1628 (7136) ianuarie 3. ŢR Popa Ghin vinde lui Sima logofăt ocină în Cîineşti † Scris-am eu popa Ghin al mieu zapis la mîna Simei logofăt, să să ştie că am vîndut a mea ocină de în sat de în Cîineşti, partea lui Dumitru pîntru că au fost luat Dumitru de la popa Ghin pre 11 vedre med şi au fost chizaş Lupul pre această miere, fac bani 1870. Iar Sima logofăt au dat popei lu Ghin 600 de bani pre această ocină, pînă vor căuta ocina. Deci, cît i va fi preţul, să-i dea. Aceast-am scris. Şi au fostu la aceasta tocmeală măturii: Hrizea i Costandin i Gherghii Golescul. [...]. . 1628 (7136) februarie 3. ŢR Jupaniţa Calea dăruieşte m-rii Brîncoveni 4 sălaşe de ţigani. † [...]. Scris-am eu jupîsa Calea această a mea carte, cum să să ştie că am dat la sfîntă mănăstire la Brîncoveni, ce iaste hramul uspenie bogorodiţe, dat-am 4 sălaşe de ţigani, anume: Stan cu fraţi lui, Dumitru, Neagoe, feciorii Stîngăcescului şi Toada, feciorul Oprei şi Mire, feciorul Ştei, nepotul lu Bochici; i-am dat la sfînta mănăstire pentru sufletul miu, jupaniţi Calea, ca să-m fie pomană la sfîntă mănăstire. Iar cine se va băga a sparge această pomană să fie proclet şi anatima de 318 otţi ije vă Nechei. Aceasta să să ştie, amin. [...]. Şi mărturie: popa Ştefan ot Văleni şi jupaniţa Anca ot tam, popa Cînda ot Brîncoveni. [...]. Jupaniţa Anca. Popa Ştefan. Popa Cînda. 1628 (7136) februarie 3. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte scutirea de dări a satuluui Tismana, al m-rii Tismana. † [...] satului Tesmenei al sfentei mănăstire Tesmena, [...], ca să fie în pace de bir, de găleată, de fîn, de oae seacă, de dijma de stupi, de gorştina de porci, de vinăriciu, de cai de olac şi de gorştina de oi şi de toate dăjdile şi mîncăturile cîte vor fi preste an în ţeara domnii mele, pentru că am văzut domniia mea şi cărţile altor domni bătrîni de ertăciuni şi am văzut domniia mea şi hrisovul domnii mele de ertăciune de în domniia domnii mele de întîiu. Aşijderea i-am ertat şi domnia mea şi am înnoit mila cu această carte a domnii mele, ca să fie satul Tesmena al sfentei mănăstire în pace de toate cîte scriu mai sus, să fie numai de posluşanie sfentei mănăstiri şi domnii mele pomenu în vecire. Derept aceia şi voi, birari şi voi, toate slugili domnii mele, carei ori de ce slujbe veţi umbla într-acel judeţ Gorjiiu, de în vreme ce viţi vedea această carte a domnii mele, iară voi să căutaţi să vă feriţi de satul Tesmena al sfentei monastire şi foarte în pace să-l lăsaţi de toate cîte scriu mai sus, cum l-am ertat domniia mea. Iar cine se va ispiti a-i bîntui, bine să ştie, că acela om mare certare va avea de către domnia mea. [...]. 1628 (7136) februarie 3. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte m-rii Tismana jumătate din balta Bistreţului, cu venitul. † [...] Teofil şi cu alalţi călugări den sfînta mănăstire, ca să fie ei volnici cu aceasta carte a domnii mele să ţie de în toată balta Bistreţului jumătate şi den baltă şi den cîrmă şi den părpăre de la cară şi den tot ce se va cădea, cum au ţinut şi mai denainte vreme, pre semnele bătrîne, însă den Bîrzogîrlă derept Covăciţa, pînă în Măceş, cît ţine toată balta Bistreţului jumătate, pentru că această baltă iaste bătrînă şi dereaptă de moşie a sventei mănăstire, miluită de alţi domni bătrîni, ce-au fost mai dennainte vreme. Şi am văzut domnia mea şi cărţile altor domni bătrîni, făcute de milă şi cu mare blăstem: cartea răposatului Dan voevod, feciorul Radului voevod, cînd a fost tecenie leatom 6894 şi cartea răposatului Mircei voevod, feciorul Radului voevod şi cartea răposatului Alexandru voevoda togo star, cînd a fost tecenie leatom 7080 şi cartea răposatului Radului vodă şi carte al Alexandru voevoda, fecior răposatului Radului voevod, de milă sventei mănăstiri, cum scrie mai sus. Aşijderea am miluit şi domnia mea şi am înnoit cărţili cu aceasta carte a domnii mele şi am dat şi domnia mea sventei mănăstire, ca să ţie de în toată balta Bistreţului jumătate şi de nime val sau opreală să n-aibă, preste cartea domnii mele. Derept aceia şi voi, vameşilor, carei veţi fi la acea baltă, în vreme ce veţi vedea aceasta carte a domnii mele, iară voi încă să căutaţi nimica să nu le opriţi de în ce va fi venitul mănăstirei, ce să aveţi a înpărţi tot în doo de într-această baltă cu svînta mănăstire, mai mult să nu li se oprească călugărilor cît este în cap de păr, că de se vor plînge că le opriţi ceva, mare certare veţi avea de cătră domnia mea. [...]. 1628 (7136) februarie 4, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod scuteşte de dări şi slujbe pe posluşnicii episcopiei Buzăului. † [...] sfintei episcupii şi cinstitului prealuminatul părintelui nostru chir Efrem piscupul de Buzău, ca să-i fie în pace posluşnicii ce sînt înprejurul sfintei episcupii strînşi, neşte săraci, unii de pre în Moldova, alţii de în Brăilă, alţii de pre într-altă parte, să aibă pace de bir şi de galben şi de osluhă şi de cătră judeţul cu 12 pîrgari şi de cătră călăraşi, pentru cai de olac şi de toate slujbele şi mîncăturile cîte sînt preste an în ţeara domnii mele, pentru că i-am ertat domnia mea, să fie în pace de toate, cum scrie mai sus, pentru sfînta episcupie, căce iaste arsă şi stricată, ca să lucreze şi să direagă şi să fie de ajutor şi de posluşania sfintei piscupii. Derept aceia, nimenilea să nu-i învăluiască preste cartea domnii mele, că acela om mare certare va avea, că am văzut domnia mea şi cartea domnii mele de ertăciune, de în domnia dentîiu, de cîndu au fost cursul anilor 7126. Deci acum, a doa domnie, iar i-am ertat să aibă pace, cum scrie mai sus. [...]. 1628 (7136) februarie 5, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte scutirea de dări şi slujbe a dîrvarilor m-rii Mislea. † [...] dîrvarilor ai sfintei mănăstiri Mislea, hram sveta troiţă, ca să fie în pace şi slobozi de găleată cu fîn şi de bou şi de cal şi de miare şi de ceară şi de dijmă şi de gorştină de oi şi de cai de olac şi de toate slujbele şi mîncăturile, cîte sînt preste an şi de banii de judeţ şi de potropopi şi de lucrul domnescu şi de toate să fie în pace, pentru că i-am ertat domnia mea, să fii numai de lucrul şi de posluşania a sfintei mănăstiri. Că am văzut domnia mea cărţile altor domni şi cartea răposatului Radul voevod şi cartea lu Alixandru voevod, feciorul Radului voevod, de pace şi de ertăciune, cum scrii mai sus. Aşijderea i-am ertat domnia mea, ca să aibă pace. Derept aceia şi voi, birarilor şi voi, toate slugile domnii mele, oricarii de ce slujbe veţi îmbla, în vreme ci veţi vedea această carte a domnii mele, iar voi încă să căutaţi foarte să vă feriţi şi în pace să lăsaţi dîrvarii ai sfintei mănăstiri, ce scrii mai sus, că cine-i va învălui preste cartea domnii mele, certare va avea. [...]. 1628 (7136) februarie 8, Bucureşti. ŢR Avram logofăt dă lui Toader din Fîntînele o ocină în Cepturile, în schimbul unei vii tot acolo. † Scris-am eu Avram logofăt şi cu fiiu mieu Nica acesta al nostru zapis la mîna lu Toader ot Fîntînele, cum să se ştie că i-am dat 12 stînjini de ocină în Cepturili, din cin pînă în cin, de preste tot hotarul, den cîmpu, den deal, den apă şi de pretudindinele, iar Toader ne-au dat noao o vie lucrată în Cepturili, de o am preţuit derept 2000 de bani. Şi ne-am tocmit noi de a noastră bunăvoe. I aldămăşari na ime: ot Boziiani, popu Dumitru i ot Brăneşti, Sin i Balea i Şirban i ot Fîntînele, Gapie i Toader ot Drăghineşti i ot Tătuleşti, Chisar postelnic. [...], în casa lu Nunerd [...]. Scris-am şi eu Avram cu mîna, că peciat n-am avut. † Cum să se ştie că am vîdutu eu, Pătru postnicul 1 stînjen de ocină din hotaru pînă hotaru dereptu ughi 3. Şi l-am vîdutu eu Pătru postelnic de mea bunăvoe, Şi l-am vîdu lu Toderu Fîtîneanul. Aldămăşari au fostu: Anachi roşiul, Dragomiru iuzbaşa, Tecopt, Sorea, Voico ceauşul. Ianachi. Eu Dragomir izbaşa. Tecopt. Sorea. Voico. 1628 (7136) februarie 10, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod împuterniceşte pe Dumitru Dudescu al doilea vistier să ia de la jupîneasa Oprina o ocină, pe care o cumpărase mai înainte. † [...] jupan Dumitru Dudescul vtorii vistier, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele să oprească pre jupîneasa Oprina de în moşiile ei, unde va avea, pentru 73 de stînjăni de ocină ce i-au vîndut ocina la satul Tătarul, apoi au luoat un dorobanţu aceşti 73 de stînjăni den ocina ce i-au fost vîndut Oprina. Derept aceia, să fie volnic a luoa, unde va avea Oprina ocină, 73 de stînjăni, ocină pentru ocină, să-i fie ocina deplin, cum i-o au fost vîndut, pentru că am văzut domnia mea şi cartea a răposatului Radul voevod, cînd au fost cursul ailor 7131, şi cartea a fiiu-său Alixandru voevod, prea această tocmeală, cum scrii mai sus. Şi iar să fii volnic boiarinul domnii mele, ce scrii mai sus, să oprească pre satul Bonţeştii de pre ocina lor, şi de nimenilea opreală să n-aibă. [...]. 1628 (7136) februarie 10. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte m-rii Mislea nişte ţigani, în urma unei judecăţi. † [...] părintelui episcupul Ioasaf ce iaste nastavnic la sfînta mănăstire Mislea ca să fie volnic cu această carte a domnii mele şi cu sluga domnii mele na ime ... de să ia nişte ţigani ai sfintei mănăstiri Mislea de la Costandin şi de la Mogoş, feciorii lu Mogoş logofăt de în Păuleşti, însă anume: Neagoe ţiganul şi cu ţiganca lui, Bana şi cu fetele lui, Stana şi Dobra şi cu copiii lui, Lepădat şi Neag, să-i ia cu toate bucatele lor, ver ce va afla, ver stup, ver vacă, ver bou, ver ce va putea afla, să-l ia cu totul, să-1 ducă la mănăstire Mislea şi de nimenilea opreală să n-aibă. Pentru că au venit părintele Ioasaf naintea domnii mele în divan de se-au pîrît de faţă cu Costandin şi cu Mogoş, feciorii lu Mogoş logofăt, pentru aceşti ţigani şi au rămas feciorii lu Mogoş de lege şi de judecată denaintea domnii mele. Derept aceia, domnia mea am judecat şi am dat părintelui egumenului Ioasaf, ca să ia aceşti ţigani să-i ducă la mănăstire şi de nimenilea opreală să n-aibă. [...]. 1628 (7136) februarie 12. ŢR Dumitru şi Vlad din Cîineştii de pe Otăsău se vînd rumîni, cu ocina lor, lui Sima al doilea logofăt. † Adecă eu Dumitru şi Vladul ot Cîeniştie de pe Otăsău scris-am şi mărturisim cu cesta al nostru zapes, să fie de mare cridenţă la mîna logofătului Simei al doilea logofăt, cum să să ştie că ne-am vîndut dumnealui deri

t 8600 de bani, unul cîte 4300 de bani şi cîte o dulamă de aba şi cîte o păreche de nădragi. Şi ne-am vîndut noi de a noastră bunăvoi, de nime siliţi, ca să-i fim rumîni cu ficiori noştri şi cu ocina noastră şi cu toţi nepoţii noştrii. Şi cine va fi den noi de acum nainte, tot să fie rumîni cu toată ocina din Cîinişti, însă partea noastră cîtă ni va faci, tot să fim rumîni dumnealui şi coconilor domnealui, cari vor dărui Dumnezău, păntru căci am luoat noi tot bani gata cîţi scriu mai sus, ca să-i fim rumîni în veci, cu tot ce avim. Şi cînd am luoat aceşti bani fost-au mulţi boiari la tocmeala noastră şi ştiu toţi cînd am numărat banii de i-am luoat la mîinili noastri. Însă mărturii: jupan Fiera ije biv vil logofăt şi părintele Pathenii ipiscupul, carili iaste nastavnic la svînta mănăstiri la Sneagov i Stanciul postelnic ot Dîlga i Socol piharnic ot Răzvad i logofătul Radul ot Desa i Tudor comis ot Izvor i Ghirghii postelnic ot Nigoişti i Prida logofăt ot Bîrsăşti i Manea logofăt ot Şîrineasa i Arvat spatar i Pătraşco postelnic i Stroi spatar i Ghiorma pitar i star Păduri logofăt i Tudoran, sin Pridei ot Lerişti i Vasili vataf i Radul ot Cîinişti, sin Vîlcului i Radul ot Cîineşti, fratele Diicului şi alţi mulţi, cari nu sînt scrişi într-acest zapes. Şi am numărat eu, Parthenii ipiscupul, banii de i-am dat cu mîna mea în mîna lor. Şi am scris eu, Udrişti, sin Oprii logofăt ot Şîrineasa. [...]. [...] Gherghe Fiera logofăt Harvat spatar Stanciul postelnic Patraşco postelnic Radul logofăt Vasilii vatali Socol paharnic Star Pădure logofăt Tudor comis Radul Stroe spatar Tudoran 1628 (7136) februarie 14. ŢR Radul din Cîineştii de pe Otăsău vinde lui Sima logofăt ocina sa din Cîineşti şi Mănăileşti. † Adecă eu Radul de Cîineştii de Otăsău scris-am acesta al mieu zapis să fie de credinţă la mîna jupan Simei logofet, cum să se ştii că m-am tocmit cu dumnealui să-i vînzu toată partea mea de ocină cîtă am în Cîineşti şi în hotarul Mănăileştilor, fără o vie şi livadea den Valea Pleşciorei, pre nevăzute. Şi am luat arvună 2000 de bani, iar deca va veni să vază ocina, ne vom tocmi. Şi am luat banii den mîna părintelui Partenie piscupul. Şi mărturie: jupan Fiera logofăt, Stanciul postelnic ot Dîlga, Radul logofăt ot Desa, Gherghe postelnic ot Negoeşti. [...]. Fiera logofăt Stanciul postelnic Radul logofăt Eu Gherghe postelnic Stroe spatar 1628 (7136) februarie 15, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Preda postelnic 2 rumîni din Tătarul. † [...] Predii postelnic de în Tătarul, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele să ţie 2 mîni de în Tătarul, anume Dumitru cu frate-său Jitea şi cu feciorii lor şu bucatele lor şi cu tot ce vor avea, pentru că aceşti rumîni ce sînt mai sus-scrişi fost-au rumîni de moşie ai Predei de în zilele bătrînului răposatul Alixandru v, tatăl Mihnei voevod. Şi de atunce încoace tot i-au fost rumîni cu bună . Iar după aceia, cînd au fost acum, în zilele domnii mele, ei au scornit pîră <şi au v>enit de se-au pîrît de faţă naintea domnii mele în divanul cel mare cu Pre, şi aşa pîrîia Dumitru şi frate-său Jitea cum nu-i sînt rumîni, nit dentr-altă parte, nici are Preda postelnic treabă cu dînşii. Intr-aceia, mea am căutat şi am judecat pre dirept şi pre lege, înpreună cu toţi dregătorii domnii mele şi am adiverit domnia mea cumu-i sînt rumîşie de în Tătarul. Deci, i-am dat domnia mea den divan, ca să-i fie rumîni şie pînă în veac, cum i-au fost şi mai dennainte vreme şi de nimenilea să n-aibă, naintea cărţii domnii mele.[...]. 1628 (7136) februarie 22. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Neagu un loc în Moşeşti. † [...] cestui om Neagul ot Moşeşti, ca să fie volnic a-şi ţinere un loco ce au avut pîră cu Radul de Sebiceu, păntru c-aşa au spus Neagul nainte domnei meli, cum i-au fostu vînduti de uncu-său Şerban 5 locori în hotarul Pănătăulu; iar Radul nu ţine acele 5 locori, ce va să-i mai ia 1 loc de hotarul Moşeştilor. Şi aşa pîrăia nainte domnei mele, cum nu i să înplu locure cîti au cumpăratu de la Şerban. Iar tr-aceia am cetit domnia me şi carte de cupărătoare a Radulu voevod şi am fostu scris numai 5 locori, n-aau fost mai multu. Dereptu aceaia am judecat doma mea şi amu datu ca să-şi ţii Radul cele 5 locure ce-s scrise, iar pre Neagul mai multu să nu-1 bîntuiască, ce în pace să-i ficul lui, pîntru că au rămas Radul de lege şi de judecată denainte domnei mele. [...]. 1628 (7136) februarie 28, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod împuterniceşte pe Socol paharnic din Cornăţeni să-şi apere ocina de la Clici şi braniştea. † [...], ca să volnici ai lui oameni, anume ... cu această carte a domnii mele, de să-şi apere a lui ocină de la Clici de cătră toţi oamenii, nimenilea să nu meargă să are, fără ştirea lui. Aşijderea să apere şi braniştea, cît va fi partea lui, să nu lase pre nimenilea să tae braniştea, fără ştirea lui Socol peharnic, mult 1 lemnu, nici slugă domnească, nici slugă boerească, nice slujitoriu, nici oroşan, nici ţeran, ce de toţi oamenii să fie în pace moşia lui de la Clici. Iar pre care om va prinde arîndu ocina sau tăindu braniştea, să fie volnici oamenii lui să le ia săcurile, cum au fost legea, şi de nimenilea opreală să n-aibă. Că am văzut domnia mea şi cartea a lu Alexandru voevod, feciorul Radului voevod, pre tocmeală, cum scrie mai sus, că cine se va ispi naintea cărţii domnii mele, certare va avea. [...]. 1628 (7136) februarie 28, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Socol paharnic din Cornăţeni gîrla Goia de pe ocina sa de la Clici, poruncind călugărilor de la m-rea Sfînta Troiţă să se ferească de acea gîrlă. † [...] Socol peharnic de în Cornăţeni, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele, să-şi ţie gîrla ce să cheamă Goia, de pre ocina lor de la Clici, cu tot venitul ce va fi, şi să fie în pace de cătră călugării de la mănăstirea răposatului Radul voevod, Sviataa Troiţă, pentru că iaste a lor de moşie, şi au mărturisit cu mulţi oameni buni, cum această gîrlă au fost făcută de părinţii lor, încă mai dennainte vreme şi n-au călugării nici o treabă. Derept aceia şi voi, călugărilor de la mănăstirea Sviataa Troiţă, în vreme ci veţi vedea această carte a domnii mele, iar voi încă să căutaţi să vă feriţi de această gîrlă ce scrii mai sus, nemica să nu vă amestecaţi, ce să-şi ţii Socol peharnic gîrla de la Clici cu bună pace şi de nimenilea opreală să n-aibă. Pentru că am văzut domnia mea şi cartea lu Alixandru voevod, feciorul răposatului Radului voevod, cum iaste a lor de moşii. Iar cui va părea strîmbu, să vie să stea de faţă. [...]. 1628 (7136) martie 8. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte scutirea de dări a oamenilor săraci din jurul m-rii Menedic. † [...] acestor săraci de oameni cari lăcuesc lîngă svînta mănăstire de la Minidic, [...] Nicolae, ca să fii în pace şi slobozi de bir şi de toate dăjdili şi mîncăturili cîti sînt presti an în ţara domni mele, de nimic val sau bîntuială să n-aibă naintea cărţi domni mele, nici să li se tragă bucatili păntru alţi oamini, ci să aibă bună pace, păntru că i-am ertat domnea mea cum au fost ertaţi şi di alţi domni mai denainti, păntru că am văzut domnea mea şi cartea răposatului Radul vodă şi a fiiu-său Alexandru vodă, di ertăciuni, cum să fii în pace de bir şi de toati. Aşîjderea i-am ertat şi domnea mea, ca să aibă pace în zîlili vieţi domni mele di toate, numai să aibă a socoti ci va fi pusluşaniia svintii mănăstiri şi a păzîrea di hoţi, să nu întri în mănăstiri să ucigă călugării sau să facă altă pagubă. Diript aceia şi voi, birarilor şi voi, toati slugili domni meli, oricarii di ci slujbă viţi înbla, în vreme ci viţi videa ceastă carti a domni mele, iar voi încă să-i lăsaţi foarti în pace pre aceşti săraci şi bucatili lor, nimic să nu-i înv<ălu>iţi, nime di nimic, să hrănească u bună pace, cum iasti învăţătura domni meli. Iar cini să va ispiti a-i învălui pristi cartea domni mele, acela om mari cirtari viţi avea di cătră domnea mea, pîntru că i-am ertat însumi dumnea mea. [...]. De la Vintilă vod<ă>. 1628 (7136) martie 12. ŢR Maria din Bucov vinde un ţigan lui Ştefu postelnic. Scris-am eu jupînesa Marie de Bucov acesta al meu zapis, cum să hie la mîna Ştefuliui postelnic, pentru că i-am vîndut un ţigan, pre nume Radul Mitele, cu feciorii luiiu, cîţi va ave, însă Radul, feciorul Racenie, să hie de moşie Ştefuliui postelnic, pentru că 1-am vîndut de bună a mea voee, căce me-au fost al meu de moşîe de la părenţie. Ce să n-aibă neme treabă, nece fitele mele, nece nepoţi mei. Şî 1-am vîndut cu totă inima mea, dirptu bani gata optu mie de bani, să hie Ştefiului moşîe dirptă. Acista am scris. Şi la tocmela nostră au fost mulţi boiari mărturii: Manole comisul, Ivaşco postelnic ot Bolotişti, Andronii armaş, Radul stolnicul, Ona croiutoriul, Oprea ot Bucureşti i Tudor ot Bojorani. [...]. Mariia. Stan logofăt ot Poiniţă Oprea. † Ivaşco postelnic Andronii armaş Stan de Micişti. 1628 (7136) martie 23. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Gorgan mare spătar şi lui Matei mare agă din Brîncoveni satul Odobeşti. † [...], ca să fie volnici cu această carte a domnii mele, de să ţie satul Odobeşti, de în judeţul Dîm, cu tot hotarul şi cu toţi rumînii şi cu tot venitul, de pretutindinilea, cît se va alege, pentru că aceast satu fost-au al lor de moşie, de la părinţii lor, încă mai denainte vreme, de în zilele altor domni bătrîni de demult. Şi tot 1-au ţinut cu bună pace. Iar după aceia, cîndu au fost în zilele răposatului Radul voevod, pre vreme deac-au fost venit de la Hotin, cîndu au fost cu înpăratul să bată pre leşi, atunce luoat-au Pătraşco postelnic, feciorul lu Pătru voevod Cercel, satul Odobe de la mîna acestor boiarii ce scriu mai sus şi aş-au zis înaintea Radului voevod, cum au fost acest satu cumpărat de tată-său de la muma a lu Mateiu vel agă. Şi 1-au ţinut de atunce încoace Pătraşco postelnic fără direptate şi fără de cărţi de cumpărătoare, numai cu cuvîntul, în silă. Iar după aceia, cîndu au fost acum, în zilele domnii mele, a doa domnie, iară cistiţii deregătorii domnii mele jupan Gorgan vel spatar şi Mateiu vel agă, ei au adus înaintea domnii mele, la divan, cărţi bătrîne, pre satul Odobeşti, cartea a răposatului Radul voevod, feciorul iar Radului voevod şi cartea a răposatului Mihail voevod, în care cărţi zicîndu cum au fost al cestor boiari de moşie. Derept aceia, domnia mea am adeverit cu divanul că au fost al lor de moşie, iară Pătraşco postelnic n-au avut nici o treabă, ce 1-am dat să-şi ţie aceşti boiari satul şi de nimenilea opreală să n-aibă, să le fie de moşie, cum le-au fost de demult. Derept aceia şi voi, rumînilor de în Odobeşti, încă să căutaţi să aveţi asculta de oamenii boiarilor domnii mele ce scriu mai sus, de toate ce o vor da învăţătură, că v-am dat domnia mea să fiţi pre seama loru. [...]. 1628 (7136) martie 30. ŢR Neculachi şi Gherghe vînd lui Sava şetrar un loc de casă în Bucureşti. † Scris-am eu Neculachi, feciorul lu Petco şi eu Gherghi, feciorul lu Frasafi, cumu să se ştii că am vîîndut un locu de casă jupînului Savei şătrarului, dereptu ughi 45. Şi dereptu credeînţă e-mu dat zapisul la mîna dumnelui. Şi eu am scrisu, Niculachi, zapisul. Şi e mărturii: jupînul vel aga Negul şi jupăînul vel căpitan Gherghi şi jupînul Eno [P] Psalti negoţătorul. Şi aldămăşari au fostu: popa Dan şi Dumitru tabacul şi Stan de Căîne şi Bucşe şi Catana şi Dumitru Vărgatul şi Dumitru Epure şi Bălan şi Gheca arbănaşul. [...] Negul aga : [...]. : [...]. : Zapis pre un loc de casă în Bucureşti, lîngă Vasilache vel stolnic. 1628 (7136) aprilie 2. ŢR Parte din sătenii din Slănicul de Jos recunosc că s-au împrumutat cu bani de la sulgerul Tudoran, pentru a se răscumpăra din rumînie. † Scris-am noi Dol Slăniceni, anume al nostru zapis: eu Once i Şirban i Erca i Stoica, fecioru lu Vădislav, să fie de credenţe în mînă sulugerulue Todoran, cumu se se ştie că ne-m tocmit la vreme de scupărător cu sulgerulu Todor tot parte vornelui Ivacişco, dereptu galbene 300. Detr-aaste 300 de galbene au datu sulgerulu în mîna nostră galbene 182 i pol, er ai nostre bani s-au dat galbene 117 i pol. Se se ştie că s-au venit sugerul 8 delniţe, anume: Dobrin cu delniţa lui i delţa lu Leucu i delniţa Curei i Man cu delniţa lui cu văru său Opre i Erca cu frate său Radul cu delniţa lor i Albul cu delniţa Bencăi i delniţa lu Drăghici i Oprea Cenuşe cu delniţa lui i Mane păcurar. I noi am rămas judecei, anume: Şirban cu delniţa lui şi Stoica Tăpşan cu nepotu-său Ion cu delniţa lor i Erca cu delniţa lui i Man i Stan i Once cu delniţa lor şi Vădislav cu fii-său Stoica cu delniţa lor, cum a dat noi de ne-m scumpărat, dereptu 117 i pol galbene, cum scrie şi mai sus. Şi am făcut acestă tocmală de bunăvoe a nostră. Şi ot Berevoeşti mărturie: jupînul Dima i Bolbosi stolnic i Şirban, ot Slănic, Coste şi Vlad, den Goleşte, Stan Robul. [...]. 1628 (7136) aprilie 2. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte m-rii Mislea ţigani şi o împuterniceşte să-şi strîngă rumînii şi ţiganii fugiţi. † [...] egumen piscupul Ioasaf, ca să fii volnic cu cartea domnii mele şi cu sluga domnii mele, na ime ... să ia 1 ţigan de la Ivaşco dvornic, anume Vădilaiu şi de la jupîneasa Grajdana pre Radul ţigan Ciuleiu şi pre Cornea ţigan, undi-1 va afla şi de la Cirnica dvornic 1 ţigan, anume Paraschiva cu fetele-şi, anume Rada ... şi alţi ţigani şi ţigance ale mănăstirei, cîţi vor fi fugiţi şi răsipiţi aicea în ţeara domnii mele, măcar în ţigăniia domnească, măcar boerească, măcar vlădicească, măcar călugărească, măcar la oraş, pre toţi să-i ducă la mănăstire să şază şi să lucreze, ce va tribui mănăstirei şi de nemenea opreală să n-aibă. Aşijderea să fii volnic egumenul cu cartea domnii mele să strîngă şi rumînii svintei mănăstiri de în toate satele, cîţi vor fi fugiţi şi răsipiţi şi fugiţi aicea în ţeara domnii mele, ori în sat domnescu, ori boerescu, ori călugărescu, ori la oraş, pri toţi să-i strîngă, să-i ducă la urmă şi la a lor moşie, cini de pre unde vor fi, să şază, să lucreze mănăstirei, cum au fost legea şi mai denainte vreme. Iar cine va opri ţiganii şi rumînii mănăstirei de într-acela sat să se ia 6 boi, iar cine va avea a se întreba, să vie de faţă. [...]. 1628 (7136) aprilie 6. ŢR Vlad şi rudele sale vînd lui Andrei o vie la Buneşti. † Scris-am eu Vladul, ficiorul popei lui Stroe şi cu încu-seu Preda şi Oprea, moşu-s<ău>, al nostru zapis la mîna acestui om, anume Andrei cume i-am vîndut via de la Buneşti, jumătate şi pomi, jumătate. Şi o-m vîndut pentru datorie a popei lu Stroe, derept aspri 1800. Şi mărturie: ot Mihăeştie, Mitre păharnicul şi Anghel şi popa Dumitru, ot Frăceşti, Pîrvul, ot Ohabă, Oprea Goguianul, ot Bătăşani, Pîrvul. Şi am vîndut să fie moşeia slobnodnică şi lui şi fieciorilor lui. [...]. 1628 (7136) aprilie 22, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod scuteşte de dări şi slujbe satul Flămînzeşti al m-rii Argeş. † [...] satului Flămînzeştii, ce iaste al sfintei mănăstiri de la Argeş, ca să fie de acum înnainte în pace şi slobod de găleată şi de fîn şi de oae seacă şi de cal şi de miare şi de lucrul domnescu şi de toate şi mîncăturile cîte sînt preste anu în ţeara domnii mele. Pentru că 1-am ertat domnia mea, să-şi plătească numai birul şi dijma şi gorştina, iar de alalte de toate să aibă pace, ca să fie de treaba şi de posluşania sfintei mănăstiri, să lucreze ce va trebui. Pentru că am văzut domnia mea şi cărţile răposatului Radul voevod de în domniia dentîiu şi de apoi, cîndu au fost cursul anilor 7123, şi cartea domnii mele de în domnie dentîiu, de ertăciune. Aşij le-am făcutu domnia mea şi această carte a domnii mele de ertăciune, cum scrii mai sus. Derept aceia şi voi, găletarilor şi voi, toate slugile domnii mele, oricarii veţi umbla de aceste slujbe, în vreme ci veţi vedea aciastă carte a domnii mele, iar voi încă să căutaţi foarte să vă feriţi şi în pace să-1 lăsaţi, mai mult sa nu-l bîntuiţi, că apoi rele cuvente veţi avea de cătră domnia mea. Iar cine va trage preste această carte a domnii mele, să nu i se dea nemica la mîna lui, fără ştirea domnii mele. [...]. 1628 (7136) aprilie 22, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod, la cererea egumenului de la Argeş, dă un nou răgaz unor boieri pentru a-şi prezenta cărţile de ocină la divan pentru partea lor din Ştefăneşti. † [...] părintelui egumenul Melentie, carele iaste nastavnic la sfînta mănăstire Argeş, ca să se ştii pentru o pîră ce au cu Tudor comis Şterbeiu şi cu Tatul logofăt, pentru o ocină de în Ştefăneşti, că au spus părintele Melentei egumenul în divan, cum iaste acea ocină a mănăstirii, iar aceşti boiari, carii scriu mai sus, ei zic cum iaste a lor şi au cărţi domneşti pre acea ocină de în Ştefăneşti. Deci le-au pus părintele Melentie zi să-şi aducă cărţile la bogoiavlenie; deci nu ş-au mai adus cărţile. Apoi, de la bogoiavlenie i-au mai pus zi pînă acum la Paşti; deci nice acum nu ş-au mai adus cărţile. Deci se-au rugat denaintea domnii mele, de în divan, să le mai pue zi pînă la Ispas, să-şi aducă cărţile, iar de nu-şi vor aduce cărţile nici atunce, să fie volnic părintele Melentie egumen să-şi facă cartea domnii mele pre acea ocină, de rămas. [...]. 1628 (7136) mai 8, Scoarţa. ŢR Mărturie pentru o moştenire lăsată de Stanciu nepotului său Stan, la Scoarţa. † Să să ştie că-u dat Stanciul din Scorţa par[e]tea lui preste[s]tot locul, din cînp şi din pădure şi din viia. Că Stanciu au avut pre frate-său Crăciun, iar la vreme de-apoi nime n-au vrut să-l caute, numai nepotu-său Stan. Şi l-au comîndat cu atîtea bucate: la masă, 3 berbeci şi ceară de 200 aspri şi i-au făcut 8 sărăcuste. Pintru aceia, cînd au murit, au lăsat cu blăstăm să ţie nepotu-său tan moşiia de jumătate, că să ă nu 1-ar fi comîndat, tot are fi a lui. Iară de ceia nepoţi, care le întoarce, să fie afurisit i anatima. Şi adălmaş 7 vedre de vin, vadra cîte 50 aspri. Şi au fost în casa Lungului ot Scorţa. Şi măr[ă]turiia 12 megeaşi, anume: Lungul i Luperna i Togan i Opriian i Vintilă i Coica ot Colibaşi i Vădislav i Pitea i Drăgan i Şeban Copăcioasa i Radul lu Toader i Stan. [...]. 1628 (7136) mai 8, Bucureşti. ŢR Stroe, fiul lui Oprea logofăt din Şirineasa, vinde fratelui său Udrişte părţile sale din satul Foleşti. † Adecă eu Stroe, feciorul răposatului Oprei logofăt de în Şirineasă, fac cest zapis al mieu să fie de mare credinţă la mîna frăţine-mieu Udreşte, cum să se ştii că i-am vîndut părţile mele de în sat de în Foleşti, înnsă 2 părţi despre tot hotarul de în cîmpu şi de în pădure şi den apă şi den vii şi den siliştea satului ales de delniţile ce are Sima logofătul acolo de cumpărătoare de pre rumînii de în Păuşăşti şi de la alţii; cu acelea n-avem nici o treabă. Iar a treia parte de în sat de în Foleşti fost-au a frăţine-mieu lu Udreşte de înpărţeala dentîiu, cîndu am înpărţit moşiile. Iar 2 părţi au fost ale mele, că o parte mi-au venit la înpărţeală, iar o parte o am luoat pentru partea mea de în Păuşăşti, ce o au fost vîndut Simei logofătului, cînd se-au înfrăţit, ocină pentru ocină şi rumîni pentru rumîni. Pentru că aceste 2 părţi de ocină cu toţi rumînii cîţi sînt de moşie de acolo, scrişi în cărţile tătîni-mieu Oprei logofătul, le-am vîndut frăţine-mieu lu Udreşte, ce-s mai sus scrise, derept galbeni 200, tot bani gata. Înnsă să se ştii că înntîiu eu, fără ştirea fraţilor miei Predii şi lu Udreşte, făcut-am frăţie cu Andreiu postelnic, feciorul Vladului vistiiarul Rudeanul, de i-am vîndut tot satul Foleştii cu bani, cu cal, cu haine, cu o parte de ocină de în Dimţeni, în preţu ughi 300, în zilele lu Alixandru voevod, feciorul răposatului Radul voevod, cîndu mergea la oaste la Daşova. Şi am făcut şi zapise la mîna lu Andreiu postelnic să-i fie de moşie. Iar frate-mieu Udreşte, deaca au înţeles, întorsu-se-au de în Moldova şi se-au apucat în pîră cu mine şi cu Andreiu postelnic, că iaste el mai volnicu să ţie părţile mele, moşiia tătîine-său, decît să o ţie alţii. Şi ne-au rămas de lege şi pre mine şi pre Andreiu postelnic şi ne-au întorsu banii ce mi-au fost dat înnapoi, ughi 100. Iar după aceia, cîndu au adus Dumnezeu pre domnu nostru Alexandru voevod, feciorul răposatului Iliiaş voevod, căzut-au frate-meu Udreşte înnaintea domnii lui cu Vladul vistier şi cu fiiu-său, Andreiu postelnic în divanul cel mare, de se-au pîrît de faţă, iar domnia lui, domnu nostru, au judecat pre dreptate şi au luoat zapisele de în mîna Vladului vistier şi le-au datu în mîna frăţine-mieu, lu Udreşte. Iar după aceia, al doilea rînd, iar fără ştirea fraţilor miei am venit la Bucureşti de am făcut Foleştii vînzători Vladului vistier şi am luoat iar de la el ughi 100. Iar frate-meu Udreşte, deaca au oblecit, iar el au căzut iar la divanu înnaintea domnii lui domnu nostru. Înntr-aceia, domnu nostru iar au dat să fie mai volnic frate-mieu Udreşte să ţie moşiia tătîine-său. Deci am întorsu banii Vladului vistier înnapoi şi am luoat de la frate-mieu Udreşte iar ughi 100 şi mai dennainte 100, fac ughi 200, face şi partea lui de înpărăţele dentîiu, a treia parte, ughi 100, face satul tot ughi 300, fără delniţele ce are Sima logofătul. Şi înnsă să se ştii că aceşti bani i-au dat numai frate-meuu Udreşte, iar frate nostru Preda n-are nici o treabă, că n-au dat nici un ban, măcar c-a avut el parte acolo. Deci să fie frăţine-meu lu Udreşte moşie vecinică lui şi feciorilor lui. Şi se-au făcut acest zapisu den divanul cel mare dennaintea domnu nostru lu Alixandru voevod, feciorul lu Iliiaş voevod. Iar de va mai scoate Vladul vistier şi feciorul lui, Andreiu postelnic sau nepoţii lui sau altcineva de în rudele lor vreun zapis al mieu sau vreo carte domnească să nu se crează, că carte domnească nu se-au făcut. Şi mărturii iaste tot divanul, întîiu: jupan Papa vel dvornic i jupan Hriza vel logofăt i jupan Ivaşco biv vel dvornic i jupan Fiera biv vel logofet i Miho spatar i Dumitraşco vel vistier i Trufanda vistier i Buzinca vistier i Gligorie comis i Preda vel slujer i Tudor slujer i Costea slujer i Mitrea vel pitariu i jupan Muşat vtorii vistiar i Dumitru vistier Dudescul i Tudor Ştirbeiu comis i Matheiu vel agă i Dumitru căpitan i Mihaiu cliucer i ot Slăviteşti, Radul i Danciul cliuceri i Radul Măldărescul i Drăghici spatar i Stroe spatar i Radul postelnic Dudescul şi alţii mulţi boiari, carii nu i-am scris într-acest zapis. Şi pentru mai mare credinţa, pusu-mi-am şi pecetea mea mai jos. Aceasta am scris ca să se ştii şi să se crează. [...]. Să se ştie că eu Stroe am scris cu mîna mea să fie de credinţe şi mie-am pus şi peceatea. Papa vel vornic Muşat vtorii vistiiar Hrizea vel logofet Eu Mateiu vel aga Ivaşco dvornic Radul Dudescul Fiera logofăt Tudor slujer [...] Preda vel sluger Gligorie comis Mitrea vel pitar Buzinca vistiiar Dumitru vistiiar [...] Dumitru căpitan Costea slujer Stroe spatar Dumitraşco vel vistiiar 1628 (7136) mai 9. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Andronie postelnic ocină în Boteni, jud Vlaşca. † [...], ca să aebă a ţinere Andronie postelnic o fune de ocină de în sat de în Boteni, însă fune lu Moesi cîtă să va alege şi cît va fi ţinut Moiasi, pintru că acestă ocină ce ia mai sus-zisă o au cumpărat Andronie postelnic de la Badiul i dă la Vlada, nepoţie lu Moesi, dereptu 2300 de aspri gata. Şi această fune de ocenă ce ia mai sus-zisă preste tot hotarul de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi de într-amîndoo sălăştele satului, de seleştea Botenilor cei mari şi a cie mici. Şi o au vîndut această ocenă Badiul i Vladul, de a lor bunăvoe, ca să fie lu Andronie postelnic. <Şi am văzut> domniia mea şi isul de cumpărătură la mîna lu Andr de la Badiul i dă Vlada şi cu mulţi megeiaşi mărturie, cînd şi-au cumpărat cistă ocenă ce ia mai sus zisă. Şi mărtorie... Bobîlcă ot Boteni i Oprea i Radul i Tatul i Vilsul i Iacov i Scorea i Andreiu ot Ştefoia. [...]. <1628 mai-august> 12. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Staico postelnic un rumîn din Borăscul. [...] Staico postelnic ot Ohabă... domnii mele, de să-i fie 1 rumîn, anume Pătru de în Borăscul cu f. Pentru că acest om Pătru, ce scrie mai sus, el au fost rumîn lu St şi părinţii lui şi apucat şi de legătura lui Mihail voevod... i-au fost rumîn cu bună pace. Iară după aceia, cîndu au fost acuumînească, iar Pătru de Borăscul, el au rădicat pîră şi au v de faţă în divanul cel mare cu Staico postelnicul şi aşa pîrîia... postelnic, nici 1-au apucat legătura a lu Mihail voevod în Borăscul pă... omnia mea am căutat şi am judecat pre dirept şi pre lege înpre şi am dat domnia mea lu Staico postelnic lege de în divan 3 boiatoica postelnic i ot Drăgoiani, Brăilă i ot Rogojina, Diicul i... au fost Pătru rumîn de în sat de în Borăscul, de moşie şi cum 1-a... orăscul şi cum iaste şi acum lăcuitoriu tot în Bor<ăscul, ... S>taico postelnic, el şi-au adus lege deplin în divan şi au jurat... Deci au rămas Pătru de lege şi de judecată denainoao răvăşele domneşti la mîna lui Staico postelnic, cum... domnii mele lu Staico postelnic de Ohabă, ca să-i fie a... cărţii domnii mele. [...]