<Înainte de 1641 (7149) ianuarie 4>				M
      
      † Eu, Zaharia Dzamă, am datu o parle de ocină, anume partea mea de ocină în satu în Cîndeşti a me, a Froreei, o-m datu la mănăstire la Besericani, ce am avut cumpărătură de în sat de în Cîndeşti, dereptu treidzeci de taleri; şi am dat de înaintea lu I<o>naşco Cotreanţă, şi denaintea lui Selăvăstru de în Red, şi a Gorcei de în Mogoşeşti, şi lu Iliiaş iară di acolea şi Cozmei presecariul. Am dat pentru sufletele noastre să ne scrie la pomenic numele mieu, Zaharie Dzamă, să fie moşie sv(i)ntei mănăstiri în veci. Aceasta mărturisim.
      † Şi iar eu, Ionaşco Cotrenţă, feciorul Zlatei de în Cîndeşti, mărturisăscu iară de înai<n>tea acestora martor(i) ce scrie mai sus, am dat sv(i)ntei mănăstiri Besericanilor, ce să va veni partea lui Ionaşco şi cu a nepoţilor şi oamenilor săi: a lui Moş, şi a lui Baico, şi a Pantei şi a Ilincăe, păntru sufletele lor, să fie moşie mînăstirei în veci.
      † Şi iară eu, Ţigănaş, nepotul lui Pleş de în Cîndeşt(i), mărturisăscu, de înaintea acestor martor(i) ce [s] scriem mai sus, cum am închinat sv(i)ntei mănăstiri partea mea de ocină de în Cîndeşt(i) ce ne să va veni cu dereptu, partea lui Pleş, pentru sufletul părinţilor mie, să ne scrie la sv(î)ntul pomenic să ne pomenească şi să fie moşie sv(i)ntei mănăstiri, în veci, şi să-ş(i) fac(a) şi zapis domnesc după această scrisoare.
      
      <Pe verso, două însemnări din prima jumătate a secolului XIX>: 1) Ot Cîndeşt(i). No. 10; 2) Zapis fără let. No. 18.
      
1641 (7149) ianuarie 4, Iaşi						M
      
      † [...]. Adec(ă) au venit înnaintea domniei mele şi înnaintea alor noştri moldoveneşti boeri, a mari şi a mici, rugătorii noştri, cgumănul şi tot săborul de la sv(î)nta mănăstire de la Besericani şi au arătat, înnaintea domniei mele un zapis de mărturie de la oameni buni, anume: de la Ionaşco Cotreanţă, şi de la Selevestru din Red(i), şi de la Gorce din Mogoşeşti, si de la Iliiaş de acolo şi de la mulţi oameni buni, scriindu şi mărturisindu într-acel zapis cum au venit înnaintea lor Zahariia Dzamă, de nime nevoit, nice asuprit, ce de bunăvoia lui, au dat a sa direaptă ocină şi cumpărătură, o parte din sat din Cîndeşti, cu tot venitul, cît să va alege, partea Florii. Aceea o au dat sv(i)ntei mănăstiri, care mai sus scriem, Besericanilor, direptu sufletul său şi a părinţilor săi.
      Aşijdere au arătat rugători(i) noştri, carii mai sus scriem, călugării, un zapis de mărturie de la oameni buni, carii mai sus scriem, scriindu şi mărturisindu, într-acel zapis, cum au venit înnaintea lor Ionaşco Cotreanţă, feciorul Zlatei şi cu nepoţii săi şi cu siminţiia sa, Baico, şi Moş, şi Pîntea şi Ilinca, de nime nevoiţi, nice asupriţi, ce de bunăvoia lor, au dat a lor direaptă ocină si moşie din sat din Cîndeşti, cu tot venitul, cît să va alege părţile lor; aceea o au dat sv(i)ntei mănăstiri Besericanilor pentru sufletele lor şi a părinţilor săi.
      Aşijdere au arătat rugătorii noştri, carii mai sus scriem, călugării, un zapis de mărturie de la oameni buni, carii mai sus scriem, scriindu si mărturisind, într-acel zapis, cum au venit înnaintea lor Ţîgănaş, nepotul lui Pleş, de nime nevoit, nice asuprit, ce de bunăvoia lui, au dat a sa direaptă ocină şi moşie, din sat din Cîndeşti, cu tot venitul, cît să va alege partea lui Ples; aceea o au dat sv(i)ntei mănăstiri Besericanilor direptu sufletul său şi a părinţilor săi.
      Deci domniia mea şi cu tot Svatul domniei mele deaca am vădzut acele adevărate zapise de mărturii şi de bunăvoe dare şi miluire, domniia mea încă am dat şi am întărit şi de la donunîia mea rugătorilor noştri, carii mai sus scriem, călugărilor de la sv(î)nta mănăstire de la Beserecani, pre acele părţi de ocină din sat din Cîndeşti, ca să le hie şi de la domniia mea direaptă ocina, şi dare, şi miluire, şi întăritură şi uric, cu tot venitul, cum mai sus scriem, neclătit, în veci.
      [...].
      
      <Pe verso filei a doua, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Ispisocu de danie ce au avut măn(ă)stire Besărecanii <şi, de altă mînă>: Cîndeştii, <iar de alta>: s-au citit.
      
1641 (7149) ianuarie 12, Iaşi				M
      
      † [...]. Adec(ă) au venit înnaintea domniei mele şi înnaintea boiarilor noştri, a mari şi a mici, boiarinul nostru, Lupaşco stolnicul, şi au arătat un zapis de mărturie de la Nicula Ghiorma, şi de la Ionaşco Cîrjeu, şi de la Sava diiac, şi de la Dabije pîrcălabul, şi de la Constantin Beche şi de la mulţi oameni buni, scriindu şi mărturisindu, într-acel zapis, cum au venit, înnaintea lor, Gligorie Bărcan, feciorul Cîrstînei, nepotul lui Bucium vornicului, de ninie nevoit, nice asuprit, şi au vîndut pre al său direptu şerbu ţigan, anume Isaiu, cu femeia lui şi cu feciori lui. Pre acela l-au vîndut boiarinului nostru lui Lupaşco stolnicul, direptu treidzăci şi cinci de galbeni, bani buni.
      Aşijdire au arătat boiarinul nostru, Lupaşco stolnicul, un zapis de mărturie de la rugătoriul nostru, popa Gligorie de Răcătău şi de la Gligorie Nicul şi de la Dumitru Bărcan şi de la mulţi oameni buni, scriindu şi mărturisindu, într-acel zapis, cum au venit înnaintea lor Toader ţîganul de s-au dat ţîgan, cu femee lui şi cu feciorii lui, boiarinului nostru Lupaşco stolnicul, pentru căce Lupaşco stolnicul i-au plătit capul dintr-o nevoe, pentru un furtuşag ci au fostu făcut, de au dat un cal, preţuit direptu cinspredzece galbeni, bani buni, şi şease lei.
      Deci domniia mea şi cu tot Svatul domniei mele, deaca am vădzut acele adevărate zapise de mărturie şi de bunăvoe tocmală şi plată deplin(ă), domniia meu încă am dat şi am întărit şi de la domniia mea boiarinului nostru, care mai sus scriem, Lupaşco stolnicul, pre acei ţîgani, carii mai sus scriem, ca să-i hie şi de la domniia mea, direpţi şerbi ţigani şi întăritur(ă) şi uric neclătit, în veci. 
      
1641 (7149) ianuarie 16, Iaşi					M
      
      † Adecă eu, Ion Prăjescul ce-au fost paharnic, mărturisescu cu cest zapis al mieu cum eu, de bunăvoia mia, de nime nevoit, nici asuprit, şi am vîndut a mia dreaptă ocina şi moşie, o selişt(e) de sat ce iaste pre Plotoniţ(a), ce să chiamă la Besereca de Piiatră, ce-i în ţînutul Cîrligăturei, ce mi-au fost dare mie de la socru-mieu Neaniul vornicul, aceast(ă) selişte şi eu o am vîndut dumisale lui Iordachi visternicul cel mare drept o sută şi treidzeci lei biti, bani gata; şi am luat eu aceşti bani, toţi deplin, ce mai sus scrie, 130 lei bătuţi, de la dumialui visternicul Iordachi, de mi-am răscumpărat eu cu aceşt(i) bani o moşie de la Suceav(a), anume Iacobeştii, de la Chiriiac.
      Şi hotarul aceştii selişte s-au ales despre alte hotară, dinpregiurul ei; ş-au fost hatarnici dumialor Grigoraşco Ureche spătariul cel mare şi cu Gheorghi Roşea vist(ier)i ş-au pus şi stîlpi.
      Şi hotarul să începe de la un stîlp de piiatră ce iaste lîngă Plotuniţ(a) aproape de besereca de piiatră, unde au fost, de acolea drept la deal la alt stîlp de piiatră în podul dealului, de-acolia miarge la vale la un stîlp de piiatră ce s-au pus lîngă o cărare ce iaste înprotiva Horbazului, pîn-în drumul Pîrjolitei, ce miarge acel drum în gios, pre lîngă matca Văei Lupului, de-aciia drumul în gios, pîn-la un iaz bătrîn, iar din capul iazului în gios, pre matca Văei Lupului, pîn-unde să înpreună hotarul Popişcanilor, unde iaste un stîlp de piiatră, lîngă matca Plotuniţei; de-acii pre Plotoniţ(a) în sus, iar pîn-unde-i stîlpul lîngă besereca de piiatră şi cu loc de hăleşteu, unde-i va plîcea, cum scrie dresul de la socru-mieu.
      Şi în[n] aceast(ă) vîndzare au fost dumialui Banul, şi-au fost medelniceriul cel mare, şi Chicoş ce-au fost şetrar mare, şi Gheorghi Roşca ce-au fost vist(ier), şi Neniul ci-au fost vornic, şi Epifanie ce-au fost armaş, şi Ionaşco Talpă ce-au fost vornicu, şi Tudori ce-au fost vameş şi Dima Pită portariul de Suceav(a).
      Noi aceştea, toţi, am vădzut cu ochii noştri banii luondu-i de la dumialui visternicul Iordachi.
      Şi am fost si eu, Ţica post(elnic) ci-au fost.
      Iar pentru acea şi dresele de dare ce-am avut de la socru-mieu, le-am dat la mîna dumisale visternicului, ca să s(e) ştie.
      † Eu, Neniul vornicul, cu voia mea au fost de am lăsat pre gineri-meu, pre Ion Prăjescul, de au vîndut această ocină ce scrie mai sus, ce i-au fost dare de la noi.
      Pre mai mari credinţă, am iscălit şi cu mîna mea am scris.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      † Eu, Gheorghie Roşca vist(iernic), încă m-am prilejit întra această tocmal(ă) <m.p.>.
      † Eu, Chicoş şetrarul, m-am prilejit în tocmală <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>; [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVIII-lea>: † Zapis de Ia Ion şi de la Nenul pre selişte ce se cheamă Beserica de Piiatră.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Velei 7149 <1641> ghen(arie) 16. No. 5, <apoi, tăiat>: No. 10.

1641 (7149) ianuarie 17, Prăjeşti					M
      
      † Adecă noi, Ion Focea uricar, cu fămeia mea Măriica, strănepoată Petrei Ezereanul, scriem şi mărturisim cu scrisoare noastră cum noi, de a noastră bunăvoe, am vîndut al nostru dirept ţîgan, anume Ionaşco, fecior lui Ursu Piscoae. Acesta l-am vîndut dumisale vornicului Savin, derept un poloboc de miiare, preţuit derept dzece galben(i), cu feciorii lui ce va avea, ce acesta ţîgan iaste mie dare şi miluire de la măriia sa, domnu noastru Vasilie voevodu, pentru slujba noastră ce am slujit măriei sal(e), altă s-au tras şi de moşie de pre Tulea.
      Dec(i) să-i fie dumisale ţîgan şi rob cu feciorii lui, ce va avea. Şi să-ş(i) facă dumnealui direse domneşt(i), că şi eu direse ce am avut, de dare şi de miluire, de la măriia sa vodă, încă le-am dat pre mîna dumisal(e).
      Şi în tocmala noastră, fost-au: Ghergheţ(ă) de Bîrgăoani, şi Costandin Buhuş, şi Arhip de Prăjeşti şi Mafteiu Stiian.
      Şi mai pre mare credinţă, scris-am eu cu mîna mea l-am iscălit, să s(e) ştie.
      [...] <m.p.>.
      Gherghiţi <m.p.>.

<Înainte de 1641 (7149) ianuarie 18>				M

      † Adecă noi, Mihăil(ă) de Tîrgoveţi, feciorul lui Ion, şi Macsin feciorul Liciului, şi Băbelea, fata Vîscului, şi Stana, fata lui Toader, şi altă Stană Băloae, toţi nepoţii lui Drăgan, şi Măriia aşijdere, scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru cum noi, de a noastră voe, de nime nevoţi, nici îndemnaţi, am vîndut toată partea noastră de în vadul morei de la Tîrgoveţi cît au fost partea lui Drăgan, moşu nostru, o am vîndutu-[l] dumisale Iorgăi vel cămăraş.
      Şi aşijdere, eu, Macsin, şi eu, Ştefan bărbatul Măriei, şi Mih(ail), carii mai sus scriem, nepoţii lui Drăgan, aşijdere am vîndut şi partea altui bătrîn, toată partea Lupului a lui Papareci iar de într-acela vad [al] dumisale cămăraşului.
      Şi aşijdere, eu, Radul de Tîrgoveţi, iar am vîndut dumisale cămăraşului nişte părţi ce mi-iau fost cumpărătur(ă), într-acel vad, de la Deleul, şi de la Oprea, şi de la surorile lor, şi de la Buzdugan de Odobeşti, şi de la fămeia lui, nepoţii lui Drăgoiul iar într-acel vad să chiiarnă toată partea acestor trei bătrîni carii mai sus scriem, a lui Drăgan şi a lui Papareci. Însă de în bătrînul lui Drăgoiu, ce să va alege părţile lui Dăleu, şi a Oprei, şi a surorilor şi a lui Buzdugan, i-am vîndut dumisale cămăraşului acel vad carele mai sus scriem, în sat în Tîrgoveţi, dereptul şeasedzăci de lei bătuţi, ca să-i hie dumisale dereptă moşie în veci şi coconilor dumisale, în veci.
      Tocmala au fost de-naintea a mulţi oameni buni de ţinut: Saia biv pit(ar), Patrăşcan de Bătîneşti, Erimiia brat Dabijea, Enachi şi Statie vameşii de Focşani, Sava văt(ah) za hînsari, pop(a) Ion i pop(a) Simion de Focşani, Vas(i)lie Scîntee de Purceleşti, Lupul căl(ăraş) de Căpoteşti, Gligorcea Crucean, tij Gheorghi, şi Sima de Goga, Vîscul de Mărceşti, Văsiian de Botseşti, Tanasii de Odobeşti şi alţi mulţi oameni buni, peceţile încă ne-am pus pe întru credinţa, să s(e) ştie.
      
      <Pe marginea stîngă a actului, deasupra amprentei digitale a fiecăruia>: Radul, Stana, Mariia, Macsin, Mih(ă)il(ă).
      <Pe verso, însemnarea scriitorului actului>: † De în banii ce au fost la Vîlcul 21 orţi, alţii s-au dat Radului pre vie.
      <Altă însemnare din secolul al XVII-lea>: Pre Putna, <completat cu alt scris>: Tîrgoveţi; <de altă mînă, din aceeaşi vreme>: † Trigoveţii pre vad şi pre vie de la Iorga cămăraşul.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Mărturie de la Mihail din Tîrgoveţ(i) şi ai săi... de bunăvoie au vîndut vadul morii d(umisale) Iorgăi vel cămăraş.
      
<Înainte de 1641 (7149) ianuarie 18>				M

      † Aşijdere eu, Radul de Tîrgoveţi, scriu şi mărturisescu cu cest dzapis al mieu cum eu, iar de a mea voe, de nime nevoit, am vîndut dumisale Iorgăi cămăraşului o vie iar în sat în Tîrgoveţi, ce mi-au fost cumpărătură de la Ion Peţea, feciorul Puicăi de Tîmpeşti. Şi cîndu o am vîndut au fost păragină iar acmu o am făcut vie bună şi o am vîndut dumisale cămăraşului dereptu dzece galbeni.
      Mărturie – aşijdere carii sîntu scrişi si la vadul morei.
      Radul.

1641 (7149) ianuarie 18, Iaşi
      
      †   [...]. Adecă au venit înnaintea noastră şi înnaintea tuturor boiarilor d(o)mn(iei) m(e)le Radul de Tîrgoveţi, de ţinutul Putnei, şi Ştefan de acolea, fecior lui Drăgan, şi Mih(a)il frate-său, şi Nistor frate-său şi Ţiţul, fecior lui Ion, Anton şi soru-sa Neaga şi Stana şi Macsîn, fecior Musteţoae, şi Toader ciobotar, şi Nanie şi toată semenţiia lor, de a lor bunăvoe, de nimene nevoiţi, nici înpresuraţi, şi au vîndut a lor dercaptă ocină şi moşie, un vad de moară în sat în Tîrgoveţi, în gîrla Putnei; vîndut-au boiarinului d(o)mn(iei) m(e)le Iorgăi cămăraş, derep(t) şesedzeci de lei bătuţi.
      Deci noi, deaca am vadzut a lor de bunăvoe tocmală şi deplin(ă) plată în mînule acestora ce-s mai sus scriş(i), noi aşijder(e) am dat şi am întărit boiarinului d(o)mn(iei) m(e)le ce mai sus scrie, Iorgăi cămăraş, ca să-i fie lui moşie în veci neruşeită, cu tot venitul.
      Altu nime să nu să amestece înnaintea cartei d(o)mnfiei) m(e)le.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul XVIII>: Pre Putna ot Iorga cămăraş la Tîrgoveţi.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului XIX>: Carte de la Vasile v(oie)vod pentru un vad de moară în sat la Tîrgoveţi a m(ănăsti)rii Secul. 7149 <1641> ghen(arie) 18.
      
<Cca.l641 (7149) ianuarie 18>					M

      † [...]. Dămu-ţi ştiri că domnii miali s-au jeluit Vas(i)lie ot Pogana şi ... şi aşa dzis(e): cum ei au loat bani pre miiare de la neguţători de ş-au plătit ... alte nivoi. Dat-au Dumnedzău de stupii nu s-au făcut, ca sa să plătească.
      Deaca <vei vedea cartea> domnii miali, iar tu să mergi, <să> dzici acelor neguţători: de vreme ce n-au dat D<umnedzău> miiarea, socotit-am domniia mia să-s(i) ia cine va hi dat dzeci zloţ(i), să-i dea o ... vedea cartea domnii miali, iar tu să le zici acelor neguţător(i) atîta: ... să nu-i învăluiască sau să îngăduiască pînă de-a alta oară.
      [...].
      
1641 (7149) <ianuarie> 19, Iaşi					M

      Se ubo mi, Gavrilaş velichii logofăt, i Toderaşco velichii dvornic Doineai Zemli, i Petriceaico velichii dvornic Vişneai Zemli, i Gavril hatman i pîrcălab Suceavschii, i Grigorie Ureache vel spătar, i Gheorghie vel ceaşnic, i Toma vel stolnic, i Bălan vel comis, i Prăjescul vel medelnicear, i Iarali cluciar, i Grama jitniciar, i Buhuşi biv vist(iernic), i Ciogolea biv logofăt, i Răcoviţ(ă) viorii logofet, i Alexandru ceaşnic, i Gheorghiţă tretii logofet, i Vasilie Roşca dvornic glotnii, i Moţoc dvornic, i Năvrăpascul vornic [...]. Scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru cum au venit înaintea noastră priiatenul nostru Ion Prăjescul ce-au fost păharnic, ginerele Neaniului ce-au fost vornic, de bunăvoia lui, de nime nevoit, nice asuprit ş-au vîndut o selişti de sat Plotoniţa, ce se chiamă la Biserica de Piiatră, ce-i în ţînutul Cîrligăturei, cu loc de hălăşteu şi cu tot venitul. Aceea au vîndut-o dumisale fratelui nostru giupînul Iordachi marele vistiarnic dreptu o sută şi treizeci de lei bătuţi şi i-au plătit deplin dinnaintia noastră cu bani gata, 130 lei biti, întru mîniile lui Ion Prăjescul. Şi această selişte de sat lui Ion i-au fost dare de la socru-său Neaniul ce-au fost vornic, ce au vîndut-o de şi-au răscumpărat de la Chiriac o moşie a sa, anume Iacobeşti, ce sint în ţînutul Sucevei.
      Şi hotarul aceştii selişte să înceape de la un stîlp de piatră ce iaste lîngă Plotuniţ aproape de Besereca de piiatră, unde au fost, de acolia drept la diale la un stîlp de piiatră în podul dealului, de-acolia miarge la vale la un stîlp de piiatră ce s-au pus lîngă o carar(e) ce iaste împotriva Horbazului, pînă în drumul Prăjolitei, ce miarge acel drum în gios pre lîngă matca Văei Lupului; de-aciia drumul în gios pîn(ă) la un iaz bătrîn, iar din capul iazului în gios pre matca Văei Lupului pîn-unde să împreun(ă) hotarul Popişcanilor, unde iaste un stîlp de piiatră lîngă matca Plotuniţei; de-acii pre Plotuniţ(a) în sus iar pînă unde-i stîlpul lîngă Beseareca de Piiatră; şi acolo se închiaie hotarul.
      Pentru aceia, noi deac-am văzut de bun(ă)voie tocmal(ă) şi plată deplin, cu banii gata la faţ(ă), pentru aceea noi încă am făcut de la noi acest zapis şi ni-am pus peceţile ş-am şi iscălit, pentru aceea ca să crează acest zapis al nostru, cum ca să-ş(i) facă şi ispisocu domnescu cum scrie zapisul nostru, cum să fie ocin(ă) şi cumpărător(ă), cu tot venitul.
      Şi eu, Luchiian, am scris.
      U las, v(ă)l(ea)t(o) 7149 sept(embrie) 19.
      Gavril Mateiaş vel logofăt.
      Az, Toderaşco vel dvornic iscal.
      Az, Petriceaico vel dv(ornic) iscal.
      Gavril hatman.
      Ureache spătar.
      Az, Dumitru Buhuş biv vistiarnic.
      Az, Alexandru ceaşnic.
      Az, Răcoviţ(ă) Cehan log(ofăt).
      Az, Pătraşco Ciogolea biv logofăt.
      Az, Ghiorghi Ştefan logofăt, iscal.
      Az, Vasilie Roşea dvornic, iscal.
      Az, Gavril Motoc dvornic. iscal.
      Az, Gheorghie Năvrăpăscul dvomic, iscal.
      Az, Dumitraşco Iarali vel clucer.

1641 (7149) <după ianuarie 19>, Iaşi

      † [...]. Adecă au venit, înaintea domniei meale şi înaintea boiarilor domnii meale, sluga noastră, Ion Prăjescul ce-au fost păharnic, ginerele Neaniului ce-au fost vornic de poartă, de bunăvoia lui, de nime nevoit, nice asuprit, ş-au vîndut o selişte de sat, ce să chiamă Besearica de Piatră, ce iaste pre Plotoniţă, în ţinutul Cîrligăturei. Aceia au vîndut-o alui nostru credincios boiariu Iordachi vistearnicul cel mare, drept o sută şi treizeci de lei bătuţi. Şi întru aceia, boiarinul domnii meale, Iordachi vist(iernic), i-au dat bani gata, ce mai sus scrie, 130 lei bătuţi, întru mînule slugei noastre, lui Ion păh(arnic). Şi aceasta selişte de sat au fost lui Ion păh(arnic) dare de la socru-său, ce mai sus scrie, de la Neaniul ce-au fost vornic.
      Şi la vînzarea aceştii selişte şi la luatul banilor au fost de faţ(ă) şi Neaniul vornicul şi cu voia lui s-au vîndut. Şi cu aceşti bani şi-au răscumpărat Ion păh(amicul) o moşie a sa de la Chiriac, anume Iacobeştii, la ţînutul Suceavei.
      Iar hotarul aceştii selişti să înceape de la un stîlp de piatră ce iaste lîngă Plotoniţ(ă), aproape de Beseareca de Piatră, unde au fost; şi de acolea mearge la vale, la alt stîlp de piatră, ce s-au pus lîngă o cărare ce iaste împotriva Horbazului, pîn(ă) în drumul Părjolitei, ce mearge acel drum în gios pre lîngă matca Văei Lupului, de-acolea drumul în gios, pîn(ă) la un iaz bătrîn, iar din capul iazului în gios, pre matca Văei Lupului, pîn(ă) unde să împreună hotarul Popişcanilor unde iaste un stîlp de piatră, lîngă matca Plotoniţei, de acolea pre Plotoniţă în sus, iar la stîlpul de piatră, ce mai sus scrie, lîngă Beseareca de Piatră; şi să încheaie hotarul acolea.
      Deci, întru aceea, şi domniea mea, văzînd de bun(ă)voe vînzare şi cu bani gata plată deplin, aşijdere şi de la domniea mea i-am dat ş-am întărit cum ca să fie boiarinului domnii meale ce mai sus scrie, Iordachi vistearnicul cel mare, ocină şi moşie si urtc, cu loc de hăleşteu şi tot hotarul, ce scrie în semne, şi cu tot venitul.
      Şi alt nime ca să nu să amestece.
      [...].
      
<1641 (7149)> ianuarie 22, Iaşi
      
      † Adecă eu, popa Tănasie din Dumeşti, scriu şi mărturisăscu, cu cestu zapis al mieu, cum am fostu de ocină acolea în Dumeşti, la ţinutul Vasluiului, într-acea o am vîndutu dumisale logofătului, lui Dumitraşco. părintele lui Ghiorghiţă logofătul; acmu logofătul Ghiorghiţă au vîndutu şi acea parte de ocină ce au fostu a mea, cum scrie în dresele logofătului, încă iaste vîndută toată dumisale visternicului ca şi altora. Ce eu m-am rugatu dumisale visternicului să mă las(e) să odihnescu în satul dumisali şi să hiu la besereca dumisale, că mi-s şi oamenii acolea în satu vecin(i) dumisale şi pentru mene s-au rugatu boiari şi mulţi oameni de folos pînă m-au lăsatu dumnealui să mă odihnescu în satul dumisale.
      Pentr-aceea, să hie ocină şi moşie dumisale si coconilor dumisale şi a rodul dumisali visternicului Iordache, cum au fostu vîndutu de logofătul Ghiorghiţă, iar de mene şi de toţi oamenii miei încă să n-aibă nime nici o treabă cu acea parte de ocină ce au fostu a mea. Iar(ă) cine va vrea să scornească vro pîră dintru oamenii miei de acesta lucru ce mai sus scrie, să hie trecleatu şi procleatu de trei sute de Oteţi.
      Şi pre mai mar(e) credinţă, pusu-mi-am şi pecetea şi am iscălit, ca să să ştie, în veci.
      [...].
      [...] amu iscălit <m.p.>.
      [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul XVIII>: † Zapis de la popa ot Dumeşti păntru Dumeşti, <adăugat de altă mînă>: ot Vaslui.
      <Altă însemnare, de la mijlocul secolului XIX>: Fără let, ghenar(ie) 22. No. 2.
      
1641 (7149) februarie 9, Iaşi				M
      
      † Adecă eu, Nastasiia, ce am fost giupîneasă răpăusatului Ghiorghie Başotă vistiernicului, şi cu feciorul, cu Gavrilaş Basolă, şi cu fetele mele, cu Mariia, ce au fost giupîneasă răpăusatului Ionaşco Prăjescului postelnicului, şi cu fiica me, cu Alexandra, singur(e), pre noi, mărturisim cu cest zapis al nostru, cum, de nime nevoite, nici asuprite, ce de a noastră bunăvoe, ne-am socotit şi ne-am tocmit cu dumnealui, cu Toma stolnicul cel mar(e), si i-am dat noi dumisale, den a patra pane de sat de Bodeşti, a patra parte, şi den patra de selişte de Dînceşti, a patra parte, şi den a patra de selişlc de Dînceşti, a patra parte ce este moşie.
      Şi, aşijderile, o cumpărătura ce s-au cumpărat de la Bălici den Soci, dentr-acelea doo sate ce sîntu mai sus scrise, iar v-am dat dumisale; ce sîntu acele sate pre apa Crac<ă>ului şi cu vecin(ii) ce să vor alege de moşie, şi cu fînaţe, şi cu poeni, şi cu pomînturi în ţarină, şi cu vaduri de moara şi cu tot venitul, ce va alege într-acele doo sate si den cîmpu şi den codru, care ocine ne s-au venit noao den rămăşiţă de la mătuşa noastră, de la giupîneasă Mărica, fata lui Başoză celui bătrîn. Aceste ocine <le-am> dat dumisal(e) Tomei stolnicului celui mar(e). Şi am făcut schimbu cu dumnealui, ca să-i hie dumisal(e) moşie, cu tot venitul.
      Iar dumnealui ne-au dat noao pentr-aceste ocine, ce sîntu mai sus scrise, den giumătate de sat de Popşeşti, partea den gios, ce să înparte pre cinci fraţi, trei părţi, părţile Ţuviceştilor şi a lui Costin, ce sîntu de moşiia Ganei, şi cu fînaţe şi cu loc de hălăşteu şi cu loc de moră şi cu tot venitul. Şi, aşijderilea, ne-au mai dat dumnealui den sat den Săcuiani, denn a cincea parte de sat, den partea de gios, ce este partea Durăceştilor, patrudzeci de pomînturi alese şi cu prisaca şi cu moară în picioare, ce î să vine a treia parte den moară şi cu tot venitul. Şi, aşijderilea, ne-au mai dat dumnealui den sat den Cuciulaţi, den partea lui Iuraşco hatmanului, a patra parte, care parte au cumpărat dumnealui, de la fetele lui Simion Purece den Şofrăceşti, de le-au fost lor rămăşiţă de la unc<hi>ul lor, Iuraşco Baş<ot>ă hatmanul, cu doodzeci de vecini, care vecin(i) era făcuţi de dumnealui, de Toma stolnicul, şi cu hăleşteu şi cu tot venitul; şi am tăcut schimbu pentru schimbu.
      Şi aiasta tocmală să n-aibă a o strica nime dentru noi, nici odănăoară, în veci.
      Şi, aşijderile, i-am vîndut noi dumisal(e) Tomei stolnicul celui mare o parte de ocină den sat den Sîrbi şi den sat den Mărişeşti, ce să vor alege părţile lui Graur, într-acele doo sate. Şi dumnealui ne-au făcut plată deplin şi ne-au dat noo bani gata, întru mînule noastre, şeasedzeci lei bătuţi.
      Şi aiasta tocmală s-au tocmit dennaintea dumisale vistiernicului Buhuş, şi dennaintea dumisal(e) Lupului Prăjescului medelnicearului celui mare, şi dennaintea dumisal(e) vistiernicului Roşcăi, şi dennaintea lui Gavrilaş Talpă stolnicului şi dennaintea lui Ionăşcuţi cupărelului.
      Şi pre mai mare credinţă, ne-am iscălit şi ne-am pus şi peceţile, ca să să ştie şi sa să creadză.
      [...].
      † Nastasiia visterniceas(a).
      † Mariia postelniceas(a).
      † Alexandra.
      [...] <m.p.>.
      † Eu, Gavrilaş Başotă, sîngur cu mîna mea, am scris numele maichii şi numele mieu şi a surorilor mele <m.p.>.
      † Eu, Lupaşco Bucium, încă m-am prilejit cînd să iscălie aceste zapis(e) şi ne-am pus şi eu pecete şi iscălitura, [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: Zapis pre schimbătură Bodeştilor şi a Dînceştilor şi o parte din cumpărătură din Marişeşti şi din Sîrbii de la vistie<r>niceasă Başotoe si de la feciorii ei.
      <Mai jos, însemnare din sec. XIX>: S-au scris, 3.

1641 (7149) februarie 15, Iaşi				M

      † [...]. Adec(ă) au venit înnaintea domniei mele şi înnaintea boiarilor noştri, a mari şi a mici, sluga nostră Ionaşco vătavul din Popeni şi au arătat un zapis de mărturie de la boiarinul domniei mele Pătraşco Ciogolea ce-au fostu logof(ă)t, şi de la Mihalcia Meica, şi de la Ghiorma neguţătoriul, şi de la Pisoţchii diregătoriul de Halicia, şi de la Vasilie Postenicescul, şi de Ia Turcul stolnicul, şi de la Ionaşco Robul şi de la mulţi oameni buni, scriindu şi mărturisindu într-acel zapis cum au venit înnaintea lor Ghiorghie, ficiorul lui Miron, nepotul lui Ciolpan, de nime nevoit, nice asuprit, şi au dat a sa direaptă ocină şi moşie din sat din Săpoteni, ce iaste în ţinutul Dorohoiului, din partea lui Ciolpan a treia parte, cu tot venitul ce va işi, cu hălăşteu, aceia o au dat slugii noastre lui Ionaşco vatavul, direptu un ... .
      Aşijderea au arătat sluga noastră Ionaşco vătavul un zapis de mărturie de la oameni buni, carii mai sus scriem, scriindu şi mărturisindu într-acel zapis cum au venit înnaintea lor iar Ghiorghie, care mai sus scriem, de nime nevoit, nici asuprit, şi au vîndut a sa direaptă ocin(ă) şi moşie din sat din Săpoteni, partea surorii sale, Nastasii, aşij<derea> din partea lui Ciolpan a triia parte, cu hălăşteu şi cu tot venitul ce va hi, aceea o au vîndut slugii noastre lui Ionaşco vătavul, dirept cincispredzece galbeni, bani buni.
      Aşijdere au arătat sluga nostră Ionaşco vătavul un zapis de mărturie de la oameni buni, carii mai sus scrie, scriindu şi mărturisindu într-acel zapis cum au venii înnaintea lor Duna, fata Săpotianului, ce-au fostu copilă, de nime nevoită, nice asuprită, si au vîndut a sa direaptă ocină şi moşie din sal din Săpăteni doa jirebii cu tot venitul ce va hi, aceea o au vîndut slugii nostre, lui Ionaşco vătavul, dereptu dzece galbeni, bani buni.
      Asijdere au arătat sluga nostra Ionaşco vătavul un zapis de mărturie de la Ion ..., şi de la Ostahie de acolo, şi de la Ghiorghie din Săpoteni, şi de la Lupul Rosinovschi şi de la mulţi omeni buni megiiaşi, mărturisind într-acel zapis cum au venit înnaintea lor popa Gavril, ficiorul lui Anton, nepotul Ilei, strănepotul lui Ilco şi a lui Pilco, de nime nevoit, nici asuprit, şi au vîndut a sa direaptă ocină şi moşie din Săpoteni doa jirebie de doa case, cu tot venitul ce va hi, aceia au vîndut slugii nostre lui Ionaşco vătavul direptu cindzeci de taleri, bani buni.
      Deci domniia mea şi cu tot Sfatul domnii mele, deac-am vădzut cele adevărate zapise de mărturie si de bunavoe tocmală şi plată deplin(ă), domnia mea încă i-am dat şi am întărit pre acele părţi care mai sus scriem ca să-i hie şi de la domniia mea uric şi întăritur(ă), cu tot venitul, neclătit în veci.
      [...] <m.p>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din sec. XVIII>: Ispisoc de la Vasili vodă pe părţile lui Ionaşco vătavul. L(ea)t 7149 <1641>fev(ruarie) 13. No. 32.

<Înainte de 1641 (7149) februarie 17>				M

      † Adecă eu, Toader, şi cu frate-mie Ionaşcu şi cu soru-noastră, Dumitra, feciorii Condrei, nepoţii Ganei, şi cu simenţiia noastră, cu Costantin şi cu frate-său Ihnat ot Arămeşti, feciorii lui Toader, toţi nepoţi Ganei, scriem şi mărturisim cu această scrisoare a noastră, cum noi, de bunăvoia noastră, de nemene înbiiaţi, neci înpresuraţi, am vîndut a noastră dereaptă ocin(ă) şi moşie den sat den Popşeşt(i), de lîngă Berest(i), den giumătate de sat, ce să înparte în cinci, trei părţi am vîndut, doa a noastre, una a unchiu nostru, a lui Costin, feciorul Ganei. Deci am vîndut dumisali Tomeci stolnicul cel mare deriptu şeasedzeci de galbeni, bani buni, ca să hiie dumisali dereaptă ocină şi cu<m>părătur(ă), şi în sat, şi în pădure, şi în ţarină, şi fînaţi, şi într-apă şi în tot locul, pre unde se va afla hotarul Popşestilor, pre lîngă Bereşti.
      Şi într-această tocmală a fostu oameni buni den sat den Săcuiane, anume: Toader Cozea, şi Dumitraşcu Varnav, şi Ştefan Oatul, şi Ionaşcu Vasluianul, şi Tofan Rămbas tij şi Gliga den Cuciulaţi şi Pavel de acolea.
      De-aiasta scriem şi mărturisim; şi pre mai mare credenţă, ne-am pus si peceţili noastre, ca să aibă a-şi faci şi derese domneşt<i>. De aiasta dăm ştir(e), să să ştie.
      Şi eu, Erimiia Varnav însumi, cu mînule mele, am scris, să să ştie.
      Iar de să vor afla alte derese, să nu să creadză, neci dănăoară.
      <Pe verso, însemnarea scriitorului actului>: Zapis pre sat pre Popşeşt(i) de la Ţiviceştii şi de la altă sămenţii-a lor.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX>: Fără valet şi lună. Zapisu lui Toad(e)r cu fraţîi lui.

1641 (7149) februarie 18, Iaşi					M

      † [...]. Dat-am cartea domnii mele slugei domnii mele, lui Vas(i)lie Corlat cămăraş, şi oamenilor săi ca s(ă) fie tari şi puternici, cu cartea domnii mele, a opri pri popa Vlasie si pre oamenii lui, ca să n-aibă nice o treabă în sat în Turbăteşti, nice să aibă a-l lăsa să-ş(i) facă prisacă acolo, într-acel hotar sau să pue pomi, ce ca s(ă) aibă a-l opri din tot locul.
      Iar lui de-i va părea cu strîmbul să vie de faţ(ă), înaintea domnii mele, şi să-ş(i) aducă şi diresel(e).
      [...].
      
      <Pe verso, însemnare contemporană>: De oprit pre pop(a) Vlasie să n-aibă treabă în Turbăteşt(i).
      <Altă însemnare, din secolul al XVIIl-lea>: Turbăteştii, 7149 <1641> fev(ruarie) 18.

1641 (7149) februarie 19, Iaşi					M

      † [...] şi alţi boieri şi Lupul Prăjescul medelniciarulu cel mare. Adec(ă) au venitu înnaintea noastră Nastasiia giupîineasa, ce-au fost răpăusatului Gheorghie Başotă vistiernicului, şi cu feciorulu ei, cu Gavrilaş Başot(ă), şi cu fiatele ei, cu Măriia, ce-au fostu giupîineasa răpăusatului Eunaşco Prăjesculu postelniculu, şi cu fiică-sa Alexandra, de nime nevoite, nici asuprite, ce de a lor bun(ă)voe, de s-au socotim şi s-au tocmit cu d(u)mnealui stolnicul cel mare Toma şi s-au datu d(ţu)m(i)s(a)le Tomei stolnicului, dentra a patra parte de satu de Bodeşti, a patra parte, şi den a patra parte de selişte de Dănceşti, a patra parte, ce iaste moşie. Şi, aşijderilea, o cumpăr(a)tur(ă), ce s-au cumpărat de la Băliciu den Soci, dentr-acele doao sate ce simtu mai sus scrise, iar au datu d(u)m(i)s(a)le, ce simtu acele sate pre apa Cracăului, şi cu vecinii, ce să vor alege de moşie şi cu fîneţe şi cu poeni şi cu pămînturi în ţarin(ă) şi cu vaduri de mori. Care ocine li s-au venitu lor de rămăşiţă de la mătuşea lor, de la giupîneasa Mărica, fata lui Başot(ă) celui bătrînu. Aceste ocine i-au dat dumisali Tomei stolnicului celui mari ş-au făcut schimbu cu dumnealui, ca să-i hie dumisali moşie, cu tot venitulu.
      Iar dumnealui le-au datu lor pentra aiastia ocini, ce simtu mai sus scrise, den giumătate de sat de Popşeşti, partea de gios, ce s(e) înparte pe cinci fraţi, trei părţi, părţile Ţuviceştelor şi a lui Costinu, ce simtu de moşie Ganei, şi cu fîneţe şi cu hălăşteu şi cu locu de hăleşteu şi cu loc de moar(ă) şi cu totu venitulu. Şi, aşijderi, le-au mai datu dumnealui den satu den Săcuieni dena a cincea parte de satu, den pămînturi alese şi cu prisac(ă) şi cu moar(ă) gata, ce s(e) vine a treia parte dem rnoar(ă) şi cu totu venitulu. Şi, aşijderea, le-au mai datu dumnealui den satu den Cuciulaţi, dem partea lui Iuraşco hatmanului, a patra parte, cari parte au cumpărat dumnealui de la fetele lui Simion Pureci den Şofrăceşti ce le-au fost lor rămăşiţă de la unchiul lor Iuraşco Başot(ă) hatmanulu, cu 20 de vecini, care vecini era făcuţi de dumnealui, de Toma stolniculu, şi cu hăleşteu şi cu tot venitul. Ş-au făcutu schimbu pentru schimbu.
      Şi aiasta tocmal(ă) sa n-aibă a o strica nime dentru dinşii, nici dănoar(ă) în veci.
      Şi, aşijderea, au vîndutu dumneaei giupîneasa Nastasiia visterniceasa cu fiiulu dumisali, cu Gavrilaşu Başotu, şi cu feteli d(u)m(i)s(a)le, cu Măriia postelnicias(a) şi cu Alexandra, dumisali Tomei stolnicului celui mari o parte de ocin(ă) den sat den Sîrbi, şi den satu dem Mărişeşti, ce se vor alege părţile lui Grauru într-acele doao sate. Şi le-au făcutu dumnealui plat(a) deplin şi le-au datu bani gata întru mînule lor, şeasedzeci de lei bătuţi, denaintea noastră, ca s[s]ă-i hie dumisale moşie şi cumpărătur(ă) şi ocin(ă) neclătit(ă) în veci.
      [...].
      Gavril Onciul <a scris>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      
	<Pe fila a doua, începutul aceluiaşi act>: † [...].
	<Pe verso filei a doua, însemnarea scriitorului actului>: † [...].
	<Pe verso filei a doua, însemnarea scriitorului actului>: Zapis pre schimbătură Bodeştilor şi a Dinceştilor şi o parte de cumpărătură den Mărişeşti şi den Sîrbi de la visterniceasa Băşotoe şi de la ficiorii ei.
	<Mai jos, însemnare din secolul XIX-lea>: S-au scris, 3.

1641 (7149) februarie 23						M

      † Adecă eu, Grama stolnic, scriu şi mărturesăscu cu ceasta scrisoare şi adevăratu zapis a mieu cum eu, de bunăvoe me, de nime silitu, nici asupritu, ce de a me hunăvoe, am dat hiică-me, Cîrstinei, o parte de locu ce să chiamă Bădeştii, între Costesti şi între Petreşti, cu locu de prisacă, cu pămînturi în ţarină, cu locu de fînăţu, cu vatră de sat, cu vad de moară. Deci nefiend la un locu cu Pietrişul şi hotărîndu-se deusăbi de Petrişul ce am dat hiică-me, Saftii, ce am dat-o după Gligorie Prăjescul, şi neavînd această bucată de locu traba cu Pietrişul, ce am dat Safti, o am dat hiică-me Crîstînei, pentru că-i sat la cînpu nu e-m dat, ce a[s]m datu bucatu de locu, care mai sus scrie ca să-i hie direptă ocen(ă) şi moşie, în veci. Şi hiică-me, Safta, traba să n-aibă cu aceasta bucată de locu far(ă) numai Cîrstînia pentru căci Saftei i-am dat Pietrişul mai cu bun vinitu.
      Aşijdere, şi alţi ficiori ai mei, nici unul amestecul să n-aibă a să amesteca la acesta danii a Cîrstînii, nici alta să mai ţie a me să n-aibă traba; iar ceni s-ar ispiti să amesteci a strîcare danie ce am dat Cîrsteniei să hie afurisitu, şi trecletu, şi procletu şi negru ca Arie, şi anaftima şi lepădat de tri sute şi optuspreci Oteţi să ije vă Nichii.
      Şi la acesta danie s-au prilejit: Neculai Drăguş şi Ionaşcu, fiiciorul cupariului, nepotul lui Orăş hatmanul.
      Şi, pentru mai mare credinţa, mi-em pus şi iscălitura; şi aceşti boeri încă au iscălit, ca să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Danie Gramei de Bădeştii, la Roman.

1741 (7149) februarie 27, Iaşi					M

      † Adecă eu, Vasilie Nătîngul sîn Vlaşin ot Movila, însumi mărturisăscu cu cestu zapis al mieu cum am dăruit de bunăvoia mea, de nime nevoit, nici asuprit, şi am dat dumisale logofătului Ciogolei din sat din Movila, dintr-a şeptea parte, parte ce să va vini partea mea, din vatra satului, şi din cîmpu, şi din pădure, asijderea şi un loc de prisacă ce l-am făcut eu cu mînule mele în pădure. Nime să nu aibă a să amesteca din fraţii mii sau din feciorii mii, pentru căci l-am dăruit dumisale pîr(ă) voiu fi viu, să aibu de la dumiialui scuteală de toate, aşijderea şi după moartea mea să mă grijască dumiialui.
      Şi în tocmala noastră au fost: Ghiorghii tretii logofăt, şi Vasilie Roşca vornic, şi Năvrăpăscul, şi Bîrsan, şi Trandafir vornic şi eu, Ştefan Murgulet; şi, mai pre mare credinţă, am iscălit şi ne-amu pus peceţile, să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p>.
      † Vasilie Nătîngat <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      Bîrsan dvornic <m.p.>. 
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      Trandafir vor(nic) <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: † Zapis de la Natîngatul pre partea lui den Movil(ă).
      
1641 (7149) martie 2, Iaşi						M
      
      † [...]. Adecă au venit înnaintea domniei mele şi înnaintea boiarilor noştri, a mari şi a mici, Dănilă cizmariul de Iaşi şi cu alţi fraţi ai lui, feciorii Măricăi, şi s-au pîrît de faţ(ă) înaintea domniei mele, cu Catrina Roibăneasa din Găureni pentru o poiană cu vad de mori din sat din Lungani în Codru, unde să cheamă Stavnic, dzicîndu Dănăilă şi cu fraţii săi cum acea poiană cu vad de moară este a lor de moşie; iar Catrina Roibăneasa au dzîs cum este a ei acea poiană de moşie, iar Dănilă cu fraţii lui mare asuprelă-i face.
      Deci domniia mea şi cu tot svatul domniei mele le-am făcut cartea domniei mele la sluga nostră la Ghiorghie Saula de Procelnici. Deci sluga nostră au mărsu acolo şi cu mulţi oameni buni si bătrîni şi din pregiur megiiaşi şi au aliat cu a lor suflete, cum acea poiană cu acel vad de moră este a lui Dănilă cu fraţii lui direaptă moşie, iar Catrina n-are nice <o> treabă şi precum au socotit au făcut şi mărturie. Deci Catrina, de cîte au grăit, de toate au rămas denaintea domniei mele şi din toată legea ţărîi, iar Dănilă cu fraţii lui s-au îndireptat dinaintea domniei mele şi ş-au pus herîie, doadzeci şi patru de zloţi, în visteriul domniei mele.
      Deci domniia mea încă am dat şi am întărit lui Dănilă cizmariul şi fraţilor lui, pre acea poiană cu vad de moară, care mai sus scriem, ca să le hie şi de la domniia mea direapta ocină şi moşie acea poiană cu vad de moră şi uric cu tot venitul şi întăritur(ă). Şi să nu se mai pîrască aceasta pîr(ă) nice odănăoară în veci. [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris în sec. XVIII>: † Uricul cel de Poiana lui Robanui cu vadu de mori; <din aceeaşi vreme>: Balş pah(arnic) <m.p.>.
      <De la mijlocul sec. XIX>: 7149 <1641> mart 2.

<Înainte de 1641 (7149) martie 6 – 1644 (7152) iunie 25>		M

      † [...]. Scriem şi mărturisim cum ne s-au tîîmplat de am înblat cu treaba noastră în Ţara de Gios, la Putna. Deci am mărsu şi la un schit ce au făcut Partenie de Beserecani, de am vădzut şi cu cîţiva boiari, cum şi-au făcut şi nişte vii mari şi bune, într-o pădure întreag(ă) şi în nişte copaci mari, cu multă muncă şi cu multă cheltuial(ă), unde n-au mai fost vii de cîndu e vacul, ce au fost un loc domnescu, acea măgur(ă).
      Deci pentr-acea, noi, toţi vlădicii, mitropolitul Varlaamu şi Evloghie ep(i)sc(o)pul de Roman şi Anastasie ep(i)sc(o)pu de Rădăuţi şi Gheorghie ep(i)sc(o)pul de Huş(i), l-am bl(a)goslovit pre acest frate, pre Partenie, să-ş ţie schitul şi viile şi cu morile cele ce au făcut molitfa sa, cu călugăraşii săi, carii sîntu de postrigu de acolea. Cîndu va putea molitfa sa şedea acolo, bine va hi, iarî cîndu nu va putea şedea acolo, ei să-şî ţie locşorul şi schitul, cum le va deşchide Dumnedzău. Şi nime să n-aibă putere de alţi a să amesteca acolo, pînă la moa[a]rtea acestu(i) părinte, lui Partenie.
      Iară la moartea sa, de va vrea să le închine alţii mănăstiri sau la postrigul său, să hie bl(a)goslovit de noi, unde va vrea sî-ş închine munca şi truda ce au făcut, pentru păcatele sale. Iară pînă la moartea sa, nime să n-aib(ă) treab(ă), fără molitfa sa.
      De aceasta scriem şi ne-am pus peceţile şi am iscălit.
      Iară cine va faci prespre voia noastrî, să fie neiertat de Dumnedzău şi să fie procleat i tricleal.
      Varlaam mitropolit <m.p>.
      † [...] <m.p.>.
      [...] <m.p>.
      
      <Pe verso, însemnare a scriitorului actului>: † Zapis ot Babele de la mitropolit, şi de la alţi vladici.
      <Din sec. XVIII>: No. 7.
      
<Înainte de 1641 (7149) martie 6 – 1644 (7152) iunie 25>		M

      † [...]. Şi dăm de ştire cum au venit cel frate al nostru ier(o)monah Partenie de la Beserecani de s-au jeluit şi s-au ispoveduit de scîrbele cele ce-i face vrăjmaşul cel mare. Deacă l-au jecuit cele oşti munteneşti de la schitul ce ş-au făcut la Putna cu munca sa de-acii de scîrbă şi de amărăciune s-au dus într-acei munţi de ş-au căutat alt loc să-şi facă bcserecuci departe de ţară. Şi deacă au găsit loc de-acii s-au dus toate bucîţelele ce au avut agonisite la acel schit al său într-acel munte pustiiu şi brădet întreg: patru buţi de vin şi doă-trei sute de mirţe de fănină ce-au avut de la Mătei vod(ă).
      Deci s-au vorovit cu Negre di în Vrance să facă bese<re>cuce împreună amîndoi. Decii s-au apucat şi au făcut beserecă pînă au început a o bolti puţinel. N-au obîrşit de tot de-a o boltirea. Deci au blagoslovit de o au svinţit cu blagoslovenea fratelui nostru lui Dosoftei episcopul de Roman, hramul pre numele lui S(ven)tî Ioan B(o)goslovu, ce iaste sv(i)nţia sa viu şi e în lume şi e cu trupul asemene chipul lui I(sus)u H(ristos)u şi ne curăţeşte păcatele noastre. Şi s-au tîmplat într-acea vreme de-a fost ţara fugit(ă) în bejenie pre acolo într-acei munţi. Deci au făcut cu acel vin şi cu acea pîine tot clăci de au scos lemnul beserecii toi cu acei bejenari şi cu priiatinii, cum au vădzut toţi oamenii; şi meşterii i-au ţinut tot cu bucatele molitfei sale. Iară Negre au dat numai o bute de vin meşterilor.
      Deci deacă au svinţit beserica au îndemnat diiavolul pre ceia ce nu iubesc lucrurile cele dumnezăieşti şi l-au adăpat pre acel părinte cu nişte scîrnăvii de moarte, cum l-au şi văzut toţi boiarii, şi mici şi mari, numai căce că nu i-au ieşit sufletul. Deci au blăstămat pre ceia ce i-au făcut ace răutate şi de amăriuciune au grăit cuventele proaste şi spre acea svîntă beserecă. De acmu se teme de acest sv(î)nt mare că şeade pustie şi acele sv(i)nte moşti, să n-aibă de svinţia sa vreo istedzanie.
      Deci au grăit la noi că ne-au ales Dumnezău de sîntem bl(a)goslovitori cu darul sv(i)nţiei sale să blagoslovim, să fie blagoslovită şi de noi acea svîntă beserecă. Deci, noi, aceşti patru vlădici ce ne-au ales Dumnezău de sîntem blagoslovitori cu darul svinţiei sale, după truda molitvei sale ce au trudit şi altor titori cu numele lui Sv(en)tă Ioan B(o)goslov să fie bl(a)goslovenia Părintelui şi a [a] Fiiului şi a Duhului Sv(în)t, pre acea sv(î)ntă beserecă şi acest sv(î)nt hram să întărească pînă la svîrşitul veacului şi ruga Preacuratei Maice şi a sv(î)ntului hram şi al luturor sv(i)nţtlor. Şi blagoslovenia noastră să fie pre această sv(î)nta beserecă şi pre acel loc şi pre toţi părinţii carii vor petrece acolo şi pre toţi titorii carii să vor pleca spre acel schit să-l întărească şi să-l miluiască şi să dăruiască milostivul Dumnezău, şi ruga acelui svînt hram să fie pre măria sa, pre vodă şi pre tot Svatul măriei sale şi pre arhierei măriei sale şi pre toată ţara măriei sale.
      Şi acest părinte Partenie să fie bl(a)goslovit de noi, de toţi vlădicii, să puie molitva sa cine-i va hi voia să hie socotitoriu la acel schitişor a molitfei sale. Şi molitfei sale să dăruiască Dumnezău. Şi ruga acestui svînt hram să fie blagoslovit şi iertai şi dezlegat de toate păcatele cîte va hi greşit cu cuvîntul şi cu gîndul şi de noi încă să fie iertat şi dezlegat de toate greşalele şi pre noi încă să nu ne despartă de ruga molitvei sale milostivul Dumnezău.
      Iară cine va vrea să strice şi să răsîpească truda şi osîrdia ce-au făcut acest părinte cu acel schitişor, aceia oameni să hie neiertaţi de Dumnezău şi Precista şi de acel sv(î)nt hram şi de cei 4 evanghelişti şi de 318 [...] şi de toţi svinţii şi să hie procleţi şi tricleţi şi de noi încă să <fie> procleţi şi afurisiţi şi în ceste veacuri şi în ceea ce va hi pururea cu adevăr.
      Varlaam mitropolit <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      
1641 (7149) martie 6, între Antăleşti şi Spătăreşti			M

      † Adecă noi, tot satul Antăleştii, scriem şi mărturisim cu această scrisoare a noastră, pentru o poiană ce iaste la Antăleşt(i), cum au venit Deleu, cu cinstită cartea mării sal(e) lui vod(ă), la Boldişor. Pentr-aceea au strînsu mulţi oameni buni den megiiaş(i), anume: Tohil şi Lazor den Pocoleni, ce au fost dentr-Antăleşti; şi s-au aflat cu acei oameni buni cum acea poiană o au deşchis Mogîldea pitarul de Antăleşti. După acea s-au tocmit cu Deleu, pentru căci i-au fost rudă mai aproape, şi s-au tocmit de i-au vîndut acea poian(ă) cu toata săminţiia lui. Şi i-au fost <făcut> zapis dennaintea noastră şi a mulţi oameni buni den megiiaş(i) şi au deschis Deleu acea poian(ă) de iznoav(ă).
      <P>entr-acea, vădzîndu noi, toţi carii mai sus sîntem scriş(i), de a lui bun(ă)voe, că au vîndut <a>cea poian(ă) lui Deleu şi i-au făc<u>t zapis, ca să-i hie lui direaptă moşie şi feciorilor săi. Deci nime să n-aibă a s(e) mai ameste<ca> dentr-alte săminţii.
      Pentru credinţa, ne-am pus peceţile, să s(e) ştie.
      † [...].
      Eu, Boldişor.
      
