boiari mărturii, carii ş-au pus mai jos peceţile şi iscăliturile. Şi m-am vîndut ca să fiu dumnealui rumîn de moşie şi coconilor dumnealui în veci. Şi pentru mai mare credinţă, mi-am pus şi degetul ca să să ştie. Şi am scris eu, Iancul sin Oancei logofăt, u Tîrgovişte, measeţa martie 21 zile, vă leat 7155 <1647>. † Stan sin Dadul † Stroe ot Bîrşeşti † Tanasie căpităn † Badea spătar ot Grădişte Eu Dobrin logofăt sin Gheorghie iuzbaşa ot Ungureni † Pană căpitan Eu Giurgiu ot Puturosa † Pătru postelnic ot Vîrîţi † Mirica peharnic Boteaniul. 1647 <7155> (martie) 22 ŢR † Adecă eu, Stoica şi cu frate-meu, Radul ot Stănceşti, scris-am şi mărturisim cu acest al nostru zapis Ia mîna lui Dumitru Fărîmiţă ot Ghirghiţă, ca să fii di mare credin<ţă> la mîna lui, că i-am vîndut douo pogone dă pămîntu, loc di casă în o[ci]na stănească, în veaci di veaci. Şi cîndu am făcut aceastu z[a]pis, fost-au mărturii: Cirnica vornicul, Dumitru vornicul, [S]tan armaşul, Nidelcu roşul ot Fundeni, Langa ot ta[m, I]on Ţacal, Vlad, Stănciucul, Dumitru Gîrnotă ot Urlaţi. Şi acist locu ci scriu [ma]i sus, cumpăratu-l-am tot. Şi cîndu [a]m văzut eu, Stoica acel loc, i-am întribat fraţi mii de ocină, în [...] că n-au puteri. Dici noi l-am vîndut lu Dumitru di a noastră bunăv[oie...], fiii lui moşi stă[tă]tori în veaci di v[eaci] [...] dinţa, ni-m pus deg[e]tele. 22 d[ni] [martie], leat 1647 <7155>. Stoica Radul Cernica vornic Dumitru vornicul [Stan] armaşul Nedealcu Langa. Ion Ţacal. Vladu. Dumitru Gîrnotă. Stan Corcan. 1647 (7155) martie 23 ŢR † Adecă eu, Conda croitorul şi ficerii miei şi fămeaia mea, scris-am al mieu zapis la mîna Necolei, ficiorul Stoicăi postelnicul, cum să să ştie că am vîndut eu, Conda croitorul şi cu ficiorii miei şi cu fămeia mea, am vîndut un loc în cîmpul de sus, în bani gata 600, să ii fie lui moşie slobodnică şi strătătore şi lui şi fîcerilor lui şi cine de el va trage. Că am vîndut de a nostră bunăvoie, să-i fie moşie slobodnică şi stătătoare. Şi la această tocmeală, fost-au mulţi omeni buni, anume: Oprea Buice şi Radul Slavnei şi Muja şi Stepca şi Dan ot Boneşti. Şi am scris eu, Ghinea, logofătul oraşului. Pis measeţa martie dni 23, vă leat 7155 <1647>. Eu Stepca. Eu Onea. Eu Conda. Eu Muja. Eu Dan. Eu Ghinea logofăt. Eu Radul. 1647 (7155) martie 25 ŢR † Eu, Cioană comis şi Ghiorghe frate-mieu, scris-am acest al nostru zapis ca să hie de mare credinţă la mîna părintelui di la sfînta mănăstire ot Tismana, anume egumănul Ştefan, cum să se ştie că am schimbat 2 copii di ţigan de ne-u dat sfiţiia lui nou<ă> un ţigan, anume Paraschiva şi i-am dat noi sfiţiei lui un ţigan, anume Bine. Şi am schimbat de a noastră bunăvoie şi ca să hie un lucru tocmit şi un lucru în pace. Şi pintru credinţa, ne-am pus şi peceţele. Pis measeţa martie 25 dni, vă leat 7155 <1647>. 1647 (7155) martie 29 ŢR † Scris-am eu, Stoica diiaconul şi diiconeasa mea, cu Stanca, fata vătahului Stanciului de Ţîţa, acesta al nostru zapis la mîna logofătului Nenciului, fiul Pan<ă> postelnic din Bărbăteşti, să se ştie că i-am vîndutu moşiia ci-am avut de zestre de la Stanciul, socro-mieu den Ţîţa, în sat în Fiiani din silişte ce se va alege, a treia parte a socro-mie şi 8 locori alese 2 în Firiaţe, 2 în hotarul de sus, 4 în hotarul Fiianilor. Şi am vîndut eu cu diiconeasa mea di a nostră bunăvoi, dereptu ughi 15, bani gata, cu ştirea tuturor megiiaşilor de acolo. Mărturii au fostu: Stanciul vătahul, Radul i Sorcă i Corese, popa Necula, Stan meşterul ot Coţăiani, Ivan logofăt, Ignat, Neacşul. Pis az, diiaconul Stoica. Şi pentru credinţa, ne-am pus şi degetele. Pis measeţa martie dni 29, leat 7155 <1647>. Diac Stoica. Stanca. Ivan logofăt. 1647 (7155) aprilie 3 ŢR † Adecă eu, Alempie, egumenul ot sveta monastire Izvorani, scris-am acesta al mieu zapis împreună cu tot săborul sventei mănăstiri ca să fie de credinţă la mîna Jipii postelnic ot Verneşti, pentru că au căzut o napaste mare sventei mănăstiri păntru Gherasem egumenul şi pentru Radul ţiganul, pentru o svadă ce au fost făcut cu satul Săsenii. Şi de-ntr-această svadă ce au fost făcut cu Săsenii, au fost căzîndu Radul ţiganul să fie di gloabă pri mîna altor boiari cu sălaşu cu tot, pentru acea svadă. Dici, văzîndu părinţii din mănăstire că să duce un sălaş de la svînta mănăstire, avut-au o ţigancă mai di afară, anume Mariia, ce au zălojit la Jipa postelnic, pentru Radul ţiganul, derept ughi 11, pînă la Svînta Uspenie, de am plătit gloaba Radului ţiganul. Şi să avem a-i darea banii la Svînta Uspenie. Iar, să nu-i vom putea da banii, să-i fie lui ţiganca stătătoari şi de moşie în veac. Şi cîndu am făcut această tocmeală, făcutu-o-am denaintea părintelui episcupului chir Stefan ot Buzău. Şi-au fost mulţi boieri, anume: ot Mărăcineni, Sava căpitan i Jipa vornicul, pîrcălabul ot Buzău i ot Puţinei, Lupşe vornicul i ot Mărgineni, Mircan ceauş i Vasilache i Alexe ceauş i ot Buzău, Isac iuzbaşa i Stan iuzbaşa. Zapih aşa să se ştie. Pis aprilie 3 dni, leat 7155 <1647>. † Episcup Ştefan ot Buzău † Sava căpitan. I Jipa vornic. I Lupşe vornic. I Mircan ceauş. I Vasilache. I Alexe ceauş. I Isac iuzbaşa. I Stan iuzbaşa. 1647 (7155) aprilie 5 ŢR † Adecă eu, Mane ot Huieşti, scres-am zapesul meu la mîna Mercei postelnic ot Setăşeşte să fie de bună credenţă cumu să să ştie că i-am vîndutu parte mea de moşie de Huieşte cîtă să v alege dereptu ughi 3 pol, ca să-i fie lui moşii şe feciorelor. Şi la tocmeală nostră a fostu megieşe mărturie, anume: popa Stancul i Stan Beşche i Stoica Roşcodan. Pis aprilie 5 dnă, let 7155 <1647>. Mane. 1647 (7155) aprilie 8 ŢR Adecă eu, Udrea slujer şi Colţea vornicul, feciorii jupînului Danciul clucer Doicescul, scris-am al nostru zapis la mîna părintelui Ştefan, episcupul de la Buzău, cum să fie de credinţa întru noi. După ce ne-am hotărît de cătră satul Vălenii, căzutu-se-au sfentei piscupii 1 parte şi la noi 2 părţi. Dup-aceea, ne-am împărţit şi viile însă carele au fost lucrătoare den sus la Orate, venitu-se-au sfenti episcupii de la Finţa 3 pogoane, ot Muşat pogoane 1, ot Şerban pogoane 1, cedvîrte 1, ot Colţea Şerbu cedvîrte 3, ot Ursea e Şerban pogoane 1, ot popa Manea 1, ot jumăte de pogon ot Neagoslavă cod Finţa pogon jumătate, fac pogoane 8. A doa împărţeală jos de la Gorgan: ot Vulcan cu soţiile lui pogoane 9 pol ot Finţa, ot jumătate de pogon ot Miclea cu soţiile pogoane 3. Şi 1 pogon care au fost mai nainte vreme la piscupie ot Vlad portariul pogoane 2, fac pogoane 16. Aşijderea şi la noi iar la Orate de la sadurele noastre cele vechi, pogoane 6, ot Stoica roş pogoane 3, ot Neagoslavă pogoane 2 pol, cedvîrte 1. Şi iar am luat lîngă Şerban căpitan pogoane 5, cedvîrte 1, carele fost sădite de noi, fac pogoane 17. Şi împărţeala a doa înspre Gorgan la Urîtul şi desupra casei pogoane 10 pol, la Gorgan pogoane 9, carele au fost sădite de noi. Şi de la Andonie pogoane 2 ot Şerbu pogoane 2, ot Muşat pogoane 1, ot Stancul pol pogon, fac pogoane 25. Iar den ceasta împărţeală naente aşa ne-am tocmit, carele den noi va vrea să mai facă să-i fie cu pace ale lui, iar de alţii de laturi de vor face iar să luăm vinărici pre ce avem. Şi păntru credinţa, pusu-ne-am şi escăliturili şi peceţi. Pis aprilie 8 dni, vă leat 7155 <1647>. Udrea slujer Colţea vornic Şi mărturii încă au fost anume: popa Mihai ot varoş Buzău e popa Dragotă ot Vespeşti i popa Negoiţă ot Finiţişti e Şerban căpitan ot Văleni, Pătru portar ot tam i Dobrişan ot Vispeşti şi popa Gavrilă ot Buzău e popa Duminică ot Năiani e popa Neagul ot tam i Mihaiu, sin popa Mihai ot Buzău e Lupul logofăt za piscupie. † Popa Mihail, i snă ego Mihai. I popa Dragotă I popa Negoiţă I Şirban căpitan I Pătru portar I Dobrişan I popa Gavriil I popa Duminică I popa Neagul Eu Mihai, snă popa Mihai Az Lupul, snă Preda. 1647 (7155) aprilie 9 ŢR † Adecă eu, Dumitraşco slujer, scris-am zapisul mie să fie de cridiţă la mîna jupan Ghiorma vel ban Cralevski, cum să se ştii că am luatu în cheză<şi>e 4 ţigance ci le-au fostu luatu de la mănăstirea Ţîţărenii, zicîndu feciori lu Staico că sîntu ale lor. Deci să mă aşte[pte] dumnelu den Paşti 2 săptămîni. De mă vor rămînea feciori lu Staico, să aibu a le da dumnealui de la casa mea. Mărturii: jupan Barbul vel stolnic i Balica peharnic i Costea capitan i Nedelco peharnic. Pentru credenţa, pus-am şi picitea. Pis aprilie 9 dni, leat 7155 <1647>. Jupan Barbul vel stolnic † Eu Dumitru slujer Necola vatah † Balica păharnic mărturii. 1647 (7155) aprilie 10 ŢR † Adecă eu, Crăciun ot Priseacă, sin Radului ot tam, scris-am acesta al meu zapes, ca să fie de mare cridenţă la mîna jupînului Apostolache comsul şe a jupînesii dumnealui, Voicheţii, cum să se ştie că i-am vîndut dumnealui 2 pogoane şe jumătate în dealul Gorunului, vii făcătoare, derept bani gata galbene 22 costande 5. Şi i-am vîndut dumnealui şe 3 pogoane de ţelină derept 900 de bani cu obraţ cu tot, pînă la drum. Şi ie le-am vîndut de a mea bunăvoie şe cu ştirea a tuturor fraţilor demprejrul locolui, ca să le fie dumnealor ocină de moşie şi coconilor domnealor şi nepoţlor şe strenepoţilor dumnealor, neclătetă în veac. Şi mărturie cîndu am făcut acesta zapis, fost-au: uncheaşul Duma, brat ego Crăciun ot Priseac şi popa Micul ot Vaideel i Stan roşolu ot tam şi uncheaşul Cîrstiian ot tam i Stan, sin Ducăi ot tam şi Stan dărăbanţul ot Valea lu Dbrotă şi Dumtru, sin Păcrarului ot Popeşti. Şi am scris eu, Stanciul logofăt. Şi pentru credenţa, ne-am pus degetul. Pis measeţa aprilie 10 dni, vă leat 7155 <1647>. Popa Micul. Crăciun. Stan. Duma. Stan dărăbanţ. 1647 (7155) aprilie 11 ŢR † [...] părintelui Vasilie ot sveta monastiri Govora ca să hie volnic cu această carte a domnii mele de să aibă a luarea gorştină de oi de la rumînii sfînţii mănăstire de la Cerneţi şi de la toate sate care sîntu rumîni sfentei monastiri şî să aibă a luoa şî dentru neşte oi ci sîntu den Ţara Ungurească pre ocina Cerneţelu. Însă cîte se vor afla pre acea ocină tot să aibă a luo gorştină den 20 de oi 1, cum easte legea şî obiceiul încă de mai denainte vreme, şî de nimenilea opreală să n-aibă naintea cărţii domni mele. Aşîjdirea şî tu, Buligo căpitane, încă să cauţi, în vreme ci ver vedea această carte a domnii mele, iar tu să cauţi de nu-i vor da de voie, să-i hii tu ispravnic să iai cum scrie în ceasta carte a domnii mele den 20 de oi 1 de pre la tot omul cîte oi să vor hi iernat pre o[cin]a sfentii monastire. Şî de nimenilea opreală să n-aibi. [...]. [...] <1647>. † [...]. † [...] . 1647 (7155) aprilie 18 ŢR † Adecă eu Velica, fata Stoicăi Colţu ot Budeşteni, împreună cu soţul mieu, Radoslav şi cu fiiu mieu, Dumitraşco, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de bună credinţă la mîna Stanciului logofăt, cum să se ştie că am vîndut jumătate de moşiia noastră den satu, den Budeşteni, de preste tot hotarul, cîtă easte ocină budeştenească drept ughi 57 bani gata, den cîmpu, den pădure, den apă, den siliştea satului. Şi i-o am vîndut de a nostră bunăvoie, fără nici o silă ca să-i fie lui de moşie şi coconilor lui în veacu stătătoare. Şi cîndu o am vîndut, întrebat-am pre toţi fraţii noştri de moşie, de la mic pînă la mare, cum easte legea şi obiceiul ţărîi. Şi au fost cu ştirea tuturor megiiaşilor den sat şi demprejuru şi mai vîrtos cu ştirea Oprii logofăt şi a Cîndii snă Dobrişan şi a lui Giurgiu, ci ei n-au vrut să o cumpere. Şi iar amu vîndut 1 pogon de vie în dealul Crîngurenilor, care easte de la Dobromir, drept bani gata ughi 10. Şi mărturie tot satul Budeştenii, anume: popa Bran i Stan i brat ego, Vasilie i sni ih: Chirca i Ananiia i Stan i Oprea cu feciorii lui, Ivan i Stan i Stan rachiiariul i brat ego, Mihaiu i Toma i brat ego, Dediul i Mihăilă i brat ego, Ion şi alţi boiari, carii-ş vor pune mai jos peceţile. Aceasta scrie şi mărturisim. Şi pentru credinţa, pusu-ne-am degetele în loc de peceţi, ca să crează. Şi am scris eu, Leca logofăt. Pis measeţa aprilie 18 dni, vă leat 7155 <1647>. Velica. Radoslav. Domitrasco. † Ventilă clucer Cînda postelnic Stoica logofăt Şărbanovici mărturie Gheorghe Albul logofăt Dedul o Chiteşti mărturie. Dumitru logofăt mărturie Eu Anghil ot Chiţăşti Necula logofăt mărturie † [...]. 1647 (7155) aprilie 20 ŢR † Adecă eu, Dumitru şi Lupul şi Chiriiac, sin Pătru de Ungurei să se ştie, că amu vîndut lu Vintilă şi lu Stan şi lu Coman sin Marco stînjini 45 şi stanjînul cît un taler, bani gata. Şi acesta moşie o-m vîndut cu ştirea totoror fraţilor demprejurul locului. Şi această moşie o fostu cupărat tată nostru, Pătru, di la Muşatu ot Zoreşte stînjini 25 şi den partea boulească, iară stînjini 20. Şi cîndu s-au făcut acestu zapis, mulţi omene bune a fostu, anome: de Măgură, Lupul şi Dragomir ot tam şi Negoe Ojisăscul şi de l Răteşte, Dragomir căpitan şi Buze postelnic şi de l Cîrlomişti, Mociogan şi Zota sin Costanden. Şi amu scris eu, popa Rusul de la Casiianu. Pis meseţa aprilie 20 dni, vă leat 7155 <1647>. 1647 (7155) aprilie 20 ŢR † Adecă eu Necula, ficiorul lu Stanică ot Buzăişti, scris-am zapisul nostru să fie dă mare cănţă mîna jupînului Şirban vistiiar şi a jupîneasii dumnealui Neagăi, cum să se ştie că i-am vîndut noi dă bunăvoia noastră ocină în sat în Buzăişti stînjeni 35 dă cîmpu dîn pădure, dîn apă şi dîn şezutul satului şe dă pre tot hotarul dă hotar pînî-n hotar, deriptu bani gata 1400. Şi am vîndut noi dă bunăvoie, fără nici o silă, însă ocină stearpă fără rumîni, să fii dumnealui Şirban vistiiar şi jupîneasii dumnealui Neagăi moşie în veci neclătit şi coconilor dumnealor. Şi mărturii încă am pos, anume: Stanciul şi Simpetru şi Stoica, feciorul Educăi şi Radul dîn sat dîn Buzăieşti. Aceste mărturii. Şi am scris eu, popa Nicula ot Tîrgovişti. Pis measeţa, aprilie 20 dni, vă leatul 7155 <1647>. Nicula. † Udrea slujer Barbul ot Buzăişti. Stanciul. Ştefan ot Căzăneşti. 1647 (7155) aprilie 20 ŢR † Adecă eu, Stanciul i Radulu, scris-am acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna izbaşei Marin ot Tîrşoru, cum să să ştie că i-am vîndut locu de casă din fîntîna în jos prin (u)lmu şi pînă în frasin, din vînzarea lu Mordan în jos, cît se va afla, şi dereptu bane gata 170 dereptu să-i fie lui de moşie. Şi aldăşari, na ime: Mordan roşiul i Neagoe copilul i Toderu scaunul i popa Radulu i Stănislav i Proca ot Stănceşte. I pis measeţa aprilie dni 20 i vă leat 7155 <1647>. † Eu Stanciul i Radulu ali noastre peceţe. 1647 (7155) aprilie 20 ŢR Adecă eu, Vladul Ciulimbră din Cucuteni, sud Dîmboviţă, dat-am zapisul mieu la mîna lui Ion Cîrstocescul ot Runcu, să fie de mare credenţă precum să să ştie că i-am vîndut o livadie în Poduri dîn piscul cel înalt în jos, pînă în apa Crevediei şi latul din vale, iar în vale jumătate. I-o am vîndut, drept bani gata ughi 3, iar jumătate i-o am dat zestre noru-miei Anghelinii din partea fiiului mieu, Corisie. Şi i-am dat aceast zapis să stăpînească cu bună pace de acum nainte, cu bună pace de cătră noi şi de cătră tot neamul nostru pînă în veac. Şi pentru credinţa, pus-am degetul şi numele mai jos, să să crează. Pis aprilie 20 dni, vă leat 7155 <1547>. Eu Vladul Cilimbră. Gudea mărturie. Ursul, brat Gudii, martor. Coman Coşotă, mărturie. 1647 (7155) aprilie 21 ŢR † Adică eu, Udrea postelnic ot Găieşti, cris-am zapisul meu să fie de credenţă la mîna jupînului Stroie marele vestier cum să se ştie că i-am vîndut dumnealui o delniţă în sat în Ştefaneşti, den cîmpu, den pădure, den apă, de preste tot hotarul, dere

tu galbeni treizeci şî şase, moşîe stătătoare. Şî mărturie, boiari mulţi care-ş vor pune mai jos peceţile. Şî am scres eu, Udrea, cu mîna mea şi mi-am pus mai jos pecetea. Pes measeţa aprelie dîn 21, leat 7155 <1647>. Udrea. : „Fără delneţă Manei”. 1647 (7155) aprilie 22 ŢR † Scris-am noi, anome: Stanciul şi Sîmion ot Lenceşti să să ştie cum am vîndut arătura de 3 zile în hotarol Goleştelor, anome în Valea Curmăturii în cărpeniş, ughi 3 lu Bănoţă să-i fie moşie lui şi feciurii lui. I mărturie: Dragomir Cocea i Dumitru i Iuga i Stoica i Negoe i Neagoe spătărelul i Stan cel mare ot Goleşti i Dobreşan ot Romîneşti. Measeţa aprilie 22 dni, vă leat 7155 <1647>. I scriu az, Stan spudeu. Şi pentru credcnţa, ne-am pus şi degitili. 1647 (7155) aprilie 22 ŢR Zde bolearei hotărnici ai sventii mănăstiri ot Dălgopol, po ime: ot Dătcoi, Bogdan stolnicul, ot Tit, Stoica logofăt, ot Mogoşani, Radul, ot tam, Drăgiulescul, ot Mătăsari, Stoica Cîrjău, ot tam, Tecşan i Cornea i Radul Ţarălungă, ot Găieşti, Udrea, ot Petreşti, Baloe, ot Balomireşti, Radul logofăt i Oancea, ca să caute aceşti 12 boiari să hotărască moşiia sventii mănăstiri de la satul Creţuleştii şi de la Ghimpaţi, însă despre megeiaşi şi să lipească moşie lîngă moşie, şi să hotărască şi de la Morteni, iar moşiia mănăstirii despre megeiaşi şi iar să lipească moşie lîngă moşie, cum easte legea ţărîi. Şi să puie pietri şi hotară. Şi zioa la Sveataia Troiţe. I ispravnic, Manolie vornic. Pis aprilie 22 dni, 7155 <1647>. Io Matei voievoda, milostiiu Bojiiu gospodin. 1647 (7155) aprilie 22 ŢR † [...] şi părintelui egumenul Ştefan, ca să hie volnici călugării cu această carte a domnii mele de să-ş ţie siliştea ce se cheamă Moii ot sudstvo Gorjăl de preste tot hotarul şi cu tot venitul ce se va alege şi să-ş are şi să cosească şi călugării şi sloboziianii şi să-ş ţie vita şi stupinili acolo pre acea moşîe, altu de cătră nimene val sau bîntuiala să n-aibă, nici de cătră birari, nici de cătră nici un slujtoriu, pentru că pre această silişte ce scrie mai sus n-au fostu bir pre dînsa tocma den zilele lui Mihai voievod. Iar cine se va ispiti preste această carte a domnii mele a le trage bucatele sau a le face vrun val, acela om mare certare şi rea scîrbă va petrece de cătră domnia mea. [...] <1647>. † [...]. [...] . <1647 aprilie 23> ŢR † Adecă eu, Micul feciorul lu Pătru, scris-am acesta zapis al meu să fie de mare credinţă la mîna părintelui Nictarie, egumenul de la Brad, cum i-amu vîndut 1 pogon de vie şi cu un rozor în cîp. Viia să fie făcătoare alăture cu viia mănăstirie dere

