1633 ianuarie 12. ŢR [4] Adecă eu Vlaicul, înpreună cu tată-mieu, călugărul, ot Prisăceni, scriem şi mărturesim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credenţă la mîna lui Neagoe ot Cîrlegaţi, cum să să ştie că i-am vîndut moşie în cîmpul Presăcenelor 8 locure, anume de la mene, de [la] Vlaicul, 6 locure şi de la mene, de la tatăl Vlaicului, 2, fac de toate 8 locore; şi le-am vîndut pre bani gata pre ughi 11, di ne-au dat în mînele noastre. Şi o am vîndut di a noastră bunăvoe făr de neci o silă, cu ştirea tuturor fraţilor noştre, ca să-i fie lui moşie stătătoare şi ficiorilor lui. Şi o am vîndut în zelele dumnealui domno nostru, Io Mathei vodă. Şi mărturie iaste: Udrişte, fratele Vlaicului i Dobrin i Neag ot Prisăcene i Drăgan ot tam i Radul ot tam i Gherghe ot Cîrligaţi şi popa Stoica. Şi i-am pus degitul. [5] […]. Eu popa Stoica. DRH, B, XXIV, nr. 3, p. 4-5 [După 1633] ianuarie 25. ŢR [7] Adecă eu Tatul, feciorul Oprei păcurarului ot Trănşani, cum să să ştie acesta al meu zapis, că am vîndut ocenă parte de 2 omeni, Mihnei, feciorul Ghezdavului, dereptu ughi 6, de a mea bunăvoe şi cu voe tutur megeeşilor de în sat de în Trănşani. Să-i fie lui acestă ocenă neclăt[it]ă şi feciorelor. Şe aldămăşer fost-am: eu popa Vlad ot tam şi Mitrea ot tam i Radul Momăcescul ot tam, Stan Băjenescul ot tam, Negrilă ot tam, Necula Botuşarul ot tam i ot Ciulniţă, Stănimir. […]. Şi păntru credinţa, pune-mă şi pe[ce]ţelea. DRH, B, XXIV, nr. 5, p. 7 1633 februarie 8, Bucureşti. ŢR [7] […] ca să fie de acum înnainte el şi feciorii lui în pace şi slobod de cătră Nenciul vtorii dvornic ot Măneşti şi de cătră toţi oamenii lui, de nimenilea val sau bîntuială să n-aibă, pentru o pîră ce au avut înnaintea lui Leon voevod şi înnaintea domnii mele la divan, pentru neşte vii ce au fost cumpărat Iane / [8] neguţătoriul în dealul Sătenilor de la Calin Tabără postelnic, de sat de Săteni, cu bani gata şi cu zapis de la mîna lui şi cu mărturii. Iară Nenciu dvornicul el au fost avut o datorie la Calin postelnic. Deci au vrut Nenciul dvornicul ca să ia viile de la Ianiu neguţătoriul pentru acea datorie a lui, în silă şi fără direptate. Deci au venit Ianiu neguţătoriul înnaintea domniei mele la divan, de faţă cu Nenciul vornic şi cu Calin postelnic. Intr-aceia, domnia mea am căutat şi am judecat pre dirept şi pre lege, depreună cu toţi cinstiţii deregătorii domnii mele şi am dat domnia mea lu Ianiu neguţătoriul ca să-şi ţie viia cum o au cumpărat. Şi am văzut domnia mea şi cartea lui Leon voevod la mîna lu Iane neguţătoriul, de pîră şi de rămas, vă leat 7139. Iară Nenciul dvornic de va avea vreo datorie, să-şi caute la Calin, iar cu Ianiu neguţătoriul să n-aibă nici o treabă, pentru că au rămas Nenciul dvornicul de lege denaintea domnii mele. Derept aceia, domnia mea am dat lui Ianiu neguţătoriul ca să fie în pace şi slobod el şi fecio[rii] lui de cătră Nenciul dvornicul şi de cătră toată ruda lui, mai mult val să n-aibă. DRH, B, XXIV, nr. 6, p. 7-8 1633 februarie 24. ŢR [9] Să se şti că me-u vîndot Ud[r]e. Scris-am eu Udrea de Brăneşti, feciorul lo Bran, al mieu zapis com să se ştie că am vîndot popei Stanciuli şe nepotă-mea Gherghinii, fata văro-miu Radului ot Brăneşti, e-m vîndot în Brăneşti 10 stînjeni de ocină în lat, er în longo, de în apa Prahovei priste tot în longo pînă în [a]pa Proviţi. Şe în crîngu o livade, anome livade Ghigoiuloi, cîtă să va adeveri, pre bani gata 700 tocma. Şe mărtorii: Vlad loi Baloi şe Radul Rădîmbă şi Dubrotă cel roşu, toţi di Stoianeşti. DRH, B, XXIV, nr. 8, p. 9 1633 februarie 26. ŢR [9] Adecă eu Radul olăcariul scris-am acesta al nostru zapis cum să să ştie că am vîndut lu Lazar de în Bărăşti toată partea mea de ocină de în Gudărăşti, care parte am fost cumpărat eu de la Negrilă şi Abohilcăi, însă partea / [10] lor toată, oricîtă se va ale[ge] de în cîmpu şi de în apă şi de în pădure şi de în siliştia satului, oricît se va alege de preste tot hotarul, cu vii, cu tot, şi de în apă, ales o roată de moară, derept 2 boi buni şi derept 3 mascuri graşi. Şi o am vîndut de bunăvoia mea şi de nime silit, ca să-i fie lui moşie şi lui şi feciorilor lui, ori cîţi Dumnezeu i va dărui. Iar după moartea mea, sau eu pînă voiu fi viu, care om se va ispiti a strica sau a întoarce sau fie cine de în rudenia mea, veri feciori, veri fată, veri nepot, veri strenepot, acela om el să fie treclet i proclet de vlădica Hristos [şi] de 318 oteţi ije vă Nichei, [pen]tru căci că i-o am vîndut eu de bunăvoia mea. Şi cîndu i-o am vîndut fost-au mulţi boiari şi oameni buni de pre înprejurul locului, de în sus şi de în jos, mărturie: Dediul postelnic i Margine logofăt i Toia logofăt i Neagul lu Frăţilă i Stafie ot Bărăşti i Anghel ot tam i Marin i Radul i Manea al Haidăului i Tudor i Stan Peneş i Stănislav, ot Pîcleni, Radomir i Ivan i Stoica i Tetiul i Pădure i Oancea. Iar pentru mai mare credinţă, pusu-mi-am degetul. […]. Radul olăcariul. Stoica. Radomir. Pădure. Ivan. Oancea. DRH, B, XXIV, nr. 9, p. 9-10 1633 martie 10. ŢR [11] [Adecă eu Ionaşco] postelnic, feciorul lu Miroslav logofet, [încredinţez cu zapisul mieu, ca] să hie de [bună credinţă] la mîna Micului şi a frăţine-său, lu Gavrilă, ca să să ştie cîn[d au fost acum, în zilele mării sale domnului] nostru Io Mateiu Basarab voevoda, iar Micul cu frat[e său] Ga[vri]lă, ei au răscumpărat de la mine a lor moşie, jumătate [de sat] den Păşcani de preste tot hotarul, derept ughi 80 bani, gata pen[tru că au] fost de moşie a lor mai dinainte vreme. Şi cîndu au murit mai[că-mea], Sofroniia, au lăsat cu blestem, cîndu voiu vrea să vînzu această ocină, [să nu o vînzu la alţii, ci] să o vînzu iar la moşneni, de unde o au cumpărat maică mea cu ze[stri]le ei de la părinţii ei. Deci eu am socotit ca să aiiubu pomeană, ci o am vîndut iar la moşneni, ca să fie cuvîntul maică mea deplin. Şi s-au [întîmplat de au] fost la tocmeala noastră mărturii, anume: Iordache vornicul den Cozleciu i Iane spatar ot Bucovu i ot Vărăşti, Sinjorzu i Neico i ot Căciulaţi, Neacşul i Stan i ot Strămătureşti, Stan i ot Fiani popa Lepădat. Aceasta mărturisescu, ca să să ştie şi să se crează. Şi pentru credinţa, pusu-mi-am şi pecetea. […]. Eu Ionaşco postelnic. DRH, B, XXIV, nr. 11, p. 11 1633 martie 13. ŢR [12] […] satului Spanţov, ca să fie în pace şi slobozii de lucru domnescu, de podvoade, de mertice, de cai de olac, de cătră nime val seu bîntuială să n-aibă pentru aceste, că i-am ertat domnia mea pentru voia priiatinului domnii mele, jupînului Hozun Mustafa, numai să aibă a lucrure la zăgas, cîndu va fi de lucru, iar de alalte de toate să fie în pace cum scrie mai sus, că cine să va ispiti a-i învălui mare certare va avea de cătră domnia mea. DRH, B, XXIV, nr. 12, p. 12 1633 martie 15. ŢR [12] […] ca să hie volnic cu această carte a domnii mele şi cu sluga domnii mele po ime… de să ia pre nişte rumîni ai sfintei mănăstiri, anume Cîrstea şi cu alalţi rumîni cu toţi de în sat den Cacaleţi, să-i ducă la moşia lor la Şăoaş, cu tot ce vor avea. Pentru că a[ce]şte rumîni ai sfintei mănăstiri fost-au înpresuraţi de Teodosie logofet Rudeanul, în zilele lui Simion voevod, fiind Rudenii puternici, şi i-au luoat de i-au dus la Cacaleţi. Deci, cînd au fost acum, în zilele domnii mele, iar părintele Vasilie egumen au venit de se-au pîrît de faţă cu Staico peharnic Rudeanul. Deci, într-aceia, domnia mea am judecat şi / [13] am adevărat că sînt rumînii mănăstirii de moşii; ce i-am dat iar la sfînta mănăstire să hii de treaba şi de posluşania sfintei mănăstiri, cum au fost daţi şi de moşii domnii mele, răposaţii ctitorii. Şi de nmenile opreală să n-aibă, înnaintea cărţii domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 13, p. 12-13 [Înainte de 1633 martie 26]. ŢR [27] […] maicilor de la sfînta mănăstire Viforîta, ca să fii volnic al lor om cu această carte a dumnii mele de să abă a-şi ţinere şi a dijmui de pre ocina mănăstirii ce să chiamă Gurguiaţii şi Vărăştii de la tot omu, veri fie roş au călăraş au doroban au spătărei au postelnicii au di la boairi mari au viri de la cine, tot să fii volnic omul mănăstirii, carii va fi pus ispravnic, a-şi luoa dijma şi din cîmpu şi de apă şi de pretutindenilea şi din balta Sticleanului şi den / [ 28] alte bălţi să aibă a-şi luo zeciuiala cum iaste adetul şi cum au luoat şi pînă acum, pri unde cîntă cărţile cele bătrîne tot să fie volnice a-şi luoa, de nimelea opreală să n-aibă. Aşăjderea şi ţie Simo şi ţie Dragomire şi ţie Paraschivo şi ţie Băduţă, încă să căutaţi, den vreme ce veţi vedea această carte a domnii mele să aveţi a vă feri de moşiia mănăstirii ce scrie mai sus, mai mult să nu-mi mai vie maicile cu jalbă la dumniia mee, ce să-şi ia tot ce-i face zeciuiala şi adetul, pintru căci ş-au adus şi cărţile de moşie şi li-am cetit în devan şi am dat şi am judecat înpreună cu toţi cinstiţi diregătorii dumnii mele, să aibă a-şi ţine, cum scrii şi cărţile cele bătrîne, pretutindenilea, mai mult cu jalbă la dumnia să nu mai vie. Iar cene va călca această carte a dumnii mele, bine să ştie că mare certare va avea de cătră dumnia mea. DRH, B, XXIV, nr. 22, p. 27-28 1633 martie 26, Bucureşti. ŢR [28] […] voao vameşilor de la Cornăţel şi de la Ciocăneşti. După aceasta vă dau ştire domnie mea păntru că aicea înnaintea domnii mele venit-au călugăriţele de la svînta mănăstire ce se chiamă Vihorîta, hramul sveti Ghiorghie, de se-au jeluit şi au spus cum le-aţi luat balta de la Gurguiaţi şi de la Vărăşti, dă le-aţi vămuit-o. Derept aceia, în vreme ce veţi vede ceastă carte a domnii mele, iar voi să căutaţi să lăsaţi balta sventei mănăstire foarte în bună pace de vamă, nimic să nu vă ispitiţi a mai lua o vamă de la bălţile sventei mănăstiri, păntru că domnia mea nu v-am dat învăţătură să luaoţi voi vamă de într-aceste bălţi, că au fostu ertate de alţi domni bătrîni. Într-aceia, domnia mea încă le-am făcut cartea domnii mele ca să fie în pace, iar voi aţi călcatu cartea domnii mele şi în samă n-aţi vrut să o băgaţi. Deci acum să căutaţi foarte în pace să lăsaţi bălţile sventei mănăstiri ce zice mai sus, nimica altu val să nu faceţi, că bine să ştiţ că de voi mai înţelege domnia mea, cum faci altu val preste ceastă carte a domnii mele, apoi mare urgie veţi petrece / [29] de cătră domnie mele, păntru că aşa iaste învăţătura domnii mele. Să vă ia trapăd ughi 1. DRH, B, XXIV, nr. 23, p. 28-29 1633 martie 26. ŢR [29] Zde meghiaşii tocmelnici ai sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă şi ai Stoianii Roaba, po ime: ot Glina, Vladul i Mezea i ot Bobeşti, Dumitru i ot Văcăreşti, Nan i ot Săcuiani, Oprea logofăt i ot Stîlpeni, Stanciul, ca să caute şi să aleagă cîtu-i partea de ocină a Mînjînii ot Glina şi să adevereze vîndută iaste lu Mihai voevod, au nu iaste vîndută şi cine o au vîndut, cum vor afla cu sufletele lor. Ispravnicu Dobre vtori portar. […]. Zioa, dumeneca ce vine. DRH, B, XXIV, nr. 24, p. 29 1633 martie 26. ŢR [29] […] voao rumînilor sfintei mănăstir Sfînta Troiţă, de la Parapani. Cătră aceasta vă dau în ştire domniia mea că aicea au spus părintele egumenul cum nici ascultaţi de călugări să lucraţi la ce o vor da învăţătură, nici veţi să araţi, cum au fost obiceiul, nici nemica, ce unii vă faceţi călăraşi, alţii dărăbanţi, / [30] alţii vă semeţiţi, şi nemic ce iaste lucrul sfintei mănăstiri nu veţi să lucraţi, ce numai umblaţi în voia voastră. Dar cu ce semeţii vă ţineţi? Crez, voi ştiţi că domnii mele nu-m trebuescu rumînii sfintei mănăstiri slujitori, nici nemic. Deci, în vreme ci veţi vedea această carte a domnii mele, iar voi să căutaţi să ascultaţi de călugări de toate ce o va da învăţătură, să araţi şi să lucraţi la tot lucrul, cum iaste obiceaiul şi legea rumînilor, că domniia mea nu voiu să fac rumînii şi pomeana ctitorilor slujitori. Iar carele nu va asculta de aceasta carte a domnii mele acela om mare certare va avea de cătră domnia mea. […]. […]. Dumitru logofăt. DRH, B, XXIV, nr. 25, p. 29-30 1633 martie 28, Bucureşti. ŢR [30] […] colibaşilor carii sîntu lăcuitori lîngă sfînta mănăstire Plumbuita de la Colintina, hram sveti Ioan Predetice, ca să fie în pace şi slobozi de lucru domnescu şi de lucru boerescu şi de podvoade şi de toate slujbele şi mîncăturile cîte sînt preste anu şi de toate slugile domnii mele, carii de ce slujbe vor fi aici în judeţul Elh[ov], de nimenilea val sau bîntuială să n-aibă. Pentru că m-am milostivit domnia mea de i-am lăsat şi i-am ertat, ca să fie în pace în zilele domnii mele, cum au fost ertaţi şi de alalţi domni, căci iaste o mănăstire săracă şi fiindu lîngă drum şi alte moşii n-are, ce i-am lăsat domnia mea să fie numai de ajutoriu şi de posluşaniia sfintei mănăstiri. Şi am văzut domnia mea şi cărţi domneşti de ertăciune. Derept aceia, nimenilea să nu se ispitească a învălui bucatele mănăstirii şi colibaşii, ce să aibă bună pace, că cine-i va bîntui, acela om mare certare va avea despre domnia mea. Şi această carte a domnii mele să fie asupra tuturor cărţilor la mîna lor, de pace şi de răpaos. […]. [31] […]. DRH, B, XXIV, nr. 26, p. 30-31 1633 martie 28. ŢR [31] […] voao sătenelor de în sat de în Şovrîlighiu, carie aţi fost rumîne ai sfintei mănăstire Polniţa, hram svetii arhanghelu Mihael, şi v-aţi fost răsîpit unie pre în Ţara Ungurească, alţie pre în Ţara Turcească. După aceia, vă dau în ştire domnie mea păntru că am înţăles domnie mea de neşte călugăre sîrăbi, carie au venet de în Ţara Turcească încă mai denaente vreme, de au mersu la acea sfîntă mănăstire Polneţa, de s-au apucat de mănăstire pustie să o dreagă. Iar cînd au fost acum, în zilele domnie mele, venit-au aicea înaentea domnie mele, de se-au jăluet aceşti călugăre păntru satul Şovîr[î]ligul cumu au fost de moşie al mănăstirei şi se-au răsîpit. Drept aceia, domnie mea am socotit păntru sfîntă mănăstere, ca să nu rămîe pustie, deci v-am er[ă]tat domnie mea de bir şi de găleată, de fîn, de bou, de oe sacă, de cal, de miere, de ceară şi de oi de sulgiu şi de tote mîncăturele, căte sînt preste an în ţara domnie mele… . Deci, de vreme ci veţi vedea această carte a domnie mele iară voe să căutaţi carie pre unde veţi fi fugiţi, au în Ţara Turcească, au în Ţara Ungurească, să vă veneţi toţi la urmă şi la moşie, la săliştea voastră, să vă apucaţi de loc şi de hrană şi să fiţi pre lîngă sfînta mănăstire, să nu fie fără de omeni, iar de cătră domnie mea veţi avea pace de tote, cum scrie mai sus. Drept aceia şi voi, tote slugile domnie mele, care de ce slujbă veţi umbla în judeţul Meh[edinţi] şi tu, căpitane de dorobanţe de la Severen, încă să căutaţi să-i lăsaţi în pace, nemic să nu umblaţi învăluindu-i, neci voe, banelor de judeţ. Cum am văzut domnie mea şi cartea lu Alexandru voevoda, sin / [32] Iliiaş voivoda şi a lu Leon vodă, sin Ştefan voivoda, de ertăciune, aşijderea şi domnie mea încă v-am er[ă]tat să fiţi de ajutoriul sfintei mănăstire. Iar cine o va bîntue preste cartea domnie mele, mare certare va avea acel om de cătră domnie mea. DRH, B, XXIV, nr. 27, p. 31-32 1633 aprilie 3. ŢR [33] Eu Stănciucul ot Lipiia scris-am acesta al meu zapis, ca să hie de mare credinţă la mîna jupînului Ivan ot Pitişti, cum să să ştie că i-am vîndutu un loc de în hotarul Sămarăi. Şi au fostu a mea foarte, cumpărată. Şi iaste locul între Răduiusă, pre lîngă pîrîu şi iaste de apă pînă în pădure. I i l-am vîndut dereptu bani 150 gata. Şi mărturie: Oprea ot Sămarah i Dragomir i Pădure ot Izvorul, Darea i Vladul ot tam. Pentru credinţa pus-am degitul. [34] […]. Eu Stanciucul. DRH, B, XXIV, nr. 30, p. 33-34 1633 aprilie 10, Bucureşti. ŢR [38] Adecă eu Andreiu spatar, feciorul Vladului logofătul Rudeanul, scriu şi mărturisesc cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Drăguşin vtorii postelnic, cum să se ştie cum am fost cumpărat satul Delenii ot sudstvo Olt, însă rumînii, anume: Tudosie cu toată ocina lui şi Sin cu toată ocina lui şi Benea cu toată ocina lui şi Mîinea cu toată ocina lui şi Sin cel mic şi Tatul cu ocina lor, cu toată, şi Beicea cu toată ocina lui şţi Dobroslavu cu toată ocina lui şi Ion cu toată ocina lui şi cu feciorii lor, cîţi vor avea, pentru că acest sat Delenii l-am fost cumpărat în zilele lu Alexandru voevoda Iliiaş. Deci într-acest satu fost-au Drăguşin postelnic avîndu moşie a lui moşneană, încă mai denainte vreme. Şi cîndu am cumpărat eu acest satu, Delenii, eu n-am întrebat pre Drăguşin postelnic: cumpăra-va al acest sat, au nu-l va cumpăra? Deci cîndu au fost acum, în zilele domnu nostru, Io Mateiu voevod, întrebatu-ne-am la divan şi aşa ne-au dat legea şi divanul, cum iaste mai volnic Drăguşin postelnic să-şi cumpere moşiia lui, căce iaste el de moşie de acolea. Deci aşa m-au ajunsu legea şi judecata, ca să-mi lepede banii. Deci într-aceia, eu încă deac-am văzut că mă ajunge legea şi divanul cu direptatea, eu m-am voit cu Drăguşin postelnic de mi-au dat toţi banii îndărăt, cîţi am dat eu pre aceşti rumîni ce sînt mai sus-scrişi, 170 de galbeni. şi i-am dat lu Drăguşin postelnic să-i fie lui rumînii moşie, că aşa m-au ajunsu legea ţerăi. Şi i-am dat şi zapisul de cumpărătoare, ce am cumpărat şi toate cărţile, ca să-i fie dumnealui moşie în vecie. Şi am pu şi blăstem: cine se va ispiti a sparge această tocmeală, care ne-am tocmit, veri cine den rudenia mea, acela om să fie proclet şi anatema de 318 sveati otţi, eje sut vă Nechei, amin. Şi la această tocmeală [a no]astră, fost-au mulţi boiari mărturie cîndun ne-am [t]ocmit şi mi-au dat banii îndărăt, anume: jupan Ivaşco vel dvornec i Hrizea biv vel dvornec i Gligorie vel vistier i Gherghe biv vel logofăt i Radul Nastur[el v]el logofăt i Preda spatar, sin Nicăv[v] biv / [39] vel logofăt i ot Stăneşti, Tanasie peharnic i Stan ot Balşe i Dumitraşco vistier i Dudescul vistier i Calotă cliucer i Mihalcea căpitan i Para biv vel peharnic i Stroe logofăt sin Fierăv logofăt i Bunea logofăt i Drăghici spatar i aga Oprea i Şerban logofăt şi alţi mulţi boiari. Şi pentru mai adeverită credinţă pusu-mi-am şi peceatea, cu iscălitura mea, ca să se ştie şi să se crează. […]. Andrei spatar Buzinca vel comis Ivaşco vel vornic Vocina vel peharnic Radu vel logofet Barbul biv vel peharnic Gligorie vel vistier Dumitru vistier Hrizea dvornic Stroe Fiera logofăt m[anu] p[ropria] […] Para peharnic manu propria Dragomir vel armaş Eu Calotă clucer Oprea vel agă Mihalce căpitan Radul Năsturel iscal Drăghici spatar Mihai vel stolnic Bunea logofăt m[anu] p[rop]ria Preda Nica spatar Dumitru vel pitar Fileiaşi[anu] DRH, B, XXIV, nr. 33, p. 39-39 1633 aprilie 11, Bucureşti. ŢR [45] Adecă eu Necula şi cu frate-mieu Radul scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de credinţă la mîna jupînului Simei logofăt, cum să se ştie că am luat de la dumnealui bani gata ughi doisprăzecii pre moşia noastră ot Păuşeşti, care împărţim cu Radul Doiucoiul în doao, den cîmpu, den pădure, den apă, den uscat cu livezi şi den şăzutul satului şi de preste tot hotarul, cît se va alege partea noastră toată. Şi aşa ne iaste tocmeala: toată moşia noastră cît se va alege de la părinţii noştri şi a unchiu nostru, însă moşia noastră den Valea lu Dobre nu o am vîndut. Şi ne iaste tocmeala: de va fi moşie mai multă de aceşti bani ce scrie mai sus, logofătul Sima să ne mai dea bani cîtu-i va fi preţul, iar de va fi de preţul acestor bani, să-i fie dumnealui moşia stătătoare, iar să va fi moşie mai puţină, să se socotească. Şi la tocmeala noastră fost-au Stroi logofătul şi Sava diiac şi Ianăş neguţător şi Marco cesnicar, Dumitru logofăt Boldici. Şi am scris eu, Bunea logofăt, vă Bucureşti, aprilie 11, leat 7141 [1633]. Mărturii: Stroe Fiera logofăt, m[anu] p[ropria] Sava diiac, manu propria Paraschiva logofăt DRH, B, XXIV, nr. 36, p. 45 [După 1633] aprilie 20. ŢR [46] […]. Scris-am eu Balotă şi Dobre frate-meu ot selo Trăşani, feciorii Pascului, acesta al nostru [a] zapis, cum să să ştie că am vîndut [parte] de un om lu Costaden, feciorul Cîrstei grecului, de a nostra bunăvoe, dereptu ughi 2 gotovi şi denainte tuturor megiiaşilor ot Trăşani. Mărturie: popa Vlad, Mitrea, Stan Negurescul, Crăciun, Albul Ursului, Radul lu Şer[ban]. Vă leat 7139 [1631]. Pis meseţa aprier 20 dni. DRH, B, XXIV, nr. 37, p. 46 1633 aprilie 26, Bucureşti. ŢR [47] […] voao cămăraşilor de la Ocna cea Mare. După aceia, vă grăescu domnia mea pentru rîndul sfintei mănăstiri Tismeana, hram uspenie Bogorodiţe, pentru că au avut mertic de sare, 800 de bolovani, de în zilele răposatului Radului voevod, de cîndu au fost cursul anilor 7011. Şi am văzut domnia mea şi cartea lui de milă, înntărită cu mare blăstem şi cartea lu Şerban voevod. Derept aceia, în vreme ce veţi vedea ceastă carte a domnii mele, iar voi să căutaţi să daţi merticul sfintei mănăstiri, aceşti bolovani de sare ce scriu mai sus, pentru că am miluit şi domnia me pre sfînta mănăstire, cum au fost miluită şi de alalţi domni mai denainte vreme. Deci alt val să n-aibă, că aşa iaste învăţătura domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 39, p. 47 1633 aprilie 26, Bucureşti. ŢR [47] […] Mitropolii ce se-au chiemat Stelea, hram uspenie Bogorodiţe şi cinstitului şi prealuminatului, părintelui nostru chir vlădica Grigorie, ca să fie sfintei Mitropolii de aicea de în Bucureşti, ce scrie mai sus, ocină şi rumîni în sat în Priseceni, ot sudstvo Vlaşca, jumătate de sat, înnsă partea lu Gherghe Psoma, oare cît se va alege: cîmpu, pădure, apă, de preste tot hotarul oare cît va fi. Pentru că această ocină den Prisiceni fost-au a lu Gherghi Psoma. Deci, cîndu au fost în zilele răposatului Mihail voevod, el au fost dat şi o / [48] au închinat la sfînta mănăstire Stelea, care iaste Mitropolie, pentru sufletul lui şi a părinţilor lui, unde-i sînt şi oasele lui îngrupate. Deci, de multe răutăţi ce se-au tîmplat în urma lui Mihail voevod, de-au stătut mănăstirea tot pustie, ce n-au avut cine căuta de moşiile mănăstirii, cît şi mănăstirea înncă se-au stricat şi se-au pustiit, de cînd Sinan Paşa. Iar după aceia, cînd au fost în zilele lui Alecxandr voevod Iliiaş, iar părintele nostru vlădica Grigorie, sfinţia lui se-au îndemnat cu osteneală de o au dres şi o au făcut scaun de vlădicie, deaca se-au mutat domniia aicea în Bucureşti. Deci, într-aceia, sfinţia lui au căutat de toate moşiile mănăstirii, ce-au căutat şi de această moşie, ce scrie mai sus, de o au descoperit de cătră cine au fost înpresurată. Derept aceia şi domnia mea înncă am dat ca să hie mănăstirii întărire şi de ajutor de moşie, cum scrie mai sus. […]. […]. Dumitru logofăt. DRH, B, XXIV, nr. 40, p. 47-48 1633 aprilie 30. ŢR [51] […] sfintii mănăstire Bistriţa, părintelui egumenului ca să fie volnic cu cartea dumnei mele şi cu sluga dumnei mele anume… dă să-şi ia o ţegancă de la Andreiu spătarul Rudeanul şi de logofeteasa Rudeanului, anume ţeganca… a Stanciului ţiganului, bucătarul şi o copilă a ţegancie, pentru [că] acea ţegancă este a mănăstirii de moşie, ce o-u luat acel ţegan de o-u ţenut, iar aceşti boiari ei n-au nici o treabă cu aceste ţegance, ce să fii volnic părintele igumenul să-şi ia aceste ţegance să le ducă la mănăstire, că sîntu ale mănăstirii de moşii şi de nimenili opreală să n-aibă, nai[n]tea cărţii dumnei mele, iar dă le va părea rău, să dea ţegance pentru ţigance. DRH, B, XXIV, nr. 42, p. 51 1633 aprilie 30, Bucureşti. ŢR [61] […] Cozma şi altor călugări de la sfîntaa mănăstire, ca să fie volnici cu această carte a domnii mele, de să ţie satul Parapanii ot sudstvo…, tot satul cu tot venitul şi cu toţi rumînii şi cu tot hotarul oarecît se va alege, den cîmpu, den pădure, den apă, de pretutindinile, oarecît se va alege, pentru că acest satu Parapanii, ce scrie mai sus, fost-au dat şi adaos la sfînta mănăstire Sfînta Troiţă de răposatul Alecxandru voevod şi de fiiu său Mihnea voevod şi de nepotu-său Radul voevod şi de alţi domni. Şi tot l-au ţinut sfînta monastire cu bună pace. Iar cînd au fost acum, în zilele domnii mele, iar satul Parapanii, ei au rădicat pîră ş-au venit de se-au pîrît de faţă înnaintea domnii mele cu egumenul Cozma. Şi aşa pîrîia rumînii cum n-au fost rumîni mănăstirii, de milă mănăstirii, daţi de aceşti domni ce scriu mai sus, ce sînt nişte oameni venetici şi-i împresoară în silă. Iar domnia mea am judecat şi am dat şi am adevărat domnia mea cu toţi cinstiţii deregătorii domnii mele şi au mărturisit tot divanul înnaintea domnii mele cum sînt rumîni mănăstirii şi cum i-a apucat şi legătura lui Mihaiu voevod acolo în sat. deci, am dat domnia mea: care rumînu [î]l va fi apucat şi legătura lu Mihaiu voevod, să fie rumînu mănăstirii, iar carii vor fi mai dencoaci, ei să fie în pace de rumînie şi să-şi dea birul acolea în sat. Pentru că se-au pîrît de faţă şi au rămas rumînii de lege şi de judecată de înnaintea domnii mele den divan, să fie rumîni cum au fost, măcar să vor fi scrişi la călăraşi, măcar la ce slujbe vor fi, tot să-i ia şi de nimenile opreală să n-aibă, că aşa iaste învăţătura domniei mele. DRH, B, XXIV, nr. 46, p. 61 1633 mai. ŢR [62] Adecă eu, popa Mîrsca din Mirăul, al meu zapisu să fii de mare credenţă la mîna lo Ratcu şi fraţelur loi, cum să se ştii că am vîndut a me parte de ocină de la Mirăul de în matca Cîlniştii pîn în Vale lu Ion, dereptu 1000 de aspri torceşti. Şi am vîndut de bonăvoia me. Şi la tocmala nostră au fostu mulţe aomeni bone mărturii, anome: Neguţ şi frate-săo Radul ot Glupavi şi Chiriiacu postelnic de Dăsăgari şi frate-său, Fătul şi Boga. […]. Eu Mîrsca. DRH, B, XXIV, nr. 47, p. 62 1633 mai, Bucureşti. ŢR [62] Zde cletovţi ai satului Văcăreştei ot sudstvo Olt, na ime: ot Lăleşti, Groza i Coman ot Buteştei i Radul Crivinariul i ot Cep[u]turari, Manea i ot Dejăştii, Stan, den Crivină, Cîrţău, i ot Spinene, Turce i ot Călugării, Dîrjan i ot Creţel, Nistur i ot Stoiceni, Andreiu i ot Vitomireşti, Voicu i ot Dejăşti, Pascul, să jure cum n-au luatu satul Văcăreştei bani de la Todosie logofăt şi nu s-au vîndut de bunăvoe lor, ci le-au făcut silă Todosii logofăt. Însă cum voru afla cu sufletele lor. Şi zio la Venerea mare. Ispravnic, Stan vtorii portariu. DRH, B, XXIV, nr. 48, p. 62 1633 mai 3, Bucureşti. ŢR [63] Adecă eu, Chirano, scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Marin Mustas cum să să ştie că i-am vîndut toată ocina Micăi călugăriţei de în sat de în Draghieşti, de în apă şi de în cîmpu şi de în pădure şi de în siliştea satului şi de preste tot hotarul, ori cîtă se va alege, însă stînjini 40. Şi i-o am vîndut de bună voia mea şi de nime silit, ca să-i fie lui moşie şi lui şi feciorilor lui şi i-o am dat derept 2500 aspri, ca să-i fie de moşie. Şi au fost mulţi boiari mărturie, roşii: Lazar ot Bărăşti i Stafie ot tam i Mircioga i Ion i Stan or Bărăşti i Manea i Tudor i Stănislav i Neagul i Iane i Dobre capitan i Anghel capitan i Chira capitan i Bărcan i Alexe i Radul ot Gîrbovi i Coroiu i Murgea i Sava, Radul Trohanei i Ban i Tatul. Aceasta am scris, iar pentru mai mare credinţa, pusu-mi-am numele şi pecetea. […]. [64] Pecete n-am avut, ci mi-am pus degetul, eu Chirano. Teje Dobrea logofăt […] Radul […] Iane Bărcan Ghiura Lazar. DRH, B, XXIV, nr. 50, p. 63-64 1633 mai 3. ŢR [64] […]…, ca să hie volnic cu această carte a domnii mele să ia 3 cărţi de moşie de la Epuraş de Buzău, însă cărţile care au fost de moşie ale lu Arion călugărul, să aibă a le dare la mîna părintelui episcupului Efrem de Buzău. Pentru că au spus părintele episcupulu înnainte domnii mele cum au fost avut pîră mai nainte vreme, în zilele lu Alexandr voevod, sin Radulov voevod cu Pătru Epuraş pentru o vie şi pentru o moşie ale lu Arion călugărul, care moşie au fost dată de Larion monah la sfînta mănăstire ce se zice Adîncata, ce iaste metoh sfintei episcupii de Buzău şi au fost rămas Epuraş de lege şi i-au luoat 9 cărţi ce-au fost la dinsul, iar 3 cărţi au rămas nedate, de le ţine la dinsul de atunce pînă acum. Deci să hie volnic sluga domnii mele ce scrii mai sus, să le ia şi acele 3 cărţi de la mîna lui şi de nimenilea opreală să n-aibă, ca să poată hi sfintei mănăstiri de moşie, în veci, cu pace bună şi să-i ia şi trepăd. DRH, B, XXIV, nr. 51, p. 64 1633 mai 6. ŢR [70] […] sfintii mănăstiri Cozia şi părintelui egumenul, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele de să ţie nişte rumîni ai mănăstirii den sat den Săvăstreni, na ime Pătru i brat ego Ion i Dumitru, feciorii Sevestreanului, pentru că aşa au spus părintelui egumenul înnaintea domnii mele cum au fost Vladul Sevestreanul şi cu frate-său Opris Răţica, amîndoi rumîni mănăstirii Cozia de moşie den Sevestreni. Iar cei rumîni ce scriu mai sus, ei au fost asupriţi de dăjdi şi de nevoi multe, ce se-au răsipit pren satele boiereşti şi au mersu şi în satele lu Teodosie logofăt. Iar cînd au vrut să-şi meargă / [71] la moşiile lor, iar ei i-au oprit în sila lor, fără de nici o treabă, ca nişte boiari silnici şi i-au fost asuprit cu dăjdile. Iar cînd au fost acum, în zilele domnii mele, iar egumenul, el au mersu să-şi ia acei rumîni ce scriu mai sus şi încă şi alţi rumîni, anume Opriş Mărcioiul şi pre Stan, iar Andreiu spătar nepotul lu Teodosie logofăt, iar el n-au vrut si-i ia. Deci l-au sorocit părintele egumenul să vie de faţă şi au venit. Iar cînd au fost să stea de faţă, el n-au vrut să vie. Într-aceia, domnia mea am judecat şi am dat sfintii mănăstiri Cozia şi egumenului ca să fie volnic să-şi ţie aceşti rumîni cu bună pace, pentru că şi sînt ai mănăstirii de moşie den satul mănăstirii, den Sevestreni, iar Andreiu spatar, el n-au avut nici o treabă cu dinşii. Ce am dat domnia mea să-şi ţie rumînii, cum scrie mai sus, iar de cătră Andrei spatar şi de cătră toată ruda lui să aibă bună pace, că aşa am dat domnia mea, că cine va mai învălui, mare certare va avea. DRH, B, XXIV, nr. 55, p. 70-71 1633 mai 8. ŢR [76] […] ca să fie volnic cu această carte a dumni mele de să ţie nişte pogoane de vie, carele au fost judeceştii, însă ale lu Stan Călcîi 7 pogoane şi ale Giurei 4 şi de la Vladul 3 şi de la Pătru 4. Păntru că aceste pogoane de vie ci-s mai sus-zise fost-au judeceştii. Iar cîndu au fost în zîlele lu Leon voevod, iar acei judeci s-au sculat de au vîndut acele vii, fără ştirea părintelui, lu Andrei spatar Rudeanul, drept 6000 de bani. Iar după aceia, părintele episcopul, decă au prins de veste că le-au vîndut acei oamenii lu Andrei spatar Rudeanul, s-au mărturisit şi au zîs lu Andrei spatar să nu lucreze acele vii, că nu-i volnec a întra el să cumpere. Iar Andrei spatar n-au ascultat, ci au lucrat acele vii ce au fost în satul părintelui în Drăgăşanii, iar lu Andrei spatar nu i s-au căzut să între să cumpere în satul părintelui, că iaste mai volnic părintele cine ce ocină au vii vor avea acolea să dea părintele bani şi să ţie, iar alt nime să nu fie volnic. Deci cînd au fost acum, în zîlele dumni-mele, s-au sorocit cu Andrei spatar şi au venit de faţă înnaintea dumni mele. Într-aceia, dumnea mea am căutat şi am judecat pre dreptate şi pre lege denpreună cu toţi cinstiţii deregătorii dumni-mele şi am dat cum să fie volnic părintele ipiscopul a da aceste 6000 de bani lu Andrei spatar înapoi păntru acele vii şi să fie ale sfintei ipiscupii cum iaste şi altă moşîe ohabnică, păntru căci Andrei spatar n-au avut nici o treabă a întra să cumpere, pentru că s-au pîrît de faţă părintele ipiscopul cu Andrei spatar şi cu acei judeci vînzători. Şi au rămas Andrei spatar şi acei judeci, care au vîndut, de lege şi de judecată denaintea dumni-mele den divan, cum să lepede părintele banii lu Andrei şi să fie viile ale ipiscupii de moşîi în vac, păntru că n-au avut nime nici o treabă să cumpere în satele şi în moşîile sfintei ipiscupii. Că aşa iaste învăţătura dumnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 58, p. 76 1633 mai 12. ŢR [82] […] acistor ţîgani anume Pătru cu ficiorii lui şi cu fetele lui, ci sînt ţîgani aii svintii mănăstiri di la Clocociov, ca să fii în bună pace de acum nainte de către Giura, nepotul lu Neaniu din Moţi şi de către Desan din Slatina, păntru că aceşti ţîgani sînt de moşîi aii sventii mănăstiri de la Clocociov. Ci au fost loat acest ţîgan, Pătru, o ţigancă a lu Neaniu logofăt din Muţi. Şi au vinit Mihăelă, ficiorul lu Neaniu logofăt la mănăstire de au plătit călugării acea ţîgancă, încă în zilele lu Mihaii voevoda, pînă nu au fost făcut acea ţîgancă nici un ficior cu acest ţîgan, de i-aau dat Pătru ţîganul o iapă şi bani 500. Şi au mărturisit şi părintele Theofil Rudeanul în divan naintea dumnii mele, cum au plătit acest ţîgan Pătru acea ţîgancă lu Mihăilă, ficior[ul] lu Neaniu logofăt pînă nu au fost fă[cut] nici un ficior acea ţigancă. Derept aceia, [am] dat dumniiia mea lu Pătru [ţîga]nul această carte a dumnii mele să [aibă a fi în] pace de către Giura şi de [cătră De]san şi de către toţi [o]amenii d[omneşti] val sau bîntuială să nu a[ibă pest]e cartea domnii mele, că cine [se va ispi]ti a-l învălui şi a-l bînt[ui / [83] ver] pre el, ver feciorii lui, ver fetele lui, bine să ştie că mare certa[re va av]ea de către dumnii mea. DRH, B, XXIV, nr. 60, p. 82-83 [Cca. 1633 mai 13-1637]. ŢR [86] Adecă noi megiiaşii ot Slăviteşti, anume: Negul, Ion i Radul Giurca i Dan, sin Toader i Brata, jena Stoei Gamotei scris-am să mărturisim cu aceasta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna lu Petrei slujer cum să să ştii că am vîndut eu Negul moşeia me de la Ostra ce am avut cumpărătore, derept bani 1000. Şe eu Ion cum am vîndut moşea me de la Ostra ce am avut cumpărătore derept bani 500. Şe eu Radul Giurca cum am vîndut moşei me de la Ostra ce am avut cumpărătore, derept bani 500. / [87] Şi eu Dan cum am vîndut moşeia me de la Ostra ce am avut cumpărătore, derept bani 500. Şi eu Brata, jena Stoii Gamotei, cum am vîndut moşei me de la Ostra ce am avut de cumpărătore, derept bani 500. Şe am vîndut aceşte megeiaşi ce sîntem mai sus-zişi de a nostră bunăvoe, făr nici o silă, denainte a mulţi boiari de înprejurul locolui, însă anume: popa Iane, egumenul de la mănăstire de la Flocoşani i Vrăjoghi i Radul ot Măniceşte, Iorga, nepotul spătar Miho. Şe eu popa Radu am scris Brata I Alde ot Slăviteşte […] Negul […] Ion Eu Vrăjug. Radu Radul Dan Slăvite[şti]. DRH, B, XXIV, nr. 62, p. 86-87 1633 mai 13, Bucureşti. ŢR [95] […] Stanciului şi jupînesei lui Ivanei, fina domnii mele, de Vlăduleni, ca să fie / [96] volnici cu această carte a domnii mele, de să aibă a-şi ţine ocina de la Studina a Arvăteştilor, cîtă se va alege de preste tot locul, de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi de în şăzutul satului, de pretutindinilea şi cu tot venitul de preste tot hotarul. Pentru că această ocină de în Studina Arvăteştilor fost-au dată şi miluită de domnia mea şi de părinţii domnii mele Danciul dvornic i jupaniţa ego, Stanca de în Brîncoveni, de am miluit pre finu-mieu Alecxe şi pre fină-noastră Ivana şi pre Stan, nepotul Vîlcului, cu această ocină ce scrie mai sus, pentru slujba lor direaptă ce ne-au slujit. Şi o au ţinut Alexe i Stan această ocină cu bună pace pînă în zilele lu Simion voievod, amîndoi depreună, cum le-au fost miluitură. Iar la Simion voievod, căzut-au pre Alexe şi pre Stan împrumută 80 de galbeni. Deci Alexe au avut de ş-au plătit împrumuta, partea lui, 40 de galbeni, iar Stan, nepot Vîlcului, el n-au avut bani să-şi plătească împrumuta, partea lui, 40 de galbeni, ce au căzut cu rugăciune la Alecxe ed ş-au pus partea lui de moşie de la Studina Arvăteştilor zălog la Alecxe pînă-i va da Stan banii. Iar de atunce încoace Stan banii lu Alecxe nu i-au mai dat, nici jupînesei lui, Ivanei. Iar cîndu au fost în zilele lu Leon voievod, după moarte lu Alecxe şi a lu Stan, iar o fată a lu Stan se-au sculat cu pîră asupra Ivanei pentru partea a tătîini-său, lu Stan şi au mersu de se-au pîrît de f[aţă] înnaintea Papei logofătul. Deci fata lu Stan, ia n-au avut carte de miluitură cum au avut Ivana, ce au avut o carte veche a părinţilor domnie mele pre ocina de la Studina. Iar Papa biv vel logofăt au fost luoat acea carte veche de la fata lu Stan de o au dat ginere-său Predei spatar, ca să ţie el ocina de la Studina înpreună cu Ivana, partea lu Stan. Deci cîndu au fost acum, în zilele domnii mele, iar fină-mea Ivana au avut pîră cu Preda spatar pentru partea lu Stan, jumătate de moşie şi au venit de se-au pîrît de faţă. Intr-aceia, domnia mea am judecat şi am dat Stanciului şi jupînesei Ivanei ca să-şi ţie ocina de la Studina a Arvăteştilor şi partea ei ce au avut miluiutră şi partea lu Stan ce o au pătit cu 40 de galbeni, să-i fie moşie lor şi feciorilor şi să fie în pace de cătră Preda spatar, nici o treabă să n-aibă. Şi au rămas de lege că o am dat domnia mea cum au fost dată şi de părinţii domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 67, p. 95-96 1633 mai 14. ŢR [99] Adecă eu Dobrin, feciorul lu Radului şi cu feciorii miei, anume Iane i Preda i Dumitru din satu din Păuşăşti, scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Simei vtori logofet, cum să să ştie că m-am vîndut eu d-a me bunăvoe, fără de nici o silă, ca să fiu logofătului şi coconilor dumnealui, eu şi feciorii miei, ci sînt mai sus scrişi şi cu toată partea mea di ocină din în satul din Păuşăşti, din hotar pînă în hotar, cît să va alege, cu toată, m-am vîndut dumnealui logofătului, să-i fiu rumîn cu feciorii miei şi cu ocina mea, cu bună pace, pînă în vecie pentru că nu m-au nevoit dumnealui, ci de bunăvoe am vinit la dumnealui de am luatu bani gata 5600 şi m-am vîndut. Şi am făcut acest zapis, ca să fie di mare credinţă. Şi la tocmeala noastră fost-au mulţii boiari şi oameni buni, anume: ot Măldăreşti, Radul căpitanul i ot Păuşăşti, popa Zahariia i Tudor Grecul şi cu ficiorii lui i Stănislav ot tam şi încă alţii migiiaşi mulţii de sat, ci nu i-am scris aicea, iar să vor mărturisi şi să vor