. 1628 (7136) mai 13. ŢR Anghelina şi Manole, fiii lui Ion postelnic, vînd lui Sima logofăt jumătate din satul Zgîriaţi. † Eu Anghelina şi cu frate-mieu Manole, feciorii lu Ion postelnic den Bucureşti, facem cest zapis al nostru, să fie de credinţă la mîna jupan Simei logofet, cum să se ştie că i-am vîndut partea nostră de ocină den sat den Zgîrîiaţi de la Colintina, ot sud Elh, jumătate de sat, partea ce-au fost cumpărat tată nostru de la feciorii Balei, anume Oana i Radul i Vladul, părţile lor de preste tot hotarul şi partea ce au cumpărat tată nostru de la Gherghina şi de la Berivoe despre tot hotarul. Aceaste părţi fac jumătate de sat, ce o-m vîndut jupînului Simei logofet, derept 7000 de bani gata. Iar altă jumătate de sat de Zgîrîiaţi fostu-o-u cumpărat răposatul jupînul Nica logofet de la alţii. Apoi au căzut să ia şi ciaia jumătate de sat ce-au fost cumpărat Ion postelnic. Şi se-au pîrît jupînul Nica logofet cu Ion postelnic de faţă, nainte răposatului Radul vodă Şerban. Şi au fost rămas Nica vistiiar de lege atunce. Iar de vor scorni de icea nainte feciorii Nicăi logofet vreo pîră, să avem noi a ne întreba cu dînşii, iar Sima logofet tot să-şi ţie ocina cum i-o-m vîndut. Şi i-am dat şi cartea răposatului Radul vodă Şerban, care se-au fost pîrît cu Nica logofet, de au rămas. Şi i-am vîndut noi această ocină de a noastră bunăvoe, denaintea a mulţi boiari mărturie: jupan Fiera biv vel logofet i jupan Dumitru vistiiar Dudescul i Para logofet i Stroe spatar i Radul postelnic, sin Dumitru vistiar i Pătraşco, sin Nica logofet i Gherghe postelnic ot Negoeşti i Stanciul postelnic ot Cocorăşti i ot Tîrgovişte, Pîrvul logofet Mavrea i Gherghe logofet i Udreşti ot Şirineasa logofet. [...]. Eu Manole am scris Fiera logofet Dumitru vistiar Radul Dudescul Stroe spatar † Gherghe postelnic † Gherghe logofăt Udrişte ot Şărineasa 1628 (7136) mai 15. ŢR Ganea din Negraşi şi fiul său se vînd rumîni împreună cu ocina lor lui Trufanda fost mare vistier. † Eu Ganea de Nigraşi al meu zapis să se ştie că m-am vîndut eu şi cu feciorul mieu, anume Calin şi cu ocina mea de la Nigraşi de în cîmpu şi de în pădure şi de în sileştea satului, de prestii tot hotarul, oari cîtu si va alege partea mea, de în apa Dombromnicului pînă în vale, în matcă, unde şade satul, în hotarul Negraşului şi di in Plopi 4 locure şi de în Haştu 4 locure şi de în Buciumi pămînture curati 6 şi de în branişti, unde şadi satul, pămînturi 2 şi de în Glîmbini pămînturi 2 şi di în poini 2 funi de ocină de lati cîte de 20 de stînjeni, de în matcă pînă în Calea Cerbului. Vîndutu-ni-am noi amîndoi şi cu ocina cîtă scrii mai sus jupînului Trufanda ci-au fost vistiar mari, deript 8000 de bani gata. Şi ni-am vîndut de bunăvoe a noastră cu ştirea tuturor fraţilor şi cu ştirea tuturor migiaşilor di înprijur să-i fim rumîni di moşie şi lui şe feciorilor lui şi să aibă a-şi facire şi cartea domniască pri zapisul nostru. Şi au fost la tocmala noastră boiari şi mulţi oameni mărturie, anume: Ivaşco vornicul şi Vladul vistiarul Rudeanul şi Gligorii comisul şi Para logofătul şi Iani postelnic de Blagodeşti şi Iani postelnic de Cîmpu Lungu şi Androni armaşul şi Radul logofet. [...]. Ivaşco dvornic Andronie armaş Vladu vistiiar Radu logofet Gligorie comis [...] Para logofăt manu propria Iano postelnic 1628 (7136) mai 15. ŢR Gherghe Turcu şi fratele său vînd mănăstirii Golgota ocina lor numită Varnava. † Adică eu Gherghie Turcul înpreună cu frati-miu Thanasie Paiosul feciorii lui Chef, dat-am zapisul nostru svetii şi dumnizăeştii mănăstiri Golgothii, unde esti hramul preobrajeniei [...] cum să se ştie că avînd noi o ocină aproapi de sveta mănăstire, anume Varnava, care ocină ni-u fost din moşi, din strămoşi, deci noi, de bunăvoia nostră o am făcut vînzătoare şi ni-m tocmit cu egumenul di la sveta mănăstire ceia zisă mai sus, chir Nil, dinpreună cu tot săborul svetii mănăstiri şi o-m tocmit drept bani gata ughi 40. Şi-am luat acişti bani toţi în mîinili noastre şi ni-m scris şi la pomenicul svetei mănăstiri pe noi şi pe părinţii noştri, ca să fie această moşie ce scrie mai sus a svetii mănăstiri ocină şi moşie ohabnică şi stătătoare în vici. Şi într-această tocmelă a nostră fost-au multe obraze de cinste, care să vor iscăli mai jos şi alţi megiiaşi di pi înprejurul locului a cărora li să vor puni mai jos numili. Şi pentru mai adevărată credinţa ne-am pus iscăliturili şi decitili mai jos, crez. Însă să să ştie şi hotarul: din hotarul Răzvadului din sus din Slănic pi muchie pînă în vîrful undi esti hotarul svetii mănăstiri Dealul, la fîntîna ce di pietră, şi în lungu, pînă în hălişteul Pinaghiei în sus pe muche, unde este copaciul cel mare la vîrfu şi în vale, undi întră Vîlcăniţa în Slănic, şi în lat, din Slănic pînă la mijlocul dealului, cali ci bătrînă a lui Mihai vodă, cari vini di la oraş. Şi am scris eu, Paisi ieromonah, egumenul svetii mănăstiri Pinaghiei, cu zisa lor, mai 15 dni 7136 <1628>. † Eu Ghirghie Turcul vînzător. Eu Athanasie Paiosul vînzător. † Gherghie judeţul ot Tîrgovişte Samoil monah ot Panaghie martor. † Agapie monah ot Blaj. Costandin şi Paraschiva ot Ocniţa martori. Stanciul ot Răzvad martur. 1628 (7136) mai 15. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Pîrvu logofăt un rumîn în Pereni. [...] boerenului domnei mele Pîrvului logofăt, ca să-i fie un rumîn, anume Pătru Borcan, feciorul Stoicăi Zopei de în Pereni, pîntru că i-am fost rumîn de moşie. Iar cîndu au fost acmu, în zilele domnei mele, au venit Pătru Borcan nainte domnei mele, de faţă cu boerenul domnei mele Pîrvul logofăt şi aşa pîrîia Pătru Borcan, cum l-aau fost robit tătarii în zilele răposatului Şerban voevod. Iar tr-aceia domnea mea am cotatu de am judecat pre dereptul şi pre lege, cu toţi cinstiţii dregătorii domnei mele şi am văzut domnea mea şi carte răposatului Radul voevod, cum au avut pîră şi atunce, şi i-au fostu dat atunce lege 4 omeni, să jure cum au fost robitu elu; iar într-aceia, Pătru Borcan nece într-u chip n-a putut să jure atunce. Iar într-aceia, domnea mea încă i-am mai dat şi a do-oră lege 4 omeni, să jure cum au fost robitu, iar Pătru Borcan nece într-u chip nu să putu apuca de lege, ce rămase de lege şi denaintea domnei mele, de în divanul domnei mele. Dereptu aceia, am datu şi domnea mea boerenului domnei mele ce e mai sus-scris, să-i fie rumîn elu şi feciorii lui, în vecii. [...]. 1628 (7136) mai 21, Bucureşti. ŢR Dona şi Mihai se învoiesc cu Ştefan şi Radul să împartă pe din două moşiile, ţiganii şi datoriile rămase pe urma lui Vodă banul şi a soţiei sale, Velica. † Scris-am eu Dona acesta al meu zapis, ca se fii la mena lu Ştefan logofet şi Radul, cume ame avut pîre naiti lu Alixandru vode; deci ne judicat se ne fii de în dou, cume ne-o foste judecat şi alţi domni. Deci, după acista, ci ne-au judecat Alixandru vodă, noi ne-me împăcat de a nostre bunăvoi, să ţenem cume ne-o foste judecat şi boerii, să ţenem tote de în doo, de în moşei şi de în ţigani ci au foste rămas de la Voda banul şi de la jupenesa Velica. Iar de în ţigani ci au foste împărţit, de li va căde civa pre ei, ei să fii toţi fraţi, vare pre pagube, vare pre dobinde. Şi de acuma nainte, de sa va mai găse nescari bugati sau datorii de la acei boeri, noi să fime tot fraţi pre aceste bucate. Şi ne-m tocmit de a nostre bunăvoi şi denainti boerilor, anume: Preda vel sulger şi Matei vel agă şi Tudosii postelnic, Negre logofăt ot Mineşti, Stan banul ot Mineşti i Radul postelnic ot Văleni i Stroi postelnic ot Greci, Adrino sulger ot Corleteşti i Stan ot Balşe, Pătru ot Apele Vii. Iar după aceste tocmele, ci ne-me înpăcat noi de a nostre bunăvoie, cine va mai scorne pîre de în nepoţii banului Vodi, anume Dona i Mihai, sau de în nepoţii jupenesei Velechei, anume Ştefan i Radul, să fei blestimaţi de Dumnezeu şi de precista şi de 318 otţi, ije vă Nichii, şi să lecuiască întru loc cu Iuda şi cu Ariia şi să aibe a da globă 300 de toige. Şi ame scris eu, Pătru logofăt ot Fălcoi, în Bucureşti aceste zapis. [...]. Prida vel sulger † Eu Mateiu vel agă Negri logofăt Pătru logofăt 1628 (7136) mai 28, Bucureşti. ŢR Doisprezece boieri judecă o pricină pentru moştenirea rămasă în urma lui Anghel comis. † Adecă noi 12 boeri carii am fost scrişi pre răvaşe domneşti, luaţi de nepoţii lu Anghel comisul, anume Chisar postelnic şi Paraschiva logofăt, şi de jupîneasa Măriia, ce-au fost a lu Anghel comisul: întîi Ivaşco vornicul i Fiera logofăt i Buzinca vistieri i Gligorie comisul i Stanciul postelnic ot Pade i Sima logofăt i Mihai clucear i Stan banul ot Sore i Davîd ot Bărbăteşti i Negre logofăt ot Bălăneşti i Neagoe Hulubescul i Oprea vornicul, scris-am şi arătăm cu scriptura noastră păntru toote prigonele şi gîlceavă ce-au avut an dinsăi, în ce chip le-am adevărat şi i-am tocmit, după cum ne-am putut socoti, aş-am judecat: păntru o parte de ocină den Mihăeşti, ce-au fost cumpărat de la Andreico, datu-o-m să o ţie nepoţii lu Anghel comisul, adevărîndu c-au fost cumpărată mai nainte, pînă n-au fost înpreunat Anghel comis cu jupîneasa Mariia, încă în zilele Mihnei vodă. Aşijdirea şi partea lu Bălaur iarăşi să fie a nepoţilor lu Anghel comisul, c-au fost cumpărată mai nainte vreme. Iară ocina, cîtă să va alege partea Radului Bocăi, ei să aibă a înpărţi în doo nepoţii lu Anghel comis cu jupîneasa Mariia, păntru c-au fost cumpăratu-o Anghel comis înpreună cu jupîneasa Mariia, însă întîi să întoorcă nepoţii lu Anghel comis jupînesei Mariei aspri 4000. Deci să înpartă această ocină, cum scrie mai sus. Iară de ocina de la Iaroslaveşti şi de morile ci sîntu acolo, dat-am să fie ale jupînesei Mariei, păntru căci au fostu vîndute de Vladul logofăt, socrul Paraschivei logofăt şi de frate-său Chisar, nepoţii lu Anghel comis, jupînesei Mariei, după moartea lu Anghel comis. Iară de neşte ţigance, să caute să adevereze de vor fi fost ale jupînesăi Mariei zestre, ia să şi le ţie, iară să vor fi cumpărate de Anghel comis, ei să aibă a le înpărţi înn doo, nepoţii lu Anghel comis cu jupîneasa Mariia. Iară un ţigan, anume Radul, de să vor adevăra acele ţigance ale jupînesăi Mariei de zestre, ia să ţie pre Radul ţiganul, cum s-au fost tocmit mai nainte; iar să vor fi ţigancele de cumpărat, ei să-şi ia, nepoţii lu Anghel comis, pre Radul ţiganul şi să înparţă ţigancele în doo, cum am scris mai sus. Ocina şi rumînii de la Pietrari să înparţă jupîneasa Mariia înn doo cu nepoţii lu Anghel comis. Ocina şi rumînii de la Genuneni, cîtă va fi fost a jupînesăi Mariei mai denainte, să şi-o ia, iară cîtă va fi cumpărată de Anghel comis cu jupîneasa Mariia, să aibă a înpărţi înn doo jupîneasa Mariia cu nepoţii lu Anghel comis. Păntru c-au scos jupîneasa Mariia un zapis de-u zis că este al lu Anghel comis; scriia cum să ţie jupîneasa Mariia toată ocina de înn Genuneni cu rumînii. Deci nepoţii lu Anghel comis n-au crezut acel răvaş, ci noi am dat jupînesăi Mariei să jure cu 6 boeri, să i să crează acel zapis. Iară apoi, ei s-au voit să nu jure jupîneasa Mariia, neci să să crează acel zapis, ci i-am tocmit să înpartă în doo, şi ocina şi rumînii, cum scrie mai sus. Şi păntru credinţa acestor scripturi, noi am iscălit mai jos cu mîinile noastre. [...]. † Ivaşco dvornic Fiera logofăt Buzinca vistier Gligorie comis 1628 (7136) mai 30. ŢR Staico paharnic eliberează din rumînie pe fiii lui Ion, împreună cu partea lor de moşie din Cîineşti, pentru suma de 20 de galbeni. † Scris-am eu Staico peharnic acest al mieu zapis la mîna lu Ion şi cu feciorii lui den Cîineşti, ca să fie în pace şi slobod de rumînie de acum nainte, şi el şi feciorii lui şi cu toată ocina lui. Pentru că acest rumîn, Ion, el au fost mai denainte vreme judecu. Iară după aceia, cînd an fost în zilele lu Alecsandru vodă, fecior Radului voivod, el au venit de se-au vîndut mie, şi el şi feciorii lui, de să-mi fie rumîni, de a lor bunăvoe. Şi tot mi-au fost rumîni pînă acum. Iar după aceia, cînd a fost acum, în zilile domnu nostru Alexandru voivod, feciorul răposatului Io Iliaş voivod, iară acest om Izvoran şi cu frate său, feciorii lu Ion den Cîineşti, ei au venit de se-au scumpărat de rumînie de cătră mine, cu ughi doaozeci. Deci i-am slobozit eu de rumînie, de a mea bunăvoi, ca să fie în pace de acum nainte şi de cătră mine şi de cătră feciori miei. Şi să va eşi pre dînşii vreodată, au zapis au vreo carte de rumînie, să nu se crează, ce tot să fie în pace, cum i-am slobozit eu. Şi mărturie: Nan postelnic i Tanasie peharnic i jupan Isar cămăraş. ... [...] Vladu vistiia † Eu Staico păharnic † Neagul logofet Drosul [...] Chisar peharnic ot Ruda Eu Tanasie peharnic Nan postelnic ot Bărbăteşti Hrizea vel logofet † [...] <1628 înainte de 1 iunie>. ŢR Răvaş dat de 12 megiaşi în pricina dintre Borce şi Anania. † Să se ştie acest răvaş al nostru de în doisprezece dă măgiaşi, anume: Stoica de în Pătrîlage şi Stanciul Lerei i Stoican ot Săbiceu i Stan Hortilie cum a jiudecat pre Biurce şi pre Anania. Şi am aflat să întorcă pra[v]da Borcei 500 de bani şi de ocena lu Vlădan, eră am aflat să întorcă Borcei 1000 de bani după muşie lu Vlădan. Şi zioa să ia de banii în zioa de Dumeneca Mare. Să eră de nu e vurî da banii, să fie volnic Borce a ţine moşie lu Vlădan, eră ocena lu Marco e pus ziu pînă în sintă Mărie mică; să i de 400 bani i vad de moră să i de 170 de aspri, eră de i vurî da, să-i fie Borcei de moşie. Eră de ocena Stoicăi au aflat cei de doăprăzicii au dat de în deva[t]nul lu Gavriilă vodă o dat Borcei să-i fie de moşii. De nu vurî lăsa cum a pus cei patru megiiaşe, să aibă certare forte mare, carele nu se va ţine de în Borce şi de în Ananie; nu ascultă de megiiaş. Şi a fost măgieaşi de în Pătrîloge, Stanul Brădîţanol i Dobromir. Mărturie: i ot ăbiceu, Stanciul Ghelei i Dobrotă i Stanceol şi Calen i Stoica i Tihiul, Bade şi Pascu şi Dumitru de în Stănîla i Negol de Mlăjet şi popa Ion. Şi au jiudecat aceste doisprezeci pre Ananie şi el de jiudecata [şi el de judecata] a nostră nu se ţine şi nu ascultă şi mai multu la noi să nu-l mînaţi pă Ananie, feceoro lo popei Oprei. 1628 (7136) iunie 7. ŢR Oprea logofăt din Bălţaţi vinde lui Palaloga logofăt din Curiac o vie. † Adc<ă eu O>prea logofăt de Bălţaţi scris-am acestu zapis al meu la mî Palalogăi logofăt de Curiac, ca să fie de mare cred, cumu să si ştie că e-mu vîndut viia ce-m luat de la Dumitru... ageola cu 2 stînjini de ocină de în matca Prahovei preste tot hotarul pînă în matca Roşii deretu 3000 de bani gata, să-i fie lui moşei şi feciorii lui şi ne. Şi să aibă a-şi facere şi cartea domnească pre acestu zapis al meu. Şi aldămăşari încă au fost atuncea: Drăghici frate-meu şi Mihăilă şi Radul cel Bătrîn şi fi-său, Vladul şi Ventilă şi Radul Buzduci şi Larciu i Coman de Bălţaţi. Şi păntru credinţă pusu-m-em şi pecete. Şi amu scrisu eu Oprea logofăt, meseţa iunie 7 dni, vă leat 7136 <1628>. Eu Oprea logofăt. 1628 (7136) iunie 8. ŢR Stanciu vinde lui Martin o silişte la Şuici. † Scris-aam eu Stanciul, feciorul Radului de în Şuici, acista al miu zapis cum să să ştie că ăm vîndut lu Maartin silişte lu Tămpănă şi locul de după Gruiu, iar al lu Tămpănă. Şi i le-am dat să-i fie stătătoare, diriptu 620. Şi mărturie: Grama vătaful şi Radul armaşul şi de Boişoară, Criştu şi Ion cil tăiat, di Titişti, Pîrcioiul şi Bolovan, Ion Vărvur. [...]. Şi chiltuiala ce-am chiltuet atunci, 2 vedri di vin, fac bani 300. Şi ciluia ce-au scris zapisul, 60 di bani. Atîta chiltuială toata, o-mu fîcut atunci. 1628 (7136) iunie 10, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliiaş voievod întăreşte popii Dumitru un loc pentru patru prăvălii în Bucureşti. † [...] popei lu Dumitru şi preutesei lui, Ştefanei, fata popei lu Matheiu de oraşu de Bucureşti, ca să fie volnici cu această carte a domnii mele de să-şi ţie 4 locure de prăvălii aicea în oraş în Bucureşti, în uliţa turcilor, lîngă prăvăliile ale Predei spatar, locul cît se va alege acestor 4 prăvălii şi în largu şi în lungu, pentru că acest loc de 4 prăvălii fost-au de moşie al preutesei Ştefanii de multă vreme, de la părinţii ei. Iar după aceia, cîndu au fost în zilele lu Alexandru voevod, feciorul răposatului Radul voevoda, sculatu-se-au Stanciul logofăt de Cîrstieneşti şi Spiridon logofăt şi Şerban, feciorul lu Seman judeţul de Bucureşti, de-au înpresurat acest loc de 4 prăvălii şi 1-au vîndut călugărilor de la Sveta Troiţă, de la mănăstirea Radului voievod şi au fost făcut egumenul Gligorie şi prăvălii asupra acestui loc. Intr-aceia, popa Dumitru şi preuteasa lui, Ştefana, ei văzîndu moşiia lor înpresurată de alţii, venit-au în pîră înnaintea domnii mele la divan, depreună cu aceşti oameni ce scriu mai sus, de se-au pîrît de faţă, pentru acest loc de 4 prăvălii. Şi aş-au zis ei în divan cum au fost acest loc de prăvălii al unchiu-său, lu Macaveiu logofăt, n-au fost al popei lu Mateiu. Intr-aceia, domnia mea am căutat şi am judecat, pre dirept şi pre lege, cu toţi cinstiţii deregătorii domniei mele. Şi am văzut domnia mea şi am citit şi zapisul acestor oameni de mărturie la mîna popei lu Dumitru şi a preutesei lui, Ştefanei, cu mulţi oameni buni mărturii, oroşani scrişi în zapis, mărturisindu ei singuri cum au fost acest loc de 4 prăvălii al preutesei Ştefaniei de la tată-său, popa Matheiu, moşie bătrînă şi direaptă, şi n-au avut aceşti oameni ce scriu mai sus nici o treabă. Iar călugării să-şi ia lemnele de pre loc şi banii de unde şi i-au dat, pentru că au rămas Stanciul logofăt şi Spiridon şi Şerban de lege şi de judecată denaintea domnii mele de în divan, cum mai mult treabă cu acest loc de 4 prăvălii nimenilea meteah să n-aibă. Derept aceia, domnia mea am judecat şi am dat popei lu Dumitru şi preutesei lui, Ştefanei, ca să fie lor moşie în veac şi opreală de nimenilea să n-aibă. [...]. 1628 (7136) iunie 12. ŢR Ştefana vinde egumenului Grigorie de la mănăstirea Sfînta Troiţă un loc de patru prăvălii în Bucureşti. † Scris-am eu preuteasa Ştefana. fata popei lu Matheiu, nepoata lu Macaveiu logofăt, zapisul nostru, cum să să ştie c-am vîndut părintelui egumenului Grigorie, carele iaste la Sveta Troiţă loc de 4 prăvălii, între prăvăliile Predei spătar, lîngă local lu Macaveiu logofăt, derept 35 de galbeni gata. Şi aceste 4 prăvălii fost-au ale mele de la tată-mieu, popa Matheiu şi le-am vîndut eu, preuteasa Ştefana, de a mea bunăvoe şi cu ştirea turor rudelor mele şi a tuturor orăşanilor şi de în sus şi de în jos şi cu ştirea tuturor neguţătorilor. Şi mărturie: jupan Ghinea şi jupînul Isar i jupan Ilie i jupan State, jupan Stanciul i jupan Rustea i Franţa. Aşa să să ştie. [...]. 1628 (7136) iunie 22, Bucureşti. ŢR Dumitru vornic din Mogoşeşti lasă fiului său Bunea logofăt ocine în Grădiştea de Jos şi de Sus. † Adecă eu, Dumitru vornicul de în Mogoşăşti, scriu şi mărturisescu cu acest zapis al mieu, cum să se ştie că am dat şi am dăruit pre fiiu-mieu Bunea logofătul cu toată partea mea de ocină de în sat de în Grădiştea de Jos, cîtă se va alege, de preste tot hotarul. Însă care parte de ocină au fost a lui Lungoci şi a Micul Stanciul şi a lu Dobre vornicul şi a lu Tudor armaşul şi a Zmeului şi a Strechei şi a Răduceanului şi a lu Mogoş şi a lu Neag şi a Cane şi a lu Stoian şi a Bunei şi a lu Mădgan şi a lu Stănislav Lătîiul şi a Stoicăi Orbul şi a Băi, cît se va alege partea mea toată şi partea acestor oameni de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi de în vii şi de în livezi şi cu viia cea mare boerească. Şi iar i-am dat şi 1-am dăruit şi cu partea mea de ocină de în Grădiştea de Sus, care ocină cumpăratu-o-am de la jupîneasa Mariia, fata lu Vişan postelnicul. Păntru că această ocină, ce iaste mai sus scrisă, datu-o-am şi o am dăruit fiiu-mieu Bunei, de a mea bunăvoe, cu tot cu cît se scrie mai sus pre nume, păntru căci că la vreme de slăbiciunea-mi şe de nevoe, ce mi-au dat Dumnezeu, el m-au căutat şi m-au socotit şi m-au cinstit ca pre un părinte. Şi după ce i-am dat şi 1-am dăruit cu această ocină, datu-i-am şi toate cărţile mele cîte am avut pre această ocină, la mîna lui, ca să-i fie lui de moşie, ocină vă ohabă, lui şi feciorilor lui, cîţi Dumnezeu i va dărui. Şi cu această ocină ce am dăruit eu fiiu-mieu Bunei, de bunăvoea mea, nimea nici o treabă să n-aibă, nici frate, nici nepot, nice strenepot, nici nimea de în oamenii miei şi de în rudenia a mea. Iar după petrecania mea, cine se va ispiti într-alt chip a bîntui şi a sparge şi a strica această tocmeală a mea, acela om să fie treclet şi afurisit de 318 otţi ce sîntu întru vă Nechie şi să aibă cinste cu Iuda şi cu Ariia. Şi la acestu dar pus-am mulţi boiari mărturie, po ime: jupan Dumitraşco biv vel vistiar i jupan Gligorie comis i jupan Muşat vtori vistiar i Radul logofăt i Para logofăt i Staico vornic i Danciul clucer i Iorgache vornicul i Paraschiva logofăt i Nenciul vornic i Iane vtori vornic i Sima vataf i Ghiorman frate-mieu. [...]. Dumitraşco vistiar Muşat vtori vistiar Danciul clucer Radul logofăt Parascheva logofăt Tatul logofăt Danovic 1628 (7136) iunie 24, Bucureşti. ŢR Nenciul vornic şi Iorgachi vornic se înfrăţesc pe o moşie în Vîrleţi. † Adecă eu Nenciul dvornicul scris-am acest al meu zapis să fie la mîna lui Iurgachi vornicul, ca să se ştie pentru o parte de sat de în Vîrleţi, a patra parte şi cu 4 rumîni ce au fost ai lu Tudor logofăt de în Vlădeni. Şi am fost schimbat eu de i-am dat 4 pogoane de vii cu ocină şi i-am mai dat 33 de galbeni şi i-am mai dat altă cheltuială galbeni 4. Iar într-acel sat are si Iurgachi vornicul, că au fost cumpărat mai denainte vreme, înncă de în zilele Radului voevod de întîiu, partea-i Hamzoae toată. Deci se-au rugat cu frăţie să-mi dea 2 pogoane de vie şi să-mi dea ughi 25, iar de rumîni eu să iau unul nainte, anume Voineag, iar cei 3 rumîni ce vom afla, să ne fie deînpreună, să-i împărţim în doao. Iar după aceia, avem tocmeală: cîtă ocină se va mai vende într-acel sat, ori de la cine, tot să fim doi fraţi, să n-aibă voe să ia unul fără altul, iar cine se va lepăda de într-această tocmeală, să iasă afară de într-această ocină care o cumpărăm. Iar să vom avea fre o gîlceavă de cineva să ne cază asupră, iar noi amîndoi să tragem acea gîlceavă şi cheltuială şi să n-avem voe să ne lepădăm unul de cătră altul nemica. Innsă dup-această tocmeală mi-a mai dat mie Orgachi vornicul banii jumătate şi mi-au dat banii toţi şi viia ce se-au căzut mi-a da bani. Şi la această tocmeală au fost mulţi boiari: Crăciun dvornic i Bîrsan dvornic i Iane dvornic i Prida dvornic şi Ilie postelnic de Corneşti i Sima vătah. [...]. Crăciun vornicul † Bîrsan vornic 1628 (7136) iunie 25. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Bratul fost mare comis satul Cruşovul. † [...], ca să fie volnic cu această carte a domnii mele să-şi ţie satul Cruşovul tot cu tot hotarul şi cu tot venitul şi cu toţi rumînii, pentru că acest sat Cruşovul fost-au de moşie al boiarinului domnii mele jupan Bratul biv vel comis. Derept aceia, i-am dat domnia mea ca să fie volnic cu această carte a domnii mele să-şi ţie satul Cruşovul cum l-au ţinut şi mai denainte vreme, iar cine va zice că au cumpărat să să ducă să-şi ia banii de unde-i va fi datu. Şi să fie volnic cu această carte a domnii mele să-şi ia şi dijmă de pîine de la toţi omenii cene va fi arat pre acea ocină, or fie arat călăraşi or mazili ori fie ce om va fi arat, de la toţi să ia dijmă cum au fost legea şi mai denainte vreme şi de cătră nimenile opreală să n-aibă, preste cartea domnii mele. Iar cui va părea strîmbu, el să vie de faţă nainte domnii mele. [...]. 1628 (7136) iunie 25, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod porunceşte popii Dragomir şi tatălui său Stan să-şi plătească birul în satul Fiani, jud. Ilfov, unde s-au slabilit. † [...] acestui preot, anume popa Dragomir cu tată-său Stan, ce-au fost de moşii de în sat de în Poeni sudstvo Vlaşca şi acum lăcuiaşte la sat la Fiiani ot sud Elh, ca să fie în pace şi slobozi de acum înnainte de cătră satul Poenile de rîndul birului şi de toate dăjdiile, să-şi dea birul unde şade, la Fiiani. Pentru că acest preot, popa Dragomir cu tată-său Stan, ei au fost de moşie de în sat de în Poeni. Iar dup-aceia, cînd au fost în zilele lu Alixandru voevod, feciorul Radul voevod, iar satul Poenile, ei se-au răsipit de au rămas silişte pustii, de sînt acum 6 ani. Iar popa Dragomir cu tată-său Stan, el se-au dus ca un preot de ş-au aflat norii în sat în Fiiani în judeţul Elh. Şi de atunce pînă acum tot au şăzut acolea de ajuta la bir cîtu-i iaste puterea. Iar cîndu au fost acum, în zilele domnii mele, a doao domnie, iar satul Poenile, ei se-au strînsu la urmă şi la silişti şi ş-au luoat bir pre puterea lor. Dup-aceia, ei se-au sculat de au vrut să ia şi pre popa Dragomir cu tată-său Stan, să-1 ducă la Poeni, de unde au fost de moşii. Deci au venit popa Dragomir cu tată-său Stan înnaintea domnii mele de se-au pîrît de faţă cu sătenii de în Poeni în divan. Şi aşa pîrîia satul Poenile cum să ia pre popa Dragomir cu tată-său Stan, să-i ducă iar la urma, la Poeni. Şi ei dau birul cu satul Fiiani, unde lăcuescu şi unde ş-au aflat norii, cum iaste legea preotului. Deci într-aceia, domnia mea am judecat şi am dat popei lu Dragomir cu tată-său Stan, ca să aibă bună pace de acum înnainte de cătră satul Poenile, să-şi dea birul unde şade, la Fiiani, de sînt acum 6 ani. Şi au mărturisit înnaintea domnii mele în divan tot satul Fiianii cum dă popa Dragomir cu tată-său Stan bir cu dînşii. Deci se-au pîrît de faţă şi au rămas sătenii de în Poeni de lege şi de judecată de în divan, cum mai multă treabă cu popa Dragomir şi cu tată-său Stan să n-aibă de acum înnainte. [...]. 1628 (7136) iunie 25. ŢR Alexandru Iliaş voievod porunceşte unor megiaşi să cerceteze o pricină pentru o ocină în Sibiceu. † Zde meghiaşii ai Borcei, feciorul lu Vlădan şi ai lu Zîrnă de Sibiceu, po ime, ot Mlăjet, Oprea Gădiuţă i ot Sibiceiu, Stanciul Borcei, să caute şi să adevereze: fost-au cumpărat Vlădan, tatăl Borcei, partea lu Stan, tatăl lu Zîrnă, de ocină den Sibiceu toată în zilele lu Mihail voevod, au cumpărat-au jumătate? Insă cum vor afla cu sufletele lor. Şi zioa la sveti Ilie prooroc. I ispravnic, Dumitru portar. [...]. 1628 (7136) iunie 30. ŢR Hrizan postelnic înfrăţeşte peste ocina lui din Grădiştea-de-Sus şi de Jos pe nepotul său Tatul logofăt şi pe fiica acestuia, Marica, pentru că l-au îngrijit la bătrîneţe şi l-au dăruit cu o sută de galbeni. † Scris-am eu Hrizan postelnicul acesta al mieu zapis să fie la mîna nepotu-mieu Tatul logofătul, cum să se ştie că m-am înfrăţit amîndoi, de a noastră bunăvoe, şi 1-am dăruit cu toată parte mea de ocină de în Grădiştea-de-Sus şi de Jos, însă den în Grădiştea-de-Sus, toată partea mea şi cu 3 rumîni, anume Bădină şi Stroe şi Baloe şi cu feciorii lor, ca să-i fie nepotu-meu Tatul logofătul şi nepoată-mea Maricăi moşie, pentru căce că m-au căutat nepotu-mieu Tatul logofătul la toate nevoile mele şi am lăcuit bine amîndoi. Şi am miluit şi pre nepoată-mea Marica, fata Tatului logofătul, căci-m iaste nepoată de vară, pre care şi o am botezatu eu. Derept aceia şi nepotu-mieu Tatul logofet încă nu se-au îndurat de mine, căci m-au văzut ca sînt cu toată inema cătră dinsul, ci m-au dăruit şi el pre mine cu o sută de galbeni. Dirept aceia, eu dat-am de a mea bunăvoe nepotu-mieu Tatul logofet şi ne-am înfrăţit, cum scrie mai sus, ca să fie lui moşie şi feciorilor şi mie pomeana, căce alţi feciori de trupul mieu n-am făcut, ce am socotit să-mi fie ei feciori. Iară frate-mieu Nan sau alte den rudeniili mele nici o treabă sau amestec să n-aibă cu aceste părţii de ocină ale mele, carele scriu mai sus, că n-au nici un lucru cu mini, nici am avut nici o căutare de el nici m-au căutat nemic la nevoile mele; cine m-au căutat, aceluia am dat. Iară carele den singele mieu să va ispiti a sparge această frăţie a noastră şi această milă a mea, acela om să fie afurisit şi athema de 318 otţă ije vă Nichei şi să n-aibă unde merge la judecată. Tîmplatu-se-au de au fost la tocmeală şi la frăţiia noastră... i jupan Fiera vel logofet i jupan Dumitraşco vistiiar i Vasilie spatar, sin Muşat vtori vistiiar i Leca comis i Mogoş vătahul i Necula postelnic i Udrişte vtori logofet i Bunea logofet u vistiarie. Şi am scris eu Isac, sin Mehedinţului logofet. [...]. Dumitraşco vistiiar [...] Fera logofet Hrizan postelnic † Necula postelnic Vasilie spatar Bune logofet <1628 iulie> 2. ŢR Răvaş pentru o pricină dintre Borcea şi Zîrnă pentru o ocină la Sibiceu. † Să se ştie acest răvaş al Borcei cum se-u pîrît cu Zîrnă de în Mlăjăt pentru o ocină de în Sibiceu. După aceei au trat în oameni anume: Stanciul de în Sibiceu i Opre de Mlăjet, ce au ublat şi în sus şi jos întrebînd şi tineri şi bătrîni şi au găsit i aldămăşari de atunci cînd se-u vîndut ace ocină; ce mărturisit [t]şi acmu înainte cestor doi oameni, cum se-u vîndut de în zilele lu Mihaiu vodă preste tot cîtă se-u aflat lu Vlădan şi o au vîndut Zîrnă, fciorul lu Stan de în Sibiceu. Şi mărturie: popa Silivestru, călugărul Daniil, de în Sibiceu Dobrotă i Stanciul Ghelei i Stanciul Radului i Stanciul de în Mlăjet Frăce, Oace, Mihaiiu. Eu egumenu de la Aluniş scriş 2 dni meseţa iunie. 1628 (7136) iulie 8, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod porunceşte unor boieri să facă o cercetare la Grădişte şi Vîrîţi, în legătură cu mutarea unor hotare. † [...] voaoa şase boiari cari aţi fost în 12 boiari hotarnici, luoaţi de Barbul şi de Badea, nepoţii ai lu Dragomir logofăt de Bălaci, pentru satul Grădiştea şi Vîrîţii, în zilele lu Şerban voevod, anume: Dobriin logofăt de în Ungurei şi Staico cliucer de Comanei şi Negre logofăt de Bălăneşti şi Ion de Sitişeşti şi Vîrjoghe de Măniceşti şi Stan comis de Mihăeşti. După aceia, vă grăescu domnia mea pentru rîndul Barbului şi al Badei şi a lu Stroe postelnic şi a lu Dumitru şi al nepotu-său Stroe de Grădişte, că au avut pîră şi gîlceavă aicea înaintea domnii mele, unii cu alalţi, că aşa se-au plînsu Barbul şi Badea cum le-au înpresurat viile de la Grădişte şi ocina de la Vîrîţi şi le-au mutat hătarăle de ţine Stroe şi frate-său Dumitru mai mult. Deci în vreme ce veţi vedea cartea domnii mele şi sluga domnii mele, anume..., iar voi să căutaţi şi să adevăraţi: ţine Stroe şi Dumitru viile Barbului de la Grădişte şi ocina de la Vîrîţi? Şi: înpresuratu-le-au moşiile au nu le-au înpresurat? Şi să aflaţi unde iaste mijlocul ocinei cu direptate şi în Grădişte şi în Vîrîţi. Deci cum veţi adevăra cu sufletele voastre că va fi cu dreptul, voi să puneţi semne şi pietri, căce le iaste ocina tot de în doao. [...]. Şi zioa la Crăstov. 1628 (7136) iulie 12, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Borcea ocină în Sibiceu. † [...], ca să fie volnic cu această carte a domnii mele să ţie toată partea de ocină de în Sibiceu a lu Stan, tatăl lu Zîrnă de Mlăjet, de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi de preste tot hotarul cît se va alege. Pentru că această ocină fost-au de moşie a lu Stan, tatăl lu Zîrnă de moşie. Deci cîndu au fost în zilele răposatului Mihaiu voevod, după moartea a lu Stan, iar muiarea lui, Neacşa Leroae şi cu fiiu-său, Zîrnă ei au vîndut această parte de ocină ce scrie mai sus lu Vlădan de Sibiceu, tatăl Borcei, derept 1000 de aspri. Iar după aceia, cîndu au fost în zilele lu Gavriil voevod, cursul anilor 7128, iar Vlădan, el au avut pîră înnaintea domnii lui pentru această ocină cu Zîrnă al Neacşei Leroae. Şi se-au pîrît de faţă înnaintea a lu Gavriil voevod i siţe preaşe Zîrnă cum n-au cumpărat partea tătîini-său deplin, ce o au cumpărat numai jumătate. Intr-aceia, Gavriil voevod au căutat şi au judecat pre dirept şi pre lege şi au dat lu Vlădan de în divan 2 megiiaşi pre răvaşe domneşti, anume Radul popei lu Stan i Mircea de Sibiceu, de să adevereze cu sufletele lor: fost-au cumpărat Vlădan, tatăl Borcei, jumătate partea Neacşei Leroae, muma a lu Zîrnă, de în Sibiceiu, au nu o au cumpărat toată, ce o au cumpărat toată? Deci aceşti megiiaşi, ei aş-au mărturisit înnaintea lu Gavriil voevod cu sufletele lor cum o au fost cumpărat toată ocina deplin. Şi am văzut domnia mea amîndoao răvaşele domneşti şi cartea lu Gavriil voevod de cumpărătoare la mîna Borcei. Şi au fost rămas Zîrnă de lege. Şi tot au ţinut Borcea această ocină cu bună pace. Iară cîndu au fost acum în zilele domnii mele, a doa domnie, după moartea lu Vlădan, iar fiiu-său Borcea, el au avut pîră înnaintea domnii mele în divan cu Zîrnă, feciorul Ileroae, pentru partea tătîini-său, lu Stan de în Sibiceu. Şi au venit de se-au pîrît de faţă şi aşa pîrîia Zîrnă în divan cum au fost cumpărat Vlădan partea lu Stan numai jumătate, nu o au cumpărat deplin, preste tot. Intr-aceia, domnia mea am căutat şi am judecat pre dirept şi pre lege şi am dat domniia mea la mijlocul lor 2 megiiaşi pre răvaşele domnii mele, anume de Mlăjet, Oprea Gădiuţă şi de Sibiceiu, Stanciul Borcei, să caute şi să adevereze: cumpărat-au Vlădan, tatăl Borcei, partea lu Stan, tatăl lu Zîrnă, toată, în zilele lu Mihaiu voevod, au cumpăratu-o-au jumătate? Deci aceşti megiiaşi ei aş-au adevărat şi au mărturisit înnaintea domnii mele cum se-au cumpărat partea lu Stan toată. Deci au rămas Zîrnă de lege şi de judecată denaintea domnii mele. Derept aceia, domnia mea am dat Borcei ca să aibă a ţinere toată ocina lu Stan de în Sibiceu cum o au fost cumpărat Vlădan să-i fie Borcei moşie. [...]. 1628 (7136) iulie 14. ŢR Zaroschi, fiul căpitanului Bălan, vinde popii Nancu ocină la Săcşori. † Scris-am eu, Zaroschi, ficiorul căpitanului Bălan, al mieu zapis la popei Naîncului, cum să se ştie că i-am vîndut o fune de ocină de la Săcşori derept ughi 12 de a nostru bunăvoe şi cu ştir tuturoo megiiaşilor. Şi mărturie Borcea logofătul şi satul Săcşori tot. [...]. Zaroschi postelnic. Az Ion al Didei. [...]. 1628 (7136) iulie 17. ŢR Alexandru Iliaş voievod porunceşte la doi megiaşi să cerceteze o pricină pentru un loc în Muşcel. † Zde megiiaşi tocmelneci ai Borcei şi ai Ananiii den Sebiceu, anume: de Bătrîni, Şerbu i ot Fisăiţi, Vladul, ca să caute şi să adevereze aceşti megiiaşi păntru locul den Muşcel, să-1 înparţă; deci, de va fi locul Borcei, să fie Ananiia prădat, iar de se va afla că iaste al Ananii să întoarcă Borcea un bou Ananii, ce 1-au fost închinat. Şi să caute aceşti megiiaşi şi păntru ocina lu Vlădan, vărul Ananii şi al Borcei, carele au chieltuit bani mai mulţi, să aibă a-şi înturna unul la alalt. Şi zioa la Vinerea mare. [...]. 