În. de 1635 ianuarie 5. *M A 2 Prea milostive Doamne, să hii Măria Dumitali sănătos întru cinstit scaunul Mării Dumitali. Dăm ştire Mării Dumitali că au venit cinstită cartea Mării Dumitali şi Cehan ce au fost vornic şi Roşca vistearnic, ca să alegem şi să stîlpim satul Stănileştii cu Stărpeanii. Milostive Doamne, strîns-am oameni buni şi bătrîni, de pre înpregiur megeiaşi, şi am ales satul Stănileştii cu cutul Rusilor, partea lui Cehan, iar satul Stărpeanii s-au ales cu cutul Munteanilor, partea Roşcăi vistearnic, cu tot cutul Prutului, din sus. Şi s-au stîlpit din ţarenă şi din vatra satului, cum am aflat cu oameni buni. Aşijderi, ce se-au aflat bălţi pre hotarul Stărpeanilor, din capul satului din gios, giumătate de iazerul Lungul, iar giumătate iaste a Măicanilor. De-aci cii, de la Lungul, în sus, iaste Balta Simei; de-acii, mai sus, iaste Balta Avraamului; de-acii, iaste Gîrla Lungului; de-acii, iaste Racela, în capul hotarului în sus, iar din gios iaste hotarul Stărpeanilor, pînă în vadul Pruteţului. Aceaste bălţi, ce mai sus scrie, sintu preste Prut 3 despre răsărit; iar bălţi ce sintu pre hotarul Stănileştilor sintu de ceasta parte de Prut, despre apus, şi să înpreună cu a Voloseanilor. De aceasta scriem şi dăm ştiri Mării Dumitali; milostivul Dumnădzău să te cruţă, întru mulţi ani. Robul Măriei Tale, az Ionaşco Cujbă ce au fost vornic a scris; sig.. Robii Mării Dumitali, Cujbă vornic, şi Duca comis, şi Dumitraşco, feciorul Şetrarului, şi Iurga din Horjeşti, şi Mihalcea din Gubărneşti, şi Păntelei din Budeşti, şi Ciorba din Cîrlegaţi, şi Pavăl din Gubărneşti, Creţul de-acolo, şi Dieniş din Plotoneşti, şi Gligorie de-acolo, şi Gherma din Clocicari, Ciocan din Leoşti, Pavăl din Plăvăţeani, şi Modruz din Urlaţi, Colac din Vîrîţi, Andronic de-acolo, Ghiorghie de-acolo, Gligorie din Cioreceşti, şi Gligorcea din Brosscăşeni, şi Pătraşco şoltuz din Huşi, şi Giurgea din Huşi, Pătrăşcan din Huşi, Ştefan Galbăn den Huşi. Pe verso, o îns. cont.: Carte de hotărît, pe Stănileşti, ot volost Lăpuşna; şi alta, din prima jum. a sec XIX: Mărturiie hotarnică de la Cujbă vornic şi Duca comis.B 3 Prea milostive şi luminate Doamne, să hie Măriia Dumitale sănătos. Dăm ştiri Mării Dumitali, ca domnului milostiv, cum au venit cu cinstită cartea Mării Dumitale Cehan ce au fost dvornic şi Roşca vistearnicul ca să li aleagem şi să le stîlpim satul Stănileşti cu Stărpeanii. Strîns-am, milostive Doamne, oameni buni şi bătrîni, de pren pregiur megeiaşi, şi s-au ales satul Stănileştii, cu cutul Rusilor, partea lui Cehan vornic, iar satul 4 Stărpeanilor s-au ales cu cutul Munteanilor, partea Roşcăi vistearnicul, cu tot unghiul Prutului, din sus. Şi s-au stîlpit, şi din ţarenă, şi din vatra satului, cum am aflat cu oameni buni şi bătrîni. Aşijderi, ce s-au aflat bălţi pre hotarul Stărpeanilor, din capul satului din gios, giumătate din iazerul Lungul, iar giumătate din gios iaste a Măicanilor. De la Lungul, în sus, iaste Balta Simei; de-acii, mai sus, iaste Balta Avramului; de-acii, mai sus, iaste Gîrla Lungului, de-acii, mai sus, iaste balta Racela, în capul hotarului din sus, iar din gios hotarul Stărpeanilor iaste pînă în vadul Pruteţului. Şi aceaste bălţi, ce sintu mai sus scrisă, sintu preste Prut, despre răsărit; iar bălţi ce sintu pre hotarul Stănileştelor sintu parte de Prut, despre apus, pînă să înpreună cu a Voloseanilor. De aiasta dăm ştiri Mării Dumitali, iar Măriia Dumitali vei faci cum te va îndura Dumnădzău milostivul. Dumnădzău să cruţe pre Măriia Dumitale cu paci şi cu sănătate, întru cinstit scaunul Mării Dumitali, [...]. Robul Măriei Dumnitale, az Ionaşco Cujbă ce au fost vornic a scris; sig.. Robii Mării Dumitali, Duca ce au fost comis, şi Dumitraşco, feciorul Şătrarului, şi Iurga din Horjeşti, şi Mihalcea din Gubărneşti, Pvăl de-acolea, Creţul de-acolea, Păntelei din Budeşti, Ciorba din Cîrlegaţi, Dieniş din Plotoneşti, şi Gligorie de-acolea, Focşea de-acolea, Gherma din Clocicari, Ciocan din Leoşti, Pavăl din Plăvăţeani, şi Modruz din Urlaţi, şi Gligorie Colac din Vîrîţi, Andronic de-acolea, şi Gligorie de-acolea, şi Ghiorghie de-acolea, şi Gligorie Lungul din Cioreceşti, Gligorcea din Brosscăşeani, Pătraşco şoltuz din Huşi, şi Giurgea din Huşi, Pătrăşcan de-acolea, şi Ştefan Galbăn de-acolea şi toţi şerbii Mării Dumitali den pren pregiur, dăm ştire Mării Dumitale. DRH, A, XXIII, nr. 2, p. 2-3-4 1635 ianuarie 9, Iaşi. 6 Adecă eu, Simion Gheuca medelnicearul cel mare, şi cu giupîneasa mea, Mariia, mărturisim cu cest zapis al nostru, cum noi, de bunăvoia noastră, am dat şi am miluit la sfînta mănăstire, la Pîngăraţi, unde iaste hramul [...], cu patru falci de vie, ce avem noi la Cotnari, în Uliţa Înfundată, şi cu cramă în tîrg, lîngă Iacob Dumenecă, şi cu pivniţă de piiatră. Acealea noi am dat pentru sufletul nostru şi a părinţilor noştri. Insă, după moartea noastră să fie a mănăstirei, iară părinţii călugării de la acea svîntă mănăstire să aibă a ne scrie pre noi şi pre părinţii noştri la svîntul marele pomealnic şi să aibă a ne face pamente din anu în anu, la [...]. Iar care egumen nu va face cum scriem mai sus, să fie neertat de Dumnedzău. Şi aşijdire, din fraţii noştri, sau dintru ruda noastră, să n-aibă nici o treabă cu aceaste vii, ce-am miluit noi sveataa mănăstire. Iar cine să va ispiti să strice a noastră dare, acela să fie trecleat şi anaftemea şi să fie cu Iuda într-un loc şi să fie blăstămat de [...] ce-s întru [...], şi de [...], şi de toţi svenţii, în veaci de veaci. De aceasta scriem, să se ştie. [...]. 7 Pe verso, o îns. cont.: [...], de la Gheuca: şi una, mai recentă: Vie.DRH, A, XXIII, nr. 4, p. 6-7 În. de 1635 ianuarie 15. *M 14 Adecă noi, egumenul Ghelasie şi cu tot săborul de la Agapiia, mărturisim cu această scrisoare a noastră şi mărturie, am pus şi peceate a sfentei mănăstiri, cum ne-am tocmit de-naintea a omeni buni, pre bucatele ce au rămas de la Maxin Popovici şi de la femeaia sa, Sofiana, de le-am înpărţit în giumătate. Şi am dat şi casele şi cu 1 loc de casă, ce au fost acolea. Şi ne-au dat 40 de stupi. Şi acel loc de casă l-am dat cu tot venitul ce are în Năvrăpeşti. Şi au fost egumenul Arsenie de la Hangu, şi Ionaşco vornicul di în Mirăsliveşti, şi Gheorghie Borşea, şi Vasilie tij, şi Anfilotie tij şi alţi megiiaşi, ca să să ştie, de acmu să nu mai strice această tocmală nime, în veaci. Şi, mai pre mare mărturie, ne-am pus şi peceţile, de credinţă. Pe verso, o îns. din sec. XVIII: Nivrăpeşti.DRH, A, XXIII, nr. 11, p. 141635 ianuarie 15, Iaşi. 14 Adecă noi, egumenul Ghelasie şi tot săborul de la sfînta mănăstire Agapiia, unde iaste hramul Sveati arhanghel Mihail, anume părintele Damaschin au fostu de faţă, şi Arsenie ce au fost egumen la Hangu, cumu ne-am tocmit de bunăvoia noastră, după moarte lui Popovici, cu cumnatu-său, cu Nacul. Însă deacă ne-am pîrît cu Nacul de faţă, înnaintea Mării Sale, lui Vodă, de dooî case, ce au dat Popovici sfintii mănăstiri, den sat den Năvrăpeşti, noi cu tot săborul am dat dentr-aceale dooî case, o casă, am dat Nacului, căci că s-au socotit această tocmală 15 dennaintea a dumisale, lui Gheorghie păharnecul cel mare, că se, vine acea casă în partea surori-sa, a Sofiianii, Aşijdire, ce să vor găsi bucate rămase de la Popovici: boi, vaci, cai, iape, oi, stupi, să avem a împărţi tot în giumătate aceale bucate. Şi cîndu am făcut noi această mărturie Nacului lui Brut, s-au făcut şi dennaintea altor boiari de Curte, dennaintea lui Gheorghie Năvrăpăscul, şi Ionaşco Botăş vornecul, şi Pătraşco pîrcălabul de Suceava, şi Andreiu vornecul de Botăşeani ş-alţi boiari şi feciori de boiari, anume Bejan Balşe. Iar cine să va mai ispiti den părinţi şi den fraţii noştri de la sfînta mănăstire să strîce a noastră tocmală, să hie trecleat şi proclet de trei sute de oteţi, ce sîntu în [...], şi să aibă parte cu Ariia. Pre mai mare credinţă, am pus şi peceatea sfintei mănăstiri cătră acestu zapis şi au pus peceţi şi au iscălit şi ceia boiari, să se ştie. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. din sec. XVIII: Năvrăpeşti.DRH, A, XXIII, nr. 12, p. 14-151635 ianuarie 15, Iaşi. 18 [...] Adecă Domnia Mea am dat şi am întărit şi am noit rugătorului nostru, Bogzei călugărului, cu a sali direapte ocine şi cumpărături, doao sate în ţinutul Neamţului, pre apa Cracăului, anume Lăleştii şi Căcăceanii, ce sintu amîndoao într-un hotar. Iar hotarul Lăleştilor iaste din moara Căcăceanilor direptu în drum, drumul tîrgului direptu în dumbravă, pen dumbravă în gios, în lacul săc; de acolea, direptu pen dumbravă în gios, pînă în drumul tîrgului, de gios, direptu pe muchea dealului Zăpodiie, muchea dealului în gios, pînă în vadul Izvoarălor; din vadul Izvoarălor direptu într-apa Cracăului, matca Cracăului în sus, pînă în moara Căcăceanilor. Iar hotarul Căcăceanilor iaste pînă în hotarul Căuciuleştilor. Care sate sintu vîndute de răpăosatul Aron Vodă tătîne-său, Bogzăi cluceariul, pentru o nevoe ce au vinit asupra ţărîi, de au dat tată-său, Bogza cluceariul, doao sute de galbeni roşii şi patru telegari suri-vineţi, de s-au dat înmei Hanului, că aceale sate ce mai sus sintu scrise, Lăleşti şi Căcăceani, au fostu direapte domneşti. Pentr-acea, şi Domnea Mea şi cu tot Svatul Domnomii Meali, dac-am vădzut aceale adevărate zapise de la răpăosatul Aron Vodă, Domnea Mea încă am dat şi am întărit rugătorului nostru, Bogzăi călugărului, cu aceale doao sute, ce mai sus sintu scrise, ca să-i hie dereapte ocini şi cumpărături. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Pre Lăleşti; şi alta, din prima jum. a sec. XIX: Ispisoc de la Vasîli voievod, arătător di hotarăle săleştii Lăleştilor şi a Căcăcenilor, doveditor că Lăleştii sînt lîngă Căcăceni şi Căcăcenii lîngă Căuciuleşti, din let 1635.DRH, A, XXIII, nr. 15, p. 18 1635-1637 ianuarie 15, Iaşi. 19 [...], scriem şi dăm ştire, cu est zapis al nostru, pentru rîndul a unii silişti ce am avut dare şi miluire de la Mihul şetrariul, anume Coşeşti, se simtu în ţinutul Cîrligăturii. Deci, acea siliiaşti sta un loc pustiiu şi nu era nici de a trabă, nici de o agonisită svintii mănăstiri. Într-aceaia, noi cu toţi, tot săborul, ne-am sculuat şi am întrebat cini să va găsi să schimbăm cu dînsul acea seleşti, să ne dea oi şi cai. Într-aceaia, s-au găsit dumiialui, Banul vistiiarnicul, şi cu cumnatu-său, Simion Mihăilescul, şi au schimbat cu noi şi ne-au dat svintii mănăstiri patrudzeci de oi cu mii şi trii cai, ca să-şi hie tot pamente acelui titor, careli au miluit şi au întărit svînta mănăstiri. Într-aceaia, noi, cu tot săborul, am fost mai bucuroşi la aceale bucate, ce mai sus scrii, şi le-am luat şi le-am dat noi acea săleşti, cu voia a tot săboru, ca să le hie lor driiaptă oocină şi moşie, cu tot venitul ce-a hi acei săleşti, anume Coşeşti, şi lor şi feciorilor lor, neruşiit nici dănăoară, în veaci. Deci, ca să aibă a-şi faci ei de acmu şi drise dămneşti. Şi uricili ce-am avut pre acea selişti încă le-am dat pre mîna lor. Iară de să vor şi mai afla la ciniva nescare direase pre acea selişti, iali ca să nu să creadză. Şi pre mai mare credinţă, noi am pus şi peceatea svintii mănăstiri, ca să să ştie.DRH, A, XXIII, nr. 16, p. 191635 ianuarie 24, Iaşi. 22 [...] Scriem slujelor Domnii Meale, dăbilarilor, cîţi vor înbla cu toate slujbele noastre la ţînutul Vasluiului, şi zlotarilor, şi leoaşelor, şi ilişearilor şi lucrătorilor şi altora, tutorora, carii veţi înbla la acel ţînut. Daca veţi vedea cartea Domnii Meale, iar voi ca să aveţi a lăsa foarte în pace de toate dabilile, cîte mai sus scrie, trei posluşnici şi un grădinar şi un prisecar, schitului, anume Racoviţa, unde iaste hramul [...], pentru căce Domniia Mea m m-am milostivit şi am ertat acei trei posluşnici şi un prisecariu şi un grădinariu de toate cîte mai sus scrie, să fie de posluşeaniia acelui svîntu schit. Iară acii călugări să aibă a ruga milostivul Domnul Dumnedzău pentru bună sănătatea Domnii Meale şi a Doamnii Domnii Meale şi de la Dumnedzău a dăruiţi fiilor Domnii Meale, dzua şi noaptea. Mai multu să nu învăluiţi înaintea cărţii Domnii Meale! [...]. [...]. Pe verso-ul f. a doua, două îns. din sec. XVIII: [...] 7143/1635; şi: Racoviţa; şi una, în greceşte: [...].DRH, A, XXIII, nr. 20, p. 22 După 1635 ianuarie 24. *M 23 Adecă noi, Gheorghie, feciorul Lupului vornicului, şi Măria, aşijderea fata dumisale vornicului Lupului, dăm ştire cu această scrisoare a noastră cum ne-am tocmit înşine, de bunăvoia noastră, cu maica noastră, cu vorniceasa. Den toate bucatele dumisale vornicului al luat eu, Gheorghie, feciorul Lupului vornicul, şi cu soru-mea, Măria, a treia parte den toate bucatele şi den vii aşijdere; şi den vii am luat eu cu soru-mea trei fălci la Iaşi (?), şi au luat dumneaei la Hîrlău şi la Socrujeşti (?) alte vii; şi ne-a dat dumniaei şi dintr-altă povijie un car femeeascu şi dentr-alte unealte. Ca să să ştie, aciastă tocmală a noastră s-au tocmit denaintea dumisale vistearnicului Dumitraşco Buhuş şi Ion păharnicul, ca să nu mai avem noi noi a mai trage pără cu dumneaei nice dănăoară, în veci; iar carele va mai scorni pără să hie de mare certare. Această tocmală s-au făcut dinaintea noastră, printre toate bucatele ce sîntu împărţitore şi pentru vii şi pentru unealte din casă; iar de otnina se va socoti de acmu iarăşi cum a fi cu direptul, să se ştie. [...] Az Dumitru Buhuş biv visternic. Az Ion Prăjescul biv ceaşnic, iscal. Az Gheorghie Lupul iscal.DRH, A, XXIII, nr. 22, p. 231635 ianuarie 25, Iaşi. 24 [...] Adecă cum au venit înaintea Noastră Hilimon Zahul şi s-au pîrît de faţă, înaintea Noastră, cu Tudori, ce au fost pîrcălab de Hotin, pentru seliştea Păltinişiul, dzicîndu cum le-au fost de moşie acel satu şi l-au fost cumpărat Gheorghie pîrcălabul de Hotin. Apoi s-au dus Zavul cu fraţii lui şi au început a-şi răscumpăra acea selişte, cum ne-au arătat doou zapise de la pîrcălăboae, iar Tudori iarăşi au arătat uric de cumpărătură pre acea selişte, de la pîrcălăboae. Deci, Domniia Mea i-am giudecat şi le-am aflat leage ca să întoarcă Hilimon Zahul cu fraţii lui şeapedzăci şi doi de galbeni întru mînule lui Tudori biv pîrcălab din luna lui ghenarie, 25 de dzile, în doou săptămîni. Iar de nu vor întoarce la aceia dzi, ca să fie ocina piitoare, să n-aaibă a mai pîrî Hilimon Zahul, nici oamenii lui, pentru acea selişte, nice dănăoară, înaintea cărţii Domnii Meale. [...]. Pe verso, o îns. cont.: [...]; şi alta, din prima jum. a sec. XIX: Păltinişul. 7143/1635 ghenarie 25.DRH, A, XXIII, nr. 23, p. 241635 ianuarie 26, Iaşi. 25 [...] Dat-am cartea Domnii Meale slugii noastre, lui Vasilie Murguleţi, ca să fie tari şi putearnic cu cartea Domnii Meale a opri şi a ţinea a sa direaptă ocină şi cumpărătură din sat din Mereşti, cît are el acolea, într-acel sat. Iar cine va hi arat pre locul lui sau va hi cosit, să aibă a-i lua a dzece din pîne şi din fîn şi să aibă a opri şi arătura ce va hi pre locul lui. Iar cui va părea cu strîmbul, să vie să ste de faţă înnaintea Domnii Meale.DRH, A, XXIII, nr. 24, p. 251635 ianuarie 27, Iaşi. 25 [...] Dat-am cartea Domnii Meale boiarinului nostru, lui Ion ce au fostu postelnic, spre aceaia ca să fie tare şi putiarnic, cu cartea Domnii Meale, a ţinea şi a opri satul Locoviţi, ce iaste în ţinutul Cernăuţilor, şi a ... parte din Mamurinţi, pentru căci iaste a lui direaptă moşie. Iar cui va părea cu strîmbul, să vie de faţă la Domniia Mea şi să-şi aducă şi direasele. [...]. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Ion Dobre, pre Locoviţi.DRH, A, XXIII, nr. 25, p. 251635 februarie 9, Iaşi. 29 [...] Scriem Domniia Mea la boiarinul nostru, la Tăutul ce-au fost logofăt, şi la Onciul Iuraşcovici. Dămu-vă ştire că s-au pîrît de faţă înnaintea Domniei Meale Isac Stîrcea şi cu Ghiorghie den Carapciu şi cu fraţii lui pentru sat, pentru Onut, pentru giumătate de sat, ce-au cunpărat Stîrcea de la Ionaşco Stroici, cu loc de mori, care o au dat Stîrcea lui Gavrilaş vornicul, cu tot venitul. Prentr-aceaia , deaca veţi vedea cartea Domniei Meale, iar voi să meargeţi acolo şi să strîngeţi oameni buni şi să socotiţi, să cercaţi vatra satului, să o înpărţiţi în doao, satul, şi să puneţi stîlpi şi la cînpu. Şi iar prentru vecini, să socotiţi carii de unde au venit şi a cui au fost de mainte vreame, măcară şi din ceia ţară, după cine vor hi veniţi, aceluia să hie. Şi iar să socotiţi o parte de ocină, ce au cunpărat Stîrcea cel bătrîn de la Romanco, din giumătate de sat, a treia parte, partea ce s-au chemat a lui Popovschii, şi cu un vecin, ce l-au chemat..., să-i socotiţi pre ce loc i-au fost casa, ca să cercaţi şi să aleageţi şi aceaia parte. Şi cum veţi afla, să faceţi scrisoare şi să trimiteţi la Domniia Mea. Aceasta vă scriem Domniia Mea. [...]. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Onut.DRH, A XXIII, nr. 30, p. 291635 februarie 12, Iaşi. 31 [...] Adecă au venit, înnaintea Domnii Meale şi înnaintea boiarilor Domnii Meale, a mari şi a mici, boiarenul Domnii Meale, Toader Petriceaico armaşul, şi cu un zapis de mărturie de la Dumitraşco de Tureatca şi de la giupîneasa lui, Antemiia, fata Solomii Tudorănese, scriindu cum Dumitraşco şi cu femeaia lui, Antemiia, cuconi n-au avut. Deci alte ocine ce-au avut le-au dat rudelor şi au lăsat unele şi femeii sale, Antemii, iar neşte părţi de moşie şi de cumpărătură din Şileşeul de Sus, în ţînutul 32 Dorohoiului, şi cu loc de hălăşteu şi de moară, aceale părţi de ocină datu-le-au boiarenului Domnii Meale ce iaste mai sus scris, lui Toader Petreceaico armaşul, ca să-i fie lui direapte ocine şi moşii. Cînd au fost acmu, în dzilele Domnii Domnii Meale, venit-au înnaintea Domnii Meale Antemiia Turetcoae, care iaste mai sus scrisă, de s-au plînsu că au cădzut într-o năpaste la giupîneasa Orăşoae. Deci, s-au rugat lui Toader Petriceaico armaşului ca să o agiutoreadze, să să poată plăti de acea năpaste. Datu-i-au bani gata o sută şi doaodzeci de taleri, denaintea Noastră; şi decii, cătră ceale zapise de dare făcutu-i-au şi de la Domniia Mea, lui Petreceaico armaşul, de cumpărătură pre aceale părţi de ocină, de moşie şi de cumpărătură, ce au avut Dumitraşco Tureatcă în sat, în Şilişeu. Derept aceaia, Domniia Mea, deac-am vădzut de a lor bunăvoe tocmală, şi de la Domniia Mea am dat şi am întărit boiarenului Domnii Meale, ce iaste mai sus scris, Petreceaico armaşul, pre aceale părţi di Şileşeu, ca să-i fie lui şi de la Noi, ocină şi moşie, cu tot venitul, [...]. [...]. Pe verso, o îns. cont.: [...].DRH, A, XXIII, nr. 32, p. 31-321635 februarie 15, Iaşi.A 33 [...] Adecă s-au pîrît de faţă înnaintea Dumi Meale, boiarinul nostru, Gavrilaş ce-au fost dvornic mare cu Isac Stîrcea pentru jacu ce l-au jecuit la Hîrlău, la eşirea lui Barnoschi voevod. Deci, Dumnea Mea am pus dzi lui Isac Stîrcea să aibă, de astădzi, în fevrari din cinsprădzeace dzile, într-alte 15 dzile, să-i plătească toată paguba ce i-a făcut, bani şi căftane şi argint. Iar de nu-i va plăti pînă la acea dzi, să aibă vornicul Gavrilaş a-i lua ocinele şi casele şi vecinii şi să-l scoaţă şi pre dînsul din casă. Şi nime să n-aibă a-i ţinea şi a-i opri, preste cartea Dumi Meale. [...]. Pe verso-ul f. a doua o îns. cont.: Jac a Stîrcei.B 34 [...] Adecă Dumnia Mea am pus dziuă lui Isac Stîrcea, de astădzi fevruarie 15 dzile, într-alte cinsprădzeace dzile, să aibă a-i plăti toţi banii, cu cîţi i-au rămas, şi căftane şi arginturi. Iar de nu-m va plăti toate la această dzi, în 15 dzile, boiarinului nostru, lui Gavril ce-au fost vornic mare, iar dumnealui să aibă a-i lua moşiile şi casele, cu vecini cu tot, cu ce va avea, şi să-l scoaţă şi din casă afară, pentru avuţiia lui, ce l-au tăihuit. Şi nime să nu cuteadze lui a-i ţinea şi a-i opri preste cartea Dumi Meale.DRH, A, XXIII, nr. 34, p. 33-341635 februarie 15. *M 34 Adecă eu, Orsul, feciorol lui Mirun, neputol lui Fîrtat însumi mărturisăsc, cu cest zapis al miu, cum am vîndut, de bunăvuia me, parte me toată, den sat den Băloşeni, în vale Jejei, în ţînutol Iaşolui, de vatra satoloi, şe den şeso, şe den tot locul, cu tot venetol. Şi i-am vînîdut derept 60 taleri bite, de bonăvue nustră, şe a me, de nemene sîleţi, şe am vîndut lui Mihaiu Ungorul, şe lui Părades, şe lui Toder, denaente a molţi omeni buni, să să ştei. Şe-n tucmala a fust Dumitraşcu, sînă Şetrar, şe Enachii, frate-său, şe Pană de Cucorăni, şe Dîrlău, şe feciore Hăugoloi, şe Custanten vurnecul, şe Vasîlei de Bolbocani, Nechita de acule şe alţi omeni buni, să să ştei. [...]. Pe verso, duoă îns. cont.: [...], şi: [...]. şi altele două, ulterioare: Băloşeanîi; şi: Ursul, sin Măriun.DRH, A, XXIII, nr. 35, p. 34 1635 februarie 26, Bîrlad. 40 Eto az, Iorga şoltuzul şi cu 12 pîrgari de tîrg, de Bîrlad. Adecă au venit înaintea noastră Ştefan, feciorul lui Mahfteiu din Pogăneşti, cum ş-au vîndut a sa dereaptă ocină şi moşie, din sat din Pogăneşti şi din Polocineşti, dereptu o iapă şi doi galbeni. Şi o au vîndut lui Arion Talger din Elan. Deci, deacă am vădzut noi tocmală şi deplină plată, noi i-am făcut de la noi scrisoare şi îndereptare şi mărturie. Răzeaşii săi încă au fost de faţă, anume: Solomon de Huşi şi Gligorie de Măgiurcani. Şi, pre mai mare credinţă, am pus pecetea oraşului, ca să să ştie.DRH, A, XXIII, nr. 41, p. 401635 februarie 27, Iaşi. 40 Adică eu, Vasisilie Banul vistiarnicul, feciorul lui Pătraşco Banul, scriem şi dăm ştire, cu cest zapis de mărturie al nostru, cum amu dat eu la svînta mănăstire, la Beserecani, giumătate de sat, de Hăsnăşeani, ce iaste în ţinutul Cîrligăturii, cu loc de 41 prisacă şi cu neşte ţelini de viei. Dat-am printru sufletul părintelui nostru, lui Pătraşco Banul, şi printru sufletul mieu, părţile meale, şi de moşie şi de cumpărătură. Iar printru părţile fraţilor miei ş-a surorilor meale, ce-au avut ei depreună cu mene într-această giumătate de sat, de Hăsnăşeani, şi-n moşie şi-n cumpărătură, tocmitu-ne-am de bunăvoia noastră cu surorile meale, cu Annuşca şi cu Drăguţa şi cu Troofana, printru părţile lor ce-au avut într-această giumătate de sat de Hăsnăşeani, şi-n moşie şi-n cumpărătură; datu-le-am eu părţile meale de ocină din satu din Bărboşi, şi din Melintieşti. Aşijdere, m-am tocmit cu frate-mieu, cu Maximiian, şi cu soru-mea, cu Irina, printru părţile lor, ce-au avut ei din cumpărătură, dintr-această giumătate de sat de Hăsnăşeani; datu-le-am eu lor părţile meale de ocină din satu din Căcărădzeani, ce iaste moşiia noastră, în tot hotarul. Aceasta tocmală tîmplatu-s-au dennaintea dumisale, Ghianghei logofătul, şi a giupînului Pătraşco Başotă vel logofăt, şi giupînul Dumitraşco Şoldan vel vornic, şi giupînul Savin vel vornic, şi giupînul Dumitru Buhuş vistiarnic, şi giupînul Gheorghie Roşca vistiarnic, şi Lupul Prăjescul vel clucer, şi Ştefan Moimăscul vel pitar, şi Neanul şi Tănasie, vornicii de gloată, şi alţii mulţi boiari şi feciori de boiari. Drept acea, ca să hie sventei mănăstiri Beserecanilor, această giumătate de sat de Hăsnăşeani, dreaptă ocină şi moşie, cu tot venitul, şi ca să aibă a-şi face şi derease domneşti. Iar altu nime de simenţiile noastre să n-aibă a să amesteca, în veaci. Iar carele dintru fraţii miei sau nepoţii miei va strica aceată tocmală, să hie procleat şi trecleat şi negru ca Iudaa şi blăstămat de [...]. Şi printru mai mare credinţă, iscălit-am, şi ne-am pus peceţile aceştea boiari ce mai sus scrie, într-acestu adevărat zapis, ca să să ştie. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. din sec. XVIII: Zapis de danie pentru Hăsneşeni, pol sat. 7143 1635 fevruarie 27.DRH, A,XXIII, nr. 42, p. 40-41 După 1635 februarie 27. *M 42 Eto az, Banul vistiarnicul, scriem plecată închinăciune la rugători, iubiţi părinţii noştri, la egumenul şi la tot săborul de la svînta măsnăstire de la Beserecani. Cătră aceasta dăm ştire svenţiislor voastre, de veţi vrea a şti de sănătatea noastră: fost-am forte bolnav, iar acum, cu vrearea lui Dumnedzău, avem nedeajde să mai viem pre lume. Pohtim pre milostivul Dumnedzău să dăruiască spăsenie şi bună sănătate svenţiilor voastre. Alta, de rîndul unui loc, carele am fost giuruit şi dat sventei mănăstiri, giumtăte de sat de Hăsnăşeani, cu ceale ţeleni de vii, să ştiţi svenţiile voastre c-am făcut şi altu zapis nou acmu şi m-am tocmit cu fraţii miei, să n-aibă treabă nime acolo, la cea giumătate de sat, că li-am dat într-alte ocine fraţilor miei părţile meale. Ş-am dat zapisul la cest călugăraş ce-au venitu acmu la noi, şi cest nou şi cel vechiu. Altă, pohtescu pre sfenţiile voastre c-am dat cinsprădzeae taleri la cest călugăraş, să-mi faceţi trei sute de leturghii. Ştim că să şie mai cade, ce ni-am tîmplat cam fără chelşug; ce tot avem a griji. De vom hi sănătoşi, avem gîndu să venim şi noi la svînta mănăstire. Aceasta scriem şi să vă spăsiţi de la Hristosu, amin. [...]. Pe verso, adresa: La rugătorii, iubiţi părinţii noştri, egumenului şi la tot săborul de la svînta mănăstire Beserecani, spasite întru o Hriste, amin; apoi, o îns. cont.: Hăsnăşeani; şi două din sec. XVIII: Hăsnănşeani, la Cărligătură şi: Alt zaps de danie de la Vasilie Banul.DRH, A, XXIII, nr. 43, p. 421635 martie 1, Iaşi. 44 [...] scriem şi mărturisim, cu cest zapis al nostru, cum au venit înaintea Noastră Procopie cu fraţii lui, Ionaşco şi Gligorie, şi sora lor, Erina, feciorii lui Dumitraşco Grama, nepoţii lui Trepăduş armaşiul, strănepoţii Oprii cce au fost armaş mare, de a lor bunăvoe, de nimene nevoiţi, nici asupriţi, şi au vîndut a lor direpte şearbe ţigance, aneme Chiţa şi Fătula, cu feciorii lor, featele lui Eremiia ţiganul, din ispisoc de miluire, ce au avut strămoşiul lor, Oprea ce au fost armaş, de la Pătru Vodă. Acealea le-au vîndut Neaniului vornicului de gloată, direptu cindzăci di taleri bătuţi. Şi s-au sculat Neaniul vornicul şi au plătit aceia bani, ce mai sus scriu, deplin întru mînule lui Procopii şi a fraţilor lui, denaintea Nostră. Deci Noi, vădzîndu a lor de bunăvoie tocmală şi deplină plată, făcut-am şi Noi, de la Noi, vornicului Neanului, acest zapis, ca să-i fie de mărturie, să-şi facă şi direase domneşti. Şi, pre mai mare credinţă, pusu-ne-am şi peceţile şi iscăliturile cătră acest adevărat zapis. Şi eu, Borăleanul uricar, cu mîna mea, am scris, să se ştie. [...]. 45 Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Zapis pre ţigance, ce-am cumpărat de la Precopie Grama şi de la fraţii lui; şi alta, de la înc. sec. XIX: Di ţîgani.DRH, A, XXIII, nr. 46, p. 44-451635 martie 2, Iaşi. 45 [...] scriu şi mărturisescu, cu cest zapis al miu, cum am dat un loc de casă, cu pivniţă de piiatră, pre Uliţa cea Mare, aicea în tîrgul Iaşilor; am dat nepotu-mieu, lui Pătraşco Ciogolii ce au fost logofăt, şi giupîineasii dumisale, Marii. Ce acel loc de casă, cu pivniţă de piiatră, mi l-au dat Măriia Sa, domnu nostru, [...], iar Mării Sale i-au fost cumpărătură acel loc. Deci, ei l-am dat nepotu-mieu, ce mai sus scrie, Pătraşco Ciogolii logofăt, şi giupîineasii dumisale, Marii, pentru căci i-au fost giuruit Măriia Sa, domnul nostru, Vasilie voevoda, mainte, giupîineasii dumisale acel loc de case, cu pivniţe de piiatră, pre Uliţa cea Mare. Deci, ca să le fie şi de la noi dare neclătită... . Şi aceasta tocmală şi dare au fost denaintea dumilor-sale [...], şi alţi boiari au fost, din Curtea Mării Sale, lui Vodă. Şi, pre mai mare credinţă, pusu-ne-am şi peceţili cătră acest adevărat zapis. Şi eu, Borăleanul uricar, am scris, să se ştie.DRH, A, XXIII, nr. 47, p. 451635 martie 5, Iaşi. 51 [...] Scriem Domniia Mea la sluga noastră, la Niţul ce-au fost vornic. Dau-ţi ştire că s-au pîrît de faţă, înnaintea Domniei Meale, Pantiul den Periscina cu Guroae şi cu Negrescul, dzicîndu Pantiul că i-au furatu Poiană, feciorul îi Guroae, noao iape. Deci, s-au tocmit denaintea Domniei Meale şi s-a înpăcat. Şi au dat Guroae şi Negrescul, Pantiului, partea lor de ocină den sat den Epureani, cu tot venitul, ce să va aleage partea îi Guroae ş-a Negrescului. Şi să nu să mai pîrască cu alaltu de-aiasta pîră nice odinioară, în veaci, înnaintea cărţei Domniei Meale. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. din sec. XVIII: Carte de la Vasilie Vodă, pe Epureni.DRH, A, XXIII, nr. 52, p. 511635 martie 9. *M 51 Eu, Trifan, şi cu fămeaia mea, Odochiia din Scorţeşti, mărturesescu, la moartea mea, cum am chemat pre dohovnicul mieu, părintele, popa Andrei, de m-am ispoveduit, şi am chemat şi pre văru-mieu, pre Ghervasie, şi i-am învăţat ca să mă grijască, deaca voiu muri. Cu altă n-am avut cu ce, ce am o vie părăsită la Scorţeşte. Învăţatu-i-am să o dea svintei mănăstiri lui Ioan Bogoslov şi să mă scrie la svîntul pomeanic, să-mi hie pomană mie şi fămei meale, Odochiei. Şi am dzis să-mi facă şi trei sărăcuste; şi mii-au dat acei părinţi şi ceară de treidzeci de potronici, de să mă grijască la moartea mea. 52 Aşe mărturesescu eu, popa Andrei, şi Chervasie. Şi s-au tîmplat Gheorghie din Clipicepti, şi Marcul, şi Murgină, şi Stoica, şi Crăciun, şi Todosie, şi Pavăl şi Cozma de acolea. De-aceasta mărturisim cu sufletele noastre, să să ştie. [...]. Pîrcălab, eu, Oprea, am scris. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: [...], şi un adaus ulterior: [...], două îns. greceşti: [...]; şi: [...]. şi una, din prima jum. a sec. XIX: Zapis de danie a lui Trifan şi a soţiei sale, prin cari dănueşte schitului Babele o vie ci o are la Scorţăşti, pentru ertare păcatelor sale.DRH, A, XXIII, nr. 53, p. 51-52 1635-1636 martie 17, Iaşi. 61 Adecă eu, Antimiia, fata lui Simionel, scriem şi mărturesescu, cu ceastă scrisoare a mea, cum m-am tocmit cu fraţii mii, cu Costantin, şi cu Dociul păharnicul, şi cu Nacul, şi cu Pătraşco şi cu Toader, de bunăvoia noastră, pentru partea mea de ocină ce să va vini din toate locurile din cumpărătura tătîne-nostru şi pentru vot, ca să-mi dea şeasădzăci de taleri, bani proşti, pentru partea mea; pînă la Paşti să-mi dea acei bani. Aşijderi, pentr neşte vecini, ... ne-am tocmit să ne dea cinci oi, şi o iapă tînără, şi doi boi tineri de plug şi doi mascuri; şi mii-au ertat şi optu taleri, ce i-am fost datoare. Aşea ne-am tocmit noi, de bunăvoia noastră. Şi, pre mai mare credinţă, mi-iam pus peceatea, să se ştie. Dinaintea a mulţi ficiori de boiari ne-am tocmit.DRH, A, XXIII, nr. 59, p. 611635 martie 22, Durneşti. 63 Adecă eu, Ionaşco, [...], cu femeaia mea, cu Agafiţa, fata lui Ghiorghie Aalbotă, sînguri pre noi mărturisim, cu cestu zapis al nostru, cum noi, de bunăvoia nostră, de nime nevoiţi şi de nime înpresuraţi, numai de bunăvoia noastră, am vîndut a noastră direaptă ocină şi moşie din sat din Corlăteani, ce au avutu femeaia mea, Agafiţa, direaptă ocină şi moşie de la tată-său, de la Albotă, dintr-a patra parte de satu den Corlăteani, a patra parte. Şi o am vîndutu nepotului mieu, lui Toader Petriceaico armaşului celui mare, şi am luatu treidzeci de oi cu miei, şi doaî vaci cu viţei, şi doi boi de giug, şi o iapă şi dzeace stupi. Şi în tocmala noastră au fostu Tăutul logofătul, şi Costantin Ciogolea ci-au fostu pîrcălab la Hotin, şi Gligorie Robceanul aga, şi Gavrilcea Tăutul, şi Dumitraşco Drăguţescul ot Călineşti, şi Coste, feciorul lui Miron de Sinihău, şi mulţi oameni buni. Şi, pre mai maire mărturie, ne-am pus şi peceţile. Eu Coste, nepotul Agafiţii, am scris. [...]. 64 [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Pre Corlăteni, cumpărătură; şi una din a doua jum. a sec. XVIII: O a patra parte din a patra parte a, Albotăi.DRH, A, XXIII, nr. 61, p. 63-641635 martie 24, Iaşi. 73 [...], Adecă au avut dzi înaintea Domniei Meale Irimiia cu Iacov Moţoc pentru o parte de ocină din sat din Tîmpeşti, ce sîntu în dzinutul Romanului ... o bucată de sat, dinn a treia parte, doo părţi. Deci, cîndu au fostu la dzi, Irimiia au venit şi au aşteptatu peste dzi, pînă a şeasa dzi, iară Iacob Moţoc tot n-au venit, ce au rămas din dzi şi din toată leagea, dinaintea Domniei Meale. Iară Irimiia s-au îndireptatu şi ş-au pus ferîia. Drept aceaia, ca să fie tare şi putearnic cu cartea Domniei Meale a-şi ţinea aceale doo părţi di ocină din Tîmpeşti, cu tot venitul. Iară Iacob Moţoc să nu mai aibă nici o treabă a să mai amesteca la aceale părţi de ocină sau a mai pîrî de această pîră niciodănăoară, în veaci, înaintea acestei cărţi a Domniei Meale. DRH, A, XXIII, nr. 66, p. 731635 martie 25. *M 85 Eto az, Fortuna pîrcălabul de Neamţu, mărturisescu cu ceastă scrisoare a noastră cum au furat Gligorie, feciorul lui Vasilie şi a Anghelinei de Moseteşti, de ţinutul Neamţului, 17 stupi a lui Ion şi a lui Lazor şi a Cocolui de Prăjeşti şi14 stopi a Blagăi de Ruşciori. Deci l-au prinsu de l-au adus la mene. Deci, eu l-am întrebat dinaintea a omeni buni: furatu-i-au, au năpastă iaste; el au spus că i-au faratu alte soţii. Deci am vrut să-l duc la Iaşi, în temniţă. El s-au rugat să-l las să plătească bucatele păgăbaşilor şi globa mea. Deci, bucatele păgubaşilor au plătit, iar gloaba mea n-au avut cu ce plăti, ce au luat Gligorie şi tata-său, Vasilie, şi înmă-sa, Anghelina, de la Beachea pîrcălabul de Bogdăneşti, 10 stupi neroiţi, în Vinerea Paştilor, şi 10 bezmeni de ceară lămurită, de me-au dat mie de ş-au globa dinaintea lui Marcu Feaşchea şi dinaintea lui David de Bogdăneşti şi dinaintea scaunului. Iar Vasilie şi Anghelina şi feciorul său, Gligorie, au dat Beachei pîrcălabului partea de ocină a mîne-sa, a Mariicăi, di sat di Bogdăneşti, cu tot venitul, cu voia a tuturor fraţilor a Anghelinei, direptu aceale bucate ce au luat de la Beachea, iar dinaintea acelor oameni ce mai sus sîmt scrişi. [...]. Let 7143 1635 martie 25.DRH, A, XXIII, nr. 70, p. 85 1635-1636 martie 25. *M 86 Scriem şi mărturisim, cu cest zapis al nostru precum, au vîndut Ursul ce-au fost rob la Nădilă, ficior Suseancăi, a patra parte din satul Grădinari, bătrînul lui Draguş, a sa moşie direaptă, din deal, şi din vale, şi din vatră de sat şi din într-apă, de nimene nevoit şi de nimene silit, tot a patra parte din tot vinitul locului. Ş-au cumpărat Bosanciu, şi Nichita, şi Naca, şi Costachii şi Ştefan, cu frate-său, Anghel; ş-au dat pe dinsa 80 de zloţi bătuţi, dintre mulţi omini buni, dintre Gligorie Căpăţini, şi dintre Iftodie, şi dintre Geanta de Băloşeşti, şi dintre Istratie din Perţeşti, şi dentre Tîrnoschi, şi dintre Giula din Grădinari, şi dintre Arion de-acolea, şi dentre Costantin ot tam, şi Ionaşco ot tam, şi in Ionaşco, şi dintre satul, dintre tot, dintre tineri, şi dintre bătrîni, şi dintre Mirăuţi de Sauleşti şi mulţi omini buni. Şi, pentru credinţă, ne-am pus şi degetele, să se ştie. [...]. Gligorie a. d.. Iftodie a. d.. Geanta a. d.. Istratie a. d.. Tîrnoschi a. d.. Giula a. d.. Arion a. d.. Costantin a. d.. Ionaşco a. d.. In Ionaşco a. d.. Mirăuţi a. d.. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Zapisul de la Grădinari, completată ulterior: ce au cumpărat Bosanciu şi Naca; şi două ulterioare: Zapisul di la Ursul robul din Grădinari..., şi: [...].DRH, A, XXIII, nr. 71, p. 86 1635 martie 26, Iaşi. 91 [...] Adecă au venit, înnaintea Domnii Meale şi înnaintea boiarilor Domniei Meale, sluga noastră, Ştefan de Mărgineani, de s-au pîrît de faţă, înnaintea Noastră, cu ginere-său, Costantin, pentr-o bucată de loc ce s-au chemat mainte Treabeşul de Sus Rumănescu. Deci, Costantin au zîs că cea bucată de loc ii iaste lui cumpărătură depreună cu socru-său, Ştefan, iar Ştefan au arătat înnainte Domni Meale ispisoace de la Radu voevod şi de la alţi domni, cum nu i-au fost lui cumpărătură acel loc, ce i-au fost despresurătură de la Alexandru Vodă, pentru căce au fost înpresurată de băraţi de Bacău, şi i-au fost lui direaptă moşie. Deci Noi, vădzînd aceale derease de la Radul Vodă şi de la Alecsandru Vodă de despresurătură şi urice de întăritură, încă şi de la Noi am dat slugei noastre, lui Ştefan, să-şi ţie ocina şi moşia. Şi s-a îndreptat Ştefan înaintea Noastră şi ş-au pus ferîia, iar Costantin au rămas din toată leagea. Iar pentru curături ce-au cumpărat Constantin pre hotariul lui Ştefan, să aibă a-i întoarce Ştefan lui Costantin. Şi mai mult să nu mai aibă el a mai pîrî pre Ştefan de-această pîră nici dănăoară, în veaci. [...]. [...]. Pe vrso-ul f. ă doua, o îns. din sec. XVIII: Ispisoc de la Vasile Vodă, cum s-au pîrît Ştefan cu gineri-său, Costantinu, pentru bucata ce de loc ce-au înpresurat-o băraţii. 