Iaşi, 28 ianuarie 1701 M [p. 93] † Adică eu, Matei Sturdzea, dat-am scrisoare a mia la mîna dumisale cumnatului mieu, sulgeriului Manolache, précum să s ştie că am dat dumisale pe Toader, vecinul meu de la Negréşti, ficiorul lui Iftimie, ca să fie vecin drept al dumisali şi a cuconilor dumisali. Înpreună cu ceialailţi vecini ce am vîndut dutnisali cu satul Negréştii, să fie şi acesta vecin iar precum au fostu; că i-am făcut un zapis la mîna lui Toader de l-am fost ertat de vecinătate cînd am pribegitu în tara leşească şi-l iertasam cu această tocmală ca să mă slujască la nevoia mea şi cît oi hi în ţîre străină, iar el n-au vrut să mă slujească nici un an şi m-au lăsatu într-aceia ţară şi s-au scris la stiag la joiniri. Drept aceia dar, de vreme ce nu mi-au slujitu nici atîta cît mi-au slujitu alte slugi ce nu mi-au fost vecini şi m-au lăsat la nevoia mea, l-am dat dumisali cumnatului Manolache ca să-i fie vecin drept dumisale, şi cartea ce i-am făcut de ertat să nu s ţie în samă. Şi pentru credinţă am dat această scrisoare mia ca să-l ia unde îl va găsi. Şi acestu zapis l-am făcut denainte divanului a toţi boiari mari şi a mici care s-or iscăli mai gios. Şi eu Mătei Sturdzea pentru credinţă am iscălit ca să să ştie. Matei Stimhea iscal. U Ias, let 7209 <1701> ghen 28. Az Ion Buhuş biv vel ceaşnic, martor, iscal. 1 aprilie 1701 M [p. 94] † Vasilie Cantacuzino vel vornic Vişnii Zemli. Fac ştire cu această scrisoare a mea tuturor cui să cade a şti, pentru trei vecini ai noştri din sat din Hălăuceşti, anume Constantin Medrihan şi Păntelei frate-său şi Vasilie, fratele lor, cărei s-au dus de s-au aşădzat în Cîmpul Lungu şi i-au fostu trăgîndu la Păşcani dumneaei Iliana, stolniceasa răpăusatului unchiului mieii Iordachi, ce-au fostu stolnic mare, dzicînd că-s vecini din Păşcani. Ce aflîndu-să cum că-s vecini din Hălăuceşti şi aflîndu-să şi trei vecini din Păşcani, anume Neculai şi Andronic şi Andoni, în Hălăuceşti, i-am dat eu pe aceşti trei fraţi ce mai sus scrie, Medrihăneştii. Deci, rugîndu-să ei ca să-i ertăm din vecinătate, să s răscumpere, am priimit şi noi să ne dea doăî sute de oi mari şi să fie slobodzi şi ertaţi din vecinătate. Pentru aceia, plinindu-ne oile aceste toate la mîna noastră, am dat şi noi zapisul nostru acesta la mîna lor ca să fie de acmu slobodzi din vecinătate, ei şi toţi ce să vor naşte dintru dînşii în veci. Şi nime dintru nepoţii noştri să nu să amestece a le face vrun val, oricînd, nici dintru ruda noastră, nici dintru ruda femeii noastre, a Ileanii, căci şi cu a ei voe i-am ertat. Pentru mai mare credinţa am şi iscălit cu mîna noastră scrisoarea aceasta. Vleto 7209 (1701) ap 1 dni. Vasile Cantacuzeno vel vornic. 7 iulie 1701 M [p. 94] † Adecă eu, Miron spătar, ginerele Saulii, mărturisăscu cu această scrisoare a noastră la mîna dumisale jicniceroaii Saftii, fata lui Şeptelici hatmanului, şi a fiiului dumisale şi a nepoţilor dumisale, cum fiind dumnealui Şeptelici hatmanul dator socru-mieu Saulii cu cîţiva bani, învoitu-n-am şi n-am aşedzat cu dumnealor şi am luat giumătate de sat de Chehnăuţi cu cîţi vicioi s-ar alege acelui sat, care sat să hotîreşte cu Ciodnorodniţii. [p. 95] Deci n-am aşedzat cu dumnalor şi n-am tocmit, şi la ceasta tocmala a noastră s-au tînplat mulţi boeri mari şi mici, cari mai gios sintu iscăliţi. Şi această pîră să nu s mai pîrască în veci. Şi eu pentru mai mare credinţă am şi iscălit. U Ias, let 7209 <1701> iuli 7. Miron Cr<ă>ci spătar iscal. Az Ion Buhuş vel logofăt iscal; Vasili C vel vornic. Iaşi, 24 noiembrie 1701 M [p. 95] † Io Constantin Duca voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartia domniei meli rugătoriului nostru, egumenului de la svînta mănăstiri Sovejia, să hie volnic cu cartea domniei meli a căuta şi cerca în ţara domniei mele, ori hie unde şi-ar afla, vecini drepţi a svintei mănăstiri din satu din Costeşti şi din Mădzăreşti, ori în sate domneşti, ori boereşti, ori călugăreşti, ori în slobodzii, ori prin breslaşi, să aibă a-i lua cu tot ce vor avia şi să-i ducă să-i aşiadză la locul lor de unde sînt; însă carii vor hi avînd bani unde s-ar afla, cu bani cu tot să-i ia. Nime să nu stia înpotriva cărţii domniei meli, iar di ar avia cineva a răspunde cu niscareva dres, să vie de faţă la divan, iar pre vicini să nu-i oprască. Aceasta scriem. U Ias, let 7210<1701> noemv 24. 16 iunie 1702 M [p. 97] † Adecă eu, Miron spătariul, împreună cu fămee me Marie, fata lu Ilie Saulii, şi împreună cu coconii noştri, scriem şi mărturisim cu acestu adevărat zapis al nostru la mîna dumisal unchiului nostru, lui Vasile Ropcianul, cum am avut socotală cu dumnalui pentru casele din Şcheia, fiindure casele a dumilor sale şi neguţîndu-le dumnalor cu părintele nostru, cu Ilie Sauli, şi alţi bani n-au dat dumilor sal şi-au rămas tridzăci de lei şi alte case mai proaste să fac dumilor sal. Deci, rămîiindu acea datorie neplătită, n-am învoit cu dumnealui unchiu nostru Vasile Ropceanul şi i-am dat dumisale pe Ion, ficiorul Mării Strătoaii, care ne-au fostu al nostru dreptu vicin din parte noastră, din Şchee, pentru acii bani care au fostu rămas neplătit, pentru aceia ca să-i fie drepţi vicini dumisale şi nime să nu se amestici piste acestu zapis al nostru. Şi pentru credinţa n-am pus iscălituril şi peceţil, ca să s creadză. Let 7210 <1702> iun 16 dni. Miron Crăciun spat iscal; Mariia, fata lui Ilie Saulii. Iaşi, 23 iunie 1702 M [p. 98] † Io Costandin Duca voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie mia la boiarii noştri, dumnealor starostii de Cernăuţi. Facem ştire că aicia la domnie mea jelui Ioan Budacul pe un Isac şi pe Simion, Popoviceştii carii sîntu în Bărăneşti, şi pe Nichifor şă brat ego, sînovia Ion Palaneţ, şi Tănas, carii sîntu călăraşi la Cotmani, dzicînd că-i sîntu drepţi vecini a lui de moşie, din sat din Pobrăteşti şi Tîrnauca, care lucru aicia nu-l putem crede. Ci iată că vă scriem, viind acolo, să chemaţi aceia oameni de faţă şi, de a vea Budacul oameni să-i dovedească că cum că-i sîntu vecini, să faceţi mărturie încredinţată, viindu aicea să i s facă întăritură să-şi ia de grumadzi, iară de s-or trage la divan, să li daţi dzi să vie de faţe. Aceasta scriem. U Ias, let 7210 <1702> iun 23. Vel logofăt vă divan. Iaşi, 8 iulie 1702 M [p. 99] † Io Costantin Duca voevoda, bojiiu miilostiiu gospodar zemli Moidaviscoi. Dat-am cartea domniii méli slugii noastre acestui armaş, ca să fie volnic cu carte domniii mele a căuta şi a cerca pré vecinii dumisali boiarinului nostru, lui Manolache, ce-au fost vel comis, carii vor fi vecini drepţi din sat din Negreşti şi unde i-ar afla, ori în sat boiarescu, ori călugărescu, ori pin tîrguri, ori pin slobodzii, ori hie unde i-ar găsi, să aibă a-i lua cu totul să-i încarce şi să-i ducă în urmă la sat, de unde au fost. Şi de unde i-ar gă, de vor fi la sat cu cislă, cu bani cu tot să-i ia pré cît i-ar agiunge cisla şi să-i ducă la boiarinul nostru care mai sus scriem. [p. 100] Iar carii ar avea a răspunde ceva, să vie de faţă la divanul domniii mele şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii mele. U las, let 7210 <1702> iul 8. Iaşi, 4 decembrie 1703 M [p 100] † Io Miihai Răcoviţă voevoda, bojiiu miilostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii meli precum au vinit înnainte domniii meli şi a tot sfatul nostru Ştefan Pisilica, şaugău de ocnă, şi au făcut jalobi înnainte domniii hiele pentru doi hiestrii ai lui, anume Gligoraşi şi Tiron, dzicînd precum îi trăire la vecinătate dumneei logofetiasa şi cu fiii dumisali, a răpăosatului Dumitraşco Ceaur ce-au fost logofăt, şi i-au luat un car cu patru boi şi cu alte unelte cîteva ce-au fost într-acel car, aducîndu un vas de vin a unui niguţitor şi dintr-aceli vin încă au dat samî c-au băut slugile dumilor sali doaădzăci şi patru de vedre de vin. De care lucru au dat sama Ştefan Pisilica precum sînt treidzeci şi mai bini de ani de cîndu au luat el pe fămeia lui, îmă acelor copii, şi i-au crescut el şi i-au grijitu păn la această vreme din copilăria lor, şi păn’acmu nu i-au tras la vecinătate nime; şi el cu şedere, nici hiestrii lui, n-au lipsit din Ocnî. Şi au fost şi dumnealui Dumitraşco Ceaur logofătul cămăraş la Ocnî şi nici o supărare nu li-au făcut, nici au dzis că sînt vecini, iar acmu îi trag fiii dumisaili pe dînşii dzicîndu că sînt vecini. De care lucru, adusă aicia înnainte domnii mele Ştefan Pisilica marturi, anume: preutul Ion de Ocnă şi pe Nistor Boghia ot tam şi pe Precopi Bolifă ot tam şi pre Ion Şufariul ot tam şi pe Gligor Manoilei ot tam şi pe Pănteleiu Osiianul ot tam, tot oameni bătrîni, de mărturisiră înnainte domniii meli cum Ştefan Pisilica, cîndu au luat pe îma copiilor, au fost copii mici, unul de ţîţă, şi el i-au crescut păn’ într-această vîrstă de 30 de ani şi nu i-au tras nimé pîn’ acmu la vecinătate. Pentru aceia, vădzînd domniia mia într-acesta chip mărturisindu, am socotit depreuni cu tot al nostru sfat, de vreme că sînt de atuncia păn’acmu 30 de ani şi Ştefan Pisilica i-au crescut din faşe păn’ într-această vîrstă şi nu i-au tras nime la vecinătate şi, ei fiindu tot la visterul domnescu, la ocnă, am dat rămaşi pre logofetiasa de Valea Sacă şi pre fiii dumisali pre toţi, ca să nu s mai acolisască de Gligoraşi şi de Tironi să-i mai tragă la vecinătate dacă nu i-au tras nime păn’ acmu într-atîţia ani. Intru aceia, dăm şi întărim ca să fie slobodzi şi să aibă a să apăra cu carte domniii meii despre logofetiasă şi despre toţi fiii duinisali şi ce i-au luat să-i dea [p. 101] tot înnapoi. Şi această pîră să nu s mai pîrască niciodănăoară în veci peste carte domniii mele. Aceasta scriem. U las, let 7212 <1703> dec 4. Vă divan ucili. Valea Seacă, 9 februarie 1704 M [p. 101] † Adecă eu, Porhiria, făcut-am scrisoare mia la mîna dumisali cămăraşului Vaslie, pricum am luat în chizăşie pi cumnatu-mieu Postolachie de astăzi, fevrari 9 dni, păn în doaî luni, ca să fie omul faţi cu patru boi ai lui şi doaî vaci, cu tot ci ari el. Iar dac-a lipsî omul păn la dzi, pricum mai sus scrie, ca să fiu eu dumisali vecin cu copiii miei. Şi pintru mai mare credinţi mi-am pus şi digitul. [p. 102] Şi eu Miron dascălul am scris zapisul şi sînt martor. Şi Gavril vornicul esti mantor, că s-au tîmplat la această aşăzare, şi preutul Gligorii şi preutul Costantin din Vale Sacă sînt marturi. Şi pintru credinţă ni-am şi iscălit, să ştie. U Vale Sacî 7212 <1704> fevr 9 dni. Porhiria. Ierei Gligori ot Vale Sacă; erei Costantin ot tam. Iaşi, 18 februarie 1704 M [p. 102] † Io Mihail Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domnii meii lui Toderaşco Stărcii, ficiorul lui Miron Stîrcii, şi pe cini va trimiti să hii volnic cu carte domniii meli a căuta şi a cerca în ţara domniii meli pe ficiorii lui Erimii Goidan, carii li dzice acmu ficiorii ai Şcopoai, carii sînt lui Todiraşco drepţi vecini din sălişti din Hăbăşăşti. Deci să aibă a-i lua de grumadzi cu tot ci-ar avea, şi di undi i-ar afla în ţara domniii meli, şi di undi i-ar lua să-i ia cu bani cu tot şi să-i ducă la sălişti di undi au fost. Aşijdirilia şi pi alţii carii s-ar mai afla drepţi vecini de acolo de la acel sat, să-i tragă şi pe aceia şi iar cu bani cu tot. Iar cini ar avea ceva a răspunde, să vie de faţă şi nimi să nu stea înpotriva cărţii domniii meli. U Ias, let 7212 <1704> Fev 18. Veliţi boieri ucili. Iaşi, 24 martie 1704 M [p. 102] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru, egumănului şi cu tot săborul de la sfînta mănăstiré a răpăosatului Aron vodă, ca să fie volnic cu carte domnii mele a apăra despre toţi păscarii moşie a svintei mănăstiri, apa Jijiii, nimé făr’ [p. 103] de voia egumănului să nu între să prindză peşte, nici păscari domneşti, nici boiareşti, nici călugăreşti, nici alţi păscari de aiuri sa nu se ispitiască să între ca să vinezi peşte. Iar carii a merge să vinedze péşte cu ştirea egumănului, aciia să aibă a da din peşté vinitul mănăstirii precum iaste obicéiul de vac. Iar carii ar mergé fără ştire egumănului să vinidze peştéli în apa Jijiii pre moşie mănăstirii, pre unii ca aciae să-i aibă a le lua maiestriille şi a nu-i iasă să prindză peşté. Şi niime să nu cutedzé a se înprotivii cărţii domniii méli. U Ias, let 7212 <1704> martie 24. Iaşi, 18 martie 1705 M [p. 104] † Antohi Jora lofogăt i Lupul Bogdan vornic i Lupul Costachi hatman. Dat-am scrisoari noastră slugii măriii sali lui vodă, cestui aprod, ca să hie volnic cu scrisoare noastră a merge şi s<ă> a şi a cerca în ţara măriii sali lui vodă undi ar afla drepţi vecini a svintii mănăstiri a Bistriţii, în sat domnescu, sau boerescu, sau călugarescu, pe toţi să aibă a-i lua cu tot ci ar ave ei şi să-i ducă să-i aşedză la mănăstiri di undi au fost, în pe carii pe unde-i va găsi, să aibă a-şi plăti ciferturili toati, şi-apoi să-i ia. Iar carii ari ave civa să mai răspundză, să vie di faţi la divan şi nime să nu ste înpotriva scrisorii noastre. U Ias, let 7213 <1705> mart 18. Antiohie Jora logofăt; Lupul Bogdan vornic; Lupul Costache hatman. Iaşi, 16 iunie 1705 M [p. 105] † Io Antioh Costantin voevoda, bojiiu milustiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniei meli rugătoriului nostru egumănului de la sfînta mănăstire de la Neamţu şi pré cine va trimite, ca să fie volnic cu cartea domniei mele a merge la moşiile sfintei mănăstiri a Niamţului, la tîrgu la Piscu şi la Ciofreşti ce sînt la ţinutul Tecuciului şi să aibă a lua de a dzecea din ţarină, din pîine şi din fînaţ şi din grădini şi din bălţi de péşte, şi din prisăci cu stupi şi din tot lacul, tot vinitul cît va fi pe moşiile sfintei mănăstiri, nimé scutelnic să nu fie, ce tot să aibă a-şi da de a zăci după obicei. Aşijderili, la tîrgu la Piscu să aibă a lua de dugheană, de loc, cîte doi bani 51 de puhărnile unde fac ulea iară să ia, şi dîn velniţă, unde fac jidovii horilcă, să aibă a lua pecum au luat şi mai denainte după obicei de pe locul mănăstirii. Însă pentru pîinea de dijmă ce ar fi a mănăstirii şi s-ar vinde acolo să nu dea mortasipie. Aşijderile şi muntenii şi alţii, toţi să-şi dea a dzăciia şi nimé să nu cutedzé a sta sau a opri peste cartea domniei méle. U Ias, let 7213 <1705> iun 16. Iaşi, 10 iulie 1705 M [p. 106] † Io Anitioh Costantin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia me la credincios boiarinul nostru, dumnealui Ion Balş, biv vel stolnic. Facem ştire dumital că aici înainte domniii mele s-au pîrît de faţă Vasili Surdul cu Solomon Botădzu, dzicînd Vasili Surdul precum îl tragi Solomon vicin din sat din Macsăneşti. Şi Vasili dédi sama precum tata-său au fost tot curtian şi el şi au şedzut tot pe moşie lor în Forăşti, cari dzis ca iasti [p. 107] aleasă şi stîlpită, precum au arătat şi o mărturie di acolo di la oamini buni. Iar Solomon Botedzu aşe au dat sama înainte domniii mele, precum tatăl lui Vasili şi el, curten n-au fost, ce au şedzut tot în satul lui Solomon, în Măcsăneşti, di triidzăci – patrudzăci di ani şi au stăpînit pe tată-său şi pe Vasîli. Deci domniia mea n-am putut încredinţa nici pe unii şi iacă s-au trimis acolo la dumneata. Şi de aici di la divan aşe s-au socotit din mărturiili lui Vasili Surdul, să giure Gavril Grecul şi Platon cil bătrîn precum ei au fost tot curteni şi-au şedzut pe moşie lor. Giurînd într-acesta chip, Vasili să fie în pace dispe Solomon, iar di nu vor giura şi-i va dovedi Solomon cu oamini buni precum ei curteni n-au fost, ci au şedzut tot în Macsănişti din triidzăci-patrudzăci di ani, dovedindu-i într-acesta chip, macar şi vicini de n-ar hi fost, încă şi tot să rămîe vicini. Şi pentru moşie lui Vasili încă să-i iai dumneata sama, dispe moşu-său iasti, au disip moşe-sa? şi pentru o carte ci-au luat Vasili, să nu-i giudici dumneata pe acée carte, ci să-i giudici pe această carte şi pecum vii giudica dumneata cu bună dreptate, să faci mărturie încredinţată la mîna cui s-a vidi, să avim ştir. U Ias, let 7213 <1705> iuli 10. Veliţii boieri vă divan. Iaşi, 18 iulie 1705 M [p. 107] † Io Antioh Costantin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii meli Sandului Şeptilici, ca să hie volnic cu carte domniii méli a ţine şi a opri pe Vasili Ţiplic, carile iaste vicin lui Gavril Pătrău, socrul Sandului Şeptilici, pentru-un vicin, anume Arsăne, ficiorul Pîntîi, ci-i l-au fost dat socru-său Pătrău danie cu zapis. Şi Sandul Şeptilici aşe déde samă înainte domniii meli, precum au înblat căutîndu-l pi Arsăni pin ţară şi, păn l-au găsit, au făcut cîtăva cheltuială şi dzis cum i-au murit şi un cal tot căutîndu-s. Şi dupre ci l-au găsit, viind la divanul domniii meli şi stînd de faţă cu Sandul Şeptilici, şi-au adus Arsăni oamini şi-au rădicat ei cu sufletili lor precum Arsănie vicin lui Gavril Pătrău, socrul lui Şeptilici, n-au fost. Şi s-au îndreptat Arsăni dinainte divanului pecum vicin n-au fost, şi Şăptilici au rămas cu chiltuiale şi cu calul mort. Deci domniia mea aşe am socotit: din vreme că i-au fostu dat pe Arsăni vicin, şi el vicin n-au fost, şi dovedind Şeptilici cu bună dovadă că i-au murit calul căutînd pe Arsăni şi au făcut şi chiltuială, să aibă a ţine Şeptilici pe Vasili [p. 108] Ţiplic, carili-i vicin lui Pătrău din Lăţcani, păn îi vor plăti ficiorii lui Pătrău calul şi cheltuiala, şi făcîndu-i plata să-şi ia vicinul. Acesta scriem. U Ias, let 7213 <1705> iul 18. V divan. Iaşi, 30 iulie 1705 M [p. 108] † Se ubo mî Ion Buhuş biv vel logofăt i Neculai Costîn vel dvornic Nijnei Zemli i Lupul Costachi vel vornic Vişnei Zemli i Pavăl Ciocîrlan biv vel vornic i Lupul Bogdan hatman i pîrcălabi Suceavschii i Maxut vel postelnic i Panait biv vel postelnic i Ilie Cantacuzino veli spatari i Dumitrii Mavrodi biv vel paharnic i Gavril Miclescu biv vel ceaşnic i Gheorghii vel comis i Ion Neculcia vel sulger i Toader Sturdzea vel jicnicer i Dumitraşco Macrii vel pitar i Neculai vel armaş şi alţi boiari şi vornici de poartă din curte măriii săli lui vodî. Scriem şi facem ştire cu aceastî scrisori a noastră precum au venit înnainte noastrî acest om, anume Postolachi, feciorul lui Ştefan Clinte din Paşcani de la ţinutul Bacăului, şi de nime silit, nici asuprit, ce de a lui bună voe s-au mărturisit precum el iaste dreptu vecin dumisali lui Vasili Ceaur aga din satul dumisali, din Valea Sacă, de pe tată-său, de pe Ştefan Clinte şi de pe moşu-său Istratii. Şi fiind prin răscoală, răsărindu-să de mic, au îmblat pe unde au putut prin ţara. Apoi, văzîndu că nu poate trăi în ţară fără stăpîn, singur de bună voie lui au venit de s-au mărturisit că iaste vecin dumisali agăi, lui Vasili Ceaur şi iaste dintr-o seminţie cu Lupul, ficiorul ... Şeptilici din Valea Sacă. Şi aşea au dzis înnainte noastrî, cum mai ştie şi pre alţi vecini de a dumisale agăi carii s-au răsărit tot din cuibul lor şi-i va spune că-i sintu vecini drepţi. Deci noi, aceşti boiari carii sintem mai sus-scrişi, audznidu din gura lui mărturisindu într-acesta chip, cum că iaste vecin drept dumisale agăi, i-am făcut acest zapis de mărturie ca să aibî dumnealui a-şi face şi dres domnescu pe acest vecin Postolachi. Şi pentru credinţa şi-au pus Postolachi degetul şi noi boiarii de mai sus-numiţi ni-am iscălit cu toţii. Şi eu Axintie uricariul am scris acest zapis de mărturie ca să să ştie. U las, let 7213 <1705> iuli 30. [p. 109] Eu Postolache sin Ştefan Clinte. Ion Buhuş biv vel logofăt iscal; Nicolai Costin vel vornic; Lupul Costachi vel vornic; Pavăl Ciocîrlan iscal; Lupul Bogdan hatman iscal; Maxut vel postelnic (?); Panait biv vel postelnic; Ilie Cantacuzino vel spătar; Dumitrii biv păharnic; Gavril biv vel păharnic iscal; Gheorghe vel comis iscal; Ion Neculce iscal, vel sul; az Toader Stordze vel jicnicer; Dumitraşco Macrii biv vel pitar iscal; Bejan Hudeci vornic glotni iscal; az Vasili Buhă vornic; az Gheorghe vornic gloni martor. Iaşi, 20 decembrie 1705 M † Io Antioh Costantin voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniei mili boiariului nostru, lui Dumitraşco Prodan biv comis, să hie tari şi tare şi puternic cu cartia domniei mili a opri şi a ţinia tot satul Tătărăşanii cu vecini cu tot, de la ţinutul Dorohoiului, care sat au fost a lui Petriceico vodă; să-l opriască despre toate rudeli lui Petriceico vodă, pentru patru sute de berbeci şi 20 de boi şi 20 de ialoviţe de negoţ ce-au luat Petriceico vodă de la părinteli lui Dumitraşco comisul, de la Prodan Drăguşescul jitniceriul. Şi i-au făcut şi scrisoari Petriceico vodă la pitropii domniei sali ce au avut în Moldova, ca s[-i plătiască aceli bucate ce scriu mai sus şi nu i li-au plătit. Şi pe urmă, cerîndu Dumitraşco Prodan plata acelor bucate la doamna lui, Petriceico vodă aflîndu-să în ţara leşască, iară doamna i-au dat lui Dumitraşco comisul un zapis de 933 lei 4 pot lei ca să scoată de la Hurmuz gilipul pentru o gorştină de oi turcească ce au fost cumpărat Hurmuz gilipul la Petriceico vodă. Şi tîmplîndu-se atuncia curîndu primenială lui Petriceico vodă, n-au apucat a lua Hurmuz gorştina acea turcească şi viindu Dumitraşco vodă cu domniia în Moldova au vîndut gorştina acea turcească altora. Şi acel zapis a lui Hurmuz au rămas la Petriceico vodă un zapis rău, pecum să aflară aicia şi boiari mari mărturii într-acesta chip, si Prodan tot au rămas păgubaşi de aciali bucate. [p. 110] Pentru aceia dară, am dat domnia mia volnicie dumisali, lui Dumitraşco Prodan comisul, ca să aibă a opri şi a ţinia tot satul Tătărăşiani, cu vecini cu tot, despre toate rudeli lui Petriceico vodă şi a doamnei sali. Şi iată că punem şi dzi, de astădzi dec 20 dzili pîn în doî luni, să vie toate rudeli cine ari avia ceva a răspunde, să vie să stia de faţă la divan, ori să plătiască datoriia. Iară neviind pîn la dzi, nece plătindu datoriia, i s-a face lui Prodan uric ca să fie satul Tatărăşiani cu vecini cu tot în veci a lui. Pentru acéia, nem să nu cuteze a sta înpotriva cărţii domniei meli. Aceasta scriem. Şi să aibă a opri şi despre călugării de la Sfeti Onofrei, pentru căci s-au socotit cu pravila că încape să s ia întîi datoriia, apoi, de a rămîne ceva, a lua şi daniiia. U Ias, let 7214 <1705> dec 20. Iaşi, 13 februarie 1706 M [p. 112] † Io Antioh Costantln vocvoda. bojiiu milos.ti fev 13. Veliţi boeri ucili. Iaşi, 16 martie 1706 M [p. 112] † Io Antioh Constantin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carn mdache Abaza şi lui... per, fr ai lor, spre ace ca să fie ei tari şi puternici cu cartea domniei meli a scoate pe Ghiorma şi pe ficiorii lui şi pe alţii cari or hi făcut case pe moşiia [p. 113] lor la silişté la Peşti, la ţinutul Tutovei, fără ştire lor, nefiind moşinaşi, şi încă au făcut şi grădini şi livedzi şi alte lucruri. Pentru acéia, ca să fie volnici a-i răsipi şi casele şi să le strici şi grădinile şi să-i scoată de pe moşiia lor, pentru căci să nu s facă ei mîine, poimîne să dzică că sint moşinaşi, căci déde sama Iordache c-au fost mai făcut casă ei pe acel loc şi tă dată şi li-au dat foc. Deci şi acmu să aibă a le r<ăsipi casele şi grădinile> şi să-i scoaţi de acolo. Iară carii ar hi şi moşani, să aibă a-şi face şi ei case în selişti, iară nu în ţarini îşi în . Iară carii ari avia a răspunde va, să vie de faţi la divan şi cu dres ce va avia. Şi nim să nu ste înprotiva cărţii domniei mele. U Ias, let 7214 <1706> mart 16. Vel logofăt. Iaşi, 11 aprilie 1706 M [p. 113] † Io Antioh Costantin voevoda, bojiiu milostriu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele Irimiii Botedzu ca să hie volnic cu carte domniii meli a căuta şi a cerca în ţara domniii meli pe Ion, carile au fost cioban la dînsul, unde l-ar afla să fii volnic a-l trage hie la ce scaun s-ar afla mai aprope. Şi acel scaun să aibă a-i lua sama, căci el au fugit şi sama nu şi-au dat de bucate şi, cu cît s-ar afla că i-au făcut pagubă, să-i pliniţi de la dinsul şi să-i daţi pe mîna Irimiii. Şi mai dzisă cum au vinit la Luna di i-au furat şi un copil şi o cădari şi un topor, carili au fost crescut Irimie de mic, şi i-au lăsat bucatele pustii. Deci şi pentru aceasta să aibă a-l guideca pe dreptul. Iar de s-ar trage la divan, să le dai dzi să vie de faţă. U Ias, let 7214 <1706> april 11. Veliţi boliari ucit. 10 mai 1706 M [p. 114] Izvod di vecini din Dulceşti ce i-am dat dzăstre gineri-mieu Irimicăi Jorăi căpitan. Let 7214 <1706> mai 10. † Ghiorghiţă Goga † Toader sin Goga † Vasili brat ego † Costandin Papucul – Ion brat ego – Vasili a Zaharii – Toader a Pîntii – Sandul brat Toadir – Gligori a lui Nechifor – Costantin Murari – Ion brat Costantin – Gavril Harasim – Andrii Stanciul – Costantin nepot Robului – Păladie – Ion Farcaş – Vasili brat ego – Ion a Butnariului – Ion veziteul – Donosie Ţigianii ce s-au dat dzăstre – Costin cu trii copii şi o fată – Mătei cu trei fete – Ursul brat Ţuţui – Lupa ţiganca, fata Gafii, după Vasile ţiganul Jorăi Iaşi, 7 iunie 1706 M [p. 115] † Io Antioh Constantin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă au venit înainte domniii meli şi înainte alor noştri moldoveneşti boieri a mari şi a mici rugătoriul nostru Cozma, egumenul de la svînta mănăstire Ocna, ş-au arătat înainite domniii meli un zapis de la răpousatul Toma Catacozono ce-au fost vornic mare, scriind şi mărturisind, precum de a lui bună voe au dat danie svintii mănăstiri Ocnii o vie de la Cotnari, care vie este în Dealul lui Vodă şi o parte di loc den sat Piciorogani, den giumătate de sat a şesă parte, pe cît să va alegi, din tot locul şi vinitul, care această vie şi această parte di loc den Piciorogani au fostu cumpărătură Tomii vornicul de la Sămion Babiş dereptu optdzăci de lei bătuţi şi le-u dat danie svintii mănăstiri Ocnii. Aşijdirele ne-u mai arătat şi altu zapis de la dumnealui Iordachi Toma Catacozono ce-au fost medelnicer mare şi de la giupîneasa dumisali Aniţa, scriindu şi mărturisind precum di nime sîliţi nici asupriţi, ci di a dumiilor sali bună voe au dat danie svintii mănăstiri Ocnii, cari-i făcută de unchiul dumisali Ursache ce-au fost vistiernic mari, ai lor drepţi vecini, anume Toader Bolovan cu toţi ficiorii lui, anume Vasili şi Alecsa, care aceşti vecini ce-au fost di la moşul dumisali Toma Catacozono ce-au fost vornic mare, din sat din Bodeşti de pe Cracău, den ţinutul Nemţului. Pentru aceia şi domniia me, dac-am vădzut aceste adivărate zapise, credzut-am şi de la domniia me încă am dat ş-am întărit svinta mănăstiri Ocna cu ace vie şi cu ace parte di loc den Picirogani îşi cu acei vecini, anume Toadir Bolovan cu ficiorii lui, Vasili şi Alecsa, ca să fie şi de la domnia me dreptă ocină şi moşii şi acei vecini ce mai sus să pominescu svintii mănăstiri Ocnii în veci şi uric şi-ntăritură neclătită şi niruşeita şi alt nime să nu s mai scoali piste această carte a domniii meli. Inaco ne budit. U Ias, let 7214 <1706> iunie 7. Neculai Costin vel vornic, nefiind vel logofăt. Ncul Cerchez diiac. Iaşi, 4 iulie 1706 M [p. 116] † Io Antioh Costandin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mili rugătoriului nostru Ionechie, egumenul de Aron-Vodă, să hie volnec cu cartia domniii mili a ţine şi a opri tot locul Coţmăneştilor şi a Fiteonilor, pecum să nu lase să pască cu dobitoace, de la Sfeti Gheorghie pînă la Sfeti Dimitri, căci iaste loc de ţarină şi de fînaţ. Aşijderili şi pădurea ce are la Coţmani şi la Stinică şi la Lunca Prutului, nime să nu hie volnec a tăia fără voia egumenului. Iară pe cine ar prinde stricîndu ţarina şi fînaţeli, pădurili, fără voia egumenului, pe unii ca aceia să-i prindă pe dînşii sau sa le ia dobitocul şi să-i aducă la divan, şi atuncia lor după vina lor vor avea certare. Şi nime să nu cutedză a sta înprotiva cărţii domniii meli. Aceasta scriem. U Ias, let 7214 <1706> iuli 4. † Veliţi boieri vă divan Iaşi, 6 august 1706 M [p. 116] † Io Antioh Costantin-voevod, bojiiu miiostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii meli boierului nostru lui Toader Habăşescul, ce-au fost spătar mare, şi pe cini ar trimite cu carte domniii meli, să fie volnici a caută şi a cerca pre ai săi drepţi vecini din sat din Dămieneşti, anume Ion, ficior lui . . . . . şi Iftimie şi Chiriac, cari şi-au lăsat cisla în sat şi-au fugit. [p. 117] Deci, oriunde i-ar afla. să-i ia de grumadzi cu tot ce-ar ave şi să-i ducă unde i-ar fi voe. Aşijderile şi alţi vecini drepţi ce-ar hi avînd, oriunde i-ar afla să-i ia de grumadzi şi, de or hi avînd cislă, să-i ia cu bani cu tot. Şi nime să nu se pue înpotriva cărţii domniii meli. Aceasta scriem. U Ias, let 7214 <1706> Veliţi boleri ucil. Iaşi, 9 ianuarie 1707 M [p. 117] † Io Antioh Costantin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniei meli rugătorilor noştri, egumănului şi a tot săborul de la sfînta mănăstire de la Suceviţa şi pré cin vor trimite, ca să fie volnic şi puternic cu carte domniii meli a căuta şi a cerca în ţara domniei meli pe ai săi drepţi ţigani mănăstireşti, aşijdere şi vecini drepţi de a mănăstirii. Şi unde i-ari afla, ori în sat domnescu, ori în sat boiarescu, veri călugărescu, ori pin tîrgu, ori pin slobodzii, ori pintre slujitori, ori fie unde i-ar găsi, ori pe ţigani, ori pe vecini, să aibă a-i lua şi cu tot ce vor avia ei şi să-i ducă la sfînta mănăstire, ca să fie de posluşanie şi de agiutoriul sfintei mănăstiri. Însă vecinii unde i-ar găsi, de vor avia şi cislă, cu cislă cu tot să-i ia, pecum a hi putinţa lor, şi să-i ducă la mănăstire. Şi nime să nu cutedze a sta sau a opri peste carte domniei meli, c-apoi va fi de maré certare de la domniia mia. Iar cui va păria cu strînbul, să vie cu călugării de faţi şi să-şi aducă şi dresé. Într-alt chip să nu fie. Aceasta scriem. U Ias, let 7215 <1707> ghen 9. 20 iunie 1707 M [p. 118] †Adecă eu Gavril, sin Vasilie Loghin, scriem şi mărturisescu cu acestu adevărat zapis al meu la mîna dumisali giupînesîi Părascăi păhărnicesăi, precum avîndu eu o parte de loc de moşie de pe tată-meu Vasilie, ficiorul lui Loghin, în Spineni pe apa Tazlăului Sărat, ce este aleasă afară din hotarul Ardionilor, din mocirlî pînă în hotarul Ilieştilor, pecum scrie şi uricul de la strămoşu meu Stan, i-am dat-o dumisali giupînesă Părascăi şi cuconului dumisali, lui Ioniţă, danie de la meni, din tot locul cu tot vinitul, din cîmp şi din păduri şi din poeni şi din curături şi din vad de pio şi den totu locul cu tutu vinitul, ca să fie dumisali danie în vecii de la mene. Pentru căci fiind eu vecin dumisali giupînesăi păhărnicesăi, de pe tată-meu Vasilie din Ilieşti, s-au milostivit şi dumneei şi m-au ertat din vecinătate şi eu încă i-am dat dumisali această parte de loc, ca să aibă dumneei a-şi face şi dres domnescu pe zapisul miu. Iar cine s-ar ispiti din nemul miu a strîca danie me, acela să fie neertat de meni şi de Domnezău şi de maica Precista şi de trii soti şi optuspreci oţetii din Nechie. Şi acest zapis s-au făcut dinainte a molţi oameni carii mai gios s-au iscălit. Şi pentru mai mari credinţă mi-am pus şi eu degitul. Let 7215 <1707> iuni 20. † Eu Gavril sin Vaisilie. † Neculai Boschii, † Gligoraş. † Ştefan sin Vasîlidii; † şi eu Iancio ot Băhnăşeni m-am tîmplat la cestu zapis. † Şi eu Ionaşco am scris zapisul cu dzisa lui Gavril, sînt martur. Iaşi, 8 decembrie 1707 M [p. 119] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Adécă s-au pîrît dé faţă înainte domniii mele şi a tot svatul nostru Sandul Şeptelici cu cumnatu său Dumitraşco Pătrău, dzîcîndu Sandul Şepteliciu cum, după ci-au luat el pe sora lui Dumitraşco Pătrău, i-au giuruitu cum i-a da un vecin de dzestre, anume pe Toader, ficiorul lui fan. Iar Dumitraşco Pătrău dede sama cum nu i-au giuruit nici un vecin, nici ştie nemiică. Iar Sandul Şeptiliciu ne scoase marturi pe Ghiorighie ficiorul lui Măţoc şi pe Ion Rusul, ci-au fostu medelnicer, de ne mărturisiră cum ei au fostu faţă cîndu au adeveritu Dumitraşco Pătrău că a da acel viciu care scrie mai sus Sandului Şeptiliciu şi dzisără cum rădică ei cu sufletele lor şi să de sama înainte lui Dumnădzău de nu mărturisăscu drept precum au dzis Dumitraşco Pătrău pentru acel vecin cum l-a da Sandului Şeptiliciu. Deci domniia me înpreună cu tot svatul nos, vădzîndu aceste mărturii rădicîndu cu sufletele lor, am dat rămas pe Dumitraşco Pătrău, cum să de pe acel vecin ce-au adeverit că l-a da cumnatu-său Sandului Şeptiliciu, ca să-şi ţie Sandul vecinul şi să-l stăpîniască el, iar alţii să nu mai aibă triabă cu dînsul. Şi aceasta pîră să nu s mai pîrască în veci peste carte domniii mele. Toe pişem. U Ias, let 7216 <1707> dichemvrie 8. † Saam gospodin velet. V divan ucil. Iaşi, 29 martie 1708 M [p. 119] † Adecă eu, Ilie Brăescul, denpreună cu soţul meu Safta, fata lui Pisoschi, scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru la mîna dumisali cumnatului mieu Ghiorghie Pisoschie căpitanul, cum noi de nime siliţi, nici asupriţi, ce de a noastră bună voe, am vîndut dumisali a noastră dreaptă ocină şi moşie, giumătate di sat den Beceşti, ce-i la ţinutul Cernăuţului, cu tot locul şi cu tot venitul şi cu vecini ce s-ar afla de pe această moşie. Însă din cîţi oameni s-ar afla pe această moşie, numai cu doi oameni să n-aibă dumnealui treabă, anume cu Vasilie Obui şi cu Corotco, iar cu alţii oameni ce s-ar afla, cu toţi oamenii să aibă dumnealui treabă, cîţi s-ar afla aceştii giumătate de sat de care mai [p. 120] sus scrie, cu vaduri de mori şi cu locuri de fînaţă şi din cîmpu şi din păduré, cît s-ar veni parte a giumatate de sat. Şi cînd am vîndut noi această moşie dumisali, mai înainte ne-am întrebat toţi fraţii şi răzeşii noştri ca să o sprijinească şi nime nu s-au aflat, fără cît numai dumnealui cumnatul mieu Ghiorghie Pisoschie căpitanul. Şi ne-u dat dumnealui plată deplin întru mînule noastre 110 lei bătuţi, şi noi o am vîndut-o dumisali şi giupînesăi dumisali şi cuconilor şi nepoţilor şi strănepoţilor dumilorsali, ca să le fie moşie în veci, neclătită şi neruşiită. Şi i-am dat dumisali şi zapisele cele vechi a săliştii, cîte au fost de a moşiii şi de cumpărături. Şi cîndu s-au făcut acesta zapis s-au tîmplat mulţi boeri mari şi mici şi oameni buni, cărei mai gios s-au iscălit cineşi precum numele său. Şi noi pentru mai mare credinţa am iscălit şi să aibă a-şi faci dumnealui şi drese domneşti pe acest zapis. U Ias, velet 7216 <1708> mart 29. Ilie Brăescul iscal. Az Cocris iscal, am scris şi zapisul. Iaşi, 1 iunie 1709 M [p. 120] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniei meli rugătorilor noştri, călugărilor de la sfînta mănăstire de la Humor şi pre cine vor trimite la moşiile sfintei mănăstiri, anum Strahotinul de la Cozancia, să fie volnici cu carte domniei meli a popri hălştéul, să nu vinédză péşteli nim dintr-acel hălştéu făr’ de ştire călugărilor. Iar carii n-ari înţălegé, să aibă a-i prinde şi să l ia carul şi boii şi măiestriile şi să-i ducă şi la un scaun să-i şi certe. Aşijdere să aibă a lua de a dzăci şi din fîn şi din pîine şi din grădini şi din stupi şi din cînepi şi din tot locul cu tot vinitul, şi nim să nu ste înprotiva cărţii domniei meli. Iar cui va părea cu strîmbul ş-ari avea a răspunde ceva, să vie de faţă. Aceasta scriem. U Ias, let 7217 <1709> iuni 1. Iaşi, 25 iunie 1709 M [p. 121] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartiia domniii meli rugătorului nostru, lui Iftimi egumănul şi a tot săborul di la sfînta mănăstiri Pobratii, să fie volnici cu cartia domniii meli a-şi lua doi viicini a svintii mănăstiri a Pobratii, carii sintu la Tudora, satul lui Gligoraş spătarul, şi un vicin di la satul lui Ion Botedzu, cari jăluescu călugării de la svînta mănăstiri Pobrata că li sintu aceşti oameni drepţi vicini a svintii mănăstiri. Pentru acesta lucru numai să aibă a-i lua tot ce vor avia oriundi-i vor afla, să-i ducă la svînta mănăstire şi niimi să nu cutedze a sta înpotriva cărţii domniii meli, iar cui ar părea cu strîmbul şi ar avia ceva a răspunde, să-şi ia dres ce ari avia şi să vie să stia de faţă cu egumenul di Pobrata. Aceasta scriem. U Ias, vlet 7217 <1709> iunie 25. 