20 Iulie 1704. [4] Noi patru boeri care vom iscăli mai jos ce sîntem luaţi din porunca şi cu cartea Mării sale Domnului nostru Io Costandin Basarab Vvd de molitfa sa părintele Daniil igumen de la sfînta mănăstire Dobruşa, ca să căutăm şi să indreptăm hotarul moşii Crivini, care este a sfintei mănăstiri Dobruşei în judeţul Vîlci, care moşie trece şi peste Olt alăturea cu Broscari pînă în hotarul Dăneştilor. Deci cînd a fost la zi şi la soroc ne-am strîns toţi la satul Crivina. Deci avînd pricina părintele Daniil igm cu Matei Postelnicelu Drăgoescul, de către hotarul Broscari- lor zicînd Matei post numai cu gura cum că trece hotarul Broscarilor din coada bălţii Broscarului în jos peste Gemenile pînă în Scaune, şi neavînd nici ocolnică, nici alte scrisori. Iar părintele Daniil egum, el scoase hrisovul Radului Vodă Basarab de la leat 7112 pre acest sat Crivina de cînd s-au fost hotărît acest sat cu 12 boeri, de către boeri din Murgeşti, scriind toate semnile ocolului Crivinii pre anume: însă din coada bălţii Broscarilor, pe Gemenile în jos, şi merge alăturea cu Scaunul în jos pînă apucă pre Ruginoase şi merge pe Ruginoasa pînă în păducel, carele l-am aflat săpat de Olt, şi apucă pă din sus de grădini pin zăvoiul lui Dan pînă în jos în matca Oltului şi trece peste Olt drept în coada Ciolanului dă jos, şi merge pe marginea Ciolanului în sus pînă în osica cea naltă. Şi în sus drept pînă /[5] în Nisipoasa, şi apucă pă Nisipoasa în sus pînă în hotarul Scaioştilor şi să intoarce în jos alăturea cu hotarul Scaioşi pîn mijlocul zăvoiolui Manei şi apucă scursura apei de dă în Olt şi trece Oltul şi apucă prin zăvoi pre o scursură de Olt pre din sus de scursura balţi, şi trage drept în coada bălţi Broscarului în apa unde să inchee hotarul. Şi am tras şi moşia din coada bălţi din apă pe drum în jos, pînă în gura Ruşinoasei, unde este capul prundului Graurului. Şi am aflat stanjini 1770 şi iar la capul moşii despre Orleşti, am tras din capul Ciolanului în sus, pînă în hotarul Scaioşilor şi am aflat stînjini 1730 pentrucă aşa am aflat mai pre dreptate, cum este dreapta şi bătrîna moşie a sfintei mănăstiri Dobruşa, pînă în coada Broscarului în apă. Drept aceia am dat şi noi această carte a noastră la sfînta mănăstire şi la mîna părintelui igm Daniil, ca să ţie şi să stăpînească această moşie precum o am ales, după hrisoavele cele bătrîne, cu pace de către Matei Postelnicelul şi de către boeri din Murgeşti, şi alt val să nu mai aibă. Şi ispravnic Negoiţă v. portar. Aceasta scriem. Iolie 26 lt 7212 IO, nr.III, p.4(5 5 Iulie 1706. [5] Milostio Biioja. Io Constantin voevod igdna zemle Vlahscoe davat gvdami se ( poveleanie ( gvamid Parintele Daniil igumenului de la sfîntă mănăstire Dobroşea ot sud Vîlcea ca să fie volnic cu această carte a Domnii meale de să aibă a ţinea, şi a stăpîni toată moşiea ce să cheamă Crivina, şi cu poiana Ciolanu toată de peste tot hotarul pre semnile şi hotarele cele bătrîne, precum au aflat cei patru boeri adevărător, cu bună pace de către Hrizea Murgescu, şi de către Matei Postnic Dragoescu, şi să-şi ia tot venitul, din toate bucatele ori ce s-ar afla pre acea /[6] moşie de la tot omul, pentrucă fiind această moşie Crivina şi cu poiana lui Ciolan toată a sfintei mănăstiri Dobruşi, veche şi bătrînă, încă din zilele altor bătrîni răposaţi Domni, dată de un Radul şi Badea paharnic şi jupîneasa lui Vlada, o au stăpînit sfînta mănăstire tot cu pac(. Iar cînd au fost acum în zilele Domnii meale, avut-au pîră şi judecată, de faţă înaintea Domnii mele, la divan, părintele Daniil igumenu cu Xrizea Murgescul şi dovedind Domniea mea din cărţi vechi şi bătrîne ce au avut sfînta mănăstire, că n-au avut Xrizea Murgescul treabă într-acea moşie, au rămas Xrizea Murgescul de judecată din naintea Domnii mele din divan. După aceasta iarăşi avînd părintele Daniil, igumenu pricină cu Xrizea Murgescu, şi cu Matei Postelnic, pentru hotarele şi semnele de ocolul moşiei, au luat părintele Daniil, igumenu cu cartea Domnii mele: 4 boeri şi au mers de au adevărat, şi au îndreptat pre unde au fost hotarele acele bătrîne ale moşii, precum am văzut Domniea mea şi cartea acelor 4 boeri, scriind hotarele, şi semnile moşii tot anume la mîna părintelui Daniil igumenul. Drept acea dat Domniea mea această carte a Domnii mele părintelui Daniil igumen, ca să ţie şi să stăpînească această moşie cu bună pace, de către Xrizea Murgescul, şi de către Matei Drăgoescul şi să-şi ia tot venitul din toate or de ce s-ar afla pre această moşie de la tot omul, să fie pă seama sfintei mănăstiri şi de către niminea opreală, să n-aibă. Aşijderea poruncesc Domniea mea şi ţie Xrizea Murgescule, să cauţi să te fereşti de această moşie a sfintei mănăstiri Dobruşa, nimic să nu te mai tinzi mai mult peste semnele şi hotarele cele vechi, care le-au adevărat cei 4 boeri, că vei petrece mare nevoe. Într-alt chip nu va fi, că aşa este porunca Demnii mele, i isam vel gvmid. Iolie 5 lt 7214 Procit v logf IO, nr.IV, p.5(6 19 Ianuarie 1708. [6] Milostio Biiojă. Io Costandin Voevod ignad pisah gvamid boerului Domnii mele Matei Postelnic Dragoescul către aceasta îţi fac Domniea /[7] mea în ştire că aicea înaintea Domnii mele, să jălui igmen de la Dobruşa, zicînd cum că avînd o moşie ce să cheamă Crivina printre tine şi printre Hriza Murgescul şi tot au fost ţinut mănăstirea cu bună pace pînă acum în zilile Domnii mele. Deci te-ai sculat tu împreună cu Xriza Murgescul de ia-ţi fost inpresurînd cîtăva moşie, unul de o parte altul de alta. Deci igumenul văzînd nedreptatea v-au fost sorocit naintea Domnii mele, fiind Xriza Murgescul de faţă de v-am judecat Domnia mea şi v-am fost scos dintr-acea moşie de odată de tot, precum scrie (rupt) o carte a Domnii mele la mîna igumenului. De rămas apoi nici pre aceia nu v-aţi lăsat, ci tot v-aţi fost tinzînd, unul de o parte, altul de alta de i-aţi fost luînd din moşie. Deci egumenul nu s-au suferit, ci au venit la Domniea mea de au luat 4 boeri ca să adevereze semnile moşii şi cu oameni bătrîni din prejurul locului făcînd şi carte sfinţii sale părintelui Episcopului, ca să mărturisească fieşcare dreptul, de au umblat cu acei 4 boeri şi oameni bătrîni şi cu portar al doilea de s-au ales moşiia, găsind şi semnele cele bătrîne precum le scrie şi cartea Radului Vodă cel bătrîn. Şi i-au ales cei 4 boeri moşiia ca să o ţie cu pace, făcîndu-i şi cartea lor la mîna igumenului, precum o am văzut Domniea mea. Iar tu nici pre aceia nu te-ai lăsat, ci tot te scoli de-i mănînci venitul moşi şi ari în silă precum eşti învăţat. Şi i-am mai făcut Domniea mea şi altă carte iscălită ca să-şi ţie moşia cu pace şi nici de unele seama nu bagi. De care lucru iată că-ţi poruncesc Domniea mea să cauţi să te fereşti de moşie şi să dai dijmă tot ce-ţi face. Şi să le laşi moşia să o stăpînească cu pace, că mai viind cu jalba, bine să ştii că vei petrece scîrbă de către Domniea mea ( isam recex gvamid. genr 19 lt 7216 Procet vel. Vistier IO, nr.V, p.6(7 [8] Mult milostive şi luminate Doamne, să fie Măria Ta sănătos, (ntru prea înălţat, şi luminat scaunul Mării Tale, întru mulţi ani cu fericire. Jăluim Doamne, mili şi bunătăţi, Mării Tale, cu Clement igumenul de la mănăstirea Dobruşa sud Vîlcea şi cu Cos(tan)din Bujoreanul, că avînd noi două moşii, anume hotarul Crivina moşiia mănăstirii Dobruşa şi hotarul Scaioştilor pădureţi, moşia Bujorenilor, şi fiind amîndouă moşiile alăturate amîndouă moşiile şi de ceia parte de Olt, precum ne adeverează cărţile şi zapisile ce avem. Iar jupîneasa Dospina Drăgoiasca, s-au sculat de ne-au împresurat cîtăva parte de moşie de la amîndouă hotarele nu de mult. Milostive Doamne ci din vremea hotărîri Oltului, şi ne stăp(neşte aceste părţi de moşie in silă şi fără de dreptate. Aşişderea şi Dumnealui vel şătr, Matei Fărcăşanul, înpresoară cîtăva moşie din hotarul Crivina. Şi Dumnealui biv vel şătr; Pătru Ganescu iar înpresoară cîtăva parte de moşie tot din hotarul Crivini. Ci ne rugăm Doamne mili şi bunătăţii Mării Tale, să fie luminată porunca Mării Tale la Dumnealui ispravnic de judeţ şi cu boeri cari ni-i vom lua, şi la o parte şi la alta, să meargă pe la aceste moşii, care sînt numite Scaioşti i Padureţi i Crivina, să ne hotărască şi să ne îndrepteze după scrisorile ce avem cu Jupîneasa Dospina Dragoiasca şi despre moşneni din Scaioşti să ne aleagă, şi să ne alăture moşie lîngă moşie, şi cu d-lui Pătru Gănescu, despre toţi să ne aleagă şi să ne hotărască, ca să nu mai avem pricină şi gîlcevi cu dînşii Ci va fi mila Mării Tale. Robii Mării Tale, IO, nr.VI, p.8 4 Mai 1745. [8] Io Costandin Nicolae Vvd bjio mil gospod Zembliscoe. De vreme că această pricină este de a să căuta cu hotărnicie. /[9] Dumneata ispravnice al judeţului, dinpreună cu doi trei boeri manzili (sic) dintr-acel judeţ, pă care veţi alege şi o parte şi alta. Aşa strîngîndu- -i Dumneata pă toţi, să mergeţi în faţa locului şi căutînd scrisorile şi la o parte şi la alta, după cum veţi găsi cu cale şi cu dreptate, să trageţi moşia după obicei, dînd şi carte de hotărnicie la mîna cui va cădea; iar care parte nu să va odihni pe acea alegere şi hotărire ce le veţi face, Dumneata să le pui soroc cu zi hotărîtă, ca să vie la Divan. Care parte va rămăne de judecată, va plăti toată cheltuiala şi cei-lalte părţi tolco pisah gvamid. 4 Maio 7253 Procet vel logf. de Radul logof. şi a vistieriei IO, nr.VII, p.8(9 20 Iulie 1745. [9] Iordache biv vel cupar din preună cu trei boeri manzili (sic), care sîntem luaţi cu luminata cartea Domnului nostru Io Costandin Nicolae Voevod, de părintele Climent, igumenul sfintei mănăstiri Dobruşa, ca să alegem şi să îndreptăm hotaru moşii sfintei mănăstiri, ce să cheamă Crivina, pentru că avînd pricină cu d-eaei Jupîneasa Dospina Drăgoiasca despre hotarul Broscarilor şi din jos despre cîmpu mare cu d- -lui Matei Fărcăşanu vel satr., şi dincoace peste Olt cu d-lui Pătru Zătreanu biv vel şatr.,. Deci cînd au fost la zi şi la soroc ne-am strîns toţi la moşia Crivina în faţa locului şi am chemat pe aceşti numiţi mai sus boeri, ca să-şi aducă cărţi de moştenire şi zapise de cumpărătoare şi ocolnice de pe împrejur ca să arate semnile ale acestui hotar. Şi neaducînd nimini nici cărţi de moştenire, nici zapise de cumpărătoare, nici ocolnice, ca să putem îndrepta hotarul aceştii moşii, ci numai cu gura răspundea d-neaei jupîneasa Dospina Drăgoiasca şi d-lui Matei Fărcăşanu vel şatr., şi d-lui /[10] Pătru Zătreanu biv vel şătr., Iar părintele Climent igumenu Dobruşan au scos o carte a 4 boeri hotarnici de la leat 7212 care aceşti 4 boeri au fost luaţi de răposatul igm. Daniil Dobruşan, cu cartea răposatului Costandin Vodă Basarab de s-au fost îndreptat semnile acestui hotar după hrisoavele domneşti cele bătrîne ale acestei moşii. Şi acei boeri au fost şi tras moşia după cum să vede cartea a 4 boeri şi hrisovul lui Costandin Vodă Basarab. Şi noi căutînd acele semne ca să le dovedim, unde sînt, într-alt chip nu s-au putut, ci am chemat înprejureni bătrîni, vrednici de crezut, de ne-au arătat şi am urmat şi după cartea a 4 boeri hotarnici şi după hrisovul lui Costandin Vodă Basarab şi după hrisoave vechi, ce s-au aflat la mîna igumenului Climent Dobruşan, Şi am pus şi noi semne după obicei, însă din picior rîpii roşu de sus, de unde am pus dimon între drumuri, drept pe geminile în jos şi merge alăturea cu scaunile tot în jos şi apucă pă Ruşinoasa pînă în capul prundului graurului unde am pus dimon; şi dintr-acel dimon să întoarce spre apus în lungu moşii şi da într-un anin tînăr, care l-am înherat în valcea. Şi din anin drept în drum unde am pus dimon; şi de aici drept în salcia din vălcea, ce este plecat spre Olt unde am pus dimon; din dimon drept în plopa de la marginea drumului din jos; şi de aci drept în salcie cu trei sfeşnice lîngă erugă; şi de aci din salcie drept peste Oltişori în matca Oltului şi trece Oltul şi dă în capu Ciolanului din jos, unde am pus dimon la capul moşii. Şi să întoarce în sus alăturea cu Ciolanul, pînă unde am pus dimon în marginea mărăcinilor. Şi din dimon merge în păducelul cel curat şi merge alăturea cu osica cea naltă, pă despre Olt şi trage în mejdina cu piatra, şi din mejdină în sus pînă în merişoru cel curat, unde au fost osica cea naltă şi de aci în sus pîn-n şiru cu paducei şi apucă pin mejdină drept în Nisipoasa şi trece Nisipoasa drept în părul cel înalt; din păr drept în stejar, în şir cu stejarii, unde să hotărăşte cu hotarul Scaioşilor; şi să întoarce în jos alăturea cu hotaru Scaioşilor şi trece Oltul drept în gura Zătonului în salcia cu crucea spre răsărit în lungul moşii. De aci merge la trei sălcii ce sînt într-o tulpină; din sălcii merge pînă unde am pus dimon şi din dimon drept peste o erugă, în muchea erugii, unde am pus iar dimon. Şi de aci merge pă din jos de salcia cea roşie şi dă iar în dimon în muchea Ruşiei şi trece peste Gipreasa într-o plută albă. Şi din plută drept în văi în marginea văi în coada Broscarilor; de aci drept în ştejarul cel înherat şi din ştejar drept între drumuri unde am /[11] pus dimon; şi de aci drept în picioru rîpii roşii din sus, unde să închee hotaru. Şi am tras şi noi moşia după obicei, însă din potrivă rîpii roşii, dintre drumuri, la vale în jos, pă lîngă gemene pă drum alăturea cu scaunile pînă în capu prundului graurului, unde am pus dimon. Şi am aflat stănjini 1505 şi iar la capul moşii dincoace de Olt despre Orleşti din coada Ciobanului în sus pînă în hotaru Scaioştilor, am aflat stînjini 1730, pentru că aşa am aflat mai cu dreptate, că este aceasta moşie Crivina la sud Vîlcea, dreaptă şi bătrînă, a sfintei mănastiri Dobruşei. Drept acea am dat şi noi această carte a noastră la sfînta mănăstire şi la mîna părintelui Kir Kliment igumenu dobruşan, ca să ţie şi să stăpînească această mai sus numita moşie, de către dumneaei Jupîneasa Dospina Drăgoiasca şi de către d-lui Matei Fărcăşanu vel şatr. şi de către d-lui Pătru Zătreanu biv vel şatr., cu bună pace fără nici o supărare. Aceasta am scris. Iolie 20 lt 7253 IO, nr.VIII, p.9(11 9 Iunie 1746. [11] Dumneaei Jupîneasa Dospina Drăgoeasca, am jăluit pentru sfinţia sa părintele igumenul Kir Kliment dela sfînta mînăstire Dobruşa, zicăndu-i că ar fi inpresurînd moşiea Dumneaei Drăgoeşti, şi nu stăpîneşte păunde sînt semnele moşii cele vechi, după cum scrie în cărţile mănăstiri, ci trece mai sus, spre moşia Dumneaei. Întrebînd şi pe sfinţia sa părintele igumenu, ne-am arătat un hrisov al Radului Vodă Basarab dela leat 7112 şi o carte a 4 boeri otarnici dela leat 7212 şi o carte a lui Iordache biv vel cuparu dela lt 7253 înpreună şi cu alţi 3 boeri hotarnici, întrucare scrisoare spune toate semnele moşii anume, avînd şi suma de stînjini. Şi părintele igumen zice, că aceste semne ce scrie în cărţi, le stăpîneşte iar /[12] din semnu nu trece nimic. Dumneaei Jupîneasa Dospina zicea că acele semne ce scrie în cărţile mănăstiri sînt mai în jos, iar de va putea găsi părintele igumen, oameni ca să primească carte de blestem, să adevereze semnile unde sînt care scrie în cărţi şi pe unde vor primi acei oameni cartea de blestem, pe acolo să fie. Şi atunci va fi odihnită. Sfinţia sa părintele, încă au adus mărturii pe un Nicodim, călugărul i pe un chizaş Preda Răpeagă i pe ungheaşu Draghici Grozescul dela Cîmpu mare. Şi au primit aceste mărturii carte de blestem; şi luînd-o în mînă fiind şi Jupîneasa Dospina faţă, au mers cu cartea în mînă, din semn în semn, adeverindu-ne şi noi, că sînt acele semne, care scrie în cărţile mănăstiri bune şi adevărate, şi pe unde ne-au arătat aceşti oameni bătrîni, semnile moşii, am pus şi petri, găsindu-să şi semnile cele mai vechi dela ceilalţi hotarnici; însă [la salcia cu crucea din gura zătonului, piatră în cîmp, spre răsărit unde au fost dimon piatră peste Ţipăreasa la plop, unde au dimon, piatră, peste coada Broscarului la drum, unde au fost dimon, piatră peste Geamăna, drept la coastă în piciorul rîpei roşie, piatra]. Cunoscînd că Jupîneasa Dospina, umblă rău şi fără de cale, ne avînd nici un fel de scrisori la mînă Dumneaei, ci numai cu gura şi cu mărturia ţiganilor, căuta să împresoare moşia sfintei mănăstiri, am dat această carte a noastră sfintei mănăstiri ca să stăpînească această moşie cu bună pace de către d-nei Jupîneasa Dospina Drăgoeasca, pă unde s-au împietrit, şi după semnile ce cuprind în hrisov şi în cărţile de hotărnicie fiind şi alţi boeri martori, care să vor iscăli mai jos. Ionie 8 lt. 7254 IO, nr.IX, p.11(12 Ianuarie 1500. 2. B U N E Ş T I [13] Cu mila lui Dumnezeu Io Radu Vvd şi Domn a toată ţara romînească, fiiol marelui Io Vladului Vvd, dat-am Domnia mea, această poruncă a domnii mele, slugilor Domnii mele Jupînului Cîrstei, cu fecioru lui anume Stănila şi Vlaicului şi lui Stoian şi Stan şi Stoica şi Cîrstina şi cîţi îi va mai da D-zeu. Şi iarăşi frătini-său Cîrstei, lui Cîrstian, cu fetele lui, Mica şi Stana, cu copii lor din sat din Cacova. Şi iar să le fie lor în sat în Buneşti, din partea lui Stan Nebuneica toată cîtă este; şi iar partea lui Bucur cîtă ar fi şi iarăşi să le fie moşie lor daţi în Cacova din partea Cîrstei şi partea lui Nan toată din Cacova şi iar să fie lor plaiol ce se cheamă Govora, din partea Cîrstei; şi iar să le fie lot plaiol ce să cheama Căprăreaţa, din partea lui Cristian; şi iar să le fie lor plaiol ce să cheamă Piatra, din partea Cîrstei, pentrucă este dreaptă şi bătrînă moştenire dela părinţi lor. Iar după aceea au venit Cîrstian înaintea Domnii mele, d( au pus pre fetele sale de le au aşezat moştenitoare pre moşia sa, pre Mica şi pre Stana ca să-i [fie] fiiselor în loc de fecior. După acea au venit Cîrstina şi frate-său Cîrstian, înaintea Domnii mele de s-au aşezat ca să ţie fecior Cîrstini cu fetele lui Cîrstian, ce sînt mai sus scrise, fraţi nedespărţiţi, să stăpînească peste toate moşiile aceste ce sînt mai sus scrise în veci. Şi au dat şi calul domnesc, ce au fost obiceiol Domnii mele. Drept acea, Domnia mea le-am dat ca să le fie moşii ohavnice lor şi feciorilor lor şi nepoţilor şi strănepoţilor lor. Iar care dintr-aceşti vor muri mai nainte şi cari vor rămînea, să stăpînească frăţeşte aceste moşi şi să nu aibă gîlveci după porunca Domnii mele. Şi de către niminea să aibă sminteală sau nevoie, şi de către niminea nu fie mişcaţi şi poticniţi, după zisa Domnii mele. Pentru acea şi mărturii am pus Domnia mea, pre boerii Domnii mele pre Jupan Barbul Craiovescul, Jupan Cîrstian ce au fost vornic, Jupan Pîrvul vel vornic, Jupan Staico logf, Jupan Tudor vel vistier. Şi am scris eu Stanciul logf gramatic în cetatea Tîrgovişti. Mţa gen. lt 7008. Iar un cuvînt mai sus în hrisov fiind stricat de alţi din Cheae, apucînd hrisovul tălcul acestuia i-au zis din Kea: şi au fost Cacova mai nainte dela Domn, cînd s-au făcut hrisovul, precum să cunoaşte şi slova şi s-au şi dovedit cu mărturii. IO, nr.X, p.13 21 Sept. 1500. [14] Cu mila lui Dumnezeu Io Radu Vvd şi Domn a toată ţara Ungrovlahii feciorul prea bunului şi marelui Io Vlaad Vvd, dat-am Domniea mea această poruncă a Domnii mele, slugi Domnii mele lui Stan şi feciorilor lui, cîţi D-zeu îi va dărui, pentru ca să fie a lui toată moşia a lui Neagomir ori cîtă să va alege, pentru că o au cumpărat dela Neagomir drept aspri gata 3060 încă din zilele Vladului Vvd, ce i-au zis Ţepeş din slemea Xinţii; pre faţă cornului. Şi din hotarul Glodului, pînă în hotarul Buneştilor, la Mălurel, şi pre vîrful Fagetalului, pînă în hotarul Buneştilor la vîrful Teiosului. Pentrucă este a lui dreapta moşiie ohavnica, de baştină dela moş, dela stămoşi şi aleasă cu hotarnici, dintr- -acele zile vechi. Pentru aceia să nu aibă nimenea nici o treabă, cu această moşie ce scrie mai sus, fără cît numai Stan şi feciorii lui. Pentru aceia şi Domniea mea i-o am dat lui moşie, să fie ohavnică lui şi nepoţilor lui şi strănepoţilor lui şi ori căruia din trînşii i s-ar întîmpla moarte, mai nainte, să nu fie volnic să vînză partea lui, altora oameni, numai să rămîie la ceilalţi fraţi. Aşa să să ţie în veci neclintit, după cum poruncesc Domniea mea. Iată şi mărturii am pus Domnia mea, pre Jupan Barbul marele ban al Craiovii şi Jupan Pîrvul Craiovescu şi Jupan Udrea ce au fost vornic şi ceilalţi boeri mari. luna lui Septembri 21 lt. 7008 IO, nr.XI, p.14 17 Sept. 1610. [14] Cu mila lui D-zeu Io Radu Vvd Domn a toată ţara romînească, nepot răposatului Io Basarab Vvd, dat-am Domniea mea aceasta poruncă /[15] a Domnii mele, boerului Domnii mele Anghel Comis şi feciorilor lui cîţi D-zeu îi va dărui, ca să-i fie lui în Buneşti de sus, moşie însă partea Dniolui şi a fraţini-său Stanciului i a Stancăi partea lor toată, de peste tot hotarul; pentrucă au cumpănat boerul Domnii mele Anghel Comis, această moşie ce mai sus este zis dela Stanciu şi dela Stan şi dela Stoica drept aspri 3600 şi s-au vîndut şi rumîni; şi iarăşi au cumpărat boerul Domnii mele Anghel Comis dela Oprea Buluio şi dela feciorul lui toată partea lor de moşie, de peste tot hotarul za 1240 aspri; pentrucă Oprea şi feciorii lui s-au vîndut rumîni; şi iar au cumpărat boerul Domnii mele Anghel Comisul moşie în Buneşti de sus dela Bratan şi Bogdan toată partea lor de moşie de peste tot hotarul drept aspri 1100; că acest Brătan şi Bogdan ei s-au vîndut şi rumîni; şi iar au cumpărat boerul Domnii mele Anghel Comisul ocină în Buneşti de sus dela popa Stanciul şi dela preoteasa lui Voica toată partea lor de moşie za aspr 1600 şi s-an vîndut şi rumîni; şi iar dela Ioana şi dela frate-său Stanciul şi dela feciorii lor toată partea lor de moşie za aspri 1300 şi s-au vîndut şi Rumîni; şi iar au cumpărat boierul domniei mele ce mai sus este zis, dela Bratoie, dela Ocnă toată partea lui de moşie, din Buneşti de sus za aspri 600; şi iarăş dela Averkie Cupeţul un loc de vie de lîngă Răspopul za aspr 150; şi iarăş au cumpărat Anghel Comis moşie în Buneşti dela Oprea Vikil şi dela Pepa Tudor şi dela Stanciul Răspopul şi dela feciorii lor toată partea lor de moşie za, aspri 3650; şi iarăş dela Voicul şi dela feciorii lui toată partea lor de peste tot hotarul za aspr 2600, şi s-au vîndut şi rumîni; şi iarăşi dela Vlad vălarul şi de la feciorii lui toată partea lor za aspri 1600; şi iarăş au cumpărat Anghel Comis moşia din Buneştii de sus, dela Manea Cheanu şi dela fraţii lui şi dela feciorii lui, toată partea lor za aspri 1200. Şi s-au vîndut şi rumîni; şi iarăşi dela Bălan şi dela feciorii lui toată partea lor de moşiie, de peste tot hotarul, drept aspri 600; şi iarăşi dela popa Vladu şi dela fiisău Marcu dela Păuşeşti, toată partea lor din Buneştii de Sus. za aspri 1200; şi iarăş dela Preda partea lui toată din Buneşti de Sus, drept aspri 2600; şi s-a vîndut şi rumîni. Şi iarăş dela Măţul şi dela Mătuşul şi dela feciorii lor toată partea lor de moşie za asprii 1600; şi s-a vîndut şi rumîni; şi iar dela Drăguţul şi dela Oprea şi dela feciorii lor toată partea lor de moşie în Buneştii de Sus za aspr. 1200; şi s-au văndut şi rumîni; şi iar dela Fimin şi dela feciorii lor toată partea lor de moşie za aspr 600; şi iarăş dela Oprea Comuncel şi dela feciorii lui toată partea lor za aspri 1600. Şi /[16] s-au vîndut şi rumîni. [...]. Şi iarăşi dila i Maria toată partea lor din Buneşti de Sus za aspr 900 şi s-au vîndut şi Rumîni. Şi iarăş dela Priea şi dela Dobron partea lor toată din Buneşti de Sus aspri 800. Şi s-au vîndut şi Rumîni. Şi iarăşi dela Cîrtogea toată partea lor de moşie za aspr 800, pentrucă Cîrtogea şi feciori lui s-au vîndut şi rumîni. Şi iarăş dela Bucufuţ şi dela feciorii lui din Buneşti de Sus za aspr 800. Şi s-au vîndut şi rumîni. Şi iarăş dela Marga din Buneşti de Sus toată partea ei za aspr 400. Şi iarăş dela Stanciul şi Fanesiu toată partea lor din Buneşti de Sus drept aspri 800 şi s-au vîndut şi rumîni. Şi iar dela Stanciul şi dela Nestor fratele Diaconului un loc de vie cu tot pometul za aspr 480 însă din sus şi pînă în via lui Avram şi dela vale pînă în lacul popii. Şi iar dela popa Stancul şi dela preoteasa lui Voica toată partea lor din mijlocul Buneştilor drept taleri mari 64. Şi iar dela Stanislav din Cacova şi de la feciori lui şi dela fraţii lui şi dela verii lui şi dela toată ceaţa lor, toate părţile lor din Buneşti za aspr 5200 însă 5 funii. Şi iar au mai cumpărat Anghel Comis dela Andronie şi dela Dumitru feciorii grecului dela Ocnă 5 pl (?) fălci de livadă drept aspri 1500; şi au fost cumpărat Andronie dela Avram fălci 3 pl şi dela Diaconu Oprea 4 fălci; şi dela Stanciul Borţea 2 fălci; şi le-a vîndut acestea Andronie boerului domnii mele, ce scrie mai sus, tot cu preţul ce scrie mai sus, pentrucă aceştia toţi ce scriu mai sus au fost oameni slobozi mai dinainte vreme, iar în zilele lui Mihai! ei toţi s-au sculat şi s-au văndut de a lor bună voie, iar nu de nevoie sau pe silă să fie rumîni boierului domniei mele Anghel Comisul tot într-acel preţ ce scrie mai sus; şi am văzut însumi domnia mea zapisul lor de vînzare de moşie şi de Rumînie la mîna boierului domniei mele Anghel Comisul; şi văzînd că acela este spart şi vechi iar domnia mea am întărit şi am dat această carte boierului domniei mele Anghel Comis să fie acele ocini şi rumîni ce scrie mai sus întru moştenire ohafnice feciorilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor de nimini zăticnite după zisa domniei mele; şi la aceasta am pus domnia mea şi mărturii: Pan Cernica vel vornic, Pan Lupul vel logf, Pan Ineca vel vistier, Mîrzea spătar, Iancu stolnic, Costea Comisul, Stancul paharnic, Deca postelnic; şi am scris cu Lupul logf. din Bucureşti. Apr. 17. 