[161] <190r> De veri se cunoşti ce iaste Dumnedzău şi cum iaste a i se închina lui, ascultă şi ia aminte înţelegîndu şi se ştii cu adevăru pre tatăl şi pre fiiul şi pre duhul sfîntu: o lumină e, o vreare e, o preaînţelepciune, o puteare e, că nu iaste unul mainte de veaci şi altul după <190v> fapta veacilor, ce e împreună: tatăl şi fiiul şi duhul sfîntu. Fiiulu e întru tatăl şi duhul întru fiiul. Împreunată fu fiirea, printr-acea e o fire şi iaste o dumnedzăire. Deaci se împarte în trei pre încheieturile tocmealeei-şi. Deaci într- una şi într-o împreunare iaste iarăşi, după cum au fost cuvîntul. <191r> Pentr-acea pre tatăl şi pre fiiul şi pre duhul sfîntu spuindu, pre unul, pre Dumnedzău chemăm şi-i gicem că numele lui Dumnedzău împreună iaste, a tatălui şi a fiiului şi a duhului sfîntu. Iară ce e de-a gicerea: tatăl şi fiiul şi duhul sfîntu nu sîntu împreună şi unul numerele, ce-s usebi, căruiaşi de sine usebite numerele săstavelor, <191v> anume a încheieturilor făpturiei-şi, că tatăl nu se cheamă fiiu şi iarră fiiul nu se cheamă tată, şi duhul sfîntu nice tată, nice fiiu nu se cheamă, întreirea se cheamă Dumnedzău. Grăiescu trei săstave anume trei feate, se veri se ştii. Deaci nu gicem că doară sîmtu trei faceri usebite sau trei fiiri făcute <192r> ca şi cumu e de trei ori blăstămatul Arie, de au grăitu în pizmă credinţe strîmbe; ce pre unul Dumnedzău o fiire e, unulu e, fiind în trei feţe lui spunem. Deace nu-l grăim într-o faţă, ca preablăstamaţii Savelianii, ce în trei încheieturi, anume trei feaţe într-o <192v> dumnedzăire fiind unul şi într-o fiire lui spunemu şi i ne rrugămu şi îlu cinstimu şi îlu măirimu în veaci cu adevăr. Credzi întru tatăl şi întru fiiul şi întru duhul svîntu. Tatălu e nenăscut şi nefăcut, fiiulu e născut den [162] tatăl, însă nefăcut. <193r> Şi ce iaste unul cu tatăl duhul svîntu, ce iaste dentru tatăl şi răpausă pre fiiul: întreirre ce iaste şi neîmpărţită în trei feaţe şi într-o fiire. 

<204v> Pravila svenţilor oteţi după învăţătura a marelui Vasilie 

     Cela ce ucide om, Vasilie dă pocăinţă, post 15 ai, noi dăm, duhovnici, 5 ai, a treia parte ispoveaadnicilor de la toate păcatele lor, cumuşi au lăsatu Ioan Milostivu împrotivă păcatelor; curvar, post 9 ai, noi dăm 3 ai, închinăciuni 150 în dzi. Iară de va fi tată cu fata sa sau feciorul cu umă-sa de vor curvi, post 15 ai, noi dăm 5 ai, închinăciuni 150 în dzi. Cela ce va curvi cu soru-sa, post 15 ai, noi dăm 5 ai, închinăciuni 150 în dzi. Cela ca va curvi cu doao soruri sau doi fraţi cu o muiare, post 9 ai, noi ddăm 3 ai, închinăciuni 50 în dzi. Cela ce va curvi cu maştheă-sa, post <205r> 15 ai, noi dăm 5 ai, închinăciuni 150 în dzi. Cumătrul cu cumătră-sa de vor curvi, post 12 ai, noi dăm 4 ai, închinăciuni 100 în dzi. Iară feciorii cumătrilor de se vor mesteca, post 9 ai, noi dăm 3 ai, închinăciuni 50 în dzi. Iară cu fata ceaea ce va fi botedzată sau cununată diins, de va curvi cu hină-sa post 15 ai, noi dăm 5 ai, închinăciuni în dzi. Iară cu soacră-sa de va curvi, post 12 ai, noi dăm 4 ai, închinăciuni 150 în dzi. Vărul cu vară-sa de vor mesteca-se, post 4 ai; iară al doile văru cu vara sa post 3 ai; al treile văru, post 2 ai, închinăciuni 50 în dzi. Muiarea ceea ce va bea ierbi să nu facă feciori, post 20 de ai, noi <205v> dăm 7 ai, închinăciuni 200 în dzi. Iară care muiare bea ierbi să facă feciori, post 7 săptămîri şi să ia molitvă să o ungă cu mir pre faţă. Iară muiarea ceaea ce duce muiarea suptu altu bărbatu, post 4 ai, închinăciuni 100 în dzi. Iară ccela ce va face iuboste cu muiarea altuia şi va împărţi muiarea de la bărbatu-şi, post 9 ai, închinăciuni 150. Muiarea de va omorî feciorul în sine, post 5 ai, închinăciuni 150 în dzi. Cine va piarde om cu otravă, post 7 ai, închinăciuni 150. Cine va curvi cu vită, post 6 ai, noi dăm 2 ai, închinăciuni 50 în dzi. Cela ce va curvi ca sodomleanii pre şedzut, post 6 ai, închinăciuni 100 în dzi. Iară cela ce face iuboste cu mîra sau cu coapsele, post 1 an. Iară ceaea ce va face curvie <206r> una cu altă, post 1 an, închinăciuni 100 în dzi, iară de va fi fată, post nu iaste, iaste anatemată. Cine va înşela fata şi nu o va lua, post 3 ai, închinăciuni 50 în dzi. Muiarea sau bărbatul, de [163] va face a doa nuntă 2 ai, a treia, 3 ai, a patra nuntă, să se leapede de leage; iară popeei tînăru să nu i se ispovedească pănă nu va învăţa pravila bine. Diacul de va curvi, popă nu va fi şi post 4 ai, închinăciuni 150 în dzi. Diaconul de va curvi, post 5 ai, să se lase de cinul său; iară popa de va sminti cu altă muiare, post 7 ai, să nu cînte liturghie pînă la moartea sa, să se lase de preuţie şi de cinul său, iară de va preuţi elu-şi spurcă veşmentele, ce slujeaşte neslujit <206v> va fi. Aşea va fi cu poporulu-şi, cum va purta orb pre orbu şi amîndoi vor cădea în groapă. Iară poporul să cheame altu popă să boteadze a doa oară să isprăvască toate. Iară popa cela greşitu să să facă călugăr, să-şi plîngă păcatele sale. Preoteasa de va curvi, popa să o lase sau să se lase de preoţie că spurcă veşmentele şi jărtăvnicul şi va piarde urma lui Hristos. Cine va gîndi spre muiarea altuia sau muiarea spre bărbatu, post 30 de dzile, închinăciuni 40 în dzi. Iară cine va curvi cu călugăriţă, post 9 ai. Furul de se va ispovedi, post 2 ai şi 40 de dzile să <207r> nu se cumenece, închinăciuni 150 în dzi. Cela ce va fura besearecă, să-i dea pre spinare 30 de toiage, iară pre pîntece 20 şi 4. Cela ce va fura lumînare sau diacul de va lua fără ştirea popeei, post 40 de dzile. Popa, de va fi beţiv sau curvar, să se lase de popie, să se facă călugăr. Popa sau preuteasa, de va muri unul de ei, nu se cade popeei să se însoare, nice preuteasa să se mărite, cade-le-se să se facă călugări. Iară popa agneţul de cuminecătură de-l va vechi pînă la anul, să-l meastece cu altul sau să-l potrebasacă. Iară în postul <207v> mare nu se cade să cînte leturghiia lui Ion, numai sîmbătă şi duminecă a lui Vasilie. Nu se cade în postul mare să facă pamente morţilor, alegîndu sîmbătă şi duminecă, să lucredzu oltarului său. Nu se cade în postul mare să se însoare, nice să se mărite. Popa de va bori de beţie, post 80 de dzile, să nu slujască leturghie pără nu va împlea postul, iară de boală sau de nevoie mare post 40 de dzile. Iară mireanul de va bori de beţie, post 40 de dzile, de boală, 15. Iară cine va bori după cumenecătură, post 80 de dzile şi boriturile să le îngroape lîngă oltariu. Cine va mînca ce va fi <208r> necatu sau sînge de vită, post 2 săptămîni,, de nu va şti, iară de va şti, post 1 an. Iară cine va mînca carne de lup sau de ursu sau de vulpe sau de vultur sau de ariciu sau de guziu sau fiice de alte ce iaste spurcatu şi de pasăre, post 4 ai. [164] Iară de va mînca derept leacul, post 