t preţ 1000 de bani. Şi la tocmeala noastră fost-au: Barbul căpitan şi Crăciun armaş şi Stan [...] şi Mane [...] şi mulţi oameni buni. Şi am scris eu, [...], popa Stoica. Şi eu, Mihul pentru credinţa, pu[s-am] şi pecete. Barbul căpitan. 1647 (7155) aprilie 25 ŢR † Adecă eu, Ionaşco ot Novaci, scris-am acesta al miu zapis, să fie la mîna jupanului Bunii vistiiarului, cum se se ştie că i-am vîndut toată partea mea de moşie den sat, den Grădişte, den cîmpu, den apă, den pădure, de prestă tot hotarul, dereptu bani gata ughi 43. Şi am vîndut de a mea bunăvoie, fără nece o silă, şi cu voia feciorilor mii. Însă să fie moşie fără rumîni, să-i fie moşie stătătoare. Şi mărturie: Gheorghe vistiar, Drăghici spătar, Pană logofăt, Andreiu şătrarul, Mîinea slugearul, Ghidul comisul, Bobe iuzbaşa, Voico vornecul ot Bucşane, Preda comisul şi bratiia ego, Vintilă postealnicul. Însă păntru aceşti bani ce i-am luat pre moşie, stînjăni 86 ot Grădişte. Pis measeţa aprel dni 25, leat 7155 <1647>. Gheorghie vistiar Pană logofăt ot Filipeşti Drăghici portar Preda comis Mîine slujer Ghidul comis. 1647 (7155) aprilie 25 ŢR † [...] ca să fie în pace de acum nainte de cătră mănăstire ot Hotărani, pentru căce că se-au sculat călugării de la Hotărani, zicînd că au şi ei moşie între Bistreţ şi între Măceş şi în baltă şi în uscat. Într-aceea, domnia mea am căutat pre dereptate şi singuru domnia mea am ştiut pentru acestu lucru, cum că n-au avut Hotăranii nici o treabă între Măceş şi între Bistreţ, nici în baltă, nici în uscat, că această baltă a fost începută mai dennainte de sfîntul Nicodim. Derept aceea, am dat domnia mea sventii mănăstiri Tismana şi părintelui Ştefan egumenul ca se aibă bună pace de cătră mănăstirea Hotăranii, mai mult val să n-aibă. Aşijdir şi voi, Răcocenilor, aici, naintea divanului domnii mele, scos-a părintele egumenul Ştefan o carte bătrînă a lu Alexandru vodă snă Mihnev vodă, vnuc Mircev vodă, leat 7078, scriind toată partea popei Mîinei den Racoţi şi de moşie şi de cumpărătoare închinată toată sventii mănăstiri pentru pomeana, ci să i-o alegeţ toată, să o ţie cu pace. Iar să vă va părea cu strîmbul, să veniţi de faţă. [...] <1647>. † [...]. [...] . 1647 (7155) aprilie 26 ŢR † Adecă eu, Andreiu, împreună cu văru-meu, Stoica den sat din Turburea, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de bună credinţă la mîna dumnealui jupînului Drag(o)mir grecul ot tam, cum să să ştie că i-am vîndut partea noastră de moşie den Turburea, den şezutul satului, den cîmpu, din pădure, den apă şi den munte şi de preste tot hotarul cît să va alegi partea noastră acestor 2 veri carii scriem mai sus, însă o pajişte din munte, pri numi în Costili Căldării şi pişti hotar delniţe 2, pre bani gata ughi 17. Şi o-m vîndut de a noastră bunăvoie, fără nici-o silă, ca să-i fie dumnealui moşie stătătoare în vec, lui şi ficiorilor şi nipoţilor şi strinipoţilor şi cini să va tragi di dumnilui. Şi cîndu am făcut acesta scrisori, fost-au mulţi omni buni mărturii, po ime: Aldea i snă ego, Barbul i Radu din sat din Turburea i Stan vătaf i brat ego, Iordan i Cîrstea i Ispas i Tudor i Oprea Boldiscul ot Berindişti i Stanciul de acolo. Şi pentru adivărată credinţă, pusu-ne-m mai jos degeteli să să crează. Pis aprili 26 dni, let 7155 <1647>. I pisa az, Radu logofăt din Uişti. Eu Andriiu. Eu Stoica. Eu Alde. Eu Barbul. Eu Radu. Eu Stan. Eu Iordan. Eu Cîrstea. Eu Ispas. Eu Tudor. Eu Oprea Boldiscul. Eu Stanciul. 1647 (7155) aprilie 26 ŢR † Adecă eu, Stanciul, feciorul Lupului ot Popeşti, scris-am acesta al meu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Apostolache comisul şe a jupîneasii dumnealui, Voichiţei, cum să se ştie că le-am vîndut dumnealor ocină la Mîstîneşti, den partea bărbulească, care ocină au fost cumpărat tată-meu de la Tatul, ocină a treia parte. Şe dentr-acea ocină care am ţenut de la Tatul, a treia parte, fost-am trei fraţ, ci ce mi se-au vîndutu a treia parte dintr-aceia, am vîndut dumnealui şi celelalte doao părţi de ocină care sînt dentr-acea ocină, iar easte la dumnealui, că o-u vîndut vornicul Ciocoro. Şi partea mea de ocină o-m vîndut dumnealui derept bani gata 300. Şe i-o-m vîndut dumnialui ocină de a mea bunăvoie şi cu ştirea tutoror megiiaşilor, ca să fie dumnealui ocină de moşie şe coconilor dumnealui şe nipoţilor şe strenepoţilor dumnealui, neclătet în veci. Şe la tocmeala nostră fost-au Neagoe ot Cheojdeni şe uncheaşul Bogdan ot tam. Şi am scris eu, Stanciul logofăt. Şi pentru cred[in]ţa, mi-am pus degetul. Pis measeţa aprilie 26 dni, vă leat 7155 <1647>. 1647 (7155) aprilie 27 ŢR † Adecă eu, Macaveiu ot Polovini, scris-am acesta zapis al mieu ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupan Preda vel cliucer Brîncoveanul, cum să se ştie că m-am vîndut dumnealui dempreună cu feciorii miei, anume: Stoia, dereptu ughi 9 şi Neagul, feciorul Stoii derept ughi 5 şi iar Stan se-au vîndut dereptu ughi 9, bani gata. Şi am luoat şi eu, Macavei, iar ughi 9 şi cu cîţi feciori le va dărui Dumnezeu, de acum înainte. Şi ne-am vîndut dumnealui de a noastră bunăvoie, fără de nici o silă. Şi ne-am vîndut pre urma tuturor polovinenilor în luna lu aprilie 27 dni, cîndu au fostu leatul 7155, şi cu cîtă ocină se va alege. Însă polovinenilor sîntu de-mpreună cu Vlădilă, ce easte despre tot hotarul cît se va alege, den hotar pînă în hotar şi dîn şăzutul satului. Şi iar un fecior al mieu, Macavei, ce sîntu mai sus-scris, ce au fugit, nu i-am dat să aibă nimic parte den ocină, ce o am dat toată dumnealui jupan Predii vel cliucer. Şi cîndu ne-am vîndut, vîndutu-ne-am cu ştirea tuturor megiaşiilor den satul nostru. Şi la vînzarea nostră, fost-au mărturie toţ boiarii divanului carei-şi vor pune peceţili şi iscăliturili mai jos într-acestu zapis. Şi pentru adeverită credinţă, pusu-ne-am şi noi degetele, în loc de peceţi. Pis april 27 dni, vă leat 7155 <1647>. Macavei. Stoia. Stan. Pîrvul logofăt Fălcoian mărturie. 1647 (7155) aprilie 28 ŢR † Adecă eu, ieromonah Ioanichie, egumenul de la sfînta mănăstire ot Stelea ot varoş ot Tîrgovişte, hram Văscrăsenie Hristova, împreună cu ieromonah Antim, egumenul de la Sveatii Ghiorghie ot Bucureşti şi cu moşul Chirii călugărul şi cu popa Gavril şi Nichifor monah şi Veniamin diiaconul şi cu tot soborul mănăstirei, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să hie de mare credinţă la mîna Savei logofăt şi a jupînesei lui, Liverei, cum să să ştie că au avut sfînta mănăstire Stelea ocină la Stîlpenii Furduieşti lîngă Stîlpenii Megiiaşi, care ocină au fostu împreună şi cu Sima vătahul. Deci de-ndemnarea noastră, facut-am tocmeală cu Sava logofăt, de am făcut schimbu de ne-a cumpărat moşîie lîngă mănăstirea noastră a Stelei, în Tîrgovişte, moşîie, cu case, cu pimniţe şi cu grădini şi cu locuri, care moşîi şi case le-au cumpărat Sava logofăt cu zisa noastră de la Miho şoimariul şi de la frate-său, Mihai şi de la nepotul lor, Nica şi de la Irimiia şoimariul cu fii-său, Dumitru şi de la nepot[u]-său Mihai, dereptu ughi 150, c[um s]crie şi zapisul lor, al tuturor, care easte la mîna noastră. Iar noi am dat aceste moşîi ce scriu mai sus Savei logofăt şi jupîneasei lui, Liverei, să le fie moşîie lor şi feciorilor, den cîmpu, den pădure şi den apă şi den silişte şi den livezi, de amîndoao părţile de apă şi du preste tot hotarul cît se va alege, cum scrie şi în cărţile noastre cele de moşîie, să le fie stătătoare în veci. Şi mărturie: jupan Costandin Catacozino vel postelnic i pan Radul vel agă i pan Gherghie vistier i Bunea vistier i Şărban vistier i Udreşte vtorie logofăt i Gherghie clucer ot Băleni i brat ego, Pătru slujer i popa Vasilie i popa Arfenie i popa Gherghie Scrilet i popa Radul de la Sveatii Gheorghie i jupînul Manta neguţătoriul i Iane cupeţu. Şi pentru credinţa, am pus peceţili şi iscăliturili. [...] <1647>. † [...] † Pătru slujer Radul vel agă † [...] † Popa Vasilie protopop † [...] Bunea vistiar † Udrişte Năsturel † [...] † Gheorghie clucer mărturie † [...] † Eu popa Arfenie. 1647 (7155) aprilie 29, Tîrgovişte ŢR † Cu mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Rumînească, dat-au domniia lui această poruncă a domni<(i>i lui cestor oameni, numele lor: Oancea i Voicilă i Duţă i Manea, feciorii lui Vişan şi ai lui Neagoe nepoţii Zîrnii de la Dumbrăviţa ot sud Teleorman şi cu ficiorii lor, cîţi Dumnezeu le va dărui, ca să le fie lor moşia Dumbrăviţa, însă din partea părinţilor lor, Vişan şi Neagoe a patra parte din cîmp şi din pădure, din apă şi de peste tot hotarul, oricît s-ar alege a patra parte de la Vişan şi Neagoe, pentru că aceşti mai sus-zişi oameni, ei au fost rumîni lui Pătraşco postelnic, feciorul lui Bărcan stolnic ot Bucşani, încă mai dinainte vreme. Iar după aceea, Vişan şi frate-sau, Neagoe cu feciorii lor, care am scris mai-sus, ei au venit cu multă rugăciune la Pătraşco postelnic de s-au tocmit ca să să răscumpere de rumînie. Deci Pătraşco postelnic, el de a lui bunăvoie au făcut tocmeală cu aceşti oameni, care am zis mai sus, de s-au răscumpărat de rumînie şi cu a patra parte de moşie, drept 7000 aspri gata, precum singur şi dumnealui au văzut zapisul făcut de la mîna lui Pătraşco postelnic la mîna Oancei i Voicilă i Duţu i Manea cu mulţi boiari mărturie, anume: din Bucşani, Preda comis i Bărcan ceauş i Nica postelnic ot tam i popa Lepădat ot tam i Bădilă ot Burlăneşti. Şi au răscumpărat Pătraşco postelnic pă Oancea şi pă Voicilă şi pă Duţa şi pă Manea, feciorii lui Vişan şi ai lui Neagoe, de a lui bunăvoie, fără de nici o silă. Pentru aceea, au dat şi domniia lui Oancii şi lui Voicilă şi Duţii şi Manii, feciorii lui Vişan şi ai lui Neagoe, ca să fie în pace şi slobozi de rumînie de către Pătraşco postelnic, feciorul lui Bărcan stolnic şi de către feciorii lui şi de cătră tot neamul lui, de nimenea bîntuială să nu aibă de rumînie, nici ei, nici feciorii lor, nici nepoţii lor, nici strănepoţii lor, în vecii vecilor. Şi să aibă a ţinea Oancea i Voicilă i Duţa i Manea a patra parte de moşie de la Dumbrăviţa, din partea părinţilor lor, Vişan i Neagoe şi cu tot venitul, ca să fie moşiie de baştină şi ohabnică, lor şi feciorilor lor şi nepoţilor şi strănepoţilor lor şi de nimenea să nu clătească, după zisa domniei lui. Iată şi mărturi au pus domniia lui pă: jupan Ghiorma vel ban Craiovescu i jupan Dragomir vel dvornic i jupan Radul vel logofăt i jupan Stroe vel vistier i jupan Diicul vel spătar i jupan Preda Brîncovean vel spătar i jupan Constandin Cantacuzino vel postelnic i jupan Drăguşin vel postelnic i proci. Şi ispravnic, Radul vel logofăt. Şi s-au scris de Radul Creţulescu în scaunul Tîrgoviştii, aprilie 29 dni, leat 7155 <1647>. 1647 (7155) aprilie 30 ŢR † Adecă eu, Sofiica comisoaia jupîneasî jupanului Radului vel comis, scris-am aceasta a mea carte ca să hie de mare credinţă la sfînta mănăstire ce se cheamă Bradul, unde easte hramul Sfîntului marele măcinic Dimitrie Mirostocivag şi la mîna tuturor călugărilor cîţi vor fi lăcuitori într-acel sfîntu lăcaş, în urma petrecerii noastre, ca să fie sfentei mănăstiri ce scrie mai sus toată partea mea de ocină den sat den Pătîrlage şi cu casele şi cu heleşteu şi cu morile, cu tot venitul, cît se va alege, care ocina îm easte dat mie de zestre de tată-mieu, Neagul den Negoieşti, cîndu m-au împreunat Dumnezeu cu soţul meu, jupan Radul vel comis. Deci, fiindu eu o jupîneasă de n-am făcut feciri de trupul mieu, ce am cugitat întru inema mea pentru Dumnezeu şi pentru pomeana părinţilor mie şi a sufletului nostru, am dat şi am miluit şi am întărit sfînta mănăstire Bradul, ce scrie mai sus, cu această moşie den Pătîrlage, însă numai pămîntul, ocina cu case, cu heeşteu, cu mori, fără de rumîni. [Iar] rumînii, ce sîntu daţ de zestre de tată mieu, Neagul, dempreună cu această moşie să n-aibă mănăstirea Bradul treabă, însă pînă voiu fi cu zile în ceasta lume să fie moşiia pre seama mea şi cu rumînii să aibă a mă hrăni. Iar după petrecaniia mea, să aibă a oblădui sfînta mănăstire Bradul această moşie ce easte de la tată-mieu, Neagul den Negoşti, dat de zestre, den Pătîrlagi, cu casele, cu heleşteul, cu morile, să fie de-ntărire şi călugărilor de hrană neclătit în veaci. Iar rumînii ce-m sîntu daţi [de] zestre dempreună cu această moşie, ei să fie în pace după moartea mea de rumînie, ei şi fecirii lor, de cătră fraţii miei şi de cătră tot sîngele nostru, de nimele bîntuială să n-aibă în veaci, că i-am iertat eu pentru Dumnezeu şi pentru pomeana părinţilor miei şi a sufletului mieu, ca să fie neşte oameni slobozi şi-n pace de rumînie, să n-aibă nimele nici o treabă cu ei pînă-n veci. Şi iar am lăsat şi am întărit cu cuvîntul mei să nu fie volnici călugării carii vor fi lăcuitori în urma noastră, în sfînta mănăstire Bradul a facirea schimbu cu alţi boiari, nici pre moşie, nici pre dobitoc, nici pre banii, nici pre nimica. Şi am întărit şi cu blăstem: carele dentru fraţii miei, ori carele den sîngele nostru se va ispiti a călca şi a spargirea această milă ce am lăsat şi am dat sfentei mănăstiri Bradul, sau a facirea schimburi, acela om să fie treclet şi aatema şi afurisit de 318 sfeati oteţi ije şut vă Nechei şi să aibă parte cu Iuda şi cu Aria la un loc. Şi boiari încă am pus mărturie carii se-au tîmplat cîndu am făcut acest zapis, carii-ş vor pune mai jos peceţile şi iscălîturile. Aceasta am scris ca să ştie. Şi pentru credinţa, mi-am pus pecetea. Ispisah az, Stan logofăt u Tîrgovişte, measeţa aprilie 30 dni i ot Adamna vă leat 7155 <1647>. † Eu Sofiica comisoaia Eu Mărdan Eu Gheorghe, sin Neagul ot Negoieşti Eu Necula, sin Neagu Pătru Iliescul. 1647 (7155) aprilie 30 ŢR [...]. Scris-am vlădicia mea la dumnia vostre 6 boiari, carii sî(n)teţ luat pre răvaşă domneşti de egumenul Athanasie de la Sveata Troiţă şi de feciorii lu Alexe ot Piteşti, ca să adevăraţ pentru o vie ce au făcut Alexe pre Valea Izvoranilor. Sînt căminii cei bătrîni de baştină ai rumînilor Sveatei Troiţă, anume: ai lu Stan tătarul şi ai lu Dumbrava, au ba, au fost-au pădure meree? De veţ adevăra cu sufletele voastre cum va fi pre direptate, nici să fie făţărie nici spre o parte, nici spre alta, voi să fiţi iertaţi şi blagosloviţi de vlădica Isus Hristos şi de 318 oteţî eje vă Nechei, aşijderea să fie şi de vlădiciia mea. Iar carii vor călca dereptatea lu Dumnezeu să făţărească, ver spre o parte, ver spre alta pentru mita sau pentru alte lucrure, unii ca aceia să nu vază faţa lu Dumnezeu, ci să fie cu de trei ori anathema şi proclet şi afurisiţi de Domnul nostru Isus Hristos şi de 318 oteţi eje vă Nechei. Aşijderea să fie şi de vlădiciia mea şi să aibă parte la un loc cu Iuda şi cu Aria şi cu toţi neiertaţi iretici, să fie după moarte sufletul neiertat şi trupul netopit cum scrie în Sf<î>nta Scriptură, cerul şi pămîntul se va trece, iar cuvîntul lu Dumnezeu în veci nu se va trece. Aşijderea şi acele trupure în veci să fie urîte lu Dumnezeu, neiertate şi netopite, după cum scrie blăstemul, pietrele, fierul, munţii să să petreacă şi să putrezească, iar acelea trupure să stea tot îmflate şi neiertate. De aceasta scrie vlădiciia mea. Pis aprilie 30 dni, vă leat 7155 <1647>. † Vlădica Theofil. 1647 (7155) aprilie <30> ŢR † Zde cletovţii Radului Ţigănaş, na ime: ot Gioroc, Chirică i Bogdan ot tam i Rădiboe ot Dobreşti i Lupul ot Lăcusteni i Slava ot tam i Leca ot tam i Voinea cel mic ot Puţure i ot Pîrşcov, Stanciul pîrcălab i Drăgaia ot tam i Jitea ot Drighiceni i Milea ot Cacaleţi i Pentelie ot Apele Vii ca să caute să jure Radul Ţigănaş cu aceşti 12 megiiaşi de cătră Iordache postelnic, sin Trufanda vistier, cum deca i-au dat Trufanda vistier bani să fie rumîn. Să jure: datu-i-au banii înapoi lu Trufanda vistier au nu i-au dat? Deci, de va fi dat banii înapoi şi vor jura, să fie în pace. Iar să nu vor tea jura, să-i fie rumîn. Şi zioa la Ispas. [...] portar să jure la Craiova. [...] <1647>. † [...]. 1647 (7155) mai 1 ŢR † Adecă eu, Stan chevărariul snu Mitrei Lupaş şi cu fămeia mea, Voica, fata lui Jitian şi pre mumă-sa o au chemat Mariia, scris-am acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna postelnic Condi şi la jupîneasa dumnealui, Stanca şi la coconii dumnealor cîţi au şi cîţi Dumnezeu le va dărui cum să să ştie că ne-am tocmit de bunăvoie a nostră cu 1 locu de la Troian lîngă viia postelnic Condilă pînă în Fîtîna Catarii, însă să să ştie den locul Moxii ce am cumpărat mai denainte vreme şi am îngrădit. Decii eu, postelnic Condilă, am lăsat den partea mea loc de car, decii den calea carului înainte cîtu loc va fi, să să ştie că l-am cumpărat şi de longu de drumul cel mare pînă dens sus de păru, între păr şi între scoruşu. Şi să se ştie că acestu loc al meu a lu Voicăi dat de mumă-mea zestre şe l-am vîndut de bunăvoie a nostră, fără nici o silă ca să fie dumnealui moşie şi coconilor dumnealui să-i fie moşie stătătoare în veacu şi nepoţii lor şi strenepoţilor. Şi am dat această moşiie dereptu bani gata 350. Şi pentru credinţa ne-amu pusu şi degitele. Şi mărturie, cîţi vor pune mai jos peceţili şi iscăliturile. Pis measeţa maiu l dni, leat 7155 <1647>. Eu Stan. Eu Voica, fata lu Jitiian şi pre mama o au chemat Mariia. 1647 (7155) mai l, Tîrgovişte ŢR † [...] Stanciul postelnic, feciorul lui Dumitru stolnicul den Vîrîţi, nepot lu Stroe şifarul şi al lu Pătraşcu spatar şi cu feciorii lui cîţi i va da Dumnezeu, ca să-i fie lui 3 părţi de moşie din ocina satului Grădiştea den judeţul [...] despre tot hotarul, den hotar pînă-n hotar, însă partea lu Pătraşco spatar şi a lu Stroe şifar şi a tătîini-său, Dumitru stolnic, cu rumînii şi cu ţiganii oarecît se va alege. Pentru că aeeastă moşie fost-au a lu Pătraşco spatar şi a frăţini-său, Stroe şifar, fraţii lui Dumitru stolnic, împreună cu fratele lor, Dumitru stolnic de moşie a lor, încă mai denainte vreme. Iar după moartea lu Stroe şifarul şi a lu Pătraşco spătar, fost-au plătit Dumitru stolnicul şi cu fiiu-său, Stanciul postelnic multe datorii şi cheltuiale ale lu Pătraşco spătar şi a lu Stroe şifar, oarecîte au avut şi cîte au rămas în urma lor toate că alţii den oamenii şi den nepoţii lor nu se-au mestecat la acele datorii nimic, nici mult, nici puţin. Iar după aceea, cînd au fost acum, în zilele domnii mele, sculatu-se-au Stroe postelnic cu frate-său, Pătraşco, feciorii Mitrii, nepot de frate lu Pătraşco spătar şi lu Stroe şifar şi lu Dumitru stolnic, zicînd că au şi ei treabă într-aceste moşii şi-n rumîni, şi-n ţigani. Deci au venit de faţă înnamtea domini mele în divan, cu Dumitru stolnic şi cu fiiu-său, Stanciul postelnic. Într-aceea, domnia mea am căutat pre lege direaptă împreună cu toţ cinstiţ deregători ai domnii mele, şi am dat domnia mea la mijlocul lor 12 boiari pre răvaşe domneşti, po ime: Nicola vataf ot Vîrîţi i ot Finţeşti, Mircea postelnic i ot Belcin, Vădislav postelnic i ot Dîlga, Barbul peharnic i ot Turcul, Tudoran vornic i ot Huriia, Ivan logofăt i ot Izbiceni, Cîrstea vornic i ot Tiha, Bîra i Stan armaşul i ot Crîngeni, Badea şi Liica den Rîca i ot Pădureţ, Şerbu, ca să caute aceşti boiari cum vor afla cu sufletele lor şi deca vor căuta să le şi aleagă moşiile unii despre alţii şi să le şi hotărească, să le împietrească. Derept aceea, aceşti boiari, ei aşa au aflat cum că au fost plătit datoriile lu Pătraşco spatar şi a lu Stroe şifar tot Dumitru stolnic şi cu fiiu-său, Stanciul postelnic, iar Stroe postelnic cu frate-său Pătraşco, ei n-au vrut să plătească nimic dentr-acele datorii. Deci au făcut aceşti boiari den ocina den Grădişte 4 părţi. Ci trei părţi le-au dat lu Dumitrii stolnic cu fiiu-său, Stanciul postelnic, iar 1 parte de moşie, ei o au datu lu Stroe postelnic cu fratc-său Pătraşco, carea au fost partea tătîini-său, Mitrii postelnic, fratele lu Stroe şifarul şi lu Pătraşco spătar şi lu Dumitru stolnic, încă mai denainte vreme. Şi dup-aceea, încă au mai dăruit Stanciul postelnic den partea lui lu Stroe şi lui Pătraşco 34 de stînjeni de ocină şi cu vii lucrate; aşiidere şi pentru 1 vie înfundată, ce au fost vîndut Dumitru stolnic, tatăl Stanciului postelnic, Draghiii ot Gurguiaţi derept ughi 100. Iar apoi se-au sculat Pătraşco de [au ar]uncat banii Draghiii îndărăt şi l-au scos den vie. Acea vie, cîndu va vrea Pătraşco să o vînză, alt niminile să n[u fie vol]nic să o cumpere, ci să o cumpere Stanciul postelnic, pentru că easte pre moşiia lui. Deci derept aceea, do[mni]a mea, văzîndu judecata acestor 12 boiari, dat-am şi domnia mea, slugii domnii mele, Stanciului postelnic ca să-i fie lui şi coconilor moşie ohabnică şi stătătoare cu bună pace în vecie. Pentru că am văzut domnia mea şi cartea acestor boiari de judecată şi de hotărnicie la mîinile lu Stanciului postelnic cum scrie mai sus. [...]. [...] . 1647 (7155) mai 3 ŢR † Adecă eu, jupînesa Marie cu feciori mei, anume: Dragomir brat Mihne, Preda, Ivan, să ştie c-am schimbat cu jupînl Dragomir şizutul casei den Beredeşti cu a lu Plavie cu tot şi cu 2 locuri încă pă nume: Cîrstienul şi Turnişorei loc păntru loc. Şi e-m dat eu den Turbure şezutul caseloru boiereşti şi cu 2 locure încă pă nume: u locu între vîlcele – să ştie c-am dat un loc a lu Voinegu den Vale Gruiu peantru Cărstenu – şi pădure păntru pădure să fie schimbat de moşie lui şi fraţilor. Şi la acesta tocmelă tîmplatu-s-au mulţi omeni buni, anume: Neagoe logofătu ot Berendişti, Gherghe nepotu-său, Stanciul ot tam, Vişan, Andrei, Vlad, Hopotă, Văjăga, Alde, Drăguş, Tudor. Pis mai dni 3, vă leat 7155 <1647>. Eu Dragomir. Neagoe logofăt. Gherghe. Stanciul. Vişan. Andrei. Vlad. Hopotă. Văjăga. Alde. Drăguş. Tudor. 1647 (7155) mai 8 ŢR † Adecă eu, Oan[ă Răzvan că]pitanul ot Sulimanul s[cri]u şi mărturisescu cu acest [al meu za]pis ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupan Radu [vel logofăt C]ocorăscul cum să să ştie că am fostu cumpărat 140 de s[tînj]ini de ocină în sat în Ceganii de la B[a]ltă în judeţul Ialomiţa [de la Stan]ciul şi de la fiiu-său, Stanciul şi de la no[ra lui] Elina, stînjinul [...] 5 potronici, cin bani 7000. Şi iar am f[ost] cumpărat de la [S]tana, fata Stanciului vă[taf] 90 de stînjini de ocină, iar în sat în Cegani [...] ughi 22 pol bani gata, stînjinul [c]îte 5 costande de[ci] căzînd[u-i-se dumnea] lui jupînului Radului logofăt [să c]umpere acolea în Cegani pe [...] [cum]părătoriu mai d[enainte] vreme de la Stoica peharnic da [...] lui toţi banii gata ce [scrie m]ai su[s] ughi 57 pol preste tot [şi am da]t toţi banii gata cît scriu [şi am primit la] mîna mea. Dereptu aceea [am f]ăcut acestu zapis al me[u la mî]na dumnealui ca să-i fie m[oşie] neîntoarsă dumnealui [şi feciori]lor dumnealui în veci. Şi [am da]t dumnealui şi zapi[sul vînză]torilor carii sîntu mai sus scrişi. Şi mărturie cine-ş vor pune pecetele şi i[s]căliturile mai jos. Şi eu, pentru mai adevărată credenţ[a] m-am pus pecetea. Şi am mînjit eu, Radul Stannov[ici] logofăt Creţulescul, measeţa maiu 8-go dni, vă leat 7155 <1647>. Ona Ră[z]vani [...]. 1647 (7155) mai 8 ŢR [...] popei Ianachi şi feciorilor lui, anume: Pătraşco şi Giura ot Morînglavi ot sudstvo Romanaţi ca să fie volnic cu această carte a domnii mele a lepădarea banii egumenului Ioan ot sfînta monastire ot Călui de pre o jumătate de fune de ocină ot Şerbăneşti, pentru că se-au pîrît de faţă naintea domnii mele în doo – 3 rîndure şi au junsu legea şi judecata cum, deaca vreme ci va vrea călugărul să o vînză, să nu fie alt nimenilea volnic a cumpăra această jumătate de fune de ocină sau să o scumpească, fără numai popa Ianachi să cumpere, pentru că au fost a lor de moşie şi mai denainte vreme şi am mai fost făcut domnii-mea şi altă carte a domnii mele iscălită la mîna popei Ilanachi şi a feciorilor lui de measeţa septemvrie 23 zile cum să lepede banii egumenului Iloan numai cîţi bani scrie în cartea lui cea de cumpărătoare, mai mult nimic. Iar cine va cumpăra această ocină fără de ştirea popei Ianachi şi va mai nălţa preţul moşii mai mult decît scrie în cartea egumenului, să fie lipsit de acei bani, numai să aibă a-i darea ughi 15, cum o au fost cumpărat egumenul, pentru că aşa am judecat domnii-mea, căci să trage această ocină ci scrie mai sus, a lor de moşie mai denainte vreme. [...]. [...] <1647>. † [...]. 1647 (7155) mai 10 ŢR † [...] Tudor, feciorul Standului logofăt din Olăneşti ca să fie volnic cu această carte a domnii mele de să lepede bani Pîrvului din Olăneşti pentru nişte locuri, ce să chiamă Padina Părului ce le-au cumpărat de la diiaconul Anghel, feciorul unchiiaşului Dumitru, pentru că au spus sluga domnii mele, Tuduru logofăt, cum au fost înfrăţit unchiiaşul Dumitru pre Stanciul logofăt pre a lui moşie, de au fost ţiindu amîndoi tot din doa pînă acum. Iar cînd easte acum, se-au sculat Pîrvul de au cumpărat acel pămînt din Padina Părului, fără de ştirea lui. Dirept aceea, domnia mea am căutat şi am judecat cu tot divanul şi am dat domnia mea lu Tuduru logofăt să întoarcă banii Pîrvului pre acele locuri ughi 12 pol cît au dat el. Pentru căci că Pîrvului nu i se-au căzut a cumpăra fără de ştirea lu Tuduru logofăt, că easte mai volnic Tuduru logofăt că-i e frate a cumpăra decît Pîrvul. Ci să-i lepede bani şi să-şi ţie Tuduru logofăt acel loc cu bună pace, să-i fie moşie ohabnică, stătătoare în veci. [...]. [...]. Iar de va fi într-alt chip, să vie de faţă. † [...]. [...] . 1647 (7155) mai 11 ŢR † Adecă eu, Şerbu feciurul lu Dragumir de Iubăneşti, scris-am acesta alu meu zapis, ca să fie la mena Ancăi jupenese şi la feciur ei, anume: Dumitraşcu i Papei de mar credenţă cum amu avut o vie la Iubăneşte. Dece o amu vîndut de a me bunăvoie, fără nici o silă jupenesei Ancăi şi feciurlor e. Şi vie de lungă pînă în Vale Micului şi la val(e) penă împrotiva viei logofetului Badie şi de lată o falce. Şi amu tocmit vie denaite a mulţi megieşie şi preuţe în bani 3000 şi mi-u dat banie în casa dumniei, la Proruci. Dece să-i fie dumnie ei de moşie şi ei şi feciorlur ei şi cini se va trage den ea. Şi mertore: popa Toder den Slatin i Radul den Prooci i Radul den Mu<ş>cel i Tode Percul Douocuţă i Radul lugufetul i Stănemir den Bucuvăţ, Opre den Spinei i Dragomir den Cutena şi lugufetul Badi de Iubănşte i Tuduranu de Urluieşte şi Mihiilă ot tam i Radul Caştinu den Crţe. Cum ace<şti> megeieşii au fost la tmele. Pis measeţa mai dne 11, let 7155 <1647>. † Şi petru credenţă ni-m pos şi peceţili. Şe am pis popa Radul den Vaţa. 1647 (7155) mai 12 ŢR [...] voa, hotarnicilor carei sinteţ luoaţ de Condila postelnic cu alţi Rudeni, cătră aceasta vă dau în ştire domnia mea, pentru rîndul oroşanilor din Argeş şi megiiaş din Ciofrîngeni. De vreme ce veţ vedea ceasta carte a domni mele, iar voi, deaca veţ hotăra satul Ciofrîngenii, pre dinşii să-i daţ pre toţ deoparte, însă dîncutro vor vrea să-ş picnească, dintr-acea parte să aibă voie să-ş ia, cum va fi mai pre direptate. Aceasta vă scriu. [...]. [...] <1647>. [...] 1647 (7155) mai 12 ŢR † Zde cletovţi ai lu Dumitru din Uieşti ş-ai cumnatu-său Stanciului, po ime: Dumitraşco comis i Preda armaş, ca să caute şi să jure cum n-au dat fie-sa Tudorei zestre pre un rumînu, anume Neagoe cu feciorii lui şi pri Stoica ţiganul cu ţiganca lui, Rada şi cu feciorii lui cum scrie în zapisul lor, însă cum vor afla cu ale lor suflete. Şi zia la Ispas. Ispravnic vel portar. Pis mai 12, leat 7155 <1647>. [...]. 