7118 IO, nr.XII, p.14(16 1 Mai 1612. [17] Cu mila lui D-zeu Io Radul VVd şi Domn a toată ţar( rum., feciorul marelui răposat Mihni VVd, dat-am domnia mea această poruncă a domnii mele sfintei mănăstiri episcopii dela Rîmnic unde este hramul părintelui nostru Nicolae şi cins(titu) lui prea sfinţitului Arhiepiscop Kir Efrem, preoţilor şi fraţilor cari lăcuesc într-acest lăcaş, ca să fie lor moşia în Buneşti, însă toată partea a lui Anghel Comisul şi cu vii şi cu tot cătă să va alege dupeste tot hotarul. Pentrucă aceasta moşie şi vie care s-au zis mai sus, el singur o au fost făgăduit, acel comis, sfintei Episcopii încă mai dinainte vreme de demult, de cînd au fost viu şi au cugetat în inima sa ca să zacă oasele lui la aceestă sf. Episcopie. Deci cînd au fost acum, pre Jupînul Anghel Comis, l-au apucat moartea lui unde au vrut D-zeu şi unde au cugetat el să zacă oasele lui de s-au îngropat acolo, în sf-ta Episcopie. Iar jupîneasa lui Maria au lăsat sf. Episcopii această moşie, ce s-au zis mai sus toată, cu vie cu tot, precum s-au făgăduit Anghel Comis, mai dinainte vreme ca să fie pentru sufletul lui; şi l-au scris călugări la sfîntul jertfelnic. Drept acea am dat şi Domnia mea sfintei şi Dumnezeeşi mînăstiri şi cin(stitu)lui Părintelui Kir Efrem şi preoţilor şi fraţilor cari lăcuesc într- -acest sfînt lăcaş ca să le fie lor moşia şi vie ce s-au zis mai sus, moştenitoare şi ohavnică şi Dumnezeeştilor călugări, intru hrană şi de petrecere. Iar ctitorilor ce s-au zis mai sus pomenire; şi de niminea să fie neclătit preste zisa domnii mele. Că iată şi mărturii am pus domniea mea, Jupan Vintilă vel vornic, Jupan Neca vel logf, i Dediol vistier, i Cărstea spat, i Panait stolnic i Bratul comis, i Jupan Foti vel postelnic, i Neca vel logfăt. Şi am scris eu Neagoe logf. în Tîrgovişte. Maio 1 din 7120 IO, nr.XIII, p.17 13 Sept. 1654. [17] Adică eu unchiaşul Mihăilă înpreună cu feciori miei anume Iancul /[18] şi Stanciul scriem şi mărturisim cu al nostru zapis, să fie de mare credinţă la sf-ta Episcopie şi la cinst., mîna părintelui Episcopului Dionisie, cum să să ştie că am văndut toată partea noastră de moşiie du peste tot hotarul şi din săzutul satului de preste tot hotarul cît va alege drept 1600 aspri gata; şi am pus şi două nume la sfîntul pomelnic, însă să să ştie locuri în cămp 17 care locuri sănt împreunate cu ale călugărului Mihăilă tatăl popii Vladului, ci să ştie că Mihăilă călugărul au dat toată partea lui de moşie d-acolea la sf. Episcopie să-i fie de pomană lui şi feciorilor lui căţi milostivul D-zeu i-au dăruit; şi s-au scris şi la sf. pomelnic. Iar noi o am vîndut de a noastră bună voie fără nici o silă, însă moşie stearpă fără rumîni ca să fie sf. Episcopii moşie stătătoare şi ohavnică. Şi mărturii ot Rîmnic Jupan Voico, Jupan Laţcu i Chirca Hulubescul, popa sin Tudor logf., din Bujoreani, Teofil Egumănul ot Arnota din satul Buneşti, Duţă şi Pătru otam, Cosdn, i Nistru şi Dragomir ot Cacova, logf. Matei şi Hira logf şi Dumitru logf şi alţi oameni buni care vor pune pecetile mai jos şi iscăliturile; şi ne-am pus degetele pentru (ca) să se crează. Pisah Mţa Septb. din 7162 IO, nr.XIV, p.17(18 13 Sept. 1654. [18] Adică eu călugărul Gavril şi popa Vlad şi Antonie din Buneşti cum să se ştie că am dat locuri din moşia din sus, locuri 17 din cîmp şi din silişte şi din apă şi din pădure, de am pus în pomelnicu cel mare nume 11 de să fie pe pomană în veci la mîna părintelui Dionisie Arhepiepiscopul ot Preastola Rîmnicului. Să fie acest zapis la măna Sfinţiei lui de mare credinţă. Şi numai am dat moşie stearpă, moşiei din sus. Şi pune mărturii oameni din Budineşti anume Dragomir şi Dan şi Anghel şi Istatie şi Radu şi Stanciu şi din Rămnic popa sin Chirca Holobescul şi popa Duca şi oameni buni d-acolo. Şi am scris eu popa Vladul cela cu moşia. Şi pentru mare credinţă ni-am pus şi degetile. Meşita Sept 13 lt 7163 IO, nr.XV, p.18 15 Mart 1654. [19] Adică eu Mihăilă ot Buneşti înpreună cu fii-meu Iancul scriem şi mărturisim cu acest al nostru zapis ca să fie de bună credinţă la măna d-lui logf., Alexandru ot Costeşti pentru ca să ştie că i-am vîndut toată partea noastră de moşie din hotarul Buneştilor, din hotarul judecesc, căt să va alege du peste tot hotarul din cîmp, din apă, din pădure, din siliştea satului, cu vad de moară, cu vie, cu pomet, cîtă se va alege partea noastră de către fraţii noştrii, precum ne împărţim pre moşi; şi o am vîndut în bani gata tl 31 ca să-i fie lui moşie stătătoare şi ohavnică în veci pentrucă eu o am vîndut de a mea bună voie şi fără nici o silă; şi am luat toţi banii gata în mîinile noastre; şi d-lui să stăpînească în bună pace d-lui şi coconii d-lui cîţi D-zeu îi va da. Şi cînd s-au scris acest zapis fost-au mulţi boieri şi megiaşi mărturie care se vor iscăli mai jos; şi pentru mai adevărată credinţă, pusu-ne-am şi noi iscăliturile şi peceţile ca să se crează. Ipis Costea logft. Mart 15 lt 7166 ( Eu Mihăilă, eu Iancul şi Mihăilă. Az Hiera logft ot Cacova mart. Eu Dumitru otam. Eu Antonie mărturie. Eu Anghel logf mart. Az Manea Hagiul mărturie. Az Dragomir post mart. Eu Nistor mart. Eu Neagomir mart. Eu popa Vladu mart. Eu Anghiel mărturie. Eu popa Pîrvu mart. IO, nr.XVI, p.19 20 Mai 1663. [19] Adică eu Iancul şi soru-mea Floarea scris-am acest al meu zapis ca să fie de mare credinţă, la mîna lui Costandin feciorul lui Dinu ot Buneşti cum să să ştie că mi-am dat nişte bani împrumut, bani 500 pînă la Paşti Banii nu s-au dat că mi-au dat via răzoare două drept ug 4 să fie mie stătătoare, mie şi feciorilor mei, ohavncă în veac. Vie din Hăreişte şi moşiea falcea de pămînt 3 pl la pod la făntăna lui Vălcan, bani 300 cos 5. Şi atunci cînd s-au făcut acest zapis, fost-au mărturie popa Nicula ot vel Ocna şi unchiaşul Muşca ot Pietrari, i unchiaşul Stanciul otam şi Antonie fratele popi Vladului din Buneşti, Nistor otam, Istrate otam şi uncheaşul Dragomir sin ego Andrei otam. Şi pentru credinţă ne am pus iscăliturile mai jos; şi am scris în zilele Radului Vvd. Pis. Mai 20 lt 7171 IO, nr.XVII, p.19(20 12 Ian. 1663. [20] Adică eu Udrişte post., ot Buneşti înpreună cu fiul meu Chirca şi cu jupîneasa lui Pauna, scriem şi mărturisim cu acest al nostru zapis, ca să fie de mare şi de bună credinţă la măna nepotului Iane ot vel ocna, cum să să ştie, cînd am fost acum în zilele Radului Leon Vvd, ne- -am sculat de a noastră bună voie fără de nici o silă, de am vîndut rumîni din Buneşti cu toată partea lor de moşie cîtă să va alege, de peste tot hotarul partea lor. Însă rumîni, anume: Cost(an)din cu toţi feciorii lui, Vlad cu toţi feciori lui. Şi i-am dat drept bani gata ug 140. Şi am luat toţi bani gata la mîna noastră, să-i fie d-lui stătătoare ohavnică şi cuconilor d-lui caţi Dumnezeu îi va da, şi nepoţilor d-lui în veac. Şi pentru adevărata credinţa, pus-am mai jos peceţile şi iscăliturile să să crează. Şi cînd am făcut acest zapis fost-am muţi boeri mărturie, care vor pune peceţile. ghenr 12 lt 7175 ( Udrişte Postelnic ( Eu Păuna Kirca brat Udrişte. Eu Popa Badea Eftimie logof. ot Olănesti mart. ot Buneşti IO, nr.XVIII, p.20 [20] Cu mila lui D-zeu io Mihnea Vvd Domn a toată ţara Romînească fiiol marelui şi prea bunului Alexandru Vvd, dat-am domnia mea această /[21] poruncă a domniei mele lui Stan şi feciorilor lui căţi D-zeu îi va da ca să-ii fie lui ocină în Buneşti, toată partea moşu- -său Stoian, precum este a lor bătrînă şi dreaptă ocină de moştenire dela strămoşi. Iar după aceasta au venit însuş Stan înaintea domnie mele de au dat şi au pus şi au înfrăţit pă unchio-său Coanda peste ceailaltă ocină jumătate, însă cîtă să va alege de pretutindenea, din cîmp, din pădure, din apă şi din silişte, ca să fie amîndoi fraţi nedespărţiţi pînă în veci, precum s-au aşezat. Şi iar au mai cumpărat Coanda dela Oprea o vie drept aspr 37 şi iar să fie Coandii o vie în sat ce e dată iar dela feciori de a lor bună voie. Şi aşa s-au înfrăţit Stan cu Coanda de a lor bună voie şi cu ştirea tuturor megieşilor dela deal şi dela vale şi înaintea domniei mele. Pentru aceia am dat domnia mea Coandii, ce scrie mai sus, ca să fie lui, acea jumătate de ocină dela Stan, şi acele vii ocini ohavnice, lor şi fiilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor, de niminea nezăticnite după zisa domniei mele. La aceasta şi mărturii am pus domnia mea Pan Ivaşco vel vornic, Iproci. IO, nr.XIX, p.20(21 24 Mai 1697. [21] Adică eu Ioan Monah, care m-au chemat pre nume mirănesc Iane ot vel ocnă, scriu şi mărturisesc cu acesta al meu zapis, ca să fie de mare credinţa la cinst., măna Sfinţii Sale părintelui nostru Kir Ilarion episcopul Rîmnicului, cum să să ştie că eu de a mea bună voie şi de niminea silit, sculatu-m-am, de am mers la Sfinţiea Sa, de i-am vîndut dela Buneşti ot sud Vîlcea, toată moşia mea cîta ar hi acolo la Buneşti, care este şi mie de cumpărătoare dela Udrişte căpitan cu fii-său Chirca ot Bărseşti, precum le scrie zapisul lor cel de vînzare. Însă moşie stearpa făr de rumăni. Şi o am tocmit cu Sfinţia Sa în preţ tl 35, şi mi-au dat Sfinţia Sa toţi bani gata şi deplin în mîinile mele. Şi mai lăsînd şi eu cîte ceva pentru pomenire din preţul moşii, mi-am pus şi numele părinţilor miei şi al meu, la pomnelnic la sfta. Episcopie ca să să pomenească la sf., jartfelnic. Drept acea am dat şi eu zapisul mieu, la măna sfinţi sale ca să fie sf. Episcopii această /[22] moşie şi să o stăpînească cu bună pace, să-i fie moşie ohavnică şi stătătoare în veci; şi mărturii cari să vor iscăli mai jos. Şi pentru mai adevărată credinţă mi- -am pus pecetea şi am iscălit cu măna mea. Şi am scris eu Nicolaie călugăru ot mănăstirea Brăncoveni cu zisa lui şi zapisul cel vechi al moşii, nu s-au dat acuma, ci să aibă a-l aduce de unde va fi. Iar neaducîndu-l, cine-l va scoate undeva, să nu să crează. Mai 24 lt 7205. ( Ioan Monah cu fiimeu Părvul. Paisie eromon, proi., igumen mart. Az Popa Stroe mart. Az Popa Stoica mar. Radul diacon mart. Natanail chelar mărturie. Popa Atanasie mart. Az Dima ot Vlădeşti mart. Alexandru dascalu mart. Danciul mart. Daniel erodiac mart. Iosif erodiacon mart. Ioan Craciun martor. IO, nr.XX, p.21(22 14 Mai 1713. [22] Scrisoarea noastră la mîna sfinţii sale părintelui Damaschin episcopului ot Rîmnic, de mărturiseală pentrucă murind Badea şi lăsînd de pomană pentru sufletul lui o jumătate de heleşteu şi o viişoara, şi moară, precum îi scrie zapisul de cumpărătoare care au cumpărat dela popa Dobre clesearul (sic) dela Biserica Domnească. Deci lăsînd el toate asupra noastră, datu-ne-au şi acele zapise, ca să le dăm sf. Episcopii, şi i s-au scris şi numele lui şi ale părinţilor, acolo la pomelnic ca să să pomenească. Şi precum au mărturisit el înaintea noastră la vremea de moarte, aşa dăm şi noi scrisoarea de mărturiseala adevărată. Mai 14 lt 7221 Az Tudosie pah Grecean. Ezechil eremonah. Dobovnicul Badea mărturie. IO, nr.XXI, p.22 19 August 1724. [23] Damaschin mlstio Biio Episcop Rîmniceski Ţie Nicolo Buzdugo i Ioane carele eşti fratele Nicoli i Unghiaş Dumitre i Unchiaş Petre Cocoşilă i Şerbane Stoienescule i Filipe cîrciumarule, i căpitane Pătraşco, vă facem în ştire pentru o parte de moşia din hotarul Buzdugilor, care este închinată la Episcopie de un diaconu Nichifor, moşia din Buneşti, din partea judecească, a patra parte cu zapis, în care zapis sînt iscăliţi şi cămăraşii cari au fost mai înainte la Ocnă şi alte obraze de crezut precum se vedea în zapis. Şi încă find noi acolo la Buneşti, aşa ne au spus unii din megieşii dupe aci, cum că acea parte de moşie a diaconului Nichifor o au fost ales întru D-zeu răposatul Episcopul Ştefan al Rîmnicului şi au fost pus şi semne, precum ne-au spus şi Şărban Stoienescul şi cu alţi dup-acolo, care parte de moşie, aşa ne-au mărturisit Şărban Stoenescul sin popii lui Dumbravă, cum că şi el o au stăpănit şi au ştiut că este a Episcopii şi însemnată de Episcopul Ştefan într-un gorun, care mi l-au arătat de l-am văzut şi eu. Ci eu n-am mers să văd semnul iar el să dea seama. Deci să căutaţi să mergeţi cu toţii şi oameni mari am luat eu şi oameni mari au luat Călini şi Cos(tan)d(i)n dela Ocnă să mărturisiţi adevărul, întăi pe unde merge hotarul cel vechiu al Buneştilor de se hotărăşte cu Buzdugii şi unde merge partea acelui diacon Nichifor care o au închinat la Episcopie. Însă pentru hotarul cel vechiu al Buneştilor carele este şi cumpărat de Episcopie şi dăruit de alţii, aşa am văzut că scrie în ocolnica lui Călin şi a lui Constandin cum că merge din Mălurel drept pînă în Făgeţel; şi Mălurelul mi l-au arătat Nicola Buzduga cum că nu este alăturea cu via Scoţanului despre răsărit în pisc; ci ori acel semn din Mălurel, ori cel din Făgeţel precum merge drept şi precum s-au ţinut şi mai înainte vreme şi partea diaconului Nichifor pe unde merge a patra parte. Ci de veţi umbla pe dreptate şi veţi mărturisi adevărul cu frica lui D-zeu să fiţi iertaţi şi blagosloviţi iar de nu, să fiţi procleti afurisiţi de Domnul nostru Is. Hs. şi de 318 Sf. Părinţi dela Nicheia şi de toate sfintele soboare; aşişderea şi de smerenia noastră, fierul, pietrile să să topească, iar trupurile voastre să stea întregi şi nedeslegate în veci, parte şi locaş s-aveţi într-un loc cu Iuda vînzătorul şi cu procletul Arie; să nu să aleagă de voi şi de casele voastre şi de agoniseala voastră, ca praful ce-l spulberă văntul dupre faţa pămăntului şi pe trupurili voastre să se puie bubele lui Ghiezi, să vă înghită /[24] pămăntul de vii ca pe Datan şi Aviron şi să vă coprinză cutremurul lui Cain. Şi pănă în patru zeci de zilele să vă arate D-zeu. Aceasta scriem. Aug. 19 lt 7232 Şi cine va mărturisi să scrie în dosul cărţii aceştia. Văzănd groaznică cartea Sfinţiei Sale Părintelui, ca să mărturisim pe unde este hotarul cel vechi al Buneştilor, noi am arătat hotarul cel vechi şi am arătat şi pe unde au stăpănit Epicscopia din dania lui Nichifor precum am auzit de Andrei Buzduga că au mers Episcopul Ştefan de au însemnat un gorun precum l-au arătat şi Necula Buzduga. Eu Nicula Buzduga mărturisesc precum am văzut pe Episcopul Ştefan, însemnînd hotarul lui Nichifor diaconu p-un gorun cu zapisul lui de danie. Şi iar mărturisesc, cu sufletul mieu, ca să mă feresc de acea moşia a diaconului Nichifor că este dată bună la sfta Episcopie. Şi iar mărturisesc cum că am văzut pă părintele Stefan cînd au dat cu chilomul în gorun şi au fost jupînul Nicola cămăraşu Veneţianul şi jupîn Sima dela Ocna, tatăl Zotii i a lui Pătru. Şi iar mărturisesc că vrea părintele Ştefan să pue hotarul peste şenţuţul cel vechi, iar popa Vlad s-a rugat ca să lase hotarul în gorun ca să aibă şi ei apă despre hotarul lor. Aşa şi mărturisesc cu sufletul mieu şi mi-am pus numele mai jos ca să crează. Eu popa State mar. Eu Nicula Buzduga. Eu Ioan Buzduga mar. Eu popa Nicola mărturie. IO, nr.XXII, p.23(24 1641. [24] Diiol cu frate-său Stanciul şi Stoica s-au vîndut rumîni cu toată partea lor de moşie. Oprea cu feciorii lui şi cu toată partea lor de moşie. Bratan i Bogdan cu feciori lor şi cu toată partea lor de moşie. Popa Stanciul cu feciorii lui şi cu preoteasa lui cu toată partea lor de moşie. /[25] Ioan i frate-său Stanciul şi cu feciorii lui cu toată partea lor de moşie. Şi dela Bratoe dela Ocnă au cumpărat toată partea lui ocină din Buneşti de sus. Şi dela Averchie Cupeţul au cumpărat un loc de vie lîngă răspopul. Oprea Bicul şi cu popa Tudor; şi Stanciul răspopul şi cu feciorii lor şi cu toată partea lor de moşie. Bootu cu feciorii lui şi cu toată partea lor de ocină. Şi Manea Chihanu şi cu fraţii lui şi cu feciorii lui şi cu toată partea lor de moşie. Iar au mai cumpărat dela popa Vlad şi dela fii-său Marcu toată partea lor de ocină. Şi Preda cu feciorii lui şi cu toată partea lor de moşie. Şi Măţul i Mătuşul cu feciorii lor şi cu toată partea lor de ocină. Şi Oprea cu feciorii lui şi cu toată partea lor de moşie. Şi Fimir cu feciorii lui şi cu toată partea lor de ocină. Oprea Sconiceanu cu feciorii lui şi cu toată partea lui de ocină. Şi Maria cu feciorii ei şi cu toată partea ei de ocină. Şi Priia cu Dobrotă şi cu feciorii lor şi cu toată partea lor de ocină. Şi Crîstocea cu feciorii lui şi cu toată partea lor de moşie. Şi Buculiţă cu feciorii lui şi cu toată partea lor de ocină. Şi Stanciul Ştefănescul cu feciorii lui şi cu toată partea lui de ocină. Şi Marga cu feciorii ei şi cu toată partea ei de ocină. Iar au mai cumpărat de la Stanciul şi dela Nistor fratele diaconului un loc de viie şi cu tot pometul. Iar au mai cumpărat dela popa Stanciul şi dela preoteasa lui Voica toată partea lor din mijlocul Buneştilor. Iar au cumpărat dela Smirlav ot Cacova şi dela feciorii lui şi dela fraţii lui şi dela verii lui şi dela toată ceata lor, toată partea lor din Buneşti. Şi iar au mai cumpărat partea Vladului Selarul şi a feciorilor lui partea lor toată de peste tot hotarul şi cu toate viile şi moşiile lor şi de cumpărătore şi rumănii de a lor bună voie. Iar au mai cumpărat dela Răduţul ocina lui toată cu a patra parte de moară. Iar au mai cumpărat dela Răduţul ocina lui toată cu a patra parte de moară. Iar au mai cumpărat dela Ana muerea Matuşui şi dela feciorii ei, partea ei de ocină toată şi cu viea şi s-au rumînit ei de a lor bună voie. /[26] Şi dela feciorii diaconului o vie şi silişte în sat însă locul vii însă pănă în viia lui Avram şi la vale cu toţi pomii pănă în vale. Iar a mai cumpărat dela popa Stanciul partea lui de moară însă jumătate şi silişte în sat; şi dela Andronie şi dela Tudor Grecul, partea lui de ocină din Buneşti însă 9 fălci şi jumătate de livade. Iar au cumpărat dela Bootu două fălci de livade; şi dela Oprea fratele popi o falce de livade; şi dela Dniol şi dela Cînda o falce de livade; şi dela Mătul o falce de livadie; şi dela Stanciul şi dela fii-său Radu două falci de livadie şi o selişte şi alte zapise de cumpărătoare din Buneşti de sus. Zapisul lui Ioan Monahul carele s-au chemat Iane dela Vel Ocna de vănzarea părţi lui de moşie, Episcopului Ilarion dela lt 7205. Zapisul lui Nichifor diaconul din Sărbăneşti de închinarea părţi lui de moşie din Buneşti la episcopie la lt 7183. Zapisul lui Gavrilă ce s- -au chemat Mihail Monahu şi al popi Vladului şi al lui Antonie din Buneşti cari au dat la episcopie locuri 17 din Buneşti de sus la lt 7163. Zapisu lui Pătraşcu căpitanu o moşie din Buneşti, văndută la episcopie dela lt 7219. Zapisul lui Costandin fecioru lui Tudosie dela Ruda pentru partea lor de moşie dar la episcopie dela lt 7205. zapisul lui Ioan Gherasimi din Stoeneşti pentru vănzarea părţilor de moşie din Buneşti dela lt 7197. Zapisul popi Pătraşcu feciorul lui Mihail Călugăru, pentru care au închinat la episcopie cinci locuri de livadie în lunca Stoeneştilor şi locurile scriu anume dela lt. 7194. Zapisul Predi feciorul popi lui Muşat din Stoeneşti pentru vînzarea unui loc din Buneşti la episcopie dela lt 7196. Zapisul unchiaşului Mihăilă din Buneşti pentru 17 locuri din Stoeneşti vîndute dela lt 7162. Şi să să ştie că altul este Mihăilă ce să scrie mai sus pentru 17 locuri şi altul este acel unchiaş Mihăilă. Şi am însămnat eu la lt 7232 luna lui Sept. 1. IO, nr.XXIII, p.24(26 12 Iunie 1725. [26] Dat-am cartea noastră Sfinţii Sale iubitorului de Dumnezeu Kir Damaschin /[27] episcopul Rîmnicului pentrucă am avut întrebăciune de faţă aci înaintea noastră cu un Călin dela Ocnă pentru nişte moşie din moşie din hotarul Buneştilor; care această moşie încă trăind răpos., Sfinţia sa întru Dumnezeu Episcop Ştefan au fost dat-o un diacon Nichifor de danie la sft., Episcopie şi s-au fost pus la pomelnic şi el şi părinţii lui. Însă au fost dat a patra parte de moşie din hotarul judeţilor d-acolea din hotarul Buneştilor, de preste tot hotarul dupe cum văzurăm şi zapisul făcut de Nichifor diaconul cu multe mărturii iscălit pentru această parte de moşie ce au fost dat-o la sf., Episcopie de danie de acest diacon, ce este numit mai sus dela lt 7183, Şi vrînd Sfinţia Sa părintele Ştefan Episcopul, ca să o aleagă de către moşnenii d-acolea din Buneşti, şi luînd şi 6 megieşi, oameni de credinţă bătrîni anume şi mergînd acolo au ales acea parte de moşie a patra parte de către moşneni şi au pus şi semne de au infierat într-un gorun ca să să cunoască ce va stăpîni Sf. Episcopie. Şi fiindcă s-au fost rugat moşneni Sfinţii Sale întru Dumnezeu Episcop Ştefan, ca să mai lasă să nu ia deplin această moşie ce o dăduse Nichifor diaconu Sf. Episcopi de danie. Şi după rugăciunea lor au fost luat mai puţin de cît i să cădea dădu şi groaznică afurisanie acestor megieşi ce sînt numiţi mai sus, pă unde au ştiut că este dreptul, pe acolo au pus semne. Şi de atuncea, şi pînă acuma au tot stăpînit-o sf-ta Episcopie cu bună pace pă cum au fost ales-o. Iar cînd au fost acum s-au sculat Călin acesta din Ocnă ce s-au numit mai sus, zicînd cum că n-au avut acest diacon, nici o moşie; şi puind multe pricini la mijloc ca acestea. Deci noi văzînd că pune Călin multe pricini, am adus pă acei şase megiiaşi în sf., Episcopie şi au mărturisit înaintea noastră şi au primit şi carte de blestem asupra lor, pă cum că au avut acest diacon moşie într-acest hotar a patra parte. Şi au fost de faţă cînd au ales Sfinţia Sa părintele Episcopul Ştefan şi rugîndu-să moşneni le au mai lăsat, iar n-au luat cît i s-au căzut a patra parte ci mai puţin. Şi au fost bună şi dreaptă această moşie a acestui diacon şi au pomenit că au stăpînit-o sfînt., Epissopie. Iar Călin umblă rău şi făr de dreptate. Drept acea am dat şi noi această carte a noastră sfinţii sale părintelui Kir Damaschin Episcopul ca de acum înainte, să aibă a stăpîni şi a ţinea această parte de moşie dupre cum s-au sămnat mai sus, să fie moşie stătătoare în veci ohavnică pentrucă au dat-o de danie acest diacon Nichifor, pentrucă aşa au ajuns dreptatea şi /[28] judecata. Aceasta scriem. Dim Rîmnic. Ionie 12 lt 7233. IO, nr.XXIV, p.26(28 1 Sept. 1727. [28] Prea cuvioase sfinţia ta Păr., Dositei eclisiarh sănatate dela Dumnezeu poftim sfinţii tale. Cu aceste facem sfinţii tale în ştire; pentru aceşti oameni anume Radnl i Iane i Staico, care moşiia lor au fost cumpărată dela doi oameni din Buneşti anume Stan Nebuneica i moşia ce au avut şi au tot ţinut-o şi ţin şi acum; numai mai întrecuta vreme cînd trăia Sfinţia sa întru Dumnezeu răposatul părintele Damaschin fiind pricină şi atunci, zicînd cum că aceşti oameni nu sînt cumpărători ci ţin fără nici un fel de scrisori, care oameni aceştia văzînd că va să li să înpresoare moşia, au fost venit cu scrisorile ce au avut şi cetindu-le Sfinţia sa, au văzut cumcă au dreptate şi le-au lăsat moşia, de au stăpînit-o pînă acum. Iar acum să jăluiră cum că iar li să face năpăstuire, pentru care sfinţia ta le ceteşte scrisorile şi le ia seama; şi de este precum să jăluesc, să porunceşti ce este partea lor să le dea pace. Iar de va fi altă pricină la mijloc şi nu vei putea sfinţia ta îndreapta să-ţi ei doi boeri Cos(tan)din Bîrsescu i Pîrvu Căzănescu şi înpreună cu dînşi, sfinţia ta să cercetezi lucrul şi să îndreptezi, ca să nu să supere săraci fără dreptate şi să nu mai vie să să jeluiască. Aceasta şi fii sfinţia ta sănătos. Rîmnicul Sept. I ( 1727. De bine voitori sfinţii tale. IO, nr.XXV, p.28 [29] Radul judeţul cu toţi juraţii ai înălţatei chesariceşti dela oraşul Vel Ocnă, dat-am cartea noastră de adeverinţă la măna Gherghinii fata popii Vladului, şi a feciorului ei anume Cos(tan)dinb precum să să ştie că, avînd ei moşie în Buneşti dela părinţii lor şi fiind acea moşie înpresurată de unii şi de alţii, şi neputînd şti ei nici dovedi pe unde ar fi semnu hotarului acei moşii, au mers înaintea cinst., administraţii de au cerut hotarnicie; 4 oameni care au ştiut hotarul şi semnele locului şi al moşii; 2 oameni din Costeşti anume, Pătru feciorul lui Alexandru şi pe Costandi(n) fratele lui Pătru. Şi din Buneşti alţi 2 pe Vladul Rozescul şi pe Dumitru Ţîrdea. Deci aceşti oameni ştiind au mers de au umblat acea moşie şi au arătat tot hotarul şi semnele moşii, precum am văzut şi noi cartea, intru care au scris toate semnele moşii întrînsa. Şi precum văzurăm şi acei oameni iscăliţi întrînsa care o au dat ei la mîna Gherghinei fata popi Vladului şi fii-său Cost(a)ndin. Deci venind şi acei oameni de faţă şi mărturisind precum şi în carte am văzut scris. Şi adevărind noi lucru bine, am dat şi noi această carte a noastră la mîna Gherghini şi a fii-său lui Costandin, de bună adeverinţă ca să stăpînească cu bună pace. Şi pentru credinţă am întărit şi noi cu iscălitura mai jos. Aceasta scriem. ( Pecetea oraşului ( Vel Ocnă. IO, nr.XXVI, p.29 28 Iulie 1728. [29] Dat-am cartea mea de judecată acestii femei anume Iana ot Vel Ocnă, pentru că au avut întrebăciune de faţă înaintea mea cu Nicola şi cu Ioan Buzdugi dela Buneşti, pentru moşie ce au ei la Buneşti. Şi avînd ei multe pricină între dînşii pentru acea moşie, au fost mers la cinst., administraţie /[30] cea veche, de au dat memorieal pentru acea pricină, în care memorial li s-au fost dat răspunsul rînduindu-i la d-lui ră(pos)atul Gligorie Băleanul ce au fost consilier, ca să-i îndrepteze. Şi d-lui le-au fost rînduit patru megiiaşi oameni bătrîni credincioşi cu cartea d-lui ca să le aleagă fieştecăruia părţile. Si după porunca d-lui au fost mers acei 4 oameni de au ales fieştecăruia partea lui ce i s-au venit. Si le-au dat şi scrisori la mîna lor, puindu-le şi semne care pe unde va ţinea, care le văzurăm şi noi cărţile. Si d-atunci pînă acum au stăpînit femeia aceasta cu bună pace, de către Nicola şi Ioan Buzdugea. Iar cînd au fost acum s-au sculat Nicola şi Ioana de au mers la femeia această de au luat un strai şi au bătut-o făr de judecată şi i-au luat şi nişte fîn cosit. Deci viind la mine toţi de faţă aşa am judecat să-şi ţie fieştecare partea sa de moşie, precum le au ales acei patru oameni cu bună pace. Şi fînul ce l-au luat femei aceştia să i-l dea înapoi; şi ia să plătească lucru. Iar cui va părea cu strîmbul, cum că nu le-au făcut dreptate acei 4 oameni vor merge la cinst., administraţie deşi vor luoa şase boeri cu portari şi să vor hotărî. Iar pînă a nu-şi luoa acei boeri să-şi stăpînească fieştecare partea lui pe cum le au ales acei oameni megieşi. Aceasta scriem. Din Rîmnic Iolie 28 lt 7236. IO, nr.XXVII, p.29(30 15 Noembrie 1732. [30] Adică eu Constandin feciorul Gheorghini fata popi Vladului din Buneşti, dat-am acest al meu încredinţat zapis la mîna Prea sfinţii sale Părintelui Episcopului chir Inochentie al Rîmnicului precum să să ştie că am venit la Prea sfinţia sa, de i-am vîndut toată partea mea de moşie din Buneşti judeceşti ce am avut precum în cărţile de judecată şi în zapise ce avem de alegere arată; care toate le-am dat la cinst., mînă Prea sfinţii sale Părintelui Episcop. Si aşa m-am tocmit cu Prea sfinţia sa din buna voea mea de mi-au dat pe doi stînjeni un slot rumînesc. Însă mi-au dat acum sloţi cincisprezece pe stînjini treizeci. Si i-am luat eu aceşti bani toţi deplin în mîinile mele. Si cînd se va măsura moşia ce ar mai trece să-mi dea atunci şi ceilalţi bani ce ar mai face. Si am vîndut eu d-amea bună voie şi cu ştirea tuturor oamenilor mei. Si o am dat să tie moşie sft., Episcopii stătătoare în veaci şi de către nimeni nici o gălceavă; iar de s-ar scula cineva cu vre-o pricină, să am eu a răspunde la ori ce fel de judecată. Iar sf., Episcopie să stăpînească cu pace însă moşiie peste tot cu pomi şi cu pădure, iar viea cîtă este acum, să ne plătească Prea sfinţia sa numai viţa cu alt preţ precum va fi drept. Si cînd am dat această moşie Prea sfinţii sale au fost multe mărturii care mai jos să vor iscăli. Si pentru mai adevărată credinţă mi-am pus numele şi degetul mai jos ca să să crează. Noem. 15, lt 7240 Şi am scris şi iscălit eu, Matei logf., cu zisa lor. Apr. 11 am luat eu Cos(din) dela sft. părintele sloţi trei. Iolie 23 ( 1732 S-au tras moşia pă trei locuri şi s-au aflat masa stînj., 72. S-au da sloţi 37 şi s-au plătit. IO, nr.XXVIII, p.30(31 2 Septembrie 1731. [31] Adică eu Iana femeia răpos(atu)lui Călin ce am şăzut la Vel Ocnă dinpreună cu fi.meu Dumitraşcu care mai jos ne vom iscăli, dat-am zapisul nostru ca să fie de bună şi adevărată credinţă la prea cinst., mînă Prea sfinţii sale părintelui Kir Inochentie Episcopul Rîmnicului, precum să să ştie că, avînd eu o funie de moşie în hotarul Buzdugilor, alăturea cu moşia sf., Episcopii Buneşti pe din jos, care au fost şi zalogită unui logf., Alexandru din Costeşti; şi fiind bărbatu-mieu în viaţă, iarăşi o au scos pe cum zapisele arată. Şi întîmplîndu-să moarte bărbatului mieu şi eu rămînînd femee cu capul şi neputînd pentru neputinţa mea a o stăpîni am mers la Prea sfinţia sa părintele Episcopul de o am vîndut de bună /[32] voea mea sfintei Episcopii, ca să fie moşie ohavnică şi stătătoare în veci, de către mine şi de către fii-meu Dumitraşcu şi de către fraţii miei şi de către tot neamul mieu. Si iar mi-au dat Prea sfinţia sa acum înainte tl., cinsprezece, care fac sloţi rumîneşti douăzeci şi cinci şi slotul de bani optzeci. Iar ceilalţi care au rămas să să mai dea, după ce să va vedea şi să va măsura moşia; atuncea să ne dea Prea sfinţia sa şi ceilalţi bani deplin. Însă această moşie îmi este şi mie, moşie ohavnică dela moşi dela părinţii miei neavînd pricină cu niminea, pentru acea precum mai sus am zis, am vîndut-o Prea sfinţii sale şi sfintei Episcopii, ca să o stăpînească de acum înainte cu bună pace de către toţi funaşii miei, pe semnele care în zapis să vor vedea. Si s-au preţuit stînj., de moşie cîte jumătate de zlot, adică doi stînjini un slot rumînesc. Iară cînd am vîndut eu această moşie şi s-au făcut acest zapis fost-au cu ştirea tuturor moştenilor şi vecinilor miei, fiind şi alte mărturii vrednice de crezut care aici se vor iscăli anume. Si eu pentru mai adevărată credinţă mi-am pus numele şi degetul mieu mai jos ca să să crează. Iar de s-ar scula cineva cu vre-o pricină eu să aibă (sic) a răspunde iar sf., Episcopie să stăpînească cu bună pace. Sept. 2 ( 1731 IO, nr.XXIX, p.31(32 22 Iunie 1734. [32] Prea cinstita chesaricească administraţie. Cu plecat memorial jăluesc Măriei Tale ca unui milostiv şi d-vstr., prea cinstiţi consilieri ca să am dreptate, că venind aici în trecutele zile şi dînd jalbă prea cinst., divan pentru o moşie ce am fost avut de multe ori jalbă la prea cinst., administraţie; şi /[33] acea moşie este bună şi dreaptă a noastră. Iară un om din oraş din Ocnă au zis că este moşie dela moşii lui. Şi am avut de multe ori întrebăciune şi l-am tot rămas. El văzînd că rămîne de judecată de multe ori precum cărţile arată, deci alt neputînd face într-alt chip au mers la păr. Episcopul şi au cerut bani pe acea moşie. Si părintele numaidecît i-au dat bani fără ştirea noastră, sloţi 30 pe stînjini 60. Deci noi văzînd aşa că ni s-au făcut multă pagubă pentru acea moşie şi am cheltuit tl. 100 şi aveam şi cartea Măriei Sale răposatul Io Constandin Vvd. Basarab de stăpînire şi carte a 6 boeri care s-au dat dela prea cinstita administraţie tot pentru această moşie, că am avut multă cheltuială. Am venit în trecutele zile aici la prea cinstita ad., şi am dat jalbă şi mi s-au făcut carte la părintele Episcop ca să-şi ia banii ce i- -au dat. Şi mergînd cu carte şi cu banii n-au vrut să-i ia ci au zis: vă căutaţi la cel ce au vîndut. Şi cel au vîndut este un sărac cum au apucat banii i-au mîncat şi dacă mergem la el de-l chemăm la judecată el fuge în pădure. Deci noi făcînd atîta cheltuială cu acea moşie şi nu ne îndurăm că este prin uşa caselor, ne băgăm capetile şi să întoarcem banii şi să nu intre mînăstirea pe lîngă casele noastre că nu avem noi putere să trăim cu ţiganii mînăstirei. Ci iară ne rugăm milii Măriei Tale şi d-voas- -tr., ca să fie milostivă poruncă a d-voastră la păr. Episcopu să şi ia banii ca să nu fim predaţi. Şi cu toată plecăciunea rămănem a Măriei Tale şi a d-voastră prea plecaţi. PORUNCA Prea cinstite şi iubitorule de D-zeu Sfinţia ta păr., Episcoape al Rîmnicului. De este precum jelueşte, ca acel om care au vîndut Sfinţiei tale acea parte de moşie, nu au avut treabă şi este a acestui care jelueşte, lasă moşia în pace ca să o stăpînească şi caută bani la acel om care au vîndut rău, că acesta nu este dator, pe care Sfinţia ta îl odihneşti ca să nu mai aibă a jelui. Craiova Ionie 22. ( 1734. IO, nr.XXX, p.32(33 6 Iulie 1734. [34] Adică eu Cost(an)di(n) al Gherghini ot Vel Ocnă dat-am acest zapis al meu credincios la prea cinstită mîna Prea sfinţii sale prea cinstitului părintelui nostru Kiriu Kir Kliment episcopul sf. Episcopii a Rîmnicului, cu mare întărire, că avînd eu o parte de moşie a mea dela părinţii noştri, la Buneşti în hotarul judecesc, încă stînj., deplin 62, care moşie, despre răsărit să hotărăşte cu Păuşeşti de Măglaşi, despre amiează-zi cu Govora pîn Pralij (?) despre apus cu moşia lui Călin, care o au cumpărat iar Episcopia, despre miază-noapte cu Buzdugii, pentru care parte de moşie a noastră încă mai întrecuţii ani, eu înpreună cu mumă-mea, mai sus numită, am fost luat dela răpos., părintele Inochentie Episcopul sloţi 29, iar acum iar am venit la Prea sfinţia sa, mai sus numitul părinte de i-am mai luat sloţi 8 care fac peste tot sloţi 37. Însă aceşti bani i-am luat toţi deplin în mîinile noastre, măcar că această moşie tocmeală i-au fost 2 stînj., la un slot care face sloţi 31. Iară pentrucă este într-însa şi pomet s-au socotit şi mi-au dat mai mult, sloţi 6. Însă să aibă a stăpîni sf. Episcopie mai sus zisa moşie cu pace despre fieştecine, ori din rudenile mele, or de vecini miei, de vreme ce eu o am vîndut de a mea bună voie şi cu ştirea rudelor mele şi a vecinilor miei. Iar cît pentru viişoara ce o am aci, să o ţiu cu pace însă îngrădită. Iar de aşi părăsi via, iar să o ţie şi acea sf. Episcopie; că mă leg eu pe aceasta de a mea bună voie şi întăresc zapisul cu iscălitura mea şi a altor oameni credincioşi care anume să vor iscăli mai jos. Iolie 6 lt 7244. Si am scris eu popa Stroie ot Rîmnic cu zisa şi cu învăţătura lui Cost(an)di(n). IO, nr.XXXI, p.34 20 Ianuarie 1736. [34] Buneşti să cheamă moşia. Adică eu Gheorghe Buzduga şi eu State Buzduga i Pîrvul Buzduga /[35] feciorii Nicoli Buzdugăi dat-am acest încredinţat zapis ca să fie de bună şi adevărată la mîna d-lui Dumitru logf., Stoenescu, precum să să ştie că ne-au făcut d-lui bine de sloţi 25 de am dat Sfinţii sale părintelui Kliment Episcopul Rîmnicului de ne-am scos partea noastră de moşie, ce o dădeasăm noi, de încăpusă stătătoare la sfînta Episcopie. Şi scoţînd-o am pus la d-lui, zalog de acum în 3 ani, în sloţi 30, de ne-am plătit de bani controbuţionului înpărătesc. Si atunci să fie bani şi să ne luom zapisul. Iar de vom putea face bani şi mai curînd să-i ia numai toamna pînă la sft. Dimitrie. Iar neputînd da bani pînă la zi să fie moşia stătătoare, că fiind d-lui cumpărător vechi, nu am putut pune la alta parte, numai d-lui i se cade, ci d-lui să o stăpînească cu bună pace, de către noi şi de către tot neamul nostru şi de către sfînta Episcopie în veci. Pentrucă noi am pus de a noastră bună voie şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit ca să să crează, ne-am pus degetele şi alţi care să vor iscăli anume. Şi am scris eu Preda cu zisa lor. Ghen. 20. ( 1736. IO, nr.XXXII, p.34(35 25 Iulie 1745. [35] Avut-au judecata de faţă înaintea noastră aceşti oameni din Cacova anume Dumitru Despi cu părtaşii lui i Manea cu părtaşii lui i Şărban cu părtaşi lui i Dumitru Motoman cu părtaşi lui cu Sfinţia sa Kir Kliment Episcopul Rîmnicului, pentru o moşie din hotarul Buneştilor ce să cheamă Veveriţa; pentru că avînd aceşti oameni din Cacova pricină si gîlceavă pe această moşie cu oamenii din Cheia, scoţînd un hrisov al Radului Vodă, feciorul /[36] lui Vlad Vodă scris dela lt 7008 care hrisov era scris pă numele unui Cîrstiian şi a unui Cîrstea şi să numea din satul Cheia. Dar aceşti mai sus numiţi Cacoveni, aşa bănuia cum că acel Cîrstian şi acel Cîrstea, au fost strămoşii lor şi au fost furat Cheeni acel hrisov al lor. Şi fiind părinţii lor fugiţi în ţară au fost acea moşie pustie, iară Cheeni au fost spălat cu apă într-acel hrisov numele satului Cacova şi au fost pus numele satului Cheia. Si au stăpînit acea moşie Cheeni pierzînd Cacoveni cărţile. Deci găsind Cacovenii acel hrisov cu colac şi dovedindu-să că este al lor şi avănd multă pricina cu Cheeni, au venit înaintea noastră. Dar Sfinţia sa părintele Kliment, episcopul Rîmnicului, au scos un hrisov întru care scrie cum că s-au fost vîndut satul Buneşti cu toate părţile lor de moşie din hotarul Buneştilor, întru care hrisov scria oameni tot anume. Si avînd Sfinţia sa mare bănuială cum că vor fi vîndut vreunui dintr-aceşti oameni partea lor fiind mulţi oameni scrişi într-acel hrisov. Dar săteni mai sus numiţi, ei răspundea de zicea, cum că ei să trag dintr-un moş anume Cîrstiean şi dintr-acel moş au fost rămas două fete anume Mica i alta Stana, iar din Cîrstea au rămas feciori mai mulţi. Si aceia ş-au vîndut părţile iar ei trăgîndu-să din Mica fata lui Cîrstian, partea strămoşilor Micăi nu s-au vîndut, ci este slobodă acea moşie ce să cheamă Veveriţa i Ponorul. Şi fiind multă bănuială de Sfinţia sa părintele şi fiind acea carte a Radului Vodă feciorul Radului Vodă veche şi bătrînă, care nu să putea găsi nimeni ca să ţie minte dintr-acele vremi, într-alt chip nu am putut îndrepta, făr de cît aşa am ales, ca să ţie carte Cacovenii neamul lor dela strămoaşa lor Mica încoace scriind pe o foe din neam tot anume şi să caute acele nume ce le vor scrie pe acea foie să vază găsisev-or vreuni numele scrise într-acel hrisov al părintelui, cum că au vîndut. Deci de să vor găsi vreuni din moşii lor în hrisovul părintelui cum că au vîndut, ei să fie lipsiţi de acea parte a lor de moşie. Iar negăsindu-se moşii lor scrişi într-acel hrisov să-şi stăpînească aceşti mai sus numiţi oameni din Cacova, cu bună pace de către sf. Episcopie şi de către Sfinţia sa părintele Kir Kliment episcopul şi de către toţi părinţi sf. Episcopi, pentrucă aşa s-au cunoscut a fi cu cale şi cu dreptate. Aceasta scriem. Însă şi de către săteni din Cheia să-şi stăpînească moşia cu pace. Iolie 25.