DOCUMENTE AUTENTICE <1639 (7174) – 1640 (7149)> M † [...], scriem şi mărturisim înşine pre noi, cu cest zapis a nostru, cum noi, de nime nevoiţi, nic(i) îndemnaţi, ce de bunăvoia noastră am vîndutu toat(ă) partea de ocină a noastră şi a moşilor noştri, Tr<...>lacăi şi a Dragăi, din sat din treni, de pre valea Pereschivului celui Mare, derept doadzeci de galbeni, bani buni, dumisale lui Tudor Cudalbul căpitenul de Chiliani şi fiicăi sale, Ioanei, ca să le fie lor ocină şi moşie, cu tot vinitul, şi să aibă a-ş(i) faci şi dires(u) domnescu. Deci, nime dintru sămenţiia noastră să n-aibă treabă a să amesteca la ceea ocină şi moşie. Şi în tocmala noastră au fost: Albul de Chiliani, şi Cîrstea de acol(o), şi Moisea, şi Gheorghie Buga de acol(o), şi Dumbrav(ă) de Şerpeni, şi Popovici de T<...>neşt(i), şi Blejul de Petreni, şi Zota de Păcurăreşt(i), şi Costantin Ploscuţanul de Mireni, şi Costantin de Popeşti şi alţi oameni buni. Aceasta scriem şi mărturisim. Şi, pre mai mare credinţă, ne-am pus şi peceţile în cest zapis, să fie de credinţă. Şi eu, Larion diiacul şi Sîrbul diiacul am scris, să să ştie. <Înainte de 1639 (7147) ianuarie 13, Bîrlad> M † M(i)l(o)st(i)ve şi luminate doamne. Dăm ştire măriei d(u)m(i)t(a)le, ca domnului nostru m(i)l(o)st(i)vu, cum au venitu, înnaintea noastră şi a tot oraşul măriei d(u)m(i)t(a)le, un părinte călugăr, de la mănăstirea de Beserecani, ş-au adus cartea dumisale părintelui nostru, Savin velichii Doineai Zemli, scriindu la noi pentru un vadu de moar(ă), în Putna, cu vatră de sat şi cu vie şi cu pomăt şi-n ţarină ce să va alege, cum au ei cumpărat de la Duraşco de Cîrlomăneşti, şi de la Corcodel, şi de la Gligorcea din Popi, şi de la Dumitru, şi de la Nenuţa de Surdeşt(i), şi de la Ileana, soacra lui Iani postelnicul, de Ciortolomi, ş-au scris ca s(ă) chemăm aceşt(i) vîndzători, ce-s mai sus scriş(i), ca să-i întrebăm cu adevărat, însă cu giurămîntu: fost-au şi Elena de faţ(ă) la vîndzare şi luoat-au şi ia plată pe partea ei au ba? Cum să leapădă acea răzeşe a lor? Chematu-i-am de faţ(ă) înnaintea noastră şi a tot oraşul şi s-au prilejit şi slugi a măriei d(u)m(i)t(a)le la întrebarea acelor vîndzători, anu Gligorie[i] Mafteiu, sluga măriei d(u)m(i)t(a)le, şi Pîntea tij. Dec(i), acei vîndzător(i), ei au dzis şi au mărturisit toţi, însă cu giurămîntu greu, cum au fost şi ia la vîndzare ş-au luoat ia plata sa deplin dintru mînule răzeşilor ei. Deci, noi, vădzîndu pre dînşii mărturisindu şi giurîndu, noi le-am făcut şi mărturie de la noi, de la oraşul, de la tot, înnaintea feţii măriei d(u)m(i)t(a)le. Ş-au adus la noi şi mărturie[i] de la pîrcăla Ţopa şi de la multe sluge a măriei d(u)m(i)t(a)le. Aiasta dăm ştir(e) măriei d(u)m(i)t(a)le, iar măriia d(u)m(i)t(a)le face-vei cum te va năstîvi Domnul ceriului şi a pămîntului. Şi m(i)l(o)st(i)vul Dumnădzău să dăruiască mult(ă) pace şi sănătate măriei d(u)m(i)t(a)le, întru mulţi ai, [...]. Gligorie Mafteiu . : † Robul măriei d(u)m(i)t(a)le, şoltuzul cu 12 pîrgar(i), şi preutul Ştefan de la besereca măriei d(u)m(i)t(a)le, şi Nacul neguţător, şi Apostol Goian şi mulţi orăşeni buni şi bătrîni de tîrg de B(î)rlad, dăm ştir(e) măriei d(u)m(i)t(a)le. : Alexandra, iar fata Ilenii; † [...]; : Fiţingheşti <şi>: No. 32. Mărturiia di la şoltuzu şi de la preotul Ştefan. 1639 (7147) ianuarie 16, Iaşi M † [...]. Scriem la boiarinul domniei mel(e) credincios, la Ionaşco Cujbă ce au fostu vornic, şi la Pătraşco ce au fostu pîrcălab. Dămu-v(ă) ştire că s-au pîrît de faţi înaintea domniei mele rugători(i) noştri, călugării de la svînta mănăstire de la Neamţu, cu Sava Moglan, pentru Brusturii, dzicîndu călugării cum iaste acel satu direaptă dare svintei mănăstiri, de la Aron vodă, ş-au arătatu şi direse înaintea domnii mele. Iară Sava Moglan aşe au dzis înaintea , cum acea silişti. Brusturii, au fostu dare şi miluire socru-său, Mihăilescului, de la Costantin vodă, ş-au arătatu şi uric de dare. Pentru aceia, deaca veţi vedea cartea domnii mele, să strîngeţi oameni bun(i), din pregiur megiiaş(i), slugi domneşti şi preoţi, şi să socotiţi de rîndul acelui satu, cum i-au fostu tocmala şi cine l-au ţinutu-l, de la Aron vodă pînă acmu, şi să le căutaţi şi diresele, şi cum veţi afla cu sufletele voastre şi cu acei oamen(i) bun(i). Şi, deaca veţi socoti cum va hi mai cu direptul, nemărui să nu făţăriţi, să faceţi o scrisoare, să ne daţi ştire. [...]. : † Cart(e) pentru Brusturi. 1639 (7147) ianuarie 20, Iaşi M † [...] Scriem domnia mea la slugile noastre, la Ivol din Ghermăneşti şi la Ion de acole. Dămu-v(ă) ştir(e), deacă veţi vede cartea domniei mele, iar voi să strîngeţi omini buni şi bătrîni, megieşi dimpregiur, şi să mergeţi la satu la Bărboşi şi să socotiţi cu omini buni, să alegeţi hotarul Bărboşlor despre Podoleni, pre unde vor pune diresele lui Vlad şi Ilie i alţi cele bătrîne în semne şi să le alegeţi şi despre alte hotăra de pre-nprer. Şi, deaca veţi alege, să le puneţi lpi pre unde vor spune în direse mnele cele bătrîne, pentru căce s-au pîrît de faţă, înnaintea domni mele, Vlad cu Ureche spătariul, dzicînd Vlad că-i împresoară hotaul despre Podoleni şi grădinile. Deci, să aibă Vlad a-şi ţine moşie

re unde vor spune diresele şi cine va hi arat sau va hi sit pre hotarul Bărboşi[i]lor, să aibă a lua Vlad a dzăcea din pîni, şi din fîn, şi din grădin şi din tot vinitul ce să va afla pe hotarul Bărboşilor. [...]. : † Cart(e) ot Vas(i)lie vod(ă), să hotărască Bărboşii despre Podoleni; şi : Bărboşi; 7147 <1639> iul(ie) 20; No. 2, 7147 <1639> iul(ie) 20. 1639 (7147) ianuarie 20 M † Eu, Vasilie Fugle, însumi pre mene mărturisăscu cu cest zapis al meu cu am dat un loc de prisacă hinu-meu, lui Chiriiac cîd l-am tunsu, în sat la Lăzoreni, la Jijie, cu stupi cu tot, ca să fie lor moşie, dinainte lui Gheorghe Hanan şi lui Pană Manote şi lui Dumitraşco Fulger şi a lui Neculei Buicli şi Curtu blănarul. Şi eu, Dumitraşco, feciorul Simei ot Roman, am scris zapisul şi mărturisăscu. Şi pre mai mare credinţă ne-m pus peceţile, să s(e) ştie. [...]. : Lazoreni. Prisaca; <şi alta, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: No. 2. Lazoreni. 7147 <1639> ghenar(ie) 20. 1639 (7147) ianuarie 20, Mănăstirea Neamţ M † [...], mărturisăscu eu cu cestu zapis al mieu cum m-am tocmit cu părintele ep(i)sc(o)pul Pavel, şi popa loachim egumenul, şi pop(a) Mardarie stareţ, şi pop(a) Procopie star tij, şi popa Macarie, şi popa Dosotheiu şi cu tot săborul, şi tineri şi bătrîni, de la sv(î)nta mănăstire de la Neamţu, de le-am iezit un hălăşteuţ la Broşteni, în ţinutul Sucevei, şi le-am mai dat nişte vite de vaci şi nişte bouleni şi nişte stupi. Şi vlădica Pavel, şi cu egumenul, şi cu tot săborul carii mai sus scrie mi-au dat săliştea Drăgăneştii, ce iaste în ţinutul Neamţului, ce sintu pre pîrîul Brusturilor, în ţărmurel(e) R[r]îşcei, să mă ţiiu cu acea moşie pîn(ă) voiu fi viu. Iar(ă) după moartea noastră, iar(ă) să fie a sv(i)ntei mănăstiri cu oameni şi cu tot venitul ce să va agonisi pre-acea moşie care mai sus scrie, Drăgăneştii, să mă scrie a pomenic şi la pamente la anul, să-m(i) hie pomană. Şi într-această tocmală a noastră au fostu: Marco de tîrg de Neamţu, şi Iorga de-acolea, şi Fealtin a Zofei de-acolea, şi Dumitraşco Cocris de Şoimăreşti şi alţi oameni buni. Şi nime dintru ruda mea să nu cutedze a să amesteca întru aceasta moşie, că iaste a sv(i)ntei mănăstiri. Mai pre mare credinţă, am pusu-ne şi peceţile ca să s(e) ştie. [...]. Iorga ; Fealtin ; Tănasie ; Cocris ; Marco . : Drăgăneşti <şi>: S-au cetit. 1639 (7147) ianuarie, 30, Iaşi M † [...]. Adecă au venit înnaitea d(o)miniei mele şi înnaintea a lor noştri boiari, a mari şi a mici, Păcurar şi cu fămeia sa, cu Nastasiia şi cu Mărica, fetele lui Ghiorghie Calapod, nepoatele lui Toader Calapod, de neme nevoite, nece asuprite, ce de a lor bunăvoie, de-au vîndut a lor dreaptă ocenă şi moşie, părţile lor den sat den Văscani; şi au vîndut şi partea frăţîne-său, Iui lonaşco, iarăş, feciorul lui Calapod, cu loc în vatra satului, şi cu 35 pămînturi în ţarenă, şi cu loc de moară, şi cu loc de fînaţu, şi cu loc de hălîştiu şi cu tot venitul. Acelea părţi le-au vîndut boiarinului domniei mele, Lupului Prăjescul comisul cel mare, dreptu treizăci de galbeni buni. Dece noi, văzîndu de a lor bunăvoie tocmală, tocmindu-să şi făcîndu plata deplin, de la noi încă am dat şi am întărit ca să-i fie şi de la noi dreaptă ocenă şi moşie, neclătită nice odănăoară în veci, [...]. 1639 (7147) ianuarie 30, Iaşi M †Adecă eu, Apostol ce-am fost sulgiari, scriu şi mărturisescu însumi pre mine, cu cest zapis al mieu, cum eu, de bunăvoia mea, de nime nevoit, nice asuprit, am vîndut a mea direaptă ocină, tot cît am ţinut eu, şi de moşie şi de cumpărătur(ă), cu case gata, den sat, den Băloşeşt(i), de la ţînutul R[r]omanului, den vatra satului, şi den cîmpu, şi den pădure, şi cu hăleşteu, şi cu rîbnice şi cu tot venitul. Aceia am vîndut dumisale, Iui Pătraşco jitniceriul, direptu o sută şi douîdzeci de galbeni. Şi mi-au dat dumnealui aceşt(i) bani toţi deplin la mîna mea, ca să se ştie3, ca să aibă dumnealui a-ş(i) face şi direse domneşt(i). Iar spre mai mare credinţă, iscălit-am cu mîna mea şi am pecetluit. Şi eu, Şaidir, am scris, să s(e) ştie. [...]. Însă făr(ă) partea Merăi cu fraţilor săi. Apostol m.p.; . : Apostol sulger au vîndut lui Petrascu jîc(nicer) a sa ocină din sat din Băloşăşti, cît au stăpînit el. 7147 <1639> ghenar(ie) 30. No. 94. M Adecă noi, satul Băluşeştii, scrim şi mărturisim noi toţi, cu sufletele noastre, precum am fost lăcuitori cu Pătraşco Năduşală şi cu părinţii lui Năduşală, ce noi d danie aceştii f, noi nu ştim să-i hie dat Năduşală danie, ce noi ştim c<ă> au rămas moşiile pre mîna nepotu-său, Focşei. Aşe ştim părinte logofete, noi toţi, cu sufletele noastre: adecă eu, Andonie cel bătrîn de lucşeşti, şi tan ce-au fost vătav la Năduşal(ă), şi Androchi din Bălşeşti, şi Ionaşco Băloş ot tam, şi Toader ot tam, şi Isailă vătăman ot tam, şi avril ot Neamţu, <şi> Hleră, şi Vasilie ot tam. Aşe ştim noi toţi, cu sufletele noastre, părintele nostru, dumneata lo[i]gofete. Şi pentru credinţa, ne-am pus şi pece<ţile şi iscă>liturile, ca să să ştie. Star(i) Andonie. Tde. 1639 (7147) februarie 2, Iaşi M † [...] Scriem şi dăm ştire cu iastă scrisoare a noastră, cum au venit înaintea noastră Condrea vameşul, cu egumenul popa Theofan şi cu tot săborul de la sv(î)nta mănăstire de la Gălata de Gios, unde iaste hramul Arhanghiel Mihail şi au făcut tocmală dennaintea noastră, pentru satul Şiviţa, cît iaste partea Condrei vameşul, de milă şi de cumpărătură de la răpăusatul Radul vodă, ce iaste pre Prut, în ţînutul Covurluiului, care sat iaste dat de Condrea vameşul de mainte vreme, sv(i)ntei mănăstiri. Şi l-au ţînut călugării acel sat pînă acmu, iar după aceia s-au prilejit de s-au scîrbit Condrea vameşul cu călugării şi au tras pîră la Divan ca să-ş(i) ia satul de la mănăstire. Apoi, iarăş(i) s-au tocmit Condrea vameşul cu călugării, de bunăvoia lui, şi au dat de iznoavă satul Şiviţa, partea dumisale, să fie a sv(i)ntei mănăstiri cum au fost şi de mainte vreme. Numai într-aesta chip s-au tocmit, pînă va fi Condrea vameşul viu pre lume, să ţie satul în giumătate, şi den vecini, şi den pîine, şi den vii, şi den peşte şi den tot venitul satului, ce va fi, să ia călugării giumătate şi Condrea vameşul să ia iarăş(i) giumătate. Aşijdirea, de să vor prileji a veni şi alţi călugări pre urma cestora ce sîntu acmu la acea sv(î)ntă mănăstire, să nu aibă ei a să ispiti a strica aiastă tocmală ce-au făcut ei dennaintea noastră, ce să aibă a să ţinea tot de-aiastă tocmală că direse, ce-au avut Condrea vameşul pre acel sat datu-le-au toate pre mîna călugărilor. Deci, să nu fac(ă) alte meşterşugur(i), nice cu aeştea călugări, nice cu alţii pre urma lor, pînă va fi Condrea viu. Iar după moartea Condrei vameşul, să nu aibă nime treabă a să amesteca la sat, la Şiviţa, pre partea dumisale; nice ficiorii Condrei, nice altu nime den ruda dumisale, ce să fie satul Şiviţa cu tot venitul, partea Condrei, a sv(i)ntei mănăstiri, a Gălatei de Gios. Iar călugării de la sv(î)nta mănăstire, şi aeştea şi alţii, ce vor fi pre urma lor, să aibă a face paminte Condrei în toţi ani(i) şi să fie scris la sv(î)ntul marel(e) pomen[n]ic, şi dumnealui şi giupîneasa lui şi părinţii lui, să s(e) pomenească, pînă cînd va sta acea sv(î)ntă rugă. Iar cine să va ispiti a strica aiastă tocmală, să fie neiertat de Domnul Dumnedzău şi de Preacurata Maică şi de toţi sv(i)nţii, cîţi lui Dumnedzău bine au îngăduit, şi să fie trăclet şi proclet şi să aibă parte cu Iuda şi cu trăcletul Ariie, întru făr(ă) de svîrşeniia vecilor şi a muncilor, amin. 1639 (7147) februarie 16, Iaşi M † [...]. Adecă domniia mea m-am milostivit şi am miluit pe boiarinul domniei mele credincios, lordachie ce au fost vistiiarnic, cu o bucată de şes ce să dzice Rîtul, ce este pre Bahlueţu, direaptă ocină domnească, din hotariul Tîrgului Frumos. Ce să începe acea bucată de şes din hotariul Avrămenilor în sus, pînă la moara rugătorilor noştrîi, călugărilor de la Hangu, însă numai cît ţine şesul. Derept aceia, ca să-i fie boiarinului domniei mele, ce mai sus scriem, direaptă dare şi miluire, lui şi ficiorilor dumisale, neurnit nici dănăoară, în veci. Şi altu nime să nu să amesteci [...]. 1639 (7147) februarie 24, Criveşti M † Adec(ă) eu, Chiriiac şi cu fămeia mea, Aniţa, fata Nastasii, nepota Ungurului pîrcălab, scriem şi mărturisîm, cu ceasta scrisor(e) a nostră, cum noi, de bunăvoia noastră, de nime nevoiţi, nici asupriţi, am dat a noastră parte de ocină şi moşie, ce să va alege den seliştea Hotceştilor dumisa[sa]l(e) visternicului Dumitru Buhuş, pentru multu bin(e) ce ne-au făcut dumealui pururea. Direptu aceia, nime dintru semenţiia noastră, nici dentru feciori(i) noştri, ca s(ă) n-aibă a să amesteca la această parte de ocin(ă), ce mai sus scriem, căci am datu-o noi cu toată voia noastră, denaintea lui Gavrilaş, feciorul Jorăi vornicul, şi Vas(i)lie, nepotul Banului, şi Ionaşco Moldovan, şi Gheorghie Dondăş. Şi mulţi oameni buni au fost într-aceasta tocmal(ă). De aceasta mărturisîm cu acestu zapis al nostru. Şi pre mai mar(e) credinţă, pusu-mi-am degetul, că pecet(e) n-am avut, ca să să ştie. Şi eu, Savin, am scris. [...] <7147/1639> [...] <24>. Degetul lui Chiriiac. [...] . Ionaşco Moldovenel . † Ambrohie . : † Zapis de la Chiriiac şi fămăia lui, Aniţe, pe o parte de selişt(ea) Hotceştilor. 1639 (7147) februarie 27 M † Adecă eu, Toader diiaconul de Bîrleşti, şi cu soru-mea Mărica, feciori Zaharii Benei, nepoţi Stancăi, străn(e)poţi Mogăi, aşijdere şi semenţiia noastră, Anton, feciorul lui Feteon, nepotul Frăsînei, strenepotul Mogăi, şi eu, Florea, şi cu fraţi mei, Cozma şi Vasilie, şi soru noastră Palaghiia, feciori Tudori, nepoţi Drăghinei Păşcoe, strănepoţi Mogăi, şi eu, Vas(i)lie, şi cu fraţi mei, Gligorie şi lonaşco Burchi şi Benea şi Isaico, şi suroril(e) noastre, Anna şi Alba, feciori Alexandrei, nepoţi Stancăi, strenepoţi Mogăi, toţi nepoţi şi strenepoţi Mogăi, mărturisîm cu cestu zapis al nostru cum noi de bunăvoia nostră, de nimene nevoiţi, nici asupriţi, ce de bunăvoia nostră, ne-am tocmit cu dumnealui, visternicul Buhuş, de i-am dat a nostră ocină şi moşie, den giumătate de sat de Bîrleşti, ce să împarte în patru părţi, trei părţi, din vatra satului, şi dintr-apă, şi din ţarin(ă), şi din fanat, cu tot venitul, ce va fi. Şi dumnealui ne-au dat din giumătate de sat, de selişt(e) Căcărădzenilor, giumătate, cu tot venitul ce va fi, ocină direptu ocină, şi bani, cindzeci de zloţi bătuţi. Şi ne-am tocmit cu dumnealui direptu aceia ca să-i fie dumisal(e) ocină şi moşie, şi cuconilor şi nepoţilor dumisal(e), neclătită nici dănăoară, în veci. Şi nime din semenţiia noastră ca să n-aibă a să amesteca la această adevărată a noastră schimbare. Prilejitu-s-au în tocmala noastră lonaşco Moldovan, şi Gheorghie Dondăş, şi Costîn, şi Sava, şi Vas(i)lie şi mulţi oameni buni. De aceasta mărturisîm cu această scrisore a noastră. Şi, pre mai mare mărturie, pusune-am şi peţile. Şi eu, Savin, am scris, să să ştie. [...] <27>. [...] ; Toader diiaconul ; [...] ; Cozma ; Vasilie ; Gligorie ; lonaşco ; Isaico . 1639 (7147) februarie 27 M † Adecă eu, Toader diiaconul den Bîrleşti, şi cu soru-mea Mărica, feciori Zaharii Benei, nepoţi Stancăi, strenepoţi Mogăi, aşijdere şi semenţiia noastră, Anton, feciorul lui Feteon, nepotul Frăsenei, strenepotol Mogăi, şi eu, Florea, şi cu fraţi mei, Cozma şi Vasilie, şi soru noastră Pala[la]ghiia, feciori Tudori, nepoţi Drăghinei Păşcoe, strenepoţi Mogăi, şi eu, Vas(i)lie şi cu fraţi mei, Gligorie şi lonaşco Burchi, şi Benea, şi Isaico, şi suroril(e) noastre, Anna şi Alba, feciori Alexandrei, nepoţi Stancăi, strenepoţi Mogăi, toţi nepoţi şi strenepoţi Mogăi, mărturisîm cu acestu zapis al nostru cum noi, de bunăvoia noastră, de nime nevoiţi, nici asupriţi, ţe de a noastră bunăvoie, am vîndut a noastră ocină şi moşie, den giumătate de sat de Bîrleşti, ce să împarte în patru părţi, trei părţi, dumisal(e) visternicului Dumitru Buhuş [visternic], direptu o sută şi cindzeci de zloţi bătuţi, şi ne-a făcut dumnealui plată deplin. Cu tot venitul ce va fi, şi dintr-apă şi din ţarin(ă), şi den fanat, ca să-i fie dumisale direaptă ocină şi moşie, cuconilor şi nepoţilor dumisal(e) neclătită, nici dănăor(ă), în veci. Şi nime dintru feciori noştri sau din nepoţi noştri ca să n-aibă a să amesteca, căci am vîndut noi, de bunăvoia noastră, denaintea lui lonaşco Moldovan, şi Ghiorghie Dondăş, şi Vas(i)lie Caşoteanul, şi Sava şi mulţi oameni buni. Am făcut dumisal(e) această mărturie şi ca să aibă a-şi faci dumealui şi dires(e) domneşti. Şi, pre mai mar(e) mărturie, ne-am pus şi peceţil(e) întru acestu zapis al nostru. Şi eu, Savin, am scris, să să ştie. [...] <7147/1639> [...] <27>. [...] ; [...] ; † Toader diiacol ; † Cozma ; Vasilie ; Gligorie ; Ionaşco ; Isaico . : [...]; <şi>: Zapis de la Toader diiaconul den Bîrleşti şi de la rudele lui, den jumătate de sat de Bîrleşti, ce să împarte în patru părţi, trei părţi. 