1647 (7155) mai 15 ŢR † Adecă eu, Gherman feciorul Borcii, nepotul lui Copaciu den Bălteanii popei lui Jîtiian, scris-am acesta al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Radul vel comis, sin Mihalcii vornic ot Pătîrlage, cum să se ştie că i-am vîndut dumnii lui optuzeci de stînjăni de ocină den satu den Bălteanii popei lu Jitiian ot sudstvo Buzău, însă şaizeci de stînjăni mi-au fostu moşie bătrînă şi direaptă de la moşi-mieu, Copaciu şi de la tată-mieu, Borcea mai denainte vreme. Iar doaozeci de stînjăni au fostu moşi-mieu, lu Copaciu şi tătîine-mieu, Borcii de cumpărătoare de la Neagul al Ţeaţiului, însă den lungu den săpătură pînă- apa Buzăului. Şi am vîndut dumnii lui aceşti optuzeci de stînjăni ce scriu mai sus dereptu 4600 şi mi-au dat dumniia lui toţ banii gata în mîna mea. Şi am vîndut eu, de a mea bunăvoie fără de nici o silă, cu ştirea şi cu întrebarea tuturor rudelor mele şi a fraţilor de ocină şi a megiaşilor de sus şi de jos, ca să-i hie dumnii lui moşie stătătoare în veci. Şi cîndu am făcut acestu zapis, f[os]t-au mulţi boiari care-ş vor pune mai jos peceţili şi iscăleturili. Aceasta am scris şi pentru credinţa, mi-am pus degetul. Pis maiu 15 dni, vă leat 7155 <1647>. Eu Gherman. 1647 (7155) mai 16 ŢR † Adică eu, Zahariia împreună cu fraţîi mei, anume: Dumitru i Radul ot selo Foleşti scriem şi mărturuim cu al nostru zapis ca să hie de mare credinţă la mîna jupînului Cîrstiian Golescul cum că i-am vîndut noi de-a a noastră bunăvoi, noi snă ego Dumbravă, nepoţîi lu Dorotei, vîndutu-i-am partea noastră de moşîe ot selo Foleşti de Jos [...] Bistriţi cu vadul morei şi pînă-n hotarul Foleştilor de Jos şi pînă-n hotarul Foleştilor de Sus şi din Bistriţa din salcea galbenă pen coada lacului cel sărat şi pînă-(n) bolovan şi din bolov direptu pînă-n nucul lui Lazăr şi pînă-n Trestioara Cîrstăneştilor în slemie în gorun, adecă i-am vîndut cum au fost scris şi în cărţîle dumneşti. Vîndutu-i-am să fii moşîe ohamnică, lui şi ficiorilor lui, cîţi Dumnezău i va da. Însă o-m vîndut dereptu aspri gata ughi 72. Şi au fost omeni buni mărturie [...], anume: Stănislav ot Gor Foleşti i snă ego, Andrei i Zahariia ot tom i Lăudat i Stanciul i Voico ot Oteşan i brat ego Lupul i Dragmir ot tam i Acul ot tam i Lupul Vălean ot Chiceni, Barbul lui Filip. Fost-au ceşti omeni buni toţ la această tocmeală. Pis measeţa mai dni 16, vă leat 7155 <1647>. Şi pentru credinţa, ne-am pus degetili. Pis az, gramatic Andrii. Zahariia. Dumitru. Radul. Stănislav. Andrii. Zahariia. Lăudat. Stanciul. Voico. Lupul. Dragmir. Acul. Lupul. Barbul. 1647 (7155) mai 18, Tîrgovişte ŢR † Adică ieu, Aldea ot Cavaransebiş, scris-am al mieu zapis la mîna jupan Gavril spătar, cum să să ştie că am fostu rumîni domnilui, ieu cu fraţii miei, anume: Radul i Ţepe din sat din Bratiia. Dici cînd au fostu acum în zilili mării sale domnu nostru, io Mateiu voivod, noi ni-am rugat domnealui să-şi facă pomeană cu noi să ni migiişască. Dici domnilui şi-au făcut pomeană di ni-au migişit, ci alţi bani i-am dat, iar 30 di galbini ai frăţini-mieu Radului, i-am rămas să-i dăm domnilui. Şi am întrat eu chizaş pri frati-meu, Radul di aceşti 30 di galbini, să-i dau dumnilui spătariului Gavril la Sfeati Ilie, iar di nu-i voiu da banii la zi, să fie volnic domnilui să ia di la noi ughi 200. Şi la aceasta tocmeală a noastră, fost-au boiari mărturie: pan Radul logofăt Dudiscul, Mîrica paharnicul, Toadir iuzbaşa. Şi am scris ieu, Stan logofăt ot Tîrgovişti. Pis measeţa mai 18 dni, leat 7155 <1647>. † Eu Alde. † Radu logofăt † Mirica peharnic. 1647 (7155) mai 20, Tîrgovişte ŢR † Adecă eu, jupan Preda vel cliucer, scris-am şi mărturisescu cu acest zapis al mieu ca să fie de mare credinţă la mîna popei David şi la mîna frăţini-său, lu Dobre vatah şi a lu Dumitru ot Brîncoveni cum să se ştie cîndu au fost acum în zilele domnu nostru Io Mateiu Basarab voievod, iar ei mi-au vindut 6 funi de ocină den Obîrşie ci au avut ei de cumpărătoare acolea, însă toată partea lor, cît se va alege za ughi 7 pol. Şi au vîndut ei de a lor bunăvoie însă numai moşie stearpă fără rumîni. Deci ei temîndu-se ca să aibă vreodinioară vreun val pentru rumîniia, pohtit-au de la mine zapis. Deci şi eu, după pohta lor, încă le-am făcut acest zapis al mieu, ca să aibă bună pace de rumînie de cătră mine şi de cătră feciorii miei şi de cătră toată rudeniia mea, de nimenilea val sau bîntuială să n-aibă. Aceasta am scris şi mărturisescu. Şi pentru mai adevărată credinţă mi-am pus pecetea şi iscălitura cu mîna mea. Şi am scris eu, Dima, în Tîrgovişte measeţa mai 20 dni, vă leat 7155 <1647>. Preda vel clucer Tudor vel cămăraş Samuilă Eu Ghinea cliucer mărturisescu cum e mai sus scris Dumitraşco ciohodarul Drăgoi Fălcoianul Tudor logofătul. 1647 (7155) mai 22, Buzău ŢR † Adecă eu, Manea den Ciorăşti, scris-am zapisul meu la jupînului Giurgi de Odobeni, cum să să ştie că e-m vîndut eu, Manea 105 de stînjeni din partea lu Marin, 13 ughi gata. Şi cîndu am vîdut eu, Manea, am întrebat toţi fraţ de pe acea ocină din sus şi din jos şi di primprejurul locului. Şi o am vîndut eu, Manea de bunăvoie mea. Şi a fost acolea mulţi boiari şi omeni buni, po ime: ot Ciorăşti, Radul, Măcan ot tam şi Bratul Coietescul şi Şteful ot Zoreşti şi Vîlcul, fratele vornicului şi mulţi omeni buni. Şi acista zapis se-au scris în casa Radului ot Buzău. Şi am scris eu, popa, Stan. Pi measeţa mai 22 dni, vă leat 7155 <1647>. Eu Manea ca pentr credenţa me-m pus şi pecetea. Măican. Barbul. Şteful. Vîlcul. 1647 (7155) mai 22, Buzău ŢR † Adecă eu, Măican de Ciorăşti cu Udrea, scris-am zapisul meu la mîna jupîn Giurgiu de Odobeni, cum să se ştie că i-am vîndut eu, Măican Giurgii, 190 dă stînjeni de la Ciorăşte, dereptu 28 ughi gata. Şi cîndu am vîndut eu, Măican, am vîndut de bunăvoie mea. Şi am întrebat tot fraţi de pe acea ocină den sus şi di jos şi di pri jurul locului. Şi aceşti stînjini sîntu den partea lu Opriş. Şi a fost acolo la vînzarea nostră mulţi boieri şi omeni buni, po ime: de Ciorăşte, Barbul, Radul ot tam. Manea ot tam şi Bratul Coietiscul şi nastasie de Băncişti şi Vetrea ot Potoceni. Şi acista zapis se-au scrisu ot grad Buzău. Şi am scri eu, popa Stan ot Zoreşti. Pis meseaţa mai 22 dni, vă leat 7155 <1647>. Şi ca pentru cridinţa me-m pos şi pecetea. Manea. Barbul. Vetrea. Şteful. 1647 (7155) mai 22, Buzău ŢR † Adecă eu, Radul Ciorăscul, scris-am zapisul miu la mîna jupîn Giurgiu de Odobeni, cum să se ştie că i-am vîndut eu, Radul Ciorăscul, 190 de stînjeni dereptu 40 ughi, însă aceasta ocină este 140 den partea Sincăi şi iar din par Neculii Solomoniscul 50 de stînjeni. Şi aceasta ocină este de la Ciorăşte. Şi cîndu am vîndut eu, Radul, acea ocină, amu întrebat toţi de pr aci ocină din în sus şi din jos şi din împrejuul locului. Şi a fost acolea mulţi omeni şi boiari, po ime: Marin de Ciorăşti, de Bălteni, Efrim, Necula ot tam şi Lepădat de Buzău şi Nastasie ot Bănşte şi Vetrea ot Pooceni şi Badea ot Zoreşte şi Margene ot Răduleşti. Şi acista zapis se-au scris în casa Radului ot Buzău. Şi am scris eu, popa Stan ot Zoreşti. Pis mai 22 dni, vă leat 7155 <1647>. Eu Radul ce pentru crenţa me-am pos şi degetul. Badea. Nastase. Vetrea. 1647 (7155) mai 22 ŢR † [...] ca să fie volnic [c]u aceasta carte a domnia mele de să trîngă pre lîngă mănăstire trei omeni striini de altă ţară fără bir carii vor pohti a veni să fie pre lîngă sfînta mănăstire, anume 3 oameni, de pază şi de posluşanie, iar de cătră domnia mea să fie în pace şi iertaţi de bir şi de toate mîncăturile cîte sînt preste an, de nime[n]ilea val sau bîntuială să n-aibă, pentru că m-am milostivit domnia mea de i-am lăsat şi i-am iertat ca să fie numai de treabă şi de posluşanie sfintei mănăstiri, ca să fie şi domnii mele pomeană. Dereptu aceea şi voi toate slugile domnia mele carii veţi umbla <î>n slujbe în judeţul Secuianilor încă să căutaţi în vreme ce veţi vedea această carte a domnia [m]ele. Iar încă să căutaţi şi în pace să lăsaţi aceşti trei oameni striini cum scrie mai sus, că cine-i va [în]vălui preste această carte a domnii mele, acela om mare certare va avea de cătră domnia mea. [...] <1647>. † [...]. [...] . 1647 (7155) mai 23 ŢR † Adecă eu, Donca vătah şi Vremeş globnicul domnescu, ca să fie de credinţă acest zapis al nostru la mîna lui Negoiţă peharnic de Tătărani, cum să să ştie că au avut Io Mateiu voivod 1 ţigancă, anume Dragole, fata Neacşei, nepoată Momei. Deci noi am vrut să luom aceste ţigance ale lu vodă, iar Nigoiţă paharnic datu-ne-au pentru acesta ţigancă cu fetele ei pre Voica ţiganca, fata lui Mihoc şi cu 2 fete ale ei, ca să fii ţigance pentru ţigance. Şi am schimbat de a nostră bunăvoie. Şi am scris eu, Radul logofăt ot Ţigăneşti. Şi mărturie boiari carii-ş vor pune mai jos peceţile. Pis mai 23 dni, vă leat 7155 <1647>. Eu Donca vătah Eu Vremeş. 1647 (7155) mai 23 ŢR † Adecă eu, Fisenţea logofăt, scriu şi mărturisesc cu acesta al mieu zapis cum să să ştie că m-am tocmit cu Nicola logofăt de Ţigăneşti de i-am vîndut un copil de ţigan anume [...] feciorul Paraschivei ţiganul, care copil fostu-l-am cumpărat şi eu de la Radul Buicăi, nepotul popei lu Dobromir de la Hurez de la Jiu, de am dat bani gata, ughi cinsprezece. Deci cum l-am cumpărat eu, aşa iară l-am vîndut de-am luat bani gata de la Nicola logofăt iar ughi cinsprezece. Şi cum mi l-au vîndut mie Radul Buicăi să-m fie ţigan stătători, aşijderea l-am vîndut eu Nicolei logofătul să-i fie moşie ohabnică lui şi coconilor lui, păntru că aşa m-am tocmit de bunăvoia mea. Şi mărturie am pus mulţi boiari carii mai jos ş-au pus peceţile şi iscăliturile. Şi păntru credinţă, pusu-mi-am şi pecetea. Şi am scris eu cu mîna measeţa mai 23 zile, vă leat 7155 <1647>. Fisenţea logofăt † Balica păharnic merturie [...]. 1647 (7155) mai 30, Tîrgovişte ŢR † [...] Lăudat comis şi jupîneasii lui, Ancuţii, fata lui Gherghe armaş ot Blagodeşti, ca să le fie lor ocină şi rumîni în sat în Blagodeşti u sudstvo Ialomiţa, însă toată partea jupîneasii Mariei, sora jupîneasii Ancuţii, fata lui Gherghe armaş, de preste tot hotarul vericît se va alege, pentru că acea parte de ocină şi cu rumînii den Blagodeşti fost-au a jupîneasii Mariei de zestre de la tată-său, Gherghe armaş, şi tot o au ţinut cu bună pace. Iar cîndu au fost acum în zilele domnii mele, după ce s-au căsotorit jupîneasa Mariia şi au luoat pre Culea pehamic, iar bărbatul ei, Culea peharnic au căzut întru datorie şi în nevoie grea. Întra-aceea, jupîneasa lui, văzîndu pre bărbatul ei că pătimeşte rău şi închisori, nu se-au îndurat de el, ce se-au sculat de au vîndut toată partea ei de moşie şi cu rumînii den Blagodeşti boiarinului domnii mele, Ivaşco cliucer Cepariul, derept ughi 80, fără ştirea surori-sa, jupîneasii Ancuţii a lui Lăudat comis. Iar dup-aceea, s-au sculat Hranita, vărul acestor jupînese, de-au tras pîră cu Ivaşco cliucer, zicînd că easte el mai volnic şi au lepădat lui Ivaşco cliucer banii înapoi, ughi 80, iar fără ştirea lui Lăudat comis şi a jupîneasii lui, Ancuţii. Iar, după ce au simţit Lăudat comis şi jupîneasa lui cum au vîndut cumnată-sa, jupîneasa Maria, această moşie şi cum umblă den mînă în mînă şi fiindu ei mai volnici să cumpere decît toţi, căci sînt doao surori, numaidecît au venit înaintea domnii mele în pîră cu Hranita. Întra-aceea, domnia mea am judicat cu tot divanul şi am dat lui Lăudat comis şi jupîneasii lui de au întorsu banii Hraniţii înapoi ughi 80, tot bani gata, însă luoaţi cu dobîndă de la neguţători. Şi încă nu se-au îndurat de jupîneasa Maria, cumnată-sa, ce i-au pus zi după zi ca doar ş-ar scumpăra moşia. Şi o au aşteptat ai 2 poli şi tot nu le-au mai putut da banii. Întra-aceea, domnia mea i-am făcut ceasta carte a domnii mele lui Lăudat comis şi jupîneasii lui, ca să ţie ocina cumnată-sa, jupîneasii Marii, cu rumînii cu tot venitul, să o moştinească în veac şi să nu mai aibă neme nici treabă, că sînt ei mai volnici şi se-au pîrît de faţă şi au rămas pre toţi de lege şi de judecată. Şi de nimenili opreală să n-aibă, că aşa am judicat domnia mea. [...]. [...] <1647>. † [...]. [...] . 1647 (7155) mai 30, Tîrgovişte ŢR † [...] Mihalache spatar sîn Pavlache bîv vel ban, ca să-i fie lui un copil de ţigan, anume Stoica, sîn[...] şi o copilă de ţigan, po ime Paraschiva şi cu fecirii lor, pentru că aceşti ţigani ce scriu mai sus, fost-au den ţigăniia domnească. Dici, cîndu au fost acum, în zilele domnii mele, iar domniia mea am dăruit pre Mihalache spătar la nuntă, cîndu l-am cununat domnia mea, cu aceşti copii de ţigani ce scriu mai sus, ca să-i fie de moşie stătători în veac, iar domnii mele să fie pomeană. [...]. [...]. † [...]. [...] . 1647 (7155) mai 31 ŢR † Eu, Miloş, feciorul Badei din Severineşti, scris-am acest al mieu zapis la mîna lu postealnicul Semen, se se ştie că mi-au dat bani 1200 şi am pus zălog toată parte noastră de moşie den Căzăneşti, cît avem, un tei şi jumătate pînă în zua Uspenie Bogorodiţe. Iar de nu i-i voi da bani la zi, dumnelui va socoti cum va fi preţul moşii. Deci cîţ bani vor face mai mulţi dumnelui va da şi să-ş ţie moşi cu bună pace. Mărturie: cumnatu-mieu Gruhan, Ghierghe meşterul, văru-mieu Pîrvul. Şi păntru credinţă, pus-am mai jos pecete cu iscălitură. Vă leat 7155 <1647>. Pis measeţa mai 31 dni. Miloş logofăt. 1647 (7155) iunie ŢR † Adecă eu, Danciul [postelnic ot] Măldărişti şi nipoţîi mie, anume: [St]roe i Preda [i Tud]uru i Socol i Sama scri[em] şi mărîurisîm c[u] acist al nostru zapis ca să fie de bună cri[din]ţă la mîna pan Radul căpitanul ot Fărcaşa, cum să să ştie c-am vîndut ocina noastră den Murgeni, carea au fost cumpărat tata nostru, Tuduru comis de la Neniul paharnicul şi de la jupîneasa lui, Mariia şi de la Balul logofăt ot Fălcoi cu zapisăle lor. Şi o am dat dumnilui deript bani gata patruzăcişinooa de galbini şi o-m vîndut de a noastră bunăvoi şi cu ştirea tuturor fraţilor noştri. Deci domnilui să o ţîi cu bună păci, ca să-i fie dumnilui muşii în veac şi coconilor domnilui. Şi la acistă tocmeală a noastră fost-au mulţi buiri mărturie, anume: Drăgoi ciauşul ot Puţuri i Neagoe vătahul ot Rătunda i Vladul iuzbaşa ot Bîrsăşti i Tuduru logofăt ot tam i Goran logofăt ot Olănişti. Ispisah Pîrvul Olăniscul. Şi păntru mai mari credenţă pusu-ni-am piciţîle şi iscăliturile. Pis iunie [...] dni, 7155 <1647>. Eu Pre[da] [Eu Tudor] Eu Danciul I Stroe ot [Măld]ăreşti. 1647 (7155) iunie 1 ŢR † Adecă noi 12 boiari hotarnici, anume: den Detcoi, Bogdan stolnicul, den Tit, Stoica logofăt, den Mogoşani, Radul postelnic i Radul Dragiului ot tam, den Mătă[s]ari, Stoica Cîrjău i Tecşan ot tam i ot Boureni, Cornea i ot Cîrligaţi, Radul postelnic Ţarălungă, den Găeşti, Udrea postelnic, den Petreşti, Baloe, den Balomireşti, Radul logofăt i Oancea ot tam, carii am fost luaţi pre răvaşă domneşti de părintele Melhiisedic, egumenul de la sventa mănăstire Cîmpulungu, ce easte hramul Uspenie Bogorodiţă, ca să-i hotărîm satul Creţuleştii şi Ghimpaţii şi Mortenii şi Vulturenii. Deci noi ne-am strînsu toţi împreună şi am căutat pre cărţi şi pre zapise şi am întrebat toţi moşneanii den Creţuleşti şi am aflat să ţie sventa mănăstire doao părţi şi moşneanii o parte. Tras-am moşiia pren trei locure: trăsura dentîi despre Răstocca ales-am partea mănăstirii carea au fost miluit Para paharnecul la sventa mănăstire stînjini 272. A doa trăsură pren mijloc, partea mănăstirii stînjini 476; trăsura de pren marginea satului despre Răstoacă, partea mănăstirii, stînjini 544. Fundul Vetriilor, trăsura dentîi, partea mănăstirii, stînjeni 90; a doa trăsură pren mijloc, stînjeni 160. Mai trecut-au un fund de loc preste Răstoacă şi altul mai mic ce să chiiamă Poiana Fîntînii; ce se-au voit de au luat megiiaşii fundul fîntînii şi mănăstirea rundul de preste Răstoacă cu moara. Şi am dat partea mănăstirii den jos de cătră hotarul Detcoilor. Şi o am împietrit în [3] locure. Aflat-am şi den moşiia Ghimpaţilor partea mănăstirii jumătate şi o am tras pren 3 locure: trăsura dentîi la căpătîi de către Pr[o]dăineşti partea mănăstirii, stînjini 142; a doua trăsură în Drumul Negrilor stînjini 194 pol; trăsura despre Răstoacă, stînjini 171. Şi am lipit partea mănăstirii den sus lîngă altă moşie den Ghimpaţi c[arii au fost hot]ărîtă de Para peharnic cu 12 boiari [şi mi]luită sventei mănăstiri. Mers-am şi la sat la Morteni [şi] căutat-am zapisele care le-au fost cu[mpă]rat măriia sa, domnu nostru Io Matei Basarab voievoda pre Dumitru şi pre fraţii lui, Vlaicul şi Marin şi pre alt rumîn, anume: Dumitru Pungă cu părţile lor de ocină şi moşiia carea o au fost cumpărat părintele Melhiisedic egumenul de la Stroe diiaconul de Morteni. Găsit-am partea mănăstirii în sat în Morteni, trăsura dentîi la căpătîi de către Romonaţi stînjini 69 pol, trăsura de pren mijloc stînjini 76; trăsura de pren sat de către Neajlov stînjini 54. Şi o am împietrit pren 3 locure, şi o am lipit den sus la moşiia sventei mănăstiri la Ciupa. După aceea, am mersu la sat la Vultureşti, cetit-am zapisele sventei mănăstiri de cumpărătoarea moşiii ce au fost cumpărat părintele Melhiisedic egumenul de la Iane iatro-neguţătoriul, iar Iane au fost cumpărat de la Cazan de Vultureşti, dentr-o fune a şasea parte şi de la Cîrstiian şi de la Cazan şi de la Radul şi de la Iosif şi de la Dragomir şi de la Stoica dentr-o fune a patra şi de la Iosif dentr-o fune a noa parte. Tras-am moşiia Vultureştilor trăsura dentîi pren silişte. Ales-am partea mănăstirii stînjini 410, a doa trăsură de cătră Balomireşti, stînjini 188 şi am pus hotarul den mijloc în lacul Tincei şi am lipit moşiia sventei mănăstiri den sus pre lîngă Morteni. Şi aceste moşii, toate cîte scriu mai sus, le-am hotărît şi le-am împietrit cum easte legea şi obiceaiul ţărîi de veci. Şi au fost şi om domnescu ispravnec Manole vtori dvornic. Şi pentru credinţa pusu-ne-am peceţile şi iscăliturile. Şi am scris eu, Manole vtori dvornicul, measeţa iunie l dni, vă leat 7155 <1647>. Bogdan stolnic. Stoica logofăt. Radul postelnic Drăgiulescul. Stoica Cîrjău. Tecşan. Cornea. Udrea postelnic. [Baloe]. Radul logofăt. Oancea. Radul postelnic Ţarălungă. 1647 (7155) iunie 1 ŢR † [...] egumenului Calinic dă la sfînta mănăstiri da la Plumbuita, ca să fii volnic cu această carte a domnii mele şi cu sluga domnii mele anume [...] să ia dijma dă pre moşiia mănăstirii dă la Boldorogeşti şi dă pre moşiia dă la Plăseni, cari au făcut schimbu cu cinstitul derigătorul domnii mele, jupan Radul vel comis, hotărîtă şi aleasă. Viri dă va fi arat boiar pri această ocină, viri roşii, au spătării, păhărnicei, portării, călăraşi, dărăbanţi, dă la tot omul să ia dijma dîn 10 clăi 1 clai, dîn toată pîinea şi den fîn şi dă nimelea opreală să n-aibă naintea cărţii domnii mele. Iară cari om să va ispiti a opri dijma certare mari va avea dă cătră domnii mea. [...]. [...] <1647>. † [...]. † [...] . <1647 (1755) iunie 1> ŢR † [...] Mihartu, feciorul Stanciului p[ostelnic] ot Dîl[g]a, ca să hie volnic cu aceasta carte a domnii mele, de să aibă a ţ[in]erea [...] şi să aibă bună pace de cătră fraţii lui: Mitrea [i] Hamza i Barbul, pentru căci că Mihart easte mai mic de toţi [şi au] fostu tot cu tată-său dempreună pînă au murit, şi el l-au comîndat şi l-au grejitu şi au lăsat partea lui să o ţie fiiu-său, Mihart, pentru că Mitrea, Hamza i Barbul au fost toţi osibiţi de casă şi despărţiţi. Iar după aceea, ei nu se-au lăsat aşa, ce-au venit de se-au pîrît [aic]i de faţă naintea domnii mele cu Mihart. Într-aceea, domniia mea am căutat şi am judecat [ca] să aibă treabă numai Mihart [cu partea... iar] fraţii lui: Mitrea i Hamza i Barbul să n-ai[bă nici o treabă, pentru] că au rămas [d]e lege şi de judecată dennaintea [domnii mele]. [...] <1647>. † [...]. [...] <1647>. 1647 (7155) iunie 2 ŢR † [...] lu Pătru slujer Bălean, ca să fie volnic cu aceasta carte a domnii mele, de să cumpere el moşiia di la Cătun din partea frăţini-său din ocină, lu Anton, di o va face vînzătoare să nu aibi voie a o vindirea într-altă parte. Iar, de o va vindi altora fără ştirea lu Pătru slujer, banii acelui cumpărător să fii pre sama domnească, iar moşiia să fie a lu Pătru slujer şi să nu dea nici un ban, ci să ţie moşiia fără de bani. Căce că se-au sculat Anton de se-au înfrăţit cu Nan ca să-l bagi şi să între-n moşii cu alte meşteşugure. Dici domnia mea am cunoscut lucrurili şi meşteşugurili care făcea ei, ca să bage Anton pre Nan într-acea moşie, iar Pătru căce îi easte frate de ocină, n-au vrut să-i vînză, nici nu i-au spus. Iar domnia mea, văzînd ficleniia lor, am dat aceasta carte a domnii mele la mîna lu Pătru slujer să fie volnic tot el să cumpere, cînd va vrea să o vînză Anton, iar alt nimea treabă să n-aibă, ci şi cine o va cumpăra, banii să fie domneşti, iar moşiia să fii a lu Pătru fără bani, păntru că aşa am judecat domnia mea. [...]. [...] <1647>. † [...]. † [...] . 1647 (7155) iunie 3, Tîrgovişte ŢR † [...] acestui om, anume Tihul, nepotul lui Lozan ot Obîrşie ot sudstvo Romanaţi ca să fie de acum înainte în pace şi slobod, el şi feciorii lui de rumînie de cătră cistitul deregătoriul domnii mele, jupan Preda vel cliucer Brîncoveanul şi de cătră feciorii lui şi de cătră toată rudeniia lui de nimenilea val sau bîntuială să n-aibă. Pentru că au vîndut Tihul ocină în Obîrşie cu fune de 45 de stînjeni, însă funi zece cistitului deregătoriului domnii mele, jupan Preda vel cliucer de pretutindinilea şi de preste tot hotariul cît se va alege, derept 22500 de bani gata, ocină stearpă fără de rumîni. Iar Tihul capul lui nu se-au vîndut rumîn, ce să fie om slobod să n-aibă nimenilea treabă cu dinsul. Şi am văzut domnia mea şi cartea deregătoriul domnii mele jupînul Predei, marele cliucer de mare credinţă la mîna Tihului şi de mare mărturie, cum au cumpărat numai ocina, pămînt fără oameni, iar tihul nu se-au vîndut. Şi cu multe mărturii boiari şi oameni buni scrişi în carte carii au fost la tocmeala lor, anume: ot Farcaşa, Radul căpitanul de roşii i ot Brăteşani, Ghinea cliucer i ot Roşiiani, Preda postelnic şi ot Fălcoi, Drăgoiu logofăt i ot Brătiiani, Mihalcea sîn Stoicăv logofet i ot Titoi, Cînda logofăt şi alţi mulţi boiari. Derept aceea, domnia mea încă i-am făcut ceasta carte a domnii mele la mîna Tihului, nepotul lu Lozanu şi am dat domnia mea ca să fie în bună pace de rumînie el şi feciorii lui de cătră cinstitul deregătoriul domnii mele, jupan Preda vel cliucer şi de cătră feciorii lui de cătră nimenilea val să n-aibă de rumînie în veci, că s-au vîndut numai ocina, iar pre dinsul nu se-au vîndut rumîn. [...]. [...] <1647>. † [...]. † [...] . 1647 (7155) iunie 4 ŢR Adecă noi, megiiaşîi ot Tatin: popa Radu şi uncheaş Stoica bărbosul ot tam şi ot Spanţog, Nedelco i Nanotă şi ot Cornăţel, uncheaş Toader şi Anghel, scris-am această carte a noastră cum să să ştie c-au avut cheseleţenii cu clicenii gîlceavă, pentru hotarul Clincenilor ce zicea c-au tăiat chesăleţenii hotarul Clicenilor, iar chisiliţenii au venit la noi, dă ne-au chemat să mergem să vedem, pentru Dumnezeu, este hotarul tăiat a nu este? Deci noi ne-am sculat aceşti megiiaşi toţ cîţ sîntem scrişi mai sus pre nume şî toţ bătrînii dîn Chiseleţ şî din Clici, uncheaşul Oprea şî Nanotă dă am căutat şî am văzut şî am adăvărat cu sufletele noastre cum hotarul nu easte tăiat nimic măcar cu [o] brazdă. Drepîu aceasta, am făcut aceasta scrisoare a noastră cum am aflat hotarăle pre loc, cum au fost dă veac şî dîn cele zile bătrîne. Ci noi aşa am mărturisit cu sufletele noastre pre dreptate cum au aflat. Ier dă nu se va prinde în samă această scrisoare a noastră ori la divan sau la altă lege, noi vom merge înşîne dă v[o]m [mă]rturisi şî vom şî jura că noi aşa ştim cu sufl[etele] noastre. Şî pentru mai adeverata credinţă, pusu-ne-am şî degetele în loc dă peceţi. Pis iunie 4 dni, 7155 <1647>. Eu popa Radul. 1647 (7155) iunie 6 ŢR † Adecă eu, Gherghina postelnic, feciorul lu Ivăniş ot Negoieşti, scris-am acesta al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Neculei pîrcălabul, cum să să ştie că m-am tocmit cu dumnealui cu un rumîn, anume Bălăci, feciorul lu Mălin din Lac, de i l-am vîndut za ughi 10, să-i fie de moşie dumnealui şi coconilor dumnealui, că l-am vîndut de a mea bunăvoie, fără nici o silă. Şi mărturii: popa Manea ot Glogova i Hamza iuzbaşa i Laţco i Gruhan i Gherghe cojocariul şi alţi mulţi cîţ nu sînt scriş în zapis. Şi pentru buna credinţă, mi-am pus degetul, ca să să crează. Pis iunie 6 dni, leat 7155 <1647>. Eu Gherghina. Gruhan. 1647 (7155) iunie 9 ŢR Adecă eu, Stan, feciorul lo Dubrumir şi al Necşii ot Udreşti, scrieu şi mărturisescu cu acesta al meu zapis că să fie de mare cridinţă la mîna postelniculoi Radul Brînzei cum să să ştie că am vîndut toată parte mea dă moşie din satu din Urdeşţi, cît să va alege din în cin pînă-n cin. Şi cîndu am vîndutu această muşie, întrebat-am toţi oamenii mii şi toate rodeniile mele şi amu întrebatu şi megiiaşii din în satu şi den sus şi den jos. Şi o amu vîndot co ştirea totorora megeiaşilor. Şi la acesta tocmeală fost-au molţi boiari şi megiiaşi mărturie, anume: popa Droja ot Livizeni, popa Oprea ot Urdeşţi, Stan văru-mieu, Voico Frăţilă, Oprea, Marcu, Manea, Todor, Manea, Vladul Costandin sin lo [Co]ruia păharnic, Radul cămi[nar... sin] postelniculoi Raduloi. Şi păntru adăvărat[ă] credinţă, posu-ne-am piceţilea. Pis measeţa, iunie 9 dni, leat 7155 <1647>. Az pis Hriza. Popa Droj. Popa Oprea. 1647 (7155) iunie 12 ŢR † Adăcă eu, Vlad fratele lu Călugăr de Ugurie, scris-amu zapis miu la mîna jupînului Marco de Ugurii şi ai feciorei lui cîţ Dumnezeu i va da, că i-amu vîndot partea me de moşie stîjini 77 pol, dereptu bani gata ughi 16, că m-au pres Neagul, feciorol Druncil de Sarata cu vace 2 furat. Deci bani nu am avut, ce mi-mu vîndut moşie şi grădina jumătate, cu şterea fraţilo. Şi a fostu mulţi omene bune, anome: de Odobeni, Eno logofăt şi George şi jupînul Lefter ot tam şi Big de acole şi de Plăşcoe, Mihăilă şi Lorinţul sin Curalii şi Neagoe Ojisăscul, mărturie. Pis measeţa iunie 12, vă leat 7155 <1647>. 1647 (7155) iunie 12 ŢR † Zde boleari tocmealnici ai lu Antonie de Negoieşti cu cumnată-sa, Ana, pre nume: ot Berileşti, Ştirul postelnic iuzbaşa de roşii i ot Cozleci, Iordachi dvornic i ot Topoloveni, Borcea dvornic i Tudor stolnic i ot Gherghiţă, Baico i Negri, ca să caute şi să adevereze aceşti 6 boiari mai rămas-au ceva la Antonie de ale jupîneasei Neacşăi, sora Anei, au ba. De-i va fi rămas ceva, să-i dea tot la mîna cumnată-sa Anei şi să adevereze ce au cheltuit Antonie la moartea Neacşăi şi pre biruri şi pre datorii ce au plătit, însă cum vor adevăra cu ale lor suflete şi zioa [...]. I ispravnic, Manolii vtori portar. Pis iunie 12, vă leat 7155 <1647>. † [...]. 