{487} 353 Vătaful plaiului Pîrscov către isprăvnicatul Buzău, despre atacul dat de locuitorii din plaiul despre Buzău, înarmaţi cu topoare şi  sape, la malul sării Înfundata şi despre luarea cu forţa a unei cantităţi de sare (1831, August 4) Cinstit isprăvnicatului (Buzău). Vătaful plaiului Pîrscov  La 26 ale trecutei luni lui iulie m-am pomenit că au năvălit un norod dă oameni cu bărbaţi, cu femei, la malul sării ce să numeşte Înfundata,  dintr-acest plai, spărgînd malul sării; şi au încărcat unii cai, alţii cu spinarea, în silnicie, lucru apilpisit, după furiia ce s-au arătat, căci nu putea  niminea să s-apropie dă dînşii, avînd în mîinile lor topoară şi sape. Şi, pă dată luînd ştire, am şi trimis de am cercetat acest norod, care  dovedindu-se, să însemnează mai jos anume. Pentru care, neavînd ce le face şi cu ce a le sta împotrivă, nu lipsii a răportui cinstitului isprăvnicat.  1831, avgust 4 Bîsca Rusului, Bîşceni, Nehoiu, Nehoiaşu cel Mic, Colţu, Valea Boului, Muşcel, lăcuitori din plaiu Dăspre Buzău  
{488} 354 Sub-ocîrmuitorul plaiului Despre Buzău către ocîrmuirea judeţului Saac, despre pricinile care au făcut pe locuitorii din mai multe sate  din plai să ia sare cu forţa de la malul Înfundata (1831, octombrie 13) Cinstitii otcîrmuiri a acestui ţinut Saac Cu plecăciune răportuiesc cinstitii otcîrmuiri  că făcînd în toate chipurile cercetare cu feluri de născociri, ca să dovedesc pă invitătorii satelor Bîsca Rusului, Bîsceni, Nehoiu, Nehoiaş, Valea  Boului, Muşcel, Colţu, ce au luoat sare de la maluri la 26 ale trecutului iulie, nu am putut afla, arătînd satile că, cîţi dintrînşii au luat sare, pricina i-au  silit, căci pă de o parte să afla boala holerii, iar pă de alta streji şi lăzăreturi înconjurate toate părţile, încît cu anevoie şi cu mare zăduf ar fi  putut merge la ocne sau la vreo schelă. Iar mai vîrtos, spăimaţi fiind de boala ce s-au zis, nu cuteza a merge pă la vreunul din locurile arătate, cînd, fiind  lipsiţi cu totul şi de sare şi ca să nu li întîmple vreo boală şi din această pricină au făcut unii asemenea greşeală. C. Păltineanu 1831,  octomvrie 13 No. 125 355 Vornicia din lăuntru către Agie, despre monedele pe care le primeşte Vistieria în plăţi (1831, octombrie 25) Dvorniciia mare din  lăuntru a Prinţipatului Ţării Romîneşti, cinstitii Agii S-au văzut coprinderea raportului cinstitii Agii de supt no. 2149, în pricina monedii de bani a  icosarilor şi, spre răspuns, să face cinstitii Agii cunoscut că atît stăpînirea nu cunoaşte, precum şi Vistieria nu priimeşte altă monedă în  hazneaoa statului, decît galbeni înpărăteşti sau olandezi, şi galbenul de 14 sfanţihi.  
{489} Aceasta, dar, o va da şi cinstita Agie în cunoştinţa celor ce fac asemenea întrebări, făr-de mai multă tălmăcire asupra nedormirii ce  va fi avînd. Pentru Marele dvornic din lăuntru, Filip Lenj Şeful secsii, C. Grădişteanu 1831, octomvrie 25 No. 6946 356 Jurnal al Sfatului administrativ  extraordinar cu privire la cererea lui S. Gazimbara şi a fiului său, Lazăr, de a li se acorda un privilegiu pentru deschiderea unei "fabrici" de susan (1831, noiembrie)  Astăzi la (...) noemvrie, leat 1831, în presusviia Sfatului administrativ ecstraordinar s-au luat în băgare de seamă coprinderea jălbii lui Stanciu Gazimbara  şi fiiu-său Lazăr, care de către înnalt Exelenţia Sa dumnealui deplin-înputernicitul Prezident s-au dat în cercetarea Sfatului. Şi s-au văzut  cererea ce fac, a li să da voie ca să întrebuinţeze în acest Prinţipat semănătura susamului şi să dăşchiză fabrică, a scoate din trînsa  susamolad sau şarlan, propuind condiţiile următoare: 1-iu. Ca în curgere dă zece ani, să fiie acea favbrică apărată de orice cerere şi dare către  stăpînire. 2-lea. Ca în această vreme dă zece ani, altul să nu aibă voie a face fabrică de susam în Prinţipat. 3-lea. Ca în anul dintîisă  îndemneze stăpînirea pe lăcuitorii din zece sate a lucra la semănatul susamului, plătindu-le de una ocă cîte parale 8. 4-lea. Ca la împlinirea  sorocului dă zece ani, nimeni să nu aibă voie a scoate susam peste hotarăle Prinţipatului. Închipuirea de fabrică a susamului să poate socoti într-acele  de trebuinţă, dă vreme ce cu a ei înfiinţare să face înbilşugare unu product nelucrat pînă acum într-acest pămînt, trebuincios mai întîi  pentru luminarea candelilor, iar după al doilea cuvînt pentru negoţul cel în parte al  
{490} obştii cu tahîn, halva, i îndăstularea spiţăriilor. Şi, pă lîngă acestea, moneda statului - ce pînă acum să cheltuia peste  graniţă cu aducerea şarlamului i a tahînului, din alte părţi - acum rămîne aici în ţară. Dar, dintre cererile ce fac numiţii prin mai sus-pomenitele  patru articole, numai cel dîntîi să priimeşte. Şi, unde iei cer ca în curgere dă zece ani să fiie fabrica apărată de orice dare către stăpînirea  locului, oblăduirea le va dărui aceste cerere îndoită, adică pentru doozeci de ani. Iar celelante trei cereri nu să pot priimi, că negoţul ţării este slobod  în toată vremea şi, oricine va voi, slobod este a semăna susam, a face fabrică şi a scoate peste graniţă: ca, cu aceasta să să îndemneze spre  înmulţire lucrătorii de asemenea meseriie. Iar apaltul, nu să poate priimi, precum nici ajutorul de oameni nu poate statul a-i da, nefiind cu cuviinţă a să  pune angarea pe sate pentru lucrarea celui în parte negoţ al lor; ci singuri ei să-şi găsească oamenii ce le vor trebui, cu plată şi bună tocmeală. Drept  copie întocmai, Secretar, S. Roset 357 Vornicia trebilor din lăuntru către Agie, despre interzicerea pe viitor a povernelor înlăuntru oraşului; rezoluţia Agiei   (1831, decembrie 2) Dvorniciia mare din lăuntru a Prinţipatului Ţării Romîneşti, cinstitii Agii Fiindcă povernile ce lucrează politiia Bucureştilor sînt cu  totul necuviincioase de a mai fi statornicite în politiie: întîi, adică, că de-a pururea sînt supuse la primejdie de foc, iar al doilea că, cu putoarea ce naşte  dintr-a lor fumegări, să vatămă sănătatea hălăduitorilor, iată, într-adins să scrie cinstitii Agii să dea poruncă în tot cuprinsul politii ca,  pă vremea viitoare asemenea poverni să lipsească cu totul din lăuntrul politii. Şi oricine va dori să întrebuinţeze acest negoţ, le vor scoate afară din  bariere - şi acolo vor lucra fără nici o poprire. Întocmai să urmeze cinstita Agie, trimiţînd şi răspuns de priimirea aceştiia şi urmare. Pentru Marele  vornic din lăuntru, Filip Lenj Pentru dumnealui şeful secsii, N. Pîcleanul 1831, dichemvrie 2  
{491} (Rezoluţia Agiei:) Să se dea porunci straşnice către Comisari ca, chemînd pă toţi acei povarnagii, să le arate porunca şi, luînd în  scris de la numiţii că li s-a făcut cunoscut porunca, i că vor fi întocmai următori, să le trimiţă la Agie, avînd pă lîngă aceste tot felul de  băgare de seamă ca să nu mai lucreze asemenea poverni, căci vor fi răspunzători. Vel agă 358 Ocîrmuirea judeţului Mehedinţi către Vornicia din  lăuntru, despre catagrafia semănăturilor de primăvară, alcătuită acum întîia oară în pogoane şi în chile; despre catagrafia recoltei din anul  curent (grîu, orz, porumb şi mei), cantităţile totale, cantităţile necesare consumului local, prisosul; extras (1831, decembrie 24) (Către) cinstita Marea  dvornicie din năuntru a Prinţipatului Ţării Rumîneşti Otcîrmuirea judeţului Mehedinţi După poruncile cinstitei Mari dvornicii, să trimise catagrafiia  sămănăturilor de primăvară în pogoane şi în chile, pentru toată felurimea producturilor, precum s-au cerut de-al doilea după izvodul ce s-au  trimis, socotindu-să chila drept 360 ocă după a Ibrăilii, căci la acest judeţ pînă acum nici lăcuitorii, nici din boeri sau alţi muncitori de pămînt  n-au fost obicinuiţi a-şi face sămănăturile cu pogoane, nici a-şi strînge rodurile în socoteală dă chilie, ci în zile de arătură şi în  sumă de ocale, după cum şi decindea în vecinătate obicinuiesc. Să alătură şi deosăbit perilipsis pă lîngă catagrafiie şi suma rodurilor ce au  eşit pă următoriul an, iarăş de felurimea tuturor producturilor cu toată desluşirea, trecîndu-să într-al doilea riglă şi suma bucatelor ce ar  trebui pentru consomaţiie - după numărul lăcuitorilor judeţului, pînă la vremea eşirii rodurilor celor nooă în vremea viitoare - i prisosul ce s-au  chibzuit a să afla în fiinţă pă următorul an. Din care, să va da cea mai desăvîrşită ştiinţă cinstitii Dvornicii. Iar dă priimire mă rog cu  plecăciune a mi să trimite cinstit răspuns. Ocîrmuitor, Dim. Bibescu 1831, dechemvrie 24 Secsiia a 2-lea, masa 1-iu No. 937  
{492} (...) 1831, dechemvrie. Judeţul Mehedinţi. Perilipsis de suma producturilor în feliurimea lor - grîu, orz, porumb şi mei - ce au eşit pă  următoru an roduri din sămînăturile primăverii, cu desluşirea ce înnăuntru să coprinde Suma chilelor de rodirea ce au eşit, socotit după chila  Ibrăilii drept ocă 360 Grîu 5658 la cinci plăşi: Baia, Motru, Dumbrava, Ocolul şi plaiu Cloşani; 3283 la doă plăşi: Cîmpul şi Blahniţa unde  să nădăjduia a eşi rodirea cea mai multă, au eşit numai atît, din pricină că s-au bîntuit dă mană = 8941 toată suma rodirii sămănăturii  dă estimp a grîului, în numirea chilelor, socotită chila ocă 360 a Brăilii Dintr-această sumă să scade, însă: Chile 6215  666 să scade ce s-au  făcut chibzuire că poate fi dă ajuns pentru îndestularea oraşului Cerneţ, pă seama brutarilor, pă un an întreg pînă la rodirea noaă; 222 să scade  cu asămenea închipuire pentru tîrgu Baia; 5327 să scade ce s-au socotit a să cheltui în trebuinţăle lăcuitorilor pentru: pomeniri, praznice, colivi şi  alte feţă de boeri: atît du prin oraşă, cît şi du pă afară din judeţ, ce-şi gătesc pîine prin case, nefiind cumpărători din tîrg - şi cu  ceea ce vor fi adus la oraşul Craiovei de vînzare i prin schele, după slobozeniia ce au fost. = 6215 Suma chilelor de rodirea ce au eşit, cu chila Brăilii de ocă 280  Orz 12599 toată suma rodirii din coprinsul judeţului, pă următorul an, din sămănăturile dă primăvară; 8500 să scade ce s-au socotit a să cheltui  pînă la rodirea  
{493} vremii anului viitor, cu vînzare la oraşu Cerneţ şi pă la poştii, la oraşul Craiovii. i păla schele, trecut după slobozeniia ce au fost, şi  mîncarea lăcuitorilor pînă la eşirea bucatelor Porumb-chile, chila dă ocă 360 203059 toată suma rodirii porumbului din sămănăturile cele dă  primăvară ale următorului an, care au eşit; 175279 să scade ce s-au chibzuit atît pentru hrana lăcuitorilor, socotindu-să pă un an întreg, pînă  la rodirea timpului viitor - pă suma familiilor lăcuitorilor - i cu slobozeniia ce s-au dat a să trece peste graniţă şi cu rîsipa ce să poate face. Mei - chile,  chila dă ocă 300 1709 suma rodirii din sămănăturile primăverii, pă următoru an; 712 să scade ce s-au chibzuit că să poate cheltui de lăcuitori  pînă la eşirea rodurilor viitorului an; 997 adecă noaă sute noaăzeci şi şapte chile rămîne prisos peste trebuinţă ce să arată. Adunare dă  suma produhturilor în chile, de prisosul ce s-au chibzuit că mai rămîne în fiinţă, după ştiinţăle cele mai dă aproape, , pînă la rodurile cele  noaă: grîu, orz, porumb, mei (chile) Ocîrmuitor, Dim. Bibescu 1831, dechemvrie 24  
{494} 359 Catastih de semănăturile făcute în 16 judeţe; grîu, porumb, orz, ovăz, ovăz, mei, cartofi, secară; rezumat (1831) Numărul  pogoanelor însămînţate în primăvara anului 1831 (Judeţul; Grîu; Porumb; Orz; Ovăz; Mei; Cartofi; Secară) Slam Rîmnic, Ilfov, Romanaţi,  Dîmboviţa, Muscel, Prahova, Argeş, Gorj, Saac, Vîlcea, Olt, Brăila, Vlaşca, Mehedinţi, Dolj (ocale însămînţate), Teleorman (ocale  însămînţate)  
{495} 360 Generalul Kiselev, Prezident administrativ, despre cererea locuitorilor moşneni din judeţul Saac, pentru a fi liberi să exploateze puţurile de  păcură. (1832, ianuarie 15) (Traducere)  
{496} 361 Corporaţia cofetarilor şi a rachierilor către generalul Kiselev, despre măsura luată de Agie de a se opri cazanele de făcut rachiu de a mai  lucra în oraş, cerînd anularea măsurii; rezoluţia generalului Kiselev (1832, ianuarie 18) Înalt Exelenţei Sale, d. deplin-înputernicitul Prezedent al  Divanurilor Moldavii şi Valahii ghinăral-leitenant ghinăral adiotant şi a feluri de ordine cavaler, Pavel Dimitriovici Kisilef Cinstita Agiie, prin Comisia văpselii  de roşu ne-au arătat la 2 ale aceştii luni o poruncă a cinstitii Marii dvornicii din lăuntru, coprinzătoare ca, cazanile ce le avem pentru facerea rachiului să  să înceteze cu totul de a să mai lucra aici în politiie. Plecaţii de mai jos cu plecăciune supune la cunoştinţa înnaltii Exelenţii Voastre, că izvorul prin  care ne putem scoate pîinea din toate zilile este numai aceasta; şi cînd aceasta ni să va popri de a mai lucra fără cea mai mică prevedere, vom fi lipsiţi cu  totul şi de trebuincioasa hrană a vieţii - lucru cu totul înpotriva iubirii de dreptate a Exelenţii Voastre. Fiindcă noi nu avem poverni, ci numai cîte un  căzănel, de scoatem la o săptămînă sau la dooă odată cîte puţin rachiu, niciodată din pricina cazanelor nu s-au întîmplat foc, fiindcă  fieşcarele din nou cu atîta mare luare aminte sîntem la aceasta, încît prin ochii noştri să săvîrşaşte. Că aceasta numai, este mîntuirea hranii  noastre. Ca să le dăpărtăm dar, cazanile, este mai rău, fiindcă neputînd fieşcarele a să afla acolo, faţă, şi rămîind în mîinile slugilor,  atunci urmează a fi şi foc, şi furtişag şi toate răutăţile din pricina a slugilor băuturi şi a noastră desăvîrşită stingere şi pagubă.  Vătămare nu să pricinueşte la obşteasca sănătate, ci mai vîrtos folos, fiindcă la facerea rachiului întrebuinţăm materii mirositoare, iar nu  vătămătoare. Mai în scurt, într-această zăpăceală ce ne aflăm, fiind şi în mijlocul ernii, ce putem a face, cum putem a zidi sau a face cel mai  mic lucru. De aceea, ne rugăm fierbinte înnaltei Exelenţii Voastre să binevoiţi a da rezoluţiie către cinstita Mare dvorniciie din lăuntru, să poruncească  din parte-i Agii să ne lase nesupăraţi - a lucra cazanele noastre, precum am lucrat şi pînă acum, spre a putea dobîndi noi obşteasca fericire întru care  pofteşte Exelenţiia Ta a petrece toată suflarea. Şi sîntem ai Înnaltii Exelenţii Voastre prea plecaţi slugi. Isnaful cofetarilor şi al rachierilor. Rezuluţiia  domnului Prezedent: Să să dea în ştire ca fabricile înpotrivitoare la curăţeniia oraşului să vor aşăza dă acum înnainte afară din politiie; şi  că, cîte să află acum în politiie, nu vor fi suferite, decît pă o scurgere dă vreme, pă care o va hotărî Sfatul orăşănesc şi care nu va fi mai  poţin dă 2 luni şi mai mult dă doi ani. Iscălit, ghinăral Kisilov Întocmai după orighinal, şeful secsiei G. Grădişteanu (1832), ghenar 18 362 Jurnal al  Sfatului administrativ, prin care se hotărăsc cantităţile de cereale rămase libere pentru export, schelele de export şi regulile care trebuie respectate de  adm,inistraţia vamală (1832, februarie 23) Jurnal Astăzi marţi, la 23 fevruarie anul 1832 acest Sfat aflîndu-să într-a sa adunare ecstraordinară, au cetit  cu luoare aminte predlojeniia înnalt Exelenţii Sale dumnealui deplin-înputernicitului Prezedent, scrisă către Sfatul administrativ la 23 ale trecutului ghenarie,  supt no. 159, şi atingătoare de ecsportaţiia producturilor dă îndestulare, ce s-ar cuveni a să face în vremea navigaţii viitoare, precum şi de a să luoa  măsurile cuviincioase, atît pentru cîtăţimea ecsportaţii în folosul proprietarilor, cît şi pentru vama cuvenită a să hotărî în folosul Vistierii  statului. După care, şi cerînd mai întîi de la Depertamentul vistierii cîtăţimea rodirilor anului trecut, ecsportaţiia ce s-au făcut dintr-aceasta  pînă acum, i cea trebuincioasă pentru consomaţiia din lăuntru şi arătîndu-i-să prin alăturata tablă, cu încredinţare că toată  cîtăţimea văzută este întemeiată pe raporturile otcîrmuirilor de judeţe, precum şi cea ecsportuită, şi aceea care este hotărîtă de a se  ecsportui prin porunci şi hotărîri date de mai nainte, au chibzuit cele următoare: 1-iu. Că toate cîtăţimile arătate în pomenita tablă la paragraful al  5-lea, supt literile a, b, c, d şi e să socoteşte de ajuns şi încă cu prisos pentru trebuinţa consumaţii din lăuntru pînă la nooa rodire a anului  următor. 2-lea. Că din prisosul ce rămîne din toate felurimele producturilor de îndestulare să cuvine a să ecsportui în folosul proprietarilor 25 mii chile  grîu, 35 mii chile orz sau ovăz, 100 mii chile porumb şi 20 mii chile mei; peste tot 180 mii chile.  
{498} 3-lea. Măsura chilelor să socoteşte cea obicinuită la ecsportaţia pentru fieşcare felurime de product, şi anume: Chila de grîu a Brăilii,  în ocă...240; Chila de orz sau ovăz, asemenea...200; Chila de porumb cea mare...352; Chila de mei a Brăilii...240. 4-lea. Cîtăţimea ce mai rămîne să  socoteşte de îndestul pentru întîmpinare dă vreo neajungere, dacă anul următor va fi fără bilşug, precum şi pentru sămînţa pe al doilea an.  Căci sămînţa trebuincioasă pe anul următor nu s-au socotit în cîtăţimea rodurilor găsite, fiindcă toţi lăcuitorii obicinuiesc la întîia  strîngere a bucatelor dă peste cîmp să osebească mai întîi sămînţa şi apoi să-şi puie de faţă la păstrare rodurile ce are fieşcare,  atît pentru a sa trebuinţă, cît şi pentru vînzare. 5-lea. Dreptul pentru scoatere să să plătească de către trecătorii producturilor cu aceleaşi  preţuri cu care au urmat plata şi în plutirea toamnei trecute, adecă pentru grîu, mei şi porumb cîte lei patru chila şi pentru orz sau ovăz cîte lei doi.  6-lea. Banii ce să vor priimi ori d-a dreptul în Vistieriie, sau şi pe la schele de la cei e nu să vor înlesni a veni aici, să să ia numai în moneda  priimită Vistierii. 7-lea. Treceri slobode să să hotărască numai prin 8 schele, adecă: patru dăspre Dunăre şi anume _ Brăila, Giurgiul, Zimnicea şi  Calafatul; despre Moldaviia - hotarul Focşani; şi dăspre Transilvaniia şi Bănatul - Cîmpina, Cîinenii şi Vîrciorova, unde să să orînduiască  cinovnici întradins, în fiinţa cărora să să facă măsurătoarea. Şi li să vor plăti dintr-acest venit al ecsportaţii cîte lei 250 pe lună, în  cîtă vreme să vor afla săzători printr-aceste schele. Iar dacă din trecătorii producturilor ar voi pentru a lor înlesnire să treacă şi cevaşi  cîtăţimi mai mici şi prin alte schele ale Dunării, ori din cele slobode, sau din cele poprite, la o asemenea întîmplare, unii ca aceia să ia anume porunci la  mînă către şăfii carantinelor şi strejuitorii mărginilor şi să-şi poată face ecsportaţiia în fiinţa cinovnicilor carantineşti sau a  supt-ocîrmuitorilor de plaiuri de va fi ecsportaţiia prin schelile despre Transilvaniia. 8-lea. Pă toată cîtăţimea hotărîtă de ecsportaţiie, să  să tipărească bileturi coprinzătoare dă voie dată pentru aceasta şi fieşcare dintr-acestea să coprinză cîte o sumă hotărîtă. 9-lea.  Dintr-aceste bileturi, parte să rămîie în Vistieriie şi părţi-părţi să să încredinţeze otcîrmuitorilor de judeţe prin care sînt trecerile  mai sus pomenite. Iar după aceasta să să publicuiască în tot Prinţipatul sloboda voie ce are fieşcare pentru ecsportaţiie şi pe cîtă sumă din  fieşcare felurime de product, dreptul ce are a plăti pentru scoatere, luoarea bileturilor de unde poate să o facă şi locurile prin care să sloboade trecerea. Ca  după aceasta, fieşcare povăţuindu-să potrivit cu starea locului şi cu a sa înlesnire, să ştiie unde să să adresarisească.  
{499} 10-lea. Cinovnicilor orînduiţi pentru măsurătoare să li se dea condici şnuruite şi pecetluite de la Vistieriie, în care să treacă  cîtăţimea fieşcăriia ecsportaţii, cu numele trecătorilor, cu zioa şi leatul şi cu suma banilor pentru dreptul ecsportaţii. Într-această condică va  iscăli şi însuşi trecătorii producturilor şi vor adeveri şi cei cu îngrijirea depărtării de cotroband, adică: dăspre Dunăre - ofiţerii strejuitori şi  şefii carantinelor, despre Moldova - asemenea ofiţerul acei mărgini şi otcîrmuitorul judeţului şi dăspre Transilvaniia şi Banat numai ofiţerii strejuitori  a acelor graniţe, nemaifiind şi alţi cinovnici într-acele părţi. Şi către toţi aceştiia să vor da osebite porunci şi instrucţii de la căpeteniile lor,  pentru preveghierea ce să cuvine să aibă, ca şi trecerea producturilor să urmeze cu toată buna orînduială, în folosul proprietarilor, şi cîtăţime de  producturi să nu iasă din ţară mai multă decît pe cît vor coprinde bileturile. 11-lea. La orice trecere peste hotar a producturilor, orînduiţii cinovnici vor  trece şi în dosul bileturilor ce vor avea trecătorii la mînă suma ecsportuită; iar la cea din urmă trecere a înplinirei sumei coprinsă în bilet, va luoa acele  bileturi la dînşii şi le vor păstra în delă, spre dovadă de cîtăţimea ecsportuită dă fieşcare trecător. Cu acest fel de condici şi dele îşi  vor da aceşti cinovnici socoteala şi după carele săvîrşirea a toatei aceştii operaţii, să va aşterne obştească socoteală alcătuită şi  întemeiatăpe toate dovezile cerute. 12-lea. La portul Brăilii, unde se face cea mai mare ecsportaţiie prin încărcarea corăbiilor ce vin acolo, să va  aşăza şi un stîlp în malul portului, unde prin hîrtii lipite să va da în cunoştinţă obştii fieşcare corabiie anume cîte chile şi de care felurime  de producturi au încărcat şi de la cine. Şi acest fel de afişuri nu să vor dezlipi du pă acel stîlp pînă la pornirea corăbii încărcate. 13-lea. Cel  ce va încerca să treacă vreo cîtăţime de producturi prin chip dă înşălăciune, ori în mai multă cîtăţime peste plata dreptului de scoatere  ce ar fi răspuns, sau prin loc din cele poprite, să supune prăvililor de controband. Şi luoîndu-i-să acele producturi de să vor prinde, sau preţul lor, de  va fi săvîrşit nelegiuirea, să dau jumătate pă seama doveditorului şi jumătate rămîn în folosul Vistierii. 14-lea. Depertamentul vistierii prin raport  al său supuind toate aceste socotinţe la cunoştinţa înnalt Exelenţii Sale dumnealui deplin-înputernicitului Prezedent şi priimind întărire ori  soglăsuită acestora, sau cu îndreptările ce să vor hotărî de către Exelenţiia Sa, va pîşi întru punerea în lucrare şi va stărui întru a să  aduce la săvîrşire buna organizaţiie a aceştii lucrări cu cît va fi prin putinţă mai bine, pentru folosul proprietarilor şi pentru dreptul venitului Vistierii.  
{500} 363 Sfatul orăşenesc al Capitalei către Agie, despre catagrafia "fabricilor" cerută de Vornicia din lăuntru (1832, februarie 29) Sfatul oroşenesc  al politii Bucureştilor Anul 1832, luna fevruarie 29 No. 112 Bucureşti Cinstitei Agii a politii Bucureştilor Fiindcă cinstita Mare dvorniciie, prin cartea de supt no.  1073 scriie acestui Maghistrat ca, potrivit cu ofiţul dumnealui deplin-împuternicit Prezedent, să trimiţă sfatul cît mai în grab catagrafie dă toată  felurimea fabricilor cîtă să află într-această politiie, de aceea să pohteşte cinstita Agiie a binevoi să trimiţă Sfatului fără întîrziere o  asemenea catagrafiie, după statistica ce are cinstita Agiie. Care catagrafiie să fiie curată şi cu dăsluşire dă toată felurimea fabricilor. Prezedentul Sfatului,  Constantin Cantacozino Gheorghios Paapas Secretar, Teodor Anghelescu S-au trimis alăturatele foi dă fabrice şi poverni  
{501} 364 Situaţia "fabricilor", povernelor şi altor întreprinderi industriale din Bucureşti; o parte dintre acestea sînt propuse la 8 aprilie 1832 " a să  scoate afară din politiie" (1832, februarie 29) (Suma acestor fabrici; Ce sînt a se scoate afară din politiie) 2 poverne de ulei în văpseaoa roşie; 1 povarnă de  rachiu ipac; 1 de ceară ipac; 62 tăbăcării în văpseaoa albastră; 1 săpunărie ipac; 2 povarne de rachiu în văpseaoa galbenă; 2 povarne de ulei ipac;  1 de ceară ipac; 3 de ulei în văpseaoa verde; 1 povarnă de bererie ipac; 2 fabrici de pălării ipac; 1 fabrică de site şi pălării ipac; 8 povarne de săpun  în văpseaoa neagră; 1 povarnă de ceară ipac; 2 povarne de rachiu ipac; 2 povarne de ulei ipac; 1 lumînărie de seu; 1 boiangii. (Suma acestor "fabrici"; Cele ce  pot rămînea în politiie) 1 fabrică de ciorapi în văpseaoa roşie; 4 fabrici de testemeluri în văpseaoa albastră; 1 fabrică de şamalagele în  văpseaoa verde; 8 fabrici de testemeluri ipac; 5 fabrici de gîitan de lînă ipac; 1 tipografie ipac; 1 fabrică de vate ipac; 1 fabrică de testimeluri în văpseaoa  neagră; Covaci, Caretaşi, Potcovari, Herari, Căldărari - toţi aceştiia şi alţi asemenea lucrători să să îndatoreze a face coşuri de zid zdravăn,  fără să să îngăduiască a avea prăvălii de lemn, precum acum mulţi au.  
{502} 365 Sava lumînărarul către Agie, cere învoire de a fi lăsat să facă mai departe lumînări de ceară albă; extras (1832, martie 5)  Cinstitii Agii, prea plecată jalbă Iarăşi prin al treilea jalbă arăt cinstitii Agii că eu, făcînd un pat dă lumînări dă ceară albă în mahalaua  Sfîntului Gheorghe-Nou unde, după poruncile ce sînt date, mi s-au stricat; pentru care, foarte mult mă rog cinstitii Agii, să să milostivească  asupră-mi şi să mi să dea voie ca să muncesc la casa mea ot Scaunile Vechi, în Ţigănie: avînd marfă streină. Această slobozeniie mă rog  să să dea numai postul acesta, spre a mă putea dăsface dă marfa care o am. Şi mare pomenire va fi cu mine, căci alt loc nu găsesc, fiind toate închiriiate.  Unde şi înscris dau că, cu 4 zile înnaintea Paştelui, îl voi strica. Şi cum Duhul Sfînt va lumina cinstita Agie asupră-mi. Prea plecat, Sava  lumînăraru ot Scaune 1832, martie 5 366 Sfatul orăşenesc al Capitalei către Agie, despre jalba neguţătorilor din piaţa din Şalvaragii şi Bogasieri  privind adunarea salahorilor şi hamalilor în această piaţă; despre hotărîrea luată de a muta locul de adunare al acestora în piaţa Hereasca; rezoluţia  Agiei; menţiune Sfatul orăşenesc al politii Bucureşti Anul 1832, mart. 15 No. 162 Bucureşti Cinstitei Agii a politii Bucureşti Priimindu-să la Sfat  otnoşeniia cinstitei Agii, de la 8 ale următoarii, înpreună cu alăturata jalbă în original, ce au dat neguţătorii  
{503} pieţii din Şalvaragii şi Bogasieri, cum şi osebita anafora întărită cu pecetea domnească, a căriia coprindere văzîndu-să, Sfatul  cu cinste răspunde că, pentru salahori şi hamali, făcîndu-să chibzuire, s-au găsit cu cale ca atît salahorii, cît şi hamalii să să strîngă la  piiaţa Hereasca. De aceea, cinstita Agiie va binevoi ca, pă de o parte să poruncească comisarilor a nu mai îngădui pă nimeni dintr-aceştia să să  strîngă în tîrg, ci să li să arate acest loc hotărît, iar pă de altă, să să publicarisească prin daraban în politiie mutarea lor, ca să fiie ştiut  obştii unde a-i găsi la vreme de trebuinţă. Prezedentul Sfatului, Costandin Cantacozino Gheorghe Paapas Ioan Cantuniari Secretar, Teodor Anghelescu   (Rezoluţia Agiei:) Să să facă urmare întocmai, îndatorindu-să comisarii, ca de acum înainte să nu mai îngăduiască pă mai sus-arătaţii  hamali şi salahori a sta la hereriie, că va fi în răspundere. Vel agă (Menţiune în josul paginii:) S-au făcut pitac către orînduiţii, cu publicaţii ca  vericine va avea trebuinţă de oameni să meargă în piiaţa Herasca. 1832, martie 17 No. 860 (La 18 martie 1832, Comisia văpselii roşii raporta Agiei:  "s-au dat straşnică poruncă către epistatul acei mahalale a să preumbla des pe la acel loc şi, văzînd salahori şi hamali, să-i izgonească şi  să-i îndrepteze la piaţa Hiereasca. Care această îngrijire de a să păzi această poruncă nestrămutat o va avea-o şi Comisiia,  făcîndu-li-să îndemnare şi silinţă a să desobişnui de această adunare a lor şi a să duce la piiaţa Hireasca."  
{504} 367 Departamentul Vorniciei din lăuntru către ocîrmuitorii de judeţe, despre propunerea făcută Sfatului de către S. Gazimbara şi fiul  său, Lazăr, de a deschide o "fabrică" de susamolai şi tahîn; despre alcătuirea unor instrucţiuni pentru cultura susanului, despre îndemnul ce trebuie dat  locuitorilor de a veni să cumpere sămînţă de susan şi a face culturile respective (1832, aprilie 1) Dvorniciia mare din lăuntru a Ţării Rumîneşti,   (către) dumnealui otcîrmuitorul judeţului (...) Asupra jălbii ce a înfăţişat către cinstit d. deplin-împuternicit Prezident un Stanciul Gazimbara şi  fiu-său Lazăr, că, după cercările ce au făcut, într-acest pămînt al Valahii să poate semăna susam, fiind priimitor şi dă această  sămînţă şi roditor îndoit dă cît pămîntul Turchii, unde să face, că au ştiinţă dă semănatul lui şi că voesc a dăschide aici, în  Bucureşti, fabrică dă cele ce pot eşi din susan: susamolai şi tahîn, alcătuindu-să dă către Sfatul administrativ ecstraordinar jiurnal, prin care să  priimeşte dă folositoare cererea numiţilor dă a deschide fabrica ce s-au zis, şi încă li să hărăzeşte ca un privileghiu a avea scutită acea  fabrică în curgerea de dooăzeci ani dăspre orice dare către stăpînire, cere însă a fi poprit dă a mai dăschide cinevaş asemenea fabrică; ci  negoţul fiind slobod, are voie oricine va voi, nu numai a dăschide acest fel dă fabrică, ci şi a semăna susam şi a-l vinde ca orice product ce scoate acest  Prinţipat. Pă acel temei, dar, luîndu-să de la numitul Stanciu şi Lazăr Gazimbara povăţuire asupra muncii pămîntului pentru susan şi semănatul  seminţii lui şi strînsul aceştii rodiri, să alătură pă lîngă aceasta un eczemplar tipărit, din care, luînd dumneata întreagă cunoştinţă  atît dă povăţuirea ce să dă în această pricină, cît şi dă folosul ce să poate aduce, pentru fieşcare în parte, cum şi obştii, şi  întrucît urmează a să cumpăra susam-olaion şi tahîn mai ieftin, încă şi suma banilro ce eşea pentru aducerea tahînului şi a susamului din alte  părţi va rămînea în ţară, cînd să va obşti cunoştinţa semănatului susamului şi vor lua în dă aproape băgare dă seamă cei ce să  specularisesc cu plugăriia folosul ce pot avea, să porunceşte de la Vorniciie, să se publicuiască acum în grab coprinderea acestui eczemplar prin toate satele şi  să să îndemne cu dinadinsul lăcuitorii a veni să cumpere sămînţă de la locul unde să arată şi a ara locuri şi a semăna, făcîndu-să  să înţeleagă cît folos pot să dobîndească din rodirea unui asemenea product, avînd a-l vinde după voie, ca orice altă rodire agonisită prin  munca lor.  
{505} Iar dă priimirea poruncii şi a măsurilor ce vei lua, să aibă Vorniciia răspuns. După această copie să să facă ţirculare porunci  către otcîrmuitori. Filip No. ... Slam Rîmnic, Buzău, Brăila, Ialomiţa, Saac, Ilfov, Prahova, Dîmboviţa, Muşcel, Argeş, Vlaşca, Teleorman, Olt,  Vîlcea, Dolj, Gorj, Romanaţi, Mehedinţi (La 4 aprilie 1832, judeţul Dîmboviţa răspunde:...Din porunca cinstitei Dvornicii, dă supt no. 712, ce au priimit  otcîrmuirea cu alăturarea unui eczemplar tipărit...numaidecît îi va publicarisi coprindere eczamplarului către toţi dă obşte, îndemîndu-să cu tot  denadinsul lăcuitorii a merge să cumpere sămînţă de la locul unde să arată în eczemplar". La 5 aprilie 1832, judeţul Ialomiţa răspunde că  "...prin supt-otcîrmuitorii plăşilor s-au publicarisit în auzul tuturor lăcuitorilor". La 5 aprilie 1832, judeţul Olt răspunde: "Ocîrmuirea  povăţuindu-să din cele poruncite, pă dată după ecsemblarul tipărit, trimis pă lîngă aceasta, au scos asemenea cîte doă pentru fieşcare  plasă, îndreptîndu-le cătresupt-ocîrmuitori şi către orînduiţii din partea ocîrmuirii îndemnători asupra înnaintării plugării - cu  porunci ale ocîrmuirii, îndatoritoare lor a publicui coprinderea examblarului în toate satele ocolului plăşii fieşcăruia şi să îndemne cu denadinsul pă  lăcuitori întru cumpărătoarea semenţii susamului. Şi după aceasta, ocîrmuirea fără pregetare va îndemna şi singură pă toţi deobşte prin  înştiinţările sale, cu cel mai lămurit înţeles, de tot folosul ce pot să dobîndească din rodirea acestui product". 368 Căpitanul-conte Lanconstian  către generalul Kiselev, cere încuviinţarea de a face explorări aurifere în munţii Poiana Mărului şi în plaiul Buzăului (1832, mai 16) Tălmăcire   (Înalt Luminăţia Voastră, milostiv domn Pavel Dimitrievici!) Particular m-am înştiinţat, că în trei locuri a acestui Prinţipat, şi anume în  munţii Poiana Mărului - asupra apei Buzăului, mai sus de oraşul Tîrgoviştii şi în plaiul Buzăului - pă hotarul Austriei, este firesc aur. Vrînd ca să  arăt slujbele mele şi către această ţară, eu dau chezăşie pentru mine că şi în madeaoa aceasta aş putea aduce folos aceştii ţări, după pilda  precum eu şi în răzmiriţa trecută, din voia întîi-şăzătorului al Divanurilor Moldavii şi Valahii d. senator Krasnoi Milaşăvici şi după  înduplecarea a dumisale Kolejski sovetnik Balş, am găsit şi am lucrat nu puţină cîtăţime aur la Moldaviia, pă pămîntul ce să numeşte Baia.  Şi fiindcă miie nu-mi este ştiut, dă este pentru aceasta voie şi slobozeniia mai înnaltei stăpîniri, de aceea prin aceasta îndrăznesc plecat a ruga pă  înnalt Exelenţiia Voastră ca să binevoiţi a-m da voie ca mai întîi să fac probă şi pă urmă să-l lucrez aurul în mai sus-pomeniţii  munţi, cu condiţiile cu care veţi găsi cu cale. Căpitan-conte Lancostian Au tălmăcit porucic Macedonschi (Către Luminăţia Sa Preşedintele  plenipotenţiar al Divanurilor, d. general adj. P. D. Kiselev)  
{507} 369 Sfatul orăşenesc al Capitalei către Agie, despre plîngerea unor locuitori care lucrează borangic din gogoşi că nu sînt lăsaţi să  lucreze, deşi stau în mahalale; despre interzicerea de a se lucra gogoşi pe podurile mari şi în centrul oraşului; rezoluţia Agiei (1832, iunie 3) Sfatul  orăşenesc al politii Bucureştilor Anul 1832, iunie 3 No. 355 Bucureşti Cinstita Agie a politii Bucureştilor, Aceşti mei jos-însemnaţi, ce lucrează  meşteşugul trasului borangicului din gogoşi, să arată cu plîngere că s-ar fi poprind de comisari, a nu lucra, supt cuvînt de necurăţenie şi putoare.  Ci fiindcă, după spusa lor, să află înlăuntru în mahalale, cu depărtare de centrul oraşului, şi prin chiar grădinile lor, cu cinste să pohteşte  cinstita Agiie a binevoi să dea poruncă tuturor comisarilor văpselilor că, numai pe podurile cele mari şi cu apropiere de centrul oraşului să nu fie slobozi, iar  prin mahalale, cu depărtare, să aibă voie a lucra acest meşteşug, însă prin grădini, iar nu prin case. Prezidentul Sfatului, Grigore Călinescu, Pavel C.,  Gheorghe Opran Secretar, Teodor Anghelescu Ştefan, ot mahalaoa Flămînda; Tănase, ot tam; Manda, ot tam; Niţa Văduva, ot tam; Tudor, ot tam; Ivan, ot tam.   (Rezoluţia Agiei:) Să să scrie comisarilor, ca după duhul de mai sus, să să facă urmare.  
{508} 370 Eforia spitalurilor pămînteşti către Logofeţia pricinilor bisericeşti, despre înzestrarea spitalelor cu vase de pămînt, lucrate de Drexler   (1832, iunie 17) Eforia spitalurilor pămînteneşti Anul 1832, luna iunie 17 No. 98 Cinstitii Mari logofeţii a pricinilor bisericeşti Cu cinste văzîndu-să  porunca cinstitei Mari logofeţii (a) pricinilor bisericeşti de la 26 ale trecutului April, supt no. 799, către direcţiia spitalurilor, pă temeiul poruncii înnaltei  Ecselenţii Sale dumnealui deplin-înputernicitului Prizedent, coprinzătoare ca să să priimească pe la cîtetrele spitalurile trebuincioasile vase pînă la  preţu de lei 1500, de la Direcsolor, fabricant, spre răspuns, cu cinste să dă în cunoştinţa cinstitii Marii logofeţii că această Eforiie, cercetînd de să  află vasile trebuincioase pă la spitaluri, în trebuinţa bolnavilor, au răspuns epitropii că la spitalu Sfîntului Panteleimon şi al Colţii, pentru zadarnicile  cheltueli ce să făcea pă toate zilile pă vase de pămînt, ce apururea să spărgea şi să cumpăra altele. Judecîndu-să că să pricinuia o  cheltuială spre paguba spitalurilor, s-au cumpărat vase de cositor bune, sănătoase, atît pentru mai bună curăţeniie, cît şi pentru ţinerea a multă  vreme. Iar la spitalu Iubirii de Oameni să află tot vase de pămînt. Şi, pentru că chibzuirea ce s-au făcut, de s-au cumpărat acele vase de cositor la  aceste doă spitaluri, fiind lucru foarte bun, s-au dat poruncă către îngrijitorul, ca să facă silinţă a găsi să cumpere asemenea vase şi pentru acest  spital, spre a lipsi acele zadarnice cheltueli ce să fac neprecurmat. De aceea, Eforiia negăsind cu cuviinţă de a să cumpăra acest fel de vase, din pricina ce mai  sus să arată, nu lipseşte a o da în cunoştinţa cinstitei Mari logofeţii. (La 6 iulie 1832, Eforia spitalurilor pămînteşti comunică Marii logofeţii a  pricinilor bisericeşti: "Cu ciste să răspunde cinstitei Mari logofeţii, că spitalul Sfîntului Pandeleimon şi Colţea nu au trebuinţă de vase de pămînt,  avînd de cositor, după cum s-au mai răspuns. Aşa dar, să vede că aceste vase rămîn a să priimi numai la spitalul Filantropii. Pentru care, s-au şi  poruncit direcsii de a pune în lucrare priimirea acestor vase şi a răspunde numitului fabricant mai sus-pomenita sumă de bani, plata acestora. Pe lîngă care,  să dă în cunoştinţa cinstitei Mari logofeţii şi aceasta: că răspunderea banilor pentru plata acestor vase să va face atunci cînd să vor slobozi banii  orînduiţi pentru spitaluri de la cinstita Vistierie".  
{509} 371 Vornicia trebilor din lăuntru către Agie, despre sumele de bani pe care "fabricanţii basmangii" sînt datori a le da spitalului Iubirea de Oameni   (1832, iulie 7) Vornicia mare din lăuntru a Ţării Rumîneşti, (către) cinstita Agiie Cinstita Logofeţie a pricinilor bisericeşti, prin otnoşenie de supt no.  1070, face cunoscut aceştii Vornicii că fabricanţii basmangii sînt datori a răspunde la casa spitalului Iubirii de Oameni lei doăzeci şi doă dă mii,  rămăşiţă din anii trecuţi, însă Tl. ... pă leat...= 22000, adică doăzeci şi doă de mii. Şi cere împlinirea acestor bani, pentru ajutorul la  cheltuelile statului. Drept aceea, Vornicia scrie cinstitei Agii să orînduiască a să înplini arătaţii bani, cari să să dea la cinstita Logofeţie, iar Vornicii  să i să trimiţă răspuns. Marele vornic din lăuntru, Gheorghe Filipescu Anul 1832, iulie 7 Secţia 3-lea, masa 2-lea 372 A. Iacobson, pod-polcovnic,  către Agie, transmiţînd ordinul Prezidentului plenipotenţiar de a se proceda la facerea de tizic, folosindu-să la lucru arestaţii (1832, iulie 15)  
{510} (Traducere contemporană documentului:) D. dăplin-înputernicit Prezedent al Divanurilor au poruncit ca fără întîrziere să  îngrijească Agiia a face tizic, pentru trebuinţa focului dă acolo, puindu-să în lucrul acestui tizic arestanţi. Pentru care poruncă a Exelenţii Sale, cu  cinste fac cunoscut Agii. 1832, iulie 15 Iscălit, pod-polcovnic Iacobzon 373 Cercetări făcute din iniţiativa Vistieriei, pentru a se descoperi noi zăcăminte de  sare; rezumat (1832, iunie 6 - August 20) Vtori vistier Costandin raportează Vistieriei că, în conformitate cu porunca primită, s-a deplasat la punctul unde se  presupune a fi zăcămînt de sare; acolo, cu muncitorii necesari, a făcut săpături, spre verificare. În acelaşi scop, îi fu trimis şi "om într-adins".  Vistieria porunci şi logofătului Ioan Gărdăreanu să întreprindă cercetări şi în judeţul Mehedinţi, în 2 puncte: lîngă satul Rogova şi în  muntele Cloşani. În acelaşi timp, s-a pus în vedere Eforiei ocnelor să trimită acolo şi un om priceput. Ocîrmuirea judeţului Vîlcea raportează  Vistieriei că de la cămărăşia Ocnele Mari au fost trimişi la locul indicat "doi oameni cu ştiinţă de pămînturile supt care poate să fie sare". 1832,  iunie 6 - august 20  
{511} 374 Cămărăşia ocnelor Telega către Eforia ocnelor, despre răzvrătirea de la ocnele Telega, despre luarea cu forţa a merticelor, despre  ameninţarea lor "că moarte fac asupra oricui să va apropia de dînşii" (1832, octombrie 1) Cinstitii Eforii ocnelor. Cămărăşia ocnei Telega Cu adîncă  plecăciune înştiinţăm cinstitei Eforii că, după ce ieri, cu venirea dumnealui baronului Meitani aici la ocnă, au vorbit îndăstule ciocănaşilor spre  mulţumirea lor şi le-au dăruit fiecăruia cîte taleri trei, precum şi vătaşilor cîte taleri 10 şi apoi s-au dus la casele lor, astăzi dă  dimineaţă, mergînd noi la ocnă şi după obicei scriind bătătura de bolovani, cînd şi ciocănaşii dimpreună cu măglaşii erea să meargă  la orînduitul magazier să-şia ia fiecarele plata muncii sale, în loc să dea merticul de sare la magaziie, ei deodată cu toţii, răsvrătindu-să, au  început să iasă afară din poarta ocnei cu acele mertice, zicînd că precum odată au avut mertic de sare joia şi sîmbăta, o să-l ia şi acum în  silnicie. Şi măcar că le-am vorbit cîte s-au cuvenit şi să aibă îngăduială pînă vom înştiinţa Eforii, că cu împotrivirea lor nu vor  dobîndi nimic şi să vor pedepsi, ei nici într-un chip nu ne-au ascultat, ci, în sălniciie luînd toţi merticele de sare, au eşit din poarta ocnei, cu strigare  mare că moarte fac asupra (cui) să va apropia de dînşii. Şi aşa, le-au dus la casele lor, şi iarăşi întorcîndu-să cei mai mulţi dintrînşii,  la ocnă, tot în sălniciie scot bucăţi de sare, care cum poate. Pentru care, ne rugăm ca cît mai în grab să arăţi unde să cuvine răzvrătirea lor, ca  prin mijloace stăpîneşti să-i înfrîneze atît pă dînşii, cît şi pă cei ce să înţeleg vătaşii lor pricinuitori faptei aceştiia, căci din  pricina aceasta, toată lucrarea ocnei au stătut, pricinuindu-să mare pagubă huzmetului. 1832, octomvrie 1  
{512} 375 Vornicia din lăuntru către stolnicul C. Burchi, ocîrmuitorul judeţului Prahova, poruncindu-i să ia un număr de dorobanţi, să  meargă la ocnele Telega şi să potolească răzvrătirea ciocănaşilor şi măglaşilor; înştiinţarea acestuia că soseşte şi colonelul Odobescu  "cu putere militărească" (1832, octombrie 2) Poruncă către dumnealui stolnicu Costache Burchi, otcîrmuitorul judeţului Prahova Cinstită Eforiia ocnelor,  pă lîngă raportul său de supt no. 125, au trimis la Vornicie răportul cămărăşii ocnii Telega dă la 1-iu a următoarii către Eforie, arătător  că după ce în zioa trecută cu mergerea dumnealui baronului Meitani la acea ocnă, au vorbit ciocănaşilor îndăstule spre mulţumirea lor şi le-au  făcut un dar cuviincios dă bani, atît ciocănaşilor, cît şi vătaşilor, încît au mers mulţumiţi pă la casile lor. Apoi, eri, vineri, dă  dimineaţă, mergînd cămăraşii la ocnă, cînd şi ciocănaşii înpreună cu măglaşii era să meargă la orînduitul magazier ca să-şi  priimească plata muncii, în loc să dea merticul de sare la magazie, ei dăodată cu toţii răzvrătindu-să au început să iasă afară din poarta ocnii  cu acele mertice, zicînd că precum odată au avut mertic dă sare joia şi sîmbăta, au să ia şi acum în silnicie. Mai adăogînd cămăraşii a zice  că, vorbindu-le îndăstule asupra aceştii urmări a lor, nu numai nu le-au dat nici o ascultare a să potoli, ci încă în silnicie luînd toţi merticile  dă sare, cu strigări dă înpotrivire le-au dus pă la casile lor, întorcîndu-să unii şi dă al 2-lea înnapoi şi în silnicie începînd a scoate  şi bucăţi dă sare care cum putea. Aceste înprejurări toate luîndu-le stăpînirea în băgare dă seamă, cunoaşte că nu poate să  mijlocească vreo altă pricină mai însemnătoare, decît niscaivaş rele povăţuiri ale unora din vătaşii ciocănaşilor şi ai măglaşilor, cu care  au amăgit şi pă cei proşti ce au către dînşii mai multă aplecare. Dă aceea, dar, stăpînirea avînd ipolipsis asupra persoanii dumitale, grăbeşte a  te însărcina cu potolirea aceştii neorîndueli cursă din prostimea şi nedomirirea unor asemenea oameni făr-dă judecată. Şi cu întradins scrie  dumitale ca, întovărăşindu-te cu un cuviincios număr dă dorobanţi, supt otcîrmuirea tistului lor, să te scoli să mergi la pomenita ocnă şi,  după înţelegerea ce vei avea cu cămăraşii de acolo, chemînd înnaintea dumitale pă toţi cei ce au făcut această mişcare închipuitoare de  silnicie şi vorbindu-le cîte vei socoti dă trebuinţă asupra unei asemenea cutezări a lor, să te sileşti prin toate cele mai cuviincioase şi înţelepte  mijloace a-i aduce în stare ca să-şi cunoască supunerea datorii către stăpînire, să să plece legiuirilor întocmite şi să aducă înnapoi şi  sarea ce din nedomirire o au dus pă la casile lor, să o facă teslim în magazie şi să-şi priimească în bani plata ostenelilor lor, după punerea la cale ce  este făcută. Tot dăodată cu aceasta, să face cunoscut dumitale că stăpînirea, cu cuviincioasă prevedere, au făcut punere la cale ca să vie acolea şi  dumnealui colonelu Odobescu, avînd înpreună şi un număr dă militari ca, la întîmplare nenădăjduită dă a nu să putea potoli aceasta prin  mijlocire dă cuvinte, atunci să să întrebuinţeze şi puterea militărească. Dă aceea dar, pînă a sosi acolo dumnealui colonelu Odobescu, îţi vei  face cuviincioasele pregătiri, poruncind prin taină şi supt-otcîrmuitorului plaiului Prahova a-şi avea pă lîngă dîndul orînduitul număr dă  dorobanţi ca, la întîmplare dă trebuinţă, vestindu-i-să dă către dumneata, îndată să vie la Telega. Iar după sosirea dumnealui colonelului  în Ploeşti, apoi veţi merge înpreună şi veţi întrebuinţa cele mai bune mijloace, neabătîndu-te din punerile dumnealui la cale ce vor privi către  sfîrşitu cel bun. Şi, în sfîrşit, cîţi dintre vătaşii ciocănaşilor sau a măglaşilor să vor dovedi căpetenii ai răzvrătirii, aceia să să  rădice şi în bună pază să să aducă aici. 1832, octombrie 2 Secsiia 1-iu, masa 2-lea 376 Ocîrmuitorul judeţului Prahova către Vornicie, despre  răzvrătirea de la ocnele Telega, despre identificarea capilor răzvrătirii (1832, octombrie 3) Către cinstita Mare dvornicie. Stolnicu Costache Burchi,  otcîrmuitorul judeţului Prahovii După doo cinstite porunci ce mi s-au trimis cu no. 1580 şi 1582 în pricina răzvrătirii ce au făcut ciocănaşii şi  măglaşii de la ocna Telega dintr-acest judeţ, viind şi dumnealui d. colonel Odobescu, la dată m-am sculat împreună cu dumnealui colonelu şi, viind  aici la ocnă şi intrînd în cercetarea pricinii, ne-au arătat dumnealor cămăraşii că acei răzvrătitori ciocănaşi şi măglaşi, sîmbătă  către seară au plecat cu toţi să vie acolea la Bucureşti. Şi mergînd pînă la drumu Cîmpinii, unul dintrînşii, şi anume Savu Vintilă, au fugit  şi au venit acasă. Aşadar, s-au sculat alţi patru şi anume Stan Olteanu i Radu Ţintea i Toader Cepar şi Radul al Bătrînii şi au venit noaptea acasă  la el, şi cu sila legîndu-l, l-au luatu ducîndu-l după  
{514} ceilalţi pînă la Filipeşti. Şi zicîndu-le Savu Vintilă ce face ei cu această pornire, iar ei nevrînd să asculte de povaţa lui l-au  bătut şi l-au lăsatu acolo legat şi, trecînd un car, au venit acasă. Iar cei 4 s-au dus după ceilalţi mulţi. Aşa trecînd şi în scumpă cercetare  dă cei ce au fost cîrma aceştii răzvrătiri şi aducînd pă acel Savu Vintilă ce l-au bătut şi pă un Ionu Muscalu, vătafu dă ciocănaşi, şi  făcîndu-le întrebare cine au fost invitătorii aceştii răzvrătiri şi au arătat pă 6, şi anume: Ion Stoicanu, Voicu Moldoveanu, vătafu dă  ciocănaşi, i Niţu Moldoveanu, asemenea Milea Croitoru, asemenea i Neagoie Bobocu, asemenea şi Ene Muscalu, măglaşi. Aceştiia au umblat pîntre  dînşii ţiind şi un her de plug şi aducea pă toţi dă făcea jurămînt, ca să fie toţi una. Ci prin ştafetă nu lipsii a răportui că,  arătîndu-să acolea, va binevoi cinstita Dvornicie a să face punere la cale cu a să popri aceştiia care s-au putut afla că ei au fost pricina îndîrjănii.  Şi cercetîndu-să, poate să mai arate şi pă alţii, care trebuie a să face pildă, spre înfrînarea tuturor celorlalţi. Iar mai vîrtos să dovedeşte  cei mai întîi îndîrjitori doi din cei mai sus-numiţii, şi anume Voicu Moldoveanu vătafu şi Ion Stoican ciocănaşu. Care, dintre ciocănaşi sînt  cei mai mulţi ce au venit acolea, iar dintre măglaşi prea puţini. Din care, acum luăm ştire că din cei plecaţi, dintrînşii du pă drum s-au întors  înnapoi şi dimineaţă nădăjduiesc a-i şi pune în slujba ocnii. Iar eu adăstînd aici, mi să va trimite poruncă dă urmare. Costache Burchi 1832,  octomvrie 3 No. 295 (O relatare (f. 32) arată că muncitorii, pentru a merge la Bucureşti "ca să nu le zică că numai unii dintrînşii sînt zîzangii, s-au  sculat mai mulţi, adecă un număr de 140 oameni ciocănaşi şi măglaşi şi au venit de-a dreptul către stăpînire, ca să ceară mîngîere.  Au adus cu dînşii şi trei bolovani de sare, ca să înfăţişăze stăpînirii greotatea muncii lor".  
{515} 377 Ciocănaşii şi măglaşii de la ocnele Telega către generalul Kiselev se plîng că li s-au ridicat de patru ani dreptul la mertic, că li se  ia o zi din plata fiecărei săptămîni, că sînt bătuţi, că au sărăcit şi că mulţi sînt neputincioşi şi infirmi din cauza muncii; rezoluţia  generalului Kiselev (1832, octombrie 4) Către Exelenţiia Sa d. deplin-împuternicit Prezedent al Prinţipatului Valahii, plecată jalbă Cu fierbinţi lacrămi  jeluim milostivirii Exelenţii tale, noi robii cămării împărăteşti, că noi ticăloşii muncitori care ne aflăm la această muncă grea, supt greul  pămînt, la vremurile trecute aveam milă dă cătră cămărăşie, că la Sfîntul vasile ni să dedea mertic de sare de doo mii dă ocă, şi peste  săptămînă aveam cîte un mertic de 40 ocă sare în toate zilele. Şi la luarea de huzmeturi, dumnealui răposatu Vistier Hagi Moscu, ne luase cele de preste  săptămînă şi ne lăsase numai dooă, joia şi sîmbăta; şi rămăsesem numai cu acestea şi cu cel de la Sfetu Vasile. Şi cu acestea ne  chiverniseam casele, pentru bucate şi pentru haine, că eram slobozi şi le dădeam pă bucate unde găseam, căci locurile de aici nu ne ajută pentru bucate.  Şi acuma vedem că de patru ani de zile de cînd ni s-au luat aceste dooă mili dă mai sus-arătate dă la mîinile noastre, n-avem cu ce ne chivernisi nici  pă noi nici pă familiile noastre şi ne-au cuprins sărăciia şi neaverea că, această plată ce ni să dă acuma de către dumnealor cămăraşi, nu  putem nici de bucate să ne îndestulăm, căci o dăm la dresul ciocanilor, la oţel, la seu şi la bir. Şi rămînem numai cu paralile pă jumătate din care  ne dă. Şi această muncă o avem şi noaptea şi zioa, niciodată n-avem odihnă, nici sărbătoare n-avem, decît în zioa de Paşti. Încă şi  dintr-aceste parale ce ni le dă pă săptămînă, ni să face lipsă cîte o zi de către grămăticul şi rămînem totdeauna păgubaşi de paralile  acei zile. Şi pentru ce, nu ştim, că noi pă toate zilele ne facem datoriia noastră după cum sîntem rînduiţi. Căci dacă om lipsi vreunul în vreo zi, ne  pedepseşte cu bătaie de gîrbaci preste picioare şi preste spate; pre mulţi, dintr-aceste bătăi i-au găsit de frică epelipsii. Şi fiind munca aceasta  foarte grea, nu putem să mai biruim şi în zi şi în noapte. Şi crezămînt nu avem de ostenelile multe ce avem cînd ne jeluim către dumnealor. Asemene  şi noi măglaşii, tot ai acestui usmet, ce cu mîinile împreună cu ciocănaşii muncim, şi preţul nostru este pă jumătate. Şi cei care avem cară cu  boi aducem bucatele du pă la cîmpuri de unde le cumpără  
{516} dumnealor; şi nu odată sau de doo ori, ci de cîte şapte-opt ori. Şi după venirea dă la cîmp, după ce aducem toată zahereoa, ne  porneşte la heresteaoa ocnii, dă o scotem din păduri; şi nici o plată nu ni să dă, iar la alţi cămăraşi ni să plătea acestea. Şi am împuţinat  dobitoacele şi le-am răpus din pricină că n-avem cu ce să le cumpărăm după ce le prăpădim. Şi dacă prăpădeşte vreunu dobitoacele,  ne pune dă muncim cu mîinile, şi unii fiind foarte bătrîni şi ertaţi de alţi stăpîni, şi pă aceia îi pune supt muncă zioa şi noaptea. Şi unii  sînt şchiopi, alţii betegi la trupuri, fărîmaţi de ocnă şi-i bate şi-i căzneşte, şi-i bagă în ocnă să muncească. Care aceia  fărîmaţi fiind şi boşorogi, muncesc dă frică, că n-au ce face. Pentru care, cu lacrămi rugăm milostivirea Exelenţii Sale să te milostiveşti  asupra ticăloşii noastre, ca dintru această venire, care te aşteptăm ca pre milostivul Dumnezeu, să avem şi noi o uşurinţă şi o îndreptare, de a ne  cîştiga o milă, cum te va lumina umbrirea Sfîntului Duh, ca să putem a mulţumi milostivului Dumnezeu şi Exelenţii Sale pentru această rugăciune ce  facem. Şi rămînem ai Exelenţii Sale prea plecaţi robi, Noi ciocănaşii şi măglaşii ocnii Telegii (Rezoluţia generalului Kiselev - traducere) 378  Vornicia din lăuntru către generalul Kiselev, despre cercetarea pe care a făcut-o privind plîngerea ciocănaşilor şi măglaşilor de la Telega, despre  munca de robi de la ocnă şi despre "desăvîrşita sărăcie" a muncitorilor (1832, octombrie 7)  
{517} Răport din partea Vornicii, către d. deplin-împuternicit Prezedent Luînd Dvorniciia în băgare de seamă rezoluţiia înnalt Exelenţii  Voastre, pusă la jalba ciocănaşilor şii măglaşilor ocnii Telega, cum şi coprinderea aceiaşi jelbi, printr-aceasta plecat supune în cunoştinţa înnalt  Exelenţii Voastre că, chemîndu-să jeluitorii de faţă în presudstviia aceştii Vornicii la cercetarea ce cu de-a măruntul li s-au făcut,  aflîndu-să faţă şi dumnealui Secreterul statului, nu s-au putut dovedi ca să să fi pricinuit pornirea lor cu această plîngere din vreo nooă izvodire  sau îndemnare, decît fără numai: 1-iu. Pentru tăierea merticului lor dă sare, ce încă din vremea altor otcupcii avea obicei dă priimea fieşcare în  dooă zile pe săptămînă cîte ocă 22 pă fieşcare zi, drept munca lor. Şi osebit, la Sfîntul Vasile, cîte un dar obicinuit de fieşcare de la 2000 ocă  pînă la 1200. Iar cel de acum otcupciu, dumneaalui baronul Ştefan Meitani, încă din leat 1828 au precurmat acest obicei şi au început a le răspunde şi  pentru aceasta iarăşi bani, potrivit cu suma ocalelor de sare. 2-lea. Cea mai de temei îndemnare a năvăli ei cu plîngere la stăpînire le-au fost mai cu  seamă îndelungata greutate în care să află înpilaţi şi munca cea veşnică şi plină de sudori în care să îndeletnicesc în zi şi în noapte,  şi cu voie şi făr-de voie, ca nişte robi, fără să cunoască răsplătire potrivită cu nişte asemenea osteneli ale lor şi cu scumpetea tuturor  lucrurilor din vremea de acum, din care pricină ar fi rămas şi întru cea desăvîrşită sărăcie. Şi nu îndestul acestea, ci şi un (...) ce să află  grămătic la acea ocnă, s-ar fi purtat către dînşii cu o desosebită asprime. Drept aceea, această Dvorniciie de îndestularea ce au luat, nu lipseşte  plecat a face cunoscut înalt Exelenţii Voastre. 1832, octomvrie 7 Secsia 1-iu, masa 2 No. 7620 379 Vornicia din lăuntru către baronul Şt. Meitani, cere ca  Nicolae grămăticu de ale cărui purtări s-au plîns ciocănaşii şi măglaşii să fie îndepărtat din slujba de la ocnele Telega (1832, octombrie)  
{518} Poruncă către dumnealui baronul Ştefan Meitan Între alte pricini pentru care ciocănaşii şi măglaşii ocnii Telega au venit cu jalbă  către stăpînire, s-au plîns foarte tare şi pentru un Niculae grămăticu acei ocne, cum că adică s-ar fi purtînd către dînşii cu o foarte mare  asprime şi cu un chip care nu poate să le mai fie suferit. Drept aceea, iată întradinssă face cunoscut dumitale ca numaidecît să depărtezi pă pomenitu din  slujba acei ocne şi să-l şi rîdici dă acolo, orînduind pă alt în locul lui. Îar în alte slujbe afară din ocna Telega vei putea dumneata să-l  întrebuinţezi precum vei vrea. Şi dă întocmai urmare să aibă Vornicia răspuns. 1832, octomvrie Secsia 2-lea, masa 2-lea 380 Date asupra povernelor  de rachiu, ceară, ulei, asupra săpunăriilor şi "fabricilor" de testemeluri; rezumat (1832) În cuprinsul văpselii albastre se aflau în ianuarie 18326 poverne - toate  în mahalaua Doamna Bălaşa - şi 25 "cotloane" în diferite mahalale: Dobroteasa, Slobozia, Broşteni, Popescu, Flămînda, Foişor, Apostoli,  Cărămidari. La 31 mai 1833, s-au găsit în văpseaua roşie 46 cazane, din care 40 au fost sigilate, iar 6 "stricate cotloanele" (f. 28). În cuprinsul văpselii  verzi, se aflau în ianuarie 1832 cazane "prefăcînd rachiuri şi scoţînd rachiu din drojdie":astfel, în mahalaua Mihai Vodă funcţiona povarna lui  "Ioniţă povarnagiu", iar în mahalaua Fîntîna Boului, la no. 274, povarna lui Popa Tatu (f. 30). În cuprinsul văpselii negre se aflau în ianuarie 1832, în  total, "dooă cazane de rachiu şi o povarnă de ceară i dooă de uleiu şi opt săpunării i o fabrică de testemeluri". În mahalaua Olari, "Chircor armeanu  lucrează săpun cu 1 putină" şi "Enciul surecciu lucrează săpun cu 1 putină". "Fabrica" de testemeluri era în mahalaua Sfintei Vineri şi aparţinea lui  Ioniţă sin Simion; ea a fost oprită în urma poruncii de evacuare a povernelor (f. 36).  
{519} 381 Basmagiii din Capitală către Marea vornicie, cer să li se reducă dăjdiile către spitalul Iubirea de Oameni (1832) Prea cinstitei Mari  dvornicii, plecată jalbă Încă dă cînd ne aflam la închisoarea cinstitei Agii, am arătat prin jalbă năpăstuitoarea cerere ce ni să face, ca să  plătim dooăzeci şi doaoă mii lei la spitalul Iubirii de Oameni, supt cuvînt adică, că ar fi datoare fabricile noastre să plătească în curgere dă trei  ani. Şi cu supunere am înfăţişat copiia după anaforaoa cinstitei Mari logofeţii dă Ţara dă Jos, prin care ne apără de o asemenea năpăstuitoare  cerere şi ne hotăraşte a da numai cîte una miie lei pe an toţi lucrătorii, după duhul hrisovului domnesc; înţelegîndu-să această pricină dată  în judecată şi nesăvîrşită. Nu lipsim însă şi prin aceasta a arăta cinstitei Mari dvornicii ca să binevoiască a lua în băgare dă seamă  că, în trecuţii trei ani, din pricina vremii, nu au fost niscarva favrice întemeete, ci numai nişte lucrători pă-n caselor lor şi pă unde pot, ca să-şi  scoaţă pîinea din toate zilile. Şi cu toţi ne aflăm întru mare sărăcie, neavînd nici un mijloc sau putere a răspunde acea sumă mare dă bani ce ni  să cere. Măcar şi tot avutul nostru să ni să vînză, tot nu să va putea înplini ceruta sumă; pentru că acei favricanţi ce au fost mai cu catastasis, din  pricina întîmplătoarelor vremi, unii s-au afanisit cu totul, strîngîndu-să dăsăvîrşit, iar alţii au murit, rămîind numai noi, nişte slugi  lucrători. Dar iarăş, ca să nu rămîie şi spitalu dă tot păgubaş, ne rugăm ca să fiie priimit a răspunde trei mii lei pă trei ani, după  coprinderea hrisovului, cîte una miie lei pe an. Şi cum vom putea, cu împrumutare, îi vom înplini, cu toate că ne-am isterisit din toate priveleghiurile ce  le-am avut după coprinderea hrisovului, de am plătit şi plătim bir şi toate sataralile, ca şi toate celelalte isnafuri, numai şi numai să scăpăm dă  închisori şi să nu ne mai zmăcinăm prin judecăţi, prăpădindu-ne şi stingîndu-ne cu totul. Drept aceea, ne rugăm fierbinte ca să fiie  primită cererea noastră şi cinstită Marea dvorniciie să ne mîntuiască de această mare sarcină ce s-au pus asupra noastră făr-dă nici un  cuvînt al dreptăţii. Şi cum Duhul Sfînt va lumina pă dumneavoastră stăpînitorilor asupra noastră. Plecaţi supuşi, Noi toţi basmangiii de aici   (1832)  
{520} 382 Eforia ocnelor către Agia Capitalei, cere să se ia măsuri ca 14 robi, fauri şi ciocănaşi, fugiţi de la Ocnele Mari, să fie prinşi şi  trimişi înapoi la lucrul ocnei; rezoluţia Agiei (1833, februarie 9) Cinstitii Agii a politii Bucureşti. Eforia ocnelor Cămărăşia Ocnelor Mari din sud Vîlcea,  prin raportul ei de la 3 ale lunii, cu no. 14, dînd în cunoştinţa Eforii că 14 fauri şi ciocănaşi ai acei ocne au fugit de acolo, din carii să află şi aici,  trimite doi vătaşi, spre a lor găsire, fiindu-le bine cunoscuţi. Apoi, Eforia, însemnînd la vale numele acelor 14 fugari, roagă plecat pe cinstita Agiie, să  binevoiască a întovărăşi pe înfăţişetor cu aceşti vătaşi ai ocnii, cu un dorobanţ ca, înlesnindu-să întru găsirea arătaţilor  ţigani, cîţi să vor prinde să să puie la popreala cinstitii Agii, pînă cînd să vor încredinţa că nu mai sînt dintrînşii în politie. Zilele ce  vor sta la propreală, Eforia va îngriji pentru hrana lor şi în urmă, supt paza vătaşilor, să vor trimite la lucrul ocnii. Bar. Meitani Ştefan, căminar 1833,  fevruarie No. 28 Numele fugarilor ţigani: 1. Dincă Nemţoiu, faur 2. Gherghe, faur 3. Ion Buzoiu, ciocănaş 4. Matei Ţeveli, ciocănaş 5. Foltea lui Stan, ipac  6. Vasile sin Ion Nemţoiu, ciocănaş 7. Radu Chiru, ipac 8. Ion Vintilă, ipac 9. Ion Golu, ipac 10. Marin Golu, ipac 11. Dincă Stan al Ioanii, ipac 12. Petre Golu,  ipac 13. Stan Mireu, ipac 14. Cerca Pananan. (Rezoluţia Agiei:) Vătaful Agii va da un arnăut din partea Agii, cu carte la mînă din partea Agii ca, unde va dovedi  asemenea fugari, să-i ia să-i aducă la Agie. Vel agă Dîndu-să un arnăut cu volnicie din partea Agii, au şi găsit pă 9 dintrînşii cărora,  după altă hîrtiie a Eforii, s-au dat doi arnăuţi ca să-i ducă pînă la ocne. Mihalache, vătaf Agii 1833, fevruarie 13 383 Înştiinţare despre  libertatea exportului de seu şi cerviş (1833, mai 14) Publicaţie Pă temeiul ofisului înalt Ecselenţii Sale d. deplin-înputernicit Prezedent, dat de la 25 ale  trecutului aprilie, cu no. 82, să face cunoscut la toţi dă obşte că ecsportaţia seului şi a cervişului ce va eşi pă toamna viitoare este slobodă, cu plată  dă ecsportaţie cîte şaptesprezece parale la oca - socotită adecă de la 1 septemvrie viitor cu curgătorul an. Anul 1833, mai 14 No. 1173 384 Sfatul  orăşenesc către Vornicia Capitalei, despre hotărîrea luată ca vînzarea cărnii de miel să fie necotenit liberă (1833, mai 20) Sfatul orăşenesc al  politii Bucureştilor No. 769, Luna mai 20, anul 1833 Bucureşti Cinstitii Vornicii a politii Fiindcă pentru ca să să afle de-a pururea politiia îndestulată de  carne, s-au făcut înnaltă chibzuire ca pă viitorime să rămîie slobodă  
{522} vînzarea cărnii dă miel, iar să nu să precurmeze de la 1iu dă iunie, precum era obicei mai nainte. De aceea, dar, acest Sfat din poruncă face  cunoscut acei cinstite Vornicii şi totdeodată o şi roagă ca astăseară, prin cinovnicii plăşilor, să puie la orînduială a să vesti tuturor ciobanilor ce  să află cu oi pă marginea Bucureştilor ca să ştiie că şi în viitorime are a fi slobodă vînzarea mieilor şi a cărnii dă miel pă uliţă. Şi,  fieşcare dintrînşii care vor avea miei, vor putea să şi-i aducă să-i vînză pă uliţă, fără să aibă îndoială că să vor popri de  către cinevaşi. Iar de priimirea aceştiia, să roagă Sfatul a să cinsti şi cu răspuns. Prezedentul, Ghiţă Dumitrescu Pavelescu, Ioan Cantuniari 385  Stărostia dulgherilor către Vornicia Capitalei, despre mijloacele întrebuinţate de precupeţii cherestegii de a acapara cheresteaua adusă de locuitorii din afară,  pentru a o specula în oraş (1833, mai 29) Cinstitii Dvornicii politii. Stărostiia dulgherilor Fac cunoscut cinstitii Dvornicii că, la capul Podului Mogoşoaii, unde  să face tîrgu de vin lăcuitori de afară şi vînd cherestele şi var, precupeţii cherestegii de aici urmează o faptă nesuferită, că, la zioa tîrgului, es  călări drum dă dooă ceasuri şi păzescu cînd vin la tîrgu carele cu cherestea şi le cumpără, ţinînd cherestelile pîn crîngu ascunsu, pînă  vine ceasul în care sînt slobozi precupeţii să cumpere. Şi apoi, le pornescu de la bagă în politiie, la prăvăliile lor. Şi din această a lor rea urmare, este  o mare lipsă de cherestea de nu poate cinevaşi a-şi apuca o cherestea trebuincioasă; şi de şi găseşte, este silit să dea preţ îndoit, fiindcă cea mai  multă cherestea o ia precupeţii şi prăvăliile precupeţilor sînt pline de felurime de cherestele. Cu cuviinţă este ca cherestegii precupeţi să fiie  popriţi de aici înnainte a mai işi pentru cherestele să cumpere dă la capul Podului Mogoşoaii, după obiceiu vechi, şi să fiie slobozi numai la tîrgu  Oborului să cumpere. Că rumînii au obicei, cine din ei rămîne cu cheresteaoa nevîndută mergu de o vinde la tîrgu Oborului.  
{523} Acestea de trebuinţă este la toată opştiia ca cinstita Dvorniciie să o puiie la o bună orînduială, că o să ajungă vremea să nu să  mai găsească cherestele la capul podului din pricina precupeţilor. La aceasta, dar, avînd datoriie, nu lipsii a face cunoscut cinstitii Dvornicii. Paraschiva, starostea V.  Iliadis 1833, mai 29 386 Logofeţia credinţei (trebilor bisericeşti) către vechilul mănăstirii Cozia, despre cererea mănăstirii privind banii pe care să-i  încaseze de la rudarii robi şi trecerea ciocănaşilor robi de la Ocnele Mari în stăpînirea Mănăstirii, despre hotărîrea Sfatului administrativ (1833,  iunie 9) Logofeţiia credinţii, către vechilul mănăstirii Cozii, cuviosul părintele Metodiie Cotmăneanu Asupra întrebării ce face cuvioşiia ta prin  jalbă de la întîiu ale următoarii luni, pentru banii ţiganilor rudari, care luoa mai nainte mănăstirea Coziia de la dumnealui Vel armaş pe tot anul, de unde are  a-i priimi mănăstirea acum, precum şi pentru ţiganii ciocănaşi dă la Ocnele Mari a să da în desăvîrşită stăpînire a mănăstirii,  precum au fost şi mai dinnainte vreme, Logofeţiia dă în cunoştinţa cuvioşii tale întîiu că după cele urmate pentru ţiganii aurari, încă de la  trecutu mart 27, prin otnoşănie cu no. 755, cinstita Vistierie dă în cunoştinţa Logofeţii că - după jalba ce ai dat înaltii Ecselenţii Sale d.  deplin-înputernicit Prezedent - îndreptîndu-se cu rezuluţiia înaltii Ecselenţii Sale către cinstitul Sfat administrativ, prin raportu cu no. 561, au supus la  cunoştinţa înaltii Ecselenţii Sale că, de vreme ce aceşti ţigani din început au fost domneşti, adică ai statului, şi după puterea ce avea Domnii,  precum au putut Mircea Vodă a-i dărui, asemenea au putut şi răposatu Grigoriie Vodă Ghica cel Bătrîn a-i luoa înnapoi. Şi acum, la lucrările  răformii, s-au găsit în numărul ţiganilor statului, cu îndatorire numai de a plăti şi la mănăstire prin armăşiie cîte parale patruzeci şi patru  de un ţigan pe tot anul. Asupra căriia jălbi, s-au dat hotărîrea înaltii Ecselenţii Sale prin ofis, supt no. 189, ca cu acest venit pe tot anul dă la ţiganii  aurari - hotărît de răposatul Domn Grigoriie  
{524} Ghica - să să scază mănăstirea din suma banilor ce să cuvine a da ajutor pe tot anul pentru casele făcătoare dă bine. Precum şi pentru  ţiganii ciocănaşi dă la Ocnile cele Mari, pentru alte jălbi ce au mai dat mănăstirea, cerîndu-i în dăsăvîrşită stăpînire, cinstita  Vistieriie asemenea au răspunsu prin otnoşăniie cu no. 2096 şi 2281 de la 5 şi 20 ale trecutului septemvrie, leat 1832, că au scris la Eforiia ocnelor ca să  îndatoreze pe acei ţigani prin cămăraşii ocnelor dă la sud Vîlcea a-şi plăti la mănăstirea Coziia legiuita dajdie, precum au plătit şi pă anii  trecuţi. La care, au priimit răspuns de la acea Eforiie, coprinzător că această dajdie este legiuită a să răspunde la mănăstire totdeauna în luna lui  dechemvrie; şi cînd la acest soroc să va arăta orînduitul din partea mănăstirii, numaidecît să va şi plăti. Pentru care, Logofeţiia dă în  cunoştinţa cuvioşii tale cele de mai sus urmate şi nu rămîne alt, decît să dai în cunoştinţa Logofeţii suma ţiganilor aurari cîţi sînt, ca  să ştie cu ce bai să scază pă tot anul pă mănăstire din suma banilor ce să cuvine a da ajutor pă tot anul pentru casele făcătoare de bine. Iar pentru  ţiganii ciocănaşi, să să trimiţă orînduitul ce va fi de a luoa legiuita dajdie din vreme ce nu o va fi priimit şi pînă acum. Şi cînd, la vreo  înpotrivire sau înpiedecare din partea cuivaş, nu va putea mănăstirea nici acea legiuită dajdie a o luoa, apoi fără altă zăbavă să să  înştiinţeze Logofeţiia, ca să să facă mijlocirea ce să cuvine, spre înplinirea dreptului mănăstirii. Marele logofăt al credinţii Anul 1833, luna  iunie 9 Masa 1-iu No. 290 387 Contract încheiat între neguţătorul I. Stamul din Bucureşti şi Sfatul administrativ, pentru aprovizionarea Capitalei, a întregii  ţări şi a garnizoanei din Silistra cu lumînări de seu, cu arătarea condiţiilor (1833, iulie 31) Contract Anul 1833, luna lui iulie în treizeci şi una. Eu, mai  jos-iscălitul trăitor din Bucureşti, neguţătorul Ioan Stamul, încredinţez cu acest contract ce dau la cinstitul Sfat administrativ a  
{525} Prinţipatului Ţării Rumîneşti că, după strigările mezatului ce s-au făcut în presudsvia cinstitului Sfat în trei soroace hotărîte  şi după respectul de 24 ceasuri după cea de-al treilea strigare, m-am însărcinat a îndestula atît politiia Bucureştilor, i tot Prinţipatul, cum şi  garnizonul Silistri cu lumînările dă seu pe cursu de un an întreg, întocmai după condiţiile de mai jos arătate: 1. Ţinerea acestui contract să să  socotească pă un an întreg, adică de la noemvrie 1 al acestui an 1833, pînă iarăşi la noemvrie 1 leat viitor 1834. 2. Mă îndatorez a avea totdeauna în  curgerea acestui an lumînări cu îndestulare atît aici, în politiia Bucureştilor, cît şi prin toate oraşile de căpetenie ale judeţelor din coprinsul  Prinţipatului, fără de a să întîmpla lipsă la vreun loc. 3. Mă îndatorez a da lumînările trebuincioase pă un an la Silistra - în trebuinţa  garnizonului de acolo - care să poate urca de la zece mii ocă seu pănî la optsprezece mii şi care sumă să fiu dator a o teslimatisi în priimirea smotritelui  magazii Călăraşii oricînd mi să va cere, priimind numaidecît şi plata la ocă cîte doi lei, parale patru. 4. Lumînările să să vînză atît în  Prinţipat, cît şi cele trebuincioase pentru Silistra ocaoa po parale optzeci şi patru, iar nu mai mult. Şi lumînările să fie bine lucrate, cu seu bun, curat -  dooă părţi cu seu de vite mari şi a treia parte cu seu de capră - albe şi după proba ce mi să va da, fără de a avea vreo altă amestecătură  întrînsile. Feştilile de bumbac să fie potrivite şi fierte bine, numai în seu de capră, şi să nu curgă la arderea lor. Iar vînzarea lor să să facă cu  cantar drept, socotită ocaoa de patru sute dramuri. Însă să să urmeze vînzarea numai de către mine, fără a avea altcinevaş voe să lucreze seu, să  vînză lumînări fără voia şi ştirea mea. Asemenea lumînări să să facă mari şi mici, după trebuinţa ce va fi şi după a lor trecere în  fieşcare loc, însă tot într-o calitate, fără osebire, fiind dator a vinde şi mai însemnătoare cătăţimi, şi cu paraoa. Şi să am lumînări  în toate părţile, de la dooăsprezece într-o oca pînă la treizeci. 5. Corăbiile ce să vor afla la schela Brăilii, mă îndatorez a le îndestula cu  asemenea lumînări, vînzîndu-le însă nu după preţul ce s-au zis la capitolul al 4-lea de mai sus, ci oricum mă voi putea învoi. 6. Să fiu dator  ca tot seul ce-m va trebui să-l cumpăr dă oriunde voi găsi, cu bună învoială, cu bani, precum mă voi putea tocmi cu vînzătorii, adică cu  rizapazar. 7. Oricine să va îndrăzni să scoaţă lumînări dă seu făcute gata peste graniţă şi să va prinde, să să facă controbont pă  seama mea. 8. Oricine să va îndrăzni să scoaţă seu şi cervişuri peste graniţă pîn locuri tainice şi nu prin carantina i puncturile cunoscute de  către stăpînire, prinzîndu-să să să facă controbont după pravilă, din care, jumătate să fie pă seama doveditorului, iar ceilaltă jumătate  pă seama mea. 9. Pentru tot seul şi cervişul ce să va ecsportui peste graniţă, după ce să va cîntări edecurile cu cantar drept pă la schele, să am voe  şi slobozenie a lua fără osebire daţion cîte parale şaptesprezece la oca; din care,  
{526} parale patrusprezece să le popresc pă seama mea, iar parale trei să fiu dator a le răspunde la cinstita Vistierie. 10. Măcar că la înceoerea  contractului îndestulării Prinţipatului dă lumînări este de la noemvrie leat următor, precum să arată la articolul 1, şi tot de atunci urma a să începe  şi anul pentru strîngerea plăţii ce să zice la articolul al 9-lea pentru tot seul şi cervişul ce să va ecsportui peste graniţă, dar fiindcă tăerea vitelor  du pă la zalhanale să urmează pă la luna avgust şi de la septemvrie începe a să ecsportui peste hotar atît seul, cît şi cervişul, de aceea - spre a nu  să da prilej ecsportaturilor ca pînă la 1 noemvrie să scoaţă peste graniţă cele mai multe seuri şi cervişuri şi spre a putea şi însumi întracest  cursu dă vreme să-m fac gătirea seului trebuincioasă - anul aceştii ecsportaţii să să socotească de la 1 septemvrie leat următor pînă la 1  septemvrie leat viitor, cu dooă luni adică înaintea săvîrşirii contractului îndestulării Prinţipatului de lumînări, fiind dator însum a orîndui pentru  strîngerea aceştii plăţi oamenii miei pă la schele, cu a mea cheltuială. 11. Trecerea seurilor şi a cervişurilor peste graniţă va urma numai prin locurile  mai jos însemnate, adică: În Turchiia Brăila, Giurgiu, Călăraşi, Turnul, Calafat; În Austriia Vîrciorova, Cîinenii, Cîmpina; În Moldaviia  Focşanii. Şi afară dintr-aceste scheli, daca stăpînirea va avea trebuinţă a deschide şi vreo altă schelă vremelniceşte sau şi vreun neguţător  va voi să treacă vreo cîtăţime însemnătoare de seu i cerviş pă la vreun deosebit punct afară dintr-aceste mai sus-pomenite, atunci prin a mea  ştiinţă să să deschiză: unde să trimiţ şi eu omul mieu, ca să stea acolo vremelniceşte, pînă va trece acele mărfuri, priimindu-m dreptul -  şi în urmă iarăşi să să închiză, rămîind deschise pentru trecerea acestora în curgerea anului ce s-au zis, tot cele mai sus-pomenite locuri. 12.  Fiindcă corăbiile ce vin la schela Brăilii în cîtă vreme se află cu şederea la acest port sînt întrebuinţate de o cîtăţime de ocă seu pentru  unsul otgoanelor i a frînghiilor şi fiindcă întinderea Prinţipatului să socoteşte pînă la mijlocul Dunării, iar acestea aflîndu-să la pomenita  schelă, şi de sînt pă apă, să socotesc pă domenurile statului, adică înnăuntru în Prinţipat, să aibă slobozenie a cumpăra pentru trebuinţa  mai sus-zisă, de fieşcare corabie, pînă la cincisprezece ocă seu, fără plată de ecsportaţie, adică fără de a fi supuse a plăti hotărîtele  şaptesprezece parale la ocă. 13. După aceste condiţii, mă îndatorez a urma întocmai fără cîtuşi de puţină abatere, iar la din împotrivă  urmare, stăpînirea va fi slobodă a cumpăra seu cu orice preţ va găsi, spre îndestularea Prinţipatului, în socoteala mea.  
{527} Şi spre siguranţie că voiu păzi în toată întinderea anului coprinderea acestui contract întocmai după coprinderea condiţiilor de ami  sus-zise, am dat chezaşi răspunzător pă dumnealui paharnicu Andonache Hagi Teohari. 14. După începerea anului acestui contract, să fiu supus privigherii  poliţiilor şi sfaturilor oroşeneşti. 15. La cele cîte să ating de acest contract, să nu fiu slobod nici într-un chip a alerga la ocrotiri de protecţii streine, ci  să fiu socotit ca un bun raia. Şi spre încredinţare, am iscălit. Întocmai după orighinal, Şeful secsii, Ioan Manu 388 Moise, fostul hahambaşa, către  generalul Kiselev, cere încuviinţarea să deschidă o "fabrică" de mătase (1833, august 6) Înprejurările şi trebile negoţului m-au făcut să mă  duc de la ţară la oraşul Viena unde, trăind eu 5 ani, am ntocmit fabric spre facere a tot felul de mătăsărie. Acum voind să întocmesc asemenea fabrică  aici în Bucureşti, de aceea am venit de la Viena. După venirea mea de acolo, eu mai întîi am dat jalbă către Sfatul administrativ de aicea, arătînd  dorinţă ce am ca să dăschiz fabrică, prin care să să poate aduce mare folos la ţara aceasta. Dar, spre a mea mare nenorocire, nu am luat de la dînsul nici  un răspuns îndestulător. Drept aceea, îndrăznesc cu supunere a ruga pe înnalt Ecselenţia Voastră ca să mi să dea voie să dăschiz asemenea  fabrică, care să fie supt ocrotirea Ecselenţii Voastre. Pentru dăschiderea aceştii fabrici, eu nu cer de la înnalt Ecselenţia Voastră nici o ajutorinţă mai  mult decît a porunci cui să cuvine spre a slobozi locul sterp ce să află în docul casii mele, ca să fac casă de fabrică. Şi fiindcă jumătate acestui loc  să cuvine bisericii de la Curtea Veche, de aceea eu mă făgăduiesc să dau la această biserică pă tot anul cîte 100 lei. Pă lîngă aceasta,  îndrăznesc să mai mă rog, de va fi priimit, ca să mi să dea voie a mă desluşi personal Ecselenţii Voastre pentru lucrurile cele putincioase întru  deschiderea unii asemenea fabrici, care fără îndoială  
{528} poate să aducă mare folos la această ţară, şi să lucreze fără contenire, fiindcă sînt toate cele trebuincioase pentru această  fabrică materialuri. Tălmăcitor, Kifalov 1833, avgust 6 (Fila 14 poartă titlul "Musturi felurimea materiilor - osăbit dă şaluri în furma celor turceşti dă  tot felul, ce sînt în lucrari mea".) 389 Departamentul din lăuntru porunceşte către judeţe să se raporteze care rîuri din judeţ ar fi navigabile, ce greutate ar  putea pluti pe aceste rîuri, ce anume mori "proprietăreşti" sînt pe marginea lor şi cîte roţi are fiecare din aceste mori; rezumate din răspunsurile judeţelor   (1833, august) Depertamentu dvornicii din lăuntru, ocîrmuirii judeţului (...) După îngrijirea ce are stăpînirea de a aşeza mijloace şi pentru înlesnirea  transportuirii lemnelor, cărbunilor şi altor asemenea materialuri trebuincioase, atît spre îndemînarea lăcuitorilor, cît şi pentru însuşi deşchiderea  comerţului, cunoscînd de trebuinţă a avea ştiinţă de toate rîurile din acest Prinţipat ce ar putea fi priimitoare de plutirea unor asemenea materialuri, să  scrie şi acei ocîrmuiri ca, după adevărata ştiinţă ce va lua prin scumpa cercetare la faţa locului, să răportuiască cît să va putea mai curînd  Vornicii de să află în cuprinsul acelui judeţ asemenea rîuri şi pe unde anume îşi au curgerea sa, însemnînd pă anume şi cîte mori  proprietăreşti să află pă dînsele şi fieşcare moară cu cîte roate, precum şi ca cîtă grotate va putea pluti pă oricare din acele rîuri. Iar  ştiinţa aceasta să aşteaptă cel mult pînă în zece zile negreşit. 1833, avgust Secsia 3, masa inginerească  
{529} (Rezumate din rapoartele judţelor, înaintate ca răspuns la porunca de mai sus:) - Jud. Vlaşca. Pe Argeş "poate pluti greutate de vreo 10000 ocă"   (f.6); - Jud. Ialomiţa. În raza judeţului, rîul Ialomiţa posedă "trei părechi de mori"; pe Borcea, "care iese din Dunăre", sînt instalate "şase mori pă  vase proprietăreşti, fieşcare cu cîte o roată şo poartă pă dînsele greutăţi pînă la ocă 15500" (f. 15); - Jud. Olt. Pe rîul Olt, în cuprinsul  acestui judeţ, "6000-10000 ocă să poate îndeletnici orice plutire cu îndemînare". Pe ţărmul stîng al Oltului, în limitele acestui judeţ, există 6  mori a cîte 2 roţi şi 26 mori cu cîte 1 roată (f. 16-17); - Jud. Mehedinţi. În afară de Dunăre, în raza judeţului curge Jiul, pe care se pot transporta  încărcături de cîte 10000-15000 ocale. În zona acestui judeţ, pe Jiu există 3 mori (f. 18); - Jud. Gorj. Pe Jiu se pot transporta încărcături mici, iar  mori cu roată sînt numai 2; dar "mori cu ciutură să află multe, din munte şi pînă în Broşteni" (f.19); - Jud. Slam Rîmnic. Există Siretul şi  Buzăul, pe care în teritoriul acestui judeţ nu sînt mori, dar pe care se pot transporta: pe Siret cîte 2000-3000 ocale, iar pe Buzăucîte 200 ocale (f. 20); - Jud.  Buzău. În judeţ există, pe rîul Buzău, 42 mori (sînt indicaţi şi proprietarii lor, nominal)(f. 21-22); - Jud. Ilfov. În raza judeţului sînt navigabile:  Ialomiţa (cîte 800-1000 ocale), Prahova (cîte 1000 ocale), Dîmboviţa (cîte 2000-4000 ocale), Argeşul (cîte 4000-8000 ocale), în funcţie de  plăşile în care curge rîul respectiv. Pe rîurile menţionate, jud. Ilfov posedă 48 "case de moară", cu un total de 203 roţi (f. 35-39, 44-47). - Jud.  Romanaţi. În cuprinsul lui curg: Oltul (pot naviga "pînă la 80000 ocă cînd e apa mare şi 3000 cînd e scăzută") şi Olteţul (pot naviga 5000 ocale  "cînd e apa mare" şi navigaţia se întrerupe complect cînd nivelul rîului scade). Pe cele 2 rîuri menţionate, jud. Romanaţi posedă 30 mori, cu un total de  68 roţi (f. 40-42). - Jud. Muscel. În cuprinsul lui este navigabil numai Argeşul, pe care sînt instalate (în acest judeţ) 5 mori, cu 13 roţi (f. 51-52); - Jud.  Dolj. Referindu-se la Jiu, raportul arată că pe el pot naviga abia luntri şi "poduri cu povară pînă la 1000 oca" şi că pînă acum această navigaţie  "s-au făcut numai în curmezişul apei", de-a lungul cursului întîmpinîndu-să două feluri de obstacole: grindurile de nisi şi morile. După cum  adaugă raportul, albia Jiului, restificată, ar permite navigaţia vaselor de orice mărime, "afară de cele de linie".  
{530} Pe Jiu, în judeţul Dolj, sînt 12 mori cu un total de 15 roţi (f. 54-55). - Jud. Vîlcea. În cuprinsul judeţului, pe Olt sînt instalate 13 mori,  fiecare a cîte 1 roată; pe el pot pluri încărcături "pînă la 5000 ocă", cu excepţia perioadelor de îngheţ sau de secetă (f. 58-59). - Jud. Argeş.  În acest judeţ, pe Olt pot naviga încărcături de cîte 3000 de ocale. Morile instalate în jud. Argeş, pe rîul Olt, sînt în număr de 6, cu un total de 11  roţi şi "se află toate pe vase plutitoare". Tot în jud. Argeş, pe rîul Olt, sînt în număr de 6, cu un total de 13 roţi în total, din care una, cu 1 roată, se  află instalată "pă vase" (f. 71-72). 390 Starostele corporaţiei croitorilor către Vornicia Capitalei, despre lucrătorii care se iau de la meşterii patemtari pentru  a lucra cu ziua la cusutul hainelor miliţiei (1833, septembrie 19) Către cinstita Dvornicie a politii. Starostea corporaţii croitorilor Plecat supui în cunoştinţa  cinstitii Vornicii că cinstita Agiie mai în todauna trimete la stărostiie să dau cîte doăzeci şi treizeci lucrători în trebuinţa cusutului hainelor miliţii  pămînteneşti, cu plată cuviincioasă fiieşcăruia. Şi, fiindcă aceşti lucrători îi iau după la meşteri patentari, cu rîndul fiieşcăruia, de  aceea, fac cunoscut cinstitii Vornicii, rugîndu-mă ca să mi să dea poruncă de sînt slobod a da asemenea oameni după cererile ce-mi va face, sau nu  sînt. Fiindcă meşterii patentari apururea fac strigare asupră-mi, că eu sînt pricina de le iau călfili şi-i dau în pricine. Aceasta dar, ca să nu  rămîi în vreo răspundere, mă rog să mi să poruncească în ce chip am a urma. Slugă, Stoian, starostea Anul 1833, luna septemvrie 19 (La 6 octombrie  1833 Agia raporta Vorniciei oraşului: "...Agia are cinste a răspunde că, după pohtirea ce cîteodată să priimeşte de la cinstita Dejurstvă, ca să să  înlesnească asemenea trebuinţe, mai vîrtos acum cînd s-au făcut smotru, s-au îndatorat starostea a găsi oameni, cu bună tocmeală, iar nu cu sila".  
{531} 391 Neguţătorii din piaţa Lipscani către Vornicia din lăuntru, cer a li se da pietre de cumpănă după piatra Vistieriei (1833, septembrie 26)  Cinstitei Mare dvornicie a trebulilor (sic) din lăuntru Prinţipatului Valahii, plecată jalbă Jăluim cinstitei Mare dvornicii a ni să lua în băgare de samă  rugăciunea ce facem pentru folosul obştesc, fiindcă buna îngrijire a stăpîniri la toate cîte pînă acum au chipzuit şi s-au pus în bună  orînduială sînt toate sfinte şi plăcute obştii. Decît numai la pontul cumpenilor de galbeni, nu ni s-au făcut o potrivire şi fieştecare zăraf îşi  are piatra sa de galbeni, cu deosebire mai mari decît cele care trebuesc a fi, din care pricină naşte şi pagubă la toţi de obşte şi înpiedecări. De aceea,  rugăm cinstita stăpînire ca să ni să facă o punere la cale şi pentru această, cu a ni să da pietri după chiar piatra care cinstita Vistieria priimeşte,  pentru pecetea stăpînirii. Pentru că aceasta care zărafii o metahirisesc pentru a(l) lor interes, nici stăpînirii credem că nu va fi suferit, şi nooă tutulor de  obşte ni să pricinueşte pagubi, ca unii ce sîntem supuşi deverului negoţului de daturi şi de luaturi. Şi cu toată plecăciunea sîntem plecate slugi,  Negoţitorii piaţii Lipscanilor (1833, septembrie 26) 392 Cinovnicul orînduit cu exportul de vite la schela Giurgiului către Vistierie, despre cxportul de seu şi de  cerviş în luna septembrie, numele exportatorilor şi cantităţile exportate (1833, septembrie 30)  
{532} Cinstitei Vistierii a Prinţipatului Ţării Rumîneşti. Cinovnicu orînduit la schela Giurgiului Răportuesc cinstitei Vistierii că de la întîi  septemvrie şi pînă astăzi s-au ecsportuit seu - ocă trei sute noozeci şi trei şi cerviş - ocă treizeci şi doo dă mii patruzeci, precum în alăturata  listă să arată anume Nic. Băleanu Secţiia a 3-ia Anul 1833, luna septemvrie 30 No. 73 Giurgiu (Luna şi zioa; Numele cu sinul i poreclă şi de ce loc  sînt ecsportatorii; Seu: burduşe, schimbele, ocă; Cerviş: burduşe, schimbele; ocă) Soare sin Manea ot Giurgiu, Iacov Dano hahamu ipac, H. Agopu Tomazolu  ipac, Mihalache H. Abdula ot Bucureşti, Arghir H. Teodoru ipac. Adică trei sute noozeci şi trei ocă seu şi treizeci şi doo dă mii patruzeci ocă cerviş Nic.  Băleanu 393 Cinovnicul orînduit cu exportul de vite de la schela Brăila către Vistierie, despre exportul de seu şi cerviş în luna septembrie, numele  exportatorilor şi cantitatea exportată (1833, octombrie 2)  
{533} Cinstita Vistierie a Prinţipatului Ţării Rumîneşti. Cinovnicu dă la schela Brăila Dă seul şi cervişul ce au trecut peste graniţă în  luna lui septemvrie scoţînd listă după condică să trimise la cinstita Vistierie înpreună cu acest prea plecat răport, dă a cărora priimire mă rog să  am cinstitul răspuns. Teodor, postelnicelu Anul 1833, octomvrie 2 Secsiia 3-lea No. 68 Brăila Seul şi cervişul ce s-au ecsportarisit printr-această schelă  a Brăilii în luna lui septemvrie (Luna şi zioa; Numele ecsportatorilor; Seu: borduşe, ocă; Cerviş: borduşe, putini, ocă) Ali Iazagi, Teohan Sahac armeanu ot  Focşani, Sali Aga Ibrail, D. Emanoil Baldoridis ot Brăilă, Hagi Ali Cahanlîu, Teodor Caraghioz ot Brăilă, Sterie Bocear, D. paharnic Andonache, prin Sterie  Bocear, Ali Iazagi Iribolul, Halin Iazagi, Iacuv Iazagi, Teodor Caraghiozolul, Sali Iazagi, Iuzbaşa Mustafa - 32 şi 9 băşici, Mihail Atanasiu, Hasan Iazagi, Anagnosti  Acsendiiadi, Ioan Caridis, Ali Iazagi Iribolul, D. Emanoil Baldoridis ot Brăilă, Ahmet Iazagi Crîmlîu.  
{534} în lumînări dă seu date la corăbii (Septemvrie; ocă , dramuri) La corabia lui Mustafa Iazagi, Hasan Iazagi, Andreiadis Cuciiaş, Hasan  căpitan Iazagi, Memet Iazagi, Pedimonte Berete, Tain căpitan, Cara Memet, Anagnosti Acsiiadis, La corabiia lui căpitan Antone Fatuta, La osman ceauş la Măcin,  Teodor Pavlos, Jălea Dimitriu, Căpitan Dimitrie Paris, Căpitan Manole, Căpitan Gheorghe Nomico, Hagi Sauli, Chir Andreiu Statiriie, Ali Iazagi Abduraman -  11365 suma dinapoi; 11816,155 seu cu lumînările ce s-au dat la corăbii; 53269 cerviş; 65085, 155 adică şaizeci şi cinci dă mii optzeci şi cinci ocă,  dramuri una sută cincizeci şi cinci Teodor post(elnicelu) 1833, octomvrie 2  
{535} 394 Generalul Kiselev către Sfatul administrativ, despre cercetarea mineralogică făcută de cinovnicul Lizel, despre raportul întocmit de acesta  şi trimis Sfatului, împreună cu o colecţie de minerale (1833, octombrie 30) Domnul deplin-împuternicit Prezedent al Divanurilor. cătră Sfatul administrativ  al Prinţipatului Ţării Rumîneşti Cinovnicul din corpus munţilor Bergenvoren al 12-lea clas Lizel, săvîrşind cercetarea bogăţii  minaralurilorPrinţipatului, mi-au înfăţişat o însemnare asupra ocnelor de sare ai aceştii ţări, precum şi o prescurtare gheologhicească asupra  stării pămîntului, cu adunarea mineralurilor. Eu am socotit de trebuinţă atît acea însemnare, cît şi adunarea mineralurilor a să trimite cătră Sfatul  administrativ, spre ştiinţă şi păstrare ăn Sfat. General adjunct, Kiselef 1833, octomvrie 30 No. 1332 (Primind "însemnarea" şi o colecţie din mineralele  găsite cu acel prilej, Sfatul administrativ al Principatului sublinia la 4.I.1834, în răspunsul său: "Acest Sfat, priimind acele metaluri le-a şi pus în păstrare",  exprimînd mulţumiri "...pentru ostenelile ce aţi cercat la lucrările acelor descoperiri, care au adus la lumină multe metaluri ce pînă acum erea necunoscute  acestui Prinţipat".)  
{536} 395 Cinovnicul orînduit cu exportul de vite la schela Călăraşi către Vistierie, despre exportul de seu şi cerviş în perioada 16  septembrie-14 octombrie, numele exportatorilor şi cantitatea exportată (1833, octombrie 31) Cinstitei Vistierii a Prinţipatului Valahii. Cinovnicul orînduit la  schela Călăraşi, raport Cu plecăciune alăturai, pă lîngă plecat raport, listă dă cîtă sumă oca seu i cerviş s-au ecsportuit prin această  schelă, de la 16 trecutului septemvrie şi pînă la 14 ale următorului octomvrie. 1833, octomvrie 31 Secsiia al 3-lea No. 124 Călăraşi Schela  Călăraşi. Listă de cîtă sumă oca seu şi cerviş s-a ecsportarisit (Luna şi zioa; Numele ecsportatorilor şi din ce loc sînt; Seu: burduşe, oca;  Cerviş: burduşe, oca) Pocomnicu Chiriiac din Călăraşi; l-au trecut la Silistră. Căpitan Vanghele din Galaţi; l-a pus într-un caic. Pocomnicu  Chiriiac din Călăraşi; l-a trecut la Silistra. Tănase Gioncoviţi de la Silistra; ipac la Silistra. Teohari sin Ioan din Bucureşti; l-au trecut la Silistra. Pavlu  Curcigiov; la Silistra. Petru Găisan  
{537} 396 Cinovnicul orînduit cu exportul de vite de la schela Cîmpina către Vistierie, despre exportul de seu şi cerviş, pe luna octombrie, numele  exportatorilor şi cantitatea exportată (1833, noiembrie 9) Cinstitii Vistierii a Prinţipatului Valahii. Cinovnicu orînduit cu îngrijirea ecsportaţii schelii Cîmpina  sud Prahova, raport Cu cinste să alătură listă de cîtăţimea seului ecsportuit pă luna lui octomvrie, de la început şi pînă la sfîrşit, cu arătare  de numele neguţătorilor, cîte cîte sumă şi în ce zi au urmat ecsportaţia. Şi, după datorie, nu lipsii cu cinste a raportui Iordache Grecescu 1833,  noemvrie 9 La secţie a 3-ia No. 109 Schela Cîmpinii (Luna; Zioa; Numele ecsportatorilor; Seu:burduşe,schimbele, ocă; Cerviş: burduşe, schimbele, ocă;  Locul unde se scrie în slove suma şi felurimea ce să va ecsportui) Andrei Corbu din Braşov...adică patru ocă seu. Gheorghe Tîrsea din Cernat...adică trei  ocă seu. Vasile Fugaciu din Drstea...adică doă ocă seu. Radu Pană din Cernat...adică doăzeci ocă seu. = adică doăzeci şi noă ocă seu suma  peste tot strînsă Iordache Grecescu  
{538} 397 Cinovnicul orînduit cu exportul de vite la schela Vîrciorova către Vistierie, despre exportul de seu şi cerviş din lunile  septembrie-noiembrie, numele exportatorilor şi cantitatea exportată (1833, decembrie 1) Cinstita Vistierie Prinţipatului Ţării Romîneşti. Cinovnicu schela  Vîrciorova cu ecsportaţia vitelor boi i vaci După supusă datorie aşternînd listă supt no.62 de seuce s-au ecsportuit de la 1-iu dă septemvrie pînă  la sfîrşitul dă noemvrie, pă lîngă acest prea plecat raport, să îndreaptă la cinstita Vistierie, în sumă dă ocă patruzeci şi dooă mii şi  doaoă sute optzeci şi şase ocă, în schimbele trei mii dooă sute optzeci şi noaoă. 1833, dichemvrie 1 Seu ce s-au ecsportarisit de la întîiu de  septemvrie - schela Vîrciorova - pînă la sfîrşitu de noemvrie (Luna şi zioa; Seu: burduşe, schimbele, ocă; Cerviş: burduşe, schimbele,ocă) Grigore  Ţenovici din Cerneţi...schimbele patru şi ocă cinzeci. Nicolae Marcovici şi Costandin Chipa din Craiova...schimbele trei sute şaptezeci şi opt ocă patru mii  opt sute şaisprezece. Nicolae Dumba din Craiova...schimbele şase sute optzeci şi doaoă şi ocă opt mii cinci sute patru. Nicolae Cernătescu din  Craiova...doaoă sute treizeci şi noaoă schimbele şi ocă trei mii una sută doaoă zeci şi noaoă. Nicolae Dumba din Craiova...schimbele opt sute  doaoăsprezece şi ocă noaoă mii patru sute optzeci şi opt. Ene Babadacu din Cerneţi... schimbele doaoă şi ocă treizeci şi doaoă  
{539} Costandin Chipa din Craiova...schimbele şapte sute treizeci şi cinci şi ocă zece mii trei sute patruzeci şi şase. Păun Boiangiu din Baia de  Aramă...schimbele şaptezeci şi una şi ocă noaoă sute şaptezeci şi şapte. Nicolae Dumba din Craiova...schimbele trei sute şaizeci şi şase şi  ocă patrumii noaoă sute patruzeci şi patru. Costandin Nucşoreanu 1833, noemvrie 30  
{540} 398 Însemnare despre importul prin schela Cîineni în zilele 13-19 mai, felul mărfii, cantitatea, preţul unitar şi valoarea totală pe categorii,  numele importatorilor, localitatea unde aceştia locuiesc, localitatea de destinaţie a mărfii importate; extras (1833) Schela Cîineni. Arătarea de felurimea  mărfurilor inportarisite printr-această schelă pe anul 1833 (Luna; Zioa; Felurimea mărfurilor; Cîtăţimea mărfurilor; Preţul acestor mărfuri; Toată  suma preţului acestor mărfuri; Numele celor ce importarisesc marfa; În ce loc sînt hălăduitori; În ce loc zice că duce marfa) - Care cu felurime sticlărie,  şocuri...Gheorghe Totanu cu Neculae Mihăilă, ot Sebeşu de Sus, la Bucureşti. - Coase cu no. 12 şi 17...Chir Gheorghe Constandin, de la Piteşti, la Piteşti. -  Cofer ambalirt în pînză înfăşurat cu no. 2, cutii cu no. 3 cu ceasornice ...Chir Manolache ceasornicaru, de la Bucureşti, să întoarce de la Sibiu, la  Bucureşti. - Pînză ordinalu, coţi, fierărie lucrată, perechi pantofi, coţi postavu...Ioniţă Moţoţonea, de la Craiova, la Craiova. - Iepe...Macarie Popa,  ot Cornăţel, la Mosteşti, sud Ilfov.  
{541} Calească noouă de Viena cu no. 2... D.H. Constandin Pop trimite la Craiova la Vasile Davidu, de la Sibiu, la Craiova, prin Ion Chidu, cărăuş. -  Lădiţă cu o icoană no. 6... A d. chir Crăciun Ioanu. - Bucăţi pînză de saci...A d. Costandin Ghimpa. -Telegari buni, unu armăsar, pălării de  damă de mătăsării, pălării de damă dezbrăcate,...D-lui doftor Spor, de la Bucureşti, la Bucureşti. - Icoane...Vasile Doscanu, ot Vale, la Găujani. -  Perechi pantofi, lămîi, testele curele, praf de puşcă, funţi, topuri hîrtie vînătă, ştreanguri şi căpestre, pălării felurime, pituşci...Bedro  armeanu, de la Rîmnicu, la Rîmnicu.  
{542} 399 Tabel de import şi export prin schela Brăilei, în 1833, pe categorii principale de mărfuri (1833) Importaţia prin schela Brăilii (Felurimea  obiectelor; preţul lor) Bogasierie, marchitănie, cojocărie, adică blănărie de Evropa şi Turchiia, bumbăcărie lucrată şi nelucrată, abagirie dă  Turchia, căvăfie şi curelărie din felurimi, fierărie, arămărie, băcănie, lucruri dă mîncare, obiecturi între manifatură şi între lucruri de  mîncare - precum în alăturatele zece liste să arată anume pentru fieşcare obiect. Ecsportaţia prin schela Brăilii (Felurimea obiectelor; Preţul lor)  Producte, vite şi obiecturi din cele ce scoate acest Prinţipat - precum în alăturata listă să arată, lipscănie, bogasierie dă Turchia, marchitănie dă  Rosia, braşovenie, cojocărie, adică blănărie dă Evropa şi Turchia, bumbăcărie lucrată şi nelucrată, abagirie de Turchia, căvăfie şi  curelărie în felurimi, fierărie lucrată şi nelucrată, arămărie lucrată şi nelucrată, băcănie, lucruri dă mîncare - preţul cumpărătorii  pă loc a feluri dă mărfuri dă Evropa şi Turchia, coprinse în importaţie şi în urmă ecsportarisite prin schela Brăilii.  