1628 (7136) iulie 18, Bucureşti. ŢR Judeţul şi pîrgarii din Bucureşti judecă o pricină pentru locuri de casă. † [...] Bucureşti, înpreună cu toţi preoţii şi oraşului, aceasta a noastră carte să fie pre mîna lu Ionaşco comisul, ginerile Cernicul şi la mîna egumenului popa Atanasii de la mănăstirea Cernicăi dvornicul de... i hram sveti Necolae, ca să se ştii cum au avut pîră şi gîlceavă înaintea noastră cu Fota de în oraş de Tîrgovişte pentru nişte locure de casă cu prăvălii de aicea de în oraş de în Bucureşti, care locure au fost de moşii ale popei lu Stan şi ale frăţine-său popei Neagului de oraş de Bucureşti. Deci zicîndu Ionaşco comis şi egumenul popa Atanasii înnaintea noastră cum au fost cumpărate aceste locure de casă şi de prăvălii de Cernica dvornic, încă mai de înainte vreme, de în zilele lu Şerban voevod, locul popei lu Stan tot şi al frăţine-său popei Neagului iar tot, cînd au fost cursul anilor 7117, iar Fota de Tîrgovişti, el se-au plînsu şi zicînd înaintea noastră şi a tot oraşul cum au fost cumpărat el mai nainte de Cernica dvornic tot locul popei lu Stan şi de în partea popii Neagului jumătate de loc. Şi se-au fost pîrît Ionaşco comis de faţă cu Fota tîrgovişteanul pentru aceste locure naintea lu Alixandru voevod, feciorul răposatului Radul voevod, şi au arătat Ionaşco comis în divan cartea lu Şerban voevod de cumpărătoare pre aceste locure, cum le-au fost cumpărat socru-său Cernica dvornicul. Într-aceia, au ajunsu legea şi judecata cum să ţii Fota locul popei lu Stan tot şi den partea popei Neagului, de în faţa uliiţii pînă în fundul pimneţii, loc de o prăvălii. Şi i-au făcut Fotei de în divan şi carte de rămas, căci au fost cumpărătoriu mai nainte, cum să ţii locul popei lu Stan tot şi de în partea popei Neagului jumătate. Iar după aceia, cînd au fost acum, în zilele domnu nostru lu Alixandru voevod, feciorul răposatului lu Iliiaş voevod, iar Ionaşco comis şi egumenul popa Atasii, ei iar au avut pîră şi gîlceava cu Fota, că vrea să ia mai mult, cum scrii mai sus, şi au vrut să meargă şi la divan să se pîrască. Iar apoi, Fota şi Ionaşco comis şi Tanasii egumenul, ei au făcut pace şi se-au voit de înaintea noastră de a lor bunăvoe şi au eşit înaintea noastră şi a preoţilor şi a bătrînii oraşului de se-au întrebat pentru aceste locure. Intr-aceia, noi preoţii şi bătrînii oraşului ne-am strînsu de am căutat şi am socotot în tot chipul cum au fost pre dreptate şi aşa am adevărat şi i-am tocmit cu sufletele noastre cum să ţii Ionaşco comis şi mănăstirea Cernicăi dvornic tot locul al popei Neagului, iar Fota, el să ţii partea popei lu Stan toată, pentru că aşa am adevărat. Şi se-au înpăcat ei de a lor bunăvoe, cum mai mult pîră şi gîlceavă să nu mai fii întru ei în veac. Şi se-au scos partea popei Neagului, jumătate de loc, de în cartea Fotei cea de rămas a lu Alixandru voevod, feciorul Radul voevod de în divan cu chinovariu să-şi ţii cineşi locul de în doao, cum 1-au hotărît, den faţa uliţii. Şi la această judecată şi la această tocmeală fost-au mulţi oameni buni şi preoţi oroşani mărturii, anume: popa Borcea clisiiar i Ianiu vornicul şi popa Ivan gospodscu i Stanciul diiaconul i Dragul diiaconul, i Isar neguţător i ot Berileşti, Şteful postelnic i Stanciul postelnic de în Bucureşti, al Elinii i Ghinea croitor i Bratul gramatic i Pădure logofet. Aceasta mărturisim ca să se crează. [...]. 1628 (7136) august 8. ŢR Andrei vinde lui Vlad vistier doi rumîni din Copăcel. † Scris-am eu Andreiu acesta al meu zapis la mîna Vladul vister, să fie de credinţă cum e-mu vîndut aceşti rumîni, anume Goran şi Dumitru, însă în bani gata 3400. Şi me-u scos şi birul direptu, făcut-au di lună bani 160. Dereptu acee aceşti rumîni fost-au de moşie de în sat de în Copăcel. Dici ocina cît am avut într-acestu sat fostu-o-m vîndut mai denainte vreme iar dumnelui, iar aceşti rumîni ci sintu mai sus-scrişi fostu-e-m lăsat mie. Iar acum, ajunsu-m-au vreme de nevoe, vîndutu-e-m iar dumnelui, ca să-şi margă la moşie lor, iar la Copăcel. Şi i-am dat aceşti rumîni şi acesta ocină de a me bună voe, şi să-i fie moşie ohabnică şi feciorilor. Şi am mărturie: Dragomir de în Prundeni şi armaşul Oprea de în Mălureni şi armaşul Radu ... şi Toder de în Cîrciumari şi Stan de în Rădeşti. Şi am scris eu, Dragomir; [...]. 1628 (7136) august 8. ŢR Stanciul al lui Baloi din Brăgăreşti vinde lui Hrizea vornicul o vie cu ocină in Bălţaţi. † Scris-am eu Stanciul lu Baloi de Bregăreşti acesta sapis al meu cum am vîdut vornicului Hrizei o vie şi cu ocină de în Bălţa<ţi> cîtă scrie carte dumnescă, care am dat în mîna vornicului. Şi o am vîdut derept 4000 de bani gată, ca să-i fie moşii dumnelui şi conilor dumnelui. Şi la docmală au fost de în Brăgăreşti, Stănîslav, Tîmboe şi Stoica bîrcălabul şi Negoi Tulici şi de Călineşti, Stanciul, Ivan i Coman şi alţi neguţitore care să vor scrie mai jos. S-au scris sapis bătru credeţa ca să vac carte dimnescă pre ast sapis al meu. Vă let 7136 <1628> meseţă agostru 8 zi. [...] Şi eu Dedul Simei am cris şi mărdurisescu ce-i mai sus scris. Bălţaţi. 1628 (7136) august 10. ŢR Manea vinde o ocină lui Ionaşco postelnic. † Scris-am eu Manea acesta al mieu zapis să fie la mîna lui Ionaşco postelnic, cum să să ştie că i-am vîndut ocină în partea Predei Turcului, diriptu bani gata 500. Şi i-am vîndut de bună voia mea, însă ocina fără rumîni, cum să-i fie ocină ohabnică să fie partea Predei toată de în ocină cu vie. Şi cîndu am vîndut această ocină ce iaste mai sus scris au fost mărturie omini buni de în prejurul locului, pre nume: Ghiuca ot Mileşti, ot Mălăeşti, Purece i Drăghici şi popa Radul i Dumitru, ficiorul popeii Radului de în Cornetu. [...] 1628 (7137) septembrie 2, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod scuteşte de dări pe preoţii Dragomir şi Lupul. † [...] acestor preoţi anume popa Dragomir de Prigorie i ot Negoeşti popa Lupul ot sudstvo Gorjil, ca să fie capul lor şi bucate ce vor avea în pace despre sat şi slobozi de bir şi de găleată de fîn, de bou, de oae seacă, de cal, de miare, de ceară, de cai de olac, de maldăr, de podvoade, de mertice, de oae de sulgiu şi de lucru domnescu şi toate mîncăturile cît sînt preste an în ţeara domnii mele numai alegîndu afară să dea dijma de stupi şi gorştina şi vinăriciul şi birul vlădicescu, alt nimica să nu dea, ce să fie în pace, pentru că i-am ertat domnia mea pre toţi preoţii de la ţeară şi de la oraşe, ca să fie numai de paza sfintelor beseareci şi în zi şi în noapte cu bună pace, pînă cît voiu fi domnia mea în domnie, să roage de Dumnezeu pentru sănătatea domnii mele şi pentru sufletul părinţilor domnii mele şi pentru toată creştinătatea ca să fie domnii mele pomeană în veacu. Iar ei să fie în pace şi ertaţi în zilele vieţii domnii mele, capul lor şi bucatele lor; iar care preut va avea feciori au fraţi, au părinţi au alte rude, aceia să-şi dea birul cu satul. Drept aceaia şi voi birarilor şi voi sătenilor şi voi toate slugile domnii mele, carii veţi umbla în slujbe într-acest judeţu, în vreme ce veţi vedea această carte a domnii mele, iar voi încă să căutaţi foarte să vă feriţi şi în pace să-i lăsaţi, că i-am ertat domnia mea preoţii, să aibă bună pace de toate cum scrie mai sus, că cine-i va învălui, certare va avea. Şi am pus domnia mea şi blăstem care va dărui domnul Dumnezeu a fi domn Ţerîi Rumîneşti încă-1 rog cu numele lui Dumnezeu să aibă a cinsti şi a înnoi şi a întări mila şi pomeana domnii mele pre tocmeală, cum scrie mai sus. Iar care o va călca şi o va sparge, acela să fie blestemat de vlădica Hristos, afurisit de 318 sveti otţi eje sut vă Nichea şi să aibă parte la un loc cu Iuda şi cu Ariia, amin. [...]. 1628 (7137) septembrie 3. ŢR Alexandru Iliaş voievod porunceşte lui Radu Brînzea postelnic să aleagă moşia de la Topoloveni a m-rii Nucet. † [...] Radul postelnic Brînzea, ca să fie volnic cu ceastă carte a domnia mele să meargă înpreună cu cei 12 boiari hotarnici la satul Topolovenii, să hotărască şi să aleagă ocina sfîntei mănăstiri Nucetul, jumătate de ocină, cînpul fără podgorie, de cătră Manoli comisul şi de cătră feciorii Radului de Balomireşti, cum vor afla cei boeri cu sufletele lor. Şi de către nimenile opreală să n-aibă naintea cărţii domnia mele. [...]. 1628 (7137) septembrie 7. ŢR Stroe postelnic vinde partea sa de ocină din Stăneşti lui Vlad vistier. † Adecă eu Stroe postelnic, feciorul Badei peharnic de în Grădişte, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Vladului vistiar, ca să se ştii că i-am vîndut a mea toată parte de ocină de în sat de în Stăneşti oarecîtă se va alege despre alalţi fraţi ai mii de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă, şi cu rumîni anume: Avram şi Prodan i Datco i Mateiu i Sin i Albul i Sin i Dragomir cu frate-său Cîrstea i Lupul i Răfeiu cu feciorii lor şi de în şăzutul satului oarecît se va alege despre tot hotarul, pentru că o am vîndut jupînului Vladului vistiar derept 160 de galbeni, de a mea bunăvoe fără de nici o silă, ca să-i fii dumnealui moşie şi coconilor în veac. Şi la această tocmeală a noastră, fostu-au şi mărturii boiari anume: ot Comane, Staico cliucer i ot Ungurei, Dobrin logofet, i ot Grici, Stan postelnic i ot Mihăeşti, Stan i Diicul, i ot Potoroasa, Oancea i Stroe. Aceasta am scris ca să se ştii. Şi pentru mai mare credinţa, pusu-mi-am pecetea mea. [...]. Eu Stroe, fecerol Badei, screşe cu mîna me Dumitru ban Dobrin logofet Stan ot Greci Eu Staico clucer Stroe i Oncia i Stroe brat Stroev. : ,,Stoineştie“ 1628 (7137) septembire 10. ŢR Alexandru Iliaş voievod porunceşte lui Condilo mare postelnic să hotărnicească ocinele unor mănăstiri la Izvorani şi Ştefăneşti. † [...] ca să fie volnic cu această carte a domnii mele de să hotărască ocina de la Izvorani şi de la Ştefăneşti şi să o împietrească; care ocină iaste a sventei mănăstiri de la Argeş şi a sventei mănăstiri de la Vierăş şi a sventei mănăstiri sveti Nicolae şi a mănăstiri de la Bălteni, care iaste a maicăi Anghelinei, unde iaste hramul Prepodobna şi a jupînului Muşat vtorie vistiar şi a lu Tudoran sluger şi a jupîinesei Marăi, cu 24 di boiari ce sînt luaţi pre răvaşele domnii mele, de să hotărască şi să o aleagă şi să o împietrească de cătră ocina oraşului Piteştii şi să-şi lipească cine-şi ocină lîngă ocina lui, cum au fost legea şi mai denainte vreme, de la alalţi domni bătrîni şi cum va cu dereptate, aşa să o aleagă şi cum vor afla aceşti 24 de boiari, cu ale lor suflete, pîntru că aşa iaste învăţătura domnii mele. [...]. 1628 (7137) septembrie 16, Bucureşti. ŢR Lăudat vinde lui Matei clucer ocină la Coteşti. † Adecă eu Lăudat, feciorul Badei de Coteşti, scris-am şi mărturisescu cu acest zapis al mieu să fie la mîna jupînului Mateiu cliucer şi a jupînesei lui, Păunei, ca să se ştie cum am vîndut de a mea bunăvoe ocină den partea mea den Coteşti, însă delniţa şezutul casei Stanciului logofătul şi altă delniţă şezutul casei mele, unde au şezut părinţii miei şi delniţa a lu Şerban şi delniţa a Peliţei, ce au fost rumînii noştri şi locul de la Ţigănie cît se va alege şi la cîmpu şi la pădure şi în apă şi în susul satului şi în jos, de preste tot hotarul. Pentru că 1-am vîndut jupînului Mateiu cliucer şi jupînului Păunei aceaste delniţe ce scriu mai sus, derept 26000 de bani gata, de a mea bunăvoe, ca să le fie moşie lor şi coconilor. Iar de se va rădica cineva den ruda mea sau den sîngele mieu cu pîră ca să ia aceaste moşie, să portu eu pîra, iar Mateiu clucer să-şi ţie moşiia cum o au cumpărat, căce iaste moşiia mea şi sînt volnic şi n-are nimenilea lucru să moşiele mele; păntru nevoile mele am vîndut aceste moşii. Şi au fost la această tocmeală boiari mărturii, anume: jupan Hriza vel dvornic i jupan Fiera vel logofet i Ivaşco biv vel dvornic i Gligorie comis i Ivan şefar şi Tudoran slujer i Muşat vistiiar i Gherghe căpitan i Grama cliucer i Para logofet şi Pîrvul Dolofan i Stanciul armaş şi alţi mulţi boiari. Aceasta mărturisescu, să se crează. [...]. Şi am datu şi lazul de la Guleşti, că am uitat se scriu mai sus. Eu Lăudat am scris acestu zapis de a me bunăvoe. Hrizea vel vornic Fiera logofăt Ivan vtori vistiiar Para logofet manu propria Ghirghi căpitan Muşat vtori vistiiar Grama clucer <1628—1629> septembrie 28. ŢR Stoica vinde lui Hriza vornic rumîni din Gemenile şi Pietrariul, cu delniţele lor. † Scris-am eu Stoica acest al mieu zapis, cum să se ştie că am vîndut vornicului Hrizei un rumîn den Gemenili cu delniţa lui, anume Neagu şi feciorul lui Ventilă şi den Pietrariul, Lepădat cu delniţa lui. Şi i-am vîndut eu de bunăvoea mea, dreptu 30 de galbeni gata. Iară de nu vor fi aceşti rumîni stătătoriu, să-şi ia vornicul doi rumîni de unde-i va plăcea. Şi mărturie: Nenciul vornicul i Nan postelnic de Bărbăteşti, i Oprea de Săteni i Hrizan postelnic i popa Ivan i Nistor logofăt şi mulţi boiari. Pentru că i-am vîndut de bunăvoea mea, fără de nici un cuvînt. [...]. Nenciul dvornic. 1628 (7137) octombrie 1. ŢR Surorile Maria şi Marga vînd lui Sima logofăt ocine la Cîineşti şi Mănăileşti. † Adecă eu Mariia şi cu soru-mea călugăriţa Marga, fetele Stanciului Voico ot Cîineşti ot Otăsău, facem cest zapis al nostru să fie de mare credinţă la mîna jupan Simei logofet cum să să ştie că i-am vîndut parta nostră de ocină den satul Cîineşti şi partea tătîini nostru [şi parte] şi partea mumîini nostre Stancăi, fata Mîinei, preste tot hotarul acele doă părţi şi de în cîmp şi de pădure şi de într-apă şi de în silişte satului, însă şi cu tote cumpărăturile de în Mănăileşti. Aceste le-m vîîndut noi de a nostră bunăvoe derept bani o mie, însă moşie fără rumîni. Şi cînd am făcut această tocmală fost-au mulţi omini buni şi megiiaşi: popa Stoica ot Păuşeşti i popa Zahariia ot Cîineşti, Pîrvul lui Cosorovă i Radul i Stan Popescul i Costantin i Cîrste i Stanciul Bălţatul i Radul Băluţă şi mulţi megiiaşi de înprejur. Şi am scris eu, Ghiorma pitar ot Rîmnic. [...]. 1628 (7137) octombrie 1. ŢR Preda sluger şi fiul său Mihai postelnic zălogesc satul Putineiul la nişte cojocari, pentru blănurile ce le-au cumpărat. Jupan Preda sulgerul înpreună cu fiiu mieu Mihaiu postelnic scris-am zapisul nostru de mărturisim cum amu luoat de la jupan Dima şi de la jupan Zota neguţători doi foe de samuri şi un făal de jder pentru cinci sute şi şasezici de galbeni. Şi am pus zi să le dau banii toţi la mîna a loru; cîndu să vor împlea aceaste doao luni ohtovrie şi noemvrie să aibu a-i da aceşti bani fără de nici un cuvîntu. Şi pentru bună credinţă am datu şi zălogu acest satu anume Puteniiul şi cu toţi rumînii, ca să fie de credinţă la mîna a lor. Iar cîndu va fi la zi, de nu le voiu da banii, cum ne iaste tocmeale, iar aceste neguţători să fie volnici cu acesta zapis al nostru oare să ţie ei satul, oari să scumpiri pre rumîni, care să-1 vînză altor boiari, cum va fi voia lor. Aşa să facă cu acestu satu, de vom rămînea de la zi şi nu le vom da banii. Şi la tocmeala a noastră au fost aceşti boiari mărturii: jupan Stamatie ce au fost mare portar i jupan Matie ce au fost mare agă i jupan Dumitru capitan i jupan Staico i jupan Mihaiu ce-au fost clucear. Aceasta mărturisim. [...]. Prida sulgeru Mihaiu postelnic Stamatie portar † Eu Matei aga mărturi † Mihai clucer Dumitru capitanul † Eu Staico clucer mărturi † Eu Stanciul logofet 1628 (7137) octombrie 8. ŢR Alexandru Iliaş voievod porunceşte lui Conde mare postelnic şi altor boieri să hotărnicească ocina de la Ştefăneşti a m-rii Argeş. † [...] şi la alalţi boiari carii sît luaţi hotarnici de Muşat vistiiar şi cu cele mănăstiri, sănătate. Dup-aceia vă grăescu domniia mea, în vreme ce veţi vedea această carte a domniei mele, iar voi să căutaţi să hotărîţi şi ocina mănăstirii Argişului, cea de la Ştefăneşti. Şi să căutaţi să hotărîţi cu direptate. Şi alaltor mănăstiri, care vor vrea să să hotărască, să căutaţi să hotărîţi cu direptul, ca să nu să plîngă niminile. Aceasta v-am scris domniia mea [...]. 1628 (7137) octombrie 11. ŢR Theofil episcop de Rîmnic judecă pricina dintre Paraschiva logofăt şi Maria, soţia lui Anghel comis, pentru nişte ţigani. † [...]. † Scris-am episcupia mea aceasta carte, ca să să ştie de rîndul logofetului Paraschivei cu jupîneasa lui, anume Comana, c-au avut pîră cu Mariia, jupîneasa comisului lu Anghel, înnaintea domnu nostru lu Alexandru vodă, feciorul lui Iliiaş vodă, pentru ocine şi pentru [şi pentru] rumîni. Iară domnu nostru i-au dat pre mîna a doisprăzece boiari, să-i tocmească, însă boiarii divanului, şi i-au tocmit pre ocine şi pre rumîni, iară pentru neşte ţigani nu i-au putut adevăra fără mărturii. Ce au făcut domnu nostru carte şi au făcut şi boiarii divanului carte la episcupia mea, ca să le caut de rîndu şi să adeverez pentru doao ţigance, c-au zis jupîneasa Mariia că acele doao ţigance au fost ale ei, însă depreună cu bărbatul ei ce e mai sus scris, comisul Anghel. Iară s u adevărat că n-au fost cum au spus jupîneasa Mariia, ce s-au adevărat că o au cumpărat comisul Anghel, încă mai denainte de cum n-au fost înpreunat cu jupîneasa Mariia. Iară altă <ţigan> că s-au adevărat c-au fost a ei, dată de jupîneasa lu Udrişte de Drăgoeşti. Deci de cea <ţig>ancă ce-au cumpărat comisul Anghel, el o au fost cumpărat de la văru-su ... de Băbeni, încă de zilele lu Ştefan vodă. Aş-au mărturi Banu ... eşti şi răspopul O

rea, şi s-au aflat şi zapis de la mîna comisu lu Anghel. Iară de ceia ţigancă a jupînei Mariei, s-au d mărturii de-au mă it cum că i-o au dat jupîneasa lui Udrişte de Drăgoeşti, ce e mai sus-scris. Şi uriile, anume Dragomir şi Duca. Derept aceia, am judecat şi am tocmit cum am <şti>ut legea ţărăei, să ia logofetul Paraschiva ţiganul cu feciorii, ţiganul anume Radul <şi> feciorii anume Genea şi Oprea şi Stan şi Iova, iară jupîneasa Mariia ţiganca ei cu fetele, anume ţiganca Stanca şi fetele, anume Muşa şi Dumitra şi Neacşa. Derept iaceia am judecat episcupia mea aşa, căce că au fost ţiganul al comisului lu Anghel, iară ţiganca a fost a jupînesei lui, Mariia. Şi au venit logofetul Paraschiva şi jupîneasa Maria, de s-au voit şi s-au tocmit de bunăvoia lor, denaintea piei mele. Derept aceia le-am făcut carte episcupiia mea, ca să abă pace unul de cătră alt. Aceasta am scris episcupiia mea. [...]. Theofil episcop Rîmnicului. 1628 (7137) octombrie 19. ŢR Alexandru Iliaş voievod scrie egumenului Anania de la m-rea Bistriţa ca să cerceteze pricina dintre Neagoe din Sărata şi rumînii din Cîineşti. † [...]. Cătră aceasta vă dau în ştire domniia mea păntru rîndul cestor oameni, Vladul şi cu ceata lui, anume Padeş şi Stanciul Vîntul den sat den Cîineşti, că au venit naintea domniei mele în divan de se-au jăluit şi au spus cum a fost luat Vladul şi cu ceata lui cîte 3 capre de la jupîneasa Mariia a lui Dragomir spătar ot Pîrdeşti arvună, ca să se vînză să-i fie rumîni. Deci n-aau apucat să le dea bani, ci se-au fost întîmplat moartea lui Dragomir spatar. Iar apoi, jupîneasa Mariia iar au cerşut arvuna de la Vladul şi de la ceata lui cîte acele trei capre ce le-au fost dat să i le dea înapoi şi să-i slobozească să fie nişte oameni slobozi cu moşiele lor. Iar Vladul cu ceata lui, ei au fost nişti oameni săraci ce n-au fost avut să-i dea cît acele trei capre ce le-au fost dat arvună. Deci apoi jupîneasa Mariiia într-alt chip n-au avut cum face, ce le-au luat viile şi moşiile lor pentru acea arvună ce scrie mai sus şi le-au închinat la acea sfîntă mănăstire pentru pomeana lor. Şi au fost făcut zapis la sfînta mănăstire cum să fie acele moşii şi vii ale sfenteii mănăstiri şi lor le-a fost făcut alt zapis, ca să fii nişte oameni slobozi şi în pace. Şi pînă au fost jupîneasa Mariia vie, iar Vladul şi cu ceata lui tot au fost avut bună pace. Iar cînd au fost acum, după moartea jupînesii Marii, iar un frate vitreg al lui Dragomir spatar, anume Neagoe de Sărata, se-au sculat de au vîndut pre Vladul şi cu ceata lui Mitrii ot Mih<ă>eşti. Şi înc-au fost adaos şi pre alt om, anume Dumitru, într-acea carte. Şi Dumitru au jăluit înnaintea domnie mele cum el n-au mîncat nemica den bucatele lui Dragomir spătar, nici den bucatele jupînesii Marii ne mult, ne puţin, nici nu i se ţin moşiile lui, nici viile la acea sfîntă mănăstire, ce au fost un om slobod ce l-au fost mestecat fără cale şi pre nedereptate, ca şi pre Vladul cu ceata lui, păntru căci că n-au fost arvuniţi cu bucatele lui Dragomir spătar, ce au fost cu bucatele jupînesii Marii, iar Neagoe n-au fost avut nici o treabă cu dînşii. Derept aceia, în vreme ce veţi vedea această carte a domnie mele, iar molitfa ta părinte Ananii egumen şi duhovnecul Veniamin i Anastasen, întracela ceas să căutaţi să luaţi acel zapis care 1-au fost făcut jupîneasa Mariia la sfînta mănăstire păntru miluitura acelor moşii şi să veniţi aicea la domnia mea să mărturisiţi cu dereptate cum veţi şti că au lăsat jupînasa Mariia şi cum va citi zapisul ei, ce de nu vor ertaţi de ia şi nu va fi dat moşiile la sfînta mănăstire, opt să fie rumîni iar de va citi zapisul jupînesii Marii cum zic aceşti rumîni, domnia mea iar voiu judeca cum va fi cu dereptul. Iar să nu veri putea veni molitfa ta, părinte egumene, să căuţi să faceţi o carte denpreună cu totu soborul de aciia dentru sfînta mănăstire cum veţi şti cu sufletele molitfelor voastre, că va fi lăsat acea jupîneasă şi cum va fi mai cu dereptul şi să tremeteţi şi zapisul de aciia care au fost făcut acea jupîneasă păntru miluitura şi acea carte ce veţi face pre un călugăru de aciia să le aducă aicea la domnia mea şi să socotiţi să fie cu dereptate i de voi ertaţi şi le veţi ţinea moletvele voastre moşiiele cum va fi fost lăsat mortul. Şi apoi să fie şi ei rumîni pre nedereptate apoi păcat o va fi şi osîndă molitfelor voastri; ce socotiţi cum va fi mai cu dereptul. [...]. Pentru via de la Cîineşti. 1628 (7137) octombrie 23, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte Muşei o ocină la Geamăna. † [...] aceştii mueri bătrîne, anume Muşa, nepoata Muşei, fata Bădicăi de Scheii, ca să fie volnică cu această carte a domnii mele să-şi ţie ocina a moaşe-sa Muşei toată, cît se va alege de preste tot hotarul, de la Dumbravă, den valea Esteului pînă în valea Purcăreţii, cu tot venitul, pentru că iaste a ei ocină bătrînă şi direaptă de moşie, despre moaşe-sa Muşa, încă mai denainte vreme. Şi am văzut domnia mea şi cartea a răposatului Pătru voevod, fecior Mircei voevod, pre această ocină de la Dumbravă, ce se cheamă Geamăna, cîndu au fost cursul anilor 7070. Şi tot o au ţinut această ocină cu bună pace. Iar cîndu au fost în zilele lui Alexandru voevod, feciorul răposatului Radul voevod, iară Muşa, ia au mersu înnaintea domnii lui în divan, denpreună cu toţi megiiaşii de pre înprejur şi carii ţin ocină la Dumbravă, de-au fost de faţă, anume Gherghe i Bratco i Badea al Budei şi Cîrstea de în Valea Rea şi Dragotă de Brăneşti, de au mărturisit ei toţi cu sufletele lor în divan, cum nici au vîndut Muşa ocina ei, nici au cumpărat nimenilea de la dinsa. Şi am văzut domnia mea şi cartea lu Alexandru voevod, feciorul răposatului Radul voevod, pre această moşie şi de mărturie cum scrie mai sus, cîndu au fost cursul anilor 7135, în luna lu aprilie 7 zile. Derept aceia, domnia mea încă am dat Moşei să-şi ţie ocina a moşe-sa Muşei, fata Bădicăi, despre tot hotarul şi să fie în pace de către toţi megiiaşii de sat şi opreală de nimenilea să n-aibă de pre moşia ei, căce se-au adevărat că iaste a ei moşie direaptă, ce să-i fie ocină şi moşie ei şi feciorilor în veacu. [...]. 1628 (7137) bctombrie 25. ŢR Stanciul din Fedeleşoi se înfrăţeşte cu Martin din Titeşti pe ocina sa. † Eu Stanciul ot Fedeleşoi, sin Radul postelnic, scres-am al meu zapis fie de mare credenţă la mîna frate-meu Martin ot Teteştie, cumu să să ştie că m-amu înfrăţitu cu frate-mu Martin de a me bună voe şi fără nici o silă şe cu ştire tuturor fraţilor mei şe a unchilor mei şi a verilor. Şe la frăţi nostră, dăruit-amu pre frate-meu Marten cu delneţa lu Tînpîn, cu locul di la Zburători di priste tot hotarul din cînpu şe de apa şe den pădure şe den munte, măşăe de preste tot, cît să va alege, iar frate-meu Marten m-au dăruitu pre mene cu 2 boi i cu 4 oi i 2 stupi. Şe la frăţie nostmu şi mărturie: ot Teteşti, pop Lazăr, din Gşti...troe i călugărul Daneloe şi del...ame Radul i Radul şe... ale, Dumitru i Stanciul i Radul. [...]. tanciul. u Goste. <Şi pentru c>redenţă ne-am şi peceţile. 1628 (7136) octombrie 30. ŢR Stan logofăt din Poeniţa se împacă cu Gherghe vătaf în pricina pe care au avut-o pentru o moşie din Dobreşti. † Adecă eu, Stan logofăt de Poeniţă, scris-am acest al meu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna lu Gherghe vătah, cum să se ştie că am avut pîră pentru o moşie a uînchiu-său Butei, tată Cîrstei, pentru că au fost Cîrstea văr premare cu jupîneasa lu Gherghe vătah, anume Neaga. Deci o am fost cumpărat eu de Buta încă în zilele lu Şerban voevod. Iar cînd au fost în zilele domnu nostru Io Alexandru voevod, sin pocoinago Iliiaş voevod, în rîndul domniei domnealui deîntîiu, iar Cîrstea, fecior Butei şi cu cumnatu-său Gherghe vătah, ei au luat lege 12 boiari, de au jurat atunce cum n-am fost cumpărat eu acea moşie pre bani. Într-aceia, eu Stan logofet încă nu m-am lăsat, ci am rădicat lege preste lege, 24 de boiari denaintea lu Gavriil voevod, ca să juru preste legea lor. Iar într-aceia vreme, cînd au fost să juru, iar Gherghe vătah n-au fost aice în ţeară, ci au fost în ţeara Moldovei. Deci eu am zis că am jurat. Iar Gherghe vătahul dec-au venit de în ţeara Moldovei, el n-au crezut că am jurat, ci iar am avut pîră naintea domn nostru Alixandru voevod, sinu Iliiaş voevod, pentru acea moşie. Deci Gherghe vătah aşa pîrîia ca să-i strîng legea, acei 24 de boiari, să jure a doa oară. Deci într-aceia... 24 de ar fi fost toţi vii, bucuroşi au fost să jure, ci jumătate au fost morţi, iar cîţi au fost vii, ei se-au strînsu şi au venit să jure. Iar după aceia, ei ne-au înpăcat şi ne-am înpăcat şi noi de a noastră bunăvoe şi ne-am tocmit şi am socotit de preste tot de mi-au dat Gherghe vătahul 4000 de bani şi de ice nainte să nu mai avem pîră şi vrajbă unul cu altul, nici despre feciori, nici de fraţi, nici de veri, nici nimene de în rudeniia noastră, ci să ne fim ca nişte fraţi. Şi am pus şi jurămînt întru noi: cine de în noi au de în feciori au de în fraţi au cine de întru noi de în rudenia nostră, mai scorni pîră au gîlceavă, acela om să fie proclet de 318 oteţi ije vă Nechei şi cu Iuda cu Ariia la un loc. Şi să vor eşi şi nescari cărţi, să nu se crează, ci să fie mincinoase; şi gloabă ughi 300. Şi mărturii mulţi boiari po ime Muşat vistiar i Tudor suljer i Nenciult vornic i Iane vornic i Manole comis i Nedelco căpitan i Ilie postelnic i Ivaşco postelnic Bălotescul i Simion pitar i Tudor Răscul i Radul Dragiulov i Stanciul logofet Clăcescul i Paraschiva Dragulov i Neagoi Corbuşor i Radul Lăngişti i Albul comis i Vasilii postelnic. [...]. Stan logofet. Nedelco. Ivaşco postelnic. Simionu pitar. Tudor. Stanciul. Negoe. Albul. Dragiul. Para. Dobreşti. 1628 (7137) noiembrie 8, Bucureşti. ŢR Mai mulţi moşneni din Zorileşti se vînd rumîni lui Trufanda vistier împreună cu părţile lor de ocină. † Adecă noi moştenii ai satului Zorileştii, de în judeţul Oltului, anume: Rămete cu fiiu-mieu Velicico şi Radul cu feciorii miei, Dumitru şi Pătru şi Cernica cu feciorul mieu Stan şi Oprea Nedelcuţul cu fiiu-mieu Voicul şi Toader şi Aldea lu Puţă şi Dragomiru şi Bogdan şi Aldea al Giulicăi, scris-am acesta al nostru zapis să fie de mare credinţă la mîna jupînului Trufanda vel vistiiariu, ca să fie cu ştire cum ne-am vîndut noi moştenii satului cu feciorii noştri care sîntem mai sus-scrişi şi cu toate părţile noastre de ocină de în Zorileşti, cît se va alege şi de în cîmpu şi den pădure şi de în apă şi de în şezutul satului, despre tot hotarul. Şi semnele ocinii să se ştie: în lungu, de în hotarul Slatinei, pînă în hotarul Periiaţilor şi în lat, den hotarul satului Turiia, pînă în hotarul Jidului. Şi ne-am vîndut noi rumîni jupînului Trufanda vel vistiiar de a noastră bunăvoe, fără de nici o silă, derept 28600 de bani gata, cu ştirea a tuturor fraţilor noştri de ocină şi a megiiaşilor de pre înprejurul locului, ca să-i fim rumîni de moşie lui şi coconilor. Însă eu Rămete cu feciorii miei luoat-am bani pre partea mea de ocină 3400, şi eu Radul cu feciorii miei, iară 3400 şi eu Cernica cu feciorii miei, iar 3400 şi eu Necuţul cu feciorii miei, iară 3400 şi Toader bani 3000 şi eu Aldea lu Puţă, 3000 şi eu Dragomir, 3000 şi eu Bogdan, 3000 şi eu Aldea al Giulicăi, 3000. Şi am luat noi aceşti bani carii sînt mai sus scrişi toţi deplinu de la mîna jupînului Trufanda vel vistiiar denaintea domnu nostru lu Alexandru voevod, feciorul răposatului lu Iliiaş voevod, de în divan şi denaintea a tuturor boiarilor mari şi mici anume: jupan Papa bivşeh vel dvornic i jupan Hriza vel dvornic i jupan i Ivaşco biv vel dvornic i Miho vel spatar i Vladul vistiiar i Buznica vistiiar i Preda bivşeh vel suljer i Mateiu bivşeh vel aga i Stamati biv vel portar i Tudor biv vel slujer i Muşat vistiiar i Dumitru vistiiar i Constandin spatar i Para logofăt şi alţi mulţi boiari carii nu i-am scris. Aceasta mărturisim să se ştie şi să se crează. [...]. Papa biv vel dvornec Hriza vel dvornic Fiera vel logofet [...] Vladul vistiiar Buznica vistiiar Eu Stamatia aga Gligorie comis Muşat vtori vistiiar Dumitru vtori vistiiar Eu Matei biv aga Eu Dumitru căpitanul 1628 (7137) noiembrie 14. ŢR Aslan fost mare vornic, ispravnicul Craiovei, împreună cu 12 boieri hotărnicesc moşia Fratoştiţa a lui Barbul postelnic de cea a judecilor din sat. † Jupan Aslan biv vel dvornic, ispravnicu scaunului Craiovei, scris-am aceasta a noastră carte Barbului postelnic de Fratoştiţi, cum să să ştie că i-am hotărît ocina din Fratoştiţe de cătră ocina judecilor din sat, pentru că au avut Barbul postelnic pîră naintea domnu nostru pentru hotărniciia cu judecii din sat, însă anume: Velici i Stroe. Deci, într-aia, domnu nostru au judecat pre lege cu toţi censtiţi derigătorie dumnielui şi au dat Barbului postelnic şi judecilor la mijlocul lor 12 boiarii, scrişi pre răvaşe domneşti, anume din Dîlga, Stanciul postelnic şi din Tîrnava, Radu logofet, ot Bîzdîna, Dima postelnic, ot Ivancoţi, Barbul peharnic, ot Şitoia, Mihart postelnic, ot Albenie, Andronie, ot Căpintenie, Prida, ot Mălăişti, Radul, ot Rogojna, Zahariia, ot Bibeşti, Ciolca, ot Crasna, Vlăduţul, ot Sealce, Damiian căpitanul. Şi au dat domnu nostru şi pri mini ispravnicu acestor 12 boiari ce-s mai sus-zişi. Şi au venit Barbul postelnic la noi, cu cartea domno nostru, ca să viu aicea în sat în Frato<şti>ţii depreună cu aceşti 12 boiari de să hotărîm. Într-a-ceia, dacă am văzut cartea domnu nostru, noi ne-am sculat de am venit aicea în sat în Fratoştiţi şi <împri>ună cu toţi boiarie cîţi sînt scrişi în răvaşele şi încă şi alţi boiari dinprijur, anume Barbul postelnic ot Poiană şi ot Pleşoi, Iane postelnic i Drăghici logofăt şi alţii mulţi, ce nu i-am scris aice. Deci, într-aceia, Barbul postelnic adus-au naintea nostră şi a celor 12 boiari cărţi cojnici domneşti de moşie şi de cumpărătură şi zapisuri, de le-am văzut şi le-am cetit. Într-aceasta am zis şi judecilor să-şi scoaţii cărţile lor să le vedem şi să le citim, iar ei au zis că n-au nici o carte. Deci, derept aceaia, sculatu-ne-am cu aceşti 12 boiari şi cu Barbul postelnic şi cu judecie, de am călcat tot locul din hotar pîn în hotar şi am dat cu funea de am măsurat locul şi am alesu locul judecilor de o parte şi al Barbului postelnic de altă parte. Şi am alesu locul judecilor cît au zis ei cu gura lor — cărţi n-au avut — , iar pentru nişte locuri şi livezi ce zicea judecie că au cumpărat de la Zmîţa şi le ţine Barbul postelnic, dat-au Barbul postelnic judecilor locu pintru locu de pre partea lui. Şi am alesu de o parte ocina judecilor şi am pus petri şi am făcut semăne, însă cu voia judecior şi a Barbului postelnic. Însă să să ştie hotariul: despri Filiiaşi, în curături Burnegeţului şi despri Crăneşti, în cîmpul micu şi despre Halmăj, în Piscu Săcilori. Şi am luat amîndoao răvaşele cele domneşti de la judeci şi le-am dat Barbului postelnic. Şi au posu toţi bori cîţii sînt mai sus scrişi peceţile cu iscălitură, cum să să ştie. [...]. Stanciu postelnic ........................ Dragotă Mălăiescul ........................ Zahariia. Vlăduţ. Prida. Ciolca. Dămiian. 1628 (7137) noiembrie 16, Bucureşti. ŢR Marin, fiul lui Stan Stelea, îşi lasă ocina sa din Măteşti, jud. Buzău, lui Vlădilă, Căciulat şi Criveţu. † Adecă eu Marin, feciorul lui Stan Stelii de sat de în Măteşti, sud Buz<ău>, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, să fie de mare credinţă la mîna lu Vlădilă şi lu Căciulat şi a lu Criveţu, feciorii uncheaşului... de oraş de Bucureşti, ca să se ştie cum i-am miluit eu cu toată partea mea de ocină de în sat de în Măteşti, den cîmpu şi den a, ca vadure de moară şi de dîrste şi cu patru răzoare de vie în deal, toată partea mea cît se va alege; încă pînă am fost eu viu şi cu suflet şi cît voi trăi, ei să aibă a mă cisti şi a mă răni la slăbiciunea mea de bătrîneţe. Că feciori d trupul mieu nu mi-au dat Dumnezeu şi de alt de nimenilea milă şi căutare n-am avut fără numai de Vlădilă şi de Căciulat şi de Crivăţ, ce scriu mai sus. Derept aceia, i-am miluit eu singur cu partea mea de ocină de la Măteşti, ca să le fii ocină de moşie, lor şi coconilor, iar mie să-mi fii pomeană în veac, pentru mult bine şi căutare ce am avut la nevoia mea, şi la bine şi la rău, de în zilele răposatului Şerban voevod pînă acum, în zilele domnu nostru creştin Alixandru voevod, feciorul răposatului creştin Iliaş voevod. Şi la moartea mea să mă slujească cum se cade şi după moartea mea să mă pomenească. Iar alt nimenilea de în rudele me treabă cu moşiia mea să n-aibă. Şi la... au fost şi de Bucureşti, pghel i Tudosii i Iştoc călăraş şi megiiaşi den satul nostru na ime Bobolea i Mănilă i Balea şi mulţi oameni buni. Şi am pus şi blăstem: care va strica şi va sparge pomeana noastră, acela să fii trăclet şi anatima şi să aib<ă> parte cu Iuioda şi cu Arie la un loc. Aceasta mărturisescu. [...]