1632 (7140) ianuarie 16 M [p. 4] † Adecă noi, feciorii lui Nădăbaico ce au fost vornic, Eremiia şi Dumitraşco şi Todosiia şi feciorii şi fraţii noşt[t]ri toţi mărturisim cu acest zapis al nostru cum noi am avut doao vaduri de mori împărţite de alţi fraţi la Putna, în gîrla de gios, la sat la Vîlceşti; deci noi, de bunăvoie a nostră, / [p. 5] ne-am sculat şi ne-am tocmit cu părintele Partenie şi cu alţi părinţi de la svînta mănăstire de la Beserecani şi le-am vîndut acele doao vaduri, dereptŭ o sută şi doaodzeci de taleri, bani buni. Şi ne-au scris părinţii la pomeanic şi le-au făcut cîte trei sute de leturghii; pentr-acea mai vîrtos ne-am bucurat şi noi şi ne-au dat banii toţi, o sută şi doaodzeci de taleri plata deplin şi bani şi oi şi le-am făcut şi zapis domnescŭ, să hie pomană şi părinţilor noşt[t]ri; iară locul la cîmpŭ nu l-am vîndut, ce-l vom vende şi locul, că aceste vaduri, cîndu ne-am înpărţi ocinele cu alţi fraţi ai noşt[t]ri, s-au venit noao. Aşia mărturisim noi cătră aceşti părinţi. Iară de să vor scula cineva di în fraţii noşt[t]ri sau nepoţi pentru aceste vaduri cu pîră spre aceşti părinţi, noi ne vom pîrî cu dî[î]nşii; deci de ne vor rămînea, noi le vom da lor loc pentru loc, aiurea, di într-alte moşii a noastre. Aşia mărturisim noi cu acestu zapis al nostru ca să să ştie şi să să creadză. Şi au fost Ionaşco Paos şi Procopie diiacul şi Neniţa di în Băloteşti cîndŭ au făcut această tocmală şi Partenie de Tazlău şi Tohil şi Pepelea Cireş şi Dosoftei şi Mitrofan. [...]. 1632 (7140) februarie 7 M [p. 6] † Eu Băloş şi Vasilie, feciorii lui Lococi de Feţingheşti, mărturisim cu această scrisore a nostră cum am vîndut o ocină la sat la Feţingheşti sventei mănăstiri Beserecanilor, dereptu o sută şi treidzăci şi optŭ de lei. Deci eu, Băloş, n-am fost la împăţarea banilor; deci m-am rugat părintelui Partenie să-mi dea şi mie, să nu hie de cătră mine cu înputăciune şi cu blăstăm. Deci me-au făcut carte la sveataa mănăstire, deci me-au dat 16 oi mari şi întru mîna frăţine-meu lui Vasilie 10 lei, ce-au fost rămaşi nedaţi, i-au dat prentru ce au veni[ni]t cu carte de la Corcodel să să dea acei 10 lei şi iaste şi scrisoarea lui Corcodel de faţă. Deci să să ştie că s-au plătit acea ocină de tot. Deci cine va mai veni de acmu înnainte să nu mai aibă treabă cu sveataa mănăstire, ce cu noi să-şi întrebe, hie cine va hi din fraţii noştri. Şi cîndu le-am făcut această mărturie au fostu popa Ionaşco din Găgeşti şi Hilip ot tam i Toder ot tam i Marin tij i Lazar calugăr ot Bistriţă şi Pepelea ot Tîrgoveţi i Lupul i Iacov ot Feţingheşti. Aşea ştim, mărturisim cu ale noastre suflete şi spre mai mare credinţă ne-am pus şi ale nostre peceţi cătră acestu zapis de mărturie. [...]. † Şi am scris eu popa Ionaşco [...]. † Şi aşijdere lui Vasilie i-au datŭ u cal bun, armîsar, în dar, pentru ce au făcut tocma şi l-am biciuluit dzece galbeni buni. 1632 (7140) februarie 7, Trotuş M [p. 7] † [...] vric grecul şi cu fetele meume Smăragda şi Cuconiţa ...roiţa şi Tudosca şi Măgd<ălin>a, mărturisim cu cestŭ zapis alu cum noi de bunăvoia noaste nime siliţi, nici asupriţi, am vîut direaptă ocină şi cumpără ce-am avut din sat din Dărmăneşti de la Erodiia şi de la Drăgilă. Acea parte toate o am vîndut giupînului Gligorcei ce-au fostŭ jitnicer şi giupînesei Rocsanda dumisale, dereptŭ patrudzeci şi cinci de galbeni de aur şi dreptŭ doo vaci cu viţei şi o iapă, ca să fie dumisale direaptă ocină şi moşie din vatra satului şi din cîmpu şi dintr-apă cu loc de moară şi din pădure şi din curături şi cu tot venitul. Şi în tocmala noastră au fost: Bejan paharnicul şi Ghiorghiţi sîn Dumitraşco Ştefan vel logofăt şi Gligoraşco jan şi Ionaşco din Silişti şi Ursu di... ana ...eli ... raşcu Mog<îldea> şi Vasilache şi alt al lui Dumitraşco Ştefan vel logofăt şi Nistor şoltuzul cu 12 pîrgari şi [şi] Ştefan chihaia şi Mihaiaş grecul şi Miha vameş din tîrg din Totruş şi alţi mulţi oameni buni. Şi i-am dat şi direseli ci-am avut pre acea ocină de la Simion Moghila voievoda. Şi ca să aibă a-ş faci şi ispisoaci domneşti. Pre mai mari credinţe ne-am pus peceţile ş-am iscălit. [...]. Eu Ştefan Bejan am fost şi eu într-aiasta tocmală ndŭ s-au tocmit . [...] 1632 (7140) februarie 20 M [p. 8] † Adecă eu, Vărvara călugăriţa, fta i lui Gi... Durneşti, însămi pre mene mărturisescu cu cest zapis a cum am luat un poloboc de miare de la Tofan Sechi... am pus zălog partea mea de ocină den Durneşti şi m... mşie şi cumpărătură, cu tot venitul şi den vatra satlui şi de în cîmpu şi de în pădure şi cu loc de prisacă şi cu pomeţ şi dzua ne iaste la Miadzăpăresăni, ca să aibu a-i da un poloboc de miare, iar de nu va hi polobocul cel de miare la dzi, să fie ocina pieetor. Şi această tocmală s-au făcut în casa lui Pătraşco de Zbierăşti, denaintea lui Pătraşco şi denaintea lui Ştefan de Mogoşeşti şi denaintea lui Păntileiu de Hărliceşti şi naintea lui Maxin de Mogoşeşti şi denaintea M... / [p. 9] lui de Zbierăşti şi denaintea lui Ionaşco sînă M...oae şi denaintea popei Gligăi de în Zbierăşti. De aceasta mărturisăscu cu cest zapis a mieu ca să ştie. [...]. 1632 (7140) martie 1, Iaşi M [p. 9] † Ionaşco Jor şi soru nostră [nostră], G[g]răpina şi Safta, nepota nostră, fata Nastai nostre, adecă scriemu şi mărtorosimu cu ceastă scrisoare a nostră com noi, de bu nostră, n-amu tocmitu şi n-amu împărţitu co ocinele nostre, de p părinţii noştri, Simion Jorea şi maica nostră, Anna Joroae, ca să să ştie. Deci s-au vinitu în partea loi Ionaşco Jorea giomăta[a]tea de Roptoră, în ţenotol Namţoloi şi a patra parte de Seliştea, în ţînotolu Hotinoloi[i] şi giomăta[a]tea de a patra parte de Măndăcăuţi de acolea şi a patra parte de Unotu, în ţînotolu Cernăuţiloru şi doa falci de vii ce au ţînotu Gheorghiţă şi Gavril, Domnedzeu-l erte. Iar loi Gheorghie Jorea s-au vinitu giomăta[a]te de Costeşti şi mai vine în ţînotolu Hotinoloi şi giomăta[a]tea de a patra parte de Măndăcăuţi de acolea şi a patra parte de Unotu, în ţănotolu Cernăuţiloru şi a patra parte de Creceşti şi giomăta[a]te de Ruseni, în ţînotolu Vasloiuloiui. [p. 10] Iar sororii nostre, Grăpineii, s-au vinitu giomăta[a]te de satu de Zubriceni, în ţînotolu Hotinoloi[i] şi giomăta[a]te de Părceleni de acolea şi a patra partea de Z<ăvădeni ş>i o falce şi un fărtai[i] die în Cotnaru. Iar nepotei nostre, Saftei, fetei Nastasie, sororii nostre, s-au vinitu giomăta[a]te de satu de Porceleni, în ţînotolu Hotinoloi[i] şi giomăta[a]te de Zăvădeni de acole şi a patra parte de Zăvedeni, iarăş de acolea şi doa falci de vie la Cotnar. Însă [însă] cea moară dinu giosu de Pojogeni să hie în doa, co Grăpina, co Safta. Şi dinutr-ate hăleştie să le hie după părţi. Deci noi[i] toţi fraţii, după părţi n-amu tocmitu şi [şi] n-amu împărţitu de bunăvoia nostră, noi[i] n-amu făcotu acestea zapise să ne hie înpărţit şi neclătit. Iar nişte zapise, ce amu fost făcoţi domneşti, de înpărţitu, să nu să creadză, ce să facemu alte zapise domneşti pre scrisarea aiasta, ca să să ştie. [...]. <Înainte de 1632> martie 7, Iaşi M [p. 10] † Adecă eu, Toader Grama biv cămăraş, scriu şi mărturisăscu cu cestu zapis al meu cum de bunăvoe mea, de nime sîlit, nice asuprit, ce de a me bunăvoe, am dat şi am dăruit un ţigan de moşie a părinţilor mei, anume Costantin Siţaco cu femee şi cu ficiori lor. Acestu ţigan l-am dăruit dumisali lui Eane postelnicul şi mănăstirii care o au făcut dumelui, să fii de la noi [p. 11] pomană sfintii mănăstiri în veci de veci. Şi nime dintru oamenii noştri sau din ruda noastră ca să n-aibă a se mai amesteca po daniea noastră. Iar dumnelui Eane postelnicul să aibă a-ş face şi direse domneşti pe acesta danii a noastră. Aceasta scriem şi mărturisim şi pentru credinţa am şi iscălit, să să ştii. [...]. 1632 (7140) martie 8, Suceava M [p. 11] † Lupul Prăjescul postelnic mărturisescu cu aiastă scrisoare a mea cumu ne-au tocmit de bunăvoia nostră să părintele egumenul de Sintiie, cu Nicolai şi cu părintele Ghelasie şi Ionichie şi Nastasie şi Ghidion şi Spiridon şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire care mai sus scrie, prentr-un satu, anume Războianii, ce-i în ţinutul Neamţului, pre Valea Albă, care satu au fostu mai de-ainte vreme a moşiloru noştri. După acea, tîmŭplatu-s-au părinţilor noştri eşire în Ţara Leşească cu Costantin vodă. Luat-au Ştefan vodă Tomşea acel satu ce mai sul scrie şi l-au dat aestor părinţi de la Sintilie şi le-au făcut şi direse. Printr-acea, noi amu socotit, una, să nu mai avemu gîlceavă cu nuşi, altă, să fie şi prentru sufletul părinţilor noştri şi al nostru şi amu tocmit /[p. 12] să le dămu trei sute de taleri, bani proşti şi opt iape şi un armăsaru şi patru boi învăţaţi şi doi tineri tretini. Banii le-amu dat toţi acŭmu, acele 300 de taleri şi cei 4 boi învăţaţi, iar iepele şi cei 2 boi tineri amu tocmit să le dau la Ispas şi să ne dea şi ei atunci diresele ce vor avea pre acel sat, ce mai sus scrie. Pre mai mare credintă, eu însumi amu scris şi mi-amu pus şi pecetea. [...]. Şi-n[n] aiastă tocmală a nostră s-au prilejit preutul popa Ştefa şi popa Iochimu şi Gligorie Cărăscul şi Irimiia Iulăş şi Ghiorghie bărbiiarul şi şe-au pus toţi peceţile. [...]. † Popa Ştefan . Irimia Iulăş . Gligorie Cărăscul . Gheorghie bărbiiar . Gangur . 1632 (7140) martie 29, Cetatea Sucevei M [p. 12] † [...] Bratul diiac, scriiu şi mărturisescu cu acestu zapis al miu cum să să ştie că m-am tocmitu de bunăvoi cu dumnealui cu Neniul vornicul, de i-am vîndutu doi ţîgani, anume Sinca cu ţiganca lui şi Simion cu muma lor, însă feciorie Stoicăi ţiganului, cari ţigani mi-u fostu mie de moşie den / [p. 13] Ţara Muntenească. I-am vîndutu, să se ştie, dereptu [dereptu] u cal bun şi u vig de caragiu. Şi în tocmala noastră au fostu Ţica post şi Dumitru Poturul de în Huşiu şi Vasilie portar den Suceavă şi Dima biv vornic şi Dumitraşco Codă de acolea şi Voico de acolea. Şi mi-u făcut plată diplin, cît scrie mai sus, denaintea acestor boiari. Deci, eu i-am făcut zapis dumisale pre aceşti ţigani, ce scrie mai sus, ca să-i fie derepţi ţigani dumisale. Deci, să aibă a-şi face şi deresi domneşte pre acest zapis al miu. Pre mai mare credinţă, însumi cu mîna mea am scris şi mi-em pus şi pecetea mea şi a martorilor, ca să se ştie. [...]. Şi eu Iremiia Murguleţ încă m-am prilejit la cesta tocmală. [...]. [...]. 1632 (7140) aprilie 3, Bîrlad M [p. 13] † Eu Angheluţa, fata Dolcăi ot Podoleni, scriu de a mea bunăvoe precum am vîndut a noastră ocină di Sărnîteşti, giumîtate de bătrîn, dumisali lui Zberîi, dreptu şepte galbeni, bani gata, am vîndut di tot locul, co tot vinitul, ce să fie dreptî ocină şi moşie, în veci. [p. 14] Şi s-au scris acestu zapis în tîrgu Bîrlad, dianainte a 12 pîrgari şi Cozma ot Adrieşeni şi Mălaiu ot Vasluiu şi Crîciun ot Gîrleşti şi danainte a mulţi oameni buni. Şi eu popa Trif am scris zapisul ca să ştie. [...]. Angheluţa. Andrei. Mălaiu. [...]. aprilie 5 M [p. 14] † Eu, Andronic de Vităneşti şi cu fămeia mea, Măriia, fata lui Ilie şi cu fiiul mieu, Sava, mărturisim noi cu cest zapis al nostru cum de bunăvoia nostră, de nime nevoiţ, nici îndemnaţi, am vîndut un pămînt în frunte şi pespre tot svintei mănăstiri Beserecanilor la sat la Fiţingheşti prin den gios de moara mănăstirei, derept doi boi biciuluiţ derept dzece galbeni. Şi în tocmala nostră au fost: Oprea pîrcălabul şi popa Ion de Focşeni şi popa Simion de acolea şi Boldescul din Cruce şi Precopie cumnatu-său şi Dunea den Grozeşti şi Popelea izbaşea şi Lupul călăraşul şi Istodie şi Mihăilă de Clipiceşti şi Ghiorghie de acolo şi Murgină de Cucuiaţ şi Pavăl şi Lazor de Grozeşti. [p. 15] Şi pre mai mare mărturie ne-am pus peceţile, să să ştie. Aprilie 5. Oprea iscah . † Eu... să să ştie şi să facem zapis domnescŭ. 1632 (7140) aprilie 8 M [p. 15] [...] scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră cum au fost tocmit Partenie igumenul şi Theodorŭ proegumen şi Tarasie proegumen şi Nicolae proegumen şi Mihail visternic cu dumnealui Ionaşco Jora dvornicul, o ocină, anume Milcineştii, dereptu 30 de matce şi doi cai şi trei iape şi doi boi şi doao vaci; şi iapele să fie cu mîndzi şi vacile cu viţei şi o sută şi cindzăci de taleri, bani proşti. Dintru aciaia tocmală am luat de la dumnealui giupînul Jora eu, egumenul Tarasie, şi Theodorŭ proegumenul şi Mihail visternic 30 de matce şi 2 cai şi 61 de taleri, bani proşti, ca să să ştie. Şi au rămas dumnealui giupînul Jora să mai dea 2 boi şi 3 iape şi doao vaci şi 90 de taleri, bani proşti. De aceasta mărturisim. [...] 1632 (7140) aprilie 13 M [p. 16] † [...] lui Ion Fetion partea mea şi a surori-mea din sat din Borduşeşti, din ţarină şi din silişte şi din loc stărp şi dintr-a apă şi din tot vinitul ce să va 1ege den partea Mijlocenilor derep 4 ughi, bane gata. Denaintea a mulţi oameni buni şi bătrîni an[n]ume, Sturdzea tij, Vasili Gheocii tij, Dumitru Cărăuşul tij, Platun ot tam, care iaste partea [par] Măgdălinei şi a Drăgălinei, să să ştie, cum şi mai sus scriem. Şi mai pre mare credinţă şi mărturie pusu-ne-am şi peceţile. [...]. [...]. M [p. 17] † Adecă eu, Andronic şi Irimii, fate-său, mărturisim cu cestu zapis al nostru cum ne-am pusu partea noastră de ocină din sat din Iurghi-/ [p. 18] ceni, la Banduru pîrcălabulu, dreptu un bou bunu şi dreptu doi taleri şi cinci potronici, zălog, dinnaintea lui Băsărabŭ şi a lui Miron şi dinnaintea Onciului şi dinnaintea lui Obrejie şi dinnaintea Petrei. În casa Petrei s-au scris. [...]. M [p. 18] † Adecă noi săte Iurghiceni, cum am mărsu noi toţi de am dat partea lui Costin de ocină din sat din Iurghiceni. Şi o am dat printru dajde lui Banduru pîrcălabului. Deci s-a pris Banduru să plătecă dajdea lui Costin pritru căce i-am dat toţi sătenii ocina, anume: eu Băsărabŭ şi Miron şi Onciul şi Obrejie şi Andronic şi Vasilie Văsiian şi alţi săte toţi. 1632 (7140) aprilie 17, Iaşi M [p. 18] † Eu Gavril şi frate-mieu Gligorie, feciorii Palaghii, nepoţii lui Miron, înşine pre noi mărturisim cu cest zapis al mieu cum am vîndut a nostră / [p. 19] direaptă ocină şi moşie, ce să va alege partea nostră din partea altor fraţ, din sat din Iurghiceni, dintr-a partea de sat. Şi o am dat dirept doaodzeci de zloţi dumisale, lui Iachim pîrcălabul, ca să-i hie lui direaptă ocină şi moşie giupîinesei lui şi cuconilor săi. Şi-n tocmala nostră au fost Ştefan ce au fost păharnic şi Vasilie Roşca vornicul de poartă şi echita den Spinoasa şi Băsărabŭ din Iurghiceni şi Machidon din Cudreşti. Şi pre mai mare credinţă ne-am şi peceţile în acest zapis. [...]. ................................ † Adecă... de portă. 1632 (7140) aprilie 18, Iaşi M [p. 20] † [...]. Scriem domniia mea la sluga noastră, la dregătoriul de Huşi şi la şoltuz şi pîrgari de acolea şi la aprodzi carei veţi scoate tîrgul să secere / [p. 21] pînea domniei mele şi la comişei carei vor face fîn domniei mele acolo la tîrg. Deaca veţi vedea cartea domniei mele, iar voi să aveţi a lăsa foarte în pace satele sventei mănăstiri a Episcupiei, întru nemică să nu le învăluiţi satele Episcupiei la nevoile tîrgului, ce tîrgul să-ş rîdice nevoile cum vor putea, iar satele sventei mănăstiri a Episcupiei să hie foarte în pace. Aciasta vă scriem şi într-altu chip să nu faceţi. […]. 1632 (7140) aprilie 18, Iaşi M [P. 21] † [...]. Dat-am cartea domniei mele slugei noastre, lui Ionaşco de Zmiiani şi fraţilor săi, spre-acea ca să hie tare şi puternic cu cartea domniei mele a-ş ţinea şi a-ş apăra a lor drepte moşii ce au ei, satul Romînii şi cu vad de mo[o]ară şi giumătate de sat de Zmiani, iar cu vad de mo[o]ară în Smila şi în Bogdana şi satul Donceştii, ce simtu pre apa Covurluiului şi a patra parte de sat de Strîmba, să ţie pre hotară bătrîni, pre unde s-au ţinut de vac, să nu lase pre nime a cosi, nici a ara, iar cine va cosi fără de voia lor sau va ara, va hi de glo[o]abă porţii domniei mele. [p. 22] Iar cui va părea cu strîmbul, să vie să stea de faţă înaintea domniei mele. Şi nime să nu cutedze a ţinea sau a opri preste cartea domniei mele. [...]. 1632 (7140) aprilie 19, Iaşi M [p. 25] † [...]. Adecă domniia mia m-am milostivit şi am noit şi am miluit pre sluga domnii mele, pre Dănilă, cu un loc anume Peşterea, ce iaste din gios de / [p. 26] tîrg de Orheiu, ce să cheamă Orheiul cel Vechiu, cu tot locul cît ascultă de Peştere, pre unde au fost de vac, să aibă a ţinea cu tot venitul. Nime să nu se amestece la acel loc făr de sluga domnii mele, ce scrie mai sus, Dănilă, pentru căci-i iaste direaptă ocină şi da[a]re şi miluire de la Miron Bărnovschi voevoda. Deci ca să-i fie lui şi de la domniia mia da[a]re şi întăritură cu tot venitul. Iar de va părea cuiva cu strîmbul, pentru acel loc, să vie de faţă la domniia mia şi să-ş aducă şi diresele. Pentru aceia, nime întru nemică să nu cutedze a să amesteca la acel loc peste cartea domnii mele. [...]. [...]. 1632 (7140) aprilie 28, Iaşi M [p. 40] † [...]