{543} 400 Însemnare despre condiţiile în care împrumută Gh. Opran Vistieria cu 150000 galbeni (1833) Condiţiile după care să să facă  împrumutarea de 150 mii galbeni 1. Chir Gheorghe Opran va împrumuta Vistieria Ţării Romîneşti cu 150 mii galbeni împărăteşti şi olandezi,  pentru care toată sumă dă bani să sloboază statul zapise de la 1 iulie 1833, coprinzătoare de suma banilor şi de sorocul în care statul va plăti această  împrumutare, adică: Galbeni 50000 să plătească la 1 iulie 1837; pentru care sumă să vor slobozi zapise cu acest soroc, făcîndu-să 75 zapise: 25 de  cîte 1000 galbeni fieşcare şi 50 de cîte 500. 50000 să să plătească la 1 iulie 1838, făcîndu-să iarăşi 75 zapise: 25 de cîte 1000 galbeni şi  50 dă cîte 500. 50000 să plătească la 1 iulie 1939, făcîndu-să asemenea 75 zapise: 25 de cîte 1000 galbeni fieşcare şi 50 de cîte 500. Zapisile,  înfăţişîndu-să la Vistierie, să vor plăti negreşit sau, avînd prilej Vistieria, va putea plăti şi mai nainte de soroace, dînd de ştire lui chir  Opran pentru suma ce să va înlesni a o plăti, cu 6 luni mai înainte. 2. Pentru toată suma împrumutării de 150 mii galbeni, statul va plăti zece la % pă  fieşcare an, socotind de la 1 iulie 1833 şi să va răspunde la sfîrşitu fieşcăruia semestru în 2 cîştiuri, adică: la 1 ghenar şi a 1 iulie. Iar spre  regularisirea plăţii dobînzilor, să vor slobozi împreună cu zapisile capetale şi zapisile de dobînzi, coprinzînd ale lor soroace de plată şi suma banilor.  3. Toate zapisile de mai sus-arătate ce va slobozi statul să vor face după un formal ce să va închipui şi cu număr de la unul şi pînă la cel din  urmă. 4. Această operaţie, fiind supusă la cheltueli cu ducerea banilor şi altele neapărate, de aceea statul va plăti la suma banilor împrumutaţi cîte o  jumătate la suta de galbeni, drept cheltuială lui chir Opran, iar la transportarea banilor în Prinţipat, făcînd trebuinţă, va da şi stăpînirea din parte-i  ajutorul putincios de convoiu. 5. Împrumutarea aceştii de mai sus-pomenite sumi de 150000 galbeni să vor număra în priimirea Vistierii la soroacele  următoare, adică: 20000 galbeni număraţi de la martie, 50000 să vor număra pînă la 30 iunie 1833, 30000 pînă la 30 iulie 1833, 50000 să vor  număra pînă la 30 septemvrie 1833  
{544} Şi cu acest chip să să înplinească una sută cincizeci mii galbeni. Iar zapisile să vor slobozi la fieşcare priimire, potrivite cu sumele ce să  vor număra rînduri-rînduri în Vistierie şi întocmai după chipul ce să coprinde în articulul 1 şi al 2-lea de mai sus-arătate. 401 Logofătul  P. Baligoiu către ocîrmuirea judeţului Saac, despre cercetarea pe care urma s-o facă la moşia Slănic, stăpînire a mănăstirii Colţea, asupra  neînţelegerilor dintre clăcaşi şi arendaş, despre răzvrătirea clăcaşilor şi fuga arendaşului, despre înţelegerea stabilită cu moşnenii  groşani (1834, februarie 24) Cinstitii ocîrmuiri a acestui judeţ Saac. Petcu Baligoiu, logofăt Porunca cinstitei ocîrmuiri, de supt no. 5236, însoţită cu copiia  du pe jălba dată cinstitului Sfat administrativ de dumnealui biv Vel clucer Nicolae Trăznea, epitrop spitalului Sfintii mănăstiri Colţea, în pricina  clăcaşilor du pe moşiia Slănic a pomenitii mănăstiri şi dupe porunca cinstitii Mari dvornicii, trimisă cinstitii ocîrmuiri supt no. 6751, cu supunere  priimindu-oă, am înţeles cele coprinzătoare, prin care mă orîndueşte ca să merg în faţa locului, unde: Mai întîi. Înţelegîndu-mă cu  dumnealor boerii cămăraşi ai ocnii Slănic, după otnăşăniia cinstitii ocîrmuiri ce li s-au trimes cu no. 5235, i cu vechil dumnealui clucerului, să  cercetez mai în 1-iu pentru drepturile adeturilor moşii şi care dintr-acei clăcaşinu să vor fi supus dupe proect la acele cu drept către proprietaru moşii,  prin dumnealor cămăraşi, după socoteala fieşcăruia, să se despăgubească spitalu. 2-lea. Să cercetez şi pentru hrăpirile ce prin jalbă să  arată că de sine-şi clăcaşii au făcut şi fac drepturile proprietariceşti şi potrivit cu coprinderea proectului să se facă şi la aceasta îndestulare  cuviincioasă, fără a se mai arăta vreo nemulţumire din partea spitalului. Următor fiind cinstitii porunci, îndată sculîndu-mă, am mers în faţa  locului unde, strîngînd pe toţi clăcaşii după moşiia Slănic, faţă fiind şi vechilul Sfintii mănăstiri Colţea i arendaşul aceştii moşii,  le-am cetit mai întîi atît jalba dată de către dumnealui clucerul Trăznea epitropu, cît şi coprinderea poruncii cinstitii ocîrmuiri pentru drepturile  moşii ce are să ia spitalu, după Organicescu Regulament. Şi cu un cuvînt toţi într-o glăsuire fiind, zicînd că nu dau un ban măcar, cu cuvînt  că n-au avut obicei, fără de numai cîte o găină de fieşcare pe tot anu şi mai vîrtos că nu-şi au deajuns locurile hotărîte prin pravile, ci  încă, cu zurbalîc sărind (aflîndu-să strînşi ca peste 200 nume, în curtea unui Steriie Fleică băcanu, unde şi eu mă aflam în gazdă la  conac) asupra vechilului mănăstirii Colţea, Petre postelnicelu, cu cuvînt că el este pricina aceştii cereri, neascultînd nici socotind de regulament.  
{545} Numitul îngrojindu-să de a lor obrăznicie, şi apoi invitîndu-să, au năvălit în casă la acest conac, unde eu mă aflam. Şi,  încuind uşa cu zăvoru, a(u) dat năvală cu bolovani de piiatră ca să spargă uşa, cunoscîndu-să de mai zurbagii cei mai jos însemnaţi. Şi  proftacsinddumnealor boeri cămăraşi cu vătaşi ai ocnii, i-au izgonit. Numitul împotrivă n-au vorbit nimic, ci cu cuvinte dulci ajutîndu-i din toate,  spre folosu lor; şi înţelegere n-au avut, încă mai zicînd şi pornindu-să şi unii dintrînşii, ca să-i dărîme casa, făcîndu-să  întocmai ca nişte stăpîni moşii. Iar arendaşu aceştii moşii, spăimîntîndu-să de groaznica lor pornire, au fugit şi din ochi nu l-am mai  văzut. De aceea, eu, plecatul slugă, neputînd face nici o urmare, nu lipsii a face cunoscut cinstitii cîrmuiri şi a să face punere la cale prin alte mijloace, căci  într-alt chip nu să poate face îndestulare de dreptu Sfintii mănăstiri Colţii. Iar pentru hrăpirile ce au făcut de la al 5-lea parte de moşiie, ce să  numeşte a Anghelii, care prin zapis o dă daniie încă de la leat 1768 spitalului mănăstirii Colţea de către unii din alăturea moşneni - ce să numesc  Groşani, ce le zice şi Pleşăşti - cunoscîndu-să singuri vinovaţi pentru această hrăpire, au dat zapis cu mulţumire şi învoire cu vechilu  mănăstirii a deosibi această parte de moşiie, cu cîţi clăcaşi să va cuveni, cum şi de celelante toate prin hotarnic orînduit şi să rămîi pe  seama mănăstirii. Iar pentru venitul ce au luat ei pînă acum du pe această parte de moşiie, hotărîndu-să şi legîndu-să dupe cum să va  chibzui de către cinstita ocîrmuire. De care, pentru amîndooă aceste pricini, nu lipsesc a face cunoscut. Petcu Baligoiu Scos în orighinal, Sluger C., secretaru 1834,  fevruarie 24 Nume. Gheorghe Manea, Savu Manea, Niţă Bairactar, Dragomir Meşteru, Vasile Boboc, Sterie David, Gheorghe Goicea, Solomon Lungu, Dumitru  Băjenaru măglaş. 402 Petre postelnicelu către epistatu moşiei Slănic, despre răzvrătirea locuitorilor slăniceni care stau pe moşia Slănic, despre  înverşunarea locuitorilor, despre modul cum s-a salvat de a nu fi omorît (1834, februarie 28) Cu plecăciuni mă închin dumitale, Cocoane Costache, de alte  acum nu avusăi a mai înştiinţa dumitale, dăcît te rog, cît vei putea mai în grab să proftacseşti cu scrisori la Bucureşti către cinstita epitropiie a  Sfintei mănăstiri Colţii, în spre a chibzui oricum va şti, ca să-m scape viaţa de la moarte. Că, viind orînduitu cinstitii  
{546} ocîrmuiri aici după porunca ce avea, cum şi jalba cinstitii epitropii ce o didese către cinstitul Sfat administrativ, ca să facă cercetare atît la  cutrupirile ce făcuse şi fac Groşanii pentru a cincea parte Angheli, unde am şi făcut, şi s-au cam supărat moşnenii, dar şi-au cunoscut ei greşala  lor, au dat în scris cum că, viind hotarnic alegător, va deosebi a cincea parte dă moşiie Angheli. La care, strîngîndu-i şi pă lăcuitorii slăniceni ce  şed pă moşiia Slănicului La Steriie Fleică, fiind(că) acolo ierea în gazdă logofătu Petcu orînduitu, unde le-au şi citit şi poruncile, fiind peste  300 dă oameni, şi numai, au început toţi cu o glăsuire strigînd şi zberînd ca leii, zicînd că nu numai că nu dau nici o para, ci şi să mă omoare  pă mine şi pă dumneata şi să ne dărîme casele, fiindcă noi sîntem pricina dă-i vindem pă dînşii şi copiii lor. Ieu fiind acolea, nu că am  zis cevaşi, nici dă bine nici dă rău, ci odată au năvălit asupra mea cu bolovani dă piatră şi cu ciocanele lor şi, scăpînd din mîinile lor, am  intrat drept în casa lui Steriie şi am încuiat uşa. Şi au început a sparge uşa cu pietri şi cu ciocanele ca să mă scoaţă din casă, ca să mă  omoare. Şi norocire că au proftacsit cămăraşu Tache cu vătaşi i popa Vuţu şi alţi oameni mulţi i logofăt Frîncu, fiind cu d. logofăt Petcu,  şi i-au mai astîmpărat. Iar ei sînt juraţi unu de altu să mă prinză să mă omoare. Iar dumnealui coconu Ştefanache şi-au tras mîna de la  dînşii: nu-i mai supără, nici că le-au zis cevaşi pentru aceasta, fiindu-i frică să nu să ridice toţi. Şi au căzut tot focul lor pă mine auzind  că sînt şi vechil mînăstirii. Logofătu Petcu au plecat, cu care erea să mă duc şi eu să arăt cinstitii ocîrmuiri, dar am socotit să arăt dumitale  mai întîi, fiindcă eu nu am vechilimea de la epitropiia Colţii, ci numai de la dumneata. De aceea, mă rog dumitale, nu zăbovi, ca să-mi pierzi viiaţa. Ci,  oricum vei socoti, fă cunoscut stăpînirii de ai temei, căci eu m-am încrezut pă vechilimeaoa dumitale, cu care am şi stătut. Şi o văz că, după a  lor porniri şi zurbalîc întru nimic mă omoară. Apoi, o fi cu păcat să mă laşi să mă prăpădească. Dumneata cînd vei veni aici, să mă  înştiinţezi de la Ploeşti, ca să ştiu ce să scriu pentru dînşii, fiindcă sînt hotărîţi să te omoare, fărîmîndu-ţi şi casele.  Cocoane, vei auzi prin alţi. Asemenea şi eu am pătimit. Ci, te las să judeci: şi muierile şi copii sînt porniţi asupră-mi. Ci, cu Duhul Sfînt te va  lumina, că eu mort sînt şi mai mult nu zic. Al dumitale plecat slugă, Petre, postelnicelu 1834, fevruarie 28  
{547} 403 Vistieria către Vornicia Capitalei, cere a se aduce la cunoştinţa publicului măsura luată de a se lăsa liber la export grîul, meiul, porumbul,  orzul şi ovăzul (1834, martie 5) Vistieria Prinţipatului Valahii Secţia 3-a Anul 1834, martie 5 No. 252 Bucureşti Cinstitii Vornicii a politii Bucureşti Potrivit  cu ofisul d. deplin-înputernicit Prezedent al Divanurilor, cu no. 57, să face cunoscut că ecsportaţia productelor de grîu, mei, porumb, orz şi ovăz este  slobodă şi pă curgătorul an 1834, afară însă că, dacă noul seceriş nu va fi cu înbilşugare şi va amerinţa lipsă, atunci să va luoa măsuri  cuviincioase spre a nu cerca consomaţia din lăuntru neajungere. Plata ecsportaţii este potrivită după taxa hotărîtă şi obştită prin publicaţiile anului  trecut 1833, socotit pă chila ţării de ocă patru sute şi să vor ecsportarisi tot prin puncturile pă la care s-au ecsportarisit în anul trecut. Cinstita Vorniciie  îndată va publicui aceasta prin cinovnicii săi, spre ştiinţa obştii. Şi dă urmare va avea Vistieria răspuns. Marele vistier, Alecsandru Nenci(ulescu) Drept  şeful secsii, D. Merişescu 404 Epistatul moşiei Slănic către epitropia spitalului Colţea, despre răzvrătirea locuitorilor slăniceni şi a moşnenilor  groşani împotriva orînduitului ocîrmuirii, pentru cercetarea unor cotropiri şi alegeri de hotare (1834, martie 9) Către cinstita epitropie a spitalului Colţii, de la  epistatu moşii Slănicu Cu cinste arăt cinstitii epitropii că, după porunca cinstitii epitropii ce mi s-au dat înpreună şi cu vechilemea în pricina alegerii  din a 5 parte  
{548} moşii Groşanii Angheliu, unde viind şi orînduitul din partea cinstitii ocîrmuiri, cu jalba cinstitii epitropii, întărită şi de cătră  cinstitul Sfat administrativ, ca să facă cercetare la cotropirile ce sînt înnecate de către moşnenii groşani, unde vrînd a pune în lucrare această alegere,  au şi dat în scris orînduitului că, viind hotarnic alegător, vor fi mulţumiţi a deosăbi a 5 parte de moşiie a Angheliu, care este dată danie la spital,  faţă fiindorînduitul cinstitii ocîrmuiri, unde adunaţi fiind şi lăcuitorii slăniceni cu moşnenii groşani cărora, cetindu-li-să poruncile, toţi  deodată au înălţat mare glăsuire cu vorbe de zurbalîc, pornindu-să învăpăiaţi asupra orînduitului vechil din parte-m, pă carele şi  luîndu-l în goană, au scăpatîntr-o casă. Şi încuind uşa, au năvălit spărgînd uşa cu pietri şi ciocane, ca scoţîndu-l, hotărît  să-l omoare. În care zgomot, norocirea l-au ajutat de au întîmpinat venirea unuia din boerii cămăraşi, scăpîndu-l pînă acum cu viaţă,  juraţi fiind unul pe altul, ca nu numai pă numitul să-l omoare, şi să-i dărapene casa, dar şi mie asemenea sînt hotărîţi să-mi facă   (cînd mă vor dobîndi). Ci spre încredinţarea cinstitei epitropii, alătur şi copie întocmai din care va lua cinstita epitropie curată ştiinţă. Şi cu  plecăciune mă rog, ca un lucru de primejdie ce este, fără întîrziere să să facă cuviincioasa punere la cale spre întîmpinarea aceştii răutăţi,  căci eu aflîndu-mă cu depărtare precum este ştiut, teamă îm este a nu pătimi familiia ce o am în Slănic. Şi iar fierbinte mă rog să să  înnainteze fără pierdere de vreme. C. Apost., epistatu moşii Slănic 1834, martie 9 Craiova Pentru întocmai copie, Sluger Georoceanu, logofătu spitalului 405  Departamentul vistieriei aduce la cunoştinţă că mieii, caprele, iezii şi ţapii sînt interzişi la export (1834, aprilie 13) Publicaţie Vistieria Prinţipatului  Valahiei Cu toate că încă de la începutul anului trecut 1833, cum şi la 19 ghenar (al) leatului următor s-au publicuit, puindu-să şi pă Buletin, că  
{549} mieii, caprele, ezii şi ţapii nu sînt slobozi a să scoate peste graniţile Prinţipatului, supt orice numire, dar, ca să nu rămîe la nimeni nici un  fel de pricinuire, că nu au ştiut aceasta din vreme şi într-acest an, de aceea, şi acum să face dă iznoavă la toţi ştiut că: mieii, caprele, ezii şi  ţapii cu nici un fel de cuvînt nu sînt slobozi a să ecsporta peste graniţile Prinţipatului. Care aceasta şi acum să face dă iznoavă întocmai cunoscut.  Marele vistier, Alecsandru Nenciulescu Şeful secsii, Grigore Madruzoglu Anul 1834, aprilie 13 Secsia 3-lea No. 601 Bucureşti 406 Departamentul vistieriei către  Agie, despre măsura hotărîtă ca primirea şi darea galbenilor să se facă numai cu piatra Vistieriei, despre trimiterea a 51 pietre pentru a fi distribuite la  negustori şi zarafi, despre pedepsele care vor fi aplicate falsificatorilor de monedă (1834, iunie 21) Departamentul vistierii Prinţipatului Valahii Anul 1834, iunie 21 No.  2012 Secsia 2-a Cinstitii Agii a politii Bucureşti Sfatul administrativ ecstraordinar luînd în băgare de seamă că mulţi din sarafi, neguţători şi alţi  speculanţi du prin oraşe, tîrguri şi sate, cari văzînd că priimirea Vistierii este mărginită a fi numai în galbeni olandezi, înpărăteşti şi în  sfanţihi, au găsit părlej a întrebuinţa pentru al lor folos felurimi de cumpene, nepotrivite la dram - făcînd adică priimirea lor cu blangul greu la  cumpănă peste măsură, iar darea din parte-le cu pasirul foarte uşor - şi că unii au îndrăznit a şi tăia înprejur şi a-i pune în apă tare,  pricinuind cu aceasta însemnată pagubă înpiedecare obştii, s-au hotărît la 22 mai, anul următor, ca priimirea şi darea galbenilor de acum înainte  să să facă de obşte cu piatra Vistierii, socotită pe temeiu ca una sută galbeni să tragă una sută opt dramuri şi treizeci  
{550} grane întocmai. Şi asemenea pietre, care sînt pecetluite cu pecetia Sfatului, să să trimiţă la toate părţile ocîrmuitoare, cu plată în  socoteala acelora. Pe acest temei să trimite şi la cinstita Agie 51 pietre şi totodată este poftită ca să dea în cunoştinţa publicului că vericine să va  dovedi că micşorează sau măreşte această piatră pecetluită, spre al lui în parte folos sau că face priimire şi dare cu alte pietre mai mari sau mai mici  decît aceste ce s-au hotărît a stăpînirii, ori că taie galbeni înprejur şi-i micşorează la dram cu punere în apă tare şi cu alte  meşteşuguri, atunci, unul ca acela, vericine va fi, fără osibire, să va da în judecată cremenalicească, spre a să osîndi după povăţuirea pravililor  întocmite pentru calpuzani, adăogîndu-să şi aceasta că cel ce să va prinde tăind şi micşorînd galbenii, să i să ia controband ori cîţi  galbeni să vor afla asupra faptului. Iar dacă să va dovedi vreunul în vreo faptă din acestea, pe deoparte să să puie în lucrare cele ce să mărginesc, iar pe  de alta să să încunoştinţeze şi Vistieria cu toată desluşirea. Din aceste pietre, una va fi pentru canţelaria cinstitii Agii, iar celelalte cincizeci să vor  înpărţi la neguţătorii cei de frunte şi la toţi zarafii. Şi dacă vor mai face trebuinţă şi de altele, să vor cere de la Vistierie de către cinstita Agie,  însemnînd şi cîte, ca să-i trimiţă. Plata unei pietre este parale patruzeci; peste tot fac lei cincizeci şi unul, 51, pe cari îi va trimite cinstita Agiie  fără întîrziere. Iar de priimire şi urmare să să întoarcă răspuns. Alecsandru Nenciulescu Şefu Secsii, Al. Serghiadis 407 Ocîrmuitorul judeţului  Dîmboviţa către Vornicia trebilor din lăuntru, despre descoperirea unor zăcăminte de cărbune în satul Doiceşti; rezoluţia Departamentului trebilor din  lăuntru (1834, iulie 2) Cinstitului Depertament al dvornicii din lăuntru, Ocîrmuitorului judeţului Dîmboviţa Dumnealui doctorul ocrugului al 3-lea  dintr-acel judeţ, preumblîndu-se prin satele judeţului după trebuinţele atinse de îndatoririle puse asupră-i, au găsit la satul Doiceşti, moşiia  dumnealui stolnic Scarlat Prejbeanul, pă apa Ialomiţii, pă unde mai înnainte curgea apa, cărbune al pămîntului, din care, spre vedere au trimis otcîrmuirii  puţin. De aceea, şi eu îl trimisei spre probă cinstitii Mari dvornicii. Otcîrmuitor, C, Creţeanu 1834, iulie 2 Secsia 3-lea, masa 1-iu No. 3625 Pomojnic,  Hristodorescu (Rezoluţia Departamentului treburilor din lăuntru:) Să să dea în cunoştinţa Vistierii, trimiţîndu-i-să şi proba ca potrivit cu art.  178 din Regulamentu Organic, să facă dîn parte-i cuviincioasa punere la cale. M. Cornescu (1834), iulie 7 408 Departamentul vistieriei aduce la cunoştinţă  că cerealele sînt interzise la export pe timp de şase luni; că orice încercare de export va fi considerată contrabandă, că orice import de cereale pentru  consumul intern este scutit de taxe vamale pe timp de şase luni (1834, iulie 16) Publicaţie Fiindcă recolta timpului dă estimp, din pricina marii seceti ce au urmat,  ieste foarte nenorocită şi amerinţează lipsă la consomaţiia din lăuntru Prinţipatului şi ieste dă neapărată trebuinţă a să popri ecsportaţiia  productelor, socotită de la 1 avgust viitor, de aceea, să face ştiut la toţi: 1-iu. Că de la 1-iu a viitorului avgust, cu curgător leat 1834, pă temeiul  jurnalului Sfatului administrativ, încheiat astăzi la 16 iulie, leat uurmător 1834, să popreşte cu totu ecsportaţiia grîului, meiului, porumbului şi a orzului,  ovăzului, pă o curgere dă şase luni, cînd atunci să va publicui iarăşi de obşte măsurile ce să vor hotărî, după trebuinţa ce să va  cunoaşte potrivit cu împrejurările vremii. Şi, vericine va îndrăzni a face ecsportaţiie de asemenea producte prin orice parte de loc în tot  
{552} ocolul Valahii, să va face controbant acele producte: jumătate pă seama doveditorului şi jumătate pă seama stăpînirii. 2-lea. Oricîte  asemenea producte să vor afla înmagaziete în portu Brăila, propriitarii acelor producte sînt slobozi a le ecsporta pînă la arătatul soroc, apoi nu vor mai fi  slobode a ieşi. 3-lea. Oricine, din verice parte de loc din striinătate, vor voi să aducă în Prinţipat porumb, mei orz şi ovăz, va fi slobozi a le emportarisi,  pentru consumaţii, însă numai cea din lăuntru Prinţipatului, fără nici o plată de vamă, urmîndu-să aceasta pînă la 1 fevruarie, cu leat 1835,  cînd iarăşi cu dooă luni înnainte să va face şi pentru aceasta punere la cale şi să va publicui dă obşte. Marele vistier, Alecsandru Nenciulescu Şefu  secsii, Grigore Madruzoglu Anul 1834, iulie 16. Bucureşti Secsia 3-lea No. 975 409 Vornicia treburilor din lăuntru către ocîrmuitorii judeţelor de munte, despre  însărcinarea dată de Domnitor mineralogilor Vanzinen şi Love, porunceşte de a li se înlesni misiunea (1834, august 1) Porunci deşchisă Fiindcă din  porunca Mării Sale Domnului aceştii ţări, Alecsandru Ghica Vv., s-au orînduit d.d. Vanzinen şi Love, mineralogi, ca să să preumble prin toţi munţii  acestui Prinţipat şi să prescrie orice fel de metaluri să vor afla în părţile locului, drept aceea, din poruncă să scrie tuturor otcîrmuirilor dă prin  judeţile din partea muntelui şi să porunceşte şi tuturor supt-otcîrmuitorilor du prin plăşi ca, la orice întîmplare di trebuinţă, să le  înleznească desăvîrşirea însărcinării ce este pusă asupră-le, făcîndu-să urmare şi după deosebitele porunci ce s-au dat către  fieşcare otcîrmuire. 1834, avgust 1  
{553} 410 Tabel de toţi birnicii din Bucureşti supuşi la capitaţie; rezumat (1834, august 4) (Plasa Tîrgului; Plasa Broşteni; Plasa Mogoşoaei; Plasa  Tîrgului de Afară; Plasa Gorgani; Total) Birnici cu familii; Calfe; Ucenici "în vîrstă"; Băjenari de 3 ani; "Scutiţi pentru militari"; Văduve; "Nevolnici". 411  Departamentul din lăuntru către Vornicia Capitalei, cere a se aduce la cunoştinţa tuturora măsura luată de a se lăsa liberă şi scutită de orice avaet  meseria măcelăriilor, condiţiile privind preţul de vînzare al cărnii, la care trebuie să se oblige fiecare măcelar (1834, august 7) Depertamentul pricinilor din  lăuntru, cinstitii Dvornicii a politii Pă temeiul jurnalului încheiat de către Sfatul administrativ ecstraordinar la 30 ale trecutului iulie, să scriie acei cinstite  Dvornicii ca, îndată după priimirea aceştiia, numaidecît să publicarisească prin supt-ocîrmuitorii plăşilor politii, în tot coprinsul oraşului, că  slobod este vericare măcar, fără de a da cel mai mic havaet, supt nici un fel de numire  
{553} a să îndeletnici în meseriia măcelăriilor, cu a ţinea, adică, un scaun sau mai multe, spre îndestularea hălăduitorilor de aici; supt  condiţie, însă, a să arăta prin înscris adresarisire către Sfatul administrativ cu asemenea cerere, însemnînd totodată şi preţul cu care îi va da  mîna a priimi să vînză ocaoa de carne, da vacă şi de oaie, pă un an întreg, socotindu-săpînă la 1 iulie leat viitor, după un preţ hotărît de  acum. Ca, cu acet mijloc, lipsind facerea cişniurilor la fieşca dooă luni, precum şi avansul sau scăzămîntul ce s-ar putea întîmpina la fieşcare  dintr-aceste sorociri asupra preţului vînzării cărnii, să poată totdeodată a-şi face acela, atît socoteala, cît şi pregătirea cu asigurare pă un  asemenea soroc. Şi nişte asemenea doritori să să arate aici, la Sfatul administrativ, pînă la 20 ale următorului avgust (căci în urmă nu vor mai putea fi  priimiţi), îndatorindu-să a ţinea arătatul scaun sau mai multe pă un an întreg, precum s-au zis, dînd pentru aceasta şi vrednică chezăşiie. Iar  de priimirea aceştia şi de urmare întocmai, să aşteaptă în grab răspuns. Mih. Cornescu Ioan Manu 1834, avgust 7 Secsia I-iu, masa I-iu 412  Stărostia corporaţiei de olari, fierari şi cherestegii către Vornicia Capitalei, cere a se hotărî cît are să se scadă din preţ pentru fiecare grăunte lipsă  la un galben (1834, august 8) Către cinstita Dvornicie a politii. Starostia corporaţii olari, herari şi cherestegii După glăsuirea porunci ce mi s-au făcut  cunoscut cu no. 1081, pentru priimirea galbenilor olandezi şi înpărăteşti într-această corporaţie: să să priimească cu piatra cinstitului Sfat  adminsitrativ, cum şi tot alişverişul să să facă fără cîtuşi dă puţină abatere; la care, întocmai am fost următori. Acum fiindcă unii din  oameni sirmani şi scăpătaţi cum şi văduve sărmane ce voesc a tîrgui cîte cevaşi din corporaţie avînd cîte un galben mai  
{555} lipsă din piatra cinstitului Sfat administrativ, neştiind cu ce preţ să să priimească fieşcare grad, fiindcă din asemenea nepriimire să  pricinueşte mare şi simţitoare pagubă, la nealişverişul corporaţii, pentru care, plecat roagă cinstita Dvornicie a da cuviincioasă dezlegare către  această corporaţie, cu ce preţu să să priimească fieşcare grad, ca şi ieu să le fac cunoscut fieşcăruia. Crăciun Gheorghe, starostea 1834, avgust 8  După orighinal 413 Departamentul vistieriei către ocîrmuirea judeţului Mehedinţi, trimite 50 pietre de cumpănă pentru galbenii împărăteşti şi  olandezi (1834, august 27) Vistieria, ocîrmuirii judeţului Mehedinţi După cererea acei ocîrmuiri, prin raport cu no. 5004, Vistieria trimite pă lîngă aceasta  cincizeci pietri pentru drămuitul galbenilor înpărăteşti şi olandezi, de a cărora priimire, vă întoarce la Vistieriie plata lor: lei şaizeci şi doi şi  parale dooăzeci, adică cîte parale cincizeci piatra. Adaosul însă de zece parale le fieşcare dîn cît au fost celelante este că dumnealui Procopie Dimitriu  sarafu - cel ce are aiarul cu care să aiarladiseaşte aceste pietre - au provalisit,că acest aiar fiind numai pentru drămuit berlianturi, s-au stricat şi, trebuind a să  drege, urmează cheltuială, pentru care şi pretinderiseşte aceste cîte zece parale. 1834, avgust 27 No. 2353  
{556} 414 Alex. Ghica Vv. porunceşte ca Sfatul administrativ să aducă la cunoştinţa obştei că rubla are tot cursul de 10 lei şi 20 parale şi să  ia măsuri ca galbenii şi sfanţihii să se schinbe numai la cursul stabilit (1834, septembrie 2) Copiie după porunca Mării Sale Prea Înălţatului nostru Domn  Alecsandru Dimitrie Ghica Vvd. către Sfatul administrativ, supt no. 51, anul 1834, septemvrie 2 Cursul monedii acestui Prinţipat s-au statornicit din vremea  oblăduirii fostului deplin-înputernicit Prezedent al Divanurilor Exelenţii Sale ghinăralului graf Palin, hotărîndu-să după analoghiia celui de atunci  preţ al monedii turceşti cursul galbenilor olandezi sau înpărăteşti la lei 31 parale 20, sfanţihu la lei 2, parale 10 şi al rublelor roseşti la lei 10, parale 20.  Această măsură s-au păzit pînă la sfîrşitul otcîrmuirii roseşti şi urmează a să păzi nestrămutată şi pă viitorime, pe temeiul prea  înălţatului hatişerif ce ni s-au dat, prin care să să întărească toate măsurile şi legiuirile ce s-au făcut în curgerea otcîrmuirii roseşti.  Acum, însă, luînd ştiinţă Domnia Mea că rubla s-ar fi urcat la preţ de lei 11 parale 10, poruncim Sfatului să facă publicaţie în toate oraşele,  tîrgurile şi satele că această monedă să nu fiie primită decît cu preţ de lei 10 parale 20, după analoghiia hotărîtului curs al galbenului olandez de  lei 31 parale 20, sau trei ruble, aflîndu-să cu cea mai neadormită privighere şi pentru galbeni i sfanţihi, ca să să urmeze cursul lor fără de nici o  schimbare sau adăogire peste ceea ce s-au statornicit în vremelniceasca otcîrmuire rosească. Alecsandru Ghica Vvd. Secretarul statului, Gheorghe Bibescu  Întocmai după orighinal, Iorgu Miuleţ  
{557} 415 Alex. Ghica Vv. porunceşte ca Sfatul administrativ să ia măsuri severe la toate punctele de frontieră, pentru a se opri aducerea în ţară de  monedă măruntă (1834, septembrie 10) Copiie după porunca Mării Sale lui Vodă Alecsandru Dimitrie Ghica, de la 10 septembrie, cu leat 1834, supt no. 59,  către Sfatul administrativ Luînd Domnia Mea ştiinţă că suma paralelor ce astăzi să află în Prinţipat este cu mult mai mare peste cît cere  trebuinţa alişverişului din toate zilile şi că unii din speculanţi, pentru al lor în parte folos, s-au pornit acum a aduce în ţară o mulţime de această  monedă măruntă cu care pricinuieşte mai mult înpiedicare decît înlesnire la alişverişuri, poruncim ca, fără cea mai mică zăbavă, să să  dea straşnice porunci pe la toate puncturile graniţilor Dunării, ca să se poprească intrarea acei monede ce să aduce de către asemenea speculanţi.  Totdeodată, să vor da porunci straşnice şi către ocîrmuirile judeţelor din toată ţara, spre a publicui de obşte către toţi lăcuitorii, ca la ale lor  în parte alişverişuri şi vînzări să nu priimească parale mărunte mai mult de doi sau trei lei, pă cît adică va cere neapărata trebuinţă la  schimbarea monedelor. Alecsandru Ghica Vvd. Secretarul statului, Gh. Bibescu Întocmit după orighinal, Ioan Manu 416 Alex. Vilara către Alex. Ghica Vv., despre  silinţele pe care le-a depus să construiască la Giurgiu din materiale romîneşti corabia sa, despre dorinţa pe care o are ca cel dintîi drum al corăbiei sub  pavilion romînesc să fie făcut la Constantinopol; cere să i se aprobe în mod excepţional, nu pentru vreun folos al său, ci  
{558} pentru a se începe comerţul direct cu Turcia, să o încarce numai cu grîu; rezoluţia Domnitorului (1834, septembrie 10) Prea Innălţate  Doamne, Pă cînd Înnălţimea Voastră vă străduiaţi în Constantinopol pentru statornicirea înbunătăţirilor acestui pămînt, aducînd  pîntre altele într-o dăsăvîrşire nesocotită şi întinderea comerţului său, atunci eu, sluga Mării Voastre, ca dintr-o prevedere însuflaţi din  încredinţarea obştii asupra nemărginitei bunevoinţi ce aveţi pentru fericirea tutulor, pregăteam corabia ce am clădit din materialuri rumîneşti pă  malul Dunării, lîngă oraşul Giurgiu. Această corabie acum, cu blagoslovenia Înnălţimii Voastre, s-au aruncat în apa Dunării, să  dăsăvîrşaşte din toate trebuincioasele, să înpodobeşte şi cu bandiera cea privileghiată, hărăzită rumînilor prin făcătoarele dă bine  mijlociri ale Mării Voastre şi, în puţine zile, va fi în stare ca să facă şi o plutire pă mare. Aş dori, cea dintîi călătorie să-i fie în  Ţarigrad ca să să vază prin faptă rezultatul stăruirei şi cererii Înnălţimii Voastre. Aş dori către aceasta pentru întîiaş dată să o  încarc numai cu grîu, nu privind la vreun folos, căci, asemănat cu preţurile grîului ce sînt acum în ţară, poci zice că din a sa vînzare în  Constantinopol abia să să acopere cheltuelele şi să mai rămîie un foarte puţin folos; dar numai ca să încep comerţul nostru d-a dreptul cu acea  capitală dintr-acest blagoslovit rod al Valahii. Aceasta însă fiind acum poprit după măsurile ce s-au luat dă stăpînire potrivit cu trebuinţele  ţării, rog plecat pă Înnălţimea Voastră ca, daca să poate face o ecsepsie pentru întîia corabie ce să vede în ţară, să binevoiţi, Prea  Înnălţate Doamne, a porunci ca să mi să dea trebuincioasele porunci dă slobozenie pînă la 300 chile mari, dă care mă încredinţează căpitanul  că este încăpător acest vas. Al Înnălţimii Voastre prea plecat slugă, Hatman A. Vilara (Rezoluţia Domnitorului:) În chibzuirea Sfatului administrativ  ecstraordinar, cu desluşire că eşirea în mare a aceştii corăbii rumîneşti este de mare folos statului, căci îndată s-ar şi înfiinţa şi s-ar  întemeia pentru totdeauna privileghiul marinei comerţială a Valahii, şi de aceea, luîndu-să numai în băgare de seamă ca cîtăţimea grîului ce  ar ecsportarisi Marele vist. Villara, să nu aducă lipsă în Prinţipat, dau voie a să face pă seama sa osăbire şi a îi să da voie de ecsportaţie.  
{559} 417 Înscris dat Sfatului orăşenesc din Bucureşti de către "Fredelig Gaer", prin care acesta se obligă să repare zece mori cu cai; anexa  cheltuielilor de reparaţii (1834, septembrie 25) Copiie Prin acest înscris al mieu ce-l dau la cinstitul Sfat oroşănesc din Bucureşti, încredinţez că, din  înnaltă poruncă a Mării Sale lui Vodă, m-am însărcinat a drege zece mori de cai ce să află pe la locurile de mai jos însemnate - cu toate cele  trebuincioase de la mine - şi a le aduce în stare ca pe vreme de doozeci şi patru ceasuri să macine fieşicare moară ocă trei sute cincizeci grîu. Şi să mi  să plătească lei doosprezece mii, iar alt nimic; însă zece mii pentru cheltuiala lemnării şi altor trebuincioase la lucrarea lor, iar dooă mii pentru plata  ostenelii mele. Din care bani, am şi priimit acum înnainte lei şase mii, iar ceilanţi am să-i priimesc după săvîrşirea lor. Şi mă făgăduesc ca  în soroc de şase săptămîni să le dau pe toate gata, în starea numită mai sus, spre întrebuinţare. Iar la din înpotrivă urmare, am să fiu  răspunzător întru toate. Şi spre încredinţare, am iscălit. Iscălit, Fredelig Gaer Anul 1834, luna septemvrie 25 Potrivit cu orighinalul, Iorgu Mihuleţ Morile  Mănăstirea Sfintii Ecaterini, Radu Vodă, Sfîntul Spiridon-Nou, Sfîntul Ioan-Vechi, Sfîntul Gheorghe-Nou, Sărindarul, Tot Sfîntul  Gheorghe-Nou, Şerban Vodă, Mihai Vodă, Stavropoleos = 10, adică zece mori  
{560} (Anexă: Evaluarea preţului reparaţiilor la morile mănăstirilor mai sus arătate - traducere din franceză) 418 Departamentul din lăuntru  către Agie, cere a se pune în vedere fiecărui "casnic proprietar" din Capitală de a avea cîte o rîşniţă, întrucît măcinişul la mori poate înceta  curînd (1834, octombrie 12)  
{561} Depertamentul pricinilor din lăuntru, cinstitei Agii Fiindcă au secatcu totul multe rîuri şi ape şi să bănuieşte din acestea, cu prilejul  neobişnuitului frig ce au început de vreo cîteva zile, în urma unei îndălungate secete ce au urmat, precurmarea cu totul a măcinişului bucatelor, acest  Depertament, dorind a să rădica orice înpiedecare ar putea să să întîmple (ferească Dumnezeu) pentru îndăstularea Capitalii, grăbeşte a scrie  printr-aceasta cinstitii Agii ca, prin înţelegere cu cinstitul Sfat oroşănesc, să să pue îndatorire asupra fieşcăruia casnic proprietar dă aici a avea  cîte o rîşniţă spre întîmpinarea unui asemenea rău. Şi de urmare să să răportuiască Depertamentului în grab. Mih. Cornescu 1834, octomvrie  12 Secsia I, masa I No. 8463 419 Departamentul vistieriei către Agia Capitalei, trimite 900 pietre de cumpănă pentru cîntăritul galbenilor; rezoluţia Agiei (1834,  octombrie 18) Depertamentul vistierii Prinţipatului Valahii No. 2867 Anul 1834, octomvrie 18 Secsia II Cinstitii Agii Potrivit cu cererea cinstitii Agii, din otnoşenia cu  no. 5616, Depertamentul vistierii cu cinste însoţeşte pă lîngă aceasta 900 pietre pentru drămuitul galbenilor înpărăteşti sau olandezi. Şi este  rugată ca să întoarcă plata atît a acestora, lei 1125 - adică de fieşcare cîte parale 50, - cît şi lei 187, parale 20 pentru 150 pietri care s-au trimis pe  lîngă otnoşenia cu no. 2383. Şi peste tot, lei 1312, parale 20. Alecsandru Nenciulescu (?) Şeful secsii, Al. Serghiadis  
{562} (Rezoluţia Agiei:) Să să înparţă pă la Comisii şi să să ceară plata celor de-al doilea trimitere dă pietre Vel agă 420 A.  Iacobson, Dr. Zucker, dr. Mayer, P. Poienaru, M. Ghica şi I. Cîmpineanu către Alex. Ghica Vv., despre înfiinţarea unei societăţi de agricultură. (1834,  octombrie 21) (Traducere din franceză) 421 Ocîrmuirea judeţului Argeş către Vistierie, cere să i se mai trimită, pe lîngă cele 68 pietre de cumpănă,  încă 15, pentru negustorii oraşului Argeş (1834, noiembrie 1) Cinstitii Vistierii a Valahii. Ocîrmuirea judeţului Argeş În urma raportului aceştii  ocîrmuiri, supt no. 7090, ce au înnaintat cinstitii Vistierii pentru a să slobozi la şaizeci şi opt neguţători cîte o piatră a cinstitii Vistierii de fieşcare, cu  care să să slujească la priimirea şi darea banilor mai priimind acum răportul supt-ocîrmuitorului plăşii Argeşului dintr-acest judeţ cu no. 4900,  că s-au arătat cu cerere cinsprezece neguţători hălăduitori în oraşul Argeşului, din acea plasă, a li să slobozi fieşcăruia cîte o asemenea  piatră - şi va răspunde cîte parale patruzeci de una - nu lipseşte dar şi ocîrmuirea plecat a supune aceasta în cunoştinţa cinstitii Vistierii. Şi să  roagă ca să să facă cuvenita punere la cale  
{564} spre slobozirea cerutelor pietre, care să vor trimite ocîrmuirii pe lîngă cinstit răspuns, ca să urmeze cu înpărţirea lor şi strîngerea  banilor cuveniţi, spre a-i înnainta cinstitii Vistierii. Pentru d. ocîrmuitorul, C. Arion, secretar 1834, noemvrie 1 Secsia 2-lea No. 7394 Or. Piteşti 422 Alex.  Ghica Vv. către Sfatul administrativ, aprobă înfiinţarea "Societăţii de agricultură a Rumînii", conform statutelor ce i se vor înfăţişa (1834,  noiembrie 3) Noi, Alecsandru Dimitrie Ghica Vvd., cu mila lui Dumnezeu Domn a toată Ţara Rumînească, către Sfatul administrativ Asupra alăturatului adres  ce ni s-au înfăţişat de către d.d. înpreună iscăliţi, cerînd a li să da voie de a întocmi o soţietate de agricultură, luînd Domnia Mea în  băgare de seamăcă o asemenea întocmire nu poate fi decît foarte folositoare pentru înnaintarea şi înbunătăţirea lucrării pămîntului care  într-acest Prinţipat să află încă întru a ei începere, cînd la toate celelalte naţii au luat cele mai mari dezvoltări, priimim şi dăm slobozenie de  a să întocmi acea soţietate, după statuturile ce ni să vor înfăţişa de către mădularele iei şi să vor întări de Domnia Mea. Sfatul va  încunoştinţa aceasta mai sus-numiţilor mădulari şi va da numitei soţietăţi cele prin putinţă ajutoară, spre înlesnirea şi înnaintarea  lucrărilor sale. Alecsandru Ghica Vvd. Bucureşti, 3 octomvrie 1834 No. 143  
{565} 423 Ion şi alţi locuitori din satul Ghimpaţi, judeţul Dîmboviţa, adeveresc că au luat 300 taleri cu împrumut de la baronul C-din  Sachelarie pentru a-şi cumpăra vite, arătînd suma luată de fiecare şi chezaşii care răspund pentru ei (1834, decembrie 10) Adecă noi, care mai jos ne  vom iscăli anume, dat-am credincios zapisul nostru la cinstita mîna d. domnului baron Costandin Sachelarie, stăpînu nostru, precum să să ştiie că la  păsul de trebuinţă ce am avut, am făcut rugăciune rugîndu-ne şi ne-au făcut bine, cu taleri 3000 - adecă trei mii, - cu soroc de un an, cu dobînda  lor.Şi la soroc avem a plăti toţi banii, fără niciun cuvînt de pricină. Că aceşti bani (de) mai sus ne-au împrumutat ca să cumpărăm boi.  Nedînd banii la soroc, voie are să ne vînză vitele, ca să ia banii dumnealui. Iar vreunu din noi de va prăpădi banii, are să răspunză chiezaşii, cum  ami în jos să arată, care o fi chezaş şi platnic. Iar pentru mai adevărată credinţă, ne-am iscălit noi chiezaşii şi ne-am pus şi degetul în  loc de pecete, ca să să crează. Şi ne-am rugat de scriitor de au iscălit numele noastre. Iar voie are şi chiezaşii, care sînt chiezaşi platnici pentru noi a  plăti banii: volnici sînt a vinde dobitoacele noastre. Aşa ne-am rugat de dumnealor, ca să fiie platnici pentru noi. Rugînd şi pă dumnealui  supt-ocîrmuitorul de au adeverit. 1834, decembrie 3 Tl. 400 eu, Ion Alecu, chiezaş platnic, adecă patru sute; 400 eu, Mihai isprăvnicelu chiezaş platnic, ipac  patru sute; 300 eu, Bădică pîrcălabu chiezaş platnic, ipac trei sute; 250 eu, Drăgoi Alecu, chiezaş platnic, ipac doo sute cincizeci; 150 eu, Balaban Saf.,  chiezaş platnic, ipac o sută cincizeci; 250 eu, Lazăr, chiezaş platnic, ipac doo sute cincizeci; 250 eu Dinu Crînguş, chiezaş platnic, ipac doo sute cincizeci;  200 eu, Şărban Căplescu, chiezaş platnic, ipac doo sute; 350 eu, Mircea, chiezaş platnic, ipac trei sute cincizeci; 300 eu, Dinu lemnar, chiezaş platnic, ipac trei  sute; 100 eu, Mihai rătotă, platnic, adecă una sută; 50 a primit Drăghici postovar Dumitrache, platnic = 3000 adică trei miie de lei cei mai sus-numiţi am  priimit toţi deplin şi sîntem platnici, cum mai sus să arată. Şi am scris eu, Nicolae Dascălu, şi am fost faţă cînd s-au dat toţi banii şi martor.  
{566} Supt-ocîrmuitoru plăşii Ialomiţii din sud Dîmboviţă Cu acest zapis arătîndu-să cei în faţă iscăliţi lăcuitori din satu  Ghimpaţi, mărturisind că au priimit banii ce să arată şi spre a să păzi întocmai acest înscris, după rugăciunea ce au făcut s-au adeverit şi  de această supt-ocîrmuire. Pentru supt-ocîrmuitoru, Alecsandru Condecescu 1834, decemvrie 10. 424 Departamentul vistieriei aduce la cunoştinţă că  cerealele sînt libere la export pe Dunăre prin schelele Călăraşi, Gura Ialomiţei şi Brăila (1834, decembrie 14) Publicaţie Pă temeiu luminatei porunci a  Prea Înălţatului nostru Domn, dată către cinstitu Sfat administrativ, în urmarea căriia s-au încheiat şi jurnal al Sfatului la doă ale următoarei, să  face tuturor ştiut că într-această vreme a toamnii, oricine va voi să facă transport pă Dunăre, este slobod, însă numai pe la acele locuri unde vor fi  punturi şi picheturi; şi să le scoaţă la schela Călăraşi, Gura Ialomiţii şi Brăila. Iar pentru a cărăturii siguranţie, de la punturile şi picheturile  ce să vor încărca şi pînă la pomenitele trei schele, d. Marele spătar, din luminată poruncă a Prea Înălţatului nostru Domn, va întrebuinţa d.d.  ofiţeri şi undăr-ofiţeri; păzindu-să însă formalităţile, cum: darea de bileturi şi cele coprinse în jurnalu Sfatului, încheiat de la 14 avgust  şi întărit cu ofisul Mării Sale Prea Înălţatului nostru Domn, supt no. 70, atingător de asemenea transport dă producte. Marele vistier, Alecsandru  Nenciulescu Şeful secsiei, Grigore Madruzoglu Anul 1834, dechemvrie 14 Secsia 3-a No. 2122 Bucureşti  
{567} 425 Năstavnicul mănăstirii Mărgineni către Departamentul pricinilor din lăuntru, despre numărul clăcaşilor aflaţi pe moşia Telega,  stăpînire a mănăstirii, despre numărul măglaşilor, ciocănaşilor şi al văduvelor, bătrînilor, nevolnicilor şi holteilor; despre starea şi datoriile  lor faţă de mănăstire (1834, decembrie 18) Depertamentul pricinilor din năuntru. Năstavnicul mănăstirii Mărgineni La adresul ce am priimit din partea  cinstitii Mari dvornicii, supt no. 10330, am cinste a răsounde că clăcaşii ce să află sălăşluiţi pă proprietatea sfintei mănăstiri, la moşia  Telega, din sud Prahova, sînt toţi în număru ce să arată mai jos şi anume: 404 măglaşi, 181 ciocănaşi, 121 văduve, bătrîni, nevolnici şi  holtei = 706 peste tot şapte sute şase. Apoi dintr-aceştiia: 182 fiind dă starea 1, sînt datori 10384 lei pă an; 273 fiind de mijloc, sînt datori 12285; 130 fiind  de al 3-lea, sînt datori 5070; 121 fiind bătrîni, nevolnici, sînt datori 1815 = 29554. Aceşti bani însă să cuvine mănăstirii numai pă 1 an, iar pă 3  ani însumează peste tot lei optzeci şi opt de mii şase sute şaizeci şi doi - no. 88662, - afară din toate celelalte folosuri ce s-ar fi cuvenit să  dobîndească sfînta mănăstire din dijmurile arăturilor şi fîneţelor şi altor asemenea articole dă proprietate. Ci dar, mă rog iarăşi plecat  cinstitei Mari dvornicii să binevoiască a pune în lucrare cît mai în grab împlinirea acestor bani de la epitropia casii răposatului baronului Ştefan Meitani,  după chipul ce arăt, fără de a mai mijloci cea mai mică zăbavă, aflîndu-să mănăstirea neîmpărtăşită de un asemenea drept,  consfinţit încă de 3 ani trecuţi şi mai bine, precum am mai arătat. Şi sînt al cinstitei Mari dvornicii prea plecat, Arhim. Ioachim 1834, dechemvrie 18  
{568} 426 Egumenul mănăstirii Cozia către Logofeţia treburilor bisericeşti, despre refuzul ciocănaşilor robi de a plăti birul în cislă şi  despre dreptul mănăstirii la mertic de sare şi la cisluirea robilor (1835, ianuarie 20) Prea cinstitii Mari logofeţii a trebilor bisericeşti, plecată arătare Plecat  încunoştiinţez cinstitii Mari logofeţii că această mănăstire în vremile de mai înnainte au avut prin hrisoave o gură de ocnă de la Ocne din Valahiia  Mică. Şi, pentru tăerea i scoaterea sării, au fost rînduit o sumă de ţigani acolo. Apoi, după vremi, luîndu-să acea gură de ocnă şi pă seama  domnii, au rămas şi ţiganii acolo, tot într-acea lucrare, şi da numai birul lor în toată vremea la mănăstire. Ci fiindcă aceşti ţigani,  semeţindu-să că sînt ciocănaşi şi să diafendifsesc de cămăraşii ocnelor, nu să supun să plătească dajdie cu cislă după starea şi  purtarea lor, ci numai po lei trei într-un an, măcar deşi are mănăstirea porunci domneşti după vremi ca să-i cisluiască după starea şi puterea  lor. Şi nu îngăduesc dumnealor cămăraşii a le face nici măcar catagrafiie de suma lor. Pentru care, fierbinte mă rog cinstitii Mari logofeţii a  înştiinţa unde să va cuveni, ca să să dea mînăstirii ori merticul de sare ce l-a priimit mînăstirea mai nainte, sau să să sloboază poruncă  către dumnealor boeri cămăraşi a fi slobodă mînăstirea să-şi cisluiască robii săi după starea şi puterea lor, precum s-au urmat şi mai  nainte vreme. Al prea cinstitii Mari logofeţii smerit şi prea plecat, Nectarie igumenu Cozii, dinpreună cu tot soborul sfintii mînăstiri 1835, ghenar 20 427 E.  Kirilov, sudit britanic, arendaşul moşiei Slănic, către ocîrmuirea judeţului Saac, despre neînţelegerile avute cu băcanii din Slănic, despre  împrejurările şi modul în care a fost bătut de ciocănaşii şi măglaşii de la ocne, despre lucrurile de valoare pe care afirmă că le-a pierdut cu  acest prilej (1835, februarie 14) Cinstitei ocîrmuiri a judeţului Saac, plecată jalbă Cu cinste jeluiesc cinstitii ocîrmuiri că, cumpărînd prin mezat de la  cinstita Eforiie spitalului Colţii moşiia Slănicu, Verbilovu şi a cincia parte din moşiia Groşani, sud Saac, şi mergînd eu într-această moşiie,  adică Slănic, m-am arătat mai întîi la cinstita cămărăşiie cu condractu ce mi s-au dat, cerînd prin adres de supt no. 1-iu ca să mi să  sloboază de către cinstita cămărăşiie un slujbaş, cu care să mă poci arăta de proprietari. La care, mi să dă răspuns supt no. 84, fevruarie 13,  că toţi vătaşii de ciocănaşi şi de măglaşi sînt de slujba ocnii, şi nu să poate a să da nici un slujbaş, iar ieu poci să urmez după  coprinderea condractului, nesupărat de nimenea. Aşadar, chemînd mai întîi băcanii oraşului Slănicu, ce fac negoţul său pă această moşiie, ca  să să învoiască pentru a lor vînzare de rachiu şi nevrînd a să învoi, prelungindu-mă cu vremea, am şezut pînă astăzi, fără a să face  vreo închidere de băcănii la niciunul de către mine. Şi, nici cerîndu-le vreo clacă sau dijmă de la nimeri, nici poprind vreo brutărie pentru scoaterea  pîinii, decît, văzîndu-i cu atîta înpotrivire, am deschis pă dată băcăniie, am făcut toată provizia cu aducerea de la Văleni: pîine, rachiu  şi alte din destule, în acest oraş şi, totu deodată, am înştiinţat şi pă cinstita cămărăşiie cu adres de supt no. 2, la otnoşeniia iei de supt no.  85 c-am şi orînduit deschizînd prăvăliia lui Dacălu Teodosie, cu pîine şi rachiu îndestul. Şi unde îngrijeam pentru celilante toate trebuincioase,  m-am pomenit fără veste că, la zece ceasuri din zi, unde mă aflam la un postelnic Petre în casă, că năvălesc asupră-mi peste doo sute  ciocănaşi şi măglaşi, înverşunaţi ca nişte tîlhari. Şi ieu, văzîndu-i şi neştiind al lor rău cuget, am eşit din casă, ca să le fac  întrebare, ce le ieste cererea. Şi nedîndu-mi adăstare de cuvînt, au năvălit toţi ca leii asupră-mi, trîntindu-mă şi bătîndu-mă de  moarte, unde rupîndu-mi hainile şi păru din cap, strigînd toţi cu o glăsuire să mă omoare, să mă omoare. Aşadar, văzînd primejdia de moarte  ce era să să facă, au sărit cei ce să afla acolo, adică Petre postelnicu, Ioniţă postelnicu, Dinu cantaragiu i Anastase chelaru cămărăşii şi cei ce  s-au aflat ai casii şi, prin multe rugăciuni, abia mi-au scăpat viaţa, închizîndu-mă în casă, unde au şi năvălit a sparge uşa. Aşadar,  viind secretaru cinstitii cămărăşii, Costache Duca, care după ce le-au vorbit din destul, au intratu la mine în casă şi spăimîntîndu-să,  văzîndu-mă la starea care mă aflam, mai vîrtos şi încunjurat de toţi zurbagii, dîntre care cei mai învierşunaţi şi năvălitori cu pornire  asupră-mi sînt cei mai josu însemnaţii. Aşadar, m-au luat numitu secritaru ca să merg la cămărăşie, cu cugetu spre a mea scăpare de viaţă  şi unde mergînd, rezămînd într-a sa nădejde, deodată iarăşi m-am pomenit cu acei lei turbaţi, bătîndu-mă de moarte în mijlocul  curţii cămărăşii. Şi de nu sărea amploiaţii acestii cămărăşii, negreşit astăzi trebuia să fiu mort; întru care a mea scăpare, s-au pornit  năvălind şi asupra orînduiţilor, unde înverşunaţi fiindu, au bătut  
{570} şi pă secritaru cămărăşii îndestul. Şi în stare rea fiind atît ieu, cît şi secritaru, am năvălit în odăile cămărăşii,  ca să ne scăpăm viaţa, iar dînşii au rămas tot într-acea învierşunare şi toţi într-o glăsuire ca să mă omoare. Unde pă dată  simţindu-mă, m-am cunoscut şi paguba ce mi s-au făcut, adică avînd într-o pungă trei sute înpărăteşti, cincizeci icosari şi doozeci  rubiele, şi un ceasornic de aur repetir, şi un inel cu o piatră de diamant ce-l aveam în deget, şi un zapis de doo mii scînduri duşumea şi de rînd, ce  l-am avut făcut cu d. Mare clucer Trăsnea. De aceea, cu cinste fac cunoscut cinstitei otcîrmuiri, că ieu nu mă mai cunoscu dăstoinic a îndrăzni ca să  mai mergu pă acest trup de moşiie, în vreme ce mi s-au făcut cunoscut pierderea vieţii mele, cum şi pagubile cele arătate mai sus. Pentru care, plecat rog  pă cinstita otcîrmuire ca mai întîi să mi să facă îndestulare cinstei mele şi al doilea despăgubirea pagubii ce mi s-au întîmplat, iar al treilea şi  cel mai de temeiu, pagubile cele simţitoare ce mi s-au întîmplat şi mi să întîmplă asupra căutatu(lui) moşii din pricina acestor împotrivitori. Şi  iarăşi plecat, îndrăznesc a ruga pă cinstita otcîrmuire a mi să face cuviincioasa îndestulare asupra dreptului şi cinstii mele, totdeodată făcînd  cunoscut şi înnaltii stăpîniri, după cum şi ieu nu încetez după datorie a face cunoscut înnaltului Consulat şi al mieu stăpîn, pentru că mă aflu  bolnav şi în rea stare. Prea plecatu, Elefterios Kirilov, sudit vritanicesc C. sin Pană băcanu, Stănică băcanu, Chiriţă Costea, Mitriţă Veselu, Tudor  Baciu, Dragomir Pavel, Tiţă Dămianache, Radu Dragomir, Ilie Lăpuş, Ivan Băcanu, Istrat Corbu, Neculae Corbu, Tudorache Saulea, Gheorghe Bizinic, Profir  Bratu, Stoica Iancu 1835, fevruarie 14 Slănic 428 Tacrir dat de Chiriţăbăcanul din Slănic despre banii pe care E. Kirilov, noul arendaş al moşiei  mănăstirii Colţea, i-a cerut băcanilor din tîrg pentru a-i lăsa să vîndă mai departe vin şi băcănii (1835, februarie 19) Tacrirul lui Chiriţă  băcanu ot Slănic Marţi, la 12 ale aceştiia, viind dumnealui chir Lefter aici în tîrgu Slănicului şi arătîndu-se de arendaş, au trimis un vătaf de al  cinstitii cămărăşii  
{571} şi, chemîndu-ne la curtea cămărăşii pă noi cei şaptesprezece cei care ţinem prăvălii cu vînzare de vin şi alte băcănii  şi rachiu şi arătîndu-ne contractul cumpărătorii arenzii aceştii moşii, încheiat cu Sfînta mănăstire Colţii, ne-au cerut preţ de lei zece mii  pentru dreptul ce-l are proprietatea, adică ca să ne sloboază pe aceste 17 băcănii să vindem numai rachiu şi de-ale băcăniei într-un an. Pentru  care, am dat şi noi lei 2450. Şi, nemulţumindu-se, am plecatu de acolea, fără însă să ne facă atunci arendaşu vreo poprire ca să nu mai vindem.  Fără decît ne-au zis că este a veni de-al doilea. Aceasta ştiiu şi arăt în frica Domnului. Eu, Chiriiacu sin Costea. 1835, fevruarie 19 429 Tacrir dat de  Petre, postelnicul din Slănic, despre împrejurările în care ciocănaşii au bătut pe E. Kirilov, arendaşul moşii Slănic (1835, februarie 20) Tacriru  postelnicului Petre, la carele au fost în cazdă chir Lefter Kirilov, arendaşii moşii Slănicu Ieu arăt că marţi, pă la 10 ceasuri turceşti din zi, după ce  s-au dus băcanii după neînvoirea lor, m-am pomenit cu o sumă de ciocănaşi, ca la şaptezeci inşi şi mai mulţi poate ca să fi fost, strigînd  că: unde ieste Lefter? Carele şi işind afară, i-au întrebat: ce căutaţi, copii? Iei au zis că: murim de foame. Iarăşi le-au răspuns că: mie  nu-m slujiţi, să vă şi dau de mîncare. Aşa zărvuind, au sărit doi din ei, şi anume: Radu Dragomir, Tudor Baciu şi l-au luat de păr; după care,  în urmă au mai sărit: Dragomir Pavel, ce-i zice şi meşteru, Dumitru Veselu, care să întorcea de la secretar din cămărăşie. Şi, sărind  asupră-i numiţii, cărora n-am mai putut să le iau seama, unu îl trăgea dă păr, alţii să muncea a-l trage dă picioare, ca să-l azvîrle din  foişor jos; pe care, oarecum potolindu-i împreună cu soţia mea şi cu alţii din rudele mele ce din zgomot auzind veniseră, sărind cu toţii l-am  
{572} scăpat şi l-am băgat în casă, încuind uşea. Şi măcar dă-i potoleam cu gura de să întorcea, dar din băcani pă dă  lături, şi anume: Chiriţă, Fotache, Niculăiţă, Costache a lui Pană îi invita şi să întorcea îndărăt cu aprindere dă vrajbă,  zicîndu-mi că: scoate-l din casă, căci îţi spargem uşa. Aşa, potolindu-i după toate învitările băcanilor, au sosit la mine şi d. secretar al  ocnii dă la cămărăşie, căruia, spăimîntat de atîta îndrăzneaţă urmare a ciocănaşilor, i-am arătat pricina, zicîndu-i ca să-l ia  la cămărăşie, ca să nu să întîmple primejdie di la casa mea. Şi aşa, luîndu-l dă la mine, pentru cea de al doilea bătaie ce i-au urmat cu d.  secretaru la cămărăşie nu ştiu, pentru că nici n-am văzut, fiind fost rămas acasă-m. A doă zi iarăş s-au strîns la d. Costache Turnavitu,  unde de cu seara, întorcîdu-să de la cămărăşie, s-au dus acolo (unde şi ieu aflîndu-mă cu dumneasa) după ce au aflat porţile închise,  măcar dă să muncea a intra pă supt porţi, înpingînd şi poarta. Dar potolindu-să după zgomotul, au plecat. dar cine i-au îndemnat la  gîlceavă cea dintîi de la casa mea, nu ştiu; fără numai, pornirea au fost din cei în dos însemnaţi. Căci n-am auzit dă să vor fi îndemnat dă  către cinevaş, căci pînă nu s-au început gîlceava stam în casă. În urmă, pă cînd începerea a să potoli, vedeam că îi îndemna spre  tot aceeaş urmare dă către arătaţii în dos băcani. Atîta ştiu şi arăt - pentru care am şi iscălit, Petre postelnicu 1835, fevruarie 20 430  Ocîrmuirea judeţului Saac către Vornicia din lăuntru, despre cercetarea făcută la ocnele Slănic privind împrejurările în care a fost bătut E. Kirilov,  arendaşul moşiei Slănic, despre amestecul băcanilor, despre capii răzvrătirii, despre netemeinicia pretenţiilor arendaşului că ar fi pierdut o sumă mare  de bani şi lucruri de valoare (1835, februarie 24) Cinstitii Mari dvornicii din lăuntru. Ocîrmuirea judeţului Saac Din porunca cinstitii Mari dvornicii, cu no. 1095, pe  dată sculîndu-mă am mers la ocna Slănicului unde, intrînd în cercetarea înprejurărilor  
{573} urmate asupra bătăii lui Elefteriie Kirilov arendaşu moşii Slănicului i secretarului pomenitei ocni, faţă cu d. cămăraş am adus mai  întîi pă băcanii ce ţin provăliile cu vînzare de pîine, rachiu şi altele într-acel tîrg. Şi luîndu-le în parte tacrir, să alătură în dela  ce să trimite. Şi măcar deşi să apără, dar pentru că pricina după fiinţă şi după cum din tacriru lui Dumitru Veselu i al gazdii arendaşului au  izvorît chiar din a lor urmare, căci fără a fi popriţi de nimini - precum singuri arată - au închis băcăniile. Şi cînd marţi au eşit ciocănaşii  din ocnă ca să cumpere pîine şi rachiu după al lor obicei, aflînd prăvăliile închise şi, cerîndu-le pîine şii rachiu, le-au zis ca să să  ducă la arendaş să ceaie, căci ei nu mai pot ţinea provălii din pricnă că arendaşu le-ar fi cerut cîte lei 800 de provălie pe an - precum arată şi  prin tacrir Dumitru Veselu - zicîndu-le către aceasta că şi lor ar fi zis arendaşul că de cel mai sărac clăcaş o să le ia cîte lei 48. Şi în urmă  dovedind, precum şi chiar d. cămăraşul şi secretaru ocnii dîndu-m în scris numele învitătorilor la această pornire, şi mai cu seamă ale acelor ce  au sărit întîi cu bătaie, şi anume: Radu Dragomir, Tudor Baciu, Dragomir pavel, ce-i zice şi Meşteru, Dumitru Veselul, Neculaie Corbu, Istrate Corbu. Şi  pe Drăghici Mustăţea, carele prin strigare i-au învitat mai cu seamă de au sărit (fiind şi înpricinat, aflîndu-se moşnean), zicîndu-le că  să saie, că pă nişte asemenea arendaşi trebuie să-i dea pă vale în jos - precum şi în tacrir arată Dumitru Veselu. Pe cari, aducîndu-i spre  cercetare şi luarea tacrirurilor după poruncă a descoperi fiinţa adevărului, măcar deşi m-am muncit în toate chipurile ca din partea fieşcăruia să  iau tacrir spre a mă pliroforisi de fiinţă, dar s-au arătat prin toate mijloacele tăinuind adevărul. Fără numai Dumitru Veselu, Radu Dragomir şi  Dragomir Pavel, ce-i zice şi Meşteru, au arătat, precum în ale lor tacriruri se coprinde, din care se dă curată dovadă că tot mai sus-însemnaţii  sînt cei dintîi năvălitori cu bătaie asupra arendaşului şi secretarului, căci după îndemnarea ce li s-au făcut din vorbile zise de băcanii ce mai jos  să arată şi răzvrătirile ce urma cu vorba prin ei băcanii, precum şi gazda prin tacrir arată, şi anume: Chiriţă băcanu, Fotache, Alecu, cel arătat  în tacriru lui Dumitru, Nicoliţă şi Costache a lui Pană, plecînd ciocănaşii de la băcăniile lor, de unde nu li s-au dat pîine şi rachiu, au mers la  casa postelnicului Petre, unde Lefter arendaşu să afla în gazdă. Carele, eşind afară ca să-i întrebe ce caută, văzînd încîrdoşaţi atîţia  ciocănaşi şi asupra vorbelor ce din a lor strigare făceau învitîndu-se şi de vorbele ce le-au strigat Drăghici Mustăţea, au năvălit asupra  arendaşului de  
{574} l-au bătut. Pe care abia scăpîndu-l gazda cu cîţi acolo din rudile lui s-au aflat, l-au închis în casă. Şi, în casă sosind  secretaru ocnii, l-au luat pe arendaş ca să-l ducă la cămărăşiie. Pe cari văzîndu-i, s-au luoat în goană-le şi, sosindu-i în  fînăria cămărăşii (pe unde au sărit, ca să scape de goana lor) tot acei şase au năvălit întîi asupră-le, unde acolo l-au bătut de-al  doilea. Şi, fiindcă arendaşu să ţinea de secretar, asupra cărora din multa năvălire i-au bătut pe amîndoi. Şi de n-ar fi sărit un Alecu, casierul  acei cămărăşii, nepotu dumnealui cămăraş - carele, cu o măciucă ce avea în mînă, lovind pe Dumitru Veselu în cap, precum şi peste mîini  pă Nicolaie Corbu şi pe alţi mulţi din ei răzvrătindu-i în toate părţile - negreşit, putea să să întîmple omor, precum acolo năvăliseră  asupră-le, bătîndu-i. Din care, să înţelege că tot aceşti şase au fost cei dintîi năvălitori cu bătaie la amîndooă locurile şi Dumitru  Mustăţea cel ce i-au învitat cu strigarea sa ca să saie. Căci şi a dooă zi, tot aceştiia s-au dus şi la casa lui Costache Turnavitul - cumpărătoru  arenzii aceştii moşii de la cinstita Epitropiie a spitalului Colţii şi tovarăş cu Kirilov bătutu - unde, aflînd porţile închise, au bătut în testel, vrînd  să intre pe dedesupt, strigînd ca să le dea pe arendaş a-i plăti claca. Dar potolindu-se, s-au dus cu toţii carii să înclinseră cu ei, porniţi fiind din  urmarea băcanilor, pentru lipsa ce au cercat de pîine şi rachiu, cu închiderea prăvăliilor fără să fiie popriţi nici de arendaş, nici de cămăraş.  Căci clăcaşilor nici o cerere de propietate nu le-au făcut arendaşu, văzînd că în lipsa d. cămăraş nu i se dă ajutorul ce au cerut prin hîrtia  alăturată în delă, socotind ca prin o asemenea strîmtorare ce au pricinuit lucrătorilor băcanii, să fie scăpaţi de dreptul ce se cuvine propietăţii,  coprins la articolu 146 din Regulamentul Organic. Asupra căriia înprejurări măcar de au vrut ca să să apere la întrebarea ce li s-au făcut, dînd  răspuns înpotriva aceştii netrebnicii cu închiderea provăliilor că, adică, n-au avut pîine într-acea zi şi de aceea nu le-au vîndut; dar  aducîndu-se doi din brutarii de acolo, pe cari întrebîndu-i, faţă cu ei au arătat că chiar într-acea zi au adus la unul pîine de lei 12 şi la altul de  lei 8. Din cari băcani, trei şi anume Chiriţă, Alecu, Fotache - căci Neculăiţă şi Costache a lui Pană căutîndu-să, s-au dovedit dosiţi - se  trimit cinstitii Mari dvornicii, înpreună şi cu cei întîi săritori la bătaie no. 7, cari toţi să însumează la număr 10. Iar pentru pretnţiia ce face  Lefter şi prin cea în orighinal jalbă din parte-i trimisă cinstitii Mari dvornicii, pă lîngă raportul otcîrmuirii cu no. 418, de banii ce ia-r fi avut  asupră-i şi i-au pierdut - adică trei sute galbeni înpărăteşti, cincizeci icosari şi dooăzeci rubiiele - i un ceasornic de aur repetir şi unul inel de  diiamant şi un zăpis de 2000 scînduri al dumnealui clucerului Trăsnea, precum şi hainele ce i le-au rupt, cercetînd prin toate mijlocile pe vătaşi i  pîrîţi şi băcani, precum şi prin cîţi alţii s-au aflat acolo asupra bătăii, au tăgăduit: că nu s-au găsit nicidecum.  
{575} Fărdecît numai Alecu casiierul au arătat că pe dată după bătaie au strigat Lefter văitîndu-să că au pierdut punga, precum  asemenea şi Petre postelnicu, gazda numitului, şi că l-au văzut cu acel inel cu diiamant şi cu ceasornicul; iar punga cu bani au arătat că n-au  văzut-o, fără numai că l-au auzit văitîndu-se de bani că i-au pierdut. Şi, spre mai temeinica desăvîrşire a cercetării, văzînd că  după toate chemările ce s-au făcut jeluitorului, nu au putut veni la cercetare, precum să face dovadă din răspunsurile lui din delă, m-am sculat însumi de  la Slănic şi am mers la Văleni de Munte, unde l-am găsit bolnav în aşternut, cu semn vînăt la ţiţă şi sub coastă în dreptu plămînilor  şi cu părul rupt din cap. Căruia după toate cercetările ce i-am făcut, l-am întrebat cum de au luoat atîţia bani asupră-i, cînd la moşiie să  ducea să ia, iar nu să dea. Şi mi-au răspuns, zicînd că i-au fost luoat ca să cumpere grîu, vin, rachiu şi celelalte trebuincioase pe la băcănii, spre  îndestularea lăcuitorilor, de nu să putea învoi cu băcanii, fiind fost învoit şi cu Costache Turnavitul, a-i răspunde banii şi pentru toate  rămăşiţurile după prune ce-i rămăsese din anu trecut pe la vărbiloveni tot după această moşiie, pentru care au arătat şi postelnicu Petre că  că făcuseră şi zapisu întru aceasta. Mai întrebîndu-l de au văzut cinevaş acei bani, mi-au răspuns că nimini altul nu să poate să-i fi  văzut, decît numai Costache Turnavitul, în vremea cît au petrecut amîndoi pe acolo, însă şi numitul - punga aceea de pînză în care ţinea moneda  arătată, iar nu doară ca să ştie suma banilor. Pentru care au zis că poate să o fi văzut Costache Turnavitul, carele acum să află la Craiova, unde este  orînduitu vameş. Aşa dar, nici o altă dovadă nu au avut Lefter arendaşu cu ştiinţă de suma banilor şi felurimea monedii ce va fi avut la dînsul. Şi,  pă lîngă aceasta, cu cuviinţă ar fi fost să nu fi făcut nici o cerere de la dînşii de vreme ce secretaru ocnii, prin răspuns ce au dat la cererea ce au făcut  de la cămărăşiie ca să i se dea un dorobanţ din ai ocnii a-şi înplini din drepturi, i-au zis ca să mai aibă îngăduială pînă după  întoarcerea dumnealui cămăraş de la Bucureşti, căci putea cunoaşte că lucrătorii ocnii cunosc desăvîrşit stăpîn pe cămăraş. Pentru  care, şi nu lipsesc - cu a lor trimitere - plecat a raportui cinstitii Mari dvornicii de cele dovedite asupra cercetării. Gh. Ştirbei Anul 1835, fevruarie 24 La secsiia 1-iu,  masa 1-iu No. 490  
{576} 431 Starostele corporaţiei de sureccii către Vornicia oraşului Bucureşti, despre negustorii sureccii din Capitală; nominal, pe clase de patentari, cu  capital propriu, străin sau în tovărăşie, scăpătaţi sau slujind pe la alţii (1835, martie 11) Cinstitii Vornicii a politii Bucureşti. Plecatul staroste al  corporaţii dă sureccii Pătruns fiind dă cele poruncite prin porunca de supt no. 682 a cinstitii Vornicii, am căzut dăloc întru îndelecnicire şi, prin urmare,  închipuind listă (dă cursul îndelecnicirii ce fac neguţătorii aceştii corporaţii, ce să află toţi hălăduind aici în politiie, iar negoţu strînsurii  vitelor mari, pă afară pîn judeţe). Iată, o alătur pă lîngă acest plecat şi, totodată, aduc încredinţare că închipuirea aceştii liste s-au  săvîrşit pre cît s-au putut apropiiată dă adăvăr, dăspre starea în care să află astăzi. Pentru dumnealui starostea, Sterie Gheorghiu (?) Anul  1835, martie 11 Tacsa surecciilor Listă văditoare dă starea în care astăzi să află numărul aceştii tacse, ce sînt aşăzaţi la clasu al 2-lea şi al  3-lea - cum arată - 1835 anul, 10 dă martie (Clasu 2-lea No.; Cei cari îşi învîrtesc negoţul nezmintit cu dintr-al lor, pă afară pîn ţară,  fără a fi înclinaţi) Ianache Pancul, Mişu Pantazi, Dinu Bîrcă, Iliie Stamate, Dinu Stamate, Zaharia Antoniu, Petre Stanu, Pancu Dimu, Ianache popa Nicolau,  Ioniţă Hotea, Anastase Ioanu, Tudor Androne, Gheorghe Antone, Enciu H. Donciu, Gheorghe Hristea, Stoian H. Costea,  
{577} Chiriiac Antoniu, Teohari Atanasiu, Nacu Ispas, Teodorache Murt, Goţcă Efstatiu, , Donciu H. Stoian, H. Gherghe, Cara Gherghe, Ioan Proscomiriu  nepotu lui Mimi, Fecioru răposatului Mimi, Steriie Gheorghiu; Dă-n clasu 3-lea No. : Zahariia Ioanu, Ianache Pantazi, Săbea Sîrbu, Gheorghe Lucu, Ianache  Ştefan, Zane Cusută, Stamate Nicolau, Dociu Sîrbu, Nicolaie Olteanu. (Dă al 2-lea clas No.; Cei cari să află scăpătaţi, cu case grele şi  dintr-înşii încetaţi din negoţ, iar unii slujind pă la alţii; Osebite băgări dă seamă) Anăstase Capră, Panciu Ianache, Dimcea Giachii, H.  Zancu, Dumitru Velicu - încetat din negoţ. (Al 3-lea clas No.; Cîţi iarăş îşi mişcă negoţul pîn ţară, cu capital strein i  întovărăşiţi; şi puţini a să da dintr-înşii la încetare) Nacu sin popa Jăcu al 2-lea, Stoica Dimu, Trică Iliie, Petre Pancu...al 2-lea, Petre  popa Ianache, Pancu H. Androne, Mihalache al paharnicului, Ilie H. Donciu, Andrei H. Petre. (Adunarea) Cei carii cu dîntr-al lor îşi învîrtesc negoţu,  însă: 27 din cei aşăzaţi la clasu al 2-lea, 9 din cei aşăzaţi la clasu al 3-lea. Cei cîţi încă îşi mişcă negoţu cu capital strein,  însă: 5 din cei aşăzaţi la al 2-lea clas,  
{578} 11 din cei aşăzaţi la al 3-lea clas. Cei scăpătaţi şi încetat unul din negoţi însă: 2 din cei aşăzaţi la al 2-lea, 3 din cei  aşăzaţi la al 3-lea. Piste tot, cincizeci şi şapte. (Al 3-lea clas No.; Cîţi iarăş îşi mişcă negoţul pîn ţară, cu capital strein i  întovărăşiţi; şi puţini a să da dintr-înşii la încetare) Petre Arghir, Marinciu Velicu, Curte Gheorghiu, 2 să scad a să socoti în al 2-lea  clas, Mincu H., Stamate Dimu, Iordan Sîrbu, 5 piste tot, dă la al 2-lea clas. Sterie Gheorghiu (?) 432 Starostele corporaţiei surecciilor către Vornicia oraşului  Bucureşti, despre pricinele care au dus la starea grea a comerţului lor; rezoluţia Vorniciei oraşului Bucureşti (1835, martie 11) Cinstitii Vornicii a politii  Bucureşti. Plecatul staroste al corporaţii surecciilor Cu toată supunerea îndrăznind, aduc în cunoştinţa cinstitii Vornicii că, din pricina a multor  împrejurări silnice ce arată următorul veac, fiindcă prin urmare au adus încetare alişverişului mărfii noastre, au ajuns a preţui neguţătorii orice  neajunsuri. Şi, totdeodată, gîndind la milostivirea cinstitii Vornicii, m-au invitat a destăinui următoarele, ce-i împiedică la săltarea negoţului ce-l  fac: 1-iu. Tot numărul neguţătorilor ce să împart pîn Craiova şi pîn judeţe, cînd este de să întorc cu suma dă vite ce au strîns, după ce  ei, pentru hrana acelor vite, îşi fac căpuirea cu riza-pazar, păzind cele legiuite dări, apoi pînă ajunge cu dînsele la suhaturi, în feluri dă nelegiuite  numiri să globesc dă către proprietari şi arendaşii moşiilor, bătîndu-le ciobanii cînd cad cu ele dă le răsuflă în marginea drumului sau le  adapă, precum şi alte neajunsuri. Din care pricină, cunosc pagubă şi zăticniri că fug dîn ciobani şi-şi răpun vitele. 2-lea. Că mulţi dă  alte trepte dă oameni să fac matrapazi şi, piste negoţul ce învîrtesc aceia în altele, strîng şi cirezi. Iar la întîmplare dă a să iuvi vreo cerere dîn  partea stăpînirii dă la această tacsă, unii ca aceia nu să arată a-i ajuta sau a-i însoţi. Asupra cărora arătări dă nemulţămire,  binevoiască cinstita Vornicie a le lua în băgare de seamă. Şi dă cuviincioasa punere la cale ce să va face, mă rog plecat a mi să slobozi poruncă, ca  să cunoscu chipu prin care trebuie să-i îmbunez, căci prea mult să nemulţămesc în mişcarea negoţului lor, mai vîrtos cei care dîntre dînşii  cu ajutoru altora să îndeletnicesc. Pentru dumnealui starostea, Sterie Gheorghiu (?) 1835, martie 11 (Rezoluţia Vornicie oraşului Bucureşti:) Cu copie după  aceasta, să să dea în cunoştinţa Vist., ca cele ce va chibzui să aibă Vorniciia răspuns, ca să le dea în cunoştinţă Costandin Cantac. 433 Gr.  Ipătescu către Departamentul vistieriei, despre cercetările făcute la Telega şi Slănic, despre catastihurile întocmite şi despre drepturile şi datoriile  reciproce între proprietari şi clăcaşi (1835, martie 20) Cinstitii Vistierii a Prinţipatului, raport După însărcinarea pusă asupră-mi prin porunca  cinstitii Vistierii, cu no. 355, plecat alătur în orighinal acturile cercetărilor ce s-au făcut şi anume:  
{580} 1-iu. Cercetare - urmată după reclamaţia sătenilor de la ocna Telega, pentru băcănii, scaune de carne şi doă bîlciuri ce să face în  sat peste an, ca să fie slobode precum le-au avut pînă acum, fără a să folosi proprietaru de la acestea - însoţită şi cu vechiletu satului, ce-l dă la  mîna a zece săteni şi doi preoţi, ca să stea la înfăţoşare. 2-lea. Catastih de drepturile ce să cuvine să priimească proprietarul de la aceştia  pentru datoriile reciproce pe doi ani trecuţi 1833 şi 1834, cu arătare de la cine anume, potrivit cu drepturile ce au priimit şi ei de la proprietar - şi 3-lea.  Cercetare după reclamaţia sătenilor de la ocna Slănicului, că cămăraşu fiind fost şi arendaş, i-au supus a căra cherestele pentru facerea unii mori,  precum şi grîu, cu plată numai de lei doi pă zi, supt cuvînt de îndatorire a lor la slujba ocnii. Iar pentru catastihu ce urma a să face şi la acest sat Slănic,  de drepturile cuvenite proprietarului pe arătaţi doi ani, scriind în doă rînduri pomenitului arendaş Ştefan Antonoglu la Ploeşti, unde să afla lăcuind, ca  să vie la Slănic, la cea dintîi am priimit răspunsul său că va fi următor; iar la cea de-a doa, de la soţia sa, că bărbatu-său lipseşte la  Bucureşti. Şi, din această pricină, nu s-au putut face acest catastih, urmînd a să afla şi el de faţă, ca unul ce cunoaşte rodurile ce au dat moşia în  aceşti doi ani. Apoi plecînd a veni încoace, m-am întîlnit şi cu dînsul pă drum. Şi, zicîndu-i pentru aceasta, mi-au arătat că tocmai acum  au luat voe de la eforia spitalurilor Colţii - prin scrisoare particulară de la dumnealui clucer Trăsnea - ca să vie la Slănic, spre a sta faţă la facerea aceştii  catagrafii. Cînd, nemaiputînd eu a mă întoarce, i-am zis că după al doilea dezlegare ce voiu lua de cinstita Vistierie, am a face urmare. De aceea, pentru  aceasta cu cinste încunoştinţînd, plecat mă rog a mi să porunci de urmare. Gr. Ipătescu Anul 1835, luna mart. 20 No. 25  
{581} 434 Catastih de "drepturile şi datoriile reciproce" între proprietar şi clăcaşii ciocănaşi şi măglaşi din Telega, pe anii 1833 şi 1834;  extras (1835, martie) Catastih de drepturile ce să cuvine să priimească proprietarul moşii Telega de la clăcaşii săi, pe anii 1833 şi 1834, cum să arată:   (No. familiilor; Datoria fieşcăruia clăcaş: lei, par.; Ciocănaşi; Vite mari; Vite mici; Drepturile ce au priimit clăcaşii: pentru casă şi grădină (pog.,  prăj.), pentru izlaz (pog., prăj.), pentru fîneţe (pog., prăj.) pentru semănături (pog., prăj.), toată suma pogoanelor (pog., prăj.)): Radul Dănescu: 36  claca pe anii 1833 şi 1834; 42 pentru slugile cuvenite în slujba proprietăţii pe aceşti ani. Drăghici Dănescu: 36 claca pe ani 1833 şi 1834; 42 pentru slugile  cuvenite proprietăţii; 31 dijma din 100 de pruni; 6 dijma porumbului. Ion Grecu: 36 claca pe anii 1833 şi 1834; 42 pentru slugile cuvenite proprietăţii.Gheorghe  Morarul: 36 claca pentru anii 1833 şi 1834; 42 pentru slugile cuvenite proprietăţii; 10 dijmă din 100 pruni. Ştefan Brebeanul: 36 claca pentru anii 1833 şi 1834;  42 pentru slugile proprietăţii; 5 dijmă pentru 50 pruni. Gheorghe Stoican: 36 claca pe anii 1833 şi 1834; 42 pentru slugile proprietăţii; 31 dijmă din 300 pruni;  3 dijmă din porumb; 4 dijma fînului pă anul 1833; 9 dijma fînului pă anul 1834. Nicolae Brebeanul: 36 claca; 42 pentru slugile proprietăţii. Crăciun  Brebeanul: 36 claca; 42 pentru slugile cuvenite proprietăţii. Ioniţă Olteanu: 36 claca; 42 pentru slugile cuvenite proprietăţii; 3 dijma porumbului; 26 dijmă din  250 pruni. Manea Olteanu: 36 claca; 42 pentru oamenii proprietăţii; 15 dijmă din 150 pruni; 3 dijma porumbului. Radu Chiriac: 36 claca; 42 pentru slugi. Ioniţă  Bradoschi: 36 claca; 42 pentru slugi. Toader al Mandii: 36 claca; 42 pentru slugi; 1 dijma de la 15 pruni; 3 dijma porumbului. Stan Lătureanul: 36 claca; 42 pentru slugi; 21  dijmă din 200 pruni. Stoica Lătureanul: 36 claca; 42 pentru slugi; 21 dijmă din 200 pruni. Dragomir Lătureanul: 36 claca; 42 pentru slugi; 12 dijmă din 120 pruni.  Moise Meşterul: 36 claca; 42 pentru oameni. Gheorghe Crăciun:36 clacă; 42 pentru slugi; 15 dijmă pentru 150 pruni.  
{581} N.B. a)La socoteala ce s-au făcut pentru dijma fînului, fiindcă în vremea cuviincioasă nu s-au măsurat de nimeni, din pricina nesupunerii  celor ce lăcuesc această moşie, avîndu-o ca o moştenire statornicită pă seamă-le, şi ca să să afle adevărul pentru fieşcare în parte cît  fîn au făcut, n-au stat la mijloc. S-au luat de temeiu pentru amîndoi anii 1833 şi 1834 - fiindcă rodirea fînului în partea locului au fost deopotrivă - ca  du pă un pogon de loc, măsurat cu prăj. de 24 palme domneşti, să să cosească fîn un car şi jumătate de măsură. Şi, din care, proprietaru să ia  dreapta lui dijmă pentru 1nu 1833 lei şase de un car, iar pentru anul 1834 - fiindcă preţ au avut fînu îndoit şi întreit - lei 12. b) Pentru dijma prunelor,  fiindcă nu s-au putut afla adevărul: cîte vedre rachiu sau cîte vedre borhot au făcut fieşcare în parte, ca să să aştearnă socoteala pă aceeaşi  ştiinţă, s-au făcut numărătoare rădăcinilor de pruni şi s-au luat de temeiu pentru anul 1833 - cînd rodirea lor au fost cu osăbire bună decît  mulţi ani - că toată rădăcina de prun au dat 10 ocă prune; care făcîndu-să rachiu, să iasă una ocă şi trei sute dramuri. Şi din care,  lăsîndu-să una sută dramuri pentru strîns şi făcut, să dea proprietarului dijmă din una ocă şi jumătate, socotindu-să vadra cîte lei  şapte după cursul de atunci. Iar pentru anul 1834 rodirea au fost stearpă cu totul, din pricina răcelii ce au fost asupra înfloritului. c) Pentru dijma porumbului,  fiindcă nu s-au putut cunoaşte suma ce au avut fieşcare, s-au măsurat locurile iarăşi cu prăjina de 24 palme cu care s-au măsurat şi fînul, şi  s-au luat de temeiu obiceiul cel vechiu, care s-au urmat în partea locului: ca drept dijmă din zece una, să dea de pogon măsurat 88 ocă grăunţe; care  pentru leat 1833 s-au socotit ocaoa cîta parale şase, după preţul de atunci. Iar pentru leat 1834, rodirea au fost stîrpită cu totul, din pricina secetii. d) Pentru  slugile ce să cuvin în slujba proprietăţi din 25 familii unul, s-au luat de temeiu la socoteala ce s-au făcut, învoirile ce sînt moşiile, ca drept acele slugi  să fie dator tot clăcaşu: ori a lucra cu mîinile 14 zile la trebuinţa proprietăţii, sau a le plăti cu bani zioa po parale şaizeci.  
{582} 435 Catastih de drepturile şi datoriile reciproce între proprietar şi clăcaşii ciocănaşi, în satul Slănic, pe anii 1833 şi 1834; extras (1835,  martie) Catastih de drepturile ce să cuvenea să priimească proprietarul moşii Slănicul de la ai săi clăcaşi, pe anul 1833 şi 1834 (No. familiilor; Datoria  fieşcăruia clăcaş (lei, par.); Ciocănaşi; Vite mari; Vite mici; Drepturile ce au priimit clăcaşii: pentru casă şi grădină (pog., prăj.); pentru izlaz   (pog., prăj.); pentru fîneţe (pog., prăj.); pentru semănături (pog., prăj.)) Iancu Muşat: 36 claca pentru anii 1833 şi 1834; 42 pentru slugile cuvenote în  slujba proprietăţii, din 25 familii unul, pe aceşti doi ani; dijma porumbului pe anul 1833. Ion Dorobanţul: 36 claca pentru anii 1833 şi 1834; 42 pentru slugi; 2  dijma porumbului pe leat 1833; 8 dijma din 100 pruni. Stan Vişan: 36 claca; 42 pentru slugi; 17 dijma din 216 pruni pă leat 1833. Iorgu Armeanul: 36 claca; 42 pentru  slugi; 9 dijma din 113 pruni; 1 dijma porumbului.  
{583} Stan sin Dinul Dorobanţul: 48 claca; 42 pentru slugi; 2 dijma porumbului; 9 zioa de plug pă anii 1833 şi 1834. Nicolae Şărban: 36 claca; 42 pentru  slugi; 3 dijma porumbului; 9 zioa de plug. Istrate Şărban: 36 claca; 42 pentru slugi; 4 dijma porumbului. Panait Bărbierul: 36 claca; 42 pentru slugi; 4 dijma din 60  pruni. Nicolae Lighean: 36 claca; 42 pentru slugi. Pană Vlăşceanul: 48 claca; 42 pentru slugi; 3 dijma porumbului; 6 dijma fînului pă anul 1833; 12 dijma  fînului pă anul 1834; 27 dijma din 343 pruni.  
{584} Tudor Baciu: 36 claca; 42 pentru slugi. Niţul Şărban: 36 claca; 42 pentru slugi; 4 dijma din 60 pruni. Tiţă Mihalache: 36 claca; 42 pentru slugi.  Dinul Mihalache: 36 claca; 42 pentru slugi. Ioniţă Mihalache: 36 claca; 42 pentru slugi; 3 dijma prunilor din 38.  
{585} N.B. Izlazul acestui sat nefiind osăbit într-o parte de loc pă suma vitelor lăcuitorilor, ci înpărţit în multe locuri prin văi, dealuri rîpe  şi printre case, s-au măsurat toate acestea şi s-au găsit una mie pogoane şi opt prăjini. Iar anume şi în ce loc este acestea, să arată în alăturatu  jurnal. Care pogoane, alcătuindu-să pă suma de 1143 vite ce s-au găsit şi să arată în acest catastih la numele fieşcăruia om, să cuvine de  toată vita cîte 21 prăjini şi mai prisosesc cinci. Şi aşa, potrivit cu aceastea s-au adăogat pogoane în coloana de izlaz la numele fieşcăruia, pă suma  vitelor ce au. Pentru dijma prunelor, a porumbului, precum şi a fînului, s-au urmat iarăşi potrivit cu cele ce să cuprind în pomenitu jurnal. 436 I. Friedman,  sudit k.k., către Alex. Ghica Vv., oferă o probă de silitră din materie primă descoperită în ţară şi praf de puşcă făcut de el, în vederea  încheierii unui contract; rezoluţia Domnitorului şi a Departamentului din lăuntru (1835, aprilie 30) Prea Înălţate Doamne, Fiindcă aici, în pămîntul  scaunului ţării Mării Tale, am găsit locuri dă silitră, cu care să poate face cea mai bună iarbă de puşcă şi fiindcă eu am această ştiinţă  dă meşteşug, cu plecăciune dau în cunoştinţa Mării tale, spre a mă pune în cercare de a da probă atît dă silitră, cît şi dă iarbă dă  puşcă. Şi apoi, plăcînd Mării Tale precum nădăjduiesc, ca un lucru de folos al patrii ce socotesc că este, să închei şi contract spre punere în  lucrare de acest meşteşug. Prea plecat supus, Iancul Fridman, sudit k.k., din fabrica k.k. Primit, 30 aprilie 1835 No. 3863 (Rezoluţia Domnitorului:) Depertamentul din  lăuntru să ia în băgare de seamă coprinderea aceştii jelbi. 1835, aprilie 30  
{586} (Rezoluţia Departamentului din lăuntru:) Fiindcă jeluitoru acestaau cerut ca să i să dea de la stat o simţitoare sumă de bani pentru lucrările  ce arată şi nefiind mijloc, de aceea să să puie acesta în păstrare în delă. M. Cornescu 1835, mai 30 437 Jurnal de bord al corăbiei "Mariţa", proprietate  a lui A. Vilara, cu prilejul primei curse pe care a făcut-o pînă la Constantinopol, sub pavilionul Ţării Romîneşti; rezumat (1834, decembrie 7 - 1835, iunie  5) Corabia "Mariţa" a fost construită la Giurgiu şi la 7 decembrie 1834 a pornit în prima sa cursă maritimă, cu destinaţia Constantinopol, încărcată cu  grîu din Principat. ... Jurnalul este ţinut de Giorgio L. Bresco. De asemenea între 15 şi 30 iunie 1839 au sosit de la Constantinopol la Brăila încărcate, între  alte "corăbii", şi: - Vasul "Csenocrat", sub "bandieră rumînească", sosit la 19 iunie şi transportînd "10 burie zahăr şi 12 perechi scaune"; - Vasul  "Principele Alexandru", sub "bandieră rumînească", sosit la 21 iunie şi transportînd "1 buriu piper, 10 cofe măsline, 10 vale tutun şi 6 saci săpun".  
{587} 438 A. Vilara către Alex. Ghica Vv., depune jurnalul de bord al căpitanului Gh. Lazăr Bresco, comandantul corăbiei sale, "întîiul căpitan  dă mare, care pentru întîiaş dată au purtat în slava şi cinstea Înnălţimei Voastre bandiera acestui Prinţipat" (1835, iulie) Prea Înnălţate  Doamne, Căpitanu Gheorghe Lazăr Bresco, ocîrmuitorul corăbii mele, cu blagoslovenia Înnălţimii Voastre întorcîndu-să din Constantinopol,  mi-au supus alăturatul jurnal, cuprinzător de toate lucrările sale, în care să arată şi primejdiile ce au cercat şi la ducere, şi la întoarcere. Către  aceasta, aşăzînd corabia în portul Brăilii, au adus aici bantiera ei ca, de va fi porunca Înnălţimii Voastre, să să dăpuie la arhiva ţărei, potrivit cu  obiceiurile ce sînt cînd să ivesc pentru întîiaş dată nooă bandiere. Ci fiindcă numitul căpitan Gheorghe Bresco este întîiul căpitan dă mare,  care pentru întîiaş dată au purtat în slava şi cinstea înnălţimei Voastre bandiera acestui Prinţipat, vă rog plecat să binevoiţi a porunci ca să i  să dea la mînă carte domnească mulţămitoare pentru a sa rîvnă şi iscusinţă, ca printr-aceasta şi însuşi să să încurajeze, şi alţii  să urmeze pildei sale. Al Înnălţimei Voastre prea plecat slugă, Hatman A. Vilara 439 Vornicia treburilor din lăuntru către ocîrmuirea judeţului Buzău,  despre însărcinarea dată doctorului Mayer pentru a cerceta în plaiul Pîrscovului un zăcămînt minier (1835, august 5) Poruncă la otcîrmuirea  judeţului Buzău Fiindcă dumnealui doctor Maier, din porunca ce i s-au dat, trecînd prin Buzău are să să abată în plaiul Pîrscovului ca să  cerceteze un materiial  
{588} ce s-au descoperit acolo, în chipul păcurii, şi are să-şi facă observaţiile dumisale, drept aceea, să scriie otcîrmuirii ca,  arătîndu-să dumnealui, să-i înlesnească mergerea la numitu plai şi să-i dea orice ajutor spre săvîrşirea aceştii însărcinări pusă  asupra dumnealui, răportuind otcîrmuirea Depertamentului de cele urmate. 1835, avgust 5 440 Comitetul carantinelor către Departamentul din lăuntru, despre  aducerea a 2600 beşlici noi de către doi neguţători turci, cere să i se comunice dacă această monedă poate fi lăsată să intre în ţară (1835,  august 14) Copie după otnoşeniia Comitetului carantinelor de la 1835 avgust 14, către Depertamentul din lăuntru Cu răportu carantinii Călăraşi, de supt no.  418, priimindu-să la Comitet alăturatu beşlic nou, ce l-au luat de la Mehmet şi Omir, neguţători turci, aflaţi în curăţenie, care aduc cu dînşii  în Prinţipat asemenea monedă, bucăţi 2600, cu cinste să îndreptează cinstitei Marei dvornicii, şi plecat o roagă ca să binevoiască a-i da  cuviincioasa dezlegare de urmare, adică de poate fi slobodă asemenea monedă de a intra în Prinţipat, sau nu. Întocmit după orighinal, Ioan Manu 441  Departamentul vistieriei către Comitetul carantinelor, despre monedele care se primesc în plăţi de Vistierie, despre vînzarea la liciteţie a monedelor turceşti   (1835, august 22) Vistieria No. 2084 1835, avgust 22  
{589} Cinstitului Comitet al carantinelor La întrebarea ce face cinstitul Comitet cinstitii Mari vornicii prin otnoşenia de supt no. 2322 şi după care s-au  trimis în copie la acest Depertament cu otnoşeniia de supt 5104, cu coprindere ca să să adresască cu povăţuire d-a dreptu către cinstitu Comitet, acest  Depertamentare cinste a răspunde că, la Vistierie - precum este ştiut deobşte - alte monede nu sînt priimite, decît numai galbeni olando-înpărăteşti,  ruble şi sfanţi. Iar în monedile turceşti ce vin du pă datorii de sare în Turchiia, şi care prin vînzare cu mezat să prefac în moneda priimită  arătată mai sus, sînt şi beşlici noi. Iar acesta ce s-au tromos acum de la acel Depertament nu sînt beşlici de cinci lei, ci emari de şase lei şi care să  cumpără de cătră sarafii pieţii cu lei trei, parale cinsprezece o bucată. Apoi, daca acei sarafi ce-i cumpără, îi trec în sirculaţiia pieţii şi a  Prinţipatului, sau îi întorc înnapoi peste Dunăre, aceasta nu este ştiut. Într-aceasta să mărgineşte ştiinţa Vistierii, pe care o  înconoştinţează cinstitului Comitet, întorcîndu-să şi emaru ce s-au trimis cinstitii Marei vornicii. 442 Consulatul austriac către Secretariatul de stat,  despre de,ersurile pe care le-a făcut în urma cererii Secretariatului de stat de a se construi la schela Orşovei, pentru supuşii romîni, un al doilea peregovor (1835,  noimbrie 23)  
{590} (Traducere contemporană documentului:) Către Secretariatului statului Îndată după priimirea otnoşeniei acelui Secretariat, supt no. 1678, asupra  cererii ce face spre a clădi pentru supuşii rumîneşti la schela Orşovii un al 2-lea avanpost (peregovor), m-am adresarisit întru aceasta către  stăpînirea ghenerală de la Banat. Care, prin nota de supt no. 3862, mi-au răspuns că, pătrunsă de dorinţa ce are spre îndestula dreapta cerere a  oblăduirii Ţării Rumîneşti, au poruncit Brigadii de la Caransebeş ca să să îndeletnicească întru clădirea pomenitei trebuinţi fără  întîrziere, orînduind întru aceasta o într-adins comisie, de la care să aşteaptă părerea sa. Şi, îndată ce va eşi şi rezultatul acei comisii, nu  voi lipsi a înştiinţa pe acel Depertament. Iscălit: Timono S. Gianoglu 23 noemvrie 1835 No. 1789 443 D-rul Zucker către Alex. Ghica Vv., despre proiectul  său privind înfiinţarea unei întreprinderi "pentru eczersiţia meşteşugului trebuincios la fabricaţia tulumbelor de foc"; rezoluţia Domnitorului; menţiune   (1835, decembrie 12)  
{592} (Rezoluţia Domnitorului:) Preţuind Noi şi simţirea de care este mişcat aici iscălitul şi ispravele ce fără îndoială urmează unei  asemenea întreprinderi şi îngrijirea atît pentru formiruirea meşterilor între pompieri, cît şi ca un model la tinerii ce învaţă meşteşuguri,  îndreptăm acest adres la Departamentu din lăuntru ca, pe de o parte să să înţeleagă cu Marele spătar pentru ceea ce priveşte la darea şi ţinerea  ucenicilor soldaţi-recruţi, iar, pe de alta, să să îngrijească ca să să dea doctorului Ţucher actul trebuincios pentru întreprindere şi mulţumirea  Noastră prin Sfat să îi să încunoştinţeze. (Menţiune:) Cu copie după tîlmăcirea aceştii să să dea în cunoştinţa dumnealui Marelui  spătar, pohtindu-să ca să să asemene rezuluţii Mării Sale, făcîndu-să domnului dohtor Ţucăr din partea Sfatului administrativ şi actul  poruncit. M. Ghica (Traducerea contemporană documentului:) Înălţimea Voastră aţi binevoit a-m face cunoscută ideia Mării Voastre pentru formiruirea  unii companii de pompieri, în trebuinţa oraşului Bucureşti. Afară di cunoştinţa manevrării şi de îngrijirile trebuincioase pentru ţinerea tulumbii, ar fi  de trebuinţa a să afla în această cumpaniie oameni învăţaţi nu numai la meşteşugul dregerii tulumbelor de foc, ci şi la a lor fabricaţie. Cel mai bun  chip de a să procorarisi asemenea oameni este de a să da recruţi spre învăţătură la meşteri buni, într-un soroc de patru ani. Afară din folosul ce va  avea slujba tulumbii, va izvorî şi acela ca, după ce să vor învăţa pînă la împlinirea capitulaţiilor lor, aceşti şcolari vor fi meşteri slobozi. Şi  aşa, pe urmă, să vor împrăştia prin ţară şi ca nişte meşteri vor aşăza fabricile lor la locuri unde nici pînă acum nu să află.  Dintr-altă parte, aceşti şcolari aflîndu-să totdeauna adunaţi în fabricile lor, vor fi apururea gata de a alerga spre ajutor unde să va întîmpla foc;  şi necontenitele îndeletniciri ale lor îi vor feri de viţiia care adesăori naşte din pricina nelucrării în casarmiie. Întocmind eu o fabrică pentru  eczersiţia meşteşugului trebuincios la fabricaţia tulumbelor de foc, am cinste a supune cu plecăciune Înălţimii Voastre proectul următor. 1-iu. Mi să  vor încredinţa miie şi să vor pune supt priveghere dumnealui Ioan Teile, şeful fabricilor, deocamdată şaisprezece recruţi, ca nişte şcolari pentru  învăţătură: sau de lăcătuşi, sau de fierari, ori de topitori, ori de strungari, sau de tîmplari. Acest număr să va sui treptelniceşte şi în curgerea  anului pînă la 40. Şi recruţii ce vor veni spre complectuire vor fi învăţaţi nu numai la aceste meşteşuguri de mai sus, ci şi la alte ce să vor  hotărî. 2-lea. Sorocul învăţăturilor va fi de patru ani, în care vreme vor fi supuşi numai (afară din dăosibirile de mai sus-arătate) la poruncile  şefului-fabricant. Şi nu să vor putea lua din fabrică şi de la îndeletnicirile lor supt nici un fel de cuvînt. 3-lea. Spre a-i priveghia, li să va orîndui  un unterofiţer, carele supt acest cuvînt va fi numai următor enstrucţiilor şefului-fabricant şi să va schimba îndată, oricînd va cere acesta din urmă.  4-lea. Cînd trebuinţa va cere de a să îndrepta vreunul dintrînşii, şeful fabricii va avea voie a cere pedeapsa după regulamentul disciplinii ostăşeşti  şi, la întîmplare de mai grele învinovăţiri, şcolarul se va teslimarisi după cuviinţă, spre a-şi priimi pedeapsa. 5-lea. Lucrările fabriciivor  înceta la 6 1/2 ceasuri seara, şi de la această vreme pînă la 8 ceasuri vor învăţa pe şcolarii a citi, a scriie, a socoti; şi îi vor învăţa cele dintîi  începuturi a desenului linial şi întrebuinţarea scării proporţională. Cheltuielile aceştii învăţături vor fi pă seama supt-iscălitului, carele va  alege pe învăţători. 6-lea. Fiindcă aceşti recruţi sînt orînduiţi a formalisi o brigadă de pompiieri gata în tot minutul a aduce ajutor la  întîmplare de foc, supt-iscălitul  
{594} cu cheltuiala sa va face o tulumbă de foc, care să va sluji de dînşii şi să va afla deapururea cu apropiere de fabrică. 7-lea. Toate duminecile,  toţi şcolarii vor fi în dispoziţia stăpînirii, spre a să eczersa, sau la arme, ori la slujba de pompier. Şi, în curgerea eczersiiţiilor, vor fi supuşi  comandirului pe care stăpînirea îl va orîndui; şi după săvîrşirea eczersiţii, under-ofiţerul îi va aduce în fabrică. 8-lea. Stăpînirea va  trimite pe aceşti recruţi şi îi va ţine îmbrăcaţi în curgerea vremii învăţăturii lor. Şi va orîndui pă toată luna cîte 15 lei de şcolar,  pentru pîinea şi carnea trebuincioasă pentru hrana lor. Celelalte cheltuieli ale bucătării, precum lemnile, lumînările şi localu şcolarilor vor fi pă seama  mea. 9-lea. Supt-iscălitu să pune chezaş pentru domnul Teile, întru ceea ce să atinge de legăturile ce le ia asupră-i prin acest înscris. Iscălit Dr.  Ţucăr 1835, dechemvrie 12 Bucureşti Tîlcuit S. Gianoglu 444 Ocîrmuirea judeţului Vlaşca către Vistierie, despre două monede "proaste" beşliii şi  şfanţihii turceşti, care s-au înmulţit în oraşul Giurgiu (1835, decembrie 15) Copiie după raportu otcîrmuirii judeţului Vlaţca, de la 15 dechemvrie  leat 1835, cu no. 4234 Fiindcă aici, în oraşu Giurgiu, din pricina comunicaţii ce are neguţătorii cu cei decindea, prin păzirea regulilor carantineşti asupra  alişverişului lor, s-au înmulţit o monedă dă bani turceşti foarte proastă, care să numeşte beşlii, cîte lei 3 parale 20, şi alţii cu numire dă  sfanţi turceşti, cîte lei 4,20; carii acum au mai scăzut, rămîind cei din urmă lei 4,10, încît la alişverişuri mici, de comun, nu să mai vede altă  monedă decît aceasta. Şi cei mai mulţi din lăcuitorii ce vin cu producturi de vînzare la tîrg au încetat cu totu, pricinuind că asemenea bani nu pot a-i  cheltui la ale lor trebuinţe, precum nici la răspunderile ce sînt datori către stăpînire şi către proprietarii moşiilor pă care hălăduiesc.  
{595} Ocîrmuirea nu lipseşte plecat a răportui cinstitii Mari vornicii, rugîndu-să a i să da cuviincioasa deslegare de urmarea ce are să facă.  Întocmai după orighinal, C. Merişescu 445 Inginerul Alex. Popovici către Vornicia treburilor din lăuntru, despre zăcămintele descoperite de el dincolo de Olt  şi despre încuviinţarea de care are nevoie pentru a începe exploatarea lor; rezoluţia Marii vornicii (1835, decembrie 20) Cinstită Mare dvornicie din lăuntru,  Călătorind eu în treaba hotărniciilor şi în cele 5 judeţe de peste Olt, am aflat şi am dat peste mademuri de fier şi aramă, chinovari şi argint viu, mai  ales pă rîul Tismana, pă rîul Coşusta, Izverna, Podeni şi Băltişoara. Şi fiindcă voiesc cu băeşi rumîni de aice din ţară a le deşchide şi,  unde mi s-a părea a fi mai bune şi sporitoare, a le pune şi în lucrare aşa, cu plecăciune fac rugăminte cinstitii mari Dvornicii ca să-m de voe şi  poruncă deşchisă la acest scopos, ca şi eu să-m poci tocmi trebile cu stăpînitorii acelor moşii pă care să află mademurile arătate. Alecsandru  Popovici, ingineriu Bucureşti, la 20-lea dechemvrie 1835 (Notă La 20 aprilie 1836, ocîrmuirea jud. Dîmboviţa raportează că în plaiul Ialomiţa "15  lăcuitori, împreună cu un preot din satu(l) Ţîţa, după ale lor păreri s-au pus de sineşi cu săpătura zioa şi noaptea pă moşia dumnealui  căminarului Belu, pentru găsire de metal", fapt în urma căruia au fost arestaţi de sub-ocîrmuitor.) (Rezoluţia Marii vornicii:) Cînd să va mai arăta  cu alte jelbi, i să va da răspuns pentru aceasta  
{596} 446 Statistica patentarilor din Ţara Romînească; rezumat (numeric), cu indicarea localităţilor unde locuieşte fiecare (1835) Judeţul Argeş:  Lipscani, bogasieri, braşoveni, băcani, cîrciumari, tutungii, mămulari, arendaşi, gelepi, povarnagii, căldărari precupeţi, pescari precupeţi, sticlari  precupeţi, cafegii, cojocari, croitori, calpaccii, bărbieri, tîmplari şi dulgheri (tîmplarul Dumitru Radu din Piteşti este meşter cu prăvălie şi dă  sineşi stăpîn, ce tocmesc lucrul cu totul), abagii, boiangii, cizmari, căldărari, brutari, argintari, ceaprazari, lumînărari, cofetari, patentari tabaci de piei   (fără prăvălie,cu prăvălie sau lucrător la altul), zugravi, trăistari, măcelari, cafegii, tabaccii. Oraşu Argeş: Braşoveni, băcani  
{597} cîrciumari, mămulari, sureccii şi arendaşi, pescari precupeţi, cojocari, croitori, cizmari, brutari, dulgheri, olari, măcelari. Judeţul Brăila:  Comisioneri, bogasieri, băcani, cafegii, cîrciumari, bragagii, pescari, matrapazi, croitori, cojocari, boiangii, argintari, bărbieri, abagii, brutari, simigii, căldărari,  măcelari, cizmari, dulgheri, dogari, marchitani, matrapazi, "herari". Plasa Bălţii: Matrapazi Plasa Vădeni: Matrapazi, comisioneri,  
{598} Oraşul Bucureşti: "Corporaţiia lipscanilor", "toptangii lipscani", bogasierii, mărgelarii, mătăsării, mămulării (n-au stare, sînt  săraci şi cu credet iau puţină marfă - care cu căruţe cu un cal vînd prin sate marfă dă preţ mic, fără să aibă prăvălii aici sau în alt  oraş) şi bohceagiii, marchitanii, vivliopolii, zarafii, braşovenii, sureccii, capanlîii şi gelepii, băcanii, cîrciumarii, olarii, fierarii şi cherestegii, tutungiii,  tabacciii şi ciubucciii, cafegii, măcelarii, pescarii, precupeţii (Cei mai mulţi precupeţi n-au prăvălii, decît căruţe cu un cal: merg de cumpără  mere de afară,zarzavaturi, mălai de la mori, porumb şi altele - şi fără de statornicie, adică: astăzi merg, mîine nu.Nu să pot socoti nici neguţători  prin ţară, nici în oraşu sălăşluirii lor.) vărarii, cherestegii, arendaşii şi cei ce uneltesc negoţuri şi alte speculaţii d-an picerile, cojocarii  subţiri, giuvaergiii, ceasornicari, cojocarii groşi (toţi aceşti patentari din această corporaţie, a lor îndeletnicire este:cumpără miei şi piei dă miel du  pă afară, cu capital dă cîte lei 500 şi pînă la 2000, care le aduc - şi singuri le lucrează la prăvăliile lor), işlicarii şi calpacciii, cavafii, cizmarii  şi pantofarii, bumbăcarii, lumînărarii de ceară şi plăpumarii, boiangiii, menghinegiii şi basmagiii, pînzarii şi abagiii, şalvaragiii, argintarii, brutarii,  franzelarii şi făinarii, simigiii, săpunarii şi lumînărarii de seu, croitorii şi ceaprazarii, telalii, bărbierii, bragagiii, halvagiii şi şerbecciii, şelarii,  curelarii, Covacii, tufecciii, fişicciii şi cuţitarii, dogarii, tabacii, trăistarii (unii lucrează meşteşugu făr-de calfe sau capital, ci singur ei în casile lor),  postăvarii, găitănarii, căldărarii, potcovarii, dulgherii (meşter mare, calfă mare, lucrător şi sărac, lucrător, lucrător cu zioa pă la alţii etc),  zidarii, tîmplarii, pietrarii, olangiii şi cărămidarii, droşcarii lipoveni, droşcarii pămînteni (Notă "Toţi patentarii meseriiaşi sînt meşteri, iar nu  călfi, fiindcă toate călfile supuse la meşteri sînt la capitaţie") 
{599} Judeţul Buzău: Bogasieri, braşoveni, cîrciumari, sureccii, cavafi, hangii, cafegii, băcani, boiangii, precupeţi, "Corporaţiia de slugi",  căruţaşi, grădinari, "Corporaţiia dragomanilor", arendaşi, dogari, blănari şi cojocari, măcelari, bărbieri, cizmari, lumînărari, croitori,  "Corporaţiia tăbăcarilor", pietrari, morari, "Corporaţiia velnicerilor", săpunari, dulgheri,  
{600} "Corporaţiia vărnicerilor", zugravi, "Corporaţiia vizitiilor", zidari, "Corporaţiia ţiganilor herari", "Corporaţiia lăutarilor" Judeţul  Dîmboviţa: sureccii, arendaşi, cavafi, băcani, rachieri, şalvaragii, cîrciumari, mămulari, săpunari, povarnagii, măcelari, precupeţi, bogasieri, pescari,  bragagii, cojocari, boiangii, brutari, cizmari, curelari, croitori, bărbieri, cîrciumari, tabaci, dulgheri, bogasieri, mămulari, povarnafii, pescari, precupeţi  
{601} bogasieri, mămulari, băcani, pescari, arendaşi, povarnagii, precupeţi, cojocari, croitori, boiangii, cizmari, bărbieri, măcelari, brutari, olari,  dulgheri, cojocari, croitori, brutari, cizmari, pantofari, işlicari, boiangii, zidari, tabaci, lumînărari, bărbieri, plăpumari, săpunari, rotari, dulgheri, dogari  
{602} Judeţul Dolj: lipscani, bogasieri, "marghitani", braşoveni, cavafi, băcani, tutungii, cafegii, tabaccii, hangii, rachieri, vutcari, cîrciumari, cordovangii,  sureccii, arendaşi, mămulari, precupeţi, "matrapaji din oraş", pescari, "matrapaji du p-afară", cojocari subţiri, cojocari groşi, croitori, abagii, cizmari,  argintari, covaci şi tufeccii, căldărari, brutari, simigii, tîmplari, dulgheri, bărbieri, şelari, curelari, tabaci,  
{603} săpunari, boiangii, chişclii, geamgii, şpiţeri, zidari, "jugravi", bragagii, măcelari, olari. (Acest catastif pentru starea patentarilor acestui judeţ  fiind adevărat, s-au adeverit şi de ocîrmuire) Judeţul Gorj: bogasieri mici, braşoeni mici, băcani mici, cîrciumari de rînd, neguţători arendaşi,  cojocari subţiri mici, croitori de rînd, abagii mici, boiangii mici, bărbieri, lumînărari, simigii, brutari mici, argintari, jugravi, cizmari rumîneşti mici,  curărari, dulgheri mici, fierari mici, mămulari i boiangii mici, de ţară, matrapazi mici, de sate, precupeţi de rînd, cu mărunţeaoa. (Unii din patentari sînt  cu prăvălie, alţii fără calfe, iar alţii lucrează în judeţ, pă la bîlciuri şi tîrguri, în hălăduirea lui.)  