scrie mai din josul zapisului. Dirept aceasta, am făcut acest zapis, să fie de mare credinţă, cum scrie mai sus. […]. Eu popa Zaharia Eu Radu căpitan Iău Dobrin neavînd pecete me-amu pus degetul Luca star Stănilă Orzea ot Păuşăşti DRH, B, XXIV, nr. 69, p. 99 1633 mai 14. ŢR [99] Adecă eu Jipa, fratele popei Stoicăi din Păuşăşti, scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Simei / [100] vtori logofet, cum să să ştie că am vîndut dumnealui partea mea de silişte toată, cîtă am avut din jos de beserică pînă în casa popei Stoicăi, derept bani gata 360, ca să fie dumnealui, logofătului moşie ohabnică cu bună pace, dumnealui şi coconilor dumnealui, păntru că i-am vîndut dumnealui aciastă ocină care scrie mai sus, de bunăvoe a noastră şi cu ştirea a tuturor oamenilor noştri. Şi la tocmeala noastră fost-au mulţii boiari şi oameni buni, anume: din Măldăreşti, Radul căpitanul şi din în satu Păuşăşti, popa Zahariia i Tudor Grecul cu ficiorii lui i Stănilă ot tam şi încă alţii mulţi megiiaşi din satu, carii nu i-am scris într-acest zapis al nostru, iar să vor scrie şi vor mărturisi mai din josul zapisului. Aceasta am scris şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă. […]. Eu popa Zahariia […] Stănilă Orzea ot Păuşeşti Radul căpitan […] Luca star […] DRH, B, XXIV, nr. 70, p. 99-100 1633 mai 14. ŢR [100] Adică eu Luca, f[eciorul] Diicului din Păuşeşti, scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Simei vtori logofăt [cum să] să ştie că am vîndut dumnealui din silişte de lîngă vale, din [cas]a lu Andonie purcariul în jos, pînă unde să fîrşaşte siliştea, dirept bani gata 200, ca s[ă-i fie] dumnealui logofătului moşie ohamnică cu bună pace, dumnealui şi coconilor dumnealui, [find]că i-am vîndut dumnealui de bunăvoe noastră şi cu ştirea a tuturor oamenilor noştri. Şi la tocmeala nostră fost-au mulţi boeri i oameni buni anume: din Măldăreşti, Radul căpitanul şii… din Păuşăşti, popa Zaharia i Tudor / [101] Grecul şi cu feciorii lui i Stănilă ot tam şi cu mulţi megiiaşi din satu, carii nu i-am scris într-acestu zapis al nostru, iar să vor scrie şi să vor mărturisi mai din josul zapisului. Derept aceasta, am făcut acest zapis ca să fie de mare credinţă. […]. Eu popa Zahariia Stănilă Orzea ot Păuşăşti În loc de pecete me-amu pus degetul… Eu Radu căpitan Luca Star DRH, B, XXIV, nr. 71, p. 100-101 1633 mai 14. ŢR [101] Adică eu popa Mîrţîco ot Mirăul dat-am zapisul mieu la mîna postelnicului Ratco ot Cornet şi a fraţilor lui, precum să să ştie că i-am vîndut toată partea mea di ocină din Pădioari şi din muchi[a] Padinii Stoeneştilor, derept aspri 5000 bani gata, din Valea lui Ion, pînă peste drumul Necopoii, în lac, lungul şi latul pînă în Dăsăgari şi pînă în hotarul Vlaşun, din sus, ce să va afla, partea mea. Şi am vîndut-o cu ştirie tuturor moşnenilor şi a omenilor mii şi din sus şi din jos, ca să-i fie dumnealui ocini stătătoare şi coconilor dumnealui, cîţi Dumnezeu îi va da. Şi am vîndut de a mea bunăvoe. Şi cîndu am făcut acest zapis au fost toţi vecinii i moşnenii, cari să vor iscăli mai jos, ca să să crează. […]. Eu Chiriiac ot Dăsăgari mărturie. Az popa Mîrţîco. Eu Simina ot Dăsăgari mărturie. Eu Niguţ. Brat ego, Radul ot Glubavi, mărturie. DRH, B, XXIV, nr. 72, p. 101 1633 mai 15, Bucureşti. ŢR [102] Adecă noi, eu jupîneasa Dobra, fata Stoicăi de Roşiul, jupîneasa lu Stan de Sămara şi eu Bărcan cu fraţii miei, popa Pătru i Hriza i Stan, feciorii jupînesei Fostirii, fata Stoicăi de Roşiul, jupîneasa lu Curt armaşul de Vrăneşti şi eu Ianiu, feciorul lu Pătru, văr primare lu Bărcan armaşul şi popei lu Pătru şi Hrizei şi lu Stan, feciorii lu Curt armaşul, făcuţi cu jupîneasa Fostira, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis să fie de mare credinţă la mîna jupînului Tudosie vel spatar şi a fiiu-său, Predei postelnic, ca să se ştie cum le-am vîndut noi toată partea noastră de ocină den sat de în Roşiul, a şasea parte de în cîmpu, de în pădure, de în apă şi cu vad de moară şi cu loc de vii şi cu 3 rumîni, anume Stan şi Tudor, feciorii lu Costandin, şi Dragomir, feciorul… şi de înn şezutul satului, de pretutindinilea şi de preste tot hotarul cît se va alege, pentru că o am vîndut noi această ocină de a noastră bunăvoe jupînului Tudosie vel spatar şi fiiu-său Predei spatar, derept ughi 40 bani gata, ca să le fie moşie lor şi coconilor. Şi o am vîndut cu ştirea a tuturor megiiaşilor şi a boiarilor de pre înnprejurul locului. Şi au fost la tocmeala noastră boiari mărturie, anume: de Popeşti, Calotă cliucer şi frate-său Toader dvornicul şi de Uscaţi, Danciul logofăt şi frate-său Scorea şi de Bucureşti, Gîrbaci căpitan i Stan iuzbaşa, feciorul lu Gherghe logofăt i ot Săcuiani, Dobre iuzbaşa şi alţi mulţi boiari. Aceasta am scris, să se ştie şi să se crează. Şi pentru mai adeverită credinţă pusu-ne-am şi peceţile. […]. Eu popa Petru Iane, sin Petru. Eu Bărcan. Danciul logofăt. Eu Dobra. Stan iuzbaşa DRH, B, XXIV, nr. 73, p. 102 1633 mai 15. ŢR [102] Adică eu Roxanda, fata Predii ot Crăstiineşti, scriu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Simii vtori logofet, să să ştie / [103] că am vîndut partea mea de ocină din Crăstiineşti toată dumnealui logofătului, ca să-i fie dumnealui moşie ohabnică, derept bani gata 250. Păntru că au fost o fune de ocină, ci s-au înpărţit pre optu fraţi. Dintr-acii optu fraţi fost-au bărbatul miiu. Deci de pre partea mea iaste moşiia de la părinţii miei, ci o-m vîndut cum scrii mai sus, fără de moşiia fraţilor miei, că partea mea să înparte cu 4 fraţi, să vine mie ocină a cincea parte. Acea ocină am vîndut eu, cum scrie mai sus, fără de nici o silă, de a mea bunăvoe. Şi la tocmeala noastră fost-au mărturii: ot Măldăreşti, Radul căpitanul i ot Păuşăşti, popa Zahariia i Tudoru Grecul şi cu ficiorii lui i Stănislav ot tam. Derept aceasta am făcut acest zapis păntru credinţa. […]. In loc dă pecete, me-amu pus degetul, eu Ruxanda. Şi pentru credinţă, au pus mîna: Eu popa Zahariia Luca star Eu Radul căpitanul Stănilă Orzea ot Păuşişti. DRH, B, XXIV, nr. 74, p. 102-103 1633 mai 15. ŢR [103] Eu Tudor logofăt ot Bujorani scris-am zapisul mieu la mîna lui Iane peharnic, cum să să ştie că i-am vîndut o ţigan[că] anume Voica. Şi au fost aciastă ţigancă dată de tata Dragomir Dolofanul mamei Ancăi derept aspri 2600. Şi o-m vîndut de a me bunăvoe şi cu ştirea tuturor oamenilor miei; şi au fost şi cu ştirea nenei Pîrvului Dolofan, ca să-i fie lui moşie. Şi la această tocmeală fost-au mulţi oameni buni şi boeri, anume: popa Ghin i comis Lăudat, Arsenie peharnic i Stepan postelnic i Tudoran logofăt i Chisar postelnic, Ghiorma pitar ot Rîmnic. Şi păntru credinţa scris-am eu Tudor cu mîna mea. Iar un copil al ţigncei, anume Neagoe, eu nu l-am vîndut, ci s-aib a-l luare cînd voi vrea. Pis meseţa mai 15 dni, leat 7141 [1633]. Eu Tudor i Barbul stolnic. Iar să se ştie că am tocmit şi acest copil, anume Negoe, dirept aspri 2400. Dici mi-au dat 400 aspri acum, iar zece ughi să mi-i dea la sfetonosna. Iar copilul să fi eal dumnealui. Şi am scris au Tudor logofăt cu mîna mea. DRH, B, XXIV, nr. 75, p. 103 1633 mai 16. ŢR [104] Scris-am eu Pădure peharnic i Nedilco postelnic i Mihai postelnic i Stoica i Prida al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Iorgachi vornic, cum să se ştie cum ne-m vîndut parte nostră de în sat de în Vîrliţi, toată parti nostră de în cîmpu, de apă, de în pădure şi de preste tot hotarul, pentru ughi 14. Şi am vîndut noi de a nostră bunăvoe. Şi mărturie: vornicul… , Tudor[or]u vornicul ot Răteşti i Bade postelnic ot Bucşani. […]. Eu Gherghe postelnic ot [Ne]goiaşte Theodor vornic ot Răteşti Eu Pădure peharnic. Eu Mihai. Eu Nedelco. Eu Stoica. I Preda. DRH, B, XXIV, nr. 76, p. 104 1633 mai 16, Bucureşti. ŢR [104] Adecă eu Preda postelnic ot Măneşti, feciorul Badii postelnic dă Bucşani, scris-am acesta al mieu zapis să fie dă credinţă la mîna jupînului Gligorii vel vistier i jupaniţa ego Cherana, ca să să ştie că am avut eu jumătate de fune şi cu 3 rumîni în sat în Poiana însă rumînii, anume: Badea i Florea i Drăgoi şi tot i-am ţinut cu pace. Iar cînd au fost acum în zilele domnu nostru creştin Mateiu Băsărab vodă, iar eu m-am tocmit cu jupînul Gligorii vel vistier şi cu jupîneasa Chirana dă i-am vîndut această moşie toată şi cu acişti 3 rumîni şi cu toţi ficiorii lor cîţi le va da Dumnezeu şi cu tot venitul şi cu toată moşiia dă în cîmpu, dă în păduri dă în apă, de preste tot hotarul, cît să va afla, dă în hotar iar pîn în hotarul, derept 22000 de aspre gata. Şi am luoat toţi banii dăplin. [105] Şi am vîndut această moşii şi rumîni de bunăvoia mea cu ştirea părintelui mieu, Badii postelnic şi a unchiu-mieu Staico postelnic şi cu ştirea a tuturor rudeniilor noastri. Şi am vîndut această moşii să aibu a dare dumnealui jupînului Gligorii vistier ocină pentru ocină şi rumîn derept rumîn. Mărturii jupan Ivaşco vel vornic i jupan Radul vel logofet i jupan Tudosii vel spatar i jupan Nedelco vel cliucer i jupan Buzinca vel comis jupan Costandin vel postelnic i jupan Radul vtorii vistier i Ilie vornic, Mavrodin vornic, Barbul postelnic ot Măneşti. Aciasta-am scris să să crează. […]. Radul vtorii vistiar Theodosie vel spatar Ilie vornic Bunea logofet DRH, B, XXIV, nr. 77, p. 104-105 [1633] mai 16. ŢR [105] Scris-am eu Preda spătariul aceasta a mea scriptură cum să să ştie la mîna jupînesăi Stancăi, ca să aibă a ţine ei toată moşiile mele, satele şi bucatele şi să crească coconii, nime den rudele mele să n-a[a]ibă a o bîntui, ci să aibă a ţine tot ia şi rumîni şi ţigani şi bucatele şi să aibă slugile a o asculta. Iar de se va tîmpla moarte coconilor, încă moşiile ce am cumpărat amîndoi, cu acelea nime cu iale treabă să n-aibă numai fără cîndu să vor voi cu ia, să le răscumpere cu bani, că au fost banii ei; însă moşiia de la Năsturel şi partea den Cocorăşti. Şi am mai dat 100 de galbini pre partea cea bătrînă den Albeşti şi den Dobroţi. Iar de să va mărita, să aibă a înpărţi bucatele cu coconii. Într-aceste doao părţi să aibă a face 3: cu una să vînză, să plătească datoriia, iar de nu va ajunge, să-şi mai vînză. Însă datoriia să să ştie: la jupînul Cîrstea cel bătrîn, 140 galbini şi să aibă a dare zălogele de aur ce-s la el; şi la jupînul Stamati cel nalt, 120 oca ceară şi să aibă a dare un raftu şi o năstrapă de argintu; şi la jupînul Rustea, 20 de galbini şi să aibă a dare o păreche de brăţări de aur şi 2 păhare înbucate şi un inel de aur; şi la Curtu-başa, 25 de cîntare de miere; şi la Thudor, 25 galbini; şi la jupînul Chera, 12 galbini; şi la Para, 300 bani, să dea 2 inele de aur; / [106] şi la Badea de Tomeşti, 10 oca ceară. Şi am fost lu Anghelet 20 galbini şi ne-am plătit de tot şi zapisul nu l-am luat; şi la Şerban croitoriu, 300 şi la soţiia Dehtei, 100. Şi de nu vor putea însăma datoriia pre bucate să vînză satele de preste Jeiu. Şi am ales şi jupînesei mele o parte de sat de Albeşti şi de Dobroţi, partea cea bătrînă şi 2 sălaşi de ţigani, anume: Micul şi Stan şi Văsiiu să fie, pînă va fi vie, pre mîna ei; iar de nu vor fi coconi… . Aceste moşii le-am dat jupînesei mele, să-i fie să o hrănească. Iar cine va sparge tocmeala mea, ci-i las eu, să fie proclet. […]. Preda spătar ot Albeşti. DRH, B, XXIV, nr. 78, p. 105-106 1633 mai 17. ŢR [106] Scris-am eu Călin, sin Stan i Udrea de în sat ot Lăceni acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna Bunii logofătul, cum să să ştie, că am vîndutu toată partea noastră de ocină cîtă am avut în sat în Lăceni, însă de în ocina care se chiamă Flocească, dispre tot hotarul de în cîm[p] şi de în pădure şi de apă şi e şizutul satului, dereptu bani gata 800. Şi am vîndut noi de a noastră bunăvoe fără de nici o silă, ca să fie dumnii lui moşie în veacu neclătită. Şi cînd am vîndutu fost-au şi mărturie: Drăghici vătahul de aprozi ot Huriia, Stanciul logofăt ot Pisculeşti i Trifa slujer ot Orbească i Stan aprod, sin Mihaiu iuzbaşa i Dade ot Tătărăi, stare i Crăciun ot Lăceni armaş. Şi am scris eu Peia. Aceasta am scris şi mărturisim cu al nostru zapis. Pis meseţa mai 17 dni, văset bo vă leat 7141 [1633]. DRH, B, XXIV, nr. 79, p. 106 1633 mai 17. ŢR [107] Adecă eu Crăciun armaşul scris-am acesta al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna Bunii logofătul, cum să se ştie că i-am vîndutu dumnii lui toată partea mea de ocină cîtă am avut eu în satu în Lăceni, însă care ocină se cheamă de ocina Flocească, tot, priste tot hotarul, de în cîmp şi de în apă şi de în pădure şi de în şăzutul satului, derept aspri gata bani optu sute, să fie dumnii lui moşie şi coconilor dumnii lui în veacu neclătit[ti], pentru că au fostu a mea moşie direaptă şi bătrînă ocină. Şi am vîndutu dumnii lui de a mea bunăvoi, fără de nici o silă; încă multu am rugat pre dumnialui pînă au datu aceşti bani. Şi au fostşi mărturie: Drăghici vătahul ot Huriia, Stanciul logofăt ot Pisculeşti, Trifa slujer ot Orbească, Stan aprod, sin Mihaiu iuzbaşa, uncheaşul Dade ot Tătărîe şi alţii mulţi, carii n-am scris aicea. Şi am scris eu Peia logofăt, vă meseţa mai, 17 dni, vă leat 7141 [1633]. Însă pămîntul fără rumîni. Udrea mărturisescu cu al mieu suflit. Eu Crăciun armaş Draghici vătah Stanciul Trifa slujer DRH, B, XXIV, nr. 80, p. 107 1633 mai 18. ŢR [107] Adică eu Vasiilie spatar, sin Muşat vistier, scris-am zapisul mieu, ca să fie de mare credinţă la mîna popei Oprei ot Piteştii, cum să să ştie că i-am vîndutu o delniţă din sat din Izvoranii, din judeţul Muş[cel], însă partea lu Balotă toată, din cîmpu şi din pădure şi din apă şi cu vinereciul din deal şi din săliştea satului şi de preste tot hotariul. Şi o am vîndut popei Oprei această delniţă ci-[i] mai sus-scrisă, însă dereptu bani gata ughi 87. [108] Şi i-o am vîndut această moşii de a mea bunăvoi, să-i fii moşii stătătoare în vecii, lui şi ficiorilor lui, cîţi Dumnezeu-i va da, pentru că am socotit să fie şi păntru pomana părinţilor mei, ce scri mai sus, Muşat vistier şi mumă-mea, Samfira şi păntru mene, Vasilie spatar şi jupîneasa mea Ancuţa. Şi la această tocmală a noastră fost-au oamini buni pre nume: Coman comis i Pătru ot Găneşti i Sas ot Coteştii i popa Costea ot Piteştii i popa Martin ot tam i Andreiu sudeţ i Stafii i Necoară i Tudoran i Spilea i Ivul i Simion. Şi păntru adivărata credinţă, pusu-mie-am şi pecetea mai jos. Şi am scris eu Pătru ot Găneşti. Pis meseţa maiiu 18 dni, v leat 7141 [1633]. Eu Vasilie spatar DRH, B, XXIV, nr. 81, p. 107-108 1633 mai 20, Bucureşti. ŢR [115] […] / [116] […]. Păntru că acea mai sus-[scrisă] parte de ocină ot Dol Foleşte fost-au a Radul Răchie, socrul Lucăi. Iar după moartea socru său, Radul Răchii, în zîlele Radului vodă, în domniia dentîi, iar Luca, ginerele Răchie şi cu muiarea lui, anum… fata Răchii, o au vîndut Oprei logofăt, tatăl lu Udrişte, derept 1 bou bun, preţ 950 şi derept 1 rîmători gras, preţ 260, acea parte de ocină, cîtă au avut Radul Răchiia şi de în hotar şi de lîngă vii şi den vîrful vii cîtă va fii, de să va înpreuna cu ocina den Valenii. Şi o au vîndut Luca şi muiarea lui, fata Răchie, Oprei logofăt de a lor bunăvoe, de nime săliţi, cu ştirea tuturor megiiaşălor şi fraţilor de ocină den sus şi den jos şi denprejurul locului. Şi tot o-u ţinut Oprea logofăt pînă au fost viu şi ficiorii lui cu bună pace. Iar cîndu au fost în zîlele lu Leon vodă, iar Luca, el să apuca şi zîcea că nu o au vîndut acea ocină Oprei logofăt, nici au luoat nimică. Iar megiiaşî, carii au fost atuncea la tocmeala lor, cînd o au vîndut Luca acea moşie: Manea logofăt ot Şerineasa şi banul Pîrvul i Duca ot Rîmnic, ei toţi s-au sculat de au scos pre Luca mincinos, cum au vîndut toată ocina, cîtă au avut, Oprei logofăt, însă tocmeala le-au fost falcea cîte 70 aspri, cum am văzut dumnea mea şi cartea acelor megiiaşi, scrişi toţi pre nume: ot Păuşăşti, popa Stoica i Gligori i Iane i Vladul Răspopul i [Bălaci] i Stănil i Radul, i Barbul i Gherghii i Stănilă al Orzăi i David i Dumbravă i Radul şi alţi mulţi ci nu scriia pre nume. Şi au venit Luca atuncea şi la divan să să pîrască cu Udrişte ficior Oprei logofăt păntru acea ocină. Iar apoi, Luca n-au cutezat să meargă la devan, ci au fugit şi au zis că nu-i trebui a să pîrî. Deci, văzînd şi dumnea mea cartea acelor megiiaşi care le-au fost la tocmeală, am făcut această carte a dumni mele slugi dumni mele lu Udrişte logofăt ca să-i fi lui ocină şi moşîi ohabnică în vac, cum o au cumpărat tată-său Oprea logofăt, lui şi ficiorilor lui şi nipoţilor şi strenepoţilor, de nime neclintit şi nelegănat preste zîsa dumni mele. […]. [117] […]. DRH, B, XXIV, nr. 86, p. 115-116-117 1633 mai 28. ŢR [117] […] pentru că m-am milostivit dumne-me de l-aam miluit cu satul Alboleştii, cu toţi rumînii. Şi am dat dumne-me şi pre Pătru să-i fie rumîn cu alalaţi rumîne. Decii i-aam dat slugii dumne-mele Radul vătah să le iaa dat di în 20 de oi 1, de in 10 stupi, [1 stup] şi de în 10 rîmători, 1 rîmători, de în vedre de vin [1 vadră şi din 10 clăi de fîn] 1 clai. Că i-aam dat dumne me [dintr-acelea din to]ati şi să aibă a asculta de omul [slugii domnii mele] ci-i mai sus scris şi să iaa dat şi de la Pătru. [Iar care] om nu va asculta, să le facă şi certare. Şi de nime opreală să n-aibă, că aşa iaste învăţătura domnii mele. Şi au rămas Pătru să dea lu Nedelco ughi 70 napoi. DRH, B, XXIV, nr. 87, p. 117 1633 iunie, Bucureşti. ŢR [118] […] Stanciul postelnic ot Pade, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele, de să ţie nişte rumîni den sat den Corbi ot sudstvo Vlaş[ca], pentru că aceşti rumîni fost-au ai lui de moşie. Deci la vreme de-npărţeală, căzut-au în parte nepoţilor lui, Hamza i Stanciul. Deci, cînd au fost în zilele lu Alecxandru voevod Iliiaş, a doao domnie, iar nepoţii lui, Hamza i Stanciul, ei au făcut aceşti rumîni vînzători. Deci Stanciul postelnic nu se-au îndurat de moşia lor să o lase să încape pre mîna altor striini, ce i-au cumpărat de la nepoţii lui, ce scriu mai sus, derept 100 de galbeni de aur, săi hie moşie iar la mîna lui. Şi i-au tot ţinut cu bună pace. Iar cînd au fost acum, în zilele domnii mele, iar Hamza, nepot-său, el se-au sculat, fără ştirea unchiu-său Stanciul, de-au răscumpărat rumînii. Şi rumînii încă nu l-au întrebat, ce au umblat cu înşălăciune pînă au prinsu veste [den]tr-alţii. Derept aceia şi domnia mea încă am judecat pre dire[ptate şi pre le]ge şi am dat Stanci[ului postelnic], ca să ţie rumînii cu bună-pace, căci i-au cumpărat, iar ei să-şi ia banii la cine şi i-au dat, alt val să n-aibă. DRH, B, XXIV, nr. 88, p. 118 1633 [iunie] 4. ŢR [118] […]. [119] Scris-am vlădicia mea cartea vlădicia mele acestui sat, anume Dobricenii, păntru că au venit de s-au jăluit şi au spus înaintea domn nostru şi înaintea vlădicia mele, cum au avut tocmeală cu Chirca comisul să-i scoţă de maglă şi să-i fie rumîni şi le-au dat şi arvună. Iară de nu-i va putea scote de maglă, să-şi ia arvuna îndărătu, iară ei să-şi păzească magla, cum au fostu de vac. Deci au mărturisit cu 8 omeni buni înainte domn nostru Mateiu vodă, cum s-au tocmitu aşa cum scrii mai sus şi cum au ştiutu ei de acea tocmeală, cu sufletele lor. Deci, după mărturie aceasta, iară au jurat cu 12 omeni buni, iară acum păharnecul Chesaru, feciorul Chircăi comisul, el să scoală şi ia pre dumneavostră boiari 24, ca să juraţi. Deci, în vreme ce veţi vedea cartea vlădicia mele, aceştii boeri 24, carii veţi să juraţi, de veţi jura cu sufletele vostre, cu dereptu, să fiţi blagosloviţi de vlădica [Hr] Iisus Hristos şi de 318 oteţi şi de vlădicia mea, iară de veţi să făţăriţi ceva, măcar cît capul părului, ca să vă fie bine nimai pre ceastă lume şi în voe vostră, iară voi să fiţi procleţi şi afurisiţi de vlădica Iisus Hristos şi de 318 de oteţi şi de vlădicia mea şi să aveţi parte cu Iuda şi cu Arie într-un loc şi să nu să topească suflete vostre şi trupurile în pămînt. DRH, B, XXIV, nr. 89, p. 118-119 1633 iunie 12. ŢR [123] Eu Dispod, nepotul popii lu Stan şi feciorul mieu Cîrstien, de în sat den Mătăseşti, scris-am şi mărturisim cu acest zapis al nostru cum să se ştie c-am vîndut lu Stan postelnic den Mătăseşti ocinnah nostră toată cîte se va alege, însă 40 de stînjeni, stînjănul cîte 70 de bani. Şi mi-au dat pentru bani 2 boi, derept bani 2100. Şi i-am vîndut noi de bunăvoe nostră de preste toată ocinnah de în apă şi de în pădure şi de în cîmpu şi de în apa Sărăţii şi cu rumîni ce se / [124] vor alege şi cu ştirea tuturor megieşilor de sus şi de jos, ca să fie lui moşie în vecie neclătinat. Şi a fost la această tocmeală mărturie şi aldămăşari, anume: Stanciul i Sin popa Stanciul i Stoe, sin Sin i Stanciul, sin Stanciului. Derept acee, am făcut zapisul nostru, să-i fie la mîna lui Stan postelnic de mare credinţă. DRH, B, XXIV, nr. 92, p. 123-124 1633 iunie 12. ŢR [124] Adecă noi boierii carei ne-au luat Miho spătar şi cu Stanciul logofăt, călugăr şi cu jupîneasa lui, Anghelina şi feciorii, anume Gherghe i Udrea den Fundeni, anume: jupan Mihaiu vel stolnic i jupan Dumitru vel pitar i jupan Stamate aga i jupan Bratul biv vel comis i jupan Tudoran sulger i jupan Cîrstian vornic, ne-au luat den divan pre răvaşe domneşti, dennaintea domnu nostru, Io Matei Băsărab voevoda, ca să căutăm şi să adevărăm cu ale nostre sufletele de ocina Fundenilor, vîndutu-au Stanciul logofătul şi cu jupîneasa lui şi cu feciorii lui, carei sînt mai sus scrişi, vîndut-au tot, den hotarul Dobroeştilor pînă în hotarul Albeştilor au n-au vîndut. Deci noi am judecat cum [am] aflat cu sufleteli nostre şi am întrebat ş-alţi megiiaşi carii sînt fraţi pre ocină şi sînt den Fundeni. Deci aşa-u spus şi ei cum au vîndut Stanciul logofăt totă ocina lui den Fundeni, den hotarul Dobroeştilor pînă în hotarul Anbeştilor şi cu Grădiştea şi nu i-au mai rămas Stanciului logofătul nici ocină în Fundeni, fără numai ce va avea ocină în hotarul Anbeştilor, aceia să ţie, iar în hotarul Fundenilor să nu mai aibă treabă nici a trage pîră Stanciul logofătul, nici feciorii lui, nici jupîneasa lui, nici nimenea den ruda lui, păntru că ş-au vîndut totă ocina cîtă au avut el acolea în Fundeni, den hotarul Dobroeştilor pînă în hotarul Anbeştilor cu Grădiştea. Aşa am aflat şi aşa mărturisim cu sufleteli nostre şi am dat să ţie jupan Miho spatar totă ocina cîtă scrie mai sus şi cu tot hotarul, să-i fie moşie ohabnică şi feciorilor lui şi oricine să va trage den ruda lui tot să aibă a ţine ocina care scrie mai sus. Şi am şi luat şi răvaşeli cele domneşti / [125] den mîna Stanciului logofăt şi a feciorilor lui de le-am dat jupînului Miho spatar. Aceasta mărturisim cu sufleteli nostre. […]. Crăstiian clucer. Mihai vel stolnic. Dumitru vel pitar. Tudoran suljer. Bratul comis. [Pe verso:] Cartea boerilor ce au ales partea de moşie în Fundeni lui Miho biv vel spatar. DRH, B, XXIV, nr. 93, p. 124-125 1633 iunie 13. ŢR [126] Scris-amu eu Voica Mircioi ot Grozeşti zapisul miu, ca să fie de mare credenţă la mîna Bunei logofătul, cum să se ştie ca am vîndut toată partea mea de ocenă cît am avutu de în sat de Lătcene, însă de ocena care se cheamă Flocească, de preste tot hotarul de în cîmpu şi de în pădure şe de apă şe de în şezutul satului, dereptu bane gata 800. Şi am vîndut eu de a mea bunăvoi, fără nece o silă, ca să fie dumnealui moşei în veci neclătetă. Şi cîndu amu vîndut fost-a şe mărtorii, unchişul Coman ot Lătcene şi Cînda ot tam şi Cernat ot tam şi Cozma pîrcălabul şi Stanciul, brat Peia logofet şe Staico, sin Trifa sluger şi toţi sătenei de Lătce[ni], carii no să scriu. Şi pentru credenţă mi-am pus şi pecetea. Şi am scris eu Dobrinu. Pis meseţa iunie 13 dni, leat 7141 [1633]. Eu Mircioi. DRH, B, XXIV, nr. 95, p. 126 1633 iunie 14. ŢR [127] Scris-am eu Vlad Petec, nepotul Icîăe, nepot de fecior, al meu zapis, cum să se ştie că am vîndut o jilişti de casă ci-m avut şi cu loc cît iastă pînă în calea cu iarba, alăturea cu al Furghilă şi o curetură de la vîrfu, loc de aratură şi de fîn Stîngăi, feciorul Oncie Armenili, deriptu 600 de bani, denaaite cistor oameni buni, anume: Mănăilă ot Cîmpina şi frate-său Dragomir şi Stanciul Florălii şi Neagoe Corneanul şi Ghiorghie croitor den Săcele şi Stan, frateli lu Stănilă şi Stan lu Guriţă. Acişte toţi aldămăşari a fostu. DRH, B, XXIV, nr. 96, p. 127 1633 iunie 15, Bucureşti. ŢR [130] […], ca să fie sfintei mănăstiri satul Turcineştii den Topolov, ot sudstvo Argeş, în pace şi slobod de biru, de oae seacă, de cal, de bou şi de găleata cu fîn, de miare cu ceară, de dijmă de stupi, de gorştina de oi, de porci, de vinărici şi de toate slujbele şi mîncăturile cîte sînt preste an în ţara domnii mele de nemica val să n-aibă, pentru că i-am ertat domnia mea, cum au fost în pace şi ertaţi încă dentîi, de cînd se-au făcut şi se-au zidit această sfîntă mănăstire ce scrie mai sus, ca să fie sfintei mănăstiri întărire, iar domnii mele pomeană şi dumnezeeştilor călugări de hrană. Cum au fost întărit răposatul Radul voevod şi Alecxandr voevod Iliiaş şi Gavriil voevod, într-acela chip şi domnia mea, pentru sfînta mănăstire şi pentru pomeana celor domni, încă am întărit şi am înnoit cărţile preste toate, cu această carte a domnii mele de milă şi de ertăciune, cum scrie mai sus. Derept aceia şi voi, birari şi voi, dijmari, gorştenari, vinăriceri, oiari, găletari, fînari şi toate slugile domnii mele, oricarii de ce slujbe veţi umbla într-acest judeţ, încă să căutaţi foarte în pace să lăsaţi satul Turcineştii de toate, cum scrie mai sus, că cine-i va învălui, mare certare va avea. Aşijderea am pus domnia mea şi blăstem: în urma noastră, pre care-le va dărui domnul Dumnezeu a fi domnu şi biruitor, încă-l rog să aibă a întări mi[la] şi această carte a domnii mele pre tocmeală, cum scrie mai sus, iar cine va călca mi[la] şi pomeana domnilor şi a d[omn]ii mele, să hie trăclet şi anatima ot 318 otţi eje sut vă Nichii şi să hie pîrîş cu sveti Petru şi Pavel şi să aibă parte cu Iuda şi cu Ariia la un loc. DRH, B, XXIV, nr. 98, p. 130 1633 iunie 16, Bucureşti. ŢR [133] […] Ursu / [134] căpitanul de la Buzău. După aceia-ţi dau în ştire domnia mea, pentru că te-am fostu miluit domnia mea cu morile şi cu viile ale lu Dumitru vistiiariul de la Scurteşti. Acum domnia mea m-am milostivit domnia mea, de i-am dat moşiile iar la mîna lui, iar tu ai venit de te-ai plînsu, cum ai avut cheltuială la un zăgas de moară şi-l opreşti de la moşiile lui. Dereptu aceia, în vreme ci vei vedea cartea a domnii mele, iar tu să cauţi să-i dai moşiile, să fie pre mîna lui şi să-l laşi în pace, iar pentru rîndul cheltuialei ce ai cheltuit, voi vă veţi socoti cum va fi cu direptul, de ţi să va înturna cheltuiala, iar pentru căce te lipseşti de moşiile lui, iar domnia mea ţ-am trimes 5 coţi de postav grana. Dici alt val să nu mai aibă nimica, pentru că l-am miluit cu moşiile lui, că-l tremeţ domnia mea la Ţarigradu, în slujba domnii mele şi a ţărăi. Aceasta-ţi ţ-am scris. […]. […]. [Pe verso:] Scurteşti, sud. Buzău. DRH, B, XXIV, nr. 101, p. 133-134 1633 iunie 19, Bucureşti. ŢR [134] Scris-am eu Crăciun Papalea cu feciorii mie, Dumitru şi Vîlcul de Cîrsteneşti, acesta al nostru zapisu, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Dumitru Dudescul vistier şi a fii-său Radul logofătul de Dudeşti, ca să se ştie, cîndu au fostu acuma, în zilele dumnu nostru Io Mateiu Băsărab voivod, iar Dumitru Dudescul vistier ne se-au pusu în spinare, ca să ne rumînească, zicîndu cum i sîntemu rumîni de în Cîrsteneşti de pre nişte ocină ce au avut cumpărătoare de la jupîneasa Chejna, jupîneasa Cernicăi dvornicul. Deci am mersu de ne-m pîrît de faţă nainte domnu nostru Io Mateiu voivod, de ne-am plînsu cum n-am fostu rumînu nimenuilea. Deci dumnu nostru ne-au dat legea ţării, 12 megiiaşi, să jurămu cum n-are Dumitru vistier cu noi nici o treabă. Deci noi ne-am socotitu cît vom cheltui cu jurăturii, căzut-am cu rugăciune la Dumitru vistier de ne-am tocmit şi ne-au slobozit de rumînie şi i-am dat 2 boi şi jumătate de pîinea de estimpu, cît am avut, şi ne-au ertat. [135] Şi am făcut tocmeala de bunăvoia nostră, denaintea a mulţi boiari şi oameni buni mărturie, anume: jupan Sima vtori logofătu i Oprea vel agă i Lupul căpitanul i Costea grămăticul i popa Borcea cliseriul i Coman vătahul dărăbanţul şi de Cîrstineşti, Stan logofet, feciurul lu Speredon şi Mihnea şi de Gruzăveşti, Ion şi de Clanţa, Enachie. Acesta mărturisim să se şti şi să se grează. Şi pentru credinţa pus-am şi pecete. […]. Oprea vel agă Lupul căpetan DRH, B, XXIV, nr. 102, p. 134-135 1633 iunie 20, Bucureşti. ŢR [135] […] jupan Dum itru Dudescul vistier, ca să-i fie un rumînu în sat la Cîrstieneşti, anume Crăciun Papalea şi cu feciorii lui, Dumitru şi Vîlcul, de în Cîrstieneşti de la Colintina. Păntru că acestu om, Crăciun Papalea, ce scrie mai sus, fost-au rumînu Cernicăi vornicului. Deci, cîndu au fost în zilele lu Alexandru voevoda, feciorul Radului voevodie, după moartea Cernicăi vornicului, iar boiarinul domnii mele Dumitru vistier, el au cumpărat toată partea Cernicăi vornicului de la jupîneasa lui, Cheajna vorniceasa şi de la fetele lui, cu rumîni cu tot de în Cîrstieneşti. Şi tot i-au ţinut cu bună pace. Iar cîndu au fostu acum, în zilele domnii mele, iar Crăciun Papalea el au scornit pîră şi au venit de se-au pîrît de faţă înnaintea domniîi mele în divan cu boiarinul domnii mele Dumitru vistier. Şi aşa pîrîia Crăciun Papalea cum n-au fostu rumîn Cernicăi vornic, nici lu Dumitru vistier, nici are nimenelea treabă cu dinsul. Într-aceia, domnia mea am căutat şi am judecat pre direptu şi pre leige, cu toţi cinstiţii deregătorii domnii mele şi am dat domnia mea lu Crăciun Papalea leige 12 meghiiaşi, să jure cum nu l-au cumpărat Dumitru vistier, nici iaste rumîn lu Dumitru vistier. Iar el nici cum nu s-au putut apuca de leige să jure, ce au căzut cu rugăciune la boiarinul domnie mele / [136] Dumitru vistier de să se răscumpere de rumînie şi se-au tocmit de i-au dat 2 boi şi pîine de în cîmpu, cîtă va avea, jumătate, ca să-l slobozească, să fie un om în pace. Dereptu aceia, domnia mea văzindu că îmblă rumînul cu minciuni şi poartă divanul de val, iar domnia mea am luoat boii rumînului pre seama domnii mele şi am dat pre Crăciun Papalea să fie iar rumîn lu Dumitru vistier, cum au fostu şi mai denainte vreme. Şi au rămas Crăciun Papalea de leige şi de judecată denaintea domnii mele. Dereptu aceia, domnia mea am dat cinstitului boiarinului domnii mele, lu Dumitru vistier, ca să-i fie acest rumîn, Crăciun Papalea şi cu feciorii lui de moşie în veac. După aceia, iar nu se-au ţinut Crăciun de leige, ci iar au scornit pîră, de au căzut cîndu am eşit domnia mea la căutare, de am căutat dărăbanţii la Grozăveştii de Jos, lîngă murile sfintei Savei, dinpreună cu Radul, feciorul lu Dumitru vistier, ca să scape. Şi zicîndu Crăciun cum nu au dat nici un bou lu Dumitru vistier, nici au făcut tocmeală, iar Radul logofăt au scos zapisul de la mîna lu Crăciun cu mulţi boiari mărturie şi cu peceţile lor în zapis, cum au făcut tocmeală, de au fostu dat rumînul acei 2 boi şi pîine, ca să scape din rumînie, na ime: Oprea vel agă, Lupul căpitanul i Borcea cliseariul, Costea grămăticul şi au mărturisit şi ei toţi naintea dumnii mele şi am văzut domnia mea şi zapis de faţă de la mîna lui. Deci domnia mea am dat boiarinului domnii mele, lu Dumitru vistier să-i fie rumîn Crăciun Papalea cu feciorii lui şi de nimenelea opreală să n-aibă, preste cartea a domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 103, p. 135-136 1633 iunie 20. ŢR [136] […] feciorilor Vladului logofăt Rudeanul, anume Radul i Vladul, ca să hie volnici cu această carte a domnii mele de să aibă a înpărţire cu frate-său, Andreiu spatar, banii satului Crăcimariul, / [137] ughi 800, să facă trei părţi pre trei fraţi, pentru că au avut pîră înnaintea domnii mele în divan de faţă şi zicea Andrei spatar cum au fost dat pre acest sat Crăcimariul, ughi 400, înnainte şi tată-său Vladul logofăt, iar ughi 400. Deci, într-aceia, domnia mea am judecat şi le-am dat la mijlocul lor pre cinstitul şi prealuminatul părintele nostru vlădica Grigorie mitropolitul i piscup Partenie şi pre unchiu-său părintele Teofil Rudeanul şi doi boiari mari, anume jupan Gligorie vel vistier i jupan Nedelco vel cliucer, ca să caute şi să adevereze fost-au dat Andrei spatar vreun ban au ba. Deci într-aceia aceşti arhierei şi boiari, ei au aflat cu sufletele lor cum n-au fost dat Andrei spatar nici un ban pre satul Crăcimariul, ce au fost dat tot Vladul logofăt. Şi au pus şi mărturii: unchiu-său Teofil şi văru-său Mitrea şi alţi mulţi boiari şi aşa au mărturisit şi înnaintea domnii mele, cum scrie mai sus şi-nnaintea acestor arhierei şi boiari. Iar apoi Andrei spatar au zis cum i-au fost dat socru-său Dumitraşco vistier zestre ughi 200, încă mai denainte de cînd i-au luoat fata. Iar aceşti arhierei şi boiari au judecat cum să jure Dumitraşco vistier la vlădica, cum i-au fost dat acei bani zestre şi cum i-au fost dat pre satul Crăcimariul. De va jura, să-şi ia Andrei spatar ughi 20 înainte… iar pe cei ughi 600 să facă trei părţi, pre fraţi. Iar Dumitraşco vistier n-au vrut să jure, ci-au rămas satul Cîrciumarii cumpăraţi tot de Vladul logofăt, pre banii lui. Ce au judecat acei boiari să înpartă acele 800 de galbeni în trei părţi, să fie trei fraţi, cum au lăsat şi părintele lor Vladul logofăt. Şi am văzut domnia mea şi cartea acestor arhierei, de judecată, cum scrie mai sus. Derept aceia am dat şi domnia mea să înparţă banii frăţeşte cum zice mai sus. […]. […]. [Pe verso:] Carte de rămas pre A[n]dreiu pentru Cîrciumari. DRH, B, XXIV, nr. 104, p. 136-137 1633 iunie 25, Bucureşti. ŢR [141] Adecă eu jupîneasa Grajdana spătăreasa, jupîneasa a răposatului Lecăi spatar ot Leurdeni, scris-am acesta al mieu zapis, să hie de mare credinţă la mîna tuturor sătenilor ot Cerbureni, ot sudstvo Argeş, cum să să ştie că ne-au fost rumîni mai denainte vreme. Iar cînd au fost acum, în zilele domnu nostru Io Matei voevod, vnuc pocoinago Io Basarab voevod, am cugetat întru inema mea pentru Dumnezeu şi pentru sufletul răposatului Lecăi spatar şi pentru sufletul mieu, de i-am slobozit, de a mea bunăvoe, de se-au scumpărat de rumînie, derept ughi 100, ca să hie în pace de rumînie ei şi feciorii lor şi nepoţii lor şi strenepoţii lor şi cu toate moşiile lor den Cerbureni, de preste tot hotarul e cătră mine şi de cătră nepoţii miei şi de cătră nepoţii Lecăi spatar şi de cătră toată ruda lui, de numenili bîntuială să n-aibă în veac. Pentru că acest sat Cerburenii fostu mi i-au [lă]sat Leca spatar, ca să mă hrănească pînă la moartea mea, iar după moartea mea să hie ertaţi de rumînie. Iar cînd au fost acum, eu m-am tocmit cu ei de bunăvoe, de mi-au dat aceşti bani carii scriu mai sus, şi i-am ertat, să hie în pace de rumînie, [c]um iaste mai sus scris, pentru că am pus şi blăstem: carele se va ispiti a sparge această pomeană a noastră să hie trăclet şi afurisit ot 318 otîţi eje sut vă Nechie. Că am pus şi mărturie, anume: jupan Mitrea pitar i Mavrodin vornic ot Măneşti i Andrei dvornic ot Şaineşti i Toader dvornic ot Popeşti i Badea logofăt ot Argeş i, părintele egumen Grigorie ot sveata monastir Argeş i jupan Defta i Pătru i Ghioca neguţătorii i Dumitru sluga noastră. Aceasta am scris şi pentru credinţa mi-am pus şi pecetea mea mai jos. […]. Eu jupîneasa Grajdana Eu Mavroden vornic Mitre pitar Toader vornic Andreiu vornic Badea logofăt DRH, B, XXIV, nr. 107, p. 141 [Înainte de 1633 iunie 26]. ŢR [142] Eu mărturisescu eu Nan, fratele Budei şi eu şi cu Buda cu ficiorii mei, Mihăilă şi cu Fătul, er fecior al mieu şi cu fămee me Iona şi cu tooată casa me şi cu totă podrujie me, cum am vîndut parte de ocină de la Esul, Badei şi Cîrstei neguţătorii de Brăila, parte deriptu 5 ughi. Şi mărturie este într-acest zapis Gherghe croitor şi Chiriţă cupeţ şi Opre croitor şi Mahaiu Cuciuc şi Vlad croitor şi Simion, că să li fie lor ocina neclătinat, feciorilor şi nepoţilor şi strănăpoţilor, c-am vîndut de bună voia nostră. Şi mărturisim noi cu aceşti boeri cu toţi cum este aşa. DRH, B, XXIV, nr. 108, p. 142 1633 iunie 28, Bucureşti. ŢR [145] […] ca să fie sfintei mănăstiri vinăriciul de la Ocna cea Mare parte domnească toată, cîtă se va alege, den Licura pînă în Valea Băii şi în sus la branişte pre vale despre hotarul Vlădeştilor, pentru că acest vinărici partea domnească de la Ocna cea Mare fost-au dat şi miluit în sfînta mînîstire Bistriţa de răposaţii moşii şi stremoşii domnii mele şi de alţi domni creştini şi întărit cu hrisoave pentru pomeana, iar de la o seamă de vreme încoaci, l-au înpresurat cei domni striini şi au călcat mila şi pomeana domnilor. Derept aceia, dăruind milostivul Dumnezău pre domnia mea cu domniia la moşiia moşilor domnii mele, iar domnia mea văzînd sfînta mănăstire rămasă den toate şi scăzută, m-am milostivit de o am miluit cu acest vinărici pre unde citescu hotarăle, ca să fie sfîntei mănăstiri întărire şi de hrană, iar domnii mele şi răposaţilor ctitori pomeană în veci. Derept aceia şi voi, vinăricerilor, carii veţi hi în judeţul Vîlcea înn vreme ci veţi vedea această carte a domnii mele, iar voi înncă să căutaţi foarte în pace să aveţi a lăsa acest vinărici, partea domnească, cum scrie mai sus. Iar cine se va ispiti a face într-alt chip, mare certare va avea de cătră domniia mea. DRH, B, XXIV, nr. 110, p. 145 1633 iulie 1. ŢR [145] Scris-am eu Stanca Gogoiasa şe cu fie-mea Marena ot Lătcene, acesta al nostru zapis, ca să fie de mare cridenţă la mîna Bunei logofătul, cum să / [146] se ştie ca-am vîndutu toată partea noastră de ocenă, cîtă amu avut în sat în Lătcene, însă de ocina care se chiamă Flocească, de priste tot hotarul, de în cîmpu şe de în pădure şe de apă şe de în şezutul satului, deriptu bane gata 