1641 (7149) martie 15, Iaşi						M

      † [...]. Dat-am cartea domniei mele boiarinului domnii mel(e) Savin Prăj(ă)scul ce-au fost vornic şi pre cine va trimite, ca să fie tare şi puternic cu cartea domniei mel(e) a duce pre un ţigan a dumisal(e), anum(e) Todosie, feciorul Onacăi, şi cu alţi fraţ(i) a lui şi cu surorile lui, carele ţigan iaste dumisal(e) datu de Moisi vod(ă) şi de alţi domni ce-au fostu mai deinte şi sintu daţi şi de domniia mea.
      Dereptu aceia, orunde-i va afla în ţ(a)ră domnii mel(e), să aibă a-i lua cu ştrangul de grumadzu şi cu toate ce vor avea ei şi să-i ducă unde va hi învăţătură dumisal(e). Şi nime să nu cuteze a ţine sau a-i opri înnaintea cărţei domnii mel(e).
      [...].
      
      <Pe verso, însemnare contemporană>: † Savin vornicul.
      <Altă însemnare, din secolul XVIII>: Tudos(e), ficiorul Onacăi ţigan.
      
      
<1641 (7149) martie 17>						M
      
      † Iermonah Parthenie igumen [...] săbor beserecan mărturisim cum au dat mănăstirei neşte stupi Ioil şi Mihail, călugării de Beserieani, şi au tocmit cu săborul să fie acei stupi la metoh la Troiţa şi să-i cruţe pînă să vor înplea doao sute, să să ţie din anu în anu doao sute, iară ce să va agonesi dintr-înşi să să înpartă călugărilor pre a mînă, întru numele lui Dumnedzău şi pentru sufletul lui Ioil şi a lui Mihail şi a părinţilor săi.
      Dece noi, tot saborul, am primit şi am mulţămit şi am pus pecetea sve(n)tei mănăstiri, să fie de credinţă cu adevăr.
      Gligorie <m.p.>.

1641 (7149) martie 17						M

      † Popa Parthenie egumenul şi tot săborul beserecan, mărturisim de rîndul cestor 2 călugări ai noştri, Ioil şi Mihail, cum au închinat mănăstirei o stupină de stupi, la metoh la Troiţa, să hie stătători din în anu în anu, doao sute, şi ce să va agonişi dintrî(n)ş(i) să hie împărţitori săborului.
      Iară noi am primit şi am mulţămit şi am făcut scrisoare eu pecetea mănăstirei, să hie de credinţă adăvărăt.
      [...].
      
1651 (7149) martie 20, Iaşi						M

      † [...]. Dat-am cartea domnii mele rugătoriului domnii mele, egumenului şi a tot săborul de la svînta mănăstire de la Galata de Sus, ca să fie puternici cu cartea domnii mele a cerca pre la toate viile ce sintu la Miroslava, carele vor hi neîngrădite, să aibă a strînge oamenii să le îngrădească; iar carii nu le vor îngrădi, să aibă a le luoa zeloage. Şi să fie <ş>i de certare acela om ce nu-ş(i) va îngrdi viia.
      [...].
      † [...].
      
      <Pe verso, însemnarea diacului>: † Gălatei.
       
       
16<4>1 (71<4>9) martie 28						M

      † [...] zapis ce s-au făcut denaintea Ghincei şoltuzului şe a 12 pîrgari ot trăg Agiud şe a mulţe oameni buni şi bătrîni cum au venit Popăscul, sîn Vas(i)lie Popăscul, de nimeni nevoet, neci înpresurat, ce de bunăvoia sa, de ş-au vîndut partea sa de ocenă den sat den Urecheşte, den partea de gios, a treia parte den partea tătîne-său, lui Vas(i)lie Popăscul, şe o au vîndut Cozmei de Căpăceşte, şe au dat Cozma 16 tal(eri), ban(i) buni, număraţi denaentea acel(o)ra ce mai sus scrie, a treia parte den partea lui Vas(i)lie Popăscul den sat den Urecheşte, cu tot venitul de<n> cînpu, şi dentr-apă, şe den vatra satului şe pe decinde de apa Tr(o)tuşului pără unde agionge partea Giosenilor, den hutar în hutar.
      Denaentea lui Ion Pa... de sat de Urecheşte, şi Lupul Burciul ot tam, şe Anghel tij, se Simion Bota ot tam, Stan Osie de Copăceşte, şe Păladei ot tam, şe Vas(i)lie ot tam, şe Gligorie Toloşca tij ot tam. Şe m<a>i mare mărturie că ne-am pus peceţile.
      [...].
      
1641 (7149) aprilie 1, Iaşi						M

      † Adecă eu, Mih(ă)il(ă), feciorul lui Nistor ai Drăgoman ot Totoeş(i), scriu şi mărturisesc însumi pre meni cu cest zapis al mieu cum amu vîndut dintr-a patra parte, giumătat(e) de parte, partea părinţilor noştri, lui Nistor; şi o am vîndut dumisal(e) lui Ian(e) vătavul, de nimene nevoit, nici împresurat, direaptă ocin(ă) şi moşie.
      Aşijder(e), într-aceasta tocmal(ă) au fostu: Tiron ot tam, şi Nechita ot tam, şi Căzacul oz tam, şi Iosip ot tam, şi Dumitru ot tam, şi Ionaşco ot tam şi dumnialui Frangol stolnicul şi Toader zeat Veveriţ(ă).
      Şi dereptu acea, pre mai mar(e) credinţe, pusu-ne-am şi peceţil(e) ca s(ă), ştie.
      Şi eu, Simon diiacul, am scris, ca s(ă) <se> ştie.
      [...].
      Franguli stolnic <m.p.>.
      Tiron; Iosip; Dumitru; Toader; Ionaşco; Mih(ă)il(ă) s(î)nă Nistor.
      
1641 (7149) aprilie 2, Iaşi						M

      † Adecă eu, Toader, şi cu fratele-mieu Călin, ficiorii lui Istratie, nepoţi Costinii, scriem şi mărturisim noi cu cestu zapis al nostru cum noi, de a noastră bunăvoe, de nime siliţi, nici înpresuraţi, ce de bunăvoia noastră, am vîndut a noastră dreaptă ocină şi moşie din sat din Vladnic, toată partia noastră cît ni să vini dintr-un bătrîn, a opta parte, cu tot venitul din tot locul, drept ... galbeni; şi, aşijdere, am vîndut de la mănăstiri, la Rădoaia, dintr-un bătrîn a patra parte, din tot locul, cu tot venitul, dumisali giupînului Ghiorghie Ştefan log(o)f(e)t al treile, drept ..., galbeni buni, ca să-i fie dumisale de la noi dreaptă ocină, şi moşie şi cumpărătură, cu tot venitul, neruşiit nici dănăoar(ă), în viaci. Şi ni-au plătit dumnealui tot deplin cît mai sus scrie, bani gata ... galbeni.
      Şi-ntr-aceasta tocmală au fostu: Gligorie Bejan, şi Dumitraşco Cocriş, şi Mirăuţ(ă) Mareş, şi Gligorce de Trotuş, şi Dumitru Bordze de Răcăutău, şi Vasilie Bontuş de acole, şi Tofan din Drăguşiani şi alţi mulţi oameni buni.
      Şi pre mai mari credinţa, noi, toţi, ni-am pus peceţile şi iscălitu<ri>le cătr-acesta zapis, să fie de mărturie.
      
      <Pe verso, însemnare di prima jumătate a secolului XIX>: Vlamnicul, <completat de altă mînă>: şi Rădoae.
      <De altă mînă>: 7149 <1641> apr(ilie) 2.
      
1641 (7149) aprilie 4, Iaşi						M
      
      [...] <oame>ni buni de prin pregiur megiiaşi ... [...] ... au venit înaintea noastră ... din Buciumi, de ţ<inu>tul Tecuciului ... <asu>prit ... bunăvoia lui şi au vîndut a lui d<reap>tă oci<nă> şi moşie ... în frunte din sat din B<uciumi> ... dintr-apa Siretului pîna în hota<rul> ... din selişt<ea> sa<tulu>i şi din pădure şi cu vad de moar<ă> şi c<u> tot venitul, <v>îndut-au dumisal(e) lui D<umitraşco> sulgeriul dirept 16 galbeni, bani ...
      <Ş>i, aşijdere, au venit înaintea noastră Samson, feciorul lui Costantin, din Buciumi, de bunăvoia lui şi au vîndut a l<ui direaptă> ocină şi moşie din sat, din Buciumi, dz<e>ce paş(i) în frunte, din apa Siretului pîna în hotarul Dinganilor, şi cu tot venitul; vîndut-au iarăş(i) dumisal(e) lui Dumitraşco sulgeriul direptu optu gal(heni), bani buni.
      Aşijderile au venit înnaintea noastră Antemiia, fata lui Lupşor, cu feciorul ei, <Ale>xa, şi cu fata ei, [Alexa, şi cu fata ei], Ioana, din Buciumi, de bunăvoia l<o>r şi au vîndut a lor direaptă ocină şi moşie, patruspredzece paş(i) în frunte, din sat din Buciumi, dintr-a apa Siretului pînă în hotarul Dinganilor, şi cu tot <veni>tul; vîndut-au iar dumisal(e) lui Dumitraşco sulgeriul, direptu şease galbeni, bani buni.
      Aşijderile au venit înaintea noastră Ianăş şi cu fămiaia lui, Draga, fa<ta lui F>ete de Tomeşt(i), de bunăvoia lor, şi au vîndut un răzor de 12 paş(i) în frunte, din sat din Buciumi, cu tot venitul şi <n>tr-apa Siretului pînă în h<otarul> Dinganilor; vîndut-au dumisal(e), lui Dumitraşco sulgeriul, direptu cinci galbeni, bani buni.
      Aşijdere iarăş(i) au venit, înnaintea noastră, Măgdălina cu surorile ei, fete ... lui din Buciumi, de bunăvoia lor, şi au vîndut a lor direaptă moşie, cinsprădzece paşi în frunte cu tot venitul, din apa Siretului pîn în hot<arul Dinga>nilor; vîndut-au iarăşi dumisale lui Dumitraş<co> sulgeriul, dirept dzece galbeni buni.
      Aşijdere au venit înnaintea noastră Alexa şi Costin cu fămeile lor, Varvara şi Chirvasiia, şi ... vîndut a lor direaptă ocină şi cumparătur(ă) din sat din Buciumi, cu tot venitul, treidzaci şi şeapte de paşi, din apa Siretiului pînă în <hotarul Dinganilor iarăşi> lui Dumitraşco sulgeriul direptu 25 de galbeni, <bani> buni.
      Aşijderi au venit înnaintea noastră Chiri<lă cu fratele său> Moldovan şi Ion P<intea, fiii lui Ion Cleiniţă> şi au vîndut optu paşi, în frunte, din sat din Buciumi, cu tot veni<tul; vîn>dut-au iar dumisal(e), lui Dumitraşco sulgeriul, dir<eptu> patru galbeni, ban(i) huni.
      Aşijderi au venit înnaintea noastră Feniga feciorul lui Moisăiu, şi Nechifor, feciorul <lui Gh>iorghie din Tămaş, şi Vas(i)lie, fecior Saftei Doro<bă>ţoae şi alte sîminţii a lor, de bunăv<oia lor au vîndut> a lor direaptă ocină şi moşie din sat din Buciumi, cu tot <ven>itul, din apa Siretului pînă în hotarul Dinganilor; vîndut-au iar dumisal(e) lui Dumitraşco <sulgeriul> direptu doadzăci de galbeni, bani buni.
      Asijderile au venit înnaintea noastră Nicula, feciorul lui Toader din Buciumi, de bunăvoia lui, şi au vîndut a lui diriaptă <oci>nă şi moşie din sat din Buciumi, din seliştea satului şi din pădure şi cu vad de moară în apa Siretului şi cu tot venitul; vîndut-au iarăş(i) lui Dumitraşco sulgeriul <dir>eptu doaodzăci de galbeni, bani buni.
      Asijderile au venit înnaintea noastră Ion Jilarul cu fămeia lui, Costanda, fata lui Burlă din Putna, de bunăvoia lor, şi au vîndut o b<ucată> ... fac şease paş(i) în frunte, din sat din Buciumi, cu tot venitul; vîndut-au iaraş(i) lui Dumitraşco sulgeriul direptu dzece taler(i) bătuţi.
      Aşijderile au venit înnai<ntea noastră> ... <fe>cior Vărvarei şi Alexa cel <bă>t<rî>n din Spăriiaţ(i), de bunăvoia lor, şi au vîn<d>ut cinsprădzece paş(i), în frunte, din sat din Buciumi, cu tot venitul; vîndut-au dumisal(e) lui Du<mitraşco sulg>riul, direptu cinsprădzece tal<eri, b>ani buni>.
      A;ijderile au venit înnaintea noastră Mihalcea de Dingani, de bunăvoia lui, şi au vîndut a lui direaptă ocină şi moşie din <sat din Buciumi>, cu tot venitul, din hotarul Dinganilor pînă într-apa Siretiului; vîndut-au iar lui Dumitraşco sulgeriul dirept dzece [tal] taleri bătut(i).
      Aşijderile au venit înn<aintea noastră Năd>iajde feciorul Anei, nepotul Măriicăi, strănepot Burdului, de bunăvoia lor, şi au vîndut dzece paş(i), în frunte, din sat din B<uciumi> cu tot <venitul>... <din ho>tar în hotar; vîn<dut-au iarăşi lui> Dumitraşco sulgeriul <dire>ptu <z>e<ce> taleri bătuţ(i).
      Aşijderile au venit înnaintea noastră Tudor fecior lui Gli<go>ri, ... şi a<u> da<t> opt paşi în fru<nte> ...<Dumitraşco sul>geriul de ş-au plătit capul de o nevoe ce au avut.
      Aşijderile a<u> venit în<aintea> noastră ... de bunăvoia ei, de ş-au vîndut moşiia ... cu tot ...; vîndut-au iar lui Dumitraşco sulgeriul, direptu ... galbeni, bani buni.
      Aşijderile au venit înnaintea noastră Gligorie Trohan ot Mărişeşt(i) şi Andreiu Mutul d<in> ... ul de Bucureşti, şi Lupul, şi Oprea, şi Lazor şi sororile lor, Ioana şi Nedelea din Necoreşti, şi Ion Benea, şi Obrejie de Pădureni şi Costantin Fochi din Necoreşti, de bunăvoia lor, şi au vîndut optusprădzece paşi, în frunte, cu tot venitul; vîndut-au iar dumisali lui [dumisali lui] Dumitraşco sulgeriul, direptu şease galbeni, bani buni.
      Aşijderile au venit înnaintea noastră Toma feciorul Nenei Giurgei din Buciumi, de bunăvoia lui, şi au vîndut treisprădzeci paş(i) în frunte din sat din Buciumi, iar dumisal(e) lui Dumitraşco sulger, direptu patru galbeni buni.
      Aşijderil(e) au venit înnaintea noastră Crăciun feciorul Măriicăi şi fratele lui, Rusul din Buciumi, de bunăvoia lor, şi au vîndut doaodzăci de paş(i) în frunte din sat din Buciumi, cu tot venitul, din hotarul Dinganilor pînă în apa Siretului; vîndut-au dumisal(e) lui Dumitraşco sulgeriul, direptu optu galbeni, bani buni.
      Şi aşea s-au tocmit acei oameni, ce scrie mai sus, cu Dumitraşco sulgeriul: de să vor afla niscai vii sau livedzi de pomi pre acel loc, ce au vîndul dumisal(e), a cui vor hi viile şi pometele, să-ş(i) ţie viile şi pomete şi să-i dea sulgeriului loc dirept loc sau să le <ia de a> dzecea din vii şi din pomete.
      Deci noi, deacă am vădzut a lor de bunăvoe tocmală şi plată deplin(ă), noi am făcut această carte dumisal(e) sulgeriului să-i hie de credinţă pănă-ş(i) va face şi ... mai mare mărturie am iscălit şi ne-am pus şi peceţile, să s(e) ştie.
      † [...].
      Ghenea pircala<b> <m.p.>.
      † Eu, Neagoe căp(i)tan, martor <m.p.>.
      † Popa Mihalcea <m.p.>.
      [...] <m.p>.
      
      <Pe verso-ul foii pe care e lipit actul, însemnare din prima jumătate a secolului XIX>: Pe Buciumi. 7149 <1641> april(ie) 4 zile. No. 2.
      
<Cca. 1641 (7149)> aprilie 5				M

      † Adecă eu, Andronic de Vităneşt(i), şi cu fămeia mea Măriiea, fata lui Ilie, şi cu fiiul mieu Sava, mărturisim noi cu cest zapis al nostru cum, de bunăvoia noastră, de nime nevoiţi, nici îndemnaţi, am vîndut un pămînt în frunte şi pespre tot svintei mănăstir(i) Beserecanilor la sat la Fiţingheşti, pri den gios de moara mănăstirei, derept doi boi biciuluiţ(i) derept dzece galben(i).
      Şi în tocmală noastră au fost: Oprea pîrcălabul din Cruce, şi Pricopte, cumnatu-său, şi Durnea den Gu ...şti, şi Popelea izbaşea, şi Lupul călăraşul, şi Istodie, şi Mihail de Clipiceşti, şi Ghiorghie de acolo, şi Murgină de Cucuiaţ(i), şi Pavălu şi Lazor de Grozeşt(i).
      Şi pre mai mare mărturie, ne-am pus peceţile, să să ştie.
      Ap(rilie) 5.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, sfîrşitul unui alt act>.
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul XIX>: Zapis de vînzare de la Andronachi din Vităneşti.

1641 (7149) aprilie 5, Iaşi						M

      † [...]. Dămu-vă ştire pentru o parte de ocină de la sat de la Corlăteni, a patra parte de sat, partea de sus, ce iast(e) pre Jijiia, în ţînutul Dorohoiului, care sat iaste a boierenului domniei mele credincios şi cinstit Toader Petriceico dvornicul cel mare de Ţara de Sus. Şi acea parte au fost pre mîna Balicăi hatmanul, iar acum iaste iarăş pre mîna dumisale vornicului Petriceico, căce au fost şi d(i)nainte vreme de moşie a dumisale.
      Pentr-aceia, deaca veţi vedea cartea domniei mele, iar voi să mergeţi acolo la acel sat, la Corlăteni, şi să strîngeţi oameni buni bătrîni de prin pregiur megiiaş(i), şi să vie şi Arbure de Cordăriani acolo la sat la Corlăteni, căce au fost de dînsul vîndută acea parte de ocină Balicăi hatmanul. Şi să socotiţi să alegeţi hotarul aceii ocine despre hotarul satului Miclăuşenilor şi despre alte hotăra, pre semnele cele bătrîne. Şi cum va fi cu chip veţi afla cu sufletele voastre mai cu direptul, într-acela chip să faceţi o scrisoare de mărturie de la voi, să ne daţi ştire, ca să-şi facă dumnealui vornicul Petriceico şi direse pre acia ocină. Într-alt chip să nu fie.
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul XVIII>: † De hotar(ul) Corlătenilor; <apoi, sub aceasta, de altă mînă>: S-au scris.
      <Altă însemnare, din secolul XIX>: No. II. 7149 <1641> apr(ilie) 5. A patra parte de sat, parte din sus, a lui Petriceaico vor(nic) de la Vasilie vodă, de hotărît; spune că este pe Jijie, parte den sus, despre Miclăuşeni, ce-a fost a Balicăi.
      
<Cca. 1641 (7149) aprilie 7>						M

      Adecă eu, Licherie călugărul, scriu şi mărturisesc cu această scrisoare a noastră şi cu sufletul meu cum n-au vîndut îmă-mea nici soru-mea nicaiuri din partea noastră nici în Galbeni, nici în Tuleşti, nici în Cătileşti, cum au mărturisit Licherie înaintea egumenului şi a săborului; de aceasta scriem.
      
1641 (7149) aprilie 7, Iaşi				M

      † [...]. Scriem domnia mea la slugile noastre Ciocîrlie şi la Gherasim, dacă veţi vedea cartea domniei mele, iară voi să strîngeţi oameni buni dinpregiur megiaşi şi să mergeţi în sat la Tuleşti şi la alte moşii pre unde vor avea moşie Boldescul armaşul cu răzăşii lui să socotiţi şi să împărţiţi satul Tuleşti în doao, cum veţi afla mai cu dreptul, pre zapis de împărţire ci au de la Petru vodă; şi dacă veţi împărţi satul în doao, să puneţi semne şi să faceţi scrisoare, giumătate să ţie Pătraşco Boldescul cu oamenii lui, iară grumătate să ţie ceia răzeşi ai lui cu oamenii lor, cum le spune în zapisul lor de la Pătru vodă cineş partea. Aceasta vă scriem.
      [...].
      [...] <m.p.>. 

1641 (7149) aprilie 15						M

      † Eu, Antimiia, fata lui Vasile Cocicăi şi a Crăciunăi, năpo(a)tă Giurgei, scriu şi mărturisăscu cu ceăstu zapis al mieu, de nimană năvoit(ă), nici dă nimă asuprit(ă), ci dă hunăvoia mă mi-am vîndutu moşiia şi ocina a mă, dăn părinţii ai măi, dăn satu dăn Cătănaş(i), un batrin, şi dăn vatra satului, şi dăn ţarina, şi dăn finaţu şi zeceă săpătur(i), şi viile ce au fostu a părinţilor miai, o am vindut dumisal(e), lui Pana ce au fostu paharni(c), i să fie moşiia dumisal(e), şi coconilor dumisal(e), şi năpoţi(lor) şi şi prănăpoţi(lor), dirăptu şasă galbeni ban(i) şi dirăptu doo vaci cu viţăi. Şi nimă să n-aibă nici o traba din fraţii măi nici a înto(a)rce, nici nemic; cui va trebui ciavă să vie la mină să-i dau aiuri moşia undă om avă, iar cu ce am vindut să fie vindută. Şi să aibă traba dumnalui Pana biv paharnic; dănnaîntă lui Ionaşco Minzatul ot Sirbi, şi Micul, şi Ţigan, şi Dănăila ot Rădăşti, şi Gligorcilă ot Andriiaşăni, şi Nănucul sin Savăi ot Căpăţin(i), şi Mălănti sin Todor ot Bruiani, şi Dion ot Urăcăţi, şi Gărvasie, şi Ştefan Hulpă, şi Zabulic, şi Ionaşco, şi Simeon, şi Nacul, şi Gligori Doci dăn Zirnăşi şi mulţi oameni bun(i) şi bătrin(i), să să ştie.
      [...].
      
1641 (7149) aprilie 15, Drăguşeni					M

      † Adecă eu, Necula vătavul dumisal(e) hatmanului, însomi pre mine mărtorisăscu cu accstu zapis al meu com am vîndutu de bonăvoie me parte lui Toader Scîntei den sat den Drăguşeni, de pe Stavnic, ce o a fostu cumpărat de la Dumitraşco Bantăş şi de la sora sa, Palaghie, şi de la ficioro-său, de la Ionaşco Ghiul. Acea parte de ocin(ă) am vîndutu lui Cerchez, dreptu patruzăci de taleri bătuţi, cu tot locul cît să va alege şi cu cas(ă) cu tu<t>.
      Şi în tocmala noastră: Andreai şetrarul, şi Apostul, şi Handuca, şi Gligori de Căpoteşti, şi Văscan den Frenciuci, şi Simion de acole. Şi eu, Costantin, ficiorul lui Merăuţ(ă) de Iaşi, am scris zapisul. Şi i-am dat tote derese pre mîna lui Cerchez să-i fie derepto muşie. Şi noi, mai mari mărturii, ne-m pos peceţile şi am iscălit, să s(e) ştie.
      Vălet 7149 <1641>, u Drăguşeni, aprilie 15 dni.
      Az, Costantin iscal.
      Az, Necula vătav.
      Eu, Apostul.
      
1641 (7149) aprilie 15, Iaşi						M

      † [...] <scris>oare a noastră, cum au vinit înnaintea noastră fratele nostru Fortuna ce-au fost comis, de nime nevoit, . . . <de bu>n(ă) voia lui, ş-au vîndut o selişte de sat, anume Şibutinţii, pre valia ..., ce-i în ţînutul Hotinului. Aceasta <a vîndut-o> fratelui nostru dumisale Iordachi visternicului cel mare, drepţii trei sute de lei bătuţi. Ce aceast(ă) selişt(e) o au luat <Fortună> comisul de la Necoriţoae pentru nişt(e) unealte a lui ce i s-au luat la Bărnovschi vod(ă) în domniia lui.
      Deci întru acea, dumialui Iordaehi <vist>iarnic au dat Fortunei comis toţi aceşti bani, ce mai sus scrie, 300 de lei bătuţi, pre aceast(ă) selişt(e) Şibutinţii, cu tot venitul şi cu tot hotarul.
      Iară de va veni vreme să să ia aceast(ă) selişte de la dumialui visternicul Iordachi, iar Fortuna comisul s-au apucat să dea ocin(ă) drept ocină, protivnică aceştiia ocinî, dumisale visternicului.
      Deci pentru acea şi noi, deac-am vădzut de bun(ă)voe tocmală şi plat(ă) deplin(ă), făcutu-i-am şi de la noi aceast(ă) scrisoare, pre acel sat, ce mai sus scrie, anume Şibutinţii, şi să-s(i) fac(ă) şi drese domneşti.
      Iar pre mai mare credinţă, iscălit-am noi toţi şi peceţile ne-am pus.
      Şi eu, Luchiian diiac, am scris, în Iaş(i), în numărul ailor 7149 <1641> aprilie 15 d(i)ni.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>. 
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>. 
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din a doua jumătate a sec. XVII>: Scrisoria de la Dumitrachi stolnicelul i Toader Cărcăst, nepot Gligăi, pre parte din Lăzăşti.
      
1641 (7149) aprilie21, Iaşi						M

      † Adecă eu, Simion, feciorul Gligorcei de Ilişesti, scriu şi mărturisesc eu, cu cestu zapis al mieu, cum am înblatu eu, într-o zlotărie, la ţinutul Hotinului, de la dumnealui vornicul Petriceico şi am rămas şeaptedzăci de galbeni dentr-acea slujbă. Deci, cu altă n-am avut cu ce plăti, ce am avut patru jerebii den satu din Bălăceni, în partea den sus, ce să s(ă) alătur(e) lîngă partea lui Dumitraşco Turiiatcă, aleas(ă) despre toţi fraţii miei şi despre sororile mele şi despre toat(ă) ruda mea; ce am înblatu pre la fraţii <m>iei, şi pre la surorile mele, şi pre la ruda mea, ce nime n-au vrut să dea bani dumisale. Ce am datu eu de bunăvoia mea acea ocin(ă) ce mai sus scrie, cu tot venitul, dumisali vornicului Petriceico, pentru acei şaptedzăci de galbeni, ca s(ă) hie dumisale direaptă ocin(ă) şi moşie. Şi nimeni nici o treabă să n-aibă den fraţii miei, nici de surorile mele, nici den ruda mea, pentru căci acea ocin(ă) au fostu aleas(ă) despre alţi fraţi ai miei.
      Şi într-această tocmal(ă) au fostu: Strătulat Dobrenchii, şi Dumitraşco Dobrenchii, şi Sofronie Dobrenchie, şi Nacul, şi Dociul ce au fostu paharnic, şi Lupul Talpă ce au fostu comis, şi frate-mieu Dumitraşco, şi Dima, şi Comişescul, şi Gligoraşco, feciorul lui Gherman, şi mulţi oameni buni.
      Şi, pentru mai mari credinţa, am iscălit şi ş-au pus şi peceţil(e), să s(e) ştie.
      [...].
      [...] <m.p>.
      † [...]<m.p>.
      [...]<m.p>.
      †  [...]<m.p>.
      [...]<m.p>.
      [...]<m.p>, am scris zapisul.
      
      <Pe verso, jos, însemnare din secolul XVIII>: † Zapis de <Do>bîrceni.
      
1641 (7149) mai 4							M
      
      † Adec(ă) <eu>, Vas(i)lie Fugle vornicul de B(î)rlad, şi Cîrstea şoltuzul cu 12 pîrgari, şi preutul Ştefan cel domnescu, şi Ionaşco Dinga, şi Nacul tij, şi Ursul Vîntul, şi Necula Cuciuc, li Toader Dzani, şi Boul şi mulţi oameni buni, orăşeni de oraşu Bîrladu, scriem şi mărturisim, cu ceast(a) mărturie şi zapis de la noi [i], cum au venitu înnaintea noastră Gligorie şi cu frate-sau Ap(o)st(o)lu, nepoţii lui Iachim den Cupceşte ce să cheamă Ionăşeşti, de pă valea Iazurului, de a lor bunăvoie, de nime siliţi, nice asupriţi, ce de bunăvoia lor, ş-au vîndutu a lor dereaptă moşie, ci au fost de la moşul lor Iachim, din sat din Cupceşte ce să cheamă Ionăşeşti, partea lor toată şi altui frate a lor, Toader, ce iaste frate mijlociiu, cît[t]ă să va alege, 15 pămînturi în ţarină şi cu loc de cas(ă) în vatra satului şi cu pomătu şi cu vadu de moar(ă) într-apa Iazurului şi cu fînaţ.
      Şi aceea ocină şi moşie ei o au vîndut lui Mihăil(ă), ginereli Cinbalei, şi fămei sale Ofrinei, dereptu un cal bun, biciuluit [...] 12 ughi [...] ca să-i fie direaptă ocină şi moşie [...] şi lor şi feciorilor lor.
      Iar altu nime de semenţiia noastră ca să n-aibă a să mai amesteca înnaintea aceştiia mărturie.
      Şi, pentru credenţa, s-au pus pecetea oraşului şi cu ale noastre, întru aceasta mărturie şi zapis de la noi.
      Şi Ionaşco Turcea de Gălţeşti şi Ursul Condrea tij simtemu marturi, cum au vîndut ei aceasta ocină, lui Mihăil(ă).
      [...].
      
      <Pe verso, începutul aceluiaşi act>: † Adecă Cîrstea şoltuz cu 12 pîrgari şi Ionaşco Dinga şi...
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVIII-Iea>: Cupceştii şi Ionăşeştii.
      
<Cca. 1641 (7149) mai 4>						M

      † Adecă cu, Ursul, scriu şi Nastasie, ficiorie Cundrei din Gălţăştie, scriem şi mărturisim cu acestu zapis al nostru dre<p>t cum am dat partea tătîne-nostru, Cundrei, de moşie şi de cu<m>părătură şi vad de mură şi luc de hălăşteu căpitanolui Irimiei, dintr-a treia parte, dou(ă) părţi, parte Ursului şi Nastasie, pentru o gresala ce au greşit de s-au forat un bou a <I>rimiei şi l-au găsit de faţă; după aceea, n-au avot cu ce plăti, ce şi-au da<t> muşia, cu<m> mai sus scrie; după aceea, Irimiia i-a mai dat un pămîntu, şi un răzor de grîu, şi un pamîntu, şi un răzur de mălaiu, şi eu, Ursul, să iesu din Gîlţăşti să no [am] mai amu traba nice cu, nici ficiorie mie, ci sa fie muşie dumisale şi giopînesăi dumisale şi cuconilor dumilorsale.
      Şi tocmala noastră: popa Gavril din Ghergheştie, şi Ariun din Cupceşti, şi Toader Ţurcanol, şi Gligorie Gogol din Bogeşti şi Mafteiu sin Cucuşăl.
      † Eu, popa Petre, am făcut această tocmală.
      
      <Pe verso, de aceeaşi mînă, începutul zapisului>: † Adecă eu, Ursul şi Nastasiia, soră-sa, mărturisim cu cest zapis al nostru com am dat partea de ocină de Gălţeşti ce să va alegi partea tătîne-nostru Condrei den partea A<n>ghilinei iaste vîndută Turceano<lui>...
      <Însemnare din aceeaşi vreme>: † Zapisul de la Ursul pentru parte din Gălţeşti.
      <Deasupra, scris în prima jumătate a sec. XIX>: Găltăştii. <Nr.> 15.
      
1641 (7149) mai 8, Codăeşti				M
      
      † Adecă eu, Loghina fata Bogzei logofătul şi Neacşei, giupîneasa Bogzei, nepoata lui Purcel postelnicul, scriu şi mărturisescu cu acest zapis al mieu, de nimene nevoită, nice asuprită, cum am vîndut a me direptă ocină şi moşie din sat din Părăşeni, din ţinutul Vasluiului, toată partea mamei mele, Neacşei, din giumătate de sat, partea din sus a patra parte, cu tot venitul, din vatra satului, şi din ţarină, şi din fîn şi cu loc de prisacă. Acea parte ce mai sus scrie am vîndut-o dumisal(e) lui Alexandru paharnicul al doile, dereptu dzece galbeni, bani buni, ca să fie dumisal(e) direaptă ocină şi moşie, dumisal(e) şi feciorilor dumisal(e), şi nepoţilor, şi strănepoţilor ş-a tot rodul dumisal(e), cine să va alege mai aproape.
      Şi aceasta tocmală s-au făcut dinainte a mulţi oameni buni, anume: popa Crîstea de Codăeşti, şi Dumitru Burnar de Mînjeşti, şi Ţigan de Şerboteşti, şi Mierăuţă feciorul Pantei postelnicul, şi Ardarie nepotul lui Purcel postelnicul, şi Mitrul din Vlăicani, şi Vasilie Buznie din Serbeşti, şi Gavril de Criceşti şi Ion de-acolea.
      Şi, mai pre mar(e) credinţă, ne-am pus şi peciţile ca să-şi facă dumnealui şi direse domneşti.
      Simion Sprînceană am scris ca să s(e) ştie.
      † [...].
      †Popa Criste <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, două însemnări din seolul al XVII-lea>: 1) † [...]; 2) [...].
      
1641 (7149) mai 8, Codăeşti						M
      
      † Adecă eu, Mierăuţă feciorul Pîntei postelnicul, nepotul Lupului postelnicul, şi cu fraţii miei scriem şi mărturisescu cu cest zapis al nostru, de nimene nevoiţi, nice asupriţi, cum am vîndut a noastră direaptă ocină şi moşie din sat din Părăşeni, din ţinutul Vasluiului, giumătate de sat, partea din gios, toată partea părintelui nostru Pîntea postelnicul, din vatra satului şi din ţarină, şi din fîn şi loc de prisacă şi cu tot venitul.
      Acea giumătate de sat, ce mai sus scrie, am vîndut dumisal(e) lui Alecsandru paharnicul al doile, dcreptu patrudzeci de galbeni, bani buni, ca să fie dumisal(e) direaptă ocină şi moşie, dumisal(e) şi feciorilor dumisal(e) şi nepoţilor şi strănepoţilor ş-a tot rodul, cine să va alege mai aproape.
      Ş-aceasta tocmală s-au făcut dinainte a mulţi oameni buni, anume: preutul Crîstea de Codăeşti, şi Dumitru Burnar de Mînjeşti, şi Ţigan de Şerboteşti, şi Ardarie nepotul lui Purcel postelnicul, şi Mitrul din Vlăicani, şi Vasilie Buznie de Şerbeşti, şi Gavril de Criceşti şi Ion de acolea.
      Şi, mai pre mar(e) credinţă, ne-am pus şi peceţile, ca să-şi facă dumnealui şi direse domneşti.
      Simion Sprînceană am scris ca să s(e) ştie.
      [...].
      † Popa Criste <m.p>. 
      Mierăuţa Todica <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, două însemnări din secolul al XVII-lea>: 1) † [...]; 2) [...].
      
1641 (7149) mai 8							M

      † Adecă eu, Ileana, şi cu surorile mele, fetele Tudorei, nepoatile lui Purcel postelnicul, scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră, de nime nevoite, nici asuprite, cum am vîndut a noastră direaptă ocină şi moşie, din sat din Părăşeni, din ţinutul Vasluiului, a patra parte, toată partea mamei noastre, a Tudorei, cu tot venitul, şi din ţarină şi din fîn<aţ> şi din vatra satului.
      Deci această parte de ocină, ce mai sus scrie, noi am vîndut dumisal(e) lui Alecsandru paharnicul al doile, dereptu dzece galbeni, bani buni, ca să-i fie dumisal(e) direaptă ocină şi moşie, dumisal(e), şi feciorilor dumisal(e), şi nepoţilor, şi strănepoţilor ş-a tot rodul dumisal(e), cine să va alege mai aproape.
      Şi aceasta tocmală s-au făcut dinaintea a mulţi oameni buni, anume: popa Crîstea, şi Dumitru Burnar, şi Ţigan de Şerboteşti, şi Mierăuţa feciorul Pîntei postelnicul, şi Ardarie nepotul lui Purcel, şi Mitrul din Vlăicani, şi Vasilie de Şerbeşti, şi Gavril de Criceşti, şi Ion de acolea, şi Mierăuţa Todiea şi mulţi oameni buni de prinpregiur.
      Şi, mai pre mare credinţă, ne-am pus şi peceţile, ca să-şi facă dumnealui direse domneşti.
      † [...].
      Simion Sprînceană am scris, să s(e) ştie. 
      † Popa Criste <m.p.>.
      
      <Pe verso, începutul actului (primul rînd) scris de aceeaşi mînă>.
      <Pe verso-ul filei a doua, două însemnări din seolul al XVII-lea>: 1) † [...]; 2) [...].
      
1641 (7149) mai 8							M

      † Eu, Cîrstea din Borceşti, însumi pre mene mărturisescu cu acestu zapis al meu pe cum am pus zălog parte de ocină a mea şi a frăţine-meu den sat den Unguraş(i), o am pus eu, zălog, Cîrtea, şi partea frăţine-meu lui Toader <sîn>a Pavăl dereptu dzece galbeni, bani buni, în dzilele Radului vod(ă); şi mi-am pus dzi să-i dau bani în patru săptămîni. Deci cîndu au fostu dzua, eu, Cîrstea, Bani n-am avut să-i dau, ce me-au trecut dzua, iar frate-meu, Toader, s-au sculat şi n-au vrut să les(e) ocina ... deci au dai acei dze<ce galbeni> ce scrie mai sus în mîna lui Iftemie s(î)nă Pavăl <şi> de nu va întoarce Cîrstea bani ce au dat frate-său Toader să reabde de a-npărţirea ocin(a) de unde vor fi mai avîndu să n-aibă treab(ă) şi aceşti ...i bani sau din casa lui v... şi denaintea popei lui Costin şi a lui Gligor(e) ..., şi Trofin ot tam, şi G<r>asul ot tam, şi Căinita ot Borceşti, şi Gligor(e) ot lam, şi Istratie ot tam şi mulţi oameni huni, megiiaş(i) de pren pregiur. Şi ne-am pus şi peceţile noastre pentru credinţă, să s(e) ştie.
      Leat 7149 <1641> mai 8.
      † Văsăiu; † Gligori; † Trufin; † Crîstea; † Eftemie; † Gligori; † Nacul; † Istrate.
      
      <Pe foaia din prima jumătate a sec. XIX pe care este lipit actul, scris în aceeaşi vreme>: 7149 <1641> mai 8. No. 4.
      
1641 (7149) mai 13, Iaşi						M
      
      † [...]. Scriem domniia mea la sluga noastră la Mierăuţă de Procelnici şi la Saula de-acolea. Dămu-v(ă) ştire că s-au pîrît de faţă sluga noastră, Vasile Corlat cămăraşul, cu popa Vlasie de tîrgu de Iaşi, pentru un loc de prisacă ce au dzis sluga noastră ce scrie mai sus că acel loc de prisacă au fost descălecătur(ă) bătrînă lui Sofron(i), iar popa Vlasie au dzis că iaste descălecătur(ă) mai bătrînă socru-său Hiraton şi ş-au pus popa stupii acmu lîngă acea descălecătur(ă) bătrînă, în păduri meree.
      Pentru-aceia, daca veţi vedea cartea domniei mele, iar voi să socotiţi cu oameni buni de este acel loc descălecătur(ă) bătrîn(ă) lui Sofron(i) să-şi ia popa stupii de-acolea de unde i-au pos acmu, iar de va fi fost descălecătur(ă) mai bătrînă a lui Hiraton să n-aibă sluga noastră ce mai sus scriem nice o treab(ă) acolea; cum veţi afla mai cu direptul cu sufletele noastre, să faceţi o mărturie de la voi, să daţi ştiri domnii mele.
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      
      <Pe verso, însemnare contemporană>: † De oprit pre pop(a) Vlasie de pre o prisac(ă) ot Turbăteşt(i).
      
1641 (7149) mai 14, Iaşi						M

      † [...], mărturisim cu iastă scrisoare a noastră cum au venit înnaintea noastră Constantin Buhuşel, feciorul Todosiei, de nime nevoit, nece asuprit, ce de a lui bunăvoe, de-au vîndut a lui dreapta ocenă şi moşie, a treia parte de Hlipceni, ce sînt pre Jijiia, în ţinutul Hîrlăului; care parte de occnă-i iaste lui de pre înmă-sa, de pe Todosca. Aceia o au vîndut dumisale, fratelui nostru, Lupului Prăjescul medelniceriul, dreptu cindzăci de galbeni, bani buni.
      Dece noi, vădzîndu de-a lor bunăvoe tocmală tocmindu-s(e) şi făcîndu-s(e) plata deplin(a), noi încă am iscălit şi ne-am pus şi peceţile într-aceast adevărat zapis, de la noi, ca să aibă a-ş(i) face dumnealui şi drese domneşti, ca să să ştie.
      [...].
      † [...] <m.p.>.
      † [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      † Eu, Constantin Buhuş, cu mîna mea, am scris <m.p.>.
      † [...] <m.p.>.
      † Bîrsan vornic <m.p.>.
      † Costantin vornic <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      † Pătraşco jicnicer <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: † Zapis pre Hlip(i)ceni ce amu cumpărat ot Costantin Buhuş, <continuat mai tîrziu>: a trii parte.
      
1641 (7149) mai 15, Iaşi						M

      † [...] Dat-am cartea domnii mele slugii noastre, lui Ghiorghie de Uricani, ca să fie tare şi puternic cu cartea domniei mele a ţine şi a opri despre alţi răzeşi giumătate de sal de Uricani, partea din gios, iar alţi răzeşi a lor să n-aihă nici o treabă pînă nu-i vor întoarce din cheltuială ce li să va veni.
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      
1641 (7149) mai 17, Iaşi						M

      † Adecă eu, Mărica, giupînea<s>a vornicului Avram, scriu şi mărturisescu, singura eu, cu ce[a]stă scris[o]oar(e) a noastră, cum eu, de bunăvoia mea, de nime nevoită, am datu casăle din Meseh(ă)neşti, mănăstirii [...] Ioan să le mute acolo, să facă chilie. Însă ce a fi partea mea, giumătate de casă, printru sufletul mieu ş-a giupînu-meu.
      <A>iasta scriu şi mărturisăscu cu aceast(ă) scris[o]oar(e) a noastră. Şi, pre mar(e) credinţă, pusu-mi-[i]am şi pecetea.
      [...].
      
      <Pe verso, însemnare din prima jumătate a sec. XIX>: No. 2; 7149 <1641> mai 17. Misăhăneşti; Mărica, giupîneasa vor(ni)c(ului) Avram; <apoi, de altă mînă>: Misăhăneşt(i).
      
1641 (7149) mai 20							M

      † [...], însumi mărturisăscu cu cestu zapis al miu, pre meni, de nimeni nevoit, nici asuprit, ce de bunăvoia mea, am vîndut toată partea mea de ocină din Burdu<şe>şti, lui Solomon, ce s(e) va alege partea Mîndrului, din silişte, şi din ţarină, şi din fînaţi, şi din pădure, şi din vad de moar(ă), tot vinitul din sat din Burduşeşti, şi mi-au dat bani gata, 10 ug(hi) [...].
      Şi mai <mare> mărturii: pîrcălab Buta, şi Pătraşcu ce-au fost camăraş, [...].
      [...].
      [...] <m.p.>.
      
1641 (7149) mai 20, Iaşi						M

      † Gligorie Ureche vel spătar, i Dumitru Buhuş visternic, i Ghiorghie Năvrăpăscul dvornecul, i Costantin dvornicul, i Stăjeranul biv dvornicul, i Nacul Năvrăpăscul, i Suil Patraşco ot Hlăpeşti, i Neculaiu vătavul păharnicului celui mare i Vasilie Pahulcea ot Tomeşti, mărturisim cu iastă scrisoare a noastră cum au venet, înnaintea noastră, Dumitru Văcălie de Ghigoeşti, şi Gavril Dabijea, şi Iftemie, frate-său, şi Nistor şi Ionaşco şi Chelsiia, feciorii Catrinei, nepoţii lui Vasilie Văcălie den Ghigoeşti, de nime nevoiţi, nice asupriţi, ce de a lor bunăvoe, de-au vîndut a lor dreaptă ocenă şi moşie, o giumătate de jirebie den sat den Săoani, ce iaste în ţinutul Romanului, pre apa Siretiului, cu vad de moar(ă) în Siret şi cu fînaţu, şi cu bălţi şi cu tot venetul. Aceia o au vîndut dumisale fratelui nostru Lupului Prăjescul medelnicer, dreptu patrudzăci de taleri, bani buni.
      Dece noi, vădzîndu de a lor bunăvoe tocmală tocmindu-să şi făcîndu-i-s(e) plata deplin, noi încă am iscălit şi ne-am pus peceţile într-acesta adevărat zapis al nostru, ca să aibă a-şi face dumnealui şi drese domneşti.
      Aiasta scriem şi mărturisim, ca să să ştie.
      [...].
      † Şi eu, Niculai, feciorul Onciului de Itrinesti, m-am prilejii într-aiastă tocmală.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p>.
      Costantin vor(nic) <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      † Pătraşco <m.p>.
      [...] <m.p.>.
      † Şi eu, Ipifanie pîrcălabul, încă mi-u mărtureset aceşti vo(i)nece den megeiaş(i).
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnare contemporană>: † Zapis pre Săoani ce amu cumpărat ciumătate de jirebie ot Gavril Dabijea şi de la alte rude a lui.
      
1641 (7149) mai 20, Iaşi						M

      † [...]. Adecă au venit înnaintea noastră şi înnaintea alor noştri boiari, a mari şi a mici, Constantin Buhuşel, feciorul Todosii, de nime nevoit, nece asuprit, ce de a lui bunăvoe, de-au vîndut a lui dreaptă ocenă şi moşie, a treia parte de sat, de Hlipceni, ce iaste pre Jijia, în ţinutul Hîrlăului, care parte de ocenă-i iaste lui de pre înmă-sa de pre Todosiia.
      Aceia o au vîndut boiarinului domnii mele, Lupul Prăjescul medelniceriul, dreptu cincidzăci de galbeni, bani buni, cu vad de moară în Jijia şi cu tot venetul.
      Dece domniia mea, vădzîndu de-a lor bunăvoe tocmală tocmindu-să, făcîndu-i plata deplin, de la noi încă am dat şi am întărit, ca să-i fie dreaptă ocenă şi moşie neclătită, nece odănăoară, în veci, [...].
      [...].
      † [...].
      † [...].
      <Pe verso, jos, în partea stîngă a actului>: [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, altă însemnare contemporană>: † Ispisoc pre Hlip(i)ceni ce amu cumpărat ot Costantin Buhuş.
      <Altă însemnare, din sec. XIX>: No. 5. Hlipicenii de Hîrlău, <continuat cu alt scris>: 7149 <1641> mai 20.
      
1641 (7149) mai 21, Iaşi						M

      † [...]. Adec(ă) s-au pîrît de faţ(ă), înnaintea domnii mele, Dumitraşco Dobrenchi, şi Strătulat, şi Dedco, şi Mălăias(a), şi Gorcea cu giupîneasa Antimiia ce au fostu a lui Dumitraşco, pentru a şese parte de Bălăceni, dzicîndu ei că au fost acelu sat a lui Dumitraşco, unchiul lor, şi acmu Antimiia o au vîndut acea parte de sat.
      De<ci> domniia mea i-am giudecat după legea ţării, pentru căci Antimiia au arătat zapis de la Dumitraşco cum după moart(ea) sa toate ocinile lui să fie a ei, să facă ce-i va fi voia. Deci domniia mea i-am pus dzi: dac(ă) au vîndut Antimiia acea parte de sat şi li-i moşii lor să-ntoarcă ei acea parte de loc în doao săptămîni, să-i dea bani dreptu cît au fost vîndut. Iar ei la dzi n-au venit să aduc(ă) bani şi au aşteptat Antimiia după dzi 3 săptămîni şi tot n-au mai venit.
      Deci au rămas şi denaintea d<omnie>i mele şi din toată legea ţăr<ei>, iar Antimiia ş-au pus ferîie în vister<ia> domnii mel(e) şi s-au îndreptat, ca să nu mai aibă treabă în Bălăceni.
      [...].
      <Pe verso, jos, în partea stîngă a actului, însemnare contemporană>: [...] <m.p.>.

1641 (7149) mai 22, Iaşi							M

      	† [...]. Scriem şi dăm ştire cu iasta scrisoare a noastră cum au vinit înaintia noastră Dumitru Roşca vornicul şi Vişan vornicul de tîrg de Iaş(i), de a lor bunăvoe, de nime nevoiţi, nice asupriţi, şi au vîndut a lor direaptă ocină şi cumpărătura cît să va alege partea lor toată den sat den Bereşt(i) de pre Prut, de la ţînutul Iaşilor, şi cu bălţi de peşte şi cu tot vinitul, din vatra satului, şi din cîmpu şi de tutindiria den hotarul satului Bereştilor. Aceia au vîndut dumisale fratelui nostru, Iorgăi cămăraşul, direptu ... .
      	Şi s-au sculat dumnealui Iorga cămăraşul şi au plătit deplin acei bani cîţi mai sus scriem ... întru mînule lui Dumitru Roşca şi a lui Vişan vornicii. Iar lor le-au fost cumpărătură acele părţi de ocină de la nişte oameni carii scriu într-alte zapise a dumisale, a cămăraşului, căce acest sat Bereştii l-au fost cumpărat dumnealui cămăraşul Iorga înpreună cu Dumitru Roşca şi cu Vişan, iar acum ei au vîndut părţile lor iarăş(i) dumisale cămăraşului Iorgăi, cum şi mai sus scriem.
    Pentr-aceea şi noi, deaca am vădzut de a lor bunăvoe tocmală şi plată deplin(ă), făcut-am şi de la noi aiastă scrisoare să-i fie dumisale de credinţă să-ş(i) facă şi diriase domneşt(i); şi am iscălit şi am pecetluit.
    Şi eu, Şaidir, am scris cîndu au înblat aii lumiei 7149 <1641>, în luna lui mai, în 22 de dzile, să s(e) ştie, în tîrg în Iaş(i).
    [...] <m.p.>.
    [...] <m.p.>.
    [...] <m.p.>.
    [...] <m.p.>.
    [...] <m.p.>.
    [...] <m.p.>.
    [...] <m.p.>.
    [...] <m.p.>.
    [...] <m.p.>.
    [...] <m.p.>.
    [...] <m.p.>.
    [...] <m.p.>.
    
    <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din sec. XVIII>: † Zapis de la Ion şi de la Nenul pre selişte ce se cheamă Beserica de piatră.

<Înainte de 1641 (7149)> mai 25, Iaşi					M

    † Adecă eu, Gligorie Giapa, feciorul lui Ionaşco, şi eu toţi nepoţii mii din sat din Băiceni, scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru, cum eu, de bunăvoia mea, de nime nevoit, nici asuprit, ce de a mea bunăvoe, m-am sculat şi am vîndut a mea direptă ocina şi moşie, din sat din Băloşeni, din cotul de sus, ce să va alege partea mea, toată am vîndut-o giupînului Mihai neguţătoriul din tîrg din Iaşi, dereptu doadzăci şi cinci de taleri bătuţi.
    Şi am luat aceşti bani, toţi deplin, din mîna lui Mihai şi i-am dat acea parte de ocină ce să va alege, partia mea din Băloşeni, cu tot venitul, din vatra satului şi din cîmpu şi din apă şi din fînaţu, din tot venitul, denaintea lui Simion, feciorul lui Ghiorghie, şi denaintea lui Bejan, şi denaintea Savei, feciorul Hăugului, şi Pătraşco, feciorul Hăugului, şi Cazacul din sat din Mălăeşti şi denaintea Lungului ce-au fostu armaş, încă s-au întîmplat la această tocmală.
Şi eu, Gorovei diiacul, am scris să să ştie.
    [...].
    † Şi această tocmală s-au făcut dennaintea Porţii măriei sale lui vod(ă). Şi noi toţi vornice(i) de po(a)rtî fost-am de faţă cîndu i-au dat ban(i) deplin. Deci noi încă, dacă am văzut plat(ă) şi mărturisindu cum au vîndut de bunăvoe, am iscălit într-acestu zapis.
[...] <m.p>.
[...] <m.p.>.
[...] <m.p.>.

    <Pe recto-ul filei a doua, începutul aceluiaşi act, sub forma>: Adecă noi, anume: Gligorie Geapa şi Rusca ...  ...aurşoae şi Măriia, fata Geapei şi Isacu.
    <Pe verso-ul filei a doua, două însemnări contemporane>: 1) [...] 2) Băloşiane.
    <Altă însemnare, din prima jumătate a sec. XIX>: Băloşenii, fără an, iar luna – mai 25.

1641 (7149) mai 25, Iaşi							M

     † [...]. Adecă au venit înnaintea noastră şi înnaintea alor noştri boiari, a mari şi a mici, Dumitru Văcălie de Ghioeşti, şi Gavril, Dabijea, şi Iftimie, frate-său, şi Nistor, şi Ionaşco şi Chelsia, feciorii Catrinii, nepoţii lui Vasile den Ghioeşti, de nime nevoiţi, nice asupriţi, ce de a lor bunăvoe, de-au vîndut a lor dreaptă ocenă şi moşie, o giumătate de jirebie, den sat den Săboani, ce iaste în ţinutul Romanului, pre apa Siretiului, cu vad de moară în Siret şi cu fînaţu şi cu bălţi şi cu tot venitul.
    Aceea o au vîndut boiarinului domnii mele, Lupului Prăjescul medelnicer, dreptu patrudzeci de taleri, bani buni. Dece noi, vădzîndu de a lor bunăvoe tocmală tocmindu-s(e) şi făcîndu-i plata deplin, de la domniia mea, încă am dat şi am întărit ca să-i fie şi de la noi dreaptă ocenă şi moşie, neclătită, nece dănăoară, în veci, [...].
    [...]
    † [...].
    <Pe verso, jos, în partea stîngă a actului>: [...] <m.p.>.
    
    <Pe verso-ul filei a doua, altă însemnare din aceeaşi vreme>: † Ispisoc pre giumătate de jirebie ce amu cumpărat ot Gavril Dabijea şi de la altă rudă a lui ot Săoani.
    