10 octombrie 1709 M [p. 122] † Adecă eu, Costantin Beldiman, scriu şi mărturisescu cu acestu adevărat zapis al meu la mîna dumisali lui Ştefan Rusăt, marele stolnic, pecum am vîndut eu dumisali de bună voea me, de nime silit, nici asuprit, ce de a me bună voé, a patra parte den sat den Teţcani, den ţinutul Bacăului, pe apa Tazlăului celui Mare, cu cîţi vecini s-or vini la acea a patra parte den sat, al mei vecini şi cu tot vinitul şi den cîmpu şi den pădure şi den păcuri şi den vaduri de mori ce mi s-ar vini parte me, drept . . . ca să fie dumisali şi giupînesii dumisali şi coconilor dumilor săli diriaptă ocina şi moşié în veci de veci. Aşijderi şi eu, Neculai Beldiman, am vîndut iareşi dumisali cîţi vecini or hi şi s-or găsi parte me, a patra parte, împreună şi-ntru tocmală cu nepotu meu Costantin Beldiman, osăbit de loc, căci că locul, a patra parte a me, am fost vîndut dumisali păhărnicesii de tăman, iar vecinii nu i-am fostu vîndut. Ci ni-am învoit noi amîndoi cu nepotul Costantin Beldiman şi i-am vîndut dumisali, lui Ştefan Ruset, marili stolnic, căci că mai înainte vreme am fostu cădzut la dumnealui cu rugăminte de ni-au luat bani cu dobînda de la turci cu [p. 123] dzi, şi de n-oi da banii la dzi, să hié moşiea prăpădită pentru acei bani. Şi dziua au vinit şi noi banii n-am putut să dăm la dzi pecum ni-am apucat şi ne scrié zapisul nostru, ce dumnealui nu s-au îndurat nici cu atîta să ne ea moşiea, ce ne-am tocmit pecum mai sus răspunde în zapisul nostru. Însă eu, Costantin Beldiman, den parte me n-am vîndut pe Costantin Zbîrledzu, ficiorul lui Tănase, şi pe Ştefan, ficiorul lui Ion murar, numai aceştii doi omeni, iar alţii toţi, şi fraţi a lor şi părinţi şi nepoţi şi tătă ocîrştiea lor şi altora a tuturor, precum mai sus grăim cu zapisul nostru. Aceasta am scris şi mărturisim. Pentru credinţa am iscălit ca să fié de mar credinţă la mîna dumisale în veci de veci şi să aibă dumnealui a-şi face dres domnescu pe această moşié, că uricu l-am dat la mîna dumisali, şi am făcut şi izvod de vecini anum ce, şi afară den izvod cîţi s-or afla, osăbit de aceşti doi oameni, tot să aibă a-i lua dumnealui. Let 7218 <1709> oct 10. Constantin Beldiman; Neculaiu Beldiman. Solomon Costache clucer m-am tîmplat; Postotache Coşăscul m-am tîmplat la tocmală. † Izvozăl di vecini cari sîntu în parte Beldimăneştilor: † Doroftei şi Ariton, ficior lui Tănase, fără Costantin Zbîrledzu ci nu s-au vîndut. † Meriuţă şi Ion, ficior lui Neculai, fără Ştefan, ficiorul lui Ion morar, cari nu-i vîndut. † ficiorii Horciului cîţi or fi. † ficiorii lui Andrei cîţi or şi fi aeşti car or fi în parte noastră. † ficiorii lui Arsăni cîţi or fi, toţi să fie a dumisale. Nicolaiu Beldiman; Costantin Beldiman. Iaşi, 16 octombrie 1709 M [p. 123] †Adecă eu. Toader biv comis, scriu şi mărturisesc cu acest adevărat zapis al meu precum fiind eu îngreunatu cu datorie la turci, care ace datorie ce am [p. 124] fostu făcut eu îşi neavîndu cu ce plăti, pusu-m-au turcii la închisore, şi eu, neavîndu cu ce plăti, am cădzut după dumnealui Ilie Abăza vornic de au luat bani de la alţi turci cu camătă de m-au plătit. După acee, multă vreme aşteptîndu-mă dumnealui şi, neavînd cu ce plăti, pusu-m-au şi la închisoare de am şezut un an. Şi, tot neavînd cu ce plăti, scos-am giumătate de sat de Drăguşeni, cu vecini, ci-i în ţinutul Sucevii, pe apa Moldovii, care sat mi-au fost de dzestre de la socră-me Nastasie, guipînesii lui Mălai logofăt, fata Roşcăi vîsternic, şi am făcut şi jalobă la mărie sa vodă ca să cumpere cumnatu-meu Mălai şi şi alte săminţii sau răjeşi: ei n-au vrut să cumpere şi s-au apărat dinainte divanului că n-or cumpăra, că n-au cu ce, şi în zapis încă au iscălit. Deci eu vădzîndu aşe, de iznoavă am grăitu măriii sale lui vodă, şi mărie sa mi-au aflat giudecată să o dau datornicilor. Deci eu am cădzut după dumnealui Ilie Abăza biv vornic de au primit-o dumnelui ace moşie ce scri mai sus, giumătate de sat de Drăguşeni, cu vecini, derept o sută şi şedzăci de lei, cu datorie dumisale şi a turcului ce-am fost datoru s-au făcut acei bani ce scriu mai sus. Deci eu de acmu să n-aibu nevoe de această datorie a dumisale şi a turcului derviş, ce ca să fie dumisale deriaptă ocină şi moşie, pentru căci şi toate zapisile i-am dat pe mîna dumisale, a moşiii. Şi această tocmală s-au făcut denainte svinţii sale mitropolitului Ghideon şi altor boeri care s-au iscălit mai gios. Şi pentru credinţă am iscălit. U Ias, lei 7218 <1709> oct 16. Toader comis iscal. Am mai vîndut şi cu o parte de loc de Zăvoeni, ce trece păn în Rîşca şi o temelie de piatră şi o pivniţă în sat. Ghedeon, mitropolit Moldovei. Iaşi, 1 februarie 1710 M [p. 125] Io Nicolae Alexandru voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. † Dat-am carte domnii méle părintelui şi rugătorului nostru, sfinţiii sale chir Pahomie, episcopul de Roman, şi pre cine ar puni ispravnic, ca să fie volnic cu cartea domniii méle a lua de a dzăcia de pe hotarul tîrgului Romanului, din pîine şi din fînaţă şi din prisăci cu stupi şi din grădini cu légumi şi din tot locul cu tot vinitul ce ar fi pe hotarul tîrgului, ori de la tîrgoveţu şi de la armeni, or cini ar lucra pe acel hotar, de la toţi să să ia pe obiceiu. Pentru căci domnie mea m-am milostivit şi i-am dat dijma acelui hotar să fie pentru treaba sfintii mănăstiri, episcopiii, şi după cum a fi fostu şi obiceiul vechiu şi mai denainte, precum să va fi luat şi de la domnii , fiind în sama domnească. Şi nimic să nu cutezi a ...... sau a popri peste cartea, domniii méle. Aceasta scriem. U Ias, let 7218 <1710> fev(ruarie) 1. Io Nicolae voevoda . 19 ianuarie 1711 M [p. 125] † Adecă eu. Rusul Corui zet Stărăceoe, denpriună cu fămeia mi, anume Mărie şi denpriună cu cumnatu mieu Istratie şi cu fămee lui, anume Rucsanda, dat-am zapisul nostru la mîna dumnealui Mitrii, căpitan de Ţara Romînească, den sat den Bălţaţi. ca să fie de bună credinţă pricum să să ştie că i-am vîndut dumnealui un vecin al nostru, anume Andreiu, feciorul Luţii, dinpriună cu feciorii lui, anume Ion i Toader, car aceşti vecini sînt den sat den Cuciulaţi, din ţinutul Nemţului, şi acel sat este dat de zestre nooî, ginerilor. Şi l-am vîndut noi de a nostră bună voe, de nime siliţi, nici nevoiţi, ca să fie dumnialui vecini în veci, dumnealui şi cuconilor dumnealui, nepoţilor, strenipoţilor cîţi Dumnezau îi va dărui, şi dumnealui ne-u dat preţu pe aceşti vecini ci scrie mai sus, lei 45. [p. 126] Şi cîndu s-au făcut acestu zapisu, s-au întîmplat mulţi boeri buni şi migieşi car mai jos să vor iscăli. Şi noi pentru mai adevărată credinţă ne-m pus mai jos digetile şi iscăliturili ca să s creză. Ghenar 10 dne, let 7219 < 1711>. Istrati să jeni moi Rocsanda, vînzători: Rusul Curoi, vînzător; Măriuţa, vînzătoare; Ion Măgiurcanul, martur ... Iaşi, 22 februarie 1711 M [p. 126] † Dimitrie Cantemir voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte noastră boiarinului nostru, lui Bejan Hudici, vornicului de poartă şi pe cine va trimite, să fie volnic a căuta unde ar găsi în ţara noastră ai săi drepţi vecini, pe Ştefăneas, femeia Vîntuluim cu trei copii, să ia cu tot ce a vea să o ducă la casa lui şi nim să nu stea înprotiva cărţii noastre. Iară de ar avea cineva a răspunde ceva, să vie de faţă. De va avea şi ruptă. Iară de ar avea cineva a răspunde ceva, să vie de faţă. De va ave şi ruptă, cu rupta ei iste, or de nu va găsi, s<ă> e pe gazde de grumazi să-i ducem. U Ias, let 7219 <1711> fev 22. Nicolai Costin vel logofăt. Iaşi, 4 iuli 1711 M [p. 126] Dimitrie Cantimir voevoda, cu mila lui Dumnedzău vecinic domnu şi stăpînitor ţării Moldovii. † Scriem la toţi sătenii de Ulmi şi de Mogoşişti carii aţi fostu legaţi cu rupta supt stăpînirea sfintei mănăstiri Sfînta Vineri. [p. 127] Vă dăm ştire că aicea făcu jalobă rugătoriul nostru Neofit, egumănul ot Sfînta Viniri, pecum v-aţi rocosit şi nu veţi să-l ascultaţi la trebile mănăstirii pecum au fost păn acmu. De car lucru, iată că i-am dat aceasta carte a noastră ca să vă stăpînească egumănul pre toţi pecum v-au stăpînit şi păn acmu. Deci, vădzindu carte noastră, să aveţi a-l asculta întru toate trebile ce-ar hi a sfintei mănăstiri, şi la sécira şi la coasă şi la alteli, la tot să daţi agiutor pecum aţi dat şi păn acmu şi să daţi a dzéce, şi din pîine şi din fîn şi din grădini, şi vinitul din stupi şi din mascuri şi din oi să vă ia egumănul după obiceiul ve, iar cari n-ar asculta, datu-i-am voia să vă certe. Iar carii s-ari pune înprotivă, să ştie bine că-i vor aduci cu ciubote şi în butuci şi vor fi de mar pedeapsă, într-alt chip n-a hi. Şi cifertul vostru ce-au plătit egumănul la visterie pentru voi, numai să plătiţi rămăşiţa cin ar hi rămas ca să-şi dea banii la mîna dumisale egumănului, şi nim să nu ste înprotivă cărţii noastre. Aceasta vă scriem. U Ias, let 7219 <1711> iul 4. Iaşi, 16 mai 1712 M [p. 127] † Io Nicolae Alecsandru voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii meli boiarinului nostru, lui Solomon Botedzu, şi pe cine va trimite, să hie volnic cu carte domniii meii a căuta în ţara domniii meli undi s-ar afla ai sei drepţi vecini din sat din Onicini, ot ţinutul Sucevii, ori în sat domnescu, ori boerescu, ori călugărescu, oriunde i-ari găsi, să aibă a-i lua cu tot ce ari avia, să-i iducă să-i aşiadze unde i-ar hi voia. Inse de or avia bani să-i ia cu bani cu tot. Şi nime să nu cutedze înpotriva cărţii domniii meii, iară de ori avia cineva a răspunde, să vie de faţă. Toe pişet. U Ias, let 7220 <1712> mai 16. Iar de or dzîci oaminii acii că nu-s vecini, să-i dai pe chezăşii şi să vii di vas la divan. Veliţi boleari ucit. Iaşi, 14 decembrie 1713 M [p. 128] † Io Neculai Alexandru voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Scriem domniia mea la boiariul nostru, la Antiohi vel căpitan de la Tecuci. Facem şitire că la domniia mea au făcut jalobă Adămeştii pe neşte oameni ce-au arat şi cosit şi-au făcut şi grădini pe o moşie a lor ce s chiamă Vadul Roşcăi şi s fac moşinaşi şi nu vor să-şi dea dijma. Deci viindu cartea domniii mele, să-i chemi şi să le ei sama precum ar hi mai drept. Şi de s-ar afla cum acei oameni n-au moşie acolo, cîtă dijmă, or din ce-ar hi, li s-ar faci să dea, toată să o pliniţi, iar de le-a hi poveste într-alt chip, să le dai dzi să vie de faţă. Aceasta scriem. U Ias, let 7222 <1713> dichemvrie 14. Vel vornic ucil va nebîtsno vel logofăt. Iaşi, 28 decembrie 1713 M [p. 128] † Io Nicolae Alexandru voevodi, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la boiari şi la toţi slujitorii carii veţi înbla cu toate slujbele la ţinutul Fălciului. Facem ştire tuturor pentru 9 oameni ce-şi va afla cinstit rugătoriul nostru sfinţiia sa Iorest, episcopul de Huşi, oamini fără cislă şi fără gîlceavî, trei argaţi şi un plugar, un viiar, un văcar, un păcurar şi un herghelegiu şi un purcar. Iată că domniia mea m-am milostivit şi i-am ertat pre acei oameni ce scriu mai sus de toate dările şi angheriile cîte vor hi pre alţii în ţara domniei meli, să fie aceşti oameni în pace şi în scutială, numai ei să fie pentru slujba şi lucrul la bucateli şi la trebile sfintei episcopii. [p. 129] Aşijdére şi voi oroşénii de Huşi, la nimic cu voi să nu-i amestecaţi la nevoile tîrgului, că cini le-ar face val peste carte domniei méli, va fi de mare certare. Aceasta scriem. U Ias, let 7222 <1713> dechirnvrie 28. Io Nicoiae voevoda . Iaşi, 9 martie 1714 M [p. 129] † Io Nicoiae Alexandru voevoda, bojiiu milosttiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniei méle dumisale stolnicései Ursăchioae şi pre cine va trimite să fie volnic cu cartea domniei méle a merge la Vasilie Grad, carele iaste vecin din Bozieni. Deci oriunde-l va afla să aibă a-l lua cu tot ce ar avia, să-l ducă în Boziiani la casa dumisale şi nime să nu cuteze a sta înpotriva cărţii domniei méle. Iar el de ar avea a răspunde, să vie de faţă. Toe pisah gospodstva mi. U Ias, let 7222 <1714> mart 9. Veliţi boliari vă divan. Iaşi, 7 aprilie 1714 M [p. 129] † Io Nicolae Alexandru voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniei meli rugătoriului nostru, egumănului şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire Pobrata şi pre cine va trimite, să fie volnici cu carte domniei meli a căuta şi a cerca în ţara domniei meli, drepţi şerbi ţigani a sfintei mănăstiri a Pobratei, şi unde i-ar afla, ori în ţigani domneşti, ori boiereşti, ori călugăreşti, ori pen tîrguri, ori pin slobodzii sau pre aiurilia supuşi undeva; [p. 130] aşijdere şi din vecini, carii vor fi drepţi de a sfintei mănăstiri, unde i-ari găsi şi pre ţigani şi pre vecini, să fie volnici a-i lua cu fămeile lor şi cu toţi copiii lor şi cu tot ce vor ave ei, să-i încarce să-i ducă să-i aşedză la sfînta mănăstire. Iar de ari ave a răspunde cineva ceva, să vie de faţă la divan cu egumenul şi cu dres ce vor ave şi nime să nu .culeadză a sta împotriva cărţii domniei meli. Aceasta .scriem. U Ias, let 7222 <1714> ap 7. Şoldăneşti, 1 mai 1715 M [p. 132]† Eu Néculai Başotă, biv vel vistier, fac ştiré cu ceasta scrisoar a mea pentru fiica mea Tofana, precum am socotit di i-am făcutu parte din moşiile mel di i-am datu satul Brătenii, ce sîntu pe apa Bacăului la ţinutul Doroiului, cu vecini cu tot şi cu heléşteu şi cu tot hotarul cît cuprinde. Cari şi vecinii cîţi să ştiu acmu s-au sămnatu anumé, fără ceia ce sîntu rezleţiţi an, cari i-or găsi, ceştilalţi anum: Cuştea la Şoldăneşti, Gligorici Dolniceanul cu 4 ficiori a lui la Berişti, Cornea cu ficiorii lui tij la Beréşti, ficiori lui Costin de Dolniceni, anume Gligori şi Chiriac şi Ion şi Gavril şi Andreica şi Vicol şi Pascal, tij la Bereşti. Cari i-am dat această moşie să-i fiie direaptă moşiie de la min în veci neclătită, cari i-am dat şi uricilé céle vechi. Pintru credinţă m-am iscălit. Ot Şoldăneşti, vlet 7223 <1715> mai 1. Neculai Başotă. † Vecinii de Brătiiani anum: † Dămian Cuşti la Şoldăneşti; † 4 ficiori a lui Oligor Dolniceanu, anum: Ştefan, Ghiorghiţ<ă>, Strătulal, Andrei, la Bereşti; † Cornea cu ficiorii lui, anum Lupul, la Bereşti; † 7 ficiori a lui Costandin Dolnician, anum † Gligor şi Chiriac, acişti sînt cu femei dintîi, şi Ion şi Gavril şi Andreica şi Vicol şi Pascal, acişti 5 sînt cu alt<ă> fămeie de pe urmă, la Bereşti. Iaşi, 7 iunie 1715 M [p. 133] † Facem ştire tă scrisoare a noastră pecum au avut pîră înainte divanului măriii sale lui vodă părintele Tofan arhimandrit, egumenul de Probata, cu Todosca, giupînasa lui Gligori spătariul, nora răposatului Gligoraşco Ghienghie, ce au fost vornic mare, pentru nişte vecini, anume Drăgoiu Nicolae şi Ghiorghie Văscan şi Gavril Borca, care aceşti vecini au fost de moşie a mănăstirii Pobratii, şi mai de multu răsipindu-s, s-au fost aşedzat în satul Ghienghii vornecului, în Tudora, şi acmu găsindu-i părintele Tofan şi vrîndu să-i ia, iară dumneaei Todosca spătăroae au pus pricină că sîntu a dumisali. De care lucru, părintele Tofan au adus cîţiva ţărani de la Pobrata şi unii era şi rude cu acei ce scrii mai sus şi au mărturisit cu sufletul lor cum sîntu drepţi vecini din ...... De care lucru divanul nici cu aceasta n-au lăsat, ci au socotit să gi oamenii vecini de a Probatii cum sîntu drepţi vecini a mănăstirii şi, giurîndu, să-i ia vecini egumenul la mănăstiri. Şi au dat în sama noastră, vornicilor de poartă, şi au mersu la svînta beserică şi au giurat şi au adeverit că sîntu drepţi vecini a mănăstirii, care şi vecinii nu tăgăduia, ce singuri spunia că-s vecini. Deci, pecum s-au îndreptat, am făcut această mărturie de la noi să fie de credinţa şi am pus pecetea porţii. U Ias, let 7223 <1715> iunie 7. † Ştefan Hudeci, vornic glotnii, martor; † Ion vornic; † Toader Cuşbă vornic; Cocoran vornic; Ghiorghi Hermeziu pis. 20 mai 1718 M [p. 135] † Adecă cu Catrina, fata lui Niculai Hăbăşăscul, giupănes răposatului Sandului Harapului, înştiinţam facem cu acestu zapis al mieu pentru satul Cîrsteştii de la ţinutul Sucevii, care tîmplîndu-s morte de grab, din mînul păgînilor, bărbatului mieu, Sandului Harapului, şi rămîindu multe datorii asupra capului mieu şi copiilor miei pe la turci şi pe la creştini, şi rămîind şi de tătari de tot prădată de n-am fost rămas cu nimic după moarte bărbatului mieu, neavînd de ce mă apuca şi cu ce să plătesc datoriile bărbatului, n-am avut într-alt chip cum faci, ce am scos satul Cîrsteştii la vîndzari. Care daca au auzit dumnealui badea Ion Sturdza vornicul, îndată au trimis la mine poruncindu-mi, din vreme că am scos Cîrsteştii la vîndzare, să mărgu la dumnealui să mă tocmescu şi să-l vîndzu dumisale, iar nu altora, căci cu alţii nu încap înainte dumisali, fiind văr primar cu tată-mieu, Neculai Hăbăşescul. Deci eu încă pe trimisul dumisali aşa i-am poruncit pecum aş merge bucuros, dar n-am cu ce, iar dumnealui să-mi trimită o căruţă şi să mărgu la dumnealui. Iar după purcesul omului dumisali, îndată au sosit de la dumnealui medelnicer Iordache un om cu căruia cu doi cai, poftindu-mă ca să mărgu păn la dumnealui că are o vorovă cu mene a vorbi. Deci, după ce am mărsu la dumnealui, altă vorovă n-au fost, fără cît să-i vîndzu satul Cîrsteştii şi, supărîndu-mă multu cu vorovă, n-am avut cum mă mîntui de dumnealui într-alt chip, fără cît am fost făcut tocmeala cu dumnealui pe sat, pe Cîrsteşti, să-mi dea 150 lei şi 50 de stupi, făr’ de vecini, şi să fie satul a dumisale; şi mi-eu dat dumnealui banii şi stupii. Apoi, pe urmă, înţelegînd dumnealui badea Sturdzea vornicul de aceasta, pentru satu, că l-am vîndut dumisale lui Iordache medelnicer, n-au priimit dumnealui să fie satul la Iordache medelnicer, ce îndată au trimis să-şi ia banii şi stupii de la dumnealui, cărei mi-eu fost dat mie. Şi fiind multă gîlceavă şi svadă pentru acel satu între dumnealor şi cunoscîndu şi eu că dumnealui cu amăgiura şi cu înşălăciune, fără nimic priţu au luat satul de la mene, m-am socotit şi eu, însă cu mente mia, cum acel sat nicidecum nu va pute să rămîie stătător la dumnealui medelnicerul, nesuferind [p. 136] neamul mieii, m-am lăsat di tocmala ce am fost făcut cu dumnealui şi l-am luat de la dumnealui şi l-am vîndut dumisale văru-mieu, Sadului Sturdzei cliucer. Făcîndu-i-s milă de mene, pentru multă datorie păgînească ce era asupra capului mieu, încă mi-eu mai dat peste tocmala ce am avut cu dumnealui Iordache medelnicer, de m-am plătit de la Hagi Osman turcul de 175 vedre miere şi, osăbit de acia datorie, au mai dat 25 lei de m-au plătit de la Sandul Manea de o datorie, care să fac peste tot, cu banii ce s-au întorsu lui Iordacbe medelnicer, trei sute şi cincidzeci de lei şi 50 di matce. Deci, dumisale făcîndu-i-s milă de mene de m-au plătit de datorie torcilor şi du pe alţii, carii s-au făcut îndoită plata pricum fusese tocmeala cu dumnealui Iordachi medelnicerul, pentru aceiia i-am dat şi eu satul Cîrsteştii cu toţi vecinii cîţi s-ar afla de acel sat, ca să fie dumisale driptă moşie şi giupînes dumisale şi coconilor dumisale şi pe acesta zapis al mieu ca sa facă dumnealui şi drese domneşti. Şi la cest zapiis al nostru s-au întîmplat dumnealui Ştefan Luica biv vel vistier şi dumnealor unchii miei, dumnealui Vasili Hăbaşăscul biv medelnicer şi dumnealui fratele dumisale, Ştefan Hăbaşăscul pîrcălab, şi alţi boeri, carii mai gios s-au iscălit. Şi cu mi-em pus pecete. Let 7226 <1718> mai 20. Catrina Arăpoae. Paraschiva, giupăneasa Sandului Sturdzii; Ştefan Luca m-am tîmplat faţă la tocmeală; Vasilie Hăbaşăscul medelnicer; Alixandru Sturdzea; Ştefan Hăbaşăscul pîrcălab; Vasili Sturdza; Iordachi Ruset vel jicnicer. Iaşi, 3 septembrie 1718 M [p. 136] † Io Mihai Racoviţă voevoda, milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele Rucsandrii Cociobăniţii ca să fie volnic<ă>, cu carte domniii meli a-şi luoa de a dzece di pe a ei driaptă moşie di pe parte ei di la Co di la ţinutul Tutovii, din cîmpu, din pîne, şi din fîţă şi din prisăci cu stupi ....... pe parte ei şi în curăturile ei ce ari di la moşii şi părinţii ei şi din tot locul ş tot vinitul ce i s-ar viini. Care pentru aceste părţi de loc şi-au şi mai întrebat cu Stămatie, ficiorul lui Gavriil de Ruşi, şi are Cociubăniţa şi Aniţa Necoriasa şi carte de rămas pre Stămatie, di la Neculai vodă, ca să le de toate di a zecea. Deci, ori di la cine ar hi să fie făcut orice fel de hrani să fie făcut pe moşie lor, din toate ca să aibă a le luoa di-a dzecea şi nime să nu cutedzi a sta [p. 137] sau a opri înainte cărţii domniii mele. Iar de ari mai ave cineva ceva a mai răspunde să aibă a-şi luoa dres cine ce ari hi avînd şi să vie faţi în divan. Aceasta scriem. U Ias, leat 7227 <1713> săpt(emvrie) 3. Veliţii boiari ucili. Deleni, 28 decembrie (1718) M [p. 137] Ioan Ciocîrlii, sănătate! Alta, de cînd au dat aceste spaime nice un răvaş de la tini n-am luat, să ştiu ce au făcut acei oameni. Ce iată că am trimis cestu ficior ca să strîngi toţi oamenii iar la sat, să ias<ă> de pen bejenii, că acmu-i pace, s-au aşădzat toate zorbalele şi s-au potolit. Iată că şi mărie sa doamna vine de la Hotin; ce cîtă pîne grîu va fi la moară să s macini şi de altă pîne ce-a fi şi trimite mai în grabă aice, că pe aice vine doamna şi nu avem măcinată. Pentru stupi să ştiu: n-au înblat cineva? Şi pentru mori am înţăles că ai lăsat acolo tot pustiu ş-au furat ş-au jăcuit alţii pîne din moară; ce de toate să-mi scrii să ştiu. Dar, de ai fi avut tu oamenii, ai fi putut şede călari în prejma stupilor şi a morii, că încă n-ai vădzut tătari cu ochii. Ce, orce pagubă oi fi avut să-mi scrii, că apoi pe urmă tot oi oblici dentru alţii. Pentru oameni, să-i duci în sat. şi care n-ar vre să vie în sat, dzicînd că s-or duce într-at sat, să-i legi şi să-i duci în sat, că aşe-i poronca lui vodă, precum şi cărţi au mărsu să le strîge pe la tîrguri, toţi să margă cineşi la satul său, iar nu aiuri. Ce precum s-au scris să faci şi fă şi mii ştiri aice pe un mujic sau pe ţigan. Pentru ţigan ce au fostu pe acolo, să-i strîngi iar pe toţi acole. Care n-ar vre, bate-i şi-i liagă şi-i du în sat, precum ţ-am poruncit. Alta, pentru nişte ovăs ce-am zis să cumperi, să ştiu: cumparat-ai au ba? De ai cumpărat, să-mi trimiţi 20 merţă mai în grabă aice, iar de n-ai cumpărat, cearcă că-i găsi şi cumpără, însă de-i găsi eftin; iar de ai scumpu, las<ă> că oi cumpăra eu de la Botşeni sau din raia. Nu mai ştiu... cum cei ..... pe merţa cea domnească. Şi de toate aceste în grabă să-mi trimiţi răspunsu ..... aice acas<ă>. Ţiganii să-i strîngi şi oamenii denpreună cu feciorul acesta şi mai este acolo şi [p. 138] Stăngul să încalece şi ei cu tine şi pe Gheorghie pietraru, cu toţi să purcedeţi să aduceţi oamenii şi ţiganii în sat. Aceasta scriem şi fii sănătos. U Deleni, dec 28 <1718> Iordachi Cantacu. Lui Ion Ciocîrlie să să de cu sănătate. Iaşi, 20 iunie 1719 M [p. 138] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii méle boiariului nostru Manolachi, vornicul de poartă, să fie volnic cu cartia domnii mele a lua şi a dejmui di pe a sali driaptă ocină şi moşie ce are la sat la Coşeşti, în ţinutul Tutovii şi la Gîrcini, iar la Tutova, parte lui Ciocîrlie, cît s-a alegi, şi la Cojeşti cît s-au ales pe mărturie şi de Alecsăşti de la Vilna, ce iaste la Vaslui, din pîne, din fîn, din grădini, din tot locul cu tot vinitol pe obicei ce iaste, şi nime să nu stia împrotiva cărţii domniii meli. Iar cini ar avia ceva a răspundé, să-şi ia dresele ci-ar avea şi să vie să ste de faţă. Aceasta scriem. U Ias, let 7227 <1719> iun 20. Vel vornec, netîmplîndu-se vel logofăt. Iaşi, 14 ianuarie 1720 M [p. 138] Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. † Dat-am cartea domniei meli boérinului nostru, dumnialui Ştefan Ruset, biv vel vornic, şi pe cini va triimiti dumnlui, ca să fie volnic cu cartea [p. 139] domniei méle a-şi lua dijmărit din fînaţă de pe tot hotarul Bohotinului, oricini ar hi cosit pe hotarul dumisali la Bohotin, ca să aibă a-şi lua dijmăritul după obicei; măcar că o bucată de loc poprisăm domnie mea, ce să e şi de pe acia din fînaţă. Şi nime să nu cutedze a să pune înpotriva cărţii domniei mele. Aceasta scriem. U Ias, 7228 <1720> ghen 14. Iaşi, 15 martie 1720 M [p. 139] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecî au venit înainte domniei mele şi denainte a tuturor alor noştri moldoveneşti boiari, a mari şi a mici, rugătoriul nostru Iustin, egumănul de la sfînta mănăstire Cetăţuia, şi ne-au arătat o mărturie de credinţă, iscălită de chir Neofit, egumenul de la sfînta mănăstiria Golăi, şi Mădzărache, staroste de neguţători şi Gligoraş neguţitoriul şi Ion blănariul, scriindu şi mărturisindu pentru nişte vii părăginite ci-au fostu a Alivréştilor pe Vale Cozmoae, cariili sînt pe moşiia sfintei mănăstiri Cetăţui, pecum acéli vii de cînd li-au părăsit Alivreştii sînt vro 16 ani şi mai mult, de cînd au stătut nelucrate, de s-au părăginit şi s-au pustiit de atîta vréme, apoi s-au apucat Iustin, egumănul de Cetăţuia, de aceli vii de li-au destupat şi li-au lucrat cu multă cheltuială, precum să lucriadză viili. Deci şi domniia mea, dacă am vădzut acea mărturie încredinţată şi de atîţiia ani au stătut pustii, nelucrate de Alivréşti, şi ei n-au fostu niscai oameni scăpaţi ca să nu-şi poată lucra viili, ce au fost oameni cu prilej, şi multă scăderi au făcut mănăstirii pentru venitul locului, drept aceia am socotit, fiindu aceli vii pe locul sfintei mănăstiri şi cu chieltuiala a sfintei mănăstiri s-au destupat, pentru acéia am dat şi am întărit pe aiceli vii sfintei mănăstiri ca să-i fie uric cu tot venitul stătători în veci, iar Alevreştii să n-aibă nici o triabă de acmu înainte la aciali vii. [p. 140] Aşijderi, să s ştie şi pentru alte vii ce vor fi părăginite de cinci-şase ani, sau şi de dzăce ani, carili ar hi pe moşiia sfintei mănăstiri, să fie voinic egumănul cu carte domniei meli a le lua ori a cui s-ari răspunde şi să le dea cui s-ar afla ca să s apuce să le lucredză, să nu ste locul sfintei mănăstiri pustii şi făr’ de venit; şi cui li-ar da, cu scrsoari să li dia şi acelora să fie moşiia. Iar aceia carii le-au ţinut mai înainte, fie cini ar fi, şi le-au lăsat de atîţa ani pustiite şi părăginite, să nu s mai amestece întru nimica, ce să fie lipsiţi în veci de acele păragini. Şi într-alt chip să nu fie. Aceasta am dat şi am întărit ca să s ştie. U las, let 7230 <1722> mart 15. Axintie uricar. Iaşi, 1 mai 1720 M [p. 140] † Io Mihai Răcoviţă voevoda, bojiiu niilostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei meli tuturor cui să cade a şti. Iată că au venit înainte noastră şi denainte alor noştri moldoveneşti boiari, a mari şi a mici, cinstit rugătoriul nostru sfinţiia sa părinteli chir Iorestu, episcopul ot Huşi, şi au făcut jaloba pentru viile celi părăginite ce sîntu pe locul sfintei episcopii la Huşi, dzicînd sfinţiia sa părinteli precum o samă de vii sînt părăginite cît de 30 ani, altele de 20 ani, iar alteli de 15 ani şi de dzéce ani şi de şes ani şi nim din stăpînii viilor nu să apucă să li lucrédze, şi sfînta episcopie n-are nici un folos de pe moşiia sa. Iar de au şi dat sfinţiia sa cuiva vro păragină dintr-aciali ca să li lucrédze pentru folosul sfintei episcopii, şi cît li-au vădzut lucrate atunce şi vin din sămenţiia – nepoţi, strănepoţi – de a celora cu viile şi s apucă de gîlceavă la lucrul viilor, vădzîndu-li gata de roadă şi destupate de alţii, şi fac sminteală de rămîn iar nelucrate viile pe moşiia sfintei episcopii. Drept aceia am socotit domniia mea împreună cu tot sfatul nostru şi am făcut acest testamentu sfintei episcopii, cine nu să va apuca din sămenţiile acelor stăpîni cu viili, păn în trei ani, ca să li lucrédză, să fie volnic sfintiia sa [p. 141] părinteli vlădica de Huşi a le da altor streini să-li lucrédză, şi acelora să fie viili în veci, însă osăbit de viile boiereşti cari au altă socoteala pentru multe pricini. Şi într-alt chip să nu fie. Aceasta am dat şi am întărit ca să s ştie. U Ias, let 7228 <1720> mai 1. Io Mihai Racoviţă voevod Treatago gospodstva. Axintie uricar. Iaşi, 26 noiembrie 1720 M [p. 141] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniii meli rugătorilor noştri, egumenului şi a tot săborul de la svînta mănăstire de la Niarnţu, să fie volnici cu carte domniii meli a lua şi a dijmui di pe dreaptă moşie a svintii mănăstiri ce s chiamă Budzaţii, care moşie iaste în ţinutul Niamţului, peste apa Moldovei, să ia de a zăcia din pîne, din fîn, din stupi, din tot locul cu tot vinitul, cine ce-ar avia pe acea moşie, ori boerescu, ori călugărescu, ori neguţitorescu, ori a cui ar hi, să fie volnici călugării de Niamţu a dijmui şi a lua pe obicei. Şi nime să nu ste înprotiva cărţii domniii meli, iar d-ar avea cineva a răspunde ceva, să-şi ia dresăle şi să vie la divan de faţă. Aceasta scriem. U Ias, let 7229 <1720> noev 26. Iaşi, 10 martie 1722 M [p. 141] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniii méle boiariului nostru, lui Ştefan Lucăi visternicului, [p. 142] să fie volnic cu cartea domniii méle a popri pre toţi grădinarii boiereşti carii mergu la moşiia dumisale, la Bărboşi, de fac grădini şi moşie n-au, anum pre grădinarii dumisale hatmanului şi dumisali lui Costantin Costachi vel spătar şi a lui Iamandi şi altor boiari, pentru căci au jeluit dumnealui domniii méle că să hrănescu acolo şi bani dau pe aiurilea, şi mărgînd zlotaşii acolo, văd atîţia oameni şi pun bani şi s-au sărăcit cîte un sărac de om ce au avut dumnealui vistiernicul. Care, fiind şi dumnealui hatmanul faţă cînd au jeluit vist, au spus dreptu că n-ari moşii nici dumnealui, nici alţii. Deci, vădzînd domnia mea jaloba dumisali într-acesta chip, i-am dat domni mea această carté să aibă a-i popri pe toţi, nici unul să nu facă grădini acolo, ci să margă să-şi facă grădini unde dau şi bani. Şi nim să nu ste înprotiva cărţii domniii méli. U las, let 7230 <1722> mart 10. Io Mihai Racoviţă voevoda . , 23 aprilie 1722 M [p. 142] † Io Mihai Racoviţă voevoda. bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii méli rugătoriului nostru, egumănului de la sfînta mănăstire Soveja, care ne jălui aici precum breţcanii din ţara unguriască vin di-şi păşunează oile pe moşiile mănăstirii ce sîntu în munte şi dijmă, după cum eşti obiceiul, nor să de, precum şi an dzis egumănul c-au avut şi tocmală cu dînşii şi apoi ei au fugit cu bucatele şi dijma n-au vrut să de. Drept aceia, i-am dat această carte a domniii méle, cînd ari mai vini acii briţcani cu bucatele dincoace, acolo pe moşiile mănăstirii, şi n-ar vre ei de bună voe să-şi plătiască dijma, să fie volnic a-i zăbiri, însă de nu or plini ghinărariul de Braşov, pe carte ce i s-au scris, să aibă să-i zăbirească şi nime să nu s împotriviască cărţii gospod. Let 7230 <1722> ap 23. Bărboşi, 13 iunie 1722 M [p. 142] † Ilie Gorie, făcut-am zapisul meu la mîna dumisali, lui Adam Luca biv vel sulger. Avînd eu un vecin, anume Stahie, ficiorul Bolgăi, ce ni se venise noî la înpărţala noastră, am făcut schimbătură cu dumnalui, de mi-au dat un [p. 143] ţigan, anume Miron, ficiorul Nastasii, fetii lui Clinco, şi eu i-am dat dumisale pe acest Stahie, ficiorul Bolgăi. Şi-nvoindu-ne cu cestu schimbu, într-acest chip cum scrie mai sus, n-am luat cineşi al său la mînă, ca să-şi stăpînească de acmu înainte, cum scrie mai sus, şi ne-am făcut şi scrisori unul altue la mînă. Şi pentru credinţă am iscălit. U Băr, 7230 <1722> iun 13. Ilie Gorie. Antioh Gore iscal. Iaşi, 16 ianuarie 1723 M [p. 143] † Adecă eu Gavrilaş Leca postelnicul, ficiorul lui Gligoraş Leca ce-au fostu pîrcălab, şi înpreună cu nepotu mieu Ursachi Davidel, care mi-i nepot de soră, şi cu gineri-mieu Gligori Moţoc, care ţine o nepoată a mea de soră, anume Tudosca, sora lui Ursachi Davidel, scriem şi mărturisim cu acestu adevărat zapis al nostru. De nimeni silit, nici asuprit, ce de a noastră bună voe am vîndut a noastră driaptă ocină şi moşie, giumătate de sat de Vorontărăşti, de la ţinutul Romanului, pe apa Siretului, cu vecini şi cu tot vinitul, dumisale lui Ilie Catargiul vel logofătu şi giupînesii dumisale Catrinii. Şi am vîndutu dumilor sale dreptu optudzăci de lei bătuţi, ca să fie dumilor sale driaptă ocina şi moşie în veci, care şi noaî această moşie ne iaste di pe maică noastră Cîrstina, fata lui Bucium, nepoata lui Vorontariu. Şi vădzîndu c-au mai cumpărat dumnealui şi ceia giumătate de sat de la Şoimăriţa, şi de la ficiorii Iancului Latii, i-am vîndut şi noi această giumătate de sat, să fie satul deplin a dumisale. Şi făcîndu-ne dumnealui plata deplin, singuri ni-am iscălit şi cu alţi boeri de curte mari şi mici care-i s-au tîmplat, ca să fie de credinţă. U Ias let 7231 <1723> ghen 16. Gavril Leca iscal; Gligori Moţoc. Ştefan Roset vel vornic, martur; Costandin Roset vel păharnic; Sandii Sturza vel ban; Toader Paladi vel comis; Apostol Leca biv sărdar; Ion Balş biv vel şătrar; Costandin Paladi biv vel armaş. Iaşi, 6 februarie 1732 M [p. 144] † Precum au giudecat mărie sa vodă la luminat divanul mării sale presfinţie sa părintele Ghiorghi mitropolitul cu dumnlui Ion Balşe biv vel vornic pentru neşte vecini din Zabolteni, anume Toader sîn Hortolomei şi Precup, frate lui Toader, tij sîn Hortolomei. Şi au fost giudecat mărie sa vodă ca să giure şesă oameni. Şi au adus sfinţie sa parinteli mitropolitul şi au giurat 6 liude şi, necredzînd dumnlui vornicul pre acei 6 oameni bătrîni ce-au giurat, grăit-au dumnlui vornicul măriii sali lui vodă ca să mai aducă sfinţie sa părintele mitropolitul şi pre alţi giuretori. Deci, pe poronca măriii sale lui vodă, de iznovă au adus sfinţie sa părintele mitropolitul 6 oameni bătrîni, anume: Ion Bulţul, David sîn Gogăi, om bătrîn care să răspunde că ştie de la Vasile vodă. Gligor Bojoran, Ursul croitoriul, Gligor a lui Androni, Ştefan Tălabă. Şi de iznoavă au eşit la luminat divanul măriii sale lui vodă şi măria sa de iznoavă au socotit şi-au giudecat dinpreună cu tot sfatul măriii sale ca să giure şi aceşti oameni. Şi-au mersu pe porunca măriii sale lui vodă la sfînta beserică la Sfeti Neculai şi au giurat tusşesă precum sîntu direpţi vecini a sfintei mitropoliii de moş, de strămoş; care fac giurături aceşti 6 oameni şi cu cei 6, ci-au giurat mai înainte, 12 oameni, şi tot oameni bătrîni. Însă din Toader este Miron şi frate-său Ion şi Andrei croitoriul şi Costantin tot frate şi ficior lui Toader, şi din Precup este Ştefan să brat ego Ghiorghii şi Manole şi veri primari cu Miron şi cu fraţii lui, ficiorii lui Toader, însă giurătorii carii au giurat acmu sînt din Busanci. Şi giurînd denainte al noastră, a vornicilor de poartă, pentru mai mare credinţa am iscălit, şi giurătorii mai gios şi-au pus degetele şi s-au pus şi pecete porţii măriii sale domnului. U Ias, let 7231 <1723> fev 6. † Vornici glotni. Gligor Cucoran vornic; Anghilachi vornec glotnii. David Goga; Ion Bulţul; Gligor Bujoran; Gligor Andone; Ursul croitor; Ştefan Tălabă. Iaşi, 19 martie 1723 M [p. 144] † Io Mihai Răcoviţă voevoda, bojiiu miilostiiu gospodar scoi. Dat-am cartea domniii méli rugătorului nostru...... hail, egumănului de la sfînta mănăstire Bistriţăi, car jeluit domniii méle pe nişte oamini [p. 145] a dumisale Sturdzăi vorni precum au întrat cu de-a sila pe moşiia sfintei mănăstiri şi strică locul şi i-au cosit iarba în tăria lor şi nici dijma ce iaste venitul moşii de acolo nu vor să de. Deci, să fie volnic a merge şi să le ia toată dijma cît i s-ar vini şi din pîini şi din fîn şi din prisăci cu stupi şi din toate după obiceiu şi să le fărîme şi casăle de acolo, să nu-i mai lase pe locul mănăstirii să şadză, din vreme că să pun înpotrivă şi strică venitul moşiii şi cosăscu în tăria lor. Pentru aceia, să aibă a-i scoate şi nim să nu ste înpotriva cărţii domniii mele. U Ias, let 7231<1723> mart 19. Iaşi, 11 iulie 1723 M [p. 145] † Io Mihai Racoviţă voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii meli rugătoriului nostru, egumenului de la mănăstire Niamţului şi pre cine va trimite, să fie volnici cu carte domniii mele a căuta şi a cerca pe Floca, care este dirept vecin a mănăstirii, şi orunde l-ar găsi în ţara domniii mele să aibă a-l lega şi a-l lua de grumadzi şi să-l încarce cu tot ce-ar ave el şi să-l ducă să-l aşedze la mănăstire, căci în cîteva rînduri s-au dus cu cărţi gospod şi el tot au fugit. Deci numai să-l ducă şi nime să nu cutedze a sta înpotriva cărţii gospod. Cari om este în satul lui vel ban, ci di a fi acolo să-l ii, iar di a fi aiuri să-i di paci. U Ias, let 7231 <1723> iulie 11. , 16 iulie 1723 M [p. 145] Ghiorghie cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop şi mitropolit Sucevii şi a toată Moldovlahie. [p. 146] † Facem ştiri cu această carte a smirinii noastre precum au vinit înainte noastră Ilie de visterie di ni spusă precum au cumpărat mai în trecutile dzile un sat, anume Vălişinii şi Scuibenţinii, de la unchiu-său Gaivril Lisa postelnic, şi-ntr-acel sat mulţi vicini au fost, pre carii pe o sam<ă> dentr-acii vecini i-au apucat şi dumnelui Lisa postelnic, pentru carii îşi izvod anume i-au făcut de acii oamini la mîna nepotu-său Ilie de visterie. Şi de la vrimi răscoalilor, di cîndu au luat leşii pe Duca vodă, s-au împrăştiet şi necăutînd-i nime, niştiind pre undi s-au aşedzat, dintru care s-au aflat o fimee din niamul acilor vicini, carii este mătuşă lui Ştefan Gioacăş, anume Ghirvasa, ci-au ţinut-o Gaşpar. Deci i s-au făcut această carte de blestăm asupra aciştii fimii şi asupra lui Ştefan Cioacăş şi asupra lui Andronachii şi asupra a cărora ar şti şi n-ar vre să-i mărturisască şi să-i spue pe undi sînt, să fie blăstămaţi de domnul nostnu Iisus Hritos şi de maica sfinţii sali Precista şi de toţi sfinţii, şi să fie afurisiţi de 318 oţeti din cinstita Nikii şi de smerenia noastră; herul şi petrile să putridziască, iar trupurile acestora oamini, carii mai sus sint pominiţi, să ste întregi şi să aibă parte cu Iuda şi cu procletu Arie. Iar carii ar mărturisi drept, să fie ertaţi şi blagosloviţi. Aceasta facem ştire. Let 7231 <1723> iul 16. Ghiorghie, mitropolit Suceavschi. Iaşi, 24 octombrie 1723 M [p. 146] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele cestui om, lu Toader Petco, ginerele lui Vasîlie Mihuleci, ce-au fost de Cureleni di la ţinutul Orheiului, ca să fie tare şi puternic cu carte domniii meli a-şi ţinia şi a-şi stăpîni a sa dreptî ocinî şi moşie ce ar hi avînd el în sat în Pohribeni di pe moşii şi părinţii lui, moşie veche. Aşijdere să aibă a-şi ţine şi a-şi stăpîni şi altî parte, iar într-acelaşi sat, în Pohribeni, a trie parte din bătrîna Lehoai, parte lui Lupan ficiorul lui Ţapi, nepotul Lehoai, pe zapis şi pe mărturii ce ari de la oameni buni şi înpregiuraşi şi răzeşi, care această parte o au fost vîndut lui Vasîlie Mihuleci. Deci să aibă a stăpîni aceste părţi de ocine şi de moşie ce-ari, şi moşie veche şi cumpărături pe drese şi pe zapise şi pe carte de la Ivstratie Dabija vodî, şi să aibă a-şi luoa de a dzece din cîmpu, dîn pîni şi din fînaţe şi din sălişte şi din grădini cu legumi şi din tiutiunuri şi din cînepi şi din inuri şi din pădure şi din prisăci cu stupi, după obicei şi dintr-alte vinituri, din tot locul tot vinitul ce i s-ar vini pe părţile lui, şi nime să nu cutedzi a ţine sau a opri înaintea cărţii [p. 147] domnii mela. Iar cui i-ari păre cu strîmbul şi ari mai ave ceva a răspunde, să vie să ste faţă la divan. Aceasta scriem. U Ias, let 7232 <1723> oct 24. Iaşi, 1 decembrie 1723 M [p. 147] † Adecă eu, Miron biv medelnicer, ficiorul răpăosatului Calistru biv vel jicnicer, scriem şi mărturisascu cu acest adevărat zapis al meeu, de nimi silit nici asuprit, ce de bună voia mea am vîndut ai miei drepţi ţărani vecini ce mi