Înainte de 1626 ianuarie 10. 5 Adecă eu Dochiţa, fata Solomiei, mărturisescu eu cu cest zapis al mieu cum eu de bună voia mea, de nimene îndemnată nice înpresurată, am vîndut a mea direaptă ocină şi moşie den sat den Stroeşti, dem partea mîi-me, Solomiei, a treia parte de ocină şi den vatra satului şi den cîmpu şi den moară şi den hăleşteu şi den vaduri de mori, cu tot venitul. Şi o am vîndut această ocină lui Gavril Capşei pitărel derept cindzeci de taleri bani gata. Şi mi i-au dat banii toţi deplin dennaintea giupînului Vasilie Tîlmaci şi a lui Vasilie Romăşcel şi a lui Vasilie Corpaci den Lăţcani şi a Stejeranului de acolea şi a Danciului den Homiţa şi a popei den Stroeşti şi Ionaşco de acolea; şi mulţi oameni buni au fost în tocmala noastră. 6 Şi pre mai mare mărturie şi credinţă, pusu-ş-au şi aceşti oameni buni toţi peceţile pre acest zapis, ca să aibă a-ş face şi dires domnescu pre această ocină, să-i hie neclătită în veaci. Az Vasile Tîlmaci iscal. Vasilie Romăşcel. DRH, A, XIX, nr. 2, p. 5-6 1626 ianuarie 25. 13 Adecă eu, Toader Moţoc, scriu şi mărturisescu cu cest zapis al mieu, de nime nevoit nice silit nice îndemnat, ce de bunăvoia mea m-am sculat ş-am vîndut a mea dereaptă ocină şi moşie de la părinţii miei, în derease ce aveam, den uric ce-au avut părinţii noştri, a patra parte de sat de Petreşti, de ţinutul Bacăului, cu tot venitul lui, den cîmpu şi den pădure şi den giumătate de moară gata, pre apa Bistriţii, care ocină, ce-i mai sus-scrisă, am vîndut-ă dumisale vistearnicului Pană, derept o sută şi optdzăci de galbeni buni, care bani mi i-au plătit deplin în mînule meale, dennaintea tuturor boiarilor cîţi mai gios scriu şi mărturisescu. Pentru mai mare credinţa ne-am pus peceţile ş-am iscălit. Derept acea, de astădzi înnainte ca să-i fie dumisale ocină şi moşie, nescumpărată, în veaci. Iară carele de oamenii noştri şi de ruda noastră va vrea să întoarcă şi să strîce aceată tocmală a noastră, să aibă a-ş întreba cu mene, iar cu vistearnicul Pană să n-aibă a-şi întreba niciodată. De-aceasta scriu şi mărturisescu. Să să ştie. Ghenarie 25 dni. Az Toader Moţoc. Ionaşco Peac biv jicnicear. Az Vasilie Neagoe. Dumitru Buhuş. 14 Az Va...lie Romăşcel. Az Toader Pătraşcovici. Isac Stîrcea. Ionaşco Prăjescul iscal.DRH, A, XIX, nr. 8, p. 13-14 1626 februarie - 1629 august. 18 [...] Adecă au avut dzi naintea noastră Ifrim Medrea cu Penteleiu din Hărliceşti şi cu Zahariia din Zbereşti printr-o parte de ocină din sat din Mogoşeşti, dintr-a treia parte de sat a opta parte, de partea Vrîncenilor, cu vadu de moară. Deci, le-au fost dzua în dzua de svetii Vasilie, să vie Penteleiu şi Zahariia, să fie de faţă naintea noastră şi cu oameni buni, să giure cum n-are Ifrim moşie acolo. Deci cîndu au fost dzua, ei n-au venit la dzi, ce au rămas din dzi şi din leage, iar Ifrim el au venit la dzi şi au aşteptat preste dzi 4 săptămîni preste dzi şi s-au direptat şi ş-au pus herîia. Deci de acum nainte Ifrim să aibă a-ş ţinea moşiia, cum mai sus scrie, cu tot venitul, iar Penteleiu şi Zahariia să n-aibă a mai pîrî nice a dobîndi în veaci. Iar să vor avea Penteleiu cu Zahariia nescare direasă pre 19 acea ocină, să nu să creadză. Alt nime să n-aibă a să amesteca preste cartea domnii meale. [...].DRH, A, XIX, nr. 13, p. 18-19 1626 februarie - 1629 august. 19 [...] Cătr-aceastea dăm ştire măriei dumitale, milostive domne, de rîndul părinţilor de la Beserecani, c-au venit înaintea nostră cu neşte urice a sfentie mănăstiri; ce aceale urece au fost date de părintele Iusip, stariţul mănăstiriei, la neşte posluşnici ce-au fost avîndu de mult, credinciuş, ca să le ţie. Întru-cea s-au tîmplat morte părintelui stariţului, alţi călugăraş ce-au fost au întrebat pre-acei posluşnici de-aceste urece, ei nu le-au dat, ce-au stătut închise pîn-acmu. Cînd au fost acmu, neşte strănepoţi acelor posluşnici bătrîni şi le-au aflat şi le-au dat părinţilor denaintea nostră. Deci, dăm ştire măriei dumitale; măriia dumitale veri face cum te va năstăvi milostivul Dumnedzău şi cinstita maică. [...] 20 [...].DRH, A, XIX, nr. 14, p. 19-201626 martie 15, Bîrsăneşti. 32 Adecă eu Gaftona, sora Nicşului ot Popeni, scriem şi mărturisăm cu cestu zapis al mieu, cum de bunăvoe mea, de nime sălită nici asuprită, ce de a mea bunăvoi, am dat şi am dăruit acestui cucon, lui Vasălii, ficiorul Irimiei, finul lui Andrei Măcău din Brătila de Gios, acestue am dat danie şi dăruire a mea direptă ocină şi moşăi, neşte curături ce sîmtu între văi, pre lîngă hotarul Brătilei de Gios, pre din sus, a mele direpte curături, aceste ce mai sus scriem, li-am dat danie acestui cucon, fiindu eu starpă fără cuconi, li-am dăruit ca să-i fie lui diriaptă ocină şi moşăe. Iară Vasilie, de va trăi, şi să-i dea Dumnedzău năroc, iară el ca să aibă a mă pomeni la sfintele besăreci. Iară di sămenţăile mele ca să nu să amestece nime; iară cine s-ari amesteca într-aceasta danie, să fie neertat şi de mene şi de domnul Dumnedzău. Şi la această adevărată dăruire au fostu mulţi oameni buni, anume: Andrei Măcău ot Brătila de Gios şi Loghin de acole şi Dumitru Ţăul şi Savul ot Bîrsăneşti şi Grosul ot Deleni şi alţi oameni buni, carii s-au 33 tîmplat. Şi noi toţî vădzindu această adevărată şi încredinţată danie, am pus degetele şi peceţăle, să fie de credinţă. Şi eu popa Păntelei ot Voiceşti am scris zapisul să să ştie. Ot Bîrsăneşti s-au scris, leat 7143 1626 meseţa martie 15. Az Andrei Măcău iscal. Gaftona. Loghin. Dumitru. Savul. Grosul.DRH, A, XIX, nr. 24, p. 32-331626 martie 23, Iaşi. 34 [...] Dat-am cartea domnii mele rugătorilor noştri, egumănului şi a tot săborul de la svînta mănăstire de la Svetii Nicolai, ce să chiamă mănăstirea lui Aron vodă, spre-aceaia ca să hie tari şi puternici cu cartea domnii meale a ţinea şi apăra o falce de vie de la Cotnari, ce iaste în deal la Cîrjeşti, care vie o au dat cu limbă de moarte giupîneasa lui Ghiorghie Jora, Măriia, şi cu Ghiorghie Jora o au dat sventei mănăstiri. Pentr-aceaia, să aibă ei a ţinea acea vie şi să o lucriedze şi să o păzească, iar altul nime să nu cuteadze a să amesteca la cea vie. Iar cui va părea cu strîmbul pentru acea vie, să-ş întrebe de faţă înnaintea domnii meale cu Ghiorghie cu Jora, iar pînă nu vor hi de faţă 35 cu Ghiorghie, nime să nu cutedze a să amesteca preste cartea domnii meale. Într-alt chip să nu hie.DRH, A, XIX, nr. 26, p. 34-351626 martie 24, Iaşi. 39 [...] Scriem domniia mea slugilor noastre, tuturor dăbilarilor cîţi veţi înbla cu slujba domnii meale prin ţinutul Neamţului, deaca veţi vedea cartea domnii meale, iar voi toţi să aveţi a lăsa foarte în pace bucatele oamenilor din satele sventei mănăstiri a lui Aron vodă, din Avereşti şi din Giurov şi din Necoreşti; nimică să nu le învăluiţi bucatele, nici să trageţi pentr-alţi oameni sau pentr-alte sate, ce să-i lăsaţi în pace; numai să aibă ei a-ş plăti dabila lor ce va hi. Aşijdirea şi voi, pîrcălabi dintr-acel ţinut şi globnici şi olăcari şi podvodari şi alte slugi a domnii meale, încă să nu-i învăluiţi, nici să-i globiţi, nici să-i prădaţi, nici la podvoade să nu-i învăluiţi, ce să hie foarte în pace, cum scrie mai sus. Numai de să vor afla nescai furi sau tălhari de faţă, pre aceia să-i prindeţi şi la domniia mea să-i aduceţi. Iar altu nime să nu-i cuteadze pre dînşii a-ş învălui peste cartea domnii meale.DRH, A, XIX, nr. 28, p. 39 1626-1629 aprilie 6, Bîrlad. 46 Dima şoltuzul şi cu doisprădzeaci pîrgari den tîrg den Bîrlada. Adecă au venit înnaintea noastră Costantin den Greci şi au vîndut a se parte de ocină den Greci, partea den mijloc, ce să va alealge, cu vad de moară într-apa Bogdanii şi săpături ce sîntu a tătîne-său, a Grecului. Şi au vîndut lui Ionaşco Bîtcoveci şi frăţîne-său Condrei, direptu şeapte talere bătute. Deci noi vădzîndu a lor bună tocmală şi plată deplin, făcut-am cest zapis cu peceatea oraşului, să-ş ţîe acea parte de ocină, şi să-ş facă direase. Şi nime să nu să ameastece. De aceasta mărturisim. Pis u tîrgu Bîrlad, aprilie 6.DRH, A, XIX, nr. 33, p. 461626 aprilie 15, Iaşi. 56 [...] Dat-am cartea dumni-meale egumenului de la sventa mănăstirea Balicăi şi deregătoriului şi vătămanului den satul mănăstirie, de la Movila Iucaşului, ca să hie tare şi putearnici cu cartea dumni-meale a apăra ocina înpregiur ţarina şi fîneaţele şi pădurea, nime de alţi oameni dentr-alte sate să n-aibă treabă pre locul ce iaste a satului mănăstirei, nici la ţarină la cînpu, nice la pădure, nime să n-aibă treabă. Iar carii vor găsi de alţi oameni tăindu în pădure, să le ia săcurile şi boii. Dereptu acea, nime să n-aibă treabă cu locul ce iaste a satului naintea cărţăi dumni-meale.DRH, A, XIX, nr. 40, p. 561626 aprilie 21, Iaşi. 64 [...] 65 [...] Deaca veţi vedea cartea domnii meali, iar voi ca să aveţi a lăsa foarte în paci de toate dabilile şi de podvoade şi de jold şi de lucru de viile domnii meale şi de alte anghenrii ce-s mai mănnunte pre alţi tîrgoveţi şi pre alţi viiari, anume Gavril Meleştan, ce şeade în crama părintelui şi rugătoriului nostru, Athanasie episcopu de Roman, să hie în paci de toate, cîte mai sus scrie, numai să aibă a sluji şi a lucra viile sventei episcopii. Iar carei dentru voi nu veţi asculta, ce vor învălui peste cartea dumnii meale, şi de să va mai jelui părintele rugătoriul nostru, bine să ştie că de mari certare văr hi.DRH, A, XIX, nr. 47, p. 64-651626 aprilie 25, Iaşi. 69 Eu Manolachi vamăşul cel mare scriu şi mărturisescu cu cest zapis al meu cum am luat bani, o sută de galbeni, bani buni, de la părintele Timoftei şi de la tot săborul de la svînta mănăstire de la Sveatii Sava şi mi-am 70 pus zolog nişte vii, cinci falci, în Copou, în deaalul den mijloc, lîngă viia cioclilor, dereptu aceşti bani, ce mai sus sintu scrişi. Şi la aceasta tocmală fost-au Costantin şoltuzul cu doisprădzeace pîrgari de tîrgu de Iaş şi Neculachi vamăşul cel mare şi Gheorghie postelnicul cel mare şi Dona vamăşul şi Tănasie cămănariul cel mare şi mulţi oameni buni. De aceasta scriu şi mărturisescu cu cest zapis al meu, ca să să ştie. Vă leat 7134 1626 u Ias, aprilie 25.DRH, A, XIX, nr. 51, p. 69-70 1626 aprilie 29, Iaşi. 70 [...] Scriem domniia mea slugilor nostre, Nechita diiac şi Onciu diiac. Dăm voaă ştire că v-am ales de înţelepţi şi de înţelegători. Diacă veţ vedea cartea domniei meale, iar voi să strîngeţ oameni buni mejiiaş, boiari şi slugi domneşti di prinprejur şi călugări de pre la aceale mănăstiri de aproape şi tîrgoveţ şi vătămani, ca să meargeţ să aleageţ cît loc iaste derept domnescu, între vadure, la oraşul domniei meale, la Piiatră, şi în cîmpu şi în dumbravă despre toate curăturile ce vor hi de toate parţile, să socotiţ ce iaste loc domnescu să aleageţ şi să puneţ stîlpi de piiatră şi buări, căce că domniia mea m-am milostivit şi am dat acel loc rugătorilor noştri, călugărilor de la svînta mănăstire de la Beserecani, după direase ce au arătat de dare şi de la alţi domni cătră domniia mea. Şi să scrieţ carte de la voi şi de la toţ, cumu li s-au hotărît.DRH, A, XIX, nr. 52, p. 70 1626 aprilie 30. 75 Adecă eu Gheorghie Borşea comişelul şi Ionaşco comişel ot Uscaţi mărturisim şi dăm ştire cu ceastă scrisoare a noas noastră cum au venit satul Răteştii, cu cinstită cartea dumnii sale lui vodă la noi şi ne-au chemat la un hotar, să socotim cu oameni buni ce s-a stricat cu drumul cel mari. Noi am sotocotit cu oameni buni şi cu megiiaş şi din sus şi din gios şi acel hotar, noi cu sufletele noastre şi cu suflete de oameni buni, l-am afrat dereptu şi nici au greşit Răteştii, nici agăpiianii. Deaci s-au înpăcat dinaintea noastră şi dinaintea a mulţi oameni buni. Şi să nu să mai părască de-asta, nici denăoară u veachi. Şi pre mai mare dereptate ne-am pus peceţile. [...]. V leat 7134 1626 aprilie 30.DRH, A, XIX, nr. 55, p. 751626 mai 1, Iaşi. 75 [...] Dat-am cartea domnii meale deregătorului şi vătămanului din Şcheuleţi spre aceaia ca să hie tari şi putearnici cu cartea domnii meale a ţinea şi a apăra bucatele tuturor mişeilor noştri de acolea din sat, carii sîntu de loc ş-au fost fugiţi şi acmu vor veni iarăş înnapoi, să hie în pace şi nemică să nu dea tîrgului Şcheaenilor pentru nescare dăjdi sau rămăşiţi ce vor hi fost de la Radul vodă. Şi nime să n-aibă a-i învălui pentru nescare dobitoc 76 ce va hi perit de dajde în dzilele Radului vodă. Numai cui va părea cu strîmbul să vie de faţă la domniia mea. Iar mai mult nime să n-aibă a-i nvălui.DRH, A, XIX, nr. 56, p. 75-761626 mai 2, Iaşi. 76 [...] Adecă au venit înnaintea domnii meale şi naintea boiarilor noştri, mari şi mici, Ionaşco din Năvrăpeşti, feciorul lui Drăghici, nepotul Drăguţei, de au vîndut a lui direaptă ocină de nime nevoit, nici înpresurat, toată partea lui ce să va aleage din sat din Năvrăpeşti, dinn-a treia parte dintr-acel sat din partea lui Drăghici a cincea parte. Aceaia o au vîndut lui Sanson... eşti derept treidzăci... tocmeală... plin plată şi de la domniia mea i-am dat şi i-am întărit lui Samson, ce scrie mai sus, ca să hie şi de la domniia mea direaptă ocină şi cumpărătură cu tot venitul neruşăită nice odănuoară, în veaci, înnaintea cărţei domnii meale. Şi altu ca să nu să ameastece.DRH, A, XIX, nr. 57, p. 761626 mai 5, Iaşi. 79 [...] Deaca veţi vedea cartea domnii meale, iar voi să aveţi a lăsa foarte în paci satul Tămăşanii şi Sadna, ce iaste a sventei mănăstiri a Gălatei, de podvoade şi de cai de olac şi de toate anghieriile şi de gloabe ce să vor face, ca să aibă a giudeca rugătorii noştri, călugării de la sventa mănăstire, să le hie de bocănci şi de înbrăcăminte; iar, cu tîrgul sau cu ţînutul nemic să nu-i trageţi, numai să-ş plătească ei cisla lor cît vor hi scris în visteri şi dobitocul lor să nu le trageţ pentru alţi oameni sau pentru alte sate, ce să hie în pace. Şi nime să nu cutedze mai multu a-i învălui preste cartea domnii mele.DRH, A, XIX, nr. 60, p. 791626 mai 10, Iaşi. 79 [...] 80 Dămu-ţi ştire că dumnii meale s-au jeluit sluga noastră, Dobrenchii diiac den Bălăceani, pre sat pre Ilişeşti că iaste o ţiioară despre Ilişeşti a Bălăceanilor de să înpreuneadză într-un loc. Şi s-au scolat satul Ilişeştii şi au oprit dooao pămînturi arate dentr-acel rîndu de pămînturi, dzicînd că nu iaste den partea Bălăceanilor ci..... de hotariul Ilişeştilor aceale doo pămînturi. Pentr-aceaia deaca vei vedea cartea dumnii meale iară tu să mergi acolea la Bălăceani şi cu megiiaşi şi cu oameni buni şi bătrîni şi să socotiţi cu sufletele voastre cum veţi socoti mai cu dereptul. De să vor afla că sint den partea Ilişeştilor iară ei să aibă a-şi lua a dzeacea es-timpu, de-acii să să lase Bălăceanii de aceale doo pămînturi. Iară de să vor afla den partea Bălăceanilor, iară Ilişeştii să nu mai aibă a pîrî această pîră [...].DRH, A, XIX, nr. 61, p. 79-801626 mai 17, Iaşi. 83 [...] Adecă au venit înnaintea noastră şi înnaintea boiarilor noştri 84 călugherii de la svînta mănăstire de la Beserecani şi cu o carte de mărturie de la Gheorghie vornicul de Costeani şi de la Savin sulgeariul, scriindu cum au mărsu ei cu cartea Radului vodă la sat la Orbic şi au strînsu oameni buni bătrîni şi mejiiaci de prinpregiur şi au hotărît şi am ales partea sventei mănăstiri de ocină, giumătate din giumătate de sat de Orbic, ce are svînta mănăstire de la Cîrstina i de la Dumitra, giupîneasa lui Ciolpan călugărul, cum le-au spus lor dreasele; şi am ales partea mănăstirii de ocină din vatra satului şi din ţărină şi din fînaţ, din apă, partea din sus şi din tot locul şi le-am pus stîlpi. Deci domniia mea, deac-am vădzut acea carte de mărturie de la acei boiari şi de la acei oameni buni, domnia mea o am credzut. Derept acea şi domniia mea am dat şi am întărit sventei mănăstiri acea parte de ocină partea de sus ca să le hie şi de la domniia mea direaptă ocină şi dare şi întăritură sventei mănăstiri cu tot venitul neclătit nici dănăoară în veaci, înnaintea cărţii noastre. [...].DRH, A, XIX, nr. 65, p. 83-841626 mai 21, Iaşi. 90 [...].Deacă veţi vedea cartea domnii meale, iară voi să aveţi a lăsa foarte în pace de toati angheriile şi de toati podvoadele şi de lucru de la viile domnii meale pre... viiarii de laa viile sventei mănăstiri Pangaraţi, întru nimică să nu-i învăluiţi, numai să aibă ei a lucraa şi a griji ce va trebui lucru la viile sventei mănăstiri.Aiastaa scriem; mai mult jalobă să nu vie la domniia mea. Într-alt chip să nu faceţi.DRH, A, XIX, nr. 70, p. 901626 mai 21, Iaşi. 90 [...] 91 [...]. Dămu-vă ştire că s-au jeluit domnii meale prea voi rugătorii noştri, călugării de la svîntaa mănăstire de la Plîngăraţi, dzicîndu că au ei o moară acolo în sat, daanie de la Pătru vodă, iar voi nu lăsaţi moara lor să înble, nice oamenii să margă la moară să-şi macine, de care lucru n-aveţi voi puteare să opriţi moaara şi apaa şi oamenii. Deacă veţi vedea cartea domnii mele, iar voi mai mult să nu vă amestecaţi a opri moara călugărilor şi oamenii să nu margă să-ş macine, ce să-i lăsaţi foarte în pace, că apoi de mare certare veţi hi. Aiastaa scriem. Într-alt chip să nu faceţi.DRH, A, XIX, nr. 71, p. 90-911626 mai 31, Suceava. 91 [...] Scriem domniia mea la slugile noastre, aprodzii carii scorniţi meşterii şi botnarii să margă să facă cădzi de silitră. Dămu-vă ştire că s-au jeluit la domniia mea părintele şi rugătorul nostru, Athanasie episcopul de Roman, dzicîndu că are nişte meşteri acii la satul sfentei episcopii, la posluşnici, iar voi i-aţ bătut şi i-aţi sîrguit să margă la lucru. Derept aceaia, deaca veţi vedea cartea domnii meale, iar voi să lăsaţi în pace acei meşteri a sfentei ipiscopii, în pace; toţi meşterii şi toţi olarii 92 cîţi sîntu a sfentei episcopii întru nemică să nu-i învăluiţi. Şi mai multă jalubă să nu vie la domniia mea. [...].DRH, A, XIX, nr. 72, p. 91-92 1629-1629 iunie 1, Iaşi. 98 [...] spre-aceaă să fie tare şi puternică cu cartea domniei meale să aibă a opri giumătate den satul den Boldeşti carea au fost cumpărată de la Ionaşco, feciorul lui Calapod, cu tot venitul ei şi den cîmpu şi dentr-apă şi den tot locul, drept 90 zloţi bătuţi. Şi i-au făcut şi scrisori de mărturie cum i-au vîndut de bonăvoe lor. Şi dup-acea s-au sculat de-au vîndutu şi altor. Şi această giupăineasă gice că au luat acei bani cu camată şi-s pînă acmu 11 luni. Dreptu acea ca să aibă a-i întorce şi camăta cît va face pîn-acmu. Şi dreptu acea nime să nu cuteadze a întra acolo într-acea ocină făr-de această giupăineasa cu oamenii săi pîn-nu i se vor da banii toţ deplin şi camăta înnaintea ceştii cărţi a domniei meale.DRH, A, XIX, nr. 78, p. 981626 iunie 20, Iaşi. 100 [...] Dat-am cartea domnii meale rugătorilor noştri, egumenului şi a tot săborul de la svînta mănăstire de la Gălata, şi diregătorilor şi vătămanilor di prin satele sventei mănăstiri, spre-acea ca să hie tari şi putearnici cu cartea domnii meale a ţinea toţi vecinii mănăstirei, carii vor hi mărsu în satele mănăstirei din dzilele lui Alixandru vodă şi a lui Ştefan vodă şi a Radului vodă, să nu-i dea nimărui cui va vrea să-i ia. Numai să aibă a da care oameni vor hi mărsu de un an. Iar carii vor hi mărsu mai demultu, să hie volnici a nu-i da nimărui. 101 Dereptu acea nime să nu cuteadze a opri sau a învălui peste cartea domnii meale.DRH, A, XIX, nr. 81, p. 100-1011626 iulie 3, Todereşti. 110 Adecă eu Todosiia, fata Vărvarei, nepoata Nastei, şi Nastasiia şi Prohira şi...................., featele Lupului, nepoate iarăş Nastei, toţ nepoţ Frăţinei, ce-au fost mumă Nastei, înşine pre noi mărturisim cum noi, de bunăvoia a noastră, de nime nevoiţ, nici asupriţ, am vîndut a noastră direaptă ocină şi moşie, ce-am avut, dintr-a treia parte de sat de Arpăşeşti doao părţi, ce să chiamă acmu Goeşti. Deci am vîndut această ocină Neaniului pîrcălabul de Cîrligătură, derept doi boi şi o vacă cu viţel. 111 Aşijdire şi din ceaia parte de prespre vale, am vîndut noi, carii sintem mai sus scriş, partea moaşei noastrei, a Nastei, toată partea ei, ce să va aleage din tot satul şi cu tot venitul. Iarăş am vîndut dumiisale Neaniului pîrcălab într-acelaş preţ. Şi aceasta tocmală s-au făcut dinnaintea lui Ionaşco Bilţu şi popa Gligorie ot Todereşti şi Iordachi şi Gheorghiţă Murăţel şi Misail şi Zahariia şi Cîrstea arman şi alţi mulţi oameni buni. Şi eu, Drăguşan diiac, am scris. Pis u Todereşti, v leato 7134 1626 iulie 3. Az Iordachi iscah.DRH, A, XIX, nr. 90, p. 110-1111626 iulie 3. 111 Eto az Mihăilă Calcăş aprod scriu şi mărturisescu cum au venit Erina i Anghelina, ce-ş sîntu veare primari, feate din doaă surori, cu cinstită cartea dumisale lui Miron Moghilă voevoda, spuindu cumu s-au pîrît de faţă cu Părasca, îmma lui Dealeu, şi cu Nastasiia şi cu Ştefan şi şi cu alţii, pentru ocină ce au ei în sat în Spătăreşti, şi le-au spus cartea să le împarţu.Deci eu am strînsu oameni buni, bătrîni, megiiaş den sus şi den gios şi am căutat toate tocmealele şi isprava acelui sat. Deci s-au aflat doao jireabii pre mijlocul satului, ce s-au venit Erinei i Anghelinei şi le-am znămenuit şi le-am pus stîlpi de cătră toţi oamenii şi de cătră toată ruda lor, ca să le hie ocină direaptă şi moşie şi cu tot venitul hotarului ce va hi cumu au fost.Dinnaintea lui Vasilie Boldişor de Tîmpeşti i Vasilie Roşculeţ de Buciumeani i Ionaşco de-acolea i Toma de Antăleşti i Ursu de-acolea i Zadul ot tam i popa Ghidion i Goia ot tam i Tohilă ot tam i Mihăilă tije ot Spătăreşti i Grigul ot tam şi mulţi oameni buni. 112 Şi pre mai mare credinţă ce ne-am pus peceţile, ca nime să nu mai aibă a intra, sau întru ceva a să mesteca pread sem ispisoc.Pis iulia 3, v leat 7134 1626.Vasilie Roşca.Vasilie Boldişor.DRH, A, XIX, nr. 91, p. 111-112 Circa 1626 iulie 3. 112 Adecă eu Zadul scriu şi mărturisescu cu cestu zapis al miu cum am pus o jireabie a lui Bormotă din sat din Antăleşti la Dealeu aprodul din Spătăreşti, cu tot venitul aceii jireabii ce să va aleage din cîmpu şi dintr-apă şi din tot, pentru dzeace zloţi, ce i-au dat Dealeu cîmdu au fost în legătură la Poturul. Aşijdirea au luat streispădzeace potronici de-argintu, iar de la Dealeu, de s-au plătit de la Jora, şi un zlot cîmd au murit îmă-sa, şi 2 taleri în Suceava, cîmdu l-au legat vecinii Ghianghei. Aceşti bani s-au dat dinaintea vătavului Dumitru de Huşi şi naintea lui Toderaşco Şodan şi dinaintea lui Dubău de Antăleşti şi denaintea lui Ursu de-acolea. Ca să să ştie că acestu zapis l-am făcut eu însumi, Zadul. Az Toader Pătraşcovici.DRH, A, XIX, nr. 92, p. 112 1626 iulie 21, Antăleşti. 