7142 1634.DRH, A, XXIII, nr. 73, p. 911635 aprilie 4, Iaşi. 104 [...] Dat-am cartea Domnii Meale egumănului şi a tot săboriul de la mănăstire de la Voroneţ, spre acea să hie tari şi putearnici. cu cartea Domnii Meale, unde vor găsi pre a lor ţîgani, anume pre Ionaşco, fecioriul Sacului, şi pre alţi ţîgani ce vor hi a svintei mănăstiri, în satul Domnii Meale, ori în sate boereşti, ori în tîrguri, ca să-i ducă la mănăstire. Şi nime să nu cuteadze a ţinea sau a opri preste cartea Domnii Meale. [...]. Pe verso, o îns. din sec. XVIII: Pentru ţigani. 7148 1640 aprilie 4.DRH, A, XXIII, nr. 81, p. 1041635 aprilie 4, Glodeni. 105 [...], eu, de bunăvoia mea, de neme nevoit, nice înpresurat, ce de bunăvoia mea, amu vîndut direaptă ocină şi moşie, partea mea de sat din Păşcani, partea de gios, den a treia parte, giumătate, cu loc de prisacă, şi cu vad de moară şi cu tot venitul, şi din deal şi din vale, lui Istratie din Glodeani, dereptu 14 ughi, bani gata, ca să fie neclătit nici dănăoară, în veaci. Şi s-au făcut acest zapis în casa lui Lazor Drulea din Glodeani şi au fost mulţi oameni buni, din sus şi din gios megiiaşi, într-aceasta tocmală, anume: Lazor din Glodeani, şi Rusul ot tam, şi Pătraşco din Dănceşti, şi Ionaşcu ot tam, i Frimul ot tam, şi Ciobăniţă ot Mirceşti, şi Loghin ot tam şi alţii mulţi omeni buni. Deci, noi, vădzindu de bunăvoe tocmală între dînşi, noi ne-am pus şi peceţile. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. din sec. XVIII: [...], lîngă Dănceşti, pe Cutniţa, [...]; şi alta, din acelaşi sec.: 7143 1635 aprilie 4.DRH, A, XXIII, nr. 83, p. 105 1635 aprilie 17, Iaşi. 133 [...] Dăm ştire cum ne-am fost apucat noi de un sat, anume Brătuleţii, de la ţînutul Neamţului, şi am dzis că iaste de moşiia noastră şi l-au ţînut Balica hatmanul, care sat iaste a părintelui vlădicăi, lui Mitrofan, episcopul de Roman, cumpărătură de la Aronescul. Apoi am socotit şi nu s-au aflat acel sat de moşiia noastră, nice l-au ţînut Balica hatmanul. Dece noi, toţi de bunăvoia noastră, am lăsat acel sat să fie iară a părintelui vlădicăi, lui Mitrofan, iară noi, nime dentru seminţiia noastră să nu mai aibă treabă a să amesteca întru nemică la acel sat, nice dănăoară, în veaci. Să să ştie.DRH, A, XXIII, nr. 97, p. 1331635 aprilie 23, Bîrlad. 136 Adecă eu, Mărtin şoltuzul, şi 12 pîrgari de tîrg de Bîrlad. Cum au venit înaintea Noastră Tuda, şi Ionaşco Holteaiul, şi Vasilie Morcov, şi Băloş, şi Ion vătămanul, Bujeniţă, şi Nenuţa, din sat din Dieneşeşti, de pre Tutova, de nimene ponădiţi, nici înpresuraţi, ce de a lor bunăvoe, şi au vîndut a lor direaptă ocină şi moşie, ce au avut ei de la părinţii lor, din sat din Dieneşeşti, de pe apa Tutovei, cu vatră de sat, şi cu vad de moară, şi loc de fînaţ, şi cu săpături, şi din ţarină şi cu tot venitul, ce iaste partea lor, cum mai sus scrie. Şi o au vîndut lui Gligorie Mahfteiu Roşca, derept treidzăci de taleri bătuţi, ca să-i hie lui ocină şi moşie direaptă, şi feciorilor săi, şi nepoţilor şi strenepoţilor săi. Ce, deacă am vădzut şi noi de bunăvoe tocmeală şi deplină plată, noi le-am făcut ispisoc, pînă-şi va face şi direase domneşti. Şi, pre mai mare credinţă, am pus peceatea oraşului, ca să să ştie. 137 [...]. Pe verso-ul f. a doua, cinci îns. cont.: Trecuie ispisoc şi ales de cătră alţi megiiaşi; apoi: Tuda, Ionaşco Holteul, Vasilie Morcov, Băloş, Ion vătăman, Bujeniţă, Nenuţa din Dieneşeşeti, 30 lei; urmează: Uric; apoi: Mai gios; şi, în sfîrşit,: Dieneşeşti, pre Tutova.DRH, A, XXIII, nr. 100, p. 136-1371635 aprilie 29, Iaşi. 141 Adecă noi, [...] şi alţi fraţi ai noştri, scriem şi mărturisim, cu acest zapis al nostru, cum noi, cu toţii, de bunăvoia noastră, de nimene nevoiţi, nici asupriţi, am dat şi am dăruit pre priiatenul nostru, dumnealui Toderaşco logofătul al treile, cu o selişte, anume Gîrbeanii, pre valea Başeului, cu loc de hăleşteu pre Başeu, şi de moară, şi cu fînaţe şi cu tot hotarul, ce au fost acea selişte a lui Isac Balicăi direaptă moşie, şi noi toţi, carii mai sus sintem scrişi, am pîrît şi am luat toate satele Balicăi biv ghetman, pentru căce sintem noi mai aproape rudă lui Isac Balicăi biv ghetman, decît alţii. Pentru aceaia, ac să fie dumisale, lui Toderaşco logofătul al treile, direaptă ocină şi dare de la noi, de la toţi, acea selişte ce să chiamă Gîrbenii, cu loc de hăleşteu în Başeu şi cu tot hotariul aceii selişti, lui, şi cuconilor lui, şi nepoţilor lui şi strănepoţilor lui, neclătit nici dănăoară, în veaci. 142 Iară pre urma noastră, nime din fraţii noştri, sau din cuconii noştri, sau fiecine are hi din ruda noastră, ce sîntem ruda Balicăi hatmanul, ca să na aibă nime a mai pîrî, nici a ruşii a noastră dare, ce am dat şi am dăruit cu toţii. Iar cine să va ispiti şi va ruşii a noastră dare şi tocmală, acela să fie trăcleat şi procleat de la Domnul Dumnedzău, ce au făcut ceriul şi pămîntul, şi de la svîntă Maica Domnului nostru, Iisus Hristos, şi de la toţi svenţii, şi să aibă parte cu Iuda şi cu trăcleatul Ariia şi cu toţi necredincioşii şi să se prăpădească ca Daftan şi Aviron. Şi această dare, ce am dat şi am dăruit dumisale, fost-au denaintea dumisale, lui Pătraşco Başotă vel logofet, şi denaintea dumisale, lui Gavril hatmanul, pîrcălabul de Suceavă, şi Gheorghie păharnicul cel mare, şi Iurdachi vistearnicul cel mare, şi Grama stolnicul cel mare, şi Toma suljearul cel mare, şi Gheorghie Jorea biv suljear, şi Năvrăpăscul vornicul de Poartă, şi Isac Stîrcea, şi Costantin Stîrcea şi alţi boiari au fost întra aceasta tocmală. Şi, pre mai mare credinţă, pusu-ne-am şi peceţile şi iscăliturile cătră acest adevărat zapis, ca să se ştie. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Ispisocul Gîrbenilor, ot volost Dorohoi; alta din sec. XVIII: Ispisoc pe Gîrbeni, la Başău; şi alta de la înc. sec. XIX: Pentru Gîrbeni.DRH, A, XXIII, nr. 104, p. 141-1421635 mai 2, Iaşi. 146 [...] şi alţi fraţi ai noştri, toată ruda răpăusatului Isac Balicăi, scriem şi mărturisim, cu cest zapis al nostru, de rîndul unui sat ce au fost direptu de cumpărătură rudei noastre, lui Isac Balicăi ce au fost hatman, anume Tămăduianii, cum acel sat au fost dare şi miluire dumisale, fratelui şi priiatenului nostru, lui Iurdachi vistearnicul cel mare, de la Ştefan Tomşea voevoda, pentru a lui direaptă slujbă, ce au slujit acelui domnu. Iar cînd au fost în dzilele lui Miron Bărnovschii voevoda, daca au stătut dumnealui domnu, s-au apucat dumnealui de toate satele Balicăi hatmanului şi le-au luat, dzicîndu cum iaste rudă mai aproape acelui boiarin. Luat-au şi acel sat, carele mai sus scrie, Tămăduianii, pre Sireat. Iară dumnealui, Iurdachi vistearnicul cel mare s-au sculat şi au dat lui Bărnovschii Vodă trei sute de galbeni, bani buni, şi ş-au făcut dumnealui acolo curţi bune şi mori într-apa Sireatiului. Iar dacă au venit Moiseiu Moghila voevoda la domnie, aşijdere au luat acel sat de la Iurdachi vistearnicul, pentru căce au fost dumnealui rudă mai aproape lui Isac Balicăi hatmanul decît Bărnovschii voevodă. Iar Iurdachii vistearnicul, vădzîndu cea cheltuială mare la Bărnovschii voevod şi apoi pre curţi şi pre mori în Sireat, n-au vrut să lase, ce au dat lui Moiseiu Moghila voevoda doou sute şi cindzăci de galbeni de aur, şi i-au dat acel sat. Iar cîndu au fost acmu, întru dzilele Mării Sale, domnu nostru, [...], sculatu-ne-am noi, toată ruda lui Isac Balicăi hatmanul, şi am pîrît şi am luat toate satele dumisale pre mîna noastră de pre la streini, căce ni s-au mai cădzut noou a ţinea, decît streinii. Venit-au şi dumnealui, Iurdachii vistearnicul, şi ş-au arătat ispisoace de dare, de la Stefan Tomşea voevoda, şi de cumpărătură, d ela Bărnovschii voevoda, aşijdere, apoi, şi de la Moiseiu Moghila voevoda. Deci, noi, vădzîndu şi ştiindu că i-au dat şi Moiseiu voevoda acel sat, şi pentru căce i-au dat dumisali şi acei 250 de galbeni de aur şi pentru căce au fost dumnealui Moiseiu voevoda rudă mai aproape şi decît noi, iar noi am lăsat să fie dumisale direptu sat şi miluire şi cumpărătură de la cei domni mai de-nainte vreame, dumisale şi fiilor dumisali, lui Iurdachi vistearnicul, şi nepoţilor, şi strănepoţilor dumisale, neclătit nici dănăoară, în veaci. Direptu aceaia, nime dintru rodul nostru, dintru sămînţa a răpăusat Balicăi hatmanul, ca să n-aibă a mai pîrî, nice a mai dobîndi acel sat de la dumnealui, Iurdachii vistearnicul, anume Tămăduianii, pre Sireat, şi cu curţi şi cu mori, ce au făcut dumnealui în Sireat, ca să-i fie dumisale cu tot venitul, cum mai sus scrie. Şi această tocmală, ce am lăsat să fie dumisale acel sat, fost-au denaintea dumisali, giupînul Pătraşco Başotă mare logofăt, şi dumnealui Gavril hatmanul, pîrcălabul Suceavei, şi Gheorghie marele păharnic, şi Toma sulgearul cel mare, şi Grama stolnicul cel mare, şi Racoviţă Cehan logofătul, şi Toderaşco logofătuş al treile, şi Gheorghie Jorea ce au fost sulgear, şi Gheorghie Năvrăpăscul dvornic glotnii şi alţi boiari au fost. Şi, pre mai mare credinţă, ne-am pus şi peceţile şi iscăliturile. Şi eu, Borăleanul uricariul, am scris acest adevărat zapis, ca să se ştie. 147 [...]. Pe f. 1 r., o îns. cont.: Tămădueni; iar pe f. 2r., o îns din sec. XVIII: Pe Temadueni.DRH, A, XXIII, nr. 107, p. 146-1471635 mai 5, Iaşi. 147 [...] Adecă au venit, înnaintea noastră, Mărica Todereasă, fata lui Zubco, şi feciorul ei, Vasilie, şi Calinder şi Toder, de nimene nevoiţi, nici asupriţi, ce ei a de a lor bunăvoe, au vîndut a sa direaptă ocină şi moşie şi cumpărătură, giumătate de sat de Todereani, ce iaste în ţînutul Hîrlăului, cu fînaţe şi cu pămînturi, dumisale, fratelui nostru, lui Gavril hatmanul, direptu o sută treidzăci de taleri. Deci, dumnealui, vădzîndu de bunăvoia lor vîndzare, le-au dat deplin acel bani, ce sîmtu mai sus scrişi, întru mîna Mărieicăi Todereasă şi a feciorului ei, denaintea nostră şi denaintea a mulţi boiari din Curtea Măriei Sale, domnu nostru. Şi direse ce au avut pre acea giumătate de sat le-au dat la mîna dumisale, hatmanului. Direptu aceaia, noi încă, vădzîndu de bunăvoe tocmală şi plată deplină, am făcut, şi de la noi, cestu zapis dumisale, fratelui nostru, lui Gavril hatmanul, ca să-şi facă şi direase domneşti şi întărituri pre acea giumătatea de sat. Şi, pentru credinţa, am iscălit şi ne-am pus peceţile, ca să să ştie. 148 [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: [...].DRH, A, XXIII, nr. 108, p. 147-1481635 mai 8, Zmiiani. 151 Eu, Ştefan, feciorul i Buciumoc, mărturisescu, cu cest zapis al miu, cum am vîndut a mea direaptă ocină şi moşie, de pre mama, Buciumoe, ce să va aleage, din sat din Strînba. Aceasta o am vîndut Dochiei călugăriţei, derept cindzăci de potronici, dinnaintea lui Drăgan de Zmiiani, şi Toader de-acolea, şi popa Toderachi, şi Efrim de-acolea, şi Arsenie, şi Ionaşco de-acolea şi mulţi oameni buni, să să ştie. Şi pentru mai mare credinţă, ne-am pus peceţile, să să ştie.DRH, A, XXIII, nr. 111, p. 1511635 mai 9, Iaşi. 151 [...] Scriem Domniia Mea la giupîneasa Goioae. Dau-ţi ştire pentru acel sat ce am cumpărat Domniia Mea de la tine şi au mai rămas o samă de bani nedaţi. Pentr-aceaia, deaca vei vedea cartea Domnii Meale, iar tu să vii la Suceavă; cu cîţi bani vom hi rămas de pre acea ocină, să ţi-i dăm. Şi de vor mai hi rămas nescare peatece de hîrtii, ce vor hi pre acel loc, toate să le aduci la Domniia Mea.DRH, A, XXIII, nr. 112, p. 1511635 mai 9. *M 152 Adecă eu, Todosie, fata lui Avram, scriu şi mărturisăscu, cu cistu zapis al miu, precum am vinit la dumnealui, la fratele nostru, la Gherghel biv pîrcălab ot Bacău, di nime silită, nici asuprită, ci de a me bunăvoi, de me-am vîndut parte de moşii din sat din Lăzăşti, pe Siret, în ţinutul Neamţului, parte de moşii, din giumătate de sat, din a trei parte, din parte moşuilui nostru, lui Ştefan, a trei parte, a me şi a părinţilor mie, o am vîndut dumisale, fratetelui nostru, lui Gherghel, şi giupînesie dumisaliei, Dragoniii. Şi plata mi-au dat la mîna me, cincisprădzeci taleri. Şi i-am făcut şi au acista zapis, ca să-i hiei dumisale dreptă moşie şi cumpărăpărătură de la mine, neruşiit. Şi acest zapis l-am făcut dinnaite fratelui nostru, lui Gligorie ot Băloşăşti, şi denainte lui Isachi ot tam, şi denainte cumnatului nostru, a lui Loghin ot Bîrgăoni şi a mulţi omeni buni. Şi, printrru mai mare credenţa, mi-am pus degetele şi pecişile, ca să hii de credinţă. [...]. Şi eu, popa Vicol, am scris zapisulu. Az Todosie a. d.. Az Gligorie iscal. Az popă Isachi. Az Loghin iscal. Pe verso, o îns. de la înc. sec. XIX: Zapisul Todosiei, fetei lui Avram, ce-au vîndut pîrcălabului, din giumătate de sat de Lăzăşti, a trie parte. 7143 1635 mai 9.DRH, A, XXIII, nr. 113, p. 1521635 mai 10. *M 152 Isspisuc. Adecă eu, popa Chicuş, mărătorisesco com amo dat 2 vii mănăstirii, ca să scrii la pomelnec. 1 vie am dat; aalta, am loat 1 crateţă, şi eu şi feciuri. 153 Şi-u fost starroste de negoţotori şi alţi negoţători. Cine va întorci să cie proclet. Şi mi-am pos pecete. [...]. Pe verso, trei îns. cont.: [...] apoi: [...]; şi:: [...].DRH, A, XXIII, nr. 114, p. 152-1531635 mai 13. *M 153 [...] Adecă noi, de bunăvoia noastră, de nemene nevoiţi, nice înpresuraţi, ce de bunăvoia noastră, amu vîndut partea noastră de ocină de sat de Păşcani, partea de gios, den giumătate de sat, a treia parte, cu vad de moară, şi cu fînaţă, şi cu loc de prisacă, şi pomăt şi cu tot venitul, şi la cîmpu şi la pădure. Noi am vîndut, cumu şi mai sus iaste scris, lui Istratie din Glodeani, dereptu 14 ughi, bani gata, ca să hie neclătit nici dănăoară, în veaci. Şi au fost într-aceaasta tocmală mulţi oameni buni, din sus şi din gios megiiaşi, anume: popa Simion de Dănceşti, şi Pătraşco Peaicul ot tam, şi Frimul ot tam, şi Ionaşco ot tam, şi Lazor de Glodeani, şi Rusul ot tam şi alţi mulţi oameni buni, megiiaşi de prinpregiuru. Deci noi, vădzindu aceaastă bună tocmală de bunăvoe, noi le-amu făcut zapis şi ne-amu pus şi peceţile, să se ştie. [...]. 154 Popa Măteiu m-am tîmplat la cestă tocmală. Pe verso, o îns. cont.: Zapis ot Păşcani, lîngă Dănceşti, pe Cutniţa, ot volost Vasloi.DRH, A, XXIII, nr. 115, p. 153-1541635 mai 15. *M 155 Adică eu, Gligorii şi Dumitru Şandru, scriimo şi mărturisimo cu acistu adevărat şi drept zapis al nostru, precom am vîndut driapta moşie şi ocină a noastră, a trei parte din sălişte din Mănişti şi din Gruapa cea Mari, parte noastră; şi am vîndut dumisale, lui Ionaşcu Căpăţină, birăului di Ocnă, drept 22 ughi, bani boni. şi am vîndut di a noastră bonăvoe, nisiliţi, nici asupriţi, dumisale şi coconilur dumisale, să-i rămîe moşie, în vici. Şi la tucmala noastră s-au tîmplat omini boni şi prioţi, care ni-am pos şi digitile mai gios, ca să se criază; şi, văzînndu plată deplină am iscălit. [...]. Eu, Gligore Şandru, am vîndut a. d.. Eu, Dumitru, frate-so, Şandru, a. d., am vîndut. Eu, popa Arsene, martor a. d.. Eu, Nicolai, am scris a. d.. Eu, pupa Nicula, martor a. d.. Eu, Drăgan Cupăceanu, martor a. d.. Eu, Ghiorghie Surca, birău di Ocnă, martor a. d.. Pe verso, o îns. din sec. XVIII: Zapis de la Bostan; şi una din prima jum. a sec. XIX: Zapisul lui Grigorie şi Dumitru Şandru, ce vînd a lor driaptă moşie, a triia parte din sălişti Măneştii i din Groapa Mare lui Ionaşcu Căpăţînă, birăului de Ocnă. No. 23. 7143 1635 mai 15.DRH, A, XXIII, nr. 117, p. 155 1635-1651 mai 16, Iaşi. 155 [...] Scriem la toţi feciorii noşştri şi la vătaji şi la giudzi de ţigani, carii veţi înbla pentru ţiganii la ţînutul Orheiului, să aveţi a-l lăsa pre cestu ţigan, anume pre Neanul. Întru nemică să nu-l învăluiţi, ce să aveţi a-l lăsa, că iaste a priiatenului nostru, a feciorullui Lupului vornicul, ce au fostu. [...]. 156 [...]. Pe verso, o îns. cont: Pe ţîgani; şi una din sec. XIX: No. 13. Mai 16.DRH, A, XXIII, nr. 118, p. 155-1561635 mai 21, Iaşi. 156 Eu, Gavril, şi frete-mieu, Pană, şi cu soru noastră, Nastasiia, feciorii Irinei den Băloşeani, nepoţii lui Fădor de acolea, înşine pre noi mărturisim cum am vîndut toată partea noastră din sat din Băloşeani, şi din vatra satului, şi din cînpu, pre unde va hi partea noastră de fînaţ, şi din şes şi dintr-apa Jijii, din care sat iaste spre Jijiia, toată partea noastră, de nime siliţi, nice înpresuraţi, ce de bunăvoia noastră, dirept patrudzeci de taleri de argintu, dumisale, lui Toader Ştefan şi lui Parades Saula şi lui Mihai Ungurul, ca să le hie lor direaptă moşie, şi feciorilor săi, şi nepoţilor şi strănăpoţilor. Şi în tocmala noastră au fost Ionaşco, feciorul Buzei de acolea, i Ştefan, zeat Toader ot tam, i Lupul Dîrlău, i Dumitraşco, sînă Şetrar, i Vasilie Hăugul, i Căzacul ot Mălăeşti, i Strătulat Dupniţă şi mulţi oameni buni din megiiaşi. Pre mai mare credinţă, ne-am pus şi peceţile, să să ştie. [...]. 157 Pe f. 2 r., o îns. grecească, iar pe f. 2 v., două îns din sec. XIX: Gavril şi frate-său, Panu; şi: Băloşănii. 7143 1635 mai 21. No. 6.DRH, A, XXIII, nr. 120, p. 156-157 1635-1637 mai 25, Iaşi. 159 Adecă eu, Gligorie Geapa, feciorul lui Ionaşco, şi cu toţi nepoţii mii din sat din Băiceani, scriem şi mărturisim, cu cestu zapis al nostru, cum eu, de bunăvoia mea, de nime nevoit, nici asuprit, ce de a mea bunăvoe, m-am sculat şi am vîndut a mea direaptă ocină şi moşie din sat din Băloşeani, din cultul de sus, ce să va aleage partea mea toată, am vîndut-o giupînului Mihai neguţătoriul din tîrg, din Iaşi, dereptu doadzăci şi cinci de taleri bătuţi. Şi am luat luat ceaşti bani toţi, deplin, din mîna lui Mihai, şi i-am dat acea parte de ocină, ce să va aleage partea mea din sat din Băloşeni, cu tot venitul, din vatra satului, şi din cîmpum şi din apă şi din fînaţu, din tot venitul, denaintea lui Simion, fecorul lui Ghiorghie, şi denaintea lui Bejan, şi denaintea Savei, feciorul Hăugului, şi Pătraşco, feciorul Hăugului, şi Căzacul din sat din Mălăeşti, şi denaintea Lungului ce-au fostu armaş, încă s-au întîmplat la această tocmală. Şi eu, Gorovei diiacul, am scris, să să ştie. [...]. Şi această tocmală s-au făcut denaintea Porţii Măriei Sale, lui Vodă, şi noi, toţi vornici de Portă, fost-am de faţă cîndu i-au dat bani deplin. Dece, noi încă, dacă am văzut plata şi ei mărturisindu cum au vîndut de bunăvoe, am iscălit într-acestu zapis. [...]. Pe f. 2 r., începutul zapisului, sub altă formă: Adecă e noe, anume Gligorie Geapa şi Rusca Căldăruşooae şi Măriia, fata Geapei, şi Isacu; iar pe f. 2 v., trei îns. cont.: [...]; apoi: [...]; şi: [...] şi una din prima jum. a sec. XIX: Băloşănii. Fără an, iar luna, mai 25. No. 11.DRH, A, XXIII, nr. 123, p. 1591635 mai 28, Suceava. 160 Dintr-aeşti bani am dat eu un cal roibu, dereptu 19 galbeni. Şi au dat Lazor altu cal, iară roibu, dereptu 11 galbeni. Făcutu-s-au 30 galbeni. Care cai i-au luat Pierdutul şi au dat banii la Grama stolnicul. Ţinutu-i-au dumnealui din dzilele lui Moisei Vodă, domniia dintîiu, pînă în dzilele lui Vasilie Vodă; iar dzeace galbeni ce-au fost nedaţi, iarăşi i-am dat: eu, cinci galbeni, şi Grama stolnicul, alţi cinci galbeni. Şi s-au plătit deplin aestu zapis, 40 galbeni, în mîna Iurgăi cămănariul. Iar de va vrea cîndva Grama stolnicul să ceară acei bani, 5 galbeni, ce-au dat pintru Vîrlan, nu să cade să i-i dea, căce s-au ţinut dumnealui cu acei bani atîtă vreame şi n-au vrut să-i dea la mine, cîndu i-am cerşut, mrgîndu la Ţarigradu, să-mi dea acei 30 galbeni şi eu să plătescu acestu zapis deplin, 40 galbeni; sau, de va ţinea dumnealui banii la sine, să plătească dumnealui deplin aceşti 40 galbeni. Iar pintru gîlceava, iarăşi am mai dat eu cinci galbeni, cum ştiu mulţi boiari de aestu lucru. Dzisu-i-am dumisale şi într-alt chip: să dăm aeşti bani, treidzeci de galbeni, la un neguţător, să facă cu dinşii negoţ, să agonisească acei dzeace galbeni, pînă a veni zapisul. Dzisu-i-am săvai să-mi dea la mine 15 galbeni şi să oprească la sine alţi 15 galbeni, iar cîndu va veni zapisul să dau eu 20 galbeni şi dumnealui iară 20 galbeni. Iar dumsnealui nici într-un chip n-au vrut, ce-au ţinut banii toţi la sine, pînă ce s-au plătit acestu zapis. În Suceava, văleatu 7143 1635 mai 28. Pe verso-ul f. a doua, două îns. cont.: [...]; şi: Zapisul ce-am dat 40 galbeni pintru Vîrlan, ficiorul lui Lucoci.DRH, A, XXIII, nr. 124, p. 1601635 mai 31, Iaşi. 161 [...] Scriem DomDomnea Mea la sluga Domnii Meale, la Dumitru uricar biv vornic. Dămu-ţi ştire, daca vei vedea cartea Domnii Meale, să strînge oameni buni, bătrîni, să mergi să hotărăşti la sat la Gurbăneşti şi la Budeşti, să le alegi hotarul despre alte hotare şi altor sate, ce sîntu înpregiur, a svintei mănăstiri Sveati Sava, pre zapis de la Enachi postelnicul. Şi, cum le-i aleage, să faceţi scrisoare la Domnea Mea. Cum va hi mai cu direptul, să socotiţi. [...]. Pe verso, o îns. cont.: [...].DRH, A, XXIII, nr. 125, p. 1611635 iunie 6, Iaşi. 166 [...] Scriem Domniia Mea la sluga noastră, la Burleanul uricariul, şi la Isac Stîrcea. Dămu-vă ştire că s-au jăluit înaintea Domniei Meale sluga noastră, Onciul ce au fostu staroste, dzicîndu că-i înpresură Lupul Talpă ce au fostu comis o bucată de hotar de la Şăndreani şi i-au pusiat nişti fîn de pre partea lui. Pentru aceaia, deaca veţi vedea cartea Domniei Meale, iară voi să strîngeţi oameni buni, din sus şi din gios, să meaegeţi şi să socotiţi şi să aleageţi partea a Onciului deiusăbi, cum va hi mai cu direptul, nemărui să nu făţăriţi, ce, după cum le vor spune diresele şi cum vor şti oameni buni, aşea să le aleageţi. Aşijdere, şi de acel fîn să-i socotiţi, de să va afla că i-au fostu a Onciului, să-i faceţi leage, să-i plătească. Şi cum veţi afla mai cu dreptul, să faceţi scrisoare, să ne daţi ştire. [...]. Pe verso, o îns. cont.: [...], Borăleanului i Stîrcii; şi alta din sec. XIX: Anul 7143 1635 iuni 7. No. 16.DRH, A, XXIII, nr. 130, p. 1661635 iunie 7, Joldeşti. 167 [...] scriu şi însumi pre mine mărturisescu cumu m-am prinsu eu, de bunăvoia mea, de nimene nevoit, nice înpresurat, să aibu a da o sută şi nooîdzeci de galbini, să răscumpăru eu neşte zăloage a nepotului, a lui Ion, feciorul lui Ciolpan, care zăloaage le-a pus părintele nostru, logofătul, Dumnedzău să-l pomenească. Însă m-am prinsu să dau banii de astădzi, de duminecă, din luna lui iuni 7, într-o săptămînă, şi să iau eu giumătate de sat de Parcova şi giumătate de Sireţel. Şi într-această tocmală a noastră au fostu Buzanovschi ce au fost vornic, şi Ghiorghie Năvrăpăscul vornic şi Nacul Năvrăpăscul şi alţi mulţi oamini buni şi bătrîni s-au prilejit. Iar de nu vor hi banii la dzi şi de vor peri unealtele nepotului, lui Ion, să aibu eu a-i da acea sută şi noodzeci de galbini, iar cu giupîineasa Safta, sau cu giupînul Dumitraşco, să n-aibă nepotul a-şi întreba. De aceasta scriu. Însă cîtu va gice nepotul Ion, cu sufletul lui, că fac aceale zăloage, să aibu eu a plăti. DRH, A, XXIII, nr. 131, p. 1671635 iunie 8, Iaşi. 167 Adecă, eu, Piiatra şi cu bărbatul mieu, cu Nuor, nepoata lui Costantin şi a Brînduşei, fata lui Gavril şi a Măricăi, den sat den Dzărneşti, de ţînutul Cohurluiului, însumi, de nime asuprită, nici nevoită, ce de bunăvoia mea, scriu şi mărturisescu, cu cest zapis al meu, de o parte de ocină, ce iaste a mea, în sat, în Dzărneşti, a patra parte; eu, de bunăvoia mea, cu toate bucatele datuli-am dumisale, lui Pană ce-au 168 fostu păharnic, ca să-i hie dumisale direaptă ocină şi moşie, şi feciorilor dumisale, pentru căce acea silişte a noastră, ce-i mai sus scrisă, fost-au un locu pustii de 50 de ani şi l-au făcut dumnelui sat, de iaste cu oameni. Iar eu, Piiatra, ce-s mai sus scrisă, hiindu eu o săracă răzlăţită şi străină şi neavînd pe nime, nice feciori, nici surori, nici nepoţi, nici nepoate, nici veri, nici veare, ce hiindu noi numai cu capul, vădzîndu noi sat cu oameni la moşie moşilor şi a părinţilor miei, venit-am şi noi la moşie mea, neavîndu eu pe nime, eu, de bunăvoia mea, dat-am ace parte de ocină den sat den Dzărneşti dumisale, păharnicului, ce-i mai sus scris, ca să-i hie lui direptă moşie şi ocină, şi coconilor dumisali. Iar dumnelui, păharnicul, să aibă a ne griji şi a ne comînda la moarte noastră şi după moarte noastră, ca pre neşte părinţi a dumisali. Iar după moarte noastră, de să va face noorooadă şi să va ispiti a scoate pre dumnelui den ocină ce i-am dat noi, de bunăvoia noastră, acela om să hii tricleat şi proclet de 318 oteţi [...] şi să hiie cu Arie într-un locu şi omul acela şi cine va face acela giudeţ, pentru căce n-are nime nici o treabă cu ace ocină, nici soţul mieu. Ce i-am făcut cestă carte, să-i hii dumisale de mărturii, ca să-şi facă şi uric pre ace parte de ocină. Pre mai mare mărturie, pusu-mi-em şi pecete. [...]. [...] m. p.; sig,, fost-am de faţă. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Pietra. Este în ispisoc ot Dzărneşti; şi una de la înc. sec. XIX: 7143 1635 iuni 7. Zapisul Pietrai cu bărbatul ei, Nuor, nepoata lui Costantin şi a Brînduşii, ce au dat dumisale, lui Pană ce au fost păharnic, Zirneştii.DRH, A, XXIII, nr. 132, p. 167-1681635 iunie 12.*M 170 Adecă eu, Vasilie Roşca biv jitnicear şi Eremiia Murguleţ, scriem şi mărturisim, cu ceastă adevărată scrisoare a noastră, înşine mărturisim cum noi, de bunăvoia noastră, am ales pre fratele nostru, Pătraşco Dragotă ce au fost spătar, şi frate-său, Dumitru Dragotă; şi Ionaşco, şi Marco, şi Cîrstea, şi Andreiu, feciorii Ilei, şi Ştefan cel bătrîn, şi Maxin, feicorul Turcului din în Bereşti, şi mulţi oameni buni, ca să ne aleagă hotarele, cum au ţînut mai denainte vreame moşii noştri şi cum au hotărîr şi Cîrstea vornicul, înpreună cu Dragotă. Deci, ne-au socotit să ne fie hotarul di în hotarul Oneştilor în gios, alăturea cu hăleşteul, însă într-apa hăleşteului să nu aibă Eremiia treabă; şi de la iaz, pre supt deal, pînă desupra puţului cu un pas; şi de la puţ pre supt deal, pre drumuşor, pînă în drum; şi pre drum în sus pînă în capul piscului; şi di în capul piscului, înrt-o scursură ce dă în capul iazului Vrînceanului, ca să-şi facă iaz, unde au fost Iazul Vrînceanului; pre acela loc să-şi facă şi Eremiia iaz. Însă di în capul Iazului Vrînceanului la deal să nu aibă Eremiia treabă şi satul Păuşeştii nemică, numai să aibă treabă cu hăleşteul tot. Şi nime di întru noi şi di întru feciorii noştri să nu aibă a strica această tocmală a noastră, în veaci. Şi, pre mai mare dinţă, am iscălit şi ne-am pus peceţile înpreună cu ceşti boiari, ce-s mai sus scrişi. [...]. Însă să aibă treabă cu ţărmurii pînă in scursura Vrăncei. [...]. Cîrstea Drăguş, am scris sig.. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Zapis, cum ne-am tocmit cu Vasilie Roşca, să se ştie.DRH, A, XXIII, nr. 135, p. 1701635 iunie 12, Hălăştiiani. 171 Adecă eu, Isac, ficiorul Stanei din Păşcani, şi Dumitraşco, ficiorul popei, lui Vasilie, din Romăneşti, şi Precopiia, ficiorul Dinei din Ţîgăneşti, nepoţii Toflei, înşene pre noi mărturisim, cu ceastă scrisoare a noastră, cum noi, de bunăvoe nostră, de nimene nevoiţi şi de nime asupriţi, am vîndut dumisali, Lupullui Prăjescului clucearului celui mare, un ţîgan; anume Lupul, ficiorul lui Răchită, cu ficiorii lui, cu toţi, dereptu doaodzeci ughi. Şi banii s-au dat deplin în mînule nostre. Şi aiastă totmală au fost dinnainte lui Gheorghie vornicul de Portă, şi dinnainte lui Lazor Moţoc din Movileani, şi dinnainte Petrei din Miclăuşeani, şi dinnainte lui Gheorghie vătămanul din Lăţcani, şi dinnainte popei din Hălăştiiani, şi dinnainte lui Vasilie Benei şi dinnainte a mulţi oameni bni şi bătrîni, de prin pregiur megiiaşi, s-a făcut aiastă tocmală, şi ca să-şi aibă a-şi faci dumelui şi dires domnescu pre aiastă a nostră scrisoare. Pre mai mare credinţă, ne-m pus şi peceţile, să fie de credinţă. De iasta mărturimsim, ca să să ştie. [...]. [...] m-am tîmplat într-această tocmală, după scrisul zapisului. Popa Ştefan. Eu Lazur Moţoc. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Zapis pre Lupul ţiganul; apoi, adăugat cu altă cerneală: ce-i dzice Răchită.DRH, A, XXIII, nr. 136, p. 1711635 iunie 15, Iaşi. 172 Eu, Bercea, feciorul Fratelui de Brădeani, însumi pre mene mărturisescu, cu cestu zapis al meu, cum să să ştie că am dat şi am dăruit o parte de ocină, partea mea din Brădeani, ce să va aleage, din giumătate de sat, din partea din gios, însă partea mea, fără părţile fraţilor miei. Acele părţi nu le dau, ce dau şi dăruesc partea mea, lui Costantin, vărul mieu, iuzbaşa de Miceşti. ... însă dau şi dăruescu de nime neînbiiat, nici înpresurat, ce de bunăvoia mea, dau şi dăruescu fratelui mieu, lui Costantin iuzbaşea, cum mai sus să arată. Din sat din Brădeani, s-au dat din partea mea, şi s-au dat pentru sufletul părintelui meu, Fratelui, şi pentru sufletul fratelui meu Iacob şi a lui Negruţu; pentru aceale suflete dau şi dăruesc, să fie lui direaptă ocină şi moşie, lui şi cuconilor lui şi nepoţilor săi. Şi s-au tîmplat la această darea şi tocmală, cum mai sus scrie, Ostahie de Dumbrăviţă, şi Costantin Grosul de Brădeani şi Ambrohie de acolea. Şi s-au scris în casa lui Gavriil, sluga hatmanului. Şi Isac Hutul [...]. Şi eu, popa Samson, de la Beseareca lui Ştefan Vodă, am scris. Şi pre mai mare mărturie iaste că ne-am pus şi peceţile, ca să să ştie. În Iaşi, leat 7143 1635 iuni 15. Locul Peceţii. Az Isac Huţul.DRH, A, XXIII, nr. 137, p. 1721635 iunie 19, Iaşi. 172 [...] Adecă au vinit, înnaintea Domnii Meali şi înnaintea a tot Svatului Domnii Meali, rugătorii Domnii Meale, egumenul şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire de la Bistriţa, cu un zapis de mărturie de la oameni buni şi preoţi, anume: popa Ion di Sirbi de Sus, şi de la Lazor vătavul de acolo, şi dela Neagomir din Micău, şi de la Ţigan de acolo şi de la mulţi oameni buni, megiiaşi di prin pregiur, şi aşea scriindu şi mărturisindu într-acel zapis, cum au vinit înnaintea lor Lazor Vechiul din Bătineşti şi cu alţi răzeaşi a lui, anume: Anton din Sirbi de Sus şi alţi fraţi a lui, anume Ion Robe, sînovei Galeş, şi Şandru de acolo, şi Petrea, ficiorul Gagii de acolo, şi Anghelina, fata Fratelui vătavului, şi Trifan ot Vităneşti, ginerile 173 Fratele, şi alţi răzeşi, de bunăvoe lor, di nemene nevoiţi, nici asupriţi, ce de a lor bunăvoe, şi au vîndut un vadu de moară, ce este în Gîrla Putnei, la Găgeşti, lui Ştefan logofătului, dereptu patrudzeci de taleri bătuţi. Iar Ştefan logofătul le-au plătit lor deplin acei bani, 40 de taleri, întru mînile acelora ce mai sus scrii. Şi au făcut Ştefan logofătul şi moră şi au dat 12 taleri de argintu meşterilor şi 12 mierţă de grîu şi o bucată de vii şi o ialoviţă. Iar apoi Dumitraşco logofăt, ficiorul lui Ştefan logofăt, au dat ace moră svintei mănăstiri Bistriţăi. Pentr-acee, Domnie Me şi cu tot sfatul Domnii Meale, văndzîndu acel zapis de mărturie de la acei oameni buni, aşea scriindu şi mărturisindu, cum mai sus este scris, Domnie Me am credzut şi Dumnea Mea încă le-am dat şi le-am întărit rugătorilor Domnii Meale ce mai sus sintu scrişi, călugării de la svînta mănăstire Bistriţa, după darul ce le-au dat Dumitraşco logofăt, ca să le hie de la Domnea Mea dreaptă ocină, şi dare, şi miluire şi uric, cu tot vinitul, acea moară ce mai sus iaste scrisă, în Gîrla Putnei. [...]. [...]. Pe verso, o îns. grecească: [...].DRH, A, XXIII, nr. 138, p. 172-1731635 iunie 21, Iaşi. 178 [...] Dat-am cartea Domniei Meale părintelui şi rugătoriului nostru, Ghiorghe, episcopul de Huşi, şi pre cine va trimite să fie tare şi putearnic cu cartea Domniei Meale a bate seadnicul într-apa Prutului, la sat la Vîrîţi, unde au fost şi mai de-nainte vreame seadnicul svintei Episcopie din Huşi. Şi nime să nu cuteadză a ţinea sau a opri înaintea cărţîi Domniei Meali. Iară cui va părea cu strînbu, să vie de faţă înnaintea Domniei Meale. [...]. 179 [...]. Pe verso, o îns. din prima jum. a sec. XIX: Scrisoarea lui Vasîliie voievod, pentru sădnicul de la sat de la Vîrîţi, dîndu-să episcopului de Huşi, Gheorghii, să fie tari şi puternic.DRH, A, XXIII, nr. 141, p. 178-179 1635 în. de iunie 29.*M 183 Eu, Armanca, fata Vasilcăi, nipota lui Sîon, mărturisăscu cu ceastă scrisoare a mea, de nimeni nevoită şi ni prisurată, cum am vîndutu a mea parte de ocină şi de moşie ce am avut, şi cumpărături ce am avut, cu loc de prisacă, şi cu poeni, şi cu fînaţi, şi cu săpături, şi cu loc de iaz, şi cu vatră de sat, şi cu pomăt şi cu tootu venitul, den sat den Coşăsşti, den totu satul, a şeasea tarte, uncu-miu, lui Ionaşco Coşăscului, denaintea lui Tănasie de Oncea, şi Ionaşco Ona, şi Babas armanul de Vasluiu, şi Macarie cojocarul ot tam, şi popa Chiriţa, şi Gligorie Stîrcul, şi Iachim Bîrnaga, şi Îndreiu Turcul şi mulţi omeni buni, de prinn pregiur megiiaşi, dereptu cindzăci de zloţi bătuţi, ca să-i e fie lui moşie în vac, şi ficiorilor lui, şi nipoţilor lui, şi a totă sămînţa lui, cini să va aleagi mai aprope. Că mai mare cridenţă, ne-am pos şi peciţile. [...]. Popa Chiriţa. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont: [...], mărturie; şi două din sec. XVIII: Ionaşcu Coşecul; şi: Cumpărături de Coşeşti i de Toporăşti.DRH, A, XXIII, nr. 145, p. 1831635 iunie 29, Iaşi. 185 [...] Adecă Domnea Mea am dat şi am întărit slugilor noastre, Zaharii diiacul, pre a lui direaptă ocină şi cumpărătură, din giumătate de sat de Orbic a cincea parte, ce au cumpărat de la fata lui Mihăilă Moinescul - iar lui Mihăilă Moinescul i-au fost cumpărătură de la Greaca; şi au cumpăratu dereptu o sută de florinţi tătărăşti şi şease; ce au cumpărat featei sale, Anisiii, şi cu vadu de moară şi cu tot vinitul, ce să va aleage, din giumătate de sat de Orbic a cincea parte, din tot locul - ca să le hie lor, acelora ce mai sus scrii, Zahariia diiacul, şi de la Domnea Mea, direaptă ocină şi cumpărătură, ce au avut din ispisoc de cumpărătură de la Pătru Vodă. Şi aşijderili, am dat şi am întărit slugii noastre, lui Penteleiu, pre a lui direaptă ocină şi cumpărătură din sat din Orbic, ce au cumpărat de la fata lui Bucur armaşul, anume Agafiia, giumătate din partea lui Bucur armaşul, cu tot vinitul, ce au fostu partea Agafiei, din ispisoc de la Costantin Vodă, pentru ce pentr ce au plătit Penteleiu şi frate-seu, Vasilie, capul lui Toader, ficiorul Agafiei, pentru ce au fostu furat Toader un cal; deci cu altă n-au avut cu ce să plăti, ce i-au plătit Penteleiu şi frate-seu, Vasilie, capul, şi au luat acea ocină. 186 Pentru aaceaea, ca să le hie lor, şi de la Domnea Mea, direaptă ocină şi cumpărătură, cu tot vinitul, aceale părţi de ocină ce mai sus scrii, slugii noastre, lui Penteleiu, şi ficiorilor sei şi nepoţilor sei şi a toată seminţiia lui, cini să va aleage mai aproape, şi uric şi întăritură. [...]. Ianos a scris.DRH, A, XXIII, nr. 147, p. 185-1861635 iulie, Iaşi. 186 [...] Adecă au venit înnaintea Noastră şi înnaintea tuturor boiarilor noştri, a mari şi mici, boiarenul nostru, Conde vamăşul, de a lui bunăvoe, de nimene nevoit, nici asuprit, şi ş-au vîndut a lui direaptă ocină şi cumpărătură, din direase de cumpărătură ce a avut de la ... voevoda, un sat, anume Popricanii, la Tivova, între Posadnici şi între Cîrniceani. Acela sat l-au vîndut boiarenului nostru credincios, lui Iurdachii vistearnicul cel mare, direptu o sută de galbeni buni. Iară lui Conde i-au fost cumpărătură de la Toader Gogoneţ, din uric de moşie ce au avut de la Ştefan voevoda. Intra aceaia, Domniia Mea ales-am pre cinstiţi şi credincioşi boiarii Domnii Meali, Dumitraşco Şoldan vornicul cel mare de Ţara de Sus şi pre Necula Catargiu ce au fost vistearnic mare şi pre sluga noastră, pre Borăleanul uricariul, şi au hotărît hotariul aceluia sat, a Popricanilor, pren pregiur, cu oameni buni şi bătrîni, de pren pregiur megiiaşi, şi slugi domneşti, anume: Lupul Dîrlăul ot Cîrniceani, şi Coşciug ot tam, şi Petrea ot tam, şi Arsenie ot Şendreani, şi Ionaşco Sasul tij, şi Sanson tij, şi Teatea tij, şi Vasilie ot Ionăşeani, şi Pavel ot Mălăeşti şi alţi oameni buni. Şi hotarul să înceape, dintîiu, din gura Tivovei, pre din gios de sat, direptu la deal, pren pădure, în vîrvul dealului, unde să cheamă Dealul Mare; de acolo, direptu la vale, pren pămînturi, pînă la vale, şi priste vale şi priste drumul mare, la un stîlpu de peatră, ce-i pus de la deal de drum; de acolo, direptu la deal, la Movila lui Hilip; de acolo, drumul în sus, pînă la un stîlpu de piiatră, despre hotarul Moimeştilor; de acolo merge iarăşi la vale, pînă la alt stîlp de piatră, despre hotarul Puriceanilor; de acolo, direptu pre din sus de gura drumului cel mare care 187 merge la Movila Boerilor; de acolo pogoară la vale, pre din gios de Puriceani, şi loveaşte hotarul în gura Troianului, la un stîlp de piatră, priste Jijie, în tîrlă; de acolo, direptu în Iazul Popei, la un stîlpu de piatră, în capul iazului, şi d-acii, direptu priste şes, într-altu stîlpu de piiatră, în mijlocul şesului; de acolo, într-altu stîlpu de piiatră, lîngă un drum, împotriva unor spinişori; de acolu, acel drumuşor, la altu stîlpu de piiatră; de-acii, în drumul mare, la altu stîlpu de piiatră; de-acii, tot drumul mare în gios, pînă în Tivova, şi matca Tivovei spre paa Jijii, pînă în gura Tivovei. Acolo se împreuneadză hotariul. Direptu aceaia, ca să fie, şi de la Noi, boiarenului nostru credincios, lui Iurdachii vistearnic, acela sat, Popricanii, cu loc de mori în Jijiia, ce iaste între Posadnici şi între Cîrniceani, direaptă ocină şi cumpărătură şi hotărîtură, cu tot venitul, neruşeit nici dănăoară, în v eaci. Şi altu nime să nu să amestece.DRH, A, XXIII, nr. 148, p. 186-1871635 iulie, Iaşi. 187 [...] 