1 an. Iară omul cela ce va păzi dobitocul, de-l va giunghea şi nu va mînca, mortăciună este. Cine va giura strîmbu ştiindu, post 7 ai, de nu va ţti, post 15 dzile. Popa de va sluji neiertat, să fie lepădat de samă. Cine va avea săblaznă <208v> în vis, elu să spuie popeei, de nu va fi popă, elu să ispovedească unui omu bunu să închine 50 de metanii. Iară popa de va avea săblaznă în vis şi va fi praznic mare şi nu va fi altu popă, elu să speale pre trup şi şi să ia altă cămeaşă s1ă le cînte liturghie. Iară de va cădea şoarecele în miiaren sau fie în ce, de va mînca îi va şti, post 8 dzile. Iară feciorul bolnav de va muri nebotezat, post trei ai, închinăciuni 50 în dzi. Iară feciorul de va muri necumenecatu, post 1 an. Iară feciorul de va naşte bolnav şi va vrea să moară nmebotedzat, popa să lase 4 molitvă pănă la lepădat, altele să dzică dereptu să-l boteadză <209r> curundu, să-l leapede de dracul, apoi să dzîcă toate. Cele ce bagă apă ţn vin şi vinde, acela să fie procleat. Cine se spurcă în postul mare cu carne sau cu brîndză, elun să postească den Dumuneca Tomeei pănă în Rusalii, alegîndu sîmbătă şi dumenecă. Iară cine nu poate posti în în pocăinţa sa, de va fi bolnav, elu să năimască, de să-i slujască liturghie sau să ciătească psaltir sau evanghelie. De se va ispovedi de toate păcatele sale la duhovnicul său, derweptu 4 luniu de post, să facă 10 liturghie, iară dereptu 8 luni, 20 de liturghie, derept 12 luni post, 30 liturghie. Se iară neştine <209v> de va vrea să facă post curundu, dereptu 10 liturghie, 5 psaltiri, dereptu 30 liturghie, 15 psaltiri, dereptu 40 de lliturghie, 20 psaltiri, dereptu 1 psaltir, 6 aspri, de tetroevanghel, 3 zlat, dereptu 1 liturghie, 2 aspri, deret 1 slujbă de untu, 16 aspri, de paraclis, 2 aspri, de 12 dzile de post, 1 liturghia; dereptu o dzi de post, 86 de ocenaşe sau 200 de metanii; dereptu 15 psaltiri post 1 an; dereptu 1 psaltir 2 liturghie; dereptu 1 tetroevanghel [165] 12 de liturghie. Optu evanghelii fac 96 de liturghii. Fiiu, cîndu veri vrea să te ispovedească, închină-te înaintea tătuşu-tău cu smearenie şi cu lacrămi, că mare frîmseţe iaste îpopeei de ipoveadnicii săi ceia ce se ispoveadesc <210r> derept de toate păcatele sale şi vor loa frică de Dumnedzău de să vor întoarce spre svînta dereptate. Iară popa să caute şi să socotească cîndu va venni omul să se ispovedească; şi de va fi omul mult păcătos, iară popa se nu-l îngreoiadze foarte cu pocaanie dentiiu, ce se dea cîte puţinel dereptu să nu se spămenteadze, ce să-i dea cît va pute birui în pocaanie şi se-l îmblîndzească îi să-i aducă amente de corabie, cîndu împle corabiia de treacce de măsură, ea se afundă, iară de-i deşartă ea gioacă şi de e în vreame împlută bineşor pără unde-i iaste ei <210v> măsura; ce se-i vie lui înţelepciune şi adevară credinţă. Cu învăţătura cade-se popeei să fie ca un vraci măiestru să caute pocaania şi să împarţă păcatele omului în 3 parţi: întăia parte să lase pre milostivul Hristos, a doa parte să fie pre duhovnicu, a treia parte să fie pre păcătos împotriva păcatelor, dereptu să se spăsească curundu. Iară cîndu va fi omul puţin greşitu şi va fi înţeleptu, să-i dai bură învăţătură, iară de va fi omul prepăcătos şi va fi cu puţină mente, să-i dai pocaanie cîte puţinel dereptu să nu piară. <215r> 
     
     Iaste nume întru semenţie şi se grăiaşte săva şi în ceea ce mearge mai în gios şi în ceaea semenţie ce mearge pre mijloc. Şi ceea semenţie ce mărg în sus sînt ceia ce au născut pre neştine amu şi ceia ce nasc pre alţii, <215v> anume tatăl, moşii şi moaşele. Iară ceia ce pogor în gios sîntu ceia ce-s născuţi dentru noi, anume feciorii şi featele, nepoţii şi nepoatele. Iară cei den mijloc sîntu cumu se grăiaşte înţelegîndu cumu se ţine noao o seminţie de o laturi, anume fraţii şi surorile şi ceia ce sîntu dentr-înşii a treia împărţiturră şi rrîndure sîntu, ce le apărăde nuntă. <216r> Întru partea nunteei de semenţie un rrîndu şi o împărţitură dentăiu ce e dentru svînta şi mîntuitoarrea botegiuni. Deaci altu rîndu şi hotar ce e faţă a vedeare ceia ce se ştiu că-su semenţie de pre sîngele trupăscu. Deaci al treile rîndu şi hotar anume oprealişte, ceia ce se ştiu de pre semenţiia [166] nunteei, anume îmbe cuscriile, <216v> cei dentăiu şi ai doi şi ai trei. Deaci au stepenele şi hotarrele şi năravurile anume voia acestora; aleageri şi împărţiri a fir a păr, strinsuri şi întrebări de-acealea ce ne se cadu noao, creşteniloru celor adeveri, foarte amănuntul a-ntreba şi de nnunte cîtu de acii tocma de sfîrşitu nece într-un chipu se nu se afle, nice cîtu e stepena cea mai mică a semenţiei. <217r> Deaci atunci să nu sefacă nunta creştenească, cum iaste de se cuvine şerbilor lui Dumnedzău şi a blagoslovit cu bine o nuntă ca aceasta macar cu scriptură, macar fără scriptură, anume săva cu carte de tocmală, săva fără de carte, numai duoă mărturiia * a mulţi martori. Şi se fie şi bărbaţi şi muieroi întru mărturie. Bărbatul se fie de 15 ai. Deaci o nuntă ca <217v> acesta se aduce, de e nuntă, şi muiarea cîndu va fi de doisprădzeace ai. Deaci aşea acestă nuntă să se aducă după vrearea şi după voia părinţilor săi, ca să fie însoţirea cu mărturie multă şi cu blagoslovenie. Iară ceia ce-i apără de pre svînta botegiuni sîntu aceştia: botedzătoriul, anume nănaşiul de fata sa ce-au botedzat şi <218r> de îmă-sa şi de sora aeei feate botedzate se se ferească. Iarră alte semenţii a mîne-sa şi a tătîne-său, feate ca acestea de pre botegiuni nu se apără de cătră semenţia botedzătoriului a se însura. Iarră de va neştine botedza vro fată şi apoi o va lua de neveastă după feciorul său, se se împarţă unii ca aceştia şi părinţii ce se-au svătuit se se <218v> oprească a se ppocăi. Deaci se fie a se şti şi de semenţiia de pre trup, anume trupăscu, de părinţii feciorilor. Deaci feciorii cătră părinţii, deaci fraţii cătră fraţi şi feciorii acestora, ce se cheamă veri premari. Aşijdere şi feciorii acestor veri premari ce se cheamă ai doi veri. Aşijdere şi feciorii acestor veri premari ce se cheamă ai doi veri. Aşijdere şi feciorii ai doi veri ce- şi sîntu ai trei veri. <219r> Şi aceştia toţi nu le se cade în nu ntă a se împreuna. Iarră feciorii ai trei veri se vporu aduna şi se voru împreuna nunteei ce e cu leage. Ascultă şi se ştii că tatăl cătră fecior şi feciorul cătră tată-său întăia stepenă iaste, anume una, cumuşi au fost de întăia stepena naşterieei. Iarră moşiul cu nepotul îşi sîntu a doa stepenă de cumu a fost stepena naştere ei. <219v> Aşea şi frăţine-său fratele îşi sîntu a doa stepenă. Deaci cum sîntu ceaste doao stepene ce dzisem, că naşterile omeneşti se cheamă stepene. Deaci de te va întreba, de va grăi: tată-tău care stepenă-ţi iaste?, dzi întăia, că me născu tată-miu