122 [...] Măriica călugăriţa, femeaia ce-au fost a lui Roman, şi cu ficiorii mii şi nepoţii, Ilea [...], Dămian şi Magdalina Irina, înşine pre noi mărturisim cu ceastă scrisoarea a noastră, cum am avut doao jireabii de ocină din sat în Spătăreşti; deci noi de-a noastră bunăvoie, di nime nevoiiţi nici înpresuraţi, ne-am sculat ş-am schimbat cu Dealeu de acolo din Spătăreşti de i-am dat aceaste doao jireabii, şi el ne-au dat o jireabie şi giumătate din sat din Selişti, cu tot vinitul. Şi-ntr-aceasta tocmală au fost pîrcălabul Gligorcea Pisovschii şi Boldişor hînsar din Tîmpeşti şi Pîrciul din Negoteşti şi Ştefan din Buneşti şi popa Dumitru din Antăleşti şi Ursu de-acolo şi Ionaşco Bercea de-acolo. Ş-această tocmală s-au făcut în casa-i Dubăoae. Ş-am scris eu Ghiulafei această scrisoare, să să ştie. Pis u Antăleşti, iulie 21. Az Vasilie iscal. Popa Dumitru.DRH, A, XIX, nr. 102, p. 122 1626-1630 august 6, Iaşi. 126 [...] Dăm ştire cu ceastă carte a noastră 127 cumu au venit înnaintea noastră cest om, anume Ion, feciorul Dumitrei, nepotul Ulmanului, de nimene nevoit nice înpresuratu, ce de bunăvoia lui şi au vîndut a lui direaptă ocină şi moşie, a patra parte din satu din Ulmeani, ce iaste în ţînutul Lăpuşnei, pre apa Botnei, cu loc de moară şi cu tot venitul, din uric de moşie ce au avutu moşul lor de la Ion vodă. Acea...... au vîndutu dinnaintea noastră dumisale lui Enachi postelnicul..... eacă am vădzut a lor de bunăvoe tocmală şi .......................... tă carte dumisale lui Enachi postelnic.......... ină din satu din Ulmeani şi cu loc de moară ş.................. misale mărturie şi de credinţă p.......................... Şi mai pre mare credinţă pusu-ne-am şi ........... tru ceastă adeverită carte, ca să ...............DRH, A, XIX, nr. 107, p. 126-1271626 august 6, Iaşi. 127 Adecă eu Pavăl scriu şi mărturisescu cu cest zapis al mieu de nime nevoit nici înpresurat şi de bunăvoia mea m-am tocmit cu verii miei, cu Costantinşi cu fraţii lui de i-am dat o parte de ocină a unchiu-nostru, a lui Făt din sat din Boţeşti, ce să va aleage parte mea şi a fraţilor mii, dintr-acea ocină a lui Făt, pentru ce m-au pîrît ei pentru bucatele iarăşi 128 a unchiu-nostru, a lui Făt, ce au rămas la mene. Deci m-au rămas să înpărţim aceale bucate a unchiu-nostru cu dinşii. Deci am înpărţit dintr-aceale bucate dintr-înse, iar doisprădzeace galbeni de aur au rămas la mene neînpărţiţi şi patru lei şi noo putini de miiare de lungi de patru palme şi o schiupă şi de largi de tre palme şi doo heară de moră şi doo heară de plug şi o tigae de prăjit şi una cu piciore şi treidzeci de nasturi mănunţi şi o bardă. Pentru aceastea bucate ce au rămas la mene neînpărţite le-am dat acea ocină, ca să n-aibă nime de oamenii miei nici o treabă cu acea ocină ce mai sus iaste scrisă. Şi aceasta tocmală s-au făcut dinnainte Ghianghei vornicului şi a Gramei uşeariului şi a Stoicăi ce au fost armaş şi dennainte lui Măteiaş ce au fost vătav şi şi Gavril Rusul diiacul şi a lui Ponici şi a lui Andruşco diiacul şi a Lupului diiac şi a mulţi oameni buni. Pre mai mare credinţă ne-am pus şi peceţile ca să hie de credinţă, ca să să ştie. U Ias, v leat 7134 1626 avgust 6. Az Ghianghea vornic. Grama uşar iscal. Az Lupul iscah Az ...... iscal. Az Gavriil .....DRH, A, XIX, nr. 108, p. 127-1281626 august 24, Iaşi. 130 Eu Gavril Mirca dvornic şi feciorul mieu, Precopie, scriem noi şi înşine mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră cum noi am vîndut satul nostru Zorileanii dumisale lui Scărlet şi giupîneasei dumisale. Şi mi-i-au dat banii cum au scris în zapisul nostru de la noi, carele iaste în mînule dumnealor, şeapte sute cincidzăci de taleri. Şi după aceştea bani mi-au mai dat giupîneasa Scărletoae cindzăci de taleri, bani proşti, potronicul cîte noau bani. Şi s-au înplut optu sute de taleri proşti. Şi mai mare mărturie au fostu de faţă dumnealui Furtuna comisul cel mare şi Dima şi alţi boiari mulţi. Şi eu, Goga diiac am scris, să să ştie. U Ias, v leat 7134 1626 avgust 24. Gavril al Merca. Dima Az Goga iscal.DRH, A, XIX, nr. 110, p. 1301626 septembrie 1. 136 Adecă eu Anna şi Ileana, fetele Candachiei, şi Ioanăş, nepoţii lui Isaiu Plantos, noi de bună voă noastră de nime nevoiţi nici asupriţ am vîndut a noastră parte de ocină din Măstacăn din partea Neguleştilor dzeace pămînturi şi din vatra satului ce să va aleage partea acestor trei fraţ, şi din codru şi din fînaţ şi din tot locul cît să va aleage cu tot venitul; şi o am vîndut dumisale Lupului Hăbăşescului vornicului direptu dzeace galbeni bani buni, dinnaintea preutuluii Ghiorghie din Mărgineani şi dinnaintea lui Ghiorghie Păturniche din Brăneşti şi dinnaintea lui Mafteiu vătămanul din Măstacănu şi dinnaintea lui Nechifor de-acolea şi dinnaintea lui Necoară din Măstacăn şi dinnaintea lui Ignat ce-au fost din Măstacăn şi dinnaintea lui Bejan din Iucaş şi dinnaintea Nechitei din Boziiani şi dinnaintea lui Gavril din Boziiani şi dinnaintea a mulţi oameni buni şi bătrîni megeiaş. Şi de să vor găsi nescar direase să nu aibă a să creade. 137 Şi de pre aest adevărat al nostru zapis ca să-ş facă şi dires domnescu. Şi mai pre mare mărturie pusu-ne-am şi peceţile cătră acest adevărat al nostru zapis. Şi eu Ghiorghie Prăjescul singur cu mîna me-am scris să să ştie. Az Ghiorghie Prăjescul iscal. Vă leato 7135 1626 meseţa septemvrie 1. Eu popa Gligorie scriu de rîndul unui zapis de la Măstacăn de să va găsi cînva la noi să no să creadză.DRH, A, XIX, nr. 114, p. 136-137 1626 septembrie 1-1627 august 31, Iaşi. 137 [...] Adecă s-au pîrît de faţă înainte dumi-meale Ursu Vartic cu Dosofei egumenul [...] Tazlău printru un ţigan anume Costişor, [...],dzicînd Dosofei că acel ţigan este al tazlooanilor, iar Ursu Vartic au dzis că acel ţigan este a lui de moşie; şi ne-au arătat urice de la Pătru vodă şi de la Bogdan vodă, cum acel ţigan anume Costişor şi cu toţi feciorii lui iaste al său de moşie. Deci dumiia mea i-am giudecat cu tot svatul dumii meale de au rămas Ursu Vartic prea Dosofei egumenul [...] ca să n-aibă a să mai pîrî de-această pîră, nicidănăoară în veaci. Aşijdere s-au pîrît de faţă înainte dumii meale Ursu Vartic cu Istratie Bole printru un ţigan, dzicîndu Ursu Vartic că i-au giunghet un ţigan de au murit altu ţigan a lui Istratie Bole. Dece dumiia mea i-am giudecat 138 cu totu divanul dumii meale, ca să aibă a ţine Ursu Vartic prea Ionaşco Bolachiu, ţiganul Bolei, ţigan printru ţigan. Şi dea iacmu înainte, ca să n-aibă a să mai pîrî de aceasta pîră, nici dănăoară în veaci, preste carte dumii meale. [...].DRH, A, XIX, nr. 115, p. 137-138 1626 septembrie 1-1627 august 31. 138 Adecă eu Ilina, fata lui Gligorii, însămi mărturesesco co cestu zapis al miu, cum eu de bunăvoia mea, de neme nebiiată nece înprisurată, am vîndot toată părtea mea de ocină de sat den Săcoiane, cît mi s-a va aleage, den a cencea partea de sat. Deci o am vîndut Eremii liui Vîrnav dirept... dzăci şi cinci de galbeni, bani buni. Deci mi i-a dat toţe deplin aceşti bani. Deci ca să hi liui ocină şi moşie. Şi cînd o am făcot această tocmală a fost omeane bone de sato de Săcoiane, anome Nechifor vesternicel şi Toma vesternicel şi Onol vesternicel şi Petrea Hannol şi Ghilasii de Lăzăşti şi Hoilăp Beşetea şi molţi omene boni. De ceasta scriem şi mărtoresim cu cesto zapis al nostro şi co mai mare credenţă... dănăi... mo scris ce... ştie. Leat 7135 1626-1627.DRH, A, XIX, nr. 116, p. 1381626 septembrie 10, Orhei. 141 [...] Adecă au venit înnainte noastră Ileana Lelicoia, fata Budzii din Furceni, şi au 142 vîndut un vad de moară în Răutu, din gius de Piatră, popeai celui domnesc, Gligorie din tîrg din Orhii de nimeane nevoită, nici asuprită, nici silită. Şi i-au dat doa ruhatnice de miiare şi stupi şi vacă cu viţel şi postav pînă au înplut optdzeci de leai, preţ, că atîta au cerut. Să-i fiia lui moşiia în veci şi feciorilor lui şi nepoţilor lui. Şi într-a aceasta tocmală s-au tîmplat omeni buni, Gligorie Drăghinici şi feciorul lui, Vasilie vătavul de sineţari, şi Radul cupeţ şi Mihuleţ şi Vasilie înblător şi Şahău şi Vasilie Sorocean şi mulţi omeni buni de oraş. Deci noi, dacă am vădzut a lor de bunăvoia tocmală, noi am pus peceta oraşului într-a acest zapis, ca să să ştie.DRH, A, XIX, nr. 118, p. 141-1421626 septembrie 12, Iaşi. 142 [...] Scris-am domniia mea la sluga noastră, la Oprea vătavul cel mari de Hîrlău. Dămu-ţi ştire că s-au pîrît da faţă naintea domnii meale Lucoci din Lătăi cu Gherghinaa de-acolea printr-o ocină de acolo, dzicînd Lucoci că de vac Albul, tată-său şi cu tatăl Gherghinei, ei au ţinut acolo moşiie: tatăl lui Lucoci au ţinut 2 părţi şi tatăl Gherghinei au ţinut o parte. Acmu Gherghina face lui înpresurătură, de ţine în giumătate. Gherghina au dzis că le-au fostu locul tot în giumătate. Iar Lucoci s-au lăsat pre oameni buni, anume Roman din Lăleşti şi Lupul din Stroeşti şi Berezan vătaful din Nelipeşti şi Toader de acolo şi Ionel din Nemîndri şi Lupul de acolea şi Gligorie din Piciorogani şi cum vor rădica aeşti oameni cu sufletele lor, aşea să hiie. 143 Deacă veri vedea cartea domnie meale, iar tu să mergi acolo şi strîngi aeşti oameni buni, să-i pui să giure pre sventa vanghelie, cum au ţinut tot în giumătati. De vor giura, ei să ţie în giumătate iar de nu vor jura, tu să scrii o carte de la tine la domniia mea cum va hi mai cu dirept. Aiasta scriem. [...]. [...]. Dzua le iaste din dzua de [...].DRH, A, XIX, nr. 119, p. 142-1431626 septembrie 20. 144 [...] Adecă noi bunul creştin şi-ntru Isus Hristos credincios, Io Miron Bărnovschi Moghila voevoda, cu mila lui Dumnădzău, domnu ţărîei Moldovei. Vrut-am şi am osîrduit cu toată inima şi cu tot sufletul nostru, cu puteare ce am avut de la Dumnădzău dăruită, după mila ce ne-au miluit svinţiia sa cu domnie în scaunul şi în moşiia domnii meale, ca să socotim şi să tocmim toate lucrurile cele dumnădzăeşti şi a svintelor beseareci şi mai vîrtos tocmeale şi obicinele ceale bune să întărim şi celea ce-s stricate 145 de oameni nesocotitori să le tocmim, după cum au nevoit şi într-ntăia dată şi domnii cei bătrîni de-au făcut şi au întărit prin svintele mănăstiri tocmală şi obicină bună, de n-au agonesit cine şie, nici au ţinut cineş al său, nici s-au grijit cineş de sine, ce au nevoit toţi clugării dea-au agonesit în svînta mănăstire şi au grijit numai de paza svintei beseareci şi de pravila călugărească. Iară în vreamea de acmu, acelea toate s-au stricat şi în locul acelor tocmeale şi obicine bune ce au fost atunci, au făcut alte tocmeale şi obicine prin svintele mănăstiri oamenii ce nu să temu de Dumnedzău, carii au stăstut să strîngă şi să agonesască numai şie şi să grijescu numai pre sine, iară svintele mănăstiri le-au lăsatu negrijite şi nesocotite şi le-au părăsit, d-au rămas lipsite de toate lucrurile. Pentru aceaia domniia mea, vădzîndu slăbiciunea svinteloru beseareci şi părăsirea obicineloru celoru bune ce au fost mainte prin svintele mănăstiri, alta socotindu domniia mea şi scăderea ţărîei, că de nu voru nevoi călugării toţi într-un chipu să agonesască, cine ce va avea şi cine ce va agonesi, să hie tot a mănăstirei, să ţie obşte, să nu tragă cineş şie, într-alt chip nu să vor putea ţinea svintele mănăstiri, pentru aceaia, domniia mea am svătuit cu voia a patru sveatiteli a ţărîei, anume chir Anastasie arhiepiscop i mitropolit Suceavscoi şi Aathanasie episcopul de Romanu şi Evloghie episcopul de Rădăuţi şi Mitrofanu episcopul de Huş, şi înpreună cu tot svatul domnii meale şi şi cu voia unora den cărugării de prin svintele mănăstiri, carii au avut frica lui Dumnădzău şi au iubit podvigul călugărescu, cu aceştea cu toţi înpreună am tocmit şi am scris aicea tocmala obştei, să ţie pren toate svintele mănăstiri obşte, cum ţinu tutindeanea în toată lumea, în Sveta Gora şi în ostrove şi cum ţinu şi aicea trei-patru mănăstiri. Aş-am vrut şi am svătuit domniia mea cu călugării noştri, cu vlădicii şi cu svatul a toată ţara, să hie prin toate svintele mănăstiri obşte, cumu-i învăţătura den evangheliia domnului nostru, lui Isus Hristos şi de la svinţii apostoli şi de la svintele săboră, cum scrie la săborul cel dentăiu şi al doile în şease capete şi la al şeasele în patrudzăci de capete şi la al şeaptele în noaosprădzeace capete, ca să nu îndrăznească cineva din călugări să dzică “cesta al mieu, cesta al tău”, că unde iaste la mijloc să să cheame un lucru al tău, altul al mieu, nu să cade să să cheame viaţă călugărească, ce mai vîrtos săborul tălhărescu au dzisu părinţii că iaste. Pentru aceaia, după tocmala svintelor săboiare, am întărit şi am tocmit cu scrisoare den svănta pravilă, ca să hie tuturor svintelor mănăstiri 146 obşte neclătită în veaci. Iar de să va ispiti cineva cînduva să strîce tocmala obştei, hie macar domnu, hie vlădicu, hie egumenu, sau altu cineva din călugări, sau boiarenu, sau hie cine va hi, unul ca acela să hie procleat de svintele săboare şi de noi de toţi. Iară tocmala obştei a svintelor mănăstiri să hie aşea. De obşte. Nime den călugări să nu ţie nemică al său, nici cal, nic stupi, nici altu dobitoc, nemic, nici arătură, nici den afară nici dinlontru în mănăstire, nime nemică deusebi să nu ţie, fără numai înbrăcămente, şi chelşugel de va avea dentru răcodealiia sa să ţie cu blagosloveniia egumenului şi a duhovnicului său. De mîncare. Călugării să mînce toţi în trepăzare, toţi aseamenea, ca fraţii, de une bubucate şi să bea toţi de o băutură şi să nu facă egumenii şi stariţii mîncări altele şi deusebi de cei mai săraci, ce într-un chip să mănînce şi să bea toţi, ca fraţii. De egumeni. După aceaia întăiu cu blagosloveniia milostivului Dumnădzău şi cu voia săborului, cine va hi ales să hie egumen, ca să hie ca un părinte tuturor şi de la toţi să aibă cinste, ca un părinte sufletescu. Însă egumenul să hie preutu şi să grijască de toţi ca un părinte de feciorii săi şi fără de făţărie să socotească, să înparţă tuturoru într-un chipu, cui ce-i va trebui şi trupeaşte şi sufleteaşte, după pravila lui svetii Vasilie, cum învaţă de dzice că unde sîntu lucrurile cele trupeşti depreună tuturor într-un chipu, acolo şi ceale sufleteşti simtu depreună tuturoru într-un chip şi spăseniia într-un chip şi truda într-un chip şi nevoinţa într-un chip şi cununa. De eşirea egumenului. Egumenul să nu iasă fără de vreme den mănăstire, unde-i va hi voia, ce să aibă iconomu, să trimiţă în treabe mai mărunte, iar unde va hi lippsa svintei mănăstiri, să margă egumenulu, cu ştirea şi cu svatul stariţilor să margă şi un frate, pre carele va vrea săborul, să margă cu nus. Egumeniia să o ţie un anu încheiat şi, deaca să va înplea anul, să să prostească dennaintea săborului. Deci de voru socoti c-au nevoit cu tocmala cea sufletească şi cu obicina sventei mănăstiri, să aibă a cădea cu rugămente să-l roge să ţie egumeniia şi-ntr-altu an; iar de va hi petrecut anul cu nesocotinţă şi cu răsipă întru agonesită, pre altul să afle şi să-l roge să egumenească.De stareţi. Iară stariţii, cine va hi ales, de nu va înbla după direptaate şi după tocmala svintelor mănăstiri, ce după samovoliia sa în 147 mîncări şi-n beţii şi în strunsură, unul ca acela să hie scos din stăriţie, ca o oae rîiiusă.De chelşug. Iară chelşugul mănăstirei să nu îndrăznească să să ţie la sine, nici egumenul, nici alţi stariţi, nime fără de cine vor aleage săborul, să hie cu voia tuturor, să-l pue vistearnic sau clisiarhu.Cine va ţinea deusebi. Iară de să va afla neştine din fraţi ţiindu cineva deusebi, unul ca acela să hie procleţit de săboru sau să să izgonească den fraţi. Care egumen sau stareţu sau altul den călugări fie de rudă de boiarenu, fie de tîrg, fie de ţară, fie de altă ţară, de va călca zapoveada ceştii scrisori ai nostre, ce e aleasă cu săborul, den svînta pravilă, de va ţinea cai, sau stupi, sau altu dobitoc, sau arătura la fraţii săi sau la rudele sale sau la priiatenii săi, sau să dea bani într-aslam, sau a face negoţu, săva dobitoc, săva miiare cu poloboace, fie ce negoţu, să fie procleat şi trecleat, anathema, marantha, amin.De mîncare în chilii şi de oaspeţi. Prin chilii, nici bolnav nici sănătos să nu mînce nici să bea, fără numai apă. Iar la hramul beserecei şi cîndu să va tîmpla să vie domnu la mănăstire, atunci numai blagoslovim să mănînce şi să bea prin chilii, pentru oaspeţi, iar într-alte dzile preste anu, în ospătării să să ospetedze. De va fi vlădic sau egumenu sau boiarenu sau ctitoru să-i ospetedze egumenul la chiliia egumenului.De săboru. Cîndu să va aduna săboru pentru treabele mănăstireşti, de va vrea săborul, dooa păhară blagoslovim să aducă, iar aiurea necăiuri, nici în chelariu, nici în pivniţă.De eclisiiarhu, de iconomi şi de metoşari. Eclisiiarhul un anu închiiat să cade să ţie eclisierşiia; aşijdere şi iconomii şi metoşarii.Cine va hi pus să socotească, să nevoiască forte cu socotinţă pentru agonesita svintei mănăstiri, cu frica lui Dumnădzău şi cu dereptate. Iar deaca să va înplea anul să aducă agonesita ce va hi agonesit preste anu, să pue înnaintea săborului şi să ia blagoslovenie; iară de va hi nesocotitoru şi după samovoliia sa va răsipi semenţiiloru şi priiatenilor săi, unul ca acela să hie supt blăstămul svinţiloru oteţi şi nice anul să nu-l aşteapte, ce să-l scoţă de sîrgu, ca un furu de besearecă şi de-aciia să n-aibă credinţă pre nemică, nici dintr-un loc nici den afară mănăstirei.De coconi şi de mas. Coconi mici, în mănăstire, să nu petreacă, nici muiare nice ţiganăcă sau călugăriţă să nu mîe în mănăstire, nici posluşnic mireanu să petreacă să mîe înlontru în mănăstire, ce den afară unde va hi casa de-aceea făcută. 148 De slugi. Egumenii să n-aibă slugi curteni, ce să aibă posluşnic să slujască.doi cai aleş să hie de treabele egumenului, de slujbă, iară de-aciia toţi să hie de obşte.De samă. Egumenul sau hiecarele să dea samă înnaintea săborului de ce va hi cheltuit şi cine ce va dobîndi pre la semenţii, sau la priiateni, să arate înnaintea egumenului, să să blagoslovască. Şi de va socoti egumenul că-i va hi de treabă şi de ploz să-i lase, iar de nu, în mănăstire să să ia.De strainici. De la alte mănăstiri, hie de unde, de va veni vreun frate, să petreacă în mănăstire, să ţie obicina mănăstirei; iară de nu-i va plăcea, să iasă din mănăstire.De săhăstrie. Şi den fraţi cine va vrea să iasă în săhăstrie, să hie cu blagosloveniia săborului şi a egumenului; de va asculta de săboru şi de egumenu, să petreacă cu Dumnădzău, iar de nu, să-l întorcă în mănăstire să hie suptu ascultare şi-n locul lui, altul să blagoslovască, pre carele va iubi petrecerea pustiei să o petreacă cum să cade.Pentru aceaia, domniia mea amu întărit şi am tocmit şi aceştii svinte mănăstiri ai nostre, anume Dragomirna, unde iaste hramul [...]. Şi pre mai mare credinţă şi tărie, am pus şi peceatea domnii meale.Iar de nu să va pleca neştine, cînduva, au în dzilele domnii meale, au pre cine va aleage Dumnădzău, după viiaţa nostră, să hie domnu ţărîei Moldovei, să hie arătat unul ca acela, cu temniţa să hie cercetatu, pînă cîndu să va smeri, că scrie apostol Pavel: “Daţi pre unul ca acela dosădzei întru zmăcinarea trupului, ca să să izbăvască sufletul lui”, întru dzua domnului nostru, a căruia iaste slava în veaci, amin.DRH, A, XIX, nr. 121, p. 144-145-146-147-1481626 septembrie 20. 149 [...]. Adecă noi, bunul creştin şi-ntru Isus Hristos credincios, Io Miron Moghila voevoda, cu mila lui Dumnedzău, domnu ţărîei Moldovei. Vrut-am şi am usărduit cu toată inima şi cu tot sufletul nostru, cu putearea ce am avut de la Dumnedzău dăruită, după mila ce ne-au miluit svenţia sa, cu domnie în scaunul şi-n moşiia domnie meale, ca să socotim şi să tocmim toate lucrurile ceale dumnedzăeşti şi a sventelor beseareci şi mai vîrtos tocmeale şi obicinele ceale bune să întărim şi ceale stricate de oameni nesocotitori să le tocmim, după cum au nevoit şi-ntru-ntăia dată şi domnii cei bătrîni, de-au făcut şi au întărit prin svintele mănăstiri tocmală şi obicină bună, de n-au agonisit cineş şie, nici au ţinut cineş al său, nici s-au grijit cineş pre sine, ce au nevoit toţi călugării de agonesit în svînta mănăstire şi au grijit numai de paza sventei besearici şi de pravila călugărească. Iar în vreamea de acmu aceale toate s-au stricat şi-n locul acelor tocmeale bune şi obicine ce au fost atunci au făcut alte tocmeale şi obicine pren sventele mănăstiri oamenii ceia ce nu să temu de Dumnedzău, carii au stătut să strîngă şi să agonisască nămai şie să grijască numai pre sine, iară sventele mănăstiri le-au lăsat negrijite şi nesocotite şi le-au părăsitu, de-au rămas lipsite de toate lucrurile. Pentru acea domniia mea, vădzindu slăbiciunea svintelor besearici şi părăsirea obicinelor bune ce au fost mainte pren svintele mănăstiri, alta socotindu domniia mea şi scădearea ţărîei, că de nu vor nevoi călugării toţi într-un chip să agonisască cine ce va avea şi cine ce va agonisi să fie tot a mănăstirie, să ţie obşte, să nu tragă cineş şie, într-alt chip nu se vor putea ţinea svintele mănăstiri, pentru acea, domniia mea am svătuit cu voia a patru svetiteli a ţărîei, anume chir Anastasie arhiepiscop i mitropolit Suceavschii şi Athanasie episcop Romanschii şi Evloghie episcop 150 Radovschii şi Mitrofan episcop Huşschii, şi înpreună cu tot svatul domnie meale şi cu voia unora den călugări de prin svintele mănăstiri, carii au avut frica lui Dumnedzău şi au iubit podvidul călugărescu, cu aceştia cu toţi înpreună am tocmit şi am scris aicea tocmala obştei, să ţie prin toate svintele mănăstiri obşte cum ţinu tutindinea în toată lumea, în Svetta Gora şi printr-alte locuri şi ostrove şi cum ţin şi aicea trei-patru mănăstiri. Aşe-am vrut şi am svătuit domniia mea cu călugării noştri, cu vlădicii şi cu svatul a toată ţara, să fie pren toate sventele mănăstiri obşte, cumu-i învăţetura den evanghelia domnului nostru Isus Hristos şi de la svenţii apostolî şi de la sventele săboară, cum scrie săborul cel de întăiu şi al doile în sease capete şi la al şeasele în patrudzeci de capete şi l-al şeaptele în noasprădzeaci capete, ca să îndrăznească cineva din călugări să dzică cesta al mieu, cesta al tău, că unde iaste la mijloc să să cheame un lucru al tău, altul al mieu, nu să cade să să cheame viiaţă călugărească, ce mai vîrtos săborul tălhărescu, au dzis părinţii că iaste. Pentru aceaia, după tocmala sventelor săboară am întărit şi am tocmit cu scrisoarea den svînta pravilă, ca să fie tuturor svintelor mănăstiri obşte neclătită în veaci. Iară de să va ispiti neştine cînduva să strice tocmala obştei, fie macar domnu, fie vlădic, fie egumen, sau altcineva din călugări, sau boiarin, sau fie cine va fi, unul ca acela să fie procleat de svintele săboară şi de noi, de toţi. Iară tocmala obştei a svintelor mănăstiri să fie aşea: De obşte. Nime den călugări să nu ţie al său, nice cal, nici stupi, nici altu dobitoc, nemică, nici arătură, nici din n-afară, nice dinlontru în mănăstire, nemică deosebi să nu ţie, fără numai înbrăcămente, şi chelşug ce va avea dentru răcodealia sa să ţie cu blagoslovenia egumenului şi a duhovnicului său. De mîncare. Călugării să mănînce în trepăzare, toţi aseamenea ca fraţii, de une bucate şi să bea toţi de o băutură şi să nu facă egumenii şi stareţii mîncări alte şi deusebi de cii mai săraci, ce într-un chip să mănînce şi să bea toţi ca fraţii. De egumeni. După aceaia întăiu cu blagosloveniia milostivului Dumnedzău şi cu voia săborului, cine va fi alesu să fie egumen ca să fie ca un părinte tuturor şi de la toţi să aibă cinste ca un părinte sufletescu. Însă egumenul să fie preut şi să grijască de toţi, ca un părinte de feciorii săi şi fără făţărie să socotească să înparţă tuturor într-un chip, cui ce trebuiaşti şi trupeaşte şi sufleteaşte, după pravila lui svetîi Vasilie velichii, 151 cum învaţă, de dzice că unde sintu lucrurile ceale bune trupeşti depreună tuturor într-un chip, acolo şi ceale sufleteşti simtu depreună tuturor într-un chip şi spasenia într-un chip şi truda într-un chip şi nevoinţa într-un chip şi cununa. De eşirea egumenului. Egumenul să nu iasă afară făr-de vreame de în mănăstire unde-i va fi voia, ce să aibă iconom să-l trimiţă în treabe mai mărunte, iar unde va fi lippsa sventei mănăstiri, să margă egumenul, cu ştirea şi cu svatul stareţilor, să margă şi un frate, pre carele va vrea săborul să margă cu nusul. Egumeniia să o ţie un anu încheiat şi deacă să va înplea anul să să prostească dinnaintea săborului. Deci de vor socoti că au nevoit tocmala cea sufletească şi cu obicina sventei mănăstiri, să aibă a cădea cu rugămente, să-l roage să ţie egumeniia şi-ntr-alt anu. Iar de nu va fi nevoit şi nu va fi socotit să petreacă anul cu socotinţă şi va fi fost cu răsipă întru agonisită, pre altul să afle să-l roage să egumenească. De stareţ. Iară stareţii cine va fi alesu în stăriţie, de nu va înbla după direptate şi după tocmala a svintei mănăstiri, ce după samovolia sa, în mîncări şi-n beţii şi-n strînsură, unul ca acela să hie scos din stăriţie, ca o oae rîioasă. De chelşug. Iară chelşugul mănăstiriei să nu îndrăznească să-l ţie la sine, nice egumenul, nice alţi din stariţi, nime, fără de cine va aleage săborul, să fie cu voia tuturol, să-l pue vistearnic sau eclisiiarhu. Cine va ţinea deosebi. Iară cine să va afla neştine den fraţi, ţiindu ceva deosebi, unul ca acela de săbor să fie procleţit, sau să să izgonească din fraţi. Care egumen sau stareţ sau altcineva din călugări, fie rudă de boiariu, fie de tîrgu, fie de ţară, de va călca zapoveada ceştii scrisori ai noastre, ce e aleasă cu săborul den svînta pravilă, de va ţinea cai sau stupi sau alt dobitoc sau arătură la fraţii săi sau la rudele sale sau la priiatinii săi sau să de bani întru aslam sau a face negoţ săvai dobitoc, săva miiare cu poloboacele, sau fie ce negoţ, să fie procleat şi de tricleat, anathima, maranatha, amin. De mîncare în chilii şi de oaspeţi. Prin chilii, nici bolnav nice sănătos să nu mănîncea nice să bea, făr’ numai apă. Iară la hramul besearecei şi cîndu să va tîmpla să vie domnul la mănăstire, atunci numai blagoslovim să mănînce şi să bea prin chilii, prentru oaspeţii, iar într-alte dzile prespe anu, în ospătărie să se ospeteadze. De va fi vlădicu sau egumen sau boiarin sau ctitor să-i ospeteadze egumenul la chilia egumenului. 