. Eu Dragomir Sorescul † Opre căpitanol 1628 (7137) noiembrie 17. ŢR Preda fost mare sluger vinde lui Necula fost mare vistier satul Cacaleţii. † Adecă eu jupan Preda biv vel slujer, înpreună cu fiiu-mieu Mihaiu postelnic, scris-am acesta al nostru zapis, să fie de credinţă de mărturisim ca să se ştie cum am vîndut noi satul Cacaleţii de în malul Oltului jupan Neculei bivşe vel vistiiar, tot satul şi cu tot hotarul şi cu tot venitul şi cu toată ocina, cu siliştea satului şi de în cîmpu şi de în apă şi de în pădure şi cu toate viile şi cu toţi rumînii, de în hotar pînă în hotar. Însă şi rumînii pre nume: Boşa cu feciorii-şe i Radul cu feciorii-şi i Stan cu feciorii-şi i Barbul cu feciorii-şi i Balea cu feciorii-şe i Radul cu feciorii-şe i Pahonie cu feciorii-şe i Moţea cu feciorii-şe i Dumitru cu feciorii-şe i Crăciun, feciorul Fluerătoriu-lui, cu feciorii-şe i Tunsul cu feciorii-şe i Crăciun cu feciorii-şe i Neacşul cu feciorii-şe i Oprea cu feciorii-şe i Urs cu feciorii-şe i Stan cu feciorii-şe i Badea cu feciorii-şe i Tunsul cu feciorii-şe i Dan cu feciorii-şe i Muşat cu feciorii-şe i Oancea cu feciorii-şe i Tatomir cu feciorii-şi i Cîrticeanul cu feciorii-şe i Bogdan cu feciorii-şe i Nan cu feciorii-şe i Marco cu feciorii-şe i Cozma cu feciorii-şe i Voico cu feciorii-şe i Lupul, feciorul lu Voico, cu feciorii-şe i Hodea cu feciorii-şe i Mihăilă cu feciorii-şe i Dan cu feciorii-şi i Bădiţă, feciorul lu Bădiţu, cu feciorii-şe i Tatomir cu feciorii-şe i Onea, feciorul Oprei, cu feciorii-şe i Stan cu feciorii-şe i i Stan cu [cu] feciorii-şe i Radul cu feciorii-şe i Tatomir cu feciorii-şe i Lupa cu feciorii-şe şi cu cîţi se vor mai afla rumîni şi nescrişi, toţi să fie pre seama jupan Neculei vistiiar. Pentru că acest sat, Cacaleţii, fost-au [fost-au] a noastră dereptă moşie. Iar după aceia, cîndu a fost acum în zilele domnu nostru Io Alexandr voevod, sin pocoinago Io Iliaş voevod, iar eu jupan Preda biv vel slujer şi înpreună cu fiiu-mieu Mihaiu postelnic, noi am venit la jupan Necula vistiiar de i-am vîndut noi acestu al nostru sat Cacaleţii, tot satul şi cu tot venitul şi cu tot hotarul şi cu toţi rumînii, cîţi scriu mai sus şi cu cîţi se vor mai afla şi nescrişi într-acest zapis. Şi 1-am vîndut derept 87000 aspri gotovi. Şi 1-am vîndut noi de a noastră bunăvoie şi fără de nici o silă. Şi am luoat banii toţi cîţi scriu mai sus de în mijlocul divanului şi denaintea acestor boiari a tuturora, cum se scriu pre nume mărturii: jupan Hrizea velichii dvornic i jupan Fiera velichii logofet i jupan Papa biv vel dvornic i jupan Ivaşco biv velichii dvornic i jupan Miho velichii spatar i jupan Trufanda velichii vistiiar i jupan Vladul biv vel vistiiar i jupan Dumitraşco biv vel vistiiar i jupan Buzinca biv vel vistiiar i jupan Gligorie biv vel comis i jupan Mateiu biv vel agă i jupan Stamatie biv vel portar i jupan Dumitru Filieşanul biv căpitan şi alţi boiari mulţi ce nu sînt scrişi aicea într-acest zapis. Derept aceia, 1-am vîndut noi ca să fie acest sat Cacaleţii jupan Neculei vistiiar, ca să-i fie de moşie lui şi feciorilor, nepoţilor, strănepoţilor [...]. Preda slujer Mihai postelnic Hriza vel dvornic Fiera logofet Papa biv vel dvornic Ivaşco dvornic Vladu vistiiar † Eu Matei aga Dumitru căpitan Stamatie portar Dumitraşco vistiiar Buzinca vistiiar Gligorie comis 1628 (7137) noiembrie 18. ŢR Alexandru Iliiaş voievod porunceşte vameşilor de la Cornăţel să dea pace călugăriţelor de la m-rea Viforîta să-şi ia vama de la bălţile mănăstirii. † [...] voao vameşilor de la Cornăţel. După Aceia, vă grăesc domnia mea pentru că au venit călugăriţele de la Vihorîta de-au jăluit şi au spus înnaintea a domnii mele cum nu le daţi vama de la bălţile sventei mănăstiri, de la Vărăşti şi de la Gurguiaţi şi de la Sticlea, ce le opriţi voi vama lor de la acele bălţi. Deript aceia, în vreme ce viţi videa cartea a domnii mele, iar voi să căutaţi să le lăsaţi în bună pace. Cine vor vîna într-acele bălţi peşte, iară călugăriţele să aibă a-şi luare vama ce le se va cădea şi den peşte şi de în toate cum le-au fost obiceiul şi cum au luat şi mai denainte vreme şi nimica opreală să n-aibă de voi, că aşa iaste învăţătura domnii mele. [...]. 1628 (7137) noiembrie 20. ŢR Episcopul Efrem ol Buzăului dă mărturie pentru ocină din Macsinu, cumpărată de m-rea Banulni. † Să se ştie cum au venit aceşti megiiaşi de în Macsin, anume Bogdan i Balica i Stan i Radul, înpreună au fost şi egumenul Samoil de la mănăstirea Banului, de-au mărturisit ei cu bunăvoia lor cum Bogdan ce iaste mai sus-scris, el au fost vîndut mainte vreme 1 fune de ocină în Macsim de bunăvoia lui: jumătate deîntr-aacea funi au fost vîndut egumenului Samoil ce iaste mai sus-scris, iară altă jumătate dentr-aacea fune, el o a fost vîndut acestor megiaşi, ci-s mai sus-scrişi, Balica i Stan i Radul. Iară cînd iaste acum, iarăşi de bunăvoia lor ei o vînd egumenului Samoil, însă ocină seacă fără rumîni. Această am scris şi episcupiia mea şi mărturisesc. [...]. Însă 50 de stînjăni. Episcup Efrem Buzevschi. 1628 (7137) noiembrie 30. ŢR Moşnenii din Siliştioara se vînd rumîni, cu ocinele lor, lui Necula vistier. † Adecă noi satul Siliştoara, den judeţul Romonaţilor, moşnenii satului, scris-am acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Neculei vistiiar, ca să se ştie cum ne-am vîndut noi toţi cu feciorii noştri şi cu toate moşiile noastre să fim rumîni de moşie cum scriem pre nume, însă: eu Neagul Baraghină şi cu feciori miei luoat-am pre partea mea de ocină 4800 aspri vol 1 şi eu Dumitru Grecu cu feciorii mii şi cu toată partea mea de ocină luoat-am 3200 aspri i vol 1 şi eu Toma cu feciorii miei şi cu toată partea mea de ocină luoat-am 2400 aspri i vol 1 şi eu Şerbu cu feciorii miei şi cu toată ocina mea luoat-am 4000 aspri i vol 1 şi eu Puicul cu feciorii miei şi cu toată ocina mea luat-am 1600 aspri i vol 1 şi eu Marco cu feciorii miei şi cu toată ocina mea luoat-am 1600 apri i vol 1 şi Cîrstea cu feciorii miei şi cu toată ocina mea luoat-am 1600 aspri i vol 1 şi eu Badea cu feciorii miei şi cu toată ocina mea luat-am 1600 i vol 1 i Radul cu feciorii miei şi cu toată ocina mea luoat-am 1600 aspri i vol 1 iar eu Radul Bogzăi cu feciorii miei cu toată ocina mea luat-am 1600 aspri i vol 1 şi eu Buia cu feciorii miei şi cu toată ocina mea luoat-am 1600 aspri i vol 1 şi eu Bana cu feciorii miei şi cu toată ocina mea luoat-am, 1600 aspri 1 vol şi eu Fiera cu feciorii miei şi cu toată ocina mea luoat-am 1600 i vol 1 şi eu Radul Racea cu feciorii miei şi cu toată ocina mea luat-am 2400 aspri i vol 1 şi eu Voico Cochiia cu feciorii miei cu toată ocina mea luat-am 3200 aspri i vol 1 şi eu Lupul cu feciorii miei cu toată ocina mea luoat-am 3200 aspri i vol 1 şi eu Tatomir cu feciorii miei cu toată ocina mea luat-am 2400 aspri i vol l. Pentru că noi aceşti moşneni ai satului Siliştoara, ce sîntem mai sus-scrişi pre nume, fost-am toţi megiaşi, judeci pre ocinele noastre. Iar după aceia, cînd a fost acum, în zilele domnu nostru Io Alexandru voevod sin pocoinago Io Iliaş voevod, iar noi aceste nume de oameni cîţi scriem mai sus pre nume, venit-am toţi de ne-am vîndut cu feciorii noştri şi cu toate părţile noastre de ocine, de în hotar pînă în hotar, jupan Neculei vistiiar derept aceşti aspri ce scriu mai sus cin po văs 40.000 aspri şi deript volovi cin po văs 17 boi. Şi ne-am vîndut noi de a noastră bunăvoe jupan Neculei vistiiar fără de nici o silă şi cu ştirea tuturor megiiaşilor de înprejurul locului, ca să-i fim noi rumîni de moşie. Şi am luoat noi moşnenii satului aceşti bani pre rumînie de a mînile jupan Mateiu biv vel agă şi a jupan Stamatie biv vel portar şi ni i-au înpărţit domnealor tot pre capate. Şi am luat toţi banii den divan cel mare, denaintea domnu nostru Alexandru voevod şi denaintea acestor boiari mari ce sînt scrişi pre nume mărturii: jupan Hrizea vel dvornic i jupan Fiera vel logofet i jupan Papa biv vel dvornic i jupan Ivaşco biv vel dvornic i jupan Trufanda vel vistiiar i jupan Vladul biv vel vistiiar i jupan Dumitraşco biv vel vistiiar i jupan Buzinca biv vel vistiiar i jupan Gligorie comis i jupan Mateiu biv vel agă i jupan Stamatie portar i Dumitru căpitan şi alţi mulţi boiari, carei nu sînt scrişi aicea într-acest zapis. Derept aceia, ne-am vîndut ca să fim vistiiarului Neculei rumîni de moşie, de strămoşie, feciorilor, nepoţilor, strănepoţilor [...]. Hrizea vel vornic Fiera logofet Papa biv vel dvornic Ivaşco dvornic Vladul vistiiar Dumitru căpitan † Aga Stamati biv vel portar † Eu Mateiu aga Gligorie comis 1628 (7137) decembrie 8, Bucureşti. ŢR Judeţul şi pîrgarii întăresc lui Manolache şifariul 3 locuri de casă în Bucureşti. † [...]. Scris-am eu Vladul judeţul cu 12 pîrgare şi cu preoţei şi cu toţe bătrînei oraşului de Bucureşti, acesta a nostră carte, cestoi boiaren anume jupanulu Manolache şifariul, ca lui să-i fie 1 locu de casă aicea în Bucureşti, peîntru că 1-am cuînpărat acest locu de casă cu casa jupanulu Manolache şăfariul de la Apostol dorobanul şi de la muiarea lui, Cîrstena, dereptu 3400 de aspre şi cheltuiala aspri 600. Şi iaste locul de în drum pînă în podul mănăsterei a Stelei, în lugu şi în largu 5 stăînjăne i pol. Şi iar să-i fie 1 locu de casă aicea în Bucureşti peîntru că 1-au cuînpărat jupan Manolache şăfariul de la Gherghe Brezoei şătrariul şi de la Dragana, dereptu 700 de aspri şi cheltuiala aspri 200 şi în largu sîînntu stîînjene 4 i pol. Şi iară să fie jupanului Manolachi şăfariul 1 locu de casă aicea în Bucureşti, pentru că 1-am cuînpărat de la Neagoei de în Drăceşti, dereptu 500 aspri şi cheltoială aspri 100, şi dă locul cu ucap în locul lu Apostul şi merge săbiiat, iar în cela căpătîiu despre podu sîîntu stîînjăne în largu 6. Aceste 3 locure sîîntu în largu stîînjene de toţe 16. Şi au dat jupanul Manolachi şifariul asprei toţe gata în mînele acestor omene. Şi a vîîndut şi aceşti omene aceste locure de casă jupanului Manolachi şăfariul, de a loru bunăvoei, cu şterea totoror vecenelor şi de în sus şi de în jos. Dece amu făcut noei acum jupanului Manolachi şăfariul acesta a nostră carte, ca lui să-i fie aceste 3 locure de casă ce au cuînpărat de la aceşti omene, moşăi lui şi feciorelor lui şi nepoţilor lui, în vecei, să le ţei cu bună pace. Şi mărtorei anume: păreîntele popa Borcea clesiariul i popa Mircea i popa Dumitru i Cîrsteian logofătulu i Stoeca trăînbiceriul i Radul stolnecul ot Bîldăneşti i Radul stolnecul ot Tătuleşti i Grama stolnecul ot Vaţa i Miho lumănărariul domnescu. Iară cene va sparge acesta a nostră carte să fie blestemat de 318 de otiţe ije vă Nechiaiu şi să-i fie lăcoita cu Iuda şi cu Aria nevernei. [...]. 1628 (7137) decembrie 14. ŢR Moşnenii din Studina se vînd rumîni, cu ocinele lor, lui Necula vistier. † Adecă noi selo Dol Studine ot Rom, moşnenii satului, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Neculei vistiiar, ca să se ştie cum ne-am vîndut noi toţi cu fraţii noştri şi cu feciorii noştri şi cu toate ocinele noastre, de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi cu viile şi cu tot venitul i silişti selov. Şi ocinele de în hotar pînă în hotar. Însă oamenii cum ne scriem pre nume într-acest zapis: înnsă Bălan cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Calin cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Mihaiu cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Costea cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Dumitru cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Radul cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Stan cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Vladul cu feciorii lui, şi cu toată ocina lui şi Dragomir cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Paică cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Stan cu feciorii lui şi cutoată lui, şi Gherghe cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Voico cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Tudoran cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Stan, fratele lu Gherghe, cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Stan, cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Bălaur cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Ursu cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi iară Stan cu feciorii lui şi cu toată ocina lui şi Hrană cu feciorii lui şi cu toată ocina lui. Pentru că noi aceşti moşneni ai satului Dol Studina, cîţi scriem mai sus, fost-am toţi megiiaşi cu ocinele noastre. Iară după aceia, cîndu a fost acum, în zilele domnu nostru Io Alexandru voevoda, sin pocoinnago Io Iliaş voevod, venit-am noi toţi la jupan Necula bivşe vel vistiiar de ne-am vîndut cu feciorii noştri şi cu fraţii noştri şi cu toate moşiile noastre de preste tot hotarul, de în hotar pînă în hotar, za radi 40000 de aspri văsi gotovi şi derept 20 de boi, preţuit boul cîtee aspri 800. Şi ne-am vîndut de a nostră bună voe şi fără nici de o silă, ca să-i fim rumîni noi şi feciorii noştri. Fac boi preste tot 16000 aspri. Şi am luat noi toţi banii de în divanul cel mare denaintea domnu nostru Alexandru voevod şi denaintea a tuturora boerilor celor mari ce mărturisesc aicea într-acest zapis: jupan Hrizea velichii dvornic i jupan Fiera velichii logofet i jupan Papa bivşe vel dvornic i jupan Trufanda velichii vistiiar i jupan Vladul biv vel vistiiar i jupan Dumitraşco biv vel vistiiar i jupan Buzinca biv vel vistiiar i jupan Gligorie comis i jupan Stamatie biv vel portar i jupan Mateiu biv vel agă i jupan Dumitru biv vel căpitan i jupan Preda biv vel slujer i jupan Para logofet şi încă mulţi boiari ce nu sîntu scrişi aicea într-acest zapis. Derept aceia, ne-am vîndut ca să-i fim rumîne de moşie feciorilor, nepoţilor, strănepoţilor. [...]. Hrizea vel dvornic Fiera logofet Papa biv vel dvornic Vladu vistiiar † Gligorie comis Dumitraşco vistiiar. † Stamat aga † Eu Mateiu aga † Dumitru căpitan 1628 (7137) decembrie 15, Bucureşti. ŢR Oancea logofăt şi nora sa vînd lui Mitrea pitar parte din satul Muşeteşti. † Adecă eu Oancea logofet de Cuştereni, înpreună cu noru-mea Livera, fata Radului postelnic de Balomireşti, sud Dîm, scris-am şi mărturisescu cu acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Mitrei pitariul şi a jupînesei lui, Neacşei, ca să se ştie cum le-am vîndut noi de în partea noastră de ocină den satu de în Muşeteşti, sud Argeşu, însă de în jumătate de sat, jumătate, de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi de în pomet şi de în livezi şi cu rumîni, anume: Stanciul şi Micul şi Bucur şi Băruţă şi Opriş şi Neagoe şi Socol cu feciorii lor şi cu toate delniţile lor şi cu delniţe boereşti ce vor fi şi de în şăzutul satului şi de preste tot hotarul cît se va alege, care ocină fostu-o-am cumpărat noi de la Preda postelnic, fratele Liverii, feciorii Radului postelnic de Balomireşti, cu bani turceşti luoaţi cu camătă pre miare. Deci cîndu au fost să plătim banii turcilor la zi, noi n-am avut banii să-i dăm, ce am făcut de în partea noastră de ocină den Muşeteşti de în jumătate de sat, jumătate, vînzătoare. Deci alt nimenilea nu se-au aflat să o cumpere fără numai ce se-au aflat Mitrea pitar şi jupîneasa Neacşa de o au cumpăratu, derept 250 de galbeni gata, de am plătit banii turceşti. Şi am vîndut noi de a noastră bunăvoe, fără nici o silă, cu ştirea tuturor megiaşilor, însă să se ştie să ţie Mitrea pitar şi jupîneasa lui, Neacşa, de în jumătate de sat, jumătate, den partea noastră şi noi să ţinem altă jumătate, de în rumîni şi den tot venitul ce se va alege. Şi au fost la tocmeala noastră mulţi boiari mărturii, anume: jupan Ivaşco vornic i Gligorie comis i Neagul aga i Vasilachi aga i Nedilco portar i ot Popeşti, Calotă armaş i Staico dvornic ot Creţeşti i Para logofet i Stanciul armaş ot Sălătruc i ot Uscaţi, Danciul logofet i brat ego, Scorea i Borcea logofet i ot Pîrceşti, Mitrea i ot Tîrgovişte, Vladul şoimar i ot Măneşti, Mogoş portar. Aceasta am scris, ca să se ştie. Şi pentru mai mare credinţă pus-am şi peceate. [...]. Oancea logofet 1628 (7137) decembrie 15, Bucureşti. ŢR Oancea logofet şi nora sa vînd lui Mitrea pitar parte din satul Muşeteşti. † Adecă eu Oancea logofet de Cuştereni, înpreună cu noru-mea Levera, fata Radului postelnic de Balomireşti, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis să fii de mare credinţă la mîna jupan Mitrei pitar şi a jupînesii lui, Neacşii, ca să se ştii cum le-am vîndut noi de în partea noastră de ocină de în sat de în Muşeteştii, sud Argeş, de în jumătate de sat, jumătate, de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi de în rumîni cîţi se vor afla şi de în pomet şi den livezi şi de în şăzutul satului şi de preste tot hotarul cît se va alege, care ocină fostu-o-am cumpărat noi de la Preda postelnic, fratele Liverii, feciorii Radului postelnic de Balomireşti, cu bani turceşti luoaţi cu camătă pre miare. Deci cînd au fost să plătim banii turcilor la zi, noi n-am avut banii să-i dăm, ce am făcut de în partea noastră de ocină den Muşăteşti de în jumătate de sat, jumătate, vînzătoare. Deci alt nimenilea nu se-au aflat să o cumpere, fără numai ce se-au aflat Mitrea pitar şi jupîneasa Neacşa de o au cumpăratu, derept 250 de galbeni gata, de am plătit banii turceşti. Şi am vîndut noi de a noastră bunăvoe. Însă să se ştie să ţie Mitrea pitar şi jupîneasa lui, Neacşa, de în jumătate de sat, jumătate, de în partea noastră şi noi să ţinem altă jumătate, de în rumîni şi de în tot venitul ce se va alege. Şi au fost la această tocmeală a noastră mulţi boiari mărturii, anume: Ivaşco vornic, Gligorii comis i Neagul aga i Vasilachi aga i Nedilco portar i ot Popeşti, Calotă armaş i Staico dvornic ot Creţeşti i ginere-său Para logofet i Stanciul armaş ot Sălătruc i ot Uscaţi, Danciul logofet i brat ego, Scorea logofet i Lepădat logofet i Borcea logofet i Neculcea ot Pîrceşti i Vladul şoimar ot Tîrgovişte i Mogoş portar ot Măneşti. Aciasta am scris ca să se şti. Şi pentru mai mare credinţă pus-am şi pecetea. [...]. Aga Neagul Nedelco portar Oancea logofet Gligorie comis Ivaşco dvornic Staico dvornic Vasilachi Paindur aga Stanciul armaş Danciul logofet Lepădat logofet Dumitru gramatic 1628 (7137) decembrie 15. ŢR Moşnenii din satul Polovine se vînd rumîni, cu ocinele lor, lui Necula vistier. † Adecă noi satul Polovinele, moşnenii satului, scris-am acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupan Neculei vistiiar, ca să se ştie cum ne-am vîndut noi toţi cu feciorii noştri şi cu fraţii noştri şi cu toate ocinele noastre, de în cîmpu, den pădure şi den apă şi cu viile şi den siliştea satului şi cu tot venitul cu ocina den hotar pînă în hotar, însă oamenii cum ne scriem pre nume într-acest zapis, însă: Neagoe cu frate-său Paica şi cu feciorii noştri şi cu toată ocina noastră şi Anghel cu frate-său Mihnea şi cu feciorii noştri şi cu toată ocina noastră şi Neagul cu frate-său Gherge şi cu feciorii noştri şi cu toată ocina noastră şi Milcul cu feciorii lui cu toată ocina mea şi Radul cu feciorii miei, cu toată ocina mea şi Lupul cu feciorii miei, cu toată ocina mea şi Stoica cu feciorii miei, cu toată ocina mea. Pentru că noi, aceşti moşneni ai satului Polovinele, cîţi scriem mai sus, fost-am toţi megiiaşi pre ocinele noastre. Iară după aceia, cîndu a fost acum în zilele domnu nostru Io Alexandru voevod, sinu pocoinago Io Iliaş voevod, venit-am noi toţi la jupan Necula vistiiar, de ne-am vîndut za 16000 aspri, văs gotovi, să-i fim rumîni şi noi şi feciorii noştri şi cu toate moşiile noastre, cîte se vor alege, de în hotar pînă în hotar. Şi am luat noi toţi banii de în divanul cel mare, dennaintea domnu nostru Io Alexandru voevod şi de înnaintea acestor boiari mari ce mărturisescu aicea într-acest zapis: jupan Hrizea velichii dvornic i jupan Fiera vel logofet i jupan Trufanda vel vistiar i jupan Vladul biv vel vistiiar i jupan Dumitraşco biv vel vistiiar i jupan Buzinca biv vel vistiiar i jupan Preda biv vel slujer i jupan Stamatie biv vel portar i jupan Mateiu bivşe vel agă i Dumitru căpitan i jupan Gligorie comis i Para logofet şi încă mulţi boiari ce nu-s scrişi aicea. Derept aceia, ne-am vîndut noi cu feciorii noştri şi cu fraţii noştri, ca să-i fim rumîni de moşie [...]. Hriza vel dvornic Fiera logofet Papa biv vel dvornic Vladu vistiiar † Gligorie comis Dumitraşco vistiiar † Stamat aga † Eu Mateiu aga † Dumitru căpitan 1628 (7137) decembrie 15. ŢR Alţi moşneni din Siliştioara se vînd rumîni lui Necula vistier. † Adecă noi satul Siliştoara, moşnenii satului, scris-am noi acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Neculei vistiiar, ca să se ştie cum ne-am vîndut noi toţi cu feciorii noştri şi cu toate ocinele noastre den cîmpu, de în pădure, de în apă, cu săliştea satului, cu tot venitul, ca să-i fim noi rumîni şi feciorii noştri, însă oamenii cum ne scriem pre nume într-acest zapis: Voico cu feciorii lui, cu toată ocina lui şi Lazar cu feciorii lui, cu toată ocina lui şi Crăciun cu feciorii lui, cu toată ocina lui şi Vladul cu feciorii lui, cu toată ocina lui şi Stan cu feciorii lui, cu toată ocina lui şi Dragul cu feciorii lui, cu toată ocina lui şi Neacşul cu feciorii-şi şi cu toată ocina lui şi Pavle cu feciorii lui, cu toată ocina lui şi Neagul cu feciorii lui, cu toată [şi Lepa cu] ocina lui şi Balea cu feciorii lui, cu toată ocina lui. Pentru că noi aceşti moşneni ai satului Siliştoara, cîţi scriem mai sus, fost-am toţi megiiaşe pre ocinele noastre. Iară după aceia, cîndu a fost acum, în zilele domnu nostru Io Alexandru voevoda, sinu pocoinago Io Iliaş voevod, noi am venit la jupan Necula vistiiariul de ne-am vîndut de a noastră bună voe, derept 15000 de aspri gotovi şi fără de nici o silă, ca să-i fim rumîni şi noi, feciorii noştri. Şi iară eu Braia m-am vîndut, derept 1200 aspri, să fiu rumîn şi eu Stan m-am vîndut, derept 1200, să fiu rumîn cu feciorii miei şi eu Soare m-am vîndut, derept 1000 de aspri, să fiu rumîn şi Cîrstiian, feciorul lu Soare, m-am vîndut, derept 1000 de aspri, să fiu rumîn şi Ion m-am vîndut, za 1000 aspri, să fiu rumîn şi eu Dumitru m-am vîndut, za 1000 de aspri, să fiu rumîn, feciorul lu Ion, iară eu Stoica m-am vîndut cu feciorii miei, za 1000 aspri, să fiu rumîn şi eu Doicin m-am vîndut cu feciorii miei, za 1000 aspri, să fiu rumîn şi eu şi cu feciorii miei. Şi noi aceste nume de oameni ne-am vîndut fără de moşie, că n-am avut noi moşie cu alalţi moşneni den Siliştoara, cin cup po văs 8400 aspri gotovi. Deci noi moşnenii satului Siliştoara şi înpreună cu aceste nume de oameni ce se-au vîndut ei fără moşie, luoat-am noi toţi aceşti bani ai jupînului Neculei vistiiar de înnaintea domnu nostru de în divanul cel mare şi denaintea a tuturor boiarilor celor mari ce mărturisesc aicea într-acest zapis: jupan Hrizea vel dvornic i jupan Fiera vel logofet i jupan Papa biv vel dvornic i jupan Vladul biv vel vistiiar i jupan Trufanda vel vistiiar i Dumitraşco vistiiar bivşe i jupan Preda slujer i jupan Gligorie comis i jupan aga Mateiu i jupan Stamate biv vel portar i Dumitru căpitan şi încă mulţi boiari ce nu sînt scrişi aice într-acest zapis. Derept aceia ne-am vîndut noi cu fraţii noştri, cu feciorii noştri, jupan Neculei vistiiar să-i fim rumîni de moşie, lui şi feciorilor, nepoţilor, strănepoţilor [...]. Hrizea vel dvornic Fiera logofăt Papa biv vel dvornic Vladu vistiiar † Gligorie comis Dumitraşcu vistiiar † Stamat aga † Eu Mateiu aga † Dumitru căpitan 1628 (7137) decembrie 16. ŢR Alexandru Iliaş voievod porunceşte lui Moise din Cornăţel să-şi mute o moară pe care a făcut-o la Vărăşti, pe moşia m-rii Viforîta. † [...] ţie Moisi de Cornăţelu. După aceia-ţi grăesc domnia mea pentru rîndul stariţei de la svînta mănăstire de la Vihorîta, că au jăluit şi au spus înnainte a domniei mele, cum te-ai făcut o moară la Vărăşti pre moşiia sventei mănăstire. Deci de în vreme ce veri vedea cartea domnii mele, iar tu să cauţi să-ţi muţi lemnele morii de pre moşiia mănăstirei şi mai mult să nu se plîngă; iară să nu-ţi veri muta lemnele morii de bună voe, iară stariţa să fie volnică cu această carte a domnii mele să-ţi spargă moara de pre moşiia mănăstirei şi de nimenilea opreală să n-aibă, preste cartea a domnii mele. [...]. 1628 (7137) decembrie 17. ŢR Moşnenii din Comanca se vînd rumîni, cu ocinele lor, lui Necula vistier. † Adecă noi satul Comanca, moşnenii satului, ot sudstvo... scris-am acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mînile jupan Neculei vistiiariul, ca să se ştie cum ne-am vîndut noi toţi cu feciorii noştri, cu fraţii noştri şi cu toate ocinele noastre, de în cîmpu, de în pădure şi de în apă, şi cu viile, cu săliştea satului, cu tot venitul şi cu ocina cîmpului, de în hotaru pînă în hotaru, ca să fim rumîni de moşie şi noi şi feciorii noştri şi fraţii noştri, însă oamenii pre nume cum ne scriem aicea într-acest zapis. Luoat-am eu Radul cu feciorii miei, cu toată ocina mea, 2900 aspri. Şi am luat eu Văsiiu cu feciorii miei cu toată ocina mea, 2700 aspri. Şi am luat eu Neagoe cu feciorii miei şi cu toată ocina mea, 2700 aspri. Şi am luat eu Lepa cu feciorii miei cu toată ocina mea, 2700 aspri. Şi am luat eu Stoica cu feciorii miei, cu toată ocina mea, 2700 aspri. Şi am luat eu Stan cu feciorii miei, cu toată ocina mea, 2700 aspri. Şi am luoat eu Stănislav şi cu feciorii miei, cu toată ocina mea, 2700 aspri. Şi al luat eu Marco, brat Stănislav, cu feciorii miei, cu toată ocina mea, 2700 aspri. Şi am luoat eu Cîrstea cu feciorii miei, cu toată ocina mea, 2700 aspri. Şi am luat eu Bran cu feciorii miei cu toată ocina mea, 2700 aspri. Şi am luat eu Vlaicul cu feciorii miei cu toată ocina mea, 2700 aspri. Şi am luat eu Manea cu feciorii miei, cu toată ocina mea, 2700 aspri. Şi am luoat eu Cîrstea cu feciorii miei, cu toată ocina mea, 2700. Şi am luoat eu Nedelco cu feciorii miei cu toată ocina mea, 2700 aspri cin cup po văs aspri 38000 de aspri. Pentru că noi aceşti moşneni ai satului Comanca, cîţi scriem mai sus, fost-am noi toţi megiiaşi cu ocinele noastre. ră şi după aceia, cînd a fost în zilele domnu nostru Io Alexandru voevod, sin Io Iliaş voevod pocoinago, venit-am noi toţi la j Necula vistiiar de ne-am vîndut, de a noastră bună voe, rept aceşti bani ce scriu mai sus, ca să fim noi rumîni feciorii noştri, şi cu fraţii noştri şi cu toate moşiile noastre. Şi am luoat noi toţi banii de în divanul cel mare denaintea domnu nostru Alexandru voevod, şi a tuturor boiarilor celor mari. Şi ne-au înpărţit aspri pre capete, jupan aga Stamatie i jupan Mateiu biv vel agă i Dumitru căpitan. Şi mărturii denaintea domnu nostru boiarii cei mari: jupan Hrizea velichii dvornic i jupan Fiera vel logofet i jupan Papa biv vel dvornic i jupan Trufanda vel vistiiar i jupan Vladul biv vel vistiiar i jupan Dumitraşco vistiiar i jupan Buzinca vistiiar i jupan Preda slujer i jupan Gligorie comis i jupan aga Stamatie i jupan aga Mateiu i jupan Dumitru căpitan i jupan Para logofet şi încă mulţi boiari, ce nu sînt scrişi aicea într-acest zapis. Derept aceia ne-am vîndut să fim rumîni de moşie, [...]. Hrizea vel dvornic Fiera logofet Papa biv vel dvornic Vladul vistiiar † Gligorie comis Dumitraşco vistiiar † Eu Mateiu aga † Aga Stamat † Dumitru căpitan 1629 (7137) ianuarie 3, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod scuteşte de dări satul Boldorogeşti al m-rii Plumbuita. † [...] satului Boldorogeştii de în judeţul Elhov, cari sat iaste al sfintei mănăstiri Plumbuita, hram sveti Ioan, de la Colintina, ca să fie în pace şi slobod de lucru domnescu şi de banii de judeţ şi de mertice şi de toate slujbele şi de podvoade, de nimenile val sau bîntuilă să n-aibă, numai birul să-şi plătească, pentru că 1-am ertat domnia mea să fie numai de posluşania sfintei mănăstiri. Iar banii de judeţu nimica în sat să nu între, ce să fie în bună pace, iar ce va fi judecata a satului, să fie volnic egumenul să judece rumînii mănăstirii cum au fost şi mai denainte vreme, pentru că de răul banilor se-au răsipit satul mănăstirii, de-au fugit. Derept aceia şi voi, banilor de judeţu, încă să aveţi a lasa satul Boldorogeşti foarte, nimic întru ei să nu întraţi, că cine se va ispiti preste cartea domnii mele, certare va avea. [...]. 1629 (7137) ianuarie 8. ŢR Alexandru Iliaş voievod împuterniceşte pe Badea diaconul să-şi întoarcă de la fiii lui Tudor comis nişte vite, stupi şi grîu, el nefiind rumînul acestora. † [...] acestui diiacon, anume Badea, feciorul popei Lupului, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele şi cu sluga domnii mele, na ime Radul portar, de să-şi întoarcă 1 cal şi 4 boi şi 1 vacă şi 6 mătci de stupi şi grîul cît au avut acum astă vară, de la Radul şi de la Danciul, feciorii ai lu Tudor comisul de sat de Măldăreşti, pentru că au venit Badea diiaconul aicea înnaintea domnii mele în divan de se-au jeluit şi au spus cum au fost ertat Tudor comisul, tatăl acestor boiari, pre Badea diiaconul de rumînie, depreună cu feciorii lui, pentru sufletul lui, căci au fost şi tată-său popă de-au avut pomenă. Iar cîndu au fost acum, după moartea a lu Tudor comis, iară feciorii lui, Radul şi Danciul, ei se-au sculat de au luoat de la Badea diiaconul aceste bucate. Într-aceia, domniia mea am căutat şi am judecat pre dirept şi pre lege şi am dat domnia mea Badei diiaconul, ca să fie volnic a-ş luoa bucatele de la feciorii ai lu Tudor comisul de Măldăreşti. Şi de nimenile opreală să n-aibă, căce n-are treabă nimenile cu popii şi cu diiaconii ai rumîni, ce să-şi ia bucatele îndărăt, că nu dau domnia mea preuţii să fie rumîni nimenuilea. [...]. 1629 (7137) ianuarie 8 ŢR Alexandru Iliaş voievod împuterniceşte pe călugării episcopiei Buzăului să ia nişte ţigănci de la Jipa. † [...] călugărilor şi posluşnicilor de la sfînta episcupie de la Buzău, ca să fie volnici cu această carte domnia mele şi cu sluga domnia mele, anume... să ia nişte ţigance de la Jipa, nepotul vlădicăi Luca, păntru că sînt ale sfîntei episcupii de Buzău, de moşie. Iar cui va părea strîmbu, să vie de faţă naintea domnia mele. [...]. 1629 (7137) ianuarie 10. ŢR Moşnenii din Comanca se vînd rumîni cu toate ocinele lor lui Necula vistier. † Adecă noi satul Comanca, moşnenii satului, scris-am acest al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupan Neculei vistiiariul, ca să se ştie cum am venit noi toţi de ne-am vîndut să-i fim rumîni cu feciorii noştri şi cu fraţii noştri şi cu toate moşiile noastre, de în cîmpu şi de în pădure şi den siliştea satului şi cu viile şi cu tot venitul şi cu ocinele, de în hotar pînă în hotar. Însă oamenii cum ne scriem pre nume într-acest zapis, anume: Vîlcan săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Neagoe săs sinovi si ego i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Stan săs sinovi si ego i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Muşat săs sinovi i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Vîlsan săs sinovi si ego i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Văsiiu săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Crăciun săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Aldea săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Muşat săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Drăghici săs sinovi ego i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Moş săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i One săs sinovi si ego i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Stan săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Radul săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Vladul săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 2700 aspri i Cernica cizmariul săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 1600 aspri gotovi i Voinea săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 1600 aspri i Cernica săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 1600 aspri i Drăgan săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 1600 aspri i Neagul săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 1600 aspri i Radul săs sinovi i săs văs ocina ego radi 1600 aspri i Ion săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 1600 aspri i Danciul săs sinovi si ego i săs văs ocina ego, radi 1600 aspri i Voineag săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 1600 i Tudor săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 1600 aspri i Nanul săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 1600 i Dragoman săs sinovi si i săs văs ocina ego, 1600 aspri i Datco săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 1600 aspri i Călin săs sinovi si ego i săs văs ocina ego, radi 1600 aspri i Baico săs sinovi si i săs văs ocina ego, radi 1600 aspri i Jitea săs sinovi si ego i săs văs ocina ego, radi 1600 aspri i Stănislav săs sinovi si ego i săs văs ocina ego, radi 1600, cin cupno văs aspri 70400. Pentru că noi aceşti oameni cîţi scriem mai sus, fost-am toţi megiiaşi cu ocinele noastre în Comanca. După aceia, cînd a fost acum, în zilele domnu nostru Io Alexandru v, sin pocoinago Iliaş voevod, iară noi venit-am toţi ddut jupan Neculei vistiiariului, derept aceşti aspri... scriu mai su, de ne-am vîndut de a noatră bună voe, fără o silă, să-i fim rumîni şi noi şi feciorii no<ştri cu> toate moşiile noastre, şi am luat toţi banii d...van cel mare, denaintea domnu nostru Io Alexandru voevod şi denaintea tuturor boiarilor celor mari, ce scriu mărturii an tr-acest zapis...<în>tiîu: jupan Hrizea vel dvornic i jupan Fiera velichii logofet i jupan Papa biv velichie dvornic i jupan vel i jupan Miho vel spatar i jupan Ivaşco biv vel dvornic i jupan Vladul biv vel vistiiar i jupan Dumitraşco vistiiar i jzinca vistiiar i jupan Preda slujer i jupan Stamatie biv vel portar i jupan Mateiu biv vel agă i jupan Dumitru căpitan şi...mulţi boiari ce nu sînt scrişi aicea într-aacest zapis. Derept aceia, noi ne-am vîndut de bună voea noastră, să fim rumîni în vecie [...]. Hriza vel dvornic Fiera logofet Papa biv vel dvornic Stamat Ivaşco dvornic [...] †Eu Mateiu aga Vladul vistiiar † Dumitraşco vistiiar † Dumiă Gligorie comis Preda biv vel slujer 1629 (7137) ianuarie 16. ŢR Ignat şi alţi moşneni din Siliştioara se vînd rumîni, cu ocinele lor, lui Necula vistier. † Adecă noi, Ignat şi Stanciul şi Neagoe şi Stan de în Siliştoară, scris-am noi acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupan Neculei vistiiar, ca să se ştie cum am venit noi toţi de ne-am vîndut cu feciorii noştri şi cu toate ocinele noastre, den cîmpu, den pădure, den siliştea satului, cu toate moşiile şi ocinele noastre să fim rumîni dumnealui. Şi am luat eu Ignat şi cu feciorii miei pre toată ocina mea 2700 aspri şi eu Stanciul cu feciorii miei şi cu toată ocina mea luoat-am 2700 aspri şi eu Neagoe i sinovi si 1600 aspri şi eu Stan cu feciorii miei cu toată ocina mea, aspri 1600, de ne-am vîndut de a noastră bunăvoe, fără nici o silă, fac bani preste tot aspri 8600. Pentru că noi aceşti oameni ce scriem mai sus fost-am megiiaşi judeci cu ocinele noastre. Iar după aceia, cînd a fost acum, în zilele domnu nostru Io Alexandru voevod, sin pocoinago Io Iliaş voevod, noi am venit de ne-am vîndut cu feciorii noştri şi cu toate ocinele noastre de în hotar pînă în hotar jupan Neculei vistiiar, să fim rumîni domnealui în vecie şi am luat toţi banii den divanul cel mare, denaintea domnu nostru Io Alexandru voivod şi denaintea a tuturor boiarilor celor mari ce mărturisesc aicea într-acest zapis: jupan Hrizea vel dvornic i jupan Fiera vel logofet i jupan Papa biv vel dvornic i jupan Ivaşco biv vel dvornic i jupan Miho vel spatar i jupan Trufanda vel vistiiar i jupa Vladul vistiiar i jupan Dumitraşco vistiiar i jupan Gligorie comis i Stamatie portar biv i aga Mateiu i Dumitru căpitan, încă mulţi boiari ce nu sînt scrişi aicea într-acest zapis. Deript aceia, ne-am vîndut să-i fim rumîni în vecie adivărat. [...]