1641 (7149) mai 28, Iaşi							M

     † [...]. Adecă au venit înaintea domniei mele şi înaintea tuturor alor noştri moldoveneşti boiari, la cel mari şi la cei mici, sluga noastră Ştefan, ficiorul răpăosatului Dumitraşco Şoldan vornicul, şi au arătat, înaintea noastră, un zapis de la unchiu-său Toderaşco Şoldan, scris cu mîna lui şi iscălit, făcut mai dinainte de moarte, pîn[n]ă au fostu viu, cu mare blăstăm şi cu iscălitura şi cu pecetia alui nostru credincios boiarin Iordachie mareli vistiiarnic şi cu a lui Răcoviţi Cehan al doile logofăt şi a lui Costantin Stîrcia pîrcălabul şi a Gligorcei Pisoţschii, scriindu într-acel zapis cum Toderaşco Şoldan, de a lui bunăvoe, de nime nevoit, nice asuprit, au dat şi au dăruit nepotului său, slugei noastre ce mai sus scriem, Ştefan Şoldan, doao sate, anume Şoldăneştii, ce-i sintu pre Şomuz, în ţinutul Sucevii, ce i-au fostu lui dreaptî cumpărătură de la Furtuna comisu, cu hăleşteu şi cu mori în Somuz, pentru sufletul lui şi a părinţilor săi şi să-i fie pamente în veci.
     Iară după moarte nepotului său Ştefan Şoldan de i să va tîmpla şi nu va avea coconi, să-i fie acele sate altor coconi a lui Dumitraşco Şoldan vornicul, cari-i va alege Dumnedzău, după urma lui Ştefan Şoldan, pentru căci Toderaşco Şoldan n-au avut coconi de trupul lui şi au iubit pre coconi frăţîne-său, carele mai sus-scriem. Iară alţi nepoţi sau dintr-altî semenţie a lui să nu aibă treabă a să amesteca la acelia sate ce mai sus scriem, Şoldăneşti şi Preuteşti.
    Deci, domniia mea şi cu tot Svatul domniei mele, deaca am vădzut acel adevărat zapis, de la Toderaşco Şoldan şi cu iscăliturile acelor boiari, ce mai sus-scriem, domniia mea, asijdere am dat şi am întărit slugei naostre, lui Ştefan Şoldan, pre acele ce mai sus să dzic doao sate, anume Şoldăneşti şi Preuteşti, cu hălăştee şi cu mori într-apa Şomuzului, ca să-i fie lui şi de la noi direaptă dare şi uric şi întăritură, cu tot venitul, neurnit niceodată, în veci.
Şi altu nime să nu să amestece [...].
[...].
† [...].
[...] <m.p.>.
† [...] <m.p.>.

    <Pe verso-ul filei a doua, însemnarea diacului>: † Acest zapis, pe Şoldăneşti şi pe Preuteşti.

1641 (7149) mai 28, Iaşi							M
    
      † [...]. Scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru cum au venit înaintea noastră Avram ficiorul lui Miron, nepot Manei, şi cu nepoţii lui, cu Odochiia şi cu Chelsiia, ficiori lui Simion, nepoţi şi strenepoţi Manei, de a lor bunăvoie, de nime nevoiţi, nici asupriţi, şi au vîndut a lor direpte ocine şi moşii din a tria parte de sat de Gheţioani, doao părţi, din partea Demidilor ce iaste pre Miletin, în ţinutul Hîrlăului, cu parte <de> hotar pîn-unde să înpreună cu hotarul ...ăghilor, unde s-au chemat Fîntîna Lelii ... . Aceea i-au vîndut dumisale priiatenului nostru lui Costantin vornicul dereptu şeaptedzăci de taleri bătuţi.
      Şi aşijdere au vîndut ei a lor direaptă ocină şi moşie din a treia parte de sat de Căcăceni, aşijderi doao părţi din partea de sus, cu loc de fînaţi şi cu tot venitul, dereptu şăptezăci de taleri bătuţ(i).
      După aceea, aşijdere ei, de bunăvoie lor, au vîndut a lor direaptă ocină şi moşie dinu a treia parte de sat de Curenii ce să chiema[t] Fîntînă Lel(ii), a treia parte între Gorneate, cu loc de fînaţi şi ţarin(ă) în ţarana cea mare. Acele au vîndut aşijdere fratelui şi priiatenului nostru, lui Constantin vornicul, dereptu doaodzăci de taleri bătuţi.
      Deci, noi, deacă am vădzut a lor de bunăvoie tocmală şi deplin(ă) plat(ă), aşijdere de la noi am făcut acestu zapis să fie dumisal(e) de credinţă pînă-ş(i) va face şi zapis şi alte direse domneşti.
      Şi mai pre mare credinţe, am iscălit şi ne-am pus şi peceţile.
      Şi eu, Dumitraşco, am scris, să s(e) ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>. 
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      

1641 (7149) mai 31, Iaşi							M

      † [...]. Dat-am cartea domnii mele boierinului domnii mele credincios Tomei stolnicului celui mare şi pe cine va trimite să hie tare şi puternic cu carte domniei mele a ţinea şi a opri satul Cordăreni, însă ce va hi partea Lupului Talpă cu vecini şi hălăşteu şi cu tot ce va hi partea lui, pentru că s-au pîrît de faţă, înaintea domniei mele, cu Gavrilaş Talpă şi cu frate-său, cu Dumitraşco, pentru sat pentru Laslăuani, ce iaste la ţînutul Neamţului, şi l-au vîndut comisul Talpă tot şi părţile lor boiarinului nostru, Tomei stolnicului celui mare.
      Deci domnia mea le-am făcut lege să ţie Gavrilaş Talpă şi cu frate-său satul Laslouanii, iar boiarinul nostru ce mai sus scriem să ţie partea lui Taplă comisul den sat den Cordăreni cu vecin(i), cu hăleşteu cu tot.
      Dereptu aceea, nime să nu cutedze a ţinea sau a opri preste cartea domnii mele.
      [...].
      
1641 (7149) (iunie) 2, Iaşi							M
      
      † [...] şi Nacul Năvrăpăscul sulger, mărturisim cu cesiu zapis al nostru cum au venit înnaintea noastră dumnealui fratele nostru, Lupul Prăjescul medelniceriul, şi cu Gaftona, fămeia lui Ionaşco Calapod, şi cu fata ei, cu Aniţa, de nime nevoiţi, nici a<supriţi> şi s-au tocmit şi au schimbat a lor drepte ocene şi moşii.
      Ş-au dat Tofana, fămeia lui Ionaşc<o> ... şi cu fata sa, cu Aniţa, toată partea ei den sat den Văscani şi cu seaptedzăci de pămîntur(i) ... şi cu vad de moară în Bahluieţu şi cu tot venitul, ce iaste în ţinutul Romanului, şi un ţigan a<nume> ..., feciorul Colţii, dum<nealui> fratelui nostru, Lupului Prăjescul m<edelni>ceriul. Iar dumnealui Lu<pul Prăjescul> medelniceriul i-au dat Gaftonii şi fetii sale, Anniţei, partea dum(i)sale den sat den Boldeşti ş(i) c<u> ... şi cinci de pămîn<turi> ... în ţarină şi cu loc de hălăşteu în valea ...tului şi cu tot v<enitul> ..., în ţinutul Sucevei.
      D<e>ce noi, vădzîndu făcîndu aiastă schimbătură şi tocmindu-să ... dennaintea noastră, n<oi>, încă pre mai mare credinţă, am iscălit şi ne-am pus şi peccţi<le> ... adevărat zapis al nostru, ca să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      † [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      † [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnarea>: Acest ţig(an) Macsîn, ficior Colţii, cu fămeia şi cu copii lor să află la mănăstire Tri Sfetitili daţi di la mănăstire tot loc(u)l de schimbătură. L(ea)t 7275 <1767> iul(ie) 20.
      <Altă însemnare, din sec. XIX>: No. 11, 7149 <1641> iunie 2.
      
1641 (7149) iunie 3								M
      
      † Adecă eu, Ileana comisoae, şi cu feciorul mieu Dumitraşco, scriem şi mărturisim cu acestu al nostru zapis, de nimene nevoiţi, nice asupriţi, ce de a noastră bunăvoe, cum am vîndut o parte de ocină den sat din Mihăileşti, şeasă pămînturi, în frunte. Şi mi-i şi mie aciastă ocină cumpărătură de la nemţeni. Aceia parte de ocina o am vîndut dumisal(e) Dabijăi ce-au fostu pîrcălab, direptu 1 cal preţuit direptu 16 ug(hi) şi doi boi, preţuiţi direptu 12 ug(hi), şi 6 ug(hi) bani gata. Şi me-au plătit tot, deplin, cît mai sus scriem.
      Pentru aceia ca să-i fie dumisal(e) direaptă ocină şi cumpărătură şi moşie.
      Aşijdirea, iarăşi am mai vîndut, iarăşi dentr-acel sat, care mai sus scris iaste, Mihăileştii, am vîndut un pămîntu în frunte. Acestu pămîntu ne-au fostu noao moşie de la părinţi şi l-am vîndut direptu cinci galben(i), bani gata.
      Şi iarăşi me-au plătit dumnealui Dabja acei 5 ug(hi), deplin, la mîna noastră.
      Pentru aceasta iarăşi ca să-i fie dumisal(e) direaptă moşie şi cumpărătură, dumisal(e) şi giupînesăî dumisal(e) şi cuconilor dumisal(e).
      Şi s-au făcut această tocmală denaintea popei Dumitru de Todereşti, şi denaintea Neculei lui Crucean de Ionăşăşti, şi Harei de Călimăneşti, şi Dumitraşco de acolo, şi popa Macovei de acolo şi alţi omeni buni, megiiaşi den pregiur.
      Şi pentru întăritura acestui zapis, ne-am pus peceţile şi iscăliturile, ca să să ştie.
      [...].
      
      <Pe verso, însemnare din prima jumătate a sec. XIX>: 7149 <1641> iuni 3.
      
      <Altă însemnare din aceeaşi vreme>: † Zapis pentru Mehăileşti; <de altă mînă din aceeaşi vreme>: Mihăileştii.
      
1641 (7149) iunie 3, <Bîrlad>						M
      
      † Cîrstea şoltuzul cu doisprăzece pîrgari, şi pop(a) Ştefan de la besereca dumisale lui vod(ă), şi Ionaşco Dinga, şi Gavril Mafteiu, şi Ursul Vîntul, şi Nacul, şi Ilie Cîrcot(ă), şi Crăciun Ciudin, şi Pîntea, şi Mirco şi alţi orăşeni din tîrg din Bîrlad, scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră cum au venit boiarinul dumisale lui vod(ă) Racoviţ(ă) logofătul al doile cu cinstit(ă) carte dumisal(e) lui vod(ă), la noi, ca să mergem depreun(ă) cu dumnealui la satul dumisale visternicului Paladie, la Portăreşti, ce-i pre Smila, ca să socotim depreun(ă) cu dumnealui, să alegem o bucată de loc din locul tîrgului, să lipim lîngă hotarul Portăreştilor şi să-l stîlpim. Mărs-am cu toţii, depreun(ă) cu boiarul dumisale lui vod(ă) ce mai sus scrie şi am ales şi am stîlpii despre locul tîrgului, cum au fost învăţătura dumisale lui vod(ă) şi cu voia noastră a tuturor şi cu bun(ă) tocmal(ă) şi dintre mulţi megiiaşi.
      Şi hotarul acestui loc ce am ales den locul tîrgului iaste stîlpul în ţărmurele Bîrladului despre apus, şi la deal în şura văei ţarinei, altu stîlpu, şi la deal, în costişe, altu stîlpu, şi altu stîlpu mai la deal într-o movilă şi altu stîlpu în muchea văei Smilei, în Dumbrăviţ(a), aşijdere altu stîlpu în mijlocul văei Smilei, despre apus, în ţărmure, şi altu stîlpu în piscu, mai sus de fîntîn(ă), şi altu stîlpu în muche, şi altul stîlpu în matca Sohodiaşului, şi altu stîlpu în muchea dealului despre Saca, unde merge drumul pre deal despre apus. Acolea iaste coneţul acestui loc de s-au stîlpit despre tîrg.
      Dec(i) noi, deac(a) am tocmit învăţătura dumisale lui vod(ă) şi am stîlpit, de la noi încă i-am făcut ceasta scrisoare de la noi, să-i fie dumisale ocin(ă) şi moşie dumisal(e) şi cuconilor dumisale.
      Mai pre mar(e) credinţa, pus-am pecetea oraşului să s(e) ştie, dumnealui să-ş(i) fac(ă) şi derese domneşti. De aceasta mărturisim.
      [...].
      Răcoviţ(ă) Cehan log(o)f(ă)t <m.p.>.
      Isac dregători(u)l de Bîrlad, încă m-am pr(i)lejit, să s(ă) ştie.
      Eu, Ionaşco, am scris şi m-am prilejit. Şi Drăgan de Zmiiani, Costantin de Bujoreni.
      † Ion Bolea de Hulpăşeni, şi Istratie de acolea şi Irimiia Sărăcuţul.
      Cristea ... <m.p.>; [...] <m.p.>; [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnare din sec. XVIII>: Mărturiia lui Racoviţ(ă) v(o)r(nic) log(o)f(ă)t pentru o bucat(ă) di locu ce au ales şi au stîlpit de au lipit di sat Portăreştii, carile locu este din locu tîrgului Bîrladului, danii di la Vasile vod(ă). 7149 <1641> iuni 3.
      
1641 (7149) iunie 8, Tipilova						M
      
      [...], Ştefan biv logofăt, pîrcălab Soroţschii. Scriem şi dăm de ştire cu această scrisoare a noastră cum au venit la noi dumnealui Ghiorghie Catargiul păharnicul cu ocenii din saat din Cunicea şi ne-au adus cinstită cartea mării saale lui vodă, scriindu măriia domniei sale la noi să mergem să socotim cu oameni buni, megiiaşi de prin pregiur, pentru o poiană ce-au avut price dumnealui Gheorghie Catargiul păharnicul cu ocenii din Cunicea di-au zis că iaste de hotarul Cobîlei, iar ocenii din Cunicea au zis că iaste de hotarul satului măriei saale lui vodă.
      Ş-am strînsu oameni buni, megiiaşi de prin pregiur, şi într-alt chip n-am putut adeveri lucrul aceii poeni să să ştie a cărui satu iaste pentru căce diresele n-au avut nici dumnealui Ghiorghie Catargiul păharnicul, nice ocenii de Cunicea; ce s-au învoit ei di-mbe părţile, de bunăvoia lor, s-au lăsat cu ertare despre dînşii pre Bunăcale de Soroca, şi pre Gora de Cobîliia, şi pre Buda de Cunicea şi pre Mihăilă de acole, s-au socotit cum au ştiut ei cu sufletele sale di-au ales despre acel loc acei poeni şi hotarul Cobălei şi hotarul Cunicei şi s-au şi stîlpit acel loc pre unde au mărsu acei oameni buni di-au ales cu sufletele sale şi s-a şi înpăcat denaintea noastră şi a mulţi oameni buni ocenii den Cunicea cu dumnealui Ghiorghie Catargiul păharnicul ca să nu s(e) mai pîrască nici odănăoară în veci păntru acea poiană, ca să fie pre alesul şi pre tocmala acelor oameni buni.
      Aceasta scriem şi dăm de ştire.
      [...].
      [...].
      
<Înainte de 1641 (7149)> iunie 15, Iaşi					M
      
      	† Adecă eu, Hariton, ficiorul lui Vas(i)lie Mîrdan din Băloşeni, însumi pre mine mărturisescu cu cestu zapis al mieu <cum> am vîndut, de nimene nevoit, nici înpresurat, şi cu întrebarea şi cu voia fraţilor miei şi cu <a> verilor miei şi a nepoţilor şi a toată ruda mea, a mea direaptă ocină şi moşie din sat din Băloşeni, di pre Jijiia, ce iaste la ţinutul Iaşilor, din a şeas(a) parte din sat giumătate din cutul din gios, ce să va alege partea Barcei. Aceea o am vîndut fratelui nostru, Ionaşco Dronei din Blîndeşti, pre un cal direptu doodzeci de galbeni, bani buni, şi doă vaci bune cu viţăi.
      Şi în tocmala noastră fost-au Vas(i)lie Drăguş ce-au fostu pîrcălab, şi Ionaşco Ţampa din Ionăşeni, şi Petrea Hurjuiu staroste de mesercii de tîrg de Iaş(i), şi Larion din Drăgoeşti de la Cîrligătur(a), şi Mihalcea din Blîndeşt(i), şi Toader din Dumeşt(i), şi Mateiu din Blîndeşt(i), şi altu Măteiu de acolo, şi Ionaşco Budzea di Băloşen(i) şi mulţi oameni buni şi bătrîni megiiaş(i).
      Şi eu, Ionaşco Comişes<cu>, am scris zapisul şi noi, toţi, ne-am pus peceţile şi iscăliluril(e) pre acestu adevărat zapis al nostru, să să ştie.
      [...].
      † Ţampa; Hurjuni; Larion; Mihalcea; Toader; Mateiu; in Măteiu; Drăguş (?) <m.p.>; Comişescul [...] <m.p>; † Ionaşco Budze <m.p.>.
      
      <Pe recto-ul filei a doua de aceeaşi mînă>: Acestu zapis s-au scris în casa lui Panovlac staroste de blănar(i) de tîrg de Iaş(i) şi au făcut cu noi cu toţi Dronea cheltuial(ă) doi gafben(i), bani buni, să s(e) ştie.
      [..].
      [...] <m.p.>.
      	[...] <m.p.>; Ţampa; † Comisescul [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris în sec. XVIII>: †Băloşeni, văleatu, Iaşi. 
      <Din prima jumătate a sec. XIX>: Fără an, iar luna iuni 15. No. 23.
      
1641 (7149) iunie 19								M

      † Adecă eu, Frăţiian, şi cu soru-mea Axiniia, feciorii Lolei, nepoţi lui Toderaşco pitariul, scriem şi mărturisim cu acestu al nostru  zapis, de nimene nevoiţi, nice asupriţi, ce de a noastră bunăvoe, am vîndut toată partea noastră, cît să va alege, den sat den Todereşti, den vatră de sat, şi den cîmpu, şi den pădure, şi den apă şi den tot vinitul. O am vîndut direptu 8 galbin(i), bani gata şi direptu 2 boi, dumisal(e) Dabijăi ce-au fostu pîrcălab.
      Şi ne-au plătit deplin, la mîna noastră, acei 8 galbin(i) carii mai sus scrişi sintu, si acei doi boi.
      Pentru aceea ca să-i fie dumisal(e) direaptă ocină şi cumpărătură dumisa<le>.
      Aşijdirilea am mai vîndut l răzor, în frunte, cît s-au ales partea noastră, den satu din Mihăileşti, direptu 4 galbin(i), bani gata, iarăşi dumisale Dabijăi. Şi ne-au plătit tot, deplin. Dicii să-i fie dumisal(e) direpte cumpărături şi moşie, dumisal(e) şi giupînesăi dumisal(e) şi cuconilor dumisale.
      Şi s-au făcut această tocmală dennaintea popei lui Dumitru de Todereşti, şi Necula Crucean den Ionăşăşti, şi Albotă de Păuneşti, şi Codratu de acolo, şi Apostol de Todereşti şi denaintea a mulţi oameni buni.
      Şi pentru mai mare credinţă, ne-am pus peceţile şi iscăliturile ca să să ştie.
      [...].
      
      <Pe verso, însemnare din prima jumătate a sec. XIX>: † Todereştii şi Mihăileştii. 
      <Altă însemnare din aceeaşi vreme>: 7149 <1641> iuni 19. No. 3.
      
1641 (7149) iunie 22, Itrineşti						M
      
      † Adec(ă) eu, Toader Răspop de Itrineşti, nepo[po]tul lui Andronicu, însumi mărturisescu, cu cest zapis al meu, cum am vîndut, de a mea bun(ă)voe, un loc de cas(ă), cu tot venitul, ce să va alege, lui Gligorie, feciorul lui Vasilie Bărbăscul, drept şes(e) galben(i), ban(i) bun(i).
      Şi în tocmala no(a)stră au fost mulţi oamen(i) bun(i), anume: Tofan de Itrineşt(i), şi popa Ionaşco de Bîrgăoani, şi Onaca de Jideşt(i), şi Larion de Itrineşt(i), şi Ştefan ot tam, şi Costantin tij, şi Gligorie sin Pătraşco si Ştefan sîn Budzău.
      Deci ca sa-i fie lui dreapt(ă) moşie şi nimea de ruda me sau den feciorii mei să n-aibă a să mesteca nici a mai strica acest(ă) tocmal(a) a noastră, în veci.
      Şi eu, Tanasie sîn Toderaşco armaşul, am scris ca să s(e) ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      Eu, popa Ionaşco <m.p.>.
      
1641 (7149) iunie 26								M
      
      † Adecă eu, Andronic, şi cu fămeia mea, cu Sora, scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru, de nimene nevoiţ(i), nici împresuraţ(i), ce de bunăvoie nostră, cu toată inima ne-am dat casa no(a)stră sventie mănăstiri Pangaraţului, ce iaste casa pre Uliţa Noî, în Iaş(i), să hie a sventie mănăstiri, în veci neclătită, cu tot locul, ca să ne scrie la svîntul pomelnic. Şi nime de rodul nostru pre urma nostră să n-aibă treabă în veci.
      Şi, pre mai mare credinţă, ne-am pus şi peceţile, să să ştie.
      † [...].
      Andronic <m.p.>.
      Chirii dichiiu <m.p.>; Ghedeon dechei <m.p.>.
      
      <Pe verso, scris în aceeaşi vreme>: Adecă eu ...
      <Pe reclo-ul filei a doua>: † Adecă eu, Andronic şi fă...
      <Pe verso-ul filei a doua, scris în aceeaşi vreme>: † Zapis, metoh Iaş(i).
      <Din a doua jumătate a sec. XVII>: Pentru o casă în Iaşi.
      
1641 (7149) iunie 27, Suceava						M
      
      † Adecă eu, Gaftona fămeia lui Ionaşco Calapod, mărturisăscu cu iastă scrisoare a nostra cum ne-am tocmit cu Păscalina, şi cu Mariica, şi cu Nastasiia, şi cu Tofana, fetele lui Ghiorghie Calapod, pentru neşti bani ce-au fostu luat ele de pre o parte de ocen(ă) den Văscani, care parte de ocenă n-au avut ele treabă că au fostu a mea şi o au fostu vîndut ele fără de isprav(ă); mai apoi ne-am întrebat înnaintea mării sale lui vodă; dece, n[i]i-au dat măriia sa vodă partea lor den Boldeşti; dece fetele lui Ghiorghie Capalod s-au sculat şi n[i]i-au întorsu mie tot ce-au fostu luat pentru acea parte de ocena den Văscani, 65 lei bătuţi.
      Şi într-aiastă locmală au fostu: Ghiorghie Moţoc dvornicul, şi Ghiorghie Năvrăpăscul dvornicul, şi Irimiia Venculeţu dvornicul şi Dumitraşco <Cu>curanul, frate-mieu. Aiasta scriem şi mărturisăscu, ca să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      † Dennaintea noastră i-au dat bani.
      [...] <m.p.>.
      † Eu, Dumitraşco Cucoranul aprod, m-am tîmplatu şi am pus şi pecetea mea <m.p>. 
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: † Zapis cumu au răscumpărat fetele lui Calapodu 1 parte din Boldeşti ot fata Cucoreanului.
      
1643 (7149) iunie 30, Suceava						M
      
      † [...], scriemu si mărturisim, cu cestu zapis al nostru, cum noi, de bunăvoia noastră, de nimene nevoiţ(i), nice asupriţ(i), am vîndut a noastră direaptă ocenă ce ne-au fostu noî dare sv(in)tei manăstir(i) de la Ştefan vodă un sat, anume Lămăşeni, ce-i în ţinutul Sucevei, logofătului Cîrstiian, în dzilele Radului vodă, şi au dat sv(in)tei mănăstiri [o] 150 ug(hi) şi au mai fostu giuruit să facă sv(in)tei mănăstir(i) un turnu. Într-aceia n-au putut să facă, că s-au prilejit de s-au săvîrşit.
      După aceia, cîndu au fostu în dzilele dumisale lui Vasilie vodă, sculatu-s-au un boiarin, anume Ursu Vartic ce au fostu vornicu şi au început a pîrî pre sv(în)ta a mănăstire, cu un uric ce au avut de dare de la Bogdan vodă, pre satul mănăstirei, pe Costeşti, carii săntu la ocolul Botăşeanilor, pe Siret <c>e ne iaste aşijdere dare sv(in)tei mănăstir(i) de la Ştefan vodă.
      Deci noi, vădzîndu că va lua satul Costeştii, carele iaste hrana sv(in)tei mănăstir(i), noi ne-am tocmii ca Ionaşco şi cu Gheorghie, feciorii lui Cîrstiian să facă ei cumva cu Ursu Vartic să scoată Costeştii să fie a sv(in)tei mănăstir(i) şi acel uric de la Bogdan vodă să fie platiţ(i) de turnu carele au fostu giuruit părintele lor Cîrstiian logofătul să facă la sv(în)taa mănăstire.
      Deci d(u)mnealor s-au tocmit cu Ursu Varticu şi i-au dat ... ug(hi) şi ne-au dat acel uric de la Bogdan vodă şi au lăsat satul Costeştii să fie a sfintei mănăstiri. Şi noi am dat un ispisoc ce am avut de dare de la Ştefan vodă, pe sat pe Lămăşiani, pre mînule lui Ionaşco şi a lui Gheorghie, feciorii lui Cîrstiian, vrut-am da şi uricul ce au fostu scris şi satul Stupea într-acel uricu ce am ras satul Lămăşeni, den uricu; pentr-acie [ie] să le fie lor satul Lămăşeni direaptă ocenă şi moşie, în vieci, pentru căci au dat bani de ne-au scos satul Costeştii, carele au fost de hrană sv(in)tei mănăstiri.
      Iară de să vor scola cîndva dentru noi cineva sau pre urma noastră, dentru fraţii noştri, de să vor ispiti să strice tocmala noastră, de vor vria să ie Lămaşianii feciorii lui Cîrstiian să aibă a lua satul Costeştii şi să le întoarcă călugării banii ce au dat Cîrstiian logofătu în dzilele Radului vodă.
      Aceasta scriem cu cestu zapis al nostru.
      Şi, pre mai mare credinţă, am pus şi pecetea sv(in)tei mănăstiri, să să ştie.
      [...].
      [...].
      † [...] <m.p.>. 
      † Gligoraşco diiac <a scris>.
      <Pe verso>: [...] <m.p.>, fost-am şi eu întra această tocmală <m.p.>.
      [...] m-am prilejit într-această tocmal(ă) <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnarea diacului>: † Pe satul <Lă>măşenii, din ţinutul Suceava.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a sec. XIX>: Trecută la condică, Zaharie log(ofă)t. L(ea)t 7149 <1641> iuni <de altă mînă>: No. 10.
      
1641 (7149) iulie 1, Iaşi							M
      
      	† [...], mărturisim cu cestu zapis al nostru cum au venit înnaintea noastră dumenalui fratele nostru Lupul Prăjescul medelniceriul şi cu Gaftona fămeia lui Ionaşco Calapod şi cu fata ei, cu Aniţa, de nime nevoiţi, nece asupriţi, ce de a lor bunăvoie, şi s-au tocmit şi au schimbat a lor drepte oceni şi moşii.
      Şi au dat fratele nostru ce mai sus scriem, Lupul Prăjescul medelniceriul, Gaftonii şi fetii sale Aniţii o parte de ocenă din sat din Boldeşti, ce iaste în ţinutul Sucevei cu şeasedzăci şi cinci de pămînturi în ţarin(ă) şi cu loc de hălăşteu şi cu tot venitul.
      Iar Gaftona fămeia lui Ionaşco Calapod şi cu fata sa, cu Aniţa, au dat toată partea sa de ocen(ă) den sat den Văscani, ce iaste în ţinutul Romanului, şi cu vad de moară în Bahlueţu, şi un ţigan anume Maxin i feciorii săi ... .
      Deci noi, vădzîndu făcîndu aiastă schimbătură şi tocmindu-s(e) de a lor bunăvoie, dennaintea noastră, noi încă pre mai mare credinţă am iscălit şi ne-am pus şi peceţile cătră acestu adevărat zapis al nostru, ca să să ştie.
      [...].
      [...]  <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      † [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris în aceeaşi vreme>: † Zapis de schimbu ce au schimăbat cu fata Cucoreanului de i-am dat 1 parte în Boldeşti pentru 1 parte den sat den Văscani.
      <Din sec. XVIII>: Din Boldeşti, schimbătur(ă).
      <Din prima jumătatea a sec. XIX>: Boldeşti. No. 17; 7149 <1641> iunii.
      
<Înainte de 1641 (7149)> iulie 2						M
      
      † Adecă cu, Chimaşco, şi cu toţ(i) fraţii miei, cu Ursu, şi Andrei, si Antimiia şi Busca, mărturisim cu cest zapis al nostru cum am vîndut noi dintr-o parte de bătrîn doo părţi; aşijd<e>re şi Nastasiia fata lui Drăgan, şi Sohiica, sora Nastasiei, iar am vîndut a treia parte dintr-acea parte, din partea din mijloc în sat în Băloşeni, ce iaste pre apa Jijiei, în ţinutul Iaşilor, de nimene nevoiţ(i), nici înpresuraţ(i), ce de bunăvoia noastră, dumisal(e) giupînului Toader Ştefan şi lui Mihaiu Ungurul, şi lui Paradis Saula, pintru o sută de lei, dinnaintea a mulţi oamini buni: Ghiorghi Grecul din Băşeni, şi Oneca, frate lui Romăşcel, şi Vasilis ficiorul Hăugului, şi Sava, frate-său, şi Toader ficiorul Grecului, şi Vasilie Hubăs ot Hrincani, şi Pană Caciaun din Iaş(i), şi Alexa, şi Ghiorghi Dimuţ, şi Costantin biv vornic ot Glodeni, şi Căzacul din Măloeşi(i), şi Nicoar(ă) Dubniţ(ă), şi Strătulat, frate-său, şi mulţi oamin(i) bun(i) şi bătrîni de prin pregiur.
      Deci noi toţ(i) de cari sîntu mai sus scriş(i), dac-am vădzut de bunăvoe tocmală întru dînşi, printru credinţă, noi ne-am pus şi peceţile.
      [...].
      Însă am vîndut cu tot venitul din vatra satului, şi din ţarină, şi din fînaţ, şi dintr-apă din mijloc, ca să să ştie.
      † [...].
      
      <Pe recto-ul filei a doua, începutul unui alt zapis>: Adecă eu. Drăgan din Hrincani, din ţinutul Ieşilor, şi cu toţ(i) ficiorii miei măr<t>urisim cu cest zapis al nostru cum am vîndut eu partea mea şi a ficiorilor miei.
      Aşijdire, şi eu, Ion ficiorul lui Vascan, şi cu toţ(i) ficiorii şi iar eu, Andreica, vărul lui Ion, şi cu toţ(i) ficiorii miei...
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din sec. XVIII>: [...]; <de altă mînă, din aceeaşi vreme>: Pre Baloşeni.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a sec. XIX>: Fără anu, lună iule 24 (!). No. 12.
      
1641 (7149) iulie 8, Budeşti							M
      
      † Adecă eu, Cîrstiian, feciorul lui Cocieban din ..., scriu şi mărturisescu, însumi pe mene, cum am vîndut un pamîntu ce au fost partea tătîne-mieu loi Cocieban, şi pămîntul iaste în frunte, cu tot venit(ul) ce să va alege în hotarul satuloi, anumi Romîneşti, de am vîndut călugărilor de la mănăstirea de la Beserecani, dereptu doi boi şi 2 oi, de nimene nevoit şi de nimene înpresurat, ce de bunăvoia mea, ca să le hie moşie.
      Şi aciasta tocmală s-au făcut dennaintea Pepelei loi Cireş, şi denaintea lo Costantin Mircea de Murgoceşt(i), şi denaintea loi Lucoci Vasilie şi denaintea a mulţi oamin(i) buni di megiiaş(i).
      Şi mai mare credinţ(ă), ne-am pus şi peceţile noastre, ca sa să ştie.
      [...].
      † Tănasie din Budeşt(i) au scris.
      <Pe verso, însemnare din sec. XVIII>: † Romîneştii.
      <Altă însemnare, din sec. XIX>: Zapis de vînzare de la Cristian fecioru lui Cocioban, din 7149 <1641> iuli 8.

1641 (7149) iulie 8, Iaşi							M
      
      † [...]. Dat-am cartea domniei mele boiarenului domniei mele credincios cinstit Toderaşco vornicul cel mare de Ţara de Gios să fie tare şi puternic cu cartia domniei mele, a ţinia şi a opri satul Şirăuţii, de la ţinutul Hotinului, pentru o datorie a dimiisale ce are la giupîneasa Nicoriţoae. Şi au fost satul acela direptu al Nicoriţoae şi-l ţine Costantin Stîrcea pîrcălabul fără ispravă.
      Pentr-aceia să aibă dumnealui vornicul Toderaşco a ţinia satul Şirăuţii cu tot vinitul. Şi nime să nu cutedze a să amesteca preste cartea domniei mele.
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: Pre Şirăuţi.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului XIX>: 7149 <1641> iuli 8, Şirăuţii.
      
<1641 (7149) cca. iulie 8>							M
      
      † [...].  Dau ştire cu această scrisoare a noastră cumu ne-au fost învăţătura de la măria sa de la vodă ca să mergem la sat la Turiiatca să socotim de un hotar cu fînaţe ce au avut pîră giupîneasa lui Dumitraşco, Antemiia cu Pătraşco cu Danovici, înaintea mării sale lui vodă, dzicîndu Antemiia c-au cosit Danovici nişte fînaţe a ei carele le-au fost luatu Stroici logofătul, iar Danovici au dzis c-au fost a lui.
      Deci noi am mărsu şi am strînsu oameni buni, boiari şi mulţi megiaşi de pren pregiur, anume: Pănteiei Ba<rb>ovschii den Beceşti, şi Vidraşco, şi Stănilă de acolo, şi Grigea de acolo, şi Drăgan de acolo, şi Orheianul de Mogoşeşti, şi Silion de Mogoşeşti, şi Zahariia de acolo, şi Hilcea den Năhoren(i), şi Gherasim de acolo, şi Stefca de acolo, şi Lealic den Ternauca, şi Ilea de acolo, şi Miron de acolo, şi Macsîn vătămanul de Dersca, şi Gavril de acolo, şi Malic de acolo, şi Ihnat vătămanul de Lozina, şi Curilă de acolo, şi Lealea de acolo, şi Simion de acolo şi alţi oameni buni, mulţi, de i-am întrebat cum ştiu ei cu sufletele lor, iar ei toţi aşea au luat cu sufletele lor, cumni au fost luato acele fînaţe de Stroici, de logofătul, cătră Culiceni şi au fost de moşie Antemiei de hotarul Tureatcăi, iar Danovici n-are acolo nice o treabă. Şi s-au găsit c-au cosit Danovici 55 de stînjeni cu tăria sa.
      De aceasta dăm ştire. Aşijdere au mărturisit aceşti oameni buni c-au cosit şi an Danovici la Stăneşti 40 de stoguri, iar pre partea giupînesăi Antimiei.
      De aceasta dăm ştire.
      
1641 (7149) iulie 10								M
      
      † Adecă eu, Gavril Tăutul, feciorul Măricăi fetei lui Ioan Tăutul logofătul, nepotei lui Pătraşco, strănepotei Tăutului logofătul, mărturisim cu această scrisoare a nostră cum eu însumi am socotit den puţină ocină de moşie ce-am avut noi, giumătate de sat den Bălileşti, den părţile părinţilor noştri cu fraţii săi, den ispisoc de la Irimiia Movila vod(ă), den valea de sus tot pre vale în sus pînă la hăleşteul de la casa Lupului, unde să numea locul popei Oncăi, şi den heleşteul de la casa Lupului tot rîpe dirept în drumul ce vine den ţarină şi tot drumul pînă la o piatră <ce s-au pus în mij>locul ţarinei de la acea piiatră preste <drumul cel mare, pe un drumuşor ce merge> pre la capetile pămînturilor d<reptu peste Ruda în Vale Veretii şi> preste vale în semnile unor copaci <înheraţi (cu) cruce si peste poieni> preste pădurice şi preste Terebej(e) totu dreptu prin sămnile copacilor> cruci pînă în marginea codrului în să<mnile unor copaci stejar(i) şi un fagu> iar cruci, ce-au hotărît Borileanul uricariul <cu cartea dumisale Vasili vodă şi> cu mulţi oamen(i) buni. Acea parte a mea cu tot venitul, parte în gios; deci acea parte a me> din giumătate de sat den Bălileşti <ci mai sus scrie am datu noi> cu femeia me, cu Sofroniia, ginerelui nostru <lui Costandin şi fetei> nostre Anesiei, giupînesei lui Costandin, din vatra satului din vale den> gios pînă la obîrşiie valea, pren casa lui Ionaşco <Nilipăscul pîn-în cuptoriul> vatra Roşie, ce iaste alaturea cu trei pomi de acolo, şi cu trei <vecini, anume: Ionaşco Nilipăscul şi Ionaşco Voloşin şi Cheraş, zet ego. Iar den cîmpul ţarenii s-au venii partea fetei nostre Anesii den tocmala lor de la noi pre măsura ce-au hotărît Borăleanul uricariul de la mora me din valea Veretiia direptu curmedziş preste tolocă pre la o piiatră ce s-au pus lîngă vatra satului, partea lor în gios, iar după bucovinca ce-au venit partea lor, de la un drum ce vine den codru, unde să cheamă la Cireş, de la un copac fag ce iaste acolo înherat cruce în marginea codrului, de acolea curmedziş tot drumul pînă la dumbravă într-un copac stejar înherat cruce, de acolo tot pravăţul pre semnile copacilor cruci pînă la valea Veretiia, iar partea lor în gios; iar osebit am dat noi cuconilor noştri să ţie tot înpreună den acea parte a mea ce iaste den valea de gios <pîn-în vale de> sus şi cu vecini <gata>.
      Dece s-au venit în partea feciorilor noştri, <lui Pătraşco> Apostol Tăutul şi lui Ionaşco Tăutul Talpă curţile cu pomă<tul> şi povarnă şi hăleşteul de acas(ă) şi levada de acas(ă) şi mora den valea Veretiia şi fînaţul după Ruda şi cinci delniţe den fînaţ den Lucovişte şi den vecini, anume: Gligorie Vo<loşinţă Lu>cescul, şi Jerdan brat ego, şi Andronic tij, şi Ştefan tij, şi Nechifor, şi Codre şi Ionaşco, feciorii lui Vasiian, lui Apostol şi lui Ionaşco şi Iuraşco Roman, şi Ştefan Puterea şi Gligore> Hloncea şi Vasile Berbeci, toţi feciorii lor; şi din ţigani: Cernat cu Tecla, femeia lui, şi Costantin, feciorul lor, şi Sava cu femeia lui şi cu toţi feciorii lor.
      Iar în partea fetii <noastre Anisii s-au vinit Gheorghie> Hărmescul şi Ion Lucescul <cu toţi feciorii lor; şi din ţiagani Lupul> feciorul lui Cernat, şi <din fînaţe, trei delnite din Lucovişte.
      Iar> în partea fetei nostre Tof<anii s-au venit Nechifor Putirca> den Bălăleşti, şi Roman Botnar din Budiniţa cu feciorii lor şi cu acea parte de ocină den Budiniţa ce este din giumătatc de sat a treia parte, cu tot vinitul de acolo. Şi din ţigani: Catrina fata lui Cernat şi din <fînaţă trei delniţă din Lucovişte. Iar în partea fetei noastre <Tofanei s-au venit: Zaharie Danciul şi> cu feciorii lor şi din <ţigani: Vasilca fata> lui Cernat şi den fînaţe trei delniţe den Lucovişte şi un <fînaţ> după bucovinca ce s-au socotit să fie boierescu să le fie înpreună cu altele cu tot hotariul, tot să le fie înpreună tot locul; însă den povarne şi den moră să nu să ia cumnat de la fraţ(i), şi peşte den hălăşteu şi poame den pomăt încă să le să dea să potă fi ca neşte fraţi.
      Iar în partea fetei nostre Anniţei fostu-i-s-au venit în partea ei doi vecini şi un ţigan şi cu partea a ei de ocină şi cu alte dzăstre cîteva bune, ca unui băiat al nostru, ca şi altor cuconi ai noştri.
      Dară iată amu s-au prilejit şi cu ce-au făcut Simion Gînscă; întîi i-au cheltuit şi i-au stricat şi i-au răsăpit <dzăstre de la noi> hainele ci şi-au fost <făcut> pe trupul său altele multe tote le-au stricat şi le-au răşchirat şi le-au înprăştiat ca cela ce n-au vrut ei să le fie cu băiatul nostru şi <au> el ucis băiatul nostru ş-au adus <la boală> şi la multu rău cu amar şi au luat băiatul de i-au despărţit inima şi s-au lepădat de viiaţa lor şi de casa lor nice de o nevoie, ce-au făcut el şi-au <a>dus el băiatul mieu la rău cu amar şi la multe fărădelege şi fără de cumenecătur(ă) şi fără de pamente ca h<iia>ră striina fără delege creştinească. Dece, de mare jelanie cu amar văzîndu noi cum au făcut mie cu sufletul mieu ca cela ce nu s-au temut el de Dumnezău, eu m-am lepădat <de> dînsul şi de feciorii lui, întru nimic să n-aibă treabă nici el, nici feciorii> lui, nice den ocina, nice den vecini, nici den <ţigani, nici de una> ca neşte striini, c-am dat noi acea parte de ocina a ei altor cuconi ai noştri, <iară veci>nii i-am dat feciorilor noştri, lui Apostol Tăutul şi lui Ionaşco Tăutul <Talpa>. Iar un dires ce-am fost făcut eu ca un izvod de înpărţeală cuconilor noştri l-au furat ei de la mine; de va vrea să arate cineva să amestice undeva, la vreun scaun, cu acela dires, întru nemică să nu să <creadză acel dres, ci să s(e) iei> acela dires să s(e) dei la mîna lui Apostol şi a lui Ionaşcu, întru nimică să nu s(e) creadză acela dires, nici alt dires, fără acest dires, că acel dires l-am făcut eu cu mărturia sufletului mieu şi a dohovnicului mieu, popa Vasilie, şi cu mărturia a mulţi oamen(i) buni, cum şi mai sus scrie.
      Deci, nimene să nu s(e) amestice, nici să ruşiiască, nici să strice această tocmală ce am făcut eu.
      Iară cine va vrea să s(e) amestice sau să o ruşiiască, să o strice, acela să fie neiertat de milostivul D(u)m(n)dzău şi de Preacista Maică a Sfinţii Sale şi de sf(î)nta cruce şi de sf(î)nta ivanghelie, şi de 318 Oteţi şi să fie negru ca Ariia cu tote ale sale.
      Eu însumi cu mîna me am scris şi am iscălit ş-am pecetluit, să s(e) ştie.
      [...].
      [...] <m.p>.
      
1641 (7149) iulie 12, Botăşeani						M
      
      	 † [...], scriem si mărturisim, cu cestu zapis al nostru, cum au venit înnaintea noastră ceastă giupîneasă, anume Gaftona fata Măricuţii, femee lui Furdui, de nime nevoită, nice asuprită, ce de bunăvoia ei, au vîndut a ei direaptă ocină şi moşie, din sat din Căbiceni, din tot satul a cincea parte, cu tot venitul ce va hi, ce este în ţinutul Dorohoiului. Aceia parte o au vîndut dumisale lui Gvarilaş marele logof(ă)t, direptu cindzăci de taleri bătuţi, bani gata; şi un uric de întăritură, de la Pătru vod(ă), care au avut Gaftona pe acea parte, încă l-au dat pre mîna dumisale lui Gavrilaş logofătului.
      Deci noi, deaca am vădzut de bunavoe tocmală şi deplin(ă) plată, noi încă am făcut şi de la noi acestu zapis, ca să-şi facă dumiialui logofătului şi direse domneşti de pre acestu zapis.
      Şi, pentru mai mare credinţă, ne-am pus peceţile şi am iscălit, ca să s(e) creadză acestu adevărat zapis al nostru.
      [...].
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      Cărăcaş aga.
      [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris de diac>: † Căbicenii.
      
<1641 (7149) iulie 12 – 1642 (7150) august 6>				M
      
      † Eu, Mărica fata Frăsinii, şi Dranga şi Vasilie, ficiorul Nastasie<i>, nepotul Frăsinii, înşine mărturisim co cest zapis al nostru cum am vî<n>dut dumisale agăi lui Căracaş partea Frăsinii şi a Onii din sat din Vîlcoviceşt(i); şi partea Onii o au vîndutu-o, că l-au plătii Frăsina de o nevoe şi au dat 12 ug(hi) pe<n>tru One şi s-au dat ocina din Vîlcoviceşt(i) pe<n>tru acei bani ce scrie mai sus. Şi această ocină o au vîndut derept acei doisprădzece galbini.
      Şi au fost mo<l>ţi omeni buni într-aceaslă tocmală: Dane de Vîlcoviceşt(i), Necula ot tam, neguţătorul, şi dascălul ot tam, şi Foce din Dumnadzăi, şi Dăşovanol ot tam şi Drăcşan ot tam. Noi, aceşti omeni buni, ce mai sus scrie, mărturisim şi ne-m pus şi peceţile.
      [...] <m.p>.
      
      <Pe verso, însemnare din sec. XVIII>: Vîlcoviceştii.
      
1641 (7149) iulie 16								M
      
      † Adecă eu, Necula ficiorul Lupolui hotnogului de Bălăneşti, scriu şi mărturisăsco cu cesto zapis al meu cum mi-au plătit dumnealui aga Strătulat capul, pentru [un] nişti cai ce-am furat. Dec(i), dumnealui au dat de mii-au plălit capul şi mi-u scos de la nevoe ş-au dat pentru mene doi cai buni. Dece eu n-am avut cu ci-i plăti caii dumisale, ce i-am dat un bătrîn, ce iaste ocină şi moşiie deriaptă a noastră din sat din Lungeni, de pre Sărata, din vatra satului şi din cîmpu şi din ţarin(ă) şi din tot venitul, ce iaste bătrînul nostru.
      Mărturie au fust-o la cest[st]u zapis al <me>u, părintele egumenul Arsenie de la Agapiea, şi Atănasie călugărul de acolo, şi popa Părciul de Plotoneşti, şi Gligorie tij, şi Focşea ot tam, şi popa Cîrstea de Becheni, şi Macarie căpitanul şi mulţi oameni buni şi bătrîni.
      Dece noi, vădzîndu cum i-au plătit dumnealui capul şi ş-au dat Necula moşiea pentru acei cai ce mai sus scrie, pri mai mari credinţă şi mărtorie noi ne-am pos şi peceţile ca s(ă) fie de credinţă, acesta zapis, ca s(ă) ştie.
      [...].
      † Arsenic <de la> Agapiia <m.p.>.
      [...], călugăr, [...] <m.p>.
      †  Eu, popa Crîstea de Becheni <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnare din prima jumătate a sec. XIX>: Trecui la condică; <apoi, de altă mînă>: No. 313.
      
16<41> (71<49>) iulie 18							M
      
      † Adecă eu, Savin ce am fost vornic mari, scriu şi mărturisescu cu ceastă scrisoare a noastră cum au venit la noi Cozma Maji şi cu fraţii lui, Toader şi Pătraşcu den Giuleşt(i), şi cu simenţiia lor, cu giupîneasa Sora comisoaia şi cu feciorii ei, Gavrilaş şi Ştefan, cu cinstita cartea dumisale lui vodă ca să mergem la satu la Giuleşt(i) şi să socotimu să strîngemu oameni buni şi să împărţim tot locul în doa: şi den cîmpu, şi den vatra satului şi den pădure, den tot locul să hie în doa.
      Deci noi, după cinstita cartia dumisali lui vodă, venit-am şi am strînsu oameni buni şi megiiaşi, anume: Sanson din Buhuşeşt(i), şi Cozma din Bîrjoveni, şi Gligorcea den Tatomireşti, şi Stratil(ă) den Onceşti, şi Ghilasie den Săcuiani, şi Mihăilaş Beldeman de Plopeş(i), şi Ghiorghi den Tatomireşt(i), şi Ştefan de-acolea, şi Simion Cocă den Brăniştere şi mulţi oameni buni. Deci am socutit şi am ales şi am împărţit tot locul în doa: şi den cîmpu, şi den pădure şi den vatra satului.
      Deci s-au venit partea Sorei comisoaei giumătate de sat despre Climeşt(i) de hotarul Onceştilor valea în sus pînă în capul satului, den sus în piatră, den piatră în sus pîn(ă) în <o>goar(e), giumăta[ta]te de ogoar(e) den [den] giumătate de oagoar(e) pîn(ă) în hotarul Sîrbilor şi a Climeştilor, iar pre partea Cozmei şi a fraţilor lui ... despre Brănişteri din hotarul Onceştilor ... lea în ... pînă în capul satului den sus şi iar pîn(ă) în giumătalc de ogoar(e) iar despre Brănişteri. Deci, deaca am socotii aşea, noi am pus şi semne, să să ştie să nu să mai amestece unul în locul altuia.
      De-aiasta scriem şi mărturisim cu ceasta scrisoar(e) a naostră, să să ştie.
      † Şi eu, Erimia Varnav, însumi am scris.
      [...] <m.p.>.
      Strătil(ă); † Sanson; † Cozma; † Ştefan; [...] <m.p>.
      
      <Pe verso, însemnare din sec. XVIII>: Hotarnică; <completat în prima jumătate a sec. XIX>: pentru Giuleşti.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a sec. XJX>: 7149 <1641> iul(ie) 18.
      
1641 (7149) iulie 25, Suceava						M
      
      Adecă eu, Toder Goian şi Pătraşco, feciorii lui Goian şi al Magdei, din Jaden, ţinutul Sociavei, scriem şi mărtărosim cu scrisoarea noastră cum noi, dă hunăvoia nostră, de nime nevoiţi, nice asupriţi, ce dă bunăvoia nostră, am vîndut o parte dă ocină, ce am avut dă pre muma nostră, despre Magda, în sat în Mogoşeşti, ce este în ţinulul Cernăuţilor, dăn giumătate dă sat den gios, denn a treia parte de mijloc a patra parte, ce va <fi> fost moşiia maice nostre Magdăi. Şi o am vîndut lui <I>sac căpitanul dă Sănăhăv în optusprezece lei bătuţi.
      Şi <la> tocmala nostră au fost: Cosle dă Lucaveţ, şi Miron dă Carabcev, şi Ghiorghie dă acolo, şi Zahariia dă Mogoşeşii, şi fecioru-său, Gligorie, şi Sava dă Iugeşti, şi Păntelei Barbovschi dă Beceşti, şi Vasilie dă Godineşti şi mulţi omeni buni. Şi noi, toţi, văzîndu tocmala bună şi plată deplină, noi pre mai mare credă<n>ţă, am iscălit şi ne-am pus şi peceţile către acestu zapis al nostru; şi dărese domneşti să-şi facă.
      Şi eu, Gligorie, am scris cu mîna mea.
      [...].
      Toder Goian.
      
1641 (7149) iulie 28, Iaşi							M
      
      †   [...], credincios boiarinul domniei mele Furtuna ce-au fostu postelnic şi au arătat o carte de la domniia mea, scriindu într-acea carte cîte bucaate au fostu venit în partea giupînesii boiarinului nostru ce mai sus scriem, Marii, la împărţala, acele bucaate toate au cheltuit şi le-au petrecut frate-său Ghiorghiţă Hăbăşescul; deci, pentru acele bucate s-au sculat boiarinul domniei mele Furtuna şi au oprit satul tot Dămiineşti, cu cartea domniei mele. Şi după aceea au avut Ghiorghiţ(ă) Hăbăşescul şi dzi să de acele bucate şi să-ş(i) e satul; deci după dzi l-au aşteptat boiarinul nostru Furtuna postelnicul trei ai şi bucatele tot nu i-au mai dat. Şi au rămas Ghiorghiţă Hăbăşescul de dzi şi din totă lege ţărăi, iar boiarinul domniei mele Furtuna sau îndireptat şi ş(i)-au pus herîia în visteariul domniei mele.
      Deci de acmu înainte ca să aibă boiarinul nostru Furtuna a-ş(i) ţine satul tot Dămieneşti, cu tot venitul, iar Ghiorghiţă Hăbăşescul să nu mai aibă a mai pîrî, nice a dobîndi pentru aceasta pîră nice odînăoar(ă), în veci.
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      
      <Pe verso, însemnare din sec. XVIII>: O carte pre Dămieneşti.
      
1641 (7149) iulie 30, Iaşi							M
      
      	† [...]. Dat-am cartea domniei mele ficiorilor Roşcăi de Obîrşie, spre-acea să hie tari şi puternici, cu cartea domniei mele, a ţinea şi a opri livedzile de fîn, ce simtu pre a lor dreaptă ocină şi moşie, pre hotariul Mălăieştilor şi a Obîrşiei. Iar cui va părea cu strînbul să vie să stea de faţă înnaintea domniei mel(e), să-şi întrebe.
      [...].
      [...].
      † [...].
      
1641 (7149) august 1, Iaşi							M
      
      † [...]. Scriem domnia mea la slugili noastre, la Ştefan Ciocîrlie şi la Gherasim. Deaca veţi vedea cartea domniei meli, iară voi să strîngeţ(i) oameni bun(i), dimpregim megiiaş(i), şi să mergeţ(i) la sat la Tuleşti şi la alte moşii, pre unde vor avea moşii Boldescul armaşul, cu răzeş(ii) lui să <so>cotiţi şi să le înpărţiţ(i) sat(u)l Tuleşti în doao, cum veţ(i) afla mai cu direptul pre zapis di înpărţare ce au ei de la Pătru vod(ă).
      Şi deaca veţi înpărţi satul în doao, să puneţ(i) semne şi să faceţ(i) scrisoare. Giumătate să ţie Pătraşco Boldescul cu oamen(ii) lui, iară giumătate să ţie ceia răzeşi a lui cu oamen(ii) lor, cum le spun în zapisele lor de la Patru vod(ă), ceneş(i) partea.
      Aceasta vă scriem.
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      <Pe verso, însemnare din sec. XVIII>: Depărţitorului.
      
1641 (7149) august 4, Iaşi							M
      
      †   [...]. Dat-am cartea domniei mele rugătorilor noştri, călugărilor de la svînta mănăstire de la Svîntaa Vineri şi de la mănăstirea Balicăi, ca să fie tari şi puternici cu cartea domniei mele a lua a dzece din toată pîinea, şi den fîn, şi den legumi, şi din in şi cîinepă şi den tot venitul la sat la Chişinău, fiecine va fi arat acolo pre hotarul acelui sat a mănăstirei, ori călăraş sau fie cine va fi, de la toţi să aibă a lua a zece şi cari vecini de acolo vor fi arat pre aiurea şi la Borceşti, la seliştea mănăstirei, cine va hi arat pre ocina mănăstirei, ori călăraş, ori curtean, ori ţăran sau fie cine va fi, de la toţi să aibă a lua a dzece. Dereptu aceea, nime să nu cutedze a opri preste cartea domniei mele.
      Într-alt chip să nu fie.
      [...].
      † [...].
      † [...].
      