{604} Judeţul Ialomiţa: Stărostia Urziceni - băcani, căruţaşi, pescari, brutari, curelari, cizmari, cojocari, croitori, bărbieri, dulgheri, măcelari,  arendaşi Stărostia Călăraşi - lipscani, arendaşi, băcani, argintari, cafegii, cojocari, bogasieri, croitori, bărbieri, brutari, abagii, dulgheri, căruţaşi,  pescari, sureccii, cîrciumari Judeţul Mehedinţi: bogasieri, braşoveni,  
{605} sureccii, băcani, boiangii, abagii, brutari şi simigii, cîrciumari, pescari, măcelari, arendaşi, cojocari, croitori, dulgheri, bărbieri, cizmari, tabaci,  hangii, mămulari, tufeccii, argintari Judeţul Muscel: braşoveni, mămulari, băcani, rachieri, cîrciumari, "corporaţiia lumînărarilor cerari", "corporaţiia  lumînărarilor de seu", boiangii, cafegii, cojocari groşi, arendaşi, "Corporaţiia povarnagiilor", "Corporaţiia argintarilor", "Corporaţiia surecciilor",  "Corporaţiia matrapazilor",  
{606} măcelari, brutari, corporaţia curelarilor, corporaţia olarilor, precupeţi, rotari, pescari, tîmplari, cizmari, bărbieri, cavafi, croitori, işlicari,  zugravi, "Corporaţiia tabacilor", corporaţia dogarilor, corporaţia cărăuşilor, zidari, dulgheri, "Corporaţiia căruţaşilor", corporaţia morarilor,  trăistari, plăpumari Judeţul Olt: cojocari, croitori, cizmari, băcani, abagii, măcelari, braşoveni, boiangii, cîrciumari, precupeţi, brutari, mămulari, tabaccii,  pescari, bărbieri, hangii, arendaşi,  
{607} scăunaşi, dulgheri, zidari,căruţaşi Judeţul Prahova: bogasieri, mătăsari, toptangii, băcani, rachieri, cîrciumari şi hangii, tutungii,  braşoveni, precupeţi, pescari, sureccii, măcelari, arendaşi, cojocari subţiri, cojocari groşi, croitori, calpaccii, tilivichieri, cavafi, cizmari, abagii, bărbieri,  turtari, tabaci, zugravi, căldărari, curelari, argintari, simigii, brutari, săpunari, ceasornicari, lumînărari, bumbăcari, cuţitari, cafegii, băiaşi,  
{608} boiangii dogari, dulgheri, zidari, tabaccii. Tîrgul Filipeşti - băcani, arendaşi, mămulari, cizmari, măcelari, cojocari, tabaci, croitori, zugravi,  povarnagii, săpunari, precupeţi. Tîrgul Cîmpina - băcani, mătăsari, brutari, săpunari, croitori, grădinari, precupeţi, căruţaşi, pescari, dulgheri,  cîrciumari, comisioneri, arendaşi, mămulari, măcelari, sureccii, povarnagii, cojocari groşi, bărbieri, curelari, boiangii, tabaci, dogari, trăistari. Judeţul  Romanaţi: bogasieri, braşoveni, capanlîi,  
{609} sureccii, băcani, hangii, cîrciumari, mămulari, pescari, arendaşi, cojocari subţiri, cojocari groşi, croitori, cizmari, căldărari, bărbieri,  abagii, simigii, brutari, boiangii, măcelari, dulgheri. Judeţul Saac: "Tîrgul Minzilului" - arendaşi, băcani, precupeţi, olari, măcelari, cîrciumari, cojocari,  cizmari, croitori, plăpumari, bărbieri, boiangii, "meseriiaşi", povarnagii, curelari, lăutari,  
{610} fierari "Tîrgul Urlaţilor" - capanlîi, arendaşi, sureccii, băcani, cîrciumari, brutari, precupeţi, croitori, bărbieri, dulgheri, cojocari, cizmari,  lăutari, hirari, povarnagii, tăbăcari, cîrciumari şi arendaşi de moşii i de hanuri, băcani cîrciumari, meseriiaşi. "Tîrgul Vălenilor" - bogasieri,  sureccii, arendaşi şi povarnagii, băcani, cîrciumari, rachieri, precupeţi, pescari, croitori, bărbieri, brutari, trăistari, săpunari  
{611} cizmari, tăbăcari, măcelari, boiangii, opincari, dulgheri, potcovari. "Tîrgul Slănicului" - băcani, mămulari, săpunari, cizmari, cojocari  groşi, croitori. Judeţul Slam Rîmnic: Stărostia Focşani - bogasieri, băcani, hangii, cîrciumari, arendaşi, brutari, covrigari, lumînărari, bărbieri,  croitori, cojocari subţiri, cojocari groşi, calpaccii, bucătari, măcelari, argintari, giuvaergii, ciobotari, tăbăcari, pescari, găitănari, băiaşi, cantaragii,  matrapazi, dulgheri, povarnagii,  
{612} rachieri, căruţaşi, trăistari, săpunari, grădinari, dogari, pastramagii, fierari. Stărostia tîrgului Rîmnic - bogasieri, băcani, blănari  straigii, cojocari groşi, arendaşi, braşoveni prăvăliaşi, pescari, brutari, cîrciumari, boiangii, croitori, cizmari, grădinari, zugravi, mămulari, găitănari,  bărbieri, zidari, dulgheri, abagii, săpunari, sureccii, povarnagii, tinichigii, cafegii, căruţaşi, rachieri, rotari, curelari, fierari.  
{613} Judeţul Teleorman: Stărostia Ruşi de Vede - bogasieri, băcani, sureccii, arendaşi, comisioneri, căldărari ce se preumblă prin ţară,  pescari, meseriaşi croitori, cojocari, căldărari cu prăvălii, boiangii, cizmari, abagii, bărbieri, dulgheri, tabaci, argintari, brutari, plugari, calpaccii, tutungii,  cafegii, mămulari streini, scăunaşi. Stărostia tîrgului Mavrodin - bogasieri, băcani cu prăvălii, , braşoveni, comisioneri şi arendaşi, sureccii,  mămulari, pescari şi matrapazi, cojocari groşi, cizmari cu prăvălii, abagii, boiangii, bumbăcari, lumînărari şi săpungii, dogari meseriaşi, brutari,  dulgheri meseriaşi, croitori, tabaci, basmagii, bărbieri, olari, moştean, grădinari. Stărostia Zimnicea - bogasieri, băcani,  
{614} braşoveni, comisioneri şi arendaşi, precupeţi, pescari, cîrciumari, cojocari groşi, croitori, cizmari, bărbieri, tabaci, abagii, brutari, boiangii,  curelari, dogari, bumbăcari, dulgheri. Judeţul Vîlcea: Stărostiile Rîmnic - bogasieri, braşoveni, băcani, precupeţi, rachieri, cofetari, sureccii şi arendaşi,  arendaşi şi povarnagii, comisioneri, cojocari subţiri, cojocari groşi, cizmari, croitori, işlicari, tabaci, boiangii, argintari, săpunari, bărbieri, brutari, simigii,  dulgheri, zugravi, jogărari, dogari, zidari, măcelari.  
{615} Stărostiile Ocna - bogasieri şi braşoveni, rachieri şi cîrciumari, cojocari groşi, croitori, cizmari, bărbieri, brutari, boiangii, zugravi, meşteri  de her, arendaşi şi povarnagii, precupeţi şi mămulari, olari. Stărostia Drăgăşani - braşoveni, băcani, precupeţi şi mămulari, cîrciumari,  sureccii, măcelari, cojocari groşi, cizmari, brutari, tabaci, boiangii, lumînărari, arendaşi şi povarnagii, cîrciumari şi precupeţi, "tot cojocari". Stărostia  Horez - băcani, cîrciumari, precupeţi şi mămulari, cojocari groşi, brutari, boiangii, mămulari, lemnari. Judeţul Vlaşca: lipscani, comisioneri,  
{616} arendaşi, sureccii, braşoveni, bogasieri, croitori, , bumbăcari, fherari, pescari, băcani, cîrciumari, boiangii, cojocari, cavafi, olari, dogari, dulgheri,  precupeţi, covaci, cotari, bărbieri, brutari, abagii, geamgii, cafegii, măcelari, săpunari, brutari, pietrari, geambaşi, chirigii, mămulari, jugănari, rotari,  cărămidari, lumînărari, tabaci. (Notă Peste tot, număru acestor patentari cu şapte privelighiaţi să adună cinci sute zece familii. 1835, octomvrie 2".  
{617} 447 Contract încheiat între Departamentul vistieriei şi reprezentanţii Serbiei: N. Gherman, M. Anastasievici şi S. Simici pentru vînzarea şi  exportarea în Serbia a 30 milioane ocale de sare în cursul anilor 1836 şi 1837 (1836, ianuarie 14) Contract pentru ecsportaţia sării peste Dunăre, în curgerea  anilor 1836 şi 1837 1. Pă temeiul cuvîntului aşezat între Înnălţimea lor Domnul Serbii Miloş Obrenovici şi Domnul Valahii Alecsandru Ghica, în  satul Poiana, pentru învoirea comerţului dă sare, s-au întocmit ca noi supt-iscăliţii trimişi ai Prinţipatului Serbii să cumpărăm de la  Prinţipatul Valahii 30 - sau treizeci - milioane ocă sare bună, nerăzbătută dă ploaie, în preţu dă cîte opt sfanţihi suta dă ocă sare i cu baş la  zece una, pentru obicinuita răsipă ce să face la încărcarea ei în caice, şi care să va ecsporta de la hotarele Valahii peste graniţa Dunării, în curgerea  anilor 1836 şi 1837, la soroacele arătate mai jos. Şi între aceasta să mărgineşte toată ecsportaţia sării Valahii de la începerea acestui contract  pînă la 1 ghenarie (al) anului 1838. 2. Aceasta luîndu-să drept temei, şi supt-iscăliţii, şi Administraţiia Prinţipatului Valahii vor îndeplini  condiţiile următoare: A. Supt-iscăliţii vor priimi de la Administraţiia Valahii în curgerea anilor 1836 şi 1837 mărginita cîtăţime dă 30 - sau  treizeci - milioane ocă sare, după chipul următor, adică: cincisprezece milioane în anul 1836, începîndu-să priimirea dă la 1 martie şi  săvîrşindu-să la 30 octomvrie, cînd este şi plutirea vaselor pă Dunăre lucrătoare, şi alte cincisprezece milioane în anul 1837, tot în pomenita  vreme, şi anume la schelile mai jos însemnate: la Olteniţă, sare dă Slănic şi dă Telega; la Giurgiu, asemenea; la Zimnicea, asemenea; la Bechet, sare de la  Ocna Mare; la Calafat, asemenea; la Cerneţi, asemenea - Peste tot, 15 milioane , şi care să va preda orînduiţilor noştri, fără nici un fel dă cheltuială, la  malul Dunării, în oboarăle pentru care să vorbeşte la p. 5, cu cîntarul aiarului  
{618} dă sare, adică ocă patruzeci şi cinci, după cum din vechime este obicinuit. B. Fiind însă că începerea teslimatului s-au tocmit de la 1  dă martie şi în anul următor sare pe la schelile Dunării se află numai la Bechet, la Olteniţă şi o puţină cîtăţime la Brăila şi Pioa Pietrii  apoi, la pomenitul soroc va începe teslimatul de la pomenitele schele şi, mai tîrziu, după ivirea păşunii, transportîndu-să sare şi la celelalte schele,  să va îndăplini suma tocmită precum să arată mai sus. C. Banii cuveniţi Vistierii Valahii pentru cîtăţimea sării ce luăm să vor răspunde cu  chipul următori: După încheierea acestui contract, şi anume la 1 aprilie 1836, să numărăm la Vistierie 25000 - sau dooăzeci şi cinci dă mii - galbeni  alel hesap şi apoi răfuirea totaluluisă să facă aşa, adică: orînduiţii noştri la schele asupra priimirii sării, pentru fieşcare cîtăţime dă sare  priimită vor da cinovnicilor stăpînirii Valahii cvitănţi; acele cvitănţi, luîndu-să dă Vistierie, să vor da pă fieşcare lună aici, în  Bucureşti, sîrbescului sovetnic şi împuternicit(ul) trebilor Înnălţimii Sale Domnului Miloş Obrenovici, d. Stoian Simici. Domnul Stoian Simici va scădea  din cîtăţimea cuprinsă în fiecare cvitanţă başul dă zece la sută şi, pă suma ce va rămînea, va da la Vistierie cîte un zapis coprinzător  dă banii cuveniţi pă acea cîtăţime dă sare rămasă şi socotită cîte opt sfanţihi suta, şi hotărîtor a să plăti acei bani la Vistierie în  dooă termene, adică jumătate peste 6 luni şi ceilalţi jumătate peste 12 luni socotite dă la data fieşcăruia zapis. Iar banii daţi alel hesap în sumă de  25000 galbeni să vor ţinea în seamă tocmai din banii cuveniţi pă sarea cea mai din urmă teslimatisită în anul acesta. Şi aşa să vor urma toate  acestea, cu toată suma dă sare tocmită, pînă la a ei istovire. 3. Administraţiia Valahii este datoare să îngrijească ca să fie sare totdeauna la magaziile  schelilor, ca nu care cumva, sosind caice, să nu găsească sare, căci la o asemenea întîmplare ne va plăti staliile legiuite pă cîte zile vor zăbovi mai mult  peste sorocul tocmit de a sta în schele, potrivit cu pravilile întocmite dă obşte pentru plutire. Asemenea, va îngriji ca teslimatul, urmînd de la 1 martie pînă  la 30 dă octomvrie, să fie în lucrare necontenit, încît de la 1 octomvrie pînă la sfîrşitul acestuia toată încărcătura să coprinză dă al  dooă mult pînă la trei milioane. Fiind însă că în curgerea acestor luni de la martie pînă la sfîrşitul lui octomvrie lunile din mijloc, şi anume iulie  şi avgust, sînt mai mult în nelucrare asupra transportului, din pricină că lăcuitorii să îndeletnicesc la ale cîmpului casnice trebuinţe, apoi să va  potrivi ca în april, mai, iunie, septemvrie şi octomvrie să urmeze transportul cu toată a sa cerută însufleţire. Iar la pomenitele dooă luni iulie şi avgust,  pă cît să va putea. De aceea, şi pentru asemenea pricină să va înţelege din vreme Găzdiia supr-iscăliţilor cu Eforia ocnelor ca, cunoscînd pă  toată luna  
{619} sarea transportuită şi pornită dă la ocne la Dunăre, să potrivească şi sosirea vaselor în fieşcare punt asemănat cu adăvărata  stare a lucrurilor încît, cu aceasta, să lipsească orice împiedecare din ceruta lucrare şi orice pricină dă dispută între amîndooă contractantele  părţi. Să osebeşte însă din această regulă înprejurarea de a rămînea vreo cîtăţime de sare neteslimatisită pînă la hotărîtul soroc al  fieşcăruia an din pricina vreunii întîmplări neprevăzute şi din care să nu poată umbla transportul regulat, precum: boale în vite, molevmă sau  altcevaş asemenea. Căci, pentru una ca aceasta, chiar p. 7 dintr-aceste condiţii apără pă amîndooă părţile despre orice pretenţie. 4. Din zioa  încheierii contractului mărginindu-să odată ecsportaţiia sării peste Dunăre numai în socoteala noastră, nu este volnic nici Eforiia ocnelor, nici  altcinevaş din particulari a scoate şi a vinde sare peste Dunăre, afară numai din feţele particulare care, avînd sare din otcupul fostului otcupciu baron Meitani, au  luat slobozeniia stăpînirii pînă a nu începe această tocmeală, ca să-şi pogoare sarea la Brăilă şi să o vînză în josul apei Dunării, cu  condiţiile arătate în alăturata copie dă ofiţ supt no. 311. La din împotrivă urmare, orice sare s-ar dovedi trecută peste Dunăre ca să să  vînză la cei de deacindea, să supune pravililor dă controbant în folosul nostru. 5. Administraţia Valahii, pentru înlesnirea lucrărilor supt-iscăliţilor,  va da poruncile cuviincioase şi va stărui a să pune în lucrare cele următoare: A. Ceamurile şi alte vase ce vor sosi spre încărcatu sării să poată  poposi la toate porturile Dunării, fără nici o plată; asemenea, şi a trage la edec pă malul stîng al Dunării fără nici o împiedecare, precum şi dă a  poposi după trebuinţă noaptea la maluri, pă uscat însă totdauna la ponturi unde sînt picheturi şi streji, spre a fi în vederea paznicilor şi a nu să  amesteca cu cinevaş din lăcuitorii Valahii. B. La fieşcare pont dă ecsportaţie dă sare, prin stăruirea otcîrmuirilor locale, şi cu a Eforii ocnelor  cheltuială, să să clădească cîte un obor pe malul Dunării, ocolit dă înprejmuire potrivită şi încăpătoare de a poposi şi a putea încărca  zece ceamuri ca, într-acestea aducîndu-să sarea, să poată încărca reizii şi noaptea, fără nici o împiedecare dăspre regulile carantineşti şi  să lipsească şi a lor pricinuire că să fură sarea dă lăcuitorii dinprejur. C. Asemenea, la fieşcare pont dă ecsportaţie dă sare să să dea dă la  carantinele locale cîte un gvardiian în slujba orînduiţilor noştri, căruia să va da dă numiţii pă toată luna legiuita plată.  
{620} D. Pentru slujba ecsportaţii sării, ni să vor da trebuincioşii cai dă poşte, cu aceeaşi plată dă progon ce plăteşte şi va plăti şi  Vistieriia şi asemănatcu duhul contractului poştelor. Şi, pentru ca să nu să întîmple vreo zăbavă sau împiedecare la pornirea vreunui trimis după  trebuinţă în orice ceas, să vor încredinţa din vreme în vreme cîte un număr dă podorojne dăşchise, domnului Simici, subt a dumisale  chezăşie dăspre orice măsură poliţienească. 6. Pentru datorii ce are Administraţiia Valahii pă la unii din sărarii turci dă dăcindea, nu va putea  secvestrui cu pecetluire sarea vîndută dă supt-iscăliţii şi s-ar găsi la unii ca aceştiia în natură, afară numai cînd, după o scumpă  cercetare, s-ar dovedi că au plătit-o supt-iscăliţilor cu bani după sarea ce s-au fost cumpărat dă la fostul otcupciu baronul Meitani şi au dat zapise  pentru dînsa pă numele Vistierii. Asemenea cercetare însă să va face în Turchia aflîndu-să faţă orînduiţii dă către amîndooă  părţile. 7. Dacă vreun războisau alte mai înalte şi neprevăzute întîmplări ar aduce o aşa prefacere împrejurărilor, încît să să taie  comunicaţiia Valahii cu Turchia, sau a Turchii cu Valahiia şi, fireşte, să înceteze lucrarea acestui negoţ, atunci rămîne între amîndooă părţile a  fi stasis dă lucrare, fără dă a face una dă la alta nescareva pretenţii dă dăspăgubire. 8. Dacă s-ar întîmpla ca la sfîrşitul sorocului  contractului dă doi ani să rămîie supt-iscăliţilor vreo cîtăţime dă sare nerădicată du pă malul stîng - şi aceasta, ori din întîmplare  dă negăsire dă ceamuri, sau din multa umflare sau scădere a apei Dunării şi iarăşi o cîtăţime dă trei pînă la patru milioane - să fim volnici  a o rîdica în anul 1838, în soroc dă trei luni, socotit dă la începerea plutirii, ca, cu acest mijloc să o vindem şi pă aceea dăcindea, ca o sare  cumpărată dă noi şi plătită la Vistieriia acestui Prinţipat. N. Gherman, Mişa Anastasievici, Stoian Simici 1836, ghenarie 14 Bucureşti  
{621} 448 Eforia ocnelor către Departamentul treburilor din lăuntru, despre şapte ciocănaşi robi fugiţi la Bucureşti, despre prinderea acestora şi  aducerea la urma lor (1836, ianuarie 16) Eforia ocnelor Anul 1836, ghenar 16 No. 47 Bucureşti Cinstitului Depertament al trebilor din lăuntru Cămărăşia  Ocnelor Mari, prin raportul de supt no. 9, încunoştinţează Eforii că dintre ciocănaşii ţigani de la acea ocnă, după al lor rău nărav au fugit aici în  Bucureşti. După care, cămărăşia au şi trimis gonaş pă un Ion Bocşa, vătaf de ciocănaşi, ca să-i prinză şi să-i aducă la urma  lor. Şi aşa, pohtindu-să cinstita Agie, s-au şi prins prin mijlocul poliţienesc şapte, care la vale să însemnează anume. Dar, fiindcă pomenitul  vătaf nu poate a-i aduce singur la arătata ocnă, temîndu-se Eforiia a nu-i scăpa vreunul la drum, plecat este rugată cinstita Mare dvorniciie să  binevoiască a da poruncă slobodă către cinstitele ocîrmuiri ce cad pă acel drum al ocnii ca, prin buna pază de dorobanţi, împreună cu gonaciu lor, să  se aducă la urma lor. Iar de punerea la cale va împărtăşi pă Eforie cu cinstit răspuns. Prezedent, Ioan Ghica; Răducanu Voinescu; Ştefan Ogrădeanu  No. Lude 2 Ion Goloiu cu soţiia sa, 1 Stan Indiiu, 1 Ion Indiiu, 1 Nucu sin Dobre Şurcel, 1 Gheorghe Duţu, 1 Dumitru Tudor Colţu = 7 adică şapte  
{622} Vistieria către Secretariatul de stat, despre dreptul rezervat prin contractul cu Serbia ca, în regiunile din dreapta Dunării, sarea romînească să  poată fi vîndută numai de către sîrbi (1836, ianuarie 23) (De la Vistierie) Cinstitului Secretariat al statului Prin aceasta este rugat cinstitul Secretariat ca, de să va  găsi cu cale, să să dea în cunoştinţa oblăduirilor turceşti du pă malul drept al Dunării vînzarea aceştii sări a ecsportaţii, către contraccii  trimişi ai Serbii, pe anii 1836 şi 1837, spre a cunoaşte că, pă temeiul contractului încheat cu numiţii, cei din partea dreaptă nu au să mai cumpere sare  d-a dreptul de la Eforiia ocnelor, ci de la pomeniţii contraccii. 1836, ghenar 23 No. 195 450 Ocîrmuirea judeţului Ilfov către Departamentul vistieriei, despre  magazia de sare ce urmează să fie construită la schela Olteniţii, pentru depozitarea sării care se exportă în Serbia (1836, martie 23) Depertamentul cinstitii  Vistierii. Ocîrmuirea judeţului Ilfov În urma poruncilor cinstitii Vistierii cu no. 180 şi 188, adresarisindu-să ocîrmuirea mai întîi către cinstita Eforie a  ocnelor pentru clădirea dă sare ce este a să face din nou la schela Olteniţii, la malul Dunării, încăpătoare de treizeci milioane ocă, ce prin contract este  hotărît a să da Înnălţimii Sale Domnului Serbii, Miloş, s-au priimit pă lîngă acea otnoşenie poruncă către cămăraşu schelii  Olteniţii, cînd totdeodată s-au scris şi dă către ocîrmuire supt-ocîrmuitorului locului ca, împreună cu cămăraşu i cu şeful carantinii  Olteniţii, să chibzuiască locul clădirii şi suma materiialurilor ce ar trebui. Dă unde, s-au priimit răspunsu no. 140, coprinzător că, făcînd  chibzuirea împreună şi cu alţi cîţivaşi lăcuitori din satu olteniţa, cu ştiinţă dă  
{623} asemenea clădiri, şi după chibzuirea ce au făcut măsurîndu-să cu stînjenul, au ieşit lungime 126 stînjeni şi lărgimea 15  stînjeni. După care mărime a oborului, chibzuindu-să dă lăcuitoriim pomenitului sat materialurile ce pot intra la facerea lui, au alcătuit listă, pă care au  şi înaintat-o la ocîrmuire. Mai adăogînd că: pentru costul acestor materiialuri, au arătat lăcuitorii că dă să vor cumpăra din Turchiia, costisesc  bani mulţi, adică suta dă pari cîte lei 20 şi caru dă nuele cîte lei 16; cum şi furcile i lemnile trebuincioase pentru porţi, că ar fi asemenea scumpe,  căci nu sînt lemne dă salcie şi dă plop, ci dă ulm, stejar şi alte lemne sănătoase. Care listă plecat să alătură pă lîngă aceasta în copiie,  rugîndu-să a să întoarce poruncă dă urmare, mai făcîndu-să cunoscut că lista nu s-au iscălit dă cămăraş i dă şeful carantinii,  arătînd supt-ocîrmuitoru că nu au voit a iscăli, neavînd asemenea poruncă. Costache Faca 1836, martie 23 Secsia 2-lea No. 2090 Bucureşti Listă  dă felurimea materialurilor ce trebuesc la facerea oborului de sare ce este a să face în malul Dunării, de la schela Olteniţa. 1836, martie Plasa Olteniţa 70 cară  nuiele, încărcate bine; 2000 pari, lungi de cîte palme 9; 15 cară mărăcini; 20 furci lungi de cîte 12 palme, 20 lemne lungi de stînjeni 3 pentru 6 porţi ale  oborului. Supt-ocîrmuitor, Aleco polcovnic Întocmai după orighinal, C. Iliad, pomojnic  
{624} 451 S. Simici din partea Găzdiei exportaţiei de sare pentru Serbia către Vistierie, despre condiţiile în care particularii pot exporta sare în josul  Dunării; rezoluţia Vistieriei; menţiune (1836, aprilie 15) Găzdia ecsportaţii sării Anul 1836, luna aprilie 15 No. 15 Bucureşti Cinstitei Vistierii a Ţării  Rumîneşti Pentru sarea particularilor ce au priimit slobozeniie a ecsportarisi în josul apei Dunării, mărginit pă ofisul Mării Sale lui Vodă, cu no. 311,  Găzdiia are cinste a ruga pă cinstita Vistierie să binevoiască pentru bună regulă a slobozi poruncă ca o asemenea ecsportaţie de sare din anii trecuţi a  obrazelor particulari să fie poprită a să ecsportarisi prin alte scheli, mărginindu-să această ecsportaţie numai pă la schelile unde sînt în fiinţă  cinovnicii ecsportaţii noastre. Cu această îndatorare, însă: ca fieşcare ceam ce va încărca asemenea sare să fie prin vederea cinovnicului nostru; care  cinovnic va da adeverinţă la mîna ocîrmuitorului de ceam, pă suma ocalilor de sare ce va încărca. Şi acea adeverinţă să fie dator ocîrmuitoru  ceamului a o înfăţişa la portul Brăilii cinovnicului ecsportaţii noastre, d. Ilie Vrăbiescu, spre dovadă că în duhul ofisului Mării Sale lui Vodă au  mers în josul Dunării prin schela Ibrăilii. Căci, împotrivă, oricare ceam cu sare să va prinde făr-de asemenea adeverinţă şi urmare, va fi supus  controbantului. Şi de punerea la cale să va învrednici Găzdiia cu răspuns. Stoian Simici (Rezoluţia Vistieriei:) Această cerere fiind asemănată duhului  poruncii Mării Sale lui Vodă, să să publicuiască spre ştiinţa tuturor particularilor proprietari dă sare, ce ar voi să o ecsporteze la Brăila şi să să  scrie întocmai orînduiala ce să cere a să păzi, şi la Dejurstvă, şi la Comitet, şi la Eforia ocnelor. (Menţiune în josul textului:) S-au lucrat, aprilie  20, răspunzîndu-să la aceasta, cu trimitere dă copie după publicaţie, din porunca Marelui vistier.  
{625} 452 Vistieria către Găzdia exportaţiei sării pentru Serbia, despre măsurile luate în vederea exportării unei cantităţi suplimentare de sare,  de zece milioane ocale (1836, aprilie 25) Vistieria 1836, aprilie 25 No. 922 Către Găzdia ecsportaţii sării Serbii La adresu acei cinstite Găzdii, cu no. 16, Vistieria  are cinste a răspunde că, potrivit după noa învoire ce s-au făcut pentru adaosul a zece milioane ocă sare pă lîngă treizeci milioane coprinse în  contractul încheiat cu trimişii din partea Prinţipatului Serbii, s-au făcut cuviincioasa punere la cale, prin otnoşenie către cinstita Eforie o ocnelor cu no. ..., a  să ecsporta şi acest adaos iarăşi printr-acele schele arătate în pomenitu contract, cu îndatorire ca să îngrijească pentru teslimatisire în cursul anilor  1836 şi 1837. Aceasta, Vistieria dă în cunoştinţa acei Găzdii, cu cinste roagă că pomenitu adres cu no. 16 va sluji drept suplimentu contractului ce s-au  încheat şi care să arată mai sus, precum şi aceasta va sluji iarăşi drept supliment către contractul ce s-au dat din partea aceştii Administraţii  dumnealor contracciilor Serbii. 453 Secretariatul de stat către Departamentul vorniciei din lăuntru, despre răspunsul dat de generalul Comandant al Banatului, trimis  prin k.k. Aghenţie, la cererea de a se construi un al doilea peregovor la schela din Ruşava, pentru locuitorii ce vin din Ţara Romînească; rezoluţia Vorniciei din  lăuntru (1836, mai 11) Secretariatul statului Anului 1836, mai 11 No. 927 Bucureşti Cinstitii Mari dvornicii din lăuntru Încunoştinţîndu-să cinstitii k.k.  Aghenţii cererea ce au făcut cinstita Mare vornicie prin otnoşenie de la trecutul octomvrie 4, no. 6480, de a să  
{626} întocmi un al doilea avanpost la Ruşava, ca să nu aibă comunicaţie lăcuitorii acestui Prinţipat cu cei ce vin din malul drept al Dunării,  cinstita Aghenţie, prin notă de la 6/18 ale curgătorului răspunde că, după propunerea ghinăralului Comendant al Banatului, Ministerul războiului au  poruncit: 1-iu. A să închide cu desăvîrşire schela. 2-lea. A să închide un loc hotărît numai pentru trăsurile ce vor veni din ţara  Romînească, cu o despărţire deosibită pentru mărfuri. 3-lea. A să despărţi parlatoriul, ca să să poprească cu aceasta orice comunicaţie a  rumînilor cu pasagerii din malul drept al Dunării. 4-lea. Şi, în sfîrşit, că pomenitul ghinăral Comendant au dat cuviinciasele porunci ca aceste clădiri  să să săvîrşească cît mai în grab. Supt-iscălitul grăbeşte a înpărtăşi cinstitii Mari vornicii rezultatul lucrărilor sale, spre ştiinţă  şi punere la cale la vreme cuviincioasă. P. Secretar statului, Arsachi (Rezoluţia Vorniciei din lăuntru:) Să să facă cunoscut Comitetului carantinilor şi  otcîrmuirii de Mehedinţi şi să să scrie redactorului, a o trece în Buletin. M. Cornescu (1836), mai 13 454 Vistieria către Comitetul carantinelor, despre  măsurile care trebuie luate la transportul pe Dunăre al sării cumpărate de sîrbi (1836, mai 11) La Comitet Prin a Vistierii cu no. 194 s-au făcut cunoscut ... ce  să ating dă căderile cinstitului Comitet, coprinse în contractul încheiat cu trimişii Serbii pentru ecsportaţia sării, iar prin aceasta îl roagă ca, după  cererea ce face Găzdia acestor ecsportatori, pentru sarea ce să află la Brăila şi la Gura Ialomiţii, să să întovărăşească caicile cu cîte un  gvardian, cu plată de la sine, spre a transportui această sare a stăpînirii prin canalul Borcii; şi apoi de la Călăraşi, eşind caicile în Dunăre, să să  întoarcă înapoi gvardianu. Să binevoiască a să asămăna cu urmare la aceasta, spre înlesnirea acestui transport, poruncind dumnealor directori ca  numaidecît să dea gvardian orînduiţilor găzdii, după cerere.  
{627} Şi, spre acest sfîrşit, poruncim să să dea astăzi la Vistieriie, ca ea să le dea Găzdii spre a să îndrepta. 1836, mai 11 No. 1037 455  Sfatul administrativ către Alex. Ghica Vv., despre încuviinţarea exportului în Serbia a sării cumpărate de particulari de la fostul arendaş, baronul Şt.  Meitani (1836, mai) Jurnal Astăzi mai, anul 1836, Sfatul administrativ, în adunare ecstraordinară, luînd în băgare de seamă adresul Găzdii ecsportaţii  sării pentru Serbia către Vistierie, de la 8 ale aceştii luni, pentru sumele de sare ale particularilor, ce o au cumpărată de la epitropia casii fostului contracciu al  ocnelor, răposatul baron Ştefan Meitani şi să află aici în Prinţipat, prin care cere ca să să puie acelor cumpărători un soroc de patru luni să-şi  ecsportuiască în josul Brăilii, ori printr-acea schelă, sau prin celelalte schele, după poruncile ce sînt date, orice sumă de sare vor avea, căci după acest  soroc va fi orice ecsportaţie de sare poprită cu totul. Au cunoscut această cerere a Găzdii că este de folos şi pentru consumaţia sării din Prinţipat căci,  deşi s-au pecetluit de isnoavă după porunca Mării Sale lui Vodă această sare, dar sumă de un milion şi opt sute de mii fiind, mai bine este să să  rădice îndată din Prinţipat. De aceea, găseşte cu cale ca, prin ocîrmuirile locale să să dea de ştire proprietarilor aceştii sări ca, pînă la  sfîrşitul viitorului septemvrie, să să silească a-şi rădica sarea şi a o ecsportui în josul Brăilii, prin schelile ce s-au însemnat că să află  orînduiţi cinovnici ai Găzdii; căci după sorocul acesta nu va mai fi slobodă nici această ecsportaţie în josul Brăilii. Depertamentul vistierii supuind  aceasta la cunoştinţa Mării Sale lui Vodă, după dezlegarea ce va priimi va face urmare. Mihail Ghica, A. Vilara, Arsachi, Alecsandru Filipescu, C. Ghica, I.  Mihăilescu  
{628} 456 K.k. Aghenţie către Secretariatul statului, despre comunicarea pe care i-a făcut-o generalul Comandant al Banatului privind lucrările  proiectate la schela de la Ruşava pentru înlesnirea comerţului (1836, iuinie 14/26) Cinstitului Secretariat al statului, Aghenţia împărătească şi  crăiască, în urma otnoşenii cinstitului Secretariat al statului de la 16/28 iunie, no. 1191, îndreptîndu-să către Comandantul gheneral al Banatului - pentru  desluşirile ce s-au cerut asupra înţelegerii acestui paragraf; "desăvîrşita închidere a schelii" - a priimit răspunsul următor: Cu prilejul chibzuirilor  asupra alegerii unui loc cuviincios pentru neguţătorii ce vin din Ţara Rumînească, şi asupra desăvîrşitei despărţiri a acestui loc, comisia  orînduită pentru aceasta au socotit de trebuinţă a să face mai mult lucrări la rastelu de la Ruşava. Aceste lucrări sînt mai cu seamă: 1. Ca tot locul unde  să face comersul, să fie aşternut bine cu nisip şi închis cu totul; 2. Ca în despărţirea hotărîtă pentru neguţătorii ce vin din Valahia, să să  clădească într-adins un îngrădiş pentru trăsurile lor şi 3. Ca la bariera de al rastel să să facă o îndoită despărţire, departe de 4 picioare  una de alta, ca să nu să facă nici o amestecare între rumîni şi servieni. Aşadar, fiindcă în limba obicinuită cuvîntul rastel nu se  întrebuinţează, şi fiindcă să slujesc mai adesea de cuvîntul schelă, comisia a priimit în acturile sale acest din urmă cuvînt, care prin urmare s-a  întrebuinţat şi în nota Comandantului gheneral al Banatului, de la 5 mai 1836 no. 1127, unde să zice: "desăvîrşita închidere a schelii", care  însemnează că tot locul de la rastel, hotărît pentru comerţul austrienilor, rumînilor şi servienilor, care coprinde într-adins 3 deosebite despărţiri,  este închis de jur-înprejur. Comandantul gheneral al Banatului mai adaugă că lucrările ce s-au chibzuit la schela Ruşavii să vor săvîrşi în  scurtă vreme, cu mulţumirea amîndurora părţilor, şi că se va îndeplini cu desăvîrşire sfîrşitul de neamestecare între rumîni şi sîrbi.  În lipsa domnului Aghent, Faro Tălmăcire întocmai, Simeon Marcovici Bucureşti 14/26 iunie 1836  
{629} 457 Cămărăşia ocnelor Telega către Eforia consumaţiei sării, despre plîngerea călăreţilor moiceni că sînt împiedicaţi să  treacă pe plaiul Păduchiosului (1836, iunie 21) Copiie după raportul cămărăşii ocnii Telega, cu no. 149, către Eforiia consumaţii sării Valahii, de la 21  iunie 1836 Toţi cumpărătorii călăreţi cîţi vin din partea muntelui să plîng că oamenii dumnealor vameşilor, ce păzesc pă plaiul  Păduchiosului, din judeţul Dîmboviţii, nu-i îngăduiesc să treacă pă acel plai şi că, din pricina ocolului drumului, să stînjinesc a veni la  ocnă; şi, măcar că pentru aceasta s-au făcut cunoscut şi cinstitii fostii Eforii ocnelor, prin raportul de supt no. ..., dar nici o îndreptare nu s-au făcut.  De aceea, dă iznoavă plecat să arată şi aceştii cinstite Eforii, ca să mijlocească prin cine să va chibzui, a da slobodă mergere călăreţilor sărari  pă pomenitul plai, căci această poprire aduce simţitoare pagubă huzmetului. Iscălit: cămăraş, C. Teohari Secretar, C. Duca Întocmai după cea  adevărată, C. Scurti (Notă La 10 iunie 1836, Scriitoria vămilor relatează Vistieriei că " poteca Păduchiosului este închisă şi poprită,  neîngăduindu-să ... nici mocani sudiţi că să treacă pîntrînsa cu vitele, la a lor suire. Şi acei potecaşi să vede că, orînduiţi fiind de  domnul strejuitor acolo spre pază, împiedică trecerea moicenilor, aducîndu-i pă la Pietroşiţa, unde este şi tactul strejuirii". Vistieria porunceşte să se  răspundă referitor la această potecă, că într-adevăr "o cunoaşte închisă, chiar după cererea acei riitorii, afară numai din trecerea sărei peste  graniţă, carea fiind folos al statului, trebuie apărat după toate mijloacele. De aceea, şi ea iarăşi să poftoreşte: că asemenea călăreţi moiceni,  cumpărători dă sare, întru nimic să să supere.")  
{630} 458 S. Simici, din partea Găzdiei exportaţiei de sare pentru Serbia, către Vistierie, despre sarea de calitate inferioară oferită la Bechet în contul  contractelor şi despre refuzul negustorilor de a o primi (1836, iunie 26) Către cinstita Vistierie a Prinţipatului Valahii După una tocmeală carea făcusasem cu  unii neguţători ca să le vindem o sumă dă sare de la schela Bechetu, viind acei neguţători şi începînd să-şi priimească sarea, pentru că  s-au ivit mai în urmă întru aceea sare vieche şi mai întocmai pămînt făcută, fireşte s-au tras muşterii din tocmeală, cu cuvînt că  dînşii au tocmit să cumpere sare , iar nu pămînt. Cinovnicul Ecsportaţii dar, văzînd aceasta, au propus cămăraşului cinstitii Eforii dă acolo ca  să lase pă muşterii să îndepărteze sarea cea neplăcută şi să-şi aleagă sare bună; însă acesta i-a răspuns că n-are dezlegare  dă a face o asemenea urmare. Găzdia ecsportaţii dă Serbia are cinste, dară: pă de o parte a încunoştinţa aceasta cinstitii Vistierii, iar pă dă alta să  roage ca să binevoiască a porunci pomenitului cămăraş, fără vreo prelungire dă vreme, ca să priimească cererea cinovnicului nostru (adică, dă a  lăsa să aleagă cumpărătoru sarea bună din cea rea, după coprinderea contractului p.1-i ), ca nu cumva, urmînd împotrivă, să să aducă un  nume rău dă obşte pentru sarea carea cumpără Ecsportaţiia dă la Prinţipatul Valahii şi, pentru aceasta, să să aducă Ecsportaţii mari pagube şi  împiedecări la negoţul ei cu sare, pentru care s-a înţeles atît dă bine cu stăpînirea Prinţipatului Valahii. Căci cunoscut este că nici contraccii  Ecsportaţii nu pot priimi o astfel dă sare dă care fug cumpărătorii. În adăstarea unui cinstit răspuns al cinstitii Vistierii, cu supunere, Stoian Simici  Bucureşti, 26 iunie 1836 No. 95  
{631} 459 Mehmet de la Măcin către Alex. Ghica Vv., se plînge împotriva unor locuitori din satul Funiari, judeţul Ilfov, care ar fi vîndut altora  otgoanele tocmite şi lucrate pentru el (1836, iulie 6) Prea Înălţate Doamne, Jăluesc Înălţimii Mării Tale că la satu Funiari, sud Ilfov, am dat pă la  rumîni bani dă atîta vreme, cu zapis, ca să-m facă otgoane dă năvoade, tocmit unul pă parale cincizeci şi sorocu cînd să le gătească;  învoindu-mă cu ei că, dă nu mi le va face la soroc, şi nu mi le va da, să aibă să-m plătească unul cîte lei 5. Cărora, sorocu unora li s-au  împlinit ca să-şi dea marfa dă este peste un an trecut, altora şi mai mult trecut piste soroc. Şi marfa ce au făcut au vîndut altora şi eu, de atîta vreme  de cînd aştept, nici marfă mu fac să-m dea, nici banii nu-i poci scoate. Şi eu, de atunci, sînt şi cu banii prăpădiţi şi cu cîştigu mîncat,  dă n-am acum doă parale. Pentru care, mă rog bunătăţii Mării tale a Te milostivi asupră-mi cu poruncă unde să va cuveni, spre a să îndatora  rumînii a-m plăti banii fără a să mai adăsta; că sînt în plecare ;a Ţara Turcească, unde şez, că şi miie mi să cere danii în fiinţă,  să-i dau aceluia cu care am contract, în vreme că n-au dat rumînii marfa şi nu adastă nici cît de puţin. Şi cum va fi mare bunătatea  Înnălţimii Tale. Al Mării Tale cu totul plecat, Meimet din Ţara Turcească, de la Măcin Leat 1836, iulie 6  
{632} 460 I. Otetelişanu, cumpărătorul cosumaţiei sării, către Vistierie, despre situaţia în care a fost pus de a ridica preţul la transportul de sare   (1836, iulie 17) Cinstitii Vistierii. Căminar Ioan Otetelişanu, cumpărătoru consumaţii sării După intrare-mi în otcîrmuirea acestui otcup, între alte  îndeletniciri cercetînd şi starea sumelor de sare transportată la porturi dă cînd s-au dăzvărat, am găsit o foarte mică cîtăţime pornită du pe  la ocne, precum şi mişcările de a să însufleţi transportul le-am afla în foarte slabe măsuri. Apoi, pentru că lunile cele de către primăvară au  trecut, cînd întotdeuna după săvîrşirea plugării porumbului şi a sapii dintîi este cel mai îndămînatec răstimp dăspre munca pămîntului  de primăvară, cînd lăcuitorii au fost obicinuiţi a năvăli la transportul sării pentru porturi şi cînd tocmai deodată cu intrare-mi în otcîmuirea  otcupului am văzut că să iveşte şi cea de rîndul lucrare a cîmpului, m-am înspăimîntat îndăstul. Şi, strîngîndu-mi cele mai de  aproape măsuri, nu am găsit alt mijloc spre întîmpinarea unei aşa zmintele neprevăzute, decît am hotărît a jertfi sumă însemnătoare, spre paguba  mea; şi am rîdicat preţul chiriilor, şi acelea, încă, a să plăti în monedă vistiericească. Acum dar, chiar cu acest mijloc nu rămîne să aştept a  nădăjdui alt, fără numai aceea ce va dovedi cercarea, cu îndăstulă pagubă, ce jertfesc în socoteala mea; pentru care, după datoriie fac cunoscut şi  cinstitii Vistierii, spre ştiinţă. Ioan Otetelişanu 1836, iulie 17  
{633} 461 Cambie emisă din Bucureşti de către Chr. Sakellario asupra lui P. N. Mavrocordato la Constantinopol, la ordinul lui Şt. Moscu (1836, iulie  31/august 12) (Traducere din franceză)  
{634} Însemnare de materialele aflate în chelăria ocnelor Telega; cantităţi, preţul pe unitate şi în total (1836, iulie) 1836, ocna Telega Lista  materialurilor chelării, aflate la 1 iulie, după cercetarea ce s-au făcut (No.; Ocale; Dramuri; Bucăţi; Materialurile chelării; Unitatea de măsură; Preţul -  lei, b.; Face - lei, b.; Total - lei, b.) orz, seu, fier turcesc, idem rusesc, oţel gros, funii de tei netopit, coase şi un oţel, piele de bivol, prăştii, piei de bou, idem,  trăişti, ştreanguri, cai aleşi, de 1-a mînă, idem, de 2-lea mînă, idem, bătrîni, nepriimiţi, ciocane, cară fîn de măsură, piele bou,  păpuşi sfoară.  
{635} - Edecurile chelării - cîntare mari, idem, al chelării, idem, mic, aiar de plumb, de ocă 250, tacîmuri răscruci, la 9 crivace, sfine de fier, fiară,  bez lanţul gratii, lanţ de gratii, fiară pentru înfăşuratu funiilor, bastoane, topor, priboi de fier, lacăte. Lei cincisprezece miie patru sute nooăzeci şi  şapte, bani dooăzeci şi unul să află în materialurile şi iedecurile ocnei, pez preţul cailor, ce rămîne a să înţelege cinstita Eforie cu fosta  cinstită Eforia ocnelor. C. Duca  
{636} 463 Eforia consumaţiei sării din lăuntru către Vistierie, despre poruncile care trebuie date judeţelor pentru ca ţăranii cărăuşi să  înceapă transportul sării la schele, despre preţul transportului de la ocne la porturi (1836, august 11) Cinstitei Vistierii a Valahii. Eforia cosumaţii sării din  lăuntru Fiidcă du pă acum înainte să apropie săvîrşirea adunării roadelor cîmpului, cînd lăcuitorii ţărani au tot prilejul a săvîrşi şi  alte lucrări pentru în parte-le folos, şi pentru că această Eforie să află încă întrebuinţată pentru transportul sumelor de sare în Rumînia cea  Mare la porturile Olteniţa, Giurgiu şi Zimnicea, iar în Rumînia cea Mică pentru Cerneţi şi Calafat, atît spre îndeplinirea sumelor hotărîte prin  aşezămînt pă seama anului curgător 1836, precum şi pentru sumele ce neapărat urmează a să afla rezervă prin coşarăle acestor porturi, pentru  socoteala anului 1837, ca să nu să aducă împiedecare cinstitei Găzdii a ecsportaţiei dă sare, în viitoarea primăvară cînd va începe plutirea  Dunării, este rugată plecat acea cinstită Vistierie să binevoiască a da poruncile cuviincioase către dumnealor ocîrmuitorii de judeţe, a face îndemnare  ţăranilor cărăuşi ca, cei ce să vor arăta doritori, după a lor veche îndeletnicire de acest comerţ, să facă pornire la transportul sării îndată  după strînsul roadelor cîmpului, pînă este vremea îndămînatică. Şi, totdeodată, să să publicuiască şi preţurile ce să arată, şi  anume: În Rumînia Mare De la Slănic, (De la) Telega, La porturile Olteniţă, Giurgiu, Zimnicea - lei, par. Din care, parte să va răspunde la gura ocnii, cînd  vor încărca, iar răfuirea să va face pe la porturi. Iar în Rumînia Mică, de la Ocnile Mari din judeţul Vîlcii la porturile şi anume: Preţul dă % dă  ocă Lei 5 par. 20, la portu cerneţi (sau Cladova); lei 5, la portu Calafat. Care să răfuieşte prin cămărăşia pomenitei ocni, după chiar a cărăuşilor  mulţumire şi voinţă.  
{637} Apoi totdeodată cu aceasta (dacă va socoti cinstita Vistierie dă cuviinţă), va binevoi a mai poftori cinstitelor ocîrmuiri locale, ca să puie  straşnică îndatorire asupra supt-ocîrmuitorilor de plăşi, a sprijini drepturile unor asemenea cărăuşi, spre a nu cerca supărări şi înpiedecări  în drumul lor de la unii din arendaşi, care s-au obişnuit la abateri şi abuzuri înpotriva poruncilor stăpînirii, precum este cunoscut cinstitei Vistierii. Şi  dă punerea la cale ce să va face, va binevoi a cinsti pă Eforie cu răspuns. Pentru dumnealui căminar Otetelişanu, Sluger Rîioşanu Anul 1836, august 11 No.  493 464 Eforia consumaţiei sării către Vistierie, despre cererea îngrijitorului deţinuţilor de la ocnele Telega de a începe tăierea sării numai cu aceştia,  despre neajunsurile care pot urma pentru ocne dacă lucrul ar începe fără ciocănaşi (1836, august 20) Cinstitii Vistierii a Valahii. Eforia consumaţii sării din  lăuntru Cămărăşia ocnii telega, prin raporturile ei cu no. 70 şi 102, dă în cunoştiinţa Eforii că îngrijitorul arestanţilor de acolo face cerere ca  să înceapă tăerea sării de către pomeniţii arestanţi la ocna lucrătoare. Apoi, fiindcă această dată este încontenită lucrarea tăerii de sare de  către ciocănaşi, aflîndu-să îndăstulă cîtă(ţi)me în mîglă, şi mai vîrtos fiind vremea acum, cînd şi numiţii să îndeletnicesc  la adunarea roadelor cîmpului, este cinstita Vistierie rugată plecat să binevoiască a să înţelege cu cine să cuvine, ca lucrarea tăerii de sare de către  arestanţi să înceapă atunci cînd vor începe şi ciocănaşii, adică îndată după trecerea viitorului octomvrie, ca să fiie cu toţi înpreună la  această lucrare. Căci, de vor începe tăerea numai arestanţii, atunci prin urmare, ca nişte nedăsăvîrşiţi la meşteşugu tăerii bolovanilor, vor  primejdui ocna cea lucrătoare, care să află între locuri apoase şi numai din o puţină greşală la bătutul bolovanilor  
{638} din pînza lor, cît vor ataca în costiţul ocnii, îndată o vor primejdui şi va izvorî Eforii pagubă însemnătoare. Pentru dumnealui  căminar Oteteleşanu, Sluger Rîioşanu Anul 1836, avgust 20 No. 559 465 Alex. Ghica Vv. către Departamentul din lăuntru, despre asigurarea drepturilor  Vistieriei la minele de la Baia de Aramă (1836, septembrie 2) Noi Alecsandru Dimitrie Ghica Vvd., cu mila lui Dumnezeu Domn a toată Ţara Rumînească, către  Depertamentul trebilor din lăuntru Văzînd copiia proiectului ce s-au alcătuit de către Sfatul administrativ ecstraordinar pentru asigurarea dreptului Vistieriei de  la minele ce să deşchid din munţii moşii Baia de Aramă a dumnealui căminarului Ştefan Moshu şi care ni s-au supus pe lîngă raportul acelui  Depertament, cu no. 5509, priimim Domniia Mea de bună chibzuirea Sfatului, însă aceste întocmiri potrivit cu coprinderea jurnalului, vor sluji de temei întru  păzirea contabilităţii pentru lucrarea acestor mine, ca o măsură vremelnicească pînă la viitoarea sesiie a Obşteştii adunări. Iar atunci, din aceste şi  din cîte alte dovezi va mai da cercarea, să va alcătui proiect de legiuire statornică şi să va da în chibzuirea acei Adunări ca, luîndu-şi legiuita  întărire, să să statornicească o pravilă nestrămutată. Dumnealui Marele vornic, şeful Depertamentului trebilor din lăuntru, va aduce această  poruncă a Noastră la îndeplinire. Copiie întocmai după orighinal. Anul 1836, septemvrie 2 No. 596 Bucureşti  
{639} 466 Epitropia spitalului mănăstirii Colţii către Vistierie, despre drepturile pe care le are de luat ca dijmă a sării de la ocnele Slănic (1836,  septembrie 8) Cinstitei Vistierii. Epitropia spitalului Sf. mănăstiri Colţii Cu cinste să arată cinstitei Vistierii că acest spital al Colţii are moşia Slănicului,  ohavnică, pe care să află ocna Slănicului. Şi, cu numire pentru dijma sării, ia spitalul de la dumnealor cumpărătorii ocnelor numai cîte lei cinci mii pe an.  Pe acest următor an, pînă acum n-au luat nici un ban. De aceea, plecat să roagă această epitropie ca să binevoiască cinstita Vistoerie a slobozi o  poruncă către cinstita Eforie a ocnelor a să răspunde arătaţii bani, spre întîmpinarea cheltuielilor ce are spitalul. Epitropul spitalului, D. Teohari Anul 1836,  luna septemvrie 8 No. 122 467 Sfatul administrativ extraordinar, despre măsurile pe care le propune spre întărire Domnitorului pentru a se combate aglomerarea de  parale mărunte în ţară (1836, septembrie 16) Jurnal Astăzi, miercuri, septemvrie 16, anul 1836, în adunarea Sfatului administrativ ecstraordinar, luînd în  băgare dă seamă rezoluţia Înnălţimii Sale, pusă la raportul Vistieriei, prin care arată trebuinţa ce ieste de a statornici mijlooace spre dăpărtarea  înmulţirii paralelor în Prinţipat,  
{640} Sfatul, făcînd dezbatere asupra pricinii, găseşte cu temei băgările dă seamă ce face Depertamentul vistieriei, că adică: 1. Numirea  leului mărginit în curs dă 40 parale ieste o legiuire sprijinită pă cursul monedilor dă aur şi argint, unde să tipăresc paralile, adică în Constantinopol.  2. Că această mărginire slujind de temei dovedeşte că schimbul unui galben înpărătesc, sau olandez, să face cu 1780 bucăţi parale mărunte,  socotindu-să galbenu lei 44 şi 24, şi leu parale 40. Iar aici în ţară de să va face tot cu acest chip dă mărginire în lei, urmează numai cu o mie  dooă sute optzeci parale, adică cu cinci sute parale mai jos, care (este) paguba soţietăţii Valahii. Spre depărtarea, dar, unei asemenea pagube, acest Sfat au  chibzuit cele următoare: 1. Numirea leului păzindu-şi fiinţa, să slujească de temei numai pentru ca să dea un preţ hotărîtor feluritelor monede ce ar  coprinde mai mult de un leu; iar paralele să slujească numai spre istovirea neajungerii unei sume care, dîndu-se în felurite monede, nu ar putea să  îndeplinească totalul şi cu lipsă dă un leu sau de vreo cîteva parale. Precum, spre pildă, dacă cinevaş ar avea să dea lei 100, trebuia să-i dea în  şase icosari şi patru sfanţihi, sau în şaisprezece rubiele, un sfanţih, o jumătate sfanţih şi puţina neajungere în parale şi c.l.l. 2. Fiind obştit şi  mai nainte că această pravilă să urmeze în toate daraverile, fireşte trebuia să să păzească nestrămutat nu numai pentru cumpărători,tocmeli şi  datorii ce s-ar face de acum înainte, ci şi pentru cele urmate pînă acum; căci toate acelea fiind contractate pă lei, şi fiinţa leului fiind numai doveditoare  tacsii felurimilor monedii, nu o poate nimenea să pricinuiască că plătind suma ce ar avea să plătească în atîţia lei, dacă ar da-o în parale şi au  şi plătit-o, cînd este ştiut fieşcăruia că plata în parale nu să poate face decît numai pentru îndeplinirea a puţinei neajungeri la suma ce ar avea  să dea. 3. Cu acest mijloc, lipsind întrebuinţarea paralelor la orice daravere ar cuprinde numire de mai mulţi lei, rămîne a să lua măsuri numai pentru tacsa  ce s-ar cuveni a să da paralelor ce ar întrebuinţa spre îndeplinirea de mici neajungeri precum s-au arătat mai sus, şi pentru cumpărători mărunte,  precum o lumînare, de o pîine şi altele asemenea. Într-aceasta dar, Sfatul chibzuieşte că să cuvine tacsa paralelor să fie potrivită întrinseţiisale  greutăţi şi asemănată cu cea dă astăzi a lor fiinţă, cu temeiurile coprinse în raportul Vistieriei, să să preţuiască leu cursul Valahii drept  asemenea parale şaizeci. Această tacsă şi dă este cevaş mai înălţată decît adevărata tacsă a Constandinopolului, dar statornicindu-o aşa, va  folosi în două chipuri: unul, precurmător de a mai intra din streinătate parale în ţară pentru spiculaţii de schimburi; şi altul, că socoteala avînd  înlesnire dă împărţire, şi schimbu nu va aduce nici o învălmăşală între vînzători şi cumpărători. 4. Această chibzuire de să va  găsi cu cale şi de către Măria Sa Vodă, să să publicarisească îndată după întărirea ce va binevoi a da Măria Sa că are a să pune în  lucrare de la zi întîi ale viitorului ghenar leat 1837;  
{641} ca pînă într-acel soroc să aibă vreme toţi lăcuitorii a să regularisi la daraverile dintre dînşii după această orînduială.  Coprinderea acestui jurnal să va supune la cunoştinţa Măriei Sale lui Vodă, prin Depertamentul din lăuntru ca, de să va găsi cuviincios şi va întări,  prin Depertamentu cinstitii Vistierii să să aducă la îndeplinire. Mihail Ghica, Alecs. Filipescu, Mihalache Cornescu Pentru întocmai copie, Ion Vidulescu 468  Alex. Ghica Vv. încuviinţează măsurile propuse de Sfatul administrativ pentru a se opri introducerea în ţară de parale mărunte (1836, septembrie 26) Noi  Alecsandru Dimitriie Ghica Vvd., cu mila lui Dumnezeu Domn a toată Ţara Rumînească, către Depertamentul trebilor din lăuntru Văzînd jurnalul  încheiat de către Sfatul administrativ ecstraordinar la 16 ale curgătoarii luni, ce Ni s-au înfăţişat pă lîngă raportu acestui Depertament, cu no. 6196,  atingător de statornicirea mijloacelor ce s-au chibzuit spre depărtarea abuzului ce să urma cu introducerea paralilor în Prinţipat, priimin de bună chibzuirea  Sfatului şi poruncim a să face urmare întocmai după coprinderea pomenitului jurnal. Dumnealui Marele vornic, şeful Depertamentului trebilor din lăuntru, prin  înţelegere cu Depertamentul Vistieriei, va aduce această poruncă a Noastră la îndeplinire. Anul 1836, septemvrie 26 Bucureşti No. 653 Întocmai după  orighinal, C. Merişescu  
{642} 469 Cămărăşia ocnelor telega către Eforie, despre amînarea pînă în primăvară a scoaterii apei din ocna părăsită unde sînt  ţinuţi condamnaţii pe viaţă (1836, septembrie 29) Copie scoasă după raportul cămărăşii ocnii Telega, cu no. 164, anul 1836, septemvrie 29 În  urma poruncii de supt no. 771, cu plecăciune să face cunoscut cinstitii Eforii că ocna părăsită ce să află pentru arestuirea arestanţilor, încă demult  aflîndu-să cu îndestulă apă, de a să curăţi urmează ca 2 şi 3 luni să muncească caii ocnii,pînă va luoa sfîrşire. Şi acum vremea  ernii apropiindu-să, cu cea mai mare greutate să va sfîrşi aceea lucrare. De aceea, cămărăşiia au socotit de cuviinţă ca să rămîie pînă  în primăvara viitoare, cînd şi caii vor fi mai slobozi, căci acum, de a să întîmpina şi tăerea şi curăţirea acei ocni, negreşit că vor ajunge  caii în cea mai proastă stare, mai vîrtos că în acea ocnă nu lăcuesc alţi arestaţi, decît numai aceia care sînt orînduiţi pă toată viaţa şi  care să pot feri despre sănătate în acea lucrătoare, unde sînt cei mai mulţi cu lăcuirea pentru totdeauna, fiind acea ocnă mai bine căutată. Iscălit,  Costandin Duca Că este întocmai după orighinal, C. Becherescu 470 Îngrijitorul minelor de la Baia de Aramă către colonelul Solomon, comandantul polcului 3,  despre descoperirea unor noi zăcăminte, probabil de argint (1836, noiembrie 3) Domnului polcovnic şi cavaler Solomon, comandirul polcului 3. Îngrijitorul minelor  Băii de Aramă, raport Plecat supui în cunoştinţa domnii voastre că între celelalte ocne ce s-au deschis pentru scoaterea rudii de aici, prin iscodirea mai  marelui drector (sic) au găsit un loc la care, adîncindu-să cu tăerea petrii, au dat peste  
{643} un feli de rudă şi, prin cunoştinţa meşteşugului dumnealui, să bănueşte că cea mai multă parte din ea ar fi argint; la care, am şi  orînduit altă caraulă de 3 soldaţi. Iar spre mai temeinică ştiinţă, alătur domnii voastre pă lîngă aceasta cevaşi din acea rudă, ca după  înaintarea ce să va face la mai înalta stăpînire şi prin cercare, să să poată descoperi adevăru, în urma căriia voi avea poruncă de urmare.  Praporcic Coadă Anul 1836, noemvrie 3 Baia de Aramă No. 5 Întocmai după orighinal, Împlinitorul datoriilor d-adiotant, Praporcic Pleşoianu 471 Vornicia  temniţelor către Departamentul treburilor din lăuntru, despre ocnele părăsite de la Telega (1836, noiembrie 12) Copie după raportul cinstitei Vornicii a  temniţilor, cu no. 2440, anul 1836, noemvrie 12, îndreptat către acest Depertament Asupra coprinselor din porunca cinstitului Depertament, de supt no. 6470, cu cinste  să face cunoscut că cu a mea mergere la ocnele Telega, văzînd că ocna părăsită nu-şi are ale ei calităţi, din pricină că cămărăşiia  n-au slobozit la vreme uneltele trebuincioase pentru scoaterea apei şi acum s-au umplut dă apă, încît ca să (se) deşarte trebue simţitoare cheltuială  şi îndelungată vreme. De aceea, după rugăciunea cămărăşii, am curăţit drept acea ocnă alta, ce pînă în anul trecut au fost lucrătoare, iar  acum să află şi aceea părăsită, făgăduindu-să cămărăşiia că să va păzi darea uneltelor trebuincioase la vreme, spre a nu să îneca  şi aceasta. După orighinal, C. Filipescu  
{644} 472 4 muncitori robi de la ocnele Telega către Alex. Ghica Vv., se plîng că scăzîndu-li-se merticul şi refuzînd să lucreze, au fost  bătuţi şi siliţi cu paznici să lucreze mai departe fără să li se plătească nici merticul aşa scăzut, că au rămas săraci "numai cu sufletul"   (1836, decembrie 6) Prea Înnălţate Doamne, Cu ferbinţi lacrămi şi cu genunchile plecate jeluim milii milostivirii Măriei Voastre, noi fiind ţigani domneşti  şi noi din copilăria noastră ne-am pomenit cu meşteşugul ocnii, adică ciocănaşi la ocnă. Acum lucrînd noi trei ani dă zile la dumnealui  cămăraşu Nicolae Rătescu, cînd au fost stăpîn răposatul baron Ştefan Meitani, noi, ca unii ce cu acest meşteşug ne-am pomenit, am lucrat şi la  dumnealui cîtăva vreme. Ne-am pomenit că unde la alţii merticul nostru să ştia cîte lei 20 pe lună şi mertic şi toate celelalte, dumnealui  cămăraşu ne dă numai cîte lei 3 pă lună şi încolo nimic. Văzînd noi aşa, n-am vrut să mai lucrăm pe atîta. Dumnealui văzînd  aşa, ne-au luat cu bătăi şi cu paznici după noi ca să nu fugim şi i-am lucrat dă frică trei ani unii, şi alţii mai mult. Aşa noi văzîndu că  ne plăteşte numai cîte lei 3 pe lună, am dat jalbă la coconu Manolache Florescu. Mergînd dumnealui la faţa locului şi văzînd jăluirea noastră  adevărată, au rămas dumnealui să ne plătească cîte lei 12 pă lună şi mertic, care face lei 1689 la noi patru inşi. Dumnealui pă urmă nu s-au  dat platnic, după ce au plecat coconu Manolache de acolo şi ne-au purtat cu minciuni. Care şi pă noi numai una Dumnezeu ne ştiie: că ne-am vîndut  casele şi toate dobitoacele, dă ne-amplătit birul împărătesc, încît acum am rămas numai cu sufletul, de nu sîntem vrednici nici birul să ni-l  plătim. De aceea, cădem la mila milostivirii Măriei Voastre, ca să Vă milostiviţi asupră-ne cu a da o luminată poruncă unde să cuvine, a ne  despăgubi de munca noastră. Şi cum va fi mila Mării Voastre asupra sărăcii şi ticăloşii noastre. Prea plecaţi robi Mării Voastre, Ştefan sin Stan  ţiganu, Stan brat Dumitrache, Dumitrache sin Dumitru Ciulacu, Sava Soare, de la ocna Telega Priimită la 6 dechemvrie 1836  
{645} 473 Corporaţia măcelarilor, a lumînărarilor, a rachierilor şi alte şapte corporaţii din Capitală către Alex. Ghica Vv., despre pagubele pe  care le are negoţul în urma hotărîrii luate de a se scădea cursul paralelor mărunte; rezoluţia Domnitorului (1836, decembrie 11) Prea Înălţate Doamne,  Stingerea ce va pricinui scăderea paralelor supt-însemnatelor corporaţii este o dărîmare, şi celor mai mulţi va fi surparea caselor din temelie, căci toată  daravera noastră sta în parale, prin care, fără a pricinui nici cea mai mică pagubă statului, îşi dobîndea fieşcare din noi hrana vieţii sale şi  negoţu de obşte umbla neîmpiedicat. Acum însă, de cînd s-au publicat înalta Mării Voastre hotărîre ca să umble paralele mărunte cu atîta  pogorîre, nu numai că negoţul au început a amorţi, ci ne va tîrî într-o mare prăpastie. Cu lacrimi fierbinţi deci, ne rugăm să Vă milostiviţi  asupra supuşilor Mării Voastre cu o cumpătată înaltă hotărîre, ca să ne putem păzi şi negoţul pă chiar drumul său şi să nu cădem în  nemărginită sărăcie şi mare prăpădenie. Prea plecaţi robi, Corporaţia măcelarilor, corporaţia lumînărarilor, corporaţia rachierilor,  corporaţia brutarilor, corporaţia precupeţilor, corporaţia bragagiilor, corporaţia telalilor, corporaţia cafegiilor, corporaţia simigiilor, corporaţia pescarilor   (Rezoluţia Domnitorului:) Noi, Alecs. D. Ghica Vvd, cu mila lui Dumnezeu Domn a toată Ţara Rumînească Depertamentul Vistierii va face cuviincioasa punere la  cale. Şeful secţiei, C. Petrescu 1836, dechemvrie 11 Că este copie întocmai după orighinal, D. Hristescu  
{646} 474 Epistatul malurilor de sare din judeţul Dîmboviţa către cămărăşia ocnelor Telega, despre fîntînile cu apă sărată din satul  Slănic, judeţul Muscel (1836, decembrie 17) Cinstitei cămărăşii a ocnii telega Epistatul malurilor dă sare din sud Dîmboviţa Pă temeiul poruncii  cinstitei cămărăşii, de supt no. ..., mergînd în plaiu Nucşoarii la satu Slănic, sud Muşcel, am cercetat cu cea mai adîncă scumpătate pentru  fîntînile sărate, unde am descoperit în satul Slănic două fîntîni, prinzînd şi oamenii cu botele la apă. Apoi despre proprietatea aceştii moşii,  să va cunoaşte că este megieşească, pe care şi mai nainte au fost asemenea fîntîni şi, prin punerea la cale a cinstitei desfiinţatei Eforii, s-au astupat,  după care lăcuitorii au destupat alte doă, care şi acum sînt în fiinţă, întrebuinţîndu-se din acea sărătură şi 4 sate şi anume: Slănicul,  pe care să află fîntînile, Berevoeşti, Pîrîeşti, Domneşti care pot înpărtăşi şi pe alţi, fiind apa destul sărată, încît nu are vericine  trebuinţă de a cumpăra sare, avînd asemenea apă. De aceea, cu plecăciune să alătură pă lîngă aceasta o sticluţă cu apă, ce am luat din sus  arătatele fîntîni, spre a descoperi mai bine fiinţa adevărului. Iscălit, Simache, polcovnic Anul 1836, dechemvrie 17 No. 7 Că este întocmai după  orighinal, Costandin Becherescu  
{647} 475 Ceata de cărăuşi din satul Crovu, judeţul Dîmboviţa, către Eforia consumaţiei sării din lăuntru, despre o sumă de bani ce pe  nedrept li s-a cerut în judeţul Vlaşca (1836, decembrie 19) Cinstitei Eforii a consumaţii sării din lăuntru, plecată jalbă Noi cărăuşii din satul  crovu, sud Dîmboviţă, încărcînd sare de la ocna Telega pentru portul Zimnicea astă toamnă, am trecut prin judeţu Vlăşcii şi, apucîndu-ne un  vifor la satul Purani, unde este o pădurice pentru adăpostirea vitelor, fără să cugetăm şi să facem cea mai mică stricăciune, a dooa zi gătindu-ne  de plecare, ne-am pomenit cu isprăvnicelu, care este şi pădurar, că ne ia lanţurile carălor, zicînd că am stricat treizeci de tufşoară. Şi pentru  această stricăciune ne-au apucat să plătim lei o sută treizeci. Cara lanţuri să află şi pînă acum la acel isprăvnicel. Şi fiindcă lanţurile  noastre sînt totdeauna trebuincioase la care, pă de o parte, iar pă de altă parte nici vinovaţi ne cunoaştem, la această asuprire ce ne face, de aceea, alergăm  la mila domnii voastre, ca să ne aflăm dreptate. Căci noi, pentru asemenea oameni, trebuie să părăsim drumurile. Plecate slugi, Ceata Crovului: Stanciu sin Miu,  Petre Drugan, Stan Puricel. 1836, dichemvrie 19 Că este întocmai după orighinal, Costandin Becherescu 476 M. Bogdan, către Departamentul din lăuntru, supune  spre întărire statutul Cazinului comercial, pe care l-a înfiinţat în Capitală în 1834 (1836, decembrie 22) Cinstitei Mari vornicii a trebilor din lăuntru,  plecată jalbă Plecatul mai jos iscălit, cînd în anul 1834 au întocmit în această Capitală Cazinul comerţial cu atîta strădanie şi cheltuială din  parte-i, cu care îl ţine şi pînă acum, au făcut această întocmire cu scopos nu numai de petrecerea nobelilor şi persoanelor însemnate, dar încă  pă lîngă acestea  
{648} şi spre înlesnirea lucrărilor comerţiale - ca o centrală poziţie ce să află, a adunării neguţătorilor - şi tot într-o vreme şi  spre mulţumirea a multora adăpaţi de învăţătură, mulţumire cu folos ce să dobîndeşte prin citirea a feluri de jurnaluri. Acum, partea  neguţătorească, preţuind folosul ce izvoraşte dintr-un asemenea aşezămînt şi dorind a-l vedea mai întemeiat şi adus în dăsăvîrşire,  au găsit cu cuviinţă de au făcut cele în alăturatul pă lîngă această condică întocmiri, privitoare spre întemeerea acestui Cazin şi spre  ţinerea bunei orînduieli într-însul, nădăjduind că, dacă stăpînirea va lua supt a sa înnaltă protecsie acest aşăzămînt, curînd va  aşăza într-însul şi o bursă, după asemănarea celor aşezate în oraşele cele mai însemnate din Evropa şi de care Capitala noastră este  lipsită. De aceea, supt-iscălitul, puind înnaintea cinstitei Mari vornicii întocmirile ce s-au găsit cu cuviinţă spre statornicirea şi aducerea în  desăvîrşire acestui aşăzămînt, plecat o şi roagă a le întări, luîndu-le supt a sa deosebită protecsie. Ca, cu aceasta, să văz înplinite  dorinţele mele de a dobîndi statornic un acest fel de folositor aşăzămînt. Al cinstitei Mari vornicii prea plecat, Martin Bogdan (Anexă - traducere, din  franceză, contemporană documentului:) Soţietatea comercială Scoposul întocmirei cazinului comercial în anul 1834 de către d. Martin Bogdan, privea ş la  petrecerea nobililor şi persoanelor însemnate, privea însă şi mai cu seamă la înlesnirea lucrărilor comerţiale, ca o centrală poziţie ce se află, a  adunării neguţătorilor, şi tot într-o vreme la mulţumirea multora adăpaţi de învăţătură, de care mulţumire se folosea prin cetirea a feluri de  jurnaluri. Care toate acestea urma a se ţinea printr-un mijloc de un mic ajutor, ce trebuinţa îndemna să contribuiască aceia ce venea spre intrare. Şi fiindcă  aceste toate s-au trecut cu nebăgare de seamă, văzînd acum că aşăzămîntul acesta merge din zi în zi în scădere, amerinţîndu-se a se  des(f)iinţa cu totul, care pe lîngă alta, va aduce şi la comerciala comunicaţie nu puţină împiedecare. Am rugat spre întîmpinarea aceştii neplăcute  împrejurări pe domnii M. Ivanovici şi C. Petrovici, să priimească asupră-le eforia şi cîrmuirea  
{650} acestui Cazin, care va fi asemănată cu a celor însemnate capitale ale Europei, prin ţinerea următoarelor legiuiri, mărginite în articolele 6.  1-iu. Stăpînul Cazinului d. Martin Bogdan se făgăduieşte a avea jurnalurile de mai jos, însă: Curierul Rumînesc, cu Muzeu Naţional şi Buletinul  statului; Lă tam, al Franţei; Tilegraful, grecesc; Jurnalul Mîntuitorului, grecesc; Alghemaine, nemţesc; Jurnalul comercial al Triestului; Costurile curgătoare ale  mărfurilor. 2-lea. Toţi abonaţii se vor iscăli în condica Cazinului, plătind la fieşcare început al semestrului cîte un galben de Olandă. 3-lea. De  doă ori pe săptămînă, luni şi vineri, adică cînd este zioa de poşte, se va popri intrarea celor ce nu vor fi parte neguţătorească, în încăperea  cea 1-iu a Cazinului, pentru 4 ceasuri, adică în vreme de vară de la 9 ceasuri de dimineaţă şi pînă la un ceas, iar în vreme de iarnă de la 10 ceasuri  pînă la 2, cînd se vor îndeletnici neguţătorii în deosebite dezbateri şi chibzuiri privitoare spre folosul negoţului lor, unde se va aşeza şi  nădăjduita Bursă, care în vreme se va publicui. 4-lea. Fieşcare abonat slobod este a recomanda un strein, de a se folosi cu intrare în Cazin pentru 15 zile;  după săvîrşirea acestui soroc. de va voi acel strein să urmeze cu venirea, dator va fi a se prenumăra atunci în rîndul abonaţilor cu obicinuita plată.  5-lea. Orînduiala băuturilor şi celorlalte să va hotărî de către domnii efori. 6-lea. Intrarea pentru domnii ofiţeri va fi slobodă; se vor conforma  însă atît dumnealor cît şi toţi ceilalţi cu legiuirile cele cele ce se vor obşti. 7-lea. Stăpînul acestui Cazin d. M. Bogdan se îndatorează a fi cu cea  mai neadormită priveghere, pentru paza bunei orînduieli, liniştită petrecere şi nepriimirea celor necunoscuţi, spre a nu se întîmpla neorînduieli, slobod  fiind a ţinea şi pe viitorime locante ce este aşezată în încăperile de sus ale acestui Cazin. Bucureşti, 27 noiemvrie 1837 (Notă: Departamentul vorniciei  trebilor din lăuntru răspunde: "depertamentul trebilor din lăuntru, pornit a ancuraja toate cîte pot aduce folos şi mulţumire obştii, şi mai cu seamă  întinderea şi dăzvoltarea comerţului, nu mai puţin preţuind atît dorinţa neguţătorilor cît şi osîrdita rîvnă a jeluitorului, face cunoscut că,  pă cîtă vreme această întreprindere să va mărgini la lucrările aici însemnate şi va păzi cuviincioasa regulă la un asemenea aşezămînt,  înţelegîndu-să pentru cîte să ating dă buna orînduială ce trebuie să să păzească la orice întîmplare înpotriva prăvililor şi  obşteştilor legiuiri, cu autoritatea de a căria competenţă va fi, stăpînirea va da toată ocrotirea cuviincioasă acestui aşăzămînt, îl va sprijini  şi îl va avea supt d-a drept a ei protecsie".)  
{651} 477 Gh. Gr. Stroescu din Pietrari şi tovarăşii săi, călăreţi cumpărători de sare, către cămărăşia Ocnelor Mari, despre taxele  pe care le pretinde pe nedrept proprietarul tîrgului Drăgăşani (1836) Cinstitei cămărăşii Ocnelor Mari, plecată jalbă Cu plecăciune jeluim cinstitei  cămărăşii, pentru dumnealui Ghiţă Oromolu, proprietaru moşii Drăgăşani dintr-acest judeţ, căci noi ne aflăm călăreţi  cumpărători de sare de la această ocnă şi că, plecînd cu dînsa prin ţară pă la sate i orăşele ca să o vindem, sîntem supăraţi de  proprietari cu luare de havaet cîte parale 15 şi mai mult de cal. Dar, cu mai deosibire sîntem supăraţi de mai sus-pomenitul proprietar căci, cum mergem la  tîrgu Drăgăşanilor, numai cum om călca pă pămîntul numitului proprietar, fără să facem vreo vînzare, sîntem apucaţi să plătim havaet  cîte parale 15 de cal. Pentru care, plecaţi ne rugăm cinstitei cămărăşii să se milostivească asupră-ne cu a să face punere la cale spre a noastră  odihnă, a nu mai fi supăraţi de către numiţii propriietari pentru havaeturi. Pentru că noi nu le pricinuim nici o pagubă, ci cu nişte sare care umblăm şi  noi cu dînsa prin ţară ca, pă de o parte să facem aliveriş cinstitei cămărăşii, iar pă de alta să agonisim şi noi o para-doă, spre a ne plăti  capitaţia şi a ne întîmpina hranavieţii noastre. Şi cum Duhul Sfînt vă va lumina asupră-ne. Eu, Gheorghe Grigorescu Stroescu ot Pietrari, din sud  Vîlcea, cu tovarăşii miei Drept copie întocmai Gh. Niţescu  
{652} 478 Sfatul orăşenesc al Capitalei către Departamentul din lăuntru, despre neajunsurile pe care le provoacă comerţului refuzul vînzătorilor  de a socoti leul la 60 parale, despre chibzuirea făcută ca Vistieria să avanseze Sfatului o sumă de bani pînă la 60000 de lei, în parale, pentru a înlesni  schimbul şi a combate "speculaţia" (1837, ianuarie 3) Copiie după raportul Sfatului orăşenesc din Bucureşti, de la 3 ghenar 1837, către Depertamentul din  lăuntru Din partea multora din orăşani s-au arătat la acest Sfat plîngere de neîndemînările şi paguba ce întîmpină din partea vînzătorilor  de producturi de hrană şi alte, pentru că dînd bani în monede mari, adică icosari, rubiele, sfanţi şi alte, acei vînzători cusuru ce să cuvine a  întoarce înapoi dîndu-l în parale mărunte, nu voiesc a socoti leu dă şaizeci parale după cum s-au legiuit, ci cer a să tocmi pentru aceasta cu  cumpărătorii, precum şi de la alte feluri de meşteşuguri uneltite din parte-le întru aceasta. Care toate acestea, socotindu-să ivite de către dînşii cu  acel cuget numai ca să poată dobîndi în prileju aceştii afaceri un rău cîştig peste buna cuvinţă, au poftit pă cinstita Agiie şi osebit au poruncit  cinovnicilor săi ca să privegheze şi să poprească urmarea a asemenea neorînduieli păgubitoare cumpărătorilor din partea vînzătorilor. Şi, despre  altă parte, luînd în deaproape băgare de seamă toate asemenea meşteşuguri uneltite din partea vînzătorilor, din care să pricinuieşte obştii atîta  zmăcinare îndestulă la alişveriş, cît şi pagubă simţitoare, care nu numai că niciodată nu pot fi priimite înaltei stăpîniri, dar înpotrivă  şi cu totul departe de dorinţa ce are asupra bunei petreceri a obştii. Pentru că toate aceste neîndămînări şi pagube sînt pricinuite căci pregătiţi  fiind aceia de care spînzură înlesnirea sau neîndemînarea ce să aduce la cursu banilor de un asemenea prilej - ca să poată priimi un peste cuviinţă şi  rău căştig mai cu prisos - au ascuns paralele mărunte. Şi aceasta este cea mai mare pricină de neîndemînare la alişveriş, care, unindu-să şi cu  meşteşugurile vînzătorilor dă mai sus-zise, izvorăşte neîndemînarea şi paguba ce întîmpină obştea. Au chibzuit ca, întru aceasta,  dîndu-să Sfatului o sumă de bani în parale pînă la lei şaizeci de mii, să poată întîmpina înlesnirea ziselorneîndemînări şi pagube,  în folosul obştii, cu chipul următor, adică: unul din cilenii Sfatului, şi anume d. Anastase Hagi Gheorghe Polizu, va priimi această sarcină şi luînd suma  zisă dă bani în parale mărunte, îi va avea în a dumisale îngrijire; şi să va publicui în coprinsul politii ca vericare din orăşani va avea trebuinţă  a schimba un sfanţih-doi şi mult pînă la o rubia, iar nu mai mult (şi aceasta, ca să nu să dea mijloc de a-şi unelti speculanţii ale lor meşteşuguri,  prin schimbarea banilor de alte monede mari, în aceste parale), să viie la Sfat a-i schimba, urmîndu-să o asemenea  
{653} lucrare pă curs dă o lună, pînă să va obişnui legiuita orînduială a paralelor între cumpărători şi vînzători. Aceasta plecat  să supune în cunoştinţa cinstitului Depertament şi să roagă ca, binevoind, să ia în băgare de seamă toate cele descrise şi văzîndu-să  trebuinţa ce este de o asemenea lucrare să să hotărască darea de către cinstita Vistierie a sumii zisă de bani în parale mărunte şi totdeodată să să  puie la cale slobozirea ei în priimirea Sfatului. Şi de punerea la cale ce să va face va avea cinstit răspuns. Iscălit, Alexandru Ghica, Prezedent Întocmai după  orighinal, C. Filipescu 479 Sfatul orăşenesc al Capitalei către Agie, cere să se "puie la cale de a să bate ... cu 25 beţe pă spinare înaintea prăvăliei"  calfa lui S. Băcanu, vinovat de a fi călcat poruncile privitoare la "prefacerea" leului în 60 parale; menţiune (1837, ianuarie 3) Sfatul oroşenesc din Bucureşti  Anul 1837, luna ghenar, 2 No. 20 Cinstitei Agii O calfă de la prăvăliia lui Stan Băcanu din văpseaua roşie s-au dovedit uneltind viclenie şi abuz din  obşteştile porunci, pentru că au îndrăznit a întoarce spre al său rău cîştig ceea ce s-au publicarisit pentru prefacerea leului în 60 parale. Şi, în  loc de a schimba un sfanţih cu parale 137, au dat numai 92, vînzînd o jimblă numai po parale 14; apoi, peste trecere de puţin ceas, mergînd tot acela, ca să  cumpere altă jimblă au plătit-o cu parale 20. Şi, fiindcă o asemenea urmaresă dovedeşte învederat călcare a poruncilor, din care să pricinuieşte  obştii atît zmăcinare îndestulă la alişveriş, cît şi pagubă simţitoare, ce nu poate fi niciodată priimită înnaltei stăpîniri, care şi  prefacerea leului în 60 de parale au chibzuit-o tot pentru obştesc folos, cu cinste este poftită cinstita Agiie ca să puie la cale de a să bate acel călcător al  poruncii cu 25 beţe pă spinare înaintea prăvăliei, spre înfrînarea şi altor asemenea rău cugetători. Şi, de să va socoti de cuviinţă, bine va fi  să să poftorească din nou prin daraban cu chipul cu care are să să urmeze alişverişul între feţele cumpărătoare  
{654} şi vînzătoare. Căci să înţelege că unii sînt încă nedomiriţi şi dintr-această pricină cearcă însemnată pagubă  cumpărătorii, mai vîrtos cînd să înţeleg cu viclenii vînzători. Prezidentul Sfatului, Alecs. Ghica C. Creţeanu, Anastase H. Gh. Polizu (Menţiune:)  Pomenitul de mai sus s-au bătut cu toegele arătate într-această otnoşenie, la faţa locului. 1837, ghenar 3 480 Departamentul din lăuntru către Agie,  despre hotărîrea luată ca Vistieria să pună la dispoziţia Sfatului orăşenesc 60000 lei în parale mărunte, pentru înlesnirea schimbului de monede;  rezoluţia Departamentului din lăuntru (1837, ianuarie 5) Depertamentul trebilor din lăuntru, cinstitei Agii Cinstitul Sfat oroşenesc, prin raportu cu no. 22, au supus  Depertamentului că, spre înlesnirea schimbării monedilor ce după trebuinţă face obştea la tîrguri, au chibzuit a să da Sfatului o sumă de bani în  parale, pînă la lei 60000, şi că unul din cilenii Sfatului, şi anume dumnealui Anastasiie H. Gheorghe Polizu, să aibă în a dmisale îngrijire, ca oricare din  oroşani va avea trebuinţă a schimba un sfanţih-doi, şi mult pînă la o rubia, să viie la Sfat a-i schimba, urmîndu-să o asemenea lucrare în  curs de o lună, pînă să va obicinui legiuita orînduială a paralelor între vînzători şi cumpărători. O asemenea socotinţă fiind priimită  Depertamentului, s-au poftit cinstita Vistieriie a slobozi această sumă de bani Sfatului, în parale mărunte. Şi, totdeodată, s-au dat poruncă către Sfat  ca, după ce va priimi banii, să să înţeleagă cu cinstita Agie, a să publicui o asemenea punere la cale.  
{655} Ci dar, cînd va priimi hîrtie de la cinstitul Sfat că s-au priimit banii, să va pune în lucrare publicuirea cuviincioasă. Marele vornic, M. Ghica  Şeful secsiei, C. Filipescu Anul 1837, ghenar 5 No. 68 Secsia I, masa I (Rezoluţia Departamentului din lăuntru:) Să stea pînă să va priimi hîrtie de la  cinstitul Maghistrat, de priimirea banilor de la cinstita Vistierie. 481 Departamentul vistieriei către Vistieria Moldovei, despre "speculaţia" ce se face cu paralele  mărunte şi neajunsurile pe care le provoacă aceasta; "tarifa" valabilă cu începere de la 23 martie 1830 în Ţara Romînească (1837, ianuarie 6)  Depertamentul vistierii No. 25, 1837, ghenar 6 Cinstitii Vistierii a Prinţipatului Moldavii Cursul monedelor fiind mărginit în toată întinderea acestui Prinţipat  după alăturata tarifă, afară numai din oareşcare osebire cu înnălţare de taxe la portul Brăilii, pentru mulţămirea cumpărătorilor dintr-cest  port şi a însuşi cetăţenilor de acolo, speculanţii nu au putut găsi alt mijloc ca să rădice aurul de aici, dăcît năvălind numai cu o mulţime de  parale mărunte şi dînd la schimbarea lor pă galbeni un benifiţ însemnător pînă la 10 şi 15 la %, neputînd însă a face tot aceeaşi lucrare şi  în prinţipatul Moldavii, fiindcă cursul monedelor dă aur era acolo mai înălţat dăcît în Valahia. Într-adevăr, au şi nemerit aceşti  speculanţi sfîrşitul cugetării lor; căci după toate izgonirile ce li s-au făcut prin oricîte punturi dă intrare, iarăşi au găsit mijloc ca să aducă  în ţară o aşa mulţine dă parale mărunte, încît în puţină vreme s-au ivit simţitoare lipsirea monedelor dă aur. Ca să înceteze dar şi  această vătămătoare lucrare, ce amerinţa prinţipatul dă o pagubă cu dăsăvîrşire simţitoare pentru că după pornirea  
{656} acelor speculanţii, era foarte dă crezut ca în puţini ani altă monedă să nu să mai vază, dăcît numai parale mărunte - s-au  chibzuit mijloace dă îndreptare. S-au legiuit prin întărirea Mării Sale lui Vodă coprinderea alăturatului în copie jurnal, s-au publicat în vreme  cuviincioasă şi de la 1 ale următorului ghenar s-au înfiinţat cursu a numirii leului şaizeci bucăţi parale mărunte, curs adecă înpotriva  întrînsecei greotăţi a galbenului înpărătesc: cu puţin mai mult dăcît a locului tipărirei paralelor - ca prin aceasta să nu să mai tot aducă dă  acolo pentru schimbare pă galbeni. Deodată însă cu această îndreptare a paralelor în Valahia îndreptîndu-să şi cursul monedelor în Moldavia,  şi asupra paralelor să vede neprevăzîndu-să niciunele dintr-acestea, tot aceşti speculanţi au năvălit a strînge paralele dă aici şi a le trece  acolo, spre a le schimba pă galbeni acum scăzuţi. După care, şi să pricinuiască deodată dooă rele: unul, că ceea ce amerinţa pînă acum pă  Prinţipatul Valahii, începe amerinţa pă cel dă acolo; şi altul, că ascunzîndu-să aici paralele pentru acest sfîrşit, înpiedecă daraverurile  mărunte şi cearcă obştea greotate la schimbarea monedelor pentru asemenea trebuinţe. Acest Depertament, potrivit cu art. ... din Regulamentul Organic,  cunoscîndu-să dator a supunela cunoştinţa cinstitei Vistierii lucrarea dă aici, o roagă plecat să binevoiască a să pătrunde dă fiinţa adevărului  şi a lucra cele dă cuviinţă spre a să păzi şi întru aceasta armonia cerută între amîndooă învecinatele Prinţipaturi. Pentru care, şi va cinsti  pă acest Depertament cu un răspuns hotărîtor dă punerea la cale ce să va face. ("Tarifă" anexă:) Cursul monedelor ce priimeşte Vistieriia Cursul  monedelor hotărît după predlojenia domnului deplin-înputernicitului Prezedent al Divanurilor Moldavii şi Valahii ghenăral adiutant ghenăral leitinant  Pavel Kisilef, scrisă de la 23 martie leat 1830 cu no. 2368, să priimi în veniturile Vistierii Prinţipatului Valahii. Moneda de aur... Lei, par. : Galbenu olandez...31,20;  Galbenu austriacesc...31,20; Galbenu venetic...31,20; Galbenu franţozesc...31,20; Moneda de argint: Rubla rosască de argint...10,20; Crontaleru întreg...15;  Jumătatea de crontaler...7,20;  
{657} Al treilea civert de crontaler...3,30; Derecliu...14; Jumătatea, ipac...7; Al treilea civert...3,20; Caragroşu, cu zgripsoru...13,20; Jumătatea de zgripsor...6,  30; Al treilea civert de gripsor...3, 15; Sfanţihul negăurit...2,10; Sfanţihul găurit...2,8.  482 Eforia consumaţiei sării din lăuntru către Vistierie, despre măsurile de astupare a "fîntînilor sărate" din judeţele Vîlcea, Dîmboviţa şi  Prahova (1837, ianuarie 11) Cinstitei Vistierii a Valahii. Eforiia consumaţii sării din lăuntru Această Eforiie avînd în vedere că urmează a să lua adesea  măsurile cuviincioase pentru ceea ce să atinge dă strejuirea malurilor dă sare şi a fîntînilor sărace, au pus îndatorirea cuviincioasă pentru ceea ce să  atinge asupra cămărăşiilor du pe la ocne, ca să cerceteze cu scumpătate privigherea îngrijitorilor ce să plătesc pă sarcina Eforii. Şi prin  înţelegere cu dregătoriile locale, să străşnicească şi să întărească paza, spre a nu să împrăştiia sare din maluri sau apă din  fîntînile sărace, ori pe faţă, sau pă furiş, la îndestularea satelor sălăşluitoare în părţile locurilor; ca să nu să aducă şi cu aceasta  pagubă otcupului. De unde, au priimit răspunsuri, şi anume: De la Ocnele Mari, cu arătare că în judeţul Vîlcii s-au aflat izvoară dă apă sărate,  adică: 1. La Pietrarii de Sus 2. La păuceştii Otăsău - pă a lor proprietate. 3. La Foleştii de Jos, proprietatea mănăstirii Horezu. 4. Supt Lespezi, lîngă  Buneşti, proprietatea mănăstirii Govorii. 5. Slătioara de Horez, proprietatea lor. Dintre care, s-au astupat numai cel de la Pietrarii dă Sus, iar celelalte 4 stau  neastupate. De la ocna Telega, precum că satile sălăşluitoare împrejurul ocniţii vechi dă judeţ şi anume: Ocniţa unde să află şi malurile cele  sărate; Gura Ocniţii;  
{658} Răzvadu de Sus; Răzvadu de Jos; Valea Lungă este trebuinţă a să străşnici prin chezăşuire către cinstita ocîrmuire locală,  fiindcă multa lor apropiere de locurile sărate dă bănuială cu toată încredinţarea că, de nu vor avea sfiială după o straşnică îndatorire din  partea stăpînirii, negreşit că, prin toată paza îngrijitorilor din partea Eforii, ei tot să vor îndestula: atît pă ai lor, cît şi lăcuitorii din satele  învecinate, din sarea dă acolo, precum şi din rîul Slănicului, ce curge pă Valea Ocniţii. Apoi Eforiia supuind aceasta la cunoştinţa Vistierii, o roagă  plecat să binevoiască ca, pentru ceea ce să atinge dă judeţul Vîlcii, să să îndatoreze cinstita ocîrmuire ca, după pilda izvorului de la Pietrarii dă  Sus, să se astupe şi celelalte 4 izvoare cu toată scumpătatea, ca cu niciun chip să nu să poată lua apă dintrînsele de către satile învecinate. Iar cinstita  ocîrmuire de Dîmboviţă să puie îndatorire ca să aducă la împlinire legiuita propoziţiie a cămăraşului ocnii Telega. Şi de punerea la cale ce  să va face, să să cinstească Eforiia cu răspuns. Ioan Otetelişanu Anul 1837, luna ghenarie 11 No. 21 483 Cămărăşia ocnelor Slănic către  Departamentul vistieriei, despre refuzul ciocănaşilor şi măglaşilor de a mai lucra la ocnă, în urma impunerii lor la "banii adaosului" (1837, ianuarie 23) Copie  după raportul cămărăşii ocnii Slănicu, cu no. 17, ghenar 23 În urma dezlegării cinstitei Eforii de supt no. 50 cerîndu-să, prin orînduiţi  pîrcălabi, şi de la muncitorii ocnii ciocănaşi şi măglaşi, ca să plătească banii adaosului, s-au pomenit cămărăşia pă de o parte că nu  vor să mai între în ocnă, spre tăiere, prin strigări şi că, dacă ei sînt supuşi la toate dările de rînd, şi nedeosibiţi de ceilalţi birnici ai  celorlalte sate, să rămîie mărginiţi întru asemenea răspunderi. Iar pă de alta, au înţeles cămărăşia că vreo cîţiva dintrînşii s-au  şi pornit acolea, ca să dea jalbă pentru aceasta chiar către Măria Sa Vodă.  
{659} Apoi ea, după datorie, grăbeşte a încunoştinţa cinstitei Eforii, a nu rămînea la învinovăţire pentru sminteala ce neapărat poate  să mijlocească în lucrarea ocnii, avînd şi cinstit răspuns de punerea la cale ce să va face. C. Bădulescu Drept copie întocmai, Gh. Niţescu 484  Ciocănaşii şi ceilalţi muncitori de la ocnele Telega către Alex. Ghica Vv., despre munca grea şi primejdioasă pe care o fac, cer să fie scutiţi de noua dare,  a adaosului de şase lei pe familie (1837, ianuarie 29) Prea Înnălţate Doamne, Cunoscut ieste Înnălţimei Voastre cît de grea ieste munca noastră, întru  care ne îndeletnicim pă supt întunerecul pămîntului, aflîndu-ne ciocănaşi la ocna Telega, unde în toate minuturile sîntem supuşi primejdii  morţii, după cum să întîmplă la cei mai mulţi fraţi ai noştri, rămîindu-le copiii săraci. Apoi, care mîngîiere ne-ar putea face a suferi  asemenea poveri, dacă sîntem supuşi ca toţi ceilalţi ţărani la toate dările deopotrivă, atît proprietariceşti, cît şi la alte capitaţii? Mai vîrtos  acum, ne vedem apucaţi şi de lei şease toată familiia, supt cuvînt de ajutor. De aceea, cu cea mai adîncă umilinţă cădem la milostivirea  Înnălţimii Voastre, şi cu cea mai adîncă supunere ne rugăm să vă răvărsaţi blînda voinţă asupra sărăcii noastre, cu a ne uşura de  darea acestui adaos ce ni să cere. Prin care să putem şi noi a ne mîngîia, la nevoile ce tragem pă supt pămînt, şi a simţi că avem oarecare apărare  decît ceilalţi slobozi ţărani. Ai Înnălţimei Voastre prea plecaţi robi, Ciocănaşii şi ceilalţi muncitori ai ocnii Telega, sud Prahova. 1837, ghenar 29  
{660} 485 Ciocănaşii, măglaşii şi toţii ceilalţi muncitori de la ocnele Slănic către Alex. Ghica Vv., despre munca grea şi primejdioasă pe  care o fac, cer să fie scutiţi de noua dare, adaosul de şase lei pe familie (1837, ianuarie) Prea Înnălţate şi mult Milostive Doamne, Noi supuşii robi ai  Mării Tale ne aflăm muncitori ai ocnii Slănic, ciocănaşi şi măglaşi, cu mîinile şi cu dobitoacele în slujba ocnii napristan. Primejdia vieţii noastre  întru această muncă, după care abia ne putem întîmpina hrana gurii noastre şi a copiilor noştri din toate zilele, este netălmăcită, aflîndu-ne în  zi şi în noapte agăţaţi pă funiile din gurile ocnii, şi cu moartea în sîn, pînă întrăm şi işim, cu destulă bătae de inimă. Apoi, după  toate acestea, , ne-am pomenit că să cere şi de la noi acei cîte lei şase, banii adaosului sării, pă lîngă celelante sferturi. Prea Înălţate Doamne,  înprejurările noastre pă lîngă ale altor săteni sînt mai vrednice de loat în băgare de seamă; şi nu ar fi cu drept ca să ne supuie la această dare  şi pă noi, care cu o acestu fel de mucenie o scoatem din cele mai afundate şi întunecoase sînuri ale pămîntului. Apoi cum Duhul Sfînt va lumina pe  Înălţimea Ta. Ai Mării Tale supuşi robi, Noi toţi muncitorii ocnii Slănicului. 1837, ghenar.  486 Departamentul vistieriei către Secretariatul statului, despre măsura luată ca nişte transporturi de sare din Moldova, făcute în caice trase la edec în susul  Dunării, să fie oprite şi sarea descărcată pe mal (1837, februarie 1) Vistieria Valahii Anul 1837, luna fevruarie 1 No. 294 Sec(ţia) 2 Cinstitului Secretariat al  statului La otnoşenia acelui cinstit Secretariat cu no. 216, Vistieria din datorie plecat răspunde că stăpînirea Valahii, în puterea fermanului înpărătesc  
{661} popritor dă urcarea sării moldoveneşti în susul apii, şi pentru toate măsurile carantineşti la acea epohă, au poprit sarea ce s-au prins în  caice trăgînd edec pe malu stîng al Valahii - îndatorînd păînsuşi reizii acelor caice ca să o dăscarce; iar nu priimindu-o cu cîntarul, ca o marfă  pentru care s-ar fi putut socoti întru îndatorire de a da vreodată seama. Asemenea şi după dispoziţia urmată într-această pricină,  hotărîndu-să a să lua iarăşi această sare de proprietarii lor, s-au dat poruncile stăpînirii către comandirii puncturilor Dunării, ca să să  sloboază a o încărca precum au şi dăscărcat-o: care va să zică, iarăşi fără cîntar, pentru aceleaşi cuvinte ce s-au zis şi mai sus. Prin  urmare, paguba propusă şi supt numire dă lipsă şi supt numire dă alte cheltuieli, trebuie fireşte a să socoti pagubă a întîmplărilor, iar nu pe sarcina  Valahii. Carea, păşind cu lucrarea potrivit drepturilor ce s-au fost însuşit prin pomenitu act înpărătesc şi a legilor carantineşti prescrise prin  Regulamentu Organic, nu să poate socoti supt nici o îndatorire dă răspundere. Şi mai cu seamă că argumentul coprins în nota dumnealui Aghent al  Prinţipatului Serbii, că adică dacă odată s-au găsit dă cuviinţă a să încărca iarăşi acea sare, apoi după toate legiurile şi fireşte  urmează a să face îndestulare şi de lipsă i cheltuieli urmate, nu are nici o putere pravilnică: cînd, discutîndu-să această pricină în dezbateri mai  înnalte, toată hotărîrea s-au mărginit întru a să încărca iarăşi această sare din locurile dă unde s-au dăscărcat, fără a să face  pomenire dă vreo cheltuială sau lipsă ce, fireşte, au trebuit să cerce prin încărcare şi dăscărcare şi stînd pă cîmp, supusă la ploaie şi  toate întîmplările timpului. Acestea sînt dăsluşirile ce poate Vistieria să dea acelui cinstit Secretariat, asemănat cu ştiinţa ce are dă cursu aceştii  pricini. Apoi acel cinstit Secretariat va binevoi să supuie aceste toate la cunoştinţa Mării Sale lui Vodă; şi după hotărîrea ce i să va da, să  trimiţă dumnealui Aghent al Prinţipatului Servii cele ce să va socoti dă cuviinţă. 487 Alex. Ghica Vv. către Departamentul treburilor bisericeşti,  porunceşte înfiinţarea la Colegiul Sf. Sava a unor catedre (posturi) de învăţămînt şi a două teascuri de tipografie (1837, februarie 10) Noi Alecsandru  Dimitrie Ghica Vvd., cu mila lui Dumnezeu Domn a toată Ţara Rumînească, către Depertamentul trebilor bisericeşti Văzînd bugetul de veniturile şi  cheltuielile şcoalelor publice pe anul 1837, ce ni s-au înfăţişat pe lîngă raportul acelui Depertament cu no. 406,  
{662} precum şi copia adresului Eforii şcoalelor, îndreptat către acel Depertament; luînd în băgare de seamă propunerea ce face pomenita Eforie  atît asupra unor îndeplinir de catedre cuprinse în regulament - şi rămase vacante pînă acum - cît şi asupra deosebitelor cheltuieli ce chibzuieşte acea  Eforie să mai facă după trebuinţă în curgerea acestui an, care cheltuieli însumează peste tot lei 117889 şi au să să ia din rămăşiţurile Casii  şcoalelor pe anii trecuţi, Poruncim cele următoare: 1-iu. Pentru şcolarii ce în Colegiul Sfîntului Sava să află pregătiţi în limba franţozească,  latinească şi grecească şi au trebuinţă a să îndeletnici şi în literatura acestor limbi potrivit cu articolul 65 p5 şi articolul 69 din regulamentul  şcoalelor, Eforia va găsi persoane destoinice să îndeplinească aceste catedre, care vor începe predarea lor în anul şcolar viitor. Asemenea spre  îndeplinirea art. 81 şi 86 tot din mai sus-numitul regulament, să va deşchide în anul viitor şcolar şi un curs de dreptul civil roman în clasul I  complementar şi unul de logică: tot acelaş profesor va preda aceste doă învăţături, însă aceasta din urmă în semestru dintîi. 2-lea. Să va  aşeza în Colegiul Sfîntului Sava doă teascuri de tipografie, cu slovele trebuincioase, prin care să să tipărească atît cărţile didactice ce să  întrebuinţează în şcoalele publice, cît şi alte feluri de manuscripte ce profesorii au lucrat şi vor mai lucra de aici înnainte în trebuinţa şcoalelor -  însă după ce vor trece prin revizuirea Eforii şi a ţensurii. Această tipografie să va aşeza după ce să va înplini sorocul priveleghiului de tipografie ce  îl are Ioan Eliad. Iar mai nainte nicicum nu va fi slobod. 3-lea. Pentru aşezarea muzeului şi a bibliotecii, să va zidi o sală mare deasupra încăperilor unde  acum să află aşezate vremelniceşte cărţile bibliotecii şi obiecturile muzeului. 4-lea. Pentru întreprinderea adăogirii şi cheltuielilor ce sînt a să  face spre înnaintarea învăţăturilor publice, Depertamentul trebilor bisericeşti să va înţelege cu acela al Vistierii ca să sloboază în priimirea Eforii  şcoalelor suma de lei una sută şaptesprezece mii opt sute optzeci şi noă din 456993 rezerva ce arată Eforia că are să ia Casa şcoalelor pe anii trecuţi de  la Vistierie şi din fondurile mănăstireşti. Iar ceilaltă sumă va rămînea a să răspunde rînduri-rînduri în anii viitori, pentru întîmpinarea  altor asemenea neapărate cheltuieli ale şcoalelor. Dumnealui şeful Depertamentului trebilor bisericeşti va aduce această poruncă a noastră la îndeplinire.  Alecsandru Ghica Secretarul statului, Arsachi Anul 1837, fevruarie 10 No. 53 Bucureşti  
{663} 488 Vistieria către Alex. Ghica Vv., despre demersurile pe care le-a făcut pentru ca muncitorii de la ocnele Telega şi Slănic să nu fie impuşi  la adaosul de şase lei pe familie (1837, februarie) Prea Înălţatului Domn şi oblăduitor a toată Ţara Romînească, Vistieria, raport Potrivit cu rezoluţia  Înnălţimii Voastre, puse la doă jălbi ce au dat muncitorii ocnelor Telega şi Slănic, cerînd a fi apăraţi de adaosul de şease lei de familie, ce să cere  şi de la ei precum şi de la toţi dajnicii; prin care să porunceşte acestui Depertament să facă punere la cale. Vistieria plecat supune la cunoştinţa Mării  Voastre că ea, atît mai nainte pînă a nu intra cu raportul supt no. 3192, au făcut toate mijloacele ca să înduplice pe dumnealui contracciul consumaţii să  plătească banii acestui adaos, precum să pomeneşte în pomenitul raport; cît şi în urmă, după porunca ce aţi dat Înnălţimea Voastră, au  stăruit ca să-i împlinească chiar de la muncitorii ocnelor. Dar acum, după a acestora jălbi, Vistieria ia îndrăzneală a supune la cunoştinţa  Înnălţimii Voastre că la p. 15 din contract coprinzîndu-să (că) dajdia lăcuitorilor tîrgurilor şi a satelor ce vor fi tocmiţi în slujba ocnelor, să  vor plăti la fieşcare ocnă dă cămăraşii ocnelor, pe trimestruri, prin starostii patentarilor i prin supt-ocîrmuitorii părţii locurilor, puse familiilor  după aşezămîntul făcut în urma catagrafii din anul 1831, fără a popri un ban măcar din numita plată a lor, supt numire de dajdie. Iar în anecsul  alăturat pă lîngă contract la p. 25 desluşindu-să: toţi ciocănaşii şi măglaşii du pe la ocne vor fi scutiţi de orice dajdie, şi nu vor mai plăti  cei de la ocna Telega şi Slănicul cîte acele 20 parale pă lună, supt cuvînt dă bir, ce plătea pînă acum. Dajdia lor va răspunde cămăraşii prin  supt-otcîrmuitori, la ocîrmuirile judeţelor. Apoi după aceste temeiuri, socotinţa Vistierii este că nici contracciul consumaţii să poate îndatora să  plătească acest adaos, căci paragraful contractului îl mărgineşte a plăti numai dajdia cea legiuită; nici muncitorii ocnelor să pot supune la asemenea  plată, căci paragraful din anecs, încă de la întoarcerea lui în anul 1831 s-au dat în mîinile lor, după care şi să cunosc cu totu nedajnici. Urmează  ca acest adaos, cuvenit pe familiile lor, în sumă de lei zece  
{664} mii una sută patruzeci şi şase să să treacă în cheltuielile ce să trece dajdia legiuită a podarilor Buzău şi a şănţarilor. Pentru  care, să roagă Vistieria plecat, să să dea poruncă de urmare. 489 A. Factor, profesor de chimie, către Alex. Ghica Vv., cere un privilegiu exclusiv de a fabrica  şi vinde lumînări în forma celor de ceară; rezoluţia Domnitorului (1837, februarie) (Traducere contemporană documentului:) Prea Înnălţate Doamne,  Subt-iscălitul A. Factor, profesor de himie, are cinste a arăta Înnălţimii Voastre că, cunoscînd multe secreturi cercate de o folosinţă  netăgăduită, pe care le-au arătat în capitalele şi în cele mai prinţipale oraşe ale Evropii, şi pentru care au dobîndit şi hrisoave  împărăteşti, precum şi de la alte persoane cele vestite şi mai deosebite, chibzueşte a le publicarisi într-acest oraş în vremea aflării sale aici. Drept  aceea, plecat roagă pe Măria Voastră să binevoiţi a-i da un privileghiu deosebit pentru fabricaţia şi vînzarea lumînărilor noo de ceară, de a sa  născocire, care între multe alte folosuri, sînt şi foarte iconomicoase. 490 Departamentul din lăuntru către Agie, despre hotărîrea luată de a se admite  aducerea în ţară de parale mărunte; rezoluţia Agiei Bucureşti (1837, martie 8) Depertamentul trebilor din lăuntru, cinstitei Agii Este cunoscut cinstitei Agii  că măsura popririi intrării paralelor mărunte în Prinţipat au fost luoată din porunca înaltei stăpîniri încă din septemvrie anul 1834. Acum  iarăşi, pin ofisul Măriei Sale lui Vodă cu no. 91 întărindu-să jurnalul Sfatului administrativ, coprinzător că statornicirea cursului de astăzi a  paralelor mărunte îndreptul lor preţ făgăduind fireşte a mărgini relele cugetări ale speculanţilor, pentru că să vede zadarnică nădejdea relei  folosiri ce putea trage înainte cu aducerea paralelor în Prinţipat, să fie slobodă intrarea paralelor. Să porunceşte a să pune în lucrare această chibzuire.  