( 7253 IO, nr.XXXIII, p.35(36 12 Mai 1746. [37] Cinstite şi al nostru ca un frate d-ta Manule vel cămăraş, facem d-le ştire, că după ce au dat la Măria sa Vodă Dumitrul al Despii din Cacova cu Ivaşco şi Ioan i Şărban cu cetaşii lor, că le-au fost furat un Nicola Cheianu mai nainte vreme 2 hrisoave domneşti şi 15 zapise de moşie din Cacova şi din Buneşti. Si avînd judecată cu dînşii înaintea d-lui Matei Rosin biv-vel sluger şi înaintea d-lui Cost(an)di(n) Hiotul, biv-vel căpitan, s-au adevărat un hrisov a Radului Vodă feciorul lui Vladu Vodă la Cheeni şi rasă numele satului Cacovii şi pusă Cheia, li s-au dat Cacovenilor acel hrisov fiind într-însul numele moşilor lor. Apoi mai avînd pricină şi cu Sfinţia sa părintele Episcop, pentru moşia Buneştilor le-au luat Sfinţia sa hrisovul şi acel Nicula Cheianu, cu meşteşug, iar au luat hrisovul la dînsul neavînd nici o treabă cu el. Ne porunceşte Măria Sa să-i aducem de faţă înaintea noastră să le luom seama. Şi viind cu toţii de faţă înaintea noastră am cercetat şi am văzut într-acel hrisov veichiu unde este numele Chei că este cu altă cerneală şi altă slovă şi să cunoaşte că este ras şi de altă mînă pus numele Chei. Dar tăgăduind Nicola Cheianu că n-au fost cînd s-au făcut acea judecată; iar Cacovenii zicea că şi d-ta ai fost la acea judecată, numai la iscălitul cărţii fiind d-ta călător aici la Craiova n-ai iscălit. Pentru acea am lăsat cartea acea domnească iar la mîna Cheenilor, ca să viie înaintea d-le şi a d-lui Cost(an)di(n) biv-vel căpitan care i-aţi judecat dintr-untiiu şi le ştiţi pricina, că de nu vor veni Cheeni de voie să trimeteţi d-ta să-i aducă făr de voie ca să mai spue ce vor mai şti i să nu mai găsească pricină că n-au fost la judecată. Şi după cum a-ţi hotărî d-v întîi să le luaţi acel hrisov să-l daţi Cacovenilor şi să răspunză şi pentru zapisele Cacovenilor. Şi veţi întări d-v judecata lor prin carte de judecată. Mai 12. ( 7254 IO, nr.XXXIV, p.37 30 Iunie 1747. [38] Io Cosdin Nicolae Vvd, Bjiio Mlstiio Zemle vlahscoi. De vreme ce Sfinţia sa părintele Episcopul Rîmnicului Kir Kliment au cerut printr-acel răvaş ca să-şi aleagă moşia ce are Episcopia în hotarul Buneştilor sud Vălcea de către alţi oameni, ce zic că au şi ei moşie acolo într-acel hotar d-ta Manole Biv vel cămăraş za Ocnă isprăvnicel dintr-acel judeţ să aduci pă toţi înprejurenii de acolo şi fiind şi vechiul Sfinţiei sale păr., Episcopul faţă să le iei seama preamăruntul şi de va fi pricină de judecată să judeci şi de nu se va odihni vreo parte să-i trimeteţi aci la Divan cu carte de judecată. Iar de nu vor avea nici o pricină, ci vor fi cu toţii odihniţi a-şi alege moşia, d-ta alege moşia, d-ta împreună cu 5(6 boenăraşi de ispravă dintr-acest judeţ pe care îşi va alege şi o parte şi alta strîngîndu-vă cu toţi să mergeţi, la această moşie. Şi acolo în faţa locului fiind toţi împrejurenii faţă să le luaţi seamă pre amăruntul după scrisori şi la o parte şi la alta şi să le alegeţi părţile fieştecărora de moşie, căruia cîtă i să va veni a ţinea. Iar pietri să nu puneţi ci numai semne şi să daţi cărţi de alegere la mîinile lor şi de vor fi odihniţi şi o parte şi alta după alegerea ce veţi face să-şi dea zapise unii la mîinile altora, în care zapise să vă iscăliţi şi d-v mărturie, şi în cărţile ce le veţi da la mînile lor de alegere, să-i puneţi şi pe dînşi să iscălească sub iscălitura d-v puind acest cuvînt întîi, că fiind cu toţi odihniţi i-am pus de au iscălit şi ei. Iar de nu se va odihni vreo parte între dînşii atuncia vor veni la Divan cu cărţile de alegere, de vor face analoghie. Şi de va fi a să împietri moşia, vă vom da poruncă, de veţi pune şi pietri. Într-alt chip să nu fie. Pisah gvmid. Ionie 30 lt 7255. IO, nr.XXXV, p.38 20 Ianuarie 1749. [39] Mlestio Bjiio Io Grigrie Ghica Vvd., i Gdra Zemle Vlascoi siiopolenie gdevami la Divan înaintea Domnii mele avut-au judacată Sfinţia sa părintele Episcopul al Rîmnicului Kir Grigore cu Matei dela Buneşti i Dumitru otam din Vîlcea, zicînd aceştia că le stăpîneşte Episcopia partea lor de moşie din Buneşti arătînd un zapis ot lt 7202 al unui Ivan monah, întru care scriea la măna lui Dumitru şi a fraţini-său Dan părinţii acestor mai sus numiţi Matei şi Dumitru, răspunzînd că fiind ei rumîni cu toată moşia lor din Buneşti la acel Ivan monah, iar la acest veleat ce scrie mai sus, ar fi dat tl patruzeci şi opt şi s-au răscumpărat ei şi cu toată moşia lor cu viia şi cu pometuri. Iar mînăstirea Episcopiei le stăpîneşte acea moşie. Întrebîndu-să şi Sfinţia sa părintele Episcopului Rîmnicului Kir Grigorie, au răspuns că acea parte de moşie o are Episcopia cumpărată dela acel Ivan monahu, arătînd un zapis dela lt 7205 care citindu-se în Divan, s-au văzut că acea moşie dela Buneşti ot sud Vîlcea este cumpărată de părintele Ilarion episcopul Rîmnicului dela acel Ivan monahu, însă moşie stearpă făr de rumîni în tl treizeci şi cinci mai lăsînd însă din preţul moşii pentru pomană şi pentru pomenirea lui. Şi iar au mai arătat păr., Episcopul o carte de judecată dela lt 7256 ce s-au fost judecat cu aceşti oameni la Manu biv vel cămăraş za Ocnă isprav., Vîlci, tot pentru această moşie, dela Buneşti întru care scrie, că au adus păr., Episcopul şi mărturii pe Teofan monahu, om ca de şaizeci de ani, care să hotărăşte cu acea moşie Buneşti şi au mărturisit înaintea judecăţi, cum că Dumitru şi Dan ş-au răscumpărat numai capetele lor iar nu şi moşie ci i-au pomenit şăzînd pe moşia Buneşti şi da dijma bucatelor la Episcopie şi clăcuia după obicei. Şi iar au mai fost mărturisit şi un Antonie monah, om ca de şaptezeci de ani, cum că el au fost şi ispravnic al Episcopii şi lua după acea moşie dijmă din toate. Deci căutîndu-se şi luăndu-se şi luăndu-se seama zapiselor în Divan s-au văzut zapisul ce-l arătă Matei i Dumitru, că este cu trei ani mai naintea zapisului al acelui Ivan monah, de vînzarea acei moşii la Episcopie. Şi s-au văzut scris tot cu o slova şi cuvîntul şi cu toate iscăliturile ale tuturor martorilor, care zapis cunoscîndu-se că nu este adevărat l-am spart Domnia mea în Divan cunoscăndu-să încă că nu putea fi preţul numai tl 45 şi al moşii şi al rumînilor. Iar zapisul Episcopii s-au cunoscut că este /[40] bine şi adevărat şi cu dreaptă judecată am judecat Domnia mea şi am hotărît că să stăpănească s-fta Episcopie Rîmnicu acea moşie Buneşti sud Vălcea cu bună pace de către Matei i Dumitru i de către tot neamul lor; pentrucă s-au cunoscut că este moşie bună şi dreaptă a Episcopii, cumpărată dela acel Ivan monahul. Drept acea am dat Domniea mea această carte a Domnii mele Sfinţii sale de Dumnezeu iubitorului Episcopului Rîmnicului Kir Grigore, ca să aibă a ţinea şi a stăpîni sf., Episcopie acea moşie, cu bună pace în veci. Iar acei oameni Matei i Dumitru cu tot neamul lor să fie slobozi de rumînie dar cu moşiia treabă să n-aibă, că aşa s-au cunoscut că este cu dreptate. Isak receh ghevadmi. Ghenar. 20. ( 7257 IO, nr.XXXVI, p.39(40 15 April 1749. [40] Eu popa Grigorie Bodescul care mai jos mă voi iscăli, dat- -am acest adevărat zapis al meu la prea sfînta mîna Sfintei sale păr., şKiriu Kir Grigorie episcopul Rîmnicului precum să să ştie că avînd eu nişte părţi de moşie în Buneşti care au fost cumpărat Dumitru Stoenescu cumnatu-meu, cu zapis dela Ioan i Gheorghe Buzdugi ot Buneşti. Şi Dumitru cumnatu meu, au dăruit acele părţi de moşie surori-sa preotesii mele şi nefind mai înainte alese. Iară cînd au fost acum sculîndu-să Sfinţia sa părintele Episcopul de au adus 12 boeri hotarnici cu portari al 2-lea de s-au hotărît moşia Buneşti şi s-au ales partea sf., Episcopii, alesu-s-au şi această parte a mea de cumpărătură ce au cumpărat mai sus numitul cumnatu-meu şi s-au făcut stînjini . . . . şi s-au dat deoparte despre . . . . Deci eu văzînd că nu voi putea ţinea această chingă de moşie într-această moşie, şi avînd trebuinţă de bani mersu-am de bună voia mea nesilit de nimeni şi am vîndut Sfinţiei sale un răzor de vie şi cu livadea din poalele vii şi cu pometul ce sunt despre . . . . cari le-au fost văndut /[41] Buzdugii cu un zapis lt . . . . la Stănilă ot Vel Ocnă şi eu le-am răscumpărat şi am luat şi zapisul dela Stănilă. Şi văzînd eu cealaltă moşie ce scrie mai sus Sfinţiei sale Episcopul, am văndut şi acel răzor de vie cu livadea şi cu pomii. Şi peste tot am făcut tocmeală de mi-au dat Sfinţia sa toţi banii gata în măna mea tl. Şi eu am dat acest încredinţat zapis la cinstita mîna Sfinţiei sale înpreună cu patru zapise ce au fost la mîna mea şi cu carte de alegere ce mi s-au dat acum de 12 boeri hotarnici, ca de acum înainte să fie această moşie stătătoare în veci Sfintei şi Dumnezăeşti Episcopii, ca să o stăpînească cu pace de către mine şi de către tot neamul mieu. Şi cînd am făcut această tocmeală fost- -au părinţi egumeni şi alţi boeri de cinste întru mărturii, care anume mai jos s-au iscălit. Şi eu pentru mai bună adeverinţă, m-am iscălit cu măna mea ca să să crează. Apr. 15 ( 7257. IO, nr.XXXVI, p.40(41 23 April 1749. [41] Adică eu State sin Ivan Teişan dat-am zapisul meu la Prea cinstita mîna Sfinţiei sale părintelui Kiriu Kir Grigore Episcopul Rîmnicului precum să să ştie că avînd eu o livade de zalog de fălci 4 în hotarul Buneştilor de jos, findu-mi şi mie zalogită de Mareş fratele lui Şărban Stoenescu şi tot am stăpînit-o pînă acum. Iar acuma luînd Sfinţia sa hotarnici 12 boeri, din luminata porunca Domnului nostru Io Grigorie Ghica Vvd., şi hotărînd această moşie Buneşti şi mai coprinzînd cu hotar şi alte cumpărături, au cuprins şi această zălogire a mea. Şi neîngăduindu-ne şi neputînd eu ca să o ţiu, am dat-o Prea Sfinţii sale şi Prea Sfinţia sa mi-a dat bani ce scrie în zapisul cel vechiu de zălogire însă tl 5 bani vechi; şi în cît o am luoat într-atîta. Şi am dat-o şi pentru credinţă am iscălit. Apr. 23 lt 7257. IO, nr.XXXVIII, p.41 17 April 1749. [42] Din luminata poruncă Mării sale Prea înălţatului Domnului nostru Io Grigorie Ghica Vvd., noi boeri ce am fost luaţi pre răvaşele domneşti de Sfinţia sa părintele Kiriu Kir Grigorie Episcopul Rîmnicului, să alegem şi să fotărîm moşia Buneştilor de sus şi de jos partea sft., Episcopii de către moşneni, avut-au întrebăciune şi judecată Grigorie Mozacul i Dima Armăşălul cu cetaşii lor Cacoveni, cu sfinţia sa părintele Kir Grigorie Episcopul Rîmnicului, zicînd Cacovenii că au şi ei moşie în hotarul Buneştilor rumîni, de moştenire dela moşii lor o parte ce-i zic Veveriţa. Şi au scos o carte a Mării sale răposatului radului Vodă, fecior Vladului Vodă întru care scrie, că au avut Cîrstea cu feciorii lui şi cu fetele lui Mica şi Stana cu copii lor, din sat din Cacova, din partea lui Stan Nebuneica toată şi partea lui Bucur, cîtă s-ar alege scrisă dela Genr., lt 7008. Şi aşa zicea Grigorie Mozacul şi Dima Armăşălul cu cetaşii lor mai sus zişi că ei să trag din Mica fata Cîrstii şi căuta să ţie acea parte de moşie în Buneşti de sus. Iar Sfinţia sa părintele Episcopul Kir Grigorie, au arătat un hrisov al Mării sale răposatului Radului Vodă nepot răpos., Basarab Vodă scris Apr., 17 lt 7118, întru care scrie să aibă Anghel Comis, a ţinea şi a stăpîni moşie în Buneşti de sus, ce au cumpărat dela Stanislav din Cacova şi dela feciorii lui şi dela fraţii lui şi dela verii lui şi dela toată ceata lor, toate părţile lor din Buneşti za aspr., 5200, însă cinci funii şi alte cumpărături precum arată în hrisov şi Anghel Comisul la moartea lui au dat-o danie la sf., Episcopie a Rîmnicului. Si au răspuns Sfinţia sa păr., Episcopul, precum că acest hotar de moşie din Buneşti de sus de cînd s-au dat de danie au tot stăpănit-o sfînta Episcopie cu pace de către zişii mai sus Cacoveni şi de către alţi vănzători, într-atîta sumă de ani, neavînd sf., Episcopie nici o supărare. Deci întrebînd noi pe Grigorie Mozacul şi pe Dima Armăşalul şi pe alţi cetaşi ai lor Cacoveni de cînd s-au vîndut acest hotar de moşie Buneştii de sus, la Anghel Comisul, mai stăpînitu-o-au ei, ori părinţii lor, sau mai au alte scrisori s-au dovede de stăpînire. Si ei au răspuns că afară de /[43] cartea cea Domnească ce arată mai sus alte scrisori sau dovede nu au, nici au putut adevăra cu niscarva mărturii, oameni din prejur, că ar fi stăpînit ei au părinţii lor, fără cît au arătat o carte de judecată a d-lui Matei Rosin biv vel sluger şi a d-lui Cost(an)din Fiotul biv vel căpit., dela Ionie 25 lt 7253, dar care nici un temei de hotărîre, fără numai scrie ca să-şi adeverează Cacovenii neamul de să trag ei din Mica fata Cîrsti (dar vănzarea Cacovenilor n-au socotit-o d- -lor). Iar Sfinţia sa părintele Episcopul au adus înaintea noastră 8 megieaşi oameni bătrîni anume Mihăilă, Ivan Buzduga, Radul Vălcan din Buneşti, Teofan Călugărul, Preda Cogală, Tanasie Părcălabu, Radul Petrescul, Iane Vălcan din Stoeneşti, de au mărturisit cu sufletele lor înaintea noastră, cumcă ei n-au pomenit pe acesti mai sus zişi Cacoveni stăpînind vre-o parte de moşie în Buneşti de sus, nici ei, nici părinţii lor, fără numai sf., Episcopie au stăpănit tot hotarul din Buneştii de sus şi nici că au pomenit ca să să cheme acolea, vre-o parte de moşie într-acest hotar Buneşti cu nume de Veveriţă. Deci noi după cercetarea şi dovedirea ce am adevărat, că aceşti mai sus numiţi Cacoveni, n-au avut nici o stăpănire de moşie într-acest hotar mai sus zis dela vînzare încoaci, am dat cartea noastră Părintelui Kir Grigorie Episcopul şi sf., şi Dumnezeeşti Episcopii Rîmnicului ca să ţie şi să stăpănească acest hotar Buneştii de sus cu bună pace de către Grigore Mozacul şi de către Dima Armăşalu şi de către Ivaşco Lotreanul şi de către toţi cetaşii lor Cacoveni, pentrucă aşa am cunoscut că este cu cale şi cu dreptate. Aceasta scriem. Apr., 17 lt 7257. IO, nr.XXXIX, p.42(43 23 Mai 1749. [43] Neodihnindu-să numiţii rumîni Grigore Mozacul i Dima Armăşalul cu cetaşii lor pe această alegere a 12 boeri hotarnici ce au făcut din /[44] luminată porunca Măriei sale lui Vodă, au venit iar la Divan şi mai dînd jalba, din luminată porunca Mării sale au eşit şi înaintea noastră fiind şi Sfinţia sa păr., Kir Grigore Episcopul faţă şi întrebînd pe dînşi mai au alte cărţi mai nouă, cu carte să dovedească că au stăpînit mai încoaci, ei nu au avut, afară dintr-acea carte a răpos., Radu Vodă cu lt 7020. Deci fiind trecuţi la mijloc ani 249 de cînd este acea carte şi ani 140 de cînd au intrat moşia Buneşti în mîna acelui Anghel Comisul, care cît au trăit au stăpînit-o. Şi la moartea lui dîndu- -să danie sf., Episcopii, iarăşi o au stăpînit-o tot cu pace pînă acum, după cum şi cu mărturii prin jurămînt au dovedit aceşti hotarnici. Am luat acea carte dela mîna rumînilor şi am dat-o păr., Episcopului că şi de acum înainte să stăpînească sf., Episcopie moşiea Buneşti, cu bună pace şi pă cum o au şi stăpînit, fiindcă ei umblă rău şi fără nici o cale căuta să stăpînească. Aceasta scriem. Maio 23. lt 7257. IO, nr.XL, p.43(44 4 Iunie 1749. [44] Mlestio Bjiio io Grigorie Ghica Vvd., i gdnă davată. gdevami sie povealenie gevadmi. De vreme ce sf., Episcopia Rîmnicu avînd o moşie nehotărîtă ee se cheamă Buneştii de sus i de jos ot sud Vîlcea ce este dată danie sf., Episcopii de Anghel Comisul Sărăcinescul i de cumpărătoare dela neamul moşnenilor judeci de acolo, care împresurîndu-o numiţi moşneni Sfinţia sa păr., Episcopul Rîmnicului Kir Grigore au cerut dela Domnia mea hotarnici ca să aleagă această moşie ce s-au numit mai sus de către numiţii moşneni. Şi Domnia mea i- -am dat 12 boeri hotarnici care au şi mers de au ales-o şi au hotărît-o de către acei moşneni, dîndu-i şi carte de alegere la mîna sf., Episcopii. După care alegere şi hotărîre neodihnindu-să Grigorie Mozacul i Dima Armăşelul cu cetaşii lor au fost venit aici de au ieşit înaintea d-lor veliţilor boieri şi d-lor luîndu-le seama cu /[45] amăruntu aşa au găsit ca după cum acele mărturii prin jurămîntul ce au făcut înaintea acelor hotarnici şi au dovedit şi s-au descoperit semnele şi hotarele acei moşii după cum coprinde în cartea acelor boieri să stăpînească sf., Episcopie Buneştii de sus i de jos cu pace, cum au stăpînit-o şi mai înainte întărind şi d-lor acea carte de alegere. Dar numitul Grigorie Mozacul cu Dima Armăşelul împreună cu cetaşii lor nici pe aceasta nu s-au odihnit ci au dat jalbă la domnia mea cerînd ca să iasă la Divan. Iar ei n-au vrut să şază ca să iasă la Divan ci s-au sculat de s-au dus acasă. Drept aceia am dat Domnia mea această carte a domniei mele de volnicie sf., Episcopii, ca să aibă a stăpîni moşia Buneşti de sus şi de jos după acea hotărnicie. Şi să ia toată dijma şi venitul ce ar găsi pe această numită moşie; iar numiţii moşneni de nu se vor odihni ca să stăpînească sf., Episcopie numita moşie, ci vor avea a răspunde vor veni de vor da jalbă la domnia mea şi se vor judeca la Divan. Şi care parte va rămînea va plăti toată cheltuiala. Într-alt chip să nu fie că aşa este porunca Domniei mele. Isam, receh, ghevadmi. Ionie 4. lt 7257. IO, nr.XLI, p.44(45 27 April 1752. [45] Barbu Văcărescu vel ban al Craiovei. Avut-au întrebăciune de faţă înaintea noastră Sfinţia sa părintele Episcopul Rîmnicului Kir Grigorie cu Dima Armăşelul şi cu Grigorie Mozacul cu cetaşii lor dela Cacova pentru o moşie ce să chiamă Buneşti de sus şi de jos sud Vîlcea, zicînd Cacovenii că au şi ei în hotarul Buneştilor, de moştenire a patra ce-i zice Veveriţa, care le-au rămas dela /[46] strămoaşa lor Mica, fata unui Cîrstea din Cacova şi au hrisov pe acea parte de moşie al răposatului Radului Vodă feciorul Vladului Vodă cu lt 7020. Iar Sfinţia sa păr., Episcopul au răspuns că această moşie au fost a lui Anghel Comis(u)l Sărăcinescu şi au dat-o de danie sf., Episcopii Rîmnicului, arătăndu-ne Sfinţia sa şi o carte a 12 boeri hotarnici, dela anul 7257 ce au fost rănduiţi din luminata porunca Mării sale Prea Înălţatului Domnului nostru Io Grigorie Ghica Vvd., de au cercetat pricina acestii moşii, întru care scrie că înaintea acelor 12 boeri au arătat Sfinţia sa un hrisov al răposatului Mării sale Radului Voevod nepot lui Basarab Vodă cu lt 7118 dintru care s-au adevărat că Anghel Comisul au cumpărat această moşie Buneşti dela Stanislav din Cacova şi dela feciorii lui i dela fraţii lui şi dela verii lui şi dela toată ceata lor, toate părţile drept aspri 5200 însă cinci funi şi alte cumpărători; şi cum că de cînd au dat Anghel Comisul această moşie danie, au dat stăpînit-o sft. Episcopie cu pace pănă acum de către zişii mai sus Cacoveni şi de către alţi vănzători de sînt ani trecuţi 142. Care carte de hotărnicie, fiind cercetată şi întărită de d-lor veliţi boeri dela Bucureşti au întărit-o şi Măria sa Vodă cu luminata carte a Mării sale, ca să stăpănească sf., Episcopie acea moşie Buneşti de sus şi de jos cu bună pace de către Cacoveni, după cum au stăpănit-o şi mai nainte. Dar numitul mai sus Dima Armăşălul cu Grigorie Mozacul şi cu cetaşi lor, nici pe acea nu s- -au odihnit, ci au dat jalbă la Măria sa Vodă, cerînd să iasă la Divan. Şi Măria sa după jalba lor, au fost dat poruncă să-i scoaţă la Divan. Iară ei n-au vrut să şază să iasă la Divan, ci au fugit acasă. Şi Măria sa văzînd că au dosit, atunci au dat acea carte sf., Episcopii ca să ia toată dijma şi venitul ce ar găsi pe acea moşie Buneşti. Iar Cacovenii de nu să vor odihni şi vor avea a răspunde vor merge de să vor judeca la Măriea sa; şi care parte vor rămînea de judecată, va plăti toată cheltuiala. Iară moşnenii din Cacova ca nişte oameni tari de cap, nici au socotit hotărniciea boerilor, nici întărirea d-lor veliţilor boeri, nici au urmat luminatei porunci a Mării sale lui Vodă ci cu sila şi cu ciomagul au stăpînit acea moşie de sînt 3 ani. Şi cînd au mers oameni sf., Episcopii, ca să caute venitul, ei toţi au sărit cu înpotrivire şi nici de cum n-au îngăduit să ia venitul. Deci acum viind noi aci în partea locului la oraşul Rîmnicului eşind de faţă înaintea noastră mai sus numiţii Cacoveni, cu Sfinţia sa părintele Episcopul şi cetindu-să carte a 12 boeri hotarnici, întărirea d-lor veliţilor boeri şi luminata cartea Mării sale lui Vodă, i-am întrebat la ce nu sînt odihniţi şi de ce nu să supun judecăţilor, sau de au avut a /[47] mai răspunde de ce n-au mers să să judece la Divan pe cum hotărăşte luminata cartea Mării sale. Ei au tăgăduit că n-au stăpănit moşiea, nici au stătut în potriva sf., Episcopii, nici au putut merge să să mai judece, dar noi cercetînd am dovedit că au stăpînit moşia. Care pentru înpotrivire şi nesupunerea lor ce au arătat le-am făcut certare cu bătaia unuea cîte 60(70 de toege şi le-am dat porunca de nu vor fi odihniţi pe acele judecăţi, să meargă acum de isnoavă cu soroc să să judece cu vechilul Sfinţ., sale păr., Episcop la luminatul Divan Mării sale lui Vodă cum hotărăşte în luminata cartea Mării sale că de nu vor îngădui pe sf., Episcopie să hotărască moşiea Buneşti dupe hotărîrea judecăţilor, nici nu vor merge să să judece ca să li să curme acum judecata, le am hotărît că-i vom pedepsi, cu taiatul urechile şi cu datul prin tîrg, ca să să înveţe şi alţi nesupuşi judecăţilor şi porunci Domneşti. Aceasta. Apr., 27.( 1752. IO, nr.XLII, p.45(47 [47] Voi me ota i sina stage dha. Eu robul lui Dumnezeul mieu lui Is. Hs., Comisul Anghel, să să ştie cum am întărit sf., Episcopii dela Rîmnic încă mai dinainte vreme cu satul Buneşti, cu toată partea mea cîtă va fi şi cu toţi rumînii; şi cu viile şi cu 2 clopote ce sînt mai mari şi cu un salaş de ţigani, şi cu un potir de argint ce este de bjestvena leturghie ca să-m fie pomană în vecie. Iar cine să va ispiti a sparge această tocmeală ce am tocmit eu Comisul Anghel, acela să nu aibă unde veni după mine. Deci cum m-am făgăduit şi am dat mai dinainte vreme, aşa am lăsat şi acum la moartea mea. IO, nr.XLIII, p.47 8 Iunie 1783. [48] Adică noi Stoica Buzduga i Mihăilă sin Matei Buzduga i Mialcea al Niţi, dat-am acest încredinţat zapis al nostru la cinst., mîna d- -lui biv g. logf., Rusin judecători acestui judeţ, precum să să ştie că avînd noi judecată cu sfînta mînăstire Episcopia pentru nişte vii ce le aveam la Buneşti, ci fiindcă noi am zis, că mai avem nişte zapise acasă ce sînt adeverite şi de Sfinţia sa părintele Episcopu Grigore, ne-am pus soroc pînă într-o săptămînă se ne aflăm cu acele zapise aici, să ni-să izbrănească pricina. Iar neviind la numitul soroc să ne trimită d-lor boeri ispravnici, cu treapăd. Şi pentru credinţă am iscălit mai jos, ca să să crează puindu-ne şi degetele în loc de pecete. Ionie 8.