188 [...]. Dau-vă ştire, deaca veţi vedea ceastă carte a Dumii Meale. Iar voi ca să aveţi a strînge oameni buni şi bătrîni şi de prin pregiur megiiaşi şi să meargeţi la sat la Dumeani, ce iaste pre Ibăneasa, ca să aleageţi hotarul acelui sat despre alte sate de prin pregiur, despre Miclăuşani, şi despre Cordăreani, şi despre Popeani şi de cătră Săpoteani, din cînpu şi într-apă, hăleşteae ce vor fi, pre unde au fos hotarul mai de demultu, ca să fie acmu a boiarinului Dumii Meale, a lui Pătraşco Ciogolea pîrcălab de Hotin, pre direase ce are. Şi, cum veţi afla cu oameni buni, voi să rădicaţi şi stîlpi despre alte hotară. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: De hotărît, cu Stîrcea; alta, mai tîrzie: Miclăuşeanii; şi una din sec. XVIII: De hotărît, Dumenii.DRH, A, XXIII, nr. 149, p. 187-1881635 iulie 1, Iaşi. 189 [...] scriem şi mărturisim cum au venit, înnainte nostră, fratele nostru, Lupul Prăjescul clucear şi cu Dumitru Cărăbăţ de Lăpuşnaa, de s-au tocmit dinnainte nostră pentru nişti ţîgani ce-au fost de moşie a fratelui nostru, ce mai sus scrie, a Lupului Prăjescul clucear, care ţigani au fost cumpărat Dumitru Cărăbăţ, anume Costea, de la un turcu din Cetate Albă, iar ţiganca nu au răscumpărat-o. Deci, s-au tocmit de bunăvoe lor, dinnainte nostră, de au înpărţit ficiorii, şi s-au vinit în parte dumisali, cluceariului, Motoiu ţîganul, cu un copil, şi Costeasa ţîganca, cu Ion ţîgan, copilul cel mai mic. Iar în parte lui Dumitru Cărăbăţ s-au vinit Răzvan ţîgan, cu ţîganca sa, cu Mărica, şi Pădure copilul, fratele lui Răzvan, cu soro-sa, cu Marina ţîganca. Deci, s-au tocmit şi s-au înpărţit denainte noastră, cum scriem mai sus. 190 Deci, noi, vădzînd de bunăvoe lor tocmală şi înpărţală dinnainte noastră, am iscălit şi ne-am pus şi peceţile, să nu mai aibă a mai pîrî unul pre altul nici dănăoară, peste această tocmală ce s-au făcut denainte nostră. Aiasta scriem. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Zapis pre neşte ţigani, ce au fost dat Molodeţu lui Cărăbăţu.DRH, A, XXIII, nr. 152, p. 189-1901635 iulie 1, Iaşi. 190 [...] scriem şi dăm ştire cum au vinit înnaintea noastră Pătraşco Stănilă, nepotul Bratei, de bunăvoia lui, de nime nevoit, nici silit, nici înpresurat, ce de a lui bunăvoe, au vîndutu a lui direaptă ocină şi moşie, a patra parte den Drisleve, dumisale, fratelui nostru, Tomei sulgeariului celui mari, derept dzeaci galbeni buni, cu tot vinitul ce să va aleage den tot locul, den vatra satului, şi den cîmpu, şi den păduri, şi şi den hăleşteu şi den tot locul. Pentru aceaia, dacă am vădzut noi de-a lor bunăvoe tocmală şi plată deplină, noi am făcut această scrisoare a noastră, ca s să le hie de mărturie. De-aceasta scriem şi dăm ştiri. Şi, pe mai mari credinţă, am pus şi peceatea ş-am iscălit, ca să să ştie şi să să creadză. [...]. Pe vreso-ul f. a doua, o îns. cont: Zapis de cumpărătură [...].DRH, A, XXIII, nr. 153, p. 190 1635-1638 iulie 2. *M 191 Adecă eu, Ichimaşco, şi cu toţi fraţii miei, cu Ursu şi Andrei, şi Antimiia şi Busca, mărturisim, cu ces zapis al nostru, cum am vîndut noi dintr-o parte de bătrîn doo părţi, aşijdere şi eu, Nastasiia, fata lui Drăgan, şi Sohiica, sora Nastasiei, iar am vîndut a treia parte dintr-acea parte, din partea de mijloc, în sat în Băloşeani, ce iaste pre apa Jijiei, în ţînutul Iaşilor, de nimene nevoiţi, nici înpresuraţi, ce de bunăvoia noastră, dumisale, giupînului Toader Ştefan, şi lui Mihaiu Ungurul şi lui Paradis Saula, pintru o sută de lei, dinnaintea a mulţi oameni buni: Ghiorghi Grecul din Băşeani, şi Onaca, frate lui Romăşcel, şi Vasilie, ficiorul Hăugului, şi Sava, frate-său, şi Toader, ficiorul Grecului, şi Vasilie Hubăe ot Hriţcani, şi Pană Caceaun din Iaşi, şi Alexa, şi Ghiorghi Dimuţă, şi Costantin biv vornic ot Glodeani, şi Căzacul din Mălăeşti şi Nicoară Dubniţă, şi Strătulat, frate-său, şi mulţi oamini buni şi bătrîni de prin pregiur. Deci, noi toţi, de carii sîmtu mai sus scrişi, dac-am vădzut de bunăvoe tocmală întru dînşi, printru credinţa, noi ne-am pus şi peceţile. [...]. Însă am vîndut cu tot venitul, din vatra satului şi din ţarină şi din fînaţ şi dintr-apă, din mijloc, ca să să ştie. [...]. 192 Pe f. 2 r., începutul unui alt zapis: Adecă eu, Drăgan din Hriţcani, din ţînutul Iaşilor, şi cu toţi ficiorii miei mărturisim, cu cest zapis al nostru, că am vîndut eu partea mea şi a ficiorilor miei, aşijdere şi eu, Ion, ficiorul lui Văscan, şi cu toţi ficiorii miei, şi iar eu, Andreica, vărul lui Ion, şi toţi ficiorii miei...; Pe verso-ul f. a doua, două îns. cont.: [...]; şi: Pre Bolăşeani.DRH, A, XXIII, nr. 155, p. 191-1921635 iulie 2, Iaşi. 192 [...] Scriem Domniia Mea la slugilor noastre, la Avram din Lucăceni şi la Neculaiu din Ghereni. Dămu-vă ştiri că Domniei Meale s-au jeluit Bălaci, ficiorul Udrei, şi Ionaşco Robul şi cu alţi răzeşi a lor pre oameni din Balasineşti, dzicîndu că le înpresoară pre hotarul Prerarîta. Printru acea, Domniia Mea v-am ales de înţelepţi şi de înţelegători: deaca veţi vedea cartea Domniei Meale, iar voi să strîngeţi oameni buni, bătrîni, slugi domneşti şi preuţi, megiiaşi din sus şi din gios, să mergeţi la Prererîta, să le alegeţi hotariul Prererîtei despre Balasineşti, pre semne, cum le spune uricul. Şi cum veţi afla mai cu dreptul, cu sufletele acelor oameni buni, aşe să le alegeţi; şi nemănui să nu făţăriţi, ce, cum le veţi afla şi le veţi alege cu acei oameni buni, să ne scrieţi şi o carte, să ne daţi ştire. Iar Balasineştilor, de le va păre cu strîmbul şi de vor ave nescare urice, cu ce înpresură pre hotarul Prerarîtei, ei să vie de faţi şi să-şi aducă şi dresele. Aceasta vă scriem şi într-alt chip să nu faceţi. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Balasîneşti, Perărîta.DRH, A, XXIII, nr. 156, p. 1921635 iulie 6, Iaşi. 194 Adecă eu, Simion Gheuca medelniceariul cel mare, scriu şi mărturisescu cu cest zapis al mieu, cum eu m-am lăsat, de bunăvoia mea, giupîineasii meale, Măricăi, cu 195 partea mea din bucate şi din tot ce vom avea, giumătate, ca să să mă comînde cum să cade, ca pre un om. Şi ce să vor prileji datorii, iarăşi să plătească, din ce va prisosi de pamenţi, iară ce va mai prisosi şi de datorii, după pamneţi, ca să aibăa da pre la mănăstiri, să-mi facă slujbe şi sărăcăuste cu bucatele meale. Iară giumătate din bucatele noastre şi din tot ce vom avea să fie partea giupîineasii meale, Măricăi, ca să să hrănească pînă unde va vrea Dumnedzău de va fi vie. Iară după moartea ei, să-i fie şi ei de comîndare şi de pamenţi. Aşijdere, de un sat, anume Băcanii, cu mori şi cu tot vecinul, ce ne iaste cumpărătură înpreună cu giupîineasa mea, iarăşi l-am lăsat să fie a ei, cu tot venitul, să na aibă nime nici o treabă cu acel sat. Direptu aceaia, nime din fraţii miei, sau din nepoţii miei ca să naaibă a mai pîrî pre giupîineasa mea, Mărica, pentru bucatele meale, ce au fost partea mea, giumătate, sau pentru acel sat, căci că m-am lăsat ei să mă grijască şi să mă comînde. Dintre mulţi boiari ce au fost dumnealor de faţă, cînd am făcut acest zapis: dumnealui Chicoş şetrariul cel mare, şi dumnealui Răcoviţă Cehan logofătul, şi dumnealui Toderaşco logofătul al treile, şi Caracaş uşeariul cel mare, şi Apostol ce au fost pitar, şi Ionaşco Prăvălie şi alţi boiari au fost. Deci, cine să va smenti, din fraţii noştri sau din surori sau din nepoţii noştri, şi va vrea să pîrească pre giupîineasa mea, după moartea mea, pentru bucate sau pentru acel sat, acela să fie trăcleat şi procleat şi să fie ucis de Domnul Dumnedzău şi de Preacista, Maica lui Hristos, de toţi svenţii şi să aibă parte cu Iuda şi cu Ariia şi să n-aibă loc în pămîntu a veni după mene. De aceasta mărturisescu cu sufletul mieu. Şi eu, Borăleanul uricariul, am scris, ca să să ştie. [...]. Eu, egumenul Gligorie de Rîcica; şi noi mărtorisim. [...]. Ionaşco Prăvălie . Pe verso, o îns. tîrzie: 7143 1635 iuli 6. Bucate. Danie lui Simion Gheuca medelnicer cătri soţia sa, Mărica.DRH, A, XXIII, nr. 159, p. 194-1951635 iulie 8, Iaşi. 198 [...] Dat-am cartea Domniei Meale, boiarenului nostru, Dumitru Buhuş visternic, şi diregătoriului său, să fie tare şi putearnic, cu cartea Domniei Meale, a chiema oameni de altă ţară şi să-i ducă să-i descalece, unde-şi va afla un loc de sat, în Braniştea Domniei Meale, însă în capul Braniştei de gios, ca să aibă loc de fînaţ, şi de arătură, şi de grădini şi de altă hrană. Iar de la Domniia Mea vor avea pace şi odihnă; nice un lucru Domniei Meale să nu lucreadze, nice iliş să plătiască, nice sulgiu, nice dajde să dea, nice zloţi casă, nice taleri, nice leu şi alte dări, ce sîntu pre alţi mişei a Domniei Meale, nice de una să n-aibă val. Aşijderea, şi alţi oameni, ce va aduce de prin satele sale, şi aceia să fie în pace de toate cîte scriem mai sus, întru nemic să nu aibă val, pentru căce Domniia Mea m-am milostivit şi i-am lăsat acei oameni să fie de lucrul morilor, ce i-am dat Domniia Mea să-şi facă şie mori, în Jijiia, pentru slujbă ce au făcut Domniei Meale şi ţărăei. Ezit-au Prutul şi au făcut mori, carele sîntu de treaba Domniei Meale şi ţărăei. Pentr-aceia, de nime nice un val să nu aibă, ce de toate să fie în pace, de cîte scriem mai sus. Aşijdirea, şi cine vor fi scriitori să nu aibă a-i scrie, nice a-i învălui, preste cartea Domniei Meale, că de mare certare vor fi. [...]. [...]. 199 [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Carte. Satul din Branişte; una de la înc. sec. XIX: Bohotin; şi alta din a doua jum. a aceluiaşi secol: Domnul Vasilie Vodă lui Dumitru Buhuş, să-şi afle un loc de sat pre capul Braniştii din gios, să-şi aducă oameni, să-i fie la mori.DRH, A, XXIII, nr. 162, p. 198-1991635 iulie 8, Iaşi. 199 [...] Dămu-ţi ştere că s-au jeluit, înnaintea Dumnie Meale, Lughina, fata lui Ion de Bugdăneşti, pre ai săi răzeaşi de-aculea, dzîcîndu, înnaintea Dumnie Meale, că are ocină şe muşei cu dînşei la Bugdănişti. Derept aceaia, decă vei vedea cartea Dumnie Meale, iar tu să strînge oameni buni, să sucutiţi cîtă parte i să va aleage, partea tătîne-său, să o alegeţi, de cătră alţi fraţi, ce să va aleage în ţarină, şe în fînaţ, şe în curătură, şe în vratra satului şe în tut lucul, să o dai în mîna fetei lui Ion, pentru ce iastle a ei muşei dereapta. Iar acelor răzeaşi, de le va părea cu strîmbu, iar tu să le dai dzi, să stea de faţă înnaintea Dumnie Meali. [...]. Pe verso, o îns. din sec. XVIII: Carte de la Vasili Vodă; iar pe reverso, o îns. modernă: Gh. Tabacaru 65. Documente Muslea.DRH, A, XXIII, nr. 163, p. 1991635 iulie 12, Meleşcani. 201 Cinstit părintele nostru, logofete. Dăm ştire dumitale că au venit la noi Dumitraşco diiacul, fecior lui Androinic, nepot Tîmpei pîrcălabului, cu cinstită cartea Măriei Sale, lui Vodă, ca să socotim şi să-i aleagem o parte de ocină din sat din Borăşti, ce-s pre Bîrlădzel, ce-i lui direaptă cumpărătură de părinţii lui, partea lui Ion şi a lui Costin şi a surorei lor, a Vasilicăi, fraţi Muşei, feciori Annesiei. Deci, noi am strînsu oameni buni, slugi domneşti şi preuţi, anume: popa Dumitru, şi Panhilie călugărul, şi Gheorghie Turcul din Cuci, şi Liontie de Hodoreani, şi Vicul din Borăşti, şi Hilip de Dumeşti, şi Urlea de acolea, i Bejan, şi Vasilie Banul de acolea, şi Gligorie de acolea, şi Dumitru Rînjea de Meleşcani şi alţi oameni buni, bătrîni şi tineri, din mejiiaşi. Şi am aflat cu aceşti oameni buni şi i-am ales parte lui dinn a cincea parte de sat de sat den Borăşti, dinn a treia parte, trei părţi, a celor trei fraţi, ce-s mai sus scrişi, din tot locul şi din vad de moară şi din fînaţ. Aşea am aflat cu sufletele noastre şi cu aceşti oameni buni şi dăm ştire dumitale, să aibă a-şi face derease domneşti de pre aceasta adevărată scrisoare a noastră. Şi, mai pre mare credinţă, ne-m pus şi peceţile pre acest zapis, [...]. [...]. Mai mici feciorii dumitale, eu Iuraşco diiac ot vistierie, ot Hodoreani, şi Petrea Gînscă şi Vasilie Căpracea aprod de Armeneşti. [...]. Pe verso-ul primei f. o îns. ult.: Pre aceşti trei fraţi i-au comîndat Andronic şi cu ficiorii lui. Şi s-au aflat date pre această ocină trei ialoviţi, şi cinsprădzeaci berbeci, şi trei giumătăţi de beare, şi trei poloboace de miedu, şi 9 bezmene de ceară şi 9 saci de făilă, fără alte mărunţişuri, şi treidzăci de protonici buni popilor la pamente, şi de leturghii şi de părăstas, să se ştie. Fac bani, treidzăci de galbeni.DRH, A, XXIII, nr. 165, p. 201 În. de 1635 iulie 14.*M 202 Ionaşco Hrincovici, ficiorul Nastasiei, nepotul lui Hrincovici, strenepotul lui Friţiianu şi lui Bocotco cluciarului, însumi pre mine mărturisescu, ce cest zapis al meu, scrisu-l-am cu mîna mea şi cu toţi ficiorii mei, cum, de nimene nevoit, nici asuprit, văndut-am a mea diriaptă ocină şi moşie den sat den Voroncăuţi, den a patra parte, den partea de gios, giumătate, cu vecini; anume aceasta parte de ocină vîndut-am suroriei miale, Măricăi, şi cumnatu-me, lui Dumitraşco Fulger prăcălabul de Putna, drept optudzeci de zloţi de argintu, şi ni-au făcut plata deplin, cum mai sus iaste scris. Pentru acia, ca să hie lor moşăi în veaci. Nime de vecinii mei să nu întoarcă această parte în tocmala mea, în veaci. Şi să aibă a-şi face şi direase domneşti; şi i-am dat şi eu toate direasele miale la mîna lor, ca să să ştie. Ionaşco Hrincovici iscaal. Pecete mică neagră.DRH, A, XXIII, nr. 166, p. 2021635 iulie 15, Iaşi. 203 Eu, Petrea Buguleaţea, feciorul Cîrstinei, însumi pre mine mărturisescu, cu cest zapis al mieu, cum eu, de bunăvoia mea, de nime asuprit, nici nevoit, am vîndut ocina mea, ce să vine partea mea, a tree parte de în giumătate de sat de Petreşti, ce iaste pre Jijiia, în ţînutul Dorohoiului. Am vîndut dumisale, postelnicului Ionaşco Prăjescului, dereptu cindzeci de zloţi. Şi într-aceasta tocmală au fost Vasilie Macri căpitanul, şi Bejan Balş, şi Tomiţa, şi Petrea Chiceră ş-alţi oameni buni, megiiaşi. Pre mai mare credinţă, peceţile ne-am pus ş-am iscălit, să să ştie. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Petreştii.DRH, A, XXIII, nr. 168, p. 2031635 iulie 15. *MA 203 Adecă eu, Vasilie, feciorul popei, lui Panăş, din Crăsnăşeani, scris-am cest zapis însumi pre mene, de bunăvoia mea, de nimene nevoit, nici asuprit, cum am 204 vîndut cestui om, anume lui Ostahie, feciorul lui Pătrăşcan din Vasiiani, partea mea de ocină, din sat din Crăsnăşeani Văsiiani, dintr-o bătrînă, a cincea parte, ce s-a va aleage, co tot venitul, din vatră din sat şi din cîmpu şi din pădore şi de pretutinderile dintr-acela hotar, pre unde va fi, ca să-i hie lui dereaptă ocină şi moşie. Şi o am vîndut dereptu un bou de negoţ şi patru zloţi lei, denaintea a mulţi oameni buni, din sat din Văsiiani, anume: Necoriţă, şi preutul Crăciun de acolea, şi Ştefan Ciocîrlan tij, şi Ursul, toj ot tam, şi Gliguţa ce au fost de Leuşeani, şi popa Vlasie din tîrgu din Iaşi, şi Ştefan, feciorul Ilei, şi frate-său, Vlasie armăşel, că să se ştie. Pre mai mare credinţă, pusu-ne-am şi peceţile noastre. [...]. Vasilie diiacon am scris. Pe verso, două îns. cont.: Zapis de la Vasilie, ficiorul popii Panăş de Crăsnăşeni, ce au vîndut lui Ostahie, fratele lui Arion; şi: S-au trecut cu parte. Iule 15. Tot Ostahi.B 204 Adecă eu, Vasilie, feciorul popei, lui Panăş, din Crăşnăşeani, scriu şi mărturisescu, cu ceastă scrisoare a mea, cum eu, de bunăvoe mea, de nimea nevoit, nice asuprit, ce de a me bunăvoe, am vîndut a mea dreaptă ocină şi moşie din sat din Văsiiani, dintr-o bătrînă, a cincea parte, cu tot venitul, din vatra satului şi din cînpu şi din pădure. Aceasta o am vîndut lui Ostafie, feciorul lui Pătrăşcan din Văsiiani, dreptu un bou de negoţ şi partu zloţi, dinnaintea a mulţi oameni buni, anumea: Necoriţă de Văsiiani, popa Crăciun ot tam, şi Ştefan Coicîrlan ot tîrgu Iaşi, şi Ursul ot tam, şi Gliguţa ce au fost de Leuşeani, şi popa Vlasie ot tîrgu Iaşi, ot Tataraşi, şi Ştefan, feciorul Ilei, şi frate-său, Vlasie armăşelul ot Iaşi, ca să-i fie lui ocină în veci. Dece nui, aceşti oameni ce mai sus scriem, dac-am vădzut a lor tocmală de bunăvoie şi deplină plată, noi ne-am pus şi peceţile, ca să le fie de credinţă, a-şi face şi drese domneşti. [...]. Eu, Vasilie diacon, am scris. 205 Pe verso, două îns. cont.: Zapis de la ficiorul popii de Crăsnăşeni, pre Văsiiani; şi: S-au trecut cu parte. Tot Ostahi; şi alta, mai nouă: Cu velet vechiu rupt.DRH, A, XXIII, nr. 169, p. 203-204-205 1635 iulie 16, Iaşi. 206 [...] Adecă au vinit, înaintea Domnii Meali şi înaintea tuturor alor noştri boiari, a mari şi a mici, rugătorii Domnii Meale, călugării de la sveataa mănăstire de la Homor, de s-au jeluit cu mare jalobă pre sat, pre Brătuleani şi pre Tăuteşti şi pre Cogeşti, dzicîndu rugătorii Domnii Meale, ce mai sus sintu scrişi, călugării de la sfînta mănăstire de la Homor, că le înpresură hotarul satului Mihăileştilor şi ş-au cerşut hotarnic, să le aleagă hotarul despre aceale sate, ce mai sus sintu scrise, Brătuleani şi Tăuteşti şi Cogeşti. Deci, Domniia Mea şi cu tot svatul Domnii Meale am socotit şi le-am dat hotarnic pre sluga noastră, pre Costantin Hăugul, ca să margă cu oameni buni, bătrîni di prin pregiurul acelor hotare, să le aleagă hotarul satului Mihăileştilor despre hotarul satului Brătuleanilor şi a Tăuteştilor şi a Cogeştilor. Deci, sluga noastră, Costantin Hăugul ... ce mai sus iaste scris, au strînsu oameni buni, bătrîni şi tineri, di prin pregiur acelor hotare, care au ştiut pre unde au fost hotarăle ceale bătrîni, şi le-au ales lor hotaru satului Mihăileştilor. Şi să înceape hotarul de desupra Mihăileştilor, despre Brătuleani, dintr-o movilă, de acolea, în direptul locului peste Bahluiu, la Colacul Ulmului, de acolo, preste şes, la deal, în Glodul Albu, de acolea, direptu la deal, în drumul Mihăileştilor, de acolea, la deal, pre din gios de Movila Găunoasă, de acolea, culmea în sus, pre desupra Tălpălăilor, în stîlpu vechiul, de acolea, la vale, unde pogoară drumul Tăuteştilor, la altu stîlpu de piiatră, de acolea, direptu preste drum, pre desupra Glodului Albu, de acolea, pre coastă, direptu la Spinii lui Rohat, de acolea, pre drum la vale, în Valea Vedzuniilor, la o movilă, de acolea, în gios, pre Valea Lăscanilor, pînă în Bahluiu, de acolea, direptu la deal, în piscu despre Cogeşti, pînă în obîrşiia Răcei, la area cea călugărească, de acolea, Reacea în gios, preste drum, la deal, pînă în vîrvu, unde să înpreună hotarul Mihăileştilor cu a Brătuleanilor, unde s-au înplut tot hotarul Mihăileştilor. Pentr-acea, Domnea Mea şi cu tot svatul Domnii Meale, daca am vădzut mărturie de la cei oameni buni cum le-au hotărît şi le-au ales hotarul, cum mai sus iaste scris, Domnea Mea încă le-am dat şi le-am întărit rugătorilor Domnii Meali, călugărilor de la sfînta mănăstire de la Homor, ca să le hie lor hotar satului Mihăileştilor, cu tot vinitul, neurnit niciodată, în veaci. [...]. [...]. 207 [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: [...].DRH, A, XXIII, nr. 171, p. 206-2071635 iulie 18, Iaşi. 207 [...] scriem şi mărturisim, cu ceastă scrisoare a noastră, cum s-au pîrît de faţă, înnaintea Mării Sale, lui Vodă, Apostol Cehan şi Răcoviţă logofătul cu Moisea din Olăneşti, pentru nişte părţi de ocină din 208 sat din Prigorceani, din partea despre apus, partea lui Berdilă, şi partea Alexei Măniiacul, şi parte altui Alecsăi, ficiorul ... i Giurgioae, şi parte lui Toader de Portari, şi partea Petrei şi a surorii lui, a Teclei, ficiorii Bîcăi, dzicîndu Apostol că aceale părţi de ocină au fost cumpărătură socru-său, Bolei ce au fost vornic, de la acei oameni ce mai sus scriem. Iar Moisea au dzis, cu simenţiia lui, că aceale părţi de ocină ce au fostu cumpărat Bolea i-au întorsu banii înnapoi şi are mărturii, oameni dinnaintea a cui au întorsu banii Bolei. Deci, Măriia Sa, Vodă, m-au trimis pre mene acolo, să strîngem oameni buni şi să socotim; de să va afla că au cumpărat Bolea aceale părţi de ocină şi nu va fi întorsu Moisea cu ruda sa aceu bani Bolei, ca să aibă a le ţinea Apostol şi cu fraţii săi aceale părţi de ocină, iar de va avea Moisea mărturii cum au întorsu banii Bolei înnapoi, el să le ţie, Moisea şi cu semenţiia lui. Deci, noi am strînsu oameni buni, megiiaşi, preoţi şi slugi domneşti, şi au mărturisit cumu au întorsu Moisea şi cu oamenii săi bani Bolei înnapoi. Deci, eu nice aşea nu i-am credzut, ce le-am dat leage, să giure Moisa, cu 24 de oameni, pre Sveataa Ivanghelie. Şi au giurat cu toţi, cu acei giurători, cum au întorsu Bolei banii înapoi, cîţi au fostu dat pe aceale părţi de ocină. După aceaia, s-au sculat Apostol şi cu logofătul Răcoviţi, au adus mărturii pre Alexa, şi pre Banul şi mulţi oameni şi au mărturisit cum acei bani nu i-au întorsu Moisea Bolei, ce au giurat pre strîmbul. Deci, Moisea, vădzindu că au greşit, vinit-au înnaintea noastră şi înnaintea a mulţi ficiori de boiari din curtea Dumisale, lui Vodă, şi au cădzut şi s-au rugat cu mulţi oameni buni, dinpregiur megiiaşi, dumisale logofătului, lui Răcoviţi, şi frăţine-său, lui Apostol, pentru acel giurămîntu, ce au greşit cum nu să cade. Deci, logofătul şi cu Apostol, pentru voia noastră şi a acelor oameni buni, megiiaşi, n-au vrut să-l mai pîrească pre Moisea într-alt chip, ce l-au lăsatu şi s-au înpăcatu, dinnaintea noastră, ca să aibă a ţinea logofătul Răcoviţi, şi cu Apostol şi alţi fraţi a lor toate aceale părţi de ocini din Prigorceani, din partea dinspre apus, numai dinrt-aceale părţi ce mai sus scriem, şi ca să aibă a ţinea Moisea şi cu seminţiia lui partea lui Berdilă. Şi i-am făcut şi lui zapis, dinnaintea a oameni buni, pe acea parte a lui Berdilă, să o ţie cu tot venitul; iară cu ceale părţi a acelora oameni, ce s-au fostu amestecat întîiu, ca să nu aibă nici o treabă: aşea s-au tocmit, de bunăvoia lor, dinnaintea noastră. Deci, noi, deaca am vădzut de bunăvoia lor tocmala şi cu bună îngăduinţă, noi încă le-am făcut de la noi aceasta mărturie. Şi, pre mai mare credinţă, ne-am lipit peceţile cătră acestu zapis şi am iscălit. Şi, de acmu înnainte, ca să nu să mai pîrească unul pre altul de aceasta pîră niciodată, în veaci, preste scrisoarea noastră. Şi eu, Dumitraşco diacul, am scris acest zapis.DRH, A, XXIII, nr. 173, p. 207 Cca 1635 iulie 20. *M 209 [...] Adecă cum au vundut Drăgan de Onceani o parte de ocină, patru pămînturi, şi cu tot venitul, pînă într-apa Siretului, partea de sus, Gramei de Onceani, de nime silit, de nime nevoit, ce-au vîndut de bunăvoia sa, şi bucatele soru-sa, Agafiia, dereapt [...], denaintea lui Dracsin, şi a Guzei, şi a lui Bălan, şi a Gogăi, şi a lui Drăgoi, şi a lui Avram, şi a lui Felegos şi denaintea a mulţi oameni buni şi denaintea lui Măcăriţă, tij de Onceaani. Şi iaste sora lui Drăgan, Agafiia, ce mai sus s-au greşit, şi au vîndut amîndui. [...]. Şi aşijderele au avut Drăgan 2 părţi în pădure, deci o parte au vundut Gramei, şi Irimii şi lui Ion, a trei fraţi, [...]. [...]. Pe verso, o îns. din sec. XVIII: Di Onceani; şi alta din prima jum. a sec. XIX: Fără velet.DRH, A, XXIII, nr. 174, p. 2091635 iulie 20. *M 210 Eu, Felegos, scriemu şi mărtorisimu, cu cesto zapis al nostro, cumu am vîndoto fratelui nostro, lui Vasilie Croitorul ot Oncene, trei răzore, fără nici de o sîlă, ci omu vîndotu de bone voi, derepto 35 de potronici, bani boni, dintre omini boni şi bătrîni, anome: Pătraşco, i Andonii, i Arimiia i Apostolachii. Şi nime să nu mai aibă a întorce de feciorii mii. De aceasta mărtorisim noi co sufleteale nostre. [...]. Felegos. Pătraşco. Andonie. Arion. Postolachi. Isac Mătiiaşescul, încă am fost acole. [...]. Pe partea stîngă, jos, îns. diacului: La Giosăni. Cu Drăgan este moşie; iar alta, a aceluiaşi, pe recto-ul f. a doua: [...]; Pe verso-ul f. a doua, două îns. din sec. XVIII: Zapisul Baţurii; şi: Zapisul Lenţăi, sîn Felegos, la Giosăni; şi două din sec. XVIII: Este zapis pe 3 răzoare. Cuprinde 6 paşi în frunte; şi: Onceni.DRH, A, XXIII, nr. 175, p. 2101635 iulie 21, Iaşi. 215 [...] Scriem Domnia Mea la slugile noastre, la Necula Maroşcu, şi la Gligorie, şi la Dragul şi la Iuraşcu din Hilipeşti. Dămu-vă ştire că s-au jeluit, înnaintea Domnii Meale, Ionaşco de Bogdăneşti, pre Costantin Puia, dzicîndu că-i înpresură neşte părţi de ocină din Hilipeşti şi din Bahnă, şi pre Dumitru şi pre Drăgan. Pentr-acea, dacă veţi vedea cartea Domnii Meale, să strîngeţi oameni buni, bătrîni de pren pregiur, din megiiaşi, să socotiţi foarte cu direptul, cum veţi afla, cu sufletele acelor oameni buni, să aleageţi părţile lui Ionaşco din Hilipeşti şi Bahnă, din tot locul; nemărui să nu făţăriţi, ce cum va hi mai cu direptul ... Şi cum le veţi aleage, ... să ne scrieţi, o carte ...oameni buni cu sufletele lor. Iar cui va părea cu strîmbul, să vie să stea de faţă înnaintea Domnii Meale. DRH, A, XXIII, nr. 179, p. 2151635 iulie 23, Iaşi. 217 [...] Scriem Domnea Mea la slugile noastre, la Dodon şi la Grecul. Damu-vă ştire că s-au pîrît de faţă, înnaintea Domnăi Meale, boiarinul nostru, Petreceaico armaşul cel mare, cu Costantin Nebojatco, pentru vecini ce au înpreună în toate satele lor, dzicîndu că le iaste lor cu strîmbul, cine cum ţine. Pentra acea, daca veţi vedea cartea Domnăi Meali, să srtîngeţi oameni buni, megiiaşi di prin pregiur, să socotiţi foarte cu direptul, să le înpărţiţi vecinii în trei părţi. Foarte cu direptul să le înpărţiţi, nemărui să nu făţăriţi. Şi cum le veţi înpărţi să faceţi o scrisoare, să ne daţi ştire. [...]. Şi să chemaţi şi pre giupîneasa Nebojetcoae acolea. [...]. Ianos a scris. Pe verso, o îns. cont.: [...]; şi alta din sec. XVIII: Pre Vlădeni.DRH, A, XXIII, nr. 181, p. 2171635 iulie 28, Iaşi. 223 [...] Dat-am cartea Domnii Meale la credincios boiarenul Domnii Meale, Apostol vel medelniceari, spre acea să hie tare, cu cartea Domnii Meale, să ţie o parte de ocină den Băloşeşti, ce au cumpărat de la Grosul, cu tot venitul ce să va aleage acii părţi. Iar cui să va părea cu strînbul, să vie să stea de faţă. Aceasta scriem. Într-alt chip să nu hie. [...]. Pe verso, o îns. cont.: [...] şi una din sec. XVIII: Carte domnească de Băloşeşti, partea Grosului.DRH, A, XXIII, nr. 185, p. 2231635 iulie 28, Iaşi. 223 [...] Dămu-ţi ştire că s-au jeloit, înnaintea Porţii Domnii Meali, cest om, anume Toader de la Cruci şi Isarie de Găgeşti, pre nişte călugări, dzicînd că ţin ei o moară ce iaste la Găgeşti şi au şi ei a patra parte într-acea moară şi partea lor iaste nevîndută, iar călugării o ţinu toată. Dreptu aceaia, deaca vei vedea cartea Domnii Meale, iar tu să socoteşti, de va hi aşea cum s-au jeloit Toader cu Isariia, să aibi a le face leage direaptă cu acei călugări, să ţie şi ei a patra parte dintr-acea moară, ce va hi cu direptul. Iar de nu să vor ţinea de leage şi le va părea cu strîmbul, iar tu să aibi a le da dzi, să vie să stea de faţă la Divanul Domnii Meali. [...]. 224 Pe verso, o îns. cont: Această carte s-au rămas; una de la înc. sec. XIX: Nici nu este de treabă; şi două în greceşte: [...]; şi: [...].DRH, A, XXIII, nr. 186, p. 223-2241635 iulie 31, Iaşi. 224 [...] Dat-am cartea Domnii Meale rugătorilor Domnii Meale, egumenului şi a tot săborul de la sfînta mănăstire de la Pîngăraţi, spre-acea ca să hie tari şi putearnici, cu cartea Domnii Meale, a ţinea şi a opri a treia parte de Buciumi, cu treidzăci de pămînturi, ce li-i lor dare de la Ionaşco, ficiorul lui Coste, şi să aibă a cosi fîn, ce va hi pre locul lor. Şi cine va hi arat sau cosit, ca să le ia de a dzeacea. Şi nime să nu cuteazdă a ţinea sau a opri, iar cui va părea cu strîmbul, să vie să stea de faţă înnaintea Domnii Meale. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont: Zapis. Buciumii.DRH, A, XXIII, nr. 187, p. 2241635 august 4, Iaşi. 225 [...] Scriem Domniia Mea la credincios boiarenul Domnii Meale, la Toma mare sulgeari. Dăm ştire, deaca veri vedea cartea Domnii Meale, iar dumnata să socoteşti, cu oameni buni, megiiaşi, să alegi o parte de poiană, ce se cheamă Munceii, despre răsărit, partea din gios, slugii Domnii Meale, Ursului, despre Gherghiţă, c-au avut şi pîră, înnaintea Domnii Meale, pentru acea bucată de poiană. Deci, Domnii Mea făcut-am leagea ţărîi, după direase şi întărituri ce au avut, şi au rămas Ursul pre Gherghiţă den toată leagea ţărîi. Deci, cum veri socoti dumnata cu oameni buni, să faci scrisoare, să hie de mărtărie. Aceasta scriem. Într-alt chip să nu faci. [...]. 226 Pe verso, o îns. cont.: De Moncei.DRH, A, XXIII, nr. 189, p. 225-2261635 august 4, Iaşi. 226 [...] Adecă s-au pîrît de faţă, înnaintea Domnii Meale şi a tot Svatul Domnii Meale, sluga Domnii Meameale, Gherghiţă, fecioriul Annuşcăi, nepotul lui Ciolpan de Bîrleşti, cu sluga Domnii Meale, cu Ursul, fecioriul rugătoriului şi a părintelui Nechitii de Vîrtop, pentr-o bucată de poiană, ce se cheamă Munceii, despre răsărit, partea din gios, dzîcînd Gherghiţă cum cea bucată de poiană, de părinţii săi, nici de fraţii lui, nici de dînsul nu s-au vîndut. Iar sluga Domnii Meale, ce mai sus scrie, arătat-au înnaintea Domnii Meale ispisoace de cumpărătură pre acea bucată de poiană, ce mai sus scrie, de la răpăusatul Irimiia Mogila voevoda şi de la Alexandru Vodă şi de la Moisei Moghila voevoda. Deci, Domniia Mea socotit-am, şi cu tot svatul Domnii Meale, după leagea ţărîi, pre direase ce au avut. Rămas-au sluga Domnii Meale, Ursul, pre Gherghiţă den toată leagea ţărîi. Şi ş-au pus a sa fierîe la visteariul Domnii Meale, 12 florinţi. Pentru aceasta pîră, ca să n-aibă a să mai pîrî, nici odănăoară, în veaci de veaci, preste cartea Domnii Meale. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: De Moncei.DRH, A, XXIII, nr. 190, p. 2261635 august 4. *M 227 Milostive şi luminate, Doamne, să fii Măriia Dumitale sănătos. Dăm ştire Mării Dumitale, ca domnului nostru milostiv, că au venit cinstită cartea Mării Dumitale, să socotim cu oameni buni şi bătrîni, megiiaşi, de o bucată de hotar din hotarul Şendriceanilor, satul Onciului pîrcălabul, că s-au jeluit înnaintea Mării Dumitale că i-au înpresurat Lupul Talpă comisul cu hotarul Şeleşeului. Deci noi, vădzîndu cinstită cartea Mării Dumitale, mărs-am şi am strînsu oameni buni şi bătrîni şi megiiaşi de pren pregiur şi den tîrg din Dorohoi şi dintr-alte sate. Deci, milostive Doamne, daca am mărsu acolo la acel loc ce au price, înpreună cu aceşti oameni mulţi strînşi şi cu oameni buni, carii ştiu acel loc cum iaste şi a cui iaste, noi am trimis la Lupul comisul, să vie şi el la noi şi să-şi aducă şi direasele să le citim, şi a lui şi a Onciului, să le hotărîm pre unde le vor spune direase, cum iaste obicearul. Iar el n-au vrut să vie la hotar şi la oameni buni, cum au fost învăţătura Mării Tale, ce au dzîs că va veni înnaintea Mării Dumitali. Ce au trimis pre Dumitraşco din Ilişeşti, cumnatul lui Rugină, cu un ispisocu de întăritură de la Simion Vodă, pre o bucată de loc din hotarul Buhaicilui, şi scrie întra acel ispisoc acel loc în seamne despre hotarul Şendriceanilor, din Jidovca în movila acea mare, la Urlea, şi priste o moviliţă, despre hotarul Păscarilor. Deci noi, milostive Doamne, vrut-am să aleagem nişte oameni buni, bătrîni, să-i giurăm şi să le punem brazde, cum iaste leage, carii vor şti cu sufletele lor pre unde sîntu aceale seamne. Iar ei n-au vrut, ce s-au tras la Măriia Dumitale. Deci, noi le-am dat dzi înaintea Mării Dumitale şi am mărsu cu aceşti oameni buni, de ne-au arătat aceale seamne. Şi ne-au arătat de unde au luat Lupul fînul lui Dumitru şoltuzul din Botoşăni, ce au vîndut Onciul pîrcălabul, şi de unde i-au bătut vecinii. Deci tot iaste hotarul Onciului de Şendriceani. De aceasta dăm ştire Mării Dumitale, iar Măriia Dumitale îi veri giudeca cum va fi voia Mării Dumitale, ca un domnu milostiv. Şi să fii Măriia Dumitale sănătos şi cu bună paci de la Hristos întra ai mulţi şi buni ot Gospodi, amin. [...]. Mai mici robii Mării Dumitale, Borăleanul uricar, şi Isac Stîrcea, şi Gociul din Dorohoi, şi Gheorghie diregătorul ot Buhaiciu, şi Grozav biv şoltuz ot Dorohoi, şi Romaşco tij, şi Ion Ouco tij, şi Stratula, şi Ştefa bătrînul, şi Vlaşin tij, şi Gligorie Oucic, şi Droni, şi Gavril Şelepco, şi Ionaş, zeat Cîrsti, şi Ionaşco Frăţiian tij, Gagiul tij, şi Roman tij, şi Gora bătrînul tij, şi Ionaşco bătrînul, şi Dumitraşco biv şoltuz, şi Petriaşiul tij, şi Isac Ilcescul tij, şi Ştefa ot Buhaiciu, şi Fădor ot Popeani şi alţi oameni buni au fost, şi Pavăl ot Şendriceani star, şi Eremiia tij, şi Ionaşco tij, şi Ionaşco Drăgăneţ star şi Moisea; dăm ştire Mării Dumitale, toţi, noi, cu sufletele noastre. Pe verso-ul f. a doua, o îns. din sec. XVIII: De la Vasilie Vodă. 7143 1635.DRH, A, XXIII, nr. 191, p. 2271635 august 5, Iaşi. 229 Aicea scrie şi mărturiseaşte Isac strămoşul, cu feciorul său, cu Crăciunaş, moşeni den sat din Macicăuţi, din cutul din gios. Din Crăciunaş sîmtu cinci fieciori, anume: Dochiţa, îmma lui Toder Metitelul şi a lui Bălănaş şi Oanceai, şi Varvara, îmma Alecsandrei şi a lui Ionaşco Lîncariul şi a Părascăi, şi este Stanca, îmma lui Bogdan şi a Pătîrlagăi şi a Gaftonei, şi este Toader popa, tatăl lui Ionaşco, a lui Scornici, şi a lui Slăvilă, şi este Orăş şi Ţiplic şi Chiful şi Ştefăniţă, nepot de fiiu. Din moşiia a cinci fraţi, din partea Vărvarei, a vîndut Alecsandra lui Pîrvuleţi a treia parte, iar partea lui Ionaşco Lîncariului şi a Părascăi parte, n-are treabă nime la ceale părţi. Den partea lui Toder, a popei, este oprită parte lui Ionaşco Scornici, a doî parte, la Pîrvuleţi, că au murit la dînsul. Din partea Stancăi, a treia parte, a fost oprit Lupul vornicul partea lui Bogdan, cîndu au fost dat dănăoară, şi au luat sama şi n-au vrut dumnealui să-şi împresure sufletul cu acel pămînt şi să-şi ia păcate, ce l-am ertat. Iar cine va vrea să ia acea parte pre urma noastră, parte lui Bogdan, să fie neertat şi de mene şi de Dumnădzău, că l-am adus de peste Dunăre, din sat din Mecin, la moşia sa, la sat la Macicăuţi, şi l-am ertat. Aceasta tot scriem şi mărturisim. [...]. Aiaste mărturii să fiie în loc de isăcălitură. Cumu are şi mărturii Baciul şi Curilă şi Leuştan şi Toder Roşca, vecini de a Lupolui; şi de moşeani iaste Pîrvul şi Roman. Să fiie neierătat şi de mine şi de Dumnădzău, să n-aibă unde vini după mine, cine-i va opri locol. Aşe scriiem şi mărtorosim. Pe verso-ul f. a doua, o îns. ulterioară: Macicăuţi.DRH, A, XXIII, nr. 193, p. 2291635 august 6, Iaşi. 229 .... Scriem Domniia Mea la boiarinul Domnii Meale ccredincios, la Răcoviţă logofătul, de carte ce ai trimis la Domniia Mea. Înţeles-am scrisorei dumitale, de care 230 lucru te-am trimis Domniia Mea acolo, să socoteşti de un loc de o mănăstioară, ce vream Domniia Mea să facem, cu agiutoriul lui Dumnedzeu. Scrii-ne dumneata cum aţi socotit şi s-au aflat un loc bun de acea mănăstioară, la un loc să chiiamă La Corbul, ce iatse în hotarul călugărilor. După cum aţi socotit dumneavoastră ce acei orăşeani de acolea, bine au părut şi Domnii Meale, să fie acolo, unde aţi socotit dumneavoastră. Pentr-aceaia, deaca vei vedea cartea Domnii Meale, iar dumneata să socoteşti unde să va afla piiatră de besearecă şi piiiatră să fie de var, să tocmeşti cu oamenii să se scoaţă piiatra toată acmu, pînă în iarnă, şi să se facă varniţele, cîte vor trebui, să fie toate gata; în primăvară, de va agiuta Dumnedzeu, să fie tot lucrul gata, numai să înceapă a lucra. Şi cum vei putea tocmi cu oamenii, să scoaţă piiatra şi să facă varnişele, să dai ştire Domnii Meale, să-ţi trimitem bani. Scrii dumneata cum să luom piiatră de la curte din Vasluiu. Ce aceasta lucru nu să cade să facem, că nu iaste cu cinste, ce de aiurea să cauţi, unde să va afla. Alta, te pohteşti dumneata să fii pristav acolo, la acea mănăstioară, şi Domniia Mea am fost bucuros spre aesta lucru, să nu ne-ai hi scris dumneta, că, de vei hi dumneata nevoitor spre această svîntă rugă,ce va să se facă, avea-vei şi dumneta plată de la Dumnedzeu şi de la Domniia Mea mulţămită şi vei hi titor dumneta, ca şi alţii. Alta, să socoteşti dumneta cu orăşeani bătrîni, să faceţi hotar acei mănăstioare, din hotarul tîrgului, să se poată hrăni şi acei călugăraşi şi să se hrănească şi tîrgul, să nu fie gîlceavă între dînşii, ce să-şi poată îngădui unii cu alţii. [...]