152 De săbor. Cîndu să va aduna săbor pen treabe mănăstireşti, de va vrea săborul doa păhară blagoslovim să aducă, iar aiurea necăiuri, nici în chelariu, nici în pivniţă. De eclisiiarhu, de iconomi, de metoşari. Eclisiiarhu un anu încheiat să cade să ţie eclisierşiia; aşijdere şi iconomiia şi metoşarii, cine unde va fi pus să socotească, să nevoiască foarte cu socotinţă prentru agonisita sventei mănăstiri, cu frica lui Dumnedzău şi cu direptate. Iar dacă să va înplea anul să aducă agonisita ce va hi agonisit prespe anu să pue înnaintea săborului şi să ia blagoslovenie. Iară de va fi nesocotitor şi după samovoleia sa va răsipi semenţiilor şi priiatinilor săi, unul ca acela să fie suptu blăstămul svinţilor părinţi şi nici anul să nu-l aşteapte, ce se-l scoaţă de sergu, ca pre un fur de besearecă, şi de-aciia să n-aibă credenţă pre nemică, nici dinlontru, nici din afară în mănăstire. De coconi. Coconi mici în mănăstire să nu petreacă, nici muiare nici ţigancă sau călugăriţă să nu mîe în mănăstire, ce den afară, unde va fi casă de-acea făcută. De slugi. Egumenul să nu aibă slugi curteani, ce să aibă posluşnic, să slujască. De samă. Egumenul sau hie carele să dea samă înnaintea săborului de ce va fi cheltuit şi cine va fi dobîndit pre la semenţii sau la priiateni să areate înnaintea egumenului, să blagoslovască. Şi de va socoti egumenul că-i va fi de treabă şi de polz să-i lasă, iar de nu, în mănăstire să să ia. Doi cai aleşi să fie de treabele egumenului, de slujbă, iar de-acii toţi, să fie de obşte. De stranici. De la alte mănăstiri, hie de unde, de va veni vreun frate să petreacă în mănăstire, să ţie obicina mănăstirii, iar de nu-i va plăcea, să iasă din mănăstire. De săhastri. Şi din fraţi, cine va vrea să iasă în săhăstri, să hie cu blagoslovenia săborului şi a egumenului: de va asculta de săbor şi de egumen, să petreacă cu Dumnedzău, iar de nu, să-lu întoarcă în mănăstire, să hie suptu ascultare, şi-n locul lui altul să să blagoslovască, pre carele va iubi petreacerea pustiei, să petreacă cum că cade. Pentru acea domniia mea am întărit şi am tocmit şi aceştii sfinte mănăstiri ce iaste moşiia domnii meale, de Movileşti zîdită, anume Suceviţa, unde iaste hramul [...]. Şi pri mai mare credinţă şi tărie am pus şi peceatea domnii meale. 153 Iar pre cine va aleage Dumnedzău, după viiaţa noastrăm să hie domnu ţărîei Moldoveei şi de nu să va pleca neştine cînduva, unul ca acela să hie arătat şi cu temniţa să fie certat, pînă cîndu să va smeri, că scrie apostol Pavel: “Daţi pre unul ca acela dosădziiei întru zmăcinarea trupului, ca să să izbăvască sufletul lui”, întru dzuoa domnului nostru Isus Hristos, a căruia iaste slava în veaci, amin.DRH, A, XIX, nr. 122, p. 149-150-151-152-153 1626 septembrie 25. 156 Eu Oprea pîrcălabul de Hîrlău, dăm ştire cum au venit Lucoci din Lătăi şi cu Gherghina de-acolea cu cinstită cartea măriei sale lui vodă la noi, scriind în carte lui vodă să strîngem oameni buni, megiiaş din sus şi din gios. Strîns-am şi i-am întrebat cum au ţinut Gherghina şi cu Lucoci în sat în Lătăi; ei au mărturisit aeşti megiiaş anume Berezan vătaful din Nălipeşti şi Lupul din Nemîndri şi Ionel de-acolea şi Ilea, feciorul lui Pătrăşcan din Piciorogani, şi mulţi omeni buni megiiaş au mărturisit naintea nostră c-au ţinut Gherghina şi cu Lucoci în sat în Lătăi tot în giumătate. Ş-am vădzut şi noi stîlpii pre mijlocul satului ce-au fost hotărît Zupco ce-au fost pîrcălab şi cu Grozav ce-au fost hotnog şi cu aeşti megiiaş carii mărturisescu de faţă naintea nostră c-au ţinut tot în giumătate. Aşea mărturisim noi cu sufletele noastre. Şi pre mai mare mărturie ne-am pus peceţile, să să ştie. Pis .............. 25. Az Oprea pîrcălab iscal. Eleaia. Bărăzan vătavolo. Pe verso, un început de act: Milostive şi luminate doamne, dăm ştire măriei dumitale c-au venit Lucoci din Lătăi, cu cinstita cartea măriei dumitale.DRH, A, XIX, nr. 126, p. 1561626 septembrie 30, Iaşi. 158 [...]. Adecă au venit înnaintea noastră Simion Gheuca vel medelnicear de bunăvoia sa, de nime nevoit nici asupriţ, şi s-au tocmit cu Pană vistiarnicul, derept un sat anume Unguraşii pre Moldova în ţînutul Neamţului. Ce acel sat fostu-l-au pus zălog Pană vistearnicul la Simion spătariul, în dzileli lui Gaşpar vodă, derept trei sute de galbeni, bani buni, şi-au priimit ca să-i dea banii şi să-ş ţie satul. Deci Pană vistearnicul s-au sculat şi i-au dat trei sute de galbeni buni dinaintea noastră în mînule lui Simion medelniceariul şi banii i-au numărat Ştefan Moimăscul şi Dima Croilă i Iane vătavulu. Iar dumnealui Simion medelniceariul i-au dat acel sat ce mai sus scrie, Unguraşii pre Moldova, în mînule lui Pană vistearnicul şi cu toate dereasele, cîte au avut pre acel sat, ca să-i hie dereaptă moşie şi răscumpărătură. Deci noi, deac-am vădzut a lor de bunăvoe tocmală, noi încă i-am făcut dumisale lui Pană vistearnicul cest zapis ca să-i hie de credinţă pînă cîndu-ş va face şi deres domnescu pre acel sat ce mai sus scrie, Unguraşii. Iar să va mai scoate Simion Gheuca medelniceariul nescai derease pre acel sat cînduva sau altu cineva de oamenii lui, ca să nu să creadză. 159 De aceasta scriem şi mai pre mare credinţă pusu-ne-am iscăliturile şi peceţele într-acest zapis, ca să să ştie.DRH, A, XIX, nr. 128, p. 158-1591626 octombrie 16. 164 [...] Dat-am cartea domnii meale boiarinului nostru, lui Simion Gheuca medelniceariul cel mare, şi oamenilor săi din sat din Portăreşti, spre-acea ca să hie tari şi putearnici cu cartea domnii meale a ţinea şi a opri a sa direaptă ocină de sat de la Portăreşti, cît ţine acel loc pentre Portăreşti şi pentre Drujeşti în mijlocul locului, cum le spune şi uricul tîrgului. Şi odaia lui Crăciun ce iaste pre locul lui, să aibă a-i pune dzi, să o mute de acolea. Iară de nu o va muta, să aibă a o risipi. Şi aşijdirea să aibă a strînge oameni buni să margă să pue stîlpi pre unde au hotărît Avram şi cu Bîrsan. Şi nime să nu cuteadze a ţinea sau a opri peste cartea domnii meale.DRH, A, XIX, nr. 134, p. 1641627 ianuarie 26, Dănceni. 174 [...] Diaba ot Dănceani şi cu fata mea, cu Gaftona, fata lui Ciolpan, şi cu bărbatol ei, cu Ionaşco, noi scriem şi mărtorisim co aceasta adevărat zapis al nostru, de nime nivoiţ nici asupriţ, ce nomai de bonăvoia 175 noastră, am vîndut a noastră dreaptă ocină şi moşie, o vie cu loc cu tot, cît ţîne viia şi loc cît vor pune vie în toate părţile, care vie au fostu drept ocină şi a noastră la sat la Dănceani din partea din gius. Şi o am vîndut lui Ignat Benea din Vlăşeneşte deriptu 17 lei bătoţi şi 2 vaci cu viţii şi 10 mirţă de făină şi o slănină. Deci noi ni-am loat plată deplin, precum ni-am tocmit şi zapis am făcut de la mîna noastră ca să fie lui dreaptă ocină şi moşie şi ficiorilor lui şi nepoţilor lui, în veci, niroşiită. Iar cine dintru a noastră săminţii să va ispiti a întoarci şi tocmala noastră a streca, acila om să fii neertat şi trecleat şi procleat. Iar această tocmală s-au făcut s-au făcut din casa lui Stărpar star. Şi au fostu molţi oamini boni şi bătrîni, anomi Stărpar star din Dănceani şi Boiac star i Bojor ot tam şi Nan ot tam i Micul ot tam i Dumitru Corbea i Cîrstea i Pepelea şi Manea Chiţul şi Stoica ot Şindreani şi Ţapul ot Dănceni şi şi Hoiul, sîn Căprioriţa ot Dănceani, şi molţi oameni boni s-au prilejit. Deci noi toţi care am fostu la aceasta tocmală ni-am pos toţi piceţile, ca să ni credem Diaba. Dumitru Corbea. Gaftona. Cîrstea. Ionaşco. Pepelea. Stărpar star. Stoica. Boiac star. Ţapol. Bojor. Hoiul. Nan. Nicol. Az Gligorcea iscal. U Dănceani, leat 7135 1627 ghinarie 26 dni.DRH, A, XIX, nr. 144, p. 174-1751627 ianuarie 30, Giurgeşti. 175 [...] Vasilie Dinga diiac, dăm ştire cu ceastă scrisoare a mea cum eu de bunăvoia mea, de nime nevoit nece înbiiat, tocmitu-m-am 176 cu frate-mieu Ghiorghie şi i-am dat a mea direaptă ocină şi cumpărătură din ispisoace de cumpărătură ce am avut eu de la Gaşpar voevodi şi de la Alexandru voevodi şi din uric de întăritură ce-am avut de la Ştefan Tomşea voevodi, loc de trei case din sat din Selişte, din vatra satului şi din cîmpu şi cu parte den moară şi den hăleşteu şi cu tot venitul, carele mie au fostu cumpărătură doao case de la Golăe şi de la feciorii lui, de la Gavril şi de la Ştefan, direptu şaptedzeci de taleri, bani buni; şi loc de o casă fostu-mi-au cumpărătură de la Gorghiţă, feciorul Măriicăi, direptu treidzeci şi 7 de taleri. Acestea dat-am fratelui mieu de bunăvoia mea; şi mi-au întorsu toţ acei bani, ce mai sus scriu, deplin întru mînule meale, căci l-am lăsat eu, căci i-au fostu mai aproape moşie, altă mi-au slujit mie multă vreame la tinereaţele lui, că şi din moşiia lor fost-au eşit de la dînşii, că la mene au fostu şi pînă la doao urice. Prentr-aceaia să-i hie lui şi feciorilor lui direaptă scumpărătură, neclătit nicidănoară, să să ştie.DRH, A, XIX, nr. 145, p. 175-1761627 februarie 12, Iaşi. 178 [...] Mărtorisim cu ceastă scrisoare a noastră, cum am fost rămas cu cîtăva samă de bani den tălărie de la Suceavă, deci mi-am fost vîndut giumătate de Durneşti, moşiia mea, giupînului Toader cămăraşul. După aceaia ne-am tocmit de bunăvoie de i-am dat dumisale a şeasea parte de sat de Cîrsteşti pre Moldova în ţînutul Suceavei, cu vecini, cu hălăşteu, cu moară în sat şi cu moară în Moldova, ce iaste direaptă moşiia socru-mieu, Nebojatco logofătul, ce s-au vinit în partea noastră, derept doaă sute şi cindzeci de galbeni, bani buni. Şi mi-au întorsu Durneştii, cum ne-au fost tocmala de bunăvoe, dentre mulţi boiari anume Rotompan vornicul de poartă şi Neagoe biv postelnic şi Lupul Prăjescul şi Lupul cupariul şi Borăleanul uricariul şi alţi mulţi. Şi eu, Tăutul biv logofăt, am scris cu mîna mea. Şi prentru bună credinţă pusu-ne-am peceţile prentr-aceaia ca să-i fie lui Toader cămăraşului direaptă cumpărătură acea parte ce iaste mai sus-scrisă de Cîrsteşti cu tot venitul în veci, să să ştie. [...]. Toader Petriceaico. Ionaşco Rotompan. Vasilie Neagoe. Az Lupul Prăjescul. Az Borăleanul uricar.DRH, A, XIX, nr. 147, p. 1781627 februarie 12, Iaşi. 179 [...] Mărtorisim cu ceastă scrisoare a noastră cum au vinit de bunăvoe Toader Petriceaico cu giupîneasa-ş Ileana de s-au tocmit dennaintea noastră cu Toader cămăraşul pentru giumătate de sat de Durneşti, ce i-au fost vîndut prentr-un rămăşag de slujbă ce-au avut la ţînutul Suceavei. Şi i-au dat a şesea parte den tot satul Cîrsteştii cu hălăşteu şi moară în sat şi cu moară într-apa Moldovei, în ţînutul Suceavei, derept doaă sute şi cindzeci de galbeni, bani buni. Ce acea parte au fost direaptă moşiia socru-său, lui Nebojatco logofătul; şi i-au întorsu Toader cămăraşul acea parte den Durneşti. Deci noi, vădzîndu a lor de bunăvoe tocmală, pusu-ne-am peceţile întru acest adevărat zapis, prentr-aceia să-i fie lui Toader cămăraşul acea mai sus-scrisă parte de ocină den Cîrsteşti direaptă cumpărătură în veaci, să să ştie.DRH, A, XIX, nr. 148, p. 1791627 februarie 15, Iaşi. 181 [...] Dămu-ţ ştire că s-au jeluit înnaintea domnii meale sluga noastră, Dumitraşco stolnic, pre Bălan Vulpe şi pre Costantin feciorul Grecului, şi pre Ilie, ficiorul Radului din Greci, de-au dzîs că i s-au dat vecini în sat în Cernaţ şi ş-au mutat birul din satul lor în silişte în Cernaţ. Deci deac-au vădzut nevoe de dabile, ei au fugit. Deci stolnicul Dumitraşco multă nevoe au păţit pentru dînşii şi mulţi bani au plătit derept dînşii. Ş-au dat un cal şi o iapă, cum ştiu mulţi oameni. Ş-au mărturisit înnaintea domnii meale şi Chicoş stolnicel şi Stratul Bolea păharnicul cum s-au dat ei de bunăvoia lor vecini cînd au fost ei direptari. Derept acea, deaca ver vedea cartea domnii meale, tu să mergi să le opreşti ocina lor din sat din Greci şi să o dai pre mîna lui Dumitraşco stolnic să o ţie pînă cîndu îei va plăti ce-au dat el derept dînşii. Aceasta-ţ scriem şi într-alt chip să nu faci.DRH, A, XIX, nr. 150, p. 1811627 februarie 20, Buceaci. 182 Eu, giupîneasa Mariia Chiriţoe a răpăusatului Chiriţei Dumitrachii postelnic Palolog, dau ştire cu ceastă scrisorea a mea cum eu vădzînd slujba cestui vonic anumea Mardarii, ficiorul Tomeai, ce-au fost vornic în Botăşeni, cum mi-au slujit cu direaptul dentru prunciia sa şi-n ţară striină, în Ţara Leaşască, pănă şi l-am însurat den casa nostră, pentr-aceia eu m-am sculat şi l-am miluit cu un loc de ocină ce-au fost cumpărătură direaptă a nostră, anumea Ghermăneaştii în ţînutul Orheiului, de la Ghermănescul diiacul şi de la totă ruda lui pentru 200 de taleri de argint, cum mai bine vor spune direaselea careale i-am dat, unul de la Erimiia vodă, altul de la Simion vodă, al treailea a boerilor de mărturie ce-au făcut dentru cinea s-au cunpărat. Pentr-aceia să hie lui Mardarii, ficiorul nostru, dereaptă ocină şi darea de la noi, ca să n-aibă nimea a să measteca, ca să să ştie. Vă leato 7135 1627, pis u Buceaci, meseţa feurarie, dni 20.DRH, A, XIX, nr. 151, p. 1821627 februarie 21, Iaşi. 182 [...] Adecă au avut pîră naintea domnii meale rugătorii noştri, popa Ionaşco şi popa Larion din Răteşti de ţinutul Neamţului, şi au avut pîră printru sat printru Ungheani, cum ţin ei acel sat fără ispravă. Şi au fost vîndut mai dinnainte vreame lui Stroici, ce-au fost logofet, de semenţiia lor, Haruţul diiacul. Iară rugătorii noştri, popa Ionaşco şi popa Larion, ei au 183 arătat naintea domnii meale zapis de la Păscălina Stroicioae şi de la feciorul ei, Ionaşco Stroici, şi de la mulţi boiari, scriindu cum au dat popa Ionaşco şi popa Larion 280 de taleri în mîna lor. Deci domniia mea şi cu tot svatul domnii meale, vădzindu acel zapis de mărturie, credzut-am şi de la noi încă am dat şi am întărit rugătorilor noştri, popei lui Ionaşco şi lui Larion, ca să aibă ai a-ş ţinea satul Ungheanii cu tot venitul. Iară alt nime să n-aibă a să amesteca mai mult a-i învălui prespre cartea domnii meale.DRH, A, XIX, nr. 152, p. 182-1831627 februarie 24, Iaşi. 185 [...] Dau ştire şi mărturisescu cu scrisoarea mea de rîndul satului Berbeştii, ce iaste în ţînutul Cîrligăturei, care sat fost-au dat de răpoosatul Ştefan vodă Tomşea, Dumnădzău-l pomenească, lui Vasilie Roşcăi vornicul şi Vasilie Roşca fostu-l-au zălojit la mine derept doao sute şi şeaptedzeci de lei, care sat fost-au dereaptă cumpărătură Balicăi hatmanul, Dumnădzău-l pomenească. Într-acea măriia sa domnu nostru, Io Miron Barnovschi Moghila voevoda, hiind de o casă şi de un sînge cu Balica hatmanul, n-au vrut să lase moşiia dumisale pre mînule altora, ce-au scumpăratu-o şi mi-au dat în mînule meale dinnaintea divanului acei doao sute şi şaptedzeci de lei. Şi dreasele de dare şi de miluire, ce-au avut Vasilie Roşca de la Ştefan vodă şi de la Radul vodă, încă le-am dat în mîna mării sale lui vodă. Aceasta scriem şi mărturisim. Şi mai pre mare credinţă, eu însumi am scris şi am şi pecetluit, ca să se ştie.DRH, A, XIX, nr. 154, p. 1851627 februarie 27, Iaşi. 185 [...] Scriu domniia mea la slugile noastre, pîrcălabii de Neamţu. Dau-vă în ştire că s-au jeluit înnaintea domniei meale rugătorii noştri, egumănul şi 186 tot săborul de la sventa mănăstire de la Săcul, pre voi dzîcîndu că au ei acolo la ţînut un sat anume............. şi nu-i lăsaţi în pace, ce multă nevoe le faceţi şi asupreală, de nu pot odihni mişeii de răutatea voastră. Ce de să va svădi vre un om cu altu om, voi şi meargeţi de-i prădaţi şi le faceţi răutate multă, de care lucru nu s-are cădea să faceţi voi unele ca aiastea. Pentr-aceaia, deaca veţi vedea cartea domniei meale, iară voi să-i lăsaţi foarte în pace, întru nemică să nu-i învăluiţi şi la nemică să nu vă amestecaţi, nice în sat să nu întraţi fără de ispravă, ce să lăsaţi foarte în pace mişeii, să nu mai vie jalobă pre voi. Iar de să vor afla nescare oameni răi, furi sau tălhari, de să vor afla de faţă, pre unii ca aceia să-i prindeţi şi să-i legaţi şi să-i trimiteţi la domniia mea, iară mai multu nemică să nu ştiu domniia mea că vă amestecaţi, de are fi şi nescare gloabe acolo, încă să nu-i învăluiţi, că am lăsatu domniia mea să hie de treaba sventei mănăstiri. Pentr-aceaia şi voi, toate slugile noastre, cîţi veţi veţi îmbla cu slujbele domniei meale la acel ţînutu, întru nemică să nu-i învăluiţi, nice bucatele să nu le luaţi pentru alte sate. Şi voi, olăcari şi podvodari, întru nemică să nu-i învăluiţi, nice caii de olac să nu le luaţi, nice boii la podvoade, ce să hie foarte în pace; nime întru nemică să nu cuteadze a-i învălui preste cartea domniei meali.DRH, A, XIX, nr. 155, p. 185-186 Înainte de 1627 martie 20. 210 Eu Vasilie, feciorul lui Procop Cărăiman, mărturisescu cu cest zapis al mieu cum eu de bunăvoe am vîndut partea noastră den sat den Macsineşti, ce ne-au fost cumpărătură de la Drăgan şi de la Ionaşco, feciorii lui Dumitru uricariul. Şi o am vîndut dumisale giupînului Dumitraşco 211 Ştefan logofătul cel mare derept... de taleri. Şi mi-i-au dat toţ banii dennaintea a mulţi boiari. Şi i-am dat şi direasele ce am avut pre acel sat. Şi pre mai mare mărturie pusu-mi-i-am şi peceatea într-acest zapis, să să ştie. Az Vasilie Cărăman.DRH, A, XIX, nr. 167, p. 210-2111627 aprilie 20, Iaşi. 238 [...] Adecă au pîrît de faţă naintea domn meale Măriica cu feciorii ei, muiarea lui Ion Adaos, pre sluga noastră, per Gligorie Horneţ diiacul din Tămaş, derept o parte de ocină a bărbatului ei, a lui Ion Adaos, de-acolo din sat, dzicîndu că-i face înpresurătură şi-i ia moşiia feciorilor ei fără vină. Iar sluga noastră a dzis că au plătit dabilaa lui Ion Adaos, bărbatului ei, de-au dat 27 şi giumătati de zloţi. Domniia mea cu tot svatul domnii meale am dat dzi acei mueri Mariicăi şi feciorilor ei în doao săptămîni ca să întoarcă banii lui Gligorie Horneţ, 27 de zloţi şi giumătati. Şi am scris şi laa catastiv în visteariul domnii meale. Deci, cînd au fost la dzi, Gligorie au venit şi au aşteptat preste dzi pînă a patra dzi, după leagea ţărî, iar Măriica cu feciorii ei... nit, ce au rămas din toată leagea noastră iar sluga noastră, ce-i mai sus-scrisă, el s-au îndireptat şi au luat ferîia în visteariul domnii meale, 12 zlati, derept aceaia parte de ocină cît să va aleage cu tot venitul ei, partea lui Ion Adaos, din ţarină, din cîmpu, din pădure, dintr-apă, din pomeate, din tot locul ca să fie slugei noastre, lui Gligorie Horneţ, direaptă ocină şi moşie şi cumpărătură şi uric şi întăritură... Măriica şi feciorii ei să n-aibă a să amesteca nici a pîrî sau a dobîndi nicidănăoară în veaci prespre cartea noastră.DRH, A, XIX, nr. 183, p. 2381627 aprilie 20. 