1641 (7149) august 7, Iaşi							M
      
      † [...]. Dat-am cartea domniei mele rugătorilor noştri, călugărilor de la svînta mănăstire de la Rîşca, ca să fie tari şi puternici cu cartea domniei mele a-ş(i) ţine satul Ustiia cu tot venitul, cum l-au ţinut şi mainnte şi să aibă a lua a dzece din pîine şi din tot venitul, iară altul nime să n-aibă nici o treabă. Aşijderea şi voi, toţi setenii de-acolo, toţi să aveţi a asculta de călugării şi de omul călugărilor, pre cine vor pune socotitor acolo, să ascultaţi întru tot ce vor da învăţătură; iară carele nu va asculta să aibă a-l certa cineş(i) după deala sa. Şi nime să nu cuteze a opri preste cartea domniei mele.
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p>.
      † [...]. 
      
1641 (7149) august 7, Iaşi							M
      
      † Adec(ă) noi, Petriceico vel vornic, scriem cestu zapis al nostru cum am vîndut Nacului feciorul lui Simionel patru jirebii de ocină, ce au fost partea Gligorcii den Bălăceni, derept şăptedzeci de ug(hi), bani buni, derept cît o am fost cumpărat şi eu de la Simion, fecior Gligorcii, să-i fie direaptă ocin(ă), cu tot ce să va alege pre acea parte den vatră, şi den ţarin(ă), şi den fînaţ şi dentr-ap(ă); şi nime să n-aibă a o întoarce, den ruda lui şi dentru ai noştri oamen(i) să aibă nime a să mesteca. Şi să aibă a-i da şi diresele şi să-ş(i) fac(ă) şi deres domnescu pre dînsa.
      De iasta scriem.
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din sec. XVIII>: Zapis a Bălăcenilor, <continuat de altă mînă, din aceeaşi vreme>: de la Petreceico vel vornic. 
      <Altă însemnare, din sec. XIX>: 1641 . Lit. N.
      
<Cca. 1641 (7149) august 10>						M
      
      † Eu, îrimia feciorul popei Gonţei de Soleşti, mărturisăscu cu ceastă scrisoare a mea cum am vîndut partea mea de ocina de Nestoreni, den a şeasa parte de sat a patra parte. Aceasta o am vîndut dumisale lui Gligorie postelnicul, dereptu 5 zloti bătuţi, însă ne-am tocmit, pămîntul cîte un zlot; deci de va face partea mea mai mult, să mai dea precum pămînturi(le) vor hi, cum au tocmit şi cu Băsărab, să s(e)ştie.
      [...] <m.p>.
      
      <Pe  verso,  însemnare contemporană>: † Zapis de  Nistoreni,  <completat la sfîrşitul sec. XVIII>: ot popa Gorghe den Soleşti, let.
      
1641 (7149) august 10							M
      
      † Adec(ă) eu, Eremie Băsărabu, de nime nevoit, nice asuprit, ce de bunăvoe a mea, mărturisescu cu cestu zapis al miu cum am vîndut parte me de ocina din sat din Nistoreni, însă ce să va alege parte mamei mele, anume Tecla, nepoata lui Bilăi. Şi am vîndut dumisale giupînului Gligorie postelnicul. Însă tocmala ce ne-am tocmit, pămîntul cîti un zlot şi cu fîn ce s(ă) va alege şi în vatra satului şi tot venitul ce să va alege parte maice mele. Şi am luoat ban(i) treidzec(i) de zloţi pre trei dzec(i) de pămînturi.
      Dec(i), de să vor alege atîta samă de pămînturi în parte maicei mele, de bine, iar de nu vor hi, să aibă a ţen(e) aiurite, unde am ocină, în Şărboteşti şi în Burdugan(i) să s(e) înple acea <sa>mă ce mai sus scrie.
      Şi într-această tocmală au fost: popa Mătei de Mircişt(i), şi Moise căpitan, şi Ionaşco cămăraşul şi Eremie de Gugeşti.
      Mai pre mare credinţa, ne-m pos iscăliturile şi peceţile, să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p>.
      † [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnare din sec. XVIII>: † Zapisu de Nestoreni, <continuat de altă mînă>: Gligore pah(arnicul) <au> cumpărat de la Erimia Băsărabă din let 7149.
      
<Cca. 1641 (7149) august 11>						M
      
      † Eu, Mătei, şi toţi fraţi mei scriem şi mărturisim cu cestu zapis al meu cum am vîndut dinn a şeasea parte de sat de Nistoreni dumisali postelnicului Gligori a şesea parte ce să va vini partea lui cu toţi fraţi lui, de nime nevoit, nici asuprit, drept trei lei, pînă-şi va alege cu alţi răzăşi ai săi ce va fi partea lor ca s(ă) <se> ştie.
      Şi, pre mai mari credinţă, am pus şi pece(ţile). Şi eu dat-am iscălit(ura) şi Istratie de la Ureche, să s(e) ştie.
      [...] <m.p.>.
      
1641 (7149) august 11, Iaşi							M

      † Eu, popa Măteiu din Mirceşt(i), ficiorul Cernei, nepotul Bălei, mărturisescu pre mene, cu cest zapis al miu, cum m-am tocmit, de bunăvoe me, de nime nevoet, şi am vîndut a mea driaptă moşie, satul Rusenii, dumisale postelnicului Gligori, dereptu o sută şi şesedzăci de galbeni buni. Şi i-am dat satul întreg şi cu giumătatc de vad de moră şi moră gata şi a patra parte de [po]poiana Cîrnului şi codru, din locul Şerbeştilor, în gios, pînă <în> mijlocul luncei, şi pe şes, pre unde au fost Vasluiul cel bătrîn.
      Aceste moşii au fost amestecate a patru moşe, anu<me>: Tudora, şi Vărvara şi Solomiia şi Bălă. Deci s-au înpărţit toţ(i) nepoţii acelor moşe, ce scrie mai sus. Şi s-au vinit în pîrtia Bălei acest sat, ce scrie mai sus, anume Rusianii, cu tot venitul, ca să să ştie.
      Şi la tocmala nostră au fost: Vas(i)lie Buznăi din Şerbeşt(i), şi Cazacul din Gugeşt(i), şi Ionaşco din Gugeşt(i), şi Ionaşco din Popeşt(i), şi Ciobăniţă din Mirceşt(i) şi Tiron din Micleşti.
      Aşia m-am tocmit, de bunăvoia mea, şi am făcut această scrisoare de la mene, să să creedză.
      Popa Măteiu am scris cu mîna me.
      † [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din sec. XVIII>: Zapis de Ruseni, <continuat de alta mînă>: de la popa Măteiu c-au vîndut pah(arnicului) Gligore sat(ul) Rusănii, de la let 7149 <1641> av(gust) 11.
      	
1641 (7149) august 11, Iaşi							M
      
      ... şi Ionaşco den Po<p>eşti şi Ciobăniţi din Mirceşt(i) şi <Tiron> din Micleşti. Aşia m-am tocmit cu dumnealui, de bunăvoia mia, şi i-am f<ăcut> această scrisore de la mene ca să ţie dumnealui.
      Şi eu, popa Mateiu, cu mîna mea am scris.
      Scris-am în Iaşi, văleat 7149 <1641> av(gust) 11 d(i)ni.
      
1641 (7149) august 12							M
      
      † Adecă eu, Andronic şi Costul, ficiorii Can(ă)racei, nepoţii Nechitei, înşine pre noi mărturisim cu cest zapis al nostru cum noi, de bunavoia noastră, de nime nevoiţ(i), nici înpresuraţ(i), am vîndut a noastră direaptă ocină şi moşie ce să va alege partea noastră la sat la Petreşt(i), ce sîntu în ţinutul Vasluiului, şi din vatra satului, şi din poiană, şi din ţarină, şi din pomi şi din tot venitul, ce-am avut noi de la strămoşu nostru de la Lazor şi de la Băloş. Ş-am vîndut dumisal(e) giupînului Handocăi, direptu treizeci zloţ(i), ca să fie lui direaptă ocină şi moşie şi lui şi ficiorilor dumisal(e).
      Ş-am făcut tocmală dinnaintea a mulţi oamin(i) buni şi bătrîni, anume: Gligor, unchiu nostru, carele are parte cu noi în sat, şi Lupul, ficiorul Arăbecianului, şi Costachi ficiorul Andreicăi, şi Florea ficiorul lui Capotă, şi popa Simion din Mogoşeşt(i), şi Vasilie ficiorul Cîrstei din Borăşt(i), şi Lungul ce-au fost armaş şi mulţi oamin(i) buni şi bătrîni. Iar noi toţ(i), aceşti oamin(i) buni, dac-am vădzut de bună<voia lor> tocmal(ă), pintru credinţa, noi ne-am <pu>s şi peceţil(e), să s(e) ştie.
      [...].
      † Popa Simion <m.p.>.
      † Flore sin Capotă <m.p.>. 
      † Vasilie sin Cîrsti <m.p.>.
      † Mihailache au scris <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare conlemporană>: † Zapis(ul) lui Andronic şi Costul ot Petreşti, <completat în prima jumătate a sec. XIX>: din partea (lui) Ştefan din Poiană.
      <Altă însemnare, din sec. XVIII>: N. 12. După ispisoc.
      
1641 (7149) august 24, Iaşi							M
      
      † [...]. Adecă, cum s-au pîrît de faţ(ă) înnaintea domnie mele Andronic, cu Toader Todinca din Şorineşt(i), pentru căci au fost vîndut un frate a lui Andronic, anume Costantin, partea lor de ocină din Şureneşt(i) pre un cal. Şi Andronic n-au ştiut nimic, că au fost în Ţara Muntenească. Deci dumniia mea i-am dat să-ş(i) întoarcă ocina înnapoi şi să-i dea cal[l]u lui Toader.
      Şi  de-această  pîră  să  nu   mai  pîrască  înnaintea  cărţii  domnie   mele,  nici odănăoar(ă), în veci.
      [...].
      [...]
      † [...].
      [...].
      
      <Pe verso, însemnare contemporană>: [...].
      
<1641 septembrie 1 – 1642 august 31> (7150)				M
      
      † Adecă eu, Groza(v) feciorul lui Ţuţurman, nepotul i Dragăilese, cu soru-me Mariica, strănepoţii lui Fe<t>ion, scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru cum noi, de a noastră bunăvoe, de nime asupriţi, am vîndut a noastră direaptă ocină şi moşie din Cociuba ce iaste partea noastră din partea i Drăgăilese, cît ni să vine, trei pămînturi şi o săpătură. Aceasta o am vîndut omului nostru, popei lui ... şi preutesei sali, Oanei, derept patru lei, cu loc de f<în> şi de în vad(ul) apei şi din pădure, cu tot venitul, denainte lui Gligorie de Cociuba şi a Tomei Zahariia, feciorul lui Penteleiu, şi a mulţi oameni buni, ca să-i hii lui ocini şi moşie, să să ştie.
      Gligori <m.p.>.
      Zahariia <m.p.>.
      Aşijdere eu, Ur... Roşca, nepotul lui Trifan, strănepot lui Fetu, ne-am vîndut partea mea ce mi se vine <din> Cociuba, trei pămînturi şi o săpătur(ă) ..., să să ştie.
      Văleat 7150.
      
<1641 septembrie 1 - 1642 august 31> (7150), Turbăteşti			M
      
      † Adecă eu, Toader [Toader] Echim, scriu şi mărturisescu, cu cestu zapis al meu, cum eu, de bunăvoe mea, am vîndut partea me ce mi s-au venit, dinn a cincie parte, din partea unchiu-meu, lui Marco, din giumătate de sat den Turbăteşti, din parte din sus, ce se va alege, din vatra satului şî din cîmpu şî dintr-a apă, şî din loc de fînaţ, şî din loc de prisacă şî din tot venitul.
      Aceia am vîndut cumnatu-mieu, lui Corlat cămăraşului, şî lui Dănăil(ă) şî lui Ionaşco, direptu matce gata de roişte şî un bou de giug.
      Aşîjdere am dat şî beserica pre mîna lor să o grijască şî să facă în beseric(ă) ce va trebui şî să ţie preut la beserica pentru sufletul unchi-mieu lui Marco.
      Şî asta tocmal(ă) s-au făcut denainte poporenilor, anume: Trifan Vechiul, şî Marco şî Vasilie Dolbul, şî Savin de Budeşti, şî Gligorie ot tam, şî Vasilie, ginerele lui Golăi, şî Ihnat din Mogosesti, şî Flore de acolo, şî Gligorie vatamanul de acol(o) şî alţî mulţi omin(i) bun(i) din poporul nostru.
      Pentru credinţă am pus pecetea mea, să se ştie.
      Să alţi omin(i) bun(i) au pus degitel(e) a lor de peceţi.
      Şî eu, popa Ipatie, am scris, să se ştie. 
      [...].
      [...].
      Trifan; Marcu; Dalbul.
      Pop(a) Ipatie <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Pre beserecă ot Turbăteşt(i) ot Toader Iachim. 7150; <apoi, cu scrisuri diferite>: No. 5; 7150/1642 <cu cifre arabe>.
      
<1641 septembrie 1 – 1642 august 31> (7150)				M
      
      † Eu, Mirauţe feciorul Perfororoe, scriem şi mărturisem cu cestră scrisoare a me com, de nime nevoit şi neasuprit, de bunăvoia me, am vîndut casa cu loc cu tot, ce-m este moşiia de la părinţii mii, dumisale lui Mihăil Bibicii, să-i fii dumisale moşie şi ficiorilor lui şi du(mi)sali Agahii. dereptu şeaptedzăci de lei, bani gata.
      Şi în tocmala noastră au fostă: popa Neculae de la Sfîntu Petru, şi Tudosie meserciul, şi Petreşur aprodul, şi Isac mesărciul, şi Nechita Crangă, şi Dărul de Soroca, şi Cotia, şi Iftodie craveţ, şi Manole aprodul, şi Vas(i)lie cepragerul, şi Gavril sin Crangă, şi Ileia Surciul şi Arsenia Belivău; aşişdirile şi vărul mieu Ştefan, ficiorul Gligăi, şi Vasilie Cornea, şi, ...
      Şi, pre mai mare credinţa, ne-am pus şi peceţîle, ca să să ştie.
      † [...] <m.p>.
      [...].
      
      <Pe verso, un scurt document din 1646>.
      
<1641 septembrie 1 – 1642 august 31> (7150), Iaşi			M
      
      † [...]. Dat-am cart<ea domniei mele boierului dom>nii mel(e), lu(i) Enachie Penişor(ă) c<a să fie tare şi pute>rnic, cu cartea domnii mel(e), ... repsi vecin(i) ai sei, ce au fugit de satu de Hurdugi şi ş-au lăsatu cisla în satu în Hurdugi, anume: Gavril Nemţanul, şi Melde, şi Ghioni, şi Ştefan, şi Fende, şi Vasilie Cresnan(?), şi Ţiripanda, şi Mireuje, şi Trifan, şi Gavril Rus, şi Onaşco Ţaga, şi Toma, şi fecior Tomei, Ştefan, şi Irimie, şi Chiriiac Flore Demian, şi Marco, şi Petre, şi Furt e, şi Balea, şi Ghiorghiţe, şi Mardarie, şi Agapie, şi Zaharie, şi Bărnoschie, şi Mireuţe Rusul, şi Costantin, şi Cosiachie, şi Hariton, şi Iftodie, şi Bărcul, şi Gligorie, şi Vas(i)lie pris(ă)car, şi Cazanoschie, şi Istratie, şi Petre Rus, şi altu Tomă, şi Lie, şi Ion, şi Lobodă, şi Puiul, şi Hantimaga, şi Osie, şi Coilat, şi altu Flor(e), şi Pavel, şi Pricopie şi Arih, or(i) în satu boerescu, or(i) în sat domnescu, or(i) sat călugărescu, or(i) în tirgul domnii mel(e), or(i) în slobozie or(i) undeva alţi, în ţara domni(ei) mel(e), or(i) în slobozie or(i) unde-i va afla, în ţara domni(ei) mel(e), ca s(ă) aibă a lua cu stra<n>gul de grumadzi, se-i ducă la sat la Hur<du>gii la cislea.
      Şi nime să nu cuteze a ţine sau a opri înnaintea cărţii domnii mel(e).
      [...].
      † [...].
      † [...].
      
      <Pe verso, din însemnarea contemporană ce a fost acoperită la restaurarea actului, se mai poate citi>: ... o ca<r>te preste toţ(i) vecini.
      
<Înainte de 1641 (7150) septembrie 1>					M
      
      † Adecă eu, Ambrosie, feciorul Savului, nepot Dumei, strenepot ..., eu însumi mărturisescu cu această sc<r>iso(a)re a mea cum am vîndut partea mea de ocină şi moşie den sat de în Prigorceni, den parte despre răsărit. Aceea am vî<n>dut de neme nevoiţ, nece înpresorat, ce de a mea bană voie, eu am vî<n>dut lui Apostol Cehan; şi eu am vîndut dereptu 20 de lei.
      Şi-n această tocmală au fost popa Văsilie den sat de acolea, i Dănăilă, şi Toader i Vasilie Leaţea.
      Şi noi, vădzind bună tocmală şi plată, ne-am pus şi peceţile.
      [...].
      
<1641 (7150) septembrie 1>							M
      
      † Adecă eu, Drăguţa, cu soră-mea Anghelina, fetele Trofanei, nepoatele Tomei, strenepoate Dumei, înşine mărturisim cu acestu zapis al nostru cum am vîndutu o parte de ocină şi muşie din sat din Prigorceni, partea despre răsărit. Şi am vîndutu lui Apostol Cehan, dereptu 25 de lei.
      Şi în tocmala noastră au fost po<pa> Gligorie, şi popa Vas(i)lie, şi <Iftodi fecior Simei>, şi Gligorie de Greci şi Dănăi<lă de Fereşti şi Toader> ot tam.
      Pe mai mare mărturie ne<-am> pus <şi peceţile>.
      
      Pe aceeaşi faţă, în sens invers, prima formă a zapisului>:
      † Adecă eu, Drăguţa, cu soră-mea Anghelina, înşine mărturisim cu acestu zapis al nostru cum am vîndut partea noastră de moşie şi de ocină din sat din Prigorceni, ce iaste pe apa Vasluiului. Şi am vîndut lui Apostol Cehan, partea despre răsărit <cu> 25 de lei; <şi am vîn>dut den cîmpu, şi din ţarină şi <din vatra salu> lui şi den tot locul şi cu <tot vinitul>.
      
      <Pe recto-ul filei întîi, zapisul popii Lipovanul> (v. nr. 241).
      
<1641 (7150) septembrie>							M
      
      	† Adecă eu, Drăguţa, cu soru-mea, Aghelina, fetele Trofanei, nepoatele Dumei, strenepoate Tomei Prigorcei, aşi<j>dere săminţiia lor Ambrosie feciorul Savului, nepot Dumei, strenepot Tomei Prigorcei; aşijdere au vinit săminţiia lor, popa Lipovan, feciorul Anghelinei din tîrgu din Vasluiu, nepot Dumei, strenepot Tomei, aşijde<re> au vinit săminţia lor, Anesia fata Nastei, nepoata Dumei, Chirila şi Mirla, strenepoata Tomei Prigorcei. Aieşte toţi, nepoţi Dumei, strenepoţi Tomei Prigorcei, au vîndut o parte de ocină şi de moşie din sat din Cîrjeni, ce acmu să cheamă Prigorcenii, partea dispre răsărit, a patra parte. Aceea au vîndut din uric ce-au avut de la bătrînul Ştefan vod(ă); şi au vîndut lui Apostol Cehan, derep<t> 90 de taleri [...].
      Şi aceasta tocmală s-au făcut denaintea a mulţi oameni buni, denaintea popei Vas(i)lie [...] Dănăilă, şi Toader ot tam, şi denaintea lu Pătraşco ot Băleşti; şi popa Gligorie [...].
      Şi noi, vădzi<n>du tocmală bună, ne-am pus şi peceţile să-ş(i) facă şi <ispisoc> domnescu ca să să ştie.
      
      <Pe recto-ul filei a doua, începutul aceluiaşi act>: † Adecă eu, Grăguţa, cu soru-mea Anghelina, înşine mărturisim cu cestu zapis al nostru ...
      <Pe verso-ul aceleiaşi file, scris de aceeaşi mînă>: † Prigorcenii, <continuat în prima jumătate a sec. XIX>: parte dispre răsărit din Cîrjini ci să cheamă şi Prigorceni. Nr. 34.
      
<1641 (7150) septembrie 1>							M
      
      † Adecă eu, popa Lipovanol din Vasluiu, însumi mărturisesco cu cesiu z<a>pis al miu cum am vîndut eu, de bunavoia mea, giupînolui Apostol partea mea de la Prigorceani, den partea Angheliniei nemoata a Dumei.
      <A>ş<i>j<dere şi eu, po>pa Ion s(î)na popeiu Vasilie ot Vasluiu, ne<potul Dumei, strănepotul Tomei de Prigorceani> ne-am vîndut partea mea a pop<e>i <lui Vasilie; şi am vîndut du>misale giupînului <A>post<ol Cehan dereplu 20 de> lei, ca să-i <fie> dumi<s>ale derept<ă ocină şi moşie> şi compărătură.
      Ia<ră> d<e> feciorie mie şi de o<amenii mi<e> ca să n-aibă nici o <treabă în veac>.
      Şi în tocmală noastră au fostu po<pa> ot Fereşt(i), Vasilie Leanţea, Toader Fleşca, Dănăil(ă) sînă popa Vasilie şi molţi oameni bun(i) şi bătrîn(i), ca să să ştie.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, o însemnare contemporană>: Cîtu se va alegi, <şi două din sec. al XVIII-lea>: Zapis de Prigorcen(i) <şi> pi această hîrtii să cuprindu patru zapisă.
      
1641 (7150) septembrie 1, Vaslui						M
      
      † Adecă eu, popa Lipovanul, sînă Anghelenie de Vasluiu, nepotol Dumei, însumi mărturisescu cu cestu zapis al miu cum am vîndut partea mea de la Prigorcean(i), desp<r>e răsărit, de nimerile ne nevoit şi înnebiiat, dumisale giupînolui Apost<tol Cehan, derep>tu 25 de lei, ca să fie dum<isale dereap>tă ocenă şi cumpărăt<ură, giupînesei> dumisale şi cocunilor dumisale, <în veac>.
      Şi în to<c>mala noastră au fost<u popa Vasil>ie den Fereşt(i), Danlil(ă), Toader, Vas<il>ie Leaţea, Vasilie Giurgea <din> Zlătăreşti, popa Gligorie ot Greci, ca să <se> ştie, ca să-şi facă <di>rese dumneşti.
      [...].
      † [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      † [...] <m.p>.

1641 (7150) septembrie 1							M
      
      † Adecă eu, Toader Grasul şoltuzul, şi 12 pîrgari de tîrgu de Vasluiu, şi Gligorcea Vîrlugoiu, şi Ursu Prepeliţă şi Gligorcea <Opr>işori din tîrgu din Vasluiu, înşine mărturisim <cum> au vinit înaintea noastră şi înaintea scaunului nostru Drăguţa cu soru-sa Anghelina, fetele Trofanei, nepotele Dumei, strenepoate Tomei Prigorcei.
      Aşijdere au vinit semenţiia lor, Abrosie feciorul Savului, nepot Dumei, strenepot Tomei Prigorcei.
      Aşijdere au vinit semenţiia lor, popa Lipovan, feciorul Anghelinei, nepot Dumei, strenepot Tomei Prigorcei, şi sămenţiia lor, popa Ion s(î)nă Vasilie.
      Aşijdere au vinit semenţiia lor, Ani<si>a cu feciorii ei Chirila şi Merla, fata Nastei, nepoată Dumei, strenepoată Tomei Pregorcei, şi sămeţiia lor ...
      Aceste toţi nepoţi Dumei, strenepoţi Tomei Prigorcei, au vîndut o parte de ocină şi de moşie din sat din Crăjeni, ce acmu să cheamă Prigorcenii, partea despre răsărit, a patra parte. Aceea au vîndut din uric ce-au avut de la bătrînul Ştefan vodă; şi au vîndut dumisale lui Apostol Cehan, derept 100 de taleri bătuţi.
      Dereptu aceea, şi noi dacă am vădzutu tocmală bună între dînşi, deplin plătindu, noi încă i-am făcut dumisale Apostului Cehan scrisoare de la noi, ca să-şi facă şi <ispisoc> domnescu.
      [...].
      [...].
      † Eu, Andronic ţircovnicul, am fost de faţă.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris de aceeaşi mînă>: † Prigorceni; <continuat în prima jumătate a sec. XIX>: Crăjănii ci acum să cheamă Prigorceni.

1641 (7150) septembrie 1, Iaşi						M
      
      † [...]. Scriem domnia mea la sluga noastră Jinţul de Miceşti, dămu-ţi ştir(e) că s-au pîrît de faţ(ă), înnaintea domniei mele, Iftimie cu Gligorie, pentru o parte de ocină din Cociubaşi, pentru o casă de acolo, dzicîndu Iftimie, cum el este moşan de Cociubaşi <şi> acea parte o au cumpărat Gligorie de la Vasilie, iar acea casă de la Călugăriţa, femeie lui Mafteiu Toca, carele i-au fostu slugii nostre, lui Iftimie, unchiu. Şi de Iftimie n-au întrebat, ce au cumpărat Gligorie fără ştir(ea) lui.
      Pentru aceea, deaca vei vedea cartea domniei mele, iar tu să mergi acolo, la <sat> la Cociubaşi, să strîngi oameni buni, bătrîni şi dinpregiur megiaşi şi să socoteşti cum vei afla mai cu direptul, pre cît vor mărturisi oameni buni, cu sufletele lor, că au dat Gligorie pre acea parte de loc şi pre acea casă, iar Iftimie să aibă a întoarce lui Gligorie, căci nu încape Gligorie să cumpere, un om strein.
      Şi deaca-i va întoarce Iftimie lui Gligorie, iar Gligorie să-i de toate  diresele la mîna lui Iftimie.
      Şi în ce chip veţi af<la> mai cu direptul, să faceţi şi o scrisoare să ne daţi stir(e).
      [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Toder Bostachi.
      <Altă însemnare, de la mijlocul secolului al XIX-lea>: 7150 <1641> săpt(embrie) 1. No. 16.
      
1641 (7150) septembrie 2, Iaşi						M
      
      † Adecă eu, Niţă sin Petri, den sat den Tălăbeşti, den ţinutul Tecuciului, pe apa Siretului, scriu şi mărturisescu cu cestu zapis al meu, de nimea silit, nice asuprit, ce de-a noastră bunăvoea, am vîndut a mea dreaptă ocină şi moşîie den sat den Tălăbeşti, toată partea mea cîtă să va alege den ţarină, şi într-apa Şiretului, şi den vatra satului, cu tot viniiul ce va fi. Aceasta moşîie am vîndut dumisale lui Golăia şi jupînesii dumisale Aftimia, dreptu 16 taleri bani, de aur; şi mi-au dat dumialui deplină plată. Deci de amu să hie dumilorsale dreaptă ocină şi moşîie în veci la ficiori şi la nepoţi şi la strenepoţi.
      Şi acesta zapis al meu l-am făcut denaintea a boiari şi oameni buni, anumea: Alexandru Dodan vornicul de poartă, i Corban vornic, i Murguleţ vornic, i Toader Sirghei vornic, i Mărdare pîrcălabul de Vaslui, i Toderaşco ce-au fostu pîrcalabu şi Iachim ot Beneşti.
      Şi, pentru credinţa, mi-am pus degetul, să să ştie.
      Şi eu, Gligorie diacul de cămară, am scris, să să ştie; a şese parte den giumăte de satu, să se ştie.
      † Iniţă.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      † Iachim; † Pavăl.
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din sec. XVIII>: † Zapisul lui Nîţă ot Tălăbeşti.
      
<Cca. 1641 (7150) septembrie 4>						M
      
      † Adecă eu, Toader, ficiorul Drăgaiei, sora Nastei şi a Saftei, nepotele Muşie, am vîndut eu de bunăvoie me, de nimea îmbiiat, nici nevoit, am vîndut a mea parte de ocină şi de moşiia, ce mi s-a vini din sat din Gălăţeştii şi <din> sat din Frasini, am vîndut dumisale vornicului Dumitraşco, drept optusprădzeci lei bătuţi, ca s(ă)-i hie lui dreptă ocină şi moşiia, în veci, pîn(ă)-şi va face drese domneşti.
      Şi în tocmala noastră au fost Ghiorghi de Cîrsteştii, şi Ştefan, cumnatul popei de acole, şi Toader Ţurcanul de acole, şi Barbul de acole, şi Simion Titul de acolea şi Ionaşco de acole [coheu].
      Deci noi, dac-am vădzut de bunăvoia tocmala şi deplin(ă) plata noi încă ne-am pus peceţele şi degetele ca s(ă) să creadză şi s(ă) să ştie pîn(ă)-şi va face drese domneştii. De aceasta scriem şi mărturisim.
      
      <Pe verso, însemnare contemporană>: [...], transcrisă apoi în greceşte.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a sec. XIX>: Fără velet. <Nr.> 13.
      
1641 (7150) septembrie 4							M
      
      † Adec(ă) eu, Toader feciorul Drăgaei, şi cu Zahariia feciorul Saftei, nepoţii Muşei din sat din Gălţeşti, scriem si mărturisim cu acest zapis de la noi cum am vîndut noi direptî ocină şi moşie, partea noastră din sat din Gălţeşti, dintr-un bătrîn a lui Gîlţu, a treia parte, cu tot venitul cîtu să va alege. Şi aceia ocina şi moşie noi am vîndut lui Ionaşco Răbăia de Gălţeşti, dereptu cin<ci>sprăzece lei bătuţi, ca s(a) hie lui direaptă ocina şi moşie [...], şi lui şi feciorilor lui.
      Mărturie: Ursulu, c-au fost în casa lui tocmala, şi Crăciun, şi Toma, şi Toader şi Tiron diiacul, feciorul lui Crăciun.
      <Şi>, pentru credinţa, ani pus şi pcceţile noastre, <şi> degetele, ca s(ă) fie de credinţă pînă ce-ş(i) va fa<ce> şi direse domneşti.
      [...].
      Eu, Ionaşeo Răbăia, m-am tocmit cu vornicul Dumitraşco de i-am dat dumisal(e) aceste părţi a lui Toader şi a Zahariei, ce mai sus scrie, şi mie mi-au dat vornicul altă parte ce au avut cumpărătură de la Anghelina fata Condrei, dinnaintea vornicului Vasilie Roşca, şi Ghiorghe Năvrăpăscul, şi Constantin vornicul, şi Focea uricar şi <A>ndreiu de Poliţăn(i), să s(e) ştie.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din sec. XVIII>: Băliţeşti, <continuat cu alt scris>: ot Gălţeşti.
      
1641 (7150) septembrie 4, Iaşi						M
      
      	† [...]. Scriem domnia mea la slugile noastre, la Andriiaşi Talpă şi la Ionaşco Brînzanul, dămu-vă ştire: deaca veţi vedea cartea domnii mele iar voi să mergeţi la sat la Mogoşeşti şi să strîngeţi oameni buni bătrîni şi din pregiur megiiaşi şi să socotiţi cum veţi afla mai cu direplul, să alegeţi toată cumpărălura slugi noastre lui Isac căpitanul, care au cumpărat de la ficiorii Gorgăi Cazacul şi Mihaşco şi alţi fraţi ai lor, toţi ficiorii Gorgăi, toată partea lor, moşii şi cumpărătură ce să va alege şi de la unchiul lor Zahariia, fratele Gorgăi, ce va hi partea lui de moşie, şi o jirebie de la Chirenia, fata lui Ghiorghie, şi de la bărbatul ei Gavrea, ce au avut tată-său Ghiorghie cumpărătură de la Filcea de Năhoreni. Aşijdere de la Pătraşco şi de la Toader, ficiorul lui Goian, din giumăiate de acel sat, din gios, din partea de mijloc, din a treia parte a patra parte; toate aceste părţi să le alegeţi pre diresele lui Isac, din vatra satului, şi din cîmpu, şi din pomete, şi din hălăşteie şi din tot locul despre alte părţi. Şi deaca veţi alege, să puneţi stîlpi şi ce va hi cosit şi arat pre partea lui Isac să-şi ie a dzecea. Şi în ce chip veţi afla acolo mai cu direptul, să faceţi şi o scrisoare să ne daţi ştire.
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: De hotărît Mogoşeştii, la Talpă.
      
1641 (7150) septembrie 6, Iaşi						M

      † [...]. Scriem domnia mea la sluga noastră, la Ghervasie din Olăneşti. Dămu-ţi ştire că domnii mele s-au jeluit boiarenul domnii meli, Răcoviţi logofetul, cu frate-său, Apostol, dzicîndu că au o moşie înpreună cu Mois<e>i din Olăneşti la sat la Prigorceani, iar Moisea împresoară şi ia ş<i mai m>ultu decît iaste partea lui din fînaţ.
      Pentr-aceea, deca veţi v<edea c>artea domnii meli, iar tu să socoteşti cu oameni buni di prin pr<egiu>r şi să alegi partea Moisăi despre partea boiarenului nostru ce mai sus scriem, să-ş(i) ţiie Moisea partea sa, cît să va alege. Şi să faceţi şi scrisoari să s(e) ştie cine cîtă parte vor avea.
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      
      <Pe verso, o însemnare ulterioară>: † Prigu<r>ceni.
      
1641 (7150) septembrie 8							M
      
      † Adecă eu, Gavrilă Hurdobeiu îns(u) din Hilipeni, însu scriu şi mărturisescu cu cestu zapis al meu cum me-am vîndut a mea ocină şi moşie ce s-a alege partea mea din Hilipeni, dintr-u<n> bătrîn din partea de jos, din ţarină, şi din fînaţă, şi din vad de moră şi cu vatră de sat şi sepături, şi cu pomete şi cu tot vinitul, ce să va alege partea mea din sat di Hilipeni, ce mai sus scrie, din partea de gios, şi o au cumpărat Ion, ficiorul Ciobotariului tij ot Hi<li>peni şi me-au dat pe ace ocină 20 de lei, bani de argintu.
      Şi în tocmala noastră au fostu mulţi omini buni, anume: Ionaşco sîn Gresi ot Hilipeni, ş(i) Ion Platon ot tam, şi Gavrilă tij, şi Sion tij, şi Gligorie, şi Ion Iosip, şi Gavrilă Tudoran, şi A(n)dronic tij ot tam, şi Pavăl ot Frunteşt(i), şi Bichil tij ot tam şi mulţi omini buni di sus şi di gios.
      Deci noi am vădzut de bunăvoe tocmală şi deplină plat(ă) şi i-am făcut şi zapis de mă<r>turie. Şi mai pe mare credinţă ne-am pus şi peceţile într-acestu zapis.
      [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din sec. XVIII>: † Hilipenii, la Tecuci.
      
<1641 (7150)> septembrie 12, Iaşi						M
      
      † [...] stolnicul cel [cel] mare, scriem la feciorii noştri carii înblaţi pentru pîinea la ţinutul Ghigheciului, dămu-vă ştire pentru rîndul unii cumpărături ce au fostu Chiriţei, de la Frăţiman ce au fost dvornic, puţinea pîine ce au fostu acolo pre acea cumpărătură, anume Măldăreştii, să aveţi a o lăsa dumisale logofătului Racoviţă că o au luat cu oamenii săi. Şi diresăle încăşi simtu pre mîna dumisale. Aceasta vă scriem şi într-alt chip să nu faceţi.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      Altă, să socotiţii ce veţ(i) hi luat pîine de pre locul Măldăreştilor, să o daţi la oamen(ii) logofăt(u)lui.
      
      <Pe verso, însemnare din prima jumătale a sec. XIX>: Să se cercetezi.
      
<1641 (7150)> septembrie 13, Iaşi						M
      
      † Ade<că> eu, Iacob Moţoc, şi cu fămeia mea, înşine pre noi mărturisim, cu cest zapis al nostru, cum am făcut schimbu, de buăvoia noastră, cu dumnealui, cu visternicul Buhuş. Dat-am dumisale partea noastră din Boldeşti, de ţinutul Romanului. Însă, aşe ne-am tocmit, să să socotească cu ce va hi mai bună partea noastră din Boldeşti, să ne plătească dumnealui cu bani sau să ne dea într-altu loc, să fie ocină dereptu ocină.
      Pentr-aceea, am făcut dumisale acest zapis, să fie de credinţă, pînă ni să vor socoti părţile, iar atuncea-ş(i) va face dumnealui şi drese domneşti.
      Şi întră aiastă tocmală a noastră au fost Ghiorghie Dondăş de Verlep, şi Ionaşco Comişescul, şi Costan de Pietriş şi Maximiian Banul.
      Pre mai mare credinţă, am pus peceţile noastre cătră acest zapis al nostru, să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: [...].
      <Altă însemnare, de la mijlocul sec. XIX>: No. 52. Sept(e)mv(rie) 13.
      
<Înainte de 1641 (7150) septembrie 14>					M
      
      † [...], dvornicul Savin, scriem şi mărturisim cum am mărsu cu cinstit(ă) cartea măriii sale [le] lui vodă, de să hotărîm satului Brătuleţilor despre Mînjeşte.
      Am strînsu oameni buni şi bătrîni din sate de pre împregiur, de au mărturisit cu sufletele sale, anume: Tudoran din Hilioara, şi Dumitru de acolo, şi Precop de acolo, şi Nechifor şi Andreian de acolea, şi Ionaşco vătămanul den Bălţăteşte şi alţi săteni de acolea şi Toma Săliştenul den Ciahlăeşte, şi Lupan, şi Ursu şi alţi săteni, şi popa Toader den Neatedzi, şi Dumitru şi Gavril de acolea şi alţi săteni, şi popa Mardarie de Grumădzăşti, şi popa Isac de acolea, şi Ifrim şi Ionăşcel de acolea şi alţi săteni.
      Deci au mărturisit de rîndul hotarul Brătuleţilor: de unde să începe pîrîul Răciulei de suptu Dialul Mare la vale pînă unde dă în valea Hiliorului; de acolea valea în gius pînă iasă dereptu capul Hiliorului; de acolea în direptul lo[i]cului spre amiadzădzi întru turpină de stăjaru ce au fost un buîr; de acolea în direptul locului în vadul Danei; de acolea preste vale, pîrîul la deal, pre în huciu întru buîr vechiu ce iaste lîngă drum întru fag în coastele Osoiului: de acolea pre coastă, la vale, la casa lui Ştefu; de acolea în valea Todireştilor, deci valea în susu unde să împreun(ă) cu pîrîul Scăiuşului; de acolea valea în susu pre lîngă piciorul Scăiuşului şi a Lozii, la deal, pînă suptu Dealul Mare; de acolea pre suptu Dealul Mare, în dreptul locului înapoi, unde cade hotarul iară în pîrîul Răciulei, de să împreună.
      De această mărturisim.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnarea>: Pe Brătuleţi, <completat cu alta cerneală>: de supt munte, <iar sub aceasta>: Mărturie hotarnică a vor(ni)cului Savin. Fără velet.
      
1641 (7150) septembrie 15							M
      
      † Adecă eu, Nastasie Oproe, fămeia Oprei, şi cu feteli meli, cu Alexandra şi cu Măriia şi cu Ioana, fetele Oprii, nepoateli Petrii Hanului, scriem şi mărturisim noi, cu cestu zapis al nostru, cum noi, de bunăvoe noastră, am vîndut a noastră direaptă ocină şi moşie ce sa va vini, în sat în Săcuiani, parte tatîne nostru Oprii, ficiorul Petrii Hanului.
      Deci am vîndut Irimii lui Varnav, dreptu doisprădzeci galbeni şi un leu, bani buni.
      Şi într-această tocmală au fostu oameni buni din sat din Săcuiani, Ştefan Rănbas ot tam, şi Toader Corea ot tam, şi Ştefan Oatul tij ot tam, şi Ionaşco Vasluianul ot tam, şi Ioanşco Hum(ă) starcin, şi Gligorcea s(î)n Anton, şi Pavăl s(î)n Nechita, şi Gligori Poturul ot Unceşti şi mulţi oameni buni, megiiaşi <a>u fostu într-această tocmală.
      Deci ca să-i fii lui ocin(ă) şi moşii şi de la noi cumpără<tură c>u tot vinitul ce s-a vini din parte tătîne nostru Op<rii> cu loc de cas(a) şi pămînturi din ţarin(ă), şi din pădure, şi din vad de moar(ă) şi din loc de hăleşteu şi cu tot ce s-a vini din sat.
      Deci ca să aibă a-ş(i) face şi dires domnescu de pe acestu zapis al nostru.
      Şi, pe mai mare credinţa, ne-am pus şi peceţile, ca s(ă) să ştii.
      [...].
      Humă; Ştefan Rănban <m.p.>; Cora <m.p>; Gligorcea; <Ionaşc>u Vasluen <m.p.>; Poturul.
      <Pe verso, însemnare din sec. XVIII>: Zapisul Hanului.
      
1641 (7150) septembrie 16, Iaşi						M
      
      †  [...]. Scriem şi dăm ştire, cu iastă scrisoare a noastră, pentru pîră ce au avut Ursu Vartic ce-au fost vornic depreună cu alte seminţii a lui, cu călugării de la sfînta mănăstire de la Solca, pentru un sat, anume Costeştii, ce sîmtu de ocolul Botăşenilor, pre apa Siriatului, şi cu mori în Siriat, de care lucru ei, în cîteva rînduri, au pîrît la Divan, înaintia măriei sale lui vodî, aşijdiria şi înaintia noastră.
      Şi au arătat Ursu Vartic vornicul şi cu alte semînţii a lui uric de la Bogdan vodî, scriindu de daanie şi de miluire unii moaşe a lor şi au adus şi mărturii oameni buni şi bătrîni de-au mărturisit cum au ţinut moşii lor acel sat.
      Aşijdiria şi ei încă l-au ţînut pînă la domniia lui Ştefan vodî dentîi, iar într-aceia vreme, cîndu au făcut Ştefan vodî mănăstiria Solca, atunci le-au făcut asupreala de le-au luat satul Costeştii şi l-au dat mănăstirei sale, Solcăi.
      Deci măriia sa vodî şi cu noi depreună i-au întrebat pre călugări şi le-au dzis de vor avea nescare direse mai bătrîne şi mai dedemultu decît uricul lui Ursu Vartic şi a seminţiilor lui, ei să-ş(i) ţie satul sau să dovedească uricul acela de la Bogdan vodî cum nu iaste direptu.
      Iar călugării de la Solca, ei alte direse mai bătrîne n-au avut să biruiască acel uric, numai ce au avut direse de la Ştefan vodî Tomşa, titorul mănăstirei Solcăi.
      Pentr-aceia au rămas călugării de la mănăstire, de la Solca, den toată legea, iar Ursu Vartic şi cu seminţiile lui s-au îndireptat şi ş-au pus fierîia, ca să aibă a ţinea satul Costeştii de pre Siriat, cu tot vinitul, ce iaste de ocolul Botăşenilor.
      Iar într-aceia s-au sculat Ursu Vartic ce-au fost vornic şi cu alte seminţii a lui, de bunăvoia lor, de nime nevoit, nice asuprit, şi au vîndut acel sat Costeşti, cu tot hotarul şi cu tot vinitul, lui Ionaşco Cîrstiian şi fraţilor săi Ghiorghiţă şi Dumitraşco, ficiorii lui Cîrstiian logofătul, direptu trei sute de galbeni.
      Şi s-au sculat carii mai sus scriem, Ionaşco şi Ghiorghiţă şi Dumitraşco, ficiorii lui Cîrstiian logofătul şi au plătit deplin acei bani, 300 de galbeni, în mînule lui Ursu Vartic cc-au fost vornic şi a seminţiilor lui, dennaintea noastră, şi au luat satul Costeştii pre mîna lor, cu tot vinitul, ca să le fie direaptă ocină şi cumpărătură.
      Iar după aceia s-au sculat călugării de la mănăstire, de la Solca şi au făcut altă tocmală, cu ficiorii lui C(î)rstiian logofătul pentru price ce-au avut înpreună pentru sat, pentru Lămaşeni, de la ţînutul Sucevei, care sat l-au fost cumpărat tatăl lor Cîrstiian logofătul de la călugării de la mănăstire de la Solca. Şi au fost să mai facă un turnu şi alte lucruri la mănăstire, la Solca, şi n-au apucat a le face, că i s-au prilejuit moarte.
      Deci acmu s-au tocmit de ispravă şi au dat ficiorii lui C(î)rstiian logofătul satul Costeştii, cu tot vinitul, mănăstirei Solcăi, iar călugării de la mănăstire, de la Solca au dat toate diresel(e) satului Lămăşanilor, cîte au avut, de daanie, de la Ştefan vodî, pre mîna ficiorilor lui C(î)rstiian logofătul, iar ficiorii lui C(î)rstiian logofătul, ei au dat acel uric de la Bogdan vodî, ce scrie pre sat, pre Costeşt(i), la mîna călugărilor de la mănăstire de la Solca şi s-au tocmit, denaintia noastră, ca să ţie ficiorii lui C(î)rstiian logofătul satul Lămăşenii cu tot venitul, ce sîntu la ţînutul Sucevei, iar călugării de la Solca să ţie satul Costeştii de pre Siriat, cu tot vînitul si să nu mai aibă gîlceavă şi pîră în de sine nicc dănăoar(ă), în veci.
      Pentr-aceia şi noi, deaca am vădzut aiastă de bunăvoe tocmală, între dînşii, făcutu-le-am şi de la noi aiastă scrisoare să le fie de credinţă.
      Iar pre mai mare credinţă şi întăritură iscălit-am noi toţi cu mînule noastre şi am pecetluit ca să aibă a-ş(i) <face> şi direse domneşt(i).
      Şi eu, Şaidir, am scris în tîrg la Iaş(i), cîndu au îmblat ani de la Zidiria Lumiei 7150 <1641>, în luna lui septe(m)vrie în 16 dzile, să s(e) ştie.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p>.
      Varlaam mitropolit <m.p>. 
      Gavril hatman <m.p.>.
      [...] <m.p>.
      Ureche spătar <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...]<m.p>.
      
<Înainte de 1641 (7150) septembrie 21>					M
      
      † Eu, Odochiia fata Vărvari, şi Părasca fata Părăscăe, şi Anisiia fala Vărvari, şi Erina tij şi Zahariia a Vărvari. Adecă noi scriem si mărtorisim cu cestu zapis al nostru com noi am fîndo[do]tu di bunăvoia nostră, de nimini nevoit(e) şi nisilit(e), amo fî<n>dut a nostră trapeapo Ji<j>ie.
      Eu, Spiridon, amo vinit[t]ut această mojie, căci m-au trimis ceşti fraţi ai noştri să o chiltoiscu din sat din Băloşeni din cotul din gios, pri valea Ji<ji>e, din stîlpul din gios a şeasea parte; noi amo vîndutu această moşe diript tridzici di taleri bătole ca să li hi lor driaptă moşi giopînolui Mihaiul şi lui Toader, feciorul lui Nistor, dinai<n>t(e) lui Geapei şi dinai<n>tea Alecsi nigoţitor din Iaş(i), şi dinai<n>tea lui Costatin vornicul, şi dinai<n>tea Savei Hăugul, şi dinai<n>tea <lui> Cazacul din Mălăeşt(i), şi Nicoar(ă), din Potăceni, şi Gricul din Beşeni şi dinai<n>tea molţi omeni boni.
      Şi eu, Spiridon, m-amo rogat lui Simion Crăc de-au scris.
      [...] <m.p.>.
      † E<u>, Alecăsa cupeţă de Ieş, mertureşescă cum ma<i> sus scrie <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, un rînd din începutul unui zapis al lui Spiridon şi însemnare contemporană>: [...].
      <Altă însemnare, din sec. XVIII>: Pe Băloşeni.
      
<Înainte de 1641 (7150) septembrie 21>, Iaşi				M
      
      † Adecă eu, Gligorie Fandos, s(î)nu[s] Gavril Fandos, scriu şi mărturisescu în cestu zapis cum eu de bunăvoia mea, de nim(e) nevoit, nici asuprit, m-am tocmit cu dumnealui giupanul Mihaiu ungurul şi i-am vîndut partea mea de ocină din sat din Băloşeni, din cutul din sus, cu patru pămînturi în frunte, dereptu şeaptedzeci de talere bătute.
      Şi me-u făcut plata deplin întru mîna me, dennaintea Franţie din tîrgu din Iaşi, şi dinnaintca Zaharie aşijder(e), şi dinnainte Savei Hăugul, şi dinnaintea lui Toader Hăugul şi a mulţi feciori de boiari; să-i fie de credinţa cu<m> eu, Gligorie Fandos, am vîndut dumisal(e) gîupînului Mihai ungurul cu toată inima mea, să fie dumisal(e) oci[n]nă, cu tot venitul.
      Şi pre această scrisoare a mea să-ş(i) fac(ă) şi zapis domnescu. Şi pre mar(e) mărturie, ş-au pus toţ(i) peceţile, ca să s(e) ştie.
      [...].
      Toader Hăugul <m.p.>.
      [...] <m.p>.
      Eu, Sava Hăugul, [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: [...].
      <Altă însemnare, din sec. XVIII>: Pe Băloşăni.
      
1641 (7150) septembrie 22							M
      
      † Adecă eu, Eremiia feciorul vornicului Nădîbaico, scriu şi mărturisescu, cu cestu zapis al mieu, cum eu, de bunăvoia mia, de nime nesilit, nice asuprit, am vîndut a mea dreaptî ocinî şi cumpărăturî, un vad de moarî ce iaste în hotarul Obrejeştilor, la apa Putnei, sventei mănăstiri Beserecanilor, drept doi cai.
      Şi aceasta tocmalî s-au făcut în sat în Răcîcin(i), denaintea a mulţi oameni buni şi bătrîni, anume: popa Dumitraşco de Răcîcin(i), şi Dragomir de-acolo, şi Blaga David, şi Păscan, şi Grigorie şi Toma, şi Florea Ursascul, şi Irimiia, şi Guicî, şi mulţi oameni buni şi bătrîni şi alţi megeiaş(i) de pen pregiur.
      Pentr-acea, deacmu înainte, nime dintru feciorii miei sau nepoţi sau fie cine va fi de sămenţiie mia, nime ca să n-aibă a să amesteca în tocmala noastră, carea am făcut cu sv(î)nta mănăstire cc-i scrisî mai sus Beserecanii, pentru căci c-am vîndutu eu de bunăvoie mia ca să fie sventei mănîstiri dreptî ocinî şi moşie şi cumpărătură, neclătitî în veci. Şi ca să aibă părinţii de la sv(î)nla mănăstire a-ş(i) face dirirese de întăriturî de la măria sa domnii nostru.
      Şi, pentru credinţa, mi-am pus şi pecetie pre această scrisoare a mia şi aceşti oameni buni cari sint de mărturie toţi.
      De-aceasta scriu şi mărturisescu.
      [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare conlemporană>: Putna, <completat în sec. XIX>: la Obrejeşti.
      <Altă însemnare, din sec. XIX>: 7150 <1641> septembrie 22. Zapis de la Irimiia, feciorul vornicului Nădăbaico, din lei 7150 <1642> septembrie 22.
      
1641 (7150) septembrie 28, Iaşi						M
      
      	† [...]. Scriem domniia mea la boiarinul nostru, la Neanul vornicul, deaca veţi vedea cartea domniei mele, să aibi a merge la Bumboteşti, în ţinutul Iaşilor, să strîngi oameni buni bătrîni, dinpregiur megiaşi şi să socotiţi şi să alegeţi toate părţile de ocină ce au avut cumpărătură Chiriţă postelnicul pre direse, carele sintu pre mîna alui nostru credincios şi cinstit boiarin Toderaşco marele vornic de Ţara de Sus, din vatra satului, şi din cîmpu, şi din fînaţi, şi din păduri şi din lot locul, cum veţi afla mai cu dereptul, nemărui să nu fatăriţi. Şi deacă veţi alege, să puneţi stîlpi <si să ne> faceţi scrisoare, să ne daţi ştire.
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...].
      
1641 (7150) octombrie 3, Iaşi						M
      
      † Adecă eu, Hilipaşco den Dumeşti, feciorul lui Gavril, nepotul i Ursoaie, mărt(u)risesco însumi pre mine, de nime nevoit, nici asuprit, am vîndut a mea direaptă ocină şi moşie giupînului Andocăi şi am luat 2 ugh(i) turceşti pre partea mea den Petrcşti pre ce sa va alege den hotarul Tănşăştilor, ce iaste pre Vilna, în ţînutul Vasluiului, cu tot venitul, ca să-i fie lui şi feciorilor lui ocină şi moşie în veci.
      Şi în tocmala nostră au fost popa Onoşiţa den Negreşti; şi, păntru credinţa, mi i-am pus degetul, ca să s(e) ştie.
      [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris în aceeaşi vreme>: Zapis(ul) lui Hilipaşco ot Petreşti, parte Tansei, <tradus în sec. XVIII în limba greacă>.
      <Scris de mîini diferite în sec. XVIII>: 1) Tansii; 2) 7150; 3) † Filipeasca.
      
1641 (7150) octombrie 5, Coduba						M
      
      † Milostive şi luminate doamne, să fii măria dumitale sănătos! Fac ştire mării tale că-m(i) vini cinstita carte mării dumitali ce-au adus-o Iftimie de Dragoşăneşti ca să li ieu sama cu Gligorie pentru o parte de ocini din sat din Cociuba ce au cumpărat Gligorie de la Vas(i)lie sin Maftei Tocăi şi n-au întrebat pe unchiu-său Iftimie cînd au vîndut.
      Deci, pe luminata porunca mării dumitali, am strînsu omeni buni şi bătrîni din sus şi din gios megieşi, carii vii vede măria ta că ş-au pus peceţile mai gios, şi i-am întrebat cum au ştiut ei cu sufletele lor precum esle Gligorie răzeş din Cociuba. Şi aşa au mărturisit omenii cu sufletele lor cum Gligorie răzeş din Cociuba i<as>te, ce au cumpărat de la Vasilie, fecior lui Maftei Tocăi, fără ştire altor răzeşi. Şi am socotit pe luminata poronca mării tali şi ce i-au dat lui Vas(i)lie sin Tochei, Gligorie pe ace parte de ocină din Cociube, i-au întorsu Iftimie lui Gligorie înapoi, şi Gligorie să n-aibă triabă în Cociuba. De aceasta fac ştire mării tali, şi mărie îi face cum te va milostivi Dumnedzău.
      Şi să dăruiască milostivul Dumnedzău bună păci şi sănătate mării tali întru ai mulţi şi buni!
      [...].
      
      ... <m.p>.	Isac s(î)nu de Călimăneşti.
      Jinţul de Miceşti <m.p>.	† Tămas de acolo.
      Ionaşco de Oneşti.	Ştefan Bereian.
      Gavril al Brezoe.	Vasilie de Florinteşti.
      Ranca de Gherghieşti.	Vasilie de Ocoliş.
      † Ţarin de Ţifeşti.	Neniul de Obrămieşti.
      Costin.	Ghiorgu ot tam.
      Indrăgăul.	Constantin ot Voineşti.
      Andronic de Poliţeni.	† Ignat de Cociuba.
      Gligorie.	† Maftei ot tam.
      Gogul de Băliţăşti.	Ursul ot Gălţăşti.
      
      <Pe verso, unde sînt trecuţi unii din martori>: Această mărturie am dat-o eu, Dumitru, să m-o de tij în mîna me Toder Bostan <m.p.>.
      Mărturie de Cocibă.
      