. Dat-am cartea domniei mele rugătoriului nostru egumenului şi a tot săborul de la sveataa mănăstire de la Neamţu spre-acea ca să hie tari şi puternici cu cartea domniei mele a ţinea şi apăra hotarul svintei mănăstiri, ce chiiamă muntele Neamţului şi poenile pre apa Bistreţei, şi pre de ceia parte de Bistriţa şi pre dincoace, cîtu-i hotarul svintei mănăstiri pe de cătră Săcul şi pe de cătră Rîşca, să n-aibă nime nici o treabă cu acele hotare, nici să vînedze fiiare în munte, nici peşte pre apă, nici să cosască fîn în poeni, fără de ştirea egumenului şi a săborului. Iar pre cine vor afla vînînd sau cosind sau cu oile înblînd pren munte, rugătorii noştri călugării să hie volnici a-i prinde şi a-i certa şi a-i scoate den hotarul svintei mănăstiri, cum a fost obiceriul de veac. Şi să aibă a le lua oi din turme care le vor găsi înblînd pre hotarul svintei mănăstiri, pen-/[p. 41]tru căci au arătat şi direse înaintea domniei mele, ce-au avut pre acele hotare de la alţi domni ce au fost mai denainte vreme. Iar pîrcălabi să nu aibă a-i învălui pentru ce vor certa sau vor lua oi pre cine vor găsi înblînd pre locul lor, ce să hie în paci, numai să aibă egumenul şi călugări treabă cu locul svintei mănăstiri ce mai sus scriem. Şi nime să nu cutedze a ţinea sau a opri preste cartea domnii mele. [...]. 1632 (7140) mai 1, Iaşi M [p. 57] † Io Alexandru Iliaş voevoda, bjieiu milosteiu, gpodar Zemli Moldavscoi. Adecă au pîrît de faţă, înnaintea domniei meale, slugile noastre, Ionaşco de Zmeiani şi Ursul şi Dumitraşco, feciorul lui Buciumaş şi alte semeţii a lor, pre Albul şi pre Drăgan şi pre Efrim şi pre Toader şi pre alţi răzeaşi / [p. 58] a lor, zicînd înnaintea domniei meale cum le-au astupat o moară de în apa Smilei, ce au ei giumătate de apă cu Rumînii, iară giumătate de apă au ei cu Zmeianii i cu dînşii şi lor li să vine a patra parte şi acmu ei le-au astupat moara, înşi vor să ţie şi ei giumătate şi nu li să vine. Pentru care lucru, au arătat înaintea domniei meale slugile noastre, Ursul <şi> Ionaşco şi alte semenţii a lor ispisoace de pîră de la Eremia voevoda şi de la fiiul său, Costantin voevoda şi de la Barnovschi voevoda, cum i-au rămas ca să aibă a ţine ei trei părţi de în moară şi de în heleşteu; cînd se va vîna peştele să fie cu ştirea tuturor şi să-l înparţă frăteşte, ia ei trei peşti şi ceilalţi unul, iară cine va vîna într-ascunsu să fie dator porţei 12 boi. Pentru acela lucru, nici Albul cu semenţîile sale n-au putut pîr<ă> într-alt chip, ci au spus adevărat că n-au treabă, ci au treabă numai cu a patra parte de în tot venitul şi cît au pîrît fără de ispravă şi au arătat înnaintea domniei meale altă pîră. Deci Ionaşco şi Ursu şi alte semenţii a lor s-au îndereptat de înnaintea domniei meale, iară Albul cu semenţiile < sale > au rămas de înnaintea domniei meale şi de toată leagea ţărîi ca să ţîe a patra parte cum mai sus scriem. Derept acea să nu să mai pîrască aiasta pîră nici dînîoară în veaci. Inac ne budet. U Ias, leat 7140<1632> mai 1. Saam gospodină veleal. . 1632 (7140) mai 4, Iaşi M [p. 60] † [...]. Deacă veţ vedea cartea domnii mele, iar voi ca să aveţ a lăsa foarte în pace satul Tămăşenii, ce iaste a svintei mănăstiri a Gălatei, de podvoade, de cai de olac şi de toate angheriile cîte simt pre alţi mişei a domnii mele; şi gloabe ce să vor face ca să aibă a giudeca rugătorii noştri călugării de la svînta mănăstire, să le fie de bocănci şi de înbră-/[p. 61]căminte; iar cu tîrgul sau cu ţînutul întru nemică să nu-i învăluiţ, nici să-i trageţi, numai să-ş plătească dabila lor cît vor hi scriş din vistiiariul domnii mele; sş dobitocul lor încă să nu-l luaţ printr-alte sate, ce să fie în paci cum scriem mai sus. [...]. 1632 (7140) mai 4, Iaşi M [p. 61] † [...] scriem cum au venitu înnaintea noastră Mărie, femeia Gligorcei cruitorul, ci-au fostu şi feciorul său, cu Ionaşco de tîrg de Iaş, din Uliţa Strînbă. Deci s-au tocmit dinnaintea noastră şi au vîndut o falce şi un fîrtaiu de vie din delul Copoului Petrei lui Băltag ci-au fostu pîrcălab la Orheiu şi giupînesei dumisale, Anghilinei şi feciorilor săi, dereptu cincidzeci de zloţi bătuţi, ca să le hie lor direaptă moşie şi cumpărătură. Dereptu aceia, noi vădzînd că fac tocmeală de bunăve lor, dc nimene asupriţi, nici înpresuraţi, noi încă le-am făcut acestu zapis să hie de mărturie dumisali Petrei şi giupînei dumisali, Anghilinei şi feciorilor săi, ca să-ş facă pre aceasta mărturie şi alte direse de la mărie sa, de la vodă. Aceasta scriem, ca să să ştie. [p. 62] Şi mai pre mare credinţă, noi am iscălit într-acestu zapis. [...]. 1632 (7140) mai 5, Iaşi M [p. 64] † [...]. Scriem domniia mea şi dau ştire pentru rîndul satului svintei monastiri Sventii Savei, ce iaste în mijlocul tîrgului Iaşilor, anume Stroeştii, ce sîmtu în ţinutul Hîrlăului, cum au fost ertat de alţi domni bătrîni, carii au fost mainte de noi, de gorştină de oi şi de mascuri şi de deseatină de stupi şi de zloţi şi de toate dările şi angheriile cîte au fost pre altă ţară, cum au arătat rugătorii noştri călugării şi urice cu mare blăstăm. Deci domniia mea şi cu tot svatul domniei mele, cu arhiepiscopii şi cu boiarii noştri moldoveneşti, am socotit şi într-alt chip n-am putut să ertăm acel sat, ce mai sus scriem, cum au fost ertat şi mai deainte; pentru care lucru, deaca ne-au adus milostivul Dumnădzău la scaunul domniei mele, venit-au boiari de ţară şi curteni şi toată ţara şi cu mare jalobă s-au jăluit într-acela / [p. 65] chip, dzicîndu cum pentru schimbarea domnilor, ce să schimbă aşea des, ţara au sărăcit şi s-au pustiitu mai de tot, cît n-au putere să plătească hăraciul împărăţiei, ce au poftit cu toţii ca să dea şi satele mănăstirilor agiutoriu cu ţara ca să ridicăm nevoile şi greutăţile ce ne vin de la înpăraţie. Deci domniia mea şi cu tot svatul domniei mele socotit-am şi n-am vrut să frîngem voia ţărîi, nici să stricăm de tot darea şi miluirea celor domni bătrîni, vădzînd acele direse cu mare blăstăm, ce am lăsat ca să dea acest sat, ce mai sus scriem, agiutoriu cu ţara numai gorştină de oi şi de mascuri şi deseatină de stupi, zloţi şi taleri. Şi să dea dajde acest sat într-un anu şease galbini, însă dentr-aceşti bani trei galbeni la svîntul măcenic Gheorgbie, iară trei galbeni să dea la svîntul marele măcenic Dimitrie; iară altă mînunţişuri nemică să nu dea cu ţara, nici iliş, nici sulgiiu, nici untu, nici camănă, nici la cislă să nu hie cu ţara, nici caii de olac să nu să ia, nici boi de podvoade, nici la lucru să nu lucredze, ce de toate angheriile să hie în bună paci, numai să dea cu ţara cît mai sus scriem, iară altă nemică să nu dea. [...]. [...]. 1632 (7140) mai 7, Iaşi M [p. 66] † [...]. Scriem domniia me la slugile domniei meli carii strîngeţi solării în ţînutul Neamţului. Dămu-vă ştire că domniei meli s-au jeluit rugătorii domniei meli, egumenul şi tot săborul de la svînta mănăstire de la Bistriţă, pre voi, dzicîndŭ că au acolo nişte sate, anume Braşăuţi şi Văscăuţi, iar de răul vostru mai s-au pustiit de tot, cum şi acmu le cereţ solării şi ei de vac n-au dat şi le luaţi ciobote şi le faceţi multă nevoe, cum nu iaste învăţătura domniei meli. [p. 67] Dereptu aceia, deaca veţi vedea cartea domniei meli, iar voi să-i lăsaţi foarte în pace de solării, pentru căci ei cumpără sare de la ocnă şi nici ciubote să nu le luaţi. Mai multă jalobă să nu vie la domniia me, că de va mai veni jalobă, bine, să ştiţi că de mare certare veţi hi de la domniia me. Într-al chip nu va hi. [...]. 1632 (7140) mai 8, Piscani M [p. 69] † [...], Petrea cheptănariul din Hănăseni, scriu şi mărturisăscu cu zapisul meu, de nime nevoit, nici înpresurat, ce de a [a] mea bunăvoe, [a] am dat partea mea de ocină, giutate den un brătrîn, partea Petrei cheptănariul, den sat den Hănăseni şi din sileşte de la Ştiubeiu, aciastă parte eu o am dat Angheniei, fetei lui Stavăr pîrcălab ci-au fost vornic de portă. [p. 70] Aceasta ocină i-am dat eu ei, cum şi mai sus scrie, dinnaintea besereciei şi dinnaintea a turor poporului, la dzuoa de Văznesenie, ce să cheamă rumîneşte Ispasul şi den înnaintea preutului Chirila den sat din Piscani şi altor megiiaşi din prinpregiur şi bătrîni şi a tinire i o am dat dereptu sufletul meu, ca să-i hi ei ocină şi moşie neschimbată şi coconilor ei, nici dănăoară în veci, cu tot venitul. Dereptu acea, nime de ai mie feciori sau de a mea sămenţie, cine să va alege mai aproape, pre urma mea, după a mea morte, nime să nu se amestece, să strîce sau să întorcă sau să pîrască printr-această dare şi ocină ce me-am dat, să-mi hie mie pomană nefîrşită, cum o am scris şi mai sus. Iar care fecior sau semenţie de a mele sau ce deci va ţinea şi va strica această dare şi pamente, ce me-am dat aceştii fete, Angheniei, să hie el proclet şi treclet de Domnul Dumnedzău, ce au făcut ceriul şi pămîntul şi 318 oteţi ce simtu în [vă] Nichii şi să fie blăstămat de 12 apostoli şi 4 vangheleschi, ce le simt sămanate lor cuventele preste totă lumea şi să hie afurisiţ, să hie soţ Iudie, celuia ce-au vîndut pre Hristos şi să-i fie pîrîş svetii Neculai la înfricatul giudeţ, celuia ce ne va strîca darea şi pomana şi comîndarea mea de a [a]m dat ş-a[a]m scris eu aicea. Şi me-am pus şi pecetea mea şi alţi megiiaşi şi preutul şi poporeni cătră ciastă carte şi zapis. [...]. 1632 (7140) mai 11 M [p. 75] † Adecă eu, Toder Petriman şi eu, Ion Grosul, şi eu, Iftemi Haidău, dat-am zapisul nostru la cinstită mîna dumnisale giupînului, precum n-am apucatŭ chizeş pentru Ion sin Iftodie Ţiburcăi pe care-i paşti dumnalui vicini / [p. 76] den Drăgăşani, cum dă astădzi, mai 11 dni, pîn-în doaî săptămîni să să afle el înpreună cu tată-seu Iftode la Eş, să ste la divan cu dumnolui giupînul, să i să aleagă de este vicin, de nu este; ară de n-ar vini la dzua însămnată şi ară da dos, să fim noi vicini în locul lui. Eu Toader Petriman chiziaş. Eu Ion Grosul chiziaş. Eu Iftemi Haidău chiziaş. Şi eu, Vasile dascal, am scris zapisul. 1632 (7140) mai 14 M [p. 79] † [...] Voroneţul scriem şi mărturisim cum noi de bunăvoia noastră, de nimene asupriţi, am vîndut un sat în ţinutul Cîrligăturii, ce să chiamă Milcineştii, dereptu 200 de galbeni, bani buni, dumisale vornicul Ionaşco Jora şi ai dumisale giupîneasă Simina şi feciorilor dumisale, cum de acmu înnainte nime dintru egumeni sau dintru călugări să nu aibă nicio trea. Iară carile dintru egumeni sau dintru călugări va vrea să strîce a noastră tocmală, acela ca să fie trecleat şi procleat de domnul Dumnedzău şi de preacistaa Bogomateră şi de 4 euglisti şi de 318 otţi şi de marele mucenic sveati Gheorghie. Şi pre mai mare mărturii am pus pecetia svintei mănăstiri. [...]. [...]. mai 18, Iaşi M [p. 82] † Eu Vasilie şi surorile meli, Alecsandra şi Samfira, feciorii lui Dooader Bălţatului, scriem şi mărturisim înşine pre noi cu cest zapis al nostru / [p. 83] cum am vîndut dreaptă ocină şi moşie de nime nevoiţi, nice înpresuraţi, lui Dumitraşco vornicului, din sat din Crîsteşti şi din Glodeni şi din Hălmăgeni, ce s-au vinit partea nostră cu tot vinitul şi din Strînba ce să va alege hotarul acelur sate şi ne-u plătit deplin. Şi spe mai mare credinţă ne-am pus isturile şi peceţile, să să ştie. [...]. Vasilei. Zamfira . Alecsandra. [...]. 1632 (7140) mai 20 M [p. 85] † [...] ce au făcot tra ot Burduşeşti .................................................. ...................... tă parte 1 bătrîn aău din ocină şi din silişte i ţarină şi vad de moară i loc .................. i din tot ce va avea moşie, pentru căci au fost vîndută dereptu 25 taleri mari. Iară Petra, fata lui Anghel, au dat aceşti bani, 25 taleri, în mînule Bălteanoloi şi 6 capre cu edzi şi 2 părechi de cercei derept doi lei şi 2 spilci derept 25 potronici şi 2 rochi der 2 ughi şi 2 cămeşi derept 2 lei şi1 păreche de cizme derept 9 potronici fără de cheltuielile ce au dat, cinci taleri zloţi. Mai mare mărtorie, Dragomir ot tam şi Stoia i Mălin, zet Băltianolui i Je ...................... Băltean............................i Muntianul i ........................... n ........ toată. ............................ tem, toţi mărturisim şi .......... i o au răscompărat Pietra ....................................... le cîte spune / [p. 86] în zapis şi ............................ i frate, nici soră, nici văr ................................ cîţi au auvot din rudele ei ............. [...]. 1632 (7140) mai 22, Iaşi M [p. 86] † Adecă eu, Tofan Sechil şi Niculaiu Sechil, înşîne pre noi mărtorisîm cu cesto zapis al nostro cum noi ne-am tocmit cu dumiialui, cu Lupul Prăjăscul, să-i vendem satol Cobecenii, ce iaste partea noastră, ce iaste în ţînutol Hîrlăului. Şi am tocmit să ne dea o sotă de galbeni bani boni şi cinci iape. Dece doîdzăci de galbeni ne-au dat şi ne-au rămas cu optodzăci de galbeni şi cinci iape. Deci ne-am tocmit cu dumiialui să mergim după Sîmpietriu într-o săptămînă la casa dumisale şi să adocim şi dresăle, iar dumiialui să ne dea şi ciia bani ce mai sos scrie şi iapele. Şi aiasta tocmală s-au făcot denaintea dumisale lui Patraşco Başotă logofătoloi şi denaintea Stratului şatrariului şi denaintea lui Racoviţă spătar. De aiasta mărturisim cu cesto zapis al nostru că să să ştie. Şi pentro mai mari credinţă ne-a pos şi iscălitura. [...]. Încă am mai loat 60 ughi, să să ştie. Datu-ne-au banii toţi şi [şi] iapele. [...]. Racoviţă Cehan spătar . 1632 (7140) mai 25, Iaşi M [p. 87] † [...]. Dămu-vă ştire că domniei mele s-au jeluit rugătorii noştri, egumenul şi tot săborul de la svîntaa mănăstire de la Beserecani, într-acesta chip dzicîndu înaintea domniei mele, cum înblă oi de ţară şi alte dobitoace de calcă hotarul şi ocina sventei mănăstiri şi strică fîneţele şi săcui de în Ţara Ungurească şi alţi oameni streini de într-aceia ţarî, de calcă hotarul ţării domniei mele şi-ş ţin bucatele pre locul sventei mănăstiri, fără ştirea săborului, cum nu să cade şi cum nu iaste învăţătura domniei mele. Pentru acea, deaca veţi vedea cartea domniei mele, iar voi să aveţi a socoti acesta lucru şi cine vă vor da ştire, egumenul şi tot săborul de întru svînta mănăstire ce mai sus scriem, că înblă de calcă hotarul svintei mănăstiri cu dobitoacele lor sau cu alte lucruri, sau înblă vînîndu fieri, ori oameni de ţara domniei mele, ori de Ţara Ungurească, acelora să aveţi a le da certare după deala lor şi a-i goni de pre locul sventei mănăstiri. De aceasta mai multă jalobă să nu vie la domniia mea. [...]. [...]. 1632 (7140) mai 25, Iaşi M [p. 88] [...]. Dămu-ţ ştire că s-au jeluit Patrichi vist cu razaşii săi pe Vasilie den Frunteşti dzicindu că au ocină înpreună cu dînsul în cîteva locuri. Deci el s-au sculat de-au vîndut o ocină den Buţcăteni, cît au chibzuit că iaste partea loru den totu satulu. Deci s-au mai pîrît în zilele lui Moisei vodă şi l-au rămas Patrichi cu [cu] răzaşii săi pe Vasilie de Frunteşti, şi i-au fost dat zi să iasă den sat, să să ducă în vînzare. Iar pînă acmu n-au mai eşit. Dereptu acea, deaca vei vedea cartea domnii mele, iar tu să socoteşti cu oameni buni, de va hi cuau dzis Patchi cu răzaşii săi, iar tu să zici acelui Vasilie să iasă den sat, să meargă la vînzare. Iar cui va părea strîmbu să vie de faţă înnaintea porţei domnii mele. † [...]. 1632 (7140) mai 26 M [p. 105] Eto az, Arhip, ce am fost cămăraş, însumi pre mene mărturisescu cu cestu zapis al mieu cum eu de a mea bunăvoe, de nimene nevoit, nici înpresurat, am văndut a mea direaptă moşie ce mi-au fost cumpărătură în sat în Măneşti, pre Tazlău, mai sus de Zeameş, a patra parte de sat de Măneşti, ce mi-au fostu cumpărătură de la Gligorie Şandru şi sestra ego, Marga, sinove Şandru starago, ce mi-au văndut ei mie dereptu şasezăci de zloţi bătuţi. Aceia cumpărătură am vîndut eu lui Marco de Brătila dereptu aceşti şasezăci de zloţi bătuţi, cum o am cumpărat cu tot venitul, în vatra satului şi în cîmpu şi în pomăt şi în pădure, într-a [tr-a]pă, cu tot venitul, aceaia am vîndut lui Marcu şi fămei sale. Aşijderea i-am văndut altă parte ce am avut cumpărată cumpărătură de la Greaca, fata Savului de Măneşti, nepoata Comşăi, am văndut partea sa, a patra parte din[n] a patru bătrîni, dereptu zeci galbeni, cu tot venitul, cum scrie mai sus, aşijdere lui Marco de Brătila şi fămeei sale, ca să le fie lor direapta moşie şi cumpărătură, neclătită în veci. 7140 (?) <1632> maiu 26. Arhip. 1632 (7140) iunie 1, Iaşi M [p. 132] † Acă eu, Alecsa şi co fămeia mea, mărturisescu însumi cum am vîut partea mea de ocină din sat din Bodeşti, din partea Vrîncean......... n bătrîn, cu tot vinitul, ce să va vini partea unui bătrîn, ne nevoit şi neînpresurat, ce de bunăvoia mea am vîndut dereptu ............ lui Penteleiu din Hărliceşti şi popa ot tam şi .................... Orbic şi denaintea vătămanului Ion din Lăţcani .......... ni <şi bătrî>ni <ş>i să aibă Patrichie a-ş faci <şi dre>s u de pre acestu zapis al nostru. [p. 133] Şi pre mai mari credinţă ne-a peceţile, ca să se ştie. [...]. <În partea de jos, însemnarea>: Numai să să ştie cum au dat Alecsi ei 15. Numai să se ştie cum au dat lui Sion 5 lei vor. ............... Damaschin. 1632 (7140) iunie 3, Iaşi M [p. 134] † [...]