1647 (7155) iunie 15, Tîrgovişte ŢR † Adecă eu, Nedelco călăraşul şi cu feciorii mie, feciorul Micului dă Slănic, scris-am şi mărturisescu cu acestu zapis al nostru, să fie dă credinţă la mîna jupînului Stroe vel vistiiar, ca să să ştie că am avut o delneţă dă ocină în sat în Slănic în judeţul Muşcelului, dă la părinţie mie şi tot o am ţinut cu bună pace. Iar cînd au fostu acum, în zilele mării sale, domnu nostru, Io Mateiu voievod, iar eu de bunăvoia mea dă nimele silit venit-am la dumnealui, la jupînul Stroi vel vistiiar dă m-am tocmit cu dumnealui dă i-am vîndut această delniţă dă ocină dîn Slănic, cît să va alege şi dîn siliştea satului şi dîn cîmpu şi dîn pădure şi dîn apa şi dîn munte, dă pristi toată ocina, dîn hotar pînă-n hotar, însă moşie stearpă fără dă rumîni, derept bani gata 4600. Şi mi-au dat dumnealui aceşti bani toţi gata în mîna mea, iar eu am dat dumnealui acest zapis ca să fie dumnealui moşie stătătoare şi ohabnică şi coconilor dumnealui în veci. Şi mărturii, boiari carii-ş vor puni peceţile şi iscăliturile mai jos. Şi păntru cridinţa mi-am pus pecetea şi iscălitura mai jos. Ş-am scris eu, Gherghe logofăt u Tîrgovişte cu voia lu Nidelco călăraşul. Pis measeţa iunie 15, vă leat 7155 <1647>. Nedelco. 1647 (7155) iunie 15, Tîrgovişte ŢR † Adecă noi, 12 boiari hotarnici, anume: Danciul cliucer Doicescul i Răzvan căpitan ot Sulimanul i Şteful postelnic ot Berileşti i ot Topoloveni, Borcea vornic i Tuduru stolnic i Necula iuzbaşa i Stan iuzbaşa i Neculcea ot Părceşti i Gradea iuzbaşa i Colţea vătah den Orboieşti i ot Hurez, Radul i ot Bărcăneşti, Vladul logofăt. Dat-am cartea noastră de hotărnicie sfinţii şi dumnezeieştii mănăstiri de la Argeş, hram Uspenie Bogorodiţe i oteţu egumena Leontie, ca să să ştie cînd au fost acum, în zilele măriii sale, domnu nostru, Io Matei Basaraba voievod, iar părintele Leontie arhimandritul, nastavnicul sfinţii mănăstiri Argeşl, ne-au luoat hotărnici pre răvaşe domneşti dennaintea domnu nostru den divan, dempreună cu Dumitru vornicul biv vel dvornic Dudescul şi cu fiiu-său, Radul logofăt, cu Sima vistier, cu Pătraşco postelnic ot Bucşani şi Meiută, ca să căutăm şi să hotărîm şi să alegem ocina sfintei mănăstiri Argeşl, de la satul Futeştii de la Baltă, de cătră aceşti boiari, ce scriu mai sus, să o alegem, să o hotărîm, să-i punem pietri şi semne cum va fi mai pre dreptate şi cum vom afla noi cu ale noastre suflete. Însă întîiu partea Albului toată, a lu Rogoz şi partea Badei toată şi partea ioneasă toată, însă den jumătate de sat a patra parte şi partea păpească toată. Într-aceea, noi ceşti 12 boiar hotărnici, carii sîntim mai sus-scrişi, ne-am strînsu toţi împreună cu cistitul dregătoriul domnu nostru, jupan Necoară vel portar la sat la Futeşti. Deci întîi am citit toate hrisoavele şi cărţili mănăstirii cele bătrîne. Citit-am şi cartea părintelui patriarhului, chir [Ionichie] şi cartea părintelui nostru, chir Theofil mitropolitul cu mare afurisenie ca să nu faţărim nici unora, nici altora şi am citit şi cărţili cestorlalţi boiari, carii au moşie de cumpărătoare acolo în Futeşti. Deci, deaca le-am citit toate, toate pre amăruntul, noi am ales toată partea sfintei mănăstiri Argheşul, însă întîiu partea ioneasa, stînjăni 437 pol. Şi iar am ales partea Albului Rogozu şi partea Badei, stînjăni 162 pol. Şi iar am ales partea păpească toată, stînjăni 740, care parte au fost împresurată mai denainte vreme de boiarii den Potoceni, apoi ei o au vîndut jupînlui Dumitru vistier Dudiscul, însă doao părţi, iar o parte, a treia parte, ei o au fost vîndut nepoţii Papei ot Păpeni. Iar acum, noi am adeverat cu sufletele noastre cum au fost toată partea păpească moşie direaptă a sfintei mănăstiri Argheşul şi cu toţi rumînii aceştii părţi, întîiu: Novac i Stanciul i Ivan i Nedelco i Neagoe i iu Ivan i Marin i iu Marin şi iar Nedelco i Barcea i Soare Ferecatul i Dobre al lu Dan i Gagul i Ivan i Dima i Dobre i Zahne i Muşat i Tatomir i Frăcea i Dobromir i Leca i Ghiciul i iar Dobromir i Manea i Tofan i Nedelco i pak Manea i Fătul i Bucur j Stan i iu Stan Catana cu toţ fecerii lor. Care [par]te păpească au fost toată a sfintei mănăstiri Argeşl de miluitură şi vîndută de Dragomir Scurtul şi de cumnat-său, Stan peharnic şi de jupîneasa lui, încă mai denainte vreme, den zilele Radului voievod cel Bătrîn, snă Radului voievod [văleat 7050. Deci, deaca am ales] aceste părţi de ocină toate, cum scriu mai sus, noi le-am hotărît şi le-m şi împietrit de cătră [alţi fr]aţi de ocină şi le-am dat în hotarul de jos, despre [sa]tul Steanca şi am pus pietri pre semnele cele bătrîne. Însă s[em]nele bălţii să să ştie: despre hotarul de jos, tocma la Dunăre, despre Beserica Curvelor şi pren mijlocul Securilor şi de acolea pren Grumazul Brînzişlui, iar am pus piatră şi la ariia lu Tatomir şi iar pren Gorganul Oprului iar am pus piatră, şi la cîmpu am pus piatră în moviliţă, lîngă drumul oraşlui şi la Gorganul Mînzăţălului iar am pus piatră, pren Gorganul Vîltrului iar am pus piatră şi iar de acolea la cîmpu pînă-n capul hotarului despre Ialomiţa. Însă să să ştie: stînjănii de la moviliţă în sus, de curmeziş spre alalţi fraţ de ocină, stînjăni 1340 şi iar den aria lu Tatomir în curmeziş în sus, stînjăni 1110 şi iar de la Oprul în sus de curmeziş, stînjăni 1100 şi iar den Vulturul în sus, stînjăni 1010. Iar siliştea satului noi o am lăsat nehotărîtă, ca să lăcuiască toţi ca fraţii. Derept aceea, am făcut ceasta carte a nostră ca să-şi poată ţinea sfînta mănăstire Argeşul aceste părţi de ocină alese şi hotărîte şi împietrite pre semne cum scrie mai sus şi cu toţi rumînii, cu bună pace, fără de nici o gîlceavă, în veci să fie mănăstirii întărite şi ctitorilor pomeană. Aceasta am scris, şi pentru mai adevrată crdinţă, ne-am pus peceţili şi iscalele. Pis Dumitru logofăt u Tîrgovişte, measeţa iunie 15 dni, vă leat 7155 <1647>. Răzvan căpitan Necoară vel portar Aldimir iuzbaşa. 1647 (7155) iunie 15, Tîrgovişte ŢR † [...] ca să hie volnec cu aceasta carte a dumnii mele de să-ş ţie a lui ocină ot Plosca ot sudstvo Teleorman, însă jumătate de sat den cîmpu, den pădure, den apa Vez şi den şăzutul satului, oarecît se va lege de preste tot hotarul, den hotar pînă hotar pre hotăra bătrîne şi semne. Pentru că această moşie ce scrie mai sus den Plosca jumătate de sat easte a lui bătrînă şi direaptă ocină de moşie de stremoşie den zilele altor domni bătrîni, încă mai denainte vreme de la moşii lor. Şi tot au ţinut moşi-său, Drag(o)mir postelnic şi tată-său, Mihaiu comis această moşie, ce easte mai sus-zisă, Plosca, cu bună pace de nimele nici o bîntuială n-au avut. Iar dup-aceea, cîndu au fostu acum în zilele dumnie mele, iar deregătoriul dumnii mele, jupan Marco vel armaş, el se-au sculat cu pîră, zicîndu în divan naintea dumnii mele, cum această moşie den Plosca easte cumpărată de moşi-său, Dan vistiiar de la Dragmir postelnic den Sărata, tatăl lu Mihaiu comis şi zicea cum are o carte a răposatului lu Simion vodă de cumpărătoare pre acea moşie den Plosca. Şi au stătut de faţă naintea dumii mele şi am zis dumnie mea deregătoriului dumnii mele, jupan Marco vel armaş să scoaţă în divan cartea lu Simion vodă ce au avut de cumpărătoare, iar el nici au scos carte de cumpărătoare, nici zapis de vînzare de la mîna lu Drag(o)mir postelnic. Într-aceea, dumnie mea am căutat şi am judecat dempreună cu toţ cinstiţii deregătorii dumnie mele şi, văzîndu dumnie mea cum umblă jupînul Marco vel armaş ca să ia această moşie cu înşălăciune neavîndu nici o treabă, am dat dumnie mea lui Mihaiu, feciorul lu Mihaiu comis, nepotul lui Dragmir postelnic, ca să-ş ţie moşiia cu bună pace cum o au ţinut mai denainte vreme părinţii lui, că se-au pîrît de faţă şi au rămas jupan Marco vel armaş de lege şi de jud[e]cată denaintea dumnie mele. Iar, de va scoate vreodineoară vreo carte, să nu se crează. [...]. † [...]. [...] . 1647 (7155) iunie 16 ŢR † Adecă noi, ceste boiere 6 carie sîtem luaţi de Mîinea slugeriul şi de Stanciul logofătul pe răvaş domnu nostru Io Mateiu Băsărab voivod, anume: Toderu iuzbaşa ot Porumbreni, popa Manea ot Cucuruz, Ion de cole, Stămat iuzbaşa de Bulcinu, Buda de colea, Vîlcan de cole, ca să căutăm şi să adevărăm fost-au avutu Danu, moşu lu Stanciul moşie den Piscul Scîmpiei pînă în hotarul Broştenilor cu Dumitru vătaf, frate său, au ba? Dici noi amu adevărat cu sufletele nostre cum au avut frăţeşte, deci am datu Stanciului logofăt să ţie den drumul Giurvulei în sus, pînă în hotarul Broştenilor. Iară Mîinea slugerul să ţie den drumul Giurvulei în lat, pînă în matca văiei şi în lungu de ude pogoră drumulu Giurvulei în Vale Puţului, în jos, pînă în hotarul Botenilor. Deci aşa-m adevărat şi i-am împăcatu ca să ţie cu bună pace. Şi păntru credinţă, m-am pus şi peceţili. Pis iunie 16 dni, leat 7155 <1647>. Toder iuzbaşa. Popa Manea. Stămat iuzbaşa. Vîlcan postelnic. Ion. Buda. 1647 (7155) iunie 22, Craiova ŢR † Adică eu, jupîneasa Vladae i jupîneasa lu lane ot Pleşoi cu fiiu-mieu, Dragomir şi fii-miiu, Stanciul i Necola scriiu şi mărturisim cu zapesul nostru ca să fii de mare credenţe la mî lui jupanului Ghiormei vel ban Kralevski, cum să să ştii că i-am vîndut dumnealui 1 ţeganca, anume Muşa ţeganca, derept ughi 15. Şi am vîndut de a nostră bunăvoie şi fără de nici o sîlă, ca să-i fii dumnealui şi coconilor moşii ohabnică. Şi cîndu am vîndut fost-au mărturii: jupînul Costea neguţuturiul, jupînul Dema i jupînul Isar, neguţetorii Craiovei, mărturii ce-ş va pune pecete şi iscălitura mai jos. Şi păntru credinţa mii-mu pus peceţele. Pes ot Craiova. [...] <1647>. † Eu jupîneasa Vlădae Necola. † [...] † [...] † [...] † Eu Dragul martur. 1647 (7155) iunie 25, Tîrgovişte ŢR † [...] Ganul de Porumbriiani ot sudstvo Elhov ce easte la roşii aleşi, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele de să-ş ţie lui parte de ocină den Porumbriiani despre tot hotarul cît se va alege numai a lui parte şi să fie volnic de să-ş ia dijma den pîine şi den grîu şi den orzu şi den meiu şi den tot venitul a zecea claie de la tot omul şi de la călăraşi şi de la ţerani carii va fi arat pre partea Ganului şi nu va avea acolea ocină toţi să-ş dea dijma cum easte obiceaiul şi la legea ţărîi de veac, pentru că au venit Ganul roşiul aicea, înaintea domnii mele la divan de au jeluit şi au spus cum i-au arat călăraşii partea de ocenă de la Porumbriiani toată a lui parte şi nu vor să-i deai dijma. Şi Ganul, ce scrie mai sus, el easte de la roşii aleşi, de-ş dă împrumuta cu alalţi roşii, la vremea birului de haraci. Iar călăraşii îi oprescu dijma, de nu vor să-ş dea dijma. Într-aceea, domnia mea m-am milostivit de i-am făcut ceasta carte a domnii mele la mîna Ganului roşiul, ca să fie volnic a-ş luoa dijma de pîine a zecea, însă numai de pre moşia lui, cît i se va alege partea de la toţi slujitorii şi de la tot omul. Derept aceea, şi tu, iuzbaşa Stane de călăraşi şi tu, ceauş Dumitraşco, însă să căutaţ să lăsaţ să-ş dea călăraşii dijma de pre moşiia Ganului roşiul a zecea cum easte obiceaiul, nimenilea den călăraş să nu-i oprească dijma, nici să mai vie a doară aici la domnia mea să jeluiască, ce să-i dea dijma tot pînă la un grăunţu, că apoi, cine den călăraşi i va opri dijma şi nu va asculta de porunca domnii mele, bine să ştie că mare certare va avea de cătră domnia mea. [...]. [...] <1647>. † [...]. 1647 (7155) iunie 28 ŢR † Adică eu, Tudosie portariul, feciorul lu Tudor grecul, scriu şî mărturisescu cu acesta al meu zapis cum să fie dă mare credinţă la mîna lu Andreiu vel şătrariu, cum să să ştie că am avut amîndoi moşîe dîmpreună dă cumpărătoare în sat, în Gîrneni în judeţul Vlăşcei. După aceea, nu ne-am putut suferi amîndoi, ce am mersu în pîrî cu dumnealui naintea domnu nostru creştin, Matei Băsărab voivod, dă ne-am pîrît dă faţă pentru această moşîe dan Gîrneni, ci măriia sa ne-au judecat cum să avem a întorce unul altuia banii, sau dumnealui şătrariul mie sau eu dumnealui. Ci cu putere n-am avut să-i întornu banii şa să ţiu eu toată moşîia, iar dumnealui mi-au întorsu mie dă mi-au dat, însă pre partea mea cît am avut şî dîtăi şî dă apoi dă cumpărătoare, însă moşîe stearpă fără dă rumîni. Şî i-am vîndut moşîia cît [s-au aflat] cu casă cu tot, de [a mea] bunăvoie, ă-i fie dumnealui moşîe stătătoare, dumnealui şî coconilor dumnealui în veacu, însă dreptu ughi 16. Şî, cînd am făcut această tocmeală, o am făcut dînaintea dumnealui, jupînului Gherghe vistier, ispravnicul scaunului Bucureştilor şa Damaschin vornicul şi Gherghe logofăt ot Tîrgovişte i Ion căpitan i Tudori iuzbaşa ot Comăneşti i Radul armaşul ot Dărăşti i Dumitraşco iuzbaşa ot Racoviţă şî alţi mulţi boiari cîţi nu sîntu scrişi pre nume. Şî pentru mai mare credinţă, pusu-mi-am şî degetul în loc dă pecete şî iscălitura. Şî i-am dat şî cărţile dă moşîie. Şî am scris eu, Şărban logofăt. Pis measeţa iunie 28 dni, leat 7155 <1647>. Tudosie Gherghie vistiar † Damaschin vtori vornic, mărturie [...] † Ion căpitan Eu Radul armaş Dărăscul [...]. 1647 (7155) iunie 30 ŢR † Adecă eu, Bîra, împreună cu soru-mea, Grozava, fetele Albului ot Glupavi, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Gheorghe vistiiarul, cumu să se ştie că i-amu vîndutu dumnealui moşiia nostră toată den satu den Glupavi, care moşie ne-au rămas de la tată nostru şi au fostu de o ţinut frate nostru, Danu pînă au fostu viu, că i se-au căzut. Iară cîndu easte acum, frate nostru au murit şi nu i-au mai rămas nimelea în urmă fără de noi, aceste douo surori. Dici noi amu vîndutu moşiia toată cîtă va fi, dereptu za ughi 10, bani gata, toată şi den cîmpu şi den pădure şi de apă şi den şezutul satului şi de peste tot hotarul, den hotaru pînă în hotaru, ca să fie dumnelui moşie ohabnică în veacu şi coconilor dumnealui. Pentru că o-mu vîndut de a noastră bunăvoie, fără de nice o silă, ca să grijimu şi să pomenim pre frate nostru, Dan. Diriptu aceea, o-mu vîndut toată moşiia cîtă se va alege. Şi amu vîndut cu ştirea tuturor migiiaşilor de sus şi se jos. Şi au fostu buiari mărturie: jupan Damaschin vornicul i Coman comisul i Neagul, feciorul lu Vlasie i Dumitru ot Baba şi alţi mulţi care-şi voru pune mai jos numele. Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-mu pus degetele. Pis Dumitru ot Bereşti. Measiţa iunie 30 dni, vă leat 7155 <1647>. † Eu Bîra. † Eu Grozava. † Damaschin vornicul mărturie † Eu Dumitru ot Baba. 1647 (7155) iunie 30 ŢR † Adecă eu, Sora, fata lu Dobromir ot Crîngureni şi soţul mieu, Oprea, [scris-am] acist al nostru zapis să fie de mare credinţă la mîna Stanciului logofăt, că i-am vîndut viia de la Crîngureni, depre logofăt Stanciul. Şi e-o am vendutu d-a noastră bunăvoie pre bani gata, ughi 15 şi cu parte de moşie toată cîtă se va afla şi cu părăsişte la vale şi u loc în Vale Băilei cu meretul şi doau locure la cîmpu şi altă moşie veri în cîmpu, veri în pădre, ori în del, ori în apă, peste tot locul de hotar în hotar, să fie lui moşie şe feciorilor lui şi nepoţlor lui. Şi de niminili val sau bîntuială să n-aibă piste acest zapis al nostru. Şi la acesta tocmelă au fost oameni buni: logofăt Oprea ot Budeştini, Stan ot tam i Vasilie, frate-său i Mihăilă Bădei i Toma o tam şi alţi oameni buni cărei n-am putut scrie ace. Şi pentru credinţa, ne-am pus şi degetele. Eu Sora. Eu Oprea. Popa Matei. Pis measeţa iunie 30 dni, vă let 7155 <1647>. 1647 (7155) iunie 30 ŢR † Boiarii adeverători ai Badei ot Cerbureni ot Argheş şi ai lu Marin, roşii de acolo, po ime: Mihai căpitan ot Pătroaia i Ivaşco vornic Rătescul i Vasilie ot Budişteni i Condila postelnic i Preda den Uieşti i Neagoe logofăt, ca să caute şi să adevereze cine cîţ bani au dat la răscumpărătoare de rumînie de la jupuneasa Grajdana pre capete şi pre ocină. Deci cine cîţ bani au dat, aşa să ţie şi moşie, cum vor afla aceşti 6 boiari cu ale lor suflete. Zioa la Sventi Ilie prorocu. Ispravnic vel portar. Pis iunie 30, vă leat 7155 <1647>. † [...]. <1647 (7155) iunie 30> ŢR Adecă eu, Sora, fata lui Dobromir ot Crîngureni şi soţul mieu, anume Oprea, acest al nostru zapis să fie de mare credinţă la mîna logofăt Stanciului că i-am vîndut viia de la Crîngureni care au fost pre lîngă logofăt Stanciul. Şi am vîndut de a me bunăvoie dereptu bani gata, ughi 15, bani gata, să fie lui moşie şi feciori lui şi nepoţilor lui şi strănepoţilor lui. Cum că au rămas Dobromir dator dupre moarte lui, ci n-au avut cu ce plăti şi am vîndut de am plătit datorii toată. Şi acesta tocmelă au fost oamene buni anumi: Oprea logofăt. Şi dat cu viia şi locu părăsişti la vale şi u loc în vale Băile cu merei lu, cîtu se va afla, şi la Poiană doau locore. Şi alţi oameni buni: Vasilie, Mogoşan şi Stan, frate-său şi Mihăilă Badei. Eu Sora. Eu Oprea. 1647 (7155) iulie 2 ŢR † Să se ştie acesta zapis ca să fie de mare credinţă la mîna Stanciului, snă Savei, pentru că am vîndut eu, Ioni zet Ganev Stanciului 1 pogon de vie şî Stoicăi jumătate di pogon, derept ughi 6. Şî am mai vîndut eu, Ion zet Ganev Stanciului pol za vinograd, diript ughi 3 costande 10. Şî aldămăşar au fost omini buni, na ime: Gligorie zet Ganev ot Becen i Ion Lupoisc i Stoie Mîndău i Cîrste Mîndău i Stoie brat ego şi Gherghe i Măne i Stan brat ime i Panaghe ot Sorişti şi Iacov snă Rog ot Tătăran. Pis measeţa iulie 2 dnă, vă leat 7155 <1647>. Şî aldămaş au dat vedre 2. Şî aldămăşar au fost omini buni, na ime: Gligorie zet Ganev ot Becen i Ion Lupoisc i Stoie Mîndău i Cîrste Mîndău i Stoie brat ego şi Gherghe i Măne i Stan brat ime i Panaghe ot Sorişti şi Iacov snă Rog ot Tătăran. Pis measeţa iulie 2 dnă, vă leat 7155 <1647>. Şî aldămaş au dat vedre 2. 1647 (7155) iulie 2 ŢR † Şi iar eu, Necula al Stoicăi şi eu, Radul a lu Răchilă, scriem şi mărturisim cu acista al nostru zapis ca să fie de credinţă la mîna Jipii postelnic, cum să să ştie că am umblat în judeţ cu un catastih di bir de oai seacă, di am strînsu acil bir. Dici alalţi bani i-am dat cît au făcut catastiful, iar 15 galbini noi nu i-am dat. Dici ne-au plătit dumnealui di acişti bani la jupanul Panait i jupan Apostol Macri, pentru că acişti bani di oaie seacă au fost rînduit la dumnealor. Iar noi sa avem a-i plăti dumnealui fără nici un cuvîntu. Însă eu, Nicula să dau bani [...] şi eu Radul să aibu a darea bani[...]. Şi mărturie: popa Jipa şi jupanul Stanciul i Dragmir al diiconului i Ianolii i Dumitru i Voico. Şi pentru credinţa, ne-am pus peciţili şi degitili. Pis iulie 2 dni, leat 7155 <1647>. Eu Necula. Dumitru. 1647 (7155) ŢR † Adică eu, Draghiia şi eu, Nicula ot Vernişti, scriem şi mărturisim cu acista al nostru zapis, ca să hie di cridinţă la mîna Jipii postelnic cum să să ştie că am fost birar de-am umblat în judeţ cu un catastih de bir de iunie din anol ce-au fost pri seama lu Mirean din alalţi bani cît ne-au făcut catastihul, i-am dat toţi. Iar 7 galbini, noi n-am avut di undi-i da să meargă împriună cu ciia bani, la cămara domnească, ci ne-au făcut dumnealui bini, Jipa postelnic, di ne-au plătit di acişti 7 galbini ci scriu mai sus. Iar noi încă să avem a-i plăti dumnealui, fără di nici un cuvîntu, pentru că acişti bani i-am chiltuit noi la tribili noastre. Şi mărturie au fost cîndu am făcut acist zapis: Nan ot Măxin, socrul Jipii ot Vernişti i Stănislav i Dobromir, snovi Dragmir ot Vernişti. Eu Draghiia, iar mărturisescu, cum au mai fost la mini încă 10 galbini, ci i-am dat jupînului Niculii Băiescul. Leat 7155 <1647>. Eu Draghiia. 1647 (7155) iulie 3 ŢR † Adecă eu, Sin vătaf, scris-am zapisul mieu la mîna Bunii vistier, ca să-i fie de mare credinţă la mîna dumnealui, cum să să ştie că i-am vîndut moşie stearpă, cît să va alege din cîmp, din apă, moşiia ot Ulmeni. Am vîndut 50 dă stînjîni, de a mea bunăvoi, pre bani gata, mi-au dat ughi 5 şi i-am dat moşie, ca să fie dumnealui şi coconilor dumnealui de moşie, de strămoşie şi veciia veacului. Şi au fost mulţi boiari mărturie: pan Badea căpitan ot roşi, Staico logofăt ot Orbeasca i Iancul postelnic ot Adămeşti i Neagoe spătărel ot Şăvărăşti i Bunea ot tam i Mirlă ot Blotori. Şi pentru credinţa, ne-am pus şi peceţile. Pis measeţa iulie 3 dni, vă leat 7155 <1647>. Pis eu, Nan logofăt. Sin vătaf. Eu Badea căpitan. † Eu Staico logofăt. 1647 (7155) iulie 5, Tîrgovişte ŢR [...] acestui om, anume Stoian, feciorul Budei de Ţigăneşti ot sudstvo Muşcel i Padureţ, ca să hie volnic cu această carte domnii mele de să-ş ţie neşte vii în rîpa de jos, care vii au fostu cumpărat Radul, feciorul Calei de la fratele lu Stoian. Pentru că a venit Radul naintea domnii mele în divan împreună cu Stoian de s-au pîrît de faţă. Şi aşa pîrîia Radul şi zicea cum că easte el mai volnicu să ţie acele vii că le-u cumpărat el mai nainte de la fratele lu Stoian. Iar Stoian aşa se-au jăluiat naintea dumnii mele şi zicea că easte el mai volnic şi i să cade să ţie el viile frăţîni-său decît alţi oameni striini. Într-aceea, dumnii mea am căutat şi am judecat împreună cu tot divanul, cum au fostu pre direptate şi am adeverit dumniia mea cum easte mai volnic şi să cade să ţiie şi cumpere viile frăţîne-său. Şi am dat dumnii mea lu Stoian să lepede toţi banii şi să dea toată cheltuiala Radului înapoi şi să ţie Stoian viile cu bună pace, pentru că au rămas Radul de lege şi de judecată denaintea domnii mele den divan, cum să nu mai aibă nici o trabă de acum înainte cu aceste vii, pentru că aşa am judecat dumniia mea. [...]. [...] <1647>. [...]. [...] . 1647 (7155) iulie 10 ŢR † [...] Gherghie vistier, ispravnicul scaunului Bucureştiului, zdravie. Cătră aceasta-ţ fac ştire domnia mea pentru că aici, naintea dumnii mele, venit-au sluga dumnii mele, Preda armaşul sîn Bratului comis de la Uieşti, de s-au jăluit ş[i-au s]pus pentru neşte moşîie ce au la Gorgănaşi şi are şi jupîneasa Ioana moşîie acolo, a opta parte. Iar ea să scoală de nu-ş ia partea ei, venitul dupre moşîie a opta parte, ci-ş ia t a treia du preste toată moşîia. Şi au spus cum ară şi rum[î]nii jupîneasei Ioanei cu 5-6 pluguri şi nici le [...] în partea ei, nici nu le ia dijmă. Deci, în vreme ce vei ved[ea] această carte a dumnii mele, iar dumneata să cauţ să te duci acolo să le iai seama cum va fi mai pre direptate şi să aibă a-ş lu[o]area jupîneasa Ioana a opta parte venitul d[u pre] moşîie ce va fi şi să socotească şi dijma [ru]mînilor în partea ei sau să le ia dijmă. Altu val nimic [să nu] mai fie, nici să mai vie Preda armaşul cu jalbă a doară la domnia mea. Aceasta-ţ grăiescu. [...] <1647>. † [...] . 1647 (7155) iulie 13 ŢR † Adecă eu, Dragmir cămăraş ot Rătivoieşti, scris-am acesta al mieu zapis să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupan Stroe vel vistier, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui o parte de ocină den sat, den Groşăt dentr-a a şasea parte de sat jumătate, den cîmpu, den pădure, den apă, den siliştea satului şi cu vinăriciul den deal de preste tot hotarul, derept bani gata, ughi 50, care ocină mi i-au fost de schimbu de la nepotu-mieu Albul, frăţini-mieu Stăniei, pentru că am fost cumpărat eu partea frăţini-mieu, Oprei logofăt de ocină de la Viţicheşti şi cu viele, însumi, fără nepotu-mieu, Albul. Deci ne-am înfrăţit dă i-am dat eu lui den partea frăţini-mieu Oprei logofăt de la Viţicheşti jumătate şi cu viile, iar Albul mi i-au dat mie den partea lui de la Groşăt jumătate de preste tot hotarul. Deci eu o am vîndut dumnealui vistiiariului aceasta parte de ocină ce scrie mai sus de a mea bunăvoie, ca să-i fie dumnealui moşie ohabnică în veci şi coconilor dumnealui, cîţi Dumnezeu i va dărui. Şi cîndu i-am vîndut eu dumnealui această moşie mărturie, au fost mulţi boiari carii ş-au pus iscăliturile mai jos. Şi păntru mai adeverită credinţă, am scris eu cu mîna mea ca să se ştie. Pis measeţa iulie 13 dni, leat 7155 <1647>. Eu, Dragomir cămăraş. 1647 (7155) iulie 13 ŢR † Eu, Irina şi cu neputu-mieu, Neagul, scriem şi mărturisim cu zapisul nostru, ca să hie de mare credenţă la mîna lu Tudoran ceauş za păhărnicei şi la mîna Neagului stegarul za călăraşi cum să să ştie că i-am vîndut stînjeni de ocină în Oltenie, anume: 60 den Zapşa pînă-n hotar. Şi am vîndut noi de bonăvoie noastră şi cu ştire a tutoror fraţilor noştri, dereptu bani gata, ughi 8. Şi iar am mai vîndut eu Nica, fratele Neagolui iar Oltenii stînjene de ocină 40 [de]rept bani gata, ughi 5 de păste tot hotarul de bonăvo[ie] mea şi cu ştire tuturor fraţilor noştri. Iar acesta ocină ce e mai sus-scrisă, întîiu a fo[st] vîndută Neculii ceauşul den Buză, iar Tudoran ciuş şi cu Neagul stegar o-u cumpărat de la Necula ceauş şi ne-am făcut şi zapisul nostru. Şi cînd se-au făcut acest zapis, au fost mulţi omni buni mărturii boiari: Popescul căpitan ot Buză şi Dragul iuzbaşa ot tam şi Isacu iuzbaşa şi Gorăn stegar i Tudoran ceauş snă Tatomir i Ionaşco stegar i Ghinea iuzbaşa i Muşa ceauş i Năstasie biv iuzbaşa. Şi pentru credenţa, ne-am pus peceţile. Pis measeţa iulie 13 dni, vă leat 7155 <1647>. Irina. Neagul. Nica. 1647 (7155) iulie 20 ŢR † Adecă eu, Bade peharnic i Pîrvu spătar, scris-a zapisul nostru să fie de mare credinţă la mîna jupan Necula logofăt ot Ţigăneşti, cum să să ştie că ne-au făcutu bine de ne-au datu galbeni o sută şi douoazeci să avem a-i dare dă acum într-un an la Sventi Ilie, fără nici un cuvîntu. Şi păntru credinţa, ne-am pus şi mîna în zapis. Pis iulie 20 dni, vă leat 7155 <1647>. Bade paharnic. Pîrvul spătar. 1647 (7155) iulie 20 ŢR † Adecă eu, Lupul, fe(cio)rul Necolii ot Cătun, scris-am zapisul nostru să fii de mare credinţă la mîna jupan Ghiormei vel ban Cralevschi, cum să se ştie că i-am vîndut o fată de ţigan de 10 ani, anume [...], fata Todorii ţigacii, dereptu ughi 14. Şi o am vîndut eu, de a me bunăvoie şi cu ştiri frăţini-mieu, Ghinii şi cu ştirea tuturoru fraţlor mii şi a toată rudeniia mea, ca să-i fii moşii ohabnică dumnelui şi coconilor în veci. Şi cîndu o am vîndut, fost-au molţi boiari mărturii: părintele popa Stanciul clisiaro de la besereca domnească ot Craiova şi popa Lupul i Iane diiaconul şi jupînul Chiriţă i Pană cămăraş ot Căpreni i Dima arşul ot Mierea i jupan Armaş ot Căpreni i Hamzucul postelnic ot Sinişti i Oancea ceauşul ot Craiova şi mulţi boiari carii ş-oru puni iscăliturile mai jos. Şi pentru credinţa, pus-am şi picetea. Pis iulie 20 dni, leat 7155 <1647>. † Eu popa Stanciul † Eu popa Lupul. Eu Lopol Hamzucul ot Iazir Once ceauşu Eu Pană peharnic Eu Dima armaş ot Mierea mărturie † Eu jupan Armaşul † [...]. 1647 (715) iulie 20 ŢR † Adecă eu, popa Oprea din Fîntîna Babii, scris-am acista al miu zapis, ca să fii di mare cridinţă la mîna domnilui lu Iurdachie vornicul ot Cozlici, cum să ştii că i-am vîndut ocină în sat, în Grozişti din partea Grozii, însă stînjini 120, ca să-i fii dumnilui moşii stătătoare în vici. Pintru că acista moşie cumpăratu-o dumnilui svintii mănăstiri ci isti hramul Uspinii Bogorodiţăi, ca să fii svintii mănăstiri di hrană şi dumnilui di pomană. Şi i-am vîndut acista ocină, cum scrie mai sus, di a mi bunăvoie, cu ştiri tuturor fraţilor miii după ocină cum mirge ocina Grozeştilor, din cin pînă în cin, du peste tot hotarul, din cîmpu, din pădure, di apă, cum mirgu ocinili, pintru să-i fie [sv]intii mănăstiri moşii ohabnică şi niclătită în vici. Şi am vînd[dut] stînjinul cîţi 30 di bani cin ughi 18. Şi cîndu am vîndut acista, fost-au mărturii: părintili David iguminul di la mănăstiri, din Vîrbila i popa Dragomir ot Pomi i jupînul Niculai Mîrşîviţ şi Ianachi postelnic ot Birilişti şi Borci logofăt i Muşat ot Grozăveşti. Şi pintru buna credinţă, pusu-mi-am şi digitul şi iscălitura me, ca să să criză. Pis iulie 20 dni, lit 7155 <1647>. Popa Dragomir. Nicola Mîrşăviţ. Eu popa Oprea. Ianachi postelnic mărtrie. 