1639 (7147) martie 3, Iaşi M † [...]. Scriem domniia mea la slugile nostre, Ghiorghie Năvrăpăscul dvornic şi Coste Siminiceanul. Dămu-vă ştir(e) că s-au jeluit boiarenul nostru, Buhuş visternic, pre Costin Hăbiiac de Costeşti, şi pre Vas(i)lie de Pietriş, şi pre lonaşco, ginerel(e) lui Moldovan, şi pre alte seminţii a lor că i-au vîndut a treia parte de sat de Bîrleşt(i), iar apoi s-au aflat acea parte de ocină că n-au avut ei treabă cu acea ocină, ce au vîndut, făr(ă) isprav(ă), cum s-au pîrît şi de faţ(ă) la Divan înnaintea domniei mele cu feciorii Benei de Bîrleşt(i) şi cu alte seminţii a lor şi au rămas feciorii Benei pre Costantin şi pre Vas(i)lie şi pre lonaşco, ca să-ş(i) ţie ei acea a treia parte de sat de Bîrleşt(i). Iar visternicul Buhuş să aibă a lua părţile lui Costantin şi a lui Vas(i)lie şi a lui lonaşco din Costeşt(i), ocină pintru ocină, a treia parte de sat de Costeşt(i), pentru acea a treia parte de sat de Bîrleşt(i), ce i-au vîndut făr(ă) ispravă. Dup(ă) aceia, ei ş-au luat dzi în cîteva rîndur(i) cum să scoată acea parte de ocină din Bîrleşt(i) sau să fac(ă) dires lui Buhuş vist(iernicul) pre partea lor din Costeşt(i). Şi sîmtu doi ani de cîndu tot înblă cu cuvinte şi nice-i pot scoate ocina ce-au vîndut în Bîrleşt(i), nice-i fac direse pre Costeşt(i). Dereptu aceia, dacă veţ(i) vedea cartea domniei mel(e), iar voi să aveţ(i) a da dzi acmu de iznov(ă) acelor omeni ce-s scriş(i) mai sus sau să scotă ocina ce au vîndut din Bîrleşt(i), să fie pre mîna lui Buhuş vist(iernic) pîn(ă) în 2 săptămîn(i), sau să-i facă direse pre partea lor din Costeşt(i), pre a treia parte, în ce chip s-au giudecat înnaintea Divanului domniei mele. Aiasta vă scriem. Într-alt chip să nu fie. [...] <7147/1639> [...] <3>. : † Pîra Bîrleştilor. <1639 (7147)> martie 3, Fereşti M † Adecă eu, Loghina, şi cu frate-miu Vasilie călugărul, feciorii Bogzei ce au fost log(o)f(ă)t, şi feciorul miu, Oraş, înşine de bunăvoia noastră scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru cum noi, de bunăvoia noastră, de nime siliţi, nici îmbiiaţi, am vîndut a noastră dereptă ocină, toată partea noastră, cîtă să va alege, din satu din Vilneşti, ce-i în ţinutul Vasluiului, din tot locul, cu tot vinitul. Aceia parte o am vîndut dumisali, lui Răcoviţi Cihan log(o)f(ă)t, derept galbene, ban(i) buni. Şi într-această tocmală din Fereşti şi Gavril Benchea şi Parca şi ga şi alţ . Şi, pre mai mar(e) credinţă, pusu-n şi peceţi să ştie. [...] <3>. [...]. : † Vilneşti <şi alta din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Vilneşti. 1639 (7147) martie 6, M † Adecă noi, ctitorii s(fi)[t]ntei mănăstiri, a schitului părintelui Parthenie de la Beserecanîi, unde iaste hramul a lui S(vea)tîi loan B(o)goslov, ce să chiiamă, acel loc La Babe, mărturisim noi toţi, cu acest zapis al nostru, cum au făcut părintele Parthenie cu călugăraşii săi o vie în Măgură, în pădure întreagă, întru codru verde. Acel loc n-au fost socotit de nime să hie loc de vie, ce au fost un loc pustiiu şi codru mereu, cum mai mare mărturie, iaste şi părintele Vaarlam mitropo[to]litul de Suceav(ă), că au venit însuş(i) sfinţiia sa de au vădzut, şi cu alţi boiari, şi s-au înmirat de acea vie, ce s-au făcut de în pădure întreagă. Deci, s-au sculat un om de în fraţii noştri, anume Ionaşco a lui Negoiţă, de au pus o vie şi el şi au înpînsu pre acei părinţi de unde s-au apucat ei şi le-au stricat gardurile. Deci, de aceia, ne-au chemat pre noi, pre ctitori, părintele Parthenie şi pre alţi oameni buni, şi bătrîni şi tineri, de pre înpregiur, anume: Stoica de Scorţeşti, Ghervasie de Cucuiaţi, şi Eremiia tij, Murgin tij, Mierăuţă tij, Tărchil(ă) tij, Todosie tij, Ion Ţăpa tij, Crăciun tij, Pavel tij, Gheorghi tij, Lupul de Giuleşt(i), Pavel, şi Vas(i)lie, şi Toader brat ego, ot Clipiceşti, Iu[u]naşco Boldescul, Procopie diiacul, Mafteiu de la Valea Sărei, Ion Bucate Derepte, Alexa, s(î)n Obrejie, Necula, s(î)n Zlatei de Ruget, Procopie de Scorţeşti, Dănil(ă) de Muncel. Aceştia toţi am îmbiat şi am socotit de am vădzut truda şi osteneala acelor părinţi ce au făcut acele vii între-acea pădure întreagă. Deci, de aciia, i-am tocmit şi i-am înpăcat cu Ionaşco a lui Negoiţă, de acmu înnainte să nu mai aibă Ionaşco a să mai sfădi cu acei părinţi, nici să nu mai abă treabă a să amesteca la ostela lor, nici dănăoar(ă), în veci, nici alţii pe într-acele vii. Iar cui va trebui vie, să-ş(i) facă cu munca sa, că acea măgură iaste mare şi locul e multu. De acestea mărturisim noi, cu sufletele noastre. Mai pre mare credinţă, şi peceţe noastre le-am pus, ca să s(e) creadză acest zapis că iaste adevărat. [...] <7147/1639> [...] <6>. [...] m.p. : † Zapis ce ne-am tocmit pre viia din deal, pentru svada ce am avut cu lonaşco, de la toţi titorii şi megiiaşii <şi>: [...] completat în secolul al XVIII-lea>: la Babel(e). 1639 (7147) martie 6, Clipiceşti M † Adecă eu, Gavrea, fratele Dochiei, fămeei lui Trifan, şi feciorul lui Trifan, anume, şi Zahariia, ginere-său, mărturisim noi, cu această scrisoare a noastră, cum au avut tată-nostru, Trifan, o vie la Scorţeşti şi la moartea sa o au dat s(fi)[t]ntei mănăstiri, schitului părintelui Parthenie, unde iaste hramul S(vea)tîi Ioan B(o)goslov. După aceeia, noi n-am credzut, ce i-am sorocit la pîrcălabîi, anume, la Pătraşco ce au fost postelnic şi pîrcălab la Putna, şi ne-am întrebat, iar cu călugării. Au venit Ghervasie de Cucuiaţi, ce au fost văr primare lui Trifan, şi Marcul de Clipiceşti, şi Gheorghi Dragoman tij şi alţi oameni buni, de au mărturisit cum au dat Trifan acea vie acei sfente mănăstiri, să-l scrie la pomenic şi l-au scris şi cu învăţătura d(u)hovnicului său, popei, a lui Andreiu. Deci, Pătraşco ce au fost postelnic, carele mai sus scrie, şi pîrcălab de Putna, după mărturiia acestor oameni, ne-au giudecat să mergem să căutăm la pomenic, de va hi scris, să-i lăsăm în pace pre călugări. Deci, am mersu noi şi cu popa Huiup de Muncel şi Ioniţă vătăman tij. Căutat-am şi i-am aflat scriş(i) la pomenic, Trifan şi Dochiia, fămeia lui, şi feciorii lui. De aciia, am socotit şi am lăsat să hie deplin cuvîntul părinţilor noştri; n-am vrut să stricăm pomana părinţilor noştri despre acea sfîntă mănăstire, căci am aflat şi zapisul părinţilor noştri, făcut de dînşii. Şi la aceasta tocmală, mulţi oameni burlf s-au prilejit: şi vornicelul de Clipiceşti, şi Trif vătămanul tij, Trif Tăşcălău de Găgeşti şi alţi mulţi oameni buni, cîndu s-au făcut această tocmal(ă). Aceasta scriem şi mărturisim. Mai pre mare credinţă, cu dumnealui, cu pîrcălabul, şi noi toţi şi peceţile ne-a am pus, să s(e) ştie. [...] <7 147/1639> [...] <6>. [...] m.p. : † Zapis de mărturie de viia din Scorţeşt(i), de la feciorii lui Trifan [...]; <şi alta tîrzie>: 7147 <1639> mart(ie) 7. Zapis pentru o vie de la Scorţăşti, a lui Trifan, dăruită Schitul Babile <şi două îns. greceşti>. 1639 (7147) martie 11, Iaşi M † Adecă eu, Toader Şoldan mărturisescu, cu cestu zapis al mieu, cum eu, de bunăvoia mea, m-am lasatu, după moartea mea, cuconilor dumisale, fratelui mieu, Dumitraşco Şoldan marele vornic, cu ocine carele să vor mărturisi într-acestu zapis, anume Şoldăneştii, carii îm(i) sîmtu de moşie de la părinţii miei, şi satul Preuteştii, carii mi-s cumpărătur(ă) de la comisul Furtuna şi [şi] de la alţii. Ş-am ales dentru cuconii dumisal(e), dentru toţi, pre nepotu-mieu, pre Ştefan, ca să-i fie lui pomană de la mene pînă va fi el viu. Iar de i să va tîmpla moarte, ca să fie altor cuconi a dumisal(e) a vornicului. Iar carii den fraţii miei sau nepoţi de va avea să s(e) amestece într-această puţină dare ce am datu nepotu-mieu, lui [lui] Ştefan, acela ca să fie treclet şi procle şi anaftima şi ca să fie neertatu de Domnul Dumn(e)dzău şi de Preacurata Maică. Aşijdere, şi bucate ce vor rămînea de mene, nime ca să n-aibă teabă cu dansele, ce ca să le înpaţă nepotu-mieu, Ştefan, întru numele lui Dumnădzău pentru sufletul mieu. Iar de mi să va tîmpla să aibu cuconi cu fămeia mea, acesta zapis ca să fie întru nemic, nice să aibă a să crede necăiur(i). Şi cîndu am făcutu acestu zapis, fost-au dumnealui visternicul lordachie şi Costantin Stîrcea pîrcălabul de Hotin. Şi, pre mai mar(e) credinţă, pusu-mi-am pecetea şi iscălitura. Şi eu sîngur am scris, cu mîna mea, ca să s(e) ştie. [...] <11>. [...] . [...] . [...] . [...] . 1639 (7147) martie 12 M † [...], feciorul lui Dumitraşco Cujbă şi al Agaftiei, fata lui Manul(e), scriu şi mărturisescu cu cest(ă) scriso[o]are a me, cumu eu de bun(ă)voia me, de nimene nevoit, am dat o falce de vie de Şorogari, den Dealul cel Bătrîn, sventei mănăs[s]tiri ce să chem(ă) a lui Aron Vod(ă), unde iaste hramul a lui S(vea)tii Necolai. Ce acest(ă) falce de vie o am dat pentru sufletul părinţilor miei şi pentru păcatele părinţilor şi ale nostră. Ce ace viia mi-eu fost mie de la maică-me, Agaftie. Deci, o am dat sventei mănăstir(i). Deci, de acmu nime nici o treb(ă) să nu aibă cu ace falce de viia den fraţii miei sau den nepoţii miei sau cine va alege Dumn(e)dzău de ruda nostră de parte maică-me Agaftiei. Iară cela ce să va mesteca şi va vre [de] să strî cest(ă) tocmal(ă), să vie neiartat de Dumndzău şi Maica Precistă şi de toţi svinţii şi să hie blăstămat de 318 de Ot(e)ţe şi să hie sufletul aceluia în tartar şi să aibă a petre în muncă nesăvîrşit(ă). De acest(a) scriu şi mărturisescu. Şi eu, lonaşco Cujbă ce am fost vornic însumi am scris cu mîna me, să s(e) credză. [...] <7147/1639> [...] <12>. [...] . Şi să s(e) scrie şi la catavul tîrgului. : S-au scris la condică <şi trei greceşti>. 1639 (7147) martie 14 M † Adecă eu, Mihăil(ă), ficiorul Lupului, fratele Părăseai, din sat din Uricani, sîngur pe mene mărturisăscu cu cestu zapis al mieu d nimene nevoit, nici asuprit, am vîndut a mea ocină şi moşie direaptă din sat din Uricani, ce iaste în ţinutul Cîrlegăturei, ce iaste pe apa Bahluiului, din partea de moşie ce am eu cu Obrejie, a mea parte toată ce o am [a] vîndut dumisal(e) Radul vătahul, dereptu dzece galbeni buni, ca să-i fie lui şi ficiorilor dumisal(e) ocin(ă) şi cumpărătură de nime să nu aibă nici o nevoie. Şi într-această bună tocmal(ă) au fostu Ghiorghie Maicăş din Uricani, şi Ghiorghie Ciupagu din Găureni, şi Lupul Dîrlău din Cîrniceni, şi Vas(i)lie, feciorul lui Maicăş. Şi eu, Pătraşco Opincă, am scris. Şi eu, Toma din Găureni, încă m-am prilejit şi mulţi oameni buni. Aceasta mărturisescu ca s(ă) să ştie. Şi pentru credinţa ne-am pus şi peceţil(e). [...] <7147/1639> [...] <14>. Pecete Mihăil(ă). Ghiorghi Maicăş . Ghiorghi Ciupag . Vas(i)lie s(î)n Maicăş . Popa Toader din Găureni . Pătraşco . : † Zapis pe Uricani [...] <şi una din secolul al XVIII-lea>: Carti soronarilor. 1639 (7147) martie 16, Iaşi M † [...]. Adecă au venit înnaintea domniei mele şi înnaintea a tot Svatul domnii mele sluga noastră, Isac Stîrcea, şi cu lonaşco Roşea, ginerile lui Mihăil(ă) Posmag ot Săpoten(i), şi s-au pîrît de faţ(ă) pentru-n hălăşteu, ce iaste în sat, în Popeni, pre valea Iubănesei. Şi au pîrît lonaşco Roşea că are giumătate de hălăşteu cu ţărmurile Săpotenilor şi au scris şi un zapis, făcut de la domnia mea, carele s-au găsit făcut cu strîmbul, viglean, cu mărturie de la deregători de Dorohoiu, de la Ivan şi de la Botici şi alţi oameni ci era morţi. Şi domniia mea am socotit că nu era dirept ce i l-am luat şi l-am dat pre mîna boiarenului nostru credincios, Toderaşco logofătului al treile şi le-am făcut carte la boiari şi la oameni buni, cum vor şti: ţînut-au Săpotenii cu acel ţărmure într-acel hălăşteu au ba? Şi s-au aflat cum n-au nice o treabă, nice au ţînut. Iară Ionaşco Roşca s-au lăsat, pentru căci au Săpotenii hălăşteu mai în gios cu ţărmurile Popenilor şi stau pustii; dacă le va trebui să-ş(i) iezească. Iară acest zapis ce s-au dat pre mîna boiarenului nostru, ce mai sus scrie, au răsărit. Pentru acee, de să va afla undeva, ca s(ă) nu să creadză, ce să să dea la mîna Stîrcei, ca să-1 strice. De aiasta scriem şi dăm ştire cu ceasta carte a noastră; şi într-alt chip să nu fie. [...] <7147/1639> [...] <16>. [...]. [...] . 1639 (7147) martie 20, Iaşi M † [...]. Dat-am carte domni mele slugei noastre, Mihalcea Tăban, spre ceaia ca să hie tare şi puternic cu carte domni mele, a ţinea şi a opri a patra parte de sat de Urîcen(i), în vatră şi la cîmpu şi un hălăşteu ce să cheamă Burlă şi alte hălăştee, ce le este lor direaptă moşie, care sat este la ţînutul Hîrlăului, pre Ursoe. Iar cui va părea cu strîmbul să vie să ste de faţă. Prentru aceea nime să nu cutedze a ţine sau a opri denainte cartei domni mele. [...]. [...] <7147/1639> [...] <20>. [...] . M † Adecă eu, Mihalce Tăban, scriu şî mărturisăscu cu ceastă scrisoare a me cum eu, de nime nevoit şî de nime silit, am vîndut direaptă moşie a me ce mi s-au vinit den toţ(i) fraţii, a patra parte de sat de Uricen(i), ce este în ţînutul Hîrlăului, în capul Cozanciului, cu tot vinitul, den vatra satului şî den hleştee şî den hotar, tot a patra parte. Şî am vîndut dumisale Năstăsiei, giupînesei Robceanului ce au fost agă, am vîndut dereptu o sută de lei şî patrudzeci de lei. Şî am dat şî un dires de la Irimiia vod(ă) şî altul de la Vasilie vod(ă), să fi dumisale direaptă moşie. Şî [au fost] în tocmala noastră au fost fraţi(i) mei, Ştefan Tăban, şî Gligorie, şî stratie, şî Darie, şî Meleştan; şî au fost dumnealui Avram de Lucăcen(i), şî Toma sulgeriul, şî Mirăuţă, ficiorul lui Nicolai selitrariul. Şî s-au prilejet Olan de Cotela. Şî eu, Mihalce Tăban, sîngur am scris şî ne-am pus şî iscăliturile. Aceasta scri să să ştie. Mihalce Tăban . [...] . [...] . 1639 (7147) martie 22,Iaşi M † [...]. Dat-am cartea domniei mele lui Ghiorghie Maicăş ca să fie tar(e) şi puternic cu cartea domniei mele a ţine şi a opri a sa eptă ocină şi moşie din satu din Uricani ce este parte lui, iar ficioilor Gerului de le va păire cu strîmbul să vie să stea de faţă înnaintea domni mele şi să-şi aduc(ă) şi diresele. [...]. [...] <7147/1639> [...] <22>. [...] . 1639 (7147) martie 26, Vaslui M † Adecă eu, Protasiia, fata Annei, nepoata Măricăi, strănepoată Gîtei, mărturisescu cu cestu zapis al miu cumu amu vîndutu partea mea de ocină din satul din Şeşcani, din [n] a treia parte de satu, a patra parte, cu loc de prisacă, şi cu vad de moară, şi loc de grădină, şi cu fînatu, şi cu totu venitul, de nimene nevoită şi de nime asuprită, ce de bunăvoia mea, dereptu 14 galbeni buni, lui Mirăuţ(ă) Coşescului ce au fostu pîrcălabu, dinnaintea Onacăi şoltuzul de tîrgu de Vasluiu, popa Istratie ot tam, Pătraşco diiaconul ot tam, Necula, s(î)nă Enachi ot tam, Dumitru ot Stîngaci, Simion ot tam, Nistor Dăncu ...ă ot Ivăneşti şi dinnain a mulţ o. de la ţinutul Fălciiului că să-i fie lui moşii şi feciorilor ui şi nepoţilor şi strănepoţilor lui, neschimbată în veci de veci. Mai mare credinţă, ne-amu pus şi peceţile. [...] <7147/1639> [...] <26>. Popa Istratie am scris, [...]. [...] . Pătraşco diiacon m.p. : † Mărtorie loi Onosie şi a moeri sali, Protasie de Şişcani. 1639 (7147) martie 30, Iaşi M † [...]. Adecă, au venit înnaintea noastră, Busca, fata Trufanei îi Pieleşoae, de nimene nevoită, nici asuprită, ce de bunăvoia ei au vîndut a sa direaptă ocină şi moşie den sat den Roşiori, a patra parte de sat, ce iaste în ţînutul Cîrligăturei; aceia o am vîndut priiatenului nostru, Neaniului vornicul de gloată, direptu şesedzeci de taleri bătuţi. Aşijdere, au vîndut Buscea, fata Trofanei, şi alte parte de ocină denlr-acel sat ce scriem mai sus, den Roşiori, iar a patra parte de sat, şi aceia o au vîndut Neaniului vornicul direptu şesedzeci de taleri bătuţi. Şi aşijdere, au venit înnaintea noastră Mărica, fata Capşei, dimene nevoit(ă), nici asuprită, şi au vîndut a sa direaptă ocină şi cumpărătură, a patra parte de sat de Roşiori, ce să chiiamă acmu Geamănul, den ispisoc de cumpărătură ce-au avut tatăl ei, Capşea, de la Radul vodă; aceia o au vîndut priiatenului nostru, eaniu vornicul, şi lui Drăguşan, şi lui Ghiorghiţă, direptu şesedzeci de taleri bătuţi. Şi urice şi direese ce-au avut pre acele părţi de ocină dentr-acel sat, ce scriem mai sus, den Roşiori, ce să chiiamă Geamănul, le-au dat toate pre mîna vornicului. Deci, dec-am vădzut de bunăvoia lor tocmală şi plată deplin(ă), 150 de taleri bătuţi, în mîna Buscăi şi a Maricăi, fata Capşei, noi încă le-am făcut acest zapis să le hie de mărturie. Şi, pre mai mare credinţă, am iscălit şi ne-am pus peceţile, ca să s(e) ştie. [...] <7140/1639> [...] <30>. [...] . [...] . [...] . [...] . [...] . [...] . : 7147 <1639> mart(ie) 30. No. 11. 1639 (7147) aprilie 2, Iaşi M † Adecă eu, Simion Mihăilescul, dau ştire, cu est zapis al mieu, cum am cumpărat, împreună cu dumiialui, cu Banul medelniceriul, un sat, anume Coşeşti, ce simtu în ţinutul Cîrligături, de la mănăstiri, de la Pobrata. Giumătate au dat dumiialui, giumătate am dat eu. Deci, să aib(ă) dumiialui a ţinea giumătate de acel sat şi giumătate să ţii eu. Şi să aib(ă) dumiia-lui a-ş(i) face şi zapis domnescu, de întăritură. Aceasta dau ştiri cu acest zapis al mieu, ca să s(e) ştie. [...] <7147/1639> [...] <2>. [...] . : Pe Coşeştii <şi una din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: † Am ruptu eu, cu porunca Divanului ... . 