800. Şi am vîndut de a noastră bunăvoii, fără de nece o silă, ca să fie dumnelui moşeii în veacu neclătet. Şe cîndu am vîndut fust-au şe mărturii: Crăciunu armaş ot Lătcene şe Radul stegarul ot Mîrzăneşti şe Stanciul Trăţescul şi alte mărtorei multe de în sat. Şe am scris eu Dobrin. Aceasta scrim şi mărturisim cu al nostru zapis. Şi fără rumîni. Pis meseţa iulie 1 dni, v leat 7141 [1633]. Şi Carage. Eu Stanca. Eu Stanciul Truţesîcul. Eu Radul stegaru. Eu Caragi. Eu Crăciun armaş. DRH, B, XXIV, nr. 111, p. 145-146 1633 iulie 8. ŢR [161] Cu vrere lu Dumnezău, să ajute. Adecă eu Radul ot Sălătruc scres-am acesta al miu zapis cum să să ştie că mi-am tocmitu cocoană cu Radul, feciorul Eşuecoe ot Şueci; deci să să ştie de rîndul zestrelor de în ce m-am îndurat, am făgăduit să dau coconii mele anume: o delneţe de casă în satu, cu cît va avea loc în cîmpu de cosă şi arătură, însă anume delniţa lu Adăman; şi de în dobitoc dat un bou şi o vacă şi 5 oi şi 3 rîmători. Aşa m-am tocmitu de a noastră bunăvoe. Şi la tocmeala nostră fost-au: Dima, coconul jupînului Eftemie pitariul şi Stroe cu frate-său Hrestodor şi Pîrvul de în Şuici, popa Leontii şi Răducanul ot tam. Şi am scris eu Şărbul păharnicul cu mîna mea, de în puterea mea ajut pre soru-mea cu 4 oi, să i le dau. Pis meseţa iulie 8 dni, vă leat 7141 [1633]. DRH, B, XXIV, nr. 118, p. 161 1633 [după iulie 8]. ŢR [162] Scris-am eu Radul şi fie-meu Şerbu şi Radul şi Bunea acesta alu meu zapis la mîna fie-mea Sorei şi a ginire-mu Radul, cum să să ştie că i-amu datu delniţa lu Ademan, cu totu şezutul şi cu tote moşiea şi de în chenpu şi de în munte şi di în pădure şi priste totu hotarulu, chite se va alege, feră nici un cuvintu, să fie date; şi pentru cinci oi să-e dau moşie la Plopul şi de în sus, pene în Lacul Mare, aretură de şase zile. Şi mărturi am pusu: Datco şi Novaşcu şi Dragomir şi Radul de Cîrsteneşti şi popa Lepa şi Stroe şi Pirvul şi Hristoduro de în Seletruc. Şi peîntru credinţa pusu-m-a şi pecete. Vă let 7141 [1633]. Radul Eu Şerbu păharnic [Pe verso:] Sălătruc. DRH, B, XXIV, nr. 119, p. 162 1633 iulie 11. ŢR [164] […] care iaste supt ascultarea sfintii mănăstiri Cozia, ca să fie volnici călugării cu această carte a domnii mele şi cu sluga domnii mele na ime… de să-ş strîngă pre toţi rumînii ai sfintii mănăstiri den sat den Mogoşăşti, den gura Argeşălului, ot sudstvo…, ori unde-i va afla fugiţi şi răsipiţi aicea în ţeara domnii mele, au în sat domnescu, au în sat boerescu, au călugărescu, au la slobozie, au la tîrgure veri unde-i vor afla, tot să-i ia cu tot ce vor avea, să-i ducă la urmă şi la siliştea a lor. Pentru că acest sat iaste al mănăstirii de moşie, dat de Stoica logofăt încă den zilele lu Basarab voevod, sin Basarabă voevod, cogda bist tecenia leatom vă leat 7026, iar den zilele Radului voevod l-au împresurat Tutana în sila lor. Iar cînd au fost acum, în zilele domnii mele, iar Tudoran pitarul el au venit înnaintea domnii mele în divan de au zis cum iaste acest sat Mogoşăştie al lui de la moşii lui şi au arătat şi cărţi de moşie pre acest sat şi se-au adevărat cum iaste acest sat al dumnealui. Deci, într-aceaia, Tudoran pitarul, el au cugetat pentru pomeana şi au lăsat să fie satul iar unde au fost, la Codmeana, şi încă au dat cărţile cele de moşie egumenului ot Codmeana denaintea domnii mele den divan şi să aibă a-l scrie părinţii călugări şi pre el şi pre cine va vrea el la sfîntul pomenic, şi la Cozia şi la Codmeana, unde îi sînt şi moşii scrişi, iar mănăstirea / [165] Tutana să n-aibă nici o treabă cu acest sat, cum scrie mai sus, că aşa iaste învăţătura domnii mele. Iar cine va opri rumînii, mare certare va avea. DRH, B, XXIV, nr. 121, p. 164-165 1633 iulie 12. ŢR [165] Jupan Radul Buzescul velichi ban Craloveschiiu, scris-am cartea nostră părintelui egumănul de la svînta mănăstire de la Topolniţa, ce iaste hramul sveti arhanghel Mihăil, ca să fie volnec cu carte nostră să ia dijmă de la Vlăşcene şi de la Stîlbiţa şi Bucovăţul, ce sînt moşie mănăstîriei ohabnice, date de părenţie noştre. Deci, să fie volnicu părintele, ce iaste mai sus scris, să ia dejma de la tot omul. Iar cui va părea strînbu, să vie de faţă naintea dom[nu] nostru, că noi avem cărţi de moşie pe acele moşie ce sînt mai sus-scrise. Deci şi părintele să n-aibă de nime oprele, ce să-şi ţie moşiile cum le-au ţinut şi mai denainte vreme. Aceast-am scris şi într-alt chip să nu fie. DRH, B, XXIV, nr. 122, p. 165 1633 iulie 15. ŢR [166] Scris-am eu Vladul vtori armaş al mieu zapis să fie de mare credinţă la mîna jupan Hrizai biv vel dvornic, cum să se ştie că ne-am tocmit de a nostră bunăvoe, de i-am dat 1 ţigan pre nume Vintilă, pentru vărî-mieu Radul de în Prundeni, feciorul părintelui lu Mitrofan, de l-am scos de în rumînie de la domnia lui, de i-am dat cap pentru cap. Şi n[e]-am tocmit noi amîndoi de a noastră bunăvoe. [167] Şi la tocmeala noastru tîmplatu-s-au mulţi boiari po ime: jupan Ivaşco vel dvornic, jupan Radul vel logofăt, jupan Costandin vel postelnic şi alţi mulţi boiari, carii nu sîntu scrişi aicea într-aceastu zapis. Şi pentru adeverita credinţă pus-am şi peceţile. Aceasta am scris ca să crează. DRH, B, XXIV, nr. 124, p. 166-167 1633 iulie 17. ŢR [167] Adecă eu Rada, nepoata Baciului de Cîrlomăneşti, scriu şi mărturisescu cu acest zapis al mieu, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Mihalcei capitanul de Pătîrlage, cum să să ştie că i-am vîndut ocină în Cîndeşti, partea lu Negruţ toată, oricît se va alege, de în cîmpu şi de în pădure şi de în siliştea satului. Şi i-o am vîndut de bunăvoia mea şi cu ştirea tuturor fraţilor miei şi a megiiaşilor de în sus şi de în jos, derept 1500 de aspri gata, ca să-i fie dumnealui moşie şi coconilor dumnealui. Şi cînd am vîndut această ocină, fost-au mulţi boiarişi oameni buni aldămăşari mărturie, anume: popa Radul ot Cîrlomăneşti i Dobrin ot tam i Drăgoiu ot Chiojdu i Toia iuzbaşa ot Bălţaţi de în judeţul Rîmnicului i Mustaţă ot Băbeni i Ion ot Frăsinet i Stan sin Grecul ot Obidiţi i Neagul ot Cîrsteneşti i Negoiţă ot Răduceşti. Iar pentru mai mare credinţă, pusu-ne-am peceţile şi numele. […]. Eu Dobrin ot Cîrlomăneşti. Eu Rada, fata Oprei, nepoata Baciului. Popa Radulu. Toia iuzbaşa. Mustaţă. Ionu. Negul. DRH, B, XXIV, nr. 125, p. 167 1633 iulie 21. ŢR [168] Adecă să se ştie cu[m] a[m] vînd[ut], e[u], Bobe o[t] Negoeşte, ocina Sărasca feciorilor Cîrstii ot Tîrşor stînjini 268 dereptu 3450 de bani. Şi am vîndut eu, Bobe, de a mea de bunăvoe şi cu ştirea tuturor megiiaşilor; şi am vîndut cum meară dealungul, de în peatră pînă [în] furciturile zăvoiului. Şi mărturii mulţi oameni, anume: Radu ot Blăgeşti i Coste i popa Stan ot Păcăleşti i Dimiian şi Tatul ot Sărăşti. Şi am scris eu popa Dima ot Tîrşor, meseţa iiulie, dni 21, 7141 [1633]. [Urmează scris de altă persoană:] Să să ştie cum am vîndut, eu Stanul Oncei din Negoiaşti, stînjini de ocină 24 din hotar pînă în hotar. Şi iar am vîndut eu, Radul lui Bălan, stînjini de ocină 15 din hotar pînă în hotar ca să fie lor de moşie şi feciorilor lor, cît le va da Dumnezeu. Şi am vîndut de a nostră bunăvoia făr de nici o silă şi cu ştirea tot[or]or megiiaşilor din sus şi din jos; şi mărturii. Eu Stan al Oncei pentru credinţa am pus degetul. DRH, B, XXIV, nr. 126, p. 168 1633 iulie 29, Bucureşti. ŢR [175] […] Vasilie armaşul den Stroeşti den judeţul G[or] Jil, ca să hie de acum nainte casa şi toate bucatele lui, ce va avea, în pace şi slobod de bir, de găleată cu fîn, de bou, de oae seacă, de cal, de miare cu ceară, de dijmă de st[upi], de gorştină de oi şi de porci, de cai de olac, de podvoade, de mertice, de oae de sulg[iu], de bănişori de judeţ şi de toate slujbele şi mîncăturile cîte sînt preste an în ţeara domnii mele, de nemic val sau bîntuială să n-aibă, pentru că m-am milostivit domniia mea de l-am ertat căci au slujit domnii mele pre într-aalte ţără streine tot cu dereptate şi unde au fost păsul şi nevoia domnii mele şi l-am pus domnia mea să hie armaş, să slujească domnii mele, pre casa lui. Şi iaste scris în catastih în vistieria domnii mele şi l-am ertat domnia mea să nu dea bir nici cu armaşii, ce numai să slujească la rmaşi în zilele domnii mele. Derept aceia şi voi, birarilor şi voi, sătenilor şi voi, toate slugile domnii mele cari de ce slujbe veţi umbla la acest judeţ, în vreme ce veţi vedea ceastă carte a domnii mele, iar voi încă să căutaţi foarte să vă feriţi de casa şi de bucatele slugii domnii mele Vasilie armaş, că cine se va ispiti [pe]ste ceastă carte a domnii mele a-l învălui, acela om bine să ştie că va avea dă[căt]ră domnia mea foarte o s[upăra]re mare. Că aşa iaste învăţătura domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 129, p. 175 1633 august 8. ŢR [182] Adecă eu Năstor oncheşul [ot] Boteni, dat-am zapisul meu la mîna lui Andronie postelnicul ot Boteni, cum să ştie că i-a[m] vîndut parte me dă moşie totă dă Boteni, însă funi una şi jumătat d[ăr]ăptu aspri 3500 gata, păntru findu cuparatu dumnelui mai nainte dă la a[l]ţi moşteni dă Boteni. Ce o vî[n]dutu şi eu acesta parte dă moşie dă Boteni cei Mari şi cei Mici, dă amîndou siliştile dă păste apă şi de cî[m]pu şi dă pădure şi dă păste t[ot] hotarul, ca să fie lui moşie stătătoare în vacu şi lui şi feciorilur / [183] şi strănepoţil[or] lui, cîţi Dumnezeu îi va da. A[m] vî[n]dutu d[ă] a me bonă voi, cu ştire tutor fraţilor şi de sus şi jos. Şi cî[n]du să facut acestu zapisu a fostu mu[l]ţi măgieşi mărturie, cară s-o iscăli mai jos, anumă că se crăză. […]. Eu Nistur vî[n]zătur. Eu Scroră ot tam. Eu Oprea ot Bateni. Eu Papa Tatul ot tam. Eu A[n]drăoiu ot Ştefani. Eu Bratul. Radul ot… . Eu Ispas. DRH, B, XXIV, nr. 134, p. 182-183 1633 august 10, Bucureşti. ŢR [185] Adecă eu Stoica dărăbanţul, feciorul Ducăi, frate popei Oprei den Dudeşti, depreună cu feciorii miei, Stoian şi Rada i Oprea, scris-am acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Dumitru Dudescul vistier şi a fiiu-său, Radului logofet, ca să se ştie cum le-am vîndut noi toată partea noastră de ocină de în sat den Dudeşti, de în cîmpu şi de în pădure şi den apă şi cu vad de moară şi cu vie în seliştea satului, de preste tot hotarul cît se va alege, de în apa Colentinei pînă în Dîmboviţă. Pentru că această ocină ce scrie mai sus fost-au a noastră încă mai denainte vreme. Iar după aceea, cîndu au fost acum, în zilele domnu nostru, Io Mateiu Băsărabă voevoda, iar eu Stoica cu feciorii miei vîndut-am toată partea noastră de ocină de în Dudeşti jupînului Dumitru vistier şi fiiu-său Radului logofăt, derept ughi 40 bani gata. Şi o am vîndut de a noastră bunăvoe, fără de nici o silă, ca să le fie moşie lor şi coconilor în veci şi cu ştirea a mulţi oameni buni de pre înprejurul locului. Însă am vîndut numai pămîntul, iar cu noi nimenilea treabă să n-aibă nici de rumînie, nici sătenii pentru bir, căce se-au fost scos partea noastră de bir şi sînt slujitoriu bătrîn, vechiu. Şi se-au socotit scosul birului în vînzarea ocinei şi în preţul banilor. Şi au fost la tocmeala noastră mărturii anume: de în Bucureşti, popa Borcea clisiiariul şi fiiu-său Dumitru diiaconul şi popa Ivan şi fiiu-său Voico şi popa Dragul şi Stanciul diiaconul şi Costea grămăticul de le Besereca domnească şi Căciulat iuzbaşa şi de în Bîrzeşti, Nan logofet şi fiiu-său Micul şi de Săcuiani, Dobre iuzbaşa şi de în Bucureşti, Moş ceauşul şi Stanciul iuzbaşa şi de în Dudeşti, Nan pîrcălabul i Barbul i Şerban i ot Văcăreşti, Dragomir. Aceasta mărturisim, să se ştie. Şi pentru mai adeverită credinţă, pus-am şi peceţi. [186] […]. Popa Borce clisiarh Dobre logofăt Popa Ivan Coste gramatic Stanciul diiacon Popa Paraschiva. DRH, B, XXIV, nr. 136, p. 185-186 1633 august, 27. ŢR [191] […] Negoiţă postelnic, sin Ventilă dvornic, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele şi cu sluga domnii mele na ime… , de să ia pre Paponea rumînul cu frate său Neculcea şi cu feciorii lor şi cu tot ce vor avea, să-i ducă den Brînceni la sat la Corbi, pentru că aceşti rumîni sînt de în Corbi, den partea lu Vlădislav postelnic. Deci au făcut schimbu cu Negoiţă postelnic de i-au dat partea lui de den Corbi cu rumînii, iar Negoiţă postelnic i-au dat lui într-altă parte, ocină pentru ocină şi rumînu pentru rumînu. Deci să fie volnic să ia pre aceşti rumîni din Brînceni să-i ducă la moşia lor în Corbi, să hie rumîni cum au fost şi mai dinnainte vreme şi de nimenilea opreală să n-aibă. Iar cine-i va opri preste această carte a domnii mele, să ia dentr-acel sat cîte 6 boi domneşti. DRH, B, XXIV, nr. 140, p. 191 [Ante 1633 august 31]. ŢR [191] Scris-am eu Stanciul, ficiorul popei lu Ghin dîn Bojorani, acesta al meu zapis dă mară credinţă să fiie la mîna popei lu Pătru dă Rîmnic, cum să să ştie că au fost pus tată-meu popa Ghin o codru dă locu zălog la popa Pătru, dereptu aspri 3000, încă în zilelă lu Lion vodă. După ace, ş-au cirşut popa Pătru bani la Stanciul, ficiorul popei. Derăptu ace, Stanciul n-au avut bani să-i torn; dărăptu ace, e-au mai pos popa Pătru iară zi încă ai 3 pînă ş-au întrepat Stanciul omeni carii au ahăvut rudenie dă pre păriînţi, / [192] ci au [a]vut, ci no s-au aflat niminilă dă în rudele mele să-i torne bani. Ci dac-am văzut nevoe, e-m datu acel codru dă loc derăptu acei bani ce scrie mai sus, ca să-i fii lui moşie direaptă şi ficiorilor lui. Şi aceştii bani ce au fostu dat popa pre cestă moşiie au fost luaţi pre ceară. Şi cînd am făcut acestă tocmală au fostu omeni buni şi preoţe anume: popa Ifrem i popa Stănislav ot Vlădeşti i pitarul Gorma i Stoica postelnic, Mihăilă pîrcălabul, Panait croitorul i Mitrea măcelarul i Pana. […]. Pantru cridinţa mi-m pus mîna. [Pe verso, contemporan]: Să se ştie ce au fost asuprit la vinerici. Intîi la popa Ifrem 8 vedre. La popa Pătru 2 vedre au fost asuprit. Şi Dan 4 vedre. Şi la Dragolea 4 vedre. Şi Dumitru 8 vedre. Şi pîrcălabul Mihai 10. Şi Gherghi 4 vedre. Şi Ivan Olariul iar 4. Şi Costea 2. Şi Dumitru 2. Aceştea sînt rumînii părintelui episc[o]pului. [Pe verso celei de a doua file]: Zapisul popei lui Petru pentru locul Gîlmee, de la Radul Levcaduş, ce-i zicem Răboace. DRH, B, XXIV, nr. 141, p. 191-192 1633 septembrie. ŢR [195] Adecă eu Stana Roba scris-am zapislu meu la mîna nepotă-mea Negriti acest zapis, ca să aibă a ţinea a mea parte de moşie, însă stăjeni 100 de în partea Tebească şi de nime opreală să n-aibă, pentru că i-o-m dat eu pînă ce am fost eu cu suflet, că alt neam n-am avut mai aproape; ce o-m dat eu să-m hie mie pomană pre urmă. Iar cene se va mai scula după mortea mea să facă într-alt chip, să hie treclet şi proclet, anatema, blăstămat [de] 318 otţă ije vă Nechii. Şi am pus şi mărturii, ot varoş Floci Pătru p[o]rtar i Hraniti i Dumitru i Mihul i Gorun şi jupînul An[g]ghel i Enuşcul. […]. Noi mărturii ne-am pus peceţile, iscăl[l][i]t[uri]le mai jos. DRH, B, XXIV, nr. 145, p. 195 1633 septembrie 8. ŢR [196] Scris-am eu Băcilă acesta al mieu zapis să fie de mare credinţă la mîna jupînului Mihai postelnic ot Roata, cum să să ştie că m-am vîndut de a mea bunăvoe rumîn, numai eu, capul mieu, şi cu toată partea mea de moşie din Drăgăneşti, derept bani gata 6000, ca să-i fiu dumnealui rumîn stătător şi coconilor dumnealui. Şi cînd m-am vîndut, fost-au mulţi boeri mărturii, anume: Mihart cliucer şi Nistor logofăt. Şi cînd s-au făcut acesta zapis, s-au făcut în casa lu Marin vătaf şi cu feciorii lui. Mărturii şi Vlaicul ot Novaci, feciorul uncheaşului Stoicăi portar. […]. Eu Nistor logofăt Mihart cliucer mărturie Eu Vlaicul Eu Leca DRH, B, XXIV, nr. 146, p. 196 1633 septembrie 14. ŢR [204] Adecă eu jupînul Neagoe ot Corşori scris-am acest al mieu zapis, cum să fie la mîna jupînesei Mariei, că e-m vîndut eu de în sat de în Stăneşti o delniţă, să fie ei de moşie stătătoare, de a mea bunăvoe, derept 2200 bani gata, şi anume moşie Manei Pîtpălac, partea lui ce va fi toată şi de în sat şi de în cîmpu şi de în pădure şi de în uscat şi de în munte. Şi mărturie este: ot Corbi Cameniţi, anume popa Neagoe, ot Mihăeşti, Mateiu postelnic, ot Argheşu, Ene, ot Găneşti, logofăt Pătru şi frate-său Albul. […]. Jupan Neagoe. Pătru. Albul. DRH, B, XXIV, nr. 151, p. 204 1633 septembrie 15. ŢR [204] Eu Vladul, feciorul popei lo Stoilă de în Lăcene, scres-am acesta al meu zapis com să fii de mari credenţă la mîna logofătoloi Bonei, com să se ştie că am vîndot partea a mea de ocenă de la Lăcene co tot hotarol şe de în cînpu şe de în apă şe de în seleştea satoloi şe de în tot hotarol, cît iaste părte ce o am. Şe am vîndot de a mea bunăvoi, fără neci o selă şe fără de neci o nevoi, deript bani gata 800. Şe mărtorie este: Costanden postelnicol e Şărban logofăt e Oancea logofătol e Trefa slogerol, Şărban pîrcălabol. Aceşte toţi martorii. Pis meseţa septemvrie 15 dni, leat 7142 [1633]. Şe am scres eu Roseca deiac. Coatandin vtori postelnic Şărban logofăt DRH, B, XXIV, nr. 152, p. 204 1633 septembrie 26. ŢR [207] Adecă eu Teodosie călugărul şî cu preoteasa, care au fost a mea, anume Anca, şî cu feciorii miei, anume Gherghe şi Dumitru şi cu alalţi feciori cîţi sînt, scris-am acesta al nostru zapis să fie de mare credinţă la mîna jupan Hrizei biv vel dvornic, cum să să ştie că am vîndut dumnealui la Fundeni den vadul morii a patra parte, partea noastră, derept ughi 5. Şî iar am mai vîndut eu Theodosie călugărul şî preoteasa Anca şi feciorii noştri, Gherghe şi Dumitru şî alalţi, casele noastre den Fundeni cu locul în şăzutul satului şî cu grădini cu pometele, cît iaste îngrădişul înprejurul casei, derept ughi zece. Iar dentr-altă ocină n-am vîndut nemic. Iar ce-am vîndut, carele sînt mai sus scrise, le-am vîndut de a noastră bunăvoe, fără de nici o silă, cu ştirea tuturor oamenilor noştri şi a megiaşilor de pren prejur. Şî la tocmeala noastră fost-au mulţi oameni buni mărturii: jupînul Ghinea neguţătoriul şî jupînul Ghinea Mustachi şî [ju]pînul Stanciul Rozeriu şî jupînul Isar Scuturah i Dragul postelnic i Vîlsul ot Dobroeşti i Tatomir ot tam i Vlad Gură ot tam. Şî am scris eu, Manolie logofăt, meseţa septemvrie 26 dni, leat 7141 [1633]. Eu Teodie gălugăr. Eu Gherghe, feciorul lu Tudosie călugăr. DRH, B, XXIV, nr. 154, p. 207 1633 octombrie 3. ŢR [208] Eu robul sveteai troiţă, Dionisie egumenul Coziei, de înpreună cu tot săborul şi noi rumînii Sveteai Troiţă ot Studiniţă, satul tot, anume: Stan Ariciul, Cincea, Cernat, Dona, Neicul, Laţco şi alţii toţi, scris-am al nostru zapis ş-am făcut şi jurămîntu, cum să să ştie c-am avut multă pîră cu svînta mănăstire şi mănăstirea cu noi, ş-am rămas de lege să fim rumîni mănăstiriei. Ş-au cheltuit mănăstirea pentru noi ş-am rămas să-i întorcem cheltuiala, iar pentru aceaia am făcut şi jurămînt în svetaa beserecă în Coziia, carele va mai scorni pîră, ori mănăstirea, ori noi, sau ne vom lepăda să nu fim rumîni mănăstiriei, sau nu vom asculta de mănăstire, sau nu vom întorce cheltuiala cu pace; aşişdirea şi noi, toţi călugării de în mănăstire de le vom ţine pizmă şi nu vom căta de ei, cînd le va fi nevoe, ori de bir, ori [de] alte nevoi, noi să fim legaţi şi supt jurămînt şi afurisiţi de 318 oteţi ije vă Nechei carii vor mai scorni pîră peste aceasta. Şi mărturie încă am pus: Vladul de Perpari, Dragomir, feciorul popei Vişan ot Mileşti, Dragosin, sin iuzbaşa Mihaiu ot Gherghiţă. Ş-au fost şi slugile marelui logofăt Năsturel, Barbul ot Zvorca. Şi pentru credinţa am pus şi degetele. Ş-am făcut 2 răvaşe, unul la mănăstire, altul la noi. Şi pentru credinţa am pus şi degetele. […]. Theofil Rudean Star Serapion. Popa Stefan. DRH, B, XXIV, nr. 155, p. 208 1633 octombrie 10. ŢR [209] Scris-am eu Tănasie acesta zapisul al miu, cum să se ştie că am vîndut lu Mihaiu jumătate dă vie în Dîlgopole, pînă vîrfu, aspri 3000 mie. Şî mărăturie: Ion, Stoica Hrisan, Lazar, Cîrstian şi Borce Rusulu şi popa Radul şi diiaconul Stanciul şi Ghine şi Dragomir şi Ciochină Aim şi eu Spilea. Meseţa oftuvrei 10 zili, vă leat 7142 [1633]. DRH, B, XXIV, nr. 157, p. 209 1633 octombrie 17. ŢR [210] Adec[ă] eu Arbănaş dat-amu zapisul mieu la mîna Radului Răducii, cum să să ştie că i-am vîndutu ocină în Bereşti, stînjini 30, stînjănul cu banii gata 66. Şi iar să să ştie că au cumpărat Radul cu frate-său Milea de la Şărban, fratele lui Arbănaşiu şi de la nepotă-său Tatul, stînjini 60, stînjinul cîte bani gata 66, ca să le fii lor ocină stătătoare în veci şi coconilor şi nepoţilor şi strenepoţi, cîţi Dumnezeu le va dărui. Însă [să] aibă a ţineria din apa Cricovului, pînă în Cumpenele sălcilor. Şi am luatu noi aceşti bani, ce scrie mai sus toţi gata în mîinile noastri. Şi o am vîndutu de a noastră bonăvoe, fără de nici o silă şi cu ştirea tuturor fraţilor de moşie. Şi cîndu am făcut acestu zapis, fost-au mulţi omenii mărturie, care-i vor iscăli mai jos. Şi pentru mai adăvărată cridinţă, pusu-ne-am mai jos şi degetele, ca să crează. […]. Az Arbănaş. Eu Şărban. Eu Negul Bîrbol ot Vaideel mărturisescu. Az Tatul. Az Oprea al lu Calin mărturie. Eu Radul Draghii mărturie. DRH, B, XXIV, nr.158, p. 210 1633 octombrie 25. ŢR [210] Eu Vasilie spatar, feciorul lu Muşat vistier, scris-am al mieu zapis să fi ela mîna jupînului Alexe den Piteşti, cum să să ştie că i-am vîndut o parte a mea de vie părăsită, ce iaste înpreună cu Tudoran pitar, care vie iaste pre lîngă jupînul Alexe logofăt, de sus de viia lu Ghiorghie. Şi această vie au fost a unui rumîn al nostru anume… . Şi o-m vîndut de a mea bunăvoe dereptu bani gata 1540, să-i fie moşie. [211] Mărturie: Za[ha]riia den [den] Piteşti şi jupînul Manta den Hîrteşti […]. Eu Vasilie spătar. […]. [În partea inferioară a actului a fost scrisă însemnarea:] “Şi pentru această vie ce scrii mai sus mi-au dat Tudoran peharnic bani, ughi 7 pol. Pis az Tanasie logofăt cu mîna mea, mai 11 dni, leat 7174” [1666]. DRH, B, XXIV, nr. 159, p. 210-211 1633 noiembrie 1. ŢR [211] Adecă eu Pavel postelnic scris-am al meu zapis să fii de mare credinţă la sfînta mănăstire de Sneguv, cum să să ştie că se-au plătit ţigaînca lu Tătrade pre Rada ţii[î]gaînca, la mîna mea, cu o copilă de ţigan, anome… Dece, de astăzi nainte să nu mai aibă mănăstirie val de mine şi de tot nemul meu să fie în pace, că se-au plătit acestu sălaşu ce e mai sus-zis. Şi mărturii: sulgerul Radul ot Frijureni i jupan Iane ot Stăceşti i Manole. Acista amu scris. […]. Pavel postelnic. DRH, B, XXIV, nr. 160, p. 211 1633 noiembrie 14. ŢR [211] […] / [212] […] şi părintelui egumen Daniil, ca să hie volnic, cu această carte a domnii mele de să-ş facă slobozie pre ocina mănăstirii, la mori, den jos de Buzău, care mori sînt ale sfintii mănăstiri, în apa Buzăului, să aib-a strîngere oameni streini, fără dajde, moldoveni, sîrbi, greci şi arbănaşi şi oameni de astă ţeră, carii vor fi fără dajde ori carii vor pohti a veni, să lăcuiască pre aceasta ocină de la mori, să se apuce de loc şi de hrană. Iar de la domnia mea vor avea pace şi ertăciune de cal, de bou, de găleată cu fîn, de miare cu ceară, de bir moldovenescu, de bir de lună, de înprumută, de cai de olac, de podvoade, de mertice de lucru domnescu şi de cătră judeţul den Buzău cu 12 pîrgari şi de cătră toţi oroşanii şi de cătră tot omul şi de toate mîncăturile cîte vor fi preste an în ţeara domnii mele, nimic val să n-aibă. Pentru că m-am milostivit domnia mea de i-am ertat ca să să poată strînge, să hie de aret pre jup de aceste mori ale sfintii mănăstiri ca să nu să pustiiască. Şi cum au [fost] ertaţi şi în zilele altor domni aşijderea şi domnia mea i-am ertat cum scrie mai sus, nimic bîn[tuială] să n-aibă ce numai să hie de ajutor la mori şi la treaba mănăstirii cum au fost mai denain[te vreme], iar domnii mele să hie pomenă în veci. Aşijderea şi voi birarilor şi voi [o]roşanilor… şi voi călăraşi şi dărăbanţi şi [toa]te slugi ale domnii mele carii veţi umbla în judeţ[u Buză]ului în vreme ce veţi vedea această carte a domnii mele, iar voi foarte în pace să aveţi a lăsare pre aceşti… de oameni de toate cum scrie mai sus. Că de-i va mai învălui cineva de ceva şi preste această carte a domnii mele, cu capul va plăti, nu cu alta, că aşa iaste învăţătura domnii mele. […]. […]. Tuduru DRH, B, XXIV, NR. 161, P. 211-212 1633 noiembrie 15. ŢR [212] […]. Scris-amu eu Ivaşco vornecul acesta al miu zapis, [cum să] fie de mare credinţă, ca să fie la mîna coconii mele Vlădai, că dau eu zestre [a]nume / [213] Radul Golaş ţiganul cu frate-su Lepădatu i o copilă dă ţigan, anume Irina nep[oata]… copilă a Radii ţigancei, anume Muşa şi Stana şi şasezeci dă matce d[e stup]i şi optu boi şi şase iape şi şase cai şi patruzici dă oi şi şase vace şi zece rîmătore şi partea mea dă Răteşte, cîtă se va alegi totă, a treia, peste totu hotarul şi de în vii ce amu alesu mie, dau fiia-me Vlădai a patra parte, fără parte fecioriloru, ce amu alesu, şi o căruţă cu [ha]murele. Acestea amu scrisu la vreme dă petrecaniia mea. Şi mărturie: Muja postelnic ot Răteşti, Tatulu logofăt ot Pătroe i Opre, fratele Mujă i Opre şi Iuordanu ot Budeştine. Şi amu scrisu eu Antonie. Pis meseţa noiembrie 15 dne, let 7142 [1633. Şi cene sînt aice dă audu acestă învăţătură a mea şi nu va mărturesi, să fie blestematu şi afuresit dă 318 oteţi ce sîntu întru va Nachei. Pis. Iavş[co vornic] Opre Muja Iordan Tatul log[ofăt] Opre … DRH, B, XXIV, nr. 162, p. 212-213 1633 noiembrie 17. ŢR [216] […] boiarinului dumnie mele Tudoran sulger, ca să fie volnic cu aceasta carte a domniei mele să ia un sălaş de ţigani de la Vasiliia spătar, însă ţiganul cu ţiganca şi cu un fecior şi cu o fată, păntru că au fost vîndut Vasiliia spătar boiarinului dumnie mele ci scriia mai sus un sălaş de ţigani cu un fecior şi cu o fată, direptu bani gata 6000. Însă acesu sălaş de ţigani fost-au în Ţera Ungurească. Dici la tocmelă, prinsu-s-au Vasiliia spătar cumu-i va aduce dîn Ţera Ungurească pînă la sîntă Măriie Mică. Iar să nu-i va aduce pînă la zi, să aibă a dare banii înnapoi. Iar cîndu au fost la zi, nici au putut aduce ţiganii, nici au dat banii. Dereptu acea, dumnie me am dat boiarinului dumnie mele Tudoran sulger ca să-şi ia un sălaş de ţigani dă la Văsiliia spătar. Iar lui dă-i va părea strîmbu, să viia de faţă naintea dumnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 164, p. 216 1633 noiembrie 22, Brîncoveni. ŢR [218] Adecă eu Sfeia şi feciorul mieu Crăciun ot Dol Bîrza scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Radului postelnic, cum să să ştie că i-am vîndut partea noastră de ocină, de cumpărătoare / [219] ot Dol Bîrza toată de preste tot hotarul, de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă, de preste tot hotarul, de în hotar, pînă în hotar, derept 1400 de bani. Şi mărturie: Drăguşin al doilea postelnic i Stanciul banul ot Vlăduleni i Avram logofăt i Matiiu ot Brîncoveni i Mirea ot Braneţi. Şi pîntru credinţa ne-am pus şi degetele. Şi o am vîndut de a noastră bunăvoe, fără de nici o silă. […]. Sfeia. Crăciun. Jupan Drăguşin v[tori] postelnic. Stanciul ban. Avram logofăt. Mirea. Barbul. Mărturie i Barbul ot Braneţi. DRH, B, XXIV, nr. 166, p. 218-219 1633 noiembrie 26. ŢR [221] Scris-am eu Moga cu feciorul mieu, anume Ion, de în sat de în Brăneşti, de în judeţul Dîmboviţii, acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna Bunii logofătul, cum să se ştie c-am venit noi de a noastră bunăvoe, fără de nici o silă, de ne-am vîndu[n]tu dumnielui să-i fim rumîni de moşie, eu Moga cu fiiu mieu Ion, ce scrie mai sus şi cu cîţi feciori vom face de acum înnainte şi cu toată moşiia noastră cît se va alege de în cîm[p], de în pădure, de în şăzutul satului co pomete şi cu delniţile noastre cîte se vor alege. Păntru că nui am fost megiiaşi, iar acum, în zelele domnu nostru, Io Mateiu vodă, venit-am de bunăvoia noastră de ne-am vîndut dumnielui, însă derept bani gata 5400, să fim dumnie lui rumîni de moşie şi coconilor dumnie lui, în veacu neclătiţi şi să aibă a-şi facere dumnialui şi carte domnească pre noi. Aceasta mărturisim cu al nostru zapis. Şi mărturie jupan Calotă vtori cliuceriu i Tatul logofăt i Dumitru logofăt i Pătraşco cămăraş. Şi am scris eu Peia logofăt. Şi am văzut noi toţi / [222] cu ochii noştri cîndu au dat Bunea logofăt banii în mîna Mogăi. Aceasta am scris. Pis noimvrie 26 dni, leat 7142 [1633]. Eu Calotă clucer Ghirghi logofăt Az Marco logofăt Şerban logofăt Pătraşco cliucer Danciul de Uscaţi Costandin vtori postelnic Dumitru logofăt Tatul logofăt Danovic DRH, B, XXIV, nr. 168, p. 221-222 1633 decembrie 10, Bucureşti. ŢR [225] […], ca să fie volnice călugăriţele cu ceastă carte a domnii mele de să ţie balta de la satele mănăstirii de la Gurguiaţi şi de la Vărăşti cu Sticlenul şi cu vama de peşte şi cu tot venitul ce va fi partea sfintii mănăstire şi să fie în pace de cătră stolnici şi de cătră vameşi, să n-aibă nimenilea voe a se amestecare într-aceste bălţi ale mănăstirii, ce iaste mai sus-scris. Şi cînd voiu vende domnia mea alte bălţi, iar cu partea mănăstirii den baltă să nu hie vîndută, nici să n-aibă treabă, pentru că aceste sate cu bălţile au fost date şi miluite la sfînta mănăstire de răposatul Alexandru voievod cel bătrîn, ca să-i fie pomeană în vecie. Şi am văzut şi cărţile altor răposaţi bătrîni domni, ce au fost mai naintea noastră, pre aceaste sate ce sînt mai sus-zise. Aşijderea şi domnia mea încă m-am milostivit de am dat şi am miluit pre această sfîntă mănăstire cu bălţile Gurguiaţii şi Vărăştii şi cu Sticlenul şi cu vama de peşte şi cu tot venitul, cum au fost date şi miluite mai de nainte vreme de cei răposaţi domni. Derept aceia şi voi, stolnicilor şi voi, vameşilor, încă să căutaţi să lăsaţi în pace balta ce va fi partea mănăstirii, nimic să nu vă amestecaţi… ce să lăsaţi să ia călugăriţele vama de peşte şi de la tot venitul, pentru că le-am miluit domnia mea cum scrie mai sus, că aşa iaste învăţătura domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 171, p. 225 1633 decembrie 11. ŢR [226] Adecă eu Stan şi cu Bulea, sinu ego Bulei ot Fundeni, scris-amu acesta al nostru zapis ca să fii de mare credinţă, pentru să se ştii că amu vîndut-o noi Neculei, nepotului postelnic Radului ot Potoceni, vîndutu-i-am 7 pogoane de vie făcătoare în Delu Zoreştilor, dereptu ughi 60. Şi cîndu amu vîndutu eu Stan i Bulea aceste vii întrebatu-ne-amu omenei noştri şi din sus şi din jos şi dinu toate părţile, icu ştire tuturoru fraţiloru dat-am aceste vii Necolei pe bani gata, ca să fii lui moşii în veci şi lui şi feciorilor lui şi nepoţilor şi strenepoţilor loru moşie în veci neclătită. Şi cîndu se-u conpăratu aceste vii fost-au molţi omeni buni, anume: Şteful i sunu ego Şteful ot Potoceni, Vetrea ot tamu, Negre ot tamu i Gherghe, ginerele postelnicului Radul, Mane-al Ghiurei ot Zoreşti Nedelco i brati ego Datcu, fraţii Necolei şi Drăgoiu ot tam. Şi am scris eu, popa Stanu ot Lipiia, ca să se ştii şi să se crează. Pis meseţa dechemvrie, dne 11, leat 7142 [1633]. Eu Stanu i Bulea ot Fondeni. DRH, B, XXIV, nr. 172, p. 226 1633 decembrie 14. ŢR [226] Eu Radul, feciorul lu Voicilă, [Voicilă], feciorul Stanciului de în Păcureni, scris-am acesta al meu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupî[pî]nului Tudor vornicul şi jupînesie Savei, pentru c-am avut o parte de ocină în Păcăleşti şi în Păcureni, cu apă, cu moară faptă. Şi acestă parte de ocină iaste de în cin pînă în cin, peste tot hotarul. Deci eu am dăruit pre jupînul Tudor cu acestă parte ocină, iar vornicul ne-au dăruit pre noi cu u[n] cal. Dreptu aceia, să fie dumnelui de moşie şi neclătit, pentru că ne-am tocmit de bunăvoia nostră, fără de nici o silă. Însă în Păcăleşti o funie de ocină cu apă [cu] tot, iar în Păcureni, cîtă parte se va alege peste tot. [227] Şi mărturii: den în Ceraşu, Berilă i Stoica roşu i Oana; de în Matiţă, Rade; den Drăguşăşti, uncheşul Rate; de în Păcăleşti, Ştefan meşterul şi fiiu-său Radul şi Bădica cu fiiu-său Stroe şi Dimiian şi Stoica Lungul şi Crăciun Carabiţă şi Duţul, sluga vornicului celui mare şi Stoica Pribegulu. Şi am scris eu, Ilie de în Răteşti. Pis meseţa dichemvrie 14 dni, vă leat 7142 [1634]. Pentru credinţa pus-am şi degetul meu. Radul lu Voicilă i Berilă şi Ilie şi Stoica, Oana. DRH, B, XXIV, nr. 173, p. 226-227 1633 decembrie 15, Bucureşti. ŢR [227] Adecă eu Avram şi cu feciorie miei, anume Pătru şi Barbul i Gherghie, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Dragomir vel armaş, cum să să ştie că ne-am vîndut noi de a noastră bunăvoe, fără de neci o selă şi cu cu feciorie noştri, cîţi Dumnezeu ne va dărui, ca să fim dumnealui rumîne de moşîi şi feciorelor dumnealui şi nepoţilor dumnealue. Şi ne-am vîndut de bună voe, drept ughi 100 şi cu moşîi nostră, cîtă să va alege den sat de Vaideei, însă partea noastră. Şi mărturii încă au fostu mulţi boiare de divan anume: jupan Radul Buzăscul ije biv vel ban i jupan Ivaşco vel dvornic i jupan Radul vel logofăt i jupan Hriza biv vel dvornic i jupan Gligorii vel vistier i jupan Miho biv vel spătar i jupan Theodosie vel spătar i jupan Nedelco vel clucer i jupan Costandin vel postelnic i jupan Mihai vel stolnic i jupan Dumitru vel pitar i Drăguşîn vtori postelnic i Preda spătar ot Brîncoveni i Vaselie postelnic ot Brătici i Radul dvornic ot Desa i Pătraşco căpitan i popa Nanov ot Amărăşti. Aceşti boere toţi au fost cînd m-am vîndut eu şi cu feciorie miei, cum scrie mai sus. Şi pentru credinţa pusu-ne-am şi peceţile. […]. Şi uncheşul Bran ot Măreţe. Ivaşco dvornic Eu Pătru, sin Avram Radul vel logofăt … Hrizea dvornic [228] […] Mihai vel stolnic Gligorie vel vistier Preda spătar mărturie […] Preda sin Tatul peharnic Nedelco vel clucer Preda spătar Buzinca vel comis Radul vornic ot Desa Dumitru vel pitar Gheorghe pitar Eu Vasilie postelnic Bunea Vîlcul logofăt. Drăguşîn vtori postelnic DRH, B, XXIV, nr. 174, p. 227-228 1633 decembrie 19. ŢR [228] Adecă eu Preda vornecul, feciorul Radului postelnic ot Balomireşti, scris-am acesta al mieu zapis, cum să să ştie că i-am vîndut de în Năpîrteni, cod Muşăteşti, pre Neagoe cu frate-său Dan şi pre Stoica cu frate-său Dumitru, cu feciorii lor, cîţi Dumnezeu le va dărui şi cu ale lor delneţe şi pomete şi cu ale lor ţenute, cîte oblăduescu ei, de se hrănescu ale lor case, cum le-au fost hrana pre acel pămînt, jupan Metrei pitar şi jupîneasa lui, Neacşa, şi feciorilor lor, cîţi Dumnezeu le va dărui, să-i le fie lor moşie şi rumîni. Şi cîndu am vîndutu eu Preda vornec aceşti oameni cu delneţele lor şi cu pometele lor, cît se va alege preste tot venetul acelor delneţe, fost-au şi soru-mea, Alivera, jupîneasa Savei pitar şi o am întrebat de va putea ia să cumpere; ia au zes că nu poate. Deci deca n-au putut ia să cumpere, l-am întrebat pre vecinul carele iaste alăture cu acea moşie, jupan Metre pitar i jupaneţa ego, Neacşa ot Muşăteşti. Deci ei se-au aflat de i-au cumpărat aceşti oamene, cum scrie mai sus, derept zece mie bani gata. Şi am vîndut eu Preda vornecul de a mea bunăvoe, ca să fie lor moşie şi feciorilor lor şi nepoţelor lor şi strenepoţelor lor în vecie, să n-aibă nemenele treabă de rudeniele noastre, pentru că am vîndut eu, Preda vornecul, această moşie cu rumînii, cum scrie mai sus, de me-am scumpărat nevoile mele. Şi cînd am vîndut eu, Preda vornecul, această moşie cu rumînii, cum scrie mai sus, fost-au mulţi boiari mărturie, na ime: jupan Oancea logofăt / [229] ot Cuştereni i jupan Şteful postelnic ot Bereleşti i jupan Tudor stolnic ot Bîrseşti i jupan Mehaiu ot Căldoroşani i Stan logofăt ot Creţuleşti i Loizie şe mulţi boiari. […]. Eu Preda dvornic DRH, B, XXIV, nr. 175, p. 228-229 1634 ianuarie 2. ŢR [242] Adecă eu Radul ot Săteni şi cu fămeia mea, Vişa şi feciorie mei, Petreman i Niaicul, scriem şi mărturisim cu acestu zapis al nostru, cum să să ştie că am vîndut partea noastră de ocină den sat den Săteni, toată, den cîmpu şi den pădure şi den apă şi den siliştea satului, 7 delniţe cu pomii şi cu livezile den deal şi cu 4 rumîni vii, însă anume Radul Rîmbaciul cu feciorii lui şi Oprea Burtilă cu feciorul lui, anume Stănislav, şi Aldea cu feciorii lui şi Oprea, feciorul Radului Gherghinoae, şi cu viile den deal, jupînului Gligorie vel vistier, derept o sută şi treizeci şi cinci de galbeni, ca să-i fie dumnealui moşie şi feciorilor domnealui. Şi am vîndut noi aceste moşii şi vii şi rumîni, ce scriu mai sus, de a noastră bunăvoe şi cu ştirea a tuturor fraţilor de ocină. Şi păntru credinţa am pus şi pecetea şi numele nostru mai jos, ca să să ştie. Şi mărturie sînt aceşti boiari toţi, care scriu numele lor mai jos şi-şi pun peceţile. […]. Eu Radul DRH, B, XXIV, nr. 181, p. 242 1634 ianuarie 4, Bucureşti. ŢR [242] […] / [243] […] ca să fie sfînta mănăstire ce se cheamă Brădeţul, hram văznesenie gospoda Boga i spasa naşego Isusa Hrista, metoh şi suptu mîna a sfintei mănăstiri Argeşul, ce iaste mai sus-scrisă, cu toate satele şi cu toate moşiile şi cu toţi rumînii şi cu toţi ţiganii şi cu morile şi cu viile şi cu toate bucatele şi cu tot dobitocul şi cu ferecăturile şi cu odăjdiile ale sfintei mănăstiri şi cu tot venitul, oare cît se va alege, mult, puţin, nimenilea treabă să naibă, fără numai sfînta mănăstire Argeşul. Pentru că am dat domnia mea această mănăstire Brădetul, să fie metoh sfintei mănăstiri Argeşul, cu toate moşiile, cum scrie mai sus şi de nimenilea opreală să naibă. Derept aceia şi voi, călugărilor şi voi, posluşnicilor şi rumînilor şi ţiganilor, cîţi veţi fi ai mănăstirii Brădetul, în vreme ce veţi vedea ceastă carte a domnii mele şi părintele egumenul Grigorie de în sfînta mănăstire Argeşul, iar voi să căutaţi să aveţi a asculta de dînsul de toate ce vă v-ar da învăţătură, că v-am dat domnia mea să fiţi p[e s]eama mănăstirii Argeşul. Iară carele nu va asculta să-i să facă certare, cum iaste obiceiul. DRH, B, XXIV, nr. 182, p. 242-243 1634 ianuarie 10. ŢR [245] Adecă eu Stoica păharnic, feciorol Vîlcoloi ot Dragomereşti, scres-am acesta al meu zapes com să se ştie şe să fie de mare credenţă la mîna jopînolui Costanden postelnec, că i-am vîndot 5 pogone de vie de în dealol Loloeştelor, derept bane gata 3500, însă viele de în jos despre dealol Inoteştelor. Şe i-am dăruet loc de casă în polele vielor de sos. Şe i-am vîndot eu aceste vie de a mea bonăvoi com să-i fie de moşie. [246] Şe mărturie încă am pos: Metrea, unche-meu ot Dragomereşti, şe Ratea vătahol, cazda mea, însă mai ales romînaşei mei de în sat de în Loloeşti, anome: Stan, feciorol Negroloi e Dragomer, feciorol Cotavei. […]. […]. Ianciul logofăt Bunea logofăt m[anu] p[ropr]ia Eu Stoica peharnic Francesco Eu Tudorol stolnic Trifa slujer Oancea logofăt DRH, B, XXIV, nr. 184, p. 245-246 1634 ianuarie 11. ŢR [246] […] părentelui Gligorie egumen de la sfînta mănăstire Argeş, unde iaste hram uspenie Bogorodiţe, ca să fie volnec cu această carte a dumne mele de să ţîe jumătate de vama domnească de la ocnă de la Tîrgovişte, ce se va alegi de car, vama domnească, tot să înparţă în doa cu mănăstire ot Deal. Şi de neminea opreală să n-aibă, naintea cărţie dumne mele. DRH, B, XXIV, nr. 185, p. 246 1634 ianuarie 11. ŢR [246] […] părintelui Melente egumen de la / [247] sfînta [e] mănăstiri Govora, unde iaste hram uspenie preacesti Bogorodiţe ca să fie volnic cu această carte a domnie mele de să-şi ţîi satul Nănăşăştii cu tot venitul şi cu tot hotarul, cu morile, păntru că acest sat ce iaste mai sus-scris fost-au al sfentei mănăstiri Govora de începutul mănăstirei, miluit de Radu vodă, sin Vlad voevoda. Iar după aceia, cînd au fost în zilele lu Leon vodă, sin Ştefan voevod, sculatu-s-au jupan Vladul vel logofăt de au făcut schimbu cu părenţîi de la Govora, de au luat acest sat şi au da[t] mănăstirei satul Buneşti. Însă acei părenţi au făcut schimbul de sîlă, căci i s-au putut acelui boiaren. Iar decă m-au dăruit milostivul Dumnezeu domn Ţărîi Rumîneşti, venet-au părentele Melentie egumenul de la Govora de au spus cum le-au luat acel sat Vladul vel logofăt în sîlă lui. Într-aceia şi părentele Melentie stătut-au de faţă împreună cu Andrei spătar i Chirca spătar, sin jupan Vladul vel logofăt. Deci dumne mea am judecat pre lege dreaptă şi pre pravili, cu toţi cinstiţîi dregătorie dumne mele, ca să fie acest sat Nănăşăştie iar ai sfentei mănăstiri, cum i-au închinat acei domne bătrîni, şi să-şi ia Andrei spătar i Chirca spătar satul Buneşti, iar cu satul Năneşăştie nemic treabă să n-aibă, numai să aibă a ţîne den noo părţi de ocină jumătate dentr-o parte, iar 8 părţi şi jumătate să le ţîe mănăstirea. Într-aceia şi voi, boiarelor, carie veţi să hotărîţi pre com[isul] Lăudat ot Vlădeni să căutaţi de vrime ce veţi vedea această carte a dumne mele, iar dumneavoastră să hotărîţi şi ocina sfentei mănăstirii şi să alegeţi acea parte de iluşi. DRH, B, XXIV, nr. 186, p. 246-247 1634 ianuarie 14, Bucureşti. ŢR [255] Adecă eu Lazăr logofăt, călugărul de Goruneni, ot sudstvo Vlaşca, scris-am acesta al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupanului Calciul vel portar şi jupînesei lui, Vasilie, cum se ştie că am vîndut eu toată partea mea de ocină din Goruneni, din cîmp şi din pădure şi din în apă şi cu vaduri de moară şi din şăzutul satului, despre tot hotarul oarecît se va alege, pre unde au fost hotarăle cele bătrîne încă mai denainte vreme jupînului Calciul vel portar şi jupînesei lui, Vasilii, dereptu ughi 15 bani gata, de a mea bunăvoe, fără de nici o silă, cu ştirea tuturor rudelor mele şi a megiiaşilor de pren prejurul locului, ca să fie jupînului Calciului vel portar şi jupînesei lui moşie, lui şi coconilor lor în vecie. Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi oameni buni mărturie, anume: Calotă cliucer ot Popeşti şi frate său Toader dvornic i ot Boteni, Cîrstiian cliucer i ot Epureşti, Necula peharnic i Bunea logofăt de Orbeasca i ot Şaineşti, Andrei dvornic i ot Ştefoae, Chiriiac i ot Dărăşti, Leundariu i Radul / [256] armaşul i ot Cîmpşor, Radul logofăt i o t Căptăreşti, Moga logofăt i ot Stoeneşti, Chiriiac postelnic şi alţi mulţi boiari. Aceasta mărturisescu ca să [să ştie şi] să se crează. Şi pentru mai adeverită credinţă [mi-am pus numele] şi pecetea. […]. Eu Lazar logofăt, călugărul Şerban logofăt Eu Calotă clucer Eu Radul armaş Preda Nica spatar […] Ilie vornic Eu Chiereiaco ot Stoeneşti Eu Cîrstiian cliucer Chiriiac Andreiu vornic DRH, B, XXIV, nr. 190, p. 255-256 1634 ianuarie 15, Bucureşti. ŢR [256] […] Ianiu logofăt ot Odobeni, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele de să-şi ţie a lui moşie den Dăduleşti cu moara şi cu viile, însă partea Ancăi, fata Paraschivei toată, cîtă se va alege despre tot hotarul, cum au fost vîndut mai denainte vreme şi cumu-i scriu şi cărţile de moşie care are de la alţi domni. Şi să fie în pace de cătră Cîrstiian şi de cătră toţi fraţii lui de în Grabicina. Pentru că aceas[tă] ocină den Dăduleşti ce sc[rie m]ai sus fost-au cumpărat de Cîrstea dvornic mai denainte vreme de la Anca, fat Paraschivei şi au fost miluit Cîrstea dvornic pre Ianiu logofăt cu aceasta ocină. Şi tot o au ţinut Ianiu logofăt cu bună pace. Iar cîndu au fost acum, în zilele domnii mele sculat-se-au Cîrstiian şi cu toţ fraţii lui den Grabicina cu pîră şi cu nişte cărţi vechi de la alţi domni asupra vînzătorilor Ancăi, fata Paraschivei şi a Manei şi a lu Costandin, feciorul popei lu Cîrstian, zicînd că sînt aceste ocine ale lor de moşie şi i-au scos den vii, den moară şi den toate moşiile lor, di[peste tot. Iar] Anca şi cu Manea şi cu Costandin, iar au venit cu Cîrstiian şi cu fraţii lui d[e faţă] înnaintea domnii mele şi aşa-u jăluit / [257] cum i-au asuprit aceşti oameni făr de lucru, de l[e-au] luoat moşiile mai mult de cum le-au fost partea. Deci într-aceia, domnia mea am căutat [şi am ju]decat pre dirept şi pre lege şi [am] dat domnia mea la mijlocul lor 12 megiaşi [pe răvaşe domneşti] ca să le caute d[e r]rînd… ocine a le… luoat… ale Ancăi şi ale Manei şi ale lu Costandin. Deci într-aceia, ceşti 12 megi[iaşi], ei au căutat şi au socotit pre dreptate şi aşa-u aflat cum au fost toţi fraţi dentr… şi această moşie ce scrie mai sus au fost ale Ancăi şi ale Manei şi ale lu Costandin…, Grabicianilor. Aşa le-au aflat aceşti 12 megiiaşi, cum să ţie despre toată ocina a patra parte, cum au fost tocmită şi de 24 de boiari de zilele Mihnei vodă şi de 6 boiari den zilele lu Alexandr vodă Iliiaş. Şi am văzut domnia mea amîndoao răvaşele domneşti şi cartea megiaşilor de mărturie, cum au aflat cu sufletele lor, că sînt moşiile direpte ale Ancăi, ale Manei ale lu Costandin. Şi au rămas Cîrstian şi cu toţi fraţii lui den Grabicina de lege şi de judecată denaintea domnii mele den divan. Şi au eşit cu mare ruşine, ca nişte oameni răi şi li se-au luoat toate cărţile de la mîna lor. Derept aceia, am dat domnia mea lu Ianiu logofăt ca să-şi ţie a lui ocină cu bună pace, cum au ţinut şi mai denainte vreme, mai mult val să n-aibă. DRH, B, XXIV, nr. 191, p. 256-257 1634 ianuarie 15, Bucureşti. ŢR [257] […] Lefter ot Odobeni, ca să fie volnic cu această carte a domnii me[le] de să-şi ţie a lui parte de ocină de la Dăduleşti, însă 10 stînjăni de ocină de preste tot hotarul şi o roată de moară întreagă den partea popei lu Cîrs[ti]ian, care ocină o au fost cumpărat de la Costandin şi de la Lorinţi, feciorii popei lu Cîr[stii]an, încă mai denainte vreme şi tot [o] au ţinut cu bună pace. Iar cîndu au fost acum, în zilele domnii mele, sculatu-se-au C[î]rstiian cu fraţii lui, Grabicenii, cu pîră, zicînd că sînt aceste mo[şii] ale lor şi i-au scos den toată moşiia lor. Iar după aceia, Costandin şi cu Anca şi cu… ei iar / [258] au venit cu C[î]rstiian şi cu [fraţii] lui [de]n Grabicina de faţă înnaintea domnii [mele] de-au jăluit cumu-i asuprescu aceştii oameni de[n] Grabicina.. lu o moşi[ia]… [dir]eptate… vrut să… cît le-au… lor. Deci înt… lu Costandin… Muş… pre… domneşti… să să caute de rîndu şi de dreptate fo[st-au aces]te ocine mai denainte vreme ale Grabiceanilor cum le-au luat ei, au n-au fost şi, fost-au Costandin şi Anca şi Manea fr[a]ţi cu dînşii pre aceste moşii, au n-au fost şi… carele cum au ţinut parte într-aceste ocine cum vor hi ţinut mai denainte vreme [aşa să] ţie şi acum. Deci, acei megiiaşi [a]u căutat şi au socotit pre dreptate [şi au af]lat cu ale lor suflete cum dentr-această ocină au ţinut singur popa Cîrstian jumătate despre tot hotarul, iar dentr-altă jumătate, au ţinut Ianiu logofăt a treia parte, iar Grabiceanii toţi au ţinut a patra parte. Iar ală ocină cîtă va mai prisosi, [să] ţie Manea cu fraţii lui şi cum au fost tocmit şi de 24 de boiari în zilele Mihnii vodă şi de 6 boiari în zilele lu Alexandr vodă Iliiaş. Şi am văzut domnia mea şi [amîn]doao răvaşele domneşti şi cartea acestor 12 megiaşi de mărturie la mîna [lu Costa]ndin şi a Manei şi a An[căi]. Deci au rămas Grabiceanii de lege şi de jud[ecată] de în divan dennainte domnii [m]ele şi au eşit c[u m]are ruşine den divan şi s-au luoat toate cărţile de [la mîna] lor. Derept aceia, am dat şi domnia mea lu Lefter, [c]a să-şi ţie moşia cu bună [p]ace c[um] scrie mai sus, mai mult val să n-aibă. DRH, B, XXIV, nr. 192, p. 257-258 1634 ianuarie 29. ŢR [266] […] / [267] ca să fie volnic cu această carte a domnii mele de să aducă pre Ilea şi pre Dan a lu Staico şi pre Dragotă şi pre Stanciul i Negulese şi cu boiarii lor, na ime Bunea şi Ion de Polovragi aici, înnaintea domnii mele, să stea de faţă cu slugile domnii mele Stanciul postelnic i Danciul logofăt i Martin ot Pîrîiani, pentru o pîră ce au avut pentru satul Polovragii, că i-au sorocit şi de faţă n-au venit. Apoi au mersu şi 1 aprod al domnii mele să-i aducă de faţă şi iar n-au vrut să vie de faţă. Deci au venit slugile domnii mele ce scriu mai sus aici înaintea domnii mele şi a doa oară de s-au plînsu cum nu vor să vie la divan să stea de faţă. Dereptu aceia, domnia mea am judecat şi am dat ca să fie volnic boiarinul domnii mele ci scrie mai sus, de să aducă pre aceşti oameni, pre toţi din Polovragi, cum mai curîndu aici la domnia mea, cu cărţi cu tot, să stea de faţă şi să le ia şi treapăd. Dereptu aceia şi voi, vătaşilor de plăiaşi şi voao satelor de pren prejur, în vreme ci veţi vedea ceastă carte a domnii mele şi boiarinul domnii mele ce iaste mai sus-scris, iar voi încă să căutaţi să săriţi să-i prindeţi, să-i daţi la mîna boiarinului domnii mele, să nu-i pitulaţi, că apoi de mare pradă veţi fi şi mare certare veţi avea de cătră domnia mea [l], pentru că aşa iaste învăţătura domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 197, p. 266-267 1634 ianuarie 30. ŢR [267] Adecă eu Şteful postelnic den Tămăşăşti şi cu jupînesa miea Necşa, scris-am al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna lu Ion Vrabiia, cum i-am vîndut eu muşîia în sat în Cîrsteianeşti, însă parte mea toată cît să va alege de preste tot hotar şi den cî[m]p şi den pădure şi de apă şi den şăzutulu satului, însă şăzutulu casei şi delniţa Tatului şi cumpărătoare ce va mai fi avîndu Tatulu. Şi o am vîndut de a noastră bunăvoia, ca să fie lu Ion şî frăţini-său, lu Pătru, moşîe ohabnică. Şi la această tocmeală fost-au mulţi boiari, însă anume. Şi o am vîndut derept ughi 27. Şi mărturie, Manole comis şi Iane păharnic şi Stanciul den Mihoveni şi Oprea den Budeşteni şi Predea postelnic den Lereşti, sin Tudoran şi Drăgoiu, Evan, sin Vucomir. [268] Şi am scris eu, Necula logofăt den Dărmăneşti. Pis meseţa ghenari 30 dni, vă leat 7142 [1634]. […] Opre Şteful postelnic Ivan Stanciul. Radu Gelalău. DRH, B, XXIV, nr. 198, p. 267-268 1634 februarie 15. ŢR [271] Scris-am eu Pătraşco ot Bucşani şi jupînesa-m Marie acesta al meu zapis, la mîna părintelui nostru jupan Tudoran biv slujer vel, acesta răvaş să fie la mîna dumnelui păntru un ţigan ce avem fugit în Ţara Turcească, anume Radul. Dece l-am vîndut dumnelui de a nostră bunăvoe; pînă la secerat, de va veni de în Ţara Turcească, că este fugit, er de nu va [ve]ni, să-i aibu a dare ţigan păntru ţigan, er dă nu, să abu a dare banii îndărăt, ughi 22. Şi mărturii fără nici un cuvîntu, anume: pis popa Arfenie şi căpitanul Dumitru ot Tîrgovişte şi Petrica călăraş şi Stănislav călăraş. […]. Eu Pătraşco am vîndut DRH, B, XXIV, nr. 200, p. 271 1634 februarie 19. ŢR [274] […] ca să fie volnic părintele egumenul Cozma şi cu călugării de la sfînta mănăstire de să spargă zăgasul lu Ionaşco comis, cel nou ce au făcut el în gura iazului celui vechiu al sventei mănăstiri, de la Glina. Păntru că au venit părintele egumenul Cozma de au jăluit înnaintea domnii mele cum i-au astupat Ionaşco comis iazul sventei mănăstiri, de nu i-au fost mergînd apă la morile lor şi la alţi boiari şi mai denainte vreme cînd au fost în zilele răposatului lu Şerban voevoda, iar Cernica vornicul el au purtat 6 boiari pre răvaşe domneşti. Deci aceşti boiari, deca au fost mers acolo, ei aşa au fost judecat şi au ales, cum să facă Cernica vornicul zăgasul jumătate, să cumpănească apa, cum jumătate de apă să meargă la morile Cernicăi vornic iar jumătate de apă să meargă la morile sventei mănăstiri şi la alte mori. Deci, de atunce pînă acum tot au avut călugării pace de cătră Ionaşco comis. Iar cînd au fost acum, în zilele domnii mele, iar Ionaşco comis, el au mers de au făcut zăgasul deplin. Deci părintele egumenul şi cu alalţi megiiaşi, ei au rădicat pîră naintea domnii mele. Intr-aceia, domnia mea datu-le-am pre boiarenul domnii mele Cîrstiian clucer de să meargă acolo la acel iaz să vază şi să adevereze cum iaste lucrul. Deci după ce au mers acolo, el înncă au adeverit şi au ales cum au ales şi ceialalţi boiari dentîi, cum să facă zăgasul jumătate, să cumpănească apa, să meargă jumătate pre iazul cel vechiu al sventei mănăstiri, jumătate să meargă la morile lu Ionaşco comis şi un zăgas nou ce au făcut Ionaşco comis să fie egumenul volnic a-l spargere şi de nimea / [ 275] opreala să n-aibă, că au rămas Ionaşco comis de lege şi de judecată denaintea domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 202, p. 274 1634 februarie 23. ŢR [275] Să se ştie acesta zapis al meu, cum am vîndut eu Drăghici logofătul al mea parte de ocină de în sat de în Popeşti, însă partea mea toată, oricîtă să va alege de în cîmpu şi de în pădure şi de vadure de moară şi în poeni şi moşie şi cumpărătoare ce am avut eu preste tot hotarul. Şi o am vîndut jupînului Negului şi jupînului Gherghi i jupînul Antonii, să le fie de moşie, derept ughi 5000 gata. Şi o am vîndut de a mea bunăvoe şi cu ştirea megiiaşilor de înprejurul locului, anume: popa Fătul i jupan Sima ot Tîrşor i jupan Nastea ot Negoeşti i Dumitru logofătul i Vladul diiaconul i Pătraşco i Albul. […]. Şi am scris eu cu Drăghici logofătul cu mîna mea. Eu popa Fătul DRH, B, XXIV, nr. 203, p. 275 1634 februarie 25. ŢR [278] […] ca să fie volnici cu această carte a domnii mele şi cu sluga domnii mele po ime… de să-şi strîngă pre toţ rumînii lor den Polovragi, carii pre unde-i vor afla fugiţi şi răsipiţi în ţara domnii mele ori în sat domnescu, veri în sat boerescu, veri în călugărescu, au la slobozii măncar la tîrgure, veri într-alt judeţ, tot să hie volnici să şi-i strîngă şi să-i ia cu tot ce vor avea, să-i ducă la urmă şi la a lor moşie. Aşijderea şi voi, vătaşilor de plăiaşi de la Vîlcea, anume Rîncul i Udreşte i Idul şi la alţi plăiaşi şi voi, vătaşilor de plăiaşi de la Gorjil, anume Pătru / [279] şi popei şi la alţi vătaşi, în vreme ci veţi vedea aceasta carte a domnii mele, iar voi toţi să căutaţi să nu care cumva să treacă nu mai mult 1 rumînu den Polovragi în ceia parte, că pentr-aal cui plai vor treci, nu alt veţi plăti, ce numai cu capul. Iar cine le va opri rumînii, să ia 6 boi domneşti dentr-acela sat. DRH, B, XXIV, nr. 206, p. 278-279 1634 martie 3, Bucureşti. ŢR [287] Adecă eu Ianiu, feciorul Cornei de Cornăţel, scris-am acesta al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Gherghe biv vtorii vistier, ca să se ştie cum am fost cumpărat eu Ianiu satul Futeştii de pre Mostişte, ot sudstvo Elhov, de la jupîneasa Despina, jupîneasa Vladului logofăt Rudeanul şi de la feciorii ei, anume Radul i Vladul, derept 180 de galbeni, în zilele lu Leon voevod. Deci după aceia, căzutu-mi-au asupră Gherghe vistier, ca să-mi ia satul de la mîna mea, căci au avut şi altă moşie acolea alaturea. Deci noi ne-am voit de a noastră bunăvoe ca să ne fie satul den doao, cu rumînii şi cu doao mori şi cu tot venitul. Şi mi-au înturnat Gherghe vistier în mîna mea den banii ce am dat eu pre sat jumătate de bani, 90 de galbeni, iar pentru 1 rumînu, ce am judecit eu Ianiu, anume Sîrbul cu feciorii lui, luoat-au Gherghe vistier rumîn pentru rumîn pre Cîrstiian cu fiiu-său Cîrstiian, iat alalţi rumîni i-am înpărţit în doao şi se-au prinsu lu Gherghe vistier în partea lui rumîni, pre nume: Muşat cu fiiu-său Badea i Stanciul i Balotă şi feciorul Badei, anume …, pentru că aşa ne-am tocmit. Iar de vom avea noi vre-o pîră de cătră cineva, să fim amîndoi cum ne-am voit. Şi mărturie au fost la tocmeala noastră boiari anume: Para biv vel peharnic i Mitrea pitar i Radul logofăt i Bunea logofăt i Dumitru logofăt i Sava logofăt i ot Cornăţel, Dumitru Carmaza i Alecxe. Aceasta scriu şi mărturisescu cu acest zapis. Şi pentru mai adeverită credinţă pus-am şi peceate. […]. Eu Eno ot Corneţel me-amu pus şi mîna. […]. Radul logofet ot Popeşti. DRH, B, XXIV, nr. 210, p. 287 1634 martie 3, Tîrgovişte. ŢR [288] Scris-am eu Stoica Botenul i Radul i Dicul i Manea ot Mogoşani acest al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna văru nostru Stoian, i Alexandru, cu fraţii mei, carii sînt mai sus-scris, cum am făcut schinbătore, de a nostră bunăvoe pre ale nostre moşie, de am dat a nostră moşie de în sat de Jugur, să fie pre mîna văru nostro Stoian, să-i fie lui moşie, lui şi coconilor lui, cît se va afla, însă delniţa Burdei, den sat şi den cîmpu şi de în pădure, den hotar [în] hotar, cu pometul, cu tot ce sa va afla. Iar a lui moşie den sat de Mogoşani, a lu Stoian parte, cît se va afla, să fie pre sema nostră şi a coconiloro noştri şi a nepoţilor noştri, ca să ne fie moşie ve[n]şnică, însă delniţa lu Mihăilă Burdei de Jugur. Şi cînd se-u făcut acest zapis, întîmplatu-se-u de au fost mulţi boiari anome: Stoica logofăt ot Titu i Vădislav logofăt ot Pruduleşti i Vlaicul logofăt ot Jugur i Costandin ot tam. Şi cînd se-u făcut, în casa lu Stan Călmăţuiu, în Tîrgovişte. Iar cine se va lepăda de acestă tocmelă, să fie afurisit şi treclet de 318 oteţi, eje vă Nechie şi să lăcuiască cu Iuda la un loc. Şi am scris eu, Radul logofăt ot Creţa. Pis meseţa martie 3 dni, vă leat 7142 [1634]. Eu Stoica Bottenul. Stoica logofăt. Eu Vlaicul Costandin postelnic. DRH, B, XXIV, nr. 211, p. 288 1634 martie 8, Bucureşti. ŢR [288] […] / [289] care au fost făcută den temelie de răposatul părintele vlădica Luca, ca să hie în pace şi slobod de dijmă de stupi, de gorştina de oi, de vinărici şi de rîmători, de cai de olac şi de cătră toate slugile domnii mele, de nimenilea val sau bîntuială să n-aibă, pentru că m-am milostivit domnia mea de o am ertat cum au fost în pace şi ertată şi de alţi domni, de răposatul Radul voevod şi de fiiu său Alecxandr voevod şi de Gavril voevod şi de Alecxandr voevod Iliiaş şi de Leon voevod, cum am văzut domnia mea şi cărţi de răpaos de la toţi domnii ce scriu mai sus. Într-acela chip şi domnia mea încă o am ertat şi i-am întărit cărţile cu această carte a domnii mele pre tocmeala cum scrie mai sus. Căci, după prestavleniia răposatului părintelui vlădicăi Lucăi rămas-au a fi această sfîntă mănăstire domnescă, ca şi alalte mănăstiri domneşti şi o am lăsat să aibă pace cum şi alalte mănăstiri domneşti, de toate, cum scrii mai sus. Derept aceia şi voi, oiarilor şi voi, dijmarilor şi voi, toate slugile domnii mele oricarii de ce slujbe veţi umbla într-acest judeţ, în vreme ce veţi vedea această carte a domnii mele, iar voi încă să căutaţi foarte în pace să lăsaţi sfînta mănăstire, nemic să n-aibă val. Iar cine o va învălui, mare certare va avea de cătră domni mea. DRH, B, XXIV, nr. 212, p. 288-289 1634 martie 9. ŢR [290] Eu Pătraşco ot Bucşani scris-am acesta al meu zapis la mîna cinstit fratelui meu jupînului Iane peharnic, cum să se ştie că i-am vîndut o copilă de ţigan, anume Anca, fata Radei ţiganca, dereptu 2800 de bani gata. Şi o-m vîndut de a me bunăvoe, fără de nici o silă. Şî mărturie au fostu: Staico postelnic ot Bucşani şî frate-său Bade postelnic ot tam i Bărcan ot tam i Lăudat comis ot Vlădeni i popa Arfenie ot Tîrgovişte. DRH, B, XXIV, nr. 214, p. 290 1634 martie 11, Stroeşti. Ţr [290] Adecă noi megiiaşii ot Stroeşti, anume: Dîrjilă i Grozea i Cireaşă i Costea i Stanciul i Mirul i Dobre i Dumitru i Ivan i Dobromir i Danciul i Radul, scris-am şi mărturisim cu acest zapis al nostru, ca să fie de mare credinţă la mîna Udrei postelnic, ca să se ştie cum am vîndut noi toţi partea lu Drăgan de ocină, 30 de stînjăni den Stroeşti, stînjănul cîte 5 potronici. Care / [291] ocină o am vîndut pentru o nevoe ce-au căzut Drăgan pentru nişte bani ai Hagi Ghiulal turcul, ce i-au foat luat de la un hoţ. Şi am căzut noi sătenii den Stroeşti în nevoe pentru Drăgan. Ce să fie dumnealui, Udrei postelnic moşie ohabnică, iar de nu-i va fi stătătoare, să-i dăm noi moşie pentru moşie. Aceasta am scris, într-alt chip să nu fii. […]. Drăjul. Eu D[o][r]bre. Eu Grozea. Eu Dum[i]tru. Eu Costea. Eu Ivan. Eu Ceraş[ă] Eu Dobromir. Eu Stanciul. Eu Danicul. Eu Mirul. Eu Radul. DRH, B, XXIV, nr. 215, p. 290-291 1634 martie 11. ŢR [291] Adecă eu Tanasie peharnic şi cu feciorii mii, anume Pătru i Ştefan i Mihaiu, dă în sat dă în Bărbăteşti scris-am aceasta al mieu zapis, ca să fie de credinţă la mîna jupînului Ventilă vătah şi a feciorilor dumnealui, ca să să ştie că am vîndut noi dumnealui ocină în sat în Berciugov, dă în partea jupînesii Stanii băneasa a banului Drăguşin ban jumătate, dă în cîmpu şi de în pădure, de în hotar pînă iar în hotar, de preste tot cît să va afla şi cu rumînii ce se vor afla într-această parte de ocină, însă stînjăni 500, stînjănul cîte 20 de bani, fac bani 10000. Iar dă să vor mai afla stînjăni de ocină mai mulţi, iar să-i plătească ca şi ceielalţi, însă dă se vor afla rumîni pre această ocină de moşie, să aibă a-i ţinere, iar dă nu se vor afla rumîni, eu să aib pace de cătră Vintilă vătah. Şi am vîndut această ocină ce scrie mai sus eu şi cu feciorii mii, dă a noastră bunăvoe, fără dă nici o silă şi cu ştirea tuturor rudeniilor noastre şi a fraţilor noştri dă ocină, ca să-i fie de moşie lui şi coconilor dumnealui în vece. Şi mărturii carii-ş vor pune iscăliturile şi peceţile mai jos. […]. Eu Tanasie paharnic, cu feciorii mei mărturisăsc să să creză Eu Crîste logofăt ot Coţăiani mărturisesc [292] Eu Duca gramatic Gherghi logofăt [Însemnare ulterioară:] Dentr-acestu zapis, ales-am să ţie Pătraşco vătaf cu rudeniile lui stînjeni 250 şi feciorii Zorii, Hîra şi Cîrstiian i Cîrstea, stînjeni 250, pentru că jurat ei cu mîna pre vanghelie că ţinut tot aşa şi au avut şi zapis ce le-u perit cînd au venit tătarii de la Beciu. [Altă însemnare, pe verso] Au scăzut 12 boiari la hotărnicie stînjiini 250 şi au rămas buni stînjini 250. [Altă însemnare, tot pe verso:] Berciugovul. Zapisul vărului Mihalaşco Brezoianu şi a frăţini-său Muşat, tot dîntr-acesta zapis să trage; aşijderea şi zapisul vară-mii Ilincăi tot dîntr-acest zapis să trage. DRH, B, XXIV, nr.216, p. 291-292 1634 [martie] 14. ŢR [296] Eu Radul Mînie, zapisul meu cum să să ştie că am vîndut jupînului Ivan ot Petişti altu loc de la gura Zlapiei, de a me bunăvoe, dereptu bani gata 330, să-i hie lui moşie şi ficiorilor lui. Şi mărturie anume: Danciul i Priş i Zîrnă i Andonie i Opre. Pentru cridinţa, pus-am degetul. […]. Eu Radul. DRH, B, XXIV, nr. 219, p. 296 [Ante 1634 martie 17]. ŢR [296] Să să ştie: eu Nistor, la mortea lui, jumătate de ocină a lui di în Buneşti slobodnică, după aceia jumă[ta]te de în ocina Stoicăi şi viia Stoicăi jumătate iar a lu Nistor; iar Nistor au lăsat la moartea lui toată moşiia partea lui şi o a dat fiiă-sa Măriei. Şi am cumpărat un bou de pre vin şi l-am dat iar fie-sa Măriei şi Măriia să n-aibă neci o băîntuălă de Stanciul şi de nepotu-său Mihăilă. Aşa au lăsat Nistor la [moa]rtea lui. Mărturie Pîrvul ban ot Mihăeşti, popa Oprea i Vasilie i popa Stroe, Ivan i Anghel[i] fecior lu Pîrvul ban i Stîncilă Stait ot Bîrseşti, Stan. Iar la moaortea mea, cine va sparge răvaşul meu să fie blestemat de 318 otţi ije vă Nichei şi să să judece cu Iuda şi cu Aria, amin. DRH, B, XXIV, nr. 220, p. 296 1634 martie 17. ŢR [297] Scris-am noi feciorii popei lu Stroe, Vladul i Troiţa, acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna lu Stănislav şi a soţii lui Cherei, cum să să ştie că au fost cumpărat tată nostru popa Stroe o vie de la Lăpădat Haidul de la Buneşti, iar acea vie au fost de moşie a popei lu Dumitru de Săvăstreni. Deci feciorii popei lu Stroe, ei o au făcut vînzătoare acea vie, iar fata popei lu Dumitru, Chera şi cu soţie, cu Stănislav, iar ei s-au sculat de au răscumpărat ei acea vie de la feciorii popei lu Stroe, păntru că au fost a lor moşie. Şi au dat bani gata în mîna feciorilor popei Stroe, Stănislav şi Chera, bani gata 1600 aspri, păntru ca să le fie lor moşie şi lor şi feciorilor. Şi mărturie a fost cînd am cumpărat această vie: Mitrea sulgeriul de Mihăeşti şi Paisie călugăriul şi Onofrie călugărul şi Vasilie, Anghiel postelnic şi popa Alixandru. Aceşt călugării şi megiiaşi toţi au fost de Mihăeşti; şi de în Bîrseşti, Ioan călugărul i popa Gligorie şi Prada cliucer, Ivaşco ot Zătreni. Şi au fost mulţi megiiaşi. […]. Eu mărturie, Mitrea sulgeriul. Eu Udriştie, ficior popei Stoicăi. Eu popa Gligore. Eu Anghiel postelnic DRH, B, XXIV, nr. 221, p. 297 1634 martie 20. ŢR [298] Adecă eu, Negre ot Joseni, scriu şi mărturisescu cu acestu zapis al meu să fie de mare credinţă la mîna postelnicului Radului sin Mihalcev, să se ştie cum i-am vîndutu 4 pogoane de vie în dealul Cîndeştilor, însă den partea Ciolănescă şi cu 2 stînjeni de ocină dereptu ughi 20. Şi am vîndutu de bunăvoe a me şi cu ştire tuturor fraţilor şe dennainte a mulţi megiiaşi, anume: popa Nenul i Vlad pîrcălabul din Cîndeşti, Răzmiriţă i Lupul, Gligorie i Tudor, sin Muşat Bolei. Acieştiea toţi au fost aldămăşari. Şi Negrilă, sin Lupul ot Cîndeşti i Mircea, sin Pascul ot Joseni i Coman, sin Vlad ot Godeni, aceştea toţi. […]. Prentru credinţa pusu-ne-amu degitele. Pis… Stan logofăt. Negre. Mirce. DRH, B, XXIV, nr. 223, p. 298 1634 martie 26. ŢR [299] Adecă eu Ghierghie şi Elina şi Dobra, nepoţii lu Balco ot Verneşti, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să hie de mare credinţă la mîna Jipei postelnic ot Verneşti, cum să se ştie că i-am vîndut 12 stînjeni de ocină în sat în Verneşti din partea unchiu nostro lu Balco, însă din cap pînă-[n] cap, de peste tot hotarul, din matca Buzăului pînă în Lacul cu Zălojiile şi cu vii în deal, cîte vor veni pre aceşti stînjeni de ocină, pentru că i-am vîndut aceşti stînjeni de ocină ce-s mai sus-scrişi de a nostră bunăvoe şi cu ştirea tuturor fraţilor şi a megiiaşilor şi din sus şi din jos, din prejurul locului, za 24 de galbini gata, ca să-i fie lui moşie şi feciorilor lui. Şi mărturii a fost şi aldămăşari, pre nume, oamini buni: ot Verneşti, popa Jipa i popa Ghierghie i Dragomir Sorescul i jupan Stanciul i Dragomir al diiaconului i Avram i Ianolie i Stan al Lupei i Dragomir Ţămbuşca i Isacu, sin Barbului ot Buzău i Jipa, sin Dragomir Sorescul i Mihai, zet Caramalui i Radul Samfiroiului şi mulţi oameni buni ce nu sîntu scrişi aicea. Şi pentru credinţa ne-am pus peceţile şi degetele. Aceasta scriem şi mărturisim cu sufletele nostre, amin. […]. Gherghie. Popa Gherghi. Elena. Isacu. Dobra. Dragomir. Popa Jipa. Stanciul. DRH, B, XXIV, nr. 224, p. 299 1634 aprilie 2. ŢR [300] Adecă eu, Marco ot Carcadulea, scris-am acesta al meu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna Lupului căpitanului, cum să se ştie că i-am vîndut partea mea de ocină, cîtă se va alege ot Carcadulea toată, den cen pînă în cen, den cînpu şi den apă şi den şăzutul satului, însă preste tot hotarul, dereptu ughi 15, bani gata. Şi eu Rada, fata Mîinei ot Carcadulea, me-m vîndut partea mea ot Carcadulea toată, cîtă se va alege den cînpu, den apă, den şăzutul satului, însă preste tot hotarul, o am vîndut Lupului căpitanului, dereptu un cal bun şi o vacă cu lapte şi bani 200. Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi boiari anume: Iordache vornecul ot Cozleci, Tudor vornecul ot Răteşti, Iancul căpitanul ot Gherghiţa, Stănilă iuzbaşa ot Văleni, Sava iuzbaşa ot Bucureşti, Dumitru Laiuotă ot Cătun, Stoica Dulău ot Năiani. Şi o am vîndut cu ştirea tuturor fraţilor noştri şi a vecenelor şi den sus şi den jos şi ca să fie dumnealui de moşîe şi coconelor [301] dumnealui, cîţi Dumnezeu-i va dărui. Şi pentru credinţa ne-am pus şi degetele, ca să se crează. […]. Marco. Stănilă iuzbaşa. Rada. Sava iuzbaşa. Iordache dvornic. Dumitru. Tudor vornic. Stoica. Iancul căpitan. DRH, B, XXIV, nr. 226, p. 300-301 1634 aprilie 2. ŢR [301] Adecă eu Sofiica şe cu feciorul mieu, Furduiu, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupînului Miho biv vel spătariu, cum să se ştie că am vîndut totă partea nostră de ocină den Fundeni, şi cu vadu de moră den jos, care ocină înparţu cu vară-mea, Anca, den doao, den hotaru pînă în hotaru, oricît se va alege şi den apă şi den uscat, dereptu patru mie şi doao sute de bani gata, că o am vîndut noi de bună voia nostră, ca să-i fie dumnealui moşie ohabnică şi dumnealui şi coconilor dumnealui, cîţi Dumnezeu-i va dărui. Şi mărturii sîntu: logofătul Eftemie şi Dobre, feciorul lu Dîrjan şi Dragomir paharnicul şi Tudosie călugărul ot Fundeni şi Duminecă. Şi am scris eu, Iorga logofătul, ca să se ştie. Pis aprilie 2 dni, vă leat 7142 [1634]. Eftemie Duminecă ot Lipiia Dragomir păharnic DRH, B, XXIV, nr. 227, p. 301 1634 aprilie 10. ŢR [302] Eu Stanciul, feciorul popei Mînei, scris-am zapisul să fie la mîna jupînului Stamatie ot Piteşti, cum să să ştie că i-am vîndut o parte de ocină den sat de în Slătioară, însă partea mea toată, care au fostu de la Radul logofăt dentr-o fune a treia parte, cîtă se va alege şi den cîmpu şi den apă şi den pădure şi de şăzutul satului şi vii cîte se vor afla şi tot cît se va alege, d hotar pînă hotar. Şi o-m vîn[du]tu eu de a mea bunăvoe şi cu ştirea tuturor fraţilor şi megiiaşilor, den sus şi de jos, ca să fie lui moşie ohabnică şi lui şi feciorilor lui. Şi o-m vîndut dereptu bani gata 2000. Şi la tocmeala nostră au fostu mulţi omeni buni, anume: Ivan, feciorul unchiaşului Dumitru, Dragomir logofăt, Necula, Iorga al popei Crăciun şi Măican, cumnatu-mieu. […]. Şi pentru credinţa am pus şi pecetea. Coman postelnic. Dumitru. [Pe verso]: De Slătioare, de la Costandin, sin Ducăi ceauşul, leat 7142 [1634]. DRH, B, XXIV, nr. 228, p. 302 1634 aprilie 11. ŢR [304] Adică eu Vladul al Manii Drujoiul den Carcadula, ot sudstvo Sac, scris-am acesta al mieu zapis, ca să hie de mare credinţă la mîna a jupînului Lupul căpitanul, cum să se ştie că i-am vîndut dumnealui toată partea / [305] mea de ocină den Carcadula, toată cîtă se va alege de preste tot hotarul, den hotar pînă în hotar cu tot venitul den cîmpu şi den apă şi den siliştea satului, cîtă se va alege, derept 1100 de bani gata. Şi o am vîndut eu de a mea bunăvoe, fără nici o silă, cu ştirea tuturor oamenilor miei şi a vecinilor şi den sus şi den jos, ca să-i hie jupînului Lupului căpitan de moşie, lui şi coconilor în vecu. Şi cînd am vîndut această ocină au fost mulţi boiari mărturie, anume: jupan Oprea vel agă i Ghieorghie ot Brăneşti i Cazacul ot Boldeşti i Marco ot Carcadula i Stanul popei ot Răsturnaţi i Radul Lepşa ot Buzău i Radul i Cîrstea ot Leoteşti i Mîrze şi mulţi oameni cari-iş vor pune mai jos peceţile. Şi pentru credinţa mi-am pus degetul, că inel n-am avut. […]. […]. Eu Vladul al Manii D[r]ojoiul. DRH, B, XXIV, nr. 231, p. 304-305 1634 aprilie 11. ŢR [305] […] ca să fie satul sfintei mănăstiri, satul Turcenii, ot sudstvo Gorjil cu tot hotarul şi cu toţi rumînii şi cu tot venitul şi cu morile, pentru că acestu satu Turcenii fost-au dat şi miluit de Pîrvul banul sfintei mănăstiri Tismeana, încă de în zilele răposatului lu Vlad voevod, feciorul lu Vlad voevod, cînd a fost cursul ailor 7039. Şi am văzut domnia mea şi cartea lu Vlad voevod, feciorul Radului voevod, pre tot satul Turcenii, văleat 7042. Dereptu aceia, domnia mea încă am dat şi am miluit sfînta mănăstire Tismeana cu satul Turcenii, ca să hie de moşie cum au fostu miluit şi de alţi domni. Şi am noit dumnia mea şi cărţile altor domni pre ceastă carte a domnii mele. Derept aceia şi voi, rumînilor de în Turceni, în vreme ce veţi vedea aceasta carte a domnii mele şi oamenii părintelui Theodosie egumenul de la sfînta mănăstire de la Tismeana, iar voi să căutaţi să ascultaţi de ce o va da învăţătură, că v-am dat domnia mea să fiţi pre seama mănăstirii, cum / [306] aţi fostu daţi şi de alţi domni, că aşa e învăţătura domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 232, p. 305-306 1634 aprilie 12. ŢR [306] Eu Preda ot Bîrseşti am scris acesta al meu zapis la mîna Danciului logofetul ot Pîrîiani, cum să să ştie că i-am vîndut eu ocină în Bae, însă di în funea Bîrsească jumătate, însă partea mea de preste tot hotarul Băi. Şi iar am vîndut di în funea unchiu nostru Badii, însă trei părţi şi au rămas o parte nevîndută, însă iară de preste tot hotarul Băi. Şi iar i-am vîndut ocină în Bae di în funea lu Pătru Tecuci jumătate de preste tot hotarul, însă eu o-m fost cumpărat eu de la fiiu-său Radul. Şi pre aceste părţi să se ştie şi rumîni, pre nume: Dumitru, feciorul lui Negoilă şi Sin şi Dragomir şi alţi rumîni, cîţi vor fi pre ceste funi, toţi, pîntru, că i-am vîndut dirept bani patrusprăzeci mie de bani gata. Şi am vîndut [cu] ştirea tuturor fraţilor, ca să fie moşie ohabnică. Şi mărturie au fostu: Stanciul logofăt ot Pîrîiani, Nicula păharnic ot Ogrumi şi Ghioca ocnariul i Seva i Dediul ciauş şi Barbul de Rogojina. Udrea ot Bibeşti i Stanciul ot Zetreani. Aceasta am scris. Pis meseţa aprilie 12 dni, vă leat 7142 [1634]. Eu Preda clucer DRH, B, XXIV, nr. 233, p. 306 1634 aprilie 13. ŢR [306] […] părintelui Grigorie, care iaste egumen la sfîntaa monastire de la Argeşu, ca să fie volnecu cu aceasta carte a / [307] dumnie mele şi cu sluga dumnie mele, anume… de să-şi strîngă rumînii aceştie sfinte mănăstiri, care scrie mai sus, carie pre unde-l vor afla, ori în sat domnescu, ori boerescu, ori la oraş, ori la slobozie, ori unde-i vor afla, să fie volnicu cu cartea dumnie mele să-i ducă la urma lor, care pre unde va fi lăcuit, şi de niminilea opreală să n-aibă, că aşa iaste învăţătura dumnie mele. DRH, B, XXIV, nr. 234, p. 306-307 1634 aprilie 20. ŢR [316] Adecă eu, Drogomir Gîrjă ot Trăisteni scris-am zapisul meu ca să fie de bună credenţă la mîna dumnealui Savei postelnecul ot Negoeşti, sin jupan Nastei ot tam, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui moşie în moşiia Trestiianilor de la Cîmpu de la Ratena, denjos de Inoteşti. Pentru că această moşie au fost a mea de la părenţii mei. Deci, cînd au fost întru zilele lui Mateiu vodă, mie lipsindu-mi şi tribuindu-mi bani, am vîndut dumnealui Savei / [317] postelnicul, această moşie ce e mai sus-zisă, partea de un moş. Şi o am vîndut drept bani gata ughi 18. Şi această moşie iaste în judeţul Săcuianilor. Şi o am vîndut de a mea bunăvoe, fără de nici o silă şi cu ştirea tuturor vecinilor denprejur şi den sus şi den jos, pentru ca să fie dumnealui moşie stătătoare în veci şi veciorilor şi nepoţilor dumnealui, cîţi Dumnezeu îi va dărui. Şi cînd s-au făcut acesta zapis, fost-au mulţi boiari şi megiiaşi denprejur care îşi vor pune iscăliturile mai jos, ca să să crează, anume: Iordache vornecul ot Cozleci i Negre ot Trestiiani i Dîrjan ot Negovani i Mihaiu Ghiuleşi ot Ploeşti i Gherghe brat ego ot tam i Tudor Bolduma ot Trestiiani i Crăciun ot Negovani. Şi pentru mai adevărata credenţă, pusu-ne-am şi degetile mai jos, ca să să crează. Şi am scris eu, popa Radul ot Ploeşti, cu învăţătura lui Dragomir Gîrjă. Pis aprilie dne 20, let 7142 [1634]. Iordache vornicul ot Cozleciu, martor Eu Dragomir Cîrjă ot Trestiiani. Eu Negre martor ot Trestiiani, martor. Eu Dîrjan martor. Eu Mihaiu Ghiuleş martor. Tudor Bolduma martor. Eu Crăciun martor. Ţocu ot Negovani martor Eu Gherghe Ghiuleş martor. DRH, B, XXIV, nr. 239, p. 316-317 1634 aprilie 21. ŢR [323] Eu Radul i Trăistrăe de Pătîrlage scris-am zapisul miu să fie la mîna popei lu Mihaiu, cum să se ştie că i-am vîndut un pogon de vie păragenă, pădure; şi di în capul pogonului în jos, pînă în drumul gardului, la margene. Şi locul a fost de la Muşatu. Şi l-am vîndut dereptu 6 ughi bani gata şi cu şterea tuturor megeiaşi[lor], anume: popa Stoica i Dragomir i Tatul i Oncea i Neculcea, Ionaşco i Neagul i Stan i Nechifor i Voico i Colţea i Sarul Burlian. Şi am scris eu Dragomir. Pis meseţa aprilie 21 dni, vă leat 7142 [1634]. Radul. Dragomir. Popa Stoica. DRH, B, XXIV, nr. 243, p. 323 1634 aprilie 23, Bucureşti. ŢR [323] Adecă eu părintele egumenul Vasilie de la sfînta mănăstire ce se cheamă Aninoasa, hram uspenie Bogorodiţe, denpreună cu tot soborul, scris-am acesta zapis să fie de mare credinţă la mîna Dragului logofăt şi a unchiu-său lu Stroe / [324] de Cislău, ca să se ştie că am avut pîră unii cu alalţi pentru neşte ocină de la Ceslău, părţile jupînesei Stanei şi ale surori-sa Mariei, mătuşele Dragului logofăt şi ale lu Stroe. Că noi călugării am zis la divan, cum am cumpărat noi călugării aceaste părţi de ocină de în Cislău de la jupîneasa Stana şi de la Mariia, în zilele Radului voevod, iară Dragul logofăt şi Stroe au zis cum că i-au fost miluit mătuşele lor, Stana i Mariia, cu aceaste părţi de ocină den Cislău. Şi au scos şi neşte cărţi ale Mihnei voevoda de miluitură. Deci am mersu înnaintea domnu nostru Io Mateiu Băsărab voevod de ne-am pîrît de faţă. Într-aceia, domnu nostru ne-au dat la mijloc 6 boiari pre răvaşe domneşti, anume: de Odobeni, Ianiu logofăt i Giurgea i ot Bădeni Barbul iuzbaşa i ot Hinţeşti, Vlaicul i Calin ceauşul i ot Măgură, Neagul lgofăt, ca să caute aceşti boiari şi să adevereze cu sufletele lor, fost-au această ocină vîndută mănăstirii, au n-au fost, şi cine den cine iaste şi cum au ţinut moşii cei bătrîni. Deci noi apoi ne-am voit şi ne-am înpăcat unii cu alalţi denaintea a cinstitului deregătoriul domnu nostru, jupînului Tudosie vel logofet şi de înnaintea acestor 6 boiari, de a noastră bunăvoe, cum să ţinem ocina toţi înpreună, frăţeşte, den doao, cum au ţinut moşii cei bătrîni ocina de la Cislău, pînă în hotarul Poenilor, în apa Bîşcei, la morile de în cale. Şi după ce ne-am înpăcat, dat-au Dragul logofăt cu unchiu-său Stroe sfintei mănăstiri Aninoasa, înnainte pre 1 rumîn, anume Vipere, cu feciorii lui, pentru pomena, iar ocina să o ţinem tot de în doao, că aşa ne-am tocmit de bunăvoe, ca să nu mai fie pîră între noi. Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi boiari mărturie, na ime: Danciul cliucer Doicescul i Iuordachi vornicul i Tudor dvornicul i ot Uscaţi, Scorea logofăt i Iane spatar i Grama postelnic ot Cepture i Preda, sin Stanov banul i ot Ploeşti, Stoica călăraş. Şi am pus blăstăm: carii de în noi va mai rădica pîră, acela să hie anatema cu Iuda şi cu Ariia şi blestemat de 318 sveti otţi ije sut vă Nechei. Aceasta am scris să se ştie şi să se crează şi pentru adeverită credinţă pus-am şi peceate. […]. Smerenie ieu Vasilie egumenul de în sfînta monastiri Aninosa DRH, B, XXIV, nr. 244, p. 323-324 1634 mai 1, Bucureşti. ŢR [334] Adecă eu jupîneasa Stanca ce am fostu jupîneasă agăi Neagului, înpreună cu feciorii miei, Coman comis şi Andreiu spatar i Pătraşco i Mihai, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Gherghie bivşe vtorii vistiiariu şi a jupînesei lui, Sofiicăi, ca să se ştie cum le-am vîndut o vie în Dealul Tîrgoviştii, în gura Văii Sasilor în feaţe, ce iaste între via Mitrei, fratele Pîrvului logofăt şi între…, cu livezi şi cu pomet şi cu pimniţa şi cu case în deal la vie. [335] Pentru că această vie, ci scrie mai sus, fost-au cumpărată de aga Neagul, în zilele lu Alexandru voevod, sin Radul voevod, de la popa Tanasie, feciorul pope Goicei clisiariul de în Tîrgovişte. Iară după aceia, cîndu au fostu acum, în zilele domnu nostru Io Mateiu Băsărăbă voevod, iară eu jupîneasa Stanca, ce am fostu jupîneasă Neagului aga, şi noi feciorii lui, carii sentem mai sus-scrişi, vîndut-am ceastă vie jupînului Gherghie vistier za ughi 150 bani gata. Şi o am vîndut noi de bunăvoia noastră, fără de nice o silă, pentru datoriia tătîni-nostru, agăi Neagului, ca să fie lui de moşie şi coconilor în vecie. Şi au fost la tocmeala noastră mulţi boiari mărturie, na ime: jupan Para biv vel peharnic i jupan Radul logofăt i jupan Dumitru logofăt ot vistierie i Pîrvul logofăt, fratele Mitrei, ot Tîrgovişte, Necula peharnic i popa Tanasie i Nica căpitan. Şi pentru mai adeverită credinţă pus-am şi peceate, ca să se ştie şi să se crează. Şi am scris eu, Lepădat logofăt. Pis u Bucureşti meseţa mai 1 dni, vă leat 7142 [1634]. Coman comis amu pus cu mîna mea Andreiu spătar scris-am cu mîna mea Pătraşco postelnic scris-am cu mîna mea Radul logofet ot Popeşti Eu Vasilie spătar DRH, B, XXIV, nr. 250, p. 334-335 1634 mai 1, Bucureşti. ŢR [335] Adecă noi boiarii: jupan Nedelco vel cliucer i jupan Vasilie vel stolnic i popa Borcea clisiiarul i Ianiu portariul şi jupîneasa Mariia vistiereasa a Dudescului şi Nenciul dvornic i Radul logofăt Dudescul, scris-am aceasta a noastră carte, ca să fie de mare credinţă şi de mărturie, ca să se ştie cum ne-au chemat frate nostru, Gherghe logofătul, la vremea lui de moarte. Deci văzîndu noi cum i se apropie vreme de moarte şi a se petrece de pre această lume, făcutu-ş-au tocmeală casei lui de tot lucrul, cum va fi după moartea lui. Deci aşa-u zis cu gura lui înnaintea noastră Gherghe logofătul, cum moşiile lui toate şi dobitoc şi bucate şi rumîni şi ţigani, mult puţin ce va fi, să fie tot pre mîna jupînesei lui, Neacşei. [336] Iar pentru rumînii lui de în sat den Măgureni, pre nume Albuş cu feciorii lui şi Radul Boncă cu feciorii lui şi Toader cu feciorii lui şi Stoian cu feciorii lui şi Chiţiboiu cu feciorii-ş şi Cîrstiian Mutul cu feciorii lui şi Romce cu feciorii lui şi Stan Pomană cu feciorii lui şi Dan, feciorul Albului, cu fecioruii lui şi Vasilie cu feciorii lui şi Stroe cu feciorii lui şi Vladul cu feciorii lui şi Cocîrle cu feciorii-ş şi Oprea cu frate-său Stan şi cu feciorii lor şi Dragomir cu feciorii lui şi Vladul Brînzeiu cu feciorii lui i Vladul Văcariul cu feciorii-ş şi Stan Ţigulea cu feciorii lui şi Petrişor cu feciorii-ş şi… cu feciorii lui, i-au ertat Gherghe logofăt de rumînie pre toţi de înnaintea noastră, singur cu gura lui, însă i-au ertat numai capetele lor şi cu feciorii lor, fără ocină, nimica. Iară ocina cîtă au avut în Măgureni o au lăsat să fie la beserică, unde se-au îngrupat şi el şi părinţii lui şi fraţii lui acolea în sat la Măgureni. Iară rumînii de la Măgureni, ei să aibă a hrăni pre jupîneasa Neacşa pînă va fie ia vie, iară după moartea ei, iar să fie ertaţi de rumînie. Derept aceia şi noi, ceşti boiari, ce sîntem mai sus-scrişi, pre cuvîntul lu Gherghe logofăt, cum au grăit cătră noi la vreme lui de moarte, singur cu gura lui, aşa mărturisim şi noi cu sufletele noastre. Şi am făcut ceastă carte a noastră să fie de mărturie la mîna rumînilor den Măgureni ot sudstvo Prahova, să fie în pace de rumînie, cum i-au ertat singur Gherghe logofăt de cătră toată ruda lui, de nimenilea val sau bîntuială să n-aibă. Pentru că noi, aceşti boiari ce sîntem mai sus scrişi, cum am auzit şi cum au grăit Gherghe logofăt cătră noi cu gura lui la ceasul de moarte să fie rumînii lui ertaţi şi neşte oameni slobozi, aşa mărturisim şi noi cu sufletele noastre. Şi pentru adeverită credinţă pusune-am peceţile şi iscăliturile. Iară care om den în ruda lu Gherghe logofătul se va ispiti a călca şi a sparge şi a strica această pomeană, acela să hie blăstemat de vlădica Hristos şi afurisit de 318 sveati otţi ije sut vă Nechei şi să aibă a da seama înnaintea lu Dumnezeu. DRH, B, XXIV, nr. 251, p. 335-336 1634 mai 5. ŢR [336] […] acestor oameni ai sventei monastire de la Rîncăciog, anume: Radul cu feciorii-ş şi Micul cu feciorii-ş / [337] şi Badiul cu feciorii-ş şi Stanciul cu feciorii-ş, şi Nestor şi Daina cu feciorii-ş den sat den Cîrsteeneşti ot sudstvo Muş[cel] i Padu[reţi], ca să le fie casele şi toate bucatele lor ce vor avea în pace şi slobode de acum înnaente, de bir, de găleată cu fîn, de mere cu ceara, de oia seacă, de birul calului şi al boulue, de podvoade, de mertece, de conace, de cae de olacu, de cătră samnecii de judeţ, de dejmă de stupi, de gorştenă de oi şe de porci, de vinărici, aşijderea de toate dăjdile şi mîncăturile, cîte vor fi preste an în ţeara domnie mele de nemica val sau bîntuială să n-aebe, neci să le să tragă bucatele lor, pentru alţii, ce s-aebe bună pace, în zilele şi în viiaţa domnie mele, pentru că m-am milostivit domniia mea de i-aam ertat, cum au fost ertaţi şe de alţi domni bătrîni şe mai denaente vremi. Şi am văzut domniia mea şi carte răposatului Io Şărban voevod şi carte răposatului Io Radu voevoda şi a fiiu-său Alexandru voevoda şi carte lu Leon voevoda la mîna lor, de pace şe de răpoaos. Aşejderea i-am ertat şi domniia mea, numai cît să fie de paza şe de posluşaniia şe de lucrul sventei monastiri, de toate deci [cîte tre]bue la mănăstire, să dea ajut[oriu. A]şejderea şi voi, birarilor, şi voi, [cele]la[lte slugi ale d]omnie mele, oricare cu ce [slujbe veţi um]bla într-acest judeţ, să căutaţi, în vreme ce v[eţi ve]dea această carte a domnie mele, iar voi să căutaţi şi foarte să vă feriţi de casele şe de bu[ca]tele acestor oameni ce sînt mai sus-scrişi, de toate, cum iaste învăţătura domnie mele. Şi am pus domniia mea şi blăstem: cene va dărue Domnul Dumnezeu, în urma domnie mele a fire domnu şi biruetoriu Ţărîe Rumîneşti, încă-l rog cu numele lu Dumnezeu să aebe a noere şi a întărire mila şi pomena domnie mele pre tocmeala cum scrie mai sus. Iar carele o va călca şi o va sparge, să fie proclet şi anatema şe afureset de 318 otţi, eje sud vă Niechei. Derept aceia şi voi, sătenilor de în sat de în Cîrsteeneşti şi voi să daţi bună pace acestor oameni, carie sînt mai sus-scrişi de la sveta mănăstire ot Rîncăciog, de nemica val sau băîntuială să nu le faceţi oamenie de la sveta monastire: să vor muri, lor să fie morţi, iar să vor mulţi la sveta monastire, acolo să se mulţească, neci să bîntuiască mănăstire pre voi, neci să bîntuiţi voi pre sveta mănăstire. Iar să vor veni jalbă de la sveta mănăstire pentru voe, bine să şteţi că mare certare veţi avea de cătră domniia mea. DRH, B, XXIV, nr. 252, p. 336-337 1634 mai 6. ŢR [344] Adecă eu monah Sofronie de Gomoeşti, scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la hramul sfintei Troiţă de la Răteşti, cum să se ştie că am dat pentru pomeana şi pentru sufletul mieu 20 de stînjeni de ocină de la Gomoeşti şi 2 pogoane de vie de la Muscel, ca să fie pomeană la hramul sfintei Troiţă de la Răteşti. Iar cine va întoarce preste cuvîntul mieu, ori cine va rămîna pre urma mea, să fie treclet şi proclet şi afurisit de 318 oteţi ije vă Nichei. Şi mărturii au fost mulţi oameni buni şi bătrîni, preoţi şi boiari, na ime: ot Verneşti, popa Jipa şi Dragomir Sorescul şi Dragomir al diiaconului şi Avram şi din Buzău, diiaconul Pătru şi din Brăila, Ivan cumnatu Stamii cupeţul. […]. Popa Jipa Dragomir al diiaconului Dragomir Sorescul Diiaconul Pătru Monah Sofronie Avram DRH, B, XXIV, nr. 256, p. 344 1634 mai 6, Bucureşti. ŢR [344] […] jupînesei Marga, ce au fostu jupîneasă lu Lazăr păharnicul, ca să aibă a ţinerea toate bucatele ale bărbatului ei, Lazăr păharnicul: dobitoc, cai, boi, vaci, stupi, ţigani, ferecături şi strînsoarea casei lui, să fie toate pre mîna jupînesei lui, Margăi, pentru că au lăsat singuru Lazăr păharnicul la moartea lui să-l pomenească şi să-l grijască cum se cade, pentru că se-au luoat amîndoi de în tinereţe şi au lăcuit pînă la vreme de bătrîneţe şi au avut multă / [345] socotinţă şi au murit în mîna ei. Deci, pentru aceia au dat Lazăr păharnicul aceste bucate ce scriu mai sus, căci n-au fostu de la părinţii lui, ce au fostu cîştigate de ei de amîndoi, de în tinereţele lor pînă la bătrîneţe şi pînă la pristăvirea lui. Iar pentru rîndul unor vii de la Tîrgşor, ce au fost cumpărate de Lazar peharnic cu jupîneasa lui, Marga, dat-au Lazăr peharnic la moartea lui jupînesei lui, Margăi, viia de lîngă casă, cu căşcioara, iar o vie de la Ianiu lăsat-au Lazăr peharnic să o vînză jupîneasa lui, Marga, să-l pomenească. Iar pentru o ţigancă a lui, anume Tudora, cu un copil al ei, lăsat-au Latăr peharnic jupînesei lui, Margăi, iar după moartea ei să fie ertaţi. Iar casele lui de în Tîrgşor, cu locul şi cu pimniţa, care au fostu cumpărat Lazăr peharnic mai denainte vreme, lăsatu-le-au Lazăr peharnic frăţini-său lu Ilie. Iar casele cu locul de la Ţiţeştii, lăsatu-le-au Lazăr peharnic nepotu-său, le Gherghe. Iar pre un rumîn de la Ţiţeşti, anume Stăniia, ertatu-l-au Lazăr peharnic pentru sufletul lui. Iar o năstrapă de argintu datu-o-au Lazăr peharnic pentru pomeana la mănăstirea de la Molomoc să facă o cădelniţă, iar altă năstrapă, ca şi ceia, datu-o-au frăţini-său, lu Ilie. Iar alte toate le-au lăsat să fie pre mîna jupînesei lui, Margăi. Iar pentru 2 sălaşe de ţigani, anume Stan, feciorul Slăvuleţului cu ţiganca lui Viţa şi cu feciorii lor, ce l-au fost cumpărat Lazăr peharnic pre zestrele jupînesei lui, Margăi, de la Dumitru logofăt de Stoiceni în zilele lu Şerban voevod, iar Dumitru logofăt l-au fost cumpărat de la Barbul postelnic, iar pre Oţelea ţiganul cu ţiganca lui, Sora şi cu feciorii lor ce au fost al Radului postelnic Slăviceanul, datu-l-au Radul postelnic lu Lazăr peharnic, pentru 2000 de aspri ce-au fost datoriu de în zilele lu Mihai voevod; şi au fost scos Lazăr peharnic pre aceşti ţigani cu [s]multă pîră, în zilele Radului voevodi, de cătră Ventilă biv vel cliucer şi de cătră Nenciul postelnic şi de cătră jupănesa lui, Neacşa. Şi am văzut domnia mea şi cartea Radului voevodi pre aceşti ţigani, vă leat 7122 şi zapisul al lu Lazăr peharnic, făcut de la moartea lui cu mare afurisanie şi cu mulţi boiari mărturie scrişi în zapis, mărturisindu Lazăr peharnic la moartea lui cum au fost lăsat aceste bucate şi moşii toate, cum scrie mai sus, jupînesei lui, Margăi, pentru un sat al ei de zestre, anume Drăgăşanii, ot sudstvo Tele[or]m[an], ce i l-au vîndut Lazăr peharnic, za ughi 150. Şi frate-său Ilie nimica treabă să n-aibă, pentru căce se-au fost despărţiţ fraţii amîndoi de multă vreme. Iar după aceia, cîndu au fost acum, în zilele domnii mele, după moartea lui Lazăr peharnic, iar frate-său Ilie, el n-au vrut să lase pre tocmeala frăţini-său, ce au rădicat pîră şi au venit de se-au pîrît de faţă înaintea domnii mele cu cumnată-sa, jupîneasa Marga. Şi aşa pîrîia Ilie, fratele lu Lazăr peharnic cum să împarţe toate bucatele şi moşii şi ţigani şi tot ce să va [afla]. Intr-aceia, domnia mea am căutat şi am judecat pre dereptu şi pre lege cu toţ cinstiţii deregătorii domnii mele şi am dat domnia mea jupînesei Margăi, ca să-şi ţie toate cum i-au lăsat bărbatul ei, Lazăr peharnic. Iar cine să va / [346] afla numai de în Oţelea ţiganul şi di în ţiganca lui, au fecior, au fată, să aibă a înpărţi Ilie cu cumnată-sa Marga în doao; iar cu feciorii lu Stan ţiganul, nimica treabă să n-aibă, căci au fost cumpărat de pre zestrele jupînesei Margăi. Şi au mărturisit înnaintea domnii mele şi cinstitul deregătoriul domnii mele jupan Ivaşco vel dvornic cum se-au fost tocmit Lazăr peharnic cu frate-său Ilie denaintea lui, cum cine să va afla de în Oţelea ţiganul, oricînd să aibă a înpărţi în doao şi cum i-au fost dat Şerban voevod jupînesei Margăi, ughi 150 zestre, cîndu o au măritat după Lazăr peharnic. Iar apoi, jupîneasa Marga, ia nu se-au îndurat nici de Ilie, ci l-au miluit cu o fată de ţiganu, cu o soră a Pîrvului ţiganului, feciorul lu Stan. Iar cu alte ce sînt mai sus-scrise, să le ţie toate jupîneasa Marga cum i le-au lăsat şi de niminilea opreală să n-aibă, că se-au pîrît de faţă şi au rămas Ilie de lege şi de judecată denainte domnii mele. Dereptu aceia, domnia mea am dat jupînesei Margăi, ca să fie în pace de cătră cumnatu-său Ilie, să-şi ţie tot ce i-au lăsat să fie moşie şi feciorilor în veci. DRH, B, XXIV, nr. 257, p. 344-345-346 1634 mai 7. ŢR [346] […] părintelui egumenului Neofitie de la sfînta mănăstire de la Menedic, pentru că s-au jeluit că ia-au luat de la Chilii un popă, anume Toma, un stihare. Deci să fii volnic a-l apuca cu această carte a dumni-mele să de stihariul, că acel stihari au fost de la deregătoriul / [347] dumni mele Ivaşco vel vornicul; deci ei tras pîre. Deci ei să-l apuce să plătească stihariul.iar de nu-l va da, să fie volnic a lu[a] om domnesc să-l iaa stihariul de la popa, iar lui dă-i va părea strînb, să vie de faţă, că aşa iaste învăţetura dumni-mele. DRH, B, XXIV, nr. 258, p. 346-347 1634 mai 7. ŢR [347] […] lu Socol den Văleni, ca să fie volnic cu ceastă carte a domnii mele să-şi ţii nişte ocină dă un moş; au cumpărat de la Voica, fata Oprei. Pentru că această ocină o au făcut Voica vînzătoare în zilele răposatului Radului vodă, pentru ce i-au fost nevoe. Şi ş-au întrebat toate rudele şî fraţii de pre ocină şî n-au vrut să o cumpere nimenilea, ce o au cumpărat Socol. Şî tot o au ţinut cu pace de atunce pînă acum. Iar cîndu au fost acum, în zilele domnii mele, sculatu-se-au Voicea şî Oprea, verii Voicăi, de au rădicat pîră naintea domnii mele ş-au venit de faţă. Şî aşa pîrîia Voicea şî Oprea cum cînd au cumpărat acea ocină nu i-au întrebat, ce sînt ei mai volnici să întoarcă banii. Şî au venit şî vînzătoriul de faţă nai[ntea d]omnii mele de au mărturisit cum i-au întrebat şî n-au vrut să cumpere. Derept aceia, au rămas Voicea şî Oprea de lege şî de judecată denaintea domnii mele. Şî am dat domniia mea lu Socol ca să-şi ţie ocina cum o au ţinut şî pînă acum, şî de nime opreală să n-aibă naintea cărţii domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 259, p. 347 1634 mai 9. ŢR [348] Zde bolearom ai boiarinului dumnii mele jupan Buzîncăi vel comis şi ai părintelui Vasîlie egumenul ot Bistriţa, anume: Radul logofăt Năsturel i Gligorie vel logofăt i Nedelco vel clucer i Tudosîi logofăt i Dumitraşco vistier i Radul vornic ot Desa, să caută şi să adevereze păntru satul Gîndenii, deci cum vor adevăra aceşti mai sus-zîşi boiari şi cum vor afla cu ale lor suflete, aşa să-i tocmească. DRH, B, XXIV, nr. 260, p. 348 1634 mai 10, Bucureşti. ŢR [348] Adecă noi 6 boiari: jupan Radul Nasturel biv vel logofăt i jupan Gligorii vel logofăt i jupan Teodosie biv vel logofăt i jupan Nedelco vel cliucer i jupan Dumitraşco biv vel vistiiar i ot Desa dvornic Radul, scris-am cartea noastră ca să fie de credinţă la sfînta mănăstire Bistreţa, hram uspenie Bogorodiţe şi a părintelui egumenului Vasilie şi a tuturor călugărilor, carii vor fi lăcuitori într-acel sfînt loc, ca să se ştie cum au avut părintele Vasilie egumen mare pîră înnaintea domnu nostru Io Mateiu Basarab voevod în divan cu jupan Buzinca vel comis şi cu jupîneasa Anca a lu Mihail postelnic de în Văleni şi cu ginere-său, Ghinea postelnic pentru satul Gîndenii den judeţul Rom[anaţi], care sat au fost cumpărat de răposatul Barbul banul Craiuvescul şi cu fraţii lui Pîrvul dvornic i Danciul armaş i Radul postelnic, ctitorii mănăstirii, de la moşul lu Drăguşin banul şi al lu Dumitru dvornic, în zilele Vladului voevod bătrînul, derept 15000 de aspri gata. Şi l-au dat şi l-au închinat în sfînta mănăstire Bistreţa împreună cu alte sate şi moşii, pentru pomena, unde le zac şi oasele lor şi au întărit cu hrisoave şi cu cărţi de milă. Şi l-au tot ţinut sfînta mănăstire cu bună pace. Iar de la o seamă de vreme încoaci, după moartea ctitorilor ce scriu mai sus, iar Drăguşin banul şi Dumitru dvornic, ei au fost luat satul Gîndenii / [349] de la mănăstire în puterea lor şi au fost pus la sfînta mănăstire o cădelniţă de argint, derept 3000 de aspri. Şi au fost satul Gîndenii tot pre seama nepotu-său, lu Mihăilă postelnic den Văleni, după moartea lor, fără lege, fără judecată. Şi au fost pus ei atunce şi un egumen al lor în mănăstire, anume Mitrofan şi au tăiat cărţile şi hrisoavele mănăstirii fără divan, fără judacetă, în sfînta mănăstire şi le-au stricat şi au făcut cum au vrut, în silă, ca nişte oameni puternici, căci n-au avut cine căuta de mănăstire şi de moşiile mănăstirii. După aceia, cîndu au fost acum, în zilele domnu nostru Matei voevod, iar părintele Vasilie egumenul văzînd moşia mănăstirii Bistreţa şi pomena ctitorilor ce scriu mai sus înpresurată şi cuprinsă fără dreptate şi fără de cale de alţii venit-au înnaintea domnu nostru în divan de se-au pîrît de faţă cu jupan Buzinca vel comis şi cu jupîneasa Anca a lu Mihăilă postelnic de în Văleni şi cu Ghinea pentru satul Gîndenii. Şi au scos părintele Vasilie egumen în divan toate hrisoavele mănăstirii: întîiu hrisovul lu Vladul voevod vă leat 7002 şi hrisovul Mihnei voevod cel bătrîn vă leat 7017 şi hrisovul lu Basarab voevod vă leat 7028, tot întărite unul pre altul pre satul Gîndenii, şi cartea lu Alexandr voevod, feciorul Mircei voevod, nepotul Mihnei vodă, de pîră şi de rămas cu Drăguşin ban şi cu Mitrea dvornic vă leat 7077. Iar jupan Buzinca vel comis şi cu jupîneasa Anca i Ghinea postelnic ei aşa pîrîia cum l-au fost cumpărat acest sat Gîndenii de la jupîneasa Velica pentru 3000 de aspri şi cum au pus acea cădelniţă în mănăstire pentru sat şi au scos şi ei un hrisov al Mihnei voevod în divan. Într-aceia, domnu nostru văzînd atîta hrisoave şi cărţi bătrîne, măria sa n-au vrut să înntre în blăstem şi într-această pîră veche, ce ne-au dat pre noi, 6 boiari, de în divan pre răvaşe domneşti, ca să le căutăm şi să socotim tot lucrul pre amăruntul. Şi încă au făcut şi părintele vlădica Grigorii mitropolitul cartea sfinţii sale de afurisanie la noi, cum să-i judecăm pre dreptate şi pre lege dumnezeiască şi fără de făţărie nemic. Într-aceia, noi ne-am strînsu-ne toţi înpreună înnaintea domnu nostru în divan şi a tot sfatul, marii şi mici şi am luoat sama în tot chipul şi am văzut hrisovul lui Mihăilă postelnic scris fără dreptate şi fără de cale. Şi au mărturisit toţi boiarii mari şi mici cu mare, glas cum au fost moşiia mănăstirii direaptă şi cum o au ţinut fără lucru, în silă. Deci şi noi înncă n-am vrut să luom acel blăstem şi acea afurisanie asupră, ce am dat satul Gîndenii mănăstirii cu rumînii şi cu tot venitul ce se va alege, cum au fost de veac. Şi au rămas jupan Buzinca vel comis i jupaniţa Anca de lege i Ghinea postelnic dennaintea domnu nostru şi a noastră şi a tot divanul. Şi am scos satul Gîndenii şi dentr-acel hrisov al lor cu chinavar, ca mai mult treabă să n-aibă. Şi înncă au dat părintele Vasilie egumen denaintea domnu nostru şi a noastră şi acea cădelniţă în mîna jupînesei Ancăi, ca să n-aibă treabă nemic cu satul ce să hii mănăstirii de moşie şi întărire şi ctitorilor pomenă. Şi am mai întrebat pre jupîneasa Anca ca să mai scoată cărţi la divan, iar ia se-au prinsu cum de va mai avea vreo carte la mîna ei au de cumpărătoare au de moşie au de pîră, să hie de gloabă şi de mare ruşine. Derept aceia şi noi încă am făcut această carte a noastră de judecată cum am aflat cu sufletele noastre. Şi punem şi blăstem şi procleţenie: cine va face într-alt chip preste această judecată a noastră, să hie anatima şi / [350] proclet de 318 oteţi şi să-i stea pîrîş la înfricatul judeţ uspenia Bogorodiţe şi să aibă parte cu Iuda şi cu Ariia la un loc. Inaco da nest. Şi pentru credinţa ne-am pus şi peceţili şi iscala noastră mai jos. […]. Gligorie vel logofăt Dumitraşco vistiiar Thiodosie logofăt Radul vornic ot Desa Nedelco vel clucer Udrişte Năsturel vtori logofăt DRH, B, XXIV, nr. 261, p. 348-349-350 1634 mai 11. ŢR [357] Adecă eu Ion, sin Bodev ot Săruleşti, [scriu şi mărtu]risesc cu acesta al miu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului [St]anciului ot Verneşti, cum să se ştie că i-am vîndut partea mea de ocină din sat de în Săruleşti toată, cît se va al[ege], de în hotar pînă în hotar şi de în cîmpu şi de în apă şi de în pădure şi de în sileştea satului şi de preste tot, de pre unde va fi de în ocina Săruleştilor, za 12000 dă bani gata. Şi am vîndut această ocină ce-i mai sus-scrisă de a mea bunăvoe şi cu ştirea tuturor fraţilor de în sus şi de în jos, ca să fie lui moşie şi feciorilor lui şi nepoţilor şi strenepoţilor. Şi mărturii: Radul Gavrii ot Săruleşti i ot Cocani, Stanciul Potîrniche i Drăghici al Băndroiului [i] popa Radul ot Cîrlomăneşti i ot Răteşti Dragomir postelnic, sin Buzei [i ot] Verneşti, Marin, sin Dragomir Paciogăi şi iar de Săruleşti, Fătul lu Şogîrgău… iar de Verneşti, Jipa postelnicul i Avram i popa Gherghe. […]. [I]on den Săruleşti. DRH, B, XXIV, nr. 264, p. 357 1634 mai 11. ŢR [357] Adecă eu Ventilă de în Bucu făcut-am zapisul miu, ca să fie de credenţă la mîna fie-mea Tudorie, cum să să ştie că i-am dat acestă ocină, / [358] care-i scrie aicea într-acestu zapis, ocina din Pupezeni, stînjini 20 şi i-am mai dat şi din Bucu stînjini 10. Şi acestă moşie i-am dat fie-mia Tudorii zestre ca să-i fie ei moşie stătătoare în veacu şi feciorilor ei, cîţi Dumnezeu îi va da. Şi la tocmeala noastră fost-au Voicilă din Cosîmbeşti şi Pătru din Bucu. Şi pentru credenţa, pusu-me-m şi eu pecetea şi numele mai jos ca să creză. […]. Eu Ventilă. Pătru. DRH, B, XXIV, nr. 265, p. 357-358 1634 mai 11. ŢR [358] […] slugilor domniei mele roşiilor de Buzău şi de Rîmnic, carii au fost chezaşi de Pardos şi slugii domniei mele, anume… ca să fie volnici cu această carte a domniei mele de să vînză toate bucatele lui Pardos şi vii şi mori şi alte moşii toate, pînă va umplea preţ de 150 ughi, pre cari bani au întrat chezaşi aceşti roşii de cătră Jipa neguţătoriul pentru o nevoe ce-au avut Pardos în zilele lu Leon voevod, cum scrie şi zapisul lui. Aşijdere nişte roşii carii au întrat chezaşi păntru Pardos şi au jurat cum n-au întrat chezaşi şi le sîntu peceţile de faţă în zapis, acela jurămîntu să nu să ţie în samă. Şi această carte să calce toate cărţile cîte am făcut domniia mea lu Pardos şi de nimene opreală să n-aibă, înnaintea aceştii cărţi a domniei mele. […]. […]. … Cîrstea [Pe verso:] Pentru Pardos ot Răduleşti. DRH, B, XXIV, nr. 266, p. 358 1634 mai 12, Bucureşti. ŢR [359] Scris-am eu Nedelco biv vel peharnic şi jupînesa mea Frujina ot Bucov acesta al nostro zapis, ca să fie de credinţă la mîna lu Iurdache vornicul, cum să să ştie că i-am vîndut parte mea de loc şi de pivniţă, a treia parte, la Tîrgul de Sus, ce am fost cumpărat acest loc de la Gherghe vătaf de postelnicei, văriul lu Ilie vornicul, de am vîndut eu acest loc ci-i mai sus-zis de a mea bună voia, fără nici o silă, dereptu patru mii de aspri gata. Şi la tocmela nostră, fost-au mulţi boiari anume: Ilie vornicul i jupînul Costandin ot Vaidele i Radul biv vel sluger i Lupul căpitanul i Gherghe postelnic ot Negoeşti i Lazar peharnic i Tudor Bolduma ot Buciumeni i Oprea călăraşu ot Băbeni. Şi am scris acest zapis eu Neagoe peharnic Miiutescul, în casa Stoicăi Păcală dorobanul ot Bucureşti. […]. Nedelco biv vel păharnecu Lupul căpitan Ilie vornic Eu Gherghe postelnic ot Negoieştie Neagoi peharnic mărturie Şi eu Ianachi postelnic ot Fenţeşti mărturisescu Lazaru peharnic […] [Pe verso:] Let 7208 [1700] avgust 12. Am luoat de la Rada vătăşoaia vin. De pe vin, tl. 3,30 lei 1 (talere trei 30, lei unu). Tudori căpitan. Leat 7209 [1700] septemvrie 3, pac dă la Rada de pre vin tl. 6 (şase). Dat şi la cheriia buţilor pre 2 buţi, vedre 129, vadră po bani 3, cin. cup. cheriia bani 390. Septemvrie 3 pre dat vadră dă taleri 1. DRH, B, XXIV, nr. 267, p. 359 1634 mai 12. ŢR [359] Scris-am eu Tuduran al meu zapis la mî[na] cumnatului Manului şe Dragomer, cum să se ştii că e-m vîndut eu ocena den Lăzăreşti, partea / [360] lu Stoen şe partea popei Cîrsteae şe partea al Dobre şe partea lu Stan şe partea popei Oprea, dereptu aspri 2000 gata. Şe e-m vîndut eu de a mea bunăvoe. Şe mărturie: popa Lazar, popa Sava, popa Stănilă, popa Stoeca ot Goleşti, Stanciul Mehovenul, Căzan călugăr… eş, David ot Ţeţeşti, Albul Stăn… ul Mercea ot… [I]van păharnecul ot Băjăşti… ul Mateiu … ot Mihăeşti, Stan Mocanul ot Băjăştii… ot Ţeţeşti. DRH, B, XXIV, nr. 268, p. 359-360 [1634] mai 13, [Cîmpulung]. ŢR [360] Preamilostive doamne, să fii dumnita sănătos, în ai mulţi şi buni, să moşteneşti în ţara măriei tale. Dăm în ştire măriei tale noi robii şi lutul de supt cinstitele picioarele măriei tale, din oraşul măriei tale din Cîmpulung, judeţul şi pîrgarii şi preoţii şi bătrînii oroşani, cum au venit înnainte noastră la scaunul măriei tale egumenul de Brădet pentru neşte ţigani, un ţiganşi o ţigancă, cum au fost cumpăraţi la mănăstire din zilele Radului vodă, den domnie dintîiu, de la jupîneasa Famie, nora vornicului Ivaşco şi au fost tocmit 3000 aspri. Şi pentru acei bani i-au dat den mănăstire 3 cai de s-aau plătit, şi au rămas ţiganii în mănăstire. Şi au mărturisit Slănicul de Jos, anume Stoica Tăpţan şi cu alalţi megiiaşi, cum au fost la ace tocmelă şi au fost ot Corbii de Pietră şi toţi dinprejurile mănăstiriei şi toţi au fost şi au mărturisit dennainte noastră cum sînt acei ţigani cumpăraţi şi sînt ai mănăstirii. Iară cînd iasti acum, să scoală un nepot al ei den Ţara Ungurească, anume Şimon, să ia acei ţigani. Şi i-au luat cu doi armaşi, iară egumenul şi noi oroşanii i-am oprit acice în oraş şi le-m pus zi să vie de faţa înnaintea măriei tale, iară mărie ta-i vei judeca cum te va năstăvi milostivul Dumnezeu. Aceasta dăm în ştire măriei tale. Dumnezeu să te veselească şi să te zilească în ai mulţi şi buni, amin. DRH, B, XXIV, nr. 269, p. 360 1634 mai 13. ŢR [361] […] Andrei vtori slujer ca să fie volnicu cu această carte a domnii mele de să ţie viia Micului den Copăcel. Care vie au fost dat Chisar peharnic Rudeanul Micului, pentru ughi 10. Aşijderea şi tu, Micule, înn vreme ce vei vedea această carte a domnii mele, iar tu să cauţi să-ţi iai banii, ughi 10, ce ai fost dat lu Chisar peharnic pre acea vie, pentru că n-ai avut tu treabă a înntrare în moşiile boereşti neînntrebat, că nu se dau moşiile pentru frăţiia. Şi au venit Chisar peharnic cu Andrei slujer de au mărturisit cum n-au luoat acei ughi 10 pre moşie, ce i-au luoat înnprumutu. Deci domnia mea am dat lu Andrei slujer ca să-i lapede banii şi să ţie viia, că iaste el mai volnic cu acea moşie, că iaste a lui şi înncă n-au fost nici cu ştirea lui. Şi să-l oprească de la vie pre Micul, mai mult treabă să n-aibă, că aşa am dat învăţătura domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 270, p. 361 1634 mai 18, Tîrgovişte. ŢR [368] Scris-aam eu Prebeg Şiumun acesta al miu zapis, să fie la mîna slugerului Todoran, cum să să ştie că i-am vîndut o ţigancă, anume Bucura ţiganca, dereptu 16 galbeni, pentru că au fost acea ţigancă de moşie a nostră. Şi am vîndut de bunăvoia mea. Iar alt ce se va trage de în ruda mea şi de în podrujăia mea nime să n-aibă trebă a vălui pre slugeriul Todoran pentru Bucura ţiganca, că o am vîndut eu de bunăvoia mea. Şi atunce cîndu am luoat aceştii 16 galbeni de la slugeriul Todoran au fost ş-alţii omeni bunii: popa Arfeniie, Dumitru căpitan i Iane căpitan i Lemberiu, cuscru lu Ilie vornicul şi alţii omeni buni, cum i-am vîntut acea ţigancă să-i fie dumnielui de moşie. […]. Eu Dumitru căpitan. Ilie iuzbaşa. Eu Dumitru gramatic sin Tudor tunar. DRH, B, XXIV, nr. 273, p. 368 1634 mai 20, Bucureşti. ŢR [368] Ispisah az, Dumitru judeţul, cu 12 pîrgari den oraş den Bucureşti aceasta a nostru carte acestui boiarin, anume Stanciul vătahului, jupînesii / [369] lui, Manie şi cuconiilor lor, Preda şi Dumitrache şi cu ai lor feciorii, cîţii Domnezeu le va da, ca să le fie dooa locuri de casă cu case cu tot, aicea în oraş în Bucureşti, cari locuri sîntu lîngă mănăstirea Sarindariul, lîngă uliţă, de în jos de mănăstire, alaturea cu podul, de în sus, între Dumitru zlătariul Botuşariul şi de în jos, lîngă Iorgachii, ce au fostu vătah de postelnicei la Alexandru voivod Iliiaş. Pentru că aceste locuri de casă fost-au unul al [lui] Costandin cel mare zlătariul, cumpărătoare de la Oprea zlătariul Boldu, de în zilele lu Şerban voevod, iar altu locu fost-au al [lui] Costandin cel mic, zlătariul, despre mătuşi-sa Stana, încă mai dinainte vreme. Iar dup-aceia, cîndu au fost acuma, în zilele domnu nostru Io Mateiu voivod Băsărabă, iar Costandin cel mare, de zlătari, şi Costandin cel mic, zlătariul ei, au vîndut aceste locuri de case cu casa cu tot Stanciului vătahul a lu Tudosie logofătul şi jupînesii lui, Manii, deript 4000 de bani gata. Şi au vîndutu ei de a lor bunăvoi, fără de nici o silă şi cu ştirea a tuturor vecinilor den mahala, de în sus şi de în jus şi denaintea noastră. Şi am văzut şi zapis de la [mîna] lu Costandin cel mare şi de la mîna lu Costandin cel mic, de vînzare, cu mulţi oamenii buni mărturii scrişi în zapis. Dereptu aceia, dat-am această carte a nostru la mîna Stanciului vătahul, ca să fie aceste locuri de case moşii lui şi jupînesii lui şi coconilor lui şi nepoţilor şi strenipoţilor neclintit vă vechi, amin. Şi mărturii am pus bătrînii oraşilui, anume: popa Borcea cliserul domnescu i popa Ivan i Stanciul diiacunul i Costea gramaticul de la Beserica Domnească i popa Drăgoiu i popa Manta i Stanciul logofăt i părintele Efthemii egumenul şi frate-său, popa Roşiul de la mănăstirea Sarindariul şi Dumitru logofăt sin, Pană postelnic ot Bărbăteşti i Costandin zlătarul i Stan vătahul de zlătari şi Lepădat ceauşu şi Defta neguţătoriul. DRH, B, XXIV, nr. 274, p. 368-369 1634 mai 20, Bucureşti. ŢR [369] […] jupînesei Ancăi, care au fost jupîneasa lu Mihăilă postelnic de în Văleni, ca să-i fie ei satul Podrujanii / [370] den judeţul Dol-Jil, tot satul şi cu toţi rumînii şi cu tot venitul şi ţiganii, anume: Badea cu toţi feciorii lui şi Bobocea ţiganul cu toţi feciorii lui şi Moţea cu toţi feciorii lui, pentru că acest sat şi ţigani ce scriu mai sus sînt ale ei de zestre de la părinţi. Deci, să şi le ţie cu bună pace. Aşijderea să fie volnică jupîneasa Anca să ţie de în toate satele cîte au cumpărat înpreună cu soţul ei Mihăilă postelnic în viiaţa lor, den toate a treia parte şi de sate şi den ţigani. Şi iar să aibă a ţinere jupîneasa Anca den toate cumpărătorile ce-au cumpărat fiiu său Radul după moartea tătîine-său şi den sate şi den ţigani, tot a treia parte. Şi să fie volnică a face ce-i va fi voia şi cu zestrele ei de la părinţi şi cu toate părţile de cumpărătoare ce i se-au venit, a treia parte şi de la soţ şi de la fiiu. Pentru că au venit jupîneasa Anca înaintea domnii mele în divan de se-au pîrît de faţă cu noru-sa, jupîneasa Grajdana şi cu nepotă-sa Preda. Şi au spus jupîneasa Anca cum au avut pîră şi în zilele lu Leon vodă şi le-au fost dat boiari de cei mari, den divan, de le-au ales tot lucrul pre dreptate şi au ales jupînesei [An]căi den toate cumpărător[ile]… zestrele… cu părţile de cumpăr[ătură, să aibă] a face ce-i va fi voia, cum am văzut domnia mea şi cartea boiarilor de judecată. Derept aceia şi domnia mea încă am judecat şi am dat jupînesei Ancăi ca să fie volnică să ţie şi să facă ce-i va fi voia, cum scrie mai sus şi de nimenilea opreală să n-aibă. DRH, B, XXIV, nr. 275, p. 369-370 1634 mai 22. ŢR [372] Adecă eu Miho, fratele Chircăi, den sat den Păuşăşti, mărturisescu cu acest zapis al mieu, să hie de credinţă la mîna jupînului Simei vtori logofet, cum să se ştie că am vîndut dumnealui doao fălci de loc, una în Crînguri, alta în vîrhul viei cei de jos, derept 160 de bani. Şi am vîndut eu de a mea bunăvoe, cu ştirea fratelui mieu şi a rudeniilor şi a vecinilor den sus şi den jos. Şi s-au întîmplat de au fost mărturii: cumnatu mieu Dumitru i ot Stoineşti, Oprea şi frate-mieu Chirca şi Hrizea vataf i ot Şărineasa, Udrişte logofăt i Soare logofăt şi alţi mulţi. Aceasta am scris şi mărturisescu ca să se ştie şi să se crează. Şi pentru credenţa mi-am pus şi degetul, că pecete n-am avut. […] anno domino, 1634. Eu Oprea. Eu Hrăza vătahul Eu Mihul. Eu Chirca, brat. DRH, B, XXIV, nr. 277, p. 372 1634 mai 22, Bucureşti. ŢR [372] Adecă eu Radul armaş scris-am acesta al mieu zapis, ca să hie de mare credinţă la mîna părintelui piscupul Efrem de la sfînta episcupie de la Buzău, cum să să ştie că-i sînt dator cu 1 ţigancă. Şi păntru acea ţigancă i-am pus / [373] zălog 1 copil de ţigan, anume Ionaşco, ca să fie la mîna svinţiei lui, pînă i voiu găsi acea ţigancă ce-au fost a svenţiei lui. Iar de nu-i voiu putea găsi ţiganca, să aib a-i dare ţigancă păntru ţigancă şi să-mi iau ţiganu de la părintele sau să-i plătescu ţiganca, cum mă voiu putea ajunge cu părintele. Iar de nu voiu putea, să-i fie ţiganul stătător. Şi păntru credinţa mi-am pus şi pecetea. Însă am şi eu zapis de la mîna părintelui la mîna mea, cum i-am pus acel copil zălog pînă-i voiu găsi ţiganca. […]. […]. Eu Radul armaş DRH, B, XXIV, nr. 278, p. 372-373 1634 mai 28. ŢR [377] Adecă eu Bratul logofăt, sin Voico logofătul ot Ragul, scris-am acesta al mieu zapis, cum să să ştie că m-am tocmit de a mea bunăvoe cu Neniul vornicul solul ce au venit de la ţara Moldovei, de ia-m vîndut doi [378] ţigani, amîndoi fraţi, anume Sinca cu ţiganca lui şi Simion şi muma lor… derept doi cai şi cinci coţi de postav. Însă aceşti ţigani ce scrie mai sus sîntu fugiţi la Moldova în ţigănia domnească. Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi boiari mărturie, anume: jupan Ivaşco vel dvornic i Bălan vtori i Gherghe vtori vornic i Dumitru vtori vornic i Nenciul vornic i Ghiorma clucer i Radul vătah za postelnicei şi alţi boiari mulţi, carii nu sînt scrişi aici. […]. Az Bratul logofăt Şi păntru cridinţa am iscălit eu cu mîna mea, să se ştie. Ivaşco dvornic Bălan vornic Gherghie vornic Dumitru vornic [Pe fila a doua a actului]: Stoica Rîlea ţiganul, tatăl Sincăi şi a lu Simion Şi am văzut domnie-mea şi uricile Bratului de moşie pri aceşti ţîganie. DRH, B, XXIV, nr. 282, p. 377-378 1634 mai 30. ŢR [379] Scris-am eu, jupaniţa Vina, jupînesa Tomei comis, la morte mie acesta al mieu zapis, cum să se ştie c-am lăsat eu la morte me satul V[l]îlturenii fiiu mieu, lu Mihaiu, ca să-i fie lui rumîni, şi lui şi feciorilor lui, păntru că e-m dat eu la morte me cum e-u dat şi soţie me, jupînul Toma comis, la morte lui. Aşijădirea i-am lăsat şi eu pre cuvîntul dumnelui şi pre învăţătură, după morte dumnelui, ca să fie acest sat cu rumînii moşiia feciorului nostru lu Mihaiu în vecie. Iar să vor scotă ei rumînii vr-o carte sau vru un zapis să nu se crează. Iar cine să va ispiti a sparce acestu al mieu zapis pre urma me, el să n-aibă unde-i merge sufletul. Şi la morte me mulţi boiari au fost şi megiiaşi de în prejmă locului, anume: Vintilă comis ot Băloteşti, Leca ot Băneşti, Albul peharnic ot Ruteşti, Stoica Boteanul ot Mogoşani, Coman comis, Bogdan logofăt ot Potălogi, Gherăghe ot Băneşti, popa Voico ot Potlogi, Baico postelnic ot Pătroia, Anghel postelnic ot Chiţeşti. […]. Bugdan logofăt. Baico postelnic. Deînchiul. Albul. Tatul logofăt Paraschiva ot Dobreşti. DRH, B, XXIV, nr. 284, p. 379 1634 mai 31. ŢR [380] Adică eu, jupîneasa Despina şi soţul mieu, Dumitraşco, scris-am zapisul nostru să fie la mîna jupînului Radului postelnic i Negoiţă postelnic i Gherghe postelnic i Moisi, cum să să ştie că i-am vîndut partea noastră de ocină de la Cîndeşti, însă partea lu Gherghe, feciorul Anei, nepot lu Ciolan, jumătate de ocină cît se va alege partea lui de preste tot hotarul, de în cîmpu, de în pădure, însă fără vad de moară. Şi să aibă moara ocol înprejur, cît arunci cu săcurea. Şi i-o am vîndut de a noastră voe, dereptu 5000 [mie] de bani gata, cu ştirea tuturor megiiaşilor şi de în sus şi de în jos. Şi mărturii: Radul Lepşa de Buzău i Pătru, feciorul Iuorgăi de Pătîrlage i Lepădat neguţătorul i pîrcăla[la]bii de Buzău, Stan i Simion i Radul, sin Roman iuzbaşa i Nedelco ot Potoceani i Gheorghe, sin Răgebu i Gherghe banul de judeţ. Aceştea toţi au fost mărturie cîndu am cumpărat această ocină. Aşa să să ştie. […]. Jupîneasa Despina. Dumitraşco. Popa Mihai Lepădat. Stan pîrcălabul. DRH, B, XXIV, nr. 285, p. 380 1634 mai 31, Tirgovişte. ŢR [380] Scirs-aam eu Pribeg Şimon de în ţenutul Făgăraşiului ot selo Săvăstreni acesta al mieu zapis al mieu cum să se ştie că am vîndut eu u[n] sălaş de ţigani, anume Stan ţiganul şi cu ţigaînca lui, anume şi copil, slugeriul Todoran ot selo Vlădeştii, derept 50 de galbeni, bani gata, să-i fie dumnelui de moşie. [381] Şi i-am vîndut aceşti ţiganii ce sînt mai sus-scrişi de a mea bunăvoia, că i-am scos cu judecată dereaptă denaintea dom[nu] nostru, lu Mateiu voevod, iar altceneva de ruda mea sau de în podrujîia mea saau de feciorii mii, să n-aibă nime a vălui pre slugeriul Todoran pentru Stan ţiganul şi pentru ţiganca lui, anume…, că i-am vîntut eu de a mea bunăvoia mea. Şi aceştii ţiganii să se ia de la mănăstirea de în Brădet, să-i ducă la casa dumnelui, lu Todoran slugir, pentru că aceşti bani ce se-au dat, 50 de galbeni, i-au luoat dumnelui cu camătă. Şi cînd am făcut eu acest z[ap]is la mîna slugeriului T[o]d[o]ran au fost mulţii omeni buni: popa Tanasie cli[s]iarful i popa Iane i popa Cherfote i popa Ivan ot Sviata Petca şi oameni bunii de în oraş [de în oraş] de în Tîrgoviştii, Stan vătaful de grădinari cel domnescu, Udrea logofătul i Voico logofăt i Dima cupeţ şi mulţii omenii buni ce nu sînt scrişi. Şi am scris acest zapis ot gradu Tîrgoviştii. Meseţa mai 31, vă leat 7142 [1634]. […] Şi eu popa Atanasie clesiarh am pus pecete me Şi eu popa Chirfote mărturisesc. DRH, B, XXIV, nr. 286, p. 380-381 1634 mai 31. ŢR [381] […]. Scris episcupia mea [aceas]ta carte a episcopiei mele cestor 2 fraţi, anume Dragomir i Buzea de Răteşti, cum să să ştie că au venit cu cinstita cartea domnu nostru, lu Mateiu voevod, domnia lui, smerenie noastră ca să socotim de nişte mori ale Radului căpitanul de la Dăduleşti str[îngînd / [382] bo]iari megiiaşi, oameni, preoţi de înprejurul locului. Şi am mersu ep[iscopia m]ea înpreună cu toţi cu aceşti boiari şi preoţi şi cu meşteri carei sînt… pre acea gîrlă dă le-am căutat de rîndu şi foarte pre amăruntu le-am luat seama ce au… pus Radul căpitanul morile în capul ocinei de în sus, ce au înnecat vadul cestor feciori care sînt mai sus-scrişi. Dici am mersu cu [bo]iari, cu preoţi, cu meşteri de le-am pus semne un[de…] a pogori Radul căpitan mor[ile… ş]i am pus semnu unde-şi va… am tocmit… Dragomir i Buzea… şi meşteri gata… începe a lucra să-şi mute Radul căpitan [mo]r[il]e. Aşa le-am aflat judeca[ata c]u boiarii, anume: Cernat vornicul de Puţin[e]i i Dumitru Buruloiul de în Macsin, i Toia iuzbaşa de Bălţaţi i Marco Curalici i Mihai Carşote de Dăduleşti, St[oi]canul meşterul i Vlad i popa Lupea i Neagoe i Ion Potecă i Moşul i Stance i Manea i Dragomir i Mihaiu Ungurul i Neofit egumenul ot Menedic i popa Mihai ş-alţi mulţi oameni buni. Aşa să să ştie. […]. De Odobeni, Lefter i Sava Benghiul ot Mărăcineni. […]. Episcup Efrem Buzăvschii DRH, B, XXIV, nr. 287, p. 381-382 1634 iunie 5. ŢR [385] Eu Hrizul, zapisul meu la mîna dumnelui jupînului Ghinei ot Turburea să fie de bună credinţă, cum să să ştie că i-am vîndut în Mnacele pre bani gata 120, să-i fie moşie stătătoare în ve[a]c. Şi mărturie: Cîrste al Danciului i Mihăilă i Oprea Boldescul i Dumitru popei i Vişan i Stanciul Gangaliul i Vladul Mohoit i Nicula al popei şi Ispas Şerbu de Poenari. Pentru credinţa am pus degetele mai jos, să să crează. DRH, B, XXIV, nr. 289, p. 385 1634 iunie 5. ŢR [385] Eu Mircea, scris-am zapisul meu la mîna jupînului Ghinei ot Turbure, să-i fi de bună credinţă, cum să să ştie că i-am vîndut în Mnacele de bunăvoe a mea pre bani 120, să-i fie dumnelui moşie stătătore în ve[a]c. [386] Şi mărturie carii sîntu scrişi, din sus. Şi ne-m pus degetele mai jos să să crează. […] Eu Mircea. Eu Stanciul Eu Cîrste. Eu Vladu. Eu Mihăil. Eu Nicula. Eu Oprea. Eu Ispas. Eu Dumitru. Eu Şerbul. Eu Vişan. DRH, B, XXIV, nr. 290, p. 385-386 1634 iunie 5. ŢR [386] Adecă eu Oprişa Zgăba scris-am zapisul meu să fie de bună credinţă la mîna jupînului Ghinei ot Turbure, cum să să ştiie că i-am vîndut 2 lucure, anumi: Co[a]sta lu Mihaiu, pre bani gata 120 şi în Mnaca, pre bani 70, să fie moşie stătătore în ve[a]c. Şi mărturie: Drăghici ot Berindeşti i Cîrste al Danciului ot tam, Oprea Boldescul ot tam i Cîrste Vîjga ot Turburea. Pentru cridinţa am pus degetele mai jos să să crează. […]. Eu Oprişa. Eu Drăghici. Eu Cîrste. Eu Danciul. Eu Oprea. Eu Cîrste Vîjga. DRH, B, XXIV, nr. 291, p. 386 1634 iunie 7. ŢR [390] Eu Stroe postelnic de Greci şi Radul postelnic de Fărcaş şi Stoichiţa de Studina şi banul Stanciul de Vlăduleni scris-am a noastră carte la mîna părintelui Theofil iermonah egumen ot sveata monastir glagolemi Cozia, ije est hram sveatomu i jivonacelnomu troiţă, ca să fie de credinţă părintelui şi sfintei mănăstiri, pentru ocina Frăsinetului, cum ne-au luat părintele egumenul cu Pîrvul, feciorul lu Matei de Comanca, denaintea domnu nostru bunului creştin Io Mathei voevod, ca să-i tocmim pre moşiia Frăsinetului, însă partea lu Matei cît va avea, preste tot hotarul, preste pîrîu şi de în sus şi de în jos, ca să o alegem. Deci am socotit cu alţi megiiaşi, carii au fost depreună cu noi şi am adăvărat, însă moşiia lui şi decindea de rîu, şi deîncoci de rîu şi den sus şi den jos, preste tot hotarul şi de în selişte şi de în cîînp, am ales stînjinî în lat 456 şi în lungul ocinei stînjinî 1020. Deci pentru acea ocină ce am ales dă preste tot locul ce au avut aicea la Frăsinet, socotit-am că au avut Pîrvul şi altă ocină ce se-au chemat Comăneasa. Deci noi am ales de am dat ocină de a mănăstiriei, den capul ocinei lui, ce să chiiamă Comăneasa, însă cu voia lui, a Pîrvului de în Comanca, şi încă ocină de a mănăstirei am dat stînjinî 456. Şi merge locul ce am dat den Comăneasa pînă în locul Zaharie, însă stînjinî 275, şi încă n-au ajuns să-i umplem Pîrvului ocină pentru ocină. Deci încă i-am dat de în hotarul Vlădiei, de la Copaci, însă stînjinî 204. Deci am tocmit de am dat de în Copaciul Vlădiei pînă în Măgura Ursului şi pre cale în jos, pînă unde am pus hotarul. Şi sîngur el au pohftit această tocmeală, să-i dăm moşie pentru moşie, şi i-am dat tot ce i-au fost cu dereptul. Şi am pus şi mărturii: părintele egumenul iermonah Vasilie de la sfînta mănăstire Bistriţa şi logofetul Mihai de Morînglavi şi popa Matei de Comanca şi alţii, carii au fost mulţi la această tocmeală. [391] […]. Eu Stroe postelnic Eu Radul postelnic Eu Stoichiţa Vasilie egumenul Bistriţii Pîrvul Stanciul Popa Mathei. DRH, B, XXIV, nr. 293, p. 390-391 1634 iunie 8, Bucureşti. ŢR [391] […] jupînesii Neacşii logofeteasa, ce au fostu jupîneasă lu Gherghe biv vel logofăt, ca să fie volnecă cu aceasta carte a domnii mele de să aibă a ţinere nişte ţigani, anume Văsiiu ţiganul cu feciorii-şi, anume Neajul i Stan şi cu feciorii lor, pentru că aceşti ţigani, ce scrie mai sus, fost-au cumpăraţi de Lupul logofăt, socrul jupînesii Neacşii de la Oprea Glăvăe de Alixeni, încă de în zilele lu Mihaiu voevoda. Iar cîndu au fostu acum, în zilele domnii mele, după mortea lu Gherghe logofăt, feciorul Lupului logofăt, iar un nepot al Oprii Glăvăe, anume Vladul, iar el au rădicat pîră pentru aceşti ţigani ce scriu mai sus; şi au zis Vladul cum nu i-au fostu cumpărat Lupul logofăt cu bani gata, ci i-au luat în sila lui. Deci jupîneasa Neacşa l-au sorocit ca să vie să se pîrască de faţă. Şi au venit pînă aicea la scaun, apoi de faţă n-au vrut să vie, naintea domnii mele la divan, ce au fugit de la judecată. Într-aceia, domnia mea am căutat şi am judecat pre dereptu şi pre lege, de înpreună cu toţi cinstiţii deregătorii domnii mele şi bine am adevărat domnia mea, cum n-au avut Vladul nici o treabă, că au fostu cumpăraţi de Lupul logofăt, ce au rămas Vladul de lege şi de judecată denaintea domnii mele. Dereptu aceia, domnia mea am dat jupînesii Neacşii, ca să-i fie aceşti ţigani ce scriu mai sus moşie şi ohabnici şi de nimelea oprită să nu fie, preste zisa domnii mele. […] [392] […]. DRH, B, XXIV, nr. 294, p. 391-391 1634 iunie 20. ŢR [400] Adecă noi, călugărie de la mănăstiri de la Ciolanm, anome eromonah Eremie egumenul i Averchie monah i Paisie ermonah i Mateiu monah şi noi, carie sîntem titori svintie mănăstiri, anome: popa Jipa i Ghinea ot Buzău i Dragomir Sorescul i Dragomir al Diiaconului scriem şi mărturisimu cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Radului vtorii postelnic i Negoe postelnic i Gherghe i Moise, cum să se ştie că am făcut tocmelă cu aceşti boiari, carie sînt mai sus-scrişi, cu ocina care au avut svînta mănăstire Ciolanul în sat în Cîndeşti, însă din parte lu Calin a triia parte de pespre tot hotarul, pentru că această ocină au fost dat de Calivit călugărul svintie mănăstiri. Iară au ajonsu vreme de nevoe şi de sărăcie svînta mănăstire şi călugărie nu au avut cu ce se hrăni. Ce ne-au fost a face morile, ca să ne hrănim şi putere nu am avut să le facem. Văzîndu noe că nu se va pute ţine mănăstire şi nu se put hrăni, carie sîntem la mănăstire, cu titorie dinpreună, alesu-ne-m vadul de moară cu cît se va îngrădi înprejur, ca şi alalte vaduri. Iar alaltă ocină ce iaste mai sus-scriş, vîndutu-am toată acestoru boiarie carie sînt mai sus-scrişi deriptu 4000 de bani şi cu aceştea bani am rîdicat şi am lucrat morile, de iaste de hrană svîntei mănăstiri. Şi acestă ocină am vîndut de a nostră bunăvoe, cu ştire tutorul fraţiloru. Însă dintr-acestă, numai ce am oprit acest vad de moară, care scrie mai sus, iar alaltă ocină, cît se va afla, toată să fie pre sema acestori boiari pespre tot hotarul, din cap pînă în cap, din parte lu Calin a trie parte. Şi mulţi boiari au fost mărturie, anome: Vasilie Gură că[g]lugărul i brat ego, Mihail i Dumitru Buloroiul i Sava Avramov i Sava i Jipa ot Verneşti i Giurgiu, Iano logofet i Lefter ot Hodăbeni i Lupul căpitan ot Cîndeşti, Răzmiriţă i Balotă i Lupul i Bratul i Tudor i Negrilă, cum am vîndut noi de a nostră bună voe. […]. Eu Dragomir Sorescul Lupul căpitan [401] Dragomir al Dieconului Averchie Paisie Eu Jipa DRH, B, XXIV, nr. 300, p. 400-401 1634 iunie 20. ŢR [401] Scres-am eu irmonah Tiodosie acesta al mieu zapis, ca să hie de mare credenţă la mîna jupan Miho biv vel spatar, cum să se ştie că am eşitu afară de în satu, întru o pădure ce să chemă Grădişte, de-m tăiat pădure şe am scos buciemie tut eu co mîna mea, sînguro şi am făcut beserecă şi chilie şi am făcut viia şi am pus pomii, de toţi pomii. Iar cînd iaste acom, la vremea de bătrîneţe, eu am slăbit şi am înbătrănet şe m-am spăret şe [şe] de mooarte, că-mi va rămînie beserechia şi munchea ce-am muncet pustie. Deci am înfrăţit pre jupan Miho biv vel spatar cum să hie pre mîna dumneaeluie, să fim 2 fraţi pre ceste ce sîntu mai sus-screse, însă oprescu puţenel loc de în sus de în vie, în poala vie, alature cu vie, păn-în gotuiu. Iar de acum nai[n]te, să hie pre mîna dumneaelui, şe să hie greja dumneaeluie. Ş-e cu voia-i preotesie mele, Ancăi, ce-m avut mai denai[n]te vreme, şe cu voe feciurilor mie. Însă să se ştie cît ţene beserechia de în valie pînă în valie cu pumi şi cu vie şi cu tut locul. Iar deîntr-altă muşie, nemieca. Iar după mooartea-mi, partea me iar să hie pre mîna dumneailuie. Iar dumnelui să aibă a mă miluie şe a mă greji şi la mooarte mea iar să mă dumneaeluie. Iar cela ce va sparce aceasta tucmelă a nooastră, ori nemul nustru, ori de altu nemu strein, să hie proclet şi afureset de vlădica Hristos şi 318 otiţi ije vă Nechie. Şi mărturie: Eftemie logofăt ot Fundeni i Dragomir postelnic ot Broştienie, Stan vătah, Andreiu. Am scres eu Eftemie. Pis meseţa iunie 20 dni, vă leat 7142 [1634]. Eu ermonah Teodosie DRH, B, XXIV, nr. 301, p. 401 1634 iunie 20. ŢR [402] Adecă noi sătenii den Vărăşti, anume Chiriiac i Draghiia i Cazan i Toma i Sinu i Oprea al Chiranei i uncheaşul Stan i Cîrstea i Voico, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupanului Gheorghie vistier, cum să să ştie că-i sîntem datori noi dumnealui ughi 34; că am fost de toţi banii 49 pol de galbeni. deci noi ne-am rugat dumnealui şi ne-au ertat ughi 5 pol şi să-i secerăm o bucată de grîu, ce iaste lîngă pivniţă. Iar cei 34 de galbeni ce-s mai sus-scrişi, să avem a-i da pînă după Simt-Ilie o săptămînă, toţi banii cîţi sîntem dumnealui. Iar să nu vom da pînă la zi toţi banii şi să va trimete dumnealui cineva cu treapădu, să fie treapădul de la noi, că noi am întrat chezaşi pentru cei mai săraci, de bunăvoia nostră, ca de nu se vor plăti ei pînă tunce, noi să avem a-i plăti den casele nostre, pentru că ne-au fost plătit de miiare dumnealui încă în zilele lu Leon vodă. Iar acum, ne-au părut cu strîmbu, ce am mersu înnaintea domnu nostru, lu Mateiu voevod, de faţă de ne-am pîrît. Deci dumnealui ne-au rămas, ca să plătim banii dumnealui toţi cîţi au dat pentru noi. Deci dumnealui au mînat om domnescu şi ne-au luat bucatele, iar noi am venit la dumnealui de ne-am rugat de ne-au dat bucatele şi am făcut acestu zapis la mîna dumnealui, cum să-i dăm toţi banii dumnealui, cîţi sîntem datori, la zi, fără nici un cuvîntu. Şi mărturie: jupan Gherghie ce au fost agă mare şi jupan Oncea logofăt. Şi am scris eu, Bătrînul. Şi pentru credinţa peceţi n-am avut, ce ne-am pus degetele ca să se crează acestu zapis. […]. Voico. Uncheaşul Stan. Chiriiac. Draghiia. Cazan. Toma. Sinu. Oprea. Cîrstea. Gherghie aga DRH, B, XXIV, nr. 302, p. 402 1634 iunie 20. ŢR [403] Eu Vasilie monah şi frate mieu Mihail scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Radul vtori postelnic i Neagoe i Gherghie i Moisi, cum i-am vîndut 3 pogoane de vie şi cu 1 stînjen de ocină den cap pînă în cap, den ocina Cîndeştilor, den partea Calcei, nepotul lu Ciolan, derept 3000 de bani. Păntru că aceste vii şi moşie, fost-au cumpărate de mătuşe noastră Boba, însă mai denainte vreme, în zilele lu Mihai vodă de la Clacea, nepot lu Ciolan, derept 1400 de aspri turceşti. Iar cînd au fost acum, în zilele domnu nostru Matei vodă, noi le-am vîndut jupînului Radul vtori postelnic şi fraţilor dumnealui, care sînt mai sus scrişi, cu ştirea toturor fraţilor şi megiiaşilor den sus şi den jos şi den prejurul locului, ca să le fie moşie dumnealor şi feciorilor dumnealor. Şi mărturii au fost: Buluroiul ot Macxin, ot Mărăcineni, Sava vel i Sava i Radul Simei, ot Hodobeni, Iano logofăt i Giurgiu i Lefter, ot Verneşti, Jipa i Dragomir i pac Dragomir i Vlad Hîrlău. Aceasta scriem şi mărturisim. […]. Popa Vasilie. Monah Mihail. Eu Dragomir Sorescul Dragomir al Dieconului DRH, B, XXIV, nr. 303, p. 403 1634 iunie 23. ŢR [403] Adecă eu Stoica, fecior Motrocii ot Deduleşti, scriu şî mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna Buzii de Răteşti, cum să să [şt]ie că mi-amu vîndut parte de moară la Deduleşti şi cu parte de [oci]nă, cîtă să va alege peste tot hotarul, din în apa Buzău[lui] pînă în Bahnă, că această moşie o am vîndut-a-ma înnainte… me fără ştire Buzii ot [404] Răteşti. Iar Buzea, deca au aflat că o au v[înd]ut Radului căpitan ot Fureşti, derept 1600 de bani. Deci Buzea, văzîndu că iaste mai volnic el să o cumpere decît Radul căpitan, iar Buzea s-au sculat, ci m-au sorocit pe mine şi pe Radul căpitan înnaiintea lui Mateiu vodă cînd au fost cu tabăra în Gura Cîlnăului. Ci am stătut de faţă înnaintea divanului cu Buzea şi cu Radu căpitan, ci am rămas de le[ge] eu [St]oica şi cu Radu căpitan ca să aibă Buzea a lepăda bani Stoicăi, [feci]orul Motrocei ot Deduleşti, fără de voia lui, păntru c-au rămas St[oica ş]i cu Radul căpitan de lege şi de judecată dinaintea a t[ot divanul]. Iar eu Stoica, feciorul Mot[rocei] ot Deduleşti daca am rămas [de le]ge, eu am luoatu banii de la Buzea ot Răteşti, fără de voe-m de… lepădat Radului căpitan pentru că mi-au [p]us domnul şi un portar domnesc, pre ime Pătru portar ot Bălişoara şi am făcut zapis la mîna Buzii ot Răteşti, ca să aibă a-şi ţinea moşie de la Deduleşti şi-n partea de moară din în apa Buzăului [p]în în Bahnă, din partea Poenerească. Şi cîndu am făcut această tocmeală şi… şi acest om domnescu şi mulţi oameni buni şi boiari pre nume de Măr[ărcin]eani, Mihaiu Carşotie, din Deduleşti, Neagoe cel bătrîn şi d[in Be]ceani, Pascul şi din Răteşti, Jipa logofăt i Voico ot tam şi Dragomir, feciorul lui Măican ot tam i Lupul, sin Negul logofăt ot Măgură. Şi pentru credinţa pusu-ne-am şi peceţile. DRH, B, XXIV, nr. 304, p. 403-404 1634 iunie 23. ŢR [404] Adecă eu Văsiiu, feciorol Oprică ot Creţa, scris-am acesta al mi zapisu, să fi de mare credenţă la mîna jupînului Parăi peharnic, cum să se şti că amu vîndut parte me de ocenă de în sat de Şerbăneşti, de în judeţul Dînbuviţe. Însă sîntu în sat în Şerbăneşti 4 fune de preste tut hotarul, şe i-amu vîndut de întru fune a tre parte de preste tut hotarul şi apa şi de în pădure şi în cîmpu şi de în sileşti satului. Şi i-amu vîndutu de a me bonăvoi şi cu ştire tuturoro fraţilur de ocenă, direptu 1400 de bani gata ca să fie dumnelui muşii şi ficerelur domnelui. [405] Şi mărturie: Bugdanu postelnic ot Detcui i popa Milea Vlădemiru i Şerban i Stuica, Man, Pătru pîrcălabul, tuţe ot Creţuleşti şi satulu tuţe Cre[ţu]leşte. Şi am scrisu iu, Ivaşcu postelnic ot Răteşte, meseţa iunie 23 den, vă leatulu 7142 [1634]. Ivaşcu postelnic Eu Văsiiu Eu popa Milea Eu Bogdan, sin Badea păharnic DRH, B, XXIV, nr. 305, p. 404-405 1634 iunie 24. ŢR [405] Scris-am eu moşul Paisie cu fiiu meu Anghel ot Mihăeşti acest ai nostru zapis, cum să fie de mare credinţe la mîna părintelui Eremiei, însă de în parte lu Anghel, fiiu meu, de Şerbăneşti, din funea Predei ot Şerbăneşti jumătate şi cu viile, iară părintele Erimiia să aibă a plătire datoriia Predei de Şerbăneşti, ce-au fost datori Iovei, bani 1600. Să aibă părintele Eremiia a plăti aceşti bani fără nici un [cu]vîntu, că ne-am tocmit de a nostră bunăvoe. Şi la tocmala nostră fost-au mărturie: Melentie călugărul şi Răduiul şi Dragomir şi Ivan şi Ghinea şi Tudoru logofăt şi Barbul şi i-au pus mărturie, însă moşul Paisie cu fiiu său An[n]ghel. Şi păntru credinţa ne-am pus şi noi mărturiile peceţilia. […]. Melentie. Răduiul. Dragomir. Ivan. Ghinea. Barbul. DRH, B, XXIV, nr. 306, p. 405 1634 iunie 24. ŢR [406] […] părintelui Melente egumen ot Govora, ca să fie volnic cu această carte a domnie mele să ţîe satul sfentei mănăstire, anume Cerneţul jumătate şi Medvejdea cu tot hotariul şi Băloteştie jumătate şi din Cureiacea jumătate de sat şi să ţîe 6 sălaşi de ţîgane, păntru că aceste sate ce scrie mai sus şi ţîgani fost-au date şi miluite sfentei mănăstire Govorei de Udreşte postelnic ot Drăgoeşti, cum am văzut domnie mea şi cartea răposatului Mihnei voevod, ca să ţîe sfînta mănăstire aceste sate ci scrie mai sus. Şi iar să fie volnic cu aciastă carte a domnie mele de să ţîe satul Maloveţul cu tot hotarul cum scrie mai sus. Păntru că aceste sate fostu-le-au înpresurat jupînul Radul clucer Buzăscul mai denainte vreme, iar cînd au fost acum, în zilele domne mele, venit-au părintele Melente în divan înaintea domne mele cu zapisul ju[pî]nului Udreşti postelnic şi cu zapisul Radului logofăt i brat ego Vladul comis scriind cum au dat aceste sate de au miluet această sfîntăe mănăstire. Şi am văzut domni mea şi cartea Mihnei vodă şi cartea lu Alexandru voivod, cum să ţîe sfentae mănăstire aceste sate. Drept aceia domni mea încă am dat aceste sate să le ţîi sfîntae mănăstire Govora, cu tot venitul. Deci văzînd boiarenul domni mele Radul ije biv vel ban i jupan Theodosie ije biv vel logofet cum să vor lua aceste sate de la ei, să fie ale mănăsterei cum au fost în veac, ei s-au prinsu că au cărţi şi au pus zi de în divan denaintea dumni mele, să-şi aducă cărţi pînă la sveti Ilie, iar să nu le vor aduce, să-şi ţîe părintele Melente egumen ot Govora toate satele, cum scrie mai sus, cu tot venitul şi să fii rămaşi de lege şi de judecată. DRH, B, XXIV, nr. 307, p. 406 1634 iunie 29. ŢR [415] Scris-am Răzvan căpitan acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna iacumenului Vasiilie de la sfîntea mănăstirea de la Bistriţa de un ţigan, anume Radul Guze şi cu feciorii lui, de ţine o ţigancă a nostră. Dereptu aceie, am făcut zapisul nostru cum să se ştie că ţiganul iaste ţigan al mănăstirii dereptu şi cu feciorii lui şi n-am eu nici o trebă cu dînsul, că ial iaste ţigan al mănăstirii, iar ţiganca iaste a nostră. Şi ţiganul să aibă a-şi da dajdea, cîndu i va veni. Şi acestu zapis l-am făcut denaintea dumnelui domnu nostru Mateiu vodă şi Preda spatar şi Gligorie vistier i spatar Tudosie şi Barbul clucer din Poiana. Pis meseţa la sveti Petre, vă leat 7142 [1634]. DRH, B, XXIV, nr. 312, p. 415 1634 iulie 1, Bucureşti. ŢR [416] […] voao birarilor, carii umblaţi de galbeni de fum, aciia în tîrg la Buzău şi voao carii sînteţi de birul moldovenescu. După aceia vă grăescu domnia mea pentru că aici înnaintea domnii mele venit-au părintele episcupul Efrem de au jeluit şi au spus cum umblaţi de învăluiţi oamenii ai sfintei piscupii, carii sîntu ertaţi de domniia mea şi de cărţile domnii mele nu ascultaţi. Derept aceia, în vreme ce veţi vedea această carte a domnii mele, iară voi să căutaţi să lăsaţi toţi oamenii de la episcupie de birul de fum. Aşijderea şi oamenii ai [417] sfintei episcupii de la Găvăneşti, cîţi vor fi, încă să-i lăsaţi foarte în pace de birul moldovenescu şi de fum nimica să nu-i învăluiţi, ales care va fi moldovean, voi de la acela să luoaţi bir moldovenescu, iar alalţi oameni, bună pace să le daţi, că i-am lăsat domnia mea şi i-am ertat, să fie toţi în pace, că cine se va ispiti a face într-alt chip, să strice mila domnii mele, acela om, mare urgie va păţi de la domniia mea. Şi această carte a domnii mele să calce toate cărţile, că aşa iaste învăţătura domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 314, p. 416-417 1634 iulie 2. ŢR [417] […] Ducăi legănarul ca să fie volnic cu acesta carte a domnii mele şi cu sluga domnii mele na ime… de să-şi ia o copilă de ţigan de la Tatul logofătul, căci iaste a lui, iar Tatul logofăt n-are nici o treabă cu dînsa. Că au venit Duca legănarul nainte domnii mele de au jăluit şi au spus că iaste făcută den în ţiganii lui şi n-are Tatul logofăt nici o treabă cu dînsa, că nici iaste ţiganul al lui, nici ţiganca. Şi iar să fie volnic sluga domnii mele ci scrii mai sus să ia altă copilă de ţigan den ţigănie domnescă den în Cîmpulongu, ci iaste soru cu copilei de ţigan de la Tatul logofăt şi de nimenile opreală să n-aibă, preste acesta carte a domnii mele, că aşa am judecat domnea mea că să cadu să fie acele copile de [de] ţigan slugii domnii mele Ducăi legănarul. Iar ce om să va ispiti preste acesta a domnii mele a face într-altu chipu, acela om mare certare va avea de cătră domnea mea. […]. [418] […]. DRH, B, XXIV, nr. 315, p. 417-418 1634 iulie 6. ŢR [418] […]voa, satul Crătuneştii, să căutaţi că aicea naintea domnie mele venet-au o parte de sat, megiiaşi şi rumînii sfintei mănăstiri ce-i hramul Sfînta Troiţă de s-au jăluit şi au spus naintea domnie mele, cum trag numai o parte de sat nevoe de turci şi de slujitori şi alţi călători, pentru că ariile unora săteni suntu acolea lîngă sat înprejur, ce aduc la călători pai şi ce trebueşte, iar alţi săteni le sîntu ariile la cîmpu departe, ce trag nevoi numai cei de le sîntu ariile la sat, iar ceilalţi nu aduc pai. Derept aceia, tu părinte, care eşti pîrcălabu acolo la sat, să cauţi să mergi cu dînşii să-şi mute ariile la sat, unde sînt şi alte arii, care nu va muta ariia la sat, să-i iai 6 boi globă şă să-i aprinzi ariia cu foc şă să-l legi să-l tremeţi la domniia mea. Pentru că iaste un sat tot de drum, să tragă toţi nevoe, şi în alt chip să nu fii. DRH, B, XXIV, nr. 316, p. 418 1634 iulie 6. ŢR [418] […] acestui om, anume Vlasie, feciorul Oprii den Călineşti, ot sudstvo Arghiş, ca să hie volnic cu această carte a [419] domnii mele, de să ţie toată ocina ce au cumpărat tată-său Oprea de la Ion den Boişoară şi de la Neaga den Călineşti şi de la alalţi de la toţi şi de la Vladul den Călineşti, şi să-i oprească de pre ocină. Pentru că au venit Vlasie înnaintea domnii mele în divan de se-au jăluit şi au arătat cartea lu Ştefan voevod, văleat 7100, de cumpărătoare. Şi tot au ţinut cu pace iar cînd au fostu acum, iar aceşti vînzători, ei zicu că n-au vîndut ocina, ce au făcut cartea cu hiclenie şi l-au prădat Neaga de l-au închinat 300 de bani şi-l învăluescu să-l scoaţă de pre ocină. Şi au mărturisit mulţi oameni denprejur cum o au cumpărat ocina aceia Oprea tot cu bani gata. Într-aceia, domnia mea am dat lu Vlasie să-şi ţie moşiia cît scrie într-acea carte tot cu pace şi să hie în pace de cătră acei oameni şi să-i oprească de pre ocină şi să-şi întoarcă Vlasie prada de la Neaga, că n-au avut treabă de l-au prădat. Iar cui va trebui ocina, să-i întoarcă banii, să-şi ţie ocina cît au vîndut sau să jure cu 12 megiiaşi, să spargă cartea. Iar alt val să nu mai aibă, că cine-l va mai învălui, cu capul va plăti. Şi să-şi întoarcă Vlasie 1 bou de la Oancea, că i l-au luoat Oancea de la Vlasie pentru datoriia lu Irimilă, bărbatul Mircăi, muiarea lu Vlasie. Şi Irimilă, el au fugit. Deci să-şi întoarcă boul cum mai curînd. Şi să hie turnător sluga domnii mele po ime Ivaşco. Şi de nimenile opreală să n-aibă. DRH, B, XXIV, nr. 317, p. 418-419 1634 iulie 8. ŢR [419] Adică scris-am noi boiarii, carii am fost hotarnici părintelui egumenului Dorothei de la Brîncoveni ş-ai satului cu megiiaşii de în Svinteşti însă anume: Stroe postelnic de în Greci i Chirca peharnic ot Păpălari i Stroe postelnic ot Tomeni i Pătru logofăt ot Fălcoi i Preda ot Roşiiani, iar în locul lu Ivan postelnic ot Vlăduleni fost-au Staico ot Puturoasa, iar ispravnicul de la domnie fost-au Stanciul vornicul. Deci am căutat ş-am adeverat cu megiia[şi] buni de înprejurul locului şi le-am căutat şi cărţile şi le-am făţişat, însă cu mare jurămînt, am pus şi blăstem, carele nu va scoate toate [420] cîrţile la vreme, apoi să nu se crează nici la divan; ce-am aflat 2 cărţi preste alalte cărţi. Deci cartea boiarilor de Tomeni cetit-au să ţie 3 părţi, iar cartea megiiaşilor să ţie 4 parte. Deci noi am căutat şi am măsurat de preste tot: întîi despre Ipoteşti, în lung de apa Oltului pînă în hotarul Păpălarilor [făc]ut-au funi 69 şi din sus, alăturea cu hotarul Păpălarilor, funi 102. Dintr-aceste 102 funii, dat-am mănăs[tir]ii 59 de funi ş-au rămas lor megiiaşilor 43 de funi, însă funea de 15 stînjăni. Şi de în hotarul Crivii în marginea de sus pînă în Olt 39 de funi şi despre Olt, pre în capul hotarului fost-au 76 de funi. Deci de într-aceste 76 de funi dat-am mănăstirii 49 de funi ş-au rămas megiiaşilor 27 de funi. Deci am socotit megiiaşilor, căci le-au fost hotarul mai scurt, de le-am dat 39 de funi, ca să să potrivească ocina una cu alta. Şi i-am hotărît noi cu voia părintelui şi cu a tuturor megiiaşilor şi se-au voit cu părintele şi se-au înpăcat denaintea noastră, ca să nu se mai pîrască unul cu altul. Ş-am scris eu, Tudor logofăt, measeţa iulie 8 dni, vă leat 7142 [1634]. Stanciul vornic Eu Stroe postelnic Chirca peharnic Eu Stroe postelnic Eu Pătru logofăt Eu Preda postelnic DRH, B, XXIV, nr. 318, p. 419-420 1634 iulie 10, Bucureşti. ŢR [420] Adecă eu Petrea slujer înpreună cu jupîneasa mea Elina şi eu Mateiu postelnic înpreună cu jupîneasa mea Buica, fetele Predei slujer, scriem zapisul nostru de credinţă la mîna Jipei de Verneşti, ca să se ştie cum am avut noi doao ţigance, anume Stanca şi Neacşa, fie-sa, la sfînta episcupie de la Buzău, iar episcupia au avut doao ţigance la Jipa. Deci ne-am sculat cu bunăvoia noastră, tuturora, de-am făcut schimbu cu Jipa postelnic, de ne-au dat pentru Stanca ţiganca pre altă ţigancă, anume Muşa, care ţigancă au fostu partea mea, lu Mateiu postelnic, cu jupîneasa mea Buica. Iar ceialalta ţigancă, anume Neacşa, ce scrii mai sus, au căzut în partea noastră, Petrei slujer şi jupînesei mele Elinei. Deci ne-am tocmit cu Jipa postelnic de i-o am vîndut, derept 18 galbeni gata şi am luoat schimbu. Şi am vîndut de bunăvoia [421] noastră, fără de nici o silă, ca să nu să spargă sălaşul, cum iaste legea ţărăi. Şi mărturii am pus boiari, anume: ot Bezdina, Dima cliucer şi cu frate-său Ianiu ot Dos i Lupul căpitan al lu Braga şi alţi roşii, boiari, carii-ş vor pune mai jos peceţile. Şi pentru credinţa ne-am pus şi noi peceţile. […]. Petre sulger Eu Dima clucer. DRH, B, XXIV, nr. 319, p. 420-421 163[4] [iulie] 10, Bucureşti. ŢR [423] Chir Grigorie mitropolitul a toată Ţea[ra] Rumînească i otţu arhiepiscup chir Theofil Ribnicescîi i otţu episcup chir Efrem Buzevscîi i otţu Theodosie egumen ot sveata monastir Tismeana i otţu egumen Vasilie ot Bistrîţă i otţu egumen Dionisie ot Coziia i egumenul Grigorie ot Argeş i egumenul Varlaam ot Deal i egumenul Ionachii ot Glăvăciog i egumenul Ignatie ot Sveata Troiţă şi cu toţi egumenii di în toate mănăstirile şi cu tot săborul, dat-am cartea noastră sfintei şi dumnezeeşti ci să chiamă Ivera de la Svetaagora, unde iaste hramul uspenie Bogorodiţă şi tuturor călu[gă]rilor cîţi vor lăcui într-acel sfînt loc, ca să-i fie sfinti mănăstire ci să chiamă Stelea de aici de oraş de Bucureşti, ce iaste hramu iară uspenie Bogorodiţe, metoh şi supt mîna mănăstirii Ivera cu locul şi cu toate moşiile şi prăvăliile de aici den Bucureşti, ce au fost cumpărat Stelea spătariul, să fie la Svetagora, la mănăstirea Ivera. Pentru cîndu au cumpărat Stelea spatar loc să facă mănăstire, trimis-au înîiu Stelea spătariul la mănăstirea de la Ivera să trimiţă de acolo om de folos, că va să facă mănăstire şi să fie călugări ispravnici. Deci au venit de la Svetagora popa Averchie Ghiurgiu şi Gavriil diiaconul şi cu soţiile lor, de au fost aici pînă se-au făcut mănăstirea Stelea de în temelie. Şi au cumpărat Stelea spătariul sfintei mănăstiri ocină şi moşii şi prăvălii şi au închinat Stelea spătariul a lui mănăstire la sfînta mănăstire Ivera, cu tot ce au fost, pentru sufletul lui şi al[ţi] părinţilor lui, încă de în zilele răposatului Mihnei voevode. Iar după aceia, cîndu au fost în zilele răposatului Mihai voevode, deac-au venit Senan Paşa cu mulţime de turci aici în Ţeara Rumînească de au robit şi au stricat ţeara şi au arsu toate beserecile şi mănăstirile de în toată ţeara şi au arsu şi mănăstirea Stelea, metohul sfintei mănăstiri Ivera. Şi de cîndu Sinan Paşa încoace, tot au stătut mănăstirea Stelea pustie 30 de ani, pînă în zilele lui Leon voevode. Deci, deaca m-am vlădicitu eu vlădica Grigorie, carele am fost de postrig născut de acolo de la Ivera, văzindu vlădiciia mea această sfîntă mănăstire a Stelei spătariul pustie şi stricată şi arsă, fiindu numai zidul şi sulgerie domnească, nevoit-au părintele nostru mitropolitul vlădica Grigorie cu milostenie de pre la neguţători şi de pre la creştini şi cu osteneală şi cu învăţătură, cu ce au dat domnul Dumnezeu, şi de la sfînta mitropolie nu se-au cheltuit de acolo nici un ban, nici au lucrat cu rumînii sfintei mitropolii, fără numai cu milostenia de la neguţători şi de la creştini şi cu patrahirul, de au făcut mănăstirea Stelea, cum [424] au fost şi diîntîiu. Şi au făcut case şi pimniţe şi mori şi grădini cu vie. Şi iară se-au dat la mîna călugărilor de la Ivera, cum au fost dată metoh la Svetagora de Stelea spatar în zilile Mihnei voevode, pentru sufletul lui, ca să-i fie de pomeană. Aşijderea şi Leon voevode şi domnu nostru creştin Mateiu Basarabă voevod încă au dat să fie metoh, cum au fost direasă şi de părintele nostru vladica Grigorie această sfîntă mănăstire Stelea cu milostenie de pre la neguţători şi de pre la creştini. Şi se-au dat iarăşi pre mîna călugărilor de la Ivera, cum scrie mai sus, ca să nu se pustiiască nici pomeana ctitorilor. Iar după moartea a părintelui nostru vladica Grigorie, în ce zile de domnu va hi alt vlădică în urma sfinţii lui, niminilea treabă să n-aibă cu mănăstirea Stelei de aici de în Bucureşti, ci iaste închinată metoh la Ivera, nici domnu, nici vlădică, nici boiarin, nici cu mănăstirea, nici cu moşiile ce au fost cumpărate de Stelea spatar, fără numai să fie pre mîna călugărilor de la Ivera cum au fost obeştuit şi închinată di în zilile Mihnei voevode. Pentru că şi domnu nostru creştin Mateiu voevode şi toţi boiarii ţărîi, de la mic pînă la mare, cum au o mănăstire pustie şi stricată de atîta vreme, ce o au dires părintele nostru vlădica Grigorie, cu cheltuiala de la creştini, cine cu ce se-au îndurat, cum scrie şi mai sus. Şi am văzut şi cartea lu Leon voevode vă leat 7138 şi cartea domnu nostru, Io Mateiu voevode, vă leat 7140. Derept aceia, dat-am şi noi toţi părinţii, cîţi sîntem mai sus-scrişi, sfintei mănăstiri Ivera, ca să fie metoh şi supt mîna mănăstirea Stelea, hram uspenie Bogorodiţe, cu toate moşiile şi cu tot venitul, de moşie şi întărire şi călugărilor de hrană şi neclintit de niminilea. Şi am pus şi blestem şi afurisanie: cine nu va cinsti, nici va înnoi, nici va întări cărţile domnilor şi cartea smerenii noastre, ce o va călca şi o va sparge acela om să fie blestemat de vlădica Hristos şi afurisit de 318 sveti otţî ije sut vă Nichei. Aşijderea să hie afurisit şi de noi toţi vă veacî veacom, amin. […]. Theofil episcup Rimniceschi Episcup Efrem Buzevschi DRH, B, XXIV, nr. 322, p. 423-424 1634 iulie 11. ŢR [428] Adecă eu Stan, feciorul Costei ot Brăneşti şi cu feciorul mieu Vladul, acesta al mieu zapis să fie de credinţă la mîna Bunei logofătul, cum să se ştie că eu am fost megiiaş, cu moşia mea în Brăneşti. Iar cînd au fost acum, în [429] zilele domnu nostru, Io Matei Băsăraba voivod, eu am venit de bunăvoia mea, fără de nici o silă de m-am vîndut Bunei logofet înpreună cu feciorul mieu şi cu moşiia mea să-i fiu rumîn, derept bani gata cinci mie şi doo sute. Şi la această tocmeală a nostră fost-au Costandin vtori postelnic ot Dobreni şi Mihalcea logofet şi Şărban logofet şi Trifa suljer şi Matei cliuceriul şi Arsenie peharnic şi Radul, feciorul Albului comis ot Brezoi. Şi am scris eu, Dumitru logofet, measeţa iulie 11 dni, leat 7142 [1634]. Matiiu cliucer m[anu] pr[opr]ia Costandin vtori postelnic Mihalcea logofăt [Pe verso]: Zapisul lu Stan rumînul ot Vîlcana. DRH, B, XXIV, nr. 324, p. 428-429 1634 iulie 11, Bucureşti. ŢR [429] […] aceştii jupînese, anume Mariia, jupîneasa lu Iane grecul ot Piteşti şi fiiu-său, lu Ivan, feciorul lu Iane grecul, ca să fie volnici cu această carte a domnii mele de să-şi ţie 1 vad de moară de la satul Eşciorii, de în apa Argeşului. Pentru că acest vad de moară fost-au cumpărat de Iane grecul înncă în zilile lu Mihai voevod de la megiiaşii di în Eşciori, derept ughi… Iar cîndu au fost în zilile Radului voevod, iar călugării de la mănăstirea de în Tutana, ei au făcut 1 moară mai de în sus de vadul lu Iane grecul, pre ocina Eşciorilor. Apoi, au căzut satul Eşciorii rumîni Mitrei stolnicul, cu moşie cu tot. Deci au apucat Mitrea stolnicul pre călugări în zilele lu Leon voevod, de i-au întrebat ce treabă au avut ei de au făcut moara pre moşiia lui şi i-au tras înnaintea divanului. Iar călugării într-alt chip n-au avut cum face, ci au zis că iaste acel vad de moară al lui Iane, dăruit mănăstirii de Vîrjoghe sulgeriul. Iar cîndu au fost acum, înn zilele domnii mele, iar jupîneasa lu Iane grecul şi cu fiiu-său Ivan au aflat cum au schimbat călugării de la Tutana vadul lor de moară cu Mitrea stolnicul. Deci au apucat pre călugării de la Tutana şi pre eg[umenul Co]zma de la Sfînta Troiţă de au stă[tut de f]aţă naintea domnii mele înn divan şi au spus jupîneasa lu Iane grecul şi fiiu-său Ivan cum acel vad de moară a lor bătrînă şi direaptă moşie, nici vîndută, nici dăruită la mănăstire, nici de Iane grecul, nici de jupîneasa lui, Mariia, nici de feciorul lui, Ivan. Dereptu aceia, domnia mea am căutat şi am judecat pre derept şi pre lege, înnpreună cun toţi cinstiţii deregătorii domnii mele şi am dat domnia mea jupînesei Mariei şi fiiu-său, lu Ivan, lege de au jurat la sfînta mitropolie naintea părintelui vlădicăi Grigorie şi denaintea egumenului Cozmei ot Sfînta Troiţă şi denaintea popei Borcei clisiar, cum n-au fostu vîndut, nici dăruit de niminilea, nici mănăstirii, nici lu Vîrjoghe, nici au avut nici o amestecătură cu niminilea acel vad de moară. Di înntr-aceia, domnia mea am dat jupîneesi Mariei şi fiiu-său, lu Ivan, ca să-şi ţie acel vad de moară, ce scrie mai sus, cu bună pace, niminilea treabă sau meteh să n-aibă, că aşa iaste înnvăţătura domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 325, p. 429-430 1634 iulie 15, Drăgoeşti. ŢR [434] […] Sima stolniceasa, scris-am acest al mieu zapis mănăstire ot Govora, cum [435] să să ştie c-au dat nenea Udrişte, la moartea lui, neşte sate, anume: Cerneţul, jumătate preste tot hotarul şi Medvejdea cu tot hotarul şi satul Băloteştii, jumătate, preste tot hotarul