. Hrizea vel dvornic Fiera logofet Vladu vistiiar Preda slujer Gligorie comis Stamat portar Eu Mati aga Dumitru căpitan <În partea stîngă a documentului, pe lungimea lui, se găsesc scrise următoarele două rînduri:> ,,Acest zapis s-au dat la sfînta mănăstire Bistriţa pentru căci să numeşte moşia, dar cu rumînii treabă să nu aibă sfînta mănăstire. Avgust 3, 1776. Maria Bălăceanca". 1629 (7137) ianuarie 22. ŢR Preda postelnic şi Drosul vînd lui Vasilie spătar moşia lor din Muşăteşti, cu rumîni. † Adecă eu, Preda postelnic şi frate-mieu Drosul, feciorii Radului postelnic ot Balomireşti, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru să fie de mare credinţă la mîna lui Vasilie spatar, cum să să ştie că i-am vîndut partea noastră de moşie toată den sat den Muşăteşti şi cu toţi rumînii, pre nume: Radul Piţigoiu cu feciorii lui şi Micul cu feciorii lui şi Stanciul i Zoică cu feciorii lui şi Băruţă cu feciorii lui şi Ştefan cu feciorii lui şi Ion cu feciorii lui şi Stanciul Spahiul cu feciorii lui şi Socol cu feciorii lui şi Neagoe cu feciorii lui şi Cîrstea cu feciorii lui şi Opriş cu feciorii lui şi Oprea cu feciorii lui şi Bucuru cu feciorii lui şi cu toate delniţele şi cu delniţe boereşti ce vor fi şi den sat, den cîmpu şi den apă şi den pădure şi den munte, de preste tot hotarul, cîtă iaste partea noastră toată, derept patru sute şi optzeci de galbeni, bani gata. Şi o am vîndut noi de a noastră bunăvoe, ca să-i fie lui moşie şi feciorilor lui. Şi carii rumîni să vor afla fugiţi den partea noastră, încă să fie ai dumnealui, oriunde-i va găsi să şi-i ia să-i ducă la sat, fără de cîţi sînt scrişi în cest zapis. Şi mărturie încă au fost la această tocmeală mulţi boiari, anume: jupan Buzinca biv vel vistiiar i Dumitraşco comis ot Filipeşti i Tudoran suljer ot Vlădeşti i Grama suljer i Nenciul dvornic ot Măneşti i Hrizan postelnic ot Bărbăteşti i Tatul logofet ot Orbească i Oprea logofet ot Rătivoeşti i Albul ot tam i Paraschiva logofet ot Buteşti i Leca comis ot Finta i Stoica peharnic ot Zărneşti i Mihaiu ot Căldăruşani. Şi păntru mai mare credinţă, pus-am şi peceţile noastre spre acest zapis, ca să să ştie. [...]. Eu Preda Eu Drosolu Paraschiva logofet Grama clucer Tudoran sluger Tatul logofet Danovic Dragomir Rătivoescul [...] Stoica peharnic 1629 (7137) ianuarie 27, Bucureşti. ŢR Dumitru vornic lasă fiului său Bunea logofăt moşie şi vie la Grădişte, pentru că l-a îngrijit la bătrîneţe. † Adecă eu Dumitru vornicul de Mogoşăşti scriu şi mărturisescu cu acestu zapis al mieu, cum să se ştie că mai naintea acestui zapis fost-am făcut alt zapis, iar al mieu, la mîna Bunei logofet, cum că de a mea bunăvoe datu-i-amu şi 1-am dăruitu cu o moşie de în Grădişte şi cu viia cea mare boerească, cum, după petrecania a mea, lui să-i fie acea ocină şi cu viia, moşie derept mila şi derept răpaos ce am văzutu de la dînsul, ca să-mi fie şi mie pomană în urmă. Şi nimea sau de în fraţi sau de în nepoţi sau de într-alte rude treabă sau meteah într-alt chipu să nu aibă, cum scrie în celalalt zapis. Iar după aceia, eu iar m-am socotit şi am gînditu că după atî milă şi răpaos şi cinste ce-mi arată el mie, gîndit-am că mi-e un fecior, ce cu această moşie cu viia ce 1-am dăruitu, ca să-i fie lui moşie după petricania a mea. Iar acum, eu-l dăruesc, iar de a mea bunăvoe şi făr de nice o silă, ca să fie lui moşie za ohabă, şi pînă voiu fi eu viu cu bună pace. Şi să se va întîmpla mîine-sa, jupîinesei mele Marii moarte înaintea-mi, iar fiiului nostru Bunei logofet tot să-i fie lui moşie za ohabă în veac, cum scrie mai sus: moşia şi cu via cea mare boerească de în Grădiştea de Sus şi cu toate părţile, cum scrie şi în celalaalt zapis pre nume. Şi pre acestu zapis al mieu să aibă a-şi face şi cărţi de moşie domneşti. Şi păntru credinţa pus-am şi mărturie: jupan Ivaşco biv vel dvornic i jupan Gligorie biv bel comis i jupan Muşat vistiiar i jupînul Staico logofet ot Şinteşti i Para logofet i Moga logofet i Ghiorman, brat Dumitru vornic i star Stoica i sin Voico, ot Mogoşăşti, i Stan Bărcoci ot Grădişte i Şerban pîrcălabul. [...] Paraschiva logofet iscal Gligorie comis Staico dvornic 1629 (7137) februarie 4. ŢR Tatomir şi Barbul din Comanca se vînd rumîni lui Necula vistier. † Adecă eu Tatomir cu feciorii miei şi cu toată ocina mea şi eu Barbul cu feciorii miei şi cu toată ocina mea, de în sat den Comanca, den judeţul Rom, scris-am acesta al nostru de mare credinţă, să fie la mîna jupan Neculei vistiiar ca să se ştie cum am venit noi de ne-am vîndut jupan Neculei vistiiar, să-i fim rumîni cu feciorii noştri şi cu fraţii noştri şi cu toată ocina noastră, den cîmpu, de în pădure şi de în siliştea satului şi cu viile şi cu tot venitul. Şi am luoat eu Tatomir 2700 aspri şi am luoat eu Barbul iar 2700 aspri gotovi. Şi ne-am vîndut noi de a noastră bună voe fără nici o silă. Pentru că am fost noi megiiaşe cu ocinele noastre. Iar după aceia, cîndu a fost acum în zilele domnu nostru Io Alexandru voevod, sin pocoinago Io Iliaş voevod, venit-am moşnenii satului de se-au vîndut toţi să fie rumîni. Deci noi încă am venit al doile rînd de ne-am vîndut şi noi jupan Neculei vistiar, derept aceşti aspri cîţi scriu mai sus, să-i fim şi noi rumîni cu alalţi megiiaşi. Şi am luoat toţi banii de în divan, denaintea domnu nostru Io Alexandru voevod şi a tuturor boiarilor celor mari. Mărturii: jupan Hrizea velichii dvornic i jupan Fiera vel logofet i jupan Papa biv vel dvornic i jupan Ivaşco biv dvornic vel i jupan Trufanda vel vistiiar i jupan Miho vel spatar i Vlad biv vel vistiiar i Dumitraşco biv vel vistiiar i Gligorie comis i Stamatie biv vel portar i Mateiu aga i Dumitru căpitan. [...]. Hrizea vel dvornic Fiera logofet Papa biv vel dvornic Ivaşco vornic Gligorie comis [...] Vladu vistiiar Dumitraşco vistiiar [...] Stamati aga Eu Matiiu aga Dumitru căpitan 1629 (7137) februarie 9. ŢR Alexandru Iliaş voievod scuteşte de dări pe rumînii fugiţi din satul Şovîrlov al m-rii Topolniţa, în caz că se vor întoarce. † [...] voo tuturora megiiaşilor den sat den Şovîrlov, carii aţi fost rumîni ai sfentii mănăstirii Topolniţa, ce-i iaste hram sveti haranghel Mihail şi acum v-aţi răsîpit pren Ţeara Turcească şi pren Ţeara Ungurească. Dup-aceasta, vă dau în ştire domnie mea păntru că am înţeles domnie mea de 3 călugăraşi sîrbi cum au venit den Ţeara Turcească de au mersu la acea sfîntă mănăstire Topolniţa, de se-au apucat de mănăstire pustie să o dereagă. Şi au venit aicea naintea domnia mele de se-au jăluet acii 3 călugăraşi păntru acest sat Şovîrlov, cum au fost de moşie al sfentii mănăstiri şi se-au răsipit. Derept aceia, domnia mea am socotit păntru acea sfîntă mănăstiri ca să nu stea pustie. Deci v-am ertat domnie mea, ca să fiţi în pace.... de bir şi de bou şi de cal şi de oae seacă şi de oae de sulgiu şi de miiare şi de ceară şi de toate dăjdile şi mîncăturile cîte sînt priste an în ţeara domnii mele. Derept aceia, în vreme ce veţi vedea ceasta carte a domnii mele, iar voi să căutaţi să vă veniţi la sileştea voastră toţi, să vă apucaţi de hrană şi de loc, să fiţi pre lîngă sfînta mănăstire, să nu fii fără de oameni. Iar de cătră domnie mea veţi avea pace de toate, cum scrie mai sus. Derept aceia şi voi toate slugile domnii mele, care veţi înbla într-acest judeţ de aceste slujbe, voi să căutaţi foarte să vă feriţi de acest sat şi în pace să lăsaţi de cîte sînt scrise mai sus, păntru că acest sat au fost fugit încă den zilele lu Mihail voivod, de nimelea de nemic să nu-i învăluiţi, că cine-i va învălui, certare va avea de cătră domnie mea. [...]. 1629 (7137) februarie 10, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Ivaşco vornic un rumîn din Silişte, răscumpărat de la turci. † [...], ca să fie volnici cu această carte a domnii mele de să ţie 1 rumîn, anume Monea, feciorul lu Nan de în Silişte. Pentru că acest rumîn Monea, el au fost rumîn de moşie al Udrei, feciorul jupînesei Mariii de Sileşte. Apoi, el au fugit în Ţeara Turcească şi cu o soră a lui. Apoi, el au fost furat acolo multe unealte de la un turcu. Deci, acel turcu i-au adus aicea înaintea domnii mele în divan. Deci, într-aceia, domnia mea i-am dat pre mîna acelui turcu, ca să-i fii ca nişte robi. Apoi, domnia mea milostivit de am răscumpărat pre sora Monei de la acel turcu, cu 25 de galbeni, pentru pomeana şi iaste în casa domnii mele. Iar Monea, el au zis înnaintea domnii mele în divan, cum au fost rumîn de moşie al Mîrzei spatar de în sat de în Greci. Deci, 1-au răscumpărat cistit dregătoriul domnii mele jupan Ivaşco dvornic şi jupîneasa lui, Anca şi fiiu-său Gavrilaşco, pre Monea iar cu 25 de galbeni, ca să-i fii rumînu. Iar apoi Monea, deaca 1-au răscumpărat cistit boiarenul domnii mele ce scrii mai sus de la acel turcu, iar Monea se-au aflat şi se-au devărat că au fost rumîn de moşie Udrei, feciorul jupînesii Mareii de Silişte. Deci, într-aceia, cistit boiarenul domnii mele Ivaşco dvornicul întrebat-au şi pre Udrea de Silişte, vrea-va să-i întoarcă banii ce au dat şi să-şi ţie rumînul ce scrii mai sus, Monea. Iar el au zis că nu-i trebuiaşte. Deci într-aceia, domnia mea încă am dat cistitului boiarenului domnii mele jupan Ivaşco dvornic i jupaniţev ego Ancăi şi fiiu-său Gavrilaşco, ca să le fie acest rumînu, Monea, ce scrii mai sus de moşie în veacu. [...]. 1629 (7137) februarie 23. ŢR Ignat şi fratele său Marin vînd lui Hriza mare vornic ocină în Crăsani. † Scris-am eu Ignat şi cu frate-mieu Marin de în Crasani acesta al nostru zapis să fie de mare credinţe la mîna jupînului Hrizei marele vornic, cum să se ştie că am vîndut noi de bunăvoea noastră dumnealui stînjeni de ocină de în Crasani 100, însă de în funea Manului. Şi ne-au dat dumnealui pre stînjenul de ocină cîte trei costande. Datu-ne-au bani gata, tot costandi de argint, bani 2000 în mîna noastră, iară noi să nu vom avea ocină di în funea Manului, să-i umplem această sută de stînjini, noi să avim a dare dumnealui ocină de într-altă fune, tot să-i umplem această sută de stînjeni. Dirept aceia, noi am făcut acest zapis al nostru să fie de mare credinţe la mîna dumnealui. Şi mărturii încă au fost la tocmeala noastră: Spiridon logofet şi Dragomir Nălbanul i Bădica i Stan de Pisculişti, sin Stanciului vătahul i Muşat, nipotul lu Bărbătei căpitanul. Acista am scris şi mărturisim cu acista al nostru zapis. [...]. 1629 (7137) februarie 27, Bucureşti. ŢR Moşnenii din satul Studina se vînd rumîni, cu ocinele lor, lui Necula vistier. † Adecă noi satul Dol Studina moşnenii satului, scris-am acesta al nostru zapis să fie de mare credinţă la mîna jupan Neculei vistiiariul, ca să se ştie cum am venit noi toţi de ne-am vîndut jupan Neculei vistiiariul cu feciorii noştri, cu fraţii noştri, cu ocinele noastre de în cîmpu, de în pădure, de în apă şi cu viile, cu săliştea satului, cu tot venitul şi cu toată ocina noastră de în hotar pînă în hotar. Însă şi oamenii cum ne scriem pre nume aicea într-acest zapis: întîiu eu Tudor vîndutu-m-am cu feciorii miei şi cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Tanasie cu feciorii miei cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Radul cu fecioriei şi cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Călin cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Stepan cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Nan cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Toader cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Stan cu feciorii miei şi cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Dragomir cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Obreajie cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Aga cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Petco cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Radul cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Radul cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Stan cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 şi Vişan cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Prodan cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Stoica cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Laţco cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri şi Mihăilă cu feciorii miei, cu toată ocina mea, za 1800 aspri, cin cupno văs 34200 aspri. Pentru că noi aceşti moşneni ai satului Dol Studina cîţi ne scriem mai sus, fost-am toţi megiiaşi judeci cu moşiile noastre. Iară după aceia, cînd a fost acum, în zilele domnu nostru Io Alexandru voevod, sin pocoinom Io Iliaş voevod, venit-am noi toţi de ne-am vîndut la jupan Necula vistiiariul să-i fim rumîni cu feciorii noştri şi cu fraţii noştri şi cu toate moşiile noastre. Şi ne-am vîndut de a noastră bunăvoe, fără nici de o silă şi ne-am luat toţi banii, de în divanul cel mare deînaintea a domnu nostru Io Alexandru voevod şi a tuturor boiarilor celor mari, care mărturisesc într-acest zapis: întîiu jupan Hrizea velichii dvornic i jupan Fiera velichii logofet i jupan Papa biv velichii dvornic i jupan Ivaşco biv velichii dvornic i jupan Miho velichii spatar i jupan Trufanda velichii vistiiar i jupan Vladul biv vistiiar i jupan Dumitraşco biv vel vistiiar i jupan Gligorie comis i jupan Stamatie biv vel portar i jupan Mateiu biv vel agă. Şi ne-am vîndut noi de bună-voea noastrăsă fim rumîni jupan Neculei vistiiar de moşie. [...]. Hrizea vel dvornic Fiera logofet Papa biv vel dvornic Ivaşco dvornic [...] [...] Dumitraşco vistiiar Vladul vistiiar Gligorie comis † Stanciul armaş Tatul dvornic 1629 (7137) martie 2. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Dima, State şi Zota, cojocari din Bucureşti, satul Putineiul, zălogit de Preda sluger pentru nişte cojoace de samur şi de jder. † [...] acestor cojocari, anume: Dima i State i Zota [den oraşul domnii mele, den Bucureşti, ca să fie volnici cu această carte] a domnii mele să ţie] tot satul Putineiul, den hotar pîn hotar, şi cu toţi rumînii şi cu tot venitul, să le fii lor de moşii. Pentru că acest sat fost-au de moşii al jupînului Predii slujer şi al fiiu-său Mihaiu postelnic. Deci au mersu Preda slujer, denpreună cu fiiu-său Mihaiu la aceşti cojocari, de au luat 2 cojoace de samur şi un cojoc de jder, drept 560 de galbeni. Deci bani n-au avut să dea, ce au pus acest satu Putineiul şi cu toţi rumînii zălog la aceşti cojocari şi au făcut şi zapis de la mîna Predii slujer şi a fiiu-său Mihaiu, la mîna acestor cojocari şi cu multe mărturii, anume: jupan Stamatii biv vel portar i jupan Matheiu biv vel agă i Dumitru căpitanul i Staico clucer i Mihaiu cliucer, şi cu zi scrisă în zapis, cum să dea banii pînă la ohtovrie şi pîn la noimvrie. Iar să nu va da banii, ce va mai trece de zi, iar aceşti cojocari, ei să ţii acest sat, să le fie de moşii, cu toţi rumînii şi, de le va fi voia să-1 vînză, iar să fie volnici a-1 vindi, sau a scumpărare rumînii. Deci zioa au trecut şi banii nu i-aau mai dat. Şi am văzut şi domnii mea zapisul Predii slujer şi al fiiu-său Mihaiu postelnic, la mîna acestor cojocari, în care zapis scriiia pre tocmeală ce scrii mai sus. Drept aceia şi domnii mea, văzînd cum au rămas de cuvînt dat<-am> cartea domnii mele la mîna acestor cojocari: Dimei şi lu State şi Zotii, ca să fie volnici să ţii acest sat Putineiul, să le fie lor de moşii, cu toţi rumînii, iar să vor vrea să-1 vînză, sau să scumpere rumînii, iar să fii volneci, păntru că aşa le-au fost tocmeala şi au rămas de cuvînt. Deci de nimelea opreală să n-aibă. [...]. 1629 (7137) martie 2. ŢR Alexandru Iliaş porunceşte unor megiaşi să aleagă părţile lui Necula şi Stan din Ţigăneşti. † [...]. Scres-am domnie mea voao megiiaşilor den Ţigăneşti, anume Şerban dorobanţul i Necşul i ot Priboiani, Negoe a lu Calen i Stan, feciorul lu Şerbănel şi la alţi bătrîni ai satului. După aciia, vă dau ştire domnie mea că aice la dumnie mea venit-au Stan, vărul Nenciului, tatul Neculei, de s-a pîrît de faţă cu Necula naentea domnie mele în devanu cel mare pentru moşiile ale unchelor lor şi a moşă-sa Voicăi. Deci într-aceia, domnie mea am căutatu şi am judecat împreună cu toţi censteţie deregătorie domnie mele şi le-am datu domnie mea cum să ţie acele moşie de la unchie lor şi de la moşă-sa Voica amîndoi înpreună, Necula jumătate de ocenă cu viele, iar Stan să ţie altă jumătate, cîtă se va alege. Iar Vlaicul, cumnatul lu Stan, să n-aibă nece o trebă într-ace ocenă. Dereptu aciia, în vreme ce veţi vedea cartea domnie mele, iar voi să căutaţi să socoteţi foarte bine şi cu deptate, să nu care cumva să ascundeţi despre Necula, să daţi lu Stan, sau despre Stan să daţi Neculei, ci să ţie amîndoi înpreună toate părţile de moşie ale acelor unchi ai lor, cu vii, cu ce va fi fost, ca neşte fraţi, să nu se plîngă unul despre alaltu, că apoi veţi fi şi de praadă. Iar cîtă ocenă sau vie se vor afla vîndute numai de Stan fără ştire văru-său Nenciului, tatăl Neculei, să fie vîndutu de în partea lui, iar partea Neculei să o ţie deplen, că aşa i-am judecat domnie mea. Şi să fie volnec sluga domnie mele Necula Grama cu această carte a domnie mele şi cu sluga domnie mele, na ime.... să ia răvaşul cel domnescu de jurători şi să ia ş-alte cărţi şi zapese de la Stan, ce va fi făcut pre acestă ocină pre ascunsu şi să ia şi cărţile şi zapesele Vlaicului, care va fi făcut pre acestă moşiia ale unchelor Neculei şi ale lu . Iar de nu le vor da, să fie volnec sluga domnie ele ce scrie mai sus să-i apuce să le dea fără voia lor, pentru că au rămas de lege şi de judecată de în divanul domnie mele. [...]. 1629 (7137) martie 3. ŢR Moşnenii satului Clinceni vînd 100 de stînjeni lui Badea dărăban şi altora, drept 5000 de bani. † Adecă noi bătrînii moşîi de în satul Clinceni, anume: Stan i Păun i Radoslav i Zlati i Neagoe i Stan Schirlet i Măia i Roman, moştenii satului, scris-am zapisul nostru, să fie la mîna Badei dărăban şi la Radul cel mare şi Negoia şi la Căzan ot Văcăreşti şi la Neguci, cum să se ştie că le-am vîndut noi ocină şi moşie la satul Clincenii de preste tot hotariul stînjăni o sută, derept 5000 de bani. Şi le-am vîndut noi acea moşie de a noastră bunăvoe, ca să le fie lor moşîe şi feciorilor ai lor. Şi aşa ne-am tocmit cu aceşti cumpărători, să vor vrea să vînză ei acea moşîe ori carele de în ei altu om niminea să nu aibă voe a cumpăra ci iar să o răscumpărăm noi moştenii satului. Mărturie: ot Jîgoreni, Stanciul Scobală i Stanciul Baloescul, ot Floceşti, Moga i Danciul. [...]. 1629 (7137) martie 20, Bucureşti. ŢR Udrişte din Şirineasa se înfrăţeşte cu Sima al doilea logofăt pe satul Foleştii de Jos, jud. Vîlcea. † Adecă eu Udrişte, feciorul răposatului Oprei logofăt ot Şărineasa, scris-am şi mărturisăscu cu cesta al meu zapis să fie de mare credenţă la mîna jupan Simei tvori logofăt şi jupînesei Marie logofetesei, cum să să ştie că m-am înfrăţet cu dumnealor pre tot satul Dol Foleşte ot sudstvo Vîlcea, care sat n-au avut frate-meu Preda nici o treabă şi 1-am răscumpărat de la frate-meu Stroe, derept doao sute de galbini partea lui cîtă i-au făcut să ţie dumnealui logofătul jumătate de sat şi eu altă jumătate de sat şi de ocină şi despre tot hotarul den cîmpu, den pădure, dentr-apă, den săliştea satului, de preste toţi rumînie tot den dooa. Insă i s-au venit dumnealui logofătului rumîni anume: Stoica cu frate-său, ficiorie lu Lazar, şi Stănilă cu ficiorie lui, Lepădat cu ficiorie lui, Matei, cu ficiorie lui, Stan Găbeace cu ficiorie lui, Ucea, ficiorul Surdului, i Dumitru cu ficiorie lui şi ficiorul lu Gaidar anume Iv... i Vîlcul, feciorul Săracului, şi Stoica Genuneanul cu ficiori lui. Şi mi s-au venit mie rumîni anume: Radul Merăul cu ficiorie lui i Tatomir cu ficiorie lui i Dobrin cu ficiori lui, David cu ficiorie lui i Stoica, fratele lu Dumitru, ficiorul[i] Lăudătease şi Gligorie cu ficiorie lui şi un ficior al Săracului anume... şi alalţi rumîni, toţi cîţi să vor găsi scrişi în cărţile tătîne-meu cea de cumpărătoare şi de hotărniciune şi sînt răsfiraţi şi vom strînge tot să ne fie den dooa. Insă rumînii sînt aceştea: Datco cu ficiorie lui şi alalţi cîţi nu să află în sat. Iar să va fi vr-o scădenie au vr-o lipsă dentr-aceştie rumîni de sînt de faţă şi scriu mai sus ori den ceia ce vom să tragem ori den ceia ce sînt să fie paguba sau dobînda den dooa, şi la pîră iar den dooa. Iar cu viia de la Foleştie, cîtă lucreză acum şi cîtă au fost mai denainte vreme şi de cumpărătoare şi cîtă au fost făcută de tată-meu, Oprea logofăt, şi s-au părăsit cum vin amîndooa văile den vîrfu şi cu tot pometul, cu livadea den vîrfu şi cu livadea pometului în vale şi alăturea pînă în cale, să n-aibă logofătul treabă, ce să fie a mea, că-i aleasă, izbrănită, a mea. Aşa m-am tocmit cu domnealor. Şi cînd m-am înfrăţit cu dumnealor, mi-i-au dat bani gata ughi 205. Insă au fost să le dau dumnealor 2 părţie de sat den Dol Foleştie şi să rămîi eu pre a treia parte de sat, iar eu rugat să facă pomenă şi milă cu mine să ia jumătate de sat şi să-mi lase mie jumătate de sat tru căci le-am slujît şi sînt de mic pre lîngă dumnealor; au priimit jumătati de sat şi mi-i-au lăsat mie jumătati de sat den Dol Foleştie. Insă m-am prinsu cu această tocmeală cum de mi să tîmpla a chiltui şi ceialaltă jumătate de sat să n-aibă a întra nime, nici fraţie mei nici alţi streini fără logofătul şi să aibă a-mi da pre acea jumătati de sat ughi 135. Iar să voi vrea să întorc într-alt chip să ţie logofătul 2 părţi cum i-au fost a ţine şi eu 1. Şi am făcut acest zapis cu această tocmeală de a mea bună voi, cu ştirea fraţilor mei Stroi i Pridei denaintea boiarilor divanului şi denaintea boiarelor de judeţ carii vor scrii mai jos şi vor puni peceţili. De care lucru am scris eu sîngur cu mîna mea şi pui pecetea şi iscăletura ca să fi lucru stătători şi adevărat. [...]. Hrizea vel vornic Papa vel logofet Udrişte logofet Şirinescu Vladu logofet Dumitraşco vel vistiiar [...] Ivaşco dvornic Costandin cluciar Gorgan spatar Socol peharnic Dumitru vtori vistiiar Para logofet manu propria Paraschiva logofet Muşat vel suljer [...] Eu Mateiu aga Eu Gherghe postelnic ot Negoieşti Eu Staicu ot Ohabe Bunea Vîlcul logofet Dumitru căpitan Eu Mihaiu clucer [...] manu propria ....... [...] Grama clucer Neagul vel aga Iane comis Stoica logofet Şerban logofet Eu Radul Măldărescul Stoica logofet Mihaiu ot Morglavi Preda spatar Stanciul armaş Udrişte Năsturel Dumit 1629 (7137) martie 22. ŢR Petco şi Stoica din Cîineşti se vînd rumîni, cu ocinele lor lui Sima logofăt. † Scris-am eu Petco, ficiorul Oprei de în Cîineşti şi eu Stoica, ficiorul lui Hîrs iar de în Cîineşti, acesta al nostru zapis la mîna jupan Simei logofătului, cum să să ştie că ne-am vîndut dumnealui noi de bunăvoia nostră, cu fămeile nostre şi cu ficiorii noştri, cîţi va da Dumnezău, cu moşiile nostre şi cu viile, cît să va alege parte nostră de în Cîineşti, derept aspri: Stoica 3000 şi 15 lîni şi lui Petco, iar 3000 şi 15 lîni. Şi cînd a făcut această tocmală fost-au mulţi boeri şi megiiaşi de înprejur, anume: logofătul Diicul ot Mogoşani i Hriza vătaful de în Drăngeşti şi Albul postelnic ot Argeş şi logofătul Nicula de în Tîrgovişte şi Costantin şi Radul Stoinescul, Stangiul Cruceşatul i Stanciul Bălţatul, banul Ion; de în Păuşeşti, popa Stoica i popa Zahariia, Stănilă, Radul Bidiviul, Nichifor, Opre, iar Opre, Radul, Stanciul, iar Stanciul Răul, Nicula, Gherghe, Mihăilă. [...]. Diicul. Stanciul. Costantin. Ion. Stoica. Necula. Radul. Hriza. Albul. Stănilă. Crucişat. 1629 (7137) martie 23, Bucureşti. ŢR Erina, soţia lui Ianiu roşu, vinde negustorului Isar Pepeno un loc de casă în Bucureşti. † Adecă eu Erina, muiarea lui Ianiu roşiul, înpreună cu feciorii mei Necula şi Despa şi Andreiu, scris-am şi mărturisim cu aceasta al nostru zapis, să fie de credinţă la mîna jupînului Isar Pepeno neguţătoriul, ca să se ştii cum i-am vîndut noi 1 loc de casă aicea în oraş în Bucureşti, derept 26 de galbeni şi jumătate, care loc iaste între Dumitru Cozleciu croitoriul şi înntre Arvat şi înntre pimniţa lu Siman judeţul, lîngă uliţă, aproape de beserica Ghiurmei banul şi merge locul în lungu pînă în Radul croitoriul. Şi 1-am vîndut noi de a noastră bunăvoe, fără de nici o silă, cu ştirea a tuturor vecinilor de în sus şi de în jos şi de pre înprejurul loculii, ca să-i fii lui moşie în veacu. Şi au fost la această tocmeală a noastră mulţi oameni buni, mărturii, anume: Lăpădat logofătul i Ianiu zugraf i Radul croitor de Bucureşti i Mircea logofăt ot Jivi Voda i Oprea logofăt ot Găureni şi Iştoc călăraşul i Tudosie de Bucureşti i Vuia i Antonie croitor i Dumitru croitor Cozleciu i Paraschiva croitor i Dobre cojocar i Necula şi mulţi oameni carii nu i-am scris într-acest zapis. Şi să aibă a-ş face şi cărţi pre loc. Aceasta am scris, ca să se ştie. Şi pentru mai mare credinţa pus-am şi pecetea noastră. Insă eu Andreiu ce sînt mai sus-scris n-am treabă cu acest loc, ce i-au luoat banii numai mama Erina şi cu fraţii miei Necula şi Despa, iar eu n-am luat un ban. [...]. Insă să se ştii că au cumpărat acest loc de casă jupînul Isar Pepeno şi Ghinea cojocariul depreună acest loc, ca să le fie lor de moşii în veacu. Eu Erina n-am avut pecete, ce am pus degetul cel mic. Lepădat logofăt Mircea logofăt ot Jivi Vodi Oprea logofăt Varzar Eu Ghinea cojocar am loat ughi 10 pă parte-mi şi a ramas la jupunul Pa locul şi pentru credinţa îmi pui şi pecetea. † Martirii, eu Ghinea Mătracă. Dumitru logofăt 1629 (7137) martie 24. ŢR Silion călugărul dăruieşte nepoţilor săi de soră ocină în Stoiceşti. † decă eu părintele Silion călugărul scris-am acesta al mieu zapis, să fie la mîna nepoţilor miei de soru, anume Neagul şi Albul, ca să le fie ocină în Stoiceşte de în funea Ionească jumătate dă fune şi dă în funea Tătulească a triia parte şi dă în junea Bălotească, iar a triia parte şi dă în partea Drăghicească a patra parte dă ocină. Aceste părţi dă ocină ce zic mai sus fost-au dă moşiia toati ale mele. Deci eu acuma la călugăriia mea şi la bătrîneţele mele amu dat nepoţilor miei, ca să le ocină şi moşie lor şi feciorilor loru şi nepoţilor lor. Şi dup-aceia, am dăruit pre nepotu mieu Neagul, fără nepotul mieu Albul, cu partea me dă ocină dă în funea Climpucească oare cîtă se va alege dă pretendinile, că cîndu au fost acumu, la nevoe mea a mă duce la Sfîntagura, iar nepotu mieu Neagul m-au dăruit cu 500 bani, iar eu încă 1-amu miluit cu această dă ocină a mea parte, însă cît va alege acea parte Chiciul şi Stoica cu sufletele lor şi cu mentele Corcomazului jumătate. Şi păntru această jumătate de munte mi-au dat nepotul mieu Neagul un cal dă m-amuu dus la Sfîtagora. Iară care pre urma mea se va amesteca a sparge şi a strica tocmeala mea, acela omu să fie blăstimat de vlădica Hristos şi să fie afurisit de 318 sveti oţi eje vă Nechiiu. Şi mărturiia: popa Stanciul de la Besereca De o zi i Staico ciauşul i Dumitru vatah i Paraschiva, fecioriul armaşului Coman dă Piscure. [...]. : † Din funea Ionească jumătate, de funea Tătulească a treia parte, den funea Bălotească a treia parte, den funea Drăghicească a patra parte, pre mîna Albului şi a Neagului, iară den funea Climponească, ce va zice nenea Chiciul cu sufletul lui să fie pre mîna Neagului, căce că m-au dăruit cu orece şi muntele Curmazul iară pre mîna Neagului. 1629 (7137) martie 25. ŢR Dragotă Buzalău dă m-rii Argeş loc de casă în tîrgul . † Scris-am eu Dragotă Buzalău şi cu feciorii mie şe cu rudeli mele, acesta al mieu zapis cum să se ştie că am dat la sfînta mănăstire un loc den tîrgu să-şi facă sfînta mănăstire o casă. Şe o-m dat de a nostră bunăvoe, păntru pomana. Şe cîndu o-m dat acestu loc ce e mai sus-scris pus-am şe mărturii, anume: Costea judeţul cu 12 pîrgari, şe jupunul Manole comisul şe Badea logofet şi jupunul Anghelet, popa Radul i popa Manea i popa Gherghe i Tudor den tîrg i Dumitru biv judeţul i Tuduran Tudurănescul i Dumitru i Neagoia al Velicăi. Acesta am scris. Şi păntru credinţa pusu-ne-m şe peceţile. Şe cîndu am dat acestu loc fost-au egumen părintele Melintie năstavnecul sfintei mănăstiri. [...]. 1629 (7137) martie 30. ŢR Stan mazilul din Potlogi vinde lui Trufanda mare vistier ocină la Gostavăţu. † Adecă eu Stan mazîlul di Potlogi, scris-am acesta zapis.... cum să fie di mare cridinţă la mîna jupan Trufanda vil vistieriu... pentru ca i-am vîndut eu Stan mazîl doao funi di ocină di în Gostaviţu.... Gărdu... că au fost cupărat eu Stan acistea doao funi di o... la Gărdu, diriptu 2400 di bani, iar acum eu li-m vîndut jupînului Trufanda vistier iar diriptu acei bani ci sîntu mai sus scrişi. Şi am vîndut numai ocina, iară eu şi ficiorii mei să fim în paci pintru rumînii. Şi mărturii: Paraschiva logofăt di Băteşti şi Bunea logofăt sinu Vîlcului logofăt i Sima postelnic di Jăgălii. [...]. Az Stan mazîlu pentru credinţa am scris cu mîna mea. Paraschiva logofăt Bunea logofăt <1629> aprilie 10. ŢR Barbul postelnic vinde lui Stoica logofăt Tărăceanul ocina sa din Tîrbăceni. † Eu Barbul postelnic de în Măneşti scriu şi mărturisescu cu cest zapis al mieu, cum toată partea mea de ocină de în Tîrbăceni, însă a patra parte a mea, eu o am vîndut jupînului Stoicăi logofătul Tărăceanul, derept 25 de galbeni, ca să fie domnealui moşie cu pace, de niminea nici o bîn[tău]tuială să n-aibă. Scris-am eu, Nenciul vornic ot Măneşti, cu mîna mea, meseţa aprilie 10 dni. Mărturii să-şi pue mînele: Stepan logofăt şi Cîrstea logofăt şi Şteful postelnic şi Ilie postelnic. 1629 (7137) aprilie 12. ŢR Oprea şi Stanciu din Jugureni vînd lui Mogoş vătaf ocină şi vie. † Adecă eu Oprea de Jugurani i Stanciul scris-am acista al nostru zapis, să fie de credinţe la mîna vătahului Mogoş, cum să să ştie că i-am vîndut 1 pogon di vie şi o cizvîrte, derept 450 di bani gata. Şi i-am vîndut acist pogon di vie şi cu o jumătate de stenjini di ocină din cîmpu şi din pădure şi din apă, dispre tot hotarul, însă di în mlacă pînă în vîrful Pietrii, di a noastră bunăvoe, fără de nici o silă şi cu ştirea tuturor fraţilor. Fost-au şi mărturii din fraţii noştri cînd am luat banii, anume: Novac ot Jugurani i Lupul iuzbaşa i Danciul logofet ot Pîrîiani i Spiridon logofet. Acista scriim şi mărturisim cu acist zapis al nostru. [...]. † Eu Stanciul. † Oprea. Danciul logofet ot Pîrîiani Eu Spiridon logofet Lupul iuzbaşa Stanciul logofet Pis az Isac 1629 (7137) aprilie 13. ŢR Bîldea şi Stanciu vînd lui Spida ocina lor din Cioroiaşi. † Adecă eu Bîlde i sinevi ego scris-am zapisul nostr la mîna Spidei ca se-i fie de mare credinţe, cum se se şte că i-am vîndut a patra perte de fune de Cioroiaşi, preste tot hotarul, de în hotar pînă hotar şi de în se [se]lişte satuliui. Şi i i-am vîndut de a meh bunăvoe derept ughi 5 şi 50 de bani, eu Bîlde i Stanciul i sinove ego i-am vîndut fără nici o gîciavă acest pămînt de în sat de în Cioroiaşi, ca să fie moşie ohabnică la mîna Spidei şi lui şi ficiori lui şi nepoţilor lui. Iar carele se va scula de nemul Bîlde şi de al Stanciului, să fie procleţi. Şi cînd i-am vîndut au fost mulţi megiiaşi, anume: Milce [c] Crăciun i Stănislav i Barbul al lu Căzan i Bogdan al Cîrstei i Moş al lu Şerbu şi Stanciul Cernescul i Văsii stegariul i popa Gruia i popa Petco i Todor. Şi pătr credenţa ne-m pus şi peceţile. [...]. Eu Milcea. Crăciun. Stănislav. Eu Bîldea. Popa Grue. Popa Petco. Stanciul. Văsii stegar. Barbul. ŢR Ivaşco cumpără de la Dumitru locuri la Tigăneşti. † Să se ştie cum au cupăratu Ivaşco viia dela Dumitru feciorul B[a]ratului, cu 2 locure: 1 în sus, altul în jos, deriptu 950 de bani. Mărturi: Boncea, Haţaghiul, Pătru, Balea. : Sud. Muşcel. Ţigăneşti, drept bani 950. ŢR Ivaşco cumpără de la Neagoe şi de la Stan vie şi locuri la Ţigăneşti. † Să se ştie cum au cupăratu Ivaşco viia dela Negoe Policie, derăptu 1070. Şi au mai cupăratu dela Stan[n]ciu Bîră 6 locure în cîpu şi selişte de satu, dereptu 700. Măturie: Bonce şi ginereli Bonci, Preda şi Pătru şi Oprea şi Haţaghiul. Mih<ăi>l. [...]. 1629 (7137) aprilie 20, Bucureşti. ŢR Moşnenii din Negraşi şi Răuzeşti se vînd rumîni, cu ocinele lor, lui Trufanda mare vistier. † Adecă noi moştenii satului de în Negraşi şi de în Răuzeşti ot sudstvo Vlaş scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Trufanda vel vistiiar, cum să se ştie că am venit noi toţi de ne-am vîndut jupînului Trufanda vel vistiiar, să-i fim rumîni, cu feciorii noştri şi cu fraţii noştri şi cu toate părţile noastre de ocină cîte am avut, şi de moşie şi de cumpărătoare, de în cîmpu şi de în apă şi de în pădure şi de în şăzutul satului, cu tot venitul, de pretutindinilea, cît se va alege, de în hotar pînă în hotar, însă pre nume cum ne scriem noi într-acest zapis, anume: eu Ganea de în Negraşi cu 1 fecior, anume Calin şi cu feciori ce ne va mai da Dumnezeu, za 8000 aspri gata; şi eu Muşat, feciorul Radului, cu 3 feciori, anume Muşat i Radul i Ion şi cu feciorii cîţi ne va da Dumnezeu, za 4700 aspri gata şi eu Vîlcul, feciorul Oanei, cu 2 feciori, anume Soare şi Dragomir şi cu feciorii cîţi ne va da Dumnezeu, za 4300 aspri şi eu Stan, feciorul lu Şerban şi cu feciorii ce-mi va da Dumnezeu za 3400 aspri şi eu Naniia cu feciorii ce-mi va da Dumnezeu, za 3400 aspri; Oprea şi eu Stoica, feciorul lu Neag de în Răuzeşti, cu 1 fecior, anume Neag şi cu feciori ce ne va mai da Dumnezeu, za 4000 aspri gata ca şi eu Fătul, fratele Stoicăi, feciorul lu Neag, cu feciori ce ne va da Dumnezeu, za 4000 aspri gata; Calin şi eu Dragomir, feciorul lu Ion de Răuzeşti, cu feciori ce-m va da Dumnezeu, za 4000 aspri gata; Stoica 3000 aspri. Pentru că noi aceşti nume de oameni de în Negraşi şi den Răuzeşti, cîţi sîntem mai sus-scrişi, fost-am toţi megiiaşii cu ocinile noastre de moşie, de stremoşie, încă mai denainte vreme. Iară după aceia, cîndu au fost acum, în zilele domnu nostru lu Alixandru voevod, feciorul lu Iliaş voevod, iară noi am venit toţi în divan înaintea domnu nostru şi înaintea tuturor boiarilor, nesiluiţi de nimenilea, de ne-am vîndut noi rumîni cu feciorii noştri şi cu toate moşiile noastre jupînul Trufanda vel vistiiar, de a noastră bunăvoe, fără de nici o silă, za.... de galbeni gata, cum mărturiseşte şi mai sus, cu ştirea a tuturor megiiaşilor de sus şi de jos, ca să-i fim noi rumîni de moşie, lui şi coconilor, în veac. Şi am luoat noi toţi banii deplin de în mîna jupînului Trufanda vel vistiiar de în divan, în mîinile noastre, cineşi pre capetele noastre şi pre feciorii noştri şi pre toate moşiile noastre. Şi au fost mărturie diregătorii domnu nostru, mari şi mici, anume jupan Necula biv vel vistiiar i jupan Hriza vel dvornic i jupan Vladul vel logofet i Papa bivşeh vel dvornic i Ivaşco dvornic i Aslan dvornic i Miho vel spatar i Gligorie biv vel comis i Buzinca vistiiar i Dumitru vistiiar i Muşat vistiiar i Costea slujer i Costandin vel peharnic i Neagul vel agă i Calotă biv vel armaş i Ivaşco dvornic Bălotescul i Stroe logofet ot vistiar i Andreiu iuzbaşa i ot Epureşti, Necula peharnic i ot Izvoru, Tuduru comis Ştirbeiu i brat ego Harvat spatar i ot Răteşti, Muja i să bratii ego Tudor i Albul i Antonie i ot Brătiiani, Marco peharnic i Stoica logofet i Bunea logofet i Paraschiva logofet şi mulţi boiari. Aceasta mărturisim să se crează. [...]