1647 (7155) iulie 20 ŢR † [...], ca să hie volnici călugării cu această carte a domnii mele de să aibă a-ş luoarea dijma den zece clăi, o claie, de pre moşiia mănăstirii de la Obislav, pre hotară şi pre semne şi pre unde au pus Voico vornicul pietri, pre hotarăle cele bătrîne, ce-au fost hotărît 24 de boiari hotarnici în zilele Mihnei vodă den piscul pădurii pren Siminoc dirept la Argeş şi pre apa Argeşului în jos pînă-n hotarul satului Corbii, de la tot omul să ia mănăstirea dijmă a zecea, cum easte legea şi obiceaiul moşii. Iar cine s-ar ispiti a sări şi a opri dijma şi venitul mănăstirii preste ceasta carte a domnii mele acela om de mare gloabă va fi, pentru că aşa easte învăţătura domnii mele. [...]. [...] <1647>. † [...]. [...] . 1647 (7155) iulie 23 ŢR † Adecă noi 6 boiari ci-am fost luaţ pre răvaşăle domnu nostru Matei Basarab voievod de feciorii Predei ot Lereşti, însă pre nume noi boiarii: Manole comis, Vintilă clucer, Dragomir cămăraş, Pîrvul spatar, Leca ot Băneşti, Vlaicu ot Jugur. Deci Vintilă clucer n-au fost între noi, ci-au fost în locul lui Micul pitar, feciorul Iu Vasilie vornic. Şi au fost între noi şi părintele egumenul Sava ot Vale, ca să avem a le împărţirea rumînii şi ţigani şi scule şi haine ş-alte bucate şi mărunţişurile şi dechisele ce-au rămas în urma tătîni-său, Predei, multu, puţin, tot. Deci am căutat noi, cu sufletele noastre şi am socotit şi i-am împărţit ş-am ales partea lu Tudoran. Deci i se-au venit lui: ot Lereşti, un rumîn, anume Oncea cu 2 copii ai lui, ot Stîlpeni, Radul şi ţigani 3 suflete, anume Slava ţiganca şi Costandin, feciorul Slavei i Neaga. Venitu-se-au şi Oancei: ot Lereşti, un rumîn, anume Stoica cu 2 copii ai lui, anume: Oancea i Lepădat şi den Stîlpeni, Ivan şi ţigani 3 suflete, anume: Irimiia ţiganul cu Stana şi Ilina, fata Slavnei. Şi lu Lăudat venitu-i-se-au: ot Lereşti, un rumîn, anume Lazăr cu 2 copii ai lui, ot Stîlpeni, Mihaiu şi ţigani 3 suflete: Neacşa ţiganca şi Oprea şi Dumitru. Lu Pătru venitu-i-se-au, ot Lereşti, Stroe cu Bunea şi un fecior al Vişăi, anume balea şi al Oancei, Lazăr, ot Stîlpeni, Crăciun şi ţigani 3 suflete: Stanca ţiganca i Stoica i Dobromir. Şi lu Ventilă venitu-i-se-au: ot Lereşti, un rumîn: anume Băilă cu 2 copii ai lui, ot Stîlpeni, Stanciul i ţigani suflete 3, anume: [Dumi]tru Ciocîrlan cu lepădata [şi] Dobra. [L]u Iane venitu-[i-se-au]: ot Lereşti, un rumîn, anume Vladul cu 2 copii ai Stoicăi, pre nume: Lunea i Lupul i Balea. Ş-am ales copiilor celor neînsuraţi, unuia cîte ughi 30, pentru că cei 2 fraţi mai mari au fost însuraţi şi grijiţi, iar cestoralalţi le-am ales aceşti bani, să le fie de nuntă de ce le va tribui. Iar pentru 2 fete de ţigan ce-au fost la Tudoran şi au avut gîlceava între ei pentru dinsele, tocmitu-i-am şi de celea să ţie Tudoran cea mai mare, iar cea mai mică o au pus la împărţeală. Şi casele den Lereşti le-am lăsat să fie celor 2 copii mai mici. Şi iar am mai dat celor doi copii mai mici să-ş ia den ceşti bani, ce scriu mai sus, bani gata cîte ughi 30, iar celorlalţi 2 fraţi, sîntu neşte datorii de pre vin, ci să-ş scoată să-ş ia şi ei cîte ughi 30. Iar de nu le vor ajunge, să-ş ia den vinul ce vor face la toamnă, să vînză să-ş împlă banii. Iar pentru un guler de mărgăritar cu sîrmă şi cu pietri, voitu-se-au şi ei şi i-am tocmit şi noi de-au luat Tudoran o copilă de ţigan, mică de ţiţă a Irimiei ţiganul, şi Oancea au luat u copil al lu Pulan şi lu Pătru, gulerul cel de mărgăritar cu pietri şi lu Vintilă şi lu Iane 2 rumîni ot Stîlpeni, anume Gherghe şi Mutul. Iar ce se va mai afla, să fie pre tot 6 fraţi, să împarţă, pentru că aşa i-am tocmit noi aceşti 6 boiari. Şi le-am făcut aciastă carte a noastră să fie la mîna unora de ei. Pis Ivan logofăt ot Piteşti, measeţa iulie 23 dni, [71]55 <1647>. † Sava ieromonah † Eu Micul pitar Dragom[ir cămăraş] Leca ot Băneşti Pîrvul spătar. 1647 (7155) iulie 28 ŢR † Adică iu, Lupul sîn Ion Bîca ot Jugureni, împreună cu fămeia mea, Marina, scriim şi mărturisim cu acista al nostru zapis ca să fie di mare credinţă la mîna jupînului Dragul iuzbaşa di roşi, ot sudstvo Sac, din sat din Cislău, pentru să să ştii că i-am vîndut cincizici di stînjini di ocină di la Broşteni, din partea Oanii Coposiscol, care ocină easti împreună cu Mihalcea vornicul. Şi această ocină ci easte mai sus-scris, vîndutu-o-am eu, Lupul dimpreună cu fămeia mea, Marina, fata Oanii din Broşteni, za bani gata 1500. Şi o am vîndut di bunăvoia noastră şi fără di nici o silă, cu ştirea tuturor fraţilor din sus, şi din jos, dimprejurul locului, ca să-i fie dumnealui moşii şi coconilor dumnealui în veci. Şi mărturii au fost la tocmeala noastră mulţi oamini buni, megiiaşi şi boiari dimprejurul locului, na ime: ot Jugureni, Novac unchiul Lupului i Simnicoară ot tam i sîn ego, Vlad i ot Băşineşti, Stan Măciucă i ot Valea Lupului, Cîrstiian i Radul Fătului i Chirtop ot Jugureni i ot Proşcă, Vlaicul ceauş i Nicula stigar ot tam i ot Starchiojdu, Stoica sîn Tudor vătah i ot Cătun, Giulortu i popa Nistor sîn Baniţă ot Străoşti i Stan sîn Stîngaci ot Ugretin. Şi pintru mai mare credinţe, pusu-mi-am degitul. I napisah Radul zet Balotă ot Găgeni. Pis iulie 28 dni, leat 7155 <1647>. Eu Lupul. 1647 (7155) august 1, Bucureşti ŢR † Adecă eu, Ianiu vistiiariul, scris-am şi mărturisescu cu cest zapis al mieu să fie de mare credinţă la mîna jupînului Hrizei vel logofăt ca să se ştie cum i-am vîndut 4 roate de moară în apa Prahovei şi cu 66 de stînjeni de ocină ce sînt aleşi şi hotărîţi şi iară 40 de stînjeni de ocină ce sînt nealeşi şi nehotărîţi de către megiiaşii de Dălbăneşti şi cu 2 rumîni feciorii Manei, anume Coman i Stoica de sat de Dălbăneşti şi cu toată partea lor de ocină den cîmpu şi den pădure şi den apă şi cu toate de peste tot hotarul cît se va alegea, pentru că am vîndut cu aceaste 4 roate de moară şi cu aceşti stînjeni de ocină şi cu aceşti rumîni den Dălbăneşti jupanului Hrizei vel logofăt derept 260 de galbeni gata. Şi am vîndut de a mea bunăvoie fără nici o silă ca să-i fie moşie lui şi coconilor. Şi au fost la tocmeala noastră mulţi boiari mărturie, anume: Deadiul vatah i Mogoş vatah i Voicilă logofăt i Mihalcea logofăt de Măgureani i Palaloga logofăt. Aceasta mărturisescu, să se ştie şi să se crează. Pis Lepădat logofăt u Bucureşti august 1 dni, vă leat 7155 <1647>. 1647 (7155) august 1 ŢR † Scris-am eu, Paraschiva şi cu soro-mea, Stana, cum să să ştie că au fost cumpărat tată-meu, Oprea de l frate-său, popa Pătru, partea lui de vie. Eră apoi, după mortea tătaini-său şi a mîini-sa, o făcut vînzătore fetele Oprei. Eră Mostrob şi cu Stan, ficior pop lu Pătru ş-au răscumpărat de l fetele Oprei şi au dat bani 900. Şi la această scriptor au fost mulţi omeni buni. Şi mărturie, anume: Danii judeţul şi Tudor cel bătrîn şi uncheaşul Gavril şi Stanciul Vişineas şi Marin den vale şi Stanciul Şafaric şi Oprea pristav. Şi am scris eu, Stoica logofăt. Pis measeţa august 1 dni, vă leat 7155 <1647>. Şi păntru credinţa, a pus şi degetele. Eu Paraschiva. Eu Stana. 1647 (7155) august 2 ŢR † Az, Ghiorghie postelnic sin Aldei postelnic ot Smîrdeştiţ, scriu şi mărturisescu cu acesta al meu zapis ca să să ştie c-am vîndut un ţigan, anume Lupul, fecior lui Ion, Predei postelnic sin Dumitru slujer Filişanul, deripte bani gata, ughi 24, de a mea bunăvoie, cu ştirea tuturor omenilor mei şi a mulţi megeaşi, ca să-i hie lui şi coconilor lui moşie ohabnică în vac. Şi cînd am luat bani şi ne-am tocmit, fost-au mulţi boiari mărturie, anume: Danciul logofăt ot Pîreiani Cionă comis i Mihai spatar, Nica logofăt, Gherghe cupeţ ot Craiova, ot Fratoştiţa, Andrei postelnic, sin Barbul clucer i Drosul postelnic ot Braloştiţa. Şi pintru credinţa, pus-am şi pecetea şi icălitura. Pis measeţa avgust 2 dni, lit 7155 <1647>. Eu Ghiorghie postelnic Eu Stanciul postelnic ot Pîrîine Eu Danciul logofăt Pîrîianul ot Mileşti Eu Stanciul Zetrnul Eu Calotă postelnic ot Pîrîiani Eu Dima logofăt ot Miirea [...] Eu Udrea postelnic ot Zătreni. 1647 (7155) august 6 ŢR † Adecă eu, Iancul căpitan, scris-am acesta al mieu zapis şi l-am dat la mîna fiiu-mieu, lui Dumitraşco postelnic, ca pentru să-i fie de mare credinţă, cum să să ştie că i-am dat la moartea mea un vad de moară şi livedea den sus de Gherghiţă şi lîngă vadul de moară, loc de casă cît vor încăpea toate nămeastiele împrejurul casei. Pentru că acel vad de moară şi cu livedea şi cu locul casei ce scriu mai sus fostu-m-au miluit pre mene creştinul şi răposatul Radul voivod, fecirul Mihnii voivod. Iar eu, la moartea mea, l-am dăruitu fiiu-mieu, Dumitraş, să-i fie de moşie, lui şi fecirilor lui şi cui să va trage mai de aproape dentru densul, pentru că m-au căutat şi mi-au slujtu la bătrîneţele mele den copilăriia lui pînă la moartea mea. Iar oricarii dentru oamenie miei şi den rudeniia mea să va ispiti a-l învălui să fie blstemat de 318 oteţi iji ve Nekei şi să lăcuiască într-u loc cu Iuda şi negru ca Ariia. Mărturii sîntu: jupan Baico i Şteful postelnic ot Berileşti i jupan Negre i jupan Ianiu i Nicula iuzbaşa i Tihan iuzbaşa i Vlad iuzbaşa i Mihnea iuzbaşa şi tot preoţii de aicea şi alţi mulţi boiari şi oameni buni şi bătrîni carii nu sînt scrişi aicea în zapis. Pentru mai mare crenţă, pusu-mi-am inelul mieu. Pis avgust 6 dni, vă leat 7155 <1647>. † Iancul căpitan. † Baico. † Şteful. † Negre. † Ianiu. Necul iuzbaşa. Vlad iuzbaşa. † Tihan iuzbaşa. Mihnea iuzbaşa. 1647 (7155) august 10 ŢR † Adecă eu, Godean şi cu fraţii mie, na imea: Ştefan şi Ion de Mîstîneşti, scris-am acesta al nostru zapis la mîna jupînului Apostolachi comsul şi jupîneasei dumnealui, Voichiţăi, ca să fie de mare credinţă, cum să să ştie că le-am vîndut dumnealor partea de moşie din Mîstîneştii, cîtă să va alege di funea aldească, din cin pînă-n cin şi din cîmpu şi di apă şi di pădure şi di şăzutul satului. Di jumătate de moş sîntem 5 fraţi. Dintr-acele 5 părţi, vîndut-am partea noastră şi partea Dumitrei, dereptu bani gata 2000. Şi partea lu Neag, iar easte vîndută de vornicul Tudor iar la dumnealor. Şi o am vîndut de a noastră bunăvoie, fără nici o silă, ca să le fie dumnealor moşie stătătoare, în veci neclătit. Şi la tocmeala noastră mărturie fost-au: iuzbaşa Nedelco ot Prisaca şi Neagoe ot Mîstîneşti şi Bogdan ot tam şi Boldea ot tam şi mulţi omi buni cărei nu s-au scris aicea. Şi păntru credinţa, pusu-ne-am şi peceţilea. Şi am scris eu, Sava logofăt. August dni 10, leat anul 7155 <1647>. Neagoe. Ştefan. Goden. Ion. 1647 (7155) august 15 ŢR † Adică eu, Bade, zapesul mea de mar credinţă la mîna jupînului Ivan Cortofleş şe a feciorilor liui păntru să să ştiie că i-am vîndutu u loc den Gura Frăsineluliui den fune miclescă, dereptu 250 dă bani. Mărturiie: Pădure ot Sămara, Vladul Noroce ot tam, Pătru ot tam. Păntru credenţe, ne-m pus şe degetele peceţi. Measeţa avgust 15 dni, lit 7155 <1647>. Eu Badea. 1647 (7155) august 22 ŢR † Adecă eu, Elie, nepotul lui Ilie cel bătrîn ot Dragoslove[ni], scris-am zapisul meu, ca să hie de mare credinţă la mîna jupan Aghel, cum să să ştie cum am vîndut eu, Elie, ocină la Leoteşti, însă partea lui Dragtă, cîtă se va alege peste tot locul şi din cîp. Şi cîn am cupărat eu, Anghel, au fost molţi omeni buni din sus şi din jos, preţ am dat eu, Anghel, pre această moşie aspri gata 1200. [...]: ot Gogeşti, Radul Ciocioleatel, ot Dragosloveni, Hilip păharnic i Marin ot tam i Mercea ot tam, ot Modruzeu, diiacon Nedelco i Vasilie Moldovanul sîn Ignat. I pis popa Florea ot Bogheşti. Pis measeţa avgust dna 22, vă leat 7155 <1647>. Şi pentru credinţa, posu-me-am şi degetul, că inel n-am avut. Eu Elie. Eu Radul. Eu Hilip. Eu Marin. Eu Mercea. Eu Vasilie. Eu diiacon Nedealco. 1647 (7155) august 24 ŢR † Adecă eu, jupîneasa Ioana a Udrei postelnic şi cu coconii mii şi cu cumnatu-meu Radul, ficiorul lu Pavel şăfari ot Cosoba, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupanului Părasco niguţătoriului, cum să să ştie că i-am vîndut 50 de stînjîni de ocină, den partea soţului meu, Udrei postelnic, den moşîie, den Cosoba, care bani ne-au prins bine la nevoia noastră, de ne-au dat de am plătit haraciul deript bani ughi 12 pol, tot bani gata. Şi am vîndut noi, de a noastră bunăvoi de nimea sîliţ, cu ştirea şi cu întrebăciunea tuturor oaminilor noştri den cîmpu, den păduri, den apă, cum să ţîne şi alaltă ocină, ca să-i fie dumnealui moşîi în veci stătătoare şi coconilor dumnealui. Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi boiari, anume: ot Brezoaie, Albul comis i fiiu-său, Radul comis, Curtu stegariul i Riga armaş i Nica logofăt ot Boleasca, ot Tîrgovişte, Miho şoimariul, Irimiia şoimariul i Miho armaş sîn Şăptelici armaş şi alţi mulţi boiari, care nu scriu pri numi şi-ş vor pune peciţile mai jos. Şi păntru credinţa, mi-am pus pecetea mea, ca să să crează. Pis Udrişte logofăt, ficiorul Oprei logofăt ot Şîrineasa, avgust 24 dni, vă leat 7155 <1647>. † Eu jupîneasa Ioana. Eu Necula postelnic. † Eu Nica logofăt. 1647 (7155) august 24 ŢR † Adecă eu, Iona jupîneasa a Udrei postelnic ot Cosoba, scris-am şi mărturisesc cu zapisul mieu, ca să fie de mari credinţă la mîna jupînului Parascăi neguţătoriul cum i-am vîndut dumnealui den sat den Cosoba den partea mea de ocină 50 de stînjini şi i-am vîndut de mi-am plătit biriul şi mi-au dat bani gata ughi 12 pol. Şi o am vîndut de a mea bunăvoie den cîmp, den apă şi den pădure şi de preste tot hotarul ca să-i fie moşie stătătoare în veac neclătită. Şi la această tocmeala a noastră fost-au mulţi boiari, anume: ot Brezoe, Albul comis şi fiiu său, Radul comis şi Nica logofăt ot Boleasca i ot Tîrgovişte, Irimiia şoimariul i Miho şoimariul. Şi au fost la tocmeala noastră şi cumnatul mieu, Radul postelnic. Şi pentru pecetea, mi-am pu(s) degetul. Pis avgust 24 dni, leat 7155 <1647>. † Eu Stoica, sin Şteful postelnic, mărturie. † Curt stegarul. 1647 (7155) august 25 ŢR † Adecă eu, Stan Putcavel roşul ot Vaideel, scris-am acesta al meu zapis ca să fie de mar credenţă la mîna jupînului Apostolache comsul şi a jupîneasei dumnealui, Voicheţei, cum să se ştie că le-am vîndut dumnealor ocina de la Mîstîneşti carea am fost cumpărat de la Gherghe şi de la fraţii lui, partea lor, cîtă se va alege din partea olărească, den cen pînă-n cen. Şi i-o am vîndut dumnealui de a mea bunăvoie, fără nici de o silă şi cu ştirea tuturor megiiaşelor demprejurul locului şi i-o-m vîndut dumnealui derept 500 de bani gata, ca să fie dumnealui ocenă de moşie şi dumnealui şi coconelor dumnealui şi nepoţilor şi strenepoţilor dumnealui, neclătet în vea[c]. Şi la tocmeala nostră, fost-au mulţi omene bune, po ime: uncheaşul Bogdan ot Chiojdeni şi Neagoe ot tam şi Fătul ot tam şi Ahasan, slug comisului Apostolche şi Florea iarăş slug dumnealui. Şi am scris eu, Stanciul logofătul. Şi pentru credenţă, pus-am de[ge]tul. Pis measeţa avgust 25 dni, vă leat 7155 <1647>. Şi am d[a]t [dum]nealui şi zapisul de cumpărătoare care mi l-au fost f[ăcut] [Ghe]rghe şi cu fra[ţii-săi]. Stan Putcavel. 1647 (7155) august 29 ŢR † Adecă eu, Nicola, feciorul armaşului ot Colibaş, scriu şi mărturisesc cu acesta al mieu zapis şi al fiiu-mieu, lu Giurgiă, ca să fie de mare credinţe la mîna lu Dragomir, feciorul lu Ivăniş ot Prisneni, pentru ca să să ştie că i-am vîndut toată partea mea de moşiie din Priş toată, de preste tot hotarul din cîmp şi din pădure şi din apă şi cu vad de mori şi din sălişte, din plai di vie. Şi să să ştie viia că este în Dristila şi cu pomi, însă moşie aleasă ce să chiiamă Teiul Holmi şi o livadă în dos, alăturea cu Lcul Corbului, pre den vale. Şi o am vîndut rumptă, diript bani gata 750 şi un inel di argint, bani 50. Şi o am vîndut de a me bunăvoi şi cu ştirea tuturor megişilor dimprejurul locului pentru c<ă> această moşie ce scrie mai sus fost-am-o vîndut Necolii ot Budineşti. Iar Dragmir s-au sculat de-au întors banii ce scriu mai sus şi cu mini dimpreună, pentru că easte pre lege să fie la moşnini decît la alţie dintr-alte laturi. Deci, de acum naite, să fie lu Dragmir moşie ohabnică şi stătătoare pînă în vac lui ş[i] feciorilor, nepoţilor [...] strinepoţilor, pentru singur Dragmiru au dat bani [...] să fie moşie [...]. Şi la tocmala nostră fost-au mulţi boiri şi omeni buni, anume: den Prişneni, Manolea roşul i Radul lu Bălan ot tam i Dragmir Dugănescul ot tam i Stan ot tam i Dragtă ot tam i ot Budineşti, Dobromir. Şi am scris eu, Manolea logofăt ot Budineşti. Şi Pătru, fratele lu Dragmir cumpărătoriul. Pis meseţa avgust 29 dni, leat 7155 <1647>. Eu Nicola. Eu Giurgiă. Eu Manolea. Eu Radul. Eu Dragmir. Eu Stan. Eu Dragtă. Eu Dobromir. Eu Manolea. 1647 (7155) august 30 ŢR Adecă noi, Constandin, feciorul lu Andonie şi cu Sava, feciorul Iorgăi, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis cum să fie de bună credinţă la mîna unchiu nostru, Ian, ca să fie fraţi şi pre moşie şi pre ţigani. Şi s-au înfrăţit ei de bunăvoia lor, fără de nici o silă, cum scrie mai sus. Iar după aceea, cînd au fost acum, în zilele domnu nostru creşten, Mateiu Basarab voievod, ia noi am avut pîră cu unchiu nostru, Ianache, pentru Mariia ţiganca şi am mersu de ne-am pîrît de faţă înaintea cistitului deregătoru măriei sale, domnu nostru, jupan Preda slujer, ispravnicul oraşului Flocii. Deci aşa pîrîia unchiu nostru Ianachi, de zicea cum easte Mariia ţiganca a lui, iar noi pîrîiam cum easte Mariia ţiganca a nostră. Într-aceea, jupanul Preda slujer într-alt chip nu ne-au putut judeca, ce ne-au dat 6 boiari la mijlocul nostru, ca să ne tocmească ei cu vor adevăra cu sufletele lor. Într-aceea, aceşti 6 boiari, anume: Pătru Portărescul şi Frangulea şi [En]uşcul şi Anghel i Hraniti biv judeţ şi Palaloga, ei s-au strînsu toţi [l]a un loc şi au adevărat pre Mariia ţiganca cu o fată. Deci ne-am tocmit cum să ne fie ţiganca şi cu fata ei den douo. Deci noi încă am stătut pre acea tocmeală şi ne-am voit şi ne-am împăcat de bunăvoia nostră, cum mai multă gîlceava şi ceartă să nu mai avem unul cu altul, ce să fim fraţi, cum au fost şi mai denainte vreme. Şi la această tocmeală a nostră, au fost mulţi preoţi şi oameni buni mărturie. Şi am scris eu, Constandin logofăt. Avgust 30 dni, leat 7155 <1647>. Constandin logofăt, fecior lui Andonovici Tudor judeţ ot oraşul Floci Sava † Anghel † Pătru Franguli Enuşcul Palaloga. 1647 (7155) august 30 ŢR † Adecă eu, Ianachi, cu feciori miei, împreună cu Lascar şi cu Vasili şi cu Costanda, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna lu Costandin şi la mîna Savei, cum să se ştie că au fostu-ne tocmit mai denainte vreme cu văru-mieu, Andonie şi cu văru-mieu, Iorga, de au pus totă moşie lor, adecă ocina den Vlădeni, parte lu Stan Orbul şi parte lu Hadîr, de să ţie văru nostru, Ianachi, o parte şi Andonie cu frate-său altă parte. Şi eu, Ianachi, am pus ţiganii toţi cîţi au avut de la părinţi, amu pus la miljoc să fie fraţi: să ţiu eu, Ianachi, jumătate de ţigani şi Andonie cu frate-său, Iorga, iar să ţie jumătate şi pre moşie şi pre ţigani. Şi ne-m înfrăţit noi de bunăvoie, fără de nici o silă, cum scrie mai sus. Iar după acee, cînd au fost în zilele domnu nostru creştin, Mateiu voievod, iar noi am avut pîră cu nepoţii mi: Costandin şi cu Sava păntru Mărie ţiganca şi am mersu de ne-m pîrăt de faţă înainte cistitului deregător măriei sale, domnu nostru jupan Preda slugeriul, ispravnicul oraşului Floci. Deci aşa pîrîia nepoţii miei, Costandin şi Sava, cum este Mărie ţiganca a lor. Iar eu, Ianachi, [zic]eam cum este a noastră, într-acee, jupanul P[reda slu]gerul într-altu chip nu [ne-au p]utut judeca, ci ne-u da[t] 6 boieri la miljocu [nos]tru, ca să ne tocmescă ei, cum vor a[d]evăra cu sufletele lor. Într-acee, aceşti 6 boieri, anume: Pătru Portărescul şi Frangule şi Enuşcul şi Anghel şi Hraniti biv judeţ şi Palaloga, ei s-au strînsu toţi la un loc şi au adevărat pre Mărie ţiganca cu o fată. Deci ne-u tocmit cum să ne fie ţiganca şi cu fata ei den douo. Deci noi încă am stătut pre ace tocmelă şi ne-m voit şi ne-m împăcat de bunăvoie nostră, cum mai multu gîlcevă şi certare să nu mai avem unul cu altul şi să fim fraţi, cum am fost şi mai denainte vreme. Şi la acesta tocmelă a nostră au fost mul<ţi> preoţi şi omeni buni mărturie. Şi am scris eu Ianachi. Avgustu 30 dni, vă let 7155 <1647>. † [...] † Preda slujer, ispravnecul oraşulu Floci † Pătru Blagodescul † Anghel † Franguli Enuşcul † Hraniti Palaloga. <1647 septembrie 1–1648 august 31> 7156 ŢR † Adecă eu, Adriu, să să ştie acest zapis de mare crediţa de la mîna mea la mîna Ghinei, să să ştie cum i-am vîndut on loc în Lazuri, derptu bani 100 şi i l-am vîndut de bunăvoie a me ca să-i fie moşie lui şi fecior(i)lor lui şi nepoţilor lui. Şi mărturie: Radul lu Stoian şi Sta(n)ciul, fiiu-său şi Ispas, megiaşi de Turbure. Scris-or di bunăvo, vă leat 7156. Andre. <1647 septembrie 1–1648 august 31> 7156 ŢR † Scris-am noi, megeişi a Cîndie şi a lui Stan, ce ne-u loat danainte vorniculoi să-i tocmim dă niştie moşie, pre nume: Stan ot Mirceştie i Voicu ot Vîlceni, unchişul Tatul ot Frăsinet i Badul ot Tîrnavă, Cînda cu frate-să, Vîlcan, să ţie parte tătine-s<ău>, Voine şi uchiu-său, Radul, Stan să ţie parte sucru-său, lo Vîlcan pri unde va ave moşie a trie parte. Noi aşa-m aflat co sufletele noastre şi i-am judecat aşa. Păntru credenţa, ne- pos şi peceţele. Stan. Voicu. Tatul. Badul. Pis eu, popa Vlădilă, vă leatul 7156. <1647 septembrie 1–1648 august 31> 7156 ŢR † Adecă eu, Neagoe Ghelescul, cu feciorii mii, ferii Bratului ot Muşcel ot sudstvo Buzău, scris-am şi mărturisăscu cu acest al miu zapis ca să fie de mare credenţă la mîna Barbului căpitan ot Bădene ot sudstvo Săcu, cum să se ştie că am căzut la o deşugubină să plăscu, că am fost uom de pirzare. Deci de o seamă de bani am fiăcut cum putut de i-am dat. Iar alţi bani am rămas. Deci am mersu de am căzut cu boiari şi cu megeiaşi împriunu cu preoţi la Barbul căpitan, de ne-au făcut bine ughi 50, cum ori să-i dăm banii, or să-i fim rumîn. Iar cînd au fost la zi, am făcut cum am putut, de i-am dat ughi 25, iar alţi bani i-am rămas. Ce pentru ce bani ce i-am rămas, iar m-am rugat dumnealui, luat şi i-am vîndut neşte vie în preţul banilor, însă 4 pogoane de vie şi 4 de ţelină şi 14 stînjeni de ocină ot Mu<ş>ciel, dereptu bani gata ughi 25. Şi aceste pogoane sînt pre douo pămînturi alăture den hotar pînă în matca vîlcelii. Ş-am vîndutu eu, de a mea bunăvoie cu ştire totoror fraţelor de pre şie, ca să fie dumnealui moşîi stătător şi coconelor dumnealor, ohabnecă. Şi la acesta tocmeală, au fost mulţi omeni buni şi bătrîni, boiari şi preot, na ime: Dragomir iuzbaşa ot Sărata, Stoian roşul ot Muşcel, Dragostin roşu ot tam, Stoica ot tam roş, Gheorghe al Homocie, Stoian al Draghie ot Bădeni, Crăciun vtori armaş, Crăciun roş ot tam, Voinea roş ot tam, Neagoe roş ot tam. Şi pentru credenţă, mi-m pus degetul. Pis measeţa, vă leat 7156. Eu Neagoe. <1647 septembrie 1–1648 august 31> 7156 ŢR Să să ştie cum au vî de ocină, lo Stan 2, Bădicăi 2. Acile patru funi se-au vendotu de malolo de la Şipotu pen cle Corbului. Şi au datu bani gotovi 420. Şi au datu Stan 210 şe Bădica alte 210. Şi au fustu aldemeşari: den Matiţi, Radu şî Negoe şi Coste Negre şe de Pecălăşti, Fetul, Mircea, de Mehedinţi, Stancilu rachiiarul. Şî a fust mulţi omăni buni: şe Negre şe Ursulu, Mane Păcăleşti. Şe pătru creţ, am pus digitili. Leat 7156. 1647 (7156) septembrie 5 ŢR † Adecă eu, Voinea, sîn Dragomirei, nepotul lui Podeş ot Chereba, scris-am zapisul meu să fie de mare credinţă la mîna lu Iorgachi vornic cum să să ştie că amu vîndut u pogon şi o cedîrte dereptu ughi, însă pogonul 9 galbene, cedvîrtea ughi 2, costande 5, însă cu locul de suptu eale nedejnici. Şi am vîndut de a mea bunăvoi, fără nece o silă. Şi măreturie: Drăghici i Mircea ot Chereba, egumenul Manuil de la sfete Uspenie i Radul, Iorgachi ot Ionoteşti. Şi pentru credenţa pusu-mi-am şi degetul. Pis measeţa septemvrie dni 5, vă leat 7156 <1647>. Pis popa Dragomii ot Poine. Drăghici. Mirece. Radul. Eu Voinea. Eromonah Manoil. Iorgachi. 1647 (7156) septembrie 8 ŢR † Să să ştii acista zapis al svintii mănăstiri Pinul pintru că au avut [i]guminul di la Pin şi cu Dragomir izbaşa ctitorul, gîlceava cu Macarii iguminul di la Găvani pintru Poiana Manciului, zicîndu Macarii cum easti acea poiană a Găvanilor. Iar cîndu au fost la tîrnosaniia svintii mănăstiri cari au făcut măriia sa domnu nostru Io Matii Băsărab voievod, venit-au popa Vlaicul di la svînta mitropolie trimis di măriia sa domnu nostru şe popa Mi[hai di] la ipscpii ot Buzău şe Radul căpitan di Buzău şi Popescul izbaşa. Dici se-au sculat Calivit călugărul cil bătrîn di la Pin di au mărturisit cu suflitul lui înaintea noastră, cum acea poiană nu easte a Găvani[lor], ci easti a mănăstirii Pinului. Ci cîndu au fo[st] în zilele lu Şirban voievod, o au cerut eguminul Găvanilor, anume Efrem, de să-şi cosească fîn. Dici iguminul Pinului le-au dat acea poiană di şi-au cosit fîn, iar altă treabă n-au avut. Iar dup-aceea, acum prindu dor de acea poiană şi zic că easte a Găvanilor. Iar Calivit călugărul cil bătrîn şi schimnic aşa au mărturisit cu suflitul înaintea nostră, cum easte acea poiană a Pinului, di moşie. Şi au mărturisit şi alţi schiteni bătrîni carea se-au tîmplat acolea la tîrnosanie. Dici aşa mărturisim şi noi cu suflitili noastre cum am auzit din gura acilui călugăr bătrîn şi schimnic. Aşa să să ştie. Pis septemvrie 8 dni, leat 7156 <1647>. Şe pentru credinţa, ne-am pus şi piceţile. 1647 (7156) septembrie 10 ŢR † Adecă noi, 12 boiari ce am fost loaţi pre răvaşe domneşti, co censtet deregăturol buiar dumneilue Necoară vel portar scres-am zapislu nostru la mîna megeiaşilur ot Berciogov şi a lu Ventîlă vătah să fie la mîna lur, com să se ştie că am ales ocenă dumnescă den megeişască. Şi iar să se ştie ce au rămas ocena megeişască şi ie împitretă de cătră a dumnescă şi iaste ocenă megeişască den petra, den silişte, pînî-n Gorganlu lo Topur stînjeni 1315 şi a dua petră dumnescă pînî-n hotarlu Codrenilor occnă megeişască stînjeni 1750, a treia petră domnescă den braniştii de mijloc pînă-n Băşicoţa Codrenilur, ocena megeişască stînjeni 1780, a patra trăsoră de la lacol den cîmpo den gropa poţoloi pînă-n hotarlo Codrenilor la Ulmuleţ stînjeni 560. Şi am adevărat nui co sofletele noastre, pcntro credenţa ne-am pos şi degetele. Acesta am scris. Pis septemvrie dni 10, vă leat 7156 <1647>. Dubre logofăt. Mateiu. Necolce. Cîrstian. Bogdan iuzbaşa. Anghel. Drăguşîn ceuşol. Galce. Dubrotă iuzbaşa. Stoica. Eftenie. Cîrstian. 1647 (7156) septembrie 10 ŢR † [...] vouă cîmpulugenelor şi vouă tuturor carii aviţi vii pre moşiia sfinţii mănăstiri ce să cheamă hramul Sventa Troiţă la Văleni, dau-vă în ştere domnea mea că v-aţi plîns înaintea domnii mele cum că nu vă puteţi plăte vinăriciul cu bani. Deci iată că acum v-am lăsat domnea mea să daţi pentru vinărici vin, să nu daţi bani. Deci să căutaţi în vreme ce viţi videa această carte a domnii mele, iar voi să vă daţi vinăriciul vin, însă domnisc de 10 vedre 1 vadră şi boirisc, iar den 10 vedri 1 vadră şi cu buţili vostre şi să fii vasi buni, iar părintili să aibi a şi-l duci cu carăle lui la sfînta mănăstere. Iar alt val sau alte cuvinte cu părintele să nu faceţi, că apoi viţi avea şi certare de cătră domnea mea. Acest vă fac în ştiri domnea mea. [...]. [...] <1647>. [...]. [...] . 1647 (7156) septembrie 11, conacul de la Frăsinet ŢR † [...], carele eşti la roşii aleşi. Cătră aceasta-ţ dau în ştire domnia mea că aici la conac

