{67} 1 Damaschin, egumenul mănăstirii Sinaia, către Alex. C-din. Moruz Vv., despre încălcarea moşiei mănăstirii (1801, iulie 14) Prea Înnălţate  Doamne, Jăluesc Mării Tale pentru Hristodor sin Costicarestul saigiu, care stîpîneşte moşiia Breaza, că moşiia mănăstirii Sinaia să răzoreşte cu  moşiia Comarnec, care să stăpîneşte tot de numitul Hristodor, luată fiind cu arendă. Şi în silnicie au volnicit pă un Constandin, ce-l are rînduit  purtător de grijă la această moşiie Comarnec, de au pus şi face hierăstrău de cherestea în moşiia mănăstirii Sinaia, făr-de a să învoi cu  mine sau de a-m da de ştire măcar, urmînd arnăuţeşte ca la ţara lui. Pentru care, mă rog Mării Tale, ca să fie luminată poruncă către  dumnealor boieri ispravnici ai judeţului, ca să facă cercetare şi să poprească pă numitul din lucru, şi a-l lipsi cu totul a nu să întinde în moşiia  mănăstirii fără de ştirea mea şi fără a să învoi cu mine. Şi ce va fi mila Mării Tale. Al Înnălţimii Tale prea plecat şi către Dumnezeu  fierbinte rugător, Damaschin egumen sinaitu  (Verso:) Io Alecsandru Costandin Muruz Vvd i Gospod., Dumneavoastră ispravnicilor ai judeţului, Înfăţişînd pă amîndoaoă părţile înnaintea  dumneavoastră, să cercetaţi pricina şi asupra dreptăţii urmînd, să hotărîţi în scris şi să îndreptaţi.   
{68} Iar neodihnindu-să de acolo vreo parte, cu alegerea dumneavoastră în scris, după sfîrşitul lunii lui iulie să-i sorociţi la Diavnu Domnii Mele.   (Pecetea gospod.) Vel logofăt Biv Vel clucer 1801, iulie 14 2 Catastih de averea mănăstirii din Prahova; (1802, august 2) Catastih de toate lucrurile mănăstirii  Tîrgşorul din sud Prahova, mişcătoare şi nemişcătoare, ce s-au găsit acum la catagrafiia ce s-au făcut din luminată porunca Mării Sale Prea  Înnălţatul nostru Domn Alexandru Şuţu Vvd. (...) Lucruri ale mănăstirii în cămară, în pivniţă şi pe afară în curte şi în case 2  zarfuri proaste sadea de tumbac, 6 topoară cu unul frînt şi o bardă, adică şase, 1 scatolcă cu 4 clondire, iar dooă sînt lipsă, 1 lingură de roate, 1  zăbală veche dă telegari, 1 cuiu dă fier dă căruţă dîn inimă, 1 tîrnăcop, 2 cuţitoi, 2 cercuri de roate, 2 lanţişoare scurte dă căruţă,  15 ocă seu, într-o schimbe, 1 tron sec, 2 cosoare, 2 ocă lînă spălată, 2 fiară dă înfierat vite i stupi, 1 ghin de roate - în cămară; 1 saltea,  faţă dă lînă în vărgi, omplută cu lînă 11 perne dă pînză braşovenească, însă 7 cu lînă şi patru cu paie - din care trei au feţe  dă pînză muscălească, vechi şi rupte 1 macat dă pînză muscălească, vechi şi spart 5 mindire dă pînză de Braşov, cu paie 1 plapămă  dă cit, fără cearşaf 1 muşama pă pat şi supt muşama pîslă 2 harare vechi şi sparte   
{69} 3 mese dă lemn; una mică rătundă, alta lungă pă picere şi alta mică pă picere naltă în casă 7 scaune dă cele nalte 1 scaun lung 2 zăblaie  dă cîlţi: unul bun şi altul spart 1 ciur de fier 2 plăşi dă peşte: una prea veche, iar alta bună 1 sac dă cîlţi 1 cruce dă căruţă cu  cruciuliţile, cu cîrceile şi cuiu din oişte dă hier 1 bute de roată de căruţă, cu 4 cercuri i bucele 9 putinele dă brad - cu mari, cu mici 6 ocă bob cu  tahmin, vechi 5 hîrdaie 2 cîntare: unul mare, altul mic 9 ciure dă orz 2 hălbii 12 piei de oi moarte 2 baniţe 2 guri dă piei dă hamuri, vechi 2 curele dă  rădvan, 2 opritori, 2 căpeţele de frîu - vechi 1 plug cu hearile lui 3 lopeţi dă lemn 4 mii dă şindrilă cu tahmin nişte loitre vechi de căruţă 6  lemne de osii pentru car 8 buţi şi dooă butoaie dă bucate i cerc dă fier dă buţi, fără chiei 5 adică cinci burie mici de rachiu 2 pîlnii de lemn 10 lîni  de oile nespălate, ocă 11 şi trei litre 3 burie dă vin, ca de cîte 20 vedre, însă 2 cu vin şi unul sec 1 otgon de buţi, vechi 3 lanţuri de car 2 cară de boi,  cu cîte 4 cercuri la fieşcare roată şi cu cuie dă fier în capu osiilor; însă, la unul dooaă roate stricate - şi cu patru tănjăli cu cîrceile lor 2 perechi  fiară dă cai, fără chei 1 leucă cu fier şi dooaă zbanţuri de căruţă 1 pereche hamuri naintaşi, cu hăţurile lor, vechi 1 pereche guri de hamuri  naintaşi, cu ştreangurile lor 2 roate mici dă butcă cu hiarile lor, fără bucele, vechi 3 tocitori şi o bute dă varză şi un buriu dă oţet 6 tălpi neouse  la nimic, afară de trei tălpi tăete şi puse la proptitul porumbului 2 sănii de boi 11 buţi dă vin, dezlegate şi cîte un fund lipsă la opt buţi 3 pături de  cai 1 ţesală turcească   
{70} 2 grătare dă fier la cuhnie 3 bucăţi dă piele tăbăcită 3 coţi şi un rup postav prost vechi dă aşternut pă laviţă 2 căpisteri de pîine i  dooaă site i 2 hărdaie de lapte i 2 putineie i o pioă dă sare 134 stupi la trei stupini, cei mai buni 84 ipac stupi proşti, cari nu sînt a să îndrepta 151 uleie seci,  bune cu rele 70 chile porumb, în dooă porumbare: unul mare la mănăstire şi altul mic la Prahova - care neputîndu-să măsura, s-au pus cu tahmin şi  s-au pecetluit de noi 20 cară fîn cu tahmin, în patru clăi: fîn vechi de an - afară dintr-o claie veche de trei ani, lăsată de părintele Dionisiie saele  făcute în pădure, de oi; însă: de lemne proaste, făcute de oamenii mănăstirii 13 adică treisprezece mii şindrilă s-au bătut la merimetu odăilor  şi la grajd, la vremea părintelui Dîrstii, din şindrila şi cuiele ce priimise de la părintele Dionisiie - şi s-au dat meşterului plată po bani nooăzeci de  miie 12 cercevele la divanul cel mare, însă mici la jumătatea ferestrilor - şi unsprezece cu sticle, iar una sticlă spartă. Jumătate sînt făcute în vremea  părintelui Dîrstii, dar lipsesc din alte case, sparte: însă dă cele mici aseminea şase şi de cele mari trei 5 pogoane arate în cîmp porumb şi săpate 1 car  cositură grîu, 1 cositură orz, 8 clăi ovăz - făcute din arătura mănăstirii 2 epe mari: una v  eenătă şi alta roaibă, cu mînji dă estemp 3  noateni, însă: una iapă murg şi doi cai: unul roib şi altul murg 5, adică cinci, aceştiia sînt în herghelie la Radul 2 cai învăţaţi: unul roib şi altu  vînăt 2 cai vineţi telegari, avîndu-i Petrache la Bucureşti; s-au făgăduit să-i aducă 4 capete de rîmători, însă: 2 scroafe fătătoare, 2  grăsuni 2 bivoliţe fătătoare, din care una este cu malacu mic 1 gonitoare dă trei ani 2 gonitoare de cîte doi ani 5 + 2 mălaci dă cîte un an = 7 12 boi de jug  + 8 vaci mari, cu patru viţei dă estimp + 5 gonitoate + 5 mînzaţi de an = 30 4 vedre dă rachiu, s-au adus de la viie, dă tiscovină 116 pari dăspicaţi  s-au găsit în mănăstire 500 ocă sare la mănăstire   
{71} 52 baniţe de grîu nespălat, cu baniţa za ocă 22 18 ipac baniţe grîu spălat, într-un ambar 10 baniţe mei 13 baniţe porumb, 9 baniţe grîu -  la moară, cu baniţa de zece ocă 2 scări mari purtăreţe În grădina mănăstirii este ceapă multă şi după tahmin vor fi ca cinci mii ocă i ca  cinci mii fire praz şi dooaă mii căpăţini dă varză 57 funii usturoi Moara mănăstirii: cu trei roate umblătoare cu pitrile lor, însă cele de la roata din  mijloc, supţiri Grădina de la moară: gardul este stricat, iar parii dăspicaţi cei vechi sînt, şi lipsesc ca a patra parte dă pari Viile mănăstirii s-au scris  mai la vale Moşiile ce sînt vîndute arenda Moşiia Bleajoia, sud Prahova, vîndută pă doi ani la Miiu în taleri 215 - s-au început anul de la april 23 leat  1802 pînă la leat 1804. Trei funioare de moşii, adică: Balaca i Colacu dă piatră i Boldeştii din sud Saac, vîndute pă trei ani la Paraschiva dă la  Văleni în taleri 1200, de la octomvrie leat 1801 pînă la leat 1804; din care, au dat taleri 900, iar taleri 300 au rămas la arendaş - şi are legătură ca să  facă pivniţă dă piatră, curte dă gard, grajd dă nuele şi odaie şi să învălească odaia i pivniţa cu şindrilă. Moşiia Rătunda şi  Şopîrliga, din sud Buzău, vîndută lui Tudor Cernovădean în taleri 1000, pă doi ani, de la octomvrie leat 1801 pînă leat 1803. Moşiia Orboiasca din  sud Prahova, vîndută pă patru ani la Tudor de la Răşani în taleri 360. Începutu anilor: de la Sfetu Gheorghie april 23 leat 1802 pînă la leat 1806. Un  sfeşnic de alamă cu mucările lui 6 coase Podeala grajdului este cam stricată Ţiganii mănăstirii - Un sălaş dă ţigani, însă: Stan cel mare; Biţa  ţiganca lui; Ioan; Anghel; Dumitru; Iana fata; Safta; - Un sălaş, însă: Radu; Eftinca, soţiia lui; Marica ţiganca vădovă cu o fată Culina; Sofiica,  văduca, văduvă bătrînă; - Un sălaş, însă: Stan; Stana soţiia lui; Dumitrache copilu lor Arama mănăstirii 1 lighean cu ibricu lui, ocă 3 182  şi trei litre, adică o sută optzeci şi dooă ocă, în doaă cazane mari de rachiu i un lambic i tipsii şi talere i tingiri şi două căldări cu alte  măruntăi 3 talere dă cositor cu unul spart 6 lacăte la biserică i la porţi şi la alte locuri   
{72} 137 oi mari 12 capre mari 46 miei cu şase ezi, adică patruzeci şi şase 19 miei ce s-au vîndut 7 jghiaburi dă lemn - însă nepuse la streaşănă  La viia de la Păuleşti s-au făcut gard cu poartă de uluce, însă făr-de streaşănă, la care: 300 de pari dăspicaţi, fiindcă au mai fost vechi - la  care s-au cheltuit taleri 7 1/2 Viile mănăstirii trei s-au lucrat de toate lucrurile pînă la sapa după lăstar; iar la plevilă fiind în urmă schimbarea, nu  s-au plătit; cum şi sapa după plăvilă s-au plătit de părintele Dionisiie şi în urmă să va alege. Iar via de la Ţintea s-au săpat de toamnă  jumătate, iar dă primăvară au rămas. Sînt şi: o bute i un buriu la Valea Poenii şi dooă buţi de prune la viia ot Păuleşti 1 sfredel 3 sape, adică trei  2 seceri 11 ocă miţe, din tunsura mieilor 800 ocă făină într-un sac <sic> După acest catastih s-au făcut toate teslim în mîna sfinţii sale  părintelui Dionisiie, igum. mănăstirii Tîrşorul, de la Petrache nepotul răposatului vlădicăi Dîrstii, carele au avut chivernisirea mănăstirii pînă  s-au făcut igumen părintele Dionisiie. Costandin Filip, Răducu biv treti logofăt, Dan post. 1802, avgust 2 Acestea ce să văd mai sus, adică zestrea  mănăstirii, le-am primit în zaptu mieu şi am iscălit, Dionisiie egumen 3 Marckelius, Consulul austriac din Bucureşti, înştiinţează pe supuşii  austrieci...că sînt obligaţi să plătească vamă (1803, iulie 1) Tălmăcire după cea adevărată, scoasă după nemţie, dă porunca ce au dat  Aghentul chesaricesc a plăti neguţătorii sudiţi nemţeşti pentru marfa de Ţara Turcească ce vînd aici: cîte cinci la sută, după fermanul  înpărătesc.   
{73} Fiind dă trebuinţă pentru mărimea neguţătorii a mărfii făcută în ţările înpărăteşti şi pentru multele plîngeri, au pricinuit ca  să să dea poruncă la toţi neguţătorii sudiţi chesariceşti, însă băcani sau pricopeţi, care vînd cu dramuri i cu amăruntu marfa dăn Ţara  Turcească sau din loc, a să orîndui plata vămii după orînduiala sudiţilor înpărăteşti muschiceşti, adică: să plătească vamă cinci la  sută ca şi numiţii, pentru marfa turcească care o vînd cu amăruntu după tarifa cea nooă. Deci, să dă poruncă dăspre partea Aghenţii  chesariceşti la toţi neguţătorii sudiţi chesariceşti, însă băcani care vînd cu amăruntu marfa din Ţara Turcească, sau din loc, ca să  plătească de la 26 fevruarie/14 ghenar, leat 1803, cinci la sută pentru această marfă turcească care să vind aici în loc cu amăruntu, făcînd  socoteală după cumpărătoare. La care poruncă, aveţi să vă supuneţi. Markele, Aghent Consul chesaricesc Dat dă la canţelaria chesaricească prin  Andreiu Gaudin, secretar, către toţi sudiţii chesariceşti, însă băcani sau pricupeţi, care să neguţătoresc cu marfă amărunt, turcească sau din  loc. 1803, iulie 1 Bucureşti 4 Însemnare despre cheltuielile făcute cu slugile... (1804-1805) Slugile casii; în ce chip, din ce vreme şi cu ce simbrie le tocmesc  Leat 1804, mart 17: Gheorghe ţigan moldovean, ce s-au spus că este al lui Bălănuţă din Bîrlad. Vizitiu şi la altele ale casii. Pe an: îmbrăcăminte  şi să-i plătesc biru la armăşie. Şi i-am dat, însă: Tl. 20, B. - o păreche şalvari şi o giubea de postav, 6, - un mintean dă citarie, 2, - un brîu,  6, 60 o căciulă mocănească, 3, 30 o păreche iminei cu ciorapi april 19   
{74} 5, - o chebă 1, 60 o cămaşă. 44, 30 Au fugit, iulie 16, leat 1804, furînd şi pe Tudora ţiganca (a) dumnelui clucer Nicolae Zaroiene 10, - o ipăngea  neagră 54, 30 1804, iulie 17: Costache, frate ci vizitiu de la Vintiloaia. Vizitiu. Pe lună, taleri, 10 i la 3 luni o păreche cizme şi parale 8 pă zi emeclic, sau  mîncare din curte. I-am dat, însă: 10, - iulie 28 7, 60 sept. 12 să-şi cumpere iminei şi tuzluci, cum şi să-şi scoaţă cheba 16, - ipac 7, 60 fevr.  2 să-şi cumpere cizme 60, - daţi să-şi cumpere haine pentru Paşte, mart 16, 1805 2, 6 la Paşte, pentru cheltuială 1, 9 grosăritu la spătărie,  cînd au fost închis pentru pricina clucer. 30 cheltuială într-un rînd 60 ipac la Fundata 2, - ipac, de şi-au cumpărat iminei 15, - ipac, iulie 14 17,- ce am  dat la dresul drugului butcii 5, - la hiiarăle harcurilor. 5 Zapis prin care Ioachim,..., vinde popii Vasile...un vad de ferăstrău (1807, aprilie 23) Prin acest condract al  nostru arătat facem că sfînta mănăstire, avînd un vad de herăstrău pă apa Dragomireasa, sud Prahova, carele viindu sfinţiia sa părintele popa Vasile  ot Teşila de s-au rugat ca să i-l dăm să facă herăstrău, însă cu această simfonie: ca să-l stăpînească atăt sfinţiia sa, cît şi  copii sfinţii sale din neam în neam, iar întîmplîndu-se de a-l face vînzător, să nu aibă voe de a-l vinde pînă nu da ştire la mănăstire,  ca vrînd sfînta mănăstire, de a-l răscumpăra. Să priimească asemenea şi pă fieşcare an să aibă a da la mănăstire cîte taleri 30, adică  treizeci, la începutul anului, iar nedînd banii, să fie lipsit de la ferăstrău, daca nu va aduce banii la fieşcare soroc. Şi   
{75} să aibă aduce şi acum la leat 1807, aprilie 23, taleri 30, fiindcă de atuncea să începe anul. Iar zapisul s-a făcut în luna dinainte. Şi pentru aceasta   (dăm) adeverinţă a noastră la mîna sfinţii sale, întărită şi cu iscăliturile noastre, ca să fie bun statornic şi păzitor, după cum zapisul ce  l-au dat la sfînta mănăstire cu iscălitura sa. Ioachim, egumenul sfintii mănăstiri 1807, april 23 Şi-am scris eu Radu Măciuc, grămăticul  mănăstirii şi martor (Verso:) S-au cercetat şi de mine şi s-au găsit bun şi să aibă a urma togmai după cum în dos să arată Costandin,  arîndaşul moşii mănăstirii 1830, april 23 6 Divanul către senatorul Kuşnikov...despre fînul din judeţul Focşani (1809, ianuarie 6) Către Exelenţia  Sa domnu sfetnic dă taină senator Kuşnikov, Ştiut este Exelenţii Tale că la judeţu Focşanilornu s-au putut face pe deplin suma fînului ce s-au  orînduit, dîn pricină că au năvălit salahorii Moldovii şi au cosit fînul din locurile părţii acelui judeţ. Şi din fînul ce s-au făcut pînă la  sfîrşitu lui noemvrie, cu cfitănţii s-au dat în trebuinţa oştirilor împărăteşti puturi 159338 şi pă luna lui dechemvrie s-au dat puturi 22326.  S-au poprit, după porunca ce este dată, 50000 de puturi la Focşani, a fi la păstrare. Mai este o şiră osibită la Focşani, în care să arată a fi puturi  17500, şi la Bolboaca trei şiri, puturi 22500, după cum să înseamnă în deosebită arătare. Şi, dintr-acest fîn s-au trimis poruncă ispravnicilor  ca să aducă la Rîmnic, pentru oştirea ce este acolo. La magazia Moldovii fîn este îndăstul, cel care l-au făcut în Ţara Rumînească, pentru  trebuinţa oştirilor ce să află în Focşani şi păn-prejur. Ne rugăm să să dea porunca Exelenţii Tale ca să ia fîn din magazia Moldovii, sau  să să sloboază acele una mie cară dă măsură, în care sînt 50000 puturi, ce este la păstrare, a să da la trebuinţa cailor ostăşeşti. Căci alt  fîn în partea locului nu mai este.   
{76} Şi în ce chip să va găsi cu cale dă către Exelenţia Ta, va avea şi Divanu cinstit răspuns. 1809, ghenar 6 Însemnarea fînului de la Focşani,  după arătarea dumnealui sărdarului Costache Ştefănescu, ce au fost ispravnic la Focşani Puturi 159338 arată că s-au dat pînă la sfîrşitu lunii  noemvrie 21326 că s-au dat pă luna lui dechemvrie 50000 poprit la păstrare în trei şîri în Focşani 17500 o şirăce mai este deosibită la Focşani  22500 în trei şîri sînt la Bolboaca, dintr-aceste s-au trimis poruncă ispravnicilor că să s-dea la oştirea dă la Rîmnic =270664 7 Divanul către  senatorul Kuşnikov, despre măsurile luate pentru aprovizionarea armatei ruse cu saci şi orz (1809, ianuarie 10) Către Exelenţia Sa ghenărar Kuşnikov, dă la  Divan, Predlojănia Exelenţii Tale dă la 21 ale următoarii, cu număr. 3559, au priimit-o Divanu cu cinste şi au văzut toate cîte să coprinde,  cetindu-să cu înţelegere pă deplin. Păntru grîu a să face făină, Divanu îndăstul să sileşte, după datorie; şi dă la părţile unde să  află mori, aduc lăcuitorii făină la magazie, iar la părţile dă jos, unde mori nu sînt, să aduce pă la magazii grîu.Şi s-au dat porunci ispravnicilor,  cum şi magazierilor ca grîul ce să va aduce să să macine, fiind mori împrejurul magaziilor. Şi aşa au putut găsi Divanul înlesnire pentru  săvîrşirea poruncilor. Pricina este mai mult păntru saci, căci din sacii împărăteşti de la Focşani s-au găsit şi s-au luat 30800 şi  dintrînşii au lăsat la magazia Rîmnicului 16800 şi la magazia Buzăului 14000. Dar fiin rău stricaţi, din care, după arătarea trimisului dă la Divan, cu  anevoie să poate face din patru unul, s-au făcut cunoscut şi la Comisariatul proviantului, care au făcut cerere la Divan ca să să aducă sacii aici, la  Bucureşti. Şi s-au şi trimis poruncă dă a să încărca acei saci şi a   
{77} să aduce aici, în cît să vor face dintrînşii buni, să vor şi înpărţi pă la magazii. Dar, după suma zaherelilor, cunoscîndu-să  trebuinţa dă o sumă multă dă saci, prin toate greutăţile în care să află lăcuitorii aceştii ţări, s-au orînduit cu poruncile Divanului ca să  să împlinească dă la toate judeţele dă fieşcare lude dajnic cîte un sac bun, zdravăn,în care să ia una sută ocă, împărţindu-să să  să aducă pîn magaziile cele mari, după îndemănarea şi apropierea judeţelor. Şi, măcar că Vistieria este la neajungere cu răspunderea  curgătoarelorcheltuieli, dar s-au însărcinat şi cu această săvîrşire a plăti lăcuitorilor sacu cîte taleri doi; şi socotim că să vor ca la 20000  dă saci, afară din trei mii dă saci care s-au făcut noi, cu bani dă la Vistierie, şi s-au şi dat pă la magazii pentru pusul făinii. Pentru orz,  aflîndu-să la judeţu Focşanilor cumpărat peste 14000 cetferti, au orînduit Divanul cară; au trimis şi mumbaşir ca să aducă dăocamdată la  magazia Buzăului 2000 dă cetferti, la magazia Ploeştilor 2000 dă cetferti, la magazia Tîrgoviştii 2000 de cetferti şi aici la magazia Bucureştilor 2000 dă  cetferti. Şi dă la judeţu Ialomiţii iar, dîn orzu dă cumpărat s-au făcut pornire la magazia Ploeştilor dooă mii dă cetferti şi la magazia  Bucureştilor iar 2000 de cetferti, întîmpinînd trebuinţa pă o vreme. Încît orz să va mai putea găsi, iarăşi rînduri-rînduri să va aduce  pă la magazii. Exelenţia Sa ghinăral maior Isaiov au priimit asupra Exelenţii Sale ca să facă ajutor cu cumpăratu unii sumi dă orz din Valahia cea Mică,  pentru care i s-au dat acum înainte dîn Divan taleri 30000. Şi puind treaba în orînduială, înştiinţîndu-ne Exelenţia sa, i să va mai trimite şi  alţi bani. Dă la Craiova şi pînă la Bucureştieste un loc dăpărtat, cale peste 40 dă ceasuri, cu grautate să va aduce acea sumă dă orz. Divanu şi  ţara întru datorie este a să sili pă cît va fi prin putinţă ca să înplinească datoria sa, ca cu orice chip, proviantul cel trebuincios pentru oştirile  înpărăteşti cît va fi prin putinţă să nu fie lipsă. 1809, ghenar 10 8 Divanul către senatorul Kuşnikov, despre...cumpărarea a 4500 boi... (1809,  ianuarie 30) Către Exelenţia Sa senator Kuşnikov, Dă la 18 ale următorului ghenar predlojănia Exelenţii Tale cu numărul 183 au priimit-o Divanu cu  cinste şi cu deplină înţelegere. citindu-să, s-au şi luat seama cu amăruntu la toate cele poruncite   
{78} şi arătate. Mai întîi, cum că Prea Mult Milostivul Înpărat, vrînd să primească cererea Porţii otomaniceşti, au dat voie a veni la Iaşi acei  trimişi miniştri, ca să tractarisească pacea, prin mijlocirea Prea Înălţatului feld-mareşal, întîiul Comandir al armii, cneazul Alexandr Prozorofski;  şi fiindcă sfîrşitu acestui congres nu este ştiut cum poate fi, să cuvine pentru toate cele trebuincioase ale armii să fie privighere, să să puie în bună  lucrare, ca să aibă îndestularea lor la vremea cînd să va întîmpla a să porni oştirile în războiu. Cerîndu-să şi din ţara aceasta 4500 boi  dă jug şi 500 de cară, Divanu, după datoria credinţii, luînd cele mai întregi măsuri, căutînd şi la puterea poruncii, privind şi la proastă starea  ţării şi feuri dă chipuri, s-au socotit de a să găsi cel mai înlesnitor mijloc pentru înplinirea cererii şi a nu cunoaşte prea multă greutate lăcuitorii  ţării şi a să dăpărta orice lucru înpotrivă, aşteptînd cu toţi acea desăvîrşită încredinţare a dobîndi mîngîiere cei care au fost  gata cu supunere a săvîrşi şi în faptă a înplini toate cîte dă la dînşii s-au cerut, după cum dregătorii poate mărturisi în adevăr.  Asemenea şi pentru acste doaoă cereri osibite pă lîngă celelalte multe s-au socotit a să face înplinirea şi săvîrşirea într-acestaşi chip:  s-au orînduit cu poruncile Divanului cîte 1 boer şi cîte 1 neguţător la fieşcare judeţ, ca să cumpere suma boilor cu bani gata şi cu preţ cuviincios  pînă la taleri 100 perechea. Şi vîrsta boilor să fie dă la 4 ani şi pînă la 7, învăţaţi lajug, buni, sănătoşi. Şi înfierîndu-i,  să-i lase supt purtarea de grijă şi întru îndăstularea hranii lor pă la acei oameni şi sate du pă la care să vor cumpăra, a fi gata la vremea cînd  să vor cere. Arădicînd Divanul şi o sumă îndăstulată dă bani cu dobîndă, înpărţindu-să pă la cei orînduiţi pentru  cumpărătoarea acestor boi.Şi pentru suma banilor socotindu-să cea de obşte datorie, bine priimindu-să a să face un ajutor, ne-am pus înşine,  adică Mitropolia, episcopiile, mănăstirile şi cu toată partea bisericească şi osibiţii noştri privileghiaţi scutelnici, posluşnci, neamurile şi mazăli  şi lăcuitorii dajnici, analoghisindu-să cu bună întocmire, şi aşa s-au pus treaba în lucrare. Însă ştiut este Exelenţii Tale că în anul trecut,  şi dă boală, şi dă iarnă, au perit multe dobitoace; silită fiind trebuinţa peste putinţă, să pricinuieşte o simţitoare greotate. Şi iarăşi, în  ţara aceasta nu sînt boi cu asemănarea celor din Moldova, ci sînt cu mult mai mici. În poruncile cele ce s-au trimis ale Divanului, s-au arătat  orînduiţilor cumpărători pă larg, ca să să cumpere din cei ce vor fi mai buni şi dăstoinici întru căratu zaherelilor; şi către toţi cunoscut  s-au făcut că după ce să vor săvîrşi mişcările oştirilor, iarăşi pă seama ţării să vor lăsa boii; numai pentru cei ce nu vor fi dă  faţă şi nu să vor afla, are atunci să să plătească cîte lei 30 boul. Iar pentru cară, s-au orînduit pă la judeţele ce s-au socotit că sînt  meşteri rotari, ca să le facă: însă, cară dă mijloc, potrivite la lungime şi la lărgime, să fie ţepene, avînd jugurile lor şi toate cele trebuincioase,  după cum să metahiriseşte şi să fac carăle în pămîntu acesta. Plătindu-să la cei ce vor face carăle şi puindu-să herul   
{79} ce va trebui, cercuri, bleauri, cuie şi altele ce va trebui, a fi mai mult dă taleri 40. Numai vedem un soroc foarte scurt de a să găti carăle: pînă în 20 ale  lunii fevruarie este cu totul întru neputinţă - şi orice lucru cînd să face grăbit, nu poate fi după cum să cade. Şi mai ales că toate lemnile carului  trebuie să fie uscate, iar nu verde. Divanu şi îngrijire va avea şi, pă cît va fi prin putinţă, de datoria sa nu să va dăpărta, silindu-să şi pentru  cumpărat şi împlinirea boilor, şi pentru facerea carălor. De care, nu lipsim a înştiinţa Exelenţii Tale. 1809, ghenar 30 9 Divanul către  generalul-maior Engelhardt,... arătîndu-i că nu se pot scoate 500 care... (1809, martie 17) Către Exelenţia Sa ghinăral Viţe-prezedent, dă la Divan,  Dumnealui comisioneru Kozanka, prin raportul său, face arătare către Exelenţia Sa ghinăral-litinant Miloradoviciu, dă la 13 ale următoarii, cu no. 51, prin  care face cerere ca să să înplinească acum din ţară 500 cară mari cîte cu 6 boi, învălite cu zăplaie; să fie carăle tari, pentru mişcătoarea  magazie - şi din aceste cară, 200 să să strîngă aici la Bucureşti, şi 200 la satu Baciu şi 100 la Copăceni. Şi pînă la 24 ale următorului mart,  să fie gata la aceste arătatile locuri. Are cinste Divanu ca să facă cunoscut Exelenţii Tale pentru pricina aceştii cereri, care este cu neputinţ( a să înplini.  Suma dă cară să poate găsi, adică să să ia dă la vericare va fi. Iar pentru boi - căci la 500 cară cîte 6 boi trebuie 3000 boi - putere nu are ţara ca  să dea, fiindcă întîmplarea vremii au auds întru dobitoace boală şi osebită patimă dă gură şi dă picioare. Multe au murit; cele mai multe stau  întru zăcere la pămînt. Cîte să pot găsi mai sănătoase, să află întru transporturi, cărînd zaharele - rămăşiţa ce mai este  neteslimatisită la magazii şi zahereaoa, ce să mută dă la o magazie la alta - şi pentru căratu fînului, pă la locurile cele trebuincioase.   
{80} Din înpotrivirea vremii şi din pricina patimii şi a bolii dobitoacelor, mulţime au murit pă drumuri, au rămas carăle încărcate cu fîn, năpustite.  O mare stingere, prăpădenie şi năcăjire norodului! De aceea, cerere osebită şi grabnică şi dă va fi a să face, un mare zor şi silnicie şi  lăcuitorilor, iarăşi nu să poate săvîrşi nici pînă într-o lună şi să va da zăticnire pentru trebuinţa care să arată. Şi ca să nu să  socotească a Divanului neîngrijire sau amelie, arătăm Exelenţii Tale şi vom avea cinstit răspuns. 1809, martie 17 10 Divanul către generalul-maior  Engelhardt, despre măsurile ...pentru a transporta grîul la mori... (1809, martie 20) Către Exelenţia sa ghenăral Viţ-prezident, dă la Divan, Cinstit  răspunsu Exelenţii Tale dă la 18 ale următorului martie, cu no. 55, la arătarea ce au făcut Divanu pentru pricina sacilor dă la Craiova au primit Divanu, cum  că dumnealui comisioneru Kavanka în faţă au spus că nu să poate să dea poruncă ca să dăşarte sacii cu făină şi să puie grîu să  trimiţă pă la mori. Aceasta este la voinţa dumnealui. Atîta numai ştiut să fie că pînză nici la Craiova nu s-au găsit, nici la Sibiiu, în Ţara  Nemţească, nici aici în Bucureşti nu este. Întradins au trimis la Braşov ca să aducă pînză, dar pînă a să aduce şi pînă a să face saci va  fi o mare zăbavă, că să va da zăticnire dă la măcinatul grîului dă la acea magazie. Arătarea şi cererea Divanului au fost pentru înlesnire. Dă  vreme că nu să poate, Divanului alt mijloc nu-i mai rămîne şi nici poate a fi dăstoinic acea pricinuire, cu lipsa ce să socoteşte, a să dăşărta  făina dîn saci pentru cîteva zile, pînă va veni pînza. Căci cînd va fi îngrijire, nici o risipă nu să poate face. 18709, martie 20 11 Divanul către  generalul-maior Engelhardt, despre măsurile...pentru a se aduce făina şi orzul armatei ruse (1809, martie 27) Către Exelenţia Sa ghinăral Enghelgard Cu  cinste au priimit Divanul predlojeniia Exelenţii Tale, scrisă de la 26 ale următorului, cu numărul 106, prin care să arată pentru zahereaoa ce s-au pornit dă  la Slatina, făină şi orz, că au căzut mulţi boi dă la cară şi au rămas pă drumuri, dîndu-să o mare zăticnire la căratu zaherelii.  Arătăm Exelenţii Tale că Divanul avînd îngrijire, osebit de doi postelnici ce s-au trimis numai pentru această îngrijire, s-au trimis poruncă şi  ispravnicului dă Teleorman, sărdar Iancul, ca să aibă 200 tînjeli cu boi gata - şi însuşi să să afle pă drumul ce vine zahereaoa, ca să puie din acei  boi cu tînjeli la carăle ce vor fi stătut boii. S-au trimis altă poruncă osebită la slugerul Nicolaie Chiţescu, ce este la Baciu orînduit, ca să facă pă  cît va putea dă la satele du prinprejur tînjeli cu boi, tot în trebuinţa aceasta. Acum, într-acest ceas, făcînd alegere Divanu dă un vrednic boer, pitaru  Ioniţă Jian, să porni dîndu-i-să şi cinci cazaci, ca să meargă pă drumu acesta, să facă toate chipurile şi mijloacile ce va socoti pentru  pornirea şi trimiterea zaherelii - dîndu-i-să şi prin grai poruncă, arătîndu-i-să grabnica cerere şi trebuinţa care este. Cîte chipuri au socotit  Divanu, toate le-au pus în lucrare; neputinţa este slăbiciunea cea mare a vitelor, înpotrivirea vremii şi greutatea drumului. Şi nădăjduim că va merge  orînduita zaherea. 1809, martie 27 12 Divanul către generalul-maior Engelhardt, despre măsurile...pentru strîngerea carelor şi boilor... (1809, martie 29) Către  Enghelgard, de la Divan, Pentru orînduita zaherea făină şi orz, ce s-au încărcat din magazia Piteştilor şi din magazia Slatinii, s-au făcut cară cu  boi dă la multe judeţe du pă împrejuru acelor magazii.   
{82} Şi din pricina greotăţii drumului şi a înpotrivirii vremii, fiind boii slabi şi bolnavi, au stătut la drum. Şi ca să nu rămîie zahereaoa, s-au  făcut alţi boi cu tînjăli, du prin alte sate, dă la alte judeţe; şi puindu-să la acele cară, s-au adus la otrînduita magazie. Boii sînt dă la unele  sate şi carăle sînt du prin alte judeţe, dă unde sînt făcute întîi. Divanul au orînduit într-adins, ca să ia acele cară să le strîngă la un loc,  la fabrica de postav, să nu să prăpădească. Şi s-au trimis porunci la ispravnici, ca să trimiţă pă stăpînii carălor să şi le ia dă aici. Ne  rugăm Exelenţii Tale să să orînduiască o caraulă pentru paza acestor cară, să nu să răpuie sau să să ia dă către cinevaş. Ci să stea în  păstrare la locul cel arătat, pînă vor veni stăpînii lor să le ia. Să avem cinstit răspuns. 1809, martie 29 13 Divanul către generalul-maior Engelhardt,  despre...unde urmează să fie depozitate în Bucureşti zahereaua...pentru armata rusă (1809, aprilie 21) Către Exelenţia sa Viţ(-prezident) Enghelgard,  dîn Divan, Cu cinste au priimit Divanu predlojenia Exelenţii Tale, dă la 20 ale următoarei, cu no. 288, şi văzînd cele coprinzătoare pentru magazia  Bucureştilor, că nu este loc să să puie zahereaoa ce să cară, cum şi dă la polcuri pesmetul ce va avea pentru 15 zile, să le dea trebuincios loc pentru pusul  zaherelii peste apa Dîmboviţii la Sfeti Elefterie, care fiind spartă, să să dreagă. Are cinste Divanu să facă arătare Exelenţii Tale: odăile acelea dîn  Sfeti Lefterie fiind stricate rău, după socoteala ce s-au făcut merge cheltuială multă. Şi mai vîrtos că într-această vreme nici cherestea nu să  găseşte, cu care să să poată drege. Dar, pentru ca să să puie zaherelile, găsindu-să 4 beciuri bune, mari, la casile dă la Curtea Mihai Vodă unde  este spitalul, dădăsuptu caselor fiind loc bun pentru pusul zaherelii şi beciurile temeinice, au socotit Divanu ca să să puie zahereaoa aceia într-acele beciuri,  unde şi mai cu puţină cheltuială să poate drege la cele ce va fi trebuinţă. Ci fiindcă puindu-să zahereaoa într-acele beciuri, nici ofiţeru  magazier dă la magazia Bucureştilor nu are nici o zăticnire, făr-dă numai o caraulă să prisoseşte, care să va orîndui să păzească la uşă.   
{83} Dă să va socoti şi dă către Exelenţia Ta a să pune într-acele beciuri zahereaoa, să aibă Divanu cinstit răspuns Exelenţii Tale. 1809, april  21 14 Divanul către generalul-maior Engelhardt, despre sumele de bani ...date pentru spitale... (1809, aprilie 23) Către Exelenţia sa gheneral Viţă-prezedent,  dă la Divan, Predlojănia Exelenţii Tale dă la 20 ale următorului, cu număru 290, împreună cu copia după raportu ce au dat cinstita Comisie de politiie  către Exelenţia Sa sinator Kuşnikov, s-au priimit cu cinste; prin care să arată Divanului că, din suma banilor spitalurilor, au rămas să să dea din acest  trecut leat 1808 lei 91799, parale 53 şi să să dea această sumă fără cuvînt dă răspundere dumnealui comisionerului Bulhavskoie. Căci orice  pricinuire să va arăta, nu va fi priimită în rezon. Divanu are cinste să facă arătare Exelenţii Tale că să ştie întru datorie a răspunde aceşti  bani. Porunca Prea Înălţatului feld-marşal şi cererea au fost ca să să dea ruble 284090, capice 75 pă un an întreg, pentru spitaluri. Ţara ruble n-au  avut, după cum nici acum nu are. Boierii divanului ce să afla pă acea vreme, cu cuviinţă şi după cursu rublelor, au făcut şi socoteala în bani turceşti,  rubla cîte parale 100, şi s-au îndatorat a răspunde pă un an lei 710234, parale 12. Întru această răspundere, cu dăstulă stenohorie şi cu  împrumutări, s-au nevoit Divanu dă au făcut înplinire, dîndu-să încă şi mai mult lei 30950, parale 27. Şi spre mai adevărată pliroforie,  să trimise şi osebită socoteală, în care să arată toată suma cîtă s-au îndatorat ţara să dea şi cît s-au dat rînduri-rînduri cu  fitănţii. Şi să va vedea dă către Exelenţia Ta. Cinstita Comisie de politiie cum va fi ţiind socoteală pentru bani spitalurilor, Divanului cunoscut nu este,  nici ţara nu să ştie întru mai multă datorie, nici are mai multă putere dă răspundere. Dar dă va fi pricina căci s-au înălţat cursu rublelor şi  al galbenilor, Divanu dă atunci socoteală au făcut în bani turceşti după cum arătam, al cărora curs nu s-au suit. Veniturile la Vistierie, atît ajutoarele  diminiilor cît şi toate răsumaturile să împlinesc din ţară pă lei turceşti - şi toată socoteala Vistieriei aşa să caută. Din veniturile Principatului  au fost acoperite cheltuielile de 49048 taleri şi 13 parale, făcute pentru întreţinerea spitalelor militare. Divanul solicită Vice-preşedintelui să se  revizuiască întregul calcul al sumelor băneşti primite de la Principat, spre a se ţine cont şi de suma ce   
{84} fusese vărsată pe anul 1808 în plus faţă de cheltuielile reale ale acelui an; această diferenţă să se ţină în seamă pentru cheltuielile  spitalelor din primele 3 luni ale anului 1809, Principatul urmînd a mai vărsa în curînd - spre acoperirea acestor din urmă cheltuieli - numai restul de 146606 taleri  şi 36 de parale. 1809, aprilie 23 15 Matei şetrar Popescu către fostul Mare paharnic S. Mihălescu...cere să-i întoarcă clăcaşii fugiţi de pe moşia  sa... (1810, aprilie 10) No. 60 Cu multă plecăciune mă închin dumitale, Mai întîi nu lipsii printr-această scrisoare a cerceta cea miie mult dorită fericirea  sănătăţii dumitale, ca aflînd-o pă dăplin să mă bucur lăudînd pre Dumnezeu dintru a căruia milă şi eu mă aflu sănătos. Către  aceasta, cu venirea fii-mii de aci am aflat pentru moşiia Toporu, că ai cumpărat-o dumneata; pentru care, foarte bine mi-au părut, cînd am auzit că ai  luat-o dumneata, vecin fiind, cu toate că ne cam pare rău, acaret părintesc fiind. Dar stenohoriia şi distihiia au silit de au vîndut-o - care este ştiut dumitale,  la care dumneata ai şi pomană, măcar că este cam ieftină. Şi să o stăpîneşti dumneata sănătos. Deosebit fac rugăciune dumitale pentru oamenii  ce s-au mutat du pă moşiia noastră, ca după volniciia slăvitului Divan - ce cu venirea fii-mi aici am trimis-o dumitale - să mai trimiţi dumneata  mumbaşir slujitor, a-i întoarce la locu lor negreşit, stricîndu-le şi coşarile ce le vor fi făcut acolo, după cum am mai rugat pă dumneata. Şi  aducîndu-i pă toţi înnaintea dumitale, după ce îşi vor lua căzuta pedeapsă, să să dea pă chezăşii vrednice prin zapis, că nu vor mai fugi.  Şi vei avea veşnică pomenire, căci este păcat să să spargă acest fel dă sat, care din mică copilăriia mea m-am străduit dă i-am adunat, şi  acum de-a gata să să ducă pă moşiia aceea, unde n-au mai fost niciodată sat. Voiu mulţumi şi eu foarte facerii dumitale dă bine. Mai supăr pă  dumneata, rugîndu-mă şi pentru bieţii posluşnici ai miei de la Popeşti, cari sînt toţi trei săraci şi nu ajung prin mîinile nu numai a zapciilor şi a  slujitorilor, ci încă şi a hoţilor dă rumîni. Bou, car, vacă, căţel, purcel - nimica nu vezi la casa lor; ba nici case n-au, ci toţi să înghisuiesc  noaptea în cîte un coşar dă vaci dă dorm şi tot nu să pot odihni. Nu-i trece podvoadă sau angarea de   
{85} ale satului să nu o facă. Şi cînd nu pot să o facă neavînd cu ce, le vinde toate ţoalile du pă ei şi le ia bani. Din care pricini, după ce că nu le  iau nimic, apoi nici ceea ce-i am încărcaţi nu le pot face. Mă rog dumitale, ca să binevoeşti a da straşnică poruncă atît zapciilor cît şi  sătenilor să nu-i mai supere întru nimic. Şi deosebit că vei avea mare pomană, apoi şi eu nu voi uita această facere dă bine. Mai fac supărare  dumitale, rugîndu-mă ca de vei binevoi şi să va putea, să porunceşti zapciilora-mi mai găsi un calic-doi din Popeşti, să mi-i faci posluşnici:  ca să poci şi eu a mă mai ajuta, căci pă alt nimeni nu mai am, după cum ştiut este dumitale. Trei calici dă scutelnici am avut şi aceia din pricina  podvezilor s-au dus în lume. Pentru carei, voi foarte mulţumi dumitale, rămîind de-a pururea rugător către milostivu Dumnezeu pentru îndălungarea  anilor vieţii dumitale şi fericirea sănătăţii. Eu ştiind fireasca bunătatea dumitale şi dragostea ce ai asupra celor scăpătaţi, încă şi vecin  fiind, îndrăznesc dă supăr pă dumneata pentru toate acestea. Dar iarăşi mă rog să-mi dai iertăciune şi rămîi al dumitale mai mic şi plecat,  Matei şătrar Popescu, 1810, april 9 (Adresa: Cinstitului mieu mai mare, dumnealui Scarlat Mihălescu, biv Vel paharnic şi ispravnic ot sud Vlaşca, cu căzută  plecăciune. 16 Însemnare despre venitul armăşiei (1810) Socoteală dă venitu dăjdiilor armăşii pă anul cu leat 1810 Tl. Liude 37297 sfertul pă luna  lui ghenar, însă: 589 lăeţi po taleri 17, 1139 lăeţi po taleri 15, 485 lăeţi po taleri 13 într-această sumă dă lude sînt cisluiţi lăeţii,  lingurarii şi ursarii după puterea lor, 283 vătaşii ursarilor po 13 = 2496 17814 ajutorul ot mai, însă: 1007 lingurarii, 878 aurariipo taleri 6 843 lăeţii, 783  ursariipo taleri 4 = 3511   
{86} 19848 ajutorul dă la avgust, însă: 748 lăeţi po taleri 8, 892 lingurari po taleri 10, 824 ursarii po taleri 6 = 2464 4800 havaet du pă 600 catîri po taleri 8,  16681 du pă 2383 dramuri aur po taleri 7, bez 1200 dramuri ce s-au răspuns în natură = 96440 31750 să scad, însă 8500 ce s-au luat dă căminar  Iordache Filipescu cît au fost armaş i taleri 13250 ce să luase dă dumnealui logofăt Samurcaş cît au fost epistatu armăşii, care bani la urmă din  poruncă i-au plătit la Vistierie, i taleri 10000 ce au luat Vistieria pentru venitu canonisit. = 64690 rămîn, care analoghisindu-să pă 12 luni, vine cîte taleri  5390, bani 100, iar pă dooă luni noemvrie şi dichemvrie, analogon ce să cuvine să ia Vistierie, taleri 10781, bani 80. Ig. Mitropolit, Iosif Argesiu, Constandin  Ghica Ban, Barbu Văcărescu Vel vist. 17 Divanul către generalul-maior Engelhardt, despre o sumă de bani pentru opt tulumbe... (1811, ianuarie 7) Către  ghinărar Engelgard, pentru 4625 ruble ce s-au dat pentru 8 tulumbe făcute la Kiov Cu cinste au priimit Divanul predlojănia Exelenţii Tale de la 2 ale aceştii  luni, supt no. 6, şi s-au văzut cele coprinzătoare, pentru 8 tulumbe ce s-au făcut la Kiov pă seama Valahii, care socotindu-să una po taleri 500 ruble în  asignaţii fac ruble 4000. Osibit, cîte 50 ruble pentru plata progoanilor pîna la graniţa Moldovii, i ruble 225 bani progoanilor cinovnicului ce să va trimite de la  poliţie la Kiov şi adusul dă la graniţa Moldovii pînă la bucureşti. Care fac peste tot 4625 ruble.   
{87} Şi fiindcă să scrie Divanului ca să să trimiţă aceste ruble la Exelenţia Ta, cu cinste răspundem că, gătindu-să această sumă să  trimite Exelenţii Tale. Şi nerugăm să avem răspuns dă priimire. 1811, ghenar 7 18 Divanul către generalul-maior Engelhardt, despre banii pe care...M.  Zenovici îi are de primit de la Vistierie... (1811, ianuarie 9) Către ghinărar Enghelgard, pentru taleri 23014, ce are să ia Marco Zenovici, din poliţa Mehedinţului  La predlojenia Exelenţii Ta;le cu no. 5441, scrisă de la 24 dicv., pentru taleri 23014 ce cere neguţitorul Marco Zenovici de la Ruşava, suditul austriacesc: Mai  întîi: la ceea ce să coprinde, de au avut ispravnicii poruncă ca să trimiţă poliţă la Vistierie, răspundem Exelenţii Tale că Vistieriia - de multe ori,  după trebuinţa ce are - face dă la ispravnicii judeţului cerere ca să trimiţă bani şi cu cerere dă împrumutare. Şi ispravnicii, pentru ca să  întîmpine cererea mai dă grab, mai înainte dă a înplini dă la lăcuitori bani du pă dăjdii, rădică cu înprumutare: ori bani în nahtu, sau că iau  poliţe de la neguţitorii ce să află în partea locului - şi le trimite la Vistierie. Şi Vistieria după acele poliţe face înplinire. Aceasta dintru început aşa  s-au urmat, după cum şi acum asemenea. Al doilea: la ceea ce să zice ca să să trimiţă Exelenţii Sale domnealui sinatorului poliţile acelea în  orighinal şi să i să arate de au fost Vistieria legată ca să plătească acele poliţe, cum şi de au fost la ştiinţa stăpînirii dă atunci, arătăm  că acele poliţe s-au trimis dă ispravnici în datoria dăjdiilor numitului judeţ Mehedinţi. După care, au şi luat Vistieria bani de la Gheorghe Castrisiu,  fiindcă la dînsul era poliţile adresarisite. Şi, după orînduială, poliţile au rămas la el - şi urma ca ispravnicii, după ce vor înplini banii din judeţ,  să plătească poliţile neguţitorului dă la care le-au luat. Fiindcă   
{87} Vistieria, după ce au luat banii dă la Gheorghe Castrisiu, au scăzut judeţu cu suma aceasta dă bani, din suma ce era dator. Dar fiindcă în puţină  diastimă de vreme întîmplîndu-să dă au călcat turcii pazvangii Valahia cea Mică şi răspîndindu-să toţi cu totul care încotro au putut,  după cum este ştiut de toţi, n-au proftacsit ispravnicii ca să facă înplinire din judeţ de toţi banii, ca să poată şi ei să-şi plătească  datoria poliţilor. Şi aşa au rămas bani rămăşiţă în judeţ neînpliniţi, după cum pentru aceasta din cercetarea ce s-au făcut în anul cu  leat 1809 dă dumnealui Barbul Văcărescul, epistatu Bănii Craiovei, să arată. Această pricină este ştiută şi dumnealor vistierilor ce au fost după  vremi, adică dumisale Banului Costache Ghica, i dumisale VistieruluiŞtefan Văcărescul, i dumisale Vel vist. Costandin Varlam, i dumnealui biv Vel vornic  Costandin Filipescu, pentru că au făcut numitu neguţător necurmată cerere la Vistierie. Al 3-lea: în ce reazimă Divanul şi încredinţează că  înplinirea banilor dă la lăcuitori dîn judeţ s-au urmat de domnie şi dece numai taleri 7786 s-au înplinit, la aceasta arătăm că Domnul Ipsilant,  după ce s-au întors dă la Rusia, pliroforisindu-să dă patimile şi necazurile ce au pătimit lăcuitorii dă turcii pazvangii, cînd s-au călcat  Valahia cea Mică, pentru a lor mîngîere şi uşurinţă le-au ertat rămăşiţa dăjdiilor ce era asupra lor neînplinită. Care aceasta este asemenea  ştiută la toţi. Iar pentru ce numai taleri 7786 s-au înplinit, arătăm că atîta numai să vede că au proftaxit ispravnicii dă au înplinit pînă la  năvălirea turcilor pazvangii. Al 4-lea: la ceea ce să zice în ce reazimă Divanul, că toţi acei bani du pă poliţe au întrat în Vistierie şi că nu  s-au făcut îndăstulare creditorului, aceasta să face cunoscută din trei lucruri: întîi că Gheorghe Castrisiu cel care au răspuns banii la Vistierie să  află dă faţă; al doilea, că zapisu dă datorie al isprăvnicatului să află la mîna neguţătorului Marco, dă la carele s-au împrumutat; al 3-lea  că numitu creditor au făcut apururea cerere dă dreptul lui. 1811, ghenar 9 19 Divanul către senatorul K. Milaşevici,..., despre dările pe care le plătesc  locuitorii din Focşani (1811, ianuarie 10) Către domnul sinator Krasnomilaşăvici, pentru ce anume dăjdii plătesc lăcuitorii ot Focşani La predlojănia  Exelenţii Tale, de la dichemvrie 21, supt no. 3959, coprinzătoare - după jalba ce au dat-o lăcuitorii din Focşani Valahii ce vînd vin şi rachiu, că să  împlineşte dă la dînşii acum dă   
{89} iznoavă dă la fieşcare po taleri 200, po taleri 100 şi po taleri 50 - ca să arate Divanul Exelenţii Tale cîte, cît şi ce anume dăjdii să înplinesc  dă la lăcuitorii dăn Focşani, şi mai dăosibit dă la ceia ce vînd vin şi rachiu, avem cinste să arătăm Exelenţii Tale că dăjdiile ce să  împlinesc dă la lăcuitorii ot Focşani, cum şi dă la ceilalţi lăcuitori, sînt acestea, adică: diminia dă noemvrie şi dichemvrie, de unde po taleri...7,  contribuţia zaherelii, de lude birnic po taleri...40, dă scutelnici, po taleri...5, de slujător, po taleri...10, tetraminia menzilhanelilor, pă noemv., dechemv., ghenar şi  fev., dă lude...15, pentru fînul înpărătesc ce s-au dat în trebuinţa menzilhanelilor, dă lude po taleri...15, pentru neajungerea fînului şi a orzului  pentru adaosul cailor pă la poştii, dă lude po taleri...5,60 Pă lîngă acestea, să mai cere de la lăcuitorii ot Focşani a da şi oameni cei trebuincioşi şi  a hrăni 5 cai, ce din porunca Exelenţii Tale, supt no. 984, s-au orînduit a-i da şi a-i ţinea cu dă la dînşii, pentru instrumenturile dă foc.  Dăosibit, să mai cere de la lăcuitorii ot Focşani ce vînd vin şi rachiu ajutorul cîrciumilor, după a Exelenţii Tale întărire, adică dă la:  cîrciumile dă starea dintîi, po taleri...200, de la cele de al doilea stare, po taleri...100, de la cele dă al treilea stare, po taleri...50 Acestea sînt dăjdiile cele  orînduite a să înplini. 1811, ghenar 10 20 Divanul către generalul-maior Engelhardt, despre poşta austriacă... (1811, ianuarie 15) Către ghenăral  Enghelgard, pentru poştea Austrii, cum să urma în vremea Domnilor Ascultînd predlojănia Exelenţii Tale de la 7 ale următoarii luni, supt n. 64, prin care să  cere de la Divan înştiinţare, cu ce scopos şi pravilă să urma aici în vremea Domnilor trimiterea poştilor i a curierilor   
{90} din ţară, despre partea austriecească ce să afla aici în Bucureşti - şi cum să urmează acum. Arătăm Exelenţii Tale că noi alt scopos şi  pravile nu ştim, decît numai, adică: Domnii ce au stătut stăpînitori ţării, pentru trebuinţa de corispondenţie ce avea la Austria, ţinea în  pămîntul austriacesc la Turnul Roşul cai şi oameni pentru purtatul cărţilor de la Turnul Roşu la Sibii, prin purtarea de grijă a dumisale sinior Matuş,  vameşul de acolo, cu cheltuiala Domnii. Şi înpreună cu corespondenţie ce din partea Domnii să trimitea şi să aducea, şi cele din partea Aghenţii tot cu  cheltuiala Domnii. Care aceasta să urmează şi acum tot cu cheltuiala Domnii, fără a plăti Aghenţia nimic. Pentru curierii ce vinea şi mergea plătea  Aghenţia progonul cîte 10 bani de cal pă ceas, precum să urma atunci, afară dîn calul surugiului, pentru care de la întîia Domnie a Mării Sale Alecsandru  Vodă Moruz încoace, plătea Domnia progonul cîte 30 de bani la un ceas pă cal. Aghenţia plăteşte tot cîte 10 bani dă ceas, afară din calul surugiului  - în socotinţa plăţii din vremea Domnilor - iar ceilalţi cîte 20 dă bani, i pentru calul surugiului plăteşte Vistieria. Pentru neguţători, ştim că  totdeauna s-au urmat de plătea progonul deplin. Pentru curierii franţozeşti, ştim că în vremea Domnilor să plătea de la Domnie progonul numai pentru  calul surugiului, iar acum nu plăteşte Vistieria nimic. 1811, ghenar 15 21 Divanul către senatorul K. Milaşevici, despre dările fixate de acesta... (1811, ianuarie 21)  Către domnul sinator Krasnomilaşăvici, pentru taleri 180, ce are să dea ludele birnic pă un an Au priimit Divanul cu cinste predlojenia Exelenţii Tale de la 10  ale trecutului ghenar, supt no. 125, şi s-au văzut cele coprinzătoare pentru întocmirea dăjdiilor, ce ai găsit Exelenţia Ta cu cale a să urma de acum  înainte, cu a da adică un lude birnic pă an taleri 180, care vine pă lună taleri 15 - şi că are a să urma această orînduială de la zi întîi a lui ghenar  al curgătorului an. Arătăm Exelenţii Tale că întocmai după această întocmire s-au făcut din partea Divanului poruncile cele cuviincioase, atît  către ispravnicii, cît şi către lăcuitori, cu arătare îndestulă că nu au lăcuitorii   
{91} să plătească mai mult dăcît numai taleri 15 pă lună, scriindu-să cu străşnicie şi ispravnicilor, ca să nu îndrăsnească să facă de  la lăcuitori mai mare cerere peste hotărîre. Că apoi, pentru un lucru ca acela înpotriva poruncilor dovedindu-să că au făcut, să vor pedepsi. Osibit  s-au scris şi din partea Preaosfinţii Sale părintelui Mitropolit către toţi protopopii judeţelor, ca să o facă şi numiţii protopopi aceasta ştiută  tuturor lăcuitorilor: cu a să citi adică şi poruncile Divanului ce s-au trimis către ispravnici şi către lăcuitori, precum şi înştiinţările  Preaosfinţii Sale părintelui Mitropolit pă la toate bisericile, prin sate şi prin oraşe, întru auzul tuturor, spre a fi deobşte ştiută această de acum  alcătuită orînduială a dăjdiilor. 1811, ghenar 21 22 Divanul către generalul-maior Engelhardt, despre podul Olteniţa-Turtucaia... (1811, ianuarie 24)  Către ghinărar Enghelgard, pentru podu dintre Olteniţa şi Turtucaia: dintr-a cui poruncă s-au făcut - şi pă clucer Aleco Necolescu cine l-au  orînduit cu cheltuielile acelui pod Prin predlojănia Exelenţii Tale de la ghenar 9, supt no. 139, să cere arătare dă la Divan, pentru podu ce s-au făcut peste  Dunăre între Olteniţa şi Turtucaia, dintr-a cui poruncă s-au făcut acel pod şi cine au însărcinat pă clucet Nicolescu cu cheltuielile acelui pod şi  de s-au dat condică ca să treacă priimirea şi cheltuiala banilor; şi dă i s-au dat, pă de-asupra banilor, şi alt ajutor din ţară fără plată şi  cine au fost orînduit despre partea ostăşască cu purtarea dă grijă asupra lucrului; şi de au luat clucer Nicolescu dă la acela cfitanţie, sau de la alt  cinevaş. Cu cinste răspundem Exelenţii Tale, că lucrarea acestui pod s-au pus în urmare din porunca Luminăţii Salemai marelui Comandir al armii, graf  Kamenski, după cum pentru aceasta de la april 8 1810, supt no. 958, prin predlojănia Exelenţii Tale s-au făcut arătare la Divan; în care să zice, ca să  să orînduiască la facerea acestui pod numitu clucer Aleco Necolesco, ca un ştiutor ce este, fiind fost orînduit şi la podu ce s-au făcut la Hîrşova.   
{92} Iar condică în care să treacă priimirea banilor şi cheltuielile podului nu i s-au dat. Alt ajutor dăn ţară fără plată nu i s-au dat, decît  numai cară, pentru căratul cherestelii: la acelea, nu s-au plătit nici un progon. Iar celelalte toate cheltuieli, adică pentru materialurile ce s-au cumpărat, cum  şi plata salahorilor, ce au tăiat cheresteaoa în păduri i plata dulgherilor şi a herarilor ce au lucrat podu - toate acelea s-au plătit cu bani dă la Vistierie i alte  cheltuieli, după cum în izvodu ce s-au trimis Exelenţii Tale de la 20 dichemvrie leat 1810 arată anume; din partea ostăşască orînduit asupra podului au  fost orînduit Exelenţia Sa ghinărar Berlig, de la carele au şi luat clucer Nicolescu cfitanţie, după care să trimite Exelenţii Tale copie întocmai. Ignatie  Mitr., Manolache, Istrate Creţulescu, Vel. vist. 1811, ghenar 24 23 Divanul către generalul-maior Städter, despre sumele de bani ce se cuvin Vistieriei în urma  arendării ocnelor... (1811, februarie 1)  Către domnul ghinărar Şteter, Viţe-prezident, pentru banii ocnelor ce s-au vîndut la leat 809, de au fost soroace prin contract Exelenţia Sa proin  Viţe-prezident, domnul ghinărar-maior i cavaler Engelgard, au fost trimis la Divan predlojănie de la ghenar 24, supt no. 492, coprinzătoare că, după  cererea cinst. Comisii cercetătoare din Bucureşti, să i se trimiţă însemnare de au fost orînduite soroace prin contract pentru banii ocnelor ce s-au vîndut  la leat 1807. Arătăm Exelenţii Tale, că ocnele s-au vîndut drept taleri 341000 şi răspunderea banilor au fost orînduită în 4 soroace adică: 85250 la  ghenar în întîi leat 1809, 85250 la prima april, 85250 la prima iulie şi 85250 la prima dechemvrie. Manolache; Costache Ghica; Barbu Văcărescu; Vel vist.  1811, fevruarie 1 24 Divanul către senatorul K. Milaşevici, despre organizarea fiscală pe lude... (1811, februarie 1) Către Exelenţia Sa domnul sinator  Krasnomilaşăvici, pentru numirea ludelor, dă la ce domn s-au orînduit La predlojănia Exelenţii Tale de la 22 ghenar, supt no. 320, coprinzătoare ca să  arate Divanul Exelenţii Tale cu adevărată şi dăsluşită înştiinţare: cînd anume, şi dă ce Domn s-au orînduit în Valahia numirea ludelor;  cîte familii sau suflete bărbăteşti şi fămeeşti a fi în fieşcare lude; cu ce sumă de vite şi altă avuţie; ce va să zică cuvîntu lude şi  cîtă este mărimea acestui lude; pentru care anume oamenii s-au făcut ludele: numai pentru birnici sau şi pentru scutelnici şi posluşnici; dă s-au dat  mai nainte posluşnici şi scutelnici cu suma familiilor sau a sufletelor, iar nu cu suma de lude, precum să urmează acum; de la cine şi prin ce anume să face  adăogirea şi scăderea ludelor; dă este orînduială a să da prin judeţe boerilor scutelnici şi posluşnici, dîndu-să în bir aceia pă care îi au.  Avem cinste să arătăm Exelenţii Tale: numirea ludelor s-au orînduit în Valahia în domnia Domnului Alecsandru Ipsilanti, la leat 1775, după ce s-au  încheiat pacea cu turcii. Atunci, acest Domn, chibzuindu-să cu sfat dă obşte pentru întocmirea dăjdiilor şi socotind ca să facă o orînduială, în  chip ca nici lăcuitorilor să să facă năpăstuire la strîngerea dăjdiilor de către slujbaşii cei orînduiţi a strînge dăjdiile, nici Vistierii pagubă  cu vreun catahrisis sau mîncătorie tot despre partea acelora, au făcut aşăzămînt ţării, adică catagrafie de lăcuitorii dajnici ai ţării şi i-au  aşezat în lude. Lude va să zică o adunare dă doaoă sau trei familii. Un tată de familie înpreuna cu familia lui era lude cînd avea stare bună, adică  boi, vaci, oi, vie şi alt coprins; iar cînd nu era într-această stare, ci mai săracă, atunci mai multe familii - doaoă sau trei - alcătuia un lude. Iar o familie  singură, cît mai mult coprins de ar fi avut, nu să socotea mai mult decît un lude. Şi acest fel de aşăzămînt şi întocmire de lude s-au făcut aici  în ţară încă în 4 rînduri, adică: la leat 1784 în domnia dintîi a Mării Sale Mihai Vodă Şuţul, la leat 1792 în a doaoă domnie tot a  Mării Sale Mihai Vodă Şuţul după războiul nemţilor, la leat 1796 în a doaoă domnie a Mării Sale Alecsandru Ipsilanti şi la leat 1803 în domnia  Mării Sale Costandin Ipsilanti. Deosibirea la suflete bărbăteşti şi fămeeşti este aceasta: că capul bărbătesc intră în dajde la cisla satului pentru  capul lui cu puţin lucru. Iar fămeile nu întră nicidecum în bir, afară numai vreo fămeie   
{94} văduvă a vreunui birnic întră în cisla satului, însă nu pentru capul ei, ci pă seama părlejului ce are. Iar cînd n-are avut, nu să supără. Iar  copii lăcuitorilor dajnici ce să numesc holt(ei) nu întră în dajde mai nainte dă a să însura. Iar după ce să însoară, peste un an dă zile întră  şi ei în cisla satului, după a lor putere. La început, (cînd) s-au întocmit ludele în ţară, dăjdiile unui lude pă an nu era aşa multe ca acum, ci era  mult mai puţine, pentru că un lude ce să alcătuia precum s-au zis, ori dintr-o familie bogată, cu vite, cu vie şi alt coprins îndăstulat, sau din mai multe  familii mai sărace doaoă sau trei, plătea pă an numai taleri 15, parale 28, adică: taleri 4, parale 16 cu numire dă pervii-seamă în soroc dă 3 luni, , alţi  taleri 4 şi parale 16 cu numire de vtori-seamă în alte 3 luni şi în cealaltă vreme taleri 6, parale 36 cu numire dă haraci. Iar mai mult nu plătea nimic. În  urmă, din vreme în vreme înmulţindu-să dăjdiile unui lude pă an, cu numire dă treti-, cetferti-, peti-seamă şi seama haraciului, s-au suit  pînă la taleri 30 pă an. Iar după deschiderea războiului cu Pazvantolu, au mers spre înmulţire, ajungînd şi pînă la taleri 99, parale 10. Şi aşa,  înmulţindu-să dăjdiile, s-au tot alăturat familie lîngă familie, pînă ce au ajuns a fi, pentru înmulţirea dăjdiilor, pentru siricia şi neputinţa  lăcuitorilor, cîte 5, cîte 6 şi pă alocurea cîte 10 şi 12 familii la un lude. Orînduiala ludelor s-au întocmit aici în ţară, căci s-au găsit a fi  cu bună rînduială, spre a nu să face mîncătorie şi catahrisis. Pentru că toate dăjdiile şi orînduielile să orînduesc dă la Divan şi dă la  Vistierie pă lude şi ştiindu-să cîte lude poartă fieşcare sat, cisluesc şi lăcuitorii ei între dînşii ce dajde sau orînduială, după suma ludelor  ce poartă. Şi este şi cu înlesnire la cercetare, cînd este bănuială dă mîncătorie pentru că, întrebîndu-să pă cîte lude au plătit cutare  dajde sau cutare orînduială, dă să potriveşte arătarea lăcuitorilor cu ecstract ce este în Vistierie trimis dă ispravnicii judeţului, atunci să rădică  toată bănuiala. Suma ludelor au fost la început înpătrit mai multă dăcît este acum; dar, precum s-au zis, sărăcind lăcuitorii şi  îngreoindu-să la dăjdii şi înpovărîndu-să cu mulţimea podvezilor, din care li s-au pricinuit moarte şi prăpădenie dobitoacelor, din vreme  în vreme au tot scăzut, pînă ce au ajuns la suma ce este acum. Într-alt chip, după înmulţirea dăjdiilor pă un lude într-un an şi după  înmulţirea podvezilor cu feluri dă numiri, nu pot să lupte. Vistieria, cu ştirea Divanului, mai ales cînd ştie că s-au întîmplat greotăţi şi patimi  lăcuitorilor, obicinueşte de face - după vreme şi trebuinţă - scăzămînt satelor dă ludele ce poartă: ca să ţie pă lăcuitori în locu lor şi  să nu să strămute. Căci cînd să simt lăcuitorii spre a să îngreuna, obicinuesc dă fug din satul lor, răspîndindu-să prin alte părţi, ca  să-şi piarză urma ludelor ce purta în sat şi să să alătureze în alte sate, pă lîngă familiile dajnice dă acolo. Din care pricină, să  pricinueşte mai multă pagubă Vistierii; fiindcă satele judeţului nu stau tot într-o stare, din întîmplările fremilor, adică: la unile sate să  întîmplă boală, dă mor lăcuitorii, la alte sate să întîmplă boală de vite, la altele bate piatra şi rămîn în lipsă dă bucate.   
{95} Dă aceea, ispravnicii au avut din vechime şi au voie să cumpănească starea satelor, după familiile ce sînt întrînsile şi după averea lor. Şi  aşa, la unile sate scad, la altele încarcă ludele ce găseşte cu cale că poate acel sat să poarte. Şi acest fel dă cumpănire satelor, cu scăzămînt şi  adaos de lude, să face dă către ispravnici prin ştirea Vistierii şi a Divanului, peste tot anul la fieşcare dajde ce să urma pă 2 luni, după starea şi puterea  lăcuitorilor din fieşcare sat, trimiţînd şi ecstract în Vistierie, cu arătare dă îndreptarea ce au făcut pentru cumpănirea satelor. să arată  Exelenţii Tale şi pentru rîndu scutelnicilor şi al posluşnicilor, în ce chip este. Pentru ştiutul dirit al slobozenii rumînilor ce era robi şi i-au slobozit  odinioară stăpînii lor - care acei rumîni sînt acum dajnici ai Vistierii - să dau scutelnici la cine să cuvine, cu scăzămînt dă lude; însă  într-un lude i să dă numai o familie, iar nu mai mult, măcar că la strîngerea dăjdii sînt mai multe familii, precum mai sus să arată, care rămîn  folos al Vistierii. Asemenea şi posluşnicii, ce sînt slugi ale stăpînului de moşie, săteni du pă o moşie, pentru că să hrănesc pă moşia acelui  stăpîn, pentru căci îi mănîncă iarba cu vitele şi îşi cosesc fîn du pă dînsa, pentru lemnile ce i le ard la a lor trebuinţă, pentru ogrăzile  şi grădinile ce le au pă moşia lui, fiindcă cu aceasta mult din rodu moşii întră în casile lăcuitorilor, osibit dă claca doaoăsprezece zile ce îi  lucrează pă an, osibit din dijma ce îi dă din roade la zece una, este dator satul să dea - după vechiul obicei al pămîntului şi după diriturile moşiilor -  la stăpînul moşii şi slugi familii dăn sat, pentru posluşania moşii acelui stăpîn. Şi este iarăşi şi vechi obicei ca un stăpîn de scutelnici sau  dă poaluşnici să aibă voie, cînd scutelnici sau posluşnici ori moare, sau nu-şi înplineşte datoria lui, sau în alt chip nu să va purta bine, să-l  dea satului în bir înnapoi, prin ştirea Vistierii, şi să ia altul în loc. Manolache; Costandin Ghica, Banul; Barbu Văcărescu; Vel. vist. 1811, fevruarie 1 25  Divanul către generalul Städter, despre judeţele în care locuitorii suferă...de lipsa bucatelor (1811, februarie 12) Către gheneral Şteter, La predlojenia  Exelenţii Tale dă la fevruarie 9, cu no. 2059, avem cinste să arătăm că, după ştiinţa Divanului, judeţele în care sînt lăcuitorii mai mult lipsiţi  dă bucate (s)în(t) acestea, adică în Valahia cea   
{96} Mică: judeţul Vîlcea; iar în Valahia cea Mare: Teleormanul, Oltul, o parte din judeţu Vlaşca şi o parte din judeţul Buzăul. Dă care, şi nu  lipsirăm a arăta Exelenţii Tale. Gavriil M. şi Exarh; Ignatie, Mitropolit; I. Argeşiu; Vel vist. 1811, fevruarie 12 26 Însemnare despre numărul ludelor din  fiecare judeţ (1811, martie 11) Perilipsis de liudele ţării, ce să află acum la fieşcare judeţ Judeţele Liude Slam Rîmnic 507 1/2 Buzău 540 Saac 1593  1/2 după septemvrie şi octomvrie Prahova 530 Ialomiţa 419 Ilfov 629 1/2 Dîmboviţa 1252 1/2 Vlaşca 777 1/2 Teleorman 930 1/2 Muscel 740 Oraş  Cîmpulung 93 1/2 Argeş 1262 1/2 Olt 786 1/2 Romanaţi 967 Vîlcea 1428 Dolj 1464 1/2 Gorj 1712 după septemvrie şi octomvrie Mehedinţi 1749 ipac =  17383 1811, mart 11 27 Divanul către generalul-maior Städter, despre sumele de bani ce se cuvin la 36 meşteri dulgheri... (1811, martie 14) Către domnul  ghinărar Viţe-prezident Şteter, La predlojănia Exelenţii Tale, scrisă dă la mart 4, cu no. 977, are Divanul cinste să răspunză că acei 36 meşteri  dulgheri şi zidari cu adevărat au lucrat la spitalurile de la Silistra 35 zile, după cum pentru aceasta şi dă către Exelenţia Sa domnul ghinărar-maior i  cavaler Luzov comandantu dă la Silistra să arată. Şi după socoteala ce li s-au făcut dă la Vistierie, rămîne să mai ia taleri 1020, după cum în  jos să arată. Şi pentru aceşti bani să binevoeşti Exelenţia Ta a hotărî dă a li să plăti. Radu Golescu, Mihalache Manu, Vel vist. Tl. 2520 să face  să ia 36 dulgheri şi zidari pă zile 30... unul po taleri 2 pă zi, după tocmeala ce li s-au făcut cînd s-au pornit dă aici din Bucureşti 1500 să scade, ce  li s-au dat: însă 800 dă la Vistierie cînd s-au pornit dă aici şi 700 prin ispravnicii Ialomiţii. = 1020 rămîne să mai ia. 1811, mart 14 28 Divanul  către generalul-maior Städter, despre măsurile luate pentru a se opri ieşirea monedei ruseşti de argint din Ţara Romînească... (1811, martie 14) Către  domnul ghinărar Viţ-prezident Şteter, pentru ca să nu treacă moneda dă ruble înăuntru La predlojănia Exelenţii Tale de la mart 4, cu no. 991, are  Divanul cinste să răspunză că orînduielile ce s-au făcut mai nainte pentru a nu să mai trece prin taină din Valahia monedă dă argint rusească  peste graniţă sînt acestea, adică:   
{97} La leat 1808, mai 14, au venit la Divan predlojănie de la Exelenţia Sa domnul proin Prezident şi cavaler Kuşnikov, ca să nu iasă afară din Valahia  nicăiri monedă de argint rusească, nici să să strice aici în ţară moneda aceasta, topindu-să şi făcîndu-să dintrînsa argintărie. La leat  1808, iunie, au venit asemenea la Divan porunca răposatului feld-marşalul Cneaz Prozorofski, cu asemenea coprindere. La septemvrie 8, leat 1810, au priimit  iarăşi Divanul predlojănie de la Exelenţia Sa domnul sinator Krasnomilaşăvici, cu no. 2249, tot pentru această pricină şi cu asemenea coprindere.  După care acestea, Divanul totdeauna îndată ce au priimit de la cei mai mari stăpînitori poruncă pentru această pricină, au şi dat pă loc şi el  poruncile sale, , cu întocmai coprindere, către dregătorii ţării la cine s-au cuvenit, ca să facă asemenea şi fără cea mai puţină dăpărtare  urmare. Asemenea şi acum: nu au lupsit să dea porunci închipuitoare cu mai sus-numita predlojănie a Exelenţii Tale, supt no. 991, către dumnealui Vel  agă, către dumnealui Vel spătar, către starostea dă neguţători şi către vameşul dă la Carvasaraoa de aici. Iar afară, către dumnealor inspravnicii  judeţelor i către vătaşii de plaiu şi către vameşi: ca să fie cu mare priveghere fieşcarele, ca nicidecum monedă dă argint rusească să nu să  treacă din Valahia peste graniţă cea mai puţină sumă - decît numai în Moldavia, unde este slobod. Asemenea, şi ca nicidecum să nu să mai aducă  în Valahia de către nimeni nici să aibă trecere toate bango-ţedule dă bani streine, decît numai cele ruseşti înpărăteşti asignaţii; că oricine  va urma înpotriva aceştii orînduieli, făcută din prea înaltă înpărătească poruncă, va cădea sub straşnică răspundere şi pedeapsă  şi să va confiscui banii ce-i va trece prin taină. Asemenea, nu va rămînea fără cuviincioasa pedeapsă şi dregătorul acela, ori vătaf de plaiu, sau  vameş, sau ispravnic, printr-a căruia schelă - ori cu ştire, sau fără ştire - să va scoate peste graniţă monedă de argint rusească, afară numai  în Moldavia, unde este slobod, sau să va aduce înnăuntru bango-ţedule streine. De să va trece fără ştirea acelui dregător, va fi pedepsit mai uşor,  pentru neprivegherea lui, din care s-au făcut scoatere dă monedă, iar de să va trece cu a lui ştire, va fi întru asemenea osîndă, ca şi cel ce va scoate  monedă - şi dat în judecată de cremenal. Iar pentru nădejnici măsuri, ce să cer să arate Divanul, spre contenirea trecerii dă monedă dă argint  rusească peste graniţă, Divanul găseşte îndăstul nădejnice acestea: cînd adică cai mai mari stăpînitori vor întări ca să să dea  dregătorului aceluia, ce va prinde pă cineva ispitindu-să să scoaţă monedă dă argint rusească peste graniţă, a patra parte din suma cu care îl va  prinde. Căci cu acest mijloc să îndeamnă fieşcare dregător, din doaoă tari fireşti îndemnări, din frică şi din poftă dă cîştig, ca să  îndoiască privegherea sa, spre a prinde pă cei ce să vor ispiti să treacă printr-ascuns peste graniţă dă acea monedă. Nu mai puţin să sfiesc cu  această orînduială şi ceia ce vor avea gînd să scoaţă monedă dă argint rusească peste graniţă: căci dă va fi să o scoaţă  printr-ascuns, să teme dă primejdia ce este deasupra lui, coprinzîndu-să că are să i se confiscuiască toată suma cu care să va prinde; iar dă va fi  să o treacă prin ştirea dregătorului ce păzeşte   
{99} marginea, vameş sau vătaf dă plai, urmează să-i dea mai mult de a patra parte din suma ce va fi să scoaţă - căci a patra parte este pravilnic  premion al dregătorului, iar a-i da atîta sumă, lui nu-i este dă folos la speculaţioane ce umblă să facă cu scoaterea monedii. Şi aşa, să  găseşte silit ca să nu spihirisească o acest fel dă urmare. Ci dă să va găsi aceasta cu cale şi dă către Exelenţia Ta, va avea Divanul răspuns, ca  să publicarisească şi această răsplătire ce să sloboade dregătorilor pămînteni de către cei mai mari stăpănitori, pentru contenirea trecerii dă  monedă. Şi vei binevoi Exelenţia Ta a înştiinţa şi cinstitele consulaturi de această orînduială; ca să le fie spre regulă pentru sudiţii săi. Radu  Golescu, Mihalache Manu, Vel vist. 1811, mart 14 29 Însemnare despre poşte şi numărul cailor de poştă (1811, martie 18) Menzilurile ce s-au întocmit a fi  în Valahia Mare şi Mică la leat 1811, mai 1 Cai Din Bucureşti la Focşani, însă: 240 Bucureşti, 180 Şindrilita, 140 Moviliţa, 180 Urziceni, 140  Mărginean, 180 Călmăţui, 100 Buzăul, 140 Cîlnăul, 180 Rîmnic, 140 Cucul, 100 Focşani = 1720 Din Brăila la Silistra, însă: 40 Frumuşica, 40  Roma, 40 Berteşti, 40 Zmeul, 100 Slobozia, 80 Zlota, 100 Lichireşti = 440 Din Focşani la Brăila, însă: 40 Mărtineşti, 40 grădiştea, 60 Brăila = 140  Din Bucureşti la Silistra, însă: 80 Tîngan, 60 Drumul Sării, 60 Obileşti, 60 Bărăgan, 60 Coadele Babii Stanii Lichireşti, 24 Silistra = 344   
{100} Din Giurgiu la Olteniţa, însă: Pietrile, Falaştoaca, Copăceni, 60 Hărăşti = 60 Din Bucureşti la Olteniţa, însă: Tăngan, 60 Negoeşti =  60 Din Slobozia la Urziceni, însă: 60 Ciochina, 60 Rogozul = 120 Din Slobozia la Buzău, însă: 40 Crunţii, 40 Macovei, 40 Sălcioara = 120 Din Bucureşti  la Ploeşti, însă: 32 Pociovaliştea, 32 Podu Văleni, 32 Ploeşti = 96 Din Bucureşti la Giurgiu, însă: 100 Copăceni, 80 Falaştoaca, 80 Pietrile, 80 Daia,  60 Giurgiu = 400 Din Bucureşti la Craiova, însă: 100 Prisiceni, 80 Vadu Lat, 80 baciul, 80 Talpa, 100 Ciolăneşti, 60 Tecuci, 60 Şerbăneşti, 60 Greci, 80  Ipoteşti, 60 Mirila, 60 Tezlaiu, 140 Craiova = 960 Din Craiova la Cerneţi, însă: 60 Cerdacul, 60 Gogoşi, 60 Baia, 60 Iablăniţa, 60 Hotărani, 60  Ţigăneşti, 60 Broscari, 60 Cerneţi, 40 Vîrciorova = 520 Trei poşti noi la sud Mehedinţi, însă: 40 Cornăţel, 40 Patulile, 40 Izvoarăle = 120 Din  Bucureşti la Cîineni i la Muscel, însă: 48 Bolintinul, 40 Floreşti, 40 Mărunţiş, 40 Găeşti, 40 Căncicov, 48 Piteşti, 32 Măniceşti, 32 Curtea  dă Argeş   
{101} 32 Sălătruc, 32 Pripoarile, 32 Cîinenii, 16 Livezenii, 16 Cîmpulung, 16 Văleni = 464 Din Bucureşti la Tîrgovişte, însă: 26 Podul Bărbierului,  20 Tîrgoviştea = 46 Din Bucureşti, la Nicopoia, însă: Prisiceni, Vadu Lat, Baciul, Talpa, Ciocăneşti, 60 Sfinţeşti, 60 Plosca, 60 Piatra, 60 Turnu = 240   (total cai) : 5850, 1811, martie 18 30 Divanul către ispravnicii din judeţul Saac, despre 125 care ce trebuie trimise la Breaza... (1811, martie 20) La judeţu ce să arată, pentru carăle de cărat  scîndurile de la Breaza la podu Ruşciuk Cu toate că în porunca Divanului, scrisă de la (...) ale următoarii luni, cu no. (...), vă s-au poruncit ca să  împliniţi dintr-acel judeţ 175 cară şi să le trimiteţi la Breaza, serdarului Nicoli, din judeţu Prahovii, ca împreună cu carăle ce s-au orînduit  şi la judeţu Prahova să să rădice 6000 scînduri dă bradşi să să trimiţă la podul dă la Rusciuk; dar, fiindcă după catastihul ce au venit acum  dă la Exelenţiia Sa ghinăr. Şteter, Viţă-prezedent, trebuinţă este a să trimite numai 4500 scînduri şi, după această sumă, suma carălor ce  s-au orînduit mai înainte fiind mare, să mai fac scăzămînt acum dă 50 cară şi rămîne să trimiteţi numai 125 cară;   
{102} pentru care vă să porunceşte: făr-de cea mai puţină zăbav să le trimiteţi cu mazili vrednici la Breaza, să încarce suma scîndurilor ce  sînt a să aduce la podu dă la Rusciuk. Şi făr-dă zăbav să să teslimatisească că, după trebuinţa ce este, dă să va face mai mult zăbav,  cu hotărîre să ştiţi că daţi dă mare primejdie. Suma carălor Au fost cară 175+125=300 S-au scăzut cară 50+25=75 Au rămas cară  125+100=225 Socotite să s-rădice pentru 4500 scînduri 1811, martie 20 31 Divanul către generalul-maior Städter, despre propunerea stolnicului C-din  Golescu...să cumpere 5000 cetverte de făină şi porumb pentru ajutorarea locuitorilor de prin sate (1811, martie 21) Către domnul ghinăral Şteter, Dumnealui  stolnic Costandin Golescu, ispravnic ot sud Argeş, înştiinţează Divanul că văzînd întru lăcuitorii acelui judeţ lipsă dă bucate şi  chibzuindu-să necontenit dă cînd s-au orînduit ispravnic ca să-i ajute, să le întîmpine şi să le îndăpărteze lipsa, negăsind alte  mijloace mai temeinice şi înlesnite, au hotărît - pentru ca să le facă bine, după datoriia dregătorii dă ispravnic şi după datoriia omenirii - ca să  ostenească să cumpere însuşi făină şi porumb din Transilvaniia, după voia ce este dată, precum este Exelenţii Tale ştiut. Însă, cu acest chip:  dă vreme ce dumnealui o face aceasta numai pentru facere dă bine a lăcuitorilor, nu pritinderiseşte nici un cîştig, ci cere mai întîi voie ca să meargă  în Transilvaniia, peste hoatră, dă unde - cu bani pe şin, atît ai dumisale, cît şi cu înprumutare - să cumpere ca la 5000 cetf. făină şi porunb.  Însă această sumă nu să leagă să o cumpere negreşit, ci face socoteală a o cumpăra dă va vedea ce-i dă mîna: adică, de nu va fi şi acolo  preţul scump şi plata chirii mare.   
{103} Şi cumpărînd, să o aducă cu plată dă chirie pînă la hotarul judeţului său; iar dă la hotarul judeţului, să o aducă şi să o aşaze  pă la 3 sau 4 locuri, care vor cădea mai cu apropiere dă fieşcare plasă, cu cară dă ale lăcuitorilor judeţului - cu chirie mai puţină, fiind pentru a lor  trebuinţă. Şi apoi, socotind preţul cumpărătorii, cheltuiala chirii, cheltuiala drumului pînă la hotarul judeţului i chiriia pînă la locurile unde o va  aşăza, şi dobînda banilor, să o vînză pă la lăcuitorii cei lipsiţi, cu drept preţ ce-l va ţinea, fără a face vreo altă încărcătură la  preţ pentru cîştig - ne voind să aibă nici un cîştig la acest obştesc folos, decît numai să-şi tragă dobînda banilor, precum s-au zis. Pentru  care, face Divanul Exelenţii Tale cu cinste arătare că, dă vei găsi şi Exelenţia Ta aceasta cu cale, să binevoieşti a da numitului stolnic Dinul Golesc voe  să facă urmare, cum arvunire şi cumpărătoare dă zahirea - cum şi pasaport dă a merge în Transilvaniia pentru 15 zile şi a să întoarce. Pentru că,  zice numitul, că nu să încredinţează a trimite pă altcinevaş, temîndu-să să nu-i facă vreun vicleşug, din care să să încarce preţul  zahirelii. Ig. Mitr., Radu Golescu, Isac Ralet, Mihail Manu, Vel vist. (1811) mart 21 32 Divanul către ispravnicii din judeţele Vîlcea şi Argeş porunceşte de a  trimite...unul 70 şi altul 15 cărămidari (1811, aprilie10) La ispravnicii du pă la judeţele ce mai jos să arată, pentru a trimite meşteri dă cărămidă  aici Fiindcă după trebuinţa ce este a să face afară din oraşu Bucureşti spitaluri pentru odihna bonavilor ostaşi şi trebuinţă este ca să să facă o  sumă dă cărămidă (şi) la judeţul acesta să află mulţi meşteri cărămidari, Divanul porunceşte dumneavoastră: cum veţi priimi porunca  aceasta, numaidăcît să alegeţi (...) cărămidari şi, cu 1 vătav peste dînşii, să-i porniţi ca să viie aici la Divan, ca să li să arate plata ce este  să li să dea pentru miia dă cărămidă ce va face şi locul unde este să o facă.   
{104} Deci, nici o zăbavă să nu faceţi cu trimiterea acestor cărămidari, ci în cît mai în grab să să afle veniţi aici, cu înştiinţarea  dumneavoastră şi cu foaie dă numele lor. Cărămidari: 70 Vîlcea, 15 Argeş = 85 1811, april 10 33 Divanul către judeţele Dîmboviţa, Prahova şi  Saac, despre procurarea a 400000 ocale de var... (1811, aprilie 10) La judeţele ce mai jos să arată, pentru 400000 ocă var, dă spitaluri Văzîndu-să  neodihna ce au ostaşii bolnavi, din pricină că nu să află spitaluri bune, cu toată orînduiala ce să cuvine; la care, nici cele trebuincioase nu să poate  întîmpina la vreme: împărţit fiind pă la multe casă, iar mai ales văzîndu-să în cursul anilor trecuţi suma banilor ce s-au cheltuit pentru  meremet dă spitaluri au covîrşit cu mult peste ceea ce putea să să cheltuiască ca să să facă osebite spitaluri cu toată orînduiala lor -şi spre odihna  bolnavilor ostaşi, şi pentru înlesnirea ţării, a întîmpina cele trebuincioase la un loc. Şi în cea după urmă, lipseşte sumele cele multe dă bani care  să cheltuia pă toţi anii la meremeturi, pricinuindu-să greutate şi Vistierii ţării cu răspunderea banilor la cele trebuinţă. Deci, Divanu socotindu-le  toate acestea, şi pentru ca să lipsească o cheltuială ca aceasta, cu sfat dă obşte s-au găsit cu cale ca să să facă acum în vara aceasta - la un loc  unde să va alege - spitaluri ca de cinci mii bolnavi. Dar făcîndu-să chibzuire şi dă materiialuri ce trebuiesc, fiindcă sînt a să face dă zid, urmează  trebuinţa şi dă o sumă ocă var, ca să să care din vreme la locu unde are a să face acele spitaluri; iată, aci la acel judeţ să orîndui cincizăci de  mie var. Care var s-au făcut hotărîre ca să să plătească lăcuitorilor miia dă ocă po taleri 12. Vă poruncim: priimind dumneavoastră porunca  aceasta a Divanului, numaidăcît să îndatoraţi toate satele acele, dintr-acel judeţ, ce au meşteşugu facerii varului, ca fieşcare după cuviinţă să  înceapă   
{105} a-şi face suma varului ce să va îndatora, ca dă la 25 ale următoarii să înceapă a-l căra şi pîn la sfîrşitu lunii lui mai să  istovească toată suma, spre a să putea începe la lucru, ca să ia săvîrşire spitalurile pîn-la toamna viitoare, ca să să aşăze bolnavii ce vor fi,  într-acele spitaluri. Dumneavoastră, îndată puind porunca aceasta în lucrare, să să facă urmare cu facerea varului şi căratu lui; pentru care, cu al  doilea să va trimite dumneavoastră poruncă unde şi la ce loc să aducă lăcuitorii varu ca să să dăscarce şi dă la cine să-şi ia plata cea  hotărît: cîte taleri 12 pă miia dă ocă. Această trebuinţă să nu o lăsaţi dumneavoastră făr-dă îngrijire, ca să să pricinuiască vreo  zăbav, să să dea şi lucrului zăticnire, că atunci veţi plăti grele trepede la mumbaşiru ce să va trimite şi veţi rămînea şi supt răspundere.  Să avem răspunsu dă urmare. Var, ocă 200000 Dîmb(oviţa), 150000 Prahov, 50000 Saac = 400000 1811, april 10 34 Divanul către generalul-maior  Städter, despre numărul vitelor...care se exportă în Ţara Nemţească (1811, aprilie 26) Către Şteter Cu cinste au priimit divanul predlojeniia Exelenţii  Sale, cu no. 2529, şi s-au văzut cererea ce să face dă către Exelenţia Ta, , dă a să face arătare pînă la ce sumă dă vite dă tot felul să trece  pă tot anul din Valahiia în Ţara Austriacească. La care cerere, avînd cinste, răspundem Exelenţii Tale că această neguţătoriie ce să face în  pămîntul valahiilor dă către neguţători, însă trec vite în Ţara Austriacească niciodată într-un caral nu poate sta: căci din zilile oblăduirii  Domnului Ipsilant, de cînd s-au dat această voie dă a trece neguţătorii vite din Valahiia în Ţara Nemţească, anu cu anu nu s-au potrivit, nici este  ştiut cîtă sumă întru adevăr au trecut şi să poate trece dă acum înnainte.   
{106} Iat cu tahmin şi perilipsis să arată Exelenţii Tale că vite mari, adică boi şi vaci, pot trece dă la 5000 pînă la 10000; i vite mărunte, adică oi,  capre i rîmători, pînă la 30000, poate şi 40000. Dar după lipsa ce este în ţară dă vite, din pricina boalilor ce au fost şi este, i după lipsa dă  porumb ce au fost şi este - cu care să pot a să hrăni şi a să îngrăşa rîmătorii - niciodată pă curgătorul an nu este nădejde a trece această  sumă ce să arată. Încă putem zice că nici pă jumătate nu o să fie mijloc a eşi din ţară, din pricinile ce să arată. Măcar că Divanul  văzînd lipsa vitelor ce să urmează în ţară, cum şi discoliia transporturilor şi înplinirea carălor du prin judeţe pentru trebuincioasele podvezi şi  angarale, chibzuind din vreme dă a nu să întîmpla vreun cheder mai mare la lipsa carălor, s-au trimis notă Exelenţii Tale, da a să popri boii şi vacile, a  nu mai trece în Ţara Nemţească. Iar vitele mici, adică oi, capre şi rîmători, să să sloboază dă a trece, cum trecea şi mai nainte. Ig. Mitr., Radu  Golescu, Isac Ralet, Mihail Manu, Vel vist. 1811, april 26 35 Divanul întăreşte lui C. de la Porta şi G. Bourguignon privilegiul de a extrage cărbuni de piatră   (1811, aprilie 26) Dă la întîiu Divan (către toţi dregătorii şi cinurile politiceşti ale ţării) După cererea ce au făcut dumnealor projectorii Carl dă  la Porta şi Giorgi Burghinion ca să li să dea voie să scoaţă din pămînt, să lucreze şi să vînză cărbuni de piiatră şi aici, în Cnejia  Valahii, în Valahiia cea Mare şi cea Mică; văzîndu-să şi la mîna numiţilor şi un hrisov al Mării Sale Domnului Alecsandru Moruz, dat lor în  Iaşi, la leat 1806; socotindu-să pă lîngă aceasta că acest project, puindu-să în lucrare, poate să fie dă folos obştii, căci cînd să vor arde  cărbuni dă aceia dă piiatră, să face iconomie lemnilor şi păstrare pădurilor, din care acum să arde napristan şi lemne şi cărbuni şi să pune  în urmarea şi rodirea lăcuitorilor acestui Prinţipat o aducere a pămîntului, care zace în zadar în maţile sale, necăutată şi nemetahirisită, şi  care ştim că în alte locuri să metahirisesc şi este un izvor dă industrie şi dă alişveriş lăcuitorilor şi deşchidere dă venitu moşiilor   
{107} şi mai ales că pentru acest project al numiţilor au venit la Divan arătare dă la Exelenţia Sa domnul sfetnic dă taină senatoriul şi Prezedent  Divanurilor Krasnomiloşeevici, dată prin pred. Exelenţii Sale domnul Viţă-prezedent ghenăral-maior i cavaler Şteter, dă la mart 29, cu no. 1904.  Deci, Divanul, închipuindu-să la coprinderea aceştii predlojenii, i la a hrisovului dă mai sus-numit, i la cartea deşchisă ce s-au văzut că s-au dat  numiţilor dă către Exelenţia Sa domnul senator Krasnomiloşeevici în Iaşi, dă la mart 11 a următorului an, pentru a avea voie să scoaţă din  pămînt, să lucreze şi să vînză cărbuni dă piiatră în Moldaviia, au dat mai sus-numiţilor prozectori Carl dă la Porta şi Giorgi Burghinion,  cu întărirea celor mai mari stăpînitori, voie şi slobozeniie pentru scoaterea, lucrarea şi vînzarea cărbunilor dă piiatră în toată Cnejiia Valahii cei  Mari şi cei Mici, cu aceste condiţii, adecă: 1-iu Acest fel dă voie, slobozenie şi pronomion ca să scoaţă cărbuni dă piiatră, să-i lucreze şi  să-i vînză, să dă numai numiţilor prozectori Carl dă la Porta şi Giorgi Burghinion, şi nimunuia altuia. Şi oricare să va îndrăzni, fără a  numiţilor prozectori învoială, să facă asemenea, va fi supt grea răspundere. Această voie şi pronomion pentru cărbuni dă piiatră să dă  numiţilor nu în mai îndălungat soroc, ci numai da zece ani, precum să coprinde în numitul hrisov al Domnului Muruz, sau pînă la acea vreme cînd  stăpînirea cea înaltă va voi să facă într-această Cnejie orînduială şi să puie în lucrare pravilile roseşti pentru acest fel dă fabrice i pentru  băile dă metaluri. Osebit această voie şi pronomion ce s-au dat numiţilor în mai sus-arătatu soroc, va avea întreagă tăriia şi puterea sa, cînd  şi numiţii, dăspre partea lor, nu vor lenevi acest lucru, ci vor pune silinţă ca, pînă în cursul unui an, să facă începere; şi cel mult pînă la  sfîrşitu dă doi ani vor avea pusă în urmare scoaterea, facerea şi vînzarea cărbunilor dă piiatră. Iar după trecerea sorocului dă mai sus,  stăpînirea va face orînduială pentru pronomionu acest al cărbunilor dă piiatră în ce chip să să urmeze. 2. Numiţilor prozectori vreun ajutor în  bani, dă la Divan sau dă la Vistierie, sau vreo despăgubire la cheltuielile lor, nu are să li să dea, nici ei să fie volnici a cere. Dar acest ajutor, ce să coprinde  în mai sus-numitul hrisov domnesc să li se dea fără înpotrivire şi să fie numiţii volnici totdeauna a-l cere. Adică: oamenii ce-i vor avea prinşi  în lucrul cărbunilor, cîţi vor fi oameni streini, născuţi din altă parte, iar nu dă aici, şi nu vor fi puşi în birul ţării, sau între alte bresle dă ale  Vistierii, să nu să supere nici dă bir, nici dă angarii, dar, ca să fiie ştiuţi Vistierii acei oameni, cîţi şi cine sînt, să-i dea în scris, raportuind  totdeauna cînd va tocmi alţii noi sau cînd va da drumul celor ce ia-u avut prinşi în slujbă. Asemenea şi carăle cu boi, i căruţele cu cai, i argaţii ce  vor fi chiar ale numiţilor, cumpărate de dînşii însuşi pentru trebuinţa căratului cărbunilor (iar nu şi cele ce vor fi ale lăcuitorilor şi tocmit, numai,  de dînşii) să nu să supete nicidăcum la podvoade şi angarale.   
{108} 3. Veriunde va voi numiţii projectori să facă cerere dă a găsi cărbuni dă piiatră, să fie volnici cu a lor cheltuială a face, fără a li să  înpotrivi stăpînii moşiilor, cine vor fi: ori mănăstiri, sau boeri, sau neguţători, dar însă fără a face şi numiţii prozectori cea mai puţină  stricăciune la acea moşiie unde vor face cercarea. Cînd după ce vor face cercare nu vor găsi nimic, atunci să fie negreşit şi fără nici o pricinuire  îndatoraţi să astupe gropile la loc şi să îndrepteze tot tot fără a lăsa, precum s-au zis, a să pricinui cea mai puţină stricăciune moşii. Iar  cînd vor găsi urmă şi cărbuni dă piiatră, atunci să să tocmească întîi cu stăpînii moşii pentru plata cu care să va învoi să-i  mulţumească. Şi făcînd zapisu cu acei stăpîni, după izvodu ce să va publicarisi dă către Divan prin isprăvnicatu judeţului, atît dă  mulţumita lui, cît şi că nu-i va face nici o stricăciune la moşie. Apoi, după ce să va face învoire şi aşăzămînt cu stăpînul moşii,  să înceapă a pune în urmare scoaterea şi lucrarea cărbunilor. Şi la lucrarea cărbunilor să nu strice nicidăcum din lemnul cel trebuincios pentru  cherestele, cum şi pentru lemnile ce vor cheltui du prin păduri la a lor trebuinţă, să să învoiască mai întîi cu stăpînii moşiilor, adică a  pădurilor, plătindu-le havaetul cel obicinuit sau după cum să vor învoi cu dînşii. Şi cînd vor avea trebuinţă a muta ocnile dă cărbuni dă la  un loc la altul, să fie datoei să astupe cu cheltuiala lor acele gropi părăsite, spre ferire dă întîmplîtoarele primejdii şi spre a nu rămănea stricăciune  făcută la acea moşie. 4. Pentru voia aceasta şi pronomion ce să dă numiţilor în mai sus-numitul soroc, cu depărtare a fieşcăruia alt, să fie  numiţi îndatoraţi a da totdeauna haznelii sau stăpînirii locului a zecea parte din cărbunii ce vor scoate şi vor lucra. Şi această a zecea parte să o dea  dă la gura gropilor dă unde îi vor scoate, atît din cei arşi, cît şi din cei nearşi, ce-i va lucra la gura gropii. Iar căratu zeciuelii ce să va da, să fie cu  cară ale stăpînirii. Şi să dea această zeciuială ori natură, sau dă va voi stăpînirea bani, plătindu-i în bani, după preţul cu care va umbla  cărbunii acolo în faţa locului. Şi, pentru ca să nu fie vreo bănuială dă vreo viclenie sau tăinuire, să li să petreacă catastişele cu găitane, a  cărora foi să fie nemerite şi să să pecetluiască cu pecetea Divanului. În care catastih să fie numiţii datori a trece, în toată vremea, atît suma  cărbunilor ce vor scoate, i a celor ce vor lucra, cum şi a celora ce vor cheltui ori vînzîndu-i pă loc, sau trimiţîndu-i în altă parte, ca, cînd va fi  să să facă cercetare, să să găsească îndată cîtă sumă au scos, iar suma ce să va găsi tăinuită şi netrecută în catastih, a  fieşcăruia gropi, să să confiscuiască. 5. De să va întîmpla ca numiţii prozectori, ori în vremea cînd vor face cercare a găsi cărbuni dă  piiatră, sau în vremea cînd vor scoate cărbuni dă piiatră, să dea peste vreo vînă dă vreun madem, atunci numiţii, nefăcînd mai mult vreo lucrare  la acel loc, să dea numaidecît cu într-adins trimis ştire atît ispravnicilor judeţului, cît şi Divanului. Şi ispravnicii judeţului luînd şi pă de o  parte întregi măsurile lor, ca nimeni să nu facă la acel loc mai multă lucrare, într-acelaşi ceas vor înştiinţa şi ei numaidecît Divanului, iar  Divanul   
{109} va face îndată ştire celor mai mari stăpînitori, ca să dea hotărîrea lor la aceasta. 6. Scoaterea şi vînzarea acestui fel de cărbuni afară din  hotarăle Cnejii aceştiia, în stăpînire streină, este dă tot poprită. Şi cînd numiţii projectori vor urma înpotrivă, vor fi supt răspundere. Iar  sînt volnici a scoate şi a vinde aici înăuntru ţărilor Valahii şi Moldavii, şi în Rusia şi nicăiri alt. Pă aceste mai sus-arătate ponturi, pentru  care au dat şi numiţii projectori legătură la Divan că le vor păzi întocmai, le-au dat Divanul printr-aceasta numiţilor voie, slobozeniie şi pronomion,  cu dăpărtare a fieşcăruia altuia, ca să scoaţă, să lucreze şi să vînză, în mai sus-numitu soroc, cărbuni dă piiatră, în arătatele dă  mai sus locuri. Drept aceea, fiindcă acest lucru cînd să va pune în lucrare, este dămare folos obştii, precum aceasta să vede în faptă din pilda altor  ţări şi înpărăţii, căci nu numai că se face precum s-au zis mai sus iconomie pădurilor, ce pot folosi la alte lucruri trebuincioase, dar şi că să  scoate şi să aduce spre metahirisis un project nou şi mult trebuincios la viaţa oamenilor, care project pînă acum în zadar au zăcut ascuns în mlădiţele  pămîntului. Pentru aceia, numiţii projectori, fiindcă ei au scornit întăiaş dată acest dă folos project, sînt a fi apururea supt ocrotirea stăpînirii şi  să recomandarisesc dă către Divan la toţi dregătorii şi la cinurile politiceşti ale aceştii Cnejii, poruncin Divanul ca nu numai să nu li să facă vreun  val şi supărare înpotriva acestor ponturi, ci dă vreme ce numiţii, puind projectul lor în lucrare, sînt pricinuitori dă bine într-acest Prinţipat, să fie  respectarisiţi dă toate dregătoriile şi cinurile. Şi să li să păzească întocmai pronomionul acest, ce li s-au dat după noima hrisovului domnesc şi  cu întărirea celor mai mari stăpînitori. Şi să li să facă apururea pravilnica apărare şi ajutoriul ce vor avea dă trebuinţă, păzind asemenea şi  numiţii ca să nu să facă nici odinioară vreo înpotrivă urmare, nici catahrisis la acea voie, slobozenie şi pronomion ce li s-au dat, precum prin legătura  ce au dat către Divan, supt iscălitura lor, s-au legat.Iar pentru comănzile oşteneşti, ca şi dăspre partea lor, să nu să facă numiţilor projectori vreo  asuprire, iar mai vîrtos ca să nu li să ia carăle cu boi sau căruţile cu cai ce vor fi chiar ale lor, precum s-au zis mai sus, nici o pricină dă  încurcătură. Şi ca, cînd li să va face dă către niscaivaşi din ostaşi vreo supărare sau asuprire, să li să facă pravilnică dăspăgubire şi  îndăstulare dăspre partea celor vinovaţi; pentru aceasta, cei mai mari comandiri oşteneşti vor binevoi a da numiţilor la mînă trebuincioasele cărţi  dăschise, dă apărare. Ig. Mitr., Radu Golescu, Isac Ralet, Mihai Manu, Vel vist. 1811, april 26   
{110} 36 C. de la Porta şi G. Bourguignon către Divan (1811, aprilie 27) Către Divan Noi mai jos-iscăliţii, ne legăm printr-acest zapis ce-l dăm la  slăvitu Divan, că pentru voia, slobozenia şi priveleghiul ce, cu dăpărtare a fieşcăruia altul, ni s-au dat, ca să scoatem şi să lucrăm spre vînzare  şi în Cnejiia Valahii cărbuni dă piiatră. Noi, dăspre partea noastră, vom păzi acele condiţii toate cu care ni s-au dat această voie, care condiţii ni  s-au făcut şi ni s-au dat dă către slăvitu Divan al Cnejii Valahii la apr. 24, cu leat 1811, şi să coprind în 6 ponturi. Şi vom urma la toate întocmai  după coprinderea lor; numai şi stăpînirea, dăspre partea sa, să binevoiască a le păzi. Iar cînd ne vom abate cu urmarea cît dă puţin dă acele  condiţii, urmînd înpotrivă sau nepăzindu-le, atunci să fim învinovăţiţi şi să perdem voia aceasta şi priveleghiul ce ni s-au dat. Şi, pentru  desăvîrşită încredinţare, am adeverit cu însuşi iscăliturile noastre. În Bucureşti, 1811, apr. 24. Carl de la Porta & I. G. Bourghignon 1811, april 27  37 Divanul către ispravnicii judeţului Argeş, despre cererea...de a li se încuviinţa un tîrg săptămînal... (1811, mai 6) La ispravnicii ot sud Argeş O  seamă dă boierii din oraşu Piteştii, dintr-acel judeţ, prin jalbă către Divan au făcut arătare că într-acest oraş înmulţindu-să norodu,  apururea pătimesc dă cele trebuincioase ale hrănii i dă altele; şi cum că această lipsă cu alt nu să poate îndrepta spre îndăstulare, făr-dă  numai cu tîrgul dă afară - cu obor dă vite - urmîtori pă toată săptămîna, precum şi alte oraşe să urmează. Şi spre înbivşugare   
{111} dă zahirea şi dă alte multe trebuincioase, a putea găsi orăşenii cu înlesnire cele ce vor avea trebuinţă. Rugîndu-să ca tîrgul ce să face  vineri într-acest oraş numai numai dă adunătură dă oameni, să să facă tîrg următor pă toată săptămîna cu obor dă vite i dă  zahirea şi dă verice altă trebuinţă lucruri - din susu oraşului, pă moşiia sfintei mănăstiri Cotmeanca dintr-acel judeţ, fiind loc slobod. Şi la  acele lucruri dă ale mîncării ce să va aduce, vamă să nu să ia. După care jalbă, Divanu porunceşte dumneavoastră: cît pentru vamă, nu să  poate a nu să plăti, căci acea orînduială este hotărîtă numai pentru Tîrgu dă Afară ce să face la politiia Bucureştilor, iar nu şi pă la alte  tîrguri du pă afară. Ci fieşcare, ce va aduce dă vînzare să urmeze a-şi plăti vama, după catalogul ce este dat dă la Divan vameşilor. Iar pentru  ca să să facă tîrg pă moşiia Cutmenii, să cercetaţi dumneavoastră ce sat şi moşie sînt pă-n prejur pă acolea, pă care au obicei dă fac  tîrguri - şi acele tîrguri în care zile să face pă săptămînă. Şi să înştiinţaţi Divanului adevăru; precum şi pentru moşiia Cutmenii:  să arătaţi cîtă diiastimă are dă oraşu Piteştii. Şi atunci veţi lua dumneavoastră poruncă dă urmare. 1811, mai 6 38 Contractul încheiat de  Divan cu trei meimarbaşi, pentru repararea şi întreţinerea cişmelelor din Bucureşti (1811, mai 20) (...) 1. Fiindcă precum se arată mai sus este  trebuinţă dă o multă cheltuială a să pune acum îndată la destuparea drumului apelor ce urmează dă la Crevedia i Ciocăneşti, unde este matca  apelor, şi pînă aici în Bucureşti, cu cumpăratu din nou materialurilor celor trebuincioase i lucrul meşterilor şi alte cheltuieli, precum şi aici în  Bucureşti dă la o cişmea pînă la alta, pentru toate dar aceste cheltuieli, să ni să dea acum înainte taleri 24000 şi noi cu aceşti bani să avem a le  săvîrşi toate. Iar afară dă aceşti bani, altceva nu are să ni să mai dea, decît numai leafa pă toată luna şi scutelnicii ce mai jos să arată. 2. Dă  acum dă la zi întîi ale aceştii luni mai, să înceapă a ni să da leafa cîte taleri 400 pă fieşcare lună dă la epitropia obştirilor; care această  leafă să ni să urmeze dă-a pururea, drept simbria   
{112} oamenilor şi alte următoare cheltuieli trebuincioase (...), pă vară şi pă iarnă, în toată curgerea vremii dă 15 ani. 3. Să ni să dea dă la  Vistierie lude 40 scutelnici, însă 20 dintre dajnicii Vistieriei; din care aceşti 20, fiindcă 12 sînt făcuţi, pentru 8 ce sînt lipsă să ni să dea acum cu  scăzămînt dă lude, a-i face aici într-acest judeţ Ilfov, prin satele ce cad pă drumul apii, pentru că sînt trebuincioşi pururea, a fi în lucrarea  cişmelilor, fiind diastimă dă 5 ceasuri dă la matca apii şi pînă aici. Iar ceilanţi 20 să ni să dea din oameni făr-dă pricină dă dajdie (...), nesupăraţi la nici un fel dă podvezi şi angarii. Căci dintr-aceştia unii au să fie olangii, zidari şi ulieri, ca să poată a-şi săvîrşi slujba.  Şi dă la aceşti scutelnici bani să nu li să ia, ci să fie toţi în slujba cişmelilor. 4. Noi cu şapte oameni ai noştri cişmegii meşteri, pă cari avem  a-i ţinea cu simbrie dă la noi, pentru lucrul apii, să fim nesupăraţi întru nimic, ca şi ceilanţi scutelnici. 5. Să avem dă acum înainte toate  privelegiurile şi milile acele ce au avut şi cei mai dinainte noastră suiulgibaşi după hrisoavele domneşti. 6. Toate acele cişmele dă mai jos arătate,  pînă la luna lui octomvrie a acestui leat să fie drese, săvîrşite şi cu curgere îndăstulată dă apă, afară din cele doă cişmele ot Tîrgul dă  Afară, care acestea să le dăm gata în primăvară (...) Ne legăm şi noi printr-acest contract ce-l dăm la slăvitul Divan, ca să ţinem aceste 17  cişmele ce mai jos anume să arată, în 15 ani dă acum înainte (...), meremetul şi curăţenia lor şi dăstuparea dă apă la toate aceste cişmele, a le  ţinea, a le căpui cu a noastră cheltuială (...) Necula, meimarbaş; Costandin, proin meimarbaş; Paraschiva, meimarbaşa Cişmelile anume (1) 1 la chioşcul  Domnului Mavrogheni (2) 1 la Biserica Albă pă Pod Mogoş (3) 1 la Episcopia Rîmnic (4) 1 la curtea Vist. Filipescu (5) 1 la dumnealui Vornicu Isac Ralet (6) 1 la  dumneaei Vorniceasa Catinca Greceanu (7) 1 la dumnealui Vist. Ioan Moshu (8) 1 la răpos. Vornic Cîmpineanu (8) 1 la mănăstirea Colţii (10) 1 la dumnealui Ban  Costache Ghica (11) 1 la dumnealui Vornic Grigore Ghica (12) 1 la Sfîntul Sava (13) 1 la Vorniceasa Zmaranda Filipeasca (14) 1 la Vornic Ştefan văcărescu (15) 1  la răpos. Ban Racoviţă (16-17) 2 la Tîrgul dă Afară (Total 17) 1811, mai 20   
{113} 39 Divanul către generalul-maior Städter, despre cheltuielile...pentru păcură (1811, mai 27) Către Şteter Dumnealui Vornicul Manolache Lahovari,  întîiu-otcîrmuitor al Divanului Craiovii, înştiinţează Divanului că au cheltuit pă april şi mai, pentru păcura ce s-au cumpărat dă  trebuinţa masalalilor cfartirurilor Exel. a gheneralilor şi a Comandamentului dă acolo, taleri 483. Pentru care, să face Exelenţii Tale arătare, ca să  binevoieşti a slobozi plata acestor bani dă la Vistierie. Radu Golescu, Isac Ralet, Mih. Manu, Vel vist. 1811, mai 27 40 Divanul către generalul-maior Städter, despre  cheltuielile ... cu construirea podului la Sadova (1811, mai 29) Cheltuiala ce s-au făcut pentru facerea podului ce din poruncă s-au făcut stăpînitor pă apa  Jiiului, drept Sadova - cum în jos să arată: Tl., B. 4842 pentru 1076 ocă zmoală, ocaua taleri 4, bani 60 2835 pentru 3150 ocă fier, ocă po parale 36 2687,60  pentru 50 meşteri ce au lucrat la pod şi în pădure la cioplitu cherestelii, în 43 dă zile, pă zi cîte parale 50 3600 pentru 24000 ocă porumb, ce s-au  cumpărat ocaua po parale 6, pentru 200 salahori ce au tăiat în pădure cherestelile cele trebuincioase 168 pentru doă calfe, ce au lucrat la pod în 42 dă zile,  pă zi cîte taleri 2 dă om = 14132, 60 Manolache, Vornic 1811, mai 29   
{114} 41 Divanul către generalul-maior Städter, trimiţîndu-i socoteala banilor cheltuiţi...pentru construirea podului de la Ruşciuk (1811, mai 30) Către  Şteter După predlojenia Exelenţii Tale, dă la 10 ale aceştii luni, cu no. 3200, să trimite Exelenţii Tale socoteală anume dă toţi banii ce s-au dat şi  s-au cheltuit în trebuinţa podului ce s-au făcut la Ruşciug, pă apa Dunării, dă trebuinţa oştirilor înpărăteşti. Şi să adună toată  suma banilor taleri 65619, bani 99; şi dă hotărîrea ce va face Exelenţia Sa mai marele Comandir al armii pentru plata acestor bani, să roagă Divanul să  aibă răspuns dă la Exelenţia Ta. Ig. Mitr., Sovetnic Loghinov, Radu Golescu, Isac Ralet, Vel vist. Banii ce s-au dat şi s-au cheltuit dă la Vistieria Valahia,  pentru podu ce din poruncă s-au făcut la Ruşciug, peste apa Dunării, dă trebuinţa oştirilor înpărăteşti Tl., B. 5462,60 plata meşterilor dulgheri,  calafacii şi meşteri ţigani prin dumnealui polcov. Magdinkov, însă: 2375 50 dulgheri pă 19 zile, dă la 12 apr. pînă la sfîrşit, pă zi cîte taleri  2,60 950 20 calafacii, pă 19 zile, pă zi cîte taleri 2,60 2137,60 45 ţigani herari dă la 15 cuşniţe, ipac pă 19 zile (cîte taleri) 2,60 = 5462,60 7797, 60 plata  dulgherilor ce s-au trimis dă aici, însă: 4500 la 100 dulgheri pă 18 zile, dă la 11 april pînă la 28 april...2,60 2000 50 dă la ghenar pă 16 zile, dă la 13  ale lui april pînă la 28...2,60 1237,60 45 dulgheri pă 11 zile, dă la 18 april pînă la 28...2,60 60 12 dulgheri pă 2 zile, dă la 28 april pînă la  sfîrşit...2,60 = 7797,60 250 la 10 cuşniţe meşteri ţigani pă 10 zile, dă la 19 april pînă la 28, po taleri...2 12241 15 plată dă materialuri, însă:  1875 la 150 puduri ruşină, pudul po taleri 12, parale 20 1800 la 150 puduri groasă   
{115} 280 la 35 şi  1/2 puduri zmoală rală...8 3000 la 250 puduri catran...12 560 la 70 puduri zmoală...8 4726,15 plată dă fier şi cuie, însă: 2475 la 300  şi  1/2 puduri fier, pudul po taleri 8, par. 10 290 la 20 şi  1/2 puduri oţel, pudul po taleri 14, par. 20 680 la 35000 cuie 726,15 la 100 puduri, 6 funţi her 555 la 30000  cuie hier, mia po taleri 18,60 = 4726,15 7450 frînghii şi cînipă, însă: 2250 pentru 10000 stînjeni frînghii groase 5200 la 200 puduri cînipă, pudu po  taleri 26 = 7450 6970 ce s-au dat cu doă predlojenii ale Exelenţii Sale Viţe-prez.(...) 264 pentru 4 cazane în ocă 44, ocaua po taleri 6 47,24 pentru 4 puturi  seu dă oaie 50 pentru 25 piei dă oaie, po taleri 2 40 pentru 200 găleţi dă 3 vedre, una po parale 10 75 pentru plata la 5 cară, ce s-au trimis cu fiarăle şi  calabalîcurile dulgherilor dă aici din Bucureşti la Ruşciug 51 cheltuiala corierilor ce au mers şi au venit dă la Ruşciug la Bucureşti pentru trebuinţa  podului 150 care bani s-au dat polcovnicului Dumitrache Zaroiane, ce au fost la Giurgiu orînduit spre primirea cherestelii 16198 pentru 4628 scînduri dă brad, una  po taleri 3,60 7357 plata cherestelii ce s-au teslimatisit la orînduitul loc (...) 1206 pentru 603 cetferte, po taleri 2 = 65619,99 1811, mai 30 42 Divanul către generalul  Städter,..., despre tulumbele, caii şi oamenii care slujesc în Bucureşti la stingerea incendiilor... (1811, iunie 26) Către Şteter La predlojenia Exelenţii (Tale) dă  la 17 ale următoarii, supt no. 4476, are Divanul cinste să arate: Cît pentru a alege Exelenţia (Ta) 27 cai din caii dă pripas, ce sînt trimişi du pă la ofiţeri  aici în Bucureşti, Divanului i să pare că această   
{116} sumă dă cai este mai mult decît trebuinţa. Pentru că tulumbele pentru stingerea focului sînt 8, însă acestea ce s-au cumpărat din nou, afară  din cele dă mai nainte, care să află în slujbă fiind zdravene, care aceste tulumbe îşi au şi caii lor. Şi orînduindu-să pentru fieşcare tulumbă  din cele noă cîte un cal, este trebuinţă dă 8 cai. Orînduindu-să şi la fieşcare tulumbă cîte o saca cu un cal, afară însă din sacalile sacagiilor  politii, carii la întîmplare dă foc sînt datori să alerge cu sacalile lor şi să dea ajutor, fac alţii 8 cai, iar peste tot 16. Aceşti cai numai sînt trebuincioşi.  Şi pentru hrana lor în vreme dă iarnă, Divanul socoteşte ca să orîndueşti Exelenţia (Ta) a li să da numai fînul cel trebuincios dă la magazia  fînului din Bucureşti, cîte o jumătate dă pud pă zi pentru fieşcare cal. Pentru tulumbe, Divanul socoteşte că sînt dă ajuns 8, acelea adică pentru  care s-au dat din Vistierie bani ca să să cumpere, şi din care 4 au şi sosit aici, iar celelalte 4 să aşteaptă să viie dă la Kiov. Aşa dar, bine au  hotărît Exelenţia (Sa) domnul senator, ca să nu să mai cheltuiască şi alţi bani, taleri 1200, pentru dregirea a doă tulumbe ce sînt vechi, nefiind atît  dă trebuincioase şi nepăzindu-să cu aceasta iconomie la cheltuielile Vistierii. Iar pentru taleri 2895 ce să porunceşte în predlojenia Exelenţii (Tale) a  să da pentru dregirea instrumenturilor dă foc, să roagă Divanul Exelenţii (Tale) ca să binevoeşti a-i arăta ce instrumenturi sînt acestea şi ce dregire  are să li să facă, fiindcă această sumă dă taleri 2895 să pare cam multă. Asemenea şi pentru leafa ce orîndueşti Exelenţia (Ta) a să da pă  lună taleri 405 la 27 oameni, ce au a să orîndui la tulumbe şi sacale, facem Exelenţii (Tale) cu cinste arătare că pentru tulumbe şi sacale sînt slujitorii  spătăreşti şi ai agii, oameni orînduiţi din vechime şi însărcinaţi cu această slujbă, pentru care să scutesc de dăjdii şi angarale. Şi pentru  aceea, socoteşte Divanul că nu va face trebuinţă a să orîndui şi alţi oameni şi a li să plăti şi leafă po taleri 405 pă lună. Iar dă va fi  trebuinţă şi dă alţi oameni, pentru că s-au înmulţit tulumbele cu cele ce au venit dă la Kiov, vei binevoi a face Exelenţia Ta a face arătare  Divanului de cîţi oameni mai face trebuinţă peste cei care să află acum, ca să orînduiască Divanul a să face şi aceia tot du prin mahalalile politii  Bucureştilor, tot cu chipul precum sînt şi ceilanţi vechi. Ci Exelenţia Ta, la aceste arătări ale Divanului, vei binevoi să dai hotărîre după  cuviinţă. Ig. Mitr., Radu Golescu, Isac Ralet, Mih. Manu, Vel vist. 1811, iunie 26 43 Divanul către generalul-maior Städter, despre privilegiile de care s-au  bucurat în trecut locuitorii veniţi din Transilvania... (1811, iulie 20) Către Şteter Are Divanul cinste să arate Exelenţii Tale cele dă mai jos. La leat 1765, mai  nainte dă răzmiriţa ce au avut prea puternica Inpărăţie cu Poarta otomanicească, ţara Valahii, precum este ştiut, nici a 10 parte nu era lăcuită. În  urmă, după încheierea păcii, orînduindu-să Domn şi stăpînitor aceştii ţări Alecsandru Vodă Ipsilanti şi văzînd pămînturile  ţări cele mai multe nelăcuite şi socotind mijloacele cele cuviincioase cu care s-ar putea înmulţi popolaţion, au găsit dă trebuinţă a da voie şi  slobozenie ca să vie din streinătate i din eparhiile vecine oricîte familii vor vrea, ca să lăcuiască în pămîntul ţării, cu aşezămînt  într-acest chip. 1. Oricîte familii vor veni, să fie nedajnice şi apărate dă verice dare şi cerere, în soroc dă 6 luni. 2. După înplinirea sorocului,  să-i aşaze la bir. Şi birul lor era hotărît dă la taleri 4 pînă la taleri 8 pă an o familie. Şi aceştiia să-i răspunză dă doă ori  într-un an, adică un cîştiu la Sf. Gheorghe şi celălant la Sf. Dimitrie. Acest bir dă taleri 8 au curs pănă la o vreme; iar la urmă s-au făcut 12  şi răspundea dă 3 ori pă an, adică la fieşcare patru luni cîte taleri 4. Şi să urca birul lor peste tot într-un an pînă la taleri 45000. 3. Asupra lor  să orînduia ispravnici după întărirea domnilor: unul în Valahia Mare şi altul în Valahia Mică; şi să numea ispravnici dă ungureni. Şi, pentru a  lor simbrie, lua dă la acele familii răsură la leu cîte 4 parale. Şi afară dintr-acest bir, alt nimic nu mai da peste an, fără numai, la leat 1788, în domnia  Domnului Mavrogheni, avînd iar Poarta otomanicească război cu Austria şi oştirile turceşti fiind multe în ţară, s-au cerut şi dă la ei ajutor dă  oi, cu preţ hotărît, şi cară de posluşanie, după a lor putere. 4. La leat 1789 şi 1790, după ce au venit armia austriacească în ţară, văzînd  Comandirul dă atunci al oştirilor austriaceşti mulţimea familiilor ce au fost venit din năuntru din Transilvania şi socotind că cu acest mijloc poate să să  tragă cu lăcuinţa în pămînturile dă aici cele mai multe familii din Transilvania şi din Şara Ungurească, au vrut ca să rădice toate acele familii  dă aici şi să le ducă iarăş înnapoi. Dar nevrînd acelea a să întoarce înnapoi, s-au dat la bir cu lăcuitorii ţării înpreună. Şi aşa,  dă atunci s-au stricat această orînduială a lor   
{118} şi au lipsit şi venirea lor spre a lăcui supt ocrotirea stăpînirii. După aceasta, să arată acum paguba ce s-au pricinuit la veniturile Vist. cu stricarea  acestora: a) Că după ce s-au stricat această orînduială, văzînd că le este cu greu şi neputînd să plătească bir, să dea şi cară dă  podvezi, de rînd cu lăcuitorii ţării, au început a să înprăştia fieşcarele pă unde au putut, făcîndu-să unii posluşnici, iar alţii sudiţi,  în cît mai toţi au eşit din bir, şi prea puţini dintrînşii să fi rămas la bir cu lăcuitorii ţării. b) Oricîte familii vin acum din năuntru,  văzînd că dăspre partea stăpînirii nu au nici o umbrire, să fac sudiţi şi să apără atît dă bir, cît şi dă podvezi; şi aşa, Vistieria nu  vede dă la ei nici un folos. c) Văzînd lăcuitorii ţării pă aceşti oameni streini ce vin din năuntru, că petrec în odihnă şi nesupăraţi dă  nimic, fug din satele lor şi să duc de să amestecă şi ei cu dînşii. Şi cu aceasta, nu puţină slăbiciune şi dărăpănare să aduce judeţelor.  Apoi, şi totdeauna are Divanul dispută cu consulaturile lor, pentru că necurmat vine pă toată zioa înştiinţări du pă la judeţe, că cutare lăcuitor  birnic al ţării s-au făcut sudit, sau că vechilii consulaturilor ce sînt pă la judeţe fac cerere dă la ispravnici ca să le dea pă cutare om, fiindcă este  ungurean venit din năuntru şi altele multe asemenea. Pentru ca să lipsească dar acest confuzion - iar mai bine a zice catahrisis - spre îndreptare găseşte  Divanul cu cale ca să să pue iar la orînduiala dintîi; şi va fi cu folosu ţării şi al Vistierii, cu aşăzămîntu după cum în jos să arată: 1.  Oricîte familii va veni din năuntru, să fie nedajnice 6 luni, pînă îşi vor face case din lăcuinţă şi pînă îşi vor face arături şi  semănături de hrană. 2. După acest soroc, să să aşaze la bir, dă la taleri 12 pînă la taleri 24 o familie pă an, adică îndoit de cît ceea ce da mai  nainte. Pă lîngă aceasta, să plătească şi răsură la leu 4 parale; şi nu le va fi cu greu, căci ei acum plătesc la stăpînii lor cari le dă sudiţia,  şi pînă la taleri 50 pă an. Şi să fie apăraţi dă cară, dă podvezi şi dă alte cereri. Şi banii birului să-i răspunză dă 3 ori pă an. 3.  Cîte familii vor veni dă acum înnainte, să nu să amestice cu lăcuitorii ţării, nici să să aşaze cu lăcuinţa presăraţi prin sate, ci să să  aşaze dă o parte, făcîndu-şi case dăosebite, în care să lăcuiască numai ei şi oameni dă ai lor, ce vor veni din năuntru.Iar cei vechi cari vor fi  în bir din vechime, aceia să rămîe fieşcarele pă la locurile care să află; căci de va fi a li să da voe ca să iasă din bir şi să să înpreuneze  cu cei noi, să face amestecătură. 4. Pă la locurile şi moşiile ce să vor aşaza cei noi, să dea stăpînului moşii dijma şi claca cea obicinuită din  vechime, a pămîntului, atît din semănături, cît şi din pomi, legumi şi livezi de fîn; vin, rachiu sau bere să nu fie slobozi să vînză fără  ştirea stăpînului moşii, după cum s-au urmat şi mai nainte. 5. Să să orînduiască doi ispravnici: unul în Valahia Mare şi altul în Valahia  Mică - şi să să numească ispravnici dă ungureni, ca şi mai nainte. Ei să strîngă birul, ei să încheie socoteala cu Vistieria, dînd catastih anume la  Vistierie dă numele lor. Fieşcare ispravnic   
{119} să-şi aibă sameşu lui i doi logofeţi scriitori, toţi cu plată dă leafă: însă un ispravnic pă lună taleri 400, sameşul taleri 60 şi  logofeţi po taleri 30 fieşcare pă lună. Şi această leafă să o ia pă fieşcare lună din banii ce vor strînge du pă bir şi să-i arate la socotelile  ce vor încheia cu Vistieria. 6. Aceşti oameni streini să să ferească a nu priimi prin satele lor lăcuitori dă ai ţării, du prin alte sate ce vor fugi; ci, pă care  va vedea din lăcuitorii ţării venit din satul lor, pîrcălabu să fie dator să-l arate la ispravnic. Şi ispravnicul dă ungureni să înştiinţeze pă  ispravnicii din judeţul acela, dă la care va fi dosit acel lăcuitor, ca să trimiţă să-l ia şi să-l ducă înnapoi la urma lui. Această orînduială  fiind dă folosul ţării şi al Vistierii, găsindu-să cu cale şi dă către Exelenţia Ta, să va da hotărîre şi întărire a să pune în lucrare.  Ig. Mitr., Isac Ralet, Mihai Manu, Vel vist. 1811, iulie 20 44 Întăiul Divan către toţi ispravnicii din judeţe...despre înlesnirea şi ajutorul pe care trebuie  să-l dea...la cercetarea...pentru a descoperi zăcăminte de fier, aramă, plumb... (1811, iulie 31) De la Întîiu Divan, către toţi dumnealor ispravnicii din  judeţele Valahii i către toţi dă obşte cinovnicii Divanului Valahii, După prea-înnaltă a înpărăteştii sale măriri sfîntă poruncă  trimiţîndu-să şi aici, în pămîntul Valahii, dumnealui Ober-ghiter Fervalter Eichefeld, înpreună cu alţi trei cinovnici ce să află lîngă  dumnealui, anume Ghiter-fervalter Garpinski i Behvaren Cozin şi Unterţeiger Laptev, spre cercetare tuturor vinelor dă metaluri, adică în numirea metalurilor  celor dă supt pămînt coprinzîndu-să: hierul, arama, plumbul, argintul, aurul, argintul cel viu şi altele asemenea, precum şi celelante lucruri minerale,  adică sare, pucioasă, cărbuni de pămînt, păcură şi toate cele asemenea lor. Drept aceea, după această înaltă înpărătească  bunăvoinţă poruncindu-să şi Divanului acestui Prinţipat al Valahii ca, pă lîngă îndăstularea ştiinţelor ce este datorie a să da dumisale,  Ober-ghiter Fervalter Eichefeld, să să orînduiască mai întîiu   
{120} unul din boierii pămînteni cu ştiinţă dăspre toată povăţuirea. Iar apoi, tot ajutorul întru toată dă cătră toţi dregătorii  pămîntului, făr-dă cea mai puţină zăticnire să să dea, unde să vor arăta dintr-aceşti mai sus cinovnici, spre înlesnirea cercetării. Deci,  iată, mai întîi să orînduesc dă către Divan, prin numita socotinţă a Exelenţii Sale domnului sinatoriului şi Prezedentului şi a Exelenţii Sale  domnului Viţă (-prezedentului), dumnealui sinior Martinache, ca să fie pururea pă lîngă dumnealui Ober-ghiter Felvalter Eichsfeld, avînd tot credetul  către toţi dumnealor ispravnicii a tuturor judeţelor şi către toţi cinovnicii Divanului ca, la orice ajutor şi înlesnire va cere, sau dă faţă fiind  dumnealui, sau dă va scriie, îndată şi făr-dă cea mai puţină prelungire şi zăticnire să i să dea dă către fieşcare dregător al Divanului.  Al 2-lea, să scrie şi să porunceşte dumneavoastră, tuturor dregătorilor din toate judeţile ţării, ca oriunde să va arăta cartea aceasta, care o va  înfăţişa oricarele din cei mai sus-arătaţi cinovnici înpărăteşti, carii pot să să înparţă pă la judeţe, şi orice cerere vor face, atît  pentru arătarea vinelor dă metaluri sau a mineralilor de supt pămînt, cît şi a cercetării şi a săpării, de către isprăvniciie să să dea porunci şi  să să orînduiască oameni şi să să înplinească tot ajutorul. Ca, nu nu numai fără oprire oriunde şi ori pă care moşie să poată săpa şi  căuta,ci încă dă către toţi dă obşte cu braţe deşchise să priimească, atît cinovnicii înpărăteşti, cît şi oamenii din comanda  dumnealor ce-i au înpreună, fără a nu cerca întru nimic cea mai mică greutate. Să îndatorează fieşcare dregător, ori în ce ceas va intra cineva  din cumpaniia acestor cercetători înpărăteştiîn judeţul sau în ţinutul său, povăţuindu-să şi dă către dumnealui sinior Martinache,  orînduitul deputat pă lîngă numiţii, ca să orînduiască dăn boierinaşii judeţului pă cei mai cu ştiinţă, să orînduiască şi oameni  păzitori, spre paza şi siguranţiia călătorii a oamenilor înpărăteşti, cum şi oamenii săpători dîn oricare sat vor trebui, să să dea. Şi toată  odihna dumnealor să să păzească. Îndăstulîndu-să şi cu toate ştiinţele de verice vînă metalicească, ca să o cerceteze, iar acolo unde va fi  mai multă trebuinţă, va merge şi însuşi unul din dumnealor ispravnicii, ca cu înfăţişarea sa să înlesnească şi mai mult săvîrşirea  poruncii. Al treilea. Mai cu de-a dinsul să porunceşte dumnealor ispravnicilor din sud Prahova, Saacul şi Vîlcea, unde sînt ocnile dă sare şi unde mai  întîi au a merge numiţii cinovnici spre cercetare, ca să le daţi tot ajutorul cuviincios şi toată ştiinţa ce veţi avea dumneavoastră, cît şi  boierinaşii din partea locului; ca înpotrivă urmînd şi rămîind nearătată cea mai mică ştiinţă, veţi cădea în cea mai grea răspundere. Al  patrulea. Doi tălmaci, după orînduiala Exelenţii Sale domnului sinatoriului, s-au dat lîngă dumnealor cinovnicii împărăteşti, cu plată cîte o  sută lei leafă pă lună din Vistieriie. Şi, prin aceştiia, oriunde nu va fi faţă dumnealui sinior Martinache, să vor înţelege dregătorii la cererile  dumnealor cinovnicilor. Al cincilea. Caii ce vor trebui ca să umble din loc în loc atît dumnealor cinovnicii ce s-au numit mai sus, cît şi comanda dumnealor,  oriunde să va arăta cartea aceasta şi vor fi poşti, să porunceşte tuturor   
{121} epistaţilor poştilor ca să li să dea suma cailor ce vor cere într-acel ceas, plătind progonul hotărît dumnealui Ober Fervalter Eichsfeld cîte 10  parale de ceas, iar unde nu vor fi poşte, adică prin drumurile satelor şi prin munţi, să porunceşte tuturor dregătorilor şi tuturor lăcuitorilor, veri dă ce  treaptă, ca să să dea cai dă ai lăcuitorilor din sat în sat şi din loc în loc. Şi plata pentru acei cai ai ţării, mai ales pentru cei de călărie, va fi  numai de cîte 6 parale pe ceas de cal, iarăş dă către dumnealui Ober-ghiter Fervarter. Iar pentru dumnealui sinior Martinache, ce este din partea pămîntului,  şi pentru oamenii dumnealor, să vor da din poşte în poşte şi din sat în sat cîte 8 cai, şi progonul îl va plăti Vistieriia. Acestea fiind datoriile care au  să le urmeze toţi dregătorii din toate judeţile Valahii, supuindu-să supt cea mai grea răspundere ne-următorii, după osebitele cărţi ce dă  obşte li s-au scris. Printr-această carte a Divanului să scrie dă obşte şi dumneavoastră cinstiţilor boieri i cuvioşilor egumeni du pă la  mînăstiri şi tuturor celorlalte stări dă lăcuitori ce aveţi moşii în Valahiia, ca, ori la a căruia moşie să vor arăta dumnealor cinovnicii  înpărăteşti, să fie neopriţi şi ajutaţi dă a face cercetare vinelor metaliceşti. Şi toţi dă obşte, arendaşilor şi isprăvniceilor du pă la  moşii, întocmai să vă supuneţi a urma, ca să fiţi feriţi dă răspundere, dînd înlesnirile şi ştiinţele ce veţi putea avea fieşcarele întru  toate. Isac Ralet, Mih. Manu, Vel vist. 1811, iulie 31 45 Divanul către generalul-maior Städter, despre numirea boierului Martinache ca însoţitor... (1811, august 6)  Către Şteter, Cele poruncite prin predlojenia Exelenţii Tale dă la 25 iulie, cu no. 5618, s-au săvîrşit. Iar deputat pă lîngă dumnealui Ober-ghiter  Feldvarter Eichsfeld s-au orînduit dumnealui Martinache, om înpodobit cu multe feluri bune, cu ştiinţă dă limbi streine şi cu procopseală  îndăstulă şi însuşi cu oarecare ştiinţe ale metalurilor şi ale inginerlîcului i cu ştiinţă de locurile ţării. ăruia, fiindcă este acest fel dă  om, după starea şi haractirul lui, Divanul au găsit cu cale ca să-i dea leafă, cum şi pentru cheltuiiala drumului pă lună cîte taleri 400. Pentru care, să  face Exelenţii Tale cu cinste arătare ca   
{122} să binevoieşti a da întărire, orînduind şi a i să da acum înainte, pentru cheltuială pă drum, leafă pă doă luni. Şi aşteaptă Divanul  răspunsul Exelenţii Tale. Radu Golescu, Isac Ralet, Mih. Manu, Vel vist. 1811, avgust 6 46 Divanul către generalul-maior Städter, despre cheltuiala cu aducerea a  patru tulumbe... (1811, august 12) Către Şteter, După predlojeniia Exelenţii Tale, cu no. 5788, să trimite dumneavoastră dă la Divan taleri 537 pentru  cheltuieala a 4 tulumbe ce sînt să mai vie din năuntru, dă la Kiov, dă trebuinţa politii Bucureştilor. Însă 264 lei în 275 ruble asignaţii, 273 lei în  monedă dă argint. Radu Golescu, Mih. Manu, Vel. vist. 1811, avgust 12 47 Divanul către ispravnicii judeţului Slam Rîmnic, Buzău şi Ialomiţa, despre  învoirea dată serdarului Dinu...de a cumpăra...20 chile de grîu şi 100 chile de orz Cărţi deschise, dumneavoastră ispravnicilor ot sud Slam Rîmnic,  Buzău şi Ialomiţă Fiindcă dumnealui sărdar Dinul, epistatu ocnilor, prin jalbă au făcut arătare la Divan, cerînd a să da voie ca să cumpere din  cîte trele acele   
{123} judeţe 20 chile grîu şi 100 chile orz, pentru trebuinţa ocnii Slănic şi Telegi, însă grîu pentru trebuinţa oamenilor ocnii şi orz pentru hrana  cailor ce scot sare. Deci, fiindcă pentru această trebuinţă, printr-această poruncă, să dă voie la oamenii ocnii ce va veni cu această carte ca să  cumpere dă la aceste 3 judeţe numai aceste 20 chile grîu şi 100 chile orz, cu rizapazar şi cu bună învoire, dînd cu o mînă şi luînd cu alta,  făr-dă a face vreo supărare. Drept aceea, să porunceşte dumneavoastră ispravnicilor mai sus-numitelor judeţe i vooă zapciilor să nu faceţi peste  porunca aceasta nici o supărare, ci cumpărînd suma ce să arată, să aibă voie a rădica şi a o aduce la arătatele ocne, iar cînd să va face o  înpotrivă urmare, să înştiinţaţi Divanului. 1811, septemvrie 18 48 Divanul către ispravnicii judeţului Slam Rîmnic, despre oamenii pe care trebuie  să-i dea pentru a începe exploatarea zăcămintelor miniere... (1811, octombrie 13) La ispravnicii sud Slam Rîmnec, pentru metaluri Prin predlojenia Exelenţii  ghinărarului Şteter, Viţ-prezedent, cu no. 8074, arătare să face că domnealui Ober-ghetin Felvalter al 8-lea clasă, Eichfeld, prin înştiinţarea ce  au făcut, arată că, încunjurînd munţii şi căutînd metaluri în Valahiia, prin judeţu acesta, Buzău şi Saac şi o parte din Muşcel şi au  găsit în munţi şi prin alte multe metaluri şi locuri cu pucioasă, făcînd şi altă perierghiie. Pîntru aceasta, dumnealui Ievel cere cinci oameni meşteri  ca să înceapă lucru, măcar dă la începutul lui noemvrie, mai întîi din judeţu acesta. Şi face cerere spre a nu avea nici o zăticnire la începerea  acestui lucru, să să facă trebuincioasă ajutorinţă, precum să arată mai jos. Întîi, fiindcă lucrul ce să va urma, precum arată domnealui Iefel,   (este) cu dăpărtare dă sate, pentru pază să să orînduiască 8 oameni înarmaţi şi să să schimbe peste fieşcare 2 săptămîni. Al doilea,  pentru trimiterea hîrtiilor să să dea cîte 3 plăiaşi sau slujitori călări care asemenea să să schimbe peste 2 săptămîni. Al treilea, pentru   
{124} lăcuinţa acestor oameni şi a lucrătorilor, fiindcă se apropie vremea ernii, să să facă dă către dumneavoastră 3 bordeie cu sobele lor, ca să  încapă numai într-un cîte 5 oameni sau şi mai mulţi. Şi al patrulea, pentru lucrul ce mai sus să zice să să orînduiască salahori, cîţi după  cererea dumnealui Iefel vor fi dă trebuinţă. Aşijderea, şi pentru a să duce cele trebuincioase cară cu boi. Şi salahorii lor ce să vor orîndui, să vor  orîndui cîte 15 parale pă zi, iar pentru cară, de fieşcare bou cîte 5 parale dă ceas. Deci, să scrie dumneavoastră, ca să urmaţi întocmai şi să  înpliniţi toate cîte vi să arată făr-dă zăbavă. Ca să nu să dea cea mai puţină zăticnire la trebuinţele acestea, că atunci veşi avea a da  seama. 1811, octombrie 13 49 Scarlat slugerul din Cîineni către Vistierie, despre vicleşugurile întrebuinţate de unii oieri "ungureni"...(1811, octombrie 25) Către  cinstita Vistieriie, dă la sluger Scarlat ot Cîineni Înştiinţăm dumitale, precum (că) sluga dumitale bolnăvindu-mă pă drum, abiia acum m-am  îndreptat. Şi, mergînd la Cîineni, am găsit o dăosebită prăpădeniie la enteresul Vistierii, pentru havaetu vitelor, care fac mocanii sudiţi ungureni.  Ştiut este tuturor că aceştiia, în luna lui septemvrie, să pogoară cu oi şi cu celelante vite la baltă, pentru ca să le erneze. Dă la luna lui aprilie să  întorc cu acele vite şi să suie iar la munţi şi în Ţara Nemţească. Poruncile slăvitului Divan s-au dat la toţi dă obşte vătaşi, ca să  numere toate vitele lor cele mari şi cele mici, nedînd crezămînt la reghiile ce le au, fiindcă nu sînt adevărate. Şi să scriie vătafu în dosul  reghiile-lor suma vitelor ce au fieşcare. Aceasta văzu(i) că pă la unile locuri nu s-au urmat, fiindcă ungurenii cei vicleni, ca să nu plătească havaetu  cel orînduit al Vistieriei, precum şi vamă la oile şi berbecii ce cumpără din ţară şi le trec înnăuntru pentru neguţătoriia lor, au găsit multe  feluri dă vicleşuguri mincinoase, din care unile să arată mai jos. 1. Însuşi vitele lor, nici cînd să coboară la bălţi, nici cînd să întorc cu ele la  munţi, nu le duc pă la o schelă şi plai - adică pă unde le pogoară - ci să răsipesc şi schimbă locuri întradins, ca să nu   
{125} poată nimenea să ia seama şi pentru ca să amestice catastişile tuturor vătaşilor, ca să aibă cuvînt a arăta mii dă minciuni. 2-lea.  Aceştiia abiia au sosit cu vitele lor la bălţi şi la locurile cele dăpărtate ca să le erneze. Deci văz că aceştiia să întorc cu sume mari dă oi şi  dă berbeci hrăniţi la suhaturi, pentru ac să le tae înnăuntru. Cercetîndu-i, zic precum (că) sînt ale lor, iar nu cumpărate, arătînd pentru ajutoru  lor răvaşe dă oerit. Şi reghiile cele nemţeşti nefiind în dos scrise şi iscălite dă către vătaşii plaiurilor pă unde s-au coborît în ţară,  şi cu aceste cuvinte, nici havaetul Vistierii plătesc, nici vamă. S-au făcut vorbă între noi, cînd au fost ei să meargă la bălţi şi cînd s-au  întors. Şi cea după urmă şam loe este ca să să întoarcă după Sf. Gheorghe, iar nu acum. Şi dacă era să să întoarcă îndată, pentru ce  s-au pogorît din munţi în zadar; pentru ce nu se duseră drept înnăuntru - iar să nu să facă acest fel dă amestecătură şi turburări  stăpînirii? Şi mai vîrtos că oile şi berbecii lor să văd hrăniţi bine la suhaturi, iar nu slabe dă drum şi prăpădite, precum sînt ale lor din  osteneala drumului, nefiind lucru mic că oaie să să pogoare din munţi la bălţi, şi îndată iar să să întoarcă. Le-am zis, pentru ce reghiile nu  sînt iscălite în dos dă către vătaşii plaiurilor, ca să aibă cuvîntu cel adevărat. Şi la acestea toate cu strigări şi cu gîlcevuri începură  multe a grăi. 3-lea. Oile şi berbecii lor prea curat să arată că sînt cumpăratedă aicea din ţară şi cu răvaş dă oerit, ce au plătit pentru  celelante oi ce au la bălţi - precum şi cu reghiile iarăş acelor vite ce sînt la bălţi, caută să să scutească şi acestea şi să să păgubească  Vistieriia şi dă havaet şi dă vamă. Ci fiindcă această madea tae patru-cinci mii dă lei, eu n-am putut să păgubesc cinstita Vistierie cu luarea  havaetului şi vamă, ci toţi aceşti bani să strîng la un loc. Ci, după ce voi veni sluga dumitale la Bucureşti, mă voi judeca la slăvitu Divan cu mocanii,  pentru ca să arăt dreptăţile Vistieriei cîte una-una. Şi atunci ori în ce chip să va hotărî, voi fi următor. Adică, banii ori la cinstita Vistierie să  vor da, sau să va întoarce înnapoi acelor sudiţi mocani. Mă rog pentru acesta, să de în ştire şi la cinstita Aghenţie, ce să nu supere stăpînirea cu  niscareva arătări mincinoase ale mocanilor sudiţi. Fiindcă oile cele ungureşti din cele pămînteşti au mare dăosebire şi în zadar umblă mocanii  ungureni cu acest fel dă minciuni. Iar dă porunca Vistierii într-alt chip, ca o supusă slugă voi urma, numai (că) paguba cinst. Vistierii va fi mare. Scarlat,  sluger 1811, octomvrie 25 Cîineni   
{126} 50 Divanul către generalul-maior Komnino...despre scutirea de dări a oamenilor care servesc la "instrumenturile dă foc"... (1811, decembrie 5) Către  Komnino La predlojenia Exelenţei Sale dumnealui proin Viţe-prezident ghenăral-maior i cavaler Şteter, scrisă dă la octomvrie 18, supt no. 8354, i la  predlojenia Exelenţei Tale, scrisă dă la noemvrie 27, supt no. 783, are Divanul cinste să arate: Cît pentru oamenii ce sînt trebuincioşi la cinstita poliţie a  să afla nelipsit pentru instrumenturile dă foc, cum şi pentru purtarea dă grijă a 27 cai ce sînt orînduiţi la sacale şi instrumenturile focului, că aceşti  oameni, dă vreme ce să cer a sluji făr-de nici o simbrie, urmează ca să să facă cu scăzămînt din dăjdiile Vistierii, dă aici din oraşul  Bucureştilor. Şi, dă vreme ce să cer a fi nelipsiţi în slujbă lîngă cinstita poliţie, trebuinţă este ca să să orînduiască nu 27 oameni, ci  îndoiţi, adică 54. Şi aceştiia să să facă 2 cete, şi o ceată să slujească într-o săptămînă şi ceilaltă în alta, căci cu acest chip  şi şart slujesc şi oamenii spătării ce sănt slobozi dă dăjdii şi dă angarale, iar fără acest şart nu poate Divanul a găsi oameni a-i orîndui.  Ci, dă vei da Exelenţia Ta hotărîrea dă scăzămîntul dăjdiilor pentru 54 dă oameni, va face Divanul urmare cu a-i găsi. Iar pentru banii ce să  orînduieşte a să da cinstitei poliţii, taleri 1810 pentru instrumenturile dă foc i taleri 675 pentru hamurile la acei 27 cai, peste tot taleri 2485, aceştia să vor da  îndată ce vor intra bani în Vistierie. Radu Golescu, Isac Ralet, Mih. Manu, Vel vistier 1811, dechemvrie 5 51 Divanul către general maior Komnino,...despre ocnele  de sare (1811, decembrie 6) Către Komnino După predlojenia Exelenţii Tale dă la 11 noemvrie, supt no. 345, strîngînd Divanul trebuincioasele  înştiinţări, are cinste să arate: 1. În vreme dă pace, prindea vînzarea ocnelor pă an taleri 300000 pînă la 400000, iar în vreme dă  răzmiriţă s-au făcut vînzarea pînă la taleri 350000, avînd însă cumpărătorii nădejde că să va face pace.   