. Pe verso, adresa: [...]; şi: [...].DRH, A, XXIII, nr. 194, p. 229-2301635 august 10, Iaşi. 234 [...], la Vasilie Muste. Dămu-ţi ştire că dau venit înnaintea Noastră sluga noastră, pan Beachia pîrcălab, jeluindu-se pre un vătăman şi pre nişte vecini a boiarinului nostru, a Furtunei postelnicul, cum i-au ucis o iapă, de-au murit. Şi nici o vină nu s-au putut găsi, pentru ce o a ucis. Deci, au vrut să se apuce Furtuna să se pîrască cu Beachia. Apoi el, dintre cîţiva boiari, s-au prinsu că-i vor plăti vecinii şi vătămanul acea iapă şi i-au dat vinovaţi şi ş-au făcut zapis, în doo săptămîni să-i plătească iapa. Derept acea, deaca veri vedea cartea Dumi Meale, iară tu să socoteşti, de nu vor plăti la cea dzi iapa Beachei acei vecini a Furtunei, tu să le iai preţ de o iapă bună şi să dai Beachei. Iar de vor vrea să vie de faţă ei, să vie. Aceasta scriem. Într-alt chip să nu faci! ..... Pe verso, o îns. cont.: Cu iapa de la Fortuna.DRH, A, XXIII, nr. 198, p. 2341635 august 12, Iaşi. 235 [...] Adecă au venit, înnaintea Domnii Meale, Toderaşco diiacul şi cu giupîneasa lui Dumitraşco Solomon şi cu ficiorul ei, cu Ionaşco, de s-au pîrît de faţă, înnaintea Domnii Meale, pentru sat, anume Hămeiani, dzicîndu Toderaşco că are şi el treabă cu giumătate de sat din Hămeiani, că i-au fost dare lui de Vasilie Strocici. Deci, Domniia Mea am dzis să-şi areate dreasele, iar el au dzis că n-are drease, că le-au pierdut. După aceea, întrebat-am Domniia Mea şi pre Solomoneasă cu ce ţine, iar ia au dzis că are drease de cumpărătură de tot satul, înnaintea Domnii Meale, de la înma lui Vasilie Stroici, de la logofeteasa, de la Strvicioaie, şi de la ficiorul ei, de la Ionaşco Stroici. Deci, dacă am vădzut Domniia Mea drease de cumpărătură şi urice de-ntăritură de la Radu Vodă şi de la Alexandru Vodă, am socotit, cu tot Sfatul Domnii Meale, că n-are Toderaşco nici o treabă cu acel sat, ce mai sus scrie, anume Hămeiani, ce s-au aflat că iaste dreaptă cumpărătură ei, Solomoneasă. Deci, au rămas Toderaşco din toată leagea ţărîi, dennaintea Domnii Meale, iar Solomoneasă s-au îndreptat denaintea Domnii Meale şi ş-au pus herîia în visteariul Domnii Meale. Deci, ca să aibă Solomoneasă a-şi ţinea ocina şi cumpărătura, nici să mai aibă a mai pîrî Toderaşco de aceasta pîră, nici dănăoară, în veaci. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: pre Hămeiani, de rămas.DRH, A, XXIII, nr. 199, p. 2351635 august 12, Prăjeşti. 235 Adecă eu, Mihăilă, feciorul Blagului din Hărţeşti, şi cu nepoată-mea, Măriica, fata lui Valeş de Hociungi, mărturisim, cu cestu zapis al nostru, cum noi, de bunăvoe a nostră, de nimene nevoiţi şi neînpresuraţi, am vîndut a noastră direaptă ocină, ce să va aleage partea noastră, din sat din Bărjoveani, dumisali, lui Dumitraşco Seachil, cu tot 236 vinitul, în vatra satului, şi în cîmpu, şi în pădure, şi într-apă, şi în pomeate şi în tot vinitul. Deci, într-acea dată, zapis nu i-am făcut pre acea vîndzătură ce au cumpărat la noi, de am luat de la dumnealui treidzeţi şi cinci de taleri de argintu, bani număraţi. Ce, după aceaia, ne-au strînsu feciorul dumisali, Neculai Seachili cupariul, de i-am făcut acest zapis al nostru, dinnaintea dumisale, lui Savin Prăjescul vornicul cel mari de Ţara de Gios. Şi s-au prilejit într-această tocmală Toader Beldiman, şi Mihăilaş Beldiman, şi Costantin, feciorul lui Gligorie Buhuş, şi Oniţă călugărul de Hărţeşti, şi popa Simion de acoli, şi feciorii săi, Gligorcea şi Mirăuţă, şi Dumitru de acoli, şi feciorul său, Ştefan, şi alţii mulţi oameni buni, megiiaşi de prin pergiur, ca să-i hie dumisali direaptă ocină şi cumpărătură şi să-şi facă şi direase domneşti pre această ocină, ce mai sus scriem. Şi, pre mai mare credinţă, iscălit-am şi peceţile ne-am pus, să se ştie. [...]. Popa Simion. Oniţă. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Zapisul Blagului, ce ş-au vîndut partea din Bîrjoveani.DRH, A, XXIII, nr. 200, p. 235-236 1635 august 13, Prigoreni. 236 Milostive şi luminate Doamne, să fie Măriia Dumitale sănătos. Dăm ştire Măriei Tale că au vinit vornicul Neaniul, cu cinstită cartea Măriei Tali, la noi, de scrie ca să socotim de rîndul unui hotar de stat, anume Prigorenii, per Plotoniţă, la Readiu, ce i-au fostu lui daanie de la Alexandru Vodă, de care s-a pîrît cu vornicul Tănasie, înnaintea Divanului Măriei Tale: cum vornicul Tănasie, cu doao sate, au înpresurat şi satul lui, anumea cu Ruscanii şi cu Avrămeştii, de care lucru ai scris Măriia Dumitale la noi, să strîngem oameni buni, megiiaşi şi tîrgoveţi din Tîrgul Frumos, ca să aflăm, după uricul tîrgului, şi acea selişte, şa Readiu, pre Plotoniţă, şi să-i facem şi hotar. 237 Deci noi, după învăţătura cărţîi Măriei Tale, strîns-am preuţii de tîrg şi tîrgoveţi şi megiiaşi de pre înpregiur, di-am cercat şi am aflat, pre Plotoniţă, între Ruscani şi între Avrămeşti, unde s-au aflat loc de Besereca de Piiatră şi vatră de sat, şi am ales acel loc şi am stîlpit, după scrisoarea Măriei Tale. Şi s-au ales hotarul acei silişti, de pre Plotoniţă, care au fostu dare Neniului vornicului, şi s-au stîlpit despre Ruscani şi s-au ales despre hotarului Tîrgului Frumos, cum au fostu stîlpit şi au fostu aleşi vornicului Tănasie tîrgoveţii: de la un stîlpu de piiatră, ce iaste lîngă Plotoniţă, aproape de Besereca de Piiatră, unde au fostu; de ciia, dreptu la del, la un stîlpu de piiatră, în podul dialului; de ciia, la vale, s-au pus un stîlpu de piiatră, lîngă o cărare, ce iaste înpotriva Horpazului, pînă în drummul Pîrjolitei, ce merge acel drum în gios, pre lîngă matca Văei Lupului; de ciia, drumul în gios, pînă la un iaz bătrîn, din capul iazului, în gios, pre matca Văei Lupului, pînă unde se înpreună cu hotarul Popişcanilor, unde iaste un stîlpu de piiatră, lîngă matca Plotoniţăi; de ciia, pre Plotoniţă în sus, iară pînă unde-i stîlpul, lîngă Besereca de Piiatră. Însă, s-au tocmit să facă Neaniul vornicul hălăşteu în Vale Lupului, mai gios de iazul cel bătrîn, unde-i va plăcea loc de iaz. Însă, din hotarul Tîrgului Frumos, nemică nu s-au clătit, numai dintr-acel hotar ce-au fostu stîlpit tîrgoveţii, lui Tănasie vornicului, despre Ruscani. De aceasta dăm ştire Măriei Dumitale. Deci, Măriia Ta vei face cum te va năstăvi milostivul Dumnedzău. Şi milostivul Dumnedzău să înlungească dzilele Măriei Tali, întru cinstit Scaulul Măriei Tale, adevăr. Robii Mărie Tale: Ureache spătarul cel mare, şi Roşca vistiiarnic, Ştefan pîrcălab, Vîrlam den Ciunceşti, Buţurca de Frăteani, Ionaşco ot tam, Ilea ot Cudreşti, Machidon ot tam, Chirila den Bălţaţi, Andonie ot Mădîrjeaci, Ionaşco Hîndrescul, Pătraşco Clipeş ot Cudreşti, Ştefan ot tam, aşijderile preutul Ştefan de tîrg, şi diiaconul de-acolea, şi Lazor de-acolea, şi Zbiiare ot tam, Ionaşco diiacul ot tam. De-aceasta dăm ştire Măriei Tale . Pe verso, o îns. cont.: Carte la Măriia Sa, la Vodă, de mărturie, pentru o sălişte de sat pre Plotoniţi, la Beseareca de Piiatră, în hotarul Tîrgului Frumos; şi alta, de aceeaşi mînă, anulată cu aceeaşi cerneală: Carte de la tîrgu, de la Trotuş, şi de la Bejan păharnicul, de mărturie, la Măriia Sa, la Vodă, pentru Pleşeşti, de la Trotuş.DRH, A, XXIII, nr. 201, p. 236-237 1635 august 13, Prigoreni. 238 Adecă eu, Neaniul vornicul de gloată, mărturisescu, ce cest zapis al nostru, cumu ne-m tocmit noi, de bunăvoia noastră cu fratele nostru, co vornicul Tănasie, pentru o sălişte de sat, ce-am avut dare de la Alexandru Vodă, anume Prigoreanii, care sălişte scrie la uricul tîrgului, pre Plotoniţi, suptu Readu. Ales-au acea sălişte dumnealui, Gligoraşco Ureache, spătariul cel mari, şi dumnealui, vistiiarnicul Ghiorghe Roşca, şi cu preuţii de Tîrgul Frumos, şi cu tîrgoveţii şi cu mulţi oameni buni, megeiaşi, unde a fost Beseareca de Pietră, şi s-au stîlpit în seamne, dispre Avrămeşti şi dispre Ruscani. Deci, ne-m tocmit ca să ţie vornicul Tănasie dispre Avrămeşti, pînă în matca Plotoneţei, iar eu să ţiiu cu săliştea mea iară pînă în matca Plotoniţei, dispre hotarul Ruscanilor; iar cu Prigorenii nice o treabă să n-aibu, nici a treace peste Plotoniţi dispre hotarul Avrămeştilor, nice dumnealui să n-aibă treabă peste Plotoniţi, dispre Beseareca de Pietră. De aceasta mărturisescu cu cest zapis al mieu. Şi, pre mai mari credinţă, însumi am scris acest zapis şi am iscălit, să să ştie. [...]. Fost-au în tocmala nostră: Vîrlan de Cinceşti, şi Buţurca de Frăteani, şi Ionaşco de acolea, şi Ilea de Cudreşti, şi Ionaşco Machidon, şi Pătraşco, şi Chirila de acolo şi Ştefan pîrcălabul. Pe verso, o îns. cont.: Pre Avrămeşti; şi două, din prima jum. a sec. XIX: Avgust 13; şi: Un zapis pi Avrămeşti.DRH, A, XXIII, nr. 202, p. 2381635 august 14, Iaşi. 246 [...] Dămu-ţi ştire că te-am ales de om bun şi înţelegătur. Deaca vei vedea cartea Domniei Meale, iară tu să strîngi oameni buni, megiiaşi, şi să mergi la sat la Plopoasa, să socotiţi şi să aleageţi a treia parte de sat, ce iaste direaptă ocină şi cumpărătură slugei Domniei Meali, a lui Pătraşco Boldescul pîrcălabul de Roman, cum au arătat şi zapis înnaintea Noastră. 247Derept acea, ca să aveţi a-i aleage acea a treia parte de sat, din cîmpu, şi din vatra satului, şi din pădure, şi din fînaţi şi din tot locul, cum veţi afla mai cu direptul; nemărui să nu-i făţăriţi. Şii, deaca veţi aleage, să-i faceţi o scrisoare şi să ne daţi ştire, să ştim cum le-aţi ales. Iară cui va părea cu strîmbul, să vie de faţi, înaintea Domniei Meale. [...]. Pe verso, două îns. cont.: De hotărît, la Plopoasa; şi: De hutărît, la Plopoasa. Gavril.DRH, A, XXIII, nr. 208, p. 246-247 1635-1639 august 15, Iaşi. 247 [...] Dau a şti, cu ceastă scrisoare şi zapis al mieu, cum sîntu dator dumisali, lui Uzon Mustafa, cu cinci sute de lei. Şi aşea ne iaste tocmala: să-i dau banii deplin, cinci sute di lei, carei mai sus scriu, de astădzi, den avgust, den cinsprădzece dzili, în cinci luni, carile să înple în 15 dzili a lui ghenvar, să avem a-i face plata deplin. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Doî suti de lei bătuţi am dat eu, Mustafa, den bani ce scriu în zapis; noevrie 20; şi alta, în turceşte: Zapis [...].DRH, A, XXIII, nr. 209, p. 2471635 august 18, Iaşi. 248 [...] Adecă au avut dzi, înnaintea Domnii Meale, sluga noastră, Dumitraşco diiacul, ficiorul lui Andronic, nepotul Tîmpii pîrcălabul, cu Muşea, fata Anesiei, nepoata Liciului, pentru o parte de ocină de Borăşti, ce iaste pre Bîrlădzal, în ţinutul Vasluiului, ce au fostu cumpărătură părinţilor sei de la Liciul şi de la fata lui, Măriica, şi de la Muşea, partea lui Costin şi a lui Ion şi a Vasilicăi, fraţii Muşei, ficiorii Anisei. Deci, Dumitraşco diiacul au vinit la dzi şi au aşteptat o săptămînă preste dzi, iar Muşea şi cu seminţiia ei tot n-au vinit la dzi, ce au rămas de dzi înnaintea Domnii Meali şi din toată leagea ţărîi. Iar Dumitraşco diiacul s-au îndireptat şi ş-au pus ferîia, cinci taleri, în visteariul Domnii Meale. Deci, ca să aibă a ţinea el acea parte de ocină din Borăşti, ca să-i hie, şi de la Domnea Mea, direaptă ocină şi cumpărătură, cu tot vinitul. Şi de acmu înnainte ca să nu se mai pîrască pentru aceasta pîră niciodată, în veaci. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: [...]. Cumpărătura lui Dumitraşco.DRH, A, XXIII, nr. 210, p. 2481635 septembrie 3, Iaşi. 270 [...] Scriemu Domnea Me la sluga Domii Meale, la ... . Dăm ţii ştire că s-au jeloitu sluga Domii Meale, Jorea vornicolu, dzîcîndu că au compăratu o parte de ocină din selişte din Bahnă, parte Nastei, co a fciorolo-şi, Gîrdan, şi moşiia şi compărătora, de la frate-său, Ianăş, de acolea, şi partea loii Nistoru, iarăşi din Bahnă, şi iarăşi ţînu acmu feciorii loru şi nepoţii în tăriia lor, şi aşijderea o parte din Urdzici a loii, a Boulealsii, şi altor fraţi, şi acmu iarăşi ţîn nepoţii şi răzeşii în tăria lor şi dzîc că n-au vîndotu părinţii lor şi omenii lor şi fraţii lor. Printru acia, deca veii vedea cartea Dumii Mele, iară tu ca să mergi acolea, la Bahnă şi la Urdzici, şi să strîngeţi omeni buni, de prinu pregiur megiiaşi, să întrebaţi ce au cumpăratu Jorea vornicol din cea selişte, dinu Bahnă, partea Nastei co a feciorolu-şi, Gîrdan, şi co a brăbatoloii ei, Lazor, şi moşie şi compărătoră, şi cea parte a loii Nistor ca s-o alegeţi, şi din Bahnă şi dinu Urdzici. Deci, de va părea coiva co strîmbolu, voii să căutaţi co aceii omini buni, de să ne daţi ştire com va hi maii co direptolu. De aiasta dăm ştire şi într-altu chipu să no faci. ..... Pe verso, o îns. cont.: Compărătută de la Bahnă, de hotărîtu.DRH, A, XXIII, nr. 229, p. 2701635 septembrie 14, Dorohoi. 274 [...] Cătră aceasta dăm ştire dumitale, ca părintelui nostru, că are pîră Onciul pîrcălabul cu Lupul Talpă comisul pentru o bucată de hotar din hotarul Şendriceanilor, dzicîndu Lupul comisul că iaste de hotarul lui, a Şeleşeului. Deci pîrcălabul Onciul au făcut cinstită cartea Mării Sale, lui Vodă, la noi şi la oameni buni, de pren pregiur megiiaşi, să le socotim acel loc cu pîră, a cui iaste. Deci noi, vădzîndu cinstită cartea Mării Sale, lui Vodă, noi ne-am strînsu cu mulţi oameni buni şi slugi domneşti şi am mărsu la acel loc. Şi am şedzut o dzi, toată dzua, şi Lupul comisul au fost acasă şi n-au vrut să iasă la noi, cum scrie cinstită cartea Măriei Sale, lui Vodă, ce ş-a luat dzi la Măriia Sa, la Vodă, şi la dumneata. Deci noi le-am dat zi şi au venit înaintea dumitale, iară dumneata, părintele nostru logofăt, iarăşi i-ai trimis la oameni buni, să le socotim direasele şi să le hotărîm cu bătrîni, carii vor ştii cu sufletele lor. Deci Onciul pîrcălabul de iznoavă au strînsu oameni buni şi am trimis eu, Borăleanul uricar, la dumnealui, la comisul Lupul, să iasă, să le socotim şi să le hotărîm; iară dumnealui iarăşi n-au vrut să vie la noi la hotar. Ce am mărsu de am aflat acel loc de ţarină tot stricat cu oile şi călcat; şi am găsit şi oile de faţă, în dzua de [...], şi am luat şi nişte berbeci dintru aceale oi, de s-au dat la scaun, la Dorohoi. Iară hotarul iaste despre Şeleşeul, piscul Jidovcăi, despre baltă, despre Lazăr, direptu pren Iazul lui Pribeg, şi valea în sus, tot matca, pînă într-altu iaz, a Boghiuluiu, unde să înpreună cu hotarul Pomîrlii; şi de-acii la deal, la Urlea, unde iaste un piscu mare cu movilă, şi priste piscu, pre drumul Dragolii, pînă la hotarul Păscarilor. Iară pre unde au luat fînnul an comisul Lupul, tot iaste hotarul a Onciului, a Şendriceanilor. Acmu iarăşi au călcat acel loc tot cu oile şi i-au luat şi un cal de la un fecior, şi i-au bătut şi pre nişte oameni, iarăşi an, cu putearea dumisali. Deci noi, vădzîndu că nu va să vie la leage şi la hotar, cum scrie cartea Mării Sale lui Vodă, noi am sămnat locul şi n-am pus stîlpi, ce dăm ştire dumitale. Dumneata veri faci cum va fi voia dumitale. De aceasta dăm ştire dumitale şi să fii dumneata sănătos, ot Gospodi, amin. [...]. Mai mici feciorii dumitali, Borăleanul uricar şi Isac Stîrcea. 275 Şi noi, Ion şoltuzul cu 12 pîrgari ot tărg Dorohoi şi oameni buni, anume: Miron biv voiut, şi Grozav biv voiut, şi Ştefa star, şi Vlaşen star, şi Gligorie Oucec, şi Droni, şi Gavril Şelep, şi Ionaşco, zeat Cîrstii, şi Iosip Ilicescul, şi Ionaşco Frăţiian, şi Braia star, şi Ionaşco Drăgănescul, şi Pavăl Blisco, şi Samson şi alţi oameni buni au fost, dăm ştire dumitale. Borăleanu. Isac Stîrcea. Pe verso, două îns. din sec. XVIII: De la Ilieş Alexandru Ilieş voevod, 7144 1635; şi: De la Vasile Vodă, 7144 1635.DRH, A, XXIII, nr. 232, p. 274-2751635 septembrie 14, Cupcici.A 275 Cumu au spus Ghiorghie Corobca de o vedzunie, ce au săpat într-o movilă, în hotarul Cubciciului; şi au săpat cu Ştefan, ginerele lui Bratic din Parcova, şi Golăi de acole. Şi spune Ghiorghie Corobca că au găsit o piiatră mică şi au scos-o el sîngur dintr-ace viedzunie. Şi au mărturisit Ghiorghie Corobca că au găsit numai ace piiatră, iară mai multe pietri n-a fost la cea viedzunie. Şi au mărsu Ghiorghie Corobca la movilă, unde-u săpat ace viedzunie, să vadză ace piiatră, ce au găsit cîndu au săpat viedzuniniia. Şi au găsit piiatra şi s-au aflat şi o piiatră mare şi doădzeci şi şase mai 276 mici, care pietri n-a fost cînd au săpat Ghiorghie Corobca ace vedzunie. Nice de cele pietri mai mici nu s-au aflat, mai multu de o pietră, ce au scos sîngur din viedzunie. Iară de neşte cuvinte ce a dzis Vasilie din Parcova şi Erema de acole, că au fost şi ei cîndu au săpat ace viedzunie Ghiorghie Corobca, şi ei n-a fost la ce săpătură. Şi Vasilie au dzis şi Erema că au săpat viedzuniia cu un negeg, iară Ghiorghie Corobca au dzis că au scăpat viedzuniia cu un hîrleţ. Şi au mas Ghiorghie Corobca la viedzunie pînă au venit Ştefan ginerele lui Bratcic din Parcova, şi Golăi de acole, şi au săpat ei viedzuniia, tus-trei, iară Vasilie şi Erema n-au fost la ace săpătură. Şi la cestă mărturie, cîndu au mărturisit Ghiorghie Corobca cumu au fost numai o piiatră cîndu au săpat ace viedzunie... .B 276 Mărturisit-au Gheorghe Corobca din Căpoteani de o vedzunie ce au săpat într-o movilă, în hotarul Cupciciului; şi au săpat cu Ştefan, ginerele lui Bratcic din Parcova, şi cu Golăe de acolea. Ş a mărturisit Gheorghie Corobca c-au găsit o piiatră mică într-acea vedzunie şi o a scos el sîngur dintr-acea vedzunie şi au găsit numai acea piiatră, iar mai multe pietri n-a fost la cea vedzunie. Şi au mărsu Gheorghe Corobca la cea movilă, unde au săpat acea vedzunie, să vadză acea piiatră ce au găsit, cînd au săpat vedzunie. Şi au găsit piiatra şi s-au aflat şi o piiatră mare şi doaîdzeci şi şease mai mici, care pietri n-au fost cînd au săpat Gheorghie Corobca acea vedzunie. Şi din ceale pietri mai mici nu s-au aflat, mai mult de cea piiatră ce au scos sîngur din vedzunie. Iar de nişte cuvinte ce au grăit Vasilie din Parcova şi Erema de acolea, că au fost şi ei cînd au săpat Gheorghie Corobca acea vedzunie, şi ei n-au fost la cea săpătură. Şi Vasilie au dzîs şi Erema că au săpat vedzunie cu un negeag, iar Gheorghie au dzîs că au săpat vedzunie cu un hîrleţ. Şi au mas Gheorghe Gheorghe Corobca la vedzunie, pînă au venit Ştefan, ginerele lui Bratcic, şi Golăi din Parcova, şi au săpat ei vedzunie, tuţi trei, iar Vasilie şi Erema n-au fost la cea săpătură. 277 Şi la ceată mărturie, cînd au mărturisit Gheorghe Corobca, cum au fost numai o piiatră, cînd au săpat acea vedzunie, au fost Gheorghie Corosteanul, şi Gligorie Tăban, şi Condrea hotnogul de călăraşi de Vertep, şi Eremiia chihae, şi Haraga, şi Ursul Pae, şi Vasilie Pilipovschii, şi Gligorie Muha din Bîrnova, şi Toader vătăman ot tam, şi Vasco urednic ot Vasileuţi, şi Pătraşco urednic ot Vodzouţi, şi Tabără urednic ot Clocucina, şi Ostahie din Vertep, şi Bagza den Căpoteani, şi Căzacul Comişescul din din Zubriceani şi alţi mulţi oameni buni. Printr-acea, noi toţi, dac-am vădzut mărturisind Gheorghe Corobca aceasta mărturie, pusu-ne-am şi noi peceţile noastre cătră această scrisoare, printru credinţa, ca să să ştie. [...]. Prilejitu-s-au şi Luca urednic ot Hlinac. [...]. Pecetea lui Condrea. Pecetea chihaei. [...]. Pecetea lui Muha. Pecetea lui Tabără. Pecetea lui Vasco urednic. Pe verso, înc. unui alt act: [...].DRH, A, XXIII, nr. 233, p. 275-276-2771635 septembrie 14, Iaşi. 277 Eu, Hriza, cumnatul răpăusatului Enachi postelnicul, şi cu giupîneasa mea, cu Vamba, sora postelnicului, şi cu nepotul nostru, cu Iane, scriem şi mărturisim, cu cest zapis al nostru, cum noi, de bunăvoia noastră, de nime nevoiţi, nice asupriţi, am dat şi am dăruit un loc de prisacă, de la Ştorneşti, den ţînutul Cîrligăturei, cu tot locul, cu pomeate şi cu nişte vii părăsite şi cu tot vinitul. Aceaia o am dat lui Vasilie Fuglea croitoriul, ce-au fost la postelnicul Enachi, Dumnedzău să-l pomeniască, pentru slujbă ce i-a slujit; alta şi pentru o datorie, ce-au avut Vasilie la postelnicul, şeaptesprădzeace 278 galbeni, pentru nişte muravschiu, ce-au fost luat Vasilie de la nişte neguţători, de au făcut haine postelnicului, şi nu l-au plătit postelnicul, ce au plătit Vasilie cu banii săi. Pentr-aceaia, noi n-am vrut să mai tragem pîră şi gîlceavă direptu aiastă datorie, ce i-am dat acel loc de prisacă, cu tot vinitul, cum mai susscriem, pentru datorie; alta, şi pentru slujba lui, căce au slujit den copilăria lui la postelnicul, pînă ce s-au săvîrşit acel boiaren. Adevăr, fost-am dat mainte aest loc lui Iacob copilul, iar acmu am socotit că Iacob are sat de daanie de la postelnicul şi altele multe i-au dat şi au şi luat, iar Vasilie n-au avut nemic de la postelnicul şi au cadzut şi la datorie, de au plătit pentru giupînu-său. Ce i-am dat acel loc cu tot vinitul, să nu aibă treabă nice Iacob, nice călugării de la mănăstire, nice noi, nice altu nime de oamenii noştri. Şi am făcut aiastă tocmală dennaintea egumenului, popa Galaftion, şi a tot săborul de la mănăstire, de la Sveatii Sava şi dennaintea Neaniului şi a lui Strătulat, vornicii de Poartă, şi dennaintea lui Ghiorghei arbănaşul. Şi, pre mai mare credinţă, iscălit-am şi peceţile ne-am pus. Şi eu, Şaidir, am scris, să să ştie. [...]. Pe verso-ul f. a doua, două îns din sec. XVIII: Pre loc de prisacă la Ştorneşti; şi: Acestu zapis este a mănăstirii Sînt Ilii ot Suceavă. Am poprit să ne aşedzăm cu mănăstire cumva, să le dau bani sau bucate pe acestu loc di prisacă, di s-ur vre; di n-or vre, să li să de zapisul cîndu l-or cere, că nu le-am dat nimică.DRH, A, XXIII, nr. 234, p. 277-2781635 septembrie 15, Iaşi. 282 [...] Adecă s-a pîrît de faţă, înnaintea Domnii Meale, Gligorie din Orheiu cu Lelcoae din Furceani şi cu ginere-său, Gligorcea, pentr-un vad de moară, pentru că au fost vîndut Lelcoae lui Gligorie şi acmu i-au vrut să întoarcă şi au dzis că au vîndut numai giumătate de vad. Deci, Domniia Mea am socotit cu Divanul Domnii Meale, deac-au vîndut întîiu, acmu nu încape să întoarcă. Deci, au rămas Gligorie pre Lelcoae şi pre ginere-său, Gligorcea, denaintea Domnii Meale, ca să aibă a-şi ţinea moara, iar Lelcoae şi cu ginere-său ca să n-aibă nice o treabă, nici odănuoară, în veaci, înnaintea cărţei Domnii Meale. [...]. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. din sec. XVIII: Carte de răams, de la Vasilie Vodă, ce s-au giudecat Grigoriie den Orheiu cu Lelicoae şi cu ginere-său, Grigorce, de Furceni, pentru iazul ot Furceni, şi i-au rămas la el. 7144 1635 săptemvrie 15 sig.; şi alta, din prima jum. a sec. XIX: 2. Trecut.DRH, A, XXIII, nr. 236, p. 2821635 septembrie 15, Iaşi. 283 [...] Scriem şi dăm ştiri, cu ceastă scrisoare a noastră şi cu toată credinţa noastră, cum au mărturisit, înnaintea noastră, popa Bilăi, den tîrgu den Şchiai, însuşi cu gura sa, cum, cîndu au fost el ucinic la Niculae egumenul den mănăstirea Bistreţăi, l-au învăţatu Niculae egumenul şi cu neşti călugări de-acolea, de au ras un uric, cu neşti merşteşuguri diiavoleşti, de l-au ras peste tot şi l-au scris hiclean, de la Pătru Vodă cel Bătrîn; ş-au pus într-însul hotarul mănăsterii Beserecanilor. Şi pentru căci s-au şi mărturisit de acest uric hiclean, căci că s-au fost spăriiat de moarte, dentr-o dzăcari ce au cădzut. Deci, de s-a ivi cînduva acel uric, după viiaţa noastră, să nu să creadză, căci iaste hiclean. Iar cîndu au mărturisit popa Bilăi de acel uric, înnaintea noastră, mulţi boiari mari au fost de faţă. Pentr-acea, am făcut şi noi această mărturie, ca să să creadză şi să să ştie cu adivărat, cum spune şi cel beerescu zapis. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Mărturie de la popa Bilăi, s-a cetit; şi: [...]; şi una din sec. XIX: 7144 1635 septemvrie 15. Cartea mitropolitului Sucevei, după opisul mare, iar nu după condică.DRH, A, XXIII, nr. 238, p. 2831635 septembrie 18, Cupcici. 284 Eu, Mihailo, feciorul Odochiei, nepotul Grozei, strenepotul lui Bratăş din Brătăşeani, din ţînutul Iaşilor, mărturisescu însumi pre mene, cu cest zapis al mieu, de nimene nevoit, nice asuprit, ce de bunăvoia mea, am vîndut a mea dreaptă ocină şi moşie, din sat din Brătăşeani, dinn a treia parte, a şeasea parte, din stîlpul de mijloc. Şi am vîndut dumisale, lui Dumitru Buhuş vistearnicul, pîcălabul de Hotin, drept doaîdzeci de taleri bătuţi, şi partea mea şi a frăţine-miu, a lui Avram, şi a mătuşilor meale, a Sofronei şi Acsanei. Iar lor, de le va părea ceva cu strînbul, să n-aibă nici o treabă la dumnealui, la vistearnicul Dumtiru Buhuş, ce să-şi întreabe cu mene, că mai avem şi alte ocine înpreună. Iar dumnealui, Dumitru Buhuş vistearnicul, pîrcălabul de Hotin, ca să aibă a face şi s ispisoc şi drease domneşti, dintr-acest zapis al miu. Şi în tocmala noastră prilejit-s-au Florea de Sencheuţi, şi Cozma, sluga dumisale, lui Gheorghe Rroşcăi vistearnicul, şi a Căzacului din Joldeştii de la Suciavă, şi a lui Prodan din Căpoteani, şi a lui Gavril Beşină din Ocnină şi altor a mulţi oameni buni. Printr-acela lucru, mai spre mare credinţă, aceşti mărturi ş-au pus toţi peceţile cătră cest zapis al mieu al mieu, ca să să ştie. [...]. Mihailo; pecete. Florea; peceate. Cozma; peceate. 285 [...]. Noi încă ne-am prilejit aicea, într-aiastă tocmală. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: De la Mihailo, feciorul Odochiei, pre partea lui din Brătăşeni, din a treia parte de sat, din partia din mijloc, a şeasa parte.DRH, A, XXIII, nr. 240, p. 284-285 1635 septembrie 19, Iaşi. 286 [...] Scriem Dumniia Mea la sluga Dumnii Meale, la Grapă spătărel den Cerăteoani. Dăm ţie ştire că DumniiMeale s-au jeluit sluga Dumnii Meale, Ştefan Beachea pîrcălabul de Bogdăneşti, pre Mirăuţe şi pre frate-seu, Tănasie, ot tam, dzicîndu înnaintea Dumnii Meale că i-au plătit de multe dabile şi au arătat şi hîrtii de la dăbilari. Dereptu acea, deaca vei vedea cartea Dumnii Meale, iar tu se le faci leage dereptă, se-i plătească bucatele, cîte i-au peret într-aceale dabile, sau să le opreşti ocina din sat din Bogdăneşti, şi se o dai în mînule Beachei pîrcălabului. Iar, de va părea cuiva cu strîmbul, iar tu se le dai dzi, să stea de faţă, înnaintea Dumnii Meale. [...]. [...]. Pe verso, o îns. din sec. XVIII: Cărţu răsuflate; şi alta, de la înc. sec. XIX; Carti gospod.DRH, A, XXIII, nr. 242, p. 2861635 septembrie 21, Iaşi. 288 Eu, Ţiganca, şi cu frate-mieu, Lupul, feciorii lui Andrei, nepoţii lui Fîrtat, din sat din Băloşeani, de pre apa Jijiei, din ţinutul Iaşilor, mărturisim, cu cest zapis al nostru, cum am vîndut noi, de bunăvoia noastră, de nime nevoiţi, nice asupriţi, partea noastră de ocină din Băloşeşte, cît să va aleage partea noastră toată din sat, şi din cîmpu, şi-n şes, şi din apă şi din tot venitul, ce să va aleage partea noastră, pre hotarul satului. Şi o am vîndut lui Toader Ştefan şi Păradie Saula şi lu Mihaiu Ungurul, dereptu cincidzăci de taleri bătuţi. Şi acei bani i-am luat noi, de bunăvoia nostră, deplin, pentru această moşie, ce mai sus scrie, ca să le hie şi lor de acmu direaptă ocină, şi feciorilor lor, şi nepoţilor lor şi strenepoţilor lor. Aşijderea, cene să va aleage din sămenţiia nostră, ca să nu mai aibă nici o treabă, nici să mai ameastece alte cuvente, că am vîndut noi, de bunăvoe. Eu, Ţiganca, neştiindu scrie, m-am rugat lui Ionaşco, feciorul lui Macsin Surîlă din Chivereşti, de Lăpuşna. Şi eu încă am scris şi am fost la ceastă tocmală, şi Solon, feciorul Niţului ce au fost vornic, şi Vasilie, feciorul lui Miron din Păşcani, de la Orheiu, şi alţi oameni buni ... , scrie mai gios. Aceasta scriem ... , ca să se ştie. [...]. 289 Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: [...]; şi alta, ulterioară: [...].DRH, A, XXIII, nr. 244, p. 288-2891635 septembrie 26, Iaşi. 289 [...] Scriem Domniia Mea laa slugile Domniei Meale, la Văsiian Ordzea de Tălhăreşti şi la Tomiţa de Şătrăreni. Dămu-vă ştire că Domniei Meale s-au jeluit sluga noastră, Macrii căpitanul, pre Ionaşco din Giumătăţeani şi pre fraţii luii Ionaşco, dzicîndu că-i înpresură un loc de moşîe din Petreşti şi au dzîs că ş-au pus Ionaşco prisaca pre locul lu Macrii, iar Ionaşco au dzîs că unde ş-au pus preseca au plătit moarte de om, de au dat cindzeci de boi, cum au arătat Ionaşco, înnaintea Domniei Meale, şi zapis domnescu, cum au plătit ace moarte de om, driptu acel loc. Printru aceaia, Domniia Mea v-am ales de înţelepţi şi de înţelegători; deaca veţi vedea cartea Domniei Meale, iar voi să mergeţi la satu la Petreşti şi la Iureşti şi să strîngeţi oameni buni, megiiaşi din pregiur, bătrîni, slugi domneşti şi preuţi, şi să socotiţi foarte cu driptul, nămărui să nu făţăriţi, să alegeţi cu acei oameni buni parte de ocină a Petreştilor despre Iureşti şi să le socotiţi deresele, pre unde le spune, pre acole să le alegiţi. Şi să socotiţi acele prisăci a lui Ionaşco: de va hi pre locul lui Macrii, să-i scoateţi prisaca, iar de va hi prisaca lui Macrii pre locul lui Ionaşco, aşîjderi să-i scoaţă presaca. Şi cum le veţi alege, să le puneţi semne şi să ne faceţi scrisoare cu acei oameni buni, să ne daţi ştire. 290 [...].DRH, A, XXIII, nr. 246, p. 289-2901635 octombrie 2, Bîrlad. 291 Andreiiaşu şoltuzul cu 12 pîrgari, i Ionaşco Dinga, i Enachii Goian, i Ursul Vîntul, şi mulţi oameni buni, orăşeani de tîrg de Bîrladu, şi Neanea de Obîrşiiani, scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare şi mărturie a noastră, cum au venitu înnaintea noastră Petra de Tomineşti şi au dat ea, de bunăvoia ei, de nimene silită, nice înpresurată, o parte de ocină a ei din sat din Tomineşti şi altă parte de ocină iar din Bănceşti, cu tot venitul ce va hi pre acela locu a ei. Şi le-au dat aceale dooau părţi, amîndooau, lui Scărlet şi giupînesei sale, ca să le fie lor ocină direaptă, în veaci, pentr căci i-a plătit Scărlet un fecior a ei, anume Ion, de o şugubină şi au dat doisprăzeaci galbeni. Dereptu aceasta, nime de ruda ei sau de feciorii ei să n-aibă triabă, nicolije. Noi încă, văzîndu bună tocmală de bunăvoia lor şi plată deplină, noi i-am făcut aceasta mărturie de la noi, ca să le fie lor de credinţă, pînă ce-şi vor face ei direase domneşti. Şi, pentr credinţa, pus-am şi peceatea oraşului şi ale nostre, văsim, pe acest list zapis.DRH, A, XXIII, nr. 249, p. 2911635 octombrie 11, Hălăştiiani. 296 Adecă eu, Ion Ciolpan, feciorul lui Gligorie Ciolpan ce au fostu hatman, mărturisescu, cu cestu zapis al mieu, cumu m-am tocmit cu dumnealui, cu Lupul Prăjescul cliuciarel, de i-am vîndut dumisali o vie la Cotnariu, ce iaste în deal, la Cîrjeşti, care vie mii-au fostu mie moşie de la moaşe-mea, Nastasiia Ciolpăneasă. Şi cîndu i-o am vîndut dumisali acea vie, au fostu pustie, ţelină. Şi mii-au dat dumnealui patrudzăci de lei, dennaintea lui Pătraşco Ciogolea, şi dennaintea lui Lazor Moţoc, şi dennaintea lui Strătulat Dracii, şi dennaintea lui Ştefan den Drăgoteani, şi a lui Pătraşco de-acolea, şi dennaintea popei de Hălăştiiani, şi a lui Ţuţurmac de-acolea şi a mulţi oameni buni, cîţi, nu-s scrişi. De aiasta scriem şi mărturisim. Şi, mai pre mare credinţă, am iscălit şi ni-am pus şi peceţile, ca să să ştie. [...]. 297 [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Zapis ot Ciolpan pre o vie la Cîrjeşti, să fac ispisoc domnesc şi o să scriu la tîrgu; şi, adaus ulterior: Ispisoc domănescu amu făcut; şi una din sec. XVIII: La Cotnari.DRH, A, XXIII, nr. 253, p. 296-2971635 octombrie 16, Boldeşti. 297 [...], scriu şi mărturisescu, cu cest zapis al meu, cum au învăţat şi au grăit cătră noi răposata giupîneasa Mărica cluceroae, la datul sufletului său, zicîndu că s-au prilejuit nepotul său, popa Vasile den Şerbeşti, de au pricestuit şi au făcut masle şi rugă, înaintea morţei dumisale, şi au scris toate trebele la moartea dumisale. Deci, dumneaei, fiindu-i preutul nepot şi au slujit den pruncia lui la dumnealor, i s-au făcut milă şi ş-au adus aminte şi l-au dăruit cu partea dumisale de ocină la sat la Vîrtop, ce se va alege în tot hotarul, cu tot venitul moşii dumisale. Aşijderea, au fost cumpărat dumneaei, giupîneasa Mărica, şi cu Dochia, înma preutului Vasile, depreună partea lui Simion Beşeatea, văru-su. Deci, acea cumpărătură încă i-au dăruit preutului, să hie de tot a preutului şi aceia cumpărătură. Şi i-au dat şi zapisul ce i-au făcut Beşeatea şi altu zapis de-ntăritură, de la Vasilie Vodă. Aşijderea o parte de moşie, ce să va alege, ce au fost cumpărat dumneaei de la Ioana, dreptu 12 taleri bătuţi, aceia încă o au dăruit preutului, pentr căci este Ioana soră înmei preutului. Aceste, ce mai sus sîntu scrise, danie şi milă, diumneaei le-au dat la moartea dumisali şi să-şi facă şi dires domnescu. Şi s-au rugat la moartea dumisali preutului, ca să aibă a ruga pe milostivul Dumnezeu la sfîntul jărtvănic şi la svîntul prestol, unde să slujăşte sfîntul agneţ, unde iaste nădejedea creştinătăţei. Şi aceasta deanie au dat dumneaei cu mare blăstăm, să fie anaftema şi proclet cine să va amesteca sau va gîlcevi den rudele sau den nepoţii dumisale. Şi, cînd au miluit pe nepotu-său, pe popa Vasile, cu această adevărată danie, tîmplatu-s-au acole părintele Andonie de Beserecani şi Ghiorghie Bosie de Dolheşti. Şi, spre mai mare credinţă, am iscălit şi ne-am pus şi peceţile, ca să să ştie şi să se crează. 298 [...]. Andonie. Loculpeceţii.DRH, A, XXIII, nr. 254, p. 297-2981635 octombrie 23, Iaşi. 299 [...] Scriem Domniia Mea la credincios boiarinului Domniei Meale, la Chicoş şetrariul cel mare. Dămu-ţi ştire pentru o pîră ce au avut boiarinul Domniei Meale, Roşca vornicul de gloată, cu nişte oameni den ţinutul tecuciului, pentru nişte ocine. Deci, Domniia Mea te-am ales pre dumneata de boiarinu bun şi înţeleptu, ca să mergi la sate, la Ţigănei şi la Blăjeari. Deci, boiarinul Domniei Meale, Roşca vornicul, n-au putut veni la dzi, că l-am fostu lăsat Domniia Mea cu credincios şi cinstit boiarinul Domniei Meale, logofătul cel mare, la Scaunul Domniei Meale. Deci, n-au putut veni la dzi. Pentru acela lucru, deaca vei vedea cartea Domniei Meale, iar dumneata să mergi la ceale sate, ce scrie mai sus, să-i alegi părţile de ocină, pre unde-i vor spune direasele şi uricele, şi să-i pui stîlpi pre unde va fi locul lui. [...]. [...]. Pe verso, o îns. din sec. XVIII: Blajeri.DRH, A, XXIII, nr. 256, p. 2991635 noiembrie, Iaşi. 299 [...] Scriem Domniia Mea la sluga noastră, Sava cămăraş. Dămu-ţi ştire 300 că s-au pîrît de faţi înnaintea Domnie Meale, boiarinul Domniei Meale, Vasilie Roşca dvornicul, cu Hîrbor şi cu oamenii săi, pentru sat, pentru Dimaci, dzicîndu înnaintea Domnie Meale boiarinul nostru, Vasilie Roşca, că-i iaste cumpărătură acel sat Crîstei vornicul şi au arătat şi zapis de cumpărătură de la Crîstea vornicul. Iar Hîrbor cu oamenii săi au dzis că nu iaste cumpărătură Cîrstei vornicul, nici au vîndut, nici Hîrbor, nici oamenii săi. Deci, Domniia Mea le-a, aflat leage să vie acolo, să scrie giurători Hîrbor, doadzeci şi patru de giurători: unii să-i scrie boiarinul nostru, vornicul Roşca; alţi giurători să-i pue Hîrbor. Deci, pentr-aceaia, daca vei vedea cartea Domnie Meale, iar tu să scrii acei giurători într-un izvodu, să vie să giure aicea, înnaintea Domniei Meale şi să le pui dzi în doa săptămîni, să stea de faţi, înnaintea Domnia Meale, Hîrbor cu giurătorii. [...]