{666} Pă acest temei, să scrie cinstitei Agii, a nu fi popriţi nimeni de a aduce parale mărunte într-acest Prinţipat. Şi dă urmare să să  raportuiască. Pentru Marele vornic, Ioan Manu Şeful secsiei C. Filipescu Anul 1837, martie 8 No. 1315 S(ecţia) I, m(asa) I (Rezoluţia Agiei Bucureşti:) Să să  dea în cunoştinţa comisarilor văpselelor, precum şi prin daraban, punerea la cale făcută. 491 Secretariatul statului către Vistierie, despre pretenţia  exportatorilor sîrbi la 200000 ocale sare în plus peste prevederile din contract (1837, martie 11) Secretariatul statului Anul 1837, martie 11 No. 543 Bucureşti Cinstitei  Vistierii a Prinţipatului Ţării Rumîneşti Asupra raportului cu no. 73, ce au îndreptat cinstita Vistierie către Măria Sa Vodă, precum şi asupra  otnoşenii sale cu no. 232 - îndreptată către acest Secretariat al statului - în pricina acelor doă sute mii ocă sate, ce să cer mai mult, supt numire de baş, de  către orînduiţii din partea Înălţimii Sale Domnul Servii, Secretariatul statului are cinste a face cunoscut că pentru desluşirea aceştii nedomiriri, Măria  Sa Vodă au scris d-a dreptul către Înălţimea Sa Domnul Servii. Pentru Secretarul statului, Arsachi Şeful secsii, C. Petrescu  
{667} 492 Locuitorii din Craiova către Alex. Ghica Vv., se plîng despre starea insalubră pe care o provoacă în oraş tăbăcăriile aşezate pe  pîrîul Chiriacului (1837, martie 12) Prea Înălţate Doamne, Jăluim Mării Voastre pentru că din proniia milostivului Dumnezeu s-au luminat cugetul şi  duhul înaltelor stăpîniri cu oprirea zalhanalelor şi curăţenia uliţelor de aici din politiie, cu scoaterea gunoiului şi altor împuţiciuni, încă din  vremea armii ruseşti - mai rămîind o rea împuţiciune şi pîngăriciune: tabacalele, aici pă pîrîul Chiriiacului, după iconomiia ce au făcut tabacii  cu dumnealui polcovnicu de atunci; adăpîndu-să cele mai multe grădini şi zarzavaturi dintr-acest pîrîu. Şi într-aceste tabacale să lucrează cu  scîrnăvii de cîini şi pieile lor, şi de mîţă şi de alte jiganii spurcate, cu cărnotii cu tot. Şi părul pieilor, precum şi cărnotiile, să învelesc  prin varză şi zarzavaturi. Şi cînd scotem la tîrguri praz, lăptuci şi spanac şi altele, le spălăm tot într-aceste pîngăriciuni, că nu iaste vreun  pîrîu puternic, ci numai de la şapte-opt fîntîni şi în toată vremea vine turburat şi amestecat cu mai sus-numitele spurcăciuni - mai vîrtos că  unii din tabaci şi-au făcut gropanele deasupra fîntînilor, lepădînd şi toată răutatea alături, din care să scurge de intră şi în fîntîni. Şi  nu numai că iaste păcat şi că sîntem pîngăriţi şi vătămare trupească aduce locuitorilor; ne-am arătat cu jalbă în leat 1833 şi s-au  dat luminată poruncă către d. Hatman Costandin Brăiloiu, aflîndu-să prezădent la cinstitul Maghistrat, să să scoaţă afară; de unde, şi de  către dumnealui s-au dat poruncă către d. poliţaiul, spre a eşi afară din oraş cu meşteşugul lor, la apa curgătoare. Dar fiindcă cilenii  Maghistratului să află cordovangii, cu felurimi de mijloace iconomisind, de au rămas porunca prezidentului batalisită, Prea Luminate Doamne, noi nu numai că  sîntem pîngăriţi de aceste scîrnăvii, ci încă şi boală trupească ne aduce. De aceea, plecaţi ne rugăm să Te milostiveşti cu luminată  poruncă spre a să scoate afară o acest feli de scîrnăvii din oraşul nostru. Robii Mării Tale prea plecaţi, Popa Iordan Cioroianul ot Craiova, Popa Dumitru ot  Hristo, Popa Hristea Cioroianul, Barbu Beznă, Petre Marinovici ot raiao hristo, Eu Ilie grădinariu, Eu Pătru alesul, Eu Nică alesul şi împreună cu toţi  mahalagiii Priimită: 1837, martie 12  
{668} 493 Cambie emisă din Bucureşti asupra lui Alex. Mavro din Odesa, la ordinul lui H. B. Manoah (1837, martie 25/aprilie 6) (Traducere din italiană)  
{669} 494 Stărostia corporaţiei cavafilor către Vornicia oraşului Bucureşti, înaintează pe A. Gheorghe cavaful, pentru a fi pedepsit, întrucît a  vîndut marfă duminica (1837, mai 19) Cinstitei Dvornicii a politii Bucureştilor, de la stărostiia corporaţii cavafilor Să trimite acest Anghel Gheorghe cavaful ot  Răzvan; că după întocmirile ce şi acum ni s-au dat, de a păzi sfintele duminici şi cele doosprezece praznice împărăteşti i zioa Sfîntului  Spiridon. Iar mai sus-numitul, acum duminică la mai 16, au îndrăznit şi au călcat întocmirile şi poruncile, de au făcut vînzare de o pereche de talpă.  Şi spre pilda altora, să trimete numitul, a-şi da orînduitul ştraf la casa Sfatului, după cum ne-am legat. Costache, staroste corporaţii cavafilor 1837, mai  19 (Rezoluţia Vorniciei oraşului Bucureşti:) Banii ce să vor înplini de la numitul ştraf, să să trimiţă la Sfat, cu hîrtie. 495 Contract prin care T.  Ciuflea închiriază lui Frateşman, supus britanic, hanul de la Lunguleţi ca să fabrice zahăr din "şurop de grîu", cu 200 lei pe an şi cu obligaţia  chiriaşului de a cumpăra grîu numai de la el (1837, mai 31) Printr-aceasta să face cunoscut că de la hanul cel mare din Lunguleţi am închiriat d.d.  Frateşman toate încăperile de jos, afară din cele de sus, în soroc de un an; unde are a lucra şurop de grîu, pentru înfiinţarea zahărului. Tocmeala pă  acest an: lei doi sute tocmai, din care am şi priimit acum înainte lei una sută, iar cusurul să mi să răspunză după şase luni. Drept aceea, să va urma  condiţiile acestui contract:  
{670} 1. Ori de cît grîu va avea trebuinţă întru lucrarea acestui material, să nu fie slobod a cumpăra de aiurea, decît de la mine, cu preţ de lei  şaisprezece suta de ocă. Şi banii să vor răspunde peşin. Iar grîul i să va da din magazia Lunguleţi, care l-au şi văzut. 2. Dovedindu-să că  prin taină s-au întrebuinţat de altă parte de asemenea product, atunci va fi izgonit de aceste încăperi şi supus a plăti chiria pă tot cursu vremii pînă  la sorocul anului. Deci, spre a-şi avea acest înscris desăvîrşită putere întru cele coprinse, s-au dat supt adeverirea cinstitei supt-otcîrmuiri.  Teodorache Ciuflea 1837, mai 31 Întocmai după orighinal, Pană Metreche După copiie, I. Hristodorescu 496 Secretariatul statului către Vistierie, despre o  adresă a Aghenţiei sîrbe, referitoare la bănuiala Vistieriei că chitanţa dată de baronul Sina, pentru confirmarea primirii banilor datoraţi, ar fi falsă;  rezoluţia Vistieriei (1837, iunie 14) Secretariatul statului Anul 1837, iunie 14 No. 1449 Bucureşti Cinstitei Vistierii a Prinţipatului Ţării Rumîneşti Cinstita  servieneasca Aghenţie, prin notă de la 12 ale curgătoarei luni no. 536, încunoştinţează Secretariatul că cinstita Vistierie prin otnoşenia ce i-au  îndreptat la 8 ale aceliiaşi no. 1392, ar bănui asupra fiinţei cfitănţii cei orighinale ce au dat d. baronul Sina M.S. Prinţului Servii, pentru banii ce i-au  răspuns în socoteala datorii Vistierii către d. căminarul Ştefan Moshu; că cu această bănuială să atacariseşte caracterul acei Aghenţii; şi că,  în sfîrşit, de voieşte cinstita Vistierie să vază orighinalul, poate să trimiţă pe cine va bine-socoti, spre a să îndestula.  
{671} Alăturînd copie du pă pomenita notă, supt-iscălitul roagă pe cinstita Vistierie sî binevoiască a face punerea la cale ce va socoti de  cuviinţă spre îndestularea nedomiririi sale. Secretarul statului, Costandin Cantacozino Pt. d. şeful secţii, Simeon Marcovici (Rezoluţia Vistieriei:) Răspuns  Înţelegînd Vistieria coprinderea adresului cinstitului Secretariat supt no. 1449, cum şi a copii adresului cinstitei servieneşti Aghenţii, răspunde cu cinste că  acest Departament cîtuşi de puţin nu au cugetat ceea ce numita Aghenţie cu greşală au bănuit, ci s-au desluşit cu acest fel de expresie: că Vistieria  întorcîndu-să la adresul cinstitei Aghenţii supt no. 444 din următorul an iunie 15, îndreptată către cinstitul Secretariat al statului şi de acolo trimisă  aici în copie, este silită a o îndrepta din parte-i şi a-i adăuga rugăciunea ca să binevoiască a face să vază Vistieria orighinalul cfitănţii  dumnealui baron Sina. Să poate dar judeca de ieste propunerea acestui Departament nepravilnică, fără de cuvînt şi supusă la fără de vreme ţensură.  Cu toate acestea, spre a să precurma corespondenţa, cinstitul Secretariat ieste rugat să binevoiască a scrie acei Aghenţii, să înfăţişeze aici cfitanţa  cerută; ca după priimirea ei, să să dea alta înpotrivă, spre a să dobîndi cuvenita asigurare de către amîndooă părţile. (1837), iulie 16 497 Agia  către Departamentul din lăuntru, despre înţelegerea făcută între cîţiva negustori din Capitală de a se fixa un anumit curs la monede, despre pagubele pe  care le provoacă locuitorilor o astfel de măsură (1837, iunie 29) Cinstitului Depertament al trebilor din lăuntru. Agiia politii Dă ieri încoace, văzînd Agia  că între lăcuitorii aceştii Capitale să urmează o mare împiedicare şi pagubă cu tîrguirea trebuincioaselor producturi  
{672} pentru hrană du prin pieţe şi, după mijloacele ce au întrebuinţat aflînd că aceasta nu să pricinuieşte din alt, decît numai că cursul  monezii s-au schimbat din cursul ei ce-l avea pînă aici: precum dă pildă icosaru vechi cu lei 14, rubia cu lei 5 parale 30, crontaleru din lei 15 cu lei 14 parale 20  şi celelalte, numaidecît au şi întrebuinţat cuvenitele cercetări, ca să afle pă pricinuitorii aceştiia. Dar, după dăstule iscodiri ce au făcut  înţelegînd că această scădere a monedii s-au făcut prin încheiere dă jurnal, după sfat făcut între vreo cîţiva neguţători ai pieţii, ce  s-au adunat întru acest complect; pă dată au şi iconomisit scoaterea a unii copii după acel jurnal, care spre mai bună îndăstulare să alătură pă  lîngă aceasta, spre a să vedea hotărîrea ce au făcut ei asupra cursului fieşcăriia monede, cum are a umbla pă viitor. Apoi, fiindcă din acest fel dă  urmare din parte-le, fără ştirea stăpînirii, cearcă norodul nu puţină împiedicare şi pagubă între dînşii la tîrguielile ce au, Agia supuind  aceasta cunoştinţii cinstitului Depertament, plecat îl şi roagă ca să binevoiască a da Agiei cît mai în grab dezlegare de urmare ce trebue să facă  întru aceasta; ca după aceea să ştie şi ea în ce chip să aperdisească strigările norodului ce acum să află foarte pătimit. 1837, iunie 29 Secţia 1,  No. 2517 498 Comisia văpselei de albastru către Agie, despre accidentul suferit de un muncitor venit din satul Mărgineni, pentru a găsi în Capitală "stăpîn"  la care să lucreze, despre leacurile prescrise de doctor (1837, iunie 30) Cinstitei Agii. Comisia văpselii albastră Cîţiva muncitori din satul Mărgineni, plasa  Vezii, sud Olt, veniţi fiind aici să muncească, azi s-au dus în piiaţa Fierasca, să găsească stăpîn ca să lucreze. Şi găsindu-i unu, i-au  tocmit să-i cosească. Cu carii plecînd de acolo acasă la acel neguţător pîn mahalaoa Popescu, în dreptu casilor polcovnicului Iordache vinea o  căruţă cu cărămidă, şi alta goală cu un căruţaş să ducea. Pîntre care căruţe voind să treacă acei muncitori, s-au înghesuit şi  căruţaşu cel cu căruţa goală vrînd să poprească căruţa, au tras calu de hăţuri - cînd, fără să bage de seamă cum s-au întors  calu într-o parte, dîndu-să îndărăt, au lovit uluba căruţii  
{673} pă unul dintrînşii şi anume Coman, în stomah, foarte; încît au căzut jos, ameţit. După care, pe dată mergînd împreună cu  dumnealui dohtoru chiar acolo unde era lovitul căzut; şi la vizitaţia ce i s-a făcut, s-au găsit umflat la stomah unde era lovit, neputînd nici să  vorbească. Căruia, pe de o parte, de loc, i s-au pus 20 lipitori unde au cerut trebuinţa, dîndu-i să şi cele trebuincioase dohtorii, iar pe de alta, fiindcă să  afla un strein de afară şi sărman, gătind Comisia o căruţă, l-au trimis la spital cu hîrtiie, după orînduială, pentru căutaea lui pînă să va  însănătoşi. De aceea, nu lipsii cu supunere a răportui cinstitii Agii. Iar căruţaşul, de loc cum au văzut pă lovitul căzut jos, dînd fuga cu  căruţa, Comisia au rămas căutîndu-l să-l găsească. Costandin Andrei A. Carl V. 499 Jurnal încheiat de marii negustori din Capitală cu privire la  cursul monedelor (1837, iunie) Cursul monedelor urmat la dat şi la luat de către cinstitul stat al publicului Ţării Romîneşti, hotărît întru totdeauna (prin)  glăsuirea Regulamentului a da şi a lua fieşcare; iar ceilaltă monedă va urma potrivit cursului. 1-iu. Galben înpărătesc...31-20; 2-lea. Rubla  noă...10-20; 3-lea. Stanţihii negăuriţi...2 1/4 Poruncindu-ni-să în multe rînduri de către înalta stăpînire prin publicaţii şi tobă a se  statornici şi între noi neguţătorii potrivit cu statorniciia statului, precum s-au urmat şi să urmează. Aşa dar, luînd şi noi în băgare de seamă  nestatornicia noastră, din care ni să pricinuieşte felurimi de pricinuiri şi pagubi, hotărîm şi noi că de astăzi înainte vom fi supuşi a priimi monedele  streine potrivit cu suma cursului de mai sus, a da şi a lua întru toate daraverile noastre, spre a lipsi pentru totdeauna pricinuirile şi păgubirile, ca să putem fi  liniştiţi asupra daravelilor. De aceea, şi noi cei mai jos-iscăliţi hotărîm ca de astăzi înainte să priimim moneda streină potrivit cursului de mai sus,  după cum mai jos să arată preţul fieşcăriia monedă:  
{674} 1 galben, cu piatra cinstitei Vistierii... 31 1/2 lei ; 1 mahmudea, dreaptă la cumpănă...41; 1 mahmudea tare, jumătate...17; 1 stambol(iu), drept la  cumpănă...17 1/4; 1 misir(liu)...14; 1 icosar vechi...14; 1 icosar nou...11 1/2; 1 dodecar vechi...12; 1 (dodecar) nou...10 3/4; 1 rubia...5 1/4; 1 crontaler...14 1/2; 1  diricliu...14; 1 rublă de argint...10 1/2; 1 rublă veche... 10 1/4; 1 beşlic... 10 1/4; 1 iuzluc...8; 1 ichilic...6 1/4; 1 sfanţih negăurit...2 1/4; 1 găurit...2 lei şi 8  parale Şi paralele mărunte, spre îndeplinirea fieşcăriia sumi, după porunca dată. (Urmează cei iscăliţi)  
{675} 500 Negustorul I. Gherasim către Departamentul treburilor din lăuntru, despre zece buţi cu vin "de Livente de Cipru", sosite în portul Brăilei şi  oprite de ocîrmuirea locală; rezoluţia Departamentului din lăuntru (1837, iunie) Cinstitului Depertament din lăuntru, plecată jalbă Zece burie vin de Livente  de Cipru ale mele, ce au venit la portu Brăilii, văz că de către cinstita ocîrmuire locală sînt oprite, supt cuvînt că nu sînt slobode. Apoi, fiindcă  supt-iscălitul asemenea vinuri am adus şi în alţi ani, precum şi chiar în această primăvară tot printr-acest port, şi nu s-au poprit, mă rog  plecat cinstitului Depertament a binevoi să dea cuviincioasa poruncă cinstitei ocîrmuiri, pentru slobozirea însemnatelor butoaie cu vinuri, fiindcă nu sînt vinuri  ordinare, ci de lucs. Al cinstitei Vornicii prea plecat slugă, Ivan Gherasim 1837, iunie (Rezoluţia Depertamentului din lăuntru:) Să să trimită la Vistierie,  fiindcă să atinge dă a iei competinţă, spre a porunci otcîrmuirii cele dă cuviinţă, după temeiurile urmate pînă acum la pricini dă asemenea fire.  Iunie 10. 501 Departamentul din lăuntru către Agie, despre monedele care au curs oficial, despre fixarea liberă pe piaţă a cursului celorlalte monede, despre  caracterul ilegal al măsurii luate de unii negustori de a fixa prin înţelegerea dintre ei cursul anumitor monede; rezoluţia Departamentului din lăuntru (1837, iulie 5)  Depertamentul trebilor din lăuntru, cinstitei Agii a politii Spre răspuns la raportul cinstitei Agii de supt no. 5321, i să face cunoscut că stăpînirea curs la  monedă hotărît are dat numai galbenului,  
{676} sfanţihului şi rublii, precum este cunoscut şi cinstitei Agii; iar cealaltă monedă a umblat totdeauna după înţelegerile ce au urmat între  vînzători şi cumpărători. Ci dar, întocmirea ce arată cinstita Agie că au făcut unii din neguţători şi care au alăturat-o pe lîngă raportul  de supt no. 5214 să socoteşte netrebnică şi nu poate fi cunoscută nicicum stăpînirii. De aceea, să porunceşte cinstitei Agii ca, îndată după  priimirea aceştiia, numaidecît să să publicuiască prin daraban în toată politiia, că alişverişul dăobşte are să urmeze şi pă viitorime  întocmai precum urma şi pînă acum, slobod. Iar Agia va fi cu priveghere asupra celui ce ar îndrăzni de la sineş să facă asemenea necuviinţă, a-i  înfrîna numaidecît; căci unii ca aceştiia cu asemenea lucrări să muncesc numai pentru al lor în parte-le folos, a împiedica cursul alişverişului.  Şi spre acest sfîrşit, să alătură şi publicaţia. Şeful Departamentului, Mih. Ghica 1837, iulie 5 No. 3719 Secsia I, masa I (Rezoluţia Departamentului din  lăuntru:) Atît prin daraban cît şi prin Comisiile văpselelor, să să dea în cunoştinţa publicului, potrivit cu porunca cinstitei Mari vornicii. Vel agă 502  Departamentul vistieriei către D-rul C. Epites din Brăila, despre o analiză chimică ce urmează a face la doi icosari noi pentru a se şti cît aur conţine un  icosar (1837, iulie 16) Vistieriia, Dumnealui dohtorului Ipitis, de la ocrugu Ibrăilii Fiindcă Vistieria voieşte a şti în adevăr cît aur coprinde în sine un icosar  de cei noi, de au şi cerut să facă cercarea aici himiceşte, pohtind pă d. dohtorul Costandin Estiotis şi au propus dumisale, dar nu s-au putut să vîrşi  nimic, căci au răspuns cum că nu să înlesneşte într-acea operaţie, din pricină că nu are trebuincioasele instrumenturi himice, şi  
{677} că cererea Vistieriei să poate îndeplini de către dumneata, carele ai acele instrumenturi. De aceea, ieşti pohtit ca să osteneşti a face un  asemenea analisis la doi icosari, ce să trimit dumitale închişi într-această cutiuţă, carii după ce ăe vor topi şi să vor osebi materiile de care sînt  compuşi, apoi iarăşi în osebite hîrtiuţe să să puie aurul lămurit din cîte acei doi icosari - şi să să trimiţă cît mai în grab prin  otcîrmuirea judeţului, căriia s-au scris osebită poruncă întradins pentru pricina aceasta. 1837, iulie 16 No. 1536 Să să scrie şi otcîrmuirii cu  asemenea coprindere şi că îndată ce va luoa răspuns de la dumnealui, să-l trimiţă aici cu cea dintîi expediţie. 503 Cămără;ia Ocnelor Mari  către Eforia consumaţiei sării din lăuntru, despre numărul şi starea ciocănaşilor robi, despre îndatorirea cămărăşiei de a plăti birul şi  neresoectarea acesteia în anii 1836 şi 1837 (1837, iulie 23) Cinstitei Eforii consumaţii sării din lăuntru. Cămărăşia Ocnelor Mari Şi coprinderea  poruncii cinstitii Eforii supt no. 628, şi după porunca cinstitei Vistierii şi a reclamaţii dumnealui vtori vistier Dumitrache Pleniceanu către Prea Înălţatul  Domn înţelegîndu-o cămărăşia, cu plecăciune răspunde că ciocănaşii ţigani după panachidă să află aceştia: căsătoriţi;  holtei: 57, 6 - robi ai mănăstirii Cozia; 20,1 - robi ai mănăstirii Govora; 1, - al Episcopiei Rîmnicului Toţi, familii optzeci şi cinci, între cari numai  şaizeci şi trei sînt robi ai mănăstirii Cozia, supt osăbirea ce să arată: 57 ciocănaşi vrednici de tăere şi şasă copii holtei, puşi de curînd la  învăţătura aceştii lucrări; iar nu familii una sută, precum d. vistier în reclamaţie zice. Birul tuturor acestor ciocănaşi pă leat 1836 şi 1837 nu  s-au plătit noco către mănăstire şi nici pentru ai Cozii către d. vistier.  
{678} Toţi aceşti ciocănaşi robi ai mănăstirilor arătate, de la strămoşii lor s-au pomenit pă lîngă ocnă la tăere, cu plată: de  fieşcare cîte lei trei, răspunzătoare de cămărăşie către mănăstire drept bir pă tot anu, după vechile canoane ale stăpînirii, cu acele  mănăstiri; care răspundere s-au urmat pînă la desfiinţarea Eforii răposatului baron Meitan, şi pînă la leat 1835, dovedită după însuşi  reclamaţia dumnealui vistierului, ce vorbeşte pentru leat 1836, cînd cămărăşia aceştii ocne atîrna de fosta cinstita Eforie a stăpînirii, de carea  această cinstită Eforie au priimit sarcina ei. Peste aceşti ciocănaşi, mai sînt şi alţii, neputincioşi de bătrîneţe şi beteşuguri, cu care  cămărăşia nu să întrebuinţează, şi a lor soartă fiind foarte proastă, rămîne cum stăpînirea va binechibzui. Iscălit: Pişacov Anul 1837,  iulie 23 No. 233 Drept copie întocmai, Niţescu 504 I. Şerbănescu ulieru şi alţi ulieri din Capitală către Logofeţia dreptăţii, se plîng că  arendaşii împiedică scăunaşii de prin sate să strîngă sămînţa de in pe care au cumpărat-o de la locuitorii din judeţul Ilfov (1837, august 17)  Cinstitii Mari logofeţii, prea plecată jalbă Noi cei mai jos iscăliţi, cu plîngere arătăm cinstitii Logofeţii, că noi fiind ulieri aici în politiia  Bucureştilor, dînd bani la lăcuitorii judeţului Ilfov ca să ne strîngă sămînţă de in la vreme (prin scăunaşii ce să află prin sate) şi acum  vedem că arendaşii stau în protivă ca să strîngă ei. Şi pă scăunaşi nu-i lasă. Ci de vreme de au această putere de la stăpînire, ca să nu  ne sloboază marfa de la arendaşi, deaceea, fierbinte ne rugăm cinstitii Logofeţii să binevoiască asupra noastră a ni să slobozi marfă de banii ce am dat  prin zapise şi în catastişe ce să vor arăta. Şi cum va găsi cu cale cinstita Logofeţie, după pravilnicească dreptate.  
{679} Ai cinstitii Mari logofeţii prea plecaţi slugi, Eu Iovan Şărbănescu ulieru, Eu Pascu ulieru şi cu ceilalţi dinpreună 1837, august 17  Bucureşti 505 Confirmarea dată de Sfatul administrativ că M. Obrenovici a achitat rata I-a din datoria către baronul Sina - şi anume 1830000 lei - şi  recunoaşterea comisionului de 8 1/2 % în sumă de 170000 lei, încasat de Pricipele Miloş (1837, august 21) Fiindcă după aşezămîntul întocmit  între Înălţimea Sa Prinţul Servii Miloş Obrenovici şi administraţiia Valahii, ce au luat asupra Înnălţimea Sa a o răspunde, cîştiul cel dintîi  de doă milioane (no. 2000000) s-au răspuns de către Înnălţimea Sa cu următorul chip, adică: lei 1830000 la dumnealui baronul Sina de la Viena, cu  ordinia dumnealui căminarului Ştefan Moshu, din suma de 2000000 ce prin dumnealui căminar au luat cu împrumutare Vistieria; iar lei 170000 escontul la aceste  2000000 cîte lei opt şi jumătate la sută, cuvenit Înălţimii Sale după coprinderea mai sus-arătatului aşezămînt, s-au poprit de  Înălţimea Sa. Peste tot, doă milioane. De aceea, Sfatul administrativ priimind prin cinstita servieneasca Aghenţie cfitanţia dumnealui baronului Sina de priimirea  arătatei sume de lei 1830000, sloboade dumnealui prinţipescului sovetnic Mihail Gherman aceasta, spre a fi ştiut că s-au răfuit cu chipul de mai sus arătat  căştiul cel dintîi. 1837, avgust 21 No. 1239  
{680} 506 Dinu precupeţu şi alţii către Vornicia treburilor din lăuntru, se plîng că sînt opriţi de Agie de a mai vinde fructe şi altele pe  străzi şi că au fost bătuţi; rezoluţia Vorniciei din lăuntru (1837, august 23) Cinstitii Mari dvornicii a trebilor din lăuntru, plecată jalbă Cu plîngere  jeluim cinstitii Mari dvornicii, că noi supt-iscăliţii ne aflăm în desăvîrşită sărăcie; şi hrana vieţii i plata birului numai unul Dumnezeu ştiie  cu ce trudă şi amar ne-o scoatem, din ceea ce putem vinde cu copaia în spinare. Acum dar, fără dă nădejde ne vedem unii din noi de către cinstitul Sfat  orăşenesc bătuţi prin cinstita Agiie la spete şi popriţi cu totul, spre a nu mai vinde prune şi altile; zicîndu-ne că dacă voim a ne mai metahirisi cu  aceasta, să luăm patente, lucru cu totul înpotrivă, cînd odată sîntem cunoscuţi şi de către starostea al acei corporaţii, dă oameni săraci şi  nedăstoinici dă patente. De aceea, plecaţi ne rugăm cinstitii Mari dvornicii, ca să să milostivească asupra ticăloşii noastre şi a da poruncă cinstitului  Sfat, a fi slobozi ca să vindem ce vom putea, precum şi pînă acum am fost; şi mare pomană va avea. Prea plecaţi, Dumitru; Dinu, precupeţu ot Sfîntu  Vasile; Tudor, bolnav din bătaie; Ursu, ipac bolnav; Gheorghe ot Precupeţii Noi; Barbu ot Ţigănia Vlădichii; Ion ot Dichiu; înpreună cu ceilanţi.   (Rezoluţia Vorniciei din lăuntru:) Depertamentul trebilor din lăuntru Cinstitul Sfat oroşenesc va luoa îndeaproape băgare de seamă coprinderea aceştii  jălbi; şi va răportui la Depertament temeiul popririi jăluitorilor şi regularisirea ce s-ar putea face spre îndestularea lor, cînd va întoarce şi jalba. Pentru  şeful Depertamentului, Ioan Manu C. Filipescu Anul 1837, avgust 23 Secţia I-a, masa I-a No. 883  
{681} 507 Departamentul vistieriei către Dejurstva oştirilor, despre hotărîrea luată ca sarea exportată în Serbia să poată fi deocamdată  transportată în caice, trase la edec, pe malul stîng al Dunării (1837, august 26) Vistieria către Dejurstva oştirilor, no. 1985 Cinstitul Secretariat al statului, pă  lîngă otnoşeniia supt no. 1654 (a) adresat acestui Depertament în copie, atît raportu cu no. 645 al dumnealui Dimitrie Mustakov, îndeplinitor datoriilor  dumnealui Mihail Gherman servienesc Aghent, cît şi raportul cinstitei Găzdii a ecsportaţii sării supt no. 77, amîndoă coprinzătoare că, fiindcă la  schelele cele dă jos au contenit cu totu încărcarea sării din pricina înmulţirii boali ciumii pă la toate serhaturile din turchiia, au făcut punere la cale ca să  rădice deocamdată cîtă sare îi va fi prin putinţă de la schela Calafatu, prin mijloc dă caice adusedin Serviia, ce sînt a veni cu gvardieni servieneşti -  încît să nu să amestice cu cei de decindea şi la întoarcere să tragă edec pă malul stîng al Valahii, poposind noaptea în vederea picheturilor, ca să  nu mai facă lăzăret în Serviia. Apoi Depertamentul, supuind aceasta la cunoştinţa cinstitei Dejurstvi, să roagă plecat ca, potrivit cu punerea la cale  făcută, să fie slobode aceste caice cu sare: a trage edec pă malul stîng al Dunării şi a poposi noaptea supt vederea picheturilor. 1837, avgust 26 508  Departamentul vistieriei către secretarul judeţului Brăila, porunceşte să afle "în taină" cîte caice pentru sare au intrat în portul galţi şi cîtă sare  au încărcat (1837, august 27) Depertamentul vistierii, dumnealui secretarul al judeţului Brăilii, Costache Cîmpu Trebuinţă neapărată este ca să ştiie  Vistieria cîtă sumă caice au intrat în portul Galaţi în anul următor, pentru încărcarea sării Moldavii  
{682} şi, în fieşcare lună, cîtă sumă sare s-au încărcat, în cîte caice şi ceamuri, ca să o transporteze peste Dunăre sau în  Serviia. Vistieria scrie dumitale, ca îndată să te duci la Galaţi şi pă taină să ei de la directoru acei carantini listă, de să va putea şi supt a sa  iscălitură, în care să fie înscrise pă luni caicele şi ceamurile cu sumele dă sare; cum asemenea şi de cîte caice mai sînt acum în schelă gata  pentru încărcat dă sare. Care listă, cu din parte-ţi raport, cu cea dintîi ecspediţie să o trimiţi. 1837, avgust 27 No. 1946 509 K.k. Agenţie către  Vornicia din lăuntru, despre oprirea fără drept de către ocîrmuirea judeţului Prahova a lui Fr. Remer, fostul director al "glăjeriei" de la Azuga, şi a  meşterilor supuşi austrieci, care au lucrat la "fabrică", de a se reîntoarce la Braşov (1837, august 28) No. 1167 De la k.k. Aghenţiei din Valahiei Luna avgust  în 28/16 anul 1837 Către cinstita Mare dvornicie din lăuntru a Valahii Potrivit cu reclamaţia ce face cinstitu Maghistrat al Braşovului supt no. 2562, an curg.,  avgust 16/4, după jelbile ce au priimit acolo, trimise de către supusul austriacesc d. Fridrih Remer, cum că atît pe însăşi, cît şi pe ceilalţi oameni  sudiţi k.k. meşteri şi lucrători ce au fost la glăjeria Azuga de lîngă Cîmpina, după ce acum în urmă au încetat energhia ei cu căderea falitului  Nicolaie Abrazi raiaoa, ce au avut-o în tovără;ie cu suditul Luis Ştaude, cum că îi popreşte cinst. ocîrmuire din sud Prahova de a nu trece înnapoi în  patria lor, în Ardeal, precum anume cu tărime şi pe d-i fridrih, în vreme ce casa acestui neguţător Abrazi s-au stricat, glăjeria nu este în lucrare,  plată nu au de la cine să ia aceşti meşteri, nici cheltuielile le plăteşte cinevaşi, nici hrana lor, nici simbria; apoi, şi proprietarul moşii dumnealui dvornicu  Alecsandru Filipescu au făcut toate cele clădite şi lucrate la acea zisă fabrică pe moşia dumisale zapt, încetînd cu totul fabrica. Această dar k.k  Aghenţie cu cinste roagă pe acea Cinstită Mare dvornicie ca, luînd în băgare de seamă dreptele aşternute de sus jeluiri şi arătări, privind şi asupra  pricinii că, fireşte, acum numiţii sînt slobozi -  
{683} după ce una dată glăjeria aceea au încetat de energhiile sale, cu căderea numitului Abrazi şi lor nu are cine a le răspunde acum munca şi  rău sînt popriţi şi zălojiţi a stărui pe acolo în zadar - să binevoiască cinstita Mare dvornicie a porunci cu cît va fi prin putinţă mai cu fără  de zăbavă, de a fi acei meşteri lucrători slobozi, precum anume şi numitul director, acel pomenit Fridrih remer, cu toate ale lor lucruri. Şi numitul fridrih, de va  avea vreo socoteală cu dumnealui Luis Ştaude, îşi va căuta înlăuntru, la urma lor. Porunca de îndestulare la această ce să va slobozi din partea cinstitei  Mari dvornicii, să va binevoi de a să trimite Aghenţii, spre lucrarea ei, cinstindu-să dinpreună cu răspuns, ca să dea în ştiinţa i cunoştinţa şi  acelui mare cinstit Maghistrat al Braşovului. Timoni (Notă Ocîrmuirea judeţului Prahova raportează Departamentului din lăuntru că "pă mai  sus-numiţii -meşterii şi lucrătorii glăjăriei- nu-i popreşte nimeni, fără numai plîngerea lor este că plata muncii lor nu li să răspunde, din  partea proprietarului glăjăriei"). 510 Sameşul judeţului Brăila către depertamentul vistieriei, despre numărul caicelor care au transportat sare şi cantitatea  care s-a exportat prin portul Galaţi (1837, august 28) Cinstitului Depertament al vistierii, sameşu judeţului Brăila, raport Sîrguitor fiind întru îndeplinirea  poruncii cinstitii Vistierii cu no. 1946, am cinste plecat a supune în cunoştinţă că, mergînd la carantina Galaţi, am găsit în condică numai suma sării  ce s-au ecsportuit de la 1 martie anul următor, de cînd adică au început navigaţia, pînă la 26 august : 4.101.398 - numai pentru că din pricina plutirii şi  a ploilor n-au putut a să îndemîna în aceea. Dar pentru că la carantină nu avea în listele ei şi suma caicelor în care s-au încărcat această  sumă, m-am dus şi la portu Galaţului şi iarăşi prin mijloace am scos şi din condica căpitănii de port listă atît de suma sării ecsportuită - care  s-au potrivit cu a carantinei - cît şi de caicele în care s-au transportuit, i de caicele ce să mai află gata în port a încărca, în no. 26, cu adăogire şi  de cîtă sumă nădăjduieşte cămărăşiia a mai ecsporta pînă la contenirea navigaţii şi de cîtă sumă s-au ecsportat în Turchiia şi  cîtă în Serviia.  
{684} Care toate acestea le însemnez în alăturata pă lîngă acest plecat raport listă; de priimirea căriia mă voi cinsti cu răspuns. C. Crîmpu  Anul 1837, luna avgust 28 No. 3283 Oraşu Brăila (Anexă:) Listă de suma sării ce au ecsportuit Prinţipatul Moldavii prin schela Galaţi în anul următor  1837, pînă la 26 avgust. Suma ocalelor de sare - 4101398; Numărul caicelor în care s-au încărcat - 99; Pe ce lună anume, şi din ce şi pînă la ce zi,  iarăşi a lunii; Arătare de cîtă sumă în Turchiia şi cîtă în Serviia - din această sumă, pentru Turchiia s-au ecsportat numai 500000, iar  ceialaltă toată pentru Serviia. Aceasta este suma ecsportuită pînă la 26 august. Mai sînt în port 26 caice, care pot să încarce unul peste altul cîte 50000,  iar pînă la îngheţul Dunării să nădăjduieşte a să mai ecsporta 7000000. În anul trecut însă s-au ecsportuit pînă la 1800000, după  ştiinţa luată. C. Crîmpu 511 Însemnare făcută de ceata de cărăuşi din Orleşti, judeţul Vîlcea, care transportă sare de la Ocnele Mari la  Bechet, despre drumul pe care-l parcurg (1837, septembrie 7) Noi, ceata Orleşti din plasa Oltului, sud Vîlcea, printr-aceasta facem arătare că drumul nostru al  sării, care merge de la ocnă la Bechetu, este drum veichi, pă care urdinăm noi dă cînd ne-am pomenit: dă la ocnă mergem drept pă drumul poştii,  pînă cînd dăm în drumul cel mare al Bucureştilor spre Craiova. Şi pînă aci, pă tot drumul acesta, ce cade în judeţu Vîlcii, avem poduri bune  şi nu avem nici o piedecă.  
{685} Apoi, drumul acesta cel mare al Bucureştilor îl tăiem peste mijloc şi intrăm în judeţu Caracalului; şi mergem tot pă drum mare, vechi, al  nostru, pînă la apa Olteţului, unde trecem această apă pîntrînsa, fiindcă podu ce să numeşte Cioroiu este stricat, dă patru-cinci ani. Şi dă  aceea, mergem asupra Caracalului, unde mai avem un pod, la Reşche, şi altu pă la zalhanaoa ce cade dă la vale dă Caracal. Şi dă aciia nu mai avem nici pod,  nici apă, pînă la Bechet. Acestea avem ştiinţa noastră. Eu Costandin Greiere, ot Orleşti, Eu Dinuţ Greiere, ot tam, Eu Dicu sin Stan Lăcătuşu, ot  tam, Eu Pîrvu sin Popa, ot tam Adeverim, împreună cu toată ceata noastră Scris dă mine cu zisa lor, şi martor: Costandinescu 1837, septemvrie 7 512 C-din  Şuţu către Departamentul treburilor din lăuntru, despre porumbul "hîngănesc" pe care l-a adus din Moldova pentru sămînţă, despre calităţile  acestui soi, despre publicaţiile care urmează a fi făcute pentru ca locuitorii să ştie că-l pot cumpăra de la moşiile sale din judeţul Slam Rîmnic şi  Vlaşca (1837, septembrie 8) Cinstitului Depertament al trebilor din lăuntru Aduc plecat la cunoştinţă cinstitului Depertament că eu vrînd şi dorind a  înbunătăţi roadele pămîntului patrii noastre, cu îndestulă cheltuială şi strădanie am adus sămînţă de porumb care să chiamă  hîngănesc, din ţinutul Moldavii Dorihoiu, pă care l-am semînat atît la judeţul Slam Rîmnic, cît şi la Vlaşca, la moşiile mele Grebănul,  Şuţeştii şi Crevediia. Calităţile acestui fel de porumb este: 1. Că este mult mai roditor decît cel obicinuit; al II-lea că bobul lui fiind mai mic, este mai  îndesat şi, fireşte, rabdă la plutirea mării, transportuindu-se în alte ţări, din care pricină şi streinii neguţători cumpără totdeauna din  Moldaviia, iar nu din ţara noastră, iar mai cu seamă pentru că este şi mai timpuriu decît celălalt. De aceea, şi vrînd de să va putea a să înmulţi  în patriia noastră acest rod, rog pă cinstitul Depertament a porunci să să publicuiască în toate  
{686} judeţile, ca doritorii de vor voi să ia, să să adresarisească către epistaţii moşiilor mele, la judeţul Slam Rîmnec, Vlăşcii, la  moşiia mea Crevediia, unde la acele trei moşii adică Grebănul şi Şuţeştii ot sud Slam Rîmnic, Crevediia ot sud Vlaşca, am aproape de opt sute chile,  care pot a să cumpăra şi a să semîna în vara viitoare. Spre prubă, să trimite la cinstitul Depertament şi o legătură de porumb curăţit, ca să  să vază. Costandin Şuţu 1837, septemvrie 8 513 Departamentul vistieriei către Logofeţia dreptăţii, despre suma de 63500 galbeni împrumutaţi prin  Şt. Moshu de la baronul Sina din Viena, achitată prin M. Obrenovici în contul sumelor datorate de acesta pe sare (1837, septembrie 11 ) Depertamentul vistierii  Prinţipatului Valahii Anul 1837, septemvrie 11 No. 2137 Secsia II Cinstitii Logofeţii a dreptăţii În anul 1837, octomvrie, Vistieria a luat cu împrumutare,  după trebuinţa, prin dumnealui căminaru Ştefan Moshu, de la dumnealui baron Sina din Viena, 63500 galbeni, prin zapisile administraţii; care bani s-au şi  plătit, prin Măria Sa Domnu Servii Miloşi Obrenovici, din sumele ce avea să răspunză Vistierii pentru datoriile du pă sarea din Turchia. Apoi fiindcă aceste  zapise se află în cantoru dumnealui căminarului, şi după înţelegerea ce au avut Vistieria n-au voit să le sloboază, cerînd orighinal al cfitanţii de  priimirea arătaţilor bani a dumnealui baron Sina, care cfitanţie acum îndreptîndu-să Vistierii pă lîngă otnoşenia cinstitului Secretariat al statului no.  1697, plecat este rugată cinstita Logofeţie să binevoiască a porunci cinstitului Tribunal comerţial, ca să să înţeleagă cu foştii sindici ai numitei case,  făcîndu-le cunoscut că Vistieria cere înapoi zapisile Sfatului, pe care le-au desfăcut prin plată după cum adeverează  
{687} înscrisul creditorului baron Sina - şi prin urmare să să chibzuiască mijlocul cel mai înlesnitor spre luarea acelor zapise, ce nu să cuvine să  mai stea în mîini străine, de vreme ce s-au răfuit. 514 Departamentul din lăuntru către ocîrmuirea judeţului Slam Rîmnic, cere să se aducă la  cunoştinţa locuitorilor că postelnicul C. Şuţu a adus din Moldova porumb "hîngănesc" pentru sămînţă şi că aceştia şi-l pot procura, la  preţ de bună învoială, de la moşiile postelnicului (1837, septembrie 17) Ocîrmuirii judeţului (Slam Rîmnic) Dorinţa ce au pus dumnealui postelnic  Costache Şuţu, întru a înbunătăţi felurimea producturilor ce să seamănă în pămîntul acestui Prinţipat şi a întroduce un folos simţitor  lăcuitorilor ţării - prin dobîndirea unei deosebite sămînţe de porumb - l-au îndemnat a cumpăra prin strădanie şi cheltuială îndestulă din  porumbul ce să numeşte hîngănesc, din ţinutul Moldaviei şi a-l semăna atît în judeţul Slam Rîmnic, cît şi în Vlaşca pă moşiile  dumisale Grebănu, Suţeşti şi Crevedia, a căruia calitate să desluşeşte mai la vale. 1-iu. Că este mult mai roditor decît cel obişnuit. 2-lea. Bobul  lui fiins mai mic, este mai însedat şi, fireşte, rabdă la plutirea mării, transportuindu-să în late ţări; din care pricină, şi streinii neguţători  cumpără totdeauna din Moldaviia mai mult decît din straturile Valahii. Iar mai cu seamă este şi mai timpuriu decît celălalt. Un asemenea gînd al  pomenitului boier făcînd a să trage la sine laudă nu puţină, pentru zelul dumisale privitor spre cultivarisirea producturilor, iar într-alt chip şi spre  însemnătorul folos ce urmează a să pricinui dintr-aceea fieşcăruia plugar şi îndeletnicit în întreprinderea lucrărilor cîmpeneşti,  Depertamentul cu a sa plăcere grăbeşte a-l da în cunoştinţă acelei ocîrmuiri, puindu-i înainte ca, prin porunci către toţi supt-otcîrmuitorii  plăşilor acelui judeţ, să să facă îndemnare cu denadinsul tutulor lăcuitorilor şi altor asemenea, ca, oricarele va fi doritor să semene porumb de o  asemenea calitate, să meargă la sus-zisele trei moşii ale dumisale postelnicului, ca să cumpere oricîtă cîtăţime va voi (avînd acolo ca la opt sute  chile porumb din cel însemnat mai sus), cu preţul ce să va putea învoi. Iar spre mai bună şi mai de aproape cunoştinţă a felurimii acestui  
{688} product, să trimite într-adins otcîrmuirii pă lîngă aceasta, într-o legătură pecetluită, şi prubă din porumbul de mai sus, spre  a-l arăta celor ce ar dori să cumpere. Ioan Manu 1837, septemvrie 17 515 Însemnare făcută de o ceată de cărăuşi din Vlădeni, judeţul Prahova,  care transportă sare de la Telega la Zimnicea, despre drumul pe care-l parcurg, taxele de pod pe care le plătesc şi chiria pe care o primesc; adeverirea  sub-ocîrmuirii plăşii Marginii (1837, septembrie 21) Ceata Vlădeni, sud Prahova Drumul sării nostru este obicinuit din vechime: care vine de la ocna Telega, la  Zimnicea. De cum eşim de la ocnă, trecem Prahova prin apă, unde n-au fost niciodată pod; şi eşim la Filipeşti. Şi de acolo, venim drept pă drumu  sării la Văleni, unde trecem Ialumiţa prin apă şi unde n-au fost pod niciodată. De aci, venim la podu lui Petrache, du pă Dîmboviţă, şi trecem  pă dînsul; unde ne ia de la 15 pînă la 20 parale mărunte; pe care am trecut în vara asta de patru ori, fără să avem vreo zăticnire. De aci venim la  Argeş, unde uneori trecem prin apă, alteori trecem pa pod, la care ne lasă mai jos din parale: fiind 4 poduri aproape unu de altu, şi pă la care poduri ne ia cîte un  leu bun. De acolo, venim la Teliorman, unde trecem prin apă, fără să fi pomenit vreodată pod acolo. De acolo, venim la Zmîrdioasa şi trecem prin apa Vezii,  fără să fi pomenit pod nici aici; şi de aici, venim drept la Zimnicea, fără să mai avem apă sau pod. Noi cînd încărcăm de la ocnă, precum şi  alţii cărăuşi, uneori venim drept la şchelă, iar alteori, cînd avem ori sapa porumbului, sau coasă de fîn şi altă asemenea muncă, ne abatem pă la  casele noastre şi şedem cu sarea în car cîte 2-3 zile; şi, făcîndu-ne munca noastră, plecăm la şchelă. Dar orcare ceată de cărăuşi,  pă orunde să vor abate pă la casile lor, trebuie să iasă toţi la podu lui Petrache, de la Dîmboviţă, şi de aici să viie precum mai sus arătăm.  
{689} La şchelă, ne scoate la unii din noi lipsă: de la 10 ocă pînă la 110; şi ne apucă aici în şchelă, de plătim cîte 12 bune (parale -  n.r.) ocaoa. În vremea ploilor, într-un rînd am şezut la Ialumiţă 2 zile, pînă au dat apa îndărăt. Chiriia ni s-au plătit întîi cîte 4 lei şi  20 parale, iar acum cîte 5 lei de sută. Şi pentru mai adevărată credinţă, am iscălit. 1837, septemvrie 21 (Adeverirea sub-ocîrmuirii:)  Supt-ocîrmuirea plăşii Marginii Cu cererea făcută prin adresul dumnealui Gligorie Ipătescu supt no. 10 înfăţişîndu-să la supt-ocîrmuire  cei într-aceasta iscăliţi, după încredinţarea ce au făcutcă cele coprinde sînt prin viul lor grai, pă al cărora temei să adeverează şi de  supt-ocîrmuire. 516 Însemnare făcută de o ceată de cărăuşi din plasa Ialomiţa, judeţul Dîmboviţa, care transportă sare de la Telega la  Giurgiu, despre drumul pe care-l parcurg, taxele de pod pe care le plătesc şi chiria pe care o primesc (1837, septembrie 30) Ceata din judeţu Dîmboviţa, plasa  Ialomiţa Drumu n-are hotărît de la ocna Telega, ca să vie drept la Giurgiu. Că, după ce încarcă sarea, de la ocnă, merg pî la casile lor; şi, de are  cevaşi treabă, cum: sapă de porumb, coasă de fîn şi alte asemenea, întîi îşi isprăveşte acea muncă, şi apoi pleacă la şchelă, pă unde  le vine mai dă-dreptul de la casile lor. Iar aceştiia merg pă drumu acesta: De la ocna Telega, trec Prahova prin apă, pî la Filipeşti, unde n-au fost  niciodată pod. De la Prahova, vin la Cricov, şi unde trece tot prin apă, fără să fi fost vrodată pod. De la Cricov, vin la Ialumiţă, la satu lor Finta şi trec  iarăşi prin apă,  
{690} şi unde n-au fost niciodată pod. Iar mai la vale sînt doă poduri stătătoare: unu la moşia Cătunu, şi altu la Văleni în drumu  poştii, pe la care şi urmează alţi cărăuşi; iar lor le vine cevaşi de ocol. De la Ialumiţă, vin la Ciocăneştii Ralii, unde trec apa Colintinii pă pod  stătător; şi care pod l-au găsit tot bun, plătind cîte 2 parale de bou. De la Ciocăneştii vin la apa Dîmboviţii, unde trec pî la Dragomireşti pă  pod stătător; şi pe care de cîte ori au trecut l-au găsit tot bun, plătind cîte 2 parale de bou. De la Dîmboviţă vin la Ciorogîrlă, şi trec tot pă  pod stătător, fără să dea cevaşi. De la Ciorogîrlă vin la Sabar şi trec pă pod stătător şi nu dau nimic, fiind vro doă poduri apropiiate unu de  altu. De la Sabar vin la Argeş şi trec apa pă pod stătător de la Mihăileşti, fiind bun, plătind cîte 4 parale de bou. De la Argeş vin la Neajlov, unde trec  apa pî la satul Singureni, pă pod bun, stătător, plătind cîte 2 parale de bou. De la Neajlov vin la Cîlnişte, unde trec pă pod stătător, fără să  dea cevaşi. De la Cîlnişte nu mai are nici apă, nici pod, pînă intră în Giurgiu. În vremea ploilor, şi cînd s-au vărsat apele, pă dînşii  i-au apucat zăporu între Argeş şi între Sabar, unde au şezut şase zile, ploîndu-i şi tot mereu. Şi aşa văzînd, s-au întorsu cu sarea  înapoi şi, viind la podu Sabarului pă unde trecuse, l-au găsit rupt; şi au mers la alt pod puţin mai la vale, pe care l-au găsit bun. Şi trecînd, au  descărcat sarea prin coşeri la satul Clinceni du pă Sabar; şi după doă săptămîni au venit de au luat-o şi au dus-o în schelă. Ingrijire vede  pă drum din partea satelor; că pă unde să strică cîte cevaşi drumu, or din ploi, sau din altcevaşi, ese oameni şi drege: precum asemenea au şi ei la satu  lor poruncă de la supt-ocîrmuire pentru drum, ca să îngrijească să fiie totdauna bun. Chiriie li s-au plătit rîndu dintîi cîte trei lei şi jumătate,  iar în urmă cîte patru şi jumătate. 517 Însemnare făcută de cetele de cărăuşi di Cotmeni, Livadea şi Poiana Mierlei, care transportă sare de la  ocnele Telega şi Slănic la Olteniţa; despre drumul pe care-l parcurg (1837, octombrie 7)  
{691} Drumu lor vechi, obicinuit ca să vie de la ocnele Telega şi Slănic la Olteniţă, este ca să iasă la Ploeşti, trecînd cei de la Slănic  Teleajenul prin apă şi, de acolo, să viie la apa Prahova, unde pînă în vremea ploilor în venirea apelor, trecea pă la podul de la Palangă: uneori pă pod,  alteori prin apă. Iar de atunci stricîndu-să acel pod ce era, precum şi vadul, au mutat drumul cu vreun ceas cale mai la vale. Şi trece Prahova pă la  Drăgăneşti, unde cînd era apa în matca ei, trece prin apă; iar cînd este mare, precum cînd era zăporul, o trece pă podul umblător ce este. Şi aşa,  acum au statornicit drumu toţi pă acolo. De la Drăgăneşti, vin la apa Ialomiţii, unde trec pă podul stătător de la Hierbinţi, foarte bun. Şi de acolo nu  mai trec nici o apă, pînă la schelă; decît, au oareşcare zăticnire la Colceagul, şi la Cojăşti: că fiind nişte lacuri, unde au fost şi poduri, şi de  vreo patru ani cînd cu seceta stricîndu-să, nu le-au mai dres nimini. Şi ei pătimesc, fiind siliţi ca să îndoiască trăgătorii la cară, pînă  să treacă. Iar într-alte locuri nici au cercat, nici cearcă vreo zăticnire. Prin alte părţi pă drumul lor, precum şi pă la dînşii, vede necurmate  porunci de la supt-ocîrmuitori, pentru dregerea drumurilor, scoţînd şi salahori pă unde este cevaşi stricat. Iar pentru acestea n-au văzut nimeni. Ceata  Cotmeni:..., Ceata Livadea:...; Ceata Poiana Mierlii:.... Olteniţa, 1837, octomvrie 7 518 Dejurstva oştirilor romîneşti către Departamentul treburilor din lăuntru  despre acapararea şi specularea peştelui pe la schele, de către precupeţi (1837, octombrie 15) Dejurstva oştirilor romîneşti Anul 1837, octomvrie 15  Bucureşti Cinstitului Depertament al trebilor din lăuntru Comandiru punctului Gura Ialomiţii, prin raport cu no. 185, încunoştinţează Dejurstvii că la schela  părţii locului tot peştele ce să aduce  
{692} de către lipovenii pescari cei din Turchia, să cumpără de către precupeţi. Din care pricină, atît lăcuitorii cît şi amploaiaţii  cearcă felurimin de nemulţămiri, ca unii ce în asemenea loc pentru a lor mîncare întrebuinţează mai mult peşte, căci altcevaşi voind să cumpere,  nu găsesc. Cari, siliţi fiind, cumpără de la precupeţi - ce vînd cu preţ îndoit - şi că toţi aceştia fac strigare. Aceasta cu cinste dîndu-să în  cunoştinţa acelui cinstit Depertament, este rugat a face cele ce va găsi de cuviinţă. Împlinitorul datoriilor de dejurno, Ştab-ofiţet, maior Banovici   (Notă La 22 octombrie 1837, Departamentul din lăuntru scrie Dejurstvei următoarele: "La otnoşenia cu no. 4418, cu cinste să răspunde că negoţul fiind  slobod, nu să pot popri proprietarii dă bălţi, a pierde mijloacile concurenţii, ce, fireşte, naşte din mulţimea doritorilor de a cumpăra peşte. Aceasta este  socotinţa Depertamentului, asupra duhului otnoşenii dă mai sus".) 519 Maghistratul oraşului Craiova către Vornicia din lăuntru, despre starea în care se  află tăbăcăriile din jurul oraşului (1837, octombrie 18) Cinstitei mari Dvornicii a trebilor din lăuntru. Maghistratul oraşului Craiovii Spre răspuns la cea de  supt no. 1516 şi 5804 poruncile cinstitei Dvornicii, plecat să face cunoscut că Maghistratul, spre îndeplinirea coprinsă în mai sus-pomenitele cinstite porunci,  împreună cu dumnealui ocîrmuitorul judeţului mergînd spre cercetarea tabalhanalelor aflate înpreajma oraşului, şi care sînt în număr peste  treizăci, nu lipseşte cu plecăciune a supune în cunoştinţa cinstitei Dvornicii poziţiia pă care să află clădite aceste tabalhanale. Aceste tabalhanale  să află clădite pă curgerea unpr pîraie adunate din scursura apei a cîtorva cişmele carele, măcar că sînt cu totul dă marginea oraşului, nemaifiind  de la dînsele înainte case dă ale oraşului, dăcît prea puţine, dintr-ale mahalalelor - dar neavînd vreo cîtăţime de apă însămnată, spre a  putea spăla mordalîcul ce să face din lucrarea pieilor,  
{693} să pricinuieşte sănătăţii orăşanilor din preajma lor oareşcare vătămare, din vaporaţiia lor. Dă a să popri iarăşi a lor  lucrare, este un lucru prea simţitor, din pricină că nu numai neguţătorii dă această meseriie vor simţi pagubă însămnată, căci clădirile sînt  făcute întradins numai pentru această meseriie, şi nu să pot întrebuinţa spre alt sfîrşit; dar şi meseriaşii cizmari ce îşi lucrează pieile la aceste  tabalhanale vor pirde înlesnirea ce îşi au la lucrul lor. Acestea fiind împrejurările acestor tabalhanale, nu lipseşte Maghistratul a le supune în cunoştinţa  cinstitei Dvornicii, aşteptînd cinstită poruncă de urmare. Lăceanu; Velia Pavlovici Secretar, Costache Toma 1837, octomvrie 18 No. 1000 520 Înscris prin care  mănăstirea Mărgineni dă voie lui S. Tocitu şi lui M. Aleontie ot Teşila să facă o roată de dîrstă şi una de piuă, pe apa Doftanei (1837,  octombrie 26) Să face cunoscut printr-acest înscris că s-au dat voie lui Stan Tocitu şi Manea Aleontie ot Teşila ca să facă cu a lor cheltuială o roată  de dîrstă şi una de pio supt un învăliş, pă moşia Teşila a aceştii Sfinti mănăstiri Mărgineni, pă apa Doftana, supt poalele muntelui Gîlmeiu  Teşilii. Şi să plătească la mănăstire pă fieşcare an cîte lei şaptezeci. Şi pă cît va ţinea binaoa, să aibă a stăpîni cu pace numiţii  sau ai lor clironomi. Iar cînd să va dărîma acea bina ce vor face, atunci să fie datori a veni la mănăstire să facă de iznoavă învoire. Această bina  n-au voie să o vînză sau să o înstriineze la alţii, făr-de ştirea şi voia mănăstirii. Lemne de trebuinţa încălzitului apii la dîrstă şi  pio vor arde tot de unde ard şi clăcaşii acei moşii, pentru casile lor. Drept aceea, s-au făcut doă asemenea înscrisuri: unul din partea lor la mănăstire,  şi acesta la mîna lor. Arhimandrit Mărghinanu Ioachim, 1837, octomvrie 26  
{694} 521 Înscris prin care mănăstirea Mărgineni dă voie popii V. Şuşu ot Teşila să facă moară cu o roată de piuă şi una de  mălai, pe apa Doftanei (1837, noiembrie 10) Să face cunoscut printr-acest înscris ca să să ştie că s-au dat voie lui pop(a) Vasile Şuşu ot Teşila, ca  să-şi facă dinaintea casii sale o moară cu o roată de pio şi una de mălai, supt un învăliş, pă apa Doftanii, moşiia aceştii Sfinte mănăstiri  Mărgineni. Şi să plătească la mănăstire havaet pe fieşcare an cîte un galbem înpărătesc olandez; şi să aducă tot la mănăstire pă  fieşcare an cîte cincizeci păstrăvi buni. Lemne pentru încălzitu apii va arde tot de la locul care ard şi ceilaţi clăcaşi ai moşii pentru casele lor.  Această moară n-are voe să o înstreineze la altă parte, sau să o vînză la cinevaşi, fără de voia şi ştirea mănăstirii. Cînd să va  dărîma acea moară, să n-aibă voie a o înprenoi, pînă nu va face de iznoavă noo învoire cu mănăstirea. Şi aşa urmînd, să aibă a  stăpîni binaoa cu pace atît numitul, cît şi ai săi copii. Şi spre a fi ştiut, i s-au dat acest înscris de-n partea mănăstirii la mînă; şi altul din  parte-i la mănăstire. 1837, noemvrie 10 Mănăst. Mărgineni 522 Eforia caselor făcătoare de bine către starostele isnafului cavafilor, despre cererea lui  Dumitrache papugiu, de a lua pe un an cu simbrie pe Neculai "copilu dintre sărmani", care a învăţat la dînsul "meşteşugu papugirii" (1837, noiembrie 15)  Eforiia caselor făcătoare de bine, starostii isnafului cavafilor Neculaie copilu dintre sărmani, după aplecarea ce au avut la meşteşugu papugirii, s-au dat d. chir  Dumitrache papugiu ot mahalaoa Popa Nanu văpseaua neagră cu înscrisul Eforii supt no. 192, dă la leat 1833 mai 15, ca să-l înveţe meşteşugu  papugirii în soroc dă patru ani şi să-l scoaţă calfă.  
{695} Acum fiindcă sorocu dă patru ani s-au înplinit şi pomenitul Dumitrache prin jalbă către această Eforiie arată că au dăsăvîrşit  meşteşugul papugirii şi că voeşte a-l mai luoa pă un an cu simbrie ca pe o calfă,este pohtită stărostiia ca să aducă înnainte-i pă  amîndooă părţile şi faţă să cerceteze pă acel copil dă au săvîrşit cursul învăţăturii meşteşugului. Care ştiinţă să va  trimite Eforii cît mai fără zăbavă, spre a să face cuviincioasa punere la cale. Anul 1837, noemvrie 15 No. 671 523 Scarlat din Măgurele către ocîrmuirea  judeţului Olt, despre despăgubirile pe care le cere de la un turc, care i-a închiriat un ceam putred ce s-a scufundat în Dunăre, încărcat cu grîu (1837,  noiembrie-decembrie) Cinstitii ocîrmuiri a acestui judeţ Olt, plecată jalbă Arăt cinstitii ocîrmuiri că, tocmind eu un reiz turc Ahmet vedinliu, ca să-l  încarce o sumă chile grîu: mia po lei 55, bani turceşti, şi să mi-l facă teslim la Ibrăila, dîndu-i arvună şi lei 400 turceşti. Şi  încărcînd ceamul lui pă suma ce mi-au zis că ţine: chile mici 94, şi unde venisem ca să-i dus bilet de la ofiţer, îm vesteşte că s-au  scufundat ceamul în Dunăre, în locul unde s-au încărcat. Mă rog cinstitii ocîrmuiri, ca să-m caute dreptăţile mele, să mă despăgubească  de la numitu reiz, prin stăpînirea lor: ca unu dacă ştia că erea caicu putred, nu trebuia să încarce grîu, să mi să întîmple această pagubă. Că  eu îm găseam alt caic precum am pornit - şi pînă acum nu mi s-au întîmplat pagubă. Şi, osebit de lei 400, silit fiind, acum am mai dat pentru scoaterea  grîului din ceam afară lei 500 - care să fac lei 900, bez lei 3000 bani buni, ce mă ţine suma grîului. Şi cum va chibzui cinstita ocîrmuire. Prea plecat  slugă, Scarlat d-aice, ot Măgurele Potrivit cu orighinalu, A. Fundeanu  
{696} 524 Mai mulţi robi ai statului către Departamentul din lăuntru, se plîng de împilările pe care le suferă de la serdarul Gh. Velescu, pentru  lemnul de rudărie tocmit de la acesta; că au fost puşi "în fiară", că şi-au vîndut şi boii ca să-i plătească banii pe nedrept ceruţi, că au  ajuns muritori de foame (1837, decembrie) Cinstitului Depertament al trebilor din lăuntru, plecată jalbă Noi, cei mai jos-însemnaţi ţigani ai statului,  făcînd tocmeală cu d. sărdar Ghiţă Velescu, ca lemnile ce vom tăia din pădurea Miceanca pentru meşteşugu rudării să i le plătim cu preţ  hotărît, care din noi au apucat de au tăiat lemne, i-au şi apucat de au plătit prin silă, mai mult peste ceea ce erea datori. Iar acum în zilile acestea  trimeţînd şi dorobanţ, cu un nepot al dumnealui anume Enuţă Baldovin şi apucîndu-ne de iznoavă, prin siluire, ca să plătim bani, şi pă cei  mai mulţi fără să fi apucat să taie vreun lemn măcar, supt cuvînt că îi va trece la catastih de plătiţi, am fost siliţi de ne-am vîndut boii pă  nimic, rămîind cu totul săraci şi în dăznădăjduire. Şi, în sfîrşit, ne-au pus şi în fiară, ţiindu-ne pînă ce din norocirea noastră  au venit un dorobanţ de la cinstita Dvorniciie pentru trebuinţă. Şi arătînd dorobanţul porunca cu care venise, celălalt dorobanţ şi nepotă-său au  început a zice că nu cunosc ei o asemenea poruncă. Şi aşa cunoscînd noi că siluitoru dorobanţ nu era de la cinstita Dvorniciie, ci al Agii, am spart fiarăle  din picioare şi abia am scăpat. De aceea, fierbinte ne rugăm cinstitului Depertament ca, luînd în băgare de seamă plîngerea noastră şi privind cu ochi  de milostivire asupra ticăloşii în care ne-au adus nedreptatea ce ne-au făcut numitul sărdar, lăsîndu-ne prin siluirea sa de dorobanţ muritori de  foame împotriva voinţii stăpînirii, să binevoiască a porunci unde să cuvine, de a să orîndui cercetare în faţa locului, ca să ni să întoarcă  vitile înnapoi după unde le-am vîndut pe nimic. Şi dumnealui dă va avea vreun drept asupra silnicii împliniri ce ne-au făcut, prin canalul cuvenit îşi  va afla despăgubirea. Ai cinstitului Depertament, plecaţi robi, Ion Banu, Dinu al Florii, Dumitru Mitu, împreună cu alţi doisprezece.  
{697} 525 C-din Şuţu către Alex. Ghica Vv., despre porumbul hangan adus din Moldova, despre lipsa unui scop lucrativ din partea sa în această  chestiune (1837) Prea Înălţate Doamne, Prea-plecată sluga Mării Voastre aflînd că mulţi s-au arătat cătră Măria Voastră cu pîri  defăimătoare înpotriva mea, zicînd că am vrut să întrebuinţez spre rău publicaţia ce s-au făcut de către cinstitul Depertament din lăuntru,  în pricina porumbului hăngan, ce am voit spre folosul lăcuitorilor să să împrăştie prin ţară; din care pricină, aţi binevoit să trimiteţi cercetare  şi cercetătorul V-au înştiinţat că porumbul ce s-au dat de către epistaţii mei nu au fost curat hăngan, ci amestecat cu de cel de ţară, lucru ce  nici prin gînd nu me-au trecut, nici nu poci crede că, după poruncile ce au avut epistaţii miei, să fi făcut o faptă aseminea, mai cu seamă că li s-au  scris ca, din lăcuitorii ce vor veni să ia, de nu vor avea bani, să priimească şi zapise. Şi, din toată suma ce s-au dat, nu s-au priimit bani decît numai  cinci mii patru sute lei, ce s-au dat la epistatul moşii mele Suţeştii, după ştiinţa ce am chiar de la epistaţii miei a Grebănului şi Suţeştii. Iar  cîtăţimea ceilaltă toată, în zapise. Spre a da înfiinţată dovadă Mării Voastre, că cugetul mieu nu au fost decît să să înprăştie acest  product în ţară - iar nu precum au voit să mă defaime înnaintea Măriei Voastre cu văpseli negre şi că pentru enteres în parte-mi am făcut-o -  îndrăznesc plecat a ruga pă Măriia Voastră să să poruncească cui să cuvine, a desfiinţa îndată toate zapisile şi a publicui către cei ce au dat  acei cinci mii patru sute lei să să arate la epistatul mieu de la Suţeşti, ca să-şi priimească banii înnapoi şi a nu mai struncina pe lăcuitori cu nici o  cerire din parte-mi, priveghind numai stăpînirea ca porumbul ce l-au luat, să-l semine în primăvara viitoare, spre folosul lor. Al Mării Voastre prea  plecată slugă, Costandin Şuţu 526 I. Ţonţu, originar "din Turchia", cu domiciliul în Craiova, către Vistierie, cere a fi scutit să plătească dări  pentru "fabricile" pe care le-au deschis în oraş; rezoluţia Vistieriei (1838, ianuarie 27)  
{698} Cinstitii Vistierii a Prinţipatului Ţării Rumîneşti, plecată jalbă În oraşu Craiova viind eu supt-iscălitu din Turchiia, de unde mă  aflu de felu mieu, dar cu naţiia creştin şi fiind om meşteşugăreţ, dorind a mă îndeletnici la lucrarea acestui meşteşug, am fost la îndoială. dar  m-am îndestulat mai întîi cu stăpînirea locală, prin ale sale legiuite întocmiri descrise prin Organicescu Regulament la capu al 5-lea, secţiia 1-iu,  art. 158, legiuieşte cele următoare, adică: Stăpînirea va ocroti aşezarea fabricilor şi a manufacturilor, precum şi cele de aci înnainte. Luînd dar de temei  acestea, am şi deschis dar în pomenitu oraş patru făbrici: frîngheriie, găitănăriie şi alte dooă - îndeletnicindu-mă la lucrarea acestor fabrici,  nădăjduind a mă aşeza cu statorniciie într-acest Prinţipat, spre a rămînea cetăţenii mulţumiţi şi întru toată înbilşugarea acestor  industrii. Şi fiindcă eu prea plecatu, cum zic, mă aflu într-această îndeletnicire, alt nu cei din partea stăpînirii, decît acum fiind lucrarea comisii  obşteştii catagrafii la acest judeţ, mă rog plecat a să porunci pomenitei comisii de a nu mă trece între dajnici; ci să fiu apărat despre aceste - ca prin acest  mijloc să-m poci înainta şi eu această lucrare şi să mă statornicesc aicea. Prea plecat, Ilie Ţonţu din Turchiia, iar acum şezător în oraşu  Craiova. 1838, ghenarie 27 (Rezoluţia Vistieriei:) Să să scrie la otcîrmuirea judeţului Doljului, trimiţîndu-să şi în copie această jalbă, ca să  cerceteze de au deşchis în adevăr jăluitorul fabricile ce arată anume, de le are întocmite spre a fi statornice şi de să nădăjduieşte vreun folos după  chipul cu care întrebuinţează industriile acelea, sau nu. Şi în grab să raportuiască. Ghenar 30 527 Vornicia din lăuntru către judeţele Slam Rîmnic,  Buzău, Argeş şi Olt, despre cercetările mineralogice pe care urmează să la facă baronul Schiller; rezumat (1838, ianuarie) Într-adins să  orînduieşte dumnealui baron Şiler, ca să meargă pă la toate acele locuri, ce să însemnează prin alăturata listă, care i să vor arăta chiar dă  către dumnealor ocîrmuitorii judeţelor, mergînd împreună cu dumnealui orînduitul spre a face băgările de seamă şi cercările cuvenite după  metodul mineraloghicesc şi a aduce Depertamentului ceruta descriere. (Notă La 26 ianuarie 1838, Direcţia poştelor este însărcinată să pună la  dispoziţia baronului Schiller "un menzil al casii, dă opt cai dă poştă". La 6 martie 1838, se trimise o comunicare către "dumnealui Ioan Iliad, redactorul  Buletinului statului" ca să publice "prin glasul gazetii, descripsia înfăţişată de d. Şiler, de împrejurările trecutului cutremur".) 528 Costandin, vătaful  de coşari, împreună cu ceilalţi coşari din mahalaua Foişor, către Alex. Ghica Vv., despre contractul făcut cu Ioniţă contracciul de coşuri; despre  refuzul acestuia de a le plăti drepturile (1838, februarie 22) Prea Înălţate Doamne, prea plecată jalbă Cu plîngere jeluim Înnălţimii Voastre, că de  sînt acum 6 luni trecute ne-am tocmit la d-lui Ioniţă contracciu de coşuri, coşari cu contract, a ne plăti la fieşcare lună cîte lei 60. Care contract  s-au întărit prin cinstita Comisie de albastru, unde să află acel contract şi acum tot în cinstita Comisie, cu soroc de la sept. 8, leat 1837 şi pînă la martie  în 6 1838. Pă care, îl slujim şi pînă acum, nevrînd să ne socotească nicidecum; unde acum nădăjduim lui Dumnezeu a ne bucura şi noi cu  drepturile noastre, după slujba ce i-am arătat, ca să ne plătim şi noi dăjdiile înpărăteşti, ne pomenim unde iar dumnealui ne scoate datori cîte 100  şi cîte doo de lei. Apoi ce fel de drept este, nu ne putem pricepe. La care, am făcut cunoscut cinstitei Comisii şi nu am văzut îndestulare cu nici un cuvînt.  După aceasta, am dat jalbă cinstitei Agii; unde şi cinstita Agie asemenea urmare n-au arătat şi ce pricină nu ştim, că ne vedem că am rămas goi,  slujind din zi pînă în noapte.  
{700} De aceea, alergăm la mila Înălţimii Voastre cu plîngere, rugîndu-ne ca să milostiviţi asupra sărăcii întru care am ajuns din  pricina dumnealui, neplătindu-ne drepturile noastre, cu a da o luminată poruncă unde să cuvine, a ne socoti cu numitul şi a ne plăti drepturile noastre. Căci  va fi cu păcat a rămînea lipsiţi de tot, nemaizvînd cu ce ne plăti sărcinile de asupră-ne. Şi cum va fi mila Înnălţimii Voastre asupra  ticăloşii noastre. Şi sîntem ai Înnălţimii Voastre prea-plecaţi şi supuşi, Costandin vătafu de coşari, împreună cu ceilanţi coşari din  mahalaoa Foişor Priimită (la) 22 fevr. 1838 No. 888 529 Ocîrmuirea judeţului Dolj către Vistierie, despre cercetarea făcută asupra jalbei lui I. Ţonţu,  care a deschis cinci "fabrici" în Craiova; rezoluţia Vistieriei (1838, februarie 25) Cinstitului Depertament al vistierii. Ocîrmuirea judeţului Dolj Jalba lui Iliie  Ţonţu dintr-acest oraş Craiova, trimisă pă lîngă porunca cu no. 58 a cinstitului Depertament, dîndu-să în cercetarea poliţii, s-au priimit  răspunsul cu no. 199 coprinzător că pomenitul reclamant în adevăr au deşchis aici în oraş aceste fabrici, adecă: frînghieriie, găitănăriie,  uleilăriie, cuţitoriie şi tabacariie - făgăduindu-să reclamantu şi prin chezăşiie că aceste industrii le va ţinea cu statorniciie şi în cea mai  bună stare. Ci după poruncă, plecat să dă în cunoştinţa cinstitului Depertament, rugîndu-să a i să slobozi poruncă dă urmare. Ocîrmuitor,  Fălcoianu S. N. Chintescu Anul 1838, fevruarie 25 Secsiia 3-lea No. 907 (Rezoluţia Vistieriei:) Să să răspunză că acel Ilie Ţonţu să să treacă  deocamdată în rigla patentarilor, la clasul îndeletnicirii sale, spre a nu rămîne neînscris acum, cînd să săvîrşaşte obşteasca descriere.  
{701} Iar pentru răsplătirea cuvenită după dreptate a să face la un începător de acele industrii, Vistieriia să va adresa cu raport de recomandaţie  către Înălţimea Sa Domnul oblăduitor şi va cere a i să hărăzi dreptul nedăjnicii, ca o premie însufleţitoare; după care, să să îndemneze a  statornici mai cu denadinsul şi a ţine cele de iel începute. Pă temeiul desluşirilor de mai sus, să să facă un asemenea raport, supuindu-să la  cunoştinţa Mării Sale lui Vodă folositoarea întreprindere prin care acel fabricant au început a fi organ, ca să să întinză şi aici într-o parte de loc  a Prinţipatului dobîndirea cunoştinţelor de asemenea îndustrii, ce făgăduesc nu puţin folos în multe chipuri. Şi să să adaoge că Vistieriia  găseşte cu cale (dacă şi Înnălţimii sale va fi priimit) ca spre a întreprinzătorului însufleţire, să i să hărăzească o răsplătire prin  întreagă nedăjnicie, cunoscîndu-să aceasta pentru iel ca o premie făgăduită şi de Regulamentul Organic prin art. 158. 530 Agia către Departamentul  din lăuntru, cere să se poruncească Vorniciei Capitalei să-i pună la dispoziţie 30 calfe croitori, cu plată, pentru lucrul la îmbrăcămintea  dorobanţilor; rezoluţia Departamentului din lăuntru (1838, martie 15) Cinstitului Depertament din lăuntru. Agia politii Pentru hainile de înbrăcăminte ce să  fac dorobanţilor Agii, avînd trebuinţă dă cîţiva lucrători croitori, este rugat cinstitu Depertament a porunci cinstitii Dvornicii a politii să-i sloboază  treizeci călfi din această meseriie, dintre rumîni cu plată politepsită, ca să să poată săvîrşi pînă în paşti după trebuinţă Florescu  1838, martie 14 Bucureşti No. 2165 (Rezoluţia Departamentului din lăuntru:) Poruncă la Vorniciia de politie ca, prin starostea aceştii corporaţii să facă  cuviincioasa punere la cale, spre a să aduce la îndeplinire această cerere a Agii, cu orînduială însă încît nici acestor meşteri să li se aducă  
{702} împiedicare meserii lor; şi cu plata ce plătesc şi iei acelor călfi. Şi a şti răspunsu Agii de punere la cale. 531 Sfatul administrativ  extraordinar, despre hotărîrea luată ca postelnicul C. Şuţu să restituie banii pe care i-a luat de la locuitori pe porumbul hîngănesc (1838, martie 26)  Jurnal Astăzi sîmbătă, martie 26, leat 838, în adunarea Sfatului administrativ ecstraordinar; citindu-să jalba dată Mării Sale lui Vodă, de către  dumnealui postelnicul costache Şuţul, în pricina porumbului hîngănesc, înpărţit la lăcuitorii din judeţul Focşanilor, şi îndreptată la acest Sfat  pă lîngă otnoşenia cinstitului Secretariat de supt no. 739 şi făcîndu-să cuviincioasa dezbatere asupra aceştii înprejurări, s-au chibzuit ca să  să urmeze întocmai după propunerea dumnealui postelnicului Şuţu, adică cu a rămînea în har porumbul hăngănesc ce să înpărţise  lăcuitorilor din judeţu Focşanilor, şi a li să întoarce înnapoi banii cîţi apucaseră de plătiseră unii dintr-înşii la epistatul moşii  Suţeşti. Drept aceea, cinstitul Depertament al trebilor din lăuntru va face cuviincioasa lucrare, asemenea cu cererea pomenitului boeru. 532 Suditul k.k. M. Mihail  către k.k. Aghenţie, se plînge că lucrînd la litografia lui Eliade, nu a fost plătit în întregime; cere să se intervină pentru a-şi primi drepturile   (1838, aprilie 19) Către cinstita k.k. Aghenţie, prea plecată jalbă Am cinste să mă jeluiesc cinstitei Aghenţii că, lucrîndu-i eu ca calfă la litografia  pă podu Tîrgu de Afară, al proprietarului domnu Eliad, raia,  
{703} care mi-au rămas dator lei 153 şi parale 24, pentru drepta munca a mea, eu rugîndu-i în mult rînduri pă numitul domn ca să mă  despăgubească cu sus-arătatul rest banilor, dar în loc a mă despăgubi, cu necinste pentru drepta cerere a mea, mi-au arătat şi uşă. De acea, plecat  rog pă cinstita Aghenţie, ca să binevoiască a răcomandui supusă cerere a mea unde să cuvine, prin care a fi silit pomenitul fără zăbavă să-mi  răspunde dreptul mieu, fiindcă sînt gata să plec la patria mea. Al cinstitei Aghenţii supus slugă, Magari Mihal, suditu austriacesc 533 I. Eliad către Comisia de  negru, despre plîngerea lui "Mihail ungurul" privind rămăşiţa de simbrie pe care i-ar mai datora-o (1838, aprilie 25) Cinstitei Comisii de negru Am văzut  jalba lui Mihail ungurul, sudit k.k., prin care cere de la mine lei una sută cinzeci şi trei, adresată de către cinstita Comisiie, la care am cinste a răspunde: Acest om  a venit în primăvara trecută, rugîndu-să în mai multe rînduri a-l lua în slujba tipografii. Oameni aveam dăstui. Şi mi s-a făcut milă de  dînsul, l-am priimit şi după o lună de zile s-au bolnăvit, mai toată vara au tărăgănit după cum ştiu toţi, de va voi să tăgăduiască  singur. Acum în urmă văzînd singur că este de prisos, după ce i-am spus şi eu, i-am făcut socoteala şi i-am dăruit, văzîndu-l fără  mijloace, toată vremea cît au fost bolnav socotind-o în simbrie. Cu această socoteală, i să făcea să ia una sută cinzeci şi trei - 153 - lei. L-am  trimis cu un răvaş să-i priimească de la domnul Carcalechi, de unde aveam să iau nişte bani. Dar neînlesnindu-se numitul, a venit înapoi, zicînd  că nu i-au dat. Eu atunci mă găteam să merg de Paşte la Cernica, a mă înpărtăşi; am dat feciorului meu Ioniţă 2 galbeni în 28 sfanţi, ca  să-i dea şi să-i zică să viie luni sau marţi după Paşte.  
{704} Mihai luînd banii, a intrat în casă unde mă găteam de plecare şi unde să afla faţă şi om strein d. ..., zicînd Mihai că nu-i ajunge  acei bani. Eu atunci i-am cerut hîrtia ca să însemnez acei 64 lei şi i-am zis să viie după Paşte, că atunci fiind pă plecare şi că sînt atîtea  cheltuieli. El aşa n-au vrut să-m dea hîrtia şi a fugit pă uşă cu banii cei iscăliţi. Am ieşit după dînsul şi a fugit, amerinţîndu-mă  de departe. De atunci nu l-am mai văzut. Fiind dar acum că să arată cu jalbă şi fiindcă în jalba sa să vede viclean, tăgăduind acei 28 sfanţi; şi  fiindcă aceşti 153 i sînt dăruiţi c-a slujit pă dînşii şi fiindcă în aceea s-a arătat atît de neomenos, am cinste a răta cinstitei Comisii că  nu mă lasă inima a-i mai da nici o para, ca un nemulţumitor şi viclean ce este. Şi aş face o nedreptate celorlalţi lucrători ce-i am, ce slujesc de cîte  10 ani cu credinţă, să dăruiesc la astfel de nemulţumitor. Pricina este astfel, dă o poate cerceta cinstita Comisie, precum şi cinstita k.k. Aghenţiie o poate  vedea. Că eu mai mult cu sudiţi mă slujesc de 10 ani, şi pînă acum nu s-au ivit nici o reclamaţie asupra mea. I. Eliad 1838, aprilie 25 534 Vistieria către  Alex. Ghica Vv., despre o sumă de 10000 galbeni luată cu împrumut de la Dr. I. Zucker (1838, mai 30) Prea Înălţatului Domn şi oblăduitor a toată  Ţara Romînească. Departamentul vistierii, raport Printr-acest raport să supune la cunoştinţa Înălţimii Voastre, că de la d. dohtor Ioan Ţucăr  s-au luat în Vistierie cu împrumutare galbeni zece mii, cu dobîndă pe an cîte 12 lei %; cu cari s-au plătit alte zapise ale Sfatului, ce era cu dobîndă  cîte 18 % pe an. Şi după datorie, supt-iscălitul plecat face cunoscut Mării Voastre. 1838, mai 30 No. 1075  
{705} 535 Eforia consumaţiei sării din lăuntru către Departamentul din lăuntru, despre inundarea uneia dintre ocnele de la Slănic şi despre  măsurile care trebuie luate (1838, august 14) Cinstitului Depertament al trebilor din lăuntru. Eforia consumaţii sării din lăuntru La o gură de ale ocnii cei  lucrătoare de la Slănic s-au iuvit de vreo cîtăva vreme izvorînd apă pîntre ghizduri; şi din vreme în vreme înmulţindu-să mai mare, au ajuns  lucru încît, după ce că s-au obosit toţi caii cravacelor scoţînd vasele cu apă din fundul ocnii, acum apropie a să crede că să amerinţă să  să primejduiască această ocnă, de înnecăciunea pricinuită din izvorîrea acei ape. Şi după toate băgările de seamă ce s-au făcut, să  înţelege că lîngă această ocnă aflîndu-să gropi mari pline cu apă de mulţime de ani, locul adînc unde după vreme au fost ocne de sare, şi  care acum să numesc băi - din cutremurul întîmplat în iarna trecută zguduindu-se vinele de subt pămîntul dintre ocnă şi acele băi, au răsuflat  vreo vînă tocmai acolo unde acum izvoraşte apa. Apoi Eforia puind grebnică şi straşnică îndatorire cămărăşii de acolo, prin întradins trimis de  aici, ca să chibzuiască mijloacele cele putincioase spre întîmpinarea acestui rău, au priimit raportu cu no. 249 coprinzător "că altă putinţă nu stă,  decît tot ce ar putea ajutora acum în pripă la această înprejurare este: ca să să facă un şanţ adînc, începînd de la acele băi, pînă  într-o vale ce cade cu apropiere; ca scurgîndu-să apa, să să mîntuiască ocna din primejdia în care să află". Ci fiindcă această ocnă este  foarte bună şi îndemînatică, scotîndu-să dintrînsa cea mai frumoasă sare, încît prea cu anevoie s-ar putea brodi a să face asemenea altă  ocnă ca să fie cu aşa calitate de sare bună şi spornică; şi dacă acum s-ar izbăvi din primejdia ce o amerinţă, negreşit că ar putea să ţie  încă mulţi ani, în folosul statului. De aceea, este rugat plecat cinstitul Depertament să binevoiască a luoa în cuviincioasă băgare de seamă această  înprejurare şi, ca pentru o pricină de ecstraordinare întîmplare - atingătoare de chiar enteresul statului - să să poruncească straşnic cinstita ocîrmuire  locală a stărui prin ajutor de dorobanţi ca, pă lîngă lăcuitorii satelor ocnii, care să folosesc cu îndestule ocrotiri din partea stăpînirii numai spre  asemenea întrebuinţări, să rîdice şi din lăcuitorii satelor din prejur, lucrătorii trebuincioşi. Ca, stăruind cu toţi, în puţine zile să să dea  sfîrşit aceştii lucrări,  
{706} ca să să scape ocna de primejdie. Şi acestor din urmă li să vor da plata cuviincioasă. Iar de punerea la cale să va cinsti şi Eforia cu  răspuns. Ioan Oteteleşanu Anul 1838, avgust 14 No. 890 536 Ocîrmuirea judeţului Brăila către Vornicia din lăuntru, despre "frumoasa privelişte  nepreţuioasele săltări dă bucurii" ale poporului din oraş cu prilejul lansării corăbiei, proprietate a negustorului sardinez Gîlcivici, lucrată în Brăila   (1838, august 15) Cinstitii Mari vornicii din lăuntru, Ocîrmuirea judeţului Brăila Frumoasa privelişte şi nepreţuioasele săltări dă bucurii, urmate între  populul acestui oraş, cu prileju slobozirii la 14 ale aceştiia, în apa Dunării, a corăbii neguţătorului Gîlcevici, supus sardinez, ce să lucra într-acest  port de 2 ani şi care din pricina plimirisirii întîmplate într-acest curs dă vreme, nu au putut lua sfîrşit mai curînd şi care într-o aşa vreme  recomănduia o înfiinţată şi călduroasă bucurie privitorilor, pentru înflorirea negoţului, mai vîrtos pentru rodul acestui pămînt, din care să  nădăjduieşte cele mai îndemînatice îndeletniciri şi mai enteresante înaintări de obşte. Aceasta cîrmuirea să găseşte datoare a să supune la  cunoştinţa cinstitei Marii dvornicii. Pentru dumnealui ocîrmuitor, C. Crăciun 1838, avgust 15 No. 3087  
{707} 537 Ocîrmuirea judeţului Brăila către Vornicia din lăuntru, despre îngrămădirea de nisip pe Dunăre, la Sulina (1838, august 26) Cinstitii  Mari dvornicii celor din lăuntru. Ocîrmuirea judeţului Brăila Văzînd această ocîrmuire că, acum cînd urma a să afla într-acest port o sumă  de corăbii pentru ecsportuirea producturilor, din înpotriv, este neînpărtăşit, au cercetat pricina şi au aflat că la Sulina, unde intră corăbiile în  Dunăre, din pricina plimirisirii ce au fost, s-au grămădit nisip şi, micşorîndu-să apa pînă la 8 şi  1/2 picioare, s-au întors ca la 30 corăbii,  ce venea aici în port, neputînd trece. Şi că aceasta să putea înlesni ori de stăpînirea otomanicească, sau rosească, cu o cheltuială prea mică. Care,  după însărcinarea ce este pusă asupra ocîrmuirii ca pentru orice să raportuiască, ca un lucru ce şi acesta priveşte la enteresul comersului, a socotit de  cuviinţă a o supune la cunoştinţa cinstitului Depertament. Vremelnic ocîrmuitor, Maior Popescu C. Crăciun Anul 1838, avgust 26 Secsia 1 No. 3317 538  Ocîrmuirea judeţului Ilfov către Agie, despre orînduirea dorobanţilor care trebuie să prindă 70 clăcaşi fugiţi de pe moşia Dudeşti şi aflaţi  în mahalalele Capitalei; rezoluţia Agiei (1838, septembrie 17) Ocîrmuirea judeţului Ilfov Anul 1838, luna septemvrie, 15 zile No. 5757 Oraşul Bucureşti  Cinstitei Agii a politii Fiindcă pă temeiu poruncii cinstitului depertament al trebilor din lăuntru no. 2584 s-au orînduit înfăţişaţi dorobanţi ai  ocîrmuirii spre a întoarce la urma lor pă 70 clăcaşi strămutaţi du pă moşia Dudeşti prin mahalalele politii; de aceea, este rugată cinstita Agie ca s  binevoiască a le da cuviinciosul ajutor spre săvîrşirea îndatoririi ce li s-au pus. Ocîrmuitor, Iordache Creţeanu  
{708} (Rezoluţia Agiei:) să să scrie către Comisiile văpselilor a da cuviinciosul ajutor acelora ce (să) vor arăta cu strîngerea acestor fugari. Pentru  şeful poliţii, Gh. Urdăreanu 1838, septemvrie 17 539 Scriitoria vămilor către Vistierie, despre reparaţiile care trebuie făcute la podurile de pe Prahova, între  Cîmpina şi Predeal; rezoluţia Vistieriei; arătarea podurilor care sînt necesare şi a locurilor unde drumul trebuie reparat (1838, octombrie 27) Cinstitei Vistierii,  Scriitoria vămilor După cinstită poruncă scriindu-se vameşilor de la schela Cîmpinii, ca să meargă într-adins unul din ei, să vază  stricăciunea podurilor şi a drumurilor Prahovii pînă la Predeal - şi să raportuiască cu desluşire, s-a priimit la scriitorie alăturata listă, din care să  va îndestula cinstita Vistierie de meremetul ce neapărat trebuieşte a să face pomenitului drum. Şi totdeodată plecat este rugată să binevoiască a face  punerea la cale ce să va socoti întru aceasta; fiindcă şi acum a luat ştire scriitoria că, la Izvor, între Posada Veche şi Orăţii, stau zătonite peste 50  cară cu marfă, neputînd ca să treacă din pricina stricăciunii drumurilor şi a podului pă apa Prahovii. Iar de punerea la cale va împărtăşi pă  scriitorie cu cinstit răspuns. (Rezoluţia Vistieriei:) Să să trimiţă la Vorniciia din lăuntru în copii atît raportul scriitorii, cît şi alăturata listă  arătătoare cu amăruntul de toate stricăciunile şi proasta stare în care ieste acel drum. Şi fiindcă deobşte înflorirea comerţului stă mai întîi  întru înlesnirea comunicaţii, carea trebuie şi să cuvine decît orice alt să să dezvolteze  
{709} din zi în zi prin toate putincioasele mijloace, apoi Vistieriia cunoscînd că în tot felul întrarea şi ieşirea pe la punctul cîmpinei ieste una din  cele mai însemnătoare şi prin urmare foarte trebuincioasă, ca una ce pricinueşte nu puţin folos, totodată, socoteşte că s-ar cuveni să aducă şi  mulţămire şi înlesnire la călători. De aceea, şi împlinind o datorie ce întru această pricină o cunoaşte de înclinată cu căderea acelui  Depertament, întru ceea ce să atinge de îngrijirea lui pentru buna stare a drumurilor, îl roagă plecat să binevoiască a chibzui cevaş mijloace din vreme, prin  care înpreună cu sosirea îndemînatecului timp, să puie în lucrare dorita îndreptare a acelui drum, ce ieste acum în stare primejdioasă. octomvrie 28  Listă pentru descrierea stricăciunilor drumului Prahovii de la Gura Belei şi pînă la Predeal, cum în jos să arată 1-iu. La Buligă, vadu Prahovii la  trecerea în sus şi în jos este în toată vremea primejdios, mai vîrtos iarna. Aci nu să poate face pod, nesuferind apa nici într-un chip. 2-lea. La Cernica  între vaduri Supt Lespezi trebuie neapărat cel mai întîi pod pă apa Prahovii, unde să poate face pod în lungime de 8 stînjeni. Acest vad este cel mai  primejdios: aci să răpun oameni, vite şi mărfuri în toţi anii. (Dintr-acest vad puţin mai la vale, am chibzuire că daca să va face o leasă mare şi alta  mai mică, să va abate Prahova în partea cea dreaptă tot în matca ei veche; atunci nu face trebuinţă pod, căci rămîn aceste doă vaduri primejdioase  scăpate. Şi scapă şi bieţii nevinovaţi călători de atîta primejdie). 3-lea. La Posada Veche trebuie pă un batac o podişcă în lungime de trei  stînjeni. 4-lea. D-aci pînă la Izvor trebue drumul meremetisit şi Orăţiile lărgite. 5-lea. La izvor trebue iarăş pod pă apa Prahovii, în lungime  de 12 stînjini. 6-lea. La Zvarvora trebue pod în lungime de 7 stînjini. De la Sinaea în sus: 7-lea. La Peliş supt Sinae trebue pă Vîlcea pod în lungime  de 4 stînjini. 8-lea. La Ginuni între muntele Sorică trebue pod pă apa Prahovii, în lungime de 10 stînjini şi un colţ de mal tăiat, lucru ca la o sută  oameni. 9-lea. Între Prahovă trebue pod peste apa Prahovii în lungime de 6 stînjini. 10-lea. La Malu Ursului lîngă cîrciumă trebue o podişcă pă  un batac de 3 stînjini.  
{710} Să începe Predealu 11-lea. La începerea drumului în Predeal într-un loc trebue pod în lungime de 12 stînjini. 12-lea. Mai nainte  urmează a să mai lărgi drumu şi pus petriş. 13-lea. O podişcă pă un batac în lungime de 2 stînjini. 14-lea. Un pod peste mai multe batacuri în  lungime de 100 stînjini. 15-lea. Un pod iarăşi pă batacuri în lungime de 30 stînjini. 16-lea. Un pod iarăşi pă batacuri în lungime de 50 stînjini.  17-lea. Un pod iarăşi pă batacuri în lungime de 10 stînjini. 18-lea. Un pod iarăşi pă batacuri în lungime de 13 stînjini. 19-lea. Un pod  iarăş unde să isprăveşte hotaru în lungime de 5 stînjini. Drumu Predealului este foarte stricat. 540 Sfatul orăşenesc al Capitalei către Logofeţia  pricinilor bisericeşti cere a se porunci egumenilor de la mănăstiri să pregătească morile şi morarii trebuincioşi pentru îndestularea cu făină a  oraşului (1838, decembrie 14) Sfatul orăşenesc din Bucureşti Anul 1838, luna dichemvrie 14 No. 3270 Cinstitei Logofeţii a bisericeştilor Pentru ajutor la  măcinatu grîului în trebuinţa îndestulării Capitalii de articolu pîinii, cerînd trebuinţa a să da lucrătorilor de pîine şi morile de cai du pă la  mănăstiri, cu cinste este rugată acea cinstită Logofeţiie ca să binevoiască a pune îndatorire asupra cuvioşilor igumeni ai acestor mănăstiri, ce au  asemenea mori, ca îndată să pregătească morile cu morari trebuincioşi şi să le dea în priimirea orînduitului cinovnic al Sfatului, conţipist Ioan  Adeseanu, supt cvitanţie - ca şi din parte-i să să dea căpetenii lucrătorilor pîinii, a să întrebuinţa în zisa lucrare.  
{711} Şi de punerea la cale ce să va face, va avea Sfatul cinstit răspuns. Prezedentu Sfatului, Ştefan Ogrădeanu ... , serdar; Anastase H. G. Polizu  Secretar C. Pencovici 541 Cămăraşul ocnei Slănic către ocîrmuirea judeţului Saac, despre muncitorii de la ocnă (locuitori de pe moşia Colţii, din  Slănic) care urmează să-şi achite obligaţiile faţă de arendaş, cu ceea ce căştigă la ocnă (1838, decembrie 15) Copiie după otnoşănia  cămăraşului ocnii Slănicului cu no. 388 dechemvrie 25 anul 1838, adresată către cinstita ocîrmuire a judeţului Saac După cererea ce ai făcut dumneata  cămărăşii de a cunoaşte care anume muncitori ai ocnii din cei ce lăcuesc pă moşia Colţii de aici din Slănic, afară din celelalte mahalale, s-ar  putea dăsface dă datoriile către arendaş Păltineanu pă anul următor cu chipul coprins în porunca cinstitului Depertament cu no. ..., ori că pot toţi  aceşti clăcaşi să să dăsfacă tot aşapentru care este şi formală cerere a supt-ocîrmuirii plaiului. Cămărăşiia însemnează aci numile  muncitorilor care sînt de neapărat în slujbă în toate zilele şi în tot minutul; şi pă care aceştiia, cu regula coprinsă în pomenita poruncă, să  însărcinează cămărăşiia a-i dăsface dîn munca lor. Iar ceilanţi toţi, fiindcă slujesc în felul şi profesiia lor pă rînd, şi cînd mai  mulţi şi cînd mai puţini, după trebuinţă, încît cu aceaste pot fi mai slobozi decît cei de sus, rămîne a să chibzui de către cinstita ocîrmuire  desfacerea lor prin mijloacile sale; cu aceasta: ca înplinirea să să facă prin ştirea cămărăşii încît să nu să zmintească oamenii din rînd.  Care va să zică, cei ce să vor orîndui să împlinească, la capul săptămînii să fiie datori să viie la cămărăşiie să să arate (mişcare  întemeiată pă contract şi soglăsuită cu poruncile slobozite de la }nalta stăpînire, de a fi prin ştirea cămărăşii) cu foaia ce li să vor da de  către arendaş să împlinească, şi să întrebe dacă sînt de rînd, ori de nu sînt de rînd, cînd, într-acel minut li să va spune de  cămărăşiie care sînt de rînd, ca să nu să  
{712} supere în curgerea slujbii lor; care aceştiia să vor şi ajuta în plata datorii către arendaş, cu din munca lor. Iar de la cei ce nu vor fi de rînd va  urma regulat împlinire. Iscălit, Costandin Merişescu 542 Însemnări privind cheltuielile de exploatare la minele de la Baia de Aramă, proprietate a căminarului  Şt. Moscu; rezumat (1836-1838) Cheltuielile pe 1 lună din anul 1836 sînt: 1 epistat al moşiei, cu chiria casei...lei 515; 1 scriitor, cu chiria casei...348 şi 13  parale; 1 cantaragiu, cu chiria casei...180,6; 1 D(i)rehtor al minelor...843,30; 1 hatman...197,20; 6 ciocănaşi cu 87 lei şi 30 parale fiecare...526, 20; 1 ciocănaş  romîn...50;  
{713} 4 puşcaşi de piatră...150; 4 tîmplari...810; 1 covaci de fier...135; 5 ajutori covăceri...150; 5 locuinţe închiriate pentru şederea  nemţilor...141 şi 13 parale; 1 mai mare peste alergători, cu calul lui...110; 5 alergători cu caii lor...375; 4 alergători pe jos...140; 3 cărători de lemne...90; 1  chelar la magazie...50; 2 îngrijitori la caii curţii...60 - Total 4872 şi 22 parale. Alte cheltuieli: de la 15 oct. 5 ocale iarbă de puşcă, a 9 lei ocaua...45; 1 oca  untură...2; de la 17 oct. 5 ocale praf de puşcă...45; 9 ocale fier...15 şi 30 parale; 2 piei de miel pentru foalele covaciului...2 şi 20 parale; la 22 oct. 5 ocale iarbă de  puşcă...45; chiria pentru 2 care (transport cărămidă)...6; 39 ocale fier...68 şi 10 parale; 2 hîrdaie...5; hîrtie de scris...6 şi 30 parale; hrana a 7 cai de la  curte...105; hrana a 4 boi de la curte...66; 30cară lemne de foc...90. La 16 noimbrie 1836 praporcicul Coadă raporta:  
{714} Plecat supui în cunoştinţa dumneavoastră, că după forma ce în condica priimită să arată, că urmează a să înscrie mai multe  materialuri şi cu late orînduieli, adică de sumele rudei scoase, precum şi cu raportu: argint, aramă, fier, pămînt, şi pentru că aceste materialuri numai  după aşezarea cuşniţilor se poate arăta regulat prin liste suma ce iese pă fieşcare zi. Iar acum să scoate numai nişte rudă, care şi aceasta nu să  poate scoate regulat pă toate zilele, fiindcă scoaterea ei să face după nişte vine cunoscute şi, perind acelea, se goneşte cu tăierea în zadar prin piatri cîte  trei şi patru zile fără a scoate vreun folos; şi deodată iarăşi se iveşte atît, încît într-o zi poate scoate cît şi în doă trei săptămîni.  Între cheltuielile pe lunile următoare: lei 2 şi 10 parale, costul a 2 traiste, în care s-au trimes metal la Bucureşti, pentru cercat; lei 10, costul a 1 vadră vin,  cinstea ciocănaşilor nemţi, la găsirea unei ohne; lei 32 şi 20 parale, costul a 16 sticle cu spirturi de cercat metalu, aduse din Bucureşti; lei 661 şi 20 parale,  costul a 2 foale de cuşniţă, din Bucureşti; lei 18 şi 20 parale, taxă pentru cercarea metalului la Bucureşti şi pltă pentru încă 5 ajutori rumîni,  nemţilor ciocănaşi, cum şi 7 robi; lei 359, plata unui învăţător vărnicer pă 3 luni, trimis din Bucureşti, i ajutoarele ce i-au avut, la căratu pietrii  şi facerea gropilor, care au şi desăvîrşit 4 gropi de var; 816 lei, zile salahoreşti lucrate în trebuinţa ocnelor începînd de la 28 iunie şi pînă la 1  august după porunca d-lui Şiler, pentru curăţitul dă pădure la herăstrău; şi strîns de piatră pentru cuşnite; lei 139 plata dohtorilor pentru  bolnavii lucrători; lei 1126 şi 30 parale, pentru784 zile lucrătorilor în trebuinţa cuşniţii; lei 159, 106 zile la stavilă; lei 210, 60 zile zidăreşti, la  cuşniţă; lei 14141 şi 17 parale cheltuiţi de d-l Şiler, după socoteala ce au dat, cînd s-au dus în Austria şi au adus fier, oţel, praf de puşcă  şi alte myulte ferătănii trebuincioase de cuşniţă, cum şi plata vămii şi transportul pînă aici, hrana d-lui cu 2 slugi şi 4 cai pentru 86 zile ce au  şezut în Austria, i hrana cît au şezut aici cu 2 slugi pentru zile 66.  
{715} Însemnare de lefurile şi cheltuielile ce s-au făcut pă această lună urmate pă toate zilele, pă anul 1838, fevruarie 28 zile: 1 epistat,  inclusic chiria locuinţei lui...515; 1 herurg, idem...215; 1 cantaragiu, idem...180,6; 1 hatman, idem...119; 3 ciocănaşi nemţi...263, 10; 2 ciocănaşi nemţi...117;  5 ciocănaşi rumîni...186; 16 ciocănaşi robi...273; 2 tîmplari rumîni...58; 1 covaci...135; 1 ajutor covăceri...140; 7 argaţi la boi şi cai...210; 1 mai mare  peste alergători, cu calul lui...130; 4 alergători cu caii lor...300; 1 chelar...50; 5 case închiriate...83 şi 15 parale; cost hrană a 6 cai...168; cost hrană a 21 boi...441;  cost 4 ocale iarbă de puşcă...32; cost bumbac pentru fitiluri...4 şi 12 parale; cost a 4 ocale oţel...8 şi 20 parale; cost a 8 ocale fier...16; plata spoveditului şi  grijit la 2 lucrători ce s-au zdrobit în ohnă...4; plata dohtoriilor...82 şi 9 parale. La 7 aprilie 1838, Dejurstva oştirii comunică Vistieriei: Comandirul polcului  3, prin raportu no. 345 întemeiat pă al îngrijitorului minelor Băii de Aramă praporcic Coadă, arată că de la 16 ale trecutei luni s-au poprit lucrarea  minelor şi că, întrebînd pă orînduitul epistat pricina popririi lucrului, i-au răspuns că din porunca dumnealui căminarului Moshu, supt cuvînt că  nu mai poate slobozi bani pînă mai întîi nu-şi va desface socotelile cu creditorii dumisale şi al doilea pînă la trimiterea vreunui mineralog.  
{716} 548 Raportul doctorului Schuhmacher despre berea vătămătoare sănătăţii, care se face în berăria unui "ungurean" (1838) Copie după  raportu dumnealui dohtorului viterinal Şumahăr Între berăriile ce să află acum aici este una care s-a pus în lucrare acum dă curînd şi care să  află îndeal, la Jicniţă, supr cîrmuirea unui ungurean, care n-are nici o cunoştinţă dăspre meşteşugul acesta. Mai sus-numitul fierbe un fel de  bere care nu este dăcît un(t) de naft şi care să înăcreşte în puţine zile. Aceasta dovedeşte mai vîrtos fiindcă în toate cîrciumile unde să  vinde berea dintr-această berărie, este acră şi cu totul stricătoare sănătăţii; fiindcă cine bea dintr-această bere este supus la o urdinare  primejdioasă. Pentru aceasta, este foarte dă lipsă ca această berărie ori să să poprească, ori să să îndatoreze a fierbe berea după cum să cuvine  şi precum o fierb şi ceilanţi berari. (Notă La 28 iunie 1838 Comisia văpselii albastre raportează Agiei: După cea din urmă poruncă a cinstitei Agii supt  no. 5043, încetînd Comisia din lucrarea celei cu no. 5012, pe de o parte s-au lăsat acel fabricant dă bere nesupărat şi în lucrarea berării, iar pe de alta,  dă urmare plecat să încunoştiinţează".) 544 Departamentul vistieriei către Agie, despre cererea lui D-trie Zaharia de a i se da voie să deschidă o  "fabrică" de ceară roşie, pomadă şi ciocolată (1839, ianuarie 12) Departamentul vistieriei Prinţipatului Ţăruu Romîneşti Anul 1839, luna ianuarie 12  No. 21 Bucureşti Cinstitii Agii Un Dimitrie Zaharia, ce şade în văpseaoa roşie no. 18, mahalaua Biserica Albă, prin jalbă de la noemvrie 8 anul 1838 către  Depertamentul cinstitii Mari vornicii, care prin sprafca canţelarii secsii I supt no. 1425  
{717} s-au îndreptat către acest Depertament, cere ca să i se dea voe a deschide într-această capitală fabrică de ceară roşie şi alte  feţe, i pomadă şi ciocolată; precum şi de a pune şi marca ţării la pomenitele manufacturi. Vistieria, pe temeiul legiuirilor făcute pentru asemenea  întreprinderi, i-au priimit cererea; şi de aceea, Vistieria cu cinste dă în cunoştinţa cinstitii Agii că pomenitul mai sus este slobod a deschide aici în  Capitală fabrica, ca să lucreze industriile ce se făgădueşte. Căci întreprinderea sa nu se înpotriveşte prinţipurilor legiuite prin Regulamentul Organic.  Şeful Depertamentului, Alecsandru Ghica D. Lehliu 545 Ocîrmuirea judeţului Dolj către Vistierie, despre cercetarea făcută asupra "fabricilor" înfiinţate de  I. Ţonţu; trimite mostre din fiecare produs; un cuţit, o frînghie, o sticlă cu ulei, o tinicheluţă cu tabac, un găitan; rezoluţia Vistieriei (1839, ianuarie 23)  Cinstitului Depertament al vistierii. Ocîrmuirea judeţului Dolj În urma poruncii de supt no. 23 a cinstitului Depertament, atingătoare pentru Ilie Ţonţu ce acum  să află şezător în acest oraş şi i s-au dat voe după cererea sa a deşchide fabrică de cuţitărie, frîngherie, găitănărie, ulerie şi  tabaccerie, întrînd ocîrmuirea în cercetare prin poliţiia oraşului, s-au îndestulat că mai sus-pomenitul urmează lucrarea acestor fabrici pînă  acum însă cu oareşcare micşorare. Dar să nădăjdueşte că cu încetu-încetu tot să vor mai desăvîrşi - alăturîndu-să, după  poruncă, din fieşcare felurime de manufacturi cele mai jos însemnate. Ocîrmuitor, Fălcoianu S. N. Chintescu  
{718} 1 cuţit, 1 frînghie, 1 sticlă cu ulei, 1 tinicheluţă cu tabac, 1 găitan Anul 1839, ghenar 23 Secsiia 3-lea No. 407 Oraşu Craiova (Rezoluţia  Vistieriei:) Să să răspunză că ocîrmuirea să încurajeze cu verice mijloace va putea, pe acel întreprinzător, îndemnînd pe neguţătorii din  oraş cîţi uneltesc meseriia de prăvăliiaş şi vînd asemena marfă, ca să nu cumpere din streinătate frenghiile, de vreme ce cele aici lucrate nu sînt  întru nimic deosebite decît cele ce să aduc de acolo. Căci din aceasta să va pricinui folos în doă chipuri, adecă: 1-iu. Că văzîndu-să ajutorul  făcut de stăpînire celor ce să îndemnează a începe neşte asemenea lăudate aşezămînturi prevestitoare ale sivilizaţii, să vor mişca şi  alţi de acest fel de dorinţă; încît deodată, fără a să semţi, să nădăjduieşte înmulţirea fabricilor în Prinţipat. Şi 2-lea. Că  banii cîţi ies din Prinţipat acum, pentru cumpărarea obiecturilor de asemenea fire, din pricina lipsei fabricilor, atunci vor sta înlăuntru aici, ţirculînd. De  aceea, domnul otcîrmuitor, ca unul ce să cuvine să fie mişcat tot de asemenea sentimenturi, ce au cea mai de aproape înclinare cu înbunătăţirea  treptelnică a unei părţi din Valahiia, a căriia otcîrmuire îi ieste de la înnalta stăpînire încredinţată, va îngriji să sprijine pe  întreprinzătorul felurilor de industrie, din care au trimis şi la Vistierie semne, spre dovadă că să urmează lucrarea lor. Şi din vreme în vreme să  raportuiască de înnaintarea ce să va vedea în faptă. ghenar 30 546 Inspectoratul general al carantinelor către Departamentul din lăuntru, propune ca schela de  oprire a "corăbiei cu vapor" "Argos" să nu fie mutată la Turnu Severin, ci să rămînă mai departe la Cerneţi; rezoluţia Departamentului din lăuntru   (1839, februarie 7) Gheneraliceasca enspecţiie a carantinelor linii Dunării din amîndooă Prinţipaturile No. 365 Anul 1839, fevruarie 7 Oraş Bucureşti  
{719} Cinstitului Depertament al trebilor din lăuntru Corabia cu vapor "Argos" cunoscut este că pîn acum ş-au avut poposirea spre încărcare şi  descărcare la schela Cladovii, unde să afla carantina cea veche de la Cerneţi. Iar, după ce această carantină s-au mutat în clădirile cele nooă de la  Turnu Severinului, urmînd ca şi numita corabiie să-şi facă comunicaţia sa tot la acest punct, supt-iscălitul nu au lipsit a să adresa la 21 dechemvrie  trecut, supt no. 3963, către cinstita k.k. Aghenţiie, cu cerere ca să puie la cale cele dă cuviinţă spre înplinirea aceştii trebuinţi. După care, au şi pus  în urmare lucrarea trebuincioasă, scriind din parte-i la locul cuviincios, potrivit cu cererea mea. Acum însă, după înţelegerea ce am avut într-această  pricină cu d. k.k. Aghentul, mi-au arătat dumnealui de am văzut chiar înscrisul răspuns ce i-au venit de la Măriia Sa Prinţu Meternih, coprinzător  că, de a să muta această corabiie cu poposirea la punctul Turnu Severinului, va fi o simţitoare pagubă pentru priveleghiata Administraţiie a vaporurilor, pă  temeiu că la schela cea veche a Cladovii fiind clădite cu mari cheltuieli magazii, case şi alte felurimi dă încăperi pentru vapor, este cu mare neînlesnire a să  muta acestea acolo şi, în sfîrşit, cu neputinţă a să face strămutare unui aşezămînt care este înfiinţat nu de multă vreme cu atîta greotate  şi însemnătoare cheltueli - mai vîrtos că şi lăcuinţa dumnealui Leiman, Aghentu vaporurilor, să află tot acolo - adăogînd către aceste că  oblăduirea Valahii, privind cu băgare dă seamă asupra aceştii înprejurări, după cum totdeauna au dorit de folosul comunicaţii vaporurilor, să  înlesnească şi aceasta, cu a rămînea vaporul tot în punctul său cel dă la schela Cladovii. Aşadar supt-iscălitul, ca să nu aducă înpotrivire unui  curs ce să întreprinde cu atîta mare folos pentru amîndooă Prinţipaturile, am priimit propunerea de mai sus-arătată, dă vreme ce într-alt fel nu  stă putinţă, cînd mai ales şi în sus-zisul vapor, ca un curat ce este - avîndu-şi plutirea sa numai pă partea stîngă a Dunării, supt asigurarea  măsurilor carantineşti dăspre orice comunicaţiie ce ar putea face cu partea cea dreaptă a Dunării, fiind orînduit la dînsul din partea carantinească  într-adins gvardian jurat, precum şi căpitanul supus unui asemenea jurămînt ca să păzească cu străşnicie măsurile dă sănătate - am socotit  că nu este atîta dă neapărată trebuinţă ca negreşit să să mute poposirea lui la punctul Severinului. Şi numaidăcît intrînd în dezbaterea  mijloacelor cu care s-ar putea înbunătăţi, am şi luoat din parte-mi măsurile trebuincioase în ceea ce să atinge de paza regulilor carantineşti, ca să  nu să calce în vre-un chip cu urmarea poposirii vaporului la Cladova, poruncind cele dă cuviinţă şi direcţii de la carantina Turnu-Severinului.  