241 Catastiv de sate şi de ocine ce are şi ce cumpără Dumitraşco Ştefan logofătul cel mare, înpreună cu giupăineasa dumisale Ziniica, fata Mogîldei vornicul, ca să să ştie, ve leato 7135 1627 april 20 dni. Satul Hălăuceştii pre Sireat cu loc de mori în Sireat şi cu bălţi ce iaste în ţînutul Suceavei şi cu tot locul, giumătate de acel sat mie-m iaste dare şi miluire de la domnu nostru, Io Miron Bărnovschii Moghila vodă, prentru direaptă slujbă ce i-am slujit dumisale, ce acea giumătate de sat au fost a unchiul mării sale, lui Simion Stroici vistearnic, iară lui Simion Stroici vistearnic i-au fost cumpărătură întîiu dentr-a acea giumătate de sat giumătate de la Gligorcea, feciorul Annii Roşcoa, nepotul Cîrstii Hălăucescul, direptu 200 de taleri bătuţi den uric de înpărţare, ce au avut moşiu-său, de la bătrînul Stefan vodă, iară ceaialaltă parte den giumătate de sat i-au fost schimbătură cu Adam vistearnic cămăraş şi cu ficiorii lui, Costantin şi Iuraşco şi Grozeava, feicori şi Tudosii, nepoţi Anii, strănepoţi Cîrstii Hălăucescul, den uric de înpărţare, ce au avut Anna Roşcoae de la Pătru vodă cel Bătrîn prentr-o vie ce i-au dat şi ţarina Cîrjeştilor, cu poamă gata de cules. Şi le-au mai adaos încă 50 de taleri bătuţ. Iară apoi s-au sculat Erina, fata Ruscăi, nepoata Anghelinii, şi i-au vîndut al doile rîndu acea giumătate de sat toată, direptu 600 de taleri bătuţ. Iară cîndu fost în dzilele lui Gaşpar vodă, au pîrît pre Simion Stroici vistearnic o sor-a Erinii, anume Nastasiia, cum nu au vîndut ea nemică. Deci o au rămas Simion Stroici. Iară după ce m-au miluit măriia sa domnu noastru, cum mai sus scrie, aflatu-s-au un nepot a lui Simion Stroici vistearnic, anume Lupul, feciorul lui Ionaşco din Siriţel, şi au arătat un zapis de dare de la unchiu-său Simion Stroici vistearnic cum i-au dat lui acea giumătate de sat. Deci noi, dac-am vădzut acel zapis, noi ne-am tocmit de bunăvoe cu Lupul şi i-am dat 400 de taleri de argintu şi un postav, ca să ne hie cu pace şi cu odihnă. Iară ceaialaltă giumătate, partea de gios, eu am cumpărat întîiu dentr-a acea giumătate a patraa parte de la Gligore Ciolpan ce au fost spătar, direptu 112 taleri 242 de argintu, iară lui i-au fost cumpărătură de la Dumitra, fata lui Ştefan Bleandea, însă cumpărase altă parte din Vlădeşti, iară soru-sa Mărica au luat acea parte de la Ciolpan căce au fost a ei. Deci ea i-au dat acea parte den Hălăuceşti şi altă parte cît ţîn optu case, şi cu curţi şi cu tot venitul lor. Eu am cumpărat de la Mărica, sora Dumitrii; ce au fost acel loc ales a Dumitrei radi 210 taleri bătuţ, şi cu acei bani au plătit capul lui Gavril, fecior Dumitrei, den perire, că vrea să-l spîndzure prentru căce furase 2 cai buni a lui Andonie den Avereşti ot volost Neamţu. Iară după aceaia, iarăş s-au sculat Gavril, feciorul Dumitrii, şi mi-au furat cîteva unealte de suptu o şatră, şi iarăş l-am prinsu de faţă. Deci înmă-sa iarăş au cădzut cu boiari înaintea noastră şi l-am ertat. După aceaia s-au măritat Dumitra după Vărdzar şi au sărăcit. Deci au venit la noi de s-au jeluit şi s-au plînsu de sărăciia ei. Deci i-am mai dat un vig de postav şi 2 boi buni şi 20 de taleri bani buni. Şi iarăş doo jireabii am cumpărat de la Gavril Ciogolea radi 160 taleri sreb, iară lui i-au foste cumpărătură de la mătuşea lui, Dumitra Zupcoae. Seliştea Iurceştii pre Sireat, într-un hotar cu Hălăuceştii, fost-au direptu sat de moşie Mogîldii vornicul, Dumnedzău-l pomenească, iară apoi s-au sculat giupăineasa Nastasiia Ciolpăneasă cu ginere-său, Balşe păharnicul, în dzilele Eremii vodă şi au pîrît pre giupăineasa Mogîldei vornicul prentru acel sat şi au rămas giupăineasa Nastasiia Ciolpăneasă cu ginere-său Balşe den toată leagea, iară giupăineasa Mogîldoae s-au îndireptat şi ş-au pus herîia şi ş-au făcut şi ispisoc domnescu de la Simion vodă şi ne-au dat nouă acea selişte căce ne-au fost maică, să să ştie. Giumătate de sat den Pogăneşti partea den sus iarăş lîngă seliştea Iurceştilor pre Sireat cu loc de mori într-a-apa Sireatului şi cu bălţi de peaşte ne sîntu iarăş dare de la părinţii noştri, Mogîldea vornicul şi giupăineasa saa, iară lor le-au fost moşie. Satul Maxineştii, cu hăleşteae şi cu tot locul ce iaste iarăş în ţînutul Suceavei, fost-au direptu de moşie feciorilor lui Dumitru uricar, anume Drăgan şi Ionaşco şi Vărvara şi Mărica. Deci s-au sculat ei toţi şi l-au pus zălog la Procop Cărăiman vistearnicul direptu 280 unghi joltih şi cu acei bani ş-au răscumpărat altu sat anume Malinţii în ţînutul Hotinului şi ş-au luat dzi să dea banii. Iară cînd-au fost dzua, ei n-au dat banii, ce ş-au lăsat ocina piitoare. Apoi au venit Drăgan de iznoavă la mene, la Dumitraşco Ştefan logofătul, de au pus zălog acel sat al doile rîndu direptu 270 ughi jolti, căci eu n-am ştiut, ce m-au amăgit. După aceaia giupăineasa Nastasiia Cărăimăneasă n-au vrut să mă lase să ţiu eu acel 243 sat, ce ne-am întrebat cu leagea, în dzilele lui Gaşpar vodă. Deci leagea ne-au aflat să ţinem în giumătate acel sat, să ţin eu giumătate şi Cărăimăneasă giumătate. Şi am ţînut tot înpreună. După aceaia s-au sculat Vasilie cu fraţii lui şi cu sororile lui, feciorii lui Procop Cărăiman, şi mi-au vîndut partea lor, acea giumătate de sat direptu... taleri bani buni şi mi-au făcut şi direase. Satul Roznovul în ţînutul Neamţului fost-au cumpărătură direaptu lui Bilăi vornicul cu giupăineasa lui, Siclentichiia, mătuşi-mea, sor’ tătăne-mieu, de la Pătru vodă, căce au fost domnescu, ascultîndu de ocolul Pietrii, şi le-au făcut uric acel domnu. Iară cînd-au fost în dzilele lui Ştefan Tomşea vodă, în domniia dentîiu, trimis-au Ştefan vodă oamenii săi în toată ţara şi la mănăstiri, unde vor găsi avuţie şi bucate de a vicleanilor lui, să ia toate, care boiar i-au fost viclean. Mărs-au şi la mănăstire la Bistriţă un aprod a lui anume Petrea Sîrbul, carele au fost şi diregător în Piiatră, şi au luat ce au găsit la acea mănăstire. Tîmplatu-s-au şi nişte unealte şi uricele mătuşi-mea Bilăiasă. Deci le-au luat. Iară dacaa au oblicit vlădica Aftănasie de uricul acelui sat dat-au un cal acelui aprod Petrei şi au luat acel uric. Iară cînd au fost în dzilele Radului vodă în domniia dentîiu, mătuşi-mea Bilăiasă şi cu feciorul ei, Ionaşco, întrebatu-ş-au cu vlădica Aftănasii prentru acel sat şi prentru acel uric. Iară el s-au tăgăduit cum nu şti nemică, nici au luat acel uric. Iară Radul vodă daca au vădzut că au mărturisit tot svatul lui, boiarii cei mari şi cei mici, cum iaste acel sat cumpărătură direptă lui Bilăi vornicul şi cu giupăineasa lui, Seclentichiia, mătuşi-mea, şi nice cu o vină n-au fost lui Ştefan vodă, datu-i-au şi i-au întorsu acel sat înapoi şi i-au făcut urice şi ispisoaci şi au dzîs ş vlădicăi să-i întoarcă acel uric, iară el tot s-au tăgăduit. După aceaia mătuşi-mea Bilăiasă vădzîndu că-i s-au svîrşit feciorul ei, Ionaşco, şi au rămas însăşi fără feciori, şi au fost bătrînă şi nepotincioasă şi n-au avut de la nime nici o milă la bătrîneaţele ei, ce den toată ruda ei şi den nepoţi aflatu-ne-am noi de o am socotit şi o am grijit la bătrîneaţele ei şi la boalele ei, de ce i-au trebuit de tot, căce ne-au fost ca o maică, că au fost sor’ părintelui mieu lui Ştefan logofătul, Dumnedzău-l pomenească, iară ea de bunăvoia ei datu-ne-au acel sat Roznovul. Şi mi-au dat şi altu sat anume Cămileşti în ţînutul Tecuciului cu mori pre Bîrlad şi cu tot venitul; ce acela sat încă au fost cumpărătură lor de la Pătru vodă. Apoi Radul vodă l-au fost luat şi l-au dat lui Bărnat postelnicul. Apoi daca au vădzut uric de cumpărătură de la Pătru vodă iarăşi au întorsu satul mătuşi-mea înapoi. Deci mi le-au dat mie şi cuconilor 244 miei deusebi de altă rudă, ca să o grijescu pînă va hi vie şi după moartea ei să o comîndu cum să cade, ca pre un om mortu. Şi mi-au făcut şi direase domneşti şi scrisoare cu mîna sa. Deci carele să va afla den ruda ei şi a noastră să ruşiiască pamentea ei şi tocmala ce au tocmit cu noi să-i hie în cap şi în suflet cum spun aceale direase; şi cîte direase au avut pre aceale sate încă le-au dat în mîna noastră, să să ştie. Satul Buciuleştii pre Bistriţă cu mori şi cu tot hotarul lui, ce iaste iarăş în ţînutul Neamţului, fost-au întîiu a lui Bucium vornicul. Deci feciorii lui Bucium vornicul anume Gligorie şi Vasilie luat-au 200 de berbeci de la mănăstirea Tazlăului şi au pus chizeaş pre părintele mieu, Ştefan logofătul, Dumnezău-l pomenească, să hie chizeaş. Şi au pus zălog acel sat. Apoi n-au plătit ei acei berbeci mănăstirii, ce au plătit părintele miu. După aceaia s-au furat 5 sipete cu avuţie a lui Costantin Batişte. Deci un sipăt au găsit de faţă la Ionaşco şi la giupăineasa lui, Tofana, fata lui Vasilie Buciulescul, nepoata lui Bucium vornicul. Deci cîte haine au găsit de faţă le-au întorsu lui Batişte, iară cîte n-au fost de faţă socotitu-s-au denaintea divanului. Şi s-au aflat preţ de 500 de galbeni roşii. Deci Ionaşco şi cu giupăineasa lui, cu altă n-au avut cu ce plăti, ce mi-au vîndut părţile lor dentr-acel sat, trei părţi. Şi am dat 500 de galbeni în mîna lor de s-au plătit de Costantin Batişte şi i-am scos şi din nevoia celorlalte sipete, ce nu era de faţă; iară a patraa parte, ce rămăsease nevîndută iară au venit la noi Gheorghie spătariul cu giupăineasa lui, Nastasiia, de a lor bunăvoie şi ne-au vîndut dentr-a acea parte trei părţi 150 taleri bani buni. Iară lor au fost cumpărătură de la Mărica şi Antemiia şi Izmaranda, featele Acsinii, sororii lui Bucium vornicul, den ispisoc de mărturie ce au avut de la Eremiia vodă, iară ceaialaltă ce au prisosit, den ceale trei părţi denn-a patra parte, vîndutu-mi-au Condrea Borcea, feciorul Acsinii, sororii lui Bucium, radi 200 taleri sreb. Şi am dat 30 taleri sreb Măricăi, featii Condrii Borcii, şi 30 de taleri am dat lui Vasilie; şi direase ce au avut ei toţ încă mi-au dat, şi de la măriia sa domnu nostru, Miron Bărnovschii vodă, încă mi-au făcut. Şi au mai luat Ionaşco cu giupăineasa sa Tofana o sută de taleri, bani proşti, de la noi să-ş răscumpere o parte den Gocimani. Satul Vlăiceştii la Trotuş fostu-ne-au întîiu schimbătură cu Părasca, giupăineasa lui Nicoară ce au fost comis, fata Todosii, nepoata îi Plăcsoae, direptu o parte den Sîrbşori, ce acea parte îm era cumpărătură mie de la Vasilie Stroici, direptu 200 de taleri bătuţ. Şi am mai adaos ei încă cătră acea parte doo sute de galbeni roşii. Iară apoi s-au 245 tîmplat de s-au luat de la mîna ei acea parte de ocină den Sîrbşori. Deci m-am tocmit şi i-am dat 100 ughi, bani buni, în mîna ei şi mi-am făcut şi direase. Seliştea Păşcanii pre Bistriţă, cu locuri de mori pre apa Săratei, în ţînutul Bacăului, cumpăratu-l-am de la Orăş şi de la fămeaia lui, Neacşea, şi de la feciorii lor Gligorcea şi Mătiiaş, nepoţ Neacşii şi Mărenii celor bătrîne dentr-a lor direas de moşie, direptu 200 de taleri, bani buni, şi cu acei bani s-au plătit Mătiiaş den temniţă de la Necula Catargiul postelnic printru nişte bani ce au fost rămas dentru deseatină de la Tutova. Selo Brătuleanii ce iaste în ţînutul Cîrligăturii, cu hăleştiu şi cu mori, şi satul Fîntînealele, în ţînutul Bacăului, sîntu-ne aceaste doo sate cumpărătură de la Candachiia giupăineasa lui Dumitru Goei postelnicul, radi 300 de galbeni roşii, prentru căce au fost luat Dumitru Goia postelnic 500 de galbeni de la Costantin Batişte ce au fost păharnic, în dzilele lui Alexandru vodă, de s-au plătit de o nevoie ce au avut de cătră Alexandru vodă, şi prentru acei bani fostu-i-au făcut direase pre nişte sate a lor anume Doljeştii şi Balomireştii în ţînutul Romanului. După aceaia venit-a giupăineasa Candachiia Goiuae de ş-au întrebat cu Bateşte înnaintea dumisale domni nostru. Deci leagea s-au aflat să giure Batişte cum au dat acei bani. Deci Batişte au giurat. Daca au vădzut giupăineasa Goiuae că au giurat, cădzut-au cu boiari de s-au rugat lui Batişte să-i mai iarte dentr-a acei bani. Deci Batişte o au ertat pre 250 de galbeni. Deci ea n-a avut de unde. Satul Valea-Sacă în ţînutul Bacăului fost-au întîiu direptu domnescu ascultîndu de ocolul Bacăului, iară Pătru vodă l-au dat şi l-au miluit lui Paos vornicul şi i-au făcut şi uric. Acmu au venit la noi feciorii lui Paos vornicul, anume Ionaşco Paos cu fraţii săi, Pătraşco şi Gavrilaş, şi s-au rugat să le plătim acel sat cu bani, căce au fost săraci. Deci eu le-am plătit acel sat şi le-am dat 400 de taleri, bani buni, şi ne-au făcut şi direase domneşti. Fost-au înpresurat hotarul. Deci s-au hotărît şi s-au scris într-altu loc mai înainte. Giumătate de sat de Tăuteşti în ţînutul Iaşilor fost-au întîiu pusă zălog la Ghiianghea vornicul cel mare cîndu era logofăt mare direptu doodzăci de galbeni de Vasilie Huhulea, feciorul Huhulii; iară apoi vornicul Gheanghea ş-au luat banii de la Vasilie Huhulea, 20 ughi, şi s-au sculat şi ne-au vîndut noou acea giumătate de sat de Tăuteşti direptu 100 de taleri, bani buni, şi ne-au făcut şi direase domneşti, să să ştie. 246 Satul Drăgăneştii la Tecuci cu loc de mori într-a apa Bîrladului iaste-ne cumpărătură de la Sora şi fratele ei Scărlet, feciorii lui Gavril, nepoţii lui Ţibăştea, şi la Nechita şi fratele său, Eremiia şi Epotin, feciorii Părascăi, şi de la Alexandra, fata Tudorii, şi de la Mărica, fata Grecului, nepoata lui Răfeiu, şi de la Crăciuna, fata Ţibăştii, toţi nepoţ şi strănepoţ Fetchii, fetii Camilie, şi de la Nechita şi sororile lui, Taliia şi Anna, feciorii lui Ion giudele, şi iarăş nepoţ Ţibăştii, şi de la Magda, fata Măricăi, şi de la Vasilie, feciorul lui Stavăr, nepot Frăţimăneasăi, şi de la altă rudă a lor. Însă Vasilie, feicorul lui Stavăr, numai ce au vîndut de vadul morii. Acesta sat ne-au vîndut direptu optu sute de taleri, bani buni. Şi ne-au făcut direase domneşti de la Radul vodă şi de au întăritură de la măriia sa domn nostru, Miron Bărnovschi Moghila vodă, dintr-a a lor direase de moşie ce au avut. De sat din Mihneşti avem cumpărătură de la Gherman, feciorul Gheanghii călugărul, den tot satul a nooa parte direptu 50 de taleri, bani buni, şi iarăşi denn-a nooa parte giumătate, de la Maruşca şi Gligorie, feciorii lui Vartic, nepoţ lui Dragotă. Şi dentr-altă a noa parte trei părţi direptu 30 de taleri bătuţ şi altă parte denn-a nooa parte giumătate de la Ghervasie, feciorul Clăcii, nepot Radului, şi dentr-altă a noo parte giumătate direptu 50 de taleri şi altă parte a nooa parte întreagă de la popa Ionaşco, şi de la Andonie, feciorii popii lui Silion, direptu 50 de taleri. Aceaste părţi ne-au vîndut den direase de moşie, ce au avut de la Iancul vodă, şi ne-au făcut şi direase domneşti. O parte de sat den Poiană pre Tazlău în ţînutul Totruşiului, unde treaci hotarul priste Tazlău, ce sîntu într-a acea parte, 113 pămînturi din hotarul Berezinţului în gios pînă în Tazlău şi priste Tazlău în sus pînă în gura Sărăţelul şi Sărăţelul în sus pînă la hotarul călugărilor de la Berezinţu şi cu loc de moară pre valea Tazlăului. Acela loc ne-am cumpărat de la Grosul şi de la frate-său Gligorie şi sora lor Dumitra şi Cîrstina şi Măriia prutesa şi Ioanna şi nepotul lor Maftei, toţ feciorii lui Ion Poiană, nepoţii lui Gavril Poiană, şi de la Ionaşco şi frate-său Toader şi Dumitru şi sora lor Panaghiia, feciorii lui Drăgăilă, nepoţii lui Capotă, direptu 120 de taleri de argintu. Şi iarăş am cumpărat patrusprădzeace pămînturi dentr-a acela sat den Poiană de la Mihăilă şi frate-său Simion şi de la Costantin şi Avram şi sora lor Ioana, şi de la Mărica şi Tecla, feciorii Pîntei, nepoţ lui Drăgulei, direptu 60 de taleri de argintu, însă intr-a aceale 14 pămînturi fost-au trei pămînturi a unii simenţii a lor anume Ilisei; şi s-au tocmit de au dat lui Ilisei 3 pămînturi de ceasta parte de Tazlău, să să ştie. 247 Giumătate de sat de Găureana la Totruş partea den gios, iaste-ne cumpărătură de la Toader şi de la fratele lui, Zahariia şi sora lor anume Sora, feciori Armancăi, nepoţi Mircii, şi de la rudeniia lor Nedelea şi fratele ei Ion, feciorii lui Ionaşco, şi iarăş de la rudele lor, Căzacul, fecior lui Lazor, şi Eremiia, fecior Chelsii, toţi nepoţi şi strănepoţ Mircii, direptu 160 de taleri de argintu. Şi iarăşi den ceaialaltă giumătate de sat am cumpărat toată partea lui Ion Poiană, ce să va aleage, de la Costantin, direptu... iară lui i-au fost cumpărătură de la Huhuloae, fata lui Ion Poiană. [...]. Hliniştea pre Nestru cu loc de mori în Năslavcea în ţînutul Hotinul şi Chealnăuţii, intr-a acela ţînut Ciornorudenţii şi Ternauca în ţînutul Sorocii. Aceaste sate sînt direapto moşii Marii Căzacăi, giupăineasii lui Trifan postelnicul, fata lui Dumitru Movila pîrcălabul, nepoata lui Văscan Movila, strănepoata lui Hudici. Însă Cheahnăuţii au fost vîndut Dumitru Movila pîrcălabul lui Dondăş şi Grozei şi feciorilor lui Farmachi şi lui Stan. Apoi le-au întorsu lor Trifan postelnicul cu giupăineasa lui, Mariia Căzaca, fata lui Dumitru Movila, cîţi bani au dat ei toţi. Iară după moartea lui Trifan postelnicul, giupăineasa Mariia Căzaca Trifăneasă s-au dat cu toate ocinile ei mării sale, domnu nostru, lui Miron Bărnovschii Moghila vodă, şi cu ţigani ce au avut şi cu tot ce au avut însă mainte de ce era măriia sa domnu, prentru căce era măriia sa rudă mai aproape de cît altă rudă şi ea feicori n-au avut de trupul ei. După aceaia i s-au tîmplat ei moarte şi o au îngropat la mănăstire la Eţcani în tîrgul Suceaveei. Deci măriia sa domnu nostru, Miron Bărnovschii Moghila vodă, s-au milostivit şi m-au miluit cu acele sate prentru direaptă slujbă ce i-am slujit dumisale, alta am dat şi o sută de galbeni bani buni la acea svîntă mănăstire, şi i-am făcut pamente să hie în toţi ai, dentr-a an într-a an şi o au scris la svîntul şi marele jirtăvnic; încă numai cu Hliniştea şi cu Cheahnăuţii şi cu Ternauca m-au miluit măriia sa vodă şi cu ţîganii ei, iară Ciornorudinţii 248 au fost vîndut Căzaca Trifăneasă lui Vasilie Şeptelici hatmanul, iară după moartea lui Şeptelici, cădzut-au giupăineasa lui, Tofana, într-o nevoe şi într-o răutate foarte mare de cătră Varftolomei stolnicul, cumnatul Radul vodă, în dzilele Radului vodă. Deci ea n-au avut cum faci într-alt chip, ce au cădzut după noi cu mare rugămente, şi i-am dat un cal bun şi şease iape biciuluite direptu o sută de galbeni roşii; şi s-au plătit de cătră Varftolomei stolnicul; şi cîte urice şi direase au fost pre aceale sate încă mi le-au dat măriia sa vodă toate, să să ştie. Ţiganii dintr-a acestu uric iarăşi să să ştie anume: Micul cu muiare cu copii, Gavril cu muiare cu copii, Bratosin cu muiare cu copii, Păcurar cu muiare cu copii, Creţul cu muiare cu copii, Ion, nepot lui Bratosin, cu muiare cu copii, Văjiul cu muiare cu copii, Badiul cu muiare cu copii, Cîrstea cu muiare cu copii, Anna fata lui Ventilă, Tecla şi Catrea vădove, fetele Andreicăi, Puţul holteaiul. Giumătate de sat de la Tărasova în ţînutul Sorocii iaste-ne cumpărătură de la Dumitru Şapşală direptu 250 de taleri bătuţ, iară lui i-au fost direptă moşie; şi ne-au dat şi zapis de pîră şi de înpărţitură, ce au avut cu ruda lor Boul vistearnicul, să să ştie. A treia parte de sat din Păşcănei la Roman, cu hăleşteu şi cu tot venitul ce să cheamă partea din gios, iaste-ne cumpărătură de la Erina, sora popei lui Spiridon călugărul de la mănăstirea Agapie, feciori lui Cotoc, nepoţ Ştefului Hăleşteu, pre aceasta am dat 120 de taleri de argintu. Şi i-au fost ei dare de la frate-său popa Spiridon. Iarăş ne-au vîndut Erina, fata lui Cotoc, şi altă parte dentr-a acel sat din Păşcănei, iarăş aceia parte cu loc de hăleşteu, ce au fost partea ei, iarăş direptu 120 de taleri de argintu. Iarăş am cumpărat dentr-altă a treia parte de sat de Păşcănei doo jireabii de la Anesiia, fata Saftii, şi de la nepotul ei Sirghie, feciorul Palaghii, şi de la Todosiia, fata Annesii, fămeaia lui Ionaşco, direptu 80 de taleri de argintu. Iară am cumpărat dentr-a a treia parte de sat partea den mijloc giumătate, cu loc de hăleşteu, şi cu tot venitul, de la Gavril şi Pavăl şi sororile lor Nastasiia şi Todosiia, feciorii lui Roman, nepoţii Frăţii, şi de la semenţiia lor Larion şi sora lui, Chelsiia, feciori Vărvarii, iară nepoţ Frăţii, dirept 64 de taleri, bani buni.DRH, A, XIX, nr. 186, p. 241-242-243-244-245-246-247-2481627 aprilie 25, Iaşi. 251 [...] 252 [...]. Adecă au venit înnaintea noastră Silion şi Vasilie şi feciorii lui Păntelei ce au fost vornic şi feciorii Paului, toţi nepoţii Ilii, soţu lui, strănepoţ lui Silion cel bătrîn, de a lor bunăvoe, de nime nevoiţ nici asupriţ, şi au vîndut a lor direaptă ocină şi moşie un loc de case cu privniţe de piiatră prin Uliţa Curţiei, înpotriva fîntîneei domneşti între Stahie croitoriul şi între locul Neculii ce au fost stolnic. Acela loc l-au vîndut lui Mătiiaş vătahul direptu o sută şi cindzăci de taleri de argintu. Şi s-au sculat Mătiiaş vătavul şi au plătit toţi aceia bani carii mai sus sîntu scriş, denaintea noastră şi denaintea a mulţi oameni buni şi bătrîni. Şi într-a aceasta tocmală au fost popa Eremiia... ce au fost preut domnescu şi Lapte-Acru ce au fost şoltuz şi Stahie croitoriul şi Ionaşo...... Cîrstii croitoriul şi alţi oameni buni şi bătrîni. Deci noi vădzîndu a lor de bunăvoe tocmală şi deplin plată, noi am făcut ceastă scrisoare a noastră. Şi pre mai mare credinţă pus-am şi peceatea oraşiului şi ale noastre peceţ cătră acest adevărat zapis. Şi eu, Borăleanul uricar, am scris cu mîna mea, să să ştie.DRH, A, XIX, nr. 189, p. 251-2521627 mai 4, Iaşi. 258 [...] Dat-am cartea domnii meale rugătorilor noştri, egumenului şi a tot săborul de svînta mănăstire de la Suceviţă, spre-acea ca să hie tari şi putearnici cu cartea domnii meale a căuta şi a cerca în ţara domnii meale unde vor afla ţiganii sventei mănăstiri, carii simtu scrişi în direasăle de la domniia mea, au în satele domnii meale au în sate boereşti au în slobodzie au în tîrg au pre la boiari au hie unde-i va afla, să aibă a-i lua şi a-i strînge toţi la mănăstire. Şi nime să nu cuteadză a ţinea sau a opri peste cartea domnii meale.DRH, A, XIX, nr. 194, p. 2581627 mai 18. 286 [...] mărturisescu cu a mea scrisoare cum am fost înaintea divanului cu Eftimie şi cu Pavel de ne-am tocmit de bunăvoe cu fratele cu egumenul egumenul Gavriil de la Svetî Nicolae den ţarina Iaşilor, ca să hie ei întru pace de acmu pînă în veci, nice să mai pîrîm noi pre dînşii nice ei pre noi, ce, ce ne-au dat noaă parte den bucatele svetei mănăstiri să hie dat în veaci, iară ce e pre mîna lor să le hie în veaci. Iară cine va mai mesteca cuvinte într-alt chip, au despre noi, au despre dîndşii, acela um să hie tricleat şi procleat de trei sute optusprădzeace părinţi şi să hie anathima maranatha, amin. V leat 7135 1627 meseţa mai 18. Theodosie egumen Iftimie ermonah Calivit monah pisahmu.DRH, A, XIX, nr. 207, p. 286 1627 mai 18. 286 [...] Mărturisim cu ceastă mărturie cum ş-au pus dzi Costantin ot Vlădeşti printru triidzeci de taleri, să întorcă lui Popovici din Năvrăpeşti 287 printr-o casă ce au vîndut ficiorii Bleandii, Paşco şi Căzan, ce au avut ei de moşie în Năvrăpeşti. Însă dzi ş-au pus denaintea nostră, de astădzi mai 15, pănă a treia dzi. Deacă-i va da Costantin lui Popovici banii deplin, nice o treabă Popovici cu acea ocină să nu aibă; iar de nu vor fi banii la dzi, cum s-au prinsu Costantin, de-acii nice o treabă să nu aibă Costantin cu acea ocini şi nice volnic altă dată a o întoarce, căce Popovici l-au lăsat să întorcă. El la dzi bani n-au avut. Atîta mărturisim cu sufletele nostre. [...]. Mai mici ficiori a dumitale: Pătraşco Ciogolea din Vlădeşti şi Gligorie Nemţeanul. Eu Pătraşco Ciogolea am fost acolea. Şi Gligorii Nemţeanul. Denaintea nostră şi-au pus dzi.DRH, A, XIX, nr. 208, p. 286-287 Circa 1627 mai 18. 287 Adecă eu Paşco şi cu frate-miu, Căzan, şi nepota nostră Mariia, feciorii ii Maghiţii den Boteşti de ţînutul Suceavei, nepoţii lui Trifan den Boteşti, mărturisim cu cest zapis cumu amu vîndutu noi de bunăvoia nostră o casă ce amu avut de moşie de pre moşu-nostru, Trifan, în sat în Năvrăpeşti, cu totu locul ce i se va veni acei case, în vatră şi în fînaţ şi în pomăt întru tot ce i să va veni locul acei case şi cu omu înt-acea casă; vîndutu-o-mu fratelui nostru, lui Macsin Popovici den Năvrăpeşti, derept treidzeci de taleri bătuţ dennaintea a mulţi omeni buni megiiaş: Ignat de Verişeani şi Toader Harcul de acolea şi Tănasie de acolea şi Cozma den Soci. Şi într-aceasta tocmală fost-au şi Dumitraşco Erali. Şi eu Nacul Zbiiarea am scris. Şi mai pre mare credinţă pusu-ne-amu toţ peceţile să să ştie. Însă nime dentru omenii noştri să n-aibă a o întorce căci că amu 288 vîndut de bunăvoia nostră şi amu luat bani gata; nicice noi, nici părintele nostru Bleandea să n-avem a-i întorce. Eu Paşco şi cu frate-meu cu Căzan şi cu Irimiea v...DRH, A, XIX, nr. 209, p. 287-2881627 iunie 13. 312 [...] Dămu-ţ ştire că ţ-am fost scris domniia mea să opreşti 313 neşte părţi de ocină din sat din Brăeşti, care părţi au fost a unchiului domnii meale, a Balicăi. Cînd-au fost acmu, venit-au înnaintea domnii meale sluga noastră, Ştefan aprod, ginerele Eremii pîrcălabul, şi ne-au arătat direase cum au cumpărat aceale părţi de la Balica. Deci domniia mea m-am milostivit şi i le-am dat aceale părţi din Brăeşti. Drept-aceaia, dacă vei vedea cartea domnii meale, să aibi a lăsa în pace acea ocină. Mai multu să nu învălueşti.DRH, A, XIX, nr. 223, p. 312-3131627 iulie 20, Movila Buscăteni. 313 Eto az Chirila, feciorul lui Necoară de tîrg de Botăşeani, însumi pre mene mărturisăscu cu cest zapis al miu cum eu am vîndot a mea dereptă ocină ce am avot eu în sat în Uriceani den ţinotul Hîrlăului, însă în Uriceanii de Cîmpu, den giumătate dentr-a treia parte, derept doaî sote de taleri, cu tot venitul ce iaste în aceaia parte. Şi i-am dat şi uricul carele au fost întru aceaia parte. De iasta scriem. Şi înrt-aceasta tocmală au fost Costantin diiac slugă Movila voodî şi Vasilie Ropceanul den Ropcea. Şi pre mai mare credinţă mi-i-am pus a mea peceate, să să ştie. U Movilă Buscăteani, v leat 7135 1627 iulie 20. Az Costantin diiac. Az Vasilie Robcean iscah.DRH, A, XIX, nr. 224, p. 3131627 iulie 20. 