s-au venit în parte mea de la părinţii noştri, din Durneşti, anume Iftimii ficiorul [p. 148] Sandului, însurat şi cu fraţii lui, Ştefan şi Toader holtei, şi pe Melintie, ficiorul lui Gavril Balot<ă>, însurat, carii sînt aici faţă, şi pe Vaslii cu frate-său Statii, ficiorii lui Ştefan Văleanul, amîndoi însuraţi, şi pe Antohii, ficiorul Nicăi lui Balot<ă>, carii sînt la Hotin. Aceste i-am vîndut dumisali cămăraşului Radului Răcoviţi şi giupînesîi dumisali Marii drep bani gata 100 lei, ca să-i fie dumisali drepţi vecini în veci, că mi i-au făcut plată deplin în mînuli meii. Şi la aceasta tocmala s-au tîmplat mulţi boier, carii s-or iscăli mai gios, şi eu de credinţă am iscălit. Şi eu Dumitraşco Muste am scris, să se ştie. U Ias, let 7232 <1723> dec 1. † Eu Miron Calistru iscal. † Iordachi Cantacuz vel vist. Iaşi, 6 decembrie 1723 M [p. 148] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii méle tuturor lăcuitorilor cîţi ar avea vii şi pomăt pe locul sfinţii mitropolii la Vlădiceni, la ocolul tîrgului Eşilor. Şi mulţi din pămînteni ci-au avut vii cu pomăt, viile le-au părăsit, iar pomătul îşi stăpînesc şi îşi fac neguţitorii, şi sfînta besérică a mitropoliii n-are nici un folos, şi au rămas păgubaşi şi sfînta biserică şi visteria. De care lucru, iată că domnia mea am socotit înpreună cu tot sfatul nostru, din vréme că iaste locul sfintei mitropolii şi ei nu vor să-şi lucredze viile şi li-au lăsat de s-au pustiit şi-şi ţin numai pomătul de să neguţătoresc şi besărica n-are nici un folos, aşijdirile şi visteriia au rămas păgubaşă, să fie volnic sfinţia sa părintele mitropolitul a le lua şi pomătul şi locul viilor. Şi cine s-ar apuca să facă vie, să aibă a stăpîni şi pomătul acelui loc de vii, iară ei să nu mai fie volnici de acum nainte a să amesteca la pomăt, ci să fie lipsiţi din toată légia, după obicéiul ţărîi. Iar carii s-ar apuca să-şi facă vii pe locul ce-au avut moşii şi părinţii lor, să-şi stăpînească şi pomătul, iar mănăstirea să nu mai aibă a să amesteca, după cum scriem mai sus. Aceasta scriem. U Ias, let 7232 <1723> de 6. Iaşi, 10 mai 1724 M [p. 149] Darie Donici, vel vornic de Tara de Gios, Ştefan Ruset, vel vornic de Ţara de Sus, Dumitru Macrii, biv vel ban, facem ştire cu aceastî mărtirie a noastrî la cinstitî şi luminatî mîna măriii sale domnului nostru Io Mihai Racoviţă voievod, pentru Trohin şi Gavril şi Andrei şi Ion, ficiorii lui Tănasii Părîu, carii au jeluit măriii sale lui vodă pe dumnealui fratele nostru Gavril Miclescul vornicul că-i [p. 150] trage la vecinătate şi ei nu-s vecinii dumisale, ce sint vecinii măriii sale domnului nostru Mihai vodă, din sat din Bodeşti de pe Cracău, care sat au fost a răpăosatului Tomi Cantacuzino vornicul, moşul măriii sale lui vodă. Deci poroncindu-ne mărie sa domnia nostru Mihai vadă ca să luăm sama cu dumnealui fratele nostru Gavril vornicul şi, stînd dumnealui faţă înaintea noastră cu aceşti oameni ce-s numiţi mai sus, întrebat-am pe dumnealui Gavril vornicul pentru aceşti oameni, de pe ce-i trage dumnealui la vecinătate, vecini îi sînt dumisale de baştinî, de Micleşti, au ce poveste au Iară dumnealui altă n-au răspuns, fără cît au zis că ţiind pe maica dumisale Vasilie logofătul şi după moartea lui Vasilie logofătului iară Dumitraşco Ceaurul ce-au fost logofăt mare, ficiorul lui Vasile logofătului, au lipsit-o din satul tătîne-său, din Hălăuceşti, cu diata ce-i făcusă tată-său, şi neavînd nici vezetei pe cai atuncea ca să vie la Micleşti, atuncea au fost tatul acestor oameni, Tănasie Părîu holtei acolo în Halăuceşti şi întrebîndu-l ce ficior ieste el, au dat samă, ca ieste ungurian şi aşa l-au nămit pe cai de au vinit cu maică-sa la Micleşti. Şi au şezut tot în Micleşti de s-au însurat şi au trăit pînă au murit şi au făcut ficiori pe aceşti ce-s numiţi mai sus, şi de atuncea pîna acum tot în Micleşti au şezut. Iară Trohin şi Gavril şi Andrei şi Ion au scos doi oameni bătrîni, vecini din Bodeşti, anume Ion Platon şi Vasilie Ţigănici şi mărturisiră cu sufletele lor precum aceştie sînt drepţi vecini măriii sale lui vodă, din Bodeşti, ficiori lui Tănasie Părîu şi sint şi astăzi de să cunosc jiriştea casălor moşiilor lor. Numai dacă au murit răpăosatul Toma vornicul şi neavîntd cine să-i sprejemască pe oameni, s-au răsipit toţi în toate părţile, unii pin ţara unguriască, alţii pintr-alte ţări, alţii pin ţară aicea, şi de atuncea s-au răzleţit şi Tănasie Părîu, tatul acestora, şi nu s-au mai ştiut nici aceştie unde sint, nici alţii pîna astăzi. De care lucru văzind noi pe aceşti oameni bătrînî că mărturisind într-acesta chip şi dumnealui fratele nostru Gavril vornicul încî pe tatul lor nu l-au ştiut de unde ieste de baştina lui, aşa am socotit şi am giudecat cu dreptate, ca să margă aceşti doi oameni batrîni, Ion Platon şi Vasilie Ţigănici, la svinta beserică sa giure pecum tatul acestora, Tănasie Părîu, au fost drept vecin de moşi, de strămoşi din sat din Bodeşti şi giurînd, să le de pace dumnealui Gavril vornicul. Şi aşa au mers la svinta beserică domniascî, la Sfeti Nicolae, după obicei, cu vornicii de poartă de au giurat pecum aceşti oameni, Trohin şi Gavril şi Andrei şi Ion, sint ficiori lui Tănasie Părîu şi tatul lor au fost drept vecin de baştină lui din Bodeşti, a răpăosatului Tomii vornicului şi au şi astăzi veri primari de pe tată-său în sat în Bodeşti De care văzind şi noi şi aducîndu-ne şi mărturie de giurămînt şi împreună cu dînşii au vinit şi vornicii de poartî de ni-au mărturisit pecum au giurat la svinta beserică după obicei, am dat rămas din toată lege pe dumnealui vornicul Gavril, ca să nu mai aibă triabă de acmu cu dînşii niceodatî, ce să fie drepţi vecini măriii sale domnului nostru Mihai vodă, pecum au fost tatul lor şi moşul lor răpăosatului Tomii vornicului, moşului măriii sale, aşa să fie şi ei în veci, cu toţi ficiorii lor, şi această pîră să nu să mai pîrască niciodată piste această mărturie a noastrî. Şi pentru mai mare credinţa, ne-am iscălit şi noi şi alţi boieri carii s-au tîmplat, să să ştie. U las, let 7232 <1724> mai 10. Ilie Catargiu vel logofăt; Ştefan Ruset vel vornic iscal; Ion Cantacuzino vel spătar; Macri ban iscal; Darie D vel vornic ....... [p. 151] vel ban; Costantin Costachi vel vistiernic; Costachi Ruset vel paharnic; Bogdan ....... treti logofăt. Gligoraş sin Vasilie uricar . <Însemnare pe ultima pagină:> Mărturie de la boieri pentru nişte vecini de Bodeşti, ce s-au luat de la Gavril Miclescul vornicul. Iaşi, 14 februarie 1724 M [p. 151] † Adecă eu, Antiohi Hudeci, dat-am scrisoarea mea la mîna cumnatu-meu, lui Vasili Carpu armaşul şi-a surori-mea, Sandii, pricum măritînd-oî tată-meu şi au dat şi dzestri precum au vrut, ca un părinte, şi mai trăind după ce-au măritat-o încă ..... ani şi ni-au făcut şi diiată cu patru arhierii iscăliţi cu mare blăstăm, c-un an şi mai bini înainte morţii, di înpărţeală ce mi-au dat. Dipe aceia, tîmplîndu-s în vrimia cătanilor di-au luat tătîni-meu toati bucatili şi stupii tătarăi şi s-au dus şi tată-meu la Buciag ca să-si scoată bucatili şi nimic n-au scos şi i s-au tîmplat şi moarte acolo. Şi încă şi dipă aciia au mai trecut 7 ani, după ce au murit şi s-au sculat cumnatu-meu şi soru-mea di-au scornit pricină ca să înpărţim în doî ce ni-au rămas de la tată-meu, din vicini şi din ţigani şi dintr-alte ce mi-au rămas de la tăt<î>nă-meu şi di a unui frate al nostru Ion, ci-au murit încă cu vro 3 ani înainte tătîni-meu, afară din dzestri ci i-au diat. Şi eşind dinpreună la divan, ni-au orînduit măria sa vodă la sfinţia sa părintele Ghiorghi mitropolitul şi la dumnealui Sandul Sturdzea vel ban ca să ne ia sama cu pravila. Şi, giudecîndu-ne cu pravila, au spus măriii sale lui vodă precum ni-au giudecat, şi pravila diiata n-au stricat, cari şi măria sa au lăsat după giudecata pravilii şi a sfinţii sale mitropolitului şi a dumisali lui vel ban, şi mi s-au făcut şi carte de rămas. Iar pentru 2 ţigani ce li-au fost dat tată-meu dzestre, carii i-au fost cumpărat de la mănăstire, de la Burdujeni, şi tîmplîndu-s di i-au dat mărie sa vodă iarăşi mănăstirii, au dzis măria sa vodă să-i dau alţi 2 ţigani în locul acelora şi i-am dat pe Gligor ţiganul cu doî fete a lui şi cu fămiae lui, fiind moldovancă, şi pe Costantin brat lui Gligore. Şi mai dînd samă cumnatu-meu Vasili precum să-i hii giuruit tată-meu la logodnă 50 matce şi 40 lei pentru căruţă cu 2 cai, au dzis mărie sa să giur eu [p. 152] precum n-am audzit, nici ştiu să-i fie giurui tată-meu, şi giuruind să-mi de banii. Şi eu, vrînd să mergu să giur, n-au vrut să mă lase dumnealui medelniceriul Mogîlde şi am stătut înainte dumisale şi înainte dumisale lui Tănase comisul al doile, amîndoi, şi ni-am aşedzat ca să-i dau pentru acii 50 stupi şi pentru cii 40 lei 2 cai de căruţă şi 4 lei bani şi o iapă şi 25 stupi de sămînţă şi un vecin, anume Ursul Vîntul, moldovan, pentru ca să nu mai giur. Şi li-am dat aceste toate şi aşa ne-am aşedzat înainte dumilor sale care mai sus sint pomeniţi si dinainte altor oamini buni, nici să mai aibă de acmu înainte a mai cere piste giudecata ce-am avut şi peste aşedzarea ce am făcut şi ne-am aşedzat şi ni-am făcut şi scrisori unul la mîna altue. Iar care dintri noi ar mai scorni gîlceavă să fie di ruşine. Şi pentru credinţă am şi iscălit. U Ias, let 7232 <1724> fev 14. Antiohie Hudeci iscal. Mogîlde biv vel medeltiicer, m-am tîmplat. , 29 iunie 1724 M [pş 152] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii rugătoriului nostru, egumenului de la Svînta Viniri, şi pre cini va trimite sfinţie sa, să fie volnic cu carte domniii meli a mergi la sat la Iocaş, ce este la ţinutul Niamţului şi să aibă a lua de a dzecia den toate după obiceiu, din pîni, din fînaţ, din grădini cu legumi şi cu cînepi şi cu inuri şi din prisăci cu stupi, şi să aibă a lua din tot locul cu tot vinitul şi nime să nu cutedză a sta înpotriva cărţii gospod. Iar cui ar păria cu strînbul, să vie faţă la divan. Aceasta scriem. Let 7232 <1724> iuni 29. Lucoviţa, 16 iulie 1724 M [p. 152] Adică eu, popa Gligor Pisanca, fratile lui Fodor, făcut-am zapisuil miu la mîna dumisale giupînului Dumitraşco Bainschi, precum am luat în chizişiia mi [p. 153] pi fratl miu Fodor, dupi ci l-au dat mărie sa vodă vicin rob de la divan, dupi giudicata ci l-au rămas giupînul Dumitraşco, fiindu-i rob. Deci m-am apucat pentru dînsul cum că a şede în sat în Lucoviţa şi n-a fugi, iar fugind din Lucoviţa, el să margă la Miliia să şadză, de unde iaste vicin cumpărat; însă fugind Miliia, să aibu eu a da pi fratil miu în mînîli giupînului Dumitraş, iar di ar fugi şi de la dum în tara lăşască şi s-ar întorcé fratl miu în Moldova şi l-aş şti undi iaste, să aibu eu iarăşi a-l aduce la dumnealui Dumitraşco, stăpînul lui. Iar di ar mai înbla fratil miu a mai scorni vro pîră asupra stăpînu-său, să aibă dumnealui a-i lua tot di la casă îşi să-l puie în heri să muncească că c-un rob ce l-au dat di grumazi di la divan. Şi pentru credinţa am iscălit să s creadză. U Lucviţ, 7232 <1724> iulie 16. Eu popa Glégoré Pésanca, chizaş de frate-meu Fodor. Şi eu Ion Volcinschi: şi eu Toader Voncischi, martur m-am tîmplat; Iordache Ruset biv vel clucer i staroste, martor. Şi eu Ion Volcinschi; şi eu Toader Voncischi, martur m-am tîmplat; Iaşi, 28 septembrie 1724 M [p. 153] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Scriem domnie me la toţi sătenii de sat de Săb<ă>oani. Facem ştire tuturor pentru rîndul vostru, că pînă acmu aţi fost în sama dumisale lui vel spătar, iară acmu v-am luat din sama dumisale şi sînteţi în sama gospod. Pentru acee, vădzînd carte domniii mele, să căutaţi să vă apucaţi de pămînt şi de hrana voastră şi nice o grijă să n-aveţi. Şi ci-ar hi nevoile voastre, să agiungeţi la cruceri şi clucerii ne-or face ştire noa şi toate nevoile voastre le vom căuta. Şi de nu veţi fi avînd vornicel, iarăşi noi vom pune pe cine veţi socoti voi să vă poată purta de grije voastră şi dispre nime nici o nevoe sau supărare nu veţi ave. Această vă scriem si vă dăm ştiri şi aceasta. U Ias, let 7233 <1724> sept 28. La lucru domniscu, la podvezi şi la altile de v-ar porunci clucerii, să nu mergiţi, fără cît după obicei ci este veţi lucra mănăstirii, şi cu această carte să vă apăraţi di toţi. (Iaşi), 27 noiembrie 1724 M [p. 154] † Io Mihai Răcoviţă voevod, bojiiu milostiiu i gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am cartea domniii mele rugătoriului nostru Tofan, egumenului de la mănăstirea Pobrata, ca să fie volnic cu cartea domniii mele oriunde şi-ar afla vecini de ai mănăstirii au ţigani şi ţigance mănăstireşti, ori în ţigani boereşti, ori în ţigani călugăreşti, să fie volnic a-i luaré şi a-i duceré iarăşi la mănăstire, să slujască mănăstirii precum au slujit mai înainte. Şi nimenea să nu să ispitească a să puni împotriva cărţii domniii mele, că aşa iaste porunca domniii mele. I i saam rece gospodstva mi. Let 7233 <1724> noemv 27 dni. Iaşi, 30 mai 1725 M [p. 154] † Io Minai iRăcoviţă voevoda, bojîiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele slugii noastre cestui .... să fie volnic cu carte domniii meli a merge la Bohotin, la moşie dumisali vornicului Ştefan şi aibă a aprinde casăle oamenilor care şed pe moşie dumisali vornicului Ştefan, a cărora ar vri dumnalui, şi nime să nu cutedză a să pune înpotriva cărţii domniii mele. Aceasta scriem. U Ias, let 7233 <1725> mai 30. Iaşi, 16 iulie 1725 M [p. 154] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele egumenului de Bogdana, să fie volnic cu carte domniii mele a lua de a dzece di pe toate moşiele mănăstirii Bogdanei, de la [p. 155] ţinutul Cîrligăturii, de la Storneşti şi Pleşeşti şi Batorneşti, ca să de voe să are şi să cosască cini unde-i va fi voe, nime pe nime să nu poprască. Şi nime să nu ste împotriva cărţii domniii mele. U las, let 7233 <1725> iul 16. Nacas că s-au făcut carte Cucoranului, ca să aibă călugării a lua de a dzece păn or vini la divan. Iaşi, 10 noiembrie 1725 M [p. 155] † Adecă eu Măranda, fata Milescului ce-au fost sărdar, giupîniasa lui Costantin Bucium postelnic, înpreună cu fiiu mieu Neculai Bucium scriem şi mărturisim cu acest adivărat zapis al nostru la mîna dumisal Ilie Catargiul vel logofăt şi a giupîniasii dumisal Catrinii, precum să să ştie că noi de nime nevoiţi, nici asupriţi, ce di a noastră bună voie am vîndut dumisal ai noştri drepţi vecini, anume pe Ioniţă şi pe frate-său Ilie, ficiorii Mîrzii, carii ne sîntu noî drepţi vecini din sat din Horgeşti, de la ţinutul Putnii, precum pe tatul lor, pe Mîrza, îl arată anume la înpărţala ce frăţască ce s-au înparţit soţu meu Costantin Bucium cu cumnatu-său, cu Vasilie Buzdugan medelnicer. Neputîndu-să ei fraţii învoi cu ce li-au fostu rămas de la părintel lor Gavrilaş medelnicer, cu poronca măriii sale lui Antohie vodă au mărsu denainte dumilor sale Alexandrii Ramandi vornic şi Ilie Catargiul, fiind atunce comis, de i-au socotit şi i-au înpărţit cu moşiile şi cu vecinii ce le-au fostu rămas de la părinţi. Şi acel vecin Mîrze, tatul acestor de mai sus numiţi, Ioniţă şi Ilie, s-au venit în parte soţului mieu, lui Costantin Bucium, cu satul Horgeşti, pecum mai pe largu arată înparţala, cu iscălitura dumilor sale, ce-i făcută la vălet 7207 oc 29. Deci şi pe mine acmu agiungîndu-mă nevoe, tîmplîndu-să de mi-au murit o copilă ce-au ţinut-o feciorul Soroceanului şi neavînd cu ci-o griji, m-am socotit de am vîndut aceşti doi vecini dumisale Ilie Catargiul vel logofăt şi giupîniasii dumisale Catrinii, drept ..... lei bătuţi, bani gata, căci alţii din rudele mele nime n-au vrut să-i cumpere, iară dumnilor ne-u făcut plată deplin întru mînuli noastre. Pentru acie am dat şi de la noi acestu zapis ca să le hie dumilor sale şi cuconilor dumisale drepţi vecini în veci, ei şi feciorii lor şi cu tot rodul lor ce să va trage dintru dînşii. Şi pentru credinţă, am iscălit şi noi şi ni-am pus peceţile şi-au iscălit şi alţi boiari mari şi mici ce s-au întîmplat. U Ias, 7234 <1725> noev 10. Măranda fata Milescului, giupîniasa lui Costantin Bucium; Neculai Bucium. Mihail Sturdzea vel ban; Dimitrie ban iscal, martur. 12 decembrie 1725 M [p. 156] Adecă eu, Vasili Hăbăşéscul biv vel medelnicer, făcut-am zapisul meu la mîna dumisali Sandului Sturdzea vel ban, précum am făcut cu dumnealui o tocmală într-acesta chip : am dat eu dumisali al meu drept vecin, anume Galaţi Petrea, ficiorul lui Martin Galaţi, ungur, care îmi este mie dréptu vecin den Agiudéni, şi dumnealui să-mi de altu vecin, ori un moldovan ori un ţigan, de potriva vecinului mieii. Deci, ca să-i fie dumisali dreptu vecin, dumisali şi cuconilor dumisali, néclătit în veci. Şi la această tocmală a noastră tîmplatu-s-au molţi boeri şi omeni buni, cari mai gios s-au iscălét. Şi eu pentru mai mare crédinţa am şi iscălit. Let 7234 <1725> dec 12. Vasilie Hăbăşăscul medelnicer iscal. Costantin Silion logofăt, martur. Iaşi, 10 mărtie 1726 M [p. 156] † Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scrie diminiia mea la boiariul nostru, dumnealui Costachi biv vel medelnicer. Facem ştire că domniii mele s-au jeluit rugătoriul nostru Iorest, egumănul de la mănăstirea lui Adam, dzicîndu că pre moşie la Dimăceni în ţinutul Tecuciului, la vadul Roşcăi, şi ci-au fost dijma de fîn n-au vrut neşti oameni ce le dzîc Buceştii să dea, care ni-au arătat şi carte de rămas de la domniia mea ca s-au pîrît de faţă acei Buceşti, aciia la divanul domnii meli cu Stamatin vel căpitan de Tecuci şi i-au rămas. Şi ei acmu, peste carte aceasta de rămas, ei s-au sculat şi-au poprit, n-au vrut să dea dijmă pî ci de an, nici de estimpu. Ce iată că scriem dumitale, mărgîndu dumneata acolo şi aflîndu că moşiia Adămeştilor pe dzic ei că-i moşiia lor .... să pli dijma oameni .... de an şi de estimpu, [p. 157] multă jalobă să nu mai vie. Şi, precum vii afla şi plini, să faci şi mărturie ca, de or vre să mai vie la divan, să avem ştiri. Aceasta scriem. U Ias, let 7234 <1726> mart 10. Vel logofăt ucit. 12 iulie 1726 M [p. 157] Izvodii di oamenii cari îi tragi egumănul di Sovejii vicini pe zapis şi cu izvodu anume di vecinii, din satu di Costişti ot Pcrcschiv şi din satu din Rupturi, ce-au cunpărat răposatul Matei vodă Băsărab şi au datu danii la mănăstiri sa, la Soveji. † Let 7234 <1726> iuli 12. † Ştefan sin Toader morari. † Neculai sin Savin, nipolu Sava Nicică, cari să află scris Sava Nicică în izvodul cil di cumpărătoari. † Alecsandru sin Chirila, tij să află Chirila tată-său la izvodul cil di vîndzari. † Pavăl, nipotu Neculii Badiului, tij să află Necula moşi-său în izvodu. † Hilip sin Dumitraşco Meachin, tij să află în izvodu Dumitraşco Meachin. † Sin Hilip sin Ştefan, nepotu lui Bălan Leurdă, tij să află în izvodu Bălan Leurdă. Pe aceşti oameni îi tragi eguminul vicini si şi-au adus martori pecum scriu anume mai gios, oameni bătrîni: † Stratul Ţonţéi, ot vatra ot Brăhăşişti, di moşie ot tam. † Neculai sin Grecul Costiscul, tij ot Brăh<ăşişti>, moşan di Galbini. † Stratul băbiiac, sin popa Andrii ce-au fostu pop<ă> în Costişti în vechili vrimi, moşan di Chiliani. † Ştefan Spaimă ot Ciorăşti, moşan ot tam. † Dănmiian di Lieşti, moşan ot tam. † Ion Hristofori ot Triponişti, moşan ot tam. † Frăţiman Drumea, moşan din Huş ot Gura Tutovii. † Dimoftii Postolachi, moşan ot Lieşti. † Fulichi sin Baciul, ce-au fostu tată-său vizitiu la Enachi clucer, moşan ot Dajbijéni. Şi s-au întrebat cum ştiu pentru aceşti oameni ce-i tragi egumănul vicini, şi ei s-au apucat tar că nu-i ştiu vicini nici pe dînşii, nici pi părinţii lor, nici să-i hie mai tras cinîva la vicinătate, ce-i ştiu oameni di moşie şi pe [p. 158] dînşii şi pe părinţii lor. Şi li-au citit egumănul şi carte di blăstăm di la părinteli mitropolitul şi ei au priimit-o cu toţii. Adus-au şi egumănul un om martor dzicîndu c-au fostu slugă la alţi egumeni mai înainte vrimi şi trimiţîndu-l cu posluşanie păn era mai tînăr, de au fost strîngîndu vinitul moşielor, acesta mărturisi pentru un Ştefan sin Toader morar c-au fost tată-său, Toader, morar la călugări. I. Pld vel spat. Iaşi, 31 iulie 1726 M [p. 158] † Io Mihai Răcoviţă voevoda, bojiiu milostiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domnii meli slugii noastre, lui Ghiorghi Hermeziu, să hie volnic cu cartea domniei meli a ţinea şi a stăpîni moşiia de la Horodeşti ce-i la ţinutul Dorohoiului, cari giumătate de sat îi iaste lui de baştină, iar giumătate iaste cumpărătură, cumpărată de Andrei Hermeziu; şi să mai oprască şi a patra parte de Cuzlău ce-i la ţinutul Dorohoiului, care-i iaste de moşie, şi să aibă a lua de a dzeci din pîni, din fîn, din cînipi, din inuri, din grădini, din prisăci cu stupi şi din totu vinitul ce-ar hi, nime să nu stea împotriva cărţii domniii meli. Iar di ar avea ciniva ceva a răspunde cu niscariva drese, să vie la divan. U Ias, let 7234 <1726> iuli 31. Vel logofăt ucil. 26 august 1726 M [p. 159] Adécă eu, Bărboiu Sturdzea, făcut-am zapisul meu la mîna dumisali surori-mea, călugăriţii, precum am aşezat cu dumneei înainte badii Sandului şi nainte badii lui Mihalachi pintru 2 vecini cu copiii lor, anume Neculaiu Fulga şi Ion Fulga, fără un ficior a lui Neculaiu Fulgăi ce este însurat, anume Lupul, ce cu acest zapis i-am vîndut ca să-i stăpînească dumneei şi să-i aibă robi. Şi cu aceasta, ca să să cradă, am iscălit. Let 7234 <1726> avgust 26. Şi aceşti vecini i-am vîndut dumisali drept 600 lei. Bărboiu Sturdzea. Iordache Sturdzea vel ban, martor; Mihalachi Sturdzi. 18 mai 1727 M [p. 160] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Scriem domnie mé la slugile noastre, pîrcălabi de Bacău. [p. 161] Facem ştire că domniii meli jălui rugătoriul nostrul egumenul de Bogdana pe bîrsanii de la Caşin, dzicînd c-au avut tocmală cu dînşii, vîndzîndu-le dijma de pe o moşie, le-u dat şi 2 vite de iape să le pască, şi ei nici banii de pe dijmă pe tocmală nu au plinit şi încă i-au prăpădit şi o iapă c-un tretin. De care lucru iată că vă scriem să-i chiemaţi faţă pe bîrsani să le luaţi sama şi, de a fi aşa cum jălui egumenul, să căutaţi să-i faceţi dreptate să-l aşezdaţi cum a fi mai cu dreptul, şi pentru dijmă şi pentru vite, ca să nu rămîie egumneul păgubaş. Iar de a fi poveste într-alt chip şi nu-i pute aşedza acolo, să le faceţi cu mărturie să vie faţă. Aceasta scriem. Let 7235 <1727> mai 18. Veliţi boleri ucil. 4 iunie 1727 M [p. 161] Io Grigorie Ghica voevod, cu mila lui Dumnezău domnu ţării Moldavii. Adecă s-au pîrît de faţă înainte domniii mele şi a tot sfatul nostru rugătoriul nostru Onufrie, egumenul de la sfînta mănăstire Soveja, cu Gheorghiţe, feciorul Onicăi, pentru moşie din satu din Galbeni, de la ţinutul Tecuciului, zicîndu egumenul precum Ursul Vartic, ce-au fostu vornic, cu fămeia lui, Anna, şi cu fiica lui, Niacşa, au închinat schitul lor de la Galbeni cu toată moşie ce-au avut ei acolo, toate cumpărături părintelui lor şi de la dînşii ce-au cumpărat, cu doao vii cu pomeţi, cu o moară gata şi cu locuri de grădină şi în dial şi în vale şi cu tot venitul precum le scriu dresăle, precum am văzut şi zapisul lor scriindu într-acesta chip, care ace moşie au fostu aleasă şi hotărîtă de Vartic, precum am văzut şi o mărturie de hotărîtură. Iar acel Gheorghiţă, feciorul Onicăi, şi cu alte rude a lui s-au fostu sculat şi de cîţiva ani s-au volnicit pe această moşie a mănăstirii de opre nişte săpături. Şi avîndu şi vii pe acestu locu şi cîţi lucra pe moşie sta pricină de nu vre să de dijmă, arătîndu şi un zapis de la acel Varticu, scriindu ca să-şi ţie săpăturile ce sînt pe hotarul mănăstirii. La care dede samă egumenul că au şi ei, acestu Gheorghiţa cu alţi răzeşi a lui, moşie lor osabită afară din hotarul mănăstirii, şi ei nu-şi ţîn moşie lor şi întră şi în hotarul mănăstirii de poprescu dijma de atîţa ani de pe toată hrana lor ce lucrează locul mănăstirii. Iar acum, stîndu de faţa la divan, domnie mea i-am dat în sama cinstit şi credincios boeriul nostru, dum Costandin Ruset vel vornic, ca să ste să le ia sama. La care, stîndu faţa înnainte dumisale acestu Gheorghiţă şi cu Giuncu vonnicu, care şi ei s-au răspunsu rudă lui Vartic, cu egumenul de Soveja, şi luîndu dumnealui sama cu amăruntul, aşa au aflat şi li-au ales, că n-au nici o triabă aceşti oameni ce-s numiţi mai sus cu hotarul mănăstirii care [p. 162] au dat-o danie acel Vartic şi-au închinat-o cu schit cu tot la mănăstire Sovejii. Şi cît s-au volnicit ei pe moşie mănăstirii, încă au umblat fără ispravă, fără cît ei să-şi ţie numai săpăturile cele vechi pe zapisul lor ce au de la Ursul Vartic vornic, care scrie că s-au învoit cu răzeşii să-şi ţie ei săpăturile. Pentru aceia dar şi domnie mea am dat rămas pe Gherghiţă sîn Onicul şi pe Giuncul vornicul şi pe alte rude a lor, precum ei întru nimic de hotarul mănăstirii să nu să atingă, fără cît numai săpăturile cele vechi să-şi ţîe, iar afară din săpături, nici o palmă să nu să mai întindă, şi ce-ar lucra ei pe moşie mănăstirii, afară din săpături, să aibă egumenul a le lua de a zece din tto venitul, pe obiceiu. Aceasta pîră să nu s mai pîrască preste carte domniii mele. Aceasta scriem. 7235 <1727> iun 4. Iaşi, 10 iunie 1727 M [p. 162] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu miilostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecî au vinit înainte domniii mele şi denainte alor noştri boieri a mari şi a mici boieriul nostru Iordache Aslan, ce-au fost spătar al doile, şi ni-au arătat un zapis încredinţat de la soacra dumisale Iliana, giupîniasa lui Savin banul, fata răpoosatului Vasilie Ceaunul biv vel logofăt, făcut acel zapis denainte sfinţiii sale părintelui chir Ghiorghie mitropolitul şi altor boieri mari şi mici, scriind şi mărturisind într-acel zapis precum rămîind dumneiei la bătrîneţele sale şi la mare neputinţa şi la slăbiciune şi neavînd lîngă cine sî lipi să o sprejenească, şi din toţi nepoţii săi rămîind numai această nepoată a sa, Aniţa, fiica gine-său lui Dumitraşco Ceaurul ce-au fost logofăt mare, aşa s-au socotit dintru toată inema sa şi de a sa bună voie. Cunoscînd ca are mare milă spre dînsa şi o priinieşti cu dragoste, s-au lăsat dumilor sale şi cuconilor dumilor sale, cu multu cu puţin ce i-au rămas de la Dumnezău, după sufletul său, din moşii şi din ţigani şi din vecini şi cu giumătate de loc de casă din Iaşi care au fostu a părintelui dumisale, a lui Vasilie Ceaurul logofăt, pecum arată zapisul de împărţală ce au avut fratele dumisale, Dumitraşco Ceaurul logofăt, mărturisind cu sufletul dumisale înainte lui Dumnezau că pîna la această vîrstă a batrîneţălor sale ce-au agiunsu cu nimica cu alte odoare, aur sau argintu, nu i-au rămas, tîmplîndu-i-se şi în viaţă a trage multă streinătate pentr-alte ţări, ce-au şi avut încă au cheltuit şi au prăpădit, fără cît pînă acmu la această vreme au rămas numai cu douî sate, anume Rădiana, sat întreg cu vecini la ţinutul Bacăului, cu toate părţile de cumpărătură pinpregiur, şi Hălîuceştii la [p. 163] ţinutul Sucevii şi cu alte părţi de danie şi cumpărături ce sintu pinpregiurul lui şi cu vecini şi cu giumătate din toţi ţiganii ce sintu parte dumisale, osăbit de parte fratelui său, logofătului, carii în viaţă cît au trăit fratele dumisale nu i-au fostu împărţit. Deci aceste doî sate şi cu giumătate din taţi ţiganii tătîne-său lui Vasilie logofătul şi cu giumătate de loc de casă din Iaşi, ce este pe uliţa ...... li-au dat şi li-au dăruit ginerelui său, lui Iordachi Aslan spătariul şi nepoatei sale Aniţii, giupînesii lui Iordachi, tîmplîndu-se de i-au botezat şi un cucon a dumilor sale, ca să le fie drepte ocini şi moşii, numai şi dumnilor, cum în viaţa sa îi poartă de grijă şi o socotesc cu cele ce trebuie, aşa şi după moarte dumisale să aibă a o griji ca pre o maică, cu toate cele ce se cad mortului, cu comînduri, şi cu sărindare cît îi va îndura Dumnezău şi cu cît le va da mîna şi putinţa ..................................................................................................... Şi încă aceste sate a dumisale şi ţigani şi giumătate din locul casii din Iaşi le-au fost luat domniia sa Mihai vodă cu strîmbătate şi le-au fost dat unora şi altora, pentru faptele lui Vasilie Ceaurul, nepotu-său; pe urmă, cu giudecată le-au luat, la cari iarăşi ginerile dumisale, Iordachi Aslan spătarul, au stătut cu multă osteneală şi cheltuială aici în Iaşi, cu zăbava pînă le-au dezbătut de s-au ales giudecata. Pentru aceia dară şi domniia me, dac-am văzut acel zapis încredinţat cu pecete şi cu iscălitura dumisali Ilenii bănesii şi cu iscălitura sfînţiii sale părintelui mitropolitului şi a dumilor sale boierilor celor mari, am crezut şi am dat şi de la domniia me şi am întărit de mai sus numitului boierului nostru, dumisale lui Iordachi Aslan spătar, şi giupînesii sale Aniţii pre aceste de mai sus numite, satul Rădiana, părţile cumpărături pinpregiur şi satul Hălăuceştii, iarăşi cu toate părţile de penpregiur şi cu giumătate din toţi ţiganii ce-au fostu a lui Vasilie Ceaurul logofătul şi cu giumătate de loc de casa de aici din Iaşi, din zapis de danie ce au avut, ca să le fie lor şi de la domniia me drepte ocini şi danie şi urice de întăriturî de la domniia me, cu toate hotărîle şi cu toate viniturile neclătit, neruşeit stătători în veci şi nimi altul să nu să amestece pred sim listom gospodstva mi. U Ias, vleto 7235 <1727> iuni 10. Pervago gospodstva. Vasilie Buhăescul pis. Iaşi, 24 octombrie 1727 M [p. 163] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi, Scriem domniia me la buerii noştri Toader Cuze şi la Ion Bujoranul. [p. 164] Facem ştire ca aice la domniia me s-au jeluit sluga noastră Ilie armaşul pe Lipşe şi pe Ilie Lungul şi pe Vasile Barbul şi pe Antimie Bărboe de Borăşti, dzîcînd Ilie că s-au sculat acei oameni ş-au arat o grădină de curechiu ş-au făcut şi an şi estimpu şi nu vor să-i de de a dzece, puind ci pricină cum că-i ace grădină pe locul Borăştilor, şi Ilie arată şi un ispisoc de la Duca vodă de toat cumpărăturile a moşului său, a Handocăi cluceriului. Deci iată că vă scriem, să mergeţi acolo la Borăşti şi să luaţi sam hotarălor cu buna dreptate şi să-şi scoată şi ei scrisorile, cine ce vor hi avînd, iar neavînd ei scrisori să dovedască, să giure Bălan şi Ursul Lipşe cum că este ace grădina pe locul Borăştilor, a Borăştilor loc să rămîe. Iar. . . . într-acesta chip, să-i plineşti . . . . dejma lui Ilie de la acei oameni şi precum a fi mai drept, să-i aşedzaţi acolo. Iar de a fi poveste într-alt chip şi neputîndu-i aşedza, să le daţi dzi, cu o mărturie, ca să avem ştire. U Ias, let 7236 <1727> oc 24. Vel logofăt ucil. 11 iulie 1728 M [p. 167] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Facem ştire cu carte domniii mele că să jelui rugătoriul nostru, sfinţie sa egumenul de Barnovschii, precum i-au dat sfinţie sa egumenul de Gălata un loc de iarbă să s cosască fîn, aproape lîngă Şipot, şi acmu s-au sculat oamenii de la Slobodzie şi-i cosăsc iarba. De car să fie volnic cu carte domnii mele sfinţie sa egumenul de Barnovschi să scoată pe oameni din iarbă şi să-şi cosască sfinţiii sale şi, pe cîtă iarbă or hi cosit, să-şi de dijma, şi la Şipote de a hi cosit cineva pe locul sfinţiii sale încă să-i scoată, măcar de ar hi avînd şi carte gospod, şi dejma să-şi dea de pe obicei. Şi numai sfinţie sa să hie volnic să-şi cosască şi nime să nu cutedze a să pune înpotriva cărţii gospod. Let 7236 <1728> iul11. Cît au apucat oamenii a cosi, a lor să fie, numai dijma să de, iară di acmu înainte să nu mai cosască; cîtă iarbă a fi rămas, să o cosască egumenul. 14 septembrie 1728 M [p. 168] † Io Grigori Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie mea la Piliposchi şi Oprica, căpitani de Işnovăţ. Vă facem ştiri că, după mila ce-am fostu făcut domnia mea cu sluga noastră Ştefan Hermeziu dă i-am făcut carte domniii meli de slobodzie acolo la săliştia lui, la Horodişti, de pe carte domniii meii au strînsu vro doi-trii oammi. Pintru [p. 169] cari acmu ni s jălui că nu pot acei oamini să s aşédze di răul călăraşilor voştri, acolisîndu-s di dînşii şi cu un fel de pricini şi cu altul, întîi acmu ne spus că i-au ucis doi oamini de moarte, cari pe unul l-au adus aice mai mortu, şi altul ce-au rămas acolo aşijderilea. Deci, iată c-am triimis cestu armaş acolo ca să prindă pe acei ucigaşi şi să-i pue în butuci să-i aducă aice. Pintru cari să căutaţi, viind armaşul acolo, voi să-i prindeţi şi să-i daţi pi mîna lui ca să-i aducă aice fără sminteală. Să nu fie într-alt chip, c-apoi voi viţi da sama. Aşijderilea, să daţi a înţălegi mezălgiilor voştri foarte să s ferească şi să de bună pace oamenilor lui Ştifan Hermeziu că, mai viindu jalobă că nu-i lasă în pace, om triimite şi pe unii ca aceia îi vom aduce aice şi cu mari urgie să vor certa, căci ne spus Hermeziu că mulţi oameni sîntu gata a s strînge acolo şi di răul călăraşilor nu cuteadză a vini, lăudîndu-s călăraşii cu bătae şi cu alte laude. Ce, cum vă scriem, foarte să le daţi grij<ă> ca să de pacé oamenilor, c-apoi n-a fi bine di dînşii, şi nici voi nici o cinste nu ţi petreci. Şi carte aceasta de la mîna oamenilor lui Hermeziu să nu s ia. Aceasta scriem. Let 7237 (1728) săpt 14. Iaşi, 6 martie 1728 M [p. 169] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniei melc slugii noastre lui Ion Meleghi, bulucbaşii hătmănescu, să hie volnec cu carte domniei mele a-şi apăra toată moşie lui de la Oceni, cît ar cuprinde locul, care moşie este pe apa Jijiei, la Stîncă, la ţinutul Iaşului, ca să aibă a-şi apăra despre herghelii şi ciredzi de vite şi de boi, ori boereşti, ori călugăreşti, ori turceşti, ori a cui şi-ar hi, nime locul lui să nu-l calce, nici bulucbaşii sau săimenii, nici căpitanii, nici călăraşii. Aşijderile şi pădure ce ar ave pe moşie sa, fără de voe lui şi fără ştire lui nime să n-o tae, ce despre toţi să aibă bună pace. Iar de ar întră cineva făr’ de ştire lui să-i tae pădure sau pomeţii, să aibă a le lua boii şi să-i aducă aice la sulgerie gospod. Aşijderile şi cine ar cosî fără voe şi fără ştire lui, să-i ia tot fînul cosît. Şi oricine ar merge să s hrănească pre acel loc fără ştire lui, cît i-ar cuprinde moşie lui, orî în bălţi, ori în apa Prutului, ori la apa Jijiei, ca să fie volnec a-i opri. Iar carii ar merge cu silnicie în apa Prutului, cît cuprinde moşie [p. 170] lui, sau la apa Jijiei, să fie volnec a le fărăma stîncile, sau ori cu ce fel de măistrii ar hi. Iar carii ar întreba de dînsul, ori cu ce fel de hrană şi păscarii carii ar prinde peşte pe moşie lui, ca să aibă a da din trei peşti un peşte sau din trei bani un ban, după obiceiu, şi din stogul de fîn după obiceiu, şi nimi să nu ste înpotriva cărţii domniei mele. Iar cine ar avea a răspundi pentru aceste moşii să vie la divan. U Ias, let 7237 <1729> mart 6. Vel logofăt ucil. Iaşi, 4 mai 1729 M [p. 170] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştiri cu aceastî carté, a domniii mele, precum au vinit înainte domniii mele ceşti oameni, anume Păntelie şi Ilie şi Ion, ficiorii lui Neculai Dimitrel, nepoţii lui Dumitraşco Popăscul din Secuiani, şi cu mari jalobî ni-au jeluit pe dumnealui Neculai sulgeriul, dzicînd cum şi la domnie lui Mihai vodă cu mari nîpasti s-au acolisit de dînşii trîgîndu-i la vecinîtaté. Şi ei cu multă pîrî s-au îndreptat ca nu-s vecini, arătîndu-ne şi un ispisoc de la domnie sa Mihai vodă, din velet 7233, scriind într-acel ispisoc precum cî multe divanuri au avut Neculai sulgeriul cu aceşti oameni, dzicînd sulgeriul cum aceşti oameni i-ar fi vecini, ficiorii lui Neculai Căzacul din Drăguşani, din parte lui Tălmaci. Iar Păntelie cu fraţii lui au dat samă că ei nu sintu vecini, nici sintu ficiorii lui Neculai Cazacul, nici sintu ei din Drăguşeni, căci ei sintu ficiori lui Neculai Dumitreli şi moşii şi strămoşii lor au fostu moşinaşi din Secueni, şi moşul lor Dumitraşco Popăscul au fostu curtian. Deci domniia sa Mihai vodă, cerînd îndreptare întîi de la aceşti oameni, ei după alte mărturii multe ce-au arătat, cari scriu tot anume pre amănuntul în ispisocul lui Mihai vodă, adus-au şi patru oameni bătrîni de au giurat în sfînta [p. 171] biserică, precum moşii acestor oameni au fost oameni de moşie şi curteni, iar nu vecini. Şi cu această îndreptari au fost dat Mihai vodă şi ispisoc la mîna oamenilor, să fie mîntuiţi dispre sulgeriul Neculai, şi pe sulgcriul Neculai l-au dat rămas, să nu s mai acolisască de aceşti oameni. Iar pe urmî, sculîndu-să Neculai sulgeriul, nici cu aceasta nu s-au lăsat, ce au adus şi el dzeci oameni marturi, vecini de a lui şi streini, la divanul domniii sale lui Mihai vodă, cari mergînd cu toţii de au giurat pentru acest Pentelie cu fraţii lui cum cî sintu ficiorii lui Neculai Căzacul, vecini de Drăguşeni. Şi pe mărturie lor i-au fostu dat Mihai vodă de grumadzi pe aceşti oameni pe mîna lui Neculai sulgeriul. Iar după aceasta, plîngîndu-sc aceşti oameni de mari năpasti, dzicînd că cu greşalî s-ar fi dat vecini, mai adus-au şi ei alţi 12 oameni marturi, cari scriu anumea la ispisocul lui Mihai vodă, şi înfăţaşindu-s înainte divanului cu marturii lui Neculai sulgeriul, s-au aflat mai de credinţî marturii acestor oameni. Şi iarăşi li-au eşit dreptate lor şi s-au îndreptat şi mai bine cum că nu-s vecini. Iar mărturii sulgeriului s-au aflat mincinoşi şi cu multe meşteşuguri şi cu nămală au fost aduşi şi cu strîmbul au fostu giurat şi de iznoavă s-au dat rămas Neculai sulgeriul, ca să de pace acestor oameni. Dară sulgeriul nici cu aceasta nu s-au lăsat, ce, din toţi marturii lui Păntilie şi a fraţilor lui, singur el şi-au ales trii oameni, anume pe Gîrliciu călugărul ce-au fostu mazil şi pe Vasilie Marandici şi pe Sava din Secueni, dzicînd sulgeriul că di vor giura acei oameni pe mărturie lor şi el le va da pace, nu i-a mai supăra pe aceşti oameni. Şi