. Scriem domniia mea la sluga noastră, la Vasilie Hociungu aprod den Stănislăveşti. Dau-ţ ştire că s-au jeluit naintea domnii mele sluga noastră Lupul aprod den Răteşti cu fraţii săi pre diiaconul Larion de acolea, dzicîndu naintea dumnii mele că au un vad de moară înpreună şi au fost ezit vadul; iar Larion diiaconul au dzis naintea domnii mele că n-au fost ezit vadul, ce au fost apa trecătoare pre matca apei, ce au ezit den pajişte şi făcut moară. Dereptu aceia, deaca vei videa cartea domnii mele, iar tu să strîngi oameni buni, să socoteşti cu oameni buni, de va fi acel vad ezit mai de mult el, va întra Lupul în moară cu Larion, iar de nu va fi vadul ezit şi va fi apa trecătoare pre matcă, iar diiaconul să-i afle altu vad de moară Lupului. Iar de le va părea cu strîmbul, să le dai dzi să stea de faţă naintea dom[dom]nii mele. Şi cum veţ afla mai cu direptul, cu sufletele voastre, să scrieţi o carte la domniia mea. [...]. 1632 (7140) iunie 4, Iaşi M [p. 135] † Ion Alexandru Iliiaş voevoda, bojiiu milostiiu, gospodar Zemli Moldovscoi. Scriem domniia mea la slugile domnii meale, la Chicoş şetrar, la Ionaşco Avram ce-au fost vornicu de gloată şi la Gavril Mierca ce-au fost vornic de gloată şi la Mafteiu Roşca şi la Dinga din trîg din Bîrlad şi la Tudor din Chiliiane. Dămu-vă ştire că au venit de s-au jeluit înnaintea domniii meale, cu mare jalobă, giupîneasa răpăosatului boiarinului nostru Necoară ce-au fost hatman, zicînd că au cumpărat cîtva loc din sat din Ceucani de la Necoară ce-au fost spătar, iar cînd iaste acmu are împresurătură de Sava din Ceucani. Dereptu aceaia, deaca veţi vedea cartea domniii meale, iar voi să aveţi a mearge şi să strîngeţi oameni buni, meagiiaşi din susu şi din giosu şi să socotiţi cum veţi afla mai cu direptul cu sufletele voastre, să-i aleageţi tot locul cît au cumpărat de la Necoară, din cîmpu, din pădure şi din vatra satului şi din vaduri de moară şi din tot vinitul, despre locul Savei şi să-i stîlpiţi pre unde i să vă aleage loculu cît au cumpărat. Şi cum veţi afla mai cu direptulu să faceţi scrisoarea la domnia mea, să-i făcem şi de la noi întărituri. Aceasta vă scriu domniia mea. U Ias, 7140 <1632> iunie 4. Sam gospodină velealu. † Ghianghea vel logofăt uci, iscal. Mihalcea. : † A mănăstirii Necoriţă, let 7257 <1749> iunie 3. : Ceucani, satu pe Tutova. 1632 (7140) iunie 4, Hălăşteiani M [p. 136] † Eu Iucman din Cotnar şi eu Fialtin şi eu Iacob şi eu Istratie viiariul scriem şi mărturisim cu aciastă scrisoare a noastră cum s-au tocmit dumiialui Lupul Prăjescul cu Petria din Neaţu, ficiorul Mărghitei, de au făcut schimbu întru vii; dat-au dumiialui Lupul Prăjescul, Petrei, trei fîrtae de vie din Sărata şi o vacă cu veţel şi un bou tînăr, pre doi fîrtae de vie din Laslău. Deci noi, deac-am vădzut făcîndu ei schimbu de bunăvoe şi tocmeală an de sine, noi pre mai mare credinţă ne-am pus şi peceţile şi ca să aibă a scrie şi la catastivul oraşului. [...]. [...]. 1632 (7140) iunie 5 M [p. 136] † Adecă eu, Grozava din sat din Muncel, femeia lui Avraam, scriu şi mărturisăscu cu cestu zapis al mieu, cum de nime silită, nici de o nevoe sau înpresurătură, ce de bunăvoia mea am vîndut a mea direaptă ocină şi moşie la sat la Vîrtop, dintr-a patra parte de sat ce să va alege partea mea, toată, din vatra satului şi din cîmpu şi din vad de moară şi din tot locul, în tot hotariul, cu tot vinitul. Aceasta am vîndut nepotului mieu de vară primare, preutului Vasilie, dereptu şeasă galbeni, bani buni, ca să-i fie direaptă ocină şi moşie molitfei sale şi cuconilor şi nepoţilor şi să-ş facă şi direse domneşti. [p. 137] Şi tocmala ne-au fostu în casa lui Nechifor cel bătrîn din Şerbeşti şi au fostu Ursu Nechita din Vîrtop şi Vasilie Bran şi Lupul Bogza şi Costantin Buhuş şi Gavril Bogdan şi Mihaiu grecul şi Andreica diregătoriul do Bodeşti şi Costachie de Hlăpeşti şi Toader şi Pătraşco, ficiorii lui Nechifor de Şerbeşti şi Simion cel bătrîn vătămanul de Şerbeşti. Şi pre mai mare credinţă ne-am pus iscăliturile şi peceţile ca să fie de credinţă în veci. † [...]. † [...]. Eu cu mîna mea am scris acestu zapis, ca să să ştie. [...]. † Mihali diacu . † Simion vătămanu ot Şerbeşti. † Sîni Nechiforu. † Nechifor păh<ărnicel>. † Costachie. 1632 (7140) iunie 8 M [p. 138] † Io Alexandru Iliaş voievoda, bojieiu milostiiu, gospodară Zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiarinul domniei meale, la Chicoşul comisul, dămu-ţi ştire că s-au pîrît de faţă, înaintea domnii meale, Ionaşco, nepotul lui Necoară hatmanu ce-au fost, cu Bejanu pentru nişte părţi de ocină ce i-au fost dat unchiu-său, Necoară hatmanul, nepotu-său, lui Ionaşco, den sat den Bicani şi den Balosăneşti, ce le-au fost cumpărat aceale părţi de ocină ce mai sus scriem Necoară hatmanul de la Bejan şi de la sămenţiile lui Bejan. Deci acum zice Bejan că-i înpresoară cu acele părţi de ocină şi moşiile lor. Domnia mea iată c-am ales pe domneata de boiariu înţăleptu, deci pentr-aceaia, deaca vei vedea cartea domniei meale, să mergi şi să socoteşti, să strîngi acolo oameni buni şi bătrîni cum veţi şti voi mai cu direptul cu sufletele voastre, nemăruia să nu făţăriţi şi să aleageţi aceale părţi de ocină a lui Ionaşco din Bilţigani şi den Balosăneşti de cătră Bejan şi despre sămenţiia lui, cumu-i vor spune şi în direasele lui ce-au arătat aicea, înnaintea domnii meale; şi să aleageţi şi părţile lui Bejan despre a lui Ionaşco. Şi deaca-i veţi tocmi, să le hotăriţi şi să stîlpiţi pre mijlocul acelor părţi de ocină, să-şi / [p. 139] ţie cineş pă(r)ţile sale şi să faceţi o scrisoare de-acolo, de la voi, precumu-i veţi tocmi, să daţi ştire aicea, la domniia mea. Toe pişet gospodstvo mi, inac ne bîdet. U Ias, văleat 7140 <1632> iunie 8. † Saam gospodin veleal. Io Alexandru voievod. † Brîladeanul (?). 1632 (7140) iunie 9, Iaşi M [p. 139] † [...]. Dat-am cartea domnii mele cestoi ...................................................... spre-acea ca să hie tare şi puternic cu cartea domniii mele a duce pre cest ţigan, pre Lupul Bîrlebaş, vare unde-l va găsi în ţara [în ţara] domnii mele, ver în satele domnii mele, ver în sat boerescu, ver în tîrgu, ver în slobodzie, ca să aibă a-l [a-l] duce cu ţiganca lui la boiarinul domnii mele, la Nenul ce au fost vornic, cum i-au dat Moiseiu vodă acel ţigan şi-i dat şi de domniia mea. Şi nime să nu cutedze a-l ţinea sau a-l opri peste cartea domnii mele. [...]. <1632> iunie 12, Iaşi. M [p. 150] † Adecă eu Orăş, feciorul lui Ionaşco Bolei, nepotul Stratului păharnicul, scriem şi mărturisim cu acest zapis al mieu, de nime nevoit, nici asuprit, cum am vîndut dreaptă ocină şi moşie a mea din sat din Roşiiaci, din giumătate din sat a treia parte, cîmpul şi din tot vinitul, dumisali Gramei stolnic, pentru un cal şi dzece galbeni, calul preţuit drept dzece galbeni, denaintea dumisale Lupului vornicul ce au fost în Ţara de Gios şi denaintea Stratului ce au fost păharnic şi denaintea şi altor boiari, ca să-i hie lui dumisale dreaptă ocină şi moşie şi feciorilor dumisale. Şi pre acesta zapis al mieu să aibă a-ş face dumnealui Grama stolnicul zapis domnescu pre această ocină ce i-am vîndut eu. Şi pre mai mare credinţă s-au iscălit dumnealor aceşti boiari ce mai sus scriem şi iscăliturile. Aşe scriem şi mărturisescu cu acest zapis al mieu, să să ştie. Mai pe mare mărrie eu Orăş mi-am pus şe pecetea. [...]. 1632 (7140) iunie 12 M [p. 151] † Adecă Zăpălce ot Peletoci şi Ţinţar ot tam şi Nechita [ot tam] de Căţele[ş]şti şi Ion[n]aşcu ot tam şi Precup ot Ite[ş]şti, noi mărtorisim cu sofletele noastre cum au perit popei lui Andonie ot Peletiuci 1 bou şi o vacă pentru Ştefan ot tam. Apoi Ştefan s-au tocmit cu popa de ş-au pus a sa parte de ocin[n]î den sat de Peletiuci la popa Andonie zelog, pînă-i va-i da vitele sau 12 taleri bătuţ. De iasta mărtorisim noi cu estă scriso[r]re ca se fii de maria credinţî şi ne-m pos şi peceţele. Şi s-au tocmit den casa lui Precop ot Ite[ş]şti. De iasta mărtorisim ca să să ştie. […]. 1632 (7140) iunie 15, Iaşi M [p. 151] † [...] / [p. 152] şi aşea dzicîndu înnaintea domniei mele c-au pirdut un ric ş-au găsit acel uric şoltuzul den Peatră şi l-au colăcit ş-au cerşut un cal colac. Egumănul au dat acel cal, iar apoi au tăgăduit şoltuzul uricul. Derept [a]aceia, deacă veţi vedea cartea domniei mele, iar voi să-l strîngiţi să dea uricul. Iar de nu va vrea să dea uricul, să-l trimiteţi să stea de faţi înnaintea domnie mele. [...]. 1632 (7140) iunie 22, M [p. 164] † [...]. Scriem domniia mea slugilor domnii mele, pîrcălabilor de ţinutul Bacăului. Dămu-vă ştire că au avut dzi sluga noastră Ştefan diiac din gineni şi Ion şi Vasilie, feciorii lui Gherman din Hălăseni, ntea domnii mele, cu Văsi de la prisaca Boldescului, tr-o [o] ocină de la Birăşti, ce au fost pus zălogŭ de ... lui Văsii cu zapis de ... taleri la Gherman din Hălăseni ... <Şte>fan şi Ion şi Vasilie, feciorii lui Gherman, au venit la dzi şi aşteptat pî a patra ... preste dzi, iar Văsii n-au venit ...... . ... dacă voi veţi vedea tea mnii mele, ri toată partea a lui Văsii den Biră i să va alege partea o daţi în mîna lui Ştefan şi n şi Vasilie. Iar de-i să va mai / [p. 165] veni mult pre ocină, să aibă a Ştefan, iar alţii să nu între pre acea ocină. Iar de-i ea cu strîmbul, el va sta ţă naintea domnii m. [...]. [...]. 1632 (7140) iunie 28, Bîrlad. M [p. 168] † Ion Carapotona şoltuzul şi cu 12 pîrgari de tîrg de Bîrlad şi toţ bătrînii uraşului mărturisim cu sufletele noastre cum au venit naintea noastră Măriica, fata lui Ifrim visternicul şi cu nepoţii săi, cu Toader şi cu Gligorie / [p. 169] şi cu Măriia şi Irina, feciorii Ursului, nepoţii lui Ifrim visternicul, de nimene înbiiaţ, nici înpresuraţi şi-au vîndut a lor dereaptă ocină şi moşie, a cincea parte din sat din Bujoreni şi din Pipărcani şi din Băcsăneşti, de la Bîrlad şi cu vad de moră în Bîrlad, ce au avut ei de la părintele lor, de la Ifrim visternicul, de cumpărătură de la giupîneasa de la Măgdălina, fata lui Ionaşco, nepota Mihului medelnicerul. Şi iar au vîndut Măriica, fata lui Frim visternicul şi cu nepoţii săi, carii mai sus scrie, Toader şi Gligorie şi Mărie şi Erina, feciorii Ursului, nepoţii lui Ifrim visternicul, dintr-a cincea parte din sat di Bujoreni şi din Pipărcani şi Băcsăneşti, de la Bîrlad şi cu vad de moră în Bîrlad şi dintr-a cincea parte din Mastatici, partea lor ce li să va vini, cu vad de moră în Bîrlad, ce au vut ei de la părintele său, de la Ifrim visternicul, ce au avut el de cumpărătură de la Gligorie şi de la fratele său, de la Vasilie, de la feciorii Anghelinei, nepoata Mihului medelnicerul. Şi o-u vîndut Pîntei şi fratelui său, Boului, dereptu o sută de lei bătuţi. Şi s-au sculat Pîntea şi cu fratele său, cu Boul, de-au dat o sută de lei, bani gata, întru mîinile Măriicăi şi a nepoţilor săi, lui Toader şi lui Gligorie şi Măriei şi Erinei, cum mai sus scriu; şi le-au dat şi uricul dinnaintea noastră. Deci, deac-am vădzut noi a lor bună tocmală şi deplină plată, noi încă ne-am sculat şi le-am făcut lor zapis şi mărturie, ca să le hie lor ocină şi moşie şi lor şi feciorilor lor şi nepoţilor săi şi strănepoţilor săi, pî cînd ş-or face ei ispisoc domnescu. Iar altul să nu aibă a să amesteca nici dănăoară în veci. Şi pre mai mari credinţă ne-am pus şi pecetea uraşului pre această mărturie a noastră. [...]. 1632 (7140) iulie 3, Iaşi M [p. 172] † [...]. Dat-am cartea domnii mele rugătorilor noştri, egumenului şi a tot săborul de la svînta mănăstire de la Gălata lui Pătru vodă, den Deal, spre-acea să hie tari şi puternici cartea domnii mele a lua a dzecia den satul svintei / [p. 173] mănăstiri, den Şiviţe, cine va hi arat acolea, den pîine şi den fîn şi den peşte den bălţi şi den vii, să ia a dzece den vin şi den grădini den legumi, den ce vor hi şi dintr-altă den tot, fie cine va hi arat acolea sau va hi cosit, veri hie călăraş veri curtean veri hie cine va hi, de pre la toţi ca să aibă a lua a dzecia rugătorii noştri călugării ce mai sus scriem. Şi pentr-aceaia, nime să nu cutedze a ţinea sau a opri înaintea cărţei domnii meli. Iară cui să va părea cu strînbul, să hie să stea di faţă. […]. [...]. 1632 (7140) iulie 4, Iaşi M [p. 174] † […]. Scriem domniia mea la sluga noastră, la pîrcălabul de ţînutul Tutovei. Dămu-ţi ştire că domniei mele s-au jeluitu sluga nostră, Iftimie com ot Dragomăneşti pre Neculaiu Bălţatul ot Gîrdeşti, dzîcînd înnaintea domniei mele cum s-au sculatu Necolai Bălţatul ş-au făcut o carte de la domniia mea şi opreşte o parte de ocină din satu din Drăcsini, parte ce-au cumpăratu sluga nostră Iftimie com de la Mafteiu, feciorul lui Stiian, cum au adus Iftimie şi derese domneşti şi mărturie de la oamăni buni, cum au cumpărat[-au] această ocină. Dereptu acee, deaca vei vedea cartea domniei mele, iar tu să socoteşti de va hi făcut pre cee parte ce-au cumpărat Iftimie, tu să-l opreşti de pre [p. 175] acee ocină, ca să-ş strîngă Iftimie pîine de pre cîmpu şi fînaţă. Iar lui deva p<ăr>e cu strîmbul, tu să le dai dzi ste de faţă nainte domniei mele. […]. [...]. 1632 (7140) iulie 4 M [p. 180] † Eu, Lazar Moţoc, şi , Bernat diacul din Cozmeşti, şi eu, preutul Ştefan ot Hăleşteiani, şi eu, preutul Aton din Oborociani, şi eu, Irimiia din Săoni, şi eu, Alexa de Boroseni, şi eu, Focşia de Ruginoasa, / [p. 181] scriem şi mărturisim cu a noastră scrisoare cum au vinit înaintea noastră Toadea din Săoni, ficiorul lui Tudoran, şi Oncul şi frate-său, Nacul, ficiorii lui Gligorie, nepoţii lui Tudoran şi Grozava, fata lui Tudoran, strenepoţii Hromşei, şi au vîndut a sa direaptă ocină şi moşie din sat din Săoni, ce sintu pre apa Siretiului, a noa parte din satul den toto; vîndut-au dumisale Lupului Prăjescului ce au fostu postelnic diriptu şeasedzăci de taleri buni. Deci noi, deac-am vădzut vîndzindu ei de-a sa bunăvoe, de nime nesiliţi, nice asupriţi şi făcîndu-le dumialui deplină plată, pusune-am pre mai mare credinţă şi peceţile ca să aibă dumnialui a-ş face din[n] aceasta scrisoare şi dires domnescu. Însă s-au vîndut aceasta a noa parte din tot satul, din partea de mijloc, cu tot vinitul, cu vadu de moară în Siret şi cu belţi şi cu fînaţu la cîmpu şi la luncă. De aeeasta scriem şi mărturisim. [...]. † […]. . † […]. , m-am prilejit într-această tocmală. † Lazar Moţoc . † […].. † Eu popa Ştefan ot Hălîştüani . : † Zapis pre Săoani; ispisoc domnescu încă n-amu făcut prinsu, apoi amu făcut şi ispisoc demnescu. iulie 9, Iaşi M [p. 194] † Eto az, Stratul Bolea i Lupul cupar [...], mărtorisim cu ceastă scrisoare a nostră cum am văndut fratelui nostru, lu Dumitraşco Buhuş, giumătate de selişte Răvăcanilor, ce iaste în ţînutul Romanului, lîngă Criveşti, pentru patrudzeci de matce ca s<ă> hie dumisale dereaptă ocină şi cumpărătură cu tot venitul. Pre mai mare credinţă făcut-am această scrisoare şi ne-am pus peceţile. Şi în tocmeala nostră fost-au Savin Prăjescul şi Lupul Prăjescul. Să să ştie. U Ias, iul 9. Prăjescul iscal. Az Vasilie paharnic iscal. Az Lupul cupar pisah. Az Lupul Prăjescul iscaal. 1632 (7140) iulie 12, Iaşi M [p. 197] † [...] scriem şi mărturisescu cu ceastă scrisoare a me cum eu, de bunăvoe me am vîndut giumătate de sat ce să chemă Oncanii, în ţînutul Hîrlăului, cu hăleşteu şi cu moră şi cu case gata, frăţene-meu, lui Gheorghe Roşca vesternecul, derept o sută şe triidzeci de galbeni, bani gata şi triispedzeci poloboce de mere, ca să-i fie dumesale ocenă şe moşie în vece, neclătetă. Şe pre mai mare credenţă, cu mîna me am scres şe am iscălet, să fie de credenţă şi ca să-ş facă şe drese domneşte de pre acestu adevărat zapes al meu. Să se ştie. [...]. [...] . † Şi eu Iurgachii am fost la ceastă tocmeală ş-am iscălit . [...]. 1632 (7140) iulie 15, Bîrlad M [p. 201] † Aicea is şi mărturie cum au venit, înnaintea noastră anume popa de H<ăr>măneşti, Vasilie Buţucul şi popa Gligorie de Hărmăneşti, feciorul po lui Albaş şi Constantin aprod de Rădăcineşti şi Gheorghi de Rădeşti ... Busul şi a Cîrstei, fratele popei Buţucului şi Nechita, frae popei Buţucăi şi Dănăilă, feciorul lui Ştefan de Răsipeni şi ... iaşco Gorul de Răsipeni şi Casin, feciorul lui Ştefan tij Răsipe Ion Molofeiu de Răsii şi cu feciorii săi, cu Grozava şi .... a, feciorul său şi cu Antosiia, de nime neponudiţi, nici înpresusat şi vîndut a lor direaptă ocină şi muşie din sat din Răsipeni, de pe eravăţ, partea unui bătrîn, ge-i să vene partea lui Molofeiu, cu tot vnitul, din cînpu şi din pădure şi despre tot locul, pre hotarul cel bătrînu, pe unde au fost de veci. Deci şi noi, deacă am vădzut că vîndut lui Costantin Ciurei den Dăneşti, deci deacă am vădzut deplin plată şi de bunăvoe tocmeală şi o au / [p. 202] vîndut derept 55 de zloţi. Deci de acmu să nu mai aibă treabă feciorii lui Molofeiu [treabă] cu acea moşie, de acmu, înnaintea scrisorei noastre. Şi au scris ... Toader de Bîrlad, să să ştie. [...]. 