314 Zde zapis. Adecă noi, Mihăilă din Beţeşti şi Necoră de-acolea şi Dzamă ot Cîndeşti, Toader Ciurneş şi Scîntee, înşini pe noi mărturisim cum amu vîndut o parăte de ocină de Cîndeşti, care parte am scumpărat de la Steriean şi scrisă întru zapis acea parte, de la Costantin vodă. Şi s-au dat şi zapisul pe mîna călugărilor de Besericani. Dece noi o am dat derept cesprădzeace taleri, bani buni, denaintea popei lu Ion şi Cămîrzan şi Petrea Hadăbul şi Şeandrea şi a mulţi oameni buni, să să ştie. Vă leat 7135 1627 measeţa iulie 20 dni. Într-acel zapis ce s-au dat de la Costantin vodă easte şi o parte de ocină la Motoceşti şi nu s-au vînădut călugărilor; să n-aibă treabă cu dînsa. Să să ştie. ........ Hadîmbul. Necoră.DRH, A, XIX, nr. 225, p. 314 1627-1628 august 1. 314 Adecă eu, Vasilie Crucean di Ionăşeşti, cum am vîndut ginere-meu, lui Dumitraşcu din Călimăneşti, un pămîntu în fronte cu silişte, cu fîneaţe, cu tot vinitul, din sat din Mihăileşti, dintr-apa Sireatului pînă unde să înpreună hotarele, dereptu 8 ughi, bani buni, denaintea lui Silişte, 315 ficiorul lui şi denaintea popi lui Macoveiu de Călimăneşti şi a Leahului ot tam şi a lu Bogdan ot tam şi a lui Haret, brat Dumitraşcu ot tam, şi denaintea a molţi omeni buni. Pentru credinţa ne-am pus şi iscăliturile şi deagetele. Measeţa avgust 1 dni. Popa Macoveiu. Az Vasilie Crucean iscal.DRH, A, XIX, nr. 226, p. 314-315 1627 septembrie 1 - 1628 august 31, Roman. 320 Adică eu Buda şoltuz din tîrg di Roman şi cu doisprădzeaci pîrgari şi oameni buni orăşeane anume Onica şi Bîrlibaş şi Vasilie Mălaiu şi Neca neguţătoriul... eania şi Esarriu şi Costin şi Ionaşcu Rusul şi Dumitraşcu... icua şi Chirila bărbiiariul şi mulţi oameni buni, orăşeani scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru cum au venit înnaintea noastră Ilina, fata lui Gligorie, cum de bunăvoia ei, de neme înbiiată nici înpresurată, au vîndut a ei direaptă ocină ce au avut... o au vîndut Erimiei lu Vîrnav deriptu treidzăci şi cinci de bani buni ca să hie lui ocină şi moşie. Şi pre mai mare credinţă ne-am pus şi peacetea oraşului şi ale noastre şi ca să aibă a-şi faci şi derease domneşte de pre acestu zapis al nostru. Aceasta scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru, să să ştie. Pis u Roman, v leat 7136 1627-1628.DRH, A, XIX, nr. 234, p. 320 1627 septembrie 1 - 1628 august 31, Orhei. 320 Eto az Grăjdan şi feameaia mea Mărica dean tîrgu de Orheiu, de nemene nevoiţi şi nesiliuiţi, şi ne-am pos ocina şi viia ce ni sea aleage din sat din Telenişti, din văile cu fînul şi ţarini şi den pădure şi de unde-i 321 hrana. Deace al pos zălog la Istrăţel de Verejeani de-am luat o bute di vin de 90 de veadre derept 27 de taleri bani gata şi 5 berbeci de mesărniţi de rin 5 galbeni. Deaci le-am luat denaintea mulţi omeni buni, şi bătrîni şi teniri, denaintea lui Iani cel bătrîn de tîrgu de Orhăiu şi denaintea lui Zaharie de Verejeani şi denaintea lui Miron de Zăhăcani şi denaintea lui Romaşco meserceul de tîrg de Orhăiu şi denaintea lui Onaşco Bulmedzea de tîrgu şi denaintea lui Precom sellar din tîrgu şi denaintea a mulţi omeni buni, teniri şi bătrîni de pre pregiur. Şi na estu zapis ne-am pus şi peceţile. Pis Orheiu, v leat 7136 1627-1628.DRH, A, XIX, nr. 235, p. 320-321 1627 septembrie 1 - 1628 august 31, Păuneşti. 321 [...] Înşine de a nostră bunăvoe, de nimene nevoit şi neînpresuraţi, am vîndut a nostră direaptă moşie, giumătate de sat din Turcineşti, ce iaste în gura Totruşului, unde dă în Siret. Aceaia ocină de moşie am vîndut Dabijăi de Păuneşti, dereptu cindzăci de taleri bătuţi, ca să-i hie lui direaptă moşie şi cumpărătură cu tot venitul, acea giumătate de sat şi în cîmpu şi în selişte şi în apă şi în dumbravă, denaintea popei Andre... popii Dumitru i popii Ilea i Vasilie Crucean şi Necu... Arhip de Dănăeşti i Ionaşco Putna biv vornic, Ţuţuian... han ot Todireşti i Ghiorghie ot tam i Piialeş, sin Nechifor ot Jevreani, Iosip ot Dănăeşti, Erimiia Puful ot Turburea, toţi cîţi sintu scriş am fostu în tocmală. 322 Deacă am vădzut tocmală şi deplin plată, ni-am pus şi peceţile, să să creadză.DRH, A, XIX, nr. 236, p. 321-322 1627 septembrie 1-1628 august 31. 323 Adecă eu Cîrste scriu şi mărturisesc ficiorilor miei şi nepoţilor mie precum au fost jeloit Poiul o vatră de casă şi un pomîntu în ţarină şi o delniţă în Poiana-Lungă şi o poiniţă din deal desupra Uliuului. Puiul a vinit cu o carte domnească şi m-au oprit de la moşiia lui şi mi-au dat banii deplin, cu ce mi-au fost, dinainte lui Ionaşco Mititeli şi denainte Simei şi denainte lui Simion Portărescul. 324 Deci iată că i-am făcut şi eu zapis pentru să nu-mi înpresur sufletul, nice din sămenţenie nostră la moşie lui, că din zapisăl mieu nu l-am ras, ce i-am făcut mărturie. Ias, v leat 7136 1627-1628. Ionaşco. Cîrste.DRH, A, XIX, nr. 239, p. 323-324 Circa 1627 septembrie 1-1628 august 31. 325 Adecă eu, Mîrzea, ginerele Dabijei, scriu şi mărturisescu cu ceastă scrisoare a mea cum eu de bunăvoe mea, di neme nevoit nici înpresurat, am făcut schimbătură cu cumnatu-mieu, cu Ghione, feciorul Dabijei, de i-am dat partea mea de vie de la Georgeşti şi mi-i-au dat partea lui de vie de la Cruce cît i s-au venit, a şeasea partea. Însă de voiu avea eu vreo nevoe despre unchii noştri pentru acea vie, să aibă a mearge Ghione să stea cu mene de faţă la pîră. De ne vor scoate unchii noştri dintr-aceaia vie de la Cruce el să aibă a-mi plăti partea mea de vie de Geordzăşti cu bani 25 potronici. Şi într-aceasta tocmală a nostru fost-au Gavril Cernat şi popa Ion de Floreşti şi Obreajie şi Păcurar şi Chirvasie şi Dubinschi şi alţi mulţi oameni buni şi de prinprejur megiiaş. 326 Şi pre mai mare credinţă pusu-ne-am şi peceţile nostre, [...]. Eu Mîrzea iscal. Toderaşco....... iscal. DRH, A, XIX, nr. 241, p. 325-326 Circa 1627 septembrie 1-1628 august 31. 326 Eu Toderaşco diiac scriu şi mărturisescu cu ceastă scrisoare a mea cum eu de bunăvoia mea, de nime nevoit nici înpresurat, am vîndut partea mea de vie de la Geordzăşti derept... potronici cumnatu-mieu, lui Ghione. Şi înrt-aceasta tocmală a noastră fost-au Gavril Cernat şi Chirvasie şi Păcurar şi Bălan şi Dubinschi şi Mafteiu şi mulţi oameni buni şi diprenjur megiiaş. Şi pre mai mare credinţă ne-am pus şi peceţile noastre. Aceasta scriem şi mărturisim da znaet. Toderaşco....... iscal.DRH, A, XIX, nr. 242, p. 3261627 septembrie 22, Iaşi. 326 [...] 327 [...] Adecă au venit înnaintea noastră Costantin şi Vasilie, frate-său şi surorile lor...., feciorii Măriicăi Păntoae, featei Gîrbei de Roman, şi au pîrît de faţă înnaintea noastră pre Iurdachie... derept nişte vii cu crame la Cotnar ce-au cumpărat de la înma lor, de la Măriica Păntoae, derept patru sute de zloţi bătuţi, şi aşe-au dzîs că aceale vii le-au vîndut fără ştirea şi fără voia lor. Deci noi am făcut leage ca să-i dea banii lui Iurdachie şi să-ş ţie viile. Într-acea ei n-au avut de unde-i da banii, ce de iznoavă s-au tocmit cu Iurdachie, de bunăvoia lor, dinaintea noastră, şi i-au vîndut acea vii cu crame şi le-au mai dat şi lor Iurdachie o sută de zloţi bătuţi. Deci noi, deac-am vădzut a lor de bunăvoe tocmală, noi încă i-am făcut lui Iurdachie acest zapis de mărturie ca să-i hie de credinţă pînă-ş va face şi deres domnescu. Şi mai pre mare credinţă pusu-ne-am şi peceţile într-acest zapis ca să să ştie.DRH, A, XIX, nr. 243, p. 326-3271627 septembrie 24, Iaşi. 327 [...] Dat-am cartea domniei meali rugătorilor domniei meale, egumănului şi a tot săborul de la svînta mănăstire de la Săcul, spre 328 aceaia să hie tari şi putearnici cu cartea domniei meale a ţinea şi apăra ocinele şi viile şi toate bucatele lui Vicol, ce-au fost pîrcălab, şi a femeii lui, Mărica, o parte de ocină den sat den Plotuneşti şi o parte den sat den Oideşti şi o parte de în Ioneşti, ce sîntu în ţînutul Suceavei, cît să va aleage partea lor, cu hăleşteae şi cu mori, tot să aibă a ţinea, şi pomeate şi prisăci şi tot venitul, ce va hi dentr-aceale trei părţi de ocină den trei sate, ce scrie mai sus, şi cai şi boi şi vaci şi oi şi stupi şi haine şi toate bucatele, cîte vor hi rămas pre urma lui Vicol pîrcălabul şi a giupăneasei lui, a Maricăi, şi viile de la Cotnari, cîte vor hi avut, toate să hie a sventei mănăstiri a Săcului, pentru căce aiastea toate le-au dat ei sventei mănăstiri cu limbă de moarte, direptu sufletele lor. Direptu aceaia nime întru nemică să nu cuteadze a să amesteca preste cartea domniei meale. Într-altu chip să nu hie.DRH, A, XIX, nr. 244, p. 327-3281627 octombrie 8, Hreasca. 328 Adecă eu Lupul de Giurgeşti şi cu femeaia mea Anuşca dăm ştire cu ceastă scrisoare a noastră cum noi de bunăvoia noastră, de nime nevoiţi nice înbiiaţi, am înpărţit ale noastre direapte ocine de moşie şi de cumpărături, ce am avut din sat din Mereşti şi din Giurgeşti, feciorilor noştri Măriicăi şi Odochiei, featei nostre Ciorcei, şi Anniţei. Şi am dat featei noastre Măriicăi partea de moşie ce am avut în Mereşti, dinn-a şeasea partea de sat de Mereşti giumătate, loc de trei case cu tot venitul, iar nepotei noastre Odochiei i-am dat loc de trei case din partea den gios 329 despre ţarină ce să chiiamă din cutul Stănigeanului, ce ne iaste noao direaptă schimbătură cu Cîrstea Cucoranul, nepotul Stănigeanului, pentru direaptă moşiia noastră ce am avut în Boteşti, iar featei noastre Anniţei i-am dat trei jireabii, ce ne au fost noao de moşie din partea din sus, şi cu casele noastre şi cu pomăt ce iaste pre lingă case; iar nepotei noastre, Odochiei, pentru case i-am dat un loc de prisacă ce am avut preste Şomuz cu tot pomătul şi livadă supt prisacă. Iar dintr-apă, din hăleşteu ce am făcut noi şi din moară, să le fie în doao Odochiei şi Anniţei. Iar din vecini ce-am avut de moşie, tocmit-am să i să facă trei vecini cu case pre parte unde am dat Odochiei. Iar locul să ţie Odochiia pînă în pîrîu. Iar ce va treace mai mult din gios în capul vetrei, loc de livezi, să le fie înpărţitoare pre acel cut a Stănigeanului, cine cumu i s-a veni după ocină. Şi această tocmală o am făcut dinnaintea lui Ionaşco şi a lui Simion Mălai şi Gheorghie frate-său şi a lui Nicolae, fecior lui Vîrlan, şi a Condrei de Selişte. Derept acea, nime să nu aibă a strica sau a răsipi tocmala şi înpărţeala ce am înpărţit noi feciorilor noştri mainte de moartea noastre. De aceasta mărturisim, să să ştie. Pis u Hreasca, leat 7136 1627 octomvrie 8 dnî. Az Simion Mălai însumi cu mîna mea am scris. Az Simion Mălai. Eu Ghiorghiţă Mălai. Nicolai iscal.DRH, A, XIX, nr. 245, p. 328-3291627 octombrie 27, Iaşi. 330 [...] Scriu domniia mea la sluga domnii meale, la diregătoriul de 331 tîrg de Suceavă, şi la şoltuz şi la pîrgari şi la toate slugile domnii meale, cît veţ înbla cu slujbele domnii meale prin tîrg. Deaca veţi vedea cartea domnii meale iar voi să lăsaţi în pace vecinii sventei mănăstiri de la Eţcani, carii şăd acolea pre lîngă mănăstire, întru nimică să nu-i învăluiţi cu tîrgul nici la său, nici la piei, nici la alte angherii, cîte sintu pre alţi tîrgoveţi, pentru căci nu iaste acel sat scris cu tîrgul, ce să vă plătiţi voi nevoile voastre cum le veţi putea, iar vecinii sventei mănăstiri să-i lăsaţi în pace cum scriu şi alte cărţi ce au de la alţi domni şi de la domniia mea. Aceasta vă scriem. Mai multă jalobă să nu vie la domniia mea că de va mai veni jalobă că-i învăluiţi, bine să ştiţi că veţi hi de mare certare de la domniia mea, care certare voao nu vă va plăcea.DRH, A, XIX, nr. 247, p. 330-3311627 octombrie 31, Iaşi. 333 [...] Dămu-vă ştire că nu s-au jeluit sluga noastră, Onciul Iuraşco, pre Rugină şi pre alţi oameni, dzicîndu că ară şi cosăscu pre ocina lui în hoatrul Şindriceanilor, unde iaste ocina lui. Dereptu acea, deaca veţi vedea cartea domnii meale, iară voi să opriţi tot fînul cît va hi cosit acolea şi arătura ce va hi, să hie pre sama Onciului. Iară lui Rugină de-i va părea strîmbu, voi să le daţi dzi la domniia mea şi să-ş aducă Rugină şi direasăle, să vedem cu ce isprăvi ţine acel loc.DRH, A, XIX, nr. 249, p. 3331627 noiembrie 2, Iaşi. 333 [...] Dau-ţi ştire că domnii meale s-au jeluit rugătorii domnii meale, egumenul şi tot săborul de la svînta mănăstire de la Sveti Sava, pre oamenii giupîneasăi 334 Drăgotoae, dzicîndu că iaste ea bolnavă, iar fratele ei şi nepoţii ei vădzîndu-o că iaste bolnavă, ei înpraştie bucatele şi le ascundu şi fac cum iaste voia lor. Dereptu acea, deaca veţi vedea cartea domnii meale iară tu să socoteşti cîte bucate vor hi, toate să... ii şi ce vor hi înprăştiat oamenii ei, toate să le strîngi... de unde va hi şi să le dai cu scrisoare pre mînule diregătoriului şi vătămanului din Băiceani, pînă va aleage Dumnedzău acea giupîneasă, cum va hi, pentru căci au dat ea depreună cu giupînul ei toate ocinele şi bucatele lor să hie a sventei mănăstiri care iaste mai sus-scrisă, după moartea ei, cum au arătat înnaintea domnii meale şi direasă de la dînşii şi domneşti cum le-au dat mănăstirei. Aceast-ţ scriem.DRH, A, XIX, nr. 250, p. 333-3341627 noiembrie 9, Iaşi. 335 [...] Dau-ţi ştire deaca vei vedea cartea domnie meale, iar tu să aibi a mearge la sat la Păşcani şi să opreşti giumătate de sat din Păşcani, partea lui Isaico, şi să dai în mîna lui Căzan ce au fost postealnic ca să aibă a o ţinea el cu tot vinitul, pentru optudzeci de taleri de argintu, ce au zălojit Isaico la Căzan pentru aceşti bani, ce mai sus scriem. Iar cine va hi de oamenii lui Isaico, de-i va părea cu strînbul, el să aibă a întoarce banii lui Căzan şi să-ş ţie ocina. Şi mai multă jalobă la domniia mea să nu vie.DRH, A, XIX, nr. 252, p. 3351627 noiembrie 13, Iaşi. 338 [...] Dat-am cartea domniei meale slugii noastre, lui Ştefan diiac den în Mărgineani, volost Bacău, să hie tare şi putearnic cu cartea domnii meale a ţinea toată partea de ocină den sat den în Birăeşti, a vecinului său, a Mogîldei, ce i-au fost vîndut Ionaşco Birăescul prentru dabile domneşti, cu zapis de la şoltujii de Bacău şi de... oameni buni. Iar cui va părea cu strîmbul, el să vie să stea de faţă cu sluga noastră, cu Ştefan, înaintea domnii meale sau să-i plătească dabila Mogîldei. Într-altu chipu să nu hie.DRH, A, XIX, nr. 255, p. 3381627 noiembrie 13. 339 Eu Toader Moţoc cu frate-meu, Nechita, înşine mărturisim cu cest zapis al nostru cum am vîndut a nostră direaptă ocină şi moşie, giumătate de sat de Petreşti şi cu giumătate de moră, în tot locul şi în cînpu şi-n pădure, direptu noodzeci şi cinci de galbini, bani buni, dumisale lui Gheorghie pîrcălabul de Neamţu şi giupîneasei dumisale, Nastasiei, din sat din Costeani. Şi-ntr-aceasta tocmală au nostră, au fostu Pănteleiu visternicel din Hărliceşti şi Pătraşco visternicel din Zberăşti şi Zahariia păhărnicel de acolea şi Toader Beldiman aprod din Vătămani şi Vasilie Bantăş din Costeani şi Gligorcea păhărnicel de-acolea şi popa Nicoră de-acolea şi Cozma visternicel de Aldeşti şi mulţi oamini buni. Şi pre urma nostră, nime din ruda nostră să n-aibă a-i întorce. Şi pre mai mare credinţă ne-am pus şi peceţile. Leat 7136 1627 noemvrie 13 dni. Toader Moţoc. Az Toader Beldiman iscah. Trifan diiac iscal.DRH, A, XIX, nr. 256, p. 3391627 noiembrie 15, Criveşti. 339 Adecă eu Ionaşco Moga, feciorul lui Toader Moga, nepotul Mogăei sulgearul, însumi mă mărturisescu cu estu zapis al meu, de nime nevoit nice asuprit, şi am vîndut a mea direaptă ocinină şi moşie din satu din Bîrleşti, 340 de la Bahluiu, din giumătate de satu a treia parte lui Dumitru Buhuş vistearnicul dereptu patrudzeci de taleri, cu tot venitu, din tot locul, ca să-e hie lui direaptă cuppărătură. Şi-ntr-a nostră tocmală au fost omeni buni, anume Costantin Hăbiiac i Căzan Bohmată din Mulcel şi Tănasie din Verăşeani şi Nicoară Vintelescul de Corvurluiu şi dinaintea a mulţi oameni buni. Şi eu însumi Gligorie Musteaţăn am scris cu a nostră mînă. Printr-acea, noi toţi mărturisim cum am vădzut aceasta dare şi plată ce mai sus scrie, ca să aibă dumnealui şi zapis a face domnescu. Pre mai mare credinţă, ne-am pus şi peceţile adeveare. Pis ot Criveşti, v leat 7136 1627 noevrie 15. Peceat Căzan Bohmată. Însă direase ce am avutu pre-acea ocinină au perit cîndu au venit hanul din Ţara Leşească în ţară. Deci, de să voru găsi cînva, undeva, să n-aibă a se creade la semenţiia mea sau la alţii omeni. Nicoară Ventelescul.DRH, A, XIX, nr. 257, p. 339-3401627 noiembrie 19, Iaşi. 340 Adecă eu Ionaşco, feciorul lui Ghiorghie Calapod, însumi pre mene mărturisescu cu ceastă scrisoare a mea cum eu de bunăvoia mea şi de nime nevoit, nici asuprit, m-am tocmit cu văru-miu, Ghiorghie Năvrăpăscul, şi i-am vîndut a mea dereaptă ocină şi moşie, ce au fost a maică-mea, Maruşcăi, fata Veisii ce-au fost pîrcălab, a patra parte den sat den Voruntăreşti pre Sireatu în ţinutul Romanului, care parte au fostu zălojită 341 de tată-miu, Ghiorghie Calapod, la Niculai silitrarul, dereptu triidzeci de galbeni, bani buni. Şi de la Niculai o au fostu răscumpărată de giupîneasa Salomiia Voruntăreasă fără ştirea vărului miu, Ghiorghie Năvrăpăscul. Deci, eu am socotit că mi-i mai aprope semenţie Ghiorghie Năvrăpăscul decît giupîneasa Salomiia Voruntăreasă. Deci m-am tocmit cu dumnealui să întoarcă banii comisoii, triidzeci de galbeni, bani buni. Şi mie mi-au dat un cal bun şi triidzeci de zloţ bătuţ. Şi într-a aceasta tocmală amu fostu eu Ghianghea vornicul cel mare de ţara de gios şi Avram aprodul de Iucşeşti şi Vasilie Bran şi Gligorcea, ginerele lui Bran, şi Măteiaş vătavul şi Necopoi diiac de Oboroceani şi alţi mulţi oameni buni. Şi pre mai mare credinţă, ne-am pus şi peceţile pre aestu zapis ca să se creadză şi să-ş facă şi derease domneşti. Şi eu Toader diiac de Stănislăveşti încă m-am tîmplat într-a această tocmală şi am scris acestu zapis, să se ştie. Pis u Ias, v leat 7136 1627 noevrie 19. Az Ghianghea vel dvornic. Bran iscal. Az Nicopoe iscah.DRH, A, XIX, nr. 258, p. 340-341 Circa 1627 noiembrie 19. 341 Adecă eu Ionaşco, feciorul lui Calapod, şi Toader, ginerealea lor, mărtorisim cu ceastă scrisoarea a noostră cum au fost pus zălog a patra parte de sat de Vorontăreşti tată-nostru, Ghiorghie Calapod, la Nicolai selitrarul, păntru multe nevoi ale noostrea. Ş-av fost luoatu 75 de zloţi de argint. Ş-av pus dzi se-i de bani la Simedru cu zapis, de nu vor 342 hi bani, se hie satul peritor. Deci banii nu i-au putut însăma la dzi, nice după dzi multă vreame. Într-a aceaia, Ghiorghie Năvrăpăscul av vădzut c-av cădzut acea ocină la om strein şi bani n-av avut se o plătească, ce s-av rugat lu Nicolai şi ş-av pus zălog argintul ce-av avut la Nicolai şi ş-av pus dzi la arhanghel se-i de bani. Într-a aceaia, noi am însămat bani cum am putut şi ne-m plătit ocina. Iară Năvrăpăscul nu ne-v credzut, că-s bani ai noştri ce-au dzîs că-s banii comisooe. Păntru aceaia, mărtorisim cu scrisoore noostră, de să vor afla se him luoaţ bani de la comisooe sav de la altă cineva, se-i dav acea ocină. Iară Ghiorghie Năvrăpăscul se aibă el a da bani păntru căce că este el frate mai aproope. Şi în tocmala noostră au fost pan Lupaşco Prăjescul şi preautul de Voruntăreşti. Şi eu Nicolai selitrarul am scris. De aceasta scriem, se se ştie. Az Lupul Prăjescul tîmplatu-ne-am şi noi înn această tocmală.DRH, A, XIX, nr. 259, p. 341-342 1627 noiembrie 20, Tecuci. 342 Adecă noi, şoltuzul Dumitru şi cu 12 pîrgari de tîrg de Tecuci, mărturisim cum au venit înnaintea noastră şi a tot tîrgul Trif, feciorul lui Efrim, şi alţi răzeşi a lui, popa Toader, ginerele lui Iosip, şi Ion Boeban, ficior lui Ilie Boeban, şi Toader, feciorul Dimei, şi Avram, feciorul popei Albului, şi Stan, feciorul Calcei, de nemene nevoiţi nici înpresuraţ, ş-au vîndut a lor direaptă ocină şi moşie din sat sat din Ionăşeşti pre mal în ţînutul Tecuciului: Trif doao pămănturi în frunte, popa Toader doao pămînturi, Ion Boeban doao pămînturi, Toader Dima doao pămînturi, Avram 343 doao pămînturi şi Stan Calcea doao pămînturi şi cu tot venitul acel doaosprădzeaci pămînturi din hotarul Dumitreştilor pîn-tr-apa Sireatiului şi cu părţile lor în pod şi în moară şi în vatra satului şi în tot venitul. Aceale ei au vîndut dumisale hatmanului Necoară dirept... galbeni. Deci noi, deac-am vădzut de bunăvoia lor tocmală şi plată deplină, noi încă am pus peceatea oraşului ca să hie de credinţă pînă-şi va face dumnealui şi ispisoc domnescu. Aşijdire au venit înnaintea noastră Vărvara, fata lui Ion Şetraca, de nimene nevoită şi neînpresurată, ş-au vîndut a ei direaptă ocină şi moşie din sat din Fîntîneani patrudzeci de paşi, din hotar în hotar, şi cu partea ei din vatra satului şi din moară şi din tot venitul. Au vîndut dumisale hatmanului dirept cinsprădzeaci taleri bătuţ. Dirept acea ca să-i fie dumisale direaptă ocină şi moşie în veaci şi să-ş facă ispisoc domnescu, să să ştie. Pis u Tecuci, noevrie 20.DRH, A, XIX, nr. 260, p. 342-343 1627 noiembrie 29, Bîrlad. 346 Se ubo az Dima vuiut şi cu 12 pîrgari de tîrg de Bîrlad. Adecă au venit înnaintea noastră Necula, feciorul lui Hilohie din Răsipeni, de 347 ţinutul Bîrladului, de nimeane nevoit nici înpresurat, şi au vîndut a lui partea din sat din Răsipeni a treia partea dintr-un bătrîn, ce-au fostu partea Niculei, cu to locul ce să va alegea din partea lui în cîmpu şi în apă şi în pădurea, au vîndut dumisalea lui Necoară hatmanul şi pîrcălabul Suceavei, derept........ Şi într-aceasta tocmală au fostu Dumitru Stafîrla clucerul şi Gavril Mirca ce-au fost vornicu şi Lazor ce au şetrarul şi Sava de Ceucani şi Mafteiu Roşca neguţătorul de Bîrlad şi Dinga şi mulţi oameni buni. Deci noi dacă am vădzut de bunăvoe tocmală şi deblin plată, noi am făcut dumisalea hatmanului zapis şi mărturie, ca să-ş facă dumielui pre acesta şi zapis domnescu. Şi pre mai marea mărturie am pus şi pecetea oraşului şi peceţilea noastrea, ca să să ştie. U Bîrlad, noevrie 29.DRH, A, XIX, nr. 264, p. 346-3471627 decembrie 10, Iaşi. 358 [...] Dat-am cartea domnii meli slugilor noastre, lui Drăgan aprod şi lui Ifrim stolnicel din Zmiiani, spre-aceaia ca să hie tari şi puternici cu cartea domnii meale a-ş ţinea şi a apăra a lor direaptă ocină şi 359 cumpărătură din sat din Zmiiani şi din Bălăceni părţile lui Gligorie şi a surori-sa Sofroniei, feciori Grozavei, nepoţii lui Gherman, din moară şi din tot locul, nemărui să nu dea nemic dintr-aceale parţi. Iar cine va avea vr-o strîmbătate dereptu acea părţi de ocină să vie de faţă înnaintea domnii meale şi să-şi aducă şi derease ce va hi avîndu pre aceale părţi de ocină. Dereptu acea, nime să nu cuteadze a ţinea sau a să amesteca într-aceale parţi de ocină înnaintea cărţii domnii meale.DRH, A, XIX, nr. 269, p. 358-359 Înainte de 1627 decembrie 13. 366 Eu Ştefan Bleandea pîrcălab Romanschii şi feciorii miei, Căzan şi Paşco, mărturisim noi cu acest zapis al al nostru, de bunăvoia noastră, de nimene nevoiţi şi neasupriţi, am vîndut o casă de ocină cu tot venitul den sat den în Năvrăpeşti, ce acea casă au fost de moşie de pre giupîneasa Bleandei, anume Erena. Şi s-au scolat Macxin Popovici de o au cumpărat şi le-a i-au dat bani gata 25 galbeni întru mînule lui Ştefan Bleandea şi a feciorilor săi, anume Căzan şi Paşco. Şi de acmu înainte să aibă a-ş face de pre acest zapis şi ispisoc domnescu. Iar un ispisoc domnescu, ce iaste de pre această casă cu toată ocina, să aibă a-l da întru mînule lui Popovici, făcut de la Costantin voevod. Şi au fost într-a această tocmală Ghiorghie Năvrăpăscul şi Ionaşco Botăş den în Miroslăveşti şi Ionaşco Bandur den Boteşti şi Hilipu şetrărel den în Vereşeani. Deci noi, deacă am vădzutu a lor de bunăvoe vîndzare şi deplin plată, noi am făcut acest zapis şi ne-am pus peceţăle, ca de să hie de credinţă, să să ştie. I pisal Ştefan diiac ot Bacău. Ghiorghie Năvrăpăscul.DRH, A, XIX, nr. 272, p. 3661627 decembrie 16, Hreasca. 