de la Frăsinet venit-au ceste sărace de muieri, anume: Ştefana şi Nedelea, fetele Ioanei, fata Pîrlei den Izvorani, de au jeluit înaintea domnii mele şi au spus cum au moşie la Izvorani, despre moşu-său Pîrlea, Şi aceste fămei au fost ieşit de aici den ţeară încă den zilele lu Mihail voievod de cînd răutăţile de-au fost pribege în Ţeara Ungurească. Şi deac-au venit acum în zilele domnii mele aici în ţeară la moşia lor, iar domnia mea le-am botezat şi pre iale şi pre coconii lor, ce ş-au aflat moşiia împresurată de-au făcut unchiu-tău mănăstire pre ocina lor de la Izvorani şi nici au fost vîndută nici zălojită, ce au fost neşte moşie pustie, n-au avut nici o căuta. Derept aceea, în vreme ce veri vedea ceasta carte a domnii mele, iar tu să cauţi, de va fi aşa cum au spus domnii mele, să te tocmeşti cu Ştefana şi cu Nedele să cumperi moşiia de la dinsele cum te veri putea tocmi cu boiari şi cu oameni buni, cum va fi pre direptate, să nu le opreşti moşiia nici să o ţii în silă, căci se-au făcut mănăstire pre moşiia lor, nici să mai vie a doară la domnia mea să jeluiască. Iar să va fi într-alt chipu, să veniţi să staţi de faţă. [...]. [...] <1647>. † [...]. 1647 (7156) septembrie 16 ŢR † Adecă eu căpetaniţa, anume Chirana, care am fostu a chepitanului Ursu, dempreună cu giniri meu, Pănăiate i Ghiorga, cum să să ştie, scriu şi merturisescu cu acestu zapis al nostru ca să fie de mare credinţe la mîna părintelui egumen Nictarie, de la svinte m<ă>n<ă>stiri ot Bradul, hramul svintului Dimitrie. Cum să să ştie că i-am vîndut un vad de o rote de moară la Stănuleşti, ughi 12, cari vad au fostu cumperat dumnealui răposatului căpitanul Ursu de la neşte măgiiaşi, de la Stenuleşti, anume: Manea Şoga şi Neagoslav. Iar eu o am vendut la svinte mănăstiri, şi am dat şi zapisile ale batrine, care ne-au fostu de cumpăretoare. Şi chindu o am [vî]ndut, fost-au mulţi oameni demprejurul locului, şi den sus şi d[en] jos, anume: ot Potoceni, Manea pîrcălab domnescu i ot Stănuleşti, Pănăiate Groşanul i Gherghe Armega ot tam i Todorachi ot tam i Manea i Vasile ot tam. Şi păntru mai mare credinţa mi-am pus şi eu Chirana pecete a me degetul. Pis measeţa septemvrie 16 dni, vă leat 7156 <1647>. Chirana. 1647 (7156) septembrie 16 ŢR † Adecă eu, Manea şi frate-meu, Neagul, scris-am acesta al nostru zapis pentru ca să fie de mare credinţă la mîna părintelui ictarii, egumenul de la mănăstirea de la Brad, pentru că i-am vîndut eu, Manea şi Neagul, 21 stînjeni de oci şi co 1 cezvîrte de moră dereptu ughi 9 i pol. Şi ocina merge den apa Buzăului pînă hotarul Moceştilor. Şi cîndu se-au vîndut aceasta moşie se-au vîndu cu ştirea totoror fraţilor dimprejurul locolui şi den sus şi den jos pentru ca să fie părintelui ictare şi sventii mănăstiri de moşie. Şi au fosto mulţi megiiaşi, po ime: ot Stănuleşti, Gherghe al Armega i Panaiot i Staico i Todorac i Panaiet Groşan i Vlad snă Neagoslav. Pis popa Dragomir ot Bănceşti. Pis measeţa septemvrie 16 dni, leat 7156 <1647>. Manea. Neagul. 1647 (7156) septembrie 16 ŢR † Adecă eu, Panaiote ot Stănuleşti şi cu fiiu-meu Necula, scris-am acesta zapis al nostro pentro ca să fie de marea credinţă la mîna părintelui ictare, egumenul de la mănăstirea de la Bradu, pentru ca i-am vîndut eu Panaiote şi co fiiu-meu Necula vad de o rotă de moră şi co 20 stînjeni de ocină în Stănuleşti. Şi merge ocina den apa Buzăului pînă hotarol Moceştilor, dereptu ughi 18. Şi o am vîndut-o de bunăvoia nostră şi cu ştirea tuturor fraţilor demprejurul locolui, pentru ca să fie părintelui ictare şi sventie mănăstirii de moşie. Şi cîndu se-au vîndut această moşie au fost mulţi megiiaşi şi boiari: Gherghe, nepotol lu Armega şi Staico, snă Şoga şi Tudorac şi Neagul, snă Cîrstiian i Panaiot Groşanul. I pis popa Dragomir. Pis measeţa septemvrie 16 dni, leat 7156 <1647>. Panaiot. <1641 septembrie 1–1648 august> 16, 7156 ŢR † Adecu, Barbul şi c-un al miu ficior ot Cîrstăneşti, scris-am acesta zapis al nostru ca să fie de mare credinţă la mîna lu Ion vătaf, cum să să ştie că i-am vîndut un loc în lunca de jos între Şărbu şi între Irimia, dereptu 100 de bani gata şi cu ştirea văru-miu Iugăi şi a feciorilor lui. Şi am scris eu Ivan acestu zapis. Şi mărturie, Ion vătaf ot Poienari. Şi păntru credinţă, ne-am pus şi peceţi. Pis measeţa [...] dni 16, leat 7156. Barbul. 1647 (7156) septembrie 21 ŢR † Adecă eu, Stanciul Trîmbă şi cu feciorie mei, anume: Vişan şi Florea, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Radul vel căpitan cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui partea me de moşie de la Ciăcănăi cîtă să va alege de moşie şi de cupărătorea de preste tot hotarul. Însă stînjănie o sută şi şaizeci, dereptu bani gata 3200. Şi o amu vîndut de a nostră bunăvoie şi cu ştirea tuturor boiarielor ca să fie dumnealui moşie şi c[oco]nilor dumnealui cîţ[i] Dumnezău e va da. Şi la această tocmeală a nostră au fost şi boiarie mărturie, anume: Manea Ureche de Urecheştie şi Stoica de Zălogie, Leapădat de Urecheştii, Gheorghie ot tam şi Paraschiva şi Voico şi Cărbunea de Puţintei. Şi păntru credinţa, n-em pus mai jos degetul în loc de pecete. Measeţa septemvrie 21 dni, leat 7156 <1647>. Şi am scris eu, popa Dobrea ot Bălţaţi. Stanciul. Vişan. Flore. Mane. Stoica. Lepădat. Parachiva. Voico. Cărbune. 1647 (7156) septembrie 24 ŢR † Adecă eu, Oancea, scris-am al mieu zapis la mîna uncheaşului Ivan Balacăi, ca să-i fie de mare credinţă pentru să se ştie că i-am vîndut eu, Oancea, uncheaşului Ivan ocină în Steanca, însă stînjeni de ocină 10, şe bani am luat 600 de bani ca să-i fie lui moşie şe feciorilor şe nepoţilor lui. Şe cîndu am vîndut eu, am trebat toţi fraţii mii, şe o am vîndut de a me bunăvoia. Şe cîndu ne-m tocmit, fost-au mulţi oameni buni ca să fie de credinţă şe de mărturie, anumea: Radul Ghimpescul de Steanca şe Neagul şe Mircea ot tam şe Muşat şi Ivan i Cîrstilă şe Stan spătar şe Neagul, feciorul Nan i Cîrstea de Steanca şe de Cernavoda, jupînul Nica şe iar de Steanca uncheaşul bătrînul. [...]. Şe am scris popa Moş ot Steanca. Pis measeţa septemvrie 24 dni, vă leat 7156 <1647>. † Adecă eu, Cîrstea, feciorul lu Bragă, scris-am al miu zapis la mîna uncheaşului Ivan Balacăi, pentru să se şti că i-am vîndut viia den Brară, pînă în hotarul Oncei, şe în sus pînă în coada Şuviţii, ca să-i fie lui moşie şe fecerilor lui, pentru că o am vîndut de a me bunăvoie şe mi-u dat uncheaşul Ivan bani ughi 10 şe un leu. Şe mărturie: Radul Ghimpescul i Muşat i Negul i Mirce i Cîrstilă i Oancea, Stan spătar, bătrînul Negul, fecior lu Nan, Ivan şe popa Moş de Stenca. [...]. 1647 (7156) septembrie 25 ŢR † Adecă noi, ceşti 6 boiari cărei amu fost luoaţi pre răvaşă domneşti, anumea: Dragomir iuzbaşa i Jipa postelnicul i Vasilachea iuzbaşa i Bratul Coietescul i Stoica a lu Anghel i Năstasie ot Bănceşti pentru că am fost luoaţi ca să-i tocmim şi să alegem moşîia a mănăstirii Alunişul den hotarul Negrescu. Dici noi amu căutat să o alegem şi să o hotărîm pre lungu cosoaie. Dici noi amu căutat ca să o hotărîm cosoaie, iar noi amu aflat că iastă hotărît rătundu încă mai naite vreme den zilele răposatului Mihnie voievod de părintele episcupul Atanisie pentru că au fost cumpărate 3 pogoane de vie de la Gherghe carele au fost cîiuceru la Buzău, iar 3 pogoane le-au fost închinat moşul popei lu Gherghe ca să-i hie lui pomeană la sfînta mănăstire. Dici noi aceşti 6 boiari amu căutat ca să găsim 6 pogoane, ci n-am găsit 6, ci amu găsit 13 pogoane însă le-amu găsit pre cărţile moşnenilor şi nu le-am găsit cosoaie, ci tot rătunde. Dici noi ceşti 6 boiari amu socotit cu mulţi boiari careli au fost nescriş şi cu mulţi megiiaş careli au fost împrejurul locului, nici să luom de la mănăstire să dăm popei Gherghe, nici de la popa să dăm mănăstirii, ci amu socotit cu sufletele noastre să ţie cine cum au ţinut mai denainte vreme şi să fie în sufletului celuia carele au hotărît şi au făcut acesta tocmeală mai denainte vreme, pentru că amu socotit că şi atoncea au fost boiari şi bătrîni şi episcupu, oameni buni ca să nu-şi puie sufletele, ci am socotit noi cu sufletele noastre să nu călcăm judecata acelor bătrîni de demult. Ci pentru credinţa amu pos pecete. Pis measeţa septemvrie 25 dni, leat 7156 <1647>. Stoica logofet. 1647 (7156) septembrie 25 ŢR [...]. † Să să ştie aceasta zapis să fie de mare credinţă, cum să să ştie moşiia de la Costiiani, pre moş cene cum ţene, anume: Miliian cu fraţii lui stînjăni 400, Sora ţene a treia parte din partea lui Miliian din cele 400 stîjăni ce scriu mai sus. Să să ştie altu moş, pre nume Preda iar ţene stînjîni 400 cu fraţii lui. Să să ştie altu moş pre nume Bărac iar cu fraţii lui ţene stînjini 400, partea buzăinescă, iar stînjini 400 iar cu fraţii lui. Însă acum din parteam bărăcească au cumpărat Miliian de la Stoica, feciorul Bunii lui Bărac, stînjăni 100 şi de la sora Stoicăi, Irina, fata Bunii lui Bărac. Şi iar au cumpărat Preda stînjăni 100 de la Irina, fata Bunii lui Bărac. Şi iar au cumpărat Coman sîînjăni 20 de la Stoica, feciorul Bunii lui Bărac. Această moşie ce scrie mai sus ce au cumpărat Miilian şi cu Preda de la Stoica şi de la Irina, fata Bunii lui Bărac, dat-au Miliian şi Preda ughi 35, însă din partea lui Miliian au cumpărat [N]eanciul stînjăni 20. Şi iar au cumpărat Radul călugărul ot Costeiani de la [...]stînjăni 20. Să să ştie aldămăşari, pre nume: Vlăşceanul şi Radul, snă Vlăşceanul şi Negre şi Vişan i brat ego, Coman i Voico, snă Mihăilă i Grozav ot Costiiani i Fătul, snă Vlăşceanul. Şi iar au cumpărat Stanciul i brat ego, Prodan ot Pîcleni, stînjăni 25 ot Telea ot Costeiani. Mărturie: Miliian i Radul Vlăşcean i Negre i Vişan i Coman i Grozav. Şi pentru mare credinţă ca să să ştie aceste moşie cene cum ţene, ş-au pus mărturiile degetele. Pis measeţa septemvrie 25, leat 7156 <1647>. 1647 (7156) septembrie 28 ŢR † Jupan Diicul vel spatar scris-am carte noastră voa cîmpulungenilor şi voa totorura carii veţi avea vii pre moşîia sfinţii măsteri ci să cheamă hram lu Sfînta Troiţă la Văleni. Cătră vă dau de ştire că v-aţi plînsu naintea mării sale dumno nostru că nu vă puteţi plăte vinăriciul cu bani. Într-aceea măriia sa domno nostru i-au făcut carte mării sale să vă ia di 10 vedre 1 vadră dumniscă şi buieriscă, iar de 10 vedre 1 vadră şi să hie cu vasili voastre. Iar de adus, să şî-l aducă părintele cu carili lui. Deci de care lucru iar voi să căutaţi să vă daţi tot om vinăriciul şi cu vasili voastre. Iar carili den voi nu ş-o va da vinăriciul şi va faci alte cuvinte cum scrii carte lu vodă şi carte noastră acela om mari certari va petrici di cătră noi. Şi într-altu chip piste carte noastră să nu fie. Toleco pisah. Pis septemvrie 28 dni, leat 7156 <1647>. 1647 (7156) septembrie 28 ŢR † Jupan Dragomir vel dvornic, scris-am carte nostră la voi cîmpulungenilor şî alţii cărei vor fi avînd vii acolo la Văleni la dealul sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă. Cătră aceasta vă dau ştiri cum aţi fost vinit voi aici nainte domn nostru de v-aţi plîns cum nu puteţi da bani păntru vinărici, nici nu puteţi aduce voi vinul aici la sfînta mănăstire. Într-aceea dom nostru au judecat dîmpreună cu tot sfatul mării sale de v-au lăsat să daţ vin domnesc dîn 10 vedre 1 vadră şî boiresc iar dîn 10 vedre 1 vadră şî cu buţele vostre. Deci domn nostru au făcut cartea mării sale cum scrie mai sus. Deci acolo va veni părintele egumenul Tanasie cu carte lu vodă şî cu aceasta carte a nostră. Deci să căutaţ să aveţi a darea vinericiul şî cu buţele vostre, cum scrie în carte lu vodă. Că bine să ştiţ că cinea va faci alt val de cum scrie în cane lui vodă şî în carte nostră acela om mare certare va avea de cătră dom nostru şî dă cătră noi. Aceasta am scris, într-alt chip să nu fie preste carte nostră. Pis septemvrie 28 dni, leat 7156 <1647>. † Dragomir dvornic. 1647 (7157) septembrie 28 ŢR † [...]. Cătră aceasta-ţi dau în ştire domnia mea pentru că aici, naintea domnii mele la divan, venit-au Metea iuzbaşa den Cioroiaş de au stătut de faţă cu Drăghici logofăt ot Pleşoi pentru moşiia satului Stejariul. Şi aşa s-au plînsu Metea iuzbaşa cum au cumpărat jumătate de moşie din Stejariul de la jupîneasa lui Iano postelnic şi de la feciorii lui, iar cîndu au fost acum l-au oprit Drăghici logofăt de pre moşie zicînd[u a]şa cum l-au miluit domnia mea numai pre el cu moşiia satului Stejariul, n-am miluit şi pre Iano postelnic. Iar domnia mea i-am fost miluit pre amîndoi. Deci au rămas Drăghici logofăt de lege şi de judecată cum să n-aibă treabă cu partea de moşie a lu Iano postelnic jumătate de sat de Stejariul ce au fost miluit de domnia mea, ci să şi-o ţie Metea iuzbaşa cum au cumpărat de la jupîneasa lu Iano şi de la feciorii ei, mai mult val să n-aibă. Şi să cauţi dumneata că vor veni amîndoi aciia naintea dumnetale, de vor sta de faţă, ci să le dai un om al dumnetale de folos să meargă acolo la satul Stejariul să le împarţă moşiia frăţeşte pre dereptate, să ţie Drăghici logofăt numai partea lui jumătate de sat ci are miluitură de la domniia mea, iar altă jumătate de sat, partea lu Iano postelnic, să şi-o ţie Metea iuzbaşa cum o au cumpărat. Mai mult să nu-l poarte de val, nici să-l oprească de pre moşie, că am lăsat domnia mea acest lucru numai pre dumneta să-i tocmeşti şi să le împărţi moşiia cum va fi mai pre dereptate să nu mai fie gîlceava întru ei. [...]. [...] <1647>. [...]. [...] . 1647 (7156) octombrie 1, Tîrgovişte ŢR † Adecă eu, Sima cămăraşul, nepotul lu Dumitraşco căpitan ot Obedin, scris-am şi mărturisescu cu acesta al miu zapis, ca să fie de mare credinţe la mîna lu Gherghe şi a frăţine-său Stoiei, nepoţii Condei, ce au fost armaş mare, cum să se ştie că am avut eu, Sima cămăraşul, pîră şi gîlceava naintea lu Alexandru voievod Iliiaş cu Conda ce au fostu armaş mare, pentru jumătate de sat de Obedin, cari au fostu de cumpărătoare al unchiu miu, lu Dumitraşco căpitan. Deci Alexandru voievod, dumnealui datu-ne-au pre sama boiarilor den divan, de ne-au luoat sama şi ne-au tocmit cum să-mi dea Conda armaşul 2 cai şi 50 de galbini şi să ţie acea jumătate de sat a unchiu miu, Dumitraşco căpitan, cu toată cumpărătorili, cîte va fi avut într-acea jumătate de sat. Deci Conda armaşul mi-u dat mii acei 2 cai, iar acei ughi 50 n-au apucat să mi-i dea, ce au rămas nidaţi. Deci Conda armaşul i s-a tîmplat moarte, de au murit şi au rămas satul Obedenul pre sama nepoţilor ce scriu mai sus. Deci, eu cîndu au fost acum în zilele dom nostru, Io Mateiu Basarab voievod, iar eu, Sima cămăraşul, apucat-am pre Gherghe şi pre Stoia de i-am tras naintea mării sale dom nostru, de ne-am întrebat pentru acei ughi 50, ce nu mi i-au fostu dat Conda armaşul, cum ne-au fostu tocmit acei boiari. Deci dom nostru ne-au judecat ca să-mi dea acei ughi 50 sau să-mi ţii satul. Iar eu am pohtit de bunăvoia mea, cum să-mi dea banii, ughi 50. Deci fiindu la mijocul nostru jupan Barbul, ce au fostu ban mare în Craiova şi jupan Necoară vel portari şi Loiz vtori cliucer, rugatu-mi-s-au de le-am mai ertat pentru voia lor ughi 10 den cei ughi 50. Iar ughi 40 datu-mi-au toţi gata în mîna mea denaintea domnealor acistor trei boiari, carii scriu mai sus. Şi ne-am tocmit noi de a noastră bunăvoie, să nu mai aibă ei de cătră mine sau de cătră feciorii mii sau de cătră tot neamul miu, nici gîlceavă şi nici o pîră ni[ci eu] de cătră ei, ce să-şi ţii această jumătăti de [s]at den Obedin, ce au fostu a unchiu-miu, lu Dumitraşco căpitan toată, cu toati cumpăratorile de priste tot hotarul, cu tot venitul să le fii de moşie în veaci stătătoare, pentru că o am vîndut eu de a mea bunăvoie, facă nici o silă. Şi am pus şi mărturie, aceşti trei boiari cari scriu mai sus şi carii-ş vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos. Şi pentru cridinţa, am pus şi eu pecetea şi iscălitura. Şi am scris eu, Soare logofăt, u Tîrgovişte, measeţa ohtomvrie 1 dni, ot Adama vă leat 7156 <1647>. Jupan Barbu biv del ban Cralovschi † [...] [...] † Nicoră vel portar. 1647 (7156) octombrie 13 ŢR † Adecă eu, Sora, fata lu Schiro, feciurul lu Vidat ot Ludăneşti, scriu şi mărturisescu cu acesta al miu zapis ca să fii dă mare credenţă la mîna dumnealui jupan Marco vel armaş, cum să se ştii că i-am vîndut dumnealui partea mea dă moşii dîn Ludăneşti dă-ntru fune şi jumătate a patra parte cît se va alege dîn hotar pînă în hotar, ca să-i fii dumnealui moşii ohamnică în veci şi coconilor dumnealui, pentru că o am vîndut dă a mea bunăvoii cu ştirea toturor megeiaşilor mii şi dîn sus şi dîn jos, derept bani gata 1000. Şi la tocmeala noastră au fost mulţi megiiaşi mărturii, anume: jupînul Ghioca arbănaşul ot Poinari şi Lazar dă acolo, dă Ludăneşti şi Todoru ot Letcă, snă Stan şi Sima arbănaşul ot Căleneşti. Şi pentru mare credenţă, pusu-mi-am şi degitul. Pis az, Ambrosii logofăt ot Băneşti, measeţa octomvrie 13 dni, leat 7156 <1647>. Sima. Ghiuca arbănaş. Sora. Lazar. Crăciun. 1647 (7156) octombrie 16 ŢR † Scris-am eu, Stanciul vătaful, snă lu judelui Drăgoiu ot Ţîţav, acesta al meu zapis cum să fie de mare credinţă la mîna căpitanulu Tănasie, carele au fostu vătah de peici cum să se ştie că i-am vîndut o parte de moşîe de la Fiiani, partea Stanciul, snă Drăgoiu cîtă se va alegea den hotarul cel dîn sus de Fieani, hotarul cel bătrîn, în jos în hotarul Cucutenilor şi den apa Ialomiţie pînă în Vîrful Jireziei cu apă cu tot şi-n cîmpu şi-n pădure, toată să o ţie căpitanul Tănasie, să-i fie dumniialui de moşîe lui şi cîţi va dărui milostivul Dumnezeu dentru dinsul. Alegîndu dentr-această moşîe, să se ştie că au dat Stanciul mai denaite vreme fie-sa, Stancăi, 4 locure curate, cum vor merge şi alalte locure ale fraţilor şi de lungi şi de late. Şi iar den siliştea den sat a treia parte, iar 2 părţi să le ţie căpitanul Tănasie. Şi au dat căpitanul Tănasie Stanciului pre această moşie bani gata ughi 20. Şi cîndu se-au scris acestu zapis au fostu mărturie: ot sel Ţîţav, Manea cu frate-său, Stan şi Pantazi cu frate său, Stan, carii sîntu fraţi cu Stanciul pre moşîe şi Badea vătaful di păcurarii domneşti şi iar Datco den Ţîţa şi Mircea, sluga căpitanului Tănasie i ot sel Fiiani, Stanciui şi Negre şi uncheşul Neagu şi încă mulţi omeni buni au fostu mărturii. Pis measeţa octomvrie 16 dni i pis vă leat 7156 <1647>. Eu Stanciul. Şi noi mărturiele, pentru credinţa, ne-am pus peceţili. Pis az, popa Muşat ot sel Ţîţav. Şi Ivaşco sluga căpitanului. † Şi Dobra băieşoaia. 1647 (7156) octombrie 18, Bucureşti ŢR † Adecă e[u], Cioana [...] armaşul de Smîrdeşteţu, scris-a[m] acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă [...] [Dumitr]u Fieleşanul velichii slugeriu, ca să să ştie cîndu au fost acuma în zilele dornnu nostru Io Mateiu Basar[ab voievod], [...] [co]misul şi eu Gheorghe vîndut-am jupînului Dumitru vel slujer ocină în Drăgoieşti ot sudstvo Gorjil toată [...] au fost cumpărat de tată nostru, Nicula armaşul, în zilele răposatului Şerban vodă, însă Teiul Colţescu den cîmpu [...] [ş]i de apă şi den şezutul satului de pretutindinilea, oarecît se va alege de la Stanciul şi de la Ursu toată [...] de ocină den Drăgoieşti za 3300 aspri gata. Şi iar am mai vîndut eu, Cioană comisul şi eu, Gheorghe, jupînului Dumitru [vel s]lujer ocină în Drăgoieşti den Teiul Rînzescu toată partea noastră den Drăgoieşti cîtă au fost cumpărat tată nostru Nicula armaşul de la Florea de preste tot hotarul za 2700 aspri gata. Şi iar am mai vîndut eu, Cioană comisul, cu frate-mieu, Gheorghe, jupînului Dumitru vel slujer ocină în Drăgoieşti toată partea Lupului şi a Iu Dragotă, de pretuîindinea şi de preste tot hotarul cîtă ocină au fost cumpărat tată nostru, Nicula armaşul, za 2300 aspri gata. Şi să fie şi Lupul şi Dragotă cu feciorii lor rumîni, pentru că aşa le-au fost tocmeala cu tată nostru, Necula armaşul, la vînzare. Şi iar am mai vîndut eu, Cioană comisul, cu frate-mieu, Gherghe, jupînului Dumitru vel slujer şi un rumîn, anume Florea, feciorul Lupului, cu feciorii lui ce-i va da Dumnezeu. Şi am vîndut noi această ocină den Drăgoieşti ce scrie mai sus şi acest rumîn Florea, jupînului Dumitru vel slujer za 14000 de aspri gata, de a noastră bunăvoie fără nici o silă, cu ştirea tuturor boiarilor divanului, marii şi micii. Şi la această tocmeală a noastră fost-au mărturie: jupan Gheorma vel ban Cralevschi i jupan Dragomir vel dvornic i jupan Radul vel logofet i jupan Stroe vel vistier i jupan Diicul vel spătar i jupan Preda vel cliucer i jupan Radul vel comis i jupan Barbul Brădescul vel stolnic i jupan Drăguşin vel peharnic i jupan Costandin vel postelnic i jupan Marco vel armaş i jupan Nicoară vel portari i pan Nicola pîrcălab ot Glogova i Mihart vtori stolnic şi alţi boiari carii-şi vor pune mai jos peceţili şi iscăliturili. Aceasta scriem şi mărturisim. Şi pentru mai adevărată credinţa, ne-am pus şi noi peceţile şi iscăliturili. I napisahom az, star Lepădat logofătul, u Bucureşti, measeţa ohtomvrie 18 dni, vă leat 7156 <1647>. 1647 (7156) octombrie 20 ŢR † Adecă eu, Iona, fata Rusei ot Fundeni, scris-am acesta al meu zapis la mîna jupînului Apostolache comsiul ca să fie de mare credinţă, cum să se ştie că am dăruit la sfînta mănăstere de la Mîstîneşti partea mea de ocenă de la Fundene, cîtă să va alege dentr-un moş, a patra parte den moşul Ţiviian, ca să-m fie pomenă şi părinţilor mei. Iar după aceea, văzînd dumnealui pre mene o săracă, dumnealui încă m-au miluit cu 2000 de bani, în preţul ocinei. Şi această ocină o am dăruit de a mea bunăvoie, fără nici de o silă, cum scrie mai sus şi cu şteri omenelor mei. Iar ceni să va scula după moartea mea să facă alte învăluituri sau să lepedi banii, acela om să fie proclet şi afurisit de 318 oteţi ije vă Nichei. Şe mărturie fost-au: uncheaşul Arbănaş ot Fundeni şi Cîrstiian ot Vaideel şi Oprea, brat ego ot tam şi Radul Perţea ot tam şi Neagul ginere meu ot Hrăneşti şi Voine ot Mîstîneşti. Şi pentru credinţa pusu-me-m şi degetul în loc de pecete. Şi am scris eu, Stanciul logofătul, octomvrie 20 dni, vă leat 7156 <1647>. Ionea. Neagul. Arbănaş. Voine. Cîrstiian. 1647 (7156) octombrie 20 ŢR † Adecă eu, Tudora i Marie, fetele ceuşu Oancii, cum să să ştie că [a]m [ve]nit noi de bunăvoi noastră la jupan Dr[ă]guşin vel paharnic de i-am vîndut dumnelui o parte de moşii de Pulaşi carii a[m] avut noi de zestre de la tată nostru, Oance ceuşul, care parte au fost cumpărată tată nostru Oance de la Stoin şi de la Tudor, însă den partea lor a treia parte den cîmpu, den pădure, den apă şi den sălişte cîtă să va alege. Şi o am vîndut dereptu bani gata ughi 15, ca să hie dumnialui moşie şi coconilor ohabnică în veci. Însă moşie fără rumîni şi o am vîndut de a noastră bunăvoie, fără nici o silă. Şi mărturie încă am pus boiari, anume: jupan Diicul vel spătar i Chirca vtori postelnic şi Matei paharnic i Radul Caşotin de Creţi i Voico ot Vaidei i Badea ot Ibăneşti i Măhăilă ot Urluieşti i Tuduran ot tam i Manea ot Ibăneşti i Andrei ot Comăniţa i popa Şteful i Ghinea snă Andrei ot Comăniţa. Şi pentru adeverită credinţă, ne-am pus şi degetele ca să crează. Pis ohtomvrie 20 dni, leat 7156 <1647>. Tudura i Marie. Popa Şteful. 1647 (7156) octombrie 21 ŢR † Adică eu, Voina, feciorul Iu Vlad ot Mîstînişti, scris-am acestu al meu zapes ca să fii dinţă la mîna jupînului Apostolachi comisul şi a jupînisii dumnealui Voichiţii, cum să si ştii că am vîndut dumnilui 5 pogoane di vii di ţelină în Sperlea, diript patru galbini, bani gata şe le-au pus dumnealui vii şe i-am vîndut mai denainte 3 pogoani de ţeelină în Vîrful Gruiului, diript trii şuti di bani gata. Şe i le-am vîndut dumnilui di a me bunăvoi şi cu şterea tuturor migiiaşilor şe den sus şi din jos, ca să fii dumnealui moşii niclătet, în veac. Şi mărturii au fost la tocmela noastră: uncheaşul Arbănaş ot Vaidiil şi Cîrstiian ot tam şi uncheaşul Radul Pirţi ot tam şi Lira ot Brănişti. Şe pintru cridinţa, pusu-mi-am degitul în [loc] di piceti. Pis octomvrie 21 dni, vă leat 7156 <1647>. Voina. Arbănaş. Cîrstiian. Pirţea. Lira. 1647 (7156) octombrie 27 ŢR † Adecă eu, jupaniţa Caple, al meu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna părentilui Leontie de la sfînta mănăstire ot Argiş, cum să să şti(e) că le vreme me de morte, lăsat-am cu gura me să mă îngrope la sfînta mănăstire în Argiş. Şi pătru pomena, închinat-am rumeni ot Rudeni cu moşie, cari-i-am cumpărat de la fenul Radul logofăt şi de la fenul Şuica şe după acesta, cai 10, boi 4, vaci 6, ca să mă pomeniscă la sfîntul pominicu toţi egumenii carii va cîştiga Dumnizău în sfînta mănăstire. Iar să nu vor pomeni, să de sama înnaite lu Domnezău. Iar după acesta pomenă ce amu lăsat eu la morte me să va ispiti a o sparge, au boiarinul meu, au rudeli dumnelui, au rudeli meli, acela omu să fie blăstemat di 318 oteţi ije vă Nechei şe să n-aibă undi veni după mene. Pis measeţa octomvrie 21 dni, let 7156 <1647>. Pis az, Radul logofăt. † Jupaniţa Caple. Eu Dumitraşco mărturisescu, cum scrie jupîneasa mea mai sus. 1647 (7156) octombrie 27, Bucureşti ŢR † Adecă eu, Manco, nepot uncheaşului Dragomir Cocalea, şi eu, Neag, feciorul lu Drăgoiu ot Necşeşti ot sudstvo Teleorman, scris-am acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Velisar şi a jupînului Simei neguţătorii, ca să se ştie cîndu au fost acum în zilele domnu nostru Io Mateiu Basarab voievod, iar eu, Manco şi eu, Neag, vîndut-amu jupînului Velisari şi jupînului Simei, ocină în Nccşeşti, den partea noastră patru sute de stînjeni de ocină den în plasa de sus, den cîmpu şi den pădure şi den apă şi den şăzutul satului, de pretutindinilea, oarecît se va alege de preste tot hotarul, stînjenul cîte 13 bani, fac bani preste tot, ughi 26. Şi am vîndut noi aceşti 400 de stînjeni de ocină ce scriu mai sus, ocină stearpă fără de rumîni, de a noastră bunăvoie fără nici o silă şi fără de bir, cu ştirea tururoru boiarilor şi al mcgiiaşilor de pre împrejurul locului, ca să le fie dumnealor ocină, moşie, lor şi coconilor în veci. Iar de va fi vreo gîlceava pentru această ocină, să avem noi a purta pîra carii se vor apuca de aceasta moşie. Iar aceşti boiari să-şi ţie moşiia şi ocina cum o au cumpărat. Şi la tocmeala noastră fost-au boiari şi oameni buni mărturie, anume: ot Sitişeşti, Mircea postelnic i ot Brînceni, Ghinea şi Stan de Necşeşti den plasa de jos şi Radul dorobanţul ot tam i Drăghici roşiul, feciorul Stoicăi dvornic ot tam şi alţi mulţi boiari carii-ş voru pune mai jos peceţile şi iscalele. Aceasta mărturisim şi mai de credinţă pusu-ne-am în locu de peceţi degetele, ca să se ştie şi să se crează. [...] <1647>. † Manco. † Eu Neag. 1647 (7156) octombrie 28 ŢR † Adecă eu, Dumitru c[ăpitan], sîn Iancului căpitan ot [...], [S]tanciul, sîn Calotă ot Boziiani şi Mariia, fata Iancului căpitan, [scri]s-am zapisul noastru şi l-am dat sventei mănăstiri de la Malamoc, [hr]amul sveati Nicolae, cum să să ştie de am d[at] ocena de la Pestrea la [svîn]ta mănăstiri pentru sufletul jupan Iancului căpitan, care ocină o a[u c]umpărat Iancul căpitan de la Pătraşco şi de la Preda, fe(cio)rii [lui A]vram logofăt ot Tătuleşti dereptu 8 galb[e]ni, partea lor. Şi am dat şi zapisul lor la svînta mănăstire. Mărturie: părintili Luc[a] egumen ot svînta monastire ot Snăgov i Mogoş căpitan ot Păuleşti i Ilie vornicul ot Corneşti i Barbul postelnic ot Măneşti i Iordache vornicul i Şteful postelnic i jupan Baico. Pentru mai mare credinţă pusu-ne-am inelili. Pis ohtomvrie 28 dne, vă leat 7156 <1647>. † Ermunah Luca † Dumitru † Stanciul † Mogoş căpitan ot Păuleşti Iordache † Ilie vornicul Iordache † Şteful † Baico. 1647 (7156) octombrie 29 ŢR † Adecă eu, Costandin ot Grădişte, împreună cu soţiia mea, Dobromira, scris-am zapisul mieu ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Bunei vistier, cum să se ştie că i-am vîndut partea mea de ocină toată cîtă se va alege în sat în Grădişte, den hotar pînă-n hotar şi den şăzutul satului şi cu 2 rozoare den vie: unul de la coastă, iar alt rozor den vale de la Albaş. Însă ocina, stînjini [...]. Şi i-am vîndut pre bani gata, derept 1200. Şi-am vîndut ocină stearpă fără rumîni, ca să-i fie dumnealui moşie şi feciorilor lui şi nepoţilor în vecie ohabnică. Şi cînd i-am vîndut, întrebat-am toţi vecinii demprejurul nostru, şi de sus şi de jos. Şi am vîndut de a mea bunăvoie, nesilit de nimea. Şi mărturie a[u] fost la tocmeala noastră: Dima săbiiar ot Bucureşti i Şoldea ot Grădişte i Teodor ot tam i Petre ot tam. Şi am scris eu, popa Gherghe ot Bucureşti, cu învăţătura lu Costandin. Şi pentru credinţa, pusu-mi-am eu, Stoica degetul. Pis octomvrie 29, vă leat 7156 <1647>. Gheorghie vistiar Costandin. 1647 (7156) octombrie 29, Bucureşti ŢR † [...] ţie, părinte Leontie egumenul de la sfînta mănăstire Argişul, hram Uspenie Bogorodiţe. Cătră aceasta-ti dau în ştire domnia mea pentru că aici înaintea domnii mele la divan, venit-au sluga domnii mele Ianiu, feciorul Albului logofet ot Lăngeşti, de au jeluit şi au spus cum are o vie bătrînă şi de moşie în dealul Ştefăneştilor pren vîrhul viilor lui şi pren vîrhul viii mănăstirei şi pînă în viia lu Dragomir Bucă. Iară sfinţia ta i-o iai şi zici că iaste acea vie prea locul mănăstirii, ca să-i dai bani. Într-aceea, domnia mea am judecat cu boiarii divanului şi v-am datu domnia mea să vă luoaţi la mijlocul vostru 6 oameni buni den Ştefăneşti şi den Izvorani, boiari roşii, carii vor fi de pre împrejurul locului de sus şi de jos, ca să caute şi să adevereze cu sufletele lor pre direptate pentru acea vie, să vază: fost-au a lu Ianiu de la părinţii lui au fost-au a mănăstirii? Şi cine o au ţinut mai dinainte vreme şi a cui au fost şi cui se cade să o ţie? De toate să ia seama pre direptate, cum vom afla cu sufletele lor. Derept aceea, în vreme ce veri vedea ceasta carte a domnii mele, iară sfnnţia ta să cauţi să vă voiţi pre 6 oameni buni cum scrie mai sus, să adevereze de acest lucru. Deci, de va fi viia a lui Ianiu, el şi-o va ţinea, iar de va fi fost a mănăstirii, să o ţie mănăstirii, ca să nu mai vie pîră şi gîlceava aici la domnia mea. [...]. [...] <1647>. † [...]. [...] . 1647 (7156) octombrie 31 ŢR † Adecă eu, Iane postelnicul, scris-am zapisul mieu ca să hie de mare credinţă şi stătătoare în veci la mîna cistitului părintelui nostru egumen Melhisedec de la svinta mănăstire den Cîmpulung şi a totoror părinţilor den mănăstire, cum să să ştie că acest zapis al mieu l-am făcut la vreme de prestăvlenia mea cu limbă slobodă şi în toată firea ca să fie de vecie, că văzînd eu după scădenie mea şi după slăbiciune mea am plecat capul la svinta mănăstire şi la părintele egumenul Melhi de m-au căutat la sărăcie şi la slăbiciune mea întru toată pohta de bucate şi de beutură. Deci, într-aceia am fost făcut svinţii lui părintelui un zapis cu mărturii, cum am dat 2 ţigance la svinta mănăstire ca să fie de pomeană pentru sufletul mieu şi pentru a soţul mieu jupînesei Mriei căci că aceste ţigance s-au tras de pă jupîneasa de zestre. Deci am fost lăcuit cu jupîneasa Mrie cu casă aţîţe ani 40, iar cînd o-u ajuns vreme de pristăvlenie lăsat-au cu sufletul ei ce va fi, mult puţin, să fie tot la mîna mia, şi aceşti ţigani să fac eu ce voiu putea cu dinşii să mă caute la vreme de nevoie şi de slăbiciune. După aceia, datu-mi-eu şi mie milostivul Dumnezeu boale grele şi nevoie şi sărăcie, n-am avut ce face, plecat-am capul la svinta mănăstire şi la părintele egumenul de m-au căutat la boala mea cu de toate bucatele de ce-am pohtit. Şi s-au mînat vremea tocma 8 ani tot slab şi neputer[n]ic. Deci şi eu, văzînd că mă petrec şi am avut atîta milă den svinta mănăstire şi căutare, lăsat-am însă mai nainte fost-am dat iar cu zapis cu mărturii cele 2 ţigance care sînt mai sus-scrise, anume: Neacşa şi cu fata ei, Dumitra. Iar cînd am văzut că mă petrec şi eu la pristăvenia mia, am mai lăsat ş-altî ţigancă, anume Visa. Aceste 3 ţigance le-am dat la svînta mănăstire să fie de pomeană şi pentru sufletul mieu şi al jupînesei Mriei în veci. Iar cine să va scula peste zapisul mieu, ori de ce rudenie vor fi, de-ncepu pînă-n săvîrşit să facă alte învăluiale, acela om să fie blestemat şi afurisit de vlădica Isus Hristos şi de 318 oteţi ije vă Nichei şi să fie la un loc cu Iuda şi cu Arie. Şi mărturii: popa Agaton i Cîrste cupeţ i Milea i Staico judeţ i Marco schilăr i Stan judeţ şi alţi mulţi. Şi am scris diaconul Iacov. Pis measeţa octomvrie 31 dni, vă leat 7156 <1647>. [...]. † Jup Cîrstea. 1647 (7156) noiembrie 1 ŢR † Adecă eu, Badiul Surdul den Grădişte den Coastă, scris-amu zapisul mieu să fie de credinţă la mîna jupînului Bunei vistiar-lui cum să se ştie că i-amu vîndut toată partea mea de moşîe den Grădişte den Coastă, şî cu viia. Însă dentr-o fune care amu avut împreună cu Comana, nepoata Manasii călugărului, amu vîndut partea mea toată de preste tot hotarul, den cîmpu şî den apă şî den pădure, şî de pretuîindinea partea mea toată, direptu bani gata 3000, ca să-i fie dumnealui moşîe stătătoare. Şî mărturie boiari şî megiaşi care-şi vor punea ceţile şî iscăliturile mai în jos. Noiemvrie 1 dni, leat 7156 <1647>. Gheorghie vistiar Costandin sărdar. 1647 (7156) noiembrie 2 ŢR † Adecă eu, Stan spătărelul, feciorul Sarului din Băjăşti, scris-am şi mărturisescu cu aceasta al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna lu Mareş logofăt cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui din toată partea noastră de ocină cum am ţinut cu frăţiei miei a treia parte din cîmp şi din pădure şi din apă şi din şezutul satului, de preste