{127} Pentru aceea, într-aceşti din urmă 3 ani d-a rîndul toţi cumpărătorii ocnelor s-au păgubit pînă la taleri 150000 pă fieşcare.  Începutul vînzării este pă fieşcare an dă la prima ghenar, după obiceiul ţării cel din vechime urmat. 2. Alte ocne nu sînt, nici că fac lăcuitorii  vreun venit, fiindcă numai 3 ocne sînt în toată Valahiia, anume: Slănicul în sud Saac, Telega în sud Prahova şi Ocnele cele Mari în sud Vîlcea în  Valahia cea Mică; care cîte trele să dau cumpărătorului în arendă. 3. Sare să tae supt privegherea cumpărătorului arendaş şi tot numitul are şi  purtarea dă grijă pentru cele trebuincioase cheltuieli ale ocnelor. 4. Pentru trebuinţa Valahii, să cheltuieşte dă la cîte trele ocnele pînă la 5000000 (ocale)  într-un an cu tahmin, să trece la sîrbi pînă la doă şi jumătate milioane, iar în Ţara Turcească - cînd sînt schelile deşchise, adică  Brăila, Călăraşi, Olteniţa, Giurgiul, Zimnicea, Turnul, Izlazul, Calafatul şi Cerneţii, în vreme dă pace, cînd este slobodă trecerea - să trecea  pînă la doăsprezece şi jumătate milioane. 5. Preţul cu care să dădea sarea la gura ocnii, pentru trebuinţa ţării, era cu vreo cîţiva ani înaintea  acestui război suta dă ocă po taleri 3, bani 60; iar în curgerea acestui război dă la 1809 încoace văzîndu-să paguba ce cearcă cumpărătorii,  din pricină că nu este slobodă sarea ca să treacă peste graniţă în Ţara Turcească, cu sfat dă obşte al Comitetului acelui an - pentru mai bun folos  al haznelii şi pentru oareşicare ajutor la paguba cumpărătorilor arendaşi - s-a găsit cu cale ca să să vînză sarea la gura ocnii po taleri 5, care  asemenea să urmează şi acum. Radu Golescu, Isac Ralet, Mih. Manu, Vel vist. 1811, dechemvrie 6 52 Divanul către generalul-maior Komnino, despre cheltuielile  făcute de către Martinache Sevastiano... (1811, decembrie 18) Către Komnino Dumnealui Martinache Sevastiano, orînduitul deputat pe lîngă dumnealui cinstit  Ober-ghiter Fervarter al 8-lea clas, Eichveld, carele după predlojeniia Exelenţii Sale domnului Viţe-prezident, ghenăral maior cavaler Şteter, scrisă de la  25 iuliie, supt no. 5618, este însărcinat cu comisiia cercetătoare a metalurilor într-acest Prinţipat al Valahii, arată că au cheltuit dă la sine taleri 1262,  parale 18, în trebuinţa   
{128} aceştii comisii, dînd pentru aceşti bani catastih, din care să alăturează copie. Pentru care, face Divanul cu cinste arătare Exelenţii (Tale) ca să dai  hotărîre dă urmare; însă această cheltuială este afară din ceea ce au făcut ispravnicii, a cărora socoteală încă n-au venit. Radu Golescu, Isac  Ralet, Vel vist. Catastih pentru banii ce s-au făcut cheltuială la drumuri, pentru cercetarea metalurilor, prin dumnealui Martinache Sevastiiano, orînduit dăputat  pă lîngă numita comisie a metalurilor: Avgust, Tal. Par. 3 98,22 cheltuiţi pentru 22 oameni, în 7 zile, din Bucureşti pînă la vătăşiia plaiului  Slănicului; 10 73,25 ipac pentru 22 oameni, în 5 zile, din satu Necola, din jud. Focşani, pînă la muntele Puricel; 23 79,27 ipac pentru 22 de oameni, în 5 zile, din  satu Sepecetu dă Sus, din sud Saac, pînă la Văleni de Munte; 29 29,10 ipac pentru 22 oameni, în 2 zile, de la ocna Slănic pînă la Ploeşti Sept. 6 40,32  ipac în 3 zile, din satu Băicoiu pînă la sud Prahova, în Cîmpina; 11 86,11 ipac în 6 zile, dă la satu Comarnic, din jud. Prahova, pînă la vătaşii  plaiurilor Ialomiţa şi Dîmboviţa, în Dîmboviţa; 17 54,18 ipac în 4 zile, dă la satu Moţigheni, din jud. Dîmboviţa, pînă la Tîrgovişte; 23  138 ipac în 10 zile, dă la Drăgoeşti pînă la vătăşiia plaiului Dîmboviţa, sud Muşcel; Oct. 3 40,22 ipac în 3 zile, pînă la Cîmpulung; 20  la plăiaşi şi potecaşi, pentru osteneala lor i rachiul ce au luat du pă la cîrciumi; 40,13 chelt. la satul Baia de Aramă, în 7 zile; 18,20 pînă la Cerneţi  şi Craiova; 60 în Craiova, în 5 zile; 32,18 de la Craiova, pînă la Bucureşti, 6 zile = 812,18; 350 au dat de la sine dragomanilor, în socoteala lefii lor; 100  analogon din leafă ce i să face deputatului Martinache pînă la 8 dechemvrie = 1262,18 1811, dechemvrie 18 53 Divanul către generalul-maior Komnino, despre  luarea în arendă de către Vistier I. Moshu a ocnelor de sare şi a vămilor...(1811, decembrie 30) Către Komnino Are Divanul cinste să arate Exelenţii tale  că, strgîndu-să astăzi, la 29 ale lunii, al 3-lea rînd în Divan la cochi-vechi vînzarea ocnelor dă sare din toată Cnejiia Valahii pă anul cu leat  1812, cum şi vînzarea vămilor - asemenea din toată Valahiia şi tot pă numitu anu; după condiţiile ce atît pentru un huzmet, cît şi pentru celălant  s-au trimis Exelenţii Tale dă către comisiia cea orînduită a îndrepta condiţiile huzmeturilor, la cea după urmă strigare au rămas atît ocnile cît  şi vămile asupra dumnealui Vist. Ioan Mosh, muşteriu carele au dat preţu cel mai mult. Adică, ocnele în preţ dă taleri 325500 şi vămile 460500.  Pentru care preţ, nici un muşteriu nu au dat mai mult, precum ai văzut şi Exelenţia Ta, faţă aflîndu-te în Divan. Pentru care, nu lipsi Divanul a face  arătare Exelenţii Tale, spre a să da întărirea cuviincioasă. Polcov. Longhinov, Radu Golescu, Isac Ralet, Mih. Manu, Vel vist. 1811, dechemvrie 30 54 Condica  de bani ce se primesc în Vistierie... (1810-1811) Banii ce s-au primit în Vistieriie în luna lui fevruarie şi martie 1810, apr. 5 Tl., B. 30000 ce s-au luat cu  împrumut de la sărdar Dinu, fevr.1; 30000 dă la sluger Voinescu, asemenea, fevr.1; 30000 dă la Băltăreţu, asemenea, fevr. 1; 21068 din banii vămilor, fevr.  1; 40000 din ocne, fevr. 1; 15000 de la Castrisie, cu înprumut, fevr. 1; 50000 dă la dragomanu Manuc, asemenea, fevr. 4; 30000 din ocne, fevr. 4; 13375 ipac din ocne,  fevr. 5;   
{130} 566 de la judeţul Vîlcii, din banii bicigaşilor, fevr. 5; 59770 din banii mănăstirilor şi ai preoţilor, prin Sfinţia (Sa) părintele exarh, fevr. 19; 149 de  la judeţu Prahovii, din banii breslelor, fevr. 20; 10000 de la stolnic Alecu Filipescu, din taleri 20123, ce este dator la Vistierie pentru plata a 400 boi ce s-au luat în anul  trecut dă la judeţu Focşanilor, fiindcă banii s-au luat dă la Vistieriie, fevr. 22; 5000 dă la judeţul Buzăului, din banii zahereli, fevr. 22; 9939,60 dă la  judeţu Argeş, asemenea, fevr. 25; 5000 dă la judeţu Săcuenilor, asemenea, martie 2; 9937,116 dă la judeţu Focşanilor, asemenea, martie 3; 20000 dă la  judeţu Ialomiţa, asemenea, martie 3; 12977 dă la judeţu Ilfov, asemenea, martie 4; 64,81 dă la Teleorman, din bresle, martie 5; 19500 dă la judeţu  Dîmboviţa, din banii zaherelii, martie 17; 32571,60 dă la Argeş, asemenea, martie 17; 8575,90 dă la Vîlcea, ipac, martie 18; 18134 dă la Vlaşca, ipac,  martie 21; 2000 ipac dă la Vlaşca, din curgătoarea dajdie, martie 21; 7650 dă la Dolj, din banii zaherelii, martie 22; 45030 ipac dă la mănăstiri şi preoţi,  martie 26; 271,78 dă la Dolj, din bresle, martie 27; 277,57 dă la Ilfov, asemenea, martie 28; 5000 dă la Gorj, , din banii zaherelii, martie 29; 108,107 dă la Argeş,  din bresle, martie 30; 3000 dă la Dolj, din banii zaherelii, martie 30; 7000 dă la Vîlcea, asemenea, martie 30 = 541966,49 Banii ce au priimit Vistieriia pe luna lui  aprilie 1810, mai 3 Tl., B. 32083,40 sfertu vămilor dă aprilie 1; 25000 înprumutare dă la sărdar Dinul i de la gazdele judeţelor...1; 2573,114 de la judeţu  Muşcelului, din banii menzilhanelelor...2; 1300 din banii mănăstirilor şi ai preoţilor, prin Sfinţia (Sa) părintele exarhu...4; 6900 ipac...5; 2000 ipac...9; 35,30  dă la judeţu Gorjului, din banii menzilhanelelor...10; 2881 ipac dă la Gorj din diminiia ot martie şi aprilie...10; 447,30 din banii breslelor...10; 800 ipac din banii  preoţilor şi ai diiaconilor...11; 666 dă la judeţu Oltului, din zaherea...12; 1000 dă la judeţu Mehedinţi, ipac...12; 712,96 de la Focşani, ipac din zaherea...13;  6983,60 de la Vîlcea, ipac...13;   
{131} 8000 din oerit...14; 7000 ipac...14; 57630 ipac...15; 2997,60 din sfertu dă martie şi aprilie...16; 20000 din oerit...16; 7500 ipac din oerit...16; 8000 ipac...17; 20000  ipac...18; 12000 dă la Mehedinţi, din zaherea...19; 5000 din oerit...21; 7000 ipac din oerit...21; 8300 din vămi, din sfertu dă mai...22; 30000 ipac din oerit...22; 20000  ipac...22; 870 ipac...23; 6993...din diminiia ot martie şi aprilie...27; 1500 ipac din diminiia lui martie şi aprilie, dă la sud Olt...28; 1995,60 ipac din diminiia lui martie,  dă la sud Romanaţi...28; 2000 ipac din diminiia lui martie şi aprilie, dă la sud Dolj...28; 1750 ipac din diminiia lui martie şi aprilie de la sud Mehedinţi...28;  5000 dă la sărdar Polizul, cu înprumutare...aprilie 29; 500 din martie şi aprilie, de la oraşu Cîmpulung...aprilie 29; 2500 din zaherea, dă la sud Vlaşca...apr.  29; 2500 ipac, dă la Romanaţi...apr. 29; 3000 ipac, dă la Dolj...apr. 29; 5000 din vămi, sfertu dă mai...apr. 29; 500 din zaherea, dă la oraşu Cîmpulung...apr.  29; 3500 din armăşiie, prin dumnealui vornicu Bălăceanu...apr. 29; 30000 din căştiul dă al doilea al oeritului...apr. 29; 17827,81 din vămi, din sfertu dă  mai...apr. 29 =381776,91 -363070,51 să scade suma cheltuelilor, după cum în condica de cheltueli arată = 18706,40 rămîn a să face venit la luna lui mai Banii  ce au priimit Vistieriia pe luna lui mai 1810 Tl., B. 18706,40 ce au rămas în Vistierie din socoteala trecutului aprilie; 10502,30 din oerit, priimiţi...1; 300 de la Olt, din  diminiia lui martie şi aprilie...1; 100 de la Argeş, din breslele tetraminii lui ghenar, fevruarie, martie şi aprilie...1;   
{132} 2000 luaţi cu înprumutare de la sluger Barbul...2; 8454,66 ipac din oerit, priimiţi...2; 29225 ipac...2; 4350 de la Argeş, din diminiia lui mai şi iunie...2;  30000 de la sărdar Nicola Saegiu, luaţi cu înprumutare, prin zapis...3; 2253 de la Gorj, din tetraminiia breslelor ot ghenar, fevruarie, martie şi aprilie...4; 2000 ipac  din oerit...4; 22818,24 ipac din oerit...5; 90 de la Gorj, din tetraminiia breslelor ot ghenar, fevruarie, martie, aprilie...6; 15000 ipac din oerit...7; 5000 de la Gorj, din banii  zaherelii...7; 491,63 de la Olt, din tetraminiia breslelor ot ghenar, fevruarie, martie, aprilie...10; 3000 de la Vîlcea, din diminiia lui martie şi aprilie...11; 1087,30 de la  Teleorman , din diminiia lui martie şi aprilie...14; 21230,39 din oerit...14; 3391,80 de la Mitropolie, din banii zaherelii preoţilor...16; 900 ipa...16; 4500 ipac...17; 5500  ipac...17; 7000 de la dumnealui Vornicu Bălăceanu, din venitu armăşii...18; 4988 de la Vîlcea, din zaherea...22; 262,60 de la Romanaţi, din diminiia lui martie  şi aprilie...23; 366,40 de la Gorj, ipac...25; 1400 de la Gorj, ipac...25; 2847 de la Gorj, ipac, din analoghiia scăzămîntului de lude 200...25; 7500 dă la sărdaru  Nicola, luaţi cu înprumutare prin zapis...27; 108,48...de la Teleorman, din zaherea...28; 1355,57 de la Dolj, din tetraminiia greslelor ot ghenar, fevruarie, martie şi  aprilie, prin sluger Nicolae Brăiloiu...28; 697,30 de la Teleorman, din martie şi aprilie...28; 3000 de la Teleorman, din rămăşiţa fînului anului trecut, ce să  înplineşte în bani...30; 839 de la Romănaţi, din diminiia lui martie şi aprilie...30 = 221257,7 toată suma Banii ce au priimit Vistieriia în luna lui iunie 1810  Tl., B. 45000 din venitu ocnelor...iunie 1; 800 de la cluceru Ştefănică, ce au fost ispravnic la sud Saac, din taleri 2000, ce să văd rămăşiţă la Vistierie   
{133} din banii ajutorului zaherelii anului trecut, popriţi cu numire de simbrie; iar taleri 1200 rămîn asupra stolnicului Şărban Grădişteanu, tovarăşu  dumnealui, care s-au şi arătat la catastihu dă rămăşiţuri din urmă, ce s-au dat la comisie...2; 560 de la medelnicer Bibescu şi medelnicer Sevastiian,  ce au fost ispravnici la judeţul Romanaţilor, din taleri 1119,75 ce au oprit din ajutoru zaherelii anului trecut, iarăş cu numire de simbrie; care bani s-au răspuns  la Vistierie prin Tănase, ce au fost sameş la numitu judeţ. Iar taleri 559,75 rămîn rămăşiţă asupră-le, arătîndu-să asemenea şi  aceştiia la comisie...2; 2000 din zaherea de la oraşu Cîmpulung...3; 4000 de la judeţu Argeş, din rămăşiţa fînului anului trecut...3; 800 ipac de la  oraşu Cîmpulung, din ajutoru breslelor:neamuri, mazili, post. şi bresle...3; 6000 ipac de la Argeş, din rămăşiţa fînului anului trecut...5; 5000 de le  judeţu Vîlcii, din zaherea; 79623,66 s-au făcut orînduială din ajutoru breslelor, adică: neamuri, mazîli, postelnicei, breslaşi la mai jos arătatele  judeţe, ca să să dea clucerului Alecu Nicolescu, pentru cheltuiala podului ot Fundeni, însă: 17000 de la judeţu Focşanilor, 15000 de la judeţu Săcuenilor,  2000 de la Ilfov, 10000 de la Romanaţi, 23000 de la Gorj, 12623,66 de la Mehedinţi = 79623,66 ; 75700 ipac din ajutoru breslelor s-au orînduit să se  plătească post. Radu Clinceanu, pentru plata lemnelor de spitaluri şi cfartiruri, însă: 3000 de la Dîmboviţa, 10000 de la Muşcel, 9000 de la Argeş, 5000  de la Olt, 6500 de la Romanaţi, 10000 de la Vîlcea, 20000 de la Gorj, 6000 de la Mehedinţi, 6200 din politiia Bucureştilor = 75700 ; 5000 de la judeţu  Săcuenilor, din ajutoru breslelor: neamuri, postelnicei...6;   
{134} 2500 de la Teleorman, ipac din ajutorul breslelor...6; 368521,70 luaţi înprumut cu zapisile Divanului de datorie, însă: Tl., B. 30000 de la dumnealui Vel vist.  Costandin Varlaam...iunie6; 6000 de la dumnealui Vornic Bălăceanu...iunie 6; 2000 de la dumnealui Vornic Ioan Comănean...iunie7; 10000 de la Prea Sfinţia (Sa)  părintele Mitropolit...iunie 7; 6000 de la dumnealui spătar Grigorie Ghica...iunie 7; 5000 de la sărdar Dinul...iunie 8; 2000 de la părintele Episcop Argeşiu...iunie  8; 5000 de la părintele Episcop Buzău...iunie 9; 278521,70 dă la sărdar Nicola...iunie 11; 20000 de la sluger Filip... iunie 11; 2000 de la sărdar Ştefan...iunie 12;  2000 de la Vistier Alecu Carabulea...iunie 12 = 368521,70 ; 5492,45 de la judeţu Oltului, din banii zaherelii...7; 600 de la paharnic Bengescu, ce au fost ispravnic la sud  Dolj, din taleri 1000 ce se văd rămăşiţă la Vistierie din banii ajutorului anului trecut, mai rămîind asupră-i rămăşiţă taleri 400, bez alţi  taleri 1000, ce sînt rămăşiţă asupra tovaroşului său sluger Nicolae Brăiloiu, ce au poprit şi el tot cu asemenea cuvînt de simbrie. Care şi această  rămăşiţă s-au arătat la comisie...8; 870 de la Dolj, din banii menzilhanelelor trecutei tetraminii ghenar, fevruarie, martie şi aprilie...8; 878,63 ipac din  menzilhanelele tetraminii lui ghenar, fevruarie, martie şi aprilie, prin sluger Nicolae Brăiloiu ce au fost ispravnic la sud Dolj...8; 2360 din banii ce să strîng din  politiia Bucureştilor, pentru lefile cesnipristav...11; 1000 de la judeţu Teleorman, din diminiia lui mai şi iunie...11;   
{135} 500 ipac de la Teleorman, din ajutorul breslelor...11; 8000 de la judeţu Gorj, din banii zaherelii...11; 32083,80 din venitu vămilor...11; 1200 de la clucer Haralamb,  ce au fost ispravnic la judeţu Mehedinţi, din taleri 4230 ce este rămăşiţă din banii zaherelii anului trecut, rămîind rămăşiţă asupră-i  taleri 3030...12; 2000 de la Dolj din tetraminiia breslelor ot mai, iunie, iulie şi avgust...14; 396,80 de la Gorj, rest diminii ot martie şi aprilie...15; 3000 ipac de la Argeş,  din banii rămăşiţii fînului anului trecut...15; 9581,93 ipac din venitu ocnelor...15; 13500 din vămi...15; 6220 din venitu du pă vitele ce trec înnăuntru...  18; 400 de la judeţu Ialomiţa, din zaherea...20; 1606,60 din oerit...21; 12000 ipac din ocne...21; 1297,60 de la Olt, din diminiia lui mai şi iunie...22; 4506 ipac din  ocne...23; 773,84 de la judeţu Romanaţi, din tetraminiia breslelor, ot mai, iunie, iulie şi avgust...23; 2133 de la Muşcel, din zaherea...23; 1000 ipac, din ajutoru  breslelor...23; 600 de la oraşu Cîmpulung, din zaherea...23; 500 ipac de la oraş, din mai şi iunie...23; 3498 ipac de la Argeş, din zaherea...24; 400 de la Muşcel,  ipac din zaherea...26; 4900 de la Dolj, din ajutoru breslelor...30; 1582 ipac de la Dolj, din zaherea...30; = 718384,101 toată suma ; 659979,38 să scade cheltuiala = 61405,  65 aceştiia rămîn în Vistieriie, care să vor face venit la socoteala lunii lui iulie Banii ce au întrat la Vistierie în luna lui Dichemvrie 1810 Tl., B. 60000 adaos  ce s-au mai luat de la boierii cumpărători ai vinăriciului...dichemvrie 2; 30853,40 sfertu vămilor lunii lui dichemvrie...2; 386 de la Prahova, din diminiia lui  noemvrie şi dichemvrie...3; 840 ipac de la Prahova din diminiia lui septembrie şi octomvrie...5; 840 de la Argeş, din ajutoru breslelor, adică: neamuri, postelnicei,  mazăli şi breslaşi...5; 664,102 ipac de la Argeş, din tetraminiia breslelor ot septemvrie, ocromvrie, noemvrie şi dichemvrie...5;   
{136} 149,72 de la Prahova, ipac din tetraminiia breslelor ot septemvrie...6; 10000 luaţi cu înprumutare de la Costandin Belul...6; 31188 ipac înprumut de la Steriie  Prase, neguţătorul..6; 40000 ipac înprumut de la sărdar Nicola Saegiu...7; 10000 ipac asemenea, de la dohtorul Marcul...7; 2500 de la Vlaşca, din diminiia lui  noemvrie şi dichemvrie...7; 7000 de la Argeş, din ajutoru zaherelii, ce s-au scos la octomvrie pentru zahereaoa anului viitor...7; 60 de la Polevoi Pocitamt, în 5  galbeni, du pă pogoane...7; 5000 de la dohtorul Marcu, cu înprumutare...8; 36000 de la dumnealui vornic Manolache, cu înprumutare...8; 3000 de la Dolj şi 3000 de  la Muşcel din ajutorul zaherelii, ce s-au scos în octomvrie...8; 183,12 dă la Dîmboviţa, din tetraminiia breslelor ot septemvrie, octomvrie, noemvrie şi  dichemvrie...9; 169 de la Prahova, din diminiia lui septemvrie şi octomvrie...9; 789,90 de la Dîmboviţa, ipac din diminiia lui septemvrie şi octomvrie...9; 10000 de la  Prea Sfinţia Sa părintele Mitropolit cu înprumutare...11; 2000 de la Dolj, din banii ajutorului zaherelii ot octomvrie...12; 738,84 de la Romanaţi, din tetraminiia  breslelor ot octomvrie...13; 278,69 de la Ilfov, din tetraminiia breslelor ot septemvrie...18; 490 din venitul armăşii, lipsa aurului...22; 9300 de la judeţu Dîmboviţa,  din ajutoru zaherelii ot octomvrie...24; 3000 de la Focşani, ipac...28; 1653 de la Muşcel, din diminiia lui septemvrie şi octomvrie...28; 4261,60 de la Argeş, ipac...28;  7000 de la Gorj, ipac...28; 500 de la oraşu Cîmpuluig, ipac...28; 2122,108 de la Mehedinţi, din ajutoru zaherelii ot octomvrie...31 = 283968,37 Banii ce s-au priimit  în Vistieriie în luna lui mai 1811 Tl., B. 53257,84 cei ce au rămas în Vistieriie din socoteala lunii lui aprilie; 3632,60 ce au trimis Exel. Sa domnul senator de la  Iaşi, pentru plată de progoane la carăle ce s-au luat dă către polcuri de la lăcuitori...1811,mai 1; 34166, 80 sfertu vămilor pe luna lui mai...3;   
{137} 15000 din oerit, din căştiul dintîi...4; 1432,15 de la comisiia cercetătoare, înpliniţi de la paharnic Costache Roset...5; 6000 de la Ibrăilă...5; 26780  ipac din oerit...6; 6081 de la Argeş, din orînduia;la fînului ot noemvrie cu leat 1810...6; 5000 ipac de la Argeş, din dajdiia ot fevroariie...; 13632 ipac din oerit...; 757  de la Vlaşca, din sfertu ot fevruarie...7; 26548 din oerit...8; 7929 de la Dolj, din sfertu ot fevruarie...; 7800 din oerit...9; 7588 din oerit, ipac...12; 7500 ipac...13; 3000 din  birul ţiganilor acestui an...; 44796 din al doilea cîştiu al ocnelor...; 5019 de la Muşcel, din ajutoru zaherelii...15; 10237,60 de la Muşcel, din orînduiala fînului  ot noemvrie cu leat 1810...; 3000 de la Vlaşca, din sfertu lui aprilie...16; 5000 din oerit...17; 2300 de la Ibrăilă...19; 600 de la Săcueni, din sfertu lui mai...; 1000 de la  Buzău, din tetraminiia breslelor ot ghenar, fevruarie, martie şi aprilie...22; 11000 de la Gorj, din dajdiia ot ghenarie...; 1250 de la Ibraila...23; 2000 din oerit...25; 5004 din  căştiul al doilea al ocnelor...; 180 de la Săcueni, din sfertu lui martie...27; 3000 din oerit...; 547,60 ipac din căştiul al doilea al ocnelor...; 8000 din oerit...; 9644 de  la Teleorman, din sfertu lui aprilie...27; 4251,42 de la Teleorman, din sfertu lui fevruarie...29; 1077,15 de la Vîlcea, din sfertu lui ghenar...29; 327,42 de la Ilfov, din sfertu  lui mai...30; 50000 de la sărdar Nicola Saegiu, luaţi cu înprumutare...30; 30000 ipac de la sărdar Nicola, tot cu înprumutare luaţi...31; 1000 de la Olt, din sfertu  lui ghenarie...31 =425337,98   
{138} 55 Divanul către ispravnicii din judeţul Argeş, despre încuviinţarea...de a exporta pe la Cîineni ...miere (1812, ianuarie 18) Carte slobodă, la mîna lui  Sion, ca să treacă pă la Cîineni miere Fiindcă lui Sion, după porunca ce au adus de la Exelenţia Sa domnul ghinăral Viţ-prezdent i să dă voie ca  să treacă pă la Cîineni înnăuntru 2000 vedre dă miere, să porunceşte dumneavostră ispravicilor ot sud Argeş, i vătaşi dă plaiu din plaiul  Loviştii: viind numitu, să aibă slobozenie a trece înnăuntru pă la mai sus-arătatu plaiu, numai suma vedrilor dă miere ce să arată,  nefăcîndu-i-să nici o popreală. Şi să vă deschideţi ochii, ca pe lîngă aceasta să nu treacă şi alt fel dă marfă; însă pentru suma  aceasta dă vedre miere ce va trece, plătindu-şi obicinuita vamă la vameş, să nu aibă altă supărare. 1812, ghenar 18 56 Divanul către ispravnicii  judeţelor Buzău, Ialomiţa, Vlaşca şi Olt, despre carele pe care "hazneaua" le vinde în judeţele respective (1812, februarie 23) La ispravnicii dă Buzău,  Ialomiţa, Vlaşca şi Olt, că după înştiinţarea pod-polcov. Cernov, zabitu magazii mişcătoare, ce au făcut Divanului, ca şi Divanu să  poruncească ispravnicilor să dea în ştiire lăcuitorilor ce va voi să cumpere cară Arătare s-au făcut Divanului dă la dumnealui pod-polcovnic  Cernov, zabitu magazii mişcătoare, prin înştiinţarea sa cu no. 46, face arătare că la această magaziie s-au dat la leat 1810, din Valahiia şi Moldaviia,  cară 938. Şi cele mai multe dintrînsele să află în Valahiia, adecă la Giurgiuv, Bucureşti şi Slatina, prin prejurul acestor locuri, şi celelalte la Sloboziia  şi Buzău. Şi, dintr-acestea, 117 cu totul nu s-au meremetisit. Şi, fiind îndăstule alte cară, acestea nu sînt trebuincioase. Şi după arătarea ce au  făcut, i s-au poruncit ca să facă arătare Divanului dă la care s-au dat carăle că poate a le priimi lăcuitorii, cu plată dă jumătate preţ, după  cum sînt date la haznea. După care, iată să scrie dumneavoastră ca să daţi ştire lăcuitorilor şi oricine va voi a cumpăra dintr-acele cară să  meargă la arătatele   
{139} locuri ca să cumpere pentru trebuinţa lor, plătind dă car cîte taleri 15. Ci dar, aşa să urmaţi, înştiinţînd şi Divanului pentru urmarea ce  veţi face. 1812, fevruarie 23 57 Divanul săvîrşitor către judeţul Slam Rîmnic, despre cererea Comandirului din Focşani de a i se da orz pentru caii de la  tulumbele de stins incendiile...(1812, aprilie 3) Răspuns la Slam Rîmnic, pentru cererea ce face Comandiru ca să să dea orz la caii tulumbilor S-au văzut  înştiinţarea ce faceţi dumneavoastră de la 29 ale trecutului martie, cum că dumnealui Comandiru de acolo din Focşani face cerere a să da şi orz la caii ce  sînt la poliţie pentru purtatu instrumenturilor pe la locurile unde să întîmplă foc, cu cuvînt ca să fie caii împuterniciţi a alerga (cînd ferească  Dumnezeu, să va întîmpla vreo grabnică trebuinţă). tot cuvînt are dumnealui Comandiru şi pă dreptate să face această cerere, însă această  datorie nu este a judeţului, ci a prăvăliaşilor ororşani. Pentru care, să scrie dumneavoastră să îndatoraţi pă prăvăliaşii oroşani şi pă  mahalagii oraşului să dea orzul cel trebuincios la caii tulumbelor, fiincă aceasta este spre binele obştesc şi fericirea oraşului. Orz din judeţ, vreo luare de orz  pentru această trebuinţă nicicum să nu să facă. 1812, aprilie 3 58 Divanul către ispravnicii din toate judeţele, despre strîngerea de la locuitori a  chitanţelor pe care aceştia le-au primit de la ostaşii armatei ruse... (1812, aprilie 23) La toate judeţile publicaţii, pentru ca să strîngă ispravnicii  fitănţiile de la lăcuitori, pentru zahereaoa ce vor da la polcuri Dintr-această copiie pentru predlojeniia Exelenţii Sale Viţ-prezident, să-va da  dumneavoastră pliroforiie de cele poruncite.   
{140} Îndată, dar, să să publicuiască aceste lăcuitorilor de obşte ca, cei ce vor fi luoat pă zahereaoa ce vor fi vîndut şi vor vinde la ostaşi,  fitănţii, iar nu bani în mînă, să aducă acele fitănţii la dumneavoastră şi dumneavoastră, cu catastih iscălit, să le trimiteţi la Vistieriia ca,  dîndu-să la cinstita Comisiie a proviantului, să să ia şi plata, spre a să da celor cu fitănţiile. Iar de priimire şi urmare, să aibă Divanul răspunsul  dumneavoastră. Dar să fie cu privighere, şi zapcii, şi cei ce vor lua fitănţiile, ca să nu fie acele fitănţii neadevărate sau învălmuşate cu niscariva  încărcături deşarte. 1812, april 23 59 Divanul către ispravnicii judeţului Prahova, pentru transportarea la Giurgiu a cherestelei flotilelor (1812, aprilie 30) La  ispravnicii Prahovii, pentru cheresteaoa flotilii, să trimiţă care să o încarce Fiindcă vătafu plaiului înştiinţează cum că s-au scos butuci şi  s-au dus la Breaza, a să face la herăstraie cheresteaoa flotililor de la Giurgiu, să scriie dumneavoastră, fără cea mai puţină zăbavă, să proftacsiţi  acolo din celilalte plăşi ale judeţului, carăle cele trebuincioase să încarce cheresteaoa şi să o ducă la Giurgiu. Iar din plai să nu să ia nici un car că  îndestul s-au dîrvărit în trei-4 rînduri cîte 200 de boi, pînă au scos butucii dintre munţi. Întîrziere cu pornirea cherestelii să nu să facă  că veţi rămînea la răspundere, mai ales pentru că acum nu vă mai rămîne nici un cuvînt de îndreptare, fiind butucii scoşi. Să aibă Divanul  răspunsul dumneavoastră de urmare. 1812, april 30   
{141} 60 Divanul către Marele logofăt C-din Dudescu, despre cererea acestuia de a se trimite la Craiova păcură de vînzare Cîrmuitorul Vel logofăt  Costandin Dudescu, S-au văzut la Divan arătarea ce face către dumneavoastră dumnealor boieri divaniţi ai Craiovii, cum şi cererea dumitale a să trimite  dă aici neguţători cu păcură de vînzare, spre a să afla în Craiova pentru aprinderea masalalilor. Greu lucru şi cu grea chirie poate să să aducă de  aici o bute cu păcură pînă la Craiova. Mai lesne este să îndatorezi dumneata pă neguţătorii dă acolea, cei ce au avut pînă acum păcură de  vînzare, să aducă şi să aibă şi de acum înainte - că de aici a-şi lăsa un neguţător prăvălia lui şi să vie pînă acolo numai cu  păcură, este lucru peste putinţă să o facă de bună voie. 1812, mai 15 61 Divanul către ispravnicii judeţului Mehedinţi, despre diferite materiale  cumpărate pentru construirea podurilor...(1812, iunie 15) De la Divan, către dumnealor ispravnici ot sud Mehedinţi De la 9 ale următoarei, înştiinţarea  dumitale, clucer Costandine Oteteleşane, s-au citit la Divan şi s-au văzut cele ce scrii, pentru materiialurile ce zici dumneata că ai cumpărat la trebuinţa  podurilor dă la Gogoşi şi Gruia. Cît pentru celelante materiialuri: lînă, cînipă, fier - acestea bine ai făcut dumneata; iar smoală nu este trebuinţă  să să cumpere dă către dumneata, căci s-au cumpărat dă aici şi s-au şi trimis, înpreună cu zece calafacii, pentru care au priimit Divanu  răspuns de la dumnealui biv Vel dvornic Dumitraşco Racoviţă, Otcîrmuitoru Divanului Craiovii, că au sosit acolo şi s-au şi pornit la satu Gruia, unde  să va fi şi teslimatisit. Şi nu este trebuincioasă smoala ce zici că ai cumpărat-o dumneata, ci să o dai înnapoi, căci nici o plată Vistieria nu va da  pentru dînsa.   
{142} Osebit de aceea, după înştiinţarea dumnealui Vornicului Racoviţă, arătare să face pentru ca Manole Polcovnicu meimarbaşa, care au lucrat la  podurile du pă apa Jiului pă zi cîte taleri şapte, acum că să cere de dumnealui sovetnicu Doghilot, şi el mai jos decît cere acesta priimeşte a lucra. De  vreme că acel meşter este trebuincios ca să nu să facă vreun cusur, să să orînduiască în lucru şi să i să plătească cu preţu acela;  însă pă cîte zile va lucra, adică cîte taleri şapte păzi. Care bani să vor da din banii judeţului şi să va arăta la socoteală. Însă: luînd  cfitănţii de la dumnealui sovetnicu atît pentru Manole măimarbaş i ceilalţi dulgheri, pentru zilile ce au lucrat şi pentru celelante materiialuri. Pentru smoală  dar, că în izvodu ce s-au trimis dă aici, nici poruncă ai avut; apoi cu ce cuvînt ai cumpărat? Ci dumneata să o dai înnapoi, că nici într-un chip nu  să va ţinea în seamă, fiindcă smoală s-au trimis dă aici. 1812, iunie 15 62 Divanul către Marele armaş, poruncind ca pentru lucrările de la Giurgiu  să se pregătească cinci cuşniţe cu meşteri ţigani fierari Un pitac către dumnealui Vel armaş Fiindcă după trebuinţa lucrului ce este să să  facă la Giurgiu, să cere a să trimite şi de aici, din Bucureşti, cîteva cujniţe pentru lucratul fierului, cu meşterii ţigani fierari cei trebuincioşi,după  cum s-au trimis de au lucrat şi alte dăţi, printr-acest pitac al Divanului să scrie dumneavoastră, ca să dai poruncă şi să să gătească acum  deocamdată 5 cujniţe cu meşteri cei trebuincioşi ai lucrului şi ca să aibă uneltele cele trebuincioase; foi, nicovală, ciocan şi altele ce le sînt lor  trebuincioase. Şi gătindu-să, să dai dumneata de ştire Divanului ca să să pornească a să duce la orînduitul loc. Astăzi să să gătească  negreşit, ca să să pornească. 1812, iunie 26.   
{143} 63 Divanul, către maimarbaşa, porubceşte ca pentru lucrările de la Giurgiu să se pregătească de plecare 30 meşteri dulgheri (1812, iunie 26) Un pitac  către maimarbaşa, ca să trimiţă 30 meşteri dulgheri Maimarbaş, după trebuinţa ce este la Giurgiu de lucru, să face cerere, acum, deocamdată, a să  trimite de aici, din Bucureşti, 30 meşteri de cei veniţi du peste Dunăre, care au ştiinţă bună de lucru, şi alţi 30 cleftitori, tot de aceia veniţi du peste  Dunăre. Ţi se porunceşte (ca), după priimirea acestui pitac, să găteşti aceşti meşteri ce ţi să arată, care să fiie cu meşteşug bun. Şi  gătindu-i, să faci arătare Divanului, ca să să porniască astăzi. 1812, iunie 26 64 Divanul către ispravnicii judeţelor Vlaşca, porunceşte ca pentru  lucrările de la Giurgiu să se facă grabnic o sumă de cetverte de cărbuni ţigăneşti Către dumnealor ispravnicii sud Vlaşca Arătare să face acum  Divanului, că este mare trebuinţă a să proftasi deocamdată cu mare grabă la Giurgiu o sumă cetferte cărbuni ţigăneşti, care sînt pentru lucru de  fier. Pentru care, Divanu porunceşte dumneavoastră: cum veţi priimi porunca aceasta, îndată să să caute pă la cărbunarii ce sînt într-acel judeţ.  Şi de vor avea gata cărbuni, să puneţi ca să să încatce prin cară una sută cinzeci cetferte cărbuni de aceştiia şi să-i porniţi a să duce la  Giurgiu, să să facă teslim la dumnealui cinstitu pod-polcovnic Magdenov, pentru care să luaţi şi cfitanţie.Iar de să vor găsi gata, îndată, să  puneţi într-adins ca să să facă; şi cu grabă gătindu-să, să să pornească şi să să teslimatisească precum mai sus să arată. Să  nu aşteptaţi pentru aceasta multe porunci să vă viie, nici mumbaşir, precum sînteţi obicinuiţi. căci trebuinţa aceasta fiind grabnică, cînd să va  face cusur şi nu să vor proftasi cu grabă cărbuni - mai vîrtos că meşterii herari s-au şi trimis - răspundere grea şi învinovăţire mare  rămîne asupră-vă.   
{144} Să aibă Divanu răspuns. Cu un cuvînt, după priimirea poruncii, făr-dă altă pricinuire în soroc de dooă zile să să proftasească la  arătatu loc suma ce să cere, ca să nu să dea zăticnire la lucru. 1812, iunie 26 65 Divanul către Marele armaş, porunceşte ca în vederea serbării...să se  aşeze pe drumul Herăstrăului butoaie cu păcură aprinsă, pentru iluminat (1812, iulie 6) La dumnealui Vel armaş Fiindcă mîine seară la Herăstrău  este să fie adunare mare, luminat glavnoi Comandir Engelgar şi mosafiri murahazi şi toată boierimea, cu pitacul acesta să face dumitale dă ştire ca să  orînduieşti a să pune pă drumu Herăstrăului însă pă de o parte şi pă de alta, butoaie cu păcură aprinse, ca să fie lumină. Şi să nu să  puie unul de altul prea cu apropiere, ci cît să va cuveni, ca să fie lumină bună, după cum asemenea urmare s-au făcut şi altă dată. 1812, iulie 6 66  Divanul porunceşte să se cerceteze jalbele locuitorilor din satele Vultureşti, Cornăţăl, Vai de Ei şi Olteşti...care se plîng că ispravnicii îi asupresc...   (1812, iulie 17) De la Divan, o volnicii pentru cea (de) mai jos pricină ce să arată Lăcuitori din satu Vultureşti, i satu Vai de Ei, i satu Cornăţăl şi satu  Oteşti din plasa Olteţu de sus, sud Olt, prin jalbile ce s-au datla slăvit (...) au făcut arătare prin condeie pe anume, pentru cele ce au răspuns şi pentru cele  ce li să mai cere acum.   
{145} Din care condeie, unile să văd luate făr-dă nici o orînduială şi făr-de poruncă. Dar şi din cele care sînt ştiute Vistierii, să văd a fi  cu asuprire; arătînd că, din multele bătăi şi caznile ce li să face dă către zapcii, deci pînă şi fum de ardeiu le-au dat, s-au spăimîntat cu  tot(ul), cerînd mîngîere pentru urmările ce li s-au făcut. Divanu văzînd această pătimire şi luări de bani, care după dreptate nu pot fi suferite,  orîndueşte pe (...), carele - luînd de aici de la Vistieriie însemnare pentru orînduialacarelor dă lună, pentru orînduiala fînului de următoru an, precum  şi jelbile lor, să meargă drept la arătatele sate şi să facă cercetare: întîi, pentru banii lemnelor şi ai carălor de lună ce au plătit; şi, după  suma orînduelii ce au fost de la Divan, cînd să va dovedi că au fost mai multe cară, precum şi bani de s-au luat mai mulţi decît taleri 50 pentru un car,  cum au fost porunca, să să înplinească toţi acei bani de la jefuitori şi să să întoarcă înnapoi lăcuitorilor. Asemenea, să cerceteze şi pentru  banii lemnelor, ca să vază cu ce poruncă au înplinitaceea ce arată cu numire pentru lipsă de lemne, cînd pă următoru an au fost numai o orînduială  de lemne; cu ce dar urmare au făcut înplinirea acelor bani. Dovedind că făr-dă nici o orînduială s-au luat de la dînşii, pe de o parte să  înştiinţeze Divanului pricina cum au fost, iar pă de alta, făcînd împlinire de la aceia, să să dea iarăş lăcuitorilor. Asemenea, să apuce şi  păacela ce au înplinit de la dînşii banii ce să arată în jălbi cu numire de coşărit, ca să înplinească toţi banii şi să să întoarcă  înnapoi lăcuitorilor. Să cerceteze apoi şi pentru acei zapcii ce au metahirisit între jeluitori acele tiraniceşti chinuri cu fumul de ardei ce li s-au dat: pentru ce  au făcut. Şi de să va dovedi cu adevărat o urmare ca aceea, să-i ia pă acei zapcii şi, pentru urmarea aceasta, în satele acelea să-i puie să-i  bată la falangă cu cincizeci toege; apoi, ducîndu-i în oraşu Slatinii, iarăş cu cincizeci toege să-i bată. Şi luîndu-i, să-i aducă şi aici  la Divan. În scurt, să să facă urmare întocmai poruncii aceştiia; şi la cercetare să fiie faţă şi orînduitu cinovnic ce este acolo trimis pentru  despăgubirile lăcuitorilor, cu adeverinţe în scris supt iscălituri adeverite şi de preoţii satelor că şi-au priimit cele ce au fost asupriţi. Să aducă la  Divan catastih. Să porunceşte şi dumitale, orînduitule, să urmezi dreptăţii; să te păzeşti de hatîr şi enteres, ca să nu rămîie lăcuitorii  asupriţi, că atunci cu hotărîre să ştii că te vei pedepsi. 1812, iulie 17   
{146} 67 Însemnare cu sumele cu care au fost impuse isnafurile negustorilor din Bucureşti...(1812, iulie 18) Banii ce s-au orînduit a să înplini de la isnafurile  neguţătorilor din Bucureşti, spre plata datoriilor ţării Tl. 44000 Lipţcanii împreună cu cazaclîi, 5300 Bogasierii, 1800 Cojocarii groşi, 8300 Cojocarii  supţiri, 2200 Braşovenii, 1500 Cavafii, 1100 Condoragii i cizmarii, 600 Mătăsarii i mărgelarii, 1400 Abagii i pînzarii, 600 Iorgangii i bumbăcarii, 300  Şalvaragii, 100 Găitănarii, 750 Calpaccii, 100 Căciularii, 3000 Croitorii, 1600 Marchitanii ruşi, 3000 Brutarii, 500 Jimblarii, 800 Giuvaergii, 15000 Băcanii,  1000 Simigii i bragagii, 37000 Cîrciumarii i rachierii, 200 Bărbierii, 400 Curelarii i şălarii, 1500 Carătaşii, 500 Lăcătuşii i covacii, 200 Tîmplarii, 200  Telarii (sic), 400 Căldărarii, 500 Boiangii, 100 Pocovarii, 1500 Lumînărarii, 700 Argintarii, 500 Ceasornicarii, 850 Cafenelile,   
{147} 200 Săpunarii, 600 Tutungii, 800 Spiţerii, 400 Tabaccii, 200 Olarii, 650 Precupeţii, 140 Sticlarii, 100 Dogarii, 1000 Sarafii, 4000 Dulgherii, 1500 Zidarii, 1190  Surecciii, 100 Ulierii, 500 Băile, 160 Trăistarii, 1000 Măcelarii, 1000 Păscarii, 320 Hangii, 200 Cărămidarii, 250 Nisiparii, 1500 Postăvarii, 1200 Tabaccii,  1760 Grădinarii, 250 Şerbetciii i gheţarii, 1000 Făinarii = 157520, adică una sută cincizeci şi şapte de mii cinci sute dooăzeci. Ignatie al  Ungro-Vlahiei; Costandin Ghica, Viţe-prezident; Vel vist. Barbul Văcărescu; Costandin Varlam; Costandin Samurcaş 1812, iulie 18 68 Caimacamii către  logofătul D. Cuţaridi, despre o sumă de bani însuşită de ispravnicii din judeţul Prahova...(1812, noiembrie 8) Volnicie de la caimacami, pentru banii ce  s-au dovedit asupra şătrarului Costandin Băjescul i asupra lui Costache Corlătescu Fiindcă din cercetările ce s-au făcut, s-au dovedit o sumă de  bani înpliniţi de dumnealor ispravnicii ot sud Prahova şi tăinuiţi de cătră Vistierie, înpărţindu-i între dînşii cu analoghie pă 5 părţi, de  la 3 părţi s-au făcut înplinirea banilor şi s-au adus la Vistierie, rămîind doaă   
{148} părţi, însă: taleri patru mie doaoă sute şaptezeci şi doi, bani şaizeci, asupra şătrarului Costandin Băjescu şi taleri una mie patru sute  optsprezece şi bani şaizeci, asupra lui Costache Corlătescu. Drept aceea, să dă volnicie logofăt Dinu Cuţaridi să meargă să apuce pă mai  sus-numiţi să înplinească banii ce să arată şi, pînă în 3 zile, să să trimiţă la Vistierie cu slujitor de judeţ. Iar cînd numiţii va  pricinui ceva, să-i ia să-i aducă, ca să răspunză la cele ce vor fi întrebaţi. 1812, noemvrie 8 69 Divanul către ispravnicii judeţului Ilfov, despre un  caic rusesc scufundat în Dunăre, la Turtucaia...(1812, noembrie 27) Poruncă gospod legată Dumneavoastră ispravnicilor ot sud Ilfov, sănătate. Fiindcă în  dreptul Turtucaii s-au scufundat în apa Dunării un caic rusesc, iată vă poruncim să orînduiţi un om vrednic şi cu cîţi salahori va fi trebuinţă,  să să scoaţă acel caic din apă. Şi, pentru cîţi oameni veţi da la scosul caicului, să le plătiţi pă fieşcare zi cîte taleri 1, pă o mînă,  fără a popri de la dînşii măcar un ban. Şi pentru cîte zile să vor afla acei oameni muncind la scoaterea acelui vas şi pentru cîţi bani li-s vor da,  să luaţi adeverinţă de la mîna orînduitului ofiţer ce este trimis din partea Condulatului rusesc. Întocmai după cum vi să porunceşte să faceţi  urmare şi fiţi sănătoşi. 1812, noemvrie 27 70 Vistieria către judeţele Vlaşca, Teleorman şi Olt, despre învoirea dată lui D-tru Nicolae de a  cumpăra din aceste judeţe 1000 oi ţigăi (1812) Cărţi deschise pentru a cumpăra oi ţigăi Fiindcă Dumitru Nicolau au cerut ca să i se dea voie să  cumpere din sud Vlaşca, Teleorman şi Olt oi ţigăi, cu rizapazar şi cu bună învoială, printr-această carte a Divanului i să dă voie ca   
{149} dă la mai sus arătatele judeţe să cumpere aceste 1000 oi ţigăi, cu bună învoire şi cu bani gata, dînd cu o mînă şi luînd cu alta,  făr-dă a face vreo supărare. Şi cu această orînduială urmînd cumpărătoarea acestor oi, să nu aibă nici o supărare, ci să şi le rădice, iar  înpotrivă urmînd, să înştiinţaţi Divanului. Drept aceea, să porunceşte dumneavoastră ispravnicilor mai sus arătatelor judeţe, să urmaţi  întocmai poruncii aceştiia. Însă cumpărînd oile acestea, să nu fie volnic a le arădica pînă nu le face cunoscut Divanului, ca să aducă al doilea  poruncă. 71 I. Caragea Vv. către ispravnicii judeţelor Teleorman şi Olt, despre învoirea dată ca locuitorii din aceste judeţe să poată trece în partea  Nicopolei pentru a vinde alimente şi lemne Carte domnească la ispravnicii dă Teleorman şi Olt Fiindcă cei din partea Nicopolii în vremea aceasta să află  lipsă dă cele trebuincioase ale mîncării, precum şi pentru lemne dă foc, făcînd rugăciune Domnii mele ca să li întîmpine lipsa ce pătimesc,  dă a-şi putea cumpăra, să nu pătimească dă trebuincioasa hrană - deci fiindcă urmarea ca aceasta e şi dă folosul lăcuitorilor, căci îşi fac  alişverişul lor cu lucrurile acelea ce duc dă vînzare: ca un lucru ce nu este cu vreo siluire, ci cu bună voie - lăcuitorii să meargă cu lucruri dă cele  trebuincioase, dă ale mîncării şi cu lemne dă foc, să vînză cu bani pe şin la cei ce vor avea trebuinţă, şi cu bună învoire. Vă poruncim  Domnia Mea, prin zapcii plăşilor să faceţi cunoscută aceasta lăcuitorilor, îndemnîndu-să ca să meargă la Cule, cu dă cele trebuincioase ale  mîncării şi lemne dă foc, să vînză la Cule, la cei ce vor avea trebuinţă - dă la care îşi vor lua lăcuitorii şi plata. Iată dar, cu aceasta şi  lăcuitorii îşi fac alişverişu lor, şi cei dă acolo îşi întîmpină trebuinţa lipsii, ca să nu pătimească. S-au poruncit şi capuchihăielii  dă la Nicopoli, ca să aibă îngrijire să nu rămîie vreun lăcuitor în pagubă, pentru cele ce va aduce dă vînzare. Să trimiţi Domnii Mele  răspuns dă urmarea aceştii porunci. 1813, ghenar 14   
{150} 72 Marele vistier către ispravnicii judeţului Ilfov, despre lemnele...pentru gheţăria domnească (1813, ianuarie 18) La ispravnicii dă Ilfov, din partea dumn  Vel vist., Fiincă sus, la Curtea ot Mihai Vodă, să facă gheţăriie pentru trebuinţa Curţii şi urmează a să aduce trebuincioasele lemne şi znopi dă  trestiie pentru acoperămîntu ei, precum şi paie, ca să să puie în lucru, scriem dumneavoastră, să îngrijiţi a trimite acum la dumnealui Vel ispravnic al  curţii lemne şi trestiia pentru învălitu, precum şi paele, ca să poată face acum negreşit gheţăriia, că să aşăză şi ghiiaţa. 1813, ghenar  18 73 Zapis dat de Vîlcul vătafului Marin pentru îndatorirea pe care şi-a luat-o de a-i face 20000 cărămizi...(1813, februarie 3) Adică eu, Vîlcul,  care şi mai jos mă voi iscăli, încredinţez cu acest zapis al mieu la cinstit mîna dumnealui vătafului Marin, precum să să ştie că avînd eu  trebuinţă de bani la păsu mieu, m-am dus la dumnealui, rugîndu-mă şi m-am tocmit cu dumnealui ca să-i fac doozeci de miii de cărămidă.  Însă, cărămida ne-au fost într-acest chip: zece mii după ţancul Băleanului şi preţu cîte taleri trei tocmai şi trei ocă mălai de mie, iar  învălişu (al) numitului vătaf. Şi eu, Vîlcul, să am a mă rădica dă la Duminica Tomii, să mă pun în lucru, să am pîn-la  Sîntămăriia Mare să isprăvesc tot istov.   
{151} Şi pentru mai adevărat credinţă, mi-am pus şi degetu în loc de pecete, ca să să crează. 1813, fevruarie 3 Eu, Vîlcul, platnec; Eu, Dragomir,  chezaş, ce să va întăpla, să am a pleni eu (sic); Eu, vătaf Gheorghe, martor; Eu, ceauş Manea, martor; Eu, Păun, martor; Şi am priimit acuma înainte  taleri 26. 74 I. Caragea Vv. către ispravnicii din judeţele Saac, Prahova, Ialomiţa, Ilfov, Dîmboviţa şi Vlaşca, porunceşte să să dea de ştire...că  s-a hotărît un loc anume în Bucureşti, unde locuitorii să-şi desfacă liber bucatele...(1813, februarie 4) Poruncă gospod, pentru ca să îndemneze  pă lăcuitori a aduce bucate dă vînzare aici în politiie; la ispravnicii dă la judeţele ce mai jos să arată Între celelalte îngrijiri ce avem Domniia Mea  pentru a tuturor dă obşte folosire cîţi lăcuesc în ţara Domnii Mele, căutînd cu de-a dinsul şi spre cele ce urmează ca să fiie cu îndestulare la  toţi dăopotrivă, adecă: atît la cei ce au zaherele ca să-şi facă adişverişu lor, cît şi la cei ce au trebuinţă a cumpăra să nu aibă  lipsă, ca să pătimească, şi mai vîrtos politiia Bucureştilor, întru care mulţime dă norod să hrănesc cu acele zaherele ce să aduc dă către cei  du pă afară, văzînd deci Domniia Mea într-această vreme norodu politii Bucureştilor nu într-atîta lipsă, dar nici întru cea  dăsăvîrşită îndestulare cît urmează să fiie, dar după mulţimea bucatelor ce să află la toţi, am socotit că aceasta nu este din alt, dăcît  numai o dăpărtare cu tot la datoriia fieşcăruia. Din care pricină, cei ce au zaherele, pentru lăcomiia nesaţiului lor cugetînd scoposului dobîndirii răului  căştig, aşteaptă ca să vază o vreme întru care să va înnălţa preţul bucatelor, ca să le vînză cu deosebire, în cît cei ce vor avea  trebuinţă, dă nevoie să fie siliţi a da şi ceea ce nu pot, pentru ca să-şi poată întîmpina o acest fel dă trebuinţă, care nu poate făr-dă  dînsa. Drept aceea, chibzuind Domnia Mea şi pentru aceasta, am orînduit un loc, unde să aducă zaherele ca să să vază, adecă maidanul   
{152} care este lîngă casele banului Costache Ghica, ce în vremile trecute a ruşilor să numea caraulă; fiind maidan mare şi larg, toţi cîţi vor avea  zaherele ca să aducă la Bucureşti să le vînză, să le aducă acolo, unde este şi chiar curtea Domnii Mele. Şi voim ca înşine Domniia Mea să  vedem acest alişveriş ce să face, avînd slobozeniia să-şi facă cum va voi, făr-dă a avea vreo supărare ori cu plată dă vamă sau altă  neobicinuită cerere şi avaeturi dă veri ce măcar. Deci, fiindcă la judeţu acesta să află mulţi arendaşi care ţin muşii cu arendă şi  alişverişu neguţătorii lor este cu bucatele ce le strînge şi le vinde, precum şi boierinaşi i manzili i alţi asemenea, şi mai vărtos lăcuitorii care fac  bucate chiar cu plugurile lor, pentru ca să să îndestuleze şi cei din politiia Bucureştilor la trebuinţa hranii lor, urmează dă acum înnainte toţi aceştiia  ce mai sus vi să arată, ca să viie cu bucate să vînză. Pentru care, vă poruncim Domniia Mea să daţi dă ştire la toţi din judeţu acesta,  arătîndu-li-să locu ce s-au hotărît acum pentru vînzarea bucatelor şi neoprirea ce făr-dă nici o supărare poate avea - precum zicem - ori  dă vamă, sau dă altăcevaş, cît dă puţin lucru. Să-i îndemnaţi cu tot înadinsul ca să aducă bucate dă vînzare. Şi mai întîi acum,  oricine va avea făină de grîu, să o încarce şi să plece cu dînsa, să viie la arătatu loc să o vînză cum să va putea învoi cu cumpărătorii.  Şi mai pă urmă, să aducă grîu, mălaiu, orz, oricine ce va avea dă acest fel dă zaherele, făr-dă nici o sfiială sau poprire. Asemenea şi  arendaşi ce ţin mori în arendă, care şi aceia au pă la morile lor mulţime de grîu, să-i puneţi ca să macine tot grîu făină şi să o  aducă aici să o vînză. Şi cu această urmare, dooă lucruri bune să pricinueşte: şi cei cu bucate îşi fac alişverişu, şi cei ce au trebuinţă  să îndestulează cumpărînd, ca să nu pătimească. Această poruncă a Domnii Mele să o aveţi apururea înaintea ochilor dumneavoastră, ca  să faceţi urmare în toată vremea, neaşteptînd ca să vi să scrie totdeauna,îndemnînd cu totdinadinsul pă toţi aceia. Şi cu necontenire să  aducă zaherea dă vînzare, făcîndu-le tot cuviinciosul mumbaşiret. Şi, ca să cunoaştem că s-au făcut urmarea aceasta întocmai, aşteptăm  făr-dă zăbav ca să vedem înşine Domniia Mea ce sumă dă zaherele au pornit ca să vie dă la judeţu acesta. Judeţe: Saac, Prahova, Ialomiţa,  Ilfov, Dîmboviţa, Vlaşca 1813, fevruarie 4   
{153} 75 Logofeţia pricinilor străine către k.k. Aghenţie, despre îndatorirea negustorilor supuşi austrieci de a obţine din partea Vistieriei încuviinţare  pentru mărfurile pe care vor să le exporte (1813, februarie 7) (în franceză) 76 Vistieria către I. Caragea Vv., despre scutirea podarilor de dăjdii şi podvezi  Anafora din partea dumnealui Vel vistier, către Măriia Sa, pentru pricina podarilor În porunca Mării Tale, ce să dă întărire la anaforaoa dumnealor  veliţilor boeri ce au făcut către Măriia Ta pentru pricina tuturor celor arătate ale podurilor Bucureştilor, am văzut că hotărăşti Măriia Ta, că:  afară din facerea podului ot Călugăreni i şapte sate, ca să să mai   
{154} dea la casa podurilor - piste cinci, ce sînt dă mai nainte - şi cîte taleri 5 la pungă, a plăti cumpărătorii rusumaturilor. Toate celelalte s-au priimit  şi s-au întărit. Dar fiindcă dumnealor veliţii boeri zice şi pentru podari a fi nedajnici, cum sînt şi apăsaţi dă angarii, şi să li să erte şi  acei cîte taleri 13 ai proviiantului. Şi nefiindu-le ştiută căţi podari sînt, ca să facă arătare, nici în hotărîrea Mării tale nu să vorbeşte  deosebit pentru dînşii ca să fiie apăraţi dă cererea banilor proviiantului şi, fiindcă după poruncile ce sînt date, ispravnicii judeţului pă unde sînt  podari trebuie să facă cerere dă la dînşii, am cercetat la Vistierie. Şi să găsesc în păr acum 112 podari, din 150 ce este orînduială să fiie, căci  ceilalţi să află lipsă. Şi aceşti podari sînt a plăti taleri 1120, adecă dă fieşcare cîte taleri 10, iar nu cîte taleri 13 precum s-au arătat în  anafora. Pentru care nu lisesc a face arătare Mării Tale că, dă va fi a nu să supăra podarii la caestă cerere şi va fi voinţa Mării Tale a fi apăraţi,  să va da poruncă pă suma acestor bani, ca să să rădice dă asupra lor, care rămîne la buna hotărîrea Mării Tale. 1813, martie 8 77 Vistieria către  ispravnicii judeţului Prahova, despre trimiterea a încă 20000 ocale de var; extras (1813, mai 3) La ispravnicii dă Prahova Au venit primăvara, au trecut şi Sf.  Gheorghe şi dă la dumneavoastră nici o urmare cu trimiterea varului nostru nu să vede, iar lucrul nostru începîndu-să, stau meşterii, neavînd var să  lucreze. Ne-am nădăjduit să vedem de la dumneavoastră această zăbavă. Cu toate acestea, peste suma varului ce am scris întîi ca să ne trimiteţi,  vă poftesc ca să ne mai tocmiţi încă 20000 ocă var şi fără zăbavă să să proftacsească. Într-această vreme,dăspre toate este  înlesnire lăcuitorilor: şi varu urmează să fiie gata, şi drumurile bune, şi vitele întremate; nici o pricinuire nu încape să să facă. Făr-dă  numai să vă siliţi a ni să proftacsi acum în grab (...). Iată, trimit şi acest (...) copil din casă dă Vistierie, ca să stea acoloea să pornească varul.   
{155} Ci să nu să zăbovească fără numai îndată să puneţi a încărca varul prin cară şi să-l porniţi, viind împreună şi copilu din  casă, ca să-l aducă drept la casile noastre, cu înştiinţare dă la dumneavoastră. 1813, mai 3 78 I. Caragea Vv. către ispravnicii unor judeţe, despre  lipsa de alimente din serhaturi şi despre porunca Domniei ca zapciii să îndemne pe locuitori să meargă în serhaturi pentru a vinde de-ale  măncării...(1813, mai 23) La judeţele ce mai jos să arată, ca să ducă lăcuitorii lucruri de-ale mîncării la serhaturile ce să arată, ca să  vînză Folosul alişverişului cu cele ce să aduc dă vînzare la serhat (...), pă lîngă înlesnirea celor dă decindea, ce au trebuinţă a cumpăra,  mai mult este al lăcuitorilor ţări, cu vînzarea lucrurilor lor. Şi acest obicei din vechime fiind, urmează ca să să păzească precum era mai nainte: a duce  lăcuitorii pă cai, cît va putea rîdica fieşcare lăcuitor pă un cal lucruri de ale mîncării, adecă păsări, făină, mălai, oaă - afară însă  de unt, care este poprit pentru trebuinţa Ţarigradului. Ci fiindcă, după înştiinţările ce au venit Domnii Mele, din pricină că nu să duc lăcuitorii ce  de-alde acestea dă vînzare, cei dă dăcindea au lipsă la trebuincioasa hrană. Drept aceea, ca să să poată înlesni sărhatlîii la trebuncioasa  hrană, şi lăcuitorii să-şi facă alişverişu cu lucruri de acestea de-ale mîncării, ce vor duce la arătatul serhat, vă poruncim Domnia Mea ca  să daţi porunci zapciilor plăşii, să arate tutulor lăcuitorilor acelui judeţ, să urmeze a merge cu necontenire după cum vi să arată mai sus, cu de-ale  mîncării - iar mai ales, cît să va putea mai în grab. Ori cu ce mijloc veţi socoti, să să proftacsească la arătatul loc, să vînză la cei ce au  trebuinţă, ca să să poată întîmpina şi pentru această madea - avîndu pururea îngrijire ca, cu oarice mijloace veţi socoti, ori prin zapcii  plăşilor, sau prin alţi oameni, să fiie totdeauna îndemnaţi lăcuitorii ca, cu mijlocul ce vi să arată, să să ducă cu necontenire avîndu de ale  mîncării, ca să nu să întîmpine a pătimi. 1813, mai 23   
{156} 79 Marele vistier către toate judeţele, despre măsura luată ca să nu se mai folosească porumbul ca hrană pentru porci şi să nu se mai facă rachiu  din cereale (1813, mai 26) La toate judeţile, (porunci) ale dumnealui Vel vist., pentru porumb, ca să nu să strice la hrana dă rîmători Cel mai trebuincios lucru  dă obşte sînt zahirelile, cu care să hrăneşte toţi, pentru care şi să cuvine a să face cea mai mare îngrijire, ca să nu să răsipească  făr-dă orînduială, ci să să păzească supt o dăosibită privighere, ca să poată fi îndăstulare la norod. Iar mai ales porumburile, care pă la  unii să află cu atîta îndăstulare, încît mulţi îl vînd şi îl metahirisesc la hrană dă rîmători, care această urmare au fost în toată  vremea poprită. Cu cît mai vîrtos acum, după cum să vede, a fi trebuincios pentru a lăcuitorilor hrană, ca să să poprească dar porumburile, a nu să  strica dă acei ce vor voi ca să dea la hrana rîmătorilor. Iată, vă scriem să daţi straşnice porunci zapciilor, să să facă cunoscut şi lăcuitorilor  şi arendaşilor şi tutror dă obşte căţi vor avea porumburi, să nu îndrăjnească nimenea a da cît dă puţin porumb la hrana dă rîmător,  nici să vînză la alţii pentru acest fel dă trebuinţă. Precum nici alte bucate, adică zaherele, să nu fie nimeni slobozi a le metahirisi la poverni ca să  facă rachiu, fiind cu totul poprite zaherelele, afară numai dă cei ce vor avea cărţi domneşti dă slobozenie a cumpăra zaherele, aceia au slobozenie. Şi  această datoriie cu care vă însărcinăm să o aveţi pururea întru privegherea dumneavoastră şi ori pă care veţi dovedi că face o urmare la aceasta,  să înştiinţaţi Vistieriei, ca să să pedepsească cumplit, ca nişte pricinuitori dă rău norodului. Dar şi dumneavoastră, dă vă veţi dovedi  că nu aţi îngrijit la această madea şi veţi lăsa pă unii ca aceia a face împotrivă urmare, cu a strica porumburile la hrana rîmătorilor, dă o  potrivă în vinovăţire veţi fi cu aceia. Şi că aţi priimit cartea aceasta şi să face întocmai urmare, să trimiteţi răspuns. 1813, mai 26   
{157} 80 I. Caragea Vv. către ispravnicii de Gorj, despre 300 de salahori pe care aceştia urmează să-i trimită... ca să ajute la tăiatul cherestelei cerute de  Ali, paşa din Vidin; extras (1813, mai 31) La Gorj, pentru 300 salahori (...) Am orînduit Domnia Mea ca să le taie în pădurile judeţului Mehedinţi, de unde  să le poată căra la Calafat. Şi, după suma cherestelii şi măsurile ce s-au arătat în catastih ce au trimis, socotindu-să greotatea ce poate să  pricinuiască judeţului aceluia, spre ajutorul şi înlesnirea la tăiatu cherestelii aceia s-au îndatorat şi judeţul acesta, ca să trimiţă în pădurile  judeţului Mehedinţi 300 salahori. Pentru care, vă poruncim Domnia Mea: cum veţi priimi porunca aceasta, pe de o parte să orînduiţi a face din judeţ mai  sus arătaţiisalahori, cu topoară i cu berde şi cu merinde trebuincioase de hrana lor, iar pe de altă parte, corispondarisind cu dumnealui clucer Dumitrache,  ispravnici Mehedinţilor, la pădurile unde vă va arăta că este a să tăia cheresteaoa să trimiţi toţi salahorii aceştia, cu toată orînduiala, precum vi  să arată, şi cu epistaţi asupră-le, ca să stea împreună la păduri să taie cheresteaoa aceea ce are să să facă, pînă va lua săvîrşire,  îndatorînd pă epistaţi, dînd poruncă şi salahorilor ca să nu fugă, ci să stea pînă va isprăvi făcutu cherestelii şi atunci să vor slobozi.  Drept aceea, pentru o cerere ca aceasta ce să face, să urmaţi întocmai precum vă poruncim, ca să nu să întîmple vreun cusur, că atunci  dumneavoastră veţi rămînea supt grea răspundere. Şi drept urmare să trimiteţi răspuns. Şi fiţi sănătoşi. 1813, mai 31 81 Marele vistier  către clucerul D-trache Brăiloiu,..., despre măsurile luate pentru aprovizionarea cu alimente a serhatului Ostrovului (1813, iunie 10) Din partea dumnealui Vel vist.,  la clucer Dumitrache Brăiloiu, ispravnic ot sud Mehedinţi S-au văzut cele scrise dă dumneavoastră; şi cît pentru zahireaoa dă grîu ce să coboară  pă Dunăre şi ceea ce mai este a să coborî, bine ai făcut dumneata dă ai înştiinţat.   
{158} Iar pentru lucruri dă cele trebuincioase dă ale mîncării, ca să să ducă la serhatu Ostrovului, fiindcă ai socotit una ca aceea, însuşi ai mers la  Ostrov şi ai pus la cale cu slăvitu Regep Aga, ca la serhatu Ostrovului să ducă lăcuitorii dă vînzare numai: ooă, fasole şi poricale, ca să cumpere  serhatlîi ce vor avea trebuinţă; iar făină şi mălai să vînză numai în tîrgul Cerneţilor sîmbăta, cînd să face tîrg. Am arătat Mării  Sale lui Vodă şi nu numai că nu s-au turburat asupră-ţi, ci mai ales au poruncit ca să să facă urmare precum arăţi că s-au pus la cale şi  să cuvine. Ci, întocmai veţi urma. 1813, iunie 10 82 Marele vistier către ispravnicii de Gorj şi Mehedinţi, despre procurarea a 4000 ocale catran de brad...(1813,  iunie 13) 13 iunie 1813. La ispravnicii dă Gorj şi Mehedinţi, dă la dumnealui Vel vistier, pentru 4000 ocă ceam-catranisă, precum să arată mai jos  Fiindcă dă la Diiu să cere 4000 ocă ceam-catranisă, adică catran dă brad, din porunca Mării Sale lui Vodă scriem dumneavoastră, îndată ce  veţi priimi cartea aceasta, dă la locurile unde ese şi să face în judeţu acesta, să orînduiţi a să strînge (...) ocă. Şi puindu-să ori prin burie  sau prin coşuri, cum va face trebuinţa, să o încărcaţi prin cară şi să o porniţi, ca să să ducă la Calafat, făcîndu-să teslim la  capuchihăiaoa Diiului, ca să să dea dă numitu acolo, după cererea ce să face. Şi dă teslimat luînd teşchereaoa capuchihăelii, să o trimiteţi la  Vistierie. 2000 ocă judeţul Gorj, 2000 Mehedinţi = 4000 1813, iunie 13   
{159} 83 Vistieria către judeţele de la Dunăre, despre aprovizionarea serhaturilor; rezumat (1813, iunie 14) Vistieria Principatului dă poruncă judeţelor situate la  graniţa dunăreană să ia măsuri grabnice, pentru ca locuitorii din judeţe să ducă alimente, spre vînzare, la serhaturi şi anume: Ialomiţa, la serhatul  Silistra; Teleorman, la serhatul Nicopoli; Olt, tot la serhatul Nicopoli; Romanaţi, tot la serhatul Nicopoli; Dolj, la serhatul "Diiului"; Mehedinţi, tot la serhatul "Diiului".  1813, iunie 14 84 Marele vistier către ispravnicii judeţului Teleorman, despre încuviinţarea locuitorilor de la Şiştov să cumpere alimente de la Zimnicea A  dumnealui Vel vist., la ispravnicii dă Teleorman Cei dă la Şiştov, cu trimis într-adins dă acolo, au făcut arătare Mării Sale lui Vodă, că să  află în lipsă dă cele trebuincioase ale mîncării, făcînd rugăciune ca să li să înlesnească dă a li să proftacsi la Zimnice, ca să cumpere cu  bani. Deci fiindcă cu aceste făcu şi lăcuitorii alişveriş, dar cei dă la Şiştov la lipsa ce au ca să nu pătimească, iată scriem dumneavoastră, ca  să îndatoraţi satele ce veţi socoti, a aduce dă cele trebuincioase dă ale mîncării; oaă, găini şi alte păsări dă acestea. Iar făină şi orz  să să ducă numai atîta cît va putea pune în desagi pă un cal; şi pă cai să să ducă, iar nu cu caru, sau mai multă sumă dăcît prin desagi  pre cal. Asemenea şi unt n-au să ducă, fiindcă este poprit şi trebuincios pentru capanu înpărătesc. În scurt, cu mijlocul ce vă să arată, să  chivernisiţi a să duce dă acestea ce vi să arată, spre a să întîmpina trebuinţa celor dă la Şiştov, la lipsa ce au, făr-dă a face urmare  împotriv, că atunci dumneavoastră veţi rămînea la învinovăţire. 1813, iulie 10   
{160} 85 Vistieria către ispravnicii judeţului Muscel, despre 2000 ocale mălai şi 500 ocale sare, găsite la nişte mocani...(1813, iulie 16) De la Vistierie, către  dumnealor ispravnici ot sud Muscel De la 30 ale trecutului iunie s-au scris dumneavoastră pentru dooă mii ocă mălaiu şi cinsute ocă sare, care să află la  vameşu de la Dragoslvile, al unor mocani ce s-au găsit prin potecile plaiului. Pentru care pricină, s-au şi adus vătafu din plaiurile Dîmboviţii, cum şi  potecaşii de acolo, şi li s-au făcut cercetare, cărora li s-au dat şi nizamul cel cuviincios, a fi de acum înainte cu îngrijire şi priveghere. Către acestea,  cunoscut vi să face că au dat încredinţare cinstita Aghenţiia cum că acel mălaiu şi sarea au fost pentru trebuinţa ciobanilor du pă la stîni, iar nu a  să cacirdisi la altă parte. De aceea, scriem dumneavoastră să să dea mălaiu şi sarea mocanilor, ca să-l ducă la stînile lor pentru hrana ciobanilor şi  potecile să le aveţi întemeete bine cu pază, dînd straşnice porunci vătaşilor dă plai, ca nimic să nu să cacirdidească, căci dă să va dovedi  cîtuşi dă puţin împotrivă vătaşii, să vor pedepsi de către Măria Sa Vodă făr-dă milostivire, dar veţi rămînea şi dumneavoastră  în grea răspundere. 1813, iunie 16 86 I. Caragea Vv. către Caimacamul Craiovei, porunceşte ca toate zapisele de datorii, făcute în timpul "răzvrătirii", să  fie strînse şi trimise la Vistierie...(1813, iulie 19) Carte gospod legată, către dumnealui Caimacamu Craiovii Cinstit şi credincios boerul Domnii Mele, dumneata  biv Vel postelnic Neculae Scanavi, sănătate. Fiindcă din vremile răzvrătirii, pentru multele greotăţi şi nedreptăţi ce au fost asupra lăcuitorilor  ţării au fost siliţi, ticăloşii, dă mare nevoe, a să împrumuta de la unii-alţii. Şi pentru acele împrumutări dă bani au dat între săteni lor, ca  să-i aibă întru supunere: pe unii pentru dobînzile banilor, pă alţii   
{161} numai căci i-au împrumutat, arătîndu-să că le-au făcut bine. Osibit de aceasta, mulţi dintre lăcuitori au zălogit vii şi moşii i alte  acareturi, la acele vremi silnicite. Şi acei răi înprumutători, întru sălbăticiune fiind porniţi ca să să agonisească pă dînşii cu nedrepte folosuri,  au format multe meşteşugiri ce aduce cu totul la dărăpănare şi sărăcie pă bieţii lăcuitori, pricinuindu-să şi Vistieriei domneşti dă-n  neajungere şi scădere. Pentru care, în multe rînduri s-au dat multe porunci ca să să aridice cu totul acest catahrisis. Poruncim şi dumitale, ca unui credincios  vechil al Domnii Mele, să cercetezi şi să vezi toate acele porunci cîte s-au dat şi cu dănadinsul să le pui în lucrare. Mai întîi, toate zapisile să să  ia de-l acei împrumutători şi să să facă socoteală puindu-să şi banii înprumutării cu dobînda lor la zece unul. Să să socotească şi  simbriile oamenilor ce-i vor fi avînd întru posluşaniia lor, pă cîtă vreme le-au slujit. Asemenea, şi ce vor fi luat vii şi moşii şi alte namestii supt  zălogire pentru împrumuturi dă bani, să-s pue bani cu dobîndă, din care să să scază venitul ce vor fi luat de la acele acareturi. Şi acele zapise toate,  înpreună cu catastih prin care să să facă arătarea pe larg şi să să trimiţă la Vistierie ca să să teorisească de Domniia Mea - şi să va da  în urmă hotărîrea cea cuviincioasă; şi să va pune şi soroc hotărît, ca să răspunză cei datori banii ce vor rămînea la înprumutători. Şi  pînă să va face această urmare, dumneata să aperi pă lăcuitori de către acei înprumutători şi nic într-un chip cea mai puţină cerere şi  supărare să nu li să facă. Căci dă ne vom înştiinţa Domnia Mea că au mai încercat acei înprumutători niscaiva meşteşugite lucruri spre  supunerea şi paguba lăcuitorilor, unii ca aceia să vor pedepsi şi va pierde şi toţi banii înprumutării şi asupra ispravnicilor ne vom turbura foarte,  pricinindu-să supărare şi asupra dumitale. Să trimiţi răspuns Domnii Mele şi să fii sănătos. 1813, iulie 19 87 Zapis dat lui Hagi Costandin  Pop...pentru 500 de florinţi împrumutaţi (1813, iulie 28 (august 10)) Zapis Încredinţăm noi cei mai jos iscăliţi, cu acest zapis la mîna dumnealui Hagi  Costandin Popp la Sibii, precum că, viind cu mărfurile dumnealor jupînu Costandin Sachelariu şi tovarăşii, de la Bucureşti,   
{162} şi avînd lipsă de bani ca să mergem cu această marfă pînă la Peştea, fiindcă ne-au lipsit de cheltuială, ne-am rugat de dumnealui ca să  nu ne lase să ne stîngem pe drum în această lipsă. Aşa, au binevoit dumnealui şi ne-au ajutat cu 500, însă florinţi cinci sute de Beci. Pentru aceşti  bani, ne legăm toţi şi unul pentru altu, că, viind înnapoi, să numărăm aceşti bani deplin la dumnealui jupînu Costandin Sachelariu la Bucureşti,  fără nici o vorbă şi pricină. Iar întîmplîndu-să să nu plătim, şi să-i caute dumnealui cu judecată,şi să avem noi să înplinim  toată paguba şi cheltuiala şi zeciuiala. Şi spre mai bună încredinţare, neştiind a scriie, ni s-au însemnat numele fieştecăruia în acest zapis şi  am întărit cu degetul nostru. Hristea ceauş, Badea ceauş, Dumitru Ciocîrlan, Stan Braşov., Radu Rociognu, Dan Stănescu, Langea, Niţu Rian, Dan  Ştefănescu, Pătru Ungureanu, Teodor, Costand. Radu, Staicu Stanciu 1813, iuliie 28/10. Sibii 88 Vistieria către ispravnicii judeţului Ilfov, despre 100 care de  fîn, care trebuie trimise la Herăstrău pentru vitele Doamnei (1814, iulie 28) De la Vistierie, către ispravnicii de Ilfov Fiindcă la Herăstrău, la odaia ce este  acolo, sînt 32 vite mari - vaci şi 80 de oi, ale Mării Sale Doamnii, la care să cuvine a să face îngrijire pentru hrana lor, pentru care scriem dumneavoastră să  chivernisiţi cu mijloc cuviincios a să triimite una sută cară fîn de măsură la orînduit purtător de grijă, de la care să ia şi adeverinţă de  priimire şi să să triimiţă la Vistierie, împreună cu arătarea în ce chip aţi făcut împlinirea acestui fîn. Sîntem al dumitale slugă. 1814, iuli  28   
{163} 89 Vistieria către judeţe, despre aprovizionarea poştelor cu fîn şi orz (1814, august 21) Porunci de la Vistierie, pe la judeţile ce mai jos să arată,  pentru fînu i orzu menzilurilor Dumnealor epistaţii Casii menzilurilor, dă la 18 ale aceştii luni, făcu arătare Vistieriei că unile judeţe au început a  teslimatisi fînu prin poşti, altele acum îl cară. Iar pentru orz nici o mişcare nu să vede. Şi, fiindcă dă la zi întîi a lui septemvrie este trebuinţă  dă a da orz cailor, spre a pune vîrtos, ca să nu ajungă în slăbiciune; cînd nu să va face orz teslim acum în grab, oricăţi cai vor muri dîn princina  slăbiciunii, toată acea pagubă o va cere ca să să împlinească. Pentru care arătare, nu lipseşte Vistieriia a vă-o face ştiută şi întradins  vi-o scrie. Pentru aceasta să nu o socotiţi drept bagatelă, ci toată silinţa să o puneţi şi atît fînul, cît şi orzu, negreşit să-l teslimatisiţi  pe la orînduitile poştii ale acelui judeţ, întocmai după porunca ce aveţi dată. Şi dă teslimat să trimiteţi la Vistierie adeverinţele epistaţilor, ca  să să scază. Căci dă veţi face întîrziere şi să va întîmpla Casii menzilurilor vreo pagubă cu slăbiciunea cailor, din pricina neîngrijirii  dumneavoastră, cu hotărîre să ştiţi că însuşi dumneavoastră vă veţi îndatora a plăti toată acea pagubă, fără a vi să da vreo  ascultare. Pentru fîn, pînă la sfîrşitu aceştii luni negreşit să să facă teslim, iar orzu rînduri-rînduri să să trimiţă, ca să nu să  întîmple vreo lipsă. 1814, avgust 21 90 Vistieria către ispravnicii judeţului Ilfov, despre scutirea rotarilor şi dîrvarilor poştelor de orînduiala orzului  pentru grajdul domnesc şi al poştelor (1814, septembrie 18) De la Vistierie, către ispravnicii dă Ilfov Dumnealor boierii epistaţi ai Casii minzilurilor făcu  arătare la Vistierie, cum că dumneavoastră aţi fi supărînd şi pă rotarii i dîrvarii poştilor, la orînduiala orzului grajdului gospod şi al  minzilhanelelor.   
{164} Ci, fiindcă aceştiia totdeauna au fost apăraţi, nu numai dă acest fel dă orînduieli, ci încă dă orice alte potvezi şi angarii, ca nişte  trebuincioşi ce sînt nelipsiţi la minziluri şi cu osibită sarcină a lor. Scriem dumneavoastră, ca atît la această zaherea, cît şi de acum înainte, să  nu să supere întru nimic, ca să-şi poată purta datoreea slujbii lor la poşti. 1814, septemvrie 18 91 Ispravnicii din judeţul Olt către Vistierie, despre  plîngerile locuitorilor din satele plăşilor Mărginii şi Cîlniţii, că nu mai pot plăti dările deoarece sînt opriţi să-şi mai vîndă produsele  la tîrgul de la Turnu Cu plecăciune ne închinăm dumitale, Înştiinţăm dumitale că lăcuitorii du prin satele plăşii Mărginii şi Cîlniţii, cu  necontenire vin la noi, plîngîndu-să că n-au de unde să-şi mai răspunză banii curgătoarelor dăjdii, din pricină că tot alişverişul lor  era tîrgul ce să face la Turnu, unde mergea cu de-ale mîncării, cu făină, mălai, orz, care cu spinarea, care cu cai - şi cu lemne de foc, de vindea la  serhatlîi, cu rizapazar. Şi, cît pentru celelalte, să urmează şi acum; iar pentru zaherea, după straşnicile porunci ce sînt date, dumnealui zabitul ce să  află acum, păzind nizamul mărginii cum să cade, i-au strîmtorat cu totul,de nu poate merge nici un lăcuitor cu cea mai puţină zaherea de vînzare. Şi  tot alişverişul lăcuitorilor dintr-aveste doaoă plăşi răzimînd în oareşice zaherele ce fac, ne rugăm dumitale să să chibzuiască pentru  aceasta. Şi în ce chip să va găsi cu cale, vom avea cinst. răspuns. Şi cu plecăciune sîntem ai dumitale mai mici slugi. 1814, octomvrie 6 (Judeţul) Olt   
{165} 92 Pană serdar către Vistierie, despre scăderea numărului de locuitori birnici din Cîmpulung...; extras (1814, octombrie 29) Cu multă plecăciune ne  închinăm dumitale, Cu plecată scrisoare înştiinţăm cinstitei Vistierii că, după ce am săvîrşit aşezămîntul plăşii Bratia Bughia,  fiindu-ne prea cu apropiere de oraşul Cîmpulung, am mersu ca să facem aşezămînt şi oraşului. Unde, după scumpe cercetări ce am făcut spre  dovedirea tuturor lăcuitorilor birnici, luînd înscris atît după chiiar cislele mahalalelor, cum şi prin alte mijloace tainice, făcînd catagrafie, am găsit prea o  împuţinare de oameni, care nu numai că nu ajunge la suma ce ni să porunceşte prin luminatele ponturi i poruncile cinstitei Vistierii, a fi cîte 4 la un lude, bun cu  prost; dar pe la unile locuri nici 3 la un lude nu să adună. Am adus înaintea noastră pă birnici din fieşcare mahala, , ca să le facem aşăzare şi, în loc  de a nădăjdui să agonisim vreo sporire de lude, ei tînguiesc că abia să poarte ludele ce să află, cu scăderea dăjdiilor din milostivirea Măriei Sale lui  Vodă. Le-am arătat îndestul, că urmează negreşit a priimi spor, în vreme ce dăjdiiles-au scăzut, şi au fost şi sînt ocrotiţi de multe angarii,  care birnicii ţărani ai judeţului le-au răspuns şi răspund. Dar la înţelegere nu i-am putut aduce, pricinuind şi tînguind că, după ce oameni au  puţini, sînt şi săraci, locuri de hrană nu au, atît pentru bucate, căt şi a prăsi dobitoace (...) Pană sărdar 1814, octomvrie 29 (Judeţul) Muscel 93  Ispravnicii judeţului Ialomiţa către Vistierie, despre o cantotate de 150000 ocale sare, care urmează să fie transportată ...la Olteniţa...(1814, noiembrie 5) Cu  multă plecăciune ne închinăm dumitale, Luminată porunca Mării Sale lui Vodă, coprinzătoare pentru una sută cincizeci de mii ocă sare să să care  de către lăcuitorii acestui judeţ de la ocnile Slănic - şi să o coboare la schela Olteniţii - cu multă plecăciune primindu-oă, îndată am şi pus  în lucrare luminata poruncă.   
{166} Şi făcînd orînduială în judeţ de trebuincioasile cară, ca din vreme să înceapă a merge la ocne, unii din lăcuitorii judeţului au venit la  isprăvnicat de au făcut arătare rugîndu-să că, decît să meargă cu sarea pă la Olteniţă, sînt mai bucuroşi a luoa această sumă de ocă  în trebuinţa lor cu bani şi să o aducă pă la casile lor, pentru a lor alişveriş. Atîta numai să roagă, ca să aibă voie în scris: ca aducîndu-o  pă la casile lor,să o vînză pă la orice locuri vor putea, neavînd vreo poprire. care această cerere a lor neputîndu-să de aici a li să înplini, nu lipsim  după a supunerii datoriie să înştiinţăm dumitale. Şi de urmare ne rugăm să avem cinstit răspuns. Fiind cu toată plecăciunea ai dumitale plecate  slugi, (indescifrabil) 1814, noemvrie 5 (Judeţul) Ialomiţa 94 Ispravnicii judeţului Ialomiţa, despre o cantitate de 150000 ocale sare, care urmează să fie  transportată de la ocnă la Olteniţa...(1814, noiembrie 9) Cu multă plecăciune mă închin dumitale, Cinst. scrisoarea dumitale, coprinzătoare pentru 150000  ocă sare, ce s-au orînduit acest judeţ a o ardica de la ocnă şi să o coboare la schela Olteniţii, cu multă plecăciune priimindu-o, am văzut cele  coprinzătoare. Şi făcînd cunoscut lăcuitorilor cele ce ni să arată în cinst. scrisoarea dumitale,că sînt mai spre folosu lor şi spre alişverişu lor,  toţi cu un cuvînt au priimit ca să o cumpere mai bine pentru a lor alişveriş, decît să o care pă la Olteniţă. Şi după priimirea lor, s-au şi pornit  satele la ocnă, ca să-şi cumpere fieşcare suma ce li s-au analoghisit.   
{167} Iar eu, de priimirea cinstitei porunci şi de urmarea ce am făcut, nu lipsii a înştiinţa, fiind cu toată plecăciunea al dumitale plecată slugă,   (indescifrabil) 1814, noemvrie 9 95 Preoţii şi diaconii din plasa Protopopii Rîmnicului către I. Caragea Vv., despre impunerea lor nedreaptă la cîte 100  taleri...(1814, noiembrie 22) Prea Înălţate Doamne, Cu lacrămi jeluim mili Mării Tale, ca să avem dreptate, noi preoţii şi diaconii din plasa Protopopii  Rîmnicului; că acum în trecutele zile au venit dumnealui vătaful plaiului Cozii şi zapcii plăşilor şi ne-au apucat cu strînsoare, ca să dăm cîte  taleri 100, cu cuvînt ca să plătim birul lăcuitorilor. Şi lăcuitorii fiind pă loc am dat, unii cîte taleri 100 şi alţii cîte cinci zeci şi de la alţii cît  au putut scoate; iar unii dintrînşii văzînd că nu pot ca să răspunză aceşti bani, au fugit. Şi prinzînd copii şi preotesile, i-au bătut în  falangă şi nooă să ne zmulgă barbele şi părul dă-n cap, puindu-ne şi la închisoare. Şi după plîngerea ce am făcut la dumnealor boieri  ispravnici, nu ne-am aflat dreptatea, neţiindu-ne în seamă atîtea jălbi ce am dat; că în urmă au venit şi mai rău ne-au supărat. Şi  iarăşi pă noi preoţii ne-au apucat de am dat cîte taleri 16 dă căzănit - şi acele cazane sînt numai dă 4 vedre - măcar că obiceiu n-am avut  şi prune nu s-au făcut. Şi iar ne-au mai apucat acel vătaf de am dat cîte taleri 1, cu nume dă vornicie. Pentru care, jeluim Mării Tale. Ne-au cuprins  pre noi mare întristare. Şi cum te va lumina Duhul Sfînt, ca să nu fim dă tot urgisiţi în luminaţi ani Mării Tale. Robii Mării Tale, Noi preoţii i  diaconii pla(sii) Potropopii Rîmnicului, judeţ. Vîlcea. (Rezoluţie:) Dumneata Vel vist., să cercetezi jalba aceasta numai pentru pricina   
{168} banilor ce arată că li s-au luat cu cuvînt dă bir pentru lăcuitori. Iar pentru pricina cazanilor, să facă dăosebită jalbă. Biv Vel medelnicer 1814,  noemvrie 22 96 Catagrafie de birnici şi de toate celelalte bresle din judeţul Prahova; rezumat -Noiembrie 1814 - Date statistice Populaţia judeţului - cuprinzînd  plăşile: Cîmpului, Rîfovului, Tîrşorului, Telegii şi Filipeştilor şi plaiul Prahova - se compunea din: 3135 birnici, din care: 446 "fruntaşi", 957  "mijlocaşi" şi 1732 "coadă"; 1459 scutelnici; 1126 posluşnici; 18 "neamuri", 19 postelnici; 6 mazili; 55 slujitori de scaun; 30 slujitori de plăşi; 80 alte "bresle".  Populaţia din "Haimanalile ocnii Telegii, moşia mănăstirii Mărgineni" cuprindea: 11o ciocănaşi ( 4 "de mijloc" şi 106 "coadă"); 118 măglaşi (5 "de  frunte", 9 "de mijloc" şi 104 "coadă"); 38 funieri ( 2 "de frunte" şi 36 "coadă"); 14 călăreţi ( 4 :de frunte" şi 10 "coadă"); 6 lemnari - "de mijloc"; 3  "meşteri de ocnă" -"de mijloc"; 7 "vătaşi" - "de frunte"; 6 rîndaşi - "coadă"; 3 "ţîrcovnici" - "de frunte". În total: 305 "birnici" telegeni. 97  Aşezămîntarii judeţului Mehedinţi către Vistierie, despre pricinile care au întîrziat alcătuirea aşezămîntului (1814, decembrie 2) Cu multă  plecăciune sărutăm cinst. mîna dumneavoastră, Cu luminată volnicie gospod fiind, (...) ciohodar, poruncitoare ca să mă ia pe mine plecatu sluga  dumneavoastră sărdar Fărcăşanu cu toate catastişele şi extracturile judeţului dă aşezămînt; iar de nu vom fi isprăvit, să ne facă  mumbaşirlîc, ca făr-de zăbavă isprăvind, să mă   
{169} ia să mă aducă acolea la Bucureşti, împreună cu sameşii judeţului (...); plecaţi dumneavoastră, după datorie-ne am înştiinţat  pricină ce este a zăbăvii. Şi ştiut fiindu-mi că dă la 16 ale trecutului octv., dă cînd s-au început turburarea aici în partea locului, abia am mai  isprăvit doao plăşi, Jieţu dă Jos şi Jieţu dă Sus. Care şi aceste doao plăşi unul Dumnezău ştie cu cîtă frică şi năcaz, precum  dumneata eşti pliroforisit dă toate cele du pă aici. Şi cu plecăciune ne rugăm dumneavoastră să nu să socotească amelie a noastră, ci peristasis al  vremii. Ne-au mai rămas 4 plăşi neaşezate, adică: Plaiul Muntelui, plasa băii, Ocolu dă Sus şi Ocolu dă Jos. Şi acum, într-această vreme,  nici nu îndrăznim să mergem într-acea parte dă loc, căci pandurii dă la Ada (-Kaleh) umblă cete-cete printrînsele şi rădică zaherea du  pă unde găsesc. Şi ne temem ca să nu dăm şi noi în primejdie. Nici satele nu le putem aduce pă aici pă unde sîtem dăpărtaţi, mai vîrtos fiind  amestecate şi răspîndite din pricina turburării aceştiia. Şi să poate judeca dă către înţelepciunea dumneavoastră, că pînă nu să va potoli  turburarea aceasta, nici un aşezămînt nu putem face la aceste patru plăşi. Pentru care, cu întoarcerea mumbaşirului nu lipsim a înştiinţa  dumneavoastră şi ne rugăm să avem cinst. poruncă ce să mai facem. Cu plecăciune fiind ai dumneavoastră plecaţi slugi, Costandin R. Radu Jiianu (?) Dă la aşezămîntarii judeţului Mehedinţi 1814, decemvrie 2 98 Muncitorii de la Ocnele Mari, din mahalale şi sate; rezumat (1814) "Catstih dă toţi  oamenii ce să află în posluşania ocnii, cum înnăuntru să arată" - Mahalaua Tîrgului şi Ocniţa: măglaşi - 64, ciocănaşi - 20, pîrgari - 24,  meşteri lemnari - 3, curelari - 2, lumînărari ai ocnii - 3; - Mahalaua Copăceni: măglaşi - 31, ciocănaşi - 2, lemnari - 3; - Mahalaua Teiş: măglaşi -  11, ciocănaşi - 15; - Mahalaua Sohorătului; măglaşi - 14,, ciocănaşi - 2; - Mahalaua Luncii: măglaşi - 2, ciocănaşi - 5, meşteri lemnari - 2; -  Mahalaua Valea Răilor: măglaşi - 7; Satul Buda (plasa Rîmnic): măglaşi - 11, ciocănaşi - 3; Satul Mihăeşti: măglaşi - 9;   
{170} - Satul Buda: măglaşi - 3, ciocănaşi - 1, cărbunari - 6; - Satul Govora: ciocănaşi - 3; - Satul Rîureni: măglaşi - 18; - Satul Răstoaca:  măglaşi - 1; - Satul Cacova (plaiul Coziei): ciocănaşi - 2; - Satul Frăţeşti: ciocănaşi - 1 "Adunarea: 17 măglaşi + 54 ciocănaşi + 24 pîrgari +  8 meşteri lemnari + 2 curelari + 3 lumînărari + 6 cărbunari = 268; adunarea două sute şaizeci şi opt". 1814 99 Boieri aşezămîntari din judeţul  Dîmboviţa către Vistierie, despre şapte lucrători "nemţi" care lucrează la sticlărie de 15 ani (1814) Cu multă plecăciune ne închinăm  dumneavoastră, La cererea şi alegerea ce din poruncă facem streinilor, aici, la judeţu Dîmboviţa, s-au găsit la sticlăria unde să lucrează sticle  aceşti nemţi ce li să arată mai jos numele, cu familiile lor, carii, fiind papistaşi, cu marafetu neguţătoresc, nu-i găsim scrişi la catagrafiia ce avem, din  pricină că nu au nici case, nici dobitoace, nici altă stare, ci şed în casa sticlării ce este a dumnealui Banului Golescu şi lucrează la sticle de sînt 15 ani.  Şi, fiindcă toţi aceştia sînt sudiţi nemţeşti şi patentele lor zic că sînt la Aghenţie, făcem întrebare ca să avem poruncă ce urmare să  facem pentru dînşii. Şi sîntem ai dumneatale plecaţi slugi, Pană C., R. Catargiu (?), Iacov, biv treti logofăt Ianoş neamţu, pîrcălabu, Dinică  neamţu sin Mihel, Ghiuri, Marin Răşnoveanu, Petre şi Precup, fraţi ot Porumbacu, Ion Ardeleanu = 7 100 Catagrafia birnicilor din judeţele Argeş şi  Muscel; rezumat (1814) 1. La anul 1814, în judeţul Argeş au fost catagrafiate "la aşezămîntul ce din luminată poruncă domnească s-au urmat la acest  judeţ": 825 familii "fruntaşi", 1454 familii "mijloc" şi 5103 familii "coadă". 2. La 12 decembrie 1814, Vistieria a întocmit lucrarea: "Jud. Muscel, 1814, dec. 12.  Catagrafie pentru toate familiile birnice ce s-au găsit la aşézămîntul ce s-au făcut, cu arătare de numele fieşcăruia şi dă ce stare". 101 V. Cioncu  către Marele vistier, despre 300000 ocale de sare pe care locuitorii judeţului Vlaşca urmează să o ridice de la ocnele Slănic...(1815, noiembrie 23) Cu multă  plecăciune ne închinăm dumneavoastră, Pentru 300000 ocă sare, ce s-au orînduitu din luminată poruncă pă lăcuitorii acestui judeţ să o ridice  de la ocna Slănicului şi să o pogoare la schela Giurgiului cu plată dă chirie suta po taleri 3. Iar după cinstită scrisoarea dumneavoastră, coprinzătoare ca  cei ce vor vrea ca să o oprească pă seama caselor lor, să o ridice de la ocnă şi să o plătească acolo la cămăraş suta po taleri 6, următori  aflîndu-ne, am orînduit-o cu cislă pă sate - şi încă după priimirea poruncii nu am încetat, nici încetăm a da cuviincioasele porunci zapciilor, cu  osebiţi mumbaşiri, ca să-i pornească cu carăle să ridice această datoriie de la ocnă.   
{172} La care, pă cît au fost cu putinţă, s-au şi pornit sumă dă cară; însă, de la unile sate neavînd acum îndemnare dă ridicat cu carăle, au  priimitu numai să meargă să o scoaţă de la ocnă, să o puie în păstrare pînă la vară şi să o plătească la cămăraş. Dar, din  necurmata plîngere a satelor, care pă toate zilile vine aici la isprăvnicat, jeluindu-să; unii, pentru greotatea că este sumă multă şi dăpărtare dă loc  fiind, nu au cu ce să o ridice - că căruţele ce au, nu pot fi dăstoinice să ridice de la ocnă nici pînă la 400 ocă; alţii, că ar vrea să o oprească  pă seama lor, dar nu pot lupta răspunderea banilor, fiind multă cu osebire decît în anul trecut; şi alţii, dă ar şi putea să o ridice, le este teamă pă  vreme dă iarnă a face această călătoriie, să nu-i apuce vremi rele şi să-i răpuie şi dobitoacele. Am luatu cu denadinsul seama şi de la  sărăfiia judeţului mă pliroforisii că a anului trecut orînduială au fost numai 200000 ocă şi nu s-au putut toată să să ridice. Judeţu acesta la  starea lăcuitorilor decît în anul trecut nu poate să fiie mai bună, dă vreme ce estimp, precum va fi ştiută dumneavoastră, timpul au fost lipsitu - şi abia  a 4-a parte din lăcuitorii judeţului să-şi aibă îndăstularea hranii pînă la bucate, încă nu la toţi şi dintr-aceia. Iar la alţi-unii  dintrînşii, şi puţini pot să mai aibă hrana gurii pentru o lună dă zile, ceilanţi sînt cumpărători dă acum. Apoi, să să socotească dă  înţelepciunea dumneavoastră, cînd pă această lipsă dă-i vom sili, şi mai vîrtos vreme dă iarnă fiind, dă este cu putinţă să nu-i  aducem la dăznădăjduire. Ci, după datoriie arătăm şi ne rugăm dumneavoastră, să să arate Mării Sale lui Vodă această învederată  greotate, pentru ca să reverse mila asupra lor. Şi ori din sumă dă va fi cu putinţă să să mai scază, şi să fie la aceasta îndatorate veri ale cui cară  să vor găsi să le pornim, a să căra suma sării pă cît va rămînea; sau, după a multora dintrînşii rugăciune ce ne-o face, să rămîie  datori, cu încetu-încetu să o plătească po taleri 3 suta dă ocă şi să nu mai fiie siliţi a merge să o mai ia dă la ocnă. Că sînt mai bine  mulţumiţi a să vazghestisi dă acest folos, a-l face oricînd vor putea să să îndeletnicească, dăcît să cerce călătoriia drumului, după  dăpărtarea locului. Şi oricum să va găsi cu cale, ne rugăm să să dea urmarela aceasta şi să avem cinstit răspunsul dumneavoastră. Şi sîntem  ai dumneavoastră plecaţi, slugi, Vasile Cioncu (?) 1815, noemvrie 23 (Judeţul) Vlaşca   
{173} 102 Catagrafie a ciocănaşilor, măglaşilor şi a celorlalţi muncitori de la ocnele Slănic; extras (1815) Catagrafia ciocănaşilor, măglaşilor şi  ceilalţi oameni ai ocnii pă acest an Centralizare numerică 16 vătaşi, 41 ciocănaşi, 23 funari, 6 păzitori ai ocnii, 9 pezodromi, 13 muncitorii curţii, 23  rîndaşi toţi, 5 pezodromi de cete, 10 haimanale cu 3 dogari, 45 secaţi, betegi = 191 făr de bir; 67 ciocănaşi, 151 măglaşi, 5 meşteri, 5 dîrvari, 3  vătaşi de vinovaţi, 3 scăunaşi = 234 cu bir (191+234=) 425 toţi" 103 Logofeţia pricinilor străine către starostele de negustori, despre plîngerea lui P.  Sapunov, sudit rus, împotriva lui N. Stoian, trimis la Moscova pentru cumpărare de marfă (1817, mai 2) De la Depertamentu logofeţii streinilor pricini, către  dumnealui starostea za neguţători Petro Sapunov, sudit rosesc, de la 21 ale trecutului april, prin jalbă către Exelenţiia Sa ghenaralu Consol al Rosii, Pini, au  făcut arătare pentru un Nicolae Stoian, ce la leat 1814 l-au avut trimis la Moscva, să-i tîrghiască marfă pentru prăvăliia sa, cea de aici. Că   
{174} după ce s-au întors numitul înnapoi, paravalisind socoteala ce i-au trimis-o de la Moscva, cu cataştişile sale şi cu alte scrisori ce le-au adus  împreună cu sineşi, au văzut cu multă mirare a sa o foarte mare diafora la acestea şi că l-au năpăstuit prea mult. Pentru care, de atunci dă cînd au  venit, au pus în lucrare feluri dă mijloace spre a-l îndupleca să-i paradosească socoteală curată, după orînduiala ce să cuvine. Dar el nici  într-un chip nu să supune. Şi face jeluitorul cerere de a i să teorisi la stărostie socoteala ce au între dînşii. A căruia cerere priimită fiind şi  pîrîtului Nicolae Stoian, iată să trimiseră la stărostiie, ca - faţă cu Mihalache Bălăceanu şi cu Nikifor Mustakov, neguţătorii cei ceruţi de  pîrîtu Nicolae Stoian, i cu alţi 2-3 neguţători cupeţi cinstiţi - să li să teorisească socoteala în frica lui Dumnezeu şi să li să facă  dreaptă lămurire, după catastişile şi scrisorile ce vor fi privind la această diiafora, fără a să năpăstui vreo parte la vreun condei cu cîtuşi dă  puţin. Şi ori în ce chip să va face alegere dă către stărostiie, să avem răspuns împreună cu aceeaşi socoteală, supt iscăliturile numiţilor  neguţători. Ca să ştiie judecata ce izbrănire să dea la prigonirea ce au între dînşii. Vel logofăt; Costandin, căminar; Dumitrache, stolnic 1817, mai 2  104 Logofeţia pricinilor străine către Compania negustorilor, despre o judecată pentru marfă...(1817, iunie 10) Dinu David, cu Teodor Ciocan, către Companiia  neguţătorilor La pricina dă judecată ce are Costandin David, neguţător ot Rîmnic sud Vîlcea, cu Teodor Ciocan dă aici, pentru nişte marfă dă  taleri 13644, bani 60, ce zice numitu că au ridicat din bolta lui Ciocan. Fiindcă David cere prin jalbă a i să teorisi acea socoteală dă iznoavă, aflîndu-să  la bănuială că să va fi înşelat, scriem dumneavoastră ca, faţă cu chir Mihaiu Gheorghiu Bălăceanu i chir Răducanu Trestiianu, cei ceruţi din  partea lui Ciocan, i cu chir Andreiu Papazoglu şi chir Dimitrie Triha, să intraţi în teoriia aceştii socoteli.   