{720} Această dar punere la cale cu cinste să face cunoscut acelui cinstit Depertament, cu adăogire ca şi din parte-i în ceea ce să atinge de vamă,  strejuire şi alte îngrijiri la acel punct al Cladovii, cînd vaporul va poposi, să statornicească a sa punere la cale, după cum va socoti - cinstindu-mă de urmare  şi pe mine cu răspuns, avînd către aceasta în cunoştinţă că totodată m-am adresarisit pentru aceasta şi către cinstitul Depertament al Vistierii.  Ghenăral enspector al carantinelor linii Dunării Mavros N. Bobescu (Rezoluţia Departamentului din lăuntru:) (...) Copii după aceasta să vor trimite ocîrmuirii  dă Mehedinţi şi Dejurstvi, scriindu-să: celii dintîiu ca, prin înţelegere cu Direcsia carantinii, să îngrijească la cele ce să atinge dă sînsa  despre această înprejurare; şi celi de-al 3-lea pentru ceea ce să atinge dă poruncile ce să cuvine a da comandirul punctului. Ioan Manu, fevruarie 13 547  Tribunalul poliţiei către Agie, se consideră necompetent pentru a judeca pricina dintre Stanciul covaciul cu N. Brătuianu, în legătură cu facerea a două  pluguri (1839, februarie 25) Cinstitii Agii. Tribunalul poliţii Cu cinste să alătură pe lîngă aceasta cinstitii Agii, dela pricinii cu no. 72, ce coprinde file  şaptesprezece, dintre Stanciul covaciul, cu d. Naie Brătuiianu, pentru facerea a doă pluguri.  
{721} Şi, la înfăţişarea ce au avut prigonitorii, au arătat d. Brătuiianu că au tocmit în adevăr cu jeluitoru a-i face doă pluguri, unul po  lei 150, dîndu-i şi arvuna lei 96, în trei galbeni împărăteşti. Dar cînd i le-au adus pîrîtu, am văzut că-i cere pentru unul lei 300,cu  pricinuire că aşa le-au tocmit. Apoi fiindcă d. Brătuiianu adusese şi car cu chiriie de la moşiia sa din sud Ialomiţă, ca să le trimiţă spre a le pune  în lucrarea arăturii, iar jeluitorul nici a i le lăsa dupe tocmeală au voit, nici arvuna a-i întoarce; şi aşa, plugurile au rămas în neslujire - cerînd d.  Brătuiianu folosul ce ar fi putut avea de la dînsele. De aceea, o asemenea pricină cunoscîndu-să depăratată de hotărîrea acestui Tribunal, cinstita Agiie  să binevoiască a o îndrepta la secsia I-iu a Ilfovului. Prezedent, D. Pîrsiceanu Th. Clucer Pomoşnic T. Popescu 1839, fevruarie 25 No. 291 548 Departamentul  vistieriei către Alex. Ghica Vv., despre robii ţigani care lucrează la Ocnele Mari şi pe care-i revendică mănăstirea Cozia, despre folosul pe care îl au  Ocnele de pe urma acestora; propune ca Vistieria să dezdăuneze mănăstirea, plătindu-le cîte 30 lei de familie (1839, martie 31) Prea Înălţatului Domn  şi oblăduitor a toată Ţara Romînească. Departamentul Vistierii, raport Acest Depertament plecat supune la cunoştinţa Înălţimii Voastre că din  vechime sînt cîteva familii ţigani cu hălăduirea la Ocnele Mari din sud Vîlcea şi în lucrare de ciocănaşi. Iar de la ce vreme sînt lucrători ai  ocnelor, nu este cunoscută. Atît numai, Depertamentul îndrăzneşte a zice că poate să fiie de cînd şi lucrarea ocnelor s-au deschis. Pentru aceşti  ţigani au fost îndatoraţi contraccii după vremi ca să plătească la mînăstirea Cozii de o familie cîte trei lei - dar or supt numire  
{722} de dajdie, sau ca o milă pentru alte sfîrşituri către pomenita mănăstire, iar nu este ştiut. Acum vede acest Depertament că neprecurmat să  corespondariseşte cînd cu cinstita Logofeţie a bisericeştilor, şi cînd cu arendaşii mănăstirii, aceste părţi stăruind ca să ridice pe ţigani supt  cuvînt că sînt robi ai mănăstirii. Şi Vistieria să împotriveşte, pe învechita dreptate dobîndită asupră-le. Luminate Doamne, Ocnele Mari să  lucrează cu aceşti ţigani. Aceştia sînt cei dintîi ciocănaşi şi cu cunoştinţă de vinele sării. Dacă dar să vor ridica, după cererea ce să  face din partea cinstitei Logofeţii şi a arendaşilor, negreşit că şi ocnele vor fi puţin lucrătoare, ca unii ce aceştia sînt cei dintîi lucrători ce au  cunoştinţă de vinele sării şi prin urmare să ştirbeşte şi venitul statului. Dar, ca să fie şi Vistieria folosită de aceşti lucrători, după dreptatea  ce are din vechime, şi mănăstirea să fie răsplătită cu un preţ mai potrivit acelor trei pă legiuiţi de la început, să să plătească ori de către  Vistierie cîte lei treizeci d-o familie şi cu începere de la 1 ghenarie 1840, cînd atunci să sfîrşeşte sorocirea contractului d. căminarului Otetelişanu,  sau de către contracciul ce va cumpăra în viitor consumaţia. Această părere a supt-iscălitului dacă va fi priimită Înnălţimii Voastre, atunci să  roagă plecat să binevoiţi a porunci cinstitei Logofeţii a bisericeştilor, ca în contractul arenduirii mînnastirii Cozii să facă osăbirea aceasta pentru  ţiganii ce sînt lucrători ai Ocnelor Mari. Iar pentru anii trecuţi, fiindcă în contractul ocnelor nu să coprinde - pentru aceşti ţigani - nici să plătească  vreo dajdie pentru dînşii d. contracciu, nici să nu plătească: cum adecă este legiuit la p. 15 din contractul pentru dajnicii statului, îşi vor cere arendaşii  îndestularea de la d. contracciu, prin canalul judecăţii. Şeful Departamentului, Alexandru Ghica 1839, martie 31 549 Secretariatul statului către Vistierie, despre  aprobarea dată de Domnitor, ca M. Obrenovici să importe din Serbia 200 vaci şi 200 porci; rezoluţia Vistieriei (1839, aprilie 21) Secretariatul statului Anul 1839,  aprilie 21 No. 547 Bucureşti Cinstitei Vistierii a prinţipatului Valahii Supuindu-să la cunoştinţa Mării Sale lui Vodă raportu cinstitei Vistierii supt no. 315,  atingător de suma de dooă sute vaci şi dooă sute  
{723} rîmători ce au făcut cerere Luminăţiia Sa Prinţul Serbii Miloş Obrenovici, prin d. Mihail Gherman, prinţipescul sfetnic şi aghent  servienesc, a i să da voie ca să le emporteze din Servia în acest Prinţipat, pentru tamazlîc la moşiile Luminăţii Sale, pe la carantina Izvoarăle. Şi  luînd Măriia Sa în băgare de seamă cuvintele acolo arătate, întru ceea ce să atinge de articolul al 7-lea din condiţiile vămilor, cum că deşi este  poprit a să emporta vite de felul acesta; dar, după încredinţarea ce au dat d. Mihail Gherman, aceasta nu să emportează pentru vreo speculaţie, ci ca să să  ţie, spre înmulţirea felului lor şi înfrumuseţarea propietăţilor Luminăţii Sale Domnului Miloş. Prin rezoluţiia ce au binevoit a pune, porunceşte  cele următoare: "De vreme ce aceste vite nu sînt de negoţ, ci sînt ale luminăţii Sale Domnului Servii, ce este poprietar aici, iar mai vîrtos că să folosesc  şi satele moşiilor Luminăţii Sale, prin întroducere de rasă bună de vite, apoi să cuvine a să priimi fără plătă de tacsă". Această înnaltă  poruncă Secretariatului statului nu lipseşte, cu cinste, a o încunoştinţa cinstitei Vistierii, spre cuviincioasa urmare. Secretariatul statului, Constandin Cantacozino  Şeful secţii, C. Petrescu (Rezoluţia Vistieriei:) Să să sloboază întrarea acelor vite, dîndu-să în cunoştinţa cinstitei Dejurstve, după  orînduială, şi totodată să să vestească şi domnul Mihail Gherman, servienescul Aghent, pentru slobozeniia dată. Dar fiindcă taxa pentru emportaţiia  rîmătorilor priveşte în folosul vămii, după condiţii, să i să facă pohtire, ca, de va sta mijloc, să treacă cu vederea neînsemnătorul folos ce  s-ar produce din luoarea vămii. aprilie 550 Departamentul Vistieriei către Agie, despre un zapis al Vistieriei nerestituit, eliberat medelnicerului N. Alicsandrescu,  pentru un împrumut de 1850 galbeni (1839, mai 2) Cinstitei Agii a politii La 20 iunie, anul încetat 1838, s-au luat în Vistierie cu înprumutare galbeni  înpărăteşti 1850, de la d. medelniceru Nicolae Alicsandrescu, cu dobînda cîte 18 la % pe an.  
{724} În luna trecutului aprilie s-au vestit ca să vie la Vistierie să-şi priimească banii cu dobînda lor, nemaiputînd să plătească  asemenea dobînzi; şi au propus că zapisul îl are înstreinat. Şi aşa, s-au cunoscut silită Vistieria de au depozitarisit această sumă cu dobînda ei la  Trebunalul de comerţ, încă de la 25 aprilie. Dar fiindcă urmează a să asigura Vistieria cu priimirea înnapoi a zapisului Sfatului, de aceea este rugată cinstita  Agie ca să mijlocească a intra la Vistierie acest zapis cît să va putea mai fără întîrziere. Iar de priimirea aceştiia să întoarcă răspuns. 1839, mai  2 No. 1008 551 Agia către Departamentul din lăuntru, despre nu muncitor cu sapa, mort în timpul muncii; despre lucrurile rămase de la dînsul (1839, mai 10)  Depertamentului din lăuntru Un Ion, muncitor din satu Fierbinţi, judeţu Ialomiţii, sprijinit prin coprinsul văpselii galbene, în curs de vreo săptămînă de  zile muncind cu sapa, a murit, nebolit. Şi după cercetarea dumnealui dohtor, s-a dovedit că pricina morţii sale au fost plivitu. De la care rămîind lucrurile de  mai jos însemnate şi noă lei şi jumătate, ce s-au cheltuit la a sa îngropăciune, cinstitu Depertament cu plecăciune este rugat să facă punere la cale a  să cerceta la pomenitul sat. Şi, de va avea niscarva nemsnii acolo, a priimi lucrurile. 1 cortel de aba albă, veche, cu găitan albastru; 1 pereche nădragi-cioareci  albi, iar de aba; 1 brîu roşu de lînă, de 6 coţi, vechi; 1 traistă de lînă vărgată, pentru purtarea merindii; 1 sapă pentru muncă. 1839, mai 10 No.  4038 552 Alex. Ghica Vv. către Departamentul din lăuntru, aprobă raportul Departamentului, prin care se propune numirea unui cinovnic carantinesc la schela cea  veche de la Cerneţi, în vederea măsurilor de pază sanitară care trebuie luate la sosirea "corăbii de vapor" "Argos" (1839, mai 15) Noi Alecsandru Dimitrie Ghica  Vvd., cu mila lui Dumnezeu Domn a toată Ţara Romînească, către Depertamentul trebilor din năuntru Văzînd jurnalul încheiat de către Comitetul  carantinilor la 14 ale trecutului aprilie, ce Ni s-au înfăţişat pe lîngă raportul acelui Depertament cu no. 1980, prin care chibzueşte că, spre a să putea  păzi la poposirea corăbii de vapor Argosu în schela cea veche de la Cerneţi (în locul căriia acum vremelniceşte pluteşte Panonia) măsurile de  sănătate fără vreo vătămare, şi către aceasta ca să să poată lua ştiinţă şi de mărfurile ce să vor emporta, să să orînduiască  acolo un cinovnic carantinesc, cu numire de comisar, supt îndatorire de a da ascultare Direcţii carantinii Noului Severin, şi a priimi de la dînsa toate povăţuirile  ce să ating de această slujbă, cu leafă de cîte lei una sută cinzeci pă lună, din iconomiile Casii carantineşti. Priimim de bună această chibzuire şi  poruncim a să face urmare întocmai. Dumnealui şeful Depertamentul trebilor din lăuntru va aduce această poruncă la îndeplinire. Alecsandru Ghica Pentru  Secretariatul statului, Costandin Şuţu 1839, luna mai 15 No. 191 Bucureşti 539 Departamentul din lăuntru către Vornicia Capitalei, despre porunca domnească,  ca ceara roşie trebuitoare în cancelariile departamentului să fie procurată numai de la "fabrica" lui D-tru Zaharia; rezoluţia Vorniciei Capitalei (1839, mai 22)  Depertamentul pricinilor din lăuntru, cinstitei Vornicii a politiei Măria Sa Vodă binevoind a îmbunătăţi slobozenia dată lui Dumitru Zaharia, fabricant de  ceară albă tare de aici, de a urma cu facerea acestui  
{726} obiect şi vînzarea lui în curs de un an, îndatorindu-să a vinde fundul de întîia calitate lei zece, de al doilea lei opt şi de al treilea lei  şase, prin înalt ofis supt no. 195, porunceşte acestui Depertament ca toată trebuinţa canţelariilor să să îndeplinească cu din acea ceară, făcută de  numitul. Potrivit dar cu o asemenea înaltă dispoziţie şi cu cele scrise acei cinstite Vornicii întru aceasta încă de la 10 ale trecutului fevruarie prin hîrtia  Depertamentului no. 712, va face cuviincioasa punere la cale, ca toată ceara trebuincioasă ei şi celor de supt dînsa să se cumpere de la numitul fabricant. Pentru  şeful Depertamentului, Ioan Manu Ioan Manu C. Filipescu Anul 1839, mai 22 S(ecţia) I, m(asa) I No. 2562 (Rezoluţia Vorniciei Capitalei:) Secretarul  povăţuindu-se din aceasta, o va face cunoscut şi cinovnicilor. 554 Gh. A. Gherman către Vistierie, propune un împrumut cu 12% în afară de o sumă de  25000 galbeni cu 18%, cu care Vistieria să-şi achite datoriile ei în curs, contractate cu 18% (1839, mai 22) Copie după raportul cu no. 1002 al dumnealui  Gheorghe Adam Gherman, către Vistierie Supt-iscălitu cunoscînd că cinstita Vistierie are îndestule înprumutări cu dobîndă cîte 18 la sută, cît  şi cîte 12% pe an, şi avînd şi eu mijloc să o înprumut aceeaşi sumă a datorii ei, cu mai folositoare către cinstita Vistieriie dobîndă, cu  mulţumire îi propui că, daca doreşte ca să-şi strîngă toate zapisile dă datorii care are date atît cîte 18 la % cît şi cîte 12,  
{727} să-i dau ca nişte înprumutări trebuitoarea sumă dă bani înpotriva zapisilor de datorii, cu soroc dă un an şi cu dobîndă cîte 12 la  % pă an - afară de 25 mii galbeni cîte 18 la %. Drept aceea, va binevoi cinstita Vistierie să mă înpărtăşească cu răspunsul ei despre aceasta, spre  regularisire-mi. (Notă Răspunsul Vistieriei: Cinstit dumnealui Gheorghie Adam Gherman. La adresul dumitale cu no. 1002, Vistieria are cinste a însemna  mulţumirea ce au simţit pentru comunicaţia ce au luat din pomenitu adres - totdeodată adăogînd că să va îndemna cu al doilea suma banilor de care va  avea trebuinţă Vistieria atît acum, cît şi mai în urmă, de să va priimi a să face şi atunci altă înprumutare Vistierii.) 555 Comisia văpselei de  verde către Agie, despre un muncitor cărămidar mort de dambla, despre lucrurile rămase de la dînsul (1839, mai 25) Cinstitii Agii. Comisiia văpselii verde  După cele scrisă, ipocomisaru despăr. 1-iu, în urma poruncii cinstitei Agii cu no. 3562, s-au priimit răspuns acum, în coprindere că acel Radu muncitoru,  ce au murit de dambla, au avut numai 5000 cărămidă nearsă, pă lunca Cotrocenilor, care ar fi luat-o arendaşul, drept datoriia dajdii, şi lucrurile de mai jos  însemnate, ce s-ar fi asigurat de pomenitul ipocomisar la o Mariia văduva din mahalaoa Sfîntului Elefterie. Cu supunere şi Comisiia face cunoscut aceasta cinstitii  Agii. Dim. Gărdescu 1 brîu alb, de lînă; 1 zechie albă, ponosită; 1 ladă veche Anul 1839, luna mai 25 No. 2027  
{728} 556 Departamentul vistieriei către Vornicia Capitalei, despre buna calitate a cerii roşii pe care o fabrică D-tru Zaharia, despre porunca domnească  ca toate cancelariile statului să se aprovizioneze cu acest articol numai de la "fabrica" lui (1839, mai 29) Depertamentu vistieriei Prinţipatului Ţării Romîneşti  Anul 1839, luna mai 29 No. 419 Secţia 3 Bucureşti Cinstitei Vornicii a politiei Prea Înnălţatul nostru Domn, în urma raportului acestui Depertament supt no.  370, prin care după porunca dată a arătat Înălţimii Sale preţurile cerii tari roşii, de fiecare calitate, cu cît se vinde la fabrica ce s-a deschis în acest  Prinţipat de un Dumitru Zaharia, Măria Sa binevoind, a slobozit luminat ofis cu no. 200, prin care porunceşte ca dintr-această ceară tare să se  îndeplinească neapărata întrebuinţare prin toate canţelari(il)e statului. Vistieria cu toate că şi prin hîrtia supt no. 100 din anul curgător 1839 a avut  cinste a recomanda deschiderea aceştii fabrice, dar şi acum nu lipseşte a face cunoscut că ceara ce ese din această fabrică este de o calitate bună şi de un  preţ mai scăzut decît cea care să vinde de prăvăliaşii aceia ce o aduc din streinătate. Şi spre a se putea încuraja fabricantul ca să ţie mai  întinsă întreprinderea şi în stare de a îndestula trebuinţa consumaţiei de ceară, atît la canţelarii cît şi la particulari, urmează să  dobîndească ajutorul acesta, adică îndemnarea de a se da precădere, prin cumpărarea productului fabricii sale. Şi atunci, se crede că nu se vor mai vărsa  afară din Prinţipat bani pentru acest obiect. Drept aceea, Vistieria pe temeiul înaltei porunci, coprinsă în pomenitul mai sus ofis, nu lipseşte a ruga pe acea  cinstită Vornicie ca trebuincioasa ceară, atît pentru canţelaria sa cît şi pentru toate celelalte canţelarii ce spînzură de dispoziţia sa, să se cumpere  numai de la această fabrică. Iar acum, de urmare şi punere în lucrare se va cinsti Vistieria cu răspuns. Şeful Depertamentului. Alecsandru Ghica M. Darvaris  
{729} 557 Departamentul vistieriei către unii din creditorii săi, despre reducerea dobînzilor de la 18% la 12% (1839, iulie 5) Către feţele coprinse în  lista supt litera B Pentru banii ce cu zapisu Sfatului ai dat dumneata cu înprumutare la Vistierie, cu dobîndă dă cîte lei 18 pe an, a căria soroc nu s-au  înplinit pînă acum, Vistieria are cinste a face dumitale întrebare, dacă după înplinirea sorocului însemnat întrînsu doreşti dumneata a-l schimba  cu dobîndă dă cîte lei doisprezece pă an la %, sau nu: ca să cunoască şi Depertamentul cum să să reguleze din vreme întru ale sale lucrări. Pentru  care, vei binevoi a înpărtăşi Vistierii răspuns în cel mai scurt soroc. 1839, iulie 5 Căminarului Manolache Serghiadis, cluceresii Marioara Roset, Hilel zarafu,  Marii Ganis Geanoglu, medelnicereasa Frusina Androneasca, Cc. Lucsandra Floreasca, Costandin Vuzulea, Cc. Lizi Nenciulescu, Procopie Dimitriu zarafu, Dohtorului  Guşi, Solomon Halfon, pitarului Ioan Măinescu, păhărnicesii Elenchii Bălăceanca, stolnicesii Zmarandii Creţuleaschii, Dimitrie Zisu H. Antoniu, Stolnic  Iacovache Prejbeanu, păhărnicesii Elenchii Suslăneaschii, Manda Costeasca, Chir Grigore Ispirescu, spătarului Ioan Ruset, , cucoanii Saroni, D. cc. Lucsiţii  Dimăncioaica, polcovnic şi cavaler Ioan Odobescu, marelui clucer Grigorie Obedeanu, paharnic Ioan Budişteanu, Ioan Prejbeanu, polcovnicului Hristache Vasiliu,  Gheorghe Adam Gherman  
{730} Nicolae Adam Gherman, hătmănesii Elenchii Filipeaschii, Lucsiţii Coridalef, vistieru Nicolae Ogrădeanul, polcovniceasa Lucsandru Milisevschina  558 Obşteasca epitropie către Departamentul vistieriei, despre eventuala plasare cu împrumut, la Vistierie, a unei sume însemnate ce are să intre curînd în  casa ei; rezoluţia Vistieriei (1839, august 16) Obşteasca epitropie Anul 1839, luna avgust 16 No. 1699 Cinstitei Vistierii Măriia Sa Prea Înălţatul nostru Domn,  prin luminat ofis din 24 mai supt no. 225 către cinstita Comisiie privighetoare, au binevoit a înlesni Epitropii asigurarea capitalurilor orfaniceşti, hotărînd a da  înprumutare la cinstita Vistierie cu dobîndă pre cît însă să va afla întrebuinţată. Pe acest temei, datoare cunoscîndu-să Epitropiia a îngriji  mai din vreme pentru o sumă însemnată, ce are să între în casa ei la 22 ale următoarei - din vînzarea moşii Caţichii şi Dîrvarii ale casii  răposatului Domn Grigore Ghica, spre însumarea capitalului hotărît pentru înzestrarea Luminăţii Sale Domniţii Alecsandrinii - cu cinste să face cunoscut  cinstitei Vistierii înalta Mării Sale bună voinţă şi trebuinţa Epitropii spre asigurarea unui asemenea capital, rugîndu-o tot într-o vreme să  binevoiască a face cunoscut Epitropii de poate dobîndi această înlesnire pînă la sfîrşitul următoarei, spre regula lucrărilor sale. Pentru d. Prezedent,  Radu Cornescu Gheorghie Paapas (Rezoluţia Vistieriei:) Să să răspunză că Vistieria deocamdată răfueşte din datoriile sale şi nu are trebuinţă a  face noă înprumutare; iar întîmplîndu-i-să vreo trebuinţă a să înprumuta, îndată va încunoştinţa cinstita Epitropie, după  glăsuirea ofisului Mării Sale. N. Băleanu avgust 16  
{731} 559 N. Băleanu către Departamentul vistieriei, cere a i se acorda un privilegiu pe 15 ani, pentru înfiinţarea unei "fabrici" de hîrtie arătînd şi  clauzele pe care ar trebui să le cuprindă acest privilegiu; rezoluţia Vistieriei (1839, septembrie 15) Cinstitii Vistierii a Prinţipatului Ţării Rumîneşti Cunoscut  este cinstitului Depertament marele folos ce poate aduce deschiderea unor fabrici de întîia trebuinţă în Prinţipat, precum cea de hîrtiie (carele este cu mult mai  anevoe decît celelalte), de tors bumbac, de tors lînă, de tors in şi cînepă, a face pînză de bumbac, de in şi de cînepă în multe feluri, d-a face  postav mai bun decît acel prost ce face unii astăzi. Şi aceste fabrici vor aduce un mare folos: întîi că banii ce să înstreinează pentru a să întroduce  asemenea producturi rămîn în Prinţipat. Al doilea, că o să să vînză cu trei la sută mai jos decît acelea. Şi al treilea, că să deschide o noo  ocupaţiie folositoare tinerimii. Eu însă, dorind să văz patriia mea în cel mai desăvîrşit grad al fericirii - căci nimini nu poate tăgădui că  industriia nu este o ramură din cele mai însemnate ce aduce obştesc folos - am hotărît dar, să iau asupră-m însărcinarea aceasta şi  luptîndu-mă cu toate înpiedecările ce fireşte urmează a întîmpina la începutul aceştii întreprinderi. Iar de a putea pune în lucrare acest cuget al  mieu, rog plecat pe cinstitul Depertament a-m mijloci către înnalta stăpînire de a slobozi voe a le înfiinţa - dîndu-mi-să ajutoru cuviincios şi  drepturile următoare: 1-iu. Să am a ţinea numai eu în soroc dă 15 ani, fără a să da voe şi altora a întreprinde asemenea fabrici; fiindcă neapărat  urmează a mijloci ani la mijloc, pînă ce să vor domeri lucrători şi să vor face cuviincioasele prefaceri la maşine, de a să desăvîrşi proectu fabricii.  2-lea. Să să poprească cu străjniciie ecsportaţiia cîrpelor din Prinţipat. 3-lea. Toţi slujbaşii lucrători ai acestor fabrici să nu fiie supuşi la nici  o dare către stat, nici să fiie supăraţi de podvezi şi angarale, precum la dregerea de drumuri şi altele asemenea. 4-lea. Să să lege stăpînirea prin  contract a cumpăra pentru toate canţelariile şi dregătoriile de opşte trebuincioasa hîrtiie hotărîtă, cu preţu dă lei 3 la % mai jos dăcît acel ce  să cumpără astăzi. Fiindcă la aceste toate fabrici este de trebuinţă o sumă foarte însemnată dă bani, de aceea cer a li să da de înnalta  stăpînire un ajutor dă 5000 galbeni înpărăteşti, fără dobîndă, în soroc dă 5 ani; ca, cu acest mijloc să poci întîmpina însemnatele şi  neapăratele cheltueli şi să poci săvîrşi fără zminteală cele ce făgăduesc. Nicolae Băleanu 1839, septemvrie 15  
{732} (Rezoluţia Vistierie:) Să se supue la cunoştinţa Mării Sale lui Vodă în copie propunerea făcută prin acest adres, dîndu-să  părerea Vistierii că: de vreme ce art. 176 al Regulamentului Organic legiuieşte cum că, spre însufleţirea industrii pămînteşti şi spre înlesnirea celor  dentîi începeri ale fabricilor urmează să să chibzuiască mijloace, apoi cel mai de-a dreptul mijloc nu s-ar putea socoti altul decît darea unui privileghiu  de un curs de ani, ori pre cît s-ar cere de către doritorul întreprinderii fabricelor, sau pre cît s-ar chibzui - pentru ca să poată printr-un asemenea chip  dobîndi răsplătirea ostenelilor sale, după o îndelungată luptă ce ar avea şi înpiedecările ce ar întîmpina pînă să vază izbutit rezultatul  întreprinderii sale. Fiind pe de altă parte de sineş înţeles, cum că neînmulţirea - şi mai adevărat să să zică: desăvîrşita lipsă - din  Prinţipat a unor asemenea aşăzări, ce dau suflet comerţului din lăuntru, şi pricinuesc fericire obştească prin cea în loc înbivşugare a banilor, acum  fireşte înpuţinează întrarea lor, de vreme ce moneda iese afară, schimbîndu-să drept obiecturile ce iau din streinătate. Dar pentru că asemenea  concesii ca cea acum propusă din partea doritorului, nu s-au văzut de Vistierie pînă într-această vreme date la niminea, supt cuvîntul înţelesului ce  s-ar da dispoziţiilor art. 157 din Regulament, cum că iertarea de privileghiu ca să să ţie o fabrică pă un curs de ani numai de către întreprinzătorul  iei - fără să fie şi altul slobod a să arăta mai în urmă concurent - să socoteşte monopol, care prin pomenitul articol ieste cu totul desfiinţat,  Departamentul acesta ia prilej a supune plecat la cunoştinţa Înnălţimii Sale, cum că a sa părere nu să uneşte cu înţelesul acela, pentru următorul  cuvînt: că monopol s-ar socoti numai atunci, cînd productul fabricii s-ar vinde de către însuşi întreprinzătorul, fără să fie slobod a-l vinde  altul. Dar cînd numitul îl va înpărţi prin vînzare şi pe la alţii din coprinsul Prinţipatului, ca şi iei să vînză cu măruntul pe la particulari, pentru  a înşile speculaţie, apoi, fabricile privileghiiate nu să poate, nici să cuvine, a să cunoaşte monopol, ci numai cu adevărat mijloc ca să să  răspîndească şi în Valahiia într-un puţin curs de ani industriia, ce acum lupseşte cu totul. Spre a să luoa, dar, într-o aproape băgare de seamă  propunerea dumnealui doritorului şi a să cunoaşte de ieste folositoare (de să va judeca de Înnălţimea Sa), va binevoi să poruncească a să îndrepta  în cercetarea şi chibzuirea cinstitului Sfat administrativ extraordiner, înpreună cu plecatul acesta raport - ca să să facă cuvenita observaţie şi asupra  părerii ce Departamentul are pentru înţelesul art. 157, atingător de monopol. 1839, septemvrie 16  
{733} 560 Departamentul din lăuntru către Agie, despre plîngerea locuitorilor din mahalaua Radu Vodă, că Agia a îngăduit deschiderea unei  tăbăcării în acea mahala (1839, octombrie 2) La Agie Să trimite cinstitii Agii alăturata pă lîngă aceasta în orighinal jalbă a mahalagiilor ot Radu  Vodă, atingătoare de clădirea acei fabrice de tăbăcăriie. Şi i să scrie că, fiind arătările jeluitorilor adevărate, cu mirare s-au părut  Depertamentului cum Agia au putut îngădui deschiderea unei asemenea fabrice înlăuntrul politii şi nu au desfiinţat-o îndată ce jeluitorii s-au arătat  cu reclamaţie. Cunoscînd mai vîrtos că stăpînirea, pentru întregimea sănătăţii obşteşti au desfiinţat asemenea fabrice ce au fost clădite mai  denainte, iar nu să îngăduiască a să mai clădi şi altele din nou. Prin urmare, să scrie cinstitii Agii ca, în soroc de trei zile cel mult, negreşit să  desfiinţeze acea fabrică de tăbăcărie, a nu să pricinui vreo vătămare sănătăţii mahalagiilor şi celorlalţi. Ioan Manu octomvrie 2 No. 5584 561  I. Ţonţu, "fabricantul"din Craiova, către Vistierie, cere a i se acorda un împrumut de 200 galbeni, pentru procurarea de materiale (1839, noiembrie 3) Cinstitei Vistierii  a Valahii, plecată jalbă Încă de la luna lui avgust trecut, au binevoit cinstita Vistieriie de au slobozit porunca cu no. 880 către cinstita ocîrmuire Dolj,  coprinzătoare ca să închipuiască un zapis din partea mea supt-iscălitul, pentru împrumutare-mi către cinstita Vistierie de galbeni 200 într-un an de  zile fără dobîndă.  
{734} Şi eu nici o punere la cale am văzut făcută, ducînd şi chezaşi ce mi s-au cerut; care chezaşi, fără a se enteresa cevaş, au vrut  să-m facă numai un bine, ca la un om strein. Dar şiei, văzînd că într-atîtea rînduri smăcinîndu-i, să discolipsăsc pentru orice bine ar voi  să-m facă, înpilîndu-i cu neşte condiţii păste cuvinţă. Şi fiindcă eu nici aş fi mai supărat pă cinstita Vistierie pentru această  înprumutare, dacă aş fi venit aicea ce l-am anut în Turchiia; ci, am cheltuit lei 3000 de mi-am scos soţiia şi copii de la turci, căci nu voia să-m dea  slobozeniie nicidecum; lei 4000: am cumpărat un loc într-acest oraş, iar cu lei 1000 mi-au fugit nişte calfe ce le adusăsăm cu mine din Turchiia -  rămîind şi acum cu un capital ce lucrez aceste făbrici.Dar, ca să cunosc şi eu un folos, şi lăcuitorii aceştii Capitale o înleznire cu preţ mai scăzut  decît cele care vin din streinătate, rog şi acum fierbinte pă cinstita Vistieriie să binevoiască a-m slobozi aceşti bani - supt chezăşiile ce le am; ca prin  urmare să-m poci şi eu cumpăra materiialuri mai din vreme. Şi ce va fi bunătatea cinstitei Vistierii. Prea plecat, Ilie Ţonţu, fabricantu din Craiova noemvrie 3  No. 2113 562 Apostol tîmplarul şi Chiriţă săpătorul către Agie, cer ca Iosif săpătorul, supus k.k., să fie oprit de a pleca din ţară, întrucît le  datorează bani pentru lucru; rezoluţia Agiei (1839, noiembrie 30) Cinstitei Agii, plecată jalbă Plecat supunem în cunoştinţa cinstitei Agii noi, cei mai jos  iscăliţi, pentru un Iosif săpătorul, supus k.k. că, cu contract adeverit prin Comisia dă albastru, am tocmitără dă a lucra tîmpla dă la mănăstirea  Găiseni, care tîmplă s-au şi istovit, rămîindu-ne să ne mai dea cusur bani. Care mergînd la numitu a ne desface între noi cu totul, să  împotriveşte şi doseşte. Şi fiindcă acum am aflatără că numitul este dă a pleca în Austriia, fără pă noi a ne dăsface dă dreptul noastru,  plecat ne rugăm cinstitii Agii ca, fiind poruncă către Comisia dă galben, unde numitul să află cu lăcuinţa, de a să popri numitul, ca să ne dăsfacem.  Iar pă dă alta, să să îndatoreze a sta cu noi în socoteală şi, rămîind a lua, să să îndatoreze spre  
{735} plată. Căci îndăstulă vreme este dă cînd ne poartă cu vorba din zi în zi; şi cînd ne ducem la numitul şi ne vede, doseşte. Prea  plecaţi, supuşi, Apostol tîmplarul Chiriţă săpătorul (Rezoluţia Agiei:) Să să facă poftire cinstitii Aghenţii, ca să facă cuviincioasă punere  la cale, pentru poprirea pîrîtului, pînă va îndestula pă jăluitori. I. Făgărăşanu 563 Obştea mahalalei Radu Vodă către Vornicia din lăuntru,  cere a se opri o tăbăcărie care începuse să lucreze în mahala (1839) Cinstitei Mari dvornicii a trebilor din lăuntru, plecată jalbă Noi, obştea mahalalii  Radului Vodă, cu supunere facem arătare cinstitei Vornicii că aici, între casele dumnealui dragomanu Manolache Furcă şi între casele dumnealui serdar Ioan  Jianul, sînt o păreche dă case ale dumnealui sluger Ştefanache armeanu, între aceste dooă proprietăţi. Între care case, acum dă vreo cîteva zile  vedem că unelteşte meşteşugu tăbăcăriei în ele. Şi fiind cu dăpărtare dă gîrlă, ne aduce o nesuferită putoare atît nooă, cum şi  Spitalului dă naştere; din care putoare poate a să izvorî multe rele. Şi dîndu-să în cunoştinţa cinstitii Agii o asemenea hîrtie încă dă la 20  ale trecutului avgust, la care nu s-au văzut nici o punere la cale întru aceasta, de aceea plecaţi ne rugăm cinstitii Vornicii ca, luîndu-ni-să în deaproape  băgare de seamă aceasta, să să poruncească unde să va cuveni, de a să popri cu totul acest fel dă meşteşug, nefiindu-i locul aici în mahal. aceasta,  ci să meargă în Tabaci să-şi facă tăbăcăria sa. Căci o asemenea îndrăzneală nu este suferită obştii, mai vîrtos socotind că nu va fi  suferită aceasta a fi, nici în auzul stăpînirii, potrivit poruncilor slobozite asupra curăţeniilor. Prea plecaţi, supuşi,  
{736} 564 Listă de "fabricile" existente în Comisia văpselei de albastru, cu arătarea dacă ele lucrează sau nu cu maşini (1840, martie 2) Văpseaua  albastră. Listă dă fabricile aflate în văpseaoa albastră, cu maşini şi fără maşini, cu arătare anume ce materii scoate. (No. fabricilor; Numirea lor;  Ce anume materii scoate; Cu maşină sau fără maşină; Numele fabricantului; Mahalaua; No. proprietăţii) 1. Basmangerie; Tistimeluri, feluri feţe, cu flori;  Fără maşină; Stanciu Sîrbu; Broşteni. 2. Perdafgiriie; Scoate lustru feţe, la pei; Cu maşină; Andrei Neamţu; Idem. 3. Basmangerie; Tistimeluri, feluri  feţe, cu flori; Fără maşină; Mincu; Popescu. 4. Boiangerie cu decatir; Vopseşte feţe şi lustruieşte; Cu maşină; Răducanu; Idem. 5. Berărie;  Bere; Cu instrumenturile ei; Gheorghe Nea(m)ţu; Idem. 6. Ciorăpărie; Ciorapi şi scufe; Cu maşină; Ioanet Talian; Radu Vodă. 7. Decatirie; Scoate păr şi  lustru la postav; Cu maşină; Vole Neamţu; Doamna Bălaşa. 8. Ciorăpărie; Ciorăpărie; Ciorapi; Idem; Tereza Nemţoaica; Idem. 9. Tabaccerie; Tabac;  Cu dichisuri; Hagi Ivan; Sf-ta Caterina. Comisar, Chiriţescu Adunarea felurimii fabricilor: 2 basmangerie, 2 ciorăpărie, 1 perdafgiriie, 1 berărie, 2 decatir, 1  tabaccerie = 9 adică nooă 1840, mart 2  
{737} 565 Comisia văpselei de negru către Agie, arată că în cuprinsul ei nu există "fabrici" de postav care lucrează cu maşini; lista "fabricilor" de  postav din cuprinsul Comisiei văpselei de negru (1840, martie 12) Cinstitei Agii. Comisia văpselii negre După porunca cu no. 1698, poftitoare cu cea de supt no. 2435,  cercetîndu-să în acest coprins pentru fabricile ce lucrează postav, s-au şi găsit, după cum în alăturata listă să arată. Însă nu lucrează  cu maşine, ci în războiu, precum să ţese pînza la ţară. Pentru care, de urmare cu plecăciune să face cunoscut, totdeodată trimeţîndu-să  şi probă doă bucăţi postav, spre a să vedea calitatea. Comisar, ... Anul 1840, martie 12 No. 887 Comisia văpselii negre Listă de fabricile de postav ce  s-au găsit în acest coprins, cum în jos să vede No. casei: 210 Barbu Dumbravă lucrează postav cu pînza la război, în mahal. Ceauş R. bez Popa  Ioniţă lucrează postav cu pînza la război, în mahal. Hagiu. 1960 Vasile postăvaru lucrează postav cu pînza la război, în mahal.Delea Nouă. 1962  Oprea postăvaru lucrează postav cu pînza la război, în mahal.Ot tam. 1968 Stan postăvaru lucrează postav cu pînza la război, în mahal. Ot tam. 1976  Năstase postăvaru lucrează postav cu pînza la război, în mahal. Ot tam. 1766 Ghiţă postăvaru lucrează postav cu pînza la război, în mahal.  Delea Veche. 1644 Ioniţă Bumbescu lucrează postav cu pînza la război, în mahal. Ot tam. Ştefan postăvaru lucrează postav cu pînza la război, în  mahal. Ot tam. 1754 Radu postăvaru lucrează postav cu pînza la război, în mahal. Ot tam. 1732 Radu Călugăru lucrează postav cu pînza la război,  în mahal. Ot tam. 1702 Radu Epitropu lucrează postav cu pînza la război, în mahal. Ot tam. Comisar, ... 1840, martie 12  
{738} 566 Starostele corporaţiei zarafilor către una din comisiile de văpsele, despre cursul monedelor turceşti; mahmudeaua "întreagă-moale",  "jumătate-moale", "jumătate-tare" (1840, mai 22) Copiie după raportul stărostii corporaţiei zarafilor către această Comisie Cu cinste răspunz la  porunca cinstitii Comisii de supt no. 2286 leat următor mai 19, întru care mi să scriie ca să vestesc cursul monedii turceşti: mahmudeaoa întreagă şi  jumătate, la leat 1832 mai şi iunie. Nu lipsii a face cunoscut: preţul numitei monedi a urmat la aceste doă luni după cum mai jos însemnează: mahmudeaoa  întreagă-moale...lei 44, par. 8; ipac jumătate-moale... 20, 24; ipac jumătate-tare, adică inglezească... 17, 14 Anul 1840, mai 22 567 Dr. Zucker către  Alex. Ghica Vv., despre maşina de treierat care "s-a născocit" la Şcoala soldaţilor pentru meşteşuguri, despre cercetarea pe care o are asupra acestei maşini  şi privilegiul care ar urma să i se dea; rezoluţia Domnitorului (1840, iulie 25) Prea Înălţate Doamne, Una din lucrările cele mai anevoe a agriculturei este  treieratu grîului. Dacă să săvîrşeşte prin mîna omului cu blăcie (bătător), după cum să obicinueşte La Europa occidentală, este o muncă  ostenitoare, costisitoare şi cere încăperi mari; daca dinprotivă grîul se treieră la arie cu cai, după cum se obicinueşte aici în ţară, atunci nu numai  că lucrarea aceasta este din pricina mulţimea cailor costisitoare, dar grînele se amestecă cu baligă, multe grîne rămîn în spicele şi mai vîrtos vremea  rea opreşte lucrarea, ploea o întrerupe şi pricinueşte pagubă. De aceea, oamenii au căutat de multă vreme mijloace spre a înlesni aceasta lucrare, prin  întrebuinţare de nişte maşine şi au născocit mai multe feluri, care mai mult sau mai puţin înplinesc scopul lor. Cea mai  
{739} bună dintre aceste maşine este cea englezească sau scotică, care însă este foarte scumpă şi cere şi o mare putere mişcătoare; şi  din aceste pricini nu se poate întrebuinţa decît prin proprieteri de pe moşii mari, fiindcă la o agricultură mai mică dobînzile capitalului cheltuit pentru  facerea maşinei ar covîrşi folosul ce produce. Maşinele toate de treierat, ce să întrebuinţează pînă acum, scot grînele din spicele lor prin baterea sau  apăsarea.La Şcoala soldaţilor pentru meşteşuguri însă, s-a născocit acum o maşină de treierat, întemeiată pe o altă sistemă noă.  Fricsioana (frecarea) este, prin care s-a izbutit a să treiera grîul curat; şi metodul acela cerînd mult mai puţină putere decît cel obicinuit, dă şi un  rezultat mai bun. Doi oameni, care pun maşina în mişcare, sînt în stare să treiere într-o zi mai tot atîta cît 12 cai la o arie. De s-ar înpreuna cu  maşină un manej de un cal, atunci rezultatul ar fi şi mai folositor. Această maşină foarte uşoară fiind, puindu-se pă roate, să poate transporta lesne  cu doi boi şi prin urmare poate sluji la mai multe locuri, de vreme ce maşina scotică din pricina mărimei ei, rămîne nemişcată şi trebuie să să  transporteze tot grîul la dînsă. Pă lîngă acestea este şi mică şi, întîmplîndu-să vremea rea, să poate acoperi ca să nu se zăbovească  lucrarea şi la orice timp, fie chiar şi iarnă, să poate treiera. În sfîrşit, mai are şi folosul că, înpotriva maşinei scotică, este foarte eftin.  Întroducerea acestii maşine, noă născocită, fiind de un folos netăgăduit pentru o agricultură atît de mare ca al Ţării Romîneşti, eu prea plecat  iscălitul îndreznesc a ruga pe Înnălţimea Voastră să binevoiţi a orîndui o cercetare asupra acestii maşine şi, găsindu-se cu adevărat atît de  folositoare, să binevoiţi a-mi da un privileghiu pă cinci ani pentru Ţara Romînească, astfel că în sorocul acesti vreme, supt pedeapsă de 500 galbeni  înpărăteşti, niminea să nu fie volnic a preface zisa maşină. Cu cel mai adînc respect şi cu toată supunerea am cinste a fi, Prea Înălţate Doamne,  al Înălţimii Voastre prea plecată şi prea supusă slugă, Dr. Zucker Bucureşti, 25 iulie 1840 (Rezoluţia Domnitorului:) Noi Alecsandru Dimitriie Ghica  Vvd., cu mila lui Dumnezeu Domn a toată Ţara Rumînească. Depertamentul din lăuntru va îndestula cererea aici iscălitului, orînduind oameni cu  ştiinţă spre cercetarea propusei maşini - după care chibzuind acel Depertament ne va arăta. Şeful Secsii, C. Petrescu 1840, iulie 25  
{740} 568 Departamentul din lăuntru către ocîrmuitorul Judeţului Ilfov, despre hotărîrea Domnitorului ca acest ocîrmuitor, împreună cu  clucerul P. Poenaru şi paharnicul N. Pîcleanu, să încerce maşina de treierat construită de Dr. Zucker; despre măsurile care trebui luate în această  privinţă (1840, august 27) La Ilfov Să îndreptează în copiie către acea ocîrmuire jalba înfăţişată Mării Sale lui Vodă din partea d. dohtor  Ţucăr, a căriia coprindere, şi a rezoluţii Mării Sale, să va luoa în băgare de seamă. Fiindcă pentru cercetarea aceştii maşini s-au chibzuit ca  dumneata, ocîrmuitorule al judeţului, împreună cu dumnealui cluceru Petrache Poenaru directorul şcoalelor şi dumnealui paharnicu Nicolaie Pîcleanu şefu  sexii a 2-lea a acestui Depertament să mergeţi la un loc afară din Bucureşti şi, în fiinţa a multor lăcuitori plugari, să puneţi în lucrare cuvenita  cercare. Iată, să scriie ocîrmuirii, ca pă de o parte să să înţeleagă cu pomenitul fabricant, ca la o zi hotărîtă să-şi ducă maşina la un sat  afară din Bucureşti, unde, venind şi ocîrmuirea - iar pă de alta să dea ocîrmuirea în cunoştinţa şi a celorlalţi orînduiţi boeri, cărora li  s-au şi scris de către Depertament prin osibite hîrtii, ca la acea zi să să afle şi dumnealor acolo înpreună cu dumneata d. ocîrmuitor şi fabricantul.  Şi pentru dezvoltarea aceştii cercări (ce) veţi face, de putirea şi calitatea aceştii maşini, veţi arăta Depertamentului cu desluşire prin raport, ca şi  Depertamentul să urmeze cu a răportui asiminea Mării Sale lui Vodă. 1840, avgust 27 No. 1827 569 Departamentul vistieriei către Agie, despre plîngerea  făcută de muncitorii de la ocnele Telega împotriva fostului cămăraş, că nu le-a plătit banii de mertic şi munca din trecut; rezoluţia Agiei;  menţiuni (1840, noiembrie 4) Depertamentul vistieriei Prinţipatului Ţării Romîneşti Anul 1840, luna noiemvrie 4 No. 2844 Secţia a 2-lea Bucureşti  Cinstitii Agii Muncitorii ocnii Telega din ţinutul Prahova au dat jalbă Prea Înălţatului Domn, cu cuprindere că ei din anul 1834 cînd ocnele să căuta pe  
{741} seama casii Meitani, are să ia de la cămăraşul de atunci, anume Nicolaie Rătescu, banii de mertic şi plată de muncă. Şi măcar că  numitul i-au tot prelungit pînă acum că-i va desface, dar fiindcă acesta este scăzut cu banii ce să cuvin jeluitorilor în socotelile ce au dat la epitropiia  casii Meitani, de aceea, spre desfacerea jeluitorilor este rugată cinstita Agiie ca, împreună cu reclamaţi(a) să trimiţă pe numitul Rătescu la faţa locului la  Telega, spre a să desface cu muncitorii. După care, în urmă să poată răportui Înălţimii Sale, precum este poruncită Vistieriia prin luminata  rezoluţiie. Şeful Depertamentului Al Ghica Şef secsii, M. Serghiadis (Rezoluţia Agiei:) Ajutorul şefului dă dorobanţi va aduce pă pomenitul Rătescu la  Agiie astăzi negreşit, spre punere la cale. (Menţiune:) Să află cu şăderea în casele d. medelniceresii Ecaterinii Merişaschi, vopseaoa Verde. (Altă  menţiune:) După rezoluţiia de mai sus rădicîndu-să numitul Rătescu, s-au trimis la cinstita Vistieriie, spre punere la cale, dă unde s-au adus  alăturata hîrtiie. Pentru vătafu Agii, G. Titeanu noiembrie 6 Să va încunoştiinţa cinstitii Vistierii spre ştiinţă I. Făgărăşanu noemvrie 7 570  Epitropii corporaţiei potcovarilor, către Vornicia Capitalei, cer ca meşterii rău platnici din breaslă să fie obligaţi a-şi plăti îndatoririle către cutia  milelor şi calfele devenite meşteri să plătească taxele datorate, aşa cum se plătesc la toate celelalte corporaţii; rezoluţia Vorniciei Capitalei (1841,  februarie 26)  
{742} Cinstitei Dvornicii a politii, plecată jalbă Supt-iscăliţii epitropi ai corporaţii potcovarilor de aici, cu supunere încunoştinţăm cinstitii  Dvornicii, că unii dintre meşteri nu dau supunere la plata cutii de milă, ce este a o căuta între noi atît pentru această trebuinţă, cît şi pentru cheltuiala  a unii icoane ce avem făcută cu hramul Sfîntului Gheorghe. Şi ca nu, în urmă, să fim noi supt vreo răspundere, cînd ni să va cere vreo socoteală a  aceştii cutii, de aceeia, plecat ne rugăm cinstitii Dvornicii ca să binevoiască a porunci prin cine să cuvine, ca să-i supuie la plată plată pă acei  îndărătnici, după alăturata foaie ce anume să arată; ca şi noi să putem împlini trebuinţele neapărate ce arătăm. Asemenea, mai facem  cunoscut că este aşezat între noi ca, oricîte călfi va eşi meşteri, să plătească odată, adică întîiaşi dată, cei din politiie cîte lei 50, iar cei  du pă margini cîte 25. Şi pentru aceştiia ne rugăm a-i supune la plată, căci aceste obiceiuri să urmează şi întru alte corporaţii, pentru că tot  dintr-aceşti bani ai cutii să plăteşte şi simbriia dorobanţului ce-l avem. Că va fi cu păcat a să strica acest aşezămînt ce este un folos  obştesc. Ai cinstitii Dvornicii plecaţi robi, Petre sin Dumitru patentaru, epitrop Niţă sin Radu patentaru, ipac Răducanu, ipac 1841, fevruarie 26 No. 411   (Rezoluţia Vorniciei Capitalei:) Poruncă cinovnicului dă tîrg ca, după obiceiurile ce au avut, să-i îndatoreze a urma. 571 Departamentul din lăuntru  către Agie, despre cererea lui P. Sapunov de a deschide o tipografie pentru tipărituri în limba bulgară şi în alte limbi europene; rezoluţia Agiei (1841, martie  10) Depertamentul trebilor din lăuntru, cinstitii Agii a politii Petre Sapunov de aici, prin jalba ce au dat către Măria Sa Vodă - şi care prin înnaltă rezoluţie  supt no. 652 s-au îndreptat la punerea la cale a acestui Depertament - au cerut slobozenie a deşchide o tipografie în limba bulgărească şi în alte limbi  europieneşti, prin păzirea regulilor ţensurii.  
{743} Depertamentul, pă temeiul înnaltului ofis al M.S. lui Vodă de la 3 septemvrie anul 1837 supt no. 462 atingător dă încetarea privileghiului  tipografii d. paharnicului Eliad şi pă temeiul articolului 157 din Regulamentul Organic, scrie cinstitei Agii, a da numitului Sapunov ceruta slobozenie, făcîndu-i  totdeodată cunoscut că, în lucrarea aceştii tipografii, este dator a păzi regulile ţensurii, după dezlegările ce va priimi prin cinstitul Secretariat al statului,  îndatorindu-l către aceasta a să înfăţişa către acel cinstit Secretariat, pentru priimirea competentelor instrucţii. Pentru şeful Depertamentului, Ioan  Manu C. Filipescu (Rezoluţia Agiei:) Să să aducă la poliţie şi pe de o parte să să trimită la Secretariat spre a i să da cuvenitele instrucţii, iar pe de  alta să îi să facă cunoscut că nimic nu va pune supt tipar din cele ce vor privi atribuţiile poliţii, fără a ei deslegare, şi că la din înpotrivă urmare  să îi să închiză tipografia. martie 12 572 N. Băleanu către Departamentul de finanţe, cere a i se prelungi cu încă un an termenul care i s-a acordat  pentru înfiinţarea fabricii de hîrtie; rezoluţia Departamentului de finanţe (1841, iunie) Cinstitului Departament finanţial Cu cinste am priimit otnoşeniia de  supt no. 841, prin care mi să face cunoscut bunăvoinţă a Mării Sale, ce au binevoit a-m da drept a înfiinţa o fabrică de hîrtie aici în Prinţipat. Şi  fiindcă prin toată silinţa ce am întrebuinţat spre a o pune în lucrare în soroc de un an, nu au stătut putinţă, fiindcă am fost silit a aduce maşinele  din ţări streine şi cu depărtare, de aceea, rog pe cinstitul Depertament  
{744} a mijloci către Măriia Sa a mi să prelungi sorocu pînă la doi ani şi a mi să da un document din partea cinstitului Sfat, pentru asigurarea  dreptului ce am cerut. Nicolae Băleanu anul 1841, iunie Bucureşti (Rezoluţia Departamentului de finanţe:) Să se supue prin raport la cunoştinţa Mării Sale  lui Vodă arătarea dumnealui Vornicului Băleanul, despre neputinţa ce cearcă întru a găta cu desăvîrşire fabrica de hîrtie, din pricina neînlesnirilor  ce au întîmpinat. Şi fiindcă sorocul de un an, ce să poruncise de Înnălţimea Sa a i să da, să dovedeşte acum că au fost foarte scurt ca să să  poată înfiinţa din nou în curgerea lui fabrica aici, unde fiind lipsă de maşinele trebuincioase, întreprinzătorul au urmat să le aducă neapărat din  streinătate şi să cheltuiască într-o asemenea îndeletnicire cea mai multă parte a anului. Rămîne ca, binevoind Înnălţimea Sa, să sloboază  luminată poruncă, spre a i să mai prelungi sorocul pre cît să va judeca de cuviinţă, ca să poată aduce la săvîrşire în curgerea lui fabrica şi  începe întreprinderea încercată. 573 Eforia aşezămintelor făcătoare de bine către Departamentul credinţei, despre punerea la lucru a copiilor  sărmani, despre înştiinţarea căpeteniilor corporaţiilor şi a "marşantelor" (1841, iulie 5) Eforia aşezămînturilor făcătoare de bine Anul 1841,  luna iulie 5 No. 485 Bucureşti Cinst-i Depertament al credinţii Întrebuinţînd Eforia observaţia ei, în ale sale datorii, a văzut că dintre copii sărmani  să pot da pe la meşteşuguri pînă la un număr de doăzeci parte bărbătească şi pînă la alţi doăzeci parte femiiască, aflîndu-să  veniţi în vîrstă pînă la optu şi cîte zece ani. Spre acest sfîrşit, este pohtit cinstitul Depertament ca să binevoiască a face cuviincioasa punere la  cale, înţelegîndu-să cu cine să  
{745} cuvine, de a da în cunoştinţă atît d-lor căpeteniile de corporaţiile ce să va socoti, cît şi d-lor marşantelor ce  întrebuinţează meşteşugul agonisitor de hrană, ca să viie la Eforiie şi prin înscrisă orînduială legiuită după Regulament, să-i  priimească, supt îndatorire de a-i învăţa meşteşugari, şi pă fete învăţături de cusături - cu care în viitor să să poată şi iei a  să ajuta prin dobîndirea folosului nădăjduit. Şi de punerea la cale ce să va chibzui, va lua bunătate a cinsti pă Eforiie cu răspuns. 574 Sfatul  orăşenesc al Capitalei hotărăşte tipurile şi calitatea cărămizilor care vor putea fi făcute în viitor (1841, octombrie 24) Sfatul orăşenesc din  Bucureşti După luminata rezoluţie a Mării Sale prea înălţatului nostru Domn, dată la raportul cinstitului Depertament din lăuntru, îndreptat către  Măria Sa, în urma raportului acestui Sfat asupra chibzuirii făcută prin jurnalul său, pentru necuviinţele şi vătămarea ce suferă casele ce se clădesc  în Capitală, din pricina felurimii cărămizii şi a proastii calităţi (a) ei, pentru că, după ce cărămida să face după cum fiecare voieşte: mai mare  sau mai mică, apoi şi este de pămînt prost, nefrămîntată bine şi nearsă îndestul.Şi întrebuinţîndu-să la o zidire cărămidă de mai  multe felurimi şi calităţi, să pricinuieşte vătămare şi aduce şi învederată primejdie. S-au statornicit ca în viitor să să facă cărămida  după doă numai forme, din care una va sluji pentru orice zidire, şi alta pentru sobe care va fi de pămînt bun, frămîntată şi arsă bine. De care aceasta  să face cunoscut, spre ştiinţă, tutulor de obşte: că în viitor nu este slobod nimini, fără osebire, atît pentru în parte trebuinţă cît şi pentru  negoţ, supt orice cuvînt a face cărămidă după orice altă formă, decît numai după cele întocmite de Sfatul orăşenesc - şi care să află  drept model la dînsul. Să fie de pămînt bun, frămîntată şi arsă bine. Şi oricine va avea cărămidă făcută anume să o desfacă negreşit  pînă în viitoarea primăvară; că de atunci înnainte să va opri cu totul în oraş şi a să întrebuinţa în orice lucrare altă cărămidă,  decît numai după forma  
{746} întocmită de Sfat şi în calitatea zisă - fără a să priimi de la arătatul soroc orice propunere în osebirea aceştii întocmiri legiuite  în aceasta. Alecsandru Hina, Apostoliadis, Anghel, H. Pandele Întocmai dupăorighinal, M. Cuti 575 Feraldi către Alex. Ghica Vv., despre proiectul de a înfiinţa  o fabrică de zahăr din sfeclă pe domeniul Giurgiului, despre clauzele care trebuie prevăzute în privilegiul pe care-l solicită, despre obligaţiile pe care şi  le ia societatea; devizul de cheltuieli aproximative pentru construirea clădirilor şi procurarea utilajului, lista de utilajul necesar unei fabrici de zahăr (1841, octombrie  25/noiembrie 6) (Traducere din franceză contemporană documentului:) Înnălţimii Sale Prinţului stăpînitor al Valahii Industria agricolă, singurul izvor al  bogăţii şi al fericirii neamurilor au rămas pînă acum neîngrijită în Valahia, cu toate că pămîntul astui Prinţipat este fără tăgăduire  unul din cele mai roditoare ale Europii. Nu este oare de mirat că acest pămînt roditor în producte, care să ecsportează în cea dintîi stare a lor nelucrată  şi cu un preţ prea de nimic, să nu poată vedea încă pînă în zioa de astăzi înnălţîndu-să în sînul său aşezăminte hotărîte  să dea producturilor lui un mai mare preţ comerţial şi industrii lui un nou zbor; şi nu trebuie oare ca să fie şi el chemat a să bucura de toate foloasele cu care  l-au favorizat natura? Aşezămîntul unei zaharării de sfecle desăvîrşind aici metodurile agricole ce să urmează, să va face fără îndoială  pentru această frumoasă ţară o eră regenăratoră a industrii; pentru că din toate industriile, nici una nu să apropie aşa de mult de agricultură ca  fabricarea zaharului de sfecle, care singură este priimitoare d-a o duce la cea mai desăvîrşită a sa desvoltare. O fabrică de zahar de sfecle aşezată în  Valahia va îndestula nu numai la trebuinţele ţării, dar încă va face să să reverse prisosul industrii sale la naţiile vecine ce încă sînt lipsite de un  asemenea aşezămînt; fiindcă poziţia ţării este din cele mai favorabile ca să-i asigureze eşiri înlesnicioase şi cîştigatoare. Mişcarea  agricolă şi industrială pă care importaţia aceştii fabricaţii trebue a întipări ţării va trage fără îndoială toată băgarea de seamă şi  va fi obiectul solicitudei oblăduirei Înălţimii Voastre, care este geloasă de fericirea obştească. Încredinţat că Înălţimea Voastră nu veţi  lipsi d-a preţui şi a lua în deaproape băgare de seamă foloasele de tot felu ce vor rezulta pentru ţară din din importaţia a însemnatoare capitaluri, am  cinste a ruga pe Înălţimea Voastră d-a binevoi a-mi acorda autorizaţia d-a întemeia în Bucureşti o soţietate comandită şi cu acţii, care va  avea drept scop aşezămîntu noii zaharării de sfecle şi a rafinerii sale. Şi îndrăsnesc a mă măguli că Înălţimea Voastră va binevoi a  nu-mi refuza întru aceasta înalta Sa protecţie, precum şi conlucrarea şi reazămul oblăduirii Sale. Rog către aceasta plecat pă Înălţimea  Voastră a binevoi să îngădue aceştii soţietăţi concesiile următoare: 1-iu. Priveleghiul ecsluziv al fabricării zaharului de sfecle şi al rafinerii în  toată întinderea Prinţipatului pentru 25 ani. 2-lea. Cesia în acelaş curs de vreme a averii în stăpînire a domenului statului, numit Giurgiu, cu arenduire de  una sută mii lei pe an, şi cu aceleaşi condiţii de arenduire cu care sînt date arendaşilor precedenţi. 3. Autorizaţia d-a tăia în ostroavele Dunării ce  sînt ale statului trebuincioasele lemne la clădirile a orice aşezămînt industrial pă care soţietatea va găsi de cuviinţă a să clădi pă sus-zisul  domen.  
{750} Către aceasta, şi 500 stînjini lemne de încălzit pe an, ce să socotesc trebuincioase la consumaţia dă peste an a zahărării de sfecle. 4.  Scutirea dreptului de vamă pentru importaţia maşinelor şi a uneltelor trebuincioase or la fabricaţia zaharului de sfecle, sau la orcare altă noă industrie. 5.  Scutirea drepturilor de vamă pentru ecsportaţia productelor a orcăruia aşezămînt industriel, ce să va clădi pă domenul ce să va da. Soţietatea iar din  parte-i să îndatorează: 1-iu. Să întroducă în curgere de doi ani pă zisul domen cele mai nuoă şi desăvîrşite metoduri de agricultură şi  plugăreşti, instrumenturi trebuincioase la cultura cea mare a sfeclelor de zahar. 2. A clădi nu numai binale trebuincioase la aceea ce să numeşte iuzină, dar  încă acelea ce să vor socoti trebuincioase la ecsploataţia cîmpenească. 3. La înplinirea sorocului de 25 de ani de arenduire, să dea aghenţilor oblăduirii  zisul domen cu toate îmbunătăţirile şi adăogirile, clădirile şi maşinile ce au slujit la ecsploataţia priveleghiului, toate în cea mai bună stare de  lucru şi întemeate după cea cu tacmin socoteală ce să alătură aici. 4. Să plătească după iscălitura contractului preţul arenduirii pe un an  înainte spre asigurare, pentru punerea în lucrare a condiţiilor de mai sus. Această plată va înceta îndată ce lucrările instalaţii vor începe a să lucra  şi nu va reîncepe iarăş decît după punerea lor în lucrare. Am cinste să fiu cu cel mai adînc respect, al Înîlţimii Voastre Anexa: Socoteală cu  tacmin de cheltuelile clădirii aşezămîntului unii zaherării de sfecle cu rafineria sa, pă care soţietatea în comandită şi cu acţii să îndatorează a  aşăza pă domenul statului numit Giurgiu. Clădirea uzinei, lăcuinţelor lucrătoriilor, magaziilor, grajdurilor, zidurilor de înprejmuire, cuptoare şi  cuptoraşe...120000 franci; cheltuiala căratului de pămînt şi a pregătirii locurilor ţeline...5000; maşina cu vapor...20000; trei răzători şi accesoriile  lor...3000; şase teascuri idrolice...16000; trei teascuri pentru spume...1500; trei mese pentru must...500; trei lavoaruri mecanice...1500; comunicaţiile mişcărilor,  drugi, angrenajuri...3000;  
{751} trei cazane de limpezit...4000; patru strecurători mari...500; trei cazane cu evaporaţii conţinute...6000; alte strecurători şi cazan pentru  limpezit...2000; doă cazane de fiert cu grătare, doă răcitori, mai multe zghiaburi pentru must, tulumbe pentru apă, mici unelte saci, grătii, urloaie, canale,  comunicaţii, generatori...25000; Paturi de boştină la ambare, Păstrător pentru drojdiile de zahar, forme de deosebite mărimi, sobe, poliţă la cuptoare, mici  instrumente, Pluguri, instrumente plugăreşti, hamuri, dobitoace pentru cultura şi slujba uzinii, Scule pentru lucrătorii căldărării, mecanică, cuşniţii,  dogării şi c.l., Unelte pentru fabricaţie şi prefacere din negru, Cheltuiala transportului şi a instalaţii machinelor şi a pregătirilor...92000. Peste tot...300000  Bălăceanu 576 H. Hekl către Departamentul din lăuntru, despre "fabrica" de cafea pe care vrea s-o înfiinţeze, despre diferitele sorturi de cafea pe care  urmează să le fabrice, despre cercetarea medicală pe care o cere (1841, decembrie 8) Cinstitii Mari dvornicii din năuntru a Prinţipatului Valahii Supt-iscălitul,  cu umilinţă fac arătare cinstitii Mari dvornicii, că voind a deschide aici în Căpitală o favrică de cafea - care cafea este cercată  
{752} de sistimul dohtoricesc pentru toată familiia; această cafea este de o iconomiie însă mai bună. Apoi, şi sănătăţii este folositoare. Acest  fel de cafea iscălitul pregătindu-o, o face naturală prin lucrarea ce-i dă: prin care însuşi perde tărimea ei cea rea şi rămîne naturală, curată  cafea. Şi-aşa nu numai că este oamenilor sănătoşi folositore, dar i să recomandează şi celor ce sînt bolnavi de orice boală pătimind - adică de  durere de pept, de întărirea nervilor i pentru cei ce sînt plini la trup de sînge. Altă aseminea lucrează iscălitul şi o cafea pentru copii i dame deosibit - şi  un fel de cafea, ce să numeşte şfeiţăr; precum aseminea şi o cafea pentru pept. Ci fiindcă această favrică s-au dovedit de bună, prin zisa  dohtoricească, după atistatul ce am la mînă, eu, dar, îndrăznesc şi mă rog plecat de cinstita Mare dvornicie şi binevoind înnaintea făcultitii  dohtoricească a cestui Prinţipat - pentru ca să arăt facerea acestii cafele, ce o voi face precum zic - după care apoi, de a mi să da încredinţare a înnaltii  dombleş (sic!) public, precum şi slobozeniie de la cinstita Marea dvorniciie sloboda voie: semnu vulturului rumînesc înnaintea aceştii favrici. Pentru care  sfîrşit am făcut însemnate cheltueli cu venirea mea aici. Mă rog plecat de cinstita Marea dvorniciie, ca pe de o parte să-m dea ascultare spre a putea  dobîndi. Rugîndu-mă, dar, a nu fi niminea volnic a să amesteca la această favrică, fiind însemnată de dohtoricesc. Al cinstitii Mari dvornicii plecat şi  supus, Enriş Ekl 577 Comisia doctoricească (Dr. N. Creţulescu, V. Formion şi alţii) către Departamentul din lăuntru, despre diferitele sorturi de cafea pentru  care H. Hekl a cerut încuviinţare să le fabrice (1841, decembrie 17) Cinstitului Depertament din lăuntru. Comisia doctoricească Potrivit cu porunca cinstitului  Depertament de supt no. 6465, cu alăturata jalbă ce au dat Heinrih Hekl, prin care cere a i să da voe să deschiză o fabrică de cafea, Comisia au cercetat ca nu  cumva numitul să  
{753} fi vrînd să pue în acea cafea vreo materie vătămătoare obştii. Şi s-au încredinţat că acest Heinrih Hekl voeşte a face  următoarele patru feluri de cafea, în care nu să află nici o materie vătămătoare - şi care să pot întrebuinţa fără primejdie. 1-iu. Cafea  crudă, ce să prăjaşte cu orez într-un cilindru de fier, cu despărţitoare, la mijloc găurită de o grămadă găuri, prin care orezu să poate  pătrunde de mirosu şi gustu cafelii, fără a se amestica cu dînsa. Această cafea firească numaidecît ce s-au prăjit, să amestecă cu cîteva ooă  bătute, să pisează şi să întrebuinţează. 2-lea cafea. Orezu de mai sus, prăjit şi pătruns de mirosu şi de gustu cafelii, să macină şi să  întrebuinţează pentru copii. 3-lea cafea. Tot de orez ca acel de mai sus - deosebirea numai, că acestuia i se adaogă şi o a patra parte de cafea firească şi  să întrebuinţează pentru femei. 4-lea cafea. Aceasta să face cu zmochine şi cu candel, prăjite tot într-acel cilindru. I se adaogă însă şi o a  şasea parte de cafea firească - şi să numeşte: cafea pentru pept. 5-lea. Şi în sfîrşit, cafea de Elveţia - ce să compune de materiile următoare,  prăjite tot într-acel cilindru, însă: Rădăcină de şicoare...35 de părţi; boabe de mazăre...35 idem; sîmburi de prune...20 idem; cafea  firească...10 idem = 100. Acestea sînt felurile de cafea ce numitul cere voe a face - şi a cărora compoziţie Comisia au socotit de trebuinţă a  încunoştinţa şi cinstitului Depertament spre ştiinţă. Totdeodată, Comisia are cinste a înapoia cinstitului Depertament mai sus pomenita jalbă. N.  Creţulescu, V. Formion, I. Rasti, N. Carazisi, C. Alecsandridis  
{754} 578 Însemnare despre preţul lînii, spălate şi nespălate, la schelele Ţării Romîneşti în lei şi parale, loco schela de export; rezumat   (1841) (Dosar, fila; Schelele; Felul lînii; Preţul de vînzare la oca: spălată, nespălată; Observaţii) Zimnicea, ţigae, ..., s-au făcut vînzări şi sub  acest preţ; Călăraşi, ţigae, bîrsană,...; Olteniţa, ţigae, bîrsană,..., s-a vîndut ... lei; Brăila, ţigae, stogoşe, ţurcană,..., nu se vinde  spălată: se duce din principat nespălată, spălîndu-se de către cumpărător, care apoi o învarcă prin corăbii şi vapoare şi o exportuiesc  pentru Evropa; Giurgiu, ţigae, bîrsană,..., s-a vîndut între...lei; Turnu, ţigae, bîrsană,...,iar dă cea spălată nu s-au urmat a să vinde dă loc,  în apropiere dă această schelă; Vădeni, ţigae, bîrsană,..., vînzări nu s-au făcut, dar s-au raportat preţurile arătate, raportul fiind cerut de  Vistierie; Vîrcirova, ţigae, bîrsană,...; Nămoloasa, ţigae, bîrsană,...; Focşani, ţigae, bîrsană,..., niciunii din vînzătorii de lînă nu au obicei  a o spăla şi în urmă a o vinde; decît, cumpărătorii spiculanţi spălîndu-o, o şi trimet peste graniţă în Austria, fără a o mai desface  cuivaşi aici; Calafat, ţigae, stogoşe,..., 1 sfanţih, aici în partea locului, lînă bîrsană nu să află; decît, numai ţigae şi un fel de lînă cu  numire stogoşe. Nu există lînării locale în care să să spele; Gura Ialomiţii,Turnu Severin,..., de la instalarea cinovnicului ce raportează, nu s-a  înregistrat asemenea negoţ;Vîrteşcoiu,..., prin această schelă nu să face export de lînă; Izlaz,..., nu se exportă lînă; Cîineni, ţigae,  bîrsană,...;  
{755} Dragoslavele, bîrsană,..., întîia lînă, lînă al 2-lea, lînă al 3-lea; Breaza, ţigae, bîrsană,...; Izvoarele, ţigae,  bîrsană,...; Izvoarele, ţigae, bîrsană,..., nu s-a făcut export pe anul curent; Bechetu, bîrsană, ..., nu există aici lînă ţigae, ci numai de acea  bîrsană, ce-i zic şi stogoşe; Văleni de Munte, ţigae, bîrsană,.... 579 Catagrafie a zalhanalelor din judeţe, cu arătarea localităţilor unde sînt  situate, a numelui şi locuinţei proprietarilor; rezumat (1841)  
{759} 580 Ocîrmuitorul judeţului Slam rîmnic către Departamentul vistieriei, înaintează un memoriu cu propuneri de adăogiri sau îndreptări la  textul Convenţiei cu Moldova; rezoluţia Vistieriei şi o anexă (1842, ianuarie 5) Cinstitului Depertament al vistierii. Ocîrmuitoru judeţului Slam Rîmnec Spre  răspuns la porunca cinstitii Vistierii cu no. 2059, atingătoare de Convenţiie Prinţipaturilor Valahii şi Moldavii, să alătură pă lîngă acest plecat  răport, relaţie de cele ce după băgările de seamă ce am făcut, am cunoscut că este de neapărată trebuinţă a să îndrepta şi a să pune la  cale din partea cinstitii Vistierii, precum va binechibzui. Ocîrmuitor judeţului, Îoan Prijbianu (Rezoluţia Vistieriei:) Va sta la delă pînă cînd să va  alcătui comisia pentru acest sfîrşit - cînd atunci după trebuinţă i să va înfăţişa. N. Băleanu ghenar 16 (Anexă:) Act spre adăogirea sau  îndreptarea ce s-ar mai putea face la Convenţiia acestor Prinţipaturi. La articol 1-iu, unde să coprinde pentru ţiganii ce fug dintr-un Prinţipat în  celălalt; deşi să legiuieşte ca acel ce va priimi asemenea ţigan să plătească a lui capitaţie îndată, dar după băgările de seamă ce s-au  făcut, cu această mică măsură s-au văzut că nici într-un chip nu conteneşte fugirea ţiganilor de la o parte la alta şi priimirea lor de către  aceia la carii să ocoleşesc. Şi spre încetarea cu desăvîrşire a cestui rău păgubitor, este trebuinţă neapărată ca stăpînirea să puie o  măsură mai aspră asupra acelui ce ar mai cuteza să priimească ţigani streini. 3-lea. Unde să coprinde pentru făcătorii de rele, cremenalii statului,  dezertori şi datornici, să să îndatoreze ocîrmuirea locului unde aceştiia vor fugi şi să vor prinde peste graniţă, ca şi nearătîndu-să după  dînşii gonaci, sau reclamaţiie ori cerere din partea dregătorii locului de unde au fugit, să-i întoarcă îndată şi să-i dea la învecinata  dregătoriie a Prinţipatului hălăduinţii lor. Precum asemenea, şi din lăcuitorii învecinaţi, ce să întîmplă ori  
{760} din necunoştinţă, sau după trebuinţă grabnică, de trec la vreun sat peste hotar, şi să prinde fără răvaş de drum, să nu să  ţie acolo multă vreme la închisoare; ci, în soroc de 36 ceasuri cel mult să-l trimiţă la ocîrmuirea locului hălăduinţii sale. 7-lea. Pentru cele ce  să slobod a cumpăra din tîrg de către învecinaţii lăcuitori, să să hotărască anume la amîndooă părţile locul pînă unde trebuie să  să cunoască aseminea lăcuitori ce să numesc învecinaţi; şi să fiie nesupăraţi de plata vămii: ca să înceteze abuzul ce să urmează de către  vameşii amîndurora părţilor cu luoarea vămii de la tot felul de lucruri însemnate în acest articol, supt pricinuire că nu sînt lăcuitori învecinaţi. 8.  Brutarii oraşului Focşani, în vreme de trebuinţă şi lipsă, să să sloboază a putea cumpăra făină pînă la 500 ocă într-o zi de tîrg  pentru fiiecare brutăriie, spre trebuinţa îndestulării oraşului; iar nu pentru tot isnaful brutarilor pînă la 500 ocă; căci vara în vreme de secetă, cînd  stau morile din lipsa apii, şi iarna cînd îngheaţă, neavînd altă închipuire şi înlesnire, să pricinuieşte simţitoare lipsă de pîine în oraş,  neputînd a fi de ajuns 500 ocă în oraş nici pentru dooă zile. Lăcuitorii oraşului Focşani din amîndooă părţile să fiie slobozi fără nici o  plată, să-şi cumpere toate cîte le trebuesc, precum: mîncare, înbrăcăminte, i fîn, orz, malai, lemne şi celelante cît le va fi de ajuns, pentru  adevărata lor trebuinţă, căci acest oraş socotindu-să unul, şi întrebuinţat unul din altul, să-şi aibă şi înlesnirea vieţuirii fără  strîmtorare, precum din vechime şi-au avut-o, ca cu acest părlej să i să dea mijloace de mai bună înpopulare. Făr-osibire din art. 22. Proprietarilor  ce vor avea moşii în Prinţipatul învecinat să li se dea voie ca de la moşiile lor să-şi aducă pentru trebuinţa casii trebuinciosul product de: fîn, orz,  porumb, grîu, lemne, păsări în cîtăţime cît le va fi de ajuns potrivit cu familiia şi greotatea casii. Căci aceea ce este hotărît în articolul 22 din  Convenţiie nu este de ajuns unora din proprietarii ce sînt cu case mai grele. Vinul din podgoriia Vîrtişcoi şi Faraoanile din Prinţipatu Valahii, din vechime au  fost slobod a să cumpăra de lăcuitorii Moldavii, în oricîtă cîtăţime. Acum la încheerea Convenţii urmată, s-au poprit intrarea vinului din aceste  potgorii în Prinţipatul Moldavii; cu care să pricinueşte o mare păgubire podgorenilor la alişverişul ce face cu acest negoţ, intrînd însemnată sumă  de bani în Prinţipat. Şi pentru că Moldaviia avînd totdeauna vin mai puţin, niciodată nu va putea ca să nu vînză vinul ei în Valahiia, este mare  trebuinţă şi un enteres însemnat, ca să să sloboază vînzarea şi cumpărătoarea vinului de la o parte la alta, hotărîndu-să numai pentru  podgoriia Vîrtişcoi şi Faraoanile din Prinţipatul Valahii şi Odobeşti dintr-al Moldavii. Asupra vamişilor, strejuitorilor şi cinovnicilor de la graniţe să  să ia o măsură mai serioasă şi aspră, ca să poată înceta cu desăvîrşire tot  
{761} felul de abuzuri urmate pînă acum mai cu seamă din partea vameşilor: carii, coprinşi de nesărioasa iubire a interesului în parte, supără  mai vîrtos pă lăcuitorii ţărani cu cereri de vamă de la cel mai mic lucru ce ar cumpăra, precum: încălţăminte, înbrăcăminte şi chiar de ale  mîncării i lemnării şi altele. Şi deşi ocîrmuirea au opştit în mai multe rînduri ca la aseminea cereri ce li s-ar face, să viie să arate ocîrmuirii,  dar mulţi din ţărani, fiind proşti, plăteşte ce le cere - şi la ocîrmuire nu să arată cu reclamaţiie. La fiiecare patru luni, este trebuinţă  neapărată ca să să orînduiască din amîndooă părţile cîte un revizor să cerceteze în unire pă la toate schelile, de să păzesc pă deplin  legiuirea Convenţii; şi pă cel ce va dovedi cu urmare înpotrivă, să-l supuie la cunoştinţa stăpînirii, ca să să ia asupră-i cuvenitele  măsuri spre îndreptare. Ocîrmuitor judeţului, Ioan Prijbianu 581 Ioana văduva, soţia răposatului Ştefan potcovaru, către Vornicia Capitalei, se plînge  împotriva starostelui potcovarilor că-i maltratează copilul, pe care i l-a dat cu zapis pe opt ani pentru a-l învăţa meşteşugul şi cere să i se  poruncească a i-l da înapoi (1842, iulie) Cinstitei dvornicii a oraşului, plecată jalbă Cu supunere fac cunoscut cinstitei Dvornicii că eu rămîind  văduvă cu trei copii nevîrsnici, din carii cel mai mărişor fiind ca de ani 9, l-am dat la meşteşugul potcovării, chear la cel ce să află acum staroste, cu  zapis pă ani opt. Şi pentru că văz că copilul mieu cearcă atîtea bătăi fără milostivire de la pomenitul, vrînd cu totul să mi-l robească   (acum, cînd cunoaştem că toţi robii s-au dăzrobit), mă rog plecat cinstitii Dvornicii să binevoiască a porunci cui să cuvine aducerea pomenitului  staroste aici şi a-i porunci a-m slobozi copilul, căci nu mai poci răbda a vedea atîtea vineţeli pă trupul sărmanului mieu copil. Căci într-alt chip,  ferească Dumnezeu, poate cădea şi în alte boale dă frică, fiind mic.  
{762} Şi cum va fi mila cinstitii Dvornicii. A cinstitii Dvornicii prea plecată, Ioana văduva, soţiia răposatului Ştefan potcovaru 582 T. Paciurea  către Departamentul vistieriei cere a i să de voie să aducă din Turcia 120 chile grîu de sămînţă; extras (1842, august 25) Triandafil Paciurea adresează  Vistieriei o jalbă, în care scrie următoarele: (...) Din înprejurările vremii, sămînţa grîului în Valahia au ajuns în proastă stare, mai vîrtos a  Teleormanului. De aceea, mă rog fierbinte cinst. Vistierii, să binevoiască a slobozi cuviincioasele porunci unde să cuvine, ca să mi se dea voie a aduce din Turchia,  prin schela Zimnicea, una sută doăzeci chile grîu pentru sămînţă, încredinţînd printr-aceasta că nu voi întrebuinţa la altcevaşi acest  grîu, decît numai pentru semănat (...). 583 I. Dabija către Departamentul vistieriei, cere încuviinţare să importe din Moldova "chile zece de grîu şi atît  arnăut", pentru sămînţă; rezoluţia Vistieriei (1842, septembrie 15) Cinstitului Departament al vistieriei Avînd trebuinţă a aduce chile zece de grîu şi  atît arnăut, pentru sămînţă, din Moldova, de la moşiile dumnealui logofătului Conache, plecat  
{763} rog pe cinstitul Departament a porunci domnului cinovnic şchelii Nomoloasa sloboda trecere a acestui product. Ioan Dabija (Rezoluţia Vistieriei:) Potrivit  cu pilda şi regula ce stă în seţia respectivă, să să sloboază emportarea acestui grîu. Herescu 584 Departamentul vistieriei către Agie, despre folosirea  în comerţ a unei alte pietre pentru "drămuitu galbenilor" decît cea a Vistieriei, despre cercetarea situaţiei şi încunoştinţarea obştei "prin daraban"  asupra măsurii luate de Vistierie (1842, septembrie 16) Depart. Vistieriei Prinţipatului Ţării Rumîneşti Anul 1842, luna septemvrie 16 No. 1617 Bucureşti  Cinstitei Agii a politiei În anul 1834 iulie în 21, acest Departament, prin adresul cu no. 2012 au făcut cunoscut cinstitei Agii măsura luată de Sfatul administrativ  ecstraordinar pentru drămuitu galbenilor, a să face cu piatra Vistieriei; şi care, într-un număr însemnat s-au trimis ei, spre a să împărţi pe la toţi  zarafii şi neguţătorii ce îşi au alişverişul lor întins cu dare şi luare. Tot întrînsul, să punea îndatorire cinstitei Agii ca să privigheze a nu să  urma de către speculanţi daravelurile lor cu piiatră mai grea sau mai  
{764} uşoară decît a Vistieriei, sau să taie galbeni înprejur, căci cel ce să va dovedi într-asemenea faptă, să vada în judecata  cremenală spre a-şi luoa osînda, socotindu-să şi fapta celui ce va tăia din mărimea galbenului, ca a calpuzanului. Acum, află Depertamentul cum că  piatra dată de Vistierie nu mai îşi are fiinţa ei, şi prin urmare la unii se găseşte mai mare, iar la alţii mai mică; şi alţii, că drămuiesc cu pietre  streine. Care toate aceste urmări ale speculanţilor fiind împotriva poruncilor atunci slobozite şi publicuite aici prin chiar cinstita Agie, este poftită acum să  cerceteze pe supt cumpăt şi pe faţă; şi pă care îl va dovedi cu urmare împotriva mai sus-numerisitului adres, să-l facă cunoscut Departamentului  cu toată împrejurarea - ca să să chibzuiască măsura osîndei. Tot într-o vreme însă să repeteze prin daraban măsură cuprinsă în adresul  cu no. 2012, ca să nu găsească vreunul din cei rău nărăviţi pricină că n-au ştiut poruncile, supt cuvînt că nu s-au aflat atunci cu lăcuinţa  aici în Capitală. Iar de urmare va înpărtăşi pe Departament cu răspuns. Şeful Departamentului, Herescu Şeful secsiei, Al. Serghiadis 585 Ocîrmuirea  judeţului Brăila către Departamentul vistieriei, despre cererea pitarului D. Dendrino, a lui A. Xanto şi Gh. Carapanu de a li se da voie să aducă din Moldova,  fiecare cîte 50 chile grîu de sămînţă (1842, octombrie 2) Cinstitului Depertament al vistierii. Cîrmuirea judeţului Brăila dumnealui pitarul Dim.  Dendrino, dumnealui Anastasie Csanto şi dumnealui Gheorghe Carapanu, prin jalbă către cîrmuire fac cerere a li să slobozi voe să aducă din Moldaviia o  sămînţă de grîu mai bună, de fiecare cîte cincizeci de chile, din care să samene acum în vremea tomnei aceştiea, atît d-lor cît şi clăcaşi  ce-i au pe moşii. Această cerere a numiţilor fiind pentru folosul ţării, ca să samene o sămînţă grîu de o calitate mult mai bună decît cea  obicinuită aici, cîrmuirea  
{765} nu lipseşte a o supune cu cinste la cunoştinţa cinstitului Depertament, cu rugăciune ca să binevoiască a da ceruta slobozenie. Polcovnicu  Iacobson 586 Ocîrmuirea judeţului Slam Rîmnic către Departamentul vistieriei, trimite un grop pecetluit cu 336 lei, bani pentru abonamente la "Cantorul de Avis",  cu arătarea numelui abonaţilor şi a felurilor de monedă (1842, octombrie 9) Cinstitului Depertament al vistierii. Ocîrmuirea judeţului Slam Rîmnec  Adunîndu-să acum la ocîrmuire banii pentru plata gazetii Cantorului de Avis, du pă la abonaţii dintr-acest judeţ pă anul următor şi anume: Ruble 4  de la polcovnic Mincu Căplescu, supt-ocîrmuitorul plăşii Grădiştii; 4 de la pitar Costandin vameş, supt-ocîrmuitoru Rîmnecului de Jos; 4 de la pitar  A. Alecsandrescu, supt-ocîrmuitorul (plăşii) Oraşului; 4 de la Iordache Ştehan, supt-ocîrmuitorul plaiului Rimnec; 4 de la pitar Ioan Paraschivescu,  poliţaiu oraşului; 4 de la d. sărdar Scarlat Iarca; 4 de la d. pitar Nicolaie Verulescu şi 4 de la d. căminar Ioan Lăţeanu,  
{766} spre împlinirea poruncii cinstitii Vistierii cu no. 1627, să înnaintează cu aceasta la cinstita Vistieriie în sumă de lei trei sute treizeci şi şase -  no. 336 - într-un grop pecetluit pă dinafară şi în moneda însemnată mai jos. Şi să roagă plecat ocîrmuirea, să binevoiască a porunci ca să  să îndrepteze în priimirea d. redactor al aceştii foi, iar iei îi va întoarce cinstit răspuns de priimirea lor. Ocîrmuitoru judeţului, D. Fălcoianu Secretar,  A. Borănescu Moneda: (lei, par.) 252 în 24 carboave; 13,20 în 1 riial; 27,60 în 12 sfanţihi buni; 1,5 în 1 jum. sfanţih; 42 în 7 rubiiele; 0, 15 în mărunte  bune = 336 peste tot, lei trei sute treizeci şi şase 587 T. Savopolu, arendaşul moşiei Ruşi de Vede, către epitropia bisericii Sf. Spiridon, despre devastarea  povernei sale din Ruşi de Vede, de către autorităţile locale (1842, octombrie 14) Copiie după raportul dumnealui arendaşului moşii Ruşi de Vede a bisericii  cei nooă a Sf. Spiridon, din 14 octomvriie În urma reclamaţii care am făcut cunoscut şi acei cinstite epitropii, că am dat cinstitului Depertament din năuntru,  în pricina povernii, arătînd că sînt supus a o ridica daca să va hotărî pentru toţi de opşte, iar nu numai pentru mine, şi binevoind cinstitu  Depertament a slobozit poruncă ca să să ridice toate cazanele afară din ocolul lăcuinţelor acestui sat Ruşi de Vede, la un loc hotărît, am răspuns şi  d-a dreptul cinstitei supt-ocîrmuiri, că sînt gata a mă asemăna poruncilor date. Înpotrivă, acum priimind astăzi prin îtradins ştafetă  ştiinţă de la orînduitul meu, cu arătare că - după ce au dat în cunoştiinţa cinstitii supt-ocîrmuiri acestea toate, prin hîrtia mea vestitoare de  punerea la cale ce au făcut cinstitu Depertament în această pricină - s-au pomenit cu un boer, pitaru Ghiţă Păucescu, ce să află cu lăcuinţa pă  acea moşiie ales de comisar, însoţit cu vreo alţi treizeci oameni au năvălit pă acea povarnă, surpînd şi turtind şi găurind întradins cazanele  mele, pricinuind cu aceasta o însemnată pagubă, fără să cunosc supt ce temei şi cuvînt. Zicea numai, că acea pornire a dumisale este prin slobozeniia  cinstitii supt-ocîrmuiri. De vremr ce alte 60 cazane a acestor lăcuitori fabricarisesc rachiuri astăzi în coprinsul acestui sat pîn casele lor, de aceea  înbrăţişez ajutorul aceştii cinstite epitropii, rugîndu-i plecat ca prin mijloacele sale să binevoiască a cerceta acea urmare a numitului boer; şi  găsindu-o nedreaptă, să mă despăgubească de unde să va cuveni, asăgurîndu-mă pe viitor de nişte asemenea urmări, care poate aduce o rea  pildă liniştii şi bunei orîndueli, cu nesupunere ce s-au arătat la poruncile stăpînirii. Iscălit, Teohare Savopolu, arendaşu moşii 588 Comisia mixtă  pentru tratarea reînnoirii Convenţiei dintre Principate, despre hotărîrile luate asupra verificării titlurilor de numire ale fiecărui membru şi asupra stabilirii  programului de lucru (1842, octombrie 16) Jurnal No. 1-iu Sorocul mărginit de şapte ani prin articolul 25 din actul Comvenţiei închiet la anul 1835 între  Prinţipatul Valahiei şi al Moldavvii săvîrşîndu-să  
{768} în următorul leat la 15 iulie, şi oblăduirile amîndurora Prinţipaturilor pătrunsă de o reţiprocă rîvnă şi dorinţă a statornici  şi pe viitor legături de o prietinească şi liniştită petrecere între lăcuitorii amîndurora Prinţipaturilor întru ceea ce să atinge de relaţiile casnicilor  lor trebuinţe şi comerţiialelor transecţii, şi mai vîrtos a vecinilor despre hotarul dintr-aceste doă Prinţipaturi şi a să face îndreptările sau  adăogirile ce s-ar chibzui de cuviinţă la cîte cercarea au dovedit că au de lipsă spre a să putea păzi cu nebîntuire orice uneltire prepuitoare ce ar putea  sminti dorita armonie şi a vătăma drepturile Prinţipaturilor respective. În temeiul dezlegărilor dată de cătră Prea Înălţaţii Domni, Sfaturile  administrative ecstraordinare a amîndurora Prinţipaturilor după sciso-răspunderea urmată între dînsăle prin jurnalurile ce au închiet găsind cu cale a  să numi iarăşi o comisie micstă alcătuită din patru persoane, cîte doi adică de fieşcare Prinţipat, carii adunîndu-să la oraşul Focşanii şi  înţălegîndu-să între dumnealor, să să îndeletnicească întru lucrare aceştii enportantii operaţii - potrivit cu en(s)trucţiile date de cătră  oblăduire îmbelor Prinţipaturi. Cinstitul Sfat administrativ ecstraordinar al Prinţipaturilui Valahii, cu întărire şi a Măriei Sale lui Vodă, au numit din  parte-i pe dumnealui Marele logofăt al credinţăi şi cavalier al ordinului otomanicescu Chişaneftihar Ioan Manu şi pe dumneealui Marele clucer şi cavalier  al crucii Svîntului Stanislas al 3-lea clas Dimitrie Fălcoianu, ocîrmuitorul judeţului Slam Rîmnic. Iar cinstit Sfat ecstraordiner al Prinţipatului Moldavvii au  numit pe dumnealui Marele postelnic Iordache Pruncu starostile judeţului Putnii şi pe dumnealui Marile spătar Asănache Danu. Pe temeiul dar mai sus-zisălor  acturi adunîndu-ne noi cu toţii la locul hotărît astăzi la 16 octomvrie 1842, au arătat fieşcare creianţa orînduirii oblăduirilor respective. Şi fiind  după toate formele cerute, s-au schimbat între noi după enstrucţiile ce avem; şi am hotărît zilele lucrării Comvenţiei a fi în toate zilele afară de  sărbători, de la zăce de dimineaţă pînă la unul după doăsprezece - potrivit cu care chibzuire am şi iscălit între noi acestu jurnal în număr  îndoit. Ioan Manu, D. Fălcoianu, Secretarul, A. I. Filipescu, Iordache Pruncu, post., Asanache, spat., Secretar, V. Grigorescu, medelnicer  
{769} 589 Comisia mixtă pentru tratarea reînnoirii Convenţiei dintre Principate, despre hotărîrile luate asupra plîngerii făcute de locuitorii  proprietari de vii di ambele Principate, pentru neajunsurile pe care le au din pricina deosebirilor existente între cotul din Ţara Romînească şi cel din Moldova (1842,  octombrie 28) Jurnalu no. 12 Astăzi octomvrie 28 anul 1842 adunîndu-ne în complect noi mădulările comisii micste pentru transacţiia Comvenţii dintre  amîndoă Prinţipaturile şi luînd în băgare de seamă plîngerile cu care s-au arătat la comisiie lăcuitorii poporeni din amîndoă Prinţipaturile  ce au vii în partea locului, pentru nedreptăţile şi năpăstuirea ce cearcă la vînzarea vinurilor lor către cazaclii şi alţii, din pricina deosebirei cotului  măsurătoarei vinului ce au - cel din Moldaviia cu cel al Valahii - fiind cel dintîi mai mare decît cel de-al doilea. Apoi luînd comisiia în băgare dă  seamă că în amîndoă Prinţipaturile vadra este deopotrivă dă cîte zece ocă şi fieşcare ocă dă patru sute dramuri şi că după acest temei  fiindcă dezvoltarea vedrelor unii buţi o face cotul, şi pentru acest cuvînt netăgăduit cotul urmează să fie deopotrivă. Şi acum fiind cotul unui  Prinţipat mai mare decît celălalt, este o înfiinţată dovadă că unul sau celălat este greşit. De aceea, să găseşte cu cale ca oblăduirile respective  să orînduiască din fieşcare Prinţipat cîte o persoană cu ştiinţă dă mathimatică, ca unindu-să amîndoi la Focşani, să cerceteze coturile  amîndurora Prinţipaturilor; şi al cărui Prinţipat să va găsi greşit, acela să să dăsfiinţeze - şi să să statornicească o deopotrivă  măsură de cot în amîndoă Prinţipaturile. După care şi numai să să facă măsurătoarea buţilor în amîndoă ţările - nefiind ertat  nimunui la tocmeala ce va face vinurilor sale, să tocmească a i să măsura vinurile cu alt cot decît cu cel al stăpînirii, pecetluit cu pecetea Vistierii  Prinţipatului respectiv. Acest articol să va adăoga în actul Comvenţii după articolu doăzeci şi patru, puindu-i-să no. 25 - şi să să  îndrepteze numeraţiia celor după dînsul articole, după orînduiala aritmetică. Ioan Manu, D. Fălcoianu, Secretar, A. I. Filipescu, I. Pruncu, post., Asanache  Danu, spat., Secretar, V. Grigorescu, medelnicer  
{770} 590 Catagrafia povernelor din Capitală care produc spirt şi rachiu, alcătuită de comisarii văpselelor împreună cu serdarul Gh. Ţiteanul (1842,  octombrie 28) (Nr. povernelor; No. casii; Listă arătătoare de cîte poverne i alte clădiri pentru scoaterea de spirt i rachiu s-au găsit într-această  Capitală) Văpseaoa galbină Mahal. Amzii. Nicolae Vasiliu are povarnă clădită de zid, de ani 18; fără tavan, învălită cu olane, cu doo cazane,  aşezate în cotlon de zid - înclinată cu alte clădiri tot ale sale. Mahal. Sf. Vasilie. Pitar Ioan Gherasim: asemenea de zid, temeinică, clădită în anul 1839 cu  voie dată de la cinstitu Sfat oroşenesc, în care are 10 cazane în cotlon de zid, cu boltă - fără a fi înclinată cu alte clădiri şi fără de vreo  primejdie. Idem. Lazăr rachieru. Povarnă de uluci, învălită cu şindrilă, clădită în curte, cu patru cazane aşezate în cotlon de zid - şi nu este  înclinată cu alte clădiri. Idem. Panait Gherasim: în curte, de uluce, învălită cu scînduri, cazane dooă aşezate în cotlon de zid - însă clădirea  înclinată cu alte clădiri tot de scînduri ale sale. Mahal. Cişmelii. Nicolcea Gheorghiu, afară din barieră; clădire de uluce, învălită asemenea, cazane  doă, aşezate în cotlon de zid - şi înclinată cu alte clădiri tot de scînduri ale sale. Stan Dimitriu din mahal. Sf. Visarion are aşezat un cazan într-o  încăpere de zid, cu tavan de zid - înclinată cu o încăpere de lăcuinţă iarăşi de zid, învălit cu şîndrilă. Elenca Lefteroaia, mahal. idem: un  cazan aşezat într-o încăpere de lăcuinţă, de zid în paente - înclinat cu alte clădiri ale ei. Mahal. Batiştea. Nedelcu Bătrînu are aşezat un  cazan supt un şopron de scînduri, învălit cu olane - înclinat cu alte clădiri ale lui. Idem. Petrache cofetaru are aşezat un cazan într-o magaziie de  scînduri - şi înclinată cu alte clădiri ale sale. Idem. Hristea zet Bica şălaru: un cazan aşezat într-o magaziie de scînduri - şi înclinată cu alte  clădiri ale lui. Iana văduva Slăvuleasca are un cazan într-o magaziie în curte, de uluce, învălită cu scînduri, clădită de ani zece, în mahal.  ceauş David. Mahal. Popa Ivaşcu. Sofica văduva are un cazan aşezat într-o magaziie, în curte, de uluce, învălită cu scînduri - şi înclinată cu  alte clădiri ale ei. Idem. Ştefan Manciu are un cazan aşezat într-o magaziie de gard de nuele, lipită cu pămînt. Idem, Căpitan Ştefan are un cazan  într-o magaziie de scînduri, învălită asemenea.  
{771} Idem. Dinu sin Costandin: un cazan aşezat în tinda casii ce lăcueşte, a căriia clădire este în paente de zid. Idem. Ioniţ 
{ drojdieru: un cazan aşezat într-o magaziie de scînduri - înclinată cu casa sa de lăcuinţă. Mahal. Oţetaru. Costea Gheorghiu are un cazan  aşezat într-o magaziie de scînduri, învălită asemenea şi cu apropiere de alte clădiri ale lui. Idem. Alecsa cîrciumaru: un cazan aşezat în curte  într-o magaziie de scînduri. Mahal. Silivestru. Ioniţă de la Lanţ: dooă cazane aşezate într-o magaziie de scînduri, învălită cu şindrilă,  clădită de ani zece. Idem. Şerban Orgeacu are un cazan aşezat într-o magaziie în curte, cu depărtare de casa sa, într-o magaziie de zid, învălită  cu olane, clădită de ani şase. Idem. Tudor Grecu are doo cazane, aşezate într-o magaziie de scînduri, învălită cu olane şi cu apropiiere de alte  clădiri ale lui, de ani 12. Idem. Panait Vasiliu: un cazan într-o magaziie de gard de nuele, lipit cu pămînt, învălită cu olane, clădită de ani zece şi cu  apropiere de alte clădiri. Idem. Iane rachieru are aşezat un cazan într-o magaziie în curte de zid, învălită cu olane, clădită de ani 7. Idem. Răposatu  Ioniţă Zanfirescu are dooă cazane aşezate într-o clădire de scînduri, învălită cu olane şi cu apropiere de alte clădiei ale lui. Idem. Ghiţă  cîrciumaru are un cazan aşezat într-o magaziie de scînduri în curte, învălită cu olane, cu apropiere de alte clădiri. Iane cîrciumaru din mahal. Popa  Pătru are un cazan aşezat într-o magaziie de scînduri în curte, de mulţi ani, învălită cu scînduri - fără a fi înclinată cu alte clădiri. Dobre  cîrciumaru, idem are un cazan aşezat într-o magaziie de scînduri, învălită asemenea - fără a fi înclinată cu alte clădiri. Mahal. Dichiu.  Gheorghe cîrciumaru, idem are un cazan aşezat în curte, într-o magaziie de scînduri, învălită asemenea - fără a fi înclinată cu alte clădiri.  Ghiţă Gogaş, idem: un cazan în curte într-o magaziie de scînduri, învălită asemenea - fără a fi înclinată cu alte clădiri. Adică  dooăzeci şi nooă povărni. Văpseaoa neagră Mahal. Oltenii. Zmarandache rachieru: povarnă de zid, făcută ca de doi ani, învălită cu olane,  fără apropiere de alte clădiri, cu dooă cazane, cu biletul Sfatului supt no. 350 din anul 1841. Idem. Dumitru Gheorghiu: povarnă clădită ca de zece ani, de zid  şi boltită, învelită cu olane, cu dooă cazane - înclinată însă cu alte clădiri, fără bilet, fiind înnaintea Regulamentului. Proprietarul lipseşte la  Greaca.  
{772} Mahal. Ceauş Radu. Oprea rachieru: povarnă clădită de zid cu boltă, învelită cu olane, cu dooă cazane, clădită de trei ani, cu apropiere  de un grajd şi şopron. Propietarul lipseşte afară. Idem. Tudorache Sfetescu: povarnă de uluce cu dooă cazane, învălită cu şindrilă, de doi ani - cu  apropiere şi înclinată cu alte clădiri. Biletul nu s-au văzut, fiindcă propietarul lipsea. Mahal. Sf. Ştefan. Apostol cîrciumaru: o şatră de uluce,  învălită cu şindrilă, cu un cazan. Clădită ca de ani zece. Fără bilet. Cu oarecare dăpărtare de clădiri. Idem. Hagi Manza cîrciumaru: povarnă  de uluce cu un cazan. Clădită de cinci ani. Fără bilet. Cu oarecare depărtare de late clădiri. Mahal. Popa Nan. Tudor Stelniceanul pescarul: povarnă de uluce,  învelită cu olane. Clădită de 20 ani; cu un cazan. Cu apropiere de o casa sa. Idem. Mihai iaurgiu: povarnă de gard, cu un cazan, clădită de 17 ani, fără  apropiere de alte clădiri. Mahal. Oborul Vechi. Ion Frangulea cîrciumarul: povarnă de zid învelită cu olane, clădită de ani 4, cu patru cazane, cu biletul  Sfatului, pă care zice că l-au pierdut. Mahal. Olarii. Iordache Costandin cîrciumaru: povarnă de zid în paente, învelită cu olane, clădită de doi ani  fără bilet, însă prin ştirea Sfatului, cu un cazan. Care voie s-a dat prin adresul cu no. 2080 anul 1838 către Comisiie. Idem. Profir cofetaru: povarnă de zid  boltită, învelită cu olane, clădită după adresul Sfatului cu no. 756 din anul 1838, apr. 18 - la dela cu no. 61. Mahal. Pantelimonul. Polcovnicul Gheorghe  Colintineanul: povarnă de uluce, învelită cu olane, clădită ca de 6 ani, cu un cazan; cu ce bilet, nu s-au putut dovedi, căci nu erea stăpînul aici. Idem.  Ivancea povarnagiu: povarnă de ceară, clădită ca de zece ani, fără biletul Sfatului - înclinată cu alte clădiri şi învelită cu olane. Comisar, Dimitrie  Orescu Văpseaoa albastră Mahal. Popescu. Panait cofetaru are povarnă peste drum de casele dumnealui ghenăral Mavru, clădită acum de zidăriie groasă,  învelită cu olane şi cu tavan de zid, de marginea Dîmboviţii, pentru doo cazane. Şi deşi să află înclinată cu alte clădiri, dar ferite de orice  primejdiie. Iar bilet de povarnă nu are, ci numai pentru grajd şopron. Mahal. Slobozii. Nicolae Giuvar: povarnă de zid cu patru cazane, clădită de ani patru,  fără biletul cinstitului Sfat - însă cu voie dată prin graiu, cu depărtare destul despre toate părţile de alte clădiri; învălită cu olane, cu tavan  netencuit. Mahal. Flămînda. Stoian cîrciumarul: povarnă supt o şatră de uluce, pentru un cazan, clădită de cinci ani; cu apropiere de alte clădiri  
{773} Idem. Stan stolnicu: povarnă în paente de zid, clădită de 6 ani pentru dooă cazane, învălită cu olane, fără tavan; cu apropiere de alte  clădiri. Idem. Gheorghe cîrciumaru: povarnă în paente, de zid, învălită cu olane, clădită de ani şase, pentru dooă cazane; cu apropiere de alte  clădiri. Hagi Ştefan: povarnă de uluce, învălită cu olane, pentru dooă cazane, clădită de un an de zile şi înclinată cu apropiere de alte clădiri.  Idem. Nicolae cofetaru: povarnă de uluce, învălită cu olane, pentru doo cazane: clădită de zece ani - cu apropiere de alte clădiri. Idem. Ivan Braşoveanu:  povarnă de uluci, învălită cu olane, pentru un cazan; de ani trei - cu apropiere de alte clădiri. Mahal. Vlădichii. Dumitru drojdieru: povarnă de uluce,  învelită tot cu uluce, pentru cazan; de doi ani - cu puţină depărtare de alte clădiri. Mahal. Dobroteasa. Cosrache cîrciumaru: povarnă pentru un cazan, de  trei ani, în paente de zid, învălită cu şiţă, fără tavan - cu apropiere de alte clădiri. Idem. Pitaru Hristache: povarnă pentru un cazan, de uluci,  învălită tot cu uluci; de ani zece, tot fără tavan - cu apropiere de alte clădiri. Mahal. Apostolu. Nicolaie povarnagiu: are povarnă de uluce pentru un cazan,  învelită cu olane, fără tavan; de 15 ani - şi cu apropiere de alte clădiri. Idem. Manta povarnagiu: povarnă de uluce pentru un cazan, învălită cu  şiţă, fără tavan, de 15 ani - şi cu apropiere de alte clădiri. Idem. Iordache cofetaru: povarnă de uluce pentru un cazan, fără tavan; de 10 ani - cu  apropiere de alte clădiri şi lipită de casa sa. Idem. Mitu Sterigiu: povarnă pentru un cazan, de uluce şi învălită iarăş cu uluce, fără tavan; de 15 ani  - şi cu apropiere de casa sa şi alte propietăţi. Idem. Jecul cîrciumaru: povarnă pentru un cazan, de un an de zile; păreţii de zid, învelită cu şiţă -  şi cu apropiere de alte clădiri. Mahal. Apostolu. Călin Raşcu: povarnă pentru un cazan, de uluce, de 6 ani - cu apropiere de alte clădiri. Idem. Dima Tabacu:  povarnă pentru un cazan, de uluce, de ani opt, alături de casa sa - şi cu apropiere de alte clădiri. Idem. Radu cîrciumaru: are un umbrar în curtea caselor sale,  supt care a aşezat un cazan - cu apropiere de casa sa. Mahal. Sîrbilor. Anghelache cofetaru: povarnă de zid, cu tavan de scînduri, pentru un cazan, de ani doi,  înclinată cu casa - şi cu apropiere de alte clădiri. Idem. Costandin cîrciumaru: are o şatră în curte, pentru un cazan - cu depărtare de alte clădiri. Mahal.  Radu Vodă. Panait Şolea: povarnă pentru doo cazane, dă uluci, fără tavan, învălită cu olane, făcută de 10 ani - şi cu apropiere de alte clădiri.  
{774} Idem. Simion cofetaru: povarnă de zid, în paente, învelită ci olane, fără tavan, pentru un cazan, făcută de ani nooă - şi cu apropiere de  alte clădiri. Văpseaoa verde Mahal. Gorganii. Lazăr Gherasim: magazie de scînduri, fără tavan, numai cu cotlon şi coş de zid, cu un cazan; de 15 ani -  aproape de gîrlăşi depărtată de alte clădiri. Idem. Iliie săpunaru: magaziie de scînduri, fără tavan, alături cu săpunăriia du pă uliţa de  lîngă lacu Cişmegiului, cu un cazan, aşezat fără poruncă. Mahal. Dealul Spirii. Gheorghe Căpitanu: doo cazane aşezate de ani 6 într-o magaziie de  zid - depărtată de alte clădiri. Idem. Petre Neamţu: (a) aşezat într-un bordei un cazan, de opt ani. Idem. Duţă zidaru: un cazan aşezat într-o  magaziie de zid, alături cu o casă învelită cu trestiie. Mahal. Sfinţii Voevozi. Un cazan al răposatului Ceacovschi Neamţu, aşezat într-o magaziie de  zid în fundul grădinii. Mahal. Sf. Elefterie. Ştefan dogaru: un cazan aşezat în zidurile vechi ce se numesc brîncoveneşti, din luna septemvrie, pă temeiu  poruncii cinstitului Sfat supt no. 3833, pînă la 26 octomvrie. Mahal. Livedea gospod. Un cazan aşezat la o magaziie din curtea caselor răposatului Hristea rachieru,  lîngă uliţă, de 20 ani - depărtat de alte clădiri. Mahal. Biserica Albă. Nicolae scrobieru: un cazan într-o magaziie alături cu casa sa, aşezat de vreo  trei ani. Mahal. Spirii. Nicolae Fotino: un cazan aşezat de ani zece, la un loc depărtat de propietăţile vecinilor. Poliţiia Capitalii Bucureşti Această listă fiind  înfăţişată poliţii dă către d.d. comisarii văpselilor şi sardaru Ghiţă Titeanul, cei orînduiţi cu lucrarea ei, să adeverează şi de către  poliţiie. Pentru şefu poliţii, Gh. Urdăreanu  
{775} 591 Comisia mixtă pentru tratarea reînnoirii Convenţiei dintre Principate, despre hotărîrea luată asupra noului punct din oraşul Focşani pe  unde are să se treacă marfa importată şi exportată şi asupra orarului de lucru al vămilor; hotărîrea Sfatului administrativ (1842, octombrie) Jurnalu no. 8  Astăzi octomvrie ... anul 1842 adunîndu-se în complect mădulările comisii micste pentru transacţia Comvenţii dintre amîndoă Prinţipaturile, şi  luînd în băgare dă seamă că punctul şăderii vameşilor şi a unui Prinţipat şi a celuilant schelii Focşanii este chiar în oraş la hotar în  uliţa tîrgului - şi că din aceasta să întîmplă mulţime dă necuviinţe atît la o parte cît şi la ceilaltă: întîi, că emportaţiia şi  ecsportaţiia atît a mărfurilor cît şi a vitelor făcîndu-să chiar prin mijlocul oraşului, după ce privegherea asupra celor ce s-ar ispiti a  întrebuinţa controbante nu să poate păzi întru toată întregimea; apoi mai dă multe ori zatonindu-să chiar în mijlocul tîrgului mulţime dă  cară sau vite slobode, să înpiedică cu totul comunicaţia oroşanilor, pricinuindu-să mare vătămare atît tîrgoveţilor, cît şi celorlalţi la  transportuirea casnicelor lor trebuinţe. Iar după aceasta că mulţimea carălor i a trăgătorilor şi suma vitelor ce trec necurmat prin uliţile oraşului,  după ce fac un murdalîc deosebit, aduce şi stricăciune mare caldărîmurilor amîndurora oraşelor. Iar în sfîrşit, că şi chiar neguţătorii  stăpînii mărfurilor sau a vitelor precum şi cărăuşii transportuirii lor pătimesc feluri dă pagube - cei dintîi pentru căci stîndu-le mai de multe ori  marfa zatonită prin cară multe ceasuri (pînă cînd vameşii şi cinovnicii i ofiţerii graniţii pot a o revizui, ce mai dă multe ori să întîrziază din  pricina strîmtorii locului) şi ecspusă mai dă multe ori la stricăciunea vremii, suferă din aceasta pagubă; precum şi neguţătorii dă vite: că  făcîndu-li-să numărătoarea vitelor într-un loc strimt şi acestea fiind sălbatice dă la cîmp, spăimîndu-să ori din gălăgie, sau din  orice măcar, din pricina mulţimii lumii, să răsipesc, dau peste prăvălii, case, să înţeapă cercînd mulţime dă vătămări; iar cei dă al  2-lea că aflîndu-să cu trăgătorii lor înjugaţi multe ceasuri în oraş pînă să face revizie, li să prăpădesc vitele dă foame. Apoi pă  lîngă aceasta că nefiind şăderea ofiţerilor, cinovnicilor şi a vameşilor la un loc, şi nici ceasurile cunoscute cînd urmează a fi vama dăschisă spre  a să face ecsportaţiia, neguţătorii sosind cu marfa lor la punct, sînt siliţi a o năpusti acolo în drum ceasuri - încă dă multe ori, şi zile - pînă  cînd găsesc pă amploianţii orînduiţi a le revizui, alergînd  
{776} însuşi ei pă la casa ofiţerului, a vameşului şi a cinovnicului, pînă cînd îi găsesc, aflîndu-să şăzînd răspîndiţi.  Spre a să stîrpi dar aceste necuviinţe atît dă vătămătoare, comisia găseşte cu cale cele următoare: 1. Pă la punctul din tîrgu oraşu Focşani,  pă unde pînă acum s-au urmat ecsportaţia şi emportaţia dintre amîndoă Prinţipaturile, să să dăsfiinţeze, nemaiputîndu-să face pă la  acest punct în uliţă nici o emportaţie sau ecsportaţie. 2. Pă la toate potecile din oraş trecătoare peste hotar să vor afla numai paznici pichetaşi şi  mortasipi ai vameşilor din partea amîndurora Prinţipaturilor; ca pă la aceste locuri să poată trece dintr-un Prinţipat în celălalt numai cele cîte  slobade Comvenţia fără plată dă vamă. 3-lea. Punctul schelii pentru emportaţie şi ecsportaţie pentru amîndoă Prinţipaturile să va face: în  partea Valahii pă locul numit Cotul bumbacului, al mănăstirei Sfîntului Ioan, pă care acum sînt şi doă căsuţe, a lui Tache pantofaru şi a lui Stan  Enache; iar în partea Moldavii pă locul numit Cotul bisericii săpunarului - fiind aceste locuri şi dăspre o parte şi dăspre alta cele mai îndămînatice,  aflîndu-să mai la marginea oraşului despre şosea, după dăsluşirile ce au dat comisii atît dumnealor ocîrmuitorii judeţelor Slam Rîmnec şi  Putna, cît şi Maghistratul i Eforia amîndurora oraşelor Focşanii. 4-lea. Spre a nu cerca nici neguţătorii pagube şi zăticniri din pricina întîrzierii cu  revizuirea mărfurilor şi numărătoarea vitelor dă către cinovnici, vameşi şi ofiţeri, şi necunoştinţa lor dăspre ceasurile cînd vama pentru  ecsportaţie şi pentru amportaţie este dăschisă şi dăspre o parte şi ceilaltă, şi aceşti din urmă înpiedicări din neputinţă a să afla  totdauna dă faţă şi la un loc strînşi din pricina lipsii încăperilor, să va clădi la acest punct şi dăspre o parte şi dăspre ceilaltă pă locurile  zise în articolul al 3-lea, cîte o încăpere cu dăspărţirile trebuincioase pentru şăderea pichetaşilor şi canţelaria vămii cinovnecului şi a  ofiţerului, lîngă care va fi şi cîte o îngrădire pentru numărătoarea vitelor - făcîndu-să asemenea din naintea şi unii vămi şi ceilalte  cîte o barieră. Şi toate mărfurile supuse la plata ecsportaţii şi emportaţii, cum şi toate vitele ce vor fi a trece pă la această schelă, vor veni pă la  acest punct, unde în viitor să hotăraşte vama schelii din Focşani pentru emportaţie şi ecsportaţie. Vameşii, cinovnecii şi ofiţerii vor fi datori ca în  toate zilile regulat să să afle negreşit la ceasurile hotărîte la acest punct - şi dăspre o parte şi dăspre alta - ca să nu mai fie siliţi lăcuitorii a-i  căuta pă la casile lor petru a le revizui marfa şi a cerca înpiedicările ce suferea pînă acum. Ceasurile cînd vama va fi deschisă şi dăspre o parte şi  dăspre alta să hotărăsc: vara dă dimineaţă dă la şase pînă la doăsprezece europineşti, şi după prînz de la doă pînă la sfinţitul  soarelui; iar oarna dă la şapte dă dimineaţă pînă la unul după doăsprezece, şi după prînz dă la trei iarăşi pînă la sfinţitul soarelui.  Şi spre cunoştinţa tutror neguţătorilor cînd vama este dăschisă, să va rădica cîte un steag dăspre fiecare parte, care va sta rădicat în toate  ceasurile hotărîte dă a fi vama lucrătoare, spre semn că numai într-acele ceasuri pot veni cu mărfurile lor la vamă.  