. Pe verso, o îns. din sec. XVIII: Carte ce de pîră pentru satu Dimăceni, la Vadul Roşcăi.DRH, A, XXIII, nr. 258, p. 299-3001635 noiembrie 2. *M 300 Adecă noi, Liontie şi Toasder şi Hilip şi Părasca, feciorii Varnaveei, nepoţii Draceei ot trăg Camena, scriem şi mărturisim, cu cestu zapis al nostru, înşine pre noi, de nime nevoiţi, nici presuraţi, ce de bunăvoia noastră, am vîndut un loc de prisacă, direaptă moşiia nostră, unde au fost lăcuindu strămoşii noştri, în Tortureşti, ce-au fost oarecîndu sat. Am vîndut sfenteei mănăstiri Beserecanilor, dereptu o sută de taleri, bani buni, cu cheltuiala, ca să hie sfenteei mănăstiri ce mai sus scrie, Beserecanilor, direaptă moşii şi neclătită în veaci, cu tot locşorul şi cu pomii ce simt a cumpărăturiei, cu poeni cu tot. 301 Ce-am înblat de-am arătat locul călugărilor, cu şoltuzul, cu Toader, şi cu pîrgarii săi, anume: cu Nechita, şi cu altu Nechită, şi cu Ştefan Munteanul şi cu mulţi oameni buni, bătrîni şi tineri, din tîrgu, şi de mejiiaşi, ş-am pus seamne pen pregiurul locului, ce să înceape din carpănului ce iaste din gios de hălăşteu, pre zănoagă la deal, pînă în nucul cel mare ... rîn bătrînu, tot den sămnu în sămnu; de aciia, drumul în sus pre margine, pînă în teiu, unde iaste sămnu; din teiu în sus, pînă în curăţitura lui Hilip, şi pre lîngă curăţitura lui Hilip, pînă în vale, şi valea în gios, pînă în furcitură. Aceasta curătură o am cumpărat de la Leontie, fratele lui Hilip, iarăşi, şi i-am făcut paltă deplin, deusebi de ceia fraţi ce mai sus scrie, şi iarăşi denaintea şoltuzului şi a pîrgarilor şi a celor oameni buni, ce mai sus scrie. Şi iarăşi, din furcitura văiei, valea în gios, pe lîngă prisacă, pînă den gios de hălăşteu, unde să înpreună seamnele, la carpăn, pen pregiurul locului. Deci, s-au sculat egumenul şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire, ce mai sus scrie, de ne-au făcut noo plată deplin, cu acei bani, ce mai sus scrie. Şi lui Leontie iarăşi au făcut plată deplin, deusebi, pre acea curătură. Şi iarăşi au cumpărat aceşti părinţi, ce-s mai sus scrişi, trei pămînturi pe deal, la lac, doo de la Leontie, iarăşi, şi unulu de la Acsinte din Furceani. Aceastea părţi s-au cumpărat tot denaintea şoltuzului Toader şi a pîrgarilor săi şi a mulţi oameni buni, cumu şi mai sus scrie. Pre mai mare mărturie, amu pus peceatea tîrgului cătră acest zapis. De aceasta scriem şi mărturisim cu credinţa noastră. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: [...].DRH, A, XXIII, nr. 259, p. 300-3011635 noiembrie 6, Iaşi. 302 [...] Adecă au venit, înnaintea Noastră şi înnaintea boiarilor noştri, a mari şi a mici, Elinca, giupîneasa lui Iacob Moţoc, fata lui Calapod, de a ei voie bonă, de nime nevoită, nice înpresurată, de au vîndut a saa dreaptă ocină şi moşîie din sat din Brăteani, din ţînutul Sucevei, din giumătate de sat, dinn a patra parte, giumătate, cu vad de moară şi cu tot venitul, de au vîndut slugii noastre, lui Buzanoscie ce-au fostu vornic şi lui Bădiliţi, fiiastrul lui Buzanoschie, dreptu patrudzăci de taleri de argintu. Deci, Domniia Mea şi cu tot Svatul Domnii Meale, vădzîndu de bunăvoie tocmală şi deplină plată, Domnia Mea încă le-am dat de la noi, ca să le hie lor dreptă ocină şi moşîie, cu tot venitul, aceia ce mai sus iaste scrisă, din satu din Brăteani, din giumătate de sat, din a patra parte, giumătate, neclătită nici dănăoară, în veci, nici să să amestece nime priste cartea Domnie Meale.DRH, A, XXIII, nr. 260, p. 3021635 noiembrie 10, Iaşi. 303 [...] Dat-amu cartea Dumiei Meale slugei noastre, lui Costantin Boldur, spre acea ca să hie tare şi putearnic cu cartea Dumiei Meale a opri o a patra parte de sat de Negreşti, parte Huhulei, ce iaste partea din gios, despre alţi răzeaşi. Iar cui va părea cu strîmbul, iei vor veni de faţă cu sluga Dumiei Meale, carele mai sus iaste scris, Costantin Boldur. [...]. Pe verso, o îns. din sec. XVIII: Negreşti. Carte de o parte a lui Costantin Boldur, de Negreşti.DRH, A, XXIII, nr. 262, p. 3031635 noiembrie 12, Iaşi. 307 Adecă eu, Vasile Hăugul, şi Sava Hăugul, şi Costantin şi Toader mărturisim, cu cest zapis şi cu ceastă scrisoare a noastră, cum am vîndut o parte de ocină den sat den Băloşeani, den cutul de sus, partea lui Drăgan Tărîţă şi a surorei lui, Motrei, ce am avut noi dereaptă cumpărătură de la dînşii, şi am avut şi direase de la Drăgan Tărîţă şi de la Motrea. Am vîndut lui Toader Ştefan şi lui Parades Saula şi lui Mihaiu Ungurul, de bunăvoia noastră, de nimene nevoiţi, nici înpresuraţi, ce de bunăvoia noastră. Şi am luoat de la dumnealor plată cindzăci de lei, bani gata, şi ne-au făcut noa deplină plată. După acea, le-am făcut de la noi acest zapis, ca să le fie lor direaptă ocină şi moşie, şi feciorilor şi nepoţilor lor. 308 Şi în tocmala noastră au fost dumnealui, Trandafir căpitan, şi Lupul Dîrlău, şi Dumitraşco, sînă Şetrar, şi Pană Caceaun ot Cîndeşti, şi Căzacul de Mălăeşti şi mulţi oameni buni. Pre mai mare credinţă, pusu-ne-am peceţile şi iscăliturile, [...]. [...]. Trandahir căpitan. Vasilie Hăugu. [...]. Eu, Pătraşco Hăugul, am scris acest zapis. Pe verso-ul f. a doua, două îns. cont.: [...]; şi: şi una din sec. XVIII: Vasilie Hăugul.DRH, A, XXIII, nr. 266, p. 307-3081635 noiembrie 28, Iaşi. 321 [...] Dămu-ţi ştire că s-au jeluit satul Torceştii, nepoţii lui Bilăiu, zicîndu că au ei ocină şi moşie, den Brălădiţa pără în apa Brăladului, păn poenile Agapiei, pre lacul Frasinului, pren Gărla lui Spin, pănă în hotarul Umbrăreştilor, şi mergu alţi oameni de le cosescu fănul şi le înpresoară ocina şi moşia, cu tăriia lor. Dereptu acea, deaca vei vedea cartea Domniei Meale, iar tu să faci leage direaptă, să le lase ocina şi moşiia în pace. Iară de va părea cuiva cu strămbul, să le dai zi, să vie să stea de faţă înnaintea Domnii Meale.DRH, A, XXIII, nr. 281, p. 321 În. de 1635 decembrie 4. *M 324 Adecă eu, Mărica, fata lui Ionaşcu vătavul de Săuceşti, şi cu feciorii mei, Gligorie şi Ţuica şi Chelsiia, noi, de bunăvoia noastră, de nime nevoiţi, nice asupriţi, ne-am vîndut a mea direaptă ocină şi moşie, din giumătate de sat de Bogdăneşti, ce simtu în ţinutul Romanului, ce să va aleage partea mea despre fraţii mei. Aceaia am vîndut eu frăţine-meu, lui Ştefan Beachea biv pîrcălab, din direase şi din urice ce are moşu meu, Beachea, de la Pătru Vodă şi de la Iancul Vodă. Şi deplin ne-au plătit 325 întru mînule nostre, cu bani gata, 30 dzeci de galbeni buni, a să-i hie lui ocină şi moşie neclătită, cu tot venitul, din tot, dinaintea a omeni buni, preoţi şi slugi domneşti. Şi au mai cumpărat sluga noastră, Beachea, iar dintr-aceaia giumătate de sat, din partea Petrei lui Păun, din a cincea parte, din partea popei, lui Ihnat, giumătate, ce să va aleage partea Bălaci. Şi deplin mi-au plătit întru mîna mea, cu bani gata, 6 ughi buni, ca să-i hie lui ocină şi moşie, cu tot venitul, din tot locul, dinaintea a omeni buni, preuţi şi slugi domneşti. Şi, aşijdirea eu, Nechita, feciorul lui Ion Praznic, ear am vîndut Beachei de Bogdăneşti, din partea Petrei lui Păun, a cincea parte, ce să va aleage partea părintelui meu, lui Ion, iar dintr-acealea direase ce mai sus scriu. Şi mi-au dat 12 ughi buni, ca să-i hie lui ocină şi moşie, neclătit, cu tot venitul, din tot locul, dinaintea a omeni buni, preuţi şi slugi domneşti, anume: popa Ihnat de Prăjişti, şi Nechifor, şi Toder, şi Frăţian de Bogdăneşti, şi popa Chirilă de Prăjeşti, şi Gavril visternicel, şi Sava, şi Cur de Bogdăneşti, şi Ion visternicel, şi Andronic, şi Davii şi Gurie de-acolea. Şi, pentru mai mare credinţă, ne-ma pus peceţi, să-şi facă şi direase domneşte de pre acesta zapis al nostru. Pe partea de jos a doc., o îns. cont.: Zapes den bătrînul lui Păun.DRH, A, XXIII, nr. 284, p. 324-3251635 decembrie 4, Iaşi. 325 [...] Scriem Domniia Mea la sluga Domniei Meale; la Grată den Cereteoani. Deaca ca vei vedea cartea Domniei Meale, iar tu să mergi la sat la Bogdăneşti, şi să strîngi oameni buni, megiiaşi de pren înpregiur, şi să aleagiţi o parte de ocină au cumpărat de la Nechita, nepotul lui Păun, den cîmpu şi den vatra satului şi den tot locul, cum va fi mai cu direptul şi cum veţi şti voi cu sufletele voastre, aşea să hotărîţi. Şi cum veţi aleagi şi veţi hotărî, să-i faceţi o scrisoare de la voi, să-şi facă şi direase domneşti. 326 Aşijdere, să alegeţi şi partea îi Ghiervăsoae, de-acolea, dente-acel sat, ce mai sus scriem, den tot locul, şi să o daţi pre mîna slugii noastre, Beachei, căci o au plătit de dajde, cum au arătat şi hîrtie de la dăbilari. Iar de-i va părea cu strînbul, să le dai dzi, să vie să stea de faţă înnaintea Domniei Meale şi să le faci şi hîrtie de dzi. Aceasta scriem, într-altu chip să nu fie. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Cartea ce au cumpărat partea Bîlhacei din Bodăneşti; şi două din sec. XVIII: De bătrînul lui Păunu; şi: De la Nechita, nepot lui Păun.DRH, A, XXIII, nr. 285, p. 325-3261636 ianuarie 8, Iaşi. 333 [...] adus-au înaintea Domnii Meale şi a toţi boiarii noştri, mari şi mjici, ş-au arătat înnaintea Noastră un zapis de mărturie d ela Toader şoltuzul cu 12 pîrgari din tîrg din Piatră şi alţi oameni buni, anume: Nechita de-acolea, şi alt om, iară Nechita, şi Ştefan Munteanul şi alţi mulţi oameni buni, scriindu şi mărturisindu cum au venit înnaintea lor Leontie şi frate-său, Toader, şi Hilip şi sora lor, Parasca, feciorii Varnavei, nepoţii Dracei din tîrg din Piatră, de a lor bunăvoe, de nimene nevoiţi, nici asupriţi, şi ş-au vîndut a lor direaptă moşie, un loc de prisacă la silişte ce să chiamă Turtureştii, tot în seamne înpregiur. Acesta l-au vîndut călugărilor ce mai sus scrie, egumenului şi a tot săborul de 2 la sveataa mănăstire Beserecani, derept o sută de taleri bătuţi, cu cheltuiala, cu pomăt şi cu poeni, cu pomătul cumpărătureei. Şi seamnele sîntu: ce să înceape din carpănul ce iaste din gios de hălăşteu, pre zănoagă la deal, pînă în nucul cel mare; din nuc pînă în cireş, şi din cireş pînă în măstacăn, şi din măstacăn pînă în drumul cel bătrîn, tot din sămnu în sămnu; de-aciia, drumul în sus, pre margine, pînă în teiu, unde iaste sămnu, şi din teiu în sus, pînă în curăţitura lui Hilip, şi pre lîngă curăţitura lui Hilip, pînî în vale, şi vale în gios, pînă 334 în Furcitură; aceasta curătură o au cumpărat deusebi de la Leontie, fără de alţi fraţi, şi i-au făcut plată deusebi; şi iară din furcitura văei, valea în gios, pre lîngă prisacă, pînă din gios de hălăşteu, unde să înpreuneadză seamnele, la carpănu, pen pregiurul locului. Şi aşijdere, au mai cumpărat doo pămîntură de la Leontie şi un pămînt de la Alsintie de Furceani, dirept 30 taleri buni. Deci noi, vădzînd acel zapis de la şoltuzul şi 12 pîrgari din tîrg din Piatră, cu peceatea tîrgului, şi, aşijdere, avînd un ispisoc de întăritură de laa Aalexandru Radul voevoda, iară pre aceastea parţi şi loc de prisacă, Domnia Mea încă le-am dat rugătorilor noştri, călugărilor de la svînta mănăstire, ca să le fie lor tot în seamne, cum mai sus scrie, neclătit nici dănăoară, în veaci, cu tot venitul. Şi altul să nu să ameastece. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Tortoreşti; şi, adăugat mai tîrziu: [...]; apoi una din sec. XVIII: 7144 1636. S-au scris; şi una din prima jum. a sec. XIX: Ispisoc de la Vasile Vodă pe satul Tortoreştii, ot Neamţu, pe zapisul lui Leonte şi Hilip şi sora lui, Paraschiva. 7150 1642 ghenarie 8.DRH, A, XXIII, nr. 295, p. 333-3341636 ianuarie 11, Iaşi. 335 [...] Scriem Domniia Mea la toţi mişei noştri, la ţăranii din în ţinutul Hotinului. Dămmu-vă ştire că ne-au venit de la Înpărăţie ca să dăm haraciul cinstitului înpărat, cum au fostu obiceaiul de veacu. Pentru acela lucru, socotit-am Domniia Mea cu tot Sveatul nostru, cu vlădicii, şi cu boiarii şi cu mazilii, şi am aruncat dajde pre vlădici, şi pre boiari, şi pre mazili, şi pre curteani, şi pre popi, şi pre călăraşi şi pre toată ţeara. Aruncat-am şi pre voi, ca să daţi de un nume cîte doi zloţi, ce iaste dajdea cinstitului înpărat. Iar lipsele banilor, să le daţi cum aţi dat şi pînă acum; numai cine va da zloţi bătuţi să nu dea lipsele. Aşijderea, cine va da potronic de argintu, să dea cîte un ban leşesc, pentru cîţi să iau cu scădeare acolo, la haznaoa înpărătească. Derept aceaia, deaca veţi vedea carte Domniei Meale, iar voi veni acolo, să adune toţi banii la vistiiariul Domniei Meale. [...]. Pe verso, o îns. din sec. XVII: Satul Ordzăşti.DRH, A, XXIII, nr. 297, p. 335ianuarie 15, Iaşi. 340 Adecă noi, Başotă logofătul cel mare, şi Ureache spătarul cel mare, şi Ghiorghie păharnicul cel mare, şi Iordachie vistiarnicul cel mare, şi Buhuş biv vistiarnic şi Ciogolea, pîrcălabii de Hotin, şi Mălai ce-au fost vistiarnic, şi Toderaşco al treile logofet, şi Dumitraşco Ghianghea, şi Costantin Ciogolea, şi Ştefan Murguleţ, şi Pătraşco postelnicul, şi Lupul biv cupar, şi Ipatie Murguleţ, şi Costantin Drăgăşescul, şi Ghiorghie Corosteanul, şi Lupul Giunescul, şi Lupul Stroescul, şi Hăjdeu, şi Nacul de Malinţi, şi Ionaşco Grozăvăscul şi alţi mulţi ficiori de boiari, adecă au vinit înnaintea 341 noastră Isac Stîrcea de ne-a mărtorisit cum s-au fost tîmplat cu Mihalcea Durac la eşirea lui Bărnovschii Vodă, Dumnedzău-l pomenească, la Hîrlău, de-au jecuit o cocie a vornicului Gavrilaş, de-au fost loat den cocie bani gata, o mie şi trei sute şi şasedzeci de galbeni, şi o dulamă de adămască, şi o dulamă de atlaz, cu blane, şi o blană de jder, şi o blană de spinări de hulpe, şi un căftan de zărba cea bună, şi un căftan de adămască, cu jderi, cu bumbi de mărgăritar, şi dzeace caragie, şi o sabie ferecată cu argint, şi o lăduncă ferecată, de 20 de taleri, şi un covor nou, şi o scoarţă noaî şi alte multe unealte şi cociia cu bulgariu şi hanuri noaî, pentru care lucru fost-au pîră multă şi tot l-au rămas vornicul Gavrilaş: întîi dennaintea lui Moisei Vodă, şi de la Alexandru Iliiaş Vodă şi de la dumnealui, domnu nostru, Vasilie Vodă, cum are şi vornicul tot cărţi de rămas. Şi Mihalcea Durac, ce-au fost partea sa de bani, ei au plătit deplin, iar Stîrcea, ce-au loat parte de bani şi aceale unealte toate şi veşminte şi postave şi tot ce mai sus scrie, cu cocie cu tot, tocmitu-s-au, după ce l-au agiunsu leagea şi s-au aflat adevărat vinovat: dat-au Isac Stîrcea dumisale, vornicului Gavrilaş, partea sa de moşie direaptă, a treia parte de sat de Boian, partea den sus, cu vad de moară, şi giumătate de sat de Onuttul de Sus, partea den gios, cu vaduri de moară pre apa satului, ce i-au fost cumpărătură de la Ionaşco Stroici, şi satul Lozeanii, ce i-au fost cumpărătură înpreună cu Musteaţă de la Cîrstina, giupîneasa lui Ghiorghie pîrcălabul de Hotin, care parte ş-a şui Musteaţă vinitu-s-au lui, căci au fost giupîneasa Stîrcei nepoată lui Musteaţă, iar pîrcălabului Ghiorghie aşijdearea i-au fost cumpărătură acel sat, Lozeanii, de la Lăziian şi de la Nedelco, iară de moşiia giupîneasei Stîrcei, şi cu locuri de mori şi de hălăşteae pre apa Borodacei. Şi direase ce-au avut pre aceaste ocine, ce-s mai sus scrise, datu-le-au pre mîna vornicului Gavrilaş, şi de moşie şi de cumpărătură. Şi-ntr-această tocmală fost-au şi fraţii Stîrcei, Costantin pîrcălabul şi Darie Stîrcea. Fost-au şi Nicolai silitrariul şi altă seminţie a lor. Întrebatu-i-au şi Isac Stîrcea şi vornicul Gavrilaş: carii vor să cumpere aceaste ocine, ei să le cumpere, iar de nu, de-acmu înnainte, nime den ficiori sau den ruda lor să nu încapă a mai cumpăra, nici a mai pîrî de-această pîră, că s-au tocmit de bunăvoe, dennaintea noastră, ca să-şi facă vornicul direase domneşti şi să-i fie dumisale ocine şi cumpărătură direapte, cu tot vinitul, în veaci. Şi, pre mai mare credinţă, pusu-ne-am peceţile la acest adevărat zapis, să să ştie. [...]. 342 [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: A Stîrcei, [...]; şi una din sec. XVII: Şi pe pol Onutul de Sus.DRH, A, XXIII, nr. 304, p. 340-341-3421636 ianuarie 15, Iaşi. 342 [...] Adecă au vinit înnaintea Noastră şi-nnaintea boiarilor noştri, a mari şi a mici, sluga noastră, Isac Stîrcea, de ne-au mărtorisit cum s-au fost tîmplat cu Mihalcea Durac la eşirea lui Bărnovschi Vodă, de la Hîrlău în sus, de-au jecuit o cocie a boiarenului nostru, a lui Gavrilaş ce-au fost vornic, de i-au loat den cocie bani gata, o mie şi trei sute şi şasedzeci de galbeni, bani gata, şi o dulamă de adămască, şi o dulamă de atlaz, cu blane, şi o blană de jder, şi o blană de spinări de hulpe, şi un căftan de zarba de cea bună, şi un căftan de adămască, cu jderi, cu bumbi de mărgăritar, şi dzeace caragie, şi o sabie ferecată, şi o laduncă cu argintu, de 20 de taleri buni, şi un covor nou, şi o scoarţă noaî, şi cociia, cu hamuri cu tot. Pentru care lucru fost-au şi pîră multă la Moisei Vodă şi la Alexandru Iliiaş Vodă şi tot l-au rămas vornicul Gavrilaş, cum are şi cărţi de cum au rămas Stîrcea şi Durac; şi ce-au fost partea lui Durac, el a plătit partea sa de bani deplin, iar Stîrcea, pentru ce-au loat den bani, giumătate, şi aceale veşminte şi postave şi toate ce-s mai sus scrise, tocmitu-s-au, după ce l-au agiunsu leagea, şi s-au aflat adevărat vinovat. Dat-au Isac Stîrcea vornicului Gavrilaş partea sa de moşie direaptă, a treia parte de sat de Boian, partea des sus, cu loc de moară, şi giumătate de sat de Onutul de Sus, partea den gios, cu loc de moară pre apa satului, ce i-au fost cumpărătură de la Ionaşco Stroici, şi satul Lozeanii, cu loc de hălăşteae şi de mori pre apa Borodacei, ce i-au fost cumpărătură Stîrcei, cu Musteaţă pîrcălabul, de la Cîrstina, giupîneasa lui Ghiorghie pîrcălabului de Hotin, care parte a lui Musteaţă încă s-au vinit Stîrcei de pre giupîneasăş-i, 343 căci au fost nepoată lui Musteaţă, care sat fost-au cumpărătură pîrcălabului Ghiorghie de la Lăziian şi de la Nedelco, fost-au de moşiia giupîneasei Stîrcei. Şi direase ce-au fost avîndu Isac Stîrcea pre aceaste ocine, ce-s mai sus scrise, şi de moşie şi de cumpărătură, încă le-au dat pre mîna vornicului Gavrilaş. Ş-au fost aceasta tocmală şi cu ştirea fraţilor săi şi a rudelor sale, ca să răscumpere aceaste ocine, şi n-au vrut nime să-ntoarcă. Pentr-aceaia, vădzîndu Domniia Mea de bunăvoe tocmală şi plată, aşijderea, şi Domniia Mea dat-am ş-am întărit boiarenului nostru, vornicului Gavrilaş, pre aceale ocine, ce-s mai sus scrise, ca să-i fie şi de la Domniia Mea ocine pentru ale sale direapte bucate, bani ş-avuţie, ce i s-au loat. Şi nime, de-acmu, să nu mai scornească pîră, nici dănăoară, în veaci, preste această adevărată scrisoare a Domnii Mele, să să ştie. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Lozenii şi Onutului den Sus şi a tree parte de boian.DRH, A, XXIII, nr. 305, p. 342-3431636 ianuarie 16, Iaşi. 346 [...] Scriem la sluga Domniei Meale, la Scînteae vătavul. Dau-ţi ştire că s-au pîrît de faţă, înnaintea Dumi Meale, Nacul de Bîrlad, feciorul lui Iane neguţătoriul, cu Trif Zmiurnă, cu Gavril Calotă şi cu Măţeş de Clipiceşti şi cu alţi răzeaşi ai lor, pentru o moară ce iaste la Vităneşti, şi i-o au fost luat ei cu strîmbul, fără ispravă, de o au ţînut trei săptămîni. Deci, au rămas Nacul pre Zmiurnă şi pre Calotă şi pre Măţaş şi pre toţi oamenii lor, ca să-şi ţie Nacul moara şi să-i întoarcă tot ce-au agonisit la acea moară, într-acele 3 săptămîni, şi ce-au măcinat ei. Drept acea, deaca vei vedea cartea Dumi Meale, tu să-i întorci cîtă pîine să va afla c-au luat ei într-aceale 3 săptămîni tot în mîna Nacului, şi ce-au ei măcinat fără cale, tot să socoteşti. Aceasta scriem. [...].DRH, A, XXIII, nr. 308, p. 3461636 ianuarie 22, Iaşi. 347 [...] Dat-am cartea Domniei Meale rugătorugătorilor noştri, călugărilor de la svînsta mănăstire, de la Sveati Ilie proroc, spre aceaia să fie tari şi putearnici, cu cartea Domniei Meale, a opri un loc de fînaţi a svinstei mănăstiri, ce să chiiamă La Căldare, ce iasti în hotarul tîrgului Suceavei, ce iaste dare svinstei mănăstiri de la domnii bătrîni. Să aibă a ţinea şi a cosi fîn pre undi iaste stîlpit din dzile bătrîne. Altu nime să n-aibă treabă a să amesteca înaintea cărţii Domniei Meale. [...]. 348 [...]. Pe verso, o îns. cont.: La Căldare, hotariul tîrgului Suceavei; două din sec. XVII. S-au cetit, şi: Fînaţă, La Căldare, 7142, 1634 ghenarie 22; şi una de la f. aceluiaşi sec.: Litera C.DRH, A, XXIII, nr. 311, p. 347-348 În. de 1636 ianuarie 26. *M 357 Prea milostive şi luminate Doamne, dăm ştire Măriei Dumitale că au venit la noi, cu cinstită cartea Măriei Dumitale, dumialui Apostol medelniceariul cel mare, scriindu ca să strîngem oameni buni şi să socotim cu direptul, ca să-i aleagem toată ocina lui de la Băloşeşti, parte de moşie şi părţi de cumpărătură de acolo. Socotitu-s-au şi ales cu oameni buni; aflatu-s-au partea dumisale de moşie şi de la Vasilcea cincisprădzeace pămînturi, din partea Dureştilor, şapte pămînturi, partea lui Maxin şi a Mierăi şi a lui Ionaşco, din partea Lupului de Mijloceani, feciorul Mircei, şi doasprădzeace pămînturi din Mijloceani, partea lui Mihăilă, fratele Annesiei, şi şase pămînturi, iară din Mijloceani, partea lui Mihăilă Dumitru, nepotul Vistearnicului, ce li-i cumpărătură de tatăl lor, Necoară armaşul, şi doasprădzeace pămînturi, iară din Mijloceani, partea lui Ursu, din partea Vistearnicului, şi optsprădzeace pămînturi, însă cu ploştenci, din partea Popeştilor Urgiceştilor, partea popei lui Ionaşco, şi optsprădzeace pămînturi, însă cu ploştenci, din partea popei, lui Larion, partea lui Hasnăş, şi patru pămînturi şi o giumătate din hotarul Glodeanilor, ce li-i cumpărătură de tatăl lor, armaşul, de la Gligorie Pobircu, şi o cumpărătură, ce-i în hotarul Iucşeştilor marginea pădurei, despre prisaca Băiseanului, ce-i iaste cumpărătură de la Ştefan, feciorul Sindzeanei, şi fără fînaţuri, ce să vor aleage, partea dumisale, în hotarul Băloşeştilor. Şi aceasta s-au ales numai partea lui despre fraţii săi, moşie şi cumpărătură, dinnaintea a mulţi oameni buni: Toader de Iucşeşti, Vasilie de acolea, Avram de acolea, Larion de acolea, Simion Băisan de Băloşeşti, Ursu de acolea, Toader Fărcescul de Iucşeşti, şi Bălan de Glodeani şi Baciul de acolea. Noi aşea am aflat cu sufletele noastre şi, pentru credinţa, ne-am pus şi peceţile. Eu, Luchian, am scris. Şi milostivul Dumnedzău să cruţe pre Măria Dumitale, cu bună sănătate şi cu pace întru mulţi ai şi domnie îndelungată, [...]. Şi Ioana Măteeşoae şi feciorul ei, Dumitraşco. Mai mic robul Măriei Dumitale, Luchian diiac iscal. Vasilie. Avram. Larion. [...]. Ursul. Fărcescul. Toader Oncescul. Bălan, fratele Zaharioaeiei. 358 Pe verso-ul f. a doua, două îns. greceşti: [...]; şi: [...] şi una din sec. XVII: De Băloşeşti.DRH, A, XXIII, nr. 317, p. 357-3581636 ianuarie 28, Hălăşteiani. 364 [...], sluga lui Dumitraşco, şi Luca aprodul, de tîrg de Iaşi, şi Zahariia de Ruginoasa, scriem şi mărturisim, cu ceastă scrisoare a noastră, cumu au venit Măriica Ionăşcoae şi cu feciorii ei, Ipifantie şi cu Dumitru şi cu Irina, de nimene nevoită, nice asuprită, ce de bunăvoia ei, de au vîndut a sa direaptă ocină şi moşie ce au avut, o vie la Băiceani, pre lîngă viia vlădicăi, lui Pavăl, şi pre lîngă viia Bleandei. Vîndutu-o-au dumisale, Lupul Prăjescul clucearul cel mare, dereptu ... , bani buni. Deci, noi, vădzîndu făcîndu-i-să plată deplinu, şi noi am făcut acestu zapis de la noi şi am şi iscălit şi ne-am pus şi peceţile pre acestu adivărat zapis, ca să-şi facă dumnealui şi direase domneşti. Prilejitu-m-am şi eu, Bărnat, într-această tocmală, să să ştie. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Zapis pre 1 vie ot Băiceni, ce amu cumpărat ot Răspopoai [...]. Făcut-amu şi ispisoc dumnescu per dînăsă.DRH, A, XXIII, nr. 322, p. 3641636 ianuarie 30, Iaşi. 367 Adecă eu, Liontie, şi cu frate-miu, cu Simion, feciorii lui Ion Lupe, şi Mihalcea, feciorul Frăsinei, şi cu nepoţii mii, Gligorie şi Simion, feciorii Titiianii, înşine scriem şi mărturisim, cu cest zapis al nostru, de nimene asupriţi, nici nevoiţi, cum am vîndut un loc de prisacă, pre partea noastră, din sat din Ştoboreani, Cîrstei, ginerele preuteasei de Iaşi. Însă i-am vîndut pădure întreagă, ca să-şi facă el prisacă şi pomăt şi ce-i va trebui, derept 24 de zloţi bătuţi. Pentr-acela lucru, de să va afla cînduva cineva, dintru oamenii noştri, să se ispitească a întoarce, ca să nu poată, pentru căci i-am vîndut pădure întreagă, cum şi mai sus scrie, să-şi facă el prisacă, ca să-i fie lui dreaptă ocină şi moşie, şi feciorilor săi şi nepoţilor şi strănepoţilor săi. Şi la tocmala noastră au fost Ghiorghie Arapul sulger, şi Iordachi şi Apostol, feciorii Goei, şi Selion de Moimeşti, şi Moisei de Romăneşti, şi Gligorie Hermeziu de Tăuteşti, ... , feciorul lui Penteleiu vornicul, şi Nacul den Dîrjeni, şi Precup hotnogul din tîrgu de Iaşi, şi Isac, ginerili lui Feştilă, şi Petrea, sluga Vlădicăi, şi Isăilă hotnogul şi alţi mulţi oameni buni. Derepta aceaia, pre acest zapis al nostru ca să aibă a-şi faci şi dresuri domneşti. Şi, mai pre mare credinţi, ne-am pus şi peceţile noastre, ca să se ştie. [...]. Şi eu, Poiană, am scris, să se ştie. Leontii. Ghiorghie Arapul sulger. Az Dumitru vatav încă am fost într-această tocmală. [...]. Apostol Goia. Nacol. [...].DRH, A, XXIII, nr. 325, p. 367 1636 februarie 3. *M 370 [...], scriem şi mărturisim, cu a noastră scrisoare, cum au venit Nastasiia Solomoneasă şi cu ficiorul său, Ionaşco, cu cinstită cartea Mării Sale, lui Vasilie Vodă, la noi, ca să meargem să le hotărîm nişte ocine şi să le aleagem despre călugării de Schitul lui Drăguşan, anume la sat la Băsăşti, şi la Edumireşti. Deci, am mărsu şi am strînsu oameni buni şi bătrîni, megiiaşi din pen pregiur, şi toţi răzeşii lor, cari i-a avut. Deci, am socotit cum au fost învăţătura de la Măriia Sa, de la Vodă, ca să socotim pre unde le vor spune dreasele, să hotărîm şi să stîlpipim. Deci, călugării de la schit au scus dreasele lor pre giumătate de loc de Băsăşti şi cu a lor răzeaşi, iar Solomoneasă şi cu ficiorii săi au scos zapis şi uric de la Alecsandro Vodă, de cumpărătură, pre a patra parte de loc, cum au cumpărat Dumitraşco Solomon ce au fost sulgear, d ela Lazor şi d ela fraţi lui, de la Petrea Bordzea şi de la Tănasie şi de la sora lor, de la Dochiia, ficiori lui Ion Plavăţ, nepoţi popei Lucăi, cum ş-au vîndut ei toată partea lor din sat din Băsăşti, cu tot vinitul, drept ... taliri buni. Şi, aşijdere, au scos schitu zapis de cumpărătură, cum au cumpărat de la ... ru Istratie toată, partea ... , cu tot venitul, drept un cal bun, preţuit 371 dreptu 20 de taleri, cumpărat de la Ionaşco Solomon, după moarte tătîne-său. Şi, aşijdere, au scos ş-altu zapis de cumpărătură, cum au cumpărat de la Îndreiu, ficiorul Oancei, toată partea lui, ce i să va veni într-acela sat, cu tot venitul, drept 23 de taleri buni, Dumitraşco Solomon, din ceialaltă a patra parte de sat. Şi, aşijdere, au scos şi altu zapis de cumpărătură de la ... , diiaconiţa lui Toader diiaconul ce au fost, cum ş-au vîndut toată partea ei ce i s-a veni, în tot locul, cu tot venitul, într-acesta sat, în Po Băsăşti, dreptu 10 taleri buni. Deci, am socotit şi am măsurat cu funea ş-am pus stîlpu în mijlocul locului şi ş-au usăbit călugări de la schit partea din sus, giumătate de loc, ci esti despre mănăstire, şi munte Geamăna. Şi au luat Solomoneasă partea din gios, şi cu răzeaşii săi, giumătate de sat. Dintr-acea giumătate, giumătate s-au aflat ai Solomoneasii cumpărărută, cum mai sus scrie, de la ficiori lui Ion Plavăţ, de la Lazor şi de la Petrea Bordzea şi de la Istra Tănasie şi de la soro-sa, Dochiia, şi de la Vasilie Plavăţ. Iar în ceaialaltă a patra parte ca să aibă a ţinea, cu răzeaşii săi, parte lui Beldiman, sin Istratie, şi a lui Îndrei, sin Oancea, şi a diaconului, a lui Toader. Iar poeni ce sîntu pe de laturi, aşa am socotit şi s-au tocmit ca să ţie călugării de la schit poiana despre cireşi, pentru căci iaste în dreptul hotarului; iar Solomoneasă şi cu răzeaşii săi să ţie poiana din gios, de la fîntînă, pentru căci ca să nu mai aibă a ţinea călugării de la hotaru în gios. Iar Solomoneasă cu răzeaşii ei ... şi ceia din ... odănăoară, nici ca să mai aibu vrunul dintru dînşii a mai scorni pîră sau a mai muta hotarul. Iar cine va mai scorni svadă sau pîră peste tocmală ce am tocmit şi peste hotar ce am hotărît, cum amu aflat cu sufletele noastre şi cu oameni buni şi bătrîni şi pe unde le-au spus a lor dreapte zapise, ca să hie gloabă Porţii Mării Sale, lui Vodă, 50 de boi. Şi, pre mai mare credinţă, am pus peacete şi iscălitura către aceasta carte, ca să hie de credinţă şi lor îndreptătură şi mărturie, în veaci. Şi alţi megiiaşi ce au fost la cesta hotar, încă toţi au pus peceţile cătră aceasta carte. De aceasta mărturisim, anume: Vasilie Solomon, şi Bejan ce au fost păharnic, şi Ursul din Verşeşti, şi Pepelea, şi Alecsa, şi Ponici, şi Gherman, şi Nicoară, şi Gligorcea, şi Mărian, şi Chirilă ot Sirbi, şi Costantin ot Comăneşti, şi Pătraşco ot Alboteşti şi alţi mulţi oameni buni. [...]. Împreună cu orig. se află, pe o altă hîrtie, o îns. de la înc. sec. XIX: 7144 1636 fevruarie, în 3. Hotarnica moşiilor Băşăştii şi Dumireştii, de la ţînutul Bacăului, a schitului Frumuşica, foarti stricată, însă să alăturiază o copii încredinţată de Gheorghii Costanda diiac de Divan.DRH, A, XXIII, nr. 327, p. 370-3711636 februarie 9, Iaşi. 373 [...] Scriem şi mărturisim, cu ceastă scrisoare a nostră, cum ne-am tocmit, de bunăvoia noastră, cu fratele nostru, dumiialui, Pătraşco Başotă velichii logofetu, şi am făcut schimbătură, de am dat dumisale un ţigan de moşiia noastră, anume Larion Babeţ, cu sororile sale, anumi: Agarra, şi cu Vărvara, şi cu Ioniia, i Băluţa; iar dumiialui ne-a dat, schimbătură dereptu schimbătură, pre Platon ţiganul cu ficiorii sei, ce au fostu de moşiia dumisale, de pre Ciolpăneşti, şi l-au răscumpărat de cătră popa Ionaşco şi de cătră Andreiu, ficiorii Tudorei. Derept aceia, ca să-i fie dumisale direpţi şerbi ţigani, neurniţi nici odănăoară, în veaci, şi să aibă a-şi face şi direase domneşti. Mai pre mare credinţă, pusu-ne-am şi peceţile cătră această adevărată scrisoare a nostră.DRH, A, XXIII, nr. 329, p. 373 1636 februarie 20, Suceava. 377 Eu, Manea de Suceava, şi fămeaia mea, Mărica, şi cu feciorii miei, mărturisescu, cu acest zapis al nostru dereptu, de rîndul a giumătate de satu de Cîrstineşti, de ţinutul Dorohoiului, cum eu am datu acea giumătate de satu dzeastre ginere-mieu, Căzacului, şi featei meale, Eleanei. Deci l-au vîndut acea giumătate de sat ginere-mieu, Căzacul, şi fata mea, Elena, lui Ştefan Vodă, şi le-au plătitu tot deplin, cu bani gata, cum au fostu tocmala. Apoi, l-au dat Ştefan Vodă, acel sat, mănăstirei Solcăi. După aceaia, eu, Manea, şi cu fămeaia mea şi cu feciorii miei, am cădzutu la nevoe şi la slăbitură; n-am avutu ce face, ce am mărsu eu la cinstitu părinte mare, Evloghie, episcop de Rădăuţi, şi la tot săborul de Solca şi m-am rogat cu mare rugă la nevoe, să-mi mai dea după acea cumpărătură a lui Ştefan Vodă şi mi-au dat părintele Evloghie şi săborul de Solca patru giumătăţi de vin şi trei poloboace de miiare. Deci eu, Manea, şi fămeaia mea şi feciorii miei nici o treabă să nu mai avem, în veaci, nici a mai scorni nimic, pîră sau cuvinte. Şi am dat şi ispisocul satului, cel 378 de cumpărat, să facă ispisoce şi derease domneşti de pre acela şi de pre acestu zapis al nostru. Iar de să vor găsi alte derease sau scrisori, tot să fie minciunose, în veaci. Şi la ceastă tocmală fost-au preuţi şi boiari: popa Grama, şi popa Gheorghie, şi popa Gonţul, şi Coadă vornicul, şi Franguli stolnic, şi Ştefan, fratele mitropolitului, şi Dima portar, şi Gligorie Cărăscul, şi Erimiia Iulăş, ce au scris, cu dzisa Manei. Pre mai mare credinţi, toţi ne-am pus peceţile. [...]. Eu Franguli biv stolnic. Pe verso, o îns. cont.: Crîsteneşti, Manea; şi două din sec. XVIII: [...]; şi [...].DRH, A, XXIII, nr. 333, p. 377-3781636 februarie 25, Iaşi. 378 Adecă eu, Vasilie Balşe, feciorul lui Gheorghie Balşe logofătul, nepotul Bîrlădeanului logofăt, scriu şi mărturisescu, cu cest zapis al miu, cum eu, de bunăvoia mea, de nimene nevoit, nici asuprit, am vîndut a mea direaptă ocină şi moşie, giumătate de seliştea Forăştilor, pre Miletin, lîngă Mălăeşti, ce iaste în ţînutul Iaşilor. Această giumătate de selişte am vîndut dumisale, giupînului Bălan postelnicul, direptu o sută de galbeni, bani buni. Şi i-am luat aceştea bani deplin dentru mînule dumisale, lui Bălan postelnicul. Şi în tocmala noastră au fost dumnealui, giupînul Savin vornicul cel mare den Ţara de Gios, şi giupînul Dumitraşco Şoldan [...], şi giupînul Gavril hatmanul, pîrcălabul de Suciava, şi giupînul Gligorie Ureache mare spătar, şi giupînul Gheorghie păharnicul cel mare, şi dumnealui, giupînul Iurdachi vistearnicul cel mare, şi giupînul Gavrilaş vornicul, şi dumnealui, Dumitru Buhuş, pîrcălabul de Hotin, şi Simion Mălaiu vistearnicul, şi Lupul Prăjescul cliucearul cel 379 mare, şi Pătraşco Ciogolea logofătul, şi Ionaşco Prăjescul postelnicul, şi Velicico postelnicul, şi Toader Petriciaico armaşiul, şi Neanul vornicul de Poartă, şi Ionaşco Stăjăreanul vornicul de Poartă, şi Costantin ce au fost vornic, zeat Nebojatco, şi alţi boiari şi feciori de boiari au fost în tocmala noastră. Şi eu, Borăleanul uricar, am scris acest adevărat zapis, să se ştie. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Forăştii; şi două, din sec. XVIII: Zapis de la Vasili Balş pe pol sat Forăşti, ce au schimbat cu călugării de Bîrnova; au dat Rădiuş la Hîrlău, vîndut lui Bălan postelnic; şi: [...].DRH, A, XXIII, nr. 334, p. 378-379 În. de 1636 martie 6. *M 384 Adecă au venit Ardarie, feciorol loi Domitro Porciol, şi co sororele loi, [...]: [...], com ei ş-au vîndot a lor direptă ocină şi moşie den sat de Vilneşte, în ţînotol Vasloiuloe, ce să va alege ceastă parte loi Dumitraşco Porcel, de neme nevoiţi, nece înpresoraţi, de de a lor bonăvoe; şi ei au vîndot loi Răcoviţă [...]. Şi aceasta tocmală s-au făcot denainte loi Nestor păhărnicel, ot Boneşte, şi Ghiorghie, tij păhărnicel, ot Gîrbeşte, i Gavril Benche hănsar, ot Fereşte, i Parca şetrărel ot tam, i Ciocîrlie pitărel ot tam, i Dănăilă solgerel ot tam, i Vasilie Leţea ot tam. Şi, pentru mai mare credinţă, ne-m pos şi peceţile. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Vilneştii; şi una din prima jum. a sec. XIX: Vilneştii.DRH, A, XXIII, nr. 342, p. 3841636 martie 7, Iaşi. 388 [...] Dat-am cartea Domniei Meale rugătorilot noştri, călugărilor de la Mănăstirea Balicăi, den tîrg den Iaşi, a să fie tari şi putearnici, cu cartea Domniei Meale, a opri şi a ţinea satul Mogoşeşti, ce iaste la ţînutul Cîrligăturei, care sat au fost a Balicăi ce au fost hatman, să aibă a ţinea acel sat călugării de la mănăstire ce mai sus scrie, cu tot venitul. Iară, de va avea cineva nescai derease pre acel sat, să-şi aducă dereasele, să stea cu călugării de faţă. Înnaintea Domniei Meale. [...]. Pe verso, două îns.: No. 2. 7144 1636 [...]; şi: [...].DRH, A, XXIII, nr. 347, p. 3881636 martie 15, Iaşi. 403 [...] Scriem Domniia Mea la boiarinul Domniei Meale credincios, Neaniul vornicul. Dau-ţi ştire cum au avut pîră de faţă, înaintea Domniei Meale, al nostru credincios boiarin, Dumitru Buhuş vistearnic, cu Ghiorghie Jorea ce-au fost pîrcălab, pentru neşte stîlpi de hotar de la Costeşti şi pentru înecatul unui hălăşteu, ce au făcut Jorea, şi pentru seliştea Costeştilor, căci au scos Jorea vecinii din vatra satului şi i-au mutat unde au fost loc de fîneaţă şi pentru neşti vecini ce au luat Ghiorghie Jorea, a vistearnicului Buhuş. Pentr-acea, deaca vei vedea cartea Domniei Meale, să mergi acolo, să socoteşti şi să strîngi oamenii din partea Jorăi, din Costeşti, să afle cine au lepădat acei stîlpi de hotar, iar de nu vor afla vinovatul, să iai cindzeci de boi din partea Jorăi, din Costeşti, şi de pre la megiiaşi de pren pregiur, să fie pieitori acei boi. Şi să mergi să tai hălăşteul morilor Jorăi, să-şi mute morile unde au fost a tătîne-său, la vadul cel bătrîn, pentru ca să nu îneace vadul morilor a vistearnicului Buhuş. Iar pentru vecinii, carii i-au scos de şed unde au fost loc de fîneaţă, să le strici casăle şi să-i muţi în vatra satului. Aşijderi, pentr vecinii carii i-au luat Jorea, a vistearnicului Buhuş, să giure Jorea ce va fi cheltuit pentru pentru acei vecini, să-i întoarcă vistearnicul Buhuş, şi să iai acei vecini de la Jorea şi să-i dai pre mîna vistearnicului Buhuş, pentru că-i simtu vecini bătrîni dumisali. Aiasta scriem. [...]. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Pentru pricina cu Jora, pi iazu şi moară; şi alta de la înc. sec. XIX: Pintru Costeşti.DRH, A, XXIII, nr. 359, p. 403 1636 martie 15-iulie 9. *M 404 Milostive şi luminate doamne, să fii Măriia Domnii Tale sănătos. Dau ştire Mării Tale c-au venit slugile Mării Tale, Porcea şi frat-său, Apostolachi, de Oşeşti, cu cinstită cartea Mării Tale la noi, să strîngem oameni buni şi să le socotim nişte hotară de la sat de Oşeşti, de care lucru ce s-u pîrît înnaintea Mării TAle cu Dumitraşco Gheoca, pentru loc ce-au fost făcut Băisanul o mănăstioară, cu poene. Pentra aceaia, noi am strînsu oameni buni şi bătrîni den pren pregiurul acelui loc, anume: Samson de Albeşti, şi Gavril Ciurlan de acolea, şi Gavril de Ruginoşi, şi Gligore de Cozmeşti, şi Porcea de Băleşti, şi Cîrstea Zăpodie de Cozmeşti, şi Dumitraşco de Pietreşti, şi Busul de Fîstîci, şi Ştefan de acolea, şi Pavel de Cozmeşti; aceştea sint toţi de valea Stemnicului; şi Pinul de Hultureşti, şi Lazor de acolea, şi Costantin de Tărîceani, şi Dumitraşco de Buhăneşti, şi Pascal de acolea, şi Portărescul de Condreşte, şi Macsin de Meleşcani, şi Dumitru Popăscul de Ţigăneşti, şi Gorcea de acolea, şi Raţea de acolea, şi Dumitru Gîdea de acolea, şi Bejan de Dumeşti, şi Melintie de acolea, şi Vicol de Borăşti, şi Florea de acolea, şi Dumitru de Armeneşti, şi Simion de acolea; aceştea toţi sintu de pe apa Bîrlădzelului; şi Gligore de Gîrcini, şi Bogonie de acolea, şi Căzacul de Curceci; aceştea sintu de pre apa Racovei. Deci, milostive doamne, ales-am dentr-aceşti oameni dzeace oameniu carei au fost mai oameni buni şi bătrîni şi slugi domneşti, carei au ştiut hotarăle acelor sate, de le-am pos brazde de pămîntu în capetele lor, ş-au mărsu pre unde au ştiut că agiunge hotarul Oşeştilor. Deci, s-au găsit la locul acel de mănăstire, ce să cheamă Rafailă, şi cu pomeate şi cu fîntîni şi cu toate poenile, că sintu de hotariul satului Oşeştilor şi se tinpină cu hotarăle satelor despre Bîrlădzel; despre altă parte, cu hotarăle Racovei. Deci, am mărsu de-am încungiurat hotarul Oşeştilor şi am pos 405 stîlpi. Iar pre acel loc ce-au fost mănăstirea ce să cheamă Rafailă ... nu au fost loc domnescu, ce iaste hotarul Oşeştilor. Iar acelui uric, ce are Dumitraşco Gheouca ce-au fost dvornic, nu i s-au găsitu hotar nici loc. De aceasta dăm ştire Mării Tale şi Domnul Dumnedzău să înmulţească anii şi dzilele Mării Taşe, cu bună pace, fără de grijă, de la Dumnedzău adevăr. Robii de suptu talpele Mării Tale, Dumitru ce au fost dvornic şi Lungul armaş .DRH, A, XXIII, nr. 361, p. 404-4051636 martie 17, Iaşi. 407 Adecă eu, Pătraşco Boldescul, feciorul ... , scriu şi mărturisescu, cu cest zapis al mieu, cum eu, de bunăvoia mea, de nime nevoit, nici asuprit am vîndut a mea direaptă ocină şi moşie, din uric din înpărţare, ce am avut cu verii mii, feciorii lui Miron din Sinehău, de la Eremiia Vodă, giumătate de sat den Cernacău, cu locuri de mori şi de pive pre valea satului, ce iaste în ţînutul Cernăuţilor. Ace giumătate de sat am vîndut-o dumisale, giupînului Gavrilaş Mătiiaş vornicu, dirept o sută şi optudzăci de galbeni, bani buni, însă cu nişte zapise, ce am fost pus eu zălog acea parte de Cernacău la fata lui Orăş, giupîineasa Onciului Iuraşcovici, pentru un inel de aur, direptu şeasădzăci de galbeni de aur, care zapise ce am făcut eu de zălojitură pre acea giumătate de sat, sîntu acmu toate pre mîna dumisale, vornicului Gavrilaş. Şi alţi bani, toţi mi-au dat dumnealui deplin întru mînule noastre, ca să-i fie dumisale direaptă ocină şi cumpărătură, în veaci, căce că eu am întrebat şi de toţi verii mii, feciorii lui Miorn din Sinehău, şi de altă rudă a noastră, şi nime nu s-au aflat, nici au vrut nime să o cumpere, fără dumnealui, vornicul Gavrilaş. Şi în tocmala noastră au fost dumnealui, Lupul Prăjescul marele cliucear, şi Turcul ce au fost stolnic, ot Cuzlău, şi Efrim Hajdău, şi Avraam ot Lucăceani, şi Costantin Drăgăşescul, şi Gheorghie Corosteanul, şi Andrei Murguleţ şi alţi feciori de boiari şi boiari au fost. Şi, pre mai mare credinţă, pusu-ne-am şi peceaţile toţi şi aceşti boiari, toţi, au iscălit. Şi eu, Borăleanul uricar, am scris cu mîna mea acest adevărat zapis, să se ştie. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Cernăcău.DRH, A, XXIII, nr. 363, p. 4071636 martie 20, Iaşi. 414 [...] Adecă au vinit înnaintea Divanului Domniei Meale ai noştri credincioşi boiari, Dumitru Buhuş vistearnic şi Lupul Prăjescul clucear, şi s-au pîrît de faţă pentru satul Boldeştii, dzicîndu boiarinul Domniei Meale, Lupul Prăjescul, că acel sat au fost cumpărătură mai demult tătîne-său, lui Necoară Prăjescul, şi i să cade să cumpere iarăşi ei acel sat. Deci, Domniia Mea am socotit cu tot Devanul, după leagea ţărîi, ş-am aflat cum Necoară Prăjescul au schimbat această cumpărătură, ce mai sus scrie, cu Calapod, şi au luat pentr Boldeşti altă moşie, satul Stolniceanii, unde sint casăle lui Ionaşco Prăjescul. 415 Deci, au rămas boiarinul Domniei Meale, carili mai sus iaste scris, Lupul Prjescul clucear, şi frate-său, Ionaşco Prăjescul jitnicear, din toată leagea Domniei Meale şi a ţărîi, cum să n-aibă nici o treabă de acmu înainte cu satul, cu Boldeşti, iar boiarinul Domniei M eale, carili nmai sus scriem, Dumitru Buhuş vistearnic, s-au îndreptat: cum au cunmpărat pînă acmu, să cumpere şi de acmu tot satul Boldeştii, de la cini va vinde de bunăvoe. Şi altu nime să nu să ameasteci. Într-alt chip să nu fie. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Pîră ce am avut cu cluceariul, pentru Boldeşti; şi alta, ulterioară: Boldeştii.DRH, A, XXIII, nr. 414-4151636 martie 20, Iaşi. 415 [...] Scriem Domniia Mea la al nostru credincios boiarin, Chicoş şetrariul cel mare. Dăm ştire dumitali că Domniia Mea m-am milostivit şi am miluit pre boiarinul Domnii Meale credincios, Udmitru Buhuş vistearnic, cu un vad de moară în gîrla Jijiei şi cu loc de sat, să-şi descaleci şie oameni, să fie de treaba morilor. Pentr-aceaia, te-am ales pre dumneata, să mergi acolo, să socoteşti unde iaste acel loc de mori, să faci acelor oameni loc, să aibă unde araa, şi loc de fîneaţe şi de prisăci şi de altă ce va trebui să să hrănească, şi să alegi pre unde va fi loc adevărat a Domniei Meale. Iar pre unde vor fi locuri a nescari mănăstiri, să nu să înpresoare. Şi acest loc a boiarinului Domniei Meale, ce mai sus scrie, Dumitru Buhuş vistearnic, să socoteşti să fie pre lîngă un loc a mănăstire a Pîngăraţilor, ce le iaste dare de la Andreiu hatmanul, dintru un dres carile i-au lui miluire de la Pătru Vodă. Şi să pui seamne, pre unde veri aleage, şi să-i dai ştiri Domniei Meale cu o scrisoare, cum ţ-am dat şi mai dat Domniia Mea învăţătură. Aiasta scriem. [...]. Pe verso, o îns. cont.: LA Chicoş şetrar, de hotarul satului din Branişte.DRH, A, XXIII, nr. 368, p. 4151636 martie 23, Iaşi. 419 [...], scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru, cum au venit înaintea noastră părintele egumănul şi cu tot săborul de la sveata mănăstire de la Pîngăraţi, de bănăvoia lor, şi au schimbat cu demnealui, fratele nostru, cu Dumitru Buhuş vistearnicul, şi i-au dat călugării un loc de prisacă la Bohotin, la Branişte, iar dumnealui, vistearnicul Buhuş, le-au dat altu loc de prisacă, la Mesteacăn, preste Bistriţă, ce iaste în ţînutul Bacăului, partea Hrişcanului, ce să va aleage, cu tot venitul. Deci noi, vădzîndu de bunăvoie tocmală şi schimbătură, le-am făcut de la noi acestu zapis, pînă-şi vor face şi direase domneşti. Şi, pentru credinţa, am iscălit şi ne-am pus peceţile, [...]. [...]. 420 [...]. Pe verso-ul f. a doua, două îns. din sec. XVIII: Bohotinul; şi: Mărturie mitropolitului de schimbătura cu Pîngăraţii, de la Vărlam mitropolitul şi cu toţi boerii. 7144 1636 martie 23; şi una de la mijl. sec. XIX: Schimbu mitropolitului Varlam cu Dumitru Buhuş, dînd prisaca Dumnealui, Hemeiani, în Bohotin, pentru şi primind alta la Mestacăn, peste Bistriţă; şi încă una, ştearsă.DRH, A, XXIII, nr. 371, p. 419-4201636 martie 28. *M 424 Izvod de pămînturi, din hotarul Boldeştilor, a să să ştie. 34 de pămînturi, despre pădure, pre deal. 38 de pămînturi, mai sus de Sîrbi, pînă în hotarul Todereştilor. 3 pămînturi, pre la obraţele pămînturilor Todereştilor. 24 de pămînturi scurte, ce înblă doaî drept unul, pre grind, printre hotarul Todereştilor şi al Bîrleştilor. 18 pămînturi, pre lîngă ceale scurte. 22 de pămînturi, din drum în gios, pînă în loze. 38 de pămînturi, în rîndul lozelor, despre Sîrbi. 12 giumătăţi, boteaicele lozelor. 52 de pămînturi, în rîndul de mijloc. 33 i pol de pămînturi, în rîndul morilor, despre Boldeşti. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Izvod de pămînturi, din hotarul Boldeştilor şi a Sîrbilor; şi una din prima jum. a sec. XIX: No. 10. 7144 1636 martie 28.DRH, A, XXIII, nr. 377, p. 424 1636 martie 29-1637 mai 4. *M 428 [...] Scriem la iubit la iubit fratele nostru, la dumnealui, la Buhuş pîrcălab de Hotin, sănătate. Cătră acesta dăm ştiri dumitali, că ni s-au jeluescu ceşti vecini a ai noştri den Parcova, de zic că le opreşti dumneata o bucată de loc den hotarul Parcovei şi-l faci că iaste în hotarul dumitale; şi li-ai luat dumneata a zeacea den pîine. De cari lucru n-ai făcut dumneta nici un bini, că n-ai îngăduit pînă ne vom întreba cu leagea: cui va da leagea, acela va ţinea. Pentruu acela lucru, poftescu pre dumneta să pui acea pîine la un loc, pînă ne vom întreba. Alta, au arat nişti săraci de oameni pre acea bucată de loc. Dece, nu le s-au făcut pîinea. De cîtă s-au făcut, încă au perit şi s-au scuturatu acolea. Dece, te poftescu pre dumneata să-i laşi să ari pre acel loc, pînă ne vom întreba, iar de să va vini în partea dumitale, dumneta totuşi vei lua a zeacia. Iar macar de-i vrea să-i opreşti, încă n-ai cumu-i opri, pînă nu vom fi de faţă; dece cui va da leagea, acela va ţinea. De aiasta poftescu pre dumneata. Să fii dumneta sănătos, [...]. [...]. Pe veerso, adresa: [...].DRH, A, XXIII, nr. 380, p. 428 1636 după martie 29-1639, Beserecani. 429 [...] Dăm ştire dumitale ca au venit la noi, cu cinstită cartea Mării Sale, lui Vodă, Onciul Iuraşcovici şi cu Măricuţa şoltuzoae, ca să venim aicea, la sat la Beserecani, să le aleagem şi să hotărîm moşiia. Deci, noi am venit şi am strînsu oameni buni şi bătrîni, megiiaşi, şi toată ruda lor şi li s-au ales partea lor den giumătate de sat de Besiricani, a patra parte, şi le-am ales şi le-am stîlpit. Acmu s-au poftit la dumneata, ca să-şi facă şi direase domneşti. Deci, noi dăm ştire dumitale. Şi la acestu hotărît au fost oameni buni şi bătrîni, anume: Dumitru Ponici ot Rugăşeşti, şi Pahulcea bătrînul din Tomeşti, şi Ambros vătămanul din Cajva, şi Toader Dohatco diiacul, şi Gavrilcea Polschii, şi Gliguţa din Giuleşti, şi Chiceră din Dărmăneşti, şi Gheorghie den Tomeşti, şi Ihnat tij, şi ... tij, şi Dumitru den Ranghileşti şi alţi oameni buni au fost. De aceasta dăm ştire dumitale şi să hii dumneata sănătos, [...]. Mai mici feciorii dumitali, Borăleanul uricariul şi Anton din Tomeşti. Pe verso, o îns. cont.: [...].DRH, A, XXIII, nr. 381, p. 4291636 martie 31/ aprilie 1, Iaşi. 429 [...] Dat-am cartea Domniei Meale, la credincios şi cinstit boiarinul 430 Domniei Meale, Gavrilaş, logofătul cel mare, şi deregătoriului din sat din Buhaci, spre aceaia ca să fie tare şi putearnic, cu cartea Domniei Meale, a ţinea şi a opri tot hotarul şi fînaţul cît va hi prin pregiurul satului, pre hotarul cel bătrîn, pre unde au fostu de vac, pre nime să nu lasă să calce cu dobitoace pre acela hotar. Iar cui va părea cu strîmbul, să vie să stea de faţi înnaintea Domniei Meale şi să-şi aducă şi direasele. Mai multu, nime să nu cuteaze a ţinea sau a opri înnaintea cărţîi Domniei Meale. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. ulterioară: [...]; şi una din prima jum. a sec. XIX: 1639 7147 aprilie 31. Vasîli Vodă.DRH, A, XXIII, nr. 382, p. 429-4301636 aprilie 4, Orhei. 435 Eu, Petre Trufaşul, pîrcălabul de Orheiu, şi Chiriiac vamăşul, şi şoltuzul cu 1 2 pîrgari, şi Chirecel, vătavu de sineţari, şi Gligorie Drăghinici, şi Vasilie Drăghinici, şi Iane neguţătoriul, şi Bosii, şi Biha, şi Turceac, şi Milaş, şi Hilip, şi Bulmezea, şi Nistor ce au fost şoltuz şi mulţi oamini buni, orăşeani den tîrgu den Orheiu, scriem şi mărtorosim cumu au vinit înnaintea noastră Badiul, ficiorul lui Miron den Morozeanii, nepotul Gatonei, şi au vîndut Gligorcei lui Durac pîrcălabul parte sa de ocină den sat den Morozeanii, ce i să va aleage partea lui, şi din vatră, şi din ţarină, şi din fîn, şi din pomeate şi den tot ci să va alege partea lui; vîndutu-o direptu unsprădzeace mascuri de jîr, preţuluiţi cîte patru zloţi bătuţi, şi dereptu un bou de negoţ, dereptu 22 zloţi, iară bătuţi, de nime asuprit sau silit, ce de bunăvoia sa au vîndut. Deci noi, vădzindu această bună tocmală a lor, noi, pre mai mare credinţă şi bună dereptate, pus-am peacete oraşului şi ne-m pus şi peceţile noastre, ca să să ştie.DRH, A, XXIII, nr. 388, p. 4351636 aprilie 5, Iaşi. 450 [...] mărturisim, cu aiastu zapis al nostru, cum au vinit înnainte nostră dumnealui, Lupul Prăjescul cliuceriul, şi cu Dumitraşco, cumnatu-său, Ghianghea, de s-au tocmit de a lor bunăvoia şi au înpărţit nişte vii, ce-au fost rămas de la părintele lor, de la Ghianghea logofătul, noao falci de viia la Cîrjeşti şi patru falci în Dalul lui Vodă şi doao falci în rîndul tîrgului. Vinitu-s-au dumisali, Lupului Prăjescului cliucer, trei falci la Cîrjeşti şi doao falci în tîrgul tîrgului, iar lui Dumitraşco Ghiangheai s-au vinit şease falci la Cîrjeşti şi patru falci în Dalul lui Vodă. Iar, de s-ar scula niscari fraţi, din fraţii dumilorsali, să gîlcevască pentru înpărţala aestor vii, iar Lupul Prăjescul cliucer să n-aibă nici o trabă la cea gîlceavă, pentru căci c-au luoat numai ce au fost parte dumisali. Aşijdere, s-au tocmit şi pentru sat, anumia Oance, ce-i pre Prut, şi cu mori în Prut, să ţie morile depreună, frăţeşte, iar la altu vinit a satului, la pîine de a dzece şi la vii şi la grădini, să n-aibă trabă dumnealui, Lupului Prăjescul cliuceriul, ce numai să 451 lucredze săteanii din Oance la mori, ce va trebui, iar, cîndu va trebui a să lucra lucru multu la acele mori, să scoţă depreună, cine cîte sate va ave în Ţara de Gios, să lucredze depreună ce va trebui, să nu pizmască unul altoia. Deci, noi, vădzînd de bunăvoia tocmindu-se dinnainte nostră, pre mai mare credinţă, am iscălit şi ne-am pus şi peceţile, [...]. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Zapis ce amu avut cu Dumitraşco depreună, prentru vii şi prentru Oancea; una din sec. XVIII: Cotnari; şi una, de la înc. sec. XIX: Trei fălci de vie la Cîrjăşti, doî fălci de viie în rîndul tîrgului, parte Lupului Prăjăscu.DRH, A, XXIII, nr. 392, p. 450-451 1636 aprilie 8. *M 454 [...], scriu lu mărturisescu, cu iastă scrisoare a nostră, cum au fostu satul Lozna dat la svînta mănăstire la Solca, de Ionaşco Stroici, pentru pamentea părinţilor săi, Lupul Stroici şi Păscălina, părinţii lui, şi printru frate-său, Vasilie, şi printru sine, de i-au scris în pomeanicul cel mare, pamente la anul, den anu în anu, la Sveati Gheorghie. Deci, noi facem pamenţile, cum iaste obicina în tote mănăstirile, în ţară. Apoi, s-au sculat domnealui, logofătul cel mare, Gavrilaş, şi au socotit că acel sat iaste de moşieia şi, de ruda dumisale, mai aproape rudă iaste dumnealui; au socotit de au plătit dumnealui pamentea, de au dat o sută ughi, bani buni, şi au plătit pamentea deplin. Apoi, s-au sculat Rîcicanii de ne-au pîrît la Mărieia Sa, la Vasilie Vodă, cu un zapis a lui Ionaşco Stroici, cum au fostu datir Rîcicanilor cu treidzeci şi 5 ughi de auru. Deci, Mă Mărieia Sa, Vodă, ne-au dat să plătim acei bani noi, căci că eiara Lozna, satul, pre mîna nostră. Deci, am dat noi cei bani deplin, în mîna Rîcicanilor. Apoi domnealui, logofătul Gavrilaş, ni-au dat nou acei bani, 35 galbini de aur, toţi, prin a noastră mînă, deplin, ce am fost dat Rîcicanilor, şi dispri aceia încă am dat în mîna dumnialui, logofătului celui mare, lui Gavrilaş. De aceasta mărturisim, cu această scrisoare a noastră. Şi, spre mai mare credinţă, ni-am pus şi pecete şi iscălituri. Let 7144 1636, luna aprilie, 8 zili. Iscălit: Evloghie episcop Radovschii. Pe verso, o îns. din sec. XVIII: [...]; şi alta, din prima jum. a sec. XIX: 7144 1636 aprilie 8; şi una, modernă, în partea stîngă a textului: Comunicat de părintele iconom Antonie Dubău, din Molniţa,. Transcris documentul econom D. Furtună. 21 martie 1922.DRH, A, XXIII, nr. 396, p. 4541636 aprilie 16, Iaşi. 464 Adecă noi, Enachi, şi cu soru-mea, Anghelina, ficiorii lui Mihai ce au fost vornicu la Botăşeani, mărturisim, cu cest zapis al nostru, cum noi, de bunăvoia noastră, am vîndut a noastră direaptă ocină şi moşie, o vie, în Fundătură, la Copou, care vie au fost vîndută mai denainte de sora noastră, de Părasca, fără voia nostră, neavîndu ia nice o treabă cu viia; noi, de bunăvoia noastră, de iznoavă, o am vîndut egumenului de la Sveti Sava şi a tot săborul, dereptu patrudzeci de lei bătuţi. Şi cîţi bani au luoat sora noastră, Părasca, mainte, ţinutu-i-am în samă. Şi în tocmala nostră fost-au vlădica Evloghie de Rădăuţi, şi Neaniul vornicul de gloată, şi Nistor neguţătoriul, şi Ghiorghie a Sanhirie, şi Condrea zlătariul, şi Roman Lapteacru, şi Vasilie ai Cimbăloe, şi Ionaşco Roşca, şi Ilea săldariul şi mulţi oameni buni, bătrîni şi tineri, ne-m prilejit într-această tocmală. 465 Vădzindu noi de bunăvoia lor tocmală şi plată deplină dinnaintea nostră, noi ne-am pus peceţile într-acest zapis şi am iscălit, ca să fie de credinţă. Şi eu, Neaniul vornicul, am scris acest zapis, să să ştie. [...]. Eu popa Roşca Steclar. Roman Lăptreacrea. Ilea. Vasilie. Curu, ce ţine pre Anghileana. [...]. Şi zapisul ce-au avut părintele nostru, Mihail, de cumpărătură, pre aceale vii, de la Ştefan şi de la Toader, încă l-am dat la mîna părinţilor. [...]. Pe verso, o îns. cont.: [...].DRH, A, XXIII, nr. 403, p. 464-4651636 aprilie 29, Iaşi. 470 [...] Adecă s-au pîrît de faţă, înnaintea Domnii Meale şi a tot Svatul Domnii Meale, Simion şi Pavăl, feciorii Gherghinei, cu feciorii lui Lucoci, pentru sat, pentru Lătăi, dzicîndu feciorii lui Lucoci că au ţinut feciorii Gherghinei pînă acmu pe a treia parte de sat de Lătăi, iar Simion şi Pavăl au arătat înnaintea Domnii Meale 471 ispisocu de rămas de la Bărnoschie Vodă, cum să ţie giumătate de sat feciorii Gherghinei, iar giumătate să ţie feciorii lui Lucoci. Pentr-aceaia, şi Domniia Mea, deacă am vădzut aceale direse de rămas de la alţi domni mai de-nainte, am dat şi am întărit slugilor noastre, lui Simion şi lui Pavăl, feciorii Gherghinii, pre acea giumătate de sat, cu hălăşteae şi cu mori în apa Mileatinului şi în Dodolea, şi cu tot venitul ce va fi pre hotarul acelui sat, ca să le fie şi de la Domniia Mea dreaptă ocină şi moşie, neclătită nici odănuoară, în veaci. Şi cu altă pîră să nu să mai pîrască înnaintea cărţei Domnii Meale. [...]. Pe verso, o îns. din sec. XVIII: Vasîli Vodă.DRH, A, XXIII, nr. 408, p. 470-4711636 mai 5. *M 472 [...], popa Hilip, i Toader Zăpalcea, i Mihalce, i Dămiian. [...] înainte noastră Vasilie, sin Ghinda, nepot Condri ot Dorneşti, [...], de nimene nevoit şi de nimene înpresorat, şi au vîndot, den a treia parte, doo părţi, partea Condreei şi Mariei, dereaptă partea loru den sat den Drăgişti, [...], cîtă s-au ales partea Condrei şi coa Mariei den sat, şi den ţarină, şi den fînaţ, pădure şi den tot locul, şi co tot venitol, dereptu [...] zloţi bătuţi, loi Vicol Titici şi fămeei sale, Urîtei, [...] şi denaintea a mulţi oameni boni, şi tinere şi bătrîni, şi din mejiisşi, [...]: Isac, sîn Domitraşco, i Costantin, [...] Ionaşco Guglă. Deci, noi i-am văţat cum s-au tocmit denaintea nostră şi au dat patrudzăci de zloţi, bani gata, [...]. Deci, mai pre mai mare credinţă, ne-m pos şi a nostre peceţi, [...]. Văleat 7144 1636 mai 5. În zilile lui Vasilie Voievod, au scris popa Hilip. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Ion Mustaţă.DRH, A, XXIII, nr. 410, p. 4721636 mai 6, Iaşi. 473 [...]. Adecă au venit, înnaintea Domniei Meale şi înnaintea a tot Svatul Domniei Meale, Isarie şi cu soru-sa, Cătălina, ficiorii Floarei, şi s-au pîrît de faţi, înnaintea noastră, cu Bălăban, ginerele popei, lui Toader, din Teişori, de la Chigheaci, pentru o parte de ocină din Orgoeştî, de la ţinutul Tutovei, dzicîndu Isarie şi cu Cătălina că ş-au fostu pus zălog înma lor acea parte de ocină, din tot satul, a cincea parte, la popa Toader, socrul lui Bălăban, dereptu unsprădzeaci mii de aspri şi opt boi de negoţ. Iar Bălăban aşea au dzis înnaintea noastră, că n-au fostu pusă zălog, ce au fostu vîndută, şi au arătat şi zapis făcut de înma lor, de Floarea, cum ea, de bunăvoia ei, ş-au vîndut toată partea din sat din Orgoeşti popei, lui Toader, încă în dzilele lui Pătru Vodă. Şi, aşijdere, au arătat şi altu zapis de mărturie, făcut de hotarnici, cîndu au mărsu de au hotărît acea parte de ocină a Florei, despre alţi răzeaşi, şi au fost şi Cătălina de faţi, de au mărturisit înnaintea acelor hotarnici cum ş-au vîndut înma lor ocina dintr-acel sat, de bunăvoia ei. Deci, Isarie şi cu soru-sa, cu Cătălina, ei au rămas dinnaintea Domniei Meale şi din toată leagea ţarîi. Iar Bălăban, el, s-au îndireptat şi ş-au pus ferîeia 12 florinţi în vistearul Domniei Meale. Deci, de acmu înnainte, ca să nu mai aibă a mai pîrî Isariie şi cu soru-sa, Cătălina, pre Bălăban de aceasta pîrî niciodată, în veaci, ce ca să aibă a ţinea acea ocină sluga noastră, Cămîrzan diiacul, pentru căci elu o au cumpăratu de la Bălăban şi de la fămeaia lui, de la Vărvara, fata popei, lui Toader, dereptu patrudzeci de galbeni, ca să-i fie şi de la noi direaptă ocină şi cumpărătură, cu tot vinitul.DRH, A, XXIII, nr. 411, p. 4731636 mai 8. *M 474 Eu, Selevestru culugărul, şi Gligorie Negrul, din Vătămani, şi Ionaşco ot Verceşti, şi Ignat Scînteae ot Readi, şi Catrina ot Măstacăni şi Nastasiia ot Romăneşti mărturisim, cu cest zapis al nostru, cum au cădzut frae-nostru, Neanul, într-o nevoe mare. Deci, vădzind nevoia şi răutatea lui, nu l-am lăsat să-şi pue capul, căce ni-i frate, ce ne-am sculat toţi fraţii şi toată sămenţiia noastră şi am dat noi toată partea noastră de ocină, cîtă să va aleage la sat la Măstacăni, din vatra satului, şi din cîmpu, şi dintra apă, şi-n pădure, şi-n din poenă şi din curături, cu tot venitul; l-am dat fratelui nostru, Neanuluin, ca să aibă a-l vende acest loc tot, să ia preţ, să-şi plătască capul de la nevoe. Iară de noi de sămenţiia noastră să n-aibă nici o nevoe, cine va compăra această moşie, în veaci de veaci. Aceasta mărturisim. 475 Şi, pre mai mare credinţă, ne-am pus peceţile. Cine n-a avut peceate, ne-am pus deagetul, ca să să ştie. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Pre Măstacăni; şi alta, ulterioară: [...].DRH, A, XXIII, nr. 413, p. 474-4751636 mai 9, Iaşi. 475 Adecă noi, Simion Ţîrea vel vatah Suceavscoi i Borăleanul uricar, scriem şi mărturisim, cu cest zapis al nostru, cum au venit cinstită cartea Mării Sale, domnu nostru, [...], ca să hotărîm şi să aleagem toate părţile lui Coste Băcioc vornicul, Dumnedzău-l pomenească, ce au avut în sat în Hănţeşti, pe Siret, cu locuri de mori întra apa Siretiului şi pre valea satului. Deci, noi am strînsu oameni buni şi bătrîni, de pren pregiur mejiiaşi, şi am socotit pre direase şi am măsurat cum să cade, cu otnogul, şi s-au ales părţile lui lui Băcioc vornicul, giumătate de sat, unde am pus doi stîlpi de piiatră, unul de ceasta parte de vale, altul de ceaia. Şi întra această giumătate de sat s-au aflat trei jirebii, a lui Avraam, şi iarăşi s-au stîlpit din gios, la mijlocul satului, cu stîlpi de piiatră. Însă măsura satului s-au pus din gardul ţintirimului besericii, din sus de portiţă, pînă în casa Gligorcii, unde au fost despre Siret, şi s-au stîlpit şi s-au tocmit. Iară din ţarină să aibă a ţinea şi în fînaţi şi din toloci, tot în doou; numai ce să vor afla lazuri făcute cu săpatul, să le ţie a cui va fi săpat; iară, de să vor fi făcute cu arsura focului şi să vor fi făcute poeni, să fie iarăşi în doou. Aşijdere, de doou jirebii, ce s-au aflat un zapis la Avraam, cumpărătură lui Băcioc de la Gherla Pătrăşcoae, ce au dzîs Avraam că au cumpărat de la Pilat, încă s-au dat pre mîna vistearnicului Mălaiu şi s-a ales în cea giumătate de sus, în partea lui Băcioc, deusebi de ceale trei jirebii ce i-am stîlpit, ce au fost cumpărătură de la Lola, sora Onului. Aşijdere, o poiană ce iaste priste Siret, cîndu s-au pîrît călugării de Gălata cu Bîrlădeniţa şi au rămas pre călugări să ţie pînă în Siretul bătrîn, fost-au atunce la pîră toţi fraţii cîţi au fost răzeaşi în Henţeşti, ca să aibă a ţinea iarăşi în doou frăţeaşte, cum s-au stîlpit şi în sat. Şi la cest hotar au fost Ionaşco Băzăceanul ot Băzaci, şi Ionaşco Dărman din Ungureani, şi Drăguşan bătrînul din Dvorişte, şi Eremiia Pahulcea ot Şerbăneşti, şi Iachim din Vîlceşti, şi Ionaşco Nechiforescul ot tam, şi Dumtiraşco ot Hreasca, şi Gligorcea star ot Henţeşti şi alţi oameni buni şi bătrîni au fost şi s-au tocmit şi s-au voit şi ei, de bunăvoie. Deci, noi am făcut această mărturie a noastră, ca să se ştie. Şi, pre mai mare credinţă, am pus şi peceţile noastre. [...]. 476 [...]. Dărman. Ionaşco Băzăcean. Iremiia Pahulcea. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Ce s-au hotărît Hănceştii.DRH, A, XXIII, nr. 414, p. 475-4761636 mai 11. *M 476 Adecă eu, Anesiia, fata lui Dumitru Purcel, nepoata lui Purcel postelnicul, scriu şi mărturisescu, cu cest zapis al miu, însămi pre mene, de nime nevoită, nici asuprită, cum am vîndut a mea direaptă ocină şi moşie, din sat din Părîşeani, dumisale, lui Ionaşco Cehan ce-au fost vornic mare, partea mea, ce să va aleage, derept dzeace lei bătuţi, să-i fie lui ocină şi moşie, lui, şi feciorilor lui, şi nepoţilor lui, şi strenepoţilor lui şi a tot rodul lui, cine să va aleage mai aproape, în vatra satului, şi în ţarină şi în tot venitul ce va fi partea mea. Şi în tocmala noastră au fost popa Matfteiu de la Episcopiia de Huşi, şi dinaintea popei, lui Năstasie, de la Movila Corodului, şi dinaintea lui Veniamin călugărul de la mănăstire, de la tîrg din Vasluiu, şi dinaintea lui Iaţco croitoriul de Iaşi, ş-a lui Vasilie croitoriul de Iaşi, şi dinaintea altui Vasilie croitor, şi dinaintea lui Ion teslariul, ş-a lui Ionaşco teslar ş-a lui Precop teslar. Şi, mai pre mare mărturie, ne-am pus şi peceţile. Eu, Simion Sprînceană diacul, am scris. [...]. Pe verso, o îns. din sec. XVII: Zapis di la Părîşeni, di la Purceleşti; şi, adăugat mai tîrziu: lîngă Micleşti şi lîngă Chiriceşti, ot Vaslui.DRH, A, XXIII, nr. 415, p. 4761636 mai 18. *M 483 Adecă eu, Iuraşco, sînă popă Gavril de Găneşti, nepotul lui Steian, însumi pre mene mărturisăscu, cu cestu zapis al miu, cum am vîndut, de bunăvoia mea, de nime silit, nice asuprit, vîndut-am a patra parte de sat de Dracsini a pa, cu tot venitul, ce să va aleage din vatra satului, şi din cînpu, şi din ţarină, şi cu loc de prisacă, şi cu loc de hălăşteae şi cu curături şi cu tot venitul ce să va aleage. Aceasta am vîndut-o vratelui nostru, lui Eftimie, vătavului dumisale, vistearnicului Iurdachie, dereptu un cal şi dereptu o iapă şi dereptu un caragiu. Şi în tocmala noastră a fost Ursu de Sireţel, şi Statie neguţătorul, şi Ghiorghie Boţ, şi Gavril Simeniceanul, şi Ionaşco vătavul, de la slugeariul Toma, şi Ştefan Beachea de Bogdăneşti, şi Ghiorghie de pre Uliţa Strîmbă, şi Istratie, tij de pe Uliţa Strîmbă, şi alţi mulţi feciori de boiari. Pre mai mare credinţă, am iscălit şi ne-am pus peceţile, ca să aibă a-şi face şi zapis domnescu. Eu, Vasilie Botedzu, , am scris, să se ştie.DRH, A, XXIII, nr. 420, p. 483 Cca 1636 mai 19. *M 485 Întru tot cinsti, părintele nostru, Gavrilaş mare logofăt, dăm ştire dumitale şi mărturisim noi, cu suflete noastre, de rîndul unui hălăştiu, ce are pîră Ionaşco diiacul de Popeni cu Isac Stîrcea. Deci, noi ştim c-au ezit Solomie Posmăgoe, socra lui Ionaşco deiacul, înpreună cu Hăcimăndoe, socra lui Isac Stîrcea, că iaste un ţărmure a Săpoteanilor, alt ţărmore a Popenilor; deci, dec-au ezit acel hălăşteu aceale giupînease, deci au înnălţat ezul peste măsură şi ne-au înnecatu hălăşteul nostru, a Levenilor, ce iaste înprotiva Popeanilor. Deci, noi am mărsu cu tot săborul sfintei mănăstiri la cinstit şi răpăusat Radul Vodă, Dumndzău-l pomenească, şi am pîrît pre Solomie, socra lui Ionaşco diiacul, şi pre Hăcimăndoe, socra lui Isac Stîrcei. Domnul Radul Vodă au tremes un om a Mărie Sale şi au tăiat acel heleşteu şi l-au lăsat mai gios, pentru ca să înble mora nostră şi a celor giupînease, cîndu vor să facă moară şi în acel hălăştiu. Deci, dentr-aceaia noi ştim cu sufletele nostre c-au ţînut ţînut giupîneasa Solomie, socra lui Ionaşco diiacul, şi cu giupîneasa Hăcimăndoe, socra lui Isac Stîrcei, că ele sta amîndoî la iazu şi să ruga să nu le tăiem iazul. De-aiasta dăm ştire dumitale şi mărturisim noi, cu sufletele nostre. Dumneata ve face cum te va înderepta Dumnăzău pre giudeţu dereptu. De-aiasta dăm ştire dumitale, să fi dumniia ta sănătos, de la Hristos, amin. Pecetea m-rii Suceviţa. Smeritul [...], facem metanie dumitale, cu feţele la pămîntu.DRH, A, XXIII, nr. 422, p. 4851636 mai 19, Iaşi. 486 [...] Dămu-ţi ştire că s-au pîrît de faţă, înnaintea Domnii Miale, Ionaşco diiacul de Popeani cu Isac Stîrcea, de acolea, prentru un hălăşteu ce iasste la Popeani, un ţărmure a Popeanilor şi altul a Săpoteanilor. Şi Stîrcea nu-l lasă să ţie într-acel hălăşteu, ce gice Stîrcea că iasste un hălăşteu mai mare gios, de iasste un ţărmure Săpoteanilor şi altu ţărmure a Popeanilor. Iar Ionaşco au dzis că iaste un ţărmure a Săpoteanilor şi altul a Dumeanilor. Prentr-aceia, deacă veri vedea cartea Domnii Meale, iar tu să mergi să socoteşti cu oameni buni, megiiaşi, însă să nu hie vecinii Stîrcii. De veri afla că iasste acel hălăşteu, că iaste a Popeanilor, cu un ţărmure a Săpoteanilor, cum au dzis Ionaşco, şi să socoteşti, şi cel hălăşteu den gios, de va hi un ţărmure a Săpoteanilor cu a Dumeanilor şi nu va hi cum au dzis Stîrcea, că iaste Popeanilor şi a Săpoteanilor, iar tu să scrii, să ne dai ştire la Domniia Mea. Aceasta-ţi scriem. DRH, A, XXIII, nr. 423, p. 4861636 mai 19, Iaşi. 486 [...] Scriem Domniia Mea la la slugile noastre, la dereagătorii de Dorohoiu. Dau-vă ştire că Domniei Meale s-au jeluit rugătorii Domniei Meale, egumenul şi tot săborul de la svînta mănăstire, de la Bîrnova, şi sluga noastră, Onciul ce-au fostu pîrcălab, pre Dumitraşco, cumnatul lui Rugină, şi pre Lupul ce-au fostu comis, 487 dzicînd că le iau de la trei sate hotară, de la Buhaiciu şi de la Şendriceani şi de la Păscari. Pentr-aceaia, deaca veţi vedea cartea Domniei Meale, iar voi să le daţi dzi, să stea de faţă înnaintea Domniei Meale şi să-şi aducă direasele cu ce iau aceale hotară. Şi să le faceţi şi hîrtie de dzi. [...]. Pe verso, o îns. cont.: [...].DRH, A, XXIII, nr. 424, p. 486-4871636 mai 26, Bîrlad. 489 Ilie şoltuzu, să pîrgari, şi popa Zăgan de Corlăteşti, şi popa Buguţa ot tam, şi Ionaşco de Folteşti scriem şi mărturisim, cu ceastă mărturie a nostră, cum au venit înnaintea nostră ceastă fămeae, Belmezoae, şi cu feciorii ei, Ionaşco şi cu fratele său, Pascal, din Suceaveni, de nimene siliţi, nice asupriţi, ce de a lor bunăvoe, ş-au vîndut partea lor, ei, cîtă să va aleage cu oameni buni, rămasă de la tată-său, Ihnat Bulmezu, din sat din Suceveani, din cîmpu, şi din pomeate, şi din ţarină, şi din grădini şi din tot ce vor aleage oameni buni, şi din tot locul, cum scrii în carte Măriei Sale, lui Vodă, că s-au pîrît ia, deosăbi, cu răzeaşii ei. Şi o au vîndut ea, cu ficiorii ei, lui Costachii de Folteşti, direptu 23 de galbeni, bani gata, ca să-i fie lui ocină direaptă, şi lui şi feciorilor săi. Iar, de vor vrea să întoarcă cineva dintru răzeaşii lor, ei să aibă a-i da banii, cît mai sus scrie, în ceastă mărturie de la noi, ce i-am făcut, iar, de nu-i vor întoarce, el să aibă a ţinea ocina lui, ce-au cumpărat, pînă cîndu-şi va face şi direase domneşti. Şi, mai pre mare credinţă, pus-am şi peceatea oraşului întraceasta mărturie şi zapis, să se ştie.DRH, A, XXIII, nr. 426, p. 4891636 iunie 5. *M 492 Adecă eu, Gherghil, cu fămeaia mea, Magda, scriu şi mărturisăscu, noi cu cesto zapis al nostru, cum am mărsu noi, amîndoi, de-amu loat un zlot de la Pitircă Petir, că ne-u treboit înprămot, pînă vom vinde un fînaţ. Apoi Petir ş-au cerşut banii la noi, iar noi n-am avut de unde da banii, ce ne-m rugat loi Petir să ne mai aştepte, pînă vom vinde acel fînaţu. Apoi, Petir au dzis că, decîtu-l va loa altol, ial încă-l va cumpăra, percum va hi preţul aceloi fînaţu. Iar noi am prinsu bosoroşi şi ne-au dat banii noo, banii Petir deplin, precum ne-m tocmit, ca să hii a lui direaptă ocină, în veci, loi, şi feciorilor loi; nime din sămenţie nostră să nu să ameastece, în veci. Deci, am mărsu eu, Gherghil, cu fămeaia mea, cu Magda, la Ghiorghie Todaşco şoltuzul, de-am loat banii de la Petiri, pre fînaţu, şi l-au scri în catastivul tîrgului, ş-am băut şi aldămaş cu tîrgoveţii, anome: Antal Mihai, şi Dumetir Feţiian şi Turda Petir şi mulţi oameni buni. Aiasta scriiam. [...]. [...]. Gherghil. Antal Mihai. Feţiian. Turda Petir.DRH, A, XXIII, nr. 428, p. 4921636 iunie 10, Suceava. 493 [...] Adecă au venit înnaintea Domni Meale boiarinul nostru, Tănasie ce-au fost dvornic, şi cu soacra lui, cu Soltana, cu zapis de înpărţeală, ce ş-au înpărţit vecinii din sat din Oglindeşti cu Vădeanul. Şi s-au venit în partea boiarinului nostru, lui Tănasie dvornic, şi soacrei sale, Soltanei, Ion de sus, şi Ionaşco, şi Toader a Martei, şi Ghiorghiiasa, şi Condrea, şi Andreica şi Miluţa. Deci Noi, deac-am vădzut de a lor bunăvoe tocmală şi înpărţeală, i-am dat şi de la Domnia Mea, ca să le hie lor direpţi vecini, neclătiţi, în veaci. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Cartea de la Vasilie Vodă, de împărţit vecinii den Oglindeşti.DRH, A, XXIII, nr. 430, p. 4931636 iunie 10, Suceava. 495 [...] Scriem Domniia Mea la sluga noastră, la Onul din Onceşti. Dămu-ţi ştire că Domniei Meale s-au jăluit Enachie din Ciofrăceşti pre Purece şi pre Nichita ... , dîzcîndu, înnaintea Domniei Meale, că i-au tăiat un hăleşteu şi i-au răsipit on pod şi au pus ei o moară a lor, în locul morei lui Ianachii, şi n-au avut nici o trabă ei. Păntr-aceaia, dacă vei vede cartea Domnie Meale, iar tu să le dai dzi lui Ianachie cu Purece şi cu Nichita ... , să vie să stea de faţi, înnaintea Domniei Meale. DRH, A, XXIII, nr. 432, p. 4951636 iunie 11, Cotnari. 495 Adecă eu, Iorga de tîrg de Suceava, mărtorisescu, cu ceastă scrisoare a mea, cum eu am fost cumăpărat de la Lupul Pahulcea o jireabie den sat den Henţeşti, dereptu 20 de lei bătuţi, dennaintea a omeni buni şi dinnaintea înmei lui şi dennaintea fraţilor lui, ca să-mi fie mie ocină direaptă. După eceaia, s-au sculat giupînul Avram de Lucăceani, căce c-au fost moşan mai bătrîn în sat în Henţeşti. Deci, n-au vrut să hiu răzeaş cu dumnealui într-acea ocină şi mi-a întorsu banii deplin, cum a fost cumpărătura, 20 lei bătuţi, ce-am fost eu, Iorga, dat Lupului, fără pîră şi fără price, dennaintea a omeni buni, anume: Hruci vornicul, şi Gheuca, de tîrg de Cotnari, şi Iacob a Chiţei, de tîrg de Suceava, ginerele Gheuchei, şi Iusip de tîrg de Hotin, ce-au fost şoltuzu şi alţi omeni buni au fost într-această tocmală, ca să n-aibu eu, Iorga, treabă de-acmu la acea ocină, în veaci, dennaintea acestor omeni buni, cum mai sus scrie. De-această mărtorisim, să-i fie dumisale, de pre partea noastră, moşie şi cumpărătură, în veci. Şi, pre mai mare mărtorie, noi, aceşti oameni buni, ne-am pus peceţile de mărtorie. Iorga. 496 Iacob. Popa Ionaşco. Şi eu, popa Ionaşco, de tîrg de Suceava, anume de la Eţcani, am scris acest zapis de mărtorie, în tîrg în Cotnari, de să să ştie. DRH, A, XXIII, nr. 433, p. 495-4961636 iunie 26, Bîrlad. 