1639 (7147) aprilie 3, Iaşi M [...] Adecă au venit înain(tea no)astră Vasilie, feciorul lui Dieniş, de nimene nevoit, nici as(uprit, şi) a vîndut a sa direaptă ocină şi moşie den sat din Plopeni (i din Gr)umăzoaia, den giumătate de bătrîn, giumătate, den cî(mp i din) vatra satului şi din tot locul. Aceea o au vîndut pri(iaten)ului nostru, lui Strătulat (sulg)eariul, direptu patrusprezece galbeni buni. Deci, deac-am văzut de bunăvoie a lor tocmală şi plată deplin, 14 galbeni buni, în mîna lui Vasilie, feciorul lui Dieniş, (noi) încă am făcut acest zapis priiatenului nostru, ce mai sus scriem, lui Stratulat sulgeariul, să-i hie dir(eaptă ocină. Şi, spre) mai mare credinţă, (am pus)4 peceţile şi ne-am iscălit. [...] <7147/1639> [...] <3>. [...]. Eu, Ionaşco Rusul biv dvornic, m-am prilejit într-această tocmală. [...]. Gherghiţă Ciogo(le). <1639 (7147)> aprilie 5 M † Eu, Andronic de Vităneşt(i), şi cu fămeea mea, Măriia, fat(a) lui Ilie, şi cu fiiul mieu, Sava, mărturisim noi cu cest zapis al nostru cum, de bunăvoia nostră, de nime nevoiţ(i), nici îndemnaţi, am vîndut un pămînt în frunte, [şi pest] pre tot, svintei mănăstir(i) Beserecanilor, la sat la Fiţingheşti, pri den gios de moara mănăstirei, derept doi boi biciluiţ(i) derept dzece galben(i). Şi în tocmala nostră au fost: Oprea pîrcălabul, şi popa Ion de Focşeani, şi popa Simion de-acolea, şi Boldescul din Cruce, şi Precopie, cumnatul său, şi Popelea izbaşea, şi Lupul călăraşul, şi Istodie, şi Mihăil de Clipiceşti, şi Ghiorghie de-acolo, şi Murgină de Cucuiaţ(i), şi Pavăl şi Lazor de Grozeşt(i). Şi pre mai mare mărturie ne-am pus peceţile să să ştie. [...] <5>. 1639 (7147) aprilie 8, M † [...] de la sv(î)nta mănăstire Rîcica, scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru, noi, tot săborul, anume: popa Paisie, şi popa Andrei, şi popa loan, şi popa Arsenie, şi popa Ghedeon şi tot săborul, bătrîni şi tiner(i), cum am vîndut o bucată de ocină, din sat, din Cămîrzan(i), lui Gligorie Papei, din giumătate de sat, giumătate, ce-au fost de la popa Hilişanul, iar den ceialaltă giumătate de sat, iar giumătate şi ... di ceia giumătate de sat, ce să pomeni întîi una o au ... Simion .... ce i-am vîndut de bunăvoia noastră, a toăborul, denaintea a mulţi i buni şi boiar(i): denaintea lui Toderaşco Şoldan, şi denaint Iliiaş Şeptelici, şi Mogîldea, şi Vasilie Dubăvaş, şi Ionaşco Grecul, şi Istratie logofătul ş a mulţi oameni buni şi megiiaşi. Ca să-i hie ocină şi moşie, în veciu, şi lui şi ficiorilor lui, şi ca să-ş(i) facă uric şi zapis domnescu pre cest zapis al nostru. De-aiasta scriem şi mărturisim, cu cest zapis al nostru, ca să s(e) ştie. [...] <7147/1639> <8>. : Zapisul Papii <şi una mod.>: No. 2. 7147 <1639> apr(ilie) 8. 1639 (7147) aprilie 8, Iaşi M † Adec(ă) eu, Soltana, şi cu ficiorii miei şi Necuiaiu Mogîlde, cu cumnaţii mii, Ionaşco Rusul biv vornic şi Cărăiman pitarul şi Pavăl şi Ghiorghi Ştefan postelnic, cu fraţii miei, mărturisim cu cestu zapis al nostru cum noi, de bun(ă)voie noastră ne-m tocmit şi ne-m împărţit a noastre ocin(e) şi moşii ce am avutu di pre moşul nostru Ion Mogîlde vornic. Deci, s-au venit giupînesei Soltanei giumătate de satu, de Drăguşeni, şi cu viil(e) din Dealul Comisului, 1 fîrtaiu în Horodişt(e), direptu un satu, şi giumătate de Zăvoeni, parte din gios, şi a treia parte de Iurceşti. Şi s-au venitu lui Neculaiu Mogîlde şi cumnaţilor lui satul Onicenii şi giumătate de Zăvoeni, parte din sus, şi a treia parte de Iurceşti şi o falce de vie în Horodişte. Şi s-au venitu lui Ghiorghi postelnicul satul Mitcăul şi giumătate de Pogăneşti şi a treia parte de Iurceşti şi o falce de vie în Horodişt(e). Şi ne-am făcutu la tute trei fraţii zapise între noi pre aceste ocin(e) ce scriu mai sus, iar zapisul cel domnescu şi cel de la boieri, ce ne-u făcutu de înpărţal(ă), am socotitu cu toţi fraţii şi 1-am datu pre mîna lui Necuiaiu Mogîlde, cîndu va scorni cineva dintru noi pîr(ă), să aibă a-l scoate. Aşijder(e), s-au mai găsit trei părţi la ţinutul Bacăului şi le-m împărţitu şi s-au venitu giupînesei Soltanei parte din Mădzănăeşti şi lui Neculai Mogîlde Petrimăneştii şi Iui Ghiorghie post(elnic) Alboteştii. Şi, pre mai mar(e) creidinţe, am iscălit şi ne-m pus şi peceţil(e), să s(e) ştie. [...] <7147/1639> [...] <8>. [...] . [...] . [...] . [...] . [...] . : Drăguşăni şi Zăvoeni 7145 <1637> apr(ilie) 8 <şi>: Netrecut la condică. 1639 (7147) aprilie 9, Dumbrăviţa M † Adecă cu, Horîbor din Dumbrăviţ(a), şi Dumitru Urdzică chihaia o tam, şi Ionaşco Tîmpa o tam, şi Postache o tam, şi Dumitru vătav o tam, şi îndreiu o tam, şi Horîbor cel mic o tam, şi onaşco Hrincescul o tam, şi Dumitraşco Căpăţin(ă) o tam, şi Răchitan ot tam, şi Ionaşco Popiiacul tij, şi Postolache tij şi Ghiorghie tij scriem şi mărturisim cu ceasta scrisoar(e) a noastră cum au venit înnaintea noastră Stoica cu soru-sa, Antimiia Negîlcioae, şi cu o fată a ei, cu Stanca, şi cu altă fată a ei, cu Măriia, de nime nevoiţi, nici împresuraţi, ce de a lor bunăvoie, au vîndut dumisal(e), lui Ştefan căpitanul din Dumbrăviţa, a lor dreaptă moşie, trei pămîn[n]turi din frunte, cu tot venitul, cît să va alege, şi cu vad de moar(ă) în apa Sireţelului şi în Dimaci. Deci, dumnealui, Ştefan căpitanul le-au plătit deplin, anume trei boi[i] de negoţ, boul cîte optu galbini, şi cu altă cheltuial(ă) au împlut treizăci de galbini. Drept a[a]ceia, ca să-i hie lui dreaptă ocină <şi mo>şie, şi feciorilor săi, şi nepilor şi strănepoţilor şi a toat(ă) săminţiia lui. Iar cine să va ispiti a mai purta vreo gîlceava pentru aceasta, veri hie cine din săminţiia Stoicăi şi a surori-sa, ai Negîlcioae, să fie treclet şi proclet şi anatima şi afurisit de cei trei sute şi 18 O(te)ţi ce sîntu [în] v\ Neci6 şi ca Iuda şi ca trecletul Ariia. Şi această tocmal(ă) s-au făcut în casa lui Postolache, în Dumbrăviţ(a), şi acolea s-au băut şi aldămaşul. Aceasta scriem şi mărturisim. Şi pre mai mar(e) credinţă, ne-am pus şi peceţil(e), ca să s(e) ştie. [...] <7147/1639>, [...] <9>. : Dumbrăviţa. 7147 <1639> april(ie) 9. 1639 (7147) aprilie 12, Iaşi M † Adecă eu, Toader diiaconul, şi cu soru-mea, Safta, feciorii preutesei popei lui Daniil, nepoţi popei lui Fîrtat, scriem şi mărturisim, cu acest zapis al nostru, cum noi, de nimene nevoiţi, nici împresuraţi, ce de bunăvoia noastră am vîndut a noastră dreaptă parte de moşie, ce avem în sat în Grieşti, diiaconului lui Ştefan din Spineni, din gumătate de sat3, dintr-a cincea parte a treia parte, drept cinsprădzece galbeni, cu tot venitul, cu fanat, cu loc de prisacă şi cu vad de moară, şi în vatra satului şi tutinderil(e), unde-i loc de hrană, dinnaintea a oameni buni, anume; popa Iacov di Iaş(i), şi popa Necula din Grieşt(i), şi Lungul armaşul din Tibăneşt(i), şi Pînteleiu din Olăşei, şi alt Pînteleiu de acolea, şi Zaharia de-acolea, şi David de-acolea, şi Strătulat din Spineni, şi Dumitraşco de-acolea, şi Vas(i)lie, feciorul lui Gligorie de-acolea şi mulţi oameni buni. Drept acea ca s(ă)-i fie lui şi feciorilor săi dreaptă cumpărătură şi moşie, în veci. Pre mai mare credinţă, ne-am pus peceţil(e). Şi aceşt(i) oameni buni, ce-s mai sus scriş(i), încă ş-au pus peceţil(e), ca s(ă) să ştie. [...] <7147/1639> [...] <12>. Eu Iacov, iscal m.p. † Eu, lacov, iscal [...] . 1639 (7147) aprilie 15, Iaşi M † [...]. Dăm ştire svenţii tale că s-au pîrît de faţ(ă) înaintea domnii mele călugării de la [...] cu Frangule ce au fost stolnic, dzicîndu înnaintea noastră călugării cum au un loc, unde să cheamă Căldarea, şi le iaste lor daanie şi milovanie de la acei domni bătrîni ce au fost mai de multă vreme. Iară Frangule au dzîs cum acel loc iaste direptu de hotarul Arenilor şi au ţinut tot ei. Pentru aceia, svenţiia ta să socoteşt(i) cu oamen(i) buni şi bătrîni, să întrebi de v-au hi fost acel loc, ce să chiamă Căldarea, dare şi miluire sventei mănăstir(i) a lui [...] şi vor hi ţînut tot călugării pînă acmu, ca să le hii şi de acmu înainte acel loc a lor, iară de va hi fost acest loc a Arenilor şi-l vor hi dat cînduva călugărilor să-1 lucredze şi acmu îl împrisoară, ca să-l ţie Arenii. Cum ver(i) socoti svenţiia ta mai cu direptul, aşe să le socoteşt(i), şi să le faci svenţiia ta şi scrisoare de la svenţiia ta. Aiasta scriem svenţii tale. [...] <7147/1639> [...] <15>. : 80 şi 5 de lei pentru cheltuială. Pentru groapă. Pre Căldare; : Locul Căldarea 7147 <1639>ap(rilie) 15. <1639 (7147)> aprilie 16, Cristeşti M † Adecă eu, însămi sîngură pre mine mărturisescu cum am datu ş-am înpărţit feciorilor miei ocinele mele ce-am avut de moşie. Deci, am dat feciorului mieu, lui Vas(i)lie Vartic, o a treia parte din tot satul din Şijcăuţi, partea de sus, cu tot venitul, cu hăleşteu cu rîbnice, şi cu fanat în ţ(a)rină, şi cu pomăt şi cu tot venitul. Aşijderi, le-am dat feciorilor miei, Lupului Talpă comisul, şi fetei meli, Anniţei, şi fetei mele, Irinei, satul Îrjevinţii, făr(ă) o parte, ce iaste a Horbinesculfl]ui, şi satul Perebicăuţii şi a treia parte din Cerlena, ce iaste partea din sus, ce-au fost a lui Vartic. Aşijderilea, de să vor găsi şi nescare(va) direse ce-am fost făcut di-npărţeală mai dinnainte vreme, să nu aibă a să crede înnaintea aestui adevărat al mieu zapis. Şi de pre aest zapis, ca s(ă) aibă a-ş(i) face şi direse domneşt(i). Şi-ntr-aceasta tocmal(ă) ne-am tîmplat mai mulţi oameni şi slugi d(o)mneşt(i), Ifrim Hîjdău, şi Avram din Lucăceni. Şi eu, Gheorghi Prăjescul, singur, cu mîna mea, am scris şi am şi iscălit, să s(e) ştie. [...] <16>. [...] . [...] . [...] . [...] . [...] . : † Un uric de Şijcăuţi s-au dat pre mîna cuconilor feciorului mieu, lui Vas(i)lie Vartic, să s(e) ştie. [...] . 1639 (7147) aprilie 18, Iaşi M † Adecă noi, Măriica şi cu surorile mele, Nastasiia şi Stanca, fetele lui Procop(ie), nepoatele lui Ionaşco, şi strănepoate lui Lazor şi lui Băloş, scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru, cum noi, de bunăvoia noastră, de nime nevoite, nice înpresurate, ni-am vîndutu a noastră direaptă ocină şi moşie, toată partea noastră şi cu giumătate de parte a mătuşe noastră, a Dochiei, cît(ă) să va alege, din partea de sus şi din partea de gios, dintr-a treia parte den Petreşti, din vatra satului, ... pămînturi în ţarină, şi cu cinci delniţă de fîn din poiana Miculiţina, na Uşiţ(a), den uric bătrîn de la bătrînul Ştefan vodă; ce acea a treia parte de sat, den hotarul satului Petreştilor, au datu Pătru Vilna nepoţilor săi, lui Lazor şi lui Băloş, strămoşilor noştri. Deci, noi ni-am vîndutu părţile noastre, ce să vor alege, şi din partea de sus şi din partea de gios, dumisale, giupînului Antocăi, dereptu şeptedzăci de zloţi bătuţi, ca să-i fie dumisale direaptă ocină şi moşie, în veciu. Aşijdere, şi eu, Ionaşco, şi soru-mea, Neacşea, feciorii Ţigancei, nepoţii Sorei, iară strănepoţi lui Lazor şi lui Băloş, am vîndut şi noi, de bunăvoia noastră, partea maicei noastre, Neacşei, şi partea mătuşei noastre, Lupei, cît(ă) să va alege, din partea de sus şi den partea de gios, din[n] a treia parte de satu, printru căce au plătit părinţii noştri pre mătuşe noastră, pre Lupa, de o deşugubină ce-au fost făcută şi nu s-au aflatu altul nime să plătească, făr(ă) de părinţii noştri; ce aceste părţi li-am vîndutu aşijdere giupînului Antocăi, dereptu optudzăci de zloţi bătuţi. Şi în tocmala noastră au fost oameni buni şi bătrîni: întîi, văru nostru, Năstachie, carele ni-i răzeş şi ţine uricul la dînsul, şi Vrabie ot Mogoşeşti, şi Gligorie ot tam, şi popa Simion ot tam, şi popa Neculai ot Grieşti, şi Lungul ce-au fost armaş, şi Lupul ot Petreşti, şi Nastasiia ot tam, şi Floarea ot tam, şi Cîrstea ot Borăşti şi alţi oameni buni şi bătrîni au fostu, ca să-şi facă dumnialui şi direse domneşti de pre acestu adevărat zapis. Şi, pre mai mare credinţă, ş-au pus ceşti oameni peceţile. Eu, Drăguşan, am scris. [...] <7147/1639> [...] <18>. † Popa Simion . : † Zapis a Măricăi şi cu sororile lor şi a lui Ionaşco cu soro-sa, ot Petreşti; : † Dresele pe fctile lui Procopie, să s(e) ştie <şi>: Zapisul de Petreşti, parte Măriicăi şi Nastasii; <şi una de la începutul secolului al XIX-lea>: † 7147 <1639> ap(rilie) 18. 1639 (7147) aprilie 20, Iaşi M † [...]. Adec(ă) domnia mea am dat şi am întărit giupînesei Soltanei, fata Mogîldei ce au fostu vornic, şi feciorilor ei pre a lor direpte ocine şi moşii, pre ispisoc de împărţare ce au arătat de la domniia mea, ce s-au împărţit cu nepoţii săi, cu Neculaiu, şi cu Ionăşcuţă vornicul, şi cu Cărăiman pitariul, feciorii lui Gligoraşco Mogîldea, şi cu Ghiorghi postelnicul, şi cu fraţii săi, feciorii Zinicăi log(o)feteasa. Şi s-au venit giupînesei Soltanei giumătate de sat de Drăguşeni, în ţinutul Sucevei, şi giumătate de Zevoiani şi a treia parte de sat de Iurceşti şi cu vad de moar(ă), ce să va alege, şi o falce de vie la Horodişti şi doao fălci <în> Dealul Comisului. Şi s-au venit lui Neculaiu Mogîldea şi cumnaţilor săi satul Onicenii şi giumătate de Zevoiani, partea din sus, şi a treia parte din Iurceşti şi o falce de vie în Horodişti. Şi s-au venit lui Ghiorghi postelnic satul Mitcăul şi giumătate de Pogăneşti şi a treia parte de Iurceşti şi o falce de vie în Horodişti. Şi au mai avut de la domniia mea direse de împărţare. Ce s-au sculat Ghiorghiţ(ă) postelnic şi cu semenţiia lui ce scrie mai sus, toţ(i) nepoţii Soltane şi au pîrît pre giupîneasa Soltana şi au dzis că nu le place acea împărţare dintîiu. Ce acmu de iznoavă s-au tocmit andesine. Dirept aceia, şi domnia mea decă am vădzut între dînşii bună tocmală, şi de la domnia mea am dat şi am întărit giupînesei Soltanei şi feciorilor săi ca [s(ă)] să le fie şi de la domniia mea direaptă ocină şi împărţare, cu tot venitul, şi altul ca să nu să mai amestece. Iar cine va mai scorni pîră, să fie gloabă Portei 50 de boi. [...]. [...] <7147/1639> [...] <20>. [...]. [...] m.p. [...]. : † Împărţala Soltanei şi nepoţii săi; : De cuprins în condică. 7147 <1639> ap(rilie) 20, <şi una din secolul al XIX-lea>: 7146 <1638> apr(ilie) 20. No. 4. 1639 (7147) aprilie 20, Iaşi M † [...]. Dat-am cartea domniei mele boiarenului nostru cinstit şi credincios, lui Gavrilaş logofătul cel mare, şi pre cine va trimite ca să aibă a strînge oamen(i) buni şi bătrîni de pren pregiur, să socotească la hotarul satului Feţinghieştilor, să caute de nişt(e) stîlpi, ce s-au jeluit rugătorii noştri, călugării de la Beserecani, că le-au scos de unde i-au pus hotarnicii, şi de nişt(e) pîine, ce au dzîs că le-au luat Dumitraşco stolnicul. De să va afla că le-au scos stîlpii, ca să hie tare şi puternic cu cartea domnii mele, a lua hatalmu 12 boi, şi să-i aducă aicea la domnia mea şi să ia şi acea pîine, să o dea călugărilor. Şi locul să-ş(i) ţie călugării pre unde le spun diresele şi pre unde le-au hotărît hotărnicii şi le-au pus stîlpi. Direptu aceia, nime să nu cutedze a ţinea sau a opri înaintea cărţii noastre. [...] <7147/1639> [...] <20>. [...]. [...] . : Putna. Feţingheşt(i). M † Adecă, eu, Vasilie sluga dumisale, a lui Gavrilaş logofătului celui mare, scrie şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră peîntru rîndul călugărilor de la Beserecai că s-au jăluit înnaintea măriei sale, domnul nostru, lui Vas(i)lie vodă dzicîndu că au strîmbătate de cătră Dumitraşco stolnicul, de le înpresuară un loc aicea la ţinutul Putnei, ce au cumpărat călugării de la Duraşco şi de la oamenii săi, la sat la Feţingheşti. Măriia sa vodă şi dumnealui logofătul cel mare ne-au trimis pre noi acicea cu cinstită cartea măriei sale, domnu nostru, ca să strîngem oameni buni de pre înpregiur să socotim peîntru acel loc, cum va hi mai cu dereptul. Peîntr-acela lucru, am strînsu oameni buni, cum au fost învăţătura măriei sale, anume: Pepelea Cireş, şi popa Procopie de Cofeşti, Barta de Sîrbi, Ilie tij, Neculaiu calugher, Andronic, sluga mitropolitului, Ion Ciolan de Căpoteşti, Gavril Motoc t(i)j, Iachim de Hălmăgeşti, Angliei meşterul, Slăvil(ă) de Gligoreşti, Mihalcea tij, Ivan de Vităneşti, Toader de Balomireşti, Tătarul şi Cazacul de Gligoreşti, Manea de Mogeşti, Gheorghi Uliul, Ion s(î)n pop(ii) Crăciun, Andronic s(î)n Mihalcea, Ion s(î)n Giurgea, Cazacul de Feţingheşti, Miftodie Apostolachi, s(î)n Buciumaş, şi alţi oameni buni. Şi Duraşco cu oamenii lui, carii sîntu vîndzătorii călugărilor, încă au fost de faţă şi i-am întrebat înnaintea acestor oameni buni cît loc au vîndut călugărilor. Ei, aşea au mărturisit, că au vîndut călugărilor a treia parte de sat de Feţingheşti. Deci noi, cu aceşti oameni buni, cu toţi, am socotit cum au fost mai cu dereptul, nici să-ş(i) bănuiască stolnicul Dumitraşco, nici călugării. Am tras locul cu funea, de am făcut satul trei părţi: doao părţi să hie a [s] lui Dumitraşco stolnicul, iar a treia parte să hie a călugărilor; şi le-am cumpănit locul şi le-am pus stîlpi şi în siliştea satului şi l-am pus cum li venit. De aceasta scriem şi mărturisim, să s(e) ştie. Alta, aceşti oameni buni aşea au mărturisit că lui Dumitraşco stolnicul acele doao părţi de sat de Feţingheşti încă-i iaste cumpărătură; iaste şi el cumpărător, ca şi călugării, şi s-au lepădat vîndzătorii călugărilor şi alţi răzeşi, carii au fost de moşie de Feţingheşti, de au dzis că Dumitraşco stolnicul nu iaste de semenţiia lor, nici iaste de dînşii. Aşea mărturisim. 