au mers acei oameni cu vornicii de poartî de au giurat şi s-au îndreptat aceşti oameni cu bune dovedzi cum cî nu-s vecini, iar sulgeriul au rămas de toatî giudecata şi mărturii lui încî au rămas să-şi ia pediapsa mărturii strîmbe; şi fugind de aice unul cîte unul, aşe au scăpat. Ce piste toate aceştia, sulgeriul Neculai încă nici cu atîta nu s-au lăsat, ce iarî au început a cerca mărturii şi, cu un fel de socotialî, au fost scos o mărturie de la Iorest, ce-au fostu episcop de Huşi, mărturisindu-i pe aceşti oameni c-ari fi vecini. Şi pe ace mărturie puţin de n-au dat Mihai vodă pe aceşti oameni iar la vecinătate, ce numai de iznoavă mai cercînd pre amănuntul, trimis-au pe Cucoranul vornecul di li-au hotărît şi li-au ales şi moşia şi i-au aflat drepţi moşeni, şi mai pe urmî şi singur Iorest episcopul şi-au mărturisit greşala cum cî şi el, ca un om greşindu-s, cu mari greşală au fost dat ace mărturie. Şi ase din toate pricinile au rămas sulgeriul Neculai din toată lege ţării, că s-au acolisit cu năpasti de aceşti oameni. Iar oamenii aceştia, îndreptîndu-s cu bunî îndreptaré la divanurile domniei sale lui Mihai vodă, li-au dat ispisoc cum să nu mai aibă nici o supărări dispre sulgeriul Neculai, oricînd de s-ari mai ispiti să mai cerci alti măturii să s mai rîdice cu pîră asupra acestor oameni, niciodată să nu i să ţie în samî. În cari ispisoc esti iscălit şi cinstit părintele şi rugătoriul nostru sfinţie sa chir Ghiorghie mitropolitul, mărturisind şi cu slova sfinţii sale cum că au cercat pre amănuntul pentru aceşti oameni şi i-au aflat că sintu ficiori lui Neculai Dumitrel, moşeni din sat din Secuieni, iar nu ficiori lui Neculai Căzacul din Drăguşeni, căci tatul lor au fostu fiiastru lui Neculai Căzacul, iar nu ficior. Şi aşe au fost rămas aceşti oameni odihniţi. Iar cînd au fostu acmu şi la domnie noastră, nelăsîndu-să sulgeriul Neculai nici cu atîta, încî de iznoavă s-au apucat a cerca mărturii asupra acestor oameni, puind pricină că ar fi îmbiat cu meşterşuguri de s-au dezbătut de vecinătaté. Şi fiind dumnalui Costantin Costachi vornicul cu slujba zlotării lui Suceavî, au mai scos înainte dumisali şi alţi marturi şi au luat mărturie di la dumnalui [p. 172] vornicul, şi cu ace mărturie de iznoavă au tras pe oameni la divan cu aceastî pricinî, dzicînd că ar fi înblat cu meşterşuguri de s-au dezbătut de vecinătate. De cari lucru domnie me nici ni-am uitat la mărturiile sulgeriului, nici altî dovadî sau giudecatî n-am priimit să mai ascultăm, din vremi ca un domnu cu atîte divanuri şi cu atîte mărturii şi cercături le-au dat acestor oameni ispisoc de îndreptăciune, în care esti mărturie şi sfinţie sa părintele mitropolitul, cum cî s-au cercat cu amănuntul şi nicidecum nu s-au aflat aceşti oameni vecini nimărui, n-am putut nici noi a mai cerca alte giudecăţi, că de a rămîne lucrul să strice un domnu giudecata altui domnu, nici o giudecata întreagă n-a mai rămîne. Ce altî mai multu n-au rămas, fără cît pe ispisocul ce-au avut aceşti oameni li-am înoit şi li-am întărit şi de la domnie me, ca să fie ei oameni slobodzi şi îndreptaţi, nici o nevoie de vecinătate în veci să nu mai aibă, nici ficiorii lor, nici un neam a lor, nici sulgeriul să nu s mai ispiteascî a mai cerca pîră şi mărturii înpotriva ispisoacilor domneşti. Şi aceasta pîră să nu s mai pîrascî nici o dată piste carte domnii mele. Aceasta scriem. U Ias, 7237 <1729> mai 4. Io Grigorie Ghica voevoda . Iaşi,18 mai 1729 M [p. 172] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie me la boeriul nostru, dumnalui Iordache Ruset biv vel clucer. Facem ştire că ni-au jeluit ceasta călugăriţă, anume Chelsie, sora Pleşcăi, şi ni-au arătat un zapis de la Toma şi Toader şi Gavril şi Ştefan, ficiorii lui Vasile Boţul, scriind cum au vîndut ei un loc de prisacă ce să chiamă Habele, cu pomăt şi cu 28 de fălci de fîn în coastele Habelor şi cu 2 oameni vecini, anume Simion Ţiganaş şi Ştéfan Ştirbul şi cu toţi ficiorii lui Ştefan. Acestea le-au vîndut lui Ilie Pleşca jicnicerul, tatul aceştii călugăriţe, şi giupînesii sali Ilenii şi acmu dedi samă Chelsie călugăriţa cum acmu acei vîndzători s-au sculat mai pe urmă şi au vîndut acei vecini şi altora. De cari lucru, iată că-ţi scriem să chemi faţă pe vîndzătoriu şi să ei sama şi, de a fi cum au jeluit călugăriţa, să-i faci judecată şi dreptate dispre acei vîndzători. Aşijde şi pentru alte zapisă de datorii ce ni-au mai arătat tot acelor vîndzători ci-au vîndut şi vecinii, iarăşi să ei dumta sama şi de-or fi drepti datorii şi pricum vii afla dumnta dreptate călugăriţii, iarăşi să faci o măr-[p. 173]turie încredinţată ca să avem ştiré. Aceasta scriem. Căci acele zapisă de datorii sintu şi can vechi şi dedi samă călugăriţa c-au fost încăput acele zapisă la un cumnat a ei şi li-au ţinut cîtăva vrimi ascunsă dispre alţi fraţi. Şi pentru ace pricină nu s-au cercat mai de multu, ce după cum am dzis, luînd dumneata sama, precum vii cunoaşte dreptate, să ne faci ştiré. U Ias, let 7237 <1729> mai 18. Vel dvornic ucit. Paşcani, 15 octombrie 1729 M [p. 173] † Adecă eu, Velecico Pantache, scriu şi mărturisescu cu acist adevărat zapis al meu pecum de nime silit nici nevoit, ce de a me bună voe am vîndut a me driaptă ocină şi moşie de pe mumă-me, satul Cîrligii, cu vecini cu tot, şi sălişte Mînjăştii, tij cu vecini, şi părţili din Duşeşti, cari aceste sînt toate la ţinutul Niamţului. Numai patru vecini me-am poprit de nu i-am vîndut, anume: Vasili Purnic cari l-am schimbat şi frate-său Pavăl, cari aceşti au fostu vecini de Căutuleşti, şi i-am schimbat am dat de Cîrligi vecini şi am luat pe aceşte; şi pe Vasilie Palifron şi pe Iftime Maţarin, pe aceşti 4 oameni i-am poprit mie din vînzari. Şi această moşie şi cu toate cari sîntu însămnate mai sus li-am vîndut dumisale unchiu-meu, lui Iordache Cantacuzino biv vel medelnicer şi giupînesii dumisali Catrinii, drept şese sute de lei bani vechi şi 2 cai, ca să le fie dumilor săli şi coconilor dumilor sali moşie în veci. Şi mi-au dat deplin toţi banii aceşte ce mai sus scriu în mînuli meli. Şi la această tocmală a noastră s-au tîmplat aice de faţă sfinţiia sa părintele Ghedeon, episcopul de Huşi. Şi pentru mai mare credinţă am iscălit. U Paşcani, let 7238 <1729> oct 15. Velişcu Panaitachi. Ghedeon episcop Huşschi;.......2 vel vornic; Catargiu vel logofăt, martur; Gavril Măxin biv logofăt; Ion Neculce biv hatman, iscal. † Şi eu popa Pavăl am scris zapisul. † Alixandru Sturdzea; Ştefan logofăt. 19 noiembrie 1729 M [p. 174] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moildavscoi. Scriem domnie me la vătămanul şi la toţi sătenii de la Iubăneşti, ţinutul Dorohoiului. Vă facem ştire că domniii meli jălui rugătoriul nostru Lavrentie, egumenul de la mănăstire de la Suceviţă, dzicînd că, şădzînd voi acolo la Iubăneşti, pe moşia mănăstirii, n-are mănăstire nici un folos despre voi. De care lucru iată că domnie me ani socotit şi vi s-au pus nartu ca să ştiţi cît îţi lucra într-un an mănăstirii: într-o dzi să eşiţi cu toţii să faceţi o clacă de coasă, şi acel fîn să-l şi adunaţi şi să-l şi căraţi voi în stoguri; aşijdere să aveţi a eşi într-o dzi cu toate plugurile să araţi ori de mălai, ori de grîu, la ce-ar fi porunca egumenului. Aşijdere, cît aţi lucra pe hotarul mănăstirescu să aveţi a da dijmă de fîn pe obicei şi din pîni şi din cînepi şi din grădini, din toate pe obicei. Şi acea pîne cîtă s-ar strînge voi să o trieraţi toată şi să o încărcaţi în carăle voastre şi să o duceţi la mănăstire. Aşijdere, am socotit şi am dat voe egumănului să aibă a ţine o crîşmă cu băutură acolo în Iubăneşti nelipsit peste an, ca să fie pintru chivernisala mănăstirii. Însă şi voi încă să fiţi volnici a ţîne cîrşme şi a vinde băutură, numai să aibă a ţine şi egumănul crîşmă acolo. Aceasta scriem. Let 7238 <1729> noem 19. Iaşi, 12 decembrie 1729 M [p. 174] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemdi Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei meli pecum au vinit înnaintea domniii meli Adam, ficiorul lui Costanda, nepot lui Pascal negustoriul, şi făcu jalobă pe nişti oameni, anume Ştefan Simion şi Dumitraşco şi Ion şi Mihăilachi şi Vasili şi Gliri şi Iftenie şi alţii, dzicînd pecum are el nişti părţi de moşie [p. 175] la Luceşti şi la Străoani pe Jijiia, la ţinutul Iaşilor, de pi moşul lui, pe ispisoc ce are de la Vasili vodă şi şi-au hotărît el moşiia, cum are şi mărturie de la hotărnici, iar acei oameni de cîtăva vreme s-au pus cu şederia pe moşiia lui de-i calcă şi strică moşie, fînaţăli şi tae păduria şi i-au stricat locuri de prisăci, şi el nici un folos n-are despre dînşii, nici un agiutor. Deci iată că am dat această carte a domniii meli, nime fără voia lui să nu hie volnic să-i între cu şederea pe moşii fără tocmală şi fără voia lui, nici să pui prisăci, stupi. Numai cari s-or tocmi cu dînsul şi să dea vinitul moşiii de a dzăcea şi din stupi pe obicei, aceia, cu voia lui şi cu tocmală, să-i între pe moşie, ori slujitor, oricini şi-ar hi, sau să vie faţă să stea la divan cu dînsul. Nime să nu stia înpotriva cărţii domniii meli. U Ias, let 7238 <1729> dic 12. Vel logofăt ucit. Iaşi, 25 ianuarie 1730 M [p. 175] † Io Grigorii Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele boiariului nostru, lui Miron Cuzii, biv vtori logofăt, să fie volnic cu cartea domniii mele a ţine şi a stăpîni a lui drepte moşii şi cu vecini şi ţigani carili i s-au vinit la înpărţală şi i s-au dat dzestre giupînesăi sale, Ilincăi, din moşiile a părintelui său, a răpăosatului Ion Costin hatmanul. Orinduindu-i domniia me la cinstiţi şi credincioşi boiarii noştri, dumnlui Ilie Catargiul vel logofăt şi la dumnlui Darie Donici biv vel vornic, de i-au înpărţit cu cumnatul său Nicolai Costin biv vtori logofăt şi, precum au socotit dumnlor aceşti mai sus numiţi boiari, i-au făcut parte şi din moşii şi din vecini şi din ţigani şi ce i s-au vinit în parte lui Miron Cuzii i-au făcut dumnlor şi izvod iscălit de dumnlor. Deci, pi izvod ce are de la dumnlor boerii, să fie volnic a-şi ţine şi a-şi stăpîni moşiile şi pe vecini şi cu tot venitul. Şi carii din vecini pe unde s-ar fi înprăştiat, pe unde i-ar afla, să fie volnic a-şi strînge toţi vecinii şi ţiganii să-i ducă la casa lui, osăbit de care vecini s-ar fi aşedzat la ţinutul Cernăuţilor, pe aceia sa-i lasă să trăiască unde vor fi aşedzaţi. Iar ce ar fi obiceiul să-i lucredze de boeresc, precum vor fi lucrînd şi alţi vecini stăpînilor, să-i lucredză şi lui Miron Cuzii pe obiceiu. Iar pe alţi vecini, pe unde i-ar afla împrăştieţi să [p. 176] aibă a-i lua cu tot ce-ar ave, să-i ducă la casa lui pe izvod ce i-au făcut dumlor boierii şi nime să nu cutedză a să pune înpotrivă peste carte a domnii méle. U Ias, let 7238 <1730> ghen 25. Iar carii din vecini or hi fost înstreinaţi şi or hi viniţi pe cărţili noastre, acelora să le daţi pace. Dimitrii Muste. 25 mai 1730 M [p. 176] † Adecă eu, monah Nicodim Balotă ci-am fost vistiernic mare, fac ştire cu această scrisoare a me pentru socotiala ci-am făcut pentru vecinii di Şuldăneşti pe car i-am făcut parte gineri-meu, lui Ghiorghiţă Mane postelnicului şi fiică-me Catrinii, anume pe Lupaşcu, ficiorul lui Simion Cozacul, cu ficiorii lui şi pe Simion bucătariul cu ficiorii lui, anume Vasilie şi Costantin corălariul şi Neculai, şi pe Andoniie cu feciorii lui, anume Vasilie şi Lupul şi Ion şi pe feciorii lui Gligoriţă Sordului, anume Ion şi Chiriac şi cu 2 fraţi mai mici car trăescu în Botoşani, şi pe Todosie ficiorul Orsului văcariului cu ficiorii lui şi pe Ştefan olariul cu ficior lui şi pe Tănasie, ficiorul Bădoţii. Aciştia am socotit di i-am făcut parte dumilor sale car mai sus sînt pomeniţi, ginere-mieu lui Ghiorghiţă Mani şi Catrini şi ficiorilor dumilor sali. Iar de-cmu pentru cîţi omeni vecini au rămas la Şuldănişti să nu să mai amesteci nime, să rămîe fiiu-meu, lui Todiraşcu, afară dintr-aceşti oameni şi de alţii car am făcut parte ginere-mieu, lui Ilie de vistirie şi fiică-me Tofani, care iarăşi i-am făcut zapis anume pe care vicini i-am făcut parte. Iar de cîţi au mai rămas, i-am socotit să rămîe fiiu-meu, lui Todiraşco, nici din ficiorii mei să nu s mai amesteci. Iar de s-ar ispiti cineva din fii mei să îmble a strîca această socotiala, la ce giudecata a hi şi să nu s ţie în samă, ori la ce giodiţi s-ar tîmpla, a strîca acesté socotiale ce li-am făcut dopă socotiala şi potinţa me. Şi pentru credinţă am iscălit şi eu şi fiiu meu Todiraşco şi alţii cine s-ar mai tîmplat. Monah Nicodim Başotă ot Rîşca. Let 7238 <1730> mai 25. Toader Başotă iscal. Iaşi, 13 martie 1731 M [p. 177] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia me la credincios boeriul nostru, dumnealui Şerban Catacozonu biv vel medelnicer, starostele de Cernăuţi. Facem ştire că domniei mele au jeluit cinstit şi credincios boeriul nostru, dumnealui Sandul Sturdze vel vistiernic, pe Pelin căpitanul pentru cîteva stoguri de fîn ce-au aprins el oamenilor de sat de Vijniţ, dzicînd că acel fîn este făcut pe locul lui. De care s-au triimis şi hotărnici de au hotărît moşie dumisale visternicului, de la Vijniţa, şi cu moşie lui Pelin şi au aflat hotărnicii c-au înblat făr' de cale de au aprins fînaţîle oamenilor şi-au fost întrat încă un pas Pelin în hotarul Vîjniţii, precum vădzum şi mărturie hotarnicilor scriindu-ne c-au întrat în hotarul Vijniţăi. De oare iată că-ţi scriem, viindu-ţi carte domniii mele, iar dumneata să socoteşti cîte stoguri s-or afla aprinsă de Pelin a oamenilor de Vijniţ, să le plineşti de stog cîte doi lei de la Pelin şi altă jalobă să nu mai vie. Aceasta scriem. U Ias, let 7239 <1731> mart13. Vel logofăt ucil. Andrei . 10 decembrie 1731 M [p. 178] Izvod precum s-au aşezat Văcăreştii şi Mărceştii cu sfinţia sa egumenul de Răchitoasa, cîtă posluşanie să facă sfinţii mănăstiri pe an, pe porunca măriii sale lui vodă. 1 clacă de arat mălaiu cu toţi într-o zî. 1 clacă de săcerat într-o zî cu toţi, cu mari, cu mic, iar carii n-ar fi în zua întîiu să fii a doa zî, numai tot omul să fie, şi căsar şi holtei. 2 car s-au socotit să aducă 2 vas cu vin la Eş din viili de la Nicoreşti şi carul, să fie cu 4 boi. 2 car s-au mai socotit să ducă podvoadă doa vasă cu vin la sfînta mănăstire, tot din viile de la Nicoreşti. 5 stoguri de fîn încă s-au socotit să facă şi stogul să fie de măsură, undi ari ave poftă sfinţia sa pe hotarul 2 moşii şi stogurile să fie îngrădite şi 300 di cercuri încă să facă. Aşijdere s-au socotit, nimi scutindu-să să nu fie între dînşii, fără cît numai pentru un morar l-au dat cu voe tuturor, să fie în pace de bani, iar pentru posluşanie sfinţii sale părintelui, ci-ar trebui cînd a vini în Focşani sau la Odobeşti, i s-au dat doi oamini cu pecetluit de la boeri să fie pentru treaba egumenului şi satul n-are nici o triaba cu dînşii aşijdiri. Stavru spătar. 4 ianuarie 1732 M [p. 179] † Io Grigoric Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la boieriul nostru Adam Luca biv vel sulger. Facem ştire că aice ni-au jăluit Toader Mălai medelniccr dzicînd că de vreo 3–4 ani îi calcă cu vitele erbile de pe moşia lui un turcu, Mahmet Cloşcă, şi-ncă şi fîn au cosit pe moşia lui Mălai şi nemică nu-i dă, nici poate să-şi apere moşie de răul vitelor turcului. De care lucru iată că-ţi scriem, să chemi de faţă şi pe turcu şi să ei sama şi, de este cum jălueşte Mălai medelnicerul, să adivereşti cît fîn ar hi făcut pe acia moşie de cînd îşi ţine bucatele pe moşiia lui şi să-i dai a înţălegi turcului să-i plătească. Aşijdere şi pentru căci i-au călcat vitele erbile şi moşiia, iarăşi să-i aşădzi cu turcul şi ce i s-ar face, ce s-ar cade să-i de, să-i dai a înţălegi să-i de. Iar de n-a vre turcul să ste la dreptate, să ne faci ştire, că om trimite beşliu de a plini. Aceasta scriem. Vlet 7240 <1732> ghen. 10 martie 1732 M [p. 179] Vecinii din Călineşti ot ţinutul Cernăuţilor ce ne sintu de baştină de pe a patra parte de sat, de la moşul nostru Andronic Pîrvul şi ni-am înpărţit acmu noi verii cei primari, nepoţii Pîrvului, pe cîţi vecini s-au aflat ca să-şi ia cineşi parte lui, să-i stăpîniasca în veci, precum arată anume mai gios. Let 7240 <1732> mart 10. – Ilie Săroişca cel bătrîn cu patru ficiori a lui, anume Ion şi Istratii şi Vasilie şi Onescul, s-au vinit în parte unchiului nostru, lui Toader Pîrvul ce-au fost frate mai mari, care din Toader Pîrvul sînt veri primari ai noştri Andrii şi Neculai vtori medelnicer şi Aniţa şi Măriuţa. Să şi-i stăpîniască cu paci. – Panco cel bătrîn cu patru ficiori a lui, anume Onofrei şi Ion şi Vasilie şi Andronic, s-au vinit în parte mătuşii noastri Paraschivii. Care din mătuşia noastră Paraschiva iaste Ilie biv logofăt ot visterie. Să şi-i stăpîniască cu paci. [p. 180] – Fădor Huc cel bătrîn cu patru ficiori a lui, anume Vasilie şi Ion şi Olihta şi Tudose; şi Ilie şi Iacov, ficiorii lui Ştefan Echim, s-au vinit în parte unchiului nostru Costantin Pîrvul ce-au fost şetrar mari, care din unchiul nostru Pîrvul iaste Gheorghie şi Vasilie şi Iliana şi Paraschiva. Să şi-i stăpîniască cu pace. Însă pentru doi oameni ce trec mai mult decît la alţi fraţi, s-au socotit pentru căci îi iaste parte mai proastă fiind copii miei, i s-au dat. – Fădor Pint cel bătrîn cu 4 ficiori a lui, anume Andrei şi Onescul şi Vasilie şi Ştefan, s-au vinit în parte mătuşei noastri Aniţăi, care din mătuşea noastră Aniţa iaste Radul Burghélea şi Măriuţa şi Catrina. Să şi-i stîpîniască cu pace. Însă pentru vecinii de Costîna ot Suceava, acmu nu s-au înpărţit pentru că nu-s faţă, nice să ştiu. Iar după ce s-or găsi şi s-or strîngi, iar s-or înpărţi pe 4 părţi. Şi pentru moşii, iar nu s-au înpărţit acmu. Mai pe urmă, după ce s-or strîngi toţi fraţii, s-or înpărţi şi moşiile ce s-or afla. Şi pre această tocmală şi aşădzari ni-am şi iscălit cu toţii. Ilie biv logofăt za visterie; Cost Pîrvul medelnicer; Neculai Pîrvul vtori medelnicer; Vasile Pîrvul; Radul vtori clucer; Ion Neculce biv vornic. Iaşi, 15 aprilie 1732 M [p. 180] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-amu carte domniii méle slugii noastre, lui Ion Bănariul biv vel căp, să fie volnicii cu carte domniii méle a scoate pre toţi oaminii ce-ar fi breslaşi şi ari şede pe moşie lui la Totoeşti, la ţinutul cu casa şi să s ducă toţi, cineşiu la briasla sa. Iară cari or fi ţărani, să-i scoată la sălişti şi să s aşedză cu dînsul ca să aibă şi el folos dispre dînşii, şedzînd pe moşie lui. Iară carii nu s-or aşedza, să-i scoată di pe moşie lui. Şi nime sa nu ste înpotrivă peste carte domnii mele, iar di ar ave cineva a răspunde, să vie să ste faţă. U Ias, let 7240 <1732> april 15. Iaşi, 13 mai 1732 M [p. 181] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru, egumănului de Tazlău, sa fie volnec cu cartia domniii mele a chema şi a soroci pe Ion Druţul şi pe Alecsandru Zănoagă şi pe Sava, fratele lui Alexandru, şi pe Neculai, tij brat lor, să vie aicia la divan să ste faţe cu egumănul, căci ni-au jăluit că sîntu drepţi vecini mănăstirei Tazlăului şi nu vor să şadă la mănăstire, înblînd ca să scape de vecinătate, şi-au vinit aice la Eş şi n-au vrut să ste la giudecată şi-au fugit. Pentru aceasta li-am dat această carte să-i sorocească şi iată că li-am pus dzi di astădzi, mai în 13 dzile, pînă la dzua lui Sfetii Petră să să afle aice, că neviind la dzi le-om trimite om gospod de-i va aduce cu cibote. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii gospod. U Ias, 7240 <1732> mai 13. Tănasie diiac. Iaşi, 23 mai 1732 M [p. 181] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii méle boiariului nostru Ursului Iuraşco, biv vel căpitan, să fie volnicu cu carte domniii méle a-şi lua dijma după obiceiu di pe nişti moşii ce dzise că are la Peletici şi la Alboteşti şi la Corneşti şi la Hilipeşti, ce sîntu la ţinutul Neamţului, din ţarini şi din fînaţi şi din prisăci cu stupi şi din grădini şi din tot vinitul moşii pe obiceiu. Aşijdire să aibă a-şi lua dijma şi di la Călineşti, car dzis că au cumpărat vinitul acii moşii de la egumenul de Bistriţa într-un anu şi să aibă a-şi lua vinitul moşiilor şi di pe la turcii neguţ<ă>tori ce-i tae pădure şi fac vasă şi di la carii fac luntri şi doagi di buţi şi scînduri şi di la ţiganii ce fac albii. [p. 182] Şi să aibă a-şi apăra şi iarba de fînaţ di pe moşiile lui, iară di i-ar călca cineva fînaţăl fără voe şi fără ştire lui, să aibă a-i trage la judecată. Iar di ar ave cineva a răspunde păntru aceste moşii, să vie să ste faţa la divan cu dires ce-ar ave şi nime să nu ste înpotriva piste carte domnii méle. Şi din Glodeni de la ţinutul Romanului şi pe iuri unde ar ave moşie. U Ias, let 7240 <1732> mai 23. Iaşi, 16 ianuarie 1733 M [p. 185] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniea mea la boieriul nostru Ioniţă Izman<ă> vel căpitan de Dorohoi. Facem ştire ca domniei mele au jăluit rugătorii noştri, egumănul şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire Suceviţa, pe oamenii de Ibăneşti, dzicind egumănul că acei oameni sîntu amestecaţi şi cu vecini de a mănăstirei şi şăd pe moşiie mănăstirei de să hrănescu şi nu pot să-i stăpîniască, nici vor să facă ci-ar fi cîte o posluşanie a mănăstirei, dispre dînşii nice un folos nu este. Şi-au luat şi carte noastră de poroncă şi n-o bagă în samă, şi alte cărţi multe ar fi mai luat şi nici o dreptate nu li s-au făcut şi că acei oameni au şi bătut pe unii dintre călugări. De care lucru noi cerînd, am aflat mănăstirele pre cădzute şi luînd sama am aflat şi această pricină, că satele lor dau ascultare altora, mănăstirile n-au nici un folos, şi am dat poroncă nici un sat mănăstirescu să nu fie închinat la nime, să nu puie nime mîna într-înşii făr' cît să de ascultare mănăstirilor. Şi iată că-ţi scriem să cauţi să chemi faţe pe oameni şi să le faci o aşedzare cu egumenii, să facă posluşaniie mănăstirei şi să poată purta şi birul lor, şi [p. 186] altă jalobă să nu mai vie de la călugări. Şi cum vi-i aşedza, să faci şi mărturie la mîna călugărilor şi carte den mîna lor să nu să ie. Aceasta scriem. U Ias, 7241<1733> ghen 16. Tănasă ur. Iaşi, 25 februarie 1733 M [p. 186] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti pentru satul Vascăuţii de la ţinutul Sorocii, că iată acest sat, fiind dreaptă moşie dumisale Iordachi Cantacuzino paharnic şi mai înainte vreme, fiind locul pustiu şi depărtat de dumnealui paharnicul, au fost descălecat un vornicel slobodzie domnească acolo la acest sat, şi dumnealui paharnicul încă neavînd îndemînă dresăle acelui sat, pînă a afla dumnealui dresăle, au fost satul tot în sama domnii. Iar acmu, aducîndu-ne dumnelui dresăle satului şi arătîndu-ne, fiind dreaptă moşie dumisale, cumpărată de moşii dumisale de la giupîneasa Grumedzii armaşul, i-am dat satul la stăpînire dumisale. Pentru care şi voi, sătenii de la acel sat, iată că va poroncim, de acmu înainte să ascultaţi de dumnelui cu toata slujba, fiind dumnelui stăpînul moşii. Aceasta scrim. U Ias, let 7241 <1733> fev 25. Iar pentru un ispisoc ce-au dat samă comisul Aristarho că are pe acel sat, cînd s-a aduce ispisooul, să să ia sama cu giudecată. 13 iulie 1733 M [p. 187] † Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domnii méle rugătorilor noştri, călugărilor de la mănăstire Zagaveiul, să fie volnici cu carte domnii méle a lua de a zece din pîni, din fînaţe, din prisăci cu stupi, din grădini cu legumi, din pomete, din tot locul cu tot venitul pe obiceiu, di pe a mănăstirii moşie ce dederă samă că aré, anume Nemîndrii, la ţinutul Hîrlăului. Şi nime să nu ste împotrivă piste carte domnii méle, iar cine va ave a răspunde, să vie de faţă. Asijdere şi alte două pămînturi de acolo să aibă a le opri şi să ia zăciuiala. Valet 7241 <1733> iuli 13. Vel logofăt. Iaşi, 12 ianuarie 1734 M [p. 189] † Iu Costandin Necolae voevoda, bojiiu milostiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniei mele rugătoriului nostru lui Theofan, egumănului de Voroneţu, să fie volnec cu carte domniei mele a ţîne şi a stăpîni nişte moşii ce dzîs că are sfînta mănăstire, anume branişte pen munţi şi pîrîe cu peşte, şi acmu să scoală unii şi alţii şi calcă moşiele şi nu vor să-şi de venitul moşielor. Deci să aibă a stăpîni şi a-şi apăra moşiele despre unii ca aceia, nime fără voe egumănului să nu între în moşieli mănăstirii, iar carii ar merge cu voiea egumănului pe moşiele mănăstirii, să aibă a-şi da vinitul după obiceiu, iar alţii nime să nu-i calce moşiele mănăstirii făr' de voe egumănului. Şi nime să nu s înpotrivască cărţii domniei mele, iar avînd vreunii a răspundi, să vie faţă. U Ias, let 7242 <1734> ghen 12. Procit treti logofăt. Iaşi, 12 ianuarie 1734 M [p. 189] † Io Costandin Necolae voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia me la boerii noştri, vornicii de Cîmpulungu. Facem ştire că la domniia me s-au jeluit rugătoriul nostru, egumenul Feofan de la Voroneţu, dzicîndu că are mănăstire nişte vecini şi cu şedere şedu pe moşie mănăstirii şi banii îşi da ei cu cîmpulungenii, şi mănăstire n-are nici un folos de dînşii. De care iată că vă scriem să-i chemaţi faţă şi să le ei sama cu dreptate, şi de vor fi ei drepţi vecini netăgăduiţi, să s aşeze ei cu egumănul pentru posluşeniia ce obicinuită, să de la mănăstire pe tocmală, ca să aibă şi mănăstire slujbă şi folos de la dînşii. Iar de vor ave ei altăceva a răspunde, să vie de faţă. Şi pecum vei afla mai drept, să dai şi o mărturie la mîna cui s-ar căde, ca să avem ştire. Aceasta scriem. U Ias, let 7242 <1734> ghen 12. [p. 190] Aşijdere şi pentru nişte oameni ce dzîsă egumănul că şedu pe moşie mănăstirii şi nici un folos de dînşii n-are mănăstire, ce şi cu aceia să-i aşedzaţi după cum scrie mai sus. Procit treti logofăt. Cum s-au aşedzat egumănul cu drăgoeştii pentru lucrul mănăstirii: 2 stoguri să facă în această vară, căci an n-au făcut Simion Cucul, şi pentru căpiţile Cucului ce-au mîncat popa Lupaşco, iarăşi să fie a egumănului. † 2 stoguri să facă Brădăţanul, cu unul de an. † 1 stog să plătască Neculai Ionuţ, să de 9 pot, fiindu vecin. † 1 zlot să de Coşciug pentru un stog fîn. † 1 tultu să-şi plinască de la un ţigan ce are gîlceavă cu Sandul. † 1 tultu Tulovanul să-l de. – Pentru claca ce de an ce n-au făcut, am socotit să facă doî dzile estimpu, să cosască, iar nifăcîndu clăcile nici estimpu, să facă cît-un stog, osebit de cel boerescu. – Pentru podvodă, pîni ce ave în ţinutul Sucevii mănăstire, să o aducă de la Siret, de om cîte o podvoadă. † Pentru oborul mănăstirei de sare de la ocnă, pecum au alte mănăstiri, să aducă şi ei pe obiceiu. – Pentru pîne ce a lăsat Bondardec pe riia mănăstirii, ce-u fostu orînduit să o ducă şi n-au adus, să plătască 4 saci mălaiu şi unul de grîu. Iar carili n-ar faci pecum s-au scris mai sus, să s certe. Mai 9. Solomon Botez; Toader Baş. 15 ianuarie 1734 M [p. 190] † Io Costandin Neculai voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii méle tuturor cui să cadi a şti. Den vreme că răpoosaţii domni şi alţi iubitori di lăcaşurile dumnedzăeşti cei ce-au ziditu sfintil mănăstiri li-au întăritu cu moşii şi cu vecini şi cu alte vinituri pentru stare şi chivirnisala lor, cadi-să dară egumenilor di pe la sfintil mănăstiri ca să poarte ei ace grijă a stăpîni moşiili şi vecinii manăs-[p. 191]tirilor şi ce va fi vinitul să margă la mănăstire, iar să nu le închine moşiili mănăstireşti pre la boeri, la mîni streini şi să lipsască mănăstire di acil vinit. Pintru aciasta pricină, măcar că şi testamentu am făcutu de orşti pintru toate mănăstirile, stătătoriu la sfînta mitropolie, dară iată şi osăbită carte domniii mele am datu la mîna rugătoriului nostru, egumenului şi a tot soborul di la sfînta mănăstire Rîşca, cu tare poroncă, ca să aibă ei singuri egumenii a purta această grijă. Moşiili mănăstirii şi vecinii să le stăpînească şi tot vinitul să margă la mănăstire, iar la boeri sau or la cine să nu să ispitiască a închina nici moşiili, nici vecinii, cum şi boerii să nu priimască, că pe carii din egumeni l-om afla c-au făcut mai multu îndrăznială să închine moşiili mănăstireşti la stăpînîre aceia s-or pedepsi. Însă şi alţi oamini ce n-ar fi vecini şi ar şide pe moşie mănăstirii, aceia oameni iarăşi di mănăstire să asculte şi obicinuita posluşanie la mănăstire să o facă. Şi precum am dzis, fieşticare egumen poroncă aceasta să o înţăliagă şi să o urmedzi şi să cerce viniturilc mănăstirii spre tot sporiul şi folosul mănăstirii precum să cadé. Această facem ştire. U Ias, vălet 7242 <1734> ghenarie 15. Procit treti logofăt. 18 ianuarie 1734 M [p. 191] † Io Costandin Neculae voevoda, bojieiu milostieiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartia domniii mele rugătoriului nostru, Savii egumănul şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire Păngaraţii, să fie volneci cu carte domniii mele a căuta vecini de a mănăstirei ce-au jăluit că sint împrăştiaţi pin sate boiareşti şi pin sate gospod şi pintr-alte sate, şi unde i-ar găsi să-i tragă să-i ducă la boiarii zlotaşi. Şi boiarii zlotaşi să le ia sama şi, de or afla ca sint drepţi vecini mănăstirii, să-i dea pe mîna călugărilor să-i ducă la locul lor cărei n-or ave bani, iar cărei dintr-acei vecini vor fi în bani cu alţii, să rămîie tot cu banii acolo, numai pintru obicinuita posluşanie ce să cădi a o face la mănăstire să de întru an cîte şese orţi pentru slujba posluşanii mănăstirii. Aşé să-i aşeze [p. 192] boiarii zlotaşi. Iar cărei vor răspunde că nu sint vecini, să le dea zi cu mărturie să vie faţă la divan şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii mele. Aceasta poruncim domniia mia. Vleto 7242 <1734>, ghen 18. Procit treti logofăt. 24 februarie 1734 M [p. 192] Înpărţala de vecini ce s-au înpărţit ficiorii lui Ion Stîrcei pe 6 fraţi cum arată mai gios, însă vecinii faţa n-au fostu, numai precum au dat ei sama că le sint vecinii netăgăduiţi li s-au făcut înpărţală. Iar pentru vecinii ce s-or mai afla mai pe urmă, iarăşi să-i înpartă frăţeşti pe 6 fraţi, iar care din vecini va ave a răspunde, va vini faţ<ă>. Let 7242 <1734> fev 24. Parte lui Vasilie Stîrce: – 5 fraţi Rotăreştii – Loghin cu toţi ficiorii lui, – Ion sin Nacul. Parte Ilincăi: – Vasilie Orheiu, – Ioniţ<ă> sin Ghirilii Orheiu, – Andrei tij sin Chirilii, – un ficior a lui Leuco. Parte Catrinii: – 4 ficiori a lui Leuco. Parte Saftei: – 2 ficiori a Sandului, copii mici, Parte Irinii: – Gligoraş sin Puiul, – Ion tij brat lui, – Gavril sin Puiului, – Nistor tij brat lui, – Gligoraş Lucico i s-au dat pentru grija Stîrcioai, mumii lor, şi altă cheltuială. Parte Sandei: – 4 ficiori a Habulii. [p. 193] ... Chişcă, Mihălache Panait. Vasile Stîrce. Băntăş. Iaşi, 11 mai 1734 M [p. 193] † Io Costandin Neculai voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii méle rugătoriului nostru, egumenului şi a tot săborul de la sfîmta mănăstire Niamţul, să fie volnici cu carte domniii méle a înbla şi a caută prin ţară şi or undi şi-ar afla drepţi vecini a mănăstirii Niamţul, din satu din Drăgăneşti, di la ţinutul Niamţului, di pe apa Rîşcii, pintru care satu au avut călugării di la Niamţu multă pîră cu Neculai sulgiriul şi au rămas a mănăstirii satul cu vecini cu totu. Pentru aceia, orundi şi-ar afla drepţi vecini din satu din Drăgăneşti, să aibă a-i lua cu totu ce-ar ave ei şi să-i ducă la urma lor la satu; or di unde şi i-ar afla, or din satu gospod, or boerescu, or călugărescu, totu să aibă a-i lua să-i ducă la urma lor. Iar cine ari ave a răspunde, să vie să ste faţă cu diresă ce-ar ave şi nime să nu ste înpotrivă piste carte domniii méle. U Ias, let 7242 <1734> mai 11. 8 ianuarie 1735 M [p. 193] † Io Costandin Nicolae voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la sluga noastră Andriiaş, căpitanul de Ştefăneşti. [p. 194] Facem ştire că la domniia mea au dat jalobă rugătoriul nostru Ghervasie, egumănul de la sfînta mănăstire Rîşca, dzicînd cum are mănăstire o moşiie, anume Lih<ă>neştii, cărei s-ar fi hotărînd cu moşiia lui Andrei Balşe, şi mărgînd cu carte domnii mele să ia dejma, hrănindu-s pe ace moşiie, preuţii de acolo şi călăraşii au stătut înprotivă i piste carte domnii mele n-au vrut să-şi de dzăciuiala. De care iată că-ţi scriem să eî sama şi, fiind moşiia mănăstire, să cauţi ce i să va fi făcut să ia dejma, să-i plineşti toată dejma de la cei ce s-or fi hrănind pe moşiia manăstirei, alta jalobă să nu ne mai vie, c-apoi ţi-a vini om gospod de a plini de la tine. Iar acei oamini, de or dzice că au şi ei moşie, să vie sa ste faţă la divan. Aceasta poroncim. Vleto 7243 <1735> ghenar 8. Vel logofăt. Iaşi, 17 ianuarie 1735 M [p. 194] † Io Costandin Neculai voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătorilor noştri Varlaam Ursachi egumenul şi cu totu săborul di la sfînta mănăstire Slatina, sa fie tari şi puternici cu carte domniii mele pentru oaminii carii au vii pe moşie mănăstirii ce zisără că au la Gălaţi în malul Brateşului şi pe ace moşie ar fi multe vii omineşti şi unii dintr-acei oamini cu viile ar fi fugiţi, şi pîrcălabii di Gălaţi ari da acel vii acelor oamini fugiţi di le lucriază alţi oamini în parte şi eu vinul pe giumatate pîrcălabii, dzicînd că-l eu domnescu, şi egumenul jălui că mănăstire vii n-are şi este o mănăstire săracă. Pentru aceia iată că domniia mea am făcut milă cu sfînta mănăstire şi am datu această carte a domnii mele la mîna egumenului şi a călugărilor di la sfînta mănăstire ca să ţie ei şi să stăpînească toate aceli vii acelor oamini fugiţi, ce sînt pe aci moşie a mănăstirii şi să ia mănăstire tot vinul dintr-acel vii şi să le apere dispre alţii, dispre toţi. Iar cui i-ar pare cu strînbul şi ari ave a răspunde, să vie să ste faţă şi nime să nu ste înpotrivă piste carte domniii mele. U Ias, let 7243 <1735> ghen 17. Procit treti logofăt. Mai 1735 M [p. 195] † Adică eu, Ghiorghi din Scorţăşti, scriu <şi> mărturisăscu pricum viindu şi întribîn dumnilui cămăraşul Andronicu ca să spui cu cu frica lui Dumnădzău [p. 196] pintru o pricină ci ari dumnilui cu un nipot a lui Ilii Stămat, ci a fost păharnicu, dzăcîndu acist nipot a lui Ilii Stămat cum să fii fostu Zavul, moşul cămăraşului Andronicu, dat vicin cu zapisu lui Stămat postilnicul. Di ca lucru, întribîndu-mă dumnilui să spui cu frica lui Dumnidzău, eu aşa mărturisăscu cu soflitul meu, cum eu pi Zavul, moşul lui Andronicu, l-am apucat curtin şidzîndu în Cionceşti, pi moşie lui. Şi după ci s-au împrăştiet oaminii din Ciuncişti, au vinit la noi în Scorţăşti şi au şădzut în casa tatîni-miu şi n-am audzît să dzîcă nimi nimic. Şi eu am slujitu şi la Ilii Stămat păharnicul cîţiva ani, dar nimic cuvîntîndu n-am audzît ca să dzîcă că i-i vicin Zavul, că eu am slujitu cîndu iară Ilii Stămat păharni mari şi Sandul Stămat, fratele lui Ilii, au şidzut în Scorţi<şti> înpreună cu noi, că-şi cumpărase nişti case, niavîndu case aiurili, şi nimică n-am audzit. Aşa ştiu şi mărturisăscu cu flitul miu înainte lui Dumnidzău şi a cui s-ar tîmpla. Şi pintru cridinţa mi-am pus digitul să se ştii. Let 7243 <1735> mai. Eu Gheorghiţă ot Scorţă<şti>, martor. † Eu Postolachi Scorţăscul, în scrisa aceasta mărturisăscu dzîsa lui Gheorghiţă Scorţăscul, să să ştii. Postolachi Scorţăscul. 25 august 1735 M [p. 196] † Io Costandin Nicolae voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia me la cinstit şi credincios boiariul nostru, dumnalui Costachi vel spătar. Facem ştire dumitale că ni-au vinit jalobă de la cinstit părintele şi rugătoriul nostru, svinţiia sa chir Ghidioan, episcopul de Roman, pentru o moşie a mănăstirii Sacului ce iaste la ţinutul Tecuciului, anume Gerenii, în Gura Gerului, care ace moşie iaste cumpărată de Uréchi vornecul cu vecini şi au dat-o danie mănăstirii Sacului. Şi fiind acea moşeie necautată de călugării de Săcul de multé vréme, s-au sculat nişte oameni trăitori de acolo, poate să fie de acei vecini de demult, şi acum să fac răzéşi. De care trimeţind călugării de Săcul un călugăraş şi un ficior acolo ca să strîngă dejma şi oblicind acei oameni au dat jac, care cum au putut şi au furat pîne di pe ţarină. Pentru care scriem dumitale să-i aduci faţă şi să le ei sama să védzi cu ce scrisori sau cu ce volnicie au luat pîne di pe ţarină. Şi de n-au nici o scrisoare, şi numai aşea cu gurele lor au făcut lucru ca acesta înpotriva cărţii domneşti, să [p. 197] le dai cîte o certare foarte bună şi să plineşti şi pîne, dejma mănăstirii, să nu ne mai vie jalobă. Şi cum vei alegi să dai şi mărturie, ca de s-ar trage la divan să ştim cum ai găsit cu cale. Aceasta scriem. Let 7243 <1735> avgust 25. Procit treti logofăt. 9 iunie 1736 M [p. 198] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojieiu milostieiu gospodar zemli . Dat-mă carte domniii mele rugătoriului nostrului Iorestu, egumenul de la mănăstire lui Adam, să fie volnec cu carte domniii méle, după o mărturie ce ni-au arătat de la dumnalui Gavril Costache vel ban, a strica şi a răsipi o crîşmă noao ce-au făcut-o Stamatin lîngă o crîşmă veche ce iaste la pod la Vadul Roşcăi, la ţinutul Tecuciului, căci scrie mărturie dumisale vel ban că, luînd sama pentru moşiia din Vadul Roşcăi, au aflat pecum Stamatin au făcut acea crîşmă noao fără nici o cale, cu cari au închis vîndzare crîşmii cei vechi de baştină, şi i-au poroncit să-şi rădice crîşma şi să rămîie numai crîşmă ce veche, precum mai pre largu arată mărturie dumisale vel ban. Dreptu aceia, după urmare acei mărturii, să aibă voe egumenul a răsipi crîcima ce noao şi să rămîe numai crîcima ce veche di baştină şi dintr-acea crîcimă să vînză ei pe rînd pe patru părţi, pănă să va alége şi să va hotărî moşiia. Şi după hotărîre, pe a cui loc să va afla, acela va stăpîni-o. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii mele, iar cine va ave a răspunde să vie faţă. Let 7244 <1736> iuni 9. Iaşi, 7 ianuarie 1737 M [p. 198] † Io Grigorie Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Scriem domnia mea la boeriul nostru, dumnealui Radul biv vel clucer. Facem ştire că aice la domniia mea s-au jelu rugătoriul nostru egumenul Nicanur de la mănăstire Bogdana pe Nagul bîrsanul şi pe Coste bîrsanul, dzicînd că în astă-vară ci-au trecut au avut tocmală cu dînşii de li-au vîndut un [p. 199] munte ca să-şi porte bucatele, iar fînaţăle ca să nu le calce, ce numai locul cel sterpu, iar de ari cumva călca şi fînaţăle, ca să aibă iar a-i cumpăra fîn gata. Iar ei i-au călcat ca la vro treidzăci de stoguri de fîn cu bucatele lor peste tocmala lor ce-au avut, care dzise că are şi zapisul lor faţă pe tocmală ce-au avut şi au rămas păgubaşu. Osebit mai jelui şi pe oamenii lui Iordache Ruset clucerului, dzicînd cum i-au ucis 7 mascuri, care mascuri i-au fost cumpărat pentru triaba mănăstirii, care dă sama că nici o stricăciune n-au făcut. De care iată că-ţi scriem durnitale să iai seama întîî pentru fînaţul ce au călcat acei bîrsanî şi, de a fi aşe cum jelui şi ar hi călcat ei cu bucatele lor fînaţul peste tocmală ce au avut, să socoteşti dumneata cîtă pagubă ar ave despre dînşii să o plineşti. Şi să ei sama şi pentru acei mascuri şi, de a fi aşe cum jelui, ucegîndu-i iei făr'de cale, să-i plineşti mascurii de la dînşii precum ar hî fost mascurii aceia şi să-i aşezi acolo cum a fi mai drept, ca să nu ne mai vie jalobă. Iar de a fi altă poveste şi pentru care nu i-ai pute aşeza, să le dai zî cu mărturie la mîna cui s-ar cade, ca să avem ştire. U Ias, let 7245 <1737> ghenar 7. Iaşi, 13 ianuarie 1737 M [p. 199] † Io Grigorie Ghica voevod, bojiiu milostim gospodarî zemli Moldavscoi. Scriem domnie mea la credincios boiariul nostru, dumnealui Andonie biv vel armaş, pîrcălabul din Galaţi. Facem ştire dumitale că domniii mele jălui rugătoriul nostru Varlam Ursache, egumenul de la sfînta mănăstire Rîşca, pe un Mardaros corăbieriul ce trăieşti acolo în Galaţi, dzicînd precum au cumpărat acel Mardaros vinitul a doî bălţi a mănăstirii, di la Mălina, di la proin egumen, cu zapis şi cu dzi, şi banii după tocmală ce-au avut nu i-au datu. Mai jălui egumenul pe nişte oamini ce şedu acolo pe moşie mănăstirii, di la Mălina, dziiciîndu că i-au mîncat cu vitile lor 2 stoguri de mălaiu, cîte di 40 clăi, şi 40 chile mălaiu i-au luat dintr-o groapă şi mănăstire este păgubaşe. De care lucru iată că-ţi scriem dumitale să-i chemi pe acei oamini pe toţi faţa şi să le ei sama cu dreptate şi, de a fi aşe, să-i plineşti banii de la acil Mardaros ce i-au rămas rămăşiţă pe zapisul lui şi să-i plineşti şi mălaiul de la [p. 200] acei oarnmi ce l-au mîncat şi să-i aşedzi cu toţi cum a fi mai drept, ca altă jalubă să nu mai vie. Iar di a fi altă poveste şi nu i-i pute aşedza acolo, să le dai dzi şi cu o mărturie, viindu faţă să avem ştire. U Ias let 7245 <1737> ghinarie 13. 1 mai, 1737 M [p. 200] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele boiariiilui nostru Lupului Porosche vtori armaş şi Sandului Goi, să fiie volneci cu carte domniii mele a apăra o moşeie a lor ce dzisără că au la ţinutul Romanului, anume Doljeştii, de cătră bucatele lăcuitorilor megiiaşi ce să hotărăscu cu aceasta moşie, a nemărui bucate fără voe lor să nu să păşunezi pe moşiia lor, căci ne jăluiră că le dau mare supărare moşii, bucatele unora şi altora şi le calcă erbile fînaţelor de le fac multa pagubă. Iar de acmu înainte, de nu şi-ar strînge acei cu bucatele, bucatele lor, şi-or mai face supărare moşiilor, li-am dat voe cu această carte a domnii mele ca, de li-ar prinde bucatele, să aibă voe a le lua să le aducă aice, şi vacele, boii, oile, să le dea ia sulgerie, iar caii, epele, la dumnealui hatmanul ca să-i dea la mezil. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii mele, iar cine va ave a răspunde, să vie la divan. Let 7245 <1737> mai 1. Galata, 1 septembrie 1737 M [p. 200] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele boieriului nostru, dumisali lui Costandin Cucoranul [p. 201] biv vel pitar, şi pe cine va trimite cu carte domniii mele să fie volnic a mergi la Gîrniceni, în ţinutul Iaşului, pe Jijie, şi să aibă a lua de a dzece din ţarini, din fîneţă, din prisăci cu stupi, din cindzeci unul şi din grădini cu legumi şi din bălţi cu peşti şi din tot locul cu tot vinitul moşii după obiceiu, di pe parte dumisali ce este hotărîtî. Şi nime să nu st împotriva cărţii doimniii meli, iar avîndu cineva a răspunde, să vie di faţă. U Gălata, let 7246 <1737> săpt 1. Vel logofăt. 17 noiembrie 1737 M [p. 201] † Adecă eu Miron Mocodan, ficiorul lui Vasile Mocodan, făcut-am zapisul meu la mîna egumenului de Pobrata şi a tot săborul di la svînta mănăstire, precum au fost moşii mei şi tată-meu drepţi vecini svintei mănăstiri Pobratii. Deci şi eu, fiind eşit di de mult de la Pobrata, am mersu la Rădăuţi depreună cu alţi vecini a Pobratii, anume Bejeneştii, fiind răpăosatul episcopul Calistru; şi fiind svinţiia-sa egumen întîi la Pobrata şi-apoi cădzînd svinţiia-sa episcop la Rădăuţi, m-am dus şi eu la Rădăuţi şi, fiind mănăstire Pobrata tot în sama svinţii sali, am trăit tot supt o stăpînire. Şi după moarte svinţii sale părintelui Calistru au cădzut altă stăpînire streină, şi acmu n-are trebă nici cu Pobrata, nici cu mine, numai eu gîndii c-oi eşi din vecinăta di la Pobrata şi cu îndemnare vlădicăi de Rădăuţi şi m-am tras la giudecată. Şi-am eşit pe poroca măriii sale lui vodă înainte svinţii sale mitropolitului şi-nainte dumisale logofătului celui mare şi a dumisale lui Donici şi me ales dumnelo giudecata, di la Si-Petriu pîră la Sîntă Mărie să-mi cat oameni şi rudenii de mele şi mărturii să giure pentru mine precum nu sint vicin a Pobratii. Şi nu me-m putut afla oameni sa rudenii să giure pentru mini la dzi. Şi ştiindu-mă şi eu şi mă ştiu alţi oameni bătrîni di la mănăstire şi pe mini şi părinţii mei că-s drepţi vicini mănăstirii, m-am lăsat să-i fiiu tot vicin Pobratii, cum au fost moşii şi părinţii mei. Şi eu acest zapis nu l-am făcut de vro nevoe, numai ne-avînd ce mai răspunde sau cu ce mă îndrepta şi ştiindu-mă că-s drept vicin l-am făcut, dar egumenul şi săborul nu m-au poprit di la giudecata. Iar de m-aşi mai scula să es la vro giudecata, să fiu de mare ruşine şi certare şi să abă călugării voe să-mi e tot ci-aş ave. [p. 202] Şi acest zapis s-au făcut înainte egumenului şi a tot săborul şi denainte a mulţi oameni buni care s-au tîmplat acest zapis. Şi pentru credinţa ne- pus degitile. Let 7246 <1737> nov 17. Miron Mocodan. Athanasie Alexandri; Toader sin Dolhiscului; Gligoraş Bejan; Sandul Bejan; Echim Dolhăscul; Gavril Ţira; Chiriiac Strugar; Porhirii Mozană; Gligori Puiul; Mihălachi; Simian sin Ionaşco; Gligoraş Jude. Dupe pace, cîndu au strîsu răpusatu Calistru vecinii Pobratii, şi pe tată-său l-au adus la Pobrata şi el era copil mic i acest Miron, ficior lui Vasile Mocodan, aşe ştim şi aşe mărturisim cu sufletile noastre înainte a toată judecata. 20 martie 1738 M [p. 202] † Adică eu, Mihai Micul biv vornic, dinpreună cu soţul meu Safta, făcut-am aciasta scrisoare a noastră la mîna dumisale Toderaşco Palade vel spătar, precum să să ştie că am dăruit dumisale un copil dă vecin, anume Pavăl, ficiorul lui Vasile Huzghiacu. Drept acie i-am făcut şi noi aciasta scrisoare la mîna dumisale ca să-i fie drept vecin dumisale şi cuconiloru dumisale şi nepoţilor, strenepoţiloru dumisale, cîţi Dumnezău îi va dărui. Şi pentru credinţa ni-am pus şi peceţîle. 7246 <1738> mart 20 dni. Mihaiu biv vornic; Safta. Iaşi, 31 martie 1738 M [p. 202] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii meli slugii noastre, cestui copil din casa, să fie volnicu a merge la Costandin Ciudin de la Suceavă, pre carile jelui Gheorghie [p. 203] Creţul din Redul Mare că i-au luat moşie şi acum va să-l şi vecinască, şi i-ar hi dus şi carte gospod de sorocu cu dzî la Blagoveştenii să s afle el aice cu toate diresăle lui şi să st la jiudecată, şi carte i-ar hi luat-o din mînă dac-au cetit-o şi l-ar hi şi suduit şi la sorocul cărţîi n-au mai vinit. Drept aceia, să margă omul gospod să-l aducă pe Ciudin aice, din vreme că n-au vinit după sorocul cărţii gospod. Şi nimi să nu ste înpotriva cărţii domniei mele. U Ias, let 7246 <1738> mart 31. 25 iunie 1738 M [p. 204] † Adecă eu Costantin Tăutul, ficior lui Ioniţă Tăutul, şi eu Petre Giurgiovanul, ginerele lui Ioniţă Tăutul, scriem şi mărturisim cu acest adevărat zapis al nostru cum să s ştie că noi, de nime siliţi, nici asupriţi, ce de a noastră bună [p. 205] voe am vîndut dumisali lui Toader Păladie vel spătar nişte vécini al noştri ce-am avut de la părinţi şi de la moşii noştri, anume pe Pavăl ficiorul lui Gligoraş cărăuşul şi cu fraţii lui şi cu ficiorii lor şi pe vărul său, anume Moisa, ficiorul Tomii a Mănecăi cu ficiorii lui, care aceşti vecini sînt din parte noastră ce avem în Rudeşti carii ni-i danie de la mătuşi noastră Nastasiica călugăriţa, osăbit de parte ce-am vîndut dumisale vor Păladie care i-o am vîndut fără vécini. Deci, i-am vîndut dumisale drept.... bani gata şi ni-au dat dumnialui plata deplin în mîinile noastre. Deci şi noi i-am dat ca să-i hie dumisale drepţi vécini şi giupînesăi dumisale şi cuconilor în véci. Însă de s-ar scula din fraţi sau din rudeniile noastre ca să facă vro gîlceavă pentru acei vécini, dumnialui să aibă pace să-şi stăpîniască vécinii, iar noi să avem a ne înpăca cu dînşii şi să li dăm vécini din alta parte. Şi această tocmală s-au făcut denainte a boeri şi a slujitori carii mai gios s-au iscălit şi şi-au pus şi peceţili. Şi noi încă ni-am iscălit ca să fie de credinţă. Let 7246 <1738> iuni 25. Costantin Tăutu. Petre Jurgiuvani. 15 iulie 1738 M [p. 205] † Io Grigorie Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carti domniii meli lui Dumitraşco Ivaşco biv postelnic, să fie volnic cu carti domniii méli a-şi luoa di a dzece di pi a sa drept<ă> ocină şi moşiie ce-a dzîs că aré la ţinutul Dorohoiului, anumé Săpoteni. Pentru aciia să aibă a lu din ţarini, din fînaţ, din prisăci cu stupi, din grădini, din toati pi obicéi. Şi nimé să nu să puie înprotiva cărţii domniii meli, iar di ar ave ciniva a răspun civaş înprotiva aciştii moşii, să vii di faţă la divan cu diris ci vor avi. Aceasta scriim. Let 7246 <1738> iul 15. Vel logofăt. 13 ianuarie 1739 M [p. 206] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia me la boiarii noştri, la toţi dregătorii carii sînteţi cu dregătorii pe la ţinuturi şi la margini, şi arhierei şi alţii toţi carii viţi fi cu slujbe. Facem ştire tuturor că într-aceşti ani ne-au fostu dat jalobă egumenii de la mănăstirile de la munte, dzicînd că vecinii ci-au avut la mănăstiri şi la alte sate mănăstireşti s-au strămutat de la locurile sale, ducîndu-s pintr-alte sate şi pintre alţi oameni, şi mănăstirele să păgubăscu de posluşanie obicinuită ci-au avut a lua de la dînşii, stog de fîn să facă, podvoada să aducă. Şi după jalobă egumenilor li s-au dat cărţi gospod pentru vecini, că aceia pe unde i-ar afla să-i apuce, fiind drepţi vecini netăgăduiţi, şi să ia de la dînşii de tot vecinul 2 lei pe an pentru stogul de fîn şi podvoada ce era ei obicinuiţi a face. [p. 207] Dară acmu de iznoavă ni-au jăluit egumenii dzicînd precum ei cu cărţile domneşti înblă şi cercînd pe acei vecini îi găsăscu şi, cerînd de la dînşii acei cîte 2 lei, vecinii pun pricină şi nici atîta nu vor să le de, la dregători mărgu şi arată cărţile gospod şi dregătorii nu vor să înpliniască şi rămîn mănăstirile de tot păgubaşe. De care lucru iată că mare poruncă vă dăm, ori de la care mănăstire ar veni călugări cu cărţile gospod să arate c-au aflat dintr-acei vecini şi nu vor să le de acei cîte 2 lei, să trimiteţi să aduceţi pe vecinii aceia faţe şi să luaţi sama fieşticari boiar dregătoriu sau arhiereu s-ar tîmpla mai aproape şi, fiind vecini netăgăduiţi, să pliniţi de la dînşii acei cîte 2 lei de om pre an şi să daţi la mîna omului mănăstirii. Iară carii or pune pricină că nu-s vecini, să-şi de chizaş cum or sta faţă şi să le puneţi soroc să vie cu călugării la divan, şi cum va alége divanul aşe va fi. Că de ni-a mai vini jalobă de la vriun egumen însămnînd la cari dregător au arătat carte noastră şi n-au vrut să pliniască, om trimite om gospod de a plini de la dregătoriul acela. Aceasta scriem. Vlet 7247 <1739> ghen 13. Procit treti logofăt. Iaşi, 12 aprilie 1739 M [p. 207] † Noi Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mia tuturor voaî slujitorilor fuştaşi sau saragele sau căpitani, mazili sau săimeni hătmăneşti sau ageşti sau lemnari, cu stăpîni ori alţii, măcar ce briaslă ar fi, cărei şădeţi pe moşiile mănăstirei Socolii ce are, Izărenii şi Rediul lui Tătar, aice aproape de Eşi, vă înştiinţăm pre toţi. Iată că rugătoarele noastre stariţă şi cu toate alte călugăriţe de la mănăstire Socola ni-au dat samă că Izérenii şi Rediul lui Tătar sînt drepte moşiile Socolii şi ni-au jăluit pentru voi că sînteţi aşădzaţi de la o vreme încoace cu case pe locurile aceste şi de cătră voi n-au nici o posluşenie, nici un folos, răspundzîndu-vă voi fieşticari cu stăpînii voştri. Aşijdere şi de bucatele voastre, călcîndu-le locurile, nici alţi oameni nu pot să are sau să cosască că să facă hrană să nu s păgubască vinitul mănăstirii, că oricine di-ar şi face cîţi ceva hrană, încă dobitoacele voastre tot calcă şi mănîncă şi strică. Şi voi le tăeţi pădure, le mîncaţi poamele. [p. 208] De care lucru iată că vă poruncim, de vreme că şidere voastră să afle pe locurile Socolii, să căutaţi, dară, vădzind carte domniii mele să vă tocmiţi şi să vă aşădzaţi cu călugăriţele, ori să le faceţi şi voi cîte o slujbă ca să cunoască şi mănăstire ceva posluşenie şi folos, căci şideţi pe acel loc, ori nevrînd să le faceţi posluşenie, şi de vreme că de bucatele voastre nici alţii pe aceste locuri nu să pot hrăni, poroncim să vă rădicaţi de pe locurile Socolii fără nici un cuvînt de pricină, cu tot ce aţi avia, să mergeţi pe moşiile voastre. Iară neapucîndu-vă voi ca să le daţi posluşenie şi nerădicîndu-vă de pe moşiile aceste şi mai jăluindu-ne călugăriţele, om trimite armaşi de vor răsăpi casăle şi vor scoate di pe hotarăle locului mănăstirii, să li să curăţască moşiile de voi şi de bucatele voastre ca să s poată hrăni alţii, fiind loc de hrană, să nu să păgubască mănăstire de venitul moşiilor sale. Şi într-alt chip să nu fie. Aceasta scriem. Şi carte aceasta de la mănule călugăriţilor să nu s ia. U Ias, vlet 7247 <1739> ap 12. 14 ianuarie 1739 M [p. 208] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie me la crédincioşi boerii noştri, starosti di Putna. Facem ştire că aice la domnie me jălui Nicanul egumăn şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire Bogdana, dzicîndu pecum avînd mănăstire o bucata di moşîe la Zăbrauţi, caré ded sam ca este hotărîtă şi stîlpită de cătră alti hotar şî ar şî mărturie di la hotărnici şi ispisoc domnescu şî acmu did sam că şădu nişti oameni acolo pi aci moşîe şî să hranescu şî stăpînescu livezil şî mănăstirii nimic nu dau, făcîndu-să şî ei moşinaşi. Pintru cari dzis că au mat avut giudecata la dum Ştefan Ruset, fiind staroste acolo, şi ar fi trimis pe un Gheorghe căpitan acolo şi-au luat sama şî s-au dovedit că ei n-au nici o treabă cu moşîe, picum arată şî mărturie căpit. Şî acei oameni, atunci s-ar fi apucat că or eşi di pi locul mănăstirii, şî pînă acmu n-au eşit. De care dumneavoastră, văzîndu carti domniii meli, să trimiteţi acolo la acii oamini, din vremi că nu fac ascultare şî să fac moşnaşi, să lipsască di pi moşîe mănăstirii. [p. 209] Aşijdere mai jălui pe Todireşceas, dzicîndu că-i înprésoara o parte di moşîe, anumi Poenile Urecheştilor pe Trotuş, pentru care moşîe dzis egumenul ca au avut şî ispisoc şî, fiindu aceste răscoali, s-au răzliţît. De cari pentru aceasta, dumneavoastră să chemaţi pe Todirişceas di faţă şî luaţi sama, fiindu pecum jălui, să areti cu ci stăpîneşti moşîe mănăstirii şî, după cum veţi adeveri, să faciţi o mărturie încrédinţată pentru toate. Aceasta scriem. Aşîjdiria şi pentru o parte de moşîe de la Cînpuri, pi Sîşîţa, dă sam că o înprisoară Miron Dima, cari pentru aceasta dzis că ar şî uricu. Să luaţi sama pi dreptate, să arătaţi cu ce înpresoară moşîe mănăstirii, să avem ştiri. Let 7247 <1739> ghin 14. Carte de la Grigorie vodă pentru nişte oameni ce şăd pe Şoldeşti şi Burduşăşti, la Zăbrăuţi, şi să fac ei moşinaşi. 7247 <1739>, ghe 14. 16 iunie 1739 M [p. 209] † Io Grigorii Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii meli slugii noastre cestui. . . . . să fii volnic cu carte domniii meli a mergi la Gheorghii, ficiorul Creţului, ce şedi la Rădiul Mari, şi să aibă a-l rădica cu tot ce ar ave el şi să-l ducă în sat în Petie, să-l de pe mîna lui Costandin Ciudin, carile este vecin de acolo. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii meli. Let 7247 <1739> iuni 16. Iaşi, 24 mai 1740 M [p. 212] † Io Grigorii Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cîrti domniii mili boeriului nostru, dum Mihălachi Sturdzî clucer să fie volnic cu carte gospod a-şi lua pi un vicin al său anume . . . . ci ţini pi o ţigancă a lui Todiraşco Manoli şi să-l ducă la casa dum, cu copii cu tot, şi copiii să vor înpărţi ca ţigani, după cum scrie tistamintul ţiganilor. Şi nime să nu cutizi a s puni înprotiva cărţii domniii mele. U Ias, let 7248 <1740> mai 24. 29 mai 1740 M [p. 212]† Cîrstîna a r<ă>poasatului Lupului Cîrstii şi înpreună cu fiii mii, Catrina şi Iordachi, făcut-am această scrisoare la nuna lui Onică şi a tot namul lui, pentru că slujindu el cîtăva vreme la casa nostră cu dreptaté, dar încăşi i s-au fost tămplat di au fostu aprinsu o area a mea, trimiţîndu-l eu să [p. 213] pîrlască, şi m-au făcut mare pagubă, să temea întru sini să nu-l vicinescu. De care, i-am dat această scrisoare la mîna lui, precum să n-aibă nici o nevoe, iar nici ar pornim sau s-ar ispiti, ori eu, ori feciorii mii, să fii niertaţi de mini şi de Dumnedzău, să aibă parte cu Iuda. Şi pentru credinţa am pus pecete. Let 7248 <1740> mai 29. Cărsta. Iordachi. 17 iunie 1740 M [p. 213] † Io Grigorie Ghica voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru, lui Gherman, egumănul de la sfînta mănăstire Slatina, şi oamenilor mănăstirii pre cine ar trimite, ca să aibă a da ştire oamenilor de Mihăeşti şi lămăşenilor ce să megiiaşăscu cu moşiia Slatenii, cu Borghineştii, şi oamenilor de Volcineţ, cărei iarăşi să megiiaşăscu cu moşiia Slatenii, cu Ciripcăul, ca să-şi pue păzitori bucatelor, să nu le lasă să calce piciorul lor pe moşiile manăstirei, pentru căci ni-au jăluit egumănul de Slatina că-şi lasă bucatele slobode şi merg de strică ţarina manăstirei, făcîndu-i mare pagubă. Iară de nu-şi vor strînge bucatele, dăm voe egumănului şi oamenilor mănăstirei să fie volneci cu carte domniii mele a le prinde bucatele şi să le aducă aice, şi vacele, oile s-or da la sulgerie gospod, iară caii s-or pune la mezil de or sluji un an, şi stricăciune ci-or hi făcut în ţarină încă vom plini-o de la acei cu bucatele. Şi cum poroncim aşe va fi nestrămutată poronca şi nime să nu st înpotriva cărţii gospod. Vleto 7248 <1740> iuni 17. 10 iulie 1740 M [p. 214] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cart domniii mele rugătoriului nostru, lui Damiiano, egumenul de la svînta mănăstire Bîrnova şi oamenilor mănăstirei pre cine ar pune, să fie volneci cu carte domniii mele a popri pe toţi oamenii, nime fără ştire şi voe egumănului să nu fie volneci a cosi fînaţ în Poiana Bîrnovii şi la Căpoteşti piste Codru, cari locuri dzisă egumenul că sînt moşiile mănastirei. Şi dreptu aceia, cu carte aceasta să aibă puteri egumănul şi oamenii mănăstirii a-şi apăra fînaţăle aceste de cătră lemnarii boiereşti şi de cătră toţi slujitorii gospod şi boiareşti şi hătmăneşti i ageşti, nime să nu s apropie a intra cu coasa în ierbile acele, de vreme că va să facă mănăstire fîn pe locurile sale, că cine s-ar ispiti a face mai multă supărare, vor fi de certare. Aşijdere şi pentru dejma ce-ar afla pe locurile aceste şi pre alte moşii ce mai are mănăstire pre aiure, iarăşi să fie volnici a o strînge din toate pre obiceiu şi nime să nu ste înpotriva cărţii gospod. Iară avînd cineva a răspunde, să vie la divan. Vleto 7248 <1740> iuli 10. 6 octombrie 1740 M [p. 214] † Dat-am răvaşul nostru egumănului di la svînta mănăstioră di la Horăce, să fie volnic cu revaşul nostru a apăra pădur să nu lase pe nim să o tae far de voe egumenului acolo pe aprop di svinta mănăstir ar întră în pădur acole pe lînga mănăstir fără voe egumenului şi l-ar găsi tăind acole în pădur, să fie volnic cu revaşul nostru a-l aduce aice la noi la Cernăuţi. Şi aducîndu-l aice la noi, va lua certar la cur şi într-alt chip n-a fi. Aceasta. U Cer, let 7219 <1740> oc 6. 26 octombrie 1740 M [p. 215] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele cinstit şi credincios boiariului domniii mele, dumisale Sandului Sturdzea vel logofăt şi pe cine va trimite la moşiia dumisale la satul Zberoae, ce iaste pe apa Prutului, în branişte, în ţinutul Lăpuşnii, să fie volnec cu carte domniii mele a scoate de pe moşiia dumisale pe toţi oamenii cărei şăd pe hotarul satului dumisale, ori să să aşedzi acei oameni cu dumnealui vel logofăt pentru ceia ce şăd pe locul acela, ori, nevrînd să să aşe, să aibă voe a-i scoate pe toţi ca să margă să şadă pe alte locuri, iară să nu calce moşiia dumisale. Şi să fie volnec trimisul dumisale a apăra hotarul acestui sat dispre bucatele a toţi lăcuitorii, nime fără ştire dumisale să nu-i calce moşiia şi să strîngă şi vinitul ci-ar fi pe moşiie. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii gospod, iară avînd mai mult a răspunde să vie la divan. Or să fie supt ascultar dumisale, or să lipsască. Vleto 7249 <1740> oc 26. Iaşi 11 decembrie 1740 M [p. 215] / [p. 216] † Io Grigorie Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la boeriul nostru, dum Costantin Balşe biv vel medelnicer. Facem ştire că aice la domniia mea s-au jeluit Ioan, egumenul de Tazlău, pe nişte vecini a mănăstirii carii şed la Méstacăni, pe care vecini dede sama că are doî mărturii de la dumnealui vornecul Iordache Cantacozînu şi de la dumnealui vel spătar, şi ar hi făcut şi carte gospod precum să giure oamenii pentru dînşii, cum nu sînt acei oameni vecini. Şi dzîs că ei nu şi-au găsît oameni să giure, şi acmu acei oameni s-ar hi sculîndu asupra egumenului ca să-l şi bată şi egumenul dă sam<ă> că el îi ştie că sînt vecini mănăstirii pentru căci el au slujit şi cînd era mănăstire închinată la sfinţiia sa părintele patriarhul de rusalim şi acei oameni ar hi înblînd cu zapisăle altora să s îndrepteze. De care iată că-ţi scriem dum să ei sam şi, cîndu a vini egumenul aice să-şi scrie moşiele la condică, să dai şi omenilor sorocu să vie aice. Aceasta scriem. Că neviind la sorocul acela, om trimite om gospod de-i va aduce. U Ias, 7249 <1740> dec 11. 12 ianuarie 1741 M [p. 216] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zămli Moldavscoi. Scriem domnie me la boerul nostru, dum Silion biv vel medelnicer i la vornecul de Cîmpu Lungu. Vă facim ştire că aice la domnia me s-au jăluit egumănul de Voroneţ pe cîmpulungenii ce şăd pe moşie mănăstirii şi să hrănesc pe locul mănăstirii, că didi samă cum că n-ar hi avînd mănăstiri nici un folos dispre dînşii, nici făcu posluşanie mănăstirii, ce numai cosăscu şi ară şi păşuniază moşie mănăstirii şi nici clacă n-ar hi făcînd după obiceiu, nici i-ar fi ducînd podvoadă, după cum au şi alte mănăstiri folos despre locţiitorii şi lăturaşii. Şi unul dintre dînşii ar hi ţîind circiumă peste tot anul şi nemic nu dă mănăstirii. [p. 217] Pentru care lucru iată că vă scriem, viindu-vă carte domniii meii, să luaţi sama şi să-i pliniţi ce-ţi afla cu cali şi să li şi aşedzaţi cu cîmpulungenii, după cum or hi făcînd posluşanie şi alţi lăturaşi altor mănăstiri, să facă şi ei. Şi pentru toate să-i aşedzaţi acolo cum a fi cu cale şi cu dreptate, ca să nu ne mai jăluiască, şi după cum viţi aşeza să daţi şi o mărturii la mînă, ca di s-ar mai tragi la divan să avem ştire. Asta scriem. Let 7249 <1741> ghen 12. Iaşi, 7 februarie 1741 M [p. 217] † Adecă eu, Dumitraşc Stroici biv postelnic, fac ştiri cu acest adivărat zapis precum să să ştie că de nimea silit nici asuprit, ce cu bună voe mea am vîndut a me dreaptă ocină şi moşie, giumătate de sat de Bahrineşti, ce este la ţinutul Sucevii, cu vecini gata şi alţii ce s-or mai afla răşchiraţi. Aceia moşie o am vîndut dumisale Sandului Sturdzii vel logofăt drept 500 lei şi mi-au făcut plată deplin întru mănile mele. Deci de acmu înainte să fie dumisale dreaptă moşie şi ocina în veci, neclătită şi neruşiită niciodănaoară şi să-şi facă dumnalui şi ispisoc gospod. Şi pentru credinţa am iscălit. U Ias, let 7249 <1741> fev 7. Dumitraşc Stroici. 23 mai 1741 M [p. 217] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru, egumenului Ioan de la svînta mănăstire Tazlăul, să fie volnic a chiema şi a soroci la divan pe nişte oameni de la Măstacăn, anume Ion Druţul şi Sava şi Alexandru şi Pavăl, carii au pricină de vecinătate, să vie să stea la giudecată. [p. 218] De vreme că nu vor să să supue vecinătăţii şi dzic că au a să giudeca cu egumenul, iată că li s-au pus dzi la dzuia lui svtî Petăr să s afle aice să li s aliagă de la divan, iar neafîndu-să la soroc îi va aduce om gospod şi or da şi cibote. Şi nim să nu ste înpotrivă cărţii gospod. Let 7249 <1741> mai 23. Iaşi, 26 mai 1741 M [p. 218] † Io Grigorii Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zimli Moldavscoi. Dat-am carti domniii mili boieriului nostru, dum ştrarului Solomon Botez şi pi cini va trimiti, să fie voinic cu carti domniii meli a căuta şi a cerca pi 2 vicini a dum, anume Ion şi Costantin, carii au fugit acmu din sat din Forăşti. Deci, undi i-ar afla, în sat gosipod, sau boerescu, sau călugărescu, să aibă a-i luoa cu tot ce-ar avi şi să-i ducă la urmă la Forişti. Iar ei, di vor ave a răspunde, să vii faţă la divan. Şi nime să nu cuteze a s puni înprotivă piste carte gospod. Din Iaşi, let 7249 <1741> mai 26. 12 iunie 1741 M [p. 219] † Io Grigorie Ghiica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniii mele diiaconului Toader Damaschin, de la biserica Sfetîi Gheorghie din Botoşani, să fie volnec cu carte domniii méle a ţine şi a stăpîni parte sa de moşie cu pomeţi, ce dede samă că are di pe moşu său Damaschin în Şilişeul de Sus, ot ţinutul Dorohoiului, şi să aibă a lua de a dzece din pîni şi din fînaţe şi din prisăci cu stupi şi din pomeţi şi din grădini cu legumi şi din toate pe obiceiul véchiu, şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii mele. Iară de are cineva a răspunde la divan, să vie cu scrisori ce-ar hi avînd, iar diiaconul moşiia sa să aibă a o stăpîni. Aceasta poroncim. Vlet 7249 <1741> iuni 12. Iaşi, 15 iunie 1741 M [p. 219] / [p. 220]† Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii méle rugătoriului nostru Nicodin egumenul şi cu tot săborul di la sfînta mănăstire Săcul, să fie tari şi puternici cu carte domniii méle a ţine şi a stăpîni muntele şi cu branişti ce zisă că are mănăstire acolo la ţinutul Niamţului, pe hotarăle celi vechi, cum le arată ispisocul răposatului Erimie Movila vodă hotarăle în semne. Dreptu aceia, pe hotarăle vechi să aibă călugării di Săcul a-şi stăpîni moşie lor şi să-şi ia tot vinitul moşii pe obiceiu, din ţarini şi din fîneţi, dîn prisăci cu stupi şi din grădini cu legumi şi din stîni şi odăi cu vite şi din tot locul cu tot vinitul, din toate pe obiceiu şi pe hotarul mănăstirii. Iar cine va ave a răspunde, să margă la dumnealui Toadir Cantacuzonu mcdelnicer cu scrisori ce-or ave şi, precum s-a cădi cu dreptate, să giudice şi să dea şi mărturie. Şi nime să nu ste înpotriva piste carte domniii mele. U Ias, vălet 7249 <1741> iunie 15. Vel logofăt. Procit vtori logofăt. Iaşi, 21 iulie 1741 M [p. 220] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii meli rugătoriului nostru, lui Naftanail Şăptelici egumenul de Rîşca, să fie volnic cu carte domniii meli a-şi stăpîni moşiili mănăstirii şi a lua de a zece pe obicei, din pîni, din fînaţe, din livezi cu pomi, din priseci cu stupi, din grădini cu legumi. Iar de să ar afla vinitul moşiilor vîndut de celalalt egumen, ori a boer, ori a neguţător, de ţară, ori la măire, ori la turcu, ori la arman, ori la jidov, să nu fie volnic a să apropiia de venitul acelor moşii, ci să margă să-şi ia banii de la vînzător . Şi nimeni să nu cuteze a să pune înpotriva cărţii domniii meli, iară de ar avea cineva ceva a răspunde, să vie de faţă. U Ias, let 7249 <1741> iuli 21. 28 octombrie 1741 M [p. 221] † Facim ştire cu această carte a noastră precum s-au pîrît di faţa înainte noastră, din poronca măriii sale lui vodă, Gligoraş Volcenschi, ficiorul lui Ştefan Volcenschii, cu Gavril Loic, ficiorul lui Gligorii Loic, pre carele tragîndu-l Gligoraş Volcenschii vecin den sat din Lucoviţă, ce iaste la ţinutul Cernăuţului, ar fi avut şi giudecată din poronca măriii sale Grigorie vodă la dunnealui Vasile Roset biv vel medelnicer, fiind staroste la Cernăuţi, după cum vădzum şi mărturie dumisale de giudecată, scriind într-acesta chip: că tăgăduind el că nu-i vecin l-ar fi pus la popreală dîndu-i soroc păr în doao săptămîni ca să-şi aducă el marturi de îndreptăciune précum că nu-i vecin lui Gligoraş Volcenschii, şi pe nime n-au adus. Şi nemaiaducînd pe nime marturi de îndreptăciune lui, i-au şi mai lungit sorocul, dîndu-l în chidzăşie păr în trei săptămîni, şi au trecut patru săptămîni şi nici aşe pe nime n-au mai adus marturi. Deci, luînd şi noi sama, întrebat-am pe Gligoraş Volcenschi cu ce trage pe acestu Gavril Loic vecin, el au dat .samă că-l trage c-un idzvod de înpărţală ce s-au înpărţit Volcineştii între fraţi cu vecinii de Lucoviţă şi c-un zapis a moaşă-sa Sofronii, sora tătîne-său, lui Ştefan Volcenschii. Viindu-să Gligorii Loic, tatul acestui Gavril Loic, în parte Sofronii şi fiind ia stearpă şi înpărţindu-şi parte sa de vecini altor fraţi, pe acesta l-au dat frăţine-său, lui Ştefan Volcenschii, după cum vădzum şi zapisul Sofronii într-acestaşi chip scriind. Şi şi alţi Loiceşti, neamuri de acestui Gavril Loic, unchi, veri primari, ce sint puşi la părţile altor Volcineşti, dzisă Gligoraş Volcenschii că pîră astădzi să afla supt stăpînire sa netăgăduiţi vecini. Précum iarăşi mai arătă Gligoraş Volcenschii o mărturie de la un văr primare acestui Gavril Loic, anume Gligoraş, ficior lui Vasile Loic, mărturisind că fiind el drept vecin de Lucoviţă s-au răscumpărat de la stăpînii săi. şi văru-său acesta încă fiind vecin ca şi alţi Loiceşti. Aşijdere mai arătă Gligoraş Volcenschii şi altă mărturie mai vechi de giudecată de la Andriiaş Turculeţ, fiind staroste atunci la Cernăuţi, cu iscălitura a mulţi boeri, ce-au mai avut tată-său Ştifan Volcenschii cu Gavril Loic, fratele lui Ion Loic, moşul acestui Loic de mai sus numit, că la înpărţală Volcinceştilor s-au venit acestu Gavril Loic în parte lui Strătulat Volcenschii, moşul lui Gligoraş Volcenschii şi nici atunce, nici c-un chip, nu s-au putut dezbate de vecinătate. Deci, întrebînd şi pe acestu Gavril Loic ce are a răspunde lui Gligoraş Volcenschii de cătră vecinătate, el au dat samă atîta numai, cum că el s-au născut din părinţii lui în ţara leşască şi, viind în ţară de cîţiva ani, s-au aşădzat în Toporăuţi, satul mănăstirii lui Barnovschii, şi tot acolo au trăit pîn' acum şi uime nu l-au mai tras vecin, nici să ştie vecin. Iar niscarva marturi sau dovădzi că din neamul lui s-ar trage din niscaiva moşeni, sau dintr-alţi oameni slobodzi, [p. 222] n-au arătat nicicum că nu să tragi din Loiceşti sau că nu-i sint lui neam Loiceştii de pe parte bărbătească sau că nu-s vecini Loiceştii, n-au putut tăgădui. Ce, de vrémi că Volcenschii şi mai înainte vréme pe moşul acestue l-au tras vecin şi atesta n-au arătat vrun sămnu de îndreptare că n-au fost vecin şî unchii lui, fraţii tătîne-său şi veri primari ai lui să află vecini netăgăduiţi supt stăpînire Volcinceştilor, s-au cunoscut lucrul că şi acesta iaste drept vecin lui Volcenschii. Numai, arătînd el chip de pricină ca acéia că nu să ştie vecin, am socotit şi i-am fost dat soroc păr în trii luni de dzile, ca să-şi aducă marturi de îndreptare. Iar pe urmă, cunoscîndu-să el că iaste drept vécin şi cu nimic nu să va pute îndrepta, de vréme că în ponturile mărturiilor ce s-au dzis mai sus să dovédeşte vecinătat lui, s-au lăsat şi el cu voe să să rămîie la vecinătăţi şi să-l aibă Volcinschii supt stăpînirea sa ca pe un drept vécin a lui. Şi pentru aceasta am dat şi noi această carte a noastră la mîna lui Gligoraş Volcenschii, ca să-l ia să-l aşedzi unde îi va fi voe şi să-l stăpînească cu tot rodul lui ce s-ar trage dintru dînsul, ca pe nişte drepţi vecini ai săi, căci au rămas din toată giudecata pe Gavril Loic, să-i fie vecin cu tot rodul lui în veci şi pe mărturie noastră să aibă a-şi faci şi dres gospod de întăritură. Let 7250 <1741> oct 28. Ion Cantacuzino vistier; Aristarho ban; Ion Cnt vel logofăt. 9 ianuarie 1742 M [p. 226] / [p. 227] † Milostive şi luminate doamne, să fii măriia ta sănătos! Jăluescu măriii tale că în anii trecuţi, pe eînd au eşit nemţii pe Oituz, şi-au dat bîrsanii de Caşin oile la jir pe muntele mănăstirii şi, nedîndu-şi ei obiceiul locului, li-am luat 12 oi, iar pe urmă, dînd ei jalobă la măriia sa Grigorie vodă, au venit cu o carte de giudecată să ne e sama dum camăraşii de ocnă. Şi pe urma au întorsu ei să nu ne mai giudicăm, şi să ne aşădzăm. Şi ni-am aşedzat cu dînşii şi mi-au dat 5 lei bani, şi li-am dat eu înapoi 9 oi dintr-aceli 12 oi ce-am luat, în mîna vornicului, iar vornicul n-au căutat să de oile a cui sint, şi li-au mîncat el. Iar peste doi-trii ani m-au apucat omul acel cu oile aice la Eşi şi-au făcut carte gospod de giudecată la dumnealui Iordaché Ruset să ne giudice. Şi dumnealui altă giudecată n-au mai făcut, şi-au plinit oile omului de la mine, luîndu-mi 2 boi, cari îmi da 40 de lei pe dînşii, şi sînt păgubaşi şi de boi şi de hrana lor. Aşijdere mai am multă strîmbătate şi dispre o samă de bîrsani de acolo, anume Răuţă şi Negoescul şi dispre alţi tovarăşi ai lor. Aşijdere mai jăluescu măriii tale că în doi ani mi-au perit nişte stupi din prisacă, într-un an doi şi într-alt an trii, şi acmu acei oameni ce mi-au făcut tîlhuşagul s-au vădit, anume Gligoraş c-un nepot a lui di pe vale mănăstirii. Ce mă rog măriii tale să fie luminată poronca măriii tale la dumnealui păharnic Răducanul, ca să-mi ia sama pentru toate aceste, să-m facă dreptate. Smerit rugătoriul măriii tale, egumănul de Bogdana. † Io Costandin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dum păharnice Radul Răcoviţă să-i soroceşti şi, aducîndu-i faţă, să le iei sama de toate. Şi, cum s-a alege cu carte de giudecata, să-i hotărăşti, şi de la cari ce s-a căde de plinit, să-i plineşti, şi izvodul giudecăţii să-l treci la protocol. Let 7250 <1742> ghen 9. Procit treti logofăt. Iaşi, 20 ianuarie 1742 M [p. 229] † Facem ştire cu aceastî mărturie a noastră precum au avutu giudecată faţă înainte noastră, din luminatî poronca măriii sale domnului nostru, Io Costandin Neculae voevoda, aceşti oameni, anume Ştefanu şi Ion, ficiorii Chiriiii, dzicîndu precum îi trage dumlui Adam Luca sulgiriu la vecinătate şi ei au datu samă că tatul lor au fostu rus din ţara leşască. Iar dumnlui Adam Luca sulgiriu au dat samă precum că pe tatul lor, Chirila, i l-au datu soacra dumisali Tofana cămănăroae, fata lui Gheorghiţă Şepteliciu logofăt, vezetiu pe cai, di dzestre cînd s-au însuratu dumnlui di au luatu pe giupîniasa sa Marie, fiica răposatii Tofanii cămănăroaii, la văletu 7250, iar soacrii dumisale Tofanii i-au fostu datu iarăşi di dzestre vezeteu, de copil, pe acel Chirila, tatul acestui Ştefan şi Ion, di la părintile său Gheorghiţă logofătul, precum aratî dumnlui Adam sulgiriu dovadă şi diiata şi înpărţare soacrii dumisali şi izvodu di vecini. Şi-au mai datu samă dumnlui Adam sulgeriul cum că tatul lor, Chirila, au muritu la casa dumisali, om ca di optdzăci di ani, şi aceşti ficiori a Chirilii, Ştefan şi Ion, fiindu născuţi şi crescuţi la casa dumisali şi cîtu au trăitu tatul lor nu s-au pomenitu să poată dzice ei sau tatul lor că nu sint vecini şi dumnlui Adam sulgeriul iarăşi i-au dat ca pe nişti vecini fiiului dumisali, lui Vasili, di slujba casii. Şi după cîtăva vremé luîndu Ion o fată a unui om, Tîrdziul di la Bărboşi, fără voe tatului fetii, şi ştiindu părinţii fetii pe Ion că este vecin di pe tată-său Chirila, au vrutu să-şi ia fata de după dînsul. Apoi au cădzutu ei cu rugăminte la Vasili, fiiul sulgeriului Adamu, ca să erte pe acestu Ion să nu fie vecin în rîndu cu ţăranii. Şi într-acesta chipu i-au făcutu fiiul dumisale şi scrisoare. Şi spuindu dumnlui sulgeriul toată poveste, i s-au poroncitu acestui Ion di au scos faţă şi ace scrisoarii, care s-au doveditu şi din scrisoare aceia şi din diiata şi izvodu de înpărţire a soacrii dumisali Tofanii cămănăroae precum sintu ei drepţi vecini di pe tatul lor Chirila. Şi ei neavîndu nici un feliu di [p. 230] dovadă şi adiverîndu-să că sintu drepţi vecini di pe tatul Chirila, am dat şi di la noi această mărturie la mîna dumisali slugeriului Adamu şi a fiiului dumisali, lui Vasilie, şi ni-am şi iscălitu. U Ias, vălet 7250 <1742> ghenar 20. Vel logofăt; Iordachi vel vornic; Ion hat; Andrei Ruset vel ban; ...... voi paharnic. Procit vtori logofăt. Simion Cheşco uricariul, am scris. 