şi fu aceasta întăia naştere. Deaci iată stepena întăia. Iarră de-ţi va gice: darră moşu-tău <220r> care stepenă-ţi iaste, dzi lui a doa: moşu-miu iaste tată tătîne-miu. Deaci iată o stepenă, eu cu tată-miu, iarră tată-miu născu pre mene. Deaci iaste stepena întăiu eu cu tată-miu; iarră a doa naştere prentr-aceaia îmi iaste a doa stepenă moşiu-mmiu. Cum de vrem grăi cu dereptul, [167] înceape amu a sui pre scară şi-ţi caută a călca în spiţa dentăiu. Deaci acea <220v> iaste dece grăim de stepena întăia a tatălui, ce iaste şi apoi den spiţa dentăiu veri călca mărgîndu în sus la a doa spiţă şi de aceasta grăim că iaste a doa spiţă moşi-miu. Iarră de-ţi va gice: darră fraţii tăi care stepenă sîntu, dzi lui că că şi ceştia-mi sîntu a doa stepenă, că pre mene me-au născut tată-miu şi fu <221r> stepena întăia prentru naştere den tatăl, aşe-au născut şi pre fraţii mei. Deaci iată a doao stepenă. Deaci iarrăşi într-acela chip şi veri primarii după numele semenţiei sîntu a patra stepenă, ce dentr-acealea nu se cade nice se dostoiaşte a se aduna. Aşijdere şi feciorii a veri primari că şi-su ai doi veri de sîntu şease stepene. Deaci <221v> nice acestora nu se cade a se cade a se însura un cu alaltu. Iarră de se va tîmpla a fi această nuntă, gice leage, se se desparţă şi mai vîrtos se se pocăiască. Aşijdere aşea şi feciorii ai doi veri că-şi sîntu ai trei veri, de sîntu a opta stepenă. Deaci nice acestora nu se cade a se lua în nuntă. Deaci de se va tîmpla a fi o nuntă ca aceasta prentru neştiunţă <222r> sau prentru lucru neştiut, ei se nu se despaţă de acii, ce se lăcuiască. Însă se cade acestora dde un păcat ca cesta a se griji cu milosteniia şi cu postul. Iarră de nu se va tîmpla vro nevoie, se se ia mente, aceasta se nu fie nece într- un chip a lăsa naşterea şi semenţiia ai trei veri, şi de acii pănă în a opta stepenă <222v> şi de-cii înainte fără de toată cuntinirea se se ia întru nuntă. Iarră mai lontru de-a opta stepenă, nice o nuntă se nu fie ca se apropie, anume în chipul a toată semenţiia, ce e pănă în al treile văr a tuturor, ce se cheamă pănă-n a opta stepenă. Iarră de se va tîmpla cu vro neştiiunţă cumva, iarră ea, nunta, se se desparţă. Deaci amu aceastea-s de semen ţii <223r> şi de naşterea ce e de pre sînge şi de aceaste-am scris şi am tocmit întru ştire cu ales, şi cu adevăr. Iarră ceasta e de semenţiia nuntelor. Iarră ce e de pre semenţiia nunteei, anume a însurăciunilor ce se ştiu, iaste acesta aşea: de va neştine lua po muiare văduo şi va avea aceaea o fată cu alt bărbat, de-acii iaste acestuia fată ca şi aceiia muieri. Şi <223v> i se cade lui a se feri dinsa foarte ca şi de o fată ce-are fi a lui, săva ce iaste a lui. Aşea şi socrul de muiarea feciorului său şi feciorul de maşthă-sa şi vărul de [168] cătră muiarea frăţine-său şi a cumnatu-său; feciorul cu frică mare ca se caute pre faţă maiceei sale şi cinste ca se-i facă pururea. Şi tatăl să se ia mente sine de-a-şi căutareaa fără rîndu feateei <224r> sale şi se se veaghe. Aşijdere şi fraţii de surorile sale se se ia mente sine de nunte semenţeşti, de cealea ce dzisem mai sus, cîndu va fi de-a se adunarea la peţit, ca se se cearce de rrîndul nunteei, e aceaea foarte amănuntul se se cearce de rrîndul nunteei, e aceaea foarte amănuntul se se cearce, ca se nu se cumva tîmple a fi nuntă cu semeţie mestecată, cumu se gice cuscrie. Deace se cade cu ales a cerca şi cu întrebare multă, <224v> cum gice leage lui Dumnedzău că sîntu cuscrii şi întăia şi a doa şi a treia. Deaci se cade aceastea a lua amente. Cade-se a şti de aceasta, că fiecăruia ce-s însoţiţi în lume, anume bărbatului şi muierei, că părinţii bărbatului, tatăl şi îma şi fraţii şi iarrăşi părinţii muiereei lui şi fraţilor ei întăia cuscrie se cheamă. Iarră verii primari <225r> a bărbatului şi a muieriei lui aceştia se cheamă a doa cuscrie. Iarră ai doi veri a muiereei şi a bărbatului iarăşi sîntu a treia cuscrie. Deaci cuscriia dentăiu cătră cuscria dentăiu şi cu ceaia a doa nu se vor luoa. Aşijdere feciorul şi fratele bărbatului cu verii premari a muiereei lui se nu se meastece. Iarră ai doi veri şi a trei veri a bărbatului, <225v> iarră cu ai doi şi ai trei veri a muiereei lui neapăraţi se voru luoa şi se voru mesteca. Deaci prentru c-am dzisu şi-amu grăit de stepenele naşterilor şi de sîngele părinţilor şi de sîngele părinţiloru-ne şi a semenţiilor, iarrăşi grăim ca tocma pănă ce se va svîrşi a opta stepenă de semenţie şi de viţă, ca se se socotească se nu mai fie de-a se luoarea dentr- înşi întru nuntă, întru însurăciuni. <226r> Iarră de semenţiia nuntelor, anume însurăciunilor, ce se cheamă a cuscriilor, iaste aşea, pănă ce se vor svîrşi şeapte atepene anume bărbatului şi muiereei. Iarră de va avea acea muiare veri primari, iaste cu bărbatul aceiia muieri a patra stepenă. Iarră feciorul a veareei premare-mi, iaste-mi nepot de vară primare şi nu se cade a luoa vara primare a muiere<226v>ei meale, cum nice frate-miu sora muiereei meale, nice cumnatu-miu, frate muiereei meale, nu poate luoa o vară-mi primare; nice nepoată-mea, nice nepoata feciorului miu, ce verii primari a feciorului miu, nice ai doi veri ce sîntu de pre semenţiia muiereei meale; că muiarea cu fraţii săi a doa stepenă, iarră bărbatul ei cu vara primare a sa <227r> îşi sîntu a doa stepenă. Deaci iată că se adună patru stepene, deacdi nu poate fi împreunare de nuntă întru ei, numai de nu va fi pănă la măsura numărul a şeapteei stepene, ea nu va fi. Nice nepotul [169] muiereei meale nu poate luoa fata sorori-mea, că se cheamă unchiu-mare dumnedzăescu, ce iaste sorori-sa frate, anume fratele şi sora. <227v> Deaci şi fratele maiceei meale îmi iaste unchiu-mare. Deaci iaste aceasta a treia stepenă, după cumu e rîndul şi măsura. Aşijdere şi sora maiceei meale deaci mi şi iaste mătuşe-mare. Iarră nepoţi de frate sau nepoţii de frate a tătîne-miu sau a mîne-mea îmi iaste unchiu-micu şi mătuşe-mică. Deaci de-şi vor fi ai trei veri, săva fecior, săva fată, <228r> neapărat să să ia cu ai trei veri a muiereei meale. De va neştine botedza un pruncu şi acesta cumătru îl va luoa pre-nsu iarrăşi şi pre fata sa ginere, se se împarţă, că botedzătoriului feciorului nu-i iaste fecior de pre duhul svîntu, ce într-alt chip. De va cineva luoa o muiare a dzăcea cu nusă şi apoi se va spurca şi cu soacră-sa, iarră ea se margă aceaea soacră se se tundză la o mănăstire <228v> şi se slujască lui Dumnedzău dereptu sufletulu său. Iarră acela bărbat se lăcuiască cu muiarea sa şi se şerbască dereptu acealea păcate cincisprădzeace ai, cum va luoa canon şi pocăinţă de la părentele său celu sufletescu, anume de la tătuşiu său. De va fi neştine înfeciorat cuiva, ce iaste de e i dat fecior de suflet, nu se poate unul ca acesta spurca