1639 (7147) aprilie 22, Iaşi M † Adecă eu, noi, Ionaşco şi soru-mea, Neacşea, feciorii Ţigancii, nepoţii Sorii, strănepoţii lui Lazor şi lui Băloş, scriem şi mărturisim cu cest zapis la nostru, cum noi, de bunăvoia noastră, de nime nevoiţ(i), nici asupriţ(i), am vîndut a noastră direaptă ocină şi moşie, den uric ce au avut moşiul nostru, Lazor şi Băloş, de la bătrînul Ştefan vodă, dentra a treia parte din Petreşt(i) şi cu giumătate de poiana Miculiţina, pi Uşiţ(a), ce au fost dat moşilor noştri, lui Lazor şi lui Băloş, un unchiu a lor, Patru Vilna, din hotarul Petreştilor, a treia parte. Deci, noi, am vîndut părţile maicii noastre, Ţigăncii, şi partea mătuşi(i) noastră, Lupei, pentru căce au plătit părinţii noştri pre Lupa de o deşiugubină şi altul nu s-au aflat să o plătească, ce au plătit părinţii noştri. Aceste părţi le-am vîndut dumisale, Anducăi, direptu o sută de zl[os]oţi bătuţ(i). Şi noi, aşijdere, Mărica, şi sororile mele, Nastasiia şi Stanca, fetele lui Procop(ie), nepoatele Iui lonaşco, iarăş(i) strănepoate lui Lazor şi lui Băloş, iarăş(i) de bunăvoia noastră, am vîndut părţile noastre ce să vor alege dentra acela sat şi dentra acela uric, cu tot venitul, dumisale, Anducăi, direptu şes(e)dzeci de zloţi bătuţ(i). Şi ne-au plătit acestea ban(i) toţ(i) deplin întru mînule noastre. Şi în tocma noastră au fost oamen(i) buni şi bătrîni, anume: Vrabie ot Mogoşeşt(i), şi Gligorie de acolo, şi popa Simion ot tam, şi popa Neculai ot Grieşt(i), şi Lungul ce au fost armaş, şi Lupul ot Petreşt(i), şi Năstachii ot tam, şi Florea ot tam, şi Cîrstea ot Borăşti şi alţi oamen(i) bun(i) şi bătrîni au fost. Şi, pre mai mare credinţă, ne-am pus şi peceţile, ca să s(e) ştie. [...] <7L47/1639> [...] <22>. † Popa Necula . † Popa Simion . † Vrabie ot Mogoşeşt(i) . : † Zapis lui Ionaşco şi sorori-sa şi a Maricăi, cu surorile iei ot Petreşti <şi, alta, tot din secolul al XVIII-lea>: † Zapis lui Lazor şi Baloş le este moşi(e), : cu giumătate de poiană pe Uşiţa. 7147 <1639> apr(ilie) 22. Zapis pe Petreşt(i). 7147 <1639> ap(rilie) 22. No. 7; <şi alta din prima parte a secolului al XIX-lea>: No. 4. Dup(ă) ispisoc. <înainte de 1639 (7147) aprilie 29> M † Adecă, eu, Hanţul, ficiorul Trufanie, nipotul lui Andrunicu, sreneputul Ghidului, însumi mărturisescu cu ceasta scrisuare a mea cum amu vîndut o parte de ocenă din sat din Prigurceani, în ţinutul Vasluiului, în partea despre apus, din giumălate de sat, a treia parte; aceia am văndut-(o) de neme înbiiatu, nice împrisurat, ce de a mea bunăvue, am vîndut lui Apustul Cehan, dereptu 25 lei. Iastă tocmală s-au făcut denaintea loi Vasilie de Băliţeni, şi denaintea lui Dumitraşcu de Buhăieşte, şi denaintea a mulţi omeni buni. Şi, mai mare credinţi ne-am pos şi peceţile. Eu, Domitaşco de Buhăeşti încă la întomală. : Prigorcenii <şi una din prima jumătate a secolului al XIX-Iea>: Prigorceni, dispre apus. Sîrbăsc. <Înainte de 1639 (7147) aprilie 29> M † Adecă eu, Vîrvara, fata lui Gavril Bustei de Buhăeşti, srenepoata Ghidului, de bunăvoie, de nime îmbiiată, nici împresurată, ce de me voie, am vîndut a mea dereptă ocenă şi moşie den sat, den Prigorceani, ce să va alege parte tătîne-meu, lui Gavril Bustei; o am vîndut lui Apostol Cehan, dereptu 15 lei bătuţi. Şi acest(ă) tocmală s-au făcut dennaintea a omeni buni, anume: Vas(i)lie, Giurge de Zlătăreşti, şi Gheorghie şi femeia me, şi Vîrnava de Bulaţi, şi Vas(i)lie de Băliţeni. Şi eu, popa Ursul de Scîntei, am scris. Pre mai mar(e) credinţă ne-m pus şi peceţile, să să ştie. Popa Vasilie . : † Prigorceni <şi una din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Prigorceni. 1639 (7147) aprilie 29, Crîsteşti M † [...], scriem şi mărturisescu cu ceasta scrisoar(e) nostru cum s-au pîrît de faţă înnaintea măriei sal(e), domnu nostru, lui Vasilie voievod, Dumitraşco dvornicul cu Vas(i)lie şi cu fămeia sa, Antimiia, pentru un iaz de moară, ce iaste la sat la Crîsteşt(i), partea de gios. Deci Vasilie cu fămeia sa, Antimiia, au dzîs că n-are vornicul Dumitaraşco nici o treabă în[n] acela iaz, iar vornicul Dumitraşco au dzîs că are giumătate de iaz, ca şi dînşii. Derept aceasta pîră, trimisu-ne-au măriia sa, domnu nostru, aicea, la Crîsteşti, de-am strînsu oameni buni şi bătrîni, şi slugi domneşti, de-am întrebat cum vom afla mai cu direptul: avut-au dumnealui treabă în[n] acel iaz vornicul Dumitraşco cu Antimiia şi cu Vas(i)lie. Deci noi ase am găsit cu suflete de oameni buni, cum giumătate de-acel hălăşteu iaste a lui Vas(i)lie şi Antimiei, iar giumătate iaste a lui Dumitraşco vornicul direaptă moşiia domisal(e). Deci ase am socotit şi i-am tocmit să ţie Vasilie cu fămeia sa, Antimiia, giumătate de iaz de hălăşteu şi vornicul Dumitraşco, iar giumătate, cum i s-au venit. Aşijdere, şi vatra satului s-au socotit şi s-au tocmit şi li s-au venit vornicului Dumitraşco şi lui Vasilie cu Antimiia a treia parte de sat, partea de mijloc, şi ş-au împărţit şi acea a treia parte de sat, ce le iaste de moşie, în doao. Şi s-au venit vornicu Dumitraşco partea din deal despre partea Grădeştilor, car(e) partea lui Vasilie şi a fraţilor săi i s-au venit partea de către vale, de cătră partea Glodenilor. Şi s-au tocmit ei de bunăvoie, dinaintea noastră şi ş-au pus bolovani, cineş(i) pre părţile lor să ţie, fără gîlceava, în veci. Iar un hălăşteu ce iaste din sus s-au venit vornicului Dumitraşco pentru căce iaste direaptă cumpărătură, a treia parte de sat, partea Grădeştilor, şi s-au venit acel hălăşteu pre-aceia parte. Şi la ceasta tocmală, cîndu s-au tocmit, au fost şi oameni buni, anume: Macsin de Călimăneşt(i), şi Tănasie de-acolea, şi Toader Lungul, şi popa Miron de Dragomireşt(i) şi Iacob Panco de Costeşt(i) şi alţi mulţi oameni buni. Şi într-această tocmală fost-am şi eu, Focea uricariul, şi cu mîna mea am scris această mărturie, să să ştie. 1639 (7147) aprilie 29, Cernaţi M † Adecă noi, Neniul dvornicul de gloată, scriem şi mărturisim, cu ceastă scrisoare a noastră, cumu ne-au trimis măriia sa, domnu nostru, cu cinstită cartea măriei sale, aicea la sat, la Greci, şi la Cernaţi, pre Bogdana, pentru pîră ce-au avut vornicul Dumitraşco cu Ionaşco Bîtcovici de Greci şi cu răzeşii lui, pentru o bucată de pămîntu şi pentru nişte stîlpi ce s-au fost stricaţi şi i-au mutat pîrcălăboe de Hotin din hotarul Gr(e)cilor în sus, în hotarul Cernaţilor, în dzilele lui Costantin vodă. Şi apoi au avut ei pîră, în dzilele lui Ştefan vod(ă) Tomşea, şi s-au mutat acei stîlpi de unde i-au fost pus acea giupîneasă pîrcălăboaia, iar înnapoi, la hotarul cel bătrîn a Grecilor. Deci, şi noi, deac-am venit aicea, strîns-am mulţi oameni buni şi bătrîni, slugi domneşti şi megiiaş(i) di pen pregiurul Grecilor şi a Cernaţilor ş-am întrebat de dînşii cum ştiu ei, cu sufletel(e) lor, şi cum au apucat ei de la părinţii lor aceste hotară. Deci, ei aşe-au dat seamă cătră noi, cu sufletel(e) lor, că acei stîlpi ce-au pus pîrcălăboaia de Hotin, mai sus, în locul Cernaţilor, ei n-au apucat nime să hie avut Grecii treabă pînă acolo sau să hi arat cineva de dînşii, ce ei ştiu, cu sufletel(e) lor, că le-au fost hotarul Grecilor tot unde l-au mutat vornicul Dumitraşco cu hotărnici, în dzilel(e) lui Ştefan vod(ă) Tomşea, şi pre-acolo au fost hotărît şi Huru dvornicul, de demulte dzile. Deci, vădzînd noi aceştia oameni buni aşea mărturisind înnaintea noastră, noi am lăsat aceştia stîlpi şi bolovani pre unde au fost hotarăle cele bătrîne, din veacu. Şi semnele încă s-au aflat, a Cernaţilor, în costişea despre apus, pînă în capetel(e) pămînturilor ce vin în sus şi în gios, pînă în hotarul Grecilor, iar la deal pînă în culmea dealului, unde iaste stîlpu; de-aciia preste vale, spre răsărit, din hotar la deal, întru- stîlpu ce-i în culmea dealului, pre unde vin pămînturil(e) iar în sus şi în gios şi să suie hotarul la deal, prin capetel(e) pămînturilor, prin Vîlceaoa Cornei, unde iaste stîlpu, şi să suie la deal pre Vîlceaua Cornei, prin viezunii, şi merge pentre Lacurile Gemeni şi să coboară la Fîntîna lui ordas; de-acolea în sus, pre marginea poieni în cap gavnul despre costiş(ă), pînă în movila găunoas(ă), de acolea în sus pîn(ă) ce se întîlneşte Rădceşti. Să s(e) ştie, să-ş(i) facă dires(e) domneşti. [...] <7147/1639> [...]<29>. [...] . : Hotarnică di Cernaţ(i), pi Bogdana, a Neaniului vornicul di poartă. 1639 (7147) aprilie 29, Cernaţi M † Aicea mărturisim noi, mulţi oameni buni şi bătrîni, rnegiiaşi de prin pregiurul Grecilor şi a Cernaţilor, anume: Marco armăşel din Costeşti, şi Simion Lehaci de Corueşti, şi Beleş de Greci, şi Costantin ce-au fost pîrcălab de Vîşteleşt(i), şi Mafteiu de Costeşt(i), şi alt Mafteiu, Nebîldea din Iubăneşt(i), şi Ion Popiţa pit(ar) den Costeşt(i), şi Alexa de Bicani, şi Vlad de Pătrăşcani, şi Anton de Rădueşti, şi Iacob Panco din Giurineşt(i), şi Beleş de Greci, şi Ştefan Gorgan de Suseni, şi Costantin Bujoranul de Hulpăşani, şi Ion Bolea de-acolea, şi Istratie de-acolea, şi popa Cozma de Bicani şi mulţi oameni buni. Scriem şi dăm ştire măriei dumital(e), milostive doamne, c-au venit aicea boiarinul măriei dumital(e), Neniul dvornicul de gloată, cu cinstită cartea măriei dumital(e), pentru pîră ce-au avut, înnaintea măriei dumital(e), Ionaşco Bîtcovici şi răzeşii săi, cu Dumitraşco dvornicul pentr-o bucată de loc, ce-au dzîs Ionaşco Bîtcovici că le-au împresurat vornicul Dumitraşco, de le-au mutat un bolovan, în dzilele lui Ştefan vod(ă) Tomşea, care bolovani au fost pus pîrcălăboaia de Hotin, în dzilel(e) lui Costantin vo. Deci, milostive doamne, să fii măriia dumital(e) sănătos, deac-au venit acest boiarin a măriei dumital(e), strînsu-ne-am şi ne-am socotit cum ştim noi cu sufletel(e) noastre, să grăim cu direptul înnaintea cestui boiarin a măriei tale şi aşe ştim no cu sufletel(e) noastre şi am apucat din părinţii noştri hotariul cel bătrîn a Cernaţilor, c-au fost ş-au ţînut Cernaţii pînă unde iaste acmu şi l-au mutat vornicul Dumitraşco cu hotarnici, în dzilel(e) lui Ştefan vod(ă) Tomşea. Iar unde l-au fost mutat pîrcălăboaia de Hotin, în dzilel(e) lui Costantin vod(ă), acei bolovani în locul Cernaţilor, mai sus, noi nu ştim cu sufletel(e) noastre să hi avut treabă Grecii în[n] aceia bucată, ce ştim c-au arat tot Cernaţii, moşii vornicului Dumitraşco. Aşijdere, şi din partea Grecilor nişte oameni, ce au a cincea parte, partea de sus, de cătră Cernaţ(i), anume: Bălan, şi Vasilie şi Istratie, ei aşe ne-au dus tot pre semne, din piatră în piatră, ce li s-au împărţit hotariul cu Cemaţii. Şi aceştia au dzîs că ei mai sus n-au ţînut, nici părinţii lor, ce pînă unde au pus şi s-au mutat acest bolovan de vornicul Dumitraşco, cu hotărnici, în dzilel(e) lui Ştefan vod(ă); pînă acolea le-au fost locul şi hotarul cel bătrîn. Deci noi, cum ştim cu sufletele noastre, aşe dăm ştire măriei dumital(e), să hie măriia ta sănătos [...]. [...] <7147/1639> [...] <29>. Marco ; Bolea ; Istratie ; Ursul ap(rod) ; † Popa Cozma ; [...] ; Costantin ; Popiţa. : † Aşe au mărturisit aceşti oameni, toţi carii scrie întra această mărturie, cu sufletele lor, c-au fost hotarul Cernaţilor cel bătrîn, pre unde sîntu stîlpii acmu. Şi au fost stîlpi şi hotar bătrîn(i) dispre Greci şi vin pămînturile Cernaţilor, în sus şi în gios, cu capeteli pîn(ă) în hotarul Grecilor, iar pămînturile Grecilor mărgu pre lîngă hotar de curmedziş, spre răsărit şi spre apus. Aşe au mărturisit aceşti oameni înnaintea noastră, cu sufletele lor. Să să ştie. [...] . : Simion ; † Costantin ; Alexa ; † Gliga ; Pană Huc , Cîrstiian ; † Mihai ; Anton ; † Ursul ; † Mirăuţ(ă) ; Mafteiu ; Beleş . : † Mărturiia de la Nenul vornicul pentru mutatul hotarului de la Cernaţi. <Înainte de 1639 (7147) mai 4> M † Eu, [...] mărturisăj cum audzit pricindu-să moaşea părniciasa cu Buhuşu pentru Răvăcani. Deci, păhărniceasa gicea să simt a Costeştilor Răv(ă)canii, iar Buhuş cicea să le dea un vad de moar(ă) din Costeşti şi să-ş(i) ia Răvăcanii. Dirept cea, ei şi-au fost uni oameni au lăsat Criveştii Răvăcani să ţie Cosştei să ţie vadul cel de moar(ă) dar cupariul nu gine pentru ce au luat plată pentru Răvăcani furiş vară ştir[r]ea Cosştelor, că nu-i numai a lui ce-i a Costeşti(i)lor, a toţ(i). † [...] . : De la vlădica Ion, pintru Răvăcani şi pintru un vad moară de la Costeşti. 1639 (7147) mai 4, Iaşi M † Adecă eu, Cîrjeu ce au fost stolnic, şi feciorii miei, Ivaşco şi Sava şi Vas(i)lie şi Apostol Cehan şi Stamati diiac, dăm ştire cu ceasta carte a noastră pentru rîndul satului Răvăcanilor, la ţînulul Romanului, că au vîndut giumătate de sat Stratul păharnicul şi Lupul cupariul dumisale, lui Dumitraşco Buhuş vistiernic. Şi au vîndut şi părţile noastre şi a dumisale. Deci noi, ce iaste noastră, a Boleştilor, ce au vîndut Stratul păharnii am lăsat să hie vîndută şi noi să ţinem într-altu loc, altă moşie. Aceasta dăm ştire, cu scrisoarea noastră, să să ştie. [...] <7147/1639> [...] <4>. Cîrjeu . Stamate . [...] . : † Pol selişt(e) Răvăcani. 1639 (7147) mai 10, M † Eu, Moiseiu den Mohilen(i), cu fămeia mea, cu Mărica, fata Fugăi de Forăşt(i), scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostriu cum sintem dator(i) lui Mafeiu şi fămeei lui, Annei, cu dzece lei; 3 e-m dat şi am rămas cu 7 lei. Şi s-au făcut zapis pre acei 7 lei, denaintea a omen(i) bun(i), anume: preutul de Negoteşt(i), şi denaintea Fugăi de Forăşt(i), şi denaintea lui Simion Purece de Forăşt(i), şi denaintea lui Ghiorghie Rusului de Forăşt(i), şi denaintea lui Ionaşco Bugăi de Macsineşt(i), şi a lui Isac de Oideşt(i). Şi s-au făcut aceasta tocmală în casa Alexandrei den tîrg, den Be, ca s(ă) aibă a-i plăti Moiseiu şi cu fămeia sa acei 7 lei. Şi i-au tocmit socru-său, Vasilie Fuga că i-au fost fecior(i) amîndoi. Deci, pentru credinţa, ne-am pus şi peceţile, ca s(ă) să ştie, dennaintea acestor oamen(i) bun(i). Şi eu, popa den Eteşt(i), am scris, anume Gligorie. [...] <7147/1639> [...] <10> [...]. Gligorie ; Fuga ; Simion ; Ghiorghie ; Ionaşco ; Isac ; Alexandru . mai 11, Iaşi M † Adec(ă) eu, Dumitraşco, ficiorul Buşeai, nepotul Bogzei logofătului, scriu şi mărturisăscu cu cest zapis al mieu, cum am luat de la dumnealui jicniceriul Caracaş tre galbeni, ban(i) gata, şi am pus la dumnealui zălog partea mea de ocin(ă), ce să va alege din sat din Cordeni, ce s(e) hotărăscu cu Vîlcoviceştii, pîn(ă) îm(i) voi împărţi ocinele cu fraţii. Iar dec(ă) ne vom împărţi, eu voi vinde de tot partea mea dumisale. Şi, pre mai mare credinţă, mi-am pus degetul, că pecete n-am avut. Şi, cînd[d]u am luat aeşti 3 ugh(i), au fost de faţ(ă) văriu-mieu, Lupul Bogza. De-aceasta mărturisăscu cu acest zapis al mieu, ca să s(e) ştie. [...] <11>. Eu, Lupul Bogza, am scris. 1639 (7147) mai 11, Iaşi M † Adecă eu, Marco, făcu mărturii cu cistu zapis al meu cum am vinit la dumneia lui, giupînul Gheorghie, de nime silit, nici nevoitu, de mi-am vîndut a me dereapta ocină şi moşie din sat, din Bucureşti, în ţinutul Neamţului, lîngă Bistriţă, din tot satul, a şepte parte, din[n] a şep parte, a doo parte, parte me, o am vîndut drept ş(e)ptesprădzeci lei bete şi o iapă tînăr(ă). Şi tocmala şi zapisul s-au făcut denainte văru-miu, lui Pîntelei de Hîrliceşti, şi a lui Maftei, şi a lui Ion Gefer, şi a lui Salom de Gîndeşte şi denainte a mulţi oamen(i) bun(i) şi bătrîn(i) şi tiner(i), ca [s]să hii dumisale moşie în veci, neruşietă. Şi, întru mar(e) credinţa, ne-m pus toţi peceţile şi iscăliturile. [...] <7147/1639> [...] <11>. Marco . [...] . [...] . Maftei . Ion Gefer . : Zapis vechi, de la Boţul, <şi două din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: No. 68. Bucureşti 6. 1639 (7147) mai 11, Hîrliceşti M † Adecă eu, Maftei Gefer, scriu şi mărturisăscu [cist] cu cist zapis al miu, precum am vîndut un loc de prisacă dumisale, giupînului Gheorghie, în sat în Bucureşte, despre luncă unde să chemă Capul Luncii, locul de prisacă, cît va zivîrli omul băbat toporul în tote părţi, dereptu o vacă cu viţel. Dumnelui mi-au dat vacă cu viţel, eu i-am făcut dumisale zapis, să-i hie dumisale prisac(ă) şi moşei pîn(ă) la dulci bătrîneţă, după fîrşeniie dumisale şi cuconilor dumisale. Iar eu, pintru mai mar(e) credinţa, mi-am pus degetul şi pecete, să s(e) ştie. De lui Pîntelei. † 7147<1639> mai 11. Eu, Maftei Gefer . Şi zapisul şi tocmala s-au făcut în cas(ă) la Pîntelei, în Hărlicişti, să s(e) ştii. 1639 (7147) mai 15, Iaşi M † Eu, Tofana şi cu bărbatul meu, cu Bejan şi soru-mea, cu Sofiica, mărturisim cu cest zapis al nostru, cum am pîrît pre frate-nostru, pre Costantin şi pre Dumitraşco, pentru o parte de ocenă den sat den Frăţeşti, ce-au fostu partea noastră. Fostu-o-au vîndut fraţii noştri, ce mai sus scriem, dumisale Gheanghii logofătul. Dece dumnealui vodă ne-au făcut cinstită cartea mării sal, să ne oprim ocena, iară comisul Prăjescul să-ş ceae banii, de la ce ni i-au dat socru-său, Gheanghea logofătul. Mai apoi, frate-nostru, Costantin şi cu Dumitraşco au venit de ne-au întorsu tot înnapoi, ce-au luat de pre-acea ocenă şi ne-am tocmit de bunăvoia, denaintea Irimii dvornicul de gloată şi lui Costantin vornicul, şi lui Ghiorghie Năvrăpăscul ce-au fost vornic, şi lui Ghiorghie Moţoc vornicul şi Rîşcăi vornicul. Dice-am împăcat. Iară dumnealui comisul Prăjescul ca să aibă a-ş ţinea acea ocenă, iar noi să nu mai avem nece o trebă, că ne-am luat plata de pre dînsa. Aceasta scriem şi mărturisim, ca să să ştie. [...] <7147/1639> [...] <15>. Eu, Irimiia dvornic . Ghiorghie Năvrăpăscul fost dvornic . Ghiorghie Motoc vornic . : Zapis de Frăţeşti, înscrisul Tofanei, a bărbatului ei, Bejan, şi a surorii ei, Sofica, prin care întăresc fraţii Tofanei, Costantin şi Dumitraşcu lui Ghenghe logofăt părţii lor din Frăţeşti. <1639 (7147) > mai 18, Iaşi M † Eu, Vasilie, şi surorile meli, Alecsandra şi Samfira, feciorii lui Dooader Bălţatului, scriem şi mărturisim înşine pre noi, cu cest zapis al nostru, cum am vîndut dreaptă ocină şi moşie, de nime nevoiţi, nice împresuraţi, lui Dumitraşco vornicului, din sat din Cîrsteşti, şi din Glodeni, şi din Hălmăgeni, ce s-au vinit partea noastră, cu tot vinitul, şi den Strînba, ce să va alege hotarul acelur(a) sate. Şi ne-u plătit deplin. Şi spe mai ma credinţă ne-am pus isturil(e) şi peceţile, să să ştie. [...] <18>. Vas(i)le . [...] . Alecsanra . Z(a)mf(i)ra . : Ot Crîsteşti, parte de Grînteşti, cum mă ţine Strîmba, arată aice. 1639 (7147) mai 20 M † Iurghiceni. <†> [...], ce să împarte în 6 părţi; † [...], fat(a) popei lui Gavril, [...]; [...]; † Pînteleiu, s(î)n Toader de Mădîrjaci, 2 ugh(i), 16 b(a)n(i); [...]; † Irina ai Levoe, 2 ugh(i), 16 b(a)n(i), fac 12 ugh(i) pol; † [...]; † Obrejie, 23 pot(ronici), 3 b(a)n(i); † One, 23 pot(ronici), 3 b(a)n(i); † Nastea, 23 pot(ronici), 3 b(a)n(i); † Cin(e) mi-au dat ban(i) pintru cei 52 galben(i), ce am dat pintru Iurghiceni, dereptu o morte de om, să s(e) ştie. [...] <7147/1639> [...] <20>. Costantin Paladi hat(man) . : No. 16. 7147 <1639> mai 20. <1639 (7147)> mai 25 M † Adecă eu, lonaşco, feciorul popei Baciului, den Băleşti, scriiu şi mărturisăscu însumi cu cest zapis al mieu, cum eu de nime silit, nici nevoitu, ce de a mea bunăvoie, am vîndut un pămîntu în sat în Băleşti, al mieu, pe lîngă un pămîntu al lui Costantinu, ce loveşte cu capul în mal, den gios de viia Creţului. Acesta pămîntu l-am vîndut Giurgei, feciorul lui Gătinu, den Ţifeşti, pre lîngă un pămîntu al lui şi pre lîngă un pămîntu al lui Costantinu, ce mai sus scriem. I l-am vîndut dereptu doi lei, bani buni, cîndu foametea. Cum de acmu înnaite să-i hie lui drea