{175} Şi făcîndu-le alegere după dreptate şi după şarturile neguţătoreşti, fără a să năpăstui vreo parte, să ne trimiteţi în scris  supt iscăliturile dumneavoastră, cu zapciul cel orînduit; ca să ştiie şi judecata acestui Depertament ce izbrănire să dea la priginirea ce au între dînşii.  Vel logofăt; Costandin, hatman; Dumitrache, stolnic 1817, iunie 10 105 Logofeţia pricinilor străine, despre prigonirea dintre N. Mustakov, sudit rus, şi  moştenitorii lui Hagi Velciu şi Hagi I. Mustakov, pentru o tovărăşie ce au avut (1817, iunie 13) Pentru Nikifor Mustakov Nikifor Mustakov, suditu rosesc, avînd  prigonire cu clironomii lui Hagi Velciu i Hagi Iona Mustakov ce au murit, pentru tovărăşiia ce au avut între dînşii, iată, cu zapciul cel orînduit să trimite  aci la stărostiie amîndooă prigonitoarile părţi, undă faţă cu chir Ioan Chilifaru i Costea Cica şi Chiriiac Dămnandul să le teorisiţi toate  catastişile şi socotelile dă tovărăşiie ce va fi avînd între dînşii. Şi dă lămurirea ce veţi face, să avem răspuns în scris; după care  să poată da şi judecata cuviincioasa hotărîre. Vel logofăt; Costandin, hatman; Dumitrache, stolnic 1817, iunie 13 106 Logofeţia pricinilor străine către  k.k. Aghenţie, trimite anaforaua întărită de Domnitor, împreună cu plîngerea lui Gh. Ciurcul, privitor la importul a 45 buţi cu vin Pentru 45 buţi cu vin  ale lui Gheorghe Ciurcul După nota cinstitii k.k. Aghenţii, ce s-au trimis la Logofeţiia pricinilor streine dă la 10 ale următoarii supt no. 110, pentru 45 buţi cu  vin dă Ţara Turcească ale lui Gheorghe Ciurcul, sudit k.k., ce i s-au poprit la schela Zimnicii; făcînd jos-iscălituanafora către Măriia Sa Vodă,  iată, o trimite cinstitii Aghenţii, buiurdisită - înpreună şi cu jalba numitului Gheorghe Ciurcul, din care, va lua îndăstulată pliroforiie. Vel logofăt  1817, iunie 17 107 Însemnare de marfa adusă în băcănia de la Fundata, de pe moşia Glîmbocata, cu preţul de cumpărare şi de vînzare (1817, iulie 7)  Marfa ce am pus în băcăniia de la Fundata, dată asupra lui Grigore cîrciumaru Cumpărătoarea (Tl., Par.)...........Cum să să vînză (Tl., Par.): 7,5 -15  ocă pastramă po taleri 19...0,32; 3,18 - 3 ocă orez, po parale 46...2,0; 1,15 - 15 ocă stafide, po parale 55...2,20; 2,0 - 2 0că tămîie, parale 80...4,0; 1,15 - 100  dramuri piper...2,20; 1,0 - testea hîrtie...coala 0,3; 1,30 - 100 lulele...5,0; 2,10 - 2 ocă măsline ...4,0; 1,0 - 10 dram cuişoare...2,0; 1,0 -  1/2 ocă piatră  acră...2,0; 1,15 - 100 dram piatră vînătă...2,20; 1,30 -  1/2 ocă săpun rachiu în calăpuri 13...calăpu 0,10; 1,15 - 1 ocă calaican...2,20; 1,15 -  1/2  ocă pucioasă ...2,20; 1,30 - 50 dram ţeperig...3,30; 7,35 - 15 ocă peşte, po parale 21 ...ocă 1,0; 3,10 - 5 ocă tutun...6,10; 1,32 - 6 ocă cîrnaţi...3,30; 4,2 -  3 ocă săpun prost oca(ua) parale 54...ocă...2,0; 5,0 - 50 pîini, po parale 4 ...0,5; 5,10 - 12 1/2 ocă oţet, po parale 20...0,30; 4,11 - 3 ocă lumînări dă seu,  lumînări 90 fieşcare...0,3;   
{177} 40,0 - 2 vedre spirt, po taleri 20 vadra: în care rachiu adăogîndu-să ocă 15 apă, să să vînză oca(ua)...2,0 = 101,18; 3,30 un buriu mai mare;  0,35 un buriu mai mic; 0,36-3 copăiţe de lemn; 0,27 - 3 străchini de lemn; 1,15 - 1 putină; 0,20 - hîrtie zugrăvită; 2,10 - un clondir, un ibric, cinzeacă şi  litră dă sticlă 1817, iulie 7 108 Logofeţia pricinilor străine către Vistierie, despre o plîngere a lui S. E. Bier din Sibiu împotriva lui N. Teişan din  Rîmnicul Vîlcea, pentru o datorie de bani Către cinstita domneasca Vistieriie, de la Logofeţiia pricinilor streine Cinstita k.k. Aghenţiie, prin notă de la 14 ale  următoarii, face arătare la Logofeţiia pricinilor streine că un Samuil E. Bier ot Sibiiu la leat 1811 au priimit de la un Nicolae Teişan ot Rîmnicu sud Vîlcea  619 funţi aramă veche, ca să-i dea înnapoi aramă nooă iarăşi atîta sumă - scăzîndu-să însă lipsa ce va eşi în foc - cu tocmeală  ca pentru lucru său să i se dea cîte 2 florinţi şi 45 crăiţari. Şi din acea teslimatisită sumă au priimit acel Nicolae aramă nooă 195 funţi, fără  de a-i plăti preţu cel hotărît pentru lucru. Şi aşa, au mai rămas la jeluitoru Samuilă încă 375 funţi aramă curată. Şi fiindcă nu să mai  arată nimini să priimească de la Samuilă acea aramă şi să-i plătească dreptul său - din care, i să pricinuieşte mare pagubă - cere cinstita  Aghenţiie să să facă dă ştire numitului Teişanu sau clironomilor săi din sud Vîlcea, ca: ori să trimiţă a-şi priimi arama, plătind osteneala  după simfoniia lor, sau să i să dea voie dă a o vinde şi să ia ceea ce i să va cuveni. Care cerere nu lipsesc a o face cunoscută cinstitii Vistierii, să  binevoiască a trimite o poruncă către dumnealor boerii ispravnici ai judeţului, cu coprinderea ce să arată mai sus, ca să îndatoreze pă acel Teişan sau  pă clironomii lui ca să fiie următori la una din dooă: adică ori să meargă a-şi priimi acea aramă şi să plătească osteneala lui   
{178} Samuil după învoierea lor, sau să-i dea voie a o vinde, ca să-şi ia ceea ce i să va cuveni. Şi dă urmare să trimiţă dumnealor boerii  ispravnici şi răspuns cinstitei Vistierii, ca să ştiie Logofeţiia ce arătare să facă cinstitii Aghenţii, cînd să va întreba. Vel logofăt 1817, iulie 17  109 Logofeţia pricinilor străine către k.k. Aghenţie, despre motivele pentru care s-au poprit la schela Zimnicea 45 buţi cu vin, importate din Turcia de către  Hagi Gh. Ciurcul La nota cinstitii Aghenţii supt no. 110 de la 10 ale trecutului iunie, pentru 45 buţi cu vin dă Ţara Turcească ale lui Hagi Gheorghe Ciurcul, sudit  k.k., ce s-au poprit la schela Zimnicii dă către un Teodorache postelnicelu vameşu şi căminaru dă acolo, cerîndu-le vamă şi căminărit dă  bute po taleri 15, cum şi la nota cu no. 120, coprinzătoare tot pentru acest fel dă vin dă Ţara Turcească, jos-iscălitu răspunde că după coprinderea  notii cei dintîi cu no. 110 făcînd arătare prin anaforă către Măriia Sa prea Înnălţatu nostru domn, din luminată poruncă s-au orînduit  această pricină în cercetarea dumnealor boierilor ispravnici ai judeţului, dă unde au şi adus mumbaşiru hătmănesc pă pîrîtu vameş şi  căminar cu alegerea dumnealor în scris către Măriia Sa Vodă, dă cercetarea ce au făcut. Carele înfăţişîndu-să la judecata acestui  Depertament cu jăluitoru sudit şi văzînd că cele 105 buţi sînt întrate în cercetarea dumnealui cinstitului Vel logofăt dă Ţara dă Sus, judecata nu  au putut întra în cercetare dăosibit pentru cele 45 buţi, fiind şi acestea tot într-un chip cu celelalte; şi mai vîrtos că alegerea judecăţii ce să va  face de la Logofeţiia cea mare pentru 105 urmează să priivească asemenea şi la cele 45. De aceea, cinstita k.k. Aghenţiie, binevoind, va zice jăluitorului să  rămîie întru adăstare pentru acele 45 buţi, pînă va vedea ce sfîrşit să dă celorlalte buţi 105 dă către judecata unde sînt orînduiţi -  învederat lucru fiind că, după hotărîrea ce să va face la acelea, are să să urmeze asemenea şi la celelalte buţi 45. Iar în urmă după aceasta, dă  va mai face trebuinţa, să va cerceta acele 45 buţi şi la judecata acestui Depertament, după cererea cinstitei Aghenţii. Vel logofăt 1817, iulie 22   
{179} 110 Logofeţia pricinilor străine către vameşii de la Carvasara, despre o prigonire...pentru vama unor coase (1817, august 5) De la Depertamentul pricinilor  streine, către dumnealor vameşii Carvasaralii cei vechi Între Hagi Iordan, Hagi Ghinul neguţătoru din Braşov şi între vameşii Carvasaralii este prigonire  de plata vămii unor coase. De aceea, judecata pohteşte pă dumneavoastră să ne arătaţi adevărul: ce vamă să obişnuia dă luaţi de la acest fel  dă marfă dă coase, ce nu să coprinde în tarifă. Şi, dă au fost obicei să arate neguţătoru fa(c)tura, ca să plătească vama după preţu  fiorinilor ce au cumpărat marfa sau ori în ce chip veţi şti că să obişnuia plata vămii coaselor, să ne trimiteţi în scris. Ca să ştiie judecata ce  izbrănire să dea la prigonirea ce este între dînşii. Vel logofăt; Costandin, hatman; Dumitrache, stolnic 1817, avgust 5 111 Logofeţia pricinilor străine  către Vistierie, despre plîngerea lui I. Pîrşoiu din Cernat împotriva serdarului D. Zaman, despre pagubele pe care i le-au făcut luîndu-i pe nedrept oi la  beilic Către cinstita domnească Vistieriie, de la Logofeţiia pricinilor streine Cinstita k.k. Aghenţiie, cu notă au trimis aici la Logofeţiia pricinilor streine jalba lui  Ioan Pîrşoiu ot Cerneat, sudit mocan, ce au dat cinstituluiMaghistrat al Braşovului - pentru dumnealui sărdaru Dimitriie Zaman, dă năpăstuire ce zice că au  cercat din partea oamenilor dumisale i paguba vitelor i altele, pe care, face cinstita Aghenţiie cerere a să înfăţişa jeluitoru cu dumnealui sărdar la judecata  acestui DEpertament să să cerceteze pricina şi să să facă jeluitorului îndăstulare cu dăspăgubire. De aceea, cu cinste să pohteşte cinstita Vistieriie  să binevoiască a da pliroforiie Logofeţii pricinilor streine, du pă luminatele ponturi ce sînt pentru orînduiala oilor dă beilic: dă sînt datori mocanii   
{180} sudiţi, adică cei ce nu sînt statornici aici în ţară cu namestii şi trecători, a da oi dă beilic. Ca să ştiie ce alegeresă dea judecata la prignini  dă acestea, ce să urmează între sudiţi. Vel logofăt 1817, avgust 13 112 Logofeţia pricinilor străine către Compania neguţătorilor, despre judecata  dintre Şt. Jiikovici, polcovnic rus, şi I. Traianovici, pentru nişte bani De la Depertamentul pricinilor streine, către Companiia neguţătorilor Pentru prigonirea ce  să urmează între dumnealui polcovnic rosesc Ştefan Jiicovici şi între Iliie Traianovici, pentru nişte bani ce-i ieste numitu Iliie dator. Măcar că pricina  aceasta este orînduită în cercetarea starostii dă neguţători, dar trebuinţa cerînd a să teorisi şi de Companie, scriem dumneavoastră ca, aducînd  zapciul cel orînduit pă amîndooă părţile acolea, fiind şi starostea de neguţători faţă, să vedeţi mai întîi socoteala ce li s-au făcut dă  stărostiie, cît şi scrisorile ce va arăta Iliie Traianovici. Şi la ceea ce vi să va părea că ieste cu orînduială şi după şarturile neguţătoreşti,  să daţi înscris dă dreptul adevăr; ca să (ştie) judecata ce izbrănire să dea aceştii pricini. Vel logofăt 1817, septemvrie 12 113 Logofeţia pricinilor  străine către Hătmănia Divanului, despre aducerea lui Gh. Bebec, postelnicul din Cîmpina, la judecata ce are cu N.T. Bucur, sudit k.k. din Braşov, pentru bani  Ştiută ieste cinstitii Hătmănii pricina de judecată ce are un Nicolaie Tudor Bucur, sudit k.k. din Braşov, cu Gheorghe Bebec, postelnicul ot Cîmpina, pentru o  poliţă dă taleri 661; care bani, puindu-i Bebec depoziton la cinstita Hătmăniie, şi-au pus şi soroc   
{181} dă zile 30 să aducă pă un Iliie şi Tudor din Braşov, martori ce au zis că are. Care soroc, la 11 ale următoarii s-au şi împlinit şi Bebec nici  pînă acum nu s-au mai văzut a veni în judecată. Ci fiindcă jeluitoru sudit să află aici adăstînd pă cheltuială şi face strigare, va binevoi  cinstita Hătmănie a trimite să aducă pă pîrîtu Bebec fără dă zăbavă, ca să ia sfărşit această pricină ce să străgănează între  dînşii. Vel logofăt 1817, octomvrie 18 114 Logofeţia pricinilor străine către k.k. Aghenţie, despre achitarea sumei cheltuite cu publicaţiile făcute la  Viena de creditorii Vornicului C-din Dudescu No. 46. După cererea cinstitii k.k. Aghenţii, ce au făcut la Logofeţiia pricinilor streine pentru 10 fiorini ailenzug   (sic) şi 20 crăiţari, ce s-au cheltuit la publicaţiia ce s-au făcut la Viena prin gazetă, dă creditorii dumnealui Vornicului Costandin Dudescu.  Jos-iscălitu după datoriie au făcut-o aceasta cunoscută la cinstita Logofeţiia mare dă Ţara dă Sus şi am priimit răspuns că, cerînd aceşti  fiorini de la dumnealui Vornic, au zis că nu i să întîmplă şi cum că are să ia nişte bani cinstita Hătmăniie, de unde va plăti şi aceşti fiorini. Ci  că urmarea ce s-au făcut din partea Logofeţii pricinilor streine, jos-iscălitu nu lipseşte a răspunde cinstitii k.k. Aghenţii. Vel logofăt 1817, noemvrie 3  115 Logofeţia pricinilor străine către Compania neguţătorilor, despre judecata dintre T. N. Guma, sudit k.k., şi Vasile postelnicelu pentru tovărăşia  neguţătoriei de lînă ce-au avut...(1817, noiembrie 14) Către Companie, După jălbile ce au dat Triiandafil Nicolaie Guma, sudit k.k., şi Vasile  postelnicelu - unul asupra altuia - pentru tovărăşiia neguţătorii de lînă ce au avut între dînşii, orînduiţi fiind la judecata   
{182} acestui Departament, s-au fost trimis cu pitacu aceştii judecăţi la dumnealui starostea za neguţători, ca să le teorisească socotelile. Unde numitul  Guma, nerămîind mulţumit pe alegerea ce s-au făcut dă stărostiie înpreună cu alţi doi neguţători cupeţi, au făcut dă iznoavă cerere prin  jalbă către Măriia Sa Vodă, a să orîndui la Companie ca de al doilea să o cerceteze această socoteală a tovărăşii loe - de către neguţători  ideaţi, ce metahirisesc acest fel dă neguţătoriie. De aceea dar, iată cu zapciu cel orînduit să trimiseră aci la Companie amîndooă prigonitoarile  părţi. Şi scriem dumneavoastră ca, înpreună cu chir Costea Cica i cu chir Dimitriie Triha i cu chir Andrei Papazolu şi cu chir Nikifor Mustakov, să  întraţi cu de-a măruntul în teoriia aceştii socoteli, după catasişile i socotelile şi scrisorile ce vor fi avînd asupra aceştii pricini. Şi, privind asupra  dreptăţii, să faceţi alegere în frica lui Dumnezeu, faţă însă cu amîndooă părţile, a nu le mai rămînea cuvînt dă pricinuire că nu  i-aţi întrebat şi n-au auzit hotărîrea dumneavoastră, ci aţi făcut prin taină şi nu ştiie nimic dă cele ce aţi chibzuit. Şi aşa, să ne  trimiteţi în scris lămurirea ce veţi face, ca să ştiie judecata ce izbrănire să dea asupra prigonirii ce ieste între dînşii. Vel logofăt; Costandin,  hatman; Dimitrie, stolnic 1817, noemvrie 14 116 Logofeţia pricinilor străine către starostele de negustori, despre cercetarea ce urmează să se facă la  stărostie...asupra catastişelor prăvăliei lui Gr. Ihnilau, care s-a plîns Domnitorului împotriva tovarăşului său C. Haraci Către starostea za  neguţători, Grigoriie Ihnilau, prin jalba ce au dat Mării Sale lui Vodă, arată că avînd pă un Costache Haraci tovarăş la prăvăliie, însărcinat cu  toată vînzarea mărfii, în diastimă dă 2 ani, nu numai că au pierdut tot capitalu, ci îi lipsesc şi din banii streini taleri 7000, şi face cerere să li să  teorisească socotelile, ca să se dăscopere unde au intrat capitalu şi acei bani streini ce-i lipsesc. De aceea, dar, iată, cu zapciu cel orînduit să trimiseră  amîndoă păeţile aci la stărostiie, ca înpreună cu alţi doi neguţători ideaţi   
{183} să luaţi seama cu de-a măruntul catastişilor prăvălii i altor hîrtii şi scrisori ce vor fi avînd şi, privind asupra dreptăţii, să ne trimiteţi  în scris alegerea ce veţi face în frica lui Dumnezeu. Ca să ştiie judecata ce sfărşit să dea prigonirii ce să urmează între dînşii. Vel logofăt;  Costandin, hatman; Dumitrache, stolnic 1817, noemvrie 14 117 Logofeţia pricinilor străine către starostele de negustori, despre înştiinţarea primită de la T. N.  Guma,..., că retrage vechilimeaua dată lui N. Stamulea Către starostea za neguţători, Pricina dă judecată ce să urmează între Vasile postelnicelu ot  Piteşti şi între Triiandafil Guma, suditu k.k. ot Sibii, pentru tovărăşiia neguţătorii ce au avut amîndoi încă de la 14 ale trecutului noemvrie, cu pitacu  aceştii judecăţi s-au fost orînduit aci la stărostiie, a li să cercetasocotelile faţă cu un Nicolaie Stamulea vechilul lui Triiandafil Guma. Acum fiindcă  cinstita k.k. Aghenţiie, prin nota sa supt no. 169 face înştiinţare Logofeţii pricinilor streine că numitu Guma au cerut prin cinstitul Maghistrat ot Sibii ca nu  numai să să ia din mîna numitului vechil toate socotelile sale i catastişile şi cîte alte hîrtii va avea asupra aceştii prigoniri, ci încă să fiie şi lipsit  acel vechil şi nepriimit a mai întra în căutarea aceştii pricini, făgăduindu-să Guma că ori însuţi va veni, sau îşi va orîndui alt vechil.  Iată, nu lipsim a scriie dumitale, ca pentru toate acele hîrtii, adică socoteli, catastişe, scrisori dă corespondenţiie şi orice alt va fi dat în mîna dumitale  numitu Nicolaie Stamulea, să-l îndatorezi prin zapciu cel orînduit ca înaintea dumneavoastră, cu ştirea cinstitii Aghenţii, să facă însuşi foaie cu  condeiul său de toate anume, arătînd felurimea fieşcăriia scrisori sau catastih i socoteală. Şi numărîndu-le toate în vederea ochilor lui, să le pui  într-un plic înpreună şi cu acea însemnare scrisă dă dînsul şi, pecetluindu-l cu pecetea dumitale, cum şi a orînduitului de la cinstita  Aghenţiie, va sta în păstrarea stărostii pînă cînd va veni Triiandafil Guma sau vechilu său ce-şi va orîndui, ca să intre în teoriia pricinii.   
{184} Iar pă mai sus-numitu Nicolaie, ce l-au avut pînă acum vechil, să nu-l mai priimeşti, nici în cercetare cu dînsul să nu mai intri, că nu ieste  priimit. Şi dă urmare să avem răspuns cu orînduit zapciu. Vel logofăt; Costandin, hatman; Dimitrie, stolnic 1818, martie 6 118 Logofeţia pricinilor străine  către Consulatul rus, despre plîngerea lui...pentru o datorie de 20000 taleri (1818, mai 1) No. 46. Ismail Beco Topal Zade Turnăvlîu au jeluit Mării Sale Prea  Înălţatului nostru Domn că la leatul turcesc 1224 au împrumutat pe un Nikiforov Aprilov cu zapis taleri 29000, iscălit dă dînsul şi fraţii, după  obiceiul neguţătorilor; şi dă atunci n-au putut să-l mai găsească, aflîndu-să dus în Rusiia. Iar acum găsindu-l pă numitul Nikifor aici,  în Bucureşti, ăi zice că nu are mijloc dă unde plăti toţi banii după zapis. Dar după pliroforiia ce au luat şi după tacriru numitului Nikifor ce au dat la  Agie înaintea dumnealui dragomanului cinstitului Consulat al Rosii şi a dumnealui Vel agă, numitul are o fabrică la Odesa, zidită cu bani dă ai tovărăşii  cu frate-său, pe care ar fi luat-o întru stăpănire fratele său şi au făcut-o dă tot a lui, cu cuvînt că este fabrica sa - în vreme cînd în zapis  să iscăleşte: Nikifor Aprilov şi fraţii. Pentru care, jos-iscălitu au priimit luminată poruncă dă a face cunoscută Exelenţii Sale ghenăral Consul  al Rosii plîngerea jeluitorului. Şi fiindcă Nikifor Aprilov au dat tacrir înaintea dumnealui dragomanului la Agie că fabrica de la Odesa este cu bani din  tovărăşie zidită, şi nu poate fratele lui nikifor să o stăpînească numai el singur, să să îndatoreze numitul frate-său în puterea  Otcîrmuitorului Odesii, dă a plăti pă jumătate suma zapisului numai, fiindcă ceilantă parte pă jumătate au plătit-o aici Nikifor,  vînzîndu-şi moşiile ce au avut la patria sa. De aceea, jos-iscălitu după luminată poruncă ce au priimit, nu lipseşte cu cinste a pohti pă Exelenţia  Sa să binevoiască a face jeluitorului îndăstulare la dreptăţile ce are, prin mijlocul ce va binechibzui, avînd şi răspuns. Vel logofăt 1818, mai 1   
{185} 119 Logofeţia pricinilor străine către Mitropolie, pentru a lua jurămînt lui N. Nicoletul, sudit britanic, care a reclamat pe A. Boiangiu, în a cărui  slujbă a fost, că nu i-a plătit simbria Către Sfînta Mitropolie, Acest Nicolaie Nicoletul, suditu bretanicesc, au tras la judecata acestui Depertament pe Atanasie  Boiangiu, făcînd pîră asupră-i că în anu trecut s-au aflat în slujba numitului la Cîmpina, unde să neguţătorea cu porumb. Şi slujindu-i  de la aprilie 3 pînă la iunie 22 cu făgădueli că-l va mulţumi foarte bine, nici pînă acum nu i-au mai plătit osteneala sa. De care, măcar că  pîrîtu Atanasiie Boiangiu să apără zicînd că Toma tovarăşu-său l-au tocmit, căruia i-au lăsat şi bani să plătească tuturor slugilor  după tocmeala ce va fi avut cu dînşii; dar fiindcă Nicoletul zice că cu însuşi Atanasiie au vorbit la Cîmpina, lui i-au slujit la negoţul porumbului, el  i-au făgăduit că-i va plăti foarte bine şi pă dînsul l-au cunoscut dă stăpîn, iar nu pă altul, după taga ce face Atanasie, dator este Nicoletul  să încredinţeze aceastea ce zice, prin jurămînt, dă vreme ce înscris de la Atanasiie nu are - şi atunci îi va plăti Atanasiie simbria ce s-au găsit cu  cale dă către stărostia za neguţători. De aceea, să trimise numitul Nicoletul la Sfînta Mitropolie cu zapciu cel orînduit, ca după ce ma întîi i să va  arăta duhovniceşte puterea jurămîntului şi va priimi în cuget curat dă a-l săvîrşi, să va pune dă a face jurămîntul pă cele ce au zis mai  sus, adică: că cu însuşi Atanasiie au vorbit, lui i-au slujit la negoţul porumbului, el i-au făgăduit să-i plătească sîmbria şi că pă  dînsul au cunoscut dă stăpîn, nu pă altul. Şi ori dă va jura sau dă nu va jura, va binevoi prea Sfinţiia Sa a trimite judecăţii răspuns în scris, prin  zapciul cel orînduit, ca să să dea pricinii izbrănire. Vel logofăt; Costandin, hatman; Dim., stolnic 1818, mai 4 120 Logofeţia pricinilor străine către  Consulatul rus, pentru a elibera un paşaport negustorului M. H. Gerbe...(1818, mai 30) No. 52. Un Mihalache Halepli Gerbe, neguţător, după voia ce are dată de la  Măriia Sa Prea Înălţatul nostru Domn, prin dumnealui Aga Rasti, şi după chezăşiia ce are dată la cinstita spătărie, merge pînă la Chişinov;  şi tricerea îi este prin Iaşi şi cu poşte.   
{186} Pentru care, după voia ce şi-au luat, jos-iscălitu cu cinste pohteşte pă Exelenţia Sa ghenăral Consul al Rosii să binevoiască a-i da un  paşaport dă drum, spre a nu fi supărat - fiindcă dă acolo va mai merge şi la Makarov i la Moshva. Vel logofăt 1818, mai 30 121 Isprăvnicatul judeţului  Slam Rîmnic către Vistierie, despre o nouă căşărie în satul Ulm, încuviinţată de Domnitor...(1818, iunie 7) Cu plecăciune ne închinăm  dumitale, Hristodul, neguţătoru, arătîndu-să după orînduială la isprăvnicat cu această luminată carte a Mării Sale de slobozeniie a face  căşăriie noaă la satu Ulmul din acest judeţ, unde din vechime iaste alăturea altă căşăriie, care au lucrat în mulţi ani şi au dat la capan  înpărătesc caşcaval şi telemea, după davagilîcu acelui vechi neguţător căşar, ce au făcut la isprăvnicat că i să pricinuieşte zminteală  şi pagubă, cînd cu atîta apropiere în spinarea căşării lui să va dăschide alta noaă, la loc unde nu au mai fost, am socotit a fi mai cu cuviinţă  să să dăpărteze cel nou, decît cel vechiu şi i s-au zis lui Hristodor ca să nu pricinuiască pricini de gîlcevuri şi pagubă, să-şi facă  căşăriia cu dăpărtare dă cea veche măcar cu doaă ceasuri, iar nu cu atîta scurtă apropiiere, după cum o cere să o facă. Şi nici într-un  chip nu au priimit. Aşa dar, poprindu-i-să porunca Mării Sale, iată o trimiserăm către dumneata şi ne rugăm să să arate Mării Sale, ca să ni  să poruncească cum trebuie să urmăm. Căci dreptăţile căşării cei vechi socotindu-să a fi mai cu apropiiere de ocrotire, nu am îndrăznitu a o  îndatora mai mult, cum nici pă Hristodor a-l popri din negoţul său, fără numai, ca să să petreacă a lor neguţutoriie cu linişte şi odihnă să  să dăpărteze unul de altu. De aceea, dar, şi nu lipsim a înştiinţa dumitale, ca să ni să trimiţă şi răspuns. Ai dumitale mai mici slugi, Vasilache  post.; (Indescifrabil) 1818, iunie 7   
{187} 122 Ispravnicii judeţului Romanaţi către Vistierie, despre aşezarea nedreaptă printre străini a unor vechi birnici...(1818, iunie 30) Cu multă  plecăciune ne închinăm dumitale, Înştiinţăm cinstitei Vistierii că neprecurmate jălbi ale lăcuitorilor vin la isprăvnicat arătînd că li s-au  luat birnicii dă la aşăzămîntu ce s-au făcut dă dumnealui clucer Voinescu, aşăzîndu-se la streini, cu cuvînt că sînt veniţi du peste  Dunăre, necontenindu-să. N-au mai rămas nici feciori dă breslaşi, nici dă birnici - şi la urmă să însoară. După a cărora jălbe făcînd  cercetare la cîteva sate, îi găsim vechi birnici şi, fugind piste Dunăre cîte 2 şi 3 luni, întorcîndu-să, să aşază la streini - şi părinţii lor  sînt buni birnici. Şi, spre mai bună pliroforie, domneştii Vistierii trimisem şi cîteva adeverinţe ale ispravnicului i ale sameşului dă streini. Dă aceea, ne  rugăm dumitale ca să să dea un nizam după cum să va socoti, a li să da birnicii ce să vor găsi buni săteni. Căci nu puţină dărăpănare să  pricinueşte satelor, putem zice că şi o deosibită pagubă, că urmîndu-să cu aceste mijloace, toţi să dau la streini. Şi rămîind numai  sărăcimea, socotească înţelepciunea dumitale ce pagubă poate pricinui domneştii Vistierii; mai ales satele mărginii, care erea silişti dă 20 lude, au  rămas pă cîte 2 şi 3 - şi birnicii lor sînt la streini, aflîndu-să tot într-o silişte, - cu toate că pă cîţiva dintrînşii, care s-au găsit  de la fevruarie aşezaţi cu ţidulile isprăvnicatului dă streini, i-am şi dus satelor ajutoare, iar pă-nsuraşii care am cunoscut că sînt mai cu putere,  s-au încărcat satele. Dă care nu lipsim a înştiinţa - şi să avem cinstit răspuns în ce chip să urmăm. Şi cu plecăciune sîntem ai dumitale  plecaţi slugi, (Indescifrabil) 1818, iunie 30 123 Gr. Filipescu către Marele Vistier, despre 20000 ocale sare ce urmează a fi trimisă de la ocnele Slănic la  Ciorogîrla, din porunca Doamnei (1818, iulie 4) Pentru 20 cară de la Prahova, să să trimiţă porunci de-al doilea Cu plecăciune mă închin dumitale,  Porunca domneştii Vistierii de la 28 ale trecutului iunie cu plecăciune priimind cele coprinzătoare, am înţeles că multă mîhnire   
{188} s-au pricinuit Mării Sale Doamnii asupra cămăraşilor ocni Slănic şi asupră-mi, căci nu s-au trimis om vrednic la încărcatu sării, ca  să ia sare bună, curată; ci au luoat nişte sare proastă şi urîtă, numai pămînt - trimiţîndu-să dă iznoavă porunca dumnealui biv Vel vist.  Ioan Moshu către cămăraşii ocnii, ca cu acea poruncă să trimtem cară dă iznoavă, împreună cu un om vrednic, a luoa altă sare bună, curată  şi să să trimiţăla Ciorogîrlă. Pentru care, ştiut să fie domneştii Vistierii, că dăspre partea mea cusur nu s-au făcut: căci după datorie am  orînduit om întradins vrednic ca să o încarce. Dar toată greşala este a dumnelor cămăraşilor, nedînd sare bună, curată, precum s-au cuvenit. Cu  toate acestea, eu şi acum următor fiind poruncii, cît pentru 20000 ocă sare ce au fost orînduită a să încărca cu carăle acestui judeţ, pă dată  s-au pus în lucrare facerea lor, orînduindu-să şi un boerinaş, om vrednic, ca să meargă cu scrisoarea dumnealui biv Vel vist. Ioan Moshu la  cămăraşii ocnii Slănic ca să încarce sare bună, albă, curată, precum să porunceşte. Şi împreună să meargă a o duce la Ciorogîrlă.  Iar pentru 20 mii ocă, ce au fost însărcinaţi dumnealor boerii ispravnici dă judeţu Prahovii a trimite carăle cele trebuincioase ca să o încarce, fiindcă  cerură dă iznoavă porunca domneştii Vistierii, nu lipsii a înştiinţa ca să li să proftacsască poruncă dă urmare. Şi cu plecăciune sînt al  dumitale mai mic şi slugă, Grigore Filipescu 1818, iulie 4 Cinstitului mie mai mare, dumnealui Vel vist., cu plecăciune 124 Clucerul C. Ştefănescul către  Marele vistier, despre scoaterea prin înşelăciunedintre dajnici a moşnenilor mai înstăriţi...(1818, noiembrie 8) De la dumnealui clucer Costache  Ştefănescul, pentru scutelnicii de la satul Rucărul, pentru Nicolaie Rucăreanu şi pentru Costandin Eliiat. Noemvrie 10 Cinstitului şi mie mai mare dumnealui  Vel vist. cu cinste şi plecăciune Cu multă plecăciune mă închin dumitale, Înştiinţez dumitale pentru satul Rucăru dintr-acest judeţ Muşcel,  carele ieste şi cel mai dă margine, dăspre partea hotarului - şi într-o vreme, cea mai împuternicită silişte a judeţului.   
{189} Iar dă la o vreme, cu meşteşugiri amăgindu-să, s-au început a să luoa scutelnici cei mai cu putere moşneni: cu aşezămînt însă, ca  atît banii posluşanii scutelnicilor, cît şi ai ludelor dajnici, să să cisluiască d-a valma. Şi cu acest mijloc înmulţindu-să scutelnicii daţi la  unii-alţii, şi peciurile închipuindu-să pă numele celor puternici, după ce au rămas numai cei ce din înmulţirea neamului li s-au împuţinat  părţile dă moşie şi, din întîmplări, şi-au şi vîndut sforile dă moşie ce le mai rămăsese, în anul trecut s-au tras toţi scutelnicii şi  au rămas numai nemernicii să poarte dăjdiile Vistierii, pă ludele siliştii. Dintr-această pricină, au ajuns dajnicii la proastă stare, din vreme în vreme  răspîndindu-să şi înpuţinîndu-să ludele, pentru a lor nemernicie. trimiţ dumitale şi însemnare dă scutelnicii ce s-au dat dintr-acest sat  cu mijlocul înşelăciunii ce arăt dumitale. Şi cu toate că împotriva întocmirilor Vistierii ieste dă a fi scutelnicii d-a valma cu ludele siliştii, dar pentru  căci pă dă o parte cu aşa aşezămînt au îngăduit satul să să dea scutelnici dintre iei, iar pă dă altă parte în loc dă pagubă are mare folos  Vistieriia, dă a fi ludele acestui sat d-a valma cu scutelnicii, precum s-au şi urmat pîn în anul trecut. Căci aşa nu va mai rămînea nici o trebuinţă  dă a să mai scădea ludele acestui sat; precum şi acum am fost silit şi am mai scăzut lude 1:2 - şi tot puţină mîngîiere ieste pentru dînşii şi  acest scăzămînt. Ci încă şi peste acest scăzămînt poate a să mai încărca, rămîind scutelnicii de valma cu ludele siliştii precum au fost.  Şi dă hotărîrea ce să va da, mă rog dumitale să mi să trimiţă în grab cinstită poruncă dă urmare. Iar pentru aceasta, trebuinţă ieste să  să dea cinstita porunca dumitale către dumnealor ispravnicii judeţului, a nu mai îngădui pă treti logofătu Nicolaie Rucăreanu a să mai amesteca la cislele  satului, nici apune, nici a scoate pîrcălabi. Asemenea, să oprească cu totul şi pă clucer za arie Costandin Eliiat, a nu să amesteca întru nimic la satul  Dragoslavele, pricinuindu-să mare zavistiie între săteni din urmările acestora. Şi cu plecăciune sînt al dumitale plecat slugă, Costache Ştefănescul  1818, noemvrie 8 Scutelnicii ce să află în satu Rucăr Lude 8 dumnealui biv Vel hatman Costandin Golescu; 15 dumneaei căminăreasa Efrosinei Greceanca; 1  dumneaei medelnicereasa Ecaterinei Farfara; 13 dumnealui biv Vel vistier Grigore Romanet; 39 dumnealui biv Vel logofăt Iordache Golescu; 1 dumnealui stolnic Ianache  Razul; 4 dumnealui 3-i logofăt Nicolaie Rucăreanu = 81 adică optzeci şi unu   
{190} 125 Ispravnicatul judeţului Ilfov către Vistierie, despre cercetarea făcută asupra stării familiilor de sîrbi din Gherghiţa şi Răduleşti (1818,  decembrie 17) Cu plecăciune ne închinăm dumitale, Am priimit cinstită poruncă dumitale, cu jalba ce au dat cătră dumnealor prea cinstiţi boeri caimacami  ţării 27 familii sîrbi din Gherghiţa i Răduleşti, şi am văzut cele ce ni să porunceşte, ca să cercetăm ce stare dă oameni sînt şi cu ce să  hrănesc şi să facem arătare anume, cu pliroforiie. Următori fiind, am cercetat şi ne-am adeverit că nu să hrănesc cu munca pămîntului, ci cu  meşteşugurile, ce prin deosebită foaie îi arătăm, cu numele lor. Şi oricum să va socoti dă către dumneata, să va face chibzuire pentru dînşii. Iar  ei fac rugăciune şi cerere ca să să aşeze între ruptaşii judeţului. Sîntem ai dumitale mai mici şi slugi, (Indescifrabil) 1818, dechemvrie 17 Sud Ilfov  Foaie dă numele şi meşteşugurile a 27 familii sîrbi ot Gherghiţă şi Răduleşti Enache sin Zane...ot Gherghuţă...croitor; Jîpa...otam...croitor;  Grigore sin Ion...otam...mămular; Tănase sin Dima...otam...croitor; Marcu...otam...cîigiu; Stoian...otam...cizmar; Stoian...otam...papugiu; Ilie sin Manole...otam...zidar;  Dima Grosu...otam...băcănaş; Bocea...otam...cizmar; Iorga Cîrnu...otam...mămular; Dicu...otam...dulgher; Dragne...otam...croitor; Iancul...otam...băcan;  Stoicio...otam...dulgher; Pencio...otam...croitor; Dedu...otam...olar; Stoian...otam...croitor; Ene...otam...croitor; Petre...otam...olar;   
{191} Naco...otam...dulgher; Dinu...otam...dulgher; Stamate...ot Răduleşti...croitor; Ghercu sin Ilie...otam...mămular; Vîlcea...otam...boiangiu;  Calcea...otam...croitor; Stoian...otam...croitor = 27 Cinstitului dumnealui mai mare, dumnealui Vel vist., cu plecăciune 126 Ispravnicii judeţului Muscel către Vistierie,  despre trei lude leşieri care fac leşie pentru trebuinţele sticlăriei (1818, decembrie 19) Cu plecăciune ne închinăm dumitale, Cu plecăciune am priimit  cinstită scrisoarea dumitale şi am luoat înţelegere de cele poruncite pentru lude 3 leşieri din sud Dîmboviţa, că aflîndu-să într-acest judeţ a  face leşie pentru trebuinţa sticlării, dă către vătafu plaiului Nucşoarii s-au apucat şi s-au închis. Încă pă unul l-ar fi ţiind şi acum la  popreală, cerîndu-le cîte taleri 25 dă om. Şi ca nişte oameni ai sticlării ce sînt, să dăm poruncă vătafului a nu le face nici o supărare,  întorcîndu-le înnapoi şi ceea ce le va fi luoat. Răspundem cu plecăciune dumitale că şi aceşti leşieri sînt daţi la dajdiie cu încărcătură  dă lude la satul Albeşti dă către dumnealui clucer Costache Ştefănescul, precum să vor vedea şi la ecstractul ce este trimis dă dumnealui în cinstita  Vistierie. Şi fiindcă dă a să îndrepta mijloc nu avem, aflîndu-să şi satul în proastă stare, şi banii ce li să cere dă către vătaf sînt pentru  dajdia trecută şi cea dă acum următoare, nu lipsim a înştiinţa dumitale ca în ce chip vei hotărî dumneata pentru aceşti leşieri, noi să avem  cinstită poruncă dă urmare. Şi cu plecăciune sîntem ai dumitale plecaţi slugi, 1818, dechemvrie 19 (Judeţul) Muşcel Pătru leşier, Precup leşier,  Nica leşieru   
{192} 127 Ispravnicii judeţului Dolj către Vistierie, despre porunca boierilor caimacami de a aşeza străini în lude şi despre "ungurenii" bîrsani care n-au  nici un fel de statornicie...(1818, decembrie 21) Cu multă plcăciune închinîndu-ne, sărutăm cinstită mîna dumitale, Cu multă plecăciune  înştiinţăm cinstitei Vistierii că după prea cinstită porunca dumnealor cinstiţilor boeri caimacami ai ţării, ce prin ponturi ni s-au dat, pentru  întocmirea şi aşăzarea străinilor în lude, eşind amîndoi în judeţ, am şi pus în lucrare urmarea ce să cuvine, întocmai după coprinderea  cinstitei porunci. Şi, după sîrguinţa ce în tot chipul facem, mîngîind şi pă lăcuitori cu îndestulate cuvinte înblînzitoare dă uşurarea ce li  să face la aşăzare, nădăjduim că vom săvîrşi întocmirea sloboziilor cu bună orînduială şi vor rămînea şi lăcuitorii odihniţi,  depărtînd din cugetul lor orice părere. Dar ştiut să fiie dumitale că pă la unele locuri să află şi ungureni bîrsani din Ţara Nemţească, cari  aceia fiind fără nici un fel de statornicie, sînt cei mai mulţi argaţi pe la unii-alţii, alţii iarăşi muncesc cu sapele de-şi chivernisesc viaţa  dintr-o zi pînă într-alta, iar alţii, care să mai numesc cu oareşcare stare, vite de muncă sau alte namestii statornice nu au fără numai treizăci- patruzăci vite mici dă oae şi le au amestecate cu ale sudiţilor chesariceşti, la care să bagă şi numiţii ciobani. Cu care unii ca aceştiia de vom închega  silişte cu lude, teamă ne este că după ce vor eşi în primăvară poate să facă vreo strămutare, nefiind învăţaţi cu această numire dă  lude, şi să să pricinuiască pagubă domneştii Vistierii dă ludele cu care să vor aşeza. Pentru care unii ca aceia, cum şi alţi asemenea sîrbi ce să  află răsipiţi pă la un loc cîte unu şi doi, cu care nici silişte să poate face, nici apropiaţi dă alte slobozii nu să află ca să să alăture cu aceia,  nici a-i înclina cu satele celelalte voe nu avem, nu am putut găsi alt mijloc decît am socotit ca să să facă în chip dă ruptaşi, a-şi răspunde  datoriia lor osăbit, prin o ruptoare hotărîtă, ca şi alte bresle ale judeţului. Pentru care, nu lipsirăm a înştiinţa dumitale şi de va fi priimită această  plecată a noastră arătare, vom avea cinstită porunca dumitale dă urmare. Şi cu multă plecăciune sîntem ai dumitale plecate slugi, Nicolae Brăiloi, Il.  Nănescu 1818, dechemvrie 21 (Judeţul) Dolj   
{193} 128 Gh. Şuţu către marele vistier, despre recolta îmbelşugată din acest an, despre lipsa de cumpărători şi despre cererea locuitorilor...de a li se da  voie să meargă cu cerealele peste Dunăre Cu frăţească dragoste mă închin dumitale, Lăcuitorii judeţelor Mehedinţi i Dolj şi Romanaţi, precum  şi neguţătorii ce ţin moşii în arendă, mi-au dat jălbi arătînd că estimp cu mila lui Dumnezeu au făcut îndestulate zaherele: orz, grîu, mei;  şi pă vremea strînsului acestor felurimi de zaherele fiind fost ploi, l-au adunat mai tot jilav. Şi neguţători ce să cumpere, (ca) să-şi facă  alişveriş, nu să găsesc, din care pricină o să li să prăpădească cu totu bucatele - făcînd grîul gărgăriţă, şi celelalte asemenea. Şi  aşa, le vine cu discolie a-şi face pă anul acesta arăturile prisos, avînd sumă dă bucate şi neştiind ce să le facă. De aceea, să roagă a li să da  voie şi slobozenie să meargă cu bucatele lor ce le au de prisos peste Dunăre, în părţile Ţării Turceşti, ca să le vînză, spre a să folosi din  ostenelile lor şi să-şi facă alişverişul să-şi întîmpine fieşcare trebuinţa ce au. A cărora cerere şi rugăciune o fac cunoscută dumitale  şi embereclisăsc şi această prea plecată a mea înştiinţare către Măriia Sa Prea Înălţatu nostru Domn, pentru care pohtesc dragostea dumitale  să să citească înaintea Mării Sale; şi găsindu-să cu cale, prin luminate porunci să li să dea voia şi slobozenia aceasta, avînd şi eu frăţesc  răspunsul dumitale. Şi sîntem al dumitale ca un frate, Gheorghios Suţos 1819, fevruarie 12 129 Alex. Şuţu Vv. către vameşii de la Cîmpina,  porunceşte să trimită la Bucureşti 400 vedre de păcură pentru Curtea domnească (1819, februarie 16) Io Alecsandru Nic. Şuţu Voievod, boje milostiu i  gospodar Zemli Vlahscoie Slugilor Domnii Mele vameşilor de la Cîmpina, fiind trebuinţă dă păcură pentru masalalile Curţii gospod, iată, vă poruncim   (ca) îndată ce veţi luoa cartea aceasta a Domnii Mele, numaidăcît să   
{194} trimiteţi patru sute vedre păcură aici la dumnealui biv Vel spătar Iancu Racoviţă, epistatu armăşii, pă luna lui mart şi april şi să luoaţi  adeverinţă dă priimire. Care adeverinţă, dinpreună şi cu cartea aceasta a Domnii Mele, trimiţîndu-le la Vistierie, vi să va plăti vadra po bani  şaizeci, după obicei. Care păcură să căutaţi să fie bună şi făr-dă nici un fel dă amesticături, sau cu apă; şi cu om al vostru să o  trimiteţi să o facă teslim cum mai făr dă zăbavă - căci într-alt chip nu vi să va ţinea în seamă. Pentru care, poruncim Domnia Mea şi ţie,  vătaşe dă plai din plaiul Prahovii, să înlesneşti această treabă a vameşilor: adică, cu a găsi cară cu chirie pentru adusul aceştii păcuri -  însă cu preţ cuviincios. Aceasta poruncim 1819, fevruarie 16 130 Ispravnicii judeţului Slam Rîmnic către Vistierie, despre birul a 32 lude torcători  domneşti (1819, martie 16) Cu plecăciune ne închinăm dumitale, Cinstită scrisoarea dumitale cu plecăci(une) priimind, am văzut cele ce ni să scrie pentru  torcătorii Mării Sale Doamnii. Ştiut facem dumitale că la acest judeţ am găsit cu adevărat lude 32 cu numire de torcători, cari răspund la o triminie taleri  288, (bani) 90, a cărora triminie urmează pe ghenar i fevr. i mart următor; din care bani, taleri 102,60 s-au luat de către ceilanţi boieri isprav(ni)ci, precum şi  ceilaltă triminie trecută, pe sept., oct, noiemv. s-au luat iarăşi dă dumnealor. Pe carii de nu i-am făcut cunoscuţi, pricina au fost că cei ce ni i-au  arătat ni i-au dat ca un irat isprăvnicesc. Iar acum, după poruncă, iată-i pe toţi prin foaie anume îi facem ştiuţi dumitale. Şi sîntem ai dumitale  mai mici şi slugi, Dimitrie, clo(cer) Hr. Stoinescu 1819, mart 16 Slam Rîmnic   
{195} 131 Logofeţia pricinilor străine către k.k. Aghenţie, cere a se despecetlui prăvălia lui Efstatie, sudit britanic, pentru a se scoate un burduf cu undelemn,  care aparţine Curţii domneşti Către cinstita Aghenţie Sărdaru Bănică Rădulescu, vechil de staroste, de la 18 ale următorului mart ne  înştiinţează că la prăvălia lui Efstatie suditul bretanicesc ot hanu Colţii, care să află supt pecetea cinst. k.k. Aghenţii, este un burduf cu undelemn al  Curţii gospod, din cinci burduşă ce venise de la Ţarigrad. Şi patru s-au luat; iar cel de-al cincilea, cînd s-au dus oamenii Curţii ca să-l ridice, au  găsit prăvălia pecetluită. Care burduf, la catagrafia ce s-au făcut dă stărostie şi bacal-başa, nu s-au pus între marfa ce s-au găsit în  prăvălia lui Efstatie, ca un lucru strein ce au fost. Şi fiindcă cere să ridice acest burduf cu undelemn la Curtea domnească, jos-iscălitu pohteşte pă  cinstita k.k. Aghenţie să binevoiască să trimeaţă a despecetlui prăvălia, pînă va scoate acel burduf cu undelemn strein - ca să să dea unde să  cere - şi îndată să să pecetluiască iarăşi, pînă va lua săvîrşire diaforaoa lui Efstatie cu creditorii. Vel logofăt 1819, mart 22 132 Ispravnicii  din judeţul Slam Rîmnic către Vistierie, despre starea grea din sate, despre fuga în Moldova a 105 lude şi despre măsurile care ar trebui luate pentru a fi aduşi  înapoi Cu plecăciune ne închinăm dumitale, La înştiinţarea ce am făcut pentru unile din sate, ce să plîng că din oamenii ce i-au avut de la  aşezămînt le lipsesc morţi de năpraznica boală, ni să scrie de către dumneata ca îndreptarea şi mîngîierea acelor sate să chibzuim a o face prin  sporul de lude a celor înputernicite.   
{196} Pentru care, ştiut să fiie dumitale că spre aceasta cu îngrijire fiind, de cum am venit la judeţ am pus în lucrare a o afla adevărata stare a judeţului - nu  numai prin zapcii plăşilor, ci şi cu alte mijloace neconoscute. Şi întru adevăr, nu am putut găsi sat care să nu aibă cuvînt de plîngere în feluri de  chipuri: unii, căci le lipsesc oameni morţi din suma ce au fost la aşezămînt şi la lude din vreme în vreme s-au mai adăogat; alţii, că li s-au luoat  scutelnici cu chip de scăzămînt şi de la cel scăzîmănt li s-au pus la loc, încă cu prisos; alţii, că le-au fugit oameni de la aşezămînt  încoace, atît în Moldova, cît şi prin alte judeţe. Şi nu numai sarcina birului lor o poartă, ce şi adaos peste ludele aşezămîntului; alţii, că ce  oameni au avut după vremi, făr-de pricină prin satele lor, cu care ar fi putut să să ajute, li s-au luoat de s-au dat scutelnici şi alte bresle. Şi aşa,  după aceste netăgăduite pricini, nu numai că spor dă lude să punem asupră-le nu ne-am cutezat - pentru mîngîerea satelor celor ce le lipsesc oameni  morţi - ci încă fiind şi vreme de primăvară, cu tot dreptul cuvînt s-ar cuveni scăzămînt de lude judeţului: una pentru mîngîerea satelor celor  împovărate şi alta pentru îndreptarea celor ce le lipsesc oameni morţi şi fugiţi. Pe care, şi văzîndu-le cu plîngeri pentru sarcina ce poartă şi a  acelor fugiţi, cu dinadinsul am făcut cercetare; şi numai din dooaă plăşi, Măcsineni şi Belciugate, am dovedit strămutaţi de la aşezămînt  încoace lude 105 în partea Moldovii - afară de alţii ce vor mai fi din alte plăşi - din care, 67 sînt în ţinutul Galaţi, i lude 24 în ţinutul Tecuciului  şi lude 14 îbtr-al Putnii. Şi făcînd pentru dînşii cerire boerilor starosti de aceea parte, cît pentru acei ce sînt în ţinutul Putnii, am şi trimis cu  mijlocu dumnealor să să aducă du pă la satile unde să găsesc. Iar pentru suma ce-i mai multă, ce sînt în celelante ţinuturi, ne-au dau cuvîntul  că au să corispondarisească dumnealor şi, după răspunsul ce va veni, va urma. Din care, ne-au dat a prepune că pentru acei fugari urmează vreo  înpedicare. Ci fiindcă noi, după porunca ce avem, întru toată armoniia vecinătăţii păzind, oricîţi fugari de ai Moldovii ni s-au cerut, i-am dat  peste hotar la urmă-le; încă într-aceste zile, şi un sat întreg ce-i zice Şărbeştii de 25 familii, care deodată să rădicase din ţinutul Putnii  trecînd dincoace şi, cerîndu-ni-să, i-am dat la urmă-le cu toate ale lor. Precum şi alţii ce fug de acolo necurmat aici, după datoriia  vecinătăţii aseminea să dau. Bine ar fi, de să va socoti cu cuviinţă, ca pentru acei lude 67 ce sînt fugiţi în ţinutul Galaţi şi 24 în ţinutul  Tecuciului, să să arate de către dumneata Mării Sale lui Vodă, a să scriie la Iaşi Mării Sale Domnului Scarlat Vodă Calimah, să să poruncească cu  dinadinsul boerilor ispravnici ai ţinuturilor să-i dea şi de acolo la urmă-le, făr a să pune înpedicări pentru dînşii - fiind din drepţi birnici ai  judeţului, de la aşezămînt.   
{197} Ca, cu mijlocu acesta să-i putem întoarce la urma lor: una, ca să să facă pildă pentru alţii şi al doilea să dăm şi oarişce mîngîere  satelor ce sînt înpovărate de atîta vreme cu dajdea lor. Avînd şi cinstitu răspunsu dumitale Şi sîntem ai dumitale mai mici şi slugi, Dimitrie, clo(cer)  Hr. Stoinescu 1819, april 17 Slam Rîmnic 133 Ispravnicii din judeţul Slam Rîmnic către Alex. Şuţu Vv., despre nişte clăcaşi lude, fugiţi în  Moldova, despre boierinaşii şi gonacii trimişi să-i caute şi despre refuzul ispravnicilor din ţinuturile Galaţi şi Tecuci de a-i înapoia Prea  Înnălţate Doamne, Cu prea plecată scrisoare înştiinţăm Mării Tale, că din satele plăşii Măcsineni i plasa Belciugăţii, ce sînt pă  marginea acestui judeţ, găsind strămutaţi după aşăzămînt din drepţi birnici ai judeţului în partea Moldovii lude 67 în ţinutul Galaţi şi  lude 25 în ţinutu Tecuci. După armoniia aceştii vecinătăţi, făcînd pentru dînşii cerire dumnealor boerilor starosti de ceea parte şi priimind de la  dumnealor răspuns, că mai întîi au să facă arătare la Iaşi, am fost înştiinţat domneştii Vistierii. Şi după răspunsul ce l-am priimit că  s-au scris de către Înălţimea Ta Mării Sale Domnului Moldavii spre a să da aceşti strămutaţi a să aduce la urma lor, îndată şi noi am  arădicat trei boerinaşi de neam al judeţului, ce i-am socotit mai destoinici şi orînduindu-i pă unii în ţinutul Tecuciului şi pă alţii în ţinutul  Galaţi, li s-au dat şi cărţi de la dumnealor boerii starosti ai Putnii, după orînduială, către dumnealor boerii ispravnici de la arătatile ţinuturi, pentru  darea fugarilor. Şi luînd cu dînşii oameni gonaci du prin sate i slujitori trebuincioşi, i-am trimis, cu însuşi gonacii cunoscători fugarilor, la dumnealor  ispravnicii; cari în mergere pînă la isprăvnicaturi, din puţină cercetare ce au putut face, au găsit nu numai pă aceia ce li s-au fost dat prin foi, unii chiar  pă la locurile unde i-au ştiut gonacii, alţii mutaţi prin alte sate, ci şi pă alţii, tot din ai judeţului birnici, ce nu era ştiuţi satelor pă la ce locuri  sînt fugiţi.   
{198} Şi arătîndu-să la isprăvnicaturi, nici o săvărşire n-au putut face, din pricină căci şi dumnealor ispravnicii din ţinutu Galaţi nu numai  că de la cea dintîi vorbă într-un cuvînt le-au arătat că nu să dau fugarii peste hotar, ci cu multe chipuri prelungind, făr-să intre măcar în  cercetarea lor, i-au ţinut zăbovindu-i acolo cinci zile înpreună cu 25 oameni ce i-au avut cu dînşii gonaci. Şi aşa văzînd că nici o  săvărşire nu să face, s-au arădicat şi au venit înnapoi cu toţii, făr-să le dea măcar un răspuns în scris, după cum din alăturata  scrisoare ce am priimit de la orînduiţii boerinaşi să va da mai pe larg pliroforie Înnălţimii Tale. Precum asemenea şi dumnealor ispravnicii ţinutului  Tecuciului, după ce s-au arătat acolo trimisul orînduit împreună cu gonacii ce i-au avut, deocamdată ar fi orînduit un om al isprăvnicatului să  cerceteze pă fugari; în urmă, au chemat pă acel orînduit faţă cu trimisul de aici şi i-au poruncit: un om să nu să rădice din suma fugarilor. Şi  aşa văzînd trimisul şi gonaciică nu să dau oamenii la urma lor, s-au sculat toţi şi s-au întors înnapoi făr-de nici o săvărşire, după  cum să va vedea şi a acestui orînduit boerinaş înştiinţarea ce ne-au trimis cu toată pliroforiia. Din care, să poate socoti de către Înnălţimea  Ta, cîtă vătămare cu aceasta să pricinueşte satelor: una, căci nu puţin s-au cheltuit cu 40 şi mai bine de oameni ce i-au rădicat gonaci, de au  umblat mai mult de 15 zile; şi alta, căci privesc la drepţii lor birnici purtînd sarcina datorii lor - şi a-i aduce la urmă-le, văd că nu li să dau, în  vreme cînd de aici oricîţi fugari de ai Moldovii să cer, cu toată protimiia să dau, încă şi sate întregi, după cum în trecutile zile din ţinutul Putnii  trecînd un sat de 25 familii, îndată l-am dat cu toate ale lor. Ci, fiindcă după aceste urmări este cunoscut că pe aceşti strămutaţi a-i priimi, cu alt  mijloc nu este cu putinţă - căci mulţi dintrînşii aflîndu-să scutelnici, alţii posluşnici boereşti, alţii supuşi pă la arendaşi dă moşii,  să mijlocesc toate înpiedecările pentru dînşii. De aceea, de să va socoti cu cuviinţă, să să scrie de către Înnălţimea Ta Mării Sale  Domnului Moldavii, ca de acolo să să orînduiască întradins un boer cu luminată poruncă, nu numai pentru aceşti strămutaţi, ci şi pentru oricîţi  alţii vor mai fi după aşezămînt trecuţi dintr-acest judeţ; carele, înpreună cu cel de aici orînduit boer ce va fi, să meargă la arătatile ţinuturi,  ca să-i dea pă toţi ai părţii aceştiia a-i rădica să-i aducă la urmă-le - după cum aseminea s-au urmat şi mai nainte pentru alţi fugari  ai judeţului, ce au fost în părţile Moldovii strămutaţi din vremele oştirilor. Iar anii Mării Tale de la Dumnezeu mulţi şi fericiţi. Ai mării Tale prea  plecaţi slugi, Dimitrie clo(cer) Hr. Stoinescu 1819, mai 15   
{199} 134 N. Golescu, fost Mare logofăt, către Alex. Şuţu Vv., despre două sate din judeţul Dîmboviţa - Gura Vîlcanii şi Lăculeţile - care s-au  tocmit să slujească pe trei ani la "fabrica" de sticlărie...; rezoluţia domnitorului (1819, august 1) Prea Înălţate Doamne, Prin plecata mea anafora arăt  Înălţimii Tale că 3 ani sînt astăzi, la sfîrşitu aceştii luni iulie, de cînd răposat tată-miieu, prin ştirea şi voia stăpînirii de atunci, s-au  tocmit cu 2 sate din sud Dîmboviţa - Gura Vîlcănii şi Lăculeţile - ca să slujească în lucru fabricii sticlării, fiind cu apropiere aceste sate de  sticlăriie, şi taica să plătească ludele acestor sate i podvezile şi angaralile. Şi atît tată-miieuau plătit dajdiia lor după zapis cît au trăit, cît  şi sluga Mării Tale am plătit de la moartea răposatului tată-miieu pînă acum peste taleri 1600. Acum, fiindcă s-au împlinit sorocu acestor sate, face  trebuinţă ca iar, prin ştirea şi voia stăpînirii, să să facă această tocmeală. De aceea, dar, fiindcă această fabrică a sticlării este şi pentru  podoaba Patrii şi pentru folosu lăcuitorilor, vînzîndu-să mai eftine sticlile aici, nefiind calea depărtată ca în Ţara Nemţească, şi încă acum,  în fericiţii ani şi în norocu Măriei Tale, nădăjduiesc de a să face această fabrică cu desăvîrşită orînduială. Şi cunoscînd că  Înălţimea Ta ai mare rîvnă spre acest fel de faceri de bine ale patrii noastre, mă rog Înălţimii Tale ca să să facă luminată poruncă către  dumnealor boieri ispravnici ai judeţului, a aduce la isprăvnicat aceste sate, adică Gura Vîlcănii, Lăculeţile şi Vîlcana Cojocarului, fiind cu apropiiere de  această fabrică, şi să-i îndemne cu vorbe cuviincioase şi să le şi aşăze iarăşi în lucrul fabricii, prin zapis întărit şi de isprăvnicat.  Şi eu voi plăti dajdiia ludelor şi podvezi(le) i angaralile. Şi iarăşi pă 3 ani să să aşeze, căci de nu vor fi sate în lucru fabricii, nu e cu putinţă a  să lucra sticlăria, fiind mare cheltuială; şi mai multă cheltuială merge la ţandăra care arde necontenit 8 luni: la facerea materiilor. Şi cînd  Înălţimea Ta vei răvărsa mila, după făgăduiala ce mi-ai dat, cu hrisov pentru această fabrică, atunci poate să fie trebuinţă pentru slujba  fabricii numai 2 sate. Al Mării Tale plecată slugă, Nicolae Golescu logofăt (Rezoluţia Domnitorului:) Dumneata Vel vistier, să cercetezi această cerere ce  face dumnealui biv Vel logofăt Nicolae Golescu Biv Vel căminar 1819, avgust 1   
{200} 135 Ispravnicii judeţului Gorj către Căimăcămia Craiovei, despre locuitorii judeţului...ca aceştia să poată trece, ca şi înainte, în Ardeal cu  una sau două vite de vînzare (1819, august 20) Către Cinstita Căimăcămie a Craiovii, de la isprăvnicatu sud Gorj Înştiinţăm cinstitii  Căimăcămii că lăcuitorii acestui judeţ, neavînd alt metahrisis sau mijloc de a-şi face alişverişul lor, spre întîmpinarea răspunderii  dăjdiilor, decît numai să rădică primăvara de aici cu coasă şi săpi de merg peste Olt, pi la Buzău şi Focşani, unde muncesc pînă toamna, şi  să întorc cu cîte puţintei bani chiştig, cu care abiia ăşi plătesc birul pă 3 diminii ce lipsesc, au avut în anii trecuţi milă şi ajutori de la  stăpînire, cu slobozenie a trece cu vite peste graniţă spre vînzare. Cu care acest ajutori şi alişveriş să făcea împlinirea dăjdiilor cu înlesnire şi  lăcuitorii să află în răsuflare şi odihnă. Iar de cînd s-au închis schelile pentru acest fel de trecători şi alişveriş al lăcuitorilor, vedem că  împlinirea banilor să face cu mare nevoe şi lăcuitorii să află cu totu în distihie şi apururea să plîng la isprăvnicat, cerînd mîngîere de  scăzămînt, cu cuvînt că dintr-această pricină nu le-au mai rămas temei de a-şi răspunde dăjdiile, neavînd nici un negoţ de  alişveriş. Ci fiindcă şi din năuntru, din Ardeal, s-au dat slobozănie a să scoate într-această ţară vite mari spre vînzare, de aceea ne rugăm  cinstitei Căimăcămii ca, privind cu ochi milostiv asupra folosului ticăloşilor lăcuitori, să li să dea această slobozenie ce au mai avut-o de mai nainte,  cu a trece fieştecare lăcuitor cu cîte doaă vite peste graniţă în Ardeal, spre vînzare, ca să-şi poată săracii lăcuitori a-şi răspunde  dăjdiile cu înlesnire, făr-de a simţi greutatea ce o cearcă. Şi să ni să trimiţă ori porunca cinstitii Căimăcămii, sau luminată porunca  Mării Sale lui Vodă, de a să da lăcuitorilor această slobozenie, cu care li să va deşchide alişverişul şi să va face înplinirea dăjdiilor cu  liniştire. Costandin, stolnic (Indescifrabil) 1819, avgust 20   
{201} 136 Logofeţia pricinilor străine către Consulatul rus, pentru a se elibera un paşaport negustorului Ovanes care merge în Rusia (1819, septembrie 8)  Fiindcă acest armean, anume Ovanes, după chezăşiia ce au dat la cinstita spătărie au cîştigat voie de a merge la Rusia, pentru trebuinţe de ale  negoţului său, jos-iscălitu cu cinste pohteşte pă Exelenţia Sa gheneral Consul al Rusii să binevoiască a da numitului un paşaport, spre a fi nesupărat.  Mergerea lui este cu poşte la Iaşi, pe la Focşani. Vel logofăt 1819, septemvrie 8 137 Logofeţia pricinilor străine către Consulatul rus, pentru a se elibera un  paşaport negustorului Stavru care merge în Rusia (1819, septembrie 18) Fiindcă acest Stavru, după chezăşiia ce au dat la cinstita spătărie, au cîştigat  voie de la Măria Sa Prea Înnălţatul nostru Domn de a merge la Rusia pentru trebuinţe de ale negoţului său, ce zice că are acolo, jos-iscălitu cu cinste  pohteşte pă Exelenţia Sa gheneral Consul al Rusii să binevoiască a da numitului trebuincios paşport, a nu avea vreo supărare. A căruia mergere ieste la  Iaşi pe la Focşani, cu poşte. (Vel logofăt) 1819, septemvrie 138 Alex. Şuţu Vv. încredinţează Episcopiei de Rîmnic întreţinerea fîntînilor din  Craiova şi îi întăreşte două pivniţe şi două scaune de carne în Craiova...(1819, octombrie 25) Zemli Vlahscoie. Fiindcă pentru fîntînile ce  sînt la Craiova, adică: una - în drumul Bucureştilor, în marginea oraşului, cu o ţeavă; al doilea - La Tîrgul de Afară, cu dooă ţevi largi; al treilea -  la Tîrgul din Vale, lîngă Sfîntul Arhanghel, cu trei ţevi dă doi stînjeni dă sus; al patrulea - în drumul Orevii, în marginea oraşului Craiovii, cu trei  ţevi. Care fac patru fîntîni bune, nestricate, osebit dintr-o fîntînă ce mai este supt dealul Vîlcăneştilor, pă drumul Caracalului, cu o ţeavă, ce  să numeşte a Episcopului, i altă fîntînă ce să orînduise ca să să facă de neguţători la Ştirboaica, în mijlocul oraşului, unde au fost şi  mai nainte fîntînă cu dooă ţevi mici. Şi altă fîntînă iarăşi să orînduise să facă în lăuntrul metohului Sfintii Episcopii Rîmnic,  care s-au şi făcut.   
{202} Şi după trebuinţa ce urmează a avea pentru dregerea acestor fîntîne, cînd s-ar întîmpla a să strica, spre a fi totdeauna în fiinţa lor; pentru  care fîntîni, prin cărţile trecuţilor fraţi Domni ne pliroforisim că au avut mili şi dooăsprezece lude fîntînari nedajnici şi aparaţi de toate  dăjdiile şi orînduelile cîte vor eşi peste an în ţară - ca toată treaba acestor fîntînari să fiie numai numai şi numai pentru mai sus-arătatile  fîntîni: să le dreagă, să le poarte grija, să le păzească în toată vremea. Dîndu-le la mîini şi adeverinţele dumnealui Caimacamului, dă  numele şi chipul lor. Şi să fie supt ocrotirea Sfinţii Sale părintele Episcopu ce va fi după vremi la Sfînta Episcopiie Rîmnic; cum şi grija fîntînilor o  dă iarăş asupra Sfinţii Sale. Asemenea, să aibă în oraşul Craiovii milă dă dooă pivniţe şi dooă scaune de carne - scutite de fumărit, de  căminărit i dă către polcovnici şi alţi zabiţi i dă toate dările ce dau alte prăvălii şi scaune, de nimic supărare să nu le facă - ca, cu venitul  acestora, care să să tragă iarăş de către Sfinţiia Sa iubitorul de Dumnezeu Părintele Episcop ce va fi după vremi la Sfînta Episcopiie Rîmnic şi  să să cheltuiască la dregerea fîntinilor cînd să vor strica. Deci, învrednicindu-Ne Domnul Dumnezeu şi pre Noi cu al treilea domniie a aceştii  pravoslavnice ţări, întărim şi Domniia aceste mili, ca să să păzească întocmai, întru toate nestrămutat, precum mai sus să coprinde. I saam  receh gospodstvami. (Pecetea gospod) Vel logofăt 1819, octomvrie 25 139 Alex. Şuţu Vv. porunceşte cum să se urmeze ca vitele locuitorilor de prin satele  întemeiate la poalele viilor...să nu mai distrugă viile...(1819, decembrie 17) Cartea pentru lăcuitorii cei de supt dealurile cu vii Zemli Vlahscoie. Fiindcă încă  de la leat 1814, mai 10, după jalba ce dedesă boierinaşii i lăcuitorii pămînteni, ce au vii în dealurile cele mari ot sud Saac, că de la o vreme încoace  s-au făcut în poalile viilor sate întregi, cu mulţime de vite, pă care le dau la văcar numai de la Sft. Gheorghe pînă la Sft. Dimitrie; apoi, lăsîndu-le  slobode, iau viile la rînd de le roade viţa şi le strică haracii. Cu care, nu puţină pagubă le pricinuieşte celor cu viile şi Vistierii domneşti. De aceea,  s-au dat hotărîre încă de atunci ca, cei ce ăşi lasă vitele fără văcar şi să va găsi în vii, făcînd stricăciune, ori dă ce treaptă va fi  stăpînul vitii, să plătească taleri 5 dă vită mare, pentru înfrînare. Şi banii ce să vor strînge, s-au făcut venit al spitalului Iubirii de oameni,  adică al bolnavilor streini. Care huzmet, din pricina cumpărătorilor i din alţi slujbaşi isprăvniceşti şi zapcii, cum şi alţi oameni necinstiţi, care  s-au amestecat de s-au făcut cumpărători pă popoară i plăşi; şi din pricina unora ce au   
{203} vii cu apropiere de sat că nu-şi fac garduri la vii, cum şi din pricina năpăstuirii ce să face lăcuitorilor cu dovezi neadevărate, că ar fi văzut  vita cuivaş în viie i cu pricină de părăgini vechi părăsite de mulţi ani, pradă şi jăfuesc pă lăcuitori. Pentru care multe jălbi ne-au venit la  auz. De aceea, făcîndu-să cercetare din porunca Domnii Mele de către dumnealui Vel logofăt de Ţara de Sus, s-au găsit în adevăr că să  jăfuesc lăcuitorii cu năpăstuiri. Şi pentru ca nici huzmetul să nu să păgubească, nici nizamul ce este orînduit pentru a să înfrîna cei ce sînt  în deal cu vite să nu le lase slobode a face stricăciuni în vii, prin hotărîrea ce am dat spre paza dreptăţii, s-au pus în orînduială ca să să  urmeze la căutarea huzmetului aceste ponturi, însă: 1. Să să vînză de dumnealor epitropii la om cinstit, dînd legătură a nu face cît de puţin  catahrisis. 2. Să nu vînză nici acel cumpărător la zapcii sau alţi oameni isprăvniceşti sau streini, nici să să puie tovarăşi. 3. Cei ce vor căuta  slujba, foarte să să ferească a nu prepune pă nimeni cu mărturii că ar fi văzut vitele cuiva în viie, ca să-i globească; ci numai cînd va prinde  vitele, sau cînd cel cu viia stricată va face dovadă, precum şi cel ce va merge cu vita lui în viia lui şi va paşte pă răzoare, nu are să să supere cu  această dare; iar fiind viie streină, să plătească. Nici să facă vreo meşteşugire a băga vitele cuivaş în vii, cu cuget ca să-i globească, nici  după părăgini vechi, nelucrate de cîte doi-trei ani, care vor fi la mărgini dăschise făr-dă gard, să nu ceară gloabă. 4. Viile ce vor fi în  marginea satelor, să să îndatoreze stăpînii viilor a le face garduri temeinice, sau a le îngrădi cu şanţuri; că orcare nu-şi vor face îngrădişuri  bune să plătească acest irat al spitalului stăpînul acei vii. Iar avînd gard, şi vor dăschide pîrleaz cu viclenii a băga vite, atunci nu are să să  învinovăţească stăpînul vii la plată, ci aceia ce au dăschis pîrleazul. Şi ca să să poată păzi acest nizam, s-au dat cartea Domnii Mele şi  la mîna orînduitului ce va umbla cu acest huzmet, şi la mîna lăcuitorilor deleni, prin care poruncim cu străşniciie orînduitului sau cumpărătorul ce va  fi de la spital, ca să urmeze ponturile ce să arată mai sus. Căci dovedindu-să cu cîtuşi de puţină urmare înpotrivă, să va pedepsi straşnic. Iar  lăcuitorii să-şi urmeze datoriia. Pentru care poruncim Domniia Mea dumneavoastră ispravnicilor ai numitului judeţ: totdeauna să îngrijiţi a să păzi  acest nizam şi a nu să face cel mai mic catahrisis, căci înşivă veţi fi răspunzători. Cum şi pentru căutatul acestui venit după mai sus-zisele  ponturi, să daţi dumneavoastră orînduitului tot felul mînă de ajutor spre înlesnirea căutării, ca şi nizamul să să păzească, şi spitalul să  nu să păgubească de iratul acesta. Şi, spre a nu fi supăraţi şi jăfuiţi în potrivă, li s-au dat şi lor asemenea carte. De care poruncim şi  dumneavoastră ispravnicilor ai judeţului să îngrijiţi a să păzi nizamul acesta cu nestrămutare. I saam receh gospodstvami. 1819, dechemvrie 17 140  Catagrafie a numărului de familii şi a ludelor din judeţul Dîmboviţa, pe categorii de stări şi plăşi Căutarea ludelor şi familiilor judeţului  Dîmboviţa No. 1 Plasa - Ialomiţii, Bolintinu, Mijlocul, Văcăreşti - Aceste plăşi fiind mai dă cîmpu, după starea locului şi după asemănarea  şi altor asemenea locuri, s-au socotit după cuviinţă precum mai jos să arată ...care socotindu-să cei dă frunte cîte 3 pă lude, cei dă mijloc cîte  4 şi cei dă coadă cîte 6, fac lude, însă: ... 373 1/2 să scad ludile catagrafii rămîn 68 1/2 care să cuvine a să da adaos lude...68 1/2 de la 4 plăşi; -  Cîrcinovul, Dîmboviţa, Dealul dă Sus, Dealul dă Jos, Cornăţel - Aceste plăşi fiind locuri mai înfundate, ca nişte părţi dă pădure, după  cuviinţă s-au socotit cu oareşce adaos dă oameni... care socotind cei dă frunte cîte 4 pă lude, cei dă mijloc cîte 5 şi ciei dă coadă cîte 6 fac,  însă: ... 396 1/2 să scad ludile catagrafii 4 1/2 rămîn cari să cuvin a să da adaos...4 1/2 dă la 5 plăşi; - Plaiul Dîmboviţii, Plaiul Ialomiţii -  s-au socotit după asemănarea altor asemenea plaiuri...cari socotind cei dă frunte cîte 3 pă lude, cei dă mijloc cîte 4 şi cei dă coadă cîte 5, fac  însă:... 186 sînt în catagrafiie să văd a fi încărcaţi; cari urmează a să scădea...28 1/2 de la plaiuri...44 1/2 rămîn prisos. cari urmează a se da  adaos. 1819, dechemvrie 27   
{204} 141 Vistieria către ispravnicii de judeţe, despre hotărîrea luată de a se face îndreptarea sămilor şi despre îndatoririle ispravnicilor în această  privinţă...(1819, octombrie-decembrie) (Vistieria către ispravnicii de judeţe) Cuvîntul şi sfărşitul pentru care s-au alcătuit dintru-nceput lucrarea  îndreptării judeţelor nu priveşte la alt nimic, dăcît numai la doao lăudate urmări, prin care să să asemene întru adevăr fiinţa aceştii lucrări,  cu a sa glăsuire; cea dintîi este buna cumpănire a satelor birnicilor lăcuitori, închipuindu-să şi alcătuindu-să după starea şi prilejul  fieşcăruia; şi cea dă-al doilea - îndreptarea ce să cuvine a să face multora învălmăşăli şi pricini ce să urmează la celelante stări dă  oameni, ajungînd multe dintrînsele cu totul neasămănate clădirii lor şi într-adevăr dăpărtate de verice bună orînduială prin care s-au fost  întocmit dintru-nceput, dîndu-să supt cele întru obştească ştiinţă legiuiri ale Vistierii. Şi încă putem zice că aceasta de al doilea  întîmplare, povîrnindu-să din vreme în vre,e spre înmulţire, să cunoaşte vederat chiar după a sa înfiinţare că dă nu să va îndrepta cu  denadinsul - ca şi hotarăle popririi să-şi întîmpine, şi bună orînduială să-şi dobîndească, asemănată sfîrşitului începerii sale  - negreşit va ajunge a pricinui o desăvîrşită dărăpănare la toate orînduielile Vistieriei, va fi supărătoare întru adevăr obştii lăcuitorilor  birnici, carii cu osebire să cuvine a fi pururea mîngîiaţi, va aduce feliuri dă năpăstuiri săracilor şi, în cele du pă urmă cercetîndu-să  rodirea, alt nimic nu să iuveşte decît cuget şi sfîrşit de în parte dobîndire, fără dă a să cunoaşte şi vreun folos al obştii. Aşa dar,  chibzuindu-să unele ca acestea, dintru-ntîi s-au cerut dă la toate judeţile catagrafii dă toţi sălăşluitorii fieşcăruia judeţ, dîndu-să  şi cuviincioasele povăţuiri în ce chip să să facă. Şi după aceste povăţuiri urmîndu-să, s-au priimit şi catagrafiia dumitale,  însoţită cu toate catastişile ce s-au cerut. Deci, şi ce s-au găsit cu cale ca dumneata (...), însărcinîndu-te cu lucrarea îndreptării, să urmezi  întocmai povăţuirilor ce să arată în osibita carte ce s-au făcut pă obrazu dumitale. Iar dumneata (...), în toată vremea ce va lipsi tovarăşu  dumitale de acolo, vei sta napristan la tahtul isprăvnicatului, îngrijind pentru toate cele ce vor fi dă trebuinţă, adică: căutarea judecăţilor ce să vor  întîmpla, priimirea banilor dă la sărăfiie către domneasca Vistieriie, şi alte urmări şi trebuinţe, după poruncile ce vei priimi; preveghind pururea cu  mare luare aminte, ca să nu să întîmple cîtuşi dă puţin cusur sau cîtuşi de puţin zminteală la ale îndreptării din pricina dumitale. Căci  pentru una ca aceasta, vei rămînea la mare răspundere.   
{205} Aşa vei urma, trimiţînd dumneata şi răspuns dă priimirea aceştii scriisori. 1819, octombrie 28 141 - a (Către jud. Romanaţi) Catagrafia  stabileşte la jud. Romanaţi 7433 birnici ( din care 1708 "dă frunte", 2499 "dă mijloc" şi 3126 "dă coadă"), formînd pînă acum un total de 941 lude. La  "plăşile dă la vale" au fost socotiţi într-un lude 3 familii "frunte", sau 6 familii "mijloc", sau 8 familii "coadă"; în total, 272 lude, din care  scăzîndu-se 209 lude "ce poartă astăzi", rezultă că s-au încărcat acum un plus de 62 lude. La celelalte plăşi au fost socotiţi într-un lude 5  familii "frunte", sau 8 familii "mijloc", sau 10 familii "coadă"; în total, 798 lude, din care scăzîndu-se 732 lude "ce poartă acum", rezultă că şi aceste  plăşi s-au încărcat cu un plus de 66 lude. La satul Baloş (Balş), format din 378 familii birnici, există 13 pecetluituri de "bicigaşi şi rotari i dîrvari cu  ajutoarile lor, ai poştii Mirirea (Mirila) dintr-acel judeţ". "Învălmăşeli" la "seneturile boeri dă neam" sînt 3: 1) "13 cruci sînt şăzători  într-acel judeţ şi ţin de alte judeţe"; 2) 5 nume sînt în plus faţă de ceea ce cunoştea Vistieriia pînă acum; 3) "alte cinci cruci în şase nume  să găsesc ştiuţi Vistierii şi în Catastihul înnoirii şi în catagrafiia judeţului nu să coprind". Numărul boiernaşilor din judeţ este de 51, din care  11 ţi de Dolj, iar 1 de Craiova (Vistieria cunoştea pînă acum 37 boiernaşi ai acestui judeţ, iar acum rezultă 2 în plus). În catagrafia cumpaniştilor  figurează 246 nume, din care 59 îşi plătesc dajdiia la cumpania Craiovei, 24 se găsesc în alte judeţe, iar 11 nu sînt trecuţi în catastih. În catagrafie  sînt 17 jude scutuţi cu "cărţi", Vistieria avînd cunoştinţă pînă acum numai de 11. Şînt 6 fustaşi şi 1 portărel ai Căimăcămiei  Craiova. Catagrafia găseşte un număr de 67 "fără nici un căpătîi"; Vistieria porunceşte trecerea lor la bir. Se găsesc 108 posluşnici "pă moşii  streine" şi 94 posluşnici în oraşul Caracal; să fie trecuţi la bir cu cei 108 din judeţ (f. 2-11). 1819, octombrie 28   
{206} 141 - b (Către jud. Teleorman) Birnici: 9854 familii, ce "poartă acum" 1312 lude. Plăşile: Vedea, Mijlocul de Sus, Mijlocul de Jos, Tîrgul şi Teleormanul  de Jos sînt cele mai înstărite şi totuşi au azi pînă la 9 familii un lude; "iar la dooă plăşi, adică Teleormanu dă Sus şi Teleormanu dă Mijloc, a  cărora sate cele mai multe sînt pă moşii megieşăşti, văzîndu-să suma oamenilor în 1252 familii, cum şi ludile ce poartă adică 246; şi  socotindu-să după asemănarea celor mai înputernicite plăşi, să cunoscu atît dă mare năpăstuirea, încît abia să adună la un lude cîte 5  oameni, , care va să zică jumătate din ceea ce să urmează la cele mai înputernicite plăşi. Şi alt nimic nu să poate socoti, dăcît numai că  aflîndu-să cele mai multe sate megieşăşti şi altor obraze neputernice, şi întru dăpărtare, totdeauna dregătorii după vremi au lăcomit după  adaosul acestora, fără dă a judeca năpăstuirea, aflîndu-să şi încredinţaţi poate că saracii lăcuitori, avînd fieşcare cîte o puţină  parte dă loc, vor răbda orice sarcini fără a le dosi". Plăşile: Cotmana, Marginea de Jos şi Marginea de Sus la totalul de 3366 familii "poartă lude 462" şi  în ele "să cunoaşte pă alocurea asupririi învederate şi pe alocuri hatîruri şi ocrotiri (lucrare din care este văzut că totdeauna s-au pricinuit multe  dărăpănări la multe sate întemeete)". Satele de margine "să neguţătoresc" cu cele "de decindea" şi "cei dă sus, cu oraşul şi alte părţi  învecinate". Iar "cea mai temeinică parte a judeţului, aflîndu-să judeţ dă cî(mp), razimă în feluri dă neguţătorii cu vite şi mici şi mari,  cu zaherele, pe alocurea şi rachierii". Faţă de acestea, Vistieria stabileşte judeţului: "cei dă frunte cîte 4 dă lude, cei dă mijloc cîte şase pă lude  şi cei dă coadă cîte 10 pă lude", şi-l împarte în 3 categorii de plăşi: a) plăşile: Vedea, Mijlocul de Sus, mijlocul de Jos, Tîrgul şi  Teleormanul de Jos, "ce să socotiră în mai bună stare" şi unde în viitor se adaugă un spor de 153 lude; b) plăşilor: Cotmana, Marginea de Sus şi  Marginea de Jos li se adaugă un spor de 36 lude; c) plăşilor "cu totul năpăstuite" : Teleormanul de Sus şi Teleormanul de Mijloc li se scade un număr de 38  lude. Vistieria "cunoaşte 175 bicigaşi la acel judeţ, înpreună cu 28 rotari şi 24 dîrvari, pentru aceia îi are scăzute 87 lude, care va să zică cîte o  jumătate lude pentru fieşcare". Două "învălmăşeli" la sineturile boierilor de neam: 1) un număr de 13 sînt în judeţ, dar nu sînt în catastihul  Vistieriei - deci sînt din alte judeţe; 2) un număr de 20 sînt mai puţin în catagrafie faţă de catastihul Vistieriei. Boiernaşi manzîli: 99 lude în  catagrafie. Scutiţi cu "cărţi": 11 lude. Posluşnici: lude 93 "pă moşii streine" şi lude 33 "în oraşu Ruşi dă Vede"; să se dea la bir, în afară de  cei găsiţi "posluşind" la "văduve sărace" (f. 12-20). 1819, octombrie 30   
{207} 114 - c (Către jud. Vlaşca) Familii birnici sînt 8025 şi anume: 1128 " dă frunte", 1801 "dă mijloc", 3730 "dă coadă" şi 2266 "tocmitori" - în  total 781 lude. "Să vede o mare necumpănire, aflîndu-să unile sate aşezate întru asemănarea ştiinţei ce curge pentru acest judeţ şi altile cu totul  uşurate; şi uşurarea acestora chibzuindu-să bine, s-au cunoscut fără îndoială că nu priveşte spre binele lăcuitorilor, ci spre folos celor ce  plătesc dăjdiile cari, pă de o parte, scutind prin catahrisis, asemenea plătesc o bagatelă la sarăfiia judeţului, iar pă de altă parte, făcînd feliuri dă  aşăzămînturi, să folosesc întreit şi înpătrit. Aşa cunoscîndu-să şi printr-aceasta că uşurarea şi necumpănirea acelui judeţ este  mai mult vătămătoare lăcuitorilor, dăcît folositoare, asemenea că şi fiinţa ce curge acum, că acest judeţ, fiind judeţ dă margine, să cuvine  să petreacă întru uşurare, este numai întru ştiinţa stăpînirii, iar nu întru priceperea lăcuitorilor, căci ei îndăstule aşăzămînturi  răspund pă unde îşi au tocmelile. De aceea, s-au chibzuit cu drept cuvînt, ca starea cestui judeţ să să deosibească în dooă părţi: care va să  zică, şapte plăşi ce n-au înclinare cu marginea - adică Cobia, Găleşăşti, Izvorul, Greci, Ogrăzeni, Cîlniştea şi Frăsinetu (bez opt sate din  Cîlnişte şi Frăsinetul, ce să socotiră dă mărginaşi, după starea hălăduitorilor) socotindu-să întru bună petrecere, către acelor folosiri  şi negoţuri, să să îndrepteze şi să să aşaze după asemănarea cararului ce s-au dat şi la judeţul Teleormanului, nu numai ca să să  păzească dreptatea vecinatăţii, ci şi ca să nu să dea pricină dă mîhnire şi dă răspîndire din partea unui judeţ către altul; iar dooă  plăşi, adică Hodivoaia şi Balta, cum şi acele opt sate din Cîlniştea şi Frăsinetul, ce s-au zis mai sus, cunoscîndu-să întru adevăr  sălăşluirea dă margine, s-au chibzuit ca să să socotească cu oareşce adaos dă oameni, ca făcîndu-li-se îndreptarea printr-acest fel dă  musaade, să cunoască şi ei singuri că îngrijirea dă aici să aseamănă şi cugetărilor ce au, şi dreptăţii lor putem zice - aflîndu-să unele  sate mai în dăpărtare, mai vîrtos cele din Hodivoaia, şi cu totul neînpărtăşite dă alişverişurile ce obişnuesc a face celelante plăşi.  Aşadar, socotindu-să după acest temei, la acele şapte plăşi 840 familii dă frunte cîte 4 pă lude, i 1371 familii dă mijloc cîte 6 pă lude şi 2475  familii dă coadă cîte 10 pă lude, fac lude 686; din care scăzîndu-să lude 598 ce poartă astăzi, mai prisosesc lude 88 care să cer adaos. Asemenea  socotind prin musaadea şi la celelante dooă plăşi i opt sate ce s-au socotit dă margine: 288 familii dă frunte cîte 5 pă lude i 430 familii dă mijloc  cîte 7 pă lude şi 1255 familii dă coadă cîte 12 pă lude, fac 223 lude; din care scăzîndu-să 183 lude ce poartă astăzi, mai prisosesc lude 40 care  să cer adaos. Iar întocmitorii cu toate că la număr să adună îndăstulă sumă dă oameni cunoscîndu-să în starea şi petrecerea lor, s-au  socotit ca la chibzuirea dă aici să lasă cu totul pă dinafară, spre a nu să împovăra judeţu cu suma dă lude alcătuită din oameni cari aduc un foarte  puţin   
{208} folos satelor. Dar dumneata îi vei da ajutoare pe la sate pe unde îşi vor avea şi hălăduirile. Cîţi tocmitori să vor găsi la fieşcare sat,  dîndu-să ajutoare satelor chiar acolo unde îşi vor avea şi hălăduire, să să treacă şi numele acestora în foile cele iscălite ce să vor da dă  către dumneata cislaşilor, cu numire dă ajutoare, îndatorîndu-să pă de o parte iei ca să răspunză în cislile satelor ceea ce să va cuveni după  asemănarea prilejului, iar pă de alta aseminea îndatorîndu-să pîrcălabii şi cislaşii ca să nu-i asuprească cu vreo cerere peste a lor putere,  privind cu cuget dă hrăpire la vreo în parte mîncătoriie. Căci dă să va întîmpla să dosească unii ca aceştiia din pricina mîncătoriilor ce  obişnuiesc a face aceşti pîrcălabi şi cislaşi, nu numai că toată răspunderea acelora să va cere de la dînşii, ci cu hotărîre în orice vreme să  vor îndatora să-i găsească cu a lor cheltuială şi să-i aducă la urma lor, după care să vor şi pedepsi ca nişte pricinuitori dă răspîndirea  oamenilor prin ale lor mîncătorii. Iar după ce să vor lega şi aceştiia pă la sate după chipul ce s-au zis, să lipsească această numire a tocmitorilor  cu totul îndatorîndu-să satele a nu-i mai priimi, precum mai jos să vorbeşte. Osebit dă aceasta, să ştii dumneata că dă vreme ce acest rînd da  oameni dă la chibzuirea dă aici s-au lăsat cu totul pă dinafară, nesocotindu-să drept nici un folos satelor, şi toată vorba ce să face pentru dînşii  nu priveşte la alt nimic dăcît numai ca să să lege şi numiţii cu ajutorul ce vor putea răspunde chiar pe la acele sate pă unde hălăduiesc. După care,  şi să lipsească cu totul şi numire, şi urmare, fiind vătămătoare întemeerii celorlalte sate. De aceea, să cuvine negreşit ca, cît alţi tocmitori să  vor găsi sprijiniţi acum dă iznoavă pe la sate - adică în urma scrisului - unii ca aceia nicicum să nu să priimească; ci cercetîndu-să şi  dovedindu-să dă unde vor fi dosit, dă vor fi dintr-acel judeţ să-l trimăţi dumneata carte şi pe la satele lor, legîndu-i acolo cu dajdiia după  orînduială. Iar dă vor fi din alte judeţe, la care să vor fi scris numele lor la catagrafiie, să te corispondariseşti cu dumnealor drăgătorii acelor judeţe ca,  teslimatisindu-i dumnealor spre a-i aşeza iarăş la satele de unde vor fi dosit, să ei adeverinţă dă priimire şi arătătoare dă numele lor". Pe la  unele sate, s-au primit şi pecetluituri, şi lude, satele respective "răspunzînd amîndooă dările de valma", ceea ce să nu se mai întîmple pe viitor. Să  nu se întîmple la vreun sat "ca suma scutelnicilor să covîrşască numărul birnicilor, căci şi aceasta este spre dărăpănarea satelor". În judeţ,  Vistieria are înscrişi 149 bicigaşi "înpreună cu 38 rotari şi 38 dîrvari; prin care are scăzămînt lude 74". În judeţ, Vistieria are înscrişi "în  breasla slujitorească: 82 cărbunari şi 131 dîrvari ai isprăvnicii Curţii gospod, pe care îi are scăzuţi cu 106 lude, care va să zică cîte o jumătate  lude fieşcare. Şi pentru o jumătate dă lude, să cere dă la dîrvari cîte dooă cară dă lemne pă lună şi de la cărbunari cîte 200 ocă  cărbuni asemenea pă lună. Este ştiinţă că mulţi dintr-aceştiia aflîndu-să înpreunaţi cu satele, răspund d-a valma amîndooă  dările, adică şi lemnele, i cărbunii şi dăjdiile Vistierii". Se porunceşte "îndreptare" pentru aceste categorii.   
{209} În catagrafie sînt 82 "cu sineturile boierilor de neam", dar Vistieria are în catastih numai 71. În catagrafie sînt 46 "boierinaşi manzîli", dar Vistieria are  înscrişi numai un număr de 41. În catagrafie sînt 8 scutiţi cu "cărţi dă apărare", din care numai unul corespunde cu catastihul Vistieriei. Mai există 8  cumpanişti, din care 7 "sînt legaţi la cumpaniia cea veche a Craiovii", iar unul "între cumpaniştii streinilor Zimnicii". Sînt 79 posluşnici "pă moşii  streine" şi să fie daţi la bir (cu excepţia celor ce "vor fi posluşind" la "văduve sărace"). 1819, noiembrie 4 141 - d (Către jud. Olt) Familii birnici: 8323, din  care 1445 "dă frunte", 1791 "dă mijloc" şi 5487 "dă coadă" - în total 901 lude. "Cu toate că după starea locului, judecîndu-să judeţ dă cîmp,  s-ar cuveni a să cere pă lîngă dreapta cumpănire a satelor, şi un simţitor folos al domneştii Vistierii, dar mai cu drept cuvînt chibzuindu-să,  s-au socotit că îndreptarea acestui judeţ să cuvine a să face după asemănarea megieşitelor sale judeţe, adică Teleorman şi Vlaşca, ci pă  deoparte s-au deosibit în dooă stări, adică: şase plăşi - Oltu dă Sus, Vedea, Plapcea, Mijlocu şi Oltu dă Jos (bez opt sate dintr-această din  urmă, care după starea locului sînt dă margine) socotindu-să ca nişte plăşi ale dealului, s-au chibzuit că să cuvine să să aşaze cei dă  frunte cîte 5 pă un lude, cei dă mijloc cîte 6 pă lude şi cei dă coadă cîte 10 pă lude; şi dooă plăşi - adică Călmăţuiu şi Marginea,  cum şi acele opt sate din Oltu dă Jos, ce s-au zis - socotindu-să dă mărginaşi, precum şi sînt în fiinţă, s-au chibzuit că să cuvine să  să aşaze: cei dă frunte cîte 6 pă un lude, cei dă mijloc cîte 8 şi cei dă coadă cîte 12. Iar pe de altă parte, păzindu-să la stările  lăcuitorilor o mare neasemănare pă lîngă celelalte dooă învecinate judeţe ce s-au zis, cunoscîndu-să fieşcare familiie, din orice stare, cu mult  mai puţin pîrlej dăcît a numitelor judeţe, ca să să asemene cumpănire, după care să să păzească şi dreptatea vecinătăţii, şi  lăcuitorii să cunoască înfiinţată mulţumire, s-au chibzuit că să cuvine a să face osibire mai jos arătată. Adică, la plăşile dă la deal  să să ceară cîte 5 fruntaşi pă un lude, în vreme ce dă la cele dooă judeţe ce s-au zis să cer numai cîte 4; care va să zică, cu adaosul dă o  familiie să să potrivească starea acelor 4 familii dă la judeţile ce s-au zis. Iar la plăşile dă la vale să să ceară cîte 6 fruntaşi pă un lude şi  cîte 8 mijlocaşi asemenea pă un lude, în loc dă 5 fruntaşi şi şapte mijlocaşi ce să cer dă la numitele judeţe ca, şi cu acest adaos dă dă  cîte o familiie pă un lude, să să asemene potrivirea stărilor cu părţile învecinate, tot după acelaş cuvînt care s-au vorbit şi la plăşile dă la  deal. Într-acest chip dar chibzuindu-să cele dă aici, s-au socotit ca dă la 6296 familii ce să coprind în plăşile dă la deal, bez acele opt sate,   
{210} să să ceară 798 lude, adică lude 159 de 795 fruntaşi, 223 dă la 1320 mijlocaşi şi 416 dă la 4162 dă coadă. Din care aceste lude,  scăzîndu-să lude 722 ce poartă astăzi după ecstractul catagrafii, rămîn prisos lude 76, care să cer adaos dă la viitoarea seamă a lui dichemvrie  şi ghenar. Asemenea, şi dă la dooă plăşi dă margine i acele opt sate ale Oltului dă Jos, ce să socotiră iarăş dă margine, făcîndu-să  socoteală pă 2027 familii, să cer lude 208 1/2, adică lude 41 1/2 dă la 250 fruntaşi, lude 56 1/2 dă la 452 mijlocaşi i lude 110 1/2 dă la 1325 dă  coadă. Din care aceste lude scăzîndu-să lude 179 ce poartă astăzi după ecstractul catagrafii, rămîn prisos lude 29 şi  1/2, care să cer adaos  asemenea dă la viitoarea seamă a lui dichemvrie". În judeţ sînt 86 bicigaşi "înpreună cu 12 rotari şi 12 dîrvari", pentru care i s-au scăzut 43 lude.  Cu "sineturile boierinaşilor manzîli" Vistieria cunoaşte 37, în timp ce catagrafia menţionează numai 36. De asemenea, catastihul Vistieriei are înscrişi 30  ruptaşi, dar catagrafia cuprinde numai 29. Sînt în catagrafie şi 2 iamaci; să fie daţi în bir. De asemenea, există 34 cumpanişti, din care unul este "legat" la  cumpania Mavrodinul (Teleorman), 8 la "cumpaniia cea mare a Craiovei", 6 la "cumpaniia cea mică a Craiovei", 16 la cumpania Caracal (Romanaţi) şi 3 la cumpania  Rîmnic (Vîlcea). Aceştia vor fi şterşi de la Olt şi înscrişi la judeţele cumpaniilor respective. Sînt 81 posluşnici"pe moşii streine" şi 40  posluşnici în oraşul Slatina; să fie daţi la bir (cu excepţia celor de la "văduve sărace"). Sînt 7 scutiţi cu "cărţi". 1819, noiembrie 12 141 - e   (Către jud. Argeş) Catagrafia înregistrează 7272 familii birnici, "întru care pe la multe sate şi putem zice şi plăşi întregi să cunoaşte a fi o mare  necumpănire şi pe alocurea vederată năpăstuire. Şi, cu toate că după starea locului la chibzuirea dă aici socotindu-să acel judeţ şi dă munte,  şi dă cîmp pă la unele plăşi, şi cunoscute fiind multe feliuri dă neguţătorii ce obişnuiesc a face lăcuitorii părţii locului, s-ar fi cuvenit a  să cere îndreptarea cumpănirii cu un simţitor folos al domneştii Vistierii. Dar, cunoscută fiind încetarea alişverişului, s-au chibzuit că mai întîi  să cuvine a să păzi îndreptarea cumpănirii, făcîndu-să după dreptatea stărilor oamenilor, şi apoi să să ceară şi acel simţitor adaos  în vremea cuviincioasă, mai vîrtos că şi sfîrşitul pentru care să cere îndreptarea nu priveşte la altcevaş, dăcît numai la păzirea dreptăţii  către toţi lăcuitorii deopotrivă şi la răspunderea datoriei lor cu a lor mulţumită şi priinţă, fără dă a cerca vreo năpăstuire peste a lor  putere. Aşa dar, şi după ştiinţa stării locului şi chiar după izvodirea catagrafiiei dumneavoastră, s-au deosi(bi)t birnicii acelui judeţ în dooă  stări, adică: plaiul Loviştii i trei plăşi - Săpata, Oltul dă Jos şi Cremănarul s-au socotit cele mai înputernicite şi mai temeinice, iar plaiu Arefului  şi cinci plăşi - Oltul dă Sus, Topologul, Argeş, Vîlsanul şi Piteşti ştiindu-să, putem zice, dăobşte locuri înfundate, s-au numărat de  întru mai proastă stare. Şi, cu toate acestea, să văd nu numai întru dăsăvîrşită necumpănire, ci şi cu totul încărcate după asemănarea  stărilor ce să văd trecute în catagrafiie. Deci, după toate aceste chibzuiri, cu drept cuvînt socotindu-să în coprinsul plaiului Loviştii şi a celor trei  plăşi ce sînt mai înputernicite: la 585 familii dă frunte cîte 3 pă lude, i 914 familii dă mijloc cîte 5 pă lude şi la 2456 familii dă coadă cîte 6  pă lude, fac lude 786. Din care, scăzîndu-să lude 710 ce poartă astăzi după ecstractu catagrafii, rămîn prisos lude 76, adică 60 dă la plaiul  Loviştii şi 16 dă la acele trei plăşi. Asemenea socotindu-să şi la celelante cinci plăşi i la plaiul Arefului cu oareşce adaos dă oameni - pentru că  sînt şi lăcuitori (sic) înfundate, şi cele mai multe sate năpăstuite cu încărcături peste a lor putere - la 650 familii dă frunte cîte 4 pă lude, i la  935 dă mijloc cîte 6 pă lude şi la 3217 de coadă cîte 8 pă lude, fac lude 551 1/2. Înpotriva cărora puindu-să lude 608 1/2 ce poartă astăzi, să  văd a fi încărcaţi lăcuitorii acestor locuri cu lude 57 peste a lor putere. Care va să zică, scăzînd dumneata acest scăzămînt ce să cuvine să faci  din adaosul ce să arată mai sus, rămîne ca din îndreptarea cuviinţii liudelor la viitoarea seamă dă dichemvrie şi ghenar, şi cumpănirea judeţului  să o întocmeşti după toată dreptatea. Şi un puţin folos dă 19 lude să dai adaos la Vistieriie". În "breslele" scutelnicilor, slujitorilor şi aurarilor să  fie socotiţi numai cei cu "pecetluituri" reînnoite de Domnitor. "Prisoasele" ce vor rezulta să fie aşezaţi la bir. Vistieria are înscrişi în judeţ 97  "bicicaşi", "înpreună cu 13 rotari şi 14 dîrvari" - pentru care există un scăzămînt de 48 1/2 lude. Catagrafia constată 3 iamaci care trebuie daţi la bir.  Sînt 75 cumpanişti, din care: 60 "ai cumpanii acelui judeţ", 1 al cumpaniei Zimnicea, 13 ai cumpaniei Craiova şi 1 al cumpaniei Bucureşti. Sînt 6 scutiţi "cu  cărţi dă apărare" înregistraţi la Vistierie, iar catagrafia constată acum numai 5. sînt în total 207 posluşnici în judeţ, "pă moşii streine", 12  posluşnici în oraşul Piteşti şi 10 în oraşul Argeş; toţi să fie daţi la bir (cu excepţia celor de la "văduve sărace"). 1819, noiembrie 13 141 - f   (Către jud. Ialomiţa) Birnici: în total 2880 familii, din care 732 "dă frunte", 787 "dă mijloc" şi 1301 "dă coadă" - în total 557 1/2 lude. "Cunoscută  fiindu-ne starea locului, cum şi feliurimea negoţului, am chibzuit că s-ar fi cuvenit să să cumpănească judeţu, socotindu-să   
{212} unul cu altul cîte 4 pă lude, nu mai puţin că obicinuinţa fiind din vechime lăcuitorii dă acolo întru întru petrecere cu statorniciie, ar fi priimit  această aşezare cu a lor bucuriie. Ce şi pentru fiieşcare, căutîndu-şi cu denadinsul de agonisita sa, să foloseşte din muncă-i, ajutat fiind şi dă  starea locului şi, folosindu-să, cearcă îndăstulă înlesnire la răspunderea datoriei sale. Dar tot deopotrivă fiindu-ne cunoscută şi lipsa ce să  urmează la negoţul zaherelilor, care este cel mai întîi temei al acelui judeţ, am socotit că să cuvine să chibzuim aşezarea de acolo după asemănarea  liudelor întru care să află judeţu şi acum. Privind însă cu aceasta la păzirea dreptăţii. Care va să zică, asupra acestor liude să să facă o  dreaptă cumpănire la toate satele dă obşte, încît nici unile sate să să încarce peste a lor putere, nici altile să să ocrotească pentru hatîruri în  parte, purtîndu-să sarcina lor dă către cele neocrotite. Căci atunci şi dreptatea nu să păzeşte (în vreme aceasta este cel mai întîi sfîrşit şi  cerere a îndreptării) şi unile sate în parte pătimind năpăstuirea, nu să pot întemeia nici odinioară. Aceasta dar fiind cugetarea noastră, după starea  ce văzurăm la acel judeţ, am chibzuit că cumpănirea să cuvine a i să face într-acest chip, adică: La şapte plăşi - Lichireşti, Stelnica,  Hagienii, Sloboziia, Gîrbovi, Jilava şi Dridu, cei dă frunte să să socotească cîte trei pă lude, cei dă mijloc cîte cinci pă liude şi cei dă coadă  cîte şapte pă lude; iar plasa Oraşului fiindcă cade în gura hasului şi, după firesc cuvînt, birnicii dă acolo sînt dăpărtaţi dă negoţurile ce  obicinuiesc a face ceilanţi lăcuitori ai judeţului - adică, mărginaşii cu cei dă dăcindea, şi cei dă sus, pînă în politiia Bucureştilor - să să  socotească cu musaadea dă cîte un om adaos la fieşcare stare, adică cei dă frunte cîte 4 pă lude, cei dă mijloc cîte 6 şi cei dă coadă cîte 8.  Şi, după acest mijloc, să adună suma ludelor la 571 1/2; care va să zică un adaos dă patrusprece lude peste ceea ce este acum". Se cere judeţului "dă la  viitoarea seamă a lui dichemvrie" un spor de 48 lude. În satele pămîntenilor sînt 10 iamaci, în sloboziile "streinilor" 4 iamaci, iar "pă moşii streine" 183  posluşnici; toţi aceştia să fie daţi la bir. "După săvîrşirea întocmirii şi îndreptării fieşcăruia sat, să arăţi cislaşilor şi  pîrcălabilor, ca fugari şi tocmitori nicicum să mai priimească". Se găsesc 38 rotari şi 38 dîrvari la poştele situate în judeţ. În catagrafie sînt 127  "boieri dă neam", iar Vistieria are înscrişi numai 126. De asemenea sînt 118 "boierinaşi manzîli", iar Vistieria cunoaşte 121. Sînt 30 scutiţi cu  "cărţi", iar Vistieria are înscrişi numai 22. 1819, noiembrie 15   
{213} 141 - g (Către jud. Dolj) Birnici sînt 6854 familii ce formează în total 1226 1/2 lude. "Făcîndu-să toate chibzuirile asupra stării acelor lăcuitori,  asemenea cunoscută fiind şi starea locului i negoţurile ce să obicinuiesc într-acele părţi, s-au socotit că să cuvine să să înpărţească  judeţu în patru părţi; din care dooă asemănîndu-să la alişverişurile ce să obicinuesc,să să socotească deopotrivă, şi alte dooă,  asemănate fiind la stările lor, pentru cuvintele ce să arată mai jos, să să socotească iarăş la o potrivă între dînsile. După această chibzuire,  s-au găsit cu cale ca cinci plăşi ce cad mai în vale, adică Cîmpul, Balta dă Sus, Balta dă Jos, Dumbrava dă Sus, Dumbrava dă Jos, pentru  negoţurile ce au după starea locului să să cumpănească întru asemănarea învecinatului judeţ al Romanaţilor, adică cei dă frunte cîte trei pă  lude, cei dă mijloc cîte cinci şi cei dă coadă cîte şapte (urmîndu-să însă această osebire la numitu învecinat judeţ al Romanaţilor: cei  dă mijloc au socotit cîte 6 pă lude şi cei dă coadă cîte 8, şi aci numai cîte cinci şi cîte şapte, care va să zică lipsă dă o familiie la lude  într-aceste dooă stări. Dar această lipsă s-au chibzuit că să cuvine a să socoti cu drept cuvînt la acest judeţ pentru că, făcîndu-să  toate băgările dă seamă la stările locuitorilor, s-au cuvenit învederat că abia 6 şi 7 familii dă Romanaţi să coprinză starea dă cinci familii a  acelui judeţ, iar pă alocurea şi mai mulţi. Şi, de aceea, s-au făcut această potrivire: ca să nu să asemene cumpănirea asupra numărului oamenilor,  ci asupra stărilor ce au. Căci şi chiar lăcuitorii între dînşii îşi fac cislile asemănate stării fieşcăruia, iar nu privind la numărul dă oameni).  Asemenea şi la dooă plăşi: Jiu dă Sus şi Jiu dă Jos, s-au chibzuit că să cuvine a să face tot această socoteală, pentru că şi aceste plăşi,  şi de sînt dă mijloc, dar aflîndu-să după starea locului întru apropiiere dă oraşu Craiovii, pă lîngă negoţurile ce obicinuiesc a face pă loc -  ca toţi locuitorii ce să află hălăduitori la asemenea judeţe - apoi nu puţin alişveriş fac şi în numitul oraş, cu feliuri dă lucruri ce obicinuiesc  să vînză. Iar la dooă plăşi Hămăradiia dă Jos şi Hămăradiia dă Sus (cu toate că o parte dă Hămăradia dă Jos întru asemenea  apropiiereaflîndu-să dă oraşu Craiovii îşi are alişverişuri întru săvîrşirea trebuinţelor sale), socotindu-să ca nişte părţi dă  pădure, locuri înfundate, asemenea şi o plasă adică Gilortu ştiută fiind dă mai proastă, s-au chibzuit că să cuvine a să socoti cu adaos dă  oameni pă lîngă cele mai sus-arătate, adică: cei dă frunte cîte patru pă lude, cei dă mijloc cîte 6 şi cei dă coadă cîte 8. Şi într-acest  chip făcîndu-să socoteala de aici asemănată sumii sălăşluitorilor birnici dă acolo şi stărilor lor ce să văd în catagrafiie, să cunoaşte  că de la viitoarea seamă dă dichemvrie şi ghenarie urmează a să da spor dă liude 67 numai din îndreptarea cuviinţii ludelor".   
{214} Boieri de neam: după catagrafie 157, iar după catastişele Vistieriei 186. Boiernaşi manzili cu sineturi: după catagrafie 130, iar după catastişe 142.  Sînt 7 ruptaşi "ce ţin dă oraşu Craiovei". În judeţ sînt 145 cumpanişti, ce "ţin dă cumpăniile Craiovei". Sînt 2 iamaci; să fie daţi la bir. Mai  există 1 aprod, 5 portărei şi 2 fustaşi: să fie trecuţi la bir, "cu adaos dă cîte o jumătate dă lude fieşcare". Să fie trecuţi la bir şi "lude cinci ce  să văd fîntînari, nezmintindu-să nicicum cu aceasta folosul Craiovei, căci să văzură în catastihu Vistieriei fîntînari în oraş şi mai  mulţi dăcît coprinderea aceştii întocmiri". Sînt 224 posluşnici "pă moşii streine"; să fie daţi la bir. 25 "bresle" ("3 la Dumbrava dă Jos, 2 la  Dumbrava dă Sus, 1 la Jiu dă Jos, 4 la Jiu dă Sus, 2 la Hamaradia dă Jos, 5 la Hamaradia dă Sus şi 8 la Gilortu"); să fie daţi la bir. "Este curată  ştiinţă că la acel judeţ să urmează şi un alt osibit catahrisis, care pînă acum n-au fost ştiut Vistieriei, adică: lăcuitori du prin satele  judeţului ocrotindu-să de către unii-alţii, să coprindea la ecstract supt numire dă adunaţi, unii dă risipiţi şi alţii dă slugi, plătind obrazul  ce-i ocrotea cîte un lude sau dooă, ce să lega prin isprăvnicat. Care aceasta fiind cu totul înpotriva canoanelor Vistieriei şi dă mare vătamare celorlalţi  lăcuitori ai satelor - cari privind la a lor ocrotire şi apărare - de acum înnainte să lipsească cu totul acest nesuferit catahrisis". Sînt 131 bicigaşi  "înpreună cu 14 rotari şi 14 dîrvari". 1819, noiembrie 19 141 - h Cinstite dumneata biv Vel Costache Filipescule, ispravnice ot sud Prahova În catagrafiia acelui  judeţ să văd familiile birnicilor în sumă de 3077, însă 358 de frunte, i 1129 de mijloc şi 1311 dă coadă, care poartă astăzi lude 664.  Făcîndu-să toate cuviincioasile băgări dă seamă asupra stărilor acestor familii, la trei plăşi, adică: Cîmpul, Rîfovul şi Tîrşorul să  văzură multe cumpăniri şi neasemănări între sate, unile aflîndu-să cu totul uşurate şi altile iarăşi încărcate, înpotriva dreptăţii.  Iar la dooă plăşi, adică Filipeşti şi Telega, i la plaiul Prahovii, s-au cunoscut nu numai necumpănire, ci şi multe lucrări dă hatîruri în parte, care  şi ponos aduc drăgătorilor după vremi şi dăsăvîrşită vătămare la toată cumpănirea judeţului, aducîndu-să printr-aceasta nu  puţină mîhnire lăcuitorilor celor ce petrec întru ocrotiri, şi de multe ori şi cuget de protivnice şi zmintitoare urmări către folosul Vistieriei. Drept aceea  şi, după asemănarea întocmirii ce să face şi la alte judeţe ce au înclinare în potrivire cu acel judeţ, şi după starea locului şi negoţurile ce  obicinuesc lăcuitorii de acolo, de către chibzuirea de aici s-au găsit cu cale ca, de la viitoarea seamă dă dichemvrie şi ghenar, la acele trei plăşi ce mai  sus că să văzură întru dăsăvîrşită necumpănire,   
{215} să li să facă îndreptarea cu toată cumpănirea, ca să cerce cu toţi mulţumită. Şi îndestulîndu-să cei năpăstuiţi, să  cunoască mîngîiere. Asemenea şi cei ocrotiţi, că să cuvine să să asemene celorlalţi lăcuitori către săvîrşirea ce au dă obşte. Iar  celelalte dooă plăşi, cum şi la plai, pă lîngă îndreptarea cumpănirii ce vei face dumneata, iarăş cu asemenea chip la toate satele, să dai şi spor  de lude pe cît te va povăţui starea locului şi prilejul fieşcăruia, avînd mai întîi dă toate înnaintea ochilor dumitale ca năpăstuirea să  lipsească cu totul şi să să păzească dreptatea dăobştie pă la toate satele. Căci şi acesta este sfîrşitul pentru care s-au alcătuit îndreptarea  ce să face. Îndăstulată încredinţare avînd asupra sîrguinţei dumitale, nu hotărîm spor prin sumă dă lude, precum pă la multe judeţe s-au  urmat, ci să lasă aceasta asupra dumitale, cu hotărîre însă ca să-ţi iei toate măsurile întru urmarea aceştii îndreptări, ca nu numai să fiie  dreaptă, bine cumpănită şi folositoare, ci şi temeinică, spre a rămînea în curgere de multă vreme neclintită şi nestrămutată. Şi spre a sa  urnire şi bună săvîrşire, vei urma dumneata întocmai povăţuirilor ce mai jos să arată: 1. Priimind această poruncă de povăţuire şi  numaidăcît luoînd înpreună cu dumneata catastişile după care s-au făcut catagrafiia, să eşi în judeţ şi, mergînd din plasă în plasă  şi din loc în loc, pă unde vor cădea satele mai cu apropiere, să aduci înnaintea dumitale pă vreo cîţiva din lăcuitorii fieşcăruia sat. Şi, după ce  le vei da toate cuvintilespre încredinţarea bunei cugetări a aceştii lucrări şi vei face ca să înţeleagă singuri că să cuvine şi sînt datori să  răspunză dajdiia asemănată stării lor, să le faci îndreptarea ce li să va cuveni, pe alocurea scăzînd şi pe alocurea încărcînd, întocmai  după cererea cuviinţei, ca să să păzească o dreaptă cumpănire la toate satele deobşte, prin care să lipsească cu totul mîhnirea şi năpăstuirea  ce cearcă săracii. 2. După ce să va săvîrşi îndreptarea fieşcăruia sat, cu dreaptă cumpănire precum s-au zis şi cu mulţumita lăcuitorilor,  să li să orînduiască cislaşi şi pîrcălabi după alegerea tuturor; cărora să le dai dumneata în mînă foaie iscălită, de toate numele birnicilor  ce să vor alege într-acel sat, ca şi vericarele va dosi, în urma îndreptării aflîndu-să, să să aducă la urma lui. Şi, prin dovada acei foi, să  să dea iarăş în cisla satului său, fără nici un fel dă încărcătură, ca un drept cislaş ai acelui sat şi pentru ca să ştiie cu toţii că după  acea foaie au să-şi facă cislile între dînşii. 3. Cîţi dintre birnici sau văduve ce vor fi şăzători la un sat şi legaţi cu dajdiia la alt sat, la  îndreptarea ce vei face acum să să alăture negreşit chiar între cislaşii acelor sate unde îşi vor avea şi hălăduirile, îndatorîndu-să  însă şi cislaşii şi pîrcălabii acelor sate, ca cunoscîndu-i de ai lor cislaşi, iar nu dă streini, să pricească cu dreptate la starea şi puterea ce vor  avea, iar nu să le facă năpăstuire spre a lor uşurare, sau pentru în parte mîncătorii, căci cu hotărîre să vor pedepsi întru o asemenea  netrebnică urmare. 4. Cătunile ce vor fi vrednice să poarte un lude să lipsească cu totul, dăspărţindu-să de satele de care ţin acum, şi să să  aşaze în osebite silişti, cu osibite numiri, după starea ce vor fi avînd, asemenea arătîndu-să la ecstractu Vistieriiei. Iar vatra satelor întru care să vor   
{216} fi aflînd legate acum aceste cătune să să îndrepteze după suma sălăşluitorilor ce vor avea, asemenea şi după a lor putere. Să să arate la  ecstractu Vistieriei şi cuvîntul neasemănării pă lîngă cea de acum ştiinţă a Vistieriei. 5. Otcîrmuirea isprăvnicatului asemănîndu-să  după cuviinţă şi după datoriia orînduielii şi poruncilor Vistieriei, nicicum să nu cunoască sate scutite şi apărate pentru în parte posluşaniie.  Şi, îndată după săvîrşirea fieşcăruia sat, să să dea straşnice porunci zapciilor ca înplinirea banilor să să facă de la pîrcălabu satului.  Şi, printr-această dreaptă alcătuire, să lipsească cu totul cele în parte ocrotiri prin care să aduce zminteală la dreapta cumpănirea judeţului şi  îndăstulă mîhnire şi năpăstuire satelor ce nu să ocrotesc. 6. Urmînd dumneata după catastişile scutelnicilor i a slujitorilor ce să vor fi alcătuit  acum la înpărţirea pecetluiturilor, să cunoaşte într-aceste bresle numai pă cei ce să vor fi înnoit cu pecetluiturile Mării Sale lui Vodă. Iar cîte  alte prisoase să vor găsi dă la viitoarea seamă dă dichemvrie, să să a;eze la bir după starea şi puterea ce vor avea, dîndu-să fieşcare în cisla  satului unde să vor afla lăcuind. Şi, făcîndu-să cu aceştiia osibit spor dă lude, să să arate şi la ecstractu Vistieriei anume şi cu adaosul lor pă  la fieşcare sat pă unde să vor încărca. 7. Asemenea, cîţi feciori dă preoţi şi diiaconi să vor găsi în vîrstă şi petrecînd întru apărare  pă numele casii lor părinteşti, să-i dai la bir aşijderea dă la viitoarea seamă a lui dichemvrie, cu osebir adaos, aşăzîndu-i în cislile satelor unde  să vor afla lăcuind, după starea şi puterea lor; asemenea să să arate în ecstractu Vistierii. 8. Oricîţi fugari din alte judeţe să vor găsi sprijiniţi  după săvîrşirea catagrafiei, să te corispondariseşti dumneata cu drăgătorii acelor judeţe şi să-i dai înnapoi, fiind buni cislaşi ai acelor sate  dă unde au dosit. Iar după săvîrşirea întocmirii fieşcăruia sat, să arăţi cislaşilor şi pîrcălabilor ca fugari şi tocmitori nicicum să mai  priimească; căci dă să vor găsi,nu numai că li să vor lua înnapoi, trimiţîndu-să la urma lor, ci să vor îndatora ei a răspunde şi dăjdiile  acelora îndoite pă cîtă vreme să va dovedi că au lipsit dintre cislaşii lor, fiindcă nici odinioară nu priimeşte stăpînirea folosirea unui sat cu  dărăpănarea altuia. 9. Învălmăşala ce să urmează pă unile sate, care priimind asupra lor şi pecetluituri, şi liude, răspund amîndooă dările  d-a valma, să lipsească cu totul, nu numai fiind înpotriva orînduielii Vistieriei, ci şi dă mare vătămare, cumpănirea acelor sate  nemaiîndreptîndu-să niciodată supt această pricinuire prin feluri dă lucrări ce pot mijloci. Negreşit să să osibească, alegîndu-să cei cu  pecetluituri la orînduiala lor şi cei fără pecetluituri aşezîndu-să dajdinici după puterea ce vor avea, iarăş prin foaie precum s-au zis la pontul dă  al doilea. 10. După săvîrşirea îndreptării, oricîţi scutelnici să vor da de la acel judeţ, să să facă îngrijire ca, nu numai să fiie din oameni  dă mijloc după coprinderea poruncii Vstierii, ci să să scoaţă numai din satele ce vor fi prisosind la lude, ca nu care cumva să să întîmple la vreun sat  suma scutelnicilor să covîrşască suma birnicilor, căci şi aceasta este spre dărăpănarea satelor.   
{217} 11. Asemenea după săvîrşirea îndreptării, niciunul din sătenii birnici să nu să poată aşăza la nici un fel dă orînduială, fie măcar  şi după trebuinţă - adică precum diiacon, ţîrcovnic, scutelnic, breaslă slujitorească, bicigaş şi posluşnic - fără voia şi adeverinţa satului.  Care, după ce să va cerceta şi dă către ispravnici, să să trimiţă la Vistieriie cu înştiinţare că pentru preoţi şi diiaconi să să facă  anaforaoa Vistierii după orînduială şi apoi să să dea întărire de hirotoniie. Iar pentru celelalte orînduieli să aibă Vistieriia încredinţare că  s-au luat cu voinţa şi mulţumita satului. 12. Vistieriia cunoaşte la acel judeţ 76 bicigaşi ai poştii, adică 38 dîrvari şi 38 rotari, pentru care are  scăzute lude treizeci şi opt; care va să zică, cîte o jumătate dă lude. Pentru fieşcare să priveghezi dumneata ca şi starea acestora să fiie  asemănată întocmai ludelor ce scade Vistieriia, iar nu prin hatîruri şi mijlociri ale ale epistaţilor drumurilor să să ia fruntaşii satelor şi să să  aşaze în slujba poştelor, din care pricină să să aducă dărăpănare celorlanţi sătaşi ai lor, rămîind întru răspunderea datoriilor cître  Vistieriie numai cei neputernici. Căci şi poştea trebuie să să folosească cu slujba acestor du(pă) asemănarea răsounderii de la o jumătate de lude pentru  fieşcare, iar nu mai mult, dă vreme ce prin scăzămînt dă o jumătate dă lude să dă. Dar fiindcă este osibită ştiinţă că la acel judeţ  pentru o puţină lipsă dă surugii ce nu să dă în natură, să cisluiesc pă toată luna o sumă de bani şi să dau epistatului drumului dă acolo,  chiar din sărăfiia judeţului, lucru care este cu totul necunoscut Vistieriei şi nepriimit stăpînirii; de aceea, să îngrijăşti dumneata cu denadinsul ca, de la  viitoarea seamă de dichenvrie şi ghenar, să întocmeşti dumneata toată suma surugiilor acelui judeţ ce cunoaşte Vistieriia în natură şi urmarea cislii  acestor bani să lipsească cu totul, nu numai fiind pricinuitoate de catahrisis, ci încă şi cu totul înpotriva bunelor orînduieli ce sînt date la Vistieriie. Osibit  dă acestea toate cîte s-au chibzuit dă aici a să scriie dumitale, spre îndreptarea şi cumpănirea sătenilor dajnici, făcîndu-să băgările dă  seamă ce s-au cuvenit asupra catagrafiei acelui judeţ, s-au găsit şi cîteva pricini şi neasemănări cu ştiinţa Vistieriei, care negreşit trebuie să  să îndrepteze întocmai precum mai jos să arată: 1. La sineturile boierilor dă neam să găsesc dooă învălmăşăli: una - că din 96 nume ce  să găsesc în catagrafiie să potrivesc la nume cu catastihu după care s-au făcut înnoirea sineturilor numai lude 94, iar doi prisosesc, cari, ori că nu sînt  ştiuţi Vistieriei, sau că, şi de sînt şăzători acolea, ţin dă alte judeţe; şi alta - că Vistieriia cunoaşte la această orînduială lude 106 care  ţin dă judeţu Prahovii. Şi găsindu-să potriviţi la nume numai lude 94, precum s-au zis, lipsesc din catagrafiie lude 12, cari urmează că ori să nu  să fi scris dă către orînduiţii cu catagrafiia, sau că, şi de ţin dă Prahova, să fiie şăzători prin alte părţi. Ci, fiindcă pentru toate stările  s-au dat hotărîre ca vericare unde să va afla cu hălăduirea, acolo să-şi aibă şi otcîrmuirea, iar aflîndu-să şăzători la un judeţ  să să otcîrmuiască dă către drăgătorii altui judeţ, prin care să să poată apăra la orice întîmplare după trebuinţă, de aceea, vei urma  dumneata după alăturata însemnare supt no. 1, săvîrşind întocmai cele ce să arată la legătura fieşcăruia număr.   
{218} 2. La sineturile boierinaşilor manzîli să coprinde lude 15, din care scăzîndu-să lude 13 ce să potrivesc la nume cu catastihu Vistieriei, rămîn doi  prisos: însă unul dă Bucureşti şi altul dă Saac. Asemenea, Vistieriia cunoaşte lude 20, din care scăzîndu-să lude 13ce să potrivesc la nume  precum s-au zis, lipsesc 7 din catagrafiie, cari, ori că nu s-au scris de către orînduiţii cu catagrafiia, sau că sînt şăzători prin alte judeţe. Ci  fiindcă numiţii după hotărîrea ce s-au zis să cuvine dă la viitoarea tetraminiie dă ghenar să rămîie supt otcîrmuirea acelor drăgători unde  să vor afla cu lăcuinţa, de aceea să trimite dumitale această osebită însemnare supt no. 2, ca să urmezi întocmai precum să arată. 3. În catagrafiie  să văd scutiţi cu cărţi dă apărare lude 34; dintr-aceştiia scăzîndu-să lude 23 ce să găsesc potriviţi la nume cu catastihu Vistieriei,  rămîn lude 11, cari, ori că sînt necunoscuţi Vistierii, sau că să află şăzători acolea, dat ţiind dă alte judeţe. Asemenea, Vistieriia cunoaşte  lude 40, din care scăzîndu-să lude 23 cari să potrivesc la nume precum s-au zis, lipsesc din catagrafiie 17, cari, ori că nu s-au scris dă către  orînduiţii cu catagrafiia, sau că sînt şăzîtori prin alte locuri. Ci fiindcă şi aceştiia, după aceeaşi hotărîre ce s-au dat pentru toate stările,  urmează să să îndrepteze, rămîind fieşcare supt otcîrmuirea acelui ispravnic unde îşi vor avea şi lăcuinţa, să trimite dumitale osibită  însemnare supt no. 3, ca să urmezi întocmai precum să coprinde întrînsa. 4. Din lude 22 cumpanişti ce să arată la acel judeţ, vor rămînea  nesupăraţi lude 9 ce ţin de cumpaniia Zimnicii. Iar de la lude 13 ce ţin dă cumpaniia Bucureştilor, după răfuirea următoarei tetraminii dă septemvrie, li  să vor lua adeverinţile ce le au la mîinile lor şi să vor trimite aici cu înştiinţare pă larg dă numele i neamul şi starea fiieşcăruia; ca, de li să va  cuveni, să între la altă orînduială, fiindcă şi pentru cumpanişti este hotărîre a fi numai pă la acele judeţe, pă unde vor fi şi cumpaniie. Şi,  fiindcă la acel judeţ cumpaniie nu ieste, de aceea nu să cuvine numiţii să petreacă supt această numire, dă vreme ce sînt sălăşluitori acelui  judeţ. 5. Lude 2 iamaci ce să văd în catagrafiie, i alţi dă să vor mai găsi de vor fi trecuţi în catastihu isprăvnicatului dă streini - pentru că sînt  şi streini, după cum să adeverează din numirile lor - să să dea în zaptu zapciului dă streini. Iar dă să vor găsi vreunii din pămînteni cislaşi ai  satelor, cari nu vor fi trecuţi nici în catastihu isprăvnicatului dă streini, să vor încărca la sat după starea ce vor avea, urmînd dumneata după luminata  poruncă ce este dată şi la acel judeţ pentru rîndul iamacilor. 6. Lude 319 posluşnici pă moşii streine, însă 133 în judeţ şi 186 în oraşu  Ploieşti, ce să arată în catagrafiia dumneavoastră, să să dea la bir negreşit: cei din judeţ dîndu-să pă la sate, cu sporul ce să va cuveni după  a lor putere, iarăş dă la viitoarea seamă a lui dichemvrie şi cu osibit adaos, cari să socoate anume la ecstract pă la satele unde să vor alătura şi cei din  oraş aşezîndu-să la orînduiala ruptaşilor, asemenea după starea fieşcăruia, care aşezare a cestora din oraş să să înceapă dă la  noemvrie, îndatorîndu-să a plăti osibit o jumătate dă tetraminiie, adică pă noiemvrie şi dichemvrie. Şi aceşti bani să vor   
{219} adăoga la socoteala tetraminii dă septemvrie, iar la viitorul ghenar să vor trece în catastihu Vistieriei ce să va pecetlui pă acea tetraminiie,  trimiţîndu-să şi sineturi gospod, ca să li să dea pe a mînă, după aşezarea ce le vei face dumneata acum. Tot cu acest chip să vor aşeza la  ruptaşii oraşului şi cîţi alţii să vor afla şăzători acolea şi nu vor fi întraţi la nici o orînduială a Vistieriei. La acest pont însă vei avea  dumneata şi această băgare dă seamă: care dintr-aceşti lude 133 posluşnici pă moşii streine ce sînt în judeţ, cum şi lude 186 ce să văd  în oraşu Ploeşti să vor fi aflînd posluşind de cumva pă la cevaş văduve sărace ce nu vor fi avînd moşii ca să-i aibă acolo, cum şi nici  vreo altă mîngîiere la a lor scăpătăciune, să nu te grăbeşti a încărca şi pă unii ca aceştiia. Ci, să faci mai întîi foaie dă numele şi  starea acelor obraze, cu arătare dă cîţi oameni are fieşcarea, iarăş anume şi în ce loc îi are. Şi apoi, trimiţîndu-să aici acea foaie, să va  da hotărîre şi poruncă dă urmare. Acestea toate păzindu-le dumneata în lucrare, precum cu dăstule povăţuiri ţi să arată, negreşit că şi  toate stările judeţului să vor îndrepta cu toată cumpănirea, nemai rămîind nimic pă dinafară, decît numai posluşnicii du pă moşiile  stăpînilor lor i sudiţii şi acei lude 9 cumpanişti ot Zimnicea ce s-au zis mai sus. Care şi aceştiia, după nezamul ce are să să dea la urmă, să vor  îndrepta cu al doilea poruncă şi adaosu dă lude să va cunoaşte înfiinţat cu folos al domneştii Vistierii, care ai să-l alcătuieşti dumneata nu  numai din îndreptarea cuviinţii ludelor pre cît dumneata vei socoti că să cuvine, ci şi dă toate prisoasile ce pă larg să arată mai sus. Şi,  săvîrşind acestea toate, cît pentru îndreptarea şi cumpănirea ludelor birnici, vei trimite ecstract la Vistieriie, dăsluşit şi însoţit cu toate  arătările anume, după care să va alcătui ca să să cunoască învederat din care pricină va odrăsli orice neasemănare celui dă acum ecstract. Şi,  osibit dă acest ecstract, vei face şi matcă dă fieşcare sat, arătătoare anume de toţi birnicii după foile cele iscălite ce să vor da cislaşilor şi  pîrcălabilor, şi cu cîte lude s-au întocmit la îndreptare. Care matcă, scriindu-să îndoită şi iscălindu-să dă dumneata, una să va  pune în păstrare la sărăfiia judeţului, spre a rămînea drept luminare şi bună ştiinţă pentru totdeauna; iar alta să va trimite la Vistieriie, pentru  ştiinţa ce să cuvine să aibă şi Vistieriia pentru toate cuvintele. Iar pentru îndreptarea celorlalte pricini ce să urmează la celelalte stări ale judeţului,  după ce să vor săvîrşi cîte să cuvine precum să coprinde mai sus, vei trimite catastişe anume iscălite, după care să va aşterne şi matca  Vistieriei, pentru fieşcare stare. Şi, într-acest chip urmînd, să va face asemănare nu numai între catastişile Vistieriei şi ale judeţului, ci şi între  catastişe şi fiinţa oamenilor, păzindu-să de aici înnainte o bună orînduială atît dă către Vistieriie, de la dumnealor ispravnici ca să nu să  mai întîmple cîtuş dă puţină încărcătură prin care să să urmeze cea mai mică neasemănare, căci deopotrivă să va cere atunci  răspunderea atît dă cătreVistieriie dă la dumnealor ispravnici, cît şi dă către dumnealor ispravnici dă la cei din Vistieriie, aflîndu-să cu totul  însoţite aceste îndreptări, spre urnirea bunelor lucrări şi a ţinerii nezamului ce să cuvine a să păzi.   
{220} Către aceasta, însă, să ştii dumneata că îndreptarea ce vei alcătui acum, fiindcă să cere a să face prin dreaptă cumpănire a satelor şi  fără nici un fel dă năpăstuire, de aceea are să să păzească pentru multă vreme nestrămutată şi statornică, lipsind cu totul scăderea şi  adaosul ce să urma pînă acum la toate semile, afară numai cînd, după neapărată trebuinţă să va cuveni să să scază vreun sat, să va face  mai întîi înştiinţare către Vistieriie, arătîndu-să toate pricinile şi întîmplarea pe larg şi apoi, cu voie dată de aici, să va pune  scăzămîntul în lucrare. Asemenea şi cînd să va scădea ceva scutelnici sau alte bresle, cu poruncile Vistieriei păzindu-să şi la aceştiia  orînduiala ce s-au vorbit mai sus, asupra îngrijirii ce să cuvine a să face, ca să nu covîrşască scutelnicii numărul birnicilor. Arhon stolnice, toate  acestea prin toată înlesnirea şi cu mai bună orînduială să pot săvîrşi dă către dumneata, aflîndu-te chiar cu vederea asupra lucrării. Şi cu  adevărat vei înbrăţişa credinţa către stăpînire. Şi, dăpărtîndu-te dă orice hatîr şi protivnică urmare, te vei sîrgui spre folosul  Vistieriei şi săvîrşirea bunei orînduieli, ca să dobîndeşti şi dumneata laudă şi cinste. Noi din parte-ne întru această rîvnă  aflîndu-ne, dă vreme ce ni s-au încredinţat îngrijirea aceştii îndreptări, facem dumitale cunoscute (cele ce) spre bune povăţuiri s-au chibzuit.  Şi, însărcinîndu-te pă dumneata cu ale lor săvîrşiri, sîntem bine nădăjduiţi că din toată vîrtutea te vei arăta sîrguitor întru  bună şi plăcută slujbă. După care, şi nu avea îndoială că datoriie înplinind, vom face şi noi toate mijlocirile pentru răsplătirea ostenelilor  dumitale. De aceea, dar, cată ca îndreptarea ce vei face să fiie şi folositoare, şi temeinică. Iar acum să ne răspunzi dă priimirea aceştii scrisori şi  pentru orice, adesea să te corispondariseşti. 1819, noiemvrie 20 Sud Prahova Însemnare pentru îndreptarea ce să cuvine boierilor dă neam 1819, noemvrie 20  No. 1 Nume 96 suma catagrafii cea dă acum; 94 să scad cari, protocolindu-să cu catastihu Vistierii, s-au potrivit la nume; 2 rămîn prisos - cari ori că nu  sînt ştiuţi Vistierii, sau că să află cu lăcuinţa acolea şi ţin dă alte judeţe - ce li să însemnează numele mai jos. Şi cercetîndu-să,  să li să ia sineturile şi, cu cercetare pă larg dă curgerea pricinii, să să trimiţă aici, ca de vor fi dă alte judeţe, să li să prefacă sineturile pă  Prahova, dă vreme ce să află cu lăcuinţa acolea. Insă: Panait sin Ion, mămular: Ioniţă sin Costandin = 2, adică doi.   