      
<Înainte de 1641 (7150) octombrie 20>					M
      
	† Adecă eu, Gheorghie Borşea, şcriu şi mărturisesc cu iastă scrisoare a mea cum am vîndut a treia parte din Homiţa lui Maxim ot Homiţa, de bunăvoia a mea, derept 8 taler(i) buni, dennaintea lui Corpaci, şi-naintea Capşeai şi denaint(ea) Stejaranului de Lăncan(i), ca să-i hie lui moşie.
      Pre mai mare credinţă ne-am pus peceţile.
      
1641 (7150) octombrie 20							M
      
      † Adecă eu, Macsin, scri(u) şi mărturisescu, cu acestu zapis al mieu, cum am avut o parte de ocin(ă), la Homiţa, ce iaste în ţinutul Sucevei. Dece eu am dat ficiorilor lui Simion, căce mi-s nepoţi; altul nime să nu se amestece fără dinşii, căce-m(i) iaste moşie dir<eap>tă. Eu al<ţi> oniini şi rudă n-am, fără dînşii.
      Aşişdere şi de cumpăratură mărturisescu ce am, o par<te> de la Danciul, am cumpărat dereptu op<t> taleri bătuţi; o parte de la Sora derep<t> doi galbeni, o par<te> de la Ilinca, dere<pt> trei galbeni; o parle de la Fîrtat ce l-am grijit şi l-am comîndat la morte şi am cheltuit patru galbeni; o parte a lui Ionaşco a Brudulii, derep<t> şase zloţi şi o putină de mire.
      Şi, pre mai mare mărturi(e), au fo<s>tu preutul Pătraşco ot Bîrleşti, şi Dumitraşco Cucoranul stegarul şi Toder Melesteu.
      Şi, pre mai mare credinţi, ne-am pus şi peceţile, ca s(ă) se ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...] <m.p.>.
      
1641 (7150) octombrie 25, Iaşi						M
      
      † [...]. Dat-am cartea domniei mele boerinului dom<niei> mele lui Constantin Stîrcei ce au fost pîrcălab spre acea ca s(ă) fie tare şi p<ut>ernic cu carte domniei mele a opri fînuri cît va fi cosit cineva despre aiurea <î>n hotarul Bărălelor şi Jevertianilor.
      Şi nime să nu cutiadze a-l lu[u]a <pes>te cartea domniei mele.
      Cui va părea cu strîmbul, să vie să stea de faţ(ă) înn<ain>tea domniei mele.
      [...].
      [...]
      † [...].
      
1641 (7150) noiembrie, Iaşi							M
      
      † Adică eu, Ionaşco biv capitanul, scriu şi mărturisescu cu acesta adeverat zapis al nostru precum am eu o moşie la sat la Popeşti, în ţinutul Vasluiului, lîngă Micleştii, bătrînul îi Pătrăşcoe; am dat acest bătrîn pre mînule lui Ionaşco ficoriul Liupului de Popeşti ca să aibă Ionaşco ficioriul Liupului a-l poprire pre răzăşi; şi moşinaş(i) de cel bătrîn ai Pătrăşcoaie din Popeşti, nime să n-aibă treabă cu acest bătrîn ai Patrăşcoaie ce mai sus scrie, numai să aibă treabă Ionaşco şi ficiorii lui Ionaşco pentru căci sîntau datori cu dzece lei bătuţi lui Ionaşco ficiorul Liupului de Popeşti, ca sa aibă a o ţine cum mai sus scriem şi nime să n-aibă treabă a-l gîlcevi.
      Şi, pentru credinţă, ne-m pus peceţile; eu, Pătraşcu.
      [...].
      Pătraşco <m.p>.
      † [...] <m.p.>.
      
1641 (7150) noiembrie 1, Iaşi						M
      
      † Adecă eu, Neniuţa, şi cu feciorii miei scriem şi mărturisim înşine, pre noi, cu acest zapis al nostru, cum că noi am cădzut la nevoe pentru nişte stupi ce-am furat, a popei a Eremiei, feciorul lui Frăţiman din Cr(i)steşti, di la prisaca lui din Dolheşti. Deci măriia sa vod(ă) m-au dat platnic de la Divanul măriei sal(e), popei Erimiei; deci într-alt chip n-am avut cum să-m(i) plătescu capul mie<u> şi a feciorilor miei, că simtu[u] om sărac, ce-am dat a mea dreaptă moşie ce mi-au fost mie cumpărătur(ă) de la Zangul şi de la Petrea, feciorul Vărvarei, din giumătate de sat de Buneşti, a patra parte, şi dintr-a patra parte, a treia parte, dintru tot locul, din vatra salului, şi din cîmpu, şi din pădure şi din tot venitul ce să va alege pre acea parte ce mai sus scrie, datu-o-am lui Dumitraşco Burghelia din Tăbălăeşti, de ne-au plătit capetel(e) de l(a) popa Erimiia.
      Ş-au dat Dumitraşco pentru capetel(e) noastră, popei, doadzeci de galbeni bani gata, dinnaintea noastră, din casa popăi lu Dumitraşco cel domnescu din Iaşi, şi dinaintea diiaconului Mardarie, ginere-său, şi a lui Mardarie din Vlăicani, şi Chirila de Armăşeni, şi Lazor din Ghidişen(i), Gheorghie de Dinţeni, Vărlan de Roşior(i), şi Danciul vătahul de temniţă, şi popa Stratul din Tăbălăeşt(i), Ionaşco Aleuş din Tăoşti.
      Drept acea, ca s(ă)-i fie dumisal(e) lui Dumitraşco, direaptă moşie, în veci, şi nim(e) din feciorii miei ca s(ă) nu mai aibă treab(ă) a să amesteca preste această scrisoare a mea, în veci.
      Pre mai <ma>re credinţă, pusu-ş-au aceşti oameni ce-s mai sus scriş(i), peceţil(e), ca s(ă) fie de credinţă, să aibă a-ş(i) face şi zapise domneşti, ca s(ă) să ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Zapis de Dolhăşti ...
      <Altă însemnare, din secolul al XIX-lea>: 7150 <1641> noemv(rie) 1. Zangul şi Petrea, ficiorii Vărvarei.
      
1641 (7150) noiembrie 1, Prăjeşti						M
      
      † [...] scriem şi mărturisim cum am cumpărat nişt(e) ţigani, dinpreună cu jupîneasa mea, Măriia, anume feciorii lui Simion Piroşcan, ce ne-s cumpărătură de la mănăstirea lui Aron vod(ă) de la Iaş(i).
      Deci ne-am socotit şi s-au venit în partea jupînesei mele Ivan ţiganul, cu toţ(i) feciorii săi.
      Aceasta scriem şi mărturisim ş-am şi iscălit.
      Şi-ntr-aceasta tocmal(ă) ne-am tîmplat noi, Arhip.
      Şi eu, Gheorghie Prăjescul, singur, cu mîna mea, am scris acest zapis, să s(e) ştie.
      [...].
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      
1641 (7150) noiembrie 1, Iaşi						M

      † [...]. Adec(ă) au venit de faţ(ă), înnaintia domnii miale, Mariia, giupîneasa lui Savin ce au fost vornic şi cu frate-său, cu Mihăilaş Beldiman, ş-au arătat înnaintea domnii miale, un zapis de mărturie de la mîna lui Savin ce au fost rîndul a doao fălci de viii, ce sintu în ţara Cîrjeştilor, la Cotnari, şi cu cramă la capul viei şi cu piviniţ(ă) de piiatră, cum acele vii nu sintu cumpărate de dumnealui de vornicul Savin, ce sintu cumpărate de Anna[a] Beldimăneas(a), soacra vornicului Savin.
      Drept au de să va afla v-o scrisoare, cînduva, pre aceste vii, cum li-au cumpărat vornicul Savin, să n-aibă a să crede ciia [ia] scrisoare, pentru căci nu iaste driaptă, ce sintu aceste vii driaptă cumpără<tură> dumisali Annei Beldimăneas(a).
      Pentr-aci ca să fie driaptă oci<nă şi mo>şie giupănesăi Marii <şi fiu>lui său, lui Mihăilaş Beldiman, cu tot venitul.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: Viea de la Corjeşti. 

1641 (7150) noiembrie 4							M

      † Adică eu, Enachie brat Penişor(ă), şe M(ă)rie tij Penişor(ă), scriem şi mărturisim cu scrisore noastră cum ne-am pîrît înnaintea mărie sali lui Vasilie voievod cu Luca biv braneşter pentru Bejan şi pentru Toader ţegan. Deci mărie sa vod(ă) ne-au giudecat să împărţim în două. Deci noi i-am împărţit denaintea vornicilor de portă; deci în partea Lucăi s-au venit Bejan şi cu feciorii săi co Lixandru şi cu o fat(ă) a lui Toader den Catalina, aşea s-au împărţet, iar în partea lui Enachie brat Penişor(ă) şi sorori-sa Mărie le s-au venet Toader ţiganul cu ficior(ii) săi, cu Necula.
    Noi, dacă am vădzut tocmindu-se ei de bun(ă)voe lor şi voindu-se, noi încă ne-am pus şi peceţeli. Pentr-aceea, eu dentru dînşii ca să nu mai aibă a scorni pîră nici dănăoară în veci.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      Dumitru vat(av) <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnarea scriitorului actului>: Zapisul <lui Enachie, pentru> 4 ţigani, di la Luca brănişteru.
      <Altă însemnare, din secolul al XVIII-lea>: Enachi brat Penişoară şi Mărie tij Penişoară.
    
1641 (7150) noiembrie 8, Iaşi						M

	† [...]. Scriem domniia mea la slugile ...i şi la zlotaş(i) şi la tăle<raşi> ... <sl>ujitorii cîţi veţ(i) înbla cu sluj<bele> ... <ţinu>tul Totovei şi a Bîrlad<ului> ... <ve>dea cartea domnii mele să aveţi ... ţărăniască şi de zloţ(i), şi de lei şi ... Toader Sitar din Văşteleşti ...tat şi la catastiv şi sa... ei galbeni, iar o gium(ă)tate de ...pra lui s-au ras de la cat<astih> ... veţi vedea cartea domnii m<ele> ... ...te mai sus scrie numai sa ş...eaşti, alt nemic, întru nimic ...i cine ce-i va fi luat.
	Pentr<u aceea> ... întoar<ceţi> tot înapoi.
	Mai mult<ă> ja<lobă> ... 
	[...].
	† [...].
	... [...].

1641 (7150) noiembrie 18, Iaşi						M

      † [...]. Adecă s-au pîrît de faţ(ă), înaintea domniei mele, cestu om, anume Marco, frat(e)le Hamzei din Mirăeşti, cu rugătorii noştri, cu egumenul şi cu tot săborul de la svînta mănăstire de la Aron Vodă, din ţarina tîrgului Iaşilor, pentru o vie ce au cumpărat rugători noştri călugării, ce mai sus scriu, de la Hamza, frat(e)le lui Marco, ce mai sus scriu, la sat la Mirăeşti, ce iaste în ţinutul Tecuciului, dzicîndu Marco cum au vîndut frat(e)le său Hamza acea vie fără ştirea lui.
      Iară rugători noştri, călugării, au arătat zapis de cumpărătur(ă) de la singur domniia mea, scriindu cum ş-au întrebat Hamza pre frat(e)-său şi pre toat(ă) sămenţiia lui cîndu au vîndut viia şi nici unii n-au v<r>ut să o cumpere.
      Deci domniia mea şi cu tot Svatul nostru i-am giudecat pre direptul, după legea ţărîi, să aibă călugării a-ş(i) ţinea ocina şi cumpărătura ce au cumpărat ei de la Hamza, acea vie de la Mirăeşti, şi cu loc la capul viei, şi din vale, şi din deal şi cu tot venitul, iar Marco şi cu alţi oameni a lui să nu mai aibă nici o treabî la acea vie, nici a mai pîrî pre călugări, niciodată, în veci, prestre cartia domniei meli.
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, rezumatul grecesc din secolul al XVIII-lea al actului>.

<Înainte de 1641 (7150) decembrie 9>					M

      Întru tot cinstiţi şi preiubiţi ai noştri mai mari şi în loc de părenţi, dumnalui Gavrilaş vel logof(e)t, şi d(u)mn(ea)lui Toderaşco vel dvornic şi d(u)mn(ea)lui jupan Petriceico vel dvornic, închinămu-ne d(o)m(nii)lor voastre cu sănătati, pohtim de la m(i)l(o)stivul D(u)mn(e)zău să vă dăruiască d(o)m(nii)lo(r) voastre tot binele, împreună cu toate cinstite casăle d(o)m(nii)lor voastre. Cătră aceasta dăm ştire d(o)m(nii)lor voastre de cinstită cartea măriei sale lui vodă, ce ne-au trimes măriia sa pre Barbul aprodul; ne scrie măriia sa d(o)mn(u)lu ca să strîngem oameni buni, să socotim cum va hi mai cu dreptul pe întru o pîră ce au avut d(u)mnealui Roşca vornicul cu ai săi răzeşi de în Blăjeri, să alegem cine au vîndut şi cine n-au vîndut şi carili au vîndut de în ce seminţie iasti; mers-am la sat la Blăjeri şi am strînsu oameni buni, anume: Lupul vatavul de Umbrăreşti, şi Cîrstiian vat(avul) de acolo, şi Ştefan vat(avul) tij, şi Manea cel bătrîn de Blăjeri şi alţi mulţi oameni buni şi i-am întrebat de un moş ce l-au chemat Dragoşu, carile sa află şi în dresăle vornicului Roşcăi; acel Dragoşu au fost în Blăjeri au fost-au şi altul să-1 hie chemat Dragoşu? Aceşti oameni buni aşea ne-au mărturisit că au fost un Dragoşu de Năvărniţi şi i-au fost fămea sa, lui, de Blăjeri şi au fost de faţă şi un fecior acelui Dragoş, anu<me> Bucşe.
      Pe într-acela lucru, Bucşe, feciorul lui Dragoşu, deac-au vădzut atîţa oameni mărturisindu şi cade să hie vîndut tată-său Dragoş acea moşie Cîrstei vornicului, el s-au apucat cum a fost şi alt Dragoş în Blăjeri, şi acela au vîndut, n-au vîndut tată-său, şi au adus înnaintea noastră un moşneag de Tecuci, un om a lor care i-au ştiut că au avut un frate de l-au chemat Dragoşî; întrebat-au acel moşneag de Tecuci pe întru acel Dragoşu: ei fost-au oameni de Blăjeri şi Dragoşu, frate-său, vîndut-au ocină de în Blăjeri Cîrstei vornicului? Iar acel moşneag de Tecuci aşea au mărturisit că Dragoş i-au fost frate şi au fost un olar de Tecuci şi zice că au audzit că sintu de ocină de în Blăjeri; alta, au dzis că au luat şi bani de la frate-său Dragoş, trei taler(i), cîndu au fost copil mic în dzile lui Aron vodă, şi dzice ca i-au <vîndut> frate-său Dragoş, că au vîndut o moşie şi el încă nu ştie ce moşie au vîndut, iar cînd au cumpărat Crîstca vornicul această moşie în Blăjeri, în dzilele Erimiei vodă, el dzice că au fost însurat şi n-au luat nici un ban.
      După aceea, aşijdere, aceşti oameni buni cu Manea cel bătrîn de Blăjeri, toţi au mărturisit cum altu Dragoşu făr-acel Dragoş de Năvîrniţi, tatăl lui Bucşe, altul n-au fost în Blăjeri să aibă ocină, ce tot să află că au vîndut acel Dragoş de Năvîrniţi partea fămeei lui, căci fămeia lui au fost de Blăjeri, iar acel moşneag de Tecuci pe întru acel Dragoş au ieşit o mărturie mencinoas(ă).
      Alta, dumneavoastră, ne scrie măria sa vodă de Ticul şi de Gagul ce au fost lui Toader şi pe întru Hratov şi Murgoci ce au fost lui Făt, aşijdere am întrebat pe aceşti oameni buni şi am aflat de întru dînşii cum Ticul şi Gagul au fost unchi, fraţi mîne-sa lui Toader, şi ş-au vîndut ocina lor. Aşijderea, am întrebat şi de Hrăbor şi de Murgoci ce au fost lui Făt, aşea am aflat şi de aceea cum Hrăbor si Murgoci au fost nepoţi de frati lui Făt şi aceia au vîndut Cîrstii vornicului. Aşea am socotit cu aceşti oameni buni şi dăm ştiri dumilorvoastre să hiţi dumneavoastră sănătoşi [...].
      Ca un mai mic al d(o)m(nii)l(or) voastre, Tănase biv dvornic, starost(e) <de> Putna, [...].
      
      <Pe verso, adresa>: Întru tot cinstiţii ai noştri mai mari, ca în loc de părinţi, dum(nea)lui jupan Gavrilaş vel logof(ă)t, şi d(u)mn(ea)lui jupan Toderaşco vel dvornic şi d(u)m(nea)lui jupan Petriceico vel dvornic, [...].
    
<Înainte de 1641 (7150) decembrie 13>					M

      † M(i)l(o)stive şi luminate domne, mărturisim mării tale, noi, cu sufletele nostre, cînd ai trimis măriia ta pre credinciosul mării tale, pre Ciogolea pîrcălabul, pentru hotarul Petrecanilor şi cu a Urechianilor, de-au strînsu satele de pre valea Topoliţii din gios şi din sus, să întrebe de oameni bătrîni, pre unde li să desparte hotarul. Deci noi simtem mai b[r]ătrîni dicît toţi cîţi sîmtu pre-aicea şi ştim bine.
      Şi am arătat şi credinciosului mării tale, pîrcălabului Ciogolii: din drumul lui Samoilă pre muchia dealului în sus, tot pre drumul, pre muche dealului, pînă în Poiana lui Drăghici, din poiană tot muchia dealului, cumu să scur(ă) apele din muchia dealului spre Petrecani, iaste hotarul Petrecanilor, pînă în obîrşie Stărzinoaei.
      Aşea mărturisim noi cu trupul şi cu sufletul nostru, înaintea lui Dumnădzău şi înaintea mării tale, m(i)l(o)stive domne, că hotarul Urechianilor iaste din drum, de pre muchia dealului încolo, iar a Petrecanilor iaste din drum de pre muchia dealului la vale, spre Petrecani.
      Aşea mărturisim noi cu sufletele noastre şi cu brazda în cap, înaintea mării tale, m(i)l(o)stive domne ... mila mării tale fire-am venit şi noi înaintea mării tale, iar noi simtem slabi, numai cît simtem cu suflete. Iar de ni s-a tîmpla morte, tot aşea mărturisim.
      Spre mai mare credinţă, acmu ne-am pus şi peceţile. De-aiasta mărturisim înaintea mării tale, m(i)l(o)stive domne.
      Larion <m.p.>.
      † Şărbii mării tale, m(i)l(o)stive domne, diiaconul Larion de Răteşti şi cu Hariton de Ingăreşti, noi cu bătrîneţele nostre mărturisim mării tale.
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVII-Iea>: Pe Petrican(i), pre hotar.
      <Altă însemnare, din secolul al XVIII-lea>: S-au cetit.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Mărturie de la Ilarion şi Hariton.

1641 (7150) decembrie 13					M

      † M(i)l(o)stive doamne, să fii măria dumital(e) sănătos! Dau ştire mării dumitale că au mărsu acolo, la sat la Petricani şî la sat la Urichien(i), pecum au fostu învăţătura mării dumital(e) şî am strînsu oameni bun(i) şî den sus şî den gios di pe vale Topoliţăi şî am întrebat de aceşt(i) oamen(i) cum şteu ei cu sufletele lor: ţînut-au Petricanii şi de aceia parte de Topoliţa, precum au dat samă înainte mării dumital(e) călugării că ţîn şi alte sate peste vale Topoliţăi şî de-aciae parte, care sînt pe vale Topoliţăi. Dece s-au aflat oamen(i) bun(i) şi bătrîn(i) de ţin minte de dzîlel(e) lu Pătru vodă şî aşa dzîc ei cu sufletele lor că ştiu că au ţinut satul Petricanii şi pe de ceae parte de vale Topoliţăi, în pădure, pînă în culme, şi aşa spun că au fost şî trei case tărăneşt(i) de sat de Pelrican(i) di ceae parte de Topoliţa, supt pădure. Şî alte sate cîte sînt den Petricani în sus pe vale Topoliţăi pînă la obîrşîe, toate trec cu hotarul şî de ceae parte peste Topoliţa.
      Dece, dintr-a aceşti oameni den toţ(i) cîţ(i) au fost aice şî au tot mărturisît într-acesta chip că au ţînul de vac Petricanii şî în ceae parte, s-au aflat mai bătrîn diiaconul Larion din sat din Răteşt(i) şi Hariton din Ingăreşt(i) de pe Vale Topoliţăi, amîndoi, şî aşa au dzîs înnainte a tot nărodul că vor merge ei de vor arăta pre unde ştiu ei cu sufletele sal(e) că au <a>pucat den bătrînii lor de au tot ţînul satul Petricanii, şî a dzîs că vor arăta în semne; dece salul Urichienii încă s-au lăsat pe aceie oameni, anume pe diiaconul şî pe Hariton, pe unde vor merge ei cu sufletele lor, pe unde vor şti ei că au ţînut Petricanii.
      Dece, într-aeiae dzî am întîrdzîiat ce am îngăduit pînă a doa dzî; cînd au fost a doa zî au purces diiaconul Larion şî cu Hariton să margă ei cu sufletele sal(e) sa ne arete în semne, iar Urichienii dac-au vădzut că mărgu acei oamen(i) bătrîn(i) să arete ei cu sufletele sal(e) de unde ştiu ei, n-au vrut să margă Urichienii, ce au mărsu dentr-înşîi unul, iar noi am mărsu; dece ne-u arătat hotarul pe unde am ţînut Petricanii den vac pe de ceae parte de Topoliţa, pen pădure, şî n-eu arătat pe unde au ţînut Petricani de lîngă hotarul Îngăreştilor, dentr-apa Topoliţăi în ceae parte, despre pădure, pe drumul lui Samoilă la dial pînă în culme, pe den sus de pomii lui Samoilă, pe culme în drum, care drum merge tot pe culme dialu<lu>i în sus pîn-în Străhinoasa, unde să înpreun(ă) cu hotarul Tîrgului Nou, tot culme de unde să scur apele spre vale Topoliţăi, pre acole au mărsu aceşt(i) doi oameni bătrîn(i) şî a dzîs cu sufletele lor că iaste hotarul Petricanilor, den culme la vale pînă în Topoliţa, iar den culme podişul spre amiadzăz(i) iaste a Urichienilor. Şî aşa dzîc aceşi(i) doi oameni că vor merge şî înnainte mării dumitale de vor mărturisî cum ştiu ei cu sufletele lor că iaste hotarul Petricanilor, pe unde ne-au arătat pînă în culme, iar pe Urichien(i) n-au apucat nime să hie ţînut den culme la vale spre Petrican(i), iar den Petrican(i) în gios pre vale Topoliţăi ele nu trec hotarăle peste vale în ceae parte căce că şăd satele pe ţărmure înpotrivă, sat dirept sat. Dece îşi ţîn hotarăle în latur(e) la cîmpu.
      De iaste dăm ştire mării dumitale, ce va hi voe mării dumital(e), să fii măria dumital(e) sănătos!
      [...].
      † Robul mării dumital(e), Miron Cigolea pîrcălabul de Neamţu.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVII-lea>: La Petrican(i). 
      <Altă însemnare, din secolul al XIX-lea>: Mărturie hotarnică pe satul Petricanilor din let 7150 <1641> dec(hem)v(rie) 13 den(i).

1641 (7150) decembrie 24							M

      † [...], scriem..., cu iasta scrisoare a no<astră> cum au vinit Hilip vătamanul ot Prăjeşti şi Ioanşco Holeacul tij şi Andriiaş de Nigoeşti şi Ghiorghe ot tam, de au mărturisit ei, cu sufletele sale, înaintea noastră, dzicînd ei că s-au prilejit la moartea lui Mafteiu cu Birt...  şi au mărturisit Mafteiu pintro o moşie ce au avut Maftei cu nepotu său Cîrstea la Galhini şi acea moşie o au vîndut Maftei toată, şi partea sa şi a nepotu-său.
      Deci au dzis la mo<ar>tea sa să ţie nepotu-său Cîrstea toată partea de ocină de la Tuleşti, ce să va alege partea lui Mafteiu, pintr-acea parte den Galbi<ni> ce au vîndut, altă ş<i> de nişte ban(i) ce au împreună la Boldescul pintru o moşie ce l<e>-au vîndul Boldescul părţile lor de la Scîntee, dacă să vor scoate acei bani de la Pă... <Bo>ldescul iar ... te Crîstea cu ... fie moşie a sa ... şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră.
      [...].
      [...]. <m.p>.
      [...].

<1641 (7150) decembrie 25 – 1650 (7158) martie 18>			M

      † Pavăl Albotă dvornic. Scriem şi mărturisim, cu cestu zapis al nostru, cum am luat de la dumnealui visternicul Iordachie doadzeci de galbeni înprumut, pînă voiu face socotinţă, de-m(i) voiu alege partea la Ciupeşti, de mă voi tocmi cu dumnealui de sine; de nu, să am a da d(u)misal(e) banii fără cuvente multe.
      Pre mai mare credinţă am şi iscălit, să să ştie.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, scris în aceeaşi vreme>: Ot Pavel vornic, pe 20 ughi.
      <De la mijlocul sec. XIX>: Mai 12. No. 10.

1641 (7150) decembrie 29, Iaşi						M

      † Adecă eu, Enache, şi co soro-mea, Mărica, şi cu cumnatu-mieu, Radul pîrcălab, şi eu unchiu nostru, Luca ce au fostu brănişter, scriem si mărturisim cu acestu zapis al nostru, de nime nevoiţi, nici siliţi, ce de a nostră bunăvoia; ne-am tocmit şi am vundut a noştri drepţi ţigani, anume: Toader <şi> Bejan cu feciori lor, anume Catecina şi Nicula, Alixandru, însă ce li să vor veni în partea lui Toader şi a lui Bejan. Aceşti ţigani sîntu ficiori Radului Voi<c>o Bogoiu, ce au fostu cumpărătură fratelui nostru Pană visternicul de la Bratul ficiorul lui Voico logofătul; şi i-am vîndut dumisale vornicului Trandafir dreptu patrudzăci de galbeni buni. Şi i-am dat şi drese domneşti ce au fostu a lui Pană visternicul de eumpărătură de la Bratul ficiorul lui Voico logofătul den Ţara Muntenească. Şi i-am mai dat şi noi alt zapis ce am avut de împărţală cu unchiu nostru Luca ce au fostu brănişter.
      Aşijdere au dat şi Luca altu zapis de înpărţală ce au avut de la noi; şi i-au mai dat şi altul ce au fostu a fimei dumisale vornicului Trandafir.
      Şi această tocmală s-au făcut denaintea Porţii măriei sal<e domnu n>ostru Vasilie vodă şi denaintea veornicilor de poartă, anume: Vasilie Roşca, i Erimiia Venculeţ, i Costantin Nebojatco, i Năvrăpăscul, i Bîrsan, i Pavăl.
      Deci vădzîndu şi noi de bunăvoia lor tocmala ne-am pus peceţile şi am iscălit, ca să fie de credinţă dumisale vornicului Trandafir; ca să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] ... <m.p.>; ... <m.p>4.
      Bîrsan vornic <m.p.>.
      † [...] <m.p.>; ... <m.p>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      † Nistoraşco copilul <a scris>.

1642 (7150) ianuarie 8, Roman						M

      † [...]. Dat-am cartea domnii mele slugii noastre, lui Gligorie Popoţea, să fie tare şi puternic cu cartea domnii mele a-şi apăra ale sale bucate ce va avea la casa lui, nime să n-aibă treabă a-i lua bucatele, fie cene va fi, pentru o slujbă ce-u înblat de cluceriul Prăjăscul, Dumnedzău să-l pomenească.
      Pentr-a-aceea, nime să n-aibă treabă să nu-i ia nemică; iară cene va avea vreo strîmbătate dentre dînsul să vie d(e) faţă să-şi întrebe.
      [...].
      [...].
      † [...].

1642 (7150) ianuarie 15, Iaşi						M

      † [...]. Dat-am cartea domnii miali, rugătorilor domnii miali, egumenului şi a tot săborul de la s(ven)taa mănăstir(e) de la Tazlău, spri aceia ca să fie tari şi putiarnici, cu cartia domnii miali, a ţinia şi a opri, din giumătate de sat de Tuluceşti a triia parte, ce le iaste lor danii de la Giurgea Tulbă, ficioriul lui Toader, iar cui să va păria cu strînbul să-ş(i) aduc(ă) diriaseli şi să vie să stea de faţ(ă), înnaintia domnii miali.
      Şi nimc să nu cutedză a ţinea sau a opri, [...].
      [...].
      † [...].
      † [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVII-lea>: Pre Tuluceşti.
      <Din prima jumătate a sec. al XIX-lea>: 7150 <1642> ghen(arie) 15. No. 1. <repetată încă de două ori>.

1642 (7150) ianuarie 20, Iaşi						M

      † Adecă eu, Ursa fata lui Gligorie, nepoata Cozmeţăi, scriu şi mărturisescu cu cestu zapis al mieu, cum eu, de bunăvoia mea, am dat si am dăruit a mea parte de ocină şi moşie din sat din Briţcani, ce-i în ţinutul Fălciului, din vatra satului şi din cîmpu şi din iazul Gemenilor şi din tot vinitul, ce iaste pe apa Prutului. Aceasta parte de ocină o am dat şi o am dăruit frăţine-mieu, lui Bosii, pentru sufletul meu şi a părinţilor mei.
      Iar din fraţii mei sau din surorile mele sau din alţi oameni ai mei nime să nu s(e) amesteci după mortea mia, ce să fie lui dreaptă moşie şi ficiorilor lui şi nepoţilor lui.
      Şi o am dat dinnaintea popei lui Ion din Luceşti, şi dinnainlea lui Băşcă, şi lui Dumitraşcu ot Rugineni, şi Vasilie ot Purecani, şi Gligorie de Oneşti, şi Gavril ot Ghicani şi Liontie din Bădeni.
      Iar cine să va amesteca, din fraţii miei sau din surori sau din alţi omeni ai mei să fie trecliat şi procliat şi negriu ca Iuda şi să fie blăstamat de trei sute şi 18 Oteţi din [...] Nichiei.
      Şi, pentru mai mare credinţa, ne-am pus degetele, să s(e) ştie.
      [...].
      Pop(a) Ion; Băscă; Dumitraşcu; Vas(i)lie; Gligori; Liontie; Gavril; Ursa.

1642 (7150) ianuarie 23							M

      † Adică eu, Vasil(ie) şi cu fămei me, Marie, şi fratel(e) Marie(i), Silion, scris-amu şi mărturisimu, cu acest al nost(ru) zapis, cumu ca să fie de mar(e) credi<n>ţ(ă) la mîn(a) părintelui egumenului şi a altor pări<n>ţ(i) dă l(a) svînta măn(ă)stir(e), di l(a) Sîntă Măr<ie> a lu Bărnoţăchi vod(ă), ca să se ştie că eu-m vîndutu un locu de casă aice, în oraşu în Iaşi, lî<n>gă locul măn(ă)stire, lî<n>gă casa Lupulu(i) mortasipului, de a me bun(ă)voie, făr-de nici o nevoie de nimen(i), dereptu ban(i) gata, ug(hi) 7 jumătate, ca să fie moşie stătăo<a>r(e) svintei măn(ă)stir(i).
      Şi păntru credinţ(ă) amu pusu şi peceţil(e) nos<tre>.
      Şi la acesta tocmel(ă) a nost<ră> au fost mărturii mulţi boieri bun(i) şi pări<n>ţ(i), cari-şi vor pun(e) peceţil(e) aici, mai josu.
      [...].
      Vasilii; Marii; Silion.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris de mîini diferite în a doua jumătate a sec. XVIII>: 1) 7150 <1642> ghen(arie) 23. No. 1; 2) Un loc de casă lîngă a mortasîpului; 3) <rezumatul grecesc al actului>.

1642 (7150) ianuarie 29, Spineni						M
    
      † [...], Gheorghie, i Gavril, feciorii Chetrei, nepoţi Nechitei, înşine mărturisim cu acesta al nostru zapis cum, de bunăvoia noastră, de nimene nevoiţi şi de nimene asupriţi, am vîndut a noastră direapta ocină şi moşie Andocăi, dirept cinsprădzece zloţi, bani gata, în sat în Petreşti, ce să va alege partea noastră şi a soru noastră a Măriei, şi în cîmp, şi în pădure, şi în livedzi, şi pomeţi, şi în vatra satului şi tutinderea unde să va alege de partea noastră.
      Şi în tocmala noastră au fost: Strălulat de Spineni, Pănteleiu de Olăşei, Năstasie ot Petreşti, Lupul tij.
      Deci noi deac-am vădzut de bunăvoia lor tocmală şi deplin au plătit, noi încă le-am făcut acesta al nostru zapis pînă cînd ş-a face şi direse domneşti. Mai pe mare mărturie, <am> pus şi peceţile.
      [...].
      † Eu, Ştefan diiaconul, am scris, de Spineni.
      † Vasilie de Spineni: † Gavrilaş ot Drăgeşti.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris în aceeaşi vreme>: Zapis a lui Gheorghie şi Gavril ot Petreşti <tradus apoi în greceşte; de altă mînă>: N. 5. După ispisocul ... .

1642 (7150) februarie 1, Iaşi							M

      † [...]. Dat-am cartea domnii meli lui Andreiaş din Năvrăpeşti spre-acea să fie tari şi puternic cu cartea domniei mele a-ş(i) ţinea şi a-ş(i) opri a sa dreaptă ocin(ă) şi moşie şi cumpărături ce va hi avîndu el acolo în sat în Năvrăpeşti. Iar cine va avea vro strîmbătate de dînsul să vie să stea de faţ(ă) şi să-şi aduc(ă) şi deresăli înaintea domniei meli.
      [...].
      [...].
      
1642 (7150) februarie 2							M
    
      † Adecă, eu, Vasilie sîn Anghel, şi Dumitraşco Vasilie, nepot lui Anghel, şi Voica, iară nepoată lui Anghel, scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru cum am avut 6 fraţ(i) un bătrîn pre Sohului din sat din Dăjbogiani, lîngă Chirco şi lîngă Ştefan. Deci, noi, ceşti trei fraţi, carii sintem scriş(i) mai sus, noi ne-am sculat, de nime nesiliţ(i), nici asupriţ(i), ci de bunăvoia noastră, de am vîndut partea noastră pîrcălabulu(i) Iacomi de Gălaţ(i), anume giumătate de bătrîn, dereptu 12 ug(hi) i pol, ca să-i fie dumisale direaptă ocină şi moşie, şi giupînesei dumisale şi coconilor dumisale, în veci.
      Şi cîndu s-au făcut această tocmală, am fostu mulţi omeni buni, anume: Para pîrcălabul, şi giupînul Iacomi, Costadin, şi Stamate vătavul de călăraş(i), şi uncheşul Alecsa, şi Hagi neguţătorul şi giupînul Mera, tot aceştea mărturie. Şi, pentru mai mare credinţa, ne-am pus degetul în loc de pecete.
      Şi eu, Chiriiac sin Prohir, am scris zapisul, să se ştie.
      [...].
      Dumitraşco; Voica.
      Vasilie, eu am scris cu mîna mea.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Bogeanii.

1642 (7150) februarie 4							M

      † Eu Toader ficiorul Ulinăi, şi eu sororilă mălă, năpot lui Purcar, scriu şi mărturisăscu cu ciăstu zapis al nostru cum, dă nimănă năvoit, nici asuprit, ce dă bunăvoia nostră, n(e)-am vindutu moşiie chit am avut a nostră den sat dăn Catănaş(i), sintăm doi bătrin(i), satul totu. Iar eu mi-am vindutu partă nostră dăntr-un bătrin, a patră partă, şi dăn vatra satului, şi dăn ţarina, şi dăn finaţi, şi dăn totu cea va fi şi cu doozeci şi un(u) dă săpături şi dooa ugasuri dă finaţi, unul dăn sus, altul dăn gios, dirăptu trii boi şi o vacă. Ş-am prăţuitu boi banăşte dirăptu şasăsprizecii galbăni bani, ca să nu mai aibă nimă nici o trabă a mai înto(a)rceă niciă dăn ruda mă, niciă dăn răzeşi ai măi, ciă să aibă traba dumisal(e), ce o am vindutu dumisală dă bunăvoia no(a)stră dănnaintă lui Gligori Năiartatul ot Brueni, şi dănnaîntă lui Lohan, şi dănnaînta lui Tălaga, şi Dumitraşco sin Tălaga, şi Ion căptănar(i), toţi dăn Zirnăşti, şi dănnaînta lui popăi Maftăi ot Zirnăşti ca să să ştie. Şi n(e)-am pus şi paciăţilă şi dăgeţilă, să să ştie.
      [...].
      Eu, popa Mafteiu star <m.p.>.
      
      <Pe verso, scris în aceeaşi vreme>: † Toader sin Ilinei ot Cătănaşi.
      <Din sec. XVIII>: Catănaşii.
      <Din prima jumătate a sec. XIX>: 7150 <1642> fevr(uarie) 4. Zapisul lui Toader, ficior Ulinăi, ci dau lui Pană pah(a)r(nicul).

1642 (7150) februarie 15, Iaşi						M

      	† [...]. Scriem domniia mea la slugile domniei mele, la Sava şi la Zăpalcea din Drăgeşti şi la Gavrilaş din Căuteşeni. Dă-mu-v(ă) ştire că domniei mele s-au jeluit Pavel, ficiorul popei din Căut(e)şeni, pentru o pîră care s-au pîrît cu Vasilie şi cu alţi fraţi a lui din Neguşeni, dzicîndu cum mainte domniia mea le-am făcut cartea domniei mele la slugile domniei mele, la Bechea şi la Isac, ca să le hotărască locul Căutişenil(o)r <d>espre Neguşeni. De nu va hi hotar nici vor avea mărturii Pavel, ficiorul popei lui Ionaşco, că n-au fost înpărţit acel loc de moşii lor. Deci ei au avut mărturii oameni buni, cum acel loc iaste înpărţit ş-au ţinut moşii lor cineşi locul seu. Iar Bechea şi Isac, hotărnicii, nici au băgat în samă hotarul cel bătrîn, ce-au hotărît cu strîmbul. 
      Pentr-acea, dacă veţi vedea cartea domniei mele, iar voi se mergeţi de iznoavă cu omul alui nostru credincios şi cinstit boiarinul domniei mele, Gavrilaş logofătul cel mare, ce va merge acolo şi se socotiţi cum veţi şti mai cu dereptul, cu sufletele voastre, să alegeţi locul Căutişenilor despre Neguşeni, pre hotarul cel bătrîn, precum ştiţi c-au ţinut moşii lor se ţie şi ei aşea.
      Aşijdere şi pentru un hălăşteu carele au făcut Marco, se socotiţi în ce chip veţi afla mai cu dereptul să faceţi o scrisoar(e), să ne daţi ştire pentru un loc ce-au dzis s(î)nu popei Pavel, că precum au fostu hotărît acmu Bechea şi Isac, iar ei au trecut preste hotar în hotarul Căuteşenilor şi au arat.
      Pentr-acea, de veţi afla aşea, iar omul dumisal(e) log(o)fătului se aibă a lua patru boi de la acei oameni ce vor hi arat preste hotar. Şi nemăruia se nu faţăriţi şi în ce chip veţi afla de toate se ne daţi ştire. De aceasta vă scriem şi într-alt chip să nu faceţi.
      [...].
      [...].
      [...]  <m.p.>.
      † [...].
      
      <Pe verso, încercări de pană ale diacului şi o însemnare din secolul al XVIII-lea>: [...] de pîră cu Neguşiani pentru Căuteşiani.
      <Altă însemnare, din secolul al XIX-lea>: Carte lui Vasili v(oie)v(o)du ce arată pentru un vad ce l-au făcut Marcu; <de altă mînă>: No. 31; 7150 <1642> fev(ruarie) 15.

1642 (7150) februarie 18, Iaşi						M

      †  [...]. Scriem domniia mea <la> sluga noastră la Avram den Ruscior; dămu-ţi ştiri cum s-au pîrît de faţ(ă) înaintea domnii mele Bechea den Bogdăneşti cu Zapaleţ den Certoani, dzîcîndu Beche că i-au perit patru boi de negoţ pentru Zapaleţ, pentru goştină de oi. Deci Bechea a luat de la Zapaleţ trei boi şi trei vaci şi o giuncă şi trei stupi pentru cei patru boi buni.
      Dec(i) domniia mea le-am făcut lege ca s(ă) de Zapaleţ acei patru boi de negoţ Bechei, cum vor şti oamini buni ca au fostu boi Bechei, anume: David den Bogdăneşti, şi <I>on de acolea, şi Toader de acolea şi Gurii den Prăjeşti.
      Pentr-aceea, dacă vei vedea cartea domnii mel(e) iar tu să socoteşti cu acei oameni, cum veţi alia cu direptu. Şi dzua le est(e) de astădzi, de fevrar den 18 dzile, în doă sătămîni, să-i de Zapaleţ boi Bechei, iar Beche să-i de bucatele lui Zapaleţ, ce i-au luat, înnapoi.
      [...].
      Iar de nu vor hi boii la dzi, să hie dobitocul piitor a lui Zapaleţ.
      [...].
      [...].

1642 (7150) februarie 20, Mireşti						M
    
      † Eu, Vas(i)lie Paleş den Veiseşti, şi altu Vasilie den Bolsuneşti, şi Guţul de acolea, scriem şi mărturi<si>m cum au venit Hilohie ot Mireşti cu Soroceanul, sluga dumital(e), logofete, cu cinstită cartea mării sale lui vodă, pentru căci l-au pîrît Buzul, înnaintea dumitale, de au dzis că i-au întrat cu locul său şi <au> dzis că i-au pus o piiatră făr(ă) ispravă pre locul lui.
      Pentr-acea, diac(ă) am vădzul cartea marii sale lui vodă, scriindu la noi să socotim cu sufletele noastre şi cu o<amen>i buni den megiiaş(i) cum <şti>m mai cu direp<tul>, vinit-au trei sate, anu<me>: Veiseştii, şi Bolsuneştii şi Mereşt(ii), deci amu desgropat acea piiatră denpreun(ă) cu Bobicenii şi nu s-au a[u]flat suptu acea piiatră, cum iaste obicèiul, nici cărbuni, nici cenuş(ă), ce au fost o piiatră făr(ă) ispravă.
      Şi l-am găsit noi cu sutletel(e) noastre, pre Hilohie, un om direptu, iar Buzul l-au pîrît fără isprav(ă), înnaintea dumital(e).
      De aceasta mărturisim cu această scrisoare a noastră; iar dumniia ta-i vei giudeca cum te va m(i)l(o)stivul Dumnădzău.
      Să hii dumniia la sănătos [...].
      [...].
      
1642 (7150) februarie 22, Iaşi						M

      † [...]. Mărturisim cu cestu zapis al nostru cumu au vinit înnaintea noastră Strătulat ce-au fost sulger, de nine nevoit, nice asuprit, ce de a lui bunăvoie, de-au vîndut o casă în tîrg în Iaşi, pre Uliţa Mare, care cas(ă) i-au fost şi lui de cumpărătură cu pivniţă, cu tot locul ce va fi. Aceea casă o au vîndut dumisale fratelui nostru Lupul Prăjescul medelnicerul, dreptu cincidzăci de galbeni, bani buni.
      Dece noi, vădzîndu de a lor bunăvoie tocmală tocmindu-să şi făcîndu plata deplin, noi amu iscălit şi ne-am pus peceţile într-acestu adevărat zapis, ca să-ş(i) facă dumnealui şi drese domneş(i).
       Aiasta scriemu şi mărturisim ca să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.

      <Pe recto-ul filei a doua, ciorna actului, tăiată>.
      <Pe verso-ul aceleiaşi file, scris în aceeaşi vreme>: † Zapis pre casel(e) ot Iaşi ce am cumpărat ot Strătulat.
      <Scris de mîini diferite, în a doua jumătate a sec. XVIII>: 1) 1642/7150 fevr(uarie) 22. No. 4; 2) Pe Uliţa Mare 7150/1642 fev(ruarie) 22.

1642 (7150) martie 1, Balomireşti						M

      † Adecă eu, Mierăuţă feciorul lui Voiuco, şi fiiu-mieu Vasilie, nepotul Annei ot Cofeşti, scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru cum am vîndut o parte de ocină, de sat de Cofeşti, mănăstirii Săcului, loc de patru pogoane, derept cincisprădzece galbeni de auru, trei pogone le-am dat dintr-uşea morii spre cîmpu, iar un pogon l-am dat din ţărmurile gîrlii, pînă într-apa Putnii, de nimene nevoiţ(i), nici înpresuraţ(i), nici asupriţ(i). Şi mi[i]-am întrebat şi fraţii miei ca să o cumpere, ce ei n-au vrut nici unul de dînşii să mi-o plătească, de fraţii miei, să-m(i) dea acei bani. Ce, eu deac-am vădzut aşea, eu am vîndut mănăstirii Săcului, cum mai sus scrie.
      Şi mi[i]-au făcut călugării plata deplin, denaintea a mulţi oameni buni şi boiari, anume: Tănasie vornicul ce-au fostu pîrcălab la Putna şi la Agiud şi soţiia lui Romăşcel, şi Pepelea Cireş de Balomireşti, şi Lupul călăraşul ot Căpoteşti, i sîn ego, Lupul ot tam, i Vasilie călăraş ot tam bral cgo, Salraaşea ot tam, Avram ot tam, i Mihăilă ot tam i sîn ego, Andronic ot tam, Ţigan ot tam, Nechita ot tam, i Pricopie ot Cofeşti, i sîn ego, Ion, Tănasie meşterul ot Măţcani, i Anghel meşterul ot Cofeşti, Iremiia meşterul ot tam, i Vasilie Cumnat ot tam, Ion Negrul ot Tărgoveţ(i), i Gavril ot tam, popa Drăghici ot tam şi alţi oameni mulţi, bătrîni şi tineri.
      Deci noi, deac-am vădzut a lor bună tocmală şi deplin plată, noi încă am făcut călugărilor de Săcul această scrisore, să fie de mărturie. Şi s-au ales aceasta moşii lu Mierăuţă cu aceşti oameni buni, cu toţ(i) cîţ(i) mai sus scrie, şi s-au stîlpit şi s-au prinsu Mierăuţă denaintea noastră ca de să vor mai afla nescare rode a lui, ei să margă să-ş(i) ceae de la Mierăuţă şi să ţie cu dînsul într-alte ocine, iar cu călugării să n-ai<bă> nici o treabă.
      Un pogon şi giumătate mi[i]-au fostu cumpărătură de tată-mieu, de la Postăvariul.
      Spre mai mare credinţă, ne-am pus şi peceţile.
      De-aiasta scriem şi mărturisim.
      [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnări din secolul al XVIII-lea>: 1) Mierăuţă, pre patru pogoane. 7150 <1642> mart(ic) 1. N. 5, 2) 7150 <1642> mart(ie) 1. Zapis de la Merăuţă;
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Zapis vînzătoriu pentru loc de 8 pogoane m(ănă)st(irii) Săcului, în sat în Cofeşti.

1642 (7150) martie 7, Iaşi							M

      †   [...]. Adecă au venit înaintea noastră şi înnaintea alor noştri boiari, a mari şi a mici, Strătulat ce-au fostu sulger, de nime nevoit, nici asuprit, ce de bunăvoia lui, de-au vîndut o casă în tîrgu în Iaşi, pre Uliţa cea Mare, care casă i-au fost şi lui cumpărătură de la Ghiorghie, nepotul lui Dumitrasşco pitariul, şi de la Ionaşco şi de la soru-sa Anna, ficiorii popei Onciului, şi de la Irina preuteasa popei lui Simion, şi de la Safta, şi de la Anna Zotoaie. Aceea casă o au vîndut boiarinului domnii mele, Lupului Prăjascul medelnicerul cel mare, cu pivniţă cu tot ce va fi la ace casă, dreptu cincidzăci de galbeni, bani buni.
      Deci noi, vădzîndu de a lor bunăvoie tocmal(ă) tocmindu-să şi făcîndu-i plata deplin, de la domniia mea încă am dat şi am întărit boiarinului domnii mele, ce mai sus scriem, Lupului, pre-acea cas(ă) ce mai sus scriem, din tîrgu din Iaşi, ca să- i fie şi de la noi dreaptă ocină, şi cumpărătură, şi uricu şi întăritură, neclătită nice odănăoară, în veci.
      [..].
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris de mîini diferite în a doua jumătate a sec. XVIII>: 1) Ispisoc pe casele ot Iaşi; 2) 1642/7150 martie 7. No. 5; 3) Pe Uliţa Mare. 7150/1642 martie 7 .

<Înainte de 1642 (7150) martie 14>						M

      † Adecă eu, Vasilie feciorul lui Scînteie din Budzaţi, scriu şi mărturisăscu cu cestu zapis al mieu cum eu, de bunăvoia mea, de nime nevoit, nici asuprit, am vîndut a mea direaptă ocină şi moşie ce-am avut din giumătate dintr-un bătrîn a patra parte dumisale lui Gheorghie Ştefan log(o)f(ă)tului al treile direptu... .
      Aşijdirea şi noi, Siona şi Apostol, feciorii Bătului, de bunăvoia noastră, de nime nevoiţi, nici asupriţi, am vîndut a noastră dreaptă ocină şi moşie ce-am avut iarăşi dintr-acel sat din Budzaţi, ce iaste în ţinutul Agiudului, dinn a patra parte dintr-un bătrîn giumătate, dumisale lui Ghcorghie Ştefan log(ă)f(ă)tului al treile dereptu... .
      Şi în tocmala noastră s-au tîmplat: Condrea din Drăguşeni, şi Leahul de acolea, şi Ion din Munte şi alţi oameni buni megiiaşi de pren pregiur. Pentr-aceea, să aibă dumnealui a-ş(i) faci şi direse domneşti ca să-i hie dumisali direaptă ocină şi moşie şi de la noi cumpărătură.
      Şi pre mai mare credinţă, pusu-ne-am degetele şi noi toţi cîţi sîntem mai sus scrişi ca să s(ă) ştie.
      Vas(i)lie; Siona; Apostol.

<Înainte de 1642 (7150) martie 14>						M

      † Eu, Ion feciorul lui Toader Branişte din Vlamnic, scriu şi mărturisăscu cu cestu zapis al mieu, cum eu, de bunăvoia mea, de nime nevoit, nici asuprit, am vîndut a mea direaptă ocină şi moşie ce-am avut în sat în Vlamnic, ce iaste în ţinutul Agiudului, dinn a treia parte dintr-un bătrîn, a patra parte, partea tătîne-mieu, lui Toader Branişte. Aceea am vîndut-(o) dumisale, lui Gheorghie Ştefan logofătului al treile, direptu <douăzeci de galbeni ungureşti>.
      Şi în tocmala noastră s-au tîmplat Condrea din Drăguşeni, şi Leahul de-acolea, şi Ion din Munte<ni> şi alţi oameni mulţi, bătrîni şi megiiaşi.
      Şi, pre mai mare credinţă, pusu-mi-am degetul.
      Şi noi toţi, cîţ(i) sîntem mai sus scrisi, ne-am pus peceţile. Pentr-aceea, să aibă dumnealui a-ş(i) face şi dires domnescu, ca să-i hie dumisal(e) direaptă ocină şi moşie şi de la noi cumpărătură, cu tot venitul.
      Acesta scriu şi mărturisăscu, ca să să ştie.
      Ion.
      
      <Pc verso-ul filei a doua, o însemnare contemporană>: † Vlamnic, <apoi, adăugat de altă mînă>: a triia bătrîn, a patra parte; <apoi, o scurtă însemnare grecească şi>: Fără velet.

1642 (7150) martie 14, Iaşi							M

      † [...]. Scriem domniia <mea la> slugile noastre, la Costantin Cehan, şi la Apostol Cehan, şi la Macarie căpitanul, şi la Deniş, şi la Hărzălă, şi la Gherman şi la Iftimie. Dămu-v(a) ştir(e) că s-au pîrît de faţ(ă) înnaintea domniei mele credincios boiarinul domniei mele Pătraşco Ciogole marele şetrar cu Vasilie Mîndzari, şi cu Schiridon, şi cu Mihăil(ă), şi cu Simion şi cu alţi răzăşi a lor pentru o bucată de hotarul Temerlenilor, dzicîndu boiarinul domniei mele care mai sus scriem cum are un sat ce să cheamă Temerlenii şi au arătat şi direse de cumpărătură ce au fostu a Balicăi, şi aceşti oameni ce mai sus scriem ş-au descălecat pre hotarul Temerlenilor trei silişti, anume: Făureştii şi Sădlari şi Hlibău.
      Iar aceşti oameni ce mai sus scriem ei au dzîs cum acele silişti nu sînt pre hotarul Temerlenilor ce sîntu pre hotarăle lor.
      Pentru aceea, deacă veţi vedea cartea domnii mele, iar voi să mergeţi la sat la Temerleni şi să strîngeţi oameni buni bătrîni megiiaşi înpreună cu omul alui nostru credincios şi cinstit boiarinului domniei mele Gavrilaş mare logof(ă)t ce va veni acolo şi să socotiţi cum veţi şti mai cu direptul să alegeţi hotarul Temerlenilor pre unde vor şti oameni buni că au fostu de vac. Şi decă veţi alege, voi să socotiţi de vor căde acele silişti ce mai sus scriem pre hotarul Temerlenilor iar voi să le puneţi dzi acelor oameni în doa săptămîni să-ş(i) mute casele cu totul din hotarul Temerlenilor. Iar de veţi afla într-alt chip, voi să le daţi dzi să vie toţi să-şi aducă diresele cine ce va ave şi să faceţi şi o scrisoare să ne daţi ştire.
      [...].
      [...].
      † [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: † De hotărît pre Temerle<ni>.

<Cca. 1642 (7150) martie 15>						M
      
      † Adecă eu, Lupaş[s]cu şi Dănăilă, feciorii loi Vitoltu, scriem şi mărturisim co cesto zapis al nostră com amo vîndotu o parte de loc din Gligoreşti ce amo avot-o noi [noi] cunpărătoră de la Toma feciorul Radei.
      Deci noi am vîndotu dere<p>tu optu galbeni şi doă sote şi şesădzăci de vedre de vino, denaintea loi Dobrenschi, şi dena<in>tea loi Sore Anton, şi dcnaintèa lui Gheorghe, şi denaintea loi Pătrăş[s]can, şi <I>saia pitarul şi Domitru Longoloi.
      Aceasta scriiem şi mărătorisim cu cesto zapis al nostru.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: † Partea acestui zapis au socotit şi au aliat moşinişii 6 paşi, anume: Ursul Hurie şi Ion [b] Bălan şi Savin şi alţii.
      <Altă însemnare, din aceeaşi vreme>: Zapis za Gligoreşti.

1642 (7150) martie 16 Iaşi							M

      † [...]. Dat-am cartea domniei mele Naşcului din Moşeteşti ca el să fie tar(e) şi puternic cu cartea domnii mele a-ş(i) ţinea şi a-ş(i) apăra ale sal(e) derepte bucate, cîte va avea el la casa lui: boi şi cai şi alte bucate, toate, nemănui nemic ca s(ă) nu dea, nice lui Dănăil(ă) ce i-au fost giner(e) pînă nu vor vini să stea de faţe depreun(ă) amîndoi la divanul domniei mele.
      Şi nime să nu cutez(e) a ceri sau a lua peste cartea domnii mele.
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...].
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: S-au cercat. Carte de la Vas(i)li vod(ă) iară de apărare Naşcului.