tutindinilea şi den grădini şi cu loc de casă şi de preste tot hotarul cît se va alege, însă derept bani gata 3400. Şi am vîndut eu de a mea bunăvoie, fără nici o silă şi cu ştirea şi cu voia frăţini-mieu, lu Marco şi a tuturor fraţilor noştri de ocină şi a megiaşilor dimprejurul locului. Şi am luoat toţi banii gata în mîna mea, ca să-i fie lui această parte de moşie ce scrie mai sus ocină moşie şi ohabnică în veci.
      Şi mărturie au fost la tocmeala noastră: Ion al Tomei din Băjăşti şi popa Vladul şi Fotea din Cîmpulung şi văru-mieu, Brata din Tîrgovişte şi cumnatu-mieu, Voico croitoriul i Stepan vătahul de tunari ot Tîrgovişte şi alţi carii vor iscăli şi vor pecetlui mai jos. Şi pentru mai adeverită credinţă mi-am pus şi degetul în loc de pecete ca să se crează.
      Şi am scris eu, Dima logofăt, measeţa noiemvrie 2 dni, vă leat 7156 <1647>.
      † Stroe ot Bîrseşti
      † Eu Ion
      Eu Stan spătărelul şi văru-mieu Bra[ta]
      † Eu popa Vladul
      Eu Stepan vătah
      † Eu Voico
      † Badea pîrcălab ot Vlădeşti
      Once postelnic sîn Preda postelnic ot Lereşti
      † Mihalcea vtori spătar
      † Jipa vornic ot Răteşti sud Buzău
      † Iane sîn Abul ot Lăgiste
      † Radul ot Jugur.
      Stoica logofăt.
      