. [...] Hrizea vel dvornic Muşat vistiiar Vladul vel logofet [...] Papa biv vel dvornic Eu Tudor comis Ştirbeiu Ivaşco dvornic † Neagul vel agă [...] Marco peharnic [...] † Antonie Gligorie comis Ivaşcu, brat Mujei Buzinca vistiiar Stroe, sin Ferea logofet Eu Costea slujer Stoica logofet Dumitru vistiiar Bunea Vîlcul logofet Paraschiva logofet 1629 (7137) aprilie 20. ŢR Voinea, fiul lui Balotă, vinde lui Sava postelnic moşie în Trestiani. † Adecă eu Voini, sin Balotă ot Trestiiani, scris-am zapisul mieu, ca să fie de bună, credinţă la mîna dumnealui Savei postelnic ot Stănceşti, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui moşie la Trestiiani de la Cîmpu care să chiamă la Ratina, din Jos de Inoteşti. Şi am vîndut partea de un moş de preste tot hotarul a patra parte, păntru că au ţinut tată mieu Balotă parte de un moş singur. Deci mie trebuîndu-mi bani şi fiindu-mi nevoe, m-am tocmit cu dumnealui, cu Sava postelnic, de i-am vîndutu aceasta moşie drept bani gata ughi 14 pol. ca să fie dumnealui moşie stătoare în veci, dumnealui şi ficiorilor dumnealui, nepoţilor i strănepoţilor, cîţi Dumnezeu i va dărui. Şi am luat aceşti bani ce scrie mai sus toţi gata în mîna mea. Şi amu vîndut această moşie de a mea bunăvoe, nesilit de nime şi cu ştirea totororu vecinilor din sus şi din jos. Şi cînd s-au făcut acest zapis fost-au mulţi oameni buni moşneni mărturie, care-i vor pune mai jos degetili şi iscăliturile. Şi pintru mai adevărata credinţă, ne-am pus şi noi degetili şi iscăliturili, ca să să crează. Aprilie 20 dni, leat 7137 <1629>. Voini, sin Balotă. † Negre ot Trestiiani, martor. † Mihai Ghiuleş, mărtorie. † Eu Cîrjan ot Negovani, martor. Dragomir Cîrjă ot Trestiani mărturie. † Gherghe Ghiuleş martor. †Neagoe ot Trestiani mărturie. Tudor Boli. Dum martor. 1629 (7137) aprilie 22. ŢR Dragomir Burete vinde lui Ivan Cortofleş din Piteşti nn loc în hotarul Sămarăi. † Adecă eu Dragomir Burete ot Lipiia scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Ivan Cortofleş ot Piteşti, cum să să ştie că i-am vîndutu un loc de în hotariul Sămărăi de la Rogozu, fune deplin de în fune Cîineşănească alăturea cu Bonchiciu, pre de în sus şi dă cu capu în apa Cotmenei şi pîn suptu delu. Şi acea fone de loc au fostu cumpărată de la moşi, de demultu m-eu fostu cumpărătoare. Deci o am vîndutu de a mea bunăvoe, dereptu bani gata 480, ca să fie de moşie dumnelui şi coconilor dumnelui în veci. Şi au fostu mărturie: Dragomir, fratele Danciului i Opre i Stan Rele i Pădure. Şi păntru credinţa am pus degetul mai jos. [...]. Eu Dragomiru Burete. 1629 (7137) aprilie 24, Bucureşti. ŢR Miloş din Polovine se vinde rumîn, cu ocina sa, lui Necula vistier. † Adecă eu Miloş de Polovine, fratele Neagului, scris-am acesta al mieu zapes să fii de credinţă la mîna jupînului Neculii vistiiar cum să se ştie că am venit eu de bunăvoia mea la jupînul Necula vistiiar de m-am vîndut, să, fiu dumnealui rumîn şi cu feciorii mii, cîţi-mi va dărui Dumnezeu şi cu toată moşiia mea den Polovine, derept 1600 aspri gata şi am luoat toţi banii deplin. Şi au fostu mulţi boiari mărturii, anume: jupan Ivaşco vornecul i jupan Aslan biv vel dvornic i jupan Gligorii comis i jupan Staico vornecul, jupan Vucina căpitan i Ilie postelnic i ot Studina, Gherghe pîrcălabul i ot Cacaleţi, Dragomir pîrcălabul i Cîrstea de Comanca. [...]. Ivaşco dvornic Eu Miloş [...] Gligorie comis Coanda vel armaş Gherghi pîrcălab Vucina căpitan Staico dvornic 1629 (7137) aprilie 27. ŢR Ion şi alţi megiaşi mărturisesc pentru zestrea, primită de Sora, în Zeletin, la logodna ei. † Scris-am noi megiiaşi, anume Ion şi Dragomir di...... i Bădica de Păcăleşti acesta al nostr zapis, să fie la mîna Sorii, fata Stanc<ăi de credin>ţă să-i fie; noi cu sufletele noastre mărtirisim cîndu ş-au logodet S pre fie-sa după Stan de Păcăleşti. Deci Stanca ş-au dat ocena de la Zeleestre fetii-şi, iar ocena de la Cheojdu o datu Stoicăi......., că n-au avut nimica de în bucatele lor să dea fetii-şi zestre, ce s-au dat ocena de la Zeletin toată, cîtă se va alege. Şi mulţi megiiaşi de înprejurul locului ştiu de tocmela lor, po ime: Stan i Simion de Şoimari şi de Drăgăneşti, Stan şi Bobe şi de Păcăleşti, Ştefan i Dimian şi Fătul şe Şteful şi de Mateţ, Rade şi Negul. Noi aceşti megeiaşi ce-s mai sus-scrişi, toţi cu ale noastre sufleti mărturisem cum i-au dat Stanca ocină parti ei ce i se va veni de în Zeletin ocena, ş-au înzestrat pre fii-sa Sora. Acesta am scris. [...]. Şi pentru credenţa pus-am şi degetele. Ion. Bobe. Dragomir. Dimian. Vîlcul. Fătul. Bădica. Şteful. Stan. Simion. 1629 (7137) aprilie 27, Bucureşti. ŢR Moşnenii din Scărişoara se vînd rumîni, cu ocinele lor, lui Necula vistier. † Adecă noi moş[ş]tenii satului Scărişoara, ot sud Romanaţi, scris-am şi mărturisimu cu cestu zapis al nostru, carii ne-am vîndut rumîni jupînului Neculii vistiiarul, cu feciorii noştri şi cu toate părţile noastre de ocină şi cu viile şi cu tot venitul cît să va alege de priste tot hotarul, şi de moşie şi de cumpărătoare, în care zapis ne-am scris noi toţi cîţi ne-am vîndutu rumîni şi cîte cîţi bani am luoat: însă Drăgan cu fiiu-mieu Toinea şi cu alalţi feciori cîţi-mi va dărui Dumnezeu şi cu toată partea mea de ocină, aspri 2000 şi eu Janghiul cu fiiu-mieu Neagoe şi cu alalţi feciori cîţi-mi hărăzi Dumnezeu şi cu toată partea mea de ocină, aspri 2000 şi eu Mihăilă, cu fiiu-mieu Soare şi cu alalţi feciori cîţi-mi dărui Dumnezeu şi cu toată partea mea de ocină, am luoat 2000 aspri şi eu Albul cu fiiu-meu Mitrea şi cu alalţi cîţi-mi va dărui Dumnezeu şi cu toată partea mea de ocină, am luoat 2000 aspri gata şi eu Lupul cu feciorii mii cîţi-mi va hărăzi Dumnezeu şi cu toată partea mea de ocină, 2000 aspri şi eu Toma cu feciorii mii cîţi-mi va dărui Dumnezeu, şi cu toată partea mea de ocină, 2000 aspri şi eu Miho cu feciorii mie cîţi-mi [cîţi-m] va hărăzi Dumnezeu şi cu toată partea mea de ocină, 2000 aspri şi eu Voia cu feciorii mii cîţi-mi va dărui Dumnezeu şi cu toată partea mea de ocină, 2000 aspri şi eu Dobre cu fiiu-meu Romcea şi cu alalţi feciori cîţi-mi va dărui Dumnezeu şi cu toată partea mea de ocină, 2000 aspri şi eu Radul cu fiiu-meu Tiul şi cu alalţi feciori cîţi-mi va dărui Dumnezeu şi cu toată partea mea de ocină, 2000 aspri şi eu Stoica cu feciorii mie cîţi-mi va hărăzi Dumnezeu şi cu toată partea mea de ocină, am luoat 2000 aspri şi eu Dade cu feciorii mii cîţi-mi va da Dumnezeu şi cu toată ocina mea, 2000 aspri şi eu Voinea cu feciorii mii cîţi-mi va dărui Dumnezeu şi cu toată ocina mea, 2000 aspri şi eu Oprea cu fiiu-mieu Roman şi cu alalţi feciori cîţi-mi va dărui Dumnezeu şi cu toată ocina mea, am luoat 2000 aspri şi eu Radul cu feciorii mii cîţi-mi va dărui Dumnezeu, 2000 aspri şi eu Nedelco cu feciorii mii cîţi-mi va da Dumnezeu, 2000 aspri şi eu Voia cu feciorii mii cîţi-mi va dărui Dumnezeu, 2000 aspri şi eu Radul cu feciorii mii, cîţi-mi va da Dumnezeu, 2000 aspri şi eu Dan cu fiiu-mieu Miho şi cu alalţi feciori cîţi-mi va dărui Dumnezeu, 2000 aspri şi eu Bolfe cu fiiu-mieu Brătilă şi cu alalţi feciori cîţe-mi va da Dumnezeu, 2000 aspri şi eu Vîlsan cu fiiu-mieu Roman şi cu alalţi cîţi-mi va da Dumnezeu, 2000 aspri şi eu Nenciul cu fiiu-mieu Radul şi cu alalţi feciori cîţi-mi va da Dumnezeu, 2000 aspri şi eu Cernat cu feciorii mii cîţi-mi va da Dumnezeu, 2000 aspri şi eu Drăgan cu feciorii mii Vădislav i Badea şi cu alalţi cîţi-mi va da Dumnezeu, am luoat 2000 aspri şi eu Puia cu feciorii mii cîţi-mi va hărăzi Dumnezeu, am luoat 2000 aspri, şi eu Stoica cu feciorii mii cîţi-mi va da Dumnezeu, am luoat 2000 aspri, şi eu Dumitru cu feciorii mii Muşat şi Vlad i Oana şi cu alalţi cîţi-mi va da Dumnezeu, 2000 aspri. Păntru că aceşti oameni ce sîntem mai sus-scrişi în cest zapis, toţi am fost judeci cu toate moşiile noastre. Iar după aceia, cînd au fost acumu, în zilele domnu nostru creştin Alexandru voivod, sin pocoinago Iliiaş vodă, iar noi sînguri, de bunăvoia noastră, fără dă nici o silă, venit-am la jupan Necula vistiiar de ne-amu vîndut toţi rumîni, de bunăvoia nostră, cu feciorii noştri şi cu toate părţile nostre de ocină, de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi cu viile şi cu tot venitul de preste tot hotarul, derept 54000 aspri gata. Şi ne-am vîndut rumîni de bunăvoia nostră, denaintea domnu nostru Io Alexandru voivoda şi cu ştirea tuturor boiarilor, marii şi mici, ca să-i fim rumîni în veac. Şi am luoat noi toţi banii deplin den în mîna jupînului Ivaşco biv vel dvornic. Şi mărturie: jupan Hrizea vel dvornic i jupan Vladul vel logofet i jupan Trufanda vel vistiiar i jupan Papa biv vel dvornec i jupan Miho vel spatar i jupan Ivaşco biv vel vornec i jupan Aslan vornecul i jupan Gligorii comis i jupan Diamandi vel comis i jupan Costandin vel peharnic i jupan Dumitraşco biv vel vistiiar i jupan Dumitru vtorii vistiiar i jupan Nedelco vel portar i jupan Muşat biv vtorii vistiiar i jupan Conda vel armaş i jupan Mateiu biv vel agă i Dumitru căpitanul i Buzinca biv vel vistiiar i jupan Tudor sluger i Mihaiu clucerul de Coţofeni i Staico clucer ot Coman i ot Sînteşti, Staico vornic i Radul postelnic, feciorul Stoicăi biv vel logofet i Stroe logofet, feciorul Fierăi vel logofet şi încă mulţi boiari, carii-şi vor pune peceţile mai jos. [...]. Hrizea vel dvornic Nedelco vel portar Vladu vel logofet Coanda vel armaş Papa vornec [...] Ivaşco dvornic Dumitru căpitan ot Filiiaşi † Staico vornic Muşat vistiiar Eu Mateiu aga Eu Radul postelnic [...] [...] Dumitraşco vistiiar Dumitru vistiar Gligorie comis Stroe logofet 1629 (7137) aprilie 30. ŢR Alexandru Iliaş voievod împuterniceşte pe Stana să ia pe din două cu Sasu tot ce a rămas de pe urma surorii sale Muşa. † [...] aceştie mueri, anume Stana, ca să fie volnică cu cartea domnie mele de să înparţă bucatele surori-sa Muşîe cu Sasu în doaa şi de în vite şi di în haini şi di în pîeni şe de în moşie şi de în tot cîştigul ce vor fi cîştigat, veri bani, veri stupi, verice bucate se vor afla în casa lu Sasu, tot să le înparţă în doa Sasu cu Stana, pintru că au venit Sasu cu această muiare ce iasti maiu sus-scrisă de se-au pîrît de faţă în divanul domnie mele pentru partea surori-sa Muşăi. Deci domnia mea am judecat şi am dat Stanei, ca să fie volnică cu această carte a domnii mele de să ia partea surori-sa tot ce e mai sus-scris, să o pomenească şi să o grijască ca pre o soru-şi, iar Sasu au rămas de legi şi de judecată de în divanul dom. [...]. 1629 (7137) mai 10, Bucureşti. ŢR Bratul fast mare comis vinde lui Trufanda mare vistier partea lui de ocină din satul Cruşov cu rumîni. † Adecă eu jupan Bratul biv vel comis scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis să fie de mare credinţă la mîna jupan Trufanda vel vistiiar, ca să se ştii cum i-am vîndut eu toată partea mea de ocină de în sat de în Cruşov, de în cîmpu şi de în pădure şi de în apa şi cu rumînii, anume: Barbul cu feciorii-ş i Duma cu feciorii-ş i Radul cu feciorii-ş i Gropeiu cu feciorii-ş i Stoica cu feciurii-ş şi de în şăzutul satului de pretutindenilea şi despre tot hotarul cît se va alege. Pentru că această ocină de în Cruşov fost-au de moşie a jupînesii Radei, care au fost jupîneasa lu Nedelco slujer. Dar cîndu au fost în zilele răposatului Radului voevod, feciorul Mihnei voevod, iar eu Bratul comis fost-am cumpărat de la Nedelco slujer altă ocină, partea lui de în Bărăşti, cu toţi rumînii, cu bani gata; apoi nu mi-au fost cu pace, ce mi-au dat partea lui de în Cruşov, toată şi cu rumînii pentru partea de în Bărăşti, care am fost cumpărat în zilele Radul voevod, cînd au fost cursul anilor 7124. Şi mi-au dat şi cartea care au avut Nedelco slujer pre aciestă ocină. Iar după aceia, cîndu au fost acum, în zilele domnu nostru creştin Alexandru voevod, feciorul răposatului Iliiaş voevod, iar eu singur de în voia mea vîndut-am toată parte mea de în Cruşov cu rumînii şi cu tot venitul, cum scrie mai sus, jupînului Trufanda vel vistiiar, derept 12000 de bani gata, de înaintea domnu nostru şi de înnaintea tuturor boiarilor de în divan marii şi mici, şi cu ştirea tuturor megiiaşilor de în sus şi de în jos, ca să fii jupînului Trufanda vel vistiiar ocină de moşie şi coconilor în veac. Şi au fost la tocmeala nostră mulţi boiari mărturii, anume: jupan Hriza vel dvornic i jupan Vladul vel logofet i jupan Papa biv vel dvornic i Ivaşco dvornic i Aslan dvornic i Miho vel spatar i Buzinca vistiiar i Gligorii comis i Dumitraşco vistiiar i Costandin vel peharnic i Dumitru vistiiar Dudescul i Muşat vistiiar i Bunea logofet i Stroe logofet sin Fierăv logofet i Dumitru logofet i Şerban logofet şi mulţi boiari carii nu sînt scrişi aicea într-acest zapis. Aceasta mărturisescu ca să se ştii. Şi pentru mai mare credinţa pus-am şi pecetea mea. [...]. Eu Bratul comis Hriza vel dvornic Vlad vel logofet † Papa biv vel dvornic [...] [...] Dumitrie vistiiar Dumitraşco vistiiar Gligorie comis Muşat vistiiar Şerban logofet Stroe logofet, sin Fierăi logofet Dumitru logofet † Uriil Nasturel, tainic 1629 (7137) mai 14, Bucureşti. ŢR Moşnenii din satul Devesel, judeţul Romanaţi, se vînd rumîni lui Necula vistier. † Adecă noi moştenii satului ot Devesel ot sudstvo Rom, scriim şi mărturisim cu cestu zapis al nostru, carii ne-am vîndutu rumîni jupînului Neculii vistiiar, cu feciorii noştri şi cu toate părţile noastre de ocină şi de cumpărătoare şi de moşie şi cu tot venitul cît să va afla, de preste tot hotarul, în care zapis ne-am scris toţi pre nome şi cîte cîţi bani am luoat. Insă eu Bădicean şi cu 3 feciori ai mii, pre nume Drăgoiu şi cu fecior, pre nume Pascul şi Dumbravă cu feciorii lui şi Mănăilă cu feciorii lui şi cu alalţi feciori, cîţi ne va dărui Dumnezeu, am luoat 8600 aspri gata. Şi eu Vladul cu fiiu-mieu Pătru şi cu alalţi feciori, cîţi-mi va da Dumnezeu, am luoat 2000 de bani gata. Şi eu Dragul cu fiiu-mieu Barbul şi cu alalţi feciori, cîţi mi va dărui Dumnezeu, am luoat 2000 de bani gata. Şi eu Dan cu fiiu-mieu Stanciul şi cu alalţi feciori, cîţi-mi va hărăzi Dumnezeu, am luoat 2000 de bani gata. Şi iar eu Dan cu fiiu-mieu Dumitru şi cu alalţi feciori, cîţi-mi va da Dumnezeu, am luoat 2000 de bani gata. Şi eu Ion cu feciorii mii, cîţi-mi va dărui Dumnezeu, am luoat 1800 de bani. Şi eu Stoica cu fiiu-mieu Hîrsea şi cu alalţi feciori, cîţi-mi va hărăzi Dumnezeu, am luoat 2000 de bani. Şi eu Ion cu feciorii mii, cîţi-mi va da Dumnezeu, am luoat 1800 de bani gata. Şi eu Iova fratele lu Ion şi cu feciorii mii, cîţe-mi va da Dumnezeu, am luoat 1200 de bani. Şi eu Stoica cu fiiu-mieu Stanciul şi cu alalţi feciorii, cîţi-mi va da Dumnezeu, am luoat 2000 de bani gata. Şi eu Armean cu fiiu-mieu Ion şi cu alalţi feciore, cîţi-mi va dărui Dumnezeu, am luoat 2000 de bani. Şi eu Dumbravă cu feciorii mii, cîţi-mi va da Dumnezeu, am luoat 1200 de bani gata. Şi eu Costea cu feciorii mii, cîţi-mi va hărăzi Dumnezeu, luoat-am 1800 de bani. Şi eu Mihăilă cu fiiu-mieu Marin şi cu alalţi feciori, cîţi-mi va da Dumnezeu, luoat-am 2000 de bani. Şi eu Voia cu feciorii miei, cîţe-mi va da Dumnezeu, luoat-am 1800 aspri. Şi eu Voico cu feciorii mii, cîţi-mi va hărăzi milostivul Dumnezeu, am luoat 1200 de bani. Şi eu Voinea cu feciorii mie, cîţe-mi va da Dumnezeu, am luoat 1200 de bani gata. Păntru că aceşti megiiaşi ce sîntem scrişi în cestu zapis tot am fostu megiiaşi cu moşiile noastre încă mai denainte vreme. Iar după aceia, cînd au fostu acum în zilele domnu nostru Io Alexandr voivoda, feciorul răposatului Iliiaş vodă, iar noi toţi de bunăvoia noastră, fără de nici o silă, venit-am la dumnealui de ne-am vîndutu rumîni cu feciorii noştri şi toate părţile noastre de ocină, de în cîmpu şi de în păduri şi den dealul cu viile şi cu heleşteele, şi de priste tot hotarul cît să va afla, derept ughi 173. Şi ne-am vîndut rumîn jupînului Nculii vistiiarul, de bunăvoia noastră şi cu ştirea domnu nostru creştin Alexandru voivod, şi cu ştirea tuturora boiarilor, marii şi micii. Şi am luoat toţi banii deplin de în mîna jupînului......, că să-i fim rumîni pînă în vecii. Şi mărturii: jupan Hriza vel dvornec şi jupan Vladul vel logofet i jupan Trufanda vel vistiiar i jupan Papa biv vel dvornec i jupan Miho vel spatar i jupan Aslan biv vel dvornic i jupan Gligorii comis i jupan Neagul vel aga i jupan Dumitraşco biv vel vistiiar i jupan Nedelco vel portar i jupan Mateiu biv vel aga i jupan Vasilache biv vel aga i jupan Muşat biv vtori vistiiar i jupan Dumitru Dudescul vtori vistiiar i Para logofet i Sima logofet i Udreşte vtori logofet i Bunea logofet i Neagoe logofet i Stroe logofet şi încă mulţi boiari, carii nu sînt scrişi într-acest zapis, şi-şi vor pune peceţile. Aceast-am scris, ca să să crează, să-i fim rumîni în veci. [...]. Hrizea vel dvornic Vladu vel logofet Papa vornic [...] [...] Neagul vel aga Nedelco vil portar [...] Dumitraşco vistiiar Dumitru vistiiar Muşat vistiiar Eu Mateiu aga † Vasilache Paindur Uriil Nasturel de taină, rouca izvestnaia [...] Neagoe logofet Gligorie comis Bunea Vîlcul logofet Rizea vistiiar 1629 (7137) mai 14. ŢR Alexandru Iliaş voievod porunceşte lui Radu din Ţigăneşti să nu împiedice nişte megiaşi să aleagă o moşie. † [...] ţie Radule de Ţigăneşti. Dup-aceasta-ţi grăescu domnie mea păntru că aicea naintea domnii mele fost-au avut pîră sluga domnii mele Necula logofăt cu Stan de aciia şi cu Vlaicul, cumnatul lu Stan păntru moşiile şi viile ale unor unchi ai lor şi a moşă-sa Voicăi. Şi i-am fostu judecat domnie mea ca să ţie acele moşii amîndoi înpreună, cîtă să va afla toată. Şi i-am făcut domnie mea şi carte la megiiaşi, ca să-i aleagă ocina şi viile şi sileştea satului, cum va fi cu dereptate, să ţie Necula jumătate şi Stan altă jumătate, iar Vlaicul să n-aibă nici o treabă într-acele moşii. Deci Necula au venit aciia ca să strîngă megiiaşii să-i i-aleagă ocina cum i-am judecat domnia mea, iar tu te amesteci şi faci alte cuvinte şi-i înderăcnezi megiiaşii dă nu poati să-şi caute de moşie şi neavînd tu nici o treabă. Derept aceia, în vreme ce veri vedea această carte a domnii mele, iar tu să cauţi mai mult de acum nainte alte cuvinte şi amestecături să nu faci, ci să laşi în bună pace, să-şi caute de moşie, că dă va mai veni să se jăluiască la domie mea păntru tine, bine să ştii că voiu trimete domnie mea aciia de-ţi va face foarte o răutati mari. Iar tu de veri avea vrio treabă cu acea ocină, să vii cu Necula logofet de faţă naintea domnii meli. Mai mult alte valuri să nu faci. Aceasta-ţi grăescu domnii mea. [...]. 1629 (7137) mai 18, Bucureşti. ŢR Stan din Siliştioara şi fiii lui se vînd rumîni lui Necula vistier. † Adecă eu Stan şi cu feciorii mii pre nume Veselin şi Neacşul cu fiiu-său Voinea şi Moş şi cu alalţi feciori cîţi ne va da Dumneu, ce sîntem de în sat den [ot] Siliştoara, ot sudstvom Rom, scriim şi mărturisim cu cestu zapis al nostru să fii de cridinţă la mîna jupînului Neculii vestiiarul, cum să să ştii că noi am fostu megiiaşi cu moşiile noastre încă mai denaente vreme. Iară dup-aceia, cînd au fostu acum, în zilele domnu nostru creştin Alexandr voivoda, feciorul răposatului Io Ileiaş voivoda, iar eu Stan şi cu feciorii mii, cîţi sîntem scrişi mai sus, noi sînguri de întru inema noastră, fără dă nici o silă, venit-am la jupînul Necula vistiiar de ne-am vîndut rumîni cu feciorii noştri şi cu toate părţile noastre de ocină, cît să va afla de preste tot hotarul, derept 4600 de bani gata. Şi ne-am vîndut de a noastră bunăvoe, făr-dă nici o silă şi cu ştirea tuturor megiiaşilor de înprejurul locului, de sus şi di jos şi denaintea domnu nostru. Şi mărturii: jupan Aslan vornic i jupan Gligorii comisul i jupan Para logofet i Neagoe logofet i Bunea logofet i Mihalcea logofet, feciorul Paraschivei logofet, şi de în Devisel, uncheaşul Bădicean şi Vladul şi den Cacaliţi, Dragomir şi de Siliştoara, Puiucul pîrcălab şi frate-său Dumitru şi încă mulţi boiari şi miaşi, ci nu sînt scrişi într-acestu zapis. Aceast-am scris şi mărturisim, ca să se crează că ne-am vîndut de bunăvoia noastră, ca să-i fim rumîni în veci. [...]. [...] Gligorie comis Riza logofet za vistiiar Mihalcea logofet Para logofet manu propria Bunea Vîlcul logofet Negoe logofăt Acest zapis s-au dat la sfînta mănăstire Bistriţa pentru căci să numeşte moşia, dar cu rumîni treabă să nu aibă sfînta mănăstire. Avgust 3, 1776 Maria Bălăceanca. 1629 (7137) mai 18. ŢR Constantin clucer, fiul lui Radu Şerban voievod, vinde satul Vărăşti lui Iane vistier, pentru a scăpa de o mare datorie, cu camătă. † Eu Costandinu cliucer, scris-am acesta al mieu zapis, să fie la mîna jupînului Iane visteiar şi a jupînesei lui, Mariei visteeresa, cum să se ştie că le-am vîndut dumnelor u satu al mieu, anume Vărăştii de lîngă Dobreni, tot satul şi cu toţi rumînii cîţi sînt de moşie şi cu tot venitul de în cîmpu, de în pădure şi de în apă, cu seliştea satului de preste tot hotarul, de în hotar pînă în hotar. Insă rumînii să se ştie moşteni, anume: Stan Grămadă cu nepotu-său Stan i Cherana cu 4 feciori, i Cîrstea cu 1 fecior i Căzan cu 4 feciori i Oprea cu 1 fecior i Toma cu 4 feciori i Petre cu 3 feciori i Badiul cu 1 fecior şi feciorul lui, Lupul, cu 2 feciori, i Dobre cu 3 feciori i Chiriac cu 3 feciori i Draghia cu 2 feciori i Stan Rob Paraschiva cu 3 feciori i Dragoslav cu 2 feciori i Tudoru cu 1 fecior i ipac Tudori, feciorul lui Graur i Ban, feciorul Bîntului i cu frate-său Dragoslav i Dobre, feciorul lui Andronichi i Voico cu 2 feciori i Crăciun cu 2 feciori i Neacşa cu 2 feciori i Coman cu 1 fecior i Maria cu 4 feciori i Petre, feciorul Mariei cu 1 fecior i Fiera i Dobre cu 1 fecior i Stoian i Bălan, toţi aceşti rumîni ce sînt mai sus-scrişi cu toţi fraţii lor şi cu feciorii lor, cîţi Dumnezeu le va dărui şi di acum înainte. Păntru că acest satu ce iaste mai sus-scris, Vărăştii, fost-au al răposatului părintelui mieu, lui Şerban voevodu, Dumnezeu-1 pomenescă. Deci după mortea părintelui mieu, Dumnezeu-1 pomenească, căzut-au acest satu pre mîna nostră. Cînd au fostu acuma, în zilele domnu nostru lui Alexandru voevodu, feciorul răposatului lui Ileiaş voivodu, căzut-am într-o datorie mare cu camătă. Deci altu n-am avut cu ce să mă plătescu, ci am făcut acest satu vînzători, ca să-mi scumpăr capul de în ce datorie mare cu camătă. După aceia, întrebat-am pre cumnatu-mieu Costandinu mareli peharnic şi pre Socol peharnic, că se-au căzut să-i întrebi, că sînt ei mai volnici să cumpere decît alţii striini, iar dumnelor nu se-au apucat nemica. Deci văzînd eu că nu s-apuca dumnelor să cumpere, iar eu n-am cum mai face pîntro camăta datorii, ce am făcut tocmeală de a me bunăvoe cu jupînul Iane vistiiar şi cu jupîneasa dumnelui, Maria vistiresa, de le-am vîndut dumnelor acest ce scrie mai sus, Vărăştii, tot, cu tot hotarul şi cu toţi rumînii, derept 450 de galbeni gata, de mi-em rădicat ace datorie gre cu camătă. Şi se-au întîmplat la tocmela nostră mulţi boiari mărtorie şi aldămăşari: întîiu ermonah Partenie, sin Petru voevodu Cercel i jupan Costea slujer i jupan Neagul vel aga i jupan Nedelco vel portar i jupan Sema vtori logofet i Para logofet i Oancea logofet i Neagoe logofet i Bunea logofet i Ianachi şefar i Ilie dvornic i Socol peharnic i Staico dvornic i Răzvan dvornic i Bălan dvornic i Iurgachi dvornic i Vladul comis i Gherghe dvornic şi neguţători jupînul Isar i Ghinea Mustachi i Proca i Ghine Coţi i Ilie i Iane Psalti i Manul, încă mulţi boiari şi neguţători, ce nu sînt scrişi aice. Derept aceia, să fie jupînului Iane vistiiar şi jupînesei lui, Mariei visteresa, acest satu, Vărăştii, cu tot hotarul şi cu toţi rumînii şi cu tot venitul, să le fie moşie ohabnică în vecie şi lor şi feciorilor lor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi este [i est] i bădet vă vechi, amin. [...]. [...] Aga Neagul Costanda slujer Costandin cluciar Nedelco vel portar [...] ...... rucoiu vlasnoiu podpisah Georgius Rainia Ilie dvornic Iurgachi vornic Cîrstian vornic Ianachi şefar Vladul comis Bălan vornic Neagoe logofet Răzvan vornic Gherghie căpitan Bunea Vîlcul logofet [...] † [...] [...] Udrişte Năsturel mărturie [...] [...] Oancea logofet † Zapisul Vărăştilor ot Costandin postelnic ce au fost vîndut Psirei vistiiar. † Zapisul lui Costandin, ce-au vîndut lu Ian vistiiar Spira. 1629 (7137) iunie 1. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte m-rii Argeş satul Futeşti cu balta Săltavei. † [...] Melentie, ca să fie volnici călugării cu aceasta carte a domnii mele, de să oprească pre tot omul de pre partea Păpească de ocină a sfintei mănăstiri de la satul Futeştii de pre baltă, cît se va alege de pretutindinilea şi de preste tot hotarul. Care ocină fost-au dată şi miluită sfintei mănăstiri Argeşul de Dragomir al Scurtului şi de cumnatu-său Stan peharnic, în zilele răposatului Radul voevod, fecior Radului voevod, jumătate de ocină. Iar altă jumătate fost-au cumpărată de sfînta mănăstire de la aceşti boiari ce scriu mai sus, za 17000 aspri şi de Albul Rogoz dvornicul şi de la Badea şi de la Oneasă, ce-au fost mănăstirii cumpărătoare za 8000 aspri, de la Oneasă, den jumătate de sat a patra parte, de cîndu au fost cursul anilor 7050. Şi iar să fie volnici călugării de la mănăstirea Argeşul să oprească pre tot omul de în balta care se cheamă Saltava, ce iaste împotriva satului Futeştii, pînă unde cade în Dunăre pre semne, ce o au semnat jupan Neagoe ce au fost vornic mare, ce au fost dată mănăstirii de răposat Radul voevod, cîndu au fost cursul anilor 7036. Şi semnele bălţii Săltava şi cu toate iazerele de în sus de hotar pre în Voina şi pre Păruşul pînă în Gorgan şi pînă în Hotarul lu Sahat şi iar den josul hotarului pînă în piiatră şi de acolea pre Grumazul lu Brînzeşu între Săcurele şi pre Lanujde pînă în Besereca Curvelor, ce au fost miluită de Vladu voevod şi de Alexandru voevod, feciorul Mircei voevod, cîndu au fost cursul anilor 7077, pentru pomeana. Şi am văzut domnia mea hrisoave şi cărţi bătrîne pre aceasta ocine de la Futeşti şi pre balta Salvei toată. Derept aceia, domnia mea am dat sfintei mănăstiri Argeşul, ca să fie volnici călugării să-şi ţie ocina şi cu bălţile cu tot venitul partea a sfintei mănăstiri, să-şi ia adetul ce va fi den toate şi de în arătură şi de în cosit de fîn şi den balta cu peştele şi să oprească pre tot omul să n-aibă nimenilea lucru cu ocina a mănăstirii. Iar care om va zice, sau boiarin, că are treabă în moşiile mănăstirii, să vie cineşi cu direse ce va avea să stea de faţă cu călugării naintea domnii mele. Iar pînă nu vor veni de faţă, tot omul să fie oprit, că aşa iaste învăţătura domnii mele. [...]. 1629 (7137) iunie 2. ŢR Neacşa, soţia lui Stoica logofăt, vinde m-rii Gorgota o ocină în Tîrbăceni. † Adecă eu jupîneasa Neacşa, logofetesa Stoicăi logofit, scris-am acist zapis al miu cum să fii de mare credenţă la mîna părinţilor de la mănăstire de la Gorgota, cum să se ştie că am vîndutu parte noastră de ocină de în Tîrbăceni, derept 25 de galbeni, svintei mănăstiri de la Gorgota, ce iaste hramul preubrejănii cistnii glavi, care parte amu fost cumpărat de la Barbul postelnic ot Măneşti. Deci eu o-mu vîndut svintii mănăstiri de la Gorgota. Şi mi-au dat bani gata 20 de galbeni, iar 5 galbeni eu am lăsat pentru pomenicul. Şi am scris [la] eu pre logofetul şi părinţii lui. Şi m-am scris şi eu şi părinţii mii. Şi mărturii au fost Stepan logofit ot Ţigănişti i Şteful postelnic i Cîrstea logofit ot Bucimeni. Şi am scris eu Braşov logofit ot Putrăreşti. [...]. 1629 (7137) iunie 4, Bucureşti. ŢR Răvaş de boieri care să hotărnicească moşia din Hăreşti lui Hriza mare vornic de cea a lui Aslan vornic. † Zde bolerii hotarnici ai dregătorilor domnii mele jupan Hriza vel dvornic i jupan Aslan bivşeh vel dvornic, po ime: ot Corneşti, Ilie dvornic i ot Măneşti, Nenciul vornic i ot Şinteşti, Staico vornic i Mavrodin peharnic i Barbul postelnic de în Măneşti i ot Ţigăneşti, Stepan logofet i Draghiia i ot Cîrstiineşti, Stanciul logofet i ot Fundeni, Stanciu logofet i ot Drîngeşti, Vladul i ot Boteni, Cîrstiian vornic i ot Băteşti, Iorgachi dvornic, ca să caute şi să hotărască ocina de la satul Hăreştii în doao, să ţii jupînul Hriza vel dvornic jumătate şi jupînul Aslan vornic iar jumătate şi să o înpietrească una de cătră alta, cum va fi mai pre dreptate şi cum vor afla cu sufletele lor. Şi hotarnicu, jupan Ivaşco dvornic. Şi zioa de acum iunie pînă,...... zile. [...]. 1629 (7137) iunie 6, Bucureşti. ŢR Moşnenii din Apele Vii se vînd rumîni, cu ocinele lor, lui Trufanda mare vistier. † Adecă noi moştenii satului de în Apele Vii, de în plasa ce se cheamă Ghizdăveşti ot sudsstvo Rom, scris-am şi mărturisim cu acest zapis al nostru să fie de mare credinţă la mîna jupînului Trufanda vel vistiiar, ca să se ştie cum am venit noi toţi de ne-am vîndut jupînului Trufanda vel vistiiar să-i fim rumîni cu feciorii noştri şi cu fraţii noştri şi cu toate părţile noastre de ocină de în cîmpu şi de în pădure şi den apă şi den vii şi de în şezutul satului de pretutindinile şi cu tot venitul şi cu toate moşiile noastre şi de moşie şi de cumpărătoare, de în hotar pînă în hotar însă pre nume cum ne scriem noi într-acest zapis anume: eu Oprea cu doi feciori ai miei Radul şi Mogoş şi cu feciori ce ne va da Dumnezeu şi cu 1 fune de ocină şi cu 1 vie, za 2600 aspri gata şi eu Bratul cu frate-mieu Nistor şi cu feciori ce ne va da Dumnezeu cu 1 fune de ocină şi cu 1 vie, za 2600 aspri gata şi eu Roman cu fiiu-mieu Stoica şi cu feciori ce ne va da Dumnezeu cu 1 fune de ocină şi cu 1 vie, za 2600 aspri gata şi eu Ghiuorma, feciorul lu Dragomir, nepot lu Roman, şi cu feciori ce-mi va da Dumnezeu şi cu 1 fune de ocină şi cu 1 vie, za 1400 aspri gata pentru că noi aceşti oameni, carii sîntem mai sus scrişi den Apele Vii, fost-am megiiaşi cu moşiile noastre încă mai denainte vreme de în zilele altor domni bătrîni. Iară după aceia, cîndu au fost acum, în zilele domnu nostru lu Alexandru voevod, feciorul răposatului Iliiaşu voevod, iară noi singuri din voia noastră, nesiluiţi de nimenilea, venit-am înnaintea domnu nostru în divanul cel mare şi înnaintea a tuturor boiarilor marii şi mici, de ne-am vîndut rumîni cu feciorii noştri şi cu moşiile noastre jupînului Trufanda vel vistiiar, derept acest preţu ce scrie mai sus, ca să-i fim rumîni de moşie lui şi coconilor în vecie. Şi am luoat noi toţi banii cineş pre mîinile noaste de bunăvoea noastră, fără de nici o silă şi ne-am vîndut noi cu ştirea a divanului şi a toţ boiarii şi a tuturor boiarilor şi a megiiaşilor de sus şi de jos şi de pre înprejurul locului. Şi la tocmeala noastră fost-au mărturie deregătorii domnu nostru, anume: jupan Necula biv vel vistiiar i jupan Hriza vel dvornic i jupan Vladul vel logofăt i jupan Papa biv vel dvornic i Ivaşco biv vel dvornic an biv vel dvornic i Miho vel spatar i Gligorie biv vel c Costandin vel peharnic i Muşat vel slujer i Dumitru vtori vistiiar i Stamat aga i Mateiu aga i Dumitru căpitan i Raclul postelnic, sim iocăv logofăt i Calotă biv vel armaş i Bunea logofet. Aceasta mărturisim ca să se ştie şi să se crează. [...]. Hriza vel dvornic Papa biv vel dvornic Vlad vel logofăt [...] Muşat vel suljer Dumitru vistiiar [...] Gligorie comis Eu Stamatie aga Eu Calotă armaş Eu Radul postelnic, sin popa Stoica Eu Matiiu aga Bunea Vîlcul logofet Lăpădat logofet 1629 (7137) iunie 8. ŢR Ivaşco vornic cu 12 boieri hotărnicesc ocinele de la Hăreşti ale lui Aslan vornic şi Hrizea vornic. [...]. † Adecă eu jupan Ivaşco dvornic înpreună cu aceşti 12 boiari, anume: Ilie dvornic ot Corneşti i Nenciul dvornic i Mavrodin peharnic ot Măneşti, Staico dvornic ot Şinteşti i Spiridon logofet ot Bălaci, Stepan logofet i Draghie ot Ţigăneşti, Stanciul logofet ot Cîrsteneşti i Stanciul ot Fundeni i Vladul postelnic ot Drîngeşti i Cîrstiian dvornic ot Boteni i Iurgachi dvornic ot Băteşti, carie am fostu luoaţi pre răvaşe domneşti de jupan Hriza marele dvornic şi de jupan Aslan dvornic, ca să le hotărîm această ocină de la satu de la Hăreşti, venit-am la ocina lor înpreună cu Aslan dvornic şi cu ispravnici de la jupan Hriza dvornic, anume: Dumitraşco vistiiar şi cu egumenul Galition şi cu toţi călugărie de în svînta mănăstire de la Bălteni, ce iaste hramul sviati Neculae. Deci am înblatu toţi înpreună de am călcat tooată ocina preste tooati hotaarăle. Aflat-am de în cărţile loru cum le-au fostu ocina de în doao, de 2 fraţi, iară cînd am vrutu să înpărţim ocina nu le-au fostu de protivă ca să o putim hotărî de în doao de în capu pînă în capu, ce se-au voitu cîte trii, de bunăvoe a loru, de înaintea noastră, de am făcut doao înpărţeale, cîmpul deosebi, pădurea deosebi, apoiu am protivit codrii, cîmpul cu pădurea, de am pus cîmpul de sus despre Bălteni cu partea de pădure despre Ialomiţa şi cîmpul de jos despre Ţigăneşti cu parte de pădure despre balta Hăreştilor şi am împărţit cîmpul cu un cap în balta Hăreştilor, cu alt capu la apa Ialomiţie, iară pădurea o-m împărţit cu un capu la hotarăle Hăreştilor, cu altu capu la hotarăle Ţigăneştilor. Deci am pus pre Aslan dvornic de au iubit ce ş-au luoat, cîmpul de sus despre Bălteni cu pădurea despre Ialomiţa, iară egumenul Galition cu călugării şi cu voia jupînulue Dumitraşco vistiiar au luoat ocina de jos despre Ţigăneşti şi pădurea despre balta Hăreştilor. După ce se-au voitu şi se-au tocmit, noi am înpitritu hotarăle cu pitri de în cin pînă în cin, cum iaste legea ţerăe. Şi Aslan dvornic în ce chipu ao luoat ocina de sus despre Bălteni, căci au [au] avutu altă ocină alăturea a satului Scroviştea după ce se-au tocmit. Apoe au făcutu şi jurămîntu: carele de întru ei va spargi aceasta tocmeală de se va lepăda, să fie blăstemat de vlădica Hristos şi de 318 de otţi eje vă Nichii şi să-i fie sufletul cu Iuda înpreună. Aceasta scriem şi măr-turisim cu al nostru zapis înpreună cu ale noastre suflete. [...]. Ivaşco dvornic 1629 (7137) iunie 9, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte m-rii Argeş satul Grecii de la Olt, cu rumînii, volnicind-o să alunge, după strîngerea recoltei, pe Preda fost mare sluger şi pe Stroe postelnic. † [...] sfintei dumnezeeştii mănăstiri ce se cheamă Arghiş, hram uspenie Bogorodiţe şi părintelui egumenul Melentie, ca să fie volnici călugării cu această carte a domnii mele de să oprească pre Preda biv vel slujer şi pre frate-său Stroe postelnic de pre satul Grecii de la Olt, unde le sînt casele, să fie pre seama mănăstirii Argişul, cum au fost dat şi miluit de răposatul Băsărabă voevod la sfînta mănăstire şi cum le citescu cărţile şi hrisoavele bătrîne, cu toţi rumînii şi cu tot venitul ce se va alege şi cine va fi arat sau va cosi pre hotarul Grecilor, să fie volnici călugării să ia dijma de pîine şi de fîn şi de în legumi şi den tot ce va fi de la tot omul, măcar ce om va fi, de nimenilea opreală să n-aibă, numai să fie în pace pîinea a Predei slujer şi a lu Stroe, înnsă numai cît va fi arat cu plugurile lor. Şi să aibă a-şi şedea în case numai pînă la sveti Dimitrie, pînă-şi vor strînge pîinea şi vinul den vii şi legumi ce vor avea pre în grădini, iar de la sveti Dimitrie ei să iasă den sat să se ducă la alte ocine şi moşii unde vor avea, iar satul Grecii cu tot venitul să rămîe pre seama sfintei mănăstiri Argeşul. Derept aceia şi voi, rumînilor den Greci, în vreme ce veţi vedea ceastă carte a domnii mele, iar voi încă să căutaţi să aveţi asculta de călugări de toate ce vă vor da învăţătură, pentru că v-am dat domnia mea să fiţi pre seama mănăstirii Argişul, iar Preda slujer şi Stroe postelnic nici o treabă să n-aibă, cum aţi fost dat şi de răposatul stremoşul domnii mele Băsărabă voevod. Iar cine nu va asculta să i se facă certare, că aşa iaste învăţătura domnii mele. [...]