{777} Iar cheltuiala pentru facerea clădirilor trebuitoare i cumpărătoarea acelor doă căsuţe dăspre Valahia, însemnate în articolul al 3-lea -  ce nu pot fi într-o sumă însemnătoare - rămîne a să hotărî dă către oblăduirile răspective. Acest articol să va adăoga în actul  Comvenţii după articolul cinsprezece, puindu-i-să numărul şaisprezece şi prin urmare să va drege numeraţia celor ce vin după dînsul, după  orînduiala aritmetică. Iscăliţi: Ioan Manu, D. Fălcoianu, Secr., Alecu Filipescu, Iordache Pruncu, postelnicu, Asanache Dan, spătar, Secr., Vasile G(rigorescu),  medelnicer (Hotărîrea Sfatului administrativ:) Astăzi noemvrie 14, anu 1842, Sfatu administrativ ecstraordinar, luînd în băgare de seamă coprinderea acestui  jurnal, au chibzuit ca să să ceară de la dumnealor comisari o ştiinţă de poziţiia locului de vamă unde zice că este trebuinţă a să face încăperi  de vamă pentru Focşani şi cheltuelile ce urmează la aceasta potrivit încăperilor şi apoi după aceeaşi ştiinţă le va trimite să să chibzuiască  de al doilea de Sfat. 592 P. Hristidi, starostele corporaţiei rachierilor, către Căimăcămie, despre măsura luată de Sfat de a-i opri să lucreze cu cazanele de  rachiu în oraş, despre pagubele pe care le au în urma acestei măsuri; rezoluţia Căimăcămiei (1842, noiembrie 28) Cinstitei Căimăcămii a Ţării  Rumîneşti, prea plecată jalbă Nădejdea agoniselii hranii vieţii noastre, precum şi opşteştile datorii ce ni să cere, nerezemîndu-să de ajutorul  vreunui alt prilej, fără numai că noi aflîndu-ne cu îndeletnicirea meserii de rachierie, la care trebuinţă ne-am avut cazane aşezate pă la prăvălii  în tîrg pentru prefăcutu rachiului, dar de sînt acum ca noă su zece ani, după chizbuirea (sic) stăpînirii de atunci ne-am pus îndatorire să eşim la  mahalale în locuri largi,  
{778} cercetate de către cinstitul Sfat orăşănesc: a nu să întîmpla vreun pericol. În puterea căria făgăduială ce ni să da, că vom fi  nestrămutaţi de acolo pentru totdeauna, spre acest sfîrşit am fost siliţi prin multă nevoinţă a cumpăra locuri şi a clădi magazii de zid sigure, cu  destule cheltueli. Apoi, unde nădăjduiam a ne avea statornică odihnă, înpotrivă, dumnealui fostul prezident al cinstitului Sfat, Scarlat Roset, dă este cîteva  luni, poprindu-ne acele magazii supt cuvînt că pă viitorime nu am mai fi slobozi a lucra întrînsele, ci să ne strămutăm afară din Capitală, am alergat  către cinstitul Depertament al trebilor din lăuntru. De unde, după adresu ce au binevoit a îndrepta cinstitei Agii, ca să cerceteze fiinţa calităţilor acestor  clădiri, le-au dovedit întru toată buna orînduială - întorcînd şi răspuns cinstitului Depertament. Şi pentru că în această poprire sîntem şi  pînă astăzi, contenindu-ne pă de o parte tot enteresu negoţului nostru, iar pă de alta ne vedem înpovăraţi de grelile chirii ale prăvăliilor şi  plată la slugi, de aceea, plecaţi rugăm cinstita Căimăcămie a privi cu milostivire asupra pagubii ce ni să pricinueşte - şi în prea fericite zilele dv. să  ne norociţi a rămînea statorniciţi pe la locurile unde ne vedem acele magazii clădite. Ai cinstitei Căimăcămii prea plecaţi, Corporaţia rachierilor,  cîrciumarilor şi a cofetarilor Porfirie Hristidi (Rezoluţia Căimăcămiei:) Noi, Căimacamii Prinţipatului Ţării Rumîneşti Depertamentul din  năuntru. Pă temeiul poruncilor slobozite în anul 1831 şi voia ce li s-au dat de a clădi, cum şi după raportul Agii, nu este cu dreptate a să strămuta din  ale lor megezii - cari cu atîtea cheltueli şi cu ştirea stăpînirii le-au clădit, fiind şi prin ştiinţa Sfatului oroşănesc. pentru Şeful Secsii, M.  Conţescu 593 Delegaţii Ţării Romîneşti la tratativele pentru încheierea Convenţiei cu Moldova către delegaţii moldoveni, despre verificarea făcută  la Focşani asupra cotului şi ocalei folosite în ambele Principate, despre deosebirile constatate la acele măsuri şi greutăţi între cele din Ţara Romînească  şi cele din Moldova (1842, decembrie 6)  
{779} Copie după adresul comisarilor transacţii Comvenţii ai Valahii, către cei dă Moldaviia. Anul 1842, dechemvrie 6. No. ... În urma priimirii  dezlegării cinstitului Sfat al acestui Prinţipat, asupra jurnalului comisii cu no. 12, încunoştinţat supt-iscăliţilor prin răspunsul cinstitii Vistierii dă supt  no. 2386, trimeţîndu-ni-să dă către acest cinstit Depertament şi cotul măsurătorii buţilor cu pecetea acestui cinstit Depertament, la cercarea ce am  făcut atît acestui cot, cît şi a acelui Prinţipat, faţă cu dumneavoastră, cu prezedenţii Eforii şi Maghistratului amîndurora oraşelor Focşanii şi  cu alte persoane boeri dăspre amîndoă părţile, au eşit următoarele dăscoperiri, adică: Butoiul ce s-au măsurat dă către cotarul dumneavoastră  şi cu cotul acelui Prinţipat au eşit vedre 23 şi ocă una. Apoi, tot acelaşi butoi măsurîndu-să dă către acelaşi cotar, şi cu cotul Valahii, au  eşit vedre 25 şi ocă 7 - descoperindu-să dintr-aceasta că cotul Moldavii este mai mare decît al Valahii cu vedre doă şi ocă şase; iar la suta dă  vedre scoate o lipsă dă vedre 11 şi ocă 2 mai puţin decît al Valahii. După aceasta voind a ne îndăstula din ce izvoraşte această osebire şi dacă  cotul fieşcăruia Prinţipat este făcut pă ocaoa sa, şi dacă aceste ocale sînt dă cîte 400 dramuri fieşcare, iarăşi în fiinţa tuturor precum este  ştiut dumneavoastră, s-au cîntărit întîi ocaoa acelui Prinţipat adusă de la Eforie, cu trei feluri dă băuturi: şi puindu-să în balanţă cu  apă plină pînă în gură, au eşit afară din daraoa tinechelii dramuri 452, cu vin asemenea 452 dramuri, iar cu spirt 406 dramuri. Sau cîntărit apoi şi  ocaoa acestui Prinţipat, adusă de la Maghistrat - şi au eşit cu apă afară din daraoa ei 430 dramuri, cu vin asemenea 430 dramuri, iar cu spirt 385 dramuri. S-au  mai făcut asemenea cercare şi unii alte ocale, luată de la o prăvăliie din Focşanii Moldavii, ce după arătarea lăcuitorilor Focşanilor acestui Prinţipat  ni s-au făcut cunoscut supt-iscăliţilor că cu această măsură să urmează vînzarea băuturilor cu amăruntu în Focşanii acelui Prinţipat;  şi aceasta s-au găsit cu apă 422 dramuri şi cu vin 421 dramuri, afară din daraoa ei. Din această cercare s-au făcut asemenea următoarile dăscoperiri,  adică: că ocaoa acelui Prinţipat înfăţişată noă dă Eforiie, cu nici un fel dă băutură nu vine 400 dramuri - şi prin urmare că e mai mare  decît bazul acesta; apoi că această oca este cu 22 dramuri mai mare decît a acestui Prinţipat, ce după cercare este făcută pă bazul dă 400 dramuri.  Căci amestecîndu-să băutura spirtului cu a apii sau a vinului, în cîtăţime potrivită spre alcătuirea aiarului ei, va eşi negreşit 400 dramuri. Iar  după aceasta, că daca vînzarea cu ocaoa să va fi urmînd în Focşanii acelui Prinţipat cu cea dă al 2-lea oca de care să vorbeşte mai sus - precum au  arătat supt-iscăliţilor mulţi din persoanile Focşanilor acestui Prinţipat - apoi această dă al doilea oca fiind cu opt dramuri mai mică decît ocaoa  
{780} acestui Prinţipat, după dreptate s-ar socoti că într-acel Prinţipat transacţiile asupra băuturilor în cîtăţimi mari să fac pă un  fel dă oca mai mare, şi vînzările cu amăruntul cu oca mai mică; şi în sfîrşit, că deosebirea dă 22 dramuri cu care este mai mare ocaoa acelui  Prinţipat decît ocaoa acestui Prinţipat mănîncă la 100 vedre 5 vedre 7 ocă şi  1/2. În sfîrşit, fiindcă ocaoa acelui Prinţipat întru toate  băuturile au eşit mai mare dă 400 dramuri, ca să ne îndestulăm nu cumva aiarul ei va fi făcut pă grăunţe, am cîntărit cîte 100 dramuri dă  patru felurimi dă grăunţe: orz, meiu, grîu şi porumb; şi amestecîndu-le toate bine, le-am băgat în ocaoa acelui Prinţipat, şi n-au putut  încăpea, mai prisosind o cîtăţime - ca la al 4-lea parte - pă dinafară. Apoi spre a ne îndăstula şi pentru cot: dă este făcut al fieştecăruia  Prinţipat pă bazul ocalii sale, am umplut măsuratul butoi cu apă pînă la vrană şi trăgînd apa dintrînsul pă cep mai întîi cu vadra acelui  Prinţipat au eşit 23 vedre şi ocă 7, adică 6 oca de apă mai mult peste peste suma ce au arătat cotul. A căruia rezultat nu este potrivit cu ocaoa sa, cu doă  vedre şi şase oca la suta dă vedre. După aceasta umplîndu-să iarăş dă iznoavă butoiul, şi trăgîndu-să asemenea apă pă cep cu  vadra făcută pă ocaoa acestui Prinţipat, au eşit vedre 25 şi ocă 6, dramuri 70: cu 330 dramuri adică mai puţin din ce au eşit măsurat cu cotul Valahii;  care lipsă fiind prea neînsemnată, fireşte să poate judeca că este apa ce s-au prelins pă vase cînd s-au tras dintr-unul într-altul. Şi rezultatul  şi aceştii cercări dovedeşte că cotul Valahii este făcut întocmai pă ocaoa sa - concluzia dar tuturor acestor cercări fiind întîi că cotul acelui  Prinţipat este mai mare decît al acestuia. Al 2-lea: că măsurătoarea cu cotul acelui Prinţipat scoate o lipsă dă 11 vedre şi ocă la suta de vedre; care  lipsă parte izvoraşte din deosebirea mărimei ocalei decît a acestui Prinţipat şi parte că acest cot este făcut pă oca mai mare şi decît chiar această  oca ce ni s-au adus dă Eforiie. Al 3-lea: că ocaoa acelui Prinţipat fiind mai mare decît a acestuia cu dramuri 22, nu este făcută pă bazul dă 400  dramuri; căci cu orice fel dă băutură, este tot mai grea decît bazul acesta. Al 4-lea: că vînzarea băuturilor în buţi făcîndu-să prin  măsurătoarea acestui cot, vînzătorii lor cearcă o prea grea pagubă şi nedreptate - în vreme ce cumpărătorii de la dînşii vînzîndu-kle cu  amăruntul - cu ocaoa sau a Eforii, iar mai cu seamă cu aceea ce s-au adus din tîrgul Focşanilor acelui Prinţipat - fac un nedrept căştig şi înpotriva  cuviinţii. Şi în sfîrşit, că ocaoa Valahii, ce este făcută pă bazul dă 400 dramuri şi cotul asemenea făcut pă chiar această ocă - întocmire  ce nu lasă a să năpăstui nici pă vînzători, nici pă cumpărători la transacţiile ce să urmează între dînşii, sau cu rădicata ori cu  amăruntul - apoi fiindcă în jurnalul cu no. 12 al comisii recunoscîndu-să pentru cuvintele arătate întrînsul: 1-iu ca coturile să fiie deopotrivă în  amîndoă Prinţipaturile, al 2-lea că aceste coturi ar fi făcute pă bazul dă 10 oca în vadră şi ocaoa dă 400 dramuri, al 3-lea că acum  aflîndu-să unul mai mare decît celălalt, să înţelege că este unul greşit. Şi pentru acest cuvînt, s-au zis să să orînduiască comisiie a  face cercare amîndurora, spre a găsi pă cel mai adăvărat. Fiindcă acum această cercare s-au făcut în toate chipurile, din care  
{781} nu mai rămîne nici o bănuială că şi cotul şi ocaoa acestui Prinţipat sînt alcătuite pă bazuri mai temeinice. Şi că de s-ar socoti  că este vreo greşală în deosebirea acestor coturi, apoi aceasta ar privi mai mult la cotul acelui Prinţipat - ce este în nepotrivire şi cu chiar ocaoa sa.  Supt-iscăliţii, încredinţaţi că dumneavoastră preţuind şi mulţimea năpăstuirilor ce au cercat pînă acum lăcuitorii din amîndoă  Prinţipaturile şi necuviinţa de a să urma transacţiile feluritelor băuturi cu deosebite măsuri - unile năpăstuiotoare celorlalte - şi ca nişte pătrunşi  de fiinţa adăvărului din cercarea făcută şi nepărtinitori nicicum necuviinţii, veţi stărui către cine să cuvine, a să îndrepta măsurile ce  cercarea au dovedit greşite - potrivindu-să cu cele ce iarăş din cercare s-au dovedit alcătuite pă bazuri mai temeinice. Ca după aceasta să şi poată  lua întru toată întregimea chibzuirea ce într-o unire cu toţii am găsit cu cale prin jurnalul cu no. 12 - spre stîrpirea necuviinţilor ce au urmat pînă  acum şi îndestularea celor arătaţi cu plîngere şi către dumneavoastră şi către noi năpăstuiţii. În adăstarea dar răspunsului cu care veţi  binevoi a ne cinsti, rămînem încredinţaţi că rezultatul va fi asemănat cu bazul coprins în zisul jurnal al nostru - spre încetarea tuturor neorînduelilor ce  s-au urmat pînă acum. După orighinal, Ioan Manu 594 60 familii de olari din Corbeni, către egumenul mănăstirii Brîncoveni, relatează că  îndatoririle lor faţă de proprietar au devenit din ce în ce mai apăsătoare, iar arendaşul îi obligă să plătească bani şi pentru pămîntul din  care produc vasele de olărie şi jumătate din ei vor să fugă pe alte moşii (1843, februarie 4) Cu zmerenie şi cu metanii plecate pîn la pămînt,  sărutăm cinstită dreapta Preaosfinţii Sale, preacinstite stăpîne. Şi cu plecată plîngere jăluim, căci noi lăcuitorii ce ne aflăm cu lăcuinţa pe  moşiia Sfintei mănăstiri, ce să numeşte Corbeni, ne aflăm în mare lipsă de toate ceale trebuincioase. Că, după ce este moşiia foarte strîmtă, este  şi sacă: că locuri pentru hrană nu avem, livezi şi izlaz nu avem, lemne de foc, pari şi nuele pentru garduri nu avem nici cît să facem un obor pentru  închisu vitelor. Cei mai aspri mărăcini, toate acestea de mai sus le cumpărăm în bani, de la alte moşii streine, care ne scoate fe fieşcare din noi mai multe  cheltueli, îndoit peste datoriile proprietereşti; căci ce moşiuţă este aceasta, de abia ar putea a să întrebuinţa pă dînsa cel mult pîn la treizeci de  familii - după cum au şi fost mai înainte de vreme. Apoi acuma poate să află, cu mai bunişori, cu mai răi, poate la mai şaizeci de familii: care să zicem  că dintru aceştea pînă la şapte sau opt, nici aceia n-au legiuitele  
{782} pogoane. Iar ceilalţi, unii au cîte un pogon, alţii cîte o jumătate de pogon, alţii şi nicidecum nu au - încît şi-au mîncat şi vitele  ce le-au avut, pîn şi cămăşile şi-s datori vînduţi cu totu, pă mălai. Încai de materialurile trebuincioase nu mai vorbim. Dar cum au trăit mai  nainte părinţii noştri şi noi: una, că era oameni mai puţini; alta, că moşiia nu prea era glodită; al treilea, că sarcinile moşii ne erea mai uşoare,  căci - ca în zilele răposaţilor foştilor egumeni ... şi Teodosie, cînd erea moşia pe seama mănăstirii şi cînd o ţinea fostul arindaş Nicolae  Stefanovici - eream daţi la arindă cu condicuţă; căci plăteam obăciia numai lei opt de o familie, şi claca cîte 14. Să aduna cu plugu, cu lemnile,  pînă la lei treizăci, potriviţi după lipsa ce o aveam la moşie. Apoi acuma, ne vedem daţi la arindaş deopotrivă cu moşiile cele înbi(l)şugate de  toate, căci cît noi pogoane nu avem, livezi şi lemne şi alte materiialuri nu avem; izlaz de vite: le dăm la alte moşii învecinate, de plătim ierbărit, căci  aici în toată vremea să află cîte şapte şi zăce care în puntea morii - poate să aibă dozăci şi patruzăci de boi, numai mari, care ce bruma de  izlaz este, încă nici acelora nu le este de ajuns peste toată vara. De aceea, cu al doilea aducem supărătoare rugăciune Preaosfinţii Tale, stăpîne; căci  vedem că acuma ni să porunceşte de către stăpînire ca să facem al treilea catagrafie de toţi lăcuitorii ce să află sălăsluiţi pă fieşcare  moşie. Apoi, cu toate că mai sînt înprăştiiaţi peste zăce casă la alte moşii - tot de la noi - din pricina lipsei, ne stăpîneşte dar şi acuma la  această alcătuire de catagrafie pe şapte ani viitori; aşa ne rugăm, cu mari, cu mici: sau să mai fim mai uşuraţi din datoriile moşii, după cum am fost  şi mai nainte, pentru lipsa ce o avem, sau să avem voe să ne scriem numai pă jumătate la catagrafiia ce are a să face, şi ceilalţi ce nu avem unde să ne  hrănim, să ne strămutăm unde vom găsi moşie să ne hrănim. Căci că, şi să ne scriem aici, tot fugim - pentru lipsă. Căci pîn încît unii  din (noi) avem o fărîmă de (me)şteşugel cu olăriia - şi atîta aveam şi noi pe moşie: numai pămînt de lucru, că încai de lamne nu mai vorbim;  arindaşu şi de la acela ne-au oprit să nu mai luom, cerînd să plătim bani; care n-am mai avut obiceiuri, dar din vase am dat. Şi cum va fi bună  milostivirea Preaosfinţii Sale, care neîncetat să răvarsă către ca unii ca noi, şi asupra plîngerii ce facem, preaplecaţi slugi jăluitori, Noi, şaizăci de  familii din satul Corbeni, plasa Olteţului  
{783} 595 Departamentul vistieriei către Domnitorul Gh. Bibescu, despre necesitatea de a se înfiinţa o Bancă Naţională (1843, februarie) Prea  Înălţate Doamne, Vistieria Departamentul din lăuntru împlinind, socoteşte că nu va fi de prisos a supune cunoştiinţii Înnălţimii Voastre  oareşcare păreri pentru înbunătăţirea şi înnaintarea comerţului. De aceea, plecat alătură pă lîngă aceasta un mic proect de înfiinţarea  unei Băngi Naţionale. Herescu 1843, fevruarie, 27 No. 275 Proect de înfiinţare a unei Bangă Naţională Comerciul este unul din cele d-întîi  mişcătoare ale naţiilor, prin care ele se ajutorează a pîşi către civilizaţie. El este sufletul sporirii şi îndestulării într-un stat. Activitatea ce se  vede în el e semnul de măsură prin care s-ar putea socoti gradul fiinţei unui norod. În toate veacurile şi în toate locurile el a aţintit o deaproape luoare  aminte a guvernelor bine cugetătoare şi progresive. Comerciul în ţara noastră e cu totul în amorţire: ajutoarele îi lipsesc, orice element de încurajare se  desfiinţează prin strimtorarea generală şi nevoia dobînzelor celor mari. Credetul e derăpănat. Căderea unuia trage cu sine mulţime de căderi, fără  nădejde de a se mai scula; mulţime de judecăţi, care nu sînt decît nişte ispite şi un aluoat de corupţie generală. În zadar s-ar încerca cineva a  desfiinţa un rău, pînă nu-i va cunoaşte mai întîi fiinţa şi adevăratele lui pricini. Experienţa a dat multe cunoştinţe despre aceasta; se află  însă risipite între deosebite individe, fără a putea să formeze un tot de un metod şi sistemă mîntuitoare. O dobîndire a stăpînirei de aceste  cunoştinţe, o dorinţă de a le pune în lucrare spre binele public, un duh metodic care, adunînd nişte asemenea cunoştinţe, se dea viaţă comerţului,  se înfiinţează credetul - au o mare trebuinţă de a deschide o relaţie între Departamentul vistierii şi între ramura neguţătorilor. Spre acest sfîrşit,  e de neapărată trebuinţă ca comisiile neguţătoreşti închipuite mai dinnainte se se pue ăn lucrare pe un drum corespunzător cu unimea cugetărilor  stăpînirei. Pornind însă de la  
{784} un prinţip de sporirea şi înnaintarea comerciului, dobîndirea unor cunoştinţe trebuincioase n-ar aduce nici un rezultat, cînd ar lipsi acel  suflet de viaţă dătător comerciului, acel capital public ce se numeşte Bancă Naţională. Din lipsa unei asemenea întocmiri, comerciul nostru este aşa de  slăbănog şi amorţit. Grelele dobînzi ce se plătesc lăcomii dobîndarilor, derapănă şi pe cei ce se înprumută şi însuşi pe  înprumutători, încît orice întreprindere sau nu poate avea nici un sfîrşit bun pentru cel ce o pune în lucrare, sau deşi sporeşte în parte pentru unii,  înnaintarea ei însă nu este decît cu pagubă obştească. Aşadar, la un duh de a împuternici comerciul şi a-l face ca să poată aduce îndestulare  şi bogăţia ce le merită această ţară, cel dintîi temei şi punt de pornire este înfiinţarea unei Bangă Naţională, supt privirea d-a dreptul a  stăpînirii şi pe bazuri de legiuiri straşnice, care să poată deopotrivă chezăşui amîndoă părţile contractante, întocmai după cum sînt  întocmite bancurile din statele Europei. Această bancă s-ar putea întocmi cu fondurile din cutiile satelor, din casele publice şi din benefiţurile milităreşti.  Avînd un asemenea fond încurajător al capacităţii, îndată s-ar pune o stavilă precurmătoare relei precugetări a împrumutătorilor, oamenii cei  vrednici şi cinstiţi ar afla o înlesnire la întreprinderile lor; comerciul ar dobîndi reportul trebuincios la mişcarea şi înnaintarea lui; industria şi  manufacturile s-ar găsi locul cel mai cuviincios, unde şi-ar afla toate elementele; felul dobitoacelor şi al seminţelor s-ar înbunătăţi; agricultura  şi-ar luoa zborul său, vrednic de pămîntul acestui Prinţipat; ţara ar simţi o sporire vrednică de cugetările stăpînirii - şi fondurile Băncii,  după toate cuvintele crescînd, nu puţin folos ar aduce statului. Herescu 596 Ocîrmuirea judeţului Brăila către Sfatul orăşenesc al Capitalei, despre  aprobarea obţinută de a se organiza în Brăilatrei bîlciuri pe an, despre înştiinţarea care trebuie făcută negustorilor din Capitală (1843, martie 3)  Copie după otnoşenia cinstitii ocîrmuiri judeţului Brăilii Fiindcă după slobozenia dobîndită prin porunca cinstitului Depertament din lăuntru cu no.  4523 s-au hotărît ca la capitala acestui judeţ să să facă trei bîlciuri peste an şi la zilele arătate, însă:  
{785} la 25 martie în zioa Bunei Vestiri, care va ţinea cinci zile; la 21 mai în zioa Sfinţilor Împăraţi, pentru şapte zile; la 6 avgust, în zioa  Schimbării la Faţă, pentru opt zile. Care acestea cîte trele bîlciuri să vor aşeza pă raionul oraşului, cu obor de vite i slobode băuturi şi tot felul de  mărfuri. De aceea, cîrmuirea are cinste a face cunoscut şi acelui cinstit Sfat, totdeodată rugîndu-l ca să facă cunoscut tutulor starostilor de neguţători  din Capitală, spre a face şi ei cunoscut tutulor neguţătorilor înfiinţarea acestor bîlciuri, spre ştiinţa doritorilor ce ar voi a să împărtăşi de  folosul acestor bîlciuri. Pentru întocmai copie, M. Caramzulea 597 Domnitorul Gh. Bibescu către Departamentul vistieriei, porunceşte să se ia măsuri pentru  menţinerea cursului leului în parale mărunte, potrivit cu deosebirea existentă între cursul galbenului în ţară şi în Turcia (1843, martie 4) Noi  Gheorghie Dimitrie Bibescu Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn şi stăpînitor a toată Ţara Romînească, către Depertamentul vistierii Văzînd raportul  acelui Depertament cu no. 251, atingător de paguba ce să pricinuieşte lăcuitorilor şi împiedecarea ce să aduce lor la înlesnirea dărilor şi luărilor  celor mici, din pricina paralilor mărunte - care au ajuns într-atîta micşorare, încît nemaisimţindu-să prin degete şi lipindu-să una de alta, nu  săai pot număra; văzînd arătarea ce ni să face că, (pentru) ca şi greutatea ce urmează în socoteala paralelor bune şi proaste să lipsească, nu ar fi  de vătămare dacă s-ar slobozi voie de a să aduce în ţară monedă măruntă de argint de cinci şi trei crăiţari, ori  
{786} austriacească, sau rusească, şi o mică cîtăţime de monedă de aramă de cîte un creiţar, zicem că, paralile mărunte fiind moneda  Curţii suzerane, urmează a fi moneda măruntă şi a acestui Prinţipat; care aceasta nu popreşte întrarea în ţară a monezii măruntă austriaceşti  sau a altii naţii, precum nu sînt poprite nici rublele, nici sfanţihii. Ca să înceteze însă acea pagubă şi în sfîrşit dărăpănare a comerţului  nostru cu lipsa monedii de aur şi de argint, care să ridică din ţară prin înlesnirea ce dă nepotrivirea cursului leului, cu osebirea celui de astăzi curs al  galbenului - care după legiuirea făcută în vremea vremelnicii oblăduiri şi întărită prin tractat, s-au hotărît a fi nestrămutat de treizeci şi unul  şi jumătate lei - Vistieriie va avea îngrijire ca totdeauna să ţiie cursul leului în parale mărunte potrivit cu osebirea cursului ce va înfăţişa galbenul  în Ţara Turcească cu cursul de aici, asemănîndu-să întru aceasta dispoziţii şi măsurilor luate la asemenea înprejurare încă din leatul 1836 -  cînd o asemenea pagubă amerinţa iarăşi acest Prinţipat. Însă, Vistieriia va avea îngrijire a ne încunoştiinţa mai nainte măsurile ce va găsi cu  cale de a lua întru aceasta. Dumnealui şeful Depertamentului Vistierii va aduce această poruncă a Noastră la îndeplinire. Gheorghie Dimitrie Bibescu Vvd.  Secretarul statului, Costandin Şuţu 598 Îngrijitorul Ocnelor Mari către Vornicia temniţelor, despre măsura luată ca pe lîngă cele două zile pe  săptămînă cînd nu se lucrează la tăierea sării, să se mai adaoge una (1843, martie 5) Copie după raportul îngrijitorului Ocnilor Mari, cu no. 65, mart  5, către Vornicia temniţilor, leat 1843 Sporirea muncii arest(anţilor), ce să cere de cinstita Vornicie apururea, au întîmpinat şi întîmpină piedici cu  lucrarea sării; căci arestanţii aceştiia au cîte dooă zile vacanţie în tăierea iei pă săptămînă, adică sîmbătă  
{787} şi duminică, de a să putea urni scoaterea bolovanilor din ocnă, făcuţi în toate celelalte zile ale săptămînii, fiindcă să află ocna  cu totul adîncă. Acum însă cinstita cămărăşie văzînd că nici aşa nu mai poate prididi scoaterea acestor bolovani, şi să îngrămădeşte  înlăuntru unii peste alţii, căci această ocnă cu cît merge, cu atît să adîncează, au hotărît a face vacanţie tăerii şi vinerea, pă toate  săptămînile, ca cu chipul acesta să aibă vreme a să scoate toţi bolovanii ce să vor face în celelalte patru zile din urmă ale săptămînii. Precum  şi la sfîrşitul fieşcăriia luni, de nu se vor putea scoate toată suma bolovanilor din lăuntru, să facă o asemenea vacanţie încă cîte doă-trei  zile. Prin urmare dar, nu lipsesc plecat a pune aceasta în cunoştinţa cinstitii Vornicii, ca să cunoască împrejurările ce mijlocesc asupra operaţii muncii,  adăugînd a-i arăta că pă arestanţii într-aceste vacante zile nu-i bagă în tăerea sării nici la ocniţă, deopotrivă cu ceilalţi  ciocănaşi, propuind că n-au loc. Şi aşa, este învederat cîtă piedică să aduce la înaintarea tăerii sării arest(anţilor), pentru care cinstită  Vornicia va face punerea la cale ce să va socoti de cuviinţă. Întocmai după orighinal, I. Mihăescu (Notă Rezoluţia Vistieriei porunceşte Direcţiei  otcupului ocnelor " a îndrepta această năpăstuire ce să face arestanţilor, protimisindu-i şi întrebuinţîndu-i în lucru în toate zilele  săptămînii, afară de dumineca, ca să-şi poată agonisi hrana vieţii". ) 599 Alex. Popoviciinginerul oraşului Brăila, către Domnitorul Gh. Bibescu,  despre proiectul său de a organiza o exploatare nouă pentru obţinerea de aur din nisipul Oltului, despre noile metode pe care urmează să le folosească, despre  îndatoririle pe care le ia asupra sa şi despre ajutoarele pe care le solicită (1843, martie 21) Metodă nooă pentru spălatul năsipului de aur în Ţara  Rumînească. Pre Înălţate Doamne, În vechile istorii ale Daciei am cetit că în cele mai adînci vremi, cu multe sute de ani înaintea naşterii lui Hristos,  tracienii trecea Istru şi noapte(a) îşi încărca dobitoacile cu pămîntu amestecat cu năsip de aur, şi trecea riul Dunărea îndărăpt; pentru care  hrăpiri, multe răzmiriţi a urmat între geţi şi traci.  
{788} Filip întîi Regelu Macedoniei, pentru aurul cel mult şi-au înfipt piciorul în provinţiile aceste, clădind aproape de riul Prahova în partea  munţilor Cărpaţilor o cetăţuie supt al său nume Filipa, care au stat pînă la anul 1016 după hristos. Acesta sprijinia toate rudăriile macedonenilor. Nu  era un oraş pe lîngă Istru, ca să nu aibă moneta sa. Cetatia Istros din susu Măcinului; Istripolis de lîngă riul Prahova; Odiseus de lîngă Gălaţi;  Marţianopel (Oraşul de Flote); Vemianicum, unde stă Turnu Severinului astăzi, şi alte multe. Aceste republici să întrecea în calitatea argintului şi a  aurului celui lămurit. Pentru aceasta, în toate viacurile a rămas monetile lor antichităţi vrednice de a să păstra în toate cabinetile Europii. După întrarea  romanilor supt Augustus în pămînturile aceste sup Conzul M. Lucinius Crasus anul 29 înaintea lui Hristos, biruind Getia (Ţara Rumînească) din poalile  munţilor şi pînă în Dunăre, a dat numire Ţării Rumîneşti de Mezia, o numire care pînă atunci nu s-au auzit în veacurile de pe atunci. Politica  lui Augustus nu l-au îngăduit a trece şi Ţara Rumînească în catastişile celorlalte provinţii biruite şi a le arăta sinatului din Roma. Şi venitul  Ţării Rumîneşti era pe sama lui Augustus... Augustus după aceasta au făcut mai multe cetăţi în provinţiile acestea, ca să poată bate pe Daci, ce să  afla în Tranzilvania de astăzi şi venia de călca Mezia cu foc şi sabie. După biruirea Daciei prin vestitul Înpărat Traia, s-au înbogăţit  înpărăţia Romi peste samă, că scotea pe toată zioa cîte 250 oca de aur al căria prefect era supus numai înpăratului din Roma. Şi ca să nu  supăr auzul Înălţimii Voastre cu multe povestiri, un instict deosăbit m-au îndemnat ca să dau pe fiiul meu cel mai mare Scărlat ca să înveţe la  Academia din Şemniţi în crăiască Ungaria de Sus toate ştiinţile metalurilor şi ale mineralogiei, adecă: I-iu himia; II-lea încercarea sau analisul  metalurilor; III-lea geometrie sup pămîntal; IIII-lea mecanica minelor; V-lea drepturile minelor; VI-lea ecsplotaţia minelor; VII-lea geognostie şi c.l.,  după cum face dovadă atestaturile slobozite de la această Academie. După o ştudie de 16 ani, au şi învăţat şi astăzi să află practicant la baia din  Oraviţa în Bănatu Temeşvarului. Acest supus proect nu să întinde la cum aş voi, ca să încep a face băiuşaguri, cuşniţă de topit sau alti fabrici  de fer - artă pentru ale  
{789} cărora clădiri trebuiesc capitaluri însămnate. Nu, Prea Înălţate Doamne. Proectu meu să mărgineşte ca să sprijineşti Măria Ta  la spălatul şi lămuritul năsipului de aur ce poartă rîul Oltu cu toate gîrlile şi apile ce să varsă întrînsu. 1-iu. Metodul mieu de a spăla aurul  să cuprinde într-o deosăbită maşină, care să poate pune pe fieşca rîu, şi dintrînsa nu scapă nici un fir de grăunte de aur. Al 2-lea. Ia  spală deodată atîta năsip, cît pot 5 rudari într-o zi cu urca sau scufa lor a spăla. Al 3-lea. Aseminea nu poate nici rudariu ca să fure sau să  tăinuiască din aurul lămurit. Al 4-lea. La maşina aceasta nu trebuesc salahori învăţaţi: mă poci sluji cu oricine. Al 5-lea. Maşina să poate muta  cu înlesnire dintr-un loc într-altu. Lucrătorii nu bagă mîinile în apă nice ca cum; aşa să poate lucra şi iarna. Dară fiindcă în Ţara  Rumînească nu s-au obicinuit a spăla năsipul de aur după sistimă şi cu cea mai de aproape observaţi(e), fiindcă rudarii domneşti obicinuia în luna  lui mai sau iunie după topirea zăpezii şi după ce apile scădia, a spăla năsipul cel adus din potoape şi după cum le slujia norocul, unii spăla într-o  lună şi 20 de dramuri de aur curat, iară alţii abia 15 - de-şi plătea birul. În ţările înpărăteşti din Austria, pentru voea de a spăla aur nu  plăteşte stăpînirii nimic, afară de birul cel cuviincios; totuşi, eu mă supui a plăti după articulu 178 a Regulamentului a 10 partie din cîştig, numai  să fiu ajutat de Măriia Ta prin sălaşurile de rudari, care pînă acu au fost domneşti şi de la Ocnile cele Mari sud Vîlcia prin domnia trecută s-au  desfiinţat - strămutîndu-i pe la moşiile boereşti. Pentru care vatăjii mă îndatoresc a plăti şi birul lor cel legiuit la cinstita Vistierie. Numai aceşti  rudari să fie datori un număr de zile care veţi găsi de cuviinţă Înălţimia Ta a le lucra în natură şi pe bani. Spre siguranţia Vistierii, va orîndui  înalta stăpînire un slujbaş al său, care va sta de faţă şi necurmat pe toată vara, ca să nu să facă niciun fel de abuz spre paguba Vistierii statului.  Această nooă întreprindere n-are trebuinţă de vreun capital însămnat; să poate isprăvi numai cu o sumă de galbeni 450; din care să va aduce fiiul  meu din Oraviţa, dinpreună şi cu vreo cîţiva băeşi de mine, plătind şi birul rudarilor lucrători, făcînd şi maşinile trebuincioase. Datoria lor va  fi: cu sfredelu i alte instrumente a cerceta gheognosticeşte toate malurile riurilor de lîngă Olt, şi a afla unde stau straturile năsipului de aur. Şi aflîndu-să  acestea, atunci întră altă manipulaţie la mijloc: adecă, a lucra cu un merit mai mare şi a spăla pe toată zioa 10 pînă la 20 mii cîntare de năsip sau  pietriş. 4-lea. A cumpăra cu embatic acele locuri unde să vor afla straturile sau vetrile năsipului de aur.  
{790} Înţălepciunia Măriei Tale le va judeca şi va cunoaşte că statul va dobîndi un nou venit de mai multe mii de lei pe tot anul; şi mai multe  sute de familii şi particulari îşi vor înlesni pentru viitorime fericirea lor. Alecsandru Popovici, inginerul oraşului Brăila 600 Însemnare de Departamentului  vistieriei, privind cheltuielile făcute cu aducerea de groşiţe şi firfirici (1843, martie 22) Desluşire pentru aducerea groşiţilor de 3 crăiţari cîte 13 1/2  parale unul, şi ferferice de 5 craiţari cîte 22 1/2 parale unul - şi pă 90 parale un sfanţih 1000 galbeni cîte 14 sfanţihi unul face 14000 sfanţihi; socotiţi  pă cîte 3 sfanţihi un fiorin, aduc fiorini argint 4666 40/60. Pentru aducerea acestor 4666 40/60 fiorini argint, în groşiţi cîte 3 craiţari şi ferferice cîte 5  craiţari, au cheltuială dă 10 parale pă fiecare fiorin, care fac lei 1166, 26. 2300 fiorini argint aduc 46000 groşiţe de cîte 3 craiţari; care dîndu-să  pă cîte 14 parale unul, adică  1/2 de para folos de fiecare groşiţă, aduce un folos de lei 575. 2366 40/60 aduc 28408 ferferice, care sînt de cîte 5 craiţari,  dîndu-să pă cîte 23 parale unul, adică cu  1/2 de para folos, de fiecare, aduc lei 355,4. 4666 40/60 pentru 1000 galbeni aduc pagubă spre înplinirea  arătatei cheltuieli lei 236, 22.  
{791} 601 Domnitorul Gh. Bibescu către Departamentul vistieriei, întăreşte propunerea făcută Vistieriei de a se aduce monedă măruntă,  creiţari de 5 şi de 3, în sumă de 10000 galbeni (1843, martie 29) Noi Gheorghie Dimitrie Bibescu Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn şi stăpînitor a toată  Ţara Romînească, către Depertamentul Vistierii Văzînd raportul acelui Depertament cu no. 607, prin care ne arată că măsura ce s-au luat pentru  precurmarea speculaţii paralilor, cu care să trag din ţară galbenii în Turchiia şi să pricinuieşte statului pagubă, poate să aducă lipsî de parale şi,  prin urmare, împiedicare la dările şi luările mici, şi că s-au socotit de trebuinţă şi de mare înlesnire a să aduce în ţară monedă mică  de argint de cinci şi dă trei crăiţari, la a căreia aducere urmează cheltuială cîte zece parale la fiorinu de argint, după cercetarea ce întradins au făcut  pentru aceasta sarafilor, ce însumează la una miie galbeni, lei 1666 parale 26, luînd în băgare de seamă chibzuirea ce face acel Departament, că prin  iconomiia ce pă larg să ecspune în pomenitul său raport şi care să atinge de avansul preţului cu care a umbla aici acea monedă de cîte cinci şi trei  crăiţari, urmează a jertfi Vistieriia numai lei doă mii patru sute, spre a aduce acest fel de monedă de zece mii galbeni, care pînă la 1 ale viitorului iunie să  să şi aducă. Şi, deodată cu adaosul paralilor la leu, să să împrăştieze în ţară şi să să înlesnească obştea la daraveri mici. Priimim  de bună această chibzuire şi poruncim a să face urmare întocmai. Dumnealui şeful Departamentului Vistierii va aduce această poruncă a noastră la  îndeplinire. Gheorghe Dimitrie Bibescu Secretarul statului, Costandin Şuţu  
{792} 602 Domnitorul Gh. Bibescu către Departamentul Vistieriei, întăreşte propunerea făcută de Vistierie de a se ridica valoarea leului la 80 parale   (1843, martie 29) Noi, Gheorghie Dimitrie Bibescu Vodă, cu mila lui Dumnezeu Domn şi stăpînitor a toată Ţara Romînească, către Depertamentul vistierii  Văzînd raportul acelui Depertament cu no. 581, atingător de îndreptarea cursului paralelor mărunte, prin care ne arată că Vistieria după ofisul nostru supt  no. 183 asemănîndu-să dispoziţiilor şi măsurilor luate la asemenea împrejurare în anul 1836, au văzut că în acea vreme cînd s-au  hotărît leul drept 60 parale, preţul galbenului legiuit de lei 31, parale 20 iera în Turchia de lei 44, parale 20, iar acum s-au suit pînă la 56 lei şi încă  pă alocurea şi pînă la 58 lei şi cu aceasta rămîne speculanţilor un folos dă cîte ... parale la cumpărătoarea galbenului de aici din ţară cu parale  mărunte socotit pă cîte parale 60 leul, din care pricină, s-au şi înmulţit această monedă măruntă peste măsura trebuinţelor, încît în loc  de a fi înlesnitoare comerţului, aduce împiedicări şi mare pagubă. Luînd în băgare dă seamă chipzuirea ce face acel Depertament, că spre a să  precurma această speculaţie dărăpănătoare obştii, este trebuinţă a să aduce într-o cumpănă, încît să nu mai rămîie mijloc de a le  specularisi şi a trage cu dînsele galbeni din ţară - hotărîndu-să leul drept 80 parale, socotindu-să adică doo parale mărunte drept una bună.  Priimim de bună această chipzuire şi poruncim să să obştească fără zăbavă aici în politie prin poliţie, iar în judeţe prin ocîrmuiri, că  de la 1 ale viitorului iunie leul va avea cursu de optzeci parale. Dumnealui şeful Depertamentului vistierii va aduce această poruncă a noastră la îndeplinire.  Gheoghe Dimitrie Bibescu Secretarul statului, Costandin Şuţu  
{793} 603 Departamentul vistieriei către Agie, cere a se da de ştire "prin daraban", că două parale mărunte urmează să se schimbe pe una bună,  chiar de la 5 mai viitor (1843, aprilie 17) Departamentul vistieriei Prinţipatului Ţării Rumîneşti Anul 1843, luna aprilie 17 No. 939 Cinstitei Agii Prin adresul de supt  no. 674 s-au arătat cinstitei Agii temeiurile după care Măria Sa Prea Înălţatul nostru Domn, prin ofisul cu no. 267, au hotărît ca de la zi întîi să  umble în dare şi luare dooă parale drept una bună, adică optzeci de parale mărunte leul bun. Acum viind la auzul înaltei stăpîniri cum că  vînzătorii de orice fel de producete şi mărfuri, cînd priimesc parale mărunte de la lăcuitori, iau tot dooă parale drept una bună, iar cînd este de a le  întoarce la banul ce ar schimba, le dă 3 parale drept 2. Care va să zică, că vînzătorii şi-au regulat priimirea paralelor încă de la publicuirea celui de  sus adres, fără să aştepte sorocul acolo numit. Aşadar, Înălţimea Sa, ca să înceteze neorînduiala ivită din partea vînzătorilor, au poruncit să  să obştească ca de la cinci zile din luna viitoare a l(u)i mai să înceapă darea şi luarea paralelor mărunte dooă drept una bună. Aceasta cu cinste să  încunoştiinţează cinstitii Agii, ca să o facă cunoscută prin daraban în tot cuprinsul politii, spre ştiinţă cum că, de la cinci zile din mai, şi în  dare şi luoare au să fie dooă parale drept una bună. Herăscu Şeful secsii, Serghiadis 604 I. P. Niculau şi alţi brutari din Capitală către Domnitorul Gh.  Bibescu, despre pagubele pe care le au din pricina scăderii cursului paralelor mărunte (1843, aprilie 27) Prea Înălţate şi mult milostive Doamne, plecată  jalbă După publicaţiia făcută pentru scăzămîntul paralelor mărunte de la zi întîi a viitorului iunie, o mare împiedicare ni să pricinuieşte la  
{794} cumpărătoarea grîului, din pricină că vînzătorii unui asemenea product, neavînd vreun nart, îşi cer preţu după cum vor, şi nu  priimesc parale mărunte cît dă puţină sumă, fără dăcît numai bani mari. Prea Înălţate Doamne, cunoscut este dă obşte că noi vînzarea  pîinii o facem cu nart hotărît; şi la suma dă lei cinci sute nu luăm bani mari nici lei una sută - fiindcă viind doă-trei sute dă cumpărători, cari o  să ia ori o pîine, ori doă, nu dau alţi bani decît parale mărunte. Apoi noi, siliţi fiind dă înalta stăpînire ca să îndestulăm norodul potrivit cu  însărcinarea pusă asupră-ne, deocamdată pînă cînd să va pune la orînduiala articolul paralelor, pierdem pînă la zece lei la fiiecare sută dă  lei, dîndu-le zarafii baş, ca să ne dea altă monedă. Noi încă din luna trecutului martie am fost dat jalbă cistitului Sfat oroşenesc, cerînd ca să  facă o îndreptare întru aceasta, sau că deodată fără dă veste să aducă la îndeplinire chibzuirea făcută, sau - oricum să va găsi de  cuviinţă - să ni să adauge un ce pentru această pagubă. Şi alt răspuns n-am priimit, fără numai că s-ar fi încunoştiinţat unde să  cuvine. Binevoiască dar Înălţimea Voastră a lua în de aproape băgare dă seamă plîngerea ce facem şi, revărsînd milostivirea, să  poruncească a să arădica dă asupră-ne o asemenea năpăstuire şi simţitoare pagubă. Prea plecaţi robi ai Înălţimii Voastre, ...  605 Departamentul vistieriei către ocîrmuirea judeţului Argeş, despre trimiterea unei sume de 5000 sfanţihi la Sibiu, pentru a se aduce în schimb (prin serdarul  Gh. Opran) monedă măruntă în creiţari (1843, aprilie 30) Vistieria, către ocîrmuirea judeţului Argeş Trebuinţă fiind a să aduce de peste  graniţă o sumă de monedă mică de argint de cîte 5 şi 3 creiţari de argint şi o cîtăţime mică de creiţari, s-au înţeles Vistieria cu  dumnealui sărdar Gheorghe Opran, ca să înlesnească aducerea caeştii monede. De aceea, alăturînd pe lîngă aceasta scrisoarea d-lui către  corespondentul  
{795} dumisale de la Sibiu, chir Nicola Guma, să scrie ocîrmuirii ca fără zăbavă, cu întradins să o trimiţă - dimpreună şi cinci mii  sfanţihi - ca să să numere numitului correspondent, supt luare de adeverinţă. Şi apoi, priimind arătata monedă, pecetluită, o va trimite la Vistierie, drept  suma de cinci mii sfanţihi. Herăscu.  606 Departamentul vistieriei către ocîrmuirea judeţului Mehedinţi, despre înţelegerea făcută ca serdarul Gh. Opran să aducă pentru 2000 sfanţihi  monedă măruntă în creiţari, despre măsura luată ca ocîrmuirea judeţului să trimită aceşti sfanţihi la Ruşava, lui L. Iovanovici (1843, aprilie  30) Vistieria, (către) ocîrmuirea judeţului Mehedinţi Trebuinţă fiind a să aduce de peste graniţă o sumă de monedă mică de argint de cîte 5 şi  3 crăiţari, i o cîtăţime mică dă creiţari, Vistieria s-au înţeles cu dumnealui sărdar Opran, a înlesni scoaterea aceştii monede. De aceea, şi  alăturînd pă lîngă aceasta scrisoarea dumnealui către corispondentul dumisale chir Lazu Iovanovici de la Ruşava, să scrie ocîrmuirii, ca fără  zăbavă cu întradins să o trimiţă dinpreună şi doă mii sfanţihi - no. 2000 - ca să să numere numitului correspondent supt luare de adeverinţă.  Apoi priimind arătata monedă, pecetluită, o va trimite la Vistierie drept sumă de doă mii sfanţihi. Herăscu  
{796} 607 L. Iovanovici din Ruşava către ocîrmuirea judeţului Mehedinţi, despre o lipsă de 36 sfanţihi la schimbul de bani făcut, despre speciile  monetare trimise pentru contravaloarea a 2000 sfanţihi (1843, iunie 7) (Către) prea cinstita ocîrmuire a judeţului Mehedinţi Cinstită arătare de supt no. 4427  am priimit şi am văzut cum că ar lipsi 36 sfanţi din suma banilor celor schimbaţi: aşa înştiinţăzi cum că în punga cu banii de argint în care să  află de 3 şi de 5, aşa ei sînt mestecaţi şi bine au trebuit să să aleagă; căci cei de 5 crăiţari puţină deosăbire au de cei de 3. Aşa, aceea  trebuie să fie greşala. Aicea fac însemnare mai jos, cîţi şi în ce monedă am trimis supt pecetea mea suma de doaă mii de sfanţi. Şi eu întocmai  aşa am arătat dumnealui Opran; şi poate fi căci nu va fi dat dumnealui 30 sfanţi cinstitei Vistierii, care i-am oprit eu din acea sumă, avînd eu a priimi de la  dumnealui. Şi 6 sfanţi iar i-am oprit: cheltuială la schimbarea acestor bani - care să face 36 sfanţi. Aşa, dacă nu s-au socotit aceşti sfanţi, este  această lipsă; iar de s-au socotit, apoi trebuie să să aleagă bine banii mai sus-numiţi: căci la banco-casă nu să numără niciun fel de bani,  numai să cîntăreşte - şi nu să poate nicidecum a să face greşală. Cu aceasta, rămîi plecat, Iscălit: Lazăr Iovanovici Această monedă am  trimis: 200 f. sau 600 sfanţi în bani de 5 crăiţati; 220 f. sau 660 sfanţi în bani de 3 crăiţari; 20 f. sau 60 sfanţi în bani de aramă 1 crăiţar; 214 f.  sau 644 sfanţi în bani sfanţi; 10 f. sau 30 sfanţi am avut să priimesc de la d. Opran şi i-am scris ca să-i pun la loc; 2 f. sau 6 sfanţi este cheltuiala  schimbării şi adusu banilor de la Timişoara pînă aicea 1843, iunie 7 Roşava Întocmai după orighinal, Roşiianu  
{797} 608 Departamentul vistieriei către Vistieria Moldovei, despre specula cu parale mărunte, despre ridicarea cursului leului la 80 parale, despre lipsa  monedei mărunte, care este dusă în Moldova pentru speculă (1843, iunie 25) Departamentul vistierii Prinţipatului Ţării Romîneşti Anul 1843, luna iunie 25  No. 1365 Bucureşti Cinstitei Vistierii a Prinţipatului Moldavii Pricina pentru care în Prinţipatul acesta să hotărîse la anul 1836 ca să ţirculeze trei parale  drept dooă este cunoscută acei cinstite Vistierii, din adresul cu no. 25 ghenar 6 anul 1837. De atunci şi pînă pă la începutu anului 1842, cînd galbenul  luoă avanţul de lei 54 1/2 în Constantinopol - şi pe alocurea în partea dreaptă a Dunării şi peste 60 lei - Prinţipatul acesta fu nebîntuit de speculanţii  ce pînă la 1836 vărsa parale mărunte şi trăgea aurul de aici. Iar de la anul 1842 încoace, văzînd ei că la un galben să folosesc cu 7 1/2 şi pînă  la 12 lei, parale mărunte - căci cu un galben de cincizeci şi patru şi jumătate cumpăra în Turchia 2190 parale şi cu acelea aici în Prinţipat, socotind leul  parale 60, cumpăra galbenul cu 1890 parale şi le mai prisosesc 300 parale - începuse să aducă în Prinţipat atîta sumă, încît pe la mulţi din zarafi  să găsea butoaie cu parale. Şi ca să înceteze această întreprindere alor, ce amerinţa Prinţipatului pagubă însemnată, s-au chibzuit mijloace de  îndreptare: s-au legiuit prin întărirea Mării Sale Prea Înălţatului nostru Domn şi s-au şi obştit prin Buletinul cu no. 30 din anul următor, că  paralele mărunte au să ţirculeze dooă drept una. Adică, leul bun - optuzeci parale mărunte. De la vremea ce au început să umble paralele aşa precum mai  sus să arată, s-au simţit deodată lipsirea lor din Prinţipat, încît să pricinuieşte neînlesnire în dări şi luări mici. Şi cercetînd  Departamentul pricina, s-au încrediinţat că speculanţii ştiind cum că în Prinţipatul acela sînt paralele în curs mai jos, cumpără de aici sute de  lei - parale mărunte, cu başu de 5 şi 6 lei la % şi le aduc într-acel Prinţipat, de unde trag moneda cea curată. Ca să să precurme dar această rea  întreprindere a lor, care pricinuieşte Prinţipatului acesta înpiedicare la micile dări şi luări cu lipsirea paralelor, şi aceluia vătămare cu tragerea monedii  cei de aur, au socotit acest Depertament să supuie la cunoştiinţa acei cinstite Vistierii lucrarea de aici. Este rugată ca să binevoiască a face ceea ce va chibzui de  cuviinţă. Herăscu  
{798} 609 Departamentul vistieriei către Domnitorul Gh. Bibescu, despre nevoia de a aduce o cantitate mai mare de monedă măruntă, despre  înţelegerea făcută cu H. Manoah de a aduce creiţari pentru 10000 de galbeni, despre preluarea de Vistierie a cheltuielilor necesitate de această operaţie (1843,  iulie 3) Raport către Domn Acest departament prin raportul cu no. 607 din 22 ale trecutului martie au supus la cunoştinţa Mării Voastre trebuinţa ce este de a să  aduce mica monedă de argint de cîte cinci şi trei creiţari, cheltuiala ce urmează cu aducerea lor - adică pentru una mie galbeni 1166 lei, parale 26, iar pentru zece  mii galbeni 11662, parale 20 - şi iconomia ce poate Vistieria să facă din împărţeala lor cu avanţ la fiecare monedă cîte o jumătate de para. La care  slobozindu-să înaltul ofis supt no. 266 că să priimeşte de bună această chibzuire a Departamentului, el deodată au şi pus la cale cu dumnealui serdar  Opran ca să aducă această cîtăţime. Însă, văzînd că nici pînă la 21 ale trecutului iunie n-au putut să aducă mai mulţi decît pentru  7000 sfanţi, au înduplecat pe chir Hilel Manoah să aducă suma creiţarilor pentru zece mii galbeni şi cu tocmeală ca, pentru cîtă sumă va aduce, să i  să răspunză plata din Vistierie - dîndu-se atunci şi alţi atîţi bani înainte, spre înlesnirea aducerii şi apoi să i să plătească şi  cheltuielile, care însumează lei 11662, parale 20, pentru 10000 de galbeni. Cu prilejul acesta văzînd supt-iscălitul că iconomia ce să propune în raportu  aici însemnat aduce o inconvenţă asupra cursului monedii hotărît prin articolul 65 al Organicescului Regulament, cu jumătate de para înălţată la  fiecare bucată de creiţar, socoteşte dacă să va găsi cu cale de Măria Voastră, să se jărtfească această sumă de lei 11662, parale 20 din parag.  cheltuielilor ecstraordinare, spre a rămînea această monedă în legiuitul curs al ei: adică cea de 5 creiţari, parale 22  1/2 şi cea de 3 cu parale 13 1/2. Pentru  care, cu supunere rog pă Măria Voastră ca să binevoiţi a-mi slobozi înaltă poruncă de urmare. Iancu Filipescu  
{799} 610 Direcţia carantinei Brăila către Comitetul carantinelor, cere să i se comunice măsurile pe care trebuie să le ia faţă de călătorii care  aduc monedă măruntă şi nu o pot schimba în alte monede (1843, iulie 12) Copiie după raportul direcţii carantinii Brăila cu no. 535 Din pasajerii ce vin în  curăţeniia carantinii, unii dintrînşii aduc între alte monezi şi parale mărunte, pînă la o sută şi dooă lei. Apoi fiindcă direcţia în temeiul  poruncii cu no. 292 din 29 ghenar anul următor şi după cea cu no. 462 din 14 anul 1836 nu îngădue pă nimeni a băga parale prin punctul carantinii în  Prinţipat - şi unii dintrînşii cu mare greotate le întorc înapoi decindea şi cu pagubă simţitoare, de-abia le prefac într-o altă monedă, să  găseşte datoare a face întrebare, de să pot priimi pă viitor paralele mărunte sau nu, aşteptînd cu nerăbdare porunca porunca cinstitului Comitet de urmare.  Director, Izvoranu 611 N. Ghermani către Domnitorul Gh. Bibescu, propune să pună în circulaţie pe Dunăre, un remorcher; rezumat (1843, iulie 17)  
{800} 612 Departamentul vistieriei către Agie, despre cursul monedei austriece de argint nr. 3, despre înştiinţarea obştei "prin daraban" asupra cursului  fixat (1843, iulie 17) Departamentul Vistieriei Prinţipatului Ţării Romîneşti Anul 1843 luna iulie 17 No. 1617 Bucureşti Cinstitei Agii Acest Departament, după  înaltă dezlegare ce a priimit, au adus şi aduce monedă mică de argint austriecească, între care este şi cu no. 3, ce are cursul de treisprezece parale şi o  lăscae, curs adecă potrivit cu preţul galbenului şi al sfanţului ce priimeşte Vistieria. Acum află Departamentul cum că în ţirculaţia pieţii nu să  priimeşte după cursul arătat mai sus, ci numai de treisprezece parale: urmare împotrivitoare cursului legiuit al aceştii monezi. De aceea, este poftită cinstita Agie  ca să publicuiască în tot cuprinsul oraşului, prin daraban, că moneda aceasta cu no. 3 are să ţirculeze dare şi luare treisprezece parale şi o lăscae şi  cea cu no. 5 doăzeci şi doă şi o lăscae, priveghins cinstita Agie întru aceasta, ca să nu să nedreptăţească nici vînzătorii, nici cumpărătorii,  cu dare în schimb a aceştii monezi în curs mai mic decît cel hotărît al fiinţei ei. Şeful Departamentului, Iancul Filipescu 613 Departamentul vistieriei  către H. Manoah, despre aprobarea dată de Domnitor de a i se încredinţa aducerea de monedă măruntă, în valoare de 10000 galbeni, reprezentînd 933339  firfirici; despre asigurarea comisionului său, în sumă de 11662 lei, 20 parale (1843, iulie 21) Depertamentul vistierii, dumnealui Hilel Manuah sarafu Măria Sa Prea  Înălţatul nostru Domn, văzînd că speculanţii ce vărsa mulţimea paralelor în Prinţipat trăgea cu dînsele din ţară galbeni şi că acum, cu  urmarea paralelor, ei au început să le strîngă, încît să pricinuiască  
{801} înpiedicare la dări şi luări mici, au binevoit prin ofisul cu no. 266 să poruncească cele următoare, adică să să aducă, pentru zece mii  galbeni, firfirice de cîte trei crăiţari, cari fac nooă sute treizeci şi trei mii trei sute treizeci şi nooă firfirici şi un crăiţar, şi, împărţindu-să  prin ţară, să să înlesnească prin mijlocul lor daravelurile cele mărunte. Aşadar, pentru că dumneata te-ai făgăduit că această sumă de  firfirici să o aduci la Vistierie în foarte scurtă vreme, şi că pentru cheltuiala transportului şi altele Vistieriia, potrivit cu înaltul ofis, te va despăgubi cu lei  11662, bani 20, pentru suma sus-arătată, printr-aceasta, dar, ţi să asigurează plata acelor lei 11662, parale 20, peste costul cursului legiuit a 933339 firfirici  şi un creiţar, socotite cîte dooăzeci firfirice într-un fiorin de argint. Îndată ce vei aduce la Vistierie sau toată suma aci însemnată, sau parte  dintrînsa, ţi să va răspunde, pentru acea sumă ce vei aduce, banii îndată de la Vistierie, împreună şi cu alţi atîţia îndoiţi, pentru  înlesnirea aducerii acei monezi. Şi aşa să va urma rînduri-rînduri, pînă la desăvîrşita desfacere. Şeful Depertamentului, Herăscu Şeful  secsii, Serghiadis 1843, iulie 21 Secsia II-a No. 1327 614 Olarii de la Corbeni către egumenul de la mănăstirea Brîncoveni, se plîng împotriva lui Toma,  arendaşul moşiei, că le ia "de fieşcare olar cîte lei 10" pentru pămîntul pe care ei îl utilizează la producerea de vase; de asemenea, reclamă că  arendaşul vinde acel pămînt "la alţi olari streini, du pă alte moşii" (1843, iulie 26) Către Prea Sfinţiia Sa părintele egumenu Brîncoveniu, Cu plecate  metanii şi cu genunchii plecaţi pînă la pămînt închinîndu-ne, sărutăm dreapta Prea Sfinţii Sale. Preacinstite stăpîne, cu plecată plîngere  jăluim Prea Sfinţii Sale, pentru dumnealui Toma, arindaşu moşii noastre Corbeni; pentru că noi ne-am pomenit încă de la părinţii noştri născuţi  şi crescuţi pe acea moşie. Dumnezeu ne ştie cum trăim, fiindcă moşiuţa ne este cu strîmtorare şi nu are ceale trebuincioase de  
{802} ajuns; căci lemne de foc cumpărăm, pari şi nuele - pîn-şi mărăcini - tot de la alte moşii. Fiindcă orice bruma de locuri de hrană  avem, este tot cu închisori, fără numai că unii din noi, cei mai mulţi, ne hrănim şi cu cîte ceva vase de olărie. Şi este atîta lucru şi pe moşia  noastră: un petec de loc, de luom pămînt de ole. Dintru a noastră pomenire, n-am avut obice(iu)ri nici de stăpînire, nici de arindaşi; fiindcă lemne pentru  meşteşug n-am avut. Dar am dat pe an cîte ceva vase la dumnealui logofătu Nicolaie: zicea că le aduce la sfînta mănăstire. De le-au dus sau nu, noi nu  ştim. Iar acuma, pomenitu arendaş ne apucă să plătim bani, de fieşcare olar cîte lei 10 şi mai bine; şi dumnealui vinde pămîntu la alţi olari streini,  du pă alte moşii - şi nu voeşte să ia şi dumnealui ceva din vase. Şi cum va fi bun cugetu Prea Sfinţii Sale, asupra plîngerii ce facem, Noi, olarii ot  Corbeni, prea plecaţi jăluitori 615 Jurnal al Sfatului administrativ extraordinar, despre hotărîrea luată asupra ofertei făcute către Domnitor de N. Ghermani,  prin care acesta propune să organizeze transportul pe Dunăre cu "cea mai întinsă înleznire şi cu plată mai scăzută cu 20%" şi să pună în  circlaţie un remorcher de 140 cai putere şi alte 15 "vase mari", despre condiţiile în care i se acordă un privilegiu pe 15 ani; vavlul fixat pentru transportul de  "producte" prin "remorcaţie" (1843, august 21) Kurnal Sfatul administrativ în a sa ecstraordinară adunare de astăzi avgust zile 21 anul 1843, luînd în băgare  dă seamă că cea mai însemnătoare înprejurare care face de a simţi astăzi comerţul din lăuntru Prinţipatului felurite neîndemnări, foarte  vătămătoare şi stavilă la a lui însufleţire, este lipsa mijloacelor de a să transporta cu înleznire şi fără cheltueli povăroase productele ţării  du prin feluri dă locuri la acele puncturi, prin care s-ar putea ecsporta în streinătate; că singurul mijloc ce ar produce trebuincioasa înleznire fiind plutirea pă  Dunăre, însuşi acesta înfăţişazăacum cea mai mare îngreuere. Pentru căci lăcuitorii Prinţipatului neavînd ale lor trebuincioase vase pentru  asemenea transporturi şi slujindu-să totdauna cu vasele celor din partea dreaptă a Dunării, prin urmare şi plutirea, şi mişcarea comerţului stă în  sloboda voinţa acestora; cari, nu numai prin cele peste toată măsura navluri ce primesc trag cea mai însemnătoare parte a folosurilor ce ar îndemna pă  antreprenori ca să înbrăţişeze negoţul şi fac ca şi vînzătorul şi cumpărătorul să alerge la alte mijloace ce ar acoperi paguba de asemenea fire -  căci dă multe ori, pentru feluritele înprejurări să întîmplă ca cu orice jărtfire din partea celor  
{803} întrebuinţaţi de asemenea vase să nu poată iei întîmpina ale lor trebuinţe şi a îndeplini cu eczactitate contractaţiile lor, izvorînd  din aceaste pagube foarte însemnătoare. Şi că neîndemînarea aceasta şi vătămătoarele sale sfîrşituri pot fi pă viitorime mult mai  însemnătoare: pentru că slobodă fiind acum ecsportaţiia şi a productelor din toată acea dreaptă parte a Dunării, şi din staturile Turcii, să  înţelege dă sineş că proprietarii acelor vase vor prefera trebuinţele lor mai mult decît pe ale altora. Întorcînd Sfatul a sa luoare aminte asupra mijloacelor  ce pot contribui întru depărtarea tutulor acestor ameninţări, şi cu acest prilejdînd citire jălbii ce au dat Mării Sale lui Vodă dumnealui Nicolaie Ghermani,  ce şi Înălţimea Sa prin luminată rezoluţiie a binevoit a o îndrepta la acest Sfat, prin care făgăduieşte numitul că va da transportuirii productelor  Prinţipatului prin plutire pă Dunăre cea mai întinsă înleznire, şi cu plată mai scăzută cu 20% dăcît aceea ce astăzi să urmează pentru  închirierea vaselor streine, aducînd spre acest sfîrşit cu din ale sale fonduri un vas cu maşină de vapor numit remorchior, de putere dă 140 cai - precum şi  alte 15 vase mari care, trăgîndu-să dă acel vas cu vapor atît în susul cît şi în josul Dunării de la Brăila pînă la Turnu Severinului şi de  acolo iarăş înnapoi, să îndeplinească regulat slujba aceasta, cu condiţia ca, pentru o asemenea din parte-i însemnătoare jărtfire spre înleznirea  şi folosul negoţului, să i să dea din partea stăpînirii dreptul ca în soroc de ani 20 nimeni altul să nu fiie slobod a aduce pă Dunăre asemenea vas pentru  transportuirea productelor Prinţipatului. Sfatul găseşte că o asemenea întocmire în felul aceştiia propuse de d. Ghermani fără tăgăduire  chezăşuieşte ţării un folos foarte însemnător şi neapărat ar putea să îndeplinească neajungerea ce acum suferă Prinţipatul, înleznind  înflorirea comerţului şi să conrăspunză dorinţii obşteşti. Drept aceea, chibzuind Sfatul, într-o unire şi potrivit cu cea de acum stare a lucrurilor  şi cu mijloacele Prinţipatului, socoteşte dă cuviinţă şi dă neapărat a să pune în lucrare cele următoare: 1-iu. D. Nicolaie Ghermani cu a sa  companie va înfiinţa pă Dunăre în partea stîngă deocamdată un vas de vapor numit remorchior, de putere de optzeci pînă la nooăzeci cai, şi  deosebit să aibă şi alte cincisprezece vase pă la deosibite scheli din partea stîngă a Dunării, priimitoare fiiecare din acestea din urmă cel puţin una  sutăii ocă; care acestea în tot cursul primăverii, a verii şi a toamnii pre cît timpul va ierta plutirea, să urmeze regulat călătoriile lor în susul şi în  josul Dunării, cu începerea de la schela Cladovii pînă la Brăila şi de la acest din urmă loc pînă la cel dintîi - cu îndatorire de a să apropia şi  dă toate celelalte punturi dă ecsportaţiie şi emportaţiie ce are acum sau pă viitorime va înfiinţa statul în această distanţiie, ca să priimească  acele vase cu feluri dă producte dintr-ale Prinţipatului ce vor fi a să transporta la alt loc, sau să descarce cele ce vor priimi după la celelalte punturi. Dovedind  însă trebuinţa că acel numai remorchior cu pomenitele 15 vase nu va fi de ajuns întru îndeplinirea slujbii cu toată trebuincioasa întregime, atunci  antreprenorul va fi dator ca să îndoiască numărul atît a remorchiorului, cît şi a vaselor.  
{804} 2-lea. Navlul pentru una sută ocă de orice producte, sau dă deosibite obiecte din cîte să ecsportează dintr-acest Prinţipat, şi după  deosibitele locuri la care să vor transporta să va plăti după alăturata aici tarifă, urmîndu-să plata aceasta de la începerea aceştii lucrări pînă  într-un curs de ani cincisprezece, fără a putea numitul propriietar al remorchiorului la nici o întîmplare şi supt nici un fel dă pricinuire să facă la  pre-zisa plată în cursul aceştii vremi de ani 15 vreo cîtuşi de mică adăogire. Iar cît pentru de a face vreun scăzămînt la acest navlu, acesta va fi  totdeauna în sloboda voinţă a acelui propriietar, precum lucrarea şi ale sale enteresuri îl vor povăţui. 3-lea. Spre asigurarea antreprenoruluidespre  însemnătoarea depunere dă fonduri ce urmează a face la formarea aceştii întocmiri de un atît de mare folos pentru comerţul din lăuntru, şi pentru  îndatorirea ce să pune asupră-i ca în pomenitul curs de ani 15 să nu poată urca navlu hotărît prin alăturata tarifă, socoteşte Sfatul dă  neapărată trebuinţă ca stăpînirea locală să-i dea numai numitului d. Ghermani şi companii dreptul de a ţinea asemenea vas remorchior pă tot  cursul dă 15 ani. Dar acest drept nu va putea popri transportul productelor şi a orice alt, şi cu alte vase particulare dă orice fel şi mărime ale acelora ce nu vor voi  să le remorcheze cu vapor; ci să va urma despre aceasta ca şi pînă acum: de a fi, adică, slobod vericine să aibă din acele vase fără maşine cu vapor,  rămîind plata navlului pentru aceste din urmă la sloboda voinţă a propriietarilor lor şi a celor întrebuinţaţi de dînsele. 4-lea. D. N. Ghermani şi  compania, însărcinîndu-să cu înfiinţarea acestui remorchior şi a vaselor trase de dînsul, să îndatorează ca în sorocde un an din zioa ce să va  încuviinţa de înalta stăpînire darea acestui drept, să aducă pă Dunăre toate aceste vase şi să înceapă regulatele călătorii cu chipul  însemnat la 1-iu articol al acestui jurnal; să păzească în toată vremea şi cu toată eczactitatea ale sale îndatoriri despre luoarea navlului întocmai cu  tarifa de care s-au vorbit la al 2-lea articol; să să conformeze fără înpotrivire cu toate legiuirile şi orînduielile la care vor fi supuse toate celelalte  plutitoare vase de transporturi atît către stăpînire, cît şi către propriietarii mărfurilor - precum: la darea poliţii de caricon, la priimirea de scandion de la  încărcători, şi la alte de asemenea fire regulate comerţiale; şi în sfîrşit, ca la nici o întîmplare mai nainte de a săvîrşi termenul de ani 15 nu va  putea să precurme lucrarea vaselor sale, nici să aibă pretenţii dă înlezniri din partea stăpînirii asupra operaţiilor şi a trebuinţilor întreprinderii sale,  rămîind a lor întîmpinare în ale sale d-a dreptul dispoziţii. Iar socotinţa aceasta a Sfatului să va supune de dumnealui Marele vornic din lăuntru la  cunoştinţa Mării Sale lui Vodă, spre a să luoa dă către înalta stăpînire măsurile ce va bine-chibzui spre a să putea înfiinţa o  întreprindere aşa dă mare trebuinţă şi al căriia folos este nepreţuit.  
{805} Tarifă arătătoare cum anume are a să plăti navlul productelor Prinţipatului Valahii, ce să vor transporta prin remorcaţie atît în susul  cît şi în josul Dunării (Numirea schelelor; Pentru una sută ocă: lei, par.; După cursul Vistierii) ...  
{806} 616 Navlul plătit caicelor de pe Dunăre, între Brăila şi celelalte schele din susul Dunării pînă la Cladova, pe anii 1836-1843 (1843, august  31) Listă de preţurile ce să plătea navlu pe la caicile ce transportează producturi la aceaastă schelă (Brăila) du pă la cele mai jos însemnate, pă anii:  1836, 1837, 1838, 1839, 1840, 1841, 1842 şi 1843. (Cladoca - miea de ocă: lei, par.; Isvoară - miea de ocă: lei, par.; Calafatu - miea de ocă: lei, par.; Bechetu -  miea de ocă: lei, par.; Izlazu - miea de ocă: lei, par.; Zimnicea - miea de ocă: lei, par.; Turnu - miea de ocă: lei, par.; Giurgiu - miea de ocă: lei, par.; Olteniţa -  miea de ocă: lei, par.; Călăraşi - miea de ocă: lei, par.; Pă ce ani; Băgare de seamă - Aceste preţuri sînt după cursul turcesc)  
{807} 617 nscris dat de A. Drexler prin care se obligă să ţină trei ani la şcoală pe Nicolae, "copilu dintre sîrmani" şi şapte ani să-l  înveţe meşteşugul "mehanic"; adeverirea k.k. Aghenţii (1843, septembrie 25) Printr-acest înscris să face cunoscut că, după cererea ce prin jalbă  către această cinstita Eforiie am făcut, mi s-au dat supt a mea îngrijire Nicolae copilu dintre sîrmani, ce este în creşterea Sandii işlichiresii - în soroc  de zece ani. Şi mă îndatorez ca trei ani să-l las a urma la şcoală spre învăţătură, cumpărîndu-i şi orice cărţi îi va trebui. Iar  după săvîrşirea învăţăturii de trei ani, în soroc de şapte ani să-l învăţ meşteşugul mieu, ce să numeşte mehanic. Şi la  înplinirea sorocului de zece ani, să fiu dator prin ştirea cinstitii Eforii a-l slobozi, să fie stăpîn pă sineş ca un desăvîrşit meşter, să meargă  unde va voi. Şi spre a să păzi această legătură întocmai, am dat acest înscris supt iscălitura mea, rugînd şi pă canţilaria protecsii mele de l-au  adeverit, spre mai bună tăriie. Andreiu Trexler  
{808} 618 Domnitorul Gh. Bibescu către Sfatul administrativ, însărcinează pe B. Ştirbei să discute cu Ocîrmuirea Moldovei asupra pricinilor care  se opun la reînnoirea Convenţiei şi porunceşte săe pună la dispoziţia acestuia 200 galbeni şi caii de poştă necesari (1843, octombrie 29) Noi,  Gheorghie Dimitrie Bibescu Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn şi stăpînitor a toată Ţara Romînească, către Sfatul administrativ ordinar Din raportul  acelui Sfat de la 24 iunie anul curgător no. 1044, am luat Domnia Noastră pe largă cunoştinţă atît de înpiedicările ce să aduc din partea Moldavii la  desăvîrşita încheere a actului Convenţii, şi de cererea ce să face de a să trimite din partea Ţării Rumîneşti un boer acolo spre de iznoavă chibzuire  asupra acelui act, cît şi de părerea Sfatului întru aceasta. Dar măcar că asupra aceştii Convenţii nu este din partea oblăduirei acestui Prinţipat nici  nedomirire, nici vreo nepriimire la cîte deplin-înputernicitul din parte-i boer a aşezat prin înţelegere şi într-o unire cu plenipotenţii cei  orînduiţi din partea Prinţipatului Moldavii şi, cu toate că cu mirare vedem că oblăduirea Moldavii nu priimeşte a recunoaşte cîte înputerniciţii ei  au hotărît, Noi însă neavînd altă dorinţă decît a vedea cea mai bună armonie între aceste doă Prinţipaturi şi a înlesni, pe cît va fi întru  a Noastră putinţă, cele dintre dînsele transacsii şi relaţii, nu numai că nu facem nici o înpotrivire de a să trimite de către oblăduirea Valahii boer  însărcinat să se tălmăcească asupra înpiedicărilor ce stăvilesc concluzia Convenţii, ci încă, mişcat de încredinţarea ce avem că viitoarea  fericire a amîndorora Prinţipaturilor nu puţin spînzură de cea mai desăvîrşită îmbinare a interesurilor lor, şi dorind a contribui la dobîndirea  acestui sfîrşit, însărcinăm pe dumnealui Marele dvornic şi prea iubit al Nostru frate Barbu Ştirbei a merge la Moldavia şi a să înţelege cu cea de  acolo oblăduire. Sfatul va da în cunoştinţa numitului boer însărcinarea ce s-a pus asupră-i spre cuvenita urmare, slobozindu-i totdeodată şi caii  trebuincioşi de poşte pentru ducere şi întoarcere cu plată de la Vistierie, precum şi doă sute galbeni pentru cheltuiala drumului - din paragraful cel hotărît  pentru asemenea cheltuieli. Gheorghe Dimitrie Bibescu Vvd. Secretarul statului, Man. Băleanu  
{809} 619 B. Ştirbei către Domnitorul Gh. Bibescu, despre tratativele duse cu ocîrmuirea Moldovei, asupra dificultăţilor survenite privitor la  reînnoirea Convenţiei (1834, noiembrie 30) Prea Înălţate Doamne, După înţelegerile ce au avut supt-iscăitul cu oblăduirea Prinţipatului Moldavii,  în urmarea însărcinării ce aţi binevoit a-i da prin înnalt ofis supt no. 678, asupra înprejurărilor ce au stăvilit încheierea Convenţii tractată de  Comisia micstă într-adins orînduită din partea amîndurora Prinţipaturilor. Sfatul administrativ al acelui Prinţipat a însemnat îndreptările ce  socoteşte de trebuinţă a se face asupra unora articole din acea Convenţie - şi care se mărginesc în foarte mici schimbări - afară numai de articolul  slobozirii vinului şi a rachiului, care fiind prea însemnător, supt-iscălitul au socotit de trebuinţă a supune Înnălţimii Voastre actul alcătuit de către  acel Sfat cu arătarea observaţiilor făcute de dînsul asupra articolului de care s-au vorbit, ca să binevoiţi a porunci de urmare. Marele vornic, B. Ştirbei 620  Departamentul vistieriei către Agie, despre aducerea din Austria a unei cantităţi de firfirici, despre înştiinţarea negustorilor "prin daraban" că şi-i pot  procura de la Vistierie pe monedă "curată" (1843, decembrie 9) Departamentul vistieriei Prinţipatului Ţării Romîneşti Anul 1843, dechemvrie 9 No. 2700 Secsia  II Bucureşti Cinstitei Agii Ca să să poată înlesni micile schimburi pentru cele de trebuinţă ale hranii, acest Depertament după înaltă dezlegare au adus  din Austria o  
{810} sumă de firfirici, şi care urmează a să împrăştia în tot Prinţipatul, spre înlesnirea trebuinţii pentru care sînt aduse. Şi ca să  să poată da acelor ce sînt întrebuinţaţi, Depertamentul au socotit ca cinstita Agie să obştească aceasta prin daraban în tot oraşul, spre ştiinţa  neguţătorilor, ca să vie la Vistierie să dea monedă curată şi să priimească acest fel de firfirici. Şeful Depertamentului, Iancu Filipescu 621 Sfatul  administrativ extraordinar, despre hotărîrile luate în privinţa cererii Sfatului administrativ al Moldovei de a modifica textul unor articole din Convenţia  alcătuită de Comisia mixtă (1843, decembrie 13) Jurnal Astăzi joi dechemvrie 13 anul 1845 Sfatul administrativ ecstraordinar, asemănat rezoluţii Mării Sale  lui Vodă, pusă pe raportul cu no. 8029 al dumnealui Marele dvornic al trebilor din lăuntru, luînd în băgare de seamă coprinderea lui atingătoare de actul  alcătuit de Sfatul administrativ al Prinţipatului Moldavii, precum şi observaţiile însemnate în pre-zisul act, asupra îndreptărilor ce socoteşte acel Sfat  de trebuinţă a să face la unile articole din Comvenţia tractată de Comisiea micstă într-adins orînduită din partea amîndurora Prinţipatelor - din  care pricină s-au fost orînduit încheerea pomenitei Comvenţii - am văzut că acele îndreptări să mărginesc în foarte mici schimbări, afară din  articolul vinului şi al rachiului; care fiind însemnători, Sfatul chibzuind, găseşte cu cale ca articolul rachiului să fie poprit, după cum au fost şi pînă  acum, a întra în Prinţipat. Iar celelalte articole, dinpreună cu măsura cotului, care cercarea făcută de ecspusa Comisie au dovedit că este mai mare cotul  Moldaviei decît al Valahii, să fie încredinţate a să tracta de alesul de Măriea Sa Vodă boer care va fi înputernicit a merge şi a schimba în Iaşi  ratificaţiile aceştii Comvenţii, în curgerea termenului coprins în articolul 27 din protocolul ecspusei Comvenţii. Spre încredinţarea cărora, pe temeiul  puterii aceştiea va şi iscăli noa Comvenţie, puind şi a dumisale pecete dinpreună cu a înputerniciţilor din partea Prinţipatului Moldaviei. Şi apoi  aducîndu-se şi supuindu-se în parte de către sfaturile administrative la cunoştinţa amîndorora oblăduirilor prinţipaturilor învecinate, se va  întări cu domneştile iscălituri  
{811} şi peceţi, spre a-ţi avea tăriea reciproacele orîndueli de vecinătate. Acest jurnal se va supune la cunoştinţa Mării Sale lui Vodă de  către :eful Depertamentului Vistierii, cerîndu-se înnaltă dezlegare de urmare. Iscăliţi boeri: ... Că este copie după orighinal, T. Merişescu 622 Contract  încheiat între N. Picolo şi J. B. Marsillon, inginer din Paris, prin care se fixează condiţiile în care J. Marsillon vine în Bucureşti, însărcinările sale  aici şi remuneraţia pe care o va primi (1844, ianuarie 20) (în franceză)  
{812} 623 Contract încheiat între A. Zapoorojski şi mănăstirea Mărgineni, pentru explorări miniere pe proprietăţile mănăstirii; rezumat   (1844, februarie 13)  
{813} 624 Sfatul orăşenesc din Capitală către Departamentul din lăuntru, despre cererea polcovnicului Gheorghe de a face o cherhana de săpun în  oraş, despre dispoziţiile în vigoare privind locul unde pot fi aşezate astfel de cherhanale, despre hotărîrea care trebuie dată în această privinţă;  rezoluţia Departamentului (1844, aprilie 10) Cinstitului Depertament din lăuntru Sfatul oroşănesc din Bucureşti Un polcovnicu Gheorghe, lăcuitor de aici, prin  jalbă către Sfat au cerut a i să da voe ca să facă o cherhana de săpun pe locul ce are virant în mahalaoa Livedea gospod, văpseaoa verde. După care  orînduindu-să un cilen al Sfatului cu arhitectonu oraşului spre cercetare, s-au priimit raport din parte-le cu coprindere că lucrarea unii asemenea clădiri  urmînd a fi cu foc şi pricinuitoare de putoare, prin urmare este vătămătoare sănătăţii lăcuitorilor în oraş, cînd va fin într-o mahala cu  apropiere de multe clădiri învecinate; însă, cînd va fi îndepărtată de centru oraşului, precum locu reclamantului să află lîngă marginea lacului  Cişmegiului, unde casele sînt rare, atunci înprejurarea nu poate fi de firea arătată mai sus - şi însfîrşit pentru că pînă acum nu s-au ivit cereri de  asemenea clădiri, Sfatul să chibzuiască şi să dea dezlegare de chipul cu care s-ar putea face o asemenea clădire, ca să nu pricinuiască vreo  necuviinţă. Sfatul, luînd în băgare de seamă că şi cherhanalile în care să lucrează săpun prost intră în aceeaşi catigorie a povernilor de  rachiu, despre care s-au luat măsurile apărătoare de primejdia focului, după dezlegarea acelui cinstit Depertament, cu osebire numai că acele poverni nu aduc  nici o putoare pricinuitoare de stricăciune la sănătate, iar aceste cherhanale de săpun aduc în lucrarea lor simţitoare putoare şi necurăţenie şi că prin  arctic. 24 din regulamentu înfrumuseţării săzice: "asemenea trebuinţă fiind a lipsi şi săpunăriile dinlăuntru politii, să se îndatoreze  
{814} săpunarii de acum înainte să-şi lucreze meseriia lor din-josul morii mănăstirii Radului Vodă, pe apa Dîmboviţii, mai la vale de  pescării". În urmarea căriia dispoziţii încă nu să vede făcută punere la cale pentru desfiinţarea unor asemenea fabrice din oraş şi mutarea lor la  locu hotărît, cum şi că în asemenea catigorie să găsesc şi tăbăcăriile, unde să întrebuinţează mult foc în lucrare. Supune la  cunoştinţa cinstitului Depertament pentru amîndoă aceste felurimi de fabrice - şi să roagă plecat a binevoi şi a da dezlegare de urmare şi dacă  îngăduindu-să aflarea lor înlăuntru oraşului, nu s-ar cuveni ca întreprinzătorii numai cei ce ar asigura prin vrednice chezăşii să fie slobozi a  clădi fabrice de asemenea fire, măcar mai în laturile oraşului, şi întocmai după modelurile ce să vor hotărî de cinstitu Depertament. Prezidentu  Sfatului, Alexandru Ghica, V. Prisăceanu, I. Iliiad (Rezoluţia Departamentului din lăuntru:) Răspuns: pentru cîte din aceste fabrice sînt de mai înnainte  făcte înlăuntru oraşului, cinstitu Sfat va îndatora pă proprietarii lor ca să se asemene, despre a lor construcţie, cu dispoziţiile şi planul întocmit  pentru fabricele de rachiu, dînd aceştii pricini o grabnică săvîrşire. Iar pentru cîte să vor face pă viitorime, pentru acele urmează neapărat a să  pune în lucrare acel 24 articol al regulamentului, de care cinstitu Sfat vorbeşte. Cinstitei Mari dvornicii, sec. inginerească 625 Sfatul administrativ fixează cursul  pentru dutcă, sfanţih, groşiţă şi creiţar (1844, mai 1) Jurnal Astăzi sîmbătă, mai 1, anul 1844, citindu-se în seanţa Sfatului administrativ  ordiner raportul ocîrmuirii judeţului Ialomiţa supt no. 2494  
{815} către Depertamentul vistierii, cu care trimiţînd cele mai jos însemnate monezi de aramă cu marcă chesaro-crăiască, arată şi preţul  cu care circulează iar anume: 1-iu. Benlenţungşain, însă cea cu no. 30 parale 12, cu no. 15 parale 6, no. 3 parale 4 şi no. 1 parale 2. 2-lea.  Antiţipaţionşain cu no. 3 parale 6 şi no. 1 parale 2. 3-lea. Conventionminţ fără număr, parale 5, adică un crăiţar de argint. Care acestea, după  treţuirea făcută de dumnealui şeful Depertamentului vistierii după cursul sfanţihului şi după numirea cea cunoscută în deobşte, care aci să descrie,  Sfatul zice că 50 crăiţari aramă făcînd un sfanţih, urmează ca să circuleze: cea cu no. 30 ce-i zice dutcă - parale 11 şi o lăscaie; iar pentru un  sfanţih - 8 bucăţi şi doi crăiţari de aramă; cea cu no. 15 ce-i zice groşiţă şi cea cu no. 3 ce este tot într-o mărime cu groşiţa - parale 5  şi o lăscaie şi jumătate; cea cu no. 3 fiind mai mică decît groşiţa şi ţirculînd doi crăiţari de aramă, preţuieşte parale 3 şi o lăscaie;  şi crăiţarii ce au no. 1, să vor priimi în schimb 50 drept un sfanţih; iar crăiţaru cel fără număr, care este gros şi să zice crăiţar de argint,  fiindcă 20 de aceştia să preţuieşte un sfanţih, apoi urmează a ţircula unul cîte parale 4 şi o lăscaie. Potrivit dar aceştii preţuiri, după  adevăratul curs în coprinsul Austrii, unde este hotărît 50 de crăiţari de aramă un sfanţih, pot ţircula şi aici în prinţipat, însă, niciodată mai  urcate decît adevăratul lor preţ şi care se desluşaşte într-acest jurnal. Pentru care, dumnealui şeful Depertamentului vistierii va luoa măsuri straşnice  prin cîrmuiri, ca să nu se îngăduie ţirculaţia lor mai urcată. 626 J. Koull către Vornicia din lăuntru, despre limonada pe care vrea s-o prepare şi  s-o pună în vînzare în tot Principatul; rezoluţia Vorniciei din lăuntru (1844, iunie 1) (în franceză) (Rezoluţia Vorniciei din lăuntru:) Se  recomandează la protomedicos, ca dinpreună cu Comisia doctoricească să cerceteze şi, de ceea ce să va încredinţa şi va chibzui, să arate. B. Ştirbei,  Şefu mesii, Costandin Rîmniceanu  
{817} 627 Epites, doctorul carantinei Brăila,propune fabricarea în ţară a medicamentelor necesare spitalelor (1844, iunie 14) Însemnare atingătoare  pentru înbunătăţirea doctoriilor pentru spitalurile ostăşeşti şi civile ale Prinţipatului Ţării Rumîneşti În curgere de 14 ani se îndeletniceşte  domnul Epites, doctoru carantinei Brăilei, ca să facă un aşezămînt de farmacie centrală mai dezvoltat pentru acest sfîrşit; din care, pot izvorî mai multe  foloase pentru Prinţipat, după cum urmează: Domnu Epites făgădueşte, că va slobozi toate doctoriile simple şi compuse, pentru trebuinţa spitalurilor  atîrnate de stăpînire, tot cu acelaş preţ precum le-au avut şi pînă acum de la alţii - trimiţîndu-le d-aici, cînd să vor cere, cu cea mai   (mare) eczactitate şi acurateţă. Doctoriile compuse şi preparaturile himice se vor lucra totdauna în laboratorul său, care este înzestrat cu înbelşugate  instrumente ale himii, atît obicinuite cît şi analitice; precum şi, pentru înlesnirea lucrării doctoriilor, a aşezat numitul în laboratorul himicesc şi o  maşină de vapor. Fiindcă materialurile doctoriceşti sînt în comerţ de mai multe feluri, de aceea domnu Epites făgădueşte, pentru  înbunătăţire, de a întrebuinţa de cea mai bună calitate. Cu acest prilej avînd domnu Epites o lucrare mai întinsă a doctoriilor, poate a forma şi alţi  tineri rumîni (daca vor fi pregătiţi cu învăţăturile de umanioare, cunoscînd însă bine limba latinească) pentru acest meşteşug; pe carii  stăpînirea îi va întrebuinţa pe la locuri unde acum se plătesc lefi însemnate altora, streini. Căci, vedem că din zi în zi se-npuţinează chiar şi  acei streini, de acest meşteşug: pentru că li ceri tineri pregătiţi cu învăţături pre-zise; să fie şi d-o constituţie sănătoasă,  răbdători şi fără pregetare, unind moralitate şi un caracter cinstit.Căci numai asemenea tineri pot a se forma de a fi folositori obştii în felul lor.  Printr-înşii vom cunoaşte plantele, mineralile şi vieţuitoarele folositoare dintr-acest Prinţipat mai bine; stăpînirea şi doctorii vor cunosşte  părţile alcătuitoare atît cvalitativ, cît şi cvantitativ, ale apelor minerale. Pămîntul îl vom cunoaşte mai bine atît pe dinafară, cît şi pe  dinlăuntru, pînă unde vom putea răzbi cu sfredelu artezieni - şi alte multe cunoştinţe aplecate la feluri de meşteşuguri se pot înpreştiia şi a ocupa  pre mulţi, dacă înnalta stăpînire va ancoraja pre cei ce se vor dovedi că au cunoştinţe întinse de acest fel de meşteşug, avînd în vedere că  meşteşugul himii este înbrăţişat de toate ţările ţivilizate. Învăţîndu-să, dar, acele cunoştinţe în limba rumînească se  dezvoltează şi limba naţională mai bine; căci urmează, acela ce învaţă pre alţii, de a şi scrie - cu care mijloc se-nmulţesc atît părţile  ştietifice, cît şi cărţile populare aplecate la feluri de meşteşuguri.  
{818} În sfîrşit, printr-aceasta se dezvoltează plăcerea de a se ocupa oameni şi aici cu frumuseţile naturei, a se pătrunde de calităţile  pămîntului mai bine, a înbunătăţi cele puţin dezvoltate şi a se face cu totul folositori Patrii. 628 Departamentul din lăuntru către Vistierie, despre  moneda de aramă "europenească" ce este adusă în ţară de speculanţi, despre măsurile care ar trebui luate; rezoluţia Vistieriei (1844, iunie 15)  Depertamentul trebilor din lăuntru al Prinţipatului Ţării Romîneşti No. 3270 1844, luna iunie 15 Secsia I, masa I Bucureşti Cinstitii Vistierii Cîrmuirea  judeţului Dîmboviţa, prin raport cu no. 5929, face cunoscut acestui Depertament că unii din specula(n)ţii ce vin du prin alte părţi pentru enteresuri de negoţ,  întrebuinţează la alişverişul lor monedă europenească de aramă - trimiţînd totdeodată cîrmuirea 3 bucăţi din acea monedă, în valora  următoare: 1 cu no. 15, drept parale 6; 1 cu no. 3, drept parale 4; 1 cu no. 1, drept parale 2. Drept aceea, şi Depertamentul înnaintînd cinstitii Vistierii pre-zisele  bucăţi de monedă, o roagă să binevoiască a da dezlegare pomenitei cîrmuiri, de poate fi îngăduită a ei ţirculaţie într-această ţară -  împărtăşind şi pă acest Depertament cu ştiinţa de măsura ce va lua într-aceasta. pentru Marele vornic, N. Golescu Şeful mesii, N. Piersiceanu  
{819} (Rezoluţia Vistieriei:) Să să răspunză că în pricina aceştii monezi s-au făcut porunci ţirculare la toate locurile cumpetente cum au  să urmeze, care punere la cale din partea Vistierii să se încunoştinţeze şi acei cinstite Vornicii. Iancu Filipescu 629 Departamentul din lăuntru către  Vistierie, despre raportul Maghistratului din Piteşti privind neajunsurile pe care le provoacă lipsa paralelor mărunte, despre propunerea de a se trimite la Sibiu 3000  sfanţihi pentru a fi schimbaţi pe sferturi sau pe firfirici; rezoluţia Visteriei (1844, iulie 7) Depertamentul trebilor din lăuntru al Prinţipatului Ţării Romîneşti  Secsia I, masa I Bucureşti Cinstitei Vistierii Maghistratul oraşului Piteşti, prin raport cu no. 340, făcînd cunoscut Depertamentului că lipsa paralelor mărunte  într-acel oraş a adus o mare piedică norodului la cumpărătoarea celor dă trebuinţă ale hranii, supune a sa părere, ca să trimiţă din fondurile sale  sfanţihi 3000 la cetatea Sibiului ca, cu preţul acelora, să aducă sferturi dă sfanţihi şi firfirice, pă care să le înparţă publicului, spre înlesnirea  trebuinţelor. Drept aceea, Depertamentul cu cinste roagă pă cinstita Vistierie să binevoiască a-i da cuvenita dezluşire asupra propunerii pomenitului  Maghistrat, precum şi cu ce preţ să să cumpere de acolo pre-zisa monedă, ca după acelaşi să se înparţă şi lăcuitorilor, de către Maghistrat.  pentru Marele Vornic, N. Golescu Şeful mesii, N. Piersiceanu  
{820} (Rezoluţia Vistieriei:) Să să răspunză că acel Maghistrat al oraşului Piteşti poate însuşi cumpăra firfirici cu preţul de 14 parale  unul, precum a cumpărat şi Vistieria. Iancu Filipescu 630 Sfatul orăşenesc din Capitală către Departamentul din lăuntru, despre cercetarea făcută privind  povernele care fac rachiuri din tescovină şi drojdii; lista acestor poverne (1844, iulie 19) Cinstitului Depertament din lăuntru. Sfatul orăşănesc din Bucureşti  În catigoria de poverni şi a căror construcţie s-a cercetat de cilenl Sfatului, cu arhitectul oraşului, în urmarea poruncii cinstitului Depertament cu no. 579 fiind  intrate şi cazanile în care fac rachiuri din tescovină şi drojdii, Sfatul poprind şi lucrarea lor, au întîmpinat reclamaţii din partea proprietarilor, zicînd că  aceste cazane avîndu-le prin vii şi pă marginea oraşului, chezăşueşte destulă asigurare despre orice primejdie s-ar bănui că ar aduce: atît pentru  că lucrarea lor nu să află cu atîta foc, precum şi pentru neînsemnata cîtăţime a obiectului ce să lucrează, cît şi lărgimea locului pă unde  să află şi depărtatrea de proprietăţi. Care cuvinte, deşi s-a recunoscut de Sfat a fi temeinice şi drepte, căci prin vii pe marginea oraşului şi unde  locurile sînt îndestul de întinse şi depărtate de proprietăţi, ar putea să lucreze acest fel de cazane şi prin încăperi fără să aibă construcţia  cerută - mai vîrtos că pă la asemenea cazane nu să lucrează prefaceri de rachiuri şi spirturi, unde să fie sume de vedre grămădite, ci tescovină şi  drojdii, neputîndu-să niciodată a să găsi din acestea vreo cîtăţime de vedre. Însă Sfatul socotind de cuviinţă ca mai întîi să supue  înprejurarea la cunoştinţa cinstitului Depertament, însoţind totdeodată şi listă anume de cîte asemenea zacane s-a găsit şi cu arătare în ce  locuri să află, să roagă plecat a avea dezlegare de urmare. Şefu Canţelarii G. Ipatescu  
{821} Listă pentru unile cazane, în care se află făcînd rachiu din drojdii şi tescovină - şi care se găsesc pe la locurile ce se arată la rigla  băgări de seamă (Mahalaoa; Văpseaua; Numele proprietarilor; Locul unde se află aşezat cazanu) Sf. Elefterie; Verde; Polcov Nicolae, Ştefan drojdieru; La  zidurile Brîncovencii, supt Cotroceni. Foişorul; Albastră; Pahar. Tănase Rîioşanu, Cocoana Uţa; La viia dumisale. Livedea; Albastră; Enache Trandafir;  Lîngă cişmeaoa Filaretului. Vlădichii Staicului; Albastră; Ivancea Bagioglu, Iordache Iconomu; idem. Popa Nan; Negru; Mihai de lîngă Stelniceanu; În  mijlocu grădinii sale, în poalile viilor despre Mărcuţa. 631 Departamentul Vistieriei către Agie, despre specula care se face cu firfirici, despre hotărîrea  luată ca orice export de firfirici să fie socotit contrabandă şi oricine va schimba firfirici peste preţul legiuit să fie arestat (1844, iulie 21) Departamentul vistieriei  Prinţipatului Ţării Romîneşti Anul 1844, luna iulie 21 No. 1496 Secsia II Bucureşti Cinstitei Agii Cunoaşte cinstita Agie că Vistieria, în anul încetat, au  adus o sumă de firfirici cu cheltuială însemnată, spre înlesnirea măruntelor dări şi luări. Dar, nu trecu multe luni şi nu să mai văzură  ţirculînd, din pricină că speculanţii aflînd că în Turchiia şi în Moldaviia au cursul mai înălţat, le-au strecorat pe toate în acele părţi.  
{822} După aceasta, iarăşi, Vistieria au mijlocit aducerea a unii iarăşi însemnate cîtăţimi; şi hotărî preţul unui firfiric paisprezece  parale bune: adică preţul ce costiseşte pe Vistierie, cu gînd ca doară speculanţii nu le vor mai strînge. Însă şi aceasta o face; şi cursul lor să zice  că s-au înălţat în schimburi, dînd firfiricul drept cinsprezece parale. Spre a să curma în viitor întreprinderea speculanţilor la această monedă de  a o strînge şi a o trece peste graniţă, precum şi de a înălţa cursul peste paisprezece parale, cîte adică s-au hotărît a ţircula, Depertamentul  roagăpe cinstita Agie să publicuiască prin daraban în tot cuprinsul oraşului, cum că oricare să va dovedi trecînd peste graniţă firfirici, să vor lua  controbont. Şi că oricare, iarăşi, să va prinde schimbînd firfirici cu preţ mai înălţat decît paisprezece parale, să ştie că să va arestui,  socotindu-să ca un călcător de pravilă, întru ceea ce să atinge de această monedă. Şeful Departamentului, Iancu Filipescu 632 Departamentul vistieriei  către Dejurstva oştirilor, despre hotărîrea luată de a se confisca drept contrabandă toţi firfiricii a căror sumă ar trece de un galben, aflaţi asupra oricui  ar voi să treacă graniţa (1844, iulie22) Anul 1844, luna iulie 22 Secsia 2-lea No. 1507: la Dejurstvă No. 1508: la Comitetul carantinelor Vistieria Pentru paralile  mărunte, deşi s-au străşnicit privegherea, a nu să scoate din Prinţipat, încă Măria Sa Prea Înălţatul nostru Domn, ca să stîrpească reaoa  întreprindere a speculanţilor, porunci a să luoa contraband. Dar ei să vede că au găsit alte mijloace de scoatere peste graniţă, încît măsura luată de  înalta stăpînire şi stavila pusă cu loarea contracciului fuse pentru ei o nălucă. Căci nu după multă vreme, paralele cele multe, vărsate în tot  Prinţipatul, pieriră cu totul. Încît, văzînd stăpînirea că pătimesc oamenii în schimburile cele mici, pentru cumpărarea celor trebuincioase ale  hranii, aduse din Austria o cătăţime foarte însemnată de firfirice şi cu o jetfă de cheltuială pe socoteala Vistierii. Dar după puţine zile, pieriră şi  acelea.  
{823} Şi pricina au fost şi este că speculanţii, aflînd că în Turchia şi Moldavia au cursul mai înnălţat, le-au strecurat pe toate în acele  părţi. După aceasta, s-au mijlocit de s-au adus o altă însemnată sumă şi s-a hotărît a ţircula firfiricul paisprezece parale bune - adică  preţul ce costiseşte pă Vistierie - cu gînd că speculanţii nu le vor mai strînge. Şi ca să poată rămînea în ţară, s-au socotit ca pe de o  parte prin poliţie să să facă cunoscut publicului că cel ce să va încerca ca să treacă peste graniţă firfirice, să ştie că să vor luoa controband;  iar pe de alta, este rugată cinstita Dejurstvă să poruncească dumnealor comandiri ai graniţilor să privigheze ca, la cel ce va găsi că va avea asupră-i la  eşire firfirice mai multe decît preţul unui galben, să se ia controband - poprindu-se jumătate pe seama doveditorului şi jumătate să se îndrepteze la  Vistierie. Iar de punerea (la cale) ce va face întru aceasta, va cinsti pe Vistierie cu răspuns. Iancu Filipescu 633 Ocîrmuirea judeţului Slam Rîmnic către  Departamentul Vistieriei, cere a i se comunica dacă poate lăsa ca în oraşul Focşani firfiricul să circule cu un curs mai urcat decît cel legal, aşa cum  circulă şi celelalte monede (1844, iulie 28) Cinstitului Depertament al Vistierii. Cîrmuirea judeţului Slam Rîmnic Spre răspuns la porunca cinstitului  Depertament cu no. 1517, cîrmuirea plecat face cunoscut că să va asemăna cu urmare întocmai. Dar fiindcă aici în oraşul Focşani, cum şi în satele  du pă graniţă despre Moldaviia, în alişveriş umblă sfanţihul 2 lei şi 20 parale şi galbenul 35 şi 20, din care pricină în asemenea alişveriş  şi firfiricu ţirculează 15 parale, cîrmuirea să roagă să i să dea deslegare, dacă în urma aceştii înprejurări să poate mărgini şi în  arătatele locuri umblarea firfiricului tot cu 14 parale. Căci acest oraş, precum este cunoscut, fiind unit cu cel învecinat al Moldavii, lucrează asemenea şi  alişverişul necontenit de la o parte la alta. Şi prin urmare, cîrmuirea îndrăzneşte a zice că atît în oraş, cît şi în  
{824} satele de lîngă hotar (afară din celelante din coprinsu judeţului), este prea cu anevoie de a să mărgini cursul firfiricului în felul hotărît -  în vreme ce celelante monede totdauna au ţirculat mai urcate în alişveriş. Cîrmuitorul judeţului, D. Fălcoianu Pentru secretar, G. Mărgăritescu 634  Ocîrmuirea judeţului Brăila către departamentul vistieriei, cere a i se trimite 10000 firfirici pentru nevoile curente de schimb mărunt; rezoluţia Vistieriei  Cinstitului Depertament al Vistieriei Cîrmuirea judeţului Brăila Maghistratul acestui oraş, în lipsa paralelor mărunte, şi din care pătimesc lăcuitorii,  neavînd cu ce a să înlesni la neapăratele lor trebuinţe din toate zilele, cerînd mijlocirea ocîrmuirii ca să i să trimiţă zece miie firfirici, drept care  întorcînd el preţul lor în galbeni, să-i înparţă pîntre orăşani, spre zisa înlesnire, cu cinste vine şi ocîrmuirea a recomanda cinstitii Vistierii  această neapărată trebuinţă - ca binevoind, să poruncească trimiterea firfiricilor şi îndată i să vor înapoia costu lor. Polcovnic, Iacobson I.  Rusescu (Rezoluţia Vistieriei:) La delă, fiindcă s-au trimis. Iancu Filipescu septemvrie 7  
{825} 635 Ocîrmuirea judeţului Teleorman către Departamentul vistieriei, cere a i se trimite firfirici în valoare de 200 galbeni pentru nevoile curente de  schimb mărunt; rezoluţia Vistieriei (1844, august 2) Cinstitului Depertament al Vistierii. Cîrmuirea judeţului Teleorman În urmarea poruncii cinstitului  Depertament de supt no. 1528, cîrmuirea pă de o parte publicuind prin supt-cîrmuirile şi poliţiile respective despoziţiile coprinse întrînsa, cum are a  circula în viitor firfiricile ce să aduc spre înlesnire schimbului la mărunte, cu îndatorire straşnică ca să fiie cu privighere, a să urma întocmai, pă de  alta, fiindcă într-acest judeţ mai nu s-a văzut asemenea firfirici, şi pentru că lăcuitorii cearcă mari neînlesniri la schimburi din pricina lipsii lor şi  paralelor mărunte, roagă cu supunere pă cinstitul Depertament ca să binevoiască a trimite pentru alişverişul acestui judeţ firfirici de vreo dooă sute de  galbeni. Pentru d. ocîrmuitor, P. Costandinescu 1844, avgust 2 Secsia 2-a No. 4574 Oraşu Turnu (Rezoluţia Vistieriei:) Să se răspunză că deocamdată nu  se înlesneşte; dar fiindcă să aşteaptă firfirici, îndată ce să vor priimi se va îndeplini cererea. Iancu Filipescu 636 Departamentul din lăuntru către  Sfatul orăşenesc, răspunde că nu poate aproba cererea Sfatului cu povernele din oraş, care fac rachiu din tescovină şi drojdie, să lucreze mai departe (1844,  august 4) Depertamentul trebilor din lăuntru, cinstitului Sfat oră;enesc Asupra raportului cinstitului Sfat cu no. 2700, Depertamentul socoteşte potrivit - spre răspuns  - a-i pune înnainte că, prin porunca cu  
{826} no. 558, au fost dat tot felul de desluşire asupra despoziţiilor ce ar trebui păzite cu nestrămutare şi nebîntuire, în pricina povernilor şi a  fabricilor de rachiuri de aici din Capitală cînd, dar, este văzut primejdiea şi nenorocirile ce s-au produs mai de multe ori: atît aici prin oraşele Prinţipatului,  cît şi acum mai la urmă prin capitalile Iaşu din Moldaviea şi Braşovul din ţinutul Transilvanii, cu focurile ce s-au întîmplat. care au prefăcut în  cenuşe stări însemnate ale multora. Depertamentul nu poate încuviinţa recomînduita cerere din partea Sfatului, nefiind de cuviinţă ca pentru  îndeviduelele spiculaţii şi folosuri ale unor rachieri, să supuie la primejdiie averea şi fiinţa proprietarilor celor ce să află hălăduind în Capitala  Prinţipatului. Marele vornic Anul 1844, luna avgust 4 Sec(ţia) 3-lea, des. 1-iu No. 2947 637 Dejurstva oştirilor către Departamentul vistieeriei, despre  confiscarea a 102 firfirici la punctul de frontieră Nămoloasa drept contrabandă, de la un negustor care mergea în Moldova; rezoluţia Vistieriei (1844, august 22)  Dejurstva oştirilor romîneşti Secsia 2-lea, masa I No. 1471 Anul 1844, august 22 Bucureşti Cinstitului Depertament al vistierii Comandirul punctului Nomoloasa,  prin raportu no. 28 face cunoscut Dejurstvii că la 8 ale aceştiia trecînd în Moldova printr-acel punct un neguţitor anume Ioan Gheorghiu şi făcînd  revizuirea cuvenită, faţă aflîndu-să şi cinovnicu acei scheli, s-au găsit asupră-i una sută doă firfirici; care coprinzînd sumă mai multă  peste un galben, le-au şi făcut controbont:  
{827} şi jumătate dintrînsele s-au dat doveditorului, iar cealaltă jumătate prin cinovnicu schelii s-au înaintat aici cinstitului Depertament. Pentru  care aceasta, spre ştiinţă, şi Dejurstva cu cinste o împărtăşeşte acelui cinstit Depertament. Împlinitoru datorii de dejurnoi ştab-ofiţir, Maior  Popescu Pentru marele adiutant, Parucic Borănescu (Rezoluţia Vistieriei:) La delă, fiindcă s-au priimit. Iancu Filipescu 638 Departamentul vistieriei către  ocîrmuirea a 13 judeţe, trimite în grop fiecăruia din aceste judeţe un număr de firfirici, pentru nevoile de schimb mărunt curent (1844, august 28)  Ocîrmuirii judeţului... Pentru înlesnirea dărilor şi luărilor mici între lăcuitorii acelui judeţ, Vistieria a chibzuit ca să trimiţă otcîrmuirii o  sumă de firfirici, în număr de ..., ce face galbeni... şi care se trimit în alăturatul grop. Şi Vistieria se va scădea cu ei din ceidintîi bani care se vor trimite  de la acel judeţ. Însă ocîrmuirea se va îngriji ca firfiricii, trimişi numai pentru înlesnirea obştii acelui judeţ, să nu să împarţă pă la zarafi,  care obişnuiesc a îi strînge numai spre a-i specula. Şi de a lor priimire se va înpărtăşi Vistieria cu răspuns. Iancu Filipescu (Galbeni; Firfirici;  Judeţele primitoare)...  