1647 (7156) noiembrie 4, Bucureşti						ŢR

      † Adecă eu, Dragna, cu fie-miu Vladul, den sat den Pitri, scris-am şi mărturisesc cu acesta al miu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Bunei vistiiar, cum să să ştie cîndu au fostu acum în zilele mării sale dom nostru, Io Mateiu Basarab voievod, iar noi i-am vîndut o jumătate de fune de ocină den sat den Poienari cari easte a noastră de moşie, deript bani gata 1200, ca să ţie dumnialui şi în cîmpu şi în pădure şi apă şi priste tot hotarul cu tot venitul, pentru că o am vîndut noi de a noastră bunăvoie, cu ştirea tuturor rudelor noastre, ca să-i fie dumnealui si coconilor moşii în veci stătătoare.
      Şi la tocmeala noastră, tîmplatu-s-au: jupan Gherghe vistier i jupan Şerban vistier i jupan Niţa aga i Grama pitar şi alţi cari-ş vor pune peceţile mai jos şi iscăliturile. Şi pentru cridinţa ne-am pus degetele în loc de picete.
      Şi am scris eu, Soari logofăt u Bucureşti, noiemvrie 4 dni, leat 7156 <1647>.
      Şerban vistier 
      Niţa aga.
      
1647 (7156) noiembrie 10, Tîrgovişte					ŢR

      † Adecă eu, Dumitru stolnicul ot Vîrîţi ot sud Olt, scris-am şi mărturisesc cu acesta al miu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna nepotu-miu lu Pătraşco ot Tomeni, cum să să ştie că i-am dăruit nişte vii din hotar pînă-n viile pitariului. Pentru că aceste vii dăruitu-le-am eu de a mea bunăvoie, cugetînd dintru inima mea să-mi fie pomeană, căci mi-au fost nepotu-miu Pătraşco bun şi m-au căutat la toate nevoile mele. Derept aceea, i-am dat aceste vii să-i fie moşie lui şi feciorilor lui stătătoare în veac, iar cine să va scula, ori din feciorii mie, vericarii din rudeniia mea şi vor călca acest zapis al miu, acela să fie proclet şi anathimă şi afurisit de 318 oteţi ije şut vă Nicheie şi [să aibă pa]rte cu Iuda şi cu Ariia la un loc. [Şi pen]tru mai adeverită credinţă, mi i-am pus mai jos pecete şi iscălitura ca să să crea[ză].
      Şi mărturii boiari carii ş-or pune mai jos iscăliturili. 
      Şi s-au scris acest zapis în oraş în Tîrgovişte. Pis noiemvrie 10 dni, leat 7156 <1647>.
      Eu Dumitru stolnic ot Vîrîţ
      Eu Stroe ot Tomeni, fratele lu Pătraşco, mărturie
      Eu Şărbu ot Pădureţi, mărturie
      † Eu Mircea ot Săteşăşti, mărturii
      Eu Liica ot Rîca, mărt[urie]
      Tudoran vornic ot Tiha, mărturie.
      
1647 (7156) noiembrie 10							ŢR

      † Să se ştie cum au avut Teiş şi cu frate-său Radul, sărăţenii, un văru primare în sat ot Trestiia, anume Stoica şi a vîndu moşie acolea. Deci au murit, iar Teiş cu fraţii lui l-au grijit cum să cade, că alţi fraţi n-au mai avut. De-ciea după aciea, s-au dus Teiş cu fraţii lui la poame şi la moşiia e [...] lui şi au găsit poamele mîncate. De-ciea i-au chemat înnaintea legii, la spătariul Moise şi la pîrcălabii ot Buzău ş-au stătut de s-a întrebat şi au rămas de lege trestiianii şi au căzut şi de pradă. Deci Teişu cu fraţii lui să-şi ţie moşiia a văru-său Stoicăi, iar cine să va mai rădica pre acea moşie să fie de mare pradă.
      Şi mărturii: banul Drăgoiu şi Marco ot Moşăşti şi Neagul vătăşil şi Ispas ot Trestiia şi popa Nan ot tam şi popa Lepădat şi Stănimiru ot Moşişti. Şi am scris eu, popa Tudosie ot Moşăşti.
      I pis measeţa noevrie dni 10, vă leat 7156 <1647>.
      
1647 (7156) noiembrie 11							ŢR

      † Adecă eu, Stoica, feciorul Balei şî Radul, feciorul lu Marin dîn sat, dîn Glupavi scriem şî mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie dă mare credinţă la mîna dumnealui jupan Gherghe vistier ot Popeşti, cum să se ştie că ne-am vîndut dumnealui ale nostre părţi dî moşîie dîn sat, dîn Glupavi, oricît se va alege, dă peste tot hotarul, dîn cîmpu şî dîn pă şî dîn pădure, şî dîn şăzutul satului, şî dă peste tot hotarul, dîn hotarul Iepureştilor pînă-n Valea lui Ion.
      Şî ne-am vîndut aceste părţi dă moşîie ale nostre, dă a nostră bunăvoie sî fără dă nici o silă şî cu ştirea tuturor megiaşîlor şî dîn sus şî dîn jos şî dîmprejurul locului. Şî mi-am vîndut eu, Stoica, feciorul Balei, partea mea drept ughi 5. Şî mi-am vîndut eu, Radul, feciorul lu Marin, a mea parte dă moşîie drept ughi 6 şî ne-au dat dumnealui toţi banii gata, cum ne-au fostu tocmeala.
      Iar dumnealui să-i fie mosîie stătoare dumnealui şî coconilor dumnealui şî nepoţilor şî strenepoţilor în veac. Şî cînd ne-am vîndut noi aceste părţi dă ocină ce sînt mai sus-zise, fost-au mulţi boieri mărturie, anume: Bunea vistier i Şărban vistier i Andreiu vel şătrariu i Coman comisul i Radul armaşul Dărăscul i Ratco dă Glupavi.
      Şî pentru mai adeverită credinţă, pusu-ne-am degetele în loc dă peceţi.
      Şî am scris eu, Şărban logofăt, measeţa noiemvrie  11  dni, leat 7156 <1647>.
      Eu Stoica. Eu Radul.
      Bunea vistiiar mărturie 
      † Coman comisul.
      
1647 (7156) noiembrie 12							ŢR

      † Adecă eu, Dragotă şi cu soţiia mea, Anca şi cu ficiorii miei, cîţ Dumnezeu mi i-au dăruit, scris-am şi mărturisăsc cu acesta al nostru zapis la mîna cluceru Barbului din Fratoştiţ cum să să ştie că i-am vîndut noi de a noastră bunăvoie u răzor de vie din deal pînă în pimniţă, însă fără u pas. Şi iaste aces răzor de vie pri lîngă viia cluce Barbului. Şi o am vîndut acest răzor de vie derept aspri gata 600, ca să-i fie dumnealui moşie ohabnică, dumnealui şi coconilor dumnelui şi nepoţilor şi strănăpoţilor, cît Dumnezeu i va dărui.
      Şi la această tocmeală, fost-au mulţi megiiaşi mărturie: ot Căneşti, Jitea spahiul ot tam i Stoian ot tam, Ivaşco snă Cîrstei i Lupul ot tam i Mircea ot tam.
      Şi păntru credinţa, pusu-ne-am şi peceţi[le]. Altă asupreală să nu fie.
      Şi am scris acest zapis eu, popa Dobre ot Ră[...]. Pis measeţa noiemvrie, dni 12, vă [l]eat 7156 <1647>.
      Eu Dragotă. Eu Jitea.
      
1647 (7156) noiembrie 13							ŢR

      † [...] voao tuturor fetelor care sînteţi ale moştenilor din Mierăul ot sud Vlaşca, care moşteni suntu fraţi de moşie cu Neagul sin popei Radului ot Mierăul. Către aceasta vă dau în ştire domniia mea pentru că aicea înaintea domnii mele venit-au Neagul sin popei Radului de s-au jăluit şi au spus cum veţi să ţineţi ocina la Mirăul cu el. Şi acea ocină au dat el bani la doamna Ancuţa de o au răscumpărat, iar voi ce vă iaste partea n-aţi vrut să daţi bani şi la ocină mergeţi. Deci, în vreme ce veţi vedea această carte a domnii mele, iar voi să căutaţi să întoarceţi bani pe ce vă iaste partea cu dreptul şi să vă ţineţi părţile de ocină. Iar să nu veţi vrea să întoarceţi bani Neagului pe ocină, voi să lăsaţi ocina în bună pace să ş-o ţie Neagul cum şi o au răscumpărat. Nimic să nu-l mai bîntuiţi la ocină. Iar de va părea cu strîmbul, să veniţi de faţă păntru că aşa am judecat domniia mea. [...].
      Pis measeţa noiemvrie 13, leat 7156 <1647>.
      
1647 (7156) noiembrie 16							ŢR

      Să se ştie cum am vîndot eu, Drăgan moşiia de la Neacşa Hordezb şi de la feciorii, anume: de la Neanciul şi de la frati-său Vetrea, feciorie Neacşii, cum i-am vîndot eu, Drăgan par egominolui Nictare de la svînta monăstiri de la Brad, 24 de paşi den apă pînă-n drom, dereptu ughi 2, să fie egominului Nictare de moşie şi sventei mostirii de la Brad. Şi am vîndot eu, Drăgan de a me bonovoie şi cu ştirea totorora fraţilur demprejurol locoloi se den sus şi den jos.
      Şi cînd s-au văndot acea ocină au fost mol<ţi> boiare, na ime: Panait şi Todarachi şe Todosiie, Manea.
      Pis measeţa noiemvrie 16 dni, vă leat 7156 <1647>.
      Şi am scris eu, Neagul lugufătul.
      Eu Drăgan pentru credin<ţă> am pos degetul.
      
1647 (7156) noiembrie 16							ŢR

      † Adecă noi, roşii de Stănulişti, anome: Gherghe, nepotol lu Armega şi Panait, ginirele lu Armiga şi Panait Groşanul şi Torachie şi Staicu, snă Şoga şi Vlad, snă Neguslav şi Necula, snă Dragoe şe Drăgan comis şi Stan, Stanciul şi Vasilie şi Manea scris-am noi acesta zapis ca să fie de mare cridenţă la mîna egomenol Nictare şe sventie mănăstirei de la Brad. Cum să se ştie ă i-am vîndot noi aceşti oamene ce sîntu ce sîntu screş mai susu, în stînjini 20, dereptu ughi 6. Însă den apa Bozăului pînă-n capul ocinie, ca să fie egomenului Nictare şi sventei mănăstirie de la Brad, moşii stătătore şi de hrană.
      Pis measeţa noiemvrie 16 dni, vă leat 7156 <1647>. Şi am scris eu, Negul lugufătul.
      Gherghe. Panait. Torachi, Vasile. Staicu. Vlad. Drăgan. Drăgoi.
      Stanciol. Manea. Panait.
      
1647 (7156) noiembrie 23							ŢR

      † Scris-am eu, Vintilă, feciorul lui Zîrnă ot Ologi, acesta al mieu zapis ca să fie de credinţă la mîna jupan Bunei vistier cum că i-am vîndut partea moşu mieu Stan lu Şerbu ot Ulmeni stînjeni 60, stînjănul pe bani 20. Şi am vîndut de a mea bunăvoie cu ştirea tuturor megiaşîlor din sus şi din jos. Şi mărturie Ştefan logofăt ot Brătieni. Şi am scris eu, Prodan logofăt ot Purcăreni.
      Pentru credinţa pus-am degetul în loc de pecete. Pis noiemvrie 23 dni, leat 7156 <1647>.
      Vintilă.
      
1647 (7156) noiembrie 23							ŢR

      † [...] jupan Radul vel logofăt să fie volnic cu această carte a domnie mele să caute unde va afla un vad de moară în apa Prahovei, pre ocina domnească la oraşul domni mele la Gherghiţă, ori dîn sus veri dîn jos, să-şi facă mori şi cu livede şi loc de care împrejurul morilor. Pentru că l-am miluit domnia mea pre cinstitul derogătoriul domnie mele, jupînul Radul vel logofăt cu acestu vad de moară păntru direaptă şi credincioasă slujbă ce slujaşte domnii mele, ca să-i fii acest vad de moară moşii neîntoarsă lui şi coconilor lui în veci, iar domnie mele să-mi fie pomeană. Şi dă nimilea opreală sau val să n-aibă naintea cărţie domnii mele, că sîngur domnia mea l-am miluit. [...].
      [...] <1647>.
      † [...].
      [...] .
      
1647 (7156) noiembrie 25							ŢR

      † Adecă eu, Voine, feciorul Iu Vlad ot Mîstîneşti, scris-am acesta al meu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Apostulache comis şi a jupînesii dumnilui Voichiţii, cum că i-am vîndut parte me, cîtă să va alege parte me, den vie me în jos, însă den parte de la moşu-meu Aldei, cîtă va fi, den cin pînă-n cin, pînă-n Buzăteşti. Şi o am vîndut de a me bunăvoie, cu voie turoror fraţilor, dereptu bani gata ughi 3. Şi i-am mai vîndut la Gruiu pogone 8, deptu ughi 6. Şi această moşie ci e scris mai sus, den parte de la moş-meu Aldii, o am vîndut den vie me, po ime Voine, în jos, toată cît să va afla.
      Şi la tocmela noastră au fostu Paraschiva vornicul ot Togozeni i Zota ot Mihăieşti i Dragul armaşul ot Togozeni, Constandin ot tam i Micul ot Perieţi i Drăghici ot Lipereşti şi mulţi oameni buni, cîţi n-am mai scris. Şi păntru credinţa pus-am şi degetele în loc de peceţi.
      Şi l-am scris eu, popa Necula. Pis measeţa noiemvrie 25 dni, vă leat 7156 <1647>.
      Voine.
      [...].
      
1647 (7156) noiembrie 26							ŢR

      † Adecă eu, Pătru postelnic cum să [să] ştie că am vîndut de bunăvoia mea Radului stînjeni de ocină 3 den deal, de la Cepturi, den cin pînă-n cin şi la Bunea stînjeni ocină 2, iar den cin pînă-n cin şi lu Dumitru stînjen 1, iar den cin pînă-n cin şi lu Crăciun stînjen 1, iară den cin pînă-n cin de la Cepturi.
      Şi aldămăşari: Buda ot Muşcel şi Oncea şi Muşat a Blegulu ot tam i Oprea Motoc ot Fîntînel i Dobromir roşoul i Be[l]ea ot Budureşti i on mătăsarul [i] Fătul feciorul lu [...]on ot Brăneşti.
      Meseţa brumari 26 dni, vă leat 7156 <1647>.
      Derept aspri gata: 3000 Radul, Bunea, ughi 10, Dumitru, ughi 5, Crăciun ughi 5.
      
1647 (7156) noiembrie 27							ŢR

      † Adecă noi boiari, fraţii de moşie carii sîntem părtaşi pre moşiia dă la Fureşti pre jumătate de sat din Fureşti, pre nume: ot Răteşti, Voicu[liţă] cel bătrînu, snă Badei i Dragomir căpitan i Buzea brat ego i Cîrstiian i Badea, snă Răzbicev i Dragomir Bilţar ot Furişti i ot Sărata, Mihai, snă Mihai ot Sărata i Stanciul i Avram, zitii călugăr Daniil ot Răteşti scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru să hie de mare cridinţă la mîna lu Nohit egumin ot monastire Menedicul, cum să să ştie că ne-am voit noi, toţi aceşti fraţi carii scriem mai sus, de am picnit şi am luat moşiia din josu din sat din Furişti jumătate di sat dispre Băieşti, iar ceia jumătate di sat din Furişti să o ţie monastirea cum au hotărît egumenul Nohit cu boiari carii sînt luaţi pe răvaş domnişti. Iar frate nostru, Pătru lu Ţestu se-au lepădat di noi. Ci, deca nu va cu noi, să-ş ia boiari să se hotărască, să-şi ia pi lîngă călugăr. Aceasta scrie şi mărturisim. Şi pintru mai mare cridinţă, am pus mai jos peceţili.
      Measeţa noiemvrie 27, leat 7156 <1647>.
      Stanciul cupţiv
      Eu Dragomir căpitan
      Balea i Cîrstian i Dragomir, vnuc Răzbici.
      Dragomir Bilţar
      Avram. Voiculiţă.
      Mihaiu.
      
1647 (7156) decembrie 1, Bucureşti						ŢR

      † Adecă eu, jupanu Radul vel comis, scris-am acesta al mieu zapis ca să hie de bună credinţă la mîna frate mieu, lui Moise spătar, cum să se ştie că am avut doi rumîni în sat, în Bădeni de fraţi, anume: Dragomir şi frate-său Bratul, fecerii Neagului Durdecîine, care rumîni au fostu cumpăraţi de tată nostru de la Mihiil armaşul, den zilele lu Gavril vodă. Deci dentr-aceşti doi rumîni ce scriu mai sus ce se va alege partea mea, eu am dat şi am dăruit prea frate mieu, Moise de bunăvoie a mea ca să-i hie dumnealui de moşie stătătoriu în veaci. Aceasta am scris, ca să se ştie şi să se crează. Şi pentru mai adeverită credinţă, mi-am pus pecetea şi iscăletura.
      Pis Stan logofăt u Bucureşti, measeţa dechemvrie 1 dni, vă leat 7156 <1147>. 
      Radul vel comis.
      
1647 (7156) decembrie 3							ŢR

      † Adică eu, Pătraşco postelnic ot Bucşani scris-am acista al miu zapis la mîna jupînului Ghinii şî a frăţini-său, jupînului Franţii, cum să si ştie că ni-m tocmit di li-m vîndut a mi părţi di ocină di la Stinca, însă stînjăni doa şuti şî cu doi rumîni, anume: Mane i brat ego, Voico, şî cu alalţi rumîni cîţi si vor afla din părţi mi, pintru că ni-am tocmit di i-am vîndut dumnilor di a mi bunăvoi diriptu optzici di galbini bani gata.
      Şî au fost şî boiri mărturii, anume: jupan Drăghici spătar şî Barbul postelnic ot Mănişti şî Ifrim izbaşa ot tam şî Prida comis ot Bucşani i Bărcan ciuşul ot tam şî alţi boiri carii vor puni piciţili şî iscăliturili mai jos. Şî am scris eu cu mîna mi. Şî pintru cridinţa, am pus şî piciti.
      Pis measeţa dichemvrie 3 dni, leat 7156 <1647>. 
      Eu Pătraşco postelnic 
      †Efrem iuzbaşa za roşei
      † Barbul postelnic ot Măneşti 
      † Mihalce ot Corneşti 
      Drăghici spătar 
      Preda comis 
      Berecan
      † [...]
      † Mihalcea logofăt, snă Stoica logofăt ot Brătiiani 
      † Eo Strui ot Stănceşti 
      † Radul vtori armaşul.
      
1647 (7156) decembrie 12							ŢR

      † Adecă eu Mircea, ficiorul lui Vişan ot Sămara împreună cu toţi fraţi mai scriem acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Ivan Cortofleş ot Piteşti, cum să să ştie că i-am vîndut partea noastră de Crivina ce Mare toată den fune cîineşănească derept bani gata 460. Şi i-am vîndut noi toţi jupînului Ivan jumătate de rune de loc tot dentr-acea fune de dă cu capul în Gura Frăsinelului şi de cel cap dă în apa Cotmenii, alăture cu fune rătească, pre din sus, dereptu bani gata 350, să-i fie dumnelui moşii stătătoare în veci.
      Şi au fostu mărturie: Pădure ot Sămara i Fera i Opriş i Ion, Şerban i Guta şi alţi mulţi oameni buni. Şi pentru credinţa, am pus degetul mai jos.
      Pis dichemvrie 12 dni. I pis Tanasie logofăt, vă leat 7156 <1647>. 
      Eu Mircan ot Sămara.
      
1647 (7156) decembrie 15							ŢR

      † Adică eu, Chiriiac logofăt ot Ştifoia scris-am acest zapis al miu să fii la mîna jupînului Pătru cum să să ştii că i-am vîndut părţi mea dă ocină dîn carea fune au fost cumpărat moşii noştri mai denaiti vremi dă la Găştişti şi o-u fost alis Dăiaşi dăspri podul lui Gîscă, însă a triia parti, fac stînjăni 123. Şi mi-u dat dumnilui bani gata ughi 6. Şi i-am dat dumnilui dă a mea bunăvoi fără nici o silă să-i fie moşie stătători şi dă cîmpu şi dă apă şi dîn sileşti satului loc dă casă ci mi-i părţi mea, însă dă siliştea satului ci dă jos, dîn apa Elfoviţului, pînă în calea Argişului. Şi pintru cridinţa, mi-am pus şi piciti şi iscălitura. 
      Pis measeţa dichemvrie 15 dni, vă leat 7156 <1647>. 
      Eu Chiriiac logofăt.
      
1647 (7156) decembrie 20							ŢR

      † Adecă eu, Badea şi eu, Stan Pîrlat, scriiam şi mărturisim cu acista al nostru zapis să fie de marea credenţă la mîna jupanului Costandin căpitan, cum să se ştie că i-am vîndut noi parte Albului şi a Stoică, frate-seu de moşie, cîtu au avut ei moşie den Sămara de preste tot hotarul, den fune miclescă a opta parte, pentru că ne-u fostu noo cumpărătoare acesta părţi de moşie şi o-m vîndut noi acista ocină de a nostră bunăvoia, dereptu bani gata ughi 5 i pol, ca să-i fie dumnelui moşie ohabnică lui şi feciorilor şi nepoţilor şi strenepoţilor, cîţi Dumzeu i va da.
      Şi la această tocmeală a nostră au fost mulţi omini buni mărturie: jupanul Ivan şi Dumitru fiiu-seu ot Piteşti şi-n Sămara, Danciul i Radul Mîinei i Muşat şi Danciul Bonchici i Pădure şi frate-seu, Fera. Şi am scris eu, Badea.
      Şi pentru credenţă, ne-m pus şi degetele, că peceţi n-amu avutu.
      Pis measeţa dechemvrie 20 dni, vă leat 7156 <1647>.
      Eu Badea. 
      Eu Stan.
      
1647 (7156) decembrie 20							ŢR

      † Adecă eu, Ştefan ot Corşorie scres-am zapisul mieu ca să fie de mare crădinţe la mîna lu Ion vătaf cum să să ştie că i-am vîndut 1 locu în Gruiul Predei, partea mea. Şi l-am vîndut de a mea bunăvoie, dereptu bani gata, bani 80, să fie dumnealui moşie stătetore în veac şi coconilor dumnelui.
      Şi mărturie: ot Corşorie, Iuga e Gorun e Voico e Dragomir. Şi păntru crădiţa, mi-am pus şi degetul în loc de pecete.
      Pis measeţa dechemvrie 20 dne, let 7156 <1647>. 
      Eu Ştefan ot Corşori.
      
1647 (7156) decembrie 22							ŢR

      † Dumitru vtori vornicu şi Drăgoiu ispravnic de l Văleni scris-am răvaşul nostru să se ştie jurătorii lu Bălan ot Ciobăneşti, pre nume: Stan cioban ot tam şi Giolumă ot Prăjani ca să jure cum nu se cade să ţie ocină şi în pădure Muşatu, cum ţine şi prin cîmp[u] şi prin apă. Deci de voru jura Bălan, el şi va ţine Muşat ocina di prin cîmpu şi de pre[n apă cum] au ţinutu şi pînă acum, iar den pădure va răbda. De acesta am scris.
      Pis meseţa dechemvrie 22 dni, vă let 7156 <1647>. 
      † Dumitru vornic 
      Drăgoiu.
      
1647 (7156) decembrie 23							ŢR

      † Adecă eu, Stan Păcală scris-am acesta al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna lu Anghel i săs sinove ego, cîţi Dumnezeu i-au dat, cum să ştie că i-am vîndut eu, Stan Păcală ocina cîtă am avut, toată partea mea den funea zosinească a treia parte şi o am vîndut de bunăvoia mea pre bani gata ughi 17 şi un bou, dreptu bani 700. Iar carele den feciorii mii sau de rudeniia mea să va scula să tragă pîră cu Anghel sau cu feciorii lui păntru această ocină cum scrie mai sus, să fie acela om anatima să fie şi afurisit de 318 oteţi ije vă Nichei şi de vlădica Iisus Hriştos carele să va scula să pîrască pentru această ocină ce scrie mai sus den funea zosinească den satu de Mozăceni.
      Şi cînd am vîndut eu, Stan Păcală această ocină, fost-au mărturii: ot Ciocăneşti, Dobrotă roşiul şi săs sinove ego, Stan gramaticul i Cernica  pac Drăgan ot tam i ot Mozăceni fost-au: Stoica Negrul i Radul Borduşescul i brat ego, Oprea i Opriş diiacon i Manea al călugăriţei i Oprişan i Sava logofăt şi Oana, sluga Cristea căpitan.
      Şi am scris eu, Stan logofăt snă Dobrotă roşiul ot Ciocăneşti.
      Pis measeţa dechemvrie 23 dni, vă leat 7156 <1647>.
      Şi pentru credinţa ne-am pus şi degitile. Adălmaş cheltuit-am ughi 2.
      Dobrotă. Stan. Cernica. Stoica. Drăgan. Radul.  diacon. Manea. 
      Sava. Oprişan. Oprea. Oana.