501 [...] Scriem şi mărturisim, cu cestu zapis al nostru, cum au venit înnaintea nostră Salomiia, nepoata Budului, cu bărbatul său, cu Ihnat, de nimene nevoiţi şi nesiliţi şi neînpresuraţi, ce de bunăvoia lor, şi ş-au vîndut a lor direptă parte lor de ocină şi moşie, a opta parte din 502 sat di Gropeani şi din Sălceani, din giumătate de sat, a opta parte. Şi o-u vîndut Iliiase şi cu feciorii săi. Şi o-u plătit deplinnu plată în mînule Solomniei, nepoata Budei, şi cu bărbatul ei, Ihnat. Şi i-au dat 20 de galbeni, bani buni. Deci noi, deaca am vădzut de bunăvoia lor plată şi s-au tocmit tocmală deplinnu, noi le-am făcut zapis, den naintea lui Ilie şoltuz şi a 12 pîrgari de tîrgu de Bîrlad, şi denaintea lui Gligorie Roşca, şi Gligorie Perjea, şi denaintea a mulţi orăşeani, şi denaintea lui Vartic vornicul, şi a popii Simion ot Popi, şi Bichiul ot tam, şi Apostolachi, sînă Grecul ot Tutova, şi Ionaş din Bojeani, şi Mierăuţă din Coposeani, şi Simion, sînă Liciul de Chiujdeşti, şi mulţi omeni buni şi megiiaşi de pren pregiur. Deci, de acmu înnainte, ca să le hie lor ocinnă şi moşie, şi lor, şi feciorilor lor şi nepoţilor săi, în veaci de veac, neclătită. Deci, pre mai mare credinţă, noi ne-am pus şi peceţile într-acestu zapis. Deci, de acmu înnainte, nime să nu să mai ameastece peste cestu zapis. [...]. Pe verso, o îns. din sec. XVIII: Zapis pre Sălceni, ot Bîrlad.DRH, A, XXIII, nr. 440, p. 501-5021636 iunie 30, Iaşi. 504 [...] Adecă s-au pîrît de faţă, înnaintea Domnii Meale, sluga noastră, Bosiiuc diiacul, cu popa Cîrstea den Armăşeani şi cu Măriia şi cu Ştefăneasă de acolea, prentru o bucată de ocină den Armăşeani, partea popei, lui Gavril, ce i să va aleage; ce acea parte de ocină o au dat Gavril hină-sa, Măricuţii, cuconii slugii noastre, lui Bosiiuc, dzicîndu popa Cîrstea şi cu semninţiia lui, Măriia şi Ştefăneasă, că n-au dat popa Gavril acea bucată de ocină den Armăşeani, la moartea lui, hină-sa. Iar 505 sluga noastră, Bosiiuc, au arătat înnaintea Domnii Meale un zapis făcut de mîna popei, lui Gavril, şi au adus şi mărturie oameni buni, megiiaşi den sus şi den gios, de au mărturisit cum au dat popa Gavril şi cu preutesa lui acea parte de ocină den Armăşeani, ce să va aleage partea lor, den vatra satului, şi den cîmpu, şi den vad de moară, ce iaste în apa Armăşeanilor, şi den tot venitul. Aceaia o au dat hină-sa, cuconii lui Bosiiuc. Dici, Domniia Mea, dec-am vădzut acel zapis şi acei megiiaşi mărturisindu, Dumnea Mea i-am credzut; dici, Domniia Mea încă am dat şi am întărit slugii noastre, ce-i mai sus scrisă, lui Bosiiuc, acea parte de ocină den Armăşeani, să-i hie şi de la Noi ocină şi moşie, cu tot venitul. Iar popa Cîrstea şi seminţiia lui, Măriia şi Ştefăneasă, au rămas den toată leagea, dennaintea Domnii Meale, iar Bosiiuc s-au îndireptat şi ş-au pus herîia, să-i hie lui direaptă ocină şi moşie, în veaci. Altul să nu se amestece. [...]. Pe verso, o îns. de la înc. sec. XIX : De Armăşeni.DRH, A, XXIII, nr. 443, p. 504-505 În. de 1636 iulie 3. *M 505 Adecă au venit Sîmion co femeaia sa, Alexandra, fata lui Gavril Tiholoi. Mărturisăscu, cu cestu ispisoc al miu, cum am vîndot a mea direaptă ocină şi moşie din sat din în Prigorceni, [...], partea Tiholoi, ce să va aleage din tot locul, despre apus, de nem nevoit nice înpresurat, ce de a sa bonăvoe; şi o vînădot lui Apostol Cehan, derept 20 de taleri, bani buni. Şi această tocmală s-au făcut denaintea a omeni boni, anume: diiaconul Bosie, şi Vasilie, şi Gavril Beanchea, şi Parca, şi Moisea şi Toader. Dereptu acea, şi noi, vădzindu tocmală bună între denşii, noi încă ne am pos peceţile, ca să să ştie. Diiaconul Bosiiu. 506 Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Prigorceni; şi una din prima jum. a sec. XIX: Prigorceni. Dispri apus.DRH, A, XXIII, nr. 444, p. 505-5061636 iulie 9, Iaşi. 512 [...] Adecă au venit înnaintea Noastră şi înnaintea alor noştri moldoveneşti boiari, la cei mari şi la cei mici, slugile noastre, Porcea şi cu frate-său, cu Postolachi, ficiorii Tomei, nepoţii Dolcăi, şi alţi răzeaşi ai lor, cu toţi nepoţii Dolcăi, şi s-a pîrît de faţi, înnaintea Domniei Meali, cu boiarinul nostru, cu Dumitraşco Gheuca ce au fostu vornic, şi cu alte simenţii a lui Caraghiuzel, pentru o bucată de loc, unde au fostu mănăstirea Rafaila, şi cu poiană înpregiurul acelui loc şi cu pomeate, ce iaste în hotarul satului Oşeştilor, pre Stemnic, în ţinutul Vasluiului, dzicîndu slugile noastre, ce mai sus scriu, că le iaste lor acel loc direaptă ocină şi moşie şi le-au făcut lor mare înpresurătură Carachizel. Iar boiarinul nostru, Dumitraşco Gheuca vornicul, aşea au dzis, înnaintea Noastră, că i-i lui direaptă ocină şi dare şi miluire de la Bogdan Vodă şi au arătat şi uric de la Bogdan Vodă, ficiorul lui Alexandru Vodă. Deci, Domniia Mea şi cu tot Svatul Domniei Meale am socotit şi am ales pre boiarinul Domniei Meale, pre Dumitru Leoa ce au fostu vornic şi pre Lungul armaşul, şi i-am trimăs acolo, cu cartea Domniei Meale, ca să strîngă oameni buni şi bătrîni, din pregiur megiiaşi, să socotească de rîndul acelui loc de mănăstire; de să va afla c-au fostu loc domnescu, să fie a lui Dumitraşco vornicul, iar de nu va hi fostu loc domnescu, să ne dea ştire. Deci, boiarinul nostru, Dumitru Leoa vornicul, şi cu Lungul armaşul, au mărsu acolo, cu mulţi oameni buni, şi au socotit de rîndul acelui loc, ce să cheamă Rafaila, şi aşea a aflat cu sufletele lor, cum iaste acel loc direaptă ocină şi moşie a Porcei şi a lui Postolachi, ficiorii Tomei, şi alor oameni a lor, din hotarul satului Oşeştilor; nu iaste loc domnescu. Derept acea, boiarinul nostru, Dumitraşco Gheuca vornicul, şi cu toate semenţiile lui Carachizel, ei au rămas dinaintea Noastră şi di toată leagea ţărîi. Iar slugile noastre, Porcea şi frate-său, Postolachi, şi alţi oameni a lor, ei s-au îndireptat şi ş-au pus herîia în visteariul Domniei Meale. Deci, de acmu înnainte, ca să aibă a-şi ţinea ei ocina şi moşiia lor, acel loc, unde au fostu mănăstirea Rafaila, şi cu poiană prin pregiurul acelui loc şi cu pomeate şi cu tot vinitul. Iar boiarinul nostru, Dumitraşco Gheuca vornicul, şi cu alte semenţii a lui Caraghiuzel, ca să nu mai aibă treabă a să amesteca într-acela loc, unde să cheamă Rafaila, nici a mai pîrî de aceasta pîră niciodată, în veci, preste cartea Domniei Meale. 513 Iar acel uric, ce au avut Dumitraşco Gheuca de la Bogdan Vodă şi de întăritură de la Domniia Mea, luatu-s-au de la dînsu şi s-au ruptu din Divan. Deci, de să vor ivi niscari direasele la vornicul Gheuca şi urice, sau la alte semenţii a lui Caraghiuzel pre acel loc, să nu se creadză, ce să se rupă. Şi altu nime să nu se ameastece preste cartea noastră. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. din sec. XVIII: Zapisul Rafailei, să se ştie; şi una din prima jum. a sec. XIX: No. 3. 7144 1636 iulie. Vasili voievoda.DRH, A, XXIII, nr. 451, p. 512-5131636 iulie 11, Iaşi. 516 [...] Dat-am cartea Domniei Meale lui Ştefan spre aceaia, ca să fie tare şi putearnic, cu cartea Domniei Meale, a ţinea şi a opri a lui direaptă ocină şi moşie din sat din Lăzăşti, ce să va aleage partea lui, şi o livadă, ce să cheamă Ochişorul, şi cu alte poeni, ce sintu înpregiur, în gura Văii Neagre, pentru căce au dat pentru aceale poeni doaodzeci şi doi de taleri, pentru ca să aibă el a ţinea aceale poeni, pînă-i vor întoarce alţi răzeşi partea lui. Iar pînă nu-i vor întoarce, nime să nu aibă nici o trabă. DRH, A, XXIII, nr. 455, p. 5161636 iulie 12, Iaşi. 516 [...] Dămu-vă ştire că s-au pîrît de faţi, înaintea Domniei Meale, slugile noastre, Onciul Iurraşco şi cu Dumitraşco, ginerele lui Rugină, pentru o bucată de hotar, dzicîndu Onciul că-i iaste lui direaptă ocină şi moşie din hotarul Şendriceanilor, iar Dumitraşco şi cu alţi fraţi a lui aşea au dzis, că li-i lor dare şi miluire, cum au arătat şi uric de la Pătru Vodă, din hotarul Şilişăului. Pentru aceaia, deaca veţi vedea cartea Domnie Meale, iar voi să strîngeţi oameni buni, bătrîni, din prenpregiur megiiaşi, şi din Dorohoiu, carei vor hi oameni buni, şi să mergeţi la aceale hotare, să socotiţi pre acel uric de la Pătru Vodă, pre unde va spune în seamne şi pre unde au hotărît Gheorghie pîrcălabul şi cu alţi oameni buni pre aceala hotar; să socotiţi cum veţi afla mai cu direptul, nemărui să nu făţăriţi. Şi, deaca veţi aleage, să puneţi sămne şi să faceţi scrisoare, să ne daţi ştire. [...]. 517 [...]. Pe verso, o îns. cont.: [...].DRH, A, XXIII, nr. 456, p. 516-5171636 iulie 12, Iaşi. 517 [...] Dat-am cartea Domnii Meale părintelui şi rugătoriului nostru, egumenului şi a tot săborul de la mănăstire de la Sveatii Sava, şi pe cine vor trimite, ca să hie tari şi putearnici, cu cartea Domnii Meale, a ţinea şi a-şi apăra a lor direapte sate şi miluire, ce au ei de la postelnicul Enachi, pre anume satele: Răciuleştii, la ţînutul Fălciiului, şi Becheanii şi Budeştii, la Chigheaci, şi Furteştii, iară la Fălciiu, cum le va aleage şi le va hotărî al nostru credincios boiarin, Răcoviţă Cihan logofătul, ei să ţie pre-acolo, cu tot venitul. Altu nime să n-aibă treabă şi ameastec cu acealia hotară, ce numai călugherii de la svînta mănăstire să aibă a le lua a dzeacea din ţarină şi din fînaţ şi din tot locul. Iar de le va părea cuiva vro strîmbătate, ei vor veni de-şi vor întreba, înnaintea Dumi Meale. Şi nime să nu le cuteaze a le ţinea ş-a le opri preste cartea Dumi Meale.DRH, A, XXIII, nr. 457, p. 5171636 iulie 13, Iaşi. 518 [...] Dat-am carte Domniei Meale rugătoriului nostru, egumănului de la Sveatii Sava, ca să fie tare şi putearnic, cu carte Domniei Meale, a ţinea şi a opri a sa direaptă ocină şi cumpărătură, satul Furdeşti, şi să aibă a lua pîine de a dzeacea. Iar cui va părea cu strîmbul, să vie de faţă, înnainte Domniii Meale, să-şi întreabe cu egumănul şi să-şi aducă şi direase, cine ce va avea pre acel sat. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. ulterioară: [...].DRH, A, XXIII, nr. 458, p. 5181636 iulie 15. *M 524 Adecă eu, Iacob, feciorul Măricăi, nepotul lui Paingu, din Durneşti, mărturisăscu, cu cestu zapis al meu, cum eu, de bunăvoia mea, de nime nevoit, nici silit, ce de-a mea bunăvoe, am vîndut totă partea mea de ocină, cîtă să va aleage partea mîne-mea, Măricăi, din sat din Măstacăni, ce iaste în ţinutul Bacăului, din vatra satului, şi din cîmpu, şi din poeni, ş din păduri, şi dintr-apă şi din totu vinitul, ce se va aleage. Aceaia totă om vîndutu-o giupînului Gligoraşco Bejan, dereptu dzeace lei bătuţi ughi, bani gata. Deci, ca să aibă a-i hi dumisali direaptă ocină şi moşie, în veaci. Şi la tocmala noastră au fost: Neculae Seachil biv cupar, şi Costantin Bantăş, şi Gliga ot Cuciulaţi, ş Dumitraşco Varnav, şi Gavrilaş, sînă Ciocîrlie, şi Gligorie Hudici, şi Gligorcea Herţea şi alţii, mulţi oameni buni. Aceasta scriem şi mărturisim, cu cestu zapis al nostru. Şi, pre mai mari credinţă, ne-am pus toţi peceţile şi iscăliturile, ca să aibă aşi face şi direase domneşti, ca să se ştie. [...]. Iu Iacob am vîndîdot. Hudici. Gligorcea Hercea. [...]. Gliga. [...]. Vasilie Bran, m-am prilejejit la iasstă tocmală.DRH, A, XXIII, nr. 462, p. 524 1636-1637 iulie 16, Iaşi. 526 Eu, Ionaşco de Zmiiani, şi Costantin Bîrsan şi Moldovan, mărturisim, cu cest zapis al nostru, cum ne-am tocmit cu dumnealui armaşul cel mari, cu Ştefan, şi cu logofătul Răcoviţi şi cu Apostol, de am luat trei părţi de slujbă de deseatenă de stupi de la ţinutul Tutovei şi a Bîrladului, să înplem cisla domnească cu dobînda dumilorsali pre aceste trei părţi, doo sute şi dzeace galbeni, fără partea cămăraşului celui mare, a patra parte, însă cu stupii de pre la curteani, ori ce va da Dumnădzău. Iar, pentru credinţa, ne-am pus peceţile şi am iscălit. Pe verso, o îns. cont: Datu-ne-a doadzeci şi optu de galbeni şi ne-au rămas cu doi galbeni.DRH, A, XXIII, nr. 464, p. 5261636 iulie 19, Iaşi. 527 [...] Scriem Domniia Mea la sluga noastră, la Dabijea ce au fost staroste. Dămu-ţi ştire că au avut pîră, înnaintea Domnie Meale, călugării de la Beserecani cu Ileana, şi cu Dumitru, şi cu Gligorcea şi cu Hareta, pentru sat, pentru Razimeşti. Deci, călugării de la Beserecani au arătat, înnaintea Domnie Meale, direase pre acel sat, cum iaste cumpărătură lui Istratie logofătul şi Istratie logofătul l-au dat sventei mănăstire, iar aceşti oameni, ce mai sus scriem, ei dzic că nu ş-au vîndut părţile lor. Dereptu aceaia, Domniia Mea am trimăs de aicea pe sluga noastră, pre Focea uricariul, ca să margă acolo, să strîngă oameni buni şi bărîni, slugi domneşti di prin pregiur, să întreabe, cum va afla mai cu direptul, să le aleagă şi să le stîlpească locul. Direptu aceaia, daca vei vedea cartea Domnie Meale, iar tu să mergi, să fii cu omini acolo. Cum să va găsi mai cu direptul, să ne daţi ştire pre sluga Domnia Meale, ce mai sus scriem, Focea uricariul, [...]. Pe verso, o îns. cont.: La Putna; şi una din prima jum. a sec. XIX: Carte domnească di la Vasîlie voievod, din 7144 1636 iulii 19.DRH, A, XXIII, nr. 466, p. 5271636 iulie 22, Iaşi. 528 [...] Dat-am cartea Domnii Meali ceştii femei, anume Anisiei, featei îi Buhlooae din Micleşti şi ai Vărooşti, şi ficiorilor ei, spre-aceaia, ei să hie tari şi putearnici, cu cartea Domnii Meali, a-şi ţinea şi a-şi apăra a lor direaptă ocină şi moşie, din satu din Micleşti, cu tot vinitul, ce li să va aleage partea lor dintr-acea moşie. Iar cine va hi arat sau va hi cosit pre moşiia lor, să aibă a-i lua a dzeacea din pîine şi din fîn şi din tot vinitul, cum iaste obiceiul ţărîi. Iar cui va părea strîmbătate, el să vii, să stea de faţă la Poarta Domnii Meali. Şi nime să n-aibă a ţinea sau a opri, înnaintea cărţii Domnii Meale. DRH, A, XXIII, nr. 467, p. 528 1636 august 1, Feţingheşti. 530 Milostive şi luminate Doamne, să hie Măriia Domniei Tale sănătos. Dăm ştire Măriei Tale, ca unui domnu milostiv, pe întru rîndul călugărilor de la Beserecanî, că au avut pîră, înnaintea Măriei Tale, cu Ileana, soacra lui Iani postelnicul, şi cu alte semenţii ale ei, pe întru nişte parţi de ocină, ce au dzis Ileana cu oamenii ei că-i înpresură călugării. Măriia Domniei Tale ne-ai trimis pre noi aicea, cu învăţătura Măriei Tale, la sat la Feţingheşti, ca să strîngem oameni buni şi bătrîni, de pre înpregiur megiiaşi, cum vor şti ei, cu sufletele lor, mai cu dereptul. Carii oameni, ce vor hi vîndut călugărilor, să hie vîndut, iar carii oameni nu vor hi vîndut, să le aleagem cu oameni buni parţile de ocină, caruia pre unde să va veni partea, să se ştie. Mers-am, milostive Doamne, la sat la Feţingheşti, cum au fost învăţătura Măriei Tale, şi am strînsu oameni buni şi bătrîni, megiiaşi de pre înpregiur, şi i-am întrebat cum ştiu ei mai cu direptul, cu sufletele lor, şi cine au vîndut şi cine n-au vîndut. Milostive Doamne, oamenii cei buni aşea au mărturisit, cum aceaia parte de loc, ce să chiiamă a treia parte de sat de Feţingheşti, cîţi oameni au fost de aceaia parte, toţi au vîndut călugărilor de la Beserecani moşiia, cu tot venitul. Numai ce să au aflat nevîndută partea Ileanei şi aceaia, milostive Doamne, cu aceşti oameni buni, i-am ales partea ei şi o am stîlpit despre alţii, dzeace paşi în frunte. Aşea s-au aflat partea ei, cu tot venitul, de în vatra satului, şi de în vad şi la cîmpu, întru tot locul, cît iaste hotarul satului. Şi, aşijdere, s-au mai ales parţile, a doi oameni, iară nevîndute, a lui Dumitraşco şi a Haritei, ce aceşti doi oameni, deaca ş-au ales parţile, de bunăvoia lor au dăruit parţile lor sfentei mănăstire Beserecanilor, cu tot venitul, părţile lor, de în sat, şi de în vad şi la cîmpu, cît le iaste hotarul, pe întru Dumnedzău şi pe întru sufletele părinţilor săi, denaintea acestor oameni, a toţi carii au fost acicea adunaţi, cu învăţătura Măriei Tale, anume: Dabijea ce au fost pîrcălab, şi Isaia Batin ce au fost pitar, popa Procopie, Scînteae, Pătraşco diiac, Bîrlădean, Drăguţul, Boldescul, Procopie diiac, Zaharia Ţaga, Dumitru, zeat Drăguţul, Lupul de Căpoteşti, Ion, Avram, Popîrşoc, Crăciun, Pătru şi alţi mulţi oameni buni. 531 Aceasta dăm ştire Măriei Tale, să hie Măriia Domniei Tale sănătos, [...]. Mai mic, robul Măriei Tale, Focea uricariul. Şi cu viile călugăreşti n-are treabă Ileana nimică. Pe verso-ul f. a doua, două îns. cont.: LA Putna; şi una din prima jum. a sec. XIX: No. 51. Mărturie hotarnică de la Foce uricariul din ... N-are an, nici lună.DRH, A, XXIII, nr. 469, p. 530-5311636 august 1, Feţingheşti. 531 Adecă eu, Focea uricariul, scriem şi mărturisescu, cu cest zapis al miu, şi dăm ştire cum ne-au trimis Măriia Sa, domnu nostru, Vasilie voevoda, de la Divanul Măriei Sale, la sat la Feţingheşti, ce să chiamă Răzimeştii, pentru pîră ce-au avut călugării de la Beserecani cu Ileana, soacra lui Iane postelnicul, şi cu Harita şi cu Dumitraşco, pentr nişte părţi de ocină, ce-au dzîs Ileana şi Dumitraşco şi Dumitru că ei nu ş-au vîndut parţile lor, ce le-au înpresurat. Deci, noi am venit aicea, după cuvîntul şi giudeţul Măriei Sale, domnu nostru, ş-am strînsu mulţi oameni buni şi slugi domneşti şi oameni dinainte, anume: Dabijea ce-au fost staroste, şi Scînteae vătavul, şi Dumbravă vătah, şi Ionaşco Boldescul de Cruce, şi Văscan Codan de Ţîgăneşti, şi Zaharia diiacul de Ţîgăneşti, şi Dumitru de-acolea, şi Pepelea Cireş de Ţîrgoveţi, şi Ion Negrul de-acolo, şi Avram din Căpoteşti, şi popa Drăghici de-acolea, şi Dumitru de-acolea, şi Ion Iosip, şi popa Precup de Cofeşti, şi Vasilie diiacul de Bătineşti, şi Isaiia ce-au fost pitar, şi Oprea de-acolea, şi Bîrlădeanul de la Cruce, şi Procopie diiacul, şi Giurgea călugărul şi mulţi oameni buni. Deci, am întrebat de dînşii, cum vor aleage ei, cu sufletele lor, cine au vîndut şi cine n-au vîndut, din toate rudele lor. Deci, aşea-u mărturisit ei, cu sufletele lor, că alţii toţi au vîndut înn această parte, ce ţin călugării, numai ce s-au aflat o parte puţintea, a Ileanei, soacrei lui Iane postelnicul, 10 paşi în frunte. Deci noi, cu aceşti oameni buni, am tras cu fuinea şi am ales parţile călugărilor şi le-am stîlpit cu bolovani ş-am ales şi partea Ileanei şi iar o am stîlpit cu bolovani, şi din ţarină şi din vatra satului. 532 Aşijdere, s-au mai găsit dintr-aceaste rude, nescrişi la direasele călugărilor, la vîndzare, anume: Harita şi Dumitru şi Dumitraşco Sprînceană. Deci şi aceştea ş-au dat ei părţile, ce li să va veni, călugărilor, să le hie pomană la svînta mănăstire, derept sufletele lor şi a părinţilor lor, dinnaintea noastră, a tuturora. Aceasta scriem şi dăm ştire cu sufletele noastre să să ştie. [...]. Şi cu viile călugăreşti să n-aibă treabă Ileana, că nu-i în partea ei. [...]. Pe verso, o îns. cont.: La Putna; şi două din prima jum. a sec. XIX: Fiţingheştii; şi: Mărturie hotarnică di la Ion Focea uricariul, din 7144 1636 avgust 1.DRH, A, XXIII, nr. 470, p. 531-5321636 august 1. *M 532 Adecă eu, Dumitru Telagă, şi Precup Urduca, şi Ion Buga, şi Ion ... broşan, şi sora nostră, Sanhira, scriem şi mărturisim, cu est zapis al nostru, cum noi ne-am pus moşie nostră zălog, cu tot venitul ce s-a aleage, la Lazor di, la Drulea de Glodeni, păntru cin 15 taleri şi 4 stupi. Şi la iastă tocmală, cîndu am făcut acestu zapis, au fostu Pătraşcu păhărnicel de Dănceşti, şi Iunaşcu Talpă ot tam, şi Gîdea tij, şi Dane de Potropopeşti, şi Sirghi ot tam şi Ionel tij. Şi, pre mai mare credinţă, ne-am pos şi peceaţile, ca să hie de credinţă. [...]. Pătraşcu. Ionaşcu. Gîde. Danea. Sirghi. Ionel.DRH, A, XXIII, nr. 471, p. 5321636 august 10, Iaşi. 533 [...] Scriem Domniia Mea la slugile Domniei Meale, la Mihăilă din Oişeni şi la Leia din Citereni. Dămu-vă ştire cum s-au pîrît de faţă, înnaintea Domniei Meale, Malcoci pîrcălabul cu Toader, ficiorul lui Ionaşco Burduşel, dzicîndu Malcoci că au fost tatăl lui Toader vecin socrului lui Malcoci, Erimiicei vornicului. Iar Toader cu dzis cum tată-său n-au fost vecin, ce i-au fost slugă. Pentru aceia, deacă veţi vedea cartea Domniei Meale,iar voi să socotiţi cu oameni buni, megiiaşi de pren pregiur. De să va afla cum au dzis Malcoci, că au fost tată-său vecin Erimiicei vornicului, să aibă a lua şi pre Toader, feciorul lui Ionaşco, cu 534 toate bucatele lui, şi să-l ducă în satele sale, unde-i va fi voia, iar de-i va fi fost tatăl lui Toader slugă la Eremiicea vornicul şi nu va fi fost vecin de moşie, să aibă a-l lăsa Malcoci pre Toader în pace. Şi cum veţi afla mai cu dereptul, aşe să faceţi şi mărtorie şi să ne daţi ştire Domniei Meale. Aceasta vă scriem Domniia Mea. Într-altu chip să nu faceţi. DRH, A, XXIII, nr. 473, p. 533-5341636 august 12, Iaşi. 534 [...] Scriem Domniia Mea la boiarinul Domniei Meale credincios, Neaniul vornicul de gloată. Dau-ţi ştire că au pîrît de faţă, înnaintea Domniei Meale, satul Podoleanii pre boiarinul Domniei Meale, Dumitru Buhuş vistearnic, cum le-au luat o bucată de loc din hotarul satului. Iar boiarinul Domnei Meale, Buhuş vistearnicul, au arătat direase de la Pătru Vodă, pre o buată de loc din Branişti, cum au dat lui Andreiu hatmanul, iar Andreiu hatmanul au dat svintei mănăstiri Pîngăraţilor, iar Pîngăraţii au schimbat acel loc cu boiarinul Domniei Meale, ce mai sus scrie, Dumitru Buhuş vistearnic. Deci, Domniia Mea am ales pre dumneata de om bun. Deaca vei vedea cartea Domniei Meale, să mergi acolo şi să strîngi oameni buni, din sus şi din gios, megiiaşi de pren pregiur, să socoteşti de să va afla acea bucată de loc, ce au pîrît ei, cum iaste a Podoleanilor, să o dai iarăşi pre mîna lor, iar de nu va hi din hotarul lor, să alegi pre 535 unde vor spune seamnele acelor drease, ce simt a boiarinului Domniei Meale, Buhuş vistearnicul, d ela Pătru Vodă, dare lui Andreiu hatmanul. Pre unde să va afla mai cu dreptul să pui pietri, să să ştie. Aşijdere, să socoteşti şi să alegi un loc de sat, ce am dat Domniia Mea boiarniului Domniei Meale, carile mai sus iaste scris, Dumirtu Buhuş vistearnic, din hotarul Braniştei Domniei Meale, pre unde veri socoti şi veri aleage cu oameni buni, pre acolo iarăşi să pui seamne şi să stîlpeşti. Şi cum vei afla mai cu dreptul şi veri tocmi cu oameni buni, într-acela chip să dai ştiri Domniei Meale, cu o scrisoare. Aiasta scriem. [...]. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. ulterioară: Carte de la Vasili Vodă, pentru un hotar din Bohotin.DRH, A, XXIII, nr. 475, p. 534-535 1636 august 12-20. *M 535 Milostive şi luminate Doamne, să fie Măriia Domniei Tali sănătos. Dăm ştiere Măriei Domniei Tali, ca domnului nostru milostiv, de care lucru m-ai trimis Măriia Domniei Tali ca să aleagem şi să stîlpim pre seamne ce va scrie întru uric a dumisali, a lui Dumitru Buhuş ce au fost vistearnic. Noi am strînsu mulţi oameni buni şi bătrîni şi slugi Măriei Tali. Prilejitu-s-au de au fost la acest hotar şi Gheorghie Roşca vistiiarnic şi Strătulat vornicul de gloată. Şi oameni carii au fost, anume: Toma, prisăcariul Hăbăşascăi, şi Toader Păşco de Coropceani, şi Rusul de Cozmeşti, şi Ifrim, de la prisaca cămănariului, şi Gligorie Budzea vînătoriul, şi Macoveiu vînător, şi Blaca vînător, şi Simon vînător, şi Pătraşco Mîndzul, şi Tărnovschi, şi Ionaşco Vlădiceanul, şi Ion de Băneşti, Rîşco de acolea, Andonie de Grozeşti, Gavril de acolea, şi Necoară de acolea, Gligorie de acolea, Andronic de acolea, Hilip de la Poponeţi, Ştefan Faurul de Tăistr eani, Trofin de acolea, Simion de Ţoţorea, Ursul de la Slobodziia ii Zbiroae, Toader de acolea, Ipatie de acolo. Deci, milostive Doamne, s-au cetit uricul înnaintea acestor oameni şi i-am întrebat de seamnele uricului, pre unde simtu. Deci, milostive Doamne, pre unde s-au arătat seamnele uricului, pus-am pietri, cum au fost învăţătura Măriei Domniei Talli. Alta, milostive Doamne, i-am întrebat: dintr-aceale seamne a celui uric, mai iaste loc 536 de branişti de hotarul Măriei Domniei Tali, pînă la hotarul Podoleanilor şi pînă unde le spune hotarul Bohotin? Ei, milostive Dumne, s-au ales dintr-aceşti oameni, ce scrie mai sus, anume: Toma cel bătrîn, de la prisaca Hăbăşascăi, şi Toader Paşco cel bătrîn, de Coropceani, şi Rusul de Cozmeşti, şi Ifrim cel bătrîn, de la prisaca cămănariului, şi Gligorie Budzea vînătoriul şi Macoveiu vînător şi au dzis, cu sufleteli lor, că agiunge hotarul Podoleanilor pînă în zarea Dealului Bohotinului; mai gios nu să coboară. Deci, milostive Doamne, pre unde au mărturisit ei, cu sufleteli lor, pus-am seamne, despre Podoleani. Iar cum s-au jeluit Podoleanii, înnaintea Măriei Domnie Tali, n-au fost luat vistearnicul Buhuş nimic din hotarul Podoleanilor, numai cît au scris în uric, carile s-au cetit înnaintea Măriei Tali. Iar de rîndul satului, carile te-ai milostivit Măriia Domniei Tali şi l-ai miluit din hotarul Măriei Domniei Tali, alesu-i-s-au pre unde au socotit Chicoş, setrarul cel mari, pre acolea am ales şi noi, de unde să fac morili dumisali, în gios pre Jijiia, pînă unde să înpreună cu hotarul carile scrie în uricul dumisali. Iar de o mărturie ce au arătat Podoleanii, la Chicoş şetrariul, şi au dzis că o au făcut megiiaşi, prilejitu-s-au unii dintr-acei megiiaşi aicea de faţă şi i-am întrebat de acea mărturie şi de hotarul Podoleanilor. Ei s-au tăgăduit şi au dzis că n-au făcut ei acea mărturie, ce pre unde au vrut ei, pre acolea ş-au făcut hotar înşişi, fără megiiaşi, şi cîndu au mărsu Roşca vornicul, aşijderi, au mărsu ei sînguri, fără megiiaşi, de au făcut seamne, pre unde au fost voia lor. Aiasta dăm ştiri Măriei Domniei Tali, [...]. Mai mic, robul Măriei Domniei Tali, [...]. Milostive Doamne, tîmplatu-ne-am mai mic robul Măriei Dumitale, [...]. Mai mic, robul Măriei Dumitale, [...], m-am prilejuit şi eu aicea, la acestu hutar. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Mărturiia hotarnicilor, pre unde au aflat cu oameni buni, hotarul Bohotinului şi a Podoleanilor; şi alta din prima jum. a sec. XVIII: Mărturie de la hotarnici, dil la Neniul vornicul di glotă, pe undi au aflat hotarul Bohotinului.DRH, A, XXIII, nr. 476, p. 535-5361636 august 13, Iaşi. 538 [...] Dat-am cartea Domniei Meale, boiarinului Domniei Meale, Dumitru Buhuş vistearnic, şi pre cine va trimite ca să fie tari şi putearnic, cu cartea Domniei Meale, a lua a dzeacea din pîine şi din fîn şi din tot vinitul, cît va hi pre părţile d boiarinului Domniei Meale, ce mai sus scrie, la sat la Tălhăreşti, anume de pre partea ii Mihăileasă şi de pre alte părţi. Aşijdere, ca să aibă a lua a dzeaceai şi din sat din Iurghiceani, partea lui Băltag şi a Beneştilor şi a lui Fetion, din pîine şi din fîneaţe şi din tot vinitul, cît să va vini părţile boiarinului Domniei Meale, ce mai sus scrie, Dumitru Buhuş vistearnic. Şi nime să nu cuteadze a ţinea sau a opri înnaintea cărţîi Domniei Meale. Iar cui va părea cu strînbul, să fie de faţi înnaintea Domniei Meale. [...]. Pe verso, o îns. cont.: A dzeacea de la Iurgiciani; una din sec. XVIII: Carte gospod de Tălhăreşti; şi, adăugat cu altă cerneală: şi Iurghicenii; şi o isc. de la înc. sec. XIX: Costantin Paladi hatman.DRH, A, XXIII, nr. 478, p. 5381636 august 15. *M 540 Adecă eu, Focşea, vnuc Năduşală, scriu şi mărturisăscu, cu cesstu zapis al meu, cum amu vîndut un loc de prisacă, dreptu doisprădzeaci galbeni, lui Dumitraşco Negurici biv pîrcălab, la sat la Hîrleşti, la ţinutul Neamţului, alaturea cu Beleul, den partea moşu-meu, lui Bălcu, denaintea lui Drăgan, şoltuzul armenescu den Roman, şi Ghiorghi butnarul, şi Marco, sînă Petriman, şi a mulţi oameni buni. Cum mai mari credenţă, ne-am pus şi peceţili, să se ştie.DRH, A, XXIII, nr. 480, p. 5401636 august 20, Iaşi. 544 [...] Scriem Domnia Mea la credincios boiarinului Domniei Meale, Dumitru Buhuş ce au fost vistearnic. Dau ştire dumitale că s-au jeluit, înnaintea Domniei Meale, oamenii boiarinului Domniei Meale, cămănariului celui mare, dzicîndu că le iai a dzeacea din pîine şi din fîn, de pre care loc ţ-am dat Domniia Mea din hotarul Braniştei Domniei Meale. Pentr-aceaia, deaca vei vedea cartea Domniei Meale, să-i laşi dumneata în ceastă vară, să nu le iai a dzeacea, căci i-am lăsat pentru voia acelui boiarin, că ne slujeaşte pentr-alte ţări, la Ţarigrad, ce simt treabele noastre şi a ţărîi. Şi am socotit că pînă acmu acel loc, ce ţ-am dat Domniia Mea, n-au fost ales, nici stîlpit. Iar de acmu înainte, cine va ara sau va cosi, volnic eşti dumneata de a apărarea locul dumitale şi a nu lăsarea pre nimerili, numai pre cine va hi voia dumitali. Aiasta scriem. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Pîrea Podoleanilor, pentru Bohotin; şi una din sec. XVIII: Bohotin.DRH, A, XXIII, nr. 483, p. 5441636 august 21, Iaşi. 546 [...] Adecă au vinit, înnaintea Domniei Meale şi înnaintea a toţi boiarii Domniei Meale, mari şi mici, Mărica Homiceneasă, fata lui Calapod, şi s-au pîrît de faţă cu boiarenul Domniei Meale credincios, cu Dumitru Buhuş vistearnicul, pentru doao părţi de ocină, den sat den Boldeşti şi den selişte den Sîrbi de la ţînutul Suceavei, care părţi le-au cumpărat Buhuş vistearnicul de la surorile ei, de la Păscălina, femeaia lui Toderiţă, şi de la Tofana, femeaia lui Costantin. Deci, Mărica Homiceneasă au dzîs că n-au fost cu ştirea ei cîndu au cumpărat aceale părţi, nici o au întrebat nime, ce s-au apucat să întoarcă banii vistearnicului. Deci Noi, încă am socotit, după leagea ţărîei, şi i-am făcut leage, să întoarcă banii şi i-au întorsu toţi banii deplin, la mîna căruia mai sus scriem, Dumitru Buhuş vistearnicul. Şi aşea am socotit şi am ales aest lucru de-au întorsu Mărica Homiceneasă banii. Ea să aibă a-şi ţinea ocina, să nu aibă voe a o vinde, nice a o da 547 nemăruia, nice a o schimba, nice altu meşteşug să facă, ce să aibă ea sîngură a ţinea aceale ocine, căce că au fost vîndute de surorile ei, şi au întorsu banii. Deci, nice surorilor sale, nice fraţilor săi, nice nepoţilor, nice altuia, nemăruia, nice să vîndză, nice să dea, nice să schimbe. Şi de-aiaste direase le-am făcut doao: unul am dat la mîna vistearnicului, altul l-am dat la mîna Măricăi Hominecease. Într-alt chip să nu fie. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Ispisoc pre 2 părţi din Boldeşti, ce mi-au întorsu banii Homiceniţa, şi n-au vrut să-şi ia aestu dires de la logofătul, pintru căci să nu-i fie a da fierîe. Şi iaste la noi şi altul ca aesta; şi alta din prima jum. a sec. XIX: No. 11. 7144 1636 avgust 21.DRH, A, XXIII, nr. 486, p. 546-5471636 august 22, Iaşi. 547 [...] Adecă s-au jăluit, înnaintea Domnii Meale, sluga Doomnii Meale, Dumitru ce au fost dvornic, de-au dzîs, înnaintea Doomnii Meale, că are o ocină moşie, satul Mîndreştii, pre Prut, mai sus de cura Sărăţiei, alaturea cu ocina satului Gurbăneştilor, ce acel sat iaste alui nostru cinstit şi credincios boiarin, Gheorghie marele păharnic. Deci, ocina slugei noastre, lui Dumitru ce-au fost vornic, şi a fraţilor săi iaste stîlpită şi hotărîtă despre ocina Gurbăneştilor. Ce s-au rugat satul Gurbăneştii să le dea să are; deci Dumitru vornicul le-au dat să are şi să dea a dzeacea. Deci au arat şi tot le-au luat a dzeacea. Acmu încă le-a luat a dzeacea, cum iaste obiceaiul, de pre moşiia sa, iar dumnealui, păharnicul, le-au potcit stugurile ceale de-a dzeacea. Pentr-aceaia, stătut-au de faţă, înnaintea Doomnii Meale. Deci, Doomniia Meaa am dat slugii noastre, lui Dumitru ce-au fost vornic, şi fraţilor săi, să-şi ţie pînea ce-au luat de-a dzeacea de la Gurbăneşti, iar diregătoriul păharnicului şi a călugărilor să n-aibă nici o treabă cu ocina Mîndreştilor şi cu pînea de-a dzeacea, care au luat Dumitru şi cu răzeaşii săi de-a dzeacea, de pre locul Mîndreştilor şi a Gurguiaţilor, ce 548 sintu mai sus de ocina Mîndreştilor, ce iaste ocina şi moşiia numai a lui Dumitru vornicul, deusebi de alţi răzeaşi. Aceasta scriem Doomniia Mea şi să nu cuteadze nime a opri sau a să amesteca, înnaintea cărţii Doomnii Meale. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Mîndreşti, Gurgueţii.DRH, A, XXIII, nr. 487, p. 547-5481636 august 22, Iaşi. 548 [...] Scriem Domniia Mea la dregăttoriul şi la vătămanul şi la toţi săteanii din sat din Podoleani. Dămu-vă ştire, deaca veţi vedea cartea Domniei Meale, iar voi să aveţi a da cea scrisoare, ce aveţi mărturie de la megiiaşi pentru hotarul satului vostru, care scrisoare aţi arătat boiarilor Domniei Meale, la Dumitru Buhuş vistearnic şi la Chicoş şetrariul, cîndu au vinit întîiu acolo, de au socotit hotarul Braniştii. Iar, de nu veţi da acea mărturie, ce mai sus scrie, aşea am dat învăţătură boiarinului Domniei Meale, Neaniului vornicul, să ia de la voi cindzeci de boi şi să-i aducă la Domnia Mea. Şi bine să ştiţi că vor fi acei boi piitori. Aiasta scriem Domniia Mea. [...]. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Pintru mărturiia Podolenilor, ce le-au făcut megeiaşii, şi nu-i adevărată.DRH, A, XXIII, nr. 488, p. 5481636 august 24, Iaşi. 548 [...] Dată-i cartea Domniei Meale părintelui şi rugătoriului noostru, lui Mitrofan, episcopul de Roman, ca să hie tare şi putearnic, cu cartea Domniei Meale, a ţinea ţiganii Măricăi Domnişoarei, anume: Băsărab, şi Necoară, frate lui Băsărab, Ion, şi Condrea, tij frate lui Băsărab, şi Pepelea, şi Sava, şi Gavril, şi Nicula, fratele lui Gavril, şi Nastasiia, sora Pepelei, şi Andreiu, cumm au lăsat dumneaei, cu limbă de moarte, ca să hie aceşti ţigani danie, unde-i vor dzăcea oasăle ei. Şi s-au găsit şi scrîisoare de la vlădica Dionisie, ce-au fost la Roman mainte, de la nepotul dumisale, dzicîndu cum mai sus scrie. Iar de ruda ei, de va avea cineva derease pe ţiganii dumisale, ca să le aduccă înnaintea Domniei Meale. [...]. Pe verso, trei îns. cont.: [...]: apoi: Ţiganii Doamnei Măricăi; şi: Andrei ţîganul.DRH, A, XXIII, nr. 489, p. 549 1636 august 30, Dorohoi. 550 Întru tot cinstite şi, pre după Dumnădzău, mult nedejdeitori, părintele nostru, dumnealui, giupînul Gavrilllaş logoffăt maire. Pohtim pre milostivul Dumnădzău pace şi sănătate dumitale. Alta, dăm ştire dumitale, ca părintelui nostru: vinit-au Onciul Iuraşcovici cu o cinstită carte a Mărieiei Sale, a lui Vodă, la Costantin Ciogolea vornicul de Botăşeani şi la dumnealui Borăleanul uricari, de să strîngă omini buni, bătrîni, de pre megiiaşi, şi să socotească de pîra Onciului, ce are cu Dumitraşco, cumnatul lui Rugină, şi cu Lupul Talpă comisul, prentro o bucată de hotar de Şendriceani, ce o iau acmu cu un uric de la Pătru Vodă. Şi scrie în uric că au hotărît Ghiorghie pîrcălabul pre acea bucată de hotar. Deci, pre noi ne-au poftit acolea şi am mărsu cu boiari şi cu omini mulţi, bătrîni, de megiiaşi şi de la noi de tîrgu. Şi au arătat omini bătrîni, cu sufletele sale, tot cu direptul, că iaste aiasta Orliia şi pre matca cătră Jidovca, pînă la Iazul Pribagului, pînă în drumu Păscarilor, tot iaste hotarul Şendriceanilor. Şi au hotărît Onciul Iuraşcovici, în dzilele lui Alecsandru Vodă, feciorul lui Ileş Vodă, cu Rugină şi cu omeni buni, de pre megiiaşi, şi de la noi au fost omeni buni, bătrîni, de au fost la hotărît atonci, iar Rugină, Dumnădzău-l iarte, n-au arătat nice un uric atunci, ce pînă acmu tot au ţinut tot Onciul acea bucată de hotar, pînă au murit şi Rugină, şi fără de gîlceavă, cu pace. Iar acmu, Dumitraşco şi cu Lupul, ei rădică pîră pre Onciul. Iar noi am întrebat de omini bătrîni, să ştie pre unde au înblat Ghiorghie pîrcălabul, de au hotărît şi pus seamne sau stîlpi. Deci, nu s-au au aflat nime să ştie să fie hotărît Ghiorghie pîrcălabul, dentr-acei omini bătrîni. Aşe-au mărtorosit acei omini bătrîni, cu sufletele sale, înnaintea hotarnicilor. Şi noi, încă mărtorosim cu sufletele noastră, vădzin pre acei omini bătrîni, pre unde au arătat. Şi, pînă acmu, de patru ori s-au socotit acel lucru şi s-aus auflat aşea. Şi au fost boiari eu hotarnici: Isac Stîrcea, şi Ionaşco Roşca, şi Gociul diiacul, şi Petrea, diregătoriul de Dohoriu, şi Gligorie Tăutul, şi Ionaşco, deregătoriul de Iugşeani, şi Ghiorghi, diregătoriul de Buhaici, şi Tinaşco, vătămanul de acolea, şi Tiron den Pomîrla şi Vasilie Căzăcescul de acolea. Şi au fost şi alţi omini mulţi, de pre megiiaşi. 551 De iasta dăm ştire dumitale, cu sufletele nostre, iar dumneata vei face cum te va năstăvi Dumnădzău. Şi să fii dumneata sănătos, cu pace de la Isus Hristos, amin. [...]. Noi, [...] mici, feciorii dumitale, Ion, şoltuzul de Dorohoi, şi Grozav, [...]. Pe verso-ul f. a doua, două îns. cont.: [...]; şi: [...]; şi una din sec. XVIII: Mărturii la Gavrilaş logofăt cel mari, di la Ion, şoltuz de Dorohoi.DRH, A, XXIII, nr. 491, p. 550-5511636 septembrie 5. *M 559 Adecă eu, Todora Silioie, fata lui Vasîlie din Florinteşti, scriu şî mărturisăsco, cu cestu zapis ale meu, cum am dat ocină şî moşîie me, din sat din Florinteşti, ce este a patra parte din bătrîni, a loi Vasîlie, tătîne-meu; o-m dat nepoto-meu, loi Toader, ficiorol loi Raico, drept sufletul părinţîlor ş-al meu, daniie. Să n-aibă trebă alţî nepoţî. Şî, cîndu o-m dat, denainte Moisăi căpitanoloi di Olăneşti, şî Istratiie de acole, şî Nacol Poşchină de-acole, şî Irimiia de acole, şî Iocaş Moga de acole, şî Meleştan de acole, şî Ignat de acole, şî Ionaşco şî molţî omeni boni. Şi, pre mai maire credinţă, ne-m pos şî peceţîle, ca să să ştiie. [...]