{828} Iar la judeţul Argeş i să scrie ca să raportuiască de au adus firfirici după dezlegarea ce i s-au dat - şi cîtă sumă s-au adus  pînă acum. ... 639 Departamentul vistieriei către Domnitorul Gh. Bibescu despre lipsa paralelor mărunte şi despre neajunsurile pe care le provoacă, despre  propunerea de a se urca cursul leului la 70 parale (1844, iulie-august) Înnăţimii Sale Domn şi stăpînitor a toată Ţara Romînească, Gheorghe Dimitrie  Bibescu Vv. Depertamentul trebilor finanţiale, raport După ce paralele mărunte să făcu aici în Prinţipat într-un curs mai jos decît în părţile din  dreapta parte a Dunării şi în Prinţipatu Moldavii, Înnălţimea Voastră aţi binevoit de aţi slobozit luminată poruncă, ca oricine să va prinde  trecînd parale peste graniţă, să să ia controband; care, s-au pus de loc în urmare. S-au prins din speculanţi într-asemenea faptă şi li s-au  luoat paralele jumătate pe seama doveditorilor şi jumătate în folosul Vistierii. Şi, cu toată strejuirea şi privigherea slujbaşilor du pe puncturile de eşire,  speculanţii să vede că au găsit astfel de mijloace ascunse, încît în prea puţină vreme mulţimea paralelor ce erau vărsate în tot Prinţipatul, să  văzu că deodată periră. Şi lăcuitorii ajunseră într-o anevoinţă la schimburi de cumpărare micilor trebuinţi ale hranei, încît mulţi  plătea şi încă plătesc un ce mai mult, ca să ia parale pentru un sfanţih. În urmă, Vistieria, cu dezlegarea Mării Voastre, a adus o sumă de firfirice;  şi care, ca să ţirculeze în cursul vistiericesc, Înălţimea Voastră aţi poruncit ca cheltuiala transportului acelor firfirice să să treacă pe socoteala  Vistierii - cum s-a şi făcut. Însă şi pe acelea speculanţii le strînse şi le trecu în Prinţipatul Moldavii, unde au cursul cincisprezece parale socotite pe  sfanţihul de lei doi, parale 20. Mai aduse în urmă Vistieria, şi încă aduce; şi ca să să acopere cheltuiala, le hotărî cursul lor parale paisprezece. Dar  atît puţinul lor număr ce să aduce din Austria - din pricină că să strîng cu anevoie de către cel însărcinat, nefiind chiar acolo aşa sume în  grămezi la bancheri şi încă poprite de a să strînge - cît şi chiar întreprinderea speculanţilor cari le trec în Turchia pe partea dreaptă a Dunării,  unde galbenul are cursul lei cinzeci şi doi, parale 20 şi în Moldavia, unde firfiricul are cincisprezece parale, înpiedică cu totul micile dări şi luări pentru  trebuinţele hranii. Apoi ca să să poată înlesni aceste mici trebuinţi, şi ca să fie şi Prinţipatul apărat de vărsarea iarăşi a mulţimii paralelor,  precum şi speculanţii încetaţi de reaoa lor întreprindere cu a mai strînge parale mărunte, cîte acum să mai găsesc înlăuntrul ţării, părerea  supusului Înălţimii Voastre este, dacă să va găsi dreaptă de Măria Voastră, să să obştească a ţircula leul bun drept şaptezeci parale proaste,  pe socoteala galbenului, ce în vecinata parte dreaptă a Dunării are cursul cinzeci şi doi, parale dooăzeci. Pentru care binevoind Măria Voastră, veţi slobozi  înaltă poruncă de urmare. Şeful Departamentului, Iancu Filipescu 640 Ocîrmuirea judeţului Ialomiţa către Departamentul vistieriei, trimite 20 galbeni  pentru 1800 firfirici, ce i s-au trimis pentru nevoile de schimb mărunt curent (1844, septembrie 15) Cinstitului Depertament al Vistieriei. Ocîrmuirea judeţului  Ialomiţii Firfiricile trimise cu porunca supt no. 1775 înpărţindu-să tîrgurilor din acest judeţ, Călăraşi şi Urziceni, spre înlesnirea  alişverişurilor, precum  
{830} să porunceşte, să trimite cinstitului Depertament cu acest plecat raport galbeni înpărăteşti doăzeci - no. 20 - galbeni, în dreptul acelor  firfirici. Iar de priimire să va binevoi întoarcerea cuvenitului răspuns. Pentru ocîrmuitor, Secretar Ion Burdeanu 1844, septemvrie 15 Secsia 2-a No. 5002 641  Ocîrmuirea judeţului Vlaşca către Departamentul vistieriei, trimite 20 galbeni pentru a i se remite în schimb 1800 firfirici pentru nevoile de schimb mărunt  curent; rezoluţia Vistieriei (1844, decembrie 20) Cinstitului Depertament al vistierii. Cîrmuirea judeţului Vlaşca Fiindcă în oraşul de rezidenţă al acestui  judeţ să cearcă oarecare trebuinţă la cheltuieli, la cele mărunte, cîrmuirea aflîndu-să întîmpinată cu cererea unora din neguţătorii  orăşeni, înaintează plecat pă lîngă aceasta galbeni doăzeci şi să roagă să binevoiască a i să trimite firfirici ce însumează 1800, pentru  sfîrşitul arătat. I. Cătuneanul (Rezoluţia Vistieriei:) Dumnealui obştescul casier să priimească aceşti doăzeci galbeni şi să dea pentru dînşii  firfirice, ca să se trimeaţă cîrmuirei. Iancu Filipescu  
{831} 642 Catagrafie a zalhanalelor pe judeţe; localităţile în care sînt situate, numărul vitelor tăiate, cantitatea de seu şi cerviş vîndută,  preţurile de vînzare; rezumat (1844)  
{839} 643 Ocîrmuirea judeţului Slam Rîmnic către Departamentul vistieriei, cere ca argatul Costandin sin Gheorghiţă, care a slujit cu simbrie şase  ani în Moldova şi a "agonisit" 23 vite mari şi mici, să şi le poate aduce în satul său, unde s-a reîntors (1845, ianuarie 5) Cinstitului Depertament al  vistierii. Cîrmuirea judeţului Slam Rîmnic Costandin sin Gheroghiţă de la satu Gologanu, prin jalba ce s-au priimit la no. 93, face cunoscut că iel holtei fiind,  au slujit argat şase ani în partea Moldavii, la satu Răstoaca; d-unde, după a sa simbriie, şi-au agonisit aceste vite, adecă: 2 juncani, 1 vacă, 1 mînzat de  2 ani, 1 iapă 13 oi mari şi 5 cărlani. Şi în leat 1844 căsătorindu-să, s-au tras iarăşi înnapoi la părinţi, în partea locului de unde îi este  şi soţia, statornicindu-să tot în pomenitul sat Gologanu, propietate a dumnealui sărdarului Scarlat Iarca, cerere făcînd ca să i să dea slobozeniie  a-şi aduce acum şi însemnatele vite, cu care să să poată hrăni. Înprejurarea aceasta supuindu-oă şi cîrmuirea la cunoştinţa cinstitului  Depertament, plecat să roagă a i să întoarce cuvenita dezlegare, de poate ca să-i încuviinţeze ceruta slobozeniie, şi prin ce orînduială. Cîrmuitoru  judeţului, I. Dedulescu 1845, ghenar 5 Secsia 3-lea Oraşul Focşani 644 Ocîrmuirea judeţului Dolj către Departamentul Vistieriei, cere a i se mai trimite şi  alţi firfirici în valoare de 100 galbeni, pentru nevoile de schimb mărunt curent; rezoluţia Vistieriei (1845, ianuarie 8) Cinstitului Depertament al vistierii. Cîrmuirea  judeţului Dolj Această cîrmuire mai avînd trebuinţă de o sumă firfirici, ca de galbeni una sută, pentru înlesnire la răspunderi de bani ce are, roagă  plecat  
{840} pă cinstitu Depertament să binevoiască a o înlezni cu trimiterea arătatului număr de firfirici, spre întîmpinarea zisei trebuinţe. Pentru d.  cîrmuitor, Secretar N. Dobriceanu (Rezoluţia Vistieriei:) Să i să sloboază D. Fălcoianu 645 Numărul şi denumirea vaselor pe care olarii de la Corbeni erau  obligaţi să le predea gratuit proprietarilor moşiei (1845, februarie 20) Foae pentru vasăle ce sînt datori să aducă olarii di la Corbeni No. vaselor 40 de urcioare  bune pentru apă, zmălţuite, de cîte trei ocă de apă unul; 20 urcioruşă de cîte o litră cinzăci dramuri, după forma caroafelor de sticlă, fără  mînuşi şi zmălţuite curat; 20 oale, ca de cîte o oca una; 15 străchini; 5 lighene bune, cu ibricele lor, zmălţuite frumos şi groase; 20 talere,  zmălţuite frumos - 120 adică o sută dooăzăci; carele îndată după priimirea acestora să le trimiteţi în grab, fiind trebuincioase.  
{841} 646 J. Marsillon, către Departamentul din lăuntru, adevereşte că inginerul Alex. Zane a fost ocupat în luna februarie 1845 cu studierea unor  proiecte de distribuire a apei şi de secare a lacului Cişmigiu (1845, martie 1) (Traducere contemporană evenimentului:) Cinstitului Departament din năuntru.  Inginerul idrotect Supt-însemnatul are cinste a încredinţa pe cinstitul Departament din năuntru că d. A. Zane a fost ocupat în vremea lunei lui fevruarie a.c. la  proectele de împărţire de apă şi de secarea lacului Cişmigiu - precum asemenea şi A. Rusulescu. Traducţie întocmai după d. I. Marsilion, A. Zane 647  Domnitorul Gh. Bibescu autoriză pe Marele logofăt I. Filipescu să aducă 5000 vedre rachiu-spirt, ce-l are în Moldova (1845, aprilie 26) Noi, Gheoghie  Dimitrie Bibescu Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn şi stăpînitor a toată Ţara Romînească, către Depertamentul vistierii Dumnealui Marele logofăt Ioan  Filipescu Făcîndu-Ne rugătoare cerere ca să i să dea voie a emporta într-acest Prinţipat, prin schela ...  
{842} o cîtăţime de cinci mii - no. 5000 - vedre rachiu-spirt, ce-l are în Moldavia, poruncim Domnia mea ca să i să dea această slobozenie.  Dumnealui şefu Depertamentului vistierii va aduce la îndeplinire coprinderea acestui ofis al Nostru. Gheorghie Dimitrie Bibescu 648 Cinovnicul schelei Severin către  Departamentul vistieriei, cere lămuriri dacă poate să lase liber importul unui taur, adus din Elveţia de paharnicul Opran (1845, mai 20) Cinstitul Depertament al  Vistierii Cinovnicu schelii Severinu Pă la schela veche, Cladova, unde embarcarisesc vapoarăle, au adus pentru dumn(ea)lui paharnicu Opran, un taur dă Sfaţiia.  Şi, pentru a lui slobodă întrare în Prinţipat, asemănîndu-mă poruncii cinstitului Depertament cu no. 875, precum şi dezlegarea şi voia dumnealui d.  cîrmuitor al judeţului local, de aceea, nu lipsesc plecat a raportui cinstitului Depertament, rugîndu-mă plecat, ca să mi să poruncească de urmare, atît  pentru vamă, precum şi pentru asemenea obiecte în ce chip să urmez. V. Socoleanu 649 J. Marsillon, inginerul hidrotehnic, către Departamentul din lăuntru,  propune ca salariul inginerului Alex. Zane să fie mărit de la 300 la 500 lei; rezoluţia Departamentului din lăuntru (1845, iunie 1) (În franceză)  
{844} (Rezoluţia Departamentului din lăuntru:) Adăogire nu poci face; dar dînd dovezi de destoinicie şi de osăbit zel, va dobîndi răsplătire  după merit. 650 Cinovnicul schelei Vădeni către Departamentul vistieriei, despre comerţul cu vite între oraşele de frontieră cu Moldova; despre vitele  exportate prin schela Vădeni de negustorii din Galaţi (1845, iunie 18) Cinstitului Depertament al vistierii. Cinovnicul schelii Vădeni. În actul Convenţii, urmat  între Prinţipatul Valahii şi Moldova, la art. 6 de la faţa 5 să coprinde că măcelarii oraşelor Focşani, Brăila, Gălaţi, Odobeşti, Vîrtişcoiul  şi Nomoloasa sînt slobozi a cumpăra în Prinţipatul învecinat - prin ştirea ocîrmuirilor judeţelor învecinate şi sfaturilor orăşeneşti - pe fiecare  an pentru măcelăriile acestor oraşe, 850 vite mari şi 16000 vite mici, cu plata ecsportaţii şi emportaţii. Şi fiindcă măcelarii din Gălaţi au ecsportat  pînă acum printr-această schelă 4000 vite mici, adecă miei, plătind legiuita vamă la scriitoria vămii Brăila, mă rog plecat cinstitului Depertament,  să mă desluşească dacă să-i mai îngăduesc a trece şi altile sume, cînd ei vor voi să mai ecsporteze în acest următor an. Asemenea, şi  cîte vite mari pot ecsporta printr-această schilă, pe seama pomenitului oraş Gălaţi. 651 L. Teodoru din Craiova către Departamentul vistieriei, cere  încuviinţare de a importa 27 rîmători din Austria şi 27 din Serbia; rezoluţia Vistieriei (1845, iunie 25) Cinstitei Mari Vistierii a Ţării Rumîneşti,  plecată jalbă Cu plecăciune supui în cunoştinţa cinstitei Mari Vistierii, că eu supt-iscălitul voesc a scoate din Austria pîn schela Vîrciorova, o  sumă de  
{845} dooăzecişi şapte rîmători, însă dooăzeci şi cinci scroafe şi doi vieri, pentru prăsilă; şi tot atîta sumă, şi  asămănată, din Serbia, prin schela Turnului a noului oraş Siverin. Care peste toată suma să însumează număr cinzăci scroafe şi patru vieri. Mă  rog plecat cinstitii Mari Vistierii, a mi să da slobozenie pentru scoaterea acestor vite prin arătatele doo schele, fiind pentru prăsilă, precum mai sus arăt. Prea  plecat, Leontie Teodoru, din oraşu Craiova (Rezoluţia Vistieriei:) Să să scrie cinovnicilor ot Vîrciorova i Severin, ocîrm. Mehedinţi, Dejurstvei i Comitetului.  652 J. Marsillon, inginerul hitrotehnic către Departamentul din lăuntru, propune ca salariul picherului Al. Rusulescu să fie mărit de la 60 la 100 lei (1845, iulie 5)   (Traducere contemporană documentului:)  
{846} Cinstitului Departament dinăuntru. Inginerul idrotect Supt-însemnatul are cinste de a ecspune cinstitului Departament dinăuntru cele următoare:  Alecsandru Rusulescu, picher de 15 luni pe lîngă lucrările de împărţire de apă, împlinind totdauna datoriile sale cu rîvnă, nemaiputînd astăzi,  cînd este mai folositor decît oricînd, să se mulţumească cu 60 lei ce priimeşte pe lună de la stăpînire, şi văzîndu-se silit, pentru a-şi  întîmpina trebuinţele a intra în vreo casă, subt-însemnatul roagă pe cinstitul Departament dinăuntru ca să binevoiască a face leafa acestui slujbaş  de 100 lei, sumă ce-i va da mijloc a rămînea iarăş în postul său. Supt-însemnatul preferă pe Rusulescu pe lîngă un nou picher ce ar fi de  neapărată trebuinţă cînd cel dintîi şia-r părăsi postul şi cărui ar trebui să i să plătească cel puţin 100 de lei pe lună. Pentru  traducţie întocmai, A. Zane 653 S.Leyvraz către Domnitorul Gh. Bibescu, cere un privilegiu exclusiv de a deschide o fabrică de lumînări de stearină (1845,  iulie 11) (În franceză)  
{847} 654 Al. Simici, vechilul maiorului M. Anastasievici, către Departamentul vistieriei, cere din partea maiorului încuviinţare să importe 26 vaci, 22  viţei şi doi tauri; rezoluţia Vistieriei (1845, iulie 28) Cinstitei Vistierii a Ţării Rumîneşti Fiindcă d. maior Mişu Anastasievici are a emporta prin portul  Zimnicea doăzeci şi şase vaci, doăzeci şi doi viţei şi doi tauri pentru tamazlîc, la moşia dumisale Brînceni, din judeţu Teleorman, şi aceste vite au  şi sosit acum la arătatul port, supt-iscălitul vechil din partea domnului maiorului roagă cu căzuta cinste pă cinstitul Depertament să binevoiască a lăsa  slobodă emportaţia acestor vite, poruncind cinovnicului de la pomenitul port, cele de cuviinţă întru aceasta. Alecu Simici  
{848} (Rezoluţia Vistieriei:) Fiindcă aceste vite să aduc pentru tamazlîc pentru înbunătăţirea Prinţipatului, să să sloboază, fără  vreo plată de vamă, a lor întrare. 655 Statutul societăţii pe acţiuni, pentru fabrica de lumînări de stearină, de săpun şi de untdelemn, proiectată de  S. Leyvraz (1845, iulie)  
{854} (Traducere din franceză, contemporană documentului:) Aşezămîntul soţietăţii de lucrarea fabricii prin acţii, de lumînări stearice sau  de spermanţet, de săpun şi de untdelemn, în Bucureşti Formarea soţietăţii, scopul său, vremea cît are să ţie şi lăcuinţa 1. D-l S. Laivraz,  fiind conlucrător la fabricile lumînărilor de la Milli şi d'Apolon }n Viena, în urmă conproprietar şi în calitate de fondator şi derector al fabricii de  lumînări, în Iaşi, formează o soţietate prin acţii, cu d. interesaţi, cari vor fi proprietari de acţii. D-l S. Laivraz va fi singurul director care va cîrmui  lucrările soţietăţii. 2. Soţietatea nu va fi desăvîrşit întocmită pînă nu va avea destui acţioneri şi cînd directorul va publica prin Vestitorul  Romînesc că soţietatea este întocmită. 3. Scopul soţietăţii este exploataţii de materii unsuroase ca a seului, din care va face lumînări d-acide  stearice (de spermanţet), săpun acid oleic (uleios) şi uleiuri de seminţe vegetale, într-un cuvînt tot felul de producţii ce pot eşi dintr-această  ramură de meşteşug. 4. Ţinerea aceştii soţietăţi este hotărîtă pe 15 ani următori; firma soţietăţii va fi: "Soţietate prin acţii pentru  fabricarea lumînărilor stearice, a săpunului uleios şi uleiuri vegetale din Bucureşti".  
{855} D-l S. Laivraz, în calitate de director cîrmuitor al soţietăţii, va fi singurul dintre tovarăşii săi care va lua dreptul zisei firme, şi va  adăuga iscălitura sa. 5. Lăcuinţa soţietăţii va fi în Bucureşti, la locul care directorul va cunoaşte cuviincios pentru aşezămînt. Sfatul îngrijitor  6. Pentru îngrijirea îndeplinirii celui de acum contract soţial şi ocîrmuirea trebilor soţietăţii, să va forma un sfat privighetor, compus de trei mădulari ai  soţietăţii şi de doi îndeplinitori. Mădulările sfatului vor fi alese din posesorii ce vor avea cel puţin zece acţii, prin mulţimea glasurilor la obşteştile  adunări. Aceştia nu vor fi aleşi decît pentru un an, dar cei eşiţi pot fi iarăşi aleşi. Aceştia vor privighia la îndeplinirea contractului, vor cerceta  socotelile şi condicile, care vor fi totdeauna deschise în a lor cercetare; iei vor priimi şi vor cerceta toate socotelile directorului. Într-un cuvînt, vor îngriji de  toate la ceea ce să cuvine la calitatea lor de tovarăşi. Pînă la întîia obştească adunare, lucrările sfatului îngrijitor să vor îndeplini de cei dintîi  trei acţioneri, care vor avea cea de ajuns parte de acţii. Îndeplinitorii nu-şi vor ocupa postul, pînă ce mădularii sfatului nu vor fi aleşi. Capitalul soţial  şi acţiile 7. Capitalul soţial este de 12 mii galbeni, înpărţiţi în 120 acţii şi fiecare acţie cîte 100 galbeni. Plata acţiilor să va face cu chipul  următor: o a patra parte să va plăti cînd să va subscrie, şi celelalte trei părţi, la fiecare trei luni, socotindu-să de la încheierea subscripţii;  acţionerii care vor neîngriji a da cea din urmă plată la soroc, după ce vor fi înştiinţaţi prin gazeta Vestitorului Romînesc, vor pierde cele dintîi  părţi şi toate drepturile de tovarăşi comanditari în folosul soţietăţii. Acţiile nu să vor da decît după încheierea subscripţii; şi la  întîmplare cînd număru subscrişilor va covîrşi numărul acţiilor care să vor slobozi, atunci să va slobozi în proporţie cu cei subscripţi şi  acţii. 8. Acţiile vor fi pă nume, sau la înfăţişător, şi vor putea fi transformate dintr-o calitate într-alta; pentru o asemenea transformare, să va  plăti 10 sfanţihi în folosul soţietăţii.  
{856} 9. Acţiile să vor scoate dintr-o condică, care va sta în păstrarea directorului; şi vor avea numere de la unu pînă la 120. Ele vor avea   (firma) iscălitura soţietăţii, iscălitura directorului şi pecetia soţietăţii. 10. Strămutarea sau cesia acţiilor (strămutarea unei acţii de la o persoană  la alta) nominative să va face în dosul lor şi strămutarea acţiilor cu nume deschis este îndestul de a să face pentru cesiile acestora din strămutarea numai a  acţiei. Cesia unei acţii săvîrşită în chipul de mai sus coprinde cesia analogului de cîştig care nu s-au priimit pînă în vremea vînzării. 11.  Fiecare acţie dă drept: 1. La a 120-a parte din nahtul soţietăţii; 2. La a 20-a parte din împărţitorul anual al soţietăţii; 3. La cumpărătoarea  producţiilor soţietăţii cu preţurile şi condiţiile hotărîte pentru comerţul în toptan; 4-lea. Au şi folosul acesta, de a nu să regula facturile  soţietăţii decît la sfîrşitul a 3 luni, cu prilejul cînd aşezămîntul va găsi de cuviinţă să vînză aceste producţii pă credit; cu toate  acestea, acţionerii care vor voi să aibă asemenea credit, vor fi datori să depoziteze în casa soţietăţii un număr de acţii în proporţie cu creditul  cerut. 12. Acţionerii nu să vor putea niciodată îndatora a da înapoi care vor fi priimit, nici a lua înapoi acţiile lor. 13. Moştenitorii sau creditorii  acţionarilor nu vor putea nici într-o întîmplare şi sub nici un cuvînt să puie mîna pe capitalul soţietăţii, nici a să amesteca la trebile sale, nici a  cere catagrafie, sau vînzare a stării sale, şi chiar cînd ar fi însă ei nedestoinici de a-şi cîrmui starea lor, iei sînt datori a să mulţumi cu încheierea  socotelilor anuale şi a priimi partea hotărîtă pentru ceilalţi acţioneri. Administraţia şi direcţia 14. D.S. Leivraz, în calitate de director, va avea singur  drept de a întrebuinţa firma tovărăşii şi a iscăli cum s-a zis la 4. Cu toate acestea, el nu va putea întrebuinţa această firmă decît pentru trebile  soţietăţii.  
{857} El va cîrmui şi va îngriji toate lucrurile soţietăţii şi va înfăţişa obrazul tovărăşii orunde va cere trebuinţa. Ele va  săvîrşi toate cu(m)părătorile şi toate vînzările şi va încheia contract cu oricine, va îngriji de toate veniturile şi cheltuielile şi va ţine  socoteală. El va îngriji de strîngerea banilor de la toţi creditorii şi va lua măuirile cuviincioase întru aceasta. Va avea numai singur dreptul de a numi şi  scoate pă toţi aceia de care soţietatea şi aşezămîntu va avea trebuinţă; le va hotărî ocupaţiile lor, precum şi lefile, i despăgubirile şi  răsplătirile lor; el va hotărî felul ţinerii catastişelor şi va avea dreptul de a face or ce fel de întocmire prevăzută sau neprevăzută care va fi de  trebuinţă, el singur va avea dreptul de a pofti să să strîngă obşteasca adunare. În sfîrşit, el va fi împuternicit a căuta trebile soţietăţii ca  şi înseşi acţionerii, fiindcă de la începutul soţietăţii toate drepturile acţionerilor care privesc de la soţietatea îi sînt date lui. 15. Soţietatea va  plăti directorului leafă de 400 galbeni pe an, încăpere şi lemne de foc; deosebit de acestea, el va avea 25 la 100 din căştigul lămurit a aceştii  soţietăţi. 16. Directorul va avea drept de a putea numi la locul său un îndeplinitor, pentru care el va fi răspunzător. La întîmplare de boală sau altă  piedică, directorul are asemenea drept de a numi un locţiitor pentru totdeauna, fir prin contract între vii, fie prin testament; atunci dreptul şi iscălitura soţială  să vor da acestui locţiitor. Acest director va fi răspunzător ca cel din înainte lui şi va avea aceleaşi drepturi şi îndatoriri. 17. Dacă directorul va muri  fără să fi numit vreun locţiitor, soţietatea nu să va desface întru nimic pentru aceasta; moştenitorii sau deplin-împuterniciţii vor fi siliţi a numi  altu în locu-i, în cel mai scurt soroc care le este dat de pravilă. Acest locţiitor va ocîrmui vremelniceşte trebile şi numirea sa trebue să fie întărită  de către obşteaca adunare, pe care el o va aduna cel mult zece zile după numirea sa. 18. La 1-iu mai a fiecărui an, directorul este dator a încheia toate socotelile  şi a face o catagrafie eczactă a stării active şi pasive a soţietăţii. Toate cheltuielile şi datoriile soţietăţii să vor scădea din sumele care vor intra,  apoi restul va forma cîştigul cel lămurit, care să va înpărţi cu chipulurmător: 25 la sută vor fi daţi directorului potrivit 14. şi ceilalţi 75 la sută  va fi de înpărţit pentru acţioneri şi să va înpărţi în părţi deopotrivă pentru toate acţiile. Plata cîştigului să va face la 1-iu iunie,  după încheierea obşteştii adunări care va fi la 1-iu mai.  
{858} Obşteasca adunare 19. Directorul este dator să formeze o obştească adunare, dintre acţionerii destoinici de a vota, după ce s-au încheiat  socotelile, care să va face la 1-iu mai al fiecăruia an. n cursul aceştii luni, adunarea va priimi socotelile care să vor înfăţişa, va numi mădulările  sfatului privighetor şi va hotărî măsurile ce sînt a să lua asupra întîmplărilor care s-ar putea ivi, fără a să uita, nici covîrşi drepturile lor de  simpli comanditari. Directorul poate să deschiză obşteasca adunare de cîte ori enteresul soţietăţii va cere aceasta. 20. Deschiderea obşteştii adunări va  fi pă 15 zile înainte, dîndu-să şi în gazeta Vestitorului Romînesc. 21. Ca să ia parte la obşteasca adunare, trebue să depue cel puţin zece  acţii;şi fiecare acţioner care va avea 20 de acţii va avea doă glasuri. Acţionerii sînt datori a depune acţiile lor sub luare de cfitanţie cel puţin cu trei zile  înainte în casa soţietăţii; această cfitanţie va ţinea loc de bilet de intrare în adunare. 22. Unul din mădularii sfatului privighetor va fi prezedent al  obşteştii adunări. Dacă mădulările pomenitului sfat nu vor putea a să învoi în cauza de prezident, atunci cel mai bătrîn dintre ei este dator a prezida.  Obşteasca adunare chemată după 20. are drept a vota, oricît va fi numărul acţionerilor sau a vechililor lor; cu toate acestea ea nu va putea chibzui decît numai  asupra acelor madele, care să vor înfăţişa de către directorul sau sfatul privighetor. Hotărîrile şi încheierile lor să vor face într-un protocol  particular şi vor fi respectate de către toţi acţionerii. 23. Directorul va putea propune obşteştii adunări, potrivit cu 20., prefaceri la cel de acum statut. Şi  aceste prefaceri trebue să fie priimite prin mulţimea glasurilor acţionerilor, sau a locuţiitorilor lor ce să vor afla de faţă. ncheierile şi hotărîrile  obşteştii adunări nu vor fi priimite decît numai atunci, cînd adunarea va fi adunată potrivit cu 20.  
{859} Desfiinţarea soţietăţii 24. Dacă pă vremea cît va ţinea soţietatea. partea fiecăruia nu să va urma pînă la 6 la sută, sau la  întîmplare de pagubă de jumătate din capitalul soţial, desfiinţarea soţietăţii să poate hotărî în obşteasca adunare, ori după cererea  directorului sau după a unui număr din acţioneri care urmează a avea cel puţin jumătate din acţii. 25. În vremea desfiinţării soţietăţii fie după  trecerea sorocului contractului soţial, fie la întîmplare şi mai nainte, lămurirea socotelilor să va face de către director sub băgarea de seamă a sfatului  privighetor. Atunci tot avutul soţietăţii să va vinde; şi de vor fi datorii, să să plătească, iar restul se va împărţi deopotrivă pe la toţi  acţionerii. Sfatul erotocrisii de judecători 26. Toate prigonirile ce să pot ivi între acioneri şi directorul, în pricina îndeplinirii, păzirii şi neînţelegerii  acestor statuturi urmează a să judeca de doi judecători aleşi; şi dacă aceştia nu să pot învoi între dînşii, atunci iei trebue să aleagă încă  un mai mare judecător şi, de nu să va mulţumi nici după hotărîrea acestuia, atunci jeluitorul va cere orînduirea unui asemenea obraz de la stăpînirea  competentă. Atunci amîndoă prigonitoarele părţi vor fi datoare a să mulţumi pă judecata sau pe încheierea acestor aleşi judecători, fără a avea  drept a apelarisi la altă judecătorie; iar judecătorii urmează a lucra în pricina asta în cuget curat. 27. Cheltuielile ce să vor urma atît pentru această  întocmire cît şi pentru desfiinţarea soţietăţii urmează a fi pe seama aceştiia. 656 At. Xenocrat către Departamentul vistieriei, cere încuviinţare  să importe din Turcia nouă vaci şi un taur pentru prăsilă; rezoluţia Vistieriei (1845, August 8) Cinstitii Vistierii Avînd trebuinţă ca să aduc din  Turchiia pentru prăsilă nooă vaci şi un taur, prin schela Zimnicii, rog pă cinstita Vistierie să binevoiască a  
{860} porunci dumnealui cinovniculuiSchelii Zimnicii ca să lase slobodă a lor importaţie în Prinţipat. Atanasie Xenocrat (Rezoluţia Vistieriei:)  Potrivit cu voia dată d. maior Mişu, să să sloboază şi numitului emportaţia cerutelor vite, fiind spre folosul înbunătăţirii vitelor Prinţipatului,  fără plată de vamă. D. Fălcoianu Lucrat: avgust 8 657 Cinovnicul schelei Severin către Departamentul vistieriei, cere poruncă în privinţa aducerii în  ţară din Serbia, de către paharnicul T. Filişanu, a 11 "mănguliţe" pentru prăsilă; rezoluţia Vistieriei (1845, August 9) Cinstitului Depertament al Vistierii.  Cinovnicu schelii Severinu Dumnealui Marele paharnic Tache Filişanul scoate din Serbia unsprezece capete mănguliţe, pentru prăsilă şi înbunătăţirea  soiului acestuia în Prinţipat. De aceea, nu lipsesc a da în cunoştinţa cinstitului Depertament, rugîndu-mă plecat a mi să da cinstită poruncă de  urmare. V. Socoleanu (Rezoluţia Vistieriei:) Să i să răspunză că să îngăduie emportul mănguliţelor, fiind pentru prăsilă, după izvodul  iscălit de mine. D. Fălcoianu 1vgust 17  
{861} 658 Ioachim Arhim. Mărgineanu către Departamentul din lăuntru, se plînge împotriva locuitorilor de pe moşia Telega că sînt "porniţi de  un duh răzvrătitor", că refuză să-şi împlinească îndatoririle către proprietar şi nu se sfiesc "a înprăştia în vileag rostiri sumeţe şi  înfricoşătoare" (1845, August 22) Cinstitului Depertament din lăuntru Priimind supt-iscălitul înştiinţare de la arendaşul moşii Telega, proprietatea  mănăstirii, de supt a sa cîrmuire, că lăcuitorii clăcaşi de acolo, porniţi de un duh răzvrătitor şi de o fără pildă pînă acum nesupunere, nu  voesc să-i răspunză legiuitul drept al proprietăţii, îndrăznind a cosi cu de la sine putere toate livezile, pînă chiar şi cele boereşti, şi a rădica  fînul la casile lor fără a lăsa dijma legiuită şi fără a îngădui pe orînduiii arendaşului să se apropie măcar, ca să însemneze  cîtăţimea - nesfiindu-să către aceasta a înpră;tia în vileag rostiri sumeţe şi înfricoşătoare întru sprijinirea îndărătnicirii lor.  Grăbeşte supt-iscălitul a ruga plecat pă acel cinstit Depertament să binevoiască a face cele ce va binechibzui, ca - în urmarea lucrărilor săvîrşite  de dînsul în anii trecuţi, pentru regularisirea răspunderilor acestor clăcaşi după chiar ale lor cereri şi după care a urmatără pînă acum fără  înpotriviri, pe temeiul legiuirilor şi a condiţiilor de orînduire date acum de înnalta stăpînire - să supuie pă numiţii clăcaşi la păzirea  netăgăduitelor îndatoriri ce de nepomeniţi ani au către această proprietate pe care lăcuiesc, şi să facă arăndaşului toată pravilnica  îndăstulare. Ioachim Arhim. Mărgineanu 659 Sfatul administrativ extraordinar hotărăşte ca K. Stoeckler împreună cu Dr. Mayer să facă analiza mai  multor izvoare de apă minerală; rezumat (1845, august 23) ... Cei doi numiţi au sarcina să meargă deocamdată numai la aceste ape: La cea de la Balt Albă din  judeţul Slam Rîmnicu, Nifon - Buzău, Boboci - idem, Drajna - Prahova, Predeal - idem, Măgureni - idem, Pucioasa - Dîmboviţa, Bughea - Muşcelu şi să  facă pentru fiecare analisis himicesc, prin care să să arate atît deosebitele elemente ce intră în alcătuirea fiecăria ape minerale, cum şi cîtăţimea  fiecăruia din acele elemente - însemnînd totdeodată şi reactivurile ce va fi întrebuinţat şi cum le-au întrebuinţat ca să ajungă la descoperirea  acelor elemente. 660 Dr. Arsachi către Departamentul vistieriei, cere din partea polcovnicului Al. Simici şi a maiorului M. Anastasievici încuviinţarea ca aceştia  să importe, primul 22 de rîmători şi al doilea trei tauri; rezoluţia Vistieriei (1845, septembrie 13) Cinstitei Vistierii a Prinţipatului Domnul polcovnic Alecsie  Simici şi d-l maior Mişu Anastasievici m-au însărcinat a face cunoscut cinstitului Depertament că au a emporta prin schela Cîmpinei: cel dintîiu  doăzeci şi doă perechi rîmători de amîndoă secsele, şi cel de al doilea tauri, şi a-i aduce la moşiile dumnealor, ce au în Prinţipat, în  trebuinţă de tamazlîc, pentru înbunătăţirea felului acestor vite, rugîndu-să cinstitului Depertament ca să li se dea această voie de emportaţie.  Prin urmare, rog şi eu cu toată cinstea pă cinstitul Depertament să binevoiască a accorda (sic) rugăciunea numiţilor, slobozind porunca cea cuviincioasă  întru aceasta. Arsache (Rezoluţia Vistieriei:) Să să scrie vămilor, Dejurstvii, Comitetului, cinovnicului ot Zimnicea, după izvoadele văzute şi iscălite de  mine. Iancu Filipescu  
{863} 661 Departamentul din lăuntru către Vistierie, cere ca cinovnicul de la Olteniţa să primească şi să asigure păstrarea ţevilor comandate  în Banat pentru fîntînile din Capitală; rezoluţia Vistieriei (1845, septembrie 21) Departamentul trebilor din lăuntru al Prinţipatului Ţării Romîneşti No.  5991 An. 1845, luna septemvrie 21 Cinstitei Vistierii Pentru trebuinţa fîntînilor din Bucureşti tocmindu-se facerea ţevilor de her turnate la fabrica de la Ruzberg  din Banat, sînt a să aduce estimp o parte, în greutate de una sută noăzeci şi una de mii noă sute doăzeci funţi; care de la Ruşava şi pînă la  Olteniţă s-au însărcinat d. maior Mişu Anastaseovici cu al lor transport. Şi urmînd a se priimi la Olteniţă de un într-adins om, Depertamentul cu  cinste roagă pă cinstita Vistierie a binevoi şi a pune această însărcinare asupra cinovnicului ce are orînduit la Olteniţăca să le priimească şi să  le dăpuie în bună păstrare, cînd totdodată pă dată să înştiinţeze aici, a să orîndui al lor transport. pt. Marele vornic, N. Golescu Şeful  despărţirii, C. Pencovici (Rezoluţia Vistieriei:) Să i să scrie cinovnicului după alăturatul izvod. (Notă Departamentul din lăuntru comunică:  "Departamentul are a răspunde treisprezece mii fiorini argint, sau treizeci şi nouă mii sfanţihi, în facerea ţevilor pentru fîntînele din Bucureşti, ce să  lucrează la fabrica de la Ruzberg din Banat şi care-i sînt a să număra la Orşova în luna viitoare fevruarie".) 662 Ocîrmuirea judeţului Brăila către  Departamentul vistieriei, despre hotărîrea pe care a luat-o de a opri exportul de zarzavat la Galaţi şi în Turcia  
{864} Cinstitului Depertament al Vistierii. Cîrmuirea jud. Brăila Vînzarea zarzavaturilor într-acest oraş de către grădinarii d-aici ajungînd  într-un preţ înpătrit decît pă lîngă celelalte oraşe ale Prinţipatului, şi aceasta numai din reaoa nărăvire a pomeniţilor grădinari, pentru  că începuseră a le ecsporta peste graniţă, la Galaţi şi în Turchiia, ca prin acest mijloc să ajungă la scopul lor, a-l vinde după voinţă-le.  Şi, fiindcă între articolele de întîia trebuinţă este şi acest product, cîrmuirea, unindu-să cu părerea Maghistratului oraşului, au socotit de  cuviinţă ca, vremelniceşte, să să oprească grădinarii de a ecsporta peste graniţă zarzavaturi, pînă nu va fi asigurat oraşul, şi cu un preţ  cuviincios; mai vîrtos că o mulţime de lăcuitori sărmani au venit la cîrmuire, cu plîngere de înnaltul preţ cu care se vinde acest zarzavat. Cu cinste să  supune în cunoştinţa cinstitului Depertament, rugîndu-l ca să binevoiască de cele ce ar hotărî într-acest sfîrşit, să dea dezlegare de urmare.  Polcovnic Iacobson S. Rusescu 1845, septembrie 28 Secţia 1 No. 3900 663 Ocîrmuirea judeţului Mehedinţi către Departamentul vistieriei, despre cererea  egumenului mănăstirii Strehaia de a i se încuviinţa să importe opt "mînguliţă"; rezoluţia Vistieriei (1845, octombrie 4) Cinstitului Depertament al  Vistierii. Cîrmuirea judeţului Mehedinţi Cuviosul egumen al Sfintei mănăstiri Străhaia, prin adresa de la 29 ale încetatei luni septemvrie arată că are  trebuinţă de opt mănguliţă, adecă şapte scroafe şi un ver, a le aduce din Servia pentru prăsilă; rugăciune făcînd a i să da cuviincioasa  slobozenie, pentru scoaterea arătatului număr de vite prin schela Vîrciorova. Pentru care, şi cîrmuirea, supuind la cunoştinţa cinstitului Depertament  
{865} o asemenea cerere din partea pomenitului cuvios egumen, este plecat rugat a pune la cale cele ce va socoti de cuviinţă şi a porunci şi cîrmuirii de  urmare. Pentru d. cîrmuitor, Secretar, I. Niţescu Anul 1845, octomvrie 4 Secsia 3-lea No. 8366 (Rezoluţia Vistieriei:) Fiindcă acele scroafe şi un vier sînt  pentru prăsilă, să să facă hîrtii către Dejurstvă, Comitet, ocîrmuire şi cinovnic, ca să lase slobodă trecerea lor. I. Filipescu 646 Departamentul  vistieriei către ocîrmuirea judeţului Brăila, porunceşte ca zarzavaturile să fie lăsate libere la export (1845, octombrie 5) (Către) ocîrmuirea judeţului  Brăila La raportu ocîrmuirii cu no. 3900, să răspunde că poprirea făcută să socoteşte fără orînduială, pentru următoarele cuvinte: 1. Că  comerţu e slobod, căruia înalta oblăduire doreşte a-i da mijloace de însufleţire; 2. Că poprirea este pricinuitoare de reclamaţie scriitorii vămilor,  care să foloseşte cu luare de vamă de la asemenea obiecte, cînd să ecsportează, iar mai ales că multe zarzavaturi să coprind şi în tarifa vămii; 3. Tot  comerţu atunci poate înflori, cînd concurenţa îşi are întrecerea între comersanţi. Drept aceea, dar, pă nişte asemenea temeiuri, să scrie  ocîrmuirii să lase slobodă ecsportaţia, după cum pînă acum. Iancu Filipescu  
{866} 665 H. Manoah către Departamentul vistieriei, cere din partea maiorului M. Anastasievici încuviinţare ca acesta să importe 50000 ocale grîu de  sămînţă; rezoluţia Vistieriei (1845, octombrie 22) Cinstitii Vistierii a Prinţipatului Dumnealui maior Mişu Anastasievici, proprietarul moşii Brînceni din  judeţu Teleorman, îmi scrie din 7 ale lunii, cum că în acel judeţ nefăcîndu-să estimp grîu, nu s-au făcut nici pă numita moşie a dumisale;  şi din care pricină, acesta a fost silit să cumpere grău de sămînţă. Şi nemerind o soartă mai bunicică, a şi cumpărat 50 mii ocale,  arătîndu-mi că acest (soi) de sămînţă grîu este să-l aducă cu ciam la Zimnicea, de unde să-l transporteze la arătata sa moşiie, spre a-l  semăna. Drept aceea, mă însărcinează a ruga din parte-i pă acel cinstit Depertament, ca să-i sloboază această voie de importaţiie. Mă cinstesc  prin urmare a supune cinstitului Depertament această rugăciune a numitului maior, dinpreună şi cu ceea din parte mi, ca binevoind, să sloboază ceruta voie, fiind  însuşi pentru trebuinţa mai sus coprinsă. Hilel Manoah (Rezoluţia Vistieriei:) Să i să dea slobozenie a să importa, fără plată de vamă, după  izvoadele iscălite de mine, scriindu-să la Dejurstvă, Comitet, cinovnicului ot Zimnicea. I. Filipescu 666 Gh. Opran către Departamentul vistieriei, cere  încuviinţare să importe din Turcia trei butoaie cu vin; rezoluţia Vistieriei (1845, octombrie 29)  
{867} Cinstitului Depertament al vistierii Pentru a mea trebuinţă, rog plecat cinstitul Depertament ca să binevoiască a-mi slobozi voe ca să aduc din  Turchia prin şchela Izvoarelor, trei butoae vin, în summă de vedre ca la una sută patruzeci. Al cinstitului Depertament plecată slugă, Gheorghe Opran   (Rezoluţia Vistieriei:) Să să sloboază, scriindu-să la Comitet, Dejurstvă şi cinovnicului ot Izvoară. I. Filipescu, octomvrie 29 667 Statutele Băncii  filemborice din Brăila (1845, noiembrie 12/24) (în greacă)  
{872} 668 Departamentul vistieriei către H. Manoah, despre aprobarea domnească spre a se aduce din Turcia 22050000 parale mărunte pentru 10000 galbeni,  despre însărcinarea dată bancherului de a face această operaţie, despre măsurile care trebuie luate pentru a se evita specula (1845, noiembrie 20)  
{873} Departamentul vistierii, domnului Hilel Manoah, zarafu După înnalta Mării Sale lui Vodă dezlegare, dată la raportul Vistierii cu no. 2003, prin  care aceasta cerea voie de a aduce pe seama iei din Turchiia o sumă de parale mărunte, care răvărsîndu-să în Prinţipat, să se înlesnească dările  şi luările cele mici între particulari, aceasta au găsit cu cale de a se aduce deocamdată o cîtăţime de parale mărunte pentru suma de zece miie galbeni,  care fac dooăzeci şi dooă milioane cincizeci de mii parale mărunte - socotindu-să cîte 2205 parale într-un galben, după cursul galbenului cîte 31   1/2 leul, iar leul parale 70. Şi pentru aducerea acestor parale mărunte, Vistieriia te pofteşte pe dumneata ca să ei asupră-ţi această însărcinare. Apoi  fiindcă această punere la cale ieste a se face numai de către Vistieriie, particularii speculanţi fiind popriţi a întroduce în Prinţipat parale mărunte, şi  temîndu-să Vistieria ca nu cumva, cu prilejul că sînt pe seama iei, speculanţii să bage şi ei în Prinţipat parale mărunte, s-au găsit cu cale a se  luoa următoarele măsuri: vasele în care să vor pune aceste parale să să pecetluiască din Constandinopol de către corespondantul dumitale de acolo cu  pecetea dumitale şi vor fi adresate de-a dreptul către Vistieriie. Apoi aceste parale aducîndu-să la carantina respectivă, acolo să vor priimi de un orînduit  al dumitale de aici, (pe) care îl vei face cunoscut Vistierii; şi după ce să vor supune la regulile sanitare faţă fiind şi acest orînduit, să vor pecetlui  iarăşi la loc att de direcţiia carantinii respectivă, cît şi de către acel orînduit al dumitale, carele apoi va preda acele vase în priimirea ocîrmuirii  locală, spre a să înnainta prin ea la Vistieriie. Iar la deschiderea lor în Vistieriie, are să fiie faţă şi orînduitul dumitale. Totdeodată, se adaogă  dumitale că sorocul în care să cere de la dumneata să teslimatiseşti aceste parale este de a fi cel mai scurt; şi trimiterea lor are să fiie în dooă sau trei  rînduri cel mult. Şi Vistieriia are să-ţi plătească dumitale pentru fiiecare teslimatisire a paralelor mărunte şi pentru suma teslimatisită. Şi de urmare  întocmai, să cere răspuns. Şeful Depertamentului Secsia II-lea 669 A. Zane, locţiitor al inginerului hidrotehnic, către Departamentul din lăuntru,  adevereşte că picherul Alex. Rusulescu a lucrat în cursul lunii noiembrie la lucrările clădirii "pompelor cu foc"; rezoluţia Departamentului finanţelor (1845,  decembrie 7)  
{874} Cinstitului Departament dinăuntru. Inginerul idrotect Se supune plecat în cunoştinţa cinstitului Departament dinăuntru că picherul Alecsandru  Rusulescu a fost în trebuinţa lucrărilor clădirii pompelor cu foc în cursul lunei lui noemvrie trecut. În lipsa inginerului idrotect, A. Zane Bucureşti, 1845,  dechemvrie 7 670 Cinovnicul schelei Bechet către Departamentul finanţelor, despre încuviinţarea pe care a dat-o lui I. Dascălu din Craiova să treacă în  tranzit 158 rîmători în Austria, despre ştirile pe care le are că rîmătorii sînt încă la Craiova (1845, decembrie 16) Cinstitului Departament al finanţii.  Cinovnicu schelii Bechetu La 14 ale trecutului noemvrie s-a arătat la această schelă un om din partea lui chir Ioan Dascălu din Craiova, carele au arătat că are  să aducă în acest Prinţipat din Turchia o sumă de 158 rîmători ai numitului neguţător, tranzit pentru Austria. A căruia cerere, dimpreună cu toţi  amploaiaţii competenţi, i s-au acordat. Dar pentru că după ştiinţa ce am luat, că acei rîmători încă nu au mai trecut şi să află în Craiova,  nu lipseşte a face cunoscut cinstitului Departament, spre cea de cuviinţă punere la cale într-aceasta. Al. Mano (Rezoluţia Departamentului finanţelor:) S-a  scris la ocîrmuirea de Dolj; să răspunză şi numitului la aceasta, după izvoadele iscălite. dechemvrie 31  
{875} 671 S. Dănăilescu din Olteniţa către Departamentul finanţelor, se plînge împotriva unui negustor de la schela Olteniţei pentru paguba pe  care i-a făcut-o, sub pretext că baniţa stăpînirii cu care i-a măsurat grîul vîndut ar fi mai mică; rezoluţia Departamentului finenţelor (1845,  decembrie 17) Cinstitului Depertament al finanţilor, placată jalbă Am dat o cîtăţime chile grîu şi la un Dionisie logofăt, neguţător ce să află la  schela Olteniţii, cu învoeală să i-l predau cu baniţa ecsportaţii cea dreaptă 21 trăgători în chilă, necletenate şi fără vîrf; aşa, la  începerea măsurătorii grîului, am adus baniţa aflată la d. pitar Matei Puică, cinovnicu cinstitii Vistierii. Au şi priimit numitul, măsurîndu-i tot  grîu. Iar în urmă la plată, îmi scade la fiteşcare trăgătore jumătatea de baniţă, trei litre şi mai bine; şi-mi opreşte cinci chile şi trei  baniţe, zicîndu-mi că baniţa stăpînirii este mică. Şi fiindcă eu cu baniţa stăpînirii am tocmit să-i dau, am arătat în nenumărate  rînduri la d. supt-cîrmuitorlocal şi la d. cinovnic pitar Matei Puică şi nici unul, nici altu nici o punere la cale n-au făcut ca să mă despăgubească  de la neguţător de 5 chile şi 3 baniţe grîu, care fac lei 778, 20. Cu plecăciune mă rog ca să poruncească unde să cuvine, spre a mea despăgubire.  Sînt al cinstitului Depertament plecată slugă, Polc. Stancul Dănăilescu Olteniţa (Rezoluţia Departamentului finanţelor:) Să să scrie cîrmuirii locale  ca să cerceteze pricina şi să înştiinţeze Depertamentului, pă ce temei supt-cîrm. nu i-au luat în băgare de seamă plîngerea, cînd odată el  au vîndut şi măsurat grîu cu baniţa stăpînirii şi cînd tocmai pentru încetarea unor asemenea prigoniri, stăpînirea au făcut într-adins  baniţă, care trebuie să să ia de bun la orice măsurătoare şi şi cu care această măsură a stăpînirii orice alte baniţe nu pot fi niciodată luate de  temei. I. Filipescu 672 K. Stoeckler către Domnitorul Gh. Bibescu , propune ca guvernul să înfiinţeze un "birou tehno-chimic" şi cere să i se încredinţeze  postul de director (1845) (în franceză)  
{879} 673 P. Gîrdăreanu din Cerneţi către cinovnicul schelei T. Severin, cere ca Vistieria să însărcineze un delegat pentru a constata cantitatea de  untură pe care petiţionarul o va obţine din tăierea a două sute de porci, care, amestecată cu seu, urmează să fie exportată în Austria (1846, ianuarie 20)  
{880} Cinstitului dumnealui cinovnicului punctului schelii Turnu Severinu Cu cinste fac cunoscut că am o sumă dă doao sute rîmători - no. 200 - care  voiesc a-i tăia la zalhana, a-i face untură, pă care la toamna viitoare, mestecîndu-l în seu, să-l trec în Austria, cunoscînd pentru în parte-ne  folos. Şi ca să nu să întîmple feluri de zmăcinări (precum s-au mai întîmplat la alţii şi în anii trecuţi), sînteţi rugat a da în  cunoştinţa cinstitei Vistierii, ca prin înţelegere cu cinstita Direcţiie a vămilor din Bucureşti, spre a ni să face această dorinţă dă înlesnire,  poruncind cinstita Vistieriie spre a să orîndui om din parte-i, precum şi din partea cinstitei Eforii a vămilor, cînd să vor vesti din parte-mi, să viie ca mai  întîi să cîntărească untura şi pentru suma ce va eşi, să mi să sloboază şi cărţuliie din partea vămii. Ca apoi, mestecîndu-să cu seu,  să poate cunoaşte şi cinstita Vistieriie, pentru cîtă sumă de seu am a plăti. Pană Gîrdăreanu din Cerneţ, sud Mehedinţi 1846, ghenar 20 Fiind  întocmai după orighinal, Cinovnic, V. Socoleanu 674 Dr. Mayer către Departamentul din lăuntru, adevereşte că K. Stoeckler profesor "dă himică",  şi-a îndeplinit însărcinarea de a cerceta apele minerale din ţară (1846, februarie 4) Cinstitul Depertament din lăuntru Am cinste a face cunoscut cinstitului  Depertament şi a-i da totdeodată încredinţare că d. Stecler profesorul dă himică a îndeplinit cu desăvîrşire însărcinarea ce i s-a fost  încredinţat cu cercetarea apelor minerale dintr-acest Prinţipat şi cu analisul lor - precum va vedea cinstitu Depertament din alăturata aici descripţie. Cît  pentru aceste observaţii medicale ce are subiscălitul să facă asupra aceştii operaţii, cu al 2-lea va avea cinste a supune cinstitului Depertament al său raport.  Dr. Mayer 1846, fevruarie 4 No. 302  
{881} 675 Departamentul din lăuntru către Domnitorul Gh. Bibescu, supune spre aprobare statutul Băncii filemborice din Brăila; menţiune (1846,  februarie 11) Înnălţimei Sale Domn şi stăpînitor a toată Ţara Romanească Gheorghie Dimitrie Bibescu Vv. Depertamentul trebilor din lăuntru, raport La  oraşul Brăila s-a format prin acţii o soţietate întitulată Bancă filemborică. Fondurile sale sînt mărginite acum în zece mii galbeni  înpărăteşti, iar al ei scop, de a face esconturi pentru înlesnirea negoţului. Mădularii aceştii soţietăţi dorind ca această întreprindere să fie  recunoscută şi sprijinită de stăpînire, Departamentul îndeplinind a lor cerere adresată prin cîrmuirea judeţului cu raport no. 467, plecat supune  Înalţimii Voastre cu aceasta statuturile aceştii soţietăţi, ca să binevoiţi a porunci de urmare. Marele vornic, B. Ştirbei Şeful secsii, Steriadi   (Menţiune:) Acest raport nu s-au supus Mării Sale, fiindcă s-a făcut altu cu mai multe desluşiri. De aceea, se va pune la delă. 1846, martie 22 676  Ocîrmuirea judeţului Romanaţi către Departamentul vistieriei, despre jalba negustorului B. Ganov din Caracal, care cere încuviinţare să importe din Turcia  cincisprezece vaci, un taur şi patru boi; rezoluţia Vistieriei (1846, februarie 11) Cinstitului Departament al vistierii. Cîrmuirea judeţului Romanaţi Dumnealui  Baicu Ganov, neguţătoru din acest oraş Caracalu, prin jalbă către cîrmuire au cerut punere la cale pentru sloboda trecere  
{882} din Turchia într-acest Prinţipat, prin carantina Bechetu, a vitelor de tamazlîc ce au cumpărat, şi anume: 15 vaci, 1 bic şi 4 boi. După a  căruia rugătoare cerere, cu plecăciune făcîndu-să cunoscut cinstitului Depertament, este rugat să binevoiască a porunci cele de cuviinţă întru  aceasta, arătîndu-să şi ce plată urmează a răspunde pentru dreptul importaţii acestor vite. Cîrmuitor, Geanoglu (Rezoluţia Vistieriei:) Să să  răspunză ocîrmuirii. Să să scrie cinovnicului de la Bechet, a îngădui intrarea a 15 vaci şi un bic. Să să scrie şi Comitetului şi cinstitei Dejurstvi,  după izvod. Iancu Filipescu 677 P. Burileanu către Departamentul finanţelor, cere încuviinţare să importe 8 tauri şi 12 vaci; rezoluţia Departamentului  finanţelor (1846, februarie 15) Cinstitului Depertament finanţial Trebuinţă avînd a cumpăra, pentru prăsilă, din partea dreaptă a Dunării doăzeci  capete vite, adecă opt tauri şi doăsprezece vaci, rog plecat pă cinstita Vistierie să binevoiască a-mi slobozi voie de a le băga în Prinţipat, cu plata  vămii emportaţii de la supt-iscălitul. Însă toate aceste vite le bag prin schela Bechetu. Al cinstitului Depertament plecat, Sărdar Petre Burileanu (Rezoluţia  Depatamentului finanţelor:) Priimită fiind cererea d. Burileanu, să să scrie cinovnicului de la Bechet, Comitetului şi Dejurstvii, după izvoade. Iancu Filipescu  
{883} 678 G. Boskof şi N. Iovanaki, directori ai Băncii filemborice din Brăila, către ocîrmuirea judeţului Brăila, despre dobînda pe care  urmează s-o perceapă la diferite feluri de credite (1846, februarie 23) (În franceză)  
{884} 679 I. Cîmpineanu către Vistierie, cere încuviinţare să importe din Moldova 20 chile grîu de sămînţă; rezoluţia Vistieriei (1846,  februarie 24) Cinstitii Vistierii Subiscălitul, aflînd în Moldova grîu de sămînţă de o calitate mai bună decît acel ce să află pînă acum  într-acest Prinţipat, plecat şi cu cinste roagă pe cinstita Vistierie să binevoiască a face cuviincioasa punere la cale, spre a-mi slobozi emportanţiia a  doozeci chile, prin schela Focşanii. Ioan Cîmpineanu (Rezoluţia Vistieriei:) Să să ceară dăzlegare prin raport la M.S. Vodă D. Fălcoianu 680 C. Filipescu  către Vistierie, cere încuviinţare să importe din Moldova 30 chile grîu de sămînţă; rezoluţia Vistieriei (1846, februarie 24) Cinstitului Depertament al  vistierii Avînd trebuinţă dă doozeci de chile grîu de sămînţă, dă o calitate pă care nu o poci găsi în părţile noastre, plecat rog pă cinstita  Vistierie să  
{885} binevoiască a-mi da voe să aduc acele doozeci chile din Moldavia, unde am găsit acea calitate ce să numeşte dă Taigan, prin schela  Focşani sau Vădeni. C. Filipescu 1846, fevruarie 24 (Rezoluţia Vistieriei:) Să să scrie cinstitii Dejurstve, Ocîrmuirii Slam Rîmnic, Cinovnicului schelii  Focşani, Contracciului productelor. D. Fălcoianu 681 Departamentul vistieriei către cinovnicul schelei Severin, despre încuviinţarea dată lui Gh. Ilie de a  importa din Serbia nouă "mînguliţe", pentru prăsilă (1846, martie 1) Cinovnicului schelii Severinu La raportu cu no. 25, să dă dezlegare că slobod este acel  Gheorghe Ilie să aducă din Serbiea, printr-acea schelă, acele noă capete mînguliţe pentru prăsilă şi înbunătăţirea soiului vitelor acestui  Prinţipat; însă, supt plata legiuitei tacse a emportaţii: cîte lei trei la suta de lei, după adevăratul preţ al cumpărătorii de acolo. Care bani, îi vei trimite  la Depertament cu raport desluşitor din parte-ţi, priveghind a nu să emporta mai multă cîtăţime decît aceasta şi a fi pomenitele vite pentru prăsilă  aduse, iar nu pentru spiculaţie. D. Fălcoianu  
{886} 682 G. Boskof şi N. Iovanaki, directori ai Băncii filemborice din Brăila, către ocîrmuirea judeţului Brăila, despre dobînda pe care  urmează s-o perceapă la scontarea poliţelor (1846, martie 4) (În franceză)  
{887} 683 Departamentul vistieriei către Departamentul din lăuntru, despre cererea neaprobată a vornicului V. Beldiman, de a i se încuviinţa deschiderea  unei fabrici de lumînări din stearină (1846, martie 14) Departamentul vistieriei Prinţipatului Ţării Romîneşti Anul 1846, luna martie 14 No. 441. Secţia  3-lea Bucureşti Cinstitului Depertament din lăuntru La adresul acelui cinstit Depertament cu no. 884, Vistieria are cinste a răspunde că nu să poate supune la  chibzuirea Sfatului jalba dumnealui vornicului Vasile Beldiman, denpreună cu slobozeniia ce cere dumnealui a deschide aici fabrică de lumînări stearice. Cunoaşte  acel cinstit Depertament, că s-au acordat dumnealui vornic de politie Nicolae Băleanul, ivit mai nainte, asemenea doritor, cu încheiere de jurnal şi cu rezoluţia  Înnălţimii Sale pusă pă raportul acestui Depertament. Care aceasta de va găsi cu cale cinstitul Depertament, va binevoi a o comunica dumnealui Beldiman, spre  ştiinţă. Şeful Depertamentului, Iancu Filipescu M. Darvaris 684 Ocîrmuirea judeţului Romanaţi către Departamentul vistieriei, despre nepotrivirea dintre  baniţele de lemn din sate şi baniţa de fier de la schela Islaz, despre trebuinţa de a se da prin sate baniţe de fier (1846, martie 15) Cinstitului Depertament al vistierii.  Cîrmuirea judeţului Romanaţi Multe pricini s-au ivit la cîrmuire, din partea lăcuitorilor satelor cu neguţătorii spiculanţi, în pricina baniţelor de  lemn, înfierate, ce să află dată la fiecare sat. Căci scăzînd doagele de uscăciune şi tot strîngîndu-să din vreme în vreme în cercuri, au  scăzut care mai mult, care mai puţin.  
{888} Şi, prin urmare, mai toate să află în nepotrivire cu baniţa de fier a Maghistratului şi a ecsportaţii de la schela Izlazu. Ca să lipsească  însă a asemenea nepotrivire, ce face o mare confuzie şi străgănire pă la dregătorii lăcuitorilor şi spiculanţi(lor), cîrmuirea au cunoscutde  neapărată trebuinţă ca să să dea şi pă la sate tot baniţe de fier în locul celor de lemn, fiindcă acelea nu să mai pot preface din fiinţa lor. Şi  pentru ca să nu costisească pă lăcuitori plata celor de fier, să să dea în loc de doaă (adecă: una mare şi una mică), numai una la fiecare sat - adecă  pă măsura celii mai mici, căci lăcuitorii prin sate să slujăsc mai bine cu aceea, neavînd suma mari prin sate, ca pă la alte locuri sau schele unde să află  magazii şi strînsuri mari. Care chibzuinţă în cunoştinţa cnstitului Depertament, este cu plecăciune rugat a să înbunătăţi, fiind de mare  trebuinţă. Cîrmuitor Geanoglu Anul 1846, martie 15 Sec(ţia) 3-lea No. 1201 685 Departamentul vistieriei către cinovnicul schelei Bechet, despre  încuviinţarea dată negustorului Ganov de a importa 15 vaci de prăsilă (1846, martie 29) Cinovnicul schelii Bechetul La raportul cu no. 22, ţi să răspunde  că slobod este a aduce în Prinţipat acel Ganov neguţătorul, şi adevărata prăsilă de la cincisprezece vaci, ce prin porunca Depertamentului cu no. 317 i  s-a dat voe ca să aducă din Turchia, pentru tamazlîc. Iancu Filipescu  
{889} 686 Domnitorul Gh. Bibescu autoriză înfiinţarea la Brăila a Băncii filemborice, societate pe acţiuni (1846, martie 30) Noi, Gheorghie Dimitrie  Bibescu Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn stăpînitor a toată Ţara Romînească, către Depertamentu din lăuntru Văzînd Domnia Noastră raportul  acelui Depertament no. 1440, pentru soţietatea sub titlu de "Bancă filemborică", întocmită la Brăila prin acţii spre înlesnirea negoţului cu escomt de  poliţă şi facere de alte asemenea operaţii de bancă, precum şi rugăciunea mădularilor aceştii soţietăţi de a fi recunoscut de stăpînire şi  sprijinit acest aşăzămînt, luînd în băgare de seamă foloasele ce asigurează unui oraş mercantil un asemenea aşăzămînt prin finanţialele  sale înlesniri, priimim Domnia Noastră înfiinţarea aceştii soţietăţi, precum şi cererea de a fi sprijinite ale sale operaţii, păzindu-să din parte-i  cu întregime clauzile la care să îndatorează prin ale sale statute, mărginindu-să escontul unul la sută pe lună şi conformîndu-să întru toate la  ale sale operaţii cu legiuirile acestui Prinţipat. Dumnealui şeful Departamentului din lăuntru va aduce această a Noastră poruncă la îndeplinire. Gheorghie  Dimitrie Bibescu Voevod B. Ştirbei 687 Cinovnicul schelei Vîrciorova către Departamentul vistieriei, despre posibilitatea unui export neautorizat de vite de pe urma  ieşirii din ţară a boilor care trag vasele pe Dunăre de la Cladova la Ruşava (1846, aprilie 1) Cinstitului Depertament al vistierii. Cinovnicul schelii Vîrciorova  Din băgare de seamă ce am făcut de la orînduirea mea la acest punct, am văzut că vasele cu care să transportează mărfurile ce să aduc cu vaporul  pînă la schela Cladovii şi să ecsportează în Austriia să trag în susul apii cu o cîtăţime mare de boi. Şi cu acest chip, trec graniţa pînă la  schela Ruşavii. Pentru care, deşi pă temeiul art. 45 din condiţiile (vămilor) urmează a să depune tacsa lor pînă la întoarcere, dar fiind o cîtăţime  aşa de mare şi trecerea lor socotindu-să numai (precum să zice mai sus) pînă la schela  
{890} Ruşavii, ca să nu să uneltească vreun vicleşug spre paguba statului, pînă acum - la micul transport ce s-au făcut de cînd însumi  mă aflu orînduit - am îndatorat pă Aghentul vaporilor de la schela Cladovii a da încredinţare pentru întoarcerea lor. Fiind însă că acest chip nu să  poate asemăna cu dispoziţiile zisului art., iar a să face asigurare cu depunerea tacsii de către propietarii vitelor nu să pot socoti ei în stare, şi mai cu seamă  de acum înainte, cu începerea navigaţii vaporilor, să simte a se face un însemnat transport cu cîtăţime mare de boi, ca să nu să urmeze vreo  necuviinţă, de către care să fiu în răspundere, pă de o parte - pentru mai grabnică lucrarea - prin adresul cu no. 42 am scris cinstitii cîrmuiri locale ca,  prin înţelegere cu Aghentul vaporilor să chipzuiască o asigurare pentru nişte asemenea vite transportative, nemaiputînd fi trecerea lor peste hotar  îngăduită de acum înainte. Iar pe de alta, cu supunere este rugat cinstitul Depertament ca să binevoiască a porunci cele de cuviinţă. I. Conţora 688 Alex.  Simici către Departamentul vistieriei, cere încuviinţare să importe din Bosnia 1200 ocale porumb de sămînţă; rezoluţia Vistieriei (1846, aprilie 15)  Cinstitei Vistierii a Prinţipatului Valahii Pentru înbunătăţirea moşiilor mele d-aicea cu rod de porumb de la Bosn(i)a, ce este de osăbită calitate,  trimeţîndu-mi-să d-acolo pînă la graniţa Giurgiu ca la 1200 ocale d-acel porumb de sămînţă ştiulete, pentr a căruia slobozire în acest  prinţipat, eu am cinste de a mă ruga cinstitei Vistierii, să binevoiască de a porunci cui să cuvine. Alecs. Simici 1846, aprilie 15 În Bucureşti (Rezoluţia  Vistieriei:) Fiind pentru înbunătăţirea soiului acestui product, să va scrie locurilor competente, ca să sloboază a intra suma de 1200 ocă. D. Fălcoianu  
{891} 689 Cinovnicul schelei Calafat către Departamentul vistieriei, despre oprirea la schelă a unei cantităţi de 693 ocale porumb de sămînţă,  adus parte pentru logofătul Brăiloiu, parte pentru logofătul C. Şuţu (1846, aprilie 16) Cinstitului Depertament al vistierii. Cinovnicu schelii Calafat Şi prin  raportu cu no. 29 de la 27 ale încetatei luni martiie, am supus în cunoştiinţa cinstitului Depertament poprirea la această schelă a cîtăţimii de porumb în  ocale 693, ce l-au adus de la Brăila şi Giurgiu vaporul curat anume Arpad, ce pluteşte pe malul stîng al Dunării, arătînd că este a să dăspărţi:  adică 231 ocale în priimirea dumnealui Marelui logofăt Nicolaie Brăiloiu din oraşul Craiova, iar 462 este a să priimi de un om al dumnealui Marelui logofăr  Costandin Şuţu, după cum am luat ştiinţă din fracturile Agenţii vapoarelor de aici. Care arată că este adus pentru sămănătură, fiind cu  deosibită calitate. În a căruia urmare şi printr-aceasta plecat rog pe cinstitul Depertament să binevoiască a-mi porunci dacă poci supt asemenea catigoriie  a îngădui atît pe mai sus pomeniţii a-şi arădica arătata sumă, cît şi în viitor, de să vor arăta alte asemenea cîtăţimi. Cinovnic, N.  Focşăneanu 690 C-din Şuţu către Departamentul vistieriei, despre o taxă de vamă nelegală ce i se pretinde la un transport de porumb de la moşia sa  Putineiu (1846, mai 1) Cinstitului Depertament al finanţii Fac cunoscut cinstitului Depertament că eu încărcînd de la moşia mea Putineiu din judeţu Vlaşca,  prin şchela Giurgiului, o sută chile porumb, ca să-l scobor la magaziile mele de la Brăila, unde mai am depusă o cîtăţime mai mare de porumb, m-am  pomenit ieri că epistatul de la arătata moşie mă înştiinţează cum că mi s-au poprit caicu la şchelă, cerînd ca să plătesc cîte trei  sfanţihi pe chilă, cu cuvînt de dreptul ecsportaţii. Şi fiindcă eu nu mă cunosc îndatorat a plăti o asemenea tacsă, pentru  
{892} că nici nu am vîndut porumburi, nici am scoa afară din Prinţipat, nici pentru vreo speculaţie; ci de la o moşie a mea îl duc la altă moşie,  tot a mea. Şi pentru că din aceasta mi să pricinuieşte simţitoare pagubă, fiindcă ţiindu-să caicul, mă sileşte a plăti talii, rog plecat pă cinstitul  Depertament a-mi slobozi fără zăbavă o poruncă către ocîrmuirea judeţului Vlăşcii, ca să-mi sloboază caicul şi numai după legiuire  mă îndatorez a aduce dovadă de la cinovnicul şchelii Brăilii, că am depus acest porumb la magazia mea de acolo, spre dovadă că nu s-au ecsportat, nici  am făcut-o de speculaţie, ci din proprietatea mea cum mai sus am zis, am dus la altă a mea proprietate. Costandin Şuţu 691 D. Pleniceanu către  Departamentul de finanţe, cere să se dea poruncă la schela Cladovei şi la Vîrciorova de a i se permite importul a şapte vaci şi doi tauri pentru prăsilă;  rezoluţia Departamentului de finanţe (1846, mai 10) (Către) cinstitul Depertament finanţial Supt-semnatul dorind îmbunătăţirea vitelor mari, şi cu  prilejul mergerii mele din luna trecută în staturile Austrii, am cumpărat pentru prăsilă, din cele de Sveţiia, vitele însemnate mai jos; din care una sosind cu  vaporu la schela Cladovii, iar celelalte venite pă uscat la Vîrciorova, dumnealor orînduiţii din partea cinstitei Vistierii nu le sloboade intrarea. Pentru care, mă rog  plecat să să poruncească slobozirea lor aicea; căci poprirea lor acolea în graniţă fiind lipsită de îngrijirea ce li să cuvine din parte-mi, le  pricinuieşte vătămare. Plecat, Sărdar Dimitrie Pleniceanul 4 vaci, cu viţăii lor; 3 vaci, care pot făta în aceste zile; 2 tauri. Priimit: 10 mai (Rezoluţia  Departamentului de finanţe:) Să să scrie cinovnicului, Comitetului şi Dejurstvei, după izvoadele iscălite. D. Fălcoianu  
{892} 692 Departamentul vistieriei către Vistieria Moldovei, despre taxele vamale pe care vama din Galaţi le pretinde de la locuitorii Ţării Romîneşti din  regiunile învecinate, la diferite cumpărături mărunte (1846, mai 24) Vistierii Moldavii Asupra celor coprinse în răspunsul acei cinstite Vistierii cu no. 3824,  Depertamentul are cinste a repeta iarăşi adresul său cu no. 505, pă lîngă care s-au fost însoţit şi o copie după cărţulia vămii Galaţi cu no.  5180, coprinzătoare de lucrurile cumpărate şi vama plătită. Prin urmare, fiindcă cuvîntul să atinge de vama Galaţilor şi acea vamă arată  cinovnicul ot Vădeni că au luat vamă înpotriva art. 15 din Convenţie, după dovada cărţulii ecspuse, băgarea de seamă făcută spre mulţumirea  vămii de la Vădeni cu cinste este rugată acea cinstita Vistierie a o îndrepta vămii Galaţilor, ca să fie păzit de toate locurile respective în toată  întinderea sa pomenitul art. 15, aşa după cum glăsuieşte jurnalul încheiat, pă al căreia baz s-au închipuit; care jurnal nu pomeneşte obiecte de  mărfuri streine sau producturi ale ţării, ci cele trebuincioase pentru îmbrăcăminte sau alte mărunte casnice trebuinţe, ce să vor cumpăra de  învecinaţii lăcuitori, să fie nesupărate de plata vămii. D. Fălcoianu 1846, mai 24 Secţia 3 No. 799 693 J. Marsillon, inginerul hidrotehnic, către  Departamentul din lăuntru, propune o leafă de 500 lei pe lună pentru "conductorul" lucrărilor clădirii pompelor cu foc (1846, mai 27/iunie 8) (Traducere din  franceză contemporană documentului:) Cinstitului Departament din năuntru, Inginerul idrotect Supt-însemnatul are cinste a espune ceea ce urmează cinstitului  Departament din năuntru: D. Vaibel conductorul lucrărilor batimentului pompelor cu foc împlinind prea bine însărcinarea ce-i este încredinţată, şi  supt-însemnatul ştiind că cinstitul Departament din năuntru nu voeşte a neîngriji ceea ce poate să asigureze izbutirea lucrărilor pentru distribuţiea apei,  roagă pe cinstitul Departament din năuntru să binevoiască în interesul lucrărilor a încuraja pe d. vaibel, dîndu-i o leafă de 500 lei pă lună.  Insemnat, I. Marsilion Tradus întocmai, I.C.Cioranu 694 Cinovnicul exportaţiei sării de la punctul Olteniţa către Departamentul vistieriei, despre sosirea ţevilor  pentru fîntînile din Bucureşti şi încărcarea lor în 285 care, pentru a fi transportate (1846, iunie 15) Cinstitului Depertament al vistierii. Cinovnicu  ecsportaţii sării punctului Olteniţii Prin porunca cinstitului Depertament de supt no. 979 mi să face cunoscut că după raportul mieu cu no. 17 dîndu-să  în cunoştinţa cinstitului Depertament din lăuntru sosirea corăbii aici cu ţevi pentru fîntîni şi că au orînduit cinovnic pă Grigorie Goranul ca să  le priimească.  
{895} Dar, nearătîndu-să pomenitul cinovnic nici pînă acum, ci numai de către supt-cîrmuirea plăşii Olteniţii trimiţîndu-să o  sumă de 285 cară, le-au şi încărcat întocmai după fractul ce să alătură, adică 706 bucăţi ce cîntăresc dooă miie cinci sute optzeci şi  trei ţinte mari (măji), funţi 47. Şi reizului şeicar i s-au dat adeverinţă din parte-mi pentru priimirea lor, întocmai după coprinderea fractului, căci  făcea strigări pentru zăbava ce i s-au făcut. Pentru care, după datorie supui în cunoştinţă cinstitului Depertament, spre ştiinţă. Gheorghe  Vallianu 695 Ocîrmuirea judeţului Romanaţi către Departamentul vistieriei, despre cererea lui T. Vasiliu din Caracal de a i se admite la tranzit pentru Transilvania  300 rîmători cumpăraţi de peste Dunăre; rezoluţia Vistieriei (1846, iunie 24) Cinstitului Depertament al vistierii Cîrmuirea jud. Romanaţi Dumnealui pitaru  Toma Vasiliu, lăcuitor din acest oraş Caracalu, au cumpărat vreo 300 rîmători de peste Dunăre din Ţara Turcească, ca să-i speculeze în tîrgurile  Transilvanii. Cu care rîmători zice că, deşi ar fi putut trece d-a dreptul la pomenitele tîrguri, fără a mai da pîn Prinţipat, dar fiindcă au trebuinţă  să mai mănînce cîtăva vreme din porumbu ce are, a să îngrăşa cu desăvîrşire, au socotit mai bine ca să-i treacă dincoaci în  pămîntul ţării, măcar de ar şi plăti doaă vămi pentru dînşii, cerînd prin cîrmuire voia stăpînirii pentru trecerea acelor rîmători  dincoaci în pămîntul ţării. Pentru care, să şi supune cu plecatul acesta în cunoştinţa cinstitului Depertament, rugîndu-să a i să da cuvenita  dezlegare asupra cererii pomenitului pitar. Totdeodată făcîndu-să cunoscut cîrmuirii şi tacsa ce este dator a plăti la păreche atît pentru trecere din Ţara  Turcească în prinţipat, cît şi la scoatere pă urmă peste graniţă în Transilvania. Cîrmuitor, N. Rusănescu  
{896} (Rezoluţia Vistieriei:) Să să răspunză că, pă temeiul art. 7 din condiţiile vămii, sînt poprite a intra din alte părţi în ţară  cîte produce acest Prinţipat. Prin urmare, doritoru de a ecsporta ceruta cîtăţime de rîmători, deşi făgădueşte a plăti vama ecsportaţii şi a  importaţii, dar Vistieria nu poate acorda ecspusa cerere întreagă, decît numai a importa rîmători cu plata dă legiuită vamă, în folosu Vistierii, a  păşuna în pămîntu ţării, cu soroc mărginit şi dare de chezăşie, şi a să întoarce iarăş înnapoi în ţara Turcească. 696  Departamentul din lăuntru către Vistierie, despre nepotrivirea dintre baniţa Vistieriei şi cea a Sfatului orăşenesc al Capitalei; cu prima s-a măsurat grîul  la Izlaz, iar cu a doua la Bucureşti (1846, iunie 26) Departamentul trebilor din lăuntru Anul 1846, iunie 26 No. 3271 Cinstitii Vistierii Grîul cumpărat prin  cîrmuirea judeţului Romanaţi, pentru aprovizionarea Capitalii, măsurîndu-să acolo cu baniţa aflată la cinovnicul schelii Izlazul, sub pecetea cinstitei  Vistierii; iar după transportuirea lui aici făcîndu-i-să dă iznoavă măsurătoare cu baniţa Sfatului orăşănesc, a adus o lipsă  însemnătoare, din pricina nepotrivirii acestor doă măsuri, fiind a cinstitei Vistierii mai mică decît a Sfatului, după cercarea ce i s-a făcut aici.  Depertamentul, în urmarea încunoştiinţării făcute lui întru aceasta prin raportul Sfatului orăşenesc sub no. 2630, are cinste a trimite cinstitei Vistierii  sus-însemnata baniţă, ca să facă cele ce va găsi dă cuviinţă pentru desfiinţarea nepotrivirii la capacitatea ce mijloceşte acum la aceste măsuri.  Pt. Marele vornic, N. Golescu Şeful secsii, Steriadi  
{897} 697 Comitetul carantinelor către Departamentul vistieriei, despre cererea neguţătorului B. Ganov din Caracal, de a tranzita pentru Austria cu 220 boi  şi vaci; rezoluţia Vistieriei (1846, iunie 26) Comitetul carantinilor şi al sănătăţii publice din Prinţipatul Ţării Romîneşti Anul 1846, luna iunie 26  Oraşul Bucureşti Cinstitului Departament al vistierii Carantina Bechetu, prin raportul cu no. 96, arată că neguţătorul din Caracal Baico Ganov, deosebit dă 15  vaci şi un bic, ce este slobod a le emporta după adresa acelui cinstit Departament no. 308, voeşte acum a să îngădui să aducă din decindia iarăşi,  pentru cuvîntul prăsilei, prin acel punct, alte 220 boi şi vaci tranzit pentru Austria, cerînd dezlegare de regula ce trebuie să păzească carantina întru aceasta.  De aceea, va binevoi cinstitul Departament a înpărtăşi pă Comitet cu ştiinţă, de este slobod, şi cu ce chip să să îngădoie pomenitul de mai sus  tranzit. D. Topliceanu, N. Gusi (Rezoluţia Vistieriei:) Să să răspunză că mai întîi să să ceară de la neguţătorul Baicu Ganov destoinică  chezăşie că suma şi felurimea vitelor le va trece tranzit în Austria, în soroc de zile mărginite, prin cutare schelă. Şi apoi, priimindu-să acea  chezăşie că nu le va desface în pămîntul ţării, ci vor trece, Vistieria, asemănat literii A de supt art. 19 din condiţiile vămii, va da cuviincioasă  dezlegare. Iancu Filipescu 698 Ocîrmuirea judeţului Teleorman către Departamentul din lăuntru, despre înpotmolirea unui caic care transportă 23000 doage şi  funduri aparţinînd Marelui vornic B. Ştirbei, despre lucrările pentru salvarea caicului şi a mărfii, despre pierderea caicului şi a 4000 doage (1846, iulie 3)  
{898} Cinstitului Depertament din lăuntru. Cîrmuirea judeţului Teleorman Supt-cîrmuirea plăşii Mărginii prin raportul cu no. 2559 vesteşte  cîrmuirii că, în trecutele zile, un caic al căpitanului grec Iane Kosku, Iane încărcînd de la punctul Izlazul o sumă de 23 mii doage şi funduri, ale  Ecselenţei Sale Marelui vornic şi cavaler Barbu Ştirbei - ca să le transporteze în jos la punctul Brăila - au venit pînă în dreptul picheturilor cu no. 100  şi 101 ce cad în distanţa acei plăşi; unde din întîmplare, împinşi de vînt sau neştiinţa marinarilor, s-au năsipit acolo. Unde, după destule  silinţe ce s-au întrebuinţat de dînşii, văzînd că nu stă mijloc a-l scoate, au vestit îndată pă cinstita direcţie a carantinii Zimnicea - şi  aceasta pă supt-cîrmuire. După care, şi ea, îndată, în păzirea datoriilor, au trimis în ajutor pomenitului caic dooăzeci şi cinci oameni cu mîinile,  din tîrgul Zimnicea. Precum şi pomenitul de mai sus căpitan, iarăşi, după mijloacele urmate ca să-şi scape din primejdie atît caicul său, cît şi  marfa ce să coprinde că au avut într-însul, au tocmit cu un alt căpitan din acea schelă Zimnicea, anume Iane Dragosti, de i-au dat contractul ce au avut cu  proprietarul mărfii, (ca) prin ajutorul acelor trimişi oameni şi a marinarilor din amîndooă caicile să o transporteze dînsul cu acel preţ la locul rînduit.  Care, şi mergînd - şi în silinţa întrebuinţată de dînşii şi acei oameni porniţi, i altor 15 ce s-au mai trimis cu doniţi şi cu alte vase în  urmă, pentru scoatere de apă - abia s-au scos nooăsprezece mii doage şi funduri, de s-au încărcat în cel din urmă caic. Iar celelalte numai doage patru  mii, din pricină că caicul se afunda şi mai mult în nisip şi să îngropa din vreme în vreme, cu nici un chip după pierdere de 4 zile cu de-a dinsă  stăruire şi silinţă şi cu macarale i alte meşteşuguri de apă, nu s-a mai putut scoate, ci s-au afundat cu totul în Dunăre. După care, căpitanul  caicului cu oamenii săi şi cu puţinul calabalîc ce au scos în feluca ce avea, s-au dus la Brăila, iar caicul celîlalt, al căpitanului Iane Dragosti, au pornit  în sus iarăşi la punctul Izlazul, să încarce povară de asemenea material pentru caicul său, fiind mai mare, şi să-l transporteze la locul rînduit. Pentru  care, după datorie, nu lipseşte şi cîrmuirea a supune la cunoştinţa cinstitului Depertament o asemenea nenorocită întîmplare. Cîrmuitor...  
{899} 699 Cinovnicul exportaţiei sării de la punctul Olteniţa către Departamentul vistieriei, despre sosirea a încă 404 ţevi şi altor materiale pentru  fîntînile din Bucureşti (1846, iulie 4) Cinstitului Depertament al vistierii. Cinovnicu exportaţii sării punctului Olteniţii Mai sosind la această schelă o  corabie cu 404 bucăţi ţevi de fîntîni, trei lăzi cu şuruburi de her, cinci bucăţi table mari, dooăzeci şi şapte mai mici, dooă lăzi cu table de  plumb şi 929 bucăţi plumb, în greutate toate de 159664 funţi; pentru care după ştiinţa ce am avut, îndată am şi făcut cunoscut supt-cîrmuirii  plăşii Obileştilor, ca să trimiţă carăle trebuincioase a le transporta. Şi fiindcă pînă acum încă nu s-au arătat nimeni a le priimi, iar reizul  şeicar descărcîndu-le în malul Dunării (fiind zorit a încărca sare) de unde poate a li să pricinui vreo vătămare şi ca să nu să socotească  vreo răspundere asupră-mi, supui după datoriie şi încunoştiinţez cinstitului Depertament, spre cuviincioasa punere la cale. Gheorghe Grătiianu 700  C-din Şuţu către Departamentul de finanţe, cere încuviinţare să importe 25 chile secară pentru sămînţă şi să exporte întreaga sa  recoltă de grîu de toamnă; rezoluţia Departamentului de finanţe (1846, august 4) Cinstitului Dipartament a finanţii Avendu trebuinţă de doăzeci de chile  de secară, pentru sămînţă, a o semăna şi găsind un fel de secară albă, mare şi spornică, la dumnealui Sali Aga, adusă din alte părţi streine,  şi pentru că fără voia cinstitului Departament nu mi să sloboade a o emporta, rog plecat să binevoiască a-mi trimite o poruncă către cine să cuvine  la judeţul Brăila, ca să sloboază intraria sa aici în Prinţipat, fără întîrziere, căci trece vremia semănăturii ei. Aseminia, pentru că estim din  întîmplaria timpului toate grănile di toamnă au eşit secăroase şi nu este putinţă a le semăna, de va voi cineva să facă grîu în anul viitor, am  hotărît să vinzu tot grîul, ecsportîndu-l, şi  
{900} să cumpăr sămînţă curată o sută treizeci chile, în partia Moldavii, care este numai firul grîului curat. Rog şi pentru aciasta  cinstitului Departament să binevoiască a-mi slobozi poruncile cătră judeţul Slam Rîmnic, ca să lase întraria aceştii cîtăţimi slobodă, spre a  putia dobîndi sămînţă curată. Costandin Şuţu (Rezoluţia Departamentului de finanţe:) Să să ceară dăzlegare prin raport de la Măria Sa  Vodă D. Fălcoianu 701 Egumenia mănăstirii Brîncoveni către Arendaşul moşiei Corbeni, cere să strîngă de la olari şi să trimită la  mănăstire dijma vaselor lucrate de aceştia, fiind necesare la praznicul ce se apropie (1846, august 4) Către dumnealui arendaşu moşii Corbeni Fiind acum  neapărat trebuincioase de zioa Sfîntului praznic al Maicii Domnului no. vaselor de pămînt care să cuvine să facă pentru trebuinţa mănăstirii, după  datoriia ce au, să scrie dumneavoastră printr-aceasta, ca să le adunaţi di la olarii ce sînt aci în sat no. a toate vasele însemnate mai jos. Însă să fie  vase curate, zmălţuite frumos şi arse bine. Şi mai nainte cu trei zile de zioa praznicului, negreşit să să afle aici cu dînsele, fiind neapărat trebuincioase.  Iar acum, de priimirea aceştia să daţi răspuns. 40 urcioare bune pentru apă, zmălţuite, de cîte trei ocă pînă la patru mult; însă arse bine şi  zmălţuite frumos; 30 oale mari de doaă mîini: însă 15 pînă la doaă ocă şi 15 pînă la 4 ocă; 30 străchini bune, tipsii mari şi mici; 20  talere zmălţuite  
{901} 702 Toma, arendaş al moşiei Corbeni, către Dumitrache de la mănăstirea Brîncoveni, îi scrie că va trimite vasele, iar sfeşnice gata  lucrate de olari n-a găsit (1846, august 6) Cu plecăciune, domnule Dumitrache. Arendaşu moşii Corbenii Am priimit cinstită scrisoarea dumitale cu no. 108,  cuprinzătoare pentru vasăle trebuincioasă la sfînta mănăstire. Şi din toate, făr-dă să-mi fi trimes scrisoare, eu tot urmam. Dar cît din toate cele  ce-mi scrii, am urmat. Dar sfeşnice n-am găsit; că de ştiiam, dam de ştire olarilor, de făcea. Dar voi trimite alte vasă, în dreptu sfeşnicilor. Dar  negreşit, Duminică trimeţ toate vasăle. Şi sînt al dumitale, Toma 703 I. Cocopolu, I. Avram şi ali negustori grînari din călăraşi către ocîrmuirea  judeţului Ialomiţa, despre paguba pe care o au din pricină că baniţele de prin sate sînt mai mici de 400 ocale, legiuite pentru o chilă; cer o baniţă  uniformă în toată ţara (1846, august 12) Cinstitei cîrmuiri a judeţului Ialomiţa Obştea neguţătorilor grînari lăcuind în acest oraş  Călăraş, în toţi anii de la 1841 şi pînă acum am reclamat cinstitii cîrmuiri paguba ce ni să pricinuieşte, din pricina baniţelor ce sînt prin sate,  care fiind mai mici decît suma de 400 ocă, legiuite pentru una chilă, ni se scoate lipsă în oricare alt port, la tot productul cumpărat cu aceste măsuri aflate prin  sate. Nu cerem de la cinstita cîrmuire a ne face nooă vreo părtinire; căci osebit că nu poate una ca aceasta, dar şi noi înşine care ne speculăm,  respectăm înaltele puneri la cale. Urmează a fi deopotrivă întîi prinţipatul; şi înpotriva acestii frumoase puneri la cale a stăpînirii, numai la acest  judeţ este pipăită şi văzută în toate felurile micşorîmea baniţelor. Căci după cum am mai zis, baniţele satelor mici fiind, precum şi ale  cinstitii comisii a cestui tîrg, la orice schelă ducem productele de aici, să scot lipsă la măsurătoarea cu baniţele de acolo. Ne rugăm dar şi acei cinstite  cîrmuiri a luoa în deaproape băgare de seamă plîngerea ce siliţi noi de pagubă o reînfiinţăm, şi a face punere la cale ca şi la a toate judeţele,  încît să poată coprinde patru sute oca  
{902} în chilă, potrivit cu porunca cinstitii Vistierii din anul 1841 no. 319. Căci acum lipsa trece de 30 ocă, cu baniţile în fiinţă. Şi vremea fiind  a se specula producte din recolta acestui an, ar fi păcat să suferim aceeaşi pagubă pă nedrept şi să fim siliţi a alerga pentru îndreptare, la sprijinul tutulor  porturilor din celelalte judeţe, unde baniţile sînt întocmite în acest fel de chip, încît nici vînzătorii, nici cumpărătorii nu sînt supuşi la pagube  704 Sfatul orăşenesc din Capitală către Departamentul din lăuntru, despre avizul său asupra cererii lui K. Stoeckler, doctor în chimie şi tehnică, de a i se  da voie să fabrice lumînări de lux din seu şi din rămăşiţele materialelor să fabrice săpun ordinar (1846, august 21) Cinstitul Depertament din  lăuntru. Sfatul orăşenesc din Bucureşti În urma poruncii cinstitului Depertament de supt no. 3385 înfăţiş}ndu-se la Sfat dumnealui Şarl Stecler,  doctor în şimie şi tecnică, au adus totdeodată şi probă de acele lumînări de seu ce voeşte a lucra, de o calitate mai bună; care deşi s-au văzut  în adevăr lucrate mai deosebit decît cele ordinare, adică în forma celor de spermanţet, însă cererea numitului este a vinde fundul de asemenea lumînări  cu lei 2 parale 30. Şi aşa, ca un articol de lucs, care nu poate aduce nici o supărare nici obştii, pentru că nu este silită a cumpăra de i să vă părea scump,  nici contracciilor lumînărari, fiind mai cu preţ decît cel hotărît prin contract, Sfatul au socotit că poate fi slobod numitul a-şi întreprinde negoţul  său, potrivit Regulamentului Organic. Fiind însă că numitul antreprenor prin reclamaţia sa alăturată pă lîngă porunca de mai sus cere ca materialul ce  va rămînea din aceste lumînări să-l prefacă în săpun prost, părerea Sfatului asupra aceştiia este că asemenea săpun să-l vînză cu acel  preţ de parale 66 ocaoa, hotărît prin contractul lumînărarilor şi al săpunarilor, supuindu-se şi numitul la aceste îndatoriri la care ei s(înt).  
{903} Drept aceea, nu lipseşte Sfatul a supune aceasta la cunoştinţa cinstitului Depertament. Prezedent, ... Secretar, M. Dimitrescu 705 Domnitorul Gh.  Bibescu către Departamentul din lăuntru, porunceşte ca locuitorii de pe moşia Telega, care lucrează la exploatarea ocnelor, să nu dea dijmă şi să nu  facă clacă, aşa cum cere mănăstirea Mărgineni, şi că drepturile pe care aceştia le pretind asupra moşiei să şi le caute prin judecată (1846,  august 28) Copie după luminatul ofis al Mării Sale lui Vodă, îndreptat către Depertamentul dreptăţii, cu no. 280 din 28 avgust 1846 Din alăturatul pă  lîngă raportul acelui Depertament cu no. 5567 jurnal, ce au încheat Sfatul administrativ ecstraordiner la 25 iuliie asupra pricinii ce să urmează între lăcuitorii  telegeni şi mănăstirea Mărgineni - cei întîi cerînd a nu plăti clacă şi dijmă, supt cuvînt că sînt moşneni şezători pe a lor proprietate;  şi cea de al doilea stăruind a-i avea clăcaşi supuşi la toate drepturile şi îndatoririle reciproace, supt cuvînt că şi moşiea telega este proprietate a  mănăstirii. Văzînd că acest Sfat luînd de temei hrisoavele răposaţilor întru fericire Domni Pătraşcu Vodă din leat 7070, Radu Vodă din leat  7112, Gheorghe Ghica Vodă din leat 7118, Costandin Basarab Vodă din leat 7210 şi Grigoeriie Ghica Vodă din leat 1824, precum şi art. 127 din Regulamentul  Organic, a chibzuit ca, despre cererea mănăstirii de clacă şi dijmă să rămîie lăcuitorii telegeni nesupăraţi, precum din vechime au fost; iar cît  despre pretenţiia acestora, că ar fi avînd şi ei parte de moşiie osebită pe seama lor, ce s-ar fi cotropit de către mănăstire, să-şi caute prin  judecată. Noi luînd în băgare de seamă cuvintele ecspuse într-acel jurnal, şi văzînd că acei întru fericire răposaţi Domni care au zidit şi au  înzestrat acea mănăstire au luoat în vedere nu numai folosul acei mănăstiri, dar şi al ecsploataţii ocnelor, pe care au voit să-i înlesnească,  lăsînd slobozi prin numitele hrisoave de orice dare de dijmă sau clacă către mănăstire  
{904} pe lăcuitorii şăzători pe acea moşiie, ca unii ce urma a fi întrebuinţaţi întru tăierea şi scoaterea sării; Văzînd că dreptul pe  care se îmtemeează astăzi mănăstirea stăpînind acea proprietate şi folosindu-să de celelalte venituri du pă dînsa este tot acela pe care se  întemeează şi lăcuitorii, cu drept cuvînt cerînd de a fi apăraţi de plată de clacă şi dijmă către mănăstire - şi nu are mai mult cuvînt  mănăstirea a voi să ridice acestora acel drept, pe cît aceştiia nu ar avea cuvănt să rădice mănăstirii celelante drepturi ale propiietăţii după acea  moşiie; Văzînd că aplicaţia pravilii despre propiietate, coprinsă în Organicescu Regulament, nu să poate aplica la înprejurări unde, prin acturile de  daniie, sau şi de vînzare, să va fi mărginit cu dăsluşire că povaţa şi duhul a dăniieşului sau a vînzătorului au fost de a nu să supune  lăcuitorii du pă locul dat sau vîndut, la toate sau la unile din îndatoririle clăcaşilor către propriietar; care acel condei nu să poate dărăpăna pe temeiu  acei pravili - precum pildă avem hotărîrile Divanului în pricina moşii Slătioara - şi că fără cuviinţă Sfatul la leat 1835 a aplicat acea pravilă  neconrăspunzătoare cu înprejurările pricinii; Cunoscînd că mănăstirea i să urmează darea de către Vistierie a celor hotărîţi lei una miie, spre  despăgubire, şi acele dooăsprezece mii ocă sare precum din vechime s-au obicinuit, în locul celor ce urma să ia; Pentru toate aceste cuvinte,  înbunătăţim chibzuirea Sfatului Nostru: poruncim ca să rămîie şi pe viitorime nesupăraţi de dare de dijmă şi de clacă cîţi din acei  lăcuitori şăzători pă acea moşiie Telega să vor îndeletnici întru tăerea şi scoaterea sării i alte lucrări ce s-ar atinge de ecsploataţia ocnilor.  Iar cît despre reclamaţiea lăcuitorilor, care zic că ar avea într-acea moşiie Telega proprietate moştenească, care s-ar fi cotropit de mănăstire, ne  unim şi întru aceasta cu Sfatul, de a-şi căuta adică numiţii prin judecată, daca întru adevăr socotesc că au vreun drept. Dumnealui şeful  Depertamentului dreptăţii, prin înţelegere cu Depertamentul din lăuntru şi cu Logofeţiia bisericească, vor face cele ce să atinge de căderile fiecăriea  - pentru întreaga şi nestrămutata păzire a celor ce poruncim a să urma într-această pricină. 706 Departamentul vistieriei către judeţul Slam  Rîmnic, despre încuviinţarea dată logofătului I. Cîmpineanu de a importa 20 chile grîu de sămînţă (1846, septembrie 3)  
{905} Depertamentul vistierii. Cîrmuirii judeţului Slam Rîmnic Să face cunoscut acei cîrmuiri că, după înnalta dezlegare a Mării Sale lui  Vodă şi comunicată prin adresul cinstitului Secretariat, cu no. 1452, s-au dat slobozenie dumnealui logofătului Ioan Cîmpineanu a emporta din Moldaviia, prin  schela Focşani, o cîtăţime de doăzeci chile grîu de sămînţă. Aceasta, spre ştiinţa ocîrmuirii. Şeful Depertamentului, D. Fălcoianu 707  Cinovnicul schelei Vîrciorova către Departamentul vistieriei, despre refuzul lui Şt. Roset, Mare vornic din Moldova, de a plăti vamă la patru cai de lux,  susţinînd că "este de familie mare şi nu plăteşte vama"; despre insultele aduse slujbaşilor vămii de către secretarul lui Roset (1846, octombrie 5)  Cinstitului Depertament al vistierii. Cinovnicul schelii Vîrciorova Dumnealui Marele vornic de Moldavia Ştefan Roset la 3 ale următoarei viind din Austria, au trecut  pă din nainte sentinelii a merge înainte, şi după mai multe strigări ce i-au făcut soldatul, poprind, şi cerîndui-să de dumnealui comandiru punctului  paşaport, întîi au arătat că n-are; iar după ce ia-u spus că fără paşaport nu este ertat a intra în Prinţipat, au arătat apoi un paşaport de la  Ambasada otomană din Viena. Şi pentru că avea şi patru cai de lucs, au cerut dumnealui vameşu a răspunde legiuita vamă. Dumnealui s-a împotrivit:  întîi că este de familie mare şi nu plăteşte vama; şi al 2-lea, că caii i-au avut cînd au eşit din Prinţipat. Şi cînd am voit noi toţi  slujbaşii competenţi a desluşi dumnealui vornic orînduielile ce avem, şi că numai atunci cînd ar înfăţişa dovada vameşului schelii pă unde au  eşit cu caii nu să poate apuca de plată, ba încă i să întoarce înapoi şi ceea ce au lăsat depoziton, ne-am pomenit deodată cu un Gherghie, ce să  numea de secretar al d-lui, că au început a ne înjura în limba franţeză şi rusească; pă care dumnealui comandir deşi au voit a-l înainta cu  comvoi la cinstita cîrmuire locală  
{906} pentru urmarea sa, dar după rugăciunea d-lui vornicului, spuind că este beat, l-au lăsat, raportuind dumnealui comandir unde să cuvine,  pentru asemenea atac pricinuit chiar posturilor ce ocupăm. De aceea şi eu, după datorie, plecat supui în cunoştinţa cinstitului Depertament, spre urmarea celor ce  va chibzui într-aceasta. I. Conţora 708 Departamentul vistieriei către cinovnicul schelei Calafat, despre încuviinţarea dată, la propunerea ocîrmuirii  judeţului Dolj, ca neguţătorul P. Apostol să importe din Marsilia 1000 ocale de grîu de sămînţă (1846, octombrie 7) Către cinovnicu schelii Calafatul  Cinstita cîrmuire a judeţului Dolj, prin adresul cu no. 6385, recomandează Depertamentului cererea neguţătorului Petre Apostol, pentru una mie ocă grîu de  sămînţă, cumpărat de la Marsilia, şi care voeşte a-l emporta în Prinţipat, prin acea schelă. Şi, cu toate că asemenea producte sînt poprite a  întra în ţară, pă temeiu condiţii vămilor, dar, pentru ca să dobîndească acest Prinţipat o mai bună sămînţă de grîu, care destinzînd  lucrarea pămîntului şi semănîndu-să precum arată, să poate nădăjdui înbunătăţirea acestui product, Depertamentul i-au şi acordat  ecspusa cerere. Pentru care, să scrie dumitale ca să îngăduieşti emportarea aceştii cîtăţimi de una mie ocă grîu ivitului doritor, priveghind ca să nu  să emporteze mai multă sumă peste suma arătată, căci atunci vei cădea la răspundere. Iancul Filipescu 709 Domnitorul Gh. Bibescu porunceşte a se face  cercetări la Brăila dacă vaporului rus Petru cel Mare, "care călătoreşte regulat de la Odesa la Galaţi", i se pot face la Brăila aceleaşi înlesniri de  debarcare pe care le are la Galaţi (1846, octombrie 10)  
{907} Noi Gheorghie Dimitrie Bibescu Vvd., cu mila lui Dumnezeu Domn stăpînitor a toată Ţara Rumînească către Departamentul trebilor din  lăuntru Dorinţa ce avem de a înlesni comunicaţiile comerţiale îndemnîndu-ne a cere de la Ecselenţia Sa gheneralul Fedorof, ca vaporul rusesc numit  Petru cel Mare, care călătoreşte regulat de la Odesa la Galaţi, să viziteze şi portul Brăilii, am priimit răspuns coprinzător că s-ar putea înfiinţa a  Noastră cerere, de se va da acelui vapor înlesnirea de tragere la ţărm şi poposire, de care se bucură în portul Moldavii. De aceia, poruncim acelui Depertament  a lua prin cîrmuirea Brăilii desluşiri lămurite: 1-iu. de înlesnirile ce are vaporul rusesc în portul Galaţii; 2-a. de să pot da asemenea înlesniri în  portul Brăilii; 3-a. de este vreo împiedecare - şi care anume - la darea acelor înlesniri şi a ne supune desluşită ştiinţă asupra acestor înprejurări.  Dumnealui îndeplinitorul datoriilor de şef al acelui Departament va aduce la îndeplinire coprinderea acestui ofiţ. Gheoghie Dimitrie Bibescu Secretarul statului,  Manuil Băleanu 710 Ocîrmuirea judeţului Brăila către Departamentul vistieriei, despre cererea neguţătorului Marzichici de a importa prin schela Calafat 2 1/2  chile grîu; rezoluţia Vistieriei (1846, octombrie 25) Cinstitului Depertament al vistierii. Cîrmuirea judeţului Brăila La porunca sub no. 2100, cîrmuiria are cinste  a supune în cunoştinţa cinstitei Vistierii, că neguţătorul Marzichici acele doo şi jumătate chile grîu voeşte a le emporta prin schela Calafat. Polcovnic  Iacobson.  
{908} (Rezoluţia Vistieriei:) Să să răspunză la aceasta că, după adresul priimit de lacîrmuirea de Dolj, cu no. 6385, s-au dat slobozeniie prin  formale hîrtii către locurile de cădere, a să îngădui emportarea cîtăţimii de 2 1/2 (chile) grîu din streinătate, care să va arăta de cîrmuire  doritorului această punere la cale a Depertamentului. Iancu Filipescu noemvrie 1-iu 711 Hotărîrea judecătoriei judeţului Dîmboviţa asupra plîngerii  Mitropoliei împotriva mănăstirilor Mărgineni şi Mislea, pentru revendicarea venitului de la un puţ de păcură de pe moşia Săcueni şi Adînca;  extras (1846, noiembrie 12) Judecătoria judeţului Dîmboviţa Cinstita iconomiie a casii Sfintei Mitropolii, prin hîrtia priimită la no. 451 ghenar 31 anul  următor, au cerut în judecată pă năstavnicii Sfintelor mănăstiri Mărgineni şi Mislea, arătînd că Organicescu Regulament la cap 3, art. 61,  despărţirea 6, desputernicează şi dările ce să face pă seama mănăstirilor, a spitalurilor ş.c.l.l. Şi fiindcă pă moşiia Săcueni şi Adînca,   (a) Sfintii Mitropolii, dintr-acest judeţ, să află un puţ de păcură asupra căruia s-au dat stăpînire după vremi prin hrisoave domneşti şi  numitelor mănăstiri, ca un fel de milă, după cum să obicinuia pă atunci; luîndu-să venitul puţului adică într-un an dă Mărgineni,  într-un an de Mislea, cu drept de milă şi dă rînd. Asemenea s-au urmat stăpînirea. Adăogînd că pomenitele sfinte mănăstiri,  arătîndu-şi testamenturile cu care au dobîndit stăpînirea pă acel metal din propriietatea Sfintii Mitropolii, să se desfiinţeze, în temeiu mai sus  arătatului articol din Regulament, după înfăţişarea ce va avea cu vechilul casii, d. N. Leondi, arendaşu moşii. După care făcîndu-să legiuitele  chemări, atît pîrîtelor sfinte mănăstiri  
{909}, cît şi d. N. Leondi arendaşu, ca să viie a să judeca, astăzi vătafu de aprozi au înfăţişat în judecată numai pe d. N. Chirculescu,  vechil cu vechilet în scris din partea numitelor mănăstiri (aflîndu-să de faţă şi cuviosul igumen al Sfintii mănăstiri Mislea) în urmarea în sus a  art. 251 din regulament, pentru căci pomenitul vechil al cinstitii iconomii nu s-au arătat. Şi după ce mai întîi s-au citit hîrtiia de care s-au vorbit mai  sus, au propus apoi pomenitul vechil al sfinti mănăstiri că Sfinata Mitropoliie ar avea dreptul ce-l cere atunci numai cînd în adevăr aceste mănăstiri  şi-ar fi avut acest de acum drept asupra acelui puţ, prin milă de la Sfînta Mitropolie; dar, pentru că acelaşi drept l-au avut şi au după  dăvălmăşiie la stăpînire, apoi nu-i cunoaşte făcută cu dreptate această pretenţiie din partea casii Sfintii Mitropolii. Dînd de şi-au citit spre  dovedirea aceştii provlimi hotărniciia a 12 boeri cu leat 7213 dechemvrie 18, prin care să arată părţile moşiilor ce au ales, şi cu vorbire în sfîrşit  că pentru rîndul păcurii ce este pă acea moşiie a Drăgăneştilor au socotit să împarţă: să ia cine pre cîţi stînjeni de moşiie li s-au  ales (...) De aceea, judecata găseşte cu cale ca pîrîtele sfinte mănăstiri asupra acestui puţ de păcură să-şi aibă tot acelaşi drept, ce l-au avut  şi pînă acum, fără clintire, plătind Sfînta Mitropolie atît lei una sută, adică cîte lei cinzeci de fiiecare mănăstire, cheltuiala judecăţii; cît  şi un galben tacsa, cît şapte sfanţihi iarăşi de fiiecare (...) Prezedent, Clucer G. Hiotu Sărdar Crătescu, sărdar M. Vlad 712 Bilanţ de veniturile şi  cheltuielile vămilor din Ţara Romînească, pentru anul 1845; Carvasaraua Bucureşti, cutia carvasaralei, cîntarele din celelalte oraşe, schelele (1846) Bilanţ de  tot venitul vămilor din prinţipatul Valahii şi cheltuielile urmate pe un an de la 1 ghenarie 1845 şi pînă la sfîrşitul lui dechemvrie. (Venituri; Cheltuieli)  Veniturile Carvasaralii Bucureştilor de la vămuirea mărfurilor de intrare şi eşire, însă: Ghenarie, Fevroarie, Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, Avgust,  Septemvrie, Octomvrie, Noemvrie, Dechemvrie. Venitul cutii Carvasaralii, în care se adună plata cărţuliilor ce să dau de Carvasara, plata cîntăritului  mărfurilor de către cantaragii, i plata peceţilor de plumb ce să pun pă coleturi şi alte mărunţişuri, însă...; S-au numărat la cinstita Vistierie pă  cumpărătoarea huzmetului vămilor cîte lei..., parale ..., analoghisiţi pă fieşcare lună. S-au numărat la mănăstirea Colţea pentru chiria  încăperii Carvasaralii de aici din Bucureşti pe anul 1845. S-au plătit lefi la slujbaşii Carvasarali de aici, însă: dumnealui Teodor Csenocrat, directorul pe un  an, cîte lei ... pe fiecare lună, Dumnealui pitarului Nicolae Nestor idem cîte lei... pe lună, Dumnealui Isac Gavriil cci casierul idem cîte lei ... pe fiecare lună,  Dumnealui Vasilache Gugiu idem cîte lei... pe fiecare lei... pe fiecare lună, Lui Teodor Gheorghiescul scriitorul cîte lei ... pe lună, Lui Gheorghe Petrino magazierul  cîte lei ... pe lună, Lui Nicolae Voiculescul idem cîte lei ... pe lună, Lui Hristea buluc-başa cîte lei ... pe lună,  
{911} Venitul de la cantarale oraşelor după afară, ce s-au vîndut, însă: Cantarul oraşului Tîrgovişte, Idem al oraşului Piteşti, Idem al  oraşului Ploeşti, Idem al oraşului Buzău, Idem al oraşului Cîmpulung, Idem al oraşelor Alecsandria, Mavrodinul i Slatina. Venitul schelii Focşanilor,  împreună cu Nomoloasa şi Vîrteşcoiul, însă.... Venitul schelii Brăila, împreună cu Vădeni, însă...; Lui Costandin bătrînul pă noă luni  cîte lei 80 şi pă 3 luni cîte lei ..., Lui Marcad pe 1 an, cîte lei ... pe lună, Lui David pe 7 luni cîte lei 75 şi pă cinci luni cîte lei 80, Lui Ilie odăiaşul  pe 8 luni cîte lei 60 şi pă 4 luni cîte lei 70, La 4 mortasipi orînduiţi pe la barierile celor mari 4 poduri pe 7 luni cîte lei 30 şi pe 5 luni cîte lei 50  fiecăruia, La 9 căpitani du pe la celelalte barieri cîte lei 12 pă lună fiecăruia, Lui Gheorghe aiargiu Carvasaralii, simbria sa pe 1 an, S-au dat la biserica  Sfîntului Ilie de la Hanul Colţii, mila ce după vremi o are de la cumpărătorii vămilor, pe tot anul, S-au dat înapoi la 3 cojocari subţiri vama luoată de  la marfa de cojocărie, care au dus-o în anul acesta la Ozongiova şi au întors dintrînsa înapoi, însă: Lui Matei Atanasiu, Lui Matei Hagi Vasiliu, Lui  Răducanul Grigoriu, S-au dat iarăşi la cojocarii ce au dus la Ozongiova marfă de cojocărie în anul acesta cu leat 1845 şi au întors  
{912} înapoi, însă: Lui Hagi teofani, Lui Ilie Ioan, Lui Chiriţă Dobre, Lui Pashale Duda. Venitul schelii Gura Ialomiţii, însă:..., Venitul schelii  Călăraşi, însă:..., Venitul schelii Olteniţa, însă:...; S-au dat chirie pe un an pentru trei cantare ce sînt trimise pe la schele, S-au dat dumnealui  Carcalechi tipograful, pentru tipărirea a 2627 reghii şi pentru 2550 cărţulii, S-au dat dumnealui clucerului Ioan Roset pentru nişte cai ce i-au avut tranzit şi  plătise vama la schela Focşanilor şi Călăraşi, S-au dat lui Panait Olcescul, fostul vameş la schela Gura Ialomiţii, cusur pentru leafa sa pe lunile noemvrie  şi dechemvrie din anul 1844, ce nu i se plătise, Au plătit casa dobîndă la lei... par. 1, împrumutaţi de la Hagi Mogîrdici zaraful în curs de 6 luni de la 1  ghenarie 1845 şi pînă la sfîrşitul lui iunie, Au plătit iarăşi casa dobîndă la lei..., împrumutaţi tot de la Hagi Mogîrdici zaraful în curs  iarăşi de 6 luni, de la 1 iulie şi pînă la sfîrşitul lui dechemvrie, S-au numărat dumnealui Marelui logofăt Costandin Cantacozino, capitalul depus de  dumnealui la 1 ghenarie 1845, Idem dobînda cuvenită la aceşti lei..., ce au depus  
{913} dumnealui Marele logofăt Costandin Cantacozino la 1 ghenarie 1845, pe un an întreg cîte 1 la sută pe lună. Venitul schelii Giurgiului, însă:...,  Venitul schelii Zimnicea, însă:..., Venitul schelii Turnului, însă:...; Idem dumnealui Marele logofăt Alecsandru Vilara, capitalul depus de dumnealui la 1 ghenarie  1845, Idem dumnealui Marelui logofăt Alecsandru, dobînda la aceşti lei ...parale..., depuşi de dumnealui la 1 ghenarie 1845, pe un an întreg cîte 1 la sută pe  lună, S-au numărat dumnealui paharnicul Atanasie Csenocrat capitalul depus de dumnealui la 1 ghenarie 1845, Idem dumnealui paharnicului Atanasie Csenocrat  dobînda cuvenită la aceşti lei..., ce i-au depus dumnealui la 1 ghenarie 1845, pe un an întreg, cîte 1 la sută pe lună, Rămîne casa datoare pînă la  împlinirea sumii dimpotrivă a venitului, Această sumă de lei ... făcîndu-să 4 părţi, să cuvine de fiecare parte cîte lei ..., care s-au şi  răspuns, însă: Dumnealui Marelui logofăr Costandin Cantacozino lei..., două părţi din patru, cuvenite dumnealui.  