368 Eu Ciorcea, fata lu Drăghici, nepoata lui Fădoran din Mereşti, mărturisescu cu cestu zapis al mieu cum eu, de bunăvoia mea, de nime nevoită nice asuprită, am vîndut loc de o casă, ce să cheamă o jireabie, din direaptă moşiia mea din Mereşti dereptu doaodzeci şi cinci de taleri banî gata; aceasta o am vîndut semenţii meale, lui Ionaşco Băzăceanul. Şi într-a nostră tocmală s-au tîmplat Simion Mălai şi popa Gheorghie den Hreasca şi Platon de acolea şi alţi mulţi oameni buni. Pre mai mare credinţă pusu-ne-am şi peceţile să să ştie. Şi cîndu i-am luat acei bani fost-au şi frate-mieu Văsiian. [...]. Eu popa Gheorghie scriu cum m-am fost şi eu la iastă tocmală.DRH, A, XIX, nr. 274, p. 3681627 decembrie 20, Iaşi. 376 Adecă eu Gligorie Ureache dau ştire cu scrisoarea mea cum ne-am tocmit înşine de bunăvoia noastră cu dumnealui Gheorghi Roşca vistiiarnicul, de nimene nevoiţ şi neîndemnaţ, de-am schimbat cu dumnealui dereaptă moşie de pre părinţii miei şi cumpărătură cît să va aleage den sat den Oneşti în ţinutul Cîrligăturei cu priseci şi cu tot venitul.... şi dumnealui mi i-au dat aşijderile moşiia ce au avut dumnealui, satul Drăculeştii ce sintu în ţinutul...... cu vad de moară în gîrla ce iase den Prut şi cu tot venitul. Prentr-aceaia după tocmala ce am făcut noi în de noi, derept tăriia, şi derease domneşti ca să hie dumnealui volnic a-ş face şi noi aşijderile, să-i hie tocmala noastră întărită în veaci. Pre mai mare mărturie însumi cu mîna mea am scris şi peceatea mi i-am pus să să ştie. Leat 7136 1627 dechemvrie 20 dni, u Ias. Gligorie Ureache logofet tretii.DRH, A, XIX, nr. 279, p. 3761627 decembrie 29, Iaşi. 376 [...] Adecă au venit înnaintea dumni-meale Costin din Ruginoasa, nepotul lui Ionăşcel stolnicelul de acolea, şi au vîndut a sa direaptă ocină şi moşie, ce au avut în sat în Ruginoasa, din partea lor ce au avut cu 377 uncu-său, cu Ionăşel, giumătate, cu casa şi cu hălăşteu şi cu moară tot giumătate o a vîndut Gheanghei vornicul dereptu 50 de zloţ şi 2 iape şi doi boi şi o vacă. Iară după aceasta tocmală se-au sculat uncul lui Costin ş-au întorsu acei bani şi aceale iape şi acele trei vite, ce mai sus sîntu scrise, întru mîna Gheanghei vornicul. Printr-acea dat-am cartea dumni-meale lui Ionăşcel se hie tare şi putearnic a ţinea şi a opri toată partea de ocină a lui Costin din Ruginoasa, cu casele şi cu hălăşteul şi cu moara în sat şi în ţarină şi tot locul ce se va aleage cu diriptul. Altu nime se nu se ameastece înnaintea cărţii dumni-meale.DRH, A, XIX, nr. 280, p. 376-3771628 ianuarie 4, Iaşi. 384 [...] Scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră cum au venit înnaintea noastră dumnealui fratele nostru, Nicoară hatman şi pîrcălab Sucevii, cu un zapis de mărturie de la Vasilie, feciorul Burducăi din Ionăşeşti, şi de la mulţi boiari şi oameni buni, scriindu şi mărturisindu cum Vasilie, feciorul Burducăi, de a lui bunăvoe, de nimene nevoit nice asuprit, ş-au vîndut ale sale case şi o vie din satu din Ionăşeşti, ce sîmtu în ţinutul Tecuciului, dumisale fratelui nostru care mai sus scrie, Nicoară hatmanul, dreptu patrudzeci de taleri, bani buni. Deci noi, deacă am vădzut acel zapis de la Vasilie, feciorul Burducăi, scriindu însuşi pre sine cum de bunăvoia sa au vîndut şi mulţî boiari şi oameni bunî, scrişi într-acel zapis, mărturie cum a fost într-aceaia tocmală, noi încă amu credzut şi i-am făcut şi de la noi acest zapis ca să-i hîe dumisale de credinţă. Şi pre mai mare credinţă, am iscălit şi ne-am pus şi peceţile, [...]. 385 [...]DRH, A, XIX, nr. 283, p. 384-3851628 ianuarie 7, Iaşi. 385 [...] Dat-am cartea domnii meale rugătorilor domnii meale, egumenului şi a tot săborul de la svînta mănăstire de la Neamţu, spre-acea ca să hie tari şi putearnici cu cartea domnii meale a ţinea şi apăra hotarul sventei mănăstiri, ce să chiiamă muntele Neamţului şi poenile şi pre apa Bistriţăi şi pre di ceaia parte de Bistriţă şi pre dincoace, cîtu-i hotarul sventei mănăstiri, pe de cătră Săcul şi pe de cătră Rîşca. Să nu aibă nime nici o treabă cu acela hotar, nici să veneadză fiiară în munte, nici peaşte pre apă, nici să cosască fîn în poeni fără ştirea egumenului şi a săborului. Iar pre cine vor afla vînîndu ssau cosindu fîn sau cu oile înblîndu prin munte, rugătorii domnii meale călugării să hie volnici a-i prinde şi a-i certa şi a-i scoate din hotarul sventei mănăstiri, cum au fost obiceaiul 386 de vac, pentru căci au arătat înaintea domnii meale şi direase ce au avut pre aceale hotară de la alţi domni ce au fost mai denainte vreame. Dereptu aceaia, nime să nu cuteadză a întra sau a să amesteca înnaintea cărţăi domnii meale.DRH, A, XIX, nr. 284, p. 385-3861628 ianuarie 9, Iaşi. 386 [...] Scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a nostră cum au venit înnainte noastră dumnealui fratele nostru, Nicoră hatmanul şi pîrcălabul Sucevei, cu un zapis de mărturie de la şoltuz şi de la 12 pîrgari din tîrg din Bîrlad, pecetluitu cu pecetea oraşului şi mulţi boeri şi oameni buni scriş mărturie într-acel zapis, scriindu şi mărturisindu cum au venit înnainte lor Necula, feciorul lui Hilohie din Răsipeni, de nime nevoit nici asuprit, şi au vîndut a lui parte, a treia partea dintr-un bătrîn din satu din Răsipeni ce este în ţînutul Bîrladului, cu tot locul ce să va aleage parte lui, în cînpu şi apă şi-n pădure şi vatra satului; aceia au vîndut-o dumisale fratelelui nostru ce mai sus scrie, Nicoară hatmanul, direapt dooadzăci de taleri buni. 387 Deci noi, dac-am vădzut acel zapis de la şoltuz şi de la 12 pîrgari din tîrg din Bîrlad şi pecetluit cu pecetea oraşului şi acei boeri şi alţi oameni buni mărturie, cîţ scrie într-acel zapis, făcutu-i-am şi de la noi acestu zapis, să-i fie dumisale de credinţă şi de mărturie. Iar pre mai mare credinţă, am iscălit şi ni-am pus şi peceţile, [...].DRH, A, XIX, nr. 285, p. 386-3871628 ianuarie 12, Iaşi. 390 [...] Adecă s-au jeluit înaintea domniei meale rugătorii noştri, episcopii şi egumenii de prin toate mănăstirile, şi mazilii şi feciorii de boiari de ţară şi giupînease sărace şi slugi domneşti, vonici denainte, într-acela chip dzicîndu că li s-au pustiit satele şi li s-au răşchirat vecinii prin slobodzii şi prin sate boereşti şi ei au rămas numai cu seliştele. Alta, s-au jeluit pre pîrcălabi de ţinuturi că le întră în sate de le pradă vecinii şi-i ciobotescu fără de ispravă. Alta, înblă deşugubinarii în toată vreamea de fac năpăşti a fămei şi a feate de oameni buni.... prin menciuni, de le fac pradă şi-i bagă în ferăi şi-i ciobotescu. Alta înblă slugi hătmăneşti şi giudzi ţigăneşti de le învăluiesc ţiganii şi-i pradă. Într-acea, domniia mea am svătuit cu tot svatul nostru, cu mitropolitul şi cu alţi episcopi... cu egumenii şi cu boiarii cei mari şi ai doii şi ai treii şi cu mazilii şi cu feciorii de boiari de ţară şi cu slugi domneşti, 391 vonici denainte, şi cu toată ţara şi aşea s-au tocmit şi s-au ruptu dintru svatul nostru, ce vor hi fugiţi vecini de după înpăratul încoace, ca să hie tari şi putearnici cu cărţile domniei mele călugării şi feciorii de boiari a-ş lua vecinii, însă să le ia şi cisla cum va hi cu direptul, hie unde vor hi şi-i vor găsi, hie în sat domnescu, hie în oraş, hie în sat boerescu, hie în slobodzie, hie într-alte sate călugăreşti fugiţi vecinii altor călugări să aibă a-i lua şi a-i duce cu toate bucatele lor înapoi, cineş pre la locurile sale şi cisla să li să mute dup-înşii. Însă de-aciia să aibă a-ş griji vecinii şi cisla. Aşijderea vecinii ce vor hi duş mainte de înpăratul într-alte ţări şi vor veni de-acmu, şi nu vor vrea să margă de bunăvoe la jupînul său, să hie slobodzi a mearge unde va hi voia, iar care vecini vor fugi de acmu înainte într-alte ţărî şi vor veni iarăş în ţară, nime să nu aibă a priimi vecinii altuia, ce să hie volnici stăpînii lor a-i lua or hie într-a cui satu-i vor găsi. Aşijderea şi pîrcălabii să nu aibă treabă cu satele sventei mănăstiri a Putnei a prăda pentru depărături şi pentru alte svade ce vor face-să, ce numai tălharii şi furii, de să vor găsi, să aibă treabă pîrcălabii a-i prinde, iar alte gloabe ce să vor face să aibă a-i judeca egumenul cu săborul şi a-i globi după vina lor, cumu să va cădea. Iar de nu le va plăcea judeţul cumu-i vor judeca călugării, ca să margă să ia soroc de la pîrcălabul să-i sorocească, să-i judece pîrcălabii şi să ia numai fierîe, iar gloaba să hie călugărească. Aşijderea şi deşugubinarii ca să aibă a înbla pentru deşugubinile numai într-o lună preste anu în luna lui septivrie, iar mai multu să nu înble, numai de va veni neştine să pîrească la poarta domniei meale sau la scaun la Bîrlad sau la Dorohoiu, atunci să aibă dvornicii a trimite şi a prăda, după cum le va hi vina. Aşijdere şi slugile hătmăneşti şi giudzii ţigăneşti să nu aibă treabă cu ţiganii boereşti şi călugăreşti şi a feciori de boiari. Aceasta scriem şi dăm ştire cu cartea domniei meale. Într-altu chip să nu fie.DRH, A, XIX, nr. 288, p. 390-3911628 ianuarie 12, Iaşi. 392 [...] Adecă s-au jeluit înnaintea domnii meale rugătorii noştri, episcopii şi egumenii de prin toate mănăstirile, şi mazilii şi feciorii de boiari de la ţară şi giupînease sărace şi slugi domneşti, vonici denainte, într-acela chip dzicînd că li s-au pustiit satele şi li s-au răşchirat vecinii prin slobodzii şi prin sate boereşti şi ei au rămas numai cu sileştile. Alta, s-au jeluit pre pîrcălabi de ţinuturi că le întră în sate de le pradă vecinii şi-i ciubotescu făr’ ispravă. Alta, înblă deşugubinarii în toată vreamea de fac năpăşti a femei şi a feate de oameni şi sărace pre menciuni, de le fac pradă şi-i bagă în fierăi şi-i ciubotescu. Alta, înblă în slugi hătmăneşti şi giudzi ţigăneşti de le învăluescu ţiganii şi-i pradă. Într-acea domniia mea am svătuit cu tot svatul domnii meale, cu mitropolitul şi cu alţi episcopi şi cu egumenii şi cu boiarii cei mari şi cei mici şi cu mazilii şi cu feciorii de boiari de ţară şi cu slugi domneşti, vonici denainte, şi cu toată ţara şi aşea s-au tocmit şi s-au ruptu dintru svatul domnii meale, ce vor hi fugiţi vecini de după înpăratul încoace, ca să hie tari şi putearnici cu cărţile domnii meale călugării şi feciorii de boiari a-ş lua vecinii, însă să le ia şi cisla cu dînşii ce va hi cu direptul, hie unde-i vor găsi, hie în sat domnescu, hie în sat boerescu, hie în slobodzie, hie în oraş, hie într-alte sate călugăreşti fugiţi, ca să aibă a-i lua cine de unde-i va găsi, cu toate bucatele lor ca să-i ducă înapoi, cineş la locul lor şi cisla să li să mute dup-înşii. Însă de-aciia să aibă a-ş griji vecinii şi cisla. Iar vecini ce vor hi duşi mainte de înpăratul într-alte ţări şi vor veni de acmu şi nu vor vrea să margă de bunăvoe la giupînul său să hie slobodzi a mearge unde le va hi voia, iar carii vor fugi de acmu înnainte într-ale ţărî şi vor veni iarăş în ţară, nime să nu aibă a priimi vecinii altuia, ce să hie volnici stăpînii lor a-i lua or hie într-a cui satu-i vor găsi. Aşijdirea şi pîrcălabii să nu aibă treabă cu satele sventii mănăstiri a Voroneţului a prăda pentru depărături sau pentru alte svade ce să vor faci, ce numai tălharii şi furii, de să vor găsi, să aibă treabă pîrcălabii a-i prinde, iar alte gloabe ce să vor face să aibă a giudeca egumenul cu săborul şi a-i globi după vina lor, cum să va cădea. Iar de nu le va plăcea 393 giudeţul cumu-i vor giudetce călugării, ca să margă să ia soroc de la pîrcălabi să-i sorocească, să-i giudeee pîrcălabii şi să ia numai fierîe, iar gloaba să fie călugărească. Şi deşugubinarii ca să aibă a înbla pentru deşugubinele într-o lună peste anu, în luna lui septivrie, iar mai multu să nu înble, numai de va veni neştine să pîrască la poarta domnii meale sau la scaun la Bîrlad sau la Dorohoiu, atuncea să aibă dvornicii a trimite şi a prăda după cum le va hi vina. Şi slugile hătmăneşti şi giudzii ţigăneşti să nu aibă treabă cu ţiganii boereşti şi călugăreşti. Aceasta scriem şi dăm ştire cu cartea domnii meale. Într-altu chip să nu fie.DRH, A, XIX, nr. 289, p. 392-3931628 ianuarie 13, Iaşi. 394 [...] Adecă s-au jeluit înaintea domniei meale rugătorii noştri, episcopii şi egumenii de prin toate mănăstirile, şi mazilii şi feciorii de boiari de ţară şi giupînease sărace şi slugi domneşti, vonici dennainte, într-acela chip dzicîndu că li s-au pustiit satele şi li s-au răşchirat vecinii prin slobodzii şi prin sate boereşti şi ei au rămas numai cu seliştele. Alta, s-au jeluit pre pîrcălabi de ţînuturi că le intră în sate şi le pradă vecinii şi-i cibotescu, fără ispravă. Alta, înblă şugubinari în toată vreamea de fac năpăşti a femei şi a fete de oameni buni şi săraci pre menciuni, de le fac pradă şi-i bagă în fierăi şi-i cibotescu. Alta, înblă slugi hătmăneşti şi giudzi ţigăneşti de la învăluescu ţiganii şi-i pradă. Intru aceaia domniia mea am svătuit cu tot svatul domniei meale, cu mitropolitul şi cu alţi episcopi şi cu egumenii şi cu boiarii şi mari şi ai doii şi ai treii şi cu mazilii şi cu feciorii de boiari de ţară şi cu slugi domneşti, vonici dennainte, şi cu toată ţara şi aşa s-au tocmit şi s-au ruptu dentru svatul domniei meale: ce vor hi fugiţi vecini de după înpăratul încoace, ca să hie tari şi putearnici cu cărţile domniei meale călugării şi feciorii de boiari a-ş lua vecinii, însă să le ia şi cisla cum va hi cu direptul, hie în ce satu i vor găsi, hie în sat domnescu, hie în oraş, hie în sat boerescu, hie în slobodzie, hie într-alte sate călugăreşti fugiţi vecinii altor călugări, să aibă a-i lua şi a-i duce cu toate bucatele lor înapoi cine pre la locurile sale şi cisla să li să mute după-nşii, însă de-aciia ca să aibă a-ş griji vecinii şi cisla. Aşijdirea vecinii ce vor hi duş mainte de înpăratul într-alte ţări şi vor veni de acmu şi nu vor vrea să margă de bunăvoe la stăpînul său să fie slobodzi a mearge unde le va fi voia. Iar care vecini vor fugi de acmu înainte printr-alte ţări şi vor veni iarăş în ţară, nime să nu aibă a priimi vecinii altora, ce să fie volnici a-i lua ori hie în ce satu-i vor găsi. Aşijdirea şi pîrcălabii să nu aibă treabă cu satele svintei mănăstiri Homorului, a prăda pentru depărături şi pentru alte svade ce să vor face, ce numai tălharii şi furii de să vor găsi, să aibă treabă pîrcălabii a-i prinde, iar alte gloabe ce să vor face să aibă a judeca egumenul şi cu soborul şi a-i globi după vina lor, cum să va cădea. Iar de nu le va plăcea 395 judeţul cumu-i vor judeca călugării, ca să margă să ia soroc de la pîrcălabi să-i sorocească şi să-i giudece pîrcălabii. Însă numai fierîe, iar gloaba să fie călugărească. Aşijdirea deşugubinarii a să aibă a-mbla pentru deşugubinile numai întru lună preste an, în luna lui septivrie, iar mai multu să nu înble, numai de va pîrî neştine la poarta domniei meale sau la scaun la Bîrlad sau la Dorohoiu, atuncea să aibă a trimite dvornicii a prăda după cum le va fi vina. Aşijdirea şi slugi hătmăneşti şi giudzi ţigăneşti să nu aibă treabă cu ţîganii boereşti şi călugăreşti şi a feciori de boiari. Aiasta scriem şi dăm ştire cu cartea domniei mele. Într-alt chip să nu fie.DRH, A, XIX, nr. 291, p. 394-3951628 ianuarie 20, Iaşi. 413 [...] Adecă au venit înnaintea noastră Petrea Iaeţ, feciorul Acsiniei din Rădeani, şi cu siminţiile lor, Mărica şi Gafta, şi cu fraţii săi, Ştefan şi Ionaşco şi Vasilie, feciorii lui Danilă, fratele Acsiniei din Rădeani, de bunăvoia lor, de nimi nevoiţi nici înpresuraţi, de-au vîndut partea lor de ocină din sat din Rădeani, ce să va aleage moşiia lor, dintr-a patra parte a patra, partea Acsiniei ş-a lui Dănilă cu feciorii lor, ce să cheamă partea Carîmbeştilor, lui Ionaşco Jorăi vornicul de gloată, direptu patrudzăci şi cinci de taleri de argintu. Deci noi, deac-am vădzut de bunăvoia lor tocmală şi plată deplină cum şi mai sus scriem, noi încă am făcut aestu zapis, ca să-i hie de mărturie, să-ş facă şi zapis domnescu. Pre mai mare credinţă ne-am pus şi peceţile, ca să-i hie lui direaptă ocină şi cumpărătură, lui şi feciorilor lui. De-aiasta mărturisim, ca să să ştie.DRH, A, XIX, nr. 302, p. 413 1628 februarie 6, Iaşi. 416 Eto az Ghiorghie Siminiceanul biv dvornic mărturisescu cu cest zapis al meu cum am eu vîndut o parte di ocină, loc di o casă din sat din Cucuteani cu tot venitul din ţarină şi din vii şi din tot venitul am vîndut giupînului Tomeei sulgearului şi fratelui dumisale, lui Iordachi, dereptu treisprădzeace zloţi bătuţi. Ce acea ocină me-au fost mie cunpărătură de la Tironeasă. Însă acel loc di casă iaste din cea giumătate di sat din sus din partea Ledegosan. Eu o-m vîndut dumilorsale aestori boiari cu tot venitul din sat şi din vii şi din ţarină şi din fînaţ şi din tot locul. Şi zapisul ce am eu avut făcut de Tironeasă, făcut deînnaintea a omeni buni ce am eu cunpărat, eu acel zapis încă l-am dat dumilorsale ca de să-şi facă dumealor direase. De-aiasta mărturisim. Şi într-aiastă tocmală au fost Iuraşco Başotă i Iacob Moţoc i popa Vasilie. Şi pre mai mare credinţă eu emi puiu a mea peceate şi şi slova icea, mai gios. Pis u Ias, fevruarie 6. Gheorghe biv vornic iscal. Iacob Moţoc sam pisal.DRH, A, XIX, nr. 304, p. 4161628 februarie 8, Iaşi 418 Eu popa Bernat şi Iuraşco diiac şi Erimiia din Cucovi şi Vasilie Băgea diiac şi Toader şi alţl mulţi oameni buni şi bătrîni şi scriem şi dăm ştire, cu aest zapis al nostru, cum au venit naintea noastră Anghelina, fata Măriicuţăi, nepoataa popei Ianului, de nimene nevoită şi neasuprită, şi au vîndut a ei direaptă ocină şi moşie cu tot venitul, cît să va aleage din tot locul şi din cîmpu şi din vatra satului şi cu hălăşteu de peaşte, din sat din Rusii Goei. Aceaia au vîndut mătuşei sale, Păscălinei, derept optsprădzeace galbeni de auru, dinnaintea noastră. Deci noi, vădzindu de bunăvoia lor tocmală şi deplin plată, făcut-am giupîneasăi Păscălinei aest zapis, să-i hie de mărturie pînă cîndu va 419 face zapisol domnescu. Şi pre mai mare credinţă, pusu-ne-am peceţile pre aest zapis, să se ştie. U Ias, leat 7136 1628 fevruarie 8. Eu popa Bărnat. ......................... Vasilie Huru iscal. Lucoci uricar.DRH, A, XIX, nr. 306, p. 418-4191628 februarie 15, Nesfoi. 421 Adecă eu Ion Teartea aga, ginearile Petricăi înpreună cu fămeia me cu Anna. fata Petricăi zlătariul şi a femeii Petricăi, a Saftei, de nime siliţi şi neanevoiţ, ce de bunăvoe noastră am vîndut a noastră direaptă ocină şi moşie lui Efrim Hăjdeu din sat din Citnicăuţi ce se va aleage parte Petricăi, din stîlpul din sus, şi parte femeei Petricăi, a Saftei, surorea lui Bantăş, din stîlpul lui Bantăş, şi aşijdire ce să va aleage parte lor din pricutov din sat din Mi...şti pre cîtă să va aleage parte părinţilor noştri dintră îmbe sealeştilea. Şi o am vîndut dereptu treidzeci de taleri de argintu, ca să-i fie lui de la noi direaptă ocină şi cumpărătură cu hăleaştee şi cu pomeate ce să va aleage şi din cîmpu şi din vetrilea acelor doaă sealişti. Şi pre aiasta vîndzarea noi i-am făcut şi mărturii şi dintr-aiasta mărturie ca să aibă a-ş face şi ispisoc domneascu. Şi în tocmala noastră au fost Avram Căpotici şi Costantin Stîrce ......... tejul şi Dumitru Hăjdeu şi mulţi omini buni bătrîni. 422 Iar prea mai marea credinţă ne-am pus peceţile şi iscăliturilea într-aiastă mărturie a noastră, ca să să ştie. Pis u Nesfoi, vă leat 7136 1628 fevruarie 15 dni. Ion Teartea iscal. Ghiorghie Iuraşcovici iscal. Gavrilaş Căpotici pisal.DRH, A, XIX, nr. 309, p. 421-422 1628 februarie 15. 422 Eto az Ion Teartea însumi pre mene mărturisescu cu cestu zapis al meu, de bunăvoia mea, de nimene nevoit nice asuprit, şi am vîndut a mea direaptă ocină, moşie şi cumpărătură den sat den Citnicăuţi fratelui nostru, lui Efrim Hăjdeu, întîiu partea mea şi a frăţine-meu a Golei, ce iaste moşie, şi partea lui Buceaţschii, ce am avut cumpărătură, a cîtă parte să va aleage dereptu 160 taleri şi a treia partea de sat, partea de mijloc, ce am avut cumpărătură de la Mărica de Suceavă, sora popei lui Mătiiaş, aşijdere am vîndut dereptu 140 srebnih de taleri, şi aşijdere iară am vîndut ce am cumpărat de la Mătiiaş şi de la featele lui lui Drănşeanu vătahului de Butici, anume... denn-a treaia parte de sat a treia parte despre răsărit, dereptu 49 de taleri şi aşijdere am vîndut den partea Iurşei şi den partea Petricăi ce să vor aleage doo părţi, dereptu 80 taleri. Şi dereasele toate i-am dat, pre cît cumpărături şi moşii am avut tote le-m dat fratelui nostru, lui Efrim. Şi plata am luat deplin cum mai sus scrie. Şi întru tocmala noastră au fost Gheorghiţă Jora pîrcălabul de Hotin şi Gligorie Hruci vornicul şi Chircoş neguţătorul de Cameniţă Avram den Lucăceani şi Costantin Stîrcea şi David de Hotin şi Necoară Seuca ot Stănileşti şi Mîndrea ot Terebisăuţi şi mulţi omeni buni megeiaş. 423 Şi pre mai mare mărturie ne-am pus şi peceţile la cest zapis adevărat al meu. Ion Teartea. Gheorghie Jora.DRH, A, XIX, nr. 310, p. 422-4231628 februarie 23, Huşi. 424 [...] Dăm ştire cu ceastă carte a noastră cum au venit înaintea noastră Gabăr, ce au fost căpitan, şi cu răzeşii săi de pre sat de pre Negrileşti şi de pre baltă ce se cheaamă 425 Geamenele şi de pre sat Briţcani, anume Bertea, feciorul Crăciunei, şi Armaga, feciorul lui Gavril Bîtcă, şi Cornea, feciorul Aremiei, şi Iachim, feciorul lui Nistor, şi Ursa, nepoata Cozmiţei, şi Samfira, fata lui Roşculeţu şi Pănteleiu, nepotul Stanei, şi Cihan de Briţcani şi Costantin, feciorul Morcoteaiului, şi Pîntea, feicorul Bontei de Negrileşti, cu cinstită cartea măriei sale lui vodă şi cu sluga măriei sale, cu Vlasie diiacul, ca să le dăm giurămînt, să giure pre svînta evanghelie, cu doaodzăci şi patru de giurători cum ne-au vîndut Nistor Cornescul cu Nicula Galbănul şi cu femeaia sa şi cu răzeaşii lor în sat în Negrileşti nemică, nice în baltă în Geamenele, nice într-apă, nice în uscat. Şi să giure cum n-au vîndut Cozmiţa strigătoriul cu Alexa Bota şi cu răzeaşii săi nemică în sat în Briţcani vornicului Ureache, ce le iaste înpresurătură pentru c-au pîrît Grigoraşcu Ureache că iaste cumpărătură de tată-său, de Ureache vornicul. Deci noi am dat giurămînt lui Gabăr şi răzeaşilor săi, cum scriem mai sus pre nume, cum scrie cartea măriei sale lui vodă, de-au giurat în svînta besearecă pre svînta evanghelie şi pre svînta cruce cu 24 de giurători cum Nistor Cornescul cu Nicula Galbănul şi cu femeaia sa şi cu răzeaşii lor n-au vîndut nemică vornicului lui Ureache, în sat în Negrileşti, nice balta Geamenele, nice într-apă, nice în uscat. Şi au giurat cum n-au vîndut Cozmiţa strigătoriul cu Alexa Bota şi cu răzeaşii săi nemică în sat în Briţcani. Şi la giurămînt am fost înşine noi şi în locul lui Grigoraşco Ureache au fost Pavăl, ce au fostu medilniceariu, deregătoriul de Huşi şi Vlasie diiacul, sluga măriei sale lui vodă. Deci noi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră ca să le hie lor de credinţă, pînă cîndu-ş vor face şie şi direase domneşti. Şi pre mai mare credinţă pus-am şi peceatea şi iscălitura noastră într-acest zapis, ca să să ştie. [...]. Pe verso [...]: Petriul pîrcălab ot Buboceani. Gheorghie călăraş ot Şişcani. Căsul biv pîrcălab ot Măliceani. Horjă pitărel ot Oţeleani. Gavril Mamotă ot Cucoara. Petrea Căcăradză ot Căcărădzeani. Frango Malcoci ot Malcoceani. 