cu muiareacestuia,ce i se cheamă tată, <229r> nice cu nălojnica lui. Deaci nice a se însura cu neştine cineva dentru semenţiia tătîne-să, ce i se cheamă sufletescu. De va neştine fi avîndu vro fată cu altă muiare mai de ainte şi apoi va veni de va lua pre o sor a mea a-i fi muiare, deacii nu se poate în vrun chip eu a o luoa şi a se mărita fata ei după mine. Iară de voiu lăsa muiarea mea şi-şi va ea lua alt bărbat şi va naşte <229v> sau va face cu nus feate, de acii nu mi se cade a-i lua featele sau cu acealea feate nice feciorul mieu, ce voiu avea de pre altă muiare, că şi-s fraţi şi şi se prindu. Iarră de va fi cumva vro muiare logodită tătîne-miu, apoi şi se n-are fi dzăcut cu nusa, nu poci a me însura cu nusa că mi se prinde îmă. Aşijdere aşea de va fi logodită şi vrunui frate-mi, săva după frate-mieu, <230r> se şi n-are fi dzăcut cu nusa, ce prentr-aeaea iaste cuscră. Deaci nu me cutedzu atinge dinsă. Deaci gicem şi aceasta nu fără de dzîsa lui Dumnedzău, ce cu svatul şi cu înţelepciunea lui Dumnedzău, ca de semenţie se se ferească şi se se veaghe fie de carea şi ca se se ia aminte a nu se însura sau a se mărita înde sine, tocma pănă în a patra semenţie, încă de se-are putea şi pănă <230v> în a cincea semenţie se nu se însoare cu de semenţia sa. Că dentr-aceasta semenţie tot iaste mestecare [170] de sînge: sora fratelui său, celui sufletescu, a nu o luoa, nice a frăţine-tău a celui de suflet soru-sa să nu ia. Fratele îl chemăm şi-l grăim cel sufletescu, cel ce iaste cu giurămîntu spre svînta evanghelie şi pre cinstita cruce. Aşijdere şi pre cumătra cumătrului tău se nu o iai, <231r> nice fratele cumătreei. Iarră de să va tîmpla muiarea lui a se încumătri sau cu băiatul său a se spurca, ce aceaea se nu o dea Dumnedzău a fi. Iară de va fi una ca aceaea, cu sandăcul şi vrăjmăşia diavolului, cinci ai ca se se bage în canon a se pocăi numai cu pîne şi cu apă şi de acii se nu se mai vadză un cu alaltu. În svitocul lui Sisinie grăiaşte: <231v> doi fraţi au apărat a luoa mătuşea şi nepoata şi iarrăşi înderrăptu şi încă doi veri primari a luoa doao veare primari apără. Veade-se că e cela dentăiu a cincea stepenă, iarră ceaea a doa, a şeasea şi iarrăşi ce e dentr-unul şi den cinci stepene nunta ce va fi, alţii ei apără toţi. Iarră Mihail Humno den Solun întru sămăşluirea <232r> sa, cumu se gice de va tatăl şi feciorul, ce sîntu stepena întăia, se vor împreuna cu mătuşea- cea-mică şi cu nepoata de vară primare ce-şi sîntu a cincea stepenă, iarră de va fi a şeasea ce se caută stepenă de pre cuscrie, ce iaste tocmită den doao şi den patru stepene; deaci de va fi vălăşeag, a doa stepenă se apără, că nu iaste ca se se poată doi fraţi de tată, de î-mă <232v> a se împreuna cu doao veare primari. Iarră de nu va fi vălăşeag şi a şeasea stepenă iaste neapărată, că moşiului şi nepotului neapărat iaste a se împreuna cu mătuşea-cea-mare, ce se cheamă, şi cu nepoata. Iarră de va fi den trei şi den trei, de nu va avea vălăşeag, neapărat iaste, cumu se gice că va lua unchiul şi nepotul <233r> pre mătuşa şi pre nepoata, că nice un val nu iaste. Deaci cîndu va fi unchiul mainte luoat nepoata şi va vrea nepotul de se ia muiare pre mătuşea ceaea de apoi ce va fi, prentru că e învăluit lucrul, iaste apărată nunta, că-şi sîntu prentru nuntă. Deaci cade a fi unchiul nepot şi nepotul unchiu. Deaci iaste aceasta arătată şi a vedeare numerelor semenţiei vălăşeagu, <233v> ce şi tocma pănă în a şeaptea stepenă ce se veade de pre cuscrie nuntă de va fi dentr-o stepenă şi den şease, apărată iaste nunta, că nu iaste a se putea tatăl cu feciorul a se împreuna, a luoa a doao veare, că-şi sîntu în loc de tată şi de fecior, fiastri sau cumnaţi. Iarră den doao şi den cinci stepene nice într-un chip nu e apărat. <234r> Săva moşiul, săva doi fraţi de se voru împreuna cu mătuşea şi cu nepoata şi a doa nuntă iaste fără de vină. Iarră de va fi den trei şi den patru stepene, iarrăşi de va fi fără de val, iertat iaste unchiul şi nepotul a doaole veare neapărat le vor luoa. Iarră de se va vedea că au [171] vălăşeagu, nice într-un chipu. Iară aceasea-s de post din lontru, ce să gice după simţirea vieţiei, ferire menţiei, <234v> nu numai de bucate a posti, ce şi de toate poftirile vătămătoare la suflete tare să să veaghe şi să să străjuiască şi să fugă. Să fie la ştire şi de aceasta a tot creştinului că să află şi aceastea învăţături dintru dumnedzăieştile scripturi: a nu se posti numai de bucate, cum dzisem mainte, ce mai cu deadins fiecine să se nevoiască a feri postul cel den lontru. Direp ce cum iaste şi omul îndoit, cum ai gice sufletul şi trupul, <235r> aşea i să cuvine şi lucrurele să aibă îndoite. Cum iaste trupul mort fără suflet, aşea şi chipul lucrurelor oamenilor din afară, fără de ferirea din lontru mort i, adevăr. Ce arată şi dumnedzeescul apostolul Pavel amîndoao de gice: lucrul fără de credinţă mort iaste, aşea şi credinţa fără lucrure moartă e. Deaci chipul trupului din afară cu nevoinţa să arată, iară credinţa să împle <235v> cu ferirea omului ceaea din lontru. Însă toate cîte vrem face noi, eale să fie după simţirea celui om din lontru. Diret ce au întrebat şi un frate pre un părinte de ceea din cartea părinţeasacă, ce au vrut să ştie folosul şi lucrurile amînduror, el i-au răspuns de i-au dzis aşea: omul cela ce va face lucrure din afară fără de socotire de la înimă, el iaste aseamenea unui pom ce e vearde la frundză şi frumos, iară de poame e sterp. <236r> Şi iară: omul cela ce fereaşte socotinţa ceaea den lontru cu lucrure din afară, elu e aseamenea unui pom ce are frundze frumoase şi poame într-îns dulci şi cu bună mirezmă. Aşea au dzis şi altul dintru sfinţi de aceasta, că trebuiaşte omului la toate lucrurele să aibă ferire şi fără de aceasta socotinţă nu iaste puteare cu nece un lucru să-şi ducă viiaţa bine. <236v> Deaci aceastea s-au dzis de la sfinţi de ferirea din lontru şi mai vîrtos însuşi Dumnedzău gice în sfînta evanghelie, că împărăţiia ceriului iaste între voi. Direp acea cum dzisem şi mainte trebuiaşte omului să nu ţinie numai post din afară, ce să ţinie şi cela din lontru să să ferească şi să fugă de toate cealea ce nu-s de folos, cum învaţă pre noi [172] şi marele apostol Pavel de gice: cela ce să fereaşte, gi-ce, <237r> de toate să să socotească. Şi altul dintru sfinţi arată mai bine de aceasta de gice aşea, că să cuvine omului a să feri la postul său, nu numai de bucate, ce să se ia amente pururea de toate şi de alte greşeale, cum am gice să postim cu pîntecele şi cu limba să ne depărtăm de clevete, de menciuni, de cuvente deşeartă, de ocară, de mînie şi dirept spuind de <237v> toate greşealele ce ies cu limba. Aseamenea să postim şi cu ochii, să nu căutăm fără sfiinţă pre neştine. Aşijdere