{914} Venitul schelii Cîinenilor, însă:..., Venitul schelii Dragoslavele, însă:..., Venitul schelii Breaza, însă:...; Dumnealui Marelui logofăt  Alecsandru Vilara lei..., o parte din patru cuvenită dumnealui, Dumnealui paharnicului Atanasie Csenocrat lei ..., o parte din patru, cuvenită şi d-lui  
{915} Venitul schelii Vălenilor de Munte, însă:..., Venitul Carvasaralii Craiovii cu schelile de peste Olt, însă:..., S-au luoat dobînzi la lei ..., ce au  dat casa cu împrumutare lui Hagi Mogîrdici zaraful, în curs de 6 luni de la 1 ghenar 1845 pînă la sfîrşitul lui iunie, cîte 1 la sută pe lună, după cum  în deosebitele foi de socoteală să văd  
{916} Idem la lei ..., tot de la numitul zaraf, în curs de 6 luni pînă la sfîrşitul lui dechemvrie 1845, Să adaogă capitalurile depuse de dumnealor boeri  cumpărători ai huzmetului la 1 ghenarie 1845, însă: Depuşi de dumnealui Marele logofăt Costandin Cantacozino, Idem de dumnealui Marele logofăt  Alecsandru Vilara, Idem de dumnealui paharnicul Atanasie Csenocrat. Cel mai sus-însemnat folos dă lei ...- adică lei trei sute optzeci şi opt mii şaizeci şi  şapte, parale patrusprezece - precum şi capitalurile ce am depus în anul 1845 cu a lor dobîndă după cum anume să arată într-acest bilanţ, le-am  priimit fiecare din noi pă deplin, întocmai după a bilanţului coprindere. Şi spre încredinţarea aceştii desfaceri, am iscălit. Iscăliţi: Costandin  Cantacozino, Alecsandru Vilara, Atanasie Xenocrat Cpoie întocmai după orighinal, Costandin Cantacozino Această copie fiind scoasă întocmai după cel  adevărat bilanţ iscălit dă dumnealor boerii cumpărători ai venitului vămilor, să adeverează cu ale noastre iscălituri. Ajutor direcsii, Pitar...; Ioan Cociu  
{917} 713 Tabel de veniturile şi cheltuielile pentru construirea fîntînilor din Capitală (1846) Tablă de venitul şi cheltuielile urmate pentru facerea  fîntînilor din capitala Bucureşti, pe anul 1846 (Venit; Cîtă sumă: lei, par.; Cheltueli; Cîtă sumă: lei, par.) 1. Nactul aflat la zi 1-iu ghenarie 1846, dupe  cum prin socotelile încheiete cu cercetarea pe anul 1845, s-au arătat..., 2. De la Sfînta Mitropolie, cusur din lei..., idem, 3. DE la judeţul Dolju, cusur din cei  orînduiţi cu carte de orînduială a se priimi de la acel judeţ în socoteală a ..., 4. De la Vistierie în socoteala a ... din cei adunaţi du pe tacsa diplomelor ce  s-au orînduit a se da boerilor de neam, 5. Lei priimiţi de la Vaibel calfa secsii inginereşti, pentru arvuna varului, ce i se dedese în anul 1845; 1. Pentru plata lefii  amploiaţilor orînduiţi cu lucrarea fîntînelor, 2. Pentru facerea pompelor cu foc şi celor trebuincioase la această maşină, însă: - Pentru facerea la paris  a pompelor cu foc dupe contractul încheiat cu dumnealui Franco maşinistul, franci 81900, din care în anul 1845 s-au plătit franci... şi în anul următor  franci..., lei... -Idem facerea tot la Paris a mai multor instrumente tot dupe contract, franci 7525, din care în anul 1845 s-au plătit franci 7504, iar în anul următor  franci 21, lei... - Idem nişte maşini făcute în număr îndoit pentru rezervă, drept franci 3000...  
{918} - ; - Idem strecurători după contractul încheiat cu d-l Bernard în franci..., - În plata rînduiţilor ingineri şi maşinişti la cercetare  facerii maşinilor, spre încredinţare de eczacta lor lucrare, în franci..., - Pentru cumpărătoarea unui instrument de nivelaţie, franci 160..., - Pentru cheltuiala  urmată de d-lui doctorul Picolu la deosebite transporte urmate din parte-i, ca unul ce era însărcinat cu această lucrare, în franci 167, sant. 3, lei..., - Idem  navlu plătit la transportul maşinelor de la Marsilia la Brăila, , a siguranţii pentru aceste la Marsilia şi ambalajul unora dintr-aceste, drept franci ..., sant. 10, lei...,  - Idem transportul din Brăila la Bucureşti..., - Răspunşi dumnealui Curti pentru comision, samsarlîc şi port de scrisori...  
{919} - ; 3. Pentru facerea clădirii pompelor cu foc prin contract, şi a altor adăogiri cunoscute în urmă de trebuincioase..., Pentru cumpărătoarea  materialurilor trebuincioase la această clădire..., Pentru aşezarea pompelor cu foc şi a strecurătorilor..., 4. Idem facerea ţevilor priimite de la fabrica de la  Rusberg împreună cu plumbul cumpărat de acolo i alte obiecte făcute tot acolo, precum şi pentru transportul lor, cusur din lei..., parale..., osebit de lei..., parale...,  răspunşi în anul 1845..., - Pentru aşezarea (...) acestor ţevi în uliţa Mogoşoaia pînă la basenurile grădinii Kisilef..., - Pentru tăiatul suilardelor şi  canivelor..., 5. Pentru basenul cel mare de la rond-punt şi cel mic din grădina Kisilef şi a fîntînei de la Curtea administrativă...  
{920} -; 6. Pentru mai multe mărunte cheltueli, precum şi cu înaogurarea urmată la clădirea fîntînelor..., 7. Vama dată la Carvasara pentru  intrarea tutulor maşinelor..., Mai prisosesc pînă la suma din potrivă, însă: - Aflaţi în casa Depertamentul din năuntru..., -Rămaşi necheltuiţi asupra  cîrmuirii de Mehedinţi, - Rămaşi necheltuiţi asupra d-lui doctor Picolo.... Peste tot, în partea venitului şi în partea cheltuielilor, se adună lei şapte  sute duoăzeci şi şase de mii şapte sute nuoă, parale şaptesprezece.  
{921} 714 Însemnare de numărul satelor şi de numărul familiilor din Ţara Romînească pe judeţe; extras (1846) (Judeţul; Numărul satelor;  Numărul familiilor de birnici) In total; Sate = 3350 Birnici = 294974 715 T. Rîioşanu către Departamentul vistieriei, cere încuviinţare să importe din Turcia  patruzeci vaci şi cinci tauri, pentru prăsilă; rezoluţia Vistieriei (1847, februarie 7) Cinstitei Vistierii a Prinţipatului Valahii Din Turchia du prin părţile ce să  cheamă Iskru, doresc a emporta prin punctul Izlazu patruzeci vaci şi cinci tauri, pentru prăsilă. Mă rog plecat cinstitii Vistierii a mi se acorda slobozenie, prin  porunci către feţele competente, ca să îngăduiască intrarea acestor vite fără plată de tacsă, fiindcă nu le aduc pentru speculaţie, ci pentru  înbunătăţirea  
{922} soiului vitelor Prinţipatului acestuia, avînd încredere cinstitul Departament în această arătare a mea. Al cinstitei Vistierii plecat, T.  Rîioşanu (Rezoluţia Vistieriei:) Să dea în scris reclamantul, la ce anume proprietate aduce acele vite; şi apoi să să scrie (slobozindu-se emportarea  fără plată) la Comitet, Dejurstvă şi cinovnicul punctului Izlaz, după izvod. Iancu Filipescu 716 Departamentul vistieriei către Secretariatul statului, despre  netemeinicia pretenţiilor lui Gh. manole de a fi considerat ca supus străin (1847, februarie 17) Asupra celor coprinse în adresul acelui cinstit Secretariat cu no. 3,  cerîndu-se de la cîrmuirea de Muscel ştiinţă, se alătură pe lîngă aceasta în copie raportul ei cu no. 4306, după care Vistieria socoteşte că nici  nu poate acel Gheorghe Manole a se numi sudit, mai cu seamă că cîrmuirea - prin alt raport supt no. 231 priimit acum - adaogă că umblă să mai cumpere  încă o moşioară cu preţ de lei 40000. Iar cît pentru prisosul ce se mai vede la plata tacsei patentei sale de clas II, peste legiuiţii lei 120, este pentru zeciuiala  Maghistratului local, după legiuiri, şi pentru ceea ce se ia de starostea în folosul său, după orînduiala ce se păzeşte în general la toate clasele de patentari.  Iancu Filipescu 717 Ing. Balzano către Departamentul din lăuntru, despre construirea în portul brăila a două poduri pentru a înlesni debarcarea vaporului rus  şi a celui austriac ce vine în cursă de la Constantinopol (1847, februarie 22)  
{923} (Traducere din italiană contemporană documentului:) Cinstitului Departament din lăuntru, Secţia I Drept răspuns la respectuoasa poruncă no.  609 de la 7 ale curgătoarei, supt-semnatul are cinste a supune la cunoştinţa cinstitului Departament ca, de la 14 ianuarie încă, supt no. 12, a înfăţişat  proiectu construcţii celor doă poduri în poposirea vaporului rusesc şi a celui austriac ce vine de la Constantinopol în portu Brăilii. Supt-însemnatul socoate  că acest proiect s-ar fi şi aprobat, şi că s-ar fi luat dispoziţiile trebuincioase spre a se pune în ecsecutare, fiindcă la 1-iu ale viitorului martie se va  deschide navigaţia Dunării; ar fi destul de fatal cînd pre-zisele vapoare ajungînd la Brăila, să nu găsească loc de poposire. Supt-însemnatul este de  părere ca să se puie cît mai curînd acel proiect în lucrare, spre a nu da loc casului sus-arătat. M. Droc 718 Cîrmuirea judeţului Mehedinţi către  Departamentul vistieriei, despre jalba lui D-trie C-din Frumuşanu din Cerneţi, care cere încuviinţarea să importe 10 scroafe şi 2 vieri din Serbia;  rezoluţia Vistieriei (1847, februarie 26)  
{924} Cinstitului Depertament al vistierii. Cîrmuirea judeţului Mehedinţi Prin reclamaţiea ce au dat cîrmuirii dumnealui Dimitrie Costandin  Frumuşanu din Cerneţi au făcut arătare că, voind a prăsi soiul de rîmători ce se zic mănguli, după ordinul ce au dat unui neguţător, aşteaptă  a-i aduce din Serviea, prin punctul Vîrciorova, zece scroafe cu doi vieri. Să supune, plecat, la cunoştinţa cinstitului Depertament cererea reclamantului şi este  rugat a da cîrmuirii dezlegare, binevoind a porunci cele de cuviinţă şi dumnealui cinovnicului acelui punct. Cîrmuitor, P. Poenaru I. Niţescu (Rezoluţia  Vistieriei:) Să să răspunză cîrmuirii. Să să dea şi în cunoştinţa Dejurstvii şi cinovnicului schelii, după izvoadele iscălite de mine Iancu  Filipescu 719 Departamentul vistieriei către cinovnicul schelei Giurgiu, despre încuviinţarea dată fraţilor Ghermani de a importa, fără vamă, 200 ocale  grîu de sămînţă (1847, martie 31) Vistieria, cinovnicului schelii Giurgiu Dumnealor fraţii Ghermani, prin jalbă către depertament, au făcut rugătoare  cerere a li să da voie a emporta printr-acea schelă doă sute ocă grîu de sămînţă. Vistieriia, privind la înbunătăţirea agriculturii, ce  printr-aceasta să poate aduce şi dezvoltare lucrării pămîntului, prin aducerea aceştii însemnate cîtăţimi de grîu, li s-au acordat slobozenie. Şi  să scrie dumitale, să îngădueşti emportarea pomenitei cîtăţimi, fără nici o plată de vamă, pentru cuvîntul folosului ce să nădăjduieşte  a să produce din înbunătăţirea aceştii sămînţe. I. Filipescu  
{925} 720 P. Pencovici către Departamentul din lăuntru, despre construirea celor două poduri plutitoare în portul Brăila, pentru vapoarele care vin în  cursă de la Constantinopol şi Odesa (1847, aprillie 15) Cinstitei secţii întîiu a cinstitului Departament din lăuntru Pentru desbarcarea vapoarelor de  Constantinopol şi Odesa la portu Brăila, după proectul dat de d. Bolzano, înţelegerea urmată cu cîrmuirea de Brăila şi în sfîrşit înalta  aprobaţie a Mării Sale lui Vodă prin luminata rezoluţie pusă asupra raportului Departamentului cu no.910, s-a orînduit comisia cheiului, a pune în lucrare  clădirea a doă poduri plutitoare. Preţul clădirei acestor poduri, după preţuirea făcută, însumează lei zece mii şi trei sute zile de lucru, din care suma  de lei zece mii s-au orînduit a să da din casa Maghistratului local în priimirea pomenitei comisii, iar zilele, din cele legiuite pentru drumuri. Aceasta cu cinste să  face cunoscut şi cinstitei secţii, spre ştiinţă pentru fondurile orînduite a să da din casa Maghistratului şi cuvenita urmare din parte-i. Şeful secţii, P.  Pencovici 721 Memoriu al agentului din Principate al societăţii de asigurare austro-italiene din Triest, privind operaţiile de asigurare împotriva incendiilor şi  condiţiile în care ar putea funcţiona un birou şi în Ţara Romînească (1847, aprilie 26/mai 8) (În franceză)  
{931} 722 Agentul din Principate al societăţii de asigurări austro-italiene din Triest, către Domnitorul Gh. Bibescu, înaintează un memoriu privind  stabilirea unui birou de asigurări în Ţara Romînească; rezoluţia Domnitorului (1847, aprilie 29/mai 11) (În franceză)  
{932} (Notă La 16 iulie 1847, A. Vilara relatează: "În urmarea aceştii porunci, domnu Borozin au făcut cunoscut pomenitului aghent numărul caselor  cîte coprinde oraşul, întinderea acestuia, felul construcţiilor şi cîte i-a mai fost de trebuinţă; după care, numitul ş-a alcătuit proiect - şi eri, la  o zi ce au fost hotărîtă de o înţelegere mai d-aproape, viind dumnealui împuternicitul aghent în presudstvia Depertamentului, în fiinţa dumisale, a  supt-iscălitului şi a domnului Borozin, s-au citit cu toată luarea aminte şi s-au dăzbătut bazurile coprinse în pomenitul memorandum ... Obiectul ars  nu are să să plătească în suma pentru care s-au asigurat, ci după cum să va preţui în starea ce ar fi fost cînd au ars...; căci o casă numai din  trecerea anilor pierde din preţul ei dintîi, în vreme ce plata asigurării urmează pă starea întru care s-au găsit la ei asigurare..."  
{933} 723 Ocîrmuirea judeţului Brăila către Departamentul din lăuntru, despre deplasarea în Ţara Romîneascăa vornicului I. pruncu, starostele  ţinutului Putna, spre a cumpăra circa 2000 chile mei, care să fie semănat în Moldova (1847, iunie 5) Cinstitului Depertament din lăuntru Cîrmuirea  judeţului Brăila Dumnealui vornicu Iordache Pruncu, starostea ţinutului Putnii, aseară a sosit aici în Brăila, cIisuu însărcinare din partea Mării Sale  Prinţului Moldavii, ca să cumpere din partea aceastta 1707 chile de Moldova mei, spre a le înpărţi lăcuitorilor din învecinatele patru judeţe, ca să le  semene estimp - aflîndu-să în lipsă de alte semănături, din pricina secetii şi a lăcustelor. Pentru care, cîrmuirea nu lipseşte cu cinste a supune  aceasta în cunoştinţa Cinstitului Depertament, spre ştiinţă. Polcovnic, Iacobson (Notă La 6 iunie 1847, ocîrmuirea judeţului Slam Rîmnic raportează  Departamentulu din lăuntru că "Vornicul Iordache Pruncu, starostea ţinutului Putnii, este însărcinat de stăpînirea Moldavii ca să cumpere din acest  Prinţipat dooă mii chile mei, pentru lăcuitorii satelor acelora din Prinţipatul Moldavii, ce au ajuns în desăvîrşită lipsă, ca să-l samene acolo în  următorul timp, spre a li să întîmpina prin aceasta nevoia ce le amerinţa nerodirea din partea locului. Pe care temei, dumnealui vornicu Pruncu au început a  înpărţi bani pă asemenea product - şi chiar în acest judeţ".) 724 Ocîrmuirea judeţului Buzău către Departamentul vistieriei, despre cercetarea  făcută dacă în adevăr E. Dumitriu a deschis "o moară de tabac" în satul Cîndeşti; rezoluţia Vistierie (1847, august 5) Cinstitului Depertament al  vistierii. Cîrmuirea judeţului Buzău După jalba ce au dat un Ene Dumitriu, arătînd că a deschis fabrică de tabac în satu Cîndeşti propiietatea  dumneaei marei logofetese Elenca  
{934} Filipeasca dintr-acest judeţ; făcîndu-să cercetare prin supt-cîrmuitoru respectiv, daca este adevărată arătarea pomenitului, precum  şi să înştiinţeze pă cîrmuire de calitatea tabacului ce va fi producînd acea fabrică. S-a luat acum încredinţare din al său raport supt no. 2185,  că cercetînd, a găsit cu adevărat acea moară de tabac înfiinţată - lucrînd şi tabac din tutun din acest pămînt, de o calitate bună, precum proba  din alăturata hîrtie dovedeşte. De aceea, cîrmuirea cu plecăciune supune la cunoştinţa cinstitului Depertament, spre cuviincioasa dezlegare. Cîrmuitor, A.  Perdecari (Rezoluţia Vistieriei:) Să să răspunză că slobodă este aşăzarea fabricilor potrivit cu art. 158 din Regulament. Prin urmare, va lăsa să  lucreze întreprinderea sa, îndemnîndu-să lucrătorii ca să aducă la desăvîrşire fabricaţia tabacului, ca să să poată folosi de rodul ostenelilor  lor. Herescu 725 D-trie Filişanul către Departamentul vistieriei, cere încuviinţare să importe din Elveţia 16 boi şi vaci; rezoluţia Vistieriei (1847, august,  21) Cinstitului Departament al vistierii Pentru înbunătăţirea prăsilei vitelor din acest Prinţipat, am cumpărat din Sveţia şaisprezece capete vite (boi, vaci).  Pentru care, mă rog a să porunci ca să fie slobodă a lor importare prin schela Vorciorova, cu plata legiuitei vămi. Dimitrie Filişanul Priimit: avgust 19  
{935} (Rezoluţia Vistieriei:) Să sloboade intrarea, prin plata legiuitei vămi de 3 la % şi să va scri locurile de cădere a-l îngădui. D. Fălcoianu  726 Ocîrmuirea judeţului Buzău către Departamentul vistieriei, despre buna stare în care se află "fabrica" de tabac de la Cîndeşti şi despre calitatea  producţiei sale (1847, august) Cinstitului Depertament al vistierii. Cîrmuirea judeţului Buzău După porunca cu no. 463, atingătoare fabricii tabacului de la satul  Cîndeşti acest judeţ, cercetîndu-să, să dovedeşte în bună stare, lucrătoare. Iar obiectul ce produce este de calitate - ce să trimite cinstitului  Depertament cu acest plecat raport şi doă probe. De care, oca să vinde de lei cinci pînă la lei şase. Pentru d. cîrmuitor, Secretar, ... 727 M. Anastasievici  către Departamentul vistieriei, cere încuviinţare să importe din Serbia şase vaci şi doi tauri; rezoluţia Vistieriei (1847, septembrie 15) Cinstitei Vistierii a  Prinţipatului Ţării Romîneşti Prin punctu Zimnicea am să împortez şase vaci şi doi tauri, de soi unguresc, pe care le aduc la moşia mea Brînceni, din  judeţu Teleorman, şi să le am de tamazlîc, aducîndu-le din Servia. Prin urmare, rog plecat pe cinstita Vistierie, să binevoiască a porunci unde se cuvine,  pentru sloboda emportaţie acestor vite, prin arătatul punct. Mişa Anastasievici  
{936} (Rezoluţia Vistieriei:) Să să scrie locurilor de cădere să îngăduiască emportaţia acestor vite, supt plata legiuitei tacse de trei la % de lei,  potrivit cu slobozenia dată şi altor feţe, atingătoare fiind cererea dumnealui Mişul, de înbunătăţirea vitelor acestui prinţipat. D. Fălcoianu 728 J.  Marsillon, inginerul hidrotehnic, către Departamentul din lăuntru, propune ca în timpul lipsei sale din ţară, Gilbert să fie însărcinat cu direcţia generală  a aşezămîntului fîntînilor, iar Alex. Zane cu alcătuirea rapoartelor referitoare la lucrările ce trebuie să înceapă în anul viitor şi la tot ceea ce  priveşte administrarea fîntînilor (1847, octombrie 20) (Traducere din franceză contemporană documentului:) Cinstitului Departament dinăuntru. Inginerul  idrotect Subt-însemnatul are cinste a supune cinstitului Departament dinîntru cele următoare:  
{937} Subt-însemnatul ducîndu-se la Constantinopol şi în Franţa pentru 6 luni de la 1 noemvrie viitor pînă la 31 aprilie 1848, vreme cînd va  trebui să se afle întors la Bucureşti, cu scop de a studia perfecţiile aduse la facerea ţevilor de conduită de apă, precum şi la construcţiea rezervoarelor  celor mari, spre a aplica la partea distribuţie de apă în Bucureşti, ce rămîne a se mai face, dispoziţiile şi sistemele recunoscute de ecsperienţă ca cele  mai solide şi mai economice totdeodată, roagă pe cinstitul Departament dinîntru ca să binevoiască a priimi cele următoare: D. Gilbert va fi însărcinat cu  direcţiea generală a aşezămîntului fîntînelor şi cu facerea raporturilor privitoare la aceasta. D. Alecsandru Zane va fi însarcinat de a face cinstitului  Departament dinîntru raporturi despre toate pricinele privitoare la lucrările ce au a începe în anul următor, precum despre cîte privesc administraţia  fîntînelor. Pentru traducţie întocmai, A. Zane 729 J. Marsillon, inginerul hidrotehnic, către Departamentul din lăuntru, cere a i se trimite la Paris prin N. Picolo,  leafa pe primele trei luni ale anului următor, într-o poliţă de 165 galbeni; rezoluţia Departamentului din lăuntru (1847, octombrie 21) (Traducere din  franceză contemporană documentului:) Cinstitului Departament dinîntru. Inginerul idrotect Subt-însemnatul avînd în vedere că poate să aibă  trebuinţă de apuntamentele sale pe lunile ianuarie, fevruarie şi martie din anul  
{938} viitor mai nainte de a sa întoarcere la Bucureşti, roagă pe cinstitul Departament dinîntru să binevoiască a se trimite dumnealui Picolu la Paris o  poliţă de suma de 165 ducaţi, cu ordinie de a plăti această sumă supt-însemnatului după cererea sa, cu cincisprezece zile înaintea plecării sale  pentru Ţara Romînească. Pentru traducţie întocmai, A. Zane (Rezoluţia Departamentului din lăuntru:) Va sta la delă şi la vreme să va face cele de  cuviinţă 730 Secretariatul statului către Departamentul din lăuntru, despre aprobarea dată de Domnitor ca Administraţia vaselor cu vapor din Viena să importe  din Ţara Romînească 600 "cîntare" seu, scutite de vamă; rezoluţia Departamentului din lăuntru (1847, octombrie 31) Secratariatul statului Prinţipatului  ţării Romîneşti Anul 1847, luna octomvrie 31 No. 1690 Bucureşti Cinstitului Departament din năuntru Cinstita k.k. Aghenţie, prin nota de la 25 ale  curgătoarei cu no. 3152, face cunoscut Secretariatului că Administraţia vaselor cu vapor de la Viena s-a adresat către dînsa cu cerere de a i se da voe din partea  stăpînirii rumîneşti a emporta, fără de a plăti vamă, şase sute cîntare seu, de care au trebuinţă vasele cu vapor plutitoare între schela Cladova  şi Galaţi şi că pentru cumpărătoarea acestui seu este însărcinat dumnealui aghentul vapoarelor de la Giurgiu. Secretariatul, supuind această notă la  cunoştinţa Mării Sale lui Vodă, Înălţimea Sa a binevoit a porunci ca să se sloboază ceruta voe. Prin urmare supt-iscălitul nu lipseşte a  încunoştinţa aceasta acelui cinstit Departament, spre a face cuviincioasa din parte-i urmare. Secretarul statului, C. G. Filipescu Marcovici (Rezoluţia  Departamentului din lăuntru:) Să se dea în cunoştinţa cinstitei Vistierii, spre îndeplinirea înaltei porunci a Măriei Sale, ca pentru o pricină privitoare la  ale sale atributuri. 731 "G. Zit", prezident şi director al societăţii de asigurare "Globul" din Londra şi "G. KarGlin", "trezurier" al aceleiaşi societăţi, dau  procură de reprezentare în Ţara Romînească, lui Grant; rezumat (1847, decembrie 16) 732 R. Colquhoun, Consul englez, către Domnitorul Gh. Bibescu, despre  agenţia înfiinţată în Capitală de societatea de asigurare "Globul" din Londra, despre numirea lui E. Grant, secretar al Consulatului, ca agent, despre obligaţiile  pe care şi le ia societatea, despre garanţiile oferite de Consulat; cere ca agentul să fie recunoscut şi condiţiile de asigurare aprobate; extras din statute (1848,  februarie 7/19)  
{940} Prea Înălţate Doamne, În urmarea publicaţii ce s-au trecut în Buletinul ofiţial despre compania de asigurare ce a întocmit un agent  într-aceste Prinţipaturi, este de a mea datorie a supune Înălţimii Voastre următoarea relaţie şi de a cere ca agentul aceştii companii să fie în stare  de a putea îndeplini însărcinarea ce s-a pus asupră-i. Compania "Globului", aşezată de patruzeci ani în Englitera şi de vreo treizeci şi doi în  Europa, aflînd nenorocirea întîmplată în Bucureşti în anul încetat, a socotit de cuviinţă a aşeza o agenţie într-acest Prinţipat.  Trimiţînd în toamna trecută pe agentul ei general ca să cunoască ţara, acest amploaiat m-a consultat şi nu m-am îndoit a-i zice că o ramură  ar putea să se statornicească şi aici, şi că astăzi sistema de asigurare era atît de obşte cunoscută, şi meritele ei atît de mult preţuite, încît eram  încredinţat că va afla pe lîngă luminata oblăduire a înălţimii Voastre acea sprijinire ce merita o întreprindere ce, după dreptate, s-ar putea numi  filantropă. Agentul general mă rugă să-i recomandez o persoană de cinste şi cu ecsperienţă, spre a să numi agent. D. Efingan Grant, care de vreo  noă ani împlineşte pe lîngă mine datoriile de secretar al Consulatului general, mi s-a părut a împreuna cualităţile cerute de companie. D. Grant se afla  atunci dus cu voe la Englitera şi s-a înţeles cu direcsia generală din Londra, care a întărit şi a aprobat orînduirea sa. Înălţimea Voastră  cunoaşteţi că din cel dintîi minut am socotit de a mea datorie a vă încunoştiinţa proectele companii şi de multe ori am avut cinste a vorbi pe larg cu  Înălţimea Voastră despre aceasta. Deşi aţi propus Înălţimea Voastră oarecare greutăţi ce s-ar putea întîmpina la întroducerea unui  sistem de asigurare într-această ţară, unde această sistemă este cu totul necunoscută acum, aţi recunoscut însă toate foloasele ce vor urma din a ei  introducere aici. Şi daca pînă acum n-am supus părerile mele asupra acestui obiect, pricina este încredinţarea ce am avut că desluşisem toate  anevoinţele ce se înfăţişaseră întîiaş dată Înălţimii Voastre. Dar publicaţiad. Marelui vornic a fost de fire a paraliza oarecum lucrarea  companiei, şi acum mă cunosc dator a comunica ofiţial Înălţimii Voastre cugetările mele asupra acestui lucru. D. Grant a venit de la Londra împuternicit cu  act de procuraţie, făcut după toate formele trebuincioase ca să-l întocmească agent al companiei. Această procuraţie făcută de guvernatorul şi  trezorierul soţietăţii, încheiată înaintea notarului crăesc şi legalizată de Consulatul general al Turchii din Londra, este alcătuită în limba  engleză, dar nu lipsesc a alătura tălmăcire literală după dînsa. Printr-acest act, Prea Înălţate Doamne, compania se îndatorează şi se leagă  formal prin acetele agentului său din Ţara Rumînească. Un contract iscălit de agentul de aici este asemenea bun şi pravilnic, ca cum s-ar fi făcut în Londra;  şi legile Engliterii vor îndatora compania a îndeplini către cei asiguraţi legăturile ce va încheia agentul ei aici. Din parte-şi, Consolatul general nu va lipsi  de a sprijini din toată vîrtutea reclamaţiile ce s-ar forma împotriva companii. Simţ însă că  
{941} această îndatorire o iau de a mea bună voe, căci înalta reputaţie a companiei şi chipul cel credincios cu care ia totdauna a îndeplinit  îndatoririle sale sînt cele mai bune chezăşuiri că ea va păzi şi într-această ţară actele agentului său. Înălţimea Voastră va găsi aci  alăturate şi condiţiile soţietăţii ce sînt tipărite în dosul fiecăruia contract. Aceste condiţii alcătuite cu cea mai mare îngrijire şi priimite de  toată Europa, sînt de fire a însufla încrederea. Şi după ce le-am studiat cu scumpătate, nu găsesc cea mai mică împiedecare la a lor aplicaţie  într-această ţară. Sistema de arbitragiu pare a fi mai potrivită ca să hotărască prigonirile ce s-ar ivi. La întîmplare de bănuială de  înşelăciune din partea asiguratului, eu cunosc prea bine duhul de dreptate ce caracterizează pe Înălţimea Voastră, spre a fi încredinţat că agentul va  dobîndi sprijinirea şi ajutorul poliţii ca să se descopere adevărul. Îndată ce poliţia va face ale sale iscodiri şi al său raport, agentul va lucra după firea  acelui raport. Poliţia este datoare a face tot ce va sta întru a sa putinţă, ca să descopere prin toate mijloacele de s-a urmat vicleşug din partea asiguratului  supus la bănuială. S-a vorbit de a se da o asigurare aici de către companie. Care neguţător, care bancher într-un oraş ca acesta ar putea să  răspunză pentru întinsele legături ce va încheia compania? Un asemenea lucru este cu neputinţă şi împotrivitor tutulor obiceiurilor companiei, care are  agenţi răspîndiţi în toată europa, în o mare parte a Asii şi a Americii. Consulatul general al Engliterii recunoaşte validitatea împuternicirei  încredinţată de companie agentului său. El adeverează fiecare contract şi va privegea ca agentul să îndeplinească legăturile sale. După ce am ecspus,  prea Înălţate Doamne, cu un chip atît de desluşit poziţia companii şi a agentului său în Ţara Rumînească, după ce am supus Înălţimei  Voastre documentul formal, recunoscut ofiţial de către Consulatul general, în puterea căruia acest agent este chemat a lucra pentru companie şi în numele ei,  după ce am alăturat condiţiile pe care se întemeiază operaţiile ei, sînt în drept a nădăjdui că Înălţimea Voastră nu va întîrzia a aproba  condiţiile, a recunoaşte pe agentul companiei şi a da porunci către cine se cuvine, spre a se înştiinţa comerţul acestui oraş prin canalul Buletinului şi al  gazetelor. Am cinste a fi şi c.l. Iscălit; Robert Golcuom Pentru tălmăcire întocmai, S. Marcovici "Globul" din Londra companie de asigurări generale  împotriva focului şi asupra vieţii omeneşti 1. Compania întreprinde asigurări împotriva primejdiilor focului, pe case, mobile, unelte, mărfuri şi pe averi  de tot felul; pe corăbii în clădire  
{942} sau în dregere, ori de să află în locul de clădire, ori în port - precum şi asupra corăbiilor şi a mărfurilor ce plutesc pe gîrle sau pe  canale navigabile, fără însă a covîrşi adevăratul preţ al lucrurilor asigurate (...). Fabricile, povernile, morile şi alte primejdii de acest fel nu pot fi  asigurate decît prin convenţie deosebită şi cu autorizaţia direcsii, al căria scaun este în Londra; spre acest sfîrşit, va trebui să i să trimiţă prin  canalul aghenţilor devizile şi planurile atingătoare de aceste averi nemişcătoare, precum şi un raport coprinzător de toate amăruntele trebuincioase asupra  chipului de încălzire, de luminare ş.c.l. ce să întrebuinţează în fiecare aşezămînt. După cercetarea acestor înscrisuri şi la întîmplare de  priimire, să va da aghentului împuternicire de a încheia cu desăvîrşire contractul despre propusa asigurare şi de a slobozi cuvenitul înscris. 5. Orice  stricăciune sau pagubă ar izvorî din năvălire streină, din vrăjmăşii, din răscoală sau din turburări civile, din uzurpaţie sau din  întrebuinţarea puterii ostăşeşti, din cutremur sau din furtuni nu îndatorează compania la despăgubire. Dar ea dă despăgubiri pentru orice stricăciune  izvorîtă din foc pricinuit de trăsnet. Nu se poate cere despăgubire pentru fînuri, grîne sau alte mărfuri ce să vor fi stricat de la sineşi, sau să vor fi  prăpădit prin încingere firească sau prin vreo izbucnire. 733 I. Oteteleşanu către Departamentul vistieriei, cere încuviinţare să importe 60 vaci şi 4  tauri; rezoluţia Vistieriei (1848, februarie 16) Cinstitului Depertament al vistierii Pentru înbunătăţirea soiului vitelor mari cornorate, voesc a aduce din Servia la  moşiile mele ce le am, şaizeci vaci fătătoare şi patru bici. De aceea şi rog cu toată cinstea cinstitul Depertament să binevoiască a-mi da această voe,  a le emporta prin schela Bechetul. Ioan Oteteleşanu (Rezoluţia Vistieriei:) Fiind pentru înbunătăţirea soiului vitelor acestui Prinţipat, să să sloboază  emportaţia lor, fără plată de tacsă.  
{943} 734 E. Grant, agent în Ţara Romînească al societăţii de asigurare "Globul" din Londra, face cunoscut că stă la dispoziţia interesaţilor  pentru a da desluşiri asupra avantajelor şi condiţiilor de asigurare; formular (1848, înainte de 23 februarie) Domnule, Am onoarea d-a te înştiinţa că  Compania asigurărilor ghenerale împotriva focului şi pentru viaţa omenească, ce este în Londra sub numele de "Globul", stabili o ramură în acest  Prinţipat şi mă numi aghentul ei. Întemeiată în anul 1803 prin act al Parlamentului şi cu fonduri de capital realizat de UN MILION de livre sterlingi (şaizeci  şi cinci milioane lei), această companie dă publicului cea mai temeinică asigurare şi o despăgubire grabnică. Ea asigurează pagubile totale pricinuite de foc,  lucruri nemişcătoare şi mişcătoare, mărfuri şi orice alt va fi. Uliţile Capitalii sînt încă pline de cenuşa caselor şi tot se mai aud suspinele celora  ce într-o oră perdură munca lor de o viaţă întreagă; şi de aceea, socotesc de prisos a mă mai încerca să desluşesc folosul ce aduce o Companie  de asigurare - ce nu lipseşte acum decît numai în Ţara Romînească, unde felul construcţii caselor şi alte nedesăvîrşiri o face mai trebuincioasă  decît în oricare loc. Cu toate acestea, sînt gata a arăta toate avantajele şi orce desluşire mi se va cere asupra lucrărilor ei, oricăruia va dori. Pentru aceasta  dar, eşti rugat să binevoieşti a te adresa la biroul Aghenţii, ce se află în canţelaria Consulatului gheneral al Engliterii - unde se săvîrşesc şi  asigurările. Am onoarea d-a fi, domnule, al dumitale supus serv, Aghentul "Globului" Effingham Grant 735 C. Oteteleşanu către Departamentul vistieriei, cere  încuviinţare să importe cincizeci de vaci şi boi, pentru prăsilă; rezoluţia Vistieriei (1848, martie 8) Cinstitului Depertament al vistierii Pentru  înbunătăţirea rasii prăsilii de vitie cornurate ce am, voesc a aduce de pestie graniţă din Turchiia.  
{944} De aceea, plecat rog pă acest cinstit Depertament să binevoiască a-mi slobozi voie de un număr de cincizeci vaci şi boi, pă la schela  Calafatului sau Izvoarăle. Plecat, Costache Oteteleşanu Lucrat: martie 8 (Rezoluţia Vistieriei:) Priimită este cererea, pentru cuvîntul înbunătăţirii rasii  dobitoacelor în statu nostru. 736 Fr. Kerner din Braşov face cunoscută înfiinţarea cursei de diligenţe rapide pe drumul Braşov-Bucureşti şi retur;  rezumat (1848, martie) 737 Departamentul din lăuntru către ocîrmuirea judeţului Vlaşca, trimite 165 galbeni în numerar, pentru a fi expediaţi cu cel dintîi  vas cu abur lui M. Curtis, la Viena, ca acesta să-i remită la Paris lui N. Picolo, pentru J. Marsillon (1848, aprilie 5) Departamentul trebilor din lăuntru, cinstitei  cîrmuiri judeţului Vlaşca Avînd Departamentul a trimite în priimirea dumnealui Mihail Curti fiu la Viena suma de galbeni una sută şaizeci şi cinci, ca şi  de acolo să să trimiţă la Paris în priimirea d. dohtorului N. Picolo ca să să dea d. Marsilion,  
{945} inginer idrotect, să trimite cinstitei cîrmuiri această sumă în naht, împreună cu deosebită scrisoare către d. Curti la Viena. Şi i să  scrie că îndată să îngrijească, ca cu cel dintîi vas cu vapor ce este a porni la Viena, să predea banii supt luare de dovadă de a lor priimire şi după  orînduiala ce se obicinueşte în aceasta spre asigurarea lor. Pe care dovadă cu raport să o trimiţă Departamentului. Pentru cheltuielile ce vor urma în  trimiterea acestor bani, cu a lor asigurare, cinstita cîrmuire le va plăti deosebit unde se va cuveni, după cum să obicinuieşte; şi va arăta Departamentului, spre  a i să răspunde banii. Se recomandă cinstitei cîrmuiri de aproape această însărcinare, spre a să îndeplini toată orînduiala ce să cere spre a fi  asigurată trimiterea banilor în priimirea pomenitului mai sus D. Curti - şi va grăbi a raportui Departamentului despre urmarea ce va face. Marele vornic Secţ. lucr.  publice 738 Direcţia carantinei Brăila către Comitetul carantinelor, despre aglomerarea corăbiilor şi vapoarelor în port şi despre neajunsurile şi primejdiile  pe care le provoacă, despre nevoia unor noi pontoane şi construcţii la Dunăre (1848, aprilie 16) Copie după raportul direcţii carantinii Brăila, cu no. 494, anul  1848, aprilie 16, urmat către Comitet Cu mai multe raporturi în cursul anilor 1846 şi 1847, s-au adus în cunoştinţa cinstitului Comitet că, lucrarea acestui  port sporindu-se din zi în zi, locul schelii vapoarelor molepsite, adică celui de Constantinopoli şi celui ce umblă pă partea dreaptă al Dunării, fiind  alăturea cu schela emportaţii, unde alăturîndu-să corăbiile ce vin încărcate, descarcă; iar aceasta din urmă schelă rămîind a fi cu totul  strîmtă, despre numărul corăbiilor ce vin acum de doi ani încărcate, au ajuns a fi pricina de gîlcevuri şi neodihnă, amerinţînd şi primejdii de  sfărîmarea vapoarelor şi a corăbiilor, precum mai cu seamă şi de înecarea oamenilor, pentru că locul emportaţii nefiind de ajuns, precum s-au zis mai  sus, iar corăbiile descărcate fiind multe, să găsesc silite a coprinde şi locul schelii vapoarelor, spre a scoate mărfurile pă dînsul. Netăgăduit este că  cinstitul Comitet, preţuind neapărata trebuinţă şi împrejurările primejdioase, arătate prin acele raporturi ale direcţii, s-au arătat d-atunci cu  bunăvoinţă şi au mijlocit unde au găsit de cuviinţă, spre înfiinţarea unei alte scheli, la locul mai depărtat de corăbii, pentru  
{946} poposirea vapoarelor molepsite; în urmarea căria mijlociri, s-au şi trimis porunci cuviincioase la dregătoriile competente d-aici. dar ce folos  că, după trecerea de doi ani, abia numai un pod s-au înfiinţat pă marginea Dunerii, în dreptul administraţii carantinii, fără de nici o împrejmuire şi  fără magaziile şi încăperile trebuincioase, în lipsa cărora acele vapoare neputînd a poposi acolo, trag tot sus lîngă corăbii, vîrîndu-se între  ele, ajungînd a fi zilile şi ceasurile sosirii vapoarele molepsite în port zile şi ceasuri (ale) primejdiilor şi morm(întu)lui, precum marţi la 13 ale următoarei  luni atît vaporul conte-Colovrat cît şi vaporul Pesta i cîteva corăbii numai din dumnezeiască milă au scăpatără nefărîmate. Drept aceea, şi  printr-aceasta nu lipseşte direcţia a ruga plecat şi ferbinte pă cinstitul Comitet ca, binevoind, să se înţeleagă cu cine să cuvine, spre grabnică  săvîrşire acelor încăperi, după care numai vor putea poposi vapoarele molepsite la acel pod gătit, , fiindcă într-alt chip - şi iarăşi zice -  primejdii de sfărîmare şi moarte urmează a fi negreşit aşteptate. Pentru stăvilirea cărora, făcînd direcţia pînă acum toate datoriile sale, nu poate  fi în răspundere. Întocmai copie, Carp 739 Departamentul din lăuntru către ocîrmuirea judeţului Vlaşca trimite 79 lei, 35 parale, în 35 1/2 sfanţihi  navlu şi asigurarea a 165 galbeni ce urmează a fi transportaţi la Viena (1848, aprilie 22) Cîrmuirea judeţului Vlaşca Să trimite cu aceasta cinstitei cîrmuiri  lei şaptezeci şi noă, parale treizeci şi cinci - no. 79, 35 - în 35 1/2 sfanţi, ceruţi prin raportu său cu no. 2071, pentru a fi astăzi daţi de dînsa agentului  vapoarelor drept navlu şi asigurarea a 165 galbeni ce i s-au dat a-i înapoia la Viena. Ci totdeodată i să scrie a trimite dovadă din parte-i de a lor priimire  după orînduială. Moneda 79 lei, 35 parale în 35 sfanţi şi parale 45  
{947} 740 S. Rosenthal către Poliţia Capitalei, aduce la cunoştinţă că a înfiinţat o cursă cu trăsuri, de mai multe persoane, pentru moşia  Băneasa; rezoluţia Poliţiei Capitalei (1848, mai 18) Cinstitei Poliţii a capitalii Bucureşti Pentru înfrumuseţarea moşii Bănesei, a Prea Înălţatului  şi fericitului nostru Domn şi pentru înlesnirea comunicaţii persoanelor ce voiesc a merge la acea moşie, atît pentru trebuinţă-le, cît şi pentru  preumblare, m-am străduit cu mari cheltuieli de am făcut din lăuntru dooă trăsuri, în cari încape mai multe persoane (care să numeşte onibus); cînd  una au şi sosit, iar ceilaltă o adăst. Aşa dar, plecat dau aceasta şi în cunoştinţa cinstitei poliţii, spre ştiinţă-i, vestindu-o că, în zilele de  sărbătoare progonul pentru o persoană ieste u sfanţ, iar (în) zilele de lucru numai şaizeci parale bune. Plecat, Solomon Rosenthal (Rezoluţia Poliţiei  Capitalei:) Publicaţie prin Comisii, cu daraban, şi prin gazetă. p. Şeful pol., ... mai 19 741 Contract încheiat între Maghistratul oraşului Brăila şi  antreprenorul care a luat asupra sa contruirea clădirilor necesare la debarcaderul din Brăila, pentru vaporul care vine de la Constantinopol (1848, mai 19) Contract  Printr-acest contract ce-l dau cinstitului Maghistrat, se face cunoscut că după mezatul făcut în presudstvia sa şi înbunătăţit cu porunca cinstitului  Depertament no. 1704, au rămas asupră-m facerea încăperilor vaporului de Constantinopoli, în preţ de lei treizeci şi patru de mii - no. 34000 - cursul  vistiericesc şi cu condiţiile următoare: 1. magazia are a fi de zece stînjeni lungă şi zece lată; nălţimea de unul şi jumătate şi despărţirea  înlăuntru după plan. Odăiţa din lăuntru care este pentru paznic, are a fi de patru stînjeni cvadraţi.  
{948} 2. Magazia va fi de grinzi şi ghile, pă temelie de piloţi bătuţi în pămînt şi căptuşită cu scînduri făţuite pă dinafară  şi pă din lăuntru, întocmai ca magaziile de bucate cele bune; iar odăiţa, cu paientă cu cărămidă, şi pă dinafară căptuşită iar asemenea cu  scînduri făţuite şi toate văpsite cu catran şi cu sobă rusească cu tacîmurile iei, avînd băgare de seamă d-a nu fi grindă lîngă coş, sau  scînduri pricinuitoare de primejdie. 3. Va avea două despărţiri: una pentru mărfuri şi alta pentru cărbuni. Din care, la cea pentru cărbuni va fi fără  duşumea; iar magazia toată va fi fără tavan, dar despărţitura va fi tot de grinzi (şi) ghile. 4. Învelitoarea are a fi cu scînduri de 12 palme, călcate una  peste alta şi cu olane bune, arse. 5. Stîlpii sau piloţii ce au a să pune la toate temeliile, să vor da din cele de la chei. 6. Atît magazia cît şi odaia de paznic va  avea uşile şi ferestile după plan, avînd ferestele tocuri de stejar şi cu fier, bine lucrate. 7. Turnul are a fi întocmai lucrat şi văpsit cu ulei, ca cel de la  căpitănia portului; precum şi scara, asemenea. 8. Ghilile de dasupra piloţilor se face cătrănite, a nu putrezi. Afumătoarea 9. Are a fi întru toate întocmai  după condiţiile de mai sus ale magazii. 10. Va fi aşezată cu grinzile pă piloţi care vor sluji de temelie. 11. Încăperea va fi de 6 1/2 stînjeni de lungă  şi de patru lată, cu înălţime de unu şi jumătate. Zidurile vor fi de plante cu cărămizi şi vor fi căptuşite pă din afară cu scînduri făţuite  şi văpsite cu catran. 12. Duşumelile şi tavanul vor fi de scînduri bine lucrate cu ciubuce. 13. Va fi despărţită în doă cu doă uşi de dulapi şi  doă ferestre de stejar, bine lucrate şi văpsite. Perigavorul 14. Va fi cu stîlpi şi cu scînduri după plan, de care treizeci stînjeni cu doă etajuri rînduri şi  o sută stînjeni numai cu un rînd, iar scîndurile de dulapi. Toată lucrarea supt privegherea arhitectului va fi după plan şi iar văpsit cu catran, ca magazia. 15.  Răspunderea banilor va fi în trei timpuri, adică: o parte întîi, pentru pregătirea materialului, a doă parte cînd va fi lucrat doă părţi şi al 3-lea  după săvîrşirea a tot lucrului după plan. 16. Voiu da destoinic chezaş răspunzător pentru înplinirea contractului întru toate.  
{949} 742 Cămărăşia Ocnelor Mari către Direcţia ocnelor, cere să se ia măsuri împotriva ciocănaşilor şi măglaşilor care "au  începutără a arăta îndărătnicii" de la proclamarea Constituţiei (1848, iunie 22) Cinstitei Direcţii a ocnilor Valahii. Cămărăşia Ocnelor Mari.  După proclamaţia Constituţii ţării, muncitorii aceştii ocne au începutără a arăta îndărătnicii şi nesupuneri la datoriile slujbii lor; încît  astăzi veniră vătaşii dimpreună cu juraţii arătînd nesupunerea măglaşilor şi dosirea lor de la urnirea lucrărilor ocnii după sistema otcupului. Din  care pricină, stă şi aducerea ţambrelor nerăfuită după analoghia făcută prin cisle, şi tăierea şi lucrarea lor în pădure, săpatul malului de la  Ocniţă şi altele asemenea. Cămărăşia apoi privind la neîndemînarea acestor trebuinţe ca la o pagubă (a) acestui utcup, iar mai cu seamă avînd  în vedere că într-aceste zile o să înceapă şi coasa fînului în trebuinţa cailor crevacului din livezile cămărăşii, grăbeşte plecat a  raportui cinstitii Direcţii ca, prin înţelegere cu administraţia de acum, să să ia cuvenitele măsuri întru aceasta cît mai neîntîrziat. Căci şi  această cămărăşie pînă atunci, din cît îi va sta prin putinţă, să va sili şi să va lupta cu nesobordinaţia lor, a urni din cît va putea  lucrările ocnii. C. Iconomu (Delă pentru pretenţiile dumnealui contracciul ocnelor, de pagubile ce zice că i să pricinuieşte atît din partea ciocănaşilor şi  a măglaşilor, cît şi a celorlalţi lăcuitori ai ocnelor, nevrînd a se mai supune la datoriile lor cu prilejul proclamaţii Constituţii.) 743 Cămărăşia  ocnelor Slănic către Direcţia ocnelor, despre nesupunerea ciocănaşilor şi măglaşilor "de cînd şi-au dobîndit tot rumînul libertate" (1848, iulie  23) Copie după raportul cămărăşii ocnii Slănicu din 23 iulie 1848, no. 242, către Direcţia ocnelor De cînd şi-au dobîndit tot rumînul lubertate,  slujbaşii ocnii, adică ciocănaşii şi măglaşii pînă la un curs de vreme da oareşcare supunere la îndatoririle lor. Iar de la o vreme încoace, după ce  s-au pătruns cu îndestulare  
{950} de drepturile dobîndite prin noăa legiuire, cu totul s-au dat la nesupunere, în vreme cînd să chiamă de vătaşi în lucrarea ocnii,  rîdicînd tot respectul d-asupra cămărăşii; precum şi acum la coasa fînului ce urmează: cu feluri de cuvinte rugătoare din partea vătaşilor abia  să supun dintrînşii, a merge să cosească fîn. La 20 ale următoarei, mulţi dintrînşii s-au strîns la cămărăşie, cu cerere că nu să  mulţumesc cu plata după anecs, după cum s-au urmat pînă acum, ci să li să hotărască o plată mai mulţumitoare; şi că sînt gata unii  dintrînşii a pleca la Bucureşti, ca să să arate la cinstita Direcţie cu jalbă întru aceasta. Cămărăşia însă le-au răspuns că nu poate a le  înbunătăţi cererea, ci să dea toată supunerea la îndatorirea slujbelor, pînă cînd să va face cunoscut cinstitei Direcţii, ca să să priimească  dezlegarea cuviincioasă. Aceste toate după datorie plecat le supune cămărăşia la cunoştinţa cinstitei Direcţii, rugîndu-o tot într-o vreme ca  să facă grabnică punere la cale întru aceasta; căci de să va urma tot cu asemenea chip, va cunoaşte că o să să aducă mare împiedicare la lucrarea  ocnii şi pagubă simţitoare otcupului. Şi mai vîrtos acum unii din ei au început a să scri în guardia naţională; şi alţii zic ca să se scrie la panduri,  fără a mai întreba pă cămăraş. Şi cu aceasta a lor urmare n-o să mai putem întîmpina lucrările. I. Cariagdi 744 Consiliul municipal către  Ministerul din lăuntru, despre răspunderile pe care le are în aprovizionarea Capitalei cu pîine, carne şi lumînări (1848, august 21) Dreptate - frăţie!  Domnule Ministru din lăuntru Pentru toate enteresurile obştii orăşanilor Capitalii, prevăzute prin regulamentul respectiv şi legiuirile statornicite, sînt  întocmite maghistraturile, prin alegerea mădularilor săi de către obşte, ca să reprezenteze toate ale lor enteresuri şi să lucreze potrivit încrederii ce li  s-au dat de dînşii. Daca dar, domnule Ministru, este lăsată în sarcina Maghistratului chibzuirile privitoare la obştescul folos, apoi Consiliul socoteşte că  de a reprezenta chibzuirile sale acelui onorabil Minister prin raportu cu no. 2903, nu a trebuit să aştepte reproşuri din parte-vă, nici a vă vedea că  îmbrăţişaţi mijlocitele reclamaţii ale unui particular, spre paguba obştii al căria obraz aduce Consiliu.  
{951} Paza tuturor măsurilor statornicite în raport cu enteresurile obşteşti, Consiliul socoteşte că trebuie să aibă un echilibru, adică a avea  Consiliu în vedere cu stăruirea pazii acelor măsuri i inviolabilitatea enteresului obştesc, ale căruia prinţipale articole sînt: pîinea, carnea şi  lumînările. Ce ar folosi obştea puindu-să în lucrare măsura luată pentru cherhanalele de lumînări şi săpun, cînd nu ar mai găsi lumînări  cu înlesnire, şi cînd preţul lor s-ar urca? Cine ar cîştiga cu lipsa de lumînări ce s-ar ivi şi cu o aşa de mare pagubă ce s-ar pricinui  corporaţii lumînărarilor cu poprirea lucrării cherhanalelor lor, în care stau mulţime de seuri ce nu să pot strămuta şi cine ar asigura sumele de bani ce are  casa oroşănească a priimi de la această corporaţie pentru seurile ce li s-au dat, daca întoarcerea lor va compromenta din paguba ce s-ar pricinui  corporaţii chiar de Consiliu? Pentru toate acestea, negreşit, domnule Ministru, că de la nimeni alt nu s-ar cere răspunderea, decît de la Consiliu, căruia i-a  încredinţat obştea asigurarea îndestulării şi enteresurilor ei. Acestea sînt temeiurile curatelor sentimente cu care lucrează Consiliul de astăzi, în timpul  pe cînd lumina dreptăţii a făcut să fie văzuţi de obşte membrii săi şi să-i cheme a ţinea locul ei. Şi cu îndoită mîhnire trebuie să  sufere ecspresiile de pretecsturi felurite "stăruinţa pentru în parte folos, scopu retroactiv, mijlociri de persoane şi altele ce coprinde adresul dumneavoastră cu no.  1949" - precum şi de a vedea trimeţîndu-să chiar de domnia voastră în original o petiţie a acelii înpertinente reclamant reclamante - ca drept o mai mare  atingire a caracterului personajului municipalităţii prin petele împuse lui cu întinderea condeiului celui ce i-a înformat petiţia. Despre înprejurarea dar de  care este vorba, aflaţi domnule Ministru că părerea Consiliului este tot aciia arătată prin raportul cu no. 2903 şi binevoiţi a-i da aprobaţie. Salutare şi  frăţie! Consiliu municipal Pentru prezedent, Gr. Ipatescu, G. Teohari, Gherasim P. Teodosiu, S. Iorgu Mihuleţ 1848, august 21 Secsia tehnică No. 3021  
{952} 745 Stat de plată pe luna august a personalului de la fîntînile din Capitală (1848, august) Dreptate - frăţie! Domnului cap al secsii lucrărilor  publice Vei delivra lei doă mii cinci sute şaizeci şi patru, apontamentele mai jos-însemnaţilor impiegaţi ai fîntînilor din Capitală, pe curgătoarea  lună avgust, după punerea la cale făcută şi raportu d. Gilbert mecanicu, adică Lei, par. 1500 d. Gilbert mecanicu, 300 Petre Martin, încălzitoru pompelor,  93 Ioan Pache, pe 31 zile cu lei 3 pe zi, George Biegard, pe 29 zile cu lei 4 pe zi, Ion Ungureanu, pe 29 zile cu lei 3 pe zi, Costache, pe 28 zile cu lei 3 1/2 pe zi, Ioan Baroc, pe  29 zile cu lei trei pe zi, Molnar lăcătuşu, pe 28 zile cu lei 7 pe zi, Niţă Petre, pe 29 zile cu lei trei pe zi = 2562 peste tot lei doă mii cinci sute şaizeci şi  patru, cari se vor da cu chipul ce se arată, din orice sume sînt disponibile în casa Ministeriului, pînă se vor hotărî fondurile fîntînilor - supt  însemnătura fiequaruia în condica respectivă Roset 746 Ministerul trebilor din lăuntru către Locotenenţa domnească, despre asigurarea caselor publice  contra incendiilor, la societatea engleză "Globul" (1848, septembrie 6) Dreptate - frăţie! Onorabilei locotenenţe domneşti Una din simptomele barbariei este de a fi  totdeauna şi în toate supuşi primejdiilor; şi poate că aceasta a fost pricina că fostul Guvern nu numai că nu a voit să asigureze casele publice înpotriva  focului, ci încă a făcut şi toate piedicile asociaţiei contra incendiei, numită "Globul" din Londra, care este un an acum de cînd îşi are aci agentul ei şi a  început lucrările sale. Supt-iscălitul are onoarea a face cunoscut onorabilei Locoteneţe  
{958} această împrejurare, adăugînd că este de părere ca să se asigureze îndată toate casele publice, atît pentru interesul statului, cît şi  pentru pilda ce este dator a da, ca să lumineze pe cei ce încă nu simt folosul ce aduce această asigurare. Rosett 747 J. Marsillon către Departamentul din lăuntru,  aduce la cunoştinţă că este obligat să se reîntoarcă în Franţa, întrucît marile lucrări proiectate nu se execută şi cere să i se acorde, în  afară de prevederile contractului, o gratificaţie reprezentînd leafa pe şase luni (1848, septembrie 16/28) (Traducere din franceză contemporană documentului:)  
{954} Domnule Ministre, Am cinste a vă da în cunoştinţă cele următoare: sînt patru ani şi jumătate de cînd am fost chemat în Ţara  Romînească ca să săvîrşesc lucrări mari. Am lăsat patria mea numai pă încredinţarea că să vor pune la cale lucrările canalizaţiei  rîurilor, socotind că cu aceasta îm voi face un nume. Din nenorocire, cu toată buna voinţă ce am avut, nu am putut face alt nimic, decît proecturi. Am  săvîrşit o parte din lucrările fîntînelor, am înbunătăţit stăvilarele şanţurilor Dîmboviţii şi am făcut vreo cîteva alte lucrări foarte  puţin însemnătoare. Astăzi nu mai am ce lucra, fiinţa mea aici este vătămătoare statului, toate îm zic că a sosit minutul p entru a mă întoarce la  ţara mea. Cînd am încheat contractul mieu, mi-au făgăduitără cu hotărîre că la plecarea mea din Ţara Romînească mi să va da o  gratificaţie de unui an leafă, pă lîngă suma de una mie doă sute franci ce să hotăresc în contract pentru cheltuiala drumului. Eu nu am stăruit ca să  să treacă şi această clauză în contract, puind temei pe dreptatea binecunoscută a stăpînirei. Socotesc, domnule Ministre, că acum fiind a mă  întoarce în Franţa şi a pierde acolo un an de zile pînă a dobîndi iarăşi o poziţie, pe care zic că am părăsit-o numai că încredinţarea ce  am avut că o să săvîrşesc mari lucrări, veţi găsi cu dreptu că, osăbit de una mie doă sute de franci ce am a priimi pentru cheltuiala drumului, mi  s-ar cuveni o gratificaţie de leafa mea pă şase luni. Este probabil că, de voi rămînea încă în Bucureşti, va trece cel puţin un an pînă să vor  reîncepe lucrările. De aceea, este mai de folos atît pentru stat cît şi pentru mine ca să plec cît mai în grab. Vă voi fi nemărginit îndatorat, domnule  Ministre, de veţi da o hotărîre grabnică, fiindcă cuget a porni de aici cît mai fără întîrziere. Vă rog să priimiţi încredinţarea  respectuoaselor mele sintimenturi. I. Marsilion  
{955} 748 Ministerul din lăuntru către J. Marsillon, despre acceptarea reîntoarcerii acestuia în patrie şi despre remuneraţia care urmează să i se  achite, conform contractului; rezumat (1848, septembrie 25) 749 Departamentul vistieriei către Căimăcămie, cere ca logofeţia credinţei să fie autorizată a  împrumuta Vistieria cu 150000 lei (1848, octombrie 6) Cinstitei Căimăcămii a Prinţipatului Ţării Romîneşti. Depertamentul vistierii Spre îndeplinirea  neapăratelor cheltuieli, Vistieria văzîndu-să silită a luoa bani cu împrumutare, cu cinste roagă pe cinstita Căimăcămie ca să binevoiască a da  dezlegare cinstitei Logofeţii a credinţi, spre a întîmpina deocamdată pă Vistierie cu una sută cincizeci mii lei - no. 150000 - cu chip de împrumutare, din  sumele de bani ce să află în casa cinstitei Eforii a spitalurilor, precum şi mai la urmă cu alte asemenea sume de bani, după trebuinţele ce să vor ivi.  Îndată ce să va înlesni, Vistieriia îi va aduce înnapoi. Şeful Departamentului, Alecsandru Ghica  
{956} 750 Sfatul orăşenesc din capitală către Departamentul din lăuntru, cere a se lua măsuri împotriva lui Goldental. sudit k.k., care ţine  "fabrică" de lumînără fără autorizaţie şi vinde lumînări ordinare cu preţul lumînărilor de lux (1849, ianuarie 27) Cinstitului Departament din  năuntru. Sfatul orăşenesc din Bucureşti Sfatul, din reclamaţiile înfăţişate lui, dovedind pe un Goldintar sudit k.k. că ţine în acest oraş,  mahalaoa Udricani, fabrică de lumînări de seu de o calitate de o potrivă şi de multe ori şi mai proastă decît acelea ce vînd lumînărarii Capitalei,  că le vinde cu preţ de lei trei, parale patru ocaoa, că ocaoa o dă numai de dramuri 388, că aceste lumînări nu se pot numi de lucs, neavînd deosebire din  celelalte, decît numai forma - şi că această fabrică este făcută fără nici o autorizaţie, a socotit de cuviinţă a trimite aceste lumînări cinstitului  Departament supt pecetia sa, spre a se vedea. Şi fiindcă numitul fabricant se află sudit, a se ruga de a face cele de cuviinţă cu dînsul, ca să nu se dea prilej de  reclamaţie corporaţii lumînărarilor la vr-o împrejurare. Prezident, C. Lenş N. Lahovari, I. ILiiad Secretar, Burchi 751 I. Goldental, sudit k.k. către k.k.  Aghenţie, despre măsura luată de poliţie, de a-i închide "fabrica" de lumînări şi de a interzice vînzarea lor (1849, februarie 6/18) Cinstită k.k.  Aghenţie După tractatele legiuite, ce stau între staturile Austriace şi Otomane, fiecare k.k. supus are voie de a ridica orice negustorie în provinţele otomane.  Astfeliu, subscrisul k.k. supus a întocmit de vreo 3 luni aicea o  
{957} fabrică de lumînări vărsate, din seu curat, care lumînări statului nu pot fi nicicum pagubă, ci cu atît mai mult sînt spre fiecare folos  pentru cumpărători - care almintrilea trebuie să le aducă din Sibiu, unde sînt cu mult mai scumpe - pentru care lucru stăpînirea locală n-au pus nici o  pricină. Cinstita poliţie însă chemîndu-mă de 2 ori înnainte, fără de a şti cum şi pentru ce, îm opri atît vînzarea cît şi facerea lor.  Cinstita k.k. Aghenţie să binevoiască a-m asigura paza ca supus k.k. şi a mişloci susţinerea drepturilor legiuite spre întreprinderea mea pornită. Al cinst.  k.k. Aghenţii plecat supus, Ion Goldental 752 V. Vasiliadis către Căimăcămie, cere sprijinul stăpînirii pentru înfiinţarea unei "fabrici" pentru  lumînăr de seu; aduce la cunoştinţă că a construit cuptoare nemţeşti pentru copt chifle şi franzele de Viena (1849, februarie 6) Cinstitei  Căimăcămii a Ţării Romîneşti Ecselenţie, Înnaintările ce le face Europa apusană în toate ramurile industrii chemînd băgarea de seamă a  fiecărui patriot, şi însuflîndu-i dorinţa d-a vedea şi ţara lui folosindu-să de toate înnaintările care îi mai lipsesc, a îndemnat şi pă  plecat jos-iscălitul ca, privind cît este pînă acum încă greşită şi nedezvoltată în această ţară fabricaţia a lumînărilor de seu care  sînt un articol atît de însemnător şi de întîiia trebuinţă atît pentru clasele cele mai înnalte, cît şi pentru toată obştea şi dorind ca şi din  parte-i să se arate pre cît puţinele sale mijloace îl ert folositor patrii, să deschiză nu cu puţină cheltuială în această Capitală o fabrică în  care să lucrează după metod nou, iscodit şi neîntrebuinţat pînă acum aicea, lumînări de seu, din care jos-iscălitul plecat alăturează pă  lîngă aceasta şi o mică probă în trei pacheturi şi de trei mărimi care să fabriţează. Cualitatea acestor lumînări, care (precum să vede în  fiinţă) măcar că sînt simple lumînări de seu, dar îmbunătăţindu-să încă mai mult, pe cît îşi va lua fabrica o mai mare întindere,  să vor asemăna chiar cu cele de sterin sau spermanţet. Înfăţoşată chiar de acum, şi în privinţa preţului de lei 3, parale 10, cu care să poate vinde  ocaoa, chiar acum din început un folos însemnător pentru toţi acei lăcuitori care, neertîndu-le starea d-a cumpăra lumînări de sterin cu cîte doi  zvanzihi funtul, dorind însă a  
{958} întrebuinţa lumînări de seu bine rafinate, deşi ceva mai scumpe decît cele ce să scot din lumînările oraşului, le poate găsi în  această fabrică, ocaoa cu mai sus arătatul preţ. Şi cu acest mijloc să dă înlesnire de a să poate face acest articol cu vreme un obiect al negoţului de  ecsportaţie, care este adevăratul folos şi bogăţia de căpetenie al vericăria ţară. Drept aceea, supt-iscălitul cu umilinţă roagă Ecselenţia  Voastră să binevoiţi a încoraja aceasta a sa de obşte folositoare întreprindere, luînd acest aşezămînt supt deosebita a Ecselenţii Voastre protecţie,  ca pă temeiul pravililor pămîntului care asigurează liberul negoţ în această ţară, hărăzindu-se zisei fabrici sprijinul înnaltei stăpîniri, să  să poată făli supt-însemnatul a o numi "întîea fabrică de lumînări rafinate de seu a lui V. Vasiliadis în bucureşti" şi a-şi avea  mulţumirea că a întrodus în acest Prinţipat desvoltarea folositoare în unul din ramurile industrii. Pă lîngă această însă, plecat mai  îndrăzneşte a da în cunoştinţă Ecselenţii Voastre, că i s-a dat prileji d-a întocmi totdodată şi cuptoare nemţeşti după un metod nou -  unde să va scoate cu deosebire acele plăcute chipfle şi franzele de Viena, o altă pîine tot de acel oraş şi încă şi plăcuta pîine a Braşovului. Şi  asemenea cu umilinţă supuindu-i acest aşezămînt înnaltei sprijiniri al Ecselenţii Voastre, supt-iscălitul se declară cu cel mai adînc respect al  Ecselenţii Voastre prea plecată şi supusă slugă, V. Vasiliadis 753 J-h Condemine, vechi negustor de vinuri, despre însemnătatea pe care o are pentru  viticultura ţării şi pentru acţionari înfiinţarea unei "companii de inologie"; statutele companiei (1849, martie 4) Companie de inologie (chipul d-a pregăti  vinul), cu aşezămîntu la Drăgăşani, fundată cu capital de 2000 galbeni, , înfăţişat prin 400 de acţii de cîte 5 galbeni fiecare. Supt-iscălitu  neguţător vechi de vinuri, neguţătorindu-se cu buţi şi cu fabricarea lor într-un curs de 30 ani, crede a aduce o adevărată slujbă Ţării  Romîneşti întemeind o companie care va înfăţişa un nemărginit folos proprietarilor de vii, cum şi consumatorilor. Supt-iscălitu este moraliceşte  convins că domnii acţioneri a aceştii companii vor realiza un frumos folos în cel dintîi an al înfiinţării ei; căci nu numai că acea mare economie ce ese  din lucrarea manoperiieste o îndestulătoare chezăşuire, dar se mai adaugă şi prin interesu direct ce  
{959} ia în companie - priimind în socoteala sa una sută acţii, pentru care va vărsa cinci sute galbeni în casa companii. Este, ca să zicem aşa, de  prisos a încunoştiinţa că supt-iscălitul a crescut la un loc al Franţii, unde se află cele mai bune vii, că dînsul are toate cunoştinţele trebuincioase  în gustarea vinurilor, în alegerea şi cumpărătoarea lor la vii, cum şi a le da îngrijirea cerută pentru buna lor păstrare. Ţara Romînească, bogată de  prea bune vii, producînd prea bune vinuri, a fost lipsită pînă acum de persoane cu cunoştinţă de meşteşugul d-a face vinul, d-a-i da toată  îngrijirea trebuincioasă în conservarea lui şi d-a-i dezvolta toată calitatea de care este priimitor. Pînă acum, dînsa a fost tributară ţărilor streine,  pentru producţii cumpărate cu preţ mare şi adesea de calităţi de mijloc - în vreme ce ea are în adevăr vinuri mai presus de toate acele ce ea aduce cu mari  cheltuieli de la alte vii. Toate viile din Ţara Romînească pierd mari cîtăţimi de vinuri bune, din pricina îngrijirii; o mică recoltă de vin este mai folositoare  proprietarilor decît o recoltă îmbilşugătoare, iată cuvîntul. Pricina este prea învederată pentru oricine voieşte a deschide ochii. Mica recoltă  costiseşte mici cheltuieli pentru buţi, vinul se vinde mai în grab şi mai scump, neştine pierde puţin. Ce folos aduce o recoltă îmbilşugătoare, dacă  neştine nu ştie a conserva vinurile, la sfîrşitul lunii lui iunie nu mai rămîne vin bun de băut, bun de gust, pretutindenea se bea vin turbure. stricat şi  prefăut în oţet? Cine ar îndrăzni să speculeze cu o marfă ce neştine nu ştie a o conserva? Tot ce rămîne dintr-o recoltă îmbelşugătoare  este pierdut fără nici un folos pentru cineva; ţara aşadar pierde foarte mult pă fiecare an. Supt-iscălitu a ştudiat în toată viaţa sa viile şi vinurile,  şi mai cu seamă de 6 ani încoace vinurile de Drăgăşani: niciodată dînsul n-a gustat vinuri aşa pline de delicateţă şi gust ca aceste. Dînsul  cunoaşte îndeobşte (osebit roaoa albă de primăvară şi grindina) toate pricinile fizice care sînt vătămătoare în producţia viilor. Dînsul poate  aşadar prevedea cu 3 luni înainte dacă recolta vinurilor va fi îmbilşugătoare şi de o bună calitate. De mulţi ani nu s-a înfăţişat un moment  aşa de favorabil ca acesta, spre a începe şi a întreprinde negoţu de vinuri, fiind de o bună calitate şi eftin. Debutarea companii va fi norocită, toată  activitate putincioase se va dezvolta prin gerantul ei; el nădăjduieşte că toate silinţele sale vor fi curonate de o plină izbutire. Ştatute Art. 1 Se va aşeza la  Drăgăşani, cu autorizaţia stăpînirii, o soţietate anonimă, cu denumirea de Companie de inologie. Art. 2 Dăinuirea companii va fi de 3 ani, socotit de la  Sfîntu Gheorghie sau 23 aprilie 1849 stilu vechi; licvidaţia sa se va face la Sfîntu Gheorghie 1852, epoca sa de sfîrşit, cu un folosu tutulor acţionerilor. În  cursu semestrului I a anului după urmă, acţionerii, uniţi împreună  
{960} într-o adunare ghenerală, vor hotărî asupra continuaţii companii, sau asupra licvidaţii. Art. 3 Nici un acţioner nu va fi răspunzător  decît de suma vărsată pentru acţiile ce acela va aduce. Art. 4. Directoru gerant va fi d. Iosif Conemine pentru dăinuirea companii şi nimeni nu va putea fi pus  în locu-i. Dînsul va priimi drept a sa leafă şi cheltuieli de drumuri de la Drăgăşani la Bucureşti 30 galbeni pă lună. Art. 5. Obiectu  aşezămîntului va fi d-a face negoţu cu vinuri, mai cu seamă în Ţara Romînească, va avea o magazie la Bucureşti pentru vînzarea vinurilor.  Directoru gerant încredinţează că nimeni nu va fi înşelat asupra calităţii vinurilor şi că se va conforma, pentru vînzare, cu toate preţurile curente  ţn ţară. Toate vinuriel companii se vor pune în buţi, ce vor cuprinde de la zece pînă la doăzeci de vedre. Compania va avea cel puţin trei calităţi de  vinuri: întîia, a doa şi a treia clasă. Art. 6. Se va face un reghistru, din care se vor tăia toate acţiile, spre a se da acţionerilor, de la care se va priimi suma  fiecărei acţii. Împărţirea de folos (benefiţiu) se va plăti pă fiecare an la Sfîntu Gheorghieaducătorilor acţiilor, iar capitalu la ligvidaţia generală.  Art. 7. Condicele companii se vor ţinea îndoite. Se va face un inventar, o catagrafie, , pă fiecare an la Sfîntu Gheorghe; şapte din cei mai tari acţioneri vor  verifi(c)a toate socotelile anului, vor hotărî suma de împărţit a se priimi pentru fiecare acţie şi vor iscăli inventaru (catagrafia). Art. 8. Adunarea generală  va înfăţişa toţi acţionerii; ea hotărăşte cu majoritatea mădularilor de faţă şi hotărîrea îndatorează pă toată compania. Art. 9.  Directoru gerant nu operează decît ca mandatar al companii şi nu este responsabil către dînsa decît de eczicutarea misii şi a lucrărilor sale personale şi  pă vremea în care va dăinui acea operaţie. Art.10. Toate cazurile neprevăzute prin aceste statute, şi a cărora hotărîre nu va fi lăsată asupra  administratorului gerant, se vor hotărî prin adunarea generală. Director gerant, Jos. Condemine Făcut la Bucureşti, la 4 martie 1849, stilu vechi  
{961} 754 J-h Condemine către Caimacamul Ţării Romîneşti, cere aprobarea contractului prin care se înfiinţează Societatea de inologie şi  autorizarea de liberă practică a comerţului (1849, martie 7) (În franceză)  
{962} 755 Alex. Scarlat Ghica către sub-ocîrmuirea plăşii Mostiştea, despre modul cum a întrebuinţat banii de la cutia satului Herbinţi, după  ce s-a împotrivit la ridicarea lor de către "rebelişti" (1849, martie 12) Cinstitei supt-cîrmuiri a plăşii Mostiştea Este ştiut că banii cutiilor, din  porunca vremelnicescului Guvern a rebeliştilor s-au strîns de prin cutiile satelor şi s-au luat de dînşii; între care să află şi cutia satului Herbinţi.  Împotrivindu-mă la a banilor rădicare, i-am întrebuinţat la alte neapărate trebuinţe ale satului, precum: la sfîntul şi dumnezeescu lăcaş, i la  doă maşini: pentru alesu grîului de sămînţă şi de cărăţitu porumbului în boabe. Care bani întru aceste trei articole s-au încheiat a lor  sumă în no. de 1400 lei. De care, nu lipsescu a da aceasta în cunoştinţa cinstitii supt-cîrmuiri, spre a înainta raportu unde să cuvine, cu arătare de  împrejurare pre-zişilor bani ai cutii acestui sat Herbinţi. Alecsandru Scarlat Ghica. 756 V. G. Browning, negustor din Smirna, către Căimăcămie, cere un  privilegiu cu exclusivitate pe 10-12 ani şi alte avantaje pentru a deschide în Bucureşti o moară cu abur (1849, martie 22) (În franceză)  
{966} 757 Secretariatul statului către Departamentul din lăuntru, trimite scrisoarea adresată Domnitorului de către Limberger, fabricantul de zahăr, care  cere voie de a înfiinţa o fabrică de zahăr; rezoluţia Departamentului din lăuntru (1849, octombrie 3)  
{967} Secretariiatul statului Anul 1849, luna octomvrie 3 No. 2540 Bucureşti Cinstitului Depertament al trebilor din năuntru Cu cinste, din înaltă  poruncă, să trimite cinstitului Depertament în tălmăcire scrisoarea ce au adresat către Prea Înălţatul nostru Domn dumnealui Limbergher, fabricantul de  zahăr, prin care cere a i să da voie să deschiză aici în Prinţipat o fabrică de acest obiect. Şi este poftit cinstitu Depertament să binevoiască a o supune  în chibzuirea cinstitului Sfat, ca să facă urmare potrivit cu luminata rezoluţie ce Măria Sa au binevoit a pune asupră-i. Secretarul statului, Iancu Filipescu  Şeful secsii, N. Marcovici (Rezoluţia Departamentului din lăuntru:) Să se înainteze la cinstita Vistierie, ca să binevoiască a îndeplini porunca  Înălţimii Sale, ca pentru o împrejurare ce se atinge de ale sale atributuri. 758 Secretariatul statului către Sfatul administrativ extraordinar, despre cererea  negustorului V. G. Browning, din Smirna, de a deschide în Bucureşti o moară cu abur (1849, noiembrie 25) Secretariatul statului Anul 1849, noemvrie 25 No. 3348  Bucureşti Cinstitului Sfat administrativ ecstraordiner Din raportul cu no. 9983 luînd Măria Sa Vodă băgare de seamă chibzuirea ce dă cinstitu Sfar asupra  cererii ce au făcut neguţătorul de la Smirna V. G. Brovning de a înfiinţa în aceaastă Capitală o moară cu vapor, pentru măcinare de grîu şi altele,  Înălţimea Sa a binevoit a pune pe acel raport următoarea rezoluţie: "Toate priimite, afară din cumpărătoare de loc, nefiind astăzi municipalitatea în  stare a da un ban; afară numai de se va găsi vreun vad mănăstiresc, a să lua cu embatichiu".  
{968} Aceasta cu cinste să împărtăşaşte cinstitului Sfat, spre a face cele de cuviinţă. Secretarul statului, Iancu Filipescu Şeful secsii, Marcovici  759 K. Voith, inginer de mine, către Domnitorul B. Ştirbei, despre stadiul la care s-a ajuns cu lucrările principale la ocna sistematică de la Ocnele Mari (1850,  ianuarie 15) Însemnarea lucrării ocnei sistematice, pînă acum: celor isprăvite, celor ce mai rămîn şi cu un plan aici alăturat Lucrările de căpetenie  ale ocnei sistematice înaintează supt pămînt şi care în alăturatul plan se văd (atît) cele isprăvite, cît şi cele proiectate părţi. A  însemnează aici gura scărei, B şi C doă guri depărtate una de alta, pentru ecsploataţia sărei. Cîte-trei guri sînt printr-un sistem de galerii  înpreunate, de 1 stînjen înalte şi 2 stînjeni largi; după a cărora isprăvire, ecsploataţia adevărată a sărei prin statornicite punturi să va întinde  în adîncime, prefăcîndu-să galeriile în camere şi lărgindu-să prin coloane, precum arată mai cu seamă profilurile. Numitele profiluri  înfăţişază cel în fiinţă şi în viitor al ocnei sistematice pentru adîncime de 50 stînjeni. Fiind însă că pă acest teren hotarul sărei să  isprăveşte la 80 şi pînă la 90 stînjeni adîncime, aşa se hotărăşte o provizie de sare cel puţin pentru 100 de ani - după care este încă cu  putinţă a înainta tăerea prin alte noi galerii, ce se vor deschide într-un orizon mai înalt. Din toate lucrătile de supt pămînt, sînt cele 2 guri pentru  ecsploataţia sărei gata, gura scărei se găteşte şi aceea în soroc de o lună, cel mai de căpetenie lucru al galeriilor să isprăveşte şi acela pînă  la sfîrşitul lui aprilie anul curgător. Ecsploataţia poate începe îndată ce se vor face gătirile trebuincioase pentru scoaterea sărei; să pune în lucrare tot  în acest an. Urmează şi lucrarea canalurilor supt pămînt, pentru scurgerea apelor de la găurile ocnii  
{969} Acum mai rămîne, după săvîrşirea galeriilor, zidirea a două crivace la două guri, înnaintarea canalurilor pentru scurgerea apelor,  oblăirea bătăturei ocnei i începerea ecsploataţiei - din care lucrări, să vor isprăvi cele mai multe încă în anul acesta. Karl Foith, inginer de mine  Conform orighinalului, Nicolae Moshu 760 Stat nominal, cu salariile personalului ce lucrează la tipografia Colegiului naţional Sf. Sava (1850, ianuarie) Stat de lefile  slujbaşilor tipografii Colegiului naţional, pe luna ianuarie 1850 Inspectorul tipografii, And. Adamovici...200 lei, 0 par.; Zeţarul, Păun Dumitrescu...140; Zeţarilor  Gh. Nenişor şi I. Creţea, pentru 8 coli de jurnalul franţozesc...315; Drugarul, Gh. Popovici...157,20; Idem, D. Stanislav...87; Pilcarul, Lazăr Tbişoiu...50; Idem,  V. Colceru...50 = 999,20 Adică lei noă sute noăzeci şi noă, parale doăzeci A. Filipescu, C. N. Brăiloiu 761 Ocîrmuirea judeţului Mehedinţi către  Departamentul din lăuntru, despre cererea inspectorului Societăţii vapoarelor, pentru a se acorda societăţii un teren la Severin, pe malul Dunării, pentru  construirea clădirii necesare serviciilor de navigaţie; despre importanţa pe care o are pentru oraş aprobarea acestei cereri (1850, martie 21) Cinstitului Departament  din lăuntru. Cîrmuirea judeţului Mehedinţi Domnul enspector al Soţietăţii vapoarelor, din orşova, prin adres  
{970} către cîrmuire no. 197, cere a se da locul trebuincios în marginea Dunării aici în acest oraş Severin, pentru clădirea încăperilor  cuviincioase ale Aghenţii vapoarălor. O asemenea dar favorabilă cerere pentru lăcuitorii respectivi priimită fiind cu toată întreaga mulţumire a tutulor, ca o  nu puţină pricină a înfloririi comerciului şi îndemnătoare spre acest sfîrşit către mai mulţi, pentru o curîndă înpopulară a acestui mic  orăşel, care să priiveşte întrebuinţat de dînsa, cîrmuirea grăbeşte a o supune cu respect la cunoştinţa cinstitului Departament. Vine totodată  a-şi adăuga a sa părere, unită şi cu a cinstitei comisii locală şi cu a orăşanilor, ca pre cît la vremea clădirii unor asemenea încăperi la Gura  Văii prevăzîndu-se toate aceste prezise favoruri pentru înpopularea oraşului şi înaintarea comerţului, s-a fost cerut încă d-atunci clădirea lor  aici, prin corespondenţa urmată de chiar cîrmuirea, cu atît acum, cînd această cerere devine singură din partea enspectorii, s-ar cuveni a se slobozi fără  nici o plată oricîte locuri vor fi trebuincioase - şi despre care i s-au şi adus poftire, a trimite inginer ca să însemneze locul clădirii şi cîtăţimea  plaţurilor ce ar fi trebuincioase. prin urmare, este rugat cinstitul Departament ca, aprobînd această părere, să binevoiască a da cît mai nezăbovit  cuviincioasa deslegare. Cîrmuitor, B. Vlădăianu 762 D-trie Iarcu către Eforia şcoalelor, arată că a tipărit "Dopla scriptură sau ţinerea registrelor";  roagă Eforia să-i cumpere un număr de exemplare, preţul "unui trup în doă volumuri" fiind de 5 sfanţihi (1850, aprilie 3) Cinstitei Eforii a şcoalelor  Încurajarea ce face cinstita Eforie celor ce se străduesc cu traducerea şi tipărirea cărţilor instructive, îmi dă şi mie îndreăsneală  supt-însemnatului, de a cere de la cinstita Eforie ca să binevoiască a porunci a mi se lua şi mie un număr de trupuri din cartea Dopla scriptură sau ţinerea  registrelor, care o am tradusă şi tipărită cu cheltuiala mea. Preţul unui trup în doă volumuri este de cinci sfanţi, preţ cu totul  
{971} modic pe lîngă folosul ce poate produce această carte, precum şi pe lîngă voluminitatea ei de 20 coale. Al cinst. Eforii prea plecat, Dimitrie  Iarcu 763 T. Pencovici, îngrijitorul arestului de la Ocnele Mari către Vornicia temniţelor, cere să i se trimită "praf de tunuri" pentru continuarea exploatării   (1850, aprilie 7) Copie după raportul îngrijitorului arestului de la Ocnele mari cu no. 136 din 7 aprilie, anul 1850 Domnul inginer al ocnii sistimatice cere înfiinţarea  unei măji praf de tunuri, trebuincios pentru spargerea sării, care este trecut şi în bugetul anului 1850 şi care în soroc de trei săptămîni să i să predea,  fiindcă pînă atunci să isprăveşte cel ce mai are din anul 1849. Şi fiindcă aici nu să poate găsi, nici cumpăra asemenea praf, de aceea, făcînd  cunoscut mai din vreme cinstitei Vornicii, o rog plecat ca să binevoiască a-l trimite de acolo, ca să-l aibă de astăzi în soroc de trei săptămîni, spre  înnaintarea în lărgimea galeriilor de sare. Îngrijitor, Teodor Pencovici Întocmai după orighinal, Mih. Nica 764 Inspectorul general al carantinelor din ambele  Principate către Departamentul din lăuntru, despre sosirea în portul Galaţi a vasului rusesc Petro velikie; rezoluţia Departamentului din lăuntru (1850, aprilie 14)  Gheneraliceasca enspectorie a carantinilor linii Dunării din amîndoă Prinţipatele Anul 1850, luna aprilie 14 No. 42 bucureşti Cinstitului Departament (al) trebilor  din lăuntru al prinţipatului Valahii Prin raportul direcţii carantinii Galaţi din Prinţipatul Moldavii de  
{972} supt no. 496, să dă în cunoştinţa Enspectorii că la 23 a trecuteu luni martie au sosit în acel port vaporul împărătesc rosesc numit Petro  Velikie, aflat supt-ocîrmuirea căpitanului leitenant Garanovski. Pentru care, supt-iscălitul are cinste a da şi în cunoştinţa acelui cinstit Departament, spre  ştiinţă, cu adăogire că acest vapor porneşte de la portul Odesa pentru Galaţi marţea şi de acolo înapoi duminica, făcînd pe lună doă voeajuri,  cu transportare de mărfuri şi pasajeri. Gheneral enspector, Mavros (Rezoluţia Departamentului din lăuntru:) Să să comunice cinstitului Secretariat al statului  spre ştiinţă şi tot într-o vreme să să publice şi prin Buletin. 765 Vornicia temniţelor către Departamentul din lăuntru, despre refuzul  autorităţilor din Sibiu de a încuviinţa cumpărarea "prafului de tun", fără cerere formală din partea stăpînirii romîneşti, făcută prin  Aghenţia k.k. din Bucureşti; rezoluţia Departamentului din lăuntru (1850, mai 17) Cinstitului Departament din lăuntru. Vornicia temniţilor Pentru praful de tun,  trebuincios la spargerea sării în galeriile ocnii sistimatice, Vornicia scriind îngrijitorului Ocnelor Mari ca să aducă îndată la îndeplinire dispoziţiile  coprinse în porunca cinstitului Depertament de supt no. 3253, s-au priimit acum din parte-i răspunsul ce să alătură în copie cu no. 195; care  luîndu-să în băgare de seamă şi văzîndu-să înpotrivirea ce a arătat gubernul din Sibii de a da voie pentru cumpărătoarea şi slobozirea  pre-zisului praf de tun, fără cere(re) formală din partea stăpînirii romîneşti, prin cinstita Aghenţie din capitala Bucureşti. Cu cinste este rugat ca să  binevoiască a face cuvenita punere la  
{973} cale, dîndu-să totdeodată şi poruncă cîrmuirii, ca să îngăduiască intrarea prafului de tun într-acest Prinţipat. Şeful  Vornicii,... Desp. al 2-lea, masa al 2-lea (Rezoluţia Departamentului din lăuntru:) Să se ceară dezlegare cinst. k.k. Aghenţii către competenta autoritate a  Sibiului, pentru slobozirea acestui praf, rugîndu-o ca hîrtia sa către acea autoritate să binevoiască a o trimite către acest Depertament, spre a o înainta acolo  - cît va putea însă mai neîntîrziat, căci din lipsa prafului, stă lucrarea ocnii sistematice. 766 Departamentul din lăuntru către k.k. Aghenţie solicită a  interveni la Sibiu pe lîngă autoritatea competentă, pentru a putea cumpăra "o majă de praf de tun" necesară la spargerea sării din galeriile ocnei sistematice de  la Ocnele Mari (1850, mai 20) Otnoşenie la k.k. Aghenţie Pentru spargerea sării din galeriile ocnii sistematice de la Ocnele Mari din judeţu Vîlcii, care să  lucrează prin într-adins inginer de mine din partea stăpînirii, cu o destul dă însemnătoare cheltuială, trebuinţă fiind a să cumpăra o majă praf  de tun, pentru sfîrşitul ecspus mai sus, şi asemenea material din încredinţarea ce are Depertamentul nu să găseşte cu desăvîrşire aici în  Prinţipat, decît la Sibii, în ţinutul Transilvanii, iar trebuinţa fiind neapărată, ca să nu să smintească înaintarea lucrării pre-zisei ocne,  Depertamentul cu cinste pofteşte pă cinstita Aghenţie să binevoiască a mijloci către competenta autoritate a Sibiului, pentru slobozirea acestui praf de tun în  priimirea d-lor Karl Foit inginerul de mine şi a îngrijitorului acelor ocne, de la cari să va priimi şi preţul lui. Şi totdeodată o roagă ca hîrtia sa către  acea autoritate să binevoiască a o trimite la acest Depertament, spre a să înainta acolo, cît va putea însă mai neîntîrziat, căci din lipsa prafului stă  lucrarea ocnii sistimatice.  
{974} 767 Obştescul control către Departamentul din lăuntru, despre cheltuielile făcute pentru deschiderea ocnei sistematice de la Ocnele Mari (1850, mai  30) Obştescul control din Principatul Romaniei Anul 1850, luna lui mai 30 No. 600 Bucureşti Cinstitului Depertament din năuntru În socoteala cheltuelilor dechiderii  ocnii sistematice, după socoteala cinstitei Vistierii să găsesc sloboziţi la Vornicia temniţilor, însă: In anul 1847, pentru cheltuielile acelui an, lei 80074; Idem  1847, pentru cheltuielile anul 1848, lei 40000; Idem 1848, pentru cheltuielile anul 1848, lei 93692, par. 13 = Peste tot lei 213766, par. 13 Din care scăzîndu-să  cheltuielile arătate dă Vornicia temniţilor prin doă socoteli trimisă pă lîngă adresele acelui cinstit Depertament cu no. 2782 din anul 1848 şi 5909 din  anul 1849, şi anume: Pentru anul 1847, lei 73811 şi 33 par.; Pentru anul 1848, lei 118458 = Amîndoă lei 192269, par. 33 Mai prisosesc la 1 ghenar 1849 naht lei  21496, par. 20 Pentru care, controlul roagă pă acel cinstit Depertament a binevoi să ceară de la Vornicia temniţilor ştiinţa cuvenită pentru dispozarea  aceştii sume dă lei doăzeci şi una dă mii patru sute noăzeci şi şase, parale douăzeci şi să o trimită acestuia, fiindu-i neapărat trebuincioasă  asupra lămuririi şi desluşirii socotelilor pă arătaţii ani. Şeful Controlului, I. Cîmpineanu Pt. Şeful mesii, ... 768 Mai mulţi locuitori din oraşul  Severin către Domnitorul B. Ştirbei, cer să se înlesnească Companiei austriece de navigaţie pe Dunăre, obţinerea unui teren pentru construcţia  clădirilor necesare cerviciilor sale şi solicită înfiinţarea unui Maghistrat (1850, iunie 2)  
{975} Prea Înălţate Doamne, Supt-însemnaţii lăcuitori noului oraş Severin din sud Mehedinţi, pre cît ne bucuram că o să avem pentru  totdeauna poposirea vapoarălor în portul acestui oraş, cu atîta ne-am mîhnit acum, cînd am înţăles că înnalta stăpînire n-au priimit  propunerea făcută de Administraţia vapoarălor, adică ca să i se dea locul însămnat în marginea Dunării pentru clădire de încăperile  trebuincioasă, pe un teren cel puţin de 50 ani cu chirie, dacă nu ohabnic. Prea Înălţate Doamne, Poposirea vapoarălor aici, pă lîngă  înfrumuseţarea ce poate aduce oraşului şi care atunci din zi în zi va creşte, nu mai puţin şi comerţul îşi (va) luoa zborul său - aceea ce e chiar  dorinţa Înălţimii Voastre - şi de care acum sîntem cu totul lipsiţi. În zadar, Prea Înălţate Doamne, ne mîndrim că oraşul nostru e în poalele  Dunării, dacă izvoarăle de fericire ale comerţului îi sînt secate. În zadar sîntem fala privitorilor, că clădirile noastre deşteaptă un suvenir  romanicesc - ale cărora ruinuri încă spun mărimea lor - dacă nu să va putea cel puţin în forma pre cît au sta din veichime. Ca să nu fim dar în urma  celorlalte oraşe danubiene, care astăzi în zilele Înnălţimii Voastre să bucură de un viitor mai fericit, îndrăznim printr-această prea plecată  jalbă ceo îndreptarăm prin poşte d-a dreptu, ca să Vă milostiviţi şi să ne primiţi următoarele rugăciuni: Dacă, precum să zice, nu va fi cu  putinţă a să da acel loc însemnat Administraţii vapoarălor ohabnic sau pe termen de 50 ani, fiindcă chiar acolea după planu oraşului e lăsat  lăcuitorilor lui plaţuri de magazii, vă rugăm ca acel loc însemnat să porunciţi a ni să da ohabnic la cîţiva dintre noi orăşanii, în preţul  plaţurilor de magazii, ca noi să-l arenduim pă acel curs de vreme la Administraţie, căci avem mare plăcere şi dorinţă a vedea şi portul acestui  oraş în floarea celorlalte porturi evropiene, ce e enteresu statului şi folosul lăcuitorilor lui. Fiindcă în sinul acestui oraş avem îndestui concetăţeni de a  putea înforma Maghistrat, ca în toate celelalte oraşe de căpetenie ale judeţelor, milostiviţi-Vă a porunci desfiinţarea compusei comisii şi învierea  unui Maghistrat. Prea plecaţi, ... Priimit 2 iunie 1850  
{976} 769 Cămărăşia Ocnelor Mari către Vornicia temniţelor, despre cheltuielile care se fac cu caii şi pîrgarii trebuitori la lucrarea crivacului  pentru ocna sistematică (1850, august 2) Copie după adresa cinstitei Cămărăşii a Ocnelor Mari, din 2 august, anul 1850, cu no. 556 Cămărăşia, în  temeiu cererii dumneavoastră coprinse în adresa cu no. 327, a şi dat caii trebuincioşi în lucrarea crivacului ocnii sistematice de la 1 ale curgătoarei luni, supt  dispoziţia d-lui inginer Foit. Şi de aceea, cu cinste vi să face cunoscut, că în această trebuinţă s-au rezervat doisprezece cai şi şase pîrgari, care  să vor trimite cu rîndul. Ale cărora cheltuieli sînt acestea: Cailor li să dă hrană cîte trei ocă grăunţe pă zi, adică una şi jumătate  dimineaţa şi una şi jumătate seara, de fiecare cal, care să vor plăti după costul lor din chelărie. Iar hrana cu fîn să va plăti cîte cinci ocă fîn de  fiecare cal, socotit mîncarea lor pă jumătate, fiindcă mănîncă iarbă la ceair, ce să va socoti iarăşi după costul lor din chelărie. Iar pîrgarilor li  să va plăti cîte parale cincizeci de fiecare pă zi, răspunzîndu-li-să la fiecare sfîrşit de săptămînă, drept plata mînatului şi  îngrijitului cailor, dîndu-li-se cîte un mertic de sare pă săptămînă, scutindu-să de capitaţie şi plătindu-se şi darul anual cîte lei  douăzeci şi unu, par. douăzeci de fiecare, potrivit cu drepturile ce au şi ceilalţi pîrgari ai cămărăşii. Toate dar acestea li să vor răspunde acum  deocamdată de cămărăşie, pînă veţi priimi dezlegarea cinstitei Vornicii, ce ziceţi că aţi cerut-o şi apoi să va preda de despăgubirea de la  dumneavoastră. Cămăraşul Întocmai după orighinal, Mih. Nica 770 Quétel, negustor francez, către Domnitorul B. Ştirbei, cere un privilegiu pentru a  deschide în Bucureşti o moară cu abur (1850, octombrie) (În franceză)  
{978} 771 Ocîrmuirea judeţului Gorj către departamentul vistieriei, trimite o situaţie asupra "fabricii" de "porţeloane" de la Tg. Jiu (1850, noiembrie 2)  Ci(nstitului) Depertament al Vistierii. cîrmuirea jud. Gorj În coprinsul acestui judeţ aflîndu-să numai o fabrică de porţelan. s-a aşternut cuviincioasă  listă, care cu supunere să trimite ci(nstitei) Vistierii pă lîngă aceasta, în îndeplinirea dispoziţiilor poruncii de supt no. 2781. Cîrmuitor, paharnic  Chintescu Secretar, N. D. Zătreanu Jud. Gorj Listă dă toată cîtăţimea şi felurimea de materieal ce scoate fabrica de porţeloane din acest oraş (al)  Tîrgu-Jiului, cu arătare de preţul lor, locul unde să întrebuinţează şi de no. lucrătorilor ce are. Locul unde să află această fabrică; Suma  bucăţilor de vasă ce scoate într-un an: 26000; Ce felurime: tot felul de vasă şi de orice formă; Cu ce preţ să vînd, adecă ce venit aduce fabrica:  pînă la lei 30000, iar scăzînd cheltuielile, nu prisoseşte căştigu niciodată peste 30 galbeni; Unde să întrebuinţează: în toată ţara şi în  Austria chiar; No. lucrătorilor ei: 26. Cîrmuitor, Paharnic Chintescu Secretar, N. D. Zătreanu  
{979} 772 Ocîrmuirea judeţului Buzău către Departamentul vistieriei, trimite o situaţie asupra pivelor, dîrstelor, ferăstraielor şi a "fabricii de  tabac" din judeţ (1850, noiembrie 18) Cins(titului) Depertament al Vistierii. Cîrmuirea judeţului Buzău Asemănat poruncii ci(nstitului) Depertament no. 2771  alcătuindu-se listă de fabricile ce s-au găsit în coprinsu acestui judeţ, se alătură pe lîngă acest raport, spre cele de cuviinţă. Cîrmuitor, ...  1850, noiemvrie 18 Judeţul Buzău Listă de no. pivelor i a dîrstelor, a ferăstrailor şi a fabricii de tabac - 1 fabrică de tabac în satu Cîndeşti de Jos, care  să lucrează de Cohaida văduva şi dă pînă la cincizeci ocă tabac pă an; însă, numai o provă face: de tutun rumînesc. Şi să vinde ocaoa cu  preţ de lei cinci pînă la şase, petrecîndu-să în acest Prinţipat la Focşani, Buzău, Brăila şi Bucureşti. Alţi lucrători n-are, decît  numai singură lucrează. - 1 herăstrău în pădurea satului Lopătari; scoate pe an nooă mii tinichele, dintre care trei sute dulapi, vînzînd suta cîte lei  160, iar tinichelile - suta cîte lei 18. La care herăstrău are patru oameni lucrători d(în) satele Lopătari, Vintilă Vodă şi Măneşti. - 18 pive, care face o  pivă 800 coţi dimii mocăneşti pe an, avînd plata de un cot 1 para; şi la fiecare are 1 om lucrător. - 6 dîrste în satele Lopătari şi Măneşti, care  scoate una dîrstă 30 şi 40 pături pă an, avînd una sarică de făcut lei 1, par. 30, precum şi o pătură lei 1, par. 10; şi la fiecare dîrstă (este) un  om lucrător. = 26 peste tot, doăzeci şi şase fabrici Cîrmuitor, ...  
{980} 773 Departamentul din lăuntru către Vornicia temniţelor, despre hotărîrea luată de a se deschide o ocnă sistematică la Slănic (1850,  noiembrie 21) Grabnică La Vornicia temniţilor Cinstita Vistierie prin adresul cu no. 3861 comunicînd Depertamentului înalta Mării Sale rezoluţie pusă la  raportul ei, atingător de deschiderea unei al 2-lea ocne sistematice pe moşiile Băicoi şi Ţintea - care este următoare: "La Telega trebuinţă de ocnă  sistematică nu avem, prin urmare rămîne şi Ţintea şi Băicoi; ocna sistematică are a se face la Slănic; drept aceea, va merge a-şi închipui planul şi  apoi vom chibzui pentru îmbunătăţirea condiţiilor ce propune la începerea noului an", cere ca, pentru ceea ce să atinge dă mergerea inginerului a-şi  închipui planul la ocna Slănic: pentru găsirea locului deschiderii ocnei sistematice, să se îndatoreze numitul a merge în faţa locului, şi rezultatul  încercării sale să-l încunoştinţeze cît mai în grab. Aceasta în a sa poruncă Depertamentul grăbeşte a o comunica cinstitei Vornicii, ca să o  încunoştinţeze d. Foit şi să-l poftească - dîndu-i şi toate mijloacele - ca să meargă la Slănic, spre alcătuirea planului şi a proectului ce cere  Înălţimea Sa; şi cît mai în grab să le supuie Depertamentului. 774 Ocîrmuirea judeţului Vlaşca către Departamentul de finanţe, trimite o  situaţie asupra pivelor din judeţ (1850, noiembrie 30) Cinstitului Departament finanţial. Cîrmuirea judeţului Vlaşca Intru rezultatul poruncii cinstitului  Departament cu no. 2853, făcîndu-se scumpă cercetare de cîte pive să află în coprinsul acestui judeţ şi cît venit aduce pe fiecare an, s-a dovedit,  însă:  
{981} 1. Piva de la Corbii Lungi, numită Vadu Stanchii; lucrează pe 1 an 12000 oca aba şi are doi lucrători; 2. Idem (piva) du pă moşia Corbii Mari;  20000 oca pe un an şi are trei lucrători; 3. Şi cea de la Bucşani de Jos 12000 oca pe un an şi are un lucrător; 4. Dooă la satul Putineiu, în care să  lucrează abale: fiecare pivă cu cîte o roată şi la fiecare cîte doi lucrători; iar cîtăţimea ocalilor ce ar putea scoate pe fiecare an aceste pive nu s-a  putut cunoaşte, din pricină că nu este apă curgătoare, unde sînt ele aşezate, ci un eleşteu cu apă strînsă din izvoară şi ploi. Şi cînd să  sloboade în lucrare, scoate numai cîte 18 oca(le) aba fiecare pivă în parte pă zi. Aceasta să supune plecat la cunoştinţă, spre ştiinţă. Cîrmuitor,  N. Lahovari 775 Ocîrmuirea judeţului Muscel către Departamentul vistieriei, trimite o situaţie asupra povernei de la Purcăreni (1850, decembrie 2) Cinstitului  Depertament al vistierii. Cîrmuirea judeţului Muscel Alăturata relaţie trimisă de supt-cîrmuirea Rîurilor cu raportul no. 8125 să trimite ci(nstitului)  Depertament, spre îndeplinirea ordinului no. 2926. Cîrmuitor, Ioan Moshu N. Hristodorescu 1850, dechemvrie 2 La secsia 2-lea  
{982} Relaţie pentru maşina de la Purcăreni a dumnealui Ianacu. 1. Să află în lucrare de la anul 1848, iar în acest an de la 5 noiemvrie curgător.  2. Cîtăţimea de material spirt ce dă pe fiecare zi este de 15 cincisprezece vedre; pe luna întreagă sau pe un an nu s-a putut pune, pentru că din lună să  mai pierde zile, iar din an lunile călduroase, lucrînd numai în cele răcoroase precum octomvrie, noiemvrie, dechemvr., ianuarie, fevruarie, martie şi aprilie. 3.  Lucrători slugi sînt 12, osebit de maisteru. Fiecare slugă are pe lună 45 lei, iar maisteru 1 leu la vadră. Se arde şi lemne pe o zi 3/4 stînjen.  Supt-cîrmuitor de rîuri, ... 776 Ocîrmuirea judeţului Slam Rîmnic către Departamentul vistieriei, trimite o situaţie asupra pivelor, dîrstelor şi  ferăstraielor din judeţ (1850, decembrie 2) Cinst(itului) Departament al vistierii. Cîrmuirea de Slam Rîmnic În urmarea poruncii cinst. Departament cu no. 2767,  această cîrmuire adunînd pozitive ştiinţe de cîte fabrici se află în coprinsul acestui judeţ şi închipuind pentru toate acestea alăturata listă, plecat  să înfăţişază cinst. Departament, adăogînd că arătatele fabrici sînt toate în despărţirea plaiului Rîmnicu. Cîrmuitor, Şuţu  
{983} Judeţul Slam Rîmnic Listă de numărul şi numirea fabricilor aflate în coprinsu acestui judeţ (No. fabricilor; Numirea lor; Cîtăţimea  şi felurimea materialului ce ar putea scoate pe fiecare an; Costul făcutului la fabrică, cu stînjenu: lei, par.; Preţul materialului de aţă sau lînă, cu cotu;  Asemenea de lemne, cu bucata; Locul unde se întrebuinţează; No. oamenilor ce trebuiesc în lucru la fiecare fabrică) 1. pioă; cioareci şi iţari, pînă la  3000 coţi; ...; pe apa Rîmnicului, din satu Muceşti. 2. idem; idem, idem 2000 coţi; ... ; pe apa Motnăului din satu Dumitreştii de Sus. 3. idem; idem, idem, la  1000 coţi; ...; pe apa Rîmnicului din satu Jitia. 4. Dîrstă; 600 coţi; ...; idem. 5. herăstrău; dulapi mari şi mici 1000 bucăţi; ...; idem. 6. idem; idem; ...;  idem. Peste tot, şase Cîrmuitor, Şuţu 777 Consulatul general al Austriei către Departamentul din lăuntru, despre cererea Societăţii de navigaţie de a  cumpăra terenul de la Severin - care i-a fost ulterior închiriat pe 40 ani. (1850, decembrie 5) (În franceză)  
{985} 778 Însemnare de banii care s-au cheltuit de la 1846 pînă la 1850, pentru lucrările făcute la ocna sistematică de la Ocnele Mari; preţul  lucrului, chiriile, embatic, totalul cheltuielilor pe 5 ani: extras (1850) Anul 1846: Lui Dumitru Treanţă şi Dobre Ancuţa, ce au lucrat cu rîndu... lei, par.. Lui Ion  Surdu zidaru, pentru meremetu casii domnului inginer.... Lui Nicolae Nespălatu, însă: chiria unui car cu boi pă doă luni, lei 90; simbria pă trei luni ce au păzit  noaptea.... Lui Bancea lucrătoru, pă 116 zile, 3 lei şi 15 par. Lui Svenc, fieraru din Rîmnic, pentru lucru sfredelului pentru găuritu pămîntului lei 700, şi lei  31  1/2 pă o maşină de fier.... Lui Bădescu, chiria casii unde şade domnul inginer, pă zece luni cît au stăpînit-o el.... Lui Dincă Trăncăneu,  chiria casii pe un an, pentru lucrătorul anume Ion, pă la 21 mai 1847.... Lui Stan sin Badea meşteru ţigan, pe lucru de fierărie, ce au făcut pentru domnul  inginer... Lui Iosif tîmplaru, însă: pă 5 fierăstrae noi şi 3 uşi, lei 371, 10; 1 masă şi 2 scaune, lei 47,10; pă 1 pat nemţesc, 25; pă 4 rotile de crivac,  11,10... Chiria casii lui Iosif, pentru un an, socotit 1 iulie... Catrinii văduvii, arvună pă casa domnului Foit ingineru... Anul 1847: Ţiganilor fierari, pentru lucru de  fierărie şi ascuţitu ciocanelor, după adeverinţele domnului Foit , alăturate pă lîngă document... Idem, pentru zece şurupuri mari de vîrtej şi  meremetul unui scripet...Pentru uneltele covăcerii, ce au adus domnul Foit - după şase socoteli nemţeşti, pentru foile şi celelalte unelte 20... - pentru transport  şi vama rumînească... - pentru vama nemţească...  
{986} O masă de tîmplărie cu toate ale ei... O masă şi doă scaune pentru d. Foit... Pentru uneltele aduse din Sibii, după socoteala fabricantului  Nendvih... Pentru clădiri în curtea ocnii: o magazie, un şopru, o covăcerie, o casă a covaciului, o odae a inginerului, toate acestea pă temeiu dezlegării date  îngrijitorii... Pentru lucru de lemnărie... Idem zidărie... Catrinii văduvii, chiria casii domnului inginer pe un an, de la 1-iu martie... Lui Dincă trăncăneu  pentru casa meşterului Ion, pe un an, de la 21 mai... Lui Gheorghe Botezatu, pentru doi ciocănaşi streini... Lui Alecsie şi Zamfir, pentru o lună, pentru doi  lucrători veniţi în dechemvrie... Lui Grigore Chiru, embatichiu părţii sale de loc al ocnii pe anu 1847... Saftii văduvii idem... . Lefuri Domnului Foit, diurnă  dumnealui şi lefurile lucrătorilor din Austria... Prisosul de doi lucrători cîte un sfanţ în zilele de lucru, după dezlegarea înnaltei stăpîniri, socotit de la  1-iu martie pă 475 zile... Lui I(o)sif Bancea lucrătoru, pă şaizeci şi opt zile de lucru, cîte unu şi jumătate sfanţ... Lui Nicolae ciocănaşu, pe una  sută doăsprezece zile de lucru cîte unu şi jumătate sfanţ; şi 61 zile în pereţi, cîte 2 sfanţi... Lui Mihai Sîrbul, pă 36 zile de lucru cîte 1 1/2  sfanţi... Lui Dobre Ancuţa şi Ion Odorog, pă 390 zile de lemnărie, preţu lei 3... La patru ciocănaşi de noaptea, pă 380 zile... La opt măglaşi de  noaptea: pă 1527 zile de măglăşie... , pă 97 zile în galerii... Lui Ion Ivan şi Dumitraşcu Ochi-albi, paznici de noaptea, pă cîte 8 luni şi 24 zile  cîte 25... Plata arestanţilor, după adeverinţele domnului Foit ... Unui scriitor leafa pă 7 luni, de la 1-iu iunie... Progonu şi cheltuelile drumului lui Andrei  lucrătoru venit din Ungaria...  
{987} Idem a trei ciocănaşi şi un covaci, veniţi în dechemvrie: cheltuelile lor pînă aici... Adunarea acestui catastih Cheltuiţi pă anul 1846,  1847, 1848, 1849... Teodor Pencovici Să mai adaogă cei cheltuiţi pe anul 1850... 779 Listă de cheltuielile care ar fi necesare pentru construirea unui crivac nou la  Ocnele mari (1850) Anul 1850. Ocnele Mari Listă de cheltuielile ce ar urma în facerea unui crivac din nou (Bucăţi; Face: lei, par.; Totalul: lei, par.) fus... toveli...  cruci... colaci pe care se pun şiştorile... şiştori... gîşte ce vin sus în capu crivacului... măciucă de care trag caii... corzi... stîlpi ce vin la gură... tălpi  ce vin iar la gură... praguri ce vin dasupra stîlpilor, iar la gură... proptele ce vin la 2 stîlpi de la gură... scripeţi... Costul lemnării chibzuit a să cumpăra  pă loc în pădure...  
{988} Căratul aceştii lemnării din pădure, ce s-au chibzuit a se putea face cu 20 telegi, socotit una 4 lei şi 20 par... Plata ce s-au chibzuit că ar  merge la meşterii întrebuinţaţi în cioplirea aceştii lemnării, facerea crivacului şi aşezarea lui gătit în stare de lucru... Costul a tot tacîmu de  fierărie ce are un crivac, precum: fierăria tălpilor, stîlpilor de gură, scripeţilor, bolduri, cercuri de fier şi alte măruntaie... Cheltuiala stricării acestui crivac  din locul lui de la ocniţa sistematică şi aducerea înapoi la ocna lucrătoare.... Peste tot.