23 ianuarie 1742 M † Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele cinstit părintelui şi rugătoriullui nostru, sfinţiii sale chir Theofil, episcopul de Huşi, pentru moşiile sfintii episcopii ce dzisă că are, anume Creţăştii şi Broştenii şi Plopénii, ce sînt în ţinutul Fălciului şi, după hotărîre ce s-au făcut de obşte ca să stapîniască fieşticine moşiile sale, să fie volnec cu carte domniii mel a stăpîni toate aceşti moşii cărei or fi drepte a episcopiii şi să pue vornicei pin sate şi oamenii de episcopie să asculte, ori om gospod, ori boierescu, ori slujitori, oricine şi ce briaslă ar fi, să aibă a asculta de sfînţiia sa părintele episcopul, fîcînd slujba episcopiii după obiceiul véchiu. Şi dejma moşiilor încă să fie volnec sfinţiia sa a-şi lua din toate pre obiceiul ţării. [p. 232] Şi oamenii pe carei i-au apucat banii stiagului pe moşiile episcopii să nu fie volnec nici unul a să clinti din loc şi să margă cu şidere lui aiure, ce tot acolo să şădză, că carei s-ar clinti să facă acea îndraznială, pe unii ca aceia s-or pedepsi tare. Şi la toate cum arătăm mai sus, aşa să să urmeze. Aceasta poruncim. Vleto 7250 <1742> ghen 23. Procit treti logofăt. 24 aprilie 1742 M † Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia me la boiariul domniii mele Iliiaş, vel căpitan de Dorohoi, ce eşti giudecătoriu ţinutului Hîrlăul i Dorohoiul. Facem ştire că ni-au jăluit rugătoriul nostru Paisie, egumenul de la mănăstire lui Barnovsche din laşi, pentru oamenii de Şîpote din ţinutul Hîrlăul, satul mănăstirii, precum că mai mulţi sint vecini şi sint şi lăturaşi, cărei nu sînt vecini, numai au fost posluşneci, că li-au arătat carte domniei mele de hotărîre ca să facă slujbi, vecinii precum au fost obiceiu, iară lăturaşii pe hotărîre 12 dzile într-un an, şi ei nu să supun să slujască încă 3 oameni s-au rădicat din Şipote cu totul şi-au mersu să să aşaze aiure. Pentru cărei iată că-ţi sicriem, luînd carte domniii mele, să le dai poruncă cu tărie tuturor cei ce sînt vecini să slujască după obiceiu, aşijdere şi lăturaşii după obiceiul şi hotărîre ce s-au făcut; şi pe acei 3 liude ci-au lipsit să-i duci la urma lor şi într-alt chip să nu înble. Iară nesupindu-se poroncii să slujască mănăstirei, să-i pui în butuci îşi să-i trimiţi aice. Însă să ştii şi aceasta, cum de va jălui egumenul că n-ai urmat poroncii ne vom scîrbi asupra ta. Aceasta-ţi scriem. Let 7250 <1742> ap 24. Procit vtori logofăt. au trecut la protocol. 31 mai 1742 M † Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la toţi oamenii care şădeţi pe moşiia Buiacanii în ţinutul Lăpuşnii, unde este tîrgul Chişinăul, a mănăstirii Gălate, şi di pe la alte moşii a mănăstirei, vă facem ştire. Iată că domniia mea am făcut hotărîre de obşte pentru oamenii carei şăd pe moşii mănăstiréşti ca să aibă a sluji într-un an 12 dzile mănăstirei, după cum mai pre largu arată carte domniii mele tipărită ce s-au dat la mîna egumenilor. Deci, pentru moşiile acele pre care şădeţi voi, viind acmu egumenul acolo, iată că vă poruncim, afar' din cei ce au dughene în tîrgu în Chişinău cărei îşi plătescu chiriia, alţii ce mai sînteţi, toţi să vă aşăzaţi cu egumenul, supuindu-vă hotărîrii ce-am făcut, ca să-i faceţi slujbă 12 dzile într-un an. Şi într-alt chip să nu înblaţi, că cărei nu să vor supune să slujască, să ştiţi că să vor pedepsi tare. Ce dară să fiţi plecaţi poroncii. Aceasta scriem. Vleto 7250 <1742> mai 31. Procit treti logofăt. Au trecut la protocol. 6 iunie 1742 M [p. 239] † Adecă noi, săténii din Buecanî, făcut-am scrisoarea noastră la mîna sfinţiii săli părintelui arhimandritului de Gălata, precum au vinit şi ni-au arătat luminată poronca măriii sale lui vodă pentru carii oameni ne aflăm şădzători pe [p. 240] moşiia sfintei mănăstiri Gălăţii, ca să avem a lucra sfintei mănăstiri cîte 12 dzile tot omul într-un an, pe obiceiu. Ce noi, cădzîndu la sfinţiia sa cu rugăminte, ni-am tocmit cu bună aşădzare cu sfinţiia sa, cu voia noastră, carii vom trăi pe locul sfinţii sale să avem a da cîte un leu de casă di an, din Dumineca Mare pără la altu an, din an în an, iară de alteli supărare să n-avem nice de un féliu de angării, pentru că aşa ni-am aşădzat cu sfinţia sa şi sfinţia sa încă aşea ni-au lăsatu, precum şi însemnare la noi ni-au lăsat, însă şi dijma să dam pe obiceiu. Let 7250 <1742> iuni 6. Eu Isac vornic şi Simion Cociula, Toader Perdevară şi Ion Dascăl şi Timoftei şi cu toţii înpreună carii ne aflăm pe locul sfinţii sale. 7 iulie 1742 M [p. 243] † Io Costantm Necolaiu voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la credincios boiariul nostru, dum Dumitraşco Suţu biv agă, starostil di Putna, i la Pinteliiu Ştiucă, biv pitar. [p. 244] Facem ştire că ni-au jiluit rugătorii noştri. Nicanul egumen şi cu tot soborul de la sfînta monastire Bogdana, pe un om, Silvistru şi pe fraţii lui de acolo de la Cruce de Sus, dzîcînd călugării că s-au sculat aceşti oamini în tăriia lor şi cu făcut o moră di cîţiva ani acolo pe moşiia mănăstirii ce are acolo la Zăbrăuţi şi în vadul ce este vechi a mănăstirii, acolo în pîrîul Zăbrăuţilor şi-au făcut moara. Şi dzis egumenul că în cîteva rînduri i-ar fi poprit din moară cu cărţi domneşti şi ei n-ar fi vrînd ca să dé moara la stăpînire călugărilor, puind pricină cum că ar fi avînd şi ei moşie acolo. Care, domniia mea am orînduit la cinstit şi credincios boiarul nostru, dum Sandul Sturdza vel logofăt, ca să ia sama, şi dumnealui cercînd, aşa cu găsit cu cale că est trebuinţă să să mai cerce şi săsă îndreptedză. Şi pentru aceasta iată că vă scriem, vădzînd carte gospod, să vă sculaţi şi să mirgiţi acolo la locul acel cu pricina undi est moara şi, strîngînd răzişii şi migiaşii, să luaţa sama că amăruntul foarte, cu bună dreptate, pi scrisori ce vor arăta. Cum viţi afla şi să va dovidi pricina acolo, să aligiţi şi să hotărîţi pricina precum s-ar cădè şi, cum viţi afla şi viţi îndripta, să daţi şi mărturie tricînd-o la protocol. Aceasta scriem. Let 7250 <1742> iul 7. 19 august 1742 M [p. 251] Milostive şi luminate doamne, să fi măriia ta sănătos ! † Fac ştire măriii tale că vini Nicanor, egumenul de Bogdana, cu luminată poronca măriii tale ca să-l giudec cu Ion Iarca vornic de bîrsani, pentru 2 boi ce i-au luat făr' de nici o giudecată. Şi după luminată poronca măriii tale i-am chemai pe amîndoi faţă. Şi zisă Nicanor egumănul că în vara ce au eşit catanele aici în Moldova ar fi mărsu un bîrsan, anume Ion Mierăuţă şi cu alţii cu multe oi a lor şi au călcat moşiia mănăstirii, ce să chiamă Hiltiul, de au tomnat pe acea moşiie şi au mîncat tot jirul ce au fost pe acel hotar, fără ştire egumănului. Iar pe urmă, cercînd egumănul moşîia, au găsit acele oi pe moşiia lui şi au luat 12 oi mari şi un cîrlan pentru adetiul moşiii, luînd şi Ghelasie egumenul de Caşin iar alte 12 oi pentru moşiia Caşinul, ce iaste alăture cu moşiia Bogdanii. Iar peste cîteva zile au venit acel Mierăuţă la egumănul şi l-au întrebat pentru ce i-au luat oile, iar egumănul i-au zis să-i de obiceiul moşii şi să-i de oile. Şi s-au dus acel Mierăuţă şi n-au mai venit un an încheiat să-şi caute de bucate, iar la anul au venit cu carte măriii sale, lui Gligore vodă, la mine ca să-l giudec cu egumănul. Şi mărgînd egumănul în satul Bîrsanii, cu alte trebi a lui, l-au apucat bîrsanii cu cart acea de giudecată ca să le dea oile. El n-au vrut să dea nimic, trăgîndu-să la giudecată. Iar mai pe urmă, stînd Ion vornicul şi cu alţi bîrsani după egumănul cu vorbe mai bine să să aşăză ei în de ei decît să margă la giudecată, zicînd Iarca vornicul că oile sînt a lui iar nu a lui Mierăuţă, au făcut egumănul aşăzare cu Ion Iarca vornicul şi i-au dat Ion Iarca vornicul 5 lei şi 3 oi mari şi un cîrlan, egumănului, şi egumănul să-i întoarcă 9 oi înapoi, fîînd şi Gosav bîrsan la tocmala lor. Şi într-acea zi i-au dat egumănul acele 9 oi în mîna lui Ion vornic şi s-au ştiut mîntuit. Iar peste 2 ani s-au sculat acel Mierăuţă şi au venit cu altă carte gospod la dum(nealui) Iordache Rus(e)t medelnicer ca să-i plinească 24 oi de la egumănul de Bogdana, zicînd că lui nu i-au dat nimic Ion Iarca vornic. Şi chemîndu-l Iordache Ruset medelnicer pe egumănul la giudecată, au mărsu şi iar au spus poveste precum iaste scris mai sus, dar, nefiind Ion vornic faţă, iar au rămas giudecată necurmată, însă avînd egumănul de Bogdana altă pricină cu Iordache Ruset medelnicer şi suduindu-1 şi înpingîndu-l pe uşă afară, s-au dus la mănăstire, iar Iordache Rusăt medelnicer ar fi făcut mărturie la mîna lui Mierăuţă cu egumănul n-au vrut să vie la giudecată. Şi iar s-au dus Mierăuţă şi au venit cu altă carte gospod la Iordache medelnicer, numai să plinească de la egumănul şi oile ce au luat el şi ce au luat Ghelas egumănul ot Caşin. Şi au trimis Iordache medelnicer şi au luat 2 boi a egumănului de Bogdana şi i-au dat lui Mierăuţă şi s-au prăpădit boii. Iar Iarca vornicul au dat samă că el n-au făcut tocmala cu egumănul, nici au zis că sînt oile lui, ci numai ce au zis ca el iaste vornic şi iaste dator [p. 252] să s puie pentru sătenii lui, şi adevărat au luat acele 9 oi de la egumăn, şi 4 berbeci i-au dat pentru berbecii înpărăteşti, iar cinci oi le-au poprit la dînsul, pentru acei 5 lei ci i-au dat egumănul, căci Mierăuţă era dator să dea la berbecii înpărăteşti 4 berbeci şi era dator să-i de şi 5 lei ce au dat el pentru dînsul la egumănul şi nu i-au dat nimic. Iar egumănul au adus faţă pe Gosav înainte me şi au mărturisit cu sufletul lui că egumănul s-au aşăzat cu Ion vornic înainte lui să-i dea acei 5 lei şi 4 oi şi să nu mai aibă nici unul, nici altul a mai cere ceva. Deci eu cu toate aceste am zis să aducă şi pe Mierăuţă să fie de faţă la giudecată şi să aducă şi mărturiia lui Iordache Ruset medelnicer, ca să vedem cum a fi giudecat dum, de vreme ce egumănul au luat cu sufletul lui că n-au fost la acea giudecată, nici ştie cînd i-au luat boii, că n-au fost acasă. Şi am pus zi Iarcăi vornicul la mieză-păresimi să aducă pe Mierăuţă şi carte de giudecată ce au de la Iordache Ruset medelnicer, şi au trecut zioa şi n-au adus nimic. Şi le-am pus altă zi la Sfetii Ghiorghe şi iar n-au adus nimic. Şi le-am pus şi altă zi pînă în doaă săptămîni, făcînd şi zapis la mîna egumănului, or să aducă pe Mierăuţă şi mărturiia lui Iordache Ruset medelnicer, or să dea boii egumănului. Şi iar, nici carte, nici Mierăuţă nu-i nicăiri pînă acmu după Sînta Măriia. Acum, chemîndu-i de iznoavă şi nefiind nici Mierăuţă nici mărturiia şi iar încîlcind vorba şi lungind, am trimis şi am plinit acei doi boi de la Iarca şi i-am dat egumănului, căci am socotit că, dacă n-au avut treaba cu Mierăuţă, să nu fie tocmit cu egumănul, ci să-l fie lăsat să-şi întrebe Mierăuţă cu egumănul. A doua, că el daca au luat oile de la egumănul, să le fie dat lui Mierăuţă, să nu le fie mîncat el. Că, de ar fi dat acele 9 oi lui Mierăuţă, n-ar fi fost atîta gîlceavă; ce el le-au mîncat oile ce au plinit de la egumănul. Iar pentru celelalte 12 oi ce au luat Ghelasie egumănul de Caşin, cu dînsul să-şi întrebe, iar nu să să lege de egumănul de Bogdana, căci n-are treabă unul cu altul. Şi aşa am hotarît giudecată, iar măriia ta, ca un stăpîn, vei giudeca cum a fi bună socoteala măriii tale. Avgust 19 dni, let 7250 <1742>. După ce am fîrşit mărturiia, au venit şi Ghelas, proegumăn ot Caşin şi au mărturisit înainte mè că au luat 12 oi de pe moşiia mănăstirii Caşinul, fiind el egumăn, de la acei bîrsani. Robul măriii tale. Radul R vel spătar. Iaşi, 31 august 1742 M [p. 252] / [p. 253] † Io Costandin Niculae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniei mele rugătoriului nostru chir Ioasaf, egumenul de la svînta mănăstiré Toderenii ce iasti la ţinutul Sucevii, să fie volnic hotărăle Toderenii şi Merenii ce sint pinpregiurul acei mănăstiri şi să aibă a lua venitul acelor moşii, dijma pe obiceiu din ţarini cu pîine, din grădini cu legumi, din prisăci cu stupi, din fînaţă şi din alte venituri, pînă în semnile ce arată la ispisocul domniei sale lui Gligorie vodă, din văleat 7246, ce iasti făcut de întăritură mănăstirii pe hotărîtura acelor moşii ce li-au hotărît stolnecul Şerban Cantacuzino şi şetrariul Solomon din poronca domniască. Aşijdere şi oamenii ce vor fi trăitori pe aceli moşii, Toderenii şi Merenii, să aibă a face posluşaniie mănăstirii după hotărîre ce s-au făcut de la domnie me şi să nu fie volnici a să muta pe alte hotară. Şi nime să nu cutedze a sta înpotriva cărţii guspod, iar avînd cineva a răspunde pentru hotar, să margă la dregătoriul ţinutului să le ia sama şi să facă ştire aicea la dum vel logofăt. U Ias, let 7250 <1742> avgust 31. Vel logofăt. Procit vel pitar. 8 septembrie 1742 M † Io Costandin Necolaiu voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnita mia la boiarii noştri, dum ispravnicii de pre la ţînuturi. Vă facim ştire că ni-au jăluit rugătoriul nostru Nathanail Şăptilici, eguminul de la sfînta monastire Rîşca, dzîcînd că are mănăstire oamini vecini înprăştieţi pen ţînuturi şi nici un folos n-ar fi avînd mănăstire de dînşii. Pentru cari iată că vă scriiem, or în ce ţînut şi-ar afla vicinî de a mănăstirii, făcîndu-vă ştire, să-i sorociţi şi aducîndu-i faţă să le luaţi sama cu amăruntul şi cu dreptate. Şi pentru carii s-or afla drepţi vicini a mănăstirii netăgăduiţi, să pliniţi de la fieşticare cîte doi lei de om pentru lucrul lor ce sînt să facă la mănăstire, însă un liu la Sfeti Dimitrie şi un leu la Sfeti Gheor- [p. 254]ghie, şi ei tot la locurile undi or fi aşădzaţi să şadă, numai pi tot anul aceşti bani ce scriem mai sus să-i dei în mîna eguminului pintru lucrul lor. Iar pintru carii or ave a răspundi cum că nu sînt vecini, să li daţi soroc să vie la divan cu carte de giudecată, trecînd la protocol. Şi cii ce vor ave a răspunc să-şi de chizeş cum c-or sta faţă. Let 7251 <1742> săpt 8. Procit vel pitar. S-au scris în condică. 22 septembrie 1742 M [p. 254] † Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem doniniia mea la credincioşi boiarii noştri, dumnealor ispravnecul de ţinutul Vasluiului şi de ţinutul Tutovii. Facem ştire că ni-au jeluit rugătoriul nostru sfinţiia sa Paisie, egumenul de Barnovschie, dzicînd că are mănăstire moşie la ţinutul Vasluiului şi la ţinutul Tutovii şi, după hotarîre ce s-au făcut, oamenii cărei lăcuescu pe aceli moşii fiind să lucredzi 12 zile într-un an mănăstirii, igumenul nu pofteşte de la dînşii fîn să-i cosască, ori podvoadă să-i aducă sau altă slujbă să-i facă, fiind moşiile depărtate de mănăstire, ci măcar că altor stăpînii de moşii, oamenii ce şăd pe moşiile lor, nefăcîndu-le fîn sau podvoadă, le dau cîte 2 lei de om pre an pentru slujba obicinuită, iară sfinţiia sa îi lase şi mai gios, de om să-i de numai cîte 2 zloţi pe an, şi acei oameni nici atîta nu priimăscu să-i dea. Pentru care vă poruncim, vădzînd carte domniii mele, să aduceţi dumnavoastra de faţe pe acei oameni ci-or fi şedzind pe moşiile mănăstirei, să luaţi sama di ce nu să supun poroncii. Şi de vréme că vor fi moşiile mănăstirei lui Barnovschie, unde şed ei, şi egumenul nu cere de la dînşii altă slujba, să-i aşăzaţi dumnavoastră cu scrisoari şi să înpliniţi de la dînşii acei cîte 2 zloţi de tot omul casnec pe cîţi oameni vor fi şi să daţi banii în mîna omului trimis de igumenul, şi să nu ne mai vie jalobă. Aceasta scriem. Vleto 7251 <1742> sept 22. Procit vel pitar. Iaşi, 30 septembrie 1742 M [p. 255] † Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie mea la boeriul nostru, dum Mihalachi Sturdza biv vel cluceriu, ispravnicul ţinutului Romanului. Facem ştire dumitale că aice ni-au dat jalobă Ion Şiptiliciu că are la acel ţinut o moşie, a triia părţi de satu de Icuşéni, ce-i iaste de la socru său Sandul Goia, şi avînd şi călugării de la mănăstire Săcul moşie acolo, dau voe oamenilor săi de la Săbăoani de lucreadză în tot hotarul acela şi să pun înpotrivă la vréme dejmii, de nu vor să dea dijma ce ar fi parte lui, a triia parii din dijma aceii moşii. Pentru cari l-am orînduit la dumnealui cinstit şi credincios boeriul nostru, dum Sandul Sturdza vel logofăt, de i-au luat sama şi de vréme că nici călugării de Săcul, nici din oamenii lor ce lucreadză acea moşie nu s-au tîmplat aice, au socotit dum vel logofăt să vie Şiptiliciu acolo la giudecată. Deci şi noi, după socoteala dumisale, îţi poruncim, viind cu carte domnie mele, să chiemi la giudecată pe acei ce-i va arăta Şiptiliciu c-au lucrat pe moşiia aceia, şi de s-or fi pus înpotrivă şi-i vor fi poprit parte lui din dijmă, ce s-a cădea de plinit fiind driaptă moşiia lui, să-i plineşti dijma, parte lui, şi să-i aşedzi acolo cum a fi mai cu dreptul, dînd şi carti de giudecată la mîna cui să va cădea, şi să o scrii la protocol. U Ias, let 7211 <1742> săpt 30. Vel logofăt. 7 octombrie 1742 M [p. 255] Milostive şi luminate doamne, să fii mărie ta sănătos! Jeluesc doamne măriri tale pe nişte lipoveni de la o moşie a mănăstirii de la ţinutul Sucevii, anume Zamostie, că fiind, mărie ta, alt egumăn înainte noastră la această mănăstire au făcut tocmala cu aceşti lipoveni de la Zamostie ca să de cîte un leu şi 7 parale de om pe an şi ce ar lucra acei omeni, dejmă să nu le e şi au luat 13 lei de la lipoveni. Şi tîmplîndu-s de l-au scos pe dînsul şi m-au pus pe mine, an la iulie, mărie sa Gligori vodă, am jeluit măriii sale [p. 256] iar pentru aceşti lipoveni şi mi-au dat carte mării sale ca să-mi eu dejma de pe moşie şi ei n-au vrut să-mi de nice cu carte gospod. Tîmplîndu-s şi mazilie măriii sale, eu ce să fac alt, am făcut izvod de toată dejma lor ce s-au făcut, care cuprinde mai bine de 100 lei, şi pentru 13 lei ce au luat celalalt egumen de la lipoveni rămîne mănăstire păgubaşă. Şi estimpii iarăşi silesc să-mi de banii pe tocmala lui Nil, celuealt egumen, ce eu, mărie ta, bani n-am vrut să eu pe tocmala lui Nil, tîmplîndu-s de au bătut şi bruma la munte şi neavînd nice o nădejde de pîne într-altă parte. Am fost vinit la Eşi şi am jeluit măriii tale pentru aceşti lipoveni şi mărie ta mi-ai dat luminată carte măriii tale ca să-mi eu dejma de pe toate moşiile mănăstirii, şi de la lipoveni, după obiceiul pămîntului şi, viind eu acasă, am trimis să le e dejmă. Ei s-au sculat şi n-au vrut să de, ci au vinit înainte dumiisale Dinului, ispravnecul Sucevii, şi dummalui au dzis să-mi de dejma pe poronca măriii tale. Ei au răspunsu că n-or da păn înainte măriii tale. Ce mă rog domne milii şi bunătăţii măriii tale ca să-mi dai voe să-mi eu dejma de la dînşii, ca să mai putem trăi şi nui la ceasta sfîntă mănăstire şi să nu s împrăştie călugăraşii şi robii casii, că acolo la acea moşie ni-i nădejde putinţe năne, dac-a hi mila măriii tale să ne-o dai. Iar dacă nu, ei s-or duce care unde s-a pute hrăni, că eu n-am, mărie ta, cu ce-i chivernisi, că acmu sînt 2 ai de cînd cumpăr pîne tut în bani. Şi aceşti lipoveni, măria ta, îmi stăpînesc moşia ca cînd ar hi a lor de uric. An au scos 12 pluguri de pe moşie şi estimp au scos 10 pluguri şi nice lasă să are alţi oameni, nici să cosască şi rămîne mănăstire păgubaşe. Şi am trimis şi izvoadele de dejma lor de an şi de estimp, ca vedzi măria ta ci de pagubă să face mănăstirii de la aceşti lipoveni. De aceasta ne rugăm măriii tale dinpreună cu toţi calugăraşii. Şi să fii măria ta sănătos. Let 7251 <1742> oc 7. Smeriţi şi plecaţi rugătorii măriii tale. Eu Nathanail Şeptilici, egumen ot Rîşca, înpreună cu tot soborul. Io Costandin Neculai voevod, bojiu milostiu gospodar zemli Moldavscoi. Dum armaş Dinuli, ispravnic Sucevii, după hotărîre ce s-au făcut di la domnie me să-i faci pi lipoveni să s supue egumenului dînd celi ci sînt obicinuite după hotărîre, ca să nu ni mai vie jalobă. Let 7251 <1742> oct 11. Procit vel pitar. Dracineţi, 24 octombrie 1742 M [p. 259] † Facem ştir cu această mărtorie la mîna sfinţiii sale părintele Sava, egumenul de la sfiînta mănăstire Pobrata, unde este hramul Sfetii Neculai. Au vinit înainte nostră păntru nişte omeni de aice den sat de Dracineţi anume Toder Nosăi, feciorul a lui Dumitru Nosăi, şi Gligori Nosăi, ficiorul lui Simion Nosăi, şi Fădor Nosăi, bra lui Grigori Nosăi, şi Fodor, brat lui Toder Nosăi, car pe aceşti omini îi trage vicini la sat la Revecăuţi dumnealui Ioniţi gramaticul zet lui Raţi. Şi eşendu sfînţiia sa cu Ioniţ<ă> gramaticul la luminat divanul gospod, şi-au orînduit divanul ca să scotă omini bătrîni să mărtorisască în sfînta beserecă, cum că sîntu ei de ice de talpă den Dracineţi, dar nu de Răcăuţi. Şi-au adus sfinţiia sa cîţiva omini de aice de Drăcineţi, aşijdiri au adus şi doi omini străini bătrîni, anume Vasli Şapca, de vîrstă ca de noîdzeci de ani, car dede sama că ţini minte cînd au luat turcii Cameniţa, şi Vasli Belţic tij de Orăşeni, om ca de şaptedzeci mai bini de ani, cîndu s-au făcut pace au fostu ca de 20 şi mai bini ani, şi aşe au mărtorisit cu sufletele lor înainte nostră cum că sîntu aceşti omini Nosăeşti, numiţi mai sus, de aice den Draceniţi ot vlos Cernăuţi, de talpă de la moşi, de la strămoşi, cu fînaţ, cu lazuri, cu pomiţi, car mi-au arătat şi un păr ce este pus de Nechefor Nosei, moşul acestor Nosieşti. Şi-au dat sama aceşti omiini bătrîni că părinţii Nosieştilor de ice den Draceniţi au mărsu cu dînşii pen ţiri străine şi pen ţara unguriască şi iar s-au întorşii cineş la locul său aceşti 2 omini batrîni la Orăşeni, iar Nosăeşti aice la Dracineţi, dar pe vreme unui bir greu ce s-au numit satara s-au resepit satul Dracineţi şi s-au dus aceşti Nosăeşti la Zavale, în ţara leşască. Şi de acolo au mărsu în Răvăcăuţi şi n-au şedzut deplin un an, şi vrînd călugării să-i e locul său la Dracineţi, iar Raţi n-au vrut să-i de, dar Noseştii iar s-au dat în cee parte la Zavale, apoi a vinit la locul său la Dracineţi si peste 4 ani iar s-au acolisit Raţi de aceşti Noseşti şi li-au luat 2 boi şi zelogi den cas<ă>. Dar Noseştii au şi mărsu la divan di-au făcut jaloba depreună cu ecuminul de Pobrata şi-au făcut carte gospod de apărare să le de şi boi. Şi, viindu acasă, i-au şi dat boii şi zilogile Neniul Raţi, şi de atunce sîntu 31 ani şi nime întru nimic nu i-au tnas. Şi de pe cum scrie mai sus, ei au dat sama cu sufletele lor, apoi au mărsu şi în sfînta [p. 260] beserică de au şi giurat car sîntu ei mai gios iscăliţi înpreună cu aceşti 2 omini băt. Aceasta. † U Draciniţi, let 7251 1742 oc 24. Giurători: Costîn Creciuninco; Todr Preoopiţi; Vasle Şabca ot răşeni; Vasli Beuţic tij ot răşeni; Mihăilă Ciomohuţ ot Cristeşti. Erei Pentelei ot Draţ. [...] (înaintea acestei biserici au jurat aceşti oameni mai sus pomeniţi). † Aceşti oameni înnaint noastră au mărturisit, de pe cum scrii mai sus, s-au şi giurat. G biv vel sulger; Şerban Flondor biv medelnicer. Şi cu de cîndu au eşit torcii den Cameniţă tot în Draci l-a apucat, Neculce vel căpitan ot Coţman. Ştefan de Drăcin tij m-am tîmplat şi cu dzisa acestor omini giurători am scris mărtoriia. Şi eu Vasili C. † Eu Toadăr Bahrin. 26 octombrie 1742 M [p. 260] p. † Adică eu, Iordachi Balş, biv vel jicnicir, făcut-am scrisoare mia la mîna dumisale fratilui miu Lupul Balşi ci au fost medelnicer mare, précum ni-am învoit noi înde noi de i-am dat satul Plopini, în ţinutul Sucevii pi apa Sucevii, cu vicini şi cu vadu de moară în apa Sucevii şi cu tot hotarul cel vechi după cum scriu zapisăli, carili acest sat îmi este mie danie de la dumniei mătuşi-mie Catrina Ursăcoe, şi dumnalui mi-au dat mie satul Vladiina, în ţinutul Hotinului, de ocolul tîrgului, şi giumătate de sat Marşiniţii, iar în ţinutul Hotinului, pe apa Prutului şi cu tot hotarul. Iar vicini de Novo Siliţă şi de Marşiniţii şi de Vlădiina, să-i înpărţim toţi în doî părţi, frăţeşte; iar cu moşiie Novo Siliţa, eu să n-aib triabă, ci numai cu vicinii; să s înpartă cîndu va milui Dumnezău şi să aibă a da toate zapisăli celi vechi de Plopini. Şi la această tocmeală s-au tîmplat mulţi boeri şi oameni buni carii mai gios s-au iscălit. Şi pentru credinţa ni-am iscălit să s criadă. Let 7251 <1742> oc 26. Cozma Balş vel paharnic; Iordachi Balş biv vel jicnicer; [p. 261] Lupu Balş vel medelnicer; Vasile Balş. Şi eu Toader Bădilă vornic ot Suceava m-am tîmplat şi am scris cu dzisa dumnilor sale. 18 noiembrie 1742 M [p. 263] Milostivi şi luminate doamni, să fii măriia ta sănătos. † Jăiluim măriii tale că de cîţiva ani trecuţi au venit doi fraţi holtei, oameni streini din ţara cazăcească şi dintr-acei doi fraţi s-au aşedzat unul cu şiderea pe o moşie a mănăstirii, anume la satul Rădăşenii ot Soceavă, cari om s-au şi căsătorit luînd o fată dintr-alt sat şi s-au apucat acole pe moşie mănăstirii di-au făcut o livadă de pomi. După acie, peste cîtăva vremi s-au mutat acel om la un sat la Lămăşeni pe o moşie a unui mazil, anume Vîrlan Panaiote, şi şădzînd şi acolo cîtăva vrémi s-au dus şi de acolo şi-au murit de nu să ştie unde, şi niam dintr-acel om nime n-au rămas. Iar acmu acest Vîrlan mazil tragi ace livadă, ce-i făcută de acel om pe moşie mănăstiri, la stăpînîrea sa. Ce mă rog mariii tale să aibu dreptate, precum va fi mila mării tale. Smerit rugătoriul măriii tali, Ghedeon egumen ot Slatina. Io Costandin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Din vreme că niam de acelui om ce-au făcut livada nim nu să află şi livada iaste pe moşiia mănăstirii, să fie volnic egumenul a stăpîni livada. Iar de ar ave cineva a răspundi, să margă la ispravnicul ţinutului să-i ia sama şi, precum s-a cădea, să hotărască. 7251 <1742> nov 18. Procit treti logofăt. 30 noiembrie 1742 M [p. 264] Dat-am cartea nostră părintelui egumen de la mănăstîră Chihorace ca să fie volnec a-şi apăra moşii mănăstirii, pădure, de oamini înpregiuraşi de pe aice, să nu fie volnic nima a mărgi a tăe măcar un lemnu. Iar car vor mărgi să tae pă locul mănăstirii şi n-ar asculta porunca nostră, dăm voe părintelui cu carte nostră ver pe cine v-ar prinde tăindu pe locul mănăstirii, să-l aibă a-l prinde şi să-l aducă aice la noi la Cernăuţi şi cu ră pedapsă va fi pedepsit. Aceasta, Let 7251 <1742> no 30. G, biv vel sulger. 15 ianuarie 1743 M [p. 268] † Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la credincioşi boiarii domnii mele, dumnealor ispravnicii di pe la ţinuturi. [p. 269] Facem ştire că ni-au jăluit rugătorii noştri, Calestru egumănul şi cu toţi călugării de la mănăstire de la Voroneţu, dzicînd că are mănăstire cîţiva vecini strămutaţi de la locurile sale de mai înainte, dispre cărei n-are mănăstire nici un folos, nici o slujbă, după cum este obiceiul vecinilor să facă stog de boerescu şi să ducă podvoadă la mănăstire şi altele. Cărei unii ca aceia şi mai înainte s-au obicinuit de la domnie să dia pre an cîte 2 lei pentru slujba lor, după cum arată cărţile domnilor mai denainte, iară acmu nici acei cîte 2 lei nu pot scoate de la vecini. Pentru care iată că vă scriem: de la care vecini n-ari pute scoate fără giudecată acei cîte 2 lei, dîndu-vă în ştire dumilor voastre, să-i chemaţi de faţă pe vecini, să luaţi sama şi fiind vecini netăgăduiţi, să înpliniţi cîte 2 lei de vecin şi să daţi la mînule călugărilor. Iară carei ar avia a răspunde tăgăiduimd că nu-s vecini, acolo să nu-i giudecaţi, ce să-i trimiteţi aice, să-i giudecăm noi. Aceasta vă scriem. Vleto 7251 <1743> ghen 15. Procit vel pitar. Iaşi, 23 ianuarie 1743 M [p. 270] † Io Costandin Nicolac voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniei mele rugătoriului nostru Ghedeon ieromonah, egumăn de Slatina, să fie voinic a stăpîni nişti livedzi de pomi ce dédi samă că ar fi făcute de vecinii mănăstirii pe moşiia mănăstirii, la Rădăşeni şi la Mădzănăeşti, din carii vecini unii au murit şi nu le-au rămas ficiori, alţii s-au dus de treescu la alte părţi şi n-are mănăstire nici o slujbă, iar livedzile le trag ca să le stăpînească unii din sătenii de Rădăşéni făcîndu-să că-s neamuri cu stăpînii acelor livedzi. Deci, pentru livedzile unora ca acelora morţi şi nu le-au rămas ficiori trăitori acolo în sat, sau fugiţi şi n-are mănăstire nici un folos de dînşii, după dreptate ce s-au socotit că să cadé, s-au dat voe egumenului să le stăpînească cu toată roadă lor şi nime din neamurile lor să nu se amestece peste această carte a domniei mele. Vel logofăt. U Ias, let 7251 <1743> ghen 23. Şi s-au scris la condică. 22 iunie 1743 M Milostive doamne, să fii măriia ta sănătos. [p. 270] † Înştiinţădzu pe măriia ta pentru o moşie ce am, anume satul Tătăraşenii, în ţinutul Dorohoiului, că pe acea moşie de 2 ani încoace ţin bucate un arman şi un turcu şi venitul moşii nu plătescu. Ce mă rog mării tale să aibu dreptate, să să înpliniască de la dînşii vinitul locului. Să fii măriia ta sănătos! Plecat sluga măriii tali, Filip Catargiul, vtori postelnic. [p. 271] Io Costandin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dum ispravnice de ţinutul Hîrlăul şi Dorohoiu să chemaţi faţă pe acel arman şi pe turcu şi să luaţi sama şi ce va fi cu dreptul să de pe an, de cînd n-au luat, să pliniţi şi să dai carte de mărturie trecînd-o la protocol. Let 7251 <1743> iuni 22. Procit vel pitar. Trecut la prot, Dumitrie. 22 iunie 1743 M [p. 271] Milostive şi luminat domne, să fii mărie ta sănătos! † Jăluesc măriii tale ca domnului milostiv, că am un sat la ţinutul Fălciului, anume Guşăţăii, şi de doi ani, de cînd ai vinit mărie ta, s-au strînsu puţintei oamini la acel sat şi nimica pîră acmu de la dînşii n-am luat, după cum este poronca şi hotărîria măriii tali să ne dia oaminii ce şăd pin sate, aceştia mie nimic nu mi-au dat. Şi mă rog măriii tale să fie mila măriii tale să porunceşti la ispravnicul ca să-mi pliniască banii de la dînşii după hotărîrea măriii tale. Aceasta mă rog măriii tale. Să fii mărie ta sănătos! Rugătorul măriii tale, Damian, igumenul ot Sviti Sava. Io Costandin Neculai voevod, bojiiu milostiiu gospodar zămli Moldovscoi. Dumneata, ispravnicul de Fălcii, să chemi pe acei oameni şi ori să s aşeza ei cu egumenul să plătiască venitul moşii, precum plătesc şi alţii, ori, de nu s-ar aşadza, să plineşti dum de la dînşii, precum plătesc şi alţii pe hotărîre ce s-au făcut. Let 7251 <1743> iunie 22. Procit vel pitar. Trecut la prot. 8 august 1743 M [p. 272] † Voi, oamini tîrgoviţi din Cernăuţi, iată ca vă poruncescu tuturor a înţălegi să aveţi a da pace acestor patru oamini a sfinţii mănăstiri ce s cheamă Horeci, aici lîngă Prut, ca să nu-i învăluiţi nime întru nimic, ci să aibă pace dispre voi di boirescul şi di clacă şi de cal de olacu şi de toati angheriile cîte sînt pi voi şi pe alte sati a ţinutului, numai ei să fii pintru posluşani sfintei mănăstiri precum scriu mai în sus. Şi să-şi de banii di acmu osăbitu, cineş pe putinţa lor, că aş da şi măria sa vodă pentru sfintilli mănăstiri, ca să nu fie oaminii amestecaţi cu alţii, ci să-şi di ei numai banii gospod, cît şi pentru pominire la svinta mănăstire la toati liturghiilé. Şi mai multă supărare să nu le faceţi. Aceasta vă scriu. Let 7251 <1743> avgust 8. Iane staroste . Bucureşti, 1 octombrie 1743 M [p. 272] † Adecă eu, Costandin Costuţ Neaniul biv vel paharnic, dat-am această a noastră adevărată scrisoare a noastră la sfînta mănăstire a Neamţului, unde să cinstéşte şi să prăznuiaşte hramul înălţării domnului nostru Iisus Hristos, ca să fie de bună credinţă că din dumnezăiască rîvnă m-am socotit şi m-am îndemnat de am dat aceştii sfinte mănăstiri satul Preuteştii din ţinutul Neamţului, dupe cum ne iaste şi ne-au fost noao de la Vasilie vornecul Cantacuzino, încă şi cu o moară ce am făcut-o noi şi cu şi alt vad de moară. Şi să să ştie că acest sat pe jumătate mi l-au fost dăruit mai sus zisul răposatul boiariu pintru pricinile ce dumnealui scrie, iar pe jumătate l-au fost cumpărat de la dumnealui răposatul părintele mieu Theodor Costin Neaniul drept taleri . . . . . Şi acest sat fiind pe jumătate al mieu, mi l-au dat mie întreg cînd ne-au făcuit fraţilor şi surorilor părţi cu diiata dumnealui, după cum arată în diata dumisale. [p. 273] Deci ieu acum îl dau întregu aceştii sfinte mănăstiri ca să-i fie moştenire în véci. Însă dar, avînd şi eu trebuinţele mele şi fiind la scăpătăciune, l-am dat cu această tocmeală de mi-au dat şi sfînta mănăstire oareşce bani, taleri ... noi. Deci de acum înainte să fie întru stăpînirea sfintei mănăstiri în véci. Şi pentru mai adevărată credinţa ni-am pus pecete şi iscălitura. În oraşul Bucureşti, let 7252 <1743> octomvrie 1 dni Costandin Costuţ Neaniul biv vel paharnic, dăruitoriu şi vînzătoriu. Adevărat cu moşiia cu morile i vad de moară le închin sfintei mănăstiri, iar vecinii acei moşii îi ert să fie slobozi, în véci ertaţi, după cum i-am fost ertat de mine însă mai denainte după o boală a mea grea şi m-am lăcomit de am fost întors, Dumnezeu să mă ierte. Costuţ paharnic. Şi am scris eu popa Costandin ot bis Gotii cu zisa dumnealui. 21 februarie 1744 M [p. 273] Luminate şi mult milostive doamne, să fii măriia ta sănătos! Jăluescu doamne măriii tale ca unui domnu bun şi milostiv pentru că am o moşie, anume Brăténii la ţinutul Fălciului, pe care moşie şăd cîţiva oameni şi am vie şi pomeţi şi livezi. Şi şăzînd eu aici în Eşi, iar ei îmi mănîncă pomeţii şi viia şi-mi calcă moşiia şi eu n-am nici un folos de moşiia mea. Pentru care dînd jalbă măriii sale lui Grigorie vodă şi măriii sale Costandin vodă, mii-au făcut cărţi să-mi iau dijma de la dînşii şi să-mi dea ascultare pe obcéiu la cele ce va fi cu cale, şi nici unele de acélea nu-mi dau. Mă rog măriii tale ca să aibu dreptate. Robul măriii tale, Stamatie, copilul din casă. Io Ioan Nec voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Să fie volnec a-şi stăpîni moşiia şi el să-şi pue vornicel în sat şi toţi oamenii să asculte de dînsul făcîdu-i slujbă pe hotărîre şi dijma încă să-i dea pe obiceiu. 7252 <1744> fev 21. Vtori vistier. 14 martie 1744 M [p. 274] † Adécă cu, Antonie călugăriul, ce m-au chemat pă numé mirenescu Antohie Hozul, dait-am acest al mieu adevărat zapis ca să fie de mare credinţă la cinstita mîna sfinţiii sale părintélui egumen de Răchitoasa, Gavril, pentru să s ştie că fiind eu prisăcaru la o prisacă la Bănceni, de sînt adică 2 ani, din zilele răposaţilor ctitorii, şi acum întîmplîndu-mi-s de am făcut o stricăciune în neşte stupi ai mănăstirii, de care lucru am tras muilte divanuri cu părintele egumen şi m-au dat rămas de la giudecată, platnic. Deci eu văzînd că caz la atîta sărăcie fiind şi la multă slăbiciune, am mărsu de am căzut la picioarele sfinţiii sale părintelui egumen şi m-am dat slugă şi m-am călugărit, să slujăsc sfinţii mănăstiri păn la sfîrşitul mieu. Deci văzînd şi părinte egumen plecăciune me, s-au milostivit şi sfinţie sa şî mi-au dat 2 vaci cu viţei şi un ţol din care mi s luas pentru stricăciunea mea ce făcusem în stupii mănăstirii, mi le-u dat de pomană, facîndu-i-să milă sfinţiii sale şi pentru nişte bieţi copii ai miei. Şi m-au aşădzat sfinţie sa şî m-au rînduit iar unde am fost, la prisaca Băncenii, să fie prisăcariu după cum am fost. Dar şi eu, pentru aceasta, am dat scrisoarea mea la cinstită mîna sfinţiii sale egumănului, precum şi mai sus arată, ca să-mi las toate meşteşugurile mele care le-am avut mai dinainte vreme şi să slujăscu cu dreptate sfinţii mănăstiri păn la sfîrşit. Şi de babă şi de feciori m-am lepădat, să nu mai aibă ei treabă cu mene, nici cu cu dînşii. Ci mult, puţin ce iaste al mieu am închinat să fie a mănăstirii, dar şi părinţii să-mi aibă de grijă, cînd voi muri să mă grijască ca pe un mort cu cinste. Dar de mi s-ar întîmpla ca să mai fac stricăciune în stupii mănăstirii, să fiu de mare pedeapsă şi de ocnă. Aşe m-am legat cu zapisul mieu înainte săboriului mănăstirii de a me buna voe, ca să-mi păzescu sufletul mieu. Şî pentru mai adevărată credinţă pusu-mi-am şi degetul în loc de pecete şi iscălitura ca să fie de mare credinţă. Martie 14 dne, let 7252 <1744>. Eu Antonie călugăriul. Şî încă m-am socotit înnainte părintelui egumenului de un bătrîn de moşie din Colneştii, ce i s-au ales parte lui din Grumăzeştii şi moşie me ce am în Sparta, ce am după mama Săverinca, ce se tragi de pe moşu-său Buhnă, şi moşie den Coloneşti să tragi di pe Lepădat, moşul Hozu, şi moşie din Bănceni tij am dat-o. Şi mi-am pus degetul. † Antonie dichiu ot Răchitoasa iscal. [p. 275] Şi această scrisoare am scris eu Cîrstea vătaf cu zisa lui Antonie monah ot Băncenii. Monah Anton. Băncenii ot Tutova. 14 mai 1744 M [p. 275] † Fac ştire cu această scrisoarea me la mîna dumisali Măria cruciroaia Catargioae, precum să s, ştie pentru un vecin al mieu di la Bozieni ce-au ţinut pe o ţigancă a Moreanului şi au făcut un fecior Costantin; şi dzicîd eu c-a fi ertat, precum i-am făcut şi carte, ca să mă slujască păn la moartea mea şi el nu s-au ţinut de cuvînt. Ci iată acum că l-am dăruit dumisali cruceroae Catargioe ca să-i fie drept rob şi ţigan, iar scrisoare ce-am făcut eu la mîna lui să nu se ţie în samă. Şi pentru credinţă am şi iscălit. Let 7252 <1744> mai 14. Varlam Ursachi, proin egumen Slatinii. Şi cu irodiacon Cozma ot Neamţu am scris cu dzisa sfinţii sale. Vasile Cherdevaré, frate lui. 5 septembrie 1744 M [p. 278] † Io Nicolai voevod bojiiu milostiiu zemli Moldavscoi. Scriem domnia me la credincios boiariul nostru, dumneata Iordache Ruset biv vel clucer. Îţi facem ştiri că ni-au jăluit boiariul nostru credincios, dumnealui Nicolai Costin biv vel jit, dzicînd că ari nişti oameni vecini din satul dumisale Şărbăneştii ot Niamţu, carii puind pricină pentru vecinătate lor şi la domnie preaiubit fratelui domniii mele, domniei sale Costantin vodă, au avut giudecată şi nehotărîndu-li-se giudecata atuncea va să o curme acum. Şi dzicînd că are nişti oamini marturi acolo la ţinutul Bacăului, carii ar fi ştiind de pricina, acilor vicini, iată că-ţi scriem dumitale să-i chimi di [p. 279] faţă pi acii marturi ci-i va arăta jitnicériul anume şi să-i întrebi cu amăruntul, unul cîte unul, cum ştiu di rîndul acilor oameni vecini. Şi pecum or mărturisi înaintea dumitale cu suflitile lor, să dai o mărturie încredinţată cu iscălitura dumitale, cu care viind di faţă să avim ştiri. Aceasta scriem. Let 7253 <1744> săpt 5. Credincios boiariului nostru, dum Iordache Ruset biv vel clucer, să s dea cu sănătate. 