mînule şi piciorele a le apăra să nu cură într-aşeaşi, ce să se veaghe de toate lucrurele ceale hicleane. Aşea postind, cum grăiaşte marele Vasilie, post iubit, depărtîndu-ne de toate răotăţile cealea ce să facu cu simţirea noastră, noi vrem veni cătră sfînta dzua învieriei <238r> oameni noi, curaţi, destoinici sfinteei cumenecături, slujbeei lui Hristos. Deaci aşea arată post iubit şi viiaţă nevinovată, ceaea ce să fie puteare cuiva cu ferirea cea din lontru, iară fără de aceasta nu e putinţă. Printru acea în tot locul şi pururea iaste a avea grije de acea şi a nevoi noi toţi după învăţăturile a svenţilor părinţi, mai vîrtos a lui Dumnedzău, cela ce-au <238v> dzis: neînvoie iaste împărăţiia ceriului şi nevoitorii o vor dobîndi. Însă de aceastea neştine să nu se slăbască sau să cadză în părăsire de nevoie ce să dzise sau căce că ni să cuvine cu multe scîrbe a întra în 'părăţiia ceriului, ce să fie la ştire tuturor oamenilor de aceasta; că cela ce să va nevoi dirept Dumnedzău cu credinţă şi cu îndemnu şi cu înţeles, acela nu va greşi cum gice şi însuşi Dumnedzău: <239r> Cine cearcă, el află şi celuia ce bate lui să deşchide şi cine ceare, el dobîndeaşte şi celuia ce creade toate-i sînt putinţă. Şi apostolul grăiaşte: celuia ce iubeaşte pre Dumnedzău toate i se schimbă spre bine. De aceastea grăiaşte într-acesta chip Dumnedzău şi cu prorocul mărturiseaşte de gice: aproape e Dumnedzău de toţi ceia ce-l chemă, de toţi de ceia ce-l chiamă cu adevăr, şi va face pre voia celora ce să tem de îns, şi ruga le-o va asculta şi-i va mîntui. <239v> Feri-va Dumnedzău pre toţi pre ceia ce-l iubăsc şi pre toţi nepocăiţii va piarde. Şi alte sîmt multe de cealea ce e mai mare certare şi mai înfricată. Deaci de bune şi de rreale iaste aşea ceriul [173] şi pămîntul vor treace şi se vor schimba, iară cuventele lui Dumnedzău şi a sfinţilor ai săi proroci şi apostoli nu au a treace sau a peri. Nece o schizmire de ce s-au dzis de toate ca să nu să izbîndească, ce mai vîrtos să vor împlea <240r> şi vor sta aiave înainte-ne de ne vor mustra de toate lucrurele. Direp ce cîte s-au scris, toate derep s-au scris, cătră certarea noastră şi după învăţătura tuturora. Diript acea să ne nevoim spre ferire întru cealea ce învaţă pre noi dumnedzăieştile scripturi, ca să nu fim vinovaţi la vreamea căutăriei înfricata, ce să dobîndim mila lui Dumnedzău cu toţi ceia ce se tem dins de demult şi cu ceia ce-i feresc sfintele învăţături <240v> cu ruga preacurateei sale maici şi a tuturor sfinţilor, adevăr. 
     
     <241r> Spiţe de semenţie şi de nunta cu leage şi de cei ce se însoară fără leage şi de alesul semeenţieei de pre peliţă; unde se cade nunta a o face şi unde nu se cade şi unde se destoiaşte, care parte a o aduce la nuntă şi carea a nu o aduce şi carea apără leagea şi pre carile nu apără şi carile se sămăşluiesc. Trei alesure sîmt de se apără nuntele: una de pre svîntul şi spăsitoriul botedz, <241v> iară alta ruda cea de pre peliţă, iară alta legătura de nuntă. Cuscrii şi cuscrele au după împreunare împărţituri în multe chipuri, cealea ce se cade adeverilor creştini foarte cu deadins a le cerca cu întrebare. Şi aşea de va fi bărbat de 15 ai, e muiarea de 12, cu vrearea părinţiloru-le să se ia şi cu blagoslovenie preuţească. Să fie la ştire căce apără leagea de pre svîntul botedz, <242r> apără numai cumătrul de pre botedz, featele nănaşi-său şi apără pre feciorii lor de cătră featele lor şi de maică fată botedzată apără-i. Aşijdere şi alalţi feciori a lor născuţi apără-i, anume feciorii cumătrilor şi muierile lor şi ceia ce vor fi botedzaţi finul. Iară alalte semenţii a lor mici şi mari de aproape şi departe nu-i apără de pre nuntă. Iară ruda cea de pre sînge să se întreabe bine cu de-adinsul şi să se derepteadze, <242v> că numele sămenţieei sîmt părinţii şi feciorii. Deace se împart pre spiţe în rîndu în sus şi-n gios şi cei pre de laturi de-a dereapta şi de-a stînga [174] şi ruda ce se îndelungă. Deace spiţele din sus sîmt tatăl şi maica, moşul şi moaşea, iară spiţele din gios, feciorul, fata, nepotul, nepoata. Iară cei pre de laturi sîmt fratele, sora, unchiul, mătuşea, nepotul, nepoata. Că tatăl cu feciorii-şi şi cu muiarea-şi sîmt întăia spiţă; <243r> iară ceia ce-s de aproape, toţi fraţii sîmt doao spiţe, iară verii premari 4 spiţe sîmt, ai doi verii 6 spiţe sîmt, ai trei verii sîmt 8 spiţe, şi-ntr-aceastea în toate spiţele nice într-un chip meastec de nuntă se nu fie. Iară feciorii ai treii veri nu-s apăraţi de-a se luarea, printru că pănă în şeapte spiţe se suie. Ruda a opta se slobodzeaşte. Aşijdere şi cuscriile, să se întreabe bine se nu se cumva fără socotinţă meastece fără leage. <243v> Şi mînia lui Dumnedzău se agiungă unii ca ceia, mai vîrtos vlădicii şi duhovnicii părinţi, de nu vor derepta de-acea. Să fie la ştire că frate-mieu de naştere şi fratele muieriei meale şi tată-mieu şi maica mea şi tatăl muieriei meale şi maica, cuscria dintăia-s; aşijdere şi verii premari cu feciorii lor a dooa cuscrie sîmt. Deace cu cuscria dintăi nu se vor mesteca, nice ai doii cu cei dintăi. <244r> Iară cătră a treia cuscrie nunta dintăi să se împreune neapărat, iară soru-mea cu fratele muieriei meale nice într-un chip, nice nepotulu-mi de frate sau nepoată cu nepoţii muieriei-mi nu se vor mesteca. Nice cu maştehă-mea n-am nice a gîndi; nice cu fata ei ce va avea dintr-alt bărbat, nice dintru tată- miu; nice fiiul mieu cu soru-mea, nice fata mea cu frate-mieu, nice a gîndi cu <244v> mentea cu fiastră-mea ce-au avut muiarea-mi dintr-alt bărbat că mi-i fată; nice fiiul mieu va ceva cutedza cătr-însă, de voi avea dintr-altă muiare, nice la muiare a gîndi. Aceasta semenţie toată e apărată, nice într-un chip cu nunta se nu se împreune, iară vărulu-mi premare cu vara premare muieriei meale apără-i, nice cu o a doa vară a ei; iară vărulu-mi premare cu a treia vară muieriei meale nu-i apără a se aduna. <245r> Aşijdere şi al doile văr al miu o a doa şi a treia vară a muieriei meale nu-i apără. Iară nepoţii de frate-mi cu nepoţii de frate sau de sor muieriei meale nu se vor împreuna. Iară feciorii de văr premare şi de-ai doile văr muieriei-mi cu nepoţii miei de văr premare şi ai doii văr nu se apără. Iară feciorii tătăişei-mi cu ai doi veri [175] ai miei nu-i lasă. <245v> Aşea se cade a întreba şi a cerca cu ales şi de-alalte rude, cestor rude de-aproape şi departe carele-s de împreunat, aşea se facă nuntă nendoiţi cumu se cade adeverilor creştini. De parţile pohtelor, de cîte parţi de rîhne stîrcesc sufletului, aşea să se vendece. Ce se cu cugetul canon, atunce împreunatul cu 12 închinături se-l speale. E luptarea sau cunună, dobîndă sau vătămare e mestecarea <246r> cumu-i va fi vina şi înceaperea, aşea şi canonul. 