1632 (7140) iulie 20, Iaşi M [p. 202] † Adecî eu, Fotul Şăfrancî bărbiiar ot Cotnari, scriu şi mărturisescu cu ceastî scrisoare a me cum am tocmit cu dumnealu jupînul Apostol postelnicu, de bunîvoia me, am vîndut o vie ce am avut la Băiceni, în dalul Frumuşenilor, derept doadzeci şi cinci de taleri bătuţi; cu o iapă şi cu şesă stupi şi cu bani ce i-amu plătit gardurile fac cu acest doadzeci şi cinci de taleri bătuţi. Ş-am vîndut dumisale ca să hie dumisale moşie direptă şi cuconilor dumisale. Şi pentru mai mari credinţî fost-au într-acea tocmalî dumnealui Grama stolnicul şi Buhuş logofătului. Văzînd noi tocmalî şi plăţi cum au plătit dumnealui fratele nostru Apostol postelnicu, noi am iscălit şi ne-am pus şi peceţile noastre ca sî se ştie, cum esti scris şi la catastivul tîrgului Cotnariolui. […]. Grama stolnic. 1632 (7140) iulie 21, Iaşi M [p. 203] † [...]. Dat-am cartea domniei mele boiarenului domniei mele credincios, Dumitru Buhuş logofătului al treile şi cui va trimite, să fie tare şi puternic cu cartea domniei mele a lua a dzecia din pîne şi din fîn, de pre o bucată de hotar a sa ce are în hotarul Tîrgului Frumos, de la cine vor hi araţi şi cine vor hi cosiţi pre acel loc al său şi din tot venitul, cum iaste obiceiul. Şi nime să nu cutedze a ţinea sau a opri înnaintea cărţii domniei mele. [...]. […]. 1632 (7140) iulie 24 M [p. 204] † […], scriem şi dăm ştire cu ciastă scrisoare a noastră, cum au venit la noi fraţii noştri, Lupul Prăjescul postelnic şi cu frate-său Ionaşco Prăjescul, cu cinstită cartea măriei sale lui [p. 205] vodă, scriind la noi cum ca să mergem să le împărţim satul Războianii, ce iaste în ţinutul Neamţului, pre Valea Albă, să le alegem părţile unuia de cătră altul. Deci noi am strînsu oameni buni, megiiaş, le-am împărţit satul în doaî, pre mijloc. Şi s-au venit Lupului postelnic partea din gios, giumătate de sat şi cu 9 vecini, anume: Crîstiian, Burlă, Vasilie, Vicol, Dămiian, Ion, Măteiu, Ionaşco, Sava, iară lui Ionaşco s-au venit partea din sus, iară giumătate de sat, cu 9 vecini, anume: Efrim, Nechită, Ion, Sava sînă Bantăş, Ştefan, Sava Romoniţă, Rusul, Florea si Nicula, Ionaşco brat Vicol. Şi le-am stîlpit, cum iaste obiciaiul, ca să le hie în lot locul în doaî, în vatra satului şi în cîmpu şi într-apă şi în pădure şi ca să aibă a-ş face şi direse domneşti. Aciasta scriem şi dăm ştire cu ciastă scrisoare a noastră. […]. 1632 (7140) iulie 29, Pietriş M [p. 205] † […], scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră cum ne-au trimăs măriia sa donmnu nostru ca să socotim cu oameni buni şi bătrîni, megiiaş de prenpregiur, slugi domneşti, oameni de ocină, neşte părţi de ocină ce au cumpărat în[n] a treia parte de sat den Pietriş, den partea de sus, dumnealui stolnicul Grama. Deci am strînsu megiiaş şi den sus şi den gios şi preoţi, pre Iacob Moţoc pitărel den Văscani şi Lazor /[p. 206] Moţoc diiac den Movileni şi pre Ivan stol den Mădărjeaci şi Gligorcea pit<ărel> de acole şi Toader păh<ărnicel> den Todereşti şi Ştefan păhărnicel den Drăgoteni şi popa Ştefan den Tîrgul Frumos şi Toader diiacul de acolo şi Creţul şoltuzul den Tîrgul Frumos şi popa Miiarea din Mădărjeaci şi Vasilie den Tîrgul Frumos şi alţi cîţiva oameni buni şi megiiaş de prenpregiur, socotit-am cum am aflat noi cu direptul cu suflete noastră. Şi i-am ales părţile de cumpărătură den a treia parte de sat den sus şi le-am stîlpit den partea Alexei, ce au înblat în patru părţi, trei părţi şi den partea Lucăi, ce înblă în trei părţi, o parte. De aceasta scriem şi mărturisim cu sufletele noastre, să să ştie. […]. † Iacob Moţoc . † Pop Iunaşcu . † Popa Ştefan . † Toader diiaconol . † Vasilii Chicoş . 1632 (7140) august 5, Iaşi M [p. 208] † […]. Dat-am cartea domnii mele egumenului şi a tot săborul de la svînta mănăstire Bistriţa spre-aceia să fie tari şi puternici cu cartea domnii mele a chema şi a soroci pre egumenul de la svîta mănăstire Tazlău ca să stea de faţă înnaintea domnii mele pentru neşte vii din tîrg din Bacău, care vii au cumpărat Orăş hatmanul de la feciorii lui Anghel şi le-au dat giupîneasa lui cu ginere-le său Onciul Iuraşcovici la svînta mănăstire Bistriţa pentru sufletul lui Orăş şi l-au scris la pomenic. Şi să-ş aducă şi diresele ce vor fi avîndu. Într-alt chip să nu fie. […]. 1632 (7140) august 6, Mogoşeşti M [p. 211] † [...]. Scriemu şi mărturisim cu sufletele noastre cumu au cumpărat popa Gligorie de Cozmeşti loc de doo case de la Vasilie şi de la sora lui, de la Porhira, feciorii lui Crîstiian şi a Todosiţei, din sat din Vereşeni, ce simtu pre apa Molduvei, cu tot venitul din tot locul, cu 24 de pămînturi din ţarină şi cu curături în luncă şi cu vadu de moară într-apa Molduvei, cu tot venitul din tot locul, din cîmpu şi din pădure şi din livedzi şi din bălţi, direptu o sută de taleri, bani buni. Deci noi, deac-am vădzut de bunăvoia lor, de nimene nevoiţi au vîndut, şi noi ne-am pus peceţile pre acestu zapis şi am şi iscălit. Deci să aibă popa Gligorie a-ş face şi zapis domnescu pre acestu zapis al nostru. Aciasta scriemu şi mărturisimu cum ştimu noi cu sufletele noastre. [...]. † [...]. [...] . † Vasilie Popăscul . † Căzan. † Ion. † Pop Marco. † Pop Ion. Constantin. Iuraşco. Pătraşco. Gligorie. <1632> august 20 M [p. 230] † Ionaşco Avram ce au fost vornic şi Ursu Vartic ce au fost vornic, Andriu stol din Poliţeni şi Andonii spăt<ărel> de acolo şi Ionaşco Bîtcovici diiacul şi Toader, sluga lui Iordachi visternicul şi Ionaşco Dinga din Bîrlad şi Ionaşco Zupcu şi Gavriţa şi Costantin de acolo de tîrg, mărturisim noi cu suflitili noastre cum au vinit naintea noastră Neculai, ficiorul lui Ursu Bălţatul ce-au fost pitar şi cu soru-sa, cu Dochiia, di nemene înbiiaţ, nici înpresuraţ şi au vîndut a lor direaptă ocină şi moşie din sat din Dragsini: au vîndut Neculai partea fratelui său, lui Gligorie şi a fratelui său, a lui Toader, şi Dochiia au vîndut partea sa; însă partea lui Gligorie o-u vîndut Neculai însuş, iar partea lui Toader o-u vîndut cu soru-sa, cu Dochiia, pentru ce le-au vîndut Toader partea lor din Lehăceni. Şi aceli trei părţi s-au vîndut cîte a cincea parte din giumătate de sat şi le-au vîndut lui Iftemie şi femeei sale, Todosiei, dereptu noadzăci di zloţ bătuţ, bani gata. Şi s-au sculat Iftimie şi femeia sa Todosiia şi au dat 90 de zloţ bătuţi, cum mai sus scrie, întru mînule lui Neculai şi a surorii sale, Dochiei. Deci noi, deacă am vădzut a lor bună tocmală şi deplină plată, noi încă ne-am sculat şi i-am făcut mărturie şi zapis ca să le hie lor ocină şi moşie şi lor şi feciorilor şi nepoţilor şi strănepoţilor, însă cărora le vor hi mai aproape. Iar alt să nu aibă a să amesteca nici dănăor în veci. Şi pre mai mari , ne-am pus şi peceţile pre această mărturie a noastră. Şi eu Zahariia diiacul am scris. […]. † Zahariia diiac . La esta tocmală am fostu şi u Ionaşco Zupco. Ionaşco Bîtcovici . 1632 (7140) august 20, Iaşi M [p. 231] † […]. Scriem domniia mea la boiarenul domnii mele, la Savin ce au fost hatman. Dămu-ţi ştire că domnii mele s-au jeluit egumănul şi cu tot săboriul de la mănăstire de la Bescerecani, dzicîndu că le înpresură Dărmăneştii o bucată de hotar şi neşte poeni ce sîmtu în munte. Pentru aceasta deaca vei vedea cartea domnii mele, iar dumneata să strîngi oameni buni, megiiaş din sus şi din gios şi boiari şi feciori de boiari, să cotiţi şi să alegeţi hotariul mănăstirii despre hotariul Dărmăneştilor, pre unde vor scrie diresele de la Irimiia vodă şi de la Radul vodă şi de la alţi domni şi să stîlpiţi cum veţi afla mai cu direptul. Aceasta scriem, într-al chip să nu faceţi. […]. † [...]. † [...]. <Înainte de 1632 august 28> M [p. 233] † Eu, Ion Carapoton şoltuz, şi 12 pîrgari şi Matheiu Roşca negoţitorul şi Enachi Goian şi Dinga şi Crăciun Ciudin şi Dumitraşco Iurga şi alţi toţ oameni buni tîrgoveţ din tîrgul Bîrladului. Cum au venit înnaintea noastră Toma Savei den Străoani şi cu fraţiău, anume Petrea, feciorii lui Alban şi Ionaşco cu fraţii săi, cu Berdilea şi cu fraţii săi, Costen din sat din Alban şi Sirbul şi Bătiia şi Grozea şi Mihăilă şi Andronic Hrom şi cu toţ nepoţii şi strănepoţ, ei, de bunăvoia lor, de nime nevoiţi şi neînprisuraţi, de au vîndut un vad d moară pre gîrla Putnei, suptu Măgură, ot volost Putna, ce-au avut la sat la Vităne<şti>… au vîndut un bătrîn tot aceşti oameni ce simtu mai sus scriş, cît sintu într-acest vad, trei bătrîni, de o au vîdut Nacului, feciorul lui Iani din tîrg din Bîrlad. [p. 234] Şi iar dnu bătrînu, au venit înnaintea noastră Costin, feciorul ai Vlădoe şi cu ne ai Vlădoe, cu Măriia şi Grozava Ar şi altă Mărie, fata Simi, ai Vlădoe şi Giurgea, ginere lui Vlad şi Tudora Alecsoe, fata auşca, iar fata ai Vlădoe şi cu toţ nepoţii şi strănepoţii lor, d alt bătrîn, iar Nacului, feciorul lui Iani. Şi iar alt bătrîn, au venit înnaintea n Andronic şi soru-sa, Măriia şi Vasilie, feciorul Lupului, şi Rusul, nepotul lui, <şi Ionaş>co, feciorul Gligorcei, feciorii ai Trifănese şi cu toţ nepoţii şi str<ăn>epoţii şi cu tot rodul lor, de au vîndut acel vad de moară. Ce au fost într-acel vad trei b<ătrî>ni şi din într-acei trei bătrîni aceşti oameni toţ ce simtu mai sus scriş de au vîdut Nacului, fecioru lui Iani din tîrgul Bîrladului, dereptu şeasedzăci de taeri bătuţ, bani gata, ca să fie lui ocină dereaptă şi moşie, lui şi feciori lui şi nepoţilor şi strănepoţilor şi a tot rodul, cene se va alege mai aproa. Deci noi, deaca am vădzut ce au vîndut de bunăvoia lor cei oameni, toţ ce simtu mai scriş şi deplină plată ce au plătit Nacul, feciorul lui Iani, în mînule lor, noi ăcut cest zapis lui Nacului, ca să fie lui de mare mărturie pînă-ş va faci alt zapis e la măriia sa, de la vodî. Şi pentru mai maredinţă am pus peciatea tîrgle noastre într-acest zapis. 1632 (7140) august 29, Iaşi M [p. 242] † […]. Scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră cum au venit la noi şi înaintea noastră Vasilcea ap ot Unguraşi, ot volost Nemeţcu, împreună cu dumnealui Dumitraşco Şoldan vel spătar şi ne-au mărturisit cum s-au rugat Vasilcea lui Şoldan spătariul să-i facă bine de patrudzăci de zloţi, fac 16 galbeni buni, să să plătească de unde au fost nevoia lui. Deci domnealui Dumitraşco Şoldan vel spătar i-au făcut bine cu acei bani şi s-au pus Vasilcea zălog a sa direaptă ocină şi moşie, a patra parte de sat, den giumătate de Unguraşi, lîngă Dulceşti, care bani i-au dat dumnialui spătariul cel mare de faţă denaintea noastră ca să-i dea la Svetii Dumitrie acei 40 de zloţi. Deci de-i va faci plată atunce, să-ş ţie ocina Vasilcea, iară de nu-i va da banii să-i mai dea Şoldan spătariul cum să va afla cu direptul şi să hie lui direaptă ocină şi cumpărătură şi să-ş facă şi direse domneşti. Să să ştie. […]. 1632 (7140) august 30 M [p. 243] † […], scriu şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră cum m-au trimis măriia sa domnu nostru […], pentru pîră ce au vut mănăstirea Pîngăraţul cu satul Dărmăneştii pentr-o bucată de hotar, ce-au intrat Dărmăneştii în hotarul sfentei mănăstiri. Deci noi am strînsu boiari şi feciori de boiari şi mulţi oameni bătrîn şi tineri şi călugări di printr-alte svente mănăstiri bătrîne de demultu şi tîrgoveţi de Piiatră, şoltuzul cu pîrgarii şi cu mulţi orăşeni bătrîni şi tineri, ş-am mărsu acolo, pre unde iaste hotarul poenii, penpregiur a Pîngăraţulu şi le-am cetit uricele şi zapisele, pre rîndu, de la toţi domnii pînă astădzi şi scru toate pre o urmă uricele şi zapisele mănăstirei că nu au nice o treabă Dărmăneşti. <Şi> am aflat şi oameni bătrîni de la Alexandru vodă de ne-au spus pre urma uricelor şi zapiselor şi pre unde ne-au spus oameni bătrîni cu sufletele sale, noi le-am rădicat stîlpi, cum au fostu învăţătura a cinstită cartea măriei tale, dintr-apa Bistriţei, din stîncă, în dereptu locului, în fîntînă la Răchită, de-acii toată poiana […] pînă la Straje. […]. [... ] . <1632 septembrie 1 – 1633 august 31> (7141), Iaşi M [p. 245] † […], scriu şi mărturisescu cu cest zapis al mieu, însumi pre mine, cum de nime neîmbiiat, nice asuprit, ce de bunăvoia mea, am vîndut satul Cotela, ce iaste în ţinutul Hotinului, dumiisale mai mare frate, vornicului Gavrilaş şi satul Păltinişul, ce / [p. 246] iaste în ţinutul Dorohoiului şi din uric de la Pătru vodă ci-am fost cumpărat eu şi aşijderea o parte de ocină, cîtă să va alege din ispisoace, din sat din Budina. Ş-am vîndut dumiisale vornicului Gavrilaş pentru optu sute de de lei. Ş-am luat plată deplin şi direse şi ispisoace ce am avut eu pre acel sat, anume Cotela, cu hălăşteia şi satul Păltinişul şi pre acia parte, cîtă să va alege din sat din Budina, acele ispisoace toate le-am dat la mîna fratelui nostru mai mare, dumisale vornicului Gavrilaş, ce să-i hie ocină şi moşie, cu tot venitul. Şi-ntr-aceia tocmală şi vîndzare fost-au Pilipovschii şi Costantin Stîrcea şi Hăjdeu şi Costantin Drăguşescul şi Isac Stîrcea şi Ghiorghie Corosteanul şi Anghel şi Visar şi Ionaşco Brîndzeanul şi alţi boiari mulţi şi feciori de boiari. Şi pre mai mare credinţă, pusu-mii-am şi pecetia cătră acest zapis adevărat al mieu, să se ştie. Şi s-au prilejit şi Vasilie Vartic. Şi eu Dumitraşco Mihul am scris, să se ştie. […]. † [...] . † Şi eu Avram de Lucăceni, încă m-am prilejit la aciastă tocmală. † […] . Ca să aibă a să rade Cotela şi din ispisoc domnescu, că nu s-au tîmplat apoi. […]. <1632 septembrie 1 – 1633 august 31> (7141) M [p. 247] † Adecă noi, Ştefan şi cu surorile, cu Mărica şi Sofroniia, feciorii Anniţii, nepoţii Vasilcăe şi aşijdere Ghirghina şi cu surorile sale, Ilina şi Iona şi cu un frate al nostru, feciorie lui Ionaşco, nepoţie Vasilcăe, de neme nevoiţi, nice siliţi, ce de bunăvoia nostră am vîndut dereaptă otcină şi moşie nostră, cît am vîndut în sat în Săcuiani, în vatra satului, cu loc de casă şi în moră o dzi şi o noapte şi co loc di prisacă şi în ţarină, în loc 19 pămînturi şi cu tot vinitul, ci să va alege parte nos[s]tră, ciia am vîndut Gligăi din Cuciulaţi şi femeii sale, Măricăi, să le fie ocină şi moşie şi feciorilor şi nipoţilor lor, dereptu 18 di galbeni, bani buni. Şi la tocmala nostră au fost Strătilă di Onceşti şi Sava de acolea şi Simion vis din Săcuiani şi Tofan, feciorul preutesii de acolea şi Pavăl den Cuciulaţi şi mulţi omini boni din megeşi. Şi eu popa Anton am scris cu mîna me, să să şti. † […]. 1632 (7141) septembrie 2, Iaşi M [p. 253] † Adecă eu, Todosiia, giupîneasa răpăosatului Ionaşco Peicul ci-au fost sulger, însămi pre mene mărturisescu cu cest zapis al mieu, cum eu, de bunăvoia mea, de nimene nevoită, nici înpresurată, am vîndut a mia direaptă ocină şi moşie, giumătate de sat de Cîrligi, ce iaste în ţinutul Neamţului, cu vatra satului şi cu hălăşteu şi cu vad de moară şi cu loc de pădure şi de cîmpu şi de fînaţ şi cu tot locul ce să va alege. Aceii giumătate de sat o amu vîndut dumisale lui Iordachie visternic dirept o sutî şi cindzeci de taleri bătuţ. Şi în tocmala noastră au fost boiari de curte, anume: Dumitraşco Şoldan stolnicul cel mare şi Ionaşco Rusul vornicul de poartă şi Maxin Popovici şi Costantin Stîrcia şi Gheorghie Boţ diiac. Dirept acea, ca să-i fie dumisale giupînului Iordachi vistiiarnic direaptă ocină şi moşie în veci şi să-ş facă dumnealui şi direse domneşti. Şi mai pre mare credinţă, noi carii simtem mai sus scriş iscălit-am / [p. 254] şi ne-am pus şi peceţile cătră acest adevărat zapis. Şi eu Dumitru uricar am scris, ca să să ştie. […]. 1632 (7141) septembrie 6, Iaşi M [p. 258] † […]. Dat-am cartea domnii mele slugii domnii mele, lui Simion Purece, spre acea să hie tare şi puternic, cu cartea domnii mele, să oprească şi să ţie neşte fînaţe ce sîntu la Roman, pentru căci iaste a lor direaptă ocină şi moşie. Iar cui va părea cu strînbul să vie să stea de faţă înnaintea domnii mele. Aciasta scriem. Într-alt chip să nu hie. […]. † [...]. <1632> septembrie 8, Bîrlad M [p. 258] † […]. Dat-am cartea domnii mele boiarenului nostru, lu Apostol ce au fos postelnec, pre cee va tremite să hie volnec, cu artea domni mele, / [p. 259] a lua a dzecea la sat la Vorneceni, din pîne, cine a hi arat la cela sat şi din fîn şi den grădeni, or de vor hi şi cărat de pre cîmpu, încă toţ oamenii cari-i vor hi făcut bcate la cela sat să aibă a da cum le s-au luat şi mai denainte vreme. Aşejderele şi den vii să ibă a lua a dzecea şi cari omeni nu vor fi dat an den vii a dzecea, să aibă a le lua acmu den tot venitul, cum au dat şi altă dată. Nime să nu hie scutelnec naintea cărţei dumnie mele. […]. <Înainte de 1632 septembrie 12 > M [p. 262] † Cum au venit înaitea noastră Simion şi soru-sa, Grozava, de şe-au vîndut partea sa de ocină de satǔ de Dăneştu, de bunăvoe, de nime împresurat, cîtă i să va alege partea lui şi a sorori-sa, a Grozavei, de ocină, cu loc dă moră în Başău. [p. 263] Şi s-au neguţat denaitea noastră dcrept 20 de taleri de-argintu şi i-au dat giupînul Miron denaitea nostră, şe-au fostu popa Mătei şi popa Ştefan şi Văscan şi Gorghie şi mulţi ome[ne]ni buni, ca să-i fie lui ocină în veci de veci. Şi-s aceşti omeni buni de tîrgu de Suceava. † Şi <şi-au pus> pececi lor spre ma mare mărturie. 1632 (7141) septembrie 20, Iaşi M [p. 270] [...] † Dămu-vă ştire, deaca veţ vedea cartea domnii mele, iar voi să aveţ / [p. 271] a lăsa în păci o cîrcimă mare şi un cojocar şi un meserciu şi un hoştinar, ce sîntu a svintei mănăstiri episcopii de Huş, întru nemică să nu le învăluiţ, pentru căci nu vă sîntu voao în samă. [...]. 1632 (7141) septembrie 20, Iaşi M [p. 271] † [...]