24 aprilie 1745 M [p. 279] † Io Ioan Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele cinstit părintelui şi rugătoriului nostru, sfinţii sale chir Erothei, episcopul de Huşi, să fie volnec cu carte domniii mele a-şi strînge dejma de vin di pe locul episcopii, fără supărare slujbaşilor vădrari, după obiceiul vechiu, precum s-au urmat şi mai denainte, pentru căci s-au jăluit că la vreme culesului îi fac vedrarii supărare oamenilor ce strîngu dejma, poprindu-i să nu ia de la cine ce să cade să dejmuiască, şi se păgubeşte episcopie. Şi acea volnicie n-au avut-o vedrarii mai înainte, ce pentru aceia se se apere. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii mele, iară avînd ciniva a răspunde, să vie de faţă. V leto 7253 <1745> aprilie 24. 27 mai 1745 M [p. 279] † Io Ioan Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia me la credincioşi boiarii noştri, dumnalor ispravnicii de pre la ţinuturi. [p. 280] Facem ştire că s-au jăluit rugatoriul nostru Axentie, egumănul de Pobrata, dzîcînd că au vecini înprăştiiaţi dispre carei n-au nici o slujbă, după cum dau alţi vecini mănăstireşti egumenilor cîte 2 lei pe an pentru slujba obicinuită. De cari lucru iată că vă scriem, dîndu-vă în ştire oamenii ci-ar trimite egumenul pentru acei vecini c-au găsit pe vrunii din vecini, să-i aduceţi dumneavoastră faţă pe vecini şi să luaţi sama. Şi fiind vecini netăgăduiţi, să înpliniţi de la dînşii de omul casnec cîte 2 lei pe an, de cînd n-ar hi dat, precum dau şi alţii din vecinii altor mănăstiri ce sînt înprăştiaţi. Iară cărei dintr-acei vecini să vor tăgădui apărîndu-se că nu sînt vecini, pe aceia să-i daţi în chizesie cum n-or lipsi necăiure şi să le puneţi soroc să vie înpreună la divan, făcîndu-ne şi noaî ştire cu carte dumiilor voastre. Aceasta scriem. Let 7253 <1745> mai 27. Procit treti logofăt. 30 mai 1745 M [p. 280] Facem ştire cu această carte a noastră că în trecute dzile au avut giudecată di faţă la divanul măriii sale luminatului domnului nostru Ioan Nicolae voevoda, sfinţiia sa Axentie, egumenul de la mănăstire Pobrata, cu Ioniţă Pavăl, ginerile Néniului, pentru nişte vecini din sat din Draceniţi de la ţinutul Cernăuţilor, anume Dumitraşco şi Sămion şi Andrei şi Vasilie, ficiorii lui Avram, nepoţii lui Isidor, trăgîndu-i Ioniţă Pavăl vecini de Răvécăuţi. Iară egumenul de Pobrata au răspunsu că sînt vecini de Draceniţi, feciorii lui Avram, şi murind acel Avram, pe muma acestor vecini au luat-o un Toader Noseiu, care nici Ioniţă gramaticul n-au pus pricină la aceasta că aşia este, dară au arătat o carte de la răpoosatul Gheorghie Ghica voevoda dată lui Alexandru, brat Ionăşcuţă Cupărel, să strîngă vecinii de Răvecăuţi. Şi-au dzis Ioniţă Pavăl că este şi moşul acestor vecini, vătămanul de Draceniţi, anume Clim, iară egumenul au dat samă că pe moşul acestor vecini l-au chemat Isidor şi-au fostu dreptu vecin de Dracineţi. Şi cetindu-se ace carte s-au aflat că nu scrie anume pe acel vătăman şi n-au putut Ioniţă dovedi că se trag dintr-acel vătăman. Iară egumenul de Pobrata au arătat o mărturie de la dumnalui Ilie, starostele de Cernăuţi, scriind că s-au aflat oameni bătrîni de Dracineţi de-au mărturisit cu sufletile lor că Avram, tatul acestor oamini, au fost din moşii lui dreptu vecin din Draceniţi. Şi s-au ales cu giudecata divanului doi oameni dintr-acei martuiri, anume Costandin Crăciuniac din Draceniţi şi Hilimon din Dubovăţ, să giure la sfînta [p. 281] besérecă precum că Avram au fostu vecin de Draceniţi şi, giurînd, să-i stăpîniască Pobrata. Deci după hotărîre divanului fiind rînduiţi să giure acei marturi la Cernăuţi, iată acmu dară ni-au adus sfinţiia sa Axentie, egumenul de Pobrata, mărturie încredinţata de la acel boiariu mai sus-numit, Ilie, starostele de Cernăuţi, ci-au fostu rînduit să giuire pe acei oameni marturi, scriind că pe giudecata divanului au mărsu acei marturi, Costantin Crăciunac şi Hilimon, la sfînta besérecă din Cernăuţi di-au giurat precum sînt ficiori a lui Avram, vecini de Draceniţi. Şi-au mărturisit încă şi un protopopa Costaşco, de la beséreca dommiască din Cernăuţi, precum că şi el ştie că aceşti vecini sînt ficiori lui Avram şi ştiia şi pe tatăl lui Avram, moşul acestor vecini de Dracineţi. Deci, îndreptîndu-se cu aceşti dovédzi pre aceşti oameni că sînt vecini a Pobratii şi Ioniţă Pavăl i-au tras rău, iată că de la noi încăşi am dat aceasta carte la mîna sfinţiii sale lui Axentie egumănul să-şi stăpîniască pe vecinii aceştia cu pace, întărindu-i şi măriia sa vodă. Aceasta facem ştire. Vleto 7253 <1745> mai 30. Vel logofăt; Andrei vel vornic; Racoviţă vel vistier; Costache Razul hatman; T. Paladi vel vistier; vel spătar; I. Bogdan vel paharnic. Procit Niculai Paladi treti logofăt. Io Ioan Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Toate aceste cîte cuprind într-această carte de giudecată, făcîndu-se hotărîre înainte noastră şi îndreptîndu-se înainte noastră că aceşti oameni sînt vecini a Pobratii, am întărit mănăstirii cu această carte a noastră. Io Ioan voevoda . Iaşi, 26 august 1745 M [p. 282] † Io Ioan Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte denumii mele lui Costantin fustaşul, feciorul Sandului fustaşul, nepotul Ieremiei, strănepotul lui Pătrăşcuţă, să fie volnic a-şi lua de a dzéce di pe parte sa de moşie ce dede samă că are în Miroslăveşti, la ţinutul Sucevii, di pe strămoşu-său Pătrăşcuţă. Aşijdere să aibă a dejmui în Poiană, iarăşi din hotarul Miroslăveştilor, ce-i dzic Poiana curăturilor, care dedi samă c-au făcut-o moşu-său Irimie cu toporul din pădure întriagă. Deci să-şi ia dijma pe obiceiu, din ţarini cu pîine, din grădini cu legumi, din prisăci cu stupi şi din fînaţă şi din tot venitul, şi nime să nu ste înpotrivă. Iar cini ar avea de răspunsu, să miargă să s giudece la dregătoriul de ţinut şi, după cum s-a căde drept, să giudeci dumneata ispravnice şi să dai şi mărturie. U Ias, let 7253 <1745> avgust 26. Vel logofăt. Iaşi, 13 mai 1746 M [p. 282] † Io Ioan Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mia la boiariul nostru, dumnalui ispravnecul de ţinutul Tecuciului. Îţi facem ştire că domniii mele să jălui boiariul nostru, dumnlui Neculai Cucoranul biv vel jicnicer, dzicînd că are 2 moşii la ţinutul Tecuciului, anume Furcenii şi Durăştii, şi oamenii ce trăescu pe aceli moşii nu vor să-i facă slujbă, după cum slujăscu şi alţii ce sint şedzători pe locuri boereşti. Pentru cari, iată că-ţi poroncim să iai sama şi, după cum or fi slujind alţi oameni ce sint pe moşii boiareşti carei sintu pinpregiurul acestor 2 moşii, aşe să le dai poroncă să slujască şi aceştia, să-i supui ascultării. Şi pentru altele [p. 283] ci-a hi mai avînd cu unii şi alţii, iarăşi să iei sama şi să-l giudeci să-i faci dreptate, hotărînd pricinele cu carte de giudecată. Aceasta scriem. U Ias, vleto 7254 <1746> mai 13. Treti logofăt. 2 iunie 1746 M [p. 283] † Io Ioan Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru lui Nicodim, egumănul de la mănăstire Săcul, carele s-au jăluit domnii mele pe doi oameni că s-au apucat să facă moară pe locul mănăstirii fără de voe egumănului, să fie volnec cu carte domniii mele a-i opri să nu-i lase să facă moară pe locul mănăstirii, măcar vecin de ar fi mănăstirii, sau alţii, să nu-i îngăduiască. Iară de s-ari învoi cu egumănul, şi-ar vre egumănul să-i priimască a face moară, aşe, cu voe şi cu tocmală, să fie slobodzi a face. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii mele, iară avînd mai mult a răspunde, să vie de faţă. Let 7254 <1746> iune 2. Vel logofăt. Iaşi, 27 iunie 1746 M [p. 283] Io Ioan Neculae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. † Scriem domniia mea le cinstitu şi credincios boieriul nostru, dum di ţarină şi de fînaţu şi facu multă stricăciuni cu vitili lor şi nu vor să-şi mute oasăl la silişti. Pentru care, iată că-ţi scriem dum să-i aduci pe acei călăraşi faţă, să le ei sama şi, de a fi aşe, să le dai poroncă să-şi rădici casăl di pe locul cel di ţarină şi di fînaţu, să le mute la silişté, din vreme că pricinuescu pagubă. Iar nerîdicîndu-şi casăl pănă la . . . . zil, să trimiţi dumneata zapciu să le răsîpască casăle şi să-i mute la silişte, să nu mai facă pagubă în ţarină şî în fînaţu. Aceasta scriem. Treti logofăt. U Ias, let 7254 <1746> iuni 27. 5 iunie 1747 M [p. 284] Sandul Sturdzea logofăt, Costache Razul vornic, Toader Păladi hatman, Aristarho vistier, Stavro sluger, caimacami. Cinstiţi fraţi, dum medelnicer Toader Carpu i dum medelnicer Costantine Donici, fericita sănătate poftim dumneavoastră di la Dumnedzău. Facem ştire dum că ni-au jăluit sfinţiia sa Dionisie, egumenul de Gălata, pentru oamenii de Buecani, satul mănăstirii Gălăţii, precum au avut tocmală cu dînşii să-i de cîte un leu de om pe anul trecut pentru slujba obicinuită ce au ei a lucra mănăstirii, precum şi zapis pe tocmală aceasta ni-au arătat de la mîna oamenilor, şi acmu, trimeţind omul său acolo la oamenii de Buecani cu zapisul lor să-i de banii după tocmală, ei n-au vrut să dea nici un ban şi s-au întorsu trimisul egumenului fără nimică de acolo. Pentru care scriem dum, pe cine v-ar trimite acum egumenul cu cartea noastră, să apucaţi pe oameni şi după zapisul lor de tocmală să pliniţi toţi banii de la dînşii şi să-i daţi la mîna trimisului egumenului să-i aducă aice la egumen. Într-alt chip să nu fie. Încă şi pe oameni să-i ţineţi rău, cu ce cale de s-au pus înpotrivă şi nu şi-au dat obiceiul după tocmală di-au îmbiat omul egumenului în deşărt. [p. 285] Aceasta şi fiţi dum sănătoşi. Let 7255 <1747> iuni 5. Sturdzea logofăt; Costachi R; T Paladi hatman; Aristarh vist; Stavro sulger. Procit vel pitar. 29 decembrie 1747 M [p. 285] † Io Grigorie Ghica voevoda, bojiei milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele dumisale Ion Cantimir beizade, pentru oaminii ce şăd pe moşie dumisale la Totoeşti ot Hîrlău. Spuindu-ne dumnalui că nici o slujbă de la dînşii nu are, domniia mia am hotărît să-i facă slujbă opt dzile într-un an, însă 4 zile să-i clăcuiască de vară şi 4 zile de iarnă, ori la ce-i va pune dumnalui. Şi dejma locului ce vor lucra pe moşiia dumisale, încă să-şi ia. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii mele. Let 7256 <1747> dechemvrie 29. 10 iunie 1748 M [p. 285] † Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zămli Moldavscoi. Dat-am cartea domniii méle rugătoriului nostru chir Calistru Ene, igumenul sfintii mănăstiri Rîşca. Şi de vréme ce pentru oamenii ce sînt şăzători în satele dupe moşiile mănăstiireşti, încă din ceilaltă a doaă domnie a domniii méle aici la Moldova, prin cărţi tipărite ale domniii méle s-au hotărît ca fiiştecare om casnic ce va fi şăzătoriu şi să va hrăni pe moşie mănăstirească să aibă a lucra 12 zile pe an [p. 286] mănăstirii, dîndu şi dijma locului din toate pre obicéiu, şi igumenul să pue vornicel în satul mănăstirii pre cine va socoti, fiind supuşi ascultării sale, şi acum dar viind mai susul-numit igumen de ne-au arătat jalbă cum că nu vor să lucrédză şi să urmeze dupe hotărîre, de aii doilea rînd i să dă volnicie printr-această carte a domnii méle a-i stăpîni, să-i lucréze urmînd la toate dupe cum să hotăréşte în cartea tipărită. Că, care n-ar urma, va fi de certare. Într-alt chip nu va fi. Aceasta poroncim. Let 7256 <1748> iun 10. Vel postelnic. Procit vel jit. Trecută la condică, Luppul logofăt. 6 octombrie 1748 M [p. 286] † Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. După jaloba ce ni-au dat părinţii săhastri de la schitul Horece pentru tîrgoveţii de Cernăuţi, că îndrăznescu a tăe pădure pînă lîngă săhăstrie, să dă volnicie părinţilor călugări să aibă volnicie, prin ştire starostelui de Cernăuţi, a apăra pădure ce este înpregiurul săhăstriii, dispre tîrgoveţi, şi alţii nime să nu îndrăznească a tăe. Iară de s-ari mai ispiti cineva a le face supărare, dumneata numitule isipravnice să-i pedepseşti pe unii ca aceia, înfrînîndu-i, să s părăsască. Într-altu chip să nu fie, iară de vor ave tîrgoveţii altă a răspunde, să iei sama să-i giudeci şi să hotărăşti pricina cu carte de giudecată. [p. 287] 7257 <1748> oc 6. Cant hatman. Procit vel jitnicer. Trecută la condică, Lupul. 18 iulie 1749 M [p. 290] Milostivi <şi> luminate doamni, să fii mărie ta sănătos. † Facem în ştire măriîi tale pentru satul Rădăşeni, moşie mănăstirii Slatinii, căci noi pe cîndu ne-am rădicatu în casăle părinţilor noştri vinie moşii şi părinţii acestor ţărani din satul Rădăşeni, fiind părinţii noştri zlotaşi, după cum mărgu ominii şi acmu la zlotaşi, şi ei singuri să mărturisie că sîntu drepţi vecini mănăstirii Slatinii, dară nu pomenie nime de dînşii să dzîcă că nu sînt veceni sau că-i moşie a lor, şi om primi şi blăstămul svintii besărici asupra sufletelor noastre că n-am audzit de nimi dzîcîndu că-s ominii de Rădăşini moşăni dintr-acia moşie şi că este moşie a lor, nu-i a Slatinii. Şi acmu am trecut şi noi, mărie ta, de copii, că sîntem mai bini cîte de 50 de ani, şi-am apucatu omini bătrîni şi cîte de 100 ani pe la părinţii noştri şi n-am audzetu de nimi dzîcîndu că-s rădăşinii moşeni şi-s închinaţi Slatinii, şi nu-s vecini şi-i şi moşia Rădăşeni a lor. Dară pentru c-ar fi luat ţăranii de Rădăşeni dejmă altor omini streini de pe hotariul Rădăşenilor şi noi le sîntem marturi că or fi luat dejmă, căci ţăranii mai înainte le era cu cinste a să răspunde că-i vecenu călugărescu sau boirescu, că să chema om aşedzatu, dară nu fulău şi apucat de pe la strămoşii lor de ştie fieşticarile unde a merge să are şi să cosască şi nu pute altul să-l scoată din pămîntul lui cel de aratu şi din locul lui cel de cosîtu, nici stăpînii lor nu-i scote; nu-i trebue unui om acel pămîntu să-l are sau locul cel de coasă, şi-l da unui om strein de-l lucra şi elu-l dejmue, nu să mesteca stapînii la acea dejmă de pe pămîntul acelui om. După cum am audzîtu de oameni bătrîni ş-am apucat şi pe la casăli părinţilor noştri, aşe mărturisim şi noi măriii tale. Şi să fii mării ta sănătos. Let 7257 <1749> iuli 18. Robii măriii tale, Ştefan Gherghel postelnic; C Ciudin medelnicer; Vîrlan Panaite pîrcălab; Gavril Frătiţa; Toader Bădiliţă vornic; Neculai Gherghel medelnicer. 8 octombrie 1749 M [p. 291] Caimacamii. † Dum şetrar Ioani Izmană, sănătate poftim dumi de la Dumnădzău! Ne jălui Dumitrachi Hudici medelnicer că la moşie ce ari la ocolul Botoşanilor, anumi Cordărenii, ţăranii ce sînt acolo s-au împrăştiat din sălişti cu şidere lor pe toată moşiia şi-i pricinuesc pagubă strîcîndu-i locul ţarinilor şi a fîneţălor cu bucăţile lor, şi o samă de oameni s-au şi mutat, iar unii nu înţăleg să să strîngă la sălişte, ce şi acmu şed tot împrăştieţi. Ce acmu, fiind asupra ernii, le-a căde cu greu a-i strămuta den aşedzare lor, dar iată că-ţi scriem să-i chemi pe acei oameni înainte dumi şi, fiind împrăştieţi precum arată Dumitrachi, să le dai tari poroncă puindu-le şi soroc, de primăvară numai să se rădice să s aşedzi în silişti undi sînt şi cielalţi oameni. Iar pentru 3-4 oameni ce sînt lîngă ţarină şi carii şed pen colibi şi n-au casă, acelora să le dai poroncă numai să să muti acmu în silişti, să-şi facă cas<ă>. Mai jălui Dumitrachi că nu i să supun ţăranii să-i lucredzi pentru slujba obicinuită. Ce şi pentru aceasta să ei sama să le poronceşti să-i lucredzi după hotărîrea ce s-au făcut. Aşişderea şi pentru datorii şi altili ce ar ave cu dînşii, să iai sama şi ce-i găsi cu caii să-i plineşti, odihnindu-i cu dreptate lor. Aceasta, şi fii dum sănătos. Let 7258 <1749> oc 8. A dum Cant logofăt; Sturdzea logofăt; Costachi R; Radu vel vornic; T Palade. 28 octombrie 1749 M [p. 292] † Avîndu giudecată la boerii ci-au fost orînduiţi giudecători la divanul măriii sale lui Costantin vodă egumenul de Slatină cu toţi oaminii din Rădăşeni, jălluind oaminii de Rădăşeni măriii sale lui Costantin vodă că ei nu sînt vecini mănăstirii Slatinii şi încă nici moşia Rădăşenii nu este a mănăstirii, ce este a lor, numindu-s ei mai dinnainte dărăbani. Şi luînd egumenul de Slatina şi mărturie de la cîţiva mazili înprejuraşi megieşi Rădăşanilor, cum că au apucat şi din părinţii lor că tot mănăstirea Slatina au stăpînit acia moşie cu toţi oaminii, şi neurmîndu-li-s giudecata de la divan, punîndu-li-s dzi la Sfeti Dimitrie ca să margă iarăşi de iznoavă la divan înpreună cu călugării şi cu martorii ci-au făcut mărturie, şi tîmplîndu-s să s afle la divan, acmu jăluind călugării de la mănăstire Slatina la dumlie vodă s-a închinat mănăstirii, cu lucru ca să de cîte ceva agiutoriu mănăstirii. Şi, de atunce păn acmu murind un rînd de oameni, i-au apucat mănăstirea şi tot cu acel adetiu i-ar fi stăpînit păn acmu. La care numai cît cu gurile au arătat oamenii aceasta, dar nici o dovadă n-au arătat, nici îspisoc de la vrun domnu pe moşie că-i a lor, nici că nu sînt ai mănăstirii oamini din baştina lor. Iar egumenul de Slatina cu toţi călugării cei bătrîni mărturisesc că din moşi, di strămoşii lor, tot aşe au apucat stăpînind mănăstire satul Rădăşenii cu toţi oamenii, şi ispisoaci, scrisori ci-au avut danii de la domni şi de la boeri ci-au dat danie moşii mănăstirii, nici pe o moşie n-au, toate s-au prăpădit la vremea răscoalelor, după cum au şi ispisoc de întărituri di la măria sa Grigorie vodă, arătînd şi satul Rădăşinii, şi nici pănă acmu nici ei nu s-au mai sculat niciodată ca să dzică că-i moşie a lor şi nu sint vecini daţi mănăstirii, şi tot şi-au lucrat boiriscul şi şi-au dat adetiul lor ce este vinitul mănăstirii, păn acmu. De cari, noi într-alt chip n-am putut să le hotărîm pricina, nefiind domnie la scaun, ce i-am dat de grumaz mănăstirii să-şi de tot vinitul după obicéiul ci au avut di au dat adetiu mănăstirii păn acmu şi să-şi lucredze boierescul şi li-am pus şi dzi, după ci-a milui Dumnedzău di-a vini domnia la scaun, în doao săptămîni, să margă şi călugării împreună cu martorii lor şi oaminii de Rădă-[p. 293]şeni, şi după cum li s-a hotărî de la luminat divanul mării sal lui vodă, aşe or urma de acmu înainte. Şi am dat această mărturie a noastră la mîna egumenului de Slatină, după cum au mărturisit şi mazilii înaint noastră. Let 7258 <1749> oct 28. N. Canta vel clucer. 10 ianuarie 1750 M [p. 293] † Io Costandin Mihail Cehan Racoviţă voevod, bojiiu milostiiu gospodar zămle Moldavscoi. Dat-am carte domniii méle rugătoriului nostru Paiisie, arhimandritul şi egumenul de la mănăstirea Galata, ce ni-au jăluit pentru oamenii ce să află şădzători pe moşiile ce are mănăstirea la ţinutul ..... dzicînd că nu le dau ascultare ca să slujască la ce sînt trebuinţele mănăstirii. Drept acéia dăm volnicie pentr-această carte a domniii méle ca orice fel de oameni vor fi şădzători pe moşiile mănăstirii să aibă a-i stăpîni şi să-i pue să lucredză şi să slujască ori la ce li va porunci egumenul la trebuinţăle mănăstirii pe obicéiul vechiu, după cum au slujit şi în vremea domniii luminatului părintelui nostru, măriia sa Mihai vodă, şi la alţi domni ce-au fost mai înainte vréme. Iar carii s-ar arăta înprotivitori şi n-ar da ascultare mănăstirii, poroncim dumitale ispravnice de ţinut, pe unii ca aceia să-i frînedzi şi să-i supui ca să slujască la toate cele ce vor fi trebuinţăle mănăstirii pe obicéiul vechiu, după cum poroncim mai sus. Însă şi egumenii de-i vor asupri pe oameni cu slujba mai mult peste obicei, dumneata să ei sama şi să socoteşti cu ce rînduială slujăsc şi oamenii di pin satele dumilorvoastre, şi aşa să-i îndreptaţi şi să-i puneţi la cale ca să le vie lucrul cu dreptate, să nu să supere afară den slujba obicinuită mai mult. Într-ialt chip să nu fie, iar de li-a părea oamenilor cu greu a sluji după obiceiul vechiu, să aibă a sluji după hotărîrea testamentului domniii sale Costantin vodă, cîte 24 zile de an. Let 7258 <1750> ghen 10. Vel logofăt procit. 12 ianuarie 1750 M [p. 294] † Io Costandin Mihail Cehan Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la credincios boiariul nostru, dumnalui Vasîlache Grupensche, starostele de Cernăuţi. Facem ştire că ni-au dat jalobă rugătoriul nostru iermonah Ghedeon, egumenul de la mănăstire Slatina, pentru oamenii de Rărence din ţinutul Cernăuţilor, moşiia mănăstirii Slatenii, dzicînd că li-au rămas rămăşiţe din tocmala lucrului de boerescu de an şi nu caută să le plătiască. Pentru care scriem dumitale, să le iai sama şi ci-or fi avînd a lua plineşte-le şi odihneşte cu dreptate lor, să nu ne mai vie jalobă. Iară de acmu înnainte aşe să le dai porunca ca să fie supuşi stăpînilor moşiii şi să le silujaiscă lucrul de boerescu pre obiceiul cel véchiu mai denainte, care să ştie, că domniia mia nu vom să urmăm după rînduiala ce să făcuse mai noao, ce pre ce véche. Şi aşe să urmedze şi ei şi să-i supui dumneata la slujba mănăstirii. Dar de ţi s-or jălui vrunii că-i asuprescu călugării cu lucrul de boerescu, silindu-i mai mult de cum este ştiut obiceiul vechiu, să le iai sama şi să-i îndreptedzi la cale, să nu-i calce fără ispravă. Aceasta poruncim. Şi carte să ste la mănăstire. 7258 <1750> ghen 12. Vel logofăt procit. Trecută la condică de Tanasie logofăt. 17 ianuarie 1750 M [p. 294] † Io Costandin Mihail Cehan Racoviţă voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. [p. 295] Dat-am carte domniei mele boiarinului nostru, lui Dumitrache Hudeci biv vtori medelnicer şi omului său pre cine va ave rînduît la Cordăreni, să fie volnec cu carte domniii mele a apăra dumbrava şi rediurile Cordărenilor, nime să nu fie volnec a tăia sau a dărma, de vreme ce ni-au jăluit că cine cum poate mărgu şi tae şi strică, de n-au rămas lemne de trebuinţa sa, ce, cum poroncim, nime să nu îndrăzniască să tae sau să darme nici un lemn. Şi poroncim şi dum isprav de ţinut, să aibi purtare de grije şi pre carei s-ar afla c-au îndrăznit piste poronca cărţii, să-i cerţi, să-i pedepseşti. Şi într-alt chip să nu fie, iară avînd cineva a răspunde, iarăşi să iei sama, hotărînd pricina prin carte de giudecată. 7258 <1750> ghe 17. Vel logofăt procit. Trecută la condică de Tănas<ă>. 17 iainuarie 1750 M [p. 295] † Io Costandin Mihail Cehan Racoviţă voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii méle boiarului nostru, lui Dumitrache Hudici, biv vtori medelnicer, să fie volnec cu carte domniii mele pentru oamenii ce ni-au jăluit că şăd pe mosiia sa Cordărénii i Săpoténii, ce sînt la ţinutul Dorohoiului, şi nu să supun să-i lucredze după obiceiu, ca să aibă a le face zaptu să-i lucredze după cum lucriadze şi alţi oameni de boerescu ce şăd pe moşii stăpîneşti, după obiceiul véchiu, cum au lucrat şi la domniile preaînalţat părintelui nostru, măriia sa Mihai vodă şi la alţi domni, aşè să lucredze şi acum. Iară de li-a părè cu greu să lucredze pe obiceiul véchiu, să aibă a lucra după hotărîire domniii sale lui Costantin vodă, 24 dzile pre an, şi să le ia şi dijma din toate semănăturile şi din fînaţ. Şi poroncim şi dumitale ispravnice de ţinut, să-i supui ca să urmedzi. Într-alt chip să nu fie. Inse şi Dumitrache de i-ar opinti cu lucrul mai mult piste obiceiu, să-i îndreptezi să nu-i calce fără socotială şi piste obiceiu. Ghen 17, let 7258 <1750>. Vel logofăt procit. Trecută la condică de Tanasie logofăt. 14 februarie 1750 M [p. 296] † Io Costandin Mihail Cehan Racoviţi voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie mea la cinstit şi credincios boeriul nostru, dum Costachi Razu vel vornic i dum Costandin Cantacuzino paharnic, isprav Sucevii, sănătate! Facem ştire dumn că aice la domnie me au dat jalobă rugătoriul nostru Ghedeon, egumen de la mănăstire Slatina, pentru un sat, anume Rădăşenii, ce este la ţinutul Sucevii, cari sat zice că este drept a mănăstirii Slatinii, cu vecini, cari din vechi zile dzisă că tot mănăstiri au stapînit cu pace şi pană acmu la domnie sa Costandin Neculai vodă la let 7257, la cari arată şi un ispisoc dovadă di la mărie sa Grigorie vodă din let 7245, în cari scrie că şi acel sat Rădăşenii iaste a Slatinii. Iară acmu la domnie sa Cosfcandin vodă au tras oamenii de Rădăşeni la giudicată pe egumenul de Slatina la divan, dar neaducîndu-şi marturi ca să dovediască nici o parte, nici alta, nu li s-au hotărît judicata şi li s-au pus soroc la Sfeti Dimitrie să-şi aducă marturi; dar tîmplîndu-să mazilie domniii sali lui Costandin vodă, iarăşi nu li s-au hotărît pricina. Pentru cari iată că scriem dum să aduceţi pe acei oameni faţă înainte dum ispravnici şi alţi oameni înpregiuraşi şi mazili, şi să le luaţi sama cu amăruntul, întrebînd întîi pe acei săteni ce dovadă au ei că sînt moşinaşi şi că nu sînt vecini, aşijdere şi pe egumenul, cu ce-i trage la vecinătate, căci egumenul ari şi o mărturie de la cîţiva mazili. Şi luînd sama cu amăruntul şi la o parte şi la alta, şi după mărturii ce va arăta egumenul şi ei, să daţi dum mărturie în scris la mîna cui să cade. Iar neodihnindu-să vreo parte cu giudecata dumilor voastre, să le puneţi dzi cu soroc, gioi după Paşti să să afli aici la divan şi o parte şi alta cu mărturii ce vor ave, ca să li se hotărască giudecata. Aceasta scriem. Şi carte aceasta să nu să ia de la egumăn. Let 7258 <1750> fev 14 dni. 16 decembrie 1750 M [p. 297] † Io Costandin Mihail Cehan Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii méle rugătoarilor noastre, stariţii şi a totu săborul de la sfînta mănăstire Socola, că jăiluindu domniii méle dzicînd că avîndu unii şi alţii vii pe locul mănăstirii, li-au lăsatu unii de s-au părăginit unile di 20 di ani, altile di 15 ani, altile de dzece ani, şi mănăstire iaste păgubaşe de dijmă, vinitul moşii, pentru care arătară cărţi di volnicie şi di la alţi domni ca să aibă [p. 298] voe da acele părăgini cui şi-ar găsi să le lucredză, să nu să păgubască mănăstire de dijmă, vinitul moşiii. Dreptu aceia şi domniia mea încă le dăm volnicie pentru aceli vii părăginite de atîţe ani ce arată mai sus, să aibă voe a le da întîi la neamul ce s-or tragi din cei cu paraginile, şi di n-or vre neamul să le lucredză, să le de la răzeşii ce să hotărăscu cu acele părani, şi di n-or vre nici răzeşii să le lucredză, să aibă a le da şi la streini, cui şi-ar găsi să le lucredză acele părăgini toate, să nu se păgubască mănăstire di vinitul moşiei. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii méle. Vălet 7259 <1750> dic 16. Cant vel logofăt. 28 iunie 1751 M [p. 298] † Io Costandin Mihail Cehan Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele slugii noastre, cestui aprod, să fie volnec a merge să cerce pentru oamenii ce-au avut fînaţe şi păpuşoae şi alte sămămături pe hotarul Căpoteştilor, moşie Bîrnovii, an şi anţărţu, şi cu pricina lui Chiper şi a lui Ion Sîrghie fuştaşul şi alţii a lor ce să acolisie că sint şi ei moşeni şi acmu s-au dovedit că n-au triabă, jălui Damian, egumenul de Bîrnova, că nu şi-au dat oaminii zăciuiala pe obiceiu. Drept aceia, să-i apuce omul gospod să pliniască de la acei cu pămînturile şi cu fînaţele, iar de or dzice că li-au luat dejma Chiper s-au fuştaşul sau alţii de a lor, să margă să-i dovediască; şi dovedindu-i, îi va apuca aprodul pe dînşii şi va plini ce-au luat anţărţu şi an, că aşe s-au hotărît, să de înapoi ce-au luat. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii gospod. 7259 <1751> iuni 28. Procit hatman. 6 septembrie 1751 M [p. 299]† Io Costandin Mihai Cehan Racoviţă voevod, bojiiu milostiiu gospodar zămli Moldavscoi. De vreme ce domniii mele au dat jalobă cinstit părinti şi rugătoriu nostru, sfinţie sa chir Eroftei epescop de Huşi, că şed cîţiva oameni pe locu episcopii, acolo, în tîrgu în Huşi şi nici un ajutor dé boeréscu nu dau, drept aceea i s-au dat volnicii sfinţiii sale ca să fii volnec a lua cîte 2 lei dé toată casa ce va fi făcut pe locu episcopiii. Iar care s-or arăta înprotivitor cărţii domniii mele ca să nu dea cîté 2 lei de casă, iată că-ţi poroncim dumitale ispravnici de ţinut să înplineşti aceşti bani de la aceie ce vor fi şezători po locu episcopiii şi nime să nu stea înpotriva cărţii domniii mele. Săpt<(emvrie> 6, 7260 <1751>. Vel logofăt procit. 22 ianuarie 1752 M [p. 299] Io Costandin Mihail Cehan Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu .gospodar zemli Moldavscoi. † De vréme ce ni-.au spus preasfinţitul mitropolit, al nostru preacinstit părinte duhovnicesc, sfinţiia sa chir Iacov, că pre locul Vlădicenilor, moşiia sfintii mitropolii, au oamenii vii şi le lasă de să părăginescu şi nici ei nu vor să le lucredze, nici le dau altora carei să găsescu să le lucredze, şi rămîind păragene să păgubeşte sfînta mitropolie de dejma vinului, iată că dăm poruncă pintr-această carte a domnii mele tuturor acelor ce au vii, ori să-şi lucredze viile ce au ca să nu păgubască mitropolie dejma vinului, ori, de nu le vov lucra acu de primăvară, să ştie c-am dat volnicie preasfinţitului mitropolit să ia toate păraginile ci-or fi pe moşiia mitropolii şi să le de cui s-ari găsi să le lucredze, să aibă folos [p. 300] mitropolie de vinitul moşiilor sale; şi pe urmă acei cu păraginile nu vor ave cuvînt de răspunsu, nici le vom da ascultare. Într-alt chip nu va fi. 7260 <1752> ghen 22. Vel medelnicer protocălit. 22 aprilie 1752 M [p. 300] † Facem ştire că din poronca preaînălţat domnului nostru, măriia sa Costandin vodă Racoviţă, ce ni-au orînduit ca să luîm sama sfintei episcopii de Roman pe jaloba ce-au arătat sfinţiia sa Ionichie, episcopul de Roman, am cercetat toate pricinile cu amăruntul după cum vom arăta în gios anume: Întîi, ni-au arătat sfinţiia sa că dijma de pe tot locul tîrgului Romanului este dată miluire de luminaţii domni cu ispisoace domneşti sfintei episcopii de Roman, iar cu locul, fiind domnescu, să n-aibă triabă, însă afară de o parte de loc ce s-au deosebit iarăşi den locul tîrgului de s-au dat miluire sfintei bisérici ce să numeşti Bisérica cea Albă den tîrgu den Roman de ctitorul bisericii, răposatul luminatul domnu Ştefan vodă cel Bun, iar acmu unii den tîrgoveţi, moldoveni şi mai ales armeni, să fac şi ei stăpînitori în hotarul tîrgului pe nişte părţi de loc şi lazuri de fînaţă cu zapisă de cumpărătură ce-au cumpărat unii de la alţii, şi alţii ţin şi făr’ de zapisă, numai cu stăpînirea ce-au apucat unul de la altul, şi eu şi dijmă de pe la alţii streini ce fac hrană pe aceli părţi de loc. Am hotărît, acei ce să arată stăpînitori acelor locuri, să-şi stăpînească locurile şi lazurile precum le-au stăpînit şi păn-acmu, iar dijma din toate ce s-ar lua pe aceli locuri să o ia episcopiia; iar pentru cît loc va avea Bisérica cea Albă, să-l stăpîniască bisérica cu dijmă cu tot, nedînd nici un fel de dijmă. Aşijderea şi dentr-acei ce să ţin stăpîni pe aceli locuri şi lazuri, de vor fi avînd vrunii niscaiva ispisoace domneşti şi miluire pe niscareva locuri, care să fie mai vechi daniile lor decît a episcopiii, aceia să-şi stăpîniască locul cu dejmă cu tot. Iar cei ce-ar arăta ispisoace de întăritură asupra zapisălor celor de cumpărătură, acele să nu să ţie în samă. Al doilea, au cerşut sfinţiia sa dreptate şi hotărîre şi pentru rupturile Siretului, de vrémi ce pe cîteva locuri au rupt apa şi la o parte de Siretiu şi la alta, mutîndu-să din matca ei cea vechie, şi despre una ca aceasta să dă pricină de înpresurare atîta asupra locului celui domnescu a tîrgului, cît şi moşiei ce are [p. 301] episcopiia, osăbit de locul tîrgului şi altor moşii omeneşti ce sint pe apa Siretului drept potriva acelui loc. Am hotărît şi la aceasta, hotarul între toate moşiile ce-or fi pe Siretiu de înbe părţile să nu să socotiască stăpînirea moşiilor după rupturile apei, ce să fie stăpînirea tuturor moşiilor păr’ în matca Siretiului cea vechi. Cum şi o moşie ce-au arătat sfinţiiia sa părintele episcopul că are episcopiia între apa Siretiului şi a Moldovei, ce să hotăreşti cu locul tîrgului, şi iarăşi după rupturile apii au cuprinsu unii den tîrgoveţi şi din posluşniicii episcopiii dintr-aceli locuri lazuri de fînaţă şi le stăpînesc unul de la altul, am hotărît şi pentru această moşie asemenea, să fie hotarul ei între apa Moldovei şi a Siretiului păn în matca cea véchi acestor ape. Şi de vrémi că această moşie este driaptă a episcopiii cu dejmă şi cu loc cu tot, să o stăpîniască episcopiia peste tot, de înbe părţile apelor, păr’ în matca cea vechi, şi să-şi ia şi dijma den toate pe obicei. Şi acei ce să ţin de aceli locuri ce sint rupte de apă, afară din matca cea vechi, să lipsască den stăpînirea locului; şi de ar arăta şi niscaiva zapisa de cumpărătură unul de la altul, sau întărituri domneşti pe zapisă, să nu să ţie în samă. Şi aşe la toate după hotărîre să s urmedză. Aceasta înştiinţăm. Let 7260 <1752> ap 22. Iacov mitropolit Moldaviii: Iordache Cant vel logofăt; Rd Rc vel vornic; Costache Razul hatman. Io Costandin Mihail Cehan Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. După alegire svinţiii sale părintelui mitropolitului şi a dumilor sale veliţilor boiari, găsind şi domniia me a fi cu cale, am întărit şi cu a domniii mele iscălitură şi pecete. Io Costandin voevoda 15 mai 1752 M [p. 301] Facem ştire că din poronca preînălţat domnului nostru, măriră sa Costandin vodă Racoviţă, s-au giudecat de faţă înaintea noastră sfinţiia sa Parthenie, [p. 302] egumenul şi cu tot soborul de la mănăstirea Slatina cu Gligore Pletosul şi Ion a lui Iftenii şi Toader Şoldănescul şi Simion sin Gîdii, vechili din partea tuturor sătenilor de la satul Rădăşenii ot ţinutul Sucevii, pentru satul Rădăşenii, dzicînd călugării că acest sat esti drept a sfintei mănăstirii danie de la ctitorul mănăstirii, răposatul Alecsandru vodă Lăpuşnianul şi l-au stăpînit tot mănăstirea, atîta moşiia cît şi oaminii ce s-au aflat şăzători acolo pe ace moşie au fost supt ascultarea lor şi le-au slujit ; numai dresăli ce-au avut mănăstirea pe această moşie, cum şi pe alte moşii, li s-au prăpădit dintr-o taină a mănăstirii la vreme de răscoală. Pentru care s-au îndreptat ei şi cu mărturiia megiiaşilor, pecum arătară şi ispisocul de la mărie sa Gligorie vodă scriind într-acesta chip, cum că această moşie Rădăşenii şi alte moşii ce sint arătate la acel ispisoc anume sint drepti moşii aceştii mănăstiri. Şi neavînd ei cu ce răspunde s-au fost sculat aceşti oameni mai sus-numiţi ce-au fost baştină di acest sat şi-au răspunsu ei că moşiia Rădăşenii esti a lor şi ei au fost închinaţi numai lucrul, cu slujba lor, la mănăstire. Ce dar, întrebînd noi pe aceşti oameni mai sus-numiiţi cu ce dovadă trag ei ace moşie la stăpînirea lor, ei nice un dres n-au arătat, nici altă dovadă c-ar fi moşiia lor, fără numai nişte cărţi vechi de la răposaţii domni Vasile vodă şi Costandin Duca vodă, date de volnicie la unii dentre dînşii, făcute pe gura lor, ca să opriască şi să stăpînească lazurile şi pomeţii lor şi să dejmuiască, şi-au arătat şi nişte mărturii de la megieşi cum că ei au dejmuit pe acei ce-au lucrat pe acea moşie. Ce cît pentru dejma locului, au răspunsu călugării că di-au dejmuit ei pe cineva, n-au fost la ştirea lor, căci ei de pe această moşie dejmă n-au luat, ce numai slujbă de la oameni, iar cu moşiia n-au avut ei treabă. Şi-au dovedit călugării cu mărturii încredinţate de la boerii mazili acelui ţinut, anume Ştefan Gherghel postelnic i Costandin Ciudin medelnicer i Vîrlan Panaite pîrcălab i Gavril Frutiţa i Toader Bădiliţă vornic de Suceava i Nicolai Gherghel medelmicer, oameni cîte de 50 de ani mai bine, mărturisind cu sufleteli lor precum ei ştiu şi au audzit şi din părinţii lor şi de la alţi oameni bătrîni ce-au fost pe la casăle lor, oameni cîte de 100 de ani, cum că satul Rădăşenii eşti moşiia Slatinii, şi den gura sătenilor ce-au fost aşădzaţi la acel sat au audzit mărturisind că-i moşiia mănăstirii, iar cum să fie dzis rădăşenii vreodată că-i moşiia lor, n-au audzit, făr’ de cît ei s-au aflat în slujba mănăstirii. Şi ne mai arătară călugării o carte şi de la dumnealui Costache Razul hatman, scriind c-au jăluit oamenii că-i scot călugării den tocmala slujbii ce-au slujit părinţii şi moşii lor şi s-au aşădzat înaintea dumisale pe slujba lor ce-or face pe an. Şi îndestul era atîta dovadă, numai, cu toate acestea, fiind aice faţă un proegumen, călugăr vechiu de acea mănăstire, anume Agathon, şi mărturisind cu sufletul său cum şi el ştie că de 40 de ani ce este călugărit la ace mănăstire şi de alţi părinţi bătrîni, oameni ca de 70-80 de ani, au auzit că această moşie Rădăşenii tot de mănăstire s-au stăpînit, s-au priimit acei săteni de Rădăşeni cum că de va giura acest călugăr pe mărturiie sa, ei să nu mai aibă alt cuvînt de răspuns, ce să rămîe moşiia în stăpînirea mănăstirii. Şi l-am trimis pe acest călugăr bătrîn la sfinţiia sa părintele mitropolit înpreună cu oamenii şi, puindu-i blăstăm, ni-au adus mărturie de la sfinţiia sa părintele că au priimit blăstămul sfinţii sale precum el aşe ştie şi-au audzit şi de la alţi părinţi bătrîni că această moşie s-au stăpînit tot de mănăstire. Şi într-acestaşi chip au rămas acei oameni den giudecată, ca să dea pace şi să nu să mai răspundă moşeni într-acel sat, iar călugării s-au îndreptat să-şi stîpînească moşiia mănăstirii cu bună pace, ca driaptă moşiia lor. [p. 303] Aceasta înştiinţăm. Let 7260 <1752> mai 15. Ianache vel stolnic; Simion Buhăescul biv vel medelnicer. <Întăritura domnească:> Io Costandin Mihail Cehan Racoviţă voevoda, bojiiu millostiiu gospodar zemle Moldavscoi. După hotărîre boerilor giudecători ce arată printr-aceasta carte de giudecată, găsind şi domniia me a fi cu cale, am întărit şi cu a domniii mele pecete. Iaşi, 23 iulie 1752 M [p. 303] † Io Costandin Mihail Cehan Racoviţă voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii méle lui Vasilie, nepotu di ficior lui Lupaşco cupeţ, şi pe cine ş-ar trimite să fie volnicu cu carte domniii méle a stăpîni şi a dijmui o moşie, anume Bulbucanii, pe Miletin, în ţinutul Hîrlăului, pe care moşie dzisă că are şi scrisori ş-au şi stăpînit moşul său şi tată-său. Drept aceia, să aibă a lua de a dzece din ţarini, din fîneţă, din prisăci cu stupi şi din grădini cu legumi şi din totu locul cu totu vinitul, di pe totu hotarul acei moşii, după obiceiu. Iar cine va ave a răspundi, să vie să ste faţă la divan cu scrisori ce-or ave, şi nime să nu ste înpotrivă piste carte domniii méle. U Ias, let 7260 <1752> iul 23. Vel stol. Vel med. S-au trecut diplin la condică. 