tă ocin(ă) şi moşie şi cuconilor săi, în veci. Şi alţi nime de oamenii noştri să nu s(e) mai ispitească a mai întoarce, pentru căci ne-au fost tocmală de bunăvoia noastră, denaintea a mulţi oameni buni anume: Sima vamăşul de Focşani, Şt(e)fan d(en) Ţifeşti, <şi A>ndreica şi Băteluţ, şi tru Vartic, Vas(i)lie Melnic ot tam, Samson mistru den Boloteşti, Necula den Băleşti, Ihnat Tacu, Vasile zet Necula ot tam, Gligorcea şi Ionu Lungul, brat Ihnat, şi alţi mulţi oameni buni. Pentru credinţa cu aceşti oameni buni cu toţi şi peceţele ne-am pus să s(e) ştie. [...]. [...] <1629> [...] <25>. † Sima ; † Ştefan; † Andreica; † Berteluţ; † Dumitru; † Vas(i)lie; † Samsonu; † Necula; † Ihnat; † Vas(i)lie; † Gligorcea; † Lungul. 1639 (7147) iunie 7 M † Adecă eu Dragomir şi cu femeia mea, cu Antoni, mărturisim, cu ceastă scrisoare a nostră, cum ne-am vîndut a nostră parte de ocină <ş>i moşie, ce ni s-a vini din sat din Sacălîş(a), de nime nevoiţ(i), nice asupre de bunăvoia nostră, o am vîndut Porcei de Oşăşti derptu d beti, ca să-i fie lui ocină şi moşi, lui şi feciorilor ui. Şi într-acestă tucmală u fost oameni bun(i), di pen pregiur megiiaş(i), anume: Huhulea călugărul de Negreşt(i), şi Troni ot t, şi pop(a) Oana ot şăşti, şi Ionaşco ot tam, şi Bejan ot tam, şi Gligor ot Cozmeşt(i) şi Gavril ot Ruginoş(i). Deci noi, vădzîndu tcmălă de bnăvoe ăcută, mai pre mre credinţă, ne-am pus <ş>i degetele, ca să ie. [...] <7147/1639> [...] <7>. † <...> Holea. Pop(a) Oana. : † Zap lui Dragomir ot Săcălîşă. <În partea de jos a doc. îns. ult., scrise în sens invers>: † 88 ov(i) Porc ot Oşest(i); † 31 de mîndzări; 22 ov(ţi) mari sterpe; † 21 cîrlani cu înă şi † 14 edzi. <1639 (7147)> iunie 13, Boboceni M † [...], Răcoviţi Cehan al doile logofet, scriem şi mărturisăs[s]cu cu ceastă scrisoare a noastră cum au venit cinstită cartea mării sali, domnu nostru, Vasilie voievodu, pentru pîră ce au avut Arsănie, feciorul Băgei, şi Gligorie şi Negrea şi Tănasie, feciorul Petriului, şi cu Mihoc(i) şi Areon şi Enachie Pătruş, pentru sat, pentru Vitolteşti, din gura Bujorului, unde dă în Elan, pre de îmbe părţîle de Elan, ca să socotim cu oameni buni şi ă utăm deresîli. Deci noi am căutat întîi deresîle ce au avut. Deci, s-au găsi întru uric bătrîn alede Mihoci cu fraţii săi, dătătură de Iliiaş vodă şi de Ştefan vodă doo sate preste Prut, pre Salcea, al treile spune aesta sat din gura Bujorului, anume Vitolteştii. Iar Arsănie şi cu fraţii săi au arătat un uric de la Ştefan vod(ă) de cumpărătur(ă) de la un moş alede Mihoci, dintr-acel uric bătrîn. După aceea, am întrebat şi de oameni bătrîni de pre înpregiur şi au mărturisit înnaintea noastră, anume: Cioban din Guşeţei, şi Panul de acolea, şi Precopie de acolea, şi Crăciun din Ştefeni, şi Vîrnă din Ţăpeni, şi Gavril din Goeşti şi mulţi oameni buni, den pren pregiur megiiaş(i), şi au dzis că ei au apucat mai de demultu şi ştiu că au lăcuit într-acest sat, anume Vitolteştii, în gura Bujorului, pre Elan, părinţii şi moşii acestor cumpărători, ce scrie mai sus. Şi au mai arătat şi alţi oameni un zapis de cumpărătură de la Aron vodă, de scrie cum au cumpărat de la neşte fraţ(i) acestor cumpărător(i). Şi au mai arătat şi lede Mihoci un uric de împărţari pre doo sate ce sîntu preste Prut, pre Salcea, unde le spune uricul cel bătrîn. Iar cesta sat, Vitolteştii, unde dă Bujorul în Elan, nu-l scrie la împărţare. Pentr-aceia, noi am socotit să vine să ţie acest sat, Vitolteştii, cumpărătorii ce scrie mai sus: Arsănie, şi Gligorie, şi Negre, şi Tănasie, feciorul Petriului, cum au ţinut părinţii şi moşii lor, iar le de Mihoci să ţie unde le spune uricul cel de împărţare, cele doo sate, pre Salcea. Şi, cîndu amu strînsu oameni buni şi am socotit şi am căutat uricele, s-au tîmplat şi Gabăr ce-au fost pîrcălab, şi Herîe ce-au fost căpitan şi Toader din Gîrleşti. Ca să hie de credinţă şi să-ş(i) fac(ă) şi diresă domneşti, cîndu le va hi voia lor. [...] <13>. [...] . Panul ; Cioban ; Vîrnă ; Crăciun ; Procope . : † Doi lei am dat lui Onisii Petriul pe partea lui, 7194 <1786> ap(rilie) 27; <şi una din secolul al XVIII-lea>: Vitolteşti. 1639 (7147) iunie 15, Iaşi M † Adecă eu, Costantin, şi fratele mieu, Dumitru, feciorii Agahii, nepoţii Chirenii Zbiroaii, mărturisim cu est zapis a nostru cum noi, de bunăvoia noastră, de nimene nevoiţi, nici înpresuraţi, de bunăvoia noastră, am vîndut a noastră direapt(ă) ocin(ă) şi moşii ce am avut în Slobodzeia ai Zbieroae, ce iaste pre Prut, din giumătate de sat doa părţi, cîte a şeptea parte, dumisali Banului medelniceriul şi giupînesăi sale, Alexandrii, dereptu cindzeci de taleri bătuţi. Deci, de acmu, ca să-i hie direapt(ă) ocin(ă) şi moşie dumilor sali, ca să aib(ă) a-ş(i) faci şi dires(e) domneşti de pre acesta adevăr(a)t zapis a nostru. Şi am vîndut denaintea fraţilor noştri, Ionaşco Talpă, şi Guţul, şi Simion pîrcălabul, şi a Focşii ş-alţi oameni buni. Şi, pre mai mari credinţă, am iscălit şi ne-am pus şi peceţili noastre, să s(e) ştie. [...] <7147/1639> [...] <15>. [...] . Eu, Goţol . † [...] m.p. : Zberoaia, 7147<1639> iuni 15. 1639 (7147) iunie 25, Iaşi M † [...]. Dat-am cartea dumnie mele cestor oameni, Ghermăneştilor, spre acea să fie tari şi puternici cu cartea dumnii mele, a opri locul acelor omeni ce sîntu răzeşi cu dînşii la sat, la Ghermăneşti, pentru nişte bani ce au cheltuit ei pentru acel loc, cîndu s-au pîrît cu vornicul, cu Roşca, sau să li întoarcă toţi cîţi au mo<ş>ie la Ghermăneşti, pre cît vor fi ei cheltuit cu acea pîră. Iar cărei nu vr vrea să întoarcă, să-i opreasc<ă lo>cul. Iar lor, de le va părea cu strînbul, să vie să stea ţ(ă). [...]. [...] <7147/1639> [...] <25>. [...]. : Carte g(os)p(o)d de la Vasîle vod(ă). 1639 (7147) iunie 26, Iaşi M <† [...]>, sluga noastră Ghiorghie Maicăş şi cu femeia sa, cu Sorca, fata Sofronii diin Uricani, şi s-au pîrît de faţă, înainte domnii mele, cu Mărica, fata Gerului ş Ion, ginerele Măricii din Uricani, pentru o parte de ocină din sat din Uricani pri apa Bahluiului, dzicîndu Ghiorghie Maicăş înnaintea domniei mele cum s-au făcut o moarte de om pre acea parte de ocină în Uricani în dzilele Irimiei vodă. Deci Ghiorghie şi cu meia l, cu Sorca, s-au sculat ş-au plătit acea morte de om ş-au dat patru galbini şi giumătati de-au plătit acea parte de ocină, partea Gerului şi a nepotă-sa Agahii cum au atat şi direse de la omeni buni cari au fostu la acea plată. După aceasta s-au mai pîr<ît> în dzilele lui Moisei vodă cu rugătorii noştri călugării de la sv(î)nta mănăstire de la Sv(e)tii Sava tot pentru acea moşie; ş-au dat Ghiorghie Maicăş atun rei galbeni hotarnicilor căci le-au hotărît şi-au pus stîlpi. Iar Mărica şi nere-său, cu Ion, au dzăs înnainte domniei mele că n-au plătit Ghiorghie Mai morte de om, ce arată nişte direse minciunoase şi le ţină-n a sa ... ină fără de lege. Iar domniia mea şi cu tot Svatul domniei mecat după obiceiul ţărăi şi le-am dat lege să-şi aducă Ghior mărturie oamini buni cari vor şti c-au plătit acea morte de om ce mai scriem. Deci Ghiorghie Maicăş s-au sculat ş-au adus mărturie oamini buni şi au giuat însuş(i) al şeptile la sv(î)nta beserică pre Svînta Ivanghelie cum au plătit acea moarte de om şi cum au cheltuit şi ceialaltă cheltuială mai încocia. Au rămas Ghiorghie Maicăş pre Mărica şi pre ginereli, pre Ion şi pre Agahiia şi ... înreptat denaintia domniei mele şi ş-au pus şi herîie doispredzece ... orinţi în Visteriul domniei mele. Deci domniia mea, şi cu tot Svatul domniei m, încă am dat ş-am întărit şi de la domniia mea slugii noastre, lui Ghiorghie Maicăş, pre acea parte de ocină din Uricani cu tot venitul ce să va alege pre parte Gerului ca să-i fie şi de la domniia mea direaptă ocină, şi moşie, şi întăritură, şi uric şi feciorilor şi nepoţilor şi strenepoţilor şi cine să va alege dintru dînşii, cu tot venitul, neclătit în veci. [...] <7147/1639>, [...] <27>. [...]. [...] . : 7146 (sic!) <1638> iuli(e) 26. 1639 (7147) iunie 30, Iaşi M † [...] Adecă domniia mea am dat şi am întărit boiarenului domnii mele, lui Conde ce au fost vamăş, şi feciorului lui, anume Ion feciorul ..., nepotul lui Neagoe, a lor direaptă ocină şi moşie, din sat din Măstăcani, ce iaste în ţînutul Covurluiului, pre unde le-au hotărît şi le-au stîlpii Dondăş hotnogul de curten(i) şi cu sluga noastră, Dumitru uricariul, cu oamen(i) buni şi bătrîni, mejiiaş(i), anume: Costantin aprod ot Pogăneşt(i), şi Manta ce au fost pîrcălab, şi Pavăl căpitanul, şi Toader iuzbaşea, şi Horga cel bătrîn din Folteşt(i), şi Mafteiu Oaeş de acolu, şi Neniţa de Fîrţăneşt(i), şi Bărbînţă de acolu, şi Ionaşco din Piscani şi alţi oameni buni. Şi li s-au venit cu fraţii lui al şesele bătrîn din vatra satului şi den ţarin(ă) şi den şesul Prutului şi den vii şi den nămaş, pre unde le-au stîlpit. Şi den ţarină ce li s-au venit din Valea lui Ertilă în gios pre Valea Părului, pînă unde au pus un stîlpu de piiatră, noauosprădzece pămînturi, cu oamenii săi, de nu vor hi vîndut şi trei pămînturi de pre piscul Crumădzuaei şi trei pămînturi de pre Crumădzuae şi den ogoară din gura Văei Părului, iară trei pămînturi şi giumătate şi trei pămînturi şi a treia parte spre piscul Horileşcei despre sat, de cătră Valea Părului şi un pămîntu în dea Bogziei despre răsărit şi şes(e) pămîuri din ţarina den sus, iară din partea de sus. Şi cinci pămînturi şi giumătate în ţarina deasupra Ceretului, însă din gios, şi şepte pămînturi ce i s-au venit în ţarina deasupra satului despre răsărit, iarăş(i) din sus. Şi patrusprădzece pămînturi den hotarul de sus, din şesul Prutului, şi cît ţine prispre tot, pînă în malul Prutului, cu tot venitul den bălţi şi den gîrle. Şi den izvorul Ceretiului, a şesea, cu loc de douo vii în sus, pînă-n cela hotar den sus. Şi toate pămînturile sîntu cîte de treidzăci şi doi de paşi. Şi den vii iarăş(i) li s-au venit nouodzăci şi nouo de paşi în frunte, şi s-au pus pietri. Şi den nămaş de vii, iarăş(i) li s-au venit o sută şi dzeci în frunte. Iară dentr-alte izlazur(i) şi den dumbrăvi şi dentr-alte arcaşiur(i) s-au lăsat neîmpărţit; toate să hie a şes(ea) parte şi să ţie. Pentra aceia, ca să le hie şi de la domniia mea direaptă ocină, împărţitură cum ş-au împărţit şi ş-au ales despre alţi răzeş(i), ca să le hie neruşiit, nici dănăoar(ă), în veci. Şi altul nime să nu s(e) amestice. [...] <7147/1639> [...] <30> [...]. [...] . . 1639 (7147) iulie 1, Iaşi M † [...]. Dat-am cartea domniei mele Puiului din Borleşti, să fie tare şi puternic cu cartea domniei mele, a-ş(i) ţinea şi a-ş(i) apăra a sa direaptă ocină şi moşie din sat din Măstacăn. Nime nice o treabă să nu aibă a să amesteca în moşiia lui; nice ficiorii Cîrsteştilor să nu să amestece pre moşiia Puiului, nice să are, nice să cosască fîn, nici la pomeţi să nu să amestece. Iar, de vor avea vreo treabă cu moşiia Puiului, să vie să stea de faţă înnaintea domniei mele. [...] <7147/1639> [...] <1>. [...]. : N. 8. 7147 <1639> iuli 1. 1639 (7147) iulie 2, Iaşi M † [...]. Dat-am cartea d(o)mniei mele părintelui şi rugătoriului d(o)mniei mele, lui Gheorghie, ep(i)sc(o)pului de Huş(i), ca să hie tare şi puternic sv(i)nţiia sa, cu ceastă carte a d(o)mniei mele, a ţinea şi apăra vecinii şi ţigănaşii sv(i)ntei Ep(i)sc(o)pii, nemănui să nu-i dea a-i trage pînă nu vor sta de faţ(ă), înnaintea d(o)mniei mele, să-ş(i) întrebe înnaintea d(o)mnii mele, cu părintele sau cu vecinii, pre-aceia ce-i vor trage, cine va hi, săvai vl(ă)d(i)că sau boiariu, sau igumen, sau slugă d(o)mnească, nime să nu cutedze a sări sau a lua, înnaintea ceştii carţi a d(o)mniei mele, că de mare certare va hi de la d(o)mniia mea acela om ce nu va asculta de cartea d(o)mniei mele. Şi într-alt chip nu va hi. [...] <7l47/1639> [...] <2>. † [...]. † Romăscel . 1639 (7147) iulie 2, Iaşi M † [...]. Dămu-ţ(i) ştire că s-au pîrît de faţ(ă) înnaintea noastră Malcoci ce au fost pitar cu rugătorii noştri, cu călugării de la mănăstire, de la Beserecani, pentru o bucată de hotar, pentru căci au fost mîrgîndu apa Cracăului, pre lîngă satul mănăstirii, ce să chiamă satul Troiţa, şi i-au fost matca cea bătrîn(ă) pre acolo, iar apoi s-au mutat Cracăul de ş-au făcut loc pre lîngă Căliman(i), satul lui Malcoci. Deci, călugării au vrut să ia acea bucată, ce au săpat apa şi au lăsat locul spre Troiţă. Pentra aceia, daca ver(i) vedea cartea domnii mele, iară tu să strîngi oamen(i) buni şi megiaş(i) şi s<î> socoteşt(i) acolo ca să ţie călugării cu satul lor, cu Troiţa, pîă în matca cea bătrînă. Iară cît hotar va hi luat despre Căliman(i) să-l ţie ei şi să-ş(i) ia a dzecea, dentr-acel loc, de vor hi arat. Şi să nu făţăriţ(i) nemărui, numai cum ver(i) socoti mai cu direptul, cu oamen(i) buni, pre unde au fost matca cea bătrîn(ă), pre acolo să ţie. Şi într-al chip să nu hie. [...] <7 147/1 639> [...] <2>. † [...]. † Şi a dzecea de an încă să dea Troicenii, daca le ver(i) alege locul şi să va veni Călimanilor. † [...]. : † Beserican(i) <şi una din secolul al XVIII-lea>: 7147 <1639>iul(ie)2. iulie 8, Muşeteşti M † Zapis de mărturie, cum au vîndut popa Toma un loc de prisacă la Strîmtură în capul curăture[e]i din gios, de bunăvoia sa, de nime împresurat, lui Pavăl Dzamă, derept cinci galbini, bani buni, dinnaintea lui Ionaşco hot(nog), şi dinnaintea lui Toderiţ(ă) din Mişeteşt(i), şi dinnaintea Naşcului de-acolo, şi dinnaintea a muţi oamin(i) bun(i), şi din sus şi din gios. Deci, Pavăl s-au sculat şi au plătit deplin acei ban(i) în mînule popei Tomei, ce mai sus scrie, cinci galbini, bani buni. [...] <8>. : Popa Toma au vîndut un loc de prisacă, la Strîmtură, în capul curăturei, la hotarul Rusciorilor. 1639 (7147) iulie 8 M † Eu, Isac, mărturisim, cu cest zapis al miu, cum am avu tocmală cu dumnealui, cu Lupul Prăjescul ce-au fost comis, de-a făcut schimbu de i-am dat dumisali giumătate de sat de Burăeneşti, cu tot venetul, şi me mii-au dat dumnialui în Văscani. Şi mii-au dat dumnealui şi drese ce au avut pre Văscani, patru zapise domneşt(i). Într-aiastă tocmală a noastră au fost: Ghiorghie de Lăţcani, şi Vas(i)lie de-acolea, şi altu Vasilie Benea de-acolo şi Toader Chigheceanul. Aiasta scriem şi mărturisăscu. Mai pre mare credinţă, mii-am pus şi pecetea, ca să să ştie. [...] <1639>iul(ie)8. 1639 (7147) iulie 9, Iaşi M † Adecă eu, Evstratie ce-am fost log(o)fet, scriu şi mărturisescu însumi pre mine, cu cest zapis al mieu, cum eu, de bunăvoia mea, de nime nevoit, nice asuprit, am vîndut a mea direaptă ocină şi daanie, satul Pîrliţii, de ţînutul Sorocei, care sat îm(i) iaste mie daanie de la Moisi Movila vodă, iar măriei sale, lui Moisi vodă, i-au fost direptu de moşie. Acela sat am vîndut dumisale, giupînului Leondari vameşul, direptu o sută şi cincidzeci de galbeni. Şi mi-au dat dumnialui aceşti bani, toţi deplin, la mîna mea. Şi eu am dat la mîna dumisale, lui Leondari vameşul, diresele toate, cîte am avut pre acel sat, dennaintea boiarilor celor mari: dumnialui Gavrilaş log(o)fătul cel mare, şi Dumitraşco Şoldan vornicul cel mare de Ţara de Gios, şi Toader Petriceico vornicul cel mare de Tara de Sus, şi Gavril hatmanul, şi Ureche spătariul, şi Ghiorghie paharnicul şi alţi boiari de ţară. Pre mai mare credinţă, iscălit-am cu mîna mea şi am pecetluit. Şi aceşt(i) boiari toţi au iscălit şi au pecetluit. Şi eu, Şaidir, am scris, să s(e) ştie. [...] <7147/1639> [...] <9>. [...] . [...] . [...] . [...] . [...] . † Sîngur am iscălit. [...] . [...] . [...] . : Pîrliţii ot Soroca. S-au scris la Condică <şi trei îns. greceşti>. <1639 (7147)> iulie 13, Orhei M † Adec(ă) eu, Drăgan, şi frate-mieu, Blehan, şi soru-nostră Nastasie Dăhnoaie, şi frate-meu Nicoară, şi frate-său Vasilie Hîrcescul, toţi ficiorii Hîrcescului, şi nepoţii lui, înşine pre noi mărturisim cu cest zapis al nostru, de nimene siliţi, nice nevoiţi, ce de a noastră bunăvoie am vîndut a noastră ocină şi moşie, din sat din Sămăşcani, a patra parte din parte lui Stan, şi cu tot venitul, din vatra satului, şi din ţarin(ă), şi din fînaţi, şi din heleşteie, şi din poieni, şi cu locuri de priseci şi cu toat(ă) hrana ce este pre ace moşie. Şi o am vîndut dumisale, lui Mătiiaş Sturdze, direptu şes(e)dzeci de tari bătuţi. Şi în tocmala noastă au fostu Andreica din Prisecani, şi Draga din Biliceni, şi Strahoe din Mihăilaş, şi Hilip vătavul din tîrgu din Orheiu şi alţi omin(i) bun(i) şi bătrîn(i), megiiaş(i) din pregiur. Şi ca să-i hie lui ocin(ă) şi moşie, lui şi ficiorilor săi, şi nepoţilor săi şi strănepoţilor săi. Şi mai pre mare credinţă ne-m pus şi peceţile să s(e) ştie. [...] <13> [...]