. Dat-am cartea domniei mele rugătorilor noşt[t]ri de la sveatai mănăstiri de la Bistriţă spri aceia să hi e tari şi ternici, cu cartea domniei mele, a loa a dzecea den viin de la Bacău, de pre Valea Călugărului, ce-i dată de Ştefan vodă, ca prisacă, sveatii mănăstiri Bistriţii, ci să vor găsi acolo pri acea vale, cum mai sus scrie. Şi derept aceia, nime să nu cutedzi a ţinea sau a opri înnaintea cărţii domnie mele. Aşijderele şi voi păharnici de Bacău treabă să n-aveţi a looa a dzecea den vin ce-a hi pri locol sveatii mănăstiri a Bistriţii. Iar coi va părea cu strînbul să vie să tea de faţă înnaintea domniei mele. [...]. 1632 (7141) septembrie 20 M [p. 272] † Adecă eu, Galaftion egumănul de la mănăstire de la Sveaii Sava, şi cu tot săborul mărturisim cu iastă scrisoare a nostră cum au vinit la noi Olena, femeia lui Grăgan Mălai şi cu ficiorii săi, cu Ionaşco şi Dumitraşco şi Vasilie şi Anghelina, în dzilele lui Gaşpar vodă, de au pus zălog în dooaî săptămîni giumătate de sat de Blişcenăuţ şi a patra parte de Zubriceni, în ţinutul Hotinului, de le-am dat 100 de galbeni, bani buni, de ş-au răscumpărat de la pierdzare pre un ficior a ei, anume Samson. Deci le-am pus dzi de vreo dzece ori şi am aşteptat şeapte ai, pînă în dzilele Radulu[lu]i vodă, în domniia a dooaî. Deci, deaca am vădzut că stau banii pietori a sveati mănăstiri şi au fost luat banii cu camătă, de s-au pus camătă întocma cu capetele, noi i-am strînsu. Deci au mai dat dentr-acea sută de galbeni, au dat 30 ughi, iară pentru 70 de galbeni şi pentru acea camătă ei ş-au lăsat satele piitoare. Deci noi le-am vîndut lui Ghiorghie Jorăi dereptu acei 70 ughi, bani buni. Deci le-au ţînut 7 ai, pînă în dzilele lui Alecsandru vodă Iliiaş. Deci acmu au vinit de au pîrît pre Ghiorghie Jora, iară el ş-au pus sodăş, cum au cumpărat de la mănăstire. Deci legea au zîs că de vor vrea, de bunăvoia, ei să întorcă acei 70 de galbeni călugărilor, iară călugării să întorcă Jorăi ce vor hi luat de la dînsul. După aceia, ei s-au tocmit de bunăvoia lor în de sine. Deci au dat ei 15 ughi bani buni călugărilor şi le-au dat giumătate de sat de Blişcenăuţi şi au dat Jora 55 ughi, bani buni şi i-au dat a patra parte de sat de Zubriceni, de s-au înplut cei 70 ughi, ce scrie mai sus. Şi într-a[a]iastă tocmală au fost mulţi boeri. [p. 273] Şi pentru mai ma credinţă pus-au şi pecetea mănăstirei, ca să n-aibă ei a să mai pîrî în veeci pentru aiastea ocine, pentru căci le-au fost lor tocmală de bunăvoia a lor, ca să se ştie. [...]. <1632 septembrie 21 – 1633 aprilie> (7141), Iaşi M [p. 277] † [...]. Scriemu domnea mea slugiloru dumnii mele, Alecsa din Popeşti şi Todoranu şi Savolu dinu Cosiţeni. Dămu voa ştiru că s-au jăloitu sluga nostră, Ionaşco [p. 278] Jorea dvornic i popa Gligorie dinu Iaş, dzîcîndu are ocină în satu înu Rădeni. Deci Dănila şi frate-său, Vasilie, şi Mihăilă Unbraru şi alţi răzeş carii au ocină acolea, nu le lasă părţile acolea, ce le-au avut si cosescu în toţi aii şi înpresoră partea de ocină ce li să vine acolea şi eii .au ocină cîtu şi dînşii. Printru aceia, de veţi vedea ceasta carte a domii mele, iar voii să strîngeţi omini buni, megiiaş, de să socotiţi cu omini buni şi să alegeţ toate părţile pre 4 băt, carii cîtu i să va veni pre bătrîni şi cine cîte cîtu i să va vini pre bătrinu şi cine ce au compăratu, să le faceţi cărţi de la voii şi de la omini buni. Iar coi va părea co strîmbolu, să le dai dzi să stea de faţă înnaintea dumii mele. [...]. † [...]. 1632 (7141) septembrie 22 M [p. 279] † Eu, Vasilie, feciorol loi Ignatu şi Agahie fetei loi Toader de Băliţiştie, mărtorisesco eu însomi pe meni co cisto zapis al miu com am dat a me moşii şi ocină de sat de în Boliţişti, pe Stodeneţ, şi de în sat de întri /[p. 280] pe Bogdana, ci este parte nostră, moşie dereptă de bonăvoi me, loi Mrăuţă pîrcălabol, de mi-am plătit capul de la cormu prentr-o cal ci am forat a loi Crăcion de Bicani. de înainte loi Erimie căpitan şi Eiachim de Coşeşti şi Stîrcol de acolea şi Ştifan de acolea şi Vasilie Coşescol şi Cozma croitor ot Ias şi Macarie cojocar ot Vasloiu şi Nestor Dăncos ot Ivăneşti şi Danail călogărol i denainte a molţi omeni boni şi bătrîni, ca să-i hie loi moşie în vec. Eră de a nostru sămîţă şine va v re să o scopere să abă a da o cal, că aşe am tocmit, ca să ştie. [...]. 1632 (7141) octombrie 10, Iaşi M [p. 282] † [...] Dămu voao ştire că domnii mele se-au jeluit sluga noastră Onciul ce au fost staroste pre Lupul cuparul, ginere lui Rugină, şi aşe-au dzis innaîntea domnii mele că-i ia o bucată de loc cu fînaţe den hotarul Şendricenilor cătră hotarul Şelişeului, cu tăriia sa. [p. 283] Dereptu aceia, daca veţ vedea ceastă carte a domnii mele, iar voi să socotiţ cu oameni buni, de va fi aşea şi de va fi aratu sau cosit pespre stîlpii Onciului, iar voi să-i luaţ 12 boi şi la domnii mea să-i aduceţ [şi la domniia mea să-i aduceţ] şi să le daţ dzi s<ă> vie de faţă toţ cu uricele sale înnaintea ele ... opriţ cu fînaţ cu tot, pînă-ş vor întba înnaintea domnii mele [pînă-ş vor întreba] şi hîrtie de dzi încă să le faceţ. [...]. 1632 (7141) octombrie 15 M [p. 283] † Adecă eu, Mariica Ihnătoae, însămi mărturisescu, cu cest zapis al meu cum de bunăvoia mea, de nime nevoită, nici înpresurată, ce de bunăvoia mea am vîndut o parte de ocină din Şendreni, partea lui David, feciorul Magdei, nepotul lui Ciocan, ce-au fost direaptă cumpărătură mie şi soţul mieu, lui Ihnat Manoleţ, de la David, ficiorul Magdei, carele mai sus scrie. Ş-am vîndut lui Ghiorghi starostei de neguţători de tîrgu de Iaş pîntru treidzăci de taleri bătuţ. Pintru cît au fost cumpărătură de noi, pentru atîta s-au vîndut şi lui Ghiorghi starostei. Mai mult nu s-au vîndut. Ş-am vîndut din giumătate de sat de la Şendreni, den partea din gios a opta partea. Ş-am vîndut dinnaintea a oameni buni, anume: Argherie staroste za cupţom şi Toader Hagi şi Ghiorghi Hanul şi Mirăuţă, fratele Măricăi, şi Costan- /[p. 284]tin, ficiorul lui Mirăuţ, şi Alexa neguţătoriul şi Zahariia cupeţ şi mulţi oameni buni. Iar noi aceşti oamini buni, dac-am vădzut tocmală bună întru dînşi şi plată deplină, pintru credinţa pusune-am şi peceţile, ca să să ştie. Eu Mihălachi, [...]. [...]. 1632 (7141) octombrie 20 M [p. 286] † Adică eu, Iuraşco, screiu şi mărtoresesco co cesto zapis al meu com eu de bunăvoia mea, de neme nevoit, nice asuprit, nece îngreoiat, ce eu deo bunăvo mea am vîndut a mea dreaptă ocină şi moşie ce să va alege partea Arvasiai, fică Cătălinii, din sat den Rosi, de vatra satolui şi co iaz izit şi den cînpo şi den ţarină şi den del şi den vale şi den pădure, co tot vinitol. Aceasta ocenă o-m vîndut eu dumisale giupînesăi Păscălinei şi hiiului dumisale, lui Dumitrache, ca să-i fii dumilorsale dreptă ocină şi moşii a nepoţilor dumilorsale, o-m vundut drepto patrudzice de taleri bătoţ. Şi în tocmala dumilorsale au fosto popa Ionaşco den Căteşeni şi popa Avram de Piticeani şi Petre hotnogol ot tam şi Vasilii de Mesăneşte şi Ştefan ot tam şi Costin de Rosi şi Toader de Negoşeni şi molţi omeni buni bătrîni şi tene au fosto într-acea tocmală. Pe mai mare credenţi ne-amo pos peceţile şi iscălitorile. † Însă aiasta parte, o-m conpărat eu Iuraşco Goişor de l Arvasiia, fita i, Cătăline. † […]. † [...] . 1632 (7141) octombrie 20, Ruşi M [p. 287] † […], Iuraşco, scriu şi mărturisescu cu acest zapis al mieu cum am avut o parte de ocină în sat, în Ruşii Goei, cumpărătură de la[a] Arvasiia, fata [a] Cătălinei, iar eu de bunăvoia mea, de nime nevoit, nice asuprit, eu am vîndut acea parte de ocină din Rusi, ce să va alege, cu tot venitul, din cîmp şi din pădure şi din poiate şi din hălăşteu şi cu case gata[a] şi cu pivniţe. Aceia am vîndut dumisale giupînesei Păscălinei şi fiului său, lui Dumitrachi, derept patrudzăci de lei, bani gata[a], ca să fie dumilorsale direaptă ocină şi moşie, cu tot venitul, neclătit în veci. Şi să aibă a-ş face diresă domneşti. Şi întru tocmala noastră fost-a mulţi oameni buni şi bătrîni şi preuţi, anume: popa Ionaşco ot Căuteşani şi popa Avram ot Piticiani şi Petrea hotnogul ot tam şi Vasilie ot Mesehăneşti şi Ştefan ot tam şi Costin ot Rusi şi Toader ot Neguşeni. Derept aceia, noi toţi, vădzindu tocmala lor de bunăvoe şi plată deplină, pus-am ale noastre peceţi şi iscălituri pre aiastă adevară scrisoare să hie lor de mărturie. Să să ştie. [...]. [...] . 1632 (7141) noiembrie 1, Bogdăneşti M [p. 288] † [...]. Adecă au venit naintea noas-/[p. 289]tră Anghelina, fata[a] Măriicuţei, nepoata[a] popei Ianului, de nime nevoită, nice asuprită, ce de a[a] ei bunăvoe şi au vîndut a sa direaptă ocină şi moşie din sat din Doljeşti, a şeasea parte, cu tot venitul ei din cîmpu, din vatra satului, din săpături, din pădure, din pomete, dintr-apă şi cu vadu de moară într-apa [a] Albîei, ce acela sat iaste pre apa Siretiului, în ţinutul Romanului. Aceia au vîndut mătuşei sale Păscălinei şi feciorului ei, Dumitrachi. derept patrudzăci de galbeni, bani gata[a]. Deci noi, vădzindu de bunăvoia lor tocmală şi plată deplin, noi am făcut dumilor sale, Păscălinei şi fiiului, lui Dumitrachii, de la noi acest zapis, ca să-i fie lor de credinţă şi de mărturie şi ca să-ş facă şi direse domneşti. Şi mai pre mare credinţă şi mărturie pus-am şi ale noastre peceţi şi iscălituri pre aestă adevărată a noastră scrisoare, ştie. † [...]. <1632> noiembrie 3, Iaşi M [p. 294] † [...] şi mulţi ficiori de boiari. Scriem şi mărturisim noi cu cestu zapis al nostru cum au vinit înnaintea noastră Tofan Sechili şi nepotu-său, Neculaiu Sechili, de a lor bunăvoe, de nime nevoiţi, nici asupriţi şi-au vîndut a lor direaptă ocină şi moşei, toată partea lor din sat din Căbăceni, pre Jijiia, ce iaste în ţinutul Hîrlăului, toată partea lor ce să va alege din tot locul, din vatra satului şi din ţarină şi din cîmpu şi din fînaţ, cu loc de hălăştieu şi cu vad de moară în Jijia şi din pădure şi din tot locul, ce să va alege partea or. De: o au vîndut dumisali fratelui nostru Lupui Prăjescul ce au fost postelnic dereptu o sută şi cindzăci de galbeni şi dzece iape. Dici dumnealui frateli nostru Lupul Prăjescul ce au fost postelnic s-au sculat şi au plătit tot deplin acei bani, ce mai sus scrii, 150 ughi şi 10 iape, dinnaintea noastră. [p. 295] Deci noi, vă[d]dzîndu de bunăvoia lor tocmală şi vîndzare şi deplină plată, noi încă i-am făcut dumisali fratelui nostru Lupul Prăjescul ce au fostu postelnic zapis de la noi, ca să-i hii dereaptă ocină şi moşie şi cumpărătură cu tot vinitul ce să va alege din tot locul. Şi pre mai mare credinţă am iscălit şi ne-am pus peceţili cătră acesta zapis. [...]. 1632 (7141) noiembrie 3, Iaşi M [p. 295] † […]. Dat-am cartea domnii mele rugătorilor noştri, egumenului şi a tot săborul de la svînta mănăstire la Arun vodă, spre-aceia să fie tare şi puternic cu cartea domnii mele a ţinea şi a opri şi apăra un sat, anume Miereştii, ce iaste în ţinutul Tecuciului. Ce au fost acest sat, ce mai sus scrie, a lui Enachie postelnicul, direptu de moşie, cumpărat pre a săi direpţi bani şi acmu /[p. 296] la moartea lui, l-au dat svintei mănăstiri ce mai sus scriem, de la mănăstirea lui Aron vodă, direptu sufletul său şi a părinţilor săi. Deci pentr-aceia, altu nime să n-aibă nime să amesteca într-aceasta sat, ce mai sus scriem, nici în bucate ce vor hi, ce numai ca să aibă treabă rugătoriul nostru egumenul şi cu călugării de la svînta mănăstire de la Aron vodă. […]. [...]. 1632 (7141) noiembrie 3, Iaşi M [p. 296] † [...]. Dat-am cartea domnii mele rugătorilor domnii mele, egumănului şi a tot săborul de la sfînta mănăstire de la Sveati Sava din tîrg din Iaşi, spre aceia să hie tari şi puternici cu cartea domnii mele a ţinea şi apăra şi a opri viile sfentii mănăstiri, de la Cotnariu, cu crame cu vin, cu tot venitul, care vii le-au dat sfentii mănăstiri răpăusatului Ianachie postelnicul pentru sufletul său şi a părinţilor dumisale. Dece şi domniia mea, vădzînd darea şi miluirea răpăusatului postelnicul Ianachie, domniia mea aşijdirea am dat şi am întărit sfînta mănăstire Sveati [p. 297] Sava să-i hie şi de la domniia mea dare şi miluire şi întăritură, neruşăit niceodată înnaintea domnii mele. [...]. 1632 (7141) noiembrie 3, Iaşi M [P. 298] † […]. Scriu domniia mea la toţi oamenii den sat den Trohăneşti, de ţînutul Tecuciului. Dămu-vă ştire că acel sat au lăsat cu limbă de moarte să fiţi a slugei domniei mele, a lui Panaiut. Pentr-aceia, deaca veţi vedea cartea domniei mele, iar voi să aveţi asculta de dînsul întru tot ce va da învăţătură. Într-alt chip să nu faceţi. [...]. [...]. 1632 (7141) noiembrie 6 M [p. 299] Adecă eu, Tinco cel Bătrîn ot Grămeşti ce-au fost vătaf ot graneţă, Moncean şi brat ego, Griga, moşeni bătrîni de Onut de Sus şi Fodor Didiche ot Dobrinăuţi, din sămînţîie lui Vertăian şi Marco ot Arjavinţă şi Isache ... ficior vătămanului ot Horoşăva, fiindu noi toţi moşeni din ţara Moldovii şi megeieşi dimpregiur, de Ţara de Sus, iar acmu sîntem lăcuitori ot Hroşova, /[p. 300] în ţărmurile Nistrului, lăcuitori de Ţara Leşască şi din Moldova, acmu noi toţi mărturisîm cu sufletele nostre precum ne-i drag Dumnezău cela ce-i întru Svînta Troiţă, Părintelui, Fiului şi Duh Svînt, cum credem întru Svînta Troiţă şi cu svînta dreptate mărturisîm cini au ţînut din veci moşîi Onut de Sus. Noi toţi caţi scriem mai sus ştim cu sufleteli nostre au ţînut Ionaşco Holovca şi cu Bran Frăţîian, iar după moartea lui Frăţîian au ţînut ficior lui Frăţîian, Ionco, iar după moartea lui Ionco au ţînutu-o Bran Scripco şi ş-au făcut moară din pajeşte şi au ţînut-o în dzileli lui Ion Sîmion Moghila voivod, pîn au vinit Coreschii şi l-au ucis căzacii pe Coreschii, iar după puţînă vreme au rămas acea sîlişte pustii pîn-la domnii lui Alexandru vodă. Deci au vinit feciorul lui Ionco, Ghiorghi, nepot lui Frăţîian, ot Moldova şi ş-au făcut şi acela moară într-acela loc, pe locu lui Scripco, unchiu-său. Pentru acee sîntem noi toţi marturi cu sufletele nostre şi această mărturie o dăm dumisali lui Ghiorghi, sin răpoosatului Ionco, nepot lui Frăţîian ot Vaslovca, să aibă credinţă la staroste ot Cernăuţi, unde este scaunul mării sali lui vodă şi la alţî boeri cari or fi aleşi de credinţă mării sale lui vodă, iar noi cum ştim cu sufletele nostre mărturisîm cum nu este amentrele. Iar precum dumnealui ficiorul Stîrcii lui Pătrăşcan, anume Isachi Stîrcea, ce elu dzici că ari parte în toate hotarăli Onutului de Sus, în moşia răpoosatului Ionaşco Holovca şi răpousatului Frăţîian, noi cu sufletili noastre nu ştim să ţîi cineva acea moşîi din sămenţîia Stîrcii, făr decît ştim că au cumpărat Pătraşco Stîrcea o parte a popei de la Romanca, ce le au fost cumpărătură partea popei, ce au fost cumpărat Ionaşco Holovca stîlpul cel din jos, pe Nivru, unde sînt şi semni buni şi să cunoaşti cari moşiani pe unde au ţînut. Şi noi sîntem marturi bătrîni, unii sîntem de seaptedzăci de ai, alţî şi de optdzăci de ai, ş-aşea ştim cu sufleteli nostre, cum au cumpărat răpăosatul Stroici vel logofăt ot Făgăraş partia popei şi de la Iacob gineri lui Făgăraş. Pentru aciei, noi mărturisîm cu această scrisoare a nostră, nu cu altă, ce cu sufletili nostre, să fii procletu şi anaftima şi arămafta de trii sute şi 18 oteţi din Nechei, de ştim noi să hi ţînut moşii Stîrcii vro moşîi la stîlpul cel de sus a Onutului de Sus, făr-de ce ştim acea parte cumpărată, parte popei şi s-au făcut Patraşco Stîrcea moară pe apa Nivrii şi acolo au ţînutu. Iar această scrisoari a nostră deschisă şi driaptă cu giurămînt mari şi cu afurisanie, această scrisoari o dăm din mînule nostre denainte dregătorilor şi denainte vătămanului Ioan de Hroşova, satul vlădicăi ot Cameniţă. Şi într-acesta chip, cu mărturii sufletelor nostre, o dăm pe mîna dumisali lui Ghiorghi şi o trimitem la staroste ot Cernăuţi, la scaunul mării sali lui vodă. Şi aceste toate lăsăm pe credinţa sufletului dumisali pan Onciul Iuraşăscul, carile este de credinţă mari mării sali lui vodă şi a toată ţara Mol-/[p. 301]dovii, asijderi şi pe credinţa altor omeni de ţînut Cernăuţilor, cari or şti bini ca şi noi. Iar cini n-a mărturisi drept cu sufletul său, acela o să de răspunsu înnaintea înfricatului giudeţ, cari giudeţ aşteptăm la a doa viniri a domnului nostru Isus Hristos, iar noi mărturisîm pe bătrîneţăli nostre şi pe agonisîta [i] trudii nostre şi pre viiaţa traiului nostru ceştii lumi, ca să fie aceasta de credinţă domniilor vostre. [...]. Pis popa Stefan de Hroşova. Şi pentru mai mari credinţa ne-am pus şi degiteli. † Tinco. † Ion Moncean. † Griga. † Fădor Didiche. † Isache. † Marco. 1632 (7141) noiembrie 7 M [p. 301] † Andreiu ureadnic ot Bîrlad şi Glegorie Surtă şi Glegorie den Cociuba şi Gavril Musteaţ<ă> şi Gavril, feciorul lui Surtă şi Ursul, feciorul Zaharei din Ghergheşti şi Strătulat şi Frăteiu mărturisim cu sufletele noastre cum au venit naintea noastră Focşa de Băleţeşti şi cu feciorie săi, de nemene înbiiaţ, nece înpresuraţ, ce de a lor bunăvoe şi au vîndut a lor dereaptă ocină şi moşie den sat den Băliţeşti, a cincea parte de Băliţeşti, cu vad de moră şi cu tot venitul, lui Ifrim şi femeei sale, Hilinei, dereptu un cal şi patru oi şi s-au biciuluit calul derept treizeci de lei şi oile cîte un leu. [p. 302] Deci poi, deacă am văzut a lor bună tocmală şi deplină plată, noi încă ne-am sculat şi i-am făcut zapis şi mărturie ca să hie loi ocină şi moşie şi feciorilor săi, pînă cînd şi va face ispisoc domnescu. Şi mai pre mare credinţă ne-am pus peceţile pre această mărturie a noastră. Şi eu Zahariia am scris. [...]