{221} Tot neamuri Nume 106 să coprinde în catastihu Vistierii; 94 să scad, care s-au potrivit la nume cu catagrafiia, precum în dos să arată = 12 rămîn -  care lipsesc din catagrafiie şi urmează ca ori să nu să fi scris dă către orînduiţii cu catagrafiia, sau că sînt ştiuţi că ţin de judeţu Prahovii  şi să află şăzători prin alte judeţe - ce li s-au trecut numele la vale. Şi să să cerceteze mai cu amăruntul ca, de vor fi şăzători acolea, să  să arate unde, spre a să adăoga la catagrafiie, iar dă să vor afla cu lăcuinţa prin alte judeţe, iarăş să să arate unde, ca să li să prefacă  sineturile pă acel judeţ. Insă: Dinul sin Toma; Iordan; Mihalache; Radu; Călin; Şărban sin Anghel; Costandin sin Anghel; Costandin Nicolau; Dumitru sin  Gheorghe Oescu; Petre sin Ispas; Gheorghe; Ianache brat Gheorghe = 12 Sud Prahova Însemnarea dă îndreptarea ce să cuvine a să face boierinaşilor manzîli  1819, noemvrie 20 No. 2 Nume 15 suma catagrafiiei dă acum; 13 să scad, cari protocolindu-să cu catastihu Vistieriei, să potrivesc la nume = 2 rămîn de  prisos, cari urmează ori să să numească la această orînduială, fără a fi ştiuţi Vistieriei, sau să fiie şăzători într-acel judeţ şi  legaţi cu dajdiia într-alt judeţ. Ci dar, li să trece numele la vale şi li să ia sineturile ce vor avea şi să să trimiţă aici cu înştiinţare pă larg  dă pricina aceştii neasemănări, cum şi dă ce neam şi stare sînt ca, de vor fi cevaşprisoase, să să dea hotărîre dă urmare, iar de vor fi cu  dajdiia la alt judeţ, să li să facă sineturi pă Prahova - dă vreme ce   
{222} sînt şăzîtori acolea - de la viitoarea tetraminiie dă ghenar. Însă: Ion sin Costea; Dinu Ghica zet Marin Grecu = 2, adică doi Tot manzîli Nume 20  suma catastihului Vistieriei; 13 să scad, cari s-au potrivit la nume cu catagrafiia, precum în dos să arată = 7 rămîn, cari lipsesc din catagrafiie şi urmează  ca ori să nu să fi scris dă către orînduiţii cu catagrafiia, sau că sînt şăzători prin alte judeţe şi-şi plătesc dajdiia acolea. Că să să  cerceteze cu de-a măruntul şi, de vor fi şăzători într-acel judeţ, să să arate unde, ca să să adaoge în catagrafiie, iar dă să vor fi aflînd  prin alte părţi iarăş să să arate unde, ca să li să prefacă sineturile pă acele judeţe dă la viitoarea tetraminiie a lui ghenar. Însă: Radu; Pătru  sin Nicola; Ianache sin Radu brat Vlaico logofăt; Mihalache sin Costandin Dincescu; Marin sin Dumitrache; Ion sin Preda Hăbudeanu; Andrei Stoian = 7 Sud Prahova  Însemnare dă îndreptarea ce să cuvine a să face celor ce să scutesc cu cărţi dă apărare 1819, noemvrie 20 No. 3 Nume 34 suma catagrafii de acum; 23  să scad, ale cărora nume să potrivesc cu catastihu Vistierii = 11 rămîn prisos în catagrafiie peste ştiinţă - cari ori că sînt sălăşluitori la acel  judeţ şi în semnători să coprinde că sînt dă alte locuri, sau că sînt cu totul neştiuţi Vistierii - ce ce s-au trecut numele acestora la vale. Şi  să li să ia sineturile să să trimiţă aici, cu înştiinţare pă larg dă toată curgerea pricinilor, pentru ce nu sînt ştiuţi Vistierii, cum şi dă ce  neam şi stare este fieşcare şi la ce orînduială au fost mai înnainte pînă a nu lua acest fel dă cărţi. Şi să va da hotărîre dă urmare.  Însă: Sima Dumitraşco ot Pucheni; Nicolaie Sîrbu ot Zalhana; Velea Sîrbu ot tam;   
{223} Stoica Şuiculescu ot Cîmpina; Stanciu Cricoveanu ot Cricoveni; Iane sin Panait polcovnicu ot Călineşti; Rizea dascălu ot Cîmpeni; Vasile Cîmpean ot  Ploieşti; Costandin polcovnicu cojocar ot tam; Ghiţă sin ego cojocar; Ion mătăsaru ot tam = 11, adică unsprezece Tot scutiţi Nume 40 suma catastihului  Vistieriei; 23 să scad, ce să găsesc în catagrafiie, ale cărora nume să potriveşte cu catastihu Vistieriei, precum şi în dos s-au vorbit = 17 rămîn -  care lipsesc din catagrafiie şi urmează ca ori să nu să fi scris dă către orînduiţii cu catagrafiia, sau că sînt sălăşluitori prin alte judeţe - ce  iată, li să trec numele la vale. Şi să cerceteze mai cu amăruntul ca, de vor fi cu lăcuinţa acolea, să să arate unde, ca să să adaoge la catagrafiie, iar  dă vor fi într-alt judeţ, iarăş să să arate, ca să să dea acolo poruncă dă urmare. Însă: Ion Unchiaş; Costandin sin Unchiaş; David Ologul;  Dumitrache sin Coman; Ion sin Stoica; Petre vnuc Simion Lungu; Stoica Dinculescu; Pană sin Ion; Frăţilă ceauş; Nicolaie sin Mihaiu; Marin Botezatu; Ştefan  sin ego; Costandin brat ego; Dumitru brat ego; Costea Sîrbul; Banul sin Simion; Costandin sin Stoica = 17 141 - b (Către jud. Buzău) Birnici: 3111 familii, din care 627  "dă frunte", 802 "dă mijloc" şi 1682 "dă coadă", cu un total de 474 1/2 lude. "Văzîndu-să multe neasemănări la stările oamenilor, s-au chibzuit  că să cuvine să i să facă îndreptarea, asemănată stărilor sălăşluitorilor,   
{224} iar nu numărul oamenilor, mai vîrtos că şi tot sfîrşitul pentru care să face această îndreptare prin judeţe nu priveşte la alt nimic dăcît la  dreaptă cumpănire prin toate satele dă obşte, ca să cunoască lăcuitorii mulţumită şi mîngîiere. Aşa dar, de la chibzuirea dă aici s-au  găsit cu cale ca tot judeţu să să dăspărţească în trei stări, adică: plasa Cîmpului, fiind cea mai temeinică parte a judeţului, să să  socotească cei dă frunte cîte trei pă lude, cei dă mijloc cîte 6 şi cei dă coadă cîte 9; dooă plăşi, adică Peste Buzău şi Sărata, fiind  locuri mai înfundate, să să socotească oareşce adaos dă oameni, adică cei dă frunte cîte 4 pă lude, cei dă mijloc cîte 8 şi cei dă coadă  cîte 10; şi la plaiuri, fiind iarăş plaiuri înfundate, cei dă frunte cîte 3 pă lude, cei dă mijloc cîte 6 şi cei dă coadă cîte 8, urmîndu-să  printr-această alcătuire o dreaptă analoghie şi din vechime obişnuită celor ce să află sălăşluitori pă la asemenea plaiuri. Care va să zică,  acest fel dă chibzuire rezimînd, dumneata să faci îndreptarea ce să va cuveni pă la toate satele judeţului: şi încărcînd lude pe la plăşi, şi  scăzînd pe la plaiuri. Pă lîngă dreapta cumpănire ce să va face în tot judeţu, de la viitoarea seamă dă dichemvrie să dai şi spor dă lude 39  numai din îndreptarea cuviinţii ludelor". Sînt 24 bicigaşi, din care 12 rotari şi 12 dîrvari, pentru care judeţul are scăzămînt 12 lude. În catagrafie se  găsesc 146 boieri de neam, pe cînd Vistieria are înscrişi 194. Să se facă "îndreptare" în sensul că "vericare sălăşluitor al vericăruia judeţ  unde să află cu hălăduirea, acolo să-şi aibă otcîrmuirea". Vistieria are înscrişi în judeţ 254 boiernaşi mazîli, pe cînd catagrafia de acum  găseşte numai 200; să să facă din nou "scumpă cercetare". Catagrafia stabileşte 13 "scutiţi cu cărţi dă apărare", pe cînd Vistieria are  înscrişi la această categorie numai 9; "urmează să să îndrepteze". Sînt 382 posluşnici, din care 296 în judeţ "pă moşii streine", 14 dîrvari şi  rîndaşi ai isprăvnicatului, 72 în oraş "i alţii oameni fără căpătîi". Din toţi aceştia să se lase numai 10 "pă seama sărăfii", care "să nu  fiie din cei ne mai puternici, încît să să zmintească folosul Vistierii şi să să aducă năpăstuire satelor", iar ceilalţi toţi să fie daţi la bir (cu  excepţia celor de la "văduve sărace", dacă există). În catagrafie sînt 80 potecaşi şi 71 cordonaşi ai plaiurilor, necunoscuţi Vistieriei. În această  privinţă, "din vechime s-au urmat obicei ca acest fel dă oameni să să dea dă către sate ca o bună datoriie şi adesea să să schimbe, însă nu  în sumă hotărîtă, ci după trebuinţa ce va fi, ca să nu ajungă şi aceştiia, prin năpăstuirea satelor, a să face venit satelor al vătaşilor  plaiurilor". Să se cerceteze din nou la faţa locului acest număr de 151 oameni, care să fie micşorat şi "să nu fiie din fruntaşi, ci oameni numai vrednici dă  slujba întru care să orînduiesc".   
{225} În catagrafie mai sînt 4 "şăzători în oraş, ce sînt la cumpaniia ot Zimnicea", precum şi 3 "ruptaşi ai Gherghiţii şi şăzători în plaiu  Slănicului". 1819, noiembrie 27 141 - j (Către jud. Mehedinţi) Birnici sînt 17214 familii, din care 4082 "dă frunte", 4961 "dă mijloc" şi 8171 "dă coadă",  în total 2357 1/2 lude. "Cunoscute fiindu-ne atît starea locului i firea şi obiceiurile acelor sălăşluitori, cum şi negoţurile ce obişnuiesc în fieşcare  parte după a sa îndemnare, am socotit că să cuvine cu drept cuvînt să să osibească judeţu în trei stări şi să să socotească fieşcare parte  osebit, după asemănarea îndeletnicirilor ce are, adică: Cîmpul dă Sus, Cîmpul dă Jos şi Blahniţa dă Jos, ca nişte mărginaşi întru toată  dăpărtarea şi obicinuiţi vieţuirii lor, s-au chibzuit că să cuvine să să socotească cei dă frunte cîte 5 pe lude, cei dă mijloc cîte 8 şi cei  dă coadă cîte 10. Iar Jîlţurile dă Jos i Baia, ca nişte mijloace ale judeţului, cum şi plaiul Cloşani, asemenea i Ocolul dă Sus şi Ocolul dă Jos,  aflîndu-să întru oareşcare apropiiere dă Cerneţ şi mai cu îndemînare la alişverişuri, s-au chibzuit că să cuvine să să socotească cei  dă frunte cîte 4 pă lude, cei dă mijloc cîte 6 şi cei dă coadă cîte 8. Şi Jîlţurile dă Jos, Dumbrava dă Sus, Dumbrava dă Jos şi Blahniţa  dă Sus, şi de sînt locuri înfundate ca nişte locuri dă pădure, dar după izvodirea catagrafiei vîzîndu-să în oareşcare stare mai bună, şi  după starea locului învecinate fiind cu judeţu Doljului, s-au chibzuit că că cuvine să să socotească după asemănarea aşezării ce să face la  asemenea părţi ale numitului judeţ, care să să asemene cu mijlocirile judeţului dumitale, adică cei dă frunte cîte patru pă lude, cei dă mijloc cîte 6  şi cei dă coadă cîte 8, fiind şi mai înputerniciţi la stările lor, precum s-au zis. Şi, după acest chip urmîndu-să cu întocmirea  îndreptării, pă lîngă dreapta cumpănire ce are a să face pe la toate satele judeţului, să cuvine a să da şi spor dă lude 212, din care au să scază  lude 51 pentru 102 bicigaşi ai poştielor dă acolo (...). De aceea, să cuvine, dumneata ca un ales asupra aceştii lucrări, să te sîrguieşti prin toată  credinţa ca, şi lăcuitorii să să mulţumească şi Vistieriia după drept cuvînt să să folosească cu adaos dă lude şi mai multe peste 161 ce  s-au chibzuit dă aici, cînd, preumblînd singur satele, vei cunoaşte din vedere că neasemănîndu-să catagrafii vor fi dăstoinici să poarte şi mai  multe lude dăcît cele ce vei chibzui dumneata răzimînd întru ştiinţa ce ai pînă acum. Căci noi şi dă am pus temei la catagrafiia dumitale, da  dumneata nu să cuvine să fii atît dă mult încredinţat, cunoscînd singur cele ce să urmează dă către zapcii la asemenea întîmplări; şi mai  vîrtos că, făcută fiind această caragrafiie prin taină, precum s-au urmat pe la toate judeţile, poate să nu fi putut dăsluşi stările oamenilor după a  lor adevărată fiinţă".   
{226} Sînt 153 bicigaşi "înpreună cu 18 rotari şi 18 dîrvari", după cum "cunoaşte" Vistieria; isprăvnicatul găseşte însă numai "15 bicigaşi  şi 36 rotari şi dîrvari osăbiţi prin pecetluituri, iar lude 102 să văd amestecaţi cu satele d-a valma". Ispravnicatul să ia măsuri "întocmai după  coprinderea poruncii ce este dată şi la acel judeţ pentru rîndul acestor surugii şi de a să întocmi adică pă la fieşcare menzilhanea bicigaşii ce sînt  orînduiţi dă la Vistieriie din satele ce să vor cădea mai cu apropiere, ca să să poată sluji şi poştea cu dînşii". În catagrafie sînt înscrişi la  boieri "dă neam" 236, pe cînd în Vistierie sînt trecuţi 239. Sînt de asemenea 384 boiernaşi manzîli, dintre care 2 "ţin dă judeţu Gorjului". În  catagrafie mai sînt şi 18 "scutiţi cu cărţi dă apărare". Există şi un număr de 508 cumpanişti înscrişi în catagrafie: 456 cunoscuţi Vistieriei,  iar din restul de 52 sînt 29 ce aparţin cumpaniei Craiova, 2 aparţin cumpaniei Gorj, "iar 21 lipsesc cu totul din catastihu Vistieriei". Aceşti 21 din urmă să fie  raportaţi cu "foaie dă numele lor, arătînd şi neamul i starea fieşcăruia", pentru ca Vistieria să dea poruncă de urmare. Mai sînt şi 44 "plăiaşi ai  plaiului Cloşani". De asemenea, există "lude 282 panduri ce să văd în catagrafiia acelui judeţ; vor rămînea nesupăraţi, ca să fiie slujba ce s-au  orînduit, ocrotindu-să pă lîngă dînşii şi cei ce vor avea firească cădere, adică fii dă ai lor neînsuraţi şi părinţii sălăşluitori  tot întru o casă cu feciorii lor, cari şi în dajdiie de s-ar fi dat, urmează să rămîie în prilejurile fiilor lor; iar alte prisoase ce să vor mai găsi,  apărîndu-să cu numirea pandurilor, să să dea la bir negreşit, după starea şi puterea ce vor avea, alăturîndu-să la cislile satelor dă la viitoarea  seamă a lui dichemvrie". Sînt un total de 876 posluşnici (din care 60 aflaţi "pă moşiile streine" şi care se vor da la bir, iar 128 "să cunosc cu numire dă  vieri"). Catagrafia găseşte şi "9 catane băneşti". 1819, noiembrie 29 141 - k (Către jud. Saac) Birnici: 6959 familii, din care 1006 "dă frunte", 1887 "dă  mijloc" şi 4066 "dă coadă", în total 1375 1/2 lude. "Mai cu denadinsul făcîndu-să toate băgările dă seamă, s-au cunoscut multe  neasemănări şi necumpăniri pă alocurea, şi mai vîrtos în plasa Cîmpului şi la plaiuri, în vreme ce dreapta cumpănire este cel mai întîi temei,  care şi între folosul Vistierii priiveşte, păzindu-să totdeauna întrăgimea satelor, din care odrăsleşte din vreme în vreme folosirea şi dobîndirea  adaosului dă lude, şi lăcuitorii cunosc înfiinţată mîngîiere, necunoscîndu-să năpăstuiţi unii dă către alţii. Drept aceea,  chibzuindu-să dă aici ca prin îndreptarea ce să face acum, mai întîi să să ceară săvîrşirea cumpănii alcătuită şi întru adevăr  asemănată stării şi prilejului fiieşcăruia sat, s-au socotit, şi   
{227} după starea locului şi după temeiu ştiinţei ce avem pentru acel judeţ, ca toată starea lăcuitorilor birnici dă acolo să să osibească în patru  părţi, adică: dooă plăşi, Cîmpul şi Tohani, chibzuindu-să cele mai îndemînătoare locuri şi cunoscîndu-să lăcuitorii cei în a mai   (sic) înputerniciţi, atît pentru starea ce au, cît şi pentru negoţurile ce obicinuiesc, s-au socotit că să cuvine întru aşezarea ce li să va face să  să asemene cu birnicii judeţului Ialomiţii şi ai Buzăului, aflîndu-să mai vîrtos şi vreo cîteva sate învecinate şi asemănare întru ale lor.  Care va să zică, că să socotească cei dă frunte cîte 3 pă lude, cei dă mijloc cîte 5 şi cei dă coadă cîte 7. Asemenea trei plăşi, Cricovul,  Podgorea şi Scăieni, chibzuindu-să oareşce mai înfundate, ca nişte locuri care cele mai multe cad supt deal, unde niciodată nu pot să aibă lăcuitorii  tot aceeaşi îndemînare de hrană, sau măcar şi tot aceleaşi alişverişuri ca cei din cîmp, s-au socotit că să cuvine să să socotească cu  adaos dă cîte o familiie la lude, adică cei dă frunte cîte 4, cei dă mijloc cîte 6 şi cei dă coadă cîte 8. Iar la plaiuri, unde este şi cel mai întîi  temei al acelui judeţ, fiindcă acolo sînt cele mai multe sate ale birnicilor, puind înnaintea ochilor trei temeiuri ce avem, vrednice dă cuvîntare: întîi, obiceiu  ce să urmează din vechime, că la aseminea plaiuri să fiie totdeauna mai puţini lăcuitori pă un lude decît la cîmpuri, pentru statorniciia viieţuirii ce au;  al doilea, că starea celor mai mulţi hălăduitori a acelor plaiuri rezimînd în lucruri nemişcătoare, pentru că sînt multe moşii megiieşăşti şi  multe feluri dă negoţuri nesupuse la nici un fel dă primejdii, să cuvine a să judeca totdeauna mai temeinică şi mai înputernicită dăcît a  cîmpenilor, care sînt supuşi la orice întîmplare a timpului; şi al treilea, că după ştiinţa ce este, povara ce cearcă aceste plaiuri astăzi nu să  pricinuieşte numai din îngreuierea ludelor, ce să cunoaşte pă alocurea, ci şi din multă necumpănire ce să urmează. Cît pentru plaiu Teleajănului,  care au fost în vechime şi este şi acum mai bun dăcît cel înlălant (sic), atît pentru starea locului, avînd mai multă îndeletnicire dă alişverişuri,  s-au chibzuit că cu un puţin scăzămînt să poate îndrepta, socotindu-să cei dă frunte cîte 3 pă lude, cei dă mijloc cîte 4 şi cei dă  coadă cîte 5. Iar pentru paliu Dăspre Buzău, care fiind mai înfundat şi dă multă vreme rău otcîrmuit, cum şi lăcuitorii săi în mai proastă  stare, după drept cuvînt s-au socotit că să cuvine negreşit să să scază, întocmindu-să şi aşezîndu-să după toată cuviinţa şi  cererea dreptăţii asemănată stării întru care să află, ca să cunoască lăcuitorii întru adevăr îndreptare şi răpaos cu a lor mulţumită;  pentru care, şi făcîndu-să socoteală după suma familiilor şi ludelor ce poartă, şi cu multă neasemănare de alişverişuri aflîndu-să  decît celălant plai, precum s-au zis, s-au socotit că să cuvine să să adaoge cîte o familie la lude la cei dă coadă. Şi într-acest chip  îndreptîndu-să judeţu, să să agonisească adaosu dă lude 104 şi să să facă scăzămînt dă lude 61 1/2. Care va săzică, pă  lîngă dreapta cumpănire a tot judelului, să să folosească şi Vistieriia   
{228} cu lude 42 1/2 de la viitoarea seamă dă dichemvrie şi ghenar, numai din îndreptarea cuviinţelor ludelor". În judeţ sînt 22 bicigaşi "înpreună  cu 4 rotari şi 4 dîrvari". Numărul "boierilor dă neam" în catagrafie este de 515, iar după datele de la Vistierie - 518. Boernaşi manzîli în catagrafie sînt  înscrişi 527. Scutiţi cu "cărţi dă apărare" sînt 36 (în catagrafie), respectiv 37 (după datele înregistrate dinainte în Vistierie). Catagrafia are  înscrişi 9 cumpanişti, din care 9 aparţin cumpaniei Zimnicea, iar 4 cumpaniei Bucureşti; la jud. Saac nu există cumpanie. Posluşnici "pă moşii streine"  sînt 240; să se dea la bir (în afara celor de la "văduve sărace"). Catagrafia are înscrişi 186 plăiaşi şi cordonaşi "ai plaiurilor", care "la nici un fel  dă orînduială nu sînt cunoscuţi Vistierii", ci se dau de sate "din vechime". Pentru viitor, "cei ce se vor hotărî de cordunaşi şi plăiaşi să nu fiie din  fruntaşi, ci oameni numai vrednici dă slujbă întru care să orînduiesc", iar numărul lor de 186 să fie micşorat. 1819, noiembrie 29 141 - l (Către jud.  Gorj) Birnici: 9280 familii, "bez o sumă dă văduve", care prin unele locuri pot intra "în cisla satelor, supt numire dă ajutoare". "Fiindu-ne cunoscute starea şi  îndemnarea neguţătoriilor ce obicinuiesc lăcuitorii părţii locului, am chibzuit că prin drept cuvînt să cuvine a să socoti îndreptarea acelui judeţ  numai după a sa fiinţă, privind la îndăstularea şi mulţumita lăcuitorilor, iar nu după asemănarea întocmirii ce să face şi pă la alte judeţe.  Căci multă neasemănare avînd acest judeţ şi chiar către cele învecinate judeţe, de să va socoti după a celora asemănare, negreşit să va  aşeza cu un simţitor adaos de liude, pricinuindu-să sarcină peste a sa cea de acum putere; :i una ca aceasta nu poate fi priimită la o dreaptă oblăduire, dă  vreme ce tot cuvîntul şi sfîrşitul pentru care s-au întocmit îndreptarea nu priveşte la alt nimic, decît numai la păzirea dreptăţii şi la dreaptă  cumpănire deobşte prin toate satele (...). Ci dar, după o asemenea bună chibzuire făcîndu-să cîte băgări dă seamă s-au cuvenit asupra  catagrafii, şi după starea sălăşluirii urmîndu-să, s-au înpărţit tot judeţu în trei părţi: cea întîi, paliurile şi Jîiul dă Sus,  socotindu-să cei dă frunte cîte trei pă lude, cei dă mijloc cîte 7 şi cei dă coadă cîte 8; cea dă al doilea, Gilortu dă Sus, Gilortu dă Jos,  Hamăradiia dă Sus şi Hamăradiia dă Jos - cei dă frunte cîte trei pă lude, cei dă mijloc cîte 6 şi cei dă coadă cîte 7; şi cea dă-al treilea,  Jîiul dă Sus, Tismana dă Sus şi Tsmana dă Jos - cei dă frunte cîte 4 pă lude, cei dă mijloc cîte 7 şi cei dă coadă cîte 9. Şi printr-acest  mijloc cumpănindu-să judeţu, urmează ca de la următoarea seama dă dichemvrie şi ghenar, peste ludile ce poartă astăzi să să dea un adaos dă  lude 99". "Boieri dă neam" cu sineturi: 234.   
{229} "Boierinaşi manzîli": 649 nume (după catagrafie), respectiv 658 nume (înscrise la Vistierie). Scutiţi cu "cărţi dă apărare" - după catagrafie 29,  iar după datele Vistieriei 21. Cumpanişti: 651 în catagrafie şi numai 644 înscrişi la Vistierie. Panduri: 152, "deocamdată să rămîie nesupăraţi, ca  să fiie în slujba ce s-au orînduit, ocrotindu-să pă lîngă dînşii şi cei ce vor avea fireasca cădere, adică fii de ai lor neînsuraţi şi  părinţii sălăşluitori tot într-o casă cu feciorii lor". Posluşnici "pă moşii streine": 161, iar în oraşul Tg. Jiu 28. Dîrvari şi rîndaşi  isprăvniceşti: 55. Toţi aceştia vor fi daţi la bir, afară de 10 posluşnici "carii să vor lăsa pă seama sărăfii". Există 31 "ce să numesc ruptaşi  ai oraşului şi sînt şăzători prin satele judeţului". Cinci sate din Gorj, şi anume: Polovraci, Ciuperceni, Alunul, Tina şi Pîrîeni, să află cu  lăcuinţa pă pămîntu judeţului Vîlcii"; să fie încărcaţi la bir în jud. Vîlcea. 1819, decembrie 7 141 - b (Către jud. Slam Rîmnic) Birnici:  5689 familii - cu un total de 817  1/2 lude. "Atît după ştiinţa ce avem pentru starea judeţului i pentru felurimea negoţului ce obicinuiesc lăcuitorii dă acolo,  cum şi după toate băgările dă seamă ce s-au făcut asupra stărilor oamenilor ce să văd închipuite în catagrafiie, cu drept cuvînt s-au  chibzuit că să să osibească tot judeţu în trei părţi şi într-acestea osibindu-să, să să socotească fieşcare parte după asemănarea  îndeletnicirilor sale, adică: Rîmnicul dă Jos, Grădiştea şi Balta, ca nişte locuri dă cîmp, unde şi negoţurile lăcuitorilor sînt mai cu  înbilşugare - cei dă frunte să socotesc cîte 3 pă lude, cei dă mijloc cîte 7 şi cei dă coadă cîte 9. Şi toată partea muntelui, adică Milcov,  Muntele, Rîmnicu dă Sus şi Plaiu, ca nişte locuri înfundate, să să socotească şi cu mai mult adaos dă oameni la lude dăcît celelalte părţi,  adică cei dă frunte cîte 4 pă lude, cei dă mijloc cîte 8 şi cei dă coadă cîte 10. Şi printr-acest mijoc (sic) alcătuindu-să şi  întocmindu-să îndreptarea judeţului, dă la viitoarea seamă peste ludele ce să văd în catagrafiie să cuvine să dai dumneata şi un adaos dă lude  44 1/2, alcătuit numai din îndreptarea cuviinţii ludelor ce vei face pe la toate satele dă obştiie". Sînt 20 rotari şi 20 dîrvari ai poştelor. Catagrafia cuprinde  la "sineturile boierilor dă neam" 184 nume, în timp ce după datele Vistieriei aceştia sînt 182 nume. Există şi 9 "feciori dă neamuri".   
{230} Cu "cărţi dă apărare" sînt înscrişi 31 scutiţi. Există 220 posluşnici "pă moşii streine"; să fie daţi la bir. În catagrafie sînt 163  cumpanişti, iar Vistieria are cunoştinţă de numai 144. 1819, decembrie 8 141 - n (Către clucerul Ştefănescu, pentru jud. Dîmboviţa) "Priimindu-să  catagrafiia judeţului Dîmboviţii, s-au văzut o mare neasemănare pă lîngă ceea ce au fost cunoscut Vistieriia: întîi, că din suma familiilor ce erea  cunoscute la acel judeţ, lipsesc peste 1800; şi al doilea, şi chiar la cele mai puternice părţi, unde este cunoscut că sînt oamenii mai înputerniciţi şi cu  coprinsuri, şi chiar moşneni stăpîni dă pămîntul lor, să văd cei mai mulţi dă coadă, vreo cîţiva dintrînşii şi mijlocaşi, iar fruntaşi  foarte puţini. Ci fiindcă toate aceste arătări sînt înpotriva povăţuirilor ce s-au dat asupra catagrafii şi cu totul vătămătoare cuvîntului pentru  care să pune în lucrare îndreptarea, cu drept cuvînt s-au judecat că au fost numai meşteşugiri, iar nu vreo adevărată arătare către Vistieriie. Drept  aceea, şi s-au găsit cu cale ca să orînduiască boier adiiaforos, care preumblînd satele, să facă deodată şi catagrafiie, şi îndreptare. După care,  şi făcîndu-să alegere asupra dumitale, ţi să face cunoscut că suma familiilor, după această neadevărată catagrafiie ce s-au trimis, să adună  în 5307 familii; asupra cărora făcîndu-să cuviincioasă socoteală, de la chibzuirea dă aici s-au socotit că trebuie negreşit să să aşaze tot  judeţu pă 1001 liude. Care va să zică, cu un puţin adaos dă lude 44, păzindu-să însă această socoteală numai pă familiile ce s-au zis".  Bicigaşi: 58 "înpreună cu 7 rotari şi 8 dîrvari". Boieri "dă neam": după catagrafie 60, iar după datele Vistieriei 69. Boieri manzîli: după catagrafie 20,  iar după datele Vistieriei 24. Posluşnici "pă moşii streine" 177, iar în oraş 79; toţi aceştia să fie daţi la bir (cu excepţia celor aflaţi eventual la  "văduve sărace"). 1819, decembrie 9 141 - o (Către jud. Muscel) Birnici: 4230 familii, în total 707 lude. "Atît după ştiinţa Vistierii pentru starea locului  înstrîmtorat aflîndu-l dăspre toate, cum şi chiar din izvodirea catagrafii făcîndu-să cîte băgări dă seamă s-au cuvenit, dă la  chibzuirea de aici, s-au găsit cu cale ca toată starea judeţului să să osibească în dooă părţi, adică: una coprinzînd plaiurile şi plasa  Argeşălului (care), fiind parte dă munte, să să socotească într-un chip; şi celelalte plăşi, fiind oareşce părţi mai dăşchise, să să  socotească iarăş după izvodire - ca   
{231} printr-acest mijloc din lucrarea îndreptării să cerce judeţu dăobşte prin toate satele o dreaptă cumpănire, întocmai după cererea dreptăţii  şi, după chiar cuvîntul pentru care s-au alcătuit îndreptarea, să să folosească şi domneasca Vistieriie cu un puţin adaos dă lude, asemănat şi  stării lăcuitorilor şi negoţului lor ce obicinuiesc numiţii acum. Ca şi printr-aceasta dăpărtîndu-să năpăstuirea, să-şi afle Vistieriia  dreptul său numai din ceea ce să va cuveni. Dar fiindcă chiar după glăsuirea celor ce să văd însemnate în catagrafiie, o aseminea osibire nu să poate  făr-dă a nu să cere mai întîi obştească cumpănire, pentru că în amîndooă aceste părţi să cunosc a fi multe neasemănări înpotriva  dreptăţii, putem zice - pă alocurea şi multe năpăstuiri, aflîndu-să unele sate cu totul încărcate negreşit peste alor putere şi altele iarăşi  fără nici un cuvînt al dreptăţii uşurate cu osibite musaadele (văzînd această urmare mai cu osibire în plasa Cîrcinovului), de aceea, am chibzuit că  mai bine să cuvine să înpreunăm tot judeţu întru o socoteală asemănată şi altor părţi învecinate, tot de această stare, socotind adică: cei  dă frunte cîte patru pă lude, cei dă mijloc cîte cinci şi cei dă coadă cîte 7 (fiindcă nici că este osibire multă între cei dă frunte cu cei dă  mijloc). Şi lăsînd această chibzuire a noastră asupra îngrijirii dumitale, să zicem că să cuvine, pă lîngă cea dăobşte dreaptă cumpănire a  tot judeţului, să să alcătuiască şi un spor dă lude 36 de la următoarea seamă dă dichemvrie şi ghenar". Sînt 30 "bicigaşi", "înpreună cu 4  rotari i 6 dîrvari". Boieri "dă neam": 85. Boiernaşi manzîli: în catagrafie 103, iar înscrişi la Vistierie 102. Scutiţi "cu cărţi dă apărare": 18.  "Prisoase dă slujitori": în catagrafie 24. Cătunul Bogaţi: 27 familii; locuiesc în Muscel şi plătesc dajdie la jud. Dîmboviţa. Sînt 114 posluşnici "pă  moşii streine"; să fie daţi la bir (în afară de cei de la "văduve sărace"). Plaiurile Dîmboviţii şi Nucşoarii, cum şi plasa Argeşelului de Sus, "cu  toate să (sic) sînt în lipsă dă bucate, după strîmtorarea locului, dar mai înputernicite aflîndu-să la starea dobitoacilor, s-au chibzuit a să  înpreuna la o socoteală cu celelalte plăşi". 1819, decembrie 11 141 - p (Către jud. Vîlcea) Birnici: 10134 familii, "cari poartă astăzi lude 1775". " S-au  chibzuit că să cuvine să să osibească tot judeţu în trei stări şi fieşcare stare să să socotească după asemănarea fiinţii sale; care şi  cercetîndu-să prin socoteală, să face cunoscut că pă alocurea ai să-i încarci dumneata pînă la lude 96, iar pă alocurea ai să faci  scăzămînt iarăş de la aceste lude. Care va să zică, poţi să cumpăneşti   
{232} judeţu prin dreapta analoghie tot într-această sumă dă lude ce să află acum". Sînt 9 "bicigaşi", "înpreună cu un roatr şi doi dîrvari la  poşte". Manzîli: 9. Cumpanişti: 15, din care 14 ţin de cumpania Craiova, iar 1 de Romanaţi. Ruptaşi: a) 3 ai oraşului Craiova (2 în judeţ şi 1 în  Rîmnic); b) 20 ai oraşului Rîmnic şi care sînt "sălăşluitori" în satele judeţului. Scutiţi "cu cărţi dă apărare": 18. Plăiaşi ai plaiurilor:  185; nu sînt cunoscuţi la Vistierie. Posluşnici "pă moşii streine": 364 şi în oraşul Rîmnic 56; toţi să fie daţi la bir. "Peste oamenii ocnii, ce să  arată acum în catagrafiie, oricîţi alţii să vor mai sprijini de acum înnainte, amestecîndu-să într-aceştiia, ori din cei ce să vor lega cu dajdiia  prin sate, la îndreptare acum, sau din alte presoase la urmă, să să ia negreşit, dîndu-să înnapoi pă la satele dă unde să vor strămuta,  poprindu-să cu totul înmulţirea acestor oameni ai ocnii peste suma ce să află acum, cu din birnicii satelor, fiind şi aceasta spre dărăpănarea şi  mîhnirea celorlalţi săteni, cari să păgubesc dă drepţii lor birnici". 1819, decembrie 15 141 - q "Cinstit dumneata biv Vel sluger Costache Buzescule şi  dumneata biv Vel sărdar Nicolaie Prisicene, judeţule al oraşului Craiovei Fiindcă lucrarea îndreptării ce să urmează dăobşte în toată ţara, mai  nainte de toate priveşte la o dreaptă cumpănire a răspunderii fieşcăruia, după starea şi puterea ce va avea, ca să nu cerce niminea cea mai puţină  năpăstuire şi după aceasta, la o dăsluşită lămurire ce să cuvine a să face catastişilor Vistierii, încît să să asemene fiinţa oamenilor cu  cele scrise într-aceste catastişe, după acest cuvînt cerîndu-să catagrafiie şi de toate stările lăcuitorilor ce sălăşluesc într-acel oraş al  Craiovii şi priimindu-să la Vistieriie, s-au făcut toate băgările de samă şi s-au văzut multe neasemănări cu cele ce au fost pînă acum  întru ştiinţa Vistierii. Drept aceea, orînduim pă dumneavoastră a face îndreptarea acestui oraş, urmînd întocmai poruncile ce s-au chibzuit de aici,  care mai jos să arată: 1. Avînd înnaintea oichilor catagrafiia ce s-au făcut, să priviţi cu tot denadinsul a află pă toţi sălăşluitorii mahalalelor  acelui oraş şi osăbit stările lor, adică: posluşnici, neamurile, manzili, cumpanişti, scutelnici şi bresle slujitoreşti. Şi cîţi dintr-aceştiia vor  avea sineturi la mînă asămănate cu a lor fiinţă, să să cunoască de buni la aceste orînduieli. Iar pentru cîţi vor fi petrecînd supt vreo asemenea  numire fără sineturi - sau şi avînd sineturi, să vor dovedi că sînt schimbate, ori la nume, ori la chip, sau vor fi avînd vreo altă pricină - să să  facă osebit catastih   
{233} şi să să trimiţă la Vistieriie, arătîndu-să fieşcare nume cu pricina sa, ca pri hotărîrea ce să va da să să facă cuviincioasa  îndreptare. 2. Feciorii de neamuri de manzîli şi de cumpanişti să vor găsi osebiţi şi scutindu-să fără nici un sinet de li să va cuveni a întra la  orînduelile părinţilor lor, să li să arate şi de vor voi, să înştiinţaţi Vistierii, trimiţînd şi dovadă în scris de la cîţiva i ce bresle,  coprinzătoare că întru adevăr sînt feciori de bresle. Şi să vor aşeza fieşcare la orînduiala ce i să va cuveni, iar de nu vor priimi, atunci să să  aşaze la dajdiie între ruptaşii oraşului, de la curgătoarea tetrameniie a lui ghenar, după starea ce vor avea. 3. Asemenea, oricîţi inşi caftane  înbrăcînd, nici la vreo orînduială fiind aşezaţi, să vor fi ocrotind supt numire de slujbe, adică polcovnici de judeţ, căpitani, cămăraşi de ocne  i du pă la schele vameşi, logofeţi şi alţi asemenea, să să arate la Vistieriie cu catastih şi cu fiinţa din neamul fieşcăruia anume, ca să să dea  hotărîre de urmare. 4. Fiindcă pentru îndreptarea cumpănirilor acelui oraş este orînduit cu osebită luminată poruncă dumnealui medelnicer Hristodor  Lapate, dumneavoastră veţi face iscodire tuturor cumpaniştilor ce să vor afla cu sălăşluirea în oraş, protocolindu-i cu foile cele pecetluite. Cîţi  să vor potrivi la nume vor rămînea întru lucrarea cercetării mai sus-arătatului orînduit boer, iar cîţi vor prisosi şi nu să vor găsi trecuţi în  foile cele pecetluite, judecîndu-să ca nişte neştiuţi Vistierii, să să lepede negreşit la dajdiie, aşezîndu-să între ruptaşi iarăş de la  următoarea tetrameniie a lui ghenar. 5. Fiindcă cumpaniştii dintr-acel oraş, în puterea luminatelor hrisoave ce au, în care să cuprinde a scuti şi călfile  lor, au îndrăznit fieşcare a apăra cîte doi-trei şi pentru calfe, care aceasta este cu totul înpotriva buneivoiri şi nesuferite dreptăţii, pentru căci  glăsuirea luminatelor hrisoave să înţelege cu dreaptă tălmăcire: a scuti un cumpanist o calfă necăsătorită de va avea în prăvăliie, iar nu mai  mult; precum pentru aceasta să vorbeşte curat în hrisovu cumpănirii cei noaă. De aceea, să cercetaţi dumneavoastră cu luare aminte şi această  pricină a călfilor şi pentru cîte călfi veţi găsi supt apărarea şi ocrotirea cumpaniştilor, adică pă stueao (sic) ce să cuvine a ţinea un cumpanist,  de va avea holtei neînsurat. Toate celelalte călfi ce vor prisosi, să aşaze negreşit între ruptaşii oraşului, după starea ce vor avea, iarăş de la  următoarea tetraminiie a lui ghenar. Asemenea şi cîte călfi dintr-aceştiia vor fi însuraţi şi să scutesc cu numire de călfi holtei, de vor priimi a intra la  orînduiala cumpănii, să trimiteţi numele lor în scris şi li să vor chipui adeverinţile Vistierii, adăogîndu-să şi cu dajdiia lor în foile  cumpănilor. Iar înpotrivă, de nu vor voi, asemenea să vor lega cu dajdiia între ruptaşi, iarăş de la curgătoarea tetraminiie a lui ghenare. 6. Să să  cerceteze şi feciorii de preoţi i diiaconi cari, fiind osebiţi de părinţii lor şi de nu vor fi intraţi la nici (o) orînduială, să vor fi ocrotind supt feluri de  numiri. Şi dovedind fiinţa adevărului, să să trimiţă catastih anume, arătîndu-să fieşcare cu pricina a sa, ca să să dea cuviincioasa  hotărîre.   
{234} 7. Asemenea să să cerceteze şi oricîţi să vor fi scutind cu cărţi de apărare, ori cu preveleghiu, sau fără priveleghiu, cîţi dintre aceştiia  să vor găsi cu cărţi înnoite ale Mării Sale lui Vodă şi starea lor asemănată coprinderii acelor cărţi, să rămîie nesupăraţi. Iar pentru  cîţi să vor afla înpotrivă sau cu alte cărţi mai vechi, să să facă catastih anume, arătîndu-să pricina şi starea fieşcăruia, cum şi  coprinderea cărţii ce va avea la mînă şi, trimiţîndu-să la Vistieriie, să va da cuviincioasa hotărîre. 8. Fiindcă pentru cei ce petrec supt numire de  posluşnici într-acel oraş, cari de la o vreme încoace s-au lăsat spre oreşcare ajutor a obrazelor ce o au, spre încetarea înmulţirii cei fără  orînduială şi ca să să cunoască cu întemeiere orînduiala lor, s-au făcut chibzuire ca să să dea la mîinile lor adeverinţele Vistierii, precum  aicea în politiia Bucureştilor s-au întocmit. De aceea, avînd înnaintea dumneavoastră catastihu de posluşnici ce este alcătuit şi iscălit de dumnealui  Caimacamul, în care să cuprinde lude cinci sute treizăci şi opt posluşnici ştiuţi Vistierii şi lude treizăci şi cinci neştiuţi; cît pentru aceşti  treizăci şi cinci, ce s-au văzut arătaţi ca nişte necunoscuţi Vistierii, să-i aşăzaţi negreşit la dajdiie între ruptaşii oraşului de la  următoarea tetraminiie; iar din lude 538 scăzînd lude 46 - însă lude 26 fîntînarii Craiovei, cărora fiindcă este a li să da pecete gospod, să vor scoate  din catastihu poaluşnicilor şi să vor trece la catastihu scutelnicilor după cuviinţă - şi lude 24 arnăuţi ai Căimăcămii, cărora li să vor da la  mîinile lor adeverinţele cinstitei Căimăcămii, să vor trece numele lor în osebit catastih, spre a fi cunoscuţi în toată vremea, rămîind lude 428 (sic)  posluşnici; pă care intocmindu-să de iznoavă catastih curat, să vor înpărţi la mîinile lor adeverinţele Vistierii. Şi de acum înnainte să  petreacă supt această numire de posluşnici numai cel ce va avea la mînă acest fel de adeverinţă a Vistierii, încetînd cu totul înmulţirea şi  schimbarea lor. Iar cîţi alţii să vor mai găsi peste această sumă ce s-au zis mai sus, fără osebire să să aşeze în dajdiie. 9. Arendaşii de  moşii, de mori şi alţi oameni asemenea ce să neguţitoresc într-acel oraş şi să umblă fără nici un căpătîi, de nu vor fi întraţi la nici o  orînduială, să să aşaze între dajdii oraşului, ori la orînduiala ruptaşilor, sau la a cumpănilor, unde li să va cuveni, asemenea de la următoarea  tetrameniie de ghenar. 10. Cîţi dintre dajnicii oraşului să află cu sălăşluirea prin satele judeţelor şi plătesc dajdiile lor la acel oraş, să să  scază şi să plătească acolo unde să află lăcuind. Asemenea şi cîţi dintre sătenii judeţelor să vor afla sălăşluitori acolea şi plătesc  dajdiile la satele de unde au dosit, să să scază de acolo şi să rămîie birnici ai oraşului, fiindcă după hotărîrea ce s-au făcut, un lăcuitor  unde să află cu lăcuinţa, acolo să-şi răspunză şi dajdiia, iar nu în altă parte. Şi pentru unii ca aceştia să vă corispondarisiţi cu  dumnealor dregătorii judeţelor şi cu dumnealui ispravnicu streinilor dintr-acele cinci judeţe, de va fi trebuinţă.   
{235} 11. De acum înnainte să nu mai fiie volnică judeţiia a priimi între dajnicii oraşului oameni sălăşluitori pă afară, precum nici birnici fugari du  prin sate, din care pricină să dărapănă satele şi să păgubeşte Vistieriia. Ci, ori în ce vreme de să va întîmpla a năvăli într-acel oraş  niscai fugari du prin sate, îndată să facă ştire dumnealor boerilor dregători a acelui judeţ de unde să vor (fi) strămutat, ca să-şi trimită şi  gonaci a-i rădica şi a-i duce la urma lor, dînd şi judeţiia cuviinciosul ajutor. 12. De să va orîndui cu porunci la Vistieriie a să da cevaş scutelnici sau  bresle slujitoreşti, să să facă îngrijire osebită ca nu care cumva să să scoaţă din fruntaşii oraşului luîndu-să în silniciie, ci din cei din  mijloc şi cu voia celorlalţi cetaşi ai lor, precum să va cuprinde şi din poruncile Vistierii. 13. Fiindcă pentru sudiţii protecţiilor streine să face osebită  cercetare şi alegere, după care, cîţi vor rămînea buni, li să vor protocoli şi de către Vistieriie adeverinţele ce li să vor da de către orînduiţii  alegători, iar ceilalţi să vor aşeza la orînduelile ce li să va cuveni fieşcăruia. De aceea, deocamdată îi veţi lăsa nesupăraţi. Li să va face  însă numai această cercetare, adică: cîţi să vor dovedi dintrînşii că au şi cărţi cu privileghiuri, luîndu-li-să cărţile de la  mînă, să să arate cu catastih osebit la Vistieriie ca, după alegerea ce li se va face, cîţi vor rămînea între raele, să li să dea cărţile înnapoi,  rămîind înpărtăşiţi de priveleghiurile ce vor coprinde acele cărţi, iar cîţi vor rămînea între sudiţi, să spargă acele cărţi, fiindcă  unul ce să ocroteşte supt protecţiie streină nu să cuvine să fiie înpărtăşit de priveleghiul pămîntului (...)". (1819, decembrie) 142 Catagrafie a  posluşnicilor din judeţele...; rezumat 1819 I. Jud. Ilfov. "Catastih de pescarii ce să află la acest judeţ, cum înlăuntru arată"; aceştia se află fie în  "posluşania" mănăstirilor sau schiturilor, fie a boierilor. Astfel, schitul Ţigăneşti are 14 pescari (indicaţi nominal), din care: 3 în Turbaţi, 6 în  Bălteni, 2 în Tîncăbeşti şi 3 în Cocioc. Banul Grigore Brăncoveanu are în "posluşanie" 17 pescari   
{236} (indicaţi nominal), din care 5 în Odaia Vlădicăi, 4 în Vărăşti, 2 în Ghermăneşti, 2 în Turbaţi, 1 la Manolache şi 3 în Ciofliceni. În  total, 337 pescari (în dosar f. 727 - 735 v.) şi 15 vieri (f. 714). II. În judeţul Olt sînt în total 121 posluşnici "cu lăcuinţa pă moşiile streine" (f.  1649-1653) şi 502 posluşnici "pă moşiile stăpînilor lor" (f. 1655-1664 v.); idem 59 vieri "boereşti şi mănăstireşti" (f. 943-944 v.). III. În  judeţul Vlaşca sînt în total 728 posluşnici (f. 984-992), iar la un alt catastih din acelaşi an sînt înregistraţi 821 posluşnici "şezători pă  moşiile stăpînilor lor" (f. 1013-1021); din cei 79 posluşnici "ce s-au găsit pe moşii streine" (f. 1005-1010), un număr de 8 sînt "moşi" (denumire  ce se află trecută în registru în dreptul rubricii "moşie"). Succesoarele spătarului Cantacozino posedă 2 posluşnici şi ambii sînt "moşi"; primul din  ei, Miuraş ot Răscăieţi, are înscrise următoarele vite: 6 boi, 4 vaci, 3 cai, 15 porci şi 20 oi. De asemenea biv Vel vornicul C. Bălăceanu are 2  posluşnici care nu sînt "moşi". Primul înscris, Vlad Odobăşanu ot Babele, are 4 boi, 4 vaci, 3 cai, 3 porci şi 100 oi. Serdarul Tache are 2 posluşnici, care nu  sînt "moşi"; nici unul din ambii nu posedă vreun bou, vacă etc. IV. În judeţul Muscel sînt 386 posluşnici "pe moşiile stăpînilor lor" (f.1203 - 1215)  şi 104 posluşnici "pă moşii streine" (f. 1189 - 1192 şi 1203 - 1205). Între stăpînii de posluşnici se află şi logofătul Nicolae Golescu, care are 3  posluşnici (f. 1191) şi anume: 1. "Pătru cenuşar ot Berivoeşti Pămînteni", care la rîndul său are: 2 boi, 1 vacă, 1 cal, 3 porci; el mai are şi 53 pruni.  2. "Precup holtei cenuşar ot Berivoeşti Pămînteni", posedă: 2 boi, 2 vaci, 4 porci; el are şi 50 de pruni. 3. "Nica cenuşar ot Berivoeşti Pămînteni" are: 3  boi, 1 vacă, 1 cal şi trei porci; el posedă şi o livadă de 150 de pruni. Tot în judeţul Muscel sînt înregistraţi 77 vieri (f. 1193 - 1195 şi 1200 - 1201 v.).  Pe moşia oraşului Cîmpulung s-au înregistrat 26 posluşnici (f. 1196 - 1198). V. În judeţul Buzău au fost înregistraţi un număr de 368  posluşnici "pe moşii streine" (f. 667 - 669) şi 661 posluşnici "pă moşiile stăpînilor" (f. 1170 - 1175 şi 1182 - 1185 v.); în plus, sînt "lude 117 vieri"   (f. 697 - 699 şi 710 - 711). VI. În judeţul Romanaţi au fost înregistraţi nominal 108 posluşnici "pe moşii streine" şi 92 posluşnici în Caracal (f. 763 -  767); 684 posluşnici "pă moşiile stăpînilor" (f. 776 - 788). În luna aprilie a aceluiaşi an au rămas în total 745 posluşnici în judeţ (f. 568 -581),  restul au fost "daţi în dajdie". VII. În judeţul Vîlcea au fost găsiţi - şi înscrişi nominal - 416 posluşnici "şezători pă moşiile stăpînilor  lor" (f. 806 - 811) şi 420 posluşnici "ce să află pă moşii streine" (f. 818 - 823); dintre aceştia din urmă, un număr de 222 "să află vieri, adică  cîte unul de fieştecare vie" (f. 830 - 832 şi 845 - 846 v. ).   
{237} VIII. În judeţul Slam Rîmnic sînt 640 posluşnici "pă moşiile stăpînilor lor" (f. 1023 - 1035), 229 posluşnici "pă moşii streine" (f. 948 - 953  v.), precum şi 171 vieri (f. 1037 - 1042 v.). IX. În Bucureşti sînt înregistraţi nominal un total de 2555 posluşnici (f. 1304 - 1336). Tot în Capitala  Principatului sînt înregistraţi următorii iamaci (f. 1633 - 1644), care lucrau repartizaţi astfel: 89 la tufeccibaşa Dumitru, 140 la serdarul Toma, 7 la delibaşa  Ciocea, 8 la Ghiuler agasi, 1 la bulucbaşa Moscu, 7 la cîrserdar, 1 la başbulucbaş, 11 la mehterbaş, 23 la başciohodar, 4 la chehaiaua de ciohodari, 37 la  tulumbagibaş, 7 la bulucbaşa al cămării, 4 la oamenii cămării, 32 la bulucbaşa Ioan Caramanlău, 28 la serdarul Iordache, 18 la tufeccibaşa Băjan, 13 la  bulucbaşa spătăresc "steagu întîiu", 12 la bulucbaşa spătăresc "steagu al 2-lea", 26 la bulucbaşa agiesc "steagu întîiu", 24 la bulucbaşa agiesc  "steagu al 2-lea", 29 la căpitanul Ianache al Curţii gospod, 8 la başbeşleaga, 1 la "basmangii Mărcuţii", 4 "croitori ce lucrează la cherhanaoa gospod", 1  "sîrmaci" gospod, 13 la Ghencea aga, 1 la bulucbaşa Stanciu, 1 la bulucbaşa Ianache, 1 la bărbierbaşa, 2 la başceauş, 1 la bulucbaşa Atanase, 2 la  bulucbaşa Stavri, 1 la ahcibaşa, 1 la căpitanul Vasile, 1 la bulucbaşa Vasile şi 1 la bulucbaşa Tănase. "582 au eşit toată suma. 1819, dechemvrie 7". X.  În judeţu Prahova sînt 1492 posluşnici "pă moşiile stăpînilor lor" (f. 1575 - 1607), 133 posluşnici pe "moşii streine" (f. 1266 - 1270), precum şi 90  vieri (f. 1272 - 1276). În oraşul Ploeşti sînt 186 posluşnici (f. 1623 - 1629). XI. În judeţul Teleorman "pă moşiile stăpînilor" sînt în total 663  posluşnici (f. 995 - 1002). XII. În judeţul Mehedinţi, sînt înregistraţi 876 posluşnici, din care: "pă moşiile stăpînilor" 688, vieri 128 şi "pă  moşii streine" 60 (f. 342 - 357 v.). XIII. În judeţul Argeş, la 1819 sînt "pe moşiile stăpînilor" 642 posluşnici (f. 591 - 601 v.), iar "pă moşii streine"  321 posluşnici (f. 609 - 618 v.). XIV. În judeţu Ialomiţa, sînt 107 poaluşnici "pă moşii streine" şi 86 "lumînărari isprăvniceşti" - adică 193  în total (f. 642 - 645), arătîndu-să şi avutul fiecăruia: vite, stupi şi pruni. În acest judeţ, "pă moşiile stăpînilor" s-au găsit 896  posluşnici (f. 814 şi 829). XV. În judeţul Saac, sînt înscrişi 320 posluşnici (f. 814 şi 829). XVI. În judeţul Gorj, sînt înregistraţi 161  posluşnici "pă moşii streine" (f. 957 - 959), 827 posluşnici "şezători pă moşiile stăpînilor lor" (f. 956 şi 961 - 968) şi 67 vieri (f. 970). În  oraşu Tîrgu-Jiu sînt 28 posluşnici "boereşti şi mănăstireşti" (f. 960).   
{238} 143 Însemnare de birnicii din Plaiul Prahovei...; rezumat 1820, ianuarie "Sud Prahova. Matca dă toţi lăcuitorii birnici acestui judeţ, ce s-au ales buni  acum la alegerea îndreptării ce s-au făcut judeţului" Plaiul Prahovei Lude-Oameni 4-21 "satul Urleta, moşiia mănăstirii Mărgineni"; 5 1/2-28  "Satul Băneşti, moşiia mănăstirii Mărgineni"; 2-13 "satul Sloboziia, moşiia mănăstirii Sinăii";  1/2-8 "satul Cîmpina Stolnicului, moşiia  casii stolnicului Lupoianu şi a dumnealui medelnicerului Grigore Bujoreanu"; 1 1/2-10 "satul Cîmpina Vistierului, moşiia dumneaei dvornicesii Luxandrii  Cîmpinencii"; 1 1/2-8 "satul Deosebiţi ot Cîmpina, moşiia dumneaei dvornicesii Cîmpinencii"; 1-7 "satul Piatra, moşiia dumnealui Teodorache  Călinescu"; 2-14 "satul Poiana, moşiia mănăstirii Poenii"; 7-35 "satul Proviţa dă Jos, moşiia mănăstirii Proviţii şi a polcovnicului Iordache";  16 1/2-69 "satul Proviţa Mănăstirii, moşiia mănăstirii Proviţii"; 5-18 "satul Proviţa dă Sus, moşiia mănăstirii Proviţii"; 12-45 "satul  Talea, moşiia dumnealor boerilor Saegii"; 59-232 "satul Breaza, moşiia dumnealor boerilor Saegii"; 38 1/2-166 "satul Comarnic, moşiia dumneaei bănesii  Zoiţii Brîncovencii"; 5 1/2-22 "satul Secăriia, moşiia dumnealui paharnicului Hrisoscoleu"; 4 1/2-22 "satul Teşila, moşiia mănăstirii Mărgineni";  4-16 "satul Trestiia, moşiia mănăstirii Mărgineni"; 2-12 "satul Pietriceaoa, moşiie megieşască"; 1-6 "satul Şotrile Stolnicului, moşia casii  stolnicului Lupoianu şi a dumnealui medelnicerului Grigore Bujoreanu"; 1 1/2-9 "satul Şotrile Vistierului, moşia dumneaei dvornicesii Cîmpinencii şi a  dumnealui şătrar Grigore Negru"; 10-51 "satul Brebu Mănăstirii, moşiia mănăstirii Brebului"; 4 1/2-30 "satul Brebu Megieşesc, moşie  megieşească şi-a lui chir Aleco Iorga"; 3 1/2-20 "satul Cornu dă Sus, moşiie megieşească"; 5-29 "satul Cornu dă Jos, moşiie megieşească";  2 1/2-12 "satul Păcureţi, moşiia dumneaei dvornicesii Cîmpinencii şi a casii stolnicului lupoianu" 1820, ianuarie   
{239} 144 Z. sin Ion şi alţi locuitori din satul Măicăneşti se angajează faţă de inginerul Freiwald sş lucreze şapte sute podini pentru podul din  Bucureşti...1820, ianuarie 5 Noi cei mai jos-iscăliţi lăcuitori din satu Măicăneşti am dat acest zapis la mîna dumisale enginerului Fraivald şi  tovarăşilor dumisale, încredinţînd că am tocmit cu dumnealui şapte sute podini pentru podu politii Bucureştilor; care podini să fie dă stijar bun, lung  32 palme, lat şi gros cîte o palmăînsă palma ce ni s-au dat supt pecetiia dumisale. Copacii să aibă dumnealui a-i plăti lapădure şi noi numai să  avem a face acele podini în pădure, după măsura sus-arată, tăiată fiind pă aţă drept. Şi aşa gătindu-le, dumnealui să aibă a le aduce  cu a sa cheltuială pînă la malu Argeşului, şi apoi noi iarăşi să avem a le aduce cu plută pînă la satu Prisiceni, pe apa Argeşului. Plata lucrului  nostru va fi cîte patru lei dă bucată, din care să ni să dea acum înnainte taleri 1400, iar taleri 1400 vom priimi după ce le vom teslimatisi spre satu Prisiceni.  Lucrul la pădure îl vom începe îndată, în săptămîna viitoare şi gătirea podinilor celor 700 va fi pînă la sfîrşitul lunii lui mart al anului  curgător. Drept aceea, am dat acest zapis, fiind chezaş unu pentru altul. 1820, ghenar 5 Zuza sin Ion, Zuza Mihăilă, Văcar Toader, Marco Văcar, Birău Ion,  Ion Borzaş, Anton Miiat, Tănase Ion, Ion Cocopană, Petru Marco, Iosef Crăşan, Iova Crăşovan, Coman Grădinar, Toader Bezea. De la Depertament  Domnul Freivald engineru, cerînd adeverirea acestui zapis, au adus dă faţă şi pă doi dintr-aceşti lăcuitori ot satu Măicăneşti, anume Zuza sin Ion  şi Mihail Zuza, fiind şi din partea celorlanţi ce şi-au pus degetile în zapis. Ţi încredinţîndu-ne şi prin grai că această tocmeală au  făcut-o cu priimirea şi voinţa lor, spre a să păzi întocmai, s-au adeverit şi cu iscălitura mea şi cu pecetea acestui Depertament. (Pecetea  Departamentului) Vel logofăt 1820, ghenar 5   
{240} 145 Gr. Murgăşanu către ispravnicii judeţului Dolj, arată că în fiecare noapte fug peste Dunăre, din fiecare sat, cîte trei-patru familii (1820,  martie 25) Cu plecăciune închinîndu-mă, sărut cinstita mîna dumitale, Cu plecată scrisoare înştiinţezpentru toate satele acestei plăşi, că pă  toate nopţile din fieşcare sat fuge cîte trei şi cîte patru casă şi trec peste Dunăre, mai vîrtos de cînd s-au spart satu Săpata din plasa Bălţii de  Jos, şi au simţit că în această plasă într-o noapte au trecut şase case Dunărea din satu Strîmba. Lasă că din celelalte sate neprecurmat, după  cum mai sus zic, cîte trei şi cîte patru case. Şi frică îm este că toată plasa o să să spargă, că tot sfatu şi vorba le este între dînşii să  treacă Dunărea şi să şază o lună dă zile şi să viie prin sloboziile streinilor să să aşăze şi ei la striini. Zicînd că streinii, după ce  sînt uşori din bir, apoi nici unt nu dau, nici zaherea, nici potvezi, nici conace dă căpitan sau dă beşlii, ori dă turci călători. Dar satele dă birnici nu  numai că sînt grei din bir, dă şi-au vîndut ce au avut tot, dă au rămasu numai cu trupurile ca pasările sălbatice, pentru dajdia Vistieriei ce-i  sugrumă. Şi acestea ce cu totu dă la streini lipsăscu; şi vede fraţii şi rudele lor petrecînd la streini în mare uşurare, şi ei împovăraţi şi  rătăciţi în datoriile dăjdiilor. Şi făcînd mare trebuinţă plăşii dă mîngîiere, a să scădea, ca să-şi potolească  întărîtarea, iată că trimisăi această foaie dă îndreptare după cuviinţă. Dă aceasta nu lipsii a înştiinţa şi cu plecăciune sînt al  dumitale prea plecată slugă, Grigore Murgăşanu 1820, martie 25 146 Raport către ispravnicii judeţului Dolj, prin care se arată că satul Săpata s-a  ridicat şi a trecut Dunărea 1820, martie 27 Cu multă plecăciune mă închin dumneavoastră Cu plecata mea scrisoare, iarăşi nu lipsii a înşiinţa (sic)  dumitale că astăzi, sîmbătă, la 8 ceasuri din zi, mi-au adus un vătăşel răspunsu că vineri noapte s-au aridicat satul Săpata şi au trecut  Dunărea. Şi eu în ceasul care mi-au adus răspunsu, m-am luat după dînşii, ca doar îi voi găsi dincoace netrecuţi, ca să-i popresc să nu  să ducă.   
{241} Şi găsindu-i în olac, iarăşi voi înştiinţa dumneavoastră cinstiţi boieri, toate satile le-am adus şi le-am arătat scăzămîntul  care li s-au făcut; şi nici într-un chip nu-i pociu face ca să înţeleagă: zicîndu că mai întîi pentru claca pămîntului, al doilea pentru  îngreunarea ludelor, o să să ducă. Frică îmi este că, după cum au început, toate satele o să să ducă şi nu ştiu ce să mai fac. Pentru care, nu  lipsii a înştiinţa dumneavoastră, ca să mă povăţuiţi, ca în ce chip să urmez; fiindcă eu toate le-am perdut. Şi sînt al dumneavoastră  plecat slugă, (Indescifrabil) 1820, martie 27 147 Ispravnicii judeţului Vîlcea, despre cursul monedelor în comerţ şi despre paguba pe care diferenţa de curs o  aduce locuitorilor 1820, iunie 30 Cu multă plecăciune ne închinăm dumneavoastră Porunca domneştii Vistierii, încă de la trecutul leat 1819, mart 19, este  dată la judeţu acesta, pentru moneda banilor, în ce chip are a să priimi de către Vistierie şi cu acelaşi preţ să să priimească şi de către  sărăfia judeţului. De la un rînd de vreme însă încoace, vedem necurmate jelbi din partea lăcuitorilor: că la alişverişul ce şi-l fac cu  neguţători pă la bîlciuri şi alţii la cari lucrează li să dau unile din monede cu preţul ce mai jos să însamnă - iar nu după hotărîrea  domneştii Vistierii; făcînd cerere şi rugăminte de a să priimi cu acelaşi preţ care ei îl iau, şi de către sărăfie, ca să nu să păgubească.  Noi şi neîndrăznind a ne abate din coprinderea poruncii, nu care cumvaşi să fie nepriimiţi Vistierii, nu i-am priimit nici cu preţul cel hotărît, nici cum  ei i-au luoat. Dar pentru că lăcuitorii au făcut stasis din pricina nealişverişurilor, şi de li să vor priimi după hotărîrea Vistieriei să păgubesc nu  puţin, dă nu li să vor priimi iarăş mijloc nu au de a găsi altă monedă care nu are adaos, nu lipsim a face arătare domneştii Vistierii şi ne rugăm a  să da vreun carar de îndreptare ori în ce chip să va găsi cu calespre al lăcuitorilor ajutori. Şi noi să avem poruncă de urmare. Cu plecăciune sîntem ai  dumneavoastră plecaţi slugi, Dimitrache, Isac Lazăr   
{242} 1820, iunie 30 (Judeţul) Vîlcea Tl., B. 15,60 Galbenu împărătesc; 7,60 Crontaleru; 7,30 Diricliu; 7 Gripsorul, cu urdinalii; 1,12 Sfanţihu; 4 Iuzlucul; 3,60  Ichilicul 148 Logofeţia Ţării de Sus către Alex. Şuţu Vv., despre cercetarea plîngerii făcute de săpunarii din judeţul Prahova împotriva  ispravnicilor, pentru nedrepte luări (1820, noiembrie 13) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Înălţimii Tale ca ni să dă la această  jalbă a săpunarilor din sud Prahova, cari lucrează săpun prost şi vînd pe la lăcuitori, că de un an şi jumătate încoace din isprăvnicia dumnealui  paharnicului Dincă Creţulescu le-au făcut obicei de le ia ispravnicii de tot săpunul cîte 3 ocă săpun pă lună. Şi ca un lucru neobicinuit şi scornire  nouă, cer să fie apăraţi. Deci, fiindcă facerea săpunului prost de aici din ţară este huzmet al Vornicului de harem din vechime, unde îşi plătesc şi  avaetul cel obicinuit şi orînduit prin cărţi domneşti, iar ispravnicii du prin judeţe nu au orînduit a lua cevaşi, care luare să socoteşte catahrisis,  găsesc cu cale să să dea luminată porunca Înălţimii Tale către dumnealor ispravnicii judeţului ca, nu numai să nu îndrăznească a mai lua de la  săpunari ceva, ci încă să şi răspunză cu ce cuvînt au făcut această urmare neobicinuită, care nici la un judeţ nu este. Sau fiind pricina într-alt  chip, să înştiinţeze. Vel logofăt 1820, noemvrie 13   
{243} 149 Logofeţia pricinilor străine către Consulatul prusian răspunde la nota acestuia în privinţa măsurilor cerute ca cîrciumarii să nu mai dea  meşterilor, supuşi străini, fără stare, un credit mai mare decît suma pe care aceştia o pot cîştiga într-o săptămînă (1820, noiembrie 22)  Către Cinstitu Consulat al Prosii Cinstitu Consulat al Prosii prin notă de la 9 ale trecutului octomvrie, supt no. 2, au fost făcut arătare aceştii Logofeţii a  streinilor pricini, că unii din cîrciumari obicinuiesc de dau credit la meşteri ce n-au altă stare decît ceea ce agonisesc cu munca lor din toate zilile. Din care, să  pricinuieşte supărări între dregătoriile locului şi între Consulaturile streinilor Curţi - cum şi al Prosii - cerînd ca să să înştiinţeze toţi  supuşii aceştii stăpîniri, care ţin hanuri, bilearturi, cafenele, cîrciumi şi alte asemenea, ca să nu mai dea credit acelor supuşi ai Prosii mai mult decît vor  socoti că poate să agonisească acel sudit cu dreaptă munca lui într-o săptămînă. Care această arătare a cinstitului Consulat făcînd-o  Logofeţia cunoscută prin anafora Mării Sale lui Vodă, îi să porunceşte prin luminată buiurdizmă ca, prin notă, să ceară de la cinst. Consulat al  Prosii catastih supt iscălitură de numele acelora ce sînt supuşi acei Curţi şi cu osebită anafora să le embereclisească, ca văzîndu-l Măria Sa,  să dea cuviincioasa poruncă de urmare. Pentru care, jos-iscălitul nu lipseşte cu cinste a face cunoscută cinstitului Consulat al Prusii această luminată  poruncă a Mării Sale lui Vodă, ca să să trimiţă acest fel dă catastih aici la Logofeţie. Vel logofăt 1820, noemvrie 22 150 Însemnare de birnicii din  plasa Scăeni...; rezumat (1820) "Sud Saac. Matcă de toţi birnicii acestui judeţ, ce s-au lămurit şi s-au întocmit cu lude, precum înlăuntru arată"  Plasa Scăieni Lude, Familii 9 1/2, 42 "Gura Ghitiorii, moşiia mănăstirii Mislii"; 7 1/2, 44 "Scăioşi, moşiia dumnealui dvornicului Iorgache Filipescu"   
{244} 5 1/2, 29 "Fundeni, moşiia Doamnii Bălaşii"; 2, 12 "Măgurelile Caramaloaicii, moşiia dumneaei"; 2, 21 "Măgurelile dumnealui Vornicului Nenciulescu,  moşiia dumnealui"; 2, 14 "Protosinghilu, moşiia mănăstirii Văleni"; 3, 12 "Zanfira, moşiia Sfintii Mitropolii"; 3, 19 "Lipăneşti, moşiia dumnealui  pitarului Ioniţă Lipănescu"; 8 1/2, 34 "Bălţeşti, moşiie megieşască"; 3 1/2, 19 "Podenii Vechi, moşiie megieşască": 9, 55 "Păcureţi, moşiie  megieşască"; 6 1/2, 27 "Matiţa, moşiie megieşască"; 6 1/2, 25 "Valea Dulce, moşiia mănăstirii Comanii"; 3, 15 "Mehedinţa, moşiia  Vărbăleanului"; 5 1/2, 25 "Podenii Noi, moşiia boerinaşilor Podeni i megieşască"; 2 1/2, 12 "Seciul, moşiia mănăstirii Plumbuitii i a Sfintii Mitr."; 4 1/2,  24 "Nucetu, moşiia Sfintei Episcopii i megieşască"; 2 1/2, 12 Gorănetu; 3 1/2, 17 Cuibul"; 1, 8 "Plopeni, moşiia dumnealui paharnicului Boldescu i  megieşască"; 2 1/2, 20 "Şăpotu, moşiia dumnealui paharnicului Gheorghe Boldescu";  1/2, 6 "Argaţi i Boldeşti, moşiia dumnealui"; 2, 14 "Scăeni i  Boldeşti, moşiia dumnealui paharnicului Boldescu i a dumnealui Bănică Bălăceanu"; 1 1/2, 15 "Ulmi, moşiia comisului Ianache Bengescu" Anul 1820 151  OcîrmuireaPrincipatului către ispravnicii judeţului Dîmboviţa, despre plata dăjdiilor datorate de locuitorii care lucrează la sticlărie şi despre scutelnicii  daţi "fabricii” prin hrisov (1822, februarie 6) De la Otcîrmuirea Valahii Ascultîndu-s de c tre Otcîrmuire această anaforă a dumnealui Vel dvornic de Ţara  de Sus, Nicolae Golescu, scriem dumneavoastră ispravnicilor ai judeţului ca, pentru satele ce le va găsi şi să va tocmi ca să lucreze la această sticlărie,  după ce dumnealui Vornic îşi va   
{245} isprăvi tocmeala cu dînşii - care vezi vedea-oă 1i dumneavoastră - în scris, faţă cu ei, să înştiinţaţi şi Otcîrmuirii ce oameni  sînt şi din ce sate şi cîte lude. Şi apoi veţi avea poruncă de plata dăjdii lor în ce chip să să urmeze de către epistatul sticlării. Iar pentru acei lude  8 scutelnici, ce iarăşi arată dumnealui că lipsesc din suma celor 10 care sînt orînduiţi în hrisov, poruncim calemgiule al scutelnicilor să să facă  cartea Vistierii către ispravnici, ca din oamenii făr-de pricină de dajdie găsindu-i, să-i arate ispravnicii Vistierii ca să să înplinească suma după  hrisov. Grigore Ghica, Barbu Văcărescu, Mihalache Manu, Costandin Negrea 1822, fevruarie 6 152 Divanul către Vizirul M. Selim Paşa, despre exploatarea ocnelor  în anul 1821...(1822, martie 6) Prea Înălţate şi Prea Milostive Vezir Mehmet Selim Paşa, stăpînul nostru, cu plecată închinăciune pînă la  pămînt, sărutăm luminatele tălpile Înnălţimii Tale, Printr-această prea plecată arătare facem cunoscut pentru socoteala ocnilor din anul trecut:  că dumnealui clucer Filip, înpreună cu alţi tovarăşi, avînd ocnile cumpărate de la răpos. Domn Alecsandru Vodă Şuţu pă 3 ani, pe an po taleri  770000, pă 2 ani le-au stăpînit, iar pă al 3-lea an, în luna dintîi a lui ghenar de la începutul anului, murind Domnul într-acea lună, apucase de  deseră sfertul numai pă o lună taleri 64166, bani 80, după tagvilu ce are. Pă urmă făcîndu-să Domn răposatu Scarlat Vodă Calimah, după  trebuinţa ce au avut de cheltuieli la domnie nooă, şi după cererea ce au făcut, i-au trimis bani la Ţarigrad taleri 227500. Iar în tagvilurile Mării Sale de  luarea banilor scrie Domnul să fie cu dobîndă, din care să să scază sferturile la soroace. Bez taleri 72500, ce i-au dat tot deodată, 1i s-au deosebit pentru  sfertul vămilor de luna lui fevr.; i taleri 25000 au dat Luminăţii Sale Hacă Paţa, muhafăzul Giurgiuvului, din porunca dumnealor caimacamilor greci cînd  să afla acolo; i taleri 5000 luaţi tot de Luminăţiia Sa de la cămăraşi pentru nizamul cumpărătorilor din anul trecut leat 1821. Au mai făcut şi alte  cheltuieli, pentru că ocnile au rînduială la începutul anului numai să cheltuiască, şi mai tîrziu face şi vînzarea de sare, cînd începe a le intra banii  în mînă. Adică: plăteşte chelăriie,   
{246} care chelăriie sînt ergaliile cele trebuincioase, precum cai, halaturi, her, oţel, seu, orz, fîn de cai, porumb de mîncare ciocănaşilor, simbrii, dobînzi  şi alte neapărate cheltuieli. Şi slujba dintîi este a curăţi, a tăia sare şi a o scoate din ocnă. Apoi, peste 4 luni, începe a face vînzare atît de la ocne,  cît şi de la schele: pogorîndu-o cămăraşii cu cheltuiala lor, pentru înlesnirea vînzării. Şi cumpărătorii neputînd să aibă stăpînirea  ocnilor a intra şi în venit, din peristasis ce s-au întîmplat, fugind şi cumpărătorii, cu toată obştea boierească şi neguţătorească, pentru  siguranţia vieţii. Dar însă, şi cu fuga, tot au îngrijit a face pază pentru sarea ce era tăiată gata, cu oameni rînduiţi la cîte trele ocnile. Iar la avgust,  după ce s-au curăţit apostaţii de prea puternicile oştiri împărăteşti, eşind dumnealui clucer unul din tovarăşi cu alţi boeri, şi văzînd  stăpînirea că cumpărătoarea dumnealui peristasis al vremii au stricat-o, mai vîrtos la acest fel de huzmet, ce nu intrase în mîna dumnealui cît de  puţin venit, , ci numai dări dă bani la stăpînire şi cheltuieli, prin pitacu Ocîrmuirii s-au însărcinat dumnealui clucer cu cîte trele ocnile, a le căuta  în credinţă pă seama stăpînirii, ca unul ce cu cheltuiala sa avea sarea gătită, rînduindu-să şi din partea stăpînirii la ocna Slănicul - un  vistier Diamandi şi la ocna Telega - un Teodor postel. Cînd atunci trimiţînd şi la Ocnile Mari cămăraş cu cartea noastră către dumnealui Caimacamul  Craiovii, nu i-au îngăduit dumnealui Caimacamul a se amesteca, ci din partea Căimăcămii au rînduit pă un Chiriiac de au făcut zapt sarea cea tăiată  şi gătită i chelăria ce nu s-au răpus din răzvrătire, făcută cu cheltuiala dumnealui clucerului. Au făcut şi vînzare şi banii i-au dat la  dumnealui Caimacamul Craiovei; precum pentru această înpotrivire a Caimacamului, au dat numitul clucer şi arz Înălţimii Tale. Iar dumnealui clucer, de  vînzarea ce au făcut şi cheltuieli, ce s-au mai întîmplat, ne-au dat socoteală pă tot anul întreg, în care intră atît dările la răposaţii  Domni, i cheltuielile de primăvară de la cîte trele ocnile, şi cele ce au mai curs peste an cu vînzarea ce au făcut la acestelalte 2 ocne, de la avgust pînă la  sfîrşitul lui dechemvrie a anului trecut, rămîind ca să ia clucerul taleri 251788, bani 112. Care socoteli, pentru a se face făr-de greşală, am rînduit  socotitori oameni care au stătut după vremi cămăraşi la ocne şi la schele şi au ştiinţă de cheltuieli i de lucruri, şi de vînzări în ce chip să  meargă, povăţuindu-i ca, teorisind condeile de cheltuieli şi de vînzări cu amăruntul, după catastişăle slujbaşilor ce au fost pe la ocne, să  deosebească dările şi cheltuielile ce s-au făcut de la începutul anului pînă la luna lui avgust. Iar de atunci încoaci, cînd s-au făcut vînzările,  iarăşi să deosebească socotelile. Şi ne-au venit alăturatele socoteli, care le trimesem, a se vedea de Înălţimea Ta. Şi precum să va porunci pentru  banii ce are să ia clucerul, să va face urmare. Iar pentru ocna de la Craiova trimiţîndu-ne dumnealui Caimacamul socotelile ce au dat Chiriiac acolo,carele au fost  încărcat cu aceeaşi ocnă, cum şi pă însuşi Chiriiac, l-am dat şi pă el în teoria acestor socotitori. Şi ne-au venit alăturatul perilipsis, prin  care arată cheltuielile   
{247} ce au făcut i banii ce au luat: atît din vînzarea sării ce au găsit tăiată cu cheltuiala dumnealui clucerului, i din ceea ce au tăiat şi el. Şi să aleg  taleri 83587, bani 60, daţi dumnealui Caimacamului cu sineturi, afară din taleri 6991, bani 48, ce arată că au lăsat la ocnă în chelăriie şi sînt datori  cămăraşii cei noi ca să-i plătească la stăpînire, ce să va vedea şi această socoteală. Şi precum să va porunci de Înălţimea Ta, să  va urma. Dar ca să nu rămîie vreo bănuială asupra acestor socoteli de la ocnile de dincoace, de au arătat cămăraşii adevărul sau nu, am orînduit la  ocnile de aici cercetători cu catastişele cele făcute cu amăruntul de cheltuieli şi venituri: ca să le cerceteze din condeiu în condeiu în faţa locului la ocne.  Iar pă la schele n-au fost trebuinţe de cercetări, că din peristasis al vremii nu s-au putu coborî sare pentru vînzare şi nici cămăraşi n-au fost  rînduiţi pă la scheli, cum să urma alte dăţi. Şi, dupn cercetarea ce să va face la ocne, ceea ce va ieşi 1i să va alege, iarăşi vom înştiinţa  Înălţimii Tale. Gr. Ghica, Barbu Văcărescu, Mihalache Manu, Nicolae Golescu, Scarlat Mihăilescu 1822, mart 6 153 Înscris dat de I. Spiru, brutar din  Piteşti, prin care se obligă ca el, cu oamenii săi, să scoată pîine de ajuns, albă şi coaptă, cu opt parale ocaua...(1822, martie 16) Zapis pentru pîinea din  Piteşti, în ce chip are să să vînză Pentru lipsa de pîine ce pătimeşte această politiie Piteştii, din pricina brutarilor ce sînt, ne voind a scoate de  prisos; carei, de şi scot, şi aceea neagră, crudă şi proastă, vînzînd ocaoa po parale dooăsprezece, după davagealîcu ce au făcut obştea, viind  mumbaşir ca să puie nard po parale opt ocaoa, precum obştea s-au mulţumit şi dumnealor boierii ispravnici au găsit cu cale, s-au adus la cinstitu  isprăvnicat toţi brutarii, de faţă fiind şi orînduitul mumbaşir, dumnealui Vel logofăt Stanciu Viispescu i alţi boieri pămînteni şi dumnealui zabitul  judeţului. Li s-au făcut întrebare, di ce nu scot pîine de ajuns, coaptă şi albă şi să o vînză ocaoa po parale nooă, încă cu musaadea o para.  Şi au dat răspuns că nu le dau mînă şi cine va voi, să scoaţă pîine, că iei îşi vor fărîma cuptoarile. A căror înpotrivire auzindu-o  şi eu fiind în casă şi de faţă, pentru o pomenire de lipsa ce pătimeşte sărăcimea, printr-acest contract, cu a mea iscălitură mă leg, că de  astăzi înainte voi orîndui oameni de ai mei ca să scoaţă pîine de ajuns pentru toată vremea, albă, coaptă. Şi voi vinde-o ocaoa po parale opt. Zic  însă şi aceasta dumnealor boierilor ispravnici: să aibă şi această îngrijire ca, pă toată   
{248} luna să iscodească de preţul grîului, şi de va fi mai eftin de şase parale ocaoa, să scoţ pîinea şi mai jos, iar fiind mai scump, să o aridic şi eu  după cuviinţă; dar bună şi de ajuns, precum mai sus mă leg. Drept aceea, spre a-şi avea tăria acest contract după mulţumirea obştii, l-au  adeverit şi dumnealor boierii ispravnici, am rugat şi pă preacinstita otcîrmuire de l-au întărit. Şi alţi brutari streini, bez cei orînduiţi de mine, să  nu fie volnici a mai scoate pîine, iar care va îndrăzni, să să pedepsească aceasta. Ioan Spiru, adeveresc 1822, martie 16 154 Alex. Nenciulescu, Vornicul de  politie, către boierii ocîrmuitori, despre abuzurile pe care le fac vătaşii de pescari şi despre desfiinţarea unor taxe, ca lăptăritul, vărzăritul,  cărnăritul (1822, aprilie 8) Cinstiţi dumneavoastră boeri ocîrmuitori Ale norodului politii strigări ce cu neîncontenire să aducea asupra vătăşii dă  pescari, şi ale ticăloşilor lăcuitorilor ţărani ce venea cu peşte la tîrg de vînzare, m-au îndemnat să întru în de-a măruntă cercetare, ca  să mă îndăstulez de toată urmarea aceştii vătăşii. Şi mai întîiu, m-am încredinţat că această vătăşie, încă din alte vremi,  cu sfat de obşte şi bisericeasca afurisaniie - înpreună cu altele: vamă dă zaherele, sărărie şi cherhanaua dă lumănări, ceară galbenă - s-au  arădicat, stricîndu-să de a nu mai fi, nici a să mai pomeni. Cum aşa, şi mai în urmă s-au întărit din porunci şi de Măriia Sa Ioan Caragea Vv.  Apoi abătîndu-mă şi la cele de catahrisis ale ei urmări, faţă cu cel orînduit, Petre vătafu dă pescari, am dovedit din a multor jăfuiţi mărturie,  că cu nesuferite şi neomenite hrăpiri li s-au luat de numitul pescar: la carul cu 350 ocă peşte proaspăt de baltă, taleri 13 şi 4 ocă peşte; de  căruţa cu raci, taleri 8 şi 200 de raci; de carul cu scoici, taleri 8, bani 60 şi 400 scoici; de mia de melci, taleri 2 şi 40 melci. Această dar toată cercetare  simţindu-o învederat, că vătăşia dă pescari nu are altă săvîrşire, nici priveşte la vreun folos şi trebuinţă, sau eftacsiie a Petrii, ci numai  la o adîncă hrăpire, plină de zmăcinare cu felurimi dn chipuri întocmită spre nesăţioasa lăcomiie a vătafului, am chibzuit, socotind a fi şi la  dumneavoastră plăcere, ca să s-aducă iarăşi într-a ei lipsită şi stricată stare. Şi aşa, am priimit - decît   
{249} puţinul folos al dregătorii - să părtinez şi să înbrăţişăz mai mult al obştii răpaos cu odihnă şi plăcere. De aceea, ca un lucru rău  şi vătămător, prin cărţi dă publicaţii, unile date la mîna pescarillor şi altile puse pe la locuri unde să face adunarea vînzării peştelui, spre  cunoştinţa norodului, am arădicat-o şi am stricat-o, de a nu mai fi; rămîind, toţi cei ce să neguţătoresc cu vînzarea dă peşte, uşuraţi  dă greotatea sarcinii aceştii hrăpitoare vătăşii, nemaidînd de acum înainte pentru peşte, raci, scoici şi melci nimunui nimic, cu nici un fel dă numire,  întocmind însăşi ei a aduce vînzarea peştelui - făcîndu-oă cu mulţumita obştii, care pe dată au şi pus-o în lucrare. Şi să vede în  vileag folosul obştii, cu eftinătatea ce s-au făcut. Dojănirea hrăpitorului Petre vătaful dă pescari-carele cu stenahorisite mijloace au dobîndit şi au  făcut luări fără temere, năpăstuind pă acei meşteri-am încustrat-o; şi de iaste puţin cu pagubă numai de 21 de zile ce i-au rămas pînă  la înplinirea sorocului în care s-au însărcinat, iar nu cu întoarcere de jaf şi pedeapsă în vileag cum i să cuvenea-arădicînd asemenea şi altele  care cu băgare dă seamă am găsit privind iarăşi cu catahrisis asupra lăcuitorilor, cum: lăptăritu, vărzăritu şi cărnăritu,  dăzrădăcinîndu-le cu totul, ca slobozi să-şi facă fieşcare acest puţin alişveriş făr-dă cea mai mică supărare sau cerere cu vreun fel  dă numire-ca să fie dar cunoscută a mea urmare şi dumneavoastră, nu lipsii a arăta. Alecsandru Nenciulescu 1822, april 8 155 Logofeţia Ţării de Sus  către Ocîrmuire, despre plîngerea vameşilor de la Oborul din Bucureşti împotriva lui Ene...care refuză să plătească vama la un export de 8500 piei de  iepure...(1822, mai 22) Către cinstita Otcîrmuire Vameşii Oborului Bucureştilor, prin jalbă către cinstita Otcîrmuire, arată pentru vama pieilor dă iepure,  că în pontul vămii, la cap. 27, să coprinde pentru cei ce va aduce piei de epure de afară aici în Bucureşti, să plătească la vameşii Oborului cîte  dooă parale dă piele, iar afară să nu să supere, nici vănzătoru, nici cumpărătoru şi că un Ene, omul lui Goghii, strîngînd de afară du prin  judeţe opt mii cinci sute piei de epure, şi aducîndu-le aici, de unde aridicîndu-le dă le-au trecut în Ţara Nemţească, nu voeşte a plăti acele  cîte dooă parale dă o piele; cerînd poruncă: or să li să înplinească dreptul vămii, sau să să înfăţişăze la judecată atît cu Ene omul  lui Gogîi, cît şi cu alţii.   
{250} A cărora jalbă fiind orînduită în cercetarea Logofeţii, s-au înfăţişat înaintea mea medelnicer Gheorghie Manciul vameşul, cu pîrîtu  Iane, omul Gogîi, suditul nemţesc, faţă fiind şi dragomanul cinstitii Aghenţii. Şi făcînd cercetare, am văzut în ponturile vămii, la capul 27,  coprinzîndu-să chiar aşa: Pentru piile dă epure ce să strîng du pă afară, orînduiala au fost mai nainte ca să plătească vînzătoru cîte  dooă parale dă piele; iar cumpărătoru scoţîndu-le din ţară, de va fi raia, să plătească trei la sută; sau fiind sudit, să plătească după  tarifă. Şi despre o parte jeluindu-să vameşii, că acele cîte dooă parale mai toate să pierd, iar despre altă parte lăcuitorii, că mortasipii le fac  catahrisis, luîndu-le vamă cu asupră, de aceea, la leat 1820, decmv., cînd s-au vîndut vămile pă leat 1821, prin anaforaoa dumnealor veliţilor boeri  întărită de răposatu Domn Alexandru Vodă 0uţu, s-au hotărît, puindu-se în ponturile vămii, ca acele cîte dooă parale să plătească la  vameşul cel ce le strînge cu măruntul, adică: ştiind el că are să plătească vama vînzătorului, să-şi cumpănească măsurile a da  preţul cel cuviincios. Şi fiindcă să obicinueşte dă să aduc cele mai multe piei în Bucureşti, cel ce va aduce piei de afară sau le va strînge în  politiie, să aibă să plătească dă fieşcare piele cîte dooă parale la vameşul Oborului Bucureştilor, iar cel ce le va ridica de aici, din Bucureşti, a le  scoate piste graniţă, să plătească vama la Carvasara: de va fi raia-trei la sută; iar fiind sudit-după tarifă, cu care mijloc, afară prin judeţe nu are să  să supere nici vînzătoru, nici cumpărătoru. Iar pentru pieile ce nu vor veni în Bucureşti, rîndueşte să plătească vamă la vameşul judeţului;  şi vama trecătorii să o plătească la vameşii schelii pă unde le va scoate. S-au căutat şi în tarifă-şi să găsi: pieile dă epure puse la  tranziton să dea la suta dă piei bani 180 la Carvasara. S-au întrebat pîrîtu Ene, ce răspunde; şi zise că unile din piei cu oamenii săi le-au strîns  prin judeţe, altele le-au strîns prin mîna altora; şi aducîndu-le aici, de la unii au luat vameşii vamă, iar de la alţii n-au luat, şi nici că este dator  a plăti, nici a da foae dă scăunaşii săi, precum i să ceruse, zicînd că o vamă este dator să o plătească. Răspunseră vameşii, că marginile  Bucureştilor fiind deşchise, acele piei le-au priimit pîrîtul făr-dă ştirea vămii, băgîndu-le pă locuri dosnice.Şi tocmai la rădicare  neputînd a le scoate de aici făr-dă ştirea vămii, au luat cărţulie de la Carvasara; şi atunci s-au descoperit suma pieilor ce au strîns de afară şi  le-au adus aici în Bucureşti. Şi apucîndu-le vameşul de vamă, nu s-au înpotrivit, zicînd că va plăti la urmă, după care a lui  neînpotrivire, i-au dat Carvasaraoa cărţulie dă le-au ridicat. Apoi mai trecînd din vreme şi cerînd vameşii plata, au început a să înpotrivi,  zicînd că nu este dator nimic. Şi fiind ştiut că pieile ce să strîngu du pă afară cu cărţi date de la Vistierie şi atunci cînd s-au întocmit  această rînduială, luaiu pliroforie că s-au dat şi poruncă domnească la calemgiu Vistierii ca, oricui va da cărţi a strînge piei dă epure, să le  facă cunoscut acelor neguţători; şi de să vor îndatora   
{251} a răspunde vama făr-de împotrivire, aşa să le dea cărţi; care rînduială din pricina răzvrătirii nu s-au putut păzi. Am întrebat şi  pă calemgiu Vistierii să arate cui au dat cărţi a strînge piei dă epure. Şi răspunse că într-acest an nimunui n-au dat. Deci, după rînduiala  tractaturilor şi după coprinderea tarifii, cînd vor păzi sudiţi aceea ce li să orîndueşte, ca să cumpere cu ridicata, a scoate din ţară acele ce sînt  slobode, şi cînd vor aduce din streine locuri şi vor vinde cu rădicata, atuncea este dator a plăti ceea ce este orînduit în tarifă. Iar ceia ce sînt cu acareturi  aici în ţară, cum este Goga, şi face neguţătorii cu amăruntul, adică orîndueşte scăunaşi de strînge piei du prin sate şi oraşe şi apoi,  strîngîndu-le sume, dă le scoate afară, fiindcă face neguţătoriie ale pămîntenilor, este dator asemenea ca pămîntenii: a siguripsi vama sau a o  plăti. Şi de vreme ce pîrîtul n-au voit nici a arăta pă cei ce au strîns pieile de i le-au adus-care cu musaadea spre el i să ceruse ca să-s  îndatorească a plăti aceia vamă-şi arătîndu-să cu cuget ca să păgubească vama, care este venit al Vistierii, şi vameşii avînd dreptate  după ponturi, găsesc cu cale ca pîrîtul Iane să plătească vama pămîntului căte dooă parale la toate pieile de iepure cîte au strîns de aici din  ţară, precum îl îndatorează ponturile. Apoi deosibit are să plătească la Carvasara acei 180 bani de sută după tarifă, ce sînt orînduiţi după  tranziton, fiindcă scoase pieile piste graniţă. Şi fiindcă vameşii Oborului, prin jalba lor, arată că mai sînt şi alţi neguţători sudiţi aici, ce şi  aceia făcînd această neguţătoriie a pămîntenilor cu piei de iepure nu voiesc să plătească, să aibă dar şi acei neguţători a plăti dreptul  vămii, tot după mijlocu ce arăt mai sus, făr-dă nici o înpotrivire. Iar care să va înpotrivi cu alte cuvinte să-l aducă a să înfăţişa la  judecată. Mihalache Manu, Vel logofăt 1822, maiu 22 156 Logofeţia Ţării de Sus către Ocîrmuire, despre plîngerea suditului k.k., N. Radovici, căruia  după ce a plătit..."vama după tarifă"...i se cere din nou plata vămii; rezoluţia Ocîrmuirii (1822, iunie 22) Către cinstita Otcîrmuire După buiurdizma ce  mi să dă la această jalbă a lui Nacu Radovici, suditul k.k., făcînd cercetare am văzut că jeluitorul arată că au cumpărat o sumă piei de capră de  la doi neguţători zalhanagii din sud Teleorman şi Oltul în leat 1819, care piei le-au tăbăcit în judeţu Argeşului.   
{252} Şi la leat 1820, la începutul anului, le-au trecut prin schela Cîinenilor la Sibii, unde au plătit vama după tarifă, iar vama pămîntului, adică a  vînzării, au plătit-o vînzătorii la judeţele Teleorman şi Olt. Şi acum vameşul din leat 1820, apucîndu-l din marifetul dumnealor boerilor  ispravnici din sud Argeş, pentru vama vînzătorilor i pentru căci sînt tăbăcite, după coprinderea pontului al 28 îi cere altă vamă. Şi dumnealor  ispravnici l-ar fi îndatorat să plătească. Şi nefiind mulţumit, au alergat cu jalbă la stăpînire. S-au cerut de la jeluitor teşcherele de plata vămii;  care zice că au dat-o la schelă; şi nu avu să o arate, fiind vreme trecută multă la mijloc. Iar vameşii sînt de faţă la care au plătit vama şi nici  vreo înştiinţare de la ispravnici n-au venit pentru aceasta. Deci, fiindcă nu este cu cuviinţă a să da hotărîre pînă a nu fi amîndooă părţilr  faţă-pentru că de va fi cum arată jăluitorul, rău să supără de vamă, pentru căci le-au tăbăcit, în vreme ce acel pont este pentru pieile  tabacilor, care sînt ale lor şi le vînd tăbăcite: pentru acea vînzare să rîndueşte vamă, iar nu şi pentru cei ce nu le vînd. Aşijderea şi pentru  vama vînzătorilor fiind în alte judeţe şi de la zalhanagii, nu este îndoială că acei zalhanagii au plătit la vameşii de acolo, căci sudiţii cei ce sînt  cumpărători de mărfuri ale pămîntului şi sînt slobode a eşi afară din ţară, o vamă sînt datori a plăti: după tarifă. Şi de le-au  prefăcut în cordovane, plăteşte ca cordovanele, iar nu ca piei crude, la schelă pă unde le scoate, fiindcă în ponturi, la capul al 7, aşa rîndueşte. Iar  cînd va cumpăra aici în ţară şi le va vinde iar aici, să îndatorează şi suditu ca pămîntenii. Găsesc cu cale să se dea poruncă la dumnealor  boerii ispravnici ai judeţului să cerceteze pricina cu amăruntul. Şi păzind rînduiala ponturilor şi a dreptăţii, ori să-l apere pe jeluitor, odihnindu-l  de acolo, sau cu anaforaoa dumnealor să-i trimiţi pe amîndooă părţile aici, cu zi orînduită de soroc, dînd la partea cea neodihnită adeverinţă, ca  cel ce nu va veni la soroc, să să aducă cu mumbaşir. Dar să li să dea să înţeleagă că cel ce va rămînea de judecată are să plătească  cheltuiala părţii ce va avea dreptate. Vel logofăt 1822, iunie 22 De la Otcîrmuirea Valahii Cu cale şi cu dreptate fiind urmată anaforaoa aceasta a dumnealui  fratelui biv Vel vornic Mihalache Manu, epistatu Logofeţii cei mari a Ţării de Sus, poruncim dumneavoastră boerilor ispravnici ai judeţului să faceţi urmare  întocmai. Mihalache Manu, Costandin Negrea i Romanet 1822, iunie 23   
{253} 157 Logofeţia Ţării de Sus către Ocîrmuire, despre o plîngere a lui Ene, fost treti vistier, în legătură cu păcurile de la Ţintea şi  Doftăneţul...(1822, iulie 4) Către cinstita Otcîrmuire După buiurdizma ce mi să dă la această jalbă a lui Ene, biv treti vistier, s-au înfăţişat la  Logofeţie cu pîrîtu Ianache ceauş, zicînd jeluitorul că în leat 1820, cumpărînd de la pîrîtul ceauş păcurile de la Ţintea şi Doftăneţul  ce ţin de vama Cîmpinii - fiind fost ceauşu cumpărătorul vămii pă acel leat - în taleri 6000, care bani taleri 2000 i-au numărat înainte, iar ceilalţi  i-au dat prin mîna lui chir Manole Gugiul, chezaşul jeluitorului. Pentru care, arată jeluitorul zapis iscălit de pîrîtul, cu leat 1819, dechemvrie 22, că i-au  vîndut păcurile Doftăneţul i Ţintea în taleri 6000, din care au priimit înainte taleri 2000, iar taleri 1000 să-i dea la începutul lui ghenar, iar pentru taleri  3000 au dat chezaş pă Manole Gugiul şi scrie să stăpînească păcurile cum stăpîneşte şi el Cîmpina. I un răvaş al lui chir Manole Gugiul,  tot de atunci, leat 1819, dechemvrie 29, că au priimit de la jeluitor taleri 1000 din păcuri, să-i dea lui ceauş Ianache; şi un zapis iscălit de jeluitor, la mîna  Gugiului, de legătura ce au dat a plăti cusurul banilor pentru care s-au pus Manole chezaş. În dosul căruia zapis, la aprilie 29, leat 1820, scrie Manole că au  priimit taleri 2000 şi la iunie 8 tot acel leat au priimit taleri 1000 şi s-au desfăcut plata. După care zice jeluitorul că peste aceşti bani avînd cheltuiţi la via  Gugiului ca taleri 1200, i-au oprit Gugiul dintr-acei bani încă taleri 500, cu cuvînt că i-au dat lui ceauş Ianache. Tăgădui ceauş Ianache că  n-au luat nici un ban mai mult, decît cei tocmiţi. I s-au zis jeluitorului să apuce pă chezaşul său şi răspunse că chezaşul lipseşte în Braşov.  Deci, jeluitorul neavînd nici un cuvînt să ceară de la ceauş Enache, găsesc cu cale ca jeluitorul să aibă îngăduială pînă va veni Gugiul, ca  dînd jalbă pentru el, să-şi caute - şi la cine să vor găsi banii că-i sau luat, să-i plătească cu dobînda lor şi cu cheltuiala ce-i va  pricinui. Mihalache Manu, Vel logofăt 1822, iulie 4   
{254} Logofeţia Ţării de Sus către boierii caimacami, despre plîngerea mai multor oieri, supuşi k.k., că li s-au luat pe nedrept vamă la vînzarea unor  berbeci şi miei, la Bucureşti (1822, august 17) Către dumnealor boieri caimacami După buiurdizma ce mi să dă la această jalbă a lui Gheorghe Nedelcu,  ce-i zice Diduţă, i Gheorghiie Turcu şi Costandi, sudiţi chesaro-crăieşti, ce să află cu oile la satu Panduri sud Ialomiţă, făcînd cercetare  faţă cu vameşii Oborului Bucureştilor, zice vameşu că la luna lui mai, pă la Moşi, aducînd jeluitorii o sută cinzeci de miei, de i-au vîndut la  măcelarii din Bucureşti, care neavînd teşcherea de la vameşu de afară, au luat vamă. Dar să fi şi avut teşcherea, nu putea să o ţiie în seamă,  după ponturi. Precum şi jeluitorii răspunseră, că dreaptă vamă le-au luat după ponturi. Iar doăzeci şi trei de berbeci i-au vîndut la Mihai  măcelaru din Bucureşti; însă vînzarea şi teslimatu au făcut-o în postul Paştilor lîngă satul Vlăicăneşti. Şi la tocmeală au făcut  învoială cu măcelaru să plătească el vamă. Şi au plătit-o faţă cu ei la un Păun scăunaşu - arătînd şi o adeverinţă ca din partea  acelui Păun: că el au luat vama. Apoi s-au pomenit cu numitu Lefter scăunaşu de la Axinte cu turcu înpreună şi i-au prădat cu taleri 56, luîndu-i  de la tîrla lor, cînd ei să afla cu miei în Bucureşti, călcîndu-i noaptea de s-au speriiat şi ciobanii - cu cuvînt pentru vama mieilor şi a berbecilor  celor vînduţi. S-au căutat şi ponturile vămii i catalogul şi să găsi, pentru miei, că la vînzările ce să fac afară din sate să nu să supere de  vamă, iar la tîrguri şi la scaune statornice să plătească cîte doă parale de un miel pămîntenii, şi sudiţii trei la sută, nefiind coprinşi în  tarifă. Iar pentru alte vite, în ponturile capul 51 să rînduieşte a să plăti vama unde să face teslim. De aceea, mieii fiind vînduţi în Bucureşti, bine  au plătit vama la Bucureşti de unde au luat şi teşcherea. Iar vameşu de afară au urmat rău. Aşijderea şi pentru berbeci, fiind scăunaşu faţă care  au luat vama cînd i-au vîndut, iarăş făr-de cale i-au supărat. Pentru care, să să dea porunca dumneavoastră către dumnealor boeri ispravnici ai  judeţului, să cerceteze faţă cu pîrîtu Lefter. Şi fiind precum să arată, nu numai banii ce au luat să-i întoarcă înnapoi şi cheltuiala ce  le-au pricinuit, ci să-i facă şi înfrînare, a să părăsi de urmări rele. Iar fiind pricina într-alt chip şi nu să va odihni vreo parte, să-i  sorocească la Divan şi cine va rămînea de judecată va plăti treapădu şi cheltuiala părţii ce va avea dreptate. Vel logofăt 1822, avgust 17   
{255} 159 Vistieria către Gr. Dim. Ghica Vv., despre datoria care apasă asupra ţării (1822, octombrie 10) Prea Înălţate Doamne, Cu prea plecată anafora  arăt Mării Tale că, după grabnicile şi necurmatele trebuinţe ce au avut ţara într-această întîmplătoare vreme, ce este ştiută de toţi, au  încăput într-o amară, simţitoare greutate de datorie, care dîn zi în zi încă să mai înpovărează cu dobînzile ce urmează a să plăti.  Şi, ca un lucru ce priveşte înspre o nespusă îngrăunare, nu lipsesc printr-această anafora a arăta Măriei Tale, spre a să face vreo obştească  chibzuire, de unde să să întîmpine plata acestor datorii. Vel vist. 1822, octomvrie 10 160 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre  negustorii şi gelepii turci care au ridicat caşcaval, mărfuri şi oi de prin sate şi refuză să plătească vama după catalog (1822, octombrie 13) Prea  Înălţate Doamne, După luminată porunca Înălţimii Tale, ce mi să dă la această jalbă a Costii, vameşul judeţului Teleorman, prin care arată  că neguţătorii turci ce rădică caşcavale i mărfuri de la căşării i de la zalhanale dintr-acest judeţ Teleorman nu să supun a plăti vama după  catalog i ponturi, cît şi gelepii turci şi raiele, ce au strîns oi cu rizapazar pentru Ţarigrad asemenea nu să supun a plăti, s-au căutat în ponturile şi  catalogul vămii şi să găseşte ca: seul i cirvişul ce să ridică de   
{256} capanlîi să dea la una miie ocă taleri 3, i untul şi caşcavalu ce să ridică iarăş de capanlîi să dea la miie de ocă taleri 4, i la oile de beilic ce  să strîng cu rizapazar să siguripsea beiliccii vama de la vînzător de una po parale 10 şi să o dea la vameş, afară din 2 parale ce sînt obişnuite de dau  beiliccii de la însuşi ei. Găsesc cu cale să să dea luminată porunca Înnălţimii Tale către dumnealor ispravnicii judeţului, ca prin zabitul judeţului  să îndatoreze pă numiţii neguţători a plăti dreptul vămii, după catalog i ponturi. Mihalache Manu, Vel logofăt 1822, octomvrie 13 161 Mihalache  Manu, Marele logofăt al Ţării de Sus, către Gr. Dim. Ghica Vv., despre plîngerea lui Ianache, "proin vătaf" la Văleni de munte, împotriva vameşilor,  care nu-şi îndeplinesc îndatoririle în ce priveşte măsurarea şi plata păcurii...(1822, octombrie 31) Prea Înălţate Doamne, După luminată  porunca Înălţimii Tale ce ni se dă la această jalbă a lui Ianache, proin vătaf ot Văleni de Munte, făcînd cercetare am văzut că arătarea lui este  cum că la Izeşti, sud Saac, unde sînt puţurile cu păcură, avînd şi el puţuri pe moşiia lui, cu cheltuiala lui le-au lucrat; şi au făcut teslim  păcura la vameşi, avînd rînduială vameşii ca pe toată săptămîna să o măsoare şi să o priimească. Iar (la) fieşcare trei luni să le  răspunză plata la moşneni, de vadră taleri unul, căci fac puţurile cu cheltuiala lor. Şi într-aceşti doi ani trecuţi, cu toate că au fost turburare, dar  treaba păcurii s-au căutat şi oamenii vameşilor n-au fost lipsiţi. Şi dreptul lui zice că n-au vrut să-l plătească şi n-au păzit  rînduiala: pe de o parte - cu măsuratul păcurii i-au zăbovit făcîndu-i-să pagubă multă, despre alta - banii nu i-a plătit, ci încă i-au  făcut zapt şi dooă prăvălii ale lui, unde au fost păcura lor, cerînd poruncă a să apuca numiţii să plătească dreptul după ponturi, şi chiria  magaziilor să o plătească. S-au căutat la ponturile vămii şi să găsi la cap. 35 scriind ca să plătească vameşii la moşnenii lăcuitori ce  lucrează puţurile cu păcura cîte taleri unu de vadră şi pă fieşcare săptămînă să o priimească   
{257} vameşii de la lăcuitori prin măsurătoare. Iar plata să să urmeze a să da de către vameşi le fieşcare trei luni odată. Şi osebit are să li să  plătească şi acele patruzeci zile pe an ale stăpînilor moşii. Care ponturi fiind neschimbate de mai nainte, precum şi într-acest an tot asemenea fiind  coprinderea ponturilor. Găsesc cu cale să să dea luminată poruncă Înălţimii Tale către dumnealor ispravnicii judeţului, să cerceteze pricina faţă  cu amîndooă părţile şi, după ponturile vămii urmînd întocmai, să-i împlinească dreptul ce va avea a lua, cum şi pentru chiriia magaziilor:  prin judecată alegînd ceea ce va fi cu dreptul să-i plătească, să-i şi împlinească, dînd nizam de acum înainte a să păzi rînduiala  ponturilor. Sau, neodihnindu-să vreo parte, să-i sorocească la Divan. Mihalache Manu, Vel logofăt 1822, octomvrie 31 162 Vistieria către Gr. Dim. Ghica  Vv., despre avaetul ce-l dau neguţătorii sureccii şi căprari pe seama calemgiului de la capan, despre numărul de vite cumpărat de sureccii turci, de măcelari  şi de neguţătorii pămînteni (1822, octombrie) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării Tale, ce să coprinde la această  alăturată jalbă, facem arătare Înălţimii Tale, că acest avaet ce să ia de la neguţătorii sureccii şi căprari, adică cîte 10 parale de la perechea  de vite mari şi cîte parale 5 de la perechea de vite mici, este orînduit şi canonisit din poruncă domnească încă din zilele Mării Sale Domnului Caragea,  din leat 1815, de să ia pe seama calemgiului de la capan. Şi să strînge prin mumbaşirii zalhanalelor, ce să orînduiesc pă tot anul pă la zalhanale şi-i  aduc aici, făcîndu-i teslim la numitul, carele, de cîte ori să trimite din poruncă pă la serhaturi i prin judeţe, pentru trebile capanului, cheltueşte  dintr-aceşti bani. Iar Vistieriia nici un ban de cheltuială nu-i dă, după cum şi estimp s-au urmat: că trimiţîndu-să din luminată porunca  Mării Tale la Brăila şi la Silistra pentru trebile capanului, nici un ban de la Vistieriie nu i s-au dat. Şi, după încredinţarea ce ne-au dat numitul calemgiu,  au cheltuit în cîte zile au şăzut la aceste serhaturi taleri 964, care sumă de bani făr-de îndoială trebuie să-i fi cheltuit, fiindu-ne şi nooă  ştiută urmarea cheltuelilor serhaturilor. Şi au săvîrşit treaba cu care s-au   
{258} însîrcinat făr-de cusur, după cum este ştiut Mării Tale, şi zicem , după tot cuvîntul drept, că nu s-au cheltuit bani în zadar. Acum s-au  trimis la sud Ialomiţă, Buzău şi Focşani, pentru madeaoa zaherelii, precum şi la Brăila de iznoavă; şi nu credem, iarăş, să-i ajungă taleri 500  cheltuială. Şi iarăş, pînă la împlinirea anului, de cîte ori va face trebuinţe a să duce, urmează tot cu a sa cheltuială a merge, că Vistieriia nu-i  dă, precum zicem, nici un ban. Că aşa s-au obicinuit de la o vreme încoace, iar nu după cum au fost mai nainte, a da Vistieriia cheltuială. Am intrat în  cercetare cu de-a măruntul, ca să ne pliroforisim mai curat, ce sumă de vite mari şi mici s-au strîns estimp şi ca ce sumă de bani prinde acest avaet. Şi,  după catagrafiile ce să află în Vistierie, făcute prin ispravnicii judeţelor, ne-am pliroforisit că s-au strîns 63995 vite mari şi 27240 capre. Din care  sumă a vitelor celor mari scăzîndu-să 43349 ce sînt turceşti şi nu plătesc avaet, rămîne suma de 17258 ale pămîntenilor, care plătesc. Şi  de banii ce să strîng, să aşternu socoteală mai la vale; din care vei lua Măria Ta pliroforie mai pă larg. Deci, după cheltuelile care să fac prin numitul  calemgiu în trebile capanului, putem zice că banii ce să strîng estimp de-abia să-i ajungă; încă mai mult: zicem că poate să-i lipsească,  decît să-i prisosească. Şi nu au cuvînt neguţătorii jeluitori înpotriva calemgiului de a cărti cevaş pentru aceşti bani, cînd să cheltuesc  iarăş pentru trebile capanului, iar nu privesc numai pentru vreun deosebit folos al calemgiului, nici vreo sarcină mare nu este, ci un bagatel. Şi de multe ori priveşte  trimiterea calemgiului pe la serhaturi în parte numai spre ajutorul lor. Ci, după cum s-au urmat pînă acum, să va da luminată poruncă Înnălţimii  Tale, a să urma şi de acum înnainte cu a plăti numiţii neguţători cîte zece parale de perechea de vite mari şi cîte parale cinci de perechea de vite mici.  Şi cum va fi porunca Mării Tale. Vel vist., Vel post. 1822, octomvrie Boi, vaci 43349 = vitele surecciilor turci, cari nu dau nici un ban avaet; 3118 = vitele (mici) ale  măcelarilor, cari nici aceştiia n-au dat nici un ban, fiind pentru trebuinţă scaunelor de carne; 17528 = vitele neguţătorilor pămînteni, cari plătesc  avaetul cel orînduit: cîte 10 parale de pereche, care fac bani ... 2191 tl. = 63995, adică şaizeci şi trei mii nooă sute nooăzeci şi cinci; 27240 = capre ale  neguţătorilor pămînteni, care plătesc avaet de pereche cîte parale 5, care fac bani ...2202, 20 tl., par. ; Se scade dintr-această sumă zeciuiala  mumbaşirilor ce strîng aceşti bani ...440 tl. = Adică trei mii nooă sute cinzeci şi trei rămîne pentru a să cheltui peste tot anul în trebuinţele  capanului, prin calemgiu, precum să arată mai sus ...3953, 20 tl., par. 163 Gr. Dim. Ghica Vv. Porunceşte veliţilor boieri să cerceteze chestiunea arendaşilor care  au luat moşii în arendă "pă vremea trecutei răzvrătiri"...(1822, noiembrie 8) Io Grigorie Dumitru Ghica Vvd i Gospodar Zemli Vlahscoie Iubitorule de  dumnezeu, Sfinţia Ta Episcope (de) Buzău, vechilule al arhipăstoreştii privegheri a Sfintei Mitropolii i dumneavoastră cinstiţilor şi credincioşi veliţilor  boieri ai Divanului Domnii Mele halea şi mazîli Fiindcă au început a veni la canţelaria domnescului Nostru Divan jelbi din partea arendaşilor celor ce s-au  întîmplat a avea cumpărate arenzi de la stăpînii moşiilor pă vremea trecutei răzvrătiri, şi unii din ei au dat toţi banii, alţii parte dintrînşii, şi  în stăpînirea moşiilor unii au apucat de au intrat, dar n-au stăpînit ori pînă la sfîrşitul anului, sau pînă la sfîrşitul sorocului, care va fi fost  pă mai mulţi ani, alţii iarn1i dînd toţi banii, sau parte dintrînşii, n-au intrat în stăpînirea moşii nicidecum, şi alţii au căutat arenzile în  toată diastima sorocului, pricinuind însă că au fost vremea răzvrătirii, cer despăgubire de la stăpînii moşiilor. De aceea, dar, poruncim Domniia Mea  ca adunîndu-vă cu toţii aici, la domneasca Noastră Curte, să chibzuiţi după dreptate, ce urmare să cuvine a să face asupra acestui fel de prigonire,  precum asemenea să chibzuiţi şi pentru cîţi din arendaşi vor fi priimit împreună cu arenda şi lucruri mişcătoare de la mo1ii, cu legătura ca   
{260} la împlinirea sorocului să le dea la stăpînu moşii iarăşi în fiinţa ce le-au primit şi în trecuta răzvrătire să vor fi prăpădit, ce  urmare să cuvine a să face: adică, asupra cui priveşte acea pagubă. Şi să arătaţi Domnii Mele prin obştească anafora. Tolco pisah gospodstvami  1822, noemvrie 8 164 Gr. Dim. Ghica Vv. Porunceşte ispravnicilor de judeţe să aducă la cunoştinţa tuturor satelor, tîrgurilor şi oraşelor judeţului,  cursul diferitelor monede...(1822, noiembrie 11) Io Grigorie Dimitriu Ghica Vvd i Gospod Zemli Vlahscoie Dumneavoastră ispravnicilor ot sud (...), sănătate. După  coprinderea prea înaltului împărătesc ferman ce ne-au venit, poruncitor pentru cursul banilor cum au a umbla - adică de acum înainte şi aici în ţară,  precum umblă şi în celelalte ţînuturi ale prea puternicii împărăţii - iată, vi se face ştiut fieşcare monedă cu preţul ei, cum are a umbla,  precum mai jos anume se arată. Care acest curs al banilor, precum să vede, poruncim dumneavoastră ca numaidecît să-l publicarisiţi prin toate satele,  tîrgurile i oraşăle judeţului, dînd straşnice porunci ca nimenea să nu îndrăznească, ori prin taină, sau de faţă, să dea sau să ia vreo  monedă din cele mai jos arătate, cu mai mult preţ decît cel mai jos arătat, împotriva prea înaltei înpărăteşti porunci. Căci unul ca acela  dovedindu-să, să va pedepsi straşnic, făr-de a i să priimi nici un cuvînt de pricinuire. Şi iată, să trimite şi poruncă a Slăvitului Hasan Beiu  gavanoz zaade către zabitul acestui judeţ (precum s-au trimis şi la ai celorlalte judeţe zabiţi), ca să nu îngăduiască pă turcii cei ce vin dă să  neguţătoresc în ţară de a da cuivaş vreun fel din mai jos-arătatele monede cu preţ mai mare peste cel arătat. Care şi aceasta să o publicarisiţi  în tot judeţul, ca să fie ştiută tuturor lăcuitorilor i neguţătorilor şi celorlalţi din obşte. Şi de priimirea şi urmarea acestei porunci să trimiteţi  Domnii Mele răspuns. Şi fiţi sănătoşi. 1822, noemvrie 11   
{261} Tl., Par. 8 - adică opt galbenul cel stambol(iu); 11 - unsprezece, funducul; 7 - şapte, misirul; 12 - doisprezece ţizaituonos şi tarabolul; 25 - douăzeci şi  cinci mahmudeaua; 12,20 - doisprezece, parale 20, jumătatea de mahmudea; 6,10 - şase, parale 10, a 4a parte de mahmudea; 3 - trei, rubiaoa de funduc; 2,20 - doi şi 20  parale rubiaoa de stambol(iu); 15,10 - cincisprezece şi parale 10, vineticul; 15 - cincisprezece, olandezul; 14,30 - patrusprezece şi parale treizeci galbenul cel cărmez.,  iar suferinul să nu umble nicidecum; 5 - cinci, beşlicul; 2 - doi, ichilicul; 1 - un leu, leul Tntreg; 0,10 - parale 10 ortul, cum era din vechime; 6,20 - şase şi  zumătate, rialurile cele de 3 feluri: cu pajură, cu stîlpi şi cu cruce; 6 - şase, cea mai proastă monedă a rialurilor. 165 Gr. Dim. Ghica Vv. porunceşte să fie  împiedicată ieşirea din ţară a monedei turceşti (1822, noiembrie 17) Io Grigorie Ghica Vvd i Gospod Zemli Vlahscoie Măcar că moneda prea puternicii  Noastre Înpărăţii totdeauna au fost poprită a nu se scoate de aici peste hotar, dar iată şi acum straşnic îţi poruncim, să-ţi deschizi ochii şi  să strejuieşti cu mare priveghere şi cu tot felul de luare aminte şi băgare de seamă prin toate drumurile şi potecile plaiului, ca nu cumva să cacirdisească  de aici peste graniţă vreun fel de monedă de mai sus zisă. Şi pe oricare vei prinde ispitindu-să de a cacirdisi, numaidecît pecetluind toată acea monedă,  să-l trimiţi înpreună cu moneda aici la Domniia Mea, ca să-l fac controbont. Aşa să urmezi negreşit, căci de voi dovedi prin iscodirile ce pe supt  cumpăt avem să facem Domniia Mea, că unindu-te cu cineva,   
{262} sau măcar şi din neîngrijire-ţi au trecut monedă peste graniză, cu ocna te voi pedepsi, făr-de a ţi se priimi nici un cuvînt de îndreptare.  Şi de priimirea poruncii să trimiţi Domnii Mele răspuns. 1822, noemvrie 17 166 Gr. Dim. Ghica Vv. încuviinţează lui Fr. Giler, supus austriac, tranzitul  pentru Braşov a 40 buţi cu vin, cumpărat din Turcia (1822, noiembrie 27) Cartea prin care s-au dat voie unui Franţa Giler, din Braşov, ca să aducă pe la  Zimnice din Ţara Turcească, patruzeci buţi cu vin şi să le treacă pe la Cîmpina înlăuntru la Braşov Milostiu bojiu Io Grigoriie Dimetriu Ghica Vvd i  Gospodar Zemli Vlahscoie. Cu toate că din poruncile Domnii Mele, ce s-au trimis atît către ispravnicii judeţelor, cît şi către căpitanii mărginilor,  s-au poprit cu totul a nu să mai aduce vinuri streine din Ţara Turcească aici în pămîntul ţării Domnii Mele, dar fiindcă după arătarea ce ne-au  făcut cinst. Aghenţie a k.k. Curţii, cum că un Franţa Giler de la Braşov au cumpărat din Ţara Turcească patruzeci buţi cu vin, şi voeşte să le  aducă pe la Zimnice ca să le treacă pe la Cîmpina în Ţara Nemţească, la Braşov, de aceea s-au dat numitului Franţa Giler slobozenie ca să  aducă pe la Zimnicea din Ţara Turcească acele patruzeci buţi cu vin şi să le treacă pe la Cîmpina înlăuntru, la Braşov, făr-de a îndrăzni  să vînză în pămîntul aceştii ţări măcar un dram de vin din ceste vinuri. Căci, după poruncile Domnii Mele ce sînt date către dumnealor  ispravnici din toate judeţele, sînt îndatoraţi a face acest fel de cercetări şi dovedindu-să o urmare ca aceasta, este a să face toate vinurile controbont.  Pentru care, poruncim Domniia Mea, atît dumneavoastră ispravnicilor de la sud Teleorman, cît şi ţiie, căpitane de la schela Zemnicea, suma ce să arată mai  sus, de 40 buţi cu vin, să fie slobod numitu Franţa Giler a le trece pe la acea schelă ca să le ducă înlăuntru la Braşov. Şi cu această coprindere  să-i dea şi răvaş de drum, făr-de a vă îndrăzni cu pricina aceştii slobozenii ca să lăsaţi să treacă măcar o vadră cu vin mai mult;  căci duvedindu-să, dumneavoastră ispravnicilor veţi cădea la grea învinovăţire şi răspundere. Iar tu, orînduitule căpitan, te vei pedepsi  straşnic chiar acolo în faţa locului, spre pilda şi altora asemenea următori. Şi de va avea numitu neguţător sudit teşcherea că au plătit vama în  Ţara   
{263} Turcească, să nu să supere aici în pămîntul ţării nici de vameşi, nici de căminar cu cerere măcar de vreun ban. I saam gospodstvami. 1822,  noemvrie 27 1824, dechemvrie 12. Asemenea carte s-au făcut şi lui Ghiorghe Angheli, suditul prusianesc, pentru treizeci buţi cu vin ce aduce de la Siştov şi le  trece înnăuntru. 1823 noemvr. După cererea cinstitei Aghenţii, s-au dat carte lui Anastase Vasiliu, suditul k.k., ca să treacă cincizeci buţi cu vin pă la  Zimnice, pentru a merge în Ţara Nemţească. 167 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre neînţelegerea dintre vameşi asupra  drepturilor de vamă ce se cuvin fiecăruia la tranzitul şi la desfacerea mărfii în ţară (1822, noiembrie 28) Prea Înălţate Doamne, După luminată  porunca Înălţimii Tale ce mi să dă la această jalbă a vameşilor Carvasaralii de aici, din Bucureşti, prin zapciu hătmănesc s-au înfăţişat  înaintea mea cu ceauş Enache, ce au fost vameş Carvasaralii în leat 1821, pînă a nu să începe răzvrătirea. Care acest ceauş Enache este  înpotrivitor cererii jeluitorilor, cerînd el a lua vama de la acei neguţători ce au adus mărfurile din Ţara Turcească, cînd să începuse răzvrătirea  şi, făr-de a dezlega marfa sau a plăti vama, au trecut-o în Ţara Nemţească. Şi acum aducîndu-să înapoi, zice ceauş Enache că i se cade  lui vama să o ia, cu cuvînt că în vremea vămii lui au trecut marfa. Iar cei de acum vameşi cer a o lua ei, zicînd că şi de au venit atunci, dar au fost numai  trecători, iar acum au deşchis-o şi o vînd. Pentru aceasta, căutîndu-să în ponturile vămii, s-au găsit că la marfa ce este numai trecătoare,  este orînduit tranziton; iar unde o deşchide, acolo plăteşte vama deplin, ţiindu-să în seamă tranzitonu ce au dat. După care ponturi urmînd, găsesc  cu cale ca ceauş Enache, ce au fost vameş la începerea răzvrătirii, să ia tranziton şi jeluitorii vameşi de acum să ia vama ce să face după ponturi i  catalog, scăzînd pă neguţători cu tranziton, ce-l dă la ceauş Enache.   
{264} Şi dumnealui Vel hatman întracestaşi chip urmînd, să împlinească dreptul vămii de la neguţători şi, după mijlocu ce să arată mai sus,  să dea dreptul ce are să ia şi unii şi alţii. Iar hotărîrea cea desăvîrşită rămîne a să face de către Înălţimea ta. Vel logofăt,  Costandin Bălăceanu 1822, noemvrie 28 168 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre plîngerea postăvarilor şi găitănarilor...că li  se cere pe nedrept vamă pentru lîna pe care o cumpără de la ţară (1822, decembrie 11) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca  Înălţimii Tale, ce mi se dă la această alăturată jalbă a postăvarilor i găitănarilor de aici din Bucureşti care lucrează postav prost de ţară,  s-au înfăţişat înaintea mea cu Gheorghe Manciul, medelnicer,vameşul Oborului Bucureştilor, zicînd jeluitorii că ei cumpără lînă de la tabaci  şi cîteodată şi du pe afară, de aduc la casile lor; şi lucrîndu-să, unii dintrînşii scot postavuri, iar cei mai mulţi fac găitan. Şi vameşii, cu  nume de vamă, îi supără pe la casile lor şi le ia bani cum poate. Şi din partea stăpînirii, cu cărţile tipărite, cu coprindere după ponturile vămii,  în care scrie (că) pentru lînă numai ceea ce să vinde la tîrg are să dea vamă zeciuială, iar ceea ce să vinde prin sate, care o scot neguţătorii afară  din ţară, plătesc la schelă vama. Cum şi lîna ce o cumpără lăcuitorii prin sate, ori de îmbrăcămintea lor, sau cei ce lucrează postav de ţară  şi găitan prin sate şi prin politii, nefiind scrisă şi orînduită la vamă, nu are să se supere, lipsind şi ceea ce să luoa cu catahrisis, ca un lucru ce şi  lăcuitorii sînt săraci; şi lucru este de îmbrăcămintea săracilor. Iar prisosul ce să scoate afară din ţară plăteşte vamă. Mi-au arătat şi  un pitac al cinstitei Otcîrmuiri dintr-acest an, martie 12, ce s-au dat prin mahalale cu cărţi tipărite, poruncind ca să să păzească. Am întrebat pă  vameş, cu ce cuvînt cer vamă de la aceşti găitănari şi postăvari; şi arată catalogul, unde zice: lîna ce să vinde prin tîrguri cu ocaua să dea din  zece bani unu, iar lîna ce să vinde prin sate să nu să supere de vamă. Li s-au zis că după această coprindere a catalogului, rău îi supără de  vamă, în vreme ce ei nu sînt vînzători de lînă, ci cumpărători;   
{265} şi lîna ce o cumpără de afară, neavînd vamă, şi aducînd-o de meşteşugul lor la casile lor în mahalale, nu să cade să le ceară  vamă. Cum şi lîna ce o cumpără de la tabaci, zmultură după piei, fiindcă tabacii plătesc vama pă piei cu lînă cînd le aduc, de o piele trei parale  cum şi cele ce le cumpără tabacii de la măcelari plătesc măcelarii, iarăşi nu să cuvine să-i supere. De care lînă asemenea supărare de vamă  făcînd tabacilor în vara trecută şi, judecîndu-să, s-au apărat pentru lîna ce vînd pe la casile lor, atît după mărturia polcovnicului Zamfir,  ce au fost vameş la Obor mai nainte, că nu i-au supărat de vamă, cît şi după dreptatea ce au, fiind vama plătită la piei. Şi tot pentru acea lînă  vîndută de tabaci cer şi de la jeluitori altă vamă; şi ca un catahrisis de au şi luat de la unii din ei, li s-au zisă să să părăsească a nu mai  supăra; ci, numai ceea ce să vinde în Tîrgul Cucului şi în Tîrgul de Afară cu ocaua, la aceea îşi vor lua dreptul vămii. Deci, după coprinderea  catalogului i a cărţilot tipărite, care păzesc rînduiala catalogului, neavînd dreptate vameşii la cererea ce fac, găsesc cu cale să fie jeluitorii apăraţi.  Iar hotărîrea cea desăvîrşit rămîne a să face de către Înălţimea Ta. Vel logofăt 1822, dechemvrie 11 169 Logofeţia Ţării de Sus către  Gr. Dim. Ghica Vv., cerînd încuviinţarea ca stareţul mănăstirii Căldăruşani să deschidă un puţ de păcură pe moşia Cărbuneşti...;  rezoluţia Domnitorului (1822, decembrie 15) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării Tale ce mi să dă la această jalbă a cuviosului  arhimandrit Dositeu, stareţul mănăstirii Căldăruşani cu tot soborul, prin care fac rugăciune Mării Tale că fiind mijloc de a să dăşchide un puţ  de păcură pe moşia mănăstirii, ce să numeşte Cărbuneşti, din jud. Saac, să roagă a li să da voie să dăşchiză puţ de păcură pentru  trebuinţa mănăstirii şi să-l aibă apărat da vamă şi de alte angarii. Pentru care, făcînd chibzuire cererii jeluitorilor părinţi, de vreme ce  puţul acesta care cer să-l dăşchiză nu este dintre puţurile vameşilor, cu care să li să pricinuiască vreun scăzămînt, iar mai vîrtos   
{266} asemenea puţuri au şi alte mănăstiri şi boeri pe moşii, cu voie dată de la stăpînire prin hrisoave şi cărţi domneşti, de aceea, rugăciunea  părinţilor rămîne la milostivirea şi porunca Mării Tale. Vel logofăt 1822, dechemvrie 15 (Rezoluţia Domnitorului:) Dăm voie şi slobozenie de a se  dăşchide un puţ de păcură pe seama aceştii mănăstiri la acea moşiea sa din jud. Saac, de la anul viitor înainte; cînd atuncea să îngrijească  jeluitorii arhimandriţi a să arăta cu această poruncă la canţilaria Divanului Domnii Mele, înaintea vînzării vămilor anului viitor, ca să arătăm  în ponturi şi acest puţ, spre a fi ştiut cumpărătorilor că este pă seama mănăstirii. 170 Logofeţia Ţării de Sus către Consulatul austriac, despre  cursul monedelor; extras (1822, decembrie) Trei note la trei consulaturi: însă una cinstita Aghenţiie, alta la cinstitu Consulat al Franţii şi alta către cinstitu  Consulat al Prusii, pentru moneda banilor, cum are să umble după porunca împărătească ce au venit prin ferman (Textul către Consulatul austriac:) Din  luminată porunca Mării Sale Prea Înălţatului nostru Domn, avem cinste a face cunoscut cinstitei Aghenţii că, din prea înaltă poruncă  împărătească, ce prin ferman au venit către Măria Sa Prea Înălţatul nostru Domn, poruncitor pentru cursul banilor: cum au a umbla de acum înainte  aici în ţară, precum umblă şi în alte ţinuturi ale prea puternicii noastre împărăţii, precum mai jos anume să arată. După care prea înaltă  poruncă, au dat şi Măria Sa porunci atît aici, în politia Bucureştilor, cît şi în toate judeţele ţării, ca cursul banilor să umble după acest mijloc  şi la dat şi la luat. Iar care să va găsi cu urmări împotrivă, va fi supus pedepsii. Ci fiindcă atît aici, în politiia Bucureştilor, cît şi afară, prin  judeţe, să află oameni ai cinstitei Aghenţii, să binevoiască cinst. Aghenţiie a porunci tuturor sudiţilor, să ştie această hotărîre  împărătească; ca şi ei să o păzească la dare şi la luare, spre a nu să face pricini şi gîlceviri. Şi dă priimire că s-au pus în faptă,  să avem cinstit răspunsul Aghenţii Vel logofăt Costandin Bălăceanu (1822, decembrie) 171 Gr. Dim. Ghica Vv. către zabiţii din Bucureşti,  poruncindu-le să ajute pe cumpărătorul venitului ce se scoate de la nisipari, olangii şi cărămidari...să poată lua zeciuiala hotărîtă. (1823, ianuarie  1) Carte pentru venitul podurilor, de la cărămidă i altele Zemli Vlahscoie. Fiindcă pentru multa trebuinţă ce are podurile Bucureştilor, atît la prefacerea din  nou, cît şi la meremeturi, nefiind de ajuns cele vechi iraturi a să înplini trebuincioasa cheltuială, de aceea s-au făcut şi acest irat: adică, să ia  zeciuială de la cărămidă i olane şi nisipul ce fac cărămidarii, olangii, nisiparii-şi le aduce aici în Bucureşti de neguţătoriia lor-ca de la unile ce  şi acestea fac stricăciune podurilor. Care acest venit să să strîngă la cutiia podurilor. S-au dat dar această domnească a Noastră carte (...), ce au  cumpărat acest venit, carele să aibă volniciie cu această carte a Domnii Mele a luoa de la cărămidă, olanile şi nisipul ce intră în Bucureşti de  vînzare şi alişveriş zeciuială; care zeciuială a cărămizii să o ia de la locul unde se face, după preţul Bucureştilor, şi de la pămînteni, şi  de la sudiţi, atît dimprejurul Bucureştilor, i de la Giuleşti, i Colentina, i Cotroceni, i Livedea Vlădichii, i Dudeşti, i Văcăreşti-care să aduce în  Bucureşti ori pă poduri, sau prin mahalale. Osibit fiind că, iarăşi prin hotărîre domnească şi anafora obştească, încă de la leat 1820 mai s-au  găsit cu cale ca să se ia zeciuială şi de la ţigle, care şi acelea înplinesc trebuinţa olanelor, cum şi de la nisipul ce se scoate din gropile de prin mahalale;  afară numai, cînd va scoate cineva nisip din chiar locul lui şi pentru a lui însuşi bina, ce va face pe acel loc, aceia să nu se supere de zeciuială. Aşadar, să  aibă cumpărătorul huzmetului nisipului, olanelor şi al cărămizii ca să strîngă şi să ia zeciuială şi de la acestea ce (s-au) numit mai sus; iar  mai mult peste acestea să nu să îndrăznească a lua, că se va pedepsi. De care, poruncim, dumneavoastră zabiţilor din oraşul Domnii Mele Bucureştilor,  să daţi mînă de ajutor cumpărătorului, spre a putea căuta şi a strînge acest venit. Iar pe cel ce va arăta numitul de înpotrivitor, dumneavoastră  să-l îndatoraţi şi   
{268} făr-de voie, înplinind şi ceea ce va fi de înplinit, ca să nu să pricinuiască din neajutorul dumneavoastră vreo pagubă venitului. I saam receh  gospodstvami. 1823, ghenar 1 172 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre vătăşia de bucătari..., despre lipsa ei de folos şi propunerea  de a fi desfiinţată (1823, ianuarie 15) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Înălţimii Tale ce mi să dă la această jalbă a lui Vasile  bucătaru cuhnii gospod, prin care arată că în vremea răposatului Domn Nicolae Vodă Caragea s-au făcut şi ei rufet, alegînd vătaf pă un Panait, ce  au fost ahcibaşa, dîndu-să şi carte domnească. După care carte arată şi o copie, iscălită de Chiriţă dascăl, cu leat 1792, ghenar 26, a  răposatului Mării Sale Mihai Vodă Şuţu, prin care să coprinde că la leat 1782, iunie 20, s-au fost orînduit Panait ahcibaşa vătaf peste bucătari,  însă pentru trebuinţa curţilor şi a praznicilor obştii, ca să s-tocmească prin ştirea vătafului; şi cei ce să vor tocmi, aceia să şi lucreze. Iar  care vor strica bucatele oamenilor, paguba să o plătească vătafu. Şi, pentru căci Curtea gospod avea trebuinţă de bucătari, s-au orînduit a fi supt  ascultarea ispravnicului de Curte şi hotărăşte a să păzi. Care acea orînduială, în cîtn vreme au trăit numitul Panait şi alţi bucătari  pămînteni, s-au şi păzit. Iar în urmă au ajuns de catahrisis: căci de la răposatul Domn Nicolae Vodă Caragea, viind consulaturi aici în ţară, pe  lîngă alţi sudiţi ce au venit aici, au venit şi din cei cu ştiinţă de mese şi de bucate evropeneşti, de să încarcă cu mesile cele mari care din vreme  în vreme s-au înmulţit şi acest fel de oameni nu s-au supus la acest vătaf. Iar prostimea din mahalale îşi făcea trebuinţa aceasta cei mai mulţi cu  mueri. Şi aşa rămăsese a fi supăraţi de vătaf numai bucătarii boiereşti, umblînd să oprească şi pă mueri. Şi făcîndu-să cunoscut  că supărarea rămîne numai pă bucătarii boiereşti, căci bucătarii prăvăliaşi ce sînt în tîrg să află supuşi la Agie, şi  socotindu-să de netrebuincioasă vătăşia de bucătari, din poruncă domnească s-au ridicat; şi nu s-au mai înnoit în urmă vătăşia  bucătarilor. Precum şi la leat 1818, cînd mă aflam eu sluga Mării tale iarăşi cu epistasia Logofeţii cei mari, arătîndu-să ahcibaşa ce era atunci,  cu un sinet de acestea ce pusese în mînă, după care cerea învoire, s-au spart de Măria Sa Ioan Vodă Caragea. Şi de atunci pînă acum, cînd s-au  mai arătat cu acest fel de cerere, li s-au dat răspuns că nu este trebuincioasă vătăşia de bucătari şi nu li să priimeşte cererea.   