. : † Zapis pe o part(e) de ocină, de la Sămăşcani, ce au cumpărat Sturdzea; : A patra parte din part(e) lui Stan, dumisali lui Mătieş Sturzii. 1639 (7147) iulie 15, Iaşi M † Adecă eu, Ina, fata Măriicăi Nehoe, nepoata lui Băsărabă, i Niţă vătavul, însăm(i) mărturisescu, cu acest zapis al mieu, de nimene silită şi neasuprită, ce de a me bunăvoie, am vîndut partea mea den sat den Urghiceni, den partea Băsărăbeştilor, den moşie şi-[n] den cumpărătură, o am vîndut lui Obrejie, feciorul Agahie, nepotul popei lui Gavril. Am vîndut derept cindzăci de zloţ(i) bătuţ(i). Dentre oamen(i) bun(i), anume: Roman Lapteacru, şi Ionaşco Roşea sticlar, şi Ştefan blănarl, şi Toader, feciorul popei de Mădîrjaci, şi Vasilie ot tam, şi Gligorie Trimca den Păşcan(i), şi Păţea den Grăceşt(i), şi Veveriţă den Totoeşt(i) şi a mulţi oamen(i) bun(i) au fost în tocmala noastră, ca să să ştie. [...] <7147/1639> [...] <15>. Eu, popa Loghin, am scris. <1639 (7147) – 1640 (7148)> iulie 16, Iaşi M † [...]. Scriu şi mărturisescu cu cestu zapis al mieu cum eu de bunăvoia mea, de nime silit, nici asupritu, am vîndut a mea dereaptă ocină şi moşie, a cincea parte de sat de Bezigheşti, ce iaste în ţinutul Putnei, şi cu vadu de moar(ă) în Gîrla Putnei de Sus. Aceia am vîndut dumisal(e) lui Toderaşco logofătul al treile, dereptu cincidzăci de galbeni, bani buni. Dereptu aceia ca să fie dumisal(e) dereaptă ocin(ă) şi cumpărătur(ă). Şi într-aceasta tocmal(ă) a noastră şi vîndzare fost-au Dabijea pîrcălabul, şi Arhip ce-au fost cămăraş la Ocnă, şi Pătraşcan ce au fost cămăraş, şi Şeaidir uricariu şi alţi ficiori di boiari şi vonici denainte den Curtea măriei sale, lui vod(ă). Şi pre mai mare credinţă, pusu-mi-am pecetea şi au iscălit şi aceşti boiari, carii mai sus sintu scrişi, încă ş-au pus peceţile şi-au iscălit. [...] <16>. Şi eu, Toderaşco uricar am scris, [...]. [...] . Dabijea . [...] [...] m.p. [...] . r : Ispisocul pre un vad de moară. Vad la Putna, Bezingeşti; : S-au scris; : Bezingheşti. 1639 (7147) iulie 20, Iaşi M † [...]. Scriem domniia mea la boiarinul domniei mele, la Buhuş ce au fostu visternic şi la ... Dămu-vă ştire că domniei mele s-au jăluit boiarinul domniei mele, Lupul Prăjescul biv comis, pre Grozava Strătoe, dzicîndu că au avut dumnealui o moară la sat la Costeşti, iar Strătoe izeşte un iaz den gios de moara dumisale şi-i înneacă moară, de nu poate îmbla. Pentru aceia, deaca veţi vedea cartea domniei mele, iar dumneavoastră să socotiţi cu oameni buni, să poată îmbla şi moara dumisale, Prăjescului, şi ai Strătoe. Iar de nu, să aibă a căuta dumneaei, Strătoe, să-i dea altu vad aiurea, să-şi fac(ă) dumnealui moară. De această scriem domniia mea. Într-al chip să nu hie. [...] <7147/1639> [...] <20>. † [...]. 1639 (7147) iulie 20, Iaşi M † Eu, Vasilie Drăguş biv pitar, scriu şi mărturisescu cu cest zapis al mieu însumi pre mine, cu femeia mea, Fădora, cum am vîndut partea mea den sat, den Gloden(i), de ţinutul Vasluiu, pre Cuţitna, cu tot vinitul, den[n] a treia parte de sat, a treia parte, den partea dn us, dumisal(e) Vîrvarii Istrătoae den Gloden(i) şi feciorilor ei, ca să hie ei şi a feciorilor ei direaptă moşie, neclătită, pentru căci ne-au făcut plata deplin, cinsprădzeci galben(i), ban(i) buni. Şi în tocmala noastră fost-au Pătraşco Peicul den Dănceşt(i) şi frate lui, Frimul, şi Ionaşco Talpă de acolea, şi Rusul den Gloden(i), şi Lazor, şi Ciobăniţă ot Mirceşt(i), şi Todica ot Şurineşt(i), şi Pavel aprodul, şi Mihoci den Rădueşt(i), şi Necoar(ă) den Bîrzeşt(i). Şi s-au scris acest zapis în casa lui Drăgan dăr(ă)ban, iar eu, Lupul diacul, am scris. [...] <20>. [...] . : † Zapis pe Glodeni, lîngă Păşcani, pe apa Cuţitnei, ot v(o)lost Vasloi. 1639 (7147) iulie 22, Iaşi M † Adecă eu, Vasilie, feciorul Andreicăi, şi eu, Costandin, feciorul Annei, nepoţii Borcei, mărturisim noi înşine, pre noi, cu cestu zaps al nostru, cum noi, de bonăvoia noastră, de nime nevoiţi, nici asupriţi, am vîndut a noastră dreaptă ocină şi moşie şi cumpărătură din sat [din sat] din Iurghiceni, den partea Băsărăbeştilor, din partea lui Gheorghie, giumătate. Aceasta am vîndut cu tot venitul ce se va alege, şi din cîmpu şi dintr-apă, vîndut-o[o]-am ai noastre simenţie, lui Obrejie de-acolea, feciorul Agahiei, nepotă popei lui Gavril, dreptu treidzăci şi cinci de zloţi bătuţi. Şi banii ni i-au dat toţi de faţă, din casa popei, lui Grigorie, din Iaş(i). Deci, să-i fie lui Obrejie moşie dreaptă, şi feciorilor săi şi nepoţilor, în veci. Şi acesta zapis s-au făcut în casa popei, lui Grigorie, dinnaintea a mulţi oameni buni, anume: Roşea steclarul, şi Ştefan blănarul, şi Gligorie Trinca de Păşcani, Ionaşco de Iurghiceni, Gheorghie de Iaş(i), şi Ivaşco, feciorul popei lui Gligorie [...], şi One de Ţipîleşti şi dinnaintea a mulţi oameni buni. Mai pre mare credinţă, pusu-ne-am peceţile, ca să să creadză cîn va vrea să-şi fac(ă) zapis domnescu. Şi eu, popa Grigorie, am scris acestu zapis, să să ştie. [...] <7147/1639> [...] <20>. Vasilie . Ivaşco . 1639 (7147) iulie 27, Iaşi M † [...]. Dat-am cartea domnii mel(e) slugii noastre, lui Pătraşco Boldescul ce au fo armaş, spre-acea ca să hie tari şi puternic, cu cartea domnii mele, a cerca şi a căuta pre a lui vecin(i), anume: Gligorie, şi pe Ivan, şi Vasilie, feciorul Dochiţei. Pentr-acea, hie unde-i va găsi în ţara domnii , hie în sat domnescu, hie în slobodzie, hie în sat boierescu, hie în sat călurescu, hie în tîrgu [sau h în tîrgu] sau hie unde-i va găsi în ţara domnii mel(e), să aibă a-i trage la un scaun ce va hi mai aproape. Iar acel scaun să-i fac(ă) lege direaptă, să-i ia cu toate bucatel(e) [bucatele] lor şi să-i dea întru mîna slugii noastre, pentru căci le-au plătit capetel(e) de la furtuşag şi au fugit. Iar, de nu vor vrea să margă la urmă, să-i dea în tari chizeş(i) şi să l(e) dea dzi, să vie de faţă, înnaintea domnii mel(e). Iar de nu vor avea cheş(i), să-i prindză acel scaun, ce să va prileji, să-i lege şi să-i dea întru mîna slugii noastre şi la domniia mea să-i aduc(ă). Şi nime să nu cutedze a ţinea sau a opri, înnaintea cărţii domnii mel(e). [...] <7147/1639> [...] <27>. [...]. . 1639 (7147) iulie 30, Iaşi M † [...], sluga noastră, Niculcea, feciorul lui Toader Onilă, şi au arătat înnaintea domniei mele un dires de la Radul vod(ă), de cumpărătură, ce-au avut tată-său, Toader Onilî, cumpărătură de la Vasilie şi de la frate-său, Ştefan, feciorii Tudoscăi, nepoţii lui Vasilie vătavul, ce-au cumpărat din sat din Nuoreşti şi din Poiana Cîrnului, din a patra parte de sat, de Nuoreşti, şi din Poiana Cîrnului, a cincea parte, direptu doispredzece taleri bătuţi, din vatra satului, şi din cîmpu, şi din ţarină, şi din fînaţi, şi din pădure, şi cu vad de moră pre apa Vasluiului, şi cu Ioc de prisacă şi cu tot venitul ce să va alege pre acea parte de ocină. Deci, domniia mea şi cu tot Svatul domniei mele, deaca am vădzut acel adevărat dires, domniia mea încă am dat şi am întărit şi de la domniia mea, slugii noastre ce mai sus scriem, Niculcei, pre cea parte de ocină, din sat din Noureşti şi din Poiana Cîrnului, ca să-i fie şi de la domniia mea direptă ocină şi cumpărătură acea parte de ocină ce mai sus scriem, şi feciorilor şi nepoţilor şi cine să va alege dintru dînsul, şi întăriră cu tot venitul, cum mai sus scritit, în veci. [...]. [...] <7 147/1 639>, [...] <30> [...]. [...] . [...]. 1639 (7147) august 4, Iaşi M † [...]. Adecă au vetu înnaintea noastră şi înnaintea boiariilor noştri, marii şi mici, sluga noastră Macoveiu den Durăşti şi au el adus un zapis de cumpărătură de la şoltuzul Petrii den Tecuci, cu 12 pîrgari de acolea, şi dennaintea a mulţi oameni buni, slugi domneşti, scriindu, într-acel zapis, cum au venitu, înnaintea lor, de bunăvoie, de nime nevoită, nici înpresurată, Briia, fata Mişei şi a lui Muşatu, şi au vîndutu a sa direaptă ocină şi moşie den satu den Durăşti slugei tre Rocei, moşul lui Maco, dereptu o sută şi cindzeci de taleri, bani ărăşti, ce au fost partea Br tot venitul; aceia ocină au cumpăratu Rocea, moşul lui Macovei, fără de ai săi fraţi şi surori ce au avutu, făr(ă) Hotineasă şi făr(ă) a ei fraţi. Şi aceia bani, ce mai sus simtu scrişi, i-au dat sluga noastră Rocea toţi, deplin, o sută şi cindzeci de taleri bani tătărăşti, întru mînule Briei, fetei Muşei şi a lui Muşatu, pre aceia ocină din satu din Durăşti, partea ei cu tot venitul, dennaintea acelor oameni buni, ce mai sus simtu scrişi. Aşijderi au venitu Ignat den Durăşti şi cu Toader de-acolea şi aşea au dzis, înainte(a) domnii mele, cum au şi ei treabă într-aceia parte de ocină, ce mai sus scrie, de la Briia, fata Muşei şi a lui Muşat; iară Macoveiu au dzis că n-au ei nici o treabă într-aceia parte, căci ei nu-s den Rocea, ce-s den Hotineasă. Şi au arătat şi zapis de la oameni buni, scriind cum au cumpărat aceia ocină Rocea, fără ai săi fraţi şi făr Hotin. Şi au rămas Macoveiu pre Ignat şi pre Toader, ca să n-aibă ei într-acea cumpărătură nici o treabă. Pentru aceia, şi de la domniia mea încă am dat şi am întăritu lui Macoveiu pre aceia ocină, ce mai sus scrie, den sat den Durăşti, ca să hie şi de la noi ocină şi cumpărătură şi uric cu tot venitul. [...]. [...] <7147/1639> [...] <4>. †[...]. [...] m.p. : A lui Vasile vod(ă), pe Dureşti <şi trei mod.>: A lui Vasile vod(ă), pe Dureşti; 7147 (1639) august 4. M-rea Neamţu, Pach. 25 <şi> 1639 (7147) august 4. august 19, Orhei M † [...], Mihalce Durac pîrcălabul de Orheiu. Adecă au venit înnainte noastră Cazac căpitanul de călăraşi de Orheiu, şi Cociorveiu hotnogul den satu den Ialoveni, de ţinutul Lăpuşnii, şi Moldovan ce au fostu hotnog den satu den Buecani, şi Nicoar(ă) Nistre din Martineşti, şi Ţogoe de Buhuşouca de au mărturisit înnainte noastră cu sufletele lor cum au fostu în tocmală cîndu au cumpăratu dumnealui, socrul dumisale lui Malcoci şetrariului, răposatul Irimice ce au fostu vornic mari, în zilele lui Alexandro vod(ă), un ţigan, anume pre Barciul, cu ficiorii săi cu toţi cîţi au avutu atunce de la dumneaei giupîneasa lui Avram ce au fostu uşeriu den satu den Cunice, den ţinutul Sorocii, şi de la Ştefan, ficiorul ei, de au datu pentru acel ţiganu şi pentru ficiorii lui doaodzeci de galbeni bani buni. Şi cîndu au mărturisit aceşti oameni tîmplatu-s-au dumnealui Măteiaşu Sturze, şi Papare den Mihăilaşe, şi Bosiiu de Gîrbleşti, şi Toader iuzbaşe de călăraşi şi mulţi omeni buni de ţinutu. Deci noi, vădzîndu că mărturisescu aceşti omeni buni ce mai sus scriem cu sufletele lor cum au fostu într-acea tocmal(ă) cîndu s-au cumpăratu acel ţigan, ce mai sus scriem, noi încă ne-m sculatu de am făcut de la noi cesta mărturie, de la toţi cîţi mai sus sîntem scrişi, dumisale lui Malcoci şetrariul pre mărturie celor omeni ce s-au tîmplatu într-ace tocmală. Şi deaca am vădzutu că mărturisescu ei cu sufletele lor şi mai pre bun(ă) credinţă pusu-ne-m şi peceţile noastre într-această mărturie şi am iscălit. Să se ştie. [...] <19>. [...]. : Zapisul Baciului ţiganului. 1639 (7147) august 23, Iaşi M † Adecă eu, Cozma, şi cu femeia mea, Simina, fata C(î)rstei lui Pobircu, de tîrg de Vaslui, scriem şi mărturisim, cu ceasta scrisoare a noastră, cum noi, de bunăvoia noastră, de nime nevoiţi, nice asupriţi, am vîndut a noastră direaptă ocină şi cumpărătură, ce-au cumpărat moşii noştri, Nicoară şi Ştefan, deosebi de altă moşie ce avem, de la sat, de la Murgeşti, de la ţînutul Vasluiului, de pre Crasna, den vatra satului şi din cîmpu şi den tot venitul ce să va alege. Aceia am vîndut dumisale, lui Caracaş jitniceriul, direptu cinsprădzece galbeni. Şi ne-au plătit dumnealui aceşti bani toţi deplin, 15 galbeni, la mîna noastră, dennaintea dumisale, lui Strătulat sulgeriul, şi dennaintea Neniului vornicul, şi Eremiia şi Ghiorghie Motoc, vornicii de poartă. Şi au iscălit aceşt(i) boiari, toţi, şi au pecetluit. Şi eu, Şaidir, am scris, să s(e) ştie. [...] <7147/1639> [...] <23>. [...] m.p. [...] m.p.; . Eu, Roşea dvornic m-am prilejit . [...] . : † Satul Murgeşti. 1639 (7147) august 30, Iaşi M † [...]. Adecă au venit înaintea domniei mele şi înaintea boiarilor domniei mele, părintele şi rugătoriul nostru, Varlaam, arhiep(i)scop şi mitropolitul de Suceavă, cu un zapis de la boiarii domnii mele, Banul medelniceriul cel mare şi Dumitraşco stolnicul, scriindu şi mărturisindu într-acel zapis cum au strînsu cîţiva oameni buni de la ţînutul Putnei, cîndu au fost socotitori la acea margine, şi au socotit de rîndul unui vad de moară, ce-au cumpărat părintele mitropolitul în Gîrla Putnei, la sat, la Cofeşti, care vad au fost înecîndu pre altu vad, ce iaste mai sus, a nişte oameni, anume: Vicol dascălul de Focşeni, şi Avram de Căpoteşt(i), şi Ţîgan de-acolea şi Văsiian, ginerel(e) lui Ursu. Deci, ei au giudecat după legea şi după obiceiul Gîrlei şi au aflat legea să s(e) mute moara părintelui mai gios, săvai de-are fi şi pre ocina altuia, să poată îmbla şi ceia moară, ce iaste mai sus. Şi au mutat moara părintelui Varlaam mitropolitul mai gios, pre locul popei, lui Procopie, să îmbie morile pre acel loc, să aibă treabă numai cu apa, iar locul de pre uscat să-ş(i) ţie popa Procopie, pre unde va fi partea lui. Pentr-aceia, şi noi, vădzîndu acea scrisoare de la acei boiari şi de la alţi oameni buni, lăsat-am şi noi pre acela giudeţ să îmbie moara părintelui pre acel loc, ce o au mutat. Altă pîra şi gîlceava să nu fie, nice dănăoar(ă), în veci. Altul să nu să amestece. [...] <7147/1639> [...] <30>. [...]. [...] . [...]. : De la măria sa vodă, pentru mutatul morilor pe locul lui Procopie. <1639 septembrie 1-1640 august 31> (7148), Iaşi M † [...]. Scriem domniia mea cum au avut o pîră sluga noastră, Ghiorghie Corosteanul, cu Bălşoae, prentr-un ţîgan, anume Nichita, ficiorul lui Crăciun. Deci, ş-au pus dzi, să stea de faţ(ă) înnaintea domnii mele, şi Corosteanul au venit la dzi, iar Bălşoae au rămas. Pentr-acea, să n-aibă a mai pîra Bălşoae pentr-acel ţîgan nici dănăoară, pentru căce iaste ţîganul de moşie a slugii noastre, a lui Ghiorghie Corosteanul, cum ş-au pus şi diresele înnaintea domnii me. Iar de un cal, ce dzice Bălşoae c-au dat pentr-al ţîgan oarecui, să-ş(i) ceară alul de la cine l-au dat, iar la ţîgan să n-aibă nici o treabă. Aiasta scriem domniia mea; într-alt chip să nu fie. [...] <1639 septembrie l - 1640 aprilie 31>. † [...]. : † A ţîganilor. M † Adec(ă) eu, Chicoş şetrariul scriem şi mărturisim cu scrisoarea no(a)stră, cum au venit la noi, satul Lieştii cu cinstit(ă) cartea măriei sale lui vodă, scriindu la noi ca s(ă) mergem să socotim cu ameni buni pentru o moşie ce-au dzis ei că li-i înpresuta cu neşte hotar(e). Deci noi amu mersu cu oameni buni ş-am socotit cu oameni buni ş-am aflat pre unde au hotărît vornicul Şoldan pre acolea am găsit şi noi hotăra am aflat că sint hotar(e) drepte ca s(ă) fie <...> hotaru. <...> din Dumbrăviţ(a) şi la stina i Bogdănicioaie şi la por<...>mară şi la Podul Cornei, de acolea au pus funea Vartic vornicul, iar pre din gois, pre hotar<ă>le lui Şoldan, a treia parte din Dimăceni, partea din sus, partea căpitanului Ştefan, ce au hotărît Şoldan, cum au aflat aceşti oameni buni cu sufletele lor, anume: Negrul din Şerbăneşti, i Barbul ot tam, i Dragotă ot tam, i Bogdan vătavul ot Căliiani, i Crîstea ot Mereşti, i Văsiiu ot tam, i Baciul ot tam, i Crîstea ot Tomceşti, i Vasilie ot tam, i Cehan ot tam, i Crîstea ot Gîrleşti, i Bejan ot tam, i Mereuţă ot tam, Burdugan ot tam <...> ot tam, Ursul ot tam, Vasilie din Durăşti, alt Vasilie ot răreşti, Ionaşcu Gurban ot Torceşti, i Băloş ot Fîntîneli. Duna ot Căliiani şi mulţi oameni buni. Chicoş şet(rar) . [...] <7158/1649 septembrie l - 1650 august 31 >. M † Mil(o)stiv(e) şi luminate dom fii mărie ta săn(ă)tos. Dăm şt(i)re mării dum[m]ital(e) cu<...> boierinul mări tali, dumnelui Roşca vornicul, cu cinstit(a) carte a mării tali scriindu la noi ca să-i socotim pintru pîr(ă) ce s-au pîrît înnainte mării tali tot satul Lieştii şi Buceştii că l(e) înpresoară hotarul satelor cu hotarul satului Dimăcenilor şi s(ă) socotim cu oamin(i) bun(i) hotarul cel bătrîn a satului Dim(ă)cenilor pre unde au fostu. Pentru acee am mărsu acolo şi am strînsu oamin(i) bătrîn(i) şi bun(i) şi din sus şi din gios, anum(e): Bogdan vătav de Căl(i)eni şi <...>g din Gîrleşti, şi Burdugan de acole, şi Ionaşco din Năneşti, şi Rusul de acole, şi popa Mih(ă)il(ă) din Lieşti, şi Anton de acole, şi lonaşco Gursian din Torceşti, şi Negrul din Şerbăneşt(i), şi Stan din Bil(ă)eşti, şi Ghervasie de acole şi Neculei şi alţi oamini bun(i), şi au mărsit toţi ei cu sufletel(e) lor <...> este hotarul slui D bătrîn încep(e) hoarul din <...>ara, şi de acole merge pre mijlocul Rog(o)jinii, şi de acole merge pîn(ă) în plopul cel arsu, şi de acole merge pîn(ă) într-un semnu ce s(e) che(a)m(ă) La Sfredel, şi de acole merge pre mijlocul satului Dumbrăviţei în dreptul locului pre lîngă beserica Dumbrăviţe(i) pe din sus pe unde dă în matca Siretiului celui Bătrîn, şi de acole merge pre matca Siretiului în gios pîn(ă) într-un semnu ce s(e) che(a)m(ă) Mormîntul Ceichii, şi de e merge în dreptul locului înspre răs(ă)rit pîn(ă) unde dă gura Dimaci în Bîrlad, şi de acole merge pre matca Bîrladului în gios iar în Portişor(a). Iar, m(i)l(o)s(ti)ve domne pintru pîra ce l-au pîrît acel(e) sate înte mării tal(e) că-l(e) împresor(ă) hotarăl(e), aşijdere s-au aflat că au pîrît cu căci că hotarul lor s-au aflat că nu taie peste Bîrlad, cum au pîrît. Deci noi, ase am aflat şi cu sufletel(e) acestor oamin(i) bun(i) iar mărie ta va milostivi Dumnădzeu vei giudeca. 