( 1783. IO, nr.XLIV, p.48 15 Iunie 1783. SUD VÎLCEA. [48] Sfînta Episcopie a Rîmnicului avănd o moşie ce să numeşte Buneşti într-acest judeţ, ne-au dat jalbă părintele iconomul Kir Nectarie pentru unii din locuitori ce sînt şăzători pe această moşie cari şi-ar fi făcut vii şi livezi de pruni, alţii le ar fi avînd mai de nainte; şi nu vor să- -şi dea otaştina din vin i din rachiu cu pricină că le ţin înfundate. Aduşi fiind de faţă şi acei lăcuitori, cari sînt înprotrivitori Episcopii, s-au întrebat cu ce pricină nu-şi dau otaşina din vin şi din poma, după obiceiul pămîntului. Şi ziseră cum că la vînzarea aceştii moşii cănd s-au dat la Episcopie, s-au /[49] vîndut numai ei la cea moşie iar viile cu livezi ar fi rămas înfundate; şi cum că decînd s-au văndut moşiea şi pînă acum n-au pomenit ca să fie dat otaştină la Episcopie, înpotriva cărora, ne arată părintele iconomul o carte a şase boeri hotarnici ot lt 7257 apr., 27 care au hotărît această moşie din porunca Mării sale răp., întru fericire Grigore Ghica Vvd., fiind Episcop aceştii eparhii Prea Sfinţia sa păr., Grigorie întru care coprinde că întîi făcînd cercetare scrisorilor s-a găsit toată moşiea cîtă s-a aflat în hotarul Buneşti de sus şi în hotarul Buneşti de jos vîndut la sfta., Episcopie. Si n-au rămas alţi moşneni cu stăpănire într-această moşie, fără numai o livadie ce să numeşte Neagomireasa a popi lui Dumbravă. Şi arată şi suma stînjenilor cît au eşit la măsurătoare peste tot hotarul i semnele celi veichi, pe unde să desparte de alt hotar, începînd din rîul Govori şi ocoleşte toată moşia cu arătarea semnelor pînă închee hotarul; şi de vii numite nu pomeneşte că ar fi rămas înfundate, cum şi pentru ceiace zisă, că n-au pomenit a da otaştină la Episcopie, iarăşi arată păr., iconomul că atunci la cumpărătoarea moşii, foarte puţine livezi de pruni şi vii au fost. Dar şi pentru cît au fost Episcopia n-au putut să-şi caute că din pricina sălnicii lor ce era într- -aceste judeţe şi în răsmiriţi şi mai nainte de răsmiriţă, nu numai de otaşină ci şi de alte dijmuri şi venituri ale moşii rămînea casa păgubită. Deci de vreme ce dupe cartea de hotărnicie ce ne arata părintele iconomul, văzurăm că tot hotarul acestii moşii este întru stăpînirea Episcopii, afară numai dintr-acea livade ce să numeşte Negomireasa, am zis acestor lăcuitori cum că dacă vor fi avînd înscris vre-o adeverinţa, ori dela hotarnici, sau dela părinţii arherei ce au fost după vremi ca să-şi ţie viile înfundate aşa pot stăpîni făr de otaşină, iar de nu vor fi avînd sinet numai cu gura nu pot stăpîni, căci măcar că zicea, că nu au dat otaşina de cînd au intrat Episcopia cu stăpînirea într-această moşie. Dar iarăşi sorocul pravili ce dă protimisis sfintelor mănăstiri a-şi căuta pînă la patruzeci de ani, n-au trecut, fiind numai treizeci şi patru de ani de cînd au compărat sf., Episcopie moşiea aceasta, întru care vreme au fost şi răsmiriţă şi alte silnicii, după cum este ştiut, Şi iarăşi răspunsără aceşti lăcuitori că au şi zapise pentru viile lor cele veichi, adeverite cu iscălitura părintelui Grigorie, ca să şi le stăpînească înfundate, dar neavîndu-le ca dînşii, s-au pus soroc de o săptămînă, pînă a le aduce ca să să vază de judecată. Şi după acest soroc, iarăşi au adus numai un zapis mincinos, fiind iscălitura păr., Grigore făcută, de altă mînă streină proastă ce nici de cum nu s-au asemănat cu iscălitura Prea Sfinţii sale şi veleatul pus de /[50] la ani 7273 în vreme cînd Prea Sfinţia sa făcusă paretisis de eparhie. Ci şi dintru acel zapis neadevărat mai curat s-a priroforisi judecata acum de nu şi-au dat otaştina la sf., Episcopie pentru care li să cădea şi certare, mai vîrtos căci au îndrăsnit de au făcut şi iscălitura Arhiereului. Dar socotindu-li-să că din protimie şi nepricepere au făcut-o aceasta şi după rugăciunea ce ne-au dat păr., iconomul a-i ierta au rămas de cercetare adeverindu-să numai acel zapis de judecată că este mincinos. Şi am dat această carte de judecată la sf., Episcopie, ca de acum înainte după obiceiol pămîntului şi din vin şi din rachiu, să-i apuce a-şi da otaştina pe deplin în toţi ani. Ionie 15. ( 1783. IO, nr.XLV, p.48(50 18 Noembre 1783. [50] Ţie Stoica i Mihăilă Bazdogilor şi vuoă celorlalţi lăcuitori ot Buneşti. De vreme ce pentru înpotrivirea ce arătaţi, mai nainte de a nu vă da otaştina, din viile şi livezile de pruni ce aveţi pe moşiea Episcopiei, v- -aţi judecat înaintea noastră şi din scrisorile ce am văzut, la Episcopie s- -au cunoscut că sînteţi dator a înplini cele ce sînt obicinuite ale pămîntului şi ne înştinţăm dela sfinţia sa iconomu Episcopii, că şi după judecată încă nu sunteţi supuşi. Ci dar iată vă poruncim ca negreşit să vă daţi otaştina că de vă veţi înpotrivi şi peste această poruncă a noastră, să ştiţi că veţi fi aduşi cu treapăd şi veţi avea şi cercetare. Aceasta. Noembr 17. ( 1783. IO, nr.XLVI, p.50 7 Iunie 1779. [50] Adică eu Ion Pîrcălabu ot Buneşti înpreună cu Preda Florescul i cu /[51] toţi sătenii din Buneşti, adevărăm cu acest zapis al nostru, la mîna sfinţii sale păr., iconomul Grigorie al sf., Episcopii, precum să să ştie că avînd noi pă un Ion Cîrciumarul în sat, de vinde vin sf., Episcopii l-a arătat Grigorie ce ieste isprăvnicel acolo la numita moşie, cum că va să fugă cu banii Episcopiei şi nu va ca să mai dea vin să vînză, zicînd că va pune alt cîrciumar şi el gonindu-l cu această vină, acuma la această vreme. Noi mai sus numiţi am venit aci la sf., Episcopie şi am dat acest zapis de chizăşie, pentru el, cumcă il luom noi în seamă, iar de va fugi cu niscarva bani, noi să-i înplinim sf., Episcopii. Aceasta adeverim. Ionie 7. ( 1779. IO, nr.XLVII, p.50(51 [51] Jalbă către d-lor boeri ispravnici ot sud Vîlcea. Jăluesc d-v pentru sătenii ce sînt şăzători pe moşia sf., Episcopii Buneşti că după ce dijma pămîntului nu o dau într-un chip făr de bumbaşir şi slujitori isprăvniceşti, însă nici obicinuita clacă nu şi-o fac înpotrivindu-să isprăvnicelului ce este orănduit pe moşie, cu feluri de feluri de zurbale şi cu ciomege şi cu laude a-l omorî, pînă în cît în vara trecută l-au bătut şi pă isprăvnicel şi pă slujitorul de scaun, pentru care fiind traşi la judecată, au dat zapis la sf., Episcopie care să va vedea de d- -v ce legături au făcut şi nici una au păzit. Acum iarăşi nu contenesc făcînd pricini şi zarvale sărind cu ciomage şi cu topoară asupra oamenilor ce vin de prin alte sate, ca să-şi facă ponor şi curături pe moşie. Şi sfînta Episcopie păgubeşte de venitul moşii şi oamenii ce le trebuesc locuri de a pune bucate rămîn lipsiţi. Peste acestea rîmătorii lor îi au slobozi făr de nici o pază şi prăpădesc livezile de fîn ale Episcopii. Aşişderea şi un Cozma Stoica i un Mihail au tăiat 25 pruni din livadea şi prunii sf., Episcopii. Încă sînt doi ani de cînd n-au dat nici otaştina de vin după obicei. Pentru care la aceasta mă rog d-v a afla sfînta Episcopie dreptate prin porunca d-v către d-lui vătafu Tudorică şi către zapcii plăşii, ca să facă această cercetare /[52] cu deamăruntul şi în scris să arate d v drept în frica lui Dumnezeu urmările acestor răi şi îndărătnici oameni şi să facă îndreptare acestii moşii şi mare pomană va fi d-v, cum şi pă cei cari vor fi vrednici de pedeapsă să-i trimită la d-v ca să-şi ia căzuta cercetare. Şi cum va fi mila lui Dumnezeu pe d-v. Al d-v plecat şi către Dumnezeu smerit rugător. IO, nr.XLVIII, p.51(52 18 April 1790. SUD VÎLCEA [52] După cercetarea sănătăţii Dumneata căpitane Tudorică vătaf al plăiolui Cozii vei vedea jalba aceasta, ce au dat Sfinţia sa părintele iconomul al sf., Episcopii pentru sătenii ot Buneşti, ce să află şăzători pă moşiea Episcopii că nu s-ar fi supuiind a-şi da dijmurile şi a-şi face obicinuita clacă, ci ajungîndu-te cu căpitan Gheorghe, zapciu plăşii Otăsăului, să aduceţi pă acei săteni faţă cu isprăvnicelul, ce va fi orînduit pe acea moşie şi cercetînd pricina cu amăruntu să faceţi cuvincioasa îndreptare; ce va fi de înplinit să-şi înplinească, iar neputînd odihni d-a- colo, cu cercetarea ce le veţi face în scris, să-i trimiteţi aci să stea de judecată. Apr., 18. ( 1790. IO, nr.XLIX, p.52 30 April 1790. [52] Din porunca d-lor boerilor isprăvnicei, mergînd la satul Buneşti pă moşia sf., Episcopii şi făcînd cercetare cunoscui că jalba sfinţii sale păr., iconom este adevărată, că în sălnicie să sculasă sătenii Buneşti, cu plugurile, să are livezile sf., Episcopii, unde era oprit, nu că doară nu avea ei locuri /[53] de prisos, tot pe această moşie, ci locuri deosebit de bucate sînt destule şi nu le-a oprit isprăvnicelul moşii a nu le da acele locuri şi ei ca nişte oameni răzvrătitori o fac aceasta ca să are livezile sfintei case. Şi eu după poruncă cercetînd nu i-am îngăduit a le ara ci s-au pus deocamdată. Cum şi pentru o ogradă iar a sfintei Episcopii ce este de danie dela un Antonie, iarăşi făcui cercetare, şi găsii treizeci şi opt de pruni tăiaţi, de un Mihăilă i de Cozma feciorul Stoicăi, care proni îi văzui că cînt buni, mari de roade; şi numiţii fiind oameni răi numai ca să facă paguba sfintei case. La aceasta să găsi cu cale ca numiţii la toamnă să puie pomi pentru pomi la loc şi pînă a să da pomii pă rod să aibă sf., casă a stăpăni 38 de pruni din partea lor. Şi după ce să vor da pomii ce-i vor sădi pe rod, să fie pomii lor slobozi. Şi după cum mă adeverii şi găsi cu cale dedei în scris. Şi măcar că după vina era ca să-i trimiţi la d-lor isprăvniceii, ca să ia căzuta cercetare, dar fiind vremea lucrului să lăsară. Ci de nu vor fi următori după această alegere şi vor mai căuta pricini, să vor aduce şi înaintea d-lor boerilor ispravnici, de li să va face zapis, că eu după cum am găsit cu cale am dat înscris. Apr, 30 ( 1790 IO, nr.L, p.52(53 23 April 1792. [53] De vreme ce vieaţa omului este trecătoare şi îngerilor neştiută, pentrucă numai la D-zeu sînt toate ştiute şi cunoscute; drept acea eu Partenie eromonah ce am fost dintru cu cinul călugăr la sf., Episcopie Rîmnicului, cunoscîndu-mi sfărşitul vieţi mele şi pînă îmi sînt minţele întregi, să-mi fac diiată de cele ce voi avea mişcătoare şi nemişcătoare unde şi la cine să las după moartea mea. Ci întîi mă rog lui Dumnezeu să-mi erte mulţimea păcatelor mele ce am greşit într-această lume trecătoare. Aşişderea mă rog tuturor oamenilor, cui ce voi fi greşit să mă erte şi de mine încă să fie ertaţi toţi cîţi îmi vor fi greşit. Deci avînd eu o moşioară bună a mea, în hotarul Buneştilor unde să înbină cu Stoeneşti, schimbată fiind cu altă moşie ce am avut în moşie sfintei Episcopii Rîmnicului, Buneşti, din vremea /[54] Prea Sfinţieii sale răpos, părintelui Grigorie Episcopul Rîmnicului făcîndu-mi-să şi cartea Prea Sfinţii sale la mînă de schimb. Şi după vreme zălogindu-o pentru tl, 30 adică tal, treizeci, la sfinţia sa păr., Ştefan egumenul sfintei mănăstiri Tismana, au primit şi acea parte de schimb a Prea sfinţii sale şi zapisele moşii. Şi eu neputînd a răspunde banii, pînă acum sfinţia sa au dat moşia de o stăpîneşte un nepot al mieu anume diaconu Dumitru sin popa Dima ot Bărbăteşti, ce ţine pă o nepoată a sfinţii sale. Şi acum mai bine am socotit la sfîrşitul vieţii mele cu sufletul mieu, după dreptate să nu rămîie acea moşie la alţi streini, nici la un neam al mieu că poate nu vor căuta nici de orînduiala sufletului şi mai vîrtos că am trăit cu viaţa în sf., Episcopie Rîmnicului, voi avea şi păcat să rămîie la alte mîini de oameni îngreoindu-mi sufletul. Ci am dat-o danie, acea moşie la sf., Episcopie, pentru care răspunzînd acei tlr, 30 să să primească cărţile de zălogire ce mai sus să arată dela numitul egumen. Şi să o stăpînească Episcopia în veci ca o bună si dreapta danie dată, după cum să va arăta hotarele în cărţi. Şi să aib şi eu pomenire la sfînta Episcopie făcîndu-mi- -să după moartea mea pomenirile cele obicinuite dă peste an. Iar cine să va scula să strice această diiată a miea, ori din rudeniile mele, ori din alţi streini, sau din judecători, sau din partea bisericească, să aibă a da seama la înfricoşatul scaun al Domnului şi mîntuitorului nostru Is. Hs. cel nefăţarnic, cînd va veni să judece lumea. Şi s-au făcut dieată înaintea acestor mărturii vrednice de credinţă, care să vor iscăli mai jos. Apr., 23. ( 1792 IO, nr.LI, p.53(54 CHEIA 18 Aprilie 1653. [54] Adică noi megiaşii ot Cheia anume Ioan Zăvricea şi Pătru şi Radu şi Stan şi alţi fraţi şi feciori Oprii Flocosului scris-am şi mărturisim cu /[55] acest al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna feciorilor popii lui Ioan ot Cacova cum să să ştie că am avut mare gălceavă şi pîră şi am şi jurat pentru nişte moşie ce-au avut feciorii popii lui Ioan aicea în Cheia de pre mumă-sa. Deci după acele după toate venit-am înaintea vornicului Stroie Măldărescul şi a mai mulţi boieri cari îşi vor pune mai jos iscăliturile. Deci şi acei boeri aşa au adevărat cum să-şi ţie feciorii popii lui Ioan moşia că au fost a lor despre mumă-sa moşie direaptă. Deci şi noi încă văzînd judecata dreaptă şi fiindcă este moşie direaptă a lor şi noi încă le-am făcut zapisul nostru ca să-şi ţie toată partea mîni-sa de moşie din Cheia, că au fost dat popa Ioan şi ughi 6 pentru acea moşie la neşte nănaşi pentru noi. Deci noi vream să-i scoatem fără nimic nici să le dăm moşie nici bani, ori legea n-au vrut, cum am vrut noi ci le-au dat să-şi ţie moşia c-am rămas de lege noi Cheenii. Să-şi ţie moşia feciorii popii lui Ioan. Şi mărturii încă au fost şi judecător Stroie Vornicul şi Dragomir Prundeanul şi Radul Spătarul şi Tănasie . . . . Dima spătaru Pîrvu logf., Tudor logf., Matei logf., Fiere logf., Dumitru logf. Si pentru credinţă ne am pus degetile. Apr., 18. lt 7163. IO, nr.LII, p.54(55 7 April 1662. [55] Adică eu Badea sin Bărboi ot Cacova scriu şi mărturisesc cu acest al meu zapis ca să fiie de mare credinţă la mîna Radului Biuc ego popa Andrei cum să să ştie că i-am vîndut un loc în capul Cheii însă dă cu capul la arie şi merge cu capul despre cămpul Sărăcineştilor care loc l-au fost cumpărat Badea dela Aldea din Cheia. Si l-am văndut de a mea bună voie şi fără nici o silă însă l-am văndut lui dirept 3 oi cu mei ca să-i fie lui moşie şi feciorilor lui. Si la tocmeala noastră mulţi oameni buni au fost anume: popa Drăghici, i Pătru Grămăticu i Brat Ego Simion şi Badea sin popa Tudosie şi Mihăilă şi Marin şi alţi mulţi care îşi vor pune peceţile /[56] şi iscăliturile mai jos. Si pentru credinţă, pusune-am şi degetul în loc de pecete. Si am scris eu Radul logf., cu învăţătura Badi. Apr., 7. lt 7170. IO, nr.LIII, p.55(56 2 Mart 1678. [56] Adică eu Stan logf., Cărpăniştarul ot Vel Ocnă înpreună cu feciorii mei anume Mihul i Şărban scris am acest al nostru zapis, ca să fie de bună credinţă la mîna jupînului Tănasie vătaf Sărăcinescul, cum să să ştie că i-am văndut d-lui toată partea mea de moşie din Cheia, afară de moşia ce am eu de zestre care rămîne nevîndută. Însă moşia care am avut dupre mumă-mea Anghelina aceasta o am văndut d-lui dupreste hotarul ori cîtă să va alege. Şi via cu livezile din prejurul ei şi iar am văndut d-lui şi cumpărăturile ce am avut din hotarul Cheii dela Badea ot Cacova, care moşie au fost cumpărat Badea dela Vladul Comănceanu. Însă din rău încolo precum citeşte şi zapisul Badi Cacoveanul. Si cumpărătoarea dela Radul lui Voicu şi dela Stanciul Predei. Însă partea Stanciului toată cîtă să va alege dintr-alalţi fraţi, însă din funia Băzăcească dupreste tot hotarul din cîmp şi din pădure, din apă şi din plai şi din munte şi siliştea cu pomii cu toţi cîţi să vor afla şi cu casa şi cu heleşteul şi dupreste tot hotarul oricît să va alege. Si semnele moşiei încă să să ştie în cămpul Cheii şi la Măgureală şi în Prislop şi în Serbaia şi în Tisa şi în Gurguiata cea mică şi din cea mare şi la Cetacel şi la Cumpăn şi la Crătoage şi după dos şi în faţa dealului. Si o am vîndut d-lui această moşie de bună voie a mea şi cu ştirea tuturor rudenilor mele şi a megiaşilor ot Cheia drept bani gata ughi 80 ca să fie d-lui moşie stătătoare şi coconilor d-lui căţi D-zeu îi va dărui. Si cînd s-au făcut acest zapis fost-au mulţi boeri mărturie care îşi vor pune iscăliturile mai jos ca să să crează. Însă moşia stearpă făr de oameni s-au văndut. Mart 2. lt 7186. IO, nr.LIV, p.56 22 Februar 1688. [57] Adecă eu Rafail călugărul, care m-au chemat pre mirenie Radul Flocos ot Cheia, înpreună cu Udrişte feciorul lui Dumitru Barbălată otam; scrim şi mărturisim cu acest al nostru zapis, ca să fie de bună credinţă la mîna Barbului logf., şi a fraţilor lui Sima i Udrea, feciorul lui Eftimie logf., Olănescu, cum să să ştie că, luînd noi neşte bani, înpreună cu alţi săteni, din Cheia dela părintele d-lor Eftimie logf., însă talr 24 de sănt acum ani 9. Si fiind noi chezaşi unul pre altul, precum scrie zapisul banilor, deci cănd au fost acum ne-au apucat pre noi ca să dăm banii cu dobănda lor. Şi neavănd într-alt chip cum face, am pus moşia acelor oameni, care scrie în zapis datorie, zălog la d-lui, de acum pănă la Paşti, să vie cu banii să-i dea şi să le fie moşiea slobodă. Ear de nu vor purta grije să vie cu bani la zi, să le fie moşia stătătoare, sau s-o vînză, sau să facă ce vor vrea cu dînsa. Şi pentru credinţă ne-am pus degetele mai jos, în loc de pecete, ca să să crează şi mărturie cine va iscăli. Febr 22. lt 7195. IO, nr.LV, p.57 14 April 1689. [57] Adecă eu Neacşa femeia Stoicăi Flocoşescul, din Cheia, înpreună cu fii-meu Dumitraşcul şi cu fii-mea Opriţa şi cu fii-meu Preda şi cu fii-mea Dobriţa şi cu fii-mea Despe, dat-am zapisul nostru, la sf., mănăstire Sărăcineşti şi la măna sfinţiei sale păr., Zosim care este /[58] ispravnic la această sf., mănăstire, cum să să ştie că, noi de a noastră bună voie, am mers la s-ţia lui, de i-am văndut toată partea noastră de moşie, din partea Flocoşeştilor: din cîmp, din apă, din silişte şi din plai, din munte, din pădure, de peste tot hotarul din partea lor, care pe unde să află, dirept bani gata 17, ca să fie sfintei mănăstiri, moşie veşnică şi stătătoare în veci, pentrucă noi de a noastră bună voie am vîndut şi cu ştirea altor fraţi şi ai noştrii; însă pentru neşte locuri, care locuri au fost văndut Radul Flocosul, să aibă a-i da locuri pentru locuri, din partea cea de au văndut aceşti oameni. Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus degetele în loc de pecete. Si am scris eu Albul Olănescul cu zisa lor. Apr., 14. lt 7197. IO, nr.LVI, p.57(58 15 Mai 1688. [58] Adecă eu Barbul cu fraţii mei anume Sima i Vladul i Udrea feciorii lui Eftimie logf., Olănescul dat-am zapisul nostru la sf., mănăstire din Sărăcineşti şi a părintelui Zosim cum să să ştie că, fiind sătenii din Cheia datori nouă, care i sănt scrişi în zapisul datoriei talr 18 capete şi dobînda lor la 10 ani care-i fac pentru tot talr. . . . Deci noi e- -am apucat într-atătea rănduri ca să ne dea banii. Deci ei şi-au pus zi, rugîndu-să de noi cum că vor da banii cînd şi-au pus zi; ei n-au purtat grije ca să dea bani, cînd şi-au pus zi cu zapisile lor. Deci noi neputînd mai îngădui e-am mai apucat cu strînsoare ca să ne dea banii. Ei neavînd şi-au pus moşia lor /[59] zălog, cu zi, nedănd banii, să o vindem unde vom găsi. Deci noi am mers la sfinţia sa părintele Zosim, care scrie mai sus, de ne-au dat bani talr. . . pre moşia lor, precum scrie zapisul lor la mîna noastră. Deci noi o am pus zălog cu zi, la sfinţia sa de acum pînă la sf., Ilie. Deci ei de-şi vor da bani la zi, să-şi ţie moşia, iar nedînd bani la zi să aibă a o ţineare sf., mănăstire cu pace, şi părintele Zosim. Iar de va fi vre-o gălceavă cu sătenii din Cheia, să avem a o trage noi. Si pentru mai adevărată credinţă, pusu-ne-am mai jos iscăliturile, ca să se crează. 15 Mai lt 7196. IO, nr.LVII, p.58(59 25 Mart 1691. [59] Adecă eu popa Udrişte deînpreună cu frate-mieu Mihul Diaconul şi cu frate-mieu Leaful Diaconul şi cu alţi megiaşi cu toţi care sîntem din sat, din Cheia, dat-am al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă şi de bună mărturie, la sfînta mănăstire dela Sărăcineşti şi la cinstita mînă a sfinţiei sale păr., Ştefan Episcopul cum să să ştie că, ajungîndu-ne multe nevoi şi dăjdii pă această silişte şi neavînd cu ce plăti am mers la sfinţia sa păr., ce scrie mai sus de e-am vîndut din toţi munţii cîţi avem, pre jumătate di preste tot hotarul şi cu plaiori cu tot, care sînt din marginea satului în sus, pînă unde ne hotărîm cu Lotrul, afară din care munte, au avut Tănasie Comisul Sărăcinescul de moşie anume. Şi afară şi din partea munţilor, care i-au avut Stan Cărpiniştarul şi cu rumînii lui. Ear acei în satul Cheii, care i-au vîndut mai înainte Comisului Tănasie cu toată partea lui de moşie. Deci aceşti munţi i-am vîndut noi de a noastră bună voie şi am luat toţi bani gata în mînile noastre talr 60 ca să fie sf., mănăstiri, ce scrie mai sus, moşie ohavnică stătătoare în veci. Însă să-ş ştie şi semnile munţilor anume: vărful Străminilor şi stînca Cheii, Clăbucetul, vărful Ţerii, deci în Preuta şi cu vărful lui Bogdan şi prin vărful Beliţilor şi din vărf în jos. Şi Stîna lui Ionaşco. Deci Pietrile înşirate şi cu plaiol în jos. Deci Vioara /[60] Racului şi scocul Albului; şi măcar unde s-ar mai află am văndut peste tot pe jumătate. Aceasta scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru. Şi ca să să crează, ne-am pus şi degetile cu iscăliturile. Mart 25. lt 7199. IO, nr.LVIII, p.59(60 25 Iunie 1691. [60] Adecă eu Rafailă călugărul înpreună cu fiul meu popa Şărban din Cacova dat-am acest al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă şi de bună mărturie la sf., mănăstire dela Sărăcineşti şi la mîna Sfinţiei sale păr., Ştefan Episcopul cum să să ştie că, am mers la Sfinţia sa de i-am văndut nişte locuri în hotarul Cheii, care locuri ne-au fost şi nouă de cumpărătoare, dela alţi oamenii cu zapise. Deci avînd Sfinţia sa moşie într-acest cîmp al Cheii, peste tot hotarul şi fiind volnic a mai cumpăra i le-am vîndut acele locuri ale noastre toate pă bani gata talr. . . Şi e-am dat şi zapisele cele vechi de cumpărătoare, care le-au făcut la mîna noastră acei oameni. Însă şi locurile să să ştie, care pe unde sunt şi cîte fălci anume precum scriu zapisele cele vechi, care le-au dat la mîna Sfinţiei sale. Şi fiind acele moşii mai de mult preţ, ne-am rugat de Sfinţia sa de ne-au scris neşte nume la sf., pomelnic, ca să avem pomană în veci la acea sf., mănăstire. Aceasta scrim şi mărturisim cu acest al nostru zapis ca să fie sf., mănăstiri ce scrie mai sus, moşie ohavnică stătătoare în veci. Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus degetile mai jos şi am iscălit cu mîinile noastre şi mărturii care se vor iscăli mai jos. Pisah az Zosim. Ionie 25. lt 7199. IO, nr.LIX, p.60 20 Noembre 1724. [61] Adecă noi moşnenii din Cheia, ot sud Vîlcea, după apa Rîmnicului, care ne vom iscăli mai jos, dat-am acest al nostru adevărat zapis, la cinstita mîna d-lui prea cinstitului consilier Ilie Ştirbei, ca să fie de bună şi adevărată credinţă, pentrucă de a noastră bună voie nesiliţi de niminea am venit la d-lui de am vîndut d-lui, toată partea noastră de moşie din hotarul Cheii, adică două părţi di peste tot hotarul, din siliştea satului, cu livezile, cu islazurile, cu munţii, cu dealul, cu viile, şi cu vadurile de moară, din hotar pînă-n hotar, însă moşia stearpă făr de rumîni, drept talr două sute, afară dintr-o parte de moşie ce au popii şi cu cumpărătorii cei vechi tot într-acest hotar al Cheii. Care două părţi de moşie de scrie mai sus n-e este şi nouă de moştenire dela moşi şi strămoşii noştrii. Iar alegîndu-ne fieştecare dintre noi, părţile de moşie ce avem într-acest hotar şi mai avînd şi în partea a treia, ce ni să va veni, să avem a vinde iar d-lui cu zapis osăbit. Deci aceste două părţi de moşie din hotarul Cheii, ce scrie mai sus să aibă a le stăpîni d-lui şi coconii d- -lui de către noi şi de către tot neamul nostru, cu bună pace în veci. Ear de s-ar scula cineva şi cu gălceavă asupra acestor două părţi de moşie, acea gîlceavă să o tragem noi, ear d-lui să stăpînească aceste două părţi şi din munţi şi de peste tot hotarul, cu bună pace, pentrucă am luat toţi bani ce scrie mai sus deplin în mîinile noastre. Şi cînd s-au făcut acest zapis fost-au mulţi boeri, care să vor iscăli mai jos martori. Şi pentru mai adevărată credinţă, întărim acest al nostru adevărat zapis, cu numele şi degetele noastre. Din Craiova. Octbr 20. lt 7232. Zapisul acestei copii l-am luat la mine Inochentie Episcop Rîmnicului. Originalul acestei copii l-am luat iarăş la mine şi copia o am dat la Sfinţia sa Episcopul. IO, nr.LX, p.61(62 20 Octombrie 1724. [62] Ilie Ştirbei consilierul din chesariceasca Valahie dat-am scrisoarea mea la mîna lui văru-meu nenii Matei Cărpineanul vel comis, precum să să ştie că, cumpărînd eu două părţi de moşie din satul Cheia din sud Vîlcea, după apa Rîmnicului, di peste tot hotarul, din siliştea satului cu livezile, cu islazurile, cu munţii, cu dealul cu viile, cu rîndurile de moară din hotar pînă în hotar, însă moşie stearpă fără rumîni, drept talr două sute, afară dintr-o parte de moşie, ce au popii şi cu cumpărători cei vechi tot într-acest hotar al Cheii. Care aceste două părţi de moşie ce scrie mai sus, le-am cumpărat dela Ene Mănişor şi dela Radul Mănişor, i Stancul Mănişor, i Radu Popi, i Unchiaş Dima, i Stanciul Măngică, i Pătru Zdărcea, i Ianoş Blidarul, i Andronie Puiescul, i Cazan Flocosul, i Alexandru Modrea, i Constandin al lui Ioan, i Barbul Mălăieţul, i Dumitru Băşîc şi Anghel Băşîc precum arată zapisul lor cel de vînzare, ce l-au dat la mîna mea, scriind într-acest-aş chip că, aceste două părţi de moşie ce ne-au vîndut ei mie, le este de moştenire dela moşi şi strămoşii lor. Deci eu după ce am cumpărat această moşie pentru multă dragoste, ce am avut cu d-lui văru-meu nenea Matei, mai sus numitul, l-am pohtit ca să fie cu mine părtaş pă această moşie. Şi pohtind şi d-lui ne au dat adecă talr sută una, pe partea de moşie ce arată mai sus, jumătate. Drept aceia şi eu încă am dat la mîna d-lui, această scrisoare, ca să aibă a ţinea şi a stăpîni şi a luoa venitul du peste tot hotarul, cum arată mai sus, cum eu pă jumătate aşişderea şi d-lui să stăpînească. Şi să ia venitul pă jumătate ori din ce ar fi, d-lui şi coconi d-lui care D-zeii îi va dărui. Ear de va fi vre o întîmplare despre Dumnezeu, de nu-i va rămînea d-lui coconi dupe moartea d-lor, adecă şi a d-lui şi a jupînesi d- -lui, unde ar da d-lui această moşie, să aib eu cu copii mei a da, la acel loc aceşti bani talr 100 şi să rămîe moşia iar pă seama mea; ear pentru o parte de moşie tot dintr-acest hotar, care au /[63] rămas nevîndută, partea popilor şi a cumpărătorilor celor vechi, precum arată mai sus, că este scris în zapisul cel de vînzare, ce este la mîna mea ori cînd ar vrea să o vînză şi acea a treia parte dintr-acest hotar al Cheii, iar noi amîndoi împreună să o cumpărăm că, pentru mare dragoste ce am avut cu d-lui, aşa am voit, şi aşa am pohtit. Si pentru încredinţare am iscălit cu mîna mea, întărind şi eu cu pecetia. Din Craiova, Octbr,. 20 lt 7232. IO, nr.LXI, p.62(63 16 Sept., 1732. [63] Inochentie Mlstiio Bioji Episcopul Rîmnic. Dat-am cartea smerenii noastre prea cinstitului d-lui Ilie Stirbei, ce au fost în austriceasca Valahie a chesariceşti administraţii, consilier, pentrucă încă de cîţiva ani trecuţi, au fost cumpărat d-lui, două părţi de moşie ot Cheia, ot sud Vîlcea, dela moşteni de acolo. Şi au fost luoat încă de atuncia doi egumeni şi douăzeci şi doi de boeri, de au hotărît şi au ales partea dumnisale ş-a tot stăpînit-o cu bună pace. Eară cînd au fost în trecutul an, s-au sculat popii şi cu alţi megiaşi de acolo de au mers la cinstita administraţie, ce este acum la Craiova, de au dat jalbă că acei douăzeci şi doi de boeri n-au făcut dreptate, ci le-a înpresurat moşie mai multă şi o au dat d-lui mai sus, numitului consilier Stirbei. Şi de acolo au mers şi la Sibii de ear au dat asemenea jalbă, şi la Măria sa, mai marele nostru derector Grof Devalis. Si fiind ei preoţi, i-au trimis Măria sa la mine la Rîmnic, ca să cercetez în adevăr acea moşie, este hotărîtă pă dreptate şi este hotărnicie bună şi dreaptă, au este precum ei s-au jăluit. Şi în adevăr să-l înştinţez pă Măria sa. Deci eu împreună cu d-lui Şerban Vornicul Fărcăşanul şi Udrea Zătreanul, care pă aceşti doi boieri e-au rînduit cinstita administraţie ca să fie înpreună cu mine pentru această cercetare. Deci înpreună cu d-lor, am cercetat cu /[64] bun fundament şi am aflat acea hotărnicie bună şi dreaptă; şi aşa în adevăr am scris, de am înştinţat pă Măria sa mai sus numitul mai marele nostru derector. Deci Măria sa de al doilea rînd ne-au poruncit ear cu cartea Mării sale, ca să mergem acolo la moşia Cheia şi să împetrim moşia d-lui Stirbei, ce au fost ales acei douăzeci şi doi de boeri hotarnici, de către popii şi moşteni din Cheia şi de către alţi cumpărători mai vechi, care earăş dela dînşii au fost cumpărat încă mai dinainte vreme; şi după poruncă o am împărţit. Numai la punerea pietrilor am trimis de le-au pus cuviosul ermonah Anfilohie şi cuv,. ermonah Grigorie de aici dela Episcopie, şi d-lui Mihai Sîn Şerban Vornic Fărcăşanu şi Tănasie ot Răscăeaţi şi Udrea Olănescul. Însă să să ştie şi semnele anume, în rîu din jos de moară dumnealui stirbei pe rîpă drept în vîrful piscului. Apoi din vîrful piscului, din fagul cel sămnat, care este în capul vii lui Ionaşi. Şi de acolo drept în nucul ce ese în livezi în vale; apoi dirept în muchia dealului, unde s-au pus piatră; apoi deacolo pă piscul cu aluni pănă în altă piatră, deci înainte pănă în semnul care l-au pus cei douăzeci şi doi hotarnici unde s-au pus iar piatră. Deacia vălceaoa la vale, la făntăna lui Mitrofan pînă în capul căşării călugăreşti din jos. Apoi iar vălceaua în jos pănă în piatră, ce s-au pus în poduri; apoi în măgură în margina hotarului despre Cacova. Acestea sunt semnele din capul moşiei de către amiază zi. Apoi Valea de brădet în sus, pe piscul Vărarului pănă în valea chiliilor unde s-au pus iar piatră; apoi de acolo în Măgura Ciutei, pănă în fundul Seaciului. Iar în piatră . . . şi Godeanul rămăn în partea d-lui afară de nişte cumpărături, ce se chiamă Măgurile, care acele au rămas ale lor înfundate. De aci plaiol în sus pe muche în stur tot culmea pănă în stălpul Neacşului şi pănă în gol, apoi din gol în scocul Albului; apoi în Groşii Bădeştilor şi în Schinteia, apoi în Pietrile înşirate pănă supt munte, în brădet. Deci de curmeziş spre răsărit, pănă în rîu; din rîu în jos pănă în hotarul Ezărului. Apoi din jos de hotarul Ezarului, pe rîu în jos, pănă iar dă de jos de moara d-lui Stirbei. Si acolo sub rîpă să încheie hotarul şi iazul rămăne tot al d-lui. Iar pentru nişte livezi ce să cheamă Gurguita, dîndu-să să le stăpînească popii şi moştenii de acolo, au rămas plaiol tot să-l stăpînească d-lui. Si aşa s-au potrivit acele livezi ca acest plaio şi au rămas rîul hotar, ear pentru silişte, fiindcă au căzut mai puţine în hotarul d-lui Stirbei şi la aceilalţi mai multă, să aibă a-şi ţinea şi d-lui numai ce e-au căzut pe hotar, şi ei, ear ce le-au căzut pe hotar, că şi pentru acea silişte şi pentru livezile din Gurguita şi pentru alte livezi, ce au fost mai multe /[65] pe partea ce au căzut lor. Pentru toate acelea au rămas tot plaiol al d-lui şi este cu dreptate la amîndouă părţile; aşiderea şi vadurile de moară cîte sunt pe hotarul d-lui, au rămas să fie toate ale d-lui. Eară pentru munţi şi d-lui Ştirbei şi popii şi megiaşii dela Cheia, să aibă a-şi ţinea fără nici o pricină, precum le-au ales cei douăzeci şi doi de hotarnici. Şi mai multă pricină la mijloc să nu fie, că s-au ales şi s-au hotărît şi s-au întărit la toate, cu bună dreptate. Pentru aceiea am şi întărit cu pecetea şi iscălitura noastră. Din Rîmnic. Septbr 16. lt 7240. IO, nr.LXII, p.63(65 15 Iulie 1737. [65] Noi 4 boeri care din porunca prea cinstitei administraţii am fost luaţi de popa Şărban i de popa Sima i diaconu Dima şi de alţi moşteni din Cheia sud Vîlcea, ca să-i hotărîm şi să le alegem, părţile de moşie ale fieştecăruia osebit de moştenire şi cumpărătoare din hotarul Chei. Şi după poruncă, strînsu-ne-am toţi la zi şi la soroc, fiind comiserul Dumitraşcu Lădescu. Şi viind preoţii şi toţi moştenii înaintea noastră, le-am cerut cărţile şi zapisele de moştenire şi de cumpărătoare, să le aducă cine ce au, ca să să citească. Şi ei aşa au răspuns, că n-au cărţi şi zapise de moştenire, fiindcă ei sunt moşteni vechi, ci au zis că au numai zapise de cumpărătoare unii dela alţii şi fiindcă în trecuţii ani au fost venit din porunca prea cinst., administraţii 24 de boieri, ca să aleagă, partea d-lui răp(o)sat(u)lui Ilie Ştirbei, ce au fost cumpărat-o dela unii de moştenii din Cheia, au fost avut moştenii multă pricină acelor boeri, zicînd unii că sînt numai două funii din doi moşi în tot hotarul; ear alţi au zis că sînt trei funii, din trei moşi. Ci acei 24 de boeri văzînd că este mare pricină între dînşii, aşa ziseră că le-au dat să jure dela doă funii