{109} NOUL TESTAMENT sau ÎMPĂCAREA AU LEAGEA NOAO a lui Iisus Hristos Domnului nostru. Izvodit cu mare socotinţă, den izvod grecescu şi slovenescu, pre limbă rumînească cu îndemnaria şi porunca denpreună cu toată cheltuiala a măriei sale GHEORGHE RACOŢI craiul Ardealului. Tipăritu-s-au întru a mării sale tipografie, dentîiu noou în Ardeal, în cetatea BELGRADULUI Anii de la întruparea Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos 1648 luna lui ghenariu 20. {111} PREDOSLOVIE CĂTRĂ MĂRIIA SA, CRAIUL ARDEALULUI Cinstitului şi luminatului şi îmfrîmsăţatului cu destoinicie şi cu creştinătate, milostivului GHEORGHE RAKOCZI, cel mai mare, din mila lui Dumnezău, craiului Ardealului, domnului Părţilor Ţăriei Ungureşti şi şpanului săcuilor, De la Tatăl Dumnezeu, pentru Domnul nostru Iisus Hristos, milă, pace şi domnie fericită, cu biruinţă înfrîmsăţată, pohtescu Mării tale ca domnului mieu milostiv. Are domnii şi pe craii pămîntului, milostive doamne, carii-s aleşi de Dumnezău în chipul Sfinţiei Sale pre pămînt, cu carii numele încă şi-au împreunat (psalom 81), zicînd: dumnezei sînteţi, alesu-i-au Dumnezău pre oamenii săi păstori, ca să-i socotească şi să-i păzească pre ei. Că n-au făcut Dumnezău oamenii pentru craiu, ce au ales Dumnezău şi au rînduit craii şi domnii pentru oameni, ca să-i socotească şi să-i păzească, pre carii i-au dat Dumnezău supt biruinţa lor, cum păzescu şi socotescu şi păstorii turmele sale, că aceasta iaste deregătoriia lor, nu numai să păzească şi să apere oile sale de fieri şi de lupi răpitori, cum păziia David, feciorul lui Iesei, de lei şi de urşi, omorînd pre ei şi scoţînd oile din gură-le, cumu-i scris cartea dentîi a lui Samoil, 17, stih 35; nece numai să le străjuiască şi să le păzească zua şi noaptea, cum păziia Iacov patriiarhul oile lui Lavan, 3l, stih 40; nece să le ţie închise în staul; ce mai vîrtos să ducă la loc cu păşune bună şi la izvoară cu apă sănătoasă şi să le ferească de gălbează. Aşia şi crailor şi domnilor, cîndu le porînceşte Dumnezău să socotească şi să păzească pre oamenii săi, carii sînt supt biruinţa lor, nu numai aceasta le dă înainte să le facă leagea şi dereptate şi să-i apere de pizmaşii lor şi să socotească şi să miluească săracii şi văduole, şi pre cei răi şi nemilostivi să-i cearte, ce mai vîrtos aceasta e deregătoriia lor: să poarte grije de aceasta cum să aibă oamenii de supt biruinţa lui mîncare şi băutură sufletească, cum zice la glava 8, stih 3 şi Hristos la Matei 4, stih 4, că nu numai cu pîine viiază omul, ce cu tot cuvîntul ce iase din gura lui Dumnezău, că omul creştin, din cuvîntul {112} lui Dumnezău, neputrezătoriu să naşte din nou. l. Pătru, glava 1, stih 23. Că fără cuvîntul lui Dumnezău neci pre Dumnezău nu-L cunoaştem, nece despre ispăsenia noastră nu ştim, şi fără de aciastia toate bunătăţile lumiei sînt în deşărt. Bine au înţeles aceastea cei trei crai sfinţi de demult, că nu-i numai aceasta deregătoriia lor, să poate grije de oamenii ce sînt supt biruinţa lor numai trupeaşte, ce mai vîrtos să aibă şi să să vestească cuvîntul lui Dumnezău întru ei, din carele să ştie voia lui Dumnezău şi să înţeleagă lucrul spăseniei lor. Bine au ştiut aceasta David craiu, pentr-aceaia zice psalom 118, stih 103: "Cuvintele tale mai dulci-s rostului mieu decît miiarea", şi iară stih 72; "Mai bună mi-e mie leagea rostului tău decît mii de aur şi argint." Că fără cuvîntul lui Dumnezău sîntem fără lumină sufletească şi îmblăm întru-ntunearec, pentr-aceaia {r} zice David într-acelaşi psalm, stih 105: "Luminarea piciorului mieu iaste cuvîntul Tău şi lumină cărăriei meale." Cu faptele încă au arătat cumu-i de lipsă şi de treabă în ţară, între oameni, cuvîntul lui Dumnezău şi slujbă dumnezăiască, cumu-i de treabă lumina în casă, în vreame de noapte. Că David, după moartea lui Saul, numaidecît fiind ales craiu izrailteanilor, după ce plecă supt biruinţa sa ceale limbi păgîne, pre filisteani, pre armoniteani, pre idumei, încă şi pre alte limbi, numai cît gîndi să rădice în ţara sa şi să să vestiască cuvîntul lui Dumnezău. Pe{n}tr-aceaia să duse cu israilteanii să ducă lada Domnului din casa lui Ovededom, şi o dusă cu laudă mare şi cu jărtve multe, cu toţi mai marii izrailteanilor, şi de bucurie mare giuca şi săriia din toată vîrtutea lui, care lucru nu l-au făcut necedănăoară în viaţa lui, văzînd că slujba şi lauda