1642 (7150) martie 18, Iaşi							M

      † [...]. Scriem şi mărturisim cu cestu zapis al mieu cum am fostu cumpărat o parte de ocină din Şilişeul de Sus de la Antimiia Turetcoae, dereptu o sută de lei bătuţi. Într-aceea s-au sculat rudele Balicăi şi au stătut la pîră pentru ocinele Balicăi; luatu-s-au şi acea parte de ocin(ă) din Şilişeul de Sus de la mîna noastră, pentru căci s-au aflat că au fostu vîndută mai denainte Balicăi. Într-aceea, eu mi i-am <cerut b>ani la Antimiia Turetcoe sau să-m(i) dea altă ocină dirept <oc>in(ă). Deci, Antimiia bani n-au avut să-m(i) dea, ce ne-au dat altă parte de ocin(ă), din Sineuţi, ce sintu în ţinutul Sucevei. Într-aceea, dumnealui Gavrilaş logofătul cel mare ne-au arătat uric şi alte direse de la Dumitraşco Tureatcă cum s-au lăsat cu limba de moarte pre mîna dumisal(e) logofătului ca să-l grijască şi să fie şi ocinele lui ce va avea pre mîna dumisal(e), căci iaste dumnealui rudă mai aproape.
      Deci, într-altu chip n-am avut ce face, ce am întrebat pre toat(ă) ruda lui Dumitraşco Turiiatcă ca să-m(i) dea acei bani ce am dat noi la mîna i Turetcoae. Într-aceea, nime din ruda lui n-au vrut să-m(i) dea bani, ce iarăş(i) dumnealui giupînul Gavrilaş logofăt cel mare mi i-au dat acei bani ce mai sus scriu, o sută de lei bătuţ(i), întru mîna mea.
      Derept aceea ca să-i fie dumisal(e) ocln(ă) şi direaptă răscumpărătur(ă) acea parte de ocin(ă) din Sineuţi, cu tot venitul.
      Şi, mai pre mare credinţa, iscălit-am cu mîna mea şi am pus şi pecetea.
      Şi eu, Dumitraşco, am scris.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: Pre Sănăuţi, ot Turetcoe.

1642 (7150) martie 20, Iaşi							M

      † [...]. Adecă s-au pîrît de fat(ă), înnaintea domniei mele, boiarinul nostru credincios Dumitru Buhuş visternic cu egumenul şi cu tot soborul de la svî(n)ta mănăstiri de Ia S(ven)tî Sava, pentru un vecin, anume Ursu, dzicîndu călugării cum iaste a lor vecin den Şetrăreni, dat de Enachie postelnicul, iar boiarinul domniei mele, Dumitru Buhuş visteernic, au dzis că iaste vecin al său de moşie den Ciorna şi au adus şi oameni de acolo, de pren pregiur, de au mărturisit, înnaintea domniei mele, cum acel om iaste vecin de moşie a boiarinuluî domniei mele, carili mai sus scrie.
      Deci au rămas boiarinul domniei mele Dumitru Buhuş visternic pre călugării de la mănăstiri de la S(ven)tî Sava, ca să n-aibă ei, de acum înainte, nici o treabă cu acel vecin, anume Ursu, ce să hie vecin boiarinului nostru, lui Dumitru Buhuş visternic, şi să n-aibă a să mai pîrî de această pîră, nici odănăoar(ă), înaintea cartei domniei mel(e).
      [...].
      [...].
      † [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: † Carte de rămas pentru Ursu de Bohotin, să s(e) ştie.
      <Altă însemnare, în continuare, cu caractere de tranziţie, de la mijlocul secolului al XIX-lea>: De judecata dumnealui Buhuş vist(iernic) cu egumenu şi tot soboru de la mănăstire Sf. Sava pentru un vecin şi rămîne a lui d(umnealui) Buhuş.
      
1642 (7150) martie 21, Iaşi							M
      
      † [...]. Scriem domnia mea la boiarenul domniei mel(e) ... . Dămu-ţi ştire că s-au pîrît de faţă, înaintea domniei mele, credincios(ul) Dumitru Buhuş visternicul cu rugătorii noştri călugării de la sv(î)nta mănăstire de la Rîcica, pentru hotarul a trei sate, anume: Boldeştii şi Sîrbii şi Bîrleştii, care sate se trag tustrele dentru un uric şi dentru un moş. Şi ţine visternicul Buhuş, cu răzeşii săi, doao sate, Boldeştii şi Sîrbii, iar călugării ţîn un, sat anume Bîrleştii.
      Şi dzice visternicul Buhuş, cu răzeşii săi, cum au strîmbătate despre călugări, căce că ţîn călugării cu satul lor nişte hotar multu, iar visternicul Buhuş şi cu răzeşii săi, ei ţîn cu doao sate a lor mai puţîn hotar de cum ţîn călugării cu un sat.
      Pentr-aceea şi domnia mea, aicea, într-alt chip nu le-am putut socoti lucrul, să-i putem tocmi, ce iată că am socotit de te-am ales pentru aiasta treabă, să socoteşti pre direptate.
      Deci să strîngi oameni buni de prin pregiur, megiaşi, şi să întrebaţi de oameni, să ştiţi în ce chip le-au fost tocmala.
      Deci de să vor afla nescare stîlpi hotărîţi de demultu sau de vor şti oameni buni nescare semne, pre unde sîntu hotarăle unui sat despre altu sat, să fie şi acmu tot pre acelea hotarăle unui sat despre altu sat, să fie şi acmu tot pre acelea hotăra, iar de nu vor fi stîlpi, nice vor şti oameni buni pre unde sîntu hotarăle alese din cele dzile mai demultu, să socotiţi pre direptate, să faceţi hotar tustrele satele într-un chip şi să stîlpiţi şi să alegeţi cum va fi cu direptul, să li să ştie hotarul ales, unii despre alţii.
      [...].
      [...].
      † [...].
      † [...] <m.p.>.
      † [...].
       
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: † Pentru hotarul Boldeştilor despre Bîrleşti, <continuat cu altă cerneală>: să să înparţă, să fie a tustrele satul, hotarăl(e) într-un chip de mari.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX-Iea>: Boldeştii. No. 20. 7150 <1642> mart(ie) 21.

1642 (7150) martie 23, Iaşi							M

      † Adecă noi, Grozava giupîneasa răpăosatului Stratului ce au fostu păharnic, şi Costantin Ciogolea pîrcălabul, şi Pătraşco Ciogolea şetrariul cel mare, şi Miron Ciogolea, şi soru noastră Tofana, scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru cum noi, de bunăvoia noastră, am dat şi am dăruit dumisali fratelui nostru, lui Dumitru Buhuş ce-au fostu vistiiarnic, cu cinci fîrtaie de vie, la Cotnari, ce sintu la Ţombric, ce ni s-au venit noao de părţală din cumpărăturili semenţiei noastre, răpăosatului Balica ce au fostu hatman. 
      Aşijdere, i-am dat şi i-am dăruit dumisali, cu toate părţile noastre, ce să vor alege, din sat din Dădeşti, ce sintu în hotarul Tîrgului Frumosu. Ca să-i fie dumisali, acele cinci fîrtae de vie de la Cotnari, din Dealul Ţombricului şi cu acele părţi de ocini din Dădeşti, din hotarul Tîrgului Frumos, direaptă ocină şi dare şi dăruire de la noi, în veci.
      Şi altu nime din ruda noastră să nu aibă a să amesteca sau a strica această a noastră tocmală.
      Şi mai pre mare credinţe, pusu-ne-am şi peceţili şi am iscălit.
      Şi eu, Dumitraşco, am scris, să s(e) ştie.
      [...].
      [...] <m.p>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare a scriitorului actului>: † De la Grozava păhărniceasa şi de la Ciogolea şetrariul pre partea din Dădeşt(i) şi pre 5 fîrtai de vie la Ţumbric, <adăugat de altă mînă în secolul al XVIII-lea>: ce-au dăruit part(ea) lor lui Buhuş.
      <Altă însemnare, din secolul al XIX-lea>: Zapis de vînzare de la Grozava giupîneasa păha<r>nicului Stratu şi de la alţi.
      
1642 (7150) martie 24, Iaşi							M

      † [...]. Adecă s-au pîrît de faţ(ă), înnaintea domniei mele, boiarinul domnii mele Lupul Prăjescul medelnicerul cel mare cu Lupiian, feciorul Danii şi cu Toader feciorul lui Lal cel bătrîn şi cu Stamatina fata Neaniului, şi cu Ionaşco feciorul Ilii, şi cu Tudosie feciorul Neagăi, şi cu Gavril feciorul Zoiocăi, şi cu altu Todosie feciorul lui Dain şi cu Iordana fata lui Toader cu toţi nepoţii lui Lali cel bătrîn, aşijderea şi cu toţi nepoţii Stoicăi, Romăşcan feciorul lui Albotă, şi cu altu Todosie, nepotul lui Nechifor Codreana, si cu Doroftiia şi cu Ileana, fetele i Ionease, şi cu Mafteiu, şi cu Vasilie, şi cu Ionaşco şi cu Penteleiu, pentru toate părţile lor şi a lui Lal cel bătrîn den Lăleşti şi den Rădeni şi pentru partea Stoicăi lui Şerpe den Stoicani, dzicîndu boiarinul domnii mel(e) Lupul Prăjescul medelnicerul cel mare că au cumpărat acele părţi de ocen(ă) socrul dumisal(e), Gheanghea logofătul, de la acei oameni ce mai sus scriem. Iar ei au zis că nu au vîndut, ce i-au înpresurat Gheanghea logofătul.
      Dece, boiarinul domnii mele, Lupul Prăjescul, au arătat direse înnaintea domnii mel(e), de cumpărătur(ă) de la Radul vodă şi de la Alexandru vodă, cum au cumpărat socru-său Gheanghea de la aceşti oameni, ce mai sus sîntu scriş(i), toate părţile lor den sat, den Lăleşti şi den Rădeni şi den Stoicani. Dece boiarinul domnii mele, Lupul Prăjescul, s-au îndreptat şi şi-au pus hirîia în visterul domnii mel(e), iar acei oameni, ei au rămas dennăintea domnii mele şi den toată legea.
      Dece, de-acmu înnainte, ca să nu mai pîrască de-această păr(ă) nici dănăoară în veci, înnaintea cărţii domnii mele. Iar cene va mai scorni pîr(ă) să fie de gloabă Porţii 12 boi. Şi altul să nu se amestece.
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p>.
      † [...].
      
      <Pe recto-ul filei a doua, începutul aceluiaşi act – primele două rînduri (pînă la „boiarenul domniei mele”, care sînt scrise de două ori)>.
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVII-lea>: † Ispisoc de rămas pre neşte răzeşi din Rădeni şi din Stoicani şi din Lăleşti, <urmat de un rezumat de la mijlocul secolului al XIX-lea>.

1642 (7150) martie 27, Iaşi							M

      † Adecă eu, Macri căpitanul de Ştefăneşti, feciorul Nastei, şi Tofan şi Costantin, ficiorii Todoscăi sora Nastei, dăm ştiri, cu ceasta scrisoare a noastră, cum au avut părinţii noştri trei ţigani şi i-au înpîrţit în trei părţi, căci au fostu trei surori.
      Deci un ţigan, anume Clincea, s-au vinit în partea Nastei, iar Simioncea ţiganul s-au vinit în partea Todoscăi, iar Lupan ţiganul s-au vinit în partea Anei sora Nastei şi a Todoscăi, fetele lui Chicer(ă).
      Pentr-acea, am făcut acest zapis de la noi verei noastre Nastasie fata Anei, ca să-şi ţie ea partea sa, pre Lupan ţiganul, şi cu toţi feciorii lui, iar noi iarăşi să ne ţinem ceia ţigani ce s-au vinit în părţile părinţilor noştri, cum scrie mai sus; iar să n-[a]avem treabă a ne amesteca unii la ţiganii altuia, ce să hie pre tocmala părinţilor noştri.
      De aceasta mărturisim, ca să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p>.
      Tofan <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: S-au scris la condic(ă).

1642 (7150) martie 27, Iaşi							M

      † Adecă eu, popa Gheorghie den satu den Plopeni, şi cu ficiorii miei, scriem şi mărturisim cu cestu adevăralu zapis al nostru, de nim(e) nevoitu, nici silitu, de a mea voe, am dăruitu un locu de prisacă, în locul Plopenilor despre apus, cîtu să cade unii prisăci, cîtu va arunca cu măciuca în toate părţile, lui Enachie Penişoară, ginerile agăi lui Strătulatu, direptu sufletul ficiorilor miei celor morţi ca să-i hie lui, şi giupînesei lui şi ficiorilor lui, moşie şi prisacă, în veaci. Iar Enachie încă m-au dăruitu pre mine cu noa cot de şiftu, de am făcut tămbal, şi o iapă cu mînza alăturea, cu căruţa, cu hamuri, pentru sufletul părinţilor lui. Şi carii den siminţie noastre va amesteca să hie procleat şi treacleatu.
      Şi cîndu l-am dăruitu şi m-au dăruitu au fostu Herie căpitanul, şi Ştefan Ghindău de Siminesşti, şi Anghel de acolo, şi Ilie de Răciuleşti şi Stahie o tam.
      Şi eu, popa Aftanasie, am scris, pentru crădinţa am iscălim şi am pus peceţile să hie de credinţă.
      [...].
      † Popa Gheorghi <m.p.>.
      † Herie căpitan; † Stahie; † Ştefan Ghindău; † Anghel.
      † [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris în aceeaşi vreme>: Prisaca ot popa Gheorghie.
      <Din sec. XVIII>: 7150 <1642> mart 27.

1642 (7150) martie 28, Iaşi							M

      † Adecă eu, Neculaiu, şi cu fămeia mea, Alixandra, fata lui Precup Cărăiman, scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru cum am tocmit cu dumneaei cu Safta, giupîneasa răpousatului Şoldan vornic, ca să cumpere de la noi giumătate de sat de Joldeşti, ce iaste pre Başeu. Şi am luat de la dumneaei jupîneasa Safta dzece galbeni bani, pînă va vini dumneaei să vadză acea ocină. De-i va plăcea locul acolo, la acel sat carili mai sus scrie, atunci ne vom neguţa cu dumneaei, cum ne vom putea tocmi, cu acea giumătate de sat din Joljeşti. Iar de nu-i va plăcea dumisali acel loc, noi ca să-i dăm banii înapoi, cîţi am luat, dzece galbeni.
      Şi la această tocmal(ă) s-au prilejit şi dumnealui Dumitru Buhuş visternic, şi Ion ce-au fost paharnic şi Arhip.
      De aiasta mărturisim, ca să să ştie.
      [...].
      Pecet(ea) lui Neculai.
      [...] <m.p>. 
      [...] <m.p.>. 
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Joldeştii.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: No. 6. Joldeştii 7150 <1642> mart(ie) 28. N. 35.

1642 (7150) martie 28, Iaşi							M

      † Adecă noi, Savin Prăjescul [...], şi sora mea, Safta, giupîneasa răposatului Şoldan ce-au fost vornic mare, [...], giupîneasa Stratului ce-au fost păharnic, [...], giupîneasa răposatului Vorontariu ce-au comis, şi toţii cuconii mii, mărturisim şi dăm ştiri cu est zapis a nostro cum noi, de bunăvoia noastră, am dat părţile noastre ce să va alege din giumătate de sat din Boziiani, ce simtu în ţinutul Neamţului, am dat rudii noastri Măricăi Hăbăşasca şi cuconilor dumisali, ca să li hie direapt(ă) ocin(ă) şi moşie, cu tot venitul ci a hi şi ca să aib(ă) a-ş(i) faci şi zapise domneşti dentr-acesta zapis a nostro.
      Pentr-aceia, nime dintru ruda noastră sau din fraţii noştre ca să n-a aib(ă) a mai strica aceasta dare a noastră, nici dănăoară, în veci.
      Şi, pre mai mare credinţă, noi am iscălit şi ne-am pus şi peceţile să hie de mari credinţă, să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>. 
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      Eu încă am dăruitu parte me dumisal(e) armaşului, lui Gligoraşcu Hăbăşăscul.
      [...] <m.p.>. 
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVIII-lea>: † Zapis.

1642 (7150) martie 29, Iaşi							M

      † [...]. Adec(ă) au venit înnaintea noastră şi înnaintea tuturor boiarilor noştri, a mari şi a mici, al nostru credincios şi cinstit boiarin Toader Petriceaico vornicul cel mare din Ţara de Sus şi s-au pîrît de faţă, înnaintea noastră, cu Antemiia Turetcoae, giupîineasa lui Dumitraşco Mihul den Turetca, prentru nişte părţi de ocine din Şeleşeul de Sus, ce iaste în ţînutul Dorohoiului, ce au fost mai denainte vreme date şi dăruite boiarinului nostru carele mai sus scrie, lui Toader Petriceaico vornicul cel mare, de Dumitraşco Mihul şi de giupîneasa lui, Antemiia, căce cuconi n-au avut de trupul lor, ce s-au dat dumisale ca să-i grijască şi să-i comînde.
      Iară după aceea au cădzut Antemiia Turetcoae într-o nevoie de la giupîineasa Orăşoae, pentru nişte argintiu, ce au dzis că i-au luat. Deci au mărsu iarăş(i) la Toader Petriceaico vornicul, de s-au rugat şi i-au dat o sută şi dooudzăci de taler(i) buni şi s-au plătit de acea giupîinesă.
      Dară cînd au fost apoi, s-au sculat rudele Balicăi hatmanul şi au luat toate ocinile Balicăi şi s-au aflat şi acele părţi de ocine din Şeleşeul de Sus vîndute Balicăi hatmanului, mai denainte vreme. Şi au luat rudele Balicăi şi acele părţi de ocin(c) din Şeleşeul de Sus. Deci boiarenul nostru, Toader Petriceaico vornicul, dacă au vădzut că i-au luat acele părţi de ocină, s-au legat într-o parte de ocin(ă) ce au avut Dumitraşco Mihul, giupînul îi Turetcoae, în sat în Sinăuţ(i) şi au luat pentru banii săi. Apoi a întrebat dumnealui, cine să va afla din ruda lui Dumitraşco Mihul mai aproape, să-i plătească acei ban(i) ce au dat îi Turetcoae şi nişte postav ce au fost dat lui Dumitraşco Mihul. Deci altul nu s-au aflat nime rudă mai aproape, ce s-au aflat al nostru credincios şi cinstit boiarin, Gavrilaş Mătiiaş logofătul cel mare, şi au dat o sută si dooudzăci de taler(i) bătuţ(i) întru mînule Antemii Turetcoae giupînesii lui Dumitraşco Mihul denainte noastră şi denaintea tutoror boiarilor noştri, şi s-au plătit de vornicul Petriceaico.
      Şi candu s-au svîrşit Dumitraşco Mihul, aşijdere l-au comandat şi l-au grijit. Şi au luat acea parte de ocină din Sănăuţ(i), toată partea lui Dumitraşco; şi uricul Sinăuţilor încă l-au dat pre mîna dumisale lui Gavrilaş Mătiiaş logofătul.
      Direptu aceea, ca să-i hie dircaptă ocin(ă) şi cumpărătur(ă) lui, şi feciorilor săi şi nepoţilor, în vec(i) neclătită. Şi altul nime să nu s(e) amestic(e).
      [...].
      [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVII-lea>: Sănăuţi, partea Turetcoaei, <continuată în secolul al XVIII-lea>: toată part(ea) den Sînăuţ(i) a Turetcoai.
      <Alte două însemnări, din prima jumătate a secolului ak XIX-lea>: 1) † Pre Sinăuţ(i); 2) 7150 <1642> mart(ie) 1, No. 9.

1642 (7150) martie 30, Iaşi							M

      † Adecă noi, Mărica, giupîineasa răpăosatului Lupui Hăbăşescul vornic, şi fraţii miei, Gheorghie Prăjescul şi Ion Prăjescul păharnic, mărturisim cu ceastă scrisoare a noastrî, cum noi, de bunăvoia noastră, am dat şi am dăruit dumisale rudei noastre Dumitru Buhuş vistiiarnic a noastrî direaptî ocină şi moşie, a opta parte de selişte Dădeştii, ce simtu lîngă Tîrgul Frumos, ca să-i fie dumisale ocină şi moşie, de la noi, cu tot venitul.
      Şi, aşijdere, iarăş(i) am dat şi am dăruit dumisale ce ni s-au venit partea noastrî despre ruda noastră Isac Balica ce-au fost hatman, cinci fîrtae de vie de la Cotnar(i) ce simtu în dealul Ţombricului, ce simtu într-o cărare cu viile dumisale, ca să-i fie dumisale, de la noi, cu tot venitul.
      Şi nime să nu aibă a să amesteca, dintru ruda noastrî, sau a strica aiastă de bunăvoe a noastră dare şi dăruire. Pre mai mare credinţî, pusu-ne-am peceţile şi am iscălit cătră această scrisoare a noastrî ca să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p>. 
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnarea scriitorului actului>: † De la Mărica vorniceasa şi de la fraţii dumisal(e), pre Dădeşti şi pre cinci fîrtae de vie de la Cotnar(i).

1642 (7150) martie 31, Iaşi							M

      † [...]. Dat-am cartea domniei mele slugii noastre, lui Costantin din Dolheşti, ca să fie tare şi puternic cu cartea domniei mele, a opri şi a ţine a sa direaptă ocină şi cumpărătură, nişte prosie, cîte vor hi făcute de Costantin în Dolh<eşti pe part>tea de ocină d<i>n Bodneni care au fost cumpărătură de Ionaşco vornicul. Nimea să n-aibă nic(i) o treabă cu acel(e) prosii, făr(ă) Costantin. Iar cui va pare cu strîmbul, să vie [să vie] să stea d<e> faţă înnaintea domniei mele. 
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...].
      
      <Pe verso-ul actului din 1719 (7227) iunie 10, peste care a fost lipit, însemnare din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: No. 19; 7150 <1642> mart(ie) 31 .

1642 (7150) aprilie 1, Iaşi							M

     † [...]. Scriem domnita me la sluga noastră, la Toader ot Stănislăveşti. Dămu-ţi ştiri, dacă vei vedea cartea domnii mele, iar tu să strîngi oameni buni şi megiiaşi den pregiur să alegi a şasea parte de sat de Leţcani, ce iasle a lui direaptă moşie a lui Boţ, şi a şesea parte de sat ce o au vîndut neşte răzeşi de acole să aibi a o da şi aceia parte pre mîna lui Ghiorghie Boţ să de el bani pre mîna cumpărătorului, căci iaste şi el moşnean ca şi ceilalţi.
     [...].
     † [...].
     [...].

1642 (7150) aprilie 5, Iaşi							M

      † Adecă eu, Nastasia Robceniţa, dăm ştiire cu cest zapis al meu cum am fost cumpărat a patra parte de sat de Uriiceni, cutul de sus, ce sînt supt Cozanciu, la ţinutul Hîrlăului, de la Mihalcea Tăban, dreptu o sut(ă) şi patrudzeci de lei, de m-am tocmit cu cumnatu-meu Cornac să-[m]mi întoarcă giumătate de ban(i) şi să ţie giumătate cu mine. Şi mi-au dat şeaptesprădzece galben(i) de auru alţi bani să-m(i) dea de acum înnainte.
      Şi în tocmala noastră au fost Gligorie Pilipolschie, şi Căzacul Bainschie, şi Mereuţ(ă), şi Ştefan Rugin(ă), şi Eremiia Dracea şi Budzanoschie diiacul, şi Gavrilaş, sluga hatmanului.
      Şi eu, Toader Dohat, am scris zapisul şi pre mai mare credinţă, ne-am pus şi peceţîle, să s(e) ştie.
      [...].
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      † [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, începutul aceluiaşi act, pînă la numele satului exclusiv, care aici este Mihalicăuţi>.

1642 (7150) aprilie 5								M

      † Adecă eu, Gavril Moţoc, nepotul Oprei Dedelui, şi Vezeuţ feciorul lui Cotoros de în Boloteşti, şi Trifa, înma Blagăi, şi Dumitru Bălţatul tij, şi Axintie s(î)n Trif tij, şi Neculai s(î)n Simioanei, şi Stana fata Mîncăi tij, şi Neagoe s(î)n Fătul şi toată semenţiia noastră, carii sîntem de în moşii noştri de în Bălţatul şi de în Opre şi de în partea lui Neagolei fata lui Drăgănuţ, scriem şi mărturisim înşine, cu cest zapis al nostru, cum noi, de a noastră voe, de nime îndemnaţi, nici nevoiţi, am vîndut un vad de moară pre gîrla Putnei de Gios, în sat în Boloteşti; acela vad, carele scriem, l-am vîndut dumisale lut Gavril hatman, dereptu şeaptedzăci de lei, bani buni, lei bătuţi.
      Tocmala ne-au fost denaintea a mulţi boiari şi oameni buni: Romăşcel staroste de Puma, şi Ştefan Moimăscul tij staros<te>, Dabijea biv pîrcălab, Eremiia tij, Pătrăşcan biv cămăraş, Neagoe căpitanul, Ştefan căpitanul, Manea vamăşul, Dumitru Lungul, Sava vătavul de hînsari, Samfirici Dumbrav(ă) de Boloteşti, Ion Pleşea tij, Lupe tij, Vas(i)lie Cozma tij, Chirii sîn Bolei, şi Pelea Iusip şi alţi oameni buni; cum de acmu înainte să-i hie dumisale dereptă moşie şi coconilor dumîsale, în veci. Pceţile pentru credinţa încă ne-am pus, să s(e) ştie.
      Dabijea <m.p.>; Gavril; Vezeuţ; Trifan; Dumitru; Acsinte; Necula; Stana; Neagoe.
      [...].
      † Pop(a) Panhilie ot Grozeşti, martur.
      † Toader Truşcă ot Folteşti, martur.
      † Pop(a) Alecsa ot Odobeşti, martur.
      † Ion Jilavlu ot Folteşti, martur.
      † Tănasie ot Odobeşti, martur.
      † Văscan ot tam, martur.
      † Frîncul ot Grozeşti, martur.
      † Vasilie Argintu ot Grozeşti, martur.
      † Gligorce ot Folteşti, martur <m.p.>.
      † Dumitru de Clipiceşti sîntu mărturie <m.p>.
      † Neagoe căp(i)tan martorisă<s>c <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnare contemporană>: Zapis pre morile ot v(o)lost Putna. 
      <Altă însemnare, din secolul al XVIII-lea>: De la Gavril Moţoc pentru un vad de moară.

<Înainte de 1642 (7150) aprilie 7>						M
    
      † Adecă noi, Tănasie ce am fost vornic, staroste de Putna, şi Athănasie egumenul de la mănăstire de la Berzinţu, şi Pepelea Cireş, şi Ion Negrul, şi Anghel, şi popa Drăghici de Tîrgoveţi, şi Trif Lupul, şi Vasilie, şi Petrea, şi Sima, şi Avram, şi Popîrşog, şi Ion Ciolan de Căpoteşti, şi Iuraşco, şi Ion feciorul lui Gligorie de Fiţingheşti, şi Barta de Sîrbi, şi Roman aprodul, şi Ştefan Golăiu, şi Andreiu feciorul Oprei călugărului şi alţii mulţi oameni buni şi bătrîni, scriem şi mărturisim cu scrisoarea noastră cum am socotit neşte părţi de ocină cu doao vaduri de mori ce au cumpărat părinţii călugării de la svînta mănăstire de la Beserecani de la Irimiia feciorul lui Nădăbaico ce au fost vornic şi de la alţi fraţi a lui. Giumătate au cumpărat, giumătate au dat pentru sufletele părinţilor săi şi pentru sufletele sale de i-au scris la pomelnic la svînta mănastire şi să le facă călugării pamente.
      Deci am socotit şi am aflat direpte cumpărături lui Nădăbaico vornicul pre bani gata doao vaduri de mori şi doaosprădzece pămînturi din frunte în sat în Vîlceşti şi hotărîte de Barbă Albă ce au fost staroste la Putna şi stîlpit(e) cu stîlpi, din sus şi din gios despre alţi răzeşi, bolovani mari tăiaţi cu ciocanul, semne în bolovani.
      Şi, aşijderi, am ales o parte de ocină ce iaste cumpărătură călugărilor de la Cîrstîian şi de la Ilie şi de la Andronic, un pămînt în frunte în hotarul Romaneştilor; şi l-am stîlpit.
      Deci noi, cum am aflat cu sufletele noastre aşe am făcut această adevărată mărturie să aibă a ţine călugării pre hotarăle cele bătrîne ce au stîlpit Barbă Albă.
      De aceasta mărturisim, să să ştie.
      † [...] <m.p.>.
      † Pepelea Cireş <m.p>; † Gligor <m.p.>; † Avram <m.p.>.
      † Eu, Pătraşco diiac, [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Putna, Tănasie; <completat în prima jumătate a secolului al XIX-lea>: la Vîlceşti.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: No. 29. Mărturie hotarnică de la Tănasă ce au fost vor(ni)c, făr(ă) an şi lună.

<Înainte de 1642 (7150) aprilie 7>						M

      † Milostive şi luminate doamne, să fii măriia dumitale sănătos! Dăm ştire măriei tale că au venit părintele Partenie egumenul şi alţi călugări de la svînta mănăstire de la Beserecani cu cinstită cartea măriei tale să strîngem oameni buni şi bătrîni megiiaş(i) şi să alegem părţile de ocină ce au fost cumpărătură lui Nădăbaico ce au fost vornic mare, din Vîlceşti, cu vaduri de mori şi o parte de ocină din Romăneşti.
      Deci am strînsu megiiaş(i) din sus şi din gios, anume: Popelea Cireş, şi Ion, şi Anghel de Tîrgoveţi, şi Lupul, şi Vasilie, şi Petrea, şi Sima, şi Avram, şi Popîrşog din Căpoteşti, şi Iuraşco de Fiţinghesti, şi Trif de Ivănceşti, şi Barta de Sirbi, şi Roman aprodul, şi Ştefan Golăiu, şi Ion feciorul lui Gligorie de Fiţingheşti, şi Andreiu, feciorul Oprei călugărul, şi Athanasie, egumenul de Berzinţă şi alţii mulţi oameni buni şi bătrîni. Şi am întrebat de dînşii să ne spuie direptu cît sint cumpărăturile lui Nădăbaico vornicul. Şi aşea au dat cu sufletele sale: că au cumpărat doao vaduri de mori şi doaosprădzece pămînturi din frunte din Vîlceşti şi un pămînt din frunte din Romăneşti. Şi am cercat şi am aflat şi hotăra bătrîne puse de Barba Albă, cîndu au fost hotarnic lui Nădăbaico vornicul ce au cumpărat, bolovani scriţi cu ciocanul semne bune.
      Deci, dacă am aflat acele hotăra adevărate şi de la noi am făcut mărturie cu ceşti oameni buni ca să aibă a-şi ţine părinţii călugării de la Besărecani cumpărăturile ce au cumpărat de la feciorii lui Nădăbaico ce au fost vornic, de la Irimiia şi de la fraţii lui pre hotăra ce au hotărît Barbă Albă şi pre alte hotăra ce am pus noi cu ceşti oameni buni.
      Aceasta dăm ştire măriei tale cum am aflat cu sufletele noastre; cum va hi voia măriei tale. Să fii măriia dumitale sănătos, [...]! Amin!
      † Robul măriei tale, Tănasie staroste de Putna.
      † Athanasie egumen ot Berdzinţi <m.p.>.
      Ştefan; † Pepelea; Ion Negrul; † Neculai; † Anghel; † Lupul călăraş; † Vas(i)lie; † Petrea; † Sima; † Avram; † Popîrşog; † Barta; † Roman; † Andrei.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Putna. Nădăbaico.
      <Altă însemnare, din secolul al XIX-lea>: Mărturii hotarnică de la Tănasă starostele de Putna, făr(ă) an sau lună.

1642 (7150) aprilie 9								M
      
      † Adecă eu, Dumitraşco Bantăş, şi cu feciorie mei, Gligorcea şi co Iordache şi cu Năcuţa şi Grăpina, cu feciorie femeei sale, Didei, fata Mălinee, nepoata Anăsiei, fetei lui Gavrileţ şi ai Gavrileţoe de Sacalăş. Deci au vinit, de bonăvoia lor, de nimene nevoiţ(i), de ş-au vîndut partea Mălinei, din sat din Săcălaş, ce i s-a vini, din vatra satului şi din ţarină şi din fînaţ şi cu vad de moră şi cu loc de grădină, cu izvor şi cu giumătate de loc de prisacă, ce au fost a lu Gavrileţ şi ai Gavrileţoe de Sacalăş, şi co tot vinitul ce va fi din sat [din sat] din Sacălăş. Deci o au vîndut Porcei de Oşăşti, dereptu 14 zloţ(i) bătuţ(i), denaintea a mulţi oamene buni şi bătrîni, anume: popa Oana de Oşăşt(i) şi Busul ot Fîstîci ... Postolachi ot ... <S>imion de tî<r>g de Iaş(i), şi Obrejie ot Fîstîci, şi Ştefan Molele de Fîstîci, şi Vasilie ot tam, Ghervasie zet Busul ot tam, şi Ioniţ(ă) sîn Busul ot tam, şi Matheiu tij ot tam, şi Măgură tij sîn Busul ot Fîstîce, şi Ionaşco Tălămbocă ot Oşişti şi Budulan ot tam.
      Deci mai pri mari credinţă, ne-am pos şi peceţile, însă uni de<n> noi ne-am pos şi degetele, ca să să ştie.
      † În anul 7150 <1642> ap(rilie) 9.
      Ştefan; † Pop(a) Oana, mar(tur) <m.p>. † Busul; † Postolachi; † Simion; † Obreajie; † Vas(i)lie; Ghivarsie; Busul; Mafteiu.
      † Şi eu, Măgură, am scris zapis(ul).
      
      <Pe verso, pe hîrtia pe care a fost lipit actul, însemnare de la începutul secolului al XIX-lea>: Zapisul lui Dumitraşco Bantăş şi cu a feciorilor lui şi a neamurilor lui de moşiia Săcaluşii. 7150 <1642> ap(rilie) 9. No. 3.
      
1642 (7150) aprilie 21, Iaşi							M

      † [...]. Dat-am cartea domniei mele rugătorilor noştri călugărilor de la svîntaa mănăstire de la Pîngăraţi să fie tari şi puternici, cu cartea domniei mele, a-ş(i) ţinea şi a-ş(i) apăra braniştea sventei mănăstiri şi cu toate poieni<le> ce vor asculta cătră acea branişti, pre unde au ţinut şi pîn[n]ă acmu. Altu nime să nu aibă a să amesteca într-acea branişti a lor şi într-acele poieni, pînă va dărui Dumnedzău de vom merge şi domniia mea cătră Neamţu, de li vom da un ispravnic de le va alege şi le va hotărî despre alt(e) hotăra. 
      [...].
      [...].
      [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVII-lea>: Carte de branişt(e), Straje.
      
1642 (7150) aprilie 28, Iaşi							M

      † [...]. Scriem domniia mea la slugile noastre, la pîrcălabii de Lăpuşna. Dămu-vă ştir(e), deaca veţi vedea cartea domnii mele iar voi să mergeţi la sat la Chişinău şi să strîngeţi oameni buni şi bătrîni şi dinpregiur megiiaşi şi să socotiţi cum veţi şti mai cu direptul cu sufletele voastre să alegeţi hotarul satului Chişinăului despre alte hotăra şi să puneţi şi stîlpi, ce este a svintei mănăstiri a Sv(i)ntei Vineri, şi în ce chip veţi afla mai cu direptul să faceţi şi o scrisoare să ne daţi ştire.
      [...].
      [...].
      [...].
      [...]<m.p>.
      
1642 (7150) mai 1, Iaşi							M

      † [...]. Adecă s-au pîrît de faţă, înnaintea domniei mele, Agapie, ginerele lui Lazăr din Oţeleni, cu Gheorghiţă şi cu Ştefan, feciorul Horjei, şi cu Isac de acolea, din Oţeleni, pentr-un hălăştău cu moară şi cu pio, dzicîndu Agapie cum acel hălăştău iaste a socru-său, a lui Lazăr, şi după moartea lui l-au ţinut el cu cumnaţii lui, cu Vasile şi Anniţa şi Nastasia, iară acmu ei-l oprescu; iară Ghiorghiţă şi Ştefan Isac, ei au dzis că au şi ei treabă. Dece au rămas Agapie pre Ghiorghiţă şi pr<e Şte>fan şi pre Isac, denaintea noa<s>tră, ca să ţie hălăşteu cu moară şi cu pio, cu cumnaţii lui, ce mai sus scriem. Iar ei să n-aibă nici o treabă, pentru căci s-au aflat că are Ghiorghiţă alte hălăştee, iară Ştefan, feciorul Horjei, şi Isac au vîndut partea lor socru-său, lui Lazăr.
      Pentr-aceia, să nu mai aibă a să mai pîrî nici dănăoară în veci, înaint<ea> cărţiei noastre.
      [...].
      [...].
      † [...].
      
1642 (7150) mai 4, Iaşi 							M

      † [...], i Vasilie Roşca dvornicul de poartă, i Neniul dvnrnicul, i Ghiorghie Năvrăpăscul dvornicu, i Bîrsan dvornicul i Costantin Neb<oj>atco dvornicul, mărt<ur>isi<m> cu acestu <za>pis al <nos>tru c<um au> venit <în>a<in>tea noastră Necoară ar<me>anu de tîrg de Roma<n> şi cu fămeia <s>a, cu Sanfira, de nime nevoiţi, <ni>ce asupriţ<i>, ce de bunăvoia lori, de au vîndut a lor drea<ptă> <oci>n(ă) <şi> moşii, doao falci şi giumătate de vii la Cotnar(i), în Dealul Mîndru, ce iaste pe lîngă viia lui Isaico. Acele vii le-au vîndut dumisale fratelui nostru Lupului Prăjescul medelniceriul, dreptu o sută de galbeni, bani buni. Dece noi, vădzîndu de a lor bunăvoe tocmală, tocmindu-să şi făcîndu-i plata deplin, mai pre mare credinţa am iscălit şi ne-am pus şi peceţile, ca să-ş(i) facă dumnealui şi drese domneşti. De aiasta scriem şi mărturisim, ca să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: † Zapis pre neşte vii ce am cumpărat ot Nic(oară) armanul ot Roman <ş>i de la femeia lui.
      
1642 (7150) mai <7>								M

      † Adec(ă) noi, Ionaşco de Corăceşti, şi Andonie de acolo, şi Strătulat de Văsteleşti, şi Toderiţe de acole, şi Ionaşco Şes de acolo, şi Ţotul de Băloşeşti, şi Chirila Streche de acolo, şi Costachi feciorul lui Ursu de Suceveiani şi mulţi oamini buni şi bătrîni di pi pregiur megieş(i), scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru cum au vinit înnaintea noastră Toader sitariul de Văşteleşti şi au întorsu o parte de ocină din sat den Văşteleşti, partea frăţîne-seu lui Sanson feciorul lui Andronic, care parte de ocin(ă) o au fostu vîndut el lui Ţinchiu drept treispr<ezece galbeni>; şi i-au întorsu Toader aceşti bani, ce mai sus scriem, toţi întru mînule lui Ţenchiu denaintea noastră şi denaintia a mulţi oamini buni, pintru căce nu l-au mai întrebat pie Toader cîndu şi-au vîndutu acea parte din ocin(ă), din giumătate de sat a şasa partia, partea unui frate, cu cas(ă) şi cu 2 livedzi, una de perji şi alta de meri, şi cu vadu de piio şi cu o săpătură de fîneţă şi cu tot vinitul ce va fi pre ace parte. Aceea am întorsu Toader cu femeia sa, cu Costanda, ca să fiie lui dreaptă ocin(ă) şi <mo>şie şi feciorilor săi şi nepoţilor şi să aibă a-ş(i) face şi drese domneşti. Şi, pintru mai mare credinţe, ne-am pus şi peceţile.
      Şi cu, Necula diiacol, am scris, să să ştiie.
      Văleat 7150 <1642> mai <7>.
      
1642 (7150) mai 11, Iaşi							M
      
      Eu, Jurea, feciorul lui Gligorie, nepotul Norsui(?) de Petreşti, însumi pre mine mărturisescu, cu cest zapis al miu, cum am loat de la domnealui Handoca doi galbeni pentru o moşie ce am în sat în Petreşti păr-voi alege desp<r>e al<ţi> fraţi să fie pre mîna dumisal(e) partea mea; dacă om alege, de mi să va mai vini, dumnealui va plăti cît mi să va veni[i].
      De asta scriem, ca să să ştie.
      [...].
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: † Zapis a Jorii ot Petreşti, parte Tansi.

1642 (7150) mai 11								M

      † Adecă eu, Gligorie s(î)nă Toder Tisariul ot Bereşti, scriem şi mărturisim cu cestu zapis al miu cum m-am sculat eu şi am vîndut o ocină la locul Răonilor, parte tătine-miu, lu Tode Tisariul, dirept(ă) moşii a tătine-miu, din tot locul, din vatra satului, şi din cîmpu şi dintr-ap(ă); şi o-m vîndut lui Vasilie ficioriul Măricăi ai Marcoie; şi mî-au dat o vacă cu viţel, şi o-m preţuitu derept şeas(e) lei, si patru galbeni bani gat(a), bani buni, ca să-i fie lui direptă moşii şi ocină, nimea ca să n-aibă a întoarce această moşii nici dănaoar(ă), în veci de veci, nici din ficiori mii, nici din fraţi mii, nici din surorile mele, nici din nepoţii mii, nici dănăoar(ă), în veci de veci. Iar cine va vrea să întoarcă să fii procleatu şi tricleatu şa a Iudei.
      Şi această tocmal(ă) o-m făcutu de-nainte a toatu satul Costeşti şi a mulţi omini buni şi bătrîni, anume: Gligorie ai Mistodoie şi f<r>ăţîne-său, lui Anghel, şi a lui Marcul Julfă, şi lui Gligorie a lui Grozav, şi Petrea ficioriul lui Mihaiu, şi a Pahoncei, şi a Eremii, şi lui Mihăil(ă) ot Borzeşti, şi lui Loghin ot Hiltiiu, şi a Petrei lui Ioniţ(ă) ot Negoieşti.
      Şi, pe mai mar(e) credinţă, ne-am pus toaţii peceţile, ca să să ştii. Aceasta scriem şi mărturisim cu cestu zapis al miu.
      [...].
      Grigorie văt(ăman); Grozav; Anghel; Paholcea; Marcu; Eremie; Mihăil(ă) ot Borzeşti; Petrea; Loghin; Petrea lui Ioniţ(ă).
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Zapis za moşii de Răoni.
      
1642 (7150) mai 11, Iaşi							M

      † Adec(ă) noi, Toader Corban şi cu femeia mea, Salomiia fata Voicăi, şi Ifrim ficiorul preotiasei Sărai, şi Anniţa fata Paului, şi Buzdugan ficiorul Negritei, şi Simion ficiorul Dobrei, şi Rusea ficiorul Măricăi, toţi nepoţii Şendrei ce au fostu hatman, scriem şi mărturisim noi, cu cestu zapis al nostru cum noi, de bun(ă)voia noastră, de nime nevoiţ(i), nici siliţi(i), am vîndut a noastră deriaptă ocin(ă) şi moşii, a treia parte de sat de Cărbuneşt(i), ce iaste în ţinutul Agiudului, pre Siriat. Aciia o am vîndut dumisali lui Ghiorghii Ştefan logofătul al treilea, dereptu o sut(ă) de lei, bani gata.
      Şi s-au sculat dumnealui Ghiorghii Ştefan logofătul al treile şi ne-au dat acei bani toţ(i), deplin, 100 lei... la mîna noastră. Deci ca să-i fie dumisali direaptă ocin(ă) şi cumpărătur(ă), cu tot vinitul, ce să va alege, din vatra satului, şi din ţarin(ă), şi din fînaţ, şi din poeni, şi din curătur(i), şi din pădur(e), şi dintr-apă şi din tot locul; numai nu-i vîndut dintr-acea a treia parte de sat de Cărbuneşt(i), dintr-a cinci parte, a şeaptea parte, iar alte părţi sintu vîndute toate.
      Şi în tocmal(a) noastră au fostu: Neniul vornicul de gloat(ă), şi Roşca vornicul, şi Costantin Nebojatco vornicul, şi Pavîl vornicul, şi Năvrăpăscul vornicul, şi Trandafir vornic, şi Ştefan Boul ce au fostu clucer, şi Pătraşco ce-au fostu postelnic, şi Irimiia Murguleţ, şi Dociul, şi Nacul, şi Şeaidir uricariul şi alţi mulţi ficior(i) de boiar(i) şi voinici denainte.
      Şi nime dintru fraţii noştri sau din ficiur(ii) noştri sau din nepoţii noştri, nime să nu s(e) amestece a întoarce, căci ne-am voit noi cu toţii, de bun(ă)voia noastră, de am vîndut; şi ca să aibă a-ş(i) face dumnealui şi direse domneşti de pre aceasta za<pi>s al nostru.
      Şi pentru credinţa, ne-am pus peceţili, să s(e) ştie.
      [...].
      [...] Aniţăi.
      [...] lui Toader Corban.
      [...] lui Buzdugan.
      [...] lui Simion.
      [...] Rusei.
      [...] lui Ifrim.
      
      <Pe recto-ul filei a doua, scris de altă mînă>:
      † Din uric de la Ştefan vod(ă) cel Bun şi din drese ce-au avutu Toader Corban cu feme(ie) lui, de l(a) Radul vod(ă) şi de la Bărnovschi vod(ă) de rămas pe Obrejie şi pe femeia lui, Mărie, fata lui Biliu din Poian(ă).
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: † Pre Cărbuneşti, <continuat în secolul al XVIII-lea>, ot Toader Corban.
      
<Cca. 1642 (7150) mai 12>							M

      † Adecă eu, Todosie feciorul Stancăi, nepotul lui Filip din Fiţingheşti, scriiu şi mărturisescu cu cest zapis al mieu cum eu, de bun(ă)voia mea, de nime nesilit, ce de a mea voe bun(ă), am vîndut toat(ă) partea părinţilor miei, din sat din Fiţingheşti, din vatra satului şi din cîmpu şi din vad de moar(ă) şi din tot venitul cîtu-i hotarul satului, din apa Putnei pînă în hotar(ul) Milcovului, dumisal(e) sulgerului Dumitraşco, dereptu 20ug(hi).
      Într-aceasta tocmal(ă) s-au prilejit Partenie călugărul, şi Ionaşco nepotul lui Necoriţ(ă), şi Lupul feciorul lui Mihăil(ă), şi Preopie ce au fost preut de Cofeşti, şi Anghel meşterul de acolo, şi Iuraşco şi Petrea de acolo, şi Irimiia, şi Vas(i)lie Scînteie ce au fost vătav şi alţi oameni buni de pren pregiur, megiiaşi.
      Deac-am vădzut de bun(ă)voia lui văndzîndu şi plat(ă) deplin(ă), noi încă ne-am pus peceţile şi iscăliturile pre a noastră mărturia să-ş(i) fac(ă) dumnealui şi derese domneşti, să s(e) ştie.
      Eu, popa Toader, încă fust-am <m.p>.
      Todosie; Gligorie Marcul.
      Ionaşco am scris, să s(e) ştie, Ionaşco [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din sec. XVIII>: Zapis de Fiţingheşti; <din sec.XIX>: No.4.
      
<După 1642 (7150)> mai 12, Iaşi						M

      † Pavăl Albotă dvornic. Scriem şi mărturi<si>m cu cestu zapis al nostru cum am luat de la dumnealui visternicul Iurdachie doaodzeci de galbeni înprumut pînă voiu face socotinţă de-m(i) voiu aege partea la Ciupeşt(i), de mă voi tocmi cu dumnealui de sine; de nu, să am a da dumisal(e) banii fără cuvente multe.
      Pre mai mare credinţă am şi iscălit, să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p>.
      
      <Pe verso, însemnare contemporană>: Ot Pavel vornic, pe 20 ug(hi).
      
1642 (7150) mai 14, Iaşi							M

      † [...]. Adecă au venit, înnaintea noastră şi înnaintea alor noştri boiari, Necoară armanul de tîrg din Roman şi cu fămeia sa, cu Sanfira, de nime nevoiţi, nece asupriţi, ce de bunăvoia lor, de-au vîndut a lor dreaptă ocenă şi muşie, doao fălci şi giumătate de vii la Cotnar, în dealul Mîndru, ce iaste pre lîngă viia lui Isaico. Aceea o au vîndut boiarinului domnii mele, Lupului Prăjescul medelniceriul cel mare, dreptu o sută de galbeni, bani buni.
      Dece domniia mea, vădzîndu de-a lor bunăvoe tocmală, tocmindu-să şi făcîndu-i-s(e) plata deplin, de la domniia mea încă am dat şi am întărit, ca să-i fie şi de la noi drreaptă ocenă şi moşie şi cumpărătură, neclătită, nice odănăoară, în veci.
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: Ispisoc pre neşte vii din Mîndrul, ce amu cumpărat ot Nicoar(ă) armanul din Roman şi de la femeia lui.
      
<După 1642 (7150)> mai 14, Iaşi						M

      † Adec(ă) noi, Pavăl, şi Năvrăpăscul, şi Costantin şi Trandafir vornici de poartă, scriem şi mărturisim cum au vinit înnaintea noastră Costantin Bechea şi ş-au pus zălog o parte de ocin(ă) din Poian(ă), partea lui Ionaşco Bărcan, ce să va alege, la Lupaşco stolnicul dereptu dzece galbeni, însă să margă oameni buni să aleargă acea ocin(ă) şi să o biciuluiască; de va faci mai multu de acei dzece galbeni, să<-i mai d>ea bani, iar de nu va faci mai multu, să fie o ocin(ă) plătit(ă); iar de va gîlceve ficiorul lui, să dea samă Costantin Bechea.
      De aceasta scriem şi mărturisim şi, pentru credinţa, ne-am pus peceţîli, să s(e) ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p>.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Scrisori pe Poiana ce iaste în moşîia Ploscuşeni. Nr. 13.
      
1642 (7150) mai 15								M

      † Adec(ă) eu, Nastasiia fata lui Dolhan din sat din Mirciiani de la Jijiia, scriem şi mărturisescu, cu cest zapis al mieu, cum am vîndut partea mea ce am la Mirceni moşie, din partea lui Melintie a treia parte, o am vîndut Cîrstei Ţîganul, fratele Petrei şi a lui Gavril, Begeştii, dirept 10 lei, ca să-i hie lui moşie direaptă.
      Şi în tocmala noastră au fost: Gherasim din Slobodzia, şi Lie cel bătrîn din Mirceni, şi Ghiorghie Răspopa din Mirceni şi alţi oamen(i) bun(i).
      Şi pentru credinţa am pus degetel(e), să s(ă) ştie.
      [...].
      † Nastasiia; † Gherasim; † Gheo(r)ghie; † Lie.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: O parte din Dolhini, de parte lui Melinte.
      
1642 (7150) mai 15, Iaşi							M

      † [...] şi-ţi dăm ştire că s-au pîrît de faţ(ă), înnaintea domniei miale, sluga nostră, Bechea de Bogdăneşt(i) cu Iuraşcu şi cu fraţi săi, feciorii Gligăi de Răseşt(i), dzicîndu Iuraşcu înnaintea domnie mele că-i ţine Bechea ocina din Bogdăneşt(i) cu tăria şi n-are nice o treab(ă), iar Bechea au dzis înnaintea domnie mele că au plătit pe Gligorie nepotul lui Ivaşcu, feciorul Anghelinei, din legătura de la Fortuna pîrcălabul de Neamţu de un furtişag mare ce-au fost furat. Şi au fost să piae şi s-au rugat Vasilie şi fămeie sa, Anghelina, Bechei să-l plătească, să nu peae, şi au dat Bechea dzece stupi neroiţ(i) şi dzece lei în mîna Fortunei, dinaintia a omeni buni, de i-au plătit capul, cum au arătat Bechea şi carte de la Fortuna şi de la omeni buni.
      Direptu acea, deacă vei vedea cartea domnii mele, iar tu să întrebi, de va avea Bechea trei omeni să mărturisască, cum i-au dat Anghelina partea ei şi a fraţilor săi tot, direptu aciale bucate ce mai sus scrie, să rabde Iuraşcu şi cu fraţii lui de ocină, să o ţie Bechea şi mai multă jalob(ă) să nu fie înnaintea domnii mele, nice să să mai pîrască în veci această pîră pespre cartea domnii mele.
      [...].
      [...].
      [...].
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: † Carte de rămas de la Vas(i)lie vod(ă) pentru parte lui Iuraş<co> şi Costihanului.
      
<După 1642 (7150) mai 15>							M
      
      † Adecă eu, popa Chirilă den Prăjeşt(i), şi Dumitru de-a-colea, şi David ot Bogdăneşt(i), şi Marco ot Prăjeşt(i) i Grap(ă) ot Cereteoan(i), mărturisim noi, cu sufletel(e) noastre, cum am vădzut noi cu ochii noştri şi am audzit cu urechile cînd au dat Vasilie cu femeia sa, Anghelina, ocina sa şi a fraţilor săi, toat(ă), den sat den Bogdăneşt(i), lui Ştefan Bechei, derept ce i-au plătit pre feciorul său, pre Gligorie, de la Furtuna pîrcălabul de Neamţu, că era să-l spîndzure, de un furtuşag mare <ce> furase. Deci, s-au rugat Bechei să-l plătea[a]scă, să nu-l lase să piiae. Şi au dat Bechea 10 stupi neroiţi şi 10 lei bătuţi în mîna Furtunei, denaintea noastră.
      De-aceasta tocmală mărturisim şi rădicăm noi cu sufletel(e) noastre şi vom mărturisi şi înaintea măriei sal(e), lui vod(ă), de ne vor pohti.
      [...].
      
      <Pe verso, o însemnare contemporană>: † Zapisul cu ocina de la Voltu.
      
<Înainte de 1642 (7150) mai 18>						M
      
      † Adecă noi, Vas(i)lie Vulpaş şi Avrămiia şi Gaflona, feciorii lui Vulpaş, şi Isail(ă), şi Ioniţă cu fămeia mea, cu Drăgoaia, feciorii lui Toader Vulpaş, nepoţii lui Vas(i)lie Vulpaş, scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru cum noi, de a noastră bunăvoe, de nimi îndemnaţi, nici asupriţi, am vîndut un vad de moară în sat în Gligoreşti, pre Gîrla Putnei de Sus, şi cu doao pămînturi în frunte şi la cîmpu şi în dumbrav(ă), cu tot venitul acelor doao pămînturi, cît ţine hotarul satului. Acest vad de moar(ă) şi aceste doao pămînturi cu venitul am vîndut dumisale Erimiei dereptu optudzăci de lei bătuţi. Însă de în vadul morei am vîndut giumătate de vad şi de într-altă giumătate, giumătate, ce ne-au fost noao dereptă cum<părătu>ră a părinţilor noştri de la Luca de Gligoreşti; iar a pa<tra par>te de vad au fost nevîndută şi au fost a Zahariei şi a nepoţilor lui.
      După aceea şi eu, Zahariia, cu nepoţii miei, deac-am vădzut şi noi că să vende acest vad, şi noi am luat de într-aceşti 80 de lei şeapte galbeni peîntru a treia parte de în vadul morei, peîntru ce şi noao ne-au fost cumpărătură de la Luca şi de la fămeia lui, Rada. Acea parte de vad să cheamă că acmu iaste tot vadul vîndut dumisale Erimiei. De acum înnainte să-i hie dumisale dereaptă ocină şi moşie şi coconilor săi în veci.
      Tocmala ne-au fost denainte a oameni buni, anume: Tănasie biv dvornic, şi Saia pitar, şi Pătrăşcan de Bătineşti, şi Dumitru Lungul, şi Melintie, şi Ionaşco de Bătineşti, şi Gheorghi de Şendreşti, şi Hilimon de Gligoreşti, şi Toader Mămaiu tij si alţi oameni buni.
      Mai pre mare credinţă şi peceţile ne-am pus cu aceşti boiari şi cu aceşti oameni buni cu toţi, să s(e) ştie.
      Stanciul <m.p>.
      † Şi adecă eu, Stanciul, sluga a dumisale a lui Apostol Catargiul vel postelnic, încă ne-am prilejit.
      Vulpaş; ... ; Melentie; Vas(i)lie; Gheorghe.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: De la Gligoreşti.
      