. 1629 (7137) iunie 10, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte m-rii Dealul satul Alexenii din Ialomiţa. † [...] Macarie mitropolit, care iaste nastavnic sfintei mănăstiri, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele de să ţie satul Alecxenii de în Ialom, care sat au fost dat şi miluit în sfînta mănăstire Dealul de răposatul Alexandru voevod cel bătrîn, fecior Mircei voevod, tot satul, cu toţi rumînii şi cu viile şi cu morile, cu tot hotarul cît se va alege. Şi am văzut domnia mea şi hrisovul răposatului Alexandru voevod de miluitură la sfînta mănăstire ce scrii mai sus, de cîndu au fost cursul anilor 6940 de ani. Derept aceia şi voi rumînilor de în Alexeni, în vreme ci veţi vedea această carte a domnii mele şi oamenii părintelui Macarie mitropolitul de la mănăstirea Dealul, iar voi încă să căutaţi să aveţi a asculta de toate de ce o vor că v-am dat domnia mea să fiţi pre seama lui; şi să fie tot om ......den sat pînă nu vor veni cu cărţi şi cu drese ce vor avea să steae......ntea domnii mele să-şi arate dreptatea nimenile ......veni de faţă. Că aşa iaste învăţătura domnii mele...... [...]. 1629 (7137) iunie 11, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte m-rii Argeş satul Fălcoii, jud. Romanaţi. † [...] Melentie ca să fie volnic cu această carte a domnii mele, de să ţie satul Fălcoii de în judeţul Rom, tot satul şi cu toţi rumînii şi cu tot venitul ce se va alege, să aibă a luoare dijmă de la tot omul cari-i va fi arat pre acea ocină de la Fălcoi. Pentru că acest satu Fălcoii ce scrie mai sus, el au fost de moşie al răposatului Ventilă voevod, feciorul Radul voevod; deci 1-au dat şi 1-au miluit la sfînta mănăstire Argeş pentru pomena. Şi am văzut domnia mea şi cartea răposatului Ventilă voevod, de miluitură, cîndu au fost cursul anilor 7043. Derept aceia şi voi, rumînilor de în Fălcoi, în vreme ci veţi vedea această carte a domnii mele şi oamenii părintelui Melentii egumen, iar voi încă să căutaţi să aveţi a asculta de toate de ce-o vor da învăţătură, că v-am dat domnia mea să fiţi pre seama lui, iar alt nimenilea să n-aibă treabă în sat. Iar boiarii carii o vor ţine, ei să-şi aducă cărţile şi drese ce vor avea, să să stea de faţă cu călugării aicea înnaintea domnii mele. Deci şi voi, rumînilor, înncă să căutaţi să vă strîngeţi toţi la urmă şi la moşia voastră la Fălcoi, că o voi scădea domnia mea bir, de o voiu lăsa iuşor, puterea voastră, nici un păs nu veţi avea. Aceasta vă grăescu domnia mea. [...]. 1629 (7137) iunie 13, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte m-rii Dealu grădina cu via şi casele din satul Popşa. † [...] Nicolae şi părintelui vlădică Macarie, ca să fie volnici călugării cu această carte a domnii mele să ţie sfînta mănăstire grădina de la satul Popşa cu viia şi cu casele şi cu tot ce va fi, pentru că o am dat domnia mea şi am miluit pre sfînta mănăstire, căce au fost pre ocina mănăstirii ce au fost făcut vie domnească. Acum o am dat domnia mea grădina cu viia şi cu casele să fie la sfînta mănăstire, cum am văzut domnia mea şi hrisovul răposatului Radul voevod, aşijdere făcut cu mare blestemu. Deci am miluit domnia mea ca să fie mănăstirii moşie în veac. Şi am pus domnia mea şi blestem: care va dărui domnul Dumnezeu a fi domnu Ţerăi Rumîneşti, ori de la inima seminţei domnii mele, ori den ruda noastră, ori dentr-alt neamu, încă să aibă a cisti şi a înnoi şi a întări mila domnii mele pre tocmeală cum scrie mai , iar care va călca şi va sparge mila şi ertăciunea domnii mele, acela să fie blăstămat de vlădica Hristos şi afurisit de 318 [...]. 1629(7137) iunie 14, Bucureşti. ŢR Moşnenii din satele Polovinele şi Vlădila se vînd rumîni cu ocinile lor lui Necula vistier. † Adecă noi moştenii satului de Polovine şi den Vlădila, den judeţul Rom, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru, carii ne-am vîndut rumîni jupînului Neculii vistiiar cu feciorii noştri şi cu toate părţile noastre de ocină de în cîmpu şi de în pădure şi de preste tot hotarul, cîtu se vor afla părţile noastri de ocină şi de în Polovine şi de în Vlădila, în care zapis ne-am scris pe nume: de Polovine, Stanciul cu feciorii lui i Voia cu feciorii lui şi eu Roman cu fiiu-mieu Eva şi cu alalţi feciori, cîţi-mi va da Dumnezeu, şi eu Neagul cu fiiu mieu Otor şi cu fiiu-său Oprea şi Stoica, feciorul Neagului şi cu alalţi feciori, cîţi ne va da Dumnezeu, şi eu Boţa cu feciorii miei, Costea cu fiiu-său Neagul şi Jătea, iar fecior Boţii şi cu alalţi feciori, cîţi ne va da Dumnezeu; preste toţi am luoat 11400 aspri gata. Şi noi satul Vlădila, carii ne-am vîndut rumîni jupînului Neculii vistiiar, iar ne-am scris pre nume: Danciul cu fiiu-său Gherghe şi cu alalţi feciori, cîţi-mi va da Dumnezeu, şi eu Badea cu feciorii miei Stoica i Tudosie cu fiiu-său Badea şi cu alalţi feciori, ce ne va da Dumnezeu, şi Radul cu feciorii lui, ce-i va hărăzi Dumnezeu, şi eu Stoian cu feiu-mieu Boţa i Radul cu fiiu-său Albul i Badea cu fiiu-său, Bratul, şi cu alalţi feciori ce ne va da Dumnezeu, şi eu Dragomir cu feciorii miei, cîţi-mi va da Dumnezeu; preste toţi am luoat 11400 aspri gata. Şi ne-am vîndut de bunăvoia nostră. Păntru că noi aceşti megiiaşi ce sîntem scrişi într-acest zapis, fost-am toţi megiiaşi cu feciorii noştri şi co moşiile noastre, încă mai denainte vreme. Iară după aceia, cînd au fost acum, în zilele domnu nostru creştin Alexandr voivoda, feciorul răposatului Io Ileaş voivoda, iar noi de bunăvoia noastră, fără dă nici o silă, venit-am la jupînul Necula vistiiar, de ne-am vîndut rumîni cu feciorii noştri şi cu toate moşiile nostre den Polovine şi den Vlădila. Şi ne-am vîndut cu ştirea domnu nostru şi a tuturor boiarilor marii şi mici. Şi am luoat toţi banii deplin de în mîna jupînului Dumitru vistiiarul şi den mîna Parepei postelnic. Şi ne-am vîndut de a nostră bunăvoe, fără dă nici o silă, ca să-i fim rumîni în veci jupînului Neculii vistiiar, cu toţi feciorii noştri, cîţi ni va hărăzi Dumnezeu. Şi mărturie: jupan Vladul vel logofet i jupan Miho vel spatar i jupan Papa biv vel dvornic i jupan Trufanda vel vistiiar i jupan Muşat vel slujer i jupan Gligorii biv vel comis i jupan Nedelco vel portar i jupan Costandin vel peharnic i jupan Dumitraşco biv vel vistiiar i jupan Mateiu biv vel agă i Dumitru căpitan i jupan Sima 2 logofet i Para logofet i Bunea logofet i Stroi logofet i Şărban logofet şi încă mulţi boiari, care nu sînt scrişi într-acest zapis şi-şi vor pune peceţile mai jos. [...]. Vladul vel logofet Papa vornic [...] Muşat vel suljer Nedelco vel portar [...] [...] Dumitraşco vistier Şărban logofet Matiiu aga Gligorie comis ...... logofet Bunea Vîlcul logofet Stroe logofet 1629 (7137) iunie 14, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte Mitropoliei un vad de moară în Bucureşti, pe apa Dîmboviţei. † [...] sfintei, dumnezeeşti Mitropolii, ca să fie volnic cistitul şi luminatul părintele nostru mitropolitul chir vlădica Grigorie cu aceasta carte a domnii mele, să ţie 1 vadu de moară aicea la Bucureşti, în apa Dîmboviţei, care vad iaste de în ocina Lupeştilor, derept morile Sfintei Troiţă, de încoace despre ocina domnească, de în sus de Ciutărie, despre livadea domnească, să aibă sfînta Mitropolie a-şi face mori pre ocina domnească. Pentru că am dat domnia mea şi am miluit ca să fie afintei Mitropolie întărire şi de hrană, iar domnii mele să fie pomană în vecie, că acest vad iaste pre ocina domnească, şi de nimenilea opreală să n-aibă. Şi am pus domnia mea şi blăstem: care va dărui domnul Dumnezeu a fi în urma noastră domnul Ţerăi Rumîneşti, încă să aibă a înnoi şi a întări mila domnii mele, cum scrie mai sus. Iar cine va călca şi va sparge mila şi pomeana domnii mele, acela să fie blăstemat de vlădica Hristos şi afurisit de 318 otţi ce sînt întru vă Nichei, amin. [...]. 1629 (7137) iunie 15. ŢR Radu dorobantul vinde lui Andronie postelnic moşie la Boteni. † Adecă eu Radul dorobanţul scres-am acesta al mieu zapis să fie de mare credenţă la mîna lu Andronii postelnic, cum să se ştie cum am vîndutu-mi moşia mea şe a frăţene-mieu lu Luţcan şe a unchiu-mieu, Ivan, de în sat de în Boteni, toată, lu Andronie postelnic ot Boteni, deript aspri 1000 tocma. Şe i-o-m vîndut de a mea bunăvoe, ca să fii lui moşii şe feciorilor lui, în vici. Şe mărturii: Oprea ot tam i Stan ot tam i Radul ot tam, Iacov i Ivul ot Zăvoiu i brat ego Stancul ot tam i Sava ot Crivnic i Radul postelnic ot Ruşceni. [...]. † Sava. † Stan. † Radul dorubanţ. 1629 (7137) iunie 15, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod împuterniceşte pe episcopul de Buzău să ia bir de la preoţii şi diaconii din eparhia sa. † [...], ca să fie volnic cu această carte a domnii mele să-şi ia de pre la toţi popii şi diaconii de în toate oraşele cîte se vor afla în parhiia sfintei episcupiei, să ia de 1 popă cîte 1 galben şi de la un diiacon cîte 150 de bani; la sveti Dimitrie şi la sveti Gheorghie. Iară să ia aşijderea întru 1 an de doao ori, iar de la popii de la ţeară, să ia întru 1 an cîte 1 galben şi de la diiacon cîte 150 de bani. Pentru că i-am dat domnia mea să ia această cislă de bani de pre la popi şi de la diiaconi, să fie mertic sfintei episcupiei, cum au fost dat şi de alţi domni. Deci să aibă a luoa acest mertic cum scrie mai sus. [...]. 1629 (7137) iunie 15, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte m-rii Tismana satul Corzi, din jud. Mehedinţi, în urma unor judecăţi. † [...],ca să-i fie satul Corzii, ot sudstvo Meh, cu tot hotarul şi cu rumînii şi cu tot venitul cît se va alege, pentru că acest sat Corzii fost-au al mănăstirii Tismenei de moşie, ce au fost înpresurat fără direptate de Ion păharnicul de Paia, tatăl lui Laţco comis, moşul Predei. Deci cîndu au fost acum, în zilele domnii mele, avut-au părintele egumenul Theofil pîră cu Preda, nepot de fecior lu Ion peharnic, aicea înaintea domnii mele în divan pentru satul Corzii. Şi aşa pîrîia Preda cum a fost a lui de moşie, n-au fost al mănăstirii. Şi au scos Preda în divan şi o carte a Radului voevoda, fecio[cio]rul Mihnei voevod, făcută mincinoasă şi fără direptate pre satul Corzii. Într-aceia, domnia mea am căutat şi am judecat pre dirept şi pre lege, înpreună cu toţi cinstiţii deregătorii domnii mele şi am adeverit domnia mea cu tot divanul, cum au fost satul Corzii al mănăstirii Tismeana de moşie de multă vreme, ce 1-au fost înpresurat Ion peharnic în silă şi fără direptate. Ce au rămas Preda, nepot lui Ion peharnic, de lege denaintea domnii mele pentru că au mărturisit mulţi boiari în divanu: Stamati aga şi Dumitru căpitan Filieşanul şi Mihai cliucer cum n-au avut Ion peharnic nici o treabă cu Corzii. Deci i-am luoat domnia mea cartea Radului voevod de în mîna Predei de o am spart. Şi am dat domnia mea satul Corzii mănăstirii Tismenei, iar Preda să n-aibă treabă. Derept aceia şi voi, rumînilor de în Corzi, în vreme ce veţi vedea ceastă carte a domnii mele şi oamenii egumenului Theofil de la Tismeana, iar voi să căutaţi să aveţi asculta de călugări de toate ce vă vor da învăţătură, că v-am dat domnia mea cu divanul să fiţi iară ai sfintei mănăstiri Tismeana, cum aţi fost şi mai denainte vreme, aşa să fiţi şi acum, că aşa iaste învăţătura domnii mele. [...]. 1629 (7137) iunie 22, Bucureşti. ŢR Fiii lui Bălan din Devesel se vînd rumîni lui Necula vistier. † Adecă noi, feciorii lu Bălan ot Devesel, ot sud Rom, pre nume: Moş şi Stan i Costea, scriim şi mărturisim cu cestu zapis al nostru, ca să fie de credenţă la mîna jupînului Neculii vistier, ca să să ştie că ne-am vîndut rumîni dumnealui, cu feciorii noştri şi cu toate moşiile noastre de priste tot hotarul cît să va afla, dereptu 12600 aspri gata. Păntru că noi aceşti megiaşi, carii sîntem mai sus-scrişi, fost-am megiiaşi cu moşiile nostre încă mai denainte vreme. Iar după aceia, cînd au fostu acuma, în zilele domnu nostru creştin Alexandr voievoda, sin Io Ileiaş voevoda, iar noi de bunăvoia noastră, fără dă neci o silă, venit-am la jupînul Necula vistiiar de ne-am vîndut rumîni cu feciorii noştri şi cu toate moşiile noastre, drept cîţi bani sînt scrişi mai sus, 3600 cu ştirea domnu nostru şi a tuturora boiarilor şi marii şi mici şi am luoat toţi banii deplin. Şi mărturie: jupan Vladul vel logofet i jupan Papa biv vel dvornic i jupan Trufanda vel vistiiar i jupan Dumitraşco biv vel vistiiar i jupan Gligorii biv vel comis i jupan Muşat vel slujer i jupan Nedelco vel portar i jupan Neagul vel agă i jupan Dumitru Dudescul al 2-lea vistiiar i jupan Sima al 2-lea logofet i jupan Para logofet i jupan Bunea logofet i Stroi logofet i Dumitru logofet i Şerban logofet şi încă mulţi boiari, ce nu sînt scrişi într-acest zapis. Aceast-am scris, ca să se crează că ne-am vîndut rumîni de bunăvoia noastră, ca să-i fim rumîni în vecii. [...]. Vladul vel logofet Papa vornic Neagul vel agă [...] Dumitraşco vistiiar Nedlco vel portar Dumitru vistiiar [...] Para logofet manu propria Gligorie comis Stroe logofet Bunea Vîlcul logofet Şerban logofet <1629 > iunie 26. ŢR Muşat vistier cu fiii săi fac schimb de moşie cu Mihai clucer şi fraţii săi, dînd satul Negoeşti pentru parte din satul Izvorani. † Adecă eu, Muşat vistiiar şi cu fiiu mieu Vasilie şi cu fata mea Voichiţa, scriem şi mărturisim cu acestu zapis al nostru cum să să ştie că ne-am tocmit cu Mihaiu cliucer şi cu frate-său Dumitraşco postelnic şi cu soru-sa Ancuţa, fata jupînesei Marăi, dă ne-am tocmit dă a nostră bună voe, dă le-am dat noi, însă eu Muşat vistiiar şi cu feciorii miei, cum sînt mai sus scrişi, datu-le-am satul Negoeştii cu tot hotarul şi cu toţi rumînii şi viile şi casile boereşti şi le-am dat şi bani gata galbeni o sută, iar Mihaiu cliucer şi cu frate-său Dumitraşco şi cu soru-sa Ancuţa, fata jupînesei Marăi, ne-au dat noaoă partea lor de la Izvorani, toată, di preste tot hotarul şi cu rumînii cîţi să vor găsi şi cu vinăriciul den deal şi cu vaduri dă mori ce vor fi pre acea parte a noastră. Păntru că acea parte dă la Izvorani fost-au dat dă jupîneasa Mara fie-sii Ancuţei zestre, iar Mihaiu cliucer şi cu frate-său Dumitraşco şi cu Ancuţa soru-sa dănpreună au schimbat cu [cu] jupîn Muşat vistiiar şi cu fiiu-său Vasilie şi cu fie-sa Voichiţa dă le-am dat noi Izvoranii partea noastră şi ne-au dat vistiiarul Nigoeştii cum e mai sus scris. Am schibat dă a noastră bună voi, moşii pri moşii, să ne fii şi noaă stătătoare şi lor în veci. Şi mărturie: Tudor slujer şi pe aga Mateiu şi aga Stamatie şi Neagul aga şi Dumitru ot Filiaşi şi Nedelco vel portariu şi Grama slujer şi Gherghe căpitan. Şi am scris eu, Ghinea neguţătoriul [...]. Tudor slujer Neagul vel aga Muşat vel sluger Vasilie spatar Voica Grama clucerul Gherghe capitan Eu aga Stamatie Eu Matei aga Dumitru căpitan 1629 (7137) iunie 30. ŢR Alexandru Iliaş voievod porunceşte lui Aslan vornic, ispravnicul scaunului Craiovei, să cerceteze în pricina unui heleşteu din Deveselul, spart de megiaşii din sat. † [...] jupan Aslan vornic, ispravnecul scaunului Craiovii sănătate. Alta-ţi dau în ştire domnii mea păntru că aicea înaintea domnii mele spus-au cinstit boiariul domnii mele jupan Nicula vistiiar păntru 1 heleşteu ce ari la satul Deveselul de în Romanaţi, cum 1-au spart megiiaşii de au cursu şi apa şi peştele. Derept aceia, în vreme ce vi [vi] vedea ceastă carte a domnii mele, iar dumneata să cauţi să tremeţi nişte oameni acolea în sat, să caute şi să adevereze foarte bini cine au spart acel heleşteu; aceia să fii de pradă, cum iaste lege. Aceasta-ţi grăescu domnii mea. [...]. . ŢR Moşnenii din Deveselul dau lui Necula vistier partea lor dintr-un heleşteu, pentru că i-a plătit de o gloabă. † Noi judecee Deveselenii scris-am acest zapis al nostru şi 1-am dat la mîna cistitului jupan Neculei vistiariului, pintru că am avut un heleşteu deînpreună cu rumînii vistiariului, deci neştine, un om rău, el au venit de au săpat heleşteul şi au scurs apa şi au eşit şi peştele şi au rămas hele<şt>eul uscat. Dup-aceia, noi sătenii, toţi judecii şi rumînii ne-am apucat în ceartă. Deci judecii am zis că 1-au spart rumînii, iar rumînii zis-au că 1-au spart judecii; făcut-am atî ceartă şi atîta gîlceavă pintru acel heleşteu, deci deîntr-aceia prins-au veste de la domnie, trimis-au carte domnească să ne prade, să ne ia 60 de boi sau să dăm omul cel ce au spart heleşteul. Noi om n-am putut găsi, ce am fost tot satul de pradă. Deci rumînii vistiiariului le-an plătitu-i-au dumnealui de gloabă domnească, iar judecii am rămas de n-am avut cu ci plăti gloaba domnească, că am fost nişte oameni săraci. Deci, am mersu la vistiariul Nicula de ne-am tocmit cu dumnealui, şi partea noastră de gloabă, cîtu ne-am făcut de către domnie să dăm, plătitu-ne-a domniia lui, iar noi i-am dat şi partea noastră de heleşteu, să fie heleşteul tot al dumnealui, pintru căci ne-au plătit şi partea a noastră de gloabă domnească. † După aceia, noi toţi judei cîţi sîntem, şi mic şi mare, scris-am acest zapis cu partea a nostră de heleşteu a tuturora, cîţi sîntem judeci în Divesel de o am dat jupan Niculei vistiariului, pintru căci ne-a plăti de această pradă, să fie heleşteul al dumnealui şi al feciorilor dumnealui şi a nepoţilor şi a strepoţilor, anume judeci: Stoinea i Marco i Laţco i Lepădat i Borcan şi alalţi cîţi sîntu toţi judeci, mici mari, toţi am scris să fie heleşteul tot al vistiariului întru vecie, amin. Mărturii oameni buni sînt cînd se-au făcut acest zapis, făre nici o silă, anume: de în Tiha, Şteful i Stroe, de în Zbiceni, Stanciul i Duiul, de în Studena, Stoichiţa, de în Comanca, Radul mazîlul. 1629 (7137) iulie 1. ŢR Alexandru Iliaş voievod împuterniceşte pe Stati, Zota şi Dima cojocari să ia dijmă de la satul Putineiul, zălogit lor de Preda sluger. † [...] acestor cojocari, anume: Stati i Zota i Dima de aicea de la oraşul domnii mele de în Bucureşti, ca să fie volnici cu această carte a domnii mele să ia toată dijma de pre ocina satului Putineiul, de în hotar pîn în hotar, ori a cui pîine va fi arat pre acea ocină. Pentru că acestu sat Puteneiul fost-au de moşii al Predii slugerul. Deci el 1-au dat acestor cojocari ce sînt mai sus-scrişi, păntru 560 de galbeni, ci le-au fostu dator şi n-au avut bani să plătească, ce au dat acestu sat, să fii de moşii cu toţi rumînii şi cu tot venitul. Iar cînd au fostu acum, la vreme de dijmă, au mersu aceşti cojocari să ia dijma de pre acea ocină, iar Preda slugerul i-au oprit de pre o plasă, ca să nu ia dijmă. Deript aceia, domnii mea am dat acestor cojocari, anume State i Zota i Dima, să fii volneci să ia toată dijma de pre acea ocină, de în hotar pîn în hotar şi de în pîinea boerească şi de la toţi cîţi voru fi harat pre acea ocină. Şi de nimelea opreală să n-aibă. [...]. [...] al triilea postelnic. 1629 (7137) iulie 7. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte m-rii Clocociov un ţigan, în urma unei judecăţi. † [...] David, ca să fie sfintei mănăstiri ce scrie mai sus un ţigan anume Pătru, feciorul lu Negre ţiganul, şi cu ai lui feciori, Ghinea i Radul, pentru că acest ţigan Pătru fost-au de moşie al mănăstirii Clocociovul dat de Bădica de multă vreme. Iar după aceia, deaca se-au sărăcit mănăstirea, se-au sculat un egumen de acolea den mănăstire, anume Gligorie, de au hărăzit pre Negre ţiganul, tatăl lu Pătru ţiganul, unui boiarin, anume Ion logofătul de Muţi. Iar după aceia, cîndu au fost apoi în zilele lu Mihaiu voevod, deac-au deşchis Mihail voevod sfînta mănăstire, iar domnia lui au strînsu toţi ţiganii mănăstirii care de pre unde au fost răsipiţi. Deci au dus şi pre Pătru ţiganul la mănăstire, căci au ştiut şi se-au adevărat că au fost de moşie al mănăstirii, de 1-au luoat de la Ion logofătul de Muţi. Şi de atunce pînă acum tot au fost la sfînta mănăstire Clocociovul. Iar cîndu au fost acum, în zilele domnii mele, iar Giura postelnic, feciorul lu Mihăilă, nepotul Neniului de Muţi, el se-au apucat de Pătru ţiganul să-1 ia de la mănăstire. Deci au venit de faţă înnaintea domnii mele la divan. Intr-aceia, domnia mea am căutat şi am judecat pre dirept şi pre lege şi am adeverit domnia mea cum au fost al mănăstirii de moşie. Şi au mărturisit boiarinul domnii mele Tudor biv vel slujer cum au fost ţiganul mănăstirii. Şi am văzut domnia mea şi zapisul Giurei postelnic de-au mărturisit şi el ca să n-aibă nici o treabă cu Pătru ţiganul, că iaste ţiganul al mănăstirii. Deci au rămas Giura de lege. Şi am dat domnia mea sfintei mănăstiri Clocociovul, ca să fie Pătru ţiganul mănăstirii moşie şi de nimenilea opreală să n-aibă. [...]. 1629 (7137) august 4. ŢR Răvaş de şase boieri pentru alegerea unei ocine la Fugleşti. † Zde meghiaşii Albului comis ot Brezoe şi ai lui Dragomir ot Trestiiani na ime: ot Cărămideşti, Vladul, ot Frăţileşti, Dan i ot Drugăneşti, Drăghiciu i ot Romîneşti, Dragomir Ciocan i ot Trestiiani, Cîrstea i ot Brezoe, Cîrstea Bordea, să caute acei megiiaşi să aleagă ocina lu Moroagă de Fugleştii de Mijloc, cîtă se va afla partea lu Moroagă să o ţie Albul comis, cum vor afla cu sufletele lor. Ispravnic, Dumitru portar. Soroc la sîntă Măriia Mică. [...]. 1629 (7137) august 5, Bucureşti. ŢR Lupu şi Sava din Polovine se vînd rumîni lui Necula vistier. † Adecă eu Lupul şi eu fiiu-mieu Tanasie cu fiiu-său Radul şi Sava cu fiiu-său Novac de în sat de în Polovini, scriem şi mărturisim cu aceast zapis al nostru, să fie de credinţă la mîna jupînului Niculie vistiiar, ca să să ştii că ne-am vîndut rumîni dumnealui, cu feciorii noştrii şi cu toată moşiia nostră, derept 3400 de bani gata. Pentru că noi am fostu megiiaşi co moşiia noastră, încă mai denainte vreme. Iar după aceia, cînd au fostu acum, în zilele domnu nostru Io Alexandr voievod, sin Iliiaş voivoda, iar noi de bunăvoia nostră, fără dă nici o silă, venit-am la dumnealui jupan Necula vistiiar de ne-am vîndut rumîni. Şi am luoat toţi banii deplin de în mîna jupînului Ivaşco vornic. Şi mărturii: jupan Hriza vil dvornic i jupan Vladul vil logofet i jupan Papa biv vil vornic i jupan Trufanda vil vistiiar i jupan Ivaşco vornicul i jupan Gligorii comisul i Dumitru vtori vistiiar i Sima vtori logofet i Bunea logofet. Aceast-am scris să să crează, că ne-am vîndut de bunăvoia nostră. Şi am scris eu, Ghirghi gramatic, u Bucurişti, avgust 5 dni, vă leat 7137 <1629>. Hriza vel dvornic Nedelco vel portar Vladu vel logofet Dumitraşco vistiiar Papa biv vel dvornic [...] [...] Muşat vel slujer Ivaşco dvornic Bunea Vîlcul logofet Dumitru vtori vistiiar 1629 (7137) august 6. ŢR Tanasie postelnic vinde egumenului Neofit de la m-rea Molomoc moşie în Creţeşti. † Eu Tanasie postelnicul şi cu coconii miei anume Pătru i Ştefan acesta al nostru zapis să fie de mare credinţă la mîna părintelui Neofit egumenul şi cu toţi călugării de la măstirea Molomocului de lîngă Gherghiţa cum se ştie că ne-am vîndut partea noastră de ocină de la Creţeşti toată, cît se va alege partea noastră de în cîmp şi de în pădure şi de în apă şi de în siliştea satului şi jumătate de roată de moară gata. Şi le-am vîndut derept ughi 100 gata. Însă să se ştie de într-această parte a noastră de ocină am fost vîndut mai denainte vreme Smîrcenilor 2 locuri de casă, deci să n-aibă părinţii amestec cu aceste 2 locuri iară alaltă ocină, se va alege partea noastră să o ţie părinţii toată. Şi am vîndut această parte de de a noastră bunăvoe şi cu ştirea tuturor megiiaşilor de înprejurul locului şi de în sus şi de în jos. Şi mărturii încă am pus cînd am făcut această tocmeală: jupan Grama cliucer i Lupul iuzbaşa i Ursul de Buzău i Pădure de în Lazuri i Alexe ne ot varoş Flocii i Nica Damaschino neguţător i Alexe neguţător i Iano neguţător. Şi ris eu, Udrea gramatic. [...]. Grama clucer Eu Tanasi am scris. Eu Stoica al Barbuloi ot Tîrgovişte mărturie. 1629 (7137) august 10. ŢR Preda vinde lui Socol paharnic ocină în Gemenele. † Eu Preda, sin Pîrvului, scris-amu al meu zapis la mîna lu Socol păharnic, cum să se ştie că e-m vîndut toată parte me cîtă am vut den sat de Gemenele şi de peste tot locul, şi de cîp şi de pădure şi de apă şi de silişte satului şi cu un rumîn, anume Cîrste şi feciorii lui, cîţi are şi cîţi i va mai da Dumnezeu. Şi am vîndut de bunăvoea me, derept şase mie de bani gata, ca să-i fie moşie lu Socol păharnic şi feciorilor lui. Şi mărturie am pus fraţie mei: Mihaiu i Stoica. Şi am scris eu Mihaiu, meseţa avgust dni 10, vă leat 7137 <1629>. Eu Preda. 1629 (7137) august 10, Bucureşti. ŢR Sima cămăraşul şi popa Dimitru vînd lui Conde mare armaş satul Obedinul. † Adecă eu Sima cămăraşul, nepotul lu Dumitraşco căpitanul, depreună cu popa Dimitru, fratele unchiu-mieu lu Dumitraşco, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Conde vel armaş, ca să se ştie cum am avut pîră şi gîlceavă cu Conda armaşul înnaintea domnu nostru lu Alexandru voevod, feciorul răposatului lu Iliiaş voevod, pentru satul Obedinul de în Jiiul de Jos, căce acest sat fost-au cumpărat de unchiu-mieu Dumitraşco căpitan, încă den zilele lu Şerban voevod, de la megiiaşii de în sat. Iară după aceia, cîndu au fost în zilele Radului voevod, feciorul Mihnei voevod, după moartea a unchiu-mieu Dumitraşco căpitan, iară jupînul Conda armaşul au luoat pre jupîneasa Mariia. Iară cîndu au fost în zilele lu Alexandru voevod, feciorul Radului voevod, iar jupîneasa Mariia fost-au lăsat, la moartea ei, bărbatului ei Condei armaşul acest satu Obeinul, ca să fie lui de moşie şi ca să n-aibă nimenilea treabă den oamenii lu Dumitraşco căpitan. Şi i-au fost făcut şi cartea Radului voevod, feciorul Mihnei voevod, pre satul Obedinul şi de atunce tot 1-au ţinut jupînul Conde armaşul cu pace pînă acum, în zilele domnu nostru Alexandru voevod, feciorul lu Iliiaş voevod. Iară cîndu au fost acum, eu Sima cămăraşul, feciorul lui Chero şi popa Dumitru, frate lu Dumitraşco căpitan, după moartea unchiu-mieu lu Dumitraşco, noi am eşit la divan, de ne-am pîrît de faţă cu jupînul Conde vel armaş pentru Obedinul şi pentru toate moşiile unchiu-mieu lu Dumitraşco căpitan, ca să le luom pre seama noastră, căci am fost noi mai volnici, că feciori unchiu nostru cu jupîneasa lui Mariia n-au făcut. Deci apoi, ne-am tocmit de a noastră bunăvoe şi denaintea tuturor boiarilor, mari şi mici, de în divanul domnu nostru, de ne-au plătit satul Obedinul şi alte moşii şi ocine ce au vîndut unchiu nostru Dumitraşco căpitan, în sat în Frăteştii de la Munte... şi în Stăneşti şi în Alicxeni, cîtă parte de ocină se va alege şi cu ţiganii, anume: Dumitru i Pătru i Iancul, cu ale lor ţigance i Vavolea, de ne-au dat în mîna noastră bani gata 120 de galbeni. Şi încă au fost mai plătit Conde armaşul lu Vechentie egumenul de la mănăstirea Jitiianul, hram sveti Dimitrie, pentru neşte făină ce au fost luoat unchiu nostru Dumitraşco căpitan la Raţ Giurgiu, cu 11700 de bani, cîndu au venit ungurii cu Batăr Gabor craiu aicea în ţeară, cum am văzut noi şi zapisul egumenului de plată şi de mărturie de în zilele Radului voevod, a doa domnie. Şi au fost la tocmeala noastră mulţi boiari mărturii, anume: jupan Hriza vel dvornic i Vladul vel logofet i Trufanda vel vistiiar i Miho vel spatar i jupan Ivaşco biv vel dvornic i Gligorie comis i Costandin vel peharnic i Muşat vel slujer i Neagul vel agă i Dudescul vistiar i Nedelco vel portar i Matheiu aga i Stamati aga i Dumitru căpitan i Mihaiu clucer i Radul logofăt ot Desa i ot Bezdina, Dima postelnic i ot Dîlga, Pătraşco postelnic şi mulţi boiari. Şi pentru mai mare credinţă, pusu-ne-am şi peceate. Aceasta mărturisescu. Şi am scris ca să se ştie şi să se crează [...]. Hrizea vel dvornic. Vladul vel logofet. [...]. Papa biv vel dvornic. Ivaşco dvornic. Dumitru vistiiar. † Neagul vel aga. Nedelco vel portar. Eu Mateiu agă. Eu aga Stămati. Eu Mihai clucer. Az Dumitru capitan. : Aice ieste pol satul vîndut. Zapisul Simei cămăraşul, fecioru lui Chero şi cu Dumitraşco, fratele lui Ene căpitan, aceste au vîndut Condei armaşul de sînt de la let 7137 şi acum cu leat 7229, sînt de atunci pînă acum ani 72. 1629 (7137) august 10. ŢR Mihalcea şi Eremia adeverează că li s-a restituit de către Hamza din Pîrîiani suma de 35000 de bani, daţi acestuia de tatăl lor, Paraschiva mare logofăt. † Scris-am eu Mihalcea i Eremiia, feciorii Paraschivei logofăt, cum să se ştie că au fostu dat tată nostru Paraschivei logofăt 35000 de bani lu Hamza ot Pîrîiani, pentru o jumătate de sat de în Polovragi încă în zilele Radului vodă. Iară cîndu au fost acum în zilele domnu nostru Alexandru vodă, sinu pocoinago Io Iliiaş voevoda, noi am venit de ne-am luat banii înnapoi de în divan, toţi cîţi scriu mai sus. Şi le-am dat cărţile şi zapisele la mîna lor, ca să avem credinţă unul de către alalt, cum de va afla vreo carte să nu să crează. Şi mărturie: aga Stamatie, aga Mateiu, Dumitru căpitan, Mihaiu cliucer, Radul postelnic ot Măldăreşti. [...]. † Mihalcea † Irimia Eu Radul păharnic ot Dărăşti. . ŢR Fiii lui Fiera fost mare logofăt cumpără de la Harvat ocină în Ţigăneşti. † Cumpărat-au coconie de la Harvatu, ocină în Ţigăneştii, de o mie şi o sută, 2 locuri în Poiană şi loc în silişte, lîgă Neag şi un pogon de vie. Şi mărturie: Stan ot Groşet şi Opriş ot Leudeni şi Fera ot Leudeni şi Gherghe, feciurul lu Opriş şi Oprea ot Groşăt şi Paca. : Sud Muşcel. Ţigăneşti, drept bani 1100. . ŢR Pătru din Beleţi vinde o vie la Ţigăneşti. † Să se ştie cum au vîndutu Pătru de Beleţi, feciorul Boncei, vie de în Ţigăneşti în pola vie, jumătate de loc, de la cumpărat de la Ignat; şi în cînpul de josu, locul de în grope şi altul loc merge la Muşcei lu Ţigan în cîmpul de sus; alt loc pă lîngă hotar, jumătate parte me c-un căpătîiu dă în drum, cu altul dă la Vale Popei Priboenilor, dreptu aspri 3200. Şi a fostu mărturie: Vlaicul i Necşul i Voine i Vlad i Şerbanu i Uliţă i Stan. : Sud. Muşcel. Ţigăneşti, drept bani 3200. 1629(7137) august 16. ŢR Drăghici şi Dragomir schimbă nişte ţigănci cu egumenul m-rii Tismana. † Scris-am eu Drăghici şi Dragomir aceast al nostru zapis la mîna părintelui egumenul di la Tismana cum amu făcut un schinbu cu părintele de am chimbat neştii ţigance de i-am datu pre Dora cu trei fete şi le-amu datu părintelui şi m-eu dat părintele alte ţigance, anume Anca cu o fată şi Frurna şi Necşi, de le-am datu noi părintelui de a noastră bunăvoe. Şi mărturii au fostu Preda din Ciple şi Udriştii ot Roşii şi Frăţilă şi Corne postelnic ot Bălăceştii. Şi ne-am tocmit de a noastră bunăvoe denaintea acestoru boeri şi dinainte a totu soborul în svînta mănăstiri. [...]. 1629 (7137) august 25. ŢR Preda postelnic vinde lui Socol paharnic ocină şi doi rumîni în Gemenele. † Eu Preda postelnic, sinu Pîr[r]vului logofăt ot Lazure, scris-am şi mărturisescu cu acesta al meu zapis cum să se ştie că am vîndut eu lu Socol peharnic ocină şi moşie în sat în Gemenele, însă den parte me cît am avut doo părţi de preste tot locul şi den cîmpu şi den apă şi den pădure şi dentr-amîndoo siliştile satului şi de preste tot locul şi cu doi rumîni, anume: Voico Glăva cu feciorii lui şi Coman cu feciorii lui, păntru că acestă moşie şi rumîni ce scriu mai sus fostu-m-eu de moşie de la tată-meu Pîrvul logofăt. Deci m-amu sculat eu de bunăvoea me şi făr de nici o silă de am vîndut lu Socol păharnic, drept 10000 de bani gata, ca să-i fie moşie lui şi feciorilor lui. Alegîndu să se ştie partea noastră, a me şi a fraţilor mei, anume Nedelco şi Mihai şi Stoica, cîtă am avut moşie în sat în Gemenele, parte lu Negre totă şi parte lu Biico totă. Dici, de într-aceste doa părţi de la ceşti doi moşi, eu am vut a patra parte, iară trei părţi a rămas la fraţi mei, care-i scriu mai sus anume. Deci den parte me, eu m-am sculat de am vîndut doa părţi şi cu doi rumîni şi cu feciorii lor lu Socol păharnic derept acest preţ ci scrie mai sus, ca să-i fie moşie, eră o parte şi cu un rumîn, anume Cîrste, eu mi-o-am lăsat să-mi fie mie moşie. Şi am vîndut cu ştire tutoror fraţilor mei. Derept aceea am fapt şi zapisul meu, ca să fie de credinţă la mîna lu Socol păharnic. Şi mărturie am pus omeni buni pre nume: Stan logofet ot Săveşti şi Negul postelnic ot Negoeşti şi Gherghe pitar şi Pădure păharnic ot Lazure şi Nedelco postelnic şi Mihaiu postelnic şi Stoica postelnic ot Lazure. Aceasta mărturisescu cu zapisul meu. Şi am scris eu, Mihai postelnic, cu mîna me. [...]. Eu Mihai postelnic. Eu Preda postelnic. Eu Stoica postelnic. 1629 (7137) august 31, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod împuterniceşte pe egumenul de la m-rea Valea să ia de la Stanciu logofăt o ţigancă cu fetele ei. † [...] călugărilor de la sfînta mănăstire de în Vale, hram svetaa troiţă, ca să fie volnic egumenul popa Nicodim de să ia de la Stanciul logofătul de Cîlceşti o ţigancă a mănăstirii, anume Fruma, cu toate fetele ei, cîte va avea, pentru că iaste a mănăstirii de moşie. Pentru că au venit egumenul popa Nicodim înnaintea domnii mele în divan de-au jeluit şi au spus cum o ţine Stanciul logofăt pre Fruma ţiganca cu fetele ei în sila lui şi nici va să dea ţiganca, nici au vrut să vie de faţă. Derept aceia, domnia mea am judecat şi am dat călugărilor ca să fie volnici cu această carte a domnii mele de să ia pre ţiganca mănăstirii, pre Fruma cu fetele ei, de la Stanciul logofăt şi de nimenilea opreală să n-aibă. Iar cui va părea strîmbu, el să vie de faţă înnaintea domnii mele. [...]. <1629> septembrie 1. ŢR Stan rumîn din Studiniţa vinde lui Necula vistier părţi rămase nevîndute la rumînirea sa. † Adecă eu Stan de Studiniţea scris-am acest zapis al mieu să fie credenţă la mîna jupînului Niculie vistiiar, ca să să ştii că după ce m-am vîndut rumîn dumnealui rămasu-mi-au 300 de stînjăni de ocină în Studiniţa şi în Frăsînet iar 300 de stînjăni. Deci am venit la dumnealui d-o am vîndut şi această ocină toată, cît scrii mai sus şi de în Studiniţă şi de în Frăsînet. Deci pre toţi stînjănii fac 600, deript 1400 aspri gata. Şi o am vîndut eu această ocină de a mea bunăvoi, fără dă neci o silă şi cu ştirea boiarilor şi marii şi mici. Mărturii: jupan Hriza vil dvornic i jupan Papa vil logofăt i jupan Dumitraşcu vil vistiiar i jupan [i jupan] Vladul biv logofăt i jupan Mitrea vil pitar i jupan Costandin vil peharnic i jupan Dumitru vtori vistiiar i jupan Muşat vil slujer i jupan Sima vtori logofăt i jupan Para logofăt şi jupan Bunea logofăt i Stroi logofăt i Şărban logofăt ot vistiirii. Dumitru logofăt aceast-am scris să se crează. [...]