anume. Magherească şi Băzicească 6 oameni bătrîni şi preoţi; şi dîndu- -le lege să jure, ei au rămas 6 oameni bătrîni cu preoţi la sf., Biserică şi au jurat /[66] cum că sînt trei funii după trei moşi anume; funia Magherească şi Băzicească şi Puiască, iar nu două funii. Şi iar mai viind 6 boeri hotarnici din porunca prea cinst., administraţiei, ca să aleagă partea d-lui răposatului Ilie Ştirbei, ce o cumpărase; şi la acei 6 boieri iar aşa s-au adevărat, că sînt tot trei funii în hotarul iar nu două. Şi noi iar aşa am adevărat că sînt trei funii, care acei 6 boieri au fost ales partea d- -lui răposatului Ştirbei de o parte puind rîul Cheii hotar, ca să fie d-luib răposatul Stirbei din rîu, spre apus, pînă în hotarul Cacovei şi pă rîu din semnele unde este moara d-lui răposatului Stirbei în sus, plaiul cu siliştele, cu vadul de moară, cu livezile după rîu, pînă sub nuci. Iar muntele, fiindcă mai înainte vreme l-au fost vîndut popa Udrişte cu cetaşii lui, jumătate este din funea Magherească şi Flocosul cu cetaşii lui, din funiea Puiască. Si rămîind jumătate nevîndută au dat acei 6 boeri să ţie d-lui răposatul Ştirbei, după cum scrie în cartea acelor 6 boeri. Iar ce mai rămîne nevîndută, să ţie popa Grigorie cu cei ce n-au vîndut, măcar că noi nici un fel de scrisori n-am văzut făcute de acei boeri la moşteni, că nu le-au făcut; au zis să fie rîul Cheii hotar şi moştenii să ţină din rîu spre răsărit în curmeziş, pînă în hotarul Olăneştilor; şi pe rîu în sus, din hotarul Sărăcineştilor, săliştile cu plaiul cu livezi, pînă supt munte; şi din munte, pe cum s-au zis mai sus. Si pentru livezile din Valea de brădet fiindcă iar acei 6 boieri au fost dat să fie d-lui răposatului Stirbei, livezi din hotarul Cacovenii în curmeziş, pin semne cu pietri şi pin fagul ce este pus şi piatra. Si spre satul Cheia se coboară pe muchiea, dela vale de moară d-lui răposatului Stirbei, în rîu. Si în sus merg livezile din semne, pînă în fagii cei însemnaţi, ce s-au însemnat acei 6 boeri. Iar din fagi în sus este un codru de loc, livezi, ce să chiamă Măgurele, merg în sus, pînă în gura plaiolui. Si acel codru de loc l-au fost dat cei 24 de boieri şi cei 6 să le ţie cumpărătorii, care au zapise de cumpărătoare, dela moşteni. Si noi văzînd zapisele şi cărţile acelor boeri hotarnici le am dat să ţie acel codru de loc, cu pace; şi mănăstirea Sărăcineşti, avînd cumpărături. Iar dela unii din moşteni din Cheia i-au fost dat acei 24 de boeri şi adoa oară păr., Ştefan i popa Simion pe cum am văzut o carte iscălită de sfinţia sa. A treiaş cei 6 boeri i-am fost ales, ca să ţie pentru toate cumpărăturile stînjini 100 pe deal şi la mijloc şi pe Valea de brădet, cum arată în foaie păr., Stefan i popa Simion, să ţie pe lîngă hotarul mănăstirii şi noi iar aşa am dat, să ţie mănăstirea. Deci noi, căutînd în toate semnele şi alegînd toate părţile, cele ce sînt vîndute de o parte şi ce au rămas nevîndut, am tras hotaru plaiurilor în curmeziş, /[67] din rîu, pînă în hotarul Olăneştilor. Şi s-au găsit stînjeni 670 şi l-am dat să ţie moştenii, cei ce n-au vîndut acest plaiu, dupe cum mai sus s-au numit. Aşijderea şi livezile ce sînt tot în hotarul Cheii, ce au rămas nevîndute, despre Valea de brădet, le-am tras din hotarul mănăstiri Sărăcineşti în sus pînă în hotarul d-lui răposatului Stirbei, pînă în fagii ce este şi piatra. Si s-au găsit pă deal stînjini 491 pl şi pe mijloc stînjeni 461 pl şi pe vale stînjeni 287 pl înpărţindu-le pe trei funii. Au venit la funia Magerească, pă deal st., 176 şi la mijloc st., 176 şi pe vale st., 192. Si la funia Puiască au venit, pă deal, st., 146 şi pe mijloc st., 146 şi pe vale st., 83; şi la funia Băzăcească au venit, pă deal, st., 169 şi pe mijloc st., 169 şi pe vale st., 102; face să ia popa Sărban i diaconul Dima, cu toţi cetaşii lui, pe toată funia magherească pe deal, st., 148 şi pe mijloc st., 148 şi pe vale st., 85. Si s-au mai dat popii lui Sărban pentru zapisele, ce au avut danie şi de cumpărătură, pe deal st., 28; pe mijloc st., 28 pe vale st., 17. Din funia Puiască face să ia popa Sima cu fraţi şi cu toţi cetaşii lui, pe deal, st., 146 pe mijloc st., 146 şi pe vale, st, 83. Din funia Băzăcească face să ia popa Grigore Bodescul, pă deal, st., 169 pe mijloc, st, 169 pă vale, st., 102. Aşişderea s-au tras şi siliştele, care merg în curmeziş spre plai, cît ţine siliştele cu pomi, cu vadurile cele nevîndute, din Valea Suitorului şi trece rîu în sus, pînă în valea Petrii Albe; s-au găsit st., 375. Să înparte pe trei funii, să ţie din funia Băzăcească popa Grigore Bodescul mai din jos st., 120; şi din funia Puiască să ţie popa Sima Sovar cu fraţii şi cu cetaşii lui st., 120, pe mijloc. Si din funia Măgherească să ţie popa Sărban i diacon Dima şi cu cetaşii lor, pe din sus, st., 135. Sau tras şi siliştea Alunişul şi s-au găsit stînjini 95. Să ţie popa Sima cu cetaşii lui, pe din sus, st., 47; să ţie şi popa Sărban cu cetaşii lui, pe din jos, stînjini 47. S-au tras şi siliştea Piatra Albă şi s-au găsit st., 60. Aceasta s-au dat popii lui Grigore Bodescul şi fiindcă este mai cu pădure, făr de pomi, au primit-o să o ţie pentru partea, ce i să venea din Aluniş. S-au tras şi Gurguita în livezi, în plaio cu ţăpile, din fagul ce s-au însemnat, pînă în valea schitului sînt st., 231, care face pă trei funi la o funie, cîte st., 77. Să ţie popa Sima cu cetaşii lui din funia Puiască sub plaio, la Ţăpi, din fagul ce s-au însemnat, pînă în Piatră, st., 77; să ţie şi în valea Ezerului poiana Potrinichile pînă în vîlcea. Să ţie şi din funia Măgherească popa Şărban cu cetaşii lui, în Gurguiata la mijloc, din piatră pînă în piatră, st., 77; să ţie şi din valea Potrinichilor, la mijloc din Muchia bradului în lat, pînă în pîraul cel mare, despre răsărit; să ţie /[68] şi poiana din coaste. Din funia Băzăcească să ţie popa Grigorie Bodescul tot în Gurguiata pă din jos de popa Şărban din piatră pînă în piatră st., 77; să ţie şi la vale ce ia parte pînă sub dos, cu stînă bătrînă, pînă în vale, unde să înparte cu popa Şărban. S-au tras şi livezile din Tisa, s-au găsit st., 300, dintr-aceştia să ţie popa Sima cu cetaşii lui Silele stînjeni 100. Si s-au dat şi Gurguiata cea Mică, căci au fost surpat, un codru de loc din Sile; să ţie şi popa Sărban cu cetaşii lui, în Tisa Sichireşti, stînjeni 100; să ţie şi popa Grigorie Bodescul în Tisa odriu, din muchie pănă în muchie st., 100. Ci noi am ales şi am găsit cu dreptate să ţie aceşti mai sus numiţi, aceste părţi. Iar cei ce ş-au văndut toate părţile lor de moşie du peste tot hotarul, la d-lui răposatul Ştirbei şi la mănăstirea Sărăcineşti, să nu aibă nici o treabă, într-aceste părţi mai sus numite; pentrucă noi am adevărat cum că, mai mult de cît au avut parte de moşie, au văndut unii din vînzători Ci noi le-am dat această carte a noastră ca, să ţie şi să stăpînească cu pace, de către toţi vînzătorii şi un loc ce să cheamă Suitori şi alte petece de locuri mai mici, ce sînt nemăsurate, tot să le înpartă pă aceste trei funii, numiţii ce sînt mai sus căci, că aşa am aflat şi am adevărat că este cu dreptate. 15 Ioli. ( 1737. IO, nr.LXIII, p.65(68 11 Noembre 1748. [68] Adică eu Bucur, fecioru lui Anghel, ot Cheia, dinpreună cu feciorii mei, anume Matei i brat ego Niţul, dat-am zapisul nostru, ca să fie de bună credinţă la măna fraţine-meu lui Mihăilă, feciorul lui Ioan Bărbătescu, care sînt frate de cruce cu el. Si cînd m-am prins cu Matei frate de cruce, cu fratele Mihăilă, i-am dat 2 fălci de livede, cu voia noastră şi cu ştirea tuturor cetaşilor noştrii, făr de nici o silă. Si fratele Mihăilă m-au dăruit 2 oi cu lapte, de bună voia lui şi cînd s-au făcut această tocmeală şi acest zapis, fost-au mulţi oameni buni, mărturie, care se vor iscăli mai jos anume. Aceasta am scris eu, cu voia noastră şi cu ştirea tuturor cetaşilor noştri. /[69] Însă să să ştie, livadea din Gurguiata dela Văcărie să o împartă frate-mieu Mihăilă, în două, cu unchiu-meu Apostol, că i-am dat-o eu Matei sin Bucur, partea mea să fie moşie ohavnică. Si ne-am pus şi degetele, mai jos, să să crează. 11 Noembr. ( 7257. IO, nr.LXIV, p.68(69 15 Iunie 1752. [69] De vreme ce datoria creştinească, cea mai mare şi mai de folos, este a ajuta şi a împodobi sfintele lui D-zeu case; drept aceia şi eu care mai jos mă voiu iscăli, din darul cel de sus, fiind luminat şi îndemnat, ca să dau şi să închin daniă sfintei şi Dumnezeeşti Episcopii a Rîmnicului, o parte de moşie din hotarul Cheii, sud Vîlcea, măcar că darnic şi nevrednic este iar protimia şi dragostea inimii mele mi-au fost din destul plecat, spre dăruirea aceasta, care parte de moşie este cumpărată de în Hs. răposata soţia mea Dospina, D-zeu să o pomenească, dela moşteni cu zapise, care zapise de înpreună cu această carte s-au dat la Prea Sfinţia sa de Hs., iobitorul părintele nostru Kir Grigore Episc., Rîmnicului, întru care arată stăpînirea aceştii moşii mai sus numită cu semnele ei, dîndu-i-să şi închinîndu-să pentru pomenirea sufletului soţiei mele şi a părinţilor mei. Ear mai în urmă şi pentru pomenirea sufletului meu, celui mult păcătos. Deci să aibă sf., Episcopie a ţinea şi a stăpîni, această parte de moşie, ce scrie mai sus, cu bună pace şi în veci, nestrămutat şi de către nimeni din neamul meu, sau al soţiei mele, mai sus numită, supărare să n-aibă. Ear cei ce s-ar ispiti, a înstreina şi a luă-o această danie, de supt stăpînirea sfintei Episcopii, aram să fie, supt blestemul jefuitorilor sfintelor lui D-zeu biserici. Aceasta. 13 Ionie lt 7260. IO, nr.LXV, p.69 10 Aprilie 1766. [70] Adică eu Anastasia monahia dinpreună cu fie-mea Grejdana şi Voica, dat-am zapisul nostru la mîna duhovnicului Sava Iermnoah, ca să fiie de bună credinţă, că am dat danie de pomenire veşnică sfintei biserici, dela rîpa Bradului, livadea din Gurguiata cea Mare. Şi este locu dă fălci 6 şi falcea de funii 9 în lung şi în lat; şi funia este de coţi 12 şi semnile locului sînt: dela vale dă într-al diaconului Ioan nepotă-meu şi la deal pînă . . . . . şi în curmeziş din vălcea, pînă în grind, într-a diaconului Ioan. Şi acest loc l-am dat sfintei biserici stătător; să aibă a-l stăpîni sfînta biserică, în veci, în bună pace, despre toate rudele noastre ne amestecîndu-să, nimeni, că este a noastră bună şi dreaptă şi nu sîntem datoare nimic nimănui ca să să scoale în urma noastră, cu vreo pricină. Ci noi de a noastră bună voie am dat, ca să avem veşnică pomenire, noi şi părinţii noştrii, care ne am pus şi numele la pomelnicul sf., biserici. Şi pentru mai adevărată credinţă, iscălesc, ca să să crează şi am pus şi mărturii de treabă, de crezut. 10 Apr., lt 7274. SUD VÎLCEA Această danie cercetîndu-să acum la hotărnicie şi găsindu-se adevărată, s-au adeverit şi cu iscălitura mea, ca să stăpînească cu pace. 10 Aog., ( 1781. S-au protocolit de mine şi sînt din cuvînt în cuvînt după cele adevărate scrisori. IO, nr.LXVI, p.70 21 Aprilie 1768. [71] Adecă eu popa Matei dinpreună cu fraţi mei anume, Marin şi Cos(tan)d(i)n şi Preda care-i suntem feciorii Nicolii Modrii, moşteni buni din satul Cheia, din funia Puiască, dat-am acest zapis al nostru sf., Schit dela Bradul, unde să prăznueşte sf., slăvitul Prooroc Ioan înaintea mergătorul şi Botezătorul D-lui şi Duhovnicului Savi, iermonahul, ca să fie de bună credinţă, pentrucă i-am vîndut un loc stătător de supt Rîpa Bradului şi acest loc l-au fost pus zălog tatăl nostru la Mihăilă Briceag, dela Bîrlă, drept tl., 2. Şi sfinţia sa duhovnicul Sava le-au dat acei tl., 2 lu Mihăilă. Şi iar ne-au mai dat nouă tl., 1 bani 60 şi i-am dat iar, în datoriile ce au fost făcute de tatăl nostru. Deci sfinţia sa au zis, sau să-i dăm stătătoare sfîntului Schit pănă în veac, sau să-i dăm banii, ce au dat sfinţia sa pentru dînsa. Deci noi toţi fraţii, dinpreună socotindu-ne de a noastră bună voe, am ales şi bine am voit, a o da sfîntului Schit stătătoare şi danie pănă în veac, puind şi părinţii noştri la sfăntul pomelnic cel mare al sf., Biserici, ca să aibă vecinică pomenire. Si acel loc din hotărniciile cele de mult l-au stăpînit toţi părinţii noştri fără nici o gălceavă, despre alţi moşteni, sau rude de ale noastre. Si acum l-am dat iar cu bună voe şi cu ştirea tuturor funaşilor noştri. Iar cine s-ar scula mai în urmă cu gîlceavă, să aibă a-şi căuta cu noi, iar sf., Schit să aibă a stăpăni în bună pace, pînă în veac. Si acel loc este în Gurguiata cea Mare, supt Rîpa Bradului, dă într-al Băzicilor, carele le stăpîneşte iar sf., Schit. Iar despre munte şi despre Potîrnichi, pînă unde să zăvîrneşte locul spre locurile unchilor noştrii şi pogoară la vale spre soare apune, tot pre lîngă al unchilor noştri, pînă dă în mejdina locului Ezărului, carele este dela Zavricea. Si merge tot pre lîngă el, pînă dă în pîrîu din jos de isvorul de apă. Si iar pre lîngă pîrîu la vale, despre soare răsare, pînă în vîrful muchiei unde zăvîrneşte spre Scoabe, care au fost a Mănişorilor care o stăpîneşte acum iar sf., Schit precum scrie zapisul moşului Nichifor, care au dat; şi apucă muchia drept la deal spre soare răsare, pînă dă iar într-al Schitului, carele este tot dela Băzici. Si pentru mai adevărată credinţa, iscălim şi punem şi degetele, ca să să crează precum arată în dos. 21 Apr., lt 7276. IO, nr.LXVII, p.71 15 Aprilie 1768. [72] Eu Sava Ieremonah ot Iazăr, carele am şi scris acest zapis, cu zisa popi lui Matei şi a tuturor fraţilor lui, care s-au iscălit în dosul acestui zapis dupe a lor scrisoare ce au mai scris şi au întărit cu blestem şi cu afurisanie, asupra cărora s-ar ispiti a sparge acest zapis, i eu Cosma iermonah ot Izvoru frumos mart., şi să să ştie că noi numai aşa voim a-l da pentru ca să-l stăpînească preotul, care va sluji sfîntului Schit. Iar de s-ar închina schitul şi moşia vre uni mănăstiri, noi aceasta nu o dăm a să închina, nici sfintei Episcopii, nici Ezerului iar poate Isvorului frumos. Si de va rîndui D-zeu a ne face din noi sau după noi, din neamul nostru, vre-un om preot călugăr sau şi monah şi va şădea sfînt schit slujind, acela să fie volnic a să hrăni pă dînsul, neoprit de alţii. Si ce preot să va hrăni pă el, să fie datori a pomeni tot d-auna aceste nume: Nicula, Gredana, Ioan, Gheorghe, Ioana, Alexandru, Neacşa, Dumitru. Pentrucă numai pentru dragostea lui sf., Ioan, am dat ca să aibă părinţii pomenire şi noi dela Dumnezeu, milă. Şi am lăsat din preţ banii 60 şi cu ce a mai trecut la măsurătore, pentru sfînta pomenire; că pentru aceasta ne-am bucurat, că am fi putut noi patru fraţi a le scoate, ci am dat-o de voe. Iar cine din stăpînitorii schitului sau şi din rudele noastre a(r) strica această orînduială, acela să fie proclet şi anatima şi supt blestemul sfinţilor 7 soboară creştineşti şi supt al nostru păcătoşilor. Si am scris eu popa Matei sin Nicoli sin Licsandru Modrea sin Marco, funia Puiască. Si iscălind am pus şi degetile, ca să să crează. 25 Apr., lt 7276. /[73] Acest zapis cercetîndu-să acum la această hotărnicie, unde fiind vînzătorii faţă s-au dovedit că este bun şi după cum şă coprinde într-acest zapis, să urmeze stăpînirea sfîntului schit. Avg., ( 1781. IO, nr.LXVIII, p.72(73 22 Iulie 1772. [73] Adecă eu Rafail ermonah fecior popii Simii din Cheia moştean bun din funia puiască, dat-am acest zapis al mieu la mîna păr., egumenu Sava ermonah să-i fie de bună credinţă, că am dat de danie sf., Schit dela Rîpa Bradului unde să prăznueşte sf., Ioan Botezătorul, un loc din Gurguiata cea mare. Si semnile locului sunt acestea: dela vale, dă cu capul în pădure, iar despre soare apune, dă în mîncătura apei. Şi merge mîncătura apei spre plai, pînă sub coastă unde se repezeşte; iar despre plai dă cu capul într-al . . . . . . . Si alt loc din Tisa ce este din Rîpă la deal şi despre rîu dă într-al Zdărceştilor; iar despre răsărit culmea dealului, iar despre munte dă într-al vărî-mieu Partenie. Si iar am mai dat tot de danie toată partea mea de silişte, ce mi să va veni de peste rîu din Urzici ca să aibă sfăntul schit să-şi facă o căscioară. Si iar am mai dat tot de danie, a treia parte din izlaz, din cît mi să va veni mie de peste tot hotarul mieu, adecă din munte, din plai, din cîmp, din pădure, din apă. Si această danie de moşie am dat de a mea bună voe, ca să am pomenire vecinică puindu-ne şi numele la pomelnicu cel mare al sf., Biserici. Iar ori care s-ar scula din rudele mele, sau din funeaşii miei a strica această danie, ce am dat sf., Schit, să fie anatema de D-l Hs. şi de 318 sf., părinţi şi de toate sfintele soboare. Aşişderea şi de mine păcătosul. Si cînd s-au făcut acest zapis au fost şi alte mărturii. Şi pentru mai adevărată credinţă iscălesc şi eu, ca să să crează. 22 Ioli lt 7280. /[74] Această danie cercetîndu-să acum la această hotărnicie prin rudele numitului ermonah şi dovedindu-să bună, s-au adeverit şi cu iscălitura mea. 11 Avg., ( 1781. IO, nr.LXIX, p.73(74 SUD VÎLCEA [74] Acest zapis ce-l întăreşte răposatul păr., Chesarie cercetîndu-să şi de mine acum la hotărnicire şi găsindu-să netăgăduit, s- -au întărit şi de către mine. 8 Avg., ( 1781. 20 Octombre 1776. Chesarie mil bj Episcop Rîmnic. Înaintea smerenii noastre tras-au la judecată Mihăilă Briceag, dela satul Bărbăteşti sud Vîlcea pe Sava ermonahu egumenu dela schitul Ezerul, arătînd numitul jeluitor cum că avînd el, o livadie în Gurguiata cea mare unde să zice Văcăria, o au zălogit la Teodor ermonah din Bărbăteşti vărul lui. Si Teodor o au văndut fără ştirea lui, egumenului Ezereanu şi cerea dreptate dela noi ca să o răscumpere. Deci chemînd noi de faţă, atît pe egumenul Ezereanul cît şi pe popa Teodor, am întrebat pe popa Teodor cum au văndut acea livade, egumenul Ezereanul zălog avănd-o el dela Mihăilă, el ne arată un zapis al lui Mihăilă intru carele văzui că au văndut livadea aceasta lui popa Teodor în tl., 4 iar nu au zălogit-o; şi cumpărătoare bună avîndu-o, o au dat şi el danie la schitul Bradul pentru pomenirea lui. Ci dupe cercetarea aceasta dovedind noi că vănzare au făcut Mihăilă, iar nu zălogire şi popa Teodor ca o cumpărătoare bună, o au dat danie schitului. Am găsit cu cale să stăpănească schitul livada această, cu bună pace de către Mihăilă Briceag şi de către neamul lui; pentru care am dat cartea aceasta întărită cu iscălitura smerenii noastre, să o aibe schitul de întărire. Aceasta scriem. 20 Octb., ( 1776. IO, nr.LXX, p.74 11 Iunie 1781. Prea Înălţate Doamne. [75] Lăluim Mării Tale că în hotarul nostru Cheia sînt trei unii, anume: funia băzăcească, funia puiască şi funia magherească, pe care funii vine să să împarţă hotaru şi între noi moştenii. Din funia băzăcească fiind şi schitul Bradul stăpînitor, după cărţile ce are; ne-am învoit adică eu Sava iermonahu vechilul schitului şi cu noi moştenii ca să ne deosebim funia noastră de cele două funii şi apoi să ne împărţim între noi, ca să să ştie pă unde vine partea schitului şi pă unde rămîne a noastră moştenii. De care ne rugăm Mării Tale, să fie luminată poruncă a Mării Tale, către d-lor boieri isprăvnici şi către d-lui boer judecător să meargă la faţa locului, fiind aproape de scaun şi să ne măsoare, a treia parte dupeste tot tot hotarul, pe unde va veni funia noastră şi să pue semne, de către celelalte două funii, ca să să ştie. Apoi să deosăbească din funia noastră partea schitului, puind semne dupe care să ni să dea şi cărţi a nu mai fi pricină între noi, că stăpînim unii mai mult din partea altora. Si ce va fi mila Mării Tale. Robii Mării Tale. D-voastră isprăvnicilor ai judeţului i dumneata judecătorule, întîi prin judecată să cercetaţi pricina şi de va fi trebuinţată a să cerceta şi la faţa locului, să mergeţi. Si să faceţi alegerea ce să cuvine asupra dreptăţii. 11 Ionie ( 1781. IO, nr.LXXI, p.75 12 August 1781. [76] Sfinţia sa părintele Sava iermonah igumenul sf., mănăstiri Iazerul vechil şi sf., schit ce se cheamă Bradul, i Matei şi Lazăr moşneni ot Cheia şi cu toţi cetaşii lor din funia băzăcească, ce le zice pe poreclă Angeleşti de aci din sud Vîlcea, la Ionie 11 într-acest curgător an lt 1781, jeluind Mării sale Prea Înălţatului nostru Domn, Io Alexandru Ioan Ipsilant Vvd., că în hotarul Cheii sînt trei funii, cu numele lor băzăcească, puiască şi magherească, pă care funii ar fi voind să să împarţă hotaru între ei numiţii moşneni cu numitul igumen Iazereanul, s-au învoit între dînşii ca cîtă partea li să va veni pă funia băzăcească să împarţă frăţeşte şi să să despartă de cele două funii; apoi să să împarţă între ei, ca să să ştie pe unde vine partea schitului şi partea lor. Si prin jalbă făcîndu-să cerere către noi, ca să venim aici la faţa locului, fiind aproape de scaun şi să le măsurăm a treia parte dupeste tot hotarul, unde va veni funia lor şi să le punem şi semnele de către celelalte două funii. Apoi să deosăbim din funia lor partea schitului puind şi semne şi să le dăm şi cărţi pe la mănă. După a cărora jalbă ni să porunceşte de către Înălţimea sa, ca întăi prin judecată să le cercetăm pricina şi de va fi trebuinţă a să cerceta şi la faţa locului, să venim să le facem alegerea, ce să cuvine asupra dreptăţii. Deci după luminata porunca Mării sale, chemînd pă amăndouă părţile, adică funia puiască, magherească, băzăcească, am cercetat jalba ce au dat către Măria sa, aceşti de funia băzăcească cît şi de răspunsul celor alalţi iar celelalte două funii puiască şi magherească, care neputîndu-li-să izbrăni pricina dela scaun şi poftind cîteş trele părţile, de a li se face hotărnicie şi alegere la faţa locului însă de toţi am fost ceruţi, după acărora cerere la sorocul, ce şi-au pus, ne-am sculat şi am venit aici la faţa locului unde fiind cîteşi trele părţile faţă, întăi am ca să ne arate cine ce cărţi şi zapise au, atăt de moştenire căt şi de cumpărătoare. Si ne au arătat numai o carte de hotărnicie dela a patru boieri hotarnici, cu leat 1737 Ioli 13 de ani 44, ce au fost luaţi din porunca administraţiiei, de un popa Grigore ot Bodeşti cu cetaşii lui Angheleşti ot Cheia, i de popa Şărban, i diaconu Dima, i de alţi cetaşi ai lor, i de popa Sima Şovar, i de alţi moşneni ai lor Cheieni dintr-acest jude, al Vîlcii, de le au ales toate părţile ale fieşcăruia de moştenire, i de cumpărătoare. De care arată într-acea carte de hotărnicie cum că, mai înainte vreme unii din moşneni au fost mers la rapos., Ilie /[77] Ştirbei, ce au fost consilier de şi au fost văndut părţile lor de moşie şi arată că răposatul Ştirbei au fost luat 24 de boieri hotarnici, ca să aleagă acea cumpărătore, din hotarul Cheii. Si au fost multă pricină şi gălceavă între dînşii, că unii zicea că sînt două funi în hotarul Cheii; iar moşnenii zicea că sănt trei funii. Si au hotărît acei 24 de boieri ca să jure 6 oameni i preoţi bătrăni; şi au jurat în biserică; mai pe urmă au fost luat si alţi 6 boieri hotarnici şi iarăşi aşa au fost adevărat, că sînt trei funii, măcar că într-această carte ce să văzu la măna lor, a patru boieri hotarnici, arată că n-au văzut nici o carte de hotărnicie, nici a 24 de boieri, nici a şasă. Si alege hotarul Cheii din rîu către apus, pănă în hotarul Cacovii şi merge căpătîiul pănă în Valea de brădet. S-au fost găsit într-acest hotar stînjeni 936, care socotindu-mă cumpărătoarea d-lui răpos., Ştirbei, i s-au fost ales partea stănjeni 350 puind rîu Chei ca hotar spre apus, cu sălişte, cu vadu de moară, cu livezi, cu plai, care din suma ce s-au zis mai sus au fost vîndut unii din moşneni la Sărăcineşti stănjini 100 pă deal. Si le au fost rămas numiţilor moşneni 786 nevănduţi şi pă cei ce s-au fost văndut la răposatul Ştirbei au fost lipsit numiţii moşneni pă vînzători. Si răposatul Ştirbei după ce au fost ales acea cumpărătore, au văndut-o la Episcopie, tot într-acei bani, care au cumpărat-o talr 200 vechi. Si la urmă numiţii vănzători au fost mers la păr., răposatu Episcopu Rîmnicului Kir Climent, de l-au fost rugat ca să-şi primească banii; şi Prea sfinţia sa arătînd în scris că s-au milostivit de le-au primit banii jumătate talr 110 noi. Iar pentru ceilaltă jumătate arată Sfinţia sa că, la cumpărătoarea moşiei, este tovarăş cu răposatul Strîmbeanu. Şi au rămas acea jumătate de vănzare supt stăpînirea Episcopii, care să află acum dată supt stăpînirea iezerului, schimb pentru nişte hodoară, ce le-au luat Episcopia dela numita mănăstire. Si la acea hotărnicie s-au fost ales stănjeni 786; de care s-au întărit pă trei moşi: funia puiască, magherească, băzăcească, care au venit de toată funia stănjeni 152 pă deal şi la mijloc stănjeni 152; şi pă vale stănjeni 102, cu sporul ce s-au mai sporit acum pă vale; usebit de cumpărătoare şi de danie a popii lui Şărban, tatăl popii Predii i brat ego, ce i-o dă lui, singur pă deal stănjini 28, la mijloc stănjini 28, pă vale stănjini 27. Si la acea hotărnicie s-au fost tras şi celălalt hotar, al mai din rîu, către răsărit, pănă în hotarul boierilor Olăneşti. Si s-au fost găsit stănjeni 670, şi s-au fost împărţit acel hotar pă cîte 3 moşi ce s-au zis mai sus, cît unul şi altul; însă şi cu vănzarea şi au stăpănit tot cu pace atăt de mai nainte, căt şi dela hotărnicie, pănă acum, făcăndu-şi case, ogrăzi şi alte /[78] ţinuturi. Iar acum la această hotărnicie, căuta popa Preda sin popa Şărban cu verii lui, i cu cetaşii lui, din funia magherească, a lipsi pă cei ce vănduse la răposatul Ştirbei din rîu către apus. Asemenea şi Costandin Andronescul i Matei Tudorescu, cu cetaşii lor, din funia puiască, a lipsi pă cei din funia lor, ce vănduse la răposatul Ştirbei. Iar din rîu către apus, fiindcă toţi vănzătorii, arătară că părinţii lor la acea vănzare, ce o vănduse la răposatul Ştirbei, din rîu către apus, au văndut numai partea lor, a treia parte; iar din rîul Cheii spre răsărit, n-au văndut, nici au perit, cu altă pricină, ci au stăpănit cu toţii dinpreună cu bună pace, pănă acum, avînd şi case, pometuri şi alte ţinuturi, dela moşii părinţilor lor, căt şi ei au înmulţit ţinuturi; de care părăşii lor, nu le tăgădue stăpănirea, ci fiindu-le stăpănirea veche şi netăgăduită, s-au cunoscut că rău umblă, să-i lipsiască, că de vănduse şi dete rîul Cheii către răsărit, trebuia răposatul Ştirbei să aibă stăpănire şi acolo. Ci pentru această, n-am găsit cu cale, a să lipsi de care singur părăşii şi au cunoscut greşala, la zisele ce căută de a lipsi, pă mai sus numiţii, ci să aibă a stăpăni hotarul Cheii din rîu, către răsărit, cu toţi d-avalma, însă fieşcare pă funia sa, din sălişte, din vad, din moară, din cămp, din pădure, din plai, precum au stăpănit strămoşii, moşii şi părinţii lor şi ei, pănă acum; iar din rîu către apus, să stăpănească cei ce s-au dovedit că au văndut. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aşişderea şi Seciurile, cu Măgurile, să să împarţă tot pă trei funii, în trei părţi; şi cine va avea zapise, să ia după zapise în ce funie îi va răspunde zapisul; aşişderea şi pentru o carte a schitului Iezerul, ce au ars în casa popii lui Matei Cheianul de cumpărătoare, partea unui Zavrice, fiind netăgăduită stăpănirea şi partea aceia, iarăş să stăpănească Iezerul, numai partea Zavricei afară de fraţii lui, însă din două funii magherească i puiască; aşijderea şi din islaz a 10 parte. Aceasta. 12 Avg., ( 1781. IO, nr.LXXII, p.76(78 20 Ianuarie 1782. [78] Adecă eu Partenie ierodiacon monah, fecior Predi Bărberului sin /[79] Simion Andronescu, moştean bun, din Cheia, din funia puiască, mai dau şi încă acest încredinţat zapis, la măna Duhovnicului Sava Ieromonah, ca să-i fie încă şi mai de mare credinţă, că eu n-am mai dat la altă sfăntă mănăstire, sau la alt sfănt schit, partea de moşie din Cheia, fără numai sfănt(u)lui schit Bradu, unde să prăznueşte sft., Ioan Botezătorul, dupre cum scrie şi zapisul mieu, ce l-am dat mai nainte tot într-acest an 7290, adică cum că am dat de danie, toată partea mea de moşie, ce mi să va veni, dupreste tot hotarul Cheia, sfănt(u)lui schit, mai sus numit. Deci, eşind nişte minciuni cum că am dat de danie, tot acea moşioară a mea din Cheia şi la sfănta mănăstire Bistriţa; deci întrebăndu- -mă Duh(o)vnicu Sava Iermonah de am dat, au n-am dat, eu i-am spus drept, în frica lui Dumnezeu, cum că n-am dat la Bistriţa, nimic din moşia mea, nici am gănd să dau ceva acolo, de vreme că şi tată-meu au fost dat mai întăi, tot la numitul schit, toată moşia noastră, adică şi partea lui şi a feciorilor lui, dupre zapis, ce au dat mai sus numitului schit. Pentru acea şi eu mai întăresc şi cu acest încredinţat zapis mai dupre urmă, toată dania, ce am dat sfănt(u)lui schit, să fie stătătoare pănă în veac. Şi ori ce zapis ar scoate măcar cine, să nu să crează, ori la ce judecată ar eşi, sau ar merge măcar mai denainte de aceasta, măcar mai de pre urmă, tot să nu să prinză în seamă. Iar de m-aşi scula eu însumi, cu vre-o obrăznicie preste sfănta pravilă, a întoarce şi a lua dela schit această danie de moşie din Cheia, ce am dat eu, zic ca să fiu dator, să plătesc de nume căte cinci sute de bani, ce am pus la pomelnicul cel mare. Şi încă să mai plătesc dimii 12 coturi, care mi-au făcut bine de mi- -au făcut bine de mi-au dat să-mi fac îmbrăcăminte. Si alt ce mi s-au mai dat, tot să-i plătesc, cum va zice sfinţia sa Duh(o)vnicu Sava Ieromonah, pentrucă de a noastră bună voe am făcut aceste danii, unul altuia, ca să avem pomenire vecinică şi nestricată şi nestrămutată, pănă în veac. Si cînd am făcut acest zapis au fost şi alte mărturii, care mai jos să vor iscăli. Si eu pentru mai adevărată credinţă, iscălesc că să să crează. 