<Înainte de 1642 (7150) mai 18>						M
      
      † Adecă eu, Glegorie sîn Baciul, şi cu soru-mea Măgdălena şi soru-mea ..., scriem şi mărturisim noi cu acestu zapis al nostru cum am vîndutu Iremiei brat Dabij(a) şi femei lui, Măricăi, şi coconilor săi, am vîndutu trei răzori în frunte în salu în Gligoreştiei şi cu vad de mor(ă) ce se va veni partea nostră, dereptu 20 ughi, de a noastră bunăvoe, de nimer(i) nevoiţi, nici asupriţi, ce de a nostră bunăvoe, denainte dumisal(e) vornicului Tănasiei, şi a Dabijiei pîrcălabul, şi Saia pitarul, şi Pătraşcan căuzaş, şi Vasilie brat Saia, i Bîrlăden sîn Drăguţ, i Mafteiu, şi Costantin de Cruce, şi şi Ştefan de Drăgoşen(i), i pop(a) Sav(a) de Cruce şi mulţi omeni buni şi bătrîni.
      Pentru aceea ca să aibă a-ş(i) face şi zapis domnescu. Pentru credinţă noi am şi iscălitu şi ne-am pus şi peceţile, să să ştie.
      [...] <m.p>.
      Dabijea <m.p>.
      † [...] <m.p>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, primele şase rînduri – pînă la martori – ale aceluiaşi aci>. 
      <Însemnare din secolul al XVIII-lea>: Zapis za Gligoreşti.
      
<Înainte de 1642 (7150) mai 18>						M

      † Adecă eu, Danciul cel bătrîn de la Cruce, şi Toma Dzale, şi Fătul Talpî şi Stana, înma Fîrlei, şi toţi feciorii noştri, scriem şi mărturisim înşine cu cest zapis al nostru cum noi, de a nostră voe, de nime îndemnaţi, nici nevoiţi, am vîndut a noastrî dereaptă ocină, treizăci şi trei de paşi şi giumătate de vad de moară, ce iaste în iaz în Şendreşti, o am vîndut dumisale Erimiei dereptu cincidzăci de lei, bani buni.
      Şi eu, Istratie feciorul popei de Băl(i)neşti, şi Mărina fămeia Şendrescului, şi feciorul mieu, Necoar(ă), şi Nechifor şi Ţigan cu  fămeia mea, Todosiia, fata lui Stan Chişarău, şi Chiril(ă) cu mama mea, eu <Irin>a, aşijdere am vîndut dumisale Erimiei trei răzoare în frunte iar în sat în <Şen>dreşti cu parte de vad, şi cu patru săpături la cîmpu, şi cu o liva<dă> de pomi ce sîtu preste gîrlă, şi cu tot venitul acestor trei răzoare şi cu branişte, o am vîndut dereptu cincidzăci de lei, bani gata.
      Şi eu, Dobra fata lui Pirotă, şi Rugin(ă) cu feciorii miei, Ion şi Cîrstina, şi cu sora lor, aşijdere am vîndut dumisale Erimiei iar un răzor în frunte în sat în Şendreşti cu o săpătur(p) şi cu branişte şi pomi, dereptu patru galbeni.
      Şi aşijdere eu, Toader Mămăiu, cu fămeia mea, cu Tudora, şi Ihnat feciorul Fetiei, nepoţi Dihorăi, aşijdere au vîndut dumisale Erimiei un pămîntu în frunte, iar în sat în Şendreşti cu parte de în vad şi cu selişte şi la cîmpu pînă unde iaste hotarul satului, cu tot venitul, dereptu 16 galbeni, bani buni. Acel pîmîntu au fost cumpărătură moşului nostru Dihorăi de la Dragoşă Gînscă.
      Şi eu, Gligorie, şi Gavril cu fraţii rniei, Costachi şi Bejan, feciorii Drăgălinei de Gligoreşti, aşijdere am vîndut un pămîntu în frunte, iar în sat in <Şen>dreşti, cu parte de în vadul morei şi în sileşte şi în ţarină şi la dumbrav(ă), cu tot venitul. Acela pămîntu ce scriem iaste cumpărătură moşu-nostru popei Ţagăi de la Dragoşă Gînscă în Şendreşti; l-am vîndut acel pămîntu, l-am vîndut dumisale Erimiei, dereptu 16 galbeni, bani buni.
      Aceste tocmele au fost denainte a oameni buni: Tănasie biv dvornie, <I>saia biv pit(ar), Pătrăşcan cămăraş, Petrea căpitan, Vas(i)lie Batin, Dumitru Lungul, Gligorie Cuibar, Toader brat ego, Pătrăşcan şi Slăvil(ă), nepoţii popei Ţagăi, şi Neagu ginerele Băluşcăi, Gheorghe de Şendreşti, Bălan sin aga, Ion Renţea, Ionaşco Văscan, Lupul Boţ şi alţi mulţi oameni buni.
      Aceste moşii, ce au cumpărat Erimiea die la toţi aceşti oameni ce <mai> sus scriu, să-i hie dumisale şi coconilor săi direaptă moşie în veci.
      Pentru credinţa şi peceţile ne-am pus, să s(e) ştie.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>
      
      <Pe fila a doua, un zapis pentru Şendreşti>.
      
<Înainte de 1642 (7150) mai 18>						M

      † Aşijdere eu, Andreiu, feciorul Andreicăi, cu nepoţii miei, cu feciorii frăţine-mieu, lui Toader, cu Arpentie şi cu Ursul, iar am vîndut dumisale Erimiei giumătate de vad de moar(ă) şi 33 de paşi loc în ţarină, iar în sat în Şendreşti, dereptul 20 oi cu miei şi doi boi [...] 10 galbeni şi 4 galbeni bani gata şi 4 galbeni cîndu s-au pîrît cu Crucenii. I-am vîndutu această moşie cu tot venitul să-i hie moşie în veci, ce iaste această parte de ocină de în partea Sonţei.
      Tocmala ne-au fost cu oameni buni: Ţuţuian, popa Mihaiu, Ionaşco Measea de Păuneşti şi Gheorghă Bălan s(î)n aga de Şendreşti şi alţi oameni buni.
      Pece(ţile) pe întru credinţa încă ne-am pus, să s(e) ştie.
      † Popa Mihaiu.
      † [...] <m.p.>.
      
<După 1642 (7150) mai 18>							M

      † Întru tot cinstit părintele nostru log(o)fete mare, să fii dumneata sănătos! Dăm ştire dumitale că au venit Irimiia Crîstiian la noi cu cinstită cartea măriei sale lui vodă să-i alegem neşte părţi de ocină cumpărături din sat din Şendreşti şi din Gligoreşti.
      Deci am strîns oameni buni şi bătrîni din sus şi din gios din pregiur megiiaşi şi am ales o parte de ocină, doao pămînturi în frunte şi un vad de moar(ă) întreg ce-i iaste cumpărătură de la Vasilie Hulpaş şi Avrămiia şi Gaftona, feciorii lui Vulpaş, şi Isail şi Ionilă cu femeia lui, Drăgaia, feciorii lui Toader Hulpaş, şi de la Zaharia cu nepoţii lui dirept 80 de lei.
      Şi, aşijderi, trei răzoare din frunte cu partea din vad de moar(ă) ce-i iaste cumpărătură de la Gligorie feciorul Baciului şi sora lui, Măgdălina, şi Dochiia, dirept 20 de galbeni.
      Şi, aşijderi, un pămînt în frunte ce i-i cumpărătură de la Mărica Papareţoaie, dirept 10 lei, şi altu pămînt în frunte ce i-i cumpărătura de la Drăguţa cu feciorii ei, dirept 10 lei, şi un răzor în frunte ce i-i cumpărătură de la Protasiia cu feciorii ei Ion şi Toader, dirept cinci lei, şi alt răzor din frunte ce i-a dat Ştefan feciorul lui Costachi pentru o parte din Vadul Mare, din a treia parte doao părţi, ce i-au fost lui cumpărătură acestea toate din sat din Gligoreşt(i).
      Şi, aşijderi, 33 de paş(i) din frunte şi cu giumătate de vad de moar(ă) ce i-i cumpărătură din sat din Şendreşt(i) de la Danciul şi Toma Dzalea şi Fătul Talpă şi de la Stana îma Fîrlei şi de la toţi feciorii ei, dirept 50 de lei, bani bătuţi; şi iar trei răzoare în frunte cu partea din vad de moar(ă) şi cu 4 săpături şi cu livadă de pomi peste gîrlă şi cu branişte ce-i cumpărătur(ă) de la Istratie s(î)n(ă) popei de Bătineşti şi de la Mărina, femeia Şendrescului, cu feciorii ei, Necoar(ă) şi Nechifor şi Ţigan cu femeiia lui, Todosiia, fata lui Stan Chişarău şi Chiril cu mă-sa Lupa, dirept 50 de lei; şi un răzor în frunte cu partea din vad de moar(ă) ce i-i cumpărătură de la Dobra fata lui Pirotă şi de la Rugină cu feciorii lui, Ion şi Cîrstina, dirept 4 galbeni, şi iar un pămînt în frunte cu partea din vad de moar(ă) ce i-i cumpărătură de la Mămaie cu femeia lui, Tudora, şi de la Ignat feciorul Fetiei, nepoţii Dihorăi, direptu 16 lei; şi alt pămînt în frunte cu partea din vad de moar(ă) ce i-i cumpărătură de la Gligorie şi Gavril şi Costachi şi Bejan, feciorii Drăgălinei, dirept 16 galbeni, din sat din Şendreşti; şi iar 33 de paşi din frunte şi cu giumătate de vad de moar(ă) ce i-i cumpărătură de la Andrei feciorul Andreicăi şi de la nepoţii săi feciorii frăţine-său lui Toader şi a lui Arpentie şi a Ursului din Şendreşt(i), şi 12 paşi din frunte ce au cumpărat de la Istodie, dirept 5 lei.
      Acestea toate le-am ales şi le-am stîlpit de pre alţi răzăsi să-i hie moşie în veci neclătit.
      Aceasta dăm ştir(e).
      † Feciorii dumitale, Isaiia ce au fost pitar şi Pătraşco diiac de Bătineşti.
      <Pe verso-ul filei a doua, scris în sec. XVIII>: Mărturie hotarnicilor pe parte ot Şendreşti să ot Gligoreşti. <Nr.> 19.
      
1642 (7150) mai 19, Iaşi							M
      
      † [...]. Adecă s-au pîrît de faţ(ă), înnaintea domnii meli, Doroftiia, femei lui Andonie de Mărmure<ni> şi ficiorul lor, Iftimie Surt(ă), cu Zahariia Sas şi alţi cislaş(i) pentru dajde ce i-au plătit Andonie pre acie oameni şi pentru ce au dat pentru dînşii de i-au scădzut.
      Deci domnea mea i-am giudecat cu direptul şi am socotit cît au dat Andonie pentru dînşii de s-au plătit de dajde. Deci s-au aflat o sut(ă) şi patrusprădzeci galbeni şi noao polronici daţ(i) pentru dînşii.
      Deci ca să aibă Doroftiia şi cu ficiorul lor, Iftimie, a le ţinea ocinile pînî cîndu le vor întoarce banii; iar daca vor întoarce banii ca să-ş(i) ia ocinile, iar pîn<ă at>unci ei să aibă a le ţinea ocinile.
      [...].
      [...].
      † [...].
      † [...].
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: † Carte tij ot Mărmureni.
      
1642 (7150) mai 23, Iaşi							M
      
      † [...]. Adecă s-au pîrît de faţ(ă) înaintea domnii mele rugătorii noştri, călugării de la mănăstire de la S(ven)ti Sava, cu Costantin feciorul lui Iorgăi Hanului pentr-o cas(ă) ce au fost a Gramei grecul, ce au şedzut lîngă mănăstirea S(fin)tii Savei; dac(ă) i s-au prilejuit moarte ş(i)-au dat casa s(fin)tei mănăstiri, să-i fie poman(ă) şi să-l scrie la svîntul jărtăvnic. Rugătorii noştri, călugării, au adus mulţi oameni mărturii de-au mărturisit cum au lăsat cu limbă de moarte să fie acea cas(ă) sfintei mănăstiri, iar din rudele lui sau din nepoţii lui să n-aibă treabă.
      Pentr-aceea au rămas Costantin din toată legea dinnaintea domnii mele. Şi această pîr(ă) să nu s(e) mai pîrască în veci peste cartea domnii mele.
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris în a doua jumătate a sec. XVIII>: 1) 7150 <1642> mai 23. <Nr.> 17; 2) <scurt rezumat grecesc al actului>.
      
1642 (7150) mai 25								M
      
      [...], Mihăilă, şi Iosip Vremeş şi Sora, înşini mărturisim, cu cest zapis al nostru, pre<cum> nui, de bunăvoia noastră, ne-am învoit aceşti trei fraţi de am ales partea surorei noastre, anume Sorei, şi cu dînsa depreună de-am vîndut partea Sorei, de ocină, de nimeni nevoiţi, nici asupriţi, din Şuldeşti şi din Burduşeştii, lui Solomon din Şoldeşti, din ţarină şi din silişti şi din vad de moar(ă), şi din vad de pio, şi şi din fanaţi, şi din pădure, şi din ogoar(e) de cînepi şi din tot vinitul, pre unde i să va alege partea surorii noastre Sorie, a treia parte dintr-aceşti trei fraţi partea Sorie. Şi ne-au dat Solomon treisprădzeci ug(hi) bani gata, ug(hi) zlat.
      Şi în tocmala noastră au fost mulţi oameni bun(i) şi bătrîni şi tinere, anume: Bosie şi Lazor Bîgul, şi Dumitraşcu tij Coiandră tij, Gligorie Dzeamareşi tij, Toder Hornar tij, Liia vătăman ot Spăriiaţi, tij, mai mare mărturie Buta pîrcălab, tij, Pătrăşcan ce-au fost cămăraş tij, Ion Fetion tij, Istratie Frunteş deiac.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Mihăil, şi Iosip, şi Vreameş şi Sora din Şoldeşti şi din Burduşeşti.
      <Altă însemnare, din aceeaşi vreme>: Zăbrăul ot Postolăcoie ot Burduşiaşti.
      
1642 (7150) mai 25, Iaşi							M
      
      [...]. Adecă au vinit înaintea domnii mele şi înaintea tuturora alor noştri boiari moldoveneşti, a mari şi a mici, boiarinul domnii meli credincios şi cinstit Iorga cămăraşul cel mari şi s-au jeluit cu mari jalob(ă) cum i să înpresoară hotarul satului seu, Bereştilor, de cătră Mîndzăşti şi de cătră Găureani şi de cătră Folfăşeşti, ce sintu în ţinutul Iaşilor, la Prut.
      Într-acea domnia mea şi cu tot Svatul domnii meli am socotit şi am ales pre boiarinul domnii meli Banul ce-au fost visternic şi l-am trimis acolo la sat la Bereşti şi să strîngă oameni buni bătrîni de prin pregiur carii ştiu hotarăle acelor sate ca să aleagă hotarul acelui sat a Bereştilor de cătră alti hotară pre hotărul cel bătrîn şi cum vor afla mai cu dereptul.
      Deci, boiarinul domnii mele, Banul ce-au fostu visternic, au mărsu acolo la sat la Bereşti şi au strînsu oameni buni bătrîni megiiaşi de prin pregiur, anume: Toma de Cetereani, şi Mihăil(ă) de Oişani, şi Vas(i)lie de acolea, şi Dăgărancea de la Podişi, Dănil(ă) de Găureşti, şi Toderaşco de Bogdăneşti, şi Ionaşco Văscan de Mîndzăşti, şi Bilava de acolea, şi Nechifor de acolea, şi Ghiorghii Verga de Procelnici, şi Gavril de acolea, şi popa Zavul de acolea, şi Bălan de Ungheni, şi Bejan de acolea, şi Păcurar de acolea, şi Costin de acolea, şi Ionaşco de acolea şi alţii mulţi oameni buni, bătrîni şi tineri, megiiaşi de prin pregiur, şi au socotit foarte cu direptul cu sufletele lor şî au ales hotarul Bereştilor despre acele hotar(e) pre hotarul cel bătrîn şi pre semnele cele bătrîne, pre unde au fostu de vac.
      Şi să începe hotarul despre Găureni din ţărmurile Prutului, dintr-un stejar bătrîn, dereptu în Drumul Măjilor în cornul Rogoazălor, într-un stejar, şi de acolea Drumul Măjilor în sus unde învîrtejeşti drumul, iar într-un stăjar, şi de acolea iar Drumul Măjilor în sus pînă în Poian(a) Lupului, unde se înpreună cu hotarul Măndzăştilor, iar într-un stăjar, şi de acolea alăturea cu hotarul Mînzăştilor dereptu la Prut. Aşea au aflat acei oameni buni cu sufleteli lor cum au arătat şi carte de ... carii mai sus sint scriş(i).
      Deci domnia mea şi cu tot Sfatul domniei mele, dac-am vădzut acel zapis de la acei oameni buni aşea scriindu şi mărturisindu, domnia mea am credzut şi de la noi încă am dat şi am întărit boiarinului domnii meli careli mai sus iaste scris, Iorga cămăraşul cel mari, pre aceea ce mai sus iste de să grăieşte, satul Bereşti, la Prut, în ţinutul Iaşilor, şi cum acela hotar ce scriem mai sus în semne ce au hotărît boiarinul domnii meli Banul ce-au fostu visternic şi cu acei oameni buni carii mai sus sintu scriş(i) cum au aflat ei mai cu direptul cu sufletele lor ca să-i hie şi de la domnia mea direaptă ocin(ă) şi cumpărătur(ă) cu tot vinitul şi să nu mai părască pentru aceasta pîr(ă) niciodată în veci.
      [...].
      [...].
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVIII-lea>: † A Bereştilor.
      
1642 (7150) iunie 4, Suceava						M
      
      † Eu, Gheorghie feciorul Annesiei,  nepotul  lui Vartic postelnicul,  scriu şi mărturisescu, singur pre mine, de nimen(e) nevoit, nici asuprit, am vîndut o a patra parte de ocin(ă) din sat din Ternauca, care parte au ascultat de sat de Pobrăteşt(i), ce aceea a patra parte o am vîndut dumisal(e) lui Costantin Giogolei, nepotu-mieu şi jupînese(i) sal(e) Ilenei dirept o sută şi doaodzeci de taleri proşt(i), cu vad de moar(ă) în pîrîul satului şi cu poeni şi cu loc de codru şi cu tot venitul ce să va alege pre partea acelui hotar, pîn(ă) unde-au ajunsu de vac dispre Pobrăteşt(i).
      Şi de-are vrea să s(e) amesteci Niculai ceva la acea parte să-ş(i) întrebe cu mine.
      Şi-ntr-aceasta tocmal(ă) s-au tîmplat d(u)mnealui log(o)fătul Tăutul, şi Iremiia Murguleţ, şi Iuraşco Cîrstiian portariul de Suce(a)vă, şi Nacul Simionel, şi Dumitraş Călinescul, şi Ipatie, şi Andrei Murguleţ, şi Toader Gherman şi alţi mulţi au fost într-aiastă tocmal(ă).
      Şi di[n]resele ce-au avut pre acea ocin(ă) încă i le-am dat şi din uric încă am ras.
      Şi eu singur, cu mîna mea, am scris, şi pre acest zapis al mieu să aibă a-ş(i) faci şi ispisoc domnescu, să-i hie ocin(ă) şi moşie, cu tot venitul.
      [...].
      [...].
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      Eu, Simion, m-am prilejit într-acea tocmală, nepotu lui Ioraşco portariul, şi am iscălit <m.p>.
      
1642 (7150) iunie 10, Iaşi							M
      
      † [...]. Scriem domniia mea la sluga noastră, la Vasilie Cătană din Bulbucani. Deaca vei vedea cartea domniei mele, iar tu să dai dzi tuturor răzeşilor carii au ocină în Iurghiceni şi să-ş(i) aducă toate diresele, cine ce va ave, di moşie şi de cumpărătură, să vie să stea de faţ(ă), înnaintea domniei mele, cu popa Toader din Ceplinţi şi să le faci şi hîrtie de dzi dată.
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p>.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: † Carte pre Iorghiceni. Costandin Paladi hat(man) <m.p.>.
      <Altă însemnare, de la mijlocul secolului al XIX-lea>: N. 25; 7150 <1642> iuli 10.
      
1642 (7150) iunie 10 								M
      
      † Adecă Isac şi Lupul vornicii de Bîrladu şi Andreiaş şoltuzul cu 12 pîrgari, şi Ionaşco Dinga cupiţ, i Vîntul tij, i Apostol Goian tij, i Mirco tij, şi Crăciun cupiţ tij [...]. Scriem şi mărturisim cu această scrisoare şi mărturie de la noi cum au venit, înaintea noastră, Ursu Vartic vornicul de bunăvoia lui, de nime selitu, nici asupritu, ş-au vîndut un satu, Spătăreşti, a nepotu-său, lui Toader ficiorul Cozmii spătăriului, ce iaste la ţinutul Tutovii, pre apa Tutovii, din hotar în hotar, cu sălişte de satu, şi din cîmpu, şi din pădure, şi cu vadu de moară într-apa Tutovii, şi cu loc de fînaţ, şi cu loc de ţarină, şi cu locuri de prisăcîi şi din totu locul, cu totul venitul, cîtu va fi. Şi acel satu l-au fost vîndutu mai nainte Toader nepotul lui Vartic, ce mai sus scrie, lui Andronachii cămăraşului. Şi, după ce l-au fostu vîndutu Toaderu, l-au răscumpăratu unchiu-său Vartiicu de la Andronachii. Şi după ce l-au răscumpăratu Varticu de iznoavă, al doili rîndu, l-au vîndut iar lui Andronachi şi giupîniasei lui, Ilinţii, într-o sută şi doaădzăci de galbini de aur, bani gata, ca să-i fie dumisali şi giupînesei şi ficiorilor şi nepoţilor dreaptă ocină şi moşie, în veci.
      Şi precum înblă hotarul acelui satu de vac, din bătrîni: din şes, despre apus de Tutova, din stîlpu ce iaste dreptu capul movilii cei din gios spre răsăritu, dreptu peste Tutova la deal pără în dumbravă şi pen dumbravă can sus şi la deal spre răsăritu părî în marginea poienii Periianilor şi din stîlpu în gios pre şes, drept totu pe despre apus de Tutova, pără dreptu vîlcea cei din gios de fîntîni şi spre răsărit, prin gura opusturilor, peste Tutova la deal, pe vîlcea şi pin gropi şi tot la deal dreptu spre răsăritu pără supt vîrvul dealului, în drum, şi în sus pe drum, pe deal, pără în marginia dumbrăvii şi pe marginea dumbrăvii spre răsăritu, drept şi pen dumbravă pără împotriva marginii poienii Periianilor, despre apus, şi în sus pre marginia dumbrăvii, pe lîngă poiană părî în hotarul Creţenilor.
      Şi văzînd noi de a lor bunăvoie tocmală întru dînşii şi platu deplină întru mînule lui Vartic, iar noi încă le-am făcut această mărturie şi zapis de la noi, la mijlocul tîrgului, dinaintia scaunului, cu voia şi învăţătura Ursului Vartic. Şi pintru ca să le fie lor de bună credinţa am pus şi pecetea oraşului într-această mărturie şi zapis, după mărturie şi zapis ce-au făcutu Ursul Vartic şi cu mîna lui osăbi de aceasta, ca să să ştie.
      [...].
      
1642 (7150) iunie 11, Iaşi							M
      
      † [...]. Adecă au vinit, înaintea noastră, Candachiia giupîneasa lui Ursu ci au fost pitar, den Vasiiani, de bunăvoia ei, şi au dăruit ginere-său, lui Ursu Ciocîrlan, şi nepoatei sali, Măriei fata lui Frăţiman, şi feciorilor săi, un sălaş de ţigani, anume: Dumitraşco feciorul Pantei ţigan şi cu fămeia sa, Brînduşa, şi cu feciorii lui, anume Ion şi fata lor, Oprina, şi Nastasiia şi Neştiuta.
      Deci noi, vădzînd de a ei bunăvoe dăruire, i-am făcut şi de la noi ceasta scrisoare, ca să fie drepţi ţigani dare şi moşie Ursului şi feciorilor săi cari-i are înpreună cu Măriia, nepoata Candachiei, iar alt, nime să nu să amestece; şi să aibă a-şi faci de acmu înainte şi drese domneşti pre aceşti ţigani, cari scrie mai sus.
      De aceasta dăm ştiri, ca să să ştie.
      [...].
      Gavril hatman <m.p.>.
      
<Cca. 1642 (7150)> iunie 12, Păşcani					M
      
      † Adică eu, Vasilie, şi cu feciorul meu, Simion, şi cu soru-mea Bejana, fămeia Milii, scriem şi mărturisim cu al nostru zapis precum am vîndut noi din sat din Ciupeşti un loc de doo cas(e), noi, de bunăvoia noastră, de nimene siliţi, nice asupriţi; si o am vîndut dumisale visternicului lui Iordachie şi am dat amîndoao ca[s]săle şi nc-u dat şes(ă)dzeci de lei bătuţi.
      Şi la tocmală s-au tîmplat: popa Ionaşco, şi Andonie de Zăşnăşeni, şi Costantin de acole, şi Pătraşco vătămanul de Păşcani, şi Opre sluga dumisale, şi Costantin Zupco de Dăjăni şi mulţi oameni buni şi bătrîni de prenpregiur. Şi pentru credinţă ne-am pus şi peceţile.
      [...].
      Zupuco; Andonie; Opre; Pătraşco; Costantin; Anidonie; Popa.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris în aceeaşi vreme>: † 2 casă de la Ilie şi de la fraţii lor, <de altă mînă> ot Ciupeşti.
      <Din prima jumătate a sec. XIX>: iunie 12. No. 11.
      
1642 (7150) iunie 12								M
      
      † Adecă eu, Nechita Moţoc, ficiorul lui Moţoc vornicului din Movileni, scriu şi mărturisescu, cu cest zapis al mieu, cum eu, de bunăvoia mea, de nime nevoiţi, nici siliţi, ce de bunăvoia mea, am vîndut a patra parte de sat din Bolceşti, din Cînpul lui Dragoş, ce iaste în ţinutul Bacăului. Aceasta parte de ocină ce mai sus scrie am vîndut lui Vasilie Ban(u) şi nepoatei mele, Măricuţei, cu tot venitul ce să va alege pre partea mea, a patra parte de sat, drept cincidzăci şi şease de galbeni.
      Pentr-acea ca să fie lui dreaptă moşie, şi ficiorilor lui, şi nepoţilor lui, şi strănepoţilor lui, iar alt(u) nime ca să nu să mai amestece din ruda mea, în veci.
      Şi în tocmala noastră au fost: Drăguna Gergheloae, şi Patrichie Robul de Orbie, şi Gligorie de Bucureşti, şi Avram din Grozeşti, şi Ionaşco Solon tij ot tam.
      Pentru mai mare credinţa, mi-am pus pecetea şi aceşti oameni toţi ş-au pus pecetile şi degitile, să să ştie.
      [...].
      Nechita Moţoc.
      Patrichie Robul; Gligori; Avram; Salon.
      Şi eu, Costantin gorştinarul, am scris <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Pe Bolceşti.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Anul 7150 <1642> iulie în 12 zîl(e).
      
1642 (7150) iunie 15								M
      
      † Adecă eu, Lupaşco fratele lui Gligoraşco Goei, însumi, pre meni, mărturisescu cu cestu zapis al miu cum eu, de bunăvoia mea şi de nimene nevoit şi înpresuratu, ne-am tocmit cu frate-miu, cu Gligoraşco, de i-am vîndutu a treia parte din satu din Iocuşeni, ce iaste în ţinutul Romanului, dereptu o sută de lei.
      Şi mi i-au datu bani gata, denaintea fraţilor, a lui Iordachi şi a lui Ap(o)st(o)lu şi soru-sa, Irina, şi au fostu şi megiaiaşi di prin pregiur, anume: popa Gagea ot Druleşti şi popa Leahul ot Sărăţeni.
      Iar noi, deac-am vădzutu de bunăvoia lor tocmal(ă) şi plată deplin făcută, pre mai mare credinţă, ne-am pus peceţile şi iscăliturile ca să să ştie.
      Eu, popa Ap(o)st(o)lu, am scris zapisul.
      [...].
      [...] <m.p>.
      † Apostol; † Ghiorghie Gage <m.p>.
      
      <Pe verso, însemnare din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: 7150 <1642> iunie 15. Zapisul lui Lupaşc(u). No. 1154.
      
1642 (7150) iunie 17, Portăreşti						M
      
      † Adecă noi, Drăgan de Zmiiani, şi Toader de acolea, şi Ifrim de acolea, şi Irina Arsănoe, şi Niculae de Greci, şi Eremiia de Băcani şi alţi răzeşi, carii avem ocină în Păuleşti, pre Smila, în ţinutul Tutovei, mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră cum noi, de bunăvoia noastră, ne-m tocmit cu d(u)mneei, cu giupîinesa viistiernicului Păladie, D(u)mn(e)dzău-l pomenească, pentru o parte de ocină ce-u avut cumpărătură în sat în Păuleşti de la Simion Gheuca ce-u fost medelniciar, partea giupîinesei Murgocioe, di i-am dat o bucatî de loc din apa Smilei, dispre apus, pîn-unde să înpreună cu hotarul tîrgului. Şi s-au stîlpii cu pietri.
      Deci noi, nice ficiorii noştri să nu mai avem treabă într-aacea bucată de loc, ce s-au ales şi s-au stîlpit; nici d(u)mneei să n-aibă treabă de la stîlpi în sus, spre săliştea Păuleştilor, nici a trece pespre apa Smilei, cătră răsărit, spre hotarul Păuleştilor.
      Şi ne-am tocmit noi, de bun(ă)voia noastră, dinnaintea dum(i)sale Neaniului vornicul de glotă şi dinnaintea dum(i)sale lui Chicoş ce-u fost stolnic, şi dinnaintea dumisale lui Isac diregătorul de Bîrlad, şi a lui Ionaşco de Zmiiani, şi a lui Gavril Roşca, şi a lui Apostol de Bîrlad, şi Nacul de acolo, şi Arsenie de acolo, şi Creţul de Suseni, şi Nicula de Bujoreni şi a mulţi oameni buni din megeiaşi.
      Pre mai mare credinţă pusu-ne-m peceţile noastre şi a mărfurilor, să hie de credinţă.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, mai jos de semnături, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Zapis de la răziaş(ii) de Păuleşti.
      <Pe verso-ul filei a doua, care a fost tăiată mai bine de jumătate, însemnare din secolul al XIX-lea>: Vechi: No. 7; 7150 <1642> săpt(em)v(rie) 7; No. 13.
      
1642 (7150) iunie 20, Suceava						M
      
      † Adecă cu, Arhip, cu femeia mea, Măricuţa fata Tofanei, nepoata Nastasiei, strănepoata Condrii lui Bucium vornicului, mărtorisim cu ceasta scrisoare a noastră cum noi, de bunăvoe a noastră, de nimene nevoiţ(i), nici asupriţ(i), am vîndut a noastră direaptă ocină şi cumpărătura moşu nostru, ci e mai <sus> scris, a lui Bucium vornicului, giumătate de sat, anume Steţcanii, partea den sus, ce iaste în ţînutul Iaşilor, de o am vîndut d(u)m(i)s(a)le Gramei jitniciarului, derept o sută şi cindzeci de lei, care ocina fost-au cumpărătură lui Bucium vornicul de la Matei şi de la sororile lui, Frăsina şi Mărica şi Odochiia, ficiorii Chirenei, nepoţii lui Maxin şetrarului, den uric ce-au avut de la Iancul vodă şi iaste să să radză dentr-acel uric, căci sînt şi alte ocine scrise acolo, căci banii ni-am loat deplin.
      Şi această tocmală a noastră fost-au denainte d(u)mn(ea)lor Irdachie spătarul cel mare şi Tomei stolnicului celui mare.
      Şi m-am tîmplat şi eu, Tăutul biv logof(ă)t, di am scris, cu mîna mea, după voia vîndzătorilor.
      Şi, pre mai mare credinţă, iscălit-am şi peceţile ş-au pus aceşt(i) boiar(i).
      Şi Arhip încă au scris, cu mîna sa, mai gios, să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      † Eu, Arhip, cu mîna mea, am scris şi pecetea încă ne-am pus, să s(e) ştii, căci avem şi cuconi cu fămeia noastră, anume Vasilie. [...] <m.p>.
      
      <Pe recto-ul filei a doua, începutul actului cu acelaşi scris, iar pe verso-ul aceleiaşi file, o însemnare contemporană>: † Zapis pentru sat pentru Tescani, ot volostu Iaşii.
      <Altă însemnare, din secolul al XIX-Iea, în limba rusă>: No. 14. [...].
      
<Cca. 1642 (7150)> iunie 24							M
      
      † Adecă eu, Gheorghie feciorul Irimiei de Ciupeşti, şi Iacob, aşijder(ea) feciorul Irimiei, şi Măriica fămeia lui Toder de acolea, scriem şi dăm ştiri cum am fost zălojit o giumătaate de caas(ă) de ocin(ă) den Ciupeşti, din partea de sus, dumisaale lui Iordachie vistearnicului drept treisprădzece lei si ne-am pus zi să dăm banii în doî săptămîni; deci noi n-aam put(ut) însăma banii să-i dăm, ce am mărsu de am luat bani deplini cinsprădzeci lei şi o am vîndut şi aceşti bani s-au dat pre mîna lui Toader Herescului de Hăsnăşeni, şi a lui Andonie de acolo, şi Costin Grosul tij, şi Dumitraşco Poşchin.
      Şi s-au tîmplat popa Ionaşco de Paşcani, şi popa Ioan de acolea şi Spiridon Tomşa ce au fost de Ciupeşti. Şi ne-am pus şi peceţile şi am iscălit, să s(e) ştie.
      Iunie 24.
      Pop(a) Ioan <m.p>; [...]; Dumitraşco Poşchin; Costantin Grosul; [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: 1 cas(ă) ot Irimia ot Ciupeşti.
      
1642 (7150) iulie 1								M
      
      † [...], scriu şi mărturisăsc cu cest zapis al miu cum m-am tocmit de bunăvoia mea, de neme nevoit, nici sîlit, de am vîndut dumisali lui Lupaşcu medelniceriului a treia parte de sat de Hlinceni, ce-i în ţînutul Hîrlăului, pe Jîjîia, cu tot venitul, ce să va alege partea mea, şi din cîmp, şi din ţarin(ă), şi din vatra satului, şi din hălişteu şi din tot venitul ce va hi partea mea; i-am vîndut dumi<s>ali, dreptu patruzăci de galbeni, ca să-i hie dumisali dreaptă moşie şi cumpărătur(ă).
      Şi în tocmala noastră au fostu Focşea păhărnicelul din Ruginoasa, şi Gligorie păhărnicelul aşîjdirea din Ruginoasa, şi Alecsa din Rînghileşte, şi preutul de Hălăştiian(i) şi Ţuţurmac ot Hălăştiiani. Aceşti oameni buni au fostu toţi în tocmala noastră şi pentru mai mari credinţa am iscălit şi ne-am pus peceţîle ca să fie de credinţă acest zapis.
      [...].
      [...] <m.p>.
      † Focăşea ot Ruginoasa <m.p>; Alecăsa <m.p>; Gligorie tij ot Ruginoasa <m.p.>; pop ot Hăl(ă)ştiiani <m.p.> ; Ţuţurman <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: † Zapis pre Hlip(i)ceni ot Neculaiu Sechil.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XX-lea>: No. 6; 7150 <1642> iuli 1.
      
1642 (7150) iulie 2, Iaşi							M
      
      † [...]. Dat-am cartea domniei mele boiarinului nostru Neaniul vornicul de gloată spre aceia să fie tar(e) şi puternic, cu cartea domniei mele, a opri şi a ţine o parte de ocină din Toadireşti, partea lui Danco, pentru un bou ce au cădzut, a Neaniului, într-o groapă a lui Danco.
      Iar cine să va ţine de acea ocină, să-i de un bou boiarinului nostru, ce mai sus scriem, şi să-ş(i) ţie ocina.
      [...].
      [...].
      † [...].
      
1642 (7150) iulie 4								M
      
      † Eu, Isac deregatorul de Bîrlad, şi Racleş căpitanul, şi Lupul neguţătorul, şi Ionaşco Băltag, şi Ursul aprodul de Zmiiani, şi Ionaşco Dinga de Bîrlad, şi Ursul Vîntul de acolea, şi Nacul neguţătorul de acolea şi mulţi oameni buni ce ne-am prilejit la aceasta tocmal(ă). Adec(ă) au venit înnaintea noastră Iftimie vătavul de au pîrît pre Dumitraşco Gheuca pentru ocin(a) de la Dragsini ce au fost cumpărat Dumitraşco de la Oprina fata Stancăi de Grădeşti, a giupînesei ...oalei. Deci Iftimie <vătavu>l au avut moşie mai devreme acolea şi n-au fost ştiut că au cumpărat Dumitraşco; deci am socotit ca să-i întoarcă Iftimie lui Dumitraşco; deci Iftimie au scos banii înnaintea noastră şi a tot tîrgul şi i-au dat pre mîna lui Dumitraşco, 75 ughi. Şi aceşti bani s-au dat pentru partea lui Toader Bălţatul şi pentru partea lui Neculaiu feciorul lui Ursu pitariul, faci giumătate de sat de Dracsani.
      Deci noi, deac(ă) am vădzut Iftimie dîndu banii toţi deplin pre aceea giumătate de sat ce scriem mai sus, noi ne-am pus peceţile şi iscăliturile pînă-şi va faci şi dereese de la măriia sa vod(ă). Să s(e) ştie.
      L(ea)t 7150 <1642> iulie 4.
      Vîntul; [...] <m.p>; [...] <m.p.>.
      Eu, Ionaşco, am scris.
      
1642 (7150) iulie 7, Răspopi							M
      
      † Eu, Măricuţa fata lui Ţuţurman, nepota Bălţatului, strănăpoata lui Calin, fratele lui Neagoe Orbăscul, fămeia Focei uricarilui, sîngură mărturisescu cu cest zapis al nostru, pre mene, cum m-am tocmit de bunăvoia mea cu a mea semenţie ... <ră>zeş(i), cu Dumbravă, ... Mihul şi le-am vîndut de bunăvoia mea şi de nime neînevoită şi neînpresurată şi asuprită de i-am vîndut a mea dreaptă ocin(ă) şi moşie din bătrînul lui Calin, fratele lui Neagoe Orbăscul, din bătrînul lui vîndutu-i-am a treia parte de loc, partea mea din Răspopi, cu loc de cas(ă), şi de livadă, şi de grădină, şi de la cîmpu, şi din tot venitul; şi aşijdere, din ileşteu iar pre atîta parte i-am vîndut; şi mi-au plătit tot deplin şi mi-au dat doi boi, dreptu 14 ug(hi).
      Şi într-aceasta tocmală au fost ... iuzbaşea din Deochiaţi şi iuzbaşea Savin de Crăeşti, Mihăil(ă) de Uncani, Costantin s(î)n Bălco, şi Spinul de Găgeşti şi alţi mulţi oameni buni şi bătrîni, toţi mărturisim cu ceasta scrisore. Şi, printru credinţa, pusu-ne-am şi peceţile ca să-ş(i) poată face şi drese domneşti.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, pe care a fost lipit actul, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Zapisul Măricuţii Toţorman de la Răspopi.
      
1642 (7150) iulie 9, Iaşi							M
      
      † [...]. Scriem domniia mea la slugile nostre pîrcălabii de Gălaţ(i). Dămu-vă ştere că s-au pîrît de faţ(ă) înnaintea domnie mele Dimiian diiac şi co Tenciul pentru parte de loc ce au compărat Dămiian de la Vasilie şi de la tată-său Toader la sat la Tatomireşt(i), în ţinutu Vasluiului, iar Tenciul au arătat altu ispisoc de la Vas(i)lie, făcot de la Barnoschi vodă como iaste loi danii acea ocin(ă) şi loc de presac(ă) la Tatomireşt(i) dat(e) danii di Vas(i)lie.
      Iară Dămiian au arătat ispisoc făcot de compărătoră mai de corondu, în dzilele domnie mele, scriindu în ispisoc că au dat de au compărat acea parte co prisaca şi co toată chiltuiala, s-au aflat scriş(i) în ispisuc şeasidzici di taleri bătote. Atîta au dat Dămiian pre acea ocin(ă).
      Derept aceea, deacă viţ(i) videa cartea domnii mele, iar voi să-i faceţ(i) lege dereaptă să-i dea Toader Scîntiian şi femeia loi Vas(i)Iie, că la dînşe au compărat acea parte de luc, să-i dea banii înnapoi sau să vie să-ş(i) întrebe co Tenciul pentru acea danii.
      De-i vor biroi, va hi acea ocină pre mîna loi Dămiian, iar de nu-i vor strica acel ispisuc di la Tenciul, să dea toţ(i) banii înnapoi, acei 60 de tal(eri), în mînule lui Dămiian.
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...].
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Carte g(ospo)d pe Tatomireşti <tradusă mai tîrziu în greceşte>.
      
1642 (7150) iulie 11, Iaşi							M
      
      † [...]. Dămu-ţ(i) ştir(e) că s-au pîrît de faţ(ă), înaintea domnii miali, boiarinul domnii miali Ghiorghii Ştefan logofătul al treile cu şoltuzul şi cu toţ(i) tîrgoveţii de tîrgu de Tecuci, dzicîndu boiar(i)nul domnii meli Ghiorghii Ştefan logofătul al treili că au hotărît tîrgoveţii şi cu o slug(ă) a logofătului celui mar(e) acolo pre desupra satului seu pre un uric de la Ştefan vod(ă). Într-acea, boiarinul domnii meli, Ghiorghii Ştefan logofătul al treile, au arătat înaintea dumnii meli un uric de la Pătru vod(ă) cum li-i dar(e) de la Pătru vodă acel sat şi le-au făcut hotar din hotarul tîrgului acelui sat Cămileştii.
      Prentr-acea, daca vei vedea cartea domnii meli, să mergi acolo şi să strîngi oameni buni şi să hotărîţ(i) pre acel uric de la Pătru vod(ă) carele scrie hotarul în semne că au fostu volnic ..., că au fostu un domnu atunci, foarte cu direptu să hotărăşti, <n>emărui să nu făţareşt(i); şi cum vei hotărî şi vei afla cu acei oameni buni să faci şi mărturie la domnea mea.
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, scris în aceeaşi vreme>: Carte de hotar la Cămileşti.
      
1642 (7150) iulie 11, Iaşi							M
      
      [...]. Adec(ă) au vinit, înnaintea domnii mele, rugătorul nostru popa Vasilie de Şerbeşt(i), şi Luchiian diiacul şi fecior(ii) lui Gavril visternicelul din Vîrtop şi cu alte scmenţii a lor şi s-au pîrît de faţ(ă), înnaintea domnii mele, cu Ursu Nechiţelea şi cu fecior(ul) lui Donici, pentr-un vad de moar(ă) ce au avut înpresurat de Ursu Nechiţelea şi de ficior(ul) lui Donici.
      Deci rugătorul nostru popa Vas(i)lie şi cu alte seminţii a lor, careli mai sus sintu scriş(i), au arătat mărturie de la pîrcălabii de Neamţu şi de la alţi oameni buni, megiiaş(i) din sus si din gios, înnaintea domnii meli, aşea scriindu şi mărturisindu, într-acea mărturie, cum au mărsu, cu oameni buni, de au socotit de rîndul acelui vad de moar(ă).
      Deci au aflat patru vadur(i) bătrîne pre patru fraţ(i) bătrîni, ce ţin hotarul tot, iar acel vad de moar(ă), ce au fostu înpresurîndu au fostu al cincili.
      Pentr-acea, domnia me şi cu tot Svatul domnii meli, dac-am vădzut acea mărturie de la acei oameni buni, aşea scriindu şi mărturisindu, domnia mea i-am giudecat, cu direptul, după legea ţărăi ca să-ş(i) ţie cineş(i) vadurile cele bătrîne, de demultu, iar acel vad a lui Ursu Nechiţelea şi a ficiorilor lui Donici să-l strîce, să nu fie vad al cincili, ce să-ş(i) ţie vadul cel bătrîn, cum au ţinut moşii lor şi părinţii lor.
      Pentr-acea, rugătorul nostru, popa Vasilie, şi Luchiian diiacul şi fecior(ii) lui Gavril visternicelul şi alte semenţii a lor, ei s-au îndreptat dinaintea domnii meli şi a tot Svatul domnii meli, ca să-ş(i) ţie vadul cel bătrîn de moar(ă), careli au ţinut moşii lor şi părinţi lor şi cu pomăt desupra morei şi cu loc de prisac(ă) şi cu a treia parte în luncă, de brazde, de treaba morii. 
      Şi au pus ferîia în visteriul domnii meli 12 taler(i).
      Iar Ursul Nechiţelea şi cu fecior(ii) lui Donici, ei au rămas dinnaintea domnii mele şi a tot Svatul domnii <m>eli, ca să nu mai aibă nice o treabă a să mesteca la acel vad, al cincile, ce să-ş(i) ţie vadul cel bătrîn, ce au ţinut moşii lor şi părinţii lor şi să nu s(e) mai pîrască pentru aceast(ă) pîr(ă), niciodat(ă), în veci.
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>. 
      † [...] Ianus.
      
<Înainte de 1642 (7150) iulie 12>						M
      
      † Milostive şi luminate doamne, să fii mărie dumital(e) sănătos! Vinit-au cinstit(ă) carte măriei dumital(e) la noi, ca să strîngem omeni buni, să socotim un loc de prisac(ă) la Băloşeşt(i), ce să ţîne Baciul de acel loc şi cu Pătraşco ficiorul Zaharioe, iar Miron ficorul lui Apostol dzîce că-i curătură lui.
      Deci noi am strînsu omeni buni, carii au adus ei de pren pregiur, pre Toader Fărcescul, slug(a) măriei dumital(e), de Iucşeşti, şi Tătarul şi Gafta de Băloşeşt(i), socra Băisanului, şi Buţurca de Brăteşt(i) şi Toader ot tam şi Pînte Mălăiaş, cum un hăleşteu vech(i), ce iaste în pădure, cu o poieniţ(ă), iaste a moşilor lui Pătraşco şi a Baciului[i], iar acel loc ce au ei pîră la măriia dumital(e), iaste de acel hăleşteu vechiu, trei-patru proşce.
      Deci noi am mărsu de am socotit cu acei omeni ce scriu mai sus şi au mai fost şi alţî omeni buni. Deci noi am întrebat: apucat-au mai încoace de hăleşteu, poiană sau curătur(ă), au ba. Iară toţ(i) au mărturisit cu sufletele lor cum, adevăr, acel hăleşteu au fost a moşul lui Pătraşco, iar mai încoace, unde iaste acel loc de prisac(ă) au fost tot pădure mereia şi au pus Apostol vecinii săi de-u curăţat şi au hultuit meri acolu, cum i-am vădzut şi noi. Şi au ţînut şi Pătraşco Năduşal(ă) stupi acolu, cîndu au fost satul pre mîna lui. Iar Baciul ş-au pus stupii acolo, în tăriia sa.
      Deci acei omeni dau, cu sufletele lor acel loc, ficiorul(ui) lui Apostol; şi omenii ceia ce-u curăţat acolu s<î>ntu de faţă.
      Ce va hi voe mărie dumital(e). Să fii mărie dumitale sănătos!
      † Robii măriei dumitale, pîrcălabii de Roman.
      <Pc verso, însemnare contemporană>: Carte de la pîrcălab(ii) de Roman pentru acel loc de prisacă din Fundătur(ă); <completată în secolul al XVIII-lea>: are să-l tragă mă(nă)st(irea) în stăpînire, o poiană cu loc de prisacă.
      
1642 (7150) iulie 12, Iaşi							M
      
      †   [...]. Adec(ă) s-au pîrît de faţ(ă), înnaintea domnie mele, Miron sîn Apostol pitarul ot Băluşeşti, şi co Pătraşco, sîn Zaharioaie şe co Baciul, pentru prisac(a) co pomăt la Fundătura, ce au dzis Pătraşco şi Baciul că le iaste lor moşii, iar Miron au ados scrisoare şe martorii oamen(i) boni, com o au destopat tată-său Apostol acel loc şe au făcot pomăt; iar locul loi Pătraşco şe a Baciului iaste mai sos, unde iaste şe rîmnicul izitu.
      Deci au rămas Miron pri Pătraşco şe pe Baciul denaintea domnie mele şi den toată legea, căci iaste de Apostol deschis acel loc în pădori, iar locul cilora iaste undi-i rîmnicul. Deci să-ş(i) ia stupii Pătraşco de acolea, să-i poe la locul său.
      Şe de acmu înnainte să nu să mai pîrască aceasta pîr(ă), [...].
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...].
      
1642 (7150) iulie 12								M
      
      † Eu, Isac Stîrce, mărturisescu cu ceasta scrisoare a me cum au fostu jălojîtu o jarebie de ocină la mine Stănil(ă) hotnogul de Jevereteni, direptu şeptedzeci de potronici, bani buni, şi cu zapis de la dînsul. Iar apoi o au fost cumpăratu de la mine Dumitraşco Şaidir şi mi-au datu acei şeptedzeci de potronici dennaintca lui Neagoe şi dennain(tea) lui Cărăiman, pentru căce el mai are moşie acolo, la Şeleşău. Şi i-am datu şi zapisul de la Stănil(ă) şi cărţi domneşti pre acea jărebie.
      Şi în tocmala noastră au fostu Onciul pîrcălabul, şi Ilie Gociul, şi Neculaiu şi Ciolan, vornicii de Dorohoiu; şi s-au pus şi iscălituril(e).
      Şi eu sîngur am scris, ca să ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      
      
1642 (7150) iulie 12, Iaşi							M
      
      † [...]. Adecă au vinit înnaintea domnii meli şi înnaintea tuturor a lor noştri moldovcnest(i) boiar(i), a mar(i) şi a mici, rugătorul nostru, popa Vasilie de Şerbeşt(i), şi Luchiian diiacul, şi ficior(ii) lui Gavril visternicelul, şi ficior(ii) lui Donici şi alte semenţei a lor şi s-au voit ei, de bun(ă)voia lor, şi s-au tocmit de ş-au împărţit a lor dereapta ocin(ă) şi moşii din sat din Vîrtop, a patra parte de sat, dinnaintea dumnii meli.
      Deci s-au vinit în partea ficiorilor lui Gavril patrudzăci şi doao de pămîntur(i) în tot hotarul, cu fînaţ cu tot, iar în partea rugătorului nostru, popei lui Vas(i)lie, s-au vinit doaodzăci şi noao de pămîntur(i). Dintr-aceste doaodzeci si noao, optu pămîntur(i) să vin lui Donici, partea mîne-sa, iar în partea lui Luchiian deiacul şi a Grozavei s-au vinit şeaptespradzeci pămîntur(i), cu Urîta, iar în partea lui Andronic şi a Ioanei şi a Antimiei s-au vinit cinsprădzeci pămîntur(i) din tot locul, cu fonaţ cu tot, toate părţile.
      Aşea s-au tocmit şi s-au voit ei ande ei, toţ(i) fraţii, de bun(ă) voia lor, şi ş-au înpărţit, cum mai sus scrie.
      Într-acea, domnea mea şi cu tot Svatul domnii meli, daca am vădzut de bun(ă)voia lor tocmal(ă) şi împărţar(e), domnia mea încă le-am dat şi le-am întărit pre a lor dereaptă ocin(ă) şi moşii şi împărţare ca să-ş(i) ţii ceneş partea sa, cum i s-au vinit şi să le fie şi de la domnia mea dereaptă ocin(ă), şi înpărţar(e), şi uric şi întăritur(ă), cu tot vinitul ce să va alege.
      [...].
      [...].
      † [...].
      † [...] <m.p.>. 
      [...] Ianus [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVII-lea>: † Ispisoc de împărţarea pămînturilor a patra parte de sat la Vîrtop a tuturor fraţilor.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: No. 2; 7150 <1642> iuli 12.
      
1642 (7150) iulie 12, Iaşi							M
      
      † [...]. Adec(ă) au venit înnainlea domnii mele şi înnaintea tuturor alor noştri moldoveneşt(i) boiar(i), a mari şi a mici, rugătoriul nostru popa Vasilie de Şerbeşti şi au arătat un zapis de mărturie de la oameni buni, de la Vasilie Bran şi de la Andreiu neamişul şi frate-său Costin, şi Nechifor de Şerbeşt(i), şi Dumitraşco Donici de Vîrtop, şi Iaţco deregătoriul de Şerbeşti, şi vătămanul Simion de acolea, şi Vas(i)lie de Căuciuleşt(i), şi Tofan ficiorul lui Ion de Duşeşti şi alţi mulţi oameni buni şi bătrîni, aşea scriindu şi mărturisindu într-acel zapis de mărturie, de la acei oameni buni, cum au vinit, înnaintea lor, diiaconul Ursu şi frate-seu Zahariia şi Gligorie şi Simion şi sora lor Uliiana, ficior lu<i> ... asco Cornescul, de a lor bunăvoe, de nime nevoiţ(i), nici siliţ(i) şi au vîndut a lor direaptă ocin(ă) şi cumpărătur(ă) ce au fost cumpărat tatăl lor Ionaşco de la soru-sa Năştea Dudocioae şese pămîntur(i) în ţarin(ă) şi în vatra satului noao prăjini de falce în lat şi în lungu, din deal pînă în vale, din sat din Duşeşt(i), ce iaste la ţinutul Neamţului.
      Aceea o au vîndut rugătoriului nostru, popei lui Vas(i)lie de Şerbeşt(i), şi preotesei sale, Annei, dereptu unsprădzeci galbeni şi giumăiate.
      Şi s-au sculat popa Vasilie de Şerbeşt(i) şi cu preoteasa sa Anna şi au plătit acei bani toţ(i), deplin, 11 ug(hi) i pol întru mînule diiaconului Ursu şi fraţilor sei Zahariia şi Gligor şi Simion şi sora lor, Uliiana, dinnaintia lor.
      Deci domnea mea şi cu tot Svatul domnii meli, dacă am vădzut acel zapis de mărturie de la acei oameni buni, car(e) mai sus scriem, aşea scriindu şi mărturisindu, domnia mea am credzut şi de la dumnia mea încă am dat şi am întărit rugătoriului nostru, popei lui Vas(i)Iie, şi preotesei sale, Annei, pre aceia, ce mai sus să graiaşt(e), parte de ocin(ă), şease pămîntur(i) în ţarin(ă) şi noao prăjini de falce în lat, în vatra satului, şi în lungu din deal pînă în vale şi cu tot vinitul din pădur(e) şi din tot locul ce să va alege, ca să-i fie dereaptă ocin(ă) şi cumpărătur(ă), şi uric şi întăritur(ă), cu tot vinitul.
      [...].
      † [...].
      † [...].
      † [...] <m.p.>.
      † [...] Ianus [...].
      