lui Dumnezău va avea sălaş în cetatea lui, în Sion, şi să va vesti cuvîntul lui Dumnezău în ţara lui, cum să arată la 2 carte a lui Samoil, 7. Şi cu cîtă rîvnă mare au poftit să să vestească şi să să sporească lauda şi cuvîntul lui Dumnezău în ţara lui, cum să arată din cuvîntul lui, psalom 131, stih 3, zicînd: " Să voiu mearge în casa mea, să voiu sui în şternutul mieu, să voiu da somnu ochilor miei, au durmitoare geanelor meale, pînă cînd voiu afla locul Domnului, măcar să pieiu." Aşijdere cu rîvnă ca aceasta au fost şi alţi crai sfinţi de demult ai Iudeei, cum au fost Asa şi Iosafat, Ezechie şi Iosie, carii mai vîrtos de tot au purtat grije să curăţască ţărîle lor de idoli şi să să vestească cuvîntul lui Dumnezău pretutindirile. Asa aşa făcu numaidecît la începeniia crăirei lui, cum îi scris, 2 Paralipomen 14, stih 34, 35 Aşa şi Ioasafat, 2 Paralipomen, 19, stih 4,11. Ezichiil, la începeniia crăirei lui, numaidecît deşchise {v} uşia besearecii şi chemă popii şi leviţii să facă slujbă dumnezăiască oamenilor, cum să arată la 2 Paralipomen 29, stih 15, 16, 17 şi în glava 30, stih 26. Iosie craiu, încă din porobocie (că de 8 ani era, cîndu-l aleasără craiu), începu a căuta şi a sluji Dumnezăului lui David, a strămoşului său, şi curăţi Iudeia şi Ierusalimul de toată spurcăciunea şi zdrobi toate oltarele din locurile înalte şi tăe pădurea lui Vel şi arse şi zdrobi idolii şi chipurile lor şi îndemnă pre toţi pre ceia ce să afla în Iudeia şi în Ierusalim să slujască lui Dumnezău, cumu-i scris 2 Paralipomen, glava [34], stih 32, 33. Măriia ta încă, în urma acestor crai sfinţi, cu de-adinsu ai îmblat şi te-ai purtat, în crăirea Mării tale, că n-ai silit numai pre-aceaia cum să ţii ţara Măriei tale, apărîndu-o de pizmaşi şi giudecînd şi bogaţii şi sărumanii în {113} dereptate, ce încă mai vîrtos pre aciastia ai griji ca să să mărească slava lui Dumnezău şi să să vestească cuvîntul lui Dumnezău în ţara Măriei tale, întru toate limbile, cum să arată aiave că Măriia ta, cu mult chelşug, în toţi anii, trimiţi cărtulari în ţările streine, să înveaţe cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezău, din scriptură jidovască şi grecească, şi venindu acasă să să vestească cu de-adinsu cuvîntul lui Dumnezău. Şi cum făcu David cort lăziei Domnului şi Solomon besearecă întru carea au slujit lui Dumnezău, aşia şi Măriia ta, în ţara Măriei tale, ai zidit beseareci cu multă cheltuială, întru carele în toate zilele să laudă numele lui Dumnezău şi, săva că au fost şi lucrul Măriei tale uneori, cum era şi în zilele lui Nehimie, carele zidind Ierusalimul, cu o mînă să apăra cu arma de pizmaşi, cu altă mînă zidiia zidul Ierusalimului, aşia şi Măriia ta, avînd mulţi pizmaşi, cu o mînă ţi-ai apărat ţara de pizmaşi, iară cu altă mînă ai zidit Ierusalimul cerescu, neîncetîndu {r} cum să cunoaşte. Că, văzînd şi înţelegînd Măriia ta că noi rumînii carii sîntem în ţara Măriei tale nu avem neci Testamentul cel nou, neci cel vechiu, deplin întru limba noastră, Măriia ta te-ai milostivit ca un craiu milostiv şi mi-ai poruncit să caut în popii miei preuţi cărtulari şi oameni înţelepţi, carii să ştie izvodi Testamentul cel nou, a Domnului nostru, a lui Iisus Hristos, din limbă grecească şi slovenească şi lătinească; carea văzînd porunca Măriei tale am şi făcut, şi Măriia ta încă te-ai milostivit de ne-ai adus meşteri streini de ne-au făcut şi tipografie şi le-ai dat plată din vistiiariul Măriei tale. Şi pentru că acest lucru bun şi sfînt iaste început din sfatul şi din demnătura şi chelciugul Măriei tale, pentr-aceaia să cuvine să iasă supt numele şi suptu socotinţa şi suptu destoiniciia Măriei tale, pentru carele să aibă numele Măriei tale pomană neuitată în veaci. Drept aceaia noi încă, pentru că ne-ai dat Testamentul cest nou tipărit în limba noastră, nu vom înceta a ruga pre Dumnezău, pre Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, să dăruiască pre Măriia ta cu de toate bunătăţile, şi trupeşti şi sufleteşti, şi să-ţi înmulţască anii Măriei tale, cum mulţi şi anii lui Ezechiil craiu, şi să-ţi întărească Dumnezău biruinţa în dereptate şi în giudecată şi în destoinicie şi în biruire spre toţi pizmaşii Măriei tale. Amin Slugă mai mică şi plecată a Mării tale, Simion Ştefan, arhiepiscop şi mitropolit scaunului Belgradului şi a Vadului şi a Maramurăşului şi a toată ţara Ardealului. {