. Hriza vel dvornic Papa vel logofăt Vladul logofăt [...] Dumitru vtori vistiar [...] Para logofăt manu propria <1629> septembrie 1, Bucureşti. ŢR Mai mulţi megiaşi se vînd rumîni lui Nicula vistier cu părţile de moşie din Studinţia, Studina şi Frăsinet. † Adecă eu Cincea cu feciorii mii, Cirnat cu feciorii lui, Petco şi Radul cu feciorii loi, Dobri şi Stoica şi Micul cu feciorii mii i Bălan cu feciorii mii, Socol i Stoica i Duna cu feciorii lui i Neicul cu fiiu-mieu Bratul i Ursul cu fii-miiu Bratul i Albul de în Studiniţa, scriem acest zapis al nostru să fii de credinţă la mîna jupînului Niculii vistier, să să ştii că am fostu megiiaşi cu moşiile noastre şi cu toţi feciorii noştri încă mai dinainti vreme. Iar dup-aceia, cînd au fostu acum, în zilele domnu nostru Io Alexandr voevod, sin Ileiaş voivod, iar noi sînguri de bună voia noastră, fără dă nici o silă venit-am la dumnealui jupînul Nicula vistiiar de ne-am vîndut rumîni cu feciorii noştri şi cu toate moşiile noastre de în Studiniţa şi de în Studina, egă eu Cincea şi cu feciorii mii, Cernat cu fiiu-său Petco i Radul cu fiiu-său Dobri i Staico cu feciorii lui şi pre toată parte noastră de ocină şi de în Studiniţa i Frăsinet şi de în Studina, deript 4200. Şi eu Micul cu feciorii mii şi cu toată partea mea de ocină am luoat 1100 de bani. Şi eu Bălan cu feciorii mie, Socol cu feciorii lui i Dona cu feciorii lui şi Stoica cu feciorii lui şi cu toată partea noastră ce ocină, am luoat 3100 aspri gata. I Neicul cu fiiu-său Bratul şi cu alalţi feciori cîţi ni va da Dumneziu, am luoat 2100 aspri. Şi eu Ursu cu fiiu-mieu Bratul i Albul cu feciorii mii şi cu alalţi feciori ce ni va da Dumnezeu pre toată partea noastră de ocină am luoat 2100 aspri gata. Şi am luoat toţi banii deplin şi am ştirea domnu nostru şi a tuturor boiarilor marii şi mici. Mărturii: jupan Hriza vil vornic i jupan Papa vil logofăt i jupan Dumitraşco vil vistiar i jupan Constandin vil piharnic i jupan Muşat vil slujer i jupan Nidelco vil portar i jupan Dumitru vtori vistiar i jupan Sima logofăt i Para logofăt i Bunea logofăt i Stroi logofăt şi încă mulţi boiari ce nu sînt scrişi într-acest zapis. Aceast-am scris ca să se crează cî ne-am vîndut de bună voia noastră şi cu toate moşiile noastri de în cîmpu şi de în păduri şi de în dealul cu viile. Aceasta mărturisim. [...]. Hriza vel vornic Papa vel logofăt Nedelco vel portar Neagul vel aga [...] Stroe logofăt sin Firăi logofăt Mitrea vel pitar 1629 (7138) septembrie 6, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod scuteşte de dări m-rea Plumbuita şi pe colibaşii din jurul ei. † [...] ca să fie de acum bucatele mănăstirii şi colibaşii carii sînt lăcuitori de demult împrejurul mănăstirii, în pace de diimă de stupi şi de gorştina de oi şi de cai de olac şi de toate mîncăturile cîte sînt preste an, de nimica bîntuială să n-aibă, pentru că i-am ertat domnia mea cum au fost ertaţi şi de alalţi domni mai denainte vreme. Şi am văzut domnia mea şi cărţi de ertăciune ca să fii aceşti colibaşi numai de ajutor şi de posluşaniia sfintei mănăstiri. Derept aceia, nimenelea să nu se ispitească a învălui bucatele mănăstirii şi colibaşii, ce să aibă bună pace de toate, că cine-i va învălui, certare va avea. Şi acestă carte a domnii mele să calce toate cărţile de pace şi odihneală. [...]. 1629 (7138) septembrie 7. ŢR Alexandru Iliaş voievod scuteşte de dări pe oamenii ce lucrează la morile de la Şegarcea ale patriarhiei de Alexandria. † [...] ză la morile părintelui patriarhului de la Şegarcea, ca să fie în pace <şi slobozi de bir şi de g> ăleată cu fîn şi de dijmă şi de gorştină şi de miare şi de oa mîncăturile cîte sînt preste an în ţeara domnii mele, de nimenilea val sau că i-am ertat domnia mea să fie meşteri şi lucrători la morile părintelui , birari şi toţi slujitorii domnii mele, carii veţi umbla cu slujbe < ......> că, să căutaţi să-i lăsaţi foarte în pace, nimica să nu-i învăluiţi, pentru omnia mea. Cum am văzut domnia mea şi cartea răposatului Radul voevod de , cursul anilor 7129; aşijderea i-am ertat şi domnia mea, că cine-i va <învălui mare certare va avea>. [...]. 1629 (7138) , Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte patriarhiei de Alexandria vama de sare de la Ocnele Mari. † [...] părintelui Filoteiu, care iaste omul şi ispravnicul părintelui Gherasim, patriiarhul de la Alixandria, ca să fie volnici oamenii sfinţii lui, anume: .... cu această carte a domnii mele de să ia vama de cară de la Ocna cea Mare de lîngă Rîmnic, ce au fost partea domnească, însă de un car cîte 4 bani de la toate carăle cîte vor merge să înncarce sare sau bolovani sau drobine sau sare măruntă la Ocna cea Mare. De toate carăle să ia vamă de car cîte 4 bani, veri fie sarea a brodnicilor, veri neguţătoriască, veri turcească, veri a cui va fi, tot să ia vamă de cară ori cine va încărca sare de la Ocnă, cum au fost legea bătrînă şi în zilele altor domni mai de nainte vreme pentru că o am dat şi am miluit domnia mea această vamă ce scrie mai sus sfintei patrierşie, să fie dumnezeeştilor călugări şi posluşnicilor şi aceştii sfinte case întărire şi de hrană şi domnii mele pomenă. Derept aceia şi voi, cămăraşilor de la Ocna cea Mare, în vreme ce veţi vede această carte a domnii mele, iar voi încă să căutaţi să lăsaţi să-şi dea tot omul vama de cară cum au fost obiceiul şi mai de mult, nimica să nu li se oprească, căci această vamă nu iaste nici despre voi cămăraşii, nici despre sarea eminilor, nici despre sarea înpărătească, nici despre nimenilea, ce iaste despre nămesnici care poartă sarea şi de nimenilea opreală să n-aibă naintea , că apoi acela om certare va avea de cătră domnia mea. Că aşa iaste [...]. 1629 (7138) septembrie 13. ŢR Pătraşco vinde lui Radu logofăt ocină la Preoteşti, jud. Prahova. † Adecă eu Pătraşco, feciorulu maicăi călugăriţie, nepot de soră a jupînesii Dospinii, jupîneasa lu Ilie vornicul, scriu şi mărturisescu cu acesta al meu zapis ca să fie de credinţă la mîna jupînu Radul logofăt, cum să se ştie că am vîndut partea mea de ocină de în sat de Preoteşti, de în judeţul Praovii, însă de jumătate de sat a treia parte, cu rumîni ce se vor afla şi cu ocina ce se va afla de în cîmpu şi de apă şi de pădure şi de în preste tot hotarul şi o-m vîndut eu de a mea bună voe jupînului Radul logofătului, dereptu bani gata 3000, ca să fie jupînului Radul logofătului, moşie neîntorsă şi coconilor dumnealui. Şi cîndu o-m vîndut, au fost şi boia[ia]ri mărturie: Ilie vornicul ot Corneşti i Barbul postelnic ot Măneşti i Mihalcea postelnic, sin Ilie vornicul i Drăghici postelnic, sin Limber ot Tîrgovişte. Acesta am scris şi mărturisesc. Şi am scris eu Preda postelnic, sin Ilie vornicul. [...]. Eu Pătraşco vînzător. Eu Spinea logofăt martor. † zapisul lu Pătraşco pentru Preuteşti. 1629 (7138) septembrie 16, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod scuteşte satul Flămînzeşti de obligaţia de a găzdui pe birari, interzicînd acestora de a face scaun de bir în sat. † [...], ca să-i fie satul Flămînzeştii ot sudstvo Argheş în pace şi slobod de toţi călătorii şi de toate slugile domnii mele, carii vor umbla în trebele lor şi de toţi oamenii, silă şi nevoe satului să nu facă, ce să-şi cumpere toţi bucate pre bani. Şi deaca-şi vor plăti partea de bir, să nu se tragă bucatele satului pentru alţii, nici să şază birarii în sat să-i cheltuiască, deaca-şi vor plăti birul. Pentru că au venit părintele egumenul Melentie den sfinta mănăstire de-au jeluit înnaintea domnii mele şi au spus cum se răsipeşte satul de călători şi de birari, pentru că deaca-şi dau partea de bir, ei tot şed în sat pînă strîngu birurile şi de la alalte sate, căce nu iaste scaun de biru. Derept aceia şi voi, birarilor, încă să căutaţi scaun să nu faceţi în sat în Flămînzeşti, ci să aibă pace de voi şi de toţi oamenii, nimenilea silă să nu le facă, carii nu vor avea treabă şi lucru în scaun, ce să-şi cumpere călătorii toţi bucate pre bani. Pentru că 1-am lăsat domnia mea să fie numai de posluşaniie a sfintei mănăstiri, să nu se răsipească, ce să aibă pace şi a se apăra cu această carte a domnii mele, cum am văzut domnia mea şi cartea a răposatului Radul voevoda de pace, cum scrie mai sus, de cîndu au fost cursul anilor 7129, că cine se va ispiti a-i învălui, certare va avea. [...]. 1629 (7138) septembrie 16. ŢR Alexandru Iliaş voievod întăreşte m-rii Argeş satul Greci, poruncind lui Preda sluger să plece din sat. † [...] egumenului carele iaste nastavnic la svînta monastire la Argeş şi tuturor săborul călugării, ca să fie volniciii cu aceasta carte a domnii mele să ţie satul Grecii, cu tot hotarul cît iaste şi cu toată ocina, cu tot venitul, pentru căci iaste satul al sventii monastiri, iar Preda slujeriul să n-aibă treabă cu satul. Derept aceia şi tu Predo slugeriu, dă vreme ce veri videa această carte a domnii mele, iar tu să cauţi să eşi dîn sat, să te muţi într-alt loc, unde veri avea şi să fie volnici să-i spargă şi casele de-aculea den Greci şi dă nimini opreală să n-aibă, naintea cărţii domnii mele, că aşa iaste învăţătura domnii mele. [...]. 1629 (7138) septembrie 16. ŢR Alexandru Iliaş voievod porunceşte unor boieri hotarnici să aleagă ocina de la Ştefăneşti a m-rii Argeş, precum şi un vad de moară la Gura Geamenii. † Zde bolearii hotarnici ai mănăstirii de la Argeş po ime Tudoran slujer i ot Băloteşti, Ivaşco dvornic i Stoica Boteanul i Tatul logofet ot Pătroaia i Oprea logofet Rătivoescul i Badea peharnic i Albul peharnic ot Dătcoiu ot Beliţi, Neacşul i ot Băneşti, Vasilii vatah i ot Davideşti, Stanciul logofet i Dragomir ot Băneşti i Radul, sin Dragiulov ot Mogoşani, ca să caute şi să hotărească ocina mănăstirii de la satul Ştefăneştii de cătră Dumitraşco vistiiar şi de cătră Muşat slujer şi de cătră Tatul logofet ginerili lui Voico logofet de în Coteşti şi de cătră jupîneasa Nedelea şi de cătră toţi boiarii, cîţi vor avea ocină în Ştefăneşti, să o aleagă şi să o înpietrească, cum vor afla cu sufletele lor. Şi iar să caute pentru un vad de moară al mănăstirii de la Gura Geamenii, unde au fost metoh, să-1 aleagă de cătră oroşanii de în Piteşti, cum citescu cărţile bătrîne. Şi hotarnic cinstitul dregătoriul domnii mele jupan Mitrea mare pitar. Şi zioa la ohtovrie 1 dnă. [...]. 1629 (7138) septembrie 21. ŢR Cîrstea vinde lui Danciu clucer o ocină la Stroeşti. † Să să ştie com au vondot Cîrstea ocina di la Strueşti cluceruloi Danciuloi dereptu 3 ughi de bunăvoe ditre bone miegeieşi, detre Stoeca şi Radul dragomanol şi Căliman şi Bonea şi Marco şi Mircea ot Lipereşti. Şi au vodot 20 de stînjene şi de apa şi compu şi i-au a vîdut de bonuvoe Cîrstea. Septemvrie 21 dni, leat 7138<1629>. [...] Pis popa Anton 1629 (7138) septembrie 27. ŢR Vişan vinde lui Dumitru vistier două răzoare de vie în dealul Văcăreştilor. † Scris-am eu Vişan acesta al meu zapis, ca să fie acesta zapis la mîna lu Dumitru vistiiar, comu să se ştii că amu vîndutu iau Vişan 2 răzure de viia în dealul Văcăriştilur-de-Jusu, dereptu 20 galbeni. Şi amu vîndutu-i-ai Vişan lui Dumitru visteiarul, de bunăvoia şi co şterea megiiaşiluru şi de sus şi de jus, şi co şterea lu Stan comnatu-meu. Şi no s-au aflat neci un vecinu să cumpere aciste 2 rozure de vie de în dealul Văcăriştilur-de-Jus, fără Dumetru visteiarul. Şi mărturii: Buzinca biv vestiiaru şi Dumetru logofit ot visterii şi Stan niguţătorul şi Radul, nipotul lu Vişan, neguţăturul şi Constanden, feciurul cliucerului de la pemneţă i Stanciul gramatic de la pemneţa dumniscă. [...]. † Şi eu Buzinca vistiiar Şi mărturisescu şi eu Peia, că iaste aşa Radul cupeţul mărturie. Manes croitor mărturie. ,,† Văcăreşti. † Dă Bîrzeşti". 1629 (7138) septembrie 28. ŢR Stoica şi fratele său Ion din Studiniţa se vînd rumîni, cu ocinele lor, lui Necula vistier. † Adecă eu Stoica şi cu frate-mieu Ion de în Studiniţa scres-am acest zapis, să fii de credinţă la mîna jupanului Niculii vistiiar, ca să să ştii că am fost megiaşi cu moşiile noastre încă mai denainte vreme. Iar cîndu au fostu acum, în zilele domnu nostru Io Alexandr voievod, sin Ileiaş voievoda, iar noi am venit de bunăvoia noastră, făr dă nici o silă la jupanul Nicula vistiiar de ne-am vîndut rumîni cu feciorii noştri şi cu toate moşiile noastre de pretutindelea cît să va afla, deript 2200 aspri gata. Şi am luoat toţi banii deplin. Deci şi mărturii: jupan Hriza vel vornic i jupan Papa vel logofet i jupan Dumitraşco vel vistiiar i jupan Trufanda vistiiar i jupan Ivaşco vornic i Gligorii comis i Neagul vel agă i jupan Nidelco vel portar i Para logofet i Sima logofet i Bunea logofet i Stroi logofet. [...]. Hrizea vel dvornic Papa vel logofet Dumitraşco vel vistiiar. Ivaşco dvornic Gligorie comis .......... Stanciul armaş [...] Neagul vel aga 1629 (7138) octombrie 2. ŢR Vlad din Studina se vinde rumîn, cu ocina sa, lui Necula vistier. † Adecă eu Vlad de Studina, cumnatul lui Ghirghe pîrcălabul, scris-am acest zapis al mieu, să fii de credinţă la mîna jupînului Niculii vistiiar, ca să să ştii că am fostu megiaş cu moşia mea şi cu feciorii mii încă mai denainte vreme. Iar cînd au fostu acuma, în zilele domnu nostru creştin Alexandr voevod, sin pocoinago Ileiaş vodă, iar eu am venit singur de bunăvoia mea la jupînul Nicula vistiiar de m-am vîndut rumînu, cu toţi feciorii mii şi cu toată moşiia mea, deript 1000 aspri gata. Şi mărturii: jupan Hriza vel dvornic i jupan Papa vel logofet i jupan Dumitraşco vel vistiiar i jupan Trufanda biv vel vistiiar i jupan Ivaşco vornic i jupan Gligorii comis i jupan Nedelco vel portar i jupan Mitrea vel pitar i jupan Neagul vel aga i jupan Dumitru Dudescul vtorii vistiiar i jupan Para logofet i Sima vtorii logofet i Bunea logofet i Stanciul vtorii armaş i Stroe logofet. Aceast-am scris, să să crează. [...]. Hriza vel dvornic Papa vel logofet Dumitraşco vel vistiiar Neagul vel agă Nedelco vel portar Gligorie comis Dumitru vtorii vistiiar 1629 (7138) octombrie 3, Bucureşti. ŢR Trei moşneni din Comanca se vînd rumîni, cu ocinele lor, lui Necula vistier. † Adecă eu Barbul i Manea i Necula de Comanca, de în judeţul Rom, scris-am acest zapis al nostru, să fie de credinţă la mîna jupînului Neculii vistiiar, ca să să ştie că am venit la dumnealui de bunăvoia nostră, făr de nici o silă, de ne-am vîndut rumîni cu feciorii noştri şi cu toate moşiile noastre, de în cîmpu şi de în pădure şi de apă şi cu viele, de priste tot hotarul. În care zapis ne-am scris pre nume care cîţi bani am luoat: eu Barbul cu fiiu-miu Calotă i Drăgulin şi cu alalţi feciori şi cu toată partea mea de ocină am luoat 1700 aspri şi eu Manea cu fiiu-mieu Lupul şi cu alalţi feciori şi cu toată partea mea de ocină am luoat 1700 aspri şi eu, Nicula cu fiiu-mieu Ghirghe şi cu alalţi ficiori, cîţi-mi va da Dumnezeu, şi cu toată partea mea de ocină, am luoat 1700 aspri. Păntru că noi am fost megiiaşi cu feciorii noştri şi cu toate moşiile noastre, încă mai denainte vreme. Iar după aceia, cînd au fostu acum, în zilele domnu nostru creştin Alexandr voevoda, sin Ileiaş voevoda, iar noi am venit de bunăvoia noastră la dumnealui jupan Nicula vistiiar, de ne-am vîndut rumîni, cu feciorii noştri şi cu toate moşiele noastre şi am luoat toţi banii deplin. Şi mărturii: jupan Hriza vel vornic i jupan Papa vel logofet i jupan Dumitraşco vel vistiiar i jupan Trufanda biv vel vistiiar i jupan Ivaşco biv vel vornic i jupan Gligorii comis i jupan Nedelco vel portar i jupan Neagul vel aga i jupan Mitrea vel pitar i jupan Dumitru vtorii vistiiar i jupan Sima vtorii logofet i jupan Para logofet i Stanciul vtori armaş i Bunea logofet i Stroe logofet. Aceasta am scris, să să crează. [...]. Hrizea vel dvornic Papa vel logofet Dumitraşco vel vistiiar Ivaşco dvornic Gligorie comis [...] Stanciu vtorii armaş [...] Neagul vel aga ............ 1629 (7138) octombrie 6, Bucureşti. ŢR Dragomir şi mătuşa sa, Rada, vînd lui Bunea logofăt ocină în Grădişte. † Adecă eu Dragomir, nepotul Radului curelariul şi eu Rada, moaşa lu Dragomir, de în Grădişte, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, să fie de credinţă la mîna Bunei logofetul, ca să se ştii că i-am vîndut toată partea noastră de ocină de în Grădiştea de în Vale, despre partea Mogoşăştilor şi în Grădiştea de în Coastă, care ocină au fost a Radului curelariul, moşu-mieu, toată cîtă se va alege de în cîmpu, de în pădure, den apă şi cu viia şi de în şăzutul satului, de preste tot hotarul, derept 1200 de bani gata. Şi o am vîndut noi de a noastră bunăvoe, fără de nici o silă, cu ştirea a tuturor megiiaşilor de în sus şi de în jos, ca să-i fii dumnealui moşii şi coconilor, în veacu. Şi la această tocmeală a noastră fost-au mărturii, na ime: Dumitru vornicul i Ghiorma logofet de în Budeni i Paraschiva logofet i Şerban logofet i Draghiia bărbiiar i Stan Bărcoci i Peia logofet i Micul de Budeni i Şerban pîrcălab şi alţi mulţi carii nu i-am scris aicea. Aceasta am scris, ca să se ştii. Şi pentru mai mare credinţa, am pus şi pecetea mea. [...]. Ghirman logofet Dragomir. Draghia. Paraschiva logofet Şărban logofet Peia logofet 1629 (7138) octombrie 6, Bucureşti. ŢR Micul din Budeni vinde lui Bunea logofăt ocina în Grădiştea din Vale. † Adecă eu Micul de în Budeni, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, să fie de mare credinţă la mîna Bunei logofătul, ca să se ştii că i-am vîndut toată partea mea de ocină de în Grădiştea de în Vale, despre partea Mogoşăştilor, care ocină au fost a cumnatu-mieu, lu Sin, despre socru-său Mogoş, toată cîtă se va alege, de în cîmpu, de în pădure, de apă, de în şăzu[l]tul satului şi de preste tot hotarul, derept 900 de bani gata. Şi o am vîndut eu, de a mea bunăvoe, fără de nici o silă cu ştirea a tuturor megiiaşilor de în sus şi den jos, ca să-i fii dumnealui moşii şi coconilor, în veacu. Şi au fost mărturii la aciastă tocmeală, na ime: de în Buteşti, Paraschiva logofet i Şerban logofet i Ghiorman logofet, brat Dumitru vornic Zemţea i Peia logofet i Draghiia bărbiiariul i Stan Bărcoci şi Şerban pîrcălab. Aceasta am scris ca să se ştii. Şi pentru mai mare credinţa, am pus şi pecetea mea. [...]. Miculu † Paraschiva logofet Şărban logofet Peia logofet 1629 (7138) octombrie 6, Bucureşti. ŢR Alexandru Iliaş voievod hotăreşte ca Stanciul din Costeşti să nu fie rumîn al lui Conda armaş, el fiind megiaş. † [...] acestui om, anume Stanciul de în Costeştii, ot sudstvo Argeş, ca să fie în pace şi slobod de rumînii de cătră Conda vel armaş şi de cătră cumnaţii lui, Tudosii şi Radul, feciorii popei Stoicăi de în Farcaş şi de cătră toate rudele lor. Pentru că acest om Stanciul, ce scrii mai sus, el iaste de moşie de în Costeşti şi are şi moşie [şi moşie] în Costeşti şi şade la satul Gărdeştii, la moşia lui în Vîlcea. Iar Conda armaş el trage cu cumnaţii lui, ce scriu mai sus, ca să-1 rumînească de în satul lui, de în Zăvideni, pentru căci au fost mersu mumă-sa Comana, în zilele Mihnei voevod, de au şăzut acolo în sat, cu tatăl lui, Barbul. Deci au murit tată-său acolo în sat, iar Stanciul, el au rămas mic, sărac; ce se-au dus iar la moşia lui atunce, de au umblat pre în cea ţară păstorindu. Şi s-au însuratu la moşia lui la sat la Gărdeşti, în zilele răposatului lu Mihail voevod, cîndu au trecut în Ţeara Ungurească. Şi tot au avut pace, n-au avut nici o bîntuială de nimenilea. Iar cîndu au fost în zilele răposatului lu Şerban voevod, iar Stoica logofet, tatăl lu Theodosii şi al Radului, el se-au apucat de dînsul, ca să-1 rumînească. Deci, deaca au văzut că n-are nici o treabă cu dînsul, el 1-au lăsat în pace. Şi de atunce pînă acum tot au avut bună pace. Iar după aceia, cîndu au fost acum, în zilele domnii mele, a doao domnii, după moartea Stoicăi logofet, iar feciorii lui, ce scriu mai sus, înpreună cu cumnată-su Conda armaş, ei iar se-au apocat de acest om Stanciul, ca să-1 rumînească. Deci au venit Stanciul înaintea domnii mele în divan de se-au jăluit cum nu le iaste rumîn, nici n-au nici o treabă cu dînsul. Şi au adus şi o carte de la toţi megiiaşii şi de în Costeşti şi den Gărdeşti, în care carte mărturisia ei toţi cu sufletele lor, cum n-au nici o treabă să-1 rumînească, cum scrii mai sus. Deci, într-aceia şi domnia mea am judecat pre dirept şi pre lege şi am dat domnia mea Stanciului, ca să aibă pace de rumînii de cătră Conda armaş şi cumnaţii lui, mai mult val să n-aibă, iar de le va părea strîmbu, să vii de faţă. [...]. 1629 (7138) octombrie 15, Bucureşti. ŢR Moşnenii din Sulari se vînd rumîni lui Dumitru Dudescu vistier. † Adecă noi megiiaşii, moştenii satului, de sat de în Sulari ot sudstvo ... scris-am şi mărturisim cu acest zapis al nostru, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Dumitru Dudescul vistiiar, cum să se ştie, de în voia noastră venit-am, nesiluiţi de nimenilea, fără de nici o silă, de ne-am vîndut rumîni jupînului Dumitru vistiiar cu feciorii noştri şi cu fraţii noştri şi cu toate părţile noastre de ocină de în Sulari şi de moşie şi de cumpărătoare, de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi cu ...... şi cu siliştea satului, de preste tot hotarul cît se va alege, cum ne scriem noi într-acest zapis, toţi pre nume, cîţi ne-am vîndut şi cine cîţi bani am luoat: însă eu Văsiiu cu 5 feciori, anume Căzan i Ghiuorma i Radul i Odor i Stancul şi cu alalţi feciori, cîţi ne va mai da Dumnezeu şi cu partea de ocină, 80 de stînjeni, za ughi 30 gata şi eu Danciul cu 2 feciori, anume Ion i Vladul şi cu alalţi feciori, ce ne va mai hărăzi Dumnezeu, şi cu partea de ocină, 35 de stînjeni, de preste tot satul, za ughi 15 gata şi Stănilă cu frate-mieu Nedelco şi cu feciori ce ne va da Dumnezeu şi cu 12 stînjeni de ocină, za ughi 10 gata şi eu Radomir cu 2 feciori, anume Stanciul i Stoica şi cu feciori ce ne va dărui Dumnezeu şi cu partea de ocină, 40 de stînjeni de ocină, za ughi 15 gata şi eu Mihaiu cu 3 feciori anume Voico şi Neacşul şi Ilea şi cu alalţi feciori ce ne va da Dumnezeu şi cu partea de ocină, 12 stînjeni, za ughi 20 gata şi eu Dobre singur, fără ocină, za ughi 9 şi eu Mihnea, singur, fără de ocină, za ughi 8 pol şi eu Stan cu frate-mieu Spahiul şi cu feciorii ce ne va da Dumnezeu, za ughi 13 şi eu Neagoe cu 2 feciori, anume Oprea i Dahna, fără ocină, za ughi 15 gata şi eu Radul cu feciori ce-mi va da Dumnezeu şi cu partea mea de ocină, 40 de stînjeni, derept 2 iape, bani 2800, şi eu Nanciul şi cu feciori ce-mi va da Dumnezeu şi cu 8 stînjeni de ocină, za ughi 5 gata şi eu Ion cu Oprea, nepoţii lui Ion Barbă-Albă de în Vîrbiţă şi cu feciori ce ne va da Dumenezeu, za ughi 8 gata, şi eu Nistor, ficiorul lui Stan, cu feciori ce-mi va da Dumnezeu, cu partea de ocină, za ughi 5. Pentru că noi, satul Sularii, fost-am toţi oameni judeci, cu ocinile noastre, încă mai denainte vreme. Iar după aceia, cîndu au fost acum, în zilele lui Alexandr voevoda, feciorul lu Iliiaş voevod, pre vreme cîndu i se-au luoat domnia, iar noi singuri ne-am vîndut rumîni jupînului Dumitru vistiiar de a noastră bunăvoe, fără de nici o silă, cum scrie mai sus [sus], cu ştirea a tuturor boiarilor şi a megiiaşilor de pre înprejurul locului, ca să-i fim rumîni, moşie lui şi coconilor, în vecie. Şi am luoat noi toţi banii deplin în mîinile noastre. Şe au fost la tocmeala noastră mulţi boiari mărturii, mari şi mici, anume: jupan Necula vistiiar jupan Hriza vel dvornic i jupan Papa vel logofet i jupan Ivaşco dvornic i Trufanda vistiiar i Miho vel spatar i Dumitraşco vel vistiiar i Conda armaş i Stamat aga i Matheiu aga i Preda spatar i Mihaiu cliucer i Dumitru căpitan i Barbul peharnic Brădescul i ot Pade, Stanciul postelnic i sin Pătraşco i ot Desa, Radul logofet i ot Poiană, Barbul postelnic şi alţi boiari. Aceasta am scris să se ştie şi să se crează. [...]. Buzinca vistiiar 1629 (7138) noiembrie 14. ŢR Pantelimon călugărul vinde fiului său Pătru ocină la Creţuleşti. † Scris-am eu, părintele Pantilimon călugărul ot Creţuleşti, al meu zapis la mîna fiiu meu lu Pătru, cum să să ştii că i-amu vîndut partea me de ocină den Creţuleşti, însă jumătate den partea me cît se va alegi preste tot hotarul, den cînpu şi den pădure şi den apă şi den mori şi den fer şi den tot locul cît să va alege, dereptu 4200 de bani gata. Şi o-m vîndut eu părintele Pantilimon călugărul de a mea bunăvoia şi nime să nu să ispitească a-ntorceri aceşti bani, după mortea me, că o-m vîndut de a me bunăvoe. Şi mărturii: jupînul Stoica şi Neagoe şi Tecîşan şi Tudoru i Vladul ot Mătăsari şi popa Vladul sin Ghenchi. Şi am scris eu, Stănimir logofăt, noiambrie 14 dni, 7138 <1629>. 1629 (7138) noiembrie 15. ŢR Lupul vinde lui Neagu, Gherghe şi Antonie partea lui de ocină din Popeşti. †[...]. † Să si ştie cum am vîndut eu Lupul partea mea de ocină de la Popeşti, cît se va alegi de piste toati hotarăle, jupînui Neagulu şi lui Ghirghi şi lui Antonii, şi de în sus şi di în jos şi de apă şi di uscat şi di în păduri, cît si va alegi. Ci au fost această parti de la părintile Nifon, uncul Lupului. Am vîndut jumătate de în parti părintilui Nifon, deriptu aspri 400 gotovi. Şi o am dat di a mea bunăvoi şi cu ştiri a toţi migiiaşii, ca să fii lor moşii în vicii niclătită. Şi mărturii: popa Stoica i sin ego popa Fătul i Ifrem i logofet Dumitru. [...]. 1629 (7138) noiembrie 28. ŢR Patriarhul Chiril al Constantinopolului scrie mitropolitului Ţării Romîneşti, episcopilor şi boierilor în pricina dintre Sima logofăt şi rudele Elisaftei pentru satul Grozăveşti. † Chiril cu mila lui Domnezeu arhiepiscop cetăţie lui Constantin, Rîmului Nou şi a toată lumea patriiarh. † Svinţite mitropolite Ţării Rumîneşti şi de Domnezeu iubiţi epescopi întru duhul svîntu iubiţi fraţi şi înpreună slujtori cinstiţi şi slăviţi boiari mari şi mici, întru duhul svînt iubiţi fii a smerenii noastre, dar vooa şi pace şi milă de la Domnezeu a tuturor ţiitori şi de la domnu nostru Iisus Hristos. Innaentea smerenii noastre venit-au Sima logofătul de au supus cum o jupîneasă ce au avut întîiu cu cununie, anume Ilisatha, tîmplîndu-i-să moarte, chemat-au pre duhovnicu său, răposatul părintele Mateiiu Mireul, şi pre epesscopul Theofil de Rîmnec, carele au fost în locul răposatului vlădicăi Luca şi pre Neofit egumenul de la Stelea şi pre cinstit boiarenul jupan Ivaşco ce au fost vornic mare i Malcoci pitariul i Costanda cluceriul i Radul logofătul i Irimiia logofăt i Mathei dascalul cluceriul şi pre văru-său Marco şi aialţi boiari mulţi, carii sîmtu scrişi în legătura ei cea de moarte, de au lăsat soţu-să, Simei logofăt, satul Grozăveştii de lîngă Bucureşti, tot, cu tot hotarul şi cu rumînii şi 2 sălaşă de ţigani să-i fie moşîe, păntru multă şi mare chiltuială ce-au făcut Sima logofăt cu dînsa şi bani gata ci o au înprumutat pînă a să luoa, cum sînt scrişi în catastihul Simei logofăt şi datorie ce au plătit şi după moarte ce au chiltuit. Cînd iaste acum, iar fratele Elesafthei, Preda şi unchiu său Hrizan să scoală de zîc cum în mîna Simei logofăt au rămas bani şi unelte mai multe, fără cîte sîmtu screse în 2 catastişe de boiari la moartea Elesafthei, unul în mîna Predei, altul în mîna Simei logofăt. Intr-aceia, Sima logofăt au pohtit această carte a smerenii noastre, cum de va asupri cu ceva sau de va ascunde ceva de cătră oamenii Elesafthei, el să fie afurisit şi procleat de vlădica Hristos şi de smereniia noastră, iar de vor năpăstui ei, să fii ei afurisiţi şi procleaţi în veci. Şi cine le va făţări în judecată, încă să fii într-acea legătură alis cene va strîca tăstamentul de moarte carili nu să poate strica nici odată, după pravila şi duhovnicească şi înpărătească. Iar păntru nişte chiltuială ce au chiltuit părintele ipiscopul Parthinii pre trebele răposatei Elisafate mainte de ce s-au înpreunat cu Sima logofăt, bani ughi 70 şi n-a fost plătit Elesafta aceşti bani pîn-au fost vii, iar după moartea răposatei Elesafti, neguţătorii apucat-au pre Parthinii episcop ca să le plătească banii: dici el bani n-au avut să plătească, ce au vîndut din uneltele răposatei Elesaftei de au plătit. Şi Sima logofăt de aceasta n-au ştiut nimic, cum am văzut zapisul lu Parthinii episcop la mîna Simei logofăt. Şi încă au pohtit sîngur Sima logofăt înnaintea smerenii nostri cum de au fost acea chiltuială cu ştirea lui, el să fii iar într-acel blestăm şi legătură ce scrii mai sus de cătră Hristos şi de cătră smereniia noastră. Aşa s-au ligat sînguri. Iar ceni-1 va asupri fără de vină, să fii acea ligătură asupra lui şi casăi lui. Aceasta dăm în ştire domnea vostră şi darul lui Domnezău şi blagoslovăniia smerenii noastre să fie cu voi cu toţi, amen. [...]. 1629 (7138) decembrie 5. ŢR Mai mulţi megiaşi din Laz se vînd rumîni, cu ocinele lor, lui Aslan fost mare vornic. † Scris-am noi megiiaşii di în Laz, anume: Stanciul cu feciorii mie i Lupul cu feciorii tănăguiu cu feciorii i Stanciul Fulga cu feciorii i Stroe cu feciorii i Stan cu feciorii i Vişan cu feciorii i Simion cu feciorii i Stanciul cu feciorii i Lupul cu feciorii i Barbul cu feciorii i Stan cu feciorii i Prodan cu feciorii i Pîrvul cu feciorii i Simeon cu feciorii i Barbul cu feciorii i Cîrstea cu feciorii i Bogdan cu feciorii i Lazăr cu feciorii i Tudosie cu feciorii i Stepan cu feciorii i Pătru cu feciorii i Tudor cu feciorii i Rîtea cu feciorii i Mărin cu feciorii i Tudor cu feciorii i Barbul cu feciorii i Drăghici Hreba cu feciorii i Nedelco cu feciorii i Negoilă cu feciorii i Neagoe al Zgîei cu feciorii i Manea cu feciorii i Stan Ţiţeia cu feciorii i Drăghici cu feciorii i Stan cu feciorii i Stan cu feciorii i Dragul cu feciorii i Radoslav cu feciorii i Neagul cu feciorii i Stoian cu feciorii i Barbul cu feciorii i Lupul cu feciorii i Barbul Gramei cu feciorii i Dima cu feciorii i Stoian cu feciorii i Dan cu frate-său Nicoară şi cu feciorii, acest zapis al nostru ca să fie de credinţă la mîna jupînului Aslan ce-au fost mare vornic, cum să să ştie că ne-am vîndut noi cu toată ocina şi moşiia noastră şi cu feciorii noştri, cîtă moşie este şi cu tot hotarul nostru din Laz, cu pădurea şi cu cîmpul şi cu apa şi cu viile şi preste tot hotarul, ca să-i fim rumîni de astăzi nainte pîn-în vecie, însă derept galbini 516. Şi ne-am vîndut de bunăvoea noastră şi fără nici o silă dnele şi cu ştirea tutor megiiaşilor de înprejurul locului şi ne-am dat şi cărţ de moşie. Iar de să vor mai găsi nescari cărţi undeva scrise pre aceste ocine ce-s mai sus sse, acele să nu să scocotească într-o nemic. Şi am pus şi mărturie boeri carei ne-au fost la tocmeală anume: jupan Mathei ce-au fost mare aga i jupan Tudosie spatar ot Cipturoae i Preda spătar ot Brîncoveni i Mihai cliucer ot Coţofeni i Stanciul postelnic i sin ego Pătraşco ot Dîlga i Barbul peharnic ot Brădeşti i Dima postelnic ot Bîzdîna i Radul logofet ot Tîrnavă i Mihart postelnic ot Şitoe i Pătru logofet ot Fălcoi i Dumitraşco postelnic ot Spineni. Aceast-amu scris, ca să să ştie. [...]. Eu Matiu aga Pătraşco ot Dlîga Eu Mihai clucer [...] Eu Mihart postelnic Eu Barbule păharnic Eu Ghiura păharnic Eu Pătru logofet mărturii Eu Nica neguţuturol mărturisesc [...] 1629 (7138) decembrie 12. ŢR Drăghici din Laz se vinde rumîn, cu partea lui de moşie, lui Aslan vornic. † Scris-am eu Drăghici al Rădicei din Laz acest zapis al mieu, ca să fie de credinţă la mîna jupînului Aslan vornicul, ca să să ştie că m-am vîndut eu cu feciorii miei şi cu partea mea de moşie cîtu-mi este partea mea den cîmpu şi din pădure şi din apa şi din uscat şi din vii şi din seliştea satului şi de preste tot hotarul, derept aspri 2400. Şi m-am vîndut eu de bunăvoe mea şi cu ştirea tuturor megiiaşilor de înprejurul locului, ca să-i fim rumîni, moşie ohabnic dumneilui şi feciorilor şi nepoţilor şi strenepoţilor dumneilui, în vecie. Şi mărturie am pus boeri carei ne-au fost la tocmeală, anume: Barbul peharnic ot Brădeşti i Dima postelnic ot Bîzdîna i Pătru logofet ot Fălcoi. Aceasta am scris ca să să ştie. [...]. Iu Mati aga † Eu Barbule peharnic [...] Iu Pătru logofit mirturii Pătraşco ot Dîlga <1629 după dec. 14 — 1632 iulie>. ŢR Mărturia unor megiaşi pentru o ocină din Foleşti vîndută de Luca. † [...]. † Noi megiiaşî denprejurul locului care-i ştim de tocmeala ci au tocmit Luca cu logofătul Oprea, ocina Radul Răchi, alăturea cu viia de la Dorotei şi în vîrful vie şi toată ocina cîtă au avut în hotar Foleştilor, de au dat Oprea logofăt Lucăi 1 bou bun, preţ 950 aspri si 1 rîmători gras, preţ 260 aspri. Şi ştim noi toţi însă oameni anume: ot Păuşăşti, Grigori şi Iane şi Vladul Răspop şi Bălaur şi Stănilă şi Radul i Barbul i Gherghie i David i Radul Mirăul i Dumbravă şi alţi mulţi ce nu scriem pre nume. Şi au tot fost vîndut den zîlele Radul vodă dentîi pînă acum, iar acum Luca va să o vînză a doa or noi ştim toţi, însă cu falcea, cîte 75 aspri. Ci de să va scorni Luca cu pîră să nu să crează, că n-are treabă Luca, că au vîndut odată. Şi au fost ispravnic cu noi şi Manea logofăt şi i-am făcut Lucăi forte ruşîne mare, ci să să veghe Luca de acum nainte şi să credeţi dumneavoastră. David Vladul Gherghii Radul Dumbravă † Stănilă † Gligorii † Bălaur Iane 1629 (7138) decembrie 25. ŢR Tănasie paharnic din Bărbăteşti vinde lui Vintilă vătaf moşie la Berciugov. † Adecă eu Tanasie păharnic ot Bărbăteşti scris-am zapisul meu la mîna dumnealui Vintilă vătah, cum să se ştii că i-am vîndut partea noastră dă moşîe den Berciugov, însă stînjeni 500 şi stînjănul cîte bani 25, însă moşiia în lungu, cum mergu şi-alte moşii, pentru că această moşie fostu-mi-au şi mie de zestre de la jupinesa mea Calea, fata jupînesie Cherei, nepoata jupînesie Stanei. Şi o am vîndut noi de a noastră bunăvoe, fără nici o silă şi cu ştirea tuturor oamenilor noştri. Şi am luat toţi banii gata în mîinele noastre. Şi cînd o am vîndut această moşie fost-au mulţi oameni buni mărturii. Şi pentru credinţa pusu-mi-i-am şi peceatea mai jus şi iscălitura ca să se crează. Pis dechemvrie 25, leat 7138 <1629>. Eu Tanasie peharnic Eu Stoica postelnic Eu Mihai pitar Eu popa Mihăilă dă Bărbăteşti Eu popa Danciul 1629 (7138) decembrie 26. ŢR Neagoe vinde lui Tatul logofăt un rumîn cu delniţa lui. Adecă eu Negoe, fecior Tatului, fratele Colţei de în Coteşti, scriu şi mărturisescu cu acesta al meu zapis cum să să ştie că am vîndutu jupan Tatului logofătului un rumîn al meu de la părinţi mei, anume Şărban cu delniţa lui, însă delneţa lu Şărban orghie. Şi 1-am vîndutu de a me bunăvoe, cu ştire frăţîne-meu Colţei şi a turor fraţilor noştri. Şi 1-am vîndut dereptu 3300 de bani. Şi mi-au dat tut gata în mîna me. Şi mărturie s-au tîmplat la tocmela noastră: popa Stoica ot Coteşti i Vlaicul cel micu i Vlaicul cel mare şi frate-meu Colţe i Bade Lupu Lădău i Negoe Pungina i Vlaicul Dîrlog i Gherghie meşterul şi tut satul Coteştii. Şi am scris eu însumi cu mîna me, ca să să creză şi să-i fie moşie şi dumnelui şi feciori lu dumnelui. [...]. Eu Negoe Eu Vlaicul Eu popa Stoica † Scris-am eu acesta zapis.