. Moise. Todora. Meleştan. Ignat. [...]. Istratie. Irimiia. Ionaşco. Isachi călogăr pisal. Pe verso, o îns. cont.: Florinteşşti.DRH, A, XXIII, nr. 503, p. 5591636 septembrie 14. *M 564 [...] Adecă eu, Mihaiu, [...], de nime asupriţi, nici înpresuraţi, nici de bunăvoia nostră, am vîndut loi Ion Hotceanul şi feciorilor săi, ca să le fie lor moşie, o vie de la Temerleni, cu garduri, pînă în cărare, şi cu pomi, şi pînă în gardul Temerlenuloi, pe unde au fost gardul cel bătrîn, pe lîngă cărare. Şi au dat Ion Hotceanul un cal bun şi 20 lei bătuţi lui Tutor şi au dat loi Mihaiu o vacă cu viţăl şi cu giuncul, şi 10 lei, şi au dat loi Tănasie d ... 2 [...] cu viţăi şi cu giuncie şi 12 lei. Şi le-u dat înmînule acestor trei fraţi, aceste bucate, dinainte Petrei Temerlenuloi şi a feciorii Petrei, taj, şi Vasile Mîndzare şi Dumitraşco de colea; şi noi am fost în tocmală, şi Mariia căpitanul, şi papa Fene, şi popa Simion, şi Herîe căpitanul, cum s-au vîndut de bănăvoia lor, aceste vii. Deci, feciorii noştri nice o trenă să n-aibă cu viile, în veaci. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Aicia scrisă: Vasilii diiacul a lu Mirun, şi Ionaşco, şi Ilie, şi pe Clima, şi Dumitrraşco et tam, Ionică, şi Davidu diiacul, Micul şi Mricu; alta, de la înc. sec. XIX: De vii; primele cuvinte ale zapisului: [...]. Adecă e ...; şi, probabil, două încercări de condei, tot cont.: ... înpresuraţi, nici asupriţi, ci de bunăvoia nostră, am vîndut lor; şi: şi au dat.DRH, A, XXIII, nr. 510, p. 5641636 septembrie 15, Trotuş. 566 [...] şi Iane vamăşul, Dumitru Puia de Negoeşti, Bosiioc de Bordzeşti, Ionaşcu vornicul de Bogdana. Adecă au vinit înnaintea nostră Ion Tazlăonul, ficiorul lui Toader diiaconul, şi Măteiu de Provăzăşti, cum au fostu vîndutu frate nostrum Ion, a nostră dereaptă moşii, un bătrîn din sat din Dănăeşti, cu tot vinitul, din vatra satolui, şi din cîmp, şi den pădure şi den fîn, lui Arhip biv cămăraş şi fămei sale, Evgheniei, dereptu cinsprădzăci galbeni, bani buni. Noi, dac-am audzit că o-u vîndut, noi am făcut carte Mării Sale, lui Vodă, să-i întorcem. El n-au vrut; deci ne-am pîrît înnaintea Mării Sale, lui Vodă, pentru ce ne-au zălojit moşiia. Deci ne-u rămas Arhip, ca să ţie toate părăţile lui Ion, din Dănăeşti şi din Măneşte şi den Dzeameş, iar cu părţile nostre să n-aibă treabă. Eu m-am chizăşluit cum c-oiu trimite un cal, cum au fost calul lui Arhip, ce i-au dat lui Ion, dereptu 6 ughi pol şi optu ughi pol, bani gata, de astădz, mai, 23 dzile, în doo luni. Iar de nu vor fi banii şi calul la dzi, să fie a partea nostră de ocină peitoare, cum au vîndut Ion. Iarăşi, dup-aceaia, ne-am vorovit şi am vinit, cum mai sus scrie, şi ne-am tocmit cu Arhip biv cămăraş, să ţie toată partea noastră din Dănăeşti, cum mai sus scrie. Şi ne-u dat bani, 10 ughi, bani buni, de ne-u făcut dereaptă plată, ca să fie lui dereaptă moşie, dumisale, şi fămeii dumisale şi cuconilor dumisale. Neme ca să nu aibă treabă a să amesteca nime la acea moşie din Dănăeşti, den rudele nostre, că ne-u făcut deplină plată. Iar, de să va scula vreun om de ai noştri cu neescari cărţi, să nu să bage în samă, că noi ne-am tocmit şi ne-au plătit toată partea nostră din sat din Dănăeşti. 567 Deci, noi, vădzindu a lor de bunăvoe tocmală şi plată deplină, făcut-am acest zapis lui Arhip cămăraşul şi fămeii sale, Evghenie, ca să fie de credinţă şi de mărturie, pînă cîndu va face şi direase domneşti. Eu, Prodan, ce am fost vesternecel, am scriis acest zapis. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. din sec. XVII: Dăneşti.DRH, A, XXIII, nr. 511, p. 566-5671636 septembrie 19, Iaşi. 568 [...] Scriem la slugile Domniei Meale, ... . Dămu-vă ştire că v-am ales de oameni buni şi bătrîni. Deaca veţi vedea cartea Domniei Meale, iar voi să meargeţi, să aleageţi giumătate de sat de Boldeşti şi giumătate de selişte de Sîrbi şi doao părţi dentr-altă giumătate de sat, iarăşi den Boldeşti, ce sîmtu de cumpărătură boiarenului Domniei Meale credincios, Dumitru Buhuş vistearnicul. Cum va fi cu direptul, aşea să aleageţi, pre direase, den vatra satului, şi den cîmpu, şi den pădure, şi den locuri de prisacă, şi dentr-apă, şi den hăleşteae, şi den vecini şi den tot vinitul. Şi la dajde să-i tocmiţi iarăşi pre puteare şi să dea toţi, nime scutelnic să nu fie. Şi în ce chip veţi afla mai cu direptul, să faceţi mărturie de la voi. [...]. [...]. Pe verso, o îns. cont.: Pre ales: Boldeşti.DRH, A, XXIII, nr. 515, p. 568 După 1636 septembrie 19. *M 569 Întru tot cinstit al nostru părinte, dumneata, jupîne Logofete Mare. Dăm ştire dumitale că au venit o cinstită carte a Măriei Sale, lui Vodă, la noi, să aleagem giumătate de sat de Boldeşti, ce iaste cumpărătură a dumisale, vistearnicului Buhuş, de la jupîneasa Ilinca Moţocoie, şi din ceaia jumătate, din a şeasa parte, doo părţi, partea lui Vasilie, ficiorul lui Ghiorghie Calapod, şi partea lui Păcurar şi cu a femeei lui, Nastasie, fata lui Ghiorghie Calapod, din vatra satului şi din cîmpu; din heleşteae să ţie înpreună, cum au ţinut depreună. Şi s-au aflat noo vecini bătrîni, rămaşi de la Calapod. Deci am socotit că să vin pre doo părţi, trei vecini. Pre mai mare mărturie, adevărat-să-şi facă dămnealui şi direase pre această adevărată scrisoare a noastră-şi ne-am pos peceţile. De aceasta dăm ştire domitale, [...]. [...]. Pe verso, o îns. cont.: De la Năvrăpăscul, pre împărţeala Boldeştilor.DRH, A, XXIII, nr. 516, p. 5691636 septembrie 20, Iaşi. 570 [...] mărturisim, cu ceastă scrisoare a noastră, cum au venit înnaintea noastră Tofana, fata lui Ghiorghie Calapod, de nime nevoită, nece asuprită, ce de a sa bunăvoe, de-au vîndut a sa dreaptă ocină şi moşie, denn a patra parte den sat den Văscani, ce să înparte în şease părţi, o parte, şi cu dzeace pămînturi în ţarină, şi cu vad de moară în Bahlueţu, şi cu fînaţ la luncă şi cu tot venitul, ce să va aleage partea ei. Aceaia o au vîndut dumisale, Lupului Prăjescul cluceariul, dreptu ... galbeni, bani de-argintu. Dece, noi, vădzîndu de-a lor bunăvoe tocmală tocmindu-să, noi încă am iscălit şi ne-am pus şi peceţile într-acestu adevărat zapis al nostru, ca să să ştie. DRH, A, XXIII, nr. 518, p. 5701636 septembrie 20, Iaşi. 571 Adecă eu, Vasilie Fugle croitoriul, de tîrg de Iaşi, şi cu fămeaia mea, Mărica, scriem şi mărturisim, cu ceastă scrisoare a noastră, cum noi, de bunăvoia noastră, de nime nevoiţi, nice asupriţi, am făcut tocmală cu dumnealui, cu logofătul Toderaşco, şi ne-au dat dumnealui noao o vie, cu tot vinitul, de-aicea, de la Iaşi. Şi ne-au mai dat şi bani, şeasedzeci de galbeni. Iar pentru acea vie şi pentru aceşti bani, datu-i-am şi noi, dumisale, un loc de prisacă, cu pomeate şi cu vii părăsite, în ţînutul, Cîrligăturei, în hotarul Ştorneştilor; ce acel loc de prisacă fost-au cumpărătură răpăusatului Enachi postelnicul, cu vii şi cu pomeate, cum mai sus scriem, de la Ursan, şi de la Zahariia, ficiorul Nasturei, şi de la Sava Veveriţă, ficiorul Madonei, nepotul Cozmei Ştornescului. Iar mie îmi iaste daanie de la giupîneasa Vamba, sora postelnicului Enachi, şi de la giupînu-său, Hriza, şi de la nepotu-său, Iane, pentru slujba mea, ce am slujit acelui boiaren, lui Enachi postelnicul, Dumnedzău să-l pomenească. Şi aiastă tocmală o am făcut dennaintea dumisale, Gavrilaş logofătul cel mare, şi Dumitraşco Şoldan vornicul cel mare, şi Ştefan Moimăscul armaşul cel mare, şi Banul vistearnicul şi Neaniul vornicul şi dennaintea a mulţi boiari. Şi eu, Şaidir, am scris, să se ştie. [...]. Pe verso, o îns. din prima jum a sec. XIX: Storneştii. 7145 (1636) săptemvrie 20. No. 1.DRH, A, XXIII, nr. 519, p. 5711636 octombrie 4, Iaşi. 580 [...] Scriem Domniia Mea la slugile Domnii Meali, la Costantin Ciogolea vornicul de Botăşeni şi la Borăleanul uricar. Dămu-vă ştire de carte ce ne-aţi tremis aicea, la Domniie Mea, printru o pîră a Onciului Iuraşcovici, ce au avut cu Dumitraşco, cumnatul lui Rugină, şi Talpă Lupul comisul, printru o bucată de hotarrul Şendriceanilor, care vrea ei să o ia spre hotarul Şeleşeului. Printr-aceia, aţi socotit voi, cu oamini buni şi bătrîni şi slugi a Domnii Meali, cum aţi aflat cu sufletele vostre, cum acel loc iaste de hotarul Onciului din Şendriceani. Deaca veţi vedea carte Domnii Meale, iar voi să aveţi a merge cu oameni buni, să puneţi stîlpi pre unde aţi socotit şi aţi aflat cu sufletele vostre şi cu megiiaşi, pre hotarul Şendriceanilor, de cătră alte hotară; şi stîlpii ce i-au pus Dumitraşco cu Lupul Talpă să aveţi a le lepăda, să să pue stîlpii pre unde au fost de vac hotarul de Şendriceani. Şi, aşijdere, să aveţi a face lege Onciului, cu Lupul Talpă, printru neşte fîn ce i-a luat, de pre hotarul Onciului: să-i plătească, cum veţi afla cu direptul şi cu oamini buni. Şi de la cine va fi arat pre hotarul lui, să aibă a lua a dzeacea şi să-şi oprească hotarul, cu ceastă carte a Domnii Meale; nime să n-aibă a ara sau a cosi fără voia lui. De iasta scriem Domniia Mea. [...]. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: [...]; şi alta, tîrzie: De la Vasili Vodă. 7145 1636 octomvrie 4.DRH, A, XXIII, nr. 528, p. 5801636 octombrie 6. *M 581 Adecă eu, Cîrstiian şi Ilea, feciorii lui Cocioban de în Romăneşti, mărturisim noi, cu cest zapis al nostru, cum noi, de bunăvoe a noastră, de nime nevoiţi, nice îndemnaţi, am vîndut un pămînt în frunte, şi prespe tot locul, svintei mănăstiri Beserecanilor, la sat la Romăneşti, pre lîngă moara mănăstirei, dereptt doi boi buni, biciuluiţi derept doisprădzeace galbeni şi 30 de potroinici şi doo oi şi doosprădzeaci mirţe de pîine, cîte patru potrinici mirţa. Şi într-această tocmală au fost: iuzbaşa Pepelea Cireş, şi vătavul Scînteae, şi Lupul călăraşiul, şi Vasilie Lucoci, şi Crăciun călăraşiul, şi Borvină călugărul, şi Gîrbovină călugărul şi de înnaintea a mulţi oameni buni, de pre înpregiur megiiaşi. Şi, pentru mai mare credinţă, ne-am pus peceţile noastre, ca să să creadză această această a noastră scrisoare. [...]. Pe verso-ul primei f., două îns. din sec. XVIII: Putna. 7145 1636 octomvrie 7; şi: Romăneşti, Cocioban; şi una din prima jum. a sec. XIX: Zapis di vînzare de la Cristiian şi de la a lui ficiori, lui Cocioban, din 7145 1636.DRH, A, XXIII, nr. 529, p. 581 După 1636 octombrie 6. *M 581 Adecă noi, Cîrstiian şi Ilea, feciorii lui Cocioban, nepoţii lui Bălan, strănepoţi Tomei lui Bir, şi Mariia, fata lui Ilie, nepoata Tomei lui Bir, scriem şi mărturisim înşine, cu cest zapis al nostru, cum noi, de a noastră voe, de nime îndemnaţi, nici sîliţi, am vîndut un pămîntu în frunte, în sat în Romăneşti, ce iaste pre Gîrla Putnei de Gios, cu partea de în vadul morei şi în sileştea satului, cu pomăt, de în apa Putnei la cîmpu, cît ţine hotarul satului, cu tot venitul. Aceasta pămîntu, ce mai sus scriem, l-am vîndut călugărilor de la svînta mănăstire de la Beserecani, dereptu patru boi, biciuluiţi dereptu 24 de galbeni şi 30 potronici, bani gata, şi 12 merţe de grîu, cîte patru potronici merţa, şi oi 2. Şi, aşijdere, eu, Alexandra, fata lui Ion Andreicăi, nepoata Faurului, şi frate-mieu, Vasilie, semenţiile acestora ce mai sus sîntu scrişi, mărturisim cum au fost rămas într-acest pămîntu o părticea a noastră, nevîndută. După aceaia, şi noi, cu frate-mieu, Vasilie, am vîndut acestor părinţi, dereptu o vacă şi 14 potronici, să chiiamă 582 tot pămîntul vîndut, cum, de acmu înnainte, să hie ocină dereaptă svintei mănăstiri, în veci. Tocmala ne-au fost denaintea a mulţi oameni buni: iuzbaşea Pepelea Cireş, şi Scînteae vătavul, şi Lupul călăraş, Vasilie Lucoci, Crăciun tij, Gîrbovină calugher, şi Borvină calugher, şi Gavril de Balomireşti, Avram ot Căpoteşti. Pe întru credinţa, şi peceţile ne-am pus, cu aceşti oameni buni, cu toţi, să se ştie. Pepelea Cireş. Lucoci. Crăciun. Gavril. Scînteae. Gîrbovină. Borvină. Avram. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Putna; una din sec. XVIII: La Romăneşti; şi una din prima jum. a sec. XIX: Zapis de vînzare de la Cîrstiian şi Ilii, feciorii lui Cocioban. Fără an sau lună.DRH, A, XXIII, nr. 530, p. 581-5821636 octombrie 10, Iaşi. 583 [...] Scriem Domniia Mea la slugile nostre, ... Dămu-vă ştire că s-au jeluit boiarenul nostru, Buhuş ce-au fost vistiarnic, pre sat pre Pietrişani, c-au întrat cu plugurile, de au stricat hotarul şi au arat cîtva loc din hotarul Criveştilor. Pintru aceaia, dacă veţi vedea cartea nostră, iar voi să aveţi a strînge omeni buni şi bătrîni şi din pregiur megeiaşi şi să socotiţi aceale hotară, pre unde au fost de veacu. Şi, cum veţi afla cu sufletele vostre şi cu omeni buni, să aveţi a face scrisore, să daţi ştire Domniei Meale. Aiasta scriem. Într-alt chip să nu faceţi! [...]. Pe verso, o îns. a lui Dumitru Buhuş: Pentru hotarul Criveştilor, ce au stricat Pietrişeanii.DRH, A, XXIII, nr. 532, p. 5831636 octombrie 12, Iaşi. 584 [...] Adecă au venit înnaintea noastră Tănasie, feciorul lui Nicoară de Munteneşti, şi Vărvara, fata Petrei, şi frate-său, Costantin, şi vărul lor, Tacul, feciorul Măricăi, de nime nevoiţi, nici asupriţi, ce de a lor bunăvoe, şi au vîndut un loc de prisacă, ce iaste în hotarul Munteneştilor, în pădure, cu pomăt, ce va hi înpregiurul prisăcei, şi cu vie şi cu pohrib de stupi, ... . Aceaia au vîndut priiatinului nostru, lui Costantin de Tărîceani, direptu treidzeci de zloţi bătuţi şi un cal, biciuluit direptu doisprădzeace galbeni, bani buni. Deci noi, deacă am vădzut între dînşii tocmală şi plată deplină, am făcut această scrisoare de la noi, ca să-i fie de mărturie, pînă-şi va face şi direase domneşti. Şi eu, Vasilie Corlătescul cămăraş, am scris cătră acestu adevărat zapis, să se ştie. [...]. Pe verso-ul primei f. o îns. rom., cu litere greceşti, din sec. XVIII: [...].DRH, A, XXIII, nr. 534, p. 5841636 octombrie 12, Iaşi.A 585 Adecă eu, Ionaşco Huşan, den sat den Ciuceşti, scriiu şi mărturisescu, cu cest zapis al miu, de nime nevoit, nici asuprit, ce de a mea bunăvoe, am vîndut partea mea de ocină, den sat den Ciuceşti, den partea de sus, unde cade Bărheaciul în apa Bîrladului, ce iaste în ţinutul Tecuciului, ce să va aleage dentr-un bătrîn, a treia parte, în vatra satului, şi într-apă, şi în ţarină şi den tot vinitul. Aceaia parte de ocină am vîndut-o unchiu-miu, lui Simion Barhon vătavul, derept dzeace lei bătuţi, pentru neşti bani ce i-am fost dator. Şi mi s-au făcut plată deplină, denaintea uncheaşului Bălan Bîrdea, de Bosinceşti, şi Pavăl, brat Buhuş, ot tam, şi Ionaşco vezeteu, de Iaşi, şi Goian stegar, tij, şi Ion Chilineş, tij. Mai pre mari credinţă, ne-am pus peceţile, să să ştie. Eu, Vlasie diiac, [...]. Ionaşco Huşan. Bălan Bîrdea. Pavăl. Ionaşco vezeteu. Goian stegar Ion Chilineş. Pe verso-ul f. a doua, o îns. din prima jum. a sec. XIX: Ciuceşti.B Adecă eu, Ionaşco, den sat den Ciuceşti, scriiu şi mărturisescu, cu cest zapis al mieu, de nime nevoit, nici asuprit, ce de a mea bunăvoe, am vîndut parte me de ocină, ce am avut, den sat den den Ciuceşti, den partea de sus, ce se va aleage dentr-un un bătrîn, a treia parte, den vatra satului, şi dentr-apă, şi den ţarină şi den tot vinitul, unde dă Bărheaciul în apa Bîrladului, ce iaste Barhon vătavul, dereptu dzece lei bătuţi, pentru neşti bani, ce am fost dator. Şi mi s-au făcut plată deplin. Şi la tocumala noastră au fost uncheşul Bălan Bîrdea, de Bosinceşti, şi Pavăl, frateale lui Buhuş ot tam, şi Ionaşco vezeteul, de Iaşi, şi Goian stegar şi Ion Chilineş. Mai pre mari credinţă, ne-am pus peceţili, să să ştie.DRH, A, XXIII, nr. 535, p. 5851636 octombrie 14, Iaşi. 588 Adecă eu, Ion, din sat din Obîrşie, sînă Danciul, de ţinutul Tecuciului, însumi pre mine scriu şi mărturisăscu, cu ceastă scrisoare a mea, cum eu, de bunăvoia mea, de nime nevoit, nici asuprit, am dat dumisale, lui Savin, vornicul cel mare de Ţara de Gios, un loc de prisacă, anume la Obîrşie, pintru o deşugubină, ce-au făcut un ginere al mieu, anume pintru Roman, ca să-i hie dumisale, direeaptă ocină şi moşie, neclătită, înnaintea scrisorei meale. Şi, de pre aest adevărat al mieu zapis, ca să aibă dumnealui a-şi face şi zapis domnescu. 589 Şi-ntr-aceasta tocmală au fost: Moisea din Obîrşie, şi Ion, şi Albul, feciorul Lupului de acolea, şi alţi mulţi oameni buni, megiiaşi. Şi eu singur, Ghiorghie Prăjescul, cu mîna mea, am scris şi am şi iscălit, să se ştie. [...]. Deagetul lui Ion. A Moisei peceate. Deagetul Albului.DRH, A, XXIII, nr. 538, p. 588-5891636 octombrie 15, Iaşi. 589 [...] Adăca s-au pîrîtu de faţi, înnaintea Domniei Meale, boiarinul nostru, Fortuna ce-au fostu postelnic, şi cu ceştti oameni den Prăjeşti, anumi: Simion Carciul, iarăşi şi Miron, şi Istratie, şi Ştefan şi Cîrstea, şi aşă au dzîs, înaintea Domniei Meale, boiarinul nostru, ce scriem mai sus, că-i sîmtu vecini aceştti oamini, iar ei au dzîs că nu-i sîmtu vecini, ce sîmtu şi ei oamini de moşie şi au ocină acolea, în satu, şi direase. Deci, Domniia Mea le-am pus dzi, să-şi aducă direasile, şi au adus nişte direase menciunoase. Deci, au rămas denaintea Domniei Meale boiarinul nostru ce scriem mai sus, Furtuna postelnicul, pre Simion Mareş, şi pre Miron, şi pre Istratie, şi pre Ştefan şi pre Cîrstea, ce scriu şi mai sus, ca să-i fie vecini, pentru căci au rămas nişttte oamini de menciună, că n-au nici o ocină. Deci, să hie vecini boiarinului nostru, ce scriem mai sus, şi să nu se mai pîreasscă nici dănăoară, înaintea cărţii Domniei Meali. Într-altu chip să nu fie. [...]. Pe verso, o îns. cont.: De rămas, pe vecini ot Prăjeşti.DRH, A, XXIII, nr. 539, p. 5891636 octombrie 15, Iaşi. 590 Eu, Ştefana, fata lui Ionaşco Dăvidu din Văleani, ot volost Falciiu, scriem şi mărturisăscu însămi pe mene, cum, de bunăvoia mea, m-am tocmit cu giupînul Scărlet de Zorileani, de i-am vîndut partea mea de ocină din Văleani, dereptu 15 galbeni, denaintea giupînului Chicoş şetrariul cel mare, şi Ursul aprodul, ot Zmiiani, şi Gligoraşco, sîn Dumitraşco Gheuca biv vornic, şi Simion Oana ot Stoeneşti, şi Pavăl aprodul, ot Olăneşti şi a mulţi oameni buni şi voinici denainte. Mai pre mare mărturie, am iscălit şi am pecetluit. Eu, Dumitraşco Camîrzan, am scris. [...]. Ursulu aprod. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. din sec. XVII: Zapisul Văleanilor; două din sec. XVIII: Ştefana, fata lui Ionaşcu; şi: În condică; şi una din prima jum. a sec. XIX: În copii hrisovului di la Gheuca esti septemvrie. No. 5.DRH, A, XXIII, nr. 540, p. 5901636 octombrie 29, Iaşi. 596 [...], Vasilie Roşca vornicul de Poartă, scriem noi şi dăm ştiri, cu ceastă scrisoare a nostră, cum au vinit Ionaşco Capotă, den Petreşti, şi Bosie, ficiorul Măricăi, şi Gligorie, fratele lui Bosie den Crăeşti, şi Ionaşco, brat Bosie, şi Florea, ficiorul lui Capotă den Petreşti, toţi nepoţi lui Capotă şi ficiori lui Capotă, cum au vinit ei toţi înnaintea noastră, pentru o parte de ocină den sat den Porceşte, loc cu patru case, den vatra satului, şi-n den ţarină, şi den fînaţ, şi den cîmpu, şi den păduri, şi dentr-apă şi den tot locul, ce s-a vini; au vîndutu această ocină, ce mai sus scrie, dumisale, lui Iuraşco hatmanul, Dumnedzău-l pomenească. Deci, hatmanul au apucat de-a dat numai optusprădzeaci galbeni, bani buni, şi un poloboc de miiare. După acea, cu cît au rămas să dea den zapisul hatmanului, s-au sculat dumnealui, fratele nostru, Toma sulgearul cel mari, ş-au datu banii toţi deplin, optudzăci şi şease de taleri şi giumătate, întru mîna cestor oameni, ce mai sus scrie. Deci, dac-am vădzut şi noi tocmală bună şi plată deplină, am făcut această scrisoare şi mărturie, ca să să ştie şi să să creadză. De-aceasta scriem şi mărturisim. Şi, pe mai mari credinţă, ne-am pus şi peceţile ş-am iscălit. [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: Zapis de la Capota, pe întru ocină, ce au vîndut la Porceştii.DRH, A, XXIII, nr. 547, p. 5961636 noiembrie 3, Iaşi. 598 [...] Adecă s-au pîrît de faţă, înnaintea Domnii Meale, sluga noastră, Toader diiacul, den Portari, cu Huhuloae şi cu Bosiiucoae şi cu Busca, fetele i Măndăoae, prentru patru patrudzeci de galbeni, ce au plătit Toader diiacul, prentru dajdea lor, şi doi boi şi şese ilişe, cum au arătat, înnaintea Domnii Meale, şi direase de pîră şi de rămas, de la Barnovschi Vodă şi de la Alexandru Iliiaş Vodă, cum s-au aflat cu adevărat că au plătit Toader diiacul toate aceale bucate prentru dînşii. 599 Prentr-aceaia, Domniia Mea i-am giudecat, după leagea ţărîi, cu Divanul Domniei Meale, să hie tare şi putearnic, cu cartea Domnii Meale, sluga noastră, ce-i mai sus scrisă, Toader diiacul, den Portari, a le ţine şi a le ţinea ocina lor toată, ce au ei în sat în Torceşti, şi a o vinde cui va da banii şi ceale bucate toate, prentru căci le-u rămas şi dennaintea Domnii Meale şi a tot Divanul Domnii Meale. Şi, de acmu înnainte, să nu aibă a să mai pîrî unul pre altul de iasta pîră nici dănăoară, în veci, înnaintea cărţii Domnii Meale. [...]. [...]. Pe verso, o îns. rom., cu litere greceşti, din sec. XVIII: [...].DRH, A, XXIII, nr. 549, p. 598-5991636 noiembrie 8, Iaşi. 599 [...] Dat-am cartea Domniei Meale lui Naşco de Muşeteşti, să fie tare şi putearnic, cu cartea Domnie Meale, a ţinea şi a apăra ale sale direpte bucate, boi şi ... şi ce va avea la casa lui, nemărui să nu dea nimică, numai să-şi plătească dajdea sa. Iar cui va părea cu strîmbul, să vie să stea de faţi, înnaintea Domniei Meale. Într-altu chip să nu fie. [...]. Pe verso, o îns. din sec. XVIII: S-au dat carte de apărare Naşcului.DRH, A, XXIII, nr. 550, p. 5991636 noiembrie 9, Iaşi. 600 [...] Adecă, s-au pîrît de faţă, înnaintea Domniei Meale, boiarinul nostru, Pană ce-au fost păharnic, cu vecinii săi den sat den Zărneşti, anume: cu Lazor, şi cu Ştefan cojcariul, şi Condrea, şi Toader, feciorul Frăsinei, Ştefan Hulpe, Gligorie Hulpe, Nacul, Vasilie, Bîzrdîgea, Sava, Jabulicul, Costantin Bulai, Ionaşco Giugariul, alt Ionaşco, Ciuparda, Nastasiia Măera, Teleagăm Nistor Purteţ, Ivanu ezariul, Todosi, Micul, Andronic Corcul, Dragoş, Costantin, brat Micul, Dămghian rotariul, Bolghea, Ionaşco, nepootu lui Bolghea, Pavăl rusul, Ion, den casa Micului, dzicîndu Pană păharnicul că-i simtu drepţi vecini şi nu vor să asculte de dînsul. Deci, au rămas păharnicul pre aceşti oameni, ce scrie mai sus, ca să-i fie vecini şi să aibă a asculta de dumiialui. Iară carele nu va asculta, de mare certare va fi de la Domniia Mea. [...]. [...]. Pe verso-ul f. a doua, două îns. din sec. XVIII: Carte de vecini, de la Vasili Vodă; şi: 17 vecini.DRH, A, XXIII, nr. 551, p. 6001636 noiembrie 9, Iaşi. 601 [...], scriem şi mărturisim, cu cestu zapis al nostru, cum au venit înnaintea noastră Costantin Dracea, de nimene nevoit, nici asuprit, ce de a lui bunăvoe, şi au vîndut a lui direaptă ocină şi dare şi miluire, giumătate de sat de Goşmani, ce iaste în ţînutul Neamţului, pre apa Orbicului, şi cu un hăleşteu mai mare, ce iaste mai din sus, şi dintr-altu hăleşteu, den mişlocul satului, cît să va aleage partea lui, cu tot venitul, din tot locul. Aceaia au vîndut-o dumisale, fratelui nostru, Gavril hatmanul şi pîrcălabul Suceavii, direptu doau sute de galbeni. Ce, acea giumătate de sat din Goşmani, şi cu acel hăleşteu mare din sus şi cu cît să va aleage din cel hăleşteu de mijloc, iaste lui direaptă dare şi miluire de la răpăusatul Dumitraşco Ştefan şi de la feciorii săi, Ghiorghiţă şi Vasilaşco şi Gligoraşco, pentru direaptă slujbă ce i-au slujit şi căce a fostu şi omul lor, cum au arătat înnaintea noastră şi zapis făcut de feciorii logofătului, de la Ghiorghiţă şi de la Gligoraşco şi Vasilaşco, căce n-au apucat a-i face zapis logofătul Dumitraşco, că i-au fostu aproape de svîrşenie, ce i-au făcut de la dinşii, după darea părintelui lor, pre acea giumătate de sat. Deci, dumnealui, fratele nostru, Gavril hatmanul, i-au făcut plată deplin, de acei bani, ce scrie mai sus, de 200 de galbeni, întru mînule lui Costantin Dracea, denaintea nostră. Şi un uric de la Ştefan Vodă şi alte direase mai noau şi întărituri datu-le-au toate pre mîna dumisale. Pentr-aceasta, ca să-i hie dumisale, hatmanului, acea giumătate de sat de Gocimani, că hăleştiu întreg şi dintr-altul, cît să va aleage, cum scriem şi mai sus, direaptă ocină şi cumpărătură, cu tot venitul. Şi să aibă dumnealui a-şi face direase domneşti, pre acestu zapis al nostru. Şi, pre mai mare credinţă, am iscălit şi ne-am pus peceţile, să se ştie. Eu, Dumitraşco Şaidir, am scris. [...]. Şi eu, Ştefan Moimăscul vel armaş, m-am prelejit la ceastă tocmală. 602 [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: [...]; una din sec. XVII: De la boerii cei mari, cîndu au cumpărat hatmanul; şi alta din sec. XVIII: Zapisul de vînzare a lui Gavrilaş vel logofăt, pe Goşmani. 7145 1636 noemvrie 9.DRH, A, XXIII, nr. 552, p. 601-6021636 noiembrie 11, Iaşi. 602 [...]. Adecă eu, Focşea de Gîrbeani, şi cu nepoţii miei, cu Buda, ficiorul lui Ştefan, şi cu Urîta, fata lui Spiridon, scriem şi mărturisim, cu cest zapis, cum am vîndut dumisale, logofătului, lui Toderaşco, giumătate de sat de Gîrbeani, pre Başeu, în ţînutul Dorohoiului, cu tot venitul ce să va aleage, derept noaodzeci de taleri, bani proşti. Şi în tocmala noastră au fost: Frim Hăjdeu, şi Hruci vornicul, şi Ghiorghiţă de Botăşeani, şi Guţul de acolo, şi Mumici ce-au fost şoltuz. Deci, de acmu, preste vîndzarea noastră, ca să n-aibă nime a mai face pîră sau amestecătură, nici den ficiorii noştri, nici den nepoţii noştri, nici nime den oamenii noştri. Iar dumnealui, logofătul Toderaşco, ca să aibă a-şi face şi ispisoc domnescu, de pre zapisul nostru, pre-acea giumătate de sat, ce i-am vîndut, ce mai sus scrie. Şi zapisul nostru să fie de mărturie, şi ne-am pus şi peceţile.DRH, A, XXIII, nr.553, p. 6021636 noiembrie 28, Băiceni. 603 [...] mărturisim, cu ceastă scrisoare a noastră, cumu s-au tocmit, de bunăvoia lor, egumenul Galation şi cu tot săborul de la sfînta mănăstiri de la Sfeti Sava, cu Toder Franga şi cu Oprea, ficiorul Lupei, şi c totă sămenţiia lor, şi cu Rusca şi cu Toder Găluşcă şi cu totă sămenţiia lor, ca să aibă a ţinea călugării de la Sfeti Sava satul Băiceanii, cu tot venitul, şi din hotarul Carauleştilor, cît loc s-au ales, ce au dat Lupul Dragotă şi cu giupîineasa sa sfintei mănistiri, ce au avut de moşie şi de cumpărături în sat în Băiceani şi în Carauleşti. Însă, nişti părţi de cumpărătură, ce au mărturisit megeiaşii cu sufleteli lor c-au fost luot Lupul Dragotă cu înpresurătură şi au fost puse şi în uric, egumenul Galation şi cu tot săborul de la sfînta mănăstiri i-au lăsat să-şi ţie ocina, cine cîtă parte va avea, ficiorii lui Drăgan, şi a Solomiei, şi a Anuşcăi, şi a Parăscăi, şi a Nastei, şi a Saftei şi a Dochiţei.Şi s-au ales părţile lor tote, să ţie cu Tider Franga şi cu Oprea şi cu Rusca şi cu totă sămenţiia lor săliştea Carauleştii, cini cîtă parte va avea, în ţarină şi în fînaţ, cît loc s-au ales şi s-au stîlpit, să ţie cu tot venitul. Iar la Băiceani şi în hotarul sfintei mănăstiri, cum s-au ales şi s-au stîlpit, să nu mai aibă a să mesteca, nic să aibă 604 treabă Toader Franga, nici sămenţiia loi, nice călugării, nice vecinii lor să n-aibă treabă în săliştea Cărăuleştilor, nici în hotarul lor, pre unde s-au hotărît şi s-au stîlpit. Iar carii dintru dînşii vor întra în hotarul altuia, peste stîlpi, să aibă a da Porţei 50 de boi.Aşea s-au tocmit dinnaintea nostră şi dinnaintea popii, lui Avram, de Piticeani, şi a Tomei de acolo, şi a popei, lui Maftei, de Sălevestri, şi a lui Ionaşco Băhnaşul, de Săcuiani, şi a lui Andronic Buzdug, de Sălevestri, şi a lui Isac de acolo, şi a lui Ionaşco de acolo, şi a altui Ionaşco de acolo, şi a Barbului de Odobeşti, şi a lui Ionaşco de acolo, şi a lui Costantin din Rusi, şi lui Vasilie de Mesăhăneşti, şi a lui Ion de acolo, şi a Vlaşcăi de Ungureani, şi a popei, lui lui Andronic, de Obîrşie, şi a Sociului de Odobeşti şi a mulţi oameni buni, din megeiaşi.Şi, pre mai mari mărturie, şi-au pus şi peceţile lor. Însă pădurea nu ş-au ales, ce să ţie cum au ţinut de vac. Deci noi, vădzînd că s-a tocmit de bunăvoia lor, noi le-m făcut această scrisoare, să le hie de credinţă, şi să-şi facă şi direase domneşti pre această scrisoare a nostră. Şi eu, Neaniul vornic, sîngur, cu mîna mea, am scris acest zapis, să să ştie. [...]. Popa Mafteiu. [...]. Ignat, sin Toder. Popa Andrunic. [...]. Pe verso-ul f. a doua, îns. din sec. XVIII: [...]; şi alta în greceşte: [...].DRH, A, XXIII, nr. 555, p. 603-6041636 decembrie 2. *M 607 [...] Scriem slugei noastri, lui Gavril din Aldeşti. Dămu-ţi ştire că ni s-au jăluit Gheorghie ce-au fost sulgear pre Pătraşco de-acolea şi pre Scînteae, iară de-acolea, dzicîndu înnaintea Domnii Meali, că le-au cumpărat partea lor de ocină de-acolea, dintr-acel sat, cum au arătat şi direase domneşti, şi ei şid în locul lor, carili au vîndut. Drept acea, deaca vii videa cartea Domnii Meali, iar tu să le dai dzi, în 2 săptămîni, să iasă dintr-acel loc, ce-au vîndut. Iar, de nu vor vrea să iasă, iar tu să le 608 dai dzi, să stea faţă cu Ghiorghi, înnaintea Domnii Meali. Într-alt chip să nu faci. [...]. Pe verso, o îns. cont.: La Gavril de la Aldeşti.DRH, A, XXIII, nr. 557, p. 607-6081636 decembrie 4, Iaşi. 608 Eu, Stamati diiac, şi fămeaia mea, Măriia, fata Măriicăi, nepoată Dan Bolei dvornicului, dăm ştire, cu cest zapis al nostru, cum noi, de nimene siliţi, nici înpresuraţi, ce de bunăvoia noastră, am vîndut a noastră direaptă ocină şi moşie, toată partea noastră din sat din Costeşti, ce iaste în ţînutul Romanului, din vatra satului, şi din cîmpu, şi din ţarină, şi dintr-apă şi din tot venitul. Aceasta o am vîndut giupîneasei Grozavei, direptu treidzăci şi optu de galbeni, bani buni. Şi în tocmala noastră au fost: Dumitraşco stolnicul, şi Ivaşco Cîrjeu, şi Sava cămăraşul, şi Gligorie Bogdan, şi Cozma Baste, şi Postalic, şi Dumitru Dzamă, şi Vasilie de Sănăteşti, şi Andrei din Sîrbi, şi Maftei Răbîia şi alţi mulţi oameni buni. Mai pre mare credindză, ne-am pus peceţile şi am iscălit, să-i hie de credinţă, pînă-şi va face şi direase domneşti, ca să se ştie. DRH, A, XXIII, nr. 558, p. 6081636 decembrie 5, Iaşi. 609 [...] Dat-am cartea Domnii Meale boiarinului Domnii Meale, lui Ghiorghe Arapul ce-au fost sulgear, ca să fie tari şi putearnic, cu cartea Domnii Meale, a ţinea şi a opri satul Săcălîşeştii, ce iaste în ţinutul Neamţului, tot hotarul, pre unde au fostu de vac. Şi pîine, ce să va fi luat de a dzeaci, să aibă a opri. Iar cui va părea cu strîmbul, să vir să-şi întreabe de faţă, înnaintea Domnii Meale. Şi nime să nu cuteadze a ţinea sau a opri, peste cartea Domnii Meale. [...]. Pe verso, o îns. cont.: De oprit, la Sacaluşeşti; una, din sec. XVIII: Vasilie voievod, cătră Gheorghe Arapul; şi una, din prima jum. a sec. XIX: Sacalîşeşti. 7145 1636 dechemvrie 5.DRH, A, XXIII, nr. 559, p. 6091636 decembrie 5, Bacău. 609 Adecă eu, Iacob Răspopă, feciorul Măriicăi, nepot lui Paingu din Durneşti, scriu şi mărturisescu, cu cestu zapis al mieu, cum eu, de bunăvoia mea, de nime nevoit, nici silit, am vîndut toată partea mîne-mea, Măriicăi, cîtă să va aleage, din sat din Măstacăn, din vatra satului, şi din cîmpu, şi din păduri, şi din poeni şi din tot locul, cît să va aleage din partea nemişască. Aceaia toată o am vîndut, dereptu dzeaci lei bătuţi, giupînului Gligoraşco Bejan, ca să-i fie direaptă ocină şi moşie, în veci, cu tot venitul. Şi-n tocmala noastră au fostu: Ghiorghe şoltuzul, din tîrg din Bacău, şi 12 pîrgari, şi Vasilie Pelin, şi Anton ce-au fostu pitar şi mulţi oameni buni. Pentru mai maire credinţă, am pus peceatea oraşului, să aibă a-şi faci şi direase domneşti. [...]. [...]. Iu Iacob, am vîndut. [...]. Pe verso, o îns., de la înc. sec. XIX: Di Măstacăn.DRH, A, XXIII, nr. 560, p. 6091636 decembrie 8. *M 612 Adecă eu, Ghiorghie Borodaci, feciorul Anghelinei, nepotul lui Frăţiian, de nime nevoit, nice asuprit, ce de bunăvoe a me, am vîndut a me dereaptă ocină şi moşie, den a a treia parte de sat den Voicouţi, a treia parte, ce este în ţinutul Dorohoiului, pre Prut, cu vad de moară întra apa Prutului şi cu fînaţe şi cu tot vinitul, ce este întra acela hotar aceluia sat, ce mai sus scriem. Şi am vîndut nepotu-mieu, lui Vasilie Vartic, ficiorul Grăpinei, nepotu lui Gînscă, strănepotu lui Frăţiian, dereptu doodzeci de galbeni de-aur. Şi în tocmala nostră s-au tîmplat: Ifrim Hăjdeu, şi Costantin Drăgăşescul, şi Corosteaniul, şi Paraschiva sulgeariul, şi Lupul Păulel, şi Golăi, şi Gavril, ficiorul lui Grozaau, ca să-i hie direaptă ocină şi moşie. Şi, pre mai mare credinţă, ne-am pus pecetea şi iscălitura cătră acesta adevărat zapis al nostru, ca să-şi facă şi deres domnescu, de pre acesta zapis. [...]. Ghiorghie Borodaci însumi, am scris, ca să se ştie. Paraschiva, ci au fost sulgear. [...], m-am tîmplat la această tocmelă. Ifrim Hăjdeu. [...]. 613 [...]. Pe verso-ul f. a doua, o îns. cont.: [...]DRH, A, XXIII, nr. 564, p. 612-6131636 decembrie 13, Iaşi. 615 [...] Adecă au venit, înaintea Domnii Meale şi a boearilor noştri, mici şi mari, al nostru boiarin, Gheorghe Roşca ce-au fost vistearnic, cu multe mărturii şi cu boiari din Curtea Domnii Meale, jeluindu-se Domnii Meale c-au avut nişte părţi de ocină în sat în Gereani, în gura Gerului, pre Sireat, cumpărate de părintele său, Ion Roşca dvornicul; şi acealia părţi, deaca le-au cumpărat, datu-le-au pomană la mănăstirea vornicului Ureache, la Săcul. Deci, vornicul Ureache făcut-au acolea sat mănăstirei ş-ai şi mai cumpărat ş-alte părţi. După acea, deaca s-au prilejit eşire vornicului Ureache din ţară, în Ţara Leşască, cu Costantin voevoda, înblat-au acel sat din mînă în mînă, pînă acmu, la domniia noastră. Deci, vădzîndu Domnea Mea jaloba boiarinului nostru ce mai sus scrie, cu atîtea mărturii şi boiari din Curtea Dumi Meali, Domnia Mea am dat şi am întărit acealia părţi, toate de cumpărătură, svintei mănăstiri Săcului, cu tot venitul, ca să le fie mănăstirei ocină şi moşie, în veaci. Iar direase de cumpărătură, ce-au avut părintele lui, Ion Roşca vornicul, dzîs-au c-au perit cînd au mărsu canţileariul în Ţara Muntenească, cum au arătat carte de mărturie şi uric de întăritură de la loc alb voevod. Deci, altul să nu să ameastece preste cartea noastră. DRH, A, XXIII, nr. 567, p. 6151636 decembrie 18. *M 618 [...] Dămu-ţi ştire că s-au jeloit, înnaintea Domnii Meali, sluga noastră, Mihalcea şi Cozmiţa, fratele lui, pre Arhip de Dănăeşti, dzicîndu că le ţine el ocina şi moşia lor direaptă, ce au la Sacalîşeşti şi la Dzemeşeşti, în cura Tazlăului. Dirept aceaia, daca vei vedea cartea Domnii Meale, iar tu să aibi a opri pre Arhip dintr-ace moşii a lor şi să-i dai dzi, să vie să stea de faţă, înnaintea Domnii Meali; şi să aibă a-şi aduce şi diresele de la cii ce-u cumpăratu, să le arăte înnaintea Domnii Meali.DRH, A, XXIII, nr. 570, p. 6181636 decembrie 20, Iaşi. 618 [...], 619 [...], Tofana, fata lui Ghiorghie Calapod, de nime nevoită, nice asuprită, ce de a sa bunăvoe, de-au vîndut a sa dreaptă ocină şi moşie, denn a patra parte den sat den Văscani, ce să înparte în şease părţi, o parte, şi cu vad de moară în Bahlueţu şi cu fînaţ la luncă şi cu tot venitul, ce să va aleage partea ei. Aceaia o au vîndut boiarinului Domnii Meale credincios, Lupului Prăjescul cliuceariul, dreptu 30 de lei de-argintu. Aşijderea, au venit înnaintea Noastră Păscălina şi cu frate-său, cu Vasilie, feciorii lui Ghiorghie Calapod, de nime nevoiţi, nice asupriţi, ce de a lor bunăvoe, de-au vîndut a lor dreaptă ocină şi moşie, denn a patra parte den sat den Văscani, ce să înparte în sease părţi, doao părţi, şi cu vad de moară în Bahlueţu, şi c fînaţiu la luncă şi cu tot venitul, ce să va aleage partea lor. Aceaia o au vîndut, aşijderea, boiarinului Domnii Meale, ce mai sus scriem, Lupului Prăjescul cluceariul, dreptu 60 de lei de-argintu. Dece, Domniia Mea, vîdzîndu de a lor bunăvoe tocmală tocmindu-să şi făcîndu-li-se plata deplin, am dat şi am întărit şi de la Noi, ca să-i fie lui dreaptă ocină şi moşie, neclătită nice odănăoară, în veci.DRH, A, XXIII, nr. 571, p. 618-619