426 Mihăilă Ţărăşoară ot Cărhăneşti. Petriman aprod ot Sărăţeani. Costantin Ţicău păhărnicel ot tam. Paşco hotnog za călăraşi. Vîrno călăraş ot Vlădeşti. Vicol chihaia ot Hlipiceani. Ionaşco Ciubăraia ot Lăţeşti. Ihnat Căltac ot tam. Bălan Buţa ot Blăgeşti. Buculeaiu. Marvici Lean ot Oţeleani. Nica călăraş ot Falciiu. Andreica aprod ot Rădeani. Marco Cucul ot Deleani. Giovlean ot Suhuleţi. Agapie ot Păcurăreşti. Camber ot Golăeşti.DRH, A, XIX, nr. 312, p. 424-425-426 1628 februarie 24, Drăgăneşti. 426 [...] Bertea şi Armaga i Cornea, sîn Aremii, i Iachim Cornescul i Ursa, vnuc Cozmiţa, i Pîntea i Samfira, docica Roşculeţ, i Pănteleiu per noi mărturisim cu cest zapis al nostru cumu ne-am tocmit cu giupînul Gabăr căpitanul de am luat un cal bun de la dumnealui dereptu 427 şeaptedzeci de galbeni buni, de l-am dat pentru sat pentru Briţcani şi pentru Negrileşti şi pentru bălţi pentru Geamene logofătului celui mari. Şi cheltuiala ce-au făcut dumnealui aşijderi doaodzeci de galbeni bani gata dereptu acea treabă, deci să avem noi a-i da bani dumisale fără nici un cuvîntu şi fără pîră. Şi în tocmala noastră fost-au Vlasie cămăraşul ce-au fost şi hotarnic şi Mascin Şeaptelici de Mîndreşti şi popa Procopie de Drăgăneşti şi Grozav ginereli Botei. Şi pre mai mare credinţă pusu-ş-au şi peceţile aceşti marturi ca să să ştie. [...]. Eu eriu Procopi.DRH, A, XIX, nr. 313, p. 426-4271628 martie 6. 432 Se ubo az Lupul Talpă cupar şi fratele mieu, Gavril, şi alţi fraţi a noştri, ficiorii lui Vasilie Talpă, nepoţ lui Gavril Talpă logofet, scriem şi mărturisim pre noi cu ceastă scrisore a noastră cum noi, de bunăvoia noastră, de nime nevoiţ nice asupriţ, vîndut-am a nostră direaptă ocină şi moşie din direase de cumpărătură, ce au avut moşul nostru, Gavril Talpă logofet, de la Pătru vodă, şi din direase de înpărţeală de la Irimia vodă, o selişte anume Laslăoanii pre apa Cracăului, în ţintul Neamţului, ce au fost cumpărătură moşu-nostru, lui Gavril Talpă logofet, de la Ilea biv jitnicear, iar lui fostu-i-au cumpărătură de la ficiorii lui Vartic Toropală. Acea selişte vîndutu-o-am dumisale fratelui şi priiatinului nostru, pan Toma sulgear i cneaghinii ego, Iftimiia, dereptu doa sute şi cincidzeci taleri srebrănih. 433 Şi s-au sculat dumnealui Toma sulgear şi ne-au plătit deplin acei bani, ce-s mai sus-scriş, şi i-am dat şi direase ce am avut pre acea selişte, să-i fie dumisale direaptă ocină şi cumpărătură în veaci. Şi nime din ruda noastră să nu aibă a întoarce, că noi am întrebat pre toţi şi neme n-au vrut să o cumpere. Şi de să vor afla undeva nescari direase pre acea selişte să nu se creadză, ce să le dea la mîna dumisale Tomei sulgear. De acmu, dumnealui Toma sulgear să aibă a-ş face direase domneşti. Într-această tocmală fost-au Vasilie Neagoe postelnic, Pană vistiernic, Stratul paharnic, Şoldan stolnic i Lupul Prăjescul i Buhuş logofăt şi alţ boiari. Pre mai mare credinţă, pusu-ne-am peceţile pre cest adevărat zapis. Eu Popovici am scris şi am fost în tocmală vă leat 7136 1628 martie 6. Az Vasilie Neagoe postelnic. Az Lupul cupar. Dumitru Buhuş logofet. Dumitraşco. Az Dumitraşco. Az Lupul Prăjescul încă m-am tîmplat înn aistă tocmală. Eu Pană visternic.DRH, A, XIX, nr. 318, p. 432-4331628 martie 6, Iaşi. 433 [...] scriemu şi mărturisim cu cest zapis al 434 nostru cum au venit înaintea noastră Lupul cupariul cu fratele său Gavril şi cu alţi fraţi a lor, cu toţ feciorii lui Vasilie Talpă, nepoţii lui Gavril Talpă logofătul, de a lor bunăvoe, de nime nevoiţi nici asupriţ, şi ş-au vîndut a lor direaptă ocină şi moşie din direase de cumpărăturu ce au avut moşiul lor, Gavril Talpă logofăt, de la Pătru vodă, şi din direase de înpărţare de la Eremiia vodă, seliştea Lăslăoanii pre apa Cracăului, în ţînutul Neamţului. Acea selişti au vîndut Tomei sulgeariul direptu 250 de taleri de argintu. Ce acea selişte anume Lăslăoanii au fost cumpărătură lui Gavril Talpă logofăt de la Ilea jitniceariul, iară Ilii jitniceariul i-au fost cumpărătură de la feciorii lui Vartic Toropală. Deci noi, daca am vădzut a lor de bunăvoe tocmală şi deplin plată acei bani, ce sîntu mai sus-scriş, întru mînule Lupului Talpă cupariul şi a lui Gavril şi a fraţilor săi, noi am făcut cest zapis al nostru ca să-ş facă Toma sulgeariul şi direase domneşti pre acea selişte. Şi direase, ce au avut de cumpărătură şi de înpărţare, încă le-au dat la mîna Tomei sulgeariul. Iară de să vor mai afla undeva nescare direase pre ace selişte per Lăslăoani, ca să nu hie de altă credinţă, ce să să dea la mîna Tomei sulgeariul şi acealea. Şi pre mai mare credinţă, pusu-ne-am peceţile şi iscăliturile pre acest adevărat zapis. Şi eu Borăleanul uricar am scris, să să ştie.DRH, A, XIX, nr. 319, p. 433-4341628 martie 13, Rădăuţi. 442 [...] Dau ştire cu ceastă scrisoare a nostră de rîndul acestui ţîgan anume Avram , ce iaste la sfînta mănăstire la Suceviţă c-au fost de moşie a sfentei episcopii. Dece noi l-am tras şi am vrut să-l luom de la mănăstire de la Suceviţă, iar egumănul şi cu tot săborul au venit la noi şi au mărturesit cu 443 sufletele sale şi alţi oameni buni, preuţi de la ţară, cum au fost schimbat suceviceanii cu vlădica Ioan ce au fost la Radăuţi, de-au dat suceviceanii un ţîgan, anume Stan, sfentei episcopii, printru Avram ţîganul. Şi zapis ce au avut ei pre Avram, el au perit în Ţara Leşască cu alte urice a sfentei mănăstiri. Şi de la vlădica Efrim încă au arătat la noi scrisoare, cum să fie lăsat sfentei mănăstiri Suceviţei. Deci noi vădzundu atîta mărturie şi scrisoarea vlădicăi lui Efrim cum iaste lăsat acei sfente mănăstiri, eu încă l-am lăsat să fie cu tot venitul sfentei mănăstiri Suceviţei şi nime pre urma noastră să n-aibă treabă a-l mai trage sau a-l mai învălui, nice dănăoară în veaci, căce el iaste schimbat deript alt ţîgan, cum scriem şi mai sus. De aceasta dăm ştire.DRH, A, XIX, nr. 324, p. 442-4431628 martie 16. 443 V leato 7136 1628 measeţa martie 16. Satul Popeanii la Totruş, ce înblă acmu cu Agiudul, ci-i iaste hotariul den sus apa Căiuţului, şi den gios pînă în apa Bălcăi, ce mi l-au vîndut Păscălina, giupăineasa lui Iacomi, şi cu fiiu-său Dumitrachii, ce au fost cumpărătură ei cu giupînul Iacomi de la giupăineasa Păscălina Stroicioae şi de la fiiu-său Ionaşco, că au fost cumpărătură lui Vasilie Stroici de la Lupul Popanul şi Toader Ioanăş şi de la alţi răzeaşi a lor. Să să ştie cum am cumpărat o vie de la Iacob biv voiut şi de la feciorii lui din Bacău, ce iaste acea vie cu crame în Dealul Bonţolui, radi edna sto ughi, bani gata de argintu. Şi iarăş au venit la noi Anniţa de acolo de s-au rugat să-i plătescu şi o vie a ei, ce au avut pre lîngă viia lui Iacob ce au fost şoltuz, pentru 444 căce au fost rămas ea la multă sărăcii. Deci i-am plătit şi ei acea vie direptu cindzăci de zloţ bătuţi de argintu. Şi am dat bani gata întru mînule lor. Şi cînd am tocmit şi am plătit aceaste vii fost-au denaintea şoltuzului cu 12 pîrgari de tîrg de Bacău şi popa Gheorghie cel domnescu de acolo şi Ştefan ce au fost diregătoriu, tije şi Sascău şi Iurban Blaj şi Cozin Blaj şi Gheorghie, feciorul lui Toderaşco, şi Botca Freanţi şi Dumitru şi alţi oameni buni, să să ştie.DRH, A, XIX, nr. 325, p. 443-4441628 martie 24, Iaşi. 447 [...] Adecă au venit înnainte domnii meale şi-nnainte boerilor domnii meale Ghiorghii Năvrăpăscul, feciorul Năvrăpăscului celui bătrîn, 448 de a lui bunăvoe, de nime nevoit nici asuprit, ce de a lui bunăvoe au vîndutu a sa direaptă ocină şi moşie ce au avut di pre tată-său Năvrăpăscul, trei falci de vie la Cotnari în Dalul Laslăului, carele s-au venit parte lui, făr’alţi fraţi a săi. Aceia au vîndut boerinului domnii meale, Stratul Bolea păharnicul, şă giupînesei dumisale, direaptu dooa sute de taleri de argintu. Şi această tocmală şi vîndzare au fost cu ştire fraţilor şi sororilor lui. Deci domniia mea, vădzînd a lor de bunăvoe tocmală şi deplin plată, de la domniia mea încă i-am datu şi i-am întărit boerinului domnii meale carele mai sus scrie, Stratul Bolea păharnicul, ca să-i hie direaptă ocină cumpărătură. Şi altu nime să n-aibă a să amesteca preste carte domnii meale. Într-alt chip să nu fie.DRH, A, XIX, nr.329, p. 447-4481628 martie 30, Giurgeşti. 452 Adecă eu Petriman şi cu featele meale, Todosiia şi Măriia şi Tofana şi Sofroniia, şi Nicolaiu, toţ feciori Gaftonei, nepoţ..., mărturisim cu ceastă scrisoare a nostră cum noi de bunăvoia nostră, de nime nevoiţ nici asupriţ, tocmitu-ne-am cu semenţiile nostre, cu Văsiian şi cu Toderiţă, şi am vîndut a nostră direaptă ocină... loc de o casă din sat din Selişte, din vatra satului şi din cîmpu şi din tot hotarul carea au fost partea maicei nostre Gaftonei; aceaia am vîndut noi la moartea maicei nostre direptu 27 de taleri şi ne-au dat dintr-aceşti bani 21 şi ne-au rămas cu şease taleri. Şi-n ceastă tocmală s-au tîmplat Vasilie Dinga diiac şi popa Ştefan din Giurgeşti şi Mihăilă, fratele lui Petriman, şi altu Mihăilă şi Vasilie Onici şi Vasilie Titiul şi Nechita de Selişte şi Toader de-acolea şi alţi mulţi oameni buni. Direptu aceaia ca să fie lor direaptă cumpărătură de la noi cu tot venutul, să să ştie. Eu, Vasilie Dinga diiac, însumi cu mîna am scris şi peceatea încă am pus cătră acestu zapis, să să ştie. Pis u Giurgeşti, martie 30, 7136 1628.DRH, A, XIX, nr. 331, p. 4521628 aprilie 5, Iaşi. 460 Eu Mănăilă ce-am fost pîrcălab şi cu giupîneasa mea Anghelena scriem şi mărturisem cu cest zapis al nostru cum noi de bunăvoia noastră, de neme nevoiţe nece înpresuraţe, ne-am sculat ş-am vîndut dereaptă ocenă a noastră ce-am avut cumpărătură dereaptă, giumătate de sat, 461 anume Vlăeceani pre Jejiia, în ţenutul Dorohoiului, cu vecene, cu locu de moară, cu loc de hălăştău, lui Pană vistearnecul, derept 8 boi şi derept 5 vaci cu viţei şi derept 50 oi cu mie; pentru 300 ughi s-au socotit şi s-au preţuit. Prentr-aceae, datu-i-am şi toate dereasele şi zapisele meale, ce am avut de cumpărătură, în mîna lui Pană vistearnecul. Pentr-aceae să-i hie lui, cu tot venetul. De astădzi nainte, eu nu mai am nece o treabă. În tocmala noastră au fost Ihnat Manuli şi Arghirie şi Polefrone şi Mateiu. Mai mare credenţă, ne-am pus toţ peceţele, ca s să să ştie. U Ias, v leato 7136 1628 aprilie 5. Şi cu casă cu tot. Ş-au fost şi Malcoci suljeariul în tocmala noastră. Cojocea a scris. [...]. Polihron.DRH, A, XIX, nr. 335, p. 460-4611628 aprilie 5. 461 Eu Titea, fata lui Şoldan de Şoldăneşti, însămi mărturisescu cu cest zapis al mieu cum am dat lui Toader Gînscă şi feciorilor lui, nepoţilor miei, partea mea den Şoldăneşti, ce au fost a lui Şoldan, ce să va aleage den vatra satului şi den cînpu şi den pădure şi den pomeate şi den tot venitul cît va fi, ca să le hie lor ocină şi moşie şi feciorilor lor şi nepoţilor lor şi altor, cine să va aleage dentru dînşii. Şi în tocmala noastră au fost Iosip Şeaidir de Iugani şi Patrovici de Uriceani şi Pătraşco de Buhăiceani şi Oniul cel bătrîn de Tomeşti şi popa 462 Deadiul de acolea şi Rusul de Silicicani, alţii mulţi oameni buni, slugi domneşti. Şi pre mai mare credinţă ne-am pus şi peceţile. V leat 7136 1628 aprilie 5. Dediul popă. Grigorie a scris.DRH, A, XIX, nr. 336, p. 461-4621628 aprilie 15, Iaşi. 478 [...] Adecă domniia mea m-am milostivit de-am dat şi-am miluit la sfînta mănăstiri în Tătăraş, ce iaste hramul [...] pre ceşti ţigani anume Ignat şi Ursul şi Petriman şi Ionco, ca să fie ei de la domniia mea direpţi robi ţigani, şi ei şi feciorii lor, cu tot venitul, sfentei mănăstiri ce iaste mai sus scrisă. Pentr-aceaia, cene va aleage Dumnezeu domnu din rodul nostru sau alţi domni creştini, după domniia noastră, de-acmu-nainte şi va vrea a să ispiti să strice sau să calce ceastă adăvarată scrisoare a noastră, ca să fie blestămat întîiu de Dumnezeu, ceala ce-au făcut ceriul şi pămîntul, şi de preacinstită... maica sfinţiei sali şi de 4 sfinţi evanivangheleşti şi de 318 oteţi, ce petrec întru cetatea vă Nichiei, şi să aibă parte cu Iuda şi cu procleatul Ariia la dzua giudeţului, întru sfînşeniia veacului, nici dănăoară nesfîrşit.DRH, A, XIX, nr. 343, p. 478 1628 aprilie 16, Iaşi. 479 Eu, Ionaşco Jorea dvornic glotnii, mărtorosimu co ceastă scrisoare a nostră comu au vinitu cestu omu, anumea Andrea, şi cu Bratăş, co cinstită cartea mării sale domno nostru, ac să socotim un iazu co moară şi co hăleaşteau, dzîcîndu, că oa ia Dănilă co hotarulu tîrgoloii a Peştearii, ca de va hi prea hotarolu tîrgoloi să-i lase în pace, să-ş ţie moara Bratăş co Andrea, iar de va hi prea hotarolu Peştearii, iar Dănilă să lea întorcă ce au cheltoitu prea moară şi prea iazu. Deci, noi amu mărsu de amu socotitu co tîrgoveţii din Orhei şi alţ omini buni. Deci hotarolu Peaşterii totu au fostu al Orheiuloii a tîrgoloii. Deci Andrea şi co Bratăş, ei au compăratu acelu iazu şi co moară de la Luca, feciorolu popeai loi Ionu din tîrgu din Orhei, şi au datu cindzeaci de taleri şi 2 iapea şi 3 vaci şi o copă de argintu... ca 6 taleri, 5 coţi de... . Deci au fost cădzut acelu omu, anomea Luca, datoru unoii torcu. Deci noi amu întreabatu de omini buni şi bătrîni. Deci s-au strînsu şi tîrgolu şi co popa celu domnescu, co şoltuzu, co pîrgari, de au mărtorositu toţi comu au compăratu Andrea şi co Bratăş de la Luca şi au datu cîto-ii mai sosu scrisu. Iar de rîndolu hotaroloi, elu tutu s-au ţînutu un hotar, căci totu au fost domnesco. Deci noi, deca amu vădzutu atîţi omini mărtorosindu şi tîrgolu şi popi, noi încă i-amu făcotu aiastă mărtorie de la noi că-i estea loii diraptă compărătoră de la acelu omu, anomea Luca, feciorolu popei. Deci măria ta, milostivea domnea, vei face com va hi voia mărie ta. De aiasta scriem şi mărtorosimu. Pis u Orheii, aprilie 16. Mai micu robu a mărie dumitale. Az Ionaşco Jora dvornic.DRH, A, XIX, nr. 344, p. 4791628 aprilie 25, Iaşi. 488 Adecă eu, Iachim Bandur, scriu şi mărturisăscu cu cestu zapis al mieu cum am vîndut giumătate de sat de Cobălie, de nime nevoit nici asuprit, lui Gorgan ce au fostu pîrcălab dreptu trei sute de taleri, bani buni. am vîndut acea partea de ocină giumătate de sat de Cobălia, partea den gios. Şi asta tocmală am făcut denaintea lui Bădaşco pîrcalabul şi denaintea Nechitei diiacul din Spinoasa şi denaintea lui Ionaşco Bandur şi denaintea lui Vasilie Corpaci şi denaintea lui Toader Beldiman şi denaintea lui Vasilie Japcăi şi denainte lui Văsiian chihae din Verbuşcani şi denaintea lui Gavrilaş Căpotici şi denaintea lui Dumitraşco Fulger diiac şi denaintea a mulţi oameni buni şi bătrîni şi tineri. Deci noi, văzîndu de bunăvoe lor tocmală şi deplin plată, pre mai mare credinţa ne-am pus şi peceţile ca să aibă a-ş face şi ispisoc domnescu pre acestu zapis al nostru. Şi acestu zapis s-au făcut în tîrg în Iaşi, în casa lui Ştefan meserciul, şi eu Vrîncean diiac am scris, da se znaet. Pis u Ias, v leat 7136 1628 aprilie 25. Az Toader Beldiman iscal. Az Badaşco parcalab iscal. Az Nechita iscal. Az Dumitraşco Fulger iscal. Az Gavrilaşco Căpotici iscal.DRH, A, XIX, nr. 349, p. 488 Înainte de 1628 aprilie 28. 490 Eu Stanca, giupîneasa lui Murgoci ce-au fost dvornic, scriu şi mărturisescu cu cestu zapis al meu de bunăvoia a mea, de nime silită nici înpresurată, ce de bunăvoia mea am dat dăruit pre nepotu-meu pre Ifrim şi pre hiiul său Neculaiu cu a mea direaptă parte de ocină şi moşie din..., din Zmiiani cu tot venitul pentru sufletul meu şi a părinţilor mei, pentru căci eu n-am alţi feciori, să hie lui dereaptă dare şi moşie cu tot venitul. 491 Drept aceia nime să nu aibă nice o treabă a să mesteca nice dărăoră în veci. Iar cine va a.... strica a mea tocmală şi dare ce am dat eu nepotului Ifrim să hie treclet şi anaftema. De iasta scriu şi mărturisescu dinnaintea surori-sa Aniţa şi popa Ion de Zmeiani şi popa Gavril de Tîrdzii şi Drăgan de Zmeiani şi Rugină diiacul şi Lazar Gătin şi Gligorie nepotu-său şi Ioanşco Lazea şi Dumitraşco Teleagă şi Tiştiban şi nepotă-sa Angheniia şi mulţi omeni buni pînă-ş va face şi zapis domnescu. Şi ne-am pus şi peceţile. Az Stanca iscal.DRH, A, XIX, nr. 351, p. 490-4911628 aprilie 28, Iaşi. 493 [...] Scriem domniia mea la sluga domniei meale, la Dănilă deregătorul din Peştere. Dămu-ţ ştire că s-au jeluit înnaintea domniei meale Andrea şi cu Bratăş, frate-său de la Piiatră, pre tine, dzicîndu înnaintea domniei meale că au cumpărat o moară ce iaste în Ivancea, de la Luca, feciorul popei din Orheiu. Acmu acea mooară, ea s-a aflat în hotarul Peşterii şi tu o ai luat. Pentru-acea, deaca vei vedea cartea domniei meale, iar tu să le întorci toată cheltuiala, ce au dat ei pre acea mooară, cum va hi aflat Jorea vornicul cu oameni buni că au dat ei pre acea mooară şi cum va... şi în zapis, ce va fi făcut Jorea vornicul, tot să le întorci cheltuiala înnapoi şi să ţii mora. 494 Această-ţ scriu domniia mea şi mai multă jalubă să nu vie la domniia mea. Într-alt chip să nu faci.DRH, A, XIX, nr. 353, p. 493-4941628 mai 22, Iaşi. 504 Aicea iaste zapis de mărturie cumu s-au sculat Sohiica, fata lui Ionaşco de tîrg de Iaş, fata Tudorei, nepoata lui Zeaico de Urecheani, ş-au vîndut a sa dereaptă parte de ocină ce va aleage despre fraţii săi, ce să va aleage a patra parte. Şi o au vîndut rudei sale, lui Nechifor diiaconul de-acolea, dereptu 13 zlot i pol, bani gata, dereptu acea ca să-i fie lui ocină cu tot venitul din sat şi din ţarină şi din într-apă şi din pomi şi co tot venitul ca să hie lui ocină şi feciorilor lui. Ş-au fost în ceasta tocmală denaintea a mulţi oameni buni, anume Pîntea de tîrg de Iaş şi Gherasea de Răteşti şi Nechifor Băcea de Urecheani şi Ciociul dea-acolea şi Vasilie Barta aşijdere şi Focşea tije. DRH, A, XIX, nr. 360, p. 504 Înainte de 1628 mai 26. 505 Adecăti mari mărturi cum au vîndut Gaftona, fata lui Costin, nipota Conădrii, şi cu mătuşe-sa cu Antimie, fata Seavilui, cum a vîndut o jireabie de Antăleşti de parte Pitariliu, moşia sa dereaptă. Şi au luat pre ace jerebie 15 galbeni de la Dealău de Spătăreşti. Şi o-u vîndut de neme nevoite şi de neme nepresurate, ce de bunăvoi sa, jerebie ce au ţînut Tomşea de partea Pitarilui. Denainte popoe den Spătăreşti şi au fost Tohilă de acolea şi Focşea şi Goea de acolea şi denainti lui Gligore de Antăleşti. Şi den acei bani au luat Antemia a triea parte den acei bani.DRH, A, XIX, nr. 361, p. 505 Înainte de 1628 mai 26. 505 Adecă cum s-au tocmit Dealeiu cu frate-său cu Ştefan denaente a mulţi omeni buni, denaente lui Tohilă şi Goei şi popei Ghedeon şi Măhăilă star şi Tănasei şi Moscul şi denaente lue Teron de Blăgeşti şi denaente lie Toader Merescul de Roşcani şi Drăgan, de s-au tocmit de bunăvoia de neme nevoit şi de neme nepresurat, de i-au vîndut Ştefan lui Dealeu a sa parte de ocină cîtă au avut Ştefan cu tot venetul şi de în cămpu şi de pomi şi de tutendere. Şi e-u dat Dealeu frăţene-său lu Ştefan pre acestă ocină de sat de Spătăreşti e-au dat 30 de taleri pre totă parte a sa de lazure şi de pomi, ca să fie neşte omeni tocmiţi de sat, în veaci.DRH, A, XIX, nr. 362, p. 5051628 iunie 22, Iaşi. 512 [...] Adecă au venit înaintea noastră Costin, feciorul Mariicăi, nepotul Tomei lui Hîrtan de Ruginoasa, de nime nevoit nici îndemnat, ce de bunăvoia sa au vîndut a sa direaptă ocină şi moşie, toată partea sa ce să va aleage, din trei sorţi giumătate, din sat din Ruginoasa cu hălăşteu gata şi 513 cu moară şi cu casă gata, cu tot venitul, au vîndut giupînului Lupului Prăjescul dirept şeaptădzăci de zloţ bătuţ şi doao iape cu mîndzi şi doi boi şi doao vaci cu viţăi. Deci noi, deac-am vădzut a lor de bunăvoe tocmală şi deplină plată, şi de la noi le-am făcut acest zapis, să-i hie dumisale de mărturie pînă-şi va face şi direasă domneşti. De aceasta mărturisim cu cest zapis al nostru. Şi mai pre mare credinţă ne-am pus şi peceţile şi iscăliturile într-acest adevărat zapis, să să ştie. [...]. Pe verso, de mîna lui Lupul Prăjescul: Zapis ot Costin ot Ruginoasa na ceast ego ot tam; ispisoc domnescu încă n-am făcut; prinsu mai apoi, am făcut şi zapis domnescu.DRH, A, XIX, nr. 368, p. 512-5131628 iunie 30, Hotin. 519 Adecă eu Isac, feciorul Ciorcei, nepotul Pinţii, mărturisescu cu acest zapis al meu, de nime nevoit nici asuprit, ce de bunăvoia mea am vîndut den giumătaate de sat den Brădzeani a treia partea şi den Vorobivca aşijderele aşea şi den Handzouţi aşijderele aşea şi den Oneşti aşijdere aşea, ce sîntu pre Ciuhru, ce au fost derepte ocine şi moşii a mînea-mea, Ciorcei, şi a mătuşea-mea, Pinţii şi altor fraţi ai nostri. Şi am vîndut derept 520 100 de taleri bătuţi şi am dat şi uricul ce am avut noi pre aceste părţi, carele părţi am vîndut dumisale lui Gheorghiţă Jorăi pîrcălabului. Şi într-aiasta tocmală au fost vamăşii cei mari de Hotin, anume Gheorghie şi alt Gheorghie, şi popa Samson şi Malic puşcarul şi Dima aşijderele şi Foti aşijderele şi Nicoară Focenco, ţîrcovnicul cel domnescu şi Lupul Tăutul, frate-meu şi Căzacul, feciorul lui Gheorghie vornicului, şi Lupul, feciorul Zaharchei, şi Pătraşco, feciorul Manciului den Voloconţeşti. Şi pre mai mare mărturie l-am scris eu însumi cu mîna mea. Pis u Hotin, v leat 7 136 1628 iunie 30. Isac iscal. [...]. Nicoară Focenco. .......... iscal.DRH, A, XIX, nr. 374, p. 519-5201628 iulie 4, Iaşi. 520 [...] Dat-am cartea domnii meale rugătorilor noştri, călugărilor de la sfînta mănăstire de la Tazlău, spre-acea, ei să fie putearnici cu cartea domnii meale a opri şi a ţinea păcurile de în sat de la Tăteşti. Să aibă a ţinea ei, căci sîntu sfentei mănăstiri. Şi dzi încă au avut cu acei răzeaş de la Tăteşti, şi la dzi n-au venit, ce au rămas de în dzi şi de în leage. Derept acea, nime să nu cuteadze a opri sau a să amesteca acolea înnaintea carţei domnii meale. 521 [...]. DRH, A, XIX, nr. 375, p. 520-5211628 iulie 10, Hălăşteiani. 