{269} Deci, fiindcă din vechime bucătarii au fost făr-de vătaf şi slobozi a tocmi nunţi şi ziiafeturi, cum şi muerile pe la oamenii proşti prin mahalale,  iar după ce s-au făcut vătaf cunoscîndu-să în urmă că nu este trebuincioasă, ci şi încă supărătoare bucătarilor boereşti şi  muerilor proaste, iar mai vîrtos scumpetea la cei ce au trebuinţă de bucătari-căci tocmeala era îndatoraţi să o facă prin vătaf, ca să ia preţ mare,  să să împărtăşească şi vătaful, cum să urmează la lăutari-cu care să părăsesc oamenii a mai cere bucătari pămînteni,  pierzîndu-şi pămîntenii folosu, rămîind a-şi face trebuinţele cu sudiţi, care nu sînt supuşi la vătaf. De aceea, vătăşia de bucătari, ca  o netrebuincioasă şi pricinuitoare de scumpete, găsesc cu cale precum s-au aflat lipsiţi, să nu să mai facă nici de acum înainte. Vel logofăt 1823,  ghenar 15 173 Gr. Dim. Ghica Vv. către Divan, despre îndatoririle pe care le au clăcaşii în privinţa aratului moşiei boiereşti sau  mănăstireşti...(1823, ianuarie 24) Io Grigorie Dimitriu Ghica Vvd. I Gospod Zemli Vlahscoie Cinstiţilor şi credincioşi dumneavoastră veliţilor boeri ai  Divanului Domnii Mele, fiindcă după înştiinţările ce ne-au venit după afară şi după obşteasca anaforaua dumneavoastră, cum că unii din  lăcuitorii ce şed pă moşii mănăstireşti şi boereşti să împotrivesc la cele drepte şi canonisite în pravilă ale stăpînului moşii a le  împlini; şi pentru zioa de arătură cu plugul i carul de lemne, ce să îndatorează fieşcare clăcaş a da stăpînului moşii, nu este orînduit, cînd  nu le vor împlini lăcuitorii, cu cît să plătească zioa plugului şi cu cît să plătească lemnile. Cu sfat de obşte am hotărît Domnia Mea  într-acestaşi chip, adică pentru zioa de arătură, de va avea stăpînu moşii trebuinţă ca să i-o facă în lucru, sînt datori clăcaşii ca  toate plugurile cîte să întocmesc pă moşia acelui stăpîn primăvara să fie datori a-i face o zi de arătură ori primăvara, sau toamna, iar nu  fieşcare clăcaş să-i facă cîte o zi de arătură. Că ei mai mulţi oameni nu au fieşcare plugul lui, ci să întovărăşesc cîte 3 şi cîte 4  de fac un plug. Iar cînd stăpînu nu va avea trebuinţă de arătură şi va cere bani, să ia dă plug taleri 4 pentru zioa de arătură, plătindu-i  aceşti bani toţi oamenii cîţi sînt întovărăşiţi la acel plug; cum şi pentru caru de   
{270} lemne sînt datori lăcuitorii a-l aduce stăpînului moşii la Crăciun în natură, ducîndu-l ori la moşiia lui, sau aiurea unde are trebuinţă  pînă la un loc cale dă şase ceasuri, precum să coprinde în pravilă. Iar cînd va fi locul unde cere stăpînul mai dăpărtat dăcît cale dă şase  ceasuri, sau nu va avea stăpînu trebuinţă dă lemne, atunci să i le plătească clăcaşii cu bani: carul po taleri trei. Deosebit şi găina de Crăciun i  puiul de găină dă Simpietru, ce sînt obicinuite a să da de clăcaşi către stăpînu moşii, să nu fie volnic acel stăpîn de a cere să le  plătească clăcaşii în bani, ci să le priimească în natură. Şi hotărîm ca de acum înainte să să urmeze întocmai ca o pravilă legiuită  în toată ţara Domnii Mele, care aceasta să să dea lăcuitorilor a înţelege şi a-şi împlini datoriia la vreme; căci oricare din ei să vor arăta  împotrivă următori, straşnic să vor pedepsi, ca nişte nesupuşi, făr-de a li să mai priimi de acum înainte nici un cuvînt dă pricinuire. Şi  într-acestaş chip aveţi a judeca şi dumneavoastră acest fel dă pricini, trecîndu-să şi în condica dumneavoastră acest domnesc al Nostru pitac,  spre a să şti totdeauna hotărîrea aceasta a Domnii Mele. Tolco pisah gospodstvami. (Pecetea gospod) 1823, ghenar 24 174 Gr. Dim. Ghica Vv. către logofătul  C-din Cîmpineanu, Caimacamul Craiovei, poruncindu-i să aducă la cunoştinţa ispravnicilor din cele cinci judeţe că vameşii n-au voie să ia  vamă la bucatele pe care locuitorii le cumpără pentru hrana lor şi că aceia care au luat vamă nedreaptă să fie siliţi să o restituie locuitorilor (1823,  ianuarie 25) Io Grigorie Dimitriu Ghica Vvd i Gospodar Zemli Vlahscoie Cinstit şi credincios boerule al Domnii Mele, dumneata biv Vel logofăt Costandin Cîmpinene,  Caimacamule al Craiovii, sănătate. Facem în ştire dumitale, că judeţele Vlaşca, Teleorman şi Olt aflîndu-să în mare lipsă de bucate,  ajungînd pe la unele locuri să mănînce oamenii coajă de copaci şi gorgoane, pentru care s-au dat poruncile Domnii Mele, a li să face înlesnire ca să  meargă să cumpere bucate pe unde vor găsi şi să nu să supere de nimeni cu nimic la mergerile şi întoarcerile lor. Şi unii s-au dus în judeţele de la  vale, alţii au mers în judeţele acestea ot prez Olt; pentru care, am luat înştiinţare de la dumnealor boieri ispravnicii Teleormanului, cum că din cei lipsiţi  lăcuitori, cu răvaşele ispravnicului pe a mînă mergînd peste Olt de au cumpărat porumb şi la întoarcerea lor au le-au luat vameşii vamă,  pricinuind că este porumb pentru negoţ, iar nu pentru hrană; pentru   
{271} care, ne-au trimis şi două răvaşe de vamă dintr-acelea ce au dat la mînă acelor lăcuitori, care răvaşe se trimiseră dumitale spre  pliroforie. Ci, fiindcă în ponturile şi în catalogul vămii, atît acele vechi, cît (şi) cele de acum, se coprinde ca cele ce vor cumpăra lăcuitorii de hrana lor  prin sate, da vamă să nu să supere nici vînzătorul, nici cumpărătorul; şi aceste bucate fiind ştiut de obşte că le cumpără lăcuitorii pentru mare  lipsă şi trebuinţă ce au, a-şi întîmpina neapărata lipsă şi trebuinţa hranei, să nu-şi primejduiască viaţa. Iar vameşii de acolea,  făr-de frica lui D-zeu, făr-de milostivire şi făr-de a socoti omenirea că sîntem toţi zidirea lui D-zeu, au cutezat şi s-au îndrăznit a cere  vamă de la acest fel de bucate, care şi alte dăţi, cînd s-au întîmplat lipsă şi au cumpărat lăcuitorii de la locuri depărtate, supăraţi de  vamă n-au fost. Şi mai vîrtos că şi coprinderea ponturilor vămii apără să nu ceară vamă cînd lăcuitorii au avut şi chiar răvaşile  ispravnicatului la mîini de dovadă, că zahereaoa au fost pentru a lor hrană la lipsa ce au. De aceea, poruncim dumitale să aduci pe vameş înaintea dumitale, pe  care dojenindu-l, să-i dai straşnică poruncă (nu) numai să întoarcă înapoi acea vamă ce au luat rău, ci să să părăsească cu totul a nu  îndrăzni să mai facă cerere de vamă de la unii ca aceştia, că apoi va cădea în grea osîndă de pedeapsă. Care aceasta să o faci cunoscut  dumneata şi ispravnicilor dintr-acele 5 judeţe, iar mai vîrtos la Romanaţi şi la Vîlcea, unde este trecerea Oltului, ca să nu îngăduiască pe vameşi a  cere vamă de la acest fel de bucate: şi lăcuitorii ce vor merge să cumpere bucate, să aibă de la dumneata înlesnire şi ajutor. Şi de priimire că ai pus  porunca Domnii Mele în faptă, să avem Domnia Mea înştiinţare. 1823, ghenar 25 175 Logofeţia Ţării de Jos (?) către Gr. Dim. Ghica Vv., despre  cercetarea plîngerii făcute de isnaful băcanilor din Craiova, despre împovărarea băcanilor la avaetul polcovnicului 1823, februarie 1) Prea Înălţate  Doamne, După luminată porunca Înălţimii Tale, ce mi să dă la această jalbă a isnafului băcanilor din Craiova, făcînd cercetare, am văzut că  arătarea lor este cum că mai nainte avea rînduială să dea băcanii avaet polcovnicului cîte 1 galban; iar la vremea Mării Sale Domnului Caragea, cînd era  caimacam cămăraşul Scanavi şi cînd ei să afla   
{272} prăvălii 40, zicîndu-le că polcovnicia plăteşte avaet dooăzeci şi opt dă mii pe an, i-au încărcat şi pă ei să dea taleri 500  polcovnicului. Iar acum, să află numai prăvălii unsprezece, iar dooăzeci şi nooă lipsesc, adică zece s-au lăsat de această meserie, optsprezece au  fugit de nu să ştie unde să află şi unu au mofluzit, cerînd milostivirea Mării Tale ca, precum polcovnicia este uşurată la avaet, să nu fie şi ei  împovăraţi cu aşa greotate, ci să plătească aceste unsprezece prăvălii numai analogon ce să cade la taleri 500, înpărţindu-să pă  patru-cinci prăvălii. Deci, fiindcă la întocmirea ce s-au făcut acum prin anafora obştească nefiind ştiute aceste arătări ale lor, şi  găsindu-să că şi mai nainte la Măria Sa Domnul Caragea au fost întocmit acest isnaf al băcanilor din Craiova a da taleri 500 pă an avaet la polcovnic,  aşa s-au aşezat, ca să-şi dea şi să-şi facă cislă între dînşii după starea fiecăruia. Şi, ca să să ia pliroforiie de adevăr,  găsesc cu cale să să dea luminată porunca Înălţimii Tale către dumnealui Caimacamul Craiovei, să cerceteze jalba lor şi în ce chip va dovedi dreptul  adevăr, cu întreaga pliroforiie să înştiinţeze Mării Tale, a să da luminată hotărîrea Înălţimii Tale, cum are să să urmeze. Vel logofăt  1823, fevruarie 1 176 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre plîngerea vameşilor de la Văleni de Munte, că moşnenii păcureţi nu  ţin seamă de ponturile vămii şi nu lucrează la toate puţurile, aşa că pricinuesc pagubă huzmetului (1823, februarie 4) Prea Înnălţate Doamne,  După luminată poruncă a Mării Tale, ce mi să dă la această jalbă a vami ilor Vălenilor de Munte din sud Saac, făcînd cercetare, văzui  coprinzîndu-se în ponturile vămii la pontul 35, după vechiul obiceiu, să plătească vameşii lăcuitorilor celor ce lucrează puţurile cu păcură,  pentru munca şi osteneala lor, cîte taleri unul de vadră de păcură. i pă fieşcare săptămînă, precum s-au urmat din vechime pînă acum, să  măsoare păcura şi să o priimească vamişii de la lăcuitori. Iar plata să să urmeze a să da pă fieşcare trei luni odată. Şi deosebit să să  păzească şi acele patruzeci de zile pe an ale stăpînilor moşii; şi păcura ce o ia într-acele zile pă seama lor, să o vînză la vameşi cu preţul  ce va găsi la alţi străini. Cum şi puţurile ce sînt scutite cu cărţi domneşti, să fie apărate. Acum jeluitorii zic că mo nenii păcure i nu sînt  următori, ca păcura ce o scot să o puie în vase a fieşcăruia puţu spre a să limpezi, ca la vremea cea orînduită să să   
{273} măsoare, a o face zapt şi din cîteva puţuri nu vor să scoaţă păcura, şi aşa să pricinueşte pagubă huzmetului. Pentru care, găsesc cu cale  să fiie luminată porunca Mării Tale către dumnealor boierii ispravnici ai judeţului, să cerceteze cu scumpătate şi unde va dovedi că să punea păcura  de moşneni - după ce o scot din puţuri - din vechime şi pînă acum, să-i supuie ca şi de acum înnainte tot acolo să o aşeze, după vechiul  obiceiu. Şi după coprinderea ponturilor de mai sus, să să măsoare păcura pă fieşcare săptămînă odată, şi să o priimească vameşii de  la lăcuitori, plătindu-să munca la trei luni odată cîte taleri unul vadra - şi să să păzească coprinderea ponturilor întocmai. Aşijderea să-i  îndatoreze ca să scoată păcura şi din puţurile ce arată vameşii că sînt cu păcură şi să lucreze toate puţurile, ca să nu să pricinuiască  pagubă huzmetului. Să dea şi nizamul cel trebuincios acelui Dimitru Goga, ce-l arată jăluitorii în jalbă, ca să nu mai stea cu înpotrivire la treaba  aceasta. Sau de va fi pricina într-alt chip, să înştiinţeze mării Tale. Vel logofăt, 1823, fevruarie 4 177 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Vv.,  cerînd poruncă domnească pentru a se opri aducerea de păcură din Moldova (1823, februarie 12) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca  Mării Tale, ce ni să dă la această jalbă a vameşilor Cîmpinii şi ai Vălenilor, făcînd cercetare văzui cererea ce o fac: ca să să poprească a  nu să mai aduce de unii-alţii păcură de la Moldova în pămîntul ţării aceştiia pentru căci să pricinuieşte pagubă, neputînd să să  vînză păcura de aici. A cărora cerere fiind priimită la nizamul ce din vechime este dat, găsesc cu cale să fie luminată porunca Înălţimii Tale către  dumnealor boeri ispravnici de la sud Slam Rîmnic, ca să dea poruncă straşnică către toţi cei ce să cuvine, a nu mai îngădui să să aducă  măcar un dram de păcură din Moldova aici în pămîntul ţării. Ci, cei ce vor avea trebuinţă, să cumpere de la puţurile cu păcură ale ţării.  Căci, oricare nu vor fi următori, într-acestaşi chip să ştiie că să vor pedepsi şi păcura li să va face controbont. Vel logofăt 1823, fevruarie 12   
{274} 178 Divanul către Gr. Dim. Ghica Vv. În privinţa cereri făcute de isnaful brutarilor de a se urca preţul pîinii, din pricina urcării preţului la grîu   (1823, februarie 13) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării Tale, ce ni s-au dat la jalba isnafului brutarilor de aici, din Bucureşti, am cercetat  arătările lor ce fac, cum că ar fi ca la dooă luni de cînd să vinde grîul la Oborul Tîrgului de Afară: cel mai bun chila po taleri 62 şi cel mai prost chila  po taleri 55. Iar nartul pîinii este hotărît mai nainte, pă cînd să vindea grîul chila po taleri 48 şi cel mai prost 40; cerînd a să face ceşni, şi după  ceşni să să hotărască cu ce preţ să să vînză pîinea. Noi însă nu le-am pus la socoteală grîul de trei mîini, în vreme ce urmează ca  a treia mînă să fiie mai eftină decît a dooa mînă, ce arată ei prin jalbă că este taleri 55: căci de să făcea cu acest mijloc, să cuvenea să li  să puie nartul mai cu scăzămînt decît parale 7 şi 2 bani, precum au vîndut-o pînă acum. Ci pentru de a nu mai cere şi alt nart pînă la grîu  nou, de aceea cu musaadea asupra lor, le-am făcut socoteală pă trei chile de grîu, după cum s-au făcut şi alte dăţi, puind preţul cîte taleri 60 de  chilă una cu alta, care fac taleri 180, şi cu taleri 45 cheltuiala, adică cîte taleri 15 la chilă, fac taleri 225. Aşijderea făcînd socoteală şi de cîte pîini  iese din trei chile, ocaoa po parale opt, fac taleri 247, bani 24; din care scăzînd mai sus- numita cumpărătoare a grîului i cheltuiala, taleri 225, rămîn taleri  22, bani 24; lîngă care alăturînd şi taleri 4 pentru 105 ocă tărîţe ce ies de la trei chile, să face cîştigul lor de la trei chile: taleri 26, bani 24, care  vine la chilă cîte taleri 8, bani 88, afară de taleri 15, ce li să scade cheltuiala la fieşcare chilă, în care cheltuială li s-au pus şi alt cîştig. Şi vine  să vînză pîinea ocaua po parale opt, după cum să vede în socoteala ce am aşternut mai jos. La care măcar că ei nu să mulţumea, zicînd că nu  li s-au pus la socoteală şi zeciuiala ce dau pe la băcani şi pe la alţi care iau pîinea de la dînşii de o vînd; dar această pricinuire a lor este făr-de  cuvînt, pentru că nici la alte nerturi această zeciuială nu li s-au ţinut în seamă, fiindcă au înlesnire să vînză pîinea la prăvăliile lor  făr-de a da zeciuială. Şi mai vîrtos că sporul ce să face din sare şi din apă este la zece cinci şi noi l-am pus la socoteală numai la zece trei. Ci de  să va găsi de către Măria Ta cu cale chibzuirea noastră, să va da luminată poruncă ca cu acest preţ de parale opt ocaua să vînză pîinea pînă  la grîu nou; îndatorîndu-să ca să îngrijească a o face albă, curată şi coaptă bine, şi a fi politiia totdeauna îndestulată de pîine. Iar  hotărîrea cea desăvîrşită rămîne a să face de către Măriia Ta.   
{275} Costandin Creţulescu, Barbu Văcărescu, Dumitrache Racoviţă, Istrate Creţulescu, Costandin Bălăceanu, Nicolaie Golescu, Scarlat Grădişteanu,  Ioan Ştirbeiu, Dumitrache Bibescu, Ioan Fălcoianu 1823, fevruarie 13 Socoteala la trei chile grîu, cît preţ taie împreună cu cheltuiala, precum mai jos să  arată Ocă 1056 să adună în 3 chile, chila ocă 352, socotită după baniţa de ocă 44; 105 să scade tărîţa = 951 rămîne făină; 285 să  adaugă spor la zece trei = 1236 ocă po parale opt, fac 247 tl., 24 b. dintr-aceştia să scade, însă: Tl, B. 180 să scade cumpărătoarea grîului a trei chile  po taleri 60; 45 cheltuiala la trei chile, po taleri 15 chila = 225; 22,24 rămîn căştig, care vine la chilă po taleri 7, bani 48; 4 pe 105 ocă tărîţe, ce ies de la  trei chile = 26,24 aceştiia rămîn căştig de la trei chile, care vine de chilă cîte taleri opt, bani 88, afară din taleri 15, ce li să scade cheltuiala la fieşcare  chilă. 179 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica, despre o plîngere a serdarului D. Aman, vameş la Craiova, privind nişte drepturi de  vamă...(1823, februarie 20) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Înălţimii Tale ce mi să dă la această jalbă a lui Dimitriie Aman  sărdar, ce să află vameş la Craiova, la acele cinci judeţe, făcînd cercetare, am văzut că arătarea sa seet cum că în leat 1821, avînd iarăşi el  vama acelor 5 judeţe şi la luna lui   
{276} fevruarie, de atunci întîmplîndu-să răzvrătirea, au sosit şi cîtăva sumă marfă de Ţarigrad, a neguţătorilor ce au prăvălii acolo.  Şi dînd peste turburare, au încărcat şi marfa ce mai avea şi au trecut cu ea în Ţara Nemţească, făr-dă a plăti vamă; care marfă, în  urmă - tot într-acel leat 1821 de spre toamnă - s-au dus dintrînsa înapoi, iar la leat 1822 au adus-o pe toată. ŞI vameşii ce s-au aflat la acele  vremi, au luat ei vama. Şi, ca o marfă ce este venită în vremea vămii jeluitorului, cere a să îndatora aceia ce au luat, ca să întoarcă vama la el. Arăt  Înălţimii Tale că asemenea pricini s-au întîmplat în anul trecut între vameşii Carvasaralii de aici şi s-au dat carte într-acestaşi chip,  adică: cîtă marfă au venit din Ţara Turcească şi n-au apucat să o descarce în prăvăliile lor, au trecut cu ea în Ţara Nemţească, să să  socotească la vamă ca un trecător şi să plătească la vameşii de atunci numai tranziton al trecerii. Iar ceilaltă vamă să o plătească la vameşii  ce s-au aflat cînd au întors marfa din Ţara Nemţească. Aceasta să cuvine să să urmeze şi acolo. Pentru care, găsesc cu cale să să dea  luminată porunca Înălţimii Tale către dumnealui Caimacamul Craiovii ca, înfăţişînd pă jeluitor cu pîrîţii, să cerceteze; şi, după  mijlocul ce-l arăt mai sus urmînd, ori să facă îndestulare jeluitorului sau, fiind pricina într-alt chip, să înştiinţeze Înălţimii Tale. Vel  logofăt 1823, fevruarie 20 180 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre plîngerea lui I. Ghimba...că vameşii de la Craiova au laut la o  cumpărătură de ceară şi de piei de iepure o vamă mai mare decît cea din tarif (1823, februarie 20) Prea Înălţate Doamne, De către cinstita k.k.  Aghenţiie mi s-au trimis alăturata jalbă a lui Ion Ghimba, omul lui chir Mihale Curte, suditul k.k., prin care să jeluieşte pentru vameşii Craiovii că,  rădicînd 1462 ocă ceară şi o sumă piei de epure, i-au luat vameşul vamă trei la sută, iar nu după tarifă - care este mai puţin - şi cere a i să  întoarce înapoi ceea ce i s-au luat mai mult. Pentru care, arăt Înnălţimii Tale că ponturile vămii au rînduială pentru neguţătorii sudiţi ai  străinilor curţi care aduc mărfuri din   
{277} străinătate şi scot de aici din ţară cele ce sînt slobode, să plătească vama după tarifă. Iar cele ce nu sînt numite în tarifă să  plătească trei la sută, iar sudiţii cei ce să vor neguţători cu materii de ale ţării aici în ţară să plătească vama după catalog. Şi aici, cu  toate că jăluitorul nu să arată faţă, dar şi să fiie, trebuinţă este ca să să înfăţişeze cu pîrîtu vameş. Şi amîndooă  părţile fiind de la Craiova, unde şi pricina s-au întîmplat, şi vameşii de acolo au ponturi i catalog şi tarifă, găsesc cu cale să să dea luminată  porunca Înnălţimii Tale către dumnealui Caimacamul Craiovii - ca înfăţişînd pe amîndooă părţile înnaintea dumnealui, să-i cerceteze  pricina prin judecată şi, păzind rînduiala i a tarifii sudiţeşti, or să facă îndăstulare jăluitorilor, sau, fiind pricina într-alt chip, să  înştiinţeze Înnălţimii Tale. Vel logofăt 1823, fevruarie 20 181 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre plîngerea cojocarilor din  Ploeşti, în privinţa unor taxe de vamă pe care aceştia pretind că nu le datorează...(1823, martie 20) Prea Înălţate Doamne, Fiindcă jeluitorii cojocari  de la Ploeşti, arată că pe anul trecut n-au cumpărat hîrşii şi piei după afară şi, de aceea, nu sînt datori ca să dea vreo vamă la pîrîţii  vameşi, găsesc cu cale să fie luminată porunca Mării Tale către dumnealor boeri ispravnici ai judeţului să-i înfăţişeze cu pîrîţii  vameşi înaintea dumnealor, să cerceteze pricina prin judecată şi, de să va dovedi că jeluitorii au cumpărat hîrşii şi piei du pă afară în anul  trecut şi le-au adus în oraşul Ploeşti de le-au lucrat şi vama n-au plătit-o, atunci să-i îndatoreze a o răspunde la pîrîţi după  ponturile acelui an. Iar de nu vor fi cumpărat nici pieile nici hîrşii, precum arată prin jalba aceasta, să rămîe apăraţi de cererea pîrîţilor. Sau,  nerămîind vreo parte odihniţi, cu cercetarea dumnealor în scris să-i sorocească a veni la luminat Divanul Mării Tale. Vel logofăt 1823, mart 20   
{278} Gr. Im. Ghica Vv. către starostele negustorilor din Bucureşti, înştiinţîndu-l că negustorii pot merge la tîrgul de la Slivna şi poruncindu-i  să-i îndemne să ia parte (1823, martie 23) Pitac la starostea de neguţători , pentru tîrgul Slivinul Io Grigorie Dimitrie Ghica Vvd i Gospod Zemli Vlahscoie.  Staroste de neguţători. Îţi facem în ştire că, dupe porunca ce ne-au venit, cum că din mila lui Dumnezeu este pace şi lineşte în cuprinsul  Ţării Turceşti şi fiindcă se apropie facerea tîrgului ce se zice Slivin, unde obişnuiesc de merg neguţătorii din toate părţile, pentru al lor folos şi  alişveriş: să li se dea de ştire, a se îndemna să meargă. Ci dar, îţi poruncim să o faci publică la toţi neguţătorii politii, îndemnîndu-i  ca, cine va pohti să meargă la acel tîrg, pentru acest folos şi alişveriş, este slobod şi nepoprit. Tolico pisah gospodstvami. Vel logofăt 1823, mart 23  Asemenea cărţi legate s-au făcut şi la toate judeţele 183 M. Filipescu, Mare agă, către Gr. Dim. Ghica Vv., pentru schimbarea locului unde se strîng  salahorii (1823, martie 25) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Înălţimii Tale, ce mi să dă la această jalbă a neguţătorilor  tîrgoveţi din semtul bogasierilor şi salvaragiilor, ca să cercetez şi să arăt în scris, următor aflîndu-mă, arăt Mării Tale că astăzi,  sculîndu-mă, singur m-am dus acolo unde se strîngu salahorii şi văzînd locul, poci zice că este şi supărător. Ci dar, intrînd în cercetare unde  s-ar putea muta şăderea acelor salahori, am socotit că ar fi fără supărare locul cel sterp, ce vine împotriva porţii puşcării şi uliţa cea de  alăturea cu zidul puşcării, fiind locul larg şi fără adunare de norod mult. Şi nici prăvălii sînt pe acolea, ca să aducă supărare neguţătorilor.   
{279} De aceea, de să va găsi cu cale şi de către Măriia Ta, să mi să poruncească ca să pui în lucrare mutarea salahorilor. Vel agă 1823, mart 25 184  Logofeţia Ţării de Jos către Gr. Dim. Ghica Vv., despre cercetarea făcută la plîngerea lui Costea..., vameşul judeţului în 1822, că drepturile sale de  vamă la exportul a 70000 ocale peşte sărat în Turcia au fost luate de vameşul schelei Zimnicea (1823, aprilie 8) Prea Înălţate Doamne, După luminată  porunca Mării Tale, ce mi să dă la această jalbă a Costii treti logofăt de la Ruşi de Vede, sud Teleorman, ce au fost vameş la acel judeţ pă leat 1822,  făcînd cercetare, văzui coprinzîndu-să în ponturile vămii anului trecut, la capul al şaptelea: pentru cîte mărfuri să vor rădica din ţară - din  cele ce vor fi numite, sau din cele ce nu vor fi numite în catalog - şi va fi ca să să treacă peste graniţă, să plătească la sută po taleri trei. Însă  dă va fi ca să meargă marfa în Ţara Turcească, , să plătească vamă la vameşii din partea locului dă unde să va rădica. Iar pentru marfa ce va  merge în Ţara Nemţească să plătească la vameşii schelii pă unde o va scoate. Acum, jeluitorul arată că Safta postelniceasa, de la sud Teleorman,  în anul trecut au încărcat din bălţile acelui judeţ aproape la şaptezeci miie ocă peşte sărat. Şi cu răvaşele sale au trecut acest peşte Dunărea  în Ţara Turcească. Pe care, apucîndu-oă să plătească dreptul vămii, s-au arătat cu cărţuliie a lui Panait, vameşul schelii Zimnicii, cum  că au plătit la dînsul vama peştelui. Şi cere jeluitorul ca ori de la Safta sau de la Panait să-i împlinească dreptul; arătîndu-mi spre dovadă şi  acea cărţuliie, care o văzuiu iscălită dă Panait, vameşu schelii, scrisă de la zece ale lunii lui dechemvrie, cu leat 1822, şi coprinzătoare că Safta  postelniceasa pă toată suma peştelui sărătura ce au încărcat şi l-au trecut în ceia parte peste graniţă în Ţara Turcească prin schela  Zimnicii, ca un vameş al schelii ce au fost, au apucat-o de au plătit dreptul după ponturi şi să nu să supere întru nimic dă treti logofăt Costi, vameşul  judeţului. Carele dă va avea a răspunde cevaş, va veni dă să va înfăţişa cu dînsul la judecată.   
{280} Am trimis logofăt dă divan la medelniceru Mihalache, ce au fost vameş la Carvasaraoa, vreo ştiinţă dă pricina aceasta să viie a să  înfăţişa cu jăluitorul. Şi au dat răspuns că au văzut cărţuliia numitului Panait - care acum să află vameş la sud Dîmboviţa. Iar  Carvasaraoa n-are nici un amestec la pricina aceasta. Deci, fiindcă Safta postelniceasa au plătit odată vama pă toată suma peştelui ce au trecut-o în  Ţara Turcească în anul trecut, la Panait, ce erea vameş al schelii Zimnicii, precum să face dovadă din cărţuliia numitului, nu să cuvine a să mai  supăra ca să o plătească şi de-al doilea. Iar Panait fiindcă au luat această vamă rău şi făr-dă cale, înpotriva orînduelii - căci în  ponturi să coprinde, ca numai de la marfa ce să va scoate prin graniţe în Ţara Nemţească să să ia vamă dă către vameşul părţii locului  dă unde să rădică acea marfă şi fiindcă peştile s-au rădicat de Safta de la bălţi unde nu avea treabă vameşu schelii Zimnicii - de aceea  găsesc cu cale să fiie luminată porunca Mării Tale către dumnealor boieri ispravnici din sud Dîmboviţa - unde să află Panait cu slujba vămii - ca  să-l apuce a plăti după ponturi dreptul jăluitorului ce l-au luoat de la Safta. Iar dă va zice că are înpotrivă a răspunde şi va cere a să judeca cu  jăluitoru, să-şi orînduiască vechil plirecsusios, cu adeverinţă în scris supt isălitura sa, încredinţată şi dă dumnealor boerii ispravnici, a veni  aici pînă la sfîrşitul următorului april,sau să-şi lase la treaba vămii vechil şi să viie însuşi ca să să înfăţişeze cu jăluitorul la  judecată. Şi cine va rămînea, acela va plăti şi cheltuiala părţii ce va avea dreptate, făcîndu-să a înţelege că, dă nu va fi următor nici la  una nici la alta, atunci i să va trimite mumbaşir cu treapăd. Vel logofăt 1823, April 8 185 Gr. Dim. Ghica Vv. întăreşte zapisul veliţilor boieri dat baronului  Gh. Sachelarie pentru 300000 de taleri împrumutaţi Vistieriei, garantaţi cu veniturile din dijmărit, vinărici şi oierit (1823, aprilie 17) Trebuinţă  neapărată fiind de a răspunde ţara La Prea Înaltul Devlet pe acest următor an obicinuitele şi legiuite plocoane, însă: al rechiabielii, al ighidielii, al  cudumielii, dimpreună şi cu alte neapărate dări ale Ramazanului i al odăii Vizirului. Şi neavînd astă ună dată mijloc de a întîmpina împlinirea  aceştii datorii din următoarele sale venituri, am pohtit pe dumnealui   
{281} baronul Gheorghe Sachelariie de au făcut bine împrumutînd ţara cu taleri 300000, adică trei sute mii, cu tocmeală de dobîndă po taleri şapte şi  jumătate la pungă pe lună. Care bani i-au şi numărat toţi deplin. Drept aceea, s-au dat dumisale acest zapis al nostru, întărit şi cu luminata pecete a  Mării Sale Prea Înălţatului nostru Domn, prin care sigurifsim pe dumnealui, dîndu-i şi emanet viitoarele huzmeturi dintr-acest an, însă: dijmăritul,  vinăriciul şi oieritul; ca din vînzarea lor să i să plătească dumnealui baronului de către cumpărătorul lor, din cele dintîi sferturi, mai sus-arătata  sumă de taleri trei sute mii, cu tocmita lor dobîndă pînă în ziua ce i să vor plăti toţi deplin. Şi am adeverit acest zapis prin iscăliturile noastre, spre  încredinţare. Grigorie al Ungrovlahii, Gherasim Buzău, Galaction Rîmnic, Grigore Episcop Argeşiu, Costandin Creţulescu, Barbul Văcărescu, Istrate  Creţulescu, Costandin Bălăceanu, Gr. Filipescu, Nicolae Golescu, Scarlat Grădişteanu, Ion Ştirbei, Fotache Ştirbei, Dumitrache Bibescu, Nestor, Ioan  Cocorăscu 1823, April 17 (Întărirea domnitorului:) Io Grigoriie Dimitriu Ghica Vvd. i Gospodar Zemli Vlahscoie. Zapisul acesta al părinţilor arhierei şi al  dumnealor boerilor fiind dat pentru a ţării neapărată trebuinţă de mai jos-arătată, întărim Domniia Mea, spre a-şi avea fiinţa şi urmarea sa  întocmai. 1823, April 17 186 Veliţii boieri către Gr. Dim. Ghica Vv., despre privilegiile pe care le-a avut "fabrica" de la Mărcuţa...propun ca orice basmagiu  să poată deschide "fabrică" de acum înainte (1823, mai 3) Prea Înălţate Doamne, Manolache sin Grigoriie, suditul rosesc, au jeluit Mării Tale că la leat  1819, dechemvrie 1, au luat arenda fabricii de testemeluri ot Mărcuţa, în soroc de cinci ani, de la dumnealui vornicul Manolache Băleanu, în puterea hrisovului  domnesc ce are dumnealui. Şi în curgere de 14 luni abia şi-au pus treaba în orînduială, plătind şi toate dările   
{282} du peste an, făr-de a să folosi, căci să mai deşchisese alte dooă fabrici în raiaoa Giurgiului, lîngă hotar, unde trăseseră apă  dintr-această ţară pe olane ce stau şi pînă acum. Şi cîtă marfă scotea acei fabricanţi, aducîndu-o aici şi neavînd cheltuielile ce le avea  el, o vindea mai jos şi-i pricinuia lui pagubă, silit fiind a vinde şi el tot cu acel preţ. Care fabricanţi să află aici lucrînd încă de cînd s-au  deşchis răzvrătirea. Şi, deosebit de aceea, l-au supărat şi calemchergii ce lucra zombiluri cu calîpuri într-ascuns, din cari au şi prins pă unul  atunci şi i-au luat calîpurile. Şi cere să pecetluiască toate fabricile cîte se află astăzi lucrînd, cum şi calemchergii ca, după coprinderea hrisovului,  să lucreze numai fabrica lui, dîndu-să şi toţi acei fabricanţi pă chezăşie pînă să-i plătească analogon pă cîtă vreme au lucrat, din  dările ce au răspuns el pă 2 ani; ca unii ce au lucrat în silă, împotriva hrisovului domnesc. Aşijderea au jăluit Mării Tale şi serdarul Atanasiie, nepotul  lui Stăniţă fabricantul ce au murit, cum că unchi-său cu grele cheltuieli şi multe osteneli au făcut acea fabrică la Mărcuţa, unde să chivernisea  şi famiilia lor şi mulţi lucrători pămînteni şi streini, peste 150 de oameni, şi cere să i se înnoiască hrisovul, cu volniciie ca să înnoiască  fabrica aceasta şi ergaliile lucrului. Au mai jeluit Mării Tale şi cuviosul arhimandrit Dionisiie Mărcuţeanu, cum că această fabrică s-au zidit cu cheltuiala  mănăstirii, din care pricină au căzut mănăstirea la datoriie de nu să poate plăti cu nici un chip. Şi că stăpînirea n-au făcut hrisovul de  priveleghiul fabricii pe numele mănăstirii, ci l-au făcut pe numele lui Hagi Stăniţă ce au murit. Iar Domnul Caragea l-au prefăcut pe numele unui Juguri.  Apoi Domnul Alecsandru Vodă Şuţul au înnoit hrisovul, orînduind efor pă dumnealui vornic Grigoriie Băleanu. Dar adevărul au fost acesta, că au dat  fabrica nepoatei Mării Sale, ce au luat-o în căsătorie fiiul dumnealui vornicului Băleanu, carea şi-au dat obşteasca datoriie; cerînd numitul igumen ca  acum să să înnoiască priveleghiul acesta pă numele mănăstirii, spre a să putea ajutora la plata datorii. Şi mănăstirea să fiie datoare a răspunde  pă fieşcare an cîte taleri 3000, ori la spitalul Iubirii de Oameni, sau la oricare vei voi Înălţimea Ta. Asemenea au jeluit Mării Tale şi toţi meşterii  basmagii de aici din politiie, cum că numai acest meşteşug l-au învăţat spre chiverniseala lor şi că cei ce ţineau fabrica le da numai cîte oareşce  plată avîndu-i ca pe nişte robi. Şi cer să fiie slobozi, ca şi ceilalţi meşteri ai felurimilor de meşteşuguri, a lucra fieşcare dintrînşii acest  meşteşug al basmagerii ce l-au învăţat ca să să poată chivernisi. Şi vor răspunde şi ei avaetul ce este orînduit prin hrisoave a să da la spitalul  Iubirii dă Oameni. Ale cărora jălbi fiindcă s-au orînduit de Măriia Ta în cercetarea noastră, , ne arată serdarul Atanasiie hrisov cu leat 1813, fevr. 22,  de sînt ani 10, al Mării Sale Domnului Ioan Vodă Caragea, făcut la pîra ce pornise un Petre Moscu, vechil, din partea altor 24 de neguţători de aici, asupra lui  Stăniţă fabricantul, cum că pentru marfa ce dau la dînsul de o tipăreşte, le cere plată îndoită decît le lua mai nainte, încă şi mai mult; şi  că au stricat meşteşugul puind văpsele mincinoase, şi că plata le-o cere înainte, cînd îi aduc tulpanurile, şi apoi îi prelungeşte vreme  îndăstulă. Însă şi atunci, din grăbirea lui   
{283} şi puţină văpsea ce pune, ori sînt jumătate lucrate, ori parte sau cele mai multe stricate; cerînd a le da Măria Sa voie ca să mai întocmească  şi altă fabrică asemenea, căci cu acest mijloc va scădea şi preţul mărfii şi să va face şi marfă mai bună, întrecîndu-să un fabricant cu  altul şi va fi spre binele obştii. A cărora jalbă orînduindu-o Măriia Sa în cercetarea dumnealor veliţilor boeri, au făcut arătare prin anafora, cum  că au văzut la Stăniţă trei hrisoave domneşti: unul cu leat 1800, mai 28, de sînt ani 22 trecuţi, al răposatului Domn Alecsandru Vodă Moruzi, cînd  s-au dat întîi voie lui Stăniţă de au deşchis această fabrică, ca să nu mai aibă voie alţi nimeni din cei ce ştiu meşteşugul acesta ori din cari  să afla atunci aici, sau carii ar mai veni dintr-alte părţi, a deşchide altă cherhana pînă la 15 ani, ci să fiie popriţi, lucrînd la această cherhana cu  simbriie; alt hrisov, ot leat 1802, ghenar, al răposatului Domn Mihaiu Vodă Şuţul şi alt hrisov tot dintr-acelaşi leat, avgust, al răposatului Domn  Alecsandru Vodă Şuţul, asemenea întăritoare. După care hrisoave n-au priimit dumnealor boerii cererea acelor jeluitori, ci au judecat că să cuvine să  să păzească legătura sorocului pînă la 15 ani. Arată Măriia Sa că au văzut şi al patrulea hrisov al răposatului Domn Costandin Vodă Ipsilant, ot  leat 1803, ghenar, asemenea întăritor; după care hrisoave, i-au dat şi Măriia Sa acest hrisov întărind priveleghiurile ce au avut de la mai sus-numiţii  Domni. Adică: 1. Fiindcă Stăniţă au fost aici începătorul şi izvoditorul aceştii cherhana, şi au pus-o în lucrare cu osteneala lui, la care au făcut  şi cheltuieli cu aducere de văpsele bune şi de oameni lucrători acestui meşteşug, cu plată de la sine-şi, să nu aibă voie alţii nimenea - ori din care  să vor fi aflînd aici, sau care vor mai veni din alte părţi - a deşchide altă cherhana de testemeluri,bohcele, macaturi, perne, plapome şi orice alt lucru să va  face cu mijlocul calîpurilor acestui meşteşug, nici aici în politiie şi împrejur, nici afară pe la judeţele ţării, pînă la 15 ani şi  începîndu-să acest soroc de la leat 1800, mai 28. Cei ce vor avea ştiinţa acestui meşteşug, să lucreze cu simbriie la această cherhana, ascultînd pă  Stăniţă şi cunoscîndu-l căpeteniia lor, iar cei ce să vor arăta cu împotrivire să să pedepsească la Cămara domnească. 2. Atît  Stăniţă, cît şi 30 de oameni ai lui, streini, să fie apăraţi de dajdiie, în cîtă vreme să vor afla lucrînd la cherhana, dîndu-li-să prin  cercetare de la Cămara domnească teşcherele. 3. Să fiie dator Stăniţă a da pe tot anul la Cămara domnească cîte 50 testemeluri, însă 25 de cele  bune şi 25 de cele de-al doilea, i cîte taleri 300 pe tot anul la mănăstirea Mărcuţa, pentru această cherhana; care acest etision să-l răspunză la  numita mănăstire, ori avînd cherhanaoa înăuntru în mănăstire, sau mutîndu-o oriunde. Şi pentru că i s-au dat numitului Stăniţă aceste  priveleghiuri, îl îndatorează Măriia Sa să vînză testemelurile şi celelalte lucruri cu preţ cuviincios şi cumpănit. Însă aceste priveleghiuri le  hărăzeşte Măriia Sa nu numai pă chipul lui Stăniţă, ci şi pă chipul a dooă rude ale lui: Nicolae frate-său şi Atanase nepotă-său,  dîndu-li-să şi această voie, ca să dăşchiză şi prăvăliie a fabricii aici în tîrgu, pentru folosul şi înlesnirea celor ce vor avea  trebuinţă a cumpăra marfă de aceea.   
{284} Şi fiindcă s-au pliroforisit Măriia Sa că Stăniţă au cercat pagube în trecuta răzmiriţă, peste sorocul de 15 ani i-au mai hărăzit alţi  doi ani şi jumătate să lucreze fabrica, rînduind şi nazîr asupra aceştii fabrici pă dumnealui vornic Grigoriie Băleanu. Ne arată şi Manolache copiie  după hrisovul ce zice că ar fi avînd dumnealui vornicManolache Băleanu ot leat 1819, noiembrie 3, prin care să dă fabrica aceasta mai sus-numitului boer  Bălean, ca să o aibă totdeauna statornică şi nestrămutată de la dumnealui, cu priveleghiurile ce au avut-o şi Stăniţă, aşăzîndu-o unde va  socoti dumnealui că este mai spre folos, de nu să va putea învoi cu mănăstirea Mărcuţa, dînd însă pă fieşcare an cîte taleri 1000 la spitalul cel  nou al Iubirii de Oameni. Deci, sfîrşitul pentru care s-au fost dat voie lui Hagi Stăniţă prin hrisov domnesc ca să deşchiză fabrică aici în marginea  politii şi să lucreze numai el meşteşugul basmagerii în soroc de 15 ani, făr-de a nu fi volnic altul nimeni să mai deşchiză altă fabrică pînă la  mai sus-numitul soroc, au fost întîiu pentru ca în curgerea sorocului să să deprinză pămîntenii şi să înveţe bine meşteşugul acesta şi,  în urmă, să fiie slobozi acei meşteri pămînteni să deşchiză oricîte fabrici vor putea ca să aibă ei folosul ce-l avea streinii. Şi, al doilea, ca  să să ieftinească şi marfa de basmagelîc şi să o cumpere pămîntenii mai ieftină decît ceea ce vine din alte părţi, de vreme ce nu să  încarcă cu chiriie i vamă şi alte cheltuieli ce are marfa ce vine din locuri depărtate. Dar în loc să să ieftinească, mai multă scumpete s-au pricinuit,  căci înţelegînd neguţătorii ce aducea acest fel de marfă de la alte părţi, cum că s-au deşchis fabrică de basmageriie aici, au contenit a mai  aduce marfă, cu care aceasta găsind fabricantul vreme cu prilej, au scumpit marfa, vînzînd-o cu preţ încărcat, după cum l-au povăţuit lăcomia.  Şi norodul de nevoie au fost silit de a cumpăra cu acel lăcomit preţ al fabricantului. Şi, în loc să să folosească, au cercat pagubă. Încă vedem că  peste sorocul de 15 ani s-au mai dat numitului fabricant şi alt soroc de doi ani şi jumătate, care şi acela s-au împlinit. Şi acum o cer şi rudele lui să o  aibă pe seama lor. Şi meşterii ce s-au silit de au învăţat acest meşteşug, să fiie totdeauna supuşi la dînşii, cu plată ceea ce vor vrea ei a le da.  Precum asemenea cerere face şi acel Manolache, suditul rosesc, după hrisovul ce i-au dat în urmă răposatul Domn Şuţul, i igumenu Mărcuţeanu  asemenea cerere face, de a i se da fabrica pe seama mănăstirii. Noi însă la nici unul nu găsim cu cale a să da această volniciie de a ţinea numai acela  fabrică, şi meşterii ce s-au silit într-atîta sumă de vreme de au învăţat meşteşugul basmagerii să nu să poată chivernisi cu  meşteşugul lor, fiindcă aceasta este cu totul nedreaptă şi nesuferită omenirii. Zicem, de să va bine-socoti şi de către înaltă înţelepciunea  Mării Tale, ca toţi basmagii cîţi au învăţat şi ştiu meşteşugul acesta să fiie slobozi a deşchide oricîte fabrici vor putea şi de vor voi, a lucra  meşteşugul basmagerii nepopriţi. Cărora să li să dea şi luminat hrisovul Mării Tale, a să cunoaşte dă rufet, rînduindu-li-să şi un staroste  pe care îl vor alege ei. Şi acei taleri 1000 ce era orînduit prin hrisov a-i da fabricantul la spitalul Iubirii de Oameni, să-i dea   
{285} de acum înainte tot isnaful basmagiilor, cu analoghiie; şi acei 30 de oameni ce avea scutiţi ai fabricii nefiind trebuincioşi, să să dea la bir. Dar, fiind la  mijloc hrisov domnesc, rămîne la a Mării Tale luminată hotărîre. Grigore al Ungrovlahii, Gherasim Buzău, Galaction Rîmnic, Grigoriie Episcopul  Argeşului, Costandin Creţulescu, Barbu Văcărescu, Istrate Creţulescu, Costandin Băleanu, Grigoriie Filipescu Vel spătar, Nicolae Golescu, Scarlat  Grădişteanu, Ioan Ştirbei, Fotache Ştirbei, Dimitrache Bibescu, Ioan Fălcoianu, Scarlat Mihălescu, Nestor, Ioan Cocorăscul 1823, mai 3 187 Logofeţia  Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre cercetarea făcută asupra pricinii...privind dreptul ciocănaşilor de a-şi vinde sarea de mertic la diverşi  cumpărători (1823, mai 28) Prea Înălţate Doamne, După luminata porunca Înălţimii Tale, ce mi să dă la această jalbă a neguţătorilor din  oraşul Vel Ocnă, sud Vîlcea, s-au înfăţişat înnaintea mea, cu Atănasiie grămăticu dumnealor cămăraşilor din Ocnă. Şi, făcînd  cercetare, am văzut că arătarea lor este cum că, ţiind într-acest oraş băcănioară cu lucruri de vînzare i altele ce trebuiesc muncitorilor i  lăcuitorilor părţii locului, au avut vechi obicei de priimea în gazdă pă ciocănaşii ce lucrează în ocnă, cari şed în lucru în vreme  îndelungată, cu hrana mîncării şi cu alte neapărate trebuincioase de la ei. Şi de la ocnă li să dă din seară în seară cîte puţintică sare de la  zece pînă la 20 ocă; care sare o pun în păstrare la ei, pînă cînd venea cară, de cumpăra sare de la ocnă. Apoi vindea şi acei lucrători sarea lor de  mertice, din care plătea şi lor din datoria hranii, avînd această slobozeniie de faţă, şi niciodată n-au fost zăticniţi. Iar de 2 ani încoace, de cînd  au întrat dumnealui stolnic Lahovari la ocne, le-au stricat obiceiu, oprindu-i să nu mai vînză sarea ce o iau de mertice. Aşa, şi ei s-au poprit a mai da  muncitorilor hrana şi alte trebuinţe; din care pricină, au contenit muncitorii, de n-au venit în lucru. Apoi cămăraşii iarăşi le-au dat voie să să  urmeze obiceiul lor. Şi, după trecere de vreme, să văd iarăşi popriţi, din care pricină şi jăluitorii sînt strîmtoraţi: nu numai pentru alişveriş,  că lipseşte, ci mai vîrtos că n-au de unde să-şi ia datoriile ce au la ei; pentru care, cer dreptate.   
{286} S-au întrebat grămăticu, ce răspuns dă la jalba lor. Şi zise că, de va fi precum arată ei, au dreptate, pentru că muncitorii ciocănaşi de nu vor  avea hrana lor de unde muncesc, urmează să să facă cheder la slujba ocnii; şi să cuvine ca ori să aibă slobozeniie a vinde sarea lor de mertice, sau să o  cumpere cămăraşii, plătindu-oă cu preţ cuviincios. Găsesc cu cale să fiie luminată porunca Înălţimii Tale către dumnealor ispravnicii  judeţului, să cerceteze faţă cu cămăraşii ocnelor cum s-au urmat obiceiu din vechime şi pînă acum; şi să dea nizam, a să păzi acel obicei  şi de acum înainte. Iar hotărîrea cea desăvîrşit rămîne a să face de către Înălţimea Ta. Vel logofăt 1823, mai 28 188 Logofeţia Ţării  de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre jalba meşterilor lucrători papugii, cizmari, iminingii şi pantofari împotriva prăvăliaşilor cavafi, privind dreptul lor  de a alege staroste dintre ei;...; rezoluţia Domnitorului (1823, iunie 10) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Înălţimii Tale, ce mi s-au dat la  jalba meşterilor lucrători papugii, cizmari, iminigii şi pantofari de aici din Bucureşti, s-au înfăţişat înnaintea mea cu prăvăliiaşii cavafi,  zicînd jăluitorii, prin jalba lor, că din vechime au avut obicei de alegea şi punea staroste dintre meşterii lucrători. Şi acel staroste era şi pă cavafi şi  pă meşteri. Iar în vremea Mării Sale răposatului Domn Alecsandru Vodă Şuţul, făr-de ştirea lor s-au pomenit aşăzaţi în hrisovul de  cumpaniie ce s-au făcut cavafilor, numindu-să cavafii de meşteri, şi pă ei lucrători. Pentru care, încă de atunci de cînd li s-au făcut cavafilor  acel hrisov, au dat jalbă către răposatul Domn cerînd ca să li să păzească vechiul obicei. Şi acea jalbă orînduindu-să în cercetarea dumnealui  Vel cămăraş i a Logofeţii, din pricina morţii Domnului nu s-au făcut nici o urmare. Iar acum cer ca să nu fiie supuşi după acel hrisov, ci să li să  orînduiască staroste dintre meşteri lucrători ai lor, ca, înpreună cu alţi trei-patru din meşteri, să judece pricinile ce vor avea între ei.   
{287} Răspunseră pîrîţii cavafi că starostea totdeauna s-au ales de amîndooă breslile: adică şi de cavafi şi de lucrătorii meşteri; şi, pe care  îl cunoştea de vrednic, cu alegerea tuturor îl punea staroste. Şi după vremi s-au pus şi din cavafi staroste; iar mai de multe ori au fost dintre papugiii  meşteri, arătîndu-ne şi o carte domnească ot leat 1803 ghenar 8, a răposatului Domn Constandin Vodă Ipsilant, făcută pe numele Manului cavaful,  că l-au făcut staroste după alegerea breslii papugiilor. Mai ziseră că la cumpaniie sînt şi cavafi şi meşteri. Am văzut şi cartea ce au (pe care o  numesc meşterii hrisov) de la Măriia Sa răposatul Domn Alecsandru Vodă Şuţul, cu leat 1820, iunie 1, ce o dă la mîna cavafilor, făcîndu-i  cumpaniie, legaţi cu dajdiie în Vistieriie, în care coprinde şi de staroste şi de epitropi: a fi aleşi de cumpaniie. Şi zice şi de rînduiala cutiilor, i de alte  orînduieli, cum are să să păzească; i pentru streinii ce lucrează acest meşteşug, şi cari vor fi supt alte stăpîniri streine, să fiie supuşi la isnafş  pentru marfa ce o dă lor cavafii de o lucrează să nu o vînză la alţii, iar lucrînd meşterul marfa sa - cumpărată de el - slobod să fiie a o vinde la cine  va găsi. Cum şi pentru cei ce vor voi a dăşchide prăvălii: să-i cerceteze întîi starostea cu epitropii ca, fiind în stare şi găsindu-l vrednic,  să-i dea voiie a deşchide prăvăliie şi să dea avaet la cutiia lor. Zice şi pentru ciohodar: ca luînd aceea ce este orînduit, de prăvăliie taleri 2, parale  8, alt avaet să nu le mai ceară cu niciun fel de numire. Răspunseră jăluitorii că, cu această carte cu mijloc de cumpaniie, să dă toată puterea la cavafi,  precum şi pe staroste ei să-l aleagă şi să-l puie şi nici prăvălii să nu mai poată deşchide, nici la păsurile lor să nu poată găsi dreptate;  pentru că din vechime staroste au fost dintre meşterii lor şi supuşi cavafilor n-au fost, ci, ici-ciohodar le lua oareşcare avaet şi le da voie de deşchidea  prăvălii şi lucra şi vindea. Şi cînd alegea staroste, îl ducea la ici-ciohodar, de-i scotea cartea domnească. Iar Manul cavaful că au fost staroste, acela  s-au făcut căci fusese meşter de lucra meşteşugul. Şi cer ca ei să fiie deosebiţi de cavafi, să-şi facă staroste şi epitropi prin marifetul lui  ici-ciohodar, iar cavafii să-şi facă staroste al lor deosebit. Am pus de s-au căutat în condicile Divanului cele mai vechi, spre a să vedea ce obicei au avut  breasla aceasta. Şi găsi cea mai veche carte a Mării Sale răposatului Domn Alecsandru Vodă Ipsilant dintru întîia domnie, cu leat 1775, ce s-au dat  cavafilor i cizmarilor papugii, după cartea ce au avut a Mării Sale răposatului Domn Alecsandru Vodă Ghica: ca să aibă numai ei a lucra şi a vinde tot lucrul  căvăfesc, iar altul strein să nu fiie volnic - oprind şi pă neguţătorii turci cei ce aduc marfă din Ţara Turcească, a nu lua marfă şi de la cizmarii  pămînteni ca să vînză, ci numai marfa ce vor aduce din Ţara Turcească să o vînză. Iar din cărţile luminaţilor Domni, ce în urmă s-au  dat la mîna celor ce s-au orînduit starosti, coprinde că după alegerea breslii papugiilor să orîndueşte staroste de papugii, carele să aibă îngrijirea  breslii, să îndeplinească poruncile domneşti înpreună cu breasla acestui meşteşug, să judece şi pă papugiu cu   
{288} papugiu pentru ale meşteşugului lor i pentru călfi i ucenici, dinpreună cu alţi meşteri mai bătrîni păzind dreptatea după vechiul lor obicei.  Înpotrivă, cavafii răspunseră că pă limba rumînească din vechime s-au numit cavafii papugii; iar numirea de cavafi este lexis turcesc. Şi cei ce  lucrează le zice meşteri - precum şi la cutiia lor cînd să dă voie de starostea cu isnaful a deschide prăvăliile de căvăfiie, cel ce i să cade de bună  voie dă taleri 50, iar calfa cînd ese meşter dă la cutiie pă jumătate. Dau şi parale pă săptămînă. Şi din vechime, un staroste au avut şi o cutiie  au ţinut, din care cutiie să ţine o sfîntă biserică i un pod peste Dîmboviţă, să ajută cei bolnavi săraci din breasla lor şi să îngroapă. Să  fac şi alte milostenii. Deosebit, şi orice dări şi havalele de la cavafi să cer - precum şi o havalea ce s-au întîmplat mai de curînd: ei s-au  însărcinat. Iar meşterii lucrători nu s-au supărat: ci meşterilor le dau ei saftiene, meşini şi tălpi de lucrează; şi nu să ţin dă cuvînt, ci unii  dintrînşii vînd marfa lor la alţii, unde găsesc - şi lor le aduce ciurucul ce nu-l pot vinde, sau le mănîncă cu totul. Iar care din meşterii lucrători au  stare şi putere de cumpără saftiene i meşini şi tălpi şi scot lucruri nu sînt popriţi de nimeni şi vînd atît pe la casele lor, i pe poduri, i pe la curţile  boiereşti şi neguţătoreşti, i în Tîrgul Cucului şi în tîrgul de Afară, nefiind popriţi de nimeni de a face vînzare unde vor vrea. Şi tocmesc  lucruri la cine găsesc. Iar de a deşchide prăvălii în rînd cu cavafii, ca să aibă amîndooă a fi: şi meşter lucrător, şi cavaf, nu o pot priimi  nicidecum, că atunci rămîne a fi ei slugi. Ci, care din meşter va fi vrednic a putea să dăşchiză prăvăliile de căvăfiie să să lase de a mai lucra  meşteşugul şi, arătîndu-să la starostea şi la epitropi, este priimit şi slobod, precum şi acum sînt mulţi din cavafi care au lăsat meşteşugul  lucrului şi sînt cavafi. Iar care din cavafi să va ameşteca de a lucra, ei nu-l priimesc de cavaf, ci-l izgonesc dintre ei. Atîta numai au cavafii: de croesc  tălpile şi le dă la meşteri cu saftiene măsurate, ca să nu-i înşale. Şi, fiind înclinaţi una cu meşterii, nu pot să fiie depărtaţi a nu fi şi ei  înpreună la alegere de staroste; care staroste, şi ei priimesc să fie dintre meşteri, numai să fiie om cinstit. Precum şi epitropii, să fiie doi dintre cavafi şi  doi dintre meşteri, căci cavafii apururea au pricină cu meşterii, ori pentru stricarea de lucru, sau că i-au vîndut marfa lui la alţii, sau că nu s-au ţinut  de cuvînt. Aşijderea, nu priimesc să fiie ici-ciohodar ameştecat la alegerea lor de staroste, nici la judecăţile meşteşugului lor, sau la ucenici i călfi,  căci aceala eşte care le pricinueşte pagubă, precum li s-au şi întîmplat cînd s-au amestecat. Ci, care va fi pricină mai mare şi nu să va odihni  pă judecata starostii şi a epitropilor, să aibă voie a merge la oricare judecată politicească vor vrea, pentru că nici într-o carte domnească a starostii nu  este amestecat ici-ciohodar. Deci, fiindcă cavafii, adică vînzătorii prăvăliiaşi cu lucrătorii meşteri dintru început au fost una - căci şi treaba le  este înclinată - şi un staroste au avut dintre meşterii lucrători şi o cutiie s-au ţinut; şi pînă nu se făcuse cartea răposatului Domn Alecsandru  Vodă Şuţul, între ei nu erea prigonire, iar după ce s-au văzut meşterii că cu acea carte i-au legat cu ponturi spre enteresul cavafilor şi spre a lor  strîmtorare, s-au scornit gîlcevuri. Care gîlcevuri ale lor silindu-mă   
{289} în tot chipul a le întocmi la unire, mijloc n-au stătut, căci cea mai mare neunire este că meşterii cer să fiie slobozi, care vor vrea, a deşchide  prăvăliie de căvăfii şi să lucreze şi meşteşugul . Iar cavafii să înpotrivesc, zicînd că cei ce va deşchide prăvăliie din meşteri, să nu  mai lucreze meşteşugul, precum să află vreo cîţiva dintre meşteri cu prăvălii de căvăfiie deşchise şi meşteşugul l-au lăsat, nu de  cînd s-au făcut cartea Mării sale răposatului Domn Şuţul, ci cu mulţi ani mai nainte s-au urmat această orînduială de a lor bunăvoie, fără  să fiie popriţi cu vreo poruncă. Care prigonire a lor chibzuindu-o, o găsii a fi mai cuviincioasă slobozeniia deşchiderii prăvăliilor, decît oprirea, că  pricinueşte şi eftinătate. Şi de să va deosebi unii de alţii, iarăşi nu este cu cuviinţă, în vreme ce unii făr-de alţii nu pot. Pentru care, mijlocul  dreptăţii l-am găsit a fi într-acestaş chip, adică: staroste să să aleagă de amîndooă părţile, dintre lucrătorii meşteri pămînteni, iar  nu streini, care va fi mai cinstit şi cu mai bună stare. Cum şi pentru epitropi să să aleagă iarăşi oameni cinstiţi pămînteni, însă doi dintre  meşterii lucrători şi doi dintre cavafi. Şi o cutie să ţiie, cu pecetea starostii şi a celor patru epitropi, la care să să strîngă venitul după obiceiul lor  şi cînd să va deşchide, a să scoate din cutiie banii pentru vreo trebuinţă a breslii sau pentru milostenii precum au obicei, , să fiie starostea cu acei patru  epitropi la deşchidere, ca iarăş cu toţii să pecetluiască la loc. Şi să ţiie socoteala cutii curată, a da seama cînd să va cere de aceste bresle.  Asemenea şi pentru cei ce vor voi a dăşchide prăvălii de căvăfii - ori în rînd cu cavafii, sau într-alte părţi - de va fi din meşterii lucrători,  să cerceteze starostea cu epitropii meşterilor de i să cuvine să deşchiză. Şi găsindu-l dăstoinic, să-i dea teşcherea starostea şi acei doi  epitropi meşteri şi să fiie slobod a dăşchide prăvăliie de căvăfiie, de a vinde şi a lucra oriunde va voi, puind la cutiia lor aceea ce să cuvine cum le  va fi fost obiceiul din vechime. Asemenea şi dintre prăvăliaşii cavafi ce vor avea feciori sau călfi şi vor voi a dăşchide prăvălii, să-i cerceteze  starostea cu epitropii cavafilor, făcîndu-să urmare şi la ei ca şi la meşterii lucrători. Şi cu toţii să fiie slobozi a-şi lucra meşteşugul şi  a-şi vinde şi a avea prăvălii de căvăfiie deşchise. Aşijderea, să aibă datoriie starostea cu epitropii despre amîndooă părţile a păzi  rînduelile dreptăţii după obiceiul vechi al lor: să judece şi pricinile de călfi i ucenici a amîndurora părţilor, i pentru stricarea de lucru, i pentru  meşterii ce va lua marfă de la cavafi şi o va vinde la altul, ori va face lucru prost, sau nu va face cusătura bună cu aţă de bumbac, precum este rînduiala, nici  să să puie la lucru în loc de saftiian meşină, că aceea este înşelăciune. Cum şi la orice să va cere din partea stăpînirii de la acest isnaf, i la  mărfurile de meşteşugul lor, ce va veni aici - adică saftiene, meşini i tălpi de marfă lucrată - să să păzească obiceiul lor, cu a să da de ştire  întîi starostii şi epitropilor, de a merge să o tocmească; apoi, ei să o împarţă la toţi. Şi la toate să fiie îngrijitori starostea cu epitropii, a nu să  face cusur şi năpăstuire la vreo parte. Iar la pricinile de judecăţi care vor fi mai mari şi nu să vor odihni, sau cari nu să vor supune pe alegerea starostii şi  a epitropilor, să   
{290} meargă la ici-ciohodar, a face arătare: ca acea neodihnă şi nesupunere să o cerceteze şi ici-ciohodar şi să-i învoiască. Iar  neputîndu-i învoi ici-ciohodar, să dea jalbă Mării Tale, a să orîndui la judecată. Acestea mi s-au părut a fi cuviincioase să să păzească.  Dar fiindcă este carte domnească a Mării Sale răposatului Alecsandru Vodă Şuţul cu altă coprindere, cum să arată mai sus, arăt Înălţimii  Tale pricina, ca să să dea cea desăvîrşit hotărîre de către Măriia Ta. Vel logofăt 1823, iunie 10 (Rezoluţia Domnitorului:) Io Grigoriie Dimitriu  Ghica Vvd i Gospodar Zemli Vlahscoie. Pe această alăturată anafora a dumnealui Vel logofăt de Ţara de Sus nerămîindodihniţi cavafii de aici din  Bucureşti, dumnealui Vel hatman al Divanului i-au înfăţişat la Divan înnaintea Domnii Mele cu meşterii lucrători papugii, cizmari, imingii şi  pantofari - cerînd cavafii prin apelaţiia lor ca, văzîndu-să domneştile întăriri ce au, să nu li să strice orînduelile ce sînt păzite şi urmate;  căci ei nu opresc pe meşteri a nu deşchide prăvălii, nici voesc să să deosebească de dînşii, ci pe starostea să-l aleagă cu toţii, sau dintre  cavafi, sau dintre meşteri - care va fi vrednic a săvîrşi acest lucru. Şi cînd din meşterii lucrători vor veni în stare ca să deşchiză prăvăliile de  căvăfiie, unul ca acela să-şi lase meşteşugul. Şi apoi, cercetîndu-să de către starostea cu toţi epitropi şi cei mai bătrîni din cavafi şi  din meşteri, şi gîsindu-l dăstoinic, să-şi dea avaetul său la cutiia breslii, după coprinderea hrisovului ce au şi, priimindu-şi teşchereaoa  iscălită de starostea i de epitropi, să fiie slobod a deşchide prăvăliie. Precum asemenea să să urmeze şi la feciorii de cavafi i la călfile lor. Iar  ici-ciohodar să aibă a-şi lua numai acei cîte taleri 2 şi parale opt ce lua şi mai nainte şi să coprind şi în hrisovul ce au de la răposatul  Alecsandru Vodă Şuţul, iar alt amestec să nu aibă nici cu cavaful, nici cu meşterul lucrător. Cu care acest mijloc să pot chivernisi şi cavafii şi  lucrătorii. Iar de va fi tot acelaş şi cavf şi lucrător, atunci cavafii cei fără meşteşug urmează să ajungă în stare proastă. Asupra căriia  pricini intrînd şi Domniia Mea în cercetare, am cerut ca să ni să arate niscai seneturi mai vechi, doveditoare de orînduiala ce au avut din vechime acest isnaf al  cavafilor, ca să vedem ce cuvîntare să face într-acelea. Şi ne arătară acea carte a răposatului Domn Alecsandru Vodă Ipsilant, în copiie scoasă  după condica Divanului, scrisă fiind cu leat 1775 fevruarie, ce o dă cavafilor i cizmarilor şi papugiilor creştini pămînteni de aici din Bucureşti, care o  văzum, coprinzătoare întocmai precum este arătat în anaforaoa Logofeţii, i o carte a răposatului Domn Costandin Vodă Ipsilant din leat 1803, avînd  coprindere ce să arată în anaforaoaLogofeţii, că au cărţile luminaţilor Domni celor din urma răposatului Domn Alecsandru Vodă Ipsilant. Şi în  amîndooă aceste cărţi nu văzurăm nimic pomenindu-să de ici-ciohodar; precum nici în cărţile de ici-ciohodărit ce să găsesc trecute  în condicile domnescului Nostru Divan, teorisindu-să de Noi, nu să văzu a avea ici-ciohodar vreun alt amestec la breasla papugiilor,   
{291} decît numai: de la toţi cei ce să neguţătoresc şi lucrează meşteşugul cizmării să ia pe tot anul po taleri 2 vechi de prăvăliie. Deci,  fiindcă breaslă să înţelege o întocmire şi unire de meşteri i de vînzători tot aceeaşi felurimi de marfă şi de vreme ce din cele mai  sus-arătate cărţi domneşti, cum şi din chiar arătarea ce ne făcură şi o parte şi alta în Divan să dovedeşte că cavafii şi cu meşterii ce  lucrează căvăfie, adică jeluitorii cu pîrîţii, totdeauna au fost uniţi, de aceea, hotărîmDomniia Mea: 1. Ca şi de acum înainte asemenea uniţi să  fiie cavafii cu meşterii ce lucrează lucru de căvăfiie, numindu-să isnaful cavafilor. Al doilea. Să fie slobod oricare dintre cavafi şi dintre meşteri ca, nu  numai să lucreze meşteşugul căvăfii, ci să şi vînză marfă de căvăfie. Al treilea. Alegerea starostii să să facă din tot isnaful fără  deosebire, adică ori dintre cavafi, sau dintre meşteri, alegîndu-să cel care va fi om mai de ispravă, cu praxis şi cinstit; însă pămîntean, iar nu strein.  Al patrulea. Alegerea a cîte patru epitropi ai isnafului aşijderea să să facă de tot isnaful, dimpreună cu starostea, alegîndu-să epitropi oameni  pămînteni cu praxis şi cinstiţi, ori dintre cavafi, sau dintre meşteri. Al cincilea. Oricare dintre meşteri sau din călfile şi feciorii de cavafi vor voi a  dăşchide prăvălii de căvăfiie, mai întîi să să cerceteze de starostea cu epitropii şi, găsindu-să destoinic, să i să dea teşcherea, puind la  cutiia lor ceea ce să cuvine, după cum le va fi fost obiceiul, şi să fiie slobod a dăşchide prăvăliie de căvăfiie, de a vinde şi a lucra oriunde va voi.  Însă la prăvăliile din tîrg ce vor fi în rîndu cavafilor să fie popriţi de a ţinea bedreag şi a lucra în prăvăliia din faţă, ci numai în dosul  prăvălii să lucreze, sau aiurea în altă parte, iar în faţa prăvălii să facă numai vînzare; precum şi dooă feţe măcar de să va  întîmpla a avea vreo prăvăle de căvăfiie, la niciuna să nu fiie slobod a lucra. Al şaselea. Starostea cu epitropii să aibă datoriie a păzi rînduielile  dreptăţii după vechiul obicei, făcînd urmare întocmai precum într-această anafora să coprinde, atît pentru cutiia ce este obicei a avea acest isnaf, i  pentru strîngerea venitului cutii aceştiia, cît şi la pricinile de judecăţi ce privesc la ale meşteşugului lor, precum şi orice dări şi cereri să va face de  către stăpînire, să le împlinească de la tot isnaful, adică nu numai de la cavafii şi meşterii ce vor avea prăvălii deşchise, ci şi de la cei ce vor fi  făr-de prăvălii şi vor metahirisi acest meşteşug, făcîndu-să analoghiie dreaptă după starea şi puterea fieşcăruia. Şi cînd la pricinile  de judecăţi ce s-au zis mai sus nu să vor odihni pe alegerea starostii şi a epitropilor, să dea jalbă către stăpînire, ca să să orînduiască în  cercetare de judecată. Iar ici-ciohodar să nu aibă cîtuşi de puţin amestec la această breaslă întru nimic, fiind împotriva coprinderii cărţilor  domneşti de mai sus-arătate, decît numai să-şi ia orînduitul avaet de la fieşcare prăvăliie, precum s-au zis mai sus. Şi, fiindcă în urma  înfăţişării lor la domnescul Nostru Divan au dat jalbă Domnii Mele cavafii, cerînd a li să păzi orînduiala ce să   
{292} coprinde în hrisovul ce s-au dat de răposatul Domn Alecsandru Vodă Şuţu, am teorisit Domniia Mea toate ponturile ce să coprind în numitul hrisov.  Şi le văzum că unile privesc la orînduiala breslii şi a meşteşugului lor, iar altele la orînduiala întocmirii i a răspunderii dăjdiilor aceştii bresle în  ce chip să să urmeze. Ci, cît pentru ponturile dintr-acest hrisov, ce sînt întocmite pentru orînduiala dăjdiilor breslii, această orînduială fiind treabă  a domneştii Noastre Vistierii, are a să face în vreme de la Vistieriie cartea Domnii Mele, în ce chip are a să urma dajdiia lor. Iar pentru celelalte ce sînt  întocmite pentru orînduiala i obiceiurile meşteşugului lor, cîte vor fi unite cu orînduiala ce să arată într-această domneasca Noastră hotărîre -  sau şi osebire măcar de vor avea, şi vor fi priimite de breaslă, prin adeverinţa lor în scris pentru acele nepotrivite - sînt priimite şi Domnii Mele. Iar cîte  vor avea osebire de coprinderea aceştii hotărîri şi nu vor fi priimite de breaslă precum mai sus zicem, nu sînt priimite nici Domnii Mele. Ci dar, într-acest  chip cu orînduiala de mai sus arătată poruncim dumitale, Vel logofete de Ţara de Sus, să să facă pă chipul aceştii bresle şi domnescul Nostru hrisov.  Vel logofăt 1823, octomvrie 20 189 Veliţii boieri către Gr. Dim. Ghica Vv., propun spre întărire noul preţ al cărnii; întărirea Domnitorului (1823, iunie  28) Prea Înălţate Doamne, Cu plecată anafora arătăm Mării Tale că acum, la Sînpietru, este obiceiu de să pune nart la carne, ca nu - din lăcomiia  celor ce vînd - să pătimească norodul scumpete. Pentru care, măcar că la oraşele du pă afară să vinde carnea mai eftină, adică cea de oaie po  parale 10 şi cea de vacă po parale 8; dar fiindcă aici în politiie sînt cheltuieli oareşce mai multe ale hranii vitelor decît afară, pentru aceea am găsit cu  cale să să vînză carnea cu adaos de 2 parale la ocă. Însă, cea de oaie i de miel po parale 12 şi cea de vacă po parale 10. Căci, după multa eftinătate  ce să urmează la cumpărătoarea vitelor, precum ne-am pliroforisit şi de la vameşii Oborului Bucureştilor, acest preţ este prea îndestul şi cu folos al  vînzătorilor de carne.   
{293} Şi găsindu-se şi de către Măriia Ta cu cale, să va da luminată poruncă către dumnealui epistatul Dvornicii obştirilor, ca să facă cunoscut  acest nart la toţi de obşte şi să şi îngrijească cu luare-aminte pă toată zioa, ca cu acest preţ şi cu cantar drept să să vînză carne de  amîndooă felurile. Şi pe care din vînzători îi va găsi că urmează împotrivă, să-l arate la dumnealui Vel agă, ca să i să facă căzuta  certare cu bătaie, acolo în faţa locului - avînd voie, după cum au avut şi pînă acum, oricine va voi, a vinde carne nepopriţi, cu mai sus-numitul preţ.  Iar hotărîrea cea desăvîrşit rămîne a să face de către Măriia Ta. Costandin Creţulescu, Barbu Văcărescu, Istrate Creţulescu, Costandin  Bălăceanu, Scarlat Grădişteanul, Ioan Ştirbei, Dumitrache Bibescu, Dumitrache Brăiloiu, Nestor, Ioan Fălcoianu, Pană Costescu 1823, iunie 28 190  Divanul către Gr. Dim. Ghica Vv., despre chibzuirea făcută cu privire la fixarea nartului la vasele de lemn şi de pămînt care urmează să se vîndă la  tîrgul Moşilor (1823, mai - iunie) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării Tale, ce prin pitac ni s-au dat, adunîndu-ne aici la  domneasca Curte, am făcut chibzuire pentru nartul ce ni să porunceşte să punem la vasile de lemn şi de pămînt, care să vînd la tîrgul Moşilor, fiind  obicinuit de a să pune nart. Şi în ce chip să (va) găsi cu cale - după vremea scumpetii ce să urmează - arătăm mai jos cu ce preţ să să vînză  fieşcare lucru ca, găsindu-să şi de către Măriia Ta cu cale, să să dea luminată poruncă de a să face vînzarea cu aceste preţuri.   
{294} Par. Vase de lemn 20 doniţa mare, cu ţîţă şi cu capac; 15 doniţa al 2-lea mînă, cu ţîţă şi cu capac; 16 doniţă mare, cu capac,  fără ţîţă; 12 doniţa al 2-lea mînă şi cu capac; 12 doniţa cea mare, fără capac; 8 doniţa al 2-lea mînă, fără capac; 6 doniţa de  al 3-lea mînă, fără capac. Tl., Par. Vase de pămînt 1,20 urcior mare, zmălţuit; 1,10 urcior al doilea mînă, zmălţuit; 1,0 urciorul al treilea  mînă, zmălţuit; 0,25 urciorul al patrulea mînă, zmălţuit; 0,15 urciorul al cincilea mînă, zmălţuit. 1823, mai-iunie 191 Gr. Dim. Ghica Vv.  către C-din Bălăceanu, Marele logofăt al Ţării de Sus, poruncind ce anume are să plătească "fabrica" lui Stănuţă, de la Mărcuţa...şi o  desleagă de îndatorirea pe care i-o pusese Alex. Şuţu Vv. de a plăti arendă vornicului M.Băleanu (1823, iulie 1) Io Grigoriie Dimitriu Ghica Vvd i  Gospodar Zemli Vlahscoie La arătarea ce ne fac printr-această alăturată anafora părinţii arhierei şi dumnealor veliţii boieri, făcînd şi Noi  chibzuirea cea cuviincioasă, zicem că de a întocmi cineva toate ergaliile i oamenii ce trebuesc pentru lucrarea acestui meşteşug, nu este îndoială că are  trebuinţă de un capital mai deosebit şi de o mai deplină ştiinţă a meşteşugului. Iar de a socoti că fieşcare din lucrătorii acestui meşteşug are  destoiniciie şi de capital şi de ştiinţă pă deplin, încît să poată întocmi şi oamenii şi toate uneltile ce sînt trebuincioase pentru lucrarea acestui  meşteşug - ca să să numească stăpîn, iar nu slugă - este mai cu anevoie; căci nu este îndestul numai de a să întocmi o fabrică şi piste  puţină vreme să să dezghineze şi să să strice întocmirea sa, ci trebuie să să şi păzească totdeauna fiinţa lucrării sale, fară nici o  zminteală sau zăticnire; ca şi lucrătorii cei ce vor avea ştiinţa acestui meşteşug şi nu sînt destoinici singuri de a întocmi şi a ţinea acest fel de  fabrică, să găsească de lucru totdeauna, spre folosul şi cîştigul   
{295} lor. Şi întocmitorul fabricii, văzînd înmulţirea lucrului, să fiie silit ca, spre a cheltui făr-de întîrziere marfa ce lucrează, să o vînză  cu preţ mai ieftin. Căci ieftinătatea felurimii unui lucru nu să pricinueşte din mulţimea lucrătorilor acelui lucru, ci din mulţimea lucrului, care nu să poate  face într-alt chip fără numai cînd lucrătorul va avea mijloc a întocmi toate trebuincioasele unelte i a cumpăra şi a lucra totdeauna materialurile ce sînt  trebuincioase. Iar de a zice cineva că făcînd mulţi lucru de un fel cîte puţin, acel puţin să face mult, nu este îndoială la aceasta; însă acel mult  zicem că s-ar putea socoti mult numai pe obrazul unuia, iar pe ale tuturor socotindu-să, rămîne iarăşi cîte puţin pe seama fieşcăruia. Şi aşa,  silit va fi acela ca să-şi vînză marfa cu preţ scumpu, spre a-şi întîmpina neapăratele cheltuieli ale fabricii şi să păgubească pe cei care au  trebuinţă de acest fel de marfă, cumpărîndu-o cu preţ scumpu. Sau, de va fi silit din mulţimea fabricilor ca să o vînză cu preţ ieftin, văzînd  din zi în zi că cearcă pagubă, urmează de a-şi părăsi fabrica. Şi într-acest chip urmîndu-să, fiinţa acestui meşteşug în loc să  crească şi să să îmbunătăţeze, încet-încet va merge spre scădere şi pierdere. Precum asemenea înfiinţate pilde urmează a fi ştiute  tuturor acelora cîţi să neguţătoresc cu pieţile streine. Că oriunde s-au întocmit fabrice de meşteşuguri cu şarturi şi cu oareşcare perorismos,  acolo au dăinuit şi s-au păzit fiinţa lor. Şi împotrivă, ori în ce ţară s-au lăsat cu totul slobodă, din zi în zi s-au părăsit şi s-au  prăpădit. Şi nu numai că au pierdut după vremei podoaba ce avea acea ţară din fiinţa fabricilor, ci şi de folosul ce avea din scoaterea şi vînzarea  acelor lucruri pe la alte ţări s-au păgubit. Mai de folos, dar, socotim a fi şi pentru ţară şi pentru lucrătorii ce au ştiinţa acestui meşteşug, ca nici  să fie poprită precum au fost pînă acum această fabrică, de a nu fi volnic adică altul a deşchide decît numai unul, nici iarăşi să fie slobod  fieşcare făr-de cuviincioasă cercetare şi legătură, ci: pă lîngă ştiuta fabrică ce s-au fost rostisit întîiaşi dată, adică de către  Stănuţă fabricantul, izvoditorul ei aici în ţară, şi are a o ţinea sărdar Atanasiie dimpreună cu fraţii săi teodor i Costandin, nepoţii mai  sus-numitului Stănuţă, de va voi şi altul ca să mai deşchiză vreo asemenea fabrică, să nu fie poprit. Mai întîi însă să să cerceteze prin  cei mai cu deplină ştiinţă a acestui meşteşug de are deplină ştiinţă a acestui meşteşug şi de este destoinic şi în stare ca să ţiie în  bună fiinţă şi în lucrarea meşteşugului fabrica ce va voi să o deşchiză, iar nu vremelnică, dînd însuşi chezăşiie sigură atît pentru  acestea, i pentru că nu va pricinui niscar(e)va zavistii între lucrătorii ceilalte fabrici, cu care să-i pricinuiască zăticnire şi dărăpănare. Şi această  cercetare şi siguranţiie să să facă prin ştirea Prea Sfinţiei Sale părintelui Mitropolit i a dumnealui celui după vreme Vel cămăraş, ce-i  orînduim Domniia Mea efori asupra aceştii fabrice şi îngrijitori de a nu fi supărată de cinevaşi în vreun fel de chip sau cerere de către nimeni; fără  numai acei taleri 1000 ce erea orînduiţi prin hrisovul Domnii Sale Alecsandru Vodă Şuţul să-i răspunză pă tot anul la spitalul Iubirii de Oamneii  cîte taleri 300 la mănăstirea Mărcuţa i acele puţinuri haruri la Cămara gospod, care şi prin hrisoavele   
{296} de mai nainte s-au fost orînduit a să da pă tot anul, urmîndu-să darea lor întocmai după aceeaşi orînduială ce este arătată în  numitele hrisoave. Şi osebit, pentru chiria fabricii ot Mărcuţa vrînd a lucra acolo numiţii fabricanţi, să să învoiască cu mănăstirea Mărcuţa.  Iar chipul întocmirii hrisovului ce au făcut răposatul Domn Alecsandru Vodă Şuţul în leat 1819, dînd această fabrică ca un pronomion la casa  dumnealui dvornicului Manolache Băleanul, este făr-de îndoială pricinuitor de scumpetea preţului mărfii ce să scoate dintr-această fabrică; căci  fabricantul, pă lîngă celelalte neapărate cheltuieli ce urmează a avea pentru trebuinţa acestui meşteşug, fiind silit a da negreşit şi casii numitului boer o  sumă de bani pe tot anul, pentru arenda fabricii, urmează ca şi el să vînză marfa cu preţ adăugat. Care această întocmire a mai sus-zisului hrisov, ca  o păgubitoare obştii, nefiind cuviincioasă şi mai vîrtos împotrivitoare şi celor mai dinainte hrisoave a cinci luminaţi Domni ce le-am văzut şi Noi, o  desputernicim Domniia Mea şi hotărîm ca să rămîie slobodă această fabrică de către casa mai sus-numitului boer. Drept aceea, poruncim dumitale  Vel logofete de Ţara de Sus, să să facă hrisovul Domnii Mele întocmai după coprinderea mai sus-arătată. Vel logofăt 1823, iuliie 1  192 Veliţii boieri către Gr. Dim. Ghica Vv., despre modul cum ar putea fi acoperită datoria ţării, despre sumele repartizate Mitropoliei, episcopiilor şi fiecărei  mănăstiri; extras; întărirea Domnitorului (1823, iulie 14) (...) Iar mănăstirile toate, atît cele domneşti, cît şi cele închinate, să dea la acest ajutor  taleri un milion dooă sute şaizeci şi cinci dă mii patru sute nooăzeci şi cinci pă trei ani, căci venitul lor este pe an şapte sute şaizeci dă mii şi pă  trei ani fac dooă milioane şi dooă sute sute optzeci dă mii, din care li să lasă un milion patrusprezece mii cinci sute cinci pentru cheltuielile lor du peste an, i  pentru plata dobînzilor datoriilor celor vechi, i pentru dobîndă la banii arendaşilor ce vor rămînea creditori pă dinafară. Iar ceilalţi taleri un milion  dooă sute şaizeci şi cinci dă mii patru sute nooăzeci şi cinci să-i răspunză la Casă; şi fiindcă mănăstirile, atît cele domneşti, cît  şi cele închinate, întîi că după anaforaua dumnealor boerilor efori mulţi din egumeni au apucat de au cheltuit la trebuinţe neapărate, a dooa că   
{297} pentru mănăstirile aghiotafitice s-au îndatorat igumenii cei noi de au trimis embaticiurile pe doi ani trecuţi din venitul acestui următor an, a treia că  mănăstirile domneşti ce sînt legate la cutiie, din pricina răzvrătirii, n-au putut întîmpina şi răspunderea banilor celorlalţi la cutiie pe anii trecuţi  şi aşa au fost silite a plăti din venitul următorului an, atît rămăşiţurile anilor trecuţi, cît şi banii acestui următor an, afară din banii  şcoalelor. Pentru aceste dar pricini, găsim cu cale că prisosul ce să va fi adunat la mănăstiri pe acest următor an (bez cheltueli) să să ia la Casa datoriilor  ţării. Iar pentru ceilalţi bani, pînă la taleri un milion dooă sute şaizeci şi cinci dă mii patru sute nooăzeci şi cinci, ce au a răspunde  mănăstirile, să îngrijească igumenii de a vinde veniturile acareturilor mănăstireşti, prin ştirea Casei datoriilor, şi cu zapise adeverite şi de dumnealor  boerii efori, pă trei ani, ce să încep de la leat 1824, aprilie 23, şi să sfîrşesc la leat 1827, aprilie 23, luînd banii arenzii pă cîteştrei aceşti ani  înainte. Din care bani, să răspunză mai sus-numitul analogon la Casă, spre ajutorul datoriilor ţării (...) 1823, iulie 14 (La această anafora, Domnitorul  hotărî:) Io Grigorie Dimitriu Ghica Vvd i Gospodar Zemli Vlahscoie De vreme ce Prea-sfinţia lor părinţii arhierei şi dumnealor veliţii boieri, pentru  neajungerea banilor de a să plăti datoria de taleri trei milioane cinci sute cincizeci şi opt dă mii trei sute şaptesprezece, bani şaptezeci şi opt, ce să arată  mai jos au găsit cu cale a să mai adăuga încă un an peste doi ce s-au hotărît prin obştească anafora ot leat 1822, dichemvrie 6, a să vinde veniturile  acareturilor Sfintii Mitropolii, i ale episcopiilor şi ale mănăstirilor, adică să să vînză aceste venituri pă trei ani, începîndu-să de la viitorul leat  1824, după arătarea ce ne face printr-această obştească anafora, priimită este şi Domnii Mele această obştească chibzuire, ca una ce priveşte spre  uşurarea ţării; pe care o întărim Domniia Mea întru toate, adăugînd însă şi acestea: adică dumnealui biv Vel ban Barbul Văcărescu i  dumnealui Vel logofăt de Ţara de Sus, ce au a fi împreună cu dumnealor boerii efori ai Casii datoriilor (între care este şi Prea Osfinţiia sa părintile  Mitropolitu), ca să facă analoghia răspunderii acestui ajutor după starea fieşcăruia mănăstiri, să fie împreună cu dumnealor boerii efori ai Casei şi  la vînzarea veniturilor acestor acareturi, i la adeverirea zapiselor vînzării; precum şi pentru prisosul din veniturile mănăstirilor pe acest următor an spre a să  alege cît este (bez cheltuiala), tot dumnealor mai sus-numiţii boeri cu toţi împreună să ia acum socoteala fieşcăriia mănăstiri, să scază acum  din venit cele pîn acum făcute cuviincioase cheltueli, i embaticuri, i dobînzile datoriilor ce are a plăti fieşcare mănăstire   
{298} pe acest an, şi cheltuelile mănăstirii cele trebuincioase şi neapărate care au a să mai face pînă la împlinirea anului. Şi prisosul de va mai  rămînea, să să ia la Casa datorii, spre a să face şi cu aceasta urmarea ce în dos să arată. 1823, iulie 17 193 Serdarul N. Sachelarie şi alţii dau  mărturie pentru Z.C. Cumbete, "fabricant" de testemeluri (1823, iulie 17) (text tradus din greceşte:) Prin prezentul nostru înscris mărturisim, noi cei de mai jos, că  Zgurafos Const. Cumbete, fabricant de testemeluri, dacă numai aceasta este meseria lui, a practicat-o cu pricepere şi a prezentat-o ca pe o izvodire nouă. S-a  purtat cu cinste, lucrînd marfa curat şi mai bine decît oricare altul; care a avut şi fabrica de la Mărcuţa. 1823, iulie 17 Bucureşti Serdar Nicolaie Sachel.,  martor; Serdar Paraschiv Sachelariu, martor; Ioan Hagi Gheorghiu, martor; Nicola Ioan, martor; Costandin Anastasiu, martor; Angheli Hagi Penciu, martor; Manuc sin Agop;  Iase armeanu; ...; Carabet Aceste iscălituri cercetîndu-le, s-au dovedit că sînt adevărate ale însuşi celor mai sus-arătaţi şi, spre a fi crezute, am  iscălit şi însum. Sotir sluger 1823, avgust 27   
{299} 194 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre plîngerea lui Zotu, sudit rus, că vameşii din judeţul Teleorman i-au luat vamă  nedreaptă la cumpărarea de prin sate a 1175 piei de iepure (1823, august 3) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Înălţimii Tale, ce mi să  dă la această jalbă a Zotului, suditul rusesc, s-au înfăţişat înaintea mea cu pîrîtul vameş. Însă cumpărătorul acei vămi din sud  Teleorman fiind Ştefan biv treti logofăt, au venit înnaintea mea din partea pîrîtului frati-său Costandin polcovnic. Şi făcînd cercetare, zice jeluitorul  că de la Ruşi dă Vede au cumpărat 1175 pi(e)i dă epuri dă la cei ce le-au strîns du prin sate; care aceia au şi plătit vama pămîntului cîte dooă  parale dă piele. Iar jeluitorul are să plătească vama scoaterii din ţară la sch(e)lă, fiindcă le duce în Ţara Nemţească. Şi acolo, la judeţ,  avînd pîrîtul pă un frate al lui mai mic, anume Afeldor, l-au apucat pă omul său de i-au luoat alte cîte dooă parale pentru vama pămîntului. Şi  aşa, cu acest mijloc, să face trei vămi la pei. S-au căutat ponturile vămii şi să găsi la cap. 27 scris curat: ca cei ce strîng piile du pă la lăcuitori  să plătească vamă dă piele dooă parale, la vameşu judeţului, iar cei ce le scoate afară să plătească trei la sută dă va fi raia; iar fiind sudit,  să plătească după tarifă. Care vamă a trecătorii să o plătească la schilă pă unde le va scoate. S-au zis pîrîtului că rău au luoat vamă  şi dă la jăluitori. Şi răspunse că nu vor fi plătit acele cîte 2 parale de cei ce au vîndut jăluitorului piile. Şi cerîndu-să jăluitorului dovada,  nu avu aici. Găsesc cu cale să să dea luminată porunca Înălţimii Tale către dumnealor ispravnici ai judeţului să cerceteze aceasta faţă cu  amîndooă părţile; şi dă va dovedi jăluitorul că au plătit cei ce au vîndut lui piile vama acelor cîte dooă parale, să-l puie ca să întoarcă  înnapoi ceea ce va fi loat jăluitorului, dimpreună şi cu cheltuiala ce i-au pricinuit. Iar hotărîrea cea desăvîrşit rămîne la Măriia Ta. Vel  logofăt 1823, avgust 3   
{300} 195 Chezăşie dată de H. Garabet şi H. Baagdasar către Eforia "fabricii" de testemeluri, pentru Zguri (1823, septembrie 13) Fiindcă chir Zguri au cerut a i  să da voie ca să deşchiză fabrică de testemeluri, dau eu iscălitul de mai jos, la cinstita Eforiie a fabricii, chezăşiie pentru dînsul că va fi următor  întru toate întocmai după coprinderea luminatei hotărîri a Mării Sale lui Vodă, ce s-au dat pentru fabrica testemelurilor. Şi am iscălit însumi, Hagi  Carabet, Hagi Baagdasar Vel logofăt 1823, septemvrie 13 196 Eforia "fabricii" de testemeluri dă voie lui Zguri "fabricantul de testemeluri" să deschidă "fabrică"  şi să lucreze aceste meşteşug (1823, septembrie 13) Cartea Eforii, prin care să dă voie lui Zguri ca să deşchiză fabrică de testemeluri Fiindcă chir  Zguri, fabricantul de testemeluri, au adus la Eforiie mărturii oameni cinstiţi, cari dovedesc că să află cu deplină ştiinţă la meşteşugul testemelurilor,  cum şi chezaşi pe Hagi Carabet (şi) Hagi Baagdasar, dînd în scris că la toate va urma întocmai după coprinderea luminatei întăriri, de aceea, i se dete  la mînă-i acest eforicesc înscris, avînd voie a deşchide şi a lucra acest meşteşug, precum şi pînă acum au lucrat. Grigorie al Ungro-Vlahii;  Filip Lenju, Vel cămăraş 1823, septemvrie 13   
{301} 197 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre datoriile epistatului "fabricii" de sticlărie din judeţul Dîmboviţa (1823, octombrie 17)  Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării Tale, ce mi să dă la această anafora a dumnealui dvornic Nicolaie Golescu, făcînd cercetare  văzui la mîna dumisale anaforaua dumnealor ispravnicilor de la sud Dîmboviţa, scrisă de la 14 ale trecutului fevruarie, cu cuprindere că s-au judecat acolo  vechilu dumnealui dvornicului cu pîrîtul Ianache, epistatul fabricii sticlării dumisale, pentru socoteala fabricii. Şi după cercetarea ce au făcut isprăvnicatul,  l-au dat dator pă pîrîtul ca să plătească dumnealui dvornicului taleri 553, parale 35; şi pîrîtul s-au arătat nemulţumit. De aceea, găsesc cu  cale să fie luminată porunca Mării Tale cu mumbaşir aprod hătmănesc să meargă la sud Dîmboviţa şi prin marifetul dumnealor ispravnicilor  apucînd pă pîrîtul, or să împlinească dreptul dumnealui dvornicului după isprăvnicească anafora, sau, zicînd că are împotrivă a răspunde,  să-l ia şi să-l aducă aici, a să înfăţişa cu vechilul dumnealui dvornicului la judecata unde vor fi orînduiţi de Măria Ta. Vel logofăt 1823,  octomvrie 17 198 Gr. Dim. Ghica Vv. întăreşte privilegiile şi milele ce le-au avut mai înainte meimar başa, precum şi privilegiile breslelor de lemnari,  zidari, cărămidari, nisipari, tîmplari, strungari şi pietrari (1823, octombrie 28) Hrisovul meimar başii din Bucureşti Toate acelea cîte privesc spre trebuinţa  şi folosul de obşte, nu numai datoriie au Domnii şi oblăduitorii ce s-au învrednicit de la Dumnezeu a avea stăpîniri de ţări şi de noroade a le pune  în faptă, ci încă şi mijloacele cele mai bune a le întocmi, a le înbunătăţi şi a le întări, între care alte obşteşti lucruri trebuincioase fiind  unul şi nizamul breslelor de lemnari, zidari, cărămidari, nisipari, tîmplari, strungari şi pietrari, cu care să slujesc toţi de obşte întru trebuinţele ce au.  De aceea, atît pentru întîmplările ce au fost mai înainte cu cutremurul şi focul cel mare, trebuinţa au adus a să pune la o bună întocmire nu numai la  întîmplările acelea, ci apururea şi în toată vremea   
{302} să să păzească buna orînduială; ca cel ce va avea epistasia acestor bresle să fie nu numai cu ştiinţa meşteşugului desăvîrşit şi cu  vrednicie, ci să aibă şi un ipolipsis, de a să putea încrede şi a să nădăjdui cinevaş pentru binalele ce prin marifetul lui să vor lucra dă meşteri  lemnari i zidari, spre a nu să face înşelăciuni şi pagube precum pătimea norodul mai nainte. Şi, mai întîi cînd s-au pus această breaslă la  orînduială prin anaforaua dumnealor boerilor Divanului să alesese un om vrednic, cu ştiinţă, de s-au orînduit la epistasia aceasta; pe care l-au  îmbrăcat şi caftan, numindu-l meimar başa, făcîndu-i leafă şi alte mili, precum din hrisovul Domniei Sale Ioan Vodă Caragea ce-l văzui cu  leat 1814, mai 14, următor altor hrisoave, de mai nainte, Ne-am adeverit. Deci învrednicindu-ne şi pre Noi Domnul Dumnezeu cu Domniia aceştii  pravoslavnice ţări şi pliroforisindu-Ne că după trebuinţa ce este într-această politiie a scaunului Domniei Mele, Bucureşti, urmează de a fi  meimar başa om ales, cercat în slujbe. Şi că de mai nainte au fost cinstită cu caftan această treabă şi slujbă a meimar başii au priimit-o şi Domnia  Mea şi hotărîm ca, şi de acum înnainte, cel ce să va afla cu această epistasie să să cinstească cu caftan, precum şi Domniia Mea, acum, pe cel ce  l-am ales de l-am făcut meimar başa, l-am cinstit cu caftan şi pentru care de a fi cu osîrdiie şi cu îngrijire a nu să face înşelăciuni şi a să  păzi buna orînduială spre folosul obştesc. Şi pentru că să află slujind la poruncile domneşti cînd i să dă, şi ale obştescului norod ce au şi  are, să ţie şi un logofeţel i un om-doi cu leafă şi cu cheltuială - de aceea, printr-acest domnesc al Nostru hrisov întărim priveleghiurile şi milele  ce au avut cei mai dinnainte meimar başi, adică, să aibă lude 6 scutelnici, pe care poruncim dumnealui Vel vist să-i făcă din pămînteni şi să li  să dea pecetluirile Domnii Mele, - să aibă şi orînduială de leafă, spre a i să da pe toată luna cîte taleri cincizeci de la Vistieriia Domnii Mele. Să fie  dator însă acel ce să va cinsti cu caftan de meimar başa a pune silinţă şi osîrdie întru slujba aceasta, ca prin îngrijirea sa să păzească buna  orînduială a breslelor acestora. Ca nu numai ei adică să să folosească şi să să cîştige de meşteşugurile lor, ci şi norodu să-şi aibă  înlesnirea făr-de pagubă şi făr-de înşelăciuni întru trebuinţele lucrurilor binalelor, luînd seama meimar başa şi pentru unele binale ce  sînt după pravili poprite, adică care astupă şi închide lumina vecinului, cum şi cele ce ar căuta să coprinză şi să strimtoreze uliţele obştii cu  întinderea ce fac şi altele asemenea vătămătoare, ca îndată să dea dă ştire la Domniia Mea, pentru care este orînduit şi nizamul mai  sus-numitelor bresle, cu ponturile ce să coprinde mai jos prin hrisoave domneşti ale fraţilor Domni de demult, şi după trebuinţa ce urmează şi acum, spre  buna orînduială. 1. La fieşcare dintre aceste bresle să fie orînduit cîte 1 ceauş, şi iarăşi dintr-acest rufet cîte 4 sau 5 fruntaşi, cari vor fi  meşteri mai buni, bătrîni şi mai de ispravă, ca, cu acei fruntaşi dimpreună, să să povăţuiască breasla, şi cu aceia dimpreună să fie şi la  preţuirile ce din poruncă să fac, carii să aibă a să strînge şi a veni la longea lor în zile de sărbători cînd nu lucrează, unde are a veni şi  meimar başa,   
{303} de a căuta trebile ce vor fi. Care aceşti ceauşi, în cît să vor afla slujind, au a fi nedajnici pe capetele lor, după orînduiala hrisoavelor ce au fost. 2.  Cîţi lucrează şi să hrănesc cu acest meşteşug i cu acest alişveriş, adică lemnari, zidari, cărămidari, nisipari, tîmplari, strungari şi pietrari,  veri dajnici, veri scutelnici şi poslujnici, veri iamaci, după la ogeacuri, veri călăraşi, lipscani, veri oameni domneşti, toţi să aibă a cunoaşte pe cel ce va  fi meimar başa zabit la ale meşteşugurilor lor, dîndu-i supunere şi ascultare orînduielele brăslelor şi ale meşteşugului care le arătăm mai jos.  Şi plătind fieşcare lemnar şi zidar ajutorul cutii podurilor, carii mai înainte da cîte taleri 3 şi parale 20, iar acum, după cererea ce prin jalbă au făcut  Domnii Mele epitropii acestor bresle, împreună cu meimar başa Dimache, ca să li să facă uşurare, s-au scăzut din ceea ce au fost, rămîind ca să  dea numai cîte taleri unul, parale dooăzeci. A cărora cerere priimindu-o Domniia Mea, hotărîm ca de acum înnainte să să urmeze întocmai: din care  are a da meimar başa acei taleri şapte sute cinzeci la cutia podurilor ce sînt legaţi, precum da şi pînă acum. Şi prisosul este al lui, pentru cheltuielile ce are  cu plata de un logofeţel şi la doi oameni de slujbă, afară din breasla cărămidarilor, i nisiparilor, ce dau la Epitropiia podurilor zeciuială de alişverişul ce  fac. 3. Cîţi vin du peste Dunăre, lemnari i zidari, spre a metahirisi meşteşugurile acestea aicea, să aibă a să arăta la meimar başa, spre a fi ştiuţi  lui; carii şi cînd vor avea a să duce la patriia lor, să ia răvaş de la epistat cum că nu este în pricină cu cinevaş pentru vreo bina. Şi aşa, cu  răvaşul epistatului mergînd la spătăriie, i să va da răvaş dă drum. 4. Meimar başa să aibă a ţine catastih de toţi cîţi sînt meşteri cu  ştiinţa meşteşugurilor acestora, pămînteni sau streini, carii sînt şi slobozi a tocmi de sineşi binale şi a lucra. Şi, pentru a nu să face cinevaş de  sineşi meşter fără a şti deplin meşteşugul acesta, şi luînd lucru cuivaş să-l strice, sau să ia bani şi să înşale, carii după ce tocmesc  binalele cu cei ce au trebuinţă a face, să fie datori a merge mai întîi cu zapisul la meimar başa: ca de va fi din cei ce au slobozeniie a tocmi binale, să-i  adevereze zapisul. Şi să aibă îngrijire meimar başa ca cei ce tocmesc iarăşi ei să lucreze, spre a nu lua numai bani şi apoi să rămîie binaoa  nesăvîrşită, cu cuvînt că s-au înşălat, după rea nărăvirea ce erau obicinuiţi mai nainte. Iar carii din meşteri ce sînt slobozi a tocmi lucru  să va găsi înşelător sau nevrednic, cu cercetare la deplină adunarea longii lor să să pogoare din meşter, a fi lucrător la alţii, la care maimar başa  să aibă toată îngrijirea a nu să face înşelăciuni. Dar nici să zăticnească pe cei ce tocmesc, pentru vreun enteres în parte, sau pe unii să-i ia  în trebuinţe la care să vor întîmpla a să cere, şi pe alţii, să-i apere, ci la toţi să păzească o cumpănire a dreptăţii. Că, împotrivă  urmînd, va cădea la învinovăţire. De aceea zicem că, afară din meşterii breslelor acestora pentru care are a ţinea meimar başa catastih, cum şi din  meşterii cei cu   
{304} ştiinţă ce vin du peste Dunăre, alţii să nu fie volnici a face tocmeli şi a lua asupra lor namestii şi zidiri dacă nu ştiu meşteşugul, ci să  lucreze zioa la meşteri sau unde va găsi şi să ia plata după meşteşugul lui, urmînd nartului ce cu socoteală de obşte s-au dat. 5. Ucenicii să  slujească pe la meşterii lor pînă vor învăţa meşteşugul loe deplin. Şi cînd va fi să iasă, făcîndu-să dăstoinic, să-l ducă  stăpînul său la adunarea meimar başii cu bătrîni breslii spre cercetare. Şi, fiind vrednic, să aibă a fi slobod de sineşi la lucru meşteşugului ce au  învăţat, ca şi ceilalţi meşteri, şi să-l treacă meimar başa la catastihul de meşteri, păzindu-să legătura isnafului ce au dat în scris supt  iscăliturile lor la mîna meimar başii, întocmai. 6. Pricinele ce să va întîmpla într-aceste rufeturi pentru alişverişul meşteşugului, cum şi  pentru ucenici şi călfi, meimar başa dimpreună cu bătrînii rufetului aceluia, adică de va fi lemnari, cu bătrînii lemnarilor, iar de va fi zidari, cu  bătrînii zidarilor, făcînd longe după obiceiul lor, să le ccerceteze, să le judece după obiceiul lor; şi care va fi vinovat şi vrednic de certare, are voie  meimar başa a-l înţelepţi după obiceiul lor. La care această longe datori să fie cîţi sînt din isnafurile acestea a să supune şi a veni cînd să  va chema cu ceauşul lor, măcar veri din ce breaslă va fi. Iar care să va arăta cu nesupunere, are voie meimar başa să-l arate Domniei Mele, ca să să  lipsească din isnaful acesta. 7. Să aibă însă meimar başa a păzi întru toate dreptatea şi buna orînduială a isnafurilor acestora la ale meşteşugului  şi alişverişurilor, atît în parte a fieşcăruia, cît şi de obşte, şi să să ferească de orice cusur şi urmare împotrivă. Deci, pentru ca să  să păzească toate cîte mai sus să coprind, totdeauna nestrămutat, am întărit hrisovul acesta, cu însuşi credinţa Domniei Mele, Io Grigoriie Dimitriu  Ghica Vvd, i cu credinţa Prea Iubiţilor Domniei Mele fii Costandin Vvd, Gheorghe Vvd, Scarlat Vvd, Grigoriie Vvd, Panaiotache Vvd, Dimitriie Vvd, martori fiind şi  dumnealor cinstiţi şi credincioşi boeri veliţi ai Divanului Domniei Mele: pan Costandin Creţulescu Vel ban, pan Barbu Văcărescu Vel vist., pan Istrate  Creţulescu Vel vornic de Ţara de Sus, pan Costandin Băleanu Vel logofăt de Ţara de Sus, pan Grigoriie Filipescu Vel spătar, pan Nicolae Golescu biv Vel  vornic al 3-lea, epistatu Vorniciei Ţării de Jos, pan Scarlat Grădişteanul Vel vornic al 3-lea, pan Dimitriie Bibescu Vel logofăt de Ţara de Jos, pan  Dumitrache Brăiloiu biv Vel logofăt, epistatu Vorniciei al 4-lea, pan Mih. Ghica Vel post., pan Nestor Vel logofăt al streinilor pricini, pan Scarlat Mihălescu Vel  agă, pan Ioan Fălcoianu Vel logofăt de obiceiuri, pan Pană Costescu Hatman epistatul Dvorniciei obştirilor, pan Alecsandru Ghica Vel vornic al politiei şi  ispravnic, pan Costandin Bălăceanu Vel logofăt de Ţara de Sus. Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dintîi dintru întîia domnie a Domniei Mele, aici  în oraşul scaunului Domniei Mele, Bucureştii, la anii de la naşterea Domnului Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Is. Hristos, 1823, octomvrie 28   
{305} 199 Eforia "fabricilor" de testemeluri dă voie lui Steriu C-din basmagiul "să lucreze meşteşugul testemelurilor" (1823, octombrie 29) De la Eforiia  fabriţilor de testemeluri Acest Steriu Costandin basmagiul de aici, arătînd prin jalbă către Măriia Sa Vodă că este meşter de testemeluri, au cerut a i să  da voe să lucreze acest meşteşug. Carele orînduindu-să la Eforie, prin pitac s-au trimes la ceilalţi fabricanţi, după orînduială a să cerceta de  este destoinic a lucra acest meşteşug; de la care fabricanţi viindu-le răspuns în scris că îl cunosc a fi dăstoinic, avînd bună ştiinţă la  meşteşugul testemelurilor, i s-au cerut apoi să dea chezaş că va păzi orînduielile şi obiceiul fabricilor de testemeluri întocmai după luminată  hotărîre Mării Sale lui Vodă. Deci, după mărturiia în scris ce au dat ceilalţi fabricanţi că cunosc pă numitul Steriu de meşter la acest  meşteşug şi după în scris chezăşiia ce au dat Tănase Radu boiangiu în condica domneştii cămări pentru numitul că va păzi orînduiala  fabriţilor întocmai precum sînt aşezate prin luminata hotărîre domnească şi că va ţinea această fabrică în lucru totdeauna, ia nu numai pentru  puţină vreme, precum şi nu va priţinui vreo pagubă celorlalte fabrice cu nici un fel de chip, nici va aiardisi calfe de la aceilalţi cu simbriia mai mare, i s-au dat  numitului fabricant de la Eforiie această carte, prin care are voe să lucreze meşteşugul testemelurilor totdeauna, cu orînduiala de mai sus. 1823, octomvrie 29 200  P. Moshu şi alţii dau mărturie pentru sterie C-tin că este bun meşter pentru "fabrica" de testemeluri (1823, noiembrie 25) (Traducere:) Adeverirea meşterilor  Adeverim în legătură cu Sterie Constantin noi, mai jos însemnaţii, că este un meseriaş foarte priceput în tot ce priveşte meseria lui. Deci, acestea ştim  şi adeverim în faţa tuturor că adică este meseriaş deplin pentru fabrică de testemeluri. Petru Moshu, cel care a scris şi adeverează; Anghelis Constantin,  adeverez; Stoica Teodoru, adeverez; Constandin Radu, adeverez; Gheorghe Radu, adeverez; Atanasie serdar; Zguris C. 1823, noemvrie 25 Bucureşti 201 A. Radu boiangiu  dă chezăşie pentru Sterie că este bun meşter şi că va putea ţine în rînduială "fabrica" de testemeluri pe care uemează s-o deschidă (1823,  noiembrie 29) Chezăşia lui chir Tănase boiangiu, de la poarta din sus, ce dă pentru un chir Steriie Fabricantul Fiindcă chir Steriie au cerut a i să da voie ca să  dăşchiză fabrică de testemeluri, pentru care îi dau şi alţi meşteri fabricanţi că este meşter deplin la acest meşteşug, dau şi eu iscălitul de  mai jos chezăşiie pentru dînsul , la cinstita Eforie a fabricii de testemeluri, că va ţinea fabrică bună, cu toate orînduielile, pentru totdeauna, iar nu  vremelnică. Şi va fi următor întru toate întocmai după coprinderea luminatii hotărîri a Mării Sale lui Vodă, ce s-au dat pentru orînduiala fabricii  testemelurilor. Şi am iscălit, Atanasie Radu 1823, noemvrie 29 202 Eforia "fabricilor" de testemeluri dă voie lui Sterie "fabricantul de testemeluri" să deschidă  şi să lucreze acest meşteşug (1823, noiembrie 29) Cartea Eforii, prin care să dă voie lui Steriie să deşchiză fabrică de testemeluri Fiindcă chir Steriie  fabricantul de testemeluri au adus la Eforiie mărturiie în scris de oameni cinstiţi şi de alţi ai acestui meşteşug, că să află cu deplină ştiinţă la  meşteşugul testemelurilor, dînd şi chezaş vrednic pe chir Atanasie Radu boiangiu, în scris că la toate va urma   
{307} întocmai după coprinderea luminatii întăriri, de aceea, i să dete la mînă acest eforicesc înscris, avînd voie a deşchide şi a lucra acest  meşteşug pentru totdeauna. Grigore al Ungro-Vlahii, Vel cămăraş 1823, noemvrie 29 203 Vistieria către Gr. Dim. Ghica Vv. propune să fie  încuviinţată de Domnitor cererea locuitorilor din satul Telejeni, ca dajdia lor pe şase lude să fie plătită de cămăraşul ocnelor Slănic, în schimbul  lucrului pe care ei îl vor face la ocne (1824, februarie 21) Prea Înălţate Doamne, După luminata Mării tale poruncă, ce mi să dă la această jalbă a  satului Telejeni din plaiul teleajen, din sud Saac, am făcut cercetare; şi satul acesta să vede la ecstractul Vistierii întocmit pe lude 7 1/2. Iar lăcuitorii jeluitori să  plîng că ajungînd la proastă stare şi sărăciie din pricina trecutei răsvrătiri, nu au putere ca să răspunză dajdiia Vistierii; cerînd a să supune  în slujba ocnii Slănicului, fiind satul lor alăturea cu această ocnă. Şi lucrînd la trebuinţele ce vor fi, să li să plătească dajdiia de către  cămăraş. Am făcut întrebare dumnealui vistierului Moshu şi au răspuns că-i va priimi în slujba ocnii, de să vor lăsa pe lude 6; şi pe aceste lude  va plăti dăjdiile cu orînduiala ce plăteşte şi dăjdiile ciocănaşilor. Şi ca să nu să întîmple vreo strămutare, de să va binechibzui şi de  către Măriia ta, să să dea în slujba ocnii Slănicului, poruncindu-să şi dumnealor ispravnicilor judeţului ca să nu mai facă nici o supărare  jeluitorilor. Şi lăsîndu-să pe lude 6, banii dăjdiilor să-i răspunză dumnealui Vist. Ion Moshu. Iar lude unu şi jumătate ce să vor scădea să  nu să scază din dăjdiile Vistierii, ci dumnealor ispravnicii judeţului, scăzîndu-le de la satul Ştefeneşti, să le adaoge la alte sate ce vor fi cu putere, ca  să nu cerce Vistieria pagubă. Vel vist 1824, fevruarie 21   
{308} 204 Chezăşie dată de S. Ioan, împreună cu alţii, că Dobre, Nedelcu şi Ienciu sînt vechi meşteri şi că vor ţine în rînduială  "fabrica" de testemeluri pe care urmează s-o deschidă (1824, mai 1) Mărturia meşterilor răspuns la pitacul eforilor Cu desăvîrşită plecăciune, ne  închinăm cinstitii Eforii. Priimind această poruncă şi înţelegînd coprinderea ei, dăm răspuns că numiţii de mai sus: Dobre, Nedelco şi Ienciu de  la Mărcuţa sînt deplin meşteri a stamparisi testemeluri în tot felu, fiind vechi estale şi meşteri ştiuţi de toţi, şi de multă vreme lucrează acest  meşteşug întru care ei din copilărie s-au învăţat şi s-au deprins, avînd şi mulţime de calupuri pentru urmarea acestui meşteşug. Şi  pentru încredinţare ne-am iscălit. Sterie Ioan, adeverez; Anghelis Dimitriu, adeverez; Grigorie Ioan, adeverez; Ioniţ  
{ sin Stoica meşteru, adeverez; Stavris Gheorghiu, adeverez; Stan sin Ioan, adeverez 1824, mai 1 205 Eforia "fabricii" de testemeluri dă voie ca Dobre, Nedelcu şi  Ienciu "fabricanţi" de testemeluri să deschidă "fabrică" şi să lucreze acest meşteşug (1824, mai 2) Cartea Eforii, prin care să dă voie lui Dobre i  Nedelco şi Enciu ca să deschiză fabrică de testemeluri, după chezăşiia din dos arătată De la eforii fabricilor de testemeluri Fiindcă chir Dobre i  Nedelco şi Ienciu fabricanţii de testemeluri ot Mărcuţa au adus la Eforiie mărturiie în scris de oameni cinstiţi şi de alţi ai acestui meşteşug, că  să află cu deplină ştiinţă la meşteşugul testemelurilor, dînd şi chezaş vrednic pe chir Ene sin Voico boiangiu, în scris că la toate va urma  întocmai după coprinderea luminatei întăriri.   
{309} De aceea, li să dete la mîinile lor acest eforicesc înscris, avînd voie a deşchide şi a lucra acest meşteşug pentru totdeauna. Grigorie al  Ungro-Vlahiei Vel cămăraş 1824, mai 2 206 Eforia "fabricilor" de testemeluri încuviinţează ca Anghel C-din să deschidă o "fabrică" de testemeluri   (1824, mai 20) Cartea Eforii, prin care să dă voie lui Angheli Costandinu ca să dăşchiză fabrică de testemeluri, după chezăşia lui Atanase Radul  boiangiu, care s-au iscălit mai sus. De la Eforia fabricilor de testemeluri Fiindcă chir Angheli Costandin fabricantul de testemeluri au adus la Eforiie mărturiie în  scris a dumnealui sărdarul Atanasache că este meşter bun al acestui meşteşug, dînd şi chezaş vrednic pă chir Atanasie Radu boiangiul, că la toate va  urma întocmai după coprinderea luminatei întăriri, de aceea, i să dete la mîinile lui acest eforicesc înscris, avînd voie a dăşchide şi a lucra acest  meşteşug (după chezăşiia ce au dat), a lucra pentru totdauna. Grigorie al Ungro-Vlahiei Vel cămăraş 1824, mai 20 207 Logofeţia pricinilor străine  către k.k. Aghenţie, despre plîngerea Fostului Mare postelnic F. Lenz împotrivalui A. Bonet...; despre cererea Logofeţiei de a se pune sechestru pe mărfurile lui  Bonet (1824, mai 23) Dumnealui biv Vel postelnic Filip Lenz, prin jalba ce au dat către Măriia Sa Prea Înălţatul nostru Domn, arată că în leat 1816,  septemvrie, au făcut tovărăşie cu un Antonie Bonet, sudit k.k., prin contract în soroc de 5 ani, puind dumnealui taleri 20000 şi numitu taleri 10000,   
{310} ca să aducă mărfuri din locuri streine şi să le vînză aici - legîndu-să prin contract între altele ca să ţie catastişe curate şi la  fieşcare 6 luni să dea socoteală, iar la sfîrşitul sorocului să dea desăvîrşit bilanţ. Şi fiindcă au trecut sorocu dă sînt 3 ani acum şi numitu nu  i-au dat bilanţ după canoanele neguţătoreşti şi după înscrisa făgăduială, face cerere ca, mai întîi, să să secfestrarisească toată  periusiia numitului spre siguranţa lui şi, al doilea, să să silească a da socoteală curată la toate, înaintea a trei-patru neguţători cinstiţi şi cu  ştiinţă. Şi zicînd pîrîtu Antonie că toate aceste socoteli sînt date la această Aghenţie, pentru pretenţiia ce au fost făcut un tovarăş al său  de la Pariş - pe care în parte l-au avut el tovarăş, fără ştirea postelnicului, de aceea, cel mai jos-iscălit cu cinste pohteşte pe cinstita k.k. Aghenţie  să binevoiască ca pe de o parte să secfestrarisească toată periusiia pîrîtului, iar pe de alta să trimiţă mai sus-arătatele socoteli aici, ca să să  vază dă judecată şi să să teorisească. Şi apoi, iarăşi să vor trimite înnapoi. Vel logofăt 1824, mai 23 208 Logofeţia Ţării de Sus către  Gr. Dim. Ghica Vv., despre o plîngere a clucerului N. Trăsnea, epitropul spitalului Colţea, că vameşul vrea să închidă puţurile de păcură ale  mănăstirii şi opreşte vînzarea păcurii (1824, mai 28) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Măriei tale, ce mi să dă la această  jalbă a dumnealui biv Vel clucer Nicolae Trăsnea, epitropul spitalului Colţi, făcînd cercetare văzui trecut în condica Divanului hrisov al răposatului Domn  Alecsandru Vodă Şuţul, înnoit după altele mai vechi cu leat 1819, ca să aibă mănăstirea Sinaia patru puţuri cu păcură pă moşiia  mănăstirii, din sud Saac, al cărora venit să-l ia mănăstirea. Acum dumnealui cluceru arată că vameşul Dumitru de acolo ar fi orînduit să  închiză aceste puţuri şi să taie şi cercurile la buţile în care s-au strîns (păcura), nevrînd să o lase a să vinde la alţi. De aceea, găsesc cu  cale să fiie luminată porunca Mării Tale către dumnealor boerii is(pravnici) ai judeţului, să cerceteze. Şi de va fi urmarea vameşului precum să arată  mai sus, atunci - ca una ce este împotriva hrisovului mănăstirii Sinaii metoh spitalului Colţii - să dea nizam vameşului, a nu să amesteca la acele puţuri  întru nimic; ci tot venitul să să strîngă de omul mănăstirii, ce îl are orînduit acolo.   
{311} Şi apoi de va voi vameşul, după coprinderea ponturilor, poate să o cumpere păcura ce va eşi dintr-acele patru puţuri, de la omul mănăstirii, cu  preţul ce vor da şi alţi neguţători. Iar de nu va voi, să aibă voie ca să o vînză la alţi streini, cu preţul ce va găsi. Dar însă, să cerceteze  dumnealor ispravnicii unde să urma din vechime şi pînă acum de să vindea păcura de la acest fel de puţuri scutite, adică tot acolo în schela domnească  unde sînt puţurile sau afară din schelă. Şi, precum vor dovedi adevărul, să dea poruncă ca tot într-acel chip să aibă slobozeniie omul  mănăstirii să vînză păcura de la acele 4 puţuri şi de acum înainte, făr-dă a să mai face înpotrivă supărări de către vameş. Sau,  fiind pricina într-alt chip, să înştiinţeze Mării tale. Vel logofăt 1824, mai 28 209 Gr. Dim. Ghica Vv. întăreşte corporaţiei bărbierilor meşteri  din Bucureşti privilegiile pe care le-a dobîndit prin hrisoave de la Domnitorii de mai înainte (1824, mai 29) Hrisovul bărbierilor Fiindcă rufetul bărbierilor  meşteri carii lăcuesc aici în oraşu Domnii Mele, Bucureştii, au avut obiceiurile şi aşezămînturile ce să coprind mai jos încă de mai nainte din  vechime, aşajdărea au avut şi un proto-meşter mai mare peste dînşii, adică staroste, pentru purtarea de grije şi chivernisirea rufetului lor. Care obiceiuri  cerînd a li să întări şi de către domniia Mea, după ce ne-am pliroforisit întîi că le-au avit acestea şi prin hrisoavele fraţilor Domni de mai  nainte, am poruncit să-şi aleagă staroste după obicei. Şi au ales p un Ioniţă sin Stan Carabina, căruia au dat Domniia Mea acest hrisov al Domnii Mele,  ca să aibă a fi staroste şi purtător de grijă peste toţi bărbierii de aici. Şi el, împreună cu 6 epitropi meşteri ai breslii aceştiia, mai bătrîni şi  mai de cinste ai lor ce vor fi, să păzească orînduiala ce au între ei, adică:   
{312} 1. Toţi cîţi lucrează meşteşugul acesta aici în Bucureşti, ori pămînteni sau streini din orice parte ar fi venit, sau călăraş, dorobanţ,  sîrb, sau orice fel de slujitor ar fi, să aibă ascultare de starostea şi de acei 6 epitropi la cele ce-i va povăţui, pentru ale meşteşugului lor. 2. Pentru ucenici  cînd vor vor vrea să iasă de la meşteri, să fiie datori a da de ştire starostii şi epitropilor, ca prin ştirea şi voia lor să iasă, iar de sineşi să nu fiie  volnic, nici vreunul din meşteri să nu îndrăznească a luoa ucenicul altuia. 3. Cînd să va întîmpla ori graşeală să facă vreun bărbier, de a nu  lucra bine, ori de a nu păzi duminica sau alte sărbători, sau judecată să aibă unul cu altul pentru ale meşteşugului lor, să nu fiie volnic boer mare, agă,  sau alţi zapcii a-i judeca, fără numai starostea dimpreună cu epitropii să-i judece şi să-i îndrepteze după obiceiul lor şi orînduiala lor,  certîndu-i şi dojănindu-i după vina ce vor face. 4. Calfa unui meşter, ce va voi să deşchiză prăvăliie, să nu fiie volnic a deşchide aproape de  prăvăliia meşterului ce au lucrat, ca să nu tragă muşterii meşterului său la prăvăliia sa. 5. Calfa unui meşter ce să va muta de la un meşter la  altul, să să mute la prăvăliie cu locu mai depărtat de prăvăliia ce au lucrat, iar nu la prăvăliia ce este aproape ca să tragă muşteriii meşterului de  la care au eşit, la meşterul ce au întrat. 6. Apururea să aibă datoriie starostea cu epitropii breslii a da meşterului celui bătrîn care iaste neputincios de a lucra,  o calfă mai mult decît meşterilor celor tineri, care pot însuşi ei dă lucrează; ca cu aceasta să să poată ajuta cei bătrîni neputincioşi. 7. Pînă  nu-şi vor deşchide meşterii cei mai dă cinste prăvăliile lor, să nu aibă voie ceilalţi bărbieri. 8. Pentru cutia de milostenie, ce au avut obicei a ţinea  breasla aceasta, să să ia de la tot meşterul, din duminică în duminică, cîte dooă parale, i dă calfă cîte o para, dînd aceste parale oricine ar lucra  meşteşugul acesta. Şi să să strîngă în cutiie la starostea, care cutiie să să ţiie pecetluită atît de starostea, cît şi de epitropi, cu peceţile lor.  Şi să să păzească peste tot anul, ca dintr-acei bani să să cheltuiască la praznicul Praepodobnii Paraschivii, ce-l prăznuiesc ei, şi la moartea  vreunui meşter din breasla lor, ce nu vor avea cu ce să-i facă trebuincioasele îngropării şi ale pomenirii: dintr-acei bani să-i slujească şi să-i  facă pomenirile lui. Cum şi de va rămînea vreun meşter de-al lor la slăbiciune şi sărăciie, din boală sau din altă întîmplare, iar dintr-acei  bani să-i slujească cu ceea ce va fi cu cale după starea lui. Pentru care, aceste cheltuieli cînd să va întîmpla trebuinţă a să face, cu toţii  împreună să deşchiză cutiia şi cu sfat de obşte al epitropilor să să cheltuiască. Şi atît din bani ce vor strînge la cutie, cît şi dă cheltuiala  ce să va face la acele mai sus-arătate, în toţi anii să aibă a-şi da socoteală înaintea acelor şase epitropi. Care cheltuieli să să arate prin   
{313} foaie anume la ce, unde şi cît s-au dat, ca să fiie cunoscute şi celorlalţi de obşte, spre a i să vedea slujba dă este cu credinţă sau nu. Deci, am  întărit Domniia mea hrisovul acesta, cu însuşi credinţa Domnii Mele, Io Grigorie Dimitriu Ghica Vvd. 1824, mai 29 210 Gr. Dim. Ghica Vv. porunceşte  isptavnicilor de Mehedinţi să cerceteze pentru care pricină locuitorii satului Ciuperceni au voit să se strămute peste Dunăre (1824, iunie 18) Io Grigorie Dimitrie  Ghica Vvd i Gospod Zemli Vlahscoie Dumneavoastră ispravnicilor din sud. Mehedinţi, sănătate. Pentru urmarea ce au făcut în trecutele zile lăcuitorii satului  Ciuperceni dîntr-acel judeţ, vrînd a să strămuta peste Dunăre, de trebuinţă fiind ca să ne pliroforisim Domniia Mea din ce pricină s-au  îndemnat a face o acest fel de pornire, pricinuitoare dă rea pildă, de aceea, vă poruncim ca, fără cîtuşi de puţină zăbavă să faceţi această  cercetare cu scumpătate şi să înştiinţaţi Domnii Mele cu întreagă pliroforie. Şi fiţi sănătoşi. 1824, iunie 18 211 Logofeţia pricinilor  străine către k.k. Agenţie, despre prigonirea dintre fostul Mare postelnic F. Lenj şi Bonet, suditul k.k., despre mărfurile şi zapisele lui Bonet (1824, iulie 4)  Fiindcă din contractu ce au arătat la judecată dumnealui biv Vel postelnic Filip Lenz, supt iscălitura lui Bonet, suditu k.k., pentru tovărăşiia ce au făcut cu  numitu în leat 1816 sept. să dovedeşte că dumnealui i-au dat taleri 20000 pentru cumpărătoarea mărfurilor, şi dă   
{314} vreme ce în răspunsul ce au dat cinstita k.k. Aghenţie supt no. 656 la nota acestei Logofeţii să coprinde că - după nota cinstitului Consulat al Franţii  de la 24 ale trecutului mai - s-au secfestrarisit prin cinstita Aghenţie toate mărfurile i zapisile lui Bonet, pentru mărfurile ce au rădicat de la unii-alţii din  Ţara Franţozească un Lebren, cu care s-au făcut Bonet tovarăş la leat 1818 şi aducîndu-le aici Bonet, nu li s-au plătit acelora dreptul lor. De  aceea, dar, jos-iscălitu cu cinste pohteşte pe cinst. k.k. Aghenţie să binevoiască ca toate aceste mărfuri i zapise cîte vor fi, să nu să slobozească  altuia - ori Lebren sau altcineva - ci să fie supt secfestru pînă va lua sfărşit atît prigonirea dintre dumnealui post. Filip cu Bonet, cît şi cea dintre Boney cu  acel Lebren Franţezu. 1824, iulie 4 212 Veliţii boieri către Gr. Dim. Ghica Vv., despre jalba isnafului croitorilor din Bucureşti care cer înnoirea privilegiilor avute  şi propun ca, ..., în noul hrisov să se adaoge că din isnaful croitorilor fac parte şi ibrişimgiii şi că sub autoritatea starostelui croitorilor se află şi  croitorii austrieci şi ruşi; întărirea Domnului (1824, iulie 15) Prea Înălţate Doamne, Isnaful croitorilor de aici di politiia Bucureştilor, prin jalba ce au dat  Mării Tale, au făcut cerere şi rugăciune ca să li să înnoiască hrisovul ce-l au pentru orînduielile şi obiceiurile lor, şi prin luminat- hrisovul  Înălţimii Tale. În care, să să adauge a fi legat la acest isnaf şi ibrişimgiii dintr-această politiie, după anaforaua ce o au făcută în urma  hrisovului răposatului Domn, întărită de Domniia Sa după mulţumirea ibrişimgiilor, şi pentru croitorii sudiţi roseşti şi chesaro-crăeşti care  sînt întemeiaţi cu lăcuinţa lor de să hrănesc şi-şi fac alişverişul într-această politiie, ca să fiie supuşi la orînduielile isnafului,  după cărţile ce le au şi de la cinstitele consulaturi. Şi pă lîngă aceasta, să să lege acest isnaf la cămara gospod, precum sînt şi alte isnafuri, a le  cerceta pricinile lor fără de a mai fi purtaţi de colo-colo ca să-şi piarză vremea muncii lor, aflîndu-să unii foarte săraci şi scăpătaţi.  Şi pă lîngă aceasta, să să lege acest isnaf la cămara gospod, precum sînt şi alte isnafuri, a le cerceta pricinile lor fărăde a mai fi purtaţi de  colo-colo ca să-şi piarză vremea muncii lor, aflîndu-să unii foarte săraci şi scăpătaţi.   