     <249r> Deace nime îmi pare de ceia ce se precep bine nu vor pre noi ocări c-am început fără vreame cest lucru. De ce se va acmu spune şi de ce se spune a nuntelor spiţe şi de a lor semenţii, apropiarea şi delungarea de unde e de iertat şi carele se apără cu ales se sămăşluiască şi se arătă <249v> spiţele de pre îmbletul scăriei le e numele. Grăiescu unii suire de scară, cumu e pre acealea suire şi coborîre aşea e şi semenţiia pre spiţe află-se suindu şi pogorîndu, iară de nu se va afla aşea, de lature se cunosc. Se- au început a se ijderrî pre rîndul naşteriei, hiecare naştere <250r> o spiţă se cunoaşte că se împle. Dintr-aceştia unii în lăţime, alţii într-adîncu se tindu. Deace ceia ce-s în lăţime, acelaşi rînd au un cătră alat. Feciorii cînd vor fi, ei împlu toţi cu tată-său. Împreură fraţii un cu alalt, 2 spiţe, macar şi mai mulţi fie de dzeace, prentru nunteaşte <250v> că-su împreunaţi din acelaşi sînge dentr-un tată. Că nu se poate într-alt chip a hi mai mult de doao. Dereptu acea şi cîte numai spiţe se văd de pre fraţi, le chemăm a fi doao spiţe, prentru că li-e lor tuturor dentr-un loc naşterea. Aşijdere şi nepoţii de frate a treia spiţă şi verii premari a patra spiţă, a şasea spiţă ai doi veri <251r> şi ai treii veri, a opta spiţă. Iară ceia ce mărg n-adînc, nu mărg toţi pre iastă spiţă: ce feciorii o spiţă, nepoţi de fii a doa spiţă, strănepoţii a treia spiţă. Şi de-acii toţi alalţi pre rînd, nu după cum simt, cumu le-au părut celora mai de demult, ce e după cine cumuşi au fost semenţie şi după cumu apropie semenţiia <251v> sau după cumu se delungă iarăşi după începătura seminţieei [176] dintăia, care spiţă se chiamă mai bună între tată şi între fecior, puţină oarece împărţitură, iară moşul şi nepotul mai mult, strănepotul cătră moş şi ca mai mult. Aşea şi se ţin cei ce-s de lature. De-acicea e împărţitura semenţieei, <252r> ce mai de seminţie iaste seminţie în doao cu dereptul în părţi se taie, ceaea ce e sînge de pre fire şi de suflet, ce-şi ia fecior din sînge iaste sămînţă: tatăl anume fecior, îmă, fată, frate, nepot, nepot de nepot, cel ce naşte din nepot de frate şi cîte-s de-acia aşea; iară de pre dare fecioriei: socru, ginere, cumnat, <252v> fin. Cei din fire iară suptu în părţi în doao cu ceaia ce-s dintru naştere din nunta ce-s cu leage şi cu ceia ce-s de pre curvie. Iară ceia ce-s de pre darea fecioriei supt împărţire sîmt şi ceia în doao întru apropiare ce i e părinte de trup şi fecior de suflet. Şi iaste aproape părinţie şi de pre cuscrie seminţie. Feciorie iaste <253r> şi fără mestecătura trupască, de să dă în feciorie, anume fecior de suflet. Iară supt împărţire ceale ce-s de cuscrie, carile se prinde pre doao seminţii de cumuşi e unchiul şi nepotul, de se vor aduna mătuşea cu nepoata sau doi veri premari, doao veare premari se cheamă cuscrie; sau de se va aduce <253v> şi altă faţă de altă parte între aceaste doao semenţii şi se cheamă de pre cuscrie a treia seminţie. Deace sîntu de-aceastea unele apărate de nuntă, altele neapărate, cumu se va spune nainte mărgîndu. De darea fecioriei şi de cine-şi ia de pre sfînta botegiune şi prin ce şi-l ia, anume cumătru nănaş feciorului. Ceia ce şi-l ia fecioru <254r> sau iaste căce că şi-l ia să-i fie ocean bunătăţiei sau nănăşia de pre botegiune această întăriciune şi învăţătură a-şi lua fecior şi-ncă şi dereptă mărturia ce ia ceastă luotură de feciori şi ocini el bagă; printr-acea şi fu acest lucru. Iară cela ce e de pre sfînta botegiune numai <254v> ce se cavtă pre rîndul spiţelor de nuntie de-aceaste adunături de împărţitura seminţiei lor. Deaci de-acmu după carile cum mărg pre rîndu, noi le vrem spune de cari împărţituri-s de pre sînge. Deace se împart ce şi-s seminţii înde sine şi de pre sînge, pre spiţe ce suie şi pre cealea ce pogor şi ceia ce-s de lature. Deace ceia ce suie ei sîmtu <255r> ceia ce-au născut pre noi, anume tatăl şi maica, moşul şi moaşa şi de-aceştia mai pre sus. Iară ceia ce mărg în gios, ceia ce s-au născut din noi, anume feciorul, fata, nepotul, nepoata, strănepotul, strănepoata. Şi de-aciia seminţia lor cine va fi. Iară ceia ce-s de o laturi, ceia ce nece pre noi au născut nice-s născuţi din noi şi şi-s <255v> de supt aceaea [177] începătură şi sămînţă cu noi, anume fratele, sora, unchiul, mătuşea, nepotul, nepoata, vărul premare, vara premare şi cine va fi acestora mai departe; şi de-aciia pre cătelin ce se vor şti seminţie, de ceia ce se suie şi de ceia ce se pogor seminţii. Deace ceia ce suie cătră ceia ce pogor, macar se nu-s şi sîmtu den nuntă cu leage <256r> întru ce nu-s băgaţi numaărul samiei spiţelor, ei se apără de nuntă: că nu se poate moşul cu nepoată-sa nunteaşte a se împreuna. De ceia ce-s fără de număr dzisem, după cîtu se poate băga de samă numărul seminţieei. Însă nu de ceia ce şi-s de sînge fără de număr, că nu sîmtu fără de moarte siminţiile omeneşti. Deace de ceia ce şi-s de pre sînge 8 spiţă. Deaci ceia ce şi-s de o laturi <256v> a opta spiţă iertăm să fie nuntă, a şeaptea spiţă aceasta nuntă cu tot apără, că nu-şi poate neştine lua nepot de-al doile văr, ce întăi de care spiţă va hi de pre sînge a şeaptea, de vor întreba, se se apere, de vor cumva hi împreunaţi, de nu se-au despărţit. Iară canun li se-au dat, anume învăţătură <257r> prentru că se-au tăcut, nu s-au grăit de leage. Numai ce apără leagea pănă a şeasea spiţă, că gice că fata frăţine-mieu sau a soro-mea, a mi-o lua muiare nu mi se cade, nece nepoata cestora, căce că-şi sîmtu a patra spiţă, nece fata unchiu-mieu ce mi-e vară premare, nice feciorul mieu nepoata unchiu-mieu ce se chiamă ai doii veri. <257v> De unii prentru greimea canunului pre ascuns făcea nunte ca ceastea. Deace se spuse de-aceastea săborului, că Luca dumnedzeiescul ţinea cîrma scaunului Ţarigradului şi de acii dzise şi tocmi sfîntul săbor. Nice într-un chip, nice dănuvară să nu fie acaestă nuntă, nece se fie stătătoare. Dece de ce se va întreba se se apere. <258r> De se vor hi adunaţi, se se spargă. Şi ceia ce vor hi făcuţi aceasta se-i oprească de besearecă. Si popa cela ce-i va hi cununat, şi-i va fi ştiind, se-l leapede. Şi au întărit cest lucru a săborului şi dzisa cel dintru împăraţi, ce se pururea pomeneaşte, Manuil Mohorîţescul. Prentr-acea nu