20 Gen., ( 1782. IO, nr.LXXIII, p.78(79 15 Iulie 1784. [80] Filaret cu mila lui D-zeu Episcop Rămnic al Noului Severin. De vreme ce cuv., Arhimandrit şi egumen al sfintei mănăstiri Bistriţi Kir Ştefan s-au învoit cu cuviosul iconom al sf., mănăstire Arnotei Kir Filaret şi au primit amăndoă părţile, pentru semnile muntelui Scînteia şi Neteda, ca după cum vor arăta prin carte de blestem oamenii din satul Bărbăteşti, Costeşti şi Bodeşti, aşa să fie şi stăpănirea acestor sf., mănăstiri, într-aceşti doi munţi, cu care munţi fiindcă să hotărăşte şi muntele Ionaşco şi Lespezile, ce este al sf., Episcopii jumătate, de danie dela un Rafail ieremonah şi jumătate de cumpărătoare cu zapis ot leat 7199, Martie 25, al popii lui Udrişte i Radul Flocosul, i Ene, i diaconul Mihul şi Stoica moşnenii din Cheia, în care zapis arată şi semnele din prejurul acestui munte anume, vărful Stărmislor şi stîna Chei Clăbucetul vărful Gerii, de aci în Preuta şi cu vărful lui Bogdan; şi prin vărful Beliţilor şi din vărf în jos şi stăna lui Ionaşco dela Pietrile înşirate şi cu plaiul în jos. Deaci vărful Vioranului şi scocul Albului şi ne-am înştinţat dela cuviosul iconom al sf., Episcopii kir Nectarie, cum că s-ar fi călcat din hotarul acestui munte de către alţi vecini, răzoraşi precum şi acum la această descoperire, ce este a să face prin mărturii, acestor 2 munţi, al Bistriţii şi al Arnotei. Iarăşi fiind trebuinţă ca să nu facă vre o călcare şi ca să descopere şi dreapta stăpănire a Episcopii, după semnele ce să cuprind în zapis, scrisei această carte a smereniei noastre, cu înfricoşat blestem asupra voastră moşnenilor ce vă veciniţi cu acest munte al Episcopii şi asupra ori cărora va avea ştiinţă pentru aceste numite semne, ca să daţi semne, ca să daţi mărturie şi să arătaţi fieşcarele dreptul dreptul adevărat făr de vătămare de suflet; care mărturie să să treacă în dosul acestei cărţi supt iscăliturile voastre şi supt iscăliturile vechilor ce vor fii orînduiţi, atît din partea acestor numite mănăstiri, căt şi din partea Episcopii. Si oricarele va mărturisi în frica lui D-zeu şi va arăta după dreapta ştinţa sa, să fie iertat şi blagoslovit. Iar carele va şti semnile din prejurul acestui munte şi le va tăinui pentru hatîr sau alt enteres, pricinuind că nu ştie nimic, unul ca acela să fie anatema, proclet şi afurisit de D-l nostru Is. Hs. şi de 318 sfinţi Părinţi dela soborul Nichei şi de toate sfintele soboară; aşişderea şi de smerenia noastră, fierul, pietrile să să topească şi să să răsipească, iar trupul acelui ce nu va arăta adevărul, /[81] dupe moarte-i, să rămîie întreg şi neputred şi pănă nu va mărturisi adevărul, ertăciune nu va avea. Aceasta scrim. 15 Iolie 1784. IO, nr.LXXIV, p.80(81 6 Iunie 1557. 4. SLĂTIOARELE [81] Înţelegerea cuvintelor hrisovului Mircei Vodă, pentru moşia din Stolniceni, a mănăstiri Slătioare, unde e hramul sfîntul Nicolae, unde lăcuesc călugăriţe. Cu mila lui Dumnezeu, Io Mircea Voievod, Domn a toată ţara rumînească, fecioru Radului Vodă, prea bunului şi marelui Domn, dat- -am Domnia mea această carte, adecă hrisov al Domnii mele, Ancăi şi feciorilor ei căţi Dumnezeu îi va dărui, ca să-i fie moşia din Stolniceni, din partea tătă-ni-său lui Nan de peste tot hotarul, căt să va afla partea tătăni său lui Nan; pentrucă au fost moşie a lui de mult şi dreaptă, de-a părinţii lui. Iar după acea au avut Anca pîră cu frate-său Radu; şi aşa pîrîtă Radul pre sora lui, pre Anca înaintea Domnii mele cum că, nu e făcută de tată-său, nici este copilă. După acea, după lege şi după dreptate cu toţi îndreptătorii Domnii mele, am dat Radului frăţini-său lege să jure, cu doisprezece boeri, cum că soru-sa Anca nu e făcută de tată-său Nan. Iar Radu frăţini-său ne putînd jura, au rămas de judecată înaintea Domnii mele. Pentru acea am dat Domnia mea Ancăi, acea moşie, ce e mai sus zisă, să fie Anci vecinică şi feciorilor ei şi nepoţilor şi strănepoţilor ei, după porunca Domnii mele. Pentru aceea şi mărturii am pus Domnia mea; pre jupan Balş şi pre jupan Bărcan vel logf., şi pre jupan Par (sic) şi pre Cîrstea vistieru şi pre Vîlcea vel stolnic şi pre Stanciu vel pos., şi pre Ştefan vel portar. Şi s-au scris acest hrisov în scaunul Bucureşti în luna lui Ionie; şi curgerea anilor au fost 70651. /[82] Şi am scris şi l-am înţeles eu, popa Teodosie ot Olăneşti şi acest hrisov, cum am găsit în hrisovul cel sîrbesc. IO, nr.LXXV, p.81(82 6 Mai 1633. [82] Cu mila lui D-zeu Io Matei Vvd., Domn a toată ţara rumînească, nepotul marelui şi prea bunului Io Basarab Vvd, dat-am acest hrisov al Domnii mele, sfintei mănăstiri ce să cheamă Slătioarele, unde să prăznueşte sfîntul şi făcătorul de minuni Nicolae de Miralichina, unde lăcuesc călugăriţe; şi cîte vor fi lăcuitoare, să le fie satu Stolniceni a 4 parte, din cîmp şi din silişte şi din apă şi din uscat şi un vad de moară, cu eazul lui şi cu balta şi cu tot ce s-ar afla de peste tot hotarul, pînă în hotaru cel bătrîn; pentrucă acea moşie a 4 parte din Stolniceni au fost a Doamnei Ecaterinei, cumpărată, Doamna răposatului Io Alexandru Vodă acelui bătrîn. Deci făcînd ia această sfăntă mănăstire, Doamna Ecaterina fiind a ei, au dat-o şi au miluit sfănta mănăstire ce e mai sus zisă, cu moşia acea din Stolniceni, ca să fie ei, vecinică pomenire şi călugăriţelor de hrană; şi le au dat şi scrisoare; şi au ţinut şi au stăpînit acea moşie sfănta mănăstire, cu bună pace, de atunci pănă în zilile lui Simion Vodă. Iar după acea, Pîrvul logf., el au făcut schimb cu sfănta mănăstire, de au luat Stolnicenii adecă moşia şi au dat el sfăntei mănăstiri, satul Buneşti, de bună voia lui, partea lui, care au fost de moştenire dela moşi, dela părinţii lui; iar după acea, Vladul logf., s-au sculat în zilile lui Leon Vodă, de au luat satul Buneşti, dela sfănta mănăstire, care au fost schimb cu satul Stolniceni. Deci, au rămas sfînta mănăstiri de nu au ţinut nici moşie în Buneşti, nici Stolneşti, făr de judecată. Iar dupe ce m-au dăruit Domnul D-zeu şi cinstitul împărat, cu Domnia şi cu scump trupul stăpăniri pămîntului rumînesc, în cinstitul scaun al Domniei; după acea au venit la Divan înaintea Domnii mele, călugăriţele, de s-au jeluit şi au plîns şi au spus înaintea Domnii mele, călugăriţele, de s-au jeluit şi au plîns şi au spus înaintea Domnii mele, cum au rămas mănăstirea făr de sat şi făr de moşie. După acea, Domniea mea am căutat pe dreptate după lege şi au judecat cu toţi cinstiţii îndreptătorii Domnii mele şi cu părintele nostru Mitropolitul /[83] Kir Vlădica Grigorie şi cu părintele nostru Kir Teofil, episcopul al Rîmnicului. Şi au mărturisit cinst., Teofil călugărul, fratele Pîrvului logf, cum că au fost satul Stolniceni al sfintei mănăstiri, miluită de Doamna Ecaterina. Deci am dat Domnia mea satul Stolniceni a 4 parte, sfintei mănăstiri, precum au fost mai dinainte, de moştenire iar a ei şi mai din nainte vreme; şi de acum înainte, să nu să mai ia de nimeni, ci să rămîie nemişcată, după zisa Domnii sale. Pentru acea şi mărturii am pus Domnia mea: pre jupan Radu Buzescu vel ban Cralevschi şi pre jupan Ivaşco vel dvornic şi pre jupan Radul vel logof., şi pre jupan Grigorie vel vis., şi pre jupan Teodosie vel spăt., şi pre jupan Mihai vel stoln., şi pre jupan Buzinca vel comis şi pre jupan Bucica vel pah., şi jupan Costandin vel post., şi ispravnici Sima al 2-lea logof.,. Şi am scris eu Soare logof., dela scaunul Bucureştilor. Mţa Mai 6. Şi dela Adam, curgea anilor pănă la zioa scrisori aceştia, lt 7141; iar dela naşterea lui Hs. 1633. Şi acest izvod, hrisov dela Matei Vodă, l-am înţeles eu post., Teodosie sibn popa Eftimie, ot Ioneşti, care sînt acum la Chiritisor ot Buda. IO, nr.LXXVI, p.82(83 1644. [83] Adecă eu Vlad pos., fecioru Predi Cluceru din Bîrseşti, scris-am şi mărturisesc cu acest al meu zapis, ca să fie de mare credinţă, la măna Mării sale Doamnei Elenei a Domnului nostru creştin Matei Basarab Vvd., cum să-s ştie, că am văndut ocina mea, ce este înprejurul mănăstiri dela Slătioare, ce este hramul sfîntului Nicolae, toată partea mea de ocină, din mănăstire în sus, pînă în drumul Mehedinţilor; şi din jos livezile toate cîte sunt înprejurul mănăstiri; şi din jos, lazurul pînă în gura Slatini, şi curmeziş, preste deal pînă în hotarul Govori, însă pă bani gata 8000; să fie Mării sale în veci, stătătoare. Şi o am văndut eu, de a mea bună voie, fări de nici o silă şi cu ştirea tuturor oamenilor mei. Iar Doamna, D-ei, o au dat şi au miluit cu acea ocină, ca să fie Mării sale, pomană în veci, la acea sfîntă mănăstire Slătioara, ca să fie călugăriţelor de hrană şi moşie stătătoare, în veac. Şi la acea tocmeală fost-au mulţi boeri mărturie /[84] anume: Udrişte vel logof., Goran logof., ot Ioneşti, i Costandin pahr., din Sărăcineşti şi alţi mulţi, care mai jos şi-au pus peceţile şi iscăliturile. Şi am scris eu Teodosie Stancul logof., ot Ioneşti; şi pentru credinţă ne-am pus şi pecetea. lt., vechi 7152. IO, nr.LXXVII, p.83(84 17 Decembrie 1669. [85] Milstio bijo io Radu Voievod igni pisim grnid Sfinţia ta, Kir Serafime Episcopul dela Rîmnic, zdravite. Cătră aceasta fac ştire Sfinţiei tale că, aici înaintea Domnii mele, în Divan, venit-au această săracă de călugăriţă anume Varvara, care iaste lăcuitoare la schitul ce să cheamă Slătioarele, de să jelui, pentru moşioara ce au fost dată, cînd au zidit acest schit, afară din ce au fost cumpărat şi Doamna Elena a răposatului Matei Voievod dela Vlad logof., Bîrsescu; iar cînd dar acum să scoală jupîneasa Vladului logof., cu pîră; drept aceasta, Sfinţia ta, să faci osteneală, să meargi la acest schit, să să strîngă oameni din sus şi din jos şi dinprejurul locului şi să le dai şi afurisanie precum vor încărca cu sufletele lor, cînd s-au zidit acest schit datu-s-au şi moşie. Iar de va adevăra cum s-au zidit acest schit fără moşie, să căută moşiea care este cumpărată de Doamna Elena, dela Vlad logof., Bîrsescu, afară din care nu o va fi văndut şi nu o va afla . . . să o dea de o lături, iar ce va rămînea pre sama schitului Slătioarele, cu apă şi cu păduri, să să strîngă, toată la un loc şi să-i pui Sf., ta hotare, să nu mai aibă gîlceavă cu Bîrseşti. Si precum vei adevăra Sfinţia ta şi că va fi să-i faci scrisoare, să vie la Domnia mea, să i să facă şi carte. Tolco pish. 17 Decb. ( 7178. IO, nr.LXXIX, p.85 3 April 1673. [86] Mtlostio bioj. Io Grigore Ghica Vvd., ignd pisim gvmi gispen semu isbgo izbran oţu pşmu Kir Ştefan episcopul Rîmnicului şi slugi Domnii mele Lamba cămăraş ot Vel Ocnă, zdravite. Cătră acea vă fac înştiinţare Domnii mea că aici, înaintea Domnii mele, la Divan, avut- -au pără de faţa această săracă de călugăriţă anume Varvara dela mănăstirea dela Slătioare, cu boerul Domnii mele, Kirca logof., pentru a patra parte, de moşie, ce are mănăstirea Slătioarele, la satul Stolniceni precum scrie în cartea răposatului Matei Vodă, care moşie este dată de pomană, la sfînta mănăstire Slătioarele, de răposata Doamna Catrina, a răposatului Domn Alexandru Voievod cel bătrîn, poftind Varvara călugăriţa, ca să-şi hotărască acea, a patra parte de moşie, de către Kirca logof., şi de către alalţi boeri, care vor mai avea moşie, acolo în Stolniceni, pentru căci nu are nici un folos de acea moşie, că nu-i dă nimeni nimic. De care lucru, iată că vă poruncim Domnia mea, în vreme ce-ţi vedea, această carte a Domnii mele, iar Sfinţia ta părinte Episcoape şi tu cămăraş Lambo, să căutaţi să strîngeţi 6 boeri de treabă, dinprejuru acei moşii şi să stîngeţi pre toţi, cîţi vor avea moşie aciea, la Stolniceni; să fie şi Kirca logof., de faţă. Şi să mergeţi acolo să aveţi a hotărî moşia mănăstiri Slătioarele de către Kirca logof., şi de către ceilalţi boeri pre a patra parte, cum scrie mai sus, să o alegeţi şi să o hotărîţi şi să înpetriţi, fără de nici o cheltuială. Aşişderea să jelui pentru jupîneasa Dobra Bîrsaca cum că înpresoară, o moşie a mănăstiri, care este cumpărată de Doamna Elena dela Vlad logof., Bîrsescul şi c-au dat-o de pomană mănăstiri. Si pentru o vie iar a mănăstiri ce-o au luat iar Bîrsăsca dela mănăstire, fără dreptate. Si precum îi veţi tocmi să-i faceţi şi scrisoare. Tolco pisah gam. 3 Apr., ( 1673. IO, nr.LXXX, p.86 3 Noembrie 1753. Io Costandin Mihai Gehan Racoviţă Voievod. [87] Sfintei şi dumnezăeşti mănăstiri, ce să cheamă Slătioarele sud Vîlcea, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul sf., marelui ierarh Nicolaie, făcăt., de minuni, dela Miralichia şi maicilor călugăriţe, ce sînt lăcuitoare la acea sfîntă mănăstire, ca să fie sfintei mănăstiri milă dela Domniea mea, să ia vinăriciul dela satul Stoieneşti-Măglaşi dupăste tot hotar ot sud, din zece vedre una după obicei, pentru că acest vinărici este dat şi miluită sfînta mănăstire, încă mai dinainte vreme, de Domniea sa răposatul Duca Voievod, prin hrisovul Domnii sale dela leat 7182, care de atunci şi pînă acum, au avut acea milă numita mănăstire, nezăticnită. Întru acea dar, învrednicindu-ne şi pre noi Domnul Dumnezeu, cu Domnia acestii pravoslavnice ţări rumîneşti de am venit în înpărătescul Domnii mele scaun şi văzînd Domnia mea însumi, hrisovul răposatului Ducăi Vvd., şi Domnia mea, încă m-am milostivit de am dat şi am înoit mila acea şi printr-acest al nostru Domnesc hrisov, ca să aibă sfînta acea mănăstire, a lua vinăriciul din dealul ce scrie mai sus şi după cum au luat şi mai nainte vreme preoţii mănăstirii sau alţi oameni, care vor fi orînduiţi de maicele călugăriţe, ca să strîngă acest vinărici; să aibă a umbla şi a scrie vinăriciu tot de odată, cu vinarii cei domneşti, ca să facă doă catastişe; şi tot asemenea unul ca şi altul, iscălite fiind amîndouă şi de vinăriceni domneşti, şi de vinăriceni mănăstireşti; şi aşa înpreună, strîngînd banii vinăriciurui, ce este de plătesc dajnicii, cîte patru bani, de o vadră, de vin şi poclonul de nume; de care bani, să aibă a lua sfînta mănăstire, cîte bani doi de vadră şi cu parparul, precum au avut obicei, de au luat şi mai nainte vreme. Şi vinăriceri domneşti să aibă a lua iar cîte doi bani de vadră şi poclonul de nume, precum va coprinde în cartea domnească, ce li să dă la mînă, de slujba vinăriciului. Drept acea am dat Domnia mea, acest cinstit hrisov al Domnii mele, mai sus numitei mănăstiri, ca să aibă a lua, vinăriciul din dealul, ce scrie mai sus; să fie sfintei mănăstiri de întărire şi călugăriţelor ce lăcuesc acolo, de hrană şi chiverniseală, iar Domniei mele şi părinţilor Domnii mele, vecinică pomenire. Şi pentru ca să să păstreze nestrămutat a să lua mila aceasta în toţi ani nezmintit şi făr de zăticneală, am întărit hrisovul acesta cu toţi cinstiţii şi credincioşii boerii, cei mari, ai Divanului /[88] Domnii mele: pan Barbul Văcărescu vel vornic, i pan Costandin Năsturel vel ban, i pan Costandin Brîncoveanul vel spătar, i pan Ştefan Văcărescu vel logof., i pan Costandin Strîmbeanu vel vis., i pan Radu Creţulescu vel clucer, i pan Iordache Geane vel post., i pan Dumitrache Ghica vel pah, i pan Drăghicean Greceanul vel stol., i pan Lascarache Geani vel comis, i pan Badea Ştirbei vel sluger, i pan Iordache Caragea vel pos., şi ispravnic, i pan Ştefan Văcărescu vel logof.,. Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dintîi de domnia Domnii mele, aici, în scaunul Domnii mele Bucureşti, de Radu logof., la Divan, la leatul dela zidirea lumi 7262 iar dela naşterea Domnului şi mîntuitorului nostru Hs., 1753 Noembre 3. IO, nr.LXXXI, p.87(88 3 Mai 1750. 5. BISERICA SF., DUMITRU DIN CRAIOVA [88] Milo bjio Io Grigore Ghica Vvd., i gdra zemli Ungrovlahia davat gvmid sito poveleanio. Oblăduitorii Domni cărora li să încredinţază ţări şi eparhii, supt stăpînire creştinească, datorie au, a avea grijă pentru cele ce ar înţelege şi ar cunoaşte că ar fi de folosul acei patrii, ca să le orînduiască şi să le întărească mai ales cele ce sînt spre folosul şi întărirea dumnezeeştilor lăcaşuri şi cu cît mai vîrtos să vor sîrgui spre îndreptarea bunelor aşezămînturi şi orînduele, cu atîta vor fi mai lăudaţi şi mai slăviţi întru Domnia lor, că cu această să cunoaşte şi să vede a fi la fii şi nepoţi, cari catadiadohi să învrednicesc dela Dumnezeu ca stăpînirea şi oblăduirea strămoşescului scaun. Deci de vreme ce toate faptele bune sînt plăcute lui Dumnezeu, cu cît dar mai mult este ce să fac pentru adaosul sfintelor lui D-zeu /[89] mănăstiri, la care necontenit să slăveşte Marele D-zeu şi pomenirea făcătorilor de bine este necurmată. Drept acea şi Domnia mea de vreme ce din Pronia cea de sus, ca o soartă ni s-au încredinţat scaunul cel ştrămoşesc al pravoslavnici Ţări rumîneşti, întîi, şi al doilea rînd, nu numai ca un Domn al ţării, ci mai ales şi ca un diadoh strămoşescului nostu scaun, avem datorie netăgăduită, a nu trece cu vederea lucrările cele ce să cunosc că sînt şi vor fi spre folosul atît dumnezeeştilor mănăstiri, cît şi ale lăcuitorilor ţării acestia, din care socotind Domnia mea, bine am voit spre sfînta şi dumnezeiasca Episcopie, ce este în oraşul Domniei mele, care să numeşte Rîmnicu de sus, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul celui dintru sfinţi părintele nostru Nicolaie arhiepiscopul Miralichiei, făcătorul de minuni, îndreptînd cîrma acei Episcopii de Dumnezeu iobitorul episcopul Kir Grigore, carele făcînd rugăciune către Domnia mea pentru casele, ce au fost băneşti în Craiova, ce sînt făcute din domnia răposatului domnii sale Costandin Vodă Brîncoveanu, cu cheltuială domnească, care case fiind foarte dărăpănate şi stricate de multă vreme, au cerut Sfinţia sa voe de la Domnia mea ca să le dreagă acele case să fie episcopeşti, fiind acolea aproape şi biserică de piatră unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul sfîntului, marelui mucenic Dumitre, pentrucă neavînd Episcopia case în Craiova, are mare zăticnire cînd îi este mergerea la Craiova, ne avînd stănostire episcopească. De care cerea şi rugăciune a sfinţii sale socotind Domnia mea, că în oraşul Craiovi fiind scaun domnesc şi de apururea aflîndu-să acolo ban mare, epitropul Domnii mele, purtător de grije acelor cinci judeţe de peste Olt, să cade dar a avea în Craiova mai adese şăzămînt şi Stinţia sa iobitorul de Dumnezeu episcopul acei eparhii, că aflîndu-să Sfinţia sa cu şăderea mai adesea în Craiova, va fi pentru mai bună îndreptare spre sufletul folos, al lăcuitorilor dintr-acele judeţe. De vreme că în Craiova fiind scaun domnesc de apururea, mergînd multe pricini de judecată, unde la multe trebueşte hotărîrea prin săvîrşirea judecăţii bisericeşti şi cunoscînd Domnia mea, că cu cale este rugăciunea şi cererea Sfintii sale, bine am voit Domnia mea, de am dat aceste case sf., Episcopii a Rîmnicului, că Sfinţia sa părintele Episcopul Kir Grigore să dreagă casele acestea după cum să cade, coprinzînd într-o curte şi acea biserică de piatră a sfîntului Dimitrie, care să să numească de acum înainte Episcopie în Craiova, ca să fie şi sfintei Episcopii de oareşcare folos, aflîndu-să Episcopul mai adese cu şiderea în Craiova, fiind la mijlocul /[90] locului al acei eparhii episcopeşti, ş-a putea fi Sfinţia sa înştinţat şi cu priveghiera şi luarea aminte pururea va fi şi spre mai bună încredinţare şi sufletelor folos al lăcuitorilor, dintr-acele cinci judeţe de peste Olt. Întru aceia cu sfatul şi blagoslovenia Prea sfinţitului Mitropolitului ţări Kir Neofit şi cu sfatul cinstiţilor şi credincioşilor veliţilor boerii Domnii mele, am orînduit şi am dat acele case din Craiova sfintei Episcopii Rîmnicului, printr-acest cinst., hrisov al Domnii mele, ca să fie case episcopeşti nestrămutat, iar Domniei mele şi părinţilor Domnii mele vecinică pomenire. Iată şi mărturii am pus Domnia mea: pan Grigore Greccan vel vornic, pan Costandin Dudescul vel spătar, pan Ianake Hrisoscoleu vel ban, pan Costandin Brîncoveanu vel logf., pan Barbu Văcărescul vel vistier, pan Ştefan Văcărescul vel clucer, pan Grigoraşco Ghica vel postelnic, pan Iordache vel paharnic, pan Nicolae Dudescul vel stolnic, pan Nicolae Hrisoscoleu vel comis, pan Ionakake vel sluger, pan Stavro vel pitar; şi ispravnic Costandin Brîncoveanu vel logf.,. Şi s-au scris hrisovul acesta în anul al treilea, întru a doa Domnie a Domnii mele, aicea în oraşul Bucureşti, de Toma logof., za divan sin Milco logof., Merişescul ot pres Olt. Mţa Maio 3 lt., 7258. IO, nr.LXXXII, p.88(90 8 Noembre 1753. [90] Costandin Mihaio Gehan Racoviţă Vvd., bijo mlţiio gprod zeml vlascoe. Oblăduitorii Domnii cărora li să încredinţeză, ţări şi eparhii, supt stăpînire creştinească datorie au, a avea grijă pentru cele ce ar înţelege şi ar cunoaşte că, ar fi de folosul acei patrii, ca să le orînduiască şi să le întărească, mai ales cele ce sînt spre folosul şi întărirea dumnezeeştilor lăcaşuri, şi cu cît mai vîrtos să vor sîrgui spre îndreptarea bunelor aşezămînturi şi orînduele, cu atîtă vor fi mai lăudaţi şi mai slăviţi întru Domnia lor, că cu acestea, să cunoaşte şi să vede a fi la fii şi nepoţi, cari /[91] catadiadohi să învrednicesc dela Dumnezeu cu stăpînirea şi oblăduirea părintescului scaun. Deci de vreme ce toate faptele bune sînt plăcute lui Dumnezeu, cu cît dar mai mult cele ce să fac pentru adaosul sfintei lui Dumnezeu mănăstiri, la care necontenit să slăveşte marele D-zeu şi pomenirea făcătorilor de bine este necurmată. Drept acea şi Domnia mea, de vreme ce din Pronia cea de sus ca o soartă ni s-au încredinţat scaunul cel părintesc al acestii pravoslavnici ţări rumîneşti, nu numai ca un Domn al ţări, ci mai ales ca un diadoh părintescului nostru scaun, avem datorie netăgăduite, a nu trece cu vederea lucrurile cele ce să cunosc, că sînt şi vor fi spre folosul atît Dumnezeeştilor mănăstiri, cît şi lăcuitorilor ţării aceştia. Din care, socotind Domnia mea, bine am voit spre sfînt şi dumnezeiască episcopie, ce este în oraşul Domnii mele, care să numeşte Rîmnicul de sus, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul celui dintru sfinţi părintele Nicolaie arhiepiscopul dela Miralichia făcătorul de minuni, îndreptînd cîrma acestii sf., episcopii Sfinţia sa de D-zeu iobitorul părintele Kir Grigorie Episcopul, carele aducîndu-ne aminte pentru casele din Craiova ce au fost mai nainte vreme băneşti, care case sînt făcute din zilele Domnii sale răposatului Costandin Vodă Brîncoveanul cu cheltuiala Domniei şi nemai căutînd de dînsele nimini, ca să le dreagă s-au fost dărăpănat şi s-au fost stricat foarte rău, în cît numai era cu putinţă a lăcui cinevaşi întrînsele. Dar Sfinţia sa părintele Kir Grigorie episcopul, avînd trebuinţă a avea şi acolo în Craiova, unde deapururea de merge, pentru învăţătura norodului, fiind eparhia Sfinţii sale, pentrucă neavînd case acolo, avea mare zăticnire, neavînd stănostire episcopească, au cerut casele acestea la Domnia sa răposatul Grigorie Vodă Ghica, ca să le dea sf., mai sus numite episcopii şi să le dreagă Sfinţia sa, ca să-i fie pentru şăzutul cînd va merge acolo, fiindu-i şi mai îndemînă pentru ca lîngă casele acestea este şi o sf., biserică de piatră, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul sf., marelui mucenic Dimitrie, isvorîtorul de mir, şi după cererea Sfinţii sale, Domnia sa răposatul Grigorie Vodă, i-au şi dat numitele case cu hrisovul Domnii sale ca să fie episcopeşti înpreună cu biserica. Şi aşa Sfinţia sa cu multă cheltuială, sîrguindu-să, s-au apucat şi ca dintr-o temelie le-au înoit, dregîndu-le şi căpuindu-le foarte bine, încunjurînd şi sf., biserică, tot într-o curte cu casele. Acum dar, cerînd Sfinţia sa, ca să înoim şi Domnia mea dania /[92] aceasta a sf., Episcopii şi cu hrisovul Domnii mele, de care cerere şi rugăciune a Sfinţii sale Episcopul, socotind Domnia mea că este cu cale, fiindcă oraşul acesta este scaun domnesc şi politie mai mare de cît alte oraşe, unde de apururea osebit de altă adunare, de boeri mari i de neguţători, şi alţi oameni de cinste, ce să află lăcuitori acolo, este şi ban mare, epitrop şi purtător de grije în locul Domnii mele, peste acele cinci judeţe du peste Olt. Şi să cade dar a avea Sfinţia sa şăzămînt mai mult acolo în Craiova, că aflîndu-se Sfinţia sa mai adesea cu mergerea acolo, va fi pentru mai bună îndreptare spre sufletul folos al lăcuitorilor, de vreme ce ca la un scaun domnesc fiind şi la mijlocul locului acei eparhii, merg multe pricini de judecată de care este trebuinţă a li să face săvîrşirea hotărîrii, prin judecata bisericească. Şi cunoscînd Domnia mea că mai cu cale este a fi Sfinţia sa cu şederea mai mult în Craiova, am binevoit către sfînta şi Dumnezeiasca această Episcopie, de iar am dat şi am întărit dania aceasta şi Domnia mea printr- -acest cinst., şi domnesc al nostru hrisov, ca să aibă Sfinţia sa a ţinea şi a stăpîni numitele case înpreună cu biserica ce s-au zis mai sus, cu bună pace şi să fie în Craiova ca o Episcopie, ţiindu-să una ca şi alta spre odina părinţilor episcopi şi spre vecinică pomenirea Domnii mele şi a părinţilor Domnii mele. Şi pentrucă nici odinioară să nu să strămute, nici să să strice această cu bună orînduiala danie, ci să fie vecinică şi neclintită, am întărit hrisovul acesta, cu toţi cinstiţi, şi credincioşii boerii divanului Domnii mele, cei mari. Pan Barbul Văcărescul vel vornic, i pan Costandin Năsturel vel ban, i pan Costandin Brîncoveanul vel spătar, i pan Ştefan Văcărescul vel logof., i pan Costandin Strîmbeanul vel vistier, i pan Radul Creţulescul vel clucer, i pan Iordache Geanet vel postelnic, i pan Dumitrache Ghica vel pahernic, i pan Drăghicean Greceanul vel stolnic, i pan Lascarache Geani vel comis, i pan Badea Ştirbeio vel sluger, i pan Iordache Caragea vel pitar şi ispravnic pan Ştefan Văcărescul vel logof., Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dintîi de Domnia Domnii mele, aici, în oraşul scaunul Domnii mele Bucureşti, de Radul logof., za divan la lt., dela zidirea lumi 7262 iar dela naşterea Domnului şi mîntuitorului nostru Is. Hs., 1753. Mţa Noembre 8. IO, nr.LXXXIII, p.90(92 3 Februarie 1764. Io Ştefan Mihaio Racoviţă Vvd., i gprd zemblascoi. [93] A lucrări şi a faceri de bine de D-zeu gînditor lucru şi la tot creştinul datorie este şi la Dumnezeu prea bine primit, căci că mai întîi de toate pre gînditorul de D-zeu făcător de bine îl face, precum blagoslovnica cuvîntare într-acestaşi chip grăeşte: făcînd bine socoteşte- -o cugetare de D-zeu. Dar cu cît mai vîrtos după datoria cea netăgăduită, mai ales din tralţi, la stăpînitori, la oblăduitori şi la Domni să cuvine această de D-zeu plecată lucrare, spre mulţumirea şi răsplătirea îndatoriri cei de către D-zeu şi buna gîndire la acela, dela carele cea de pre pămînt stăpînire ca o soartă au luoat şi celuia ce decît altora mai mult l-au dat, a să asemăna într-acelaşi chip, spre facerea de bine a obşti, datorie are. Şi încă, cînd şi către cele înfrumuseţate şi Dumnezeeşti lăcaşuri, milostivi şi darnici cu facerea de bine să arată, unde cea făr de sînge jertfă să săvîrşaşte întru lăudat numele lui Dumnezeu necontenit şi neîncetat, să laudă şi să proslăveşte. Drept acea şi noi întru Hs., D-zeu bine credinciosul blagocestivul şi de Hs., iobitor, Io Ştefan Mihaio Racoviţă Vvd., din mila lui D-zeu, Domn şi oblăduitor Ţări rumîneşti. De vreme că, din noianul milostiviri celui Prea înălţat, ne-am înălţat la această stăpînă şi naltă şi preaslăvita a Domnii nu numai ca un Domn, ci mai ales ca un diadoh scaunului părintesc, dintîiaşi dată avem tot cugetul nostru învoeşat, spre cel de obşte folos pămîntului acestuia a să aduce toate, ale politii la stare bună cum şi la cele Dumnezeeşti, a să păzi şi a să întemeia. Ci dar de vreme că între acele, înştiinţîndu-ne Domnia mea şi de sfînta şi Dumnezeiasca biserică din oraşul Craiova (la carea să cinsteşte şi /[94] să prăznueşte hramul sf., marelui mucenic Dumitrie izvorîtorul de mir) cum că au rămas, la slabă stare neavîndu-şi purtătorul de grije spre dregerea celor ce să învechesc şi să strică. Din nastav Dumnezeesc ne-am îndemnat de am dat această sfîntă şi Dumnezeiască biserică, ca să fie supt iconomia şi toată purtarea de grijă a Sfinţiei sale părintelui episcop Partenie dela sfînta Episcopia Rîmnicului, ca să-i aibă Sfinţia sa purtarea de grijă a cuviincioaselor ei podoabe atăt pe din lăuntru cît şi pre afară. Şi socotind Domnia mea că este cu cale şi cu cuviinţă la un oraş ca acela, a să afla şi un dascăl rumînesc, la această sfîntă biserică pentru învăţătura celor srtreini şi a copiilor săraci, cari rămîn făr de părinţi şi n-are cine le purta grija, pentru învăţătura cărţi. Aşişderea şi pentru învăţătura orînduelilor preoţeşti acelor ce s-ar alege vrednici de hirotonisit, după ponturile ce s-au dat prin testament, ce de iznoavă s-au aşăzat acum de Domnia mea, pentru folosul obşti. Orînduim Domnia mea să ţie Sfinţia sa şi un dascăl la această sf., biserică pentru învăţăturile ce mai sus arătăm, care să fie scutit de toate dăjdiile şi orînduelile visterii, ca să poată păzi şcoala, spre procopseala ucenicilor. Dar fiindcă această sf., biserică nu are alt venit cu care s-ar chivernisi de către Arheria sa, atît trebuinţele acei sf., biserici, cît şi hrana şi îmbrăcămintea acelor şcolari săraci şi plata dascălului, am găsit Domnia mea această mijlocire, carea nici vistierii este spre vre-o scădere, ca la vreme de păs iarăşi să să ia, nici este lucru strein carele sîlniceşte închinîndu-să să caute vreme de desupunere, fiindcă aeea sf., şi Dumnezeiască biserică este zidire domnească de răposatul Matei Vodă Basarab, zidită pre loc domnesc. Însăşi biserica ca un clironom ce are trebuinţă, au cale să-şi ceaie ajutor la trebuinţele sale dela cei ce să odihnesc şi să chivernisesc, pre moşia sa. Pentru acea şi Domnia mea ca un Domn adevărat clironom şi în voe stăpîn pe lucrurile Domneşti, am închinat şi am afierosit toată moşia domnească din oraşul Craiovi, cît să va afla nedată şi neafierosită la altă parte, cu cărţi domneşti şi afară din curţile dumnealor boerilor de acolo din oraşu Craiovi, ceialaltă toată moşia să fie acestii sf., biserici. După care orînduim Domnia mea să să ia pă seama acestii sf., biserici, de cel orînduit de Arhieria sa, dijma din toate semănăturile şi rodurile după obiceio şi de casele toate ce s-ar afla pe moşia aceasta, afară şi în oraş, să să ia pe an bani 90 adică la sf., Gheorghie bani 45 şi la sf., Dimitrie bani 45. /[95] Şi de butea de vin tl., 1 după obiceio, ca cu acest venit să să chivernisească atît podoaba şi trebuinţele acei sf., Episcopii şi trebile Arhierii sale şi a poslujnicilor în cîtă vreme să va zăbovi acolo în Craiova, cînd ar merge cu trebi, în eparhia sa pentru folosul şi îndreptarea norodului, cît şi sămbria dascălui şi hrana şi îmbrăcămintea acelor şcolari streini şi copii săraci fără părinţi şi hrana acelor orînduiţi de hirotonisit pînă învaţă orînduelile preoţii. Şi fieşcarele din cei ce să odihnesc pe această moşie, dupe cum au coprinsu lor pînă acum, aşa să stăpînească; iar care ar vrea a mai coprinde loc şi a mai face alte înoiri, aceştia prin ştirtea şi volnicia Sfinţii sale părintelui Episcopului aşa să cuprinză şi să înoiască, iar făr de ştirea Sfinţii sale, să nu fie volnici. Care această mai sus zisă danie şi afierosire printr-acest cins., şi bine închipuit hrisov al Domnii mele, izbrănim, şi hotărim într- -acelaşi chip să să urmeze, adică toţi cei ce şed pe această moşie, să-şi dea adetul moşii, din toate la cele orînduite de Arhieria sa, atăt dijma, căt şi chiria făr de nici un fel de înpotrivire, ca să fie sfintei aceştia biserici de ajutor şi de întărire. Rugăm dar şi pre cei ce în urma noastră să vor orîndui dela Domnul Dumnezeu a fi Domni şi oblăduitori ţări rumîneşti, să întărească dania acestii sfinte biserici şi cu hrisoavele Domnii sale ca şi ale Domnilor sale danii şi afierosiri, să fie de alţi în urma Domniilor sale primite şi în seamă ţinute. Întărind Domnia mea hrisovul acesta, cu însăşi credinţa Domnii mele, Io Ştefan Mihai Racoviţă Vvd., şi cu credinţa prea iobiţilor Domnii mele fii Mihai Vvd., Costandin Vvd.,. Şi mărturii punem pe toţi cinstiţii şi credincioşii boeri cei mari, ai divanului Domnii mele: pan Toma Creţulescu vel ban, pan Radu Văcărescul vel dvornic, pan Costandin Cîndescul vel logof., pan Atanasie Ipsilant vel spătar, pan . . . . . . . . vel vistier, pan Toma Rafail vel postelnic, pan Ioniţă Guliano vel clucer, pan Dimitrie Fotache vel paharnic pan Iordache Caragea vel stolnic, pan Ianacache Roset vel comis, pan Mihalache vel pitar, ispravnic pan Costandin Velichi logof. Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dintîi al domnii Domnii mele, în scaunul Bucureşti, de popa Florea, Dascălul slovenesc. Febr., 3 ( 7272. IO, nr.LXXXIV, p.93(95 2 Decembrie 1780. Grigore Razo biv vel clucer, calmacan Craiovi. Cinstite dumniata frate Arhon blv vel stolnic Ioniţă Glogovene, i d-ta frate slugere Ioniţă Brăiloiole, cu aceasta vă fac d-v în ştire, că Pre Sfinţia sa iobitorul de Dumnezeu părintele episcopul Kir Filaret avînd socoteală de a drege casele episcopeşti dela sf., Dimitrie, voeşte ca să să aleagă mai întîi cît este înprejur al caselor fiindcă, de cînd s-au stricat îngrădişul, s-au întins unii alţii din vecinii înprejuraşi, de au făcut încotropire. Deci atît ca să se descopere locul cît este drept al sf., episcopii, căt şi să ştie şi Prea Sfinţia sa, cîtă gătire să facă pentru îngrădiş, au cerut ca să să orînduiască doi boeri la faţa locului, cari să va socoti. Ci am găsit cu cale a merge d-v, fiind si boeri ai divanului şi cu tot felul de praxis; luînd dar osteneala să mergeţi la numitele case şi prin vecinii înprejuraşi şi cari vor şti, să faceţi cercetare, şi pe căt să va alege locul caselor episcopeşti, să-l însemnaţi; precum şi de să vor fi întins cinevaşi, sau vor fi făcut case la vre-o parte a locului. Aşişderea şi de cercetarea ce veţi face, să daţi înscris. 1780 ( Dech., 2 IO, nr.LXXXV, p.96 5 Decembre 1780. [96] Avînd sfînta Episcopie Rîmnicului casele cele băneşti de aici din Craiova, ce sînt lăngă biserica Domnească, unde să cinsteşte hramul marelui mucenic Dimitrie, dăruit de Măria sa răposatu întru fericire Scarlat Ghica Vvd, /[97] care case după vremi, fiind stricate şi locul ne îngrădit, acum viind Prea Sfinţia sa părintele Episcopu nostru Kirio Kir Filaret au voit a şti locul acelor case de unde şi pănă unde au fost, atăt lungul căt şi latul, una, ca să nu să fi înpresurat de către vecinii locului, al doilea, ca să ştie Prea Sfinţia sa cîtă gătire să facă, de a să drege case şi să facă curte de zid de jur înprejur, care voinţă a Prea Sfinţii sale arătîndu-o d-lui Grigorie Razo biv vel clucer caimacanu Craiovi, d- -lui ne scrie noă, ca să mergem în faţa locului şi prin oameni bătrîni înprejureni, să facem această cercetare. Şi mergînd în faţa locului, am trimis de au chemat dintre negustorii cei bătrîni, pe jupîn Nicola Boltaşu, i pe jupîn Hagi Costandin Stoenescu, i pe Stamate Abagiu; au fost şi preoţii biserici sfîntului Dimitrie; din orăşanii cei bătrîni am adus pe Paraschivul Călăraşu, i pe Zamfir Călăraşu şi pe vechilul despre partea răposatului paharnicului Fota Vlădoianu, fiind vecini, am adus pe Iacob Opran cel bătrîn, fiind om vechi al casii răposatului; au fost cu noi şi d-lui Costandin Tîrnoveanu biv vel logf., fiind boeri bătrîni. Şi despre partea Prea Sfinţii sale părintelelui Episcopu au fost orînduit părintele igumen Sadoveanul, Kir Pantelimon; şi cu toţii ne au arătat pe unde au fost bolovanii curţii acelor case, care mulţi din bolovani şi pînă acum să cunosc. Şi aşa cu stînjinu cel pecetluit ce este trimis dela Bucuneşti, care se numeşte stînjinu răposatului Costandin Vodă Brîncoveanul; şi puind stînjinu din dreptul cloponiţi, din zidul ce s-au fost apucat de răposatu Costandin Argintoianu biv vel clucer să facă curte bisericii, drept pă muchie pă d-asupra fîntînilor pînă în drumul ce coboară la fîntîni, pîntre locul caselor sf., Episcopii şi pîntre locul caselor răposatului paharnic Fota Vlădoianu unde s-au găsit şi rădăcinile bolovanilor stînjini 60. De aici alăţurea cu drumul pănă în uliţa cea mare, unde iar s-au găsit tulpina unui bolovan stănj., 45; de aici alăturea cu uliţa cea mare, tot pe urma bolovanilor curţii pe lîngă gardul grădinii diaconului Vasile, iar pănă în uliţa cea mare stînjini 55; de aici alăturea cu uliţa şi alăturea cu curtea bisericii pănă iar în dreptul cloponiţei stînjini 49, care încunjurare de jur înprejur fac stînj., 209. Iar pentru un codru de loc ce s-au făcut diaconu Vasile casă şi grădină şi curte, am făcut cercetare prin bătrînii cei mai sus arătaţi şi aşa ne-au adeverit că acest loc este tot al caselor bisericeşti, dar n-au fost îngrădit în gardul curţii, ci fiind poarta curţii caselor unde este acum grădina diaconului, acest codru de loc au fost din-adinsul lăsat mejdină slobodă. Ci pentru aceasta rămîne la buna /[98] voinţa Prea Sfinţii sale părintelui de a lăsa sau de a cuprinde în curtea caselor. Noi, de cercetarea ce am făcut, vedem că locul acestor case de nici o parte de vecini nu este încotropit, fără cît atăta drumul ce vine pe lăngă curtea răposatului paharnic Vlădoianu cît şi uliţa cea mare, ce vine pă lăngă curtea slugerului Costache Pandia; au mai urmat cu gardul curţilor, de au strîmtat drumul şi cănd să va face şi curtea caselor băneşti, atunci nu poate trece pe uliţă două care alăturea, ci şi pentru aceasta cum să va socoti de către Prea Sfinţia sa părintele Episcopu şi de către d-lui caimacanul, aşa va rămănea pentru drumuri. Pentrucă noi aşa am adeverit într-adevăr. 1780 ( Dechem., 5. IO, nr.LXXXVI, p.96(98 8 Martie 1826. [98] Mlstieiu bjieiu Io Grigore Dimitrie Ghica Vvd., i gsp zeml vlascoe. Fiindcă sfănta şi Dumnezeasca biserică domnească din oraşul Craiovii, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul sfăntului mare mucenic Dimitrie izvorîtorul de mir, ce este zidită din temelia ei de Domnia sa răposatul Mateio Vodă Basarab, au venit milă dela fraţii Domnii de mai nainte, ca să ţie această sfăntă biserică patru preoţi şi un diacon ce să vor afla în slujba sfintei biserici scutiţi şi apăraţi de tot birul preoţesc i de potvoade şi de alte angarii nici cum să nu să supere, să aibă a scuti şi de dijmărit stupi i rămători două sute, i de vinărici vin vedre patru sute şi de oierit oi două sute, cum şi lude patru, fără pricină de dajdie să aibă a ţinea, pe cari găsindu-i să-i aducă la d-lor isprăvniceii, ca să-i cerceteze şi fiind fără pricină, să le dea adeverinţe pă numele şi chipul lor, ca să li să dea şi pecetluituri domneşti, a fi în pace şi ertaţi de toate dajdiile şi angariile, ce vor eşă dela vistierie şi dela cămara domnească peste ani în ţară, de nici unile voe /[99] şi bîntueală să nu aibă, ca să poată fi de pozlusanie şi ajutorul sfintei biserici. Asemenea şi un dascăl slovenesc, ce să va afla la această sfăntă biserică, să fie scutit şi apărat de toate dăjdiile şi de nimeni întru nimic supărat să nu fie, ca să poată a fi statornic pentru învăţătura copiilor, ce vor năzui să înveţe carte. Asemenea să ţie şi un scaun de carne în Craiova, scutit şi apărat de erbărit, de vamă, de bătăşii de măcelari şi de toate alte angarii, care mili le-au avut această sfăntă biserică din vechime, precum din hrisoavile domneşti ce am văzut, ne-am adeverit. Drept acea, ne-am milostivit şi Domniea mea, de am înoit şi am întărit milele ce au avut, care să arată mai sus, ca să-i să păzească nestrămutat. Pentru care poruncim Domniea mea d-v ispravnicilor ai judeţelor şi altor dregători, nimeni întru nimic supărare de toate căte scrie mai sus nu faceţi, ca să fie sfintei biserici de ajutor şi chiverniseală, iar Domnii mele vecinică pomenire. Şi ca să să păzească milile acestea nestrămunate, am dat această domnească a noastră carte sfintei biserici. Isam recet gvamin. 1826 ( Mart, 8. IO, nr.LXXXVII, p.98(99 19 Februarie 1794. 6. BISERICA SF., SPIRIDON, CRAIOVA [99] Cu această cercetare şi alegere a divanului Craiovi ceauşu de aprozi, din luminata porunca Mării tale, au adus şi înaintea noastră pă d- -lui biv vel pitar Ioniţă Vlădoianu, faţă cu Spiridon ieromonah, vechilu cuviosului igumen Hurezeanu Kir Pahomie şi citind atăt cartea de danie, prin care au afierosit răposatu paharnic Fota Vlădoianu la mănăstirea Hurezu acea biserică a sa din oraşu Craiovi, înpreună cu acele două moşii, Cerătul i Novaci, cum şi diata ce ş-au făcut răposatu paharnic Fota, la moartea sa /[100] vedem că, în cartea de danie, afieroseşte biserica a fi metoh la mănăstirea Hurezul, cum şi acele două moşii le închină danie iarăşi la numita mănăstire şi lasă pă igumenii ce vor fi după vremi, ca să aibă purtare de grije, cele ce să vor strica, să să dreagă biserica şi să acopere; lasă şi pă fii d-sale, ca să dea din agonisita casei taleri 600, spre a să face curtea înprejurul bisericii de piatră şi o pivniţă şi două case d-asupra şi foişor, iar în diata, ce ş-au făcut răposatu la moarte-ş, văzurăm că coprinde cu moşia Novaci cu munţi de Ţara rumînească, i moşia Cerătul le lasă bisericii, ca să fie pentru chiverniseala unui dascăl elinesc, să şează acolea să înveţe copii de pomană şi cît va avea viaţă să fie dumisale, cum şi fii d-lor să poarte grija pentru şcoală şi să să păzească nestricat aşezămîntul. Iar neurmănd fii d-lor precum au lăsat, să aibă egumenii a purta grija de chiverniseală dascălului, dăndu-i simbrie pe un an taleri 180 şi două chile de bucate, cum şi biserica să să dreagă, cănd să va strica orce; lasă să să dea negreşit acei 600 din venitu casii, pentru a să face zidirea înprejur şi casele cum mai sus să arată, arătănd că acele case, ce să vor face, le-au rănduit să fie pă seama egumenilor, ce vor fi după vremi la mănăstirea Hurezului, ca în vreme cănd vor merge la Craiova, să să odihnească într- -acele case, iar altceva să n-aibă voe egumenul a lua din venitu bisericii; şi la biserică rîndueşte să fie doi preoţi de mir şi un diacon. Şi fiindcă aceste moşii au venit mult, rîndueşte ca cele din prisos din venit, să să îmbrace săracii şi prasnicile bisericii să să facă; pentru care întrebînd pe vechilu igumenu, de au urmat şi de să urmează acestea chiar aşa precum au lăsat răposatu în diata sa, care o văzurăm făcută cu patru ani în urma mai sus numitei cărţi, răspunse, că preoţi de mir sînt doi, este şi dascăl rumînesc de învaţă copii de pomană, cu plată de simbrie pe an taleri 40; iar pentru biserică, că este la dărăpănare şi proastă stare, nici însuşi nu putea să tăgăduiască, pricinuind că igumenu ce să află acum fiind de curînd, cum şi vremile fiind înpotrivă, n-au avut vreme, să căpuiască pentru dregerea biserici. Deci, fiindcă igumenii în 14 ani, ce sînt trecuţi de cînd stăpăneşte mănăstirea aceste moşii, n-au urmat ca să pue la biserică dascălu elinesc, pentru a învăţa copii de pomană, ci fiindcă pe egumenii îi popreşte răposatu prin diată a nu avea voe să ia din venitu biserici, de cît numai să le fie odihna într-acele case, ce să vor face, cănd vor veni la Craiova, iar igumenii înpotriva dieţi răposatului au pus măna şi au luat tot venitul acelor moşii pănă acum, aflîndu-se clironomul nevărsnic şi fiindcă acele zidiri, ce au lăsat răposatu a să face nici pănă astăzi nu s-au făcut; şi de vreme /[101] ce răposatu, pentru purtarea de grije a bisericii, a dascălului elinesc încarcă şi rîndueşte pă fii d-lui şi fiindcă nici d-lui pitaru Vlădoianu nu cere epitropia biserici şi a moşiilor pentru vre un folos al casei sale, ci numai ca să urmeze şi să să săvărşească toate cele cîte răposatu tată-său au lăsat prin diata sa, cererea ce face este cu cale şi să cuvine a fi primită încă cu această orînduială, ca asupra acestor moşii ale bisericii, să să orînduiască doi neguţători, d-acolo epitropi, Niţu Marianu şi Ion logof., Bătăşanu, pe care-i cere însuşi d-lui pitaru, care neguţători primind acum în mîinile lor atăt acei taleri 600 dela d-lui pitaru Ioniţă Vlădoianu, ce lasă răposatul în diata sa, ca să- -i dea cum şi dela igumenu Hurezeanu acei talerii 1436, ce să afla rămaşi asupră-i din venitu moşiilor, i 2068 baniţe porumb să aibă a strînge veniturile moşiilor pe toţi anii şi cu acest paht de ban, ce să arată mai sus, să aibă acum pe dată a se apuca de dregerea bisericii şi a pune în faptă şi şcoala cu dascălul elinesc, ca să înveţe copii de pomană, precum lasă răposatu în diata şi cari neguţători să fie datori a-şi da socoteala, din an în an, la d-lui pitaru Vlădoianu, ca la un ctitor, al bisericii, din tot venitul ce vor primi şi de toate cheltuiala ce vor face, la care dare a socotelei să fie faţă şi igumenu Hurezeanu, spre a nu să face mastral şi cheltueli zădarnice din veniturile ce să va strănge, ci toţi aceşti mai sus arătaţi bani, cum şi veniturile din toţi anii, să aibă a să da pentru săvîrşirea în faptă, la căte răposatu lasă în diata sa. Şi după săvărşirea acestora, de vor mai prisosi pe anii viitori, bani din veniturile moşiilor şi a munţilor, acei bani, să să plătească iarăşi de numiţii epitropi, la cele după vremi trebuinţe ale biserici şi la îmbrăcăminte de săraci, iar nici d- -lui pitar, nici egumenu Hurezeanu, să nu fie volnici a lua, nici măcar un ban din venituri ci toţi să să cheltuiască, cu mijlocul ce mai sus arătăm, că lasă răposatul în diata sa. Iar igumenii să nu aibă alt amestec, decăt numai cănd vor veni în Craiova, să aibă a să odihni într-acele case, iar hotărîrea cea desăvărşită, rămîne a să face de către Înălţimea ta. 1794 ( Febr., 19. IO, nr.LXXXVIII, p.99(101 8 Martie 1724. [102] Io Alexandru Cost Vvd., i gospod zem vlascoe. Neodihnindu-să Spiridon igumenu mănăstirii Horezului au eşit la divan înaintea Domnii mele, faţă cu pitarul Vlădoianu, unde ne arată pitarul şi o deosebită înştiinţare, c-au făcut Domnii mele, d-lui caimacanu Craiovii, dela 16 ale lui Dechembrie, pentru starea acestii biserici, cum că la atăta dărăpănare şi necăutare au ajuns încît este să cază. Deci osebit d-această, făcînd Domnia mea chibzuire şi la cuvîntul de danie cu care cerea egumenul aceste moşii şi zicem că de ar fi făcut răposatul acela, moşiile acestea teslimin stăpînirei mănăstiri, d-atunci din viaţa lui şi n-ar fi avut mănăstirea inzaptul sau şi cu sineturile vechi, atunci adevărat s-ar fi numit danie desăvîrşită, şi n-ar fi putut nici paharnicul Vlădoianu, nici clironomu lui a o strica în urmă, iar de vreme ce aceasta nu s-au făcut cu aceaşi orînduială, făr de numai, o făgăduială în scris, după moartea lui; şi fiindcă acel răposat la sfîrşitu său tot pentru pomenire sufletească, şi iarăşi spre lucrare de facere de bine, lăsîndu-le, au socotit şi au orînduit alt mijloc, prin diata sa, nu se desfarmă pentru schimbare ce au făcut, cînd iarăş la loc cuviincios, şi tot pentru facerea de bine, şi pentru ajutor la o casă dumnezăiască, au întocmit altă orînduială. Atît numai au fost trebuinţă; să ne pliroforisim Domniea mea, pentru diata aceasta, de este chiar adevărată, unde la aceasta deosebit că văzurăm doi boeri mărturii iscăliţi întrînsa şi întărit de Prea Sfinţia sa proin Mitropolit, dar şi de faţă în divan ne deteră mărturie iubitorul de Dumnezeu Episcopul Argeşanu Kir Iosif, cum că din slăbiciunea boalii, n-au putut să-şi facă iscălitura întrînsa, dar pecetea este a sa şi diata este adevărată. Aşa dar, pliroforisindu-ne şi de diata că este adevărată, găsim bună întocmirea epitropii ce face Prea Sfinţia sa părintele Mitropolit şi d-lor boerii veliţi, prin tr-această anafora, care o şi întărim Domnia mea cu această orînduială; însă ca d-lui caimacanu Craiovi şi cu d-lor boeri divaniţi de obşte, să socotească d-lor doi dintre neguţătorii de acolo ştiuţi şi cu bun ipolipsă spre a să aşeza epitropi, iar pentru suma venitului de tăler 1436, cu care să îndatorează igumenul a plăti acum, fiindcă au probalisit iconomu, cum că igumenul au făcut serindare parastasuri şi s-au pomenit răposaţii aceia, atăt la numita biserică cît şi la mănăstirea cea mare a Hurezului, pe toată vremea pănă acum, în nădejdea acestiu venit şi deosibit d-aceasta, văzînd Domnia mea şi socoteala, ce s-au /[103] făcut, că nu este deosebită pe tot anul, după rodul său ce au dat, ci cu tahmin după suma a doi ani, unde şi nu poate fi drept nemeritu, de aceia am scăzut pă igumenul a da numai taler 500. Deci acei epitropi primind şi dela o parte şi dela alta aceşti bani şi strîngînd şi veniturile pe toţi anii, să urmeze a drege biserica acum îndată, a pune în faptă şcoală cu dascăl elinesc, a îmbrăca săracii, a face praznicile bisericii, din venitu ce ar prisosi şi să-şi dea socoteala cum scrie mai jos, avîndu-şi igumenul odihna şederi şi în casele bisericii, cînd va veni la Craiova. Într-acestaşi chip poruncim Domnia mea şi cu această osebire buiurdisim anaforaoa d-lor boerilor să urmeze. 1794 ( Mart., 8. IO, nr.LXXXIX, p.102(103 14 Decembrie 1794. Prea Înălţate Doamne, [103] Dumnealui biv vel pitar Ioniţă Vlădoianu, prin jalba către Înălţimea voastră au arătat, că răposatu taicul d-sale, paharnicu Fota Vlădoianu, zidind o biserică aici în Craiova, hramul sfîntului Nicolae şi sfîntu Spiridon, şi la moartea d-sale, au afierosit acei biserici doă moşii, Novaci şi şapte munţi şi Cerătu din sud Dolj, ca să fie pentru chiverniseala unui dascăl elinesc, ce va fi la biserică şi deosibit ar fi lăsat, ca să-i facă şi doă chilii, pentru lăcuinţa igumenului dela mănăstirea Hurezul, ca să conăcească cînd va veni în partea locului, să caute veniturile moşiilor mănăstirii, fiindcă au lăsat ca un metoh numitei mănăstiri. Dar venitorile acelor doă moşii ale bisericii, să nu se amestece, şi în diata răposatul îl lasă pă d-lui, să grijască pentru chiverniseala dascălului, şi pentru ceilaltă, ca un fecior ce este. Iar după ce au murit răposatu rămîind d-lui nevărsnec, şi rămîind epitropii casii răposatului vameşu Vasile cumnatul d-sale, care au matahirisit mijloacile şi stingere casii părintesti, pentru care pliroforisindu-să Măria sa Alexandru Vodă Ipsilant, ar fi poruncit de s-au făcut catagrafie casii, cînd atunci auzind, şi igumenu Hurezanu, au pornit jalba către Măria sa, cerînd /[104] să facă zapt acele moşii ale bisericii, cu cuvînt că este metoh mănăstirii, şi că va săvîrşi cele orînduite ale răposatului. Şi Măria sa văzînd relele urmări ale răposatului cumnatu-său, ar fi luat acele moşii şi le-au dat igumenului Hurezanului, de sînt ani 16, şi într-această diastimă de vreme toţi igumeni ce după vremi au fost s-au arătat cu nebăgare de seamă la cele orînduite, căci numai veniturile le au luat, iar dascăl n-au pus, nici lucru la biserică măcar tal., 100 n-au făcut, din a cărora pricină poţin ar fi rămas să şi surpe; cerînd a să aduce igomenu să-şi dea socoteala, pentru veniturile acestor moşii, unde faţă fiind şi Prea Sfinţia sa părintele Episcop Rîmnic, fiindcă ar fi aducînd pă un an mai mult, de cît tal., 1000; şi cum că răposatu nu ar fi dăruit moşiile la mănăstirea Hurezului, ci la biserică şi cu toate că s-au dat din porunca gospod., dar s-au dat nefiind vărsnic, şi din rea chiverniseală a epitropului. Şi neputînd suferi stenahoria bisericii şi neurmarea dietei, să încarcă d-lui a săvîrşi cele orănduite părinteşti după datorie şi a meremetisi la biserică cele trebuincioase şi a pune şi dascăl. După luminata porunca Mării sale aducănd faţă pă amăndoă părţile, am cerut mai întăi jeluitorului, să ne arate cu ce caută a lua acele moşii supt epitropia d-sale; ne arată o diată ot lt., 1777 Octombr, cu pecetia răposatului paharnicu Vlădoianu, şi adeverită de Prea Sfinţia sa proin Mitropolit Filaret şi de alţi boeri, şi între alte condee ce să arată, vedem că zice, că moşia Novaci, cu munţii de Ţara rumînească, ce are venit pă anii talr 150, poate şi mai bine, o lasă pă seama biserici din Craiova, ca să fie pentru chiverniseala unui dascăl elinesc, să şează acolea, să înveţe copii de pomană, şi cît va avea viaţă răposata soţia d-sale, cum şi fii d- -lor, să aibă purtare de grijă pentru şcoală şi să să păzească nestrămutat aşezămîntu. Iar neurmînd, fii d-lui precum au lăsat, să aibă igumenii mănăstirii, ce vor fi după vremi a purta grije de chiverniseala d-lor după venitu moşii; deosebit iarăşi zice, că lasă moşia Cerătu iar bisericii din Craiova, ca să fie pentru plata dascălului şi pentru dresul biserici, cînd se va strica orce, fiindcă această moşie, au fost dată fiului d-sale Bărbuceanu; şi întîmplîndu-să de s-au pristăvit, o lasă iar bisericii, şi lasă şi pentru simbrie dascălului talr 180 şi două chile de bucate pe an. Lîngă aceasta s-au întrebat şi cuviosul Kir Pahomie, ce să află igumen la sfînta mănăstire Hurezul, ce are a răspunde; zise că adevărat aceste doă moşii sînt afierosite de răposatu paharnicu Vlădoianu nu bisericii sfîntului Spiridon, ci sfintei mănăstiri Hurezul, şi pentru dregerea bisericii, şi altele, o casă metoh mănăstirei, arătîndu-ne spre încredinţare şi o carte cu lt., 1773, iscălită răposatu paharnicu Fota Vlădoianu înpreună, şi cu /[105] jupăneasa d-sale Ilinca Vlădoianu, adeverită şi de Prea Sfinţia sa întru fericire răposat proin Mitropolit Grigorie, prin care scrie că, încredinţea printr-această scrisoare pă Sfinţia sa Arhimandritu Dionisie egumenu şi a tot soborul sfintei mănăstirei Hurezu, că învrednicindu-să de a ridicat o biserică de piatră în Craiova, hramul sfîntului ierarh Nicolae şi Spiridon, şi înfrumuseţînd-oă cu zugrăviri, şi avînd sfănta mănăstire Hurezul la partea locului, moşii şi venituri, şi ca să le poată cu îndemnare a le strănge, au închinat, numita biserică metoh, la mănăstire cu locu ce e înprejurul bisericii; şi vrînd Dumnezeu a mai avea viaţă, să aibă a face curte de piatră înprejur, i o pivniţă şi două case d-asupra cu foişor, iar cînd nu va apuca a săvîrşi aceasta, scrie că lasă asupra fiilor d-sale, ca să dea din agonisirea casii talr 600, să săvîrşească acele; deosebit, pentru mai bună chiverniseală şi întărirea sf-lui lăcaşi, au socotit de au mai dat dania sfintei mănăstiri şi doă moşii, Cerătu de cîmp, sud Dolj şi moşia Novaci, sud Gorj, care după prăstăvirea d-lor să aibă a le stăpăni mănăstirea, ca să fie părintelui de odihnă, şi a d-lor vecinică pomenire; numai şi părinţii igumeni care vor mai veni după vremi, să aibă purtare de grije ca cele ce să vor strica să să dreagă, şi biserica să să acopere şi să fie şi doi preoţi de mir. Deosebit mai arată şi altă carte cu lt., 1782, cu ani 9 mai în urmă, a d-lor boerilor caimacani, la Bucureşti, prin care scriu către răposatu stolnicu Costandin vechilu caimacanii, că igumenu mănăstirii Hurezul s-au rostfeluit pentru moşiile răposatului paharnicului Vlădoianu, ce sînt afierosite bisericii sf-lui Spiridon, care este metohu a mănăstirii Hurezului; că răposatu vameş Vasile i-ar fi luat banii, păgubind biserica, şi scrie, ca să dea mînă de ajutor igumenului spre a face moşiile zapt şi a le stăpăni luîndu-le venitu pe deplin, neîngăduind pă vameşu Vasile a să mai întinde, iar pricinuind cevaşi, este treaba arhiereului locului, iar vameşu n-are amestic; deosebit scriu, că s-au fost dat porunca Mării sale Alexandru Vodă Ipsilant, cătră părintele Episcop şi către răposatu clucerul Grigorie Razul caimacan, ca să să cerceteze ce venituri ale biserici au luat vameş Vasile, şi fiindcă nu s-au fost făcut acea cercetare, fiind vameşu bolnav, să cerceteze d-lui să se împlinească. Şi zice igumenu, că dupe porunca d-lui caimacanului, au şi orînduit ispravnicei peste acele moşii, prin cărţile dumnisale, care să văzură cu lt 1782. S-au cerut părintelui igumenului, ca să arate porunca şi hotărîrea Mării sale Alexandru Vvd., ce s-au făcut la această pricină, şi zice că nici o poruncă d-această n-au găsit. Deci fiind pricină precum mai sus să coprinde, după luminata porunca Mării tale au cerut igumenul să-şi /[106] dea soroc, pentru tot venitul ce au luat pă ani 11 scoţîndu-să doi ani ai răzmiriţii, şi arată pă doi ani socoteala de venitu ce au luat şi de ce au cheltuit la trebile bisericii, care venitu socotindu-să şi pă alţi noă ani tot o potrivă, să vede tot venit acelor moşii ale bisericii luaţi de mănăstire: taleri 4123 bani 75, i baniţe porumb 2398, i baniţe grîu 2472, şi cheltuiala pă aceşti ani taler 2628 şi baniţe porumb 330, i de grîu 165 şi 3000 oca făină, precum prin deosebita foae să arată şi să vede, că trec mai mulţi bani luaţi de mănăstire venitu taler 1436 b 45. Ci într-acestaş chip fiind, nu lipsim a înştiinţa Înălţimii tale şi după cum va lumina pă Măria ta Dumnezeu, să va făcea cea desăvîrşită hotărîre. 1794 ( Dechembr 14. IO, nr.XC, p.103(106 15 Dechem., 1793. [106] Moşia Cerătul: Taleri, bani, baniţe porumb, baniţe grîu pă lt., 92, după care să socoteşte şi ceilalţi ani: Taleri 70, bani 90, bani dijma fînului; 50 tal., bani de vatră; 300 baniţe porumb de drugi; 14 baniţe grîu. Total 120 taleri, 90 bani, 300 baniţe porumb, 14 baniţe grîu. Moşia Novaci tot 92: 120 tal., venitul munţilor; 60 tal., bani de vatră; 20 tal., bani de dijma fînului; 45 baniţe porumb druge; 14 baniţe grîu. Total: 200 taleri, 45 baniţe porumb, 14 baniţe grîu. Moşia Novaci 93:125 taleri, venitu munţilor, 40 tal., bani dijma fînului, 64 tal., bani de vatră, 91 baniţe porumb drugi, 14 baniţe grîu. Total: 229 taleri, 91 baniţe porumb, 17 baniţe grîu. Taleri 200 moşia Cerătu, fiind dată în arendă. Adunarea sumelor: Taleri 749, bani 90, baniţe porumb 436, baniţe grîu 45. Venitul acestor doă moşii pă doi ani, care vine pă un an taleri 374, bani 105, 218 baniţe porumb si 22 baniţe grîu. 3373 taleri, 105 bani, 1962 baniţe porumb, 202 baniţe grîu; venitul /[107] pă noă ani pă taleri 374, bani 105, pă fieşcare an; 218 baniţe porumb drugi, 22 baniţe grîu. 479 taleri, 90 bani, 436 baniţe porumb, 45 baniţe grîu, venitul pă doi ani lt., 92 şi 93, după cum anume să arată mai sus, 4123 taleri, 75 bani, 2398 baniţe ponumb, 247 baniţe grîu. Această socoteală dîndu-o înaintea noastră, cuviosul igumen Hurezeanu, i-am adeverit cu iscălitura. Cheltuiala ce arată cuviosul igumen Kir Pahomie Hurezeanu pă unsprezece ani, pentru praznicu bisericii i plata dascălui, a preoţilor şi alte cheltueli, care anume se arată mai jos: Taleri 4 pă peşte, tl., 4 pă 4 butei vutcă, tl., 4 pă cafea, tl., 1 bani 60 pă doă cutii cofeturi, bani 60 pă piper, bani 60 pă una oca orez, bani 60 pă una oca stafide roşii, bani 60 pă migdale, bani 15 pă doă calîpuri săpun, tl., 1 bani 60 pă oale, tl., 3 bani 108 pă u oca morun, bani 33 pă miere, tl., 5 bani 108 pă dulceaţă, tl., 4 colivie, tl., 2 bani 96 peşte, bani 84 copiilor preoţilor, bani 60 bucătarului, bani 48 pă lămîi, tl., 3 bani 102 pitarului c-au făcut pită pentru praznic, tl., 3 pă 2 oca undelemn, tl., 25 bani 20 pă 17 vedre vin ce s-au împărţit la săraci, tl., 10 preoţilor biserici, tl., 12 părintelui arhimandrit, tl., 4 bani 60 arhideaconului, tl., 2 copiilor arhimandritului şi logofeţilor, tl., 15 bacşişuri cîntăreţilor la masă, tl., 2 preoţilor pentru parastas, tl., 24 pă u oca lumănări de ceară. Total taleri 138 bani 45, cheltuiala praznicului pă un an. Taleri 1246 bani 6 cheltuiala praznicului pă noă ani, tl, 440 simbrie dascălului pă 11 ani pă an cîte taleri 40, tl., 225 bani 60 pă undelemn şi tămîe pă 11 ani pe an pă tl., 20, tl., 158 acoperişul bisericii cu turlele ce s-au acoperit în anii trecuţi, tl., 120 la tacerea la trei chilii i o cămară, care s-au pus cu taxmin. Total taleri 2628, adunarea sumelor venitului şi a cheltuelii pă unsprezece ani, după socoteala ce au dat cuviosul igumen Hurezeanu, care anume să arată în jos: ((((((((((((((((((((((((((((((((((((((( TALERI BANI BANIŢE BANIŢE OCA PORUMB GRÎU FĂINĂ ((((((((((((((((((((((((((((((((((((((( 4123 75 2398 247 ( Venitul pă 11 ani. 2628 ( 330 165 300 Cheituiala pă 11 ani. ((((((((((((((((((((((((((((((((((((((( 1495 75 2068 82 300 Ce trece venitul peste cheltuială. ((((((((((((((((((((((((((((((((((((((( /[108] Adică la baniţe porumb şi grîu şi fiindcă să vede la cheltuială şi 3000 oca făină, să cade grîu ce prisoseşte cu oca 1815 făină şi tot mai trece cheltuite oca făină 1185, socotindu-să pă parale 2 oca, face taleri 59 şi bani 30, care să scad. Din bani 59, 30 să scad banii făinii, ce prisoseşte la cheltuială, 1436, 45 adică una mie patru sute treizeci şi şase bani, 45 şi două mii şaizeci şi opt baniţe porumb, prisoseşte din veniturile acestor doă moşii. Această socoteală dîndu-oă înaintea noastră cuviosul igumen Hurezeanu, am adeverit-o cu iscălitura. IO, nr.XCI, p.106(108 Iolie 1688. 