{315} Şi după luminată porunca Mării Tale ce ni s-au dat la jalba lor, făcînd şi noi cuviincioasa chibzuire, arătăm Înnălţimii Tale că pentru  obiceiurile şi orînduielile acestui isnaf, văzum la mîna lor luminat hrisov al răposatului Domn Alecs. Vodă Şuţul, cu leat 1820, apr. 27, înnoit după  altele mai vechi, cu coprindere pă larg. Pă lîngă care, ne-au arătat jeluitorii şi un zapis al ibrişimgiilor dintr-această politiie, i o anafora iscălită de  dumnealui biv Vel vornic Grigorie Băleanu şi de dumnealui Alecsandru Desila, Vel cămăraş, cu leat 1820, octomvrie 5, întărită tot atunci şi de  răposatul Domn, coprinzătoare că după cererea ibrişimgiilor au rămas a fi unit cu isnaful croitorilor, socotindu-să amîndooă aceste isnafuri, un isnaf;  şi să urmeze întru toate după hrisovul Domnii Sale. I pentru croitorii sudiţi ne-au arătat jeluitorii aceste de mai jos însămnate, însă: 1805, martie 20:  poruncă iscălită de răposatul Marchelius, ce au stătut atunci Aghent, către croitorii sudiţi din politiia Bucureştilor, ca oricare va metahirisi acest  meşteşug, sau ţin călfi raele în prăvăliile lor de lucrează hainele ce să poartă într-această politiie, să aibă a urma întocmai după  hrisovul ce este dat la mîna breslii croitorilor de aici, fără de nici o împotrivire, făcîndu-li-să şi lor cunoscut ponturile căci oricarele să va arăta  nesupus, să va pedepsi. 1809, octomvrie 17: poruncă a politii rosăşti către starostea şi epitropii isnafului croitorilor, să aibă să caute orice pricină a  isnafului lor; şi să nu îndrăznească cinevaş să ia calfă sau ucenic de la altul, sau să deşchiză prăvăliile fără de ştirea starostii şi a  epitropilor. În scurt, toţi cîţi să chivernisesc cu meşteşugul croitoresc aici în politiia Bucureştilor, să fiie supuşi la starostea şi epitropii, după  şarturile ce le-au avut acest isnaf. 1815, fevr. 5: poruncă a Ecselenţii Sale Ghenăral-consulat al Rosii către croitorii sudiţi rosăşti, ce lucrează haine  care să politipsesc ori în ce fel vor fi, să fiie supuşi la starostea şi la epitropii isnafului croitorilor, fără de a îndrăzni cinevaş să ia calfă sau  ucenicul de la altul, sau prăvălii să deşchiză, fără de ştirea starostii şi a epitropilor ai acestui isnaf. Într-un cuvînt, să fiie supuşi la starostea  şi la epitropi, la toate după obiceiul isnafului. 1823, oct. 19: poruncă a dumnealui cinstitului Aghent al k.k. Curţi, iarăş către toţi croitorii sudiţi,  întărind coprinderea poruncii răposatului Marchelius, Aghentul, ca să fiie supuşi la isnaful croitorilor. Deci, de vreme că ibrişimgii prin zapisul lor şi prin  anafora întărită de răposatul Domn s-au dat a fi unit la isnaful croitorilor şi să urmeze după coprinderea hrisovului lor şi dă vreme ce şi sudiţii  croitori prin poruncile cinstitelor consulaturi, care să arată mai sus, s-au îndatorat a fi iarăşi supuşi la orînduielile acestui isnaf şi la starostea i la epitropi  după domneştile hrisoave, aşijderea şi de a fi acest isnaf după cum sînt şi altele, legat la cămara domnească pentru căutatul pricinilor şi pentru mai  bunul nizam, nefiind cu nici o împotrivire.   
{316} De aceea, milostivindu-te Măriia Ta a le înnoi hrisovul acestui isnaf al croitorilor, cu cuviinţă este ca să între la coprinderea sa şi aceste 3 ponturi de  mai sus arătate. Iar hotărîrea cea desăvîrşit rămîne a să face de către Măriia Ta. Istrate Creţulescu; Costandin Filipescu, Vel vornic; Iordache  Golescu, Vel vornic; Ioan Ştirbei, Vel vornic; Fotache Ştirbei, Vel dvornic; Dimitrache Bibescu, dvornic; Mihalache Racoviţă, Vel logofăt; Mihai Filipescu, Vel  vornic 1824, iulie 15 (Întărirea Domnitorului:) Fiindcă atît isnaful croitorilor cît şi ibrişimgii s-au mulţumit pă această anafora a dumnealor  veliţilor boieri, dînd şi adeverinţă de mulţumire în scris la canţelaria Divanului Domnii Mele, care s-au văzut şi de către Noi, adeverită fiind  şi de dumnealui Vel cămăraş, de aceea, după chiar a lor priimire şi mulţumire, poruncim dumitale, Vel logofăt de Ţara de Sus, ca la înnoirea  hrisovului croitorilor să să adauge şi ponturile ce s-au găsit cu cale de dumnealor boerii, precum în dos să arată, îndatorîndu-să şi croitorii  sudiţi roseşti şi k.k. de a fi următori întocmai după coprimderea poruncilor cinstitelor consulaturi, ce ni să arată printr-această anafora că sînt date  către dînşii. Vel logofăt 1824, avgust 9 213 Vistieria către Gr. Dim. Ghica Vv., despre împotrivirea ciocănaşilor de la ocnele Slănic de a plăti...avaetul  pentru clacă şi vornicie şi despre nesupunerea lor la porunca domnească, cerînd ca aceştia să fie pedepsiţi "spre înfrînarea şi altora asemenea  cugetători" (1824, iulie 23) Prea Înălţate Doamne, Vătaful plaiului Teleajenului din sud Saac, de la 18 ale următoarei înştiinţează către dumnealui  Vel dvornic de Ţara de Jos că, la 17 tot ale aceştii luni, mergînd prin satele plaiului pentru împlinirea banilor ce sînt rămăşiţă într-acest plai din  dăjdiile Vistierii, împreună şi cu orînduitul mumbaşir ce este trimis cu luminată porunca   
{317} Mării Tale pentru înplinirea acestor rămăşiţuri, s-au abătut şi în satul Slănicului, trăgînd la casele cămărăşiei ocnii de acolo.  Şi chemînd pă cîţiva dintre vătaşii ciocănaşilor de la această ocnă şi făcîndu-le cunoscută luminată hotărîrea Mării Tale ce  este dată la anaforaoa dumnealui Vel logofăt de Ţara de Sus - ca să plătească şi ciocănaşii canonisitul avaet al vătafului pentru clacă şi vorniciie,  după vechiul obicei - ar fi plecat numiţii vătaşi ai ciocănaşilor să arate şi celorlalţi ciocănaşi. Şi, peste un ceas, au venit cu toţii ciocănaşii  ocnii. Şi cerînd să le arate iarăşi luminată poruncă, cum au auzit, cu toţii au năvălit asupra vătafului, cu înjurături şi ocări şi cu zurba, ca  să-l omoare; scăpînd atît vătafu cît şi mumbaşirul în casele cămărăşii, unde i-au ţinut închişi, păzindu-i pe la uşile caselor,  pe la fereşti şi pă-n curte o zi şi o noapte, cu mare gîlceavă şi strigări că doară vor ieşi afară, să puie mîna pe dînşii, după cum să  va da Înnălţimii Tale pliroforiie din alăturata înştiinţare a vătafului de plai. Acum, s-au arătat şi doi din numiţii ciocănaşi ai ocnii  Slănicului, cu jalbă din partea tuturor ciocănaşilor, către dumnealui biv Vel vist. Ioan Moshu, cumpărătorul ocnelor, rugîndu-să de dumnealui ca să  mijlocească către Măriia Ta, a rămînea nesupăraţi de acest avaet al vătafului, pentru vorniciie şi clacă, cu cuvînt că n-ar fi mai dat pînă  acum. Pentru care, arăt Mării Tale că pentru acest avaet, fiindcă este vechi canonisit obicei aici în ţara Mării tale, ca toţi lăcuitorii plaiurilor să dea  vătafului de plai avaet pentru vorniciie şi clacă, întărindu-să acum şi de Măriia Ta a să urma, după întocmirea ce cu sfat de obşte s-au  făcut asupra avaeturilor ce s-au chibzuit a lua fieşcare dregător şi slujbaş al ţării. Să să îndatoreze ciocănaşii a plăti, neavînd niciun temei  cuvîntul pricinuirii ce zic că pînă acum nu au mai dat; fiindcă mai nainte putea să paravlepsească un vătaf de plai acest avaet de la ciocănaşii ocnii,  îndestulîndu-să din alte catahrisuri ce făcea în plai şi den enteresurile ce avea cu cămăraşii ocnii. Dar acum, cînd toate celelalte enteresuri şi  catahrisis prin staşnicile Mării Tale porunci s-au precirmat cu totul, rămîind a lu vătaşiiplaiurilor şi ceilalţi slujbaşi numai cele canonisite şi de  Măria ta hotărîte, între care este şi acest avaet al vorniciei şi claca de la lăcuitorii plaiurilor către vătaşi, nu poate vătaful să-l păgubească,  nici dumnealui Vist. Moshu cumpărătorul ocnelor nu are nici un cuvînt destoinic de a se înpotrivi la aceasta. Căci dumnealui, în contractul cumpărătorii  ocnelor, are să ţie la numita ocnă una sută lude ciocănaşi apărate de rîndul dăjdiilor Vistierie Măriei Tale i de alte podvezi şi angarii, a-i avea  pentru treaba ocnii. Dar, nu zice să fiie apăraţi ciocănaşii şi de celelalte canonisite obiceiuri ale pămîntului. Iar pentru zurbalîcul ce au făcut  ciocănaşii asupra vătafului de plai şi asupra orînduitului mumbaşir, împotriva luminatii Mării Tale porunci, fiindcă este semnu de nesupunere şi mare  supărare, să să orînduiască credincios al Mării Tale să meargă la faţa locului, să   
{318} cerceteze faţă cu vătafu de plai şi ciocănaşii. Şi cînd să va dovedi adăvărată înştiinţarea vătafului de plai, atunci să rădice  pă şapte-opt dintr-acei ciocănaşi zurbagii să-i aducă aici a li să orîndui de către Măriia Ta căzuta pedeapsă, spre înfrînarea şi  altora asemenea cugetători. Căci numiţii ciocănaşi, de nu voia după luminată poruncă a Măriei Tale să plătească acest avaet, să-şi fi pus  soroc să vie să dea jalbă Măriei Tale, dar nu cu chip de nesupunere să facă zurbalîc asupra vătafului, împotriva luminatei Măriei Tale porunci. Iar  hotărîrea rămîne la Măria Ta. Vel vist. 1824, iulie 23 214 Gr. Dim. Ghica Vv. întăreşte lui Dimitrie giuvaergibaşa privilegiul boierilor de neam,  scutindu-l de dări, dîndu-i dreptul să ţină o pivniţă scutită de dări şi şase calfe, scutite şi acestea de dăjdii către Vistierie (1824, iulie  30) Carte dă giuvaergibaş, Zemli Vlahscoie. Dat-am cartea Domnii Mele întru cea de Dumnezeu hărăzită noouă Domniie a Ţării Rumîneşti, lui  Dimitriie, pe care l-am făcut Domniia Mea giuvaergibaşa, după cum şi mai nainte au fost, carele s-au aflat slujind Curţii domneşti atît mai nainte, cît  şi Domniei Mele, cu meşteşugul giuvaergilîcului şi s-au arătat cu slujbă plăcută. Asupra căruia milostivire făcînd, îi dăm priveleghiul  rînduelii boerilor dă neam, ca să fiie apărat de toate cele ce sînt apăraţi cei ce să află la această orînduială, scutind (de) dijmărit i vinărici  drepte bucatele lui, să ţiie şi o pivniţă aici în Bucureşti scutită şi apărată de toate dările ce dau alte pivniţe, să ţiie şase oameni călfi de  slujbă ai meşteşugului său, apăraţi de rîndul dăjdiilor Vistierii şi de alte orînduieli. Pentru care, poruncim la toţi cîţi să cuvine, întocmai  să fiţi următori şi împotrivă supărare să nu-i facă lui şi oamenilor lui. I saam receh gospodstvami. 1824, iulie 30   
{319} 215 Gr. Dim. Ghica Vv. către ispravnicii judeţului Saac porunceşte să lase liber comerţul din Urlaţi şi Mizil, să deschidă drumurile pentru  transportul păcurii tuturor celor care vin din locuri nebîntuite de epidemii şi să ajute pe vameşi la încasarea vămii (1824, iulie) Io Grigoriie Dimitriu Ghica  Vvd i Gospodar Zemli Vlahscoie Dumneavoastră ispravnicilor ot sud Saac, sănătate. Vă facem în ştire că dumnealui biv Vel vistier Ioan Moshu,  cumpărătoru vămilor, ne-au făcut arătare că vameşii Vălenilor să jeluieşte cum că după porunca Domniei Mele, ce vi s-au trimis dă la  trecutu mai în 31 - ca să fiie slobode tîrgul Urlaţilor şi al Mezilului, cum şi pentru păcura de la Văleni, asemenea să fiie slobode a să vinde şi cei ce  vor veni să cumpere de la locuri curate, cum şi cei ce vor merge să vînză pe la locuri curate, să fiie slobozi şi nepopriţi, dar, să să cerceteze a nu veni  şi dă la locuri molepsite, după nizamul ce este dat - zice că dumneavoastră, împotrivă urmînd, mai cu tăriie aţi închis alişverişul şi că ar fi  stînd şi tîrgurile închise şi schela acei vămi. Şi nici pă drumu care este cu dăpărtare deşchis prin ogrăzi, unde au fost molevmă la satul  Mehedinţi, nu lăsaţi să treacă lîna i zaherelile şi altele, cum şi păcura, ca să meargă pă drum, ci l-aţi închis cu totul. Şi omul  dumneavoastră, ce-l aveţi la Urlaţi, oprind drumul cel mare, îi trimiteţi la Ploeşti, a trece pă la Cîmpina. Şi aşa, schela acei vămi s-au închis  cu totul şi păcura nu să mai vinde, iar care să întîmplă dă merg cu păcura să vînză, oprindu-i zile dă lăzăret multe, să zăticnesc  dă a mai merge. Pentru care, vă poruncim cu străşnicie ca nizamul să-l păziţi pentru cei ce vor veni de la locuri cu bănuială de molepseală; iar  pentru cei ce vor fi dă la locuri curate, aceia să nu să poprească. Şi vămii să daţi ajutor şi înlesnire, că dă vor cerca pagubă din pricina  dumneavoastră, veţi fi osîndiţi înşivă a plăti. Deosebit, fac arătare vameşii cum că moşnenii păcureţi, care după coprinderea ponturilor  vămii îi sileşte a le plăti leu dă vadră, ce este hotărît pentru munca lor, şi ei mijloc dă plată nu au, pînă nu să va deschide alişverişul,  să poată vinde păcură. Deci, pentru peristasis ce s-au întîmplat, care este cunoscută lăcuitorilor, să-i faceţi dumneavoastră cu cuvînt să  înţeleagă ca să fiie şi ei îngăduitori. Pentru căci munca lor este la păcură şi din păcură are să-şi ia şi vameşii dreptul lor, şi ei  osteneala. De aceea, să fiie îngăduitori pînă vor vinde păcura şi să le plătească. Sau fiind pricina într-alt chip, să înştiinţaţi Domnii  Mele. 1824, iulie   
{320} 216 Gr. Dim. Ghica Vv. porunceşte ca fostul Mare vistier I. Moshu, cabzimanul ocnelor, să cerceteze nesupunerea ciocănaşilor de la Telega (1824, august 16)  Zemli Vlahscoie. Fiindcă cinstit şi credincios boerul Domnii Mele, dumnealui biv Vel vistier Ion Moshu, cabzimanul ocnilor, merge pă la ocne a vedea de să  păzesc rînduielile cele bune ale huzmetului după poruncile Domnii Mele ce sînt date, şi a da nizam ciocănaşilor şi altor slujbaşi supuşi ai ocnilor, ca  să nu să pricinuiasxă huzmetului Domnii Mele vreo zminteală sau pagubă; şi fiindcă mai în trecutele zile am luoat Domniia Mea pliroforiie cum că unii  dintre ciocănaşii ocnii Telegii, cugetînd rău asupra huzmetului şi arătîndu-să cu nesupunere la orînduiţii cămăraşi, au dat pricină dă  îndărădnicire şi celorlalţi ciocănaşi, a urma cele împotriva datorii supunerii lor la buna orînduială şi la folosul huzmetului; de aceea, întradins  orînduim Domniia Mea pă numitul boier cabziman, ca mergînd la faţa locului şi cercetînd cu amăruntul pă cei ce-i va găsi cu rele urmări şi  îndărătnici, puindu-i în fiiară şi în obezi, cu bună pază să-i trimiţă la Domniia Mea, ca să li să facă căzuta pedeapsă, spre pilda  şi altora ce urmează înpotriva poruncilor Domnii Mele, ce sînt date asupra nizamului acestui huzmet. I saam receh gospodstvami. 1824, avgust 16 217 Gr. Ghica Vv.  întăreşte privilegiile breslei boiangiilor din Bucureşti, dăruieşte bisericii Dintr-o Zi menghina care a aparţinut "fabricii" de ghermesituri şi şaluri şi  hotărăşte preţul pentru hainele date de boiangii la menghină (1824, august 18) Hrisovul boiangiilor din Bucureşti Între alte rufeturi ale politii Bucureştilor  s-au aflat şi breasla boiangiilor carii, ca nişte trebuincioşi ce sînt obştii, au avut şi priveleghiuri domneşti, coprinzătoare de orînduiala şi obiceiul  acestui rufet, precum ne-am pliroforisit şi Domniia Mea din condicile Divanului. Că prin sineturi domneşti au avut rînduială la boiangii să fie rufet, cum  sînt şi alte rufeturi, şi să aibă un proestos şi epitropi   
{321} dintre ei. După care aceste sineturi domneşti au fost boiangii nesupăraţi, lucrîndu-şi meşteşugul lor făr-dă a să amesteca alţii. Şi la  pricina ce au avut boiangii cu fabrica nooă ce să deschisese dă şaliuri i ghermesituri, pentru menghina ce era dată acei fabrici, fiind fost fabrica aceasta a  sandalgeălîcului cu menghina izvodită şi adusă de noi într-această ţară, precum prin hrisovul ce ni să dedese de răposatul Domn Costandin  Vodă Ipsilant ot leat 1803, ghenar 15: să arată pricina, dîndu-să pă obrazul Nostru fabrica i menghina, cu priveleghiuri şi cu osebite mili domneşti. La  care menghină umbla boiangiii a să amesteca. Şi prin judecată s-au hotărît ca boiangiii să nu fie slobozi a-şi ţinea menghină; şi după  coprinderea hrisovului ce avea fabrica de sandagelîc, menghina şi lucrul menghinei s-au fost dat a ţinea numai fabrica aceasta, iar alt nimenea nu au fost slobozi a  avea menghină. Ci, cîţi vor voi să-şi menghenească lucrurile lor, vechi sau noo, să meargă la fabrică. Au fost şi legată fabrica cu menghina,  dintru-întîi, a da la mănăstirea Mărcuţii cîte taleri 400 pe an. Şi, fiindcă şi fabrica dă şaluri i ghermesituri din răzmiriţa ot leat 1806  stricîndu-să nu s-au mai pus în faptă, iar în urmă la leat 1816, prin hrisov domnesc Ni să hărăzise menghina pă obrazul Nostru, şi  făr-dă fabrică, cu îndatorire a da acei taleri 400 pe an la cutiia milostenii. Care acest priveleghi al menghinii, după rugăciunea ce Ne-au fost făcut  Nicolae logofăt al Sfintii Mitropolii, o am fost lăsat a să folosi el cu dînsa. Şi, prin jalba ce au dat Domnii Mele boiangii, au arătat că sînt încărcaţi  cu greutate la plata hainilor ce le dau la menghină; cu care sînt siliţi şi ei a cere preţuri mari la muşterii. Cerînd ca plata menghinii să o rînduim Noi a le  fi cu uşurinţă la hainile ce vor aduce boiengiii a le da la menghină. Căci mai nainte plătea la o haină mare pentru menghină 20 parale, iar la haina mică,  adică scurteică, 10 parale. Şi cu încetul urcîndu-să, au ajuns de plătesc acum de haina mare 1 leu, şi de haina mică pă jumătate,  rugîndu-să a să lăsa pă preţul cel uşor. Căci menghina nu are greutate de cheltuială. Aşijderea, au cerut să dăm hotărîrea Noastră ca  să nu fiie slobod niminea din isnaful lor să ceară menghina pă obrazul lor, nici să o ţiie în arendă, că să face năpăstuire şi pagubă celor  săraci; ci să fiie totdeauna la mănă de om strein de meşteşugul lor, îndatorîndu-să a le păzi dreptatea, nici să le strice hainile sau să le arză.  A cărora cerere, chibzuindu-oă Domniia mea, mai întîi am hotărît de am dat menghina Sfintei biserici Dintr-o Zi, ca din venitul ei să să ajute la  trebuinţile ce are. Unde am dat şi domnescul Nostru hrisov, coprinzător pă larg de pricinile aceştii menghini. Şi după cererea boiangiilor, am dat şi  hotărîre ca niciodată să nu să dea nici în lucrare, nici în arendă la vreunul din boiangii, ci la om dinafar-dă boiangii. Precum şi la plată, să nu  să ia mai mult decît parale 20 la haina cea mare, şi parale 10 la haina cea mică. Şi numai această Sfîntă biserică să aibă menghina şi lucrarea ei,  iar altul să nu fiie nimeni slobod, nici a face menghină, nici a lucra. Şi biserica să   
{322} o aşeze la un loc cuviincios unde le va veni şi boiangiilor cu înlesnire a merge să-şi dea lucrurile lor la menghină, dator fiind cel cu menghina a le  păzi dreptatea, să nu-i prelungească, ci precum le vor duce, aşa să le şi scoaţă din lucru. Iar să nu scoaţă mai nainte haina celui ce au adus-o  în urmă, nici să le strice sau le arză hainile, că să va îndatora a le plăti. Şi precum din partea Noastră am priimit cererile boiangiilor, cu al lor folos  văzut şi cunoscut, scăzîndu-le plata pă jumătate, asemenea legăm şi pă boiangii să urmeze cu obştea, adic să nu ceară preţuri mari la  văpsit, ci să păzească şi ei orînduiala veche cu ieftinătate, adăogînd un puţin lucru pentru văpsele, care să vor fi mai scumpit; nici să facă  lucru ce l-au tocmit a face cu boia bună, să-l facă cu boia proastă, nici să ceară preţ mare la boia proastă, ca la boiaoa bună, adică cu nici un  mijloc să nu facă înşelăciune norodului, ci să păzească cumpăna dreptăţii întru toate, ca să să cunoască de obşte în faptă  ieftinătate. Căci în urmă, găsindu-să cu viclenii, vor fi osîndiţi a-şi pierde priveleghiul acesta. Deosebit, să fiie slobozi prostimea, care-şi  văpsesc lucrurile lor, pă la casile lor, cu erburi şi cu altele, precum au fost din vechime; dar să nu văpsească ale altora. Iar pentru celelalte obiceiuri ale isnafului  lor, să să păzească rînduiala lor, adică: 1. Să aleagă rufetul pă unul dintre ei mai mare, să le fiie proestos. Carele prin ştirea dumnealui Vel  cămăraş să să orînduiască şi carele să ţiie şi hrisov domnesc la a lui îngrijire. Să ţiie şi condică de toţi meşterii anume, cum şi  dă călfi şi ucenici, spre a fi ştiuţi breslii totdeauna. Să ţiie proestosul şi un ceauş, supt ascultarea sa, pentru trebile rufetului, cum sînt şi la alte  rufeturi. Şi, dinpreună cu 2-3 epitropi mai bătrîni ai rufetului, să judece pricinile ce vor avea boiangiu cu boiangiu, atît pentru ale meşteşugului lor, cît  şi pentru ucenici şi călfi, după orînduiala rufetului să-i îndrepteze. Iar care nu să vor odihni pă judacata lui, să-i judece dumnealui Vel  cămăraş, nefiind volnici pentru pricini de-ale meşteşugului loe a merge la alte judecătorii. Şi proestosu să fiie scutit despre partea breslii, de orice dare  va fi pă breaslă. 2. Să ţiie cutiie, cum au şi alte rufeturi. Care cutiie, pectluită dă bătrînii breslii, să să ţiie cu proestos; şi din  săptămînă în săptămînă să dea la cutiie fieşcare prăvăliie cîte parale 4. Cum şi călfile, cînd vor fi destoinici a deschide prăvăliie,  cu ştirea rufetului, să dea la cutiie taleri 10. Asemenea şi călfile cînd să vor tocmi la meşteri, să dea la cutiie, însă: calfa mare taleri 5, calfa de mijloc  taleri 2 şi jumătate şi calfa mică parale 15. Aşijderea şi ucenicul cînd să va tocmi la meşteri, să fiie prin ştirea proiestosului; şi trecîndu-să  zapisul la condica rufetului, să dea stăpînul ucenicului taleri unul. Cum şi cînd vreun meşter va face vreo greşeală, ori a strica lucrul cuivaşi, sau a face  urmare împotriva hrisovului, pă acela să-l judece proestosul şi cu epitropii breslii, şi să-i facă dojana cea cuviincioasă spre înfrînare şi, după  vină, să puie şi cevaşi la cutiie, precum va găsi proestosul şi bătrînii breslii cu cale.   
{323} 3. La 6 luni să să deschiză cutiia, faţă cu adunarea breslii, ca să să vază ce s-au strîns. Şi dintr-această cutiie să să ajute cei  scăpătaţi din breasla lor, care nu vor fi vrednici a să chivernisi, sau va cădea la vreo boală îndelungată; cum şi cei ce vor muri din braslă şi va fi  sărac, să să îngroape ce cheltuială de la această cutiie. 4. Cînd va merge ceauşul rufetului să cheme pe vreunul din rufet la proistos şi la bătrîni,  ori pentru vreo pricină de judecată, sau pentru altă trebuinţă, să fie supus de a merge; şi să aibă ceauşul să ia de la toate prăvăliile cîte 1 para  pă săptămînă. 5. Nici un boiangiu să nu fie volnic a deschide prăvăliie făr-de ştirea isnafului, adică, de va fi din cei ce au învăţat  meşteşug aici, cînd să va cunoaşte dă vrednic şi va pune la cutiie ceea ce este orînduit, atunci să dăşchiză. Iar de va fi strein cu ştiinţa  meşteşugului dăplin, priimind a fi rufet şi el pă lîngă ceilalţi, şi păzind orînduielile rufetului, dînd şi la cutiie acei taleri 10 cum şi cele  următoare pă săptămînă, va avea voie a dăschide. Şi prăvăliia ce va vrea să o deschiză calfa, să nu o deschiză lîngă meşterul la care  au lucrat, ci să fiie mai departe, măcar peste cinci-şase prăvălii. 6. Nici un meşter să nu fiie volnic a tocmi calfă în prăvăliia sa, făr-dă  ştirea proiestosului şi a epitropului; iar cînd vreunul din cei ce nu-i dă mîna să fiie calfă să va bolnăvi, ca să nu-i şază prăvălia  închisă, să să ia o calfă de la cel ce va avea mai multe şi să să dea la acel bolnav. 7. Nimeni din alte rufeturi să nu să amestece la meşteşugul lor,  adică nici basmangiii, nici tabacii, nici ceaprazarii, nici ibrişimgiii, nici mătăsarii armeni, nici altu oricine ar fi ; precum nici boiangiii să nu să amestece în  meşteşugul altora, ca să să poată hrăni fieşcare cu meşteşugul lor. 8. Cînd va veni marfă de văpsele pentru meşteşugul lor, să nu fiie  volnic nimeni din isnaful lor a merge singur să o coprinză, ci cu toţi dimpreună mergînd, să ia fieştecare după puterea sa şi să puie la cutiie cîte un  ban şi jumătate la ocaoa dă boia. 9. Cînd vreunul dintre boiangii va strica lucrul cuivaş sau va înşela pă cinevaş, arătînd stăpînul lucrului pă  acel boiangiu la proestosul, dator să fiie proestosul şi cu cei mai întîi a aduce pă acel boiangiu şi prin cercetare să facă negreşit îndestulare de plată  acelui stăpîn. Căci precum ale lor orînduieli şi obiceiuri le-am întărit printr-acest hrisov, aşa şi a norodului celor ce au trebuinţă de văpsit  voim şi cerem Domniia Mea să li să păzească dreptatea la plata preţului văpsitului şi să-şi aibă înlesnirea în trebuinţile lor, făr-de a  pătimi necazuri sau pagube. Poruncim dar, ca şi isnaful acesta să păzească un drept şi o cumpănită plată pentru văpsitul lucrurilor norodului, fără  a cere preţ de plată nesuferit: ca să nu pricinuiască necazuri, că vor pierde priveleghiul ce au. Şi-am adeverit hrisovul acesta cu însuşi domnească  Noastră iscălitură şi pecete. 1824, avgust 18   
{324} 218 Marele cămăraş către Gr. Dim. Ghica Vv., despre îndatoririle "fabricanţilor" de testemeluri din Bucureşti faţă de spitalul Iubirea de Oameni,  de mănăstirea Mărcuţa şi de Cămara domnească, despre refuzul acestora de a le împlini; hotărîrea Domnitorului (1824, August 28) Prea  Înălţate Doamne, La jalba ce au dat Mării tale fabricanţii de testemeluri, jeluind cum că domneasca Cămară îi sileşte a răspunde de fieşcare  prăvăliie cîte taleri 1000 pe an la spitalul Iubirii de Oameni şi cîte taleri 300 la mănăstirea Mărcuţii, nesocotindu-i ca pe un isnaf, a da drept un trup de  fabrică toţi acest avaet - ci deosebit, mi să porunceşte de către Înnălţimea Ta ca să arăt în scris, ce urmare s-au făcut asupra pricinii, după  luminată porunca Mării Tale ce este dată. Arăt Mării Tale că în trecutele zile Prea Sfinţiia Sa părintele Mitropolitului şi dumnealui Vornic Iordache  Golescul, eforii spitalului Iubirii de Oameni, arătînd prin anafora către Măriia Ta că sărdarul Atanasache cu 2 fraţi ai lui, dăşchizînd fabrică de  testemeluri la hanul lui Manuc încă din leat 1823, iulie 1; şi mai pe urmă la leat 1823, septemvrie 13, au deşchis fabrică un Zguri i la leat 1823, noemvrie 29, un  Steriie. Şi că trimiţînd la dînşii să răspunză avaetul ce din obşteasca chibzuire întărită de către măriia Ta, a da fieşcare cîte taleri 1000  la spital, au răspuns că pentru toate aceste fabrice vor da cu toţii taleri 1000 socotindu-să şi începerea anului de la ghenar 1, leat 1824. Mi să porunceşte  de către Înnălţimea Ta ca să împlinesc de la dînşii dreptul avaet al spitalului, cu urmare întocmai după aceeaşi luminată poruncă a hotărîrii  Mării Tale, şi că sorocul răspunderii acestui avaet să să înceapă la fieşcare fabrică din zioa ce prin darea chezăşii i s-au dat voie de către  Eforiie a lucra. Aducînd dar pe toţi aceşti mai sus-arătaţi meşteri, i-am întrebat cu ce cuvînt fug acum de îndatorirea întru care, după  chibzuirea obştească a dumnealor veliţilor boieri şi întărirea ce să dă de către Măriia Ta, sînt legaţi toţi meşterii cîţi vor voi a lucra  meşteşugul stambii. Şi mai întîi răspunse sărdar Atanasache, zicînd că el, cînd s-au îndatorat a ţinea această fabrică, au înţăles din  luminată hotărîrea Mării Tale că meşteşugul acesta o să să încheie coprinzîndu-să numai supt o fabrică a sa, ce au deşchis-o; şi cum  că, de să va mai întîmpla cu vreme a să mai deşchide încă una iar nu mai multe, să fiie şi aceasta înclinată cu aceasta, ca nu cumva una să fiie  împotriva enteresurilor ceilalte. Iar acum deşchizîndu-să multe fabrici, nu-i dă mîna a o mai ţinea această fabrică, de nu să va lega  meşteşugul ei a să lucra numai întrînsa, iar nu oriunde şi de către oricine va voi. Şi că orînduitul havaet fără acest priveleghiu urmează a-i fi  numai o greutate fără nici un folos.   
{325} Al 2-lea răspunse şi Zguri, cel ce au deşchis al 2-lea după sărdar Atanasache, că şi el tot într-acest chip au înţăles coprinderea  luminatii porunci: cum că acea de-al 2-lea fabrică deşchizîndu-o el, alţii nu vor mai deşchide. Iar acum, văzînd şi el că şi alţi 3 după  dînsul au mau luat voie de la Eforiie dă lucrează, prin dooă jelbi către Măriia Ta, încă de la 30 ale trecutului iulie, să leapădă de fabrică. Cum şi  ceilalţi 3 anume Steriie i Anghel şi Dobre cu 2 tovarăşi ai lui, ce în urma mai susului au deşchis cherhanale, răspunseră că, ca unii ce au deşchis  cherhanale prin ştirea şi mărturiia celorlalţi fabricanţi, s-au socotit şi ei a fi mădulari ai isnafului şi cherhanalile lor - rămuri ale fabricii şi  însuşi ei supuşi numai în analoghiia avaetului cel orînduit în chibzuirea aceasta. Mai adăugînd cîte trei a arăta, într-o glăsuire, că această  marfă ce lucrează ei ne scoţîndu-să din ţară (căci în Ţara Turcească lucrează mai bună, iar în Ţara Nemţească nu trece nicidecum),  rămîne a fi numai pentru trebuinţa lăcuitorilor de aici; care lăcuitori, de vor cumpăra marfa cea robită în speculaţiia fabricii, urmează a o cumpăra  scumpă şi că ţara pierde atunci nu numai folosul eftinătăţii, pentru care să fac fabricile în orice ţară (căci nu va putea niciodată fabricantul să  dea marfa în puţinul preţ în carele îl pot da cei care ţin cherhanale mai mici), ci şi bunătatea ce să răvărsa în ţară în slobozeniia acestui  meşteşug să închide, cu care, după o prea puţină învăţătură, să hrănesc mulţi săraci şi văduve, pămînteni. Şi, pă  lîngă aceasta, că mai nainte de răzvrătire, cînd lucra răposatul hagi Stănuţă fabrica testemelurilor, toţi lucrătorii era scutiţi de dăjdiile lor; iar  acum nu să păgubeşte domneasca Vistieriie pentru numai speculaţiia arindaşilor fabricii. Deci, sluga Mării Tale, văzînd cea mai dinainte orînduială a  aceştii pricini şi neavînd pîrlej a mă abate din urmarea ce este făcută, rămîne ca, văzîndu-se de către Înnălţimea Ta cererile  amîndurora părţilor să să dea înnaltă chibzuire şi luminată poruncă cum să urmez. Asemenea şi pentru cererea ce fac a li să începe anul  plăţii havaetului de la trecuta lună a lui ghenar, cu toate că arată că, măcar că au luat voie de mai nainte de ghenar a lucra, dar pînă a-şi întocmi  cele trebuincioase calîpuri, văpseli şi altele ale meşteşugului, au ajuns a face începerea lucrului tocmai după ghenar. Dar înnainte-m ziseră că vor fi  supuşi la alegerea Cămării Mării tale asupra sorocului, de vor avea voie a lucra după cum cer meşteşugul lor; dar şi această a lor cerere eu, neavînd  porunca Mării tale a o priimi, după luminată poruncă ce mi să dă în dosul jelbilor, nu lipsii a face cunoscută Mării Tale curgerea pricinii. Iar  hotărîrea cea desăvîrşit rămîne la Înnălţimea Ta. Vel cămăraş 1824, avgust 28 (Hotărîrea Domnitorului:) Poruncim ca,  chemîndu-să la Eforie toţi aceşti basmangii, să li să facă cunoscută, adică sărdarului Atanasiie şi lui Zguri să li să arate că, de vreme ce ei  voiesc a înţelege coprinderea domneştii Noastre hotărîri după a lor plăcere, iar nu după a ei adevărată fiinţă, nu sînt   
{326} slobozi a mai lucra acest meşteşug; şi să să poprească, plătind însă fieşcare din ei pentru a sa fabrică analogon din taleri 1300, i din celelalte  orînduite haruri ale Cămării gospod, din zioa ce i s-au dat voie şi pînă în zioa ce va conteni din lucru. Precum şi celorlalţi basmangii să li să arate  că fieşcare din ei ce va fi luat de la Eforiie voie în parte, după coprinderea domneştii Noastre hotărîri de a lucra acest meşteşug, să socoteşte drept o  fabrică. Şi de priimeşte a fi socotit într-acest chip, să fiie slobod a lucra şi de acum înnainte, răspunzînd pe tot anul aceşti cîte taleri 1300 i  harurile Cămării gospod. Iar de nu, să fiie şi aceştiia popriţi de a mai lucra acest meşteşug, plătind însă fieşcare din ei pentru a sa fabrică  analogon din banii i harurile de mai sus arătate, din zioa ce i s-au dat voie a lucra şi pînă la zioa ce va conteni din lucru. Vel logofăt 1824, septemvrie 19 219  Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre jalba serdarului Polihronie din Craiova, care se plînge că vameşii îi cer pe nedrept vama la  paţachina care creşte pe moşia sa; hotărîrea Domnitorului (1824, septembrie 4) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Înălţimii Tale,  ce mi să dă la această jalbă a sărdarului Polihroniie de la Craiova, făcînd cercetare am văzut că arătarea sa este cum că pă moşiia sa ce să  numeşte Bîrca din sud Dolj fiind rodire de paţachină, pă care vînzîndu-o, îl apucă vameşii să plătească vamă. Deci, fiind după  coprinderea ponturilor vămii la roadile ce es după moşie boerească nu este dator să plătească vamă vînzîndu-le, ci vama să îndatoreşte a o  plăti cumpărătoru şi fiindcă atît vameşii cît şi jăluitorul să află la Craiova, găsesc cu cale să să dea luminată porunca Mării tale  către dumnealui Caimacamul Craiovii i către dumnealor ceilalţi boeri divaniţi ca, înfăţişînd pă amîndooă părţile, să cerceteze. Şi,  după coprinderea ponturilor vămii urmînd, or să facă îndestulare jeluitorului, sau, fiind pricina într-alt chip, să înştiinţeze Mării Tale. Vel  logofăt 1824, septemvrie 4   
{327} 220 Logofeţia pricinilor străine către k.k. Aghenţie, despre două condici privind pricina dintre fostul Mare postelnic F. Lenj şi Bonet, supus austriac   (1824, septembrie 11) Nota cinst. k.k. Aghenţii, scrisă de la 24 ale trecutului iulie, supt no. 656, ce încă de atunci s-au priimit la Logofeţiia streinilor pricini, în  pricina dumnealui biv Vel post. Filip Lenţ cu Bonet neguţătoru, suditu k.k., coprinzătoare că să trimite catastişile i socotelile numitului Bonet. Tocmai  astăzi joi, septemv. 11, s-au priimit doă condici, însă: una ce să numeşte jurnal cu leat 1819, apr. 25, ştearsă, în sumă de foi 204, însemnat de  însuşi numărul foilor, i 18 foi scrise şi neşterse i 6 foi albe; şi, al doilea, condica cu leat 1820, mart 12, în suma de foi 230, scris numărul iar de însuşi  şi nestearsă; între care foi sînt şi doă foi rupte. Ci dar, de priimire jos iscălitu nu lipseşte cu cinste a face cunoscut cinstitei k.k. Aghenţii. Vel logofăt  1824, septemvrie 11 221 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre întocmirea isnafului croitorilor din Rîmnic, judeţul Vîlcea; întărirea  Domnitorului (1824, septembrie 17) Prea Înnălţate Doamne, După luminată porunca Înnălţimii tale, ce mi să dă la această alăturată jalbă a  isnafului croitorilor de la Rîmnic sud Vîlcea, făcînd cercetare, m-am pliroforisit că jăluitorii aceştiia, aflîndu-să doisprezece la număr, cu  prăvălii dă lucra meşteşugul croitorii; şi ca să să puie în orînduială isnaful lor, cum sînt şi în alte politii, încă din leat 1791 mai 20, prin  carte isprăvnicească, s-au întocmit a fi unul din ei mai mare, cu numire dă terzibaşa, ca să să păzească dreptatea, spre a să putea chivernisi cu  muncă şi a nu să strica hainile oamenilor, dîndu-li-să atunci şi ponturi de cîteva orîndueli. Care întocmite în leat 1806, iulie 31, s-au  întărit şi de Divanul Craiovii. Iar în vremea Mării sale Domnului Caragea, după jalba ce au dat, îm arătară de văzui şi anafora a Logofeţii  Ţării de Sus, cu leat 1815, iulie 3, coprinzătoare în ponturile de mai jos-arătate, însă: 1. Unul din ei, care va fi mai cinstit, ales dă proestoşi şi de  toată breasla, să fie mai mare; carele să să numească staroste al croitorilor. I doi dintre dînşii, din cei mai bătrîni să fie proestoşi.   
{328} Să ţie şi un ceauş, a fi pentru adusul celor trebuincioşi din isnaful lor i alte trebuinţe ale isnafului. Şi, pă toţi cei ce să află cu acest  meşteşug cu ştiinţă şi vrednici de a ţinea prăvălii, să-i treacă la condica isnafului. Iar alţi să nu fie slobozi a dăşchide prăvăliie,  pînă cînd nu să va cerceta de starostea i de proistoşi: ori din călfi, sau din alţi streini; ca, găsindu-să vrednici, să dea la cutie ceea ce este orînduit  şi să să treacă la condica isnafului în rîndul celorlalţi meşteri. Acum arată că au staroste pe Zamfir croitorul, în locul lui Ioan Foamă ce au murit; i  proeste pe Răducanul croitorul, în locul Staicului şi pă Ioan Slătineanul. 2. La zi orînduită să să facă longe, ca să cerceteze pricinile ce să va  întîmpla ale isnafului, atît de călfi, i ucenici, şi după rînduiala meşteşugului lor să-i îndrepteze cît mai vîrtos pentru stricarea hainelor  vreunui muşteriu, ca să îndatoreze pe acela nu numai să o îndrepteze, ci să-l puie a da şi la cutiie ceea ce va găsi starostea şi proeste cu cale. Iar  starostea al doilea să dea la cutie îndoit şi să să şi pedepsească. 3. Să ţie cutie, în care să puie cel ce va dăschide prăvălie taleri doisprezece;  să dea şi starostii taleri cinci. Să puie şi toţi prăvăliiaşii din săptămînă în săptămînă cîte dooă parale, iar calfe cîte o para. Şi  din ceea ce să va strînge la cutie, atît dintr-acestea, cît şi din alte învinovăţiri ale celor din isnaf, să să ajute care vor fi săraci din meşteşugul  lor, la vreo boală îndelungată i la îngroparea vreunuia, sau la alt lucru sufletesc ce să va găsi cu cale de starostea i proeste şi de ceilalţi. Care cutie să să  păzească, a fi pecetluită de starostea şi proeste; şi cînd să va dăşchide, să fie cîte trei de faţă. Cum şi dă ceea ce să va cheltui, să ţie  foaie anume. Şi cînd starostea sau epitropii nu să vor purta bine, prin ştirea dumnealor ispravnicilor judeţului isnaful să aleagă alţii şi să-i schimbe.  4. Ucenicii, după ce îşi vor înplini anii ucenicii lor, să mai slujească tot la acel stăpîn încă un an, cu simbrie; iar de acolea înnainte, de va fi vrednic  a dăşchide prăvălie, dînd ceea ce este orînduit la cutie şi la starostea, să dăşchiză prăvălie. Iar de va fi să mai slujească cu simbrie, să  slujească ori tot la acela care au fost, sau la altul, prin ştirea isnafului. Precum şi alţi streini ce vor veni de aiurea să nu fie volnici a dăşchide prăvălie şi  a lucra meşteşugul, pînă nu să va cerceta de isnaf şi va da legătură că va păzi rînduielile isnafului, dînd ceea ce este rînduit la cutie i la  starostea. Aşa să aibă voie a dăşchide prăvălie. 5. Cîţi din alte isnafuri, care îşi au meşteşugurile lor osebite, să fie opriţi a nu să  amesteca la meşteşugul croitoresc. Care anafora, tot într-acelaş leat, avgust 26, s-au întărit şi de Măriia Sa Domnul Ioan Vodă Caragea cu pecete.  Cu osebire numai ca starostea şi proestoşii ce să vor orîndui la acest isnaf să nu fie nestrămutaţi, ci proestoşii să să schimbe pe fieşcare an, iar  starostea la fieşcare doi ani, cu alegerea isnafului şi prin ştirea dumnealor ispravnicilor judeţului. Căci fiind nestrămutaţi, cu îndelungarea vremii  dobîndesc despotie asupra isnafului şi dintr-aceasta să îndeamnă a să abate la jafuri şi nedreptăţi. Iar fiindcă au a să schimba la mai sus- zisele  soroace, şi că o să să orînduiască alţii în urma lor, cari urmează a le   
{329} luoa socoteala, totdeauna să sfiescu de a face jafuri şi nefreptăţi asupra isnafului. Acum, jăluitorii, prin jalba lor, nu fac altă cerere fără numai să li  să întărească această întocmire şi de către Înălţimea Ta, spre a să putea păzi întocmai. A cărora cerere, nefiind înpotrivitoare nici  anaforalii Logofeţii, nici întăririi domneşti ce să arată mai sus, milostivire făcînd Măriia Ta, să binevoieşti a să întări şi cu luminată  pecetea Înnălţimii Tale, spre a să putea păzi între dînşii orînduiala aceasta a isnafului lor. Iar hotărîrea cea desăvîrşit rămîne la Măriia  ta. Vel logofăt 1824, septemvrie 17 (Întărirea Domnitorului:) Io Grigoriie Dimitriu Ghica Vvd i Gospodar Zemli Vlahscoie După arătarea ce Ne face  printr-această anafora dumnealui Vel logofăt dă Ţara dă Sus, priimită fiindu-Ne întru toate celelalte întocmita orînduială de mai jos, şi în  dos arătată, a isnafului croitorilor de la Rîmnic sud Vîlcea, o întărim Domniia Mea şi hotărîm ca întocmai să să urmeze - cu osebirea însă de  mai jos arătată, adică: nici starostea, nici proestoşii să nu să schimbe făr-dă vină cercetată şi dovedită. Vel logofăt 1825, ghenar 17 222 Gr.  Dim. Ghica Vv. întăreşte tipografiei de la Rîmnic (judeţul Vîlcea) privilegiul de a avea şase oameni scutiţi de dări (1824, septembrie 20) Cartea  tipografii de la Rîmnic, judeţul Vîlcea Zemli Vlahscoie. Fiindcă tipografiia de la Rîmnec, sud Vîlcea, la care să lucrază şi să tipăresc necurmat  cărţi dă treaba şi slujba sfintelor biserici, prin cărţile fraţilor Domni de mai nainte, are privileghiu să ţiie 6 oameni scutiţi, după orînduiala  Vistierii, a fi pentru căratul lemnilor i alte trebuinţe spre înlesnirea şi ajutorul tipografii, după cum prin cărţile ce văzum în condica Divanului Ne-am  adeverit. Ne-am milostivit şi Domniia Mea de am înnoit şi am întărit acest priveleghiu,   
{330} ca să-i aibă şi de acum înnainte, nesupăraţi şi pă deplin totdeauna, pentru treaba tipografii. De care poruncim la toţi cîţi să cuvine,  întocmai să fiţi următori, că aşa este porunca Domnii mele. 1824, septemvrie 20 223 Gr. Dim. Ghica Vv. întăreşte breslei plăpumarilor pămînteni  privilegiile vechi "după trebuinţa vremii de acum, cînd şi norodul s-au înmulţit într-această politiie" Cartea plăpumarilor Zemli Vlahscoie.  Fiindcă pentru a obştii înlesnire la trebuinţa ce au dă lucru plăpămarii şi pentru a să putea hrăni şi a să chivernisi în "ara Domnii Mele cîţi  au ştiinţa meşteşugului acestuia, cu slobozeniie cînd vor păzi orînduiala breslii acestui meşteşug, am făcut Domniia Mea hotărîre şi  întocmire de îndreptare la unile ponturi ce era în vechile cărţi ale breslii plăpomarilor pămînteni, după trebuinţa vremii de acum, cînd şi norodul  s-au înmulţit într-această politiie şi trebuinţa de acest lucru au pristosit. Am dat dar rufetului plăpomarilor pămînteni de aici, din oraşul Domnii  Mele Bucureşti, această carte, ca să li să urmeze şi să li să păzească de acum înnainte priveleghiul acesta. Adică, la meşteşugul plăpomării  alt rufet al altui meşteşug să nu să amestece a lucra, precum nici alţii streini. Iar carele va şti meşteşugul acesta şi va urma orînduielii breslii spre a fi  supus la starostea al plăpomarilor şi a păzi şarturile breslii şi ale cutiei lor, cum şi avaetul ce este obicinuit de-l dau la deşchiderea prăvălii, slobod şi  nepoprit este a lucra meşteşugul acesta şi a dăschide şi prăvăliie, spre îndăstularea trebuinţei dă obşte. Dar nici plăpomarii să nu să  amestece la alte rufeturi. Să aibă breasla aceasta, după obiceiul lor, staroste pă acela ce însuşi după alegerea a tot rufetului lor s-au orînduit, carele,  împreună cu cei mai fruntaşi, să aibă a căuta pricinile ce să vor întîmpla între dînşii, dă ale meşteşugului lor, cu dreptate şi cu bună  orînduială, după obiceiul meşteşugului lor. Să ţiie şi cutiie, în care cutiie să să puie dă meşter pă săptămînă cîte parale şase  şi dă calfă cîte parale trei, cum şi cel care să va dovedi în vină cu stricarea vreunui lucru sau va călca legătura breslii a lucra la altă prăvăliie  să dea la cutiie cîte taleri trei. Al doilea cînd să va prinde în vină, să i să îndoiască darea. Cel ce va dăschide prăvăliie, să aibă să să  cerceteze dă starostea i dă fruntaşii lor. Şi, după ce vor găsi cu cuviinţă că este dăstoinic, să aibă să dea la cutiie cîte taleri cinci zeci. Care  acest venit din cutiie să fiie pentru ajutorul celor scăpătaţi şi, cînd va muri vreun sărac din breasla lor, din cutiie să să   
{331} îngroape, i pentru alte întîmplări. Niciun meşter sau calfă să nu fiie volnic a lucra la alţii din alte bresle lucruri de vînzare. La trebuinţa Curţii  gospod cînd va fi trebuinţă dă oameni, dă la staroste să să ceară; şi el cu dreptate şi în rînd să dea pă fieşcare, care aceste rînduri să  fiie cu ştirea fruntaşilor, spre a nu să năpăstui vreunii. Iar care nu să vor supune ori la orînduiala breslii sau la orînduielile ce va fi la Curte, să fiie  popriţi dă acest meşteşug. Să aibă breasla aceasta şi orînduiala aceea a ucenicilor, cum să urmează şi la alte bresle: ca ucenicii să aibă a sluji  spre buna învăţătură a meşteşugului după zapisul şi tocmeala ce vor face cu meşterii, stînd pînă la soroc la acelaşi stăpîn, iar să nu  să prefacă din meşter în meşter. Cum şi toţi meşterii să să ferească de a nu priimi ucenicul altuia; purtînd grijă şi stăpînul ucenicului cu  silinţă, spre a-l învăţa meşteşugul dăsăvîrşit, după sorocu ce-şi vor pune cu părinţii lor. Călfile ce vor lucra în prăvăliile  lor, or cu simbriie, sau cu plată pă zi, precum le va fi tocmeala să să urmeze. Şi să nu fiie slobod a işi de la acel meşter pînă nu să va cerceta dă  starostea şi dă fruntaşii lor pricina şi sfîrşitul işirii, cum şi ceilalţi meşteri să nu-i priimească făr-dă dovadă că ori prin voie, sau  prin voia rufetului au işit. Şi aşa să-şi aibă şi ei această orînduială, după cum au şi alte rufeturi. Pentru care, poruncim Domniia Mea dumitale  Vel cămăraş i dumitale Vel agă ca, pe cei ce va arăta rufetul că urmează împotriva meşteşugului lor, să nu-i îngăduiţi, ca să li să  poată păzi priveleghiul acesta. I saam receh gospodstvami. Vel logofăt 1824, septemvrie 21 224 Gr. Dim. Ghica Vv. întăreşte breslei tabacilor privilegiile vechi  şi hotărăşte asupra organizării ei; despre aducerea în vechime a pieilor tăbăcite şi a lucrurilor gata făcute din alte părţi, despre starea de acum,  cînd se aduc "prea puţine de la locuri streine" şi din pieile lucrate în ţară se trimit peste hotare; hotărăşte vama pe care tabacii trebuie să o  plătească aşa cum să plăteşte la toate "lucrurile ţării" (1824, septembrie 30) Hrisovul tabacilor de vamă şi de rînduielile lor Fiindcă  îmbunătăţirea, îndestularea şi îmbilşugarea unii ţări este a să sili oblăduitorul şi stăpînitorul acelui loc cu orice mijloace ar fi putincioase  spre a aduce fieşcare lucru ce este trebuincios locului, la mai bună îmbunătăţire şi la înmulţire, aducîndu-să cele dă lipsă şi cele mai bune  învăţături şi din locuri streine; spre a să face îndestulare nu   
{332} numai pă seama acelui pămînt, ci încă de va fi putinţă să şi prisosească, ca să iasă şi la alte părţi, pentru al pămîntenilor  alişveriş; pricinuindu-să dintr-aceasta bunătate şi folos la toţi supuşii săi. Între care acest metahiri fiin unul şi tăbăciia,  prefăcîndu-să din piei crude lucru de purtare al încălţămintii şi de alte trebuinţe făr-de care nu poate nimeni umbla; şi acest meşteşug din  vechime fiind aici prost şi puţin, venea de la alte părţi piei tăbăcite şi lucruri gata făcute. Iar din vreme în vreme viind şi oameni din alte părţi cu  meşteşug mai bun, sporindu-să lucrul acesta cu îmbunătăţire, au ajuns de să aduc prea puţine de la locuri streine, care sînt mai cu bună  îmbunătăţire din cele ce să scot de aici, mergînd din cele ce să lucrează aici şi la locuri streine. Şi, cu toate că această breaslă a tabacilor este  prea trebuincioasă pentru încălţămintea tuturor şi pentru alte locuri, dar din neîngrijirea tabacilor şi din pricina deselor răzvrătiri ce s-au  întîmplat aici în ţară, i din a acelora care nu voiesc folosul obştesc, , s-au găsit această breaslă nu numai neîngrijită şi nepusă la  orînduială de priveleghiuri cu hrisoave domneşti cum să află alte bresle - cu care priveleghiuri urma a să îndemăna şi a le spori creşterea,  înmulţirea şi îmbunătăţirea aceştii bresle - ci încă, din lăcomia vameşilor şi a celor cu cugete rele, şi priveleghiurile ce le avea dobîndite  de la fraţii Domni de mai nainte le-am găsit scăzute şi îndatoraţi la plată de vamă grea. Pentru că la leat 1813, în vremea Domnii Sale Ioan Vodă  Caragea la anul dintîi, s-au îndatorat la o vamă neobicinuită: adică, piste vama ce să ia la pieile crude, s-au mai pus altă vamă să dea tabacii, la toate  felurimile de piei ce le scot tăbăcite. Cu care vamă a pieilor tăbăcite făcea vameşii mari supărări şi necazuri tabacilor, călcîndu-le casile, puind  şi dangale la piei, de le strica mărfurile. Şi necontenit supărînd tabacii stăpînirea cu jelbi, la leat 1817, prin hotărîrea Domnii Sale Ioan Vodă Caragea,  le-au dat apărare; şi în faptă nu s-au pus. Precum şi răposatul Domn Alecsandru Vodă Şuţu, la leat 1819, fevruarie 8, pliroforisindu-să de  vechiul obicei i de seneturile ce au această breaslă şi dă dreptatea lor, le-au dat apărare prin anaforaua Logofeţii întărită de Domnia Sa, care o  văzum şi Domniia Mea. Iar vameşii, cu felurimi de mijloace şi cu pricină de interes al vămii domneşti, arătînd că este sumă mare de  scăzămînt la vamă, nepuins în socoteală folosul obştesc şi folosul pămîntenilor din osteneala lor, cum şi înbunătăţirea pămîntului la  scoatere de lucruri bune şi cu prisos, i-au îndatorat iarăşi la plată. Care acestea fiindu-Ne şi Nooaă ştiute şi cunoscute, şi de loc  arătîndu-să tabacii cu jalbă către Domniia Mea, li s-au dat răspuns să aibă îngăduială. Iar în anul trecut, vrînd Domnia Mea ca pre cît  Ne va fi prin putinţă să îndreptăm vămile, adică să ridicăm cele nedrepte luări şi să zăticnim catahrisul ce să făcea, am rînduit osibiţi  boieri ca să cerceteze toate ponturile vămii şi să Ne arate ceea ce să cuvine dă îndreptat; unde să Ne arate şi pricina aceasta a tabacilor. Şi  făcîndu-Ne arătare, cu paguba Noastră am priimit şi am dat hotărîre ca toate lucrurile ţării (afară din vite) să aibă o vamă la vînzare şi o  vamă la scoatere din ţară; iar la prefaceri de la o mînă la alta, vamă să nu mai fiie: precum să urmează aceasta şi la mărfurile streine ce vin aici în  ţară, că după ce plătesc o vamă cînd le aduc, vînzîndu-să de la o mînă la alta, altă vamă nu mai plătesc, afară numai cînd le scot  afară din ţară. Şi într-această orînduială fiind şi tabacii, să arată pe larg în ponturile vămii, atît la cap. 30 unde vorbeşte de tabaci, cît  şi la cap. 56 unde vorbeşte pentru toţi de obşte. Şi după rugăciunea ce prin jalbă au făcut către Domniia Mea tabacii, ca să le dăm şi domnescu  Nostru hrisov de întărire, Ne-am milostivit asupra lor şi, printr-acest domnesc al Nostru hrisov ce le dăm, întărim hotărîrea ce am dat unită cu  coprinderea ponturilor vămii: adică, să să păzească acum şi totdeauna apărarea lor de vamă la pieile tăbăcite ce le scot din lucru, ca să nu fiie  supăraţi de vamă vînzîndu-le aici de la o mînă la alta, ci numai cînd vor eşi din ţară, acela ce le va scoate să plătească vama cea  orînduită a scoaterii din ţară afară. Iar la pieile crude să să urmeze plata vămii precum să află orînduită în ponturi şi în catalogul  vămilor. Lîngă care aceasta am întocmit şi orînduiala breslii ce au avut, precum sînt şi alte bresle, ca să să păzească dreptatea şi între ei la  treaba meşteşugului lor: 1. Breasla să aibă un proestos, care să numeşte vătaf; pă care vătaf să-l aleagă breasla. Apoi vătaful, iarăşi cu  breasla împreună, să aleagă patru epitropi dintre ei, care să vor socoti mai vrednici şi cu frica lui Dumnezeu; cari împreună cu vătaful să caute pricinile  ce vor avea tabac cu tabac, pentru ale meşteşugului lor, i pentru cel ce va arvuni marfă şi va da la altul mai mult piste dînsul,i pentru altele orice pricini de ale  meşteşugului lor, să-i judece şi să-i îndrepteze. Şi celui vinovat să-i facă dojană, îndatorîndu-l a da şi la cutie ceea ce vor găsi ei  cu cale, după obiceiul breslii lor şi după măsura învinovăţirii. Şi care vor fi pricini mai mari şi nu să vor odihni pă judecata lor, să fiie slobod a  merge la altă judecată sau să dea jalbă Domnii Mele să să orînduiască în cercetare. Să ţiie şi ceauş, scutit de toate dările, cum şi alte  bresle, carele să aducă pă cei cu pricini cînd vor fi chemaţi şi să ia, pentru osteneala lui, 10 parale; cum şi vătafu, pentru judecată să ia 13 parale,  după obiceiul vechi ce au avut. Şi vătaful să fie scutit de dările şi cheltuielile ce să va întîmpla la breaslă, ca unul ce osteneşte. 2. Să ţiie breasla  cutiie cum ţin toate breslile; cu care cutiie să umble ceauşul pe la toţi ai rufetului şi să puie pă săptămînă meşterii de unul po parale doaoă, sau  cît îl va lăsa inima, iar calfa să puie cîte o para. 3. Breasla să ţiie condică de toţi meşterii, unde să fiie scrişi şi călfile. Care călfi, cînd  să vor tocmi la stăpîn sau cînd din ucenicie vor ieşi călfi, să fiie prin ştirea vătafului i a epitropilor, ca să să însemneze la condica rufetului lor.  Precum şi ucenicii: să să tocmească prin zapise. Şi, la tocmeală, să puie calfa la cutiie 20 parale şi vătafului să-i dea 13 parale, cum au avut obicei,  iar pentru ucenic să dea stăpînii 10 parale la cutiie şi 13 parale vătafului. Şi nimeni să nu fiie slobod nici a tocmi calfe, nici a priimi calfa altuia sau ucenicu,  că să   
{334} va osîndi la cutie, precum vătafu cu epitropii i cu breasla vor găsi cu cale. Şi cînd va fi vrednic dintre călfi a deschide prăvăliie, iarăşi vătaful  cu epitropii şi cu adunare din ceilalţi să-i dea slobozeniie; şi să puie la cutiie cîte taleri 50, cum le-au fost obiceiul. Iar streinul ce va veni din altă parte  şi va fi avînd meşteşugul acesta cu ştiinţă, de va priimi să fiie şi el rufet ca ceilalţi supus la breaslă, dînd obiceiul cutii, să i să dea şi  aceluia slobozeniie. 4. Cutiia breslii să să pecetluiască de vătaf şi de acei patru epitropi; şi să fiie supt îngrijirea vătafului, dîndu-o la ceauş ca  să umble pe la meşteri şi iarăşi să o ducă în păstrarea vătafului. Şi la şase luni să să caute socoteala cutii de faţă cu epitropii şi cu  cîţiva din meşterii breslii bătrîni, din care cutiie să să cheltuiască la lucruri sufleteşti, a ajuta pă cei săraci i bolnavi, a îngropa morţii dintr-ai  lor, a face poduri, a astupa noroaiele şi alte asemenea, iarăşi prin ştirea epitropilor şi a breslii, pecetluindu-să cutiia iarăşi de ei. Cum şi hrisovul breslii  i alte seneturi să fiie în păstrarea vătafului. Să ţiie vătaful şi condică de toţi meşterii i de călfi şi ucenici şi de tocmelile lor. Să ţiie şi  un logofeţel cu simbriie, tocmit de ei, a fi nelipsit de lîngă vătaf i de la adunarea breslii, a scriie toate cele trebuincioase. Cum şi cînd va veni niscai marfă mai  multă la isnaf pentru a lucra, aceea să fiie prin ştirea vătafului şi a epitropilor, ca să să împarţă la toţi, avînd şi îngrijire vătaful ca să nu  să strice marfa, sau să să scoaţă nelucrată bine. Şi vătaful, pentru osteneala lui, să ia de la suta de piei un leu; să dea şi la cutiie lucrătorul un leu.  Iar care dintre tabaci vor lua sume mai mici de piei în lucrul lor pă seama lor, pînă la suma care poate scoate şi el, adică: pînă la piei o sută, aceia nu au  să să supere nici de vătaf, nici de cutiie pînă la o sută de piei; iar fiind mai multe, să dea şi la vătaful lor, să dea şi la cutiie ce este orînduit. 5.  Cîţi din cei streini care nu sînt tabaci şi au meşteşug la văpsit de piei şi la lustruri, aceia să nu fiie popriţi din lucru lor, dar să fiie uniţi cu breasla  tabacilor şi să dea la cutiie cîte o para pe săptămînă, mai uşor decît alţii; cum şi la alte obiceiuri de binele şi folosul obştii, iarăşi să fiie  supuşi la breaslă. Şi, ca unii ce aceia sînt cu meşteşuguri bune, să-i aibă socotiţi în cei cinstiţi şi să să silească şi pămîntenii a  învăţa meşteşugul lor, pe care să nu-i zăticnească breasla cu vreo meşteşugire, sau să-i încarce cu vreo îngreuiere, că să vor  învinovăţi, şi li să va da acelora osebit privileghiu. Iar care dintr-aceia nu să vor supune la acele cuviincioase nizamuri, prin ştirea protecsii unde va fi  supus acel lucrător, ori să să supuie făr-de voie, sau să-l oprească din lucru: pentru că în toate locurile de politii mari cum este aceasta, unde sînt  isnafuri, aceste dreptăţi să păzeşte. Iar de va fi vreo împotrivire, vor da jalbă şi Domniia Mea vom da nizamul ce să cuvine. 6. Nimeni din alte rufeturi  să nu să amestice în meşteşugul lor, dar nici ei să nu să amestice în meşteşugul altora. Nici zapcii politii să nu le ceară avaeturi cu nici un fel de  numiri - căci Domniia Mea am ridicat catahrisisul ce să urma mai nainte, ci fieşcare să să hrănească cu meşteşugul lor. Şi atît între ei, cît şi  la obşte să să păzească   
{335} dreptatea întru toate, silindu-să întru tot chipul a aduce lucrul lor la mai multă înbunătăţire şi eftinătate, ca să să cunoască obştescul  folos. Şi ca să să păzească acestea cu nestrămutare, am adeverit hrisovul acesta cu însuţi credinţa Domnii Mele, Io Grigorie Dimitriu Ghica Vvd i cu  credinţa prea-iubiţilor Domnii Mele fii (urmează enumerarea lor), martori fiind şi dumnealor cinstiţii şi credincioşii boeri veliţi ai Divanului Domnii  Mele (urmează numele acelor boieri). Şi s-a scris hrisovul acesta întru al treilea an dintru întîia domniie a Domnii Mele, aici în oraşul scaunului Domnii  Mele Bucureşti, la anul de la Adam 7333, iar de la Mîntuitorul nostru Is. Hr. 1824, septemvrie 30, de Radul, logofăt de Divan. 225 Gr. Dim. Ghica întăreşte  breslei şelarilor privilegiile pe care le-a dobîndit prin hrisoave de la Domnitorii de mai nainte (1824, octombrie 16) Cartea breslii şălarilor Zemli Vlahscoie.  Fiindcă între alte rufeturi ale politii Bucureştilor s-au afla şi breasla şălarilor, cari ca nişte trebuincioşi obştii au avut orîndueli ale breslii lor  întărite prin hrisoave domneşti, spre a li să păzi dreptatea, atît în ale meşteşugului lor cît şi la călfi i ocenici, cu ponturile ce mai jos să arată,  adică: 1. Niminea din alţi streini să nu aibă voe a deşchide prăvălie sau a să pune tovarăş cu altă breaslă; iar care va şti meşteşugul acesta  din streini sau din pămînteni lucrători, să aibă a merge la starostea, a-i orîndui pe la prăvăliile meşterilor, de a lucra după obicei. 2. Marfă de a  meşteşugului lor cînd vine din Ţara Turcească, să nu o coprinză numai unul, ci, precum să urmează la alte rufeturi, starostea cu epitropii să facă  tocmeală şi marfa să o împarţă la toţi deopotrivă. Iar care nu va avea stare şi putere, va lua pă cît va fi puterea lui şi cealaltă să va lua de  ceilalţi. 3. Să aibă breasla aceasta, după obiceiul lor, şi un staroste de şălari i curelari, pe acela ce însuşi breasla îl va alege, precum şi acum după  alegerea a tot rufetului este rînduit; carele, împreună cu 2 epitropi anume şi cu cei mai fruntaşi ai breslii, să aibă a căuta pricinile ce să vor întîmpla  între dînşii, de ale meşteşugului lor, cu dreptate. 4. Să ţiie acest rufet şi cutie, în care să să puie de fieşcare meşter cîte dooă parale pă  săptămînă şi de calfă cîte o para. Asemenea şi acela ce să va dovedi în vină cu stricarea vreunui lucru sau va călca legătura breslii a lucra la  altă prăvălie, să aibă a da la cutie   
{336} cîte taleri cinci, iar de să va dovedi şi al doilea într-acest fel de vină, să dea îndoit. Iar cel ce va eşi meşter şi va deşchide prăvălie să  dea taleri dooăzeci la cutie i starostii taleri cinci. Care acest venit să fie pentru ajutorul celor scăpătaţi. Şi cînd va muri vreun sărac din breasla lor, de la  această cutie să să îngroape. 5. Nici un meşter sau vreo calfă să nu fie volnic a lucra la alţii din alte bresle, măcar şi tovarăş de-l va pune; unul  ca acesta de să va dovedi, să fie poprit de meşteşug. 6. La trebuinţele Curţii de lucru cînd va fi, să să ceară de la starostea ce este orînduit. Şi el,  cu dreptate şi în rînd, să dea pă fieşcare, care această dare să fie şi cu ştirea epitropilor. Iar care nu să va supune or la orînduiala breslii, sau la  orînduiala Curţii, pe acela să-l arate la zabiţii politii, , spre a-i supune şi făr-dă voie. 7. Să aibă breasla aceasta şi orînduiala călfilor i a  ucenicilor, cum să urmează şi la alte bresle. Adică, ucenicii să aibă a sluji spre bună învăţătură meşteşugului, după zapisul şi tocmeala  ce vor face cu meşterii înaintea starostii, slujind pînă la soroc, şezînd după soroc însă 1 an cu simbrie tot la acel stăpîn. Şi să nu fie slobozi a  eşi de la acel stăpîn pînă nu să vor cerceta de starostea şi dă epitropi, cum şi ceilalţi meşteri să nu-i priimească făr-de ştirea starostii i  a epitropilor; ca să să urmeze şi la ei o bună orînduială şi dreptate întru toate. Drept aceea, binevoind şi Domniia Mea a li să păzi şi a li să urma  orînduiala aceştii bresli cu dreptate întru toate, precum au avut-o, le-am dat la mîini această domneasca Noastră carte, prin care poruncim la toţi cîţi  să cuvine, întocmai să fiţi următori. I saam receh gospodstvami. Vel logofăt 1824, octomvrie 16 226 Divanul către Gr. Dim. Ghica Vv. propune de a se face  aiarul dramurilor şi cîntarelor (1824, octombrie 21) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării Tale ce ni să dă la această anafora a  Depertamentului epitropii obştirilor, făcînd cuviincioasa chibzuire zicem că spre a lipsi orice înşelăciune şi năpăstuiri ce să fac de către băcani  şi alţii la lucrurile ce le vînd cu dramuri şi cîntare mincinoase, urmeaă a să face îndreptare. Şi, de aceea, găsim cu cale sî să dea luminată  porunca Mării Tale către numitul Depertament ca, prin ajutorul dumnealui Vel spătar i al dumnealui Vel agă, să adune de la toţi băcanii, precum şi de la   
{337} oricine măcar vor fi făcînd vînzări de orice lucruri, prin starostile lor, toate dramurile i cantarile şi să le facă îndreptări după aiarul dramurilor  i al cantarilor Ţarigradului ce să vor găsi cu turaoa înpărăteasca. Şi cîte vor fi greşite, să să îndrepteze, puindu-li-să la toate, adică şi  la dramuri şi la cîntare, semnul peceţii acestui Depertament, ca să fiie ştiut la toţi de obşte ca numai cu acelea să-şi facă vînzarea lor. Iar pă  oricare vor găsi în urmă împotrivă următori, vînzînd orice fel de felurime de băcănii i de alte lucruri cu dramuri şi cîntare mincinoase, făr-de  semnul Ipitropii, ca să înşale pă cumpărători, nu numai să li să ia acele dramuri şi cantare ca să să strice cu totul, ci încă unii ca aceia în  mijlocul tîrgului să să şi pedepsească cu bătaie, precum să va găsi cu cale de Măria Ta, spre pildă şi învăţătură, de a nu mai urma  nimeni înpotriva nizamului. Iar hotărîrea cea desăvîrşit să va face de Măriia Ta. Costandin Filipescu, Vel dvornic; Iordache Golescu; Fotache Ştirbei,  dvornic; Dimitrie Bibescu, Vornic; Vel logofăt; Ioan Fălcoianu 1824 octomvrie 21 227 Gr. Dim. Ghica Vv. porunceşte ispravnicilor să se facă baniţe de  piatră pentru măsuratul bucatelor, nu numai în Capitală, dar şi în fiecare judeţ, după măsura trimisă de la Epitropia obştirilor (1824, noiembrie 16)  Publicaţii la toate judeţele şi la Caimacamul, de a se face baniţi de piiatră Io Grigoriie Dimitriu Ghica Vvd i Gospodar Zemli Vlahscoie Dumneavoastră  ispravnicilor ot sud (...), sănătate. Dintr-această copiie da anafora a dumnealor veliţilor boerii, întărită de Domniia Mea, care să trimise şi  dumneavoastră, veţi luoaă pliroforiie de nizamu ce s-au dat, pentru facerea de baniţe de piatră, nu numai aici în politiia Bucureştilor, ci şi afară în  toate judeţele. Ca să fiie în toată ţara Domnii Mele, o măsură de baniţe şi aceea să o metahirisească toţi de obşte vînzătorii şi  cumpărătorii, spre a lipsi înşelăciunile ce să urma cu pricina măsurătorii, nefiind cunoscută şi ştiută o baniţă. Care baniţă de piiatră,  după măsura ce vi să va trimite de la dumnealor boerii epitropi ai obştirilor, să puneţi a să face o baniţă de piiatră, îngrijind ca să să facă  întocmai după aiarul ce să va trimite; şi să să aşăze la locul ce va fi mai mult trebuincioasă.   
{338} Iar unde veţi socoti că este trebuinţă de mai multe şi va fi cu înlesnire, să să facă şi mai multe. Însă piiatra ce va fi pentru facerea baniţii  să să aleagă a fi sănătoasă şi de soi tare, care nu să macină, nici să roade cu înlesnire. Făcîndu-i-să baniţii şi gaură, cu  meşteşugire de astupat şi slobozit, în dreptul fundului ei: ca, după ce va pune bucatele întrînsa, să le şi poată scoate cu înlesnire. Şi, pînă a  să obicinui baniţa la toţi de obşte, să aveţi îngrijire a fi supt luare-aminte de către vameşi sau de către cine veţi orîndui, spre a nu să strica de  către cineva cu lovire sau cu alt mijloc, întemeindu-să în pămînt, a sta drept, nestrămutată. Care aceasta să o publicuiţi la toţi de obşte şi de  urmare, că aţi pus porunca Domnii Mele în faptă, să avem Domnia Mea înştiinţare. Şi fiţi sănătoşi. 1824, noemvrie 16 228 Eforia "fabricilor"  de testemeluri către Gr. Dim. Ghica Vv., despre o datorie a lui Zguri "fabricantul" faţă de spitalul Iubirea de Oameni; rezoluţia Domnitorului Prea Înălţate  Doamne, După luminată buiurdizamă ce să dă la jalba acestui Zguri ca să cercetăm, arătăm Mării Tale că încă de la trecuta luna lui iulie  Eforiia spitalului Iubirii de Oameni făcînd cerere de la Măriia ta, ca să să îndatoreze fabricanţii lucrători de testemeluri a răspunde cîte taleri 1000 -  avaetul ce după aşezămîntul cel chibzuit sînt datori a răspunde - şi orînduindu-să în cercetarea noastră, smeritului şi prea plecati slugii Mării  Tale, am arătat încă de atunci Mării Tale toate îndreptările ce punea înnainte aceşti fabricanţi, de a nu plăti cîte taleri 1000 fieşcare fabrică.  Şi Măriia Ta văzîndu-le nepotrivite orîndueli acestor fabrici ne-ai poruncit ca, păzind această orînduială, să poprim din lucru pă cei  îndărătnici la plata aceştii datorii şi, pe de altă parte, să-i îndatorăm a o plăti pă cîtă vreme vor fi lucrat, dimpreună şi cu obicinuitele  haruri ale Cămării gospod. Care poruncă săvîrşindu-să, s-au făcut alegere datorii fieşcăruia datornic. Şi toţi ceilalţi patru au rămas  mulţumiţi şi s-au mai şi răfuit, căci Eforiia fabricii au socotit după netăgăduirea lor. Iar eforia spitalului la doi din ei, fiind de tot săraci, le-au  ertat toată datoriia, cum şi la ceilalţi tot au ertat din vremea pă cît avea să plătească. Iar jeluitorul, cu toate că s-au socotit ca şi ceilalţi şi  după dovezi, pe cîtă vreme au ţinut fabrică i s-au mai ertat şi din vremea lucrului, tot nu să domireşte a plăti. Şi să înpilează a sta la  popreală, nevrînd să plătească taleri 610 numai pe luni 7, zile zece, în vreme ce de la 1823, septemvrie 13 i s-au dat voie a deşchide el fabrică şi  pînă la 1824, iulie 30, cînd el prin jalbă către Măriia Ta au cerut paretisis de fabrică, să făcea a plăti pă luni 10 şi 7 zile: această socoteală ce  cu scădere destulă i s-au făcut acum în urmă, faţă cu chezaşii ce-i avea către eforiie. Arătîndu-li-să, chezaşii au înţeles şi  dreptatea socotelii, şi uşurinţa ce i s-au făcut. Dar văzîndu-l atît de îndărătnic, prin jalbă cer ca să să îndatoreze la plată cu cea mai  straşnică închisoare, căci avîndu-şi toată odihna în popreala sa la baş-ciohodar, îi ţine şi pă ei zălogiţi cu chezăşia ce au dată  pentru dînsul. Iar hotărîrea rămîne la Înnălţimea ta. Vel cămăraş 1824, dechemvrie 23 (Rezoluţia Domnitorului:) Io Grigoriie Dimitriu Ghica Vvd  i Gospodar Zemli Vlahscoie De vreme ce jăluitorul Zguri, după socoteala ce cu musaade către dînsul sau (sic) făcut, au rămas dator la spitalul Iubirii de Oameni  taleri 610, după pliroforiia ce Ni să dă printr-această anafora a Eforii fabricilor de testemeluri; de aceea, poruncim dumitale Vel cămăraş să  împlineşti de la mai sus-numitul Zguri acest drept al spitalului. Vel logofăt 1825, ghenar 7 229 Vistieria către Gr. Dim. Ghica vv., despre cinci şoimi trimişi  de vătaful plaiului Aref, din judeţul Argeş, pentru a fi duşi la Constantinopol (1824, decembrie 28) Prea Înălţate Doamne, Printr-această plecată  anafora fac arătare Mării tale că din vechime obiceiu este a să trimite pe tot anu du prin plaiurile ţării aceştiia o sumă de şoimi la Ţarigrad, a cărora  cheltuială ce să face de cînd îi găseşte mici prin cuiburi şi pînă cînd îi aduc şi îi fac teslim aici, în Bucureşti, să cisluieşte pe toate  satele plaiului, ca o datorie a lor ce este. În timpul de estimp viind şi de la plaiul Aref din Sud Argeş cinci şoimi, au şi trimis vătaful plaiului foaie  arătătoare de toată cheltuiala ce s-au făcut, adeverită atît de şoimari, cît şi de cîţiva din lăcuitorii satelor numitului plai, care să adună în  sumă de taleri 617. Şi, după orînduială, scriind Vistieriia în dooă rînduri dumnealor boerilor ispravnici, ca să cerceteze acea foaie de cheltuială şi,  după   
{340} lămurirea de acolo, să înştiinţeze Vistierii ca să facă dovadă de adevăr, spre a să da poruncă de cisluire în plai după vechiul obicei - nici  un fel de urmare n-au făcut. În cele din urmă, li s-au trimis şi luminată porunca Mării Tale dojănitoare pentru aceasta, de la zece ale trecutului  dichemvrie. Şi tocmai acum trimete răspuns Vistierii: că după cercetarea ce au făcut, au dovedit numai taleri 300 cheltuiţi în pricina celor cinci şoimi. Dar  vătafu plaiului nerămîind mulţumit după acea înştiinţare ce s-au făcut de la isprăvnicat, s-au sculat şi au venit aici cu acei şoimari şi  lăcuitori pritr-a cărora mîini s-au făcut această cheltuială, pă cari, înfăţişîndu-i înnaintea mea, au mărturisit prin însuşi rostul  graiului lor că cu adevărat s-au cheltuit de către numitul vătaf arătaţii bani taleri 617, prin însuşi mîinile lor. Am cercetat şi condicile Vistierii,  pentru cheltuiala şoimilor ce s-au făcut de către acest plai şi în anul trecut şi m-am pliroforisit că pentru doi şoimi ce au adus atunci s-au făcut  cheltuială de taleri 485, bani 90, precum să găsesc însemnaţi la condică. Deci, dovadă fiind atît condicile Vistierii, pentru cheltuiala anului trecut cu doi  şoimi ce au adus atunci, cum şi mărturiia şoimarilor şi a cîţiva din lăcuitorii numitului plaiu ce dau, prin care adeverează cheltuiala de taleri 617 a  timpului de estimp cu cinci şoimi, nu poate a să pune temei la răspunsu ispravnicatului. Ci, găsesc cu cale să fie luminată porunca Mării tale către  dumnealor boeri ispravnici ai judeţului ca, după obicei, să cisluiască arătaţii bani deplin taleri 617 pă toate satele plaiului, a nu rămînea vătafu  păgubit de dreptul său. Iar hotărîrea cea desăvîrşit rămîne a să face de către Măriia Ta. Vel vist. 1824, dichemvrie 28 230 Gr. Dim. Ghica Vv.  porunceşte ca cotul cu care se măsoară vinul în regiunea dealurilor să fie scos din întrebuinţare şi înlocuit în toată ţara cu cotul Vistieria (1825,  ianuarie 2) 17 porunci la 17 judeţe şi una la caimacam, pentru nizamu cotului Io (...) dumneavoastră ispravnicilor ot sud (...), sănătate. Fiindcă ne-am  pliroforisit Domniia Mea că din pricină că să află prin dealurile cu vii coturi ce să numesc ale dealurilor, schimbate şi făr-dă măsura aiarului cel  drept, cu care măsurîndu-să vinurile nu numai că   
{341} să pricinueşte scandălă huzmetului - scoţînd vasele, cu măsura acelor coturi rele, mai puţine la vedre -, ci şi nedreptate să pricinueşte între  vînzători şi cumpărători, pentru care, după anaforaoa ce ne-au făcut dumnealor veliţi boeri, am hotărît Domniia Mea ca să să rădice acel fel  de coturi de prin dealuri, lipsind cu totul, a nu mai fi slobozi nimeni să le metaherisească ori la vînzare, sau la cumpărătoare. Ci să să urmeze de acum  înnainte în toată ţara Domnii Mele cotul cel drept al Vistierii, precum mai pă larg vă veţi pliroforisi dintr-această alăturată copiie de anafora a  dumnealor veliţilor boeri, cu întărirea Domnii Mele, ce vi să trimise. Pentru care, poruncim ca, întocmai urmînd, să o puneţi în faptă fără  zăbavă, avînd şi Domniia mea înştiinţare. Şi fiţi sănătoşi. 1825, ghenar 2 Care copie ce vi să trimite este adeverită de stolnic Răducan,  condicarul Divanului. Asemenea pitac s-au făcut şi la Depertamentul epitropii obştirilor pentru cotu dă fier, cum şi la Aga ipac pentru coturi. 231 Gr. Dim.  Ghica către Divan, porunceşte să se facă cercetare asupra calităţii lumînărilor de ceară albă şi de ceară galbenă (1825, ianuarie 22) Pitac pentru  nizamul lumînărilor de ceară albă şi galbenă Io Grigorie Dimitrie Ghica Vvd i Gospodar Zemli Vlahscoie Cinstiţi şi credincioşi dumneavoastră  veliţilor boeri ai Divanului Domnii Mele, cu toate că fabrica înnălbitului şi făcutul i vînzarea lumînărilor de ceară albă prin hrisoave domneşti  este dată metohului Sfintei Episcopii Rîmnicului, a o avea numai acest metoh, dar însă Sfinţia Sa iubitorul de Dumnezeu Episcopul Rîmnicului au dat-o la  meşteri prin zapis, legîndu-i ca ei să lucreze şi să îndăstuleze politiia cu lumînări de ceară albă curată, făr-de nici un fel de  amestecături, dînd la numitul metoh folosul ce s-au aşezat. Şi nici vreun nart cum să le vînză nu să vede orînduit în hrisoavele domneşti ce are  acest metoh, nici cu tocmeala ce au făcut iubitorul de Dumnezeu Episcop nu rînduieşte vreun nart.   
{342} Şi pliroforisindu-Ne Domniia Mea că lumînările de ceară albă ce să vînd aici în politiia Bucureştilor, după ce nu sînt curate, ci cu multe  amestecături, apoi le vînd şi cu preţ de taleri doisprezece ocaoa, precum şi lumînările cele de ceară galbenă, măcar că sînt îndatoraţi cei ce le  vînd, a le face curate, fără nici o amestecătură, avînd şi nart pus cum să vînză ocaoa, dar fiindcă şi acestea le fac cu multe amestecături - şi  ca un lucru ce sînt de trebuinţa obştii, iar mai vîrtos pe la sfintele lui Dumnezeu biserici - de aceea, nefiind suferită Domnii Mele această a lor urmare, poruncim  dumneavoastră ca, aducînd atît pe acela ce vinde lumînările de ceară albă, să vedeţi contractul lui şi lumînările ce le vinde: de sînt curate,  făcute numai de ceară, iar n-au întrînsele amestecături de untdelemn, ori seu, sau altcevaş. Precum şi pentru vînzătorii lumînărilor de ceară  galbenă, asemenea cercetare să faceţi pentru curăţeniia lumînărilor i pentru nart, de-l păzesc la vînzări. Şi atît la unele, cît şi la altele, să  socotiţi nizamul ce să cuvine a le da, spre a le face de ceară curată, făr-de alte amestecături. Să chibzuiţi apoi cu ce preţ să cuvine a vinde şi  lumînările de ceară albă. Şi, puind în orînduială cum să cade a să păzi nizamul, să arătaţi Domnii Mele prin anafora. Tolico pisah  gospodstvami. Vel logofăt 1825, ghenar 22 232 Logofeţia Ţării de Jos către Gr. Dim. Ghica Vv., despre plîngerea vameşului de la Cîmpina împotriva  diaconului Costandin din Ţintea, care se opune a se face cercetări în grădina sa, pentru deschiderea unui puţ de păcură (1825, februarie 10) Prea  Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării tale, ce mi să dă la această jalbă a lui Costandin Dimancea, vameşul Cîmpinii, făcînd  cercetare, văzui arătarea ce o face: că puţurile cu păcură ot Ţintea, ce sînt supuse la vameşii Cîmpinii, din întîmplare au secat cu totul. Şi  fiindcă oamenii cei cu ştiinţă de găsitul locurilor cu păcură dau cu socoteala cum că în grădina unui diaconul Costandin, tot din Ţintea, negreşit  căutînd, va găsi vînă de păcură. Şi zice că, vrînd a face această cercare, numitul diacon n-au voit a-i lăsa, pricinuind ca mai întîi să i  să plătească toată grădina şi apoi să fie volnici a săpa.   
{343} Care această urmare a numitului diacon zice că poate să aducă pagubă la huzmetul Cămării gospod; şi de aceea, cere ca prin luminată poruncă  Înălţimii Tale să să dea voie a săpa într-acea grădină a numitului diacon. Deci, pentru pricina aceasta trebuinţă fiind a să face cercetare mai  întîi la faţa locului, găsesc cu cale să fie luminată porunca Mării tale către dumnealor ispravnicii judeţului ca, aducînd pe acei oameni ce arată  jeluitorul că au ştiinţă de lucrarea puţurilor cu păcură, să-i cerceteze; şi de vor zice cum că negreşit în grădina numitului diacon să  găseşte vînă de păcură făr-de îndoială, din care să va putea face puţu să scoaţă păcură, să cerceteze dumnealor apoi cîţi pomi  să află într-acea grădină, ce felurime şi cu ce preţ să politifseşte vînzarea lor în partea locului. Şi pentru toate, cu desluşire, să  înştiinţeze Mării Tale, ca să să dea luminată poruncă de urmare. Iar hotărîrea rămîne la Înălţimea ta. Vel logofăt Biv treti logofăt  1825, fevruarie 10 233 Gr. Dim. Ghica Vv. către Marele vistier, porunceşte să se dea de ştire pe toate uliţele oraşului ca să se ia seama la dodecarii falşi;  că oricîţi se vor găsi falşi să fie tăiaţi în două şi restituiţi aşa deţinătorului lor (1825, februarie 12) Pitac domnesc către dumnealui Vel  vistier, pentru moneda dodecarilor celor calpi Cinstite şi credincios boerule al Domnii Mele, dumneata Vel vistier Fiindcă Ne-am pliroforisit Domnia Mea, cum că  în felul monedii galbenilor dodecari au eşit mulţi calpi şi dintr-această pricină poate să să întîmple o simţitoare pagubă la toate treptele de  oameni de aici din ţară; de aceea, prin domnesc al Nostru pitac am poruncit starostii de neguţători ca îndată să publicarisească cu telali întradins prin  toate uliţele politii, ca să fie dator oricare va fi ca să priimească de la altul bani, ori de datorie, sau de alişveriş în monedă de dodecari, să le ia seama  foarte bine.   
{344} Şi de nu va fi destoinic însuşi acela a-i cunoaşte cei buni din cei calpi, să întrebe pă altul care va avea ştiinţă, arătîndu-i moneda, sau  să-i cerce cu meienghiul. Şi, după aceasta, oricîţi să vor găsi calpi, să nu-i dea înapoi celui ce să va arăta cu ei, ci, îndată tăindu-i  în dooă, aşa tăiaţi să-i dea înapoi şi va rămînea nebîntuit de către acela de la care are să-i priimească, ferindu-să însă a nu  tăia şi din cei buni, căci apoi să va îndatora a-i plăti preţul lor. Şi, ca să nu să întîmple prigoniri între cei ce vor fi să ia monedă de  dodecari pă marfa ce vor vinde de acum înainte, întîi să facă vînzătoru cercetarea şi urmarea de mai sus arătată şi apoi să dea marfa la  cumpărător, de-i va da cumpărătoru tot monedă bună. Ci dar, poruncim dumitale ca semenea să să publicarisească acest nizam printradins porunci la  toate isprăvnicaturile i la dumnealui Caimacamul Craiovii, spre a-l publicarisi în toată ţara. Care acest nizam s-au făcut cunoscut şi către cinstitele  consulaturi. Tolco pisah gospodstvami Vel logofăt 1825, fevruarie 12 234 Gr. dim. Ghica vv. întăreşte metohului Episcopiei Rîmnic, bisericii cu hramul Patruzeci  de Mucenici din Capitală, privilegiul ca singură să poată avea în Bucureşti "fabrică" de lumînări de ceară albă, adăogînd pe lîngă vechile  privilegii 60 de scutelnici, pentru "treaba şi ajutorul acestei Sfinte Case" (1825, martie 12) Hrisovul metohului Episcopii Rîmnic, pentru fabrica de ceară Fiindcă  sfînta biserică de aici, din oraşul Domnii Mele Bucureşti, unde să cinsteşte şi să prăznuieşte hramul Sfinţilor Patruzeci de Mucenici, care este metoh  al Sfintei Episcopii Rîmnic, au avut privileghiuri domneşti: ca singură să aibă a ţinea fabrica întru carele să lucrează lumînările de ceară albă  în toţi Bucureşti, ca une ce ctitorii aceştii biserici cu osîrdie şi cheltuială s-au silit de s-au început acest meşteşug aici în ţară, atît spre  podoaba sfintelor biserici, cît şi spre trebuinţa altor obraze, precum Ne-am pliroforisit Domniia Mea că Domniia sa răposatul Ştefan Vodă Racoviţă,  prin hrisovul ce au dat de la leat 1764, iulie 14, arată pe larg pricinile aceştii fabrici. Şi atît pentru că acest lucru este pricinuitor de folos şi de podoabă a  dobîndi ţara meşteşugul acesta, cît şi pentru că să află biserica   
{345} aceasta între celelante isterisită de cel mai puţin acaret, neavînd nici moşiie, nici viie, nici ţigani, nici alt acaret. De aceea, atît răposatul Ştefan  Vodă Racoviţă, cît şi toţi alţi răposaţi şi fraţi Domni în urmă, de rînd pînă acum au înnoit şi au întărit rînduiala aceasta,  precum din hrisoavele ce am văzut, Ne-am adeverit. Pentru care această fabrică, la leat 1813, după încheierea păcii, arătîndu-să Prea-sfinţia Sa  părintele Mitropolit dimpreună şi cu iubitorul de Dumnezeu Episcopul Rîmnicului la Domniia Sa Ioan Vodă Caragea, cu hrisoavele ce are metohul acesta, de  priveleghiul fabricii de ceară albă, şi cum că în vremea acei de atunci răzmiriţe nu s-au păzit rînduiala fabricii, din pricina marchitanilor şi a  sudiţilor ce aducea lumînări de ceară albă. Şi cu toate că şi stăpînirea de atunci au supus pă sudiţii lor a păzi priveleghiul fabricii, dar urmare  în faptă nu s-au făcut. Pentru aceasta dar, Domniia Sa Ioan Vodă Caragea au orînduit pe dumnealui cel de atunci Vel logofăt de Ţara de Sus de au cercetat;  şi prin anafora de la acest leat 1813, martie, au făcut arătare Domnii sale cum că şi chiar stăpînirea rusească, păzind hrisoavele domneşti, au supus pe  sudiţii lor la priveleghiul fabricii. De aceea dar şi Domniia Sa, văzînd priveleghiul aceştii fabrici de ceară albă, întărit cu atîtea hrisoave domneşti,  l-au întărit şi Domniia Sa prin hrisovul ce-l văzum, cu leat 1813, martie 29, ca privileghiul acesta să-l aibă totdeauna numai metohul Sfintei Episcopii,  spre a pune în faptă acest meşteşug şi a să vinde lumînările de ceară albă, atît pentru trebuinţa sfintei biserici, cît şi pentru a altor obraze,  numai de fabrica aceasta, nebîntuită şi nesupărată de nimeni. Şi de a fi lipsită de zapcii politii, a nu înnălbi, nici a lucra sau a vinde alt nimenea  lumînări de ceară albă. La care această cherhana să fie şi 2 meşteri, ce vor fi lucrătorii acestui meşteşug, în pace şi nesupăraţi de orice  dări şi rîndueli are a fi pă ţară. Cum şi prăvălia fabricii să fie apărată de rînduelile ce sînt pe alte prăvălii. Iar răposatul Domn  Alecsandru Vodă Şuţul, împotrivă la atîtea hrisoave domneşti, rădicase de la această biserică pronomion al priveleghiului fabricii şi o dedese la un  Riga, ca el să aibă lucrarea şi vînzarea lumînărilor de ceară albă, şi să dea bisericii pă an una sută ocă lumînări. Şi nu s-au păzit  nici fabrica a o ţinea temeinică, nici la biserică n-au dat nimic, rămîind făr-de lucrare această fabrică. Iar metohul acesta, în urmă, după  priveleghiul vechi ce l-au avut biserica,ca să nu să piarză fabrica îngrijind de au găsit meşteri, lucrători cu ştiinţă de acest meşteşug, şi-au  pus-o în faptă, legînd pe meşteri de a lucra lumînările curate, făr-de nici o amestecătură, şi a le vinde cu îndestulare, să nu fie politiia  lipsită. Care orînduială a fabricii aceştiia văzîndu-o Domniia Mea întărită cu atîtea hrisoave domneşti pă seama bisericii acestui metoh, care  s-au păzit şi s-au urmat, nu am găsit cu cuviinţă a să strica, ci o întărim, să o aibă şi de acum înainte cu nestrămutare, după hrisoavele  ce are. Iar pentru a face lumînări curate, cei orînduiţi de la acest metoh, şi a le vinde cu un nart cuviincios, prin pitac am orînduit   
{346} la dumnealor veliţi boieri ca să cerceteze şi să Ne arate, a le da nizam. Lîngă care acest priveleghiu al fabricii, are acest metoh orînduiţide la fraţii  Domni de mai nainte, prin hrisoave, ca să ţie şi lude şaizeci scutelnici, oameni fără pricină de dajdie, pentru treaba şi ajutorul acestei Sfinte Case, cum şi  milă de vinărici, din Valea Meilor i a Nigovanilor, i Valea Largă, i Sîrbenii, i Valea Pietrii şi Delicelul ot sud Saac cîte un ban de vadră, unde are şi  mănăstirea Căldăroşanilor vinărici. Deci învrednicindu-Ne şi pre Noi Domnul Dumnezeu cu Domniia aceştii pravoslavnice Ţări Rumîneşti,  Ne-am milostivit de am înnoit şi am întărit toate aceste mili de mai sus-arătate, ca să să păzească nestrămutat; adeverind hrisovul acesta cu  însuşi domneasca Noastră iscălitură şi pecete, i cu credinţa prea iubiţilor Miei fii: Costandin Voevod, Scarlat Vvd, Grigoriie Vvd, Panaiotache Voevod,  Dimitriie Vvd. - martori fiind şi dumnealor cinstiţi şi credincioşi boeri veliţi ai Divanului Domnii Mele: pan luminatul Beizadea Gheorghie Ghica, epistatul  Postelnicii cei mari, pan grigoriie Filipescu Vel spătar, pan Mihalache Ghica Vel vistier, pan Costandin Filipescu Vel vornic de Ţara de Jos, pan Iordache Golescu Vel  dvornic al treilea, pan Ioan Ştirbei Vel vornic al patrulea, pan Fotache Ştirbei biv Vel dvornic, epistatul Logofeţii Ţării de Jos, pan Mihalache Racoviţă vel  logofăt de Ţara de Sus, pan Nestor Vel logofăt al streinilor pricini, pan Ioan Fălcoianu Vel logofăt de obiceiuri, pan Ştefan Bălăceanu Vel hatman, pan  Mihalache Greceanu Vel agă, pan Mihăiţă Filipescu Vel vornical politii, pan Costache Zefhari Vel comis şi ispravnic, pan Mihalache Racoviţă Vel logofăt  de Ţara de Sus. Şi s-au scris hrisovul acesta în anul al treilea dintru întîia domniie a Domnii Mele aici, în oraşul scaunului Domnii Mele, Bucureşti, la  anul de la naşterea Domnului Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Is. Hs. 1825, mart 12, de Dumitru, logofăt za Divan. 235 Divanul către Gr. Dim. Ghica Vv. în  privinţa cererii lui Lagarde, pentru înfiinţarea unei băi în Capitală, cu privilegiu pe zece ani (1825, aprilie 8) Prea Înălţate Doamne, După luminată  porunca Mării Tale ce ni să dă la această jalbă a lui Lagard, viind însuşi jeluitorul înnaintea noastră, ne-au arătat o foaie în ponturi, în ce chip  este să dăşchiză această baie. Însă sălaşul are să aibă 10 odăi în bună stare, cu uşi i fereşte bune, cu   
{347} palimarul lui şi cu pat de scînduri pentru odihnă, ci o meşcioară şi cu oglindă, între care este să fie cele trebuincioase pentru gătire, i cu dooă  jghiaburi. Care jghiaburi au să să păstreze curate şi adesea să vor schimba: ca, cînd va şedea cinevaş, să să afle după gustul muşteriului apă  caldă sau rece pîntre şurupuri. Şi orice fel de frumoase mirositoare băi poate porunci cinevaş a să face; şi cîţi după cum să vor orîndui de  dohtori ca să facă băi, toate cele trebuincioase ale dohtorii cu deopotrivă preţ să vor găsi; precum şi cîţi vor voi să metahirisească băi i cei  orînduiţi de dohtori vor afla în toată diastima de vizită, să prînzească după o într-adins însemnare sau după porunca dohtorului. După care,  prin pitac am scris dumnealor dohtorilor Filitis şi Arsache să cerceteze de sînt aceste băi folositoare la sănătatea omenirii. Şi am priimit răspuns iarăşi  în scris de la 2 ale următorului aprilie, iscălit de amîndoi dumnealor numiţii dohtori, coprinzător că au cercetat ponturile ce le-au dat jeluitorul pentru  meşteşugul acestor băi. Şi au luat pliroforiie că acest fel de băi sînt şi trebuincioase şi folositoare la multe boale, mai ales că mulţi din bolnavi  avînd trebuinţă de acest fel de băi şi neavînd mijloc a le face în casele lor, poate să să înlesnească cu urmarea aceasta. De aceea, făcînd şi noi  cuviincioasa chibzuire, zicem că de vreme ce deschiderea aceştii, ce voieşte jeluitorul să o facă prin cheltuiala sa priveşte întîi la folosul sănătăţii  omenirii, după încredinarea ce ne dau dumnealor numiţii dohtori, şi al doilea, că nu pricinueşte nici o zăticnire la celelalte băi unde merg oameni dă să  spală de murdalîc - fiind această baie numai pentru bolnavi, cu osebirea ce să arată mai sus - pentru care, găsim cu cale să să dea jeluitorului voie şi  slobozenie prin luminat sinetul Mării Tale, să dăşchiză această baie unde va găsi loc cuviincios şi să va putea tocmi cu stăpînul său pentru chiria  locului. Cu legătură, însă, ca în soroc numai de zece ani, iar nu de dooăzeci precum cere într-această jalbă, să nu mai fie volnici alţii a mai  deschide aici în politiie acest fel de băi pentru căutarea bolnavilor, precum în cele după urmă şi însuşi jeluitorul s-au mulţumit la acest soroc. Iar de  la împlinirea acestui soroc înainte, volnici sînt oricine va voi să dăschiză şi asemenea băi, rămîind cea desăvîrşită hotărîre a să face  de către Măriia Ta. Vel postelnic; Mihalache Ghica; Iordache Golescu; Scarlat Grădişteanu: Dimitrie Bibescu, Dvornic; Nestor, Vel logofăt; Ioan Fălcoianu;  Ştefan Bălăceanu 1825, April 8   
{348} 236 Gr. Dim. Ghica Vv. numeşte vătaf la toată ceata de rumîni băieşi aurari şi întăreşte întocmirea acesteia (1825, iunie 1) Zemli Vlahscoie.  Dat-am cartea Domnii Mele (...), pe carele l-am orînduit Domniia Mea ca să fiie purtător de grijă la toată ceata lui de rumîni băiaşi aurari, ca la vreme  şi la soroc să aducă birul lor cel obicinuit, după cum sînteţi legaţi a da prin pecetl. la Cămara Domnii Mele prin dumnealui epistatul armăşii. Şi  aceşti băiaşi, pă unde vor umbla şi vor şedea cu aşezămîntul, suhat sau chirii să nu li să ia, măcar veri pe ce moşie ar fi: domnească,  mănăstirească, boerească sau megieşească; afară numai unde îşi vor ara ei bucatele: acela cu moşiia să le ia dijma după obicei, iar mai multă  supărare să nu li se facă, nici caii sau căruţele lor de olac, ori carăle şi boii la podvezi să nu li se ia, veri la ce porunci şi trebi domneşti ar fi nicidecum  aceşti băiaşi să nu se supere, nici la alte orîndueli sau zaherele, întru nimic. Cum şi drepte bucatele lor ce vor vinde la tîrguri şi prin ţară, pentru  alişverişul lor, de către vameşi să nu se supere, ca să se poată hrăni să-şi agonisească birul lor. Şi alţi slujbaşi streini, veri de ce treaptă  ar fi, nu sînt volnici a-i judeca şi a-i globi pre dînşii, decît numai dumnealui epistatul armăşii, la pricinile ce vor avea între dînşii să-i judece  şi să-i aşeze. Iar cînd se va întîmpla să aibă pricini mai mari cu alţi pămînteni, atunci dumneavoastră ispravnicilor numai decît să-i  trimiteţi La Domniia Mea cu înştiinţarea pricinii în scris, fără a-i ţinea la închisoarea isprăvnicească, şi de la Domniia Mea îşi vor afla  dreptatea şi hotărîrea. Foarte să să ferescă şi aceşti băiaşi, a nu tăinui între dînşii oameni străini mai mulţi decît suma ludelor cît  să coprind în foaia ce este după catastiful Vistierii, întărită cu pecetea Domnii Mele, dată la mîna numitului vătaf. Căci dovedindu-se făcînd  una ca aceasta, se vor pedepsi straşnic; fără numai feciorii băiaşilor cînd îşi vor veni în vîrstă, aceia să s-adauge, aşezîndu-se la  catastiful Vistierii prin ştirea dumnealui epistatului armăşii. Aşijderea, foarte să se ferească numitul vătaf a nu face mîncătorii sau vreo cislă între  băiaşii birnicii lui că, dovedindu-se, cu tîrgul şi cu ocna se va pedepsi. Pentru care poruncim Domniia Mea şi dumneavoastră ispravnicilor ai judeţului,  polcovnicilor de poteraşi, căpitanilor de pe la căpitănii, vătaşilor de plai, zapciilor de prin plăşi, vameşilor de pe la tîrguri şi vouă  pîrcălabilor de prin sate, toţi să vă feriţi de acest vătaf şi de băiaşii lui; nimani de nimic să nu-i supăraţi, că aşa este porunca Domnii  Mele. I saam receh gospodstvami. 1825, iunie 1   
{349} 237 Logofeţia Ţării de Sus către k.k. Aghenţie, despre oprirea trecerii peste graniţă a paralelor "grele" (1825, iunie 19) Către cinstita k.k. Aghenţie  Fiindcă Măriia Sa Prea Înălţatul nostru Domn au luat pliroforiie că mulţi din sarafii politii şi alţii fac saraflîc cu parale, alegînd pă cele grele şi  le specularisesc, trecîndu-le peste graniţă în Ţara Nemţească, din care aceasta urmează să să-ntîmple mare lipsă de parale aici în  ţară, care sînt de trebuinţă a să sluji norodul la alişverişul lor, pentru care, s-au dat porunca Mării Sale către dumnealui Vel agă ca numai decît  să orînduiască telal în tot semtul tîrgului să publicarisească ca de astăzi înainte toţi aceia ce urmează acest fel de saraflîc aici, în politiie, să  să părăsească de o acest fel de urmare. Căci după cercetarea ce supt cumpăt are a face Măria Sa, oricare să va dovedi împotrivă următor, să  ştie cu hotărîre că, după ce i să vor face controbont toate acele parale, fie mică, ori cît de mare sumă, apoi va fi supus şi la cea mai straşnică  pedeapsă, făr-de a i să asculta nici un cuvînt de pricinuire. Şi asemenea porunci ale Mării Sale s-au dat prin dumnealui Vel vistier şi către dumnealor  ispravnici din toate judeţele, ca să puie în faptă acest nizam. Precum şi vătaşii de plai, iarăşi prin poruncile MăriiSale s-au îndatorat a fi cu  priveghere neadormită: ca nu care cumvaşi să să treacă peste graniţă acest fel de parale sau alte monede din cele poprite, că straşnic să vor pedepsi. Ci,  pă oricarile îl vor dovedi împotrivă următor, să-l trimiţă aici împreună cu acea monedă ce să va găsi asupră-i, ca să să urmeze cu  dînsul precum să arată mai sus. De aceea, din luminata porunca MăriiSale, cu cinste să face cunoscut nizamul acesta şi cinst. k.k. Aghenţii şi cu dragoste  să pohteşte a îndatora pă sudiţii sarafi ce vor fi metahirisind acest fel de spiculaţie ca să să părăsească a nu urma împotriva acestui nizam, spre a  nu cădea în osînda ce să arată mai sus. Şi de priimirea aceştii note să aibă Logofeţia răspunsu cinstitii Aghenţii. 1825, iunie 19 Asemenea notă  s-au făcut şi către cinst. Consulat al Franţii şi către Consulatul Prusii   
{350} 238 Gr. Dim. Ghica Vv. către ispravnicii judeţului Vlaşca, despre condiţiile în care neguţătorii căşari sînt liberi de a face caşcaval şi despre  îndatorirea acestora de a-l vinde capanlîilor pentru aprovizionarea Constantinopolului (1825, iunie 23) Milostiu Bojiiu Io grigorie Dimitriu Ghica Vvd i Gospodar  Zemli Vlahscoie Dumneavostră ispravnicilor ot sud Vlaşca Sînt între alte bune întocmiri ce cugetăm Domniia Mea apururea ca să facem în toate stările  ţării Domnii Mele, privind şi la neguţătoriile ce să săvîrşesc pentru trebuinţa capanului împărătesc. Am dat domnescul Nostru hrisov, în ce  chip au a să păzi. Între care neguţătorii fiind şi căşăriile ce lucrează caşcaval, am hotărît ca în anul acesta să să dea cărţile Domnii  mele slobode, pentru fieşcare din neguţătorii ce au căşării şi vor lucra caşcaval. Cu care cărţi să aibă a lucra şi în alţi ani viitori, slobozi  şi nepopriţi, făr-de a mai lua pă fieşcare an alte deosebite cărţi după cum să obicinuia mai nainte, urmînd după hotărîrile domneşti ce  sînt date şi făcute pentru rîndul căşăriilor. Adică, cel ce va vrea să lucreze caşcaval, să aibă a da chezăşie la Vistieriia Domniei Mele după  orînduială şi după nizamul ce este dat din vechime, că va păzi ponturile ce mai jos să arată, însă: 1. Să să învoiască cu stăpînul moşii  pentru arendă; 2. La suhaturi să nu aibă protimisis cu pricină că le-a ţinut şi în alţi ani, ci să aibă a să învoi cu stăpînul moşii prin  bună tocmeală. 3. Să nu tragă cu vicleşug oile ce vor fi tocmite şi arvunite de alţii, ce au căşării prin-prejur. 4.Să nu dea preţ mai mare la  telemea pentru ruptoarea ce să va face, nici cu adaos la preţ pentru ruptoare, nici cu alte dări printr-ascuns. 5. Să nu fie întovărăşiţi cu vreun  capanş}u, ca să nu dea pricină la ruptoarea preţului caşcavalului. 6. Tot caşcavalul ce va işi de la căşării să nu-l împrăştieze pe aiurea, ci  să fie dator a-l vinde, prin ştirea Divanului, la capanlîii ce vor fi cu cărţile Domnii Mele de slobozenie. Între care neguţători fiind şi Mihaiu Ioan din  Bucureşti, au făcut cerere ca să i se dea voie şi slobozenie a face o căşărie nouă la Mătăsari, dintr-acel judeţ, pă moşia mănăstirii  Domniţii Bălaşii, ca să lucreze caşcaval. Şi, după chezăşia ce au dat la Vistieria Domnii Mele că va păzi ponturile ce mai sus să arată, i s-au  slobozenie a lucra în toată vremea caşcaval la numita căşărie. Dar însă, să fie dator ca, pă fieşcare an, din vreme să să arate la isprăvnicatu  acelui judeţ, ca să dea încredinţare de are să lucreze   
{351} caşcaval şi pă anul acela, sa (sic) nu. Şi de la isprăvnicat să să trimiţă încredinţările lui la Vistieria Domnii Mele, spre a fi ştiut. Drept  aceea, vă poruncim Domniia Mea dumneavoastră, ispravnicilor: cînd mai sus-numitul să va purta cu bună orînduială, veri în ce vreme, păzind toate  cîte să coprind mai sus, să fie slobod a lucra caşcaval fără de a i să face vreo supărare de către cinevaş. Iar înpotrivă urmînd, numaidăcît  să să poprească şi să înştiinţaţi Domnii Mele. Şi această carte, după ce să va trece în condica judeţului şi să va adeveri dă către  dumneavoastră, să să dea la mîna numitului, ca să o aibă pentru toată vremea. Tolco pisah gospodstvami. Procit., Mih. Ghica, Vel vist. 1825, iunie 23 239 Gr.  Dim. Ghica Vv. către ispravnicii judeţului Teleorman, porunceşte să fie eliberate 10 buţi cu vin ale lui A. Vasiliu, supus austriac, oprite drept contrabandă, cu  condiţia de a fi trecute, în tranzit, în Ţara Nemţească (1825, iulie 25) Io Grigoriie Dimitriu Ghica Vvd i Gospodar Zemli Vlahscoie Dumneavoastră  ispravnicilor ot sud Teleorman, sănătate. Fiindcă dumnealor veliţi boeri, prin anafora de la opt ale trecutului iunie, au făcut arătare Domnii mele că zece  buţi cu vin ale lui Anastasiie Vasiliu, suditul k.k., care după cartea Vistierii s-au fost ferportarisit de către isprăvnicat în anul trecut pă seama dumnealui Vel  căminari, prin cercetarea ce au făcut dumnealor negăsind dată vreo poruncă a Domnii Mele în scris către acel isprăvnicat de a să face controbont aceste  vinuri, zice dumnealor că rămîn slobode de supt poprirea ce li s-au făcut. Şi au găsit cu cale a să scriie de dumnealor numitului sudit, prin comisionerul  său, , spre a şti că vinurile sînt slobode de supt ferport, cu această legătură însă: să viie a şi le ridica de la Zimnice, ca să le treacă pă deplin  drept în Ţara Nemţească, fără a îndrăzni să vînză dintrînsele o vadră măcar la satile din pămîntul aceştii ţări; că apoi  dovedindu-să, atunci să vor face controbont. Care anafora priimită fiindu-Ne, s-au şi dat domneasca Noastră întărire, de la zece ale următoarii luni,  a să pune în lucrare.   
{352} Drept aceea, dar, poruncim dumneavoastră ca întocma precum mai sus să arată să faceţi urmare, fără cîtuşi de puţin zăbavă. Şi să  înştiinţaţi Domnii Mele. 1825, iulie 25 240 Divanul către Gr. Dim. Ghica Vv., în privinţa cererii lui A. Kube, sudit prusian, pentru "fabrica" de bere pe care  acesta a preluat-o de la Ioan neamţul; care întărirea Domnitorului ca jeluitorul să poată lucra mai departe, la acea "fabrică" bere "din bucate proaste şi  stricate" (1825, august 30) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării tale, ce ni s-au dat la jalba lui Andrei Kube, suditu prusianesc, prin care zice  că rudele sale au ţinut fabrica berii ce este afară din politie, unde au cheltuit sumă de bani cu zidirea i cu ergaliile cele trebuincioase, cu senet domnesc, ca nimeni  altul să nu fie volnic a deschide altă asemenea fabrică, şi cu legătură a plăti pe tot anul la cutie cîte taleri 300. Şi fiindcă acele rude au murit, au cerut a  i se înnoi privileghiul şi de Măria Ta. Şi va mai adăoga peste acei taleri 300, alţi taleri 50, ca să dea pe tot anul la cutie cîte taleri 350. Făcînd cercetare,  am văzut la mîna sa anafora(ua) Dvornicii obştirilor cu leat 1815 iunie 16, întărită tot într-acel leat, la August 1, şi de Măriia Sa Domnul Ioan Vodă  caragea, prin care s-au dat voe lui Ioan neamţul să ţie fabrică de bere, ce o făcuse el în zilele ruşilor cu voie dată de la Comitet, făr-de a mai avea  altul slobozeniie să deşchiză asemenea fabrică; şi să dea pe tot anul la cutiia obştirilor cîte taleri 300, dînd acolo şi zapis sub iscălitura lui, pentru  că din pămînteni raele nu s-au găsit nimeni cu ştiinţă de acest meşteşug. După care, zise jeluitorul cum că fabrica acestui Ioan neamţul cu toate  ergaliile fiind făcută şi cu banii săi, unde au lucrat dimpreună pînă cînd au murit, au rămas acum asupra lui. Şi la facerea berei nu trebueşte mai  mult pe an decît numai 60 - şaptezeci chile de bucate proaste şi stricate, fiindcă mai mult nu pot să se lucreze la fabrică, mai vîrtos că această bere o beau  numai evropeni. Deci, măcar că în anul trecut au mai cerut prin jalbă către Măriia Ta un Ioan Gheorghe Crepţul neamţul să i se dea voe să  deşchiză fabrică de bere, care să o facă din bucate, precum şi alte osebite spirturi, i rom şi oţet, cu care fiind fost orînduit în cercetarea dumnealor  veliţilor boeri prin anafora de la luna lui sept. al acelui leat, ce s-au întărit şi de Măriia Ta, care s-au găsit trecută în condica Divanului, i s-au dat  voie să cumpere vinuri i alte felurimi de pomet de aici, din ţară, să le lucreze prin cheltuiala lui a scoate rom, i spirturi, i bere şi oţet. Iar bucate, adică grîu,  orz, meiu, porumb să   
{353} fie poprit de a nu cumpăra într-această trebuinţă, fiind aceste bucate pentru hrana norodului. Dar, fiindcă Ion neamţul ce au murit au deschis aici  în marginea Bucureştilor fabrică, ca să lucreze bere din bucate stricate, cu voie dată atît prin cartea Comitetului, cît şi prin hotărîrea Mării Sale  Domnului Ioan Vodă Caragea, ce s-au dat la anaforaua Dvornicii obştirilor cea din leat 1815, care să arată mai sus, cu legătură să plătească la cutie  cîte taleri 300 pe an, făr-de a mai avea altul voe să deşchiză asemenea fabrică spre a lucra bere din bucate. Şi jeluitorul Andrei Kube suditul prusianesc,  zicînd acum că acea fabrică după moartea lui iohan au rămas a lui cu toate ergaliile şi cerînd a i se înnoi privileghiul pă numele său şi să  răspunză pe tot anul la cutiie cîte taleri 350, adică cu taleri 50 mai mult decît acel Iohan, mortul. Şi această bere lucrîndu-să din bucate proaste şi  stricate, nici o lipsă sau zăticnire nu se face din pricina ei la hrana norodului, mai vîrtos că, după a jeluitorului arătare, nici că-i trebueşte mai multă  sumă de bucate pe an decît 60 - şaptezeci chile proaste şi stricate, fiind o băutură obicinuită aici numai la evropeni. De aceea, cu legătura de mai  sus-arătată, spre a răspunde pă tot anul la cutie cîte taleri 350, unde are să dea şi zapis sub iscălitura lui, de va fi priimit şi Mării Tale, să va da  întărire la această a noastră plecată anafora, ca să aibă voe şi slobozeniie jăluitorul Andrei Kube să lucreze la acea fabrică bere din bucate proaste  şi stricate, precum s-au urmat pînă la moartea lui Iohan. Iar hotărîrea cea desăvîrşit rămîne la Măriia Ta. Costandin Bălăceanu, Vel ban;  Teodorache Văcărescu, Vel dvornic; Scarlat Grădişteanu, Vel dvornic; Dimitrie Bibescu, Vel dvornic; Vel logofăt, Nestor; Vel logofăt 1825, avgust 30 241  Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre cercetarea făcută asupra pricinii dintre vameşii din Văleni şi păcureţii de acolo cu privire la  data cînd trebuie măsurată păcura extrasă (1825, septembrie 17) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Înălţimii Tale ce ni să dă  la această arătare a dumnealui biv Vel vistier Ioan Moscu, am văzut cele ce zice că la pricina ce au vameşii Vălenilor sud Saac, cu păcureţii de acolo.  Cercetîndu-să de dumnealor boerii ispravnici, au făcut alăturata   
{354} anafora şi s-au dovedit că, şi de scrie în ponturile vămilor a se măsura păcura pe fieşcare săptămînă şi să o primească vameşii,  dar niciodată nu s-au urmat; ci măsurătoarea s-au făcut cînd s-au vîndut, cerînd a se păzi obiceiul ce s-au urmat şi pînă acum, că  pricinueşte vămii pagubă peste taleri zece mii. Am văzut şi alăturata anafora a dumnealor boerilor ispravnici ai judeţului de la 26 ale trecutei luni avgust, care  s-au făcut după luminată porunca Mării Tale, dată la anaforaua Logofeţiei Ţării de Jos după jalba moşnenilor păcureţi, în care anafora să  coprinde ca să să îndatoreze vameşul a fi următor ponturilor vămii de la cap. 37, cu a măsura păcura pe fieşcare săptămînă odată şi a o  priimi vameşul în vasele sale; cum şi plata leului de vadră să să dea la sorocul de trei luni, după vechiul obicei, că de le va pricinui pagubă, să va  îndatora vameşul a o răspunde. Şi prin luminată întărirea Mării tale ce s-au dat la acea anafora a Logofeţii, să porunceşte dumnealor ispravnicilor  a fi următori întocmai; iar fiind vreo osebită prigonire din partea pîrîţilor vameşi, să înştiinţeze Mării Tale. Unde la isprăvnicat,  înfăţişîndu-se amîndooă părţile, au arătat vameşul altă cercetare isprăvnicească, făcută de la 7 ale trecutului April, cînd tot  asemenea cerere au făcut moşnenii; iar vameşul au provalisit că şi de coprinderea ponturilor a să măsura pă fieşcare săptămînă, dar iarăşi  în ponturi scrie precum s-au urmat din vechime; şi că această urmare veche cercetîndu-să, au dovedit că nu s-au măsurat pe toată  săptămîna, ci cînd să vindea păcura de către vameş la neguţătorii lui şi moşnenii dreptul lor. Şi moşnenii nevrînd acum a păzi obiceiul  ce s-au urmat, fac cererea aceasta care este cu paguba vămii, cînd nu se vinde păcura curînd; precum şi într-această vreme zice că nu are căutare,  adică nu să vinde îndată, şi paguba la moşneni de se va zăbovi măsurătoarea este o parte, şi la vameşi trei părţi. Iar cînd să va măsura  pe săptămînă, paguba vameşilor să împătreşte. Şi pentru aceea zice că toţi vameşii de mai nainte au urmat de au măsurat păcura faţă  cu cei din partea moşnenilor, cînd au venit muşterii de a o vindea. Şi, cu toate că moşnenii au pricinuit că s-ar fi urmat o aceasta de patru-cinci ani, dar  dumnealor boerii ispravnici făcînd cercetare atît prin alţi oameni cu ştiinţă, cît şi prin polcov. Moise ot Văleni, ce este şi vechi moşnean între  păcureţi şi are şi moşie cu puţuri de păcură, care au stătut şi vameş de rînd ca vreo zece ani, s-au îndestulat că din vechime s-au  obicinuit de măsura păcura atunci cînd găsea vameşii muşterii de o vindea, iar nu pe toată săptămîna. Deci, fiindcă din următorul anul acesta mai  au vameşii stăpînire la păcură vreo dooă luni de zile, apoi intră moşnenii în stăpînirea celor patruzeci de zile care după ponturi sînt ale lor; şi  anume, fiind şi vremea culesului viilor, şi a porumburilor, cînd după pravilă este orînduit a nu veni oameni de afară pentru pricini de judecăţi, de va fi  priimit Mării tale, să să dea luminată poruncă a să păzi   
{355} urmarea ce au avut-o pînă acum, cînd atunci vor veni cei de faţă cu amîndooă părţile, să să dea către Înălţimea Ta cea  desăvîrşită hotărîre. Vel logofăt 1825, septemvrie 17 242 Veliţii boieri către Gr. Dim. Ghica Vv., despre preţul pîinii în Ploeşti şi despre  îndatorirea pusă brutarilor din acel oraş, de a vinde cu 4 parale pîinea de 400 dramuri; rezoluţia Domnitorului. (1825, septembrie 18) Prea Înălţate Doamne,  Dumnealui Vel logofăt de Ţara de Jos ne-au arătat că este luminată porunca Mării tale a să pune nart, cum trebuie să vînză ocaoa de pîine brutarii  de la oraşul Ploeşti sud Prahova. Şi aşa, prin logofătu de Divan s-au adus înaintea noastră trei brutari de acolo, anume Mitrulea, i Gheorghe Grecu şi  Gheorghe Botezatu, cărora făcîndu-le întrebare în ce chip vînd pîinea la acel oraş, au răspuns că patru parale o pîine. Însă unii o scot de  dramuri 315, i alţii de dramuri 300 şi 310 şi alţii de dramuri 290, pînă la dramuri 265, cu pricinuire că ar fi cumpărat grîul cu preţ mai scump decît  aici şi ar fi plătit şi vamă la grîul ce îl cumpără acolo. Deci, fiindcă după ştiinţa ce avem, grîul din mila lui Dumnezeu s-au eftinit cu totul,  încît mîna cea dintîi au ajuns de să vinde po taleri 24 chila, i cea de-al doilea po taleri 16 şi cea de-al treilea taleri 12, care fac trei chile taleri 52, lîngă  care alăturîndu-să taleri 45 cheltuielile la trei chile i cîştig, după cum să urmează aici în politiia Bucureştilor, să adună taleri 97. Şi fiindcă  de la chila de grîu ese făină curată ocă 1236, care socotindu-să cîte părale patru ocaua, fac taleri 127; din care sumă le mai rămîne brutarilor,  peste cheltuielile i cîştigul ce intră în suma de taleri 45, şi alţi taleri 30 cîştig de la 3 chile. Şi la acel oraş sînt şi chiriile prăvăliilor şi  lemnile şi sîmbriile şi celelalte cheltuieli cu mult mai jos decît aici în politiia Bucureştilor. De aceea, nu le rămîne numiţilor brutari nici un cuvînt  asupra pricinuirilor ce fac, cum că adică plătesc acolo şi vamă la grîul ce-l cumpără. I găsim cu cale să să dea straşnică luminată porunca  Mării Tale, către dumnealor boeri ispravnici ai judeţului: să îndatoreze pă brutarii acelui oraş să vînză ocaoa de pîine de dramuri patru sute cîte  parale patru, precum să urmează şi aici în politiia Bucureştilor. Însă,   
{356} lucrată bine, din făină albă, iar nu amestecată cu zăsite, şi coaptă după cum să cade, scoţînd pă toate zilele şi pîine de cîte  dramuri dooă sute, care au să o vîndă po parale dooă. Iar cine va scoate jimblă, să o vînză cu o para mai mult la una ocă, adică, cîte parale cinci.  Iar care nu vor fi următori întocmai, să-i certe cu bătaie chiar în faţa locului. Atîta numai: să nu îndrăznească nici zabitul judeţului, nici  isprăvnicatul, nici judeţul oraşului a le luoa brutarilor vreun ban cu nume de avaet, ca printr-acest mijloc să-i lase a vinde pîinea după cum vor voi, căci  atunci dovedindu-să unii ca aceia, după ce să vor îndatora a întoarce înapoi ceea ce au luat, apoi li să va orîndui de Măriia Ta şi răsplătire cu  dojană, spre pilda şi altora asemenea următori. Iar hotărîrea cea desăvîrşit rămîne a să face de către Măriia Ta. Costandin Bălăceanu, Vel  ban; Teodor Văcărescu, Vel dvornic; Iordache Golescu; Dimitrie Bibescu, Vel dvornic; Nestor, Vel logofăt; Alecu Creţulescu, Vel vornic; Vel logofăt 1825,  septemvrie 18 (Rezoluţia din 10 octombrie 1825 a domnitorului:) Priimită fiindu-Ne anaforaoa aceasta a dumnealor veliţilor boeri, o întărim Domniia mea şi  poruncim dumneavoastră ispravnicilor ai judeţului să daţi cuviinciosul nizam spre a se pune în lucrare şi a să păzi întru totul întocmai, fără  cîtuşi de puţină strămutare 243 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre vama datorată de tabaci pentru două luni de la începutul  anului 1821, despre învoiala dintre vameşii oborului şi tabaci pentru plata acestei datorii; adeverirea marelui logofăt (1825, noiembrie 25) Prea Înălţate  Doamne, După luminată porunca Înălţimii Tale ce mi s-au dat la jalba vameşilor oborului Tîrgului de Afară, prin care arată că în leat 1821,  cumpărînd ei această vamă, îndată la cumpărătoare au şi plătit dooă sferturi. Apoi începîndu-să răzvrătirea, n-au mai plătit.  Şi, în ponturile i catalogul vămii de atunci fiind îndatoraţi şi tabacii a plăti vamă pă pieile ce le scot tăbăcite, s-au arătat tabacii împotrivitori,  luînd şi poruncă de la boierii Caimacami cei de atunci ca să fie apăraţi. Pe care nu i-a supărat, ci au cerut sferturile înnapoi de unde le dedese, pînă  cînd s-au hotărît de Măriia Ta ca dooă sferturi ce apucase de să dedesă la începutul acelui leat 1821 să fie bine date şi ei au rămas să-şi  caute după ponturi vama pă acele dooă luni.   