521 Az Necopoe mărturisescu cu cest zapis al mieu cum am vîndut dumisale Lupului Prăjescului al mieu direptu ţigan, anume Oprăş, şi feciorul lui, anume Istratie, ci eu i-am fost cumpărat de la Dumitraşco, feciorul Cucorăi; i-am vîndut dumisale Lupului Prăjescului, să-i hie dumisale robi şi şerbi. Şi zapisul ce am avut de la Dumitraşco Cucorea încă l-am dat pre mîna dumisale Lupului Prăjescului. Şi pre mai mare mărturie am scris acestu zapis şi mi-am pus şi peceatea, ca să să ştie. Pis u Hălăşteiani, v leat 7136 1628 iulie 10 dni. Az Nicopoe iscah. Pe verso, de aceiaşi persoană (Lupu Prăjescu), care a scris şi zapisul: Zapis radi aţigan, ce amu cumpărat ot Necopoe.DRH, A, XIX, nr. 376, p. 5211628 iulie 21, Iaşi. 527 [...] Scriem domniia mea la sluga noastră, Iuraşco Başotă. Dămu-ţi ştire că s-au jeluit înnaintea domnii meale sluga noastră, Luchiian diiac, cu fraţii săi pre Eremiia din Săcuiani, dzicînd că le face înpresurătură şi le ia o parte de ocină de acolea făr’întrebare şi fără leage şi neavînd el nici o treabă. Pentru acea, deaca veri vedea cartea domnii meale iar tu... ai... dz... să opreşti pre Eremiia de pre acea parte de ocină de acolea, ce să chiiamă partea Ilinei, nici o treabă să nu aibă nici a să amesteca în partea de ocină a lui Grigorie Grecul întru nemică; de i se va părea lui cu strîmbul să vie el să-ş întreabe mainte cu Luchiian cu fraţii lui de faţă înnaintea domnii meale. Într-alt chip să nu fie. 528 [...].DRH, A, XIX, nr. 381, p. 527-5281628 iulie 21, Iaşi. 528 [...] Scriem domniia mea la sluga noastră, la dirigătoriul de Huşi, şi la şoltuz şi la pîrgari din tîrg de acolo şi la aprodzi, carii veţi scoate tîrgul să secere pîinea domniei meale şi la comişei, carii vor faci fîn domniei meale acolo la tîrg. Deaca veţi vedea cartea domniei meale, iar voi să aveţi a lăsa foarte în pace satele svintei episcupie, întru nemică să nu îmvăluiţi satele episcupiei la nevoili tîrgului, ce tîrgul să-ş dăratice nevoile cum vor putea, iar satele svintei episcupie să hie de treabele ipiscupiei, iar de nevoile tîrgului să hi foarte în pace, cum au fost şi pînă acmu. Aceasta vă scriu domniia mea şi mai multă jalubă să nu vie la domniia mea. Şi într-altu chip să nu faceţi preste cartea domniei meale. DRH, A, XIX, nr. 382, p. 5281628 iulie 27, Iaşi. 530 [...] Scriem domniia mea la toate slugile, la dăbilari, cîţi veţ înbla cu slujbele domnie meale la ţinutul Romanului. Dau-vă ştire că s-au jeloit înnaintea domnie meale rugătorii noştri, călugării de la sfîntaa mănăstire de la Agapiia, pre voi, dzicîndu că le luaţi bucatele sfentei mănăstiri pentru cisla satului Childeştilor. Direptu aceaia, deaca veţi vedea cartea domnie meale, iar voi să aveţi a lăsa în pace bucatele sfentei mănăstiri, să nu le trageţi, nice să le luaţi pentru cisla Childeştilor, ce ca să aveţi voi a vă căuta oamenii din Childeşti, să le luaţi cisla, iar bucatele sfentei mănăstiri să le lăsaţi în pace. Mai multă jalobă la domniia mea să nu vie. Aceasta-ţ vă scriem. Într-alt chip să nu faceţi înnaintea cărţii domnie meale.DRH, A, XIX, nr. 385, p. 5301628 iulie 30, Iaşi. 533 [...] Dat-am cartea domniei meale lui Iosip Şaidir şi lui Toader, spre-aceaia să fie tari şi putearnici cu cartea domniei meale a lua a dzeacea dentr-a lor direaptă ocină de pre hoatrul Boziianilor şi den partea lor den Dăneşti, pre unde va fi ocina lor, să aibă a lua den pîne şi den fîn şi den cînepi şi den inuri şi den tot vinitul hie cine va fi arat su va fi cosit pre ocina lor, nime să nu cuteadze a ţinea sau a opri preste cartea domniei meale. Iar de va părea cu strîmbul cuiva, să vie la domniia mea şi să-ş aducă şi direasele. Într-alt chip să nu fie.DRH, A, XIX, nr. 387, p. 5331628 august 20, Iaşi. 541 [...] Adecă au avut dzi dată rugătorii domnii meale, călugării de la mănăstire de la Tazlău cu Vălişte şi cu rudile lui pentru neşti fîntini 542 de păcură ce simtu în hotarul Tăteştilor. Deci călugării au venit la dzi, iară acei răzeş n-au venit, ce au rămas de dzi şi den toată leage. Deci domniia mea le am făcut carte domnii meale ca să fie tari şi puternici cu carte domnii meale a-ş ţinea călugării satul cu hotarul şi cu păcura, cu tot venitul ce va fi în hotariul satului. Pentr-acea, nimea ca să nu cutedză a ţinea sau a opri peste cartea domnii meale, nici dănăoră în veaci nainte cărţii domnii meale.DRH, A, XIX, nr. 394, p. 541-5421628 august 25, Iaşi. 542 [...] Scriu domniia mea la sluga domniei meale, Ionaşco Vrabie, şi Pavel Roşca. Dau-ţi ştire că au vinit înaintea domniei meale ceşti oameni anume Văscan de Tuluceşti şi Boben de acolo şi Florea de-acolo şi alţi oameni şi răzeş a lor şi au pîrît de faţă înaintea domniei meale pre boiarenul domniei meale, Apostol armaşul cel mare, pentru sat pentru Vorniceani de la Covurluiu, dzicîndu că acel sat nu iaste ocină direaptă armaşului, ce-l ţine fără ispravă şi le face înpresurătură. Iar boiarenul domniei meale ce mai sus scriem, Apostol armaşul cel mare, dzis-au că iaste acel sat direptu de moşie socru-său, lui Nicoară armaşul, şi altu nime n-au avut nice o treabă cu acela sat, ce l-au ţînut tot socru-său şi pre urma socru-său l-au ţînut tot Apostol armaşul. Pentr-aceaia, deaca vei vedea cartea domniei meale, iar tu să strîngi pre ceşti oameni anume Mihăilă Giuneş den Şiviţă şi Toader den Frumuşeşti şi Ion Grămadă den Şiviţă şi Toma, tatăl lui Mîngîe, şi Miloş şi Nicoară Calo şi Dumitru Plătic şi 543 Teatiul Buor de Vlădeşti şi Ion Ghidimon de Tuluceşti şi Ion de Piscani şi Pavel Roşca şi Buculeaiu hînsar de Ţipeani şi să socoteşti cum vei afla mai cu direptul cu sufletele aestor oameni: de va fi ţînut acel sat socrul armaşului den dzile Irimiei vodă şi va fi luat a dzeacea dentr-acel sat şi va fi fost ocina lui, să fie şi acmu a lui Apostol armaşul, iar aeşti oameni să nu aibă treabă, iar de să va afla că iaste ocina aestor oameni ce mai sus scriem, carii au pîrît şi nu va fi ţînut acel sat socrul armaşului de pre aceaia vreame de la Irimiia vodă, ce le va fi înpresurătură aestor oameni, să nu aibă treabă armaşul cu acel sat. Şi cum veţi afla mai cu direptul să daţ ştire domniei meale. Într-alt chip să nu faceţ.DRH, A, XIX, nr. 395, p. 542-5431628 august 27, Iaşi. 543 [...] scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a nostră cum au venit înaintea nostră Paşcul hînsarul din Oncea şi Hilip, ce au fost vătav de hînsari, iar din Oncea şi Bîrlădean de acolo şi Sava de acolo şi Andreiu Şteandzeş din Bicani şi Armaga din Igeşti şi Costantin călăraşul de acolo şi Toderachi din Grendu şi Ionaşco Trealea şi Toader Ciocaş aprod de au mărturisit ei cu sufletele lor înaintea nostră cum acel sat anume Vorniceanii l-au ţinut Necoară armaşul de cîndu s-au pomenit ei şi de cîndu ştiu ei din dzilele Irimiei vodă şi alţii de pre la Ion vodă, tot au ştiut că au ţinut 544 Necoară armaşul şi cu oamenii săi cu toţ aceale sate nu numai Vorniceanii, ce şi alte sate cîteva ce au avut acolo la Covorluiu. După acea au cădzut dumiialui Apostol armaşul cel mari de cîtăvra vreame de cîndu au luat giupîneasa dumisale tot le ţin acele sate toate cîte au fost rămas de la socru-său şi pînă astădzi. Acesştea omeni toţ cîţ mai sus scriem au venit înaintea nostră de au mărturisit cu sufletele lor. Şi pre mai mare credinţă ne-am pus peceţile şi iscăliturile întru să să creadză [...].DRH, A, XIX, nr. 396, p. 543-544 1628 septembrie 14, Urecheaţi. 550 Milostive şi luminate doamne, să fii măriia dumitale sănătos. Ştire să fie dumitale ca domnului milostivu c-au venit cinstită cartea măriei dumitale ca se socotim cu oamini buni pentru rîndul unui sat a lui Apostol armaşul, anume Vorniceanii pre Prut. Deci, milostive doamne, au vinit mulţi oamini buni şi bătrîni, anume Buculeaiu de Sipeani şi popa Cîrstea de Igeşti şi Tiatiul de Vlădeşti şi Petriman de Sărăţeani pitar şi Golăi de Igeşti şi Toader aprod de acolea şi Frîncul de Ţuţcani şi Reapede cel bătrîn şi Didiul de Ţipători şi Mihăilă de acolea şi Nicoară aşijdere şi Balan Buţa de Blăgeşti şi Pentelei şi Ionaşco vătah de hînsari de Fîrţăneşti şi Luca de Igeşti şi toţ oaminii aceştea şi alţi oamini buni şi bătrîni mărturisescu ei cu sufletele lor şi cu credinţa lor cum Beachea au avut ocină la Vorniceani şi după moartea Beachei au ţinut Nicoară armaşul. După acea au ţinut Apostol armaşul şi-i iaste moşie dereaptă. Deci noi dăm ştire măriei dumitale aşijdere şi pîrîşii au venit cu 4 oamini de mărturisescu ei într-alt chip. Deci noi le-am dat dzi naintea mărie dumitale. [...]. Iar Uricheaţi, septemvrie 14. Mai mici şi de supt talpele măriei dumitale, măriei tale robi, Ionaşco Vrabie de Igeşti şi Pavel Roşca ce-au fost pîrcălab, aşea ştim şi noi. Altă, milostive doamne, şi aceia oamini au adus martori şi s-au făcut 551 şi lor mărturie pre cîţ oamini au adus şi cum grăescu ei; ce grăescu ei fără ispravă, că noi găsim cu mulţi oamini buni şi bătrîni şi ştim şi noi cu sufletele noastre că iaste ocină şi moşie armaşului ş-au ţinut moşii şi părinţie ei ocină acolo. Deci le-am dat dzi naintea mărie dumitale; aşea ştim, milostive şi luminate doamne, şi noi cu sufleteli noastre şi noi încă mărturisim. Eu robul mărie dumitale am scris.DRH, A, XIX, nr. 402, p. 550-551 1628 septembrie - 1629 august 15. 551 Eto az Lupan biv sulgear scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră cum au vinit popa Gligorie cu nepoţii săi, cu Bălăban şi cu fata Grădincei, cu cartea măriei sale lui vodă la mene, să le aleg partea lor de ocină din sat din Orgoeşti. Deci am strînsu oameni buni şi bătrîni şi din sus şi din gios, anume Ionaşco Giurenescul şi cu frate-său, cu Ursul şi cu Costachie de Folteşti şi cu Ghiorghiţi din Dealeni şi popa de co... şi cu Danul din ......şti şi cu ..... ea şi cu mulţi oameni buni, megiiaşi. Deci am făcut cinci părţi ...cinci bătrîni; deci am hotărît cum au fost mai cu dreptul; deci au vîndut Floarea partea ei popei lui Toader şi Grădincei, surorei popei lui Gligorie, din sat din Orgoeşti a cincea parte, şi a mărărturisit Cătălina, fata Floare, înnaintea a omeni buni, cum au vîndut înmă-sa partea ei de Orgoeşti, de bunăvoe, de nime nevoită şi nice înghiiată şi ş-au adus şi dresăle înnaintea noastră, şi ne-am pus ale noastre peceţi în ceastă scrisoare a noastră, da znati. 7137 1628-1629, meseţa togo 15.DRH, A, XIX, nr. 403, p. 551 1628 septembrie 16, Tecuci. 552 Căzacul uricariul scriu şi mărturisescu cu ceastă scrisoare a noastră cum am mărsu cu censtită cartea mării sale lui vodă ca să aleg şi să stîlpăscu toate părţile de ocenă den Tîmpeşti, ce au fost cumpărat Nicoriţă hatmanul. Deci am strînsu oameni buni, megiiaş, anume Măcanul şi Pătraşco şi Tiron ce au fost pîrcălab şi Vasilie şi Murgoci şi Ghenadie şi Dumitraşco diiac de Tecuci şi alţi oameni buni şi s-au ales partea mănăstirii de la Sveatii Ioan, den trei bătrîni, ce au fost, un bătrîn de tot vîndut de Cozmiţa şi de frate-său Mihalcea, feciori lui Baci, iar dentr-alt bătrîn a treia parte şi cu doao vii ce au fost vîndut Pătrăşcan, sîn Galbăn, şi den Prăjeşti iar a treia parte, den ţarenă şi den fînaţ şi den moară şi la Tîmpeşti a treia parte de sat şi dentru un bătrîn iar a treia parte, den vatra satului şi den moară şi den ţarenă şi din fanaţe şi cu 2 vii. Aşea am ales şi am stîlpit pre direase ce au avut Nicoriţă ca să să ştie, să-ş facă şi direase domneşti. Pis u Tecuci, septemvrie 16. Ghenadie. Dumitraşco. Az Cazacul iscah.DRH, A, XIX, nr. 404, p. 5521628 octombrie 7, Iaşi. 556 Adecă eu, Costantin ce am fost cămănar, scriu şi mărturisescu cu cest zapis al mieu să să ştie cum amu vîndut de bunăvoia mea, de nime silit nici înpresurat, a mea direaptă cumpărătură, ce iaste parte din gios a doi bătrîni din sat din Dănceani, lui Gheorghie vamăşul şi fămeei sale Samfirei şi coconilor săi, dereptu o sută de galbeni, bani buni, ca să-i fie lui direaptă ocină şi moşie, dumisale şi giupînesei dumisale şi coconilor dumisale şi nepoţilor săi, cu tot venitil, cît au aceale părţi în cînpu şi în 557 bălţi şi din vii, aşea vîndzu şi eu lui Gheorghie vamăşul aceale părţi din gios, din doi bătrîni şi dintr-alţi răzeaşi carii să vor aleage dintr-acei doi bătrîni dintr-acel sat ce mai sus scrie, anume Dănceanii, ce-s la Covurluiu. Pentr-acea nime din fraţii miei sau din toţi oamenii miei, carii să vor afla mai aproape, să n-aibă a mai întoarce sau a mai pîrî căci am cumpărat însumi pre banii miei; aşea vîndzu şi eu lui Gheorghie vamăşul şi fămeei sale Samfireei şi coconilor săi denaintea lui Conde vamăşul şi a lui Manolachi vamăşul şi a lui Nicolai vamăşul şi Dona vamăşul şi Tănasie. Pentr-acea să aibă a-ş face şi ispisoc domnescu. Şi pentru credinţa pusu-ne-am şi peceţile şi am iscălit, să să ştie. U Ias, v leat 7173 1628 octomvrie 7.DRH, A, XIX, nr. 407, p. 556-557 Circa 1628 octombrie 12. 560 Aicea am scris să să ştie de Vîrtop în cîte părţi să înparte. Întîiu să înparte în patru părţi: o parte iaste a Băşoteştilor cu fraţii lor, o parte iaste a Prăjeştilor, o parte iaste a Uscăteştilor, o parte iaste a Beşeteştilor; şi să înparte a Beşeteştilor în trei bătrîni; dece a doi bătrîni au cumpărat tată-mieu, Andreica, iară un bătrîn au fost moşea Neanei Nastea şi au avut cinci feciori: Sava, Grozav, Maghiţă, Drăguş, Armanca, înma Neanei, şi au avut şi ea patru feciori: Drăghina, Iugheniia, Antonida, Andreica. Dece partea Savei şi a lui Grozav iaste nevîndută şi a surorilor Neanei. Iară partea Uscăteştilor să înparte pre cinci bătrîni: Uscatul, Duşca, Măruşca, Neacşea, Mălina. Dece partea Uscatului să înparte în patru feciori: Ion şi-i vîndută, Drăghici vîndută, Horgoae nevîndută, iară Giurgea, încă o au fost vîndut, ce dzic, Horgeştii că au întorsu partea Giurgei. Aşişdire dintr-aceaste cinci părţi, nu-ş din care parte, ce să va aleage partea Lupului Fîrţul şi surori-sa, ai Simionease, parte cîte de cinci taleri, nevîndută. Iară partea Prăjeştilor să înparte în trei fraţi: doi fraţi au vîndut Dupniceştilor, iară un frate a vîndut Andreicăi tătîne-miu. Aşişdire o bucată de loc, ce au avut Prăjeştii pre lîngă Vîrtop, iară-i vîndută în trei, ca şi ceaia parte. 561 Aşijdire am cumpărat parteai Maghiţe de la feciorii ei, însumi Nechita, să să ştie. Nichita pisal sam. Pe verso: Aşijdire să să ştie şi de ocina Andrecăi, părintelui nostru. Avut-au patru feciori: Urîta, Nechita, Donici, Măriica. Dece partea Măriicăi o au cumpărat Nechita cu Donici înpreună prespre tot cît au avut; iară din partea Urîtei am cumpărat eu, Nechita, de la soru-mea Urîta, pînă au fost vie, partea ei dintr-apă şi o vatră de casă şi dzeace pămînturi în tot locul. Aşişdire am cumpărat şi partea a trei feciori a Urîtei, tot ce li să va aleage: a lui Ionaşco, Vasilie, Ileana, aşijdire.DRH, A, XIX, nr. 411, p. 560-5611628 noiembrie 8, Iaşi. 575 [...] Scriem domniia mea la şoltuz şi la pîrgari din tîrg din Huş. Dămu-vă ştire că domniei meale s-au jeluit satele svinte episcopie de acolo, dzicîndu înnaintea domniei meale că le iaste cislă întru loc cu a tîrgului. Deci strîngeţi banii şi nu-i aduceţ voi aicea la domniia mea, ce trimiteţi banii pre oameni şi pre vătămani din satele svintei episcopie, de-i aduc şi voi nu-i aduceţ, ce munciţ oamenii. Pentr-acea, deaca veţ vedea cartea domniei meale, iar voi să strîngeţ banie satelor svintei episcopie şi să-i aduceţ voi cu dajdea tîrgului, să nu mai munciţ oamenii svintei episcopie, ce să-i lăsaţ în pace, că apoi voi ştiţ. Aceasta vă scriu domniia mea, mai multu să nu-i îmvăluiţ preste cartea domniei meale.DRH, A, XIX, nr. 423, p. 575 1628 noiembrie 10, Iaşi. 575 Adecă eu, Simion Birariul, fecioriul Biiatei, de tîrg de Suceavă, şi cu femeaia mea, înşine pre noi mărturisim cu cestu zapis al nostru cum am luoat de la dumnealui, de la giupînul Gheorghi sulgeariul cel mari şi de la giupîneasa dumisali, patru sute şi şeasedzăci şi cinci de zloţi bătuţi, bani gata. Şi aceşti bani i-am luoat de la dumnealui în luna lui noevrii în dzeace dzile şi dzuoa ne iaste, ca să avăm noi a plăti deplin aceşti bani, ce scrie 576 mai sus, la lăsatul secului de postul cel mare, fără pîră şi fără cuvinte multe. Şi derept aceşti bani ce scrie mai sus, patru sute şi şeasedzăci şi cinci de zloţi bătuţi, am pus zălog viile meale den Dealul Mîndrului, de la Cotnariu, unde mi-s cramele, cu crame cu tot şi cu pivniţăle. Iară de nu vor hi banii toţi deplin la aceaia dzi, cum scrie zapisul, iară viile şi cramele să hie pieitoare şi vinul cît să va luoa dentr-acealea vii, încă să hie a dumisale, pentru căci me-au făcut bine. Inse viile să le lucredzu eu, pînă la aceaia dzi. Şi într-această tocmală a noastră au fostu dumiialui Savin vel spătar şi Gheorghi Başotă vistearnic şi Pătraşco Başotă logofet şi Toma sulgeariul şi Iuraşco Başotă vornic şi Iordachi şi Toader mesărciul, de tîrg de Iaşi, şi mulţi oameni buni. Şi pre mai mari credinţe, eu însumi am scris mai gios, cu mîna mea, ca să să ştie. U Ias, noevrie 10 dni. Prăjescul iscah. Az Başotă biv visternic. Pătraşco Başotă logofet. Az Iordachi iscal. Az ......... iscal. Az Iuraşco Başotă vornic biv. Vădzui iscaliturile altor boiarii, pusu-mi-am şi iscalitura mea.DRH, A, XIX, nr. 424, p. 575-5761628 noiembrie 12, Iaşi. 584 [...] Dat-am cartea domniei meale slugei domniei meale, lui Ionaşco Mînjea diiacul, spre aceaia el ca să fie tare şi putearnic cu cartea domniei meale a-ş ţinea şi a să amesteca într-a lui direaptă ocină şi moşie şi a opri tot satul Văcoteşti, ce iaste în ţînutul Cîrligăturei, să nu lase pre nime să să ameastece într-acel sat, nici călugării să nu-i lasă la acel sat de la mănăstirea lui Pătru vodă de la Gălata. Şi cît fîn va fi cosit în hotarul acelui sat ca să aibă tot a-l opri să nu-l dea nemărui. Iară cui va părea cu strînbul să vie de faţă la domniia mea.DRH, A, XIX, nr. 428, p. 5841628 noiembrie 15, Iaşi. 588 Se ubo mi, Selion ot Moimeşti i Pavăl i Ursu, Zahariia, Mihaiu, Ştefan, feciorii lui Ghiorghie pitărelul şi a frăţine-său, popei lui Gligorie, înşine mărturisim cu cest zapis al nostru cum am vîndut a noastră direaptă ocină şi moşie din sat din Tescani, din giumătate de sat a patra parte, ce iaste la ţînutul Iaşilor, dumiisale Fortunei comisul cel mare şi giupîneasei dumiisale, dereptu ...... de galbeni de aur, de a noastră bunăvoe, de nime neasupriţ nici înpresuraţ; şi ne-au plătit acei bani toţi deplin, cum scrie mai sus, întru mînule noastră. Direptu aceaia ca să ţie dumnelui acea parte de ocină cum scrie mai sus, din giumătate de sat a patra parte, cu tot venitul ce să fa aleage şi din cîmpu, din feneaţ. Şi să aibă a-ş face şi derease domneşti pre acesta zapis al nostru. Aceasta scriem şi mărturisim. Pre mai mare credinţă, pusu-ne-am şi peceţile, să să ştie. U Ias, 7137 1628 noevrie 15. Silion iscal. Mihai. ........................DRH, A, XIX, nr. 431, p. 5881628 noiembrie 29, Piatra. 603 Adecă noi, Mitrofan episcop Huşschii i Lupul biv vel dvornic i Ciolpan jitnicear Lepădat jitnicear i Arsenie dvornic, scriem şi dăm ştire cu scrisoarea noastră cum ne-au trimis măriia sa domnu nostru, Io Miron Barnovschie Moghila voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi, printru pîră şi gîlceavă ce-au avut beserecanii şi cu pîngărăceanii printru hotarăle acestor mănăstiri. Deci noi am socotit şi le-am hotorît şi le-am împărţit şi le-am făcut seamne în braniştea mănăstirii 604 Pîngăraţului din stîncă în direptu lui locolui în răchită, din răchită în dereptu locului pîn-în vîrvul Părului; de-acii pre culmea Părului prin Muncel pîn-în Grohotiş calea Hangului pîn-în Lunca Frasinului, Bistriţa în gios pîn-în gura Cojuşnei; de-acii în vîrvul Muncelului, din vîrvul Muncelului în gios pîn-în Poeniţa Capşei; de-cii Bistra în gios pîn-în gura Crivăi, pre Crivae în sus pîn-în culmea Măgurii, culmea Măgurii pîn-în Aţă, trece Aţa în ceaia parte pre Torăgleaj, pre vîrvul Torăgleajului pîn-în Huisa Haoaş, trece pre valea Brateşului pîn-în curmătura Măeruşului, sue la Ardeale; de-acii Tarcăul în gios pîn-în Bistriţă, să aibă a-l ţinea Pîngăraţii cu străjearii înpreună; de-cii Bistra în gios pîn-în Straje şi cu curături ce să vor găsi din Straje, Bistriţa cu poenile şi cu Colacile şi cu tot venitul pîn-în hotarul Beserecanilor pîn-în stîncă, tot să hie a pîngărăceanilor; numai Tarcăul să-l ţie înpreună cu străjearii. Iar într-altă parte să n-aibă treabă străjearii. Ca să să ştie. U Piiatră, leat 7137 1628 noevrie 29. Mitrofan episcop Huşschii. Az Lupul biv vel dvornic i pîrcălab Nemeţschii. Pătraşco Ciolpan. Arsenie logofăt, dvornic. Lepădat jitnicer.DRH, A, XIX, nr. 440, p. 603-604 Înainte de 1628 decembrie 1, Dorohoi. 604 Eu popa Iordachie cel domnescu şi diiaconul Ştefan şi Grozav cel bătrîn de tîrg de Dorohoi şi alţi omini buni scriem şi mărturisim cu scrisamre nostră cum s-au sculat comisoe cu feciorii săi den Cîrstineşti, anume Căzacul şi Pătraşco, şi au vîndut un sălaş de ţigani lui Isac Stîrcei, anume ţiganul Ursu Foltişor şi cu femeaia lui şi cu feciorii lor, 605 anume: Ionaşco şi Sofroniia şi Agafia şi Nastasia şi Ţogoi şi Ionco. Şi i-au făcut plată în casa popei lui Iordachii dennaintea părintelui vlădicăi Efrim. Şi eu diiaconul Ştefan am vădzut că i-au dat doi cai murgi den iape, alt şi bani, cum s-au tocmit. Aiasta mărtorosim cu toţ bătrînii cu scrisorea nostră. Şi pre mai mare credinţă, am pus şi pecetea tîrgului. Aiasta mărtorosim. Pis u Dorohoi, aprilie 15. Popa Iordachie. Popa Cornea. Eu Ghiorghie Borodaci. Eu diacon Ştefan. Ion Nălivaico. Eu Ghiorghiţă sîngur am scris. Şi eu Gociul amu fost la ceastă tocmeală.DRH, A, XIX, nr. 441, p. 604-6051628 decembrie 11, Iaşi. 612 [...] Scriem domniia mea la şoltuz şi la pîrgari din tîrg din Huşi. Dămu-vă ştire pentru rîndul satelor a sventei episcopie de acolo că am făcutu domniia mea o carte acolo la voi, să le strîngeţi dăjdile ce le vor hi şi să aduceţi banii voi la domniia mea, să nu munciţi vătamanii şi săteanii din satele episcupiei. Iar voi de cartea domniei meale n-aţi ascultatu, nici aţi ţinut în samă. Direptu aceaia, deaaca veţi vedea cartea domniei meale iar voi să lăsaţi în pace oamenii din satele episcupiei, să nu-i mai munciţi. Să le aduceţi voi banii şi să mai ţineţi cărţile domniei meale în samă, că apoi bine să ştiţi că de mare certare veţi hi şi de ruşine dinaintea domniei meale. Aceasta vă scriem domniia mea.DRH, A, XIX, nr. 446, p. 6121628 decembrie 12, Iaşi. 615 [...] 616 [...] Dămu-vă ştire că domniia mea v-am ales de oameni buni şi înţălepţi. Dereptu aceaia, deaca veţi vedea cartea domniei meale, iară voi să căutaţi să strîngeţi oameni buni şi den sus şi den gios megiiaş, şi să meargeţi să aleageţi cum veţi afla mai cu direptul cu sufletele voastre satul slugei domniei meale, a Mînjei diiacul, anume Văcoteştii, despre satul rugătorilor domniei meale, a călugărilor de la Gălata de sus, despre Mînjeşti, în doao să înpărţiţi hotarăle; giumătate să ţie sluga domniei meale, Ionaşco Mînjea diiacul, giumătate să ţie călugării; şi să le stîlpiţi locul cum veţi afla mai cu direptul, nemică să nu făţăriţi nici unora şi cu veţi afla mai cu direptul aşea să daţi ştire la domniia mea cu scrisoare. [...]. [...]. Aşijdere să căutaţi să-i aleageţi şi despre Motăşeani şi să-i stîlpiţi locul, să să ştie. Pe verso, mai tîrziu: De hotărît Văcoteşti, la Cîrligătură.DRH, A, XIX, nr. 449, p. 615-616 1628-1629 decembrie 18, Vădeni. 623 Adecă eu, Gabăr ce-am fost pîrcălab, mărturisescu cu ceastă scrisoare a mea cum am avut pîră cu dumnealui cu Gligoraşco Ureache pentru baltă pentru Geamenele. Deci am adus hotarnic de ne-au hotărît şi ne-au băgat de-am giurat în tîrg în Huş înnaintea părintelui de Huş cu 24 de oameni buni. Şi am dat hotarnicului o iapă bună şi logofătului un cal şi giurătorilor o giumătate de vin de Huş şi un sac de făină de trei merţe şi s-au preţuit aceaste bucate cu aceaste slugi domneşti şi cu Vlasie hotarnicul şi cu părintele şi au făcut scrisoare să bag eu năvodul şi să să scrie cît peaşte să va prinde să iau tot eu pîn-să va înplea preţul acelor bani ce-au băgat samă acei oameni buni, iar răzeaşii mii Arămăga şi Bertea şi Dumitraşco şi Cornea, fratele Gavriţei, şi Şteful şi alţi oameni ai lor să n-aibă treabă în baltă pînă nu-m voiu înplea eu sama cheltuialei meale, pentru căci ei au fost oameni mai săraci de n-au avut ce da ei, ce am dat tot eu. Iar deaca să va înplea sama să ţinem frăţeaşte pre bătrîni, cine cum i să va veni. Deci cînd iaste acmu eu mi-i-am înplut sama, puţin lucru mi-i-au mai rămas, venit-au la mene aceşti răzeaş ce scrie mai sus aici la 624 Văd eani în casa lui Dumitraşco şi s-au rugat să le dau isprăvile să-ş ţie moşiia, ce nu s-au prilejit la mene, căci iaste o vreame de griji de aceşti tătari ce-s de-aceaia parte, ce le-am făcut ceastă scrisoare. Deaca vom mearge acasă, dinnaintea lui Dumitru uricariul şi a cumătrului Gligoriţă de Rădeani şi Ionaşco Tăbuci de ..utcani şi a lui Lazor de Vădeani, oricînd vor veni să-mi aducă doi gonitori să le dau direasele fără pîră şi fără nemic cuvente, să să ştie. Pis u Vădeani, dechemvrie 18. Şi eu Iacob chehaia m-am prilejit aici. Az Dumitru uricar am scris cu mîna mea.DRH, A, XIX, nr. 453, p. 623-624