jumătate şi Curiiacea, jumătate, preste tot hotarul şi 6 sălaşe de ţigani, anume: Radoe cu feciorii lui i Slav cu feciorii lui i Voico cu feciorii lui i Pătru cu feciorii lui i Vitan cu feciorii lui i Bodoran cu feciorii lui, c-au fost direpte şi de moşie ale dumnelui. Dici le-au dat la moartea dumnelui sfintei mănăstere de la Govora şi aceaste sate şi ţigani ce scrie mai sus şi s-au îngropat dumnelui şi jupîneasa dumnelui şi o cocoană a dumnelui la sfînta mănăstire. Ş-au ţinut sfînta mănăstire acele sate pînă la o vreme. Deciia le-au oprit Radul Buzescul. Dici au venit în zilele lu Matiu voevod Melentie egumenul de la Govora, de s-au pîrît cu Tudosie logofăt şi cu banul Radul Buzescul c-au fost perit zapesul nenei, lu Udrişte postelnic. Dici den boerii cei bătrîni am rămas numai eu, ci m-au întrebat domnu nostru Mateiu voevod şi toţi boerii divanului, ci-am mărturisit eu cu sufletul mieu cum am ştiut că aceale sate şi ţigani sint date sfintei mănăstire ot Govora de nenea Udrişte la moarte lui. Ci păntru acel zapes al nenei, lu Udrişte, ce-au perit, am făcut eu acesta să fie în vecie la sfînta mănăstire, că eu aşa mărturisescu [cu] sufletul mieu. DRH, B, XXIV, nr. 328, p. 434-435 [1634 după iulie 15]. ŢR [435] […] Alta dau ştere, prea milostive doamne, măriei tale, c-ai fost trimis măria tale la mine pentru rîndul sfintei mănăstire de la Govora păntru neşte sate ce-au dat nenea Udrişte la morte lui şi 6 sălaşe de ţigani. Dici ai zis măria ta cum [436] voi şti eu, cu [su]fletul mieu, aşa să spui măriei tale. Ci eu mărturisesc cu sufletul mieu că cum iaste scris în carte Mihnei voevod aşa ştiu şi eu şi mărturisescu cu sufletul meu că sint date acele sate şi acei ţigani de nenea Udrişte la mortea lui, ci le-au ţinut sfînta mănăstire orecîtăva vreme, iară de la o vreme le-au oprit boiarii de la sfînta mănăstire. Dici măria ta vei tocmi cum te va năstăvi Dumnezeu, că eu aşa ştiu şi mărturisescu cu sufletul mieu. […]. Eu roba măriei tale Sima stolniceasa. [Pe verso:] Zapisul stolnicesei pentru Cerneţul, de mărturie. DRH, B, XXIV, nr. 329, p. 435-436 1634 iulie 16. ŢR [439] Adecă eu jupîneasa Stanca şi cu al mieu fecior, Manul, însă jupîneasa Radului ot Voila, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna părintelui, eguminului Grigorie, năstavnicul sfintii mănăstiri Argişul, pintru să să ştii că ne-am tocmit de a nostră bunăvoe cu un ţigan anume Stoica, pentru că acest ţigan fost-au de moşie al boiarinului mieu, anume Radul. Deci s-au tîmplat de au luat o ţigancă a sfintii mănăstiri Argişul. Deci noi am socotit de cît vom despărţi sălaşul, mai bine să luom nişte bani. Deci ne-am tocmit derept 15 galbeni, ţiganul cu 2 copii. Derept acee, am socotit pentru sfenta mănăstire şi să ne pue la sfîntul pomelnicu, de i-am lăsat patru galbeni, şi ne-au dat 11 galbeni. derept acee, [440] e l-am dat, ca să fie sfintii mănăstiri moşie şi să n-aibă a căutare nici nepot, nici văr primare, nici o rudă pentru că au fost acest ţigan al nostru de moşie. Iar să va fugi ţiganul la mini în ţara nostră, au să aibu a dea ţiganul, au să aibu a deare 15 galbeni. Şi la această tocmeală fost-au mulţi boiari de în ţara nostră anume: Radul Şipanul ot Viştea şi de în Recea, Reciianîşu i radul Banci ot Breaza i Manu Deluţa i Vucomir ot Bucşăneşti i Zaharie ot Măţău. Şi am scris eu, Ion Vrabie logofăt, aceasta am scris. Pis meseţa iulie 16 dni, v leat 7142 [1634]. Jupîneasa Stanca ot Voila i Manul. Radul Şipanul. Pătru banul. Ion Vrabie logofăt Şolomon pîrcălabul. Negoe postelnic ot Corşori. Popa Apostol ot Corbi. [Pe fila a II-a, pe faţă:] […] Neagoe şi jupaniţa… i jupan Radul Şpanul ot Dol Viştea i jupaniţa ego Anca [i sin] ego Radul i Bobinca. […]. […] Radul al Dulei ot Voila i jupaniţa ego Stanca i să ceadom ego Man i Oprea i Radul i Dobra, Măriia, Stana, Oprea radi edin ţiganiu, Stoica cu 2 feciori; să să ştie că acest ţigan ce-i mai sus-scris, anume Stoica, l-au dat aceşti boiari ce sînt mai sus-scrişi la pomenic. L-am luoat de la jupîneasa Stanca, jupîneasa jupunului Radul al Dulei ot Voila şi de la coconul ei Man, l-am cumpărat, derept 11 ughi şi l-am pus la pomenic cu jupîneasa lui şi cu coconii ce au avut, să fie pomeniţi în veci. DRH, B, XXIV, nr. 332, p. 439-440 1634 iulie 20, Bucureşti. ŢR [442] […] şi noi 6 boiari, anume: jupan Hriza vel ban, jupan Ivaşco vel dvornic i jupan Gligorie vel logofet i jupan Dumitru Dudescul vel vistiiar i jupan Nedelco Boteanul vel cliucer i jupan Vasilie vel stolnic, scris-am cartea noastră de credinţă la mîna lu Dumitraşco şi Ivaşco, feciorii Stanciului logofăt Cepariul, ca să să ştie cum ne-au luoat dennaintea domnu nostru Io Matei Basarab voevod, den divan, pre răvaşe domneşti, ca să căutăm şi să-i judecăm pentru o pradă ce l-au fost prădat Radul voevod pre Stanciul logofăt, tatăl acestor boiari, de i-au luoat o mie şi cinci sute de galbeni, pre gura Maricăi de Albeşti. Deci ne-am strînsu toţ înpreună la sfînta mitropolie de aicea den Bucureşti, de le-am luoat seama în tot chipul şi aşa am adevărat cum jupîneasa Marica, cînd au fost în zilele Radului voevod, a doao domnie, ia au fost ucis doi copii de ţigan, de-au murit den mîna ei. Într-aceia, Radul vodă, domnia lui, au fost trimis de o au adus şi au stătut de pierzare pentru moartea acelor copii de ţigan. Şi au plătit deşugubina domnească deplin şi tot au stătut Radul voevod să o piarză. Într-aceia Marica văzînd aşa că va peri, pîrît-au pre Stanciul logofăt Cepariul cu un răvaş în taină, de-au zis că sînt la dinsul o mie de galbeni de auru ai doamnei Marghitei, muma lu Gavriil vodă, şi alte scule, ca să-şi scoaţă capul ei de în pierzare. Într-aceia, Radul voevod, fiind un domnu năprasnic, trimis-au de grabă pre Goga, ce au fost armaş mare, la Stanciul logofăt Cepariul, de l-au legat şi l-au băgat în obede şi l-au dus de l-au închis în temniţă şi în sangir şi atîta urgie au tras, cît au stătut şi de pierzare pre gura Maricăi. Deci, văzîndu atîta răutate şi păs asupra lui n-au mai avut ce să mai facă, ce se-au sculat de ş-au băgat capul la turci şi pre unde au putut afla tot galbeni de aur cu camătă şi ş-au vîndut satul Ohneştii şi Băneştii den Argeş Maricăi şi alte moşii într-astă parte, de ş-au scos capul cu o mie şi cinci sute de galbeni, cu alte chieltuiale şi camătă, pre bună dreptate, nefiind vinovat nemica. [443] Dup-aceia, cînd au fost acum, în zilele domnu nostru Io Mateiu Basarab voevod, deaca l-au dăruit Dumnezău în ţară şi în scaun, iar feciorii Stanciului logofăt Cepariul, Dumitraşco şi Ivaşco postelnic văzînd cum au tras tatăl lor atîta nevoe şi li se-au sărăcit casa pre gura Maricăi, nefiind vinovat nemic, venit-au înnaintea domnu nostru în divanul cel mare şi înnaintea a tot sfatul de se-au întrebat şi se-au pîrît de faţă cu Marica. Într-aceia şi ea încă se-au plînsu de dreptate, cum nu iaste vinovată cu acea pîră, nici au grăit nimic. Şi încă au mai fost luoat ea şi afurisanie, în zilele lu Alecxandr voevod Iliiaş, cum iaste direaptă. Deci într-aceia, măria sa domnu nostru, văzînd aşa, au ales den divan un boiarin de credinţă, anume Stan al doilea sulger, de l-au trimis cu jurămînt şi cu cartea părintelui vlădicăi nostru Grigorie, de afurisanie, la Goga armaş, la Arnăut-Chiiu, ca să mărturisească cum va şti cu sufletul lui. Deci Goga armaş, deaca au văzut acea legătură tare, se-au sculat înnaintea vlădicăi de acolo şi înnaintea a mulţi boiari şi neguţători, mărturisindu cu sufletul lui şi cu mare blăstem cum au căzut Stanciul logofăt în nevoe la Radul voevod, pre gura Maricăi, şi cum l-au trimis de olac de l-au adus în obede tot prentru pîra ei. Şi i-au arătat singur Radul vodă răvaşul Maricăi de pîră. Şi au trimis Goga armaş şi o carte de mărturiseală aicea la domnu nostru, cu mulţi neguţători mărturii tot cu peceţile lor. Într-aceia, domnu nostru nici aşa n-au vrut să lase, ca să nu fie păcat, ce ne-au [a] dat şi au ales pre noi şase boiari den divan pre răvaşe domneşti şi ne-au trimis înnaintea părintelui vlădicăi şi a episcopilor la sfînta mitropolie, ca să le căutăm lucrul şi mai bine şi pentru pradă şi pentru sate, vîndutu-i le-au cînd l-au prădat Radul vodă, au mai nainte de pradă? Deci ne-am strînsu toţi înpreună naintea părintelui şi a episcupilor şi am luoat sama în tot chipul pre amăruntul şi am aflat pre Marica rea şi mincinoasă şi pre gura ei au tras Stanciul logofăt acea nevoe şi pentru pradă ş-au vîndut aceste sate ei şi alte moşii şi bucate şi tot. Deci au rămas Marica de lege şi platnică den divan, denaintea domnu nostru şi a noastră. Şi am dat moşia iar la mîna ceăstor boiari cum au fost şi mai denainte vreme. Şi să le plătească toată paguba pîn la un ban, însă ce se vor îndura ei să o mai iarte. Şi le-am dat răvaşele amîndoao la mîna lor şi le-am făcut şi noi această carte a noastră, de judecată, cum am aflat cu sufletele noastre. Iar de va mai scoate Marica vreodată nescare zapise sau nescare cărţi de pîră, să nu se crează ce să fie de mare scandelă, căci că o am aflat muiare rea. Ce să aibă pace aceşti boiari, într-alt chip să nu fie. […]. Hrizea vel ban Ivaşco dvornic Gligorie vel logofet [444] Dumitru vel vistiiar Vasile Paindur vel stolnic DRH, B, XXIV, nr.333, p. 442-443-444 1634 iulie 28. ŢR [454] Scris-am eu maica Magdalina, fata banului Mihalcii ot Cocorăştii acesta al miu zapis, cum să fie de cridinţă la sfînta mănăstăre la Vihorîta, să se ştie, după prada ce m-au prădat şi mi-u luat tot, da-am rămas săracă la bătrăneţi. Deci, de în rudele mele nici nepot, nici neapoată nu se-u aflat nimenile să mă strîngă, să mă hrănească. Deci eu am cugetatu la svînta mănăstire la Vihorîta şi m-am închinat maicăi precistii şi lu sveti Ghiorghie, hramulu sventii mănăstiri, şi am rămas numai cu 2 ţiganie, cu ţigancele-şi, anume: Domitran, sin Calii şi cu ţiganca lui, anome Duchina şi cu feciurie lui şi altu ţigan, anome Voiucu, sin lu Drăgoiu şi co ţiganca lui, anume Anca. Şi am cumpărat pre Anca ţiganca de la Samfira, fata Saftei, jupînesa lu Pătraşco, sin agăi Negului. Şi ahăşti ţiganii, carii sînt mai sus-scrişi, sînt de zestrele mele de la tată-miu, banul Mihalcei. Deci i-am dat eu, maica Magdalina, dereptu sufletul părinţilor mii şi pentru sufletul miu şi al fraţilor mii şi al coconilur mii. Şi cine se va ispiti de în roda mea, au nepot de fecior, au de soră, au de frate să-mi strici pomana mea de la svînta mănistire, să fie triclet şi proclet şi afurisit şi blestimat de 318 oteţi. Şi mărturii: popa Tanasie i popa Cozma ot tam şi co tot suburul, anume 12 maici, anume: maica stariţa Pracxii i maica Anghelina ce bătrînă i Marie Pitiştenca, Marie Devoia, maica Magdilena de în Floreşti, Theodosie, nepoata Anghelenie, Marie, nepoata Salumie, Ilisafta i Marta i Salumie, Theofana şi toţi sătenii de în sat, tinirii şi bătrînii. Pis meseţa iulie 28 dni, vă leat 7142 [1634]. Şi am scris eu Vasilie. Eu, maica Magdalina, fata banuluiu Mihalce amu scrisu eu cu mîna me. DRH, B, XXIV, nr. 339, p. 454 1634 iulie 30, Bucureşti. ŢR [455] […] ca să-i fie lui ocină şi rumînii în Cocorăşti, toată partea Maricăi călugăriţii, jumătate de sat, cu moara gata făcută şi cu viia, jumătate şi cu alalte vaduri de moară, cîte se vor afla pre partea ei şi cu tot venitul şi iar toată partea Maricăi de în Stoeneştii de Jos, de preste tot hotarul, pentru că aceste moşii şi rumîni fost-au de moşii ale Maricăi călugăriţei. Deci cînd [a]u fost acum în zilele domnii mele, iar Marica călugăriţa le-au vîndut ci[n]stitului boiarinului domnii mele Radul vtorii vistiar pentru 400 de galbeni gata; şi i-au dat în mîna călugăriţei denaintea domnii mele den divan, care bani se-au mărturisit înaintea domnii mele cum se-au luat tot bani cu camătă, la zece, unul, de au dat pre această moşie şi rumîni şi cu zapis iscălit cu mîna ei. Derept aceia şi domnia mea încă am dat ca să-i fie de moşie ohabnică şi să fie volnic cu această carte a domnii mele să aibă a luoare dijmă de pre această moşie de la tot omul cine va fi arat pîine, ovăs, mei, fîn şi den toate bucatele den zece, una cum iaste legea. Derept aceia şi voi, rumînilor, încă să căutaţi să ascultaţi de oamenii boiarinului domnii mele ce scrii mai sus de toate ce vă va da învăţătură şi să fii volnic cu această carte a domnii mele să strîngă şi rumînii care pre unde-i va afla fugiţii şi răsi[piţi] în ţara domnii mele, pre toţi să-i ducă cu tot ce vor ave în sat în Cocorăşti. Şi de nimenilea opreală să naibă. DRH, B, XXIV, nr. 340, p. 455 1634 iulie 30, Bucureşti. ŢR [456] […] voao slugilor domnii mele, dijmarilor ot sudstvo Dol Jil i Mehedinţi. Cătră aceasta vă dau în ştire domnia mea pentru rîndul sfintei mănăstiri Tismana, cum de vreme ce veţi vedea ceasta carte a domnii mele, iar voi să căutaţi să lăsaţi toţi stupii sfintii mănăstiri în pace de dijmă şi rîmătorii de gorştină, şi de vinăriciu. Veri unde vor avea stupi şi rîmători şi vii, nimic să nu luoaţi, ce să-i lăsaţi foarte în bună pace, pentru că sînt ertaţi de domnia mea, că iaste lavră mare domnească şi ertată de toţi domnii şi nu v-am vîndut domnia mea dijma şi gorştina şi vinăriciul aceştii sfinte mănăstiri. Innsă să ştiţi stupinele carele unde sîntu: în Jîiul de Sus, la satul Ceurîi şi la Stolojani şi la Săuca şi la Pîrîul şi în Mehedinţi la satul Ploştina. Aceste stupini şi rîmători şi vii, nimic să nu le învăluiţi, nici să nu luoaţi nici den stupii şi rîmătorii mănăstirii, nici ci părintelui egumenului, ce să le daţi bună pace, că singur domnia mea le-am ertat, că sa nu le ia nimenilea nimic, să hie de-ntărire sfintei mănăstire şi domnii mele şi părinţilor domnii mele de pomenă. Derept aceia, nimenilea să nu cuteze a sări sau a învălui preste ceasta carte a domnii mele sau care cumva sî gîndească a luoa ceva, că să voiu înţelege domnia mea cum le-au făcut cineva necaz şi val, apoi acela om bine să ştie că cu nimic nu se va plăti, numai cu capul, pentru că aşa iaste porunca domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 341, p. 456 1634 august 1, Bucureşti. ŢR [458] […] de la Colintina, ce iaste hramul svetii Ioan Crăstitel, ca să fie rumînaşii mănăstirii ce sînt pre lîngă sfînta mănăstire, în pace de dijmă de stupi şi de gorştină de porci şi de oi, pentru că i-am ertat domnia mea de toate mîncăturile, cum a fost ertaţi şi mai denainte vreme de alalţi domni, numai să hie de posluşaniea sfintei mănăstiri ce va trebui. Derept aceia şi voi, deregătorilor şi voi, toate slugile domnii mele, carii veţi fi într-acest judeţul Elhovului, în vreme ce veţi vedea ceastă carte a [459] domnii mele, iar voi încă să căutaţi foarte să vă feriţi şi în pace să-i lăsaţi, nimica să nu-i învăluiţi rumînaşii ce sînt mai sus-scrişi ai sfintei mănăstiri şi să aibă pace şi sfînta mănăstire de toate, cum scrie mai sus, pentru că am văzut domnia mea cartea lu Alexandru voevoda, sin Radul voevoda, leat 7135 şi cartea lu Alexandru voevod Iliiaş, leat 7136 şi cartea lu Leon voevod, sin Ştefan voevode, vă leat 7140, tot de pace şi de ertăciune. Aşijderea şi domnia mea încă i-am ertat şi le-am întărit cărţile cu ceastă carte a domnii mele pre tocmeală, cum scrie mai sus. Iar cine să va ispiti preste ceasta carte a domnii mele a învălui mănăstirea şi rumînii sfintei mănăstiri, bine să ştie că acela om mare certare va avea de cătră domnia mea. Şi această carte a domnii mele să fie preste toate cărţile, că aşa iaste învăţătura domnii mele. DRH, B, XXIV, nr. 343, p. 458-459 1634 august 3, Bucureşti. ŢR [462] […], ca să hie volnic cu această carte a domnii mele de să ţie moşiia Radului Cotorogei den Cîineşti şi den Mănăileşti toată cîtă va avea el şi a tătîine-său şi a socru-său şi de cumpărătoare şi cu viile de la Cîineşti, cît au ţinut el şi cu un răzor de la Işfan, care răzor au dzis Işfan că i l-au vîndut Cotorogea şi nu i l-au fost vîndut şi cu… răzoare, carele le-au ţi[nut] ginerele Cotorogei, anume Stan ot Popeşti Otesău, carele au dzis că i le-au dat dzistre şi nu i le-au fostu dat. Pentru că aceste vii şi moşii toate cîte sînt mai sus-scrise fost-au ale Radului Cotorogei încă mai denainte vreme. Iar după aceia, cîndu au fost în dzilele lui Alexandru voevod, feciorul Radului voevod, iar Radul Cotorogea au vîndut toată moşiia lui şi cu viile ce sînt mai sus-dzise, boiarinului domnii mele Simei vtori logofăt, pre bani gata ughi…, de a lui bunăvoe. [463] Iar dup-aceia, cîndu au fost acum, în dzilele domnii mele, Radul Cotorogea, deaca vreme ce au văzut că sînt aceste vii lucrate bine de Simon logofăt, că pre vreme ce le-au fost cumpărat el au fost toate părăsite şi pustii, el s-au mirat cum va face hiclenie să scoaţă pre Sima logofăt dentr-aceste vii. Ce se-au sculat de au grăit pre ascunsu cu stariţa de la mănăstirea Deunlemnu, anume… şi cu ginere-său, ca să zică că sînt viile ale lor şi deaca vor rămînea pre Sima logofăt să ţie dentr-aceste vii stariţa jumătate şi Cotorogea şi cu ginere-său altă jumătate. Deci au venit călugăriţa şi Cotorogea şi ginere-său şi cu Sima logofăt aici înnaintea domnii mele de s-au pîrît toţi de faţă şi au rămas stariţa şi cu ginerele Cotorogii pre Sima logofăt, ca să-şi ia el banii de unde i-au dat, iar călugăriţa să-şi ţie viile. Într-aceia Simon logofăt au apucat cu strînsoare pre Cotorogea ca să-i dea banii înapoi. Iar apoi, stariţa au vrut să înşele şi pre Sima lgofăt şi pre Cotorogea şi pre ginere-său, numai să ţie ia aceste vii toate întru hicleniia ei. Iar Radul Cotorogea, deaca au vădzut că rămîne şi fără vii şi fără bani şi-l înşală călugăriţa, nu se ţine de cea tocmeală ce au grăit întîiu toţi, au scornit iar pîră şi au venit a doa oară de s-au pîrît iar toţi de faţă. Şi au spus Cotorogea singur cu a lui gură cum au fost grăit ei toţi şi cum le-au fost tocmeala ca să facă înşălăciune, să scoaţă pre Sima logofăt dentr-aceste moşii. Deci, au stătut călugăriţa de ruşîne şi de menciună denaintea domnii mele den divan. Şi am adeverit domnia mea cu tot sfatul cum n-au fost avut nimenilea nici o treabă cu aceste vii, ce au fost toate ale Cotorogii. Şi au rămas boiarinul domnii mele Sima logofăt şi pre stariţa şi pre Cotorogea şi pre ginere-său de lege şi de judecată den divan. Şi am dat domnia mea ca să-i hie aceste moşii şi cu vii ce scriu mai sus, toate şi să le ţie cu bună pace, cum şi le-au cumpărat întîiu, iar Cotorogea şi călugăriţa şi ginere-său să n-aibă nici o treabă cu aceste moşii, căci au fost umblat toţi hiclenii şi cu menciuni şi s-au pîrît de faţă şi au rămas de lege. Şi de niminile opreală să n-aibă. […]. […]. Stoica spudei DRH, B, XXIV, nr. 345, p. 462-463 1634 august 5. ŢR [463] Eu Vasilie spătarul scris-am şi mărturisescu cu acest zapis al mieu, ca să fie de mare credinţă la mîna Radului logofăt Dudescul, cum să se ştie că am vîndut ocina de la Stăneşti, de în Valea Pîrîeştilor pre în copăcel, pînă [464] în piscu, alăturea cu drumul, pînă în hotarul Slănicului şi pînă să hotărăscu cu Domneştii tot cît am ţinut eu. Care oţină am cumpărat de la Fătul ot Corşori şi de la Neagoe, frate său, dereptu ughi 80. Şi o-m vîndut de a mea bunăvoia, ca să fie dumnelui moşie. Şi la tocmela noastră fost-au: Negoe ot Corşori, Ene peharnic ot Aninosa, Lăudat comis i Bălbose ot Berivoeşti i Dragomir al Cioflii. […]. Eu Vasilie spătarul Eu Neagoe ot Corşori Az Mih… vătorii sulgeri Dragomir păharnic, Prundenul Dragomir Cioflea DRH, B, XXIV, nr. 346, p. 463-464 1634 august 6. ŢR [468] Scris-am eu, jupaneasa Voica, fata vistiariului Radului, numele călugăresc Ion şi fata ei Rada i Catalina, acesta al nostru zapis, să fie de credinţe cum am dat noi o selişte, anume Broşteni cu tot hotarul, de apă, den pădure, cu tot, pentru ale nostre suflete şi pentru părinţii noştri, ca să fie ajutor la sfînta mănăstire ce să cheamă Svetî Nicolae, Călui să cheamă. Deci la mortea nostră unde ne să va prinde morte, să ne aducă osele să se îngrope la mănăstire şi să să grijască cum s-au grijit şi păriînţii mei, fără vecini. Iar cine să va ispiti a sparge acest al nostru zapis, să fie proclet de 318 otţi bogonosni, ije vă Nichei. Inse să se îngrope numai jupeneasa Voica la mănăstire. […]. Mărturie este Stroe postelnic, fratele ei. DRH, B, XXIV, nr. 348, p. 468 1634 august 10, Bucureşti. ŢR [469] Adecă noi boiarii divanului şi ai [ţă]rîi: jupan Hriza vel ban i jupan Ivaşco vel dvornic i jupan Radul Buzescul biv vel ban i jupan Gligorie vel logofăt i jupan Theodosie biv vel logofăt i jupan Dumitraşco biv vel vistier i jupan Dumitru Dudescul vel vistier i jupan Miho biv vel spatar i jupan Mihaiu vel spatar i jupan Nedelco vel cliucer i jupan Vasilie vel stolnic i jupan Buzica vel comis i jupan Vucina vel peharnic i jupan Costandin vel postelnic i Dumitru vel pitar i Dragomir vel armaş i Zahariia vel slujer i Oprea vel agă i Radul vtori vistier i [i] Radul sin Mihalcev vtori postelnic şi alalţi boiari ai ţerii mici şi mari scris-am aceasta a noastră carte denaintea a domnu nostru Io Mateiu Basarab voevoda, ca să fie de mare credinţă la mîna slugii domnu nostru anume Barbului cliucer de Poiană şi feciorilor lui ce-i va da Dumnezeu, ca să-i fie satele şi rumînii ţiiganii şi toate moşiile cîte are de moşie şi cumpărate de el şi de părinţii lui, anume satul Halmăjul ot Doljiiu tot satul şi cu toţi rumînii şi cu tot venitul de în hotar în hotar; care sat fost-au cumpărat de Grama de Bălteni, socrul Barbului cliucer de la Şerban voevoda încă de cîndu au fost boiarin, derept 34000 de aspri gata, în zilele lui Mihail voevoda, pre vreme cînd au fost măria sa craiu la Ardeal. Şi iar să fie Barbului cliucer satul Scorila ot sudstvo Meh[edinţi] tot satul cu tot hotarul şi cu rumînii şi cu tot venitul de în hotar în hotar; care [470] sat fostu-l-au cumpărat Barbul cliucer de la Tudosie biv vel logofăt şi de la fiiu-său Preda postelnic derept 64000 de aspri gata şi 1 cal bun, în zilele lu Alexandru voevoda Iliiaş. Şi iar să fie Barbului cliucer ocină în Măilat, însă funea Ţigoiască toată şi funea a lu Gîrgor toată şi den funea Vladului, feciorul lu Neag de la Măilat, al treilea loc, de preste tot hotarul cît se va alege. Cari funi de ocină fostu-le-au cumpărat Barbul cliucer denpreună cu fraţii lui, Drăghici şi Neagoe, de la megiiaşii de sat za… aspri, în zilele Radului voevod, sin Mihnev voevoda. Şi iar să fie Barbului cliucer ocină în Pîrîu, însă partea a lu Stan Pîrîianul toată, de preste tot hotarul cît se va alege, ce o au fost cumpărat Barbul cliucer de la Stan Pîrîianul derept 3 boi şi 1000 de aspri. Şi iar să fie Barbului cliucer ocină şi rumîni în sat la Poiană jumătate de sat, partea Bojuranului toată cu toţi rumînii şi cu tot venitul de preste tot hotarul cît se va alege. Care jumătate de sat de în Poiana fost-au cumpărată de Nica, tatăl jupînesei Ianei, muma Barbului cliucer şi a lu Drăghici şi a lu Neagoe, de la Radul Bojuranul derept 14000 aspri srebreni şi 1 cal bun, în zilele lu Alexandru voevoda cel Bătrîn. Şi iar să fie Barbului cliucer ocină în Şipot, însă partea Gherghinei toată, de preste tot hotarul cît se va alege, care ocină cumpăratu-o-au Barbul cliucer de la Gherghina derept 3000 de aspri gata. Şi iară să fie Barbului cliucer 1 rumîn în sat la Căneşti de pre Gilort, anu[me S]toica cu feciorii lui, Radul i Stanciul şi Barbul i Stan i Gherghina i Călin cu toată [p]artea lor de ocină, pentru că se-au vîndut Stoica cu feciorii [lui] rumîn Barbului cliucer de bunăvoia lor derept 3600 de aspri gata. Şi să fie Barbu[lu]i cliucer 1 sălaş de ţigani, anume Danciul cu sălaşu lu-ş şi cu c[opii]i. Şi iar să-i fie 1 sălaş de ţigani, anume Ventilă ţiganul cu tot sălaşul lui, ce l-au fost c[um]părat Barbul cliucer de la Jetiianu derept 9000 de aspri în zilele R[adului voe]vo[d] în domnia dentîiu. Şi iar să fie Barbului cliucer 1 ţigan, Munteanul cu tot sălaşul lui, ce l-au fost cumpărat de la Mihart de Şitoaia derept 60 de galbe[ni]. Şi iar au cumpărat Barbul cliucer 1 sălaş de ţigani anume Lupul ţiganul cu tot sălaşul lu[i] de la Hamza banul de Pîrîiani derept 3400 de bani. Şi iar au [cum]părat Barbul cliucer 1 sălaş de ţigani anume Sămoilă ţiganul cu ţiganca lui şi cu tot sălaşul lui de la Mihaiu cupeţu şi de la frate-său Frenţi, care sălaş de ţigani fost-au vîndut de Necole al Aldei de în Smărdeşteţ lu Mihaiu şi lu Frenţi derept 62 de galbeni în datoria lor. Apoi Barbul cliucer el l-au cumpărat de la dînşii cu aceşti bani ce scriu mai sus, căci au fost el mai volnic. Şi alţi ţigani şi ţigance şi copii de ţigan, ce va mai fi cumpărat Barbul cliucer, tot să-i fie de moşie. Pentru că aceste sate şi ocine şi rumîni şi ţigani ce scriu mai sus fost-au ale Barbului cliucer de moşie şi de cumpărătoare încă mai denainte vreme, den zilele altor domni; şi au avut cărţi şi zapise pre toate moşiile. [471] Iar după aceia, cîndu au fost acum în zilele domnu nostru, Io Mateiu Basarab voevoda, tîmplatu-se-au vreme, fiindu Barbul cliucer trimis de domnu nostru la împărăţie în slujba măriei sale şi a ţerîi, a[ici], în urma lui, mers-au neşte hoţi la casa lui în Poiană de i-au prinsu jupîneasa şi pre oamenii lui de i-au muncit noaptea şi i-au căznit şi i-au arsu cu foc pînă i-au omorît jupîneasa şi i-au luoat tot de în casă ce au avut. Şi i-au perit atunce toate cărţile de moşii, cum ştie şi domnu nostru Io Mathiu voevoda şi noi boiarii toţi şi toată ţeara de această pagubă, cum i-au omorît hoţii jupîneasa şi i-au perit cărţile de pre toate moşiile şi au adus numai o carte de coajă arsă de o am văzut noi toţi cu ochii în divan, ce scriia pre satul Halmăjul. Aşa ştim şi mărturisim noi toţi boiarii cu sufletele noastre şi am mărturisit şi înaintea domnu nostru cum i sînt ocine şi moşii direpte ale Barbului cliucer, ce i-au perit cărţile de pre aceste ocine de acei tîlhari. Şi hoţii de într-înşii încă i-au prinsu de se-au înţepat toţi de vii pre marginea oraşului Bucureştii, ca neşte tîlhari, aici la scaun. Derept aceia, noi încă i-am făcut cartea noastră ca să fie Barbului cliucer aceaste ocine moşie lui şi coconilor. Aceasta mărturisim, ca să se ştie şi să se crează. Şi pentru credinţa pusu-ne-am toţi peceţile şi iscăliturile. […]. Hrizea vel ban Mitrea… Ivaşco dvornic Drăguşin… Gligorie vel logofăt Dr[a]g[omir] vel [armaş] Vucena vel păharnic Oprea vel agă Dumitru vel vistier Gherghie… Nedelco vel clucer Radul vtori postelnic Radul vistiar Tudoran suljer Mihai vel spatar Para peharnic iscal Costandin vel postelnic Dumitru vel pitar Buzinca vel comis [Pe verso:] Costandin vtori postelnic DRH, B, XXIV, nr. 351, p. 469-470-471 1634 august 19. ŢR [477] […] Iacov postelnic ot Cernaia, ca să fie volnic cu această carte a domnie mele şi cu sluga domnie mele na ime…, de să-şi ia un ţigan, anume Trandafir şi cu ţiganca lui şi cu feciorii lui, cîţi va avea, de la boiari de Mihăeşti, pentru că acest ţigan ce scrie mai sus iaste al boiarinului domnie mele Iacov postelnic, ce au luat o ţigancă a acelor boiari. Deci să fie volnic să-şi ia ţiganul cu ţiganca şi să-i plătească ţiganca, să nu se spargă sălaşul. Şi de nime opreală să n-aibă. DRH, B, XXIV, nr. 355, p. 477 1634 august 20. ŢR [477] Scris-am eu Stanciul ot Serdeneşti al meu zapis, se fie la mina nepotu-meu Bade se se ştie cum i-am vîndutu moşiia, parte Ivanei di în Gîrbovi, cîtă se va alege preste tot, în bani gata 1300. Prentru că această moşie fost-au vîndut Ivana lu Gherghie păharnic; dece eu Stanciul o am rescupărat de la Gherghie păharnic şi o-m vîndut Badei şi freţini-seu Belaci într-aceşti bani ce-su mai sus-scrişi, se le fie lor moşie ohabnică, lor şi feciorilor şi cine Dumnezeu de ei va lesa. Şi merturie: ot Serdeneşti, Freţilă şi Istratie şi Nagoe şi Groza. Şi am scris eu, popa Stoica. Şi prentru credinţa pusu-me-u degetul pecete. Pis meseţa agust, dnă 20, v leat 7142 [1634] Eu Stanciul. DRH, B, XXIV, nr. 356, p. 477 1634 august 25. ŢR [478] Adecă eu Sava ot Văcăreşti, scris-am al mieu zapis să fie de mare credinţă la mîna Neacşului ceauşului, cum să se ştie că amu avut eu un ţigan. Deci au luat o ţigancă a lui, anume Stoecă. Deci ne-amu tocmit noi de a noastră bunăvoe, fără de nici o silă, de i-am dat ţigancă pentru ţigancă, anume Grădina ţiganca. Şi i-am mai dat adaos după ţigancă ughi 5, cu bunăvoia mea. Şi la tocmeala noastră fost-au boiari mărturie, anume: jupan Calotă cliucer şi frate-său Toaderu vornicul i Stoeca logofăt, ficiorul lu Şărban ot Bucureşti i Miroslav logofăt ot Piteşti, de în sat. Şi am scris eu Neagul logofăt ot Bucureşti di Vede. Pentru credinţa mi-am pus şi pecetea. Pis meseţa avgust 25 dni, v leat 7142 [1634]. Eu Calotă clucer Eu Sava ot Văcăreşti Neagul logofăt Stoica logofăt iscaal DRH, B, XXIV, nr. 357, p. 478 1634 august 30, Bucureşti. ŢR [481] Adecă eu, David de Vîlcăneşti, şi cu văru meu Cîrstea, ficiorul Stanciului de Izbicenii, scris-am şi mărturisăm cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna lu Ilie postelnic ot Gropşanii, cum să să ştie că i-au fost vîndut văru nostru Stroe postelnic de Braloştiţă a patra parte de ocină den Ciumeştie şi cu rumîni, anume Beleţi cu ficiorii lui şi cu frate-său Mirea şi cu ficiorii lui şi Barbul cu ficiorii lui lu Ilie postelnic de Gropşani, derept ughi 50. Deci dentr-aceşti banii, ce au fost tocmit Ilie şi cu văru nostru Stroe postelnic, pînă au fost el viu, nu i-au fost dat toţii, ci i-au dat numai 20 de galbenie şi i s-au prins moarte văru nostru Stroe de au murit şi au căzut toate moşîile pre mîna noastră, că alt n-au avut nime, fără de noi. Deci noi, după moartea văru nostru Stroe, apucat-am pre Ilie postelnic, păntru 30 de galbinie, ce au fost rămas nedaţi văru nostru Stroe păntru această ocină şi cu rumînie de Ciumeştie şi ni i-au dat nooa aceşti 30 de galbeni în mîinele noastre, tot bani gata, de am plătit datorile văru nostru Stroe, ce au rămas datori. Derept aceia, i-am făcut şă noi acest zapis al nostru la mîna lu Ilie postelnic ot Gropşanie, cum să-i fie lui această ocină din Ciumeştie a patra şi cu rumînii ce scriu mai sus, moşîe stătătoare, ohabnică lui şi ficiorilor lor şi nepoţilor şi strenepoţilor în vac. Iar să va fie vreodată vro pîră cu aceşti rumîni, s-au pîntru această ocină, să avem noi a purta toatî pîra şi a trage toată cheltuiala de la noi. [482] Şi au [fost] mulţi boiari la tocmala noastră, anume mărturie: Drosul, văru nostru şi Stan vataf ot Balş i Balica peharnic ot Breasta i Stroe peharnic ot Vîrîţi, David de Leveză i Mihai din Cîrcea iuzbaşa i Hristea vataf i Mitrea ot Puturoasa i Hamza de Popînzăleşti i Drăghici postelnic ot Mihăeşti şi alţi boiari mulţi carie nu screu pre nume. Derept aceia, păntru mai mare credinţă, ne-am pus şî peceţile, ca să să crează. Pis Udrişte, ficiorul Oprei logofăt ot Şîrineasa meseţa avgust 30 dni ot Bucureşti, v leat 7142 [1634]. Eu Drosul ot Braloştiţe Eu Cîrste Eu Mihai din Crece Drăghici Stinila DRH, B, XXIV, nr. 359, p. 481-482 1634 septembrie 3. ŢR [493] Adeche eu, jupîneasa Păuna, cu ai mei ficiori, anume Mihai postelnic şi Nanul i Răduţulu i Drăghici, Tudosie, scris-am al nostru zapis, ca să fie de mare credinţe, cum să ştie că au vîndut jupînului Predei vornicul şi jupînesi Margăi ocina, anume Moi de la Jiiul, jumătate, preste totu hotarul şi di apă şi di pădure şi di vad de moară şi parti de vie, preste tut locul şi cu rumîni cîţi să vor afla pre parte ci am vîndut, numai ci nu s-au vîndut nipoţi Budei, ficiorii Dragului 2, nu e-m vînîdutu. Şi am vînîdutu ocina, dereptu 7900 de bani gata. Şi am vînîdut de a nostră bunăvoe şi cu ştire boiariloru şi cu a megiiaşilor şi di sus şi di josu, anume: Udrişte vornic de meni ot Roşiia i Fraţilă stolnic ot Rovinari, Dragomir postelnic ot Vălari, Drăghici postelnic ot Fărcăşeşti, Ion pîrcălabul ot Boră[s]cul. Aceasta amu scrisu, ca să-i fie dumnelui moşie şi ficiorăloru, cîţi [Dumn] Dumnezeu i va da. Şi am scrisu eu, Mihai, ficiorul jupînesăi Păunei. Pis meseţa septemvrie 3 dni, let 7143 [1634]. Eu Mihai postelnic Eu Nanul DRH, B, XXIV, nr. 369, p. 493 1634 septembrie 5, Bucureşti. ŢR [495] […] Stanciului, feciorul a lu Dragotă al Paştii de Crasna, ot sudstvo Gorjil, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele de să-şi ţie a lui parte de ocină de în Crasna, partea tătăini-său lu Dragotă toată, de în cîmpu şi den pădure şi den apă şi de preste tot hotarul cîtă se va alege ocina Păştească, pentru că iaste a lui direaptă şi bătrînă ocină şi de moşie despre părinţii lui, despre moşu-său Paştea, încă mai denainte vreme, de în zilele altor domn[i] bătrîni. Iar după aceia, dec-au rămas Stanciul sărac de părinţi, el se-au fost dus în cea lume, unde au putut, ca să nu-şi piiarză moşiia tătîini-său. Iar cîndu au fost în zilele lu Alexandru voevod, feciorul Radului voevod, iar Crăciuna şi Neacşa, fetele lu Dragotă, surorile Stanciului, iale au ţinut că va fi perit frate-său Stanciul. Şi iale au fost fete înzestrate. Deci se-au sculat de au vîndut partea Stanciului de ocină Vlăduţului de în Ciocade şi nici o treabă cu ocina n-au avut. Iară după aceia, Lupul, văru primare Stanciului, au lepădat [496] banii Vlăduţului îndărăt, cu multă cheltuială. Şi niminilea treabă n-au avut a întra într-acele ocine şi au luoat ocina Lupul de o au ţinut pînă acum. Iar cîndu au fost acum, în zilele domnii mele, dec-au venit Stanciul de unde au fost dus, aici în ţeară, el ş-au aflat moşiia vîndută de surorile lui şi înpresurată de Vlăduţul. Deci au venit Stanciul aici înnaintea domnii mele în divan de se-au pîrît cu văru-său Lupul şi cu Udrea, feciorul Vlăduţului, de faţă. Într-aceia, domnia mea am căutat şi am judecat pre direptu şi pre lege, înpreună cu toţi cinstiţii deregătorii domnii mele şi am dat domnia mea Stanciului ca să fie volnic a-şi ţine moşiia tătîini-său, lu Dragotă, [cu bun]ă pace şi de nimenilea opreală să[nai]bă, [iar Lupul] să-şi ia banii de la Udrea, feciorul Vlădu[ţu]lui, iar Udrea, el să-şi ia banii de la surorile Stanciului, de unde i-au dat. Şi să fie Stanciul [în pace] de cătră toţi cumpărătorii, căci nici au vîndut el, nici tată-său şi mai mult val să n-aibă, că aşa am judecat domnia mea, că n-au avut treabă a o vende fetele ocina, că au fost fete înzestrate. Ce să-şi ţie Stanciul moşiia cu bună pace, că se-au pîrît Stanciul de faţă. Şi au rămas Lupul şi Udrea de lege şi de judecată denaintea divanului. DRH, B, XXIV, nr. 372, p. 495-496 1634 septembrie 8. ŢR [502] Eu Ventilă logofăt scris-am şi mărturisescu cu acest zapis al mieu, să fie la mîna jupînului Oprii vel aga şi la mîna Lecăi postelnic, cum să se ştie că le-am vîndut un sălaş de aţiganni, anume Pătraşco şi ţiganca anume Drăguşa şi cu feciorii lor Stoica şi Pelaghiia, derept preţ ughi 48, ca să fie lor moşie. Şi acest ţigan, ci esti mai sus-scris, l-am cupărat pre Pătraşco de la Dumitraşco postelnic, feciorul lu Buciumaş vornicul de la Bîrlad. Şi au fost la această tocmeală mărturie anume: Stanciul vornicul i Stan iuzbaşa i Leca i Drăgan, feciorul judeţului i Ianuşcul i Chiriţă i brat ego, Manole Londaraş i Ianiu, zet Chiriţă i Dumitru Rob i Grozea. Derept aceia, am făcut zapisul mieu să fie la mîna jupînului Oprii vel aga şi Lecăi postelnic de mare credinţă. […]. Ventilă logofet DRH, B,XXIV, nr. 377, p. 502 [1634 septembrie-1635 august] 8. ŢR [502] Eu Mavrudin dvornic şi cu 12 boiari, carii am fost loaţi pre răvaşe domneşti, anume: den Văcăreşti, Ivan postelnic şi den Titiu, Stoica logofet şi den Mogoşani, Stoica Boteanul şi den Mătăsari, Stoica Crăjiu şi frate-său Neagoe şi den Arşi, Radul şi frate-său Dragiul şi den Jugureni, Ion şi den Costeşti, Stoica Popescu şi den Săveşti, Stan logofet şi Nedelco, scris-am acestu zapis al nostru cum să se ştii c-am fost loaţi de la domnu nostru de Grama pitar şi de Nenciul postelnic şi de Manole postelnic şi de popa Stan, de să căutăm şi să hotărîm şi să alegem cum va hi cu dereptul. Deci noi ceşti boiari mai sus scrişi căutat-am şi am alesu şi am hotărît cum au fost cu dereptul. [A]les-am şi am hotărît ş-am pitrit den Cătunul [503] Tomei i-am dat den sus; iar den Creţa den Sus i-am dat den jos, de-amu lăt[ura]t ocină lîngă ocină, cum iaste [l] ege şi obiceiul ţărîi şi am pus hotară. Să [să] se ştii hotarăle ş[i semnele ocin]ei: den Cătu[n]ul Tomei despre păduri iaste piatra în aniniş, a doo piatră de la Spoele, alta iaste la Răstoacă de să înti[nde], pînă în matca Răstocii şi merge în sus, [p]re Răstoacă pînă în salci semnată, şi den salci mergi în piatră den levede şi dereptu preste Răsto[acă] şi de acole merge în Clin şi de în Clin mergi în dereptu preste păduri pînă în Vale Groşilor, în jos pă Vale Groşilor pînă în hotarul Tomei în dereptu în Poiană în sus pre l[în]gă pădure în dereptu aneniş, în piatră, pădure toată. Şi pentru crivina mănăstirii dat-am megiiaşilor den Creaţa den Sus 40 de stînji[ni] preste toată ocina den cin pînă în cin. Aşa am aflat cu sufletele [noas]tre. Şi pentru cridinţa ne-a[m] pus şi pece[ţi]le. […]. Eu Mavrudin vornic. Eu Ion. Ivan postelnic. Dragiul. Stoica logofet Crăjiu. Stoica Neagoe. Stuica al… [S]tan logofăt… DRH, B, XXIV, nr. 378, p. 502-503 1634 septembrie 9. ŢR [503] […] ţie, Tudore logofăt ot Vlădeni i Oanceiu logofăt ot Lereşti i Stancule logofăt ot Davideşti i Vlaicule logofăt ot Conţăşti. Dup-aceasta vă dau în ştire domnia mea, pentru că aicea, naintea domnie mele jăluit-au Stanciul logofăt ot Cîlceştii, ginerele postelnicului, cum i-au fostu dat socru-său Negri postelnic o livade zestre, ce iaste în ocina Mihăeştilor. Iar apoi Mateiu de Mihăeştii, el se-au sculat de o arat astă vară mei. Deci apoi, cîndu au fostu astă tomnă, cîndu au vrut să le are grîu, iar Stanciul logofătul, el au mersu de s-au mă[r]turisit cum să nu-i are livade, iar el în samă nu l-au băgat, ce o arat şi treabă cu acea levade n-au avut, că au fostu de moşie a lui Negri postelnic, ce o dat zestre fie-sa Marii, cum am văzut domnia mea şi carta lu Şerban