{357} De aceea, cer să li să împlinească dreptul vămii ce au a lua de la pîrîţii pă acele doo luni. S-au înfăţişat din partea vameşilor  Ianache polcovnic, cu cîţiva din tabaci. Şi făcînd cercetare, arătară vameşii o foaie coprinzătoare de taleri 2296 cu numele tabacilor şi cu suma pieilor  ce au avut fieştecare, osebit de alţi taleri 1760, după piei 17700, ce le-au tăbăcit unul Ştefanache Şiştovlîu, neguţător. Pentru care piei fiind  mărturisit că n-au fost ale lor, ci ale acelui Ştefanache, şi ei şi-au luat numai pentru munca tăbăcitului plată, precum s-au întocmit. S-au dat  răspuns vameşilor ca să-şi caute cu acel Ştefanache, nefiind pîrîţii tabaci nici cumpărători nici vînzători. Iar pentru celelalte piei  răspunseră tabacii că scrisul vameşilor este cu încărcătură şi că le-au scris atît pieile ce le-au avut aduse din anul cu leat 1820, unele lucrate de  mai nainte şi altele în tăbăcării, (cît) şi ciurucuri rele şi stricate. Şi la lucrul lor au obicei a lucra iarna piei pentru tot anul, iar pă vară lucrează  puţine, însă cele ce le lucrează pă vară es lucruri proaste, şi că într-acel an, din pricina răzvrătirii, ei n-au vîndut mai nimic. Căci de la  sfîrşitul lunii lui ghenar începîndu-să răzvrătirea, tîrguri nu s-au mai făcut nimic şi după bună venirea prea-puternicilor oştiri  împărăteşti iarăşi n-au mai făcut nici o vînzare, pînă tocmai du prin toamnă. După ce să liniştise vremea, vameşii ce au intrat le-au  făcut catagrafie pă toate mărfurile, adică pă cele din vremea jeluitorilor. I-au pus şi cu năpăstuire: pă care toate aceste mărfuri le-au luat ei în  scris. Şi tabacii, ca să nu dea în vreo primejdie după cum li s-a şi zis, au plătit ce le-au cerut; şi că n-ar mai fi datori să plătească şi la  jeluitori tot acele piei ce le-au plătit la alţii. S-au întrebat jeluitorii vameşi să arate adevărul: de este această catagrafie a lor făcută pe vînzările  ce au făcut tabacii sau pă pieile ce au găsit la ei şi în tăbăcii. Şi răspunseră că această catagrafie n-au făcut pă toată zioa pă marfa ce  au scos din lucru gata, ci pă ceea ce au găsit la ei şi cum că ar fi făcut şi vînzări la tîrguri, căci tîrgurile au umblat într-acele luni. După care  neputîndu-să face vreo alegere, fiind fost vama orînduită a da pă ceea ce vor vinde, am cercetat ca să vedem cum să plătea în vreme liniştită. Şi  mă pliroforisii că mai dă multe ori să învoia cu vameşii peste an, şi atunci lipsea damgaoa, plătind învoirea. Iar din cercetarea ce s-au făcut de  dumnealor veliţii boeri în leat 1823 s-au găsit că într-acel leat, intrînd în tocmeală de vînzare tabacii cu vameşii Carvasaralii, i ai Oborului, ca  să cumpere vama lor ei, li s-au fost cerut atunci taleri 5000 şi ei au dat pînă la taleri 4500, însă nu numai pă pieile tăbăcite, ci şi pă cele crude ce  le aduc de afară, şi nu s-au putut învoi. Au adus şi martori pă Gheorghe vameşu, cel ce au fost cumpărat vama mai naintea răzvrătirii în cîţiva  ani la rînd, care arată iarăşi numai pentru vama tăbăcii, că întîi au avut-o cumpărată de la Carvasara şi de la vameşii Oborului, şi au  vîndut tăbăcăriile în taleri 1600. Iar în urmă cumpărîndu-o un Dragnea şi cu un Simion, s-au urcat pînă la taleri 2100. Şi văzînd  pricina lor încurcată, le-am zis să să învoiască - şi am văzut neunire. Apoi, ca să lipsească prigonirile de la mijloc, am zis tabacilor ca să dea  taleri 600 pentru aceste dooă luni dinaintea răzvrătirii, ghenar şi fevr., şi nu priimiră, iar pînă la taleri 400 să făgăduiră, dar cerură   
{358} luminată hotărîrea Mării tale în scris, şi vor fi priimitori a-i înplini cu încetul de la toţi, adică în soroc de o lună după ce li să va da  luminata hotărîre. Dar cu acel Ştefan ziseră tabacii ca să-şi caute vameşii de la însuşi, neavînd ei a face cu vama acelor piei. Iar de va pricinui  Ştefan altele, ei sînt de faţă a răspunde. La care aceasta s-au înduplecat vameşii de au priimit. Deci, după a amîndurora părţilor învoire şi  priimire, găsesc cu cale să să dea şi luminată întărirea Mării tale, ca să fiie următori şi supuşi şi o parte, şi alta. Iar hotărîrea cea  desăvîrşit rămîne la Măriia Ta. Vel logofăt 1825, noemv. 25 Pe această anafora a dumnealui Vel logofăt de Ţara de Sus rămîind mulţumiţi  întru toate întocmai, spre a să întări şi cu luminată pecetea gospod şi neştiind noi să ne iscălim, ne-au iscălit logofătu scriitor, şi ne-am  pus degetele în loc de pecete, spre a fi crezuţi că ne mulţumim. Eu Ghiţă sin Dima, starostea de tabaci, Eu Chiriiac tabacu, Eu Gospodin tabacu, Eu Sfetcu  tabacu, Eu Ioan tabacu, Eu Ţacu tabacu...adeverez - vechili din partea a tot isnaful tabacilor; Eu Petrache tabacu, Eu Ivan Spînu tabacu...adeverez - ipac Pe această  anafora a dumnealui Vel logofăt de Ţara de Sus sîntem şi noi vameşii Oborului dintr-acel leat 1821 mulţumiţi şi odihniţi întru toate. Şi ca să  să întărească şi de către Măriia Sa Prea Înălţatul nostru Domn, m-am iscălit eu, cel ce sînt unul din tovarăşi cu plirexusiotică şi de la  ceilalţi. Ioan biv vătaf vameş Eu Silvestru logofăt za Divan, martor, Sava logofăt za Divan, martor 1826, April 5 (Adeverirea Marelui logofăt:) La această  anafora a Logofeţii rămîind amîndooă părţile mulţumiţi, s-au şi iscălit cum să văd mai sus. Şi spre a să întări anaforaoa şi de  Măriia Sa Prea Înnălţatul nostru Domn, adeverez mulţumirea lor. Vel logofăt Răducan, stolnic 1826, mai   
{359} 244 Gr. Dim. Ghica Vv. către ispravnicii judeţului Prahova, despre năpăstuirile pe care vameşii le fac moşnenilor păcureţi, poruncind ca socoteala  păcurilor şi plata banilor să se facă întocmai după cuprinderea ponturilor vămii (1825, decembrie 3) Io Grigoriie Dimitriu Ghica Vvd i Gospodar  Cetindu-să înaintea Domnii Mele această anafora a dumnealui Vel logofăt de Ţara de Sus, s-au citit împreună şi apelaţiia ce ne-au dat  moşnenii păcureţi, cerînd a nu rămînea năpăstuiţi de către pîrîţii vameşi împotriva ponturilor vămii, ci să li se caute socoteala de  păcura ce au eşit pînă acum din puţurile lor într-acest an şi să li să împlinească de la pîrîţii vameşi ai Vălenilor dreptul ce se va  dovedi că au a luoa după coprinderea ponturilor. Precum şi de acum înainte să li se urmeze dreptatea lor, de a li să priimi adică de către vameşi păcura  din puţurile lor la fieşcare săptămînă şi plata cea orînduită să li să dea la fieşcare trei luni. A cărora cerere fiind următoare coprinderii  domneştilor Noastre ponturi, priimită este Domnii Mele. Iar pricinuirea pîrîţilor vameşi care să întemeiază la cuvîntul ce se coprinde în ponturi   (unde zice: precum s-au urmat şi pînă acum) este cu totul netrebnică. Căci acest cuvînt fiind scris în ponturi lîngă celelalte cuvinte (ce zic: să să  măsoare păcura din puţurile moşnenilor pă fieşcare săptămînă şi să o priimească vameşii; i plata păcurii să o dea la fieşcare trei luni)  nu are altă înţelegere de urmare, decît că aşa s-au urmat, precum se coprinde în cuvintele de mai sus-arătate. Iar urmarea care o arată vameşii  fiind împotriva duhului şi a înţelegerii ponturilor, să socoteşte catahrisis şi învinovăţire a lor, pentru care li s-ar fi cuvenit şi pedeapsă. Drept  aceea, dar, poruncim dumneavoastră ispravnicilor ai judeţului, ca făr-de a vă abate la vreo cîtuşi de puţină părtinire, să urmaţi negreşit a  căuta această socoteală dintre jăluitorii păcureţi şi dintre pîrîţii vameşi, cu urmare întocmai după coprinderea ponturilor vămii, i după cea  adevărată a lor înţelegere, iar nu după reaua tălmăcire a pîrîţilor vameşi. Şi ceea ce se vor alege datori după dreptate pîrîţii către  jăluitori, să le şi împlinească dreptul lor de la pîrîţi pînă la un ban, înştiinţînd Domnii Mele de săvîrşirea poruncii. Precum şi de  acum înainte, să îngrijiţi a se păzi făr-dă strămutare această orînduială a ponturilor între vameşii Vălenilor şi între moşnenii  păcureţi. (Pecetea gospod:) Vel logofăt 1825, dechemvrie 3   
{360} 245 Gr. Dim. Ghica Vv. către ispravnicii judeţului Teleorman şi către căpitanul de la schela Zimnicea, porunceşte să lase liberă intrarea în  ţară a 100 de buţi cu vin adus din turcia de B. Cepescul, sudit austriac, şi aflate în tranzit pentru Braşov (1826, ianuarie 27) Io Grigoriie Dimitriu Ghica Vvd,  Gospodar Zemli Vlahscoie Dumneavoastră ispravnicilor ot sud Teleorman, sănătate. Cu toate că prin poruncile Domnii Mele, ce s-au trimis atît către toate  isprăvnicaturile, cît şi către căpitanii mărginilor, s-au poprit cu totul a nu se mai aduce vinuri streine din Ţara Turcească aici în pămîntul  ţării Domnii mele, dar fiindcă după arătarea ce ne-au făcut cinstita Aghenţiia a k.k. Curţi, cum că un Barbu Cepescul, suditul austriacesc, au  cumpărat din Ţara Turcească una sută buţi cu vin şi voeşte să le aducă pe la Zimnicea, ca să le treacă pe la Cîmpina în Ţara Nemţească  la Braşov, de aceea, s-a dat numitului Barbul Cepescul slobozeniie ca să aducă pe la Zimnicea, din Ţara Turcească, acelea una sută buţi cu vin. Şi să  le treacă pă la Cîmpina înăuntru, la Braşov, fără a îndrăzni să vînză în pămîntul aceştii ţări măcar cît de puţin vin  dintr-acele vinuri. Căci după poruncile Domnii Mele, ce sînt date către dumnealor ispravnicii din toate judeţele, sînt îndatoraţi a face acest fel de  cercetări şi dovedindu-să o urmare ca aceasta, este a să face toate vinurile controbont. Pentru care, poruncim Domniia Mea atît dumneavoastră ispravnicilor  judeţului Teleorman, cît şi ţie căpitane de la schela Zimnicii: suma ce să arată mai sus de una sută buţi cu vin să fie slobod numitul Barbul Cepescul a  le trece pe la acea schelă - ca în soroc dă patru luni de acum înnainte să le aducă înnăuntru în Braşov. Iar după acest soroc, în urmă să nu mai  aibă voe a mai trece vinuri măcar şi dintr-această sumă, de nu le va trece pe toate. Şi cu această coprindere să i să dea răvaş de drum, făr-de  a vă îndrăzni, cu pricina aceştii slobozenii, ca să lăsaţi să treacă măcar o vadră dă vin mai mult. Căci dovedindu-să, dumneavoastră,  ispravnicilor, veţi cădea la grea învinovăţire şi răspundere. Iar tu, orînduitule căpitane, te vei pedepsi straşnic, chiar acolo în faţa locului, spre  pilda şi altora asemenea următori. Şi de va avea numitul neguţător sudit teşcherea că au plătit vama în Ţara Turcească, să nu să supere aici în  pămîntul ţării, nici de vameş, nici de căminar, cu cerere măcar de vreun ban. I saam receh gospodstvami. 1826, ghenar 27   
{361} 246 Logofeţia Ţării de Sus către Consulatul francez, despre plîngerea lui A. Kube, berar, sudit prusian, împotriva berarului G. Krebs (1826, martie 26) De  la Logofeţia mare a Ţării de Sus, către cinstitul Consulat al Franţii Să face cunoscut cinstitului Consulat că un Andrei Kube, berar, sudit prusienesc, prin jalba  ce au dat către Măriia Sa Prea-înălţatul nostru Domn, care s-au orînduit în cercetarea Logofeţii, să plînge pentru un George Crepţu, ce este  supt protecţia cinstitului Consula al Franţii, că el avînd privilegiu a ţinea numai el aici în Bucureşti fabrica bererii, vede că şi pîrîtul lucrează acest  meşteşug. Cu ce putere şi volnicie, nu ştie. Fiind urmare împotriva privilegiului ce are el a să îndatora pîrîtul ori a nu mai lucra sau, de are vreun alt  privileghiu a lucra şi el, să-l arate a să vedea, sau să vie a să înfăţişa în judecata Logofeţii. Şi după orînduială chemîndu-să a  veni în judecată, pîrîtu n-au dat supunere. De aceea, cu dragostesă pohteşte cinst. Consulat, să binevoiască a porunci numitului sudit, de a veni în  judecată, căci neviind, Logofeţiia este silită a face arătare Mării Sale lui Vodă. De care, oricum să aibă Logofeţiia răspunsul cinstitului Consulat.  Vel logofăt 1826, mart 26 247 Logofeţia pricinilor străine către k.k. Aghenţie, despre o taxă de vamă plătită de I. Istrati ardeleanul la 71 "rîmători"   (1826, aprilie 3) Către k.k. Aghenţie Nota cinstitii Aghenţii de la 22 ale trecutei luni martie cu dragoste priimindu-o, s-au văzut cele scrise, cum că vătaful  de plaiu Prahovii au apucat pă un Ion Istrate ardeleanul de i-au luat pă dulcele Crăciunului cîte zece parale de un rîmător, pă capete şaptezeci şi unul,  care i-au fost adus cu reghiie din lăuntru la păşune aici în munţii ţării şi iar i-au întors înapoi. Pentru care, scriindu-să vătafului de acolo,  cum şi dumnealor ispravnicilor judeţului, au venit răspuns cum că acest Ioniţă Istrate   
{362} s-au purtat cu vicleniie. Adică, fără să aibă răvaş al vătăşii de pogorîre după orînduială, pă la ce schelă au venit, împreunat  şi potrivit cu reghiia din lăuntru, de suma şi felurimea vitelor ce pogoară, care să şi numără, atît la vătăşiie, cît şi de vameşi şi li să  dă răvaş, iar la întoarcere, arătîndu-să cu acele dovezi, plătesc cu uşurinţă obiceiul ce au şi nu să popresc. Iar acest Ion Istrate ardeleanul au  adus aici 71 rîmători de la vale şi n-au arătat nici o reghiie sau răvaş al vătăşii de ieşire din lăuntru; adică, şi de va fi avut reghiie, poate să  fi trecut cu ea în jos în părţile cîmpului, fără a avea rîmători. Şi luînd rîmători ai ţării, îi trece înăuntru. Şi acest fel rîmători  fiind care i-au trecut numitul Ion Istrate, i-au luat şi vătaful cîte parale 20 de pereche, cu uşurinţă din ceea ce ar fi fost să dea. Ci dar, întru acestaşi  chip fiind adevărul pricinii, să face cunoscut cinstitii Aghenţii. Vel logofăt 1826, April 3 248 Logofeţia Ţării de Sus către Consulatul francez, despre  chestiunea privitoare la G. Krebs, berar, şi despre competenţa stăpînirii Ţării Romîneşti de a-l chema în judecată (1826, aprilie 4) Către cinstitul  Consulat al Franţii Cu dragoste s-au priimit nota cinstitului Consulat de la 28 ale trecutului marte, la pricina ce are George Crepţu cu Andrei Kube pentru berărie. La  care şi răspunde Logofeţiia că prea bine cunoaşte şi nu aneriseşte pontul din legătura cea între Înalta Poartă şi între stăpînirea Franţii,  în care să reazămă cinstitul Consulat de nu-l lasă pe George Crepţu să să înfăţişeze înaintea judecăţii cum a fost chemat. Ci acest pont  are tărie numai cînd este vorba pentru prigonire între supuşii streini, iar nu pentru asemenea pricini care sînt ale pămîntului şi sînt fireşte supuse la  stăpînirea locului amîndoi aceşti prigonitori: cu toate că sînt streini supuşi, dar fiindcă au preveleghiul al locului şi metahirisesc neguţătorie cu  mărunţişuri roduri de ale pămîntului urmează să să puie şi la judecătoriile locului pentru cîte să cuvine la acest privelegiu. Şi numai  stăpînirea locului poate să dea acest preveleghiu şi însăşi stăpînirea locului are să cerceteze pă preveleghiat adică şi din datoriile lui, căci  eşind îşi pierd priveleghiul ce are. Drept aceea, dar, Giorgie Crepţu trebuie negreşit a-şi aduce înscrisul preveleghiului la Logofeţiia cea mare, ca să  să cerceteze   
{363} pricina, pentru căîntr-alt chip, stăpînirea este silită să cunoască zicerile pîrîtului adevărate şi pă Crepţu, ca un călcător slobozenii  ce au dobîndit de la stăpînirea locului, să-l poprească de a mai metahirisi meşteşugul acesta. Pentru că cinstitul Consulat urmează a avea ştiinţă  că tractaturile dau slobozeniie supuşilor Franţii să aducă du pă afară şi să scoaţă toptan numai lucruri nepoprite. Iar neguţătoriia cu  mărunţişul din lăuntru, dă orice fel, nu le este slobodă, decît numai la cîţi deosebit va voi să dea slobozeniie stăpînirea. De aceea, au datorie să  fie supuşi. Vel logofăt 1826, April 4 249 Logofeţia Ţării de Sus către gr. Dim. Ghica Vv., despre o sumă de 3000 taleri pe care zaraful R. Radovici o are de  încasat de la Vistierie, ca urmare a achitării unei poliţe emise de un zaraf din judeţul Vîlcea în socoteala isprăvnicatului local; întărirea Domnitorului   (1826, aprilie 17) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării Tale ce mi să dă la această alăturată jalbă a lui Radu Radovici, sarafu de  aici, făcînd cercetare am văzut că jalba lui este cum că, avîndu-şi nepoţii cu saraflîc atît aici în Bucureşti - unde îşi are prăvăliia cît  şi pe afară şi, pentru siguranţiia drumului despre făcătorii de rele, de multe ori isprăvnicaturile îşi înplinesc trebuinţa răspunderii banilor la  domneasca Vistieriie prin poliţile ce să trag de unii-alţii către dînsul, precum şi de la judeţul Vîlcii trăgîndu-i cîteva poliţe un Iliie sarafu de  acolo, în socoteala isprăvnicatului, de i-au răspuns la domneasca Vistieriie, i-au fost rămas dator acel Iliie taleri 3000. Care bani, văzînd că nu-i  răspunde mai întîi, şi apoi să-l rînduiască a plăti şi alte poliţe, i-au fost poprit şi el din suma banilor unei plăţi de taleri 19000 ce-i  trimisese Iliie ca să-i răspunză la domneasca Mării tale Vistierie şi au vrut să răspunză la Vistieriie numai taleri 16000. Dar după încredinţarea  şi făgăduiala ce i-au dat sărdar Ioan Dîrzeanu, gazda judeţului, şi sărdar Grigoriie, casierul domneştii Vistierii, că, de va răspunde suma de taleri  19000 a poliţii deplin, îi vor înlesni ei scoaterea şi înplinirea acelor taleri 3000 ce avu să ia de la Iliie, s-au înduplecat de au răspuns şi el tot acea  sumă de taleri 19000 deplin, fără a mai popri dintrînşii cevaşi. Arătîndu-mi de văzui şi eu acea poliţă a lui Iliie, scrisă din anul trecut,  septemvrie 5 şi coprinzătoare ca taleri 19000 după dooă zile să-i răspunză jeluitorului în priimirea sărdarului Ioan Dîrzeanu, gazda   
{364} judeţului, aflîndu-să atunci medelnicer, a să da în domneasca Vistieriie precum s-au orînduit, aţitarisită fiind din jos-numita poliţă la 9  ale aceeaşi luni de jăluitorul Radu Radovici, iar din dos scrii şi iscăleşte serdar Ioan Dîrzeanu, ca pentru dînsul să-i răspunză la cel ce să va  arăta cu acea poliţă. Şi mai din jos scrie iarăş şi iscăleşte un polcovnic Dumitrache, că banii aceştiia de mai sus i-au priimit toţi deplin în  socoteala Casei domneşti. După care răspundere a acestor bani la domneasca Vistieriie, zice jăluitorul că scriind mai sus-numitului Iliie în multe rînduri ca  să-l dăsfacă de taleri 300 ce avea să ia, el în loc de a-i răspunde banii i-au trimis zapis de datoriie - ce-l arată de să văzu cu leat 1825,  octomvrie 1, fără nume şi coprinzător că taleri 3000 au rămas să răspunză din toată socoteala ce au avut între ei daravere din zaraflîc şi  poliţe cu soroc de dooă luni şi cu dobîndă pe lună la pungă taleri şapte şi jumătate. La care soroc să leagă a-i plăti făr-dă nici un  cuvînt de pricinuire. Iar mai pe urmă zice jăluitorul că s-au pomenit trimiţîndu-i acel Ilîie şi altă poliţă de taleri 6000 ca să o plătească  iarăşi la domneasca Vistieriie, fiind luoaţi de dînsul aceşti bani de la medelnicer Steriian, sameşul acelui judeţ. Care poliţă nevrînd să o  priimească, jăluitorul arată că au întors-o înnapoi; dar pînă a merge poliţa la judeţ, numitul Iliie au dosit de aici din ţară. Şi cere jăluitorul  ca din avutul lui ce are la Piteşti să i să înplinească mai întîi banii ce are a luoa el - căci de nu-l încredinţa serdar Dîrzeanul şi serdar Grigoriie  casierul că îi va fi mînă de ajutor şi îi va scoate aceşti bani, el erea sigurefsit din banii acei poliţe de taleri 19000. După care, am trimis pe dumnealui  stolnic Răducanu Poenarul de au întrebat, atît pe serdar Dîrzeanu, cît şi pe serdar Grigoriie, de este arătarea jăluitorului adevărată, că au poprit  adică banii ce avea să ia de la Iliie din suma acei poliţe şi numiţii l-au încredinţat că de va răspunde suma acei poliţe deplin, îi vor înlesni  împlinirea. Şi au adus răspuns că, întrebîndu-i, au zis cum că adevărată este arătarea jăluitorului. Căci el, adică jăluitorul, să sigurefsise  cu banii ce avea să ia. Dar de către dînşii dîndu-i-să făgăduială că - ca nişte bani ce s-au răspuns în Domneasca Vistieriie - îi vor  înlesni înplinirea, cu acest mijloc l-au înduplecat de au plătit suma acei poliţe deplin. Şi acel Iliie, fiind fugit cu adevărat de la Piteşti sud Argeş,  s-au arătat în urmă aici mulţi creditori ai lui - şi pentru a lor dăsfacere i pentru plata banilor poliţii ce iarăş mai sus să arată că i-au dat  medelniceru Steriian sameşul ot sud Vîlcea, prin anaforaoa de la 19 ale trecutului fevruarie am arătat Mării Tale pe larg curgerea pricinii. În care anafora, pă  lîngă mijlocul ce mi s-au părut că să cuvine a supune în lucrare spre dăspăgubirea creditorilor - iar mai vîrtos a înplinirii banilor acei poliţe din  avutul lui Iliie - după anaforaoa dumnealui Vel vist. ce este întărită de Măriia Ta cu a să protimisi mai întîi banii poliţii decît toţi ceilalţi creditori,  ca nişte bani domneşti; să coprinde şi aceasta: ca dumnealor ispravnicii judeţului să cerceteze la faţa locului, faţă cu tovarăşii şi rudele lui Iliie, ce  alţi creditori mai sînt şi vor avea a luoa datorii de bani cu zapise care nu s-au văzut aici. Şi, făcînd alegere în scris de toată suma datoriilor, să-i ia  mumbaşirul ce am fost găsit cu cale a să orîndui de la vătafu de Vistieriie: ori pe însuşi, sau vechil din parte-le, şi să-i aducă aici că,  alegîndu-să şi datoriile celor de aici creditori, să să înplinească dreptu fieşcăruia după mijlocu ce s-au arătat într-aceeaşi anafora. Şi  fiindcă şi banii ce cere jăluitorul după mărturiia serdarului Ioan Dîrzeanul şi a serdarului Grigoriie casierul să dovedeşte că s-au răspuns de  jăluitor în domneasca Vistieriie cu mijlocul de mai sus arătat, nu să cuvine de a rămînea păgubaş. Ci, găsesc cu cale ca, după ce să va săvîrşi  cercetarea de la faţa locului şi să vor plăti banii poliţii medelnicerului Steriian, să să protimisească apoi la plată şi aceşti taleri 3000, cu dobînda  lor ce are să ia jăluitorul, decît datoriile altor creditori, ca nişte bani domneşti ce sînt şi aceştiia. Iar hotărîrea cea desăvîrşit rămîne a să  da de către Înnălţimea ta. Vel logofăt 1826, April 17 (Întărirea Domnitorului:) Io Grigoriie Dimitriu Ghica Vvd i Gospodar După coprinderea mărturii ce  în dos să arată că au dat sărdar Grigoriie i sărdar Dîrzeanu pentru răspunderea acestor taleri trei mii de către jăluitorul la domneasca Noastră  Vistieriie; cu cale fiind anaforaoa aceasta a Logofeţii Ţării de Sus, o întărim Domniia Mea şi poruncim, vătaşe de Vistieriie, ca întocmai să să  facă urmare. Vel logofăt 1826, iunie 8 250 Veliţii boieri către Gr. Dim. Ghica Vv., despre hotărîrile luate cu privire la paza, repararea şi refacerea podului  "stătător" de peste Jiu (1826, aprilie 25) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării Tale, ce ni să dă la caeastă înştiinţare a  dumnealui Caimacamului Craiovii, făcînd şi noi cuviincioasa chibzuire, arătăm Înălţimii Tale că, după pliroforia ce am luat, acel pod ce este  stătător peste apa iului în drumul cel mare al cetăţii Diiului, pe unde trec olacile înpărăteşti şi domneşti i alţi călători de obşte, este făcut  din vechime de stăpînire şi totdeauna cînd s-au stricat, cu cheltuiala ţării s-au meremetisit. Iar în zilele răzvrătirii prăpădindu-să acel pod  cu totul s-au făcut din nou peste tot cu bani din ţară, de cea de atunci Căimăcămie a Craiovei. Unde s-au cheltuit sumă mare, fiind alcătuit pe acest fel  de apă primejdioasă   
{366} care cînd vine mare, ori de ploaie sau primăvara cînd să dăzgheaţăşi să topeşte zăpada, de nu va avea oameni îngrijitori, fie oricît de  temeinic aşezat, negreşit că să prăpădeşte, rupîndu-să cu totul, de la care pod ca unul ce să numeşte al ţării, adică domnesc, nu este cu  cuviinţă a să legiui ca să să ia cel mai mic avaet de la călătorii ce trec pe acolo; fiind datoare iarăşi ţara a avea îngrijirea lui i a celorlalte poduşci  mai mici ce sînt făcute pe bălţile ce să rupe din apa Jiului spre Craiova, adică spre a fi totdeauna în stare bună, să nu pătimească olacile şi  călătorii, de aceea s-au scris la dumnealui Caimacamul ca, pe de o parte să trimiţă aici acel contract ce l-au făcut Caimacamul Craiovii cu dumnealor  boierii divaniţi în vremea răzvrătirii, de l-au dat lăcuitorilor satului Podari, cei ce s-au însărcinat atunci cu îngrijirea acestui pod; iar pe de altă parte  să cerceteze de voesc a să întocmi 12 scutelnici podari, ca la şanţurile Dîmboviţii. Şi aceia, scutindu-să şi dăjdiile Vistierii i de alte podvezi i  angarii, să să îndatoreze a avea îngrijirea acestui pod i a celorlalte podişci, ca de-a pururea să le aibă în bună stare şi să le ferească de orice  primejduire; care scutelnici să meremetisească podul pe unde să va strica însuşi ei cu cheresteaua cea trebuincioasă din pădurile părţii locului ce cad mai  cu apropiere de pod. Iar cînd să va întîmpla a să rupe din lacrile podului şi a să lua cu totul urşii şi parii, i podinile ori din ploaie sau primăvara cînd  să topeşte zăpada din neboiuri de ghiaţă, atunci să li să dea ajutor de la stăpînire. Şi să fie acei scutelnici supt îngrijirea ispravnicului de Dolj, ca  de acolo în vreme de primejdie să ceară ajutor oamenii spre întîmpinarea acei primejdii. Şi ne-au trimis o anafora a dumnealor boierilor divanţi cu leat  1822, aprilie 29, întărită şi de cea de atunci Căimăcămie, făcută în dosul jălbii satului Podari din sud Dolj, ce s-au dat la mîna numiţilor  lăcuitori, cu coprindere că acest sat de şaizeci de familii şi treisprezece văduve să răspunză dajdia lor pe patru lude în toată vremea, făr-dă a fi  supăraţi de alte podvezi i angarii. Feciorii lor, cîţi să vor căsători acolo în silişte, să nu să încarce satl cu dînşii la dajdiie, ci să fie de ajutor  sătenilor, dar şi ei să să păzească foarte ca să nu priimească nici un om străin din alte sate să lăcuiască în siliştea lor. Zapcii şi alţi  drăgători i mumbaşir în satul lor să nu intre, scutelnici şi posluşnici de acolo să nu să facă, rămîind şi vătăşelul cel dat la zapcii bun  sătean al lor, nesupărat de zapcii, banii dăjdiilor pe acele patru lude să-i cisluiască însuşi ei între dinşii, făr-dă a să amesteca zapciii, şi  să-i aducă însuşi ei la fieşcare sfîrşit de diminie la sărăfia ispravnicatului, să-i numere şi să ia cfitanţie de istovire de la sameş. Şi,  pentru această uşurare şi apărare, să fiie sătenii cu toţi îngrijitori să privegheze în toată vremea zioa şi noaptea asupra podului, să nu să strice  şi să cerce cei ce vor trece pe dînsul necazuri şi pagubi, căci atunci vor rămînea ei răspunzători la toate cînd să va întîmpla, din viitura apei sau  din altcevaş, să să rupă din pod o lacră întreagă sau dooă ori trei şi pînă în patru: să fiie datori sătenii cu toţii să cumpere cheresteaua ce  le va trebui, adică pari, balauri, propte şi scînduri, din pădurea ce li să va orîndui de către stăpînire. Şi să o care cu boii lor la pod, plătind de la  dînşii stăpînului moşii   
{367} de un copac cîte taleri 3. Iar pentru alte trebuinţe ale lor să nu fie volnici a tăia copaci cu preţul acesta, ci numai pentru pod. Asemenea şi pentru oricît  her va trebui la meremetul poduluipînă la patru lacre, să cumpere sătenii cu bani de la dînşii; fără numai ţiganii meşteri de fier cu cuşniţile lor  să ceară a li să da de la stăpînire cîţi vor avea trebuinţă, fără plată a lucra la pod, silindu-să cu tot dinadinsul a drege podul fără  zăbavă totdeauna, ca să nu piarză vremea olacile şi alţi călători la trecere din pricina lor, că să vor pedepsi. Ingrijind şi pentru podurile cele mici ce  le-au făcut din Jiu spre Craiova ca să le dreagă cînd să vor strica. Iar cînd, ferească Dumnezeu, să va întîmpla a să rupe podul de tot, din viituri de  ape făr-de măsură sau din naboia de ghiaţă iarna cînd să sloboade, atunci să li să dea de către stăpînire atît pădure să taie cheresteaua  cea trebuincioasă, cît şi fierul ce va trebui, i ţiganii cu cujniţe, şi boi cu tînjali, şi salahori du prin sate, de ajutor ca să-l facă de iznoavă,  orînduind Divanul şi epistat asupră-le pe sluger Costi, ca printr-însul să să răspunză şi banii dăjdiilor la sărăfiie şi de orice să arate la  stăpînire. Iar dumnealui Caimacamul au făcut răspuns către noi, de la 25 ale trecutului octomvrie, că n-au priimit a să însărcina nici doisprece  scutelnici, nici alţi doisprezece ce le-au mai făgăduit dumnealui de ajutor, cu îngrijirea şi meremetul acelui pod, precum s-au scris de către noi, fiind podul  acesta cu celelalte poduri mai mici de stînjeni 158 lungul, însă stînjeni 133 lungul i latul stînjeni trei - podul cel mare de peste Jiu, i stînjeni cinci lungul, latul  stînjeni doi - podul du peste gîrla din gura bălţii Jitianului, i stînjeni opt lungul şi latul stînjeni doi - podul peste balta ce-i zice Rîioasa, i stînjeni  nooă lungul şi latul stînjeni doi - cel du peste boza Gîrnii, stînjeni trei şi jumătate lungul şi stînjeni doi latul - cel de peste rîul Popovii, răspunzînd  sătenii că de nu ar fi legaţi prin contract, nici acea orînduială nu ar priimi-o. Şi osebit au trimis înştiinţare către domneasca Vistieriie, scrisă de la  30 ale trecutului martie, cu o jalbă a satului Podari, ce au dat la Căimăcămia de acolo, că nu mai sînt destoinici a avea acea îngrijire după contract, din  pricină că li s-au stricat orînduiala de trei ani trecuţi. Iar de vor rămînea a purta tot patru lude, să li se dea şi toate cele trebuincioase de la stăpînire  pentru facerea sau meremetul lui, păzindu-li-să şi cele coprinse în contract, atunci să leagă că vor îngriji atît de dînsul, cît şi de celelalte  poduşci de la apa Jiiului pînă la marginea oraşului. Deci, podul acesta du păste apa Jiiului, i celelalte patru poduşci du păste bălţile ce curg din matca  Jiiului către Craiova fiind domneşti, făcute cu cheltuială din ţară, şi nefiind cu cuviinţă a să luoa avaet de la trecători - ca una ce iarăş ţara  este datoare a le meremetisi şi a purta grija de dînsele, spre a fi totdeauna în stare bună - de aceea, chibzuind şi noi coprinderea legăturii ce au făcut-o  Divanul Craiovii i Căimăcămiia prin contractu de mai sus, în leat 1822 aprilie, cu sătenii de la Podari, am găsit-o întru toate celelalte cuviincioasă,  pentru căci şaizeci de familii i treisprezece văduve oameni scăpătaţi, ce sînt şăzători pe moşiie străină, în drumul olacului, întru adevăr   
{368} că nu pot purta mai multe lude decît zece. Şi aşa, scăzîndu-să şase lude pentru îngrijirea podului, rămîn însărcinaţi numai cu lude  patru, după cum în numitul contract să arată. Decît numai, zapcii plăşii sau alţi orînduiţi de la isprăvnicat sau de la stăpînire nu pot fi popriţi  a nu întra într-acel sat, ca să cerceteze atît pentru oamenii străini de au venit acolo cu lăcuinţa de la alte sate, cît şi prigonirile ce vor avea între  dînşii de orice, fiind această legătură înpotriva nizamului ţării. Şi, ca unii ce sătenii de la Podari au priimit contractu de mai sus,  încărcîndu-să ei cu această îngrijire, după cum şi din vechime tot acest sat au fost orînduit, încă, şi la dumnealui Caimacamul au cerut, atît la  octomvrie, în cinci, a să păzi acest aşăzămînt după osebită înştiinţare ce au trimis-o atunci către dumnealui Vel vist., care ni s-au arătat  de am văzut-o, cît şi la trecutu fevruarie 25, după cum să arată în răspunsul ce l-au trimis dumnealui către noi. Pricinuirea dar acum ce au  făcut-o în urmă la dumnealui Caimacamul, a rămînea tot pe patru lude, numai să li să dea toate acele trebuincioase pentru facerea şi meremetul podului  de la stăpînire şi să fiie însărcinaţi cu îngrijirea lui şi a celorlalte poduşci, cu cuvînt că li s-au stricat orînduiala de trei ani şi s-au  slăbit podul cu totu fiind înpotriva coprinderii contractului, rămîne cu totul deşartă - mai vîrtos că însuşi ei sînt vinovaţi, căci nu s-au  arătat deloc după bunăvenirea Mării Tale cu acest contract aici, a să cerceta, nefiind fost ştiut pînă acum stăpînirii. Ci, găsim cu cale să să dea  luminată porunca Mării Tale către dumnealui Vel vistier - a scădea acest sat cu ludele ce s-au încărcat şi să-l aşaze la ecstract a fi în toată vremea  numai supt lude patru, arătînd înnainte pricina, ca să fiie totdeauna ştiut - cît şi către dumnealui Caimacamul Craiovii i către dumnealor boierii  divaniţi: ca să le arate numiţilor lăcuitori cum că şi de acum înnainte numai cu acele patru lude pă şaizeci familii i treisprezece văduve şi feciorii lor  cîţi să vor căsători acolo în silişte sănt iarăş ei însărcinaţi cu îngrijirea acestui pod şi poduşci întocmai după coprinderea  contractului, cu osebirea de mai sus, ca zapciii şi alţi cercetători orînduiţi să aibă voie a întra în sat ca să cerceteze. Şi de va dovedi veniţi acolo la  dînşii cu sălăşluirea alţi lăcuitori, de la alte sate, să-i rădice şi să-i trimiţă înapoi la urma lor. Precum şi pricinile de judecăţi i de  alte întîmplări ce vor avea între dînşii după orînduiala nizamului ce să cuvine a să păzi de la stăpînire, făr-dă a supăra însă acei  zapcii sau cercetători ori cu conace, sau cu alte cereri. Şi cheresteaua ce va trebui la pod să arate la Căimăcămiie ca, de va fi adevărat după cercetarea ce va  face, să-i orînduiască dumnealui prin poruncă cu dreaptă cumpănire la pădurile du prin prejur, a tăia numai acea cherestea de trebuinţa podului i a  poduşcilor, iar nu şi pentru alte negoţuri ale lor. Şi să plătească la stăpînul moşii copacul cu taleri 3 sau, de vor găsi ei în alte părţi cu mai  puţin preţ, să fiie slobozi a luoa de acolo, fiind preţul de taleri trei cu musaade către stăpîni. Căci, ca un obştesc pod ce este, mai nainte la facerea şi  meremetul lui să luoa cherestele din pădurile părţii locului, făr-dă nici o plată şi Divanul Craiovii, spre ajutorul acelor stăpîni, cu priimirea şi a  sătenilor, au găsit cu cale a plăti numiţii copaciu cu taleri trei. Şi în   
{369} locu slugerului Costi să orînduiască dumnealui Caimacamul cu dumnealor boieri divaniţi alt epistat asupră-le, din boeri pămînteni, care va fi mai  cinstit şi vrednic a avea îngrijirea ce să coprinde în numitul contract, prin ajutorul dumnealui Caimacamului şi a dumnealor boerilor divaniţi care sînt  însărcinaţi cu îngrijirea acestui pod i poduşci. Şi aşa, de acum înnainte să li să păzească. 1826, aprilie 25 251 Bărbierii din Piteşti, despre  unirea lor în isnaf; adeverirea isprăvnicatului Argeş (1826, August 20) Încredinţăm noi cei mai jos iscăliţi, unul la mîna altuia, precum să să ştie  că de a noastră bună voinţă facel legătură între noi că, de acum înnainte, să avem iznaf - după cum să obişnueşte ş la alte oraşă - a  ţinea sfintele Duminici şi cele doosprezece praznice ce sînt într-un an, a nu lucra în prăvăliile noastre. Iar afară chemîndu-ne cineva, să fim  slobozi. Iar dovedindu-să vreunul dintre noi lucrînd în prăvălie, să aibă a să pedepsi după cum să va găsi cu cale de iznaf. Şi să aibă a da  şi la cutiia iznafului taleri zece lei meşteru şi calfa taleri cinci. Fiidcă această cutie, ce am făcut-o noi între noi, ne este de mare trebuinţă: fiindu-ne  meşteşugul şi agonisala noastră numai dintr-o zi pînă în alta, şi nu putem de a-şi face căpital, ca la o vreme de neputinţă să i să  găsească, să aibă de cheltuială la vreme de bătrîneţe sau la moarte, neîntîmplîndu-i-să vreunuia din noi să avem a(-i) da din cutie. Şi,  de acum înainte, cine va dăşchide prăvălie de bărbierie aici, la oraşu Piteşti, să aibă a da la cutiia iznafului taleri 30, adică treizeci; iar într-alt  chip urmînd, să nu fie slobod. Atît şi vreo calfă viind de la alte oraşă aici, în Piteşti, să aibă a da la cutie calfa parale cincizeci. Iar din care călfi  să află aici pă la meşteri, cînd să vor schimba cu ştirea meşterului, să aibă a da la cutie parale doozeci, fiindcă aşa să obişnueşte şi la  alte oraşă. Şi meşterul care îl va priimi, iarăş să aibă a da parale dozeci. Şi pentru a fi ştiut, ne-am iscălit. Ioniţă berbieru, Dumitru  bărberu, Petcu bărberu, Ion Figă băr., Barbu bărberu, Neculai bărberu, Matei sin Ion meşter bărbier, într-o unire după mai sus-glăsuirea, sînt  următor. 1826, avgust 20 Oraşu Piteşti Am scris eu, Pandele starostea, cu zisa şi făcîndu-m şi mare rugăciune, şi martor.   
{370} (Verso:) Sud Argeş Cu acest contract viind înnaintea noastră brasla bărbierilor dintr-acest oraş Piteşti, ce să văd în dos iscăliţi, prin care  s-au învoit a aşeza isnaf asupra aceştii bresle, s-au întrebat de au făcut acest aşezămînt cu a lor priimire. Şi cu un cuvînt toţi au dat răspuns  că de a lor bunăvoie şi nesiliţi de nimeni. Drept aceea, după rugăciunea ce ne-au făcut, s-au adeverit şi de către noi cu iscăliturile, spre a să  păzi acest aşezămînt întocmai şi nestrămutat. Ion Ralet, Costandin Lazar 1826, dichemvrie 19 252 Logofeţia pricinilor străine către Consulatul rus,  despre pricina de judecată dintre Gh. P. Dimitriu, sudit rus, şi Gh. Metaxa, pentru desfacerea tovărăşiei dintre ei la un comerţ cu marfă de cojocărie (1826,  septembrie 3) Către cinstitul Consulat al Rosii, Asupra pricinii de judecată ca au avut la această Logofeţiie Gheorghiie Popa Dimitriu, suditul rusesc, cu Gheorghe  Metaxa, pentru tovărăşiia ce au avut-o la marfă de cojocăriie, cerînd desfacere. Şi, la înfăţişarea ce au avut la judecată înnaintea noastră,  pîrîtul Metaxa n-au tăgăduit tovărăşiia şi nici că s-au împotrivit la cererea jeluitorului - zicînd încă, că el este cel întîi davagiu de  au dat jalbă mai nainte asupra pîrîşului Gheorghe şi asupra frati-său Costandin. Pentru că jeluitorul, fiind tovarăş cu acel Costandin frati-său,  în creditul tovărăşii lor i-au dat în păstrare cu înscris supt iscălitura sa şi a tovărăşii lor nişte felurime de monedă în sumă de taleri  4470, parale 35. Şi sînt orînduiţi în cercetarea cinstitii Spătării; unde s-au şi judecat numai cu acel Costandin fratile şi tovarăşul jeluitorului,  pentru că jeluitorul fiind sudit, nu s-au supus a merge la acea judecată, ci l-au tras aici la această Logofeţiie. Şi, cu toate că acel Costandin nu  tăgădueşte emanetul, dar pricinueşte neavere şi, pentru că jeluitorul, unul din tovarăşi, să află cu stare, cere ca de la un tovarăş ce este, să-i  plătească bani ce i-au dat fratilui său Costandin, fiind mai vîrtos după arătarea lui Costandin că aceşti bani i-au întrebuinţar chiar în negoţul  tovărăşii ce au între ei fraţii. La care, cu toate că jeluitorul au tăgăduit, zicînd că nu este tovarăş cu Costandin frati-său şi că nici să  îndatorează pentru dînsul la vreo plată. Dar pîrîtul Gheorghe, după dovezile ce au înfăţişat la judecată şi după amărunta cercetare ce şi  înşine noi am făcut, dovedindu-să de   
{371} tovarăş, au rămas făr-de cuvînt, cerînd în cele după urmă ca pentru plata banilor pîrîtului să i se dea sorocul pravilii de patru luni şi va  siguripsi pe pîrît cu chezaş pe bani, ca să-i plătească negreşit. Iar pentru cîtăva marfă de cojocăriie ce o au de tovărăşiie cu pîrîtul -  pentru care după amîndurora părţilor cerire li s-au şi lămurit socotelile dă isnaful cojocarilor, care ni le-au arătat de le-am văzut şi noi - să o  împarţă după acea socoteală pă din dooă; la care, nici pîrîtul Gheoghie nu s-au înpotrivit, zicînd că şi el e mulţumit pă acea lămurire,  cerînd numai ca pînă cînd îl va siguripsi după făgăduiala ca i-au dat cu chezaş pentru banii ce are să-i dea, să stea acea marfă supt  păstrare, a nu să răsipi. A căruia cerire fiind cuviincioasă şi priimită judecăţii, jos-iscălitu cu cinste pohteşte pă cinstitul Consulat ca să  binevoiască, pe de o parte, a popri acolea la cinstitul Consulat acea marfă, ce i să va cădea pe partea jeluitorului Gheorghiie Popa Dimitriu, a sta în bună stare ca  să nu să risipească, iar, pe de alta, să să silească, mai sus-pomenitul jeluitor a da la cinstita hătmănie chezăşiie vrednică pentru banii ce prin  anaforaoa ce este să să facă, să va alege dator ca, la cerutul soroc de patru luni, după făgăduiala ce au dat faţă şi cu dumnealui dragomanul cinstitului  Consulat, să plătească dreptul jeluitorului negreşit. Vel logofăt 1826, septemvrie 3 253 Gr. Dim. Ghica Vv. întăreşte lui T. Mamelegioglu privilegiul pe 15  ani, de a deschide o "fabrică" în care să cureţe şi să vopsească haine, stofe, şaluri şi mătăsuri (1826, septembrie 20) Hrisovul lui Teodor  Mamelegioglu dă priveleghiul ce i s-au dat la meşteşugul nou ce au adus aici, a face postavuri cele vechi ca cele nouă Io Grigorie Dimitriu Ghica Vvd i Gospodar  Zemli Vlahscoie Fiindcă înmulţirea felurimilor dă meşteşuguri şi a lucrurilor dă mîini ce s-ar putea izvodi întru o ţară nu numai este dă mare  folos şi îndăstularea lăcuitorilor ei, ci şi laudă i podoabă pentru aceia pricinuieşte, care aceasta socotind-o şi oblăduitorii ce s-au învrednicit de  la Dumnezeu a avea stăpîniri dă ţări şi dă noroade, să silesc pentru îmbunătăţirea, îndestularea şi înbilşugarea supuşilor lor şi le fac  înlesnire pentru ajutoruri şi faceri dă bine, drept aceea, dar, după anaforaoa ce ne-au făcut dumnealor veliţii boieri dă la 5 ale trecutului iulie, pentru un  Teodor Mamelegioglu, carele s-au arătat cu jalbă către Domniia Mea şi am orînduit-o în cercetarea dumnealor. Zicînd că au învăţat la fabricile  din părţile Evropii meşteşugul acesta, ca să facă hainile cele vechi întocmai ca cele nooă, adică postavuri, i pambriuri,   
{372} i şaluri, i lahururi, i zofuri, i cazmiri, i buhururi şi alte feluri dă lucruri făcute dă mîna care toate acestea are să le spele, să le cureţe dă pete, să  le văpsească cu meşteşug, a le da feţe şi lustru întru care au fost, spre a să face întocmai ca cele nooă ce es din fabrice. Şi, de aceea, au cerut a i să  da priveleghiul aceştii ţări şi legătură a stăpînirii prin hrisov, spre a întocmi aici fabrică, ca să lucreze acest nou meşteşug, cu sorocul ce să  va găsi cu cale: ca pînă atunci nici din ucenicii săi, nici din alţii, nimeni să nu aibă voie a deşchide asemenea fabrică, ca să poată a-şi scoate  cheltuielile ce are să facă. Şi făr-dă a să face supărare hrisovului ce are isnaful boiangiilor, cum şi hrisovul menghinii ce este dat sfintii biserici  Dintr-o Zi. Ne-au făcut arătare dumnealor veliţii boeri că aducînd jeluitorul înnaintea dumnealor cîteva petice de postavuri vechi i pambriuri şi zofuri,  lucrate de dînsul, care întru adevăr le-au văzut că le-au adus la starea întru care au fost, întocmai ca cele nooă, cu lustru foarte frumos. Au văzut  şi coprinderea ce are hrisovul boiangiilor, care este înnoit de Domniia Mea în leat 1824, avgust 18, cu coprindere cum că menghina s-au hărăzit prin osebit  hrisov sfintii biserici Dintr-o Zi, ca din venitul ei să să ajute la trebuinţele ce are. Şi boiangiii, hainile ce le iau dă la unii şi dă la alţii dă le văpsesc,  să meargă la această menghină, cu plata ce să arată în numitul hrisov. Iar prostimea care îşi văpsesc lucrurile lor pe la casile lor, cu erburi şi cu  altele, să fiie slobozi precum din vechime au fost. Dar să nu văpsească ale altora. Şi că au răspuns jăluitorul Teodor cum că meşteşugul său nu are  nici o înclinare cu al boiangiilor, nici cu menghina ce este dată sfintii biserici Dintr-o Zi, nici menghină pentru mătăsării dă a le da ape nu are, ci cu  deosebite ergalii are să întocmească fabrică nooă, numai pentru hainile cele vechi dă lînă, a le lucra prin spălătură i prin văpseală şi prin  lustruri, ca să le aducă la stare întocmai ca şi cele nooă. Şi zic dumnealor boierii că, după probile dă postavuri i pambriuri şi zofuri vechi ce le-au  arătat jăluitorul lucrate acum de dînsul, au văzut că întru adevăr şi postavurile, şi pambriul. şi zofurile le-au adus în stare a nu să cunoaşte  cîtuş dă puţin din cele nooă, întocmai ca cînd ar fi scoase dintru început dă la fabricile lor. Al căruia meşteşug arată dumnealor că nici o  supărare nu aduce numitului hrisov al Domnii Mele ce s-au dat iznafului boiangiilor, pentru căci întrînsul să coprinde ca boiangii să văpsească hainile  ale unora şi ale altora şi să le dea la menghina sfintii biserici Dintr-o Zi. Iar jăluitorul nu are ca să văpsească lucruri dă mătăsării, nici are să  ţiie acest fel dă menghină, nici să priimească dă la boiangii lucruri văpsite, a le da el lustru. Iar acest meşteşug ce să izvodeşte acum  într-această ţară, numai asupra hainilor ce sînt făcute dă lînă, cum postavuri, pambriuri, şaluri, lehuri, zofuri, cazmiruri, bugururi şi alte  asemenea, lucruri dă lînă care este pricinuitor dă mare folos şi iconomiie la toţi dă opşte, mai vîrtos la sărăcime, a-şi da adică fieşcare  hainele lor cele vechi, purtate, cum binişuri, giubele, scurteici dă postav şi celelalte felurimi făcute dă lînă, ca să le lucreze jăluitorul, a le face nooă  în starea ce au fost întîi, spre a scăpa de cele mai mari cheltuieli ca să arunce pă cele   
{373} vechi şi să cumpere altele nooă, la scumpătatea mărfurilor ce au ajuns acum. Mai zic dumnealor boierii şi aceasta: că un acest fel dă meşteşug  fiind dă podoaba patrii, să cuvine a fi priimită cererea jăluitorului şi ca să să dea hrisov Domnii Mele cu slobozeniie a dăşchide această fabrică aici,  în politiia Bucureştilor, unde va găsi numitul loc dă a să putea sluji la treaba aceasta, cu plată dă chiriie dă la sine. Şi în soroc dă 15 ani să nu fiie  nimeni volnic alt nimeni ca să dăşchiză acest fel dă fabrică aici în ţară, spre a putea jeluitorul să-şi scoaţă cheltuielile ce urmează să le  facă. Şi să i să dea şi priveleghiu, a nu fi supărat numitu, i 4 călfi ale sale dă dăjdii i de alte orînduieli ale ţării, în cîtă vreme va lucra acest  meşteşug. Dar însă să fiie şi el îndatorat a luoa zece copii dă rumîni dă aici din ţară, iar nu streini, spre a-i învăţa acest meşteşug  în curgere dă cincisprezece ani, ca să-i scoaţă dăsăvîrşiţi ciraci, cu deplină ştiinţă. La care anafora, încă de la 2 ale aceştii luni  septemvrie am dat întărirea Domnii Mele. Cu adaos, ca să să ferească numitul fabricant a nu urma nici o lucrare la acest meşteşug al său, din care să să  pricinuiască cîtuşi de puţină vătămare sau pagubă la meşteşugul şi dreptăţile menghinii, ce sînt arătate în hrisovul Domnii Mele prin  care este dată menghina la sfînta biserică Dintr-o Zi. Căci împotrivă dovedindu-să, să ştiie că i să va rădica numitului fabricant priveleghiul  ce i s-a dat şi va rămînea păgubaş dă cheltuiala ce va face la întocmirea aceştii fabrici. Şi, al doilea, fiindcă în hrisovul ce este dat isnafului  boiangiilor să coprimde, la pontul al şaptelea, ca nimeni din alte rufeturi să nu să amestice la meşteşugul lor, adică nici basmangiii, nici tabacii, nici  ceaprazarii, nici ibrişimgiii, nici mătăsarii armeni, nici altul oricine ar fi, căci cu lucrarea meşteşugului său urmează a-şi văpsi materiile dă  lînă ce la va lucra, făcîndu-le din vechi întocmai ca cele nooă, cu care nu să aduce nici o vătămare sau pagubă la meşteşugul boiangiilor,  învreme ce cînd acele materii vor ajunge la acest fel dă învechire încît să aibă trebuinţă stăpînul materii ca să o dea acestui fabricant spre a o  aduce în starea ce s-au zis mai sus, dă va lipsi meşteşugul acestui fabricant, atuncea nu va avea trebuinţă stăpînu acei materii nici de a o văpsi şi  după acest cuvînt urma a rămînea lipsiţi boiangiii dă venitul văpsitului acestor fel dă materie învechite. După aceasta, prin alte jelbi ce au dat Domnii  Mele, atît numitul Teodor, cît şi isnaful boiangiilor, care s-au orînduit dă Domniia Mea iarăşi la dumnealor veliţii boieri şi, prin anaforale dă la 13  ale aceştii luni, ne-au arătat că însuşi isnaful boiangiilor viind înaintea dumnealor, şi prin jalbă şi prin graiul lor au arătat cum că numitul Teodor  este boiangiu din isnaful lor, lucrînd acest meşteşug al boiangerii osebit dă meşteşugul ce l-au izvodit el a face hainile cele dă lînă din vechi nou. De  aceea, cu pricină că i s-au dat slobozeniie prin întărirea Domnii Mele a dăşchide şi a ţinea fabrică în soroc dă 15 ani asupra osebitului  meşteşug ca să facă hainile cele vechi dă lînă întocmai ca cele nooă, nu este cu cuviinţă a să popri dă a lucra meşteşugul boiangerii ce îl  are, adică a văpsitului hainilor dă mătăsăriie, mai vîrtos că atunci n-au arătat numitul că este şi el în rîndul isnafului   
{374} boiangiilor. Şi pentru a nu pricinui vreo pagubă la menghina ce este hărăzită sfintii biserici Dintr-o Zi, s-au scris la acea anafora că nu are să  văpsească lucruri dă mătăsăriie; iar în urmă, după ce s-au plirofirisit dumnealor că şi teodor este boiangiu, au găsit cu cale ca să aibă voie  jăluitorul dă a lucra şi meşteşugul boiangerii, cu a văpsi haine dă mătăsăriie ca un boiangiu din rîndul isnafului. Atîta numai, hainile dă  mătăsăriie, ce le va văpsi el ca un boiangiu,, să fie dator a le da la menghina bisericii, precum sînt supuşi şi ceilalţi boiangii, fiind această dicheomă  dată prin hrisov dă mai nainte la minghina sfintii biserici Dintr-o Zi, unde şi el este dator, împreună cu ceilalţi boiangii, ca acelea ce privesc a li să da ape  şi lustru dă menghina ce este a sfintii biserici Dintr-o Zi, să le dea şi el la menghina de la numita biserică, ca şi ceilalţi boiangii. Căci dă să va  dovedi împotrivă următor, să va orîndui, cum mai sus s-au zis, a-şi pierde priveleghiul şi cheltuiala, şi va plăti şi paguba bisericii. Iar pentru  ceilalţi boiangii, prin osebită anafora zic dumnealor boeri că chiar ei au mărturisit înnaintea dumnealor că meşteşugul lui Teodor Mamelegioglu nu aduce  nici o pagubă sau supărare la isnaful lor; fără numai au pricinuit că numitul Mamelegioglu este boiangiu din isnaful lor. Şi acest meşteşug al prefacerii  hainelor vechi l-ar fi ştiind şi ei, care nu l-au lucrat pînă acum din pricină că l-au considerat a fi netrebuincios într-acest pămînt. Iar de acum  înnainte dă este priimit, să li să dea şi lor voie a lucra acest meşteşug. Şi zic dumnealor boerii că boiangiii au mărturisit că nu aduce la isnaful lor  nici o supărare sau pagubă acest nou meşteşug ce l-au izvodit Teodor. Care aceasta s-au cercetat dă către dumnealor mai înnainte şi s-au arătat  prin anaforaoa ce s-au întărit dă către noi, ca să ţii numitul Teodor această fabrică în soroc dă 15 ani; şi că şi dă ar fi ştiut vreunii din  boiangii acest meşteşug, după orînduială nu este priimit, ca unii ce l-au tăinuit pînă acum, cînd s-au dat întărire la mîinile lui Teodor dă  slobozeniiea dăschiderii aceştii fabrice, mai vîrtos fiindu-le ştiut şi unora din dumnealor că cei dă frunte dintrînşii nu au nici o ştiinţă, nici  asupra meşteşugului lor, adică a văpsitului hainilor căci multe lucruri scumpe dîndu-li-să dă unii din dumnealor a le vopsi, le-au stricat şi  pricinuirile ce fac sînt deşarte. Dar şi asupra meşteşugului lor, adică a văpsitului hainilor ce iau dă la unii-alţii, dă vor mai strica vreunii vreo  haină şi nu o va văpsi după proba ce-i va arăta, sau o va arde, atunci nu numai să să îndatoreze acel boiangiu a plăti acea materiie, ci încă să  să pecetluiască, închizîndu-să prăvăliia lui, ca să nu mai fiie slobod niciodată a mai lucra acest meşteşug. Şi, în cele după urmă,  arătîndu-ne dumnealor boerii că acest fel dă meşteşug fiind dă podoaba patrii şi plăcut tuturor dă opşte să cuvine a să pune în faptă,  s-au priimit şi dă Domniia Mea cererea jăluitorului. Drept aceea, ca pentru un folos opştesc ce este şi Nooă cunoscut şi ştiut, am dat acest hrisov al  Domnii Mele numitului Teodor Mamelegioglu, ca să aibă slobozeniie a dăşchide şi-a ţinea această fabrică aici, în politiia Bucureştilor, cu  orînduiala şi şarturile ce să arată mai sus. Carele să aibă şi privelegiul apărării lui şi a patru călfi ale sale,   
{375} în cîtă vreme va lucra acest meşteşug, dă dăjdii şi dă celelalte orînduieli ale ţării. Dar însă şi el să fie îndatorat a luoa 10m  copii dă rumîni de aici din ţară, iar nu streini, spre a-i învăţa acest meşteşug în curgere dă 15 ani, ca să-i scoaţă dăsăvîrşit  ciraci cu deplină ştiinţă. Şi am adeverit hrisovul acesta cu însuşi domneasca Noastră iscălitură şi pecete, i cu credinţa prea iubiţilor Domnii  Mele fii: Costandin Voevod, Gheorghe Vvd, Scarlat Vvd, Grigore Vvd, Panaiotache Vvd, Dimitriie Vvd, - martori fiind şi dumnealor cinstiţi şi credincioşi boeri  veliţi ai Divanului Domnii Mele: pan luminatu Beizadea Gheorghe Ghica, epistatu Postelnicii cei mari, pan Costandin Bălăceanu Vel ban, pan Mihalache Ghica Vel  vist., pan teodorache Văcărescu vel dvornic dă Ţară dă Jos, pan Scarlat Grădiştean biv Vel dvornic al treilea, epistatu Vornicii Ţării de Sus, pan  Alecsandru Ghica Vel logofăt dă Ţara dă Sus, pan Ioan Ştirbei Vel dvornic al treilea, pan Fotache Ştirbei Vel dvornic al patrulea, pan Costandin Cîmpineanu  Vel spătar, pan Dimitriie Ralet vel logofăt dă Ţara dă Jos, pan Iancu Văcărescu Vel logofăt al streinilor pricini, pan Costandin Rasti Vel comis, pan  Dimitriie Hrisoscoleu Vel agă, pan Nicolaie Filipescu Vel hatman, pan Iancu Cocorăscu Vel dvornic de politiie, pan Iordache Florescu epistatu Logofeţii dă obiceiuri  şi ispravnic fiind facerii acestui hrisov, pan Alecsandru Ghica Vel logofăt dă Ţara dă Sus. Şi s-au scris hrisovul acesta întru al cincilea an dintru întîia  domniie a Domnii Mele, aici, în oraşul scaunului Domnii Mele, Bucureşti, la anii dă la zidirea lumii 7335, iar dă la naşterea Domnului Dumnezeu şi  Mîntuitorului nostru Is. Hs. 1826, sept. 20, de Atanasiie Steriian, logofăt za Divan. Vel logofăt 1826, septemvrie 20 254 Gr. Dim. Ghica Vv. porunceşte ca  arendaşii morilor de pe Dîmboviţa să macine mai întîi pentru brutarii Capitalei (1826, septembrie 29) Zemli Vlahscoie. Fiindcă prin cartea Domnii ce s-au  dat la mîna brutarilor în leat 1824, avgust 9, să coprinde ca în vreme de secetă să fiie brutarii volnici a măcina zahereaoa cea trebuincioasă politii  Bucureştilor la morile ce sînt la apa Dîmboviţii, de la Chiajna, din sus de Roşu, şi în Bucureşti pînă din jos de podul Pitarului, poprindu-să  făinarii şi mălăerii în vreme dă secetă pînă cînd va da Dumnezeu   
{376} ploaie cu îndestulare, să nu aibă brutarii lipsă; mai vîrtos în vremea ernii, cînd îngheaţă morile. Poruncindu-să şi tuturor arendaşilor  du pă la morile acestea, ca să protimisească pe brutari la măciniş. Iar cînd nu vor avea brutarii de măcinat, adică bucatele gata, atunci să macine şi  aceşti care vor avea trebuinţă. Şi acum, într-această vreme, din pricina secetii fiind apă puţină la mori, să jăluesc brutarii că nu păzesc  arendaşii morilor acea orînduială. Pentru care, poruncim şi acum de iznoavă tuturor arendaşilor ce sînteţi pe la toate morile din Bucureşti, din susul  Bucureştilor pînă din jos pînă la locurile ce să arată mai sus, să păziţi porunca Domnii Mele ce este dată, întocmai. Şi să protimisiţi pe  brutari ca să macine zahereaua ce au pentru îndestularea politiei, a nu se pricinui lipsă; la care să li să dea brutarilor tot ajutorul de către zabiţii politiei şi  slujbaşii Domnii Mele. I saam receh gospodstvami. 1826, septemvrie 29 255 Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre cercetarea plîngerii  făcute de locuitorii din judeţul Buzău, care fac rachiu, împotriva vameşilor, pentru vămile nedrepte care li se iau (1826, octombrie 21) Prea Înălţate  Doamne, După luminată porunca Înălţimii Tale, ce mi să dă la această jalbă a lăcuitorilor din sud Buzău, ce au magazii de fac rachiuri şi prefac,  pe la casile lor, făcînd cercetare, văzui din condica Divanului ponturile vămilor, coprinzîndu-să la pontul 32 că, pentru rachiul ce-l fac lăcuitorii pe la  casile lor i pă la vii, din livezi de pomi i de tescovină şi din drojdii de vin, vameşii să nu aibă voie a umbla prin sat, nici pă la crămi, nici pă la casile  lăcuitorilor de a-i supăra de vamă. Iar cînd îl vor rădica şi îl vor vinde, să aibă a plăti vamă cumpărătorii după catalog, vameşului din  partea locului; şi luînd cărţuliie, cu acea cărţuliie slobod este cumpărătorul a merge la oricare tîrg va vrea să-l vînză. Şi altă supărare,  sau cerere de altă vamă, să nu li să facă. Asemenea şi cînd va vrea însuşi ţăranul stăpînul rachiului să-l ducă pe la tîrguri şi  bîlciuri să-l vînză, să plăteasca vama la tîrgul ce-l va duce de-l va vinde, precum şi la catalog să cuprinde: că nu au voie vameşii să  meargă pe la casele lăcuitorilor, sau prin crămi, ca să vămuiască rachiul nevîndut, nici rachiul ce-l au pentru trebuinţa lor. Acum jăluitorii zic că  pentru rachiurile ce fac pe la casile lor, mai nainte vameşii, cînd să ridica marfa de către băcani şi alţi neguţători de la jăluitori, îşi lua vamă  pă cîte vedre se găsea vîndute, de   
{377} la însuşi acei cumpărători. Iar pîrîtul vameş al judeţului, urmînd împotriva ponturilor, merge pe la casele jăluitorilor şi pînă a nu să  vinde rachiurile lor, le scriie: atît pă cele bune, cît şi pă cele proaste. Şi pînă a să vinde rachiurile, să face scădere din suma ce să găseşte la  scris: căci apă fiind, să risipeşte, curge; şi alte risipuri să fac. Apoi, cînd să vinde rachiurile ce mai rămîn, după ce că îşi ia pîrîtul vama  de la cumpărători după coprinderea ponturilor, apoi apucă şi pă jeluitorii vînzători ca să-i plătească vamă pă suma vedrelor ce au găsit la  scris. Şi osebit, îi sileşte prin dregători cu jurămînturi, ca să-i arate cîtă marfă au vîndut şi să-i plătească negreşit vamă pă  suma vedrelor ce au găsit la scris. Şi aceasta fiind o mare năpăstuire asupra lor, căci vameşul are datoriie să-şi ia vama de la cumpărători iar nu de  la ei, cer jăluitorii ca prin luminată porunca Mării Tale să să dea nezam atît pîrîtului vameş de acum, cît şi acelor ce după vremi să vor  întîmpla a fi vameşi la acel judeţ ca să păzească orînduiala ponturilor şi să nu le mai scriie marfa du pă loc; cum şi jurămînturile să  lipsească de asupra lor. Ci oricare vameş să privegheze şi, cînd să ridică marfa dă cumpărători, să-şi ia vama de la ei, precum să  orînduieşte în ponturi. Deci, după coprinderea ponturilor şi catalogului vămilor de mai sus-arătate, vameşii nu au voie să meargă pe la casile  lăcuitorilor sau prin crămile lor ca să vămuiască rachiu nevîndut, ci numai dela cari vor cumpăra rachiuri du pe la lăcuitori să-şi ia vama de la  cumpărător, după catalog. Iar pă vînzători nu au voie vameşii a-i supăra cu nimic. De aceea, priimită este cererea ce fac jăluitorii printr-această  jalbă şi găsesc cu cale să se dea luminată porunca Înnălţimii Tale către dumnealor boeri ispravnici ai judeţului, ca să dea nezam pîrîtului  vameş a păzi orînduiala ponturilor şi catalogului vămilor întru toate întocmai, făr-de cîtuşi de puţină osebire, luîndu-şi adică vama  rachiului ce să vinde, de la cumpărători. Iar pă vînzători să nu-i mai supere întru nimic, nici pă la casele lor să nu mai meargă a vămui rachiu  nevîndut, fiind cu totul poprit pîrîtul vameş prin ponturile i catalogul vămilor, îngrijind dumnealor ispravnici de-a pururea, ca să nu să  năpăstuiască jăluitorii de către vameş cu cîtuşi de puţin împotriva ponturilor i catalogului vămilor. Iar de va fi curgînd pricina într-alt chip,  să înştiinţeze Mării tale - rămîind desăvîrşit hotărîre a să da de către Înnălţimea Ta. Vel logofăt 1826, octomvrie 21   
{378} Zapis prin care opt meşteri "zugravi de caleşti" se învoiesc a fi tovarăşi şi a lucra împreună; întărirea Logofeţiei Ţării de Sus (1826,  noiembrie 1) Adică noi, cari mai jos ne vom iscăli, dat-am bun şi credincios zapisul nostru la mînă unul către altul, precum să să ştiie că ne-am  învoit între noi ca să fim tovarăşi cu toţii, în frica lui Dumnezeu; dar tovarăşi spre partea meşteşugului zugrăvii de caleşci. Şi orice lucru de  zugrăviie ne va pica în mîna noastră, tot în tovărăşiie să ne fiie. Şi pentru prăvăliile care le vom ţinea, să avem a ne fi tot în  tovărăşiie, başca din odăile care vom ţinea pentru noi şi pentru nevestile noastre. Iar cînd vom tocmi cîte un lucru vreunul din noi, să avem a da de  ştire la toţi şi a lucra cu toţii cît unul, şi altul, iar nu unul să lucreze şi altul să şază. Dar cînd să va bolnăvi vreunul din noi, să aibă a  să căuta cu bani din partea lui, adică din partea meşteşugului noastru ca şi la sănătos. Şi cine nu să va ţinea de legătură de acum pînă  într-un an de zile, să aibă a da taleri 500 de lei gloabă; şi să avem a-l opri de la toate zabiturile, cu legătură ca să nu mai lucreze meşteşugu  într-acest oraş. Şi noi să avem a face socoteala banilor din lună în lună: ce să dă şi ce să ia. Iar alta ce vom tocmi lucruri mici de zece sau de  cincisprezece lei, aceea să fiie cutiie de başca, să să dăschiză la Sfîntu Gheorghe. Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am iscălit mai jos  şi ne-am pus numele fieşcare. Iliie zograv, Costache zograv, Iosif zograv, Pandele sin Acasiie, Moise Herşu, Haim Icicovici, Saveriie Sfinderschii zograv, Iachint  Omelcinco zograv, Pavel Plane, Herşu zograv, Samu-l Mitcovici, Maer Moscovici, Isaac zograv 1826, noemvrie 1 De la Logofeţiia mare a Ţării de Sus: Cu acest  zapis viind la Logofeţiie cei într-însul iscăliţi meşteri zogravi şi arătînd că întocmirea tovărăşii lucrării meşteşugului zugrăvii ce  au făcut între dînşii, precum în faţa zapisului să arată, este săvîrşită de a lor bună voie.   
{379} Şi spre a păzi întocmai, au cerut a să adeveri şi de către Logofeţiie. După a cărora cerere şi rugăciune, ce cu toţii într-o unire au  făcut, s-au adeverit zapisul acesta şi de către noi cu iscălitura, trecîndu-să şi în condica Divanului, spre a-şi avea urmarea şi paza. Alecsandru  Ghica, Vel logofăt 1826, noemvrie 3 257 Logofeţia Ţării de Jos către Gr. Dim. Ghica Vv., despre plîngerea clucerului de arie, Panait, vameşul judeţului  Slam Rîmnic, pentru vama la rachiul şi vinul cumpărat pentru negoţ, pe care i-o datorează nişte locuitori ai judeţului; întărirea Domnitorului (1827,  ianuarie 17) Prea Înnălţate Doamne, După luminată porunca Mării Tale ce mi să dă la această jalbă a dumnealui biv clucer za arie Panait, vameşul  judeţului Slam Rîmnic, făcînd cercetare văzui la mîna jăluitorului anafora a Logofeţii Ţării de Jos cu leat 1819, mart.1, coprinzătoare că de vreme  ce în ponturile vămii dintr-acel an să coprinde la cel de-al 7-lea, ca: ori pentru cîte mărfuri să vor rădica din ţară, din cele ce vor fi numite, sau  din cele ce nu vor fi numite în catalog, şi vor fi să treacă peste graniţă, să plătească trei la sută, iar pentru rachiu zice iarăşi în ponturi, ca vama  să o plătească cumpărătorul, are dreptate jăluitorul, la cererea ce au făcut, ca să să îndatoreze pîrîtul, adică sărdar Costache Robescu, a-i  plăti vamă pentru cît rachiu să va dovedi că au făcut din vinuri i din prune streine - cumpărate, iar nu ale sale - şi îl va fi trecut în ţinutul Moldovii.  Şi sărdar Gheorghe Şonţul asemenea să-i plătească vamă pentru cît vin strein va fi cumpărat şi-l va fi trimis la Rosia, în tovărăşie cu  un sudit de acolo. Şi zice ca dumnealor ispravnicii judeţului, prin mumbaşir aprod hătmănesc înfăţişînd pă toate părţile faţă, să  cerceteze pricina prin judecată. Şi fiind adevărată arătarea jăluitorului, să-i facă cuviincioasa îndestulare, iar fiind pricina într-alt chip, să  înştiinţeze dumnealor ispravnici, ca să li să trimiţă poruncă de urmare. Asupra căriia anafora să văzu dată şi întărirea răposatului Domn  Alecsandru Vodă Şuţul de la 15 ale aceeaşi luni, cu coprindere ca dumnealor ispravnicii judeţului, urmînd întocmai după coprinderea ponturilor şi a  catalogului vămilor, să facă jăluitorului cuviincioasa îndestulare prin mumbaşir aprod hătmănesc.   
{380} Iar neodihnindu-să vreo parte de acolo cu cercetarea dumnealor, în scris să să sorocească aici la Divan. După care întărire, fiindcă jăluitorul  zice că nu s-au făcut nici o urmare, să să dea luminată porunca Mării Tale, prin mumbaşir aprod hătmănesc, către dumnealor ispravnicii  judeţului, să puie în lucrare porunca răposatului Domn Alexandru Vodă Şuţul, ce să arată că este dată la anaforaoa Logofeţii, cu urmare  întocmai. Şi cum va fi buna Mării Tale voinţă. Vel logofăt 1827, ghenar 17 (Întărirea Domnitorului:) Io Grigorie Dimitriu Ghica Voevod i Gospodar Zemli  Vlahscoie. După arătarea ce Ne face asupra pricinii dumnealui Vel logofăt de Ţara de Jos, cu cale fiind anaforaoa aceasta, poruncim dumneavoastră ispravnicilor  ai judeţului ca întocmai să faceţi urmare, prin mumbaşiretul slugii Domnii Mele (...), aprod hătmănesc. Vel logofăt 1827, ghenar 27 258 Divanul către  Gr. Dim. Ghica Vv., cere întărirea pentru ca I. Pală, fost căpitan de dorobanţi, să poată vinde nesupărat apă cu 30 sacale, în Capitală (1827, ianuarie  31) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării Tale ce ni să dă la această jalbă a lui Iancu Pală, biv căpitan za dorobanţi, făcînd  cuviincioasa chibzuire asupra cererii sale, spre a i să da un priveleghiu ca să să apere treizeci de sacale ce le-au făcut el pentru vînzare de apă aici în  politiie, ca să să hrănească, a nu să supăra de către vreun zabit, i la rîndul agiesc, i la vreun chip de havaet, şi de beilic, decît numai la  întîmplări de foc noaptea să să vesetească la locul unde stau acele sacale ca să alerge şi ei, iar ziua au dat povăţuire sacagiilor săi, ca veriunde să  vor afla, să alerge la acel întîmplător foc. Zicem că - de vreme ce jăluitorul pentru chiverniseala hranii vieţii sale au făcut aceste sacale, cu care  pricinuieşte şi folos obştesc, adică, pe de o parte cu eftinătatea vînzării apii, iar pe de alta cu legătura ce o face a alerga şi aceste sacale cu   
{381} apă, la întîmplări de iangîn, noaptea şi zioa - de aceea, ca nişte sacale ce sînt ale jeluitorului pentru pricina de mai sus, cu oameni ai săi şi cu  plată de la dînsul la simbria lor şi la cheltuiala hranii cailor, iar nu în rîndul celorlalte sacale ce sînt supuse la Agie i la Spătărie, cererea ce o face este  priimită. Pentru care, găsim cu cale să să dea luminată întărirea Mării Tale, ca să nu să supere sacalile jăluitorului de nici un zabit al politii sau de  vătafu sacagiilor, nici la rîndul agiesc, nici de vreun avaet, nici de beilice. Atît numai, la iangînuri ce să va întîmpla noaptea, să să dea de ştire la locul  unde stau aceste sacale, ca să alerge cu apă acolo unde s-au întîmplat primejdia de foc; precum şi zioa, asemenea să alerge numitile sacale veri unde să va  întîmpla foc, după legătura ce o dă jăluitorul. Iar cînd să va dovedi că i-au făcut de ştire şi n-au mers sacalile sale la întîmplări de  foc, atunci să-şi piarză acea priveleghie, rămîind hotărîrea cea desăvîrşită a să da de către Măria Ta. Costandin Bălăceanu, Vel ban;  Teodor Văcărescu, Vel vornic; Scarlat Grădişteanu, biv Vel vornic; Ioan Ştirbei, Vel vornic; Dumitrache Ralet, Vel logofăt 1827, ghenar 31 259 Gr. Dim. Ghica  Vv. către ispravnicii din judeţele Saac, Prahova şi Dîmboviţa, despre meşterii funieri care fac funii pentru ocne şi nu-şi îndeplinesc tocmeala (1827,  februarie 5) Trei porunci la trei judeţe: Saac, Prahova şi Dîmboviţa, pentru cei ce fac funii la ocne Io Grigorie Dimitriu Ghica Vvd i Gospodar Zemli Vlahscoie  Dumneavoastră ispravnicilor ot sud (...), sănătate. Dumnealui cumpărătorul icnelor de acest următor an au făcut arătare Domniei Mele că cei ce se  tocmesc cu cămăraşii de la ocna Slănicu i de la Telega, ca să facă funiile ce sînt trebuincioase la ocnă şi iau bani de cu iarnă, cînd este la vreme a  face funiile teslim la   
{382} cămăraşi, ei le vînd pe la alţii şi pricinuesc zăticnire la treaba huzmetului ocnii. Pentru care, vă poruncim dumneavoastră, să cercetaţi şi, pe  toţi aceia ce au luat bani de la cămăraşi pentru funii, să le daţi porunci straşnice a înplini suma trebuinţei ocnii după tocmeala ce vor fi avînd, iar  după ce vor împlini acea trebuinţă a ocnii, să fie slobozi a face şi de vînzare la alţii, pentru al lor folos. Să fiţi sănătoşi 1827, fevruarie 5 260  Gr. Dim. Ghica Vv. către fostul Mare logofăt Alex. Ghica, Caimacamul Craiovei, despre plîngerea pîrgarilor de la ocne că au fost puşi să plătească pe  nedrept păşunea cailor lor, poruncind ca executarea începută să fie oprită (1827, februarie 12) Io Grigorie Dimitriu Ghica Vvd i Gospodar Zemli Vlahscoie  Cinstit şi credincios boerule al Domnii Mele, dumneata biv Vel logofăt Alecsandre Ghica, Caimacamule al Craiovei, sănătate. Dumnealui epistatul ocnelor  într-acest următor an au făcut arătare Domniei Mele cum că pîrgarii ce să află în slujba ocnelor, adică acei ce scot sare din ocne cu caii lor, au  obiceiul de plăteşte ocna livezi pentru păşunea cailor pe vară; şi acum au făcut davagilîc stăpînii acelor locuri ce iau plată pentru păşunea  cailor, cum că pîrgarii le-ar fi călcat şi alte locuri de fîneţe ale lor, făcînd dava pentru trei ani trecuţi şi cerînd plată peste măsură şi  peste cuviinţă. A cărora cerere cercetîndu-se de judeţu de acolo şi de isprăvnicat - care cercetare ne pliroforisim de la pîrgarii ce au venit aici că  s-au făcut fără ştiinţa şi întrebarea lor, zicînd ocnarii că dovedindu-să cum că acea cercetare s-au făcut cu patos asupra ocnii - şi au  îndatorat pă pîrgari la o plată nesufarită, Şi că viind şi aceia la Căimăcămia Craiovii după acele cărţi ce au văzut, au rînduit  mumbaşir să înplinească. Şi mumbaşirul stă asupra pîrgarilor pentru împlinire. Pentru care pricină, pîrgarii s-au răsipit: unii prin alte locuri  ascunse şi alţii au venit aici cu jalbă la Domnia Mea, lăsînd treaba ocnii jos. Ci, pentru a se pune la orînduială cercetarea şi îndreptarea aceasta, poruncim  dumitale ca îndată să trimiţi poruncă a să ridica mumbaşirul de acolo. Şi jeluitorilor davagii să li să zică să aibă îngăduială pînă se  va face îndreptarea de aici sau să va trimite alţi cercetători, a să face îndreptare. Căci, cum zicem, plata hranei acelor cai este să o dea ocna   
{383} şi trebue ca cel ce plăteşte, acela să fie şi în judecată. Şi ocna fiind domnească, urmează ca şi dumneata şi toţi slujbaşii să facă  ajutor ocnii a nu să năpăstui, şi nici trebuia a trimite mumbaşir pînă a nu înştiinţa Domnii Mele, căci răsipindu-să pîrgarii precum s-au  întîmplat, pricinuieşte mare pagubă ocnii. De care să avem răspunsul dumitale. Şi fii sănătos 1827, fevruarie 12 261 Gr. Dim. Ghica Vv. porunceşte ca  epistatul ocnelor să ia măsuri pentru ca ciocănaşii, măglaşii şi pîrgarii de la ocne să-şi împlinească slujba şi în caz de nesupunere sau  răzvrătire să-i trimită în bună pază la Domnie pentru a li se da "osîndă după măsura vinii lor" (1827, februarie 14) Carte pentru cîte trele  ocnile, a da nizam celor din slujba ocnii, de orînduitu cămăraşilor Zemli Vlahscoie. Dumnealui epistatu ocnelor de acest următor an au făcut arătare Domnii  Mele că ciocănaşii şi măglaşii de la cîte trele ocnile, dimpreună cu vătaşii lor - adică de la Ocnile Mari, sud Vîlcea, i de la ocna Telega, sud  Prahova, şi de la ocna Slănicu, sud Saac - nu numai că la înplinirea datorii slujbii lor s-ar fi arătat îndărătnici, ci încă ar fi obrăznicind de fac  mare catahrisis la acest domnesc huzmet, care este venit al domneştii Noastre Cămări, hrăpind pă toate zilile fieşcare din ei, cînd ese din ocnă, cîte  cincisprezece şi dooăzeci ocă sare. Din care această urmare a lor să pricinueşte învederată pagubă huzmetului. Drept aceea, poruncim ca epistatul  ocnelor să orînduiască un om credincios al său a merge la cîte trele ocnile şi, după ce mai întîi va da nizam cu străşnicie ciocănaşilor, i  măglaşilor, i pîrgarilor şi altor oameni ce să află în slujba ocnii, cum şi vătaşilor lor, ca să urmeze la datoriia slujbii lor făr-de cusur, să-i  înfrîneze apoi şi de mai sus-arătata urmare a hrăpirii de sare, ca să lipsească cu totul de acum înnainte. Şi, ca să nu le rămîie cuvînt de  pricinuire, pentru scumpătatea lucrurilor, n-are să li se facă niciun scăzămînt după urmarea ce au fost mai nainte, ci să plătească bolovanu cîte  nooă parale, cum s-au urmat de doi-trei ani încoace. Dar şi ei să taie bolovanii după ţancul cel obicinuit al ocnii, iar nu mai mici. La care, să să facă  şi îngrijire cu mare priveghere, ca negreşit să să puie în lucrare nizamul ce mai   
{384} sus să arată, spre a nu conteni tăiatul sării şi scosul din ocnă după orînduiala ce din vechime s-au urmat. Şi tăierea să o facă suma deplin,  lipsind cu totul de la cîte trele ocnile orice fel de catahrisis despre partea ciocănaşilor i măglaşilor şi a pîrgarilor sau a vătaşilor lor. Iar cînd vreunii din  ei, după cercetarea ce să va face cu de-a măruntul în faţa locului, să va arăta cu nesupunere sau pricinuitori de răzvrătire, pă măglaşi i  ciocănaşi şi pîrgari să-i dojenească; iar fiind învinovăţirea mai mare sau vor fi neînţelegători, să-i trimiţă în bună pază la  Domniia Mea cu înştiinţare. Precum şi vătaşii ciocănaşilor i a măglaşilor şi ai pîrgarilor cari cari să vor găsi în urmări netrebnice sau  răzvrătitori să-i schimbe şi să puie alţii, la care să vor încrede cămăraşii. Iar pă aceia, cu înştiinţare de curgerea pricinii lor, să-i  trimiţă aici la Domniia Mea, ca să le facem osîndă după măsura vinii lor, căci voind Domniia Mea ca şi orînduiala lor să li să păzească, şi  ocnii care este venit al Cămării domneşti să nu să pricinuiască zminteală şi pagubă. I saam receh gospodstvami. Vel logofăt 1827, fevruarie 14 262 Gr.  Dim. Ghica Vv. porunceşte ca trei vătaşi şi un ciocănaş de la Ocnele Mari, "nepurtîndu-se cu bună orînduială", să fie puşi la tăiat sare - doi  la ocnele Slănic şi doi la ocnele Telega - şi să nu fie eliberaţi pînă la o nouă poruncă domnească (1827, februarie 28) Zemli Vlahscoie. Fiindcă cei  mai jos-arătaţii trei vătaşi şi un ciocănaş de la Ocnele Mari, sud Vîlcea, care au fost în slujba ocnii de acolo, nepurtîndu-să cu bună  orînduială şi ascultare la orînduiala ce li se cuvine - după arătarea ce ni s-au făcut din partea cabzimanului ocnei şi după cercetarea ce s-au făcut  din porunca Domnii Mele de către a nostru Nicolae Vel cafegium şi de slujitorul Mihalache, orînduitul din partea ocnii - dovedindu-să că sînt pricinuitori de  scandal şi neodihna celorlalţi, orînduim: ca dimpreună cu orînduitul om al cabzimanului ocnelor, luînd de aici pe mai jos-numiţii, să ducă pe doi  dintr-înşii la ocna Slănicu, sud Saac, şi pe alţi doi la ocna Telega, sud Prahova, unde poruncim cămăraşilor de la numitele ocne ca să-i  aşăzaţi în slujba   
{385} ocnii la tăiat de sare, precum sînt alţii asemenea de potriva lor, după ordinia dumnealui cabzimanului ocnelor. De unde, să nu fie slobozi fără al doilea  poruncă a Domnii Mele. Iar la mîna orînduitului să-i daţi adeverinţă dă teslimat. Ion sin Iordan, vătaf dă ciocănaşi rumîni; Radu Pană,  Pătru Gherghiu, vătafi de ciocănaşi ţigani; Dobre sin Dan, unul din ciocănaşii ţigani 1827, fevruarie 28 263 Gr. Dim. Ghica Vv. către ispravnicii de  judeţ, înştiinţîndu-i că a încuviinţat trei orînduiţi să cumpere 1000 iepe, pentru Poartă, pe bună învoială şi cu bani peşin;  porunceşte să li să dea ajutorul cuvenit (1827, martie 14) Trei cărţi gospod, pentru cumpărătoarea a una mie iepe, pentru trebuinţa înpărătească a  Prea Înălţatului nostru Împărat Zemli Vlahscoie. Fiindcă pentru trebuinţa înpărătească a prea puternicului nostru împărat este de a cumpăra  una mie iepe, s-au dat trei cărţi asemenea la trei orînduiţi pentru aceasta, adecă la (...), carele să aibă a cumpăra de aici din ţară iepe cu toţii, suma  ce să arată, cu rizapazar şi cu bună învoire, adică cu bani peşin. Să dea preţul lor ce să va tocmi. La care, poruncim dumneavoastră ispravnicilor de  prin judeţe şi altor slujbaşi: viînd numitul acolea, să dea în scris numele oamenilor ce va avea şi ca cîtă sumă dă iepe are să cumpere. Căruia  să-i daţi mînă de ajutor şi să-i înlesniţi, ca să nu aibă vreo sminteală. Şi vînzătorii vor plăti vama după ponturi şi catalog. Care  aceste iepe ce vor cumpăra au voie să le treacă în Ţara Turcească şi, ca un lucru ce este pentru trebuinţa împărătească, de trecătoare să nu  să supere numiţii cumpărători. Iar alţi geambaşi obicinuiţi, care vin din Ţara Turcească dă cumpără cai, aceia după ponturile vămii să  plătească trecătoarea, a nu să pricinui pagubă huzmetului   
{386} domnesc. Şi acest alişveriş fiind de folos vînzătorilor, să-i îndemnaţi şi dumneavoastră a-şi face alişverişul lor nepopriţi,  îngrijind dă a nu să face vreo pricină împotrivitoare, nici a face vameşii vreo supărare mai mult neguţătorilor cumpărători, decît numai vama de la  vînzători să o ia, precum s-au zis mai sus. I saam receh gospodstvami. Vel logofăt 1827, mart 14 264 Logofeţia Ţării de Jos către Gr. Dim. Ghica Vv.,  despre jalba lui Tudor, vătaful de rudari, în care arată că a fost pus pe nedrept să plătească vamă pentru şindrilă şi că rudarii care merg la  Ploeşti cu lucruri de vînzare, făcute de ei, sînt puşi să plătească pe nedrept zeciuială; întărirea Domnitorului (1827, martie 18) Prea Înălţate  Doamne, După luminată porunca Mării tale ce mi să dă la această jalbă a lui Tudor, vătaful de rudari gospod, făcînd cercetare văzui din condica  Divanului ponturile şi catalogul vămilor, coprinzîndu-să la pontul 47 chiar aşa: pentru cherestea să să urmeze precum scrie în catalog a să vămui.  Ceea ce să vinde prin tîrguri şi ceea ce iese afară din ţară, să dea vînzătoru din zece bani, un ban, iar prin sate şi pă drumuri i prin păduri, vamă  nu are. Precum şi pentru carul de cărbuni de ghiveci, să ia vameşii de la un car cu patru boi, taleri unul; şi de carul cu doi boi, pă jumătate. I dă carul cu  cărbuni ţigăneşti, parale 10. Asemenea văzui, tot din condica Divanului, unde sînt trecute cărţile lor ale vătaşilor de ţigani domneşti rudari i  lingurari, coprinzîndu-să că de către vameşi să nu să asuprească ţiganii la cele ce vor vinde în ţară lucruri făcute de mîinile lor, adică:  fuse, linguri, mosoare, hălbii, copăi, furci şi altele, ce fac pentru hrana vieţii şi plata birului lor. Asemenea, jeluitorul zice că el cumpărînd o casă în  Ploeşti şi trimiţîndu-şi o cherestea şi şindrilă pentru meremetul casii, vameşul din Ploeşti i-ar fi dăzbrăcat oamenii pentru a plăti vama;  precum asemenea mai supără vameşul şi pă ţiganii rudari ce merg în oraşul Ploeştii cu lucru de vînzare, făcut de mîinile lor, luîndu-le  vamă i zeciuială, şi de carul cu cărbuni unul. Pentru care, găsesc cu cale să se dea luminată poruncă către dumnealor boeri ispravnici ai judeţului, ca  faţă cu pîrîtul vameş să cerceteze şi, păzind orînduiala ponturilor i a catalogului vămilor şi a poruncilor Măriei Tale ce să arată mai sus, să  facă jeluitorul i celorlalţi   
{387} ţigani cuviincioasa îndestulare. Iar de va fi curgînd pricina într-alt chip şi nerămîind vreo parte odihnită de acolo cu cercetarea dumnealor în  scris să-i sorocească a veni la luminat Divanul Mării Tale. Iar hotărîrea rămîne la Măria Ta. 1827, mart 18 (Întărirea Domnitorului:) Io Grigoriie  Dimitriu Ghica Vvd. i Gospodar Zemli Vlahscoie. Cu cale fiind anaforaoa aceasta a dumnealui Vel logofăt de Ţara de Jos, poruncim dumneavoastră ispravnicilor ai  judeţului să faceţi urmare întocmai. Vel logofăt 1827, mart 24 265 Veliţii boieri către Gr. Dim. Ghica Vv., despre urcarea preţului cărnii, despre  măsurile care trebuie luate pentru a fi pusă în vînzare carnea grasă, despre preţul curent al cărnii şi despre diferite alte măsuri pentru a se asigura  aprovizionarea Capitalei; rezoluţia Domnitorului (1827, aprilie 9) Prea Înălţate Doamne, Cu plecată anafora facem arătare Mării tale că  îndărătnicirea şi lăcomiia măcelarilor dintr-această politiie au ajuns a fi cu totul nesuferită de acum înainte, strigînd toţi de obşte, de la mic  pînă la mare, că de la Paşte încoace de sine au îndrăznit măcelarii să înnalţe preţul cărnii şi să vînză ocaoa de carne de vacă  pînă la parale 20 cu totul slabă, încît nu o pot mînca nimeni, aflîndu-să pricinuitoare de boale, înpotriva nartului ce le este pus de a vinde ocaoa de  carne de vacă bună grasă po parale zece şi cea de oaie asemenea po parale 12, pînă la zi întîi de viitorul iunie, după coprinderea anaforalii dumnealor  veliţilor boeri ot leat 1825, iunie 15, ce s-au întărit de Măriia Ta. Şi către acestea s-au pricinuit şi lipsă, negăsindu-să într-aceste zile de a  cumpăra carnea cea trebuincioasă: atît casele dumnealor boerilor, a neguţătorilor, cît şi a celorlalţi lăcuitori, pătimind cu toţi de obşte (faptă  vrednică de mîhnire către toţi de obşte). Pentru care, am adus înnaintea noastră pă dumnealor boerii de la Depertamentul epitropii obştirilor, supt a  căriia îngrijire este legat acest isnaf, făr-de a să amesteca nimeni altul. Cărora făcîndu-le întrebare din ce pricină curge acest catahrisis, au  răspuns că numiţii măcelari fiind cu totul netrebnici, nu vor să înţeleagă din poruncile ce sînt date, după cum ar fi arătat în multe rînduri şi  Mării Tale.   
{388} Deci, fiindcă treaba aceasta este cea mai delicată a hranii obştii norodului, asupra căriia şi după datoriia stăpînirii, şi după datoriia legii  urmează a avea cea mai mare priveghere - ca să nu pătimească norodul lipsă de hrană. Şi măcelarii, înpotriva poruncilor ce sînt date, ca nişte  netrebnici şi nesupuşi au îndrăznit de sine să înnalţe preţul nartului, ca să vînză carnea de la Paşti pînă acum precum mai sus să arată,  slabă cu totul; şi osebit au pricinuit şi lipsă de carne, negăsindu-să a să cumpăra de către obşte, pentru răul enteres al lor. De aceea, găsim cu  cale pe de o parte să să dea luminată porunca Mării Tale ca, prin zapcialîcul dumnealui Vel spătar i a dumnealui Vel agă, de faţă şi cu vreunul din  dumnealor boerii cei mari, să să pedepsească aceşti măcelari pentru a lor nesupunere şi netrebnică urmare, spre pildă, cu bătaie în mijlocul tîrgului,  întocmai ca nişte tîlhari. Şi să să facă socoteală de Depertamentul epitropii obştirilor, cîţi bani au luat fieşcare după vînzarea cărnii de  vacă de la Pşti încoaci mai mult peste nartul ce au fost orînduit. Şi toţi acei bani să să îndatoreze prin mumbaşiri orînduiţi a-i răspunde la  cutiia de milosteniie ca să să împarţă la săraci. Supuindu-i ca de acum înnainte pînă la sfîrşitul sorocului, adică la zi întîi de viitorul iunie,  să taie carne cu îndestulare aici în politiie, bună, grasă. Şi să vînză ocaoa de vacă cîte parale 10 şi cea de oaie cîte parale 12, după nartul ce  este hotărît, făr-de a fi în nici o zi cea mai mică lipsă. Şi carnea ce să va găsi slabă, să să arunce la săraci, făr-de a mai avea voie să o  vînză, ca să nu să pricinuiască şi boale la obştea norodului. Căci, după eftinătatea vitelor cu care le-au cumpărat şi după preţul ce să  vînd de dînşii pieile, îndestul cîştig li s-au dat a vinde carnea într-acestaşi chip. Fiindcă, atît la Craiova, cît şi prin oraşăle cele du pă  afară, unde nici a treia parte de alişverişcelor de aici măcelari nu au, să vinde ocaoa de carne de vacă de la 7 pînă la opt parale şi cea de oaie cu zece  parale. Şi această obrăznicie a acestor măcelari, ce de vreo cîţiva ani s-au încuibat în inimile lor, nu este alta decît numai căci au uitat pedepsile ce li  să făcea mai nainte de stăpînire, cu tîrgul şi cu ocna, după cum este ştiut şi Mării Tale. Iar, pe de altă parte, fiindcă cei mai jos arătaţi  măcelari, după ştiinţa ce ni s-au dat de domneasca Vistieriie, au luat luminate cărţile Mării Tale de au cumpărat boi i vaci pentru trebuinţa scaunilor  politii, făcîndu-le suretcuri de le-au aşăzat pe la suhaturi şi ca să nu să întîmple dintr-a lor îndărătnicire lipsă aici în politiie, cu  pricinuiri că n-au vite de tăiat, cu luminată porunca Mării Tale să să orînduiască un logofăt de Vistieriie cu mumbaşir vrednic de la vătafu de  Vistieriie, carele să ia însemnare de la calemul capanului, de acei măcelari i de suhaturile lor unde să află, să meargă pe acolo şi, prin ajutoru dumnealor  boerilor ispravnici ai judeţelor să facă catagrafi(e) de toate acele vite, supt iscălitura sa, adeverită şi de ispravnici. Şi să le dea în chezăşiia  pîrcălabilor i a lăcuitorilor săteni, ca să nu să ridice de măcelari a le cacirdisi la alte părţi, ci numai la aceia să le dea care să vor arăta cu  adeverinţa Depertamentului şi pitacul isprăvnicesc că sînt a le aduce aici de a le tăia la scaune. Şi osebit, cîte vite dintrînsele vor fi bune, grase, să le  pornească cu stăpînii lor şi cu slujitor de judeţ,   
{389} a le aduce aici să să taie la scaunile politii. Iar acea catagrafie să o teslimatisească orînduitul logofăt la Depertamentu epitropiei, ca să stea în  păstrare pînă cînd se vor tăia toate acele vite la scaunile de aici. Rămîind cea desăvîrşit hotărîre a să face de către Măriia Ta. Costandin  Bălăceanu, Vel ban; i Teodor Văcărescu, Vel dvornic; i Scarlat Grădişteanu, Vel dvornic; i Alecsandru Ghica, Vel logofăt; i Ioan Ştirbei, Vel dvornic; i  Fotache Ştirbei, Dvornic; i Ioan Văcărescu, Vel logofăt. 1827, apr. 9 (Rezoluţia Domnitorului:) Io Grigorie Dimitriu Ghica Vvd i Gospodar Zemli Vlahscoie  Deocamdată poruncim dumitale Vel vist, să să orînduiască cu osebită poruncă a Domnii Mele un logofăt de Vistieriie, împreună şi cu un  mumbaşir copil din casă de Vistieriie. Care logofăt, luînd de la calemul capanului însemnare de numele tuturor acelor măcelari i a suhaturilor lor, să  meargă pe la locurile unde să vor fi aflînd aşăzate acele vite şi, făcînd catagrafie de toate vitele ale fieşcăruia măcelar i de felurimea lor şi de  locurile pe unde să află, să o aducă aici. Şi atunci vom da cuviincioasa hotărîre. Iar vitele să să dea supt chezăşiie, precum zic dumnealor veliţii  boeri, ca să nu să rădice de stăpînii lor, a le împrăştiia aiurea, pînă să va da hotărîrea Domnii Mele asupra acestui nezam. Vel logofăt 1827,  April 10 266 Divanul către Gr. Dim. Ghica Vv., despre contractul propus de serdarul D-trie Aman pentru facerea podurilor din Craiova (1827, aprilie 12) Prea  Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării Tale, ce ni s-au dat la înştiinţarea dumnealui biv Vel hatman Costandin Ghica, Caimacamul Craiovii,  ca să vedem din copiia de contraht ce au trimis-o dinpreună Măriei Tale, prin care arată cu ce mijloc să însărcinează sărdarul Dimitriie Aman în  pricina facerii podurilor politii de acolo şi, chibzuindu-să de către noi cele cu cale, să arătăm în scris.   
{390} Următori fiind, am văzut numita copiie, cu coprindere că la Craiova sînt cinci poduri ce să fac cu iratul podurilor de acolo: unul ce să începe de la casa  lui Costandin Braboveanul pînă la capul podului cel vechi dăspre Jitiianul; al doilea, cel din poarta Maichii Precistii pîn Tîrgul cel Mare, pînă la Oborul cel  vechi; al treilea, cel de la boltele cămăraşului Ene, de la Episcopiie pînă la capătul podului cel vechi din drumul Bucureştilor; al patrulea, cel de la Obedeanul  pînă la Maica Precista; al cincilea, podul cel din uliţa răposatului clucerului Dinicul Oteteleşanul şi a slugerului Cnezu; legîndu-să numitul sărdar a le  săvîrşi în soroc de patru ani cu podină în patru muchi, deopotrivă la lat şi la grosime, şi lungi cît să să încheie toată faţa uliţilor. Şi  să le aşăze pă cîte patru urşi, cu şanţuri pă dedesupt, căptuşît de podini din cele vechi; numai să i să dea prisostul banilor ce sînt la Casa  podurilor din venitul anilor trecuţi, taleri atîţia - făr-de a arăta ce sumă este - i toate iraturile podurilor de acolo, pă doisprezece ani: de la trecutul ghenar 1  pînă la leat 1839 în sfîrşitul lunii lui dechemvrie i toţi scutelnicii podului, i cîte o catînă cu rîndul. Şi cu celelalte şarturi, ce să mai arată  într-acest contraht. Deci, iratul podurilor dă la Craiova, fiind orînduit cu anaforaoa dumnealor veliţilor boeri ot leat 1825, septemvrie 10, întărită de  Măriia Ta a să cheltui numai la dooă poduri domneşti - adică cele opşteşti care sînt acestea: podul ce să începe du peste Valea Vlăicii pînă la  capul dăspre Jitiianul, i al tîrgului, ce vine de la oborul cel vechi din drumul Bucureştilor pînă la vale la Maica Precista; iar celelalte trei poduri ce sînt arătate  în contraht, sau măcar şi mai multe, du prin mahalalele de acolo, s-au hotărît să să facă cu cislă, prin cheltuiala celor ce au case i alte binale şi pe de  o parte şi pe de alta, după cum să urmează şi aici în politiia Bucureştilor. Nu să poate dar legiui acum, că Casa podurilor Craiovii ori au fost sau este de  acum înnainte datoare, din venitul ce-l are, să cheltuiască şi la podurile du prin mahalale, precum să vorbeşte în copiia contrahtului de mai sus. Iar  sărdarul Aman vedem că să leagă prin contrahtul său să facă podurile în patru ani şi să ia venitul podurilor pă 12 ani, făr-de a arăta în ce  stare are a lăsa acele poduri, la împlinirea sorocului de 12 ani; căci de la patru ani, pă ceilalţi opt ani înnainte, fireşte, să strică podurile cele opşteşti  şi nu are Casa podurilor atunci nici un ban de unde să le facă, înprăştiindu-să iratul lor în ajutorul facerii podului du prin mahalale, unde nu este datoare.  Osebit, scriie în contraht ca să i să dea banii ce sînt de prisos din venitul anilor trecuţi, făr-de a să arăta: cîtă sumă este şi de să află acei  bani în naht la cutiia podurilor sau rămăşituri pe la unii-alţii, din ce vreme, nici latul i grosul şi lungimea podinilor nu le numeşte cît are să fiie, nici  dumnealui Caimacamul nu înştiinţează ce venit are Casa podurilor, de la ce anume, pă fieşcare an, dupe cum s-au urmat pînă la sfîrşitul vieţii  răposatului întru fericire Domn Alecsandru Vodă Şuţul, făr-de vreun neoterismos şi cîţi bani prinde la cochi vechi vînzarea acelui venit pă  fieşcare an.   
{391} De aceea, găsim cu cale să să dea luminată porunca Mării Tale că tre dumnealui caimacamul Craiovii, să urmeze dumnealui întocmai după  coprinderea anaforalii dumnealor veliţilor boeri ot leat 1825septemvrie 10, ce s-au întărit de Măriia Ta cu a să face acele dooă poduri domneşti din venitul  Casii podurilor, după mijlocul ce să arată într-acea anafora; ca să fie de-a pururea în stare bună. Şi cele du prin mahalale să să facă cu  cheltuiala acelor ce au case şi binale şi pe de o parte şi pe de alta, prin cislă, după cum să urmează şi aici în politiia Bucureştilor, unde este scaunul  stăpînirii aceştii ţări. Şi numai pentru acele dooă poduri domneşti să trimiţă Mării Tale înştiinţare ce neguţători contrahcii să  găsesc a le lua cu venitul Casii podurilor, pe cîţi ani şi ce chezaşi au aici neguţători vrednici. Şi cu pliroforiia ce să arată mai sus, ca să să facă  de către noi chibzuire şi să arătăm Mării Tale cu osebită anafora. Costandin Bălăceanu, Vel ban; Teodorache Văcărescu, Vel dvornic; Scarlat  Grădişteanu, Vel dvornic; Alecsandru Ghica, Vel logofăt; Ioan Ştirbei, biv Vel dvornic; Fotache Ştirbei, Vel dvornic. 1827, April 12 267 Logofeţia pricinilor  străine către Consulatul rus, pentru a se elibera un paşaport negustorului C.D.Nastu, care merge în Rusia (1827, aprilie 15) Paşuş Către cinstitul Consulat al  Rusii Costea Dimitriu Nastu, neguţ(ător) de aici, merge la Rosia pentru trebuinţele ce are acolo. Carele, după chezăşăia ce au dat şi voia ce au luat, fiind  slobod a să duce, jos-iscălitul cu cinste pohteşte pe cinst. Consulat ca să binevoiască a da paşaport dă drum pe numele mai sus-numitului, în  ducătoare şi viitoare a fi nesupărat. Vel logofăt 1827, April 15   
{392} 268 Veliţii boieri către Gr. Dim. Ghica Vv., despre hotărîrea luată privitor la preţul cu care gelepii pot să cumpere din ţară oi şi capre, pentru  Ţarigrad (1827, aprilie 26) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării Tale, ce prin pitac ni s-au dat, de la 7 ale următoarei luni, că vremea  fiind a eşi gelepii prin ţară pentru cumpărătoarea oilor de trebuinţa mumbaelii Ţarigradului, să facem chibzuire cu ce preţ să cuvine a să cumpăra  aceste oi de către gelepi după preţul ce să politipseşte acum şi să arătăm Înălţimii Tale prin anafora. Şi cel ce să va încărca şi să va  hotărî gelepbaşa să dea vrednică chezăşie neguţător cu stare bună că va duce oile la Ţarigrad rînduri-rînduri pe la soroacele cele  orînduite; iar nefiind următor, acel chezaş să fie îndatorat a cumpăra oi de la Ţarigrad cu orice preţ le va putea găsi şi să le facă teslim.  Următori aflîndu-ne, ne-am adunat cu toţii aici la domneasca Măriei Tale Curte şi mai întîi am citit cîteva înştiinţări ce au venit de la unile  judeţe către Vistierie, pentru preţul cu care să vinde oile estimp, spre a lua pliroforie; iar al doilea, după osebită anaforaoa noastră ce am făcut către  Măria Ta, s-au scris de către dumnealui Vel vist. pe la judeţe, cum şi la starostea de neguţători de aici din Bucureşti, ca să dea în ştire la toţi cei  ce urmează această neguţătorie: şi să-i trimiţă aici ca să arate şi să artărdisească la preţ, încît să iasă cel mai mare preţ spre  folosul lăcuitorilor şi să să protimisească acela ce va da mai mult, după cum şi de către noi s-au scris starostii a da răspuns la pitacul dumnealui Vel  vist. Şi de la 24 ale următorului, ne-au înştiinţat starostea că, după pitacul Vistierii, au dat de ştire la neguţătorii gelepi ce s-au aflat aici, i la alte  obraze, cari au zis că vor da răspuns la domneasca Vistierie. Aşa dar, după aceste toate urmări, s-au adus înaintea noastră de faţă o sumă de gelepi,  ce au venit du prin judeţe, ale cărora nume să arată mai jos. Şi, făcîndu-le arătare ca să să încarce cu geleplîcul, ne-am nevoit în tot chipul  să sporească ceva la preţ peste cel din anul trecut, după cum şi cugetul şi bunăvoinţa Mării Tale este a cunoaşte lăcuitorii folos. Şi toţi au  pricinuit că nici cu preţul de an nu pot să să încarce. Aşijderea au venit înaintea noastră şi dumnealui vistier Ioan Mosh, arătîndu-ne că ar fi  şi dumnealui muşteriu, cînd i s-ar lăsa cevaşi mai jos din preţul anului trecut, precum şi alţii asemenea cerere au făcut. Şi văzînd că nu să  găseşte alt muşteriu ca să dea preţ mai mare, am chemat pă Adam Zetru cel ce au fost în anii trecuţi Gelepbaşa şi, după silinţa ce am făcut,  s-au înduplecat a cumpăra aceste oi tot cu preţul cel de an. De aceea, să aibă voie numitul a cumpăra oi pentru trebuinţa mumbaelii Ţarigradului tot cu  preţul cel de an, adică: oaia cu miel taleri 6, i berbecul po taleri 6, i oile sterpe i noatenii şi tărţăii po taleri trei şi jumătate, cu lîna lor. Iar de la toată  felurimea oilor   
{393} ce vor fi tunse de lăcuitori, să să scază din preţ, cu taleri unul de fieşcare vită, pentru lînă. Avînd slobozenie gelepii să ia din toate oile  pămîntenilor din zece, una. Însă, de la cei ce vor avea din zece în sus, pînă la 19, să ia una, iar de la cei ce o vor avea de la zece în jos să nu ia. Şi  osebit, sînt popriţi gelepii a nu lua printr-ales oi de frunte, precum nici berbeci de rudă; ci să aibă voie întîi stăpînul oilor să-şi aleagă şi  să-şi osebească zeciuiala din toată suma, care pot fi oile cele de frunte. Şi aşa, din celelalte să dea la gelepi din zece oi una, făcînd însă  socoteală cu răspunderea pă toată suma oilor ce vor avea, ca după mijlocul acesta să fie mulţumiţi lăcuitorii. Nici să fie volnici gelepii a împreuna la  un loc clăţaie care sînt mai jos de zece, ca cu această meşteşugire să ia din clăţaie: fiindcă la aceasta sînt popriţi gelepii prin anaforale  obşteşti, întărite şi de luminaţii domni, ca clăţaile să nu să supere, ci numai de la zece în sus să ia, precum s-au zis mai sus. Şi cercătura  să lipsească cu totul. Şi să plătească oile pe la lăcuitori cu bani buni, iar nu cu galbeni şi rubiele lipsă. Aşijderea să cumpere gelepii şi capre: la o  turmă de şase sute oi, capre treizeci, precum s-au urmat din vechime. Şi să le plătească însă: ţapul taleri 5, şi capra cu ied taleri cinci şi capra  stearpă taleri patru - făr-de a scădea pă lăcuitoricu nici un ban pentru tunsul părului lor, purtîndu-să gelepii cu bună orînduială pîntre  lăcuitori, iar nu cu zulumuri, ca să fie siliţi a veni cu jălbi la auzul Mării Tale. Şi aşa, vor da numiţii şi chezăşia de mai sus la domneasca Vistierie  după cum s-au urmat totdeauna. Iar hotărîrea rămîne la Măria ta. Grigore al Ungro-Vlahii; i Grigorie, Episcopul Argeşul; i Chesarie, Episcopu Buzău;  i Costandin Bălăceanu, Vel ban; i Grigorie Filipescu; i Alecsandru Ghica, Vel vist.; i Teodor Văcărescu, Vel dvornic; i Scarlat Grădişteanu, Vel dvornic; i  Alecsandru Ghica, Vel logofăt; i Ioan Ştirbei, Vel dvornic; i Fotache Ştirbei, Vel dvornic; i Dimitrie Ralet, Vel logofăt; i Iancu Văcărescu, Vel logofăt; i Ioan  Cocorăscu, Vel dvornic; i Dumitrache Hrisoscoleul, Vel agă; Nicolae Ţava, din Bucureşti, Crăciun, Nenciul - de la Craiova; Hristodor Spanohogioglu, de la Olt;  Dumitru Cîrlaba, de la Vlaşca; Chiriac Triandafil, Gheorghe Plastara - din sud Ilfov; Costea Venitis, Costea Pundichi - de la Ialomiţă; Ioan Ciobanoglu, Guţă  Stan - de la Buzău; Sterie Piga, de la Focşani. 1827, aprilie 26   
{394} 269 Zapis dat de P. Ioan şi alţi locuitori din Pietrari, judeţul Dîmboviţa, lui Al. Aslanoglu pentru 6000 taleri împrumutaţi, cu dobînda de 2000  stînjeni ţandără pe fiecare an din pădurea sătenilor; adeverirea zapisului de Logofeţia Ţării de Sus (1827, aprilie 30) Adică noi cei mai jos iscăliţi,  săteni ot Pietrari, sud Dîmboviţa, încredinţăm cu zapisul nostru la cinst. mîna dumnealui Alecu Aslanoglu, precum să să ştie că avînd mare  trebuinţă dă bani, după vechilimeaoa ce avem la mînă a sătenilor, ne-au împrumutat cu taleri şase mii. Şi pentru dobînda banilor să avem a  face pă an cîte dooă mii stînjeni ţandără din pădurea noastră, care ţandără să avem a o duce iarăşi noi la sticlărie. Iar pentru taleri  şase mii capetele, am pus moşia noastră emanet, pentru siguranţia banilor. Dar cînd noi vom mai răspunde din bani, atunci şi dumnealui boerul să ne mai  scază din ţandără, adică, de vom răspunde în viitorul an bani jumătate, să avem a-i face pă acel an numai una mie stînjeni ţandără. Şi cu  această analoghie să avem a urma pînă cînd ne vom plăti. Pentru care, am rugat şi cinst. Logofeţie dă ni l-au adeverit, spre mai bună întemeiere.  Şi, pentru mai adevărată credinţă, ne-am iscălit puindu-ne şi degetele la numele nostru, în loc de pecete. Popa Ioan ot Pietrari, platnic, Diaconu  Gheorghe ot tam, platnic, Andrei Bănică ot tam, platnic, Dinu sin Antone ot tam, platnic - Care noi aceştia patru inşi ce sîntem iscăliţi sîntem vechili din  partea tuturor moşnenilor 1827, April 30 (Adeverirea zapisului de Logofeţia Ţării de Sus:) De la Logofeţia Ţării de Sus Cu acest zapis ce în faţă să  arată - care îl dă Popa Ioan i Gheorghe Diaconu i Andrei Bănică şi Dinu sin Antonache ot Pietroşiţa, sud Dîmboviţa, vechili şi din partea tuturor  celorlalţi moşneni, cu vechilimea în scris că la păsul şi trebuinţa lor să împrumută de la dumnealui căminar Aslanoglu, cu legătura ce în zapis  să vede - viind la Logofeţie amîndooă părţile, mărturisiră că împrumutarea aceasta o fac cu cererea şi priimirea tuturor, fiind aici şi 15 oameni  dintr-ai lor, cînd au cerut cu toţi a să împrumuta. Şi grăbindu-să a merge pentru   
{395} munca pămăntului, i-au lăsat pă ei vechili. Şi că din bani au luat, iar cei ce mai sînt să mai ia, îi dă dumnealui căminar acum. Pentru aceea,  li s-au dat zapisul acesta adeverit în mîna lor, ca să-şi ia toţi banii şi (să) dea zapisul. Li s-au zis însă, că aceşti patru ce s-au hotărît  înaintea mea vechili şi din partea tuturor, să ştie că sînt datori a răspunde la orice întîmplare pentru tot satul. Şi să aibă îngrijire a să plăti  banii, cît şi lemnile a le duce, după legătura zapisului lor. Şi după cererea şi rugăciunea amîndurora părţilor, am adeverit zapisul acesta, ca să  să păzească, trecîndu-să şi în condica Divanului. Alecsandru Ghica , Vel logofăt 1827, mai 2 270 Veliţii boieri către Gr. Dim. Ghica Vv., despre  trebuinţa de a se alcătui un isnaf al măcelarilor din Bucureşti şi despre nartul cărnii (1827, iunie 4) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca  Mării tale ce ni să dă la această alăturată anafora a Depertamentului epitropii obştirilor următori fiind, am adus înaintea noastră pă sărdar  Răducanu, unul din boerii acestui Depertament, cu cîţiva din măcelarii politiei. Şi mai întîi am citit alăturata copie de zapisul ce voesc a-l da lude 30  măcelari cu întocmire de isnaf, i cu vătaf orînduit dintre dînşii, i cu legătură a tăia în politiie carne bună şi grasă peste tot anul, şi nartul să  li să puie de la zi întîi de iunie a fieşcăruia an. Şi cîţi vor voi în urmă să-şi deschiză scaun cu vînzare de carne, să să iscălească  mai întîi în zapisul isnafului că va fi supuşi la toate orînduelile lor şi apoi să aibă slobozenie a tăia. Întru toate celelalte l-am găsit acest  contract cu bună orînduială făcut, afară numai din pontul al 5-lea pentru oeritu meilor ca să nu să supere, de la apr. 1 pînă la 10 ale lunii lui mai,  căci de acum înainte oeritu au lipsit a nu să mai căuta primăvara, ci toamna, după vechiul obicei. Şi la pontul al 6-lea urmează să să arate curat că  vitele mari şi mici să aibă a le tăia pă apa Dîmboviţei din jos de mănăstirea Radului Vodă, unde acolo să spele carnea bine şi să o aducă în  politie la scaune curată, a o vinde prin toate podurile după coprinderea celor de mai nainte anaforale ale dumnealor veliţilor boeri, întărite şi de Măria ta,  fără de a îndrăzni niciunul să taie vreo vită mare sau   
{396} mică precum şi miei, în politiie, ori pă la casele lor, sau pă la scaune, a arunca murdarîcurile noaptea sau ziua pă Dîmboviţa, căci unii ca aceia  să vor pedepsi straşnic. După aceea, s-au întrebat numiţii măcelari, cu ce preţ le dă mîna să vînză carnea într-un an deplin. Şi cu  cuvînt că vitele s-au mai scumpit, au cerut să li să puie nart, a vinde carnea de vacă ocaoa po părale 12 şi cea de oaie po părale 14. Deci, neapărată  trebuinţă este într-această politie mare a să afla isnaful măcelarilor, cu vătaf orînduit dintre dînşii asupra lor şi cu legătură prin contract, în  ce chip să urmeze, ca să ştie stăpînirea pă cine are să pedepsească cînd să vor abate împotrivă, adică cînd nu vor avea la scaune carne cu  îndăstulare, bună, grasă, şi nu vor vinde după nartul ce li să va pune, ci mai scumpă sau lipsă la dramuri, cum şi cînd vor tăia vitele la locul de  mai sus orînduit, ci vor îndrăzni a le tăia în politie, ori pă la casele lor, sau pă la scaune, ca să pricinuiască murdalîc. De aceea, am chibzuit şi nartul  cărnii cum trebuie să să vînză într-un an deplin pă toate zilele, şi măcar că vitele s-au mai scumpit, dar şi pieile de la măcelari să vînd  cu preţ mai înălţat. Atît la Craiova, cît şi la alte oraşe pă afară, să vinde ocaua dă vacă cîte parale 8 şi cea de oaie cîte parale 10,  încă pă la multe judeţe şi mai jos, după pliroforia ce am luat, iar aici în politie, cu musaade către măcelari. Ca să nu le mai rămîie nici un cuvînt  de pricinuire, găsim cu cale să să dea luminată porunca Înălţimii Tale către dumnealor boerii de la Depertamentul epitropii obştirilor să să prefacă  contractul cu osebirea de mai sus arătată, puindu-să nartul cît au să vînză ocaua de carne de acum, de la zi întîi de iunie, pînă la anul viitor,  iarăşi întîi de iunie, ocaoa da vacă cîte părale 12 şi cea de oaie cîte părale 14, după chiar cererea ce au făcut-o numiţii măcelari. Însă,  carnea să fie bună, grasă şi să aibă totdeauna, în toate zilile, cu îndăstulare, vînzînd-o pă deplin în suma dramurilor de patru sute la una oca,  a nu pătimi niciodată politiia lipsă; şi să să iscălească contractul de către numiţii măcelari, spre a să păzi întocmai. După care, să să  privească totdeauna a să urma atît nartul, cît şi celelalte orîndueli ale contractului întocmai şi fără cîtuşi de puţină strămutare, pînă la  împlinirea anului. Iar cei împotrivă-următori să să certe cu bătaie în mijlocul tîrgului şi carnea cea slabă să să arunce la săraci.  Rămîind hotărîrea cea desăvărşit a să face de către Măria Ta. Barbul Văcărescu; Iordache Golescu, biv Vel dvornic; Ioan Ştirbei, vel dvornic;  Fotache Ştirbei, Vel dvornic; Ioan Cocorăscu, Vel dvornic 1827, iunie 4   
{397} 271 Logofeţia pricinilor străine către gr. Dim. Ghica Vv., despre judecata dintre Gheorghe postelnicelu din Craiova şi C-din Pavlovici, sudit k.k., pentru o  sumă de 835 taleri pe care acesta o datora primului în urma unui export de 334 rîmători (1827, iulie 25) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca  Mării Tale, dumnealui Vel hatman al Divanului, prin zapciul hătmănesc, au înfăţişat la judecata Logofeţii streinilor pricini pă Gheorghe postelnicelu ot  oraşul Craiovii, cu jalba ce au dat asupra unui Costandin Pavlovici suditul k.k.: arătînd că în leat 1822, iulie, au vîndut pîrîtului 334 rîmători, cu  tocmeală că havaetul trecerii în Ţara Nemţească - i vama şi celelalte - să le plătească pîrîtul, după poruncile ce era date atunci. Şi ş-au  primit toţi banii tocmelii deplin. Apoi în leat 1824, martie, l-au dat la havaetari să plătească trecătoarea el, cu cuvînt că n-au trecut aici rîmători  în Ţara Nemţească în leat 1822, ci în leat 1823, cînd se didese alte porunci domneşti. Şi trăgîndu-l la cinstita Căimăcămie pîrîtu  Costandin, faţă cu haveetarii, au plătit taleri 835 havaetul trecătoarii. Şi, după jălba ce au dat în leat 1824, s-au şi făcut anafora, care s-au  întărit şi de Măriia Ta, ca să cerceteze Divanul Craiovii şi să-l despăgubească de arătaţii bani; dar atunci nici o urmare nu s-au făcut, ci  tocmai la leat 1826, dechemvrie, s-au înfăţişat cu pîrîtul înnaintea dumnealui biv Vel logofăt Alecsandru Ghica, ce să afla atunci Caimacam. Şi  intrînd în cercetarea pricinii şi cerînd pîrîtului să arate vreo dovadă în scris că n-au trecut rîmători în leat 1822, cînd i-au vîndut el, ci  în leat 1823, şi de au fost adevăraţi acei rîmători ce i-au vîndut el, iar nu alţi streini. Şi nici o dovadă, nici înscris, nici mărturii neavînd,  s-au hotărît, ca să-i plătească arătaţii taleri 835, făcînd şi anafora. Dar pîrîtul, arătîndu-să cu înpotrivire şi nemulţumire,  i-au sorocit a să judeca aici în luminat Divanul Mării Tale. De aceea, care a să îndatora ca să-i plătească mai sus-arătaţii bani. Faţă fiind  şi pîrîtul, ne-au arătat jăluitorul carte de judecată a Divanului Craiovii, care o văzum cu leat 1826, dechemvrie 8, şi coprinzătoare între celelalte,  cum că pîrîtul zicînd că de ar fi trecut în Ţara Nemţească arătaţii rîmători într-acel leat 1822, adevărat el era dator să plătească  havaetu trecătoarii, ca un cumpărător, după poruncile ce atunci era date. Dar pentru că i-au trecut mai în urmă, în leat 1823, cînd era date luminatele  ponturi spre apărarea sudiţilor cumpărători de acest havaet, nu poate fi supus la această răspundere. Şi cerîndu-i-se dovadă că cu adevărat  trecerea acestor rîmători au fost în leat 1823, iar nu în leat 1822, au zis că nu are. Decît, au arătat o scrisoare cu leat 1824, martie 3, iscălită de Vel vistier  în vistieria dumnealui biv Vel ban Barbul Văcărescu, scrisă particulare către dumnealui biv Vel logofăt   
{398} Constandin Cîmpineanul, Caimacamul dintr-acea vreme, cuprinzătoare că s-au priimit înştiinţarea ce au trimis şi s-au văzut arătarea ce  face pentru 368 rîmători ce au cumpărat pîrîtul Costea Pavlovici, de i-au trecut înlăuntru. În care au văzut şi pă jăluitor trecut cu sumă de  334 de rîmători. Că vînzătorii, cu cuvînt că sînt vînduţi de la leat 1822, să înpotrivesc cu pricinuiri a nu plăti hotărît havaetul al  trecătoarii. Şi făcîndu-să arătare Mării tale după coprinderea ponturilor ce s-au dat pentru trecerea rîmătorilor, sînt datori vînzătorii a  plăti havaetul trecătoarei. De aceea, să poruncească dumnealui logofăt Cîmpineanul a să plăti aceşti bani de vînzători. Şi zice dumnealui  Caimacamul că, după toată cercetarea ce au făcut, văzîndu-să că acea scrisoare nu este hotărîre la provlimile prigonitoarelor părţi, că  adică cumpărătoarea s-au urmat pă vremea cînd cumpărătorii era supuşi havaetului şi că trecerea piste hotar, s-au urmat pă vremea cînd  vînzătorii era îndatoraţi havaetului. Ci este răspuns numai aratătorii întocmirii ponturilor acelui următor de atunci leat. Iar mai vrtos şi neputînd  pîrîtul dovedi că rîmătorii ce ducea piste hotar de la leat 1823 era chear aceia care i-au cumpărat de la jăluitor în leat 1822, nu are nici un chip a pricinui  plata havaetului în leat 1823 cînd era date luminatele ponturi spre apărarea sudiţilor cumpărători, de acest havaet. Iancul Văcărescu, Vel logofăt  Dimitrie, biv Vel clucer 1827, clucer 25 27 Divanul către Gr. Dim. Ghica Vv., despre nartul pus fără drept de ispravnicii din judeţul Vîlcea în tîrgul  Drăgăşani, despre dreptul de a se pune nart numai în oraşele "domneşti slobode" (1827, august 25) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca  Mării Tale ce ni să dă la această anafora a Sfinţii Sale părintelui Neofit, Episcopul Eparhiei Rîmnicului, făcînd cercetare ne-au arătat Sfinţiia Sa o  anafora obştească din leat 1818, apr. 8, întărită tot atunci, apr. 24, şi dă Măriia Sa Domnul Ioan Vodă Caragea, în copie adeverită că este  scoasă din condica Divanului dă dumnealui vel logofăt dă Ţara dă Sus, pentru pricina narturilor, ce s-au fost jeluit atunci cîţiva boerinaşi din sud Saac,  că să pune dă isprăvnicat la măcelari, brutari, i băcani du pă moşiile lor, coprinzătoare   
{399} că oraşă să numesc numai cele domneşti slobode. Şi numai la acele oraşă să dă după vreme nart la pîine, şi la carne; iar celelalte  tîrguleţe mici du prin judeţe sînt în rîndul satelor, la care n-au fost obiceiu a să pune nart şi a lua ispravnicii avaet de la brutării, măcelării şi  băcănii. Şi s-au găsit cu cale dă s-au făcut porunci domneşti dă obşte către toate isprăvnicaturile, ca nici dă acum să nu fie volnici  ispravnicii a pune pă la acele tîrguleţe nart la brutării i măcelării i băcănii şi la verice alt; ci aceasta să rămîie la îngrijirea stăpînului  moşii, spre a să vinde cu preţ cuviincios, şi după cum îi va da mîna, făr-dă a să izvodi obicei nou, ce niciodată n-au mai fost. După care,  fiindcă şi tîrgul Drăgăşani din sud vîlcea să află pă moşiia Sfintei Episcopii rîmnic, iar nu la oraş slobod domnesc, făr-dă cuviinţă  au îndrăznit să să amestece la punere dă narturi atît isprăvnicatul judeţului i ceilalţi drăgători, cît şi zapciii plăşii ca să globească pă  brutari i măcelari şi pă băcanii dă acolo, după arătarea ce o face Sfinţiia Sa Episcopul Rîmnicului; ci, găsim cu cale să să dea luminată  întărire şi porunca Mării tale către dumnealor boeri ispravnici ai judeţului, ca nici dă acum să nu fie volnici nici dumnealor, nici alţi dărgători, nici  zapciii plăşii, a pune la acel tîrg nart la brutării, i măcelării i băcănii şi la verice alt. Ci aceasta să rămîie la îngrijirea stăpînului moşii,  spre a să vinde cu preţ cuviincios şi după cum îi va da mîna. Căci dă să va întîmpla vreo pagubă stăpînului moşii din vreo împotrivă  urmare, să vor îndatora a o răspunde chiar pricinuitorii acei pagube şi vor rămînea supt învinovăţire. Iar hotărîrea cea desăvîrşit rămîne  a să face dă către Măriia Ta. Barbul Văcărescu; Iordache Golescu, biv Vel dvornic; Costandin Cîmpineanu, biv Vel logofăt; Nestor, Vel logofăt;  Alecsandru Creţulescu, biv Vel dvornic 1827, avgust 25 273 Ispravnicii judeţului Vlaşca către Vistierie, despre cercetarea pe care au făcut-o la negustorii  căşari cu privire la preţul plătit de capanlîi pentru caşcaval şi unt (1827, septembrie 11) Către domneasca Vistieriie, de la isprăvnicatu judeţului  Vlaşca Dumnealui vtori cherghelegiu Ştefan au venit aici cu luminată porunca Mării Sale lui Vodă, prin care să porunceşte ca să aducem înnaintea  noastră pă toţi neguţătorii căşari ce au avut căşarii estimpu într-acest judeţ, să le facem întrebare şi dă să mulţumesc pă preţu   
{400} ce au dat neguţătorii capanlîi să siguripsim irsaliele, iar dă nu să vor mulţumi, să-şi dea chezaş vrednic că îl vor duce ei însuşi la  Ţarigrad. Următori fiind, i-am adus pă toţi neguţătorii căşari ce au avut căşării, care să arată mai jos. Şi citindu-le luminata poruncă,  au dat răspuns că ei cît caşcaval şi unt au făcut, l-au şi dat la neguţătorii capanlîi, precum s-au putut învoi - dîndu-le şi irsaliele, care  iată le trimiserăm la domneasca Vistieriie cu deosebit perlipsis. Dar pentru un Mihai Ioan, ce să arată că au avut căşăriie la Mătăsaru, facem ştiut  domneştii Vistierii că şi dă va fi scos vreo luminată poruncă estimp, nu s-au arătat nici la isprăvnicat, nici căşăriie nu au făcut într-acest  judeţ, precum va luoa cinstita Vistieriie pliroforiie din înştiinţarea zapciilor ce o trimiserăm. Cum şi pentru un Gheorghe polcovnicu, ce să arată cu trei  căşării, el numai o căşăriie au avut, în plasa Hodivoi, pă moşiia Sfîntului Pandeleimon, iar celelalte căşării le-au avut în hasurile  Giurgiuvului, în pămîntu Ţării Turceşti. Şi dă urmarea luminatei porunci nu lipsirăm a înştiinţa. Costandin Silv, Filitis 1827, septemvrie 11 274  Logofeţia Ţării de Sus către Gr. Dim. Ghica Vv., despre plîngerea săpunarilor din Ploeşti că sînt impuşi pe nedrept la plata vămii pentru ceara de  boştină (1827, octombrie 3) Prea Înălţate Doamne, După luminată porunca Mării Tale ce mi să dă la această jalbă a lumînărarilor dă seu  ot oraşu Ploeşti, sud Prahova, făcînd cercetare am văzut din condica Divanului ponturile i catalogu vămilor în care pentru ceară dă boştină nu  pomeneşte nimic, dăcît aceasta, însă: Ceara ce să vinde în tîrg cu ocaoa, să dea vînzătoru din 10 bani unul. Ceara oriunde să va vinde cu  rădicata - ori la lumînărari, sau la vericine - să plătească vînzătoru după vînzarea ce va face, la suta de bani trei, iar la Bucureşti viind, să nu să  supere nici afară, nici aici. Vameşii au a urma cu luoarea banilor vămii de la toate lucrurile ţării ce să vînd cîte sînt arătate în catalog. Toate lucrurile  ce sînt orînduite la vamă are să să dea dooă vămi: una a vînzării şi alta a scoaterii din ţară sau a întrării. Iar la alte prefaceri ce să va face  de la o mînă la alta aici în ţară, vamă să nu să ceară, după cum aceasta cumpănă a dreptăţii să păzeşte şi la toate felurimile dă  mărfuri streine ce să vînd aici în ţară; afară din vite, care au osăbire la vamă.   