iaste cu iertăciune cuiva, <258v> se se ia nepoata de al doile văr, a lui nepoată hiindu-i, ce-i iaste de hire cu dereptul şi iaste cu cuviinţă bună şi de cinste. Cum are pure o zăbală, au pus leagea nunteei de-a opta spiţă de pre sînge, care nuntă va hi într-a opta spiţă, ce e de pre sînge, ea e iertată, că a treia vară sau nepoată de al doile <259r> văr a se aduna nu-i apără leagea. Ceia ce se nasc din curvie. Iară cei ce se nasc din curvie nu mărg toţi pre o urmă, ce se aleg şi aceştia. Că de va urdina împreunare cu muiare şi-l vor şti mulţi şi de va naşte fecior, al său se chiamă şi va încă în ocine de pre părinţi numai, nu de semenţia de lature. <259v> E de nu [178] se va şti, nice va vie bărbat cu nusă, chiamă-se copil. E de nu şi se va şti nemică, chiamă-se cum grăiaşte Omir, întru-ntunearec născu maica. De acea noi nu avăm ce grăi, că nice în ocină, nice de pre semenţie, nunta vom sămăşlui că ceaea. <260r> Că gice şi leagea, sora-şi născută din curvă nimerile nu va lua şi cine va curvi cu vreo muiare şi se va şti că au curvit, pre maşteha ei apără-l de-a luarea. Iară a doa vară a ei elu o va lua. Şi aceastea simt de pre sînge de-acmu cei de cuscrie. <260v> Iară ceia ce se adună de pre cuscrie în multe chipure se găsesc, că întru aceastea cum şi- n ce chip pre spiţe cei de demult n-au socotit. Ce ceale de smenteală ce se-au chemat şi glupave; cu dzisa i-au cuntenit, iară alalte fără greşeală le-au lăsat. Iară ce e mai de apoi pre spiţă şi aceastea le-au socotit că şi ceia ce-s prespre <261r> şease spiţe se scot de se apără că pre poveaste află-se unii din şease spiţe a vie şi şeapte opriţi, că unii sîmt de smenteală, alţii nu smentesc. Deace nu se cade pre spiţe a le aduce une ca ceastea, că se va cu dzisa legiei şi ivită apăra să se veaghe. Iară ce nu se apără, să se ia, că au apărat leagea veache cei mai de aproape şi mai de peliţă; <261v> că se gice soacra-mi, maica, moaşea şi strămoaşea muieriei meale şi nice una dinse nu o voi lua. Şi nora ce se grăiaşte a ei fecioară şi nepoată şi strănepoată muieriei şi cumnata ce se grăiaşte a ei fecioară şi nepoată şi strănepoată muieriei meale, nice una dinse nu voiu lua, <262r> nice maşteha mea, se are fi avut multe tată-mieu, printu că mi-e în loc de maică; nice maşteha ce-au fost cumnată-mea şi a bărbatului cumnateei meale; nice fata muieriei ce se-au lăsat de mene şi după împărţire au născut cu alt bărbat. Svitocul lui Sisenie apără de a luarea doi fraţi, mătuşea şi nepoata. <262v> Şi-ncă iară doi fraţi nu lasă a lua doao veare premari, că se află cei dintăi cinci spiţe, iară ai doii, şease. Pănă [179] în cinci spiţe de pre cuscrie cu totul iaste apărat, de se cade şi-ntru acea spiţe a număra pănă în şease, <263r> de nu va avea smenteală pre nume de semenţie nu-i apără, e de va afla ceva smenteală apără-i. Că cei ce dintr-o spiţă şi din cinci de va fi nuntă, alţii toţi au apărat. Iară Humno Soluneanul întru a sale dereptări nu apără, anume tatăl şi feciorul a se aduna cu mătuşea şi cu nepoată de vară premare, <263v> că şi-s cinci spiţe. De se va cerca din şease spiţe de pre cuscrie ce se încheaie din doi patru. Că nu se poate a doi fraţi să se împreune cu doao veare premari sau iară întorcîndu că-şi simt, în loc de fraţi, cumnaţi. Şi de-acii se smenteaşte numele de rudă, <264r> că gice svintitoriul şi marele Vasilie, nunta ce e de smîntă pre nume de semenţie nu se cuvine, e de nu va fi smîntă şi a şeasea nu se apără. Că moşul şi nepotul nu apără a se împreuna cu mătuşea-cea-mare şi cu nepoata, că aceastea încă-s şease spiţe, ce-s fără smîntă. Iară după nuntă, moşului şi nepotului se le se veaghe voie. <264v> 
     Că mătuşe-mare şi unchiu-mare mulţi chiamă anume sora moşu-mieu şi fratele, de le dzic moşul şi moaşea. Printr-acea nice din leage aceaste cercături nu fură apărate. Şi svitocul lui Sisenie tocmitu-i, că nu apără, ce apără pre cei mai de smîntă ce au. <265r> Iară din trei şi trei de nu va avea smîntă, nu iaste apărat, anume cînd unchiul şi nepotul mătuşea şi nepoata, că nu va fi nice o smîntă. Şi iară nepotul unchiului se-i veaghe voie. Derept acea cu totul nu iaste apărat. Că e dzisă din leage să se tacă nu numai ce şi poruncita <265v> împărătească şi fapta săborului tuturor au spus, iară cînd va unchiul mainte lua nepoata, iară nepotul apoi va vrea să ia soaţă pre mătuşea, printru smenteala celui de apoi apără- l, că va fi de pre nuntă unchiaşul nepot şi nepotul unchiaş şi iaste ivită smenteală pre nume de semenţie. <266r> Ce şi pănă în a şeaptea spiţă ce se va găsi de pre cuscrie nuntă, că dintr- unul cu şease apărat iaste. Că nu se poate tatăl cu feciorul a se împreuna cu doao a doaole veare, că-şi vor fi în loc de tată şi fiiu, svedenici. De va fi din doi şi cinci nice într-un chip nu apără, <266v> oare moşul cu nepotul, săva doi fraţi a se împreuna cu mătuşe-mică şi cu nepoata-i şi a doa nuntă fără vină iaste. Iară din trei şi patru de va fi fără smîntă, iertat iaste. Unchiul şi nepotul doao veare premari neapăraţi le vor lua, <267r> e de se va găsi smîntă, nice într-un chip se nu seia. Moşul şi strănepotul a lua doao veare premari apăraţi simt, se nu se şi aceştia afle cumnaţi. Cela ce o va lua întăi, el se o ţie, ce apără pre cela ce va să se împreuneadze apoi şi se o are fi şi luată, încă se-i împarţă. Iară mai mult din şeapte spiţă de pre cuscrie nu se întreabă, nice se apără, <267v> ca şi celor de pre sînge din opt spiţe nainte nu se întreabă, nice se apără. Oarecarii n-au dzis [180] bine, că de se vor găsi de pre cuscrie tocma şease spiţe, cîndu se vor tocmi de îmbe parţile cîte trei spiţe neapăraţi sîmt, ce se apără cîndu nu se tocmăsc spiţele. <268r> Iară mai de sus se-au spus nice de cealea ce-s tocma, nice de cealea ce nu-s tocma, ce carii-s de smîntă au de nesmîntă, aceia oare vor fi de-a-i lăsarea sau de-a-i împărţirea. Cum nu se cade unuia a lua doao ale doale veare. Apără beseareca unul se nu ia doao a doaole veare <268v> că nu-s şeapte spiţe cum pare unora, ce şease, dereptu ce e o spiţă bărbatul cu muiarea-şi. Aceasta fu cercată în dzilele Nicoleei patriarhul. Şi apărată fu din besearecă şi ieşi porunci de împăratul Manuil nice într-un chip aceastea se nu fie, prin ce cei de pre cuscrie anume doao semenţii în a