1639 (7148) septembrie 2 M † Adec(ă) eu, Chicoş şetrariul, scriu şi mărturisim, cu scrisoarea nostră, cum s-au jeluit satul Lieştii înnaintea mării sale, lui vodă, pentru o poian(ă), ce s(e) cheamă Rătunda, şi o au împresuratu vornicul Roşea. Deci, măriia sa ne-au trimăs pre noi ca s(ă) socotim cu oameni buni, cum ştiu eu, cu sufletele lor. Deci noi, am aflat cu aceşti oameni buni, cum iaste locul Lieştilor pre unde au hotărît dumnealui, vornicul Şoldan; pre acolea am lăsat şi noi. Şi noi le-am hotărît acea poian(ă). Aşea au aflat aceşti oameni cu sufletele lor, anume: Negrul ot Şerbăneşt(i), Barbul tij, Dragut(ă) tij, Bogdan vătavul ot Căliiani, Cîrstea ot Mereşti, Văsiiu tij, Cîrstea ot Tomceşti, Cehan tij, Cîrstea ot Gîrleşti, Bejan tij, Burdugan tij, Cojma ot Năneşti, Albul tij, Rusul tij, Giurca ot Durăşti, Ilie tij, Vasilie ot Umbrăreşti, Gurban ot Torceşti, Băloş ot Fîntîneni, Dupa ot Căliiani şi molţi oameni, să să ştie. [...]. † Chicoş şet(rar) m.p.; . : Lieştii cu Roşea vornicul. 1639 (7148) septembrie 2 M † Eu, Grăjdan, şi femeia noastră şi cu alţi fraţi, cu toţi ficiorii lui Crăciun vist(ernicel) din Dolheşti, scriem şi mărturisim cu ceasta scrisoare a noastră cu au avut tată-nostru, Crăciun, o cumpărătură, o parte de ocină de l(a) Buhloae cea bătrî, toată partea ei den sat, den Micleşt(i), cum scrie şi în direse de la Costantin vod(ă). Deci, noi, ficiorii, le-am dzis la nişte semenţie ai Buhloae, de vor avea vro putere, să-ş(i) întoarcă ocina. Ei au dzis că n-au nici o putere. Deci, noi, cu toţii, ficiorii lui Crăciun, de bunăvoia noastră, am vîndut acea parte de ocin(ă), ce mai sus scrie, dumisal(e), spătariului Gligorie, drept doaodzeci galbeni. Şi am mersu de am mărturisit şi dumilor sale, boiarilor celor mari. De iasta scriem şi mărturisim, ca s(ă) ştie. [...] <7148/1639> [...] <2>. [...] . [...]. . : On zapis la la Grăjdan cu fimeia lui şi cu molţi fraţi lui Crăciun vist(ernicel), let 7148 <1639> săpt(embrie) 2. 1639 (7148) septembrie 3 M † [...], dăm ştire cu cest zapis al nostru cum am dat giumătate de selişte, anume Oxentiia, ce iaste pe Nistru, în ţinutul Orheiului, o am dat sv(i)ntei mănăstiri, anume la Golăe, pentru sufletul vornicului şi pentru sufletul părenţilor dumisal(e), pentru căci i-am scris la sfîntul pomenic şi pre toţi fraţii noştri. Derept aceea, ca să fie sv(i)ntei mănăstiri direaptă ocină şi dare neclătită în veci. La sfîntul pomenic s-au scris: [...]. Alta, după aceasta danie a noastră, datu-ne-au călugării şi patrudzeci de galbeni. Şi într-această tocmală tîmplatu-s-au mulţi oameni buni. Iar cine să va a[s]mesteca dentru oamenii noştri ca să strice această dare ce s-au dau la svînta mănăstire, pentru sufletele acelor duş(i) de lume, acela om ca să dea sam(ă) înaintea înfricatului şi groaznicului giudeţ ce va hi. [...] <7148/1639>, [...] <3> [...]. [...] . [...] . [...] . [...] . [...] . [...] . [...] . . 1639 (7148) septembrie 4 M † [...], Costantin Hăugul şi Toader Hăugul mărturisim, cu cest zapis şi cu ceasta scrisoare a noastră, cum de bunăvoia noastră de nime nevoiţ(i), nice asupriţi, am vîndut o parte de ocină den sat den Vădeni, văru nostru, lui Pătraşco Hăugul, den doo părţi den tot satul Vădenii, a şesea parte, făr(ă) de partea Ştefanei Căzăcoae, ce are şi ia a treia parte den tot satul, partea den sus. I-am vîndut denaintea frate nostru Savei Hăugul, şi Grecului de Băşeni, şi lui Gherasim, şi lui Nicoră Dupniţ(ă), şi lui Strătulat, fratel(e) lui Nicoar(ă), şi a Cazacului, şi lui Samoil(ă) de Băşeni, şi Costantin, s(î)n Marco ot tam, şi Gorghie cel bătrîn şi a mulţi oamen(i) buni. Şi ne-au dat pre acea parte, ce mai sus scrie, den doao părţi den tot satul, a şesea parte, treidzăci de galben(i) de aur. Şi ne-au plătit deplin, întru mînule noastre, ca să-i fie lui direaptă ocină şi ficiorilor lui. Şi să-ş(i) fac(ă) şi dires domnescu de pre această mărturie a noastră. Şi nime den fraţii noştri să nu aibă treabă a întoarce, nici dănăoar(ă), în veci. Pre mai mar(e) credinţă, ne-am pus şi peceţil(e). [...] <7148/1639> [...] <4> [...]. [...], am scris . Toader Hăugul ; Grecul ; Samoil(ă) ; Costantin ; Sava Hăugul m.p.; Gorghi . : Gherasim; Arsenie; Isac. : Sveti Spiridon <şi alta, din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Vădenii, 7149 <1639> sept(emvrie) 4. No. 2. M † Eu, Costantin Hăugul şi Toader Hăugul, scriem şi mărturisim, cu cestu zapis al nostru, cum am vîndut noi lui Toader lui Gherasim, din partea noastră, Hăugeştilor, a treia parte din sat din Văde, dreptu o sutu de galbeni, bani buni. Şi într-aeastă tocmală au fst: Cazacul din Mălăeşt(i), ş Iacob din Mălăeşti, şi Ghiorghie din tîrg din Iaş(i), şi Onofreiu din tîrgu den Iaş(i) şi alţi mulţi oameni buni. Şi, mai pre mare credinţă, noi am iscălit şi peceţile noastre încă ne-am pus într-acest zapis al nostru, pînă-şi va întări şi-şi va face şi zapis domnescu, ca să să ştie. Şi într-aceast(ă) tocmală au fostu şi losip chihaia din tîr din Iaş(i). [...] m.p. [...] . : Vădenii, a trie part(e) <şi alta din prima jumătate a secolului al XIX-lea>: Fără an şi fără lună. No. 5. M † Eu Irina, fata Botăi den Băşăni, mărturisescu, cu cest zapis al meu, cum am vîndut a mea direaptă ocină den sat den Băşăni, den giumătate de sat, dinfn] a patra parte a patra parte, partea Botăi, şi iar dinlnl acea a patra parte din partea lui Marco, a treia parte, partea Ţiţei, den partea den gios, făr(ă) de a patra parte den tot satul Băşănii ce iaste aleasă şi stîlpită lui Costantin cu rudele lui şi cu Andreişeştii. Am vîndut lui lonaşco Grecei şi Radului din Glodeni acea parte den giumătate de sat, den a patra parte, a patra parte, partea Botăi, şi iar den[n] acea a patra parte, a treia parte den partea lui Marco, a treia parte, partea Titei. Şi mi-au dat 27 taler(i), ban(i) gata. Şi me-au plătit deplin denaintea a mulţi oameni buni, satului Băşenilor, a tot satul, anum(e): Gligorie ot Ostopceni, şi Grecul ot Băşăni. şi Gorghie ot tam, şi Costantin, şi Mih(ă)il(ă), şi Samoil(ă), şi Toader, şi Silion, şi D(u)m(i)tru lui One, şi Pătraşco, şi Toader Marco, şi Costantin a Condrei, şi Toader, s(î)n Grecul, şi Irimiia ot tam. Şi me-au făcut plata deplin. Pentru credinţa ne-am pus toţi peceţil(e). [...]. Grecul ; Gligorie ; Costantin ; Samoil(ă) ; Pătraşco ; Dumitru . : Fără an şi tară lună. N°. 10. „Băşănii”. <Înainte de 1639 (7148) septembrie 11> M † Adecă noi, Fereştii, popa Vasilie şi Parca, şi popa Ştefan, şi Toader Fleşca, şi Vasilie Leţea, şi Ciocîrlie, înşine pre noi mărturisim, cu acestu zapis al nostro, cum noi, de bunăvoia nostră, am dat un locşor den matca ce-i iaz logofătuloi Răcoviţ(ă), la deal, pre rîpă, spre răsărit, pînă în drum, pre drom, în pînă la o[n] zănogea, de-acii la vale, fătoloi Răcăveţă, să-i fie doconilor dumisale. Şi, pre mai m şi peceţele şi am iscălit şi am pos ş pitri, să să ştie, în vece. Şi în tocmal au fost Glegorie dascălul şi Gavrel Ber omeni boni, să să ştie. : † Un iaz, lîngă Fereşti. 1639 (7148) septembrie 11, Iaşi M † [...], Gligorie, şi Marco, şi Arsene, şi Tănasie, feciorii Dochiţei, nepoţii lui Gavril şi lui Ivanco, din satu din Vitolteşti, şi s-au pîrît, de faţă, înnaintea domniei mele, cu Mihoci şi cu fraţii lui, pentru un sat ce să cheamă Vitolteşti, în gura Bujorului, pre Elan, ce este în ţînutul Fălciiului, dzicîndu Mihoci cu fraţii săi, înnaintea domniei mele, cum acel sat Vitolteştii îi este moşie şi nu este vîndut, ce să leagă de acel sat Gligorie şi Negrea şi cu fraţii lor, făr(ă) lege şi făr(ă) isprav(ă). Şi au arătat Mihoci, înnaintea domniei mele, şi un uric de la Pătru vod(ă) pre acel sat, pre Vitolteşti, iar Gligorie şi Negrea şi cu fraţii lor, ce mai sus scriem, au dzîs înnaintea domniei mele, că acel satu, Vitolteşti, li-i cumpărătură, ce-au cumpărat moşii lor, Ivanco şi Gavril, de la moşul lui Mihoci, de la Onea, şi de la soru-sa Cîrstina, cum au arătat Gligorie şi u fraţii săi înnaintea domniei mele şi uric de cumpărătură de la Ştefan vod(ă) pre acel sat, pre Vitolteşti. Deci, domniia mea şi cu tot Sfatul domniei mele i-am giudecat, după obiceiul ţărîi, şi le-am socotit uricele. Şi acel uric de la Patru vod(ă), ce-au arătat Mihoci, s-au aflat minciunos. Şi aşea le-am aflat lege: să-ş(i) ţie Gligorie, cu fraţii săi, satul Vitolteştii, în gura Bujorului, pe Elan, într-îmbe părţile Elanului, cum le spune uricul cel de cumpărătură de la Ştefan vod(ă), iar Mihoci şi cu fraţii săi, de cîte au grăit, de toate au rămas şi tot au grăit în deşertu. Iar Gligorie şi cu fraţii săi s-au îndireptat denaintea domniei mele şi ş-au pus herîie în vistieriul domniei doispredzece zloţi. Deci, de să vor ivi niscare direse în vo vreme, pre sat, pre Vitolteşti, ca să nu să creadză întru nemic. Deci, domniia mea şi cu tot Svatul domniei mele, încă am dat şi am întărit şi de la domniia mea lui Gligorie şi fraţilor lui, Marco, şi Negrii, şi lui Arsenie, şi lui Tănasie şi altor fraţi a lor pre acel sat, pre Vitolteşti, ca să le hie şi de la domiia mea direaptă ocină şi moşie şi cumpărătură acel sat, ce mai sus scriem, satul Vitolteştii, în gura Bujorului, pre Elan, într-îmbe părţile Elanului, şi cu tot venitul ce va hi pre hotarul satului Vitolteştilor, şi feciorilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi cine să va alege dintru dînşii, şi întăritură şi uric, cu tot venitul, cum mai sus scriem, neclătit, în veci, nice să să mai pîrască această pîr(ă), nice odănăoar(ă), în veci. [...]. [...] <7148/1639> [...] <11> [...]. [...] . † [...]. : Ispisoc di la Vasili voevoda, pe sat pe Vitolteşti, l(ea)t 7148 <1639>. 1639 (7148) septembrie 14, Iaşi M † [...]. Dat-am cartea domniei mel(e) slugii noastre, Danciului, spre aceia să fie tare şi puternic cu cartea domniei mele a lua de a dzecea dintr-a lui direaptă ocină şi moşie, din sat din Popeşti şi din Scăuiani şi din Dănceni şi dintr-alte moşii a lui, pre unde va avea, din pîine şi din fîn şi din tot venitul ce să va afla sămănat pre partea lui. [...] <7148/1639> [...] <14>. 1639 (7148) septembrie 16 M † Eu, Alecsandra, fata Nastei, strenepoata Mihuloi, nepoata lui Ignat, com am vîndut o [o] moşie a mea, ce să va alege de pe [par] partea Nastei, din sat, din Şerbăneşti, de nime nevoită şi ne[ne]silîtă, ce de bunăvoia mea, o am vîndutu Naşcului de Moşeteşti. Şi me-au datu pe ace ocină preţ doodzăci de lei şi me-au plătit deplin, ca să-i fie dumisal(e) moşie şi ocină netrecotă, în veci. Şi i-am vîndutu din cînpu, şi din pădure şi din vaduri de moar(ă) şi din totu ce să va lege partea nostră, ca să fie dumisal(e) moşie, şi ficiorilor şi nepoţilor nestrecată în veci; dinnaintea lui Pavai Dzam(ă) din Moşeteş[teş]t(i), şi Toderiţă ot tam, şi a Savei, şi Gociul din Săuceşti, şi popa Zaharie ot tam, şi dinnaintea şoltuzului de Bacău, şi a tîrgoveţi mulţi, oamen(i) bătrîni, megiaş(i) din pregiur. Deci, de acmu ca să nu mai aibă a mai întoarce nici dănăoară. în veci. De iasta scriu şi mărturisescu. Cum mai mare credinţă, ne-am pus peceţile, [...]. [...] <7148/1639> [...] <16>. : Zapis de Şărbăneşti, cumpărătura Naşcului <şi una ulterioară>: Acest zapis l-am cumpărat eu, de la un ginere a Naşcului, Stelian paharnic. . 1639 (7148) septembrie 18, Iaşi M † [...], sluga noastră, Nicolai din satu din Ghireni, cu un zapis de mărturie de la Turcul stolnicul den Cuzlău, şi de la Ghiorghie Cucoranul de Mihăleşti, şi de la Dumitraşco Badiul, şi de la Andronic Badiul, şi de la Gligoraş Borodac(i), şi de la Sturdzea Badiul, şi de la Isac Scorpan, şi de la Simion, feciorul lui Mătiiaşi, şi de la Mogîlde, şi de la Ştefan, cumnatul lui Nicolai, şi de la Gavril Bulăţăl, şi de la popa Pătraşco din Ghireni, şi de la popa Gligorie din Miculinţi, şi de la Lupul Pererăceanul şi de la mulţi oameni buni, scriindu şi mărturisindu într-acest zapis cum au venit înnaintea lor Drăguţa, fata lui Ghiorghie, nepota Gavrilcei, de nime nevoită, nice asuprită, ce de bunăvoia ei, au vînut a ei direptă ocină şi moşie din satu din Crasnoluca, ce este pre Prut, în ţînutl Dorohoiului, din giuate de sat de Crasnoluca, giumătaate din t satul, a patra parte, partea dn [din] vatra satului şi ţarină, şi din fînaţi, şi cu hălăşt pre Giurgiova, şi cu vad de moa pre apa Prutului şi u tot venitul ce să va alege pre acea a patra parte de sat; şi au vîndut acea parte slugii noastre, ce mai sus scriem, lui Nicolai de Ghireni, direptu optudzăci şi cinci de galbeni, bani buni. Deci, domniia mea şi cu tot Sfatul domniei mele, deacă am vădzut acel adevărat zapis de mărturie şi de bunăvoe tocmală şi plată deplin(ă), domniia mea încă am dat şi am întărit şi de la domniia mea slugii noastre, lui Nicolai de Ghireni, pre acea a patra parte de sat din Crasnoluca, partea den sus, din vatra satului, şi din cîmpu, şi din ţarină, şi din fînaţi, şi cu hăleşteu pre Giurgiova, şi cu vad de moară pre apa Prutului şi cu tot venitul ce să va alege pre acea a patra parte de sat, ca să-i fie şi de la domniia mea direaptă ocină şi cumpărătură acea a patra parte de sat, şi feciorilor, şi nepoţilor, şi strenepoţilor şi cine să va alege dintru dînsul, şi întăritură, şi uric, cu tot venitul, cum mai sus scrie, neclătit, în veci. [...]. † [...]. [...] . 1639 (7148) septembrie 19, Iaşi M † [...]. Scriem domniia mea la oamen(i) bun(i) şi bătrîni, megiiaş(i) den sus şi den gios, de pren pregiurul Costeştilor şi a Pietrişului. Dămu-vă ştire că s-au pîrît de faţ(ă), înaintea domnii mele, boiarenul domnii mele, Grama jitnicerul cel mare, cu giupîineasa Grozava păhărniceasa pentru o bucată de hotar de la Costeşt(i), dzicîndu giupîineasa Grozava că iaste de hotarul Costeştilor şi au fost stîlpii şi hotărît în dzilele lui Petru vodă şi a lui Aron vodă, de Nicoar(ă) logofătul. Şi au arătat şi dires(e). Iar Grama jitniceriul au dzîs că iaste acel loc de hotarul lui, de Pietriş. Deci, domniia mea am trimis pre boiarenul nostru, Nenul vornicul, să socotească al u. Pentra aceia, daca veţ(i) vedea tea domnii mele, iară voi să vă strîngeţ(i) ă socotiţi, doară să vor afla oamei de pre atunce. De va hi hotărîtă şi stîlpită acea bucată de loc, cum au dzîs Grozava, să hie a ei. Iară de nu va mai hi fost hotărît nime, nici stîlpit, şi, cum veţi şti voi cu sufletele voastre, să ne daţ(i) ştire cu o scrisoare. Într-alt chip să nu faceţ(i). [...]. † [...]. : † Carte de pîr(ă) cu Strătoaie, pentru Pitrişu. 1639 (7148) septembrie 21, M † [...]. Dat-am carte domnii mele rugătorului domnii mele, egumenului şi a tot săborul de la sfînta mănăstire, de la Galata de Sus, şi pă cine va trimite să fie tare şi puternic cu carte domnii mele a lua pîine de a zece din sat din Copăceni, de pre Suhului, de pre a patra parte de sat, care parte au cumpărat-o răposatul post(elnic) Ianache. Iar cui va părea cu strîmbul să vie de faţ(ă) înnainte domnii mele. Într-alt chip să nu fie. 7148 <1639> sept(embrie) 21. M † Adecă eu, Murgină de Oleşăşt(i), însumi pre mene mărturisescu, cu cestu zapis al mieu, cum eu, de a mea bunăvoie, de nimene nevoit şi înpresurat, am vîndut o vie, a mea moşie, direaptă cumpărătură; şi viia de mîna mea făcută, în sat în Oleşăşt(i). Ce, acea cumpărătură au fost vîndută de soacră-mea, Neacşea, lui Giurcei, lui Porumbriu de Piroteşti. Acea vie, pre aceia, cumpărătură, o am vîndut dumisale, Dabijăi pîrcălabului, şi giupînesei dumisale, Păscăline, dereptu cinsprădzăc(e) galbeni, bani gata, însă fără de moşiie, că moşiia ce o am vîndut deosăbi. În tocmală-ne ne-au fostu Petrea căpitanul, şi Gligoraşcu Bejan, şi Ştefan Bejan, şi Arhip ce au fostu cămăraş, şi Bîrlădean ce-au fostu comis şi mulţi oameni buni, megieş(i). Pentru credinţa, noi ne-am pus peceţile şi iscăliturile, să-i fie de credinţă. † [...] m.p. † [...] m.p. † Eu, Arhip, însumi cu mîna mea, am scris. † . 1639 (7148) septembrie 30, Iaşi M † [...]. Dat-am cartea domniei mele rugătoruilui nostru egumenului şi a tot săborul de la svînta mănăstire de la Beserecani, ca să fie tari şi puternici, cu cartea domiei a-ş(i) ţinea satul Vînătorii, cum au ţinut şi pînă acmu. Nice Boldescul să n-aibă nici o treabă la acel sat pînă nu-ş(i) vor întreba de faţă, înnaintea domniei mele. [...]. [...] <30>. † [...]. : Vînători; : sep(temvrie) 30; <şi una modernă>: 7148 (1639) sept(emvrie) 30, pentru satul Vînători a m-rei Bisericani. 1639 (7148) octombrie 8, Iaşi M † Eu, Ionaşco Ghizdăvăţ, şi Ionaşco a Savei şi Condre de sat de Luceni, înşine pre noi mărturisim, cu ceasta scrisoare a noastră, cum am vîndut, de nime nevoiţi şi neasupriţi, de bunăvoie nostră, o parte de ocină, din părţile noastre din sat [di sat] din Luceni, petru o parte de ocină ce-au fost vîndută din sat din Petreşti pitarului lanachie, de nepoţii noştri, ficiorii Ilenei. Deci, vădzîndu noi că au vîndut nepoţii noştri acea parte de ocină din sat din Petreşti, fără ştire nostră, noi am vîndut din părţile nostre, din sat din Luceni, o parte de ocină, ca să fie împotriva ceii părţi din sat din Petreşti, cea au fost vîndută de nepoţii noştri, dumisale Ursului Ţocîrlan, dereptu optu zloţi, bani buni, şi dereptu doao vaci cu viţei şi un bou bun, ca să fie dumisali Ursusui Ciocîrlan direaptă ocină şi moşie, lui şi ficiorilor săi. Şi ca să aibă a-şi face dumelui şi direse domneşti pre iastă scrisoare a nostră. Şi la iastă tocmală au fostu Erimiia din Slobodzie, şi Pavai pîrcălabul de Chişerei, şi Vasilie Beghiul din sat din Străoani, şi dinainte Niculei vătavul hatmanului, şi Vasilie pîrcălabul, şi Ştefan Cîrcos de tîrgu de Iaşi, şi Chirila, ficiorul Gîrnei, şi Moiseiu, ficioru lui Frăţiman, şi Gavril, ficiorul popei lui Macsan din sat din Bogzeşti, de la Orheiu, şi dinainte a mulţi oameni buni şi bătrîni. Pre mai mare credinţă, am iscălit şi ne-m pus şi peceţile, [...]