26 iulie 1752 M [p. 303] Iacov din mila lui Dumnăzău arhiepiscop şi mitropolit Moldavii. † Cuvioşi molitfile voastre egumeni i alţi părinţi de pre la sfintele mănăstiri carii sînteţi aproape de sfînta mănăstire Săcul i molitfile voastre preoţi den Tîrgul [p. 304] Neamţului i dupe la alte sate de pinpregiur, cinstiţi ai noştri fii sufleteşti, dum boeri i mazili i lăcuitori carii veţi fi pe aproape de mănăstirea Săcul, de la domnul Dumnăzău atotputernicul vă poftim sănătate trupească şi spăsenie sufletească, iar de la smereniia noastră molitfă şi blagoslovenie vă trimitem. Cătră acestea vă facem ştire că aici la divanul preaînălţatului luminatului domnului nostru au avut pîră de faţă Calistru Ene, egumenul de Săcul, şi cu Vînătorii Neamţului ce sîntu supuşi mănăstirii Săcului, arătînd şi zicînd Vînătorii Neamţului că ei au avut testamentu vechiu de la răposaţii domni ce au închinat moşiile acéle sfintii mănăstiri şi pe ei, ca să lucréze numai 6 zile într-un an, iar nici dijmă să dea, nici nimic. Egumenul au răspunsu că ei sîntu vecini mănăstirii şi au lucrat 12 zile într-un an şi au dat şi dejmă den toati pe obiceiu. Fiind, dar, multă pricină la mijloc, nu s-au putut curma aici pricina lor, ce au rămas ca să luîm încredinţare de acolo. Deci iată scriem molitfilor voastre i dumneavoastră boeri i lăcuitori, de au avut aceşti oameni testamentu vechiu după cum au arătat şi de au lucrat numai 6 zile şi din nimic dijmă n-au dat, sau de sîntu vecini mănăstirii şi ei tăgăduiescu, poftim să mărturisiţi dreptu, arătînd tot adevărul şi să daţi mărturie încredinţată şi iscălită, după cum veţi mărturisi, la mîna egumenului Calistru ca să ni-o trimită. Şi mărturisind adevărul veţi fi ertaţi şi blagosloviţi, iar de viţi părtini atît mănăstirii, cît şi oamenilor acestora şi nu viţi vrea să arătaţi adevărul, vrînd să păgubiţi sfînta mănăstire de slujba acelor oameni, să fiţi blestemaţi de domnul Dumnăzău atotputernicul şi de precurată maica sfinţii sale născătoare de Dumnăzău şi pururea fecioară Mariia, de slăviţii 12 apostoli, de a toată lumea şepte sfinte săboară şi de toţi sfinţii; fierul, pietrile, tuciul şi toată firea neputrezătoare să putrezească şi să să răspască, iar trupurile voastre să stea întregi ; să aveţi parté cu Iuda ce au vîndut pe Hristos şi cu proclătul Ariie; să vă înghită pămîntul de vii ca pre Dathan şi Aviron; să vă lovască cutremurul lui Cain şi bubele lui Ghiez, în toată viaţa voastră procopsală să nu aflaţi. Şi de smereniia noastră, de putérea ce avem de la domnul Dumnăzău dată, încă să fiţi aforisiţi, blestemaţi şi după moarte nedezlegaţi. Iar carii şi-ar cunoaşte păcatul şi va mărturisi adevărul va fi ertat şi blagoslovit în véci. Amin. Aceasta. Let 7260 <1752> iuli 26 dni. Şi sîntem a tuturor de obştie întru duhul sfîntu părinte sufletescu, Iacov mitropolit Moldovii Iaşi, 10 decembrie 1752 M [p. 304] † Io Costandin Mihail Cehan Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. [p. 305] Dat-am carte domniii méle precinstitului şi preosfinţitului al nostru părinte duhovnicescu, sfinţia sa chir Iiacov, mitropolitul Moldovii şi vechilului sfinţiii sale ce are la schitu lui Dumbrăviţă, metohu mitropoliii ce iaste la ţinutul Tecuciului, să fie volnicu cu carte domniii mele a-şi apăra un rédiu de acolo, di pe locul schitului. Nime, orice obrazu, să nu îndrăznească a tăia lemne din rédiu şi dispre toţi să-şi apere rédiul, că oricine ari îndrăzni să taie lemne din rédiu să ştie că, mai viindu jalubă, unii ca aceia să vor aduci cu omu gospodu aice şi să vor pedepsi cu mare urgie de la domniia mea. Şi nimé să nu ste înpotriva cărţii domniii méle. U Ias, let 7261 <1752> dic 10. Cant vel logofăt. 10 ianuarie 1753 M [p. 305] † Io Costandin Mihail Cehan Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru lui ieromonah Parthenie, egumenul, şi altor părinţi călugări de la sfînta mănăstire Slatina şi pre cine din jidovi vor pune orîndariu la satul Rădăşénii, moşiia Slatinii ot ţinutu Sucevii, să fie volnec cu carte domniii mele a-şi păzi rînduiala orîndăriii sale după obiceiul şi altar orîndari şi să fie neoprit de cătră oameni a vinde tot féliul de băutură, de vreme că ni-au dat jalobă numitul igumen că cu orînda vine sfinţii mănăstiri mai bun folos de chivernisala sa. [p. 306] Şi fiind cu folosul mănăstirii, iată li s-au întărit lor volniciia omului ce vor pune, ca să fie slobod a vinde tot feliul de băutură şi alţii nime să n-aibă triabă la moşiia sfintii mănăstiri. Într-alt chip să nu fie. 7261 <1753> ghen 10. Vel medelnicer. 15 ianuarie 1753 M [p. 306] Iacov, mitropolit Moldaviei. † Adecă noi, Dumitraşco Gage şi Lazoru Bîrlibă din Vînătorii Neamţului, carei am fost aleşi şi socotiţi de toţi oamenii din Vînători şi trimişi să stăm la divan cu sfinţiia sa Calestru, egumenul de la mănăstire Secul, făcut-am zapisul nostru la mîna părinţilor călugări de la Secul precum să să ştie că după altă giudecată ce-am avut cu dînşii au făcut pîră asupra noastră înainte luminatului divan şi pentru morile şi pivele de sucmani şi crîşmele ce avem făcute de la optu ani încoace pre moşie Vînătorii ce iaste driaptă a Secului, bărănind părinţii călugări să ne rădicăm acele dupe moşiia mănăstirii, că le pricinuim pagubă. La care măriia sa preînălţatul luminatul domnu Costandin Mihai Cehan Racoviţă voevoda au rînduit această treabă să o aşedze între noi sfinţiia sa părintele mitropolitul ţării chir Iacov şi înpreună cu dumnealui giupîn Iordaiche Cantacuzino vel logofăt. Deci, stînd înainte acestor stăpîni rînduiţi, iată arătăm că într-iacest chip ni-am priimit însune noi de bună voe noastră, făr de nici un chip de silă, ca să fim datori a da fieştecarele ce va ave moară cîte şase merţă gospod de pîne de o moară într-un an la mănăstire şi de pivă să dăm cîte doaodzeci şi doi de potronici de o pioî tij pre an, şi de ari ave mănăstire niscarva sucmani a face la pivele noastre, acei sucmani să-i facă cu plată pe obiceiul cum să plăteşti de făcut sucmani, fiindcă noi dăm mănăstirii banii pivelor ce ni-am aşedzat. Aşijdere şi pentru crîşme arătăm, că întîi va fi volnică sfinta mănăstire a-şi vinde vinul ci va ave pus de vînzare la această moşie la Vînători, apoi după ce să va vinde a mănăstirii să fim neopriţi şi noi a da cep vinaţilor ce vom ave de vîndzare pentru hrana noastră şi să nu fie volnici părinţii călugări a ne face nici o supărare; iară de om pute noi şi ni-a da mîna ca să luîm şi vinul ce va ave mănăstire acole, asupra noastră, să-l vindem în crîşmele ce avem, aceia rămîne în socoteala noastră, cum ne va da mîna, aşe vom face, dară silă nu sint volnici să ne facă la aceia. Ce dară, toate aceste ce li-am priimit noi cu hotarul de mai sus scris, priimite vor fi şi di ceilalţi oameni ai noştri de toţi, pentru că ei cu toţii ni-au [p. 307] socotit şi ni-au ales, ci-om zice noi şi ci-om face, să fie dzis şi făcut şi de dînşii; şi să avem a plăti toate la vréme lor, acéle cîte 6 merţă de pîne, ori ce fel de pîne ar fi, de o moară pe an, cînd ni-ar cere o dată să o dăm şi să ne de pecetluit de samă că ni-am plătit; banii pivelor de sucmani cîte un leu, dzece pot, iarăşi asemene cînd s-a începe anul să-i dăm şi să ne de răvaş iscălit de egumen şi de călugări de toţi, că li-am plătit; şi pentru crîşme cum s-au dzis mai sus aşe să se păzască nestrămutat. Cu care aşădzămînt răspuns-au şi părinţii călugări că sint odihniţi şi mulţămiţi şi altă călcare la aceste ponturi n-om ave. Pentru care, ca să să ştie tocmala, iată li-am făcut zapis denainte numiţilor stăpîni, şi sfinţia lor încă ni-au dat zapis pecum că vor păzi rînduiala aşădzămîntului. Şi pentru credinţă ni-am pus degetile, neştiind iscăli. Şi eu Athanasie Petrachi biv căminar am scris zapisul în divan. Let 7261 <1753> ghen 15. Dumitraşco Gage; Lazor Bîrlibă. Enochint episcop Huşilor; Iordache Can vel logofăt. 2 iunie 1753 M [p. 307] † Io Costandin Mihai Cehan Racoviţă voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. [p. 308] Dat-am cartea domniii mele boeriului nostru lui Lăscărachii Rus treti spatar, să fie volnic cu carte domniei mele a ţine şi a stăpîni a sa driaptă ocină şi moşie ce dzise că ari la ţinutul Eşului, anume Bohotinul, pe cari moşie sînt cîţiva oameni şedzători şi nici un folos de la dînşii nu ari. Pentru cari i-am dat domnii me această carte o domniii mele, ca să aibă a-şi lua de tot omul ce va fi căsar cîte şesă pot, după hotărîre ce s-au făcut, şi să-şi e şi dejma din toate pe obicei şi nimi să nu st înpotriva cărţii domniii mele. Şi măcar di-or fi avînd şi carte domniii mele la mîna lor, să nu să ţie în samă2. Let 7261 <1753> iuni 2. Cant vel logofăt. 20 septembrie 1753 M [p. 308] † Io Matei Ghica voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru sfinţiii sale, lui ieromonah Procopie, igumenul de la sfînta mănăstire Galatie, să fie volnec cu carte domniii méle a stăpîni moşiile sfinţii mănăstiri ce sînt în ţinutul Cîrlegăturii, anume Mînjăştii i Budéştii şi Voroveştii i Bîrsanii. Şi oamenii ce vor fi şădzători cu casă pre acesti moşii, măcar orice fel de rufetu ar hi, toţi să fie plecaţi egumenului şi să-i slujască lucrul de boerescu, după hotărîrea ce s-au făcut, 6 dzile de vară şi 6 dzîle de iarnă, ori la ce i-ar pune igumenul. Dară carei vor primi să dea pentru slujbă bani, să dea de casă cîte 2 lei şi să fie plătiţi. Şi să le ia egumenul şi dejma locului din toate pe obiceiu. Şi poruncim domnia mea şi dumitale ispravnice de ţinutul Cîrlegăturii, ca de s-ari arăta vrunii din oameni neplecaţi la poronca cărţii domnii méle, să le faci zapt unora ca acelora şi să-i supui, înplinind de la dînşii celi ce sîntu să dea mănăstirii. Într-alt chip să nu fie. 7262 <1753> săpt 20. Procit treti logofăt. 10 decembrie 1753 M [p. 309] † Adică noi, toţi oamenii săteni din Cordăréni i Sipoteni ot ocolul Botoşanilor, făcut-am încredinţat zapisul nostru la mîna molitfei sale părintelui nostru Daniil Hudici, precum să s ştie că fiindu noi şezători pe aceste moşii a molitfei sale şi avîndu un heleşteu ezit cu boerescul nostru şi şi cu bani de molitfa sa, stricăciunea ce-am făcut-o mai înainte păn la ruptul heleştiului, înainte dum şătrar Izmană şi a dum Ananiei vornic de Botoşani i a dum Adam Pancul pit ne-au lăsat molitfa sa apucîndu-ne că ne vom părăsi de toate străcăciunile, cum din heleştiu aşa şi din altile, după cum pre largu arată aşăzarea acéia iscălită de aceşti numiţi boeri. Deci noi călcîndu şi acea aşăzare şi apucîndu-ne iarăşi di celi mai denainte fapte ale noastre, vînîndu heleştiul cu coşuri, cu edire, cu voloace, ziua şi noapte, făr’ de nici o siială şi opreală, şi făcîndu străcăciune şi din moară, luîndu şi şarampoii şi tăraşii şi arzindu, şi la rediu şi la pomi străcîndu, pentru care viindu părintile Daniil şi vădzîndu atîta străcăciune, n-au putut suferi, ci au trimis jalobă la preosvinţitul părintile mitropolitul. Şi preosvinţiia sa înştiinţîndu pe măriia sa vodă, ne-au trimis om gospod de ne-au rădicat pre toţi şi ne-au adus înainte dumisale Theodorache biv vel pitar, vornic de Botoşani, scriindu-i măriia sa vodă şi altă carte osăbită dumisale ca să ia sama străcăciunilor, şi aflîndu-ne că am făcut de aceste străcăciuni să ne de şi certari după fapta noastră. Şi cercetîndu dumnealui pitar, au aflat pomeţii şi réediul stricat şi scîndurile morii luate, şi şarampoii şi tăraşii arşi, şi la peştile heleştiului cu toţii vinovaţi. Şi vrîndu dum pitar ca să ne dea certări după poronca gospod, am căzut noi cu toţii cu rugăminte cătră părintile Daniil ca să ne mai erte de aceste stricăciuni şi pagube ce am făcut păn acum, apucîndu-ne chizaş unul pentru altul că de acmu înainte n-om mai face strîcăciuni iazului, cum nici la altele, iar pre care îl vom simţi dentre noi mai făcînd strîcăciuni, noi să avém a-l da de grumazi la boiari ca să-i vie de hac cu certare şi gloabă, ca să s véghi şi alţii. Deci molitfa sa, vădzîndu rugăciunile noastre înainte dumisale pitarului, ne-au ertat de toate aceste greşeli ce am mai făcut pîn’ acum, dîndu-ne şi scrisoare la mînă. Şi ertîndu-ne am stătut de am făcut şi aşăzare pentru venitul moşiei ce iaste obicéiul să dăm pe an. Şi ne-am învoit ca să-i dăm pe an cîte un leu de casă şi dejma pînii den 15 merţă una şi din altile pe obicéiul pămîntului. Şi iazul undi sînt morile să avém a-l ezi şi a-i tocmi bine, după cum să cade şi să i-l dăm gata. Iar cît pentru greşala şi paguba ce-am făcut la heleşteu şi la altile, ertîndu-ne, noi încă ne-am apucat să-i lucrăm la vară de tot omul cîte patru zile cu cară, cu căruţă, cu ce am avea, ziua de dimineaţă deplin păn în sară, la un iazu ce iaste să s facă de iznoavă, dîndu-i şi doi ameni dintre noi, cu cisla lor osăbit, ca să-i fie acei oameni purtători de grijă pentru paza iazului şi a moşiei. [p. 310] Iar de acmu înainte de am mai călca şi această aşăzare şi n-am urma după cum ne-am apucat, atuncea să fim de certare după cum arată şi carte mării sale lui vodă şi platnici. Şi pentru credinţă ne-am pus şi degitile mai jos ca să să crează. Let 7262 <1753> dec 10 dni. Eu Gheorghii Grosul ot Sipoteni; eu Petru Rusul ot am; eu Gavril Neagra; eu Pavăl Ţurcan; eu Toader Sireteanu; Vasile cîrciumar ot Cordăréni; Ion Băcal ot tam; Ion Cărăivan; Toader Păscar; Ion Mihai. Şi noi tot satul ne-am pus degitile. Şi acest zapis de aşăzare cu voia tuturor s-au făcut înainte noastră, iar şarampoii şi tăraşii şi scîndurile morii am arătat omului gospod ca să stea zapciu să-i scoaţă. Theodoros pitar . 9 ianuarie 1754 M [p. 310] † Io Matei Ghica voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii méle rugătoriului domnii méle, lui ieromonah Hrisanth, igumenul de la mănăstire de la Caşin ot ţinutul Bacăului, să fie volnec cu carte domniii mele a stăpîni moşiia Cărbunieştii din ţinutul Putnii, care dzisă că iaste driaptă a mănăstirii, cu tot vinitul moşii. Şi oaminii ce-or fi şedzînd pe acea moşie să aibă a asculta de egumen făcîndu-i slujba după hotărîre ce s-au făcut de obşte pentru toate mănăstirile, ori să lucredze 12 dzile într-un an, însă 6 dzile de vară şi 6 dzile de iarnă ori la ce lucru i-ar pune egumenul, ori pentru slujbă să dea bani cîte 2 lei de casă, şi să le ia şi a dzece din toate, pe obiceiu. Aşijdere şi pentru moşia de pinpregiurul mănăstirii, să fie volnec să o apere ca nime fără tocmală şi plată să nu o calce, nici să o pască, şi bîrsanii ce sînt să-şi de obiceiul după tocmală lor. Şi poroncim şi dum, ispravnice de ţinutul Bacăului şi al Putnei, de s-ari arăta vrunii nesupuşi şi înpotrivitori a nu plăti obiceiul, să le faceţi zapt, supuindu-i şi înplinind de la unii ca aceia obiceiul. Într-alt chip să nu fie, nici să ne vie jalbă. 7262 <1754> ghen 9. Vel logofăt. 11 ianuarie 1754 M [p. 311] † Io Matei Ghica voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Credincios boiariului domniii mele, Costandin Rosăt biv vel medelinicer, ispravnecul de ţinutul Niamţului, sănătate! Îţi facem domniia mia în ştire că ni-au jăluit rugătoriul domniii mele, sfinţiia sa eromonah Nicanor, egumenul de Niamţu, pentru oamenii ce şăd pe moşiile Niamţului, la Cracău şi la Topoliţă, zicînd că în anul acesta nu li-au dat obiceiul pentru lucrul de boerescu. De care scriem dumitale să iai sama şi de n-or fi lucrat nemic, să cauţi să înplineşti adétul ce are să ia mănăstire de la dînşii, dîndu şi carte pe cum ai înplinit. Şi cînd îţi vin cărţi de la domniia mia, urmadze cum îţi poruncim şi nu lăsa trebile în slab, ca să vie să ne mai jăluiască. Aceasta şi fii sănătos. 7262 <1754> ghen 11. Procit vel logofăt. 12 ianuarie 1754 M [p. 311] † Io Matei Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zămle Moldavscoi. Credincioşi boiarii domniii méli, Lupiil Balş biv vel ban i Gligoraş Razul pitar, ispravnici de ţinutul Sucevii. Facem ştire că aicé ni-au dat jalobă rugătoriul nostru Calistru, egumenul de la mănăstirea Voroneţul, dzicînd că la partea muntelui, pe moşiia mănăstirii, esti loc ca acela de hrană de pun oamenii mănăstiri de prind vulpi, jderi, lupi şi alte jigănii ca de acestea. Şi obicei vechiu dzisă că are mănăstirea cu testament de la ctitorii săi, ca să dea acei ce vîniadză de acest fel de jigănii pe locul mănăstirii obiceiul locului la mănăstire, iar de la o vrémi încoace s-au obicinuit unii, şi mai cu diadinsu o samă din cîmpulungeni, de fac agiunsuri şi tocmală cu vornicii de Cîmpul Lungu pe aceli ce vîniază şi poprescu venitul [p. 312] mănăstirii, precum şi den anul trecut cu această pricină de agiunsătură unii n-au dat nimica. Ce, nefiindu-i egumenului acele testamenturi ce li are pe obiceiul acesta aice de faţă, ca să s vadă precum scriu, iată că-ţi scriem dumitale, aducîndu-şi egumenul aceli dresă vechi înaintea dumitale, să ei sama să vedzi ce adet are să ia mănăstirea de la unii ca aceia ce fac prinsoare cu măistrii pe locul mănăstirii. Şi după obicei ce vei adeveri din scrisori ci are mănăstirea, să-i supui pe unii ca aceia ca să dea ce esti venitul mănăstirii. Şi de la carii vor fi rămas rămăşiţă din anul trecut de n-au dat venitul mănăstirii, încă să înplinişti dum, să nu rămîe mănăstirea păgubaşă de venitul său. Aceasta scriem. Let 7262 <1754> ghen 12. Procit vel logofăt. 23 februarie 1754 M [p. 312] † Io Matei Ghica voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. De vremi ce ni-au jăluit domniii meli rugătoriul nostru Dionisîie, egumenul de la sfînta mănăstire Bărboiul, zîcînd că avîndu mănăstire Bărboiul o moşie aice la ţinutul Iaşului, anume Lăzoreni, îşi fiind cîţiva oameni şăzători cu cas pe ace moşie şi nu vor să de vinitul moşiii de cas<ă>, după hotărîre testamintului, cîte doi lei pe anu sau să lucreze cîte 12 zîli, şi mergînd în cîteva rînduri ca să ia vinitul n-au vrut să-i de, puind <îm>potrivire. Dreptu aceia, îi dăm volnicie numitului egumen ca să aibă a-i apuca pe toţi acei oameni ce vor fi şăzători cu cas pe ace moşie Lăzorenii şi să ia de toată casa cîte doi lei noi pe anu, iar carii nu ar da aceşti doi lei, să aibă a lucra cîte 12 zîle pe anu mănăstirescul, după hotărîre ponturilor, cîte 6 zîle de vară şi cîte 6 zîle de iarnă. Şi să aibă a luoa şi de a zăce din ţarini cu pîni şi din fînaţă şi din prisăci cu stupi şi din grădini cu legumi şi din tot locul cu tot vinitul pe obiceiu. Iar cini ar ave mai mult a răspundi să-şi ia dres şi scrisori ce vor ave şi să vie de faţă la divan. Într-alt chipu să nu fie, că aşa este porunca domniii meli. Let 7262 <1754> fev 23. Vel logofăt. 21 aprilie 1754 M [p. 313] † Io Matei Ghica voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniii méle rugătoriului nostru, lui iermonah Nicanor, igumenul de la mănăstire Bogdana ot ţinutul Bacăului, să fie volnec cu carte domniii méle a stăpîni moşie ce este înpregiurul mănăstirii şi alte locuri ce are Bogdana la Cruce şi pre aiure, cu tot venitul moşiilor şi cu toată slujba oamenilor ce vor fi trăind cu casă pe locurile mănăstirii, după hotărîrea ce s-au făcut de obşte pentru toate mănăstirile, ca cine ar şăde pe locu mănăstirescu ori să lucredze 12 dzile într-un an ori la ce lucru i-ar pune stăpînul, însă 6 zile de vară îşi 6 zile de iarnă, şi să-şi de şi dejma din toate pe obiceiu, ori, carei n-or lucra, să de bani pentru slujbă, cîte doi lei de casă pre an, şi aşe să să plătiască. Şi de s-ari arăta vrunii din oameni cu nesilinţă, poroncim dumneavoastră ispravnici de ţinut, să le faceţi zapt, supuindu-i şi înplinind de la dînşii obiceiul mănăstirii. Într-alt chip să nu fie. 7262 <1754> ap 21. Procit vel logofăt. 9 iunie 1754 M [p. 313] † Io Matei Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii méle rugătoriului nostru, lui ieromonah Daniil Hudici, să fie volnec cu carte domniii méle a stăpîni moşiile sale Cordărénii şi Săpotenii de la ocolul Botoşenilor, cu tot venitul moşiilor şi cu toată slujba oamenilor, după hotărîrea ce s-au făcut de obşte a stăpîni fieştecine oamenii ce-or fi şedzători pe moşiile sale. Şi ori să lucredze 12 dzile într-un an lucrul de boerescu, însă 6 zile de vară şi 6 zile de iarnă, ori la ce lucru i-ar pune stăpînul moşiii, şi să-şi de şi dijma din toate sămănăturile şi din fîneţe şi din priseci pe obiceiu, ori, cărora nu li-a da mîna să lucredze, să de bani pentru lucru cîte doi lei de gospodar pe an şi aşa să fie plătiţi. Şi de s-ari arăta vreunii neurmători şi nesupuşi, dumneata vornice de Botoşeni să le faci zaptu unora ca acelora supuindu-i ascultării şi înplinind [p. 314] de la dînşii. Şi cum poroncim aşe să să urmeze, într-alt chip să nu fie. Cîte doi lei de gospodar. 7262 <1754> iuni 9. Procit vel logofăt. 28 iulie 1754 M [p. 314]† Io Matei Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru, lui ieromonah Athanasie, egumenul de la mănăstire Pobrata, să fie volnic cu carte domniii méle [p. 315] a stăpîni moşie mănăstirii, anume Poiana de la ţinutul Romanului, cu tot venitul moşiii şi cu toată slujba oaminilor, după hotărîre ce s-au făcut de optştie pentru toate mănăstirile ca oricine ar şide cu casă pe locul mănăstirescu să aibă a lucra lucru de boerescu 12 zile într-un an, 6 zile de vară şi 6 zile de iarnă, ori la ce lucru i-ar pune, ori pentru lucru să de bani cîte doi lei de casă, şi să le ei şi dejmă din toate pri obiceiu şi aşe vor fi plătiţi. Şi de s-ar arăta vreunii neplecaţi cărţii domniii mele, dumnta ispravnice de ţinut să le faci zaptu, supuindu-i şi înplinind obiceiul ce are a lua mănăstire de la dînşii. într-altu chip să nu fie. Let 7262 <1754> iul 28. Procit vel logofăt. 17 septembrie 1754 M [p. 315] † Io Matei Ghica voevoda, bojiiu miiostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii rugătoarelor noastre, călugăriţelor de la mănăstire Socola, să fie volnice cu carte domniii meii a stăpîni şi dzăciui moşie mănăstirii ce are aice la ţinutul Eşilor anume. ..... după scrisori ce vor ave, să aibă a-şi lua de a zece din ţarini cu pîine, din fîniaţe, din prisăci cu stupi, din vii şi din grădini cu legumi şi din livezi cu pomi şi din tot locul cu totu vinitul moşiii pe obiceiu. Aşijdire şi cei ce vor fi şedzători pe moşie mănăstirii cu casă să aibă a da cîte doi lei pe casă într-un an ori să lucredze cîte 12 dzile într-un an, 6 dzile de vară şi 6 dzile de iarnă. Şi poroncim şi dum, ispravnice de ţinut, pentru acie carii nu şi-ari da vinitul moşiii, unora ca acelora să le faci dumneata zaptu, supuindu-i şi înplinindu de la dînşii. Aceasta poroncim. Let 7263 <1754> sep 17. Procit vel logofăt. 8 ianuarie 1755 M [p. 316] Io Matei Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele boeriului nostru Toader logofăt ot vist(ierie) şi pe cine va pune la moşiia sa ce dzîce că ari cumpărătură, Voloca, la ţinutul Iaşului, să fie volnic cu carte domnii mele a-şi apăra moşiia şi din cîmpu şi din pădure, nime să nu întri să pască cu oile sau cu alte vite, nici să darme, nici să tae lemni, fiindcă sint locuri de prisacă. Deci să-şi apere moşiia, pe moşiia acee nimi să nu întri să calce sau să strîce fără voe lui. Şi nimi să nu ste înpotriva cărţii domniii mele. Let 7263 <1755> ghen 8. Vel logofăt. 12 ianuarie 1755 M [p. 316] † Io Matei Ghica voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele că viind înainte domniii mele şi denainte a cinstit şi credincios boiariul domniii mele Radul Răcoviţă vel logofăt rugătoriul nostru iermonah Calestru, egumenul de la sfînta mănăstire Voroneţul, au arătat că pre moşie mănăstirii ce să chiamă Drăgoeştii, de la ţinutul Sucevii, au făcut în vremile mai di demult oamenii ce-au şedzut acolo livedzi de pomăt. Şi cît au şedzut ei în sat şi-au stăpînit pomii, dară la cea mai di pe urmă s-au strămutat acei oameni şi s-au dus la alte locuri, nu să ştie pe unde, cîte de 20 ani şi de 25 ani, unii şi mai de mult, şi n-au rămas nime din stăpînii acelor pomeţi. Şi acum alţi oameni ci-au cădzut în locul acelora să volnicescu a scutura pomeţii, neavînd ei nici o treabă cu livedzile, nici fiindu rudă cu cei ce li-au pus. Pentru care pomete cerşind dreptate, iată că după obiceiul şi rînduiala veche al pămîntului acestue, ce este volnec a stăpîni stăpînul moşii livedzile oamenilor celor ce li-au lăsat şi s-au dus, s-au înstreinat la alte locuri, numitii mănăstiri [p. 317] Voroneţului încă i s-au făcut această dreptate, dîndu-i domnia me volnicie prin carte aceasta, ca să aibă patere a ţîne şi a stăpîni mănăstire livedzile oamenilor fugiţi, culegînd toate poamele şi alţii nime să n-aibe treabă cu pomii. Şi poroncim domniia mea şi dumitale, ispravnice de ţinut, de s-ar arăta vrunii nesupuşi, poroncim să le faci zapt supuindu-i, ori de vor ave mai mult a răspunde să le iei sama, hotărîndu-le pricină prin carte de giudecată. 7263 <1755> ghenar 12. Vel logofăt. 14 februarie 1755 M [p. 317] † Io Matei Ghica voevod, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoarelor noastré, Iroftii stariţii înpreună şi tuturor călugăriţelor de la mănăstirea Eţcanii ot ţinutul Sucevii, să fie volnice cu carte domniii mele a stăpîni şi a dejmui a mănăstirii driaptă ocină şi moşie, anume tot hotariul moşiei Eţcanii, pe care moşie dzisără că aré mănăstirea scrisori, hrisoave domneşti, atîta de la ctitorii mănăstirii, cît şi de la alţi de mai înainte luminaţi domni. Deci, dar, după scrisori ce aré, să aibă a lua de a dzéce din ţarini cu pîini, din fînaţ, din grădini cu legumi şi din prisăci cu stupi şi din livezi cu pomi şi din tot locul cu tot venitul moşiii după obiceiu. Aşijderea, de vor fi şedzînd oameni cu casă pe această moşie, să aibă a da de toată casa cîte 2 lei de an, ori, caré nu vor vre să de bani, să lucrezi cîte 12 dzile pe an, însă 6 de vară şi 6 de iarnă, ca să fie pentru chiverniseala călugăriţilor. Iar caré nu s-or supune a-şi da obicinuitul venit a moşiei mănăstirii, poroncim dum(itale) ispravnice al ţinutului, unora ca acelora să le dai poronca ca să să rădice di pe moşie mănăstirii mutîndu-să pe hotarul tîrgului Sucevii, şi nime să nu ste înprotiva cărţii domniii mele. Iar avînd cineva a răspunde, să vie la divan. Aceasta poroncim. Let 7263 <1755> fev 14. Procit vel logofăt. 12 martie 1755 M [p. 318] † Io Mateiu Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zămliu Moldavscoi. Dat-am carte domniii meli boerilor domniii meli Ghiorghi Beldiman biv vel şătrar i Andrei Beldiman biv vtori postelnic, ca să fiie volnici cu cart domniii meli ori pe cin ar trimite la moşiia Şijcanii, ce este la ţînutul Fălciului, însă part lui...... Găluşcă şi a lui Babeş, cari părţi le sînt de cumpărătură cu zapis. Drept aceia, să aibă a lua de a zăce din ţarini cu pîni, din fînaţi, din prisăci cu stupi, din grădini cu legumi şi din tot locul cu tot vinitul după obicei. Aşijderea şi pentru oamenii ce or fi şăzători cu casa pe aceste părţi de moşiie de mai sus arătati, încă să aibă a lucra de boerescu, de toată casa cîte 6 zile pe an, însă 3 zile de vară şi 3 de iarnă, sau să dea cîte 6 potronici de casă, după hotărîrea testamentului ce s-au hotărît de la alţi luminaţi domni mai de înainti. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii meli, iar carii ar ave mai multul a răspundi, să-şi ia drese şi scrisori ci-ar ave şi să viie de faţă la divan. Let 7263 (1755) mart 12. Vel logofăt. 10 iunie 1755 M [p. 320] † Io Mateiu Ghica voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cart domniii méli credincios boeriului domniii méli, dum Constantin Jora vel sulgeriul, şi or pe cine or trimite la moşia sa, satul Şărbăştii, ce este la ţinutul Covurluiului pe apa Sîretului, să aibă a lua de a zăce din ţarini cu pîne şi din fînaţă şi din prisăci cu stupi, însă din 50 unul, iar fiind mai puţîni, cîte o para de stupu şi din livezi cu pomi şi din bălţi cu peşti şi din grădini cu legume şi din tot locul cu tot venitul, după obicei. Aşijderea şi pentru oamenii ce or fi şăzători cu cas pe acel hotar, să aibă a lua de toată casa cîte 6 potronici pe anu, au să munciască boerescul cîte 6 zîle pe anu, însă 3 zîle de vară şi 3 zîle de iarnă, după hotărîre testamentului ce s-au hotărît de la alţi luminaţi domni mai de înainte. Şi poroncim domniia mea şi dum isprav al ţînutului, pentru cei carii ar arăta înpotriviré, să le vii de zapt, supuindu-i şi înplinindu de la dînşii. Iar carii ar avea mai mult a răspundi, să le dai zî de sorocu, înpreună şi cu mărturia dum şi cu toaté scrisorile şi dresă ci-ar avea, să-i trimiţi de faţă la divan. Aceasta poroncim. Let 7263 <1755> iun 10. Procit vel logofăt. 10 august 1755 M [p. 321] Io Matei Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar Zemli Moldavscoi. Înştiinţăm domnia mia cu acest hrisov a domniii méle tuturor cui să cade a şti, că înştiinţîndu-ne domnia noastră de la sfinţia sa presfinţitul mitropolit al ţării chir Iacov, al nostru procinstit părinte duhovnicesc, şi de la toţi veliţii boiari, precum că aice într-această ţară s-au obicinuit, atîta parte politicească, cît şi parte bisericească, ca toate tocmelile ce fac unii cu alţii, cît şi slugele, năimiţii, păstorii cînd îi tocmăscu cu simbrie şi alte pricini ca aceste toate, le fac făr de scrisoare şi fără de marturi şi, cînd să întîmplă între unii ca acéştie vreo pricină de giudecată, n-au cu ce să dovedi unul cu altul şi giudecătorii încă n-au de unde să lumina, nefiind nici scrisoare, nici marturi, pentru care céli multe giudecăţi nu să pot îndrepta într-alt chip, fără numai cu giurămînt ori cu cărţi dă blăstăm. Şi aşe pe toate zilele pier multe suflete, după cum să văd că ţintirimurile bisericilor să află pline tot de oameni afurisiţi, căci unii pentru sărăcie, iară alţii neştiind ce este giurămîntul, îndrănesc de giură, şi aşia unii de la alţii să îndiamnă a plini acel păcat a giurămîntului, care este lepădare de Dumnezău. Care pentru aceasta dacă ne-am înştiinţat domnia noastră, n-am suferit a să mai urma de acum înnainte aceasta cu giurămîntul, de cum şi alte lucruri multe şi bune li-am pus la bună rînduială şi îndreptare, aşia şi pentru tocmelele între oameni într-acest chip am făcut hotărîre, dinpreună şi cu presfinţitul mitropolit şi cu tot sfatul veliţilor boeri, cum vom arăta mai gios: De acum înainte oricine ari ave a face tocmală cu alt om, ori parte besericească, ori boiari, ori neguţitori sau oricine, sau bani în datorie să dea, datori să fie tocmala ce va face sau cu slugele lor, sau cu năimiţii lor, sau cu argaţii lor, sau cu păstorii lor, să o facă cu zapise şi încredinţate zapisele cu 2-3 marturi, de la oricare lucru mare, pănă la cel mai mic, pentru ca se lipsască giurămînturile şi cărţile de blăstăm şi pierdere cea de suflete. Şi de vréme că toţi năimiţii şi mai vîrtos argaţii, păstorii sint oameni proşti şi nu ştiu cum să facă aşezări şi tocmele ca aceste cu scrisori şi cu marturi, datori să fie mai mult stăpînii acelor slugi a face zapise cu rînduială şi cu marturi, iară fără de zapis şi fără de marturi în zapis, hotărîm nici o tocmală să nu să facă. Dară de ari îndrăzni cineva a face tocmele fără zapise şi s-ar întîmpla să iase la vreo giudecată, să nu i să ţie în samă şi să să şi pedepsască pe unii ca acéia. Şi pentru ca să fie ştiută hotărîre aceasta de toţi, s-au scris osăbite cărţi şi pi la ispravnecii de pre la ţinuturi, să de a înţălege că fieştecare parte aşe să urmeze, şi s-au scris şi hrisovul acesta şi s-au dat să ste la sfînta Mitropolie. Şi spre aceasta este credinţa domniii mele de mai sus scris, Io Matei Ghica voevoda, şi credinţa a preiubiţii fiii domniii mele, Grigori voevod şi Gheorghie voevod şi Nicolae voevod, şi credinţa a cinstiţi şi credincioşi boiarilor domniii mele cei mari, dumnalor Ion Bogdan vel logofăt, Manolache Costache vel vornic de Ţara de Gios, Mihălache Sturzea vel vornic de Ţara de Sus, Enachie Sucio hat i părcălab Sucevii, Alexandru Suciu vel post, Ion Păladi vel spătar, Vasilie Rosăt vel vistier, Ion Cantacuzino vel ban, Costantin vel cămănar, Ilie Costache vel paharnic, Ştefan Sturzea vel stolnic, Iordache Hrisosculeo vel comis, şi credinţa tuturor boerilor mari şi mici. Şi s-au scris hrisovul acesta întru al triile an a domniii meli. 7263 <1755> luna avgust l Io Matei Ghioa voevod, bojiiu milostiiu gospodar. Io Matei Ghica voevod . Procit Ioan Bogdan vel logofăt. S-au trecut la condică ot treti logofăt. 3 noiembrie 1755 M [p. 322] † Io Matei Ghica voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la cinstiţi şi credincioşi boiarii domniii méle, Costantin [p. 323] Cantacuzino biv vel paharnic i Vasili Balşe biv vel stolnic i Vasilie Başotă biv vel medelnicer, giudecătorii de ţinutul Sucevii, i Ianacache, ispravnecul de ţinutul Sucevii. Vă facem ştire că ni-au vinit jalbă de la rugătoriul nostru ieromonah Ghedeon, egumănul de la mănăstire Voroneţul, jăluindu-se pentru oamenii de Drăgoeşti, ce şed pe moşie Voroneţului, dzicînd c-au mărsu acei oameni şi-au luat 50 şi mai bine mierţă de păpuşoi din coşérile mănăstirii; şi luînd ei pîne aceasta, numitul egumen au cumpărat 2 lei mierţa de păpuşoi de au hrănit oamenii mănăstirii. Şi pentru aceasta va să-şi caute cu dînşii giudecata, poftind ori mălaiu să-i dea, ori bani pentru mălai cîte 2 lei pe mierţă, ori să margă să îngrădească cu zăplazi mănăstire, fiindu lemnul aproape îndestul pe lîngă mănăstire. Şi iară mai jălueşte arătînd precum un om, ce-i dzic Simion Cozan, ţine cu strîmbătate o bucată de loc al Voroneţului, ce să chiamă Branişte, mai bine de zece ani, dzicînd acel Simeon c-au înprumutat cu 50 lei pe un proigumen muntean ci-au fostu mai înainte la Voroneţu. S-au mai jăluit numitul egumen şi pentru alt om, ce-i dzic Şandru ungureanul, că şi-au făcut case pe moşie Voroneţului, unde acolo niciodănăoară sat n-au fost, nici oameni n-au şedzut, că este pămînt de tot féliul de hrană, de pîine, de fînaţe, şi să chiamă Capul Cîmpului, şi nu pot să-1 mai lase să şadză acolo că pricinueşte mare pagubă locului mănăstirii. Şi la luna lui iunie, în dzua praznecului sfinţilor apostoli Petră şi Pavel, dzicîndu-i egumenul ca să nu facă stricăciune şi pagubă mănăstirii şi să-şi mute casa de acolo, el nu numai c-au arătat nesupunere, ce încă şi înprotivitor s-au făcut, ocărînd pe egumen denainte nărodului, că celi ce-au dzis li-au lătrat ca un cîne şi alte multe scîrnave hule, la oare are marturi pe preutul de biserică şi pe Toader Durnescul şi pe alţi oameni care-i asculta cînd ocărîia. Deci pentru toate aceste, după jalba egumenului, iată că vă scriem, luîndu carte domniii mele să aduci faţe pe toţi acei di cărei să jălueşte şi să şedeţi să le luaţi sama că amănuntul şi cu dovedire şi la care pricină cum să va alege întru adivăru şi viţi cunoaşte dreptate, să giudecaţi şi să le hotărîţi şi să daţi carte de giudecată. Şi de unde ce viţi găsi cu dreptate că are să ia mănăstire, să-i şi înpliniţi, şi cărei vor fi vinovaţi să aibă şi certare ca să se înfrînedze şi alţii. Şi acel Şandru de va fi şedzind în mijlocul locului, unde sat n-au mai fost, nici alte case n-au mai fost, să-i poronciţi să-şi mute casa de acolo şi să-i puneţi soroc pără cînd. Şi pentru toate să odihniţi pe numitul egumen cu dreptate ce viţi cunoaşte, să nu ne mai vie jalobă. Aceasta vă scriem. 7264 <1753>luna noem 3. Şi carte de la egumen să nu să ia. Procit vel logofăt. 9 ianuarie 1756 M [p. 324] † Io Matei Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la credincios boiarii domniii mele, ispravnecul de ţinutul Niamţului şi la giudecătoriul de ţinutul Niamţului. Vă facem ştire că ni-au dat jalobă cuvios rugătoriul domniei méle Nicanor igumenul şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire Niamţul, pentru oamenii de Cracău ce şed pe moşiia mănăstirii Niamţului, arătînd că nu să supun ascultării şi încă sînt şi înprotivitori şi păgubitori mănăstirii, că an-toamnă, trimeţînd numitul egumen un vas de vin să să vîndză la Cracău, iară ei în tărie lor au gonit pe cărăuş cu vinul de acolo şi pe călugărul ce mersesă cu vinul să-1 aşeze 1-au defăimat cu îndestulă ocară şi hulă. Mai pe urmă aşedzînd numitul igumen un jidov orîndariu acolo la Cracău, după cum şi pe la alte moşii are orîndă, cracăoanii au gonit şi pe jidov şi nici vor să ştie de porunca mănăstirii. Pentru care cerşind dreptate, iată, după jalba ce ni-au dat, scriem dumneavoastră să aduceţi faţă pe acei oameni ce şăd pe moşie mănăstirii şi să luaţi sama să vedeţi ce înprotivituri fac şi cu ce cap, cine îi simeţeşte şi, de i-ţi cunoaşte că înblă fără cale şi sînt înpotrivă, să le daţi poruncă cu înfricoşaré ca să fie plecaţi şi să facă slujba ce are să ia mănăstire de la dînşii, şi pe orîndariul jidov ce-1 va ave acolo mănăstire să nu-1 supere cu vorbe netrebnice. Iară de vi-ţi audzi că nu s-au supus şi tot supără şi simt înpotrivă, să le veniţi de pediapsă ca unor răi şi gîlcevelnici şi ci-or fi pricinuit pagubă, au mai denainte au acmu, să plătească. Şi să pliniţi şi să odihniţi mănăstire cu dreptate ce să cade, dînd şi carte de mărturie. Aceasta poruncim. 7264 <1756> ghen 9. Procit vel logofăt. 9 ianuarie 1756 M [p. 325] Io Matei Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele cuvios rugătoriului nostru svenţiii sale chir Parthen, eg Săcului, să fie volnec cu carte domniii mele a stăpîni şi a dejmui moşiile mănăstirii Săcului, anume Săbăoanii i Brăteştii de la ţinut