şeaptea spiţă <269r> i slobodzeaşte. Că una sau de fire-şi iaste sau de adaos: că de fire-şi cum are a fi un om singur, iară de adaos, cum ai gice bărbat cu muiarea-şi cu leage. Deace a lor iboste-şi meastecă şi se împreună trupeaşte, cumu se-au dzis: fiţi îmbi într-o peliţă. <269v> Deace cîndu vor fi de pre sînge adunaţi şi o semenţie ai săi într-una cu firea sîmtu. Iară cîndu vor fi de pre cuscrie şi din doao sămenţii adaos sîmt unii şi meaastecul lor nu ca meastecul de pre sînge. Deace şi ca mai pre gios cu spiţele decît ceale optu aşea mai de ainte ce-s împreunarea şi mestecarea se dezleagă. <270r> Unde vor fi mai multe împreunări, mai multe îndelungăture trebuiesc, ca şi unde-s mai puşine, mai puţin. De cei de pre trei semenţe. Iară cei de pre trei rude de se va cerca şi aceastea sîmtu de pre cuscrie mai lesne e a se dezlega decît încîlcitul a doao semenţii. Cum sîmt şi aceştia cu doao spiţe mai gios decît <270v> cei de pre sînge, că unii sîmt în opt spiţe, iară alţii cei de pre cuscrie şi pănă în şease lasă. Aşijdere cei de pre trei rude cu doao spiţe-s mai gios decît cei de pre doao rude de-i slobodzeaşte şi pănă în patru spiţe. E de vor fi mai în multe spiţe, a le lua nu se cade. <271r> E a căvta mai vîrtos cei cu leagea gice ce nu-i apără pre cei ce urmadză patru spiţe, ca şi în dzilele lui Stipie patriarhul cercară împreună şi slobodziră. Că un Constantinu-şi luo muiare pre o sor dereaptă a unui Teodor, Anna. Deaca muri ea, luo-şi a doa muiare cuscră lui Teodor, Irina. <271v> Ce se prinde Constantin lui Teodor şi cuscru şi [181] cumnat. Deace sîmtu patru spiţe întru ei, că Teodor cu Anna doao spiţe, muiarea lui Teodor cu Irina doao spiţe, împreună patru. Că din trei rude numai doao spiţe sau dintr-una mai multe nu apără. <272r> Nice a lua maşteha ce-au fost oarecînd a bărbatului fiastreei sale. Şi într-aceastea încă şi-s a treia semenţii, ce printru că fiiastrul şi fiiastra, feciorul şi fata încă sîmt lor de fecior vitregu lui sau maştehăei; şi muiarea sa, bărbatul ei, neveasteei sau generelui nu se cuvine să fie această lăcuire, <272v> că marginea a doa seminţiei, bărbatul şi muiarea număr de spiţe n-au, ce-s una; nice un cătră alalt, nice cătră cea seminţii ce prinde din mijloc. Că a bărbatului şi a muieriei nu-i scoatemu număr de spiţe, ce o ţinem că e una. Cînd vor vedea că e între ei aceasta, <273r> că muiarea frăţine-mieu, printru ce e împreunare desăvîrşită cu nusul, mie iaste a doa spiţă ca şi frate-mieu, de-a hir a păr, prentru ce-s împreunaţi prin dzisa lui Dumnedzeu. Iară cîndu se va căvta de seminţia ei, de pre altă parte spiţa nu e aşea. Că sora norori-mea că iaste a doa spiţă, <273v> iară cătră mine a patra spiţă şi cătră mătuşea a treia spiţă, iară cătră mine a cincea spiţă. Şi de-alte seminţie iarăşi aşea, că nu se poate, cumu-i e bărbatul să-i hie şi fratele bărbatului, că se cheamă un trup cu noru-sa pre rînd de totul tot a se împreuna prespre putearea legeei. <274r> Că ceia ce-s de o lature ei n-au o spiţă, ce se înceape numărul din a doa spiţă, că leagea ceia ci şi-s de pre a treia semenţii, ce se au apărat numai o spiţă, cumu se şi spuse. Iară cumu-s ei deprenşi oaminii acmu ei trec şi prespre aceastea doa spiţe şi cela ce e între ceea spiţă carii şi-s de pre 1 seminţii, ei le ţin neapărate ce e de neapărat <274v> anume: neştine are o muiare, deace apoi după o vreame ea muri, muiarea a unchiului ei o lua a doa fămeaie. Altul şi-au luat hiiastra cumnatu-său, într-aceşte se arată că-s trei spiţe, însă se dezleagă după cumu le e rîndul. De veri socoti, elu-i cumuşi dzisem, cumu se sămăşluiaşte în a patra spiţă <275r> de aceastea. Deace se cade de cest pritinşug de cuscrie puţinel a mearge ca mainte. Deace atunci va hi nuntă cumu se cade a patra [182] spiţă, cum ai gice că muiarea cumnatu-mieu de-aproape e împreună cătră a treia seminţii, ca şi eu cătr-însul. Deace frate-mieu o poate lua aceasta fără de nece o vină. <275v> Iară de va muri cumnatu-mieu săva eu sora ceia, mie nu mi se cade pre aceaea a o lua. Iară mi-am luat ginere de pre sor, ce i-au fost de pre frate-său oarecîndu nor şi e neapărat, printru că se află a patra spiţă, deace se dealungă puţinel de cea seminţie din mijloc, <276r> iară de-acii ce parte mi se împreuneadză mai de aproape cine-mi va hi sor ei-s mai de lature şi puţinelu me delungu de la cela ce mi-e din mijloc. Cavtă cicea multe ce-s apărate şi neapărate nunte, iarăşi mi iaste ginere de pre fată. Ce acestuia ce au oarecînd fost nor de pre frate a mi-o lua muiare nu se cade, <276v> că se mai de aproape împreuneadză de seminţia din mijloc. Iară sora ei nu iaste apărat de-a luarea, ce de va şi cumnatul şi ginerele vădui, mătuşea şi nepoata nice într-un chip nu se cade a o lua. Iară cui va muri muiarea, iertat iaste a lua o sor a muieriei cumnatu-său, deace şi o fată <277r> a unii a doa vară a muieriei lui dintăi ce au avut şi-ncă şi mătuşe de vară premare muieriei sali dintăi, anume vară premare soacră-sa, ce iaste apărat a lua fata a unii veare premari a muieriei lui dintăi; a doi fraţi cumnaţii şi cuscrele a se împreuna cade-se. Iară <277v> după giudecata patriarhului Lăvăstipie lasă să ia ginerii şi cumnaţii doa surori, căce că iaste a cincea spiţă. Iară giudecată de acel lucru şi-ncă şi a patriarhului lui Arsenie, doi fraţi a lua o nor şi o cuscră anume sor tătăişe-mea giudecă că e neapărat. <278r> Şi unchiul şi ginere ce va hi de pre nepoată de sor doa surori a lua nu se apără, macar se şi iaste a şeasea spiţă; ce şi un ginere cu un cumnat doa veare premari nu se apără a se lua, că e a şeaptea spiţă. Iară după giudeţul patriiarhului lui Mihail o fată a unui Ion de se va tîmpla şi o nepoată de sor a muieriei lui <278v> cu doi fraţi el gice [183] se se împreuneadze; de carile nu se cade a hi nunte de cîte grăim mai de sus. Unii au giudecat de-a luarea unii cumnat, apoi sora hiiastru-său şi-ncă şi cumnaţii, ce e de pre frate nora ginere- său, ca şi aceaea ce-au Homnu Solunescul, cumu am şi dzis că au dezlegat după judecata sa, <279r> ca tatăl şi ca feciorul se ia mătuşea şi nepoata de vară premare. Că gice şi legea: întru doa nunti nu numai de carile e gise se hie, ce se căvtăm şi carele se cuvin. Deace-s aşea carele şi-s de pre a treia seminţii.