{401} Acum jăluitorii zic că miercurea, la zioa tîrgului ce să face într-acel oraş, vin du pă afară lăcuitori cu săpun de vînzare în tîrg, cum  şi alţi lăcuitori aduc acolo boştină. Şi unii vînd boştină, iar alţii o fac schimb pă săpun. De la care săpunari, cumpără jăluitorii cîte  puţină boştină şi băgîndu-o al doilea la teasc, agonisesc cîte puţină ceară, pentru trebuinţa prăvăliilor. Pentru care ceară ce o scot din  boştină, niciodată n-au fost supăraţi jăluitorii, iar pîrîtu vameş dă acum îi supără, cerîndu-le vamă pentru acest fel dă ceară, care  nici în ponturile vămilor nu să coprinde. Şi că la leat 1811, decvr. 4, mai supărîndu-i cu acest fel dă cereri vameşii dă atunci, s-au judecat la  isprăvnicatul judeţului şi, prin carte dă judecată ce le-au dat la mînă, au fost nesupăraţi pînă acum. Arătînd jăluitorii şi copiie după  acea carte dă judecată isprăvnicească, adeverită dă un Atanasiie logofeţelu de la isprăvnicat, ce să văzu, coprinzătoare că, după cercetarea şi  întrebarea ce au făcut vameşilor vechi după acea vreme, au dovedit că niciodată n-au luat vamă dă la acest fel dă ceară, nefiind obicei. Iar dă la  rumîni cînd vine cu ceară în tîrg dă vînzare lă ia vamă după catalog. După care, cunoscînd făr-dă orînduială cererea vameşului de  atunci, au lăsat pă jăluitori nesupăraţi, dîndu-le şi carte dă judecată la mîna sa. Dă aceea, cer acum jăluitorii luminată porunca Mării Tale  dă a nu fi supăraţi dă vamă dă la ceara ce o scot din boştină. Deci, cu toate că ponturile vămilor nu să coprinde nimic pentru ceara din boştină  şi vameşii sînt datori a lua vamă numai dă la cîte în catalog să coprinde, dar boştina vînzîndu-să în tîrg, să cuvine să plătească  vînzătoru vama, după cum plătesc şi cei ce vînd ceară în tîrg. Care vamă sînt datori vameşii după ponturi ca să şi-o sigurepsească  dă la vînzătoru cel dintîi al boştinii ce o va vinde în tîrg, iar jăluitorii lumînărari, ca nişte cumpărători, nu să cuvine a să supăra dă  acest fel dă vamă, pentru că toate lucrurule ce să vînd prin tîrgurile ţării au numai o vamă, bez a întrării şi scoaterii din ţară. Iar la alte  prefaceri dă la o mînă la alta, vamă nu să cere. Dă aceea, găsesc cu cale să să dea luminată porunca Înnălţimii Tale către dumnealor boeri  ispravnici ai judeţului, ca să cerceteze faţă cu pîrîtu vameş. Şi păzind orînduiala ponturilor vămii, să dea nezam pîrîtului vameş a nu  supăra pă jăluitorii săpunari dă vamă pentru ceara din boştină întru nimic, dîndu-le bună pace. Iar dă va fi curgînd pricina într-alt chip  şi dă acolo nu va rămînea vreo parte odihniţi, cu cercetarea dumnealor în scris să-i sorocească a veni la luminat Divanu Mării Tale. Nestor, Vel  logofăt 1827, octomvrie 3   
{402} 275 Ispravnicul judeţului Vlaşca către Vistierie, despre situaţia locuitorilor fugiţi din judeţele de munte în judeţele de şes şi angajaţi la lucru,  despre propunerea de a fi înscrişi printre lude (1827, noiembrie 22) Către domneasca Vistieriie, dă la căminar Ianco Mavrodoolu, ispravnic ot sud Vlaşca  După datoriie intrînd în multe cercetări ca să iau pliroforiie pentru starea judeţului, pă lîngă celelalte am găsit şi o catahrisis foarte  vătămătoare pentru unile din judeţe, fără niciun folos pentru acesta. Căci dă-a pururea lăcuitorii din judeţele cele dă munte - sau pentru că  sînt rău nărăviţi, sau pentru că sîmt vreuă greutate deosebită - fugind dă acolo, vin cei mai mulţi şi să tocmesc pă la satele acestui judeţ.  Însă această tocmeală să face în dooă chipuri: ori cu pîrcălabu şi cu unii din săteni pentru al lor în parte enteres dă băuturi, sau cu  stăpînii moşiilor, folosindu-să dumnealor dintr-această tocmeală, bez cele drepte folosuri ale moşii, care le iau dăplin dă la dînşii, ca de la  nişte clăcaşi. Şi aceasta au catadisit în adevăr să dărapene judeţile cele dă munte - şi pă aici folosurile să fiie în parte, iar domneasca  Vistieriie păgubită mult, căci pă de o parte să scade, iar pă dă alta nu să adaogă. Drept aceea, cunoscîndu-mi datoriia supunerii şi a credinţii ce  să cuvine să aibă fieşcare dregător către stăpînire, care răsplăteşte cu prisos ostenelile slugilor celor credincioase, dăspre o parte arăt fiinţa  adevărului, ca să chibzuiască domneasca Vistieriie cele cuviincioase, iar dăspre alta, îndrăznind, îmi dau părerea şi ceiu slobozeniie ca numai la o  plasă ce este alăturată cu oraşu Piteşti să fac catagrafiia acestor tocmaşi. Şi, în urmă, aducînd dă la fieşcare sat pă pîrcălab cu doi-trei  săteni şi cu din tocmaşi, după ce le voi arăta cele cuviincioase, să le fac un chip dă aşăzare dă lude foarte uşor. Şi dă voi vedea că ese la  selemetul cel nădăjduit, atunci iarăş, avînd voie, mă voi întinde şi la alte plăşi. Vătămare, după a mea părere, nu să poate pricinui, căci  şi dă nu vor eşi întocmai părerile mele, iarăş pagubă nu să poate urma, că va pierde domneasca Vistieriie ceea ce nu are. Iar dă va eşi după  socotelile mele, folosul va fi îndăstul şi o oareşcare înfrînare pentru acei rău nărăviţi fugari. Apoi cum să va bine chibzui, voi avea cinstit răspuns.  Ion Mavrodolu 1827, noemvrie 22   
{403} 276 Catagrafie de birnicii din satul Aleşi şi starea lor (1828, martie 15) 1. Birnicii satului Aleşi (Lude; Numărul; Numele, sinul, porecla; Boi; Vaci; Cai; Oi;  Capre; (Stj.) moşie; Pruni; Pă a cui moşie) Bănică sin Mircea, Stănică Băneci - pă moşia lor; Neagoie brat Stănică, Neagoie Purcaru, Bratu zet  Bebu, Ştefan Băltean, Ion sin Anghel - pă moşia sătenilor; Badea ot Gruiu - moşia Cernica; Gheorghe Olteanu - moşia lui Bănică; Gheorghe brat  Ştefan - pă moşia Cacaleţi. 10 dă frunte. Radu sin Stoica, Stancu Rotaru, Radu unchiaşu, Dumitru Spătaru, Radu dă la Başcov, Şerban al Mătuşii  - pă moşia lui Bănică. 6 mijloc. Ştefan Pestriţ, Gligore sin Brebu, Neculaie holtei brat Radu, Dincă unchiaşu, Stan sin Stan, Dumitra văduva, Badea  holtei - pă moşia sătenilor; Chivu holtei sin Ion - pă a lui; Nedelea holtei - ipac; Nica ungureanu - ipac. 10 coadă.   
{404} 2. Alte orînduieli dă oameni din satu Aleşi (Numărul; Numele, sinul, porecla; Feciori; Boi; Vaci; Cai; Oi; Capre; Stj. moşie; Pruni; Pă a cui moşie)  preot: popa Radu paicu - pă moşia lui; mazili, însă: Sima - pă moşia lui, Banu Ţintilă - pă moşia Cacaleţilor; slujitori dă scaun: Nicolaie Paicu -  pă moşia lui, Radu sin Stan - pă moşia Voicului ot Gruiu, Baba Bălteanu - pă moşia lui Şerban slugeru, Ştefan sin Stoica; cumpănaş dă judeţ  Argeşului Stamate Grecu - cu povarnă la Aleşi. Plasa Gălăşeştilor, 1828, martie 15. Catagrafiia ce din poruncă s-au făcut, dă toţi birnicii satelor,  cu stările lor, i dă alte orîndueli dă oameni, adică preoţi, diaconi, mazili, cumpănaşi, postelnici, scutelnici, posluşnici, cerari, slujitori, catane, cu starea  fieşcăruia. 277 Gr. Dim. Ghica Vv. întăreşte lui Gr. Filipescu, epistatul Marii postelnicii, dreptul de-a lua venitul de la două puţuri de păcură din  Izeşti, judeţul Saac (1828, aprilie 15) Milostiu Bojiu Io Grigoriie Dimitrie Ghica Vvd i Gospodar Zemli Vlahscoie Dat-am domneasca Noastră carte dumnealui  cinstitului şi credincios boerului Domnii Mele biv Vel dvornic de Ţara de Sus Grigore Filipescu, epistatu Postelnicii cei mari, ca să aibă a lua venitul ce să va  aduna de la doă puţuri de păcură ce are dumnealui la Izeşti, sud Saac, la care vameşii domneşti să nu să amestece. Ci tot venitul ce să va aduna  dintr-aceste doă puţuri să fie pă seama casii dumnealui, nesupărîndu-se de vameşi întru nimic. Pentru că această hărăzire au avut-o  dumnealui de la răposatul Domn Alecs. Vodă Şuţul, prin cartea Domnii Sale ce o văzum cu leat 1820, noemvr. 15, care s-au păzit şi   
{405} s-au urmat, fiind trecută şi în coprinderea ponturilor vămilor ce s-au dat de către Domniia mea în toţi anii vameşilor domneşti. Drept aceea,  învrednicindu-Ne Domnul Dumnezeu cu oblăduirea strămoşescului Nostru scaun al aceştii de Dumnezeu păzite Ţări rumîneşti, după  rugăciunea ce Ne-au făcut dumnealui numitul boer, am binevoit Domniia Mea de am înnoit şi am întărit acest har, ca să să păzească cu  nestrămutare. Pentru care, poruncim vameşilor i altor slujbaşi, nimeni întru nimic supărare să nu faceţi. I saam receh gospodstvami. Vel logofăt 1828,  aprilie 15 278 Vistieria către ispravnicii judeţului Prahova, cere a se trimite de îndată restul de 200 vedre de păcură pentru masalalele Divanului; extras (1828,  mai 23) De la Vistieriie, către dumnealor boeri ispravnici ot sud Prahova Dumnealui epistatu armăşii au făcut arătare la Vistieriie că vameşii ot Cîmpina,  din orînduiala de patru sute vedre păcură ce au fost făcută pă mai şi iunie, pentru trebuinţa masa(la)lilor Divanului şi alte locuri cuviincioase ar fi trimis  numai dooă sute vedre. Şi cerîndu-li-să şi cusurul, pricinuesc că nu au mijloc să-l răspunză, fiindcă toată păcura ce ese dă la acele  puţuri s-ar fi făcut zapt de către dumneavoastră, ca să să ia în trebuinţa oştirilor (...) Să faceţi mumbaşirlîc numiţilor vameşi ca,  pînă în dooă, mult trei zile, să trimiţă aici şi cusurul de dooă sute vedre, ce mai este rămăşiţă din orînduiala de mai şi iunie; fiind mare  trebuinţă de păcură pentru masalale.   
{406} Împreună lucrător, statski Sovetnik Sturdza 1828, mai 23 279 Contele Pahlen către divan, mulţumeşte pentru hotărîrea Divanului de a se face un  împrumut "de la streini", în sumă de 10400000 lei, pentru a întîmpina cheltuielile "cele mari trebuincioase la întîmplările de acum" (1828, iunie 1) Boeri,  Dumnealui logofăt Alexandru Filipescu mi-au dat în numele Divanului cartea care aţi binevoit a-mi adresarisi, cu data de la 28 mai, şi prin care mi-aţi  dăsluşit rîvna a luoa de la streini o înprumutare de zece milioane şi patru sute mii lei turceşti, ca să întîmpinaţi cheltuelile cele mari trebuincioase la  întîmplările de acum. Cînd mi-aţi vorbit prin grai pentru întîiaşi dată pentru acest cuget, nu m-am îndoit, boeri, a vă arăta prin grai cît  ştiiam să preţuesc mijloacele cele vrednice de cinste care v-a silit a face această pornire. Îmi este foarte plăcut a vă reînnoi astăzi încredinţarea cu  mijlocul cel mai formalicesc. Mi-am făcut o datoriie să întemeez către domnul Mareşal, cum şi către domnul Viţecanţelist, conte de Neselrod, cugetul  cererii ce aţi supus înpărăteştii Sale Măriri şi foarte m-am fericit pă sinem în această pricină, căci am fost în stare a aduce la cunoştinţa  înpărătescului ministeriu o urmare care pentru totdeauna va face lauda credinţii şi a din inimă aplecări a nobleţii rumîneşti. Primiţi boeri  încredinţarea acelui mai cu deosebire stime, Conte Palen Bucureşti, 1828, iunie 1 No. 894   
{407} 280 Divanul Ţării Romîneşti porunceşte ca întreprinderea meşterilor basmagii să se mute de la Mărcuţa la Plumbuita (1828, iunie 23) De la  Divanu Prinţipatului Valahii Cuvioase igumene de la Mînăstirea Mărcuţa, priimind pitacul acesta, făr-de cea mai puţină zăbavă să  dăşărţi hanul mînăstirii, unde să află lucrînd meşterii basmangii - fiindcă acest han s-au orînduit la Comisiia cercetării bolnavilor, pentru  bolnavii ce să scot de aici din politiie. Iar meşterii basmangii să meaargă cu osebitul pitac al Divanului la mînăstirea Plumbuita, unde acolo s-au orînduit,  a-şi lucra meşteşugul lor. Grigore al Ungro-Vlahii, Mihail Ghica, I. Cîmpineanu, Alexandru Ghica, Alexandru Filipescu, Alexandru Nenci(ulescu) 1828, iunie  23 281 Vistieria cătreIsprăvnicatul străinilor, porunceşte a se trimite 25 salahori din sloboziile străinilor pentru a lucra lîngă Văcăreşti, la uscatul a  nişte cînepă plouată (1828, August 18) De la Vistierie către Isprăvnicatul streinilor din 12 judeţe Fiindcă de la Prinţipatu Moldavii s-au trimis aici o  sumă ocă cînipă, în trebuinţa podului ce s-au lucrat la Fundeni, sud Ilfov, pentru a să întinde peste apa Dunării, şi dintrînsa s-au udat  cîtăva dă ploi pă drum, care cere trebuinţa să să întinză ca să să usuce. Să scrie Isprăvnicatului ca priimind această carte a Vistierii, să  să facă dooăzeci şi cinci salahori din sloboziile străinilor ce cad mai cu apropiere dă mănăstirea Văcăreşti, unde să află arătata cînipă,  şi să să dea în priimirea sărdarului Bănică Rădulescu, supt a căruia îngrijire este dată, ca să facă urmarea ce să cuvine, spre a nu putrezi  cînipa zăbovind a să întinde. Înpreună lucrător, statţki sovetnik Sturdza În lipsa dumnealui Vel vistier, Al. Vilara 1828, avgust 18   
{408} 282 Contele Pahlen către Divan, despre autorizarea dată de Comandamentul armatei a 2-a ruse negustorilor din ţară de a merge peste Dunăre, cu provizii   (1828, August 27) De la strălucitu graf Palin, către Divan După multele jelbi ce mi-au venit de la mulţi din cei ce voiesc a merge peste Dunăre cu provizii de  mîncare, nu am lipsit a mă adresarisi pentru această madea, către glavnoi comandirul al 2-lea armii. Domnul gheneral feldmarşal acum mă  înştiinţează că, fiindcă la armie să află acum mulţi marghitani din Prenţipat, soglăsuieşte a să da voe a merge şi alţii, carii sînt  ştiuţi după îndeletnicirile lor după împrovizeerea lor şi nu sînt supuşi la nici un fel de bănuială de cugete rele. Pentru aceasta, socotesc de  trebuinţă a înştiinţa pă Divanul Prinţipatului Valahiei. 1828, avgust 27 No. 3247 283 Divanul către ispravnici, despre cursul rublei de hîrtie (1828,  octombrie 9) De la Divanu Prinţipatului Valahii, către dumnealor boerii ispravnici ot sud (...) Copia de mai sus este tălmăcire după cea adevărată predlojenie  ce au trimis la Divan strălucitul graf palin, Prezedentul Divanurilor, din care, să va da dumneavoastră pliroforiie pentru cursul rublelor de hîrtie: că este  hotărît, o rublă a umbla preţul ei una sută opt parale turceşti, precum în Emberia Rosii umblă. Pentru care, porunceşte Divanu să publicarisiţi  porunca aceasta, către toţi lăcuitorii de obşte, a priimi rublele cu cursul ce să arată, atît la alişverişuri, cît şi în datoria dăjdiilor, îngrijind a  să urma şi a să păzi porunca întocmai.   
{409} Iar de priimire şi punerea în lucrare, să aibă Divanu înştiinţare. Iscăliturile boerilor Asemenea pitace s-au făcut şi către dumnealui Vel  spătar i Vel agă şi Vel dvornic de politiie. 1828, octomvrie 9 284 Contele Pahlen către Divan, despre măsurile pe care le-a luat cu privire la oprirea  comerţului de grîu şi orz, despre vînzarea numai cu ocaua a zaherelelor, fixarea preţului la grîu, orz şi ovăz, aprovizionarea cu plata în bani ghiaţă a  oştirilor ruse; porunca Divanului către ispravnicii de judeţe (1828, octombrie 9) 19 porunci pentru zaherele şi la dumnealui Vel agă, de la graf Palin, către Divan  Din pricina lipsii în Prinţipatul acesta, după cum este ştiut Divanului, îndăstulătoarele producturi, eu după datoriia ce au însărcinat asupra mea întru  o unire cu înnalta voinţă, trebuie ca mai din vremi să mă însărcinez cu luarea celor hotărîtoare măsuri pentru siguripsire cu îndăstularea  oştirilor înpărăteştii Sale Măriri ce au hotărît să şază în vreme de iarnă înlăuntru Prinţipatului acesta. Şi spre acest sfîrşit, am  socotit dă trebuinţă a da Comisii îndăstulării următoare dezlegare: 1. Vînzarea grîului şi orzului cu totul să să oprească, nu numai peste  graniţă (care să şi urmează din vremea întrării aici a armii în Prinţipat), ci şi în pămîntul acesta, afară numai în tîrgurile: Bucureşti,  Craiova şi alte oraşe ale judeţelor. Iar prin sate nimeni să nu fiie volnici a cumpăra acele producturi, neavînd asupră-i acest fel de poruncă de la  Comisiie, precum aceasta să arată mai jos la al 6-lea şi al 7-lea. 2. Vînzarea zaherelilor trebuincioase să să urmeze cu ocaoa, pentru că chila pe la toate  judeţile nu să potriveşte cu măsura şi cantarul. Aceasta va fi de potrivă cu orînduiala ce să păzeşte acum la cinci judeţe ot prez Olt. 3. Preţul  asupra producturilor s-au hotărît într-acestaş chip: Suta de oca de grîu cel mai bun, cîte taleri...zece; Suta de cel de mijloc...opt lei; Suta de cel du pă  urmă...şapte lei; Suta de orz...taleri şase; Suta de ovăz...taleri cinci; Cu aceste însă: ca vînzarea producturilor acestora pe la tîrguri să fie cu preţurile  mai sus-pomenite, iar întîmplîndu-să a cumpăra pă loc, de la ambar, groapă sau moară, de (către) feţe care vor avea   
{410} pentru această cumpărare împuternicire de la Comisie, atunci să să vînză aceste producturi cu scădere de un leu la suta de ocă, socotind această  scădere pentru ducerea acestor producturi la tîrg spre vînzare. 4. Dacă să va descoperi cineva înpotrivă următor acestor puneri la cale, adică pe la sate,  ambară, gropi sau mori, că vînd producturi altor feţe, iar nu acelora cari să aibă de la Comisie asupră-i această înputernicire, atunci,  învinovăţindu-să cumpărătorul sau vînzătorul nu numai (că) va fi pedepsit după starea cinului său, dar încă şi producturile cumpărate  sau vîndute vor fi confiscuite. 5. Această aşezare fără întîrziere să să publicarisească prin toată Valahiia, prin tipărire eczemplaruri, trimiţînd  cîte una şi prin sate, pentru ştiinţa tuturor. 6. Făcînd asemenea punere la cale pentru siguranţiia îndestulării oştirilor, eu înpreună cu aceasta am  poruncit Comisii îndestulării, că pentru cumpărarea mai sus pomenitelor producturi, cîte să vor găsi cu hotărîtu preţ, să să trimiţă pe la toate  judeţile acestui Prinţipat cumpărători cu bani în naht, fără să pricinuiască supărare lăcuitorilor pentru ceea ce vor avea numai pentru hrana lor. 7.  Cumpărătorii ce să trimitpe la judeţe vor avea de la Comisie deschise porunci tipărite în limba rusească şi rumînească, cu pecete şi cu a mea  iscălitură, pentru ca să să întîmpine orice catahrisis. Pentru aceasta, a mea dezlegare ce am dat Comisii îndestulării socotesc cu cuviinţă a face  cunoscut şi Divanului Prinţipatului Valahii, pentru ştiinţă şi pentru ca să facă cunoscut tuturor lăcuitorilor aceştii ţări. 1828, octomvrie 9 No.  4494 De la Divanul Prinţipatului Valahii către dumnealor boeri ispravnici ot sud (...) Copiia de mai sus este tălmăcire după predlojeniia ce au trimis la Divan  strălucitul graf Palin, Prezedentul Divanurilor, din care, să va da dumneavoastră pliroforie. Şi pînă să vor găti cele tipărite şi să vor orîndui  cumpărători, nu lipseşte Divanul a face cunoscut dumneavoastră ca, înţelegînd puterea poruncii, să o publicarisiţi tuturor lăcuitorilor deobşte,  îngrijind a să pune în lucrare cu uemare întocmai. Şi de priimire să trimiţi Divanului înştiinţare. Grigorie al Ungro-Vlahii, Barbul Văcărescu,  Mihalache Ghica, Romanit, Costandin Cîmpineanu, Alecsandru Filipescu, Nestor, Alecsandru Nenciulescu, Alecu Creţulescu 1828, octomvrie 12   
{411} 285 Contele Pahlen către Divan, porunceşte ca monedele false păstrate din neştiinţă să fie tăiate în două şi restituite astfel celor la care  s-au găsit, iar zarafii care fac schimb cu astfel de monede să fie daţi în judecată (1828, noiembrie) Publicaţii la toate judeţile i la Aga şi la Spătar,  pentru monedă Eu am priimit răportul Poliţmeisterului de aici, dumnealui polcovnic Birzov, pentru urmarea ce au făcut în pricina unii monede turceşti  mincinoase, ce s-au găsit la nişte lăcuitori de aici. Eu ia-m poruncit să dea această treabă la Depertamentul cremenalicesc, spre a să supune vinovaţii  la judecată, după pravilă, ca să să curmeze de acum înainte acest fel dă faptă rea. Spre a nu mai umbla monede mincinoase în Prinţipat, pui înaintea  Divanului, făr-de întîrziere să poruncească tuturor pămîntenilor dregători ca, îndată ce să va arăta monedă mincinoasă să (se)  păstreze prin neştiinţă, să să ia de la dînşii şi, tăindu-să în dooă, să li să întoarcă înapoi, ca un metahnă al lor. Iar dacă  sarafii sau alţi schimbători da bani, cari ştiu a trece monede mincinoase, vor priimi acest fel de monede, sau le vor ascunde făr-de a arăta pentru aceasta  dregătoriei, atunci să li să ia de la dînşii făr-de a li să mai da înapoi şi pă vinovaţi să-i dea în judecată. Pentru săvîrşirea  aceştiia, aştept încuviinţarea Divanului. (1828, noiembrie) 286 Contele Pahlen către Divan, despre trebuinţa neapărată ca mănăstirile pe care le arată  să facă cîte o moară cu cai, pentru a măcina cu plată bucatele cumpărate pentru oştirile ruse (1828, decembrie 1) De la graf (Pahlen), către Divan Este  ştiut Divanului că s-au dat asupra baronului Sachelariie dă către stăpînire o mare cumpărătoare dă bucate, pentru îndăstularea oştirilor armii  roseşti.   
{412} După ştiinţile care am, dăstulă sumă dă producturi s-au cumpărat pînă acum de baronul Sachelariie; rămîne numai, cît mai curînd  să să macine. Am dat în această madea cuviincioasa poruncă Comisii îndăstulării, dar această găseşte anevoinţă a să măcina bucatele în  morile du pă apa Dîmboviţii, din pricină că acum sînt coprinse dă măcinatul acestor fel dă producturi ce sînt trebuincioase oştirilor şi  lăcuitorilor din politiie şi, încă, scăderii apii, din pricina vremii dă iarnă. Care mori, din pricina îngheţurilor ce va urma, poate să stea dă tot.  Luînd cu băgare dă seamă aceste pricini şi punerea la cale a Comisii îndăstulării, ca spre această trebuinţă să să facă pe la fieşcare  mănăstire cîte o moară cu cai şi să să puie la toate cîte un cal, din veniturile lor, precum au fost mai nainte, eu pui înnaintea Divanului, ca această  punere în orînduială a Comisii, fiindcă este deobşte folositoare, să să puie fără zăbavă în lucrare întocmai, prin a sa mijlocire. Ca prin aceasta  să să înlesnească măcinarea bucatelor pentru oştiri, în această vreme foarte neapărată, şi prin acest mijloc să să uşureze lăcuitorii acestui  pămînt dă hrana soldaţilor de la cfartiruri, după hotărîrea domnului glavnoi comandir. Pentru domirirea Divanului la săvîrşirea aceştii neapărate  măsuri, socotesc foarte dă trebuinţă a trimite copiie dă foaia mănăstirilor, ce mi s-au trimis de la Comisiie, după părerea cilenurilor ei, care sînt  dăstule a face şi a ţinea aceste mori. Către aceasta, punerea în orînduială este foarte dreaptă, căci pentru măcinatu făini înpărăteşti să va  plăti. Foaie de mănăstirile din oraş Bucureşti, care după părerea cilenurilor Comisii sînt dăstoinice a face şi a ţinea în lucrare morile cu cai: Radu  Vodă, Sfîntu Spiridon vechiu, Sfînta Ecaterina, Sfîntul Ion, Sfîntul Spiridon-Nou, Zlătari, Sărindaru, Biserica Creţulescului, Sfîntu Gheorghe,  Răzvanu, Sfinţii Apostoli, Mihai Vodă, Cotrăceni, Văcăreşti, Mărcuţa - în oraş Bucureşti (1828), decemvrie 1 No. 6249   
{413} 287 Divanul către egumenul Mănăstirii Mărcuţa, despre porunca Prezidentului plenipotenţiar, ca mănăstirea să facă fără zăbavă o  moară cu cai care să macine pentru armata rusă (1828, decembrie 3) De la Divanul Prinţipatului Valahii, către cuviosul igumen al Mănăstirii Mărcuţa,  Domnule prezident, prin predlojenie supt no. 6249, scrisă de la zi întîi ale aceştii luni, porunceşte Divanului ca fără zăbavă să puie în lucrare ca  Sfînta mănăstire Mărcuţa, la care eşti igumen cuvioşiia ta, să să facă din veniturile ce are, o moară cu cai, ca să să macine la dînsa bucate  pentru oştiri, din bucatele care s-au orînduit de au cumpărat, pentru îndestularea oştirilor armii roseşti, dumnealui baron Sachelarie - fiind cu nevoinţă  acum a să măcina bucatele în morile după apa Dîmboviţii: întîi din pricină că să poprise, de măcinatul producturilor ce sînt trebuincioase  oştirilor şi lăcuitorilor din politiie, şi al doilea pentru scăderea apei din pricina vremii de iarnă, care mori, din pricina îngheţării lor ce să vor  întîmpla, poate să stea de tot. Ci dar, să scrie cuvioşii tale, ca îndată după priimirea acestui pitac, să pui în lucrare facerea arătatei mori cu un cal,  avînd să să plătească cuvioşii tale pentru măcinatul făinii împărăteşti. De priimirea acestui pitac şi că întocmai vei fi următor  cuvioşiia ta, să trimiţi răspuns Divanului. Ignatie al Ungro-Vlahii, Barbu Văcărescu, Mihail Ghica, Alecsandru Ghica, Cost. Cîmpineanu, Nestor 1828,  dechemvrie 3 288 Însemnare din partea Spătăriei, despre materialele care sînt necesare pentru construirea unei mori cu un cal (1828, decembrie 12) Arătare anume  cîte feluri de matelialuri trebuieşte pentru facerea unii mori cu un cal - lungul şi largu luminii din năuntru de stînjeni 3, cum în jos să arată:   
{414} Bucăţi 10 podini, lungul stînjini 4; 20 stîlpi, lungul stînjini 1¼; 40 grinzi pentru paiente i cosaci, lungul stînjeni 2; 20 căpriori, lungul stînjeni 3; 150  laţuri; 900 scînduri de Focşani, pentru învăliş; 250 ipac scînduri de mijloc de Cîmpulung, pentru zidurile părăţilor şi stobor; 30 ocă piroane;  1000 cuie de laţ; 7000 cuie pentru învălitoare; 2500 ipac cuie pentru zidurile păreţilor pentru stoboreală; 100 ocă fier lucrat; 10 colaci, lungul palme 4; 4  stinghii pentru roată, lungul palme 11; 1 fus, lungul stînjeni 1 1/2; 1 felinar (sic) care întoarce piatra; 2 lemne la fus, unde leagă calul; 10 ipac lemne groase, care să  pune dedesuptu fusului i felinarului, lungul palme 6; 10 scînduri pentru cutia unde să învîrteşte piatra şi curge făina şi unde să pune grîul; 300 lemne  de corn, pentru cuie de roată De la spătăriie Cuvioase igumene al Sfintei mănăstiri Mărcuţa Iată, să trimite cuvioşii tale această foaie de materialul  trebuincios pentru facerea morii de cal. După care, să va face şi cuviincioasa îngrijire îndată, ca de mîine să să înceapă cumpărătoarea ei,  deodată cu punerea în lucru. Şi, la sorocul ce s-au făcut cuvioşii tale, să fiie moara gata negreşit. Iar de priimirea foii, să aibă spătăriia răspuns  îndată. (Sigiliu: Alexandru Ghica, Vel spătar 1827) 1828, dechemvrie 12   
{415} 289 Generalul-maior Gatovski, Vice-prezident, către Divan, despre scutirea mănăstirii Creţulescu de a face moară cu cai (1828, decembrie 16) Către  Divan, Socotind dă trebuinţă a răspunde la arătarea Divanului supt no. 251, că daca mănăstirea Creţulescului este aşa de săracă, încît nu  poate face o acest fel de moară, pui înnaintea Divanului că în locu-i, după punerea la cale a domnului împuternicitului Prezedent al Divanurilor, să să  orînduiască alt, spre a să face o acest fel de moară din veniturile ei. (1828), dechemvrie 16 No. 6707 290 Prezidentul plenipotenţiar al Divanurilor Principatelor  către Divan, despre un cinovnic cu ştiinţă pe care să-l dea pentru a însoţi pe "Ober-ghiter Fervalter" Cozin la cercetarea unui "izvor dă argint viu"   (1828, decembrie 20) Către Divan, Ober-ghiter Fervalter Cozin, ce au fost trimis aici dă ocîrmuire, pentru cercetarea pămîntului din Valahii, în pricina unui  izvor dă argint viu ce s-au dăschis, pentru mai buna săvîrşire a poruncii sale, al căriia nu ştiu (care) este întinderea ştiinţei spre munte, pui  înnaintea Divanului să orînduiască un cinovnic cu ştiinţă, să meargă împreună cu dumnealui Cozin şi ca să să dea din partea oblăduirii din  partea locului şi de la obrazele particulare cuviinciosul ajutor la cercetarea ce va face. Pentru săvîrşirea căruia lucru, are Divanu să mă înştiinţeze.  1828, dechemvrie 20 No. 6446   
{416} 291 Prezidentul plenipotenţiar al Divanurilor Principatelor către Divan, despre un om găsit mort pe uliţă, "negreşit dă foame şi dă ticăloşiie";  despre datoria Divanului de a se îngriji de săraci (1828, dechemvrie 22) Către Divan, Cu mare mirare a mea şi compătimire pentru neamul omenesc, priimesc  raport de la poliţiie că în Bucureşti, în mahalaoa Tabacilor, la 23 spre 24, s-au găsit un trup mort, negreşit dă foame şi dă ticăloşiie. După  mărturii, s-au aflat fără bănuială dă ciumă. Mă văz îndatorat a pune înnaintea Divanului a-şi întoarce băgarea dă seamă asupra  săracilor, carii să ticăloşăsc pre uliţe i nu au nici un fel dă adăpostire, nici hrană. Pentru acest fel dă madea, trebuie să fiie o sumă la Casa dă  milosteniie, supt a cui îngrijire este să-mi facă arătare, asemenea şi ce măsuri au luat Divanu pentru ajutor acestor nenorociţi. Aştept înştiinţare.  1828, decemvrie 22 No. 6939 292 Divanul către Marele agă, despre măsurile pe care trebuie să le ia pentru a nu se vinde carne de vite bolnave (1828, decembrie 31)  De la Divanu Prinţipatului Valahiei, către cinstita poliţiie şi către dumnealui cinstit Vel agă Fiindcă s-au încuibat boala între vite, de mor necurmat,  şi măcelarii aceştii politii poate, ori prin ştiinţă sau prin neştiinţă, să taie la scaune vite de acele bolnave, ca să vînză carnea la norod şi să  pricinuiască boală între oameni, de aceea, scrie Divanul să să orînduiască un om-doi cu ştiinţă dă acea boală, să stea asupra măcelarilor cu  privighere unde taie numiţii vite, ca să nu-i îngăduiască a tăia vreo vită bolnavă, ci sănătoase, fără de nici un beteşug.   
{417} Iar de priimirea acestui pitac şi urmarea ce să va face să aibă Divanul răspuns în scris. Grigorie al Ungro-Vlahiei, Alecsandru Ghica, Romanet,  Costandin Cîmpineanu, Nestor 1828, dechemvrie 31 293 Catagrafie de birnicii din satul Osebiţi ot Grădişte şi starea lor (1827-1828) Satul Osebiţi ot  Grădişte Birnicii acestui sat, cu stările lor (Lude, Oameni, Ludele ce poartă acum la dechemvrie 1827-ghenar 1828; Numele birnicilor; Cîţi feciori de  muncă; Boi; Vaci; Cai; Oi; Capre; Stupi; Vie-pog.; Numele şi stăpînii moşiilor) Enache brat Bălaşii, Cigal sin Badea, Neculae brat Popa, Petru Olteanu,  Dragnea ciobanu, Dim. sin Tudor, Ion Lungu, Ion Floareş, Ioana văduva, Ion văcar, Stan zet Stanciu Moşiia dumneaei cocoanei Catinca Obedeanca. Din care, sînt  4 dă frunte, 4 dă mijloc şi 3 dă coadă.   
{418} Alte orînduieli de oameni din acest sat, cu stările lor (Numărul familiilor; Oameni; Numele acestora; Cîţi feciori de muncă; Boi; Vaci; Cai; Oi; Capre;  Stupi; Vie-pog.; Pruni) 10 posluşnici Florea sin Voicu Roşu, Gheorghe Tabacu, Petru brat Bălaşa, Sima sin Vlad, Neagu sin Badea, Ivaşco păduraru,  Tudorache sin Ivaşco, Ştefan sin Tudor, Radu păduraru, Bălaşa Brezeanca. Plasa Bălţi (jud. Vlaşca), catagrafia sălăşluitorilor aceştii plăşi,  bez boierii caftanlîi, jupînese văduve, feciori dă boieri, boieri dă neam, postelnicei, asidoţi şi sudiţi, pentru cari s-au făcut osebit catastih. 294  Catagrafie a plăşii Ogrăzenilor, pe sate, cu arătarea numărului ludelor, a birnicilor, a proprietarului şi a altor categorii de locuitori afară de boierii cu caftan,  jupînesele văduve, feciorii de boieri, boierii de neam, asidoţi şi sudiţi; rezumat (1828) "Plasa Ogrăzenilor.1828 Catagrafiia sălăşluitorilor aceştii  plăşi, bez: boeri caftanlîi, jupînese văduve, feciori de boeri, boeri de neam, postelnici, asidoţi şi sudiţi" (Satul; Birnicii acestui sat, cu stările lor: Lude,  Numărul birnicilor, Proprietarul moşiei; "Alte orîndueli de oameni dintr-acest sat, cu stările lor") Căşcioarele - Mănăstirea Căşcioarele - 3 preoţi  în slujbă, 14 scutelnici, 15 posluşnici, 19 dîrvari ai Curţii gospod şi 1 copil din casă za Vist.;   
{419} Malu Spart - ... - 3 preoţi în slujbă, 7 scutelnici, 1 posluşnic şi 21 cărbunari ai Curţii gospod; Ogrăzeni - Mănăst. Mihai Vodă - 111..., din  care: 2 preoţi în slujbă, 2 diaconi în slujbă, 1 ţîrcovnic în slujbă, 1 ruptaş, 31 scutelnici, 10 tot scutelnici, 6 cărbunari ai Curţii gospod, 45  dîrvari ai Crţii gospod, 5 posluşnici, 4 scutelnici, 7 tot posluşnici, 1 copil din casă şi 1 armăşel al puşcăriei; Hobaia - 19 pe moşia stolnicului  Eftimie, 13 pe moşia Ilcoveţu a căminarului St. Bujoreanu - 1 preot în slujbă, 4 scutelnici, 2 dîrvari ai Curţii gospod, 1 slujitor al spătăriei fără  pecetl., 14 posluşnici şi 1 postelnicel; Bălăşoeni - 2 pe moşia stolnicului Eftimie, 1 pe moşia "lui monsiu Iacovencu", 10 pe moşia amănăstirii Mihai  Vodă - 1 preot în slujbă, 2 diaconi, 1 scutelnic, 18 posluşnici, 22 dîrvari ai Curţii gospod, 1 cărbunar al Curţii gospod, 1 copil din casă de Vistierie; Merii  Fălcoencii - a serdarilor Niţă şi Ghiţă Fălcoianu - 1 preot, 1 scutelnic, 12 posluşnici;   
{420} Grădinari - Medelnicer Dinu Bujoreanu - 1 preot, 4 scutelnici, 7 posluşnici, 6 cărbunari ai Curţii gospod; Ciocanu Domnesc - 32 la Vodă Caragea, 59 la  serdarii Niţă şi Ghiţă Fălcoianu - 2 preoţi, 4 dîrvari ai isprăvnicatului, 2 preoţi, 36 posluşnici; Prisiceni - 41 pe moşia lui Vodă Caragea, 19 pe  moşia medelnic. Fotache Prisiceanu şi a polcovnicului Gh. Carabelea "d-a valma", 2 pe "moşie domnească" - ; "Haimanalele ot poştea Prisiceni" - moşia  polcovnicului Gh. carabelea; "fără nici ostare, slujesc la poşte" - ; Rumîni Găgeşti - 74 pe moşia mănăstirii Radu Vodă, 2 Rîndul de Anini,  mănăstirea Mihai Vodă - ; Dănciuleşti - "Sterea a dumnealui biv vel serdar Alecu Carabelea" - ;   
{421} Babele - 37 pe moşia "şcoalelor domneşti", 17 pe moşia Mitropoliei - 1 preot, 1 ţîrcovnic, 2 posluşnici, 1 catană polcov. de judeţ, 4 catane ot  căpit. Podu Doamnii; Găureni - Mitropolia - ; Bulbucata - 62 pe moşia lui Iancu Movilă, 6 pe moşia şcoalelor - 1 posluşnic, 1 catană de judeţ;  Ciocanu-Canelii - logofăt Dincă Canela - 7 posluşnici, 2 dărvari ai Curţii gospod; Clejani - biv Vel hatman Alexandru Vilara - 1 preot, 1 ţîrcovnic, 21  posluşnici ai biv Vel hatman Al. Vilara; Bucşanii de Jos - 34 pe moşia Vadu Lat a biv Vel hatman AL. Vilara, 2 pe moşia Episcopiei Argeş - 2 scutelnici, 5  posluşnici; Bucşani de Sus - 46 pe moşia Margioalei Caragea, 27 pe moşia Sf. Pandeleimon, 14 pe moşia Episcopiei Argeş, 8 pe moşia serdar Gr. Obedeanu,  45 pe moşia Tudor şi Ghinea ot Posluşnicii Sărăfiei, 20 pe moşia Cătunu a lui I. Cătuneanu şi V. Cozma ot Ogrezeni - 1 preot, 2 slujitori de plasă, 5  scutelnici, 2 catane;   
{422} Obedeni - 43 pe moşia biv Vel serdarului Gr. Obedeanu, 2 pe moşia Episcopiei Argeş - 3 scutelnici, 6 posluşnici; Goleşti - 10 pe moşia Vornicului N.  Golescu, 22 pe moşia postelnicului Costache Şuţu, 7 pe moşia stolnicului Dumitrache Drughinescu, 8 pe moşia logofătului Dinu Bolintineanu, 16 pe moşia  mănăst. Căşcioarele - 4 posluşnici; Uieşti - pe moşia Mîrşa a biv Vel Vornic N. Golescu - 2 slujitori spătăreşti, 7 posluşnici; Mîrşa - 42 pe  moşia Stolnic. Niţă Drugunescu, 6 pe moşia Vornic. N. Golescu, 17 pe moşia Logofăt. Dinu Bolintineanu, 7 pe moşia Logofăt. Anastasie Bolintineanu - 1  preot, 1 diacon, 5 slujitori ai ai polcov. za poteră, 1 slujitor al polcov. de judeţ, 1 slujitor de plasă, 2 scutelnici, 10 posluşnici, 2 lumănărari ai sărăfiei; Roata  - 13 pe moşia megieşească, 21 pe moşia lui Iancu Trăsnea, 54 pe moşia Cartojanca a mănăstirii Stavropoleos - ; Zgaia - pe moşia Vel vist. Costache  Buescu - 1 slujitor de plasă (Badea croitoru), 18 posluşnici;   
{423} Zădărăciu - 11 pe moşia mănăst. Radu Vodă, 17 pe moşia mănăst. Găiseni, 1 pe moşia mănăst. Stavropoleos, 2 pe moşia lui  Tănase Zădăriceanu, 2 pe moşia lui Gr. Zădăriceanu - 1 preot, 1 slujitor al polcovnicului de judeţ, 1 slujitor al plăşii, 2 scutelnici, 8 posluşnici;  Crevedia - 31 pe moşia pitar. Gr. Zădăriceanu, 16 pe moşia lui Dincă sin Dascălu, 3 pe moşia logofăt. Dinu Bolintineanu, 20 pe moşia Sft. Gheorghe, 10  pe moşia mănăst. Stavropoleos, 42 pe moşia biv Vel postelnic. Costache Şuţu - 2 preoţi, 1 ţîrcovnic, 12 posluşnici, 11 cărbunari ai Curţii gospod;  Vînători - 97 pe moşia Corbeanca biv Vel Vornic. Gr. Băleanu, 3 pe moşia pitar. Gr. Zădăriceanu, 4 pe moşia lui T. Zădăriceanu, 6 pe moşia pitar.  Ioniţă Băţcoveanu, 4 pe moşia Găiseanca a mănăst. Găiseni, 3 pe moşia mănăst. Radu Vodă, 10 pe moşia mănăst. Glavacioc, 93 pe  moşia Căşcioreanca a mănăst. Căşcioarele - ; "Adunaţi ot Cătunu Stolnicului" - pe moşia pahar. Petrache şi stolnic. I. Cătuneanu - 13  posluşnici (ai stolnicului I. Cătuneanu).   
{424} 295 Însemnare de numărul vitelor care au murit prin judeţe, de boală sau din pricina greutăţilor drumului de iarnă (1828) Însemnare de vitele ce au  murit prin judeţe, după înştiinţările dumnelor ispravnicilor Judeţile Vite Slam Rîmnic 372 au murit de boală, pînă la trecut octv. 22, (1)828;  Buzău Prin înştiinţarea de la 9 octv. arată că lăcuitorii ce au fost cu zaherea la Brăiliţa le-au murit boi dă boală mai mult dă jumătate,  aflîndu-să şi ceilalţi ce le-au mai rămas bolnavi, zăcînd pă coaste; Ipac Buzău 19 au murit lăcuitorilor ce au mers la Brăila să încarce  crupu şi să-l aducă la Bucureşti, din pricina ghieţii ce să afla în partea locului şi a lipsii notreţului ce au cercat la întoarcere, după  înştiinţarea de la ghenar 22; Ialomiţa 600 au perit în bălţile Socariciului, ce să afla pentru scoaterea fînului, după înştiinţarea de la fevr.5; Ipac  Ialomiţa 300 au murit de la 100 de cară cu cîte patru boi, încărcate cu fîn de la Urziceni, însă 60 din judeţu Saac şi 50 din plasa Jălăvii, pornite ca  să-l descarce la Sloboziia, şi pă drum i-au apucat viforul; Prahova înştiinţează că s-au încins boală în vitele cu coarne şi mor făr-de  încontenire; iar la satul Cocorăştii au început a muri şi cai; Ilfov asemenea înştiinţează că au dat boală în vite şi prin cele mai mari sate nu au  rămas nici picior dă bou; Ipac Ilfov altă înştiinţare: că această boală în vite merge spre creştere şi neîncontenit mor; Ipac Ialomiţa că de la  200 cară, ce au adus lemne la Călăraşi, au murit pă drum peste 60 tregători, şi că în multe sate n-au rămas măcar viţel. Şi boala aceasta  s-au încins foarte, mai prin toate satele; Dă la Brăila înştiinţare că 50 dă cară cu fîn viind la Brăilă, şi năpădindu-i viforu cu  zăpadă, le-au murit toţi boii, iar cărăuşii s-au întors înnapoi ca să vie cu alţi boi;   
{425} Focşani că dă la o ceată dă 120 cară mergînd cu fîn la brăilă, numai 65 dă vite s-au întors, iar celelante toate au murit pă vifor.  Asemenea şi din altă ceată dă 67 cară au scăpat numai 46 boi; cum şi din altă ceată dă 112 cară, ce să întorcea dă la vadu Şăici au  scăpat numai 78 dă vite; Saac că peste cele dă mai nainte aproape dă 500 cară ce s-au prăpădit cu toate vitele la Şocarici, trecînd pă la Urziceni,  altă ceată dă 64 ce să pornise mai în urmă, s-au făcut zapt dă dumnealor ispravnicii judeţului Ialomiţa. Şi încărcîndu-le cu fîn din  Urziceni, le-au pornit la Slobozia; unde, mergînd pînă la satu Căzăneşti şi apucîndu-i viforul, le-au murit 143 boi; au degerat şi doi oameni, din  care unul au şi murit. 296 Prezidentul plenipotenţiar al Divanurilor Principatelor către Divan, despre falsificarea monedei turceşti, despre raportul primit şi  trimiterea cauzei la Divan (1829, ianuarie 9) Către Divan, După predlojăniia dumnealui deplin împuternicit Prezedent al Divanurilor, încă de la 26 noemvrie ale  trecutului an 1828, cu no. 6035, Divanul are ştiinţă atît pentru atît pentru moneda mincinoasă turcească de aur ce s-au descoperit aici, cît şi pentru  vinovaţii în facerea aceştii monedii, adică turceştii supuşi Ştefan argintaru şi Mihail Bohar şi lăcuitorul din Craiova Costandin Nicovici şi Ecaterina  Dulgherova. Toţi aceşti oameni să ţin supt straşnică caraulă, afară din Ecaterina, care s-au dat supt chezăşiie, din pricina boali ce i s-au  întîmplat. Acum, priimind, pe lîngă raportul Poloţmaistrălui de aici, şi eczaminul ce le-au făcut într-această pricină, îl trimiţ la Divan spre  a să da vinovaţii în facerea monedi mincinoase în judecata cremenalicească, pă temeiu pravililor acestui pămînt. Şi hotărîrea ce să va face  într-această pricină, Divanu are să mi-o facă cunoscută. 1829, ghenar 9 No. 224   
{426} 297 Divanul săvîrşitor către baronul Meitani, despre ordinul dat de generalul Jeltuhin, de a nu se mai vinde sare peste Dunăre, decît numai sărbilor   (1829, februarie 19) De la Divanu săvîrşitor, către dumnealui baron Meitani Fiindcă de iznoavă au venit predlojăniia Exelenţii Sale domnul  ghinăral-leitinant Jăltuhin, dăplin-împuternicitu Prezedent al Divanurilor cu no. 1498, coprinzătoare că domnul Feldmarşal (a) priimit înştiinţare  de la Ministirul pricinilor streine, dumnealui Viţ-canţaler Neselrod, că asupra madelii sării au urmat înnaltă poruncă să nu să lase sare peste Dunăre,  decît numai sîrbilor, şi acelora cînd Domnul lor, Miloş, va face cerere. Poruncindu-să ca să să facă cunoscut aceasta dumitale şi să  poruncească dregătorilor pămînteşti ca să privegheze a nu să lăsa să să treacă sare peste Dunăre, decît numai în Sărbiia, după cererea   (D)omnului de acolo Miloş. Drept aceea, să face cunoscut dumitale şi această poruncă ce au priimit Divanul de la (E)xelenţiia Sa, dîndu-să porunci şi  către ispravnici, ca să privegheze a nu să lăsa să treacă sare peste Dunăre în altă parte, fără numai în Sărbiia. Şi dă priimirea acestui pitac  să trimiţi răspuns. Ilarion Argeşiu, Dimitriie Bibescu, Iordache Golescu, Alexandru Vilara, Vel vist. 1829, fevruarie 19 298 Prezidentul plenipotenţiar al  Divanurilor Principatelor către Divanul judecătoresc, despre plîngerea negustorilor sureccii că li s-a ridicat seul cu forţa de oamenii Divanului şi despre  scumpetea lumînărilor (1829, martie 13) Către Judecătorescul divan Au venit la mine jalba pă numele neguţătorilor sureccii, al cărora număr să suie  pînă la 200, care să jeluiescu pentru urmarea cilenurilor Divanului, ce au hotăr}t a să lua în silă de la mulţi dintre dînşii saul ce gătiseră pentru  vînzare. Pentru care, lumînărarii l-au plătit cu foarte proaste preţuri, mai vîrtos că de la ceilalţi ce să neguţătoresc cu seu nu s-au luat, ci i-au  lăsat a-l vinde după voinţa lor.   
{427} Jeluitorii mai adaugă încă că sîn gata a face şi a vinde lumînări cu scăzămînt 3 parale la ocă din preţul de acum. La această jalbă,  pui înnainte Divanului a-m trimite fără întîrziere întocmai şi curată ştiinţă: cvînd s-au luat seul de la jeluitori şi s-au dat  lumînărarilor, pă ce pravilă s-au întemeiat această măsură şi pentru ce; şi dă ce s-au deosebit vreo cîţiva din cei ce să neguţătoresc  cu seuri, că aceasta toţi ceilalţi fiind foarte asupriţi; asemenea şi pentru ce pricină vînzarea lumînărilor să sloboade cu preţuri urcate, cînd (după  vorba jeluitorilor) este putinţă a să scădea 3 parale la fieşcare oca; şi cu ce mijloace să poate sigurefsi folosul obştesc în această trebuinţă şi,  în sfîrşit, care mijloace mai aproape şi mai drepte află Divanul spre uşurarea stării jeluitorilor, fără a călca pravilnicile aşezămînturi şi  privileghiuri ce sînt în fiinţă aici. Asemenea, şi fără a pierde din vedere arătarea jeluitorilor, de nu va fi schimbată cu vreun chip pravilnic. Spre acest  sfîrşit, să alăturează aici numita jalbă, cu alăturatul document, care să ni să întoarcă împreună cu dăsluşire. 1829, martie 13 No. 2569 299  Marele vornic Nenciulescu către generalul Jeltuhin, despre sumele de bani aflate în Vistierie şi pe care le-au luat în primire de la Vistierul Alex. Filipescu (1829,  martie 29) De la Vornic Nenciulescu, către ghenăral Jaltuhin După predlojăniia Exelenţii Voastre de la 26 ale următorului, supt no. 3164, prin care mi să  porunceşte a priimi de la dumnealui Vistierul Alexandru Filipescu toate sumele de bani ce sînt la Vistieriie, plecat fac cunoscut Exelenţii Voastre că,  numărîndu-să astăzi, s-au găsit de faţă cincizeci şi nooă de miie patru sute şase galbeni i una sută cincizeci şi patru ruble şi cincisprezece  capice asignaţii i lei dooăzeci şi opt şi bani nooăzeci, toţi aceştiia din ai intendan(t)stvii armii. Precum şi din veniturile Prinţipatului Valahii s-au  găsit lei cincizeci şi opt de miie şapte sute cincizeci şi şapte şi bani treizeci, şi, deosibit de aceştiia, una sută dooăzeci şi unul dramuri de aur, din  venitu armăşii pă leat 1828, ce sînt într-o legătură supt pecetea pitarului Matache, vechilul armăşii. (1829), mart. 29   
{428} 300 Divanul săvîrşitor către orăşeneasca poiţie a Capitalei, despre măsura luată de a se pune şi tîmplarii sudiţi la lucru, contra plată,  pentru spitalele ostăşeşti din Bucureşti (1829, aprilie 8) De la Divanu săvîrşitor, către oroşeneasca poliţiie din Bucureşti După trebuinţa ce este  a să facecîteva lucruri tîmplăreşti pe la ostăşăştile spitaluri de aici din Bucureşti, s-au îndatorat meimarbaşa ca să rădice oricîţi  tîmplari pămînteni să vor găsi, pre g(r)abnica săvîrşire a acelor lucruri. Dar fiindcă numai cu pămînteni nu să poate săvîrşi aceste  trebuinţe, de aceea Divanu face pohtitoare cerere poliţii, ca din tîmplarii sudiţi ce să găsesc aici în politiie să rîdice cîţiva, pînă la numărul de  25, şi să-i dea supt îngrijirea meimarbaşii, spre a-i pune în lucru pînă vor isprăvi şi li să va plăti pă zilile ce vor lucra. Ilarion Argeşiu,  Iordache Golescu, Dimitriie Bibescu, Alexandru Vilara, Alexandru Nenciulescu (1829), April 8 301 Prezidentul plenipotenţiar al Divanurilor Principatelor către Divanul  judecătoresc, despre suma de 30000 de ruble pe care Guvernul rus o are de încasat de la fostul Vistier Varlam, despre dreptul de protimisis al doamnei Bulgakov, fiica lui  Varlam (1819, aprilie 13) Către Judecătorescul divan Viţe- canţelieru graf Neselrod, în adresarisirea sa către mine, arată de la 17 mart că în Divanul  Prinţipatului Valahii să cercetează pricina banilor ce-i este dator ghinărarul Varlam, ce au fost Vistier al Valahii, soţii lui tainii sovetnik Bulgakov, fiicii sale.  Asemenea, este dator şi haznalii noastre ruble 30000, care i s-au dat cu împrumutare supt amanetul moşiilor sale din Valahiia, cu dobîndă pînă în zioa  desfacerii. Neintrînd în amărunturile acestor pricini, care au fost pricina necontenitii corespondenţii a Ministerului pricinilor streine cu Ghinăral-consulatul  nostru din Valahiia şi cu cel înnaintea noastră Prezedent, graf Neselrod mă roagă a întrebuinţa toată cea din partea mea energhiie,   
{429} a să îndăstula cît mai în grab hazneaoa noastră dă datoriia ce dă atîta vreme are la domnul Varlam. Asemenea, a să aduce în bună  ispravă pricina doamnii Bulgakovii, care are dreptate, fără îndoială, a să protimisi cu îndăstularea înnaintea tuturor celorlalţi datornici ai tatălui  său, după temeiul pravililor pămîntului, prin care zestrea să plăteşte înnaintea tuturor celorlalte datorii. De aceea, pui înnaintea Judecătorescului Divan  să-mi facă arătare, fără întîrziere, dă poate face îndăstulare înpărăteştii hazneli, pentru datoria domnului Varlam, osebit dă celelalte  pretenţii ce sînt asupră-i. S-au diastasilit a face cercetare acestora întru aceeaşi vreme, pentru care, este neapărată trebuinţă a să  înfăţăşa toţi creditorii lui Varlaam, ori vechilii lor. 1829, April 13 No. 4214 302 Prezidentul plenipotenţiar al Divanurilor Principatelor către Divan, despre  plîngerea căminarului Buri, sudit rus, împotriva Principesei M. Hangerli pentru o datorie de bani (1829, aprilie 13) Către Divan Rusesc sudit căminar Buri  mi-au dat jalbă prin care arată că la anul 1823 au împrumutat pă Prinţipeasa Mariia hangerli cu 300 galbeni austriaceşti, supt zapisul ei. Osebit de  aceştiia, îi mai este datoare 500 lei şi 2000 de ruble asignaţii, pentru aducerea copiilor ei la Petersburg. Acum este un an şi jumătate de cînd mijloceşte a i  să înplini aceşti bani. De două ori au dat jalbă rosescului Gheneral-consulat, care au cerut de la Depertamentul pricinilor streine a să îndestula Buri la  driapta sa cerere, dar nimic spre folosul său nu s-au făcut, căci Prinţipeasa n-au voit a să înfăţăşa la judecată. De aceea, alăturînd  lîngă aceasta jalba căminarului Buri, pui înnaintea Judecătorescului Divan, de va fi adevărat ceea ce să coprinde, să silească pă Prinţipeasa Hangerli  după pravilele pămîntului a să înfăţăşa numaidecît la judecată sau a-şi orîndui vechil în locu-i. Şi să arate jeluitorului pravilnică  îndestulare, pentru săvîrşirea căriia să-mi facă arătare, întorcîndu-mi şi jalba înapoi. Ioan Voinescu (tîlmaci) 1829, April 13 No. 4085   
{430} 303 Prezidentul plenipotenţiar al Divanurilor Principatelor către Divanul judecătoresc, despre plîngerea locuitorilor din satul Petreştii de Jos, judeţul  Vlaşca, împotriva fostului ispravnic I. Ruset care nu le-a plătit dăjdiile şi angaralele, aşa cum se obligase, în schimbul celor 200 grămezi de cărbuni pe  care i le-au făcut (1829, aprilie 25) Către Judecătorescu Divan Lăcuitorii birnici din satul Petreştii de Jos, sud Vlaşca, în jalba ce mi-au dat-o, să  jăluiesc că Iancul Roset ce au fost ispravnicu în acel judeţ, după tocmeala ce au făcut cu dînşii, cu toate că s-au îndatorat a plăti toate dăjdiile  şi angaralile lor, ca să-i facă jeluitorii 200 de grămezi dă cărbuni, dar nu şi-au împlinit tocmeala. Către aceasta, fiindcă ei din parte-le şi-o  au împlinit, aducîndu-i numiţii cărbuni - pentru facerea cărora în curs de 6 săptămîni ei au întrebuinţat în toate zilele cîte 780 de lucrători  -, alăturînd lîngă aceasta acea jalbă a lăcuitorilor satului Petreşti de Jos, pui înnainte Divanului să între fără întîrziere în straşnică  cercetare a pretenţii ce fac ei asupra Iancului Roset, silindu-să a o aduce întru lămurire. Şi după ce să va încredinţa de legiuirea pretenţii acestor  oameni, să să îndeletniceze a le arăta deplină pravilnică ocrotire şi îndestulare. Iar pentru urmare, să-mi facă cunoscut foarte în grab. Cea de  acum rău-prăpădită stare a lăcuitorilor de obşte şi nemăsuratele greutăţi la care sînt supuşi, fără îndoială, trebuia să aţîţe  şi în cilenurile Divanului osebită îngrijitoare împărtăşire a apăra drepturile jăluitorilor şi a le arăta grabnică dreptate în pricina lor. 1829,  April 25 No. 4705 304 Divanul săvîrşitor către Ispravnicul de străini din 12 judeţe, despre porunca dată de generalul Jeltuhin de a se procura 300 stînjeni  lemne pentru corăbiile cu abur care urmează să sosească, despre măsurile pe care Ispravnicul de străini trebuie să le ia de îndată spre a se tăia  cantitatea de lemne hotărîtă pentru fiecare judeţ şi a le transporta la locul arătat (1829, mai 19) De la Divanul săvîrşitor al valahii, către dumnealui  Ispravnicu streinilor din 12 judeţe Fiindcă exelenţiia Sa domnu ghinărar-leitinant Jăltuhin, deplin înputernicit Prezedent al Divanurilor Prinţipaturilor  Moldavii şi Valahii prin predlojănie de la 16 ale lunii, supt no. 5517, face cunoscut Divanului că mai marele otcîrmuitor al părţii îndăstulătoare, domnu   
{431} sinator Abakumov, prin otnoşăniie de la 12 ale următorului, supt no. 7419, au înştiinţat pă Exelenţiia Sa că, după voia domnului Glavnoe  comandir al armii al 2-lea, trebue să să gătească 300 stînjini lemne de un polin, adică cît încape în sobă, pentru corăbiile cu abur cu care s-au  hotărît a să căra cinurile de jos ostăşeşti bolnavi, pă Dunăre, la şapte locuri ale Prinţipatului, de la Galaţi pînă la Călăraşi,  înpărţindu-le cu proporţie potrivită într-aceste şapte locuri, cîte 43 stînjini la fieşcare loc. Poruncind Divanului ca fără întîrziere să  să gătească aceste lemne, căci corăbiile de abur ce să gătesc la Nikolaeva, pînă la 7 ale viitorului iunie au să sosească. Pe acest temei dar,  făcînd Divanu chibzuire, s-au hotărît ca şi acel isprăvnicat să gătească optzeci şi şase stînjini lemne, ce să cer a să aşăza înpotriva  Hîrşovii şi a Cernavoda, adică cîte patruzeci şi trei stînjini la fieşcare loc, după măsura ce să arată mai sus, adică fieşcare lemn de un polin,  cît încape în sobă. Pentru care, scrie Divanul dumitale: cum vei priimi această poruncă, numaidecît să orîndueşti oameni întradinşi dintre streinii  părţii locului, să scoaţă aceste lemne du prin bălţile ce vor cădea cu apropiere de aceste locuri şi tăindu-le după măsura ce să arată mai  sus, să le clădească în stînjini. Şi să orîndueşti oameni a le păzi, pînă vor sosi corăbiile ca să le încarce. Într-acestaş chip  făcînd urmare, să ei cele mai hotărîtoaremăsuri ca, negreşit, în cele mai puţine zile să să gătească aceste lemne, fiindcă Divanu au  răportuit Exelenţii domnului Prezedent punerea la cale ce au făcut şi pentru orice cusur să va întîmpla, însuţi vei fi răspunzător. Iar dă priimirea  poruncii să trimiţi dumneata răspuns în grab, arătînd măsurile ce s-au luat. Iordache Golescu, Alecsandru Nenciulescu 1829, mai 19 No. 2458 305  Consilierul de stat Boşniak, Vice-prezident al Divanului, către Divan, despre cercetarea care i s-a trimis asupra falsificării de monedă turcească; retrimite  dosarul pentru a fi supus judecăţii Divanului judecătoresc (1829, mai 19) De la Viţe- prezedentu Boşneak, către Divan Cercetarea ce mi-au trimis  dumnealui deplin înputernicit Prezedent al Divanurilor, care s-au făcut după punerea la cale a Ecselenţii sale în madeaoa făcătorilor de monedă  turcească calpă - turcescul supus argintar Antoniie Boeloglu, un supus Dumitru iarăşi turcesc, rusescu   
{432} sudit grecu Nicolae Criteanul de la Nijnea şi sudiţii englizeşti Gheorghe Caniscachi şi Ştefan cafegiu şi supusul franţozesc Gheorghe Maso -, eu,  după cererea Ecselenţii Sale, întorcîndu-oă după cuviinţă la Judecătorescu divan spre cercetarea unii asemenea pricini şi hotărîrea pedepsei ce  să cuvine vinovaţilor, după temeiul aşezămîntului pămîntului de aici. Însă pînă a nu aduce încă întru săvîrşire pedeapsa lor, să  mă înştiinţeze, ca eu să o fac cunoscută dumnealui dăplin-înputernicitului Prezedent al Divanurilor, de la care să şi aşteaptă hotărîre. Pă  lîngă aceasta, să trimite la Divan şi mai sus-numiţii vinovaţi ce sînt supt judecată. Şi de aceea, după aşezămînturile şi obiceiurile acestui  pămînt, Divanul - pînă a să isprăvi această pricină - sau să-i puie supt pază sau să-i puie supt chezăşie dă bună nădejde. 1829, mai  19 306 Consulatul francez către Divan, despre deţinerea ilegală a lui G. Masso, supus francez, pentru compicitate la falsificare de monedă turcească; despre  remiterea celui arestat la dispoziţia Consulatului (1829, 20 mai) (Traducere) 307 Vice-prezidentul Divanului către Divanul judecătoresc, trimite două lăzi cu  instrumente ale falsificatorilor de monedă (1829, mai 21) Viţe-prezedentul către Divanul judecătoresc Alăturatele pe lîngă aceasta doă lăzi, pecetluite  cu pecetea dumnealui deplin-împuternicitului Prezedent al Divanurilor, cu instrumenturile calpuzanilor a cărora pricină să cercetează la acest Divan, care  s-au trimis de mine pe lîngă predlojenia no. 40, pui înnaintea ca, priimind aceste lăzi supt a sa îngrijire, spre cuviincioasa cercetare la vreme, să să  păstreze unde urmează pînă la sfîrşitul pricinii. Iar pentru priimirea lor, să mă înştiinţeze. Tîlmaci, Ioan Voinescu 1829, mai 21 No. 31   
{434} 308 Divanul către ispravnici, pentru oprirea tîrgurilor şi bîlciurilor din toată ţara, din pricina epidemiei (1829, mai 24) Publicaţii în toată ţara, ca  să să poprească toate bîlciurile, pînă cînd să va ostiia boala De la Divanul Prinţipatului Valahii, către dumnealor boeri ispravnici ot sud (...) După  porunca ce au trimis la Divan înaltul Comitet alcătuit pentru precurmarea molevmii, între altele este şi aceasta: ca să să poprească toate tîrgurile i  bîlciurile din toată ţara pînă cînd să va ostiia boala; ca să nu să facă adunare dă norod şi amesticături. De aceea, scriem dumneavoastră să  puneţi în lucrare porunca aceasta, cu urmare întocmai. Şi de priimire să aibă Divanu răspuns. 1829, mai 24 309 Consulatul englez către Divan, despre  urmărirea lui St. ogiadino şi G. Canisca, supuşi englezi, pentru complicitate la falsificare de monedă turcească, despre remiterea celor arestaţi la dispoziţia  Consulatului (1829, iunie 2) (Traducere) 310 Consulatul francez către Divan, despre urmărirea şi deţinerea ilegală a lui G. Masso, supus francez, pentru falsificare  de monedă turcească, despre dreptul acestuia de a fi judecat după legile turceşti; despre remiterea celui arestat la dispoziţia Consulatului (1829, iunie 10)   (Traducere)   
{439} 311 Vistieria către ispravnicii judeţului Saac, porunceşte să se ia măsuri împotriva mocanilor care duc peste hotar caşul pe care trebuie să-l dea la  căşăria domească (1829, iunie 22) Vistieriia Valahii, Despărţirea 1 a Divanului săvîrşitor, dumnealor ispravnici ot sud Saac Mocanii stăpîni oilor,  cei ce sînt datori a duce telemeaoa la căşăriile domneşti dintr-acel judeţ, nu-şi urmează datorii lor cu a duce la aceste căşării caşul cel scos  de la oile lor, ca să să lucreze caşcaval; ci, îl cacirdisesc peste hotar în Ţara Nemţească - urmare înpotrivă şi nesuferită după nizamul ţării.  Să scrie dumneavoastră: aceasta să o cercetaţi cu mare scumpătate şi nici într-un chip să nu să nu fie slobozi de a-şi mai înpreştiia sau a mai  cacerdisi telemeaoa într-alte părţi. Ci, să să îndatoreze a o duce pe la acele căşării, ca să o lucreze caşcaval. Şi asupra celor ce nu vor urma  întocmai să le orînduiţi şi mumbaşir, făcîndu-să îngrijire cu tot denadinsul, ca să nu să mai cacirdisească telemeaoa, fiind urmare cu totul  înpotrivă. Vel vist. 1829, iunie 22 masa 8-lea No. 16   
{437} 312 Preşedintele plenipotenţiar al Divanurilor către Obşteasca adunare, despre proiectul sovetnikului Iacovencu de a organiza un serviciu particular de  diligenţe, despre tarifele de transport şi diferitele condiţii pe care ar trebui să le cuprindă privilegiul (1829, iulie 9) De la Prezedent, către a Divanului  obştească adunare Ecspeditorul poştelor de aici, nadvornoi sovetnik Iacovencul, mi-au arătat însemnare pentru punerea la cale a să aşeza - pentru cei ce  călătoresc pentru trebuinţe particulare - dilijansuri între Bucureşti şi Iaşi şi de acolo la Sculeni, pînă la graniţa austriacească în Cernoviţ;  asemenea, şi despre graniţa austriacească pînă la Cîineni. În acea însemnare, dumnealui Iacovencu arată nişte pravili care trebuie să slujească  drept temei spre aşezarea acestor dilijansuri. Dînd această părere în chibzuirea Obşteştii adunări a Divanului, îi pui înnainte să intre în chibzuire,  atît pentru trebuinţa de a să aduce aceasta întru săvîrşire, cît şi pentru înlesnirile ce să pot pricinui din aceasta pentru Prinţipat. Rog Obşteasca  adunare să mă înştiinţeze pentru toate închipuirile în această madea, adăugînd către aceasta şi chiar părerea sa. 1829, iulie 9 Arătătoare  însemnare către dumnealui dăplin-înputernicitul Prezedent al Divanurilor Prinţipaturilor Moldavii şi Valahii De la nadvornoie sovetniku Iacovencu. 1829  Poprirea de a să da cai dă poştiie la oameni particulari în Moldaviia şi Valahiia pricinueşte nu puţină înpiedecare în trebile lor şi sînt lipsiţi cu  totul de putinţa dă a face grabnice călătorii de la un loc la altul. Negreşit că cea mai mare şi singură îndeletnicire a Ecselenţii Tale trebuie să fiie  întoarsă spre îndăstularea trebuinţelor armii mai mult dăcît toate celelalte trebi particulare. Dar dă este prin putinţă a să găsi mijloace a să  înlesni şi unora şi altora, socotesc că nu este fără folos a întrebuinţa spre aceasta oareşcare osteneală şi îndeletnicire. Eu socotesc că  aşăzarea dilijansurilor între Bucureşti şi Iaşi să poate potrivi cu rîvna lăcuitorilor de aici; ci încă, va aduce înlesnire ostăşăştilor noştri  ofiţeri a călători cu plată mai măsurată, în odihnă şi fără înpiedecare. Tot deodată, fieşcare din cei ce călătoresc cu căruţe dă  poşti este silit să ia din poşte negreşit cîte patru cai, iar în delijan nu-i trebuie mai mult dăcît doi - căci patru călători puindu-să într-un  dilijan, vor lua din poşte numai opt cai, în vreme cînd va călători fieşcare osebit cîte o căruţă, vor lua şaisprezece cai.   
{438} Dacă cselenţiia Ta, prin puterea ce ai dă dăplin-împuternicit Prezedent al Divanurilor, vei pofti să-m dai miie privileghiu să aşăz dilijansuri  pînă la Iaşi şi de acolo pînă la Sculeni şi pînă în graniţa austriiacească la Cernăuţi, asemenea şi către austriiaceasca graniţă la  Cîineni, eu fără întîrziere voi intra în facerea tuturor trebuincioaselor echipajuri fără niciun ajutor din partea haznelii. Şi la unile locuri voi face şi  birturi pentru prînz şi cina tuturor călătorilor. Nu cer nici o jărtfă din partea haznelii, afară numai voia de a lua odată pe săptămînă cai de poşte  cu aşăzatul progon; şi cît va fi oştirile noastre aici aşăzate, privileghiul dă a avea dilijansuri în Moldaviia şi Valahiia să nu să dea altuia. Către  aceasta, nefiind la îndoială că şi viitoarea ocîrmuire a Prinţipaturilor acestora va socoti dă trebuinţă a să urma înfiinţarea dilijansurilor, ca să nu  pierz în zadar cheltuielile care voi face spre aşăzarea acestora, cu plecăciune rog Ecselenţiia Ta - acest articul fiindcă să atinge dă viitoarea reformă a  ocîrmuirii Prinţipaturilor - să dea în cercetarea comitetului celui alcătuit dă boeri moldoveni şi rumîni supt prezedenţiia domnului dăisvitelnoi statskii  sovetnik Minceaki spre acest sfîrşit ca, de vor găsi această aşăzare folositoare şi înlesnitoare pentru păzirea cu iconomiie a cailor de poşte în  Prinţipaturi, să-mi dea şi din parte-i documenturi cum că această aşăzare a dilijansurilor o găsesc cu cuviinţă şi să mi-o dea încă  pă zece ani după rădicarea armii. Închipuind cheltuelile pentru plata progonurilor pe la contraccii poştilor la cumpărătoarea echipajurilor, la dusul, dres al lor,  pentru simbriia surugiilor, pentru unsoarea şi celelalte cheltuieli, eu am socotit să hotărăsc preţul locurilor în delijans: 1-iu. De la Bucureşti pînă la  Iaşi cele dintîi locuri cîte 5 galbeni, cele dă al doilea cîte patru. De acolo pînă la Sculeni, dooă ruble dă argint. Şi dă acolo îndărăt la  Bucureşti, tot atît. 2-lea. De la Iaşi pînă la graniţa austriiacească la Cernăuţi, cele dintîi locuri cîte trei galbeni, cele dă-al doilea cîte doi.  3-lea. De la Bucureşti la Giurgiu, cele dintîi locuri cîte un galben şi cele dă-al doilea cîte dooă ruble dă argint. Şi dă acolo îndărăt, tot  atît. - Ecselenţiia Sa nu găseşte dă trebuinţă dilijansuri pă acest drum. 4-lea. de la Bucureşti pînă la Cîineni, cele dintîi locuri cîte 4  galbeni şi cele dă-al doilea cîte 3. Şi de acolo îndărăt, tot atît. Dacă această hotărîtă plată mai la urmă să va arăta că nu este dă  ajuns, spre îndăstularea a tuturor cheltuelilor mele, atunci trebuia să mi să dea toată voia, sau a înnălţa preţul locurilor în dilijansuri, cu întărirea  stăpînirii, sau a precurma cu totul pornirea mea. Însuşi de sineş să înţelege că, cînd va fi dă trebuinţă a să aşăza aceste dilijansuri şi  pă alte drumuri, eu voi fi dator să priimesc predlojăniia stăpînirii cu toată aplecarea; dacă însă plata călătorilor să va potrivi cu cheltuelile şi  contraccii poştilor niciodată să nu ceară pentru dilijansuri mai mult dăcît numai obicinuitele progonuri; şi să fiie îndatoraţi a înpreună-lucra de  la stănţii, spre a să porni dilijansurile fără înpiedecare. Niciunul din călători nu are drept a lua cu dînsul nici scrisori, nici alte lucruri cu paguba poştii -  afară numai din lucrurile sale, care să nu atîrne mai mult dă 20 funţi, fără plată. Şi 30 dă funţi de va voi,   
{439} cu plată, socotindu-să pentru fieşcare funt cîte 40 dă parale pînă la Iaşi, cîte 30 parale pînă la celelalte locuri. Dacă după această  arătare să va afla la cineva scrosir pecetluite sau alte lucruri trimise, atunci nu numai să va lipsi dă dreptul dă a merge cu dilijansul, ci încă va fi supus şi la  ştraf, plătind şi pentru scrisori dă fieşcare lot cîte o rublă, şi pentru lucrurile trimise i să va lua a patra parte spre folosul celui ce aşază dilijansurile.  Pînă la graniţa Austrii, unde nu este nici o poştă regulată, trebuie să i să dea voie celui ce aşază dilijansurile să trimiţă de la Bucureşti şi  Iaşi bani, plătind numai jumătate progonul. Cei ce voiesc a merge cu acest echipaj de poştie, trebuie să aducă, afară din documenturile pentru starea lor, şi  adeverinţe de la poliţiie că nu este nici o înpotrivire spre plecarea lor. Iar pentru cei ce să află în slujbă, dăstulr sînt numai adeverinţile stăpînirii  pentru a lor dăpărtare. 1829, iulie 9 313 D-trie Piersiceanu către prezidentul plenipotenţiar al Divanurilor, despre numărul aurarilor domneşti, despre birul la  care aceştia erau impuşi înainte şi despre modul cum îl plăteau; despre birul pe care ar trebui să-l plătească; scăzămîntul aurului "de apă"   (1829, iulie 15) Exelenţii Sale dăplin-înputernicitul Prezedent al Divanurilor Moldo-Vlahii Divanul săvîrşitor, raport Cu plecăciune să face arătare  Exelenţii Voastre, că aurarii coronii sînt 57 liude rumîni, trăitori în judeţul Argeş şi Vîlcea şi 776 liude ţigani, cari aceşti aurari din vechime au  fost aşăzaţi a-şi răspunde dajdiia lor dă toamnă, ce să socoteşte pă 6 luni - de la 1 iulie pînă la 1 ghenarie - în aur natură năsip, adică:  cei dintîi cîte cinci dramuri dă liude şi cei de-al doilea cîte trei dramuri. Care, şi ei îl vînează du pă apa Oltului, Topologul şi Dîmboviţa. Iar  dă la o vreme încoace, din pricina neîndemînării ce cerca la vînarea aurului, cei mai mulţi s-au lăsat dă acest meşteşug şi dă cătră  stăpînire li s-au fost hotărît ca să-şi plătească dajdiia lor în bani după cursul galbenilor ce să urma după vremi. După cea din urmă  orînduială ce li s-au făcut, la leat 1827, dă către Domnul Grigorie Vodă Ghica, s-au aşăzat a plăti dajdiia lor în bani iar nu în aur, po lei 11 de  dram.   
{440} La leat 1828, văzînd Vistieriia dă atunci că preţul galbenului s-au urcat la taleri 31, iar pă dă altă parte plata dăjdiilor scăzută şi  nepotrivită după cursul galbenului, au chibzuit a mai adăuga alţi taleri 9 pă lîngă 11, ca să să facă lei 20. Această chibzuire făcîndu-să  cunoscută Strălucirii Sale graf Palin,, proin Prezedent, au luat răspuns prin a strălucirii Sale predlojănie dă la 23 iulie, supt no. 459, coprinzătoare că  această adăogire nu poate fi priimită, poruncind a rămînea pă cel mai dinnainte temei. Divanul însă, luînd în băgare de seamă învederata  pagubă ce să pricinueşte Vistierii la această dă la lei 11 pînă la lei 31 cursul galbenului, socoteşte a să îndatora dă a-şi plăti dajdiia lor în  aur natură după vechiu aşăzămînt; iar care dintrînşii nu vor putea împlini datoriia lor în natură, atunci să plătească dramul po taleri 20,  după cum s-au socotit şi în anul trecut, fiind preţ potrivit, iar nu cu preţu întocmai după cum umblă galbenu. Căci şi de s-au urcat preţu  galbenului, dar galbenu este de aur lucrat şi lămurit, iar aceşti aurari, după al lor aşăzămînt, sînt datori ca să-l dea auru în nisip, iar nu lămurit.  De aceea şi urmează a li să face deosebire de la aurul cel nelămurit, pînă la cel lămurit. Şi dă va fi priimită Exelenţii Voastre această chibzuire, cu  plecăciune să roagă a avea poruncă dă urmare. 1829, iulie 15 No. 1920 (Anexă:) Arătare pentru scăzămîntul aurului de apă ce să face la  lămurirea şi topirea lui, după ştiinţa ce ni s-au dat dă către meşterul ce au topit acest fel dă aur, precum şi osebirea acestui aur de galbenul olandez.  1829, iulie 26 Scăzămîntul aurului dă apă, topindu-să şi lămurindu-să, este la zece dramuri un dram. Dupe care, la trei dramuri ce este dator să  dea un ţigan, vine scăzămînt un tenchi şi a 5(-a) parte din tenchi. Tl., B. 31,60 este preţul galbenului olandez; 9,54 să scad pentru scăzămîntul cel de  sus, însă: 7, 105 preţul unui tenchi după cursul galbenului, 1,69 preţul părţii de a 5(-a) din tenchi; 22,6 aceştiia rămîn a să socoti preţul unui  dram de aur de apă netopit, după cursul galbenului olandez. Însă pentru că acest aur este mai jos la aiar decît aurul olandez, să cuvine a să scădea, pre  cît va găsi stăpînirea cu cale. Dimitrie Piersiceanu   
{441} 314 Contract prin care J. Velţbau, meşterul, se angajează faţă de fostul Mare hatman C-din Cornescu să amenajeze şi să repare pentru spitalul  nou, Mărcuţa, clădirile fostei "fabrici" alăturate, pentru a fi folosite ca bucătărie, jimblărie, baie, spiţerie, spălătorie şi locuinţe pentru slujbaşi,  conform condiţiilor prevăzute, pentru 45000 taleri; adeverirea Divanurilor (1829, august 17) Încredinţez cu acest zapis al mieu, la cinstită mîna dumnealui biv  Vel hatman Costandin Cornescu, spre a fi ştiut că la spitalul ce să face din nou la Mărcuţă, fiind trebuinţă de a să face pentru bolnavii ce vor lăcui  într-acest spital, (clădiri) de bucătărie, de jimblărie, de baie, de spiţărie, de spălătorie şi de 9 odăi pentru lăcuinţa oamenilor epistaţi ce vor  sluji în trebuinţa bolnavilor. Alt mijloc mai înlesnitornu s-au putut găsi, făr-decît fabrica cea de zid, ce este aproape de spital, care să află cu totul  dărăpănată înăuntru. Şi după poruncă măsurîndu-l, am făcut plan, după voinţa şi plăcerea Ecselenţii Sale ghinăral  Viţ-prezident al Divanului, în ce chip să să săvîrşească aceste trebuincioase lucrări, întocmai după planul cel iscălit de mine şi de dumnealui  mai sus-numitul boier. Şi aşezămîntul facerii este într-acestaş chip, adică: 1. Un chioşc ce este deasupra porţii să să dea jos, fiind primejdios,  şi să să facă poartă mare, cu două canaturi şi cu hiarăle cele trebuincioase. 2. Cum intri într-această fabrică, în mîna dreaptă să fac  zidirea cea veche o odaie pentru bucătar, o bucătărie în locul grajdului ce au fost, cu cotloane cu şina de her, i o jimblărie cu 2 cuptoare, şi altă odaie  alăturea pentru jimblar - şi lîngă jimblărie să fac şi 3 umblători. Lungimea şi lăţimea acestor namestii să fie întocmai precum să arată la  plan; pardoseala acestora să fie de cărămizi - numai la bucătărie să fie pardoseala iarăşi de cărămizi, în muche. Deosebit, să am a face sobe la 2  odăi - a bucătarului şi a jimblarului - mari, muscăleşti, şi toate uşile şi ferestrile ale acestor odăi să am a le face tîmplăreşti, din nou, cu hiarele  lor şi cu geamurile lor de sticlă. 3. Cum intri în fabrică, în stînga sînt 7 odăi pînă la portiţă; mă îndatorez să le meremetisesc,  făcîndu-le parcă ar fi făptura lor noă: adecă, la 6 odăi pardoseala a tuturora să o fac de scînduri de brad, sobele să le fac la aceste odăi  muscăleşti, cu hiarăle lor. Numai la spălătorie să am a face doă coşuri cu vatra lor mare, boltită, precum face trebuinţă la o spălătorie; şi  pardoseala să fie de cărămidă şi cu jgheab, pentru scurgerea apei.   
{442} Asemenea, să am a face şi uşile i ferestrile tîmplăreşti, cu hiarăle şi cu geamurile lor; şi numai la aceste 6 odăi să am a le tăvăni cu  scînduri de brad - iar nu şi la spălătorie. 4. Portiţa ce este lîngă spălătorie să am a o face bună, groasă, cu hiarăle şi cu broaştele ei. 5.  Odăile cele de sus ale fabricii, ce sînt în colţ lîngă portiţă, toate să le pardosesc cu scînduri de brad, tavanurile iarăşi de scînduri de brad să  să facă. Toate uşile şi ferestrele să fie tîmplăreşti, cu hiarăle şi broaştele lor. Sobele acestor odăi să am a le face la toate odăile  muscăleşti, cu hiarăle lor, precum şi o umblătoare la aceste odăi meremet. I scara odăilor să am a o face bună, zdravănă. Dedesubtul acestor odăi  să află pivniţă, pe care să o curăţ şi să-i fac uşi bune, cu hiarăle lor şi cu scara şi treptele ei. Iar la odaia care este lîngă portiţă,  dedesubt (este) un beci, pe care să-l fac grajd cu esle şi pardosit cu podini; şi uşe bună, fiindcă acest depertament de odăi o să fie pentru spiţerie şi  pentru şezutul gerahilor, al dohtorilor şi al celor mai mari. 6. În mijlocul aceştii fabrici să află o odaie mare, de opt stînjeni şi 5 şuguri în lung şi latul  de trei stînjeni şi 3 şuguri - dărăpănată şi dezvălită; să am a o face baie şi o odaie, pardoseala cu scînduri de brad. La odaia care o să fie  pentru baie, să am a face o sobă mare, precum este obicei la baie, iar la odaia băii să am a face o sobă muscălească. Să am a face uşile, ferestrile  tîmplăreşti, cu hiarăle şi cu geamurile lor, şi tavanul să fie de scînduri de brad. 7. Toată învălitoarea a tuturor odăilor şi a băii, şindrila  fiind cu totul stricată şi putredă, să am a o preface cu şindrilă noă şi grinzile i podinile ce va fi putrede, să am a pune altele noă. Şi pă urmă  să le învelesc toate cu olane, aşezate bine ca să nu intre zăpada; precum şi baia iarăşi cu olane. Fără numai odăile ce sînt pentru spiţărie,  pentru gearahi şi pentru dohtori i cei mai mari, acest depertament fiind învălit cu şindrilă; şi pentru că să află stricată, să o fac meremet, adică  unde va fi şindrilă lipsă să am a pune alta noă şi să o învălesc bine, ca să nu ploă. 8. Să am a pune la toată învălitoarea în lăuntru în  pod legături bune, spre întemeierea învălitorii. 9. Toate coşurile sobelor să am a le face meremet şi mai înălţate de învălitoare du pă cum să  află; şi unde va fi coşurile cu apropiere de grinzi, acele grinzi să să taie şi să le bag cu canaşuri. 10. Zidirea împrejmuirii fabricii, adică de la  umblători de lîngă odaia jimblăriei şi pînă la odăile cele de sus unde este pentru spiţer, de nu va fi înălţimea zidirii de un stînjen şi  jumătate înălţime, ca să nu poată intra cinevaş. 11. Înlăuntru în fabrică sînt neşte şoproane vechi, putrede; acelea să le rădic şi să le  scoţ afară. Şi să am a curăţi toată curtea fabricii, ca să fie potrivită şi curată. Deci, pentru aceste toate de mai sus arătate, prin bună învoire  m-am tocmit cu toată materia ce va trebui la facerea şi săvîrşirea acestor odăi din fabrică, adică: cărămidă, var, nisip, cherestea, olane,   
{443} cuie, piroane, salahori, zidari, dulgheri, găleţi, lopeţi şi toate celelalte trebuincioase să fie de la mine. Şi pentru săvîrşirea a  tot-lucrului,să-mi dea taleri patruzeci şi cinci de mii şi în soroc de trei luni mă leg ca să le dau toate săvîrşite gata. Şi banii să mi-i dea  rînduri-rînduri: lucrînd şi luînd. Numai atîta este dator dumnealui: ca să-mi dea tot felul mînă de ajutor, cu a nu mi să lua salahorii ce-i voi  tocmi, i zidari, i dulgheri, i materialul ce-l voi tocmi, să nu mi să ia de către alţii în vreo altă trebuinţă; ca cu acest ajutor să poci săvîrşi şi eu  lucru la vreme şi la soroc. Şi pentru încredinţare, m-am iscălit mai jos. Şi pentru întemeierea acestui contract, să să întărească şi de către  cinstitul Divan şi să să adevereze şi de către cinstitul Consulat. Ioji (Velţbau, meşterul), iscălit latineşte. 1829, avgust 17 De la Divanurile Prinţipatului  Valahii Tocmeala pentru lucru ce să arată într-acest contract făcîndu-să cu bună învoire, prin ştirea Divanurilor, spre a să păzi legătura  coprinderii sale întocmai, s-au adeverit şi de Divanuri, iar dregirea de la pontul al şaptelea de a o preface, s-au făcut prin ştirea Divanurilor. Ocîrmuitorul  Mitropolii, Neofit Rîmniceanu; Grigore Băleanu; Gheorghe Filipescu; Iordache Golescu; Manolache Arghiropolu; Aleco Vilara; Alexandru Nenciulescu; Nicolaeche  Ghica; Ştefan Bălăceanu; Costandin Şuţu 315 Catagrafie a căşăriilor din judeţul Buzău; localităţile în care sînt aşezate, numele  proprietarilor, numele stăpînilor de moşie (1829, august 26) Către cinstita Vistierie, despărţirea 1-iu a Divanului săvîrşitor, de la isprăvnicatu  Buzău După porunca cinstitii Vistierii, ce am priimit cu no. 799, ca să trimitem catagrafie de suma căşăriilor ce să află în estimp într-acest judeţ  lucrînd caşcaval, cu arătare în ce loc este fieşcare căşărie: pă ce moşie, i pă stăpînul căşării şi pă neguţătoru care estimp   
{444} lucrează caşcaval, luînd săvîrşire, iată o şi trimiserăm la cinstita Vistierie cu dăsluşirea întocmai precum ni să porunceşte. Şi dă  priimire vom avea cinstit răspuns. 1829, avgust 26 Sud Buzău Catagrafie de cîte căşării s-au găsit estimp într-acest judeţ şi ce neguţători  căşari lucrează caşcaval, cum arată, 1928. Căşării 1 la Rătunda, pă moşiia dumneaei vornicesii Cîmpinencii. Să lucrează dă polcovnic  Tănase Poener ot Buzău; 1 la Văcărăşteanca, pă moşiia mănăstirii Văcăreşti. Să lucrează de Mandache căpitan ot Perieţi; 1 la  Moisica, moşiia dumnealui Hatmanului Mihăiţă Filipescu. Să lucrează de polcovnic Mihalache ot Moisica; 1 la Macoveiu, moşiia dumnealui căminarului  Ştefan Moscu. Să lucrează de Stavri Titopoleos, arendaş; 1 la Pietrosul, pă moşiia polcovnicului Mihai Protopopescu ot Nişcov. Să lucrează de  însuşi numitul; 1 pă moşiia Stîlpu a dumnealui căminarului Aleco Ghica. Să lucrează de logofăt Ghiţă Iarca ot Stîlpul; 1 pă Muşa, 1 pă  Pinteleu - pă moşiile Domnului Grigore Ghica- 1 pă Furul, pă moşiia Sfintii Episcopii Buzău, 1 pă Goideşti, pă moşie megieşască Care să  lucrează pă seama Mării Sale, prin clucer Ioan Sibiceanu; 1 pă Recea i Bisauca, pă moşiia boerilor Cîrloveşti, de postelnic Vlad Lărgean ot Verneşti; 1  pă Breazău, pă moşie megieşască. Să lucrează de Dafu Grecu ot Sărata, arendaş. = 12 adică douăsprezece căşării. Care fiind cu  desluşire întocmai după poruncă, s-au adeverit şi de isprăvnicat.   
{445} 316 Catagrafie a căşăriilor din judeţele Prahova, Ialomiţa, Muscel; localităţile în care sînt aşezate, numele proprietarilor, numele stăpînilor  de moşie; rezumat (1829, iulie-august) Despre numărul căşăriilor în vara anului 1829 (Judeţul unde se află căşăria; Denumirea căşăriei  şi unde se află instalată; Numele proprietarului căşăriei; Numele proprietarului terenului - moşiei) Prahova (f.5); Azuga, pe muntele "Lacu Roşu"; Aleco  Iorga; Dragomanul Manuc; Prahova; Vîrful Secării; Aleco Iorga; Elenca Hrisoscoloaia; Prahova; Zmeuretu; Procopie, "arendaş ot Comarnic"; Banul Brîncoveanu;  Prahova; Teşila; Serdar Grigore Negru; Mănăstirea Mărgineni; Prahova; Predeal, în Clăbucetu Baiului; Boerii Saegii; Boerii Saegii. Ialomiţa (f.13);  Mazărea; Nicolae, "arendaş ot Cioara"; -; Ialomiţa; Movila lui Ciocan; Stavri Titopoleos, sudit k.k. ; Pe moşia Căzăneasca; Ialomiţa; Sălcii; Beizadea  Costache Caragea; Beizadea Costache Caragea; Ialomiţa; Jilava; Polcovnicul Ioniţă ot Jilava; Banul Văcărescu; Ialomiţa; Grindu; Vătaful Ispas  Făgărăşanu; Vătaful Ispas Făgărăşanu;   
{446} Ialomiţa; "La slujitori"; Logofătul de slujitori Sandu; Paharnicul Dumitrache Voinescu. Muscel (f.16); Cîndeşti; Gheorghe Anghel din Cîmpulung,  "stăpîn şi lucrător caşcavalului"; Mănăstirea Vieroşu; Muscel; Berevoeşti; Gheorghe Anghel din Cîmpulung, "în căşăria lui Herii  Berevoescu"; "Moşie megieşească"; Muscel; Rucăr; "Ion Băjan ot Rucăr", "la casa sa, singur lucrător"; Muscel; Rucăr; Gh. Vororveici, "la casa sa, singur  lucrător"; Muscel; Rucăr; Ion zet Zbîrcea, "la casa sa, singur lucrător"; Muscel; Rucăr; Ion Ţapu, "la casa sa, singur lucrător"; Muscel; Rucăr; Treti  Logofăt Nicolae Rucăreanu, "în căşăriia sa, pă moşia satului Rucăr, însuşi lucrător"; Muscel; Lereşti; Logofăt Nicolae Rucăreanu "pă  Rîu Tîrgului, în căşăriia sa, însuşi lucrător"; Muscel; Valea Bădenilor; Serdar Scarlat, "în căşăriia sa, însuşi lucrător".   
{447} 317 Catagrafie a căşăriilor din judeţul Slam Rîmnic; localităţile în care sînt aşezate, numele proprietarilor, numele stăpînilor de moşie   (1829, septembrie 6) Cinstitii Visterii a Valahii, 1-despărţire a cinstitului Divan săvîrşitor, Isprăvnicatul Slam Rîmnic După porunca cinstitii Vistierii,  supt no. 798, săvîrşindu-să catagrafiia de căşăriiele ce au lucrat estimp într-acest judeţ, iată o trimiserăm cinstitii Vistierii. De a căriia  priimire vom avea cinstit răspuns. 1829, septemvrie 6 Sud Slam Rîmnic Catagrafiie de căşăriile ce au lucrat într-acest judeţ pă următoru leat 1829  Căşării 1 a lui Stavăr Grecul ot Jugureni, din sud Buzău, pă moşiia Batog a Episcopii Buzău; 1 a logofătului Bănică ot satu Chichineţul, pă  moşiia Musăţeanca, la moara ot Teiu; 1 ipac numitul, pă moşiia Chichineţ; 1 logofăt Nicolaie Grecul ot Cioara, pă moşiia Sf. mănăstiri ot Radu  Vodă; 1 a lui Gheorghe postelnicelu sin Mihalcea Sîrbul ot Plopi şi cu Stan bogasieru ot Rîmnic, pă moşiia Sfîntului Pantelimon în Ianca Plopii, peste  Buzău; 1 a lui Robe neguţitorul ot Plopi, pă moşiia Mărgineanca, încoa de Ciuliniţii, a mănăstirii Mărgineni; 1 Dobre bogasieru ot Rîmnic, pă  moşiia Pînticaţi, a sărdarului Gavriil Condruz; 1 Steriie Pega Grecul, pă moşiia Bălăceanu, a dumnealui Hatmanului Nicolache Filipescu; 1 logofăt  Ianache Foame-lungă, pă moşiia sa Fotinul; 1 dumnealui sărdar Costache Arion, pă moşiia sa Voietinul; 1 dumnealui căminar Aleco Ghica, pă moşiia  sa Băleştii; 1 dumnealui sărdar Costache Robescu, pă moşiia sa Gîrleştii; 1 Nicolaie Pană Ungureanu, pă moşiia Cioranca a Episcopii Buzău;   
{448} 1 dumnealui Grigore Borănescu, pă moşiia sa Rîmniceni; 1 dumnealui sărdar Costache Robescu, pă moşiia Bordeştii; 1 dumnealui şătrar Vlad  Perieţeanu, pă moşiia Putreda a numitului; 1 a Mării sale Grigore Ghica Vodă, pă moşiia Niculile a Mării Sale = 17 adică şaptesprezece 318  Însemnare despre birul încasat de la aurari; rezumat (1829, septembrie 21) Jeltuhin aprobă la 21.IX.1829 (f.12) perceperea birului de la aurari, fie în natură, fie  în numerar socotit la cursul de 20 lei dramul. Astfel, li se încasează: La 27.IX. 1829 (f. 14), în bani 300 ruble argint, 160 dodecari, "aur de apă" 430 dramuri a 20  taleri dramul; La 16.X. 1829 (f. 16), în bani, "aur apă" 190 dramuri a 20 taleri dramul; La 16.XI. 1829 (f. 24), în bani, "aur apă" 223 dramuri; La 23.IX. 1830 (f. 28),  în bani ("galbeni împărăteşti" 200), "aur apă" 247 dramuri. 319 Vice-prezidentul Divanului către Divan, despre condiţiile puse de exarhii  mănăstirilor închinate Sf. Munte, aflaţi la Bucureşti, pentru a achita o poliţă de 100000 lei emisă de monahii Sf. Munte spre a fi plătită de  mănăstirile închinate din ţară (1829, octombrie 3)   
{449} De la Viţe-prezedent, către Divan Dumnealui deplin-împuternicitu Prezedent al Divanurilor, pă lîngă predlojeniia de la 12 ale trecutului septemvrie  no. 10040, au trimis către mine o poliţă dă taleri 100 dă mii, adresarisită dă monahii Sfîntului Munte Atos la ecsarhii mănăstirilor închinate  chinoviilor Sfîntului Munte Atos, precum şi o scrisoare pă numele acelor ecsarhi ce să află în Bucureşti. Pentru săvîrşirea căriia, îndată am dat  scrisoarea -după adres- şi am întrebuinţat toate silinţile din parte-m a îndupleca pă ecsarhi a aţetarisi poliţa şi să dea du pă dînsa taleri  100000. După aceasta, ecsarhii ce sînt aici - în nota ce mi-au dat la 22 ale trecutului septemvrie - arată că ei sînt gata a priimi şi a întări cu  iscăliturile lor poliţa dă 100 mii lei, după care sînt datori negreşit a şi plăti, dar cer următoarea împreună-lucrare din partea stăpînirii: 1.  Fiindcă însemnata sumă sînt datori a o lua împrumut, cei ce au acest fel dă capital nu vor a-l încredinţa lor, fără a lua de la dînşii pentru  aceasta pravilnice zapise, întărite cu cuviincioasa orînduială. De aceea şi cere a să porunci cui să cuvine, ca zapisele lor pă taleri 100000 să să  întărească şi să să adevereze. 2. Lesne se poate întîmpla ca unii din igumeni, asupra cărora cade pă analoghiie o parte din plată, să pot lepăda  de aceasta prin multe pricini sau prin feluri dă cuvinte. Să li să dea pentru această pricină poruncă ca, dacă vreunul din igumeni să va înpotrivi a plăti  partea sa, să poată ei a-l sili spre aceasta. Această pricină o am dat în buna cercetare a dumnealui dăplin-împuternicitul Prezedent şi acum  Exelenţiia Sa, prin porunca no. 10460, îmi dă de ştire că îndatorirea dă bani ce să dă asupra ecsarhilor mănăstirilor închinate chinoviilor de la  Sfîntu Munte Atos pentru însemnata trebuinţă, nu să poate slobozi dăcît pă acel adevărat temei al pravililor ce s-au dat după prea înnalta  voinţă, spre povăţuire ecsarhilor şi igumenilor pentru ocîrmuirea şi avuturile greceştilor mănăstiri. Asemenea şi sila igumenilor ce cer ecsarhii  numtelui Atos de să vor împotrivi aceia a da analoghisita asupră-le parte din sumă pentru mai sus-zisa trebuinţă, spînzură din mai pă larg cercetarea  care nu să osibeşte din neapăratile potriviri, după aceleaşi pravili. De aceea, făcînd cunoscute toate cele mai sus-însemnate Judecătorescului divan,  îi pui înnainte, fără a să abate din mai sus-numitele pravili, să intre fără de toată prelungirea în întărirea zapisilor dă împrumutare a  ecsarhilor - nu mai mult dăcît pă una sută dă mii lei - şi a să sili igumenii ce să împotrivesc la plată, de să va arăta trebuinţă spre aceasta.  1829, octomvrie 3   
{450} 320 Obştea Divanurilor către ispravnicii de judeţe, despre hotărîrea luată de generalul Kiselev pentru desfiinţarea vămilor interioare şi  menţinerea numai a taxei vamale de 3% la import şi export (1829, decembrie 15) De la obştea Divanurilor Prinţipatului Valahii, către dumnealor boerii ispravnici  ot sud (...) Vă facem în ştire că, pentru catahrisis ce să urmează aici în ţară asupra vămi ce să ia în felurimi de chipuri de la producturile şi  mărfurile ce să vînd înnăuntru în ţară, atît prin tîrguri, oraşe şi sate, neasemănată cu nici o altă vamă de supt oricare oblăduire,  cunoscînd Excelenţia Sa deplin-împuternicitul Prezedent al Divanurilor Moldo-Valahii, dumnealui ghinăral adiotant şi a felurimi dă ordine cavaler Pavel  Dimitrie Kiselev, că vama dinlăuntru acestui Prinţipat ajunsese la mare catahrisis, ce scade obşteasca îndăstulare, prin predlojănia ce ne-au trimis de la  trecutul noemvrie 24 supt no. 11752 au binevoit a porunci de s-au stricat. Şi s-au vîndutu cu mezat pă viitorul an cu leat 1830, ghenar 1, vămile numai pentru  lucrurilece vor întra în ţară peste hotar şi cele ce vor eşi din ţară peste hotar, să plătească la schele la sută trei, după ponturile ce s-au dat la  mîna cumpărătorului, i tarife pentru sudiţii streinilor curţi. Iar înlăuntru în Prinţipat, orice lucruri şi producturi să vor vinde şi să vor cumpăra  pentru neguţătoriie prin tîrguri, bîlciuri i oraşe şi sate, vama este cu totul rădicată - după cum pentru aceasta să va face osebite eczemplaruri tipărite,  ca să să trimiţă în toate satele judeţelor. Iar acum deocamdată, Divanul porunceşte dumneavoastră: să scoteţi copii întocmai după aceasta şi,  prin logofeţeii iprăvnicatului într-adins să trimiteţi, ca să să citească în tot ţinutul judeţului, întru auzul toturor de obşte, ca pînă la  întîi ghenar viitor să să vestească că s-au rădicat această îngreuere cu năpăstuire deasupra lăcuitorilor, neîngăduind pă vameşii anului  viitoru sau pă alţi slujbaşi a face cîtuşi dă puţină urmare împotrivă, că veţi rămînea dumneavoastră în răspundere pentru  neîngrijirea la datoria ce aveţi, a apăra pă lăcuitori dă verice hrăpiri şi luări nedrepte. Şi de primire şi urmare să aibă Divanurile răspuns. Cei  iscăliţi: Otcîrmuitoru Sf. Mitr., Neofit Rîmnic; Maior Nojă; Grigore Băleanu; Iordache Golescu; Dimitrie Racoviţă; Costandin Golescu; Mihail Cornescu;  Ştefan Bălăceanu; Nicolae Ghica; Alecsandru Nenciulescu; Costandin Şuţu 1829, dechemvrie 15   
{451} 321 Divanul către locuitorii ţării, despre desfiinţarea vămilor interioare, despre libertatea comerţului în cuprinsul ţării şi despre stabilirea unei  vămi de import şi export de 3% (1829, decembrie 16) Cărţile cele tipărite 3200 de la obşteasca Divanurilor Prinţipatului Valahii Tuturor lăcuitorilor de  obşte vă facem în ştire că pă anul viitor, ce să începe de la ghenar 1, leat 1830, vama din lăuntru din Prinţipat este cu totul rădicată. Numai  lucrurile ce vor eşi din ţară peste graniţă şi vor întra în ţară are să plătească vamă la schelă trei la sută şi sudiţii streinilor curţi -  după tarife. Iar în Prinţipatul acesta, prin tîrguri, bîlciuri, oraşe şi sate, nu aveţi să plătiţi vamă nici pentru zaherele, nici pentru vite, orice  felurime, nici pentru cherestele şi alte lucruri făcute de lemn sau pămînt, nici pentru rachiu. Cu un cuvînt: pentru nimic. Ci, să vă faceţi alişverişul  slobod făr-dă nici o împiedecare. Pentru care, preoţii din fieşcare sat să îndatorează să citească porunca aceasta la zile dă sărbători în  biserică, în vreme de şase luni, ca să le fie tuturor cunoscută. 1829, dechemvrie 16 322 Panaiot, îngrijitorul spitalului din Călăraşi, către Vistierie,  despre lefurile pe care le-a plătit spălătoreselor de la spital (1829, decembrie 18) Către prea cinstita Vistierie a Valahiei, de la şătr. Panaiot, îngrijitoru  spitalului ot Călăraşi Cu plecăciune arăt prea-cinstitei Vistierii că spălătoresile ce s-au trimis astă vară de la Bucureşti pentru spălatu rufelor  bolnavilor din spitalu de aici, li s-au plătit leafa la fieşcare pă lună, cîte taleri treizeci, de la venirea lor şi pînă la sfîrşitu lui octomvrie. Iar pă luna  lui noemvrie văzînd că nu au de lucru mult, le-am scăzut cîte taleri 10 pă fieşcare, plătindu-le numai cîte taleri 20, dupe cum să arată la  socotelă.   
{452} Deosebit dintr-aceasta, am oprit pentru următoarea lună numai cincisprizece mueri pentru spălat, fiindcă s-au înpuţinat spălătura, De aceea, nu  lupsii cu plecăciune a înştiinţa. Panaiot şetrar 1829, dechemvrie 18 (Rezoluţie:) Masa I-iu: să ia în băgare de seamă socotelile ce va trimite pentru  aceste cheltuieli. dechemvrie 24 323 Catagrafie pentru judeţele Ialomiţa, Slam Rîmnic şi Buzău, de vitele moarte de boală sau de greutăţile drumurilor şi  de vreme rea; de oamenii degeraţi, morţi şi "sacaţi"; extras (1829) Sud. Ialomiţa 1829, aprilie. Catagrafie de toate vitele ce au murit într-acest judeţ, atît  de boală, cît şi în transporturi, de iuţimea furtunilor; i de oameni degeraţi, morţi şi sacaţi (...) (Oameni - degeraţi, morţi; sacaţi-; Vite moarte de  boală; Boi morţi în transporturi) plasa Lichireştilor, plasa Stelniţii, plasa Hagienilor; plasa Oraşului, plasa Slobozii, plasa Gîrbovilor, plasa Jîlăvii, plasa  Dridului, oraşul Urziceni - toată suma, însă: 48923 moarte de boală, 8279 în transporturi = 57202 Adică cincizeci şi şapte de mii dooă sute dooă  vite răpuse de boală şi în transporturi, şi nooă oameni morţi i unul sacat (f. 27). (...)   
{453} Sud. Slam Rîmnic. 1829, mart. Catagrafiile de vitele ce au murit de boală, i de vijălii şi furtuni, aflîndu-să în transporturi; şi de oamenii ce au  degerat (...) (Oameni - degeraţi, morţi; sacaţi-; Vite moarte de boală; Boi morţi în transporturi) plasa Rîmnicului, plasa Rîmnii, tîrgul Rîmnicului,  plasa Grădiştii, Belciugăţii, Milcovul; Rîmnicul de Sus; Măxineni; Bălţii; oraşul Focşani, Mijlocul; Muntelui; Rîmnicul de Jos = Adică un mort i  treisprezece sacaţi i vite moarte de boală dooăzeci şi patru de mie opt sute şaptezeci; şi boi periţi în transport patru mii treizeci şi opt (f. 36 v.) (...) Sud.  Buzău. 1829, mart. Catastih de oameni şi vitele ce au murit în transporturi şi de boală în judeţul acesta pînă acum, după cercetarea ce s-au făcut   (...) (Oameni - degeraţi, morţi; sacaţi-; Vite moarte de boală; Boi morţi în transporturi) plaiu Pîrscovului, Slănicul, Plasa Cîmpului, Sărata, Peste  Buzău, oraşul Buzăului = Adică dooăzeci şi opt oameni degeraţi şi morţi i şaisprezece sacaţi i optsprezece mii şapte sute şapte zeci şi  şapte vite moarte de boală, şi şase mii dooă sute dooăzeci şi doi de boi morţi în transporturile ce să arată (f. 57)   
{454} 324 Divanul săvîrşitor către judeţele Buzău, Saac, Prahova şi Vîlcea, despre catagrafia satelor ce să află în slujba ocnelor; extras (1830,  ianuarie 9) Fiindcă art. 12 al contractului vînzării ocnelor pă trei ani înainte - 1830, 1831 şi 1832 - coprindea ca satele ce să află în slujba ocnilor după  învoirea ce urmează şi va urma între cumpărători şi lăcuitorii acestor sate, vor fi apărate de orice podvoadă şi angarii şi, pentru ca să nu să  zăticnească trebuinţele ocnelor, să plătească cumpărătorul la Vistieriie dreapta dajdie a acestor sate, atît acum, precum sînt aşăzate în  ecstracturile Vistierii, cît şi după cum să vor aşăza la îndreptarea dăjdiilor ce să vor face în toată ţara. Li să face însă acum catagrafiie  anume de toţi lăcuitorii ce să află întrînsele şi cîţi peste aceştiia să vor mai sprijini acolo din alte sate să îndatorează cumpărătorii  să-i dea înapoi dregătorilor judeţelor de unde vor dosi, la cea dintîi cerere ce-i vor face (...). 325 Divanul săvîrşitor către Vistierie, despre doi brutari  tocmiţi cu luna pentru a învăţa pe soldaţii ruşi cum să facă jimblă; rezoluţia Vistieriei (1830, ianuarie 13) Divanul săvîrşitor No. 213 Anul  1830, luna ghenar 13 Despărţ. 2, masa 3 Dumnealui Vel vistier Fiindcă după otnoşănia cantorii spitalurilor de aici, scrisă de la 24 dechemvrie trecut, cu no.  6362, trebuinţă fiind de doi brutari, ca să înveţe pă soldaţi cum să facă jîmblă şi găsindu-să aceşti brutari, ce să coprinde în  alăturatul contract, care să şi trimite la Vistierie, a sta în păstrare, s-au şi tocmit cu luna: unul po taleri una sută dooăzeci, iar la amîndoi fac taleri  dooă sute patruzeci pă lună. Şi s-au şi trimis la cantora spitalurilor, ca să urmeze după legătura contractului lor. De aceea, să face cunoscut dumitale  ca, la sfîrşitul fieşcăriia luni, aducînd cfitanţia cantorii că au slujit, atunci să porunceşte ca să li să plătească simbria lor cea tocmită pă  lună. M. Nojin Costandin Şuţu (Rezoluţia Vistieriei:) Masa I-iu: pă temeiul aceştii otnoşănii, să să urmeze plata brutarilor întocmai precum mai  sus să arată Vel vist. (1830), ghenar 15   
{455} 326 Catagrafie de muncitorii, atît rumîni cît şi robi mănăstireşti, care lucrează la ocnele mari; rezumat (1830, ianuarie 21) Muncitorii de la Ocnele  Mari locuiau în: mahalaua Tîrgului, mahalaua Ocniţii, mahalaua Luncii, mahalaua Teişului, Sohorăt, Valea Rîului, Copăcel, Mihăeşti, Rîureni, Buleta,  Govora, Buneşti, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Otişani, Lăpuşaţi, Băbenii Rumîni, Cacova, Olăneşti, Păuşeşti, Vlădeşti. Muncitori  "rumîni" erau în total 530, din care: "lucrători zdraveni" 438; "lucrători secaţi" 92; În total "rumîni", pe categorii: ciocănaşi...97; măglaşi...205;  cantaragii...3; ciripieri...4; curelari...4; alergători...16; paznici...13; pîrgari...41; "într-armaţi"...8; bătăturaşi...6; lumînărari...4; meşteri lemnari...13;  cărbunari...18 = 438 Pe lîngă aceşti 438 "lucrători zdraveni mai erau: 1 fîtînar, 1 boştinar şi 4 măcinători. În total, la data acestui  recensămînt: 530 muncitori "rumîni"; 71 muncitori robi ţigani = 601 muncitori total (inclusiv cei "secaţi") Muncitorii robi ţigani erau în total 71, locuind  toţi în mahalaua Tîrgului; din aceştia, "lucrători zdraveni" erau 64, iar "secaţi" 7. Din cei 64 "zdraveni", 55 erau ciocănaşi, iar 9 erau fierari ("fauri")  Categorii de invalidităţi menţionate în această catagrafie ciocănaş, "secat de mîna stîngă, în lucrarea bolovanilor"; ciocănaş, "surupat";  ciocănaş, "strivit în treburiel ocnii"; măglaş, "secat de picioru stîng, lovit dă bolovani"; măglaş, "strivit de vîrtej";   
{456} măglaş, "secat, lovit de bolovani"; măglaş, "strivit de ocnă"; bătăturaş, "strivit de bolovani"; pîrgar, "beteag din lucru ocnii"; pîrgar, "întru  asemenea stare"; măglaş, "lovit de bolovani"; ciocănaş, "strivit la gura ocnii"; măglaş, "strivit la cap de ocnă"; măglaş, "lovit de ocnă"; măcinător,  "strivit de ocnă"; ciocănaş, "secat de picior, lovit de bolovani"; măglaş, "nevolnic cu patimă, lovit de bolvani"; paznic, "secat de un picior, lovit de bolovani" etc.  327 Catagrafie de familiile păzitorilor la malurile cu sare, cu locuinţa în plaiul Slănicului şi plaiul Pîrscovului din judeţul Buzău; rezumat (1830, ianuarie)  Ioan Cătuneanu, Nicolae Dudău şi Dumitrache postelnicelu fac "Catagrafie de toate familiile a păzitorilor malurilor dă sare, ce s-au găsit cu lăcuinţa  în plaiu Slănicului şi plaiu Pîrscovului" din judeţul Buzău a "Păzitorii din Plaiul Slănicului": (Lude; "Numele i sinul şi porecla"; În ce sat locuiesc;  În ce slujbă se află: "Starea" fiecăruia -boi, vaci, cai, oi, stupi) Toader sin Stan Duloiu; Goicel; La malurile Piţineaga; Gheorghe sin Stan Ţurloi; idem; Ion zis  Stan Ţurloi; idem; Stoica sin Stan Duloiu; idem; Ene sin Iliie cioban; idem; Toader sin Dumitru Săraru; Lopătari; La malurile Lopătari;   
{457} Iliie sin Ion Săraru; idem; Ion sin Dumitru Săraru; idem; Cîrstea sin Ion Săraru; idem; Panait holtei, Stoica holtei  sin Ana văduva Jurubeasca; idem. b "Cei  din plaiu Pîrscov": Iliie ceauş sin Oprea Săraru; Trestia; La malul Negoşin; Barbu holtei sin Oprea Săraru; idem; Dragomir sin Oprea Săraru; idem; Radu sin  Oprea Săraru; idem; Istrate sin Goicea; Moşeşti; La malurile Sărăţel; Cernetusin Goicea; idem; idem; Dimian sin Vişan; idem; idem; Toader sin Damian;  idem; Stan sin Gheorghe ciobanu; Bozioru; La malul Pinu; Gheorghe Săraru; Trestioara; La malul Fundăţii. Adunarea: 11 plaiul Slănic; 10 plaiul Pîrscov = 21  "adică dooăzeci şi unu s-au găsit, după scumpă cercetare, ce am făcut amîndooă plaiurile păzitorilor la malurile dă sare". 1830, ianuarie   
{458} 328 Catagrafie de muncitorii care lucrează la ocnele Telega; extras (1830, ianuarie) Sud Prahova Catastih dă toată suflarea ce să află în satul Haimanalele  ocnii Telega (...) Perilipsis de toţo oamenii ai ocnii Telegii, ce să arată într-acest catastih cum arată Lude 529 toată suma, însă : 104 ciocănaşi, ce  taie bolovani dă sare în ocnă; 153 măglaşi, ce scot bolovani din ocnă şi-i face mîgle; 11 alergători şi păzitori ocnii; 2 cantaragii; 1 paznic la gura  ocnii; 4 meşteri lemnari ai ocnii; 4 pezodromi; 2 doftori ai ciocănaşilor; 2 vătăşăi ai curţii cămărăşii; 2 paznici la gura ocnii i la osîndiţii  tîlhari; 4 îngrijitori ai cailor crivacurilor; 1 lumînărar ce face lumînări; 1 dogar al ocnii; 1 zidar; 12 rîndaşi ai curţii cămărăşii; 9  aşăzători bolovanilor dă sare la mîglă; 2 păzitori dă livezile ocnii; 1 păzitor dă potecile ocnii; 41 cei ce aduc pari, nuele, ţanbre, i alte lemne, pentru  trebuinşa ocnii şi făcătorii dă cărbuni; 39 cei ce fa otgoane dă crivacuri şi alte funii; 10 parte bisericească, însă: 6 popi şi 4 ţîrcovnivi; 3  postelnicei; 2 posluşnici boereşti străini; 3 ţigani herari ai dumnealui vornic Grigore Bălăceanu = 414 adică patru sute patrusprezece; 115 Aceştia sînt:  secaţi, trecuţi de vîrsta bătrîneţelor, epilepticoşi şi cerşători Leat 1830   
{459} 329 Catagrafie de muncitorii care lucrează la ocnele Slănic şi Haimanalale din Slănic; extras (1830, ianuarie) Sud Saac Catastih dă toată suflarea ce să  află în satele ocnii Slănic şi Haimanalele ot Slănic (...) Perilipsis dă adunarea a toţi oamenii ocnii, i alţii ce hălăduesc în Slănic i Haimanalele ot  Slănic (Cei ce să află în slujba ocnii lude; Secaţii, văduvile lude; Alte bresle; Denumirea categoriilor) ciocănaşii, ce taie bolovani dă sare în ocnă;  măglaşi, ce scot bolovani dă sare din ocnă şi face mîglă; rîndaşi şi cei ce fac otgoane dă crevacuri şi alte funii; alergători şi păzitorii ocnii;  vătaşi, păzitori de magaziie; păzitorii cailor ocnii; păzitorii la gurile ocnii; meşterii ocnii; curelarii ocnii; pezodromii ocnii; dogarii ocnii; în alte trebuinţe  ale ocnii; zidari; păzitorii malurilor cu sare ot Gura Ghitiorii; poteraşii ocnii; adică cinci sute opt; ciocănaşii cei secaţi şi nevolnici; măglaşii secaţi i  nevolnici; bătrînii şi neputincioşii dintre rîndaşi i funieri; văduvele ciocănaşilor ce i-au ucis ocna; văduvele măglaşilor - adică una sută  optzeci şi şase; 5 breslaşi, 2 feciori de breslaşi,   
{460} 2 postelnicei, 1 cumpanist, 1 dajnic străin, 2 sudiţi k.k., 1 om al dumnealui Hatmanului Mihăiţă Filipescu; 1 posluşnic al medelnicerului Mîrzii; 1 birnic  al satului Izvoarăle; 8 preoţi, 3 ţîrcovnici, 6 ţigani fauri fherari = 33, adică treizeci şi trei 330 Şt. Meitani şi F. Lenj, arendaşii ocnelor, către Divanul  săvîrşitor, despre angaralele şi podvezile care se cer, pe nedrept, păzitorilor malurilor de sare din judeţele Saac, Buzău şi Slam Rîmnic (1830, martie 17)  Către cinstitul săvîrşitor Divan, de la cumpărătorii ocnelor Ştiut este cinstitului Divan că în sud Saac, Buzău şi Slam Rîmnic să află malurile  de sare, la care sînt şi păzitori spre paza lor şi asupra lor are şi Eforia orînduiţi epistaţi, spre mai bună pază, ca să nu să întîmple vreo  catahrisis. Acuma, dar, am luoat înştiinţare că păzitorii de acolo să supără în angarali şi potvezi de către slujbaşi, zapcii i alţi dregători care,  aceştia lipsind de la slujba pazei malurilor, să pricinueşte pagube. De aceea, ne rugăm cinstitului Divan, să să dea cuviincioase straşnice porunci deşchise la  mai sus- numitele judeţe, ca să fie şi în mîinile orînduiţilor ca să să apere de mai sus- numitele angarale. Căci cu aceasta să pricinueşte mare  pagubă huzmetului fărăde cuvînt. Ştefan Meitani Filip Lenj 1830, martie 17   
{461} 331 Cursul monedelor hotărît prin porunca generalului Kiselev (1830, martie 23) Cursul monedelor, hotărît după predlojenia domnului  deplin-înputernicitului Prezedent al Divanurilor Moldavii şi Valahii, ghenăral adiutant ghenăral-leitinant Pavel Kisilev, scrisă de la 23 martie, leat 1830, cu  no. 2368, a să priimi în veniturile Vistierii Prinţipatului Valahii Moneda de aur Galbenu olandez...Lei 31, par. 20; Galbenu austriacesc...31,20; Galbenu venetic...31,20;  Galbenu franţozesc...31,20; Moneda de argint Rubla rosească de argint...Lei 10, par. 20; Crontaleru întreg...15,0; Jumătatea de crontaler...7,20; Al treilea cvert de  crontaler...3,30; Derecliu...14,0; Jumătatea ipac... 4,0; Al treilea cfert...3,20; Caragroşu, cu zgripsor...13,20; Jumătatea de zgripsor...6,30; Al treilea cfert de  zgripsor...3,15; Sfanţihu negăurit...2,10; Sfanţihu găurit...2,8. 332 Logofeţia pricinilor străine către Consulatul francez, despre aducerea la Divan a lui G.  Masso, sudit francez, învinuit de falsificare de monedă (1830, martie 27) De la Logofeţiia pricinilor streine, către cinstitul Consulat al Franţii Trebuinţă fiind  ca să stea faţă la adunarea Divanului domnesc Gheorghe Masu, suditu franţozesc - carele fiind supt pîra calpuzanlîcului, s-au apărat prin anaforaoa  Depertamentului cremenalicesc.   
{462} De aceea, să binevoiască cinstitul Consulat a trimite în viitoarea sîmbătă, la 29 ale următoarii luni, pă mai sus-numitu a sta faţă la cercetarea  ce este a să face de domnescul Divan, ca să dea cuviincioasa pliroforie şi desluşire, ce să cer asupra faptelor celor osîndiţi printr-acea anafora. Asemenea  pitac s-au făcut către cinstita Aghenţie a Engliterii. Vel logofăt 1830, mart 27 333 Divanul săvîrşitor autorizează pe Dimitrie sin Dinu să exporte 400  de bivoli în Turcia; extras (1830, iunie 3) Divanul săvîrşitor al Valahii Dimitrie sin Dinu ot Bucureşti are a trece patru sute bivoli în Ţara Turcească prin  schela ot Zămnice şi banii vămii i-au răspuns aici la Divanu săvîrşitor, adică de o vită cîte taleri dooăzeci - care fac peste tot taleri opt mii. Drept  aceea, i s-au dat acest bilet de trecătoare la margine, spre a fi nesupărat. Care bilet să să oprească de către căpitanul mărginii şi să să trimiţă  la Divan după orînduială (...). Maior Nojin, Vel Vist., Barbu Ştirbei Trecut în condică 1830, iunie 3 No. 2120 334 Însemnare de banii plătiţi salahorilor  de la "ghecitul" de la Hîrşova, în baza ordinului dat de generalul Kiselev (1830, iunie 6) Banii ce s-au dat după predlojenia deplin-împuternicitului Prezident  al Divanurilor gheneral adiotant Kisiliov, cu no. 3310, în 2302 galbeni, 15 lei şi 72 bani dumnealui polcovnic Pevţov, pentru plata salahorilor ce s-au aflat în lucru  la ghecitul de la Hîrşova, precum mai jos să arată:   
{463} - Lopătarilor de la poduri, de la 1 septemvrie pînă la 28 noemvrie 1829, la 4400 de oameni, po taleri unul de om, taleri 4400; - Ipac la 2080 lopătari, de la 12  martie pînă la 1 mai, cîte taleri 1, bani 60 fieşcarele, 3120; - La 5269 salahori, de la 1 ghenar 1830 pînă la 1 mai, po taleri zece de om, 52690; - La 636 cară cu  cîte doi boi, de la 1-iu ghenar 1830 pînă la 1-iu mai, po taleri 20 de fieşcare car, 12720; - Se scad cei ce au rămas asupra dumnealui din banii armii, 401, 48; -  Rămîne să ia dumnealui polcovnic Pevţov, 72528, 72 1830, iunie 6 335 Divanul săvîrşitor autorizează pe medelnicerul Iordache sin Gazoti să exporte  440 oi în Turcia (1830, iunie 16) Divanul săvîrşitor al Valahii Dumnealui medelnicer Iordache sin Gazoti ot Bucureşti are a trece patru sute şi patruzeci de oi  în Ţara Turcească prin schela Călăraşi. Şi banii vămii i-au răspuns aici la Divanu săvîrşitor, adică de o vită cîte taleri unul, care fac  peste tot taleri patru sute patruzeci. Drept aceea, i s-au dat acest bilet de trecătoare la margine, spre a fi nesupărat. Care bilet să să oprească de către  căpitanul mărginii şi să se trimiţă la Divan după orînduială. Trecut în condică 1830, iunie 16 No. 8 Să se slobozească a trece pe la  Călăraşi schela Iordache Golescu, Vel vist., B. Ştirbei Trecut în condică   
{464} 336 Însemnare despre vitele exportate în Turcia prin carantina oborului de schimb de la Turnul, judeţul Olt, din mai pînă în August şi despre vama  plătită; extras (1830, iunie)   (...) 1830, iunie Carantina oborului de schimb ot Turnul, sud Olt Condică şnuruită pă tetraminiia ot mai, iunie, iulie şi avgust, pă suma bivolilor ce au trecut  în Turchiia cu bileturi (Bivoli; Nr. bileturilor; Zioa trecerii vitelor peste graniţă; Coprinderea bileturilor) ... Dumitrache sin Perieţeanu ot sud Teleorman, plătind  vama la Divan; Asemenea Dumitrache tot la Divan; Ţancul surecciu ot Ruşi dă Vede, ipac; Dumitru sin Zmoagă ot sud Teleorman, ipac; Teodorache sin  Basarabescu ot Ruşi dă Vede, ipac; Anastase ot Izbiceni, ipac. Suma catîrilor ce au trecut prin această carantină peste Dunăre Catîri: 66 - Stoian sin Petre ot  Ianina, plătind vama la Divan; 50 - Ion Dimitrie sin Gherasie ot Bucureşti, ipac; 50 - Ipac.   
{465} 337 Însemnare de schelele hotărîte de Divan pentru exportul de vite (1830, iulie 3) Însemnare pentru scheli, pă la care o să treacă vite În Ţara  Turcească Brăila, Călăraşi, Giurgiu, Zămnicea, Izvoarele, Calafatu, Cerneţi În Ţara Nemţească Cîmpina, Văleni de Munte, Rucărul,  Cîineni, Vîlcanu, Vurciourova în Ruşava Numai pă la aceste scheli au voie ca să treacă; iar care să vor prinde pă la alte locuri, acelea să să facă  controbont - din care jumătate să fie pă seama contracciului, iar jumătate pă seama doveditorului. Şi trecerea să să socotească pă seama contracciului  dă la 1 iulie. Constandin Golescu, Iordache Golescu, Dim. Racoviţă, Nicolae Arghiropolu, Alecsandru Nenciulescu, Nicolae Ghica, B. Ştirbei. 1830, iulie 3