. [...] <8> [...]. Ionaşco Ghizdavăţ . Ionaşco Savăi . Condrea . [...]. [...], m-am prilejit [...] . † Eu, Dumitraşco, am scris, de Orhe . [...] . Ştefan Cărcoas . [...], m-am prilejit [...] . [...] m-am prilejit la cesta tocmal(ă) . : 7148 <1639> oct(omvrie) 8 <şi două din prima jumătate a secolului al XlX-lea>: Luceni <şi> 7148 <1639> oct(omv)r(ie) 8. 1639 (7148) octombrie 15, Gîrleşti M † [...]. Cum au cumpărat Lazor o parte de moşie de la Boia şi de la Movila şi de la Manea, de la moara Boei pîn(ă) în vadul Şerbăneştilor, cu fanat, cu vad de mora(ă), cu tot venitul, ce iaste partea lor de acolea din pădure. Deci, Lazor de Durăşt(i), carele mai sus scrie, au dat acestor trei fraţ(i) un cal negru înşelat, înfrînat; şi s-au preţuit calul, dereptu dzece ug(hi), şi o păreche de sahaidaci şi doodzeci de ug(hi), bani. Deci, acest zapis s-au făcut în cas(a) Cîrstei de Gîrleşti, denaintea stolnincului Dumitraşco, cîndu au fost pîrcălab, pread Mocan de la Movilen(i), pread Cazac de Şerb<ăneşt>i, pread Ion Morocas tij, pread Lupul ot Umbrăreşt(i), ce au fost socotitori o ţinut pread Lupul ot Şerbăneşti, pread Grigorie Ţifănag tij, pread Drăgan tij, pread Zibeiu tij, pread Stanciul tij, pread Toderiţă ot Merăeşt(i) şi mulţi oamen(i) bun(i) şi bătrînîi şi tiner(i). Şi, mai mare credinţă, ne-am pus degetele. [...] <15>, [...] <7148/1639>. . M † [...], cum au cumpărat Lazor o parte de ocină de la Boia de Şerbăneşi şi de la Movila şi la Manea tij şi le-au dat Lazor acestor trei fraţ(i) 2 bani 10 ugh(i). Şi această moşie iaste din vadul Şerbăneşilor pan în hotarul Gerului şi din deal şi din vie. Partea aces[s]tor trei fraţ(i) au cumpărat Lazor denaintea a mulţi oamen(i) b şi bătrîni pread Micul ot Şerbăneşti, i Stanciul lui Mihoci tij, i Lu tij, i Cazan tij, pread Boian tij. Şi mai mare crei[i]nţă ne-am pus degetle. 1639 (7148) octombrie 16 M † Adecă eu, Pepelea Cireş iuzbaşea de Balomireşti, de pre Gîrla Putnei, mărturisescu cu cestu zapis al meu, cum am dat şi am miluit la svînta mănăstire la Sacul cu o vie, ce-i la sat, la Căpoteşti, ce iaste a noastră dreaptă moşie, şi cu pomăt, ce iaste acolea Ia vie, pentru sufletul mieu şi pentru sufletul părinţilor miei, ca să fie lor ocină, în veci. Ca să nu aibă cineva de ruda noastră sau de nepoţii noştri a lua sau a trica darea şi miluirea ce am dat la svînta mănăstire. Iară cine va vrea să ia darea şi miluirea ce am dat noi ca să fie triclet şi proclet de Dumnedzău, ce-a făcut ceriul şi pămîntul, şi de trei sute şi optusprădzece O(te)ţi, ce-au fost în săborul cel din întîiu, în cetate, în Nechiea, şi de 12 Ap(o)st(o)lî şi de patru Evanghelişti şi să aibă parte cu Iuda ce-au vîndut pre H(risto)s şi să-i fie pîrîş loan Cr(e)stitel(i). [...] <7148/1639>, [...] <16>. : Danie de la Pepelea Cireş <şi> Pricina pre viia de la Pepelea, la Căpoteşti; zapisul lui Pepele Ciereş din 7148 <1639> oct(omvrie) 16, pentru viie de Căpoteşti ci au dat mănăstirii Secului. 1639 (7148) octombrie 20, Ceapliniţi M † Adecă eu, Pavel Ureche biv medelnicer, mărturisescu cu ceas[s]tă scrisoare a mea, la datul sufletului mieu, cum am dat sventei mănăstiri Sacului o prisacă de stupi, la sat, la Brătuleşti, şi o giumătate de un hăleşteu iarăş(i) la acela sat, la Brătuleşti, care parte au fostu a părintelui miu, lui Ştefan, cumpărătură de la tîrg, de la Şchei. Acestea, ce mai sus scrie, acea giumătate de hăleşteu şi prisaca cu optudzeci de matce, am dat pentru sufletul miu sventei mănăstiri Sacul, să mă scrie la pomenic, să roage Dumnedzău pentru sufletul mieu. Şi am dzis popei, lui Toader din Şchei, de au scris, că mînu mea n-au pututu sluji. Au fostu: cumătru Tofan din tîrg, din Şchei, Toader, slaga mea, popa Pepelea, Platon, ca să ştie, să nu strice nime darea dintru [să] semenţi mea. Iar ci va vrea să să ametece şi să strice, acela să hie neertat de Dumnedzău. De-aceasta scriu şi mărturisescu. [...] <7148/1639>, [...] <20>. <1639 (7148)> octombrie 22, Costeşti M † M(i)l(o)stive şi luminate doamne, să fie măriia dumitali sănătos. Dămu ştire măriei tale cum au venitu boiarinul măriei tale, Neaniul vornicul, cu cinstită cartea măriei tali, la noi, ca să ne strîngemu oamini buni şi bătrîni din megiiaşii den pregiurul Costeştilor şi a Pietrişului, pentru o bucată de loc de satu din Pietriş, ce s-au pîrît giupîneasa Grozava şi cu dumnealui, cu Grama jitniceriul cel mare, dzicîndu Grozava înnaintea măriei tali că acea bucată de loc iaste împresurată de cătră hotarul Pietrişului. Şi acea bucată de loc au fostu hotărîtă şi stîlpită despe Pietriş cătră Costeşti, în dzilele lui Patru vodă şi a lui Aron vodă de Nicoar(ă) logofătul. Deci noi, vădzîndu cinstită cartea mării tali, noi ne-am strînsu la sat la Costeşti. Deci, noi de cîndu am apucatu, din dzilele lui Aron vodă şi Eremiei vodă, noi aşe ştimu, cu sufletele noastre, că cine au ţinut Pietrişul, acela au ţinut şi acea bucată de loc, pînă în Bahlueţ, şi le-au fostu Bahlueţul hotarul, iar noi altu hotar[r]îtură şi alţi stîlpi n-am ştiut să fie hotărîtu, cum au pîrît giupîneasa Grozava înnaintea mării tali; iar noi mai demultu nu ştim, ce noi, cum am ştiutu de cîndu am apucatu noi, aşe dăm ştiri măriei tali, iar măriia ta vei faci cum te va milostivi Dumn(e)dzău. Să fie măria dumitali sănătos întru mulţi ani, cu paci de la Dumne(e)dzău adevăr(a)t. [...] <22>. † Robi mării tali: Cărăvan din Siminiceni, Mirţeş de acolo, Vas(i)lie din Todereşti, Andonie de Movileni, Larion de acolo, Gonţea de Hălăştiian(i), Văsiian de acolo, Nichita de Criveşti, Dimiian de acolo, Lupul de Hăbăşeşti, Hilip de acolo, Ionaşco ot tam, Vîrlan di Cinceşti, Nacul de Cîrsteşti, popa Ştefan de Tîrg(u) Frumos, diiaconul ot tam, Toader ot tam şi alţi oamini mulţi buni şi bătrîni, din pregiur, megiiaş(i), dăm ştiri măriei tali. Iar de ne vei pohti măriia ta şi înnaintea măriei tale, totu într-acesta chip vom mărturisii. 1639 (7148) octombrie 28, Iaşi M † [...]. Dămu-vă ştire, deca veţ(i) vedea cartea domniei mele, iar voi ca să aveţ(i) a lăsa în pace doao crîcime mici, derept una mare, şi un coj(o)car şi un meserciu ce sîntu a svintei Ep(i)sc(o)pii de Huş(i). Deci, foarte să-i lăsaţ(i) în pace, întru nemică să nu-i învăluiţ(i), pentru căci nu vă sintu voa în sam(ă). [...] <7148/1639> [...] <28>. [...] . 1639 (7148) noiembrie 8, Iaşi M † [...]. Adecă s-au pîrît de faţă, înnaintea domni mel(e), Aniţa, fata i Vrăbioae postelniceas(ă), cu verii ei, cu Costantin şi cu soru-sa, Safta, feciorii lui Ionaşco Vrabie, pentru a patra parte de sat, de Rădeni, ce-au fost vîndută aceas parte de înma Aniţei, de Nastasiia Vrăbioae, lui Ionaşco Vrabie. Deci, s-au aflat că giumătate de bani n-au fost dat Ionaşco Vrabie. Derep acea, domnia mea i-am giudecat ca să ţie feciorii lui Ionaşco Vrabie pre cîţ(i) ban(i) au dat, pre treidzeci de tal, ce face den a patra parte de sat, giumătate. Iar de nişte cai ce-au pîrît Aniţa, fata i Vrăbioae, şi de un cecmăn şi nişte hamuri d bulgariu, ce-au dzis că le-au luat Ionaş Vrabie, domnia mea i-am giudecat să hie întrebat ei cu Ionaşco, pînă au fost viu, iar pre copii să-i lase în pace. Mai mult să n-aibă a pîra nici dănăoar(ă), în veci, înnainte cartei domniei mele. [...] <7148/1639> [...] <8>. † [...]. : De Dabije vodă; De moşie de Rădeni. 1639 (7148) noiembrie 12, Focşani M † [...]. Scriem domniia mea la vămanu! şi la toţi seat den Stănileşti. Dămu-v<ă> ştire m-am milostivit şi a mi cu acel sat pre boiarinul notru credincios, Răcoviţă Cehan logăfătul al doile. Prentr-aceia, deca veţi vedea cartea domniei mele, iar voi toţi să aveţi a asculta de boiarinul nostru, ce mai sus scriem şi de omul său, carele va trimite acolo, întru tot ce vă vor învăţătură. Aiasta vă scriem domnia mea. într-altu chip să nu faceţi. [...] <7148/1639> [...] <12>. [...] . 1639 (7148) decembrie 8, Scînteia M † Adecă eu, Alixandra, nepoata Armancăi, scriu şi mărturisescu, cu cest zapis al miu, cum eu de nime nevoită, nici silită, ce de bunăvoia mea am dat a mea parte de ocină din sat din Popeşti, din giumătate de sat din partea de sus, din partea moşe-mea Armancăi, giumătate de parte; aceia o am dat nepoatî-mea, Măricuţei, fetei popei Ursului celui domnescu din Scîntee, pentru căci eu sint b<ă>trînă şi trecută şi n-a pre nime. Deci, o am dat pentru sufletul miu şi a părinţilor miei şi a moşilor miei ca să-i fie ocină şi dătătură, cu tot vinitul, ei şi cuconilor ei, cîndu-i va trimite milostivul Dumnedzău. Şi nime dintru săminţiia noastră să nu aibă a strica a noastră daanie, nici dănăoară, în veci. Iară cine să va ispiti să strice a noastră danie, să nu fie iertat de Domnul Dumnedzău şi de Preacurata a lui Maică şi de 318 Ot(e)ţi. Şi cîndu am dat eu această parte de ocină, o am dat cu tot vinitul, din vatra satului, şi din ţarină, şi dintr-apă, şi din cîmpu, şi din fîneţu, şi din pădure, şi din pomeţi, şi din tot vinitul, denaintea Petrei din Pojărăşti, şi Alexa de a şi Gavr ...aş dîntee, şi Sava de colo, şi Oţăl călugărul, şi Toader Răbedici, şi Dumitru de acolo, şi Răbuleţul de acolo, şi Pătrăşcan, ficiorul lui Pălicaş, şi Ionaşco Burar, şi Vas(i)lie ciobotariul, şi Vîrnava şi mulţi oameni buni. Şi, pentru credinţa, ne-am pus şi degetele, să s(e) ştie. [...] <7148/1639> [...] <8>. Alixandra ; Petrea ; Alxa ; Gavril ; Sava ; Oţel ; Toader ; Dumitru ; Răbuleţu ; Pătrăşcan ; Ionaşco ; Vasilie ; Vîrnava . : ... Tufeşti : S(ă) s(e) ştie că dintr-acestu zapis s-au vîndut 13 pămînturi lui Costantin vel armaş <şi> 2 lei am luat ... 5 lei mai dau ... <şi una din secolul al XIX-lea>: 7148 <1639> dec(hem)v(rie) 8. N. 1 : întru acest zapis sint triisprăzăce pămînturi a lui Costandache vel armaş. M † Eu, Mihăilă, nepotul lui Nan, scriu şi mărturisescu cum am mărsu eu de bunăvoia mea, de mi-am cerşut iertăciune de la egumenul Nastasie, şi de la popa Mitrofan, şi de la Partenie, şi de la Iacov, şi de la Dosofteiu şi am spus şi eu cum au fost trei fraţ(i), numai acei unchi ai noştri. Deci, să nu mai aibă nice o nevoe pînă va hi lumea, c-am îmbiat neşte oamen(i) pre menciunile altora cu acea parte de loc de la Nan; e-au fost cumpărătu dentr-acea dentr-o rte a lui de la Toma şi de la o soru a Tomei şi n-are nime nic(i) o treabă făr(ă) mănăstirea Tazlăulu. Şi am făcut această scrisoare denaintea stolnicului Lupul hotarnicul, şi Gligorcei de Purceleşt(i), şi a lui Vasilie ş-a lui Ang[g]hel de Slobodzie ca să n-aibă călugării nici o nevoie pînă în veci. : † Na Putna ot Mihăil(ă), nepotul lui Nan; <şi una grecească>. M † Eu, Danil şi cu femeia mia, cu Nastasia, fata lui Crăciun, scrim şi mărturisim cu cestu zapis al nostru cum noi de bunăvoia noastră, de nimene nevoiţi, am dăruit a noastră ocină din Vlăcoviceşti, ce să va alege, am dăruit dumisale Caracaş jitnicerul ca să-i fie dumisale draptă ocină şi moşie şi cuconilor dumisale, iar cine să va afla de ruda noastră să n-aibă nice o treabă să întoarcă, că n-am vîndut ce am dăruit să fie drept sufletul părinţilor noştri cui au agonisit. Şi acest zapis s-au făcut denaintea popei Irimiia şi denaintea lui Ionaşco egumenului, şi denaintea dascălului Gligorie, şi denaintea lui Murgoci, şi denaintea lui Ghervasie, şi denaintea lui Vasilie Dăşovanul den Vălcoviceşti şi din ceae ce am cheltuit ce va vini partea noastră am dat dumisale lui Caracaş jitniceriului ca să să ştie. Această scrisoare s-au făcut dinaintea acestor o(a)meni ce mai sus scrie şi denaintea a mulţi o(a)meni buni. <1640 (7148) – 1645 (7154)> M † Adec(ă) eu, Nestor(a), fata lui Iacob, nepota lui Precopie, şi Iacobu au fost fecior lui Bacoşu, scriu şe mărturisescu, eu, Nestor(a) cu cestu zapis al meu singur(ă) pre men(e), cum am vîndut partea mea den sat den Cofeşti, ce mi-i partea mea dentr-u pămîntu, a treia parte, den cîmpu şe dentr-apă şe den sileşte, cu vad de mor(ă) şi cu pomăt şe co tot venitul de nem(e) nevoit(ă), neci silită, ce de a mea bun(ă)voe, o-m vîndut sventei mănăster(i) Secului şi egumănului, popei lui Ghedeon ş la tot seborul svestei mănăster(i) ce-i mai sus scris(ă), ca s[s]e l(e) hie lor ocen(ă) şe moşii dereptă. Şi o amu vîndut derept 12 ugh(i) <şi> 7 pot(ronici). Şi me-am întrebat şi frăţiei mei, ca s(ă) mi-o plătească, şi ei n-au vrut se mi-o plătească. Iar ceşti părinţi, ci mai sus scris me-au dat to plat(a) ce-i mai sus scris(ă), denaintea Dabijei biv pîrcălab, şe a lui Pătraşcu ot Băteneşte, şi Eremiei, braţ Dabij(ei), şe denaintea Pepil(ei) Cereş, şe Lupu[pu]l Zbîrcea şi Sema ot Cofeşte, şi lui Vas(i)lie căl(ă)raş şe pop(a) Drăghici ot Tîrgoveţ(i), şi pop(a) Ion ot Cofeşti, şi Meril(ă), şe Anghil <şi> Irimie Milne şe denainte a mulţi oamen(i) şe bătrîn(i), de pen pregiur migeiaş(i), cum toţ(i) au fost de faţe [au fost de faţ(ă)] în tocmal(a) nostră. Şe aşe me-i tocmal(a) ca s(ă) nu s(e) mai întoarcă, în veci nici de fraţii mei, nici de nepoţii mei, că i-am întribat pre toţi. Ei au zes că n-au nici o puter(e) ca s(ă) o plătească. De acesta screm şi mărturisim. Pentru credinţa, ni-am pus şi piceţil(e) [ţile] şi am şi [am] iscălit, se hii de cridenţe, se s(e) ştie. [...]. Lupul ; Sima ; [...] ; Iremie ; Dabij(a) ; Cereşu ; Orbul ; Pop(a) Ion ; Anghel vornicel ; Vasilie vătav ; Eremie . <1640 (7148) – 1648 (7157)> M † Bejan Gheuca şi Efrem, vornicei de Bîrladu. Adecă au vinitu înnaintea noastră şi înntea a mulţi boiari şi neguţători Toader, s(î)nă Sitar den Veşteleşti, şe Ionaşco diiacul, şi Mileci, s(î)nă Draga, şi Ştefan, braţ Toader, şe Neculai, s(î)nă Bolea, şi Todere, s(î)nă Rădoe, şe Toader Ghelbea, şe Strătulat, s(î)nă Vlad, şi Ionăşcuţă, s(î)nă Şes, şe Zîoantie, s(î)nă Moloşco, şi popa Buguţa, şi au adus neşte rus(i) ce le-au ezitu un hălăşteu, la sat la Şerbăcheşti, pre apa Bgdanei, rusie meşterei, anume Ivan, şe Barbă, şe Ungurul şe altu Ivan, şi Ionaşco, şe Popa şe Iamco. Deci, au mărtureset înnaintea noastră cum au tocmet cu Toader şe cu Ionaşco acel hălăşteu derept şesădzăci de zloţ(i), bani gata, şe şăptedzăci de merţă de pani, şe peşte, şe brîndză, şe untu, şe ouă poloboci de brah(ă), şe canea a doo vaci, şe a cinci mascur(i), şi o pile de vacă de opence, şe doo car(e) cu optu boi de-au ezit şapte săpt<ă>mîni. Deci, le-au plătit Toader Sitar şe Ionaşco deiacul şe aeştea eş(i), a lor, toţ(i) cîţe-s screş(i) mai sus, tot deplen, denaintea noastră bănie şe ş-alte bucate. Şi au adus Toader şe Ionaşco şe o carte dom(neasc)ă screindu ca să strîngă toţ(i) răzeşei, cene ari moşei, să dea bani, şe bucate, şe boi, şe car(e), şe ce a trebui la meşteri. Deci, une den răzeşei lor n-au vrut să dea neci bani, [neci bani] neci bucate, neci boi, neci car(e), ce altă nemic(ă). Deci, de acmu să aibă a ţinea acel hălăşteu, cu tot venetul, Toader şe Ionaşco şe cu aceşti răzeşi, care mai sus scriu, iară cene n-au dat ca să nu mai aibă treabă a să amesteca la hălăşteu, pentru căce neci au fostu mai denainte hălăşteu, ce au ezit den pajeşte. De iasta screm şe ne-am pus şe iască

  • terel(e) şe peceţeli pre acestu zapis. [...] . 1640 (7148) ianuarie, Iaşi M † [...]. Dat-a cartea domnie mele boiarenului domnie mele, lui Pătraşco Başot(ă) ce-au fostu logofet, ca s(ă) fie tare şi puternic, cu cartea domnie mele, a opri nişte părţi de ocene ce-au cumpărat la Ciohoreni, partea lui Gavril Ferîe şi partea lui Ionaşco, ficiorul lui Gligorie vătah şi partea Savii ş-a surori sale, Liţa, şi partea Ganii visternicel şi partea lui Gligorie, feciorul Muntancăi, pentru căci iaste a dumisali acea ocină dirapătă, cumpărătur(ă) de la aceşte omenii, de la toţi, de cîţi mai sus scrie. Pintr-aceia, nime să nu cutedze a ţinea sau a opri înnaintea cărţii domnie mele. Iară cui va părea cu strînbul să vie să stea de faţă înnaintea domnie mele. [...]. [...] <7148/1640> [...]. 6 M † Adecă eu, Ionaşco Costiceanul, nepotul Vlaicului, scriem şi mărturisăscu cu acestu zapis al meu cum eu de a mea bunăvoia, de nime nevoit, nice asuprit, amu vîndut a mea dreaptă ocină şi 2oşiia din sat din Şopîrleni, partea Vlaicului, ce să cheamă un bătrîn, aceasta parte de ocină ce să cheamă partea Vlaicului unui bătrîn o amu vîndut lui Necoriţă din Tinteşti, dereptu şeaptedzeci de lei bătuţi, denaintea preutului de Horjeşti, şi denaintea giupînesei îi Cehăneasă, şi denaintea lorgăi de Horjeşti, şi Bo<...>ul de Tinteşti, şi denaitea lui Toader Lupşe de Suleni, ce iaste răzeş, şi aintea Cazacului Frăia, aşijderi răzeş, şi denaintea lui Dumitru dci, şi Simion Roşea ot tam, şi Ursul Brahăş de Păhneşti, şi Bordea de acolo <...>, şi Gligorcea de Tinteşti, şi Dolhan de Suleni, şi Lupul, zet Cehăneas(ă), şi Lepădat, vnuc Cehăneasă şi denaintea a mulţi oameni buni şi bătrîni. Şi, pre mai mari credinţă, ne-am i peceţile aşijzderi pe aceasta mărturtră, ca să aibă a-şi faci <ş>i ispisoc domnescu. Aceasta scriem şi mărturisim. Şi eu, Pătraşco Mihoci, amu scris să să ştie. Şi eu, Moldovan diiac încă m-am tîmplat într-aiastă tocmală. [...] <6> [...]. Şi au iscălit. [...] . † [...] . † Ionaşco 1640 (7148) ianuarie 14, Iaşi M † Eu, Arvasiia, fata Cătălinei, nepoata Măricăi, strănepoata Anghelinei Goae, însămi pre mene mărturisăscu, cu cest zapis al mieu, cum să s(e) ştie că am vîndut partea mea de ocină, ce să va alege din sat, din Doljeşti, de la ţinut