      <Pe recto-ul filei a doua, pe treimea din stînga, textul următor>:
      † Aicea am scris eu, popa Vas(i)lie, cu mîna mea, să s(e) ştie ce am dat, anume pre aceste 6 pămînturi şi pre vatra satului la Duşeşti:
      † 4 lei bătuţi şi doi orţi întîiu.
      Şi au fost Nechifor de Şerbeşti, şi popa Neniul, şi Toader Petrei şi Mih(a)il cîndu am dat la Ursu diiaconul, să s(e) ştie.
      † Apoi o vac(ă) bun(ă), plăvii, au ales din şeapte vaci, care i-au plăcut, direptu 4 lei, s-au dat şi doi stupi matce, dreptu 30 de potronici bun(i), însă cu un drob de sare fac 30 pot(ronici), tot în mîna lui Ursu diiaconul, să s(e) ştie.
      † Apoi trei lei bătuţi, Zahariei şi Uliianei.
      Au fost David, şi Costachie şi Ioan vătămanului de Şerbeşti cîndu i-au dat, aşijdere.
      † Doi lei am cheltuit de am făcut acest zapis.
      † Doi galbeni buni i-am <dat> în mîna lui Gligorie ş-a diiaconului Ursu; în casa lui Toader Petrei s-au dat.
      † Un galbăn tij la Gligorie am trimis pre Chiril den Neamţu de i l-am dat.
      † Doi lei mai apoi la Zahariia şi la Uliiana, să s(e) ştie.
      † Fac 22 de lei bătuţi.
      Scris-am pre mare dreptate şi cu dreaptă sufleţii, ca să s(e) ştie.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVII-lea>: † Ispisoc de cumpărătură de la sat de la Duşeşti.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: No. l; 7150 <1642> iuli 12.
      
1642 (7150) iulie 16, Iaşi							M
      
      	† [...]. Scriem domniia mea la slugile [domniie mea la slugile] domnii mele, la pîrcălabii de Roman. Dămu-vă ştire cum s-au pîrît de faţă, înnaintea domniei mele, Miron sîn Apostol şi cu Pătraşco şi cu Baciul, pentru un loc de prisac(ă), care l-au destupat Apostol. Şi au rămas Miron sîn Apostol pre Baciul şi pre Pătraşco, înnaintea domniei mele. Domniia mea le-am făcut carte ca să-ş(i) ia stupii den presa<ca> ce-au fost a lui Apostol, iar Baciul şi Pătraşco au sărit preste cartea domniei mele.
      Pentr-aceea, daca veţi vedea cartea domniei mele, iar voi să mergeţ(i) să-i scoateţi stupii Baciului den prisaca ce-au fost a lui Apostol.
      Şi mai multă jalubă să nu vie înaintea domniei mele.
      [...].
      [...].
      [...].
      † [...].
      
      <Pe verso, însemnare contemporană>: † Carte ce-u rămas pre Tatul pentru prisaca din Fundăt<ură>.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Loc de prisaca destupat <de> Apostol şi cu rămas Miron sîn Apostol.
      
1642 (7150) iulie 12, Iaşi							M
      
      † [...]. Dat-am cartea domnii mele rugătorilor domnii mele egumenului şi a tot săborul de la svînta mănăstire de la Homor şi pre cine vor trimite ca s(ă) fie tare şi puternic cu cartea domnii mele a ţine şi a-ş(i) apăra a lor direaptă ocină şi moşie, o prisaca ce au în branişti, la Buhotin, pre Covasna, pre unde le spun diresel(e) de la domniia mea şi de la alţi domni ce au fostu mainte de noi. Şi să-aibă a-ş(i) lua a dzecea din pîne ce va hi arat acel loc. Şi nime să nu cutedze a ţinea sau a opri peste cartea domnii mele.
      [...].
      † [...].
      [...].
      
      <Pe verso, scris în sec. XVIII>: Prisacă la Bohotin, 7150 <1642> iulie 17. La Branişte. <De altă mînă>: Covasna.
      
1642 (7150) iulie 29, Galaţi							M
      
      † Adec(ă) eu, Ilina nepoata lui Ion Otic craveţ, fata Măriei şi a popei lui Gavril Otic, potropopol den sat den Micleşti, de pre Sohului, însumi, de nime nevoită, nici înpresurată, ce de bunăvoe mea, scriu şi mărturisescu, cu acest zapis al mieu, cum am vîndut o parte de ocină a mea, den sat den Otici, de pre Sohuluiu, parte a unui bătrîn den cinci bătrîni, partea moşu-mieu lui Ion Otic craveţ.
      Şi o am vîndut dum(i)s(a)le pîrcălabului Pară, den vatra satului, şi den pămînturi, şi den fînaţe, şi den branişte, de toate părţile, den tot venitul, dereptu cindzeci galbeni, ca să-i hii dum(i)s(a)le ocină şi moşie direaptă şi coconilor dum(i)s(a)le, şi nepoţilor dum(i)s(a)le şi strănepoţilor dum(i)s(a)le în veci. Şi să-ş(i) facă ispisocu pre moşi(e) dum(i)s(a)le dentr-acestu zapis.
      Pentr-aceea i-am făcut cest zapis să-i hie dum(i)s(a)le de mărturie, dennanitea dum(i)s(a)le lui Iacomi pîrcălabului de Gălaţi, şi dennaintea dum(i)s(a)le lui Costandin cel mare, şi dennaintea Alexei cel bătrîn şi dennaintea dumilorsale lui Iurguş şi a lui T(o)dosii vamă[mă]şii de Găl(a)ţi, şi a lui Indrei vătahul de călăraş(i), şi a lui Ilii cupeţ, şi a lui Ifrim tij, şi a lui Mihai şoltuz cu 12 pîrgari, şi a Pangăi neguţătorului, şi a Neculei Cerchezului, şi a lui Trandafir, şi a lui Stiriian călăraş, şi a lui Stoian a lui Blaj, şi a Petrei răzaş şi a mulţi oameni buni şi bătrîni.
      Pre mai mare mărturie pus-am degetul mieu, că pecete n-am avut. Şi s-au pus şi pecete oraşului şi a toţi cîţi sîntu mai sus-scrişi, pentru căce să n-aibă nime nicio treabă den oamenii miei, sau den rudenii mea, care va scorni pîră pentr-această ocin(ă), ce-<i> mai sus-scris(ă), să hii triclet şi proclet de 318 oţeti ce-s vă Necheia şi să hi negru ca Iuda de Scariot.
      Ca s(ă) se ştii.
      [...].
      [...] <m.p>.
      † Iacomi ...  <m.p.>.
      † Mihai diiacul au scris.
      † Paraschiva sint eu mărturie <m.p.>; † Erog<u>ş vămăşul, martur <m.p>; ... <m.p.>; ... <m.p.>; ... Panga, martur <m.p>; † Siriian sîn Prohir <m.p.>; ...  <m.p.>; ... <m.p>.
      
<După 1642 (7150) iulie 29>							M
      
      † Izvod de cumpărături ce au cumpărat Nicoar(ă) şi Apustol şi [de] Safta, să s(e) ştie, din satu din Băloşăştie.
      
      † Parte lui Băsiioc, ce să va alege, au cumpărat Safta.
      † Parte lui Ursu păh(arnic) din Băloşăşti, a patra parte din parte lui Erhan, în totu locul, au vîndutu şi cu nepotu-său, Ştefan ficiorul Simzenei, nepotul Mircei.
      † Parte lui Dumitraşco pitarul, din a trie parte a trie parte. 
      † 2 pămînturi şi giumătate de la Petriceico ot Bătrîneşti din parte Mijlocenilor. 
      † Parte lui Isac din Buciumi toată cîtă să va alege au cumpărat Stoica, şi de la Stoica au cumpărato-a Apostol.
      † Parte lui Hasnăş, din[n] a treia parte a patra parte.
      † Parte lui Pînteleiu din Buciumi, toată ce să va alege.
      † Parte lui Hasnăş şi cu a surorilor lui, toată parte lor cîtă să va alege.
      † Parte Urîtei, fata Nastasîiei[i], toată parte ei ce să va alege.
      
<Înainte de 1642 (7150) august 2>						M
      
      † Milostive doamne, să fii măriia dumiiale sănătos! Dau ştire măriei dumitale că au venit cu cinstită cartea măriei tale vornicul Jorea şi cu Dumitraşco, să socotim cu oameni huni păntru o bucată de pămîntu ce au avut pîre înnaintea măriei dumitale: de Frînceşt(i) iaste au de Crăhăneşt(i), de Podu i Leliuae.
      Noi, milostive doamne, am strînsu oameni buni şi di înpregiur megiiaşi si am socotit şi di în derese ce au avut. Deci, păntru această bucată de pămîntu ce au avut pîre înnaintea măriei dumitale, nice să află de Frînceşt(i), nice de Crăhăneşt(i), de Podul i Leliuae, ce să află, această bucată de pămîntu, deusebi, între Bahluiu şi între Bahlueţ, cumpărătură Alexei postelnicii [l]lui.
      De aceasta dăm ştire măriei dumitale. Şi Dumnedzău să te ţie pre măriia dumitale sănătos, amin!
      † Mai mici robii măriei tale: Gheorghie Roşca ce au fost visternic, şi Ionaşco Metco şi Lupul de Romăneşt(i), şi popa Vasilie de Obrejeni, şi Moiseiu, şi Bădeliţa de Romăneşt(i), şi Crăciun de Rădeni şi mulţi oameni buni di în sus şi di în gios şi Ursanu de l(a) Pod şi podenii toţi.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Mărturie pentru cea bucat(ă) de loc de peste Bahlueţ.
      
1642 (7150) august 6, Iaşi							M
      
      † [...]. Scriem şi dăm ştire cu iasta scrisoare a noastră cum au vînit înaintea noastră giupîneasa Nastasiia Solomoneasă, de a ei bunăvoie, de nime nevoită, nice asuprită, şi au vîndut nişte case gata şi cu pivniţe de pia[pia]tră şi cu tot locul caselor, ci au avut ea cumpărătur(ă) de la Caracaş aga, în tîrg în Iaş(i), pre Uliţa ... . Acelea au vîndut dumisale fratelui nostru Toderaşco vornicul cel mare de Ţara de Gios, direptu o sută de galbeni buni. Şi au plătit dumnealui vornicul Toderaşco deplin, 100 de galbeni, la mîna giupînesei Nastasiei Solomoneasă, denaintea noastră.
      Într-aceea, aşijdirea au vînit înaintea noastră Filip croitorul şi cu fămeia sa Ţiganca, den tîrg den Iaş(i), de bunăvoia lor, de nime nevoit, nice asuprit, şi iarăs(i) au vîndut o casă şi cu locul casei, ce iaste lîngă ceea casă carea au cumpărat dumnealui vornicul de la Solomoneas(a).
      Acelea au vîndut iarăş(i) dumisale vornicului Toderaşco, direptu treidzeci de galbeni buni şi doi boi. Şi iarăş(i) au plătit dumnealui vornicul Toderaşco, deplin, la mîna lui Filip croitorul şi a fămeii sale, Ţigancăi.
      Pentr-aceea şi noi, deaca am vădzut de bunăvoie tocmal(ă) şi plată deplin(ă), făcut-am şi de la noi aiastă scrisoare, să-i fie dumisal(e) vornicului Toderaşco de credinţă şi să aibă a-ş(i) face şi direse domneşt(i).
      Şi, pre mai mare credinţă, iscălit-am cu mînule noastre şi am pecetluit.
      Şi eu, Şaidir, am seris în tîrg în Iaş(i), cînd au îmblat aii de la Zidirea Lumiei 7150 <1642>, în luna lui avgust, în 6 dzil(e), să s(e) ştie.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris de mîini diferite în prima jumătate a sec. XIX>: 1) Pre cas(ă) la Iaşi; 2) 7150 <1642> august 6; 3) No. 2; 4) 1642/7150 av(gust) 6; No. 6.
      
1642 (7150) august 9								M
      
      † Adecă eu, Irina fata lui Hociungu, şi cu Vasili, comnată-meu, scriem şi marturisîm cu cestu zapis al nostru cum noi, de bunăvoie nostră, de nimene siliţî, nice asupriţi, ce de a nostră bunăvoie am vîndutu a nostră dreptă ocină şi moşie şi cumpărători ce sa va alegi parte moşu-nostru loi Ionaşco den satu de Băloşăşti şi den satu de Itrineşti şi den satu den Balasineşti; această draptă ocină şi moşie am vîndutu dumisali giupînului Gligoraşco Bejan dereptu doîdzăci şi cinci de lei bătuţi. Dereptu aceea ca să-i fie dumisal(e) draptă ocină şi moşie de cumpărătur(ă), dumisali, şi ficiorilor dumisali, şi nepoţilor dumisali şi strănepoţilor dumisali.
      Şi într-aceasta tocmal(ă) s-au prilejit: Costantin Ciolan den Cereteiani, şi Pătraşco Pîrvul de Itrineşti, şi Ionaşco Barbăscol ot tam, şi Isachi deiaconul ot Bălosăşti, şi Gorghiţă ot tam, şi Ion Răspop vornicelul de Bălăneşti şi mulţî omin(i) bun(i) şi bătrîni megieş(i) de pre înpregiur s-au prilejit într-această tocmală. Şi, pentru credinţa, ne-am pus degitele şi iscăliturile, ca să să ştie.
      Văletu 7150 <1642> av(gust) 9 d(i)ni.
      [...] <m.p>.
      Pătraşco; † Ionaşco; † popa Isachi <m.p.>; Gorghiţă; Ion Răspop.
      
      <Pe verso, un zapis din 1656 (7165) septembrie 18, privitor la aceeaşi vînzare>.
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din sec. al XVIII-lea>: Zapis de cumpîrătură la Bîloşeşti şi la Itrineşti, la ţinutul Neamţului.	
      
1642 (7150) august 10							M
      
      † Eu, Marică, şi fratî-mieu, cu Gerdan, şi cu barbatul mieu, cu Iosip, ficiori Dzulăiu Cotropăncei di Cătănaş(i), nipot Ninului, scriem şi mărturisim cu cistu dzapis al mieu, de nimene nivoitu, nici asupriţi, ci di bunăvoia a nostră, n<e>-am vîndutu a nostră moşia direaptă din sat din Catanaş(i), dîntr-un bătrîn gimotati a patră parti di satu; o am vindutu dumisale lui Pană paharnicului, şi dzipunisii dumisal(e) şi coconilor dumisal(e) să[-i] li hie moşia lor, diriptu doispridzeci galbăn(i) ban(i), doi boi buni. Şi să nu mai aibă nimi a întorci nici din noi nici di omeni noştri, ci să-i fie dumisal(e) moşia în veci.
      Dinnainte Baicului iazbaş ot Diochiţi, şi Procop, şi Pentălăi ot Diochiţi, şi Ioniţi ot Nigoteni şi Silion ot Urecheţi şi dinnainti a mulţi omini buni, să să ştie; şi Vasi[si]le şi Nichifor ot Dzirneşti; † Thimicul ot Redişti şi Cristi zet Ghiorghi ot tam.
      † V(ă)leat 7150 <1642> a(u)gust 10.
      Baico; Ioniţi.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, scris în sec. XVIII>: 7150 <1642> ag(us)t 10. Zapisul Măricăi şi cu fratele ei Gerdan şi a bărbatului ei, Iosip, ci dau lui Pană pah(a)rnic şi giupînesii dum(i)sale; Cătănaşii; <de altă mînă din aceeaşi vreme>: Cătănaşii.
      
<Cca. 1642 (7150) > august 14, Doljeşti					M
      
      † Eu, Toma Manole pîrcălab(ul) ot volost Bacă(u), mărturis(ă)scu însum(i) pre meni cu ceasta scrisoare a mea cum am vîndut un sat Goi vornicului, anumi Icuşeni, ce iaste în ţinutul Romanului, dereptu doao suti de galbel(i) de-aur. Şi mi i-au plătit tot deplin întru mînuli nostre dennaintea lui Ion vist(ernicel) ot Şărăţei, şi dennaintea Cozmei vist(iernicel) den Macsineşt(i), şi Ionaşco den Lăţcan(i) şi dennaintea şi altor omeni bun(i).
      Şi, spre mai mare credinţă, ne-am pus şi peceţile, ca să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, scris în sec. XVIII>: Zapisul lui Manole ce-au cumpărat Goia. 
      <Scris la începutul sec. XIX>: Avgust 14. Zapisul lui Manoli pîrcălabului. No. 118; N. 1246.
      
1642 (7150) august 17, Iaşi							M
      
      † [...]. Scriem domnea mea la slugile domnii mele cîţi vor înbla cu trebeli domnii mele la ţinutul Fă<l>ciiului, printru lucrurile domnii mele şi printru podvoade şi printru olaci şi printru alte lucruri a domnii mele, să aveţi a lăsa în paci satul Rîndzeştii, ce iaste sv(in)tei mă<mă>stiri a lui Aron Vod(ă), de lucru şi de toate cîte mai sus scrie.
      Aşişdere şi voi, pîrcălabi şi globnici de acel ţinut, întru nemic să nu-i învăluiţi, numai de să vor afla nescar(i) oameni răi să aveţi a-i prinde şi a-i trimite la domnea mea.
      De aiasta vă scriem, într-alt <chip să nu> hie.
      [...].
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, data documentului şi o însemnare din secolul al XVIII-lea>: Carte g(os)pod pe Rînzeşti, <tradusă în aceeaşi vreme în limba greacă>.
      
1642 (7150) august 27, Iaşi							M
      
      † [...]. Dat-am cartea dumi<i me>le slugii dumi mele Nechitii de Şofrăceşti ca să hie tare şi puternic cu cartea dumi mele a-ş(i) cosi a sa direptă ocină ce are la sat la Şofrăceşt(i), ce au ţînut den dzilele <E>rimiei vod(ă) pînă [nă] acmu. Iar cui va părea cu strînbul, el să vie să-ş(i) întrebe cu dînsul înnaintea dumi mele.
      [...].
      [...].
      † [...].
      † [...].
      
1642 (7150) august 27, Iaşi							M
      
      † [...]. Dat-am cartea domniei mele slugii nostre, lui Necoară ot Bîrzeşti, ca să hîe tare şi puternic, cu cartea domniei mele, a ţinea şi apăra a sa dreaptă ocină şi moşie, din sat din Ludeşti, fii ce va hi şi fîneţe, să n-aibă nime a-ntra pre ace moşie a lu Necoară.
      Şi nime să nu cutedzi <a ţi>nea sau a opri peste cartea domniei mele.
      [...].
      [...].
      
      <Pe verso-ul hîrtiei pe care e lipit actul, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Pe Ludeşti, carte g(ospo)d de stăpînit.
      7150 <1642> av(gust) 27. No. 4, <apoi>: No. 5.
      
1642 (7150) august 30, Iaşi							M
      
      † Eu, Sănan, şi cu fămeia mea şi ficiorul meu, Cîrstea, ot Iaşi, însumi pre mine scriu cu fămeia mea, înşine pre noi mărturisim cu acest zapis al nostru cum amu vîndut noi, de bunăvoia nostră, de nime nesiliţ(i) şi nenevoiţi, ci de bunăvoia noastră, am vîndut un loc de optă stinjîni de lungu şi de lat, la Cizmărie, denaintea pivniţii, giupînului a lui Statie grecului, grădinarul mării sal(i) a lui Vasilie vod(ă). Şi me-au datu bani gata cincidzăci de zloţi gata pre acel loc.
      Dici de acmu înainte, să-i hie lui direaptă ocină şi moşie în veci şi ficiorilor săi şi nepoţilor săi.
      Şi în tocmala nostra au fostu: Pană Meneut, că au numărat banii, i Iordachie cupeţă, i Iordachie sibiiariul, i Gligorie Spînul puşcariul, i Vîlcul, i Necula făcliiariul, i Dumitru căl(ăraşul), i Lupul murtasipul, i Ifrim, i Cîrstea, i Toadir cizmariul, i Toader Zam(ă) mesirciu şi mulţi oameni buni.
      Şi, mai pre mare credinţă, toţ(i) ne-am pus şi peceţile, să s(ă) crează; şi Vîlcul zlătariul.
      † [...].
      † Spînul; † Lupul murtasip; † Dumitru călăraş; † Mariia botezata; † Pană Meneut (?) <m.p.>.
      
<1642 septembrie 1 – 1643 august 31> (7151)				M
      
      † Adică eu, Vasilie feciorul Paulul, nepot lui Obreajie, scriu şi mărturisescu, cu cest zapis al mieu, cum am fostu datoriu dumisale Dabijăi cu patrusprădzeci galben(i). Dicii, dumnealui i-au cerşut şi n-am avut de unde-[i] să-i dau dumisale ace<i> ban(i), ce i-am datu dumisale tre răzoare, în frunte, la sat la Todereşti şi la Mihăileşti, pentru acei bani, carii mai sus scrişi sîntu.
      Pentru aceea ca să-i fie dumisale direaptă ocină şi moşie şi cumpărătură, dumisale şi giupîinesăi dumisal(e) şi cuconilor dumisal(e) acele trei răzoare.
      Şi într-această tocmală au fostu: Ionaşco Meanghea de Păuneşti, şi Tuţuian de acolo, şi Ionaşco meşterul de Todereşti, şi Iosip de Todereşti şi alţi oameni buni şi de pen pregiur megiiaşi.
      Şi pentru întăritura acestui zapis ne-am pus peceţile şi iscăliturile, ca să să ştie.
      [...].
      
      <Pe verso, însemnarea diacului>: † Todereşti; <apoi însemnare din secolul al XIX-lea>: şi Mihăileşti. 7151 <1642–1643> Ion Raz spat(ar).
      
<1642 septembrie 1 – 1643 august 31 (7151)>, Iaşi			M
      
      † Adec(ă) eu, Toader Arbure, şi Lupul Talpă, şi Nicolai Tăutul, şi Toader Gherman, cum noi, de bunăvoia noastră, ne-am socotit înde noi să ne strîngem toţi fraţii, la sat la Cordăreni, ca să avem a chema pre Onciul biv pîrcălab şi pre Gociul, pre<n>tru căce au mai fost la hotar, cum au fost împărţiţi a lor moşi: partea de sus a Tăutului, să î<i> măsure în lungişi şi în curmezişi şi partea de mijloc, ce iaste partea de mijloc, ce iaste partea lui Toader Gherman, aşijdere să o măsure în lungişi şi în curmedzişi; aşijdere, ce iaste partea lui Arbure şi a comisului, partea de gios, să o măsure în lungu şi în curmedzişi, precum au fost înpărţit a lor moşi.
      De ciia car(e) parte să va afla mai mic(ă) să aibă a lu<a> den car(e) parte să va afla mai mult, să fie tocma. Şi la car(e) frate să va afla loc mai prostu, să nu fie loc de cosit şi de arat, să aibă a priimi carele să va afla, tot loc bun să priimască, pre aiastă tocmală, loc să fie tot întocma.
      Şi ne iaste dzua la Ispas să him toţi depreună.
      De aceasta scriem, să să ştie.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      Nicolae m.p.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVII-lea>: 7151/1643.
      
1642 (7151) septembrie 8, Iaşi						M
      
      † [...]. Adecă au venit înnainte domniei mele şi înnainte boiarilor noştri, a mari şi a mici, Pazia si Marta şi Ticia, fetele Marăţănesii, şi au pîrît de [înai]înnainte domniei mele pre sora lor pre Ţolca, giupîneasa răpoosatului Toflii armaşului, pentru giumătate de sat de Blăneşti şi pentru o parte de ocină din sat din Bălăneşti, ce sînt în ţînutul Tecuciului, dzicîndu Paze şi Marte şi Ticiia cum acele părţi, care mai sus scriem, le sîntu direptă ocină şi moşie împreună, cum sora lor Şolca <le face> împresurătură.
      Iar Şolca au dat samă cum acele părţi ce mai sus scriem i-au dat maică-sa, Stanca Mărăţănesa, dzestre, căci alte dzestre n-au avut de unde-i da; iar pre surorile ei, care mai sus scrie, le-au îndzestrat din toate bucate. Şi au arătat Şolca şi zapis de la maica sa Mărăţănesa şi direse de întăritură de la Gaşpar vodă şi cu blastăm: pre acea giumătate de sat de Blăneşti şi pre acea parte de Bălăneşti.
      Deci domniia me şi cu tot al nostru Svat i-am giudecat cu al nostru direptu giudeţ şi după lege ţîrîi şi le-am aflat lege ca să aibă Pazia şi Marta şi Ticia a socoti pre cît vor mărturisi oameni buni că le-au dat ma<i>ca lor, Mărăţănesa, dzestre unii surori atî<ta>, să facă ele trustrele parte din bucatele sale şi să de acea parte din toate bucatele dzestre surori lor Şolcăi şi să ţie frăţeşte cu Şolca împreună acele părţi de ocină. Iar de nu-i vor face parte din bucate dzestre Şolcăi, iar ele să aibă a o lăsa foarte în pace pre Şolca să-şi ţie sîngură ce i-au dat maică-sa dzestre, giumătaate de sat de Blăneşti şi cea parte den Bălăneşti cu tot venitul ce va hi. Şi Şolca s-au îndireptat şi şi-au pus fierîia în vistiariul domniei mele.
      Iar Pazia şi Marta şi Ticeia, ele au rămas din toata lege ţărăi, ca să nu-i mai aibă a mai pîrî nici a dobîndi niciodănăoară, în veci.
      [...].
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p.>.
      † [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, două însemnări din secolul al XVIII-lea>: † 1) Pe Săsăcani pi ce s-au pîrîtu cu Suluca şi Blănişti; 2) Blăneştii şi Bălăneştii.
      
1642 (7151) septembrie 11							M
      
      † Adecă eu, Răflea, şi cu fămeia mea, cu Pălaga, şi cu feciorei mei, scriem şi mărturesem, cu estu zapes al nostru, de nimerilea sileţ(i), neci nevoiţ(i), ce de a noastră bunăvoe, am vîndut o parte de ocenă den sat den Răfleşti, car(e) parte au fost cumpărătur(ă) den partea Ciuntului, a patra parte, 40 de paş(i) în frunte, den ţarenă, şi din cîmpu, şi den baltă şi den tot venetul locului.
      Aiasta parte am vîndut dumisal(e) lui Cocială, nepotul armaşului Zanfer, dreptu 2 boi de negoţ şi 1 vacă cu veţăl; şi s-au preţuit dreptu 25 de lei. Şi iastă parte o am vîndut dumisale ca să-i hie dreaptă ocenă, dumisal(e) şi coconilor dumisale lui Cocială. Şi mi-au făcut plata deplenu, precum scrie mai sus.
      Şi au fost mulţi omene bun(i) la tocmala noastră şi la zapes, anomc: Ionaşco Căpăţen(ă) ot Gereane, şi Ştefan ot tam, şi Semion vătavu ot Pope, şi Bojelă ot tam, şi Bălăuţă ot Răfleşt(i), răzeşu, şi Strătelă ot tam, şi Hamza răzeş ot taam, şi Ion feciorul Lucăi şi mulţi oamen(i)bun(i), bătrîni şi tiner(i).
      Şi, păntru credenţa, ne-am pus de<ge>tele ca să s(e) ştie.
      [...].
      Căp(ă)ţen(ă); Ştefan; Simion; Bojil(ă); Bălăuţ(ă); Strătil(ă); Hamza; Ionaşco; Ion feciorul Lucăi.
      † Şi eu, popa Buţurca, am scris zapesul.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Zapisul Privalului. 7151 <1642> sept(em)v(rie) 11.
      
1642 (7151) septembrie 26							M
      
      † Adecă eu, Vărvara, fata lui Văscană den Sacaluş ot volost Vasluiu, fameia Pelei den Grauri, şi cu feciorul mieu, cu Dumitraşco, mărturisim cu zapisul nostru, de nime nevoiţi, nici asupriţ(i), ce de a nostră bunăvoie, am vîndut a nostră direaptă ocină şi moşie den sat din Petreşti, den partea Tănseştilor, ce să va alege partea nostră den cîmp, şi den vatra satului, şi den pădure şi cu tot venitul.
      Şi la tocmala nostră au fost popa Simion de Mogoşăştăi şi Vasilie Poiană de Frenciuci; şi o am vîndut giupînului Andocăi derept 5 zloţi ca să fie lui moşie şi ocină în veci.
      Şi, păntru credinţa, ne-am pus şi degetele ca să să ştie.
      [...].
      Vărvara; Dumitraşco.
      
      <Pe verso, scris în aceeaşi vreme>: Zapis a Varvari, fată lui Văscan ot Pătreşti parte Tansi.
      
1642 (7151) septembrie 30, Iaşi						M
      
      † [...]. Scriem domnia mea la sluga domniei mele, la Costantin Stîrcea ce-au fost pîrcălab. Deaca vei vedea cartea domniei mele, să mergi la sat la Borăle şi să strîngi oameni buni, să alegi nişte părţi de ocinî din sat din Borăle, care părţi au fost a Mihalcei de Borăle şi partea nepoţilor Reantei şi a feciorilor lui Tr<e>păduş şi partea Bunuşei, ce să vor veni părţile lor, să le alegeţi despre alalţi <răze>şi ... <şi să> le dai pre rnîna Zadului de Buoreni, nepotul Pîntei, şi lui Pătraşco ginerel(e) Pîntei, şi lui Tănasie nepotul Pîntei, să aibă ei a ţinea acele părţi, cu tot venitul.
      Iară de va mai avea cineva niscai direse pr<e> acele părţi şi le va părea cu strîmbul, să le daţi dzî să vie să stea de faţî înnaintea domniei mele şi să-ş(î) aducă şi diresele.
      [...].
      [...].
      [...].
      [...].
      
1642 (7151) octombrie, Iaşi							M
      
      <† [...]> [...] ... ea dumi mele cestue om, anume ... <să> hie tare şi puternic cu cartea <domniei mele> a ţine şi a opri a lor parte ... la fratele său a lui Gavrilă Căras ... <fă>ră voia lui, partea frăţine-său lui ... cini a hi avut datorie la Gavril ... e la Onofreiu ... iară cu moşiia ... me să nu aibă treabă fără ... pe său, iară cui i să va părea cu <strîmbul să vi>e să stea de faţă cu Onofreiu în<aintea domni>ei mele.
      [...].
      [...].
      
1642 (7151) octombrie 3, Cotnari						M
      
      † Adecă eu, Nicolai, şi cu giupîneasa me, Alecsandra, fata lui Precop Cărăiman ce au fost visternic, de ninie noi nenevoiţ(i), nice asupriţ(i), ce noi, de bunăvoia nostră, am vîndut direapt(ă) ocină şi moşie a nostră, giumătate de sat de Joldeşt(i) de pre Başău, de ţînutul Dorohoiului, cu loc de halăşteu în Başeu şi cu loc de moră şi cu tot venitul aceii giumătăţ(i) de sat, ce ni s-au venit noo, despre alţi fraţ(i), parte nostră. Şi am vîndut toat(ă) dumisal(e) giupînesei Saftei, giupînesei răpăusat(ului) Dumitraşco Şoldan ce au fost vornic mare de Ţara de Gios, derept trei sute şi cinspredzeci taler(i), [ba] ban(i) gata.
      Şi în tocmala nostră au fost: Gligoraşco Carăiman, şi Ionaşco Grecul, ginere lui Precop Carăiman, şi Nicolai de Ecobeşt(i), şi Avram den Lucăcen(i), şi Istratie ce au fost logof(ă)t, şi Costantin Stîrcea biv pîrcălab, şi Ionaşco Hăhăşescul, şi Vasilie Balşe, şi Andrei Murguleţ, şi Gligoraşco Jora, şi Ilie Arapul, şi Alecsa Arapul şi alţi boier(i) şi fecior(i) de boier(i). Şi, pre mai mare credinţă, ne-am iscălit şi ne-am pus şi peceţile.
      De aiasta scriem, să să ştie.
      † [...].
      † [...] <m.p.>.
      † [...] <m.p.>.
      † [...] <m.p.>.
      † [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare contemporană>: Zapis pre Joldeşti, <adăugat în prima jumătate a secolului al XIX-lea>: 7151 <1642> oct(ombrie) 11. N. 34.
      <Alta însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Zapisul lui Neculai şi Alexandru, pol sat Joldeştii.
      
1642 (7151) octombrie 15, Iaşi						M
      
      † Adecă eu, Gligorie Ţapul ot Scîntiae, şi Gavril şi frate-meu Sava, şi sora noastră, Mărica ot Petreşti, scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru, de nimerilea nevoiţi, nici asupriţi, ce de bunavoia noastră, am vîndut a noastră dreaptă ocină şi moşie din sat din Drăguşeni, caarea iaste în ţinutul Vasluiului, pre apa Stavnicului, din a treia paarte de satu paartea de gios, ce să camă, paarte Căuceştilor, a patra paarte, paarte bătrînului nostru, a Ţapului. Aceasta o am vîndut dumisale giupînului Andocăi şi giupîneasăi dumisale, Măricuţăi, dreptu patrudzeci de lei bătuţi; şi ne-au mai dat peste tocmala noastră optu lei. Că de să va afla cineva de rudenie noastră sau de răzăşii noştri, să n-aină treabă cu dumnealui, ce să vie la noi să-i întoarcem cît i să va vini paartea, pentru căci am vîndut noi partea bătrînului nostru toată: din ţarină, şi din fîneaţă, şi din vatra satului şi cu tot vinitul. Aceasta am vîndut dumisali şi feciorilor lui să-i fie moşie în veci.
      Şi în tocmala noastră au fostu: Apostul comisul ot Căzăneşti, şi popa Onăşită ot Negreşti, şi Gligore Heaghe ot Căpoteşti, şi Simion ot Frănciuci, şi Apostol nepotul Ancăi ot Drăguşeni, şi Istratie ot Drăguşeni şi mulţi oameni buni şi bătrîni de pen pregiur.
      Şi, pre mai maare credinţă, pusu-ne-am şi peccţile ca să-şi facă şi dresă domneşti, să s(e) ştie.
      [...].

1642 (7151) octombrie 17, Iaşi						M
      
      † [...]. Scriem domnie mea la sluga noastră Brăescul din Brăeşti. Dămu-ţi ştire că s-au jăluit acest om anume Ghiorghie din Şăndreni pre tine, dzicînd înnaintea domniei mel(e) că li-au dat un zapis de o moşie din sat din Babin(i) să-ţi plăteşti acea moşie şi tu ai loat zapisul şi-l ţii zapisul şi moşiile şi nu-i plăteşti.
      Pentr-acea, dacă vei vedea carta domniei mele iar tu să aibi a-i da zapisul sau să-i plăteşti acea moşie să nu-l mai porţi cu cuvinte. Iar de-ţi va pare ceva cu strîmbul iar tu să stai de faţ(ă) dinnaintea Porţii domniei mele.
      [...].
      [...].
      
      <Pe verso, scris de alta mînă din aceeaşi vreme>: † Arinaş.
      <De la începutul sec. XIX>: Pavel polc(ovnic) Debrici.
      
1642 (7151) octombrie 29, Iaşi						M
      
      † [...], scriu şi mărturisesc cu cestu zapis al meu cum m-am tocmit eu, de voia mea, cu popa Ion den sat den Cîrlomăneşti şi cu Pîrvul ot tam de am făcut schimbătură, de le-am dat part<tea> lui Văscan Făştar, ce mi-au fostu cumpărătură mie de la dînsul, ce iaste partea lui den celia uric, despre ameadzăzi, pentru căci mi-au dat ei partea lor despre apus.
      Şi în tocmala noastră au fostu: Pîrvan ot tam, şi Simion Toflea ot tam, şi Tămaş den Mîndreşti, şi Vasilie Ionot ot Cîrlomăneşti, şi Docan ot tam, şi Hîrsul ot tam ca de aceasta pîră să nu să mai pîrască nece odănăor(ă) în veci, pentru căci ne-am tocmit noi de bunăvoia noastră cu Pîrvul şi cu popa, cum mai sus scrie ca am făcut schinbătură.
      Şi, pre mai mare credinţă, mi-am pus şi pecetea şi am şi iscălit, ca să nu mai aibă a-şi întreba unul cu altu nece odănăoară, în veci, preste cestu zapis al meu.
      [...].
      [...].
      
      <Pe verso, însemnare din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Zapisu de la Grama vel jitniceriu pentru schimătura lui Văscan di Cîrloman(e)şti. No. 4.
      
1642 (7151) octombrie 29, Iaşi						M
      
      † Adecă cu, popa Ion den Cîrlomăneşti, şi Pîrvul ot tam, scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru cum ne-am tocmit noi, de bunăvoia noastră, cu dumnealui cu Grama jicnicierjul de am făcut schimbătură cu dumnealui de i-am dat partea noastră den uricul despre apus parte Tomei, strămoşului nostru, şi partea lui Docan, a noastră moşie direaptă, şi din partea i Drăgoi, ce am avut noi cumpărătură, iar dumnealui ne-au dat noo partea lui Vascan Făştar, ci au avut dumnealui cumpărătură den cela uric, despre amiazi-zi.
      Şi în tocmala noastră au fost: Pîrvan ot tam, şi Simion ot tam, şi Tamaş den Mîndreşti, şi Vasilie den Cîrlomăneşti, si Docan den Cîrlomăneşti şi Hîrsul ot tam, ca de această pîră să nu s(ă) pîrască neci odanioara, în veci, pentru căci am făcut noi tocmala de bunăvoia noastră cu dumnealui cu Grama jicniccrul, cum mai sus scriem, de am făcut schimbătur(ă).
      Şi, pre mai mare credenţa, ne-am pus şi peceţăle ş-a<m> ş<i isc>ăli<t> ca să nu mai aibă a să în<treba unul cu altul nici odinioară împotriva> zapisului nostru, în veci.
      [...].
      † [...] <m.p.>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p.>.
      
<Cca. 1642 (7151)> noiembrie 3, Păşcani					M
      
      † Eu, Gavril, şi Cîrstea, feciorii lui Frim din Năvrăpeşti, nepoţi lui Brut, scriem şi dăm ştire cu iastă scrisoare a noastră cum de bun(ă)voia noastră, de nime asupriţi, nici împresuraţi, am vîndut loc de o caas(ă) în sat în Ciupeşti, pe Siret, dumisali lui Iordachie marele visternic, şi dumnealui ne-au făcut plata deplin, ne-au dat treizeci de lei bătuţi. Deci dumnealui ca să-şi facă şi drese domneşti ca să-i fie dreaptă ocină şi moşie, în veci.
      Şi în tocmala noastră s-au tîmplat: Toader Herescul di(n) Hăsnăşeni, şi Andonie de acolo, şi Dumitraşco ot tam, şi Filofie de Dobruleşti, şi Nacul de acolo, şi Dumitraşco şi popa Ionaşco de Păşcani şi pop Ion de acolo, şi Schiridon de acolo şi mulţi omeni buni, slugi domneşti şi megiaşi ne-am tîmplat şi am iscălit şi ne-am pus şi peceţile, să s(e) ştie.
      Şi eu, Mîrzea, am scris.
      [...].
      [...].
      [...].
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p>.
      
      <Pe verso, însemnare contemporană>: O casă de la Gavril şi Efrim, feciorii Cîrstei ot Ciupeşti.
      
1642 (7151) noiembrie 8, Iaşi						M
      
      † [...], scriem şi dăm ştire cu ceasta scrisoare cum au vinit înnaintea noastră ... Onoae şi cu ficiorul ei, cu Ursu de tîrgu de Suceav(a), de bunăvoia lor, de nime siliţi, nice înpresuraţi, ş-au vîndutu a lor direaptă ocină si moşie, trii falci de vie de la Cotnar(i), în deal(ul) ce să cheamă Laslăul. Aceasta vie au vîndut dumisal(e) fratelui nostru, Tomei stolnicului celui mare, dereptu trei sute de zloţi bătuţi.
      Pentru ceea, noi încă dacă am vădzut de a lor bunăvoie tocmal(ă) şi plată deplin(ă), denaintea noastră, am făcut acest zapis ca s(ă) hie dumisal(e) de mărturie şi să le scrie la catastivul tîrgului şi ca s(ă) aibă a-ş(i) face şi dires domnescu pre această vie ce mai sus scrie, ca s(ă) hie dumisal(e) direaptă ocin(ă) şi moşie şi cumpărătur(ă), în veci.
      De-aceasta scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru, ca s(ă) să ştie şi să s(e) creadză.
      Şi, pentru mai mare credinţă, am iscălit şi am pus şi pecete.
      [...].
      [...] <m.p.>.
      [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare a scriitorului actului>: Zapis de la Gavrilaş logofătul pre vii, de la Onoia, ce-s la dealul Lăslăului.
      
1642 (7151) noiembrie 13							M
      
      † Adecă eu, Alexandra fata Grozavei, ce au fost femee lui Andriian de Cîrligi, scriu şi mărturisescu <cu> cest zapis al mieu cum, de nime silită şi de nici o nevoe şi de nice o-npresurătur(ă), am ales şi am vîndut a mea dreaptă ocină şi moşie de pre maică-mea Grozava, ce să va alege în tot hotarul, la sat la Cîrligi, în vatra satului, şi-n cîmpu, şi-n fînaţi şi-n pădure, şi-n tot locul ce s-au aflat dreaptă moşiia mea, optu pămînturi, cu tot venitul lor.
      Aceasta am vîndut dumisali visternicului Iordachie, dreptu optu lei bătuţi şi giumătate, ca să-i fie dumisale dreaptă ocină şi moşie, dumisale şi fiilor dumisale şi nepoţilor dumisali şi să-ş(i) fac(ă) dumnealui şi dires domnescu pre această dreaptă şi adevărată ocină ce am vîndut dumisali, ce mai sus scrii, partea mea de moşie, la sat la Cîrligi.
      Şi-ntru tocmala noastră s-au tîmplat, cîndu ne-au dat dumnealui visternicul aceşti bani, ce-s mai sus serişi, optu lei şi giumătate: Nechifor cel bătrîn de Şerbeşti, şi Efrim Medrea de Cîrligi, şi Andreiu nemişul de Tătăraşi, şi Vas(i)lie Vădeanul, şi Andriian de Verşesti, şi Nechita Uscătescul de Dragomireşti şi Ghiorghie Donici de Vîrtop.
      Şi ani [am] scris eu, popa Vas(i)lie, acest zapis ca să s(e) ştie.
      [...].
      † [...] <m.p.>; Ioanes <m.p>; ... <m.p.>; † eu, Ifrim Medrea <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVIII>: De la fata lui Andriian.
      <Altă însemnare, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Zapis, 7151 <1642> noem(brie) 13.
      
1642 (7151) noiembrie 18							M
      
      † [...], marturisăsc cu ceastă scrisoare a me cum au avut pîră, înaintea mării sale lui vod(ă), prietenul nostru Ştefan Moimăscu ce-au fost armaşu mare cu răzăşii săi, anume: Cristea şi cu fraţii lui, Arsenie şi Onciul, feciorii Măriei, şi cu cumnaţii lor Miron şi Măteiu şi verii lor primari, Calistrat şi fratele lui, Ionaşco, ficiorii Mărincăi, şi cu Ion şi cu cumnatul Costache, feciori Theodosiei Bădeoaia, toţi nepoţi lui Gură, şi seminţia lor, Ion, ginerele lui Condrişor, şi Bînţul şi Andrei, nepoţi lui Toader Hodor, şi cu Leonti şi Vasile Corceovă, nepoţi Simii, pre o săleşte de sat, anumi Bărboşii, ce iaste în ţinutul Cîrligăturii, jeluind d(u)m(nea)lui armaş(ul) cum are giumătate de sat, din izvoru fîntînei de către pădure, spre apus, cum au arătat înnainte măriei sale lui vodă şi un uric de la Ieremie vodă. Iar răzeşii armaşului, care scrie mai sus, au arătat uric pre partea din sus, giumătate din sat; şi acei răzăşi ai armaşului ei au fost cuprinzînd tot locul, hotarul tot, cu plugul şi cu coasa.
      De aceea, măria sa vodă m-au ales pre mine şi m-au trimes ca să le aleg şi să le împart locul tot în doaă şi am strîns oameni buni megieşi de prin pregiur şi le-am ales şi le-am înpăţit tot hotarul în dooă şi poiana cu fînaţul ce să cheamă Voloca şi cîmpul şi le-am pus stîlpi de piatră împregiur şi prin mijlocul hotarului, cum le scriu uricile; partea armaşului de giumătate de sat, partea din gios, şi vatra acei giumătate de sat din izvoru fîntînei către pădure, spre apus, cu o livadă cu pomăt.
      Aşijdirea şi de o prisacă ce au mărturisit oameni buni cum au descălecat Pătraşco Banul, socrul armaşului, din pădure meree înpotriva vetrii-satului spre apus, din zilele Ieremiei vodă, aşa au giudecat măriia sa vodă şi prisacă se o ţie armaşu ca să fie moşiia neclintită şi să-şi facă şi dires domnesc.
      Aşijdere şi din ce au cheltuit la d(umnea)lui la logofăt(ul) cel mare, pentru stîlpiri, şi la noi, ciobotile noastre, cine va avea parte într-ace ocină, din fraţii lui, să-i întoarcă cheltuiala pre ce li se vor veni părţile. Iară pînă nu vor întoarce, să n-aibă treabă nime să are sau să cosască, fără de d(u)m(nea)lui armaş(ul). Aceasta scriem. 
      Şi, mai pre mare credinţa, mi-am pus şi pecete şi iscălitura, să se ştie. 
      7151 <1642> noiemv(rie) 18.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso, scris în aceeaşi vreme>: Bărboşii, la ţinutul Cîrligăturii.
      
<După 1642 (7151)> noiembrie 30, Iaşi					M
      
      † [...], nepoţ(i) Stratului păharnic, dăm ştire cu cestu zapis al nostru cum am vîndut o parte de moşie a unchiului nostru, a Stratului, din giumătate de sat a patra parte din Orăşeani, la Cernăuţ(i), vîn<du>tu-am fratelui nostru, lui Apostol Cehan, dirept cinsprăzeci galbeni, bani buni.
      Şi în tocmala noastră au fost: Mihoci aprod şi Cozmiţa Baci. Mai pre mare credinţă, ne-am pus peceţilc şi am iscălit, ca să s(e) ştie.
      [...].
      [...]  <m.p>.
      [...] <m.p.>. 
      [...] <m.p.>.
      [...] <m.p>.
      
1642 (7151) decembrie 20, Iaşi						M
      
      [...]. Adecă au vînit înaintea domniei mele şi înaintea a toţi hoiarii domniei mele, mari şi mici, Nicolai cu fraţii săi, popa Untilă şi Udria Gînscă, ficiorii Annuşcăi, şi Grigoraşco cu surorile lui, fîciorii lui Marmure, şi Nechita Maje şi Ionaşco, fîciorii lui Purece, nepoţii lui Iuraşco Başotă hatmanul, strănepoţii lui Başotă celui bătrîn, Toader şi Zosim, fîciorii lui Pătraşco logofătul, şi au pîrît de faţă pre credincios boiarenul domniei mele, Toma stolnicul cel mare, pentru ocine şi pentru bucate ce au rămas pre urma giupînesei Eftimiei stolnicesei, căce au dzîs că sîmtu ei mai aproape semînţie şi să vine lor partea giupînesei Eftimiei stolnicesei, după moartea ei, şi den ocine şi den bucate.
      De care lucru, domnia mea şi cu tot Svatul domniei mele socotit-am pre lege direaptă şi am căutat la pravilă. Deci, cum scrie pravila, într-acela chip i-am giudecat şi noi. Alta, iarăşi ani socotit domnia mea şi cu toţi boiarii domniei mele, cum ştim, de toată tocmeala lor, că de înainte vreme, cîndu s-au căsătorit stolnicul Toma şi au luat pre giupîneasa dumisale cea dentîi, pre Eftimie, atuncea au fost aceea casă, la cîtăva scădere agiunsă, iar dumnealui stolnicul Toma, deaca s-au apucat de aceea casă, nevoit-au cu osteneala sa şi au grijit, de-au făcut case şi pivniţe de piatră, şi mori, şi hăleşteu şi alte tocmiale multe au făcut cîte trebuescu la casa boierească, după cum e obiceiul ţărîi noastre a Moldovei. Şi au avut cu giupîneasa, cu Eftimiia, cinci cuconi şi au vis înpreun(ă) doadzeei de ani. Alta, iarăşi, după săvîrşenia giupîneasei Eftimiei, făcut-au multă chieltuială cu pamănţile. Aşijdire şi pre soacra dumisale, pre giupîneasa Mărica, iarăş(i) au ţînut-o în casă dumisal(e) şi au grijit-o cu cinste, la batrîneţele ei, pînă ce s-au săvîrşit. Şi după s(ă)vîrşenia ei, au făcut multă cheltuială cu pamănţile. Şi după moartea bătrînei, au murit şi cuconii şi iarăş(i) au făcut cheltuial(a) multă şi la pamănţile cuconilor. Şi de-are custat bătrîna, după moartea cuconilor, are fi făcut şi scrisoare stolnicului, să nu aibă treabă rudele lor, ce s-au gîndit că vor custa cuconii şi nu vor muri toţi. Alta, mai cu dinadinsu am socotit, cum scrie pravila: cine are fîciori cu femeia sa şi va muri unul dentru dînşii, au bărbatul, au femeia, rămîne parte celui mortu fîciorilor. Iară de să vor prileji să moară pre urma părintelui său celui mortu, rămîne partea fîciorilor toată, pre mîna părintelui său, celuia ce rămîne viu, pre iastă lume, au tată-său, au maică-sa.
      Pentr-aceea, domnia mea, cu toţi boiarii domniei mele, socotit-am şi am căutat la pravilă şi am aflat într-acesta chip, cum mai sus scriem şi am giudecat pre lege direaptă şi am ales într-acesta chip, de la Divan, ca să aibă a ţinea boiarenul domniei mele credincios, Toma stolnicul cel mare, şi ocinc şi bucate, cîte au rămas pre urma giupîneasei sale Eftimiei, cu tot vînitul. Iar rudele giupîneasei stolniciasei, carii mai sus scriem, să nu aibă nice o treabă.
      Însă pentru bucate, aşijdire, au dat sama stolnicul Toma şi au arătat şi scrisoare de toate pamănţile, cît au chieltuit, întîi la pamănţile giupîneasei Eftimiei stolniciasei apoi la pamănţile bătrînei, mai apoi la pămînţile cuconilor şi s-au aflat că aceli bucate, cîte au rămas pre urma giupînesei toate s-au petrecut şi s-au cheltuit la acele pămănti multe, pre urma acelor duşi den iastă lume. Iar di are fi şi bucate de faţă, de acelea, ce au rămas, pre urma giupîneasei legea şi pravila nu lasă pre rudă, nice la bucate, nice la ocine, cace au avut cuconi înpreună şi au vis o vreme multă într-un loc.
      Pentr-aceea, de s-are prileji şi dumisale stolnicului moarte şi vor vrea rudele giupîneasei Eftimiei ca să s(e) apuce de-acele ocine, aimîntrelea nu aflăm să încapă, pînă nu vor face plată deplin, oamenilor dumisale, pre ce să va afla ca au cheltuit dumnealui, de-au făcut din pajişte curţi cu pivniţe de piatră şi cu alte nameastii, căce în nedejdia fîciorilor săi, carii i-au luat Dumnezeu, au pus aiastă chieltuial(ă).
      Pentru-aceea, au rămas rudele giupîneasei Eftimiei stolnicesei den toată legea, iar boiarenului domniei mele credincios Toma stolnicul cel mare s-au îndir(e)ptat, pre acest giudeţ, ce s-au socotit cu pravila şi cu divanul.
      Pentr-aceea, de acmu înainte, să nu să mai pîrască de aiastă pîră nice dănăoar(ă) în veci. 
      Într-alt chip să nu fie.
      [...].
      † [...].
      [...] <m.p>.
      † [...].
      
      <Pe vcrso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Ispisoc de pîră ce am avut de nepoţii Başoteştilor pentru Bodeştii.
      <Altă însemnare, din aceeaşi vreme>: S-au scris, 3.
      <Altă însemnare, din secolul al XIX-lea>: Sîrbeşte, să s(e) citească.
      
1642 (7151) decembrie 21, Iaşi						M
      
      † Adecă eu, Tofana, femeia lui Macsin din Mogoşeşt(i), însămi pre mene mărturisesc, cu cestu zapis al mieu, cu<m> sîntu datore visternicesei Băşotoaie cu opt galbeni, de pre un poloboc de miare, să aibu a-i da dumisale banii la Sîn Pietru, făr(ă) cuvente multe.
      Şi mi-am pus zălog partea mea din sat, din Mirceşti, cîtă să va alege. De nu vor hi banii la dzi, să hie ocina pletore. 
      Şi în tocmala nostră au fostu Pavăl vornicul şi Ipifanie pîrcălabul şi alţi boiari mulţi.
      [...].
      [...] <m.p>.
      [...] <m.p.>.
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVIII-lea>: Zapis de la Tro<fana>...
      
1642 (7151) decembrie 21, Iaşi						M
      
      † Adecă eo, Tofana, femeia loi Macsîn de Mogoşeşt(i), eo pri mene mărtoresasco, co cesto zapis al meu, com sînto datore giupînesăi visternicesai Băşotoie cu opto galbene.
      Dece eou m-am rogat dumisale giupînesăi să m(ă) ma<i> aş<t>epte; dece mi-u mai longet dzuoa pîn-la Lăsatol Săculoi de postol Sîm Pitriuloi să-i dau banei făr-covente molie.
      [...].
      
      <Pe verso-ul filei a doua, însemnare din secolul al XVII-lea>: † Zapis de la Trofana.
      
1642 (7151) decembrie 30							M
      
      † Adec(ă) noi, Ionaşco şi Dumitraşco şi Simion, ficiorii Cozmei de Galbeni, nepoţii lui Toader, scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru cum noi, de nime nevoiţi, nici siliţi, ce de bunăvoia noastră, am vîndut a noastră dreaptă ocinî şi moşie din sat din Galbeni, ce iaste la ţinutul Vasluiului. Aceea am vîndut dumisale lui Vas(i)lie vornicul din Răcăcini şi fămeei dumisali, Irinei, din vatra satului, şi din ţarină, şi din cîmp, şi din pădure, şi din fîneaţă, şi dintr-apă şi din tot locul, cu tot vinitul, din partea Oprişască a treia parte, partea lui Toader, ficior lui Opriş Drăgan, o am vîndut drept 74 de lei bani gata, ca să-i hie dumisal(e) dreaptă ocinî şi moşie şi ficiorilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor.
      Şi aceasta tocmală s-au făcut denaintea lui I<o>n ... tuleanul din <Răcă>cini, şi Cozma vătămanul de acolo, şi Ion şindilariul, şi Va<sile> ... co de acolo, şi Păscan vătămanul, şi Ilie şi Toader Băndac, şi Igant, şi Gligoraşco, ficiorul Tudorei, şi Arhip, şi Costantin sin Ioniţ(ă) din Negoeşti, şi Gavril, şi Pîrlea ot Păşcani şi a mulţi oameni buni.
      Şi, pentru credinţa, ne-am pus şi peceţil(e) cătră acest adevărat zapis.
      Le(a)t 7151 <1642> dec(hcmbrie) 30.
      Ion, Cozma, Ion, Vas(i)lie, Păscan, Ilie, Toder, Ignatu, Gligoraşco, Arhip, Ioniţă, Gavril, Pîrlea.
      
      <Pe verso, însemnare din secolul al XVII-lea>: Zapis de Galben(i).