7. MÎNĂSTIREA FLĂMÎNDA [108] Noi şase boeri, care sîntem luaţi ore răvaşe Domneşti şi cu cartea Mării sale Domnului nostru Io Şerban Voevod, cu sluga Mării sale 2 portar, anume Crăciun, ca să căutăm şi să adeverim moşiile mănăstirii Flămîndei, pe la ce ctitori să află ţiindu-le, au moşii, au ţigani, au scule, au odăjdii de a le bisericii, au verice scrisori s-ar afla pre la ei şi pre mănăstire o lipseşte. Deci noi aşa am socotit şi am adevărat cu sufletele noastre precum văzu(ră)m zapisul ctitorilor cestor care să află acum, să aibă a-şi ţinea mănăstirea toate moşiile anume: Dobreşti, cu tot hotarul (afară dintr-o vie care au cumpărat-o Tudosie Căpitanu Rudeanu, dela un om anume şi cu partea de moşie cîtă i s-ar alege cu viea), i Străjeştiu cu tot hotarul, i Călineşti cu tot hotarul; însă acest hotar, dela hotarul Lăunelui pînă în hotarul Sîmboreştilor i Bălceştilor, a treia parte du peste tot hotarul i Teiol cu rumîni, anume; Stoica cu partea lui, Sin cu partea lui, Jitiean cu partea lui, Albul cu partea lui, Stanciol cu partea lui, i Stoica cu partea lui, Diicul cu partea lui, Bratul cu partea lui, Marcul cu partea lui i Urşii de sus cu rumînii anume; dela Tudor, cumpărătoare o jumătate de falcă, Manea, Stan, Simion, Răduţi, ei cu 3 delniţe; Radu, Stoica, Dobroslav, vînduţi cu o jumătate dă funie; Urşii de jos cu rumînii, Stanciol, Tudor i Nistor, Răduţi cu o funie, Florea i Preda vînduţi cu o jumătate de funie, /[109] Sima cu doă delniţe, vîndut, Răduţi, Albul cu 3 delniţe, Voicu 4 delniţe, Stoica feciorul Manei, o jumătate de funie. Deci noi aşa am judecat, ca să ţie mănăstirea această moşie toată şi ce s-ar afla pe la ctitori, pre foi (?) ce am făcut, să le dea toate, să le stăpînească mănăstirea cu bună pace, precum scrie mai sus, pentrucă au fost şi ctitorii înaintea noastră de faţă, cînd s-au făcut această scrisoare, ca să nu mai aibă ctitorii a să mai scula şi a să mai amesteca în moşiile mănăstirii. Iolie lt, ( 7123 IO, nr.XCII, p.108(109 24 Sept. 1688. 8. BOGDĂNEŞTI [109] Adecă ieu jupîneasa Mihalcea Păuşeasca, înpreună cu fii- -meu Tănase şi cumnată-mea Ilinca, dat-am acest al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă şi de bună mărturie la sf., Episcopie a Rîmnicului şi la cinst., măna Sfinţii sale părintelui Ştefan Episcopul al acestei sf., Episcopii, ca să să ştie că, după ce au dăruit frate-mieu Tănase la sf., Episcopie, alte moşii şi dobitoace, care dobitoace scriu în diata frăţine- -meu, dăruit-au şi un sălaş de ţigani anume . . . . . . După aceea, cînd au fost la vreme de petrecanie, mai lăsat-au sf., Episcopii, ce scrie mai sus, satul Bogdăneşti, toată moşia, din cîmp, din pădure şi din silişte, însă preste tot hotarul şi cu vaduri de moară, precum au ţinut şi tată-mieu Nicolae logofătu şi precum au ţinut şi frate-mieu Tănase; aşişderea şi viea de acolo, dela Bogdăneşti o au dăruit dinpreună cu moşiea sf., Episcopii, unde îi zac oasele, ca să fie sf., Episcopii de ajutor şi de întărire şi călugărăşilor de hrană, ear nouă şi părinţilor noştri vecinică pomană. Însă numai moşiea cu viea au dăruit, precum s-ar alege, fără Rumîni, pentrucă Rumînii i-au eratat. Aceasta scriem /[110] şi mărturisim cu acest al nostru zapis, la sfînta Episcopie. Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus peceţile şi iscăliturile mai jos. Sept., 24 lt., 7197. IO, nr.XCIII, p.109(110 16 Decembrie 1780. BISERICA GANESCULUI, CRAIOVA. [110] Eu Maria Coţofeanca soţia d-lui răposatului Costandin Coţofeanu cluceru, adeverezi la cinstita măna Prea Sfinţii sale părintelui Kiriu Kir Filaret Episcopul sfintei Episcopii Rîmnicului, cum să se ştie, că răposatu boerul mieu, la vremea sfîrşitului vieţii, făcînd diiată lt., 1780, ghenarie, au lăsat danie motohului Gănescul al sfintei Episcopii, unde s-au şi îngropat răposatu, partea de moşie a d-lui din hotaru Stîgniţa, sud Mehedinţi, în care hotar sînt trei părţi, adică jumătate hotarul îl stăpăneşte mănăstirea Bistriţa, iar hotarul jumătate stăpănesc copii răposatului stolnic Vlăduţi Gănescu, cu răposatul boeriol mieu, d- -lui Costandin cluceri Coţofeanul frăţeşte înpărţindu-l, venitul pe din doă. Această parte a d-lui răposatului o au lăsat mai sus numitului metoh. Dar fiind-că la vremea morţii răposatului n-au apucat să facă deosebită carte pentru această danie, fără numai în diiata au lăsat, eu ca una ce am rămas, în urma răposatului (moştenitoare) a toată periusiia casăi, întăresc această danie cu această carte a mea, cu care să aibă sfîntul metoh a stăpăni, această parte de moşie a d-lui răposatului, din hotarul Stîgniţa, după cum au lăsat răposatul prin diiata, cu bună pace, atît de către mine i de către copii miei, cît şi de către alte rudenii ale noastre, ca să să pomenească, atăt numele răposatului şi al mieu, cum şi al părinţilor noştri, întru acest sf., lăcaş. Şi pentru mai bună întărire acestii danii, am iscălit numele mieu, puind şi pecetea, poftind şi /[111] pe d-lui cumnatul Gheorghe pitar Coţofeanul, fratele d-lui răposatului, de au întărit cu iscălitura, unde şi alţi boeri s-au iscălit mărturie. 1780 ( Dechembr 16. IO, nr.XCIV, p.110(111 24 Ianuarie 1784. 10. EPISCOPIA RÎMNICULUI SUD VÎLCEA [111] De vreme ce cînd era Prea Sf., părintele Episcop Rîmnic Kir Filaret aici, la Episcopie, avînd prigonire cu Prea Sf., sa polcov., Mihai i Gheorghe cumnatu-său boeri Vlădeşti, pentru podu Episcopii, ce umblă pă apa Oltului, în dreptu moşii Cacaleţilor, unde să numeşte la vadu răurilor, s-au fost dat cartea mea de judecată sfintei Episcopii cu leat 1783 Dech., 31, care carte să cuprinde cum că am fost văzut, la sfînta Episcopie, ocolnica a 6 boeri cu leat 7218 Iolie 25, cînd s-au hotărît doă moşii Cacaleţi i Copăcelu, ce acum le stapîneşte sfînta Episcopie, în care ocolnică ar fi arătînd acei 6 boeri hotarnici şi lungul acestor doă moşii cum că trece Oltul în judeţul Argeşului, pă unde să zice Oltul bătrîn şi pînă în ochiul lui Roman şi pînă în Milculeasa; care cu această ocolnică să înţălege că avînd sf., Episcopie stăpănire şi dincolo de Olt, în judeţul Argeşului, şi cu cale era să stăpînească podul sfănta Episcopie, făr de a nu avea boerii Vlădeşti amestec la pod, fiind umbletul podului tot în coprinsul mai sus ziselor moşii ale sfintei Episcopii, de amîndoă părţile. Dar după purcederea Prea sf., de aici, ne adusără boerii Vlădeşti altă carte de hotărnicie a 6 boeri cu leat 7249 Ioni 25, adecă cu ani 31 mai în urmă ocolnici sf., Episcopii, ce s-au zis mai sus, în care carte arată cei 6 boeri cum că, luaţi fiind de Prea Sf., sa Episcopul Rîmnic Kir Climent, i de /[112] Radu căp., Goran, i de nepoţii lui Văltureşti, ca să le aleagă şi să le hotărască toate părţile lor de moşie ce au în Bărsăşti sud Argeş (care această moşie să loveşte în cap, cu acele mai sus numite doă moşii ale sf., Episcopii sud Vîlcea). Şi scriu acei 6 boeri cum că, lungul moşiei Bărseştilor din sud Argeş merge pînă în apa Oltului. Şi fiindcă această zisă carte de hotărnicie, ce este la măna boerinaşilor Vlădeşti să înpotriveşte ocolnicii ce este la sf., Episcopie, adecă arătînd în cartea boerilor Vlădeşti cu lungul moşii Bărseştilor, merge pănă în apa Oltului, nu să asamăna cu ocolnica sfintei Episcopii, ce zice pentru moşia Cacaleţi că trece apa Oltului în judeţul Argeşului, după cum mai sus să arată, şi mai vîrtos că boerii Vlădeşti zic că după acea hotărnicie, ce s-au făcut moşii Bărseştilor au stăpînit părintele Kliment Episcop Rîmnic, partea Episcopii din Bărseşti şi lungul pănă în apa Oltului, în vreme ce nu dobîndise Episcopia dania moşii Cacaleţi şi nici o înpotrivire n-au avut de către boerii Bojoreni, ce stăpîneau pă acea vreme Cacaleţi. Ci într-acestaşi chip dar, văzîndu-să cărţile de hotărnicie ce să afla la amăndoă părţile, nepotrivire la arătarea ce fec pentru lungul moşiilor amăndurora părţile, mai cu cale este a nu să pune temei de credinţă, nici la o parte nici la alta, ci prin carte de blestem să cerceteze pă unde au fost curgerea Oltului mai dinainte vreme, adecă în vremea trecutei răzmiriţi păcînd arată mulţi din locuitorii înprejureni, că ar fi făcut Oltul abătătură, şi în partea acăreia moşii să va dovedi, că au intrat Oltul, lăsînd prund de cea parte, la locul unde umblă acum podul, acea părţi să rămîie stăpănirea podului. Şi într-acest chip găsind cu cale, am dat această carte boerilor Vlădeşti. 1784 ( Genr., 24. IO, nr.XCV, p.111(112 10 Iulie 1798. BISERICA PAPISTAŞE, DIN R.-VÎLCEA. Cartea bisericii catolici, dela Rîmnicul, sud Vîlcea. Zem. Vlascoi. Fiindcă în oraşul Domnii mele Rîmnic, sud Vălcea, din vechime, Domnii şi oblăduitori ţării aceştia, au dat voie şi slobozenii ca, cîţi din ritori catolicilor să află lăcuind şi adăpostindu-să acolo, cu /[113] dreaptă muncă şi hrană neguţătorilor, de ş-au făcut ei lăcaş de închinăciune, care s-au aflat şi să află supt protecţia Domnii, iar nu supt altă streină stăpînire; şi pe Domnu ţării cunosc de protector întru rugăciunile şi pomenirile ce fac, către milostiv Dumnezeu, la slujbele lor. Care lăcaş cu această orînduială fiind supt a Domnii ocrotire şi protecţie au avut şi cărţi domneşti vechi, cu oareşi care milă domnească, precum şi dela Domnia sa, seleful nostru Alexandru Ipsilant Vvd., prin cartea Domnii sale, ce o văzurăm cu lt., 1797 Octombre 23, cu care cărţi viind baraţii de acolo, cu zmerenie şi plecăciune, la Domnia mea, de ni s-au rugat prin jalbă, ca să le înoim, după ce ne-am pliroforisit Domnia mea şi am văzut această orînduială. IO, nr. XCVI, p.112(113 1617. 12. ACTE PRIVITOARE LA FAMILIA PĂRĂIANU. [113] Cu mila lui Dumnezeu Io Alexandru Voevod şi Domn a toată ţara rumînească şi ficiorul marelui şi prea bunului răposatului Iliaş Vvd.,. Dat-am Domnia mea această poruncă a Domnii meale slugii Domnii meale Stanciului şi jupînesii lui Viţa şi feciorilor lor căţi Dumnezeu le va da, ca să le fie lor satul Spineani tot, cu tot hotarul şi cu rumîni şi cu tot venitul din cîmp şi din pădure şi din apă şi cu vad de moară şi de peste tot, ori cît s-ar alege de peste tot hotarul, din hotar păn în hotar şi rumăni încă să ţie, anume: Stan cu ficiorii lui şi Radul cu frati-său Stan şi cu ficiorii lor şi Lupu cu frati-său, Cîrstian şi cu ficiorii lor şi Xosnogul cu ficiorii lui, Filip i Dumitru şi Nicora cu ficiorii lor. Şi hotarăle satului şi seamnile iar să-ş ştie; din deal drept în dealul muerii, şi pe Pişceana la vale păn în capul Seaciurilor din . . . şi din capul curăturii Stoicăi la vale, păn în unghiol lui Vlădişor, drept în Călneasca. Pentrucă au fost cumpărat Stanciul şi cu jupăneasa lui Viţa, dela tată-său Hamza Banul şi dela mumă-sa /[114] Caplea drept 30 de bani gata. Şi au văndut Hamza Banul şi cu jup(neasa lui Caplea, e din a lor voe şi cu ştirea tuturor megiaşilor i din sus şi din jos de prin jurul locului şi dinaintea Domnii meale, pe acest mai sus numit sat Spineani, care au fost de moştenire lui Hamza banu tatăl Stanciului. Deci cînd au fost acum în zilele Domnii meale, pe Hamza banul ajungîndu-l vreamea de . . . şi ajungîndu-l neputinţa deci, au fost făcut Hamza banul pe acest mai sus numit sat, vănzător. Iar Stanciul ficiorul lui Hamza banul, nu s-au suferit ca să intre alţi oameni strini în moştenirea tată-ni-său Hamza banul, ci au cumpărat Stanciul ale lui dreapti, cîţi au avut, făr de nici o sfială. Şi-au cumpărat şi acest sat Spineani, ce scriem mai sus, dela tată- -său Hamza banul şi dela mumă-sa Caplea pre aceşti mai sus numiţi bani, ca să rămîie moştenire de moştenire şi să nu vînză la alte părţi strine. Şi au venit Hamza banul înaintea Domnii meale, în marele divan şi înaintea tuturor cinstiţilor îndreptărilor Domnii meale, de au mărturisit, cum că au vîndut el fii-său Stanciul şi jupînesii lui Viţi e de a lor bună voe; întînplîndu-să atunci la tocmeală mulţi boiari şi oameni buni martori, însă anume: din Roşia Grama şi din Săscioar Anghel şi din Ciorteşti Manea şi din Zătreni Marin feciorul Buci, Ilie din Tetoi i popa Preda şi din Stănimerişti popa Stanciul şi mulţi oameni cîţi nui sînt scrişi în cartea aceasta. Pentru aceasta am dat Domnia mea Stanciului şi jupînesei lui Viţii, ca să-i fie lui satul Spineani, cu tot hotarul şi cu toţi rumînii moşia ohavnică lor, ficiorilor, nepoţilor, strănepoţilor şi de către nimeni neclătit după zisa Domnii meale. Încă şi mărturii am pus Domnia mea: Jupan Dumitru vel ban al Craiovii, Jupan Crast vel vor., Jupan Nica vel logf.,, Jupan Stirian vel vis.,, Jupan . . . . vel spăt.,, Jupan Gorgan vel stol.,, Jupan Grigore vel com.,, Jupan Margea vel pah,, Jupan Iane vel post., Şi ispravnic Nica vel logof., Şi am scris eu Lăpădat logof., în scaunul oraşului Tîrgoviştii. Şi dela Adam păn acum curgirea anilor lt., 7125; şi dela naşterea lui Hs. 1617. Acest hrisov l-am tălmăcit eu popa Anghel din Craiova dipe slovenie, din cuvînt în cuvînt. IO, nr.XCVII, p.113(114 14 Iunie 1667. [115] Mlstiu bjiiu Io Radu Lion Voevod gpod zem. vlaşcoi pişam . . . prea oşten., Kir Egnatie arhiepiscop Rîmnicenscki zdravi. Către aceasta dau în ştire Domnia mea că, aici înaintea Domnii meale, venit-au Calota Post., ot Părăianii şi cu nepotu său Barbu căpt., ficiorul Danciolui Post., otam, de s-au jăluit şi au spus păntru mănăstirea lor, dela sfinţi Arhangheli, pomana lor dela moşi dela strămoşi, miluită tot cu bucatele lor. Iar cînd au fost acum întîmplîndu-se moarte egumenului, dacă au murit egumenul ai trimis de le-a luat, ce să aflau acolo şi ai pus egumen şi ai zăs că n-are el nici o treabă la mănăstire şi acel egumen ce l-ai pus, ce au mai rămas, tot răsăpeaşte şi că pustiaşte acea pomanai. De care lucru în vreame ce vei vedea această carte a Domnii meale, să cauţi acele vor fi luoat dintr-acea mănăstire, tot să le dai îndărăt a fi la mănăstire pomană, cum au fost; şi acest egumen să fie lipsit dintr-această svantă mănăstire şi să-şi pue ei, titorii, egumeni la pomana lor, cum au fost şi mai dinainte vreame, cine vor vrea ei ca să fie . . . . ctitori acei mănăstiri, mai mult să nu mai vie la Domnia mea, că easte şi pomana acestor boiari; că apoi vei avea cuvinte răle de către Domnia mea ci, bună pace le daţi, pentrucă aşa iaste învăţătura Domnii meale. Iar dă va fi lucru într-alt chip să viie de faţă. Pisak. rec. gvm. Ioni 14 lt., 7175. IO, nr.XCVIII, p.115 [115] Neamul lui Petre Părăian i Barbul i Costandin i Ion i brat ego, după cum în jos să adeverează. Stanciol Părăianu au stătut vel logf., după cum să adeverează din hrisovul Radului Leon Vvd, ot leat 7175 şi au fost strămoş mai sus numiţilor Părăieani. Stanciul Părăian au fost fecior Stanciolui vel logf., şi moş lui Petre şi celorlalţi Părăiani. Stanco au fost fecior Stanciolui şi tată lui Petre. Într-acestaşi chip dovedindu-se neamul acestor mai sus numiţi /[116] Părăiani, că să trag de neam, le-am dat această carte de adeverinţă. IO, nr.IXC, p.115(116 27 August 1748. [116] Mlstiu bjiiu Io Grigore Ghica Vvd., i gos. zeml. vlascoe davat gvm. De vreme ce acuma la luna lui Mai începîndu-să a să face aşăzămîntul la boiarii dă neam şi la alte breasle, ca să ştie fieşte carele la ce stare şi orînduială iaste asăzat. Drept aceia viind şi aceşti boiari dă neam anume: Barbu Părăianu i brat ego Petre i C(standin i Ioan sin Stanco Părăianul, ot sud Gorjiu şi dovedindu-să prin hrisoave şi alte cărţi, ce au avut, cum că să trag din boiarii dă neam, cărora le-am dat Domnia mea această carte a Domnii meale de adeverinţă, la măna lor, iscălită şi pecetluită, ca să să ştie boiarii de neam. Iisam rece gvmid. Av., 27 lt., 7256. IO, nr.C, p.116 Prea Înălţate Doamne, [116] Jăluim Mării Tale că, dela părinţii noştrii avem o moşie, ce să chiamă Spîneani, în sud Gorj; pe această moşie avem şi o moară, în apa Olteţului; dar dă-nsusul moşăi noastre are moşie şi moară şi jupîneasa Ilinca Părăianca. Şi din pricina morii ei înneacă moşia Pleşoenilor şi după jalba lor, ce-au dat la caimacamii Craiovii, s-au orînduit ca să-i strice moara. I cu pricina ca să strice moara ei, cu silnicie s-au pus, să ne strice şi moara noastră, care moară o avem făcută dă sănt ani ani 36 şi pînă acum n-au făcut nici o stricăciune, la nici o moşie. Ci ne rugăm Mării Tale, cu luminata /[117] porunca Mării Tale, către d-lor boerii caimacamii ai Craiovii, să orînduiască boerinaşii dăspre partea locului, să cerceteze această pricină şi pe cum vor găsi cu dreptate, vom fi şi noi odihniţi. Şi ce va fi mila Mării Tale. Robii Mării Tale Io Alexandru Ioan Ipsilant Vvd., i gspd. Dumneavoastră boiarii Caimacami ai Craiovii puind faţă pe amăndoă părţile, să cercetaţi de această pricină şi după cum veţi găsi cu cale, să hotărîţi în scris, ca să-şi afle jeluitorii dreptatea. Iar neodihnindu- -să vre-o parte, cu soroc înscris şi carte de judecată, să-i trimiteţi ca să vie şi în divan. Polico pisah gvmid. 1775 Noemb. 17. IO, nr.CI, p.116(117 15 Iulie 1796. [117] Fie Doamne mila ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru tine. Cu mila lui Dumnezeu, foe de zestre fiie-mea Mitrani, după cum la vale arăt. 1796 Ioli 15. R Î N D U I A L A A Ş T E R N U T U L U I : 1 scoarţă aleasă. 1 rochie savain cu antereu ei. 1 saltea de lînă. 1 tatarca alama cu şangeap. 1 paplom de carton. 1 rochie maldeh cu antereu ei. 1 cearşaf cusut. 1 biniş maldeh cu şangeap. 1 cearşaf sadea. 1 rochie de şaliu cu antereu ei. 1 perin mare cusut. 1 tilivichie de altîn cu cacom. 2 perini mici cusute cu fir. 1 păreche paftale de argint. 2 suflete de ţigan unul din ei, pînă 1 colan de fireturi de cele bune. l-om aduce, fiind fugit. 1 inel de aur. 4 boi. 1 pereche cercei cu mărgăritari. 2 vaci. 1 ghiordan de gălbinaşi. 1 un loc de casă în Craiova, ce 1 iie de soacră. este cumpărat dela Safta Tisechioaia. 1 boscealîc de cămăşi cusut, de /[118] 1 boscealîc cămăşi de ginere, naşi. cu margini. 6 şărvete cusute. 2 ii cu fir. 1 masă mică. 2 cămăşi de borangic. 2 şărvete vărgate. 2 cămăşi cu margine. 6 tipsii de cositor. 5 georele. 6 talere cositor. 5 basmale. 6 părechi de cuţite. 1 peşchir cusut. 6 linguri cositor. 1 peşchir vărgat. 1 căruţă de poşte, ferecată şi cuptuşită, cu postav. 1 masă mare. 1 păreche de hamuri. Iar cît pentru acel suflet de ţigan, ce-l arăt fugit, nemulţumindu- -să gineri-meu, mi-au pus soroc, de acum păn la Paşte, să i-l dau; iar nedîndu-l, să am a-i da altul din ceşti, ce-i am. IO, nr.CII, p.117(118 22 Iunie 1743. 13. ŢINUTUL LOTRULUI [118] Cu mila lui Dumnezeu Climent Episcopul Rîmnicului, dinpreună cu alţi boiari cari mai jos să vor iscăli, cari din luminata porunca Măriei sale prea înălţatului D-lui nostru Io Mihai Racoviţă-Voe- vod am fost rînduiţi ca să căutăm şi să adeverăm pentru doi munţi ai Lotreanilor, anume Paraginosul şi Fratoşteanul, care pentru aceşti munţi au avut multă pricină şi gîlceavă cu oameni din Ciocadia, din sud Gorjiu, anume Radu Ciocăzeanul vărul Barbului Ciocăzeanul şi cu Popa Ion din Călinic, cari aceşti Ciocăzeani scoţînd nişte hrisoave vechi întru care numea toate moşiile şi munţii ce au în judeţul Jăului ai lor de moştenire, însă un hrisov a lui Basarab Voevod /[119] dela leat 6936 care scria ca să stăpînească muntele Rapedoşi, iar moşteani Lotreani îi zicea Paraginosul. Deci noi căutînd toate hrisoavele Ciocăzeanilor am găsit şi două hrisoave mai vechi, întru care scria munţii lor tot anume; şi acei munţi ai Ciocăzeanilor s-au dovedit că sunt prea depărtaţi de ai Lotreanilor, numai ei vrînd ca să ia şi acel munte Paraginosul al Lotreanilor au fost dires hrisovul şi unde răspundea semnele muntelui au pus numele Repedosul, întru care şi din hrisovele ceale lalte ale lor s-au dovedit, că scria toţi munţii anume iar muntele Repedos nu-l scria ci scria Paraginosul, care acest munte Paraginosul s-au dovedit că iaste între munţii lor, din judeţul Jăiolui dă sus, iar nu în judeţul Argeşului; iar al Lotreanilor acel munte Parăginosul iaste în judeţul Argeşului. Dar pentru muntele Fratoşteanul, nici odată nu s-au pomenit ca să fie stăpînit moşii, strămoşii Ciocăzeanilor acest munte, ci s-au adevărat că acest munte a fost tot al Lotreanilor fiind amîndoi munţii alăturea, tot în hotarul lor al Lotrului. Şi această pricină cu aceşti munţi s-au fost mai căutat şi mai înainte vreme, cînd au fost ţara sub stăpînirea Neamţilor la multe judecăţi. Iar mai pe urmă a fost rănduit Şărban Ştirbei ce au fost portar mare şi cu alţi boiarii anume: Udrea Zătreanul i Radu Olănescu i Vasilie Zătreanul de au căutat această pricină. Şi atuncea încă şi-au fost cunoscut şi aceii boiari, cum că hrisovul au fost dires. Şi ne încrezîndu- -se boiari nici pă diresul hrisovului, au fost dat jurămînt Popei lui Ion din Călnic şi Barbului Ciocăzeanul să jure cu 12 oameni megiaşi, cum că aceşti doi munţi sunt ai lor buni dă moştenire, iar nu sănt ai Lotreanilor. Iar ei n-au putut nici într-un chip să jure, ci cu buna voia lor au fost poftit să jure 12 megiaşi bătrîni Lotreani şi să-şi stăpînească munţii (şi au jurat); şi încă şi doi preoţi au luat cartea părintelui Episcopului de blestem asupra lor, cum că acei munţi sunt buni ai Lotreanilor, fără nici o pricină. Şi murind acest Popa Ion i Barbul Ciocăzeanul s-au sculat acum alt Popa Ion şi cu un Radul vărul Barbului Ciocăzeanul iar dă gîlceavă, iar pentru aceşti doi munţi Părăginosul şi Fratoşteanul. Şi mergînd la Măria sa Vodă i-au judecat. D-lor boiarii cei mari şi D-lor încă -şi au cunoscut, că hrisoavele au fost direase, ne potrivindu-să toate într-un chip. Şi Măria sa Vodă, pentru ca să li să caute pricinile şi mai bine, i-au rînduit aici la noi; şi noi cercetînd şi luînd seama cu amăruntul aşa am adevărat că, cu aceşti doi munţi Părăginosul i Fratoşteanul n-au avut nici o treabă Ciocăzeani, că sunt buni ai Lotreanilor şi sănt lîngă satul lor şi livezile Lotreanilor, ce cosesc tot într-aceşti munţi. Şi după cum am cunoscut că iaste cu cale şi cu direptate, cu această carte a noastră am dat /[120] şi noi ca să-i stăpînească Lotreanii cu bună pace, pentru că s-au văzut că Ciocăzeanii au umblat rău şi fără direptate, muncind în sila să le ia acei munţi. Însă să-s ştie şi seamnele munţilor ale Părăginosului: din Rudăreasa pînă în obărşia Rudăreasii şi păntr-o curmătură treace de apucă pîn isvorul Turcinului pîn Latoriţa şi pe Latoriţa în jos, pînă în calea lui Tudor şi poienile lui Tudor mearge hotarăle pe Latoriţa în jos pînă unde dă Latoriţa în Lotru. Şi seamnele muntelui Fratoşteanul mearge hotarul din făntîna Lătăiului pînă în isvorul Nopteaselor, pîn vîrful Frătoşteanului în gol şi din gol pe vîrfu pînă în obărşia Rudăreasei şi pă Rudăreasa la vale, iar pînă în fîntîna Lătăiului. Din fîntîna Lătăiului să încep poenile şi mearge (sic) pe apa Rudăresei la vale, pînă unde dă Rudăreasa în Lotriţa şi pe Mănăileasa la deal. Şi după hotărărea ce am făcut, am dat cartea noastră moşteanilor din Voineasa i din Mălaia, după apa Lotrului, din judeţul Argeş, ca să ţie şi stăpînească cu bună pace, după cum i-au stăpănit şi pănă acum, după cum am văzut şi scrisoarea Ceocăzeanilor, la mîna Lotreanilor de jurămînt, în ce chip au poftit ei, aşa au jurat pe aceşti doi munţi. Acesta scriem. Meşiţa Ionie 22, leat 7251. IO, nr.CIII, p.118(120 22 Sept. 1750. [120] Milostiu bojiu Io Grigore Ghica Vvd., i Gospod., zemle Ungro-Vlascoe, davat, gospod-vomisie povelenie gospodsvomi. Fotei i lui Andrei i lui Socol din Malaia cu cetaşii lor i Radului i lui Tudor i Andreai din Voineasa, cu cetaşii lor Lotreani, ca să aibă a ţinea şi a stăpîni doi munţi, din sud Argeş, anumeb Părăginosul i Fratoşeanul, pentru că de iznoavă la /[121] Divan înaintea Domnii au avut judecată de faţă cu Popa Ion din Călinic şi cu tovarăşul lui Radu Ciocăzeanul ot sud Gorjiu, zicînd mai sus numitul Popa Ion cu tovarăşii lui, cum că sunt aceşti mai sus numiţi munţi ai lor de moştenire şi i-au împresurat aceşti de mai sus numiţi moşneani din Lotru. Şi ne au arătat un hrisov al răposatului Alexandru Vodă dela leat 7136 şi între alte părţi de moşii din Ciocadea şi numiţi ce-i da întru stăpînirea Barbului din Ciocadea, din care zicea Popa Ion că se trage neamul lui, numia să stăpînească şi muntele Repedoşi, care munţi zicea că sunt aceştia ce-i stăpînesc moşneani Lotreani. Deci întrebîndu şi mai sus numiţii moşneani din Lotru ce au să răspunză, ei aşa au răspunsu cum că munţii ce-i caută Popa Ion sunt alţii în judeţul Jiolui de sus şi-i stăpînesc cu pace, iar aceştia sunt ai lor de moştenire, dela strămoşii lor şi cum că au mai avut judecată pentru aceşti munţi şi mai înainte vreame cu alt Popă Ion din Ciocadea şi cu un Barbul văr Radului acestuia; şi ne au arătat o carte dela leat 7251 a Sfinţii sale iubitoriolui de Dumnezeu Climent proin Episcop al Rîmnicului şi a patru boerinaşi anume: Sandu Bucşănescu vel clucear za arie fiind Ispravnic Argeş şi Radu Olănescul şi Ştefan Căpitanul Baltea, întru care scrie că din porunca Domnii sale Mihai Racoviţă Vodă dupe judecata, ce le au fost cercetat aici Dumnealor veliţii boearii, vrînd ca să să adevereaze lucru mai bine acolo în faţa locului, i-au orînduit la Sfinţia sa fiind Episcop Rîmnic şi la mai sus numiţii boeri, care cercetarea ce le au făcut prin carte de adeverinţă o arată, că scoţînd Popa Ion un hrisov al răposatului Basarab Vodă dela leat 6936, înpreună şi cu alte două hrisoave mai vechi, cărora nu le au numit numele nici leatu, într-u care le au fost scriind să stăpînească muntele Repedoşii i Fratoşteanu au fost mai scriind şi alţi munţi; iar anume pentru care munţi cercetînd i-au dovedit că sunt în sud Gorjiu, prea dăparte de aceştia ai Lotreanilor, iar aceşti munţi se chiamă Părăginosul şi Fratoşteanu şi sunt în sud Argeş, unul lîngă altul. Şi cercetînd şi prin împrejureani au dovedit cum că nici o dată l-au pomenit să stăpînească Ciocăzeani într-acei munţi ci tot moşnenii din Lotru; şi cum că osibit de alte multe judecăţi, ce au avut între dînşii pentru aceşti munţi, în vremea cînd stăpînea Neamţii, acele 5 judeţe du păste Olt, le au fost mai cercetat judecata şi Postelnicu Şerban Ştirbeai înpreună şi cu alţi 3 boerinaşi, la care judecată de atunci arată că au cunoscut hrisoavele, cu care cerea Ceocăzeani aceşti munţi, că sunt drease unde scrie numele munţilor. Dar neîncrezîndu-să au fost dat Ciocăzeanilor să primească jurămînt şi să le dea munţii supt stăpînirea lor şi ei n-au primit, ci au zis să jure Lotreanii /[122] şi să stăpînească. Şi au jurat Lotreani 12 oameni şi doi preoţi au primit carte de blestem; şi aşa dupe jurămînt au rămas Ciocăzeani odihniţi adică acel Popa Ion şi cu Barbul; iar dupe moartea lor s-au sculat acest Popa Ion şi cu Radu vărul Barbului aceluia cărora de iznoavă cercetăndu-le judecata părintele Climent Episcopul şi cu ceilalţi boerinaşi, ce au fost orînduiţi de D-sa Mihai Vodă, au văzut că umblă rău şi făr de caie Popa Ion şi cu Radu şi au hotărît să stăpînească munţii mai sus numiţii moşneani din Lotru. Dar Popa Ion şi cu Radu ca nişte oameni răi şi nesupuşi judecăţii, pînă şi în anul trecut la luna lui Septembrie leat 7258 au sorocit pă mai sus numiţii Lotreani cu cartea Domnii meale, ca să vie la Divan şi Lotreanii dupe poruncă au şi venit iar ei n-au vrut să vie; şi aşteptîndu-i Lotreanii cătăva vreme, unde văzîndu-i că-şi perdea vremea lucrului în zadar, i-am orînduit Domnia mea la D-lor veliţii boiari şi le-au cercetat scrisorile şi cunoscîndu-le că au dreptate, le-am dat cartea Domniei meale de stăpînirea acestor mai sus numiţii munţi. Şi pentru că n-au fost atunci faţă Popa Ion şi Radul s-au numit în cartea Domniei meale că, ori cine ce va mai avea a răspunde, să aibă a veni la Divan. Deci neodihnindu-să Popa Ion şi cu Radu nici pe acea, acum au venit de faţă la Divan, înaintea Domniei meale amîndouă părţile, unde de iznoavă cercetîndu-le şi Domnia mea judecată, foarte cu amăruntul, nu numai că am dovedit cererea Popii lui Ion şi cu părtaşii lui, rea şi făr de cale, ci şi hrisovul cu care l-am aflat de tot şi cu totul rău, că şi unde au fost munţii numiţi, au dres de au schimbat numele munţilor iar mai vîrtos nefiind iscălit de Domni nici protocolit de nimeni, ci numai cu o peceate domnească cusută de hrisov, care peceate putea să o fi mutat dela alt hrisov. Într-acea Domnia mea văzînd un lucru ca acesta, făr de cale, am luat hrisovul din mîna Popii lui Ion şi l-am spart şi pă dînsul ca pe unul ce căuta cu ficleşug să cîştige judecata şi nu se mai putea odihni la atîtea judecăţi, l-am trimis la Sfinţia sa Mitropolitul ţării Kir Neofit, ca să-i facă cercetare după vina lui. Drept acea, am dat Domnia mea, acest cinstit hrisov al Domniei meale mai sus numiţilor moşneani din Lotru, ca să-şi stăpînească nestrămutat munţii, ce s-au numit mai sus cu bună pace de către Popa Ion i Radu şi de către tot neamul şi cetaşii lor Ciocăzeani, pentru că s-au dovedit că sunt vechi ai lor de moştenire. Şi am întărit hrisovu acesta, cu toţi cinstiţii şi credincioşii boierii Divanului Domniei mele: pan Constantin Dudescu vel spătar, pan Costantin Năsturel vel vornic, pan Ianachache Hrisoscoleu vel ban, pan Costantin Brîncoveanu [123] vel logofăt, pan Barbu Văcărescu vel vistier, pan Ştefan Văcărescul vel clucer, pan Grigoraşco Ghica vel postelnic, pan Nicolae Hrisoscoleu vel comis, pan Gheorghe vel paharnic, pan Niculae Dudescu vel stolnic, pan Ianachache vel sluger, Pan Stavro vel pitar, şi Ispravnic Costantin Brîncoveanu vel logofăt. Şi s-au scris aici în oraşul Domniei meale, în scaunu, în Bucureşti de Radu Logofătu Divan sin Dumitraşco Căpitan. Sept. 22 leat 7259, iar dela Hristos 1750. IO, nr.CIV, p.120(123 1 L.D.L.