. Zaharia. 1632 (7141) noiembrie 20 M [p. 305] † Adecă Ion Carapotona şoltuzul cu 12 pîrgari şi preutul Ştefan cel domnescu şi Mafteiu Roşca şi Nacul cupeţ şi Dinga de tîrgu de Bîrlad şi mulţi oameni buni şi bătrîni şi Macsin de Călimăneşte şi Dumitru de acolea /[p. 306] şi Zahariuţul diiaclu de Miceşti scrie şi mărturisim cum au venit înaintea noastră Dochiia, fata lui Ursu pitarul ce-au fost şi feciorii ei, Bălan şi Ştefan şi Mogîldea, şi cu surorile lor, den sat din Grădeşti, de bunăvoia lor, de nimene chemaţi, nici nevoiţi s-au vîndut ei toată partea lor, cît au avut ei de la sat de la Dracsin, din giumătate de sat a patra parte, moşie dreaptă, cu tot venitul, cu loc de fînaţ, şi cu loc prisacă şi cu loc de ţarină şi cu loc de moară într-apa Studeneţului. Şi acea ocină şi moşie a lor direaptă ei o au vîndut lui Apostolŭ neguţătorul de Bîrlad şi feciorului său Costantin, pentru doisprădzece galbeni de aur, ca să le hie lor moşie nevinovată în veci. Deci noi vădzîndu de bunăvoia lor tocmală bună întru ei şi platî deplină, noi încă le-am făcut lor această mărtorie de la noi, ca să hie de credinţă pînă ce-ş va face şi direse domneşte. Şi pentru credinţa s-au pus şi pecetea oraşului într-aceasta mărturie. [...]. 1632 (7141) decembrie 18, Iaşi M [p. 331] † […]. Adecă s-au pîrît de faţă înnaintea domnii mele rugătorii domnii mele, călugării de la mănăstire de la Sveataa Veniri, cu oamenii den Pîntişeni, pentru cum au vrut ei [i] să să răsîpască dentr-acel sat ce au fost a răpuusatului Enachi postelnicul şi au dat acel sat cu limbă de moarte mănăstirii ce mai sus scrie, ca să le hie lor direaptă ocină şi moşie cu tot venitul. Deci au rămas rugătorii noştri călugării pre toţi setenii de acolea, ca să şadză oamenii toţi în sat, să nu se ducă de acolea şi să lucredze toate trebele ce vor hi a svintei mănăstiri şi să asculte de egumănul şi a tot săboriul după poronca domnii mele. Aciasta scriem, într-alt chip să nu hie preste cartea domnii mele. [...]. 1632 (7141) decembrie 25, Bîrlad M [p. 331] Ion Carapotona şoltuzul cu 12 prîgari de trîg de Brîladu şi cu preutul Ştefan de la beseareca domnească şi Mafteiŭ Roşca şi cu toţi bătrînii trîgului şi Maxin de Călimăneşti şi Dumitru pit tij ot am /[p. 332] şi Zahareia diiac den Miceşti, scriem şi mărturisim cu sufletele noastre cum au venitu înaintea noastră Mihail, ginerele Cimbalei şi cu fîmeaia sa, Oprina, fata Stancăi Cimbăloaei de sat de Gradesti şi cu ficiorii lor, de nimene îmbiaţii, nici împresuraţi, ce de a lor bunăvoe, ş-au vîndut a lor direaptă ocină şi moşie ce au avut ei la sat la Dracsini, însă cumpărătură de la mătuşea lor Dochiia, sora Stancăi Cimbăloae, din jumătate de sat a patra parte, cu tot venitul şi din cîmpu şi din pădure, cu vad de moară şi cu loc de prisacă şi o au vîndut fratelui său Apostol, cumnatul fîmei sale, Oprinei şi feciorulni seu Costantin, dereptu şeaisprăzeace galbeni buni. Deci s-au sculat Apostol şi cu fiiul sau Costantin de au dat acei şeaisprăzeace galbeni, banii gata, ce mai sus scriu, întru mînule frăţine-său Ma şi a cumnată-sa Oprinii, dinaintea noastra a tuturor. Dereptu aceaia, noi văzînd cu ochii noştri a lor bună tocmală şi deplină plată, noi încă ne-am sculat şi le-am facut lor zapis şi mărturie de la noi ca să le hie lor ocină şi moşie în veaci, cu tot venitul, pînă cîndu-şi va face el ispisoc domnesc. Iar altu nime să nu se mai amestece, nici dînîoară în veaci. Şi mai pre mare credinţă şi mărturie, noi am pus pecetea oraşului şi ale noastre pre acesta zapis şi mărturie, să se ştie. Pis u Brîlad, vel 7141 <1632> msţ dech 25. <1632> decembrie 30, Iaşi M [p. 332] † Adecă ... ni selişti ce iaste , anu, cum au dzis fiiu- vodă. <Ş>i acea /[p. 333] iaste cumpăr<ătură> fratelui nostru, lui S. Deci acmu pn cvînt ce au grăit Gligorie i-au strînsu dumnealui Scîr ca să ne adu dresele să le punem de faţă înnaintea svatului. Într-acea eu m-am prinsu dinnaintea aot svatul şi am făcut acest zapis al mieu pre rnene, cum eu sau feciorul mieu, Gligorie, nu avem nici un dires pre acea selişte, ce au grăit el un cuvîntu de glumă, iar de va avea vreun ispisoc pre acea selişte şi-l tăgăduiaşte nu-l punem de faţă, ce doar va vrea să scoaţă cîndva, au el au eu sau alţ feciori ai miei, acela dires al nostru să nu hie nici de o credinţă, ce să hie mencinos şi să him de gloabă porţei cindzeci de boi. Aceasta mărturisim cu ciastă scrisoare a noastră. Şi mai pre mare credinţă ni-am pus şi pecetia. Şi eu Dumitru uricar am scris ca să să ştie. [...]. † Maf[tă]teiu Rosca[a]. 1632 (7141) decembrie 31, Iaşi M [p. 333] † [...] /[p. 334] [...]. Scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră cum au venit înnaintea noastră Mafteiu Roşca de Bîrlaad de au mărturisit pentru rîndul unii selişte, anume Bălăcenii, ce iaste lîngă Zorileni, în ţînutul Bîrladului, cum au fost dzis feciorul său, Gligorie, că avea direse de la Moiseiu vodă pre acea selişte. Şi acea selişte iaste cumpărătură de la m<ăria sa> domnu nostru Alexandru Iliiaş voevod lui Scherlet. Deci acmu, prentru acel cuvîntu ce-au rie, i-au strînsu Scherlet de înnaintea noastră ca să-ş aducă diresele înaintea . Într-aceia el s-au prinsu de înnaintea noastră, cum el sau feciorul său, Gliga, n-au nici n şte ce au grăit feciorul său, Gligorie, un cuvîntu de glumă. Iar de va avea vreun , ul său, Gligorie, sau alţi feciori a lor pre acea selişte şi-l tăgăduară vor vrea să-l scoaţă cîndva acela dires să nu hie de credinţă, orţei 50 de boi. De aiasta scriem şi mărturisim şi

t întru mînile cestor ficiori ai noştri, cari-i trimetem acolo, anume Procopie, Gligorie şi carele va mai veni de acolo, noi vom plăti. [...], Dumnedzeu să vă dăruiască împărăţia ceriului, molitfelor vostre. […]. Şi de vor fi oile tunse, veţ socoti de altele să daţ. [...]. : La cinstit părintele igumănul Partenie şi la tot săborul de la svînta monastire Beserecani să să dea. <1633 iunie 25 – iulie>, Ţarigrad M [p. 428] † [...]. Dăm ştiri co cartea dumi mele pentru u sat ce au vot pîră boiarii /[p. 429] domni mele, Cehan jicniciarul şi Roşca visternicul, anome Sterpenii, com de va hi făcot Roşca nescari cărţi pentr-acea selişti să no fie nice de o credeţă, căce au ados şi Cehan cartea de la ipiscopul Mitrofan şi de la oameni boni, megeiaş; dece să aibă a să făţişea cărţile lor şi să se giudece aceasta pîră de iznovă. Aceasta scriem. [...]. 1633 (7141) iulie 5 M [p. 430] † Adecă Tulea şoltuzul [...], cum au venitu, înnaintea /[p. 431] noastră, Măriica şi cu sora ei, Grozava, nepoatele lui Ion stolnicul, fetele Bălaei den Văleni, ş-au vîndutu, de bunîvoia lor de nimene silite, nici înpresurate, a lor direaptă ocină şi moşie din sat din Văleni, dintr-u bătrînu a treia parte cu loc de prisacă şi cu pomăt şi cu casă în vatra satului şi cu loc de fînaţ, din cîmpu şi din pădure şi din tot locul. Şi aceia parte eli o au vîndutu dumisale lui Scărletu şi frăţitelui său, Aiupul, dereptu trei cai buni, ca să le fie lor direaptî ocină şi moşie nevinovatî. Deci noi, vădzîndu a lor bunî tocmalî şi plată deplină, noi încă le-am făcut această mărturie a noastră şi zapis pînă ce-şi vor face şi direse domneşti. Iar altu nime de semeţiia noastră să n-aibă a să amesteca [...]. [...]. 1633 (7141) august 9 M [p. 433] †Az Pană stolnic scriem la pîrcălabii de Neamţ şi la şoltuz şi la pîrgari şi la toţi orăşenii de acolea. Dămu-vă ştire de rîndul unui loc de fînaţ ce-au fost domnescu, din gios de hotarul sventei mănăstiri a Săcului, ce acel loc de fînaţ s-au milostivit măriia sa Moisi vodî, în ceia domnie dintîi, să fie a sventei mănăstiri a Săcului şi au făcut şi zapis de la măriia sa pre acel loc. Printr-ace, şi noi dacă am văzut tapis măriei sale, am făcut această carte a noastră la voi, să aveţi a lăsa acel loc de fînaţ în paci, să-l cosască călugării de la Săcul, cum scrie şi în zapisul [mă] măriei sale lui vodă. Mai mult să nu învăluiţ, ce-au dat măriea sa sventei mănăstiri, tot iaste dat. Deci vă scriem şi să fiţ sănătoş. [...]. <1633 august, după 9 – 1634 martie> M [p. 434] † Adecă eu, Todosca, fata Măricăi, nepoata Cîrstocei, scriu şi mărturisăscu cu cestu zapis al miu cum eu de bunăvoea mea am dăruit a mea dreaptă ocină şi moşie din sat din Botoi, cu vatra de sat şi cu vad de moară şi cu loc de prisacă şi-n cîmpu şi în săpături şi în tot vinitul, ce să va alege partea mea ş-a părinţiilor mei, dumisale vornicului Cehan şi cuconilor dumisale şi nepoţilor dumisale şi a toată săminţiea dumisale ce să va alegi dintru sămînţa dumisale, ca să-i fie dumisale dreaptă ocină şi moşie şi cuconilor dumisale, danie de la noi, de nime nesilită, nici asu a mea bunăvoe. Aşijdere, cum am dăruit şi partea ce să va alege din sat din Vindere a[a]răş dumisale vornicului Cehan şi cuconilor dumisale şi nepoţilor dumisale, ca să le fie dumilor sale dreaptă danie de la noi, din tot vinitul, ce să va alege partea mea, nici ca să aibă a să amesteca din rudele mele nime pentru danie ce am dăruit pentru sufletol părinţilor mii. Şi cîndu am făcut această danie, s-au prilejit popa Cîrstea ot Rădeni şi Neculaiu Vrabie ot tam şi Grozav de Călimăneşti şi Dobri de Popeşti şi căpitanul Dărdăr ot Rădeni şi Gavril şi Zahariea ot Tuleşti şi Enchi ot Găneşti şi Costantin Vrabie ot Cîrsteşti, ca să-i fie dumisale de credinţe. Az Ionaşcu popa am scris. † Dărdăr. † Zahariea. † Gavril. † Costantin. † Eu popa Crîstea iscal . † av. † Neculaiu. 1633 (7141) , Iaşi M [p. 435] † […]. Adecă domniia mea m-am milostivit şi am dat şi am miluit pre sluga domnii mele, Dumitru Leoau vornicul de gloată, cu un sat anume Piscanii, pre Prut, în branişte, cu moară în dubase pre apa Prutului, ce acel sat iaste direptu de moşiia domnii mele, iară mai denainte vreme au fost as[s]cultîndu de ocolul Iaşilor. Acel sat l-am miluit slujii noastre, carele mai sus scrie, Dumitru Leoau vornicul pentru a lui direaptă şi credinţă slujbă, ce au slujit domnii mele şi ţărîei la Ţarigrad; alta şi pentru căce au dat patru cai, biciuluiţ direptu doou sute de galbeni, pentru treaba ţărîei. Pentr-acea ca să hie lui direaptă ocină şi dare şi miluire şi feciorilor lui şi nepoţilor, neclătit nici dănăoară în veci. Iară pre urma noastră, nice va ruşii a noastră dare şi miluire şi tocmală, acela să hie trăcleat şi procleat şi anathima de la Domnul Dumnedzău şi de la […] şi de la toţi svinţii. Şi altul să nu să amestece înnaintea cărţii noastre. […]. 1633 (7141) august 26, Iaşi M [p. 449] † [...]. Scriem domniia mea la sluga domniei mele, la dregătoriul de tîrg de Huş şi la şoltuz şi la pîrgari de acolea şi la aprodzi carii veţ scoate tîrgul să secere pînea domniei mele acolo la tîrgu şi la comişei carii veţ face fîn domniei mele tîrgu. Damu-vă ştire, deaca veţ vedea cartea domniei mele, iară voi aveţ a lăsa foarte în pace satele svintei mănăstiri a Episcopiei, întru nemic să nu învăluiţ la nevoile tîrgului, ci tîrgul să-ş ridice nevoile cum vor putea, iară satele svintei Episcopiei să fie foarte în pace. Aceasta vă scriem, într-altu chip să nu faceţi. [...]. 1633 (7141) august 26, Iaşi M [p. 450] † [...]. Scriem domniia mea la diregătoriul de Huş şi la şoltuz şi la pîrgarii de acolo. Dămu-vă ştire, deaca veţ vedea cartea domniei mele, iară voi să aveţ a lăsa foarte în pace satele svintei mănăstiri Episcopiei de Huş, întru nemic să nu aveţ a le învălui la cheltuialele tîrgului, ci să vă derîdicaţ voi greutatea cum veţ putea, cu tîrgul, iar satele Episcopiei să hie întru bună pace, cum au fost şi pînă acmu. Aciasta vă scriem şi mai multă jalobă să nu vie la domniia mea. [...]. 1633 (7141) august 26, Iaşi M [p. 450] † [...]. Dămu-vă ştire, deaca veţ vedea cartea domniei mele, iară voi ca să aveţ a lăsa foarte în pace o cîrciumă mare şi un cojocari şi un mesăr-/[p. 451]giu ce simtu a svintei Episcopie din Huş. Deci întru nemic să nu-i învăluiţ pentru căci nu vă simtu voao în samă. Aciasta scriem, într-alt chip să nu faceţ. [...]. <1633> august 28 M [p. 458] Adecă ev, Orăheianul şi cu a me femeie, cu Odochiia, fata lui Ghiorghie de Mogoşeşti, ev martorisescu cu acestu zapis al nostru cum am vinit noi de bunăvoia nostră la Isacŭ de Sinăhăv, de nime nevoiţ şi i-am vîndut den giumătate de sat a treia parte, den giumătate de sat den gios, ce le-am cumpărătura cu femeia me, Odochiia, denpreună. Şi ne-am tocmit şi ne-au plătit deplin Isac întro mîna nostră deplin. Şi av dat şeptedzeci de lei bătuţi, bani gata. Deci în cestu tocmal[l]a nostră av fost Pătraşco de Lucoviţe şi Anghel de Marmurinţi ce av fost staroste la Cernăuţi şi Ionaşco Herţe şi Dumitru Lehecinschii şi Vasilie Lehecinschii şi Andreiaş Talpă de Stroeşti şi Lupul Stroescul de Stroeşti şi Pîntelei Barbovschie de Beceşti şi Dumitru Barbovschii ot Beceşti. Deci ca să aibă a-ş face şi direse domneşti, cum mai sus scriem. Şi-tr-aestă tocmală ca să n-aibă nime a se amesteca den fraţi noştri, nici de ominii noştri, ca să se ştie. Avgust 28. † Andreiaş Talpă. † Ev Ionaşco Mironescul pisah zapis. † Dumitru Lehacinschii . † Vasilie ot Leheiani . † Ia popa Sava ot Sinihăv . † Orhăţanul . 1633 (7141) august 30, Iaşi M [p. 461] […] … bucate ...... la casele lor …...nii de acelea ... dea a oameni ce vor treci pre acolo în sus sa în gios, au sluga domnii mele, au slugă boerească, au hie ne va fi, nemărui bucate sau băutură să nu dea, ce cui va trebui, el să-ş cumperi pre bani săi. Numai cine va avea cartea domnii mele, aceluia să-i dea bucate şi ce va trebui hrană, cum va scrie cartea domnii mele şi turci şi tătari şi alţi soli, pre aceia să aibă a-i griji şi a-i străjui. Aşijdere şi voi globnici şi deşugubinari şi olăcari şi potvodari întru nemic să nu-i trageţi boi lor la podvoade, nici caii de olac. Şi voi, cămănari, nemic să nu-i învăluiţi de camănă. Aşijderi, dobitocul lor să nu tragă printru alţi oameni sau printru alte sate, numai printru capetele lor să dea ce le va fi biriul, căci domniia mea m-am milostivit şi am miluit pre credincios boiarinul domnii mele, ce mai sus scriem, cu acel sat, ca să hie a lui, cu tot venitul. Şi de camănă încă i-am ertat, căci ţin băutură prentru solii ce trec. Aşijderi şi voi, şoltuji de Vaslui şi de Bîrlad, ce vor hi podvoade din sus să le treceţ la Bîrlad, ce vor hi din gios să treceţ la Vasluiu, iar docoleni să hie în paci. […]. [...]