voevoda şi a Radului voevoda. [504] Derept aceia, am dat domnia mea ca să căutaţi şi să adăvăraţi ţinutu Negri logofăt au ba şi datu-o zestre au ba şi ţinutu-o genere-său Stanciul logofăt de atuncea pînă acum, au ba, cum veţi adăvăra cu sufletele voastre pre dereptate. Aceasta vă grăesc domnia mea. DRH, B, XXIV, nr. 379, p. 503-504 1634 septembrie 11. ŢR [504] […] Duca legănariul, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele, de să-şi ia o copilă de ţigan anume Gherghina, fata Cîrstii ţiganul, de la Tatul logofăt, pentru că această ţigancă iaste a Ducăi legănariul. Deci au avut pîră cu Marco logofăt, fratele Tatului logofăt, înnaintea domnii mele în divan şi am adevărat dumnia mea cu tot divanul cum iaste ţiganca a Ducăi legănariul, iar Marco logofăt, el nu are nici o treabă cu dinsa. Ce am dat domnia mea să-şi ia Duca legănariul ţiganca. Iar de va fi măritată, să aibă a luoare altă ţigancă, ca şi ţiganca lui, pentru că au rămas Marco logofăt de lege den divan, ca mai mult treabă să n-aibă. Iar să nu o va da de voe, să o ia fără voia lui, că aşa am dat domnia mea. DRH, B, XXIV, nr. 380, p. 504 1634 septembrie 27. ŢR [511] […]. Adecă eu jupan Teodosie biv vel logofăt, înpreună cu fiiu meu Preda postelnic, nepotul răposatului Predei banul, scris-aam acesta al n[n]ostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Ilie postelnic ot Grupşani şi a fraţilor lui, Laţco i Vladul, cum să să ştie că le-am vîndut eu lor satul Grupşanii jumătate şi cu rumînii cîţi se-au vîndut Predei banul, de sînt scrişi în hrisovul lu Mihai vodă. Însă rumînii pre nume: Stoian i brat ego Bădica şi cu ceata lor, Duiucul cu fraţii lui şi cu ceata lui, tij Stoian cu fraţii lui şi cu ceata lui, Grama cu fraţii lui şi cu ceata lui, Pardos cu fraţii lui şi cu ceata lui, Stanciul cu fraţii lui şi cu ceata lui, Dragomir cu fraţii lui şi cu ceata lui, Radul cu fraţii şi cu ceata lui, Stoica cu fraţii lui şi cu ceata lui, Coica cu fraţii lui şi cu ceata lui, Stănislav cu fraţii lui şi cu ceata lui, Pîrvul cu fraţii lui şi cu ceata lui, popa Dumitru cu fraţii lui şi cu ceata lui, Căzan cu fraţii lui şi cu ceata lui, Lupul cu fraţii lui, cu ceata lui, Vladul cu fraţii lui şi cu ceata lui, Renghea cu fraţii lui şi cu ceata lui, Răriş cu fraţii lui şi cu ceata lui, tij Pîrvul cu fraţii lui şi cu ceata lui, Bicul cu fraţii lui şi cu ceata lui, Oprea cu fraţii lui şi cu ceata lui. Aceştea toţi, care se-au aflat în cărţi vînduţi şi cu tote cetele lor şi cu totă moşiia de jumătate de sat cîtă se va [afla] înpetrită de răposatul Preda banul, din zilele lu Mihai vodă, tot, de cîmpu, din pădure, din apă, din şezutul satului, din dealul cu viile, din hotar pînă în hotar, de preste tot hotarul, pre bani gata ughi 255. Însă vîndutu-le-am această moşie şi cu aceşti rumîni, fără 2 rumîni, ce i-am răscumpărat noi mai dinainte vreme şi fără alţi 2 rumîni, care i-am luat noi pre sama nostră, să ne fie noa rumîni, ei şi cu moşiile lor, ci li se va cătea, iar alalţi, cîţi sînt mai sus-scrişi, vîndutu-i-am noi de a nostră bunăvoe, fără nici un cuvînt şi fără de nici o silă. Şi cînd am făcut această tocmeală mulţi boiari au fost la tocmeala nostră, anume: jupan Preda spătar ot Brîncoveni, Stan vistier ot Balşe, Iane ot Pleşoi, Danciul logofăt ot Pîrîiani, Stan ot Gaia, Itovoe ot Popînzeleşti, Tudosie postelnic ot Loloeşti şi mulţi boiari care aici în zapis nu i-am scris. Şi ales pentru mai mare credinţa pus-am şi blestem: carele din[n] noi sau veri cine să va alege den ruda nostră şi den sîngele nostru şi să vă ispiti a sparge şi a strica această tocmeală a nostră, acela om să fie proclet şi blestemat de vlădica Hristos şi să zacă într-u[n] loc cu Iuda şi cu procletul Ariia şi să fie blestemat şi de 318 sfinţi oteţi, ije vă Nichii, pentru că i-am vîndut noi de a nostră bunăvoe. Şi cărţi ce au fost de moşie ale rumînilor la noi datu-le-am lu Ilie postelnic iar di să vor mai scote altă dată niscari cărţi [512] ce nu să vor fi găsit acum, să aibă-le lua iar Ilie postelnic. Aceast-am scris şi ne-am pus şi peceţile şi mînile nostre iscălitură, ca să să ştie şi să să crează. Şi am scris eu, Dumitru logofăt. Pis meseţa septemvrie 27 dni, leat 7143 [1634]. Theodosie biv vel logofăt Dumitraşco Preda vel spătar Theodosie Eu Stan vătah Danciul DRH, B, XXIV, nr. 385, p. 511-512 1634 octombrie 1. ŢR [512] Eu Vasilie spatar, sin Muşat vistier, scris-am acesta al nostru zapis cum să se ştie că au fostu tată-mieu Muşat vistier dator lu Tudoran pitarul cu optuzeci de galbeni. Deci am pus u[n] rumîn zălog, de Izvorani, cu delniţa lui, însă rumînul anume Necşul, să-i fie zălog pînă la sveti Neculaia acesta; de nu-i voiu da banii la zi, să fie dumneal[u]i moşie. Şi iar i-am fost eu dator ughi treizeci, [să aib]u iar a-i dare pînă la sveti Neculaia; iar de nu-i voiu da, iar să fie rumîn de moşiia, însă rumînul Ghirghie cu delniţa lui. Şi la tocmela nostră fost-au jupînul Para peharnic i Şteful postelnic i Dragomir cămăraş i Cînda postelnic. […]. Eu Vasilii spatar Para peharnic manu propria Eu Once Eu Cînda […] Pătru postelnic, sin Ivaşco vornic Albul. Ştiful păharnic. DRH, B, XXIV, nr. 386, p. 512 1634 octombrie 15. ŢR [514] Adecă eu Curuia dinpreună cu fii mei, anume Balica i Nicola, scris-am acest-al nostru zapis, ca să fie de bună credinţe la mîna dumneialui Buligăi căpitan, cum să să ştie că i-am vîndut noi parte nostră de moşie din Ergheviţe, însă a patra parte de moşie de preste tot hotarul, den cîmp şi din pădure şi den apă şi din sălişta satului, derept bani gata 8000. Şi am-o vîndut de a me bunăvoe, fără de nici o silă şi cu ştirea tutur omenilor mei, ca să-i fie moşie stătătore, lui şi ficiorilor lui, în vec. Şi la aceaste tocămele fost-au mulţi boerii anume: Nicola spătar ot Medvejde, Ivan i Preda ot Simileştii, Vlădica ceuşul ot Costeştii i Lepădat ceuşul i Pîrvul vătaf ot Cerneţi, popa Pătru i Petole vătaf ot Ceroveţii i Rădoslav vătaf ot Halîngă, Dumitru doboşeriul ot Flămînda. Şi pintru credinţa, ne-m pus degetele, ca să să creză. […]. Eu Curăia. Eu Balica. Eu Nicola. DRH, B, XXIV, nr. 388, p. 514 1634 octombrie 17. ŢR [514] Adecă eu Radul, feciorul Vîlcului Ciotei den Cîineşti, fratele lu Tudor Cambei, făcut-am cest zapis al mieu la mîna Simei vtorii logofăt să fie de mare credinţă, ca să să ştie că i-am vîndut tooată partea mea de moşie cîtă să va [515] alege de în sat în Cîineşti, de în cîmpu, den pădure, de în săliştea satului, de în apă, den dealul cu viile, despre tot hotariul, dereptu aspri 2250. Şi o-m vîndut de a mea bunăvoe, să-i fie dumnealui moşîe şi coconilor dumnealui, de în neam în neam, însă capul mieu să fie slobod, numai moşîia să fie vîndută, cum scrie mai sus. Tîmplatu-s-au la această tocmeală a nostru mulţi boeri şi omeni buni, anume Gherghe spătariul, feciorul lu Ivaşco vel vornic i Preda clucer ot Bîrseşti i Pîrvul aprodul i Radul aprodul ot Drăganul i Ghiorma pitariul i Crăciun ot Romîneşti i Stănilă ot Moereasca i Pîrvul ot Zătreni i Şărban logofăt i Ghioca gramatic şi alţi mulţi megiiaşi. Şi am scris eu, Goran logofăt ot Olăneşti, în luna lu ohtomvrie 17, întru ani 7143 [1634]. Eu Ghirghi spatar mărturie Eu Ghiorma pitarul Eu Pervul ot Zătreni Eu Crăciun ot Rumîneşti Eu Şîrban logofăt Eu Dumitru Eu Pîrvul aprodul Eu Ghiuoca gramatic Eu Radul aprodul Eu Stanilă DRH, B, XXIV, nr. 389, p. 514-515 1634 octombrie 20. ŢR [515] […]. Adecă eu, jupan Teodosie biv vel logofăt, înpreună cu fiiu meu Preda postelnicul, nepotul răposatului Predei banul ot Cepturoiu, scris-aam acesta al [n]nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Gheocăi neguţătoriul, cum să să ştie că i-am vîndut noi dumnealui satul Smîrdăşteţul ot sudstvo Jiiului de Jos, tot satul cu toţi rumînie şi cu tootă moşiia şi den cîmp şi den apă şi den pădure şi den şăzutul satului şi den dealul cu viele den hotar pînă-n hotar, de preste toot hotarul, oare cîtă se va alege şi cu toţi rumînii, însă pre nume: Gherghina cu fraţii lui şi cu tootă ceata lui i Radul cu fraţii lui şi cu tootă ceata lui i Pătru cu fraţii lui şi cu tootă ceata lui i Raico cu fraţii lui şi cu tootă ceata lui i Dobrotă cu fraţii lui şi cu tootă ceata lui i Stoian cu fraţii lui şi cu tootă ceata lui i Vlădiia cu fraţii lui şi cu tootă ceata lui i Iane cu fraţii lui şi cu tootă ceata lui i Hamza cu fraţii lui şi cu totă ceata lui i Neagoe călăraşul cu fraţii lui şi cu tootă ceata lui i Ilie cu fraţii lui şi cu tootă ceata lui i Braşov cu fraţii lui şi cu tootă ceata lui i Petreşor [516] cu fraţii lui şi cu tootă ceata lui i Chirtop cu fraţii lui şi cu tootă ceata lui şi alţi rumîni, cîţi să vor afla părinţii lor scrişi în cărţîle domneşti, de cînd se-au vîndut satul Smîrdăşteţul răposatului Predei banul, pre toţi să aibă a-i apuca să-i fie rumîni de moşie, pentru că i-am vîndut pre bani gata, ughi 360. [I]ar noi i-am dat dumnealui rumîni stătători, ca să-i fie dumnealui şi coconilor dumnealui şi nepoţilor, strenepoţilor dumnealui moşie, strămoşie, ohabnică, pentru că i-am vîndut noi de a nnostră bunăvoe, fără de nici un cuv[în]t şi fără de nici o silă. Şi de se va scula vre[u]n rumîn cu pîră, ca să zică că nu iaste rumîn, noi să avem a ne întreba la divan cu el. Şi cînd am făcut această tocmeală, mulţi boiari şi oameni buni au fost la tocmeala nnostră, însă anume: din Pîrîiane, Danciul logofăt, din Spineni, Dumitraşco clucer, din Cornet, Ionaşco postelnic, din Gaia, Stan vetah, din Albeşti, Iane căpitan, din Vîrîţi, Nicola vetah, den Căpreni, Seva i Dediul i Dumitraşco i Pană ot tam, den Ruşi, Mahamet turcul şi alţii mulţi, care aici în zapis nu i-am scris. Şi am pus şi blestem: carele din noi saau carele se va alege veri cine să va trage din sîngele nostru şi să va ispiti a sparge şi a strica această tocmeală a nnostră, acel om să fie proclet şi blestemat de vlădica Hristos şi de 318 sfinţi oteţi ije vă Nichii şi să aibă a lăcuire într-un loc cu Iuda şi cu procletul Ariia. Şi ales pentru mai mare credinţa pusu-ne-am şi peceţile şi iscăliturile nostre, ca să să ştie şi să să crează. Şi am scris eu, Dumitru logofăt. Pis meseţa octomvrie 20 dni leat 7143 [1634]. Theodosie biv vel logofăt Preda postelnic Eu Stan vătah Eu Albul sulger sin Mitrea pitar ot Stăneşti Mohamed DRH, B, XXIV, nr. 390, p. 515-516 1634 octombrie 20. ŢR [516] Adecăte eu Stoica Rîbea de Jideni scriu şi mărturisescu cu acesta al meu zapis, să fie de mare credinţă la mîna lui Stan, feciorul lui Stan Vîlculescul, ce iaste călăraşul în Rîmnic, cum i-am vîndut eu Rîbea, ce scrii [517] mai sus, 1 pogon de vie făcătore şi o jumătate de ţelină, să facă o vie şi u[n r]ozor în cî[m]pu de dă cu capu [în] costele viilor, dereptu bani gata 1100. Şi ş-au trebat Stoica Rîb[b]ea toţi omenii şi nime nu se-au aflat să le cu[m]pere; iar acistu om, anume Stan, feciorul lui Stan Vîlculescul, el le-au cu[m]părat, cum scrie mai sus. Şi mărăturie aldămăşari: de tîrgu de Rîmnic, Ion Nemeteţ iuzbaşa i Bosance iuzbaşa şi [U]rsu Grosarul, Muşat cel mare, de sat de Jideni, [D]ade i Precopie, Cămîrzan i Stan scaunul i Stan Gealoiul i Manea, feciorul Neagului. Şi o cu[m]părat Stan, feciorul lui Stan călăraşul, să fie muşie [în] veci, lui şi feciorilor lui, nepoţilor, strenepoţilor. Şi am pus şi blestem: caare se va scula cu pîra spre Stan, să fie blăstemat de vlădica Hristos i 318 oteţi vă Nachei, să lăcuiască cu Ariia şi cu Iuda vă mesto. […]. Stan călăraş. Bos[an]ce iuzbaşa. Stan scaunul. Ursu. Dade. Muşat. Ion Nemetiţ iuzbaşa. DRH, B, XXIV, nr. 391, p. 516-517 [1634 după octombrie 20 – 1635 august 31]. ŢR [517] Adecă eu Stoica Rîmbe ot Jideni scriu şe mărturisăscu cu acesta al meu zapis, ca să fie de mare credenţă la mîna Ursei, pentru căci cîndu au fost la prestăveniia me s-au sculatu de m-au grijit de toate ce me-u trebuiat la morte me, iară eu am lăsat cu lembă de morte cîtă moşiia am la Jideni, ore în cîmpu, ore în moră, ver peste tot hotarul cîtă iaste parte me, să fii moşeia nelegănat şe lui şe feciorilor lui, cîţi Dumnezeu i va da. Iară cine să va scula a opri moşeia me, acela om să fi trecletu şe procletu şe afuresit de 318 oteţi. Şe mărturie: Coman şe feciori lui, Bojinu, Glerie (!), Pascul şe Vlasie Buiului şi popa Staicu. V leat 7143 [1634]. DRH, B, XXIV, nr. 392, p. 517 [Ante 1634 octombrie 22]. ŢR [521] Adecă eu Dragomir şi Mariia, fata lu Die, ficiorul lu Gherghe ot Puchianii, scris-am al nostru zapis de mare credenţă la mîna lu Stipan, cum să să ştie că i-am vîndut partea mea de ocină din Puchianii, de peste tot hotarul, den cinci funii una jumătate şi dintr-alta, a patra parte. Însă ce jumătate iaste den parte lu Gherghe, vîndut-am eu Mariia, fata lu Die şi ficiorul meu Tudor, iar altă parte, a patra parte, vîndut-am eu Mariia şi mătuşa mea Gherghina şi ficiorii ei Răzmiriţă, Ionaşco i Odor, însă din partea lu Răvăcioagă. Acesta scriem şi mărturisim cu sufletile nostre. Şi mărtorie: jupan Ianache i Tudorachi i Secară ot Poiană i Radul ot Puchenie i Stan ot Mărăcineni Dumitru ot Tătărăi i Florea ot Puchiani i Şteful ot Pucheni i Vlaicul ot Puchiani. DRH, B, XXIV, nr. 394, p. 521 1634 octombrie 22, Bucureşti. ŢR [522] […] să caute să umble să funească ocina de în Pucheni, să ţie cine cîtă ocină va avea, să nu se mai plîngă unii de alalţi, ce să o aleagă cum va fi pre direptate. Şi să adevereze şi pentru neşte pămînture ce le ţine Vlaicul, de zice că le-au cumpărat de în partea lu Răvăcioagă şi den partea Pucheanului şi de în partea Gherghinei. Şi unde au loc neînpărţit să aibă a şi-l înpărţire preste tot. însă cum vor afla cu sufletele lor. Şi ispravnic, Ianachi. Şi zioa la sveti arhanghel Mihail. DRH, B, XXIV, nr. 395, p. 522 1634 octombrie 22. ŢR [522] Adecă eu Stan, ficiorul lu Drăghici de Stoiceştii de Mostişte, scris-am acesta al mieu zapis la mîna jupînului Gheo[r]mei cluceariul cum să-i fie de mare credinţă cumu i-am dăruit moşiia den Stoeceşti, oricîtă se va afla despre fraţi, den hotar pînă-n hotar, însă den funea Drăghicească a patra parte. Şi o am dăruit de a mea bunăvoe şi fără de nici o silă. Şi am trebat şi ruda mea, nepoţii şi nu se-au apucat. Deci, cu bunăvoia lor şi eu am dăruit această moşie jupînulu[i] Gheormei cluceariul să-i [fie] moşie. Şi cine se va ispiti a sparce a mea tocmeală, den ruda mea să fie blăstemat de 318 de părinţi dentru Nichei. Şi am scris în anii 7143 [1634] meseţa octombrie, dni 22. Şi am scris eu, Serafim călugărul. Pentru credinţa, inel n-am avut, ci am pus degetul. DRH, B, XXIV, nr. 396, p. 522 1634 octombrie 24. ŢR [530] Eu Mihnea de Mirceşti scris-am zapisul mieu, să fie la mîna coconilor vornicului Mihalcei, cum le-am vîndut un pogon şi jumătate de vie lucrate şi loc sterpu cît iaste de în vale pînă în ceia vale, tot l-am vîndut acestor boiari, dăreptu 5000 mii de bani gata. Şi numai să lase loc cît va merge Costandin Pîrţachi cu carul la casă-şi. Şi mărturie: de Mărăcineni, Sava lu Avram i Lefter de Odobeni i Ursu neguţătorul i Pătru de Mirceşti i Stan, feciorul Stoicăi vătahul i Stoica al Neicăi. Aşa să să ştie. [531] […]. Sava. Lefter. DRH, B, XXIV, nr. 399, p. 530-531 1634 noiembrie 1, Bucureşti. ŢR [533] […] Maria, fata lu Staico postelnic ot Bucov, ca să aibă a-şi ţinea satele şi moşiile şi ţiganii şi tot ce va avea şi să fie în pace de cătră ginere-său Nedelco biv vel armaş şi de cătră fie-sa Frujina şi de cătră feciorii lor, de niminilea bîntuială să n-aibă, pentru că sintu ale ei derepte ocine şi moşii de la părinţii ei, de multă vreme. Iar cîndu au fost acum, în zilile domnii mele, avut-au jupîneasa Mariia pîră şi gîlceavă cu ginere-său Nedelco armaş şi au venit înnaintea domnii mele în divan de se-au pîrît de faţă. Şi aşa pîrîia Nedelco armaşul pre soacră-sa, jupîneasa Mariia, zicîndu cum i-au vîndut şi i-au cheltuit sate şi moşii de în ziastrele lui; iar jupîneasa Mariia se-au plînsu în divan cum ş-au cheltuit la nevoia ei de în sate şi de în moşiile ei, ce au avut de la tată-său Staico postelnic, n-au cheltuit nimica de în zestrele ginere-său Nedelco armaş, ne mult, ne puţin. Şi iar se-au plînsu jupîneasa Mariia cum n-are nici o socotinţă despre ginere-său Nedelco şi despre fie-sa Frujina, ci o bat şi o măscărescu şi nici o cinste n-are de cătră dinşii la vremea ei de bătrîneţe. Într-aceia, domnia mea am căutat şi am judecat pre dirept şi pre lege, înpreună cu cinstitul şi prea luminatul părintele nostru chir vladica Grigorie şi cu episcupul Theofil Ribnicescî i chir Efrim Buzăvschii şi cu toţi cinstiţii deregătorii domnii mele şi bine am adevărat domnia mea cu tot divanul, cum n-au avut Nedelco armaşul nici o treabă cu moşiile soacră-sa Mariia, ci-au fost volnică ia a şi le vende şi a face ce-i va fi voia, căci au fost moşiile [534] ei derepte de la tată-său Staico postelnic. Deci au rămas Nedelco armaşul de lege şi de judecată denaintea domnii mele de în divan, cum mai mult treabă să n-aibă Nedelco armaşul şi fie-sa Frujina cu moşiile jupînesei Mariei fără numai cu zestrele ce le-au fost dat. Şi aşa ş-au tocmit singură jupîneasa Mariia cu gura ei denaintea domnii mele de în divan şi denaintea tuturor boiarilor, cum după moartea ei, mult, puţin, ce va rămînea, au moşii au rumîni, au ţigani, toate să le oblăduiască numai fie-sa Elina şi cu ginere-său Iane spatar pentru că numai ei o caută, de are milă şi cinste la bătrîneţele ei, că aşa au mărturisit cu sufletul ei, iar Nedelco armaş şi cu jupîneasa lui, Frujina şi feciorii lor nimica treabă să n-aibă, fără numai cu zestrele ce le-au fost dat, că aş-au lăsat jupîneasa Mariia cu sufletul ei, de bunăvoe de în divan, cu ştirea tuturor boiarilor marii şi mici. Şi încă au pus jupîneasa Mariia şi blestem: care om de ruda ei se va ispiti a călca a ei tocmeală, acela om să fie blestemat de vlădica Hristos şi afurisit de 318 sveti oteţi ije sut vă Nichei. [De] Dereptu aceia, domnia mea încă am dat, ca să fie volnică jupîneasa Mariia a-şi ţinea satele şi moşiile şi rumînii şi ţiganii cu bună pace, pînă va fi ia cu suflet, să se hrănească, însă fără zestre ce-au fost dat lu Iane spatar. Iar după moartea ei, să n-aibă Nedelco armaş şi jupîneasa lui, Frujina, nici o treabă cu Iane spatar şi cu jupîneasa lui, Elina. DRH, B, XXIV, nr. 401, p. 533-534 [1634] noiembrie 2, Bucureşti. ŢR [534] Adecă eu jupîneasa Mariia, fata lu Staico postelnic de în Bucov, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna ginere-mieu, lui Ianiu spatar şi a fie-mea Elinei, ca să se ştie că după [535] zestre ce am înzestrat pre fie-mea Elina, avut-am multă pîră şi gîlceavă cu ginere-mieu Nedelco peharnic şi cu fie-mea Frujina şi ne-am pîrît de faţă înaintea domnu nostru Io Matei Băsărab voevod, în divan, zicînd ginere-mieu Nedelco peharnic că i-am vîndut satele lui de zestre. Deci într-aceia, domnu nostru, înpreună cu cinstitul părintele nostru vladica Grigorie şi cu episcupii şi cu tot divanul, judecat-au cum să fac cu partea mea ce-mi va fi voia, cu sate, cu rumînii, cu ţigani, cu bucate şi cu tot ce voiu avea, că am fost volnică să vînzu la nevoia mea să-mi plătescu capul. Ce au rămas ginere-mieu Nedelco peharnic şi fie-mea Frujina de lege. Deci într-aceia, eu am mărturisit înaintea domnu nostru, în divan şi înaintea tuturor boiarilor mari şi mici cum las după moartea mea tot, mult, puţin, ginere-mieu Ianiu spatar şi fie-mea Elinei pentru multă căutare ce m-au căutat şi m-au socotit la bătrîneţe şi la bine şi la rău şi după moartea mea să mă pomenească şi să mă grijască, iar ginere-mieu Nedelco peharnic şi cu fie-mea Frujina să n-aibă nici o treabă, ce să le fie lor moşie. Şi am pus şi blăstem în urma mea: cine va sparge şi va strica această tocmeală, ce am făcut eu şi ce am lăsat cu limba mea şi cu voia mea, acela om să fie trăclet şi anatima de 318 oteţi, eje sut vă Nichii şi să aibă parte cu Iuda şi cu Ariia la un loc. Şi am pus toţi boiarii cei mari mărturii: întîiu jupan Hriza vel ban i jupan Ivaşco vel dvornic i jupan Gligorie vel logofăt i jupan Dumitru vel vistier i jupan Nedelco vel cliucer i jupan Mihai vel spatar i jupan Costandin vel postelnic i jupan Vasilie vel stolnic i jupan Buzinca vel comis, jupan Oprea vel agă i jupan Radul vtorii vistier i Sima vtorii logofăt i Lupul căpitan i Radul slujer Frejureanul i aga Gherghii i Paripa postelnic i Tuduru dvornic Rătescul i Dumitraşco cliucer Filipescul i Iorgachi dvornic i Radul vtorii armaş i Cîrstiian cliucer i Mavrodin vornic i Ilie dvornic, Ivan spatar Boteanul şi alţi mulţi boiari, carii nu i-am scris aicea. Aceasta am scris, ca să se ştie şi să se crează. Şi pentru mai bună credinţa, pusu-mi-am şi eu peceatea mai jos. I napisah az, Dumitru Boldiciu logofăt, cu voia jupînesii Marii, u Bucureşti, meseţa noemvrie 2 dni, i ot Adama, vă leat 7142 [1634]. DRH, B, XXIV, nr. 402, p. 534-535 [1634] noiembrie 10. ŢR [537] Adecă noi megiiaşi ce au fost luat Stepan şe cu Vlaicul să socotim di ocina din Puchianii şi am socotit şi am aflat cu sufletele nostre, na ime: jupan Ianache om domnescu, Radul ot Puchiani, Toadir ot Tă[tă]răi i Voicea ot Văleni i Stan ot Mărăcineni şi am tocmit să-şi ţie funile pre moşii ce-i bătrîni ceneşi funea lui. Şi păntru o fune a lu Stepan ce au fost făcut Vlaicul grădină, noi am dat să-şi ţii Stepan funea deplinu. Şi prin 5 pămînturi ce au zes că le-au cu[m]părat Vlaicul, noi am tocmit să ţie un pămînt din funea lu Răvăcioagă de la frasăn păn cale m[o]rii i alalte pămînturi să ţii Stepan i Pucheanul i Florea. Şi di nişte pomi ce au avut Vlaicul în funea lu Stepan, i-au dat alţi pomi în fune lui. Şi se-au tocmit denaintea noastră de bunăvoia lor, să nu se mai ceărte. […]. Eu Nachi Voice Radul Puc[hia]nul Toder Stan ot Mărăcineni DRH, B, XXIV, nr. 404, p. 537 [1634-1635] noiembrie 10, Bucureşti. ŢR [537] Adecă eu, Badea postelnic, feciorul Radului ce au fost cliucer mare de Băleni, scris-am şi mărturisescu cu acest zapis al mieu să fie de mare credinţă la mîna văru-mieu jupan Ivaşco vel dvornic, ca să se ştie cum i-am vîndut toată partea mea de ocină de în Băleni, ce au avut tată-mieu Radul cliucer de moşie, a opta parte de preste tot satul, den în cîmpu şi den în pădure şi de în apă şi de în vad de moară şi den în şăzutul satului, de pretutindinilea, oarecît se va alege de preste tot hotarul, de în hotar pînă în hotar, însă ocină fără de rumîni. [538] Şi iară am mai vîndut eu Badea postelnic văru-mieu lu Ivaşco vel dvornic, ocină în Băleni, de în partea unchiu nostru lu Ivan sulgeriul, însă de în a opta parte, ce au avut unchiu nostru Ivan suljer, doao părţi, partea vară-mea Stanei şi a vară-mea Erinei, fetele unchiu nostru lu Ivan suljer de preste tot hotarul şi cu partea Vîlsănească ce mi se va veni despre toate părţile. Pentru că această a opta parte, partea a unchiu nostru lu Ivan, înpărţitu-se-au în trei părţi, a trei surori. Deci, doao părţi le-am vîndut văru-mieu lu Ivaşco vel dvornic, că au fost cumpărate de mene, iar a treia parte, partea vară noastră Ancăi, au rămas nevîndută nimenuilea, că n-am avut nici o treabă. Şi i-am vîndut eu Badea văru-mieu, jupînului Ivaşco vel dvornic, aceste părţi de ocină ce scriu mai sus, derept aspri 24000 gata, încă den în zilele lu Alexandru voevoda, feciorul răposatului Radul voevoda, de a mea bunăvoe, fără nici o silă, cu ştirea a tuturor boiarilor şi a megiiaşilor de pre înprejurul locului şi de sus şi de jos, ca să-i fie văru-mieu lu Ivaşco vel dvornic, ocină, moşie lui şi coconilor, în veci. Şi au fost la tocmeala noastră, fost-au mărturii boiarii divanului: jupan Hriza vel ban i Gligorie vel logofet i Dumitru vistiar i Mihaiu vel spatar i Vasilie vel stolnic i Buzinca vel comis i Vucina vel peharnic i Costandin vel postelnic i Radul vtorii vistiiar i Stroe logofet i Bunea logofet i…… Aceasta mărturisescu, ca să se ştie şi să se crează. Şi pentru mai [a]deverită credinţă, pus-am şi peceate. […]. Badea postelnic Stroe Fiera logofăt m[anu] p[ropr]ia Hrizea vel ban […] Gligorie vel logofet Bunea Vîlcul logofet Vucina vel păharnic Buzinca vel comis Dumitru vel vistiiar Eu Calotă vel slujer Mihai vel spătar Eu Calotă clucer Nedelco vel clucer Pătraşco cliucer Dumitraşco vistiiar Dragomir vel armaş Costandin vel postelnic Tatul 3 logofet Danovic Theodosie biv vel logofet Az Şerban Danovici logofet Az Radul vistiar Eu Radul ban Buzescul DRH, B, XXIV, nr. 405, p. 537-538 [1634] noiembrie 18. ŢR [539] Scris-am eu Preda vornicul acesta al meu zapis ca să fie la svînta mănăstiri la Tismana, păntru că au avut svînta mănăstire moşie în Năsip jumătate de sat, iar jumătate sînt ai mii, ci păntru cea parte ce au fostu a svintii mănăstiri, eu Preda vornic am cumpărat Moii jumătate de la Mihaiu postelnic şi de la frate-seu, Nanul şi de la mumă-sa Păona, iar cei jumătate au fust a sventi mănăstiri de moşii. Deci au făcut schimbu, eu Preda vornic de bunăvoe a mea cu sventa mănăstire, de am dat jumătate de Moi mănăstirii, că jumătate au fost al sventie mănăstiri, păntru ca să fie satul Moii preste tut hotarul şi cu toţi rumîni sventie mănăstiri moşie moştenită pîn în vecie, iar mănăstirea mi-u dat partea de moşie din Năsip, să-mi fie mie moşie moştină, mie şi ficiorilor şi nepoţilor şi strănepoţilor. Păntru că am schimbat noi de bunăvoe a nostră şi cu ştire tutororu boerilor mărturii: Udrişte vornic din Roşii, din Fărcăşeşti, Drăghici postelnic, de Vălare, Dragomir postelnic, den Rovinari, Frăţilă stolnic, den Rogojele, Oprea Zlati. […]. Eu Preda vornicu DRH, B, XXIV, nr. 406, p. 539 1634 noiembrie 26. ŢR [545] Adecă eu Radul Mocanul ceauşul şi fămeia mea, Stana, scris-am acesta al mieu zapis să să ştie că am vîndut 2 pogone de vie în dealul Loloeştilor jupunului Costandin vtori postelnicul şi jupînese dumnealui Balaşa, însă derept ughi 3. Şi am vîndut de a mea bunăvoe. Şi au fost şi mărturie: jupînul Bunea logofătul şi Frîncescul slugerul şi Drăghici ot Cherba, ca să-i fie lui moşie şi feciorilor dumnealui de moşie, de strămoşie. Şi am scris eu Grama. Pis meseţa noemvrie 26 dni, leat 7143 [1634]. [546] Bunea logofăt mărturie manu propria F[r]ancesco DRH, B, XXIV, nr. 409, p. 545-546 1634 decembrie 8, Bucureşti. ŢR [547] […] sfintii, dumnezieştii mănăstiri Sfîntaa Troiţă den Bucureşti şi părintelui egumenului Cozmei şi tuturor călugărilor, ca să hie de acum nainte în pace de cătră Marco şi de cătră Turturea păharnicul şi de cătră meşterul Paraschiva den Glina şi de cătră toată ruda lor, nimic bîntuială să n-aibă călugării de dînşii, pentru nişte mori ale acestor megiiaşi ce le-au făcut la satul Glina den josul morilor sfintii mănăstiri ce scrie mai sus. Pentru că pre vreme ce au făcut aceşti megiiaşi acele mori pre pămîntul lor călugării le-au adus amente că vor înneca morili mănăstirii. Într-aaceia, ei au făcut zapisul la mîna părintelui egumenului cum de vor înneca acele mori ale lor morile mănăstirii şi levezile şi bălţile, să hie volnic egumenul să le spargă. Deci cîndu au fost acum, părintele egumenul Cozma au venit înnaintea domnii mele în divan, jăluindu-se cum au înnecat acele mori ale megiiaşilor morile mănăstirii şi levezile şi bălţile şi tot. Şi am văzut şi domnia mea zapisul lor la mîna părintelui egumenul, cum scrie mai sus. Într-aaceia, domnia mea am ales pre boiarinul domnii mele Grama postelnic ot Cepturile de l-am [548] trimis acolo cu cartea domnii mele şi cu 2 meştiri buni, anume Dragomir i Stoica de au căutat şi au adeverit cu meşteri buni şi cu megiiaşi de prenprejur şi au adeverit foarte bine cum au fost înnecîndu morile acestor megiiaşi morile mănăstiri, bătrîne, cu 600 de stînjeni, şi morile şi levadea şi balta. Deci domnia mea i-am dat voe Gramei postelnic de au spart morile megiiaşilor, cum au scris şi zapisul lor. Şi au rămas megiiaşi de lege şi de judicată, căci ş-au fost pus morile rău, de au înnecat morile mănăstirii, cum scrie mai sus. Şi am dat domnia mea părintelui egumenului şi călugărilor, ca să hie în bună pace de cătră megiiaşi, pentru că aşa am judicat singur domnia mea. DRH, B, XXIV, nr. 411, p. 547-548 1634 decembrie 10, Bucureşti. ŢR [548] Zde bolearii cletovţii ai părintelui vlădicăi Grigorie, po ime: Mitrea pitar i Dumitraşco cliucer i Gherghe vistier i Bunea logofăt i Ianiu slujer i Gherghe dvornic Blăgodescul i ot Drăngeşti, Vladul pîrcălab i ot Ştefoaia, Chiriiac i ot Stoineşti, Chiriiac i ot Băneşti, Radul logofăt i ot Novaci, Stan i ot Mihăileşti, Albul, ca să jure părintele vlădica cu aceşti boiari de cătră Preda spatar, sin Nicăi logofăt, pentru partea lu Gherghe dvornic Psoma de ocină den Priseceni, fost-o-au cumpărat Nica logofăt de la Gherghe dvornic Psoma toată au fost-au miluit dentr-însa la sfînta mănăstire a Stelii de aicea den Bucureşti? Deci deaca o va fi cumpărat Nica logofăt preste toata această parte de ocină a lu Gherghe Psoma să o dea Predei spatar, iar de va fi într-alt chip, cum vor afla cu sufletele lor. Zioa la bogoiavlenie. DRH, B, XXIV, nr. 412, p. 548 1634 decembrie 11. ŢR [549] Adecă eu Stepan şi fraţie mei, anome Danciul e Sibiiu ot Puchiani, scris-am al nostru zapis de mare credinţă la mîna Dorobanţului şi a frăţini-săiu Mateiu, cum să să ştie că i-am vîndut ocina de la Fîntînă, den parte lu Şerbănel a treia parte, însă ales o jumătate de fune, dereptu 1600 de bani gata, ca să fie lor moşie şi feciorilor şi nepoţilor. Şi la această tocmeală fost-au mulţi omeni buni, anume: Radul Puchianul e Vlaicul e Florea ot Puchiani e Dragomir ot Hăreşti şi alţi mulţi omeni buni la acestă tocmeală. […]. Danciul. [S]tepan. Sibiiu. DRH, B, XXIV, nr. 413, p. 549 1634 decembrie 12, Bucureşti. ŢR [549] Adecă eu, jupîneasa Neacşa logofeteasa, ce am fost jupîneasă lu Gherghe biv vel logofet, fata a răposatului lu Ianiu biv vel postelnic ot Boleasca, scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna fiiu-mieu Radului logofătul Dudescul, ca să se ştie, cum i-am dăruit toată partea mea de ocină de la satul Goleştii, ot sudstvo Muscel i Padureţ, de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi de în şezutul satului, de pretutindinelea, oare cît se va alege, care ocină fost-au cumpărată de tată-mieu Ianiu postelnic încă de în zilele lu Mihail voevod de la Tudor logofăt de Vlădeni şi de la Staico de Goleşti şi cu 8 rumîni. Deci cîndu au fost acum, în zilele domnu nostru Io Mateiu voevoda, iar eu, jupîneasa Neacşa, ertat-am toţi rumînii de în Goleşti de rumînie, să fie în pace pentru sufletul răposatului părintelui mieu Ianiu postelnic, iar ocina, pămîntul, datu-o-am Radului logofătul pentru [550] sufletul mieu şi al părinţilor miei, ca să-i fie lui moşie, lui şi coconilor, în vecie, că o am dăruit de a mea bunăvoe, pentru căci m-au căutat la nevoile mele şi la bine şi la rău şi l-am făcut fecior de suflet. Iară după moartea mea, alt nimenilea din rudele mele trebă să n-aibă cu ocina de în Goleşti, fără numai să o oblăduiască singur Radul logofăt. Şi au fost mulţi boiari mărturii la această tocmeală, carii ş-au pus mai jos peceţile şi iscăleturile cu mîna lor. Şi am pus şi blăstem, care om se va ispiti de în ruda mea şi de în sîngele mieu a călca şi a sparge aceasta a mea milă şi scrisoare şi tocmeală, acela să fie blăstemat de vlădica Hristos şi afurisit de 318 sveti otţi ije sut vă Nechei şi să aibă parte şi lăcuinţă cu Iuda şi cu Ariia la un loc. Aceasta mărturisescu, ca să se ştie şi să se crează. Şi pentru mai aeverită credinţă pus-am şi peceate. […]. Eu jupîneasa Necşa. Andronie vatah Eu Dumitraşco cliucer ot Filipeşti Radul logofet Şintescul Sava logofăt manu propria Mitrea stolnic ot Boari Gherghie spatar ot Băleni, mărturie Ivan spatar Boteanul Lepădat logofet DRH, B, XXIV, nr. 414, p. 549-550 1634 decembrie 16, Bucureşti. ŢR [551] […] acestor viiari, anume Ion i Lupul i Neagul i Voinea, ce sîntu viiari ai sfintei mănăstirii Sneagovul, hram [552] văvedenie Bogorodiţe, de la satul Cîrciumarii ot sudstvo Sac, ca să fie în pace de bir, de găleată de fînu şi de oae seacă, de cal, de bou şi de toate dăjdile şi mîncăturile cîte sînt preste an în ţeara domnii mele, de nimica val sau bîntuială să n-aibă şi să fie în pace şi de birul moldovenescu, pentru că i-am ertat domnia mea cum au fost ertaţi şi de la alalţi domni, ca să fie numai de lucrul viilor ale sfintei mănăstiri den dealul Cîrciumariului, cum am văzut domnia mea şi cartea a răposatului Radului voevod şi cartea lu Gavriil voevod şi cartea lu Alexandru voevod, feciorul Radului voevod şi cartea lu Leon voevod de ertăciune, vă leat 7138. Aşijderea i-am ertat şi domnia mea de toate, cum scrie mai sus, ca să poată fi numai de lucrul viilor ale sfintei mănăstiri Sneagovul. Şi le-am fost făcut domnia mea şi altă carte de răpaos vă leat 7141. Acum le-am făcut domnia mea şi a doao carte. Derept aceia şi voi birarilor şi voi tote slugile domnii mele, veri carii de ce slujbe veţi umbla într-acest judeţu, în vreme ce veţi vedea ceastă carte a domnii mele, iar voi încă să căutaţi în pace să lăsaţi pre aceşti viiari de la Cărciumari, ce scrie mai sus, pentru că m-am milostivit domnia mea de i-am ertat să aibă pace de toate, cum scrie mai sus, că cine-i va învălui, mare certare va avea. Şi această carte a domnii mele să fie asupra tuturor cărţilor la mîna lor, de pace şi de răpaos. DRH, B, XXIV, nr. 416, p. 551-552 1634 decembrie 20. ŢR [558] Adecă eu jupîneasa Catrina ot Romceni şi cu feciorii miei, anume Ivan i Pătraşco i Strezia, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, cum să fie de credinţă la mîna jupînului Radului vistier, cum să se ştie că i-am vîndut toată partea noastră de ocină den satu den Îndreşăşti, însă a patra parte de sat, den cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi de preste tot hotarul, den hotar pînă în hotar şi cu tot venitul şi cu toţi rumînii, însă rumînii pre nume: Lumotă cu feciorii lui i Neacşul i Baico cu feciorii lor, feciorii lui Dobrişan şi Oprea Răul cu fiiu său Nenciul şi cu alalţi feciori ai lor, cîţi Dumnezeu le va da şi cu alalţi rumîni ce se vor afla de moşie, fără Cîrstea cu fraţii-ş ce se-au scumpărat derept bani gata 7000, păntru că această parte de sat şi cu rumînii ce scrie mai sus, fost-au a noastră de moşie. Deci, cîndu au fostu acum, în zilele domnu nostru Io Mateiu Băsărab voevod, făcutu-o-am vînzătoare. Deci socotind noi că iaste mai volnic Albul suljer, feciorul Mitrei pitar, zet Bratului comis a cumpăra, mers-am de l-am întrebat înnaintea jupînului Dragomir vel armaş şi înnaintea jupînului Drăguşin vtori postelnic i Calotă clucer şi înnaintea a altor boiari mulţi, carii era în divan: cumpăra-va Albul suljer această moşie de la noi, că ni-e vînzătoare? Iar Albul suljer singur cu gura lui au mărturisit înnaintea acestor boiari, cum nu o va cumpăra. Deci, de pre altă parte de sat fost-au părtaş jupînul Radul vtori vistiiar; ce, după întrebăciunea Albului sulugeriului, întrebat-am pre jupînul Radul vistiiariul: cumpăra-va această moşie, au ba? Deci dumnealui se-au aflat cumpărătoriu. Şi ne-am tocmit cu dumnealui de i-am vîndutu această parte de sat şi cu rumînii, de a noastră bunăvoe şi fără de nice-o silă, derept preţ cît scrie mai sus. Şi ne-au dat toţi banii gata. Şi la această tocmeală a noastră pus-am şo boiari mărturie: jupan Costandin vel postelnic i jupan Dumitraşco clucer ot Filipeşti i jupan Socol clucer i Stroe logofăt i Bunea logofăt i Dumitru logofăt şi alţi boiari mulţi, carii nu sînt scrişi întru acest zapis. […]. Eu Catrina cu feciorii mii Ivan, Pătraşco, Strizea. Dumitraşco cliucer […] Stroe Fiera logofăt Bunea Vîlcul logofăt ma[nu propria]. Socol cliucer Dragomir vel armaş Dumitraşco cliucer ot Filepeşti Dumitru logofăt [559] Danciul logofăt Pîrîianul Mihalcea logofăt [Pe pag. 3]: Pătraşco, Strizea. DRH, B, XXIV, nr. 419, p. 558-559 1634 decembrie 20. ŢR [559] Adecă eu Negoslav şi cu feciorie mei, anume Mirea i Stan Nedelco ot Dălbăneşti şi cu cîţi feciori ne va dărui Dumnezeu, scris-am acest zapis al nostru să fie la mî[na] jupan Hrizii velichii dvornic de mare credinţă, cum să să ştie că ne-m vîndut să fim rumîni în vecie, cu partea de ocenă cîtă se va alege den hotar pînă în hotar, den cîmpu şi den pădure şe den apă şi despre tot locul, cît se va alege şi den selişte şi despre tot hotarul. Păntru că ne-m vîndut derept bani gata 3000, şi ne-m vîndut de a nostră bunăvoe şi fără de nici o silă şi cu ştirea tutoror megeiaşălor denprejurul locului, den sus şi den jos. Şi cînd ne-m vîndut, fost-au mulţi buiari anume: Ghioca Secul ot Călineşti i Dediul ot Bucureşti i Conda ot tam i Panga ot tam i [I]anache ot Arceşti i Radul logofăt ot Desa i Andronie comis ot Mălăeşti i Paraschiva logofătu ot Buteşti i Anghel postelnic ot Bucureşti. Ş-am scris eu Dumitraşco logofăt ot Tîrgovişte. Şi păntru credinţa me-m pus şi degetul. Pis meseţa dechemvrie 20 dni, v leat 7143 [1634]. Nagoslav […] Az Radul logofăt ot Desa Eu Anghel postelnic ot Bucureşti DRH, B, XXIV, nr. 420, p. 559 1634 decembrie 20. ŢR [560] Adică eu Toadir ot Dălbănişti scris-am acista al miiu zapis, ca să fii la mîna jupînului Hrizii vel dvornic, cum să si ştii că m-am vîndut să-i fie rumîn în vicie, cu toată moşia mea din Dălbănişti, şi din cîmpu şi din apă şi din păduri şi di pristi tot, varicîtă ocină voi avea, di hotar, pînă în hotar, diriptu bani gata 1600. Şi m-am vîndut di a mea bunăvoi, fără nici o silă şi cu ştirea tuturor migiiaşilor di înprijurul locului şi di sus şi di jos. Şi cîndu m-am vîndut fost-au mărturii mulţi boiari şi oamini buni, anume: Ghioca ot Călinişti i Dediul Bucurişteanul ot tam i Conda ot tam i Panga ot tam i Radul logofăt ot Disa i Andronii comis ot Mălăişti i Paraschiva logofăt ot Butişti i Anghil postelnic ot Bucurişti. Şi păntru cridinţa, mi-am pus şi degitul. […]. Toadiru. Az Radul logofăt ot Desa […] Eu Anghel postelnic ot Bucurişti. […] Partea frăţini său lu Rados[l]lav. DRH, B, XXIV, nr. 421, p. 560 ?? ?? ?? ?? EN