. <1633 septembrie 1 – 1634 august 31> 7142 M [p. 467] † Adecă eu, ficiorul Palaghiei, nepotul lui Mihaciu, eu de bunăvoia mea, de nime nevoit, nici înprisuratu, am vîndut din[n] a patra parte de sat de Bogdăneşti, de ţinutul Romanului, ce iaste partea lui Ion Măcău, eu am vîndut din[n] a cincea parte moşu-mieu, lui Sociu, partea mamei mele, Palaghiei, şi a mătuşe-mea Nastei şi a uncu-mieu, al Onului, pentru ce au vîndut i partea mamei, mai multă decît aicea în Bogdăneşti, în sat în Obîrşie, în ţinutul Niamţului. Deci eu am vîndut părţile lor dintr-acesta sat ce mai sus scrie, cu tot vinitul de tutindirilea, Bechei pîrcălabului de Bogdăneşti, de ţinutul Romanului. Şi deplin mi i-au plătitu întru mînule mele cu bani gata, optu galbeni, bani buni, ca să-i hie lui ocină şi moşie neclătită, de-naintea a oameni buni, preuţ şi slugi domneşti : popa Arvintie de Bogdăneşti şi Ion vist de acolea şi David de acolea şi Gavriţa de acolea şi Gurie de acolea şi Gligorie, ficiorul popei, de acolea. Şi aşijderea, eu, Creţul, ficiorul lui Iachim, nepotul lui Mihai, iar am vîndut partea tătîne-mieu, lui Iachim, cu tot vivitul, din tot locul, iar dintr-acela satu şi dintr-acela bătrîn ce mai sus scrie, iar Bechei pîrcălabului. Şi deplin mi i-au plătit întru mînule mele cu bani gata, trei galbeni, bani buni, denaintea lui Ion vist din Bogdăneşti şi Gapie de acolea şi Gligorii de acolea. Şi aşijderea, eu, Ştefan, ficiorul Gahiei, nepotul lui Mihaciu, iar am vîndut partea mamei mele, a Gahiei, iar dintr-acela sat şi iar dintr-acela bătrîn ce mai sus iaste scris, iar Bechei pîrcălabului. Şi deplin mi i-au plătit, trei galbeni, bani buni, denaintea lui Gurie de Bogdăneşti şi Gligorie de acolea şi Dumitru de acolea. Şi aşijderea, eu, Fetion, ficiorul Măriei, nepotul Maicăi, iar am vîndut dintr-acela satu şi iar dintr-acela bătrîn ce mai sus scrie, partea moaşe-mea Maicăi, toată, cu tot vinitul, din tot locul ce să va alege cu dreptul, iar Bechei pîrcălabului. Şi deplin mi-au plătit cu bani gata, cinci galbeni, bani buni, denaintea a oameni buni, preuţ şi slugi domneşti, anume : popa Arvintie /[p. 468] de Bogdăneşti şi David vist de acolea şi Ion diiac de acolea şi Vrăbiian de Cerătăoani. Şi aşijderea, eu, Ionaşco, ficiorul lui Sotu, iar de bunăvoia mea, de nime nevoit, nici înpresurat, mi-am vîndut partea mea toată de ocină şi moşie, cu tot vinitul, din tot locul, iar dintr-acela bătrîn ce mai sus scrie, iar Bechei pîrcălabului. Şi deplin mi i-au plătitu întru mînule mele cu bani gata, doaodzeci de lei, bani bunio, denainte a oameni buni, anume : Arvintie de Bogdăneşti şi Nechifor de acolea şi Văscan de acolea şi Toader de acolea. Mai mare credinţă, ni-am pus şi peceţile, să să ştie. Văleatu 7142 <1633–1634>. <1633 septembrie 1 – 1634 august 31> 7142 M [p. 468] † Adecă eu, Toadir şi cu surorile mele, cu Mărica şi Sulunca, ficiuri Maftiiu Surici din Săcuiani, aşijdirile şi nipuţii mei, ficiurii Irimii, frăţîne-meu, nui înşini mărturisîm cu cistu zapis al nustru, i-am vîndut nui a nustră parte, dereptu ocină şi muşii ce i-am avut nui în cutul Durduciştelor, den[n] a triia parte a patra parte. Aşijderele, am vîndut şi o cumpărătură ci i-am avot de la tată-meu Mafteiiu, o cumpărătoră den parte Inicii. Dici nui i-am vîndut loi Dumitraşco Varnav deriptu treisprădzăci galbini, bani buni. Nui i-am vîndut di bunăvoia nustră, de neme nivuiţi, nici asupriţi, în lucol, în cîmpu şi în vatra satuloi şi într-apă şi în păduri şi în tut lucul, cîtu i să va alegi parte nostră, dennainte pupie loi Gligorie şi Toader Cuzeo şi Ionaşco, ginerele lui Vasluianul şi Tofan Rîmbas şi Gheţău şi Radul den /[p. 469] Cuciulaţi şi Dumitru Tătarul de la Pudu Leloe şi Tufan a priuteasăe şi rimiia Varnav şi mulţi oameni buni. Deci ca să-i hie lui ocină şi muşii în veci şi să-şi facă şi deresă duminişte. Şi Grigorie a Surii am scris. Deci nui, vădzînă[dîn]du plată deplenă, nui ne-am pus peciţile şi am iscălit, ca să să ştie. […]. Gheţiu. Popa Gligorie. Cozea. Rîmbaş. Ionaşco. […]. Radu. […]. : 13 ughi, …. scris din a 3 parte şi 4 parte. <1633> septembrie 1 – 1634 ianuarie 11 > 7142 M [p. 472] † [...], Ion Ciolpan, scriu şi însumi pre mine mărturisescu cu cestu zapis al mieu cum am vîndut eu de bunăvoia mea, de nimene nevoit, nice împresurat, a mia direaptă ocină şi moşie ce am avut, loc de trei case, dumisale giupînului Lupul Prăjescul clucer, direptu doo sute de taleri, bani / [p. 473] buni, pre acele trei case din sat din Săoani, ce-s în ţinutul Romanului, doo case ce am întorsu banii Mărghitei, iar o casă mie-mi iaste cumpărătură de la Isac Ghigoescul, nepotul lui Urdugaş. Deci dumnealui mi i-au dat deplinii plată pre acele trei case, ca să-i liie lui direaptă ocină şi moşie, cu tot venitul, din tot locul, din vatra satului şi din cîmpu şi din bălţ şi din tot locul. Şi aciastă tocmală o am făcut denaintea dumisale părintelui nostru logofătului Ghenghei, logofătul cel mare şi denaintea dumisale lui Pătraşco Başotă vornicul cel mare şi denaintea Tăutului logofătul şi denaintea lui Ghiorghie Năvrăpascul şi a lui Lazor Moţoc şi a lui Vasilie de Pietriş şi a lui Iacob Moţoc de Văscani şi a lui Costantin Adam de Vlădeşti şi a lui Pătrasco Ciogolea de Ionăşeşti. Eu Bărnat încă m-am prilejit într-această tocmală. [...] . Eu, Ion Ciolpan însumi, cu mîna mea am scris. [...] . [...] tîmplatu-ne-am şi noi într-aciastă tocmală. 1633 (7142) septembrie, Iaşi M [p. 473] † [...]. Dat-am carte domniei mele slugei noastre Isac Stîrcea şi giupînesei lui spre cee ca să hie tari şi puternici cu carte domniei mele a-ş ţine satul Popenii, /[p. 474] care le este de moşie giupîneseî a lui Isac Stîrcia. Nirne să nu să amestece la moşie ei, ca să hie cu pace satul şi vecini, pentru ce oprise vornicul Gavrilaş, iar domnie mea ţinem în samă o carte ce are de la Alecsandru vodă, ficiorul Radului[i] vodă, Dumnădzău-l pomenească. Nime să n-aibă trebă la cela sat denainte cărţei domniei mele. [...]. 1633 (7142) septembrie 1, Iaşi M [p. 474] † [...]. Adecă domnia mea am dat şi-am întărit boiarinului nostru, Lupului Prăjescului cliuceriul, a sa dreaptă ocină şi moşie, den derese ce au avut de la Erimiia vodă şi de la Costantin vodă şi de la alţi domni mai bătrîni, anume pre sat, pre selişte ce să chiamă Dădeştii, pre Sîrbca, la ţinutul Romanului şi cu tot hotarul ce să începe de în valia Căcainei şi trece prestre Sirbca pîna în moviliţa Piscului, de acolo trece drumul cel mare la moviliţa Dîmburilor şi loveşte la Glodişoare, unde au fost Odaia Banului şi de-acii merge la deal pînă în botarul Costeştilor şi de acolo merge în gios la vale, preste Sirca, pînă la hotarul Ezerenilor. Deci şi domniia mea, vădzîndu a lui drepte derese de la acei domni cum mai sus scrie, dat-am şi i-amu întărit, ca să-i fie ocină şi moşie şi cu tot venitul, neclătită în veci. Alţii să nu aibă a se amestica [...]. [...]. 1633 (7142) septembrie 2, Iaşi M [p. 476] † [...]. Adecî au venit înaintea noastrî sluga domniei mele, Orheianul şi cu fămeia lui, Udochiia, de nimene nenăvoiţ şi do nimene înpresuraţi, ce de lor bunăvoe şi ş-au vîndut a lor dreaptă ocinî şi cumpărătură din sat din Mogoşăşti, a treia parte din giumătate de sat dintr-acel sat, partea de gios. Aceasta parte o au vîndut slugoi noastre, lui Isac de Sinehău, dereptu 70 de lei bătuţ. Deci sluga noastrî Isac s-au sculat de au plătit acei bani, ci mai sus scrie, deplin întru mînule slugoi noastre, lui Orheian şi a fămeii lui, Udochie. Deci noi, vădzîndu a lor do bunăvoe tocmală şi deplină platî, noi încî le-am dat şi le-am întărit, să hie lui Isac dreaptî moşie şi cumpîrătură cu tot vinitul, cît să va alege pre acea a triia parte din giumătate de sat, partea din gios, pre unde va hi ţinut sluga noastrî, Orheianu, toatî acea parte să /[p. 477] aibă a ţinea sluga noaslrî Isac şi oaminii săi şi săminţie lui, neurniţ să hie nici dănăoară în veci prispre cartea domniei mele. [...]. [...]. 1633 (7142) septembrie 5, Iaşi M [p. 482] † [...]. Dat-am cartea domnii mele slugii domnii mele, cestui aprod, anume Andronic şi lui Gogoiu vătavul de ţigani spre aceia ca să hie tari şi puternic cu /[p. 483] cartea domnii mele a căuta şi a cerca, unde va afla în ţara domnii mele, pre ceşti ţigani, anume: Ionaşco, feciorul Manii şi cu femeia şi cu Nicula, feciorul lui şi alţi feciori ai lui şi pre Grigul ţiganul cu femeia sa şi cu feciorii lui; hie unde-i va afla în ţara domnii mele, ori în sat boerescu veri călugărescu veri în slobodzie veri în tîrgu sau hie unde-i va afla, ca să aibă a-i lua cu toate ciniile lor şi să-i ducă să-i dea în mîna rugătoriului nostru, egumenului de la mănăstire domnii mele de la Suceviţa. Aşijdere, ori pri ... în ce sate să va prileji a trece pre acei ţigani, să aibă a-i petrece din sat în sat, să nu cumva să scape. Şi nime ca să nu cutedză a-i ţinea sau a-i opri peste domnii mele. [...]. 1632 (7142) septembrie 8, Zărneşti M [p. 488] † Eu, Nuor, cu fămeia mea, cu Piiatra, scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru cum ne-am dat noi de bunăvoia noastră dumisale paharnicului Pană cu moşie noastră ce avem în sat în Dzărneşti şi cu toate bucatele noastre de cîte avem, iar dumnelui paharnicul să aibă a ne socoti cu înbrăcăminte şi de dajde de zloţi, de lei, de toate angăriile, sa hi grija dumisale, iar după moartea noastră bucăţăle ce vor rămîne să aibă a se griji dumnelui de toate cum va şti cu sufletul său. Iar den nepoţii noştri sau dentr-altă rudenie a noastră, nime nici o treabă să n-aibă. Şi în tocmala noastră fost-au tot satul: Lohan de acolea şi Simion tij şi Maftei, Baciul şi Polihroni, Dima ce-au fost comis şi alt Mafteiu, Ghervasi şi Boroico, Grigurii, Grecul şi alţî oameni buni. Pre mai mare marturii pusu-ne-m peceţile. U Dzărneşti, văleato 7142 <1633> septembrie 8. Lohan. Simion. Baciul. In Maftei. Ghervasie. Boroico. Grecul. † [...] . † Gligorie. 1633 (7142) septembrie 15 M [p. 501] † Adecă noi, Zahariia, feciorul lui Mojil vătah, ce-au fost den sat Rusii Zavului, ot volost Romanscoi, şi cu toţi fraţii noştri şi cu nepoţii noştrii, înşine mărturisim noi cu cest adevărat zapis al nostru cum singuri, de bunăvoia noastră, de nime siliţ, nici nevoiţ, am dat un loc de prisacă ce iaste în vatra satului, l-am dat svintei mănăstiri anume Pîngăraţii, ideje est hram Sveati Dirnitrie, pentru sufletul părinţilor noştri şi a fraţilor noştri, ca să mă scri la pomenicul cel mare. Şi am dat denaintea preutului Gligorie de Dămieneşti şi denaintea Savei Călinescul den Rusi şi Larion Vechiul ot Dămieneşti şi popa Hilip ot Drăgeşti şi Gavril ot Căuteşani. Derep acea, ca să le hie svintei mănăstiri direaptă prisacă, ca să-ş facă şi zapise domneşti. Iar cine va vrea să strice aceasta da[a]nie şi tocmală de bunăvoe ca să hie treclet şi proclet şi lepădat de Dumnedzău şi de precista şi de 318 părinţi ce-au fost în Nechei. Şi pre mai mare crederiţă, pusu-ne-am şi peceţile. ..... [...]. [...]. M [p. 501] † Eu, Sirghie căpitanul, scriem metanii şi închinăciune molitvii tale, părinte Nile, şi a tot săborul de la svînta mănăstire de la Pîngăraţi, ideje /[p. 502] est hram Sveatii Dimitrie. Altă, dăm ştire molitvelor voastre de rîndul lui Zosin călugăraşului de la prisaca militvelor voastre de la Oniceni; au vinit Negură acolo la molitvele voastre de au grăit nişte cuvinte fără lucru şi fără isprăvi cătrî molitvile voastre, iară molitvile voastre v-aţi protivit acelui ora menciunos şi acei tălaniţă, de aţi trimis carte la cei nepoţi a călugărului. Deci să nu vă protiviţi, molitvele voastre, acelui om menciunos, că noi ştim, cu sufletele noastre, că iaste un părinte bun şi priiaşte molitvelor voastre. De-aiasta scriem şi să fiţi sănătoşi o Hriste, amin. Mai micul molitle vroste, [...] . 163<3> (714<2>) septembrie 21, Bacău M [p. 503] † Eu Dociul păharnicul şi Boldescul pîrcălabul de Bacău şi preutul cel domnescu, Ghiorghie şi şoltuzul Dumitru de tîrgu de Bacău şi 12 pîrgari. Scriem şi dăm ştire cu această scrisoare a noastrî cum au venitu, înaintea noastră, egumenul de la mănăstirea de Bistriţă cu cinstita [carta] carte a măriei sale a lui Moisăi Moghila voievoda şi cu uric de la svîntu răpăusat domnului Alexandru voevodu prentru rîndul unii ocine a sventei mănăstiri a Bistriţăi, la tîrg la Bacău, ce să cheamă valea Călugăra lui Tufan, ce au fost dare de la domnul Alexandru vodă cu mare blăstăm acelui loc, ce să cheamă Călugăra, lui părintelui Tofan şi cu un e vii într-acel loc ce să cheamă Gălugăra şi acel loc cu tot venit

Jr ... [...]. 1633 (7141) ianuarie 12 M [p. 339] † Eu, Dimula pîrcălabul, scriu şi mărturisescu precum au vit, dinaintea nostră şi dinaintia lui Partenie, egumănului de Tazlău şi dinain lui Gligorie, egumenul de Berzunţu, au vinit Zahariia Futichi şi au vîndut un pămîntu în frunte, din bătrînul Molneştilor, Neculei lui Crucian şi soţu său riei, din apa Siretilui pînă în Drumul Furilor în hotaru Zăbrăuţului, cu tot vinitul şi cu 9 săpături în dubravă şi cu pomeţi, dereptu 17 ughi şi un bou şi o vacă cu viţel. Şi noi, decă am vădzut că vîndu, de bunăvoia lor, li-am făcut zapis. [p. 340] Aşişdiria, au vinit Vsie Logoş şi cu femeia, cu Gaftona, nepoţii lui Gîrduman, aşisilie, ficiorul lui Lazor, nepot lui Gîrdoman şi au vîndut o gite de răzor, dereptu 18 ughi şi o vacă cu viţel şi o re. şoc un nemeteţu şi o păreche de ciz. Şi au mai vinit Costul şi au mai vîndut, un răzor giumătate iar în sat în Periiaţi, dereptu 8 ughi jumătate, iar din partia Gîrdomăneştilor. Aşijdiria, ... prea, ficior lui Lazor şi au fădut un pămîntu în frun lui Crucian şi femei lui, Măriei, şi au vîndut derep ... ughi, iar în sat în Periiaţi, din apa Siretiului pînă în hotarul Zăbrăuţului, cu tot vinitul, de nime siliţi, ce de a lor bunăvoe. Şi s-au mai prelejit şi alţi omeni buni, anume: Tauca şi Neanea Buhudaiul şi Stan Coţofană şi Iosip Precup ot Drăghiceşti şi Nechita Freanţ şi Cozma Freaţi. Dici noi am şi iscălit. […]. † Az ermonah Parthenie, egumen de Tazlău, am scris şi am iscălit nefiintu pecetia. † Dimula pîrcălab . † Az ermonah Gligorie, egumăn de Berzunţu, iscal, neîntîmplîndu-se pecetea. 1633 (7141) ianuarie 27, Bîrlad M [p. 357] † Adecă eu, Ion şoltuz şi 12 pîrgari ot tîrg Bîrlad, cum au venit înaintea noastră Zahariia şi Dumitru, feciorii preutesei popei Lucăi, nepoţii lui Toader, strenopoţii Ştefului lui Cernat din Cernaţi, de au mărturisit înaintea noastră, de a lor bunăvoe, de nime neponădiţ, nice înpresuraţi, cum au vîndut părinţii lor giumătate de ocină din sat din Cernăteşti, din obîrşiia Corudolui, din stîlp în sus, pre unde au fost de veci pre hotarul cel trîn. Şi o au vîndut lui Pravăţ, fecioru Oancăi şi lui Stănilă şi Lupul Ilea ot Măceşeni şi acei oameni din Corni. Şi o au vîndut derep 240 zlati. Deci, deacă am vădzut şi noi de bunăvoe mărturie, noi de la noi le-am făcut mărturie şi <în>dereptare. Şi pre mai mare credinţă am pus pecetea oraşului, să să ştie. [...]. 1633 (7141) februarie 2, Iaşi M [p. 364] † Adecă eu, Petre dvornic de gloată, mărturisim cu cestu zapis al meu cum au venit înainte noastră Bejan, feciorul lui Stan din tîrgu de Agiud, de ş-au dat a sa dereptă moşie den sat den Conţeşti, ce să va alege parte mîne-sa Sărădicăi, fata lui Dragoman vătavul, ce să va alege partea ei den moşie şi den cumpărătură, cu tot venitul Petrei lui Mătcu, pentru căci i-au fust furat nişte cai şi s-au găsit de faţă la Bejan şi la alte soţii a sale. Deci ş-au plătit capul de-nchisoare cu această moşie, denainte Petrei lui Mătcu, pentru acei cai. Cum au fost într-aceasta pa şi tocmală mulţi oameni buni de penpregiur megiiaş, Gligorie Susanul de Torceşti şi Fătul de Micleşti şi Nene de Mihileşti şi Gheorghe de colea şi Vasilie de Găleşeşti şi Iuraşcu de Măţcani şi Preocopie de Bărăşti şi alţi mulţi oameni buni den penpregiur megiiaş, ca să-i hii moşie dereptă lui Mătcu în veci. † [...]. : [...]. 1633 (7141) februarie 2 M [p. 364] † Adecă eu, Nistor Focşia, scriu şi mărturisăscu cu cest zapis al meu cum am vîndut a mia diriaptă ocină, ce să va alege partia mia, giumătate /[p. 365] de partia Piciorogăi, din stîlpul din mijloc ot Iurghiceni. Aciaia o am vîndut dumisale vistiarnicului Buhuş drept 25 de lei, însă cu 20 de merţă de pîne ce mi-au dat dumnialui la nevoia mea, ca să-i fie ocină şi moşie lui şi >ciorilor dumisale, cu tot vinitul. Şi în tocmala noastră au fost popa Ştefan de Tîrgul Frumos şi diiaconul de acolo şi Iacob Fal din Criveşti. Şi eu popa Zahariia de Criveşti am scris să ştie. [...]. Nistor. † Popa Ştefan. Toader diiacon. Iacob. (7141) februarie 6, Iaşi M [p. 366] † […]. Adec-au vinit înnaintea noastră Făduşco rusul şi Vasilie / [p. 367] şi Safta şi alt Vasilie, toţ fraţii Moscului ş-ai Ilei, ezarii, şi un fecior Ilei, de-au pîrît de faţă înnaintea noastră pre egumenul şi tot săborul de la svînta mănăstire de la Pobrata cum au fost Moscul şi Ilea şi un fecior a Moscului ezar de-au ezit un iaz svintei mănăstiri ce mai sus scrie şi acolo li s-au tîmplat de i-au ucis nişte tîlhari în mijlocul codrului, în Poiana cu Oamenii, de au vinit acele morţi asupra svintei mănăstiri, de-au dat acelor ruşi, lui Feduşco şi lui Vasilie şi Saftei şi altui Vasilie, treidzeci de vite, de boi şi vaci, 20 de zloţi bătuţi şi alte cheltuiale multe. Aceste bucate şi cheltuială ce mai sus scrie dat-au tot vornicul cel mare, Cujbă, pentru svînta mănăstire căci c-au avut dumnealui tocmală cu călugării, de-au cumpărat de la dinşii o selişte de sat, anume Hireştii, pre apa Moldovei, cum are dumnealui drese şi mărturie de la măria-sa domnu nostru şi de la noi. Şi s-au păcat dennaintea noastră cum de astădzi înnainte să n-aibă a mai pîrî aceştea oameni, nici oamenii lor pre călugări pentru aceasta pîră în veci, [...]. [...]. 1633 (7I41) februarie 6, Vereşani M [p. 367] † [...]. Scriem şi dăm ştire cu aest zapis al nostru cum au venit, naintea noastră, Gavril, feciorul Lelei ot Mihăeşti, de nime nevoit şi neasuprit şi au vîndut a lor direaptă ocină şi moşie, cît să va alege din sat din Vereşani, ce simt pre apa Moldovei, în ţinutul Sucevei, toată partea mîne-sa, Lelei, din cîmpu, din pădure din pomeţi şi cu loc de prisacă şi cu fînaţ şi cu tot venitul. Aceia au vîndut priatinului nostru, lui /[p. 368] Alecsandri diacul, derept doisprădzece taleri bătuţi, denaintea noastră. Şi au dat Alicsandri toţi banii gata, dinnaintea noastră. Deci noi, vădzînd de a lor bunăvoe tocmală şi deplină plată, făcut-am lui Alecsandri de la noi aiastă scrisoare să-i fie de mărturie şi de credinţă pînă cînd va face ispisoc domnesc. Şi pre mai mare mărturie pusu-ne-am peceţile pre aiastă adevărată carte a noastră. [...]. 1633 (7141) februarie 16, Iaşi M [p. 369] † [...]. Adecă au venit, înnaintea noastră şi înnaintea boiarilor noştri, al nostru credincios boiarin, Savin ce-au fost hatman, şi au arătat înnain-/[p. 370]tea noastră un zapis de mărturie de la Venedict egumen şi de la Nastasie şi de la Atanasie şi de la Pangratie şi de la Zahariia şi de la Mihail şi de la Selivestru şi de la Pavel diiacon şi de la Melentie diiacon şi de la Sarafim şi de la Gligorie şi de la Atanasie Bolsun şi de la tot săborul de la svînta m<ă>n<ă>stire de la Suceviţă, cu pecetea sventei mănăstiri scriindu şi mărturisindu cum au fost dat Beldiman logofătul o sută de taleri bătuţi la Ionaşco Bolea zlătariul de Suceavă să facă doao aripi de la acea sf<î>ntă m<ă>n<ă>stire, cari bani, acea sută de taleri bătuţi, le-au fost dat domnealui adoos după sat, după Rojiiţi, ce iaste pre Ciuhru, în ţinutul Iaşilor, şi ei i-au dat Negoeştii, pre Orbic, în ţînutul Neamţului. Într-aceia, tîmplatu-s-au svrăşenie lui Beldiman logofătul iar Ionaşco Bolea n-au lucrat m<ă>n<ă>stirei cum au fost tocmala, ce-au cheltuit banii toţi. Într-aceia ei au poftit şi au grăit cu giupîneasa lui Beldiman şi cu feciorii săi, cu Toader şi Mihăilaş şi Mariia, să facă acele aripi după cum le-au fost tocmala, iar giupîneasa lui Beldiman strîns-au pre Ionaşco Bolea zlătariul şi pre femeia sa ... ca să lucredze acel lucru sau să dea banii, acea sută de taleri. El banii n-au avut să-i dea nici cu altă n-au avut cu ce plăti, ce-au dat doao falci de vie ce-au avut la Cotnar, în Ţombric, şi casa lor din Suceav, de pre Uliţa Mitropoliei. Într-aceia, giupîneasa Beldimăneasa şi cu feciorii săi i-au rugat să ia acele vii şi casele; iar lor nu le-au trebuit nici viile nici casele, ce le-au dat întru manule lor acei bani deplin, o sută de taleri. Iar viile şi casa să le ţie giupîneasa Beldimăneasa cu feciorii săi, den înnaintea lui Ionaşco Peicul pîrcălabul şi a lui Ioraşco Başotă şi a lui Gavril portariul şi a lui Toader stolnicul şi a Lupului Prăjescul şi a Blendei pîrcălabul. Pentru acea şi domniia mea vădzîndu acel zapis de mărturie crezut-am şi de la noi încă am dat şi le-am întărit lor acel sat, Negoeştii, pre Orbic, şi-acele doao fălci de vie şi casele ca să le fie lor direaptă ocină şi uric şi întăritură, neclătite nici dănăoară în veci. [...]. [...]. 1633 (7141) februarie 18 M [p. 371] † Eu, Dumitraşco Mihul, dau ştire cu ceastă scrisoare a mea de rîndul ocinilor şi moşiilor mele ce mi-eau prisosit de părinţii miei, Dumnedzău să-i pomenească, că sîntu toate ocinele mele deosebit de alţi fraţi ai mei şi de alte rude ai mele şi nime n-are nice o treabă la părţile mele ce am şi de la tatăl mieu, Dumnedzău-l pomenească, şi de la înma mea şi nice sîntu dator nemărui nice cu un ban. Iar printr-aceia, eu las, după datul sufletului mieu, cîte ocine am eu şi cîtă agosită am eu şi bucate, toate să fie giupînesei mele, Antemiei. Şi nime să n-aibă nici o treabă a trage sau a lua ceva de la dinsa, căce sîntu ale mele direptu, deosebi de toţi fraţii, cum şi mai sus scriu. Aşea mărturisesc ... aceste cuvente la bătrîneţi, la moartea mea. Iar de să va tîmpla moarte mainte giupînesei mele decît noao, iarăş să n-aibă nime nice o treabă cu ocinale ei, ce să avem noi a ne comînda unul pre alt. Iar cine va vrea să str tocmala noastră, să fie neertat de Dumnedzău şi de Preacista şi de 318 otiţi şi de toţi sfenţii. Şi la această nevoe şi boală şi moarte a mea fost-au duhovnicul mieu cel bătrîn, popa Ştefan şi al doile duhovnic, popa Petria de Grămeşti şi popa Mihăilă den tîrg den Siret şi popa Toma de acolo şi popa Vlaşco ot Bălileşti şi popa Vasilie şi popa Gheorghie de Rugăşeşti şi Dumitru Ponici şi Grecul den Siret şi Ştefan de acolo şi alţi oameni buni. De aceasta mărturesescu la datul sufletului mieu şi pre mai mare credinţă ne-am pus noi, preuţii, peceţile noastre la această adevărată scrisoare cum am audzit mărturesindu. [p. 372] Şi eu Nicoară Brahă am scris acest zapis. † [...]. † [...] . † [...] . † Popa Vlasie ot Băileşti . † [...] . † [...] . † [...] . † Popa Ghiorghie ot Rugăşăşti . † Eu Ponici . 1633 (7141) martie 2 Iaşi M [p. 385] † […]. Scriem şi dăm ştire cu ciastă scrisoare a noastră cum au vinit înnaintea noastră Dumitraşco Mihul şi cu giupîneasa lui, Antemiia, fata lui Tudoran şi a ..,, de a lor bunăvoe, de nime nevoiţi, nice asupriţi şi au mărturisit înnaintea noastră cum s-au tocmit ei în de sine de rîndul ocinelor sale, cum de să va prileji săvîrşenie lui Dumitraşco mainte de giupîneasa lui, Antemiia, să aibă ia a ţinea toate ocinele şi bucatele lui Dumitraşco; iar den fraţii lui sau den nepoţii lui sau dentr-altă seminţie a lui, fie cine va fi, să nu aibă nime nice o triabă, nice cu ocinele, nice cu bucatele. Aşijdiria, de să va prileji şi Antimiei moarte nainte de giupînu-său, de Dumitraşco, să aibă el a ţinea ocinele şi moşiile giupînesei sale, Antemiei; să nu aibă nime nice o triabă den seminţiia ei, nici den fraţi, nici dentr-altă seminţie. Întru nemic să nu se amestece, nice la ocine, nice la bucate, căce ei aşea au mărturisit înaintea noastră cum ocinele lor sîntu alese de pretutindiria de cîtră alţi fraţi şi de cîtră altă rudă şi n-are nime nice o treabă cu ocinele lor şi cu bucatele lor. Şi ei ficiori de trupul său n-au nice unul că nu le-au custat ficiorii, ce s-au lăsat ei în de sine să să grijască unul pre altul, carele va rămînea viu pre urmă. Şi ocinele sîntu anume: partea lui Dumitraşco den sat den Sinăuţi, de la ţinutul Suceavei, cît va fi partea lui aleasă despre alţi fraţi şi partea lui den sat den Bălăciani, iarăşi cît va fi aleasă de cîtră alţi fraţi a lui şi partea lui den Meleşeuţi, cît va fi aleasă partea lui, cu vaduri de moară şi /[p. 386] cu locuri de hăleştee şi cu tot vinitul. Iar ocinele Antemiei sîntu anume: satul Lencăuţii, giumătatea de sat cu tot vinitul, ce iaste în ţînutul Sorocei, şi tot satul Moscova, iarăş în ţînutul Sorocei, cu tot vinitul. Pentr-aceia, de acmu înnainte, carele va rămînea viu pre urmă să aibă aiaste ocine toate cîte mai sus scriem, cu locuri de mori şi cu hăleştee şi cu tot vinitul. Şi bucate cîte vor rămînea, iarăş să aibă a ţinea cine va fi viu. De dînşii să să grijască unul pre altul, cum s-au tocmit ei de bunăvoe la viaţa lor, dennaintea noastră. De care lucru noi încă le-am făcut aceasta scrisoare a noastră, să fie de credinţă la mîna căruia va ramînea viu. Iar pre mai mare credinţă şi întăritură iscălit-am cu mînule noastre şi peceţile ni-am pus. Şi eu Şaidir diiacul am scris, să să ştie. [...]. M [p. 386] † […] scriem şi mărturisim cum amŭ tocmit cu Ionaşco Boldescul cupariul să ne dea deresele ce are pre Vănîtori şi noi să dăm […] şi ne-au dat […] zapise şi noi i-amŭ dat […]; iarî de acmu să aducî u uricŭ şialte derese ce mai are şisă-i dăm tot ce am tocmit cu dumialui. [p. 387] Şi au fost şi Procopie întru tocmala noastrî. De aceasta mărturisim şi mai mare credinţî am pus pecetea mînîstirei, să ne ţinem de cuvînt cum am grăit şi cum ne-am tocmit. M [p. 388] † [...], au tocmit cu părinţii ot Beserecani cu satul cu Vînători de le-am dat cu toate uricele şi ispisoace ce voi ave, toate să fie a sfintei mănăstiri şi cîte pus cum de faţă toate să fie a sfintei mănăstiri şi urici şi ispisoaci să fie a lor. Şi mi-au dat patruzeci de oi şi doi cai şi duă iape şi patru vaci cu vicei şi doi boi şi ne-am tocmit ca să fie a sfintei mănăstiri, nici alt să n-aibă treabă din ficiorii noştri şi din alţ oameni ai noştri, ce să fie satul Vînători cu mori şi tot venitul. Şi ne-am scris la pomenicul cel mare şi să mă comînde la Sveti Theodor. […], iar cine va amesteca după urma nostra să fie treclet şi proclel cum şi mai sus scriem. Ionaşco Boldescul m.p. M [p. 388] † […], /[p. 389] mărturisim noi toţi cu aceastî scrisoare a noastrî de o pîră ce au avut beserecanii pentru sat pentru Vînători cu golăianii şi cu bîrnovenii; deci s-au pîrît cu aceia şi i-au rămas pre toţ. Deci au avut şi Boldescul derese pre acel sat. Deci Boldescul deaca au vădzut pre beserecani că au biruit pre alţii, pre toţi cu deresele lor, el de bunăvoea sa au mărsu la beserecani şi au dat deresele sale ce au avut pre acel sat şi s-au smerit de i-au dat nişte dobitoace, [...] şi l-au scris şi pamente mare. Acestea toate i-au dat beserecanii. Decii Boldescul a grăit şi s-au prinsŭ dennaintea acestor părinţi tuturor cu giurămîntŭ şi cu blăstăm mare cum nu să va scula cu pîră pre beserecani ce dănîară. Şi le-au făcut şi zapise cu mîna sa, cu blăstăm, cum nu vor avea părî nice dănîară dînsul în veci. † Aiaste ce mai sus sînt scrise, toate le-am luat denainte aiestor părînţ, ca să să ştie şi să nu mai vem de aiasta a ma pîrî nici dănăoară. Ionaşco Boldescul m.p. 1633 (7141) martie 3, Bisericani M [p. 389] † [...] aşia mărturisim noi cu ali n[n]oastre suflete cum ne-am tîmplatu /[p. 390] [în toc] în tocmala besereca[n]niilor cu Boldescul, cum au venit Boldescul la svîntaa mănăstire însuşi de bunăvoia lui, de nime silit, nici îndemnat şi au dzis că are doa zapise şi un uric. Deci s-au rugat să-l scriem la svîntul pomenic şi să-i facî pamente mare a a[n]nul şi să-i mai dea patrudzăci de oi cu miei şi 4 vaci cu viţăi şi cu 2 boi şi doi cai şi doa iape şi au dzis că va da toate diresele şi uricul. Şi s-au jurat în svînta besiarecî foarte jurămîntu mare cum el nu va mai scorni pîră nice dănăoară în veci. Pentru-acesta lucru, ce ca să fie ocinî şi moşie sventei mănăstiri Besereca[a]nilor, neclătitî în veci. † [...]. 1633 (7141) martie 8, Miclăuşeni M [p. 400] † Adecă noi, Gligorie Goia şi Ghiorghie Năvrăpăscul şi Iacob Moţoc ot Văscani şi Lazor Moţoc ot Movileni şi Roman din Văscani şi Dănilă din Hîndreşti şi Gligorie din Miclăuşeni şi Chirilă de Fedeleşeni, mărturisimu cu aestu zapis al nostru cumu au vinit înnaintea nostră Anna şi soru-sa, Palaghiia, fetele Măricăi, nepoatele lui Toader Ferghi, strănepoatele lui Paşco şi aşişdere seminţiia lor Aftimiia preuteasa, fata popei lui Simion, nepoata lui Ferghi, strănepoata lui Paşco, şi au vîndut a loru direaptă acină şi moşie, toată partea loru ce să va alege din giumătate de sat din Druleşti, din parte din ... cu totu vinitul, cu vad de moară în Siret şi-n valea satului şi cu fînaţe la luncă şi cu pomete. Aceasta au vîdutu-o dumisale Lupului Prăjescul postelnicul, drept doisprădzece taleri bătuţi. Deci noi, vădzindu de bunăvoe vîndzîndu, de neme nevoiţi, nice asupriţi şi făcîndu-li-să plata deplin, pre mai mare credinţă ne-amu pus şi peceţile ca să aibă dumialui a-şi face şi direse domîneşti. De aiasta mărturisim cu aestu adevăr zapis al nostru. U. Miclăuşeni, vălet 7141 <1633> martie 8. † Iacob Mo'oc . Ghiorghie Năvrăpăscul . † Lazor Moţoc. † Roman ot Văscani. 1633 (7141) martie 15, Iaşi M [p. 405] † […]. Scriem domniia mea tuturor slugilor domniei mele, cîţi veţi înbla cu slujbele domniei mele la ţinutul Bacăului. Dămu-vă ştire, deaca veţi vedea cartea domniei mele, iar voi să aveţi a lăsa în paci de toate angheriile satul Burleşti, numai să aibă a-şi plăti cisla lor, cît vor hi scrişi la catastiv în visteariul domniei mele; nici iliş să nu dea, nici sulgiu, nici unt, nici ciară, nici lup, nici o angherie cîte sint pre alţi mişei a domniei mele, pentru căci domniia mea i-am lăsat să ţie strajă pre apa Tazlăului celui Mari cum ţin şi alte străji. Şi de toate să li se ţie în samă, de cîte să ţin şi altor străji. [p. 406] Şi nime întru nimic să nu-i învăluiască preste cartea domniei mele. [...]. [...]. <Înainte de 1633 martie 22> M [p. 408] †Adecă eu Eremiia, feciorul Onciului, nepotul lui Obriajie, mărturisescu cu cest zapis al mieu, cum eu a de a me bunăvoe, de nimene îndemnatu, nici de o înpresurat, vîndut-am a me dereaptă ocină şi moşie den satu den Arpăşeşti, toată partea me, cît să va alege, den vatra satului şi den ţarină şi dentr-apă şi den pădure şi den tot locul, cît să va alege partea me, vîndut-am giupînului Iorgachi diiacul, dereptu dzeci taleri bătute de argintu. [p. 409] Derept aceia, ca să hie dumisale şi giupînesei şi coconilor ocină şi moşiia dereaptă în veci şi nime dentru ruda noastră să n-aibă a să scula în vro vreme, să scorniască vreo pîră sau a întoarce acestu loc, căci amu întrebat de toată seminţiia noastră şi nime nu s-au aflat ca să mi-l plătească acest loc, fără giupînul Iorgachi diiacul ce mai sus scriem şi mi-au dat toţi banii gata, dzeci tal[l]eri bani buni. Şi în tocmala noastră, cînd am vîndut, fost-au Neniul vătavul cel mare de ţinutul Cîrligăturei şi Drăguşan diiacul şi Gheorghiţă diiac de Todereşti şi popa Gligorie de-acolo şi mulţi oameni buni. Şi eu Dumitraşco diiacul am scris. Şi prentru mai mare credenţă şi mărturie, pusu-mi-am pecete şi aceste mărturii toţi, peceţile şi iscăliturile, ca să să ştie. [...]. 1633 (7141) martie 28, Iaşi M [p. 414] † [...]. Adecă au vinit, înnaintea domnii meli, popa Timoftei şi tot săboriul de la mănăstire de la Svetii Sava <şi> s-au jeluit pre Manolachi vamăşiul, dzîcînd c-au luat o sută de galbeni, bani buni, şi au pus zălog cinci fălci de vii den Iaş, de la Copău, den dealul de mijloc, cum au arătat şi zapis. Şi au fost această tocmală o vreme de demult, mai înnainte de toate datoriile ce au făcut el şi de Calcangiul. Pentru acesta, vădzînd domniia mea zapisul lui Manolachi, cum scrie prie această datorie, cum iaste o vremi de demult, domniia mea le-am dat să-ş ţie viile, cum şi pînă acmu le-au ţînut, pentru banii lor. [p. 415] Aceasta scriem, într-alt chip să nu hie. [...]. [...] . † [...]. martie 30, Tecuci M [p. 416] † […]. Adecă au venit înnaintea noastră Mareş din Năneşti, de nime nevoit, nici asuprit, ce de bunăvoia lui şi au vîndut a lui dreaptă ocină şi moşie din sat din Tomceşti, din bătrînul popei lui Vasilie giumătate de bătrîn, din tot locul, toată partea lui, i-o a vîndut dumisali lui Costin postelnicul, dinnaintea noastră, direptu dzece galbeni buni. Şi au întrebat Mareş pre toţi răzeşii să le vîndză acea ocină şi răzeşii n-au vrut să o cumpere, iar postelnicul i-o au plătit deplin. Deci noi i-am făcut această carte şi mărturie ca să-I fie de credinţă pînă-şi va face şi diresă domneşti. Şi pentru credinţa ne-am pus peceţili, ca să să ştie. [...]. 1633 (7141) aprilie 28, Mănăstirea Voroneţ M [p. 418] † [...]. Scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru cum /[p. 419] am schimbat cu vornicul Ionaşco Jora o selişte în ţinutul Cîrligăturii, anume Milcineştii şi ne-au dat altă selişte, în ţinutul Suceavei, anume Muşinţii, ce simtu mai sus de tîrgul Siretiului. Şi ne-au adaos o sută de lei. Căce că noi nu o am putut ţinea de răzeşii de pre împrejiuru, noi nu aveam nici un folos de acea ocină; ce am schimbat cu dumnealui vornicul, ca să fie lui ocină în veci şi cuconilor dumisale şi nepoţilor, nime să n-aibă nici o treabă, cum mai mare mărturie iaste şi uricul la dumnealui, de la cine au fost dare şi miluire svintei mănăstiri şi de la noi zapis şi tărie, ca să fie dumidale în veci ocină. Şi mai mare mărturie am pus pecetea svintei mănăstiri. [...]. 1633 (7141) mai 9, Bîrlad M [p. 420] † Eu Todosie, ficiorul lui Vasilie Micului de Sauleşti, volost Bîrlad, scriem şi mărturisăscu cu cestu zapis al mieu cum de nimene nevoit, nici înpresurat, ce de a mea bunăvoe, am vîndut a mea dreaptă ocină şi moşie din sat din Tărbuţeni, partea părintelui mieu, lui Vasili Micului, dintr-acel sat ce mai sus scrie. Aceasta parte am vîndut, lu Vasilie şi lui Precup şi lui Ionaşco şi Vîrnavei, fratelui lor, nepoţilor mii, dereptu patru galbeni, a patra parte dintr-un bătrîn. Deci s-au scolat aceşt patru fraţ carii mai sus scrie şi au dat mie toţ acei bani … ci mai sus scrie, ca să le hie lor ocină şi moşie şi a toată săminţiia lor, neurniţ să hie nici dănăoară în veci. Iar tocmala noastrî au fost dinaintea dumisale lui Vasilie Fulgă vornicului de Bîrlad şi Gianta şi Căpăţină de Sirbi şi alţi mulţi oameni buni. Deci noi vădzindu plată deplin şi de bunăvoi lor tocmală, noi încă ni-am pus peceţile pre acestu zapis, ca să să ştie. [...]. 1633 (7141) mai 18, Iaşi M [p. 421] † Adecă eu, Lazor egumenul şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire de la Agapie mărturisim cu cest zapis al nostru cum au venit la sfînta mănăstire Ştefan din tîrgu din Iaş şi cu fămeia lui, Măriica, fiica lui Ioachim Măciucă, /[p. 422] de au pohtit să cumpere de la noi un loc de casă ce-am avut în Iaş, lîngă pihniţa Banvicăi. Deci noi, de bunăvoia nostră şi cu tot săborul, l-am vîndut dereptu cindzăci de taleri, ca să fie lor ocină şi moşie şi ficiorilor lor. Însă iaste aproape şi de casa lui Măciucă. Iar noi vădzîndu plată bună pentru credinţă mare, noi am pus şi pecetea sfintei mănăstiri ca să să ştie. Şi le-am dat şi patru zapise ce-au fost acelor locuri, să fie pre mînule lor. […]. † Şi s-au vîndut acest loc în dzilele lui Vasilie voevod, [...]. † [...]. 1633 (7141) mai 21 M [p. 422] † Adecă eu Crîstea, feciorul lui Drăguş vornicul, scriu şi mărturisescu cu cest zapis al mieu cum eu, de bunîvoea mea, am vîndut un loc de priseacî ce iaste la Berendeeşti, în ţinutul Valuiului. Acela loc l-am vîndut lui Pătraşco diiacul de Iaşi derept 5 zloţi, bani buni. Deci ca să-i fie lui ocinî şi să-ş facî prisacî. Însă mai multă ocinî nu i-am vîndut, ce numai loc de prisacî. [p. 423] Şi întru aciastî tocmalî a noastrî au fost părintele popa Vasilie de la Sveataa Tr[r]oiţî şi Ursu diiacul şi Scîntee. Şi mai pre mare credinţă ne-am pus peceţile. Şi eu Crîstea am scris şi mi-am pus pecetea. [...]. Crîstea Dragus . mai 25, Cristeşti M [p. 423] † Ioan[n] Boldescul scriem închinăciune la ai noştri cinstiţ părinţ de la sfînta mănăstire ot Beserecani, părintele igumănul Partenie şi la tot soborul, de la mai mic şi plecat şi mult păcătos să priimiţ, molitfa vostră, mătănie şi smerenie. Alta, trimeţ un ispisoc şi scrisoare molitfelor vostre şi cîte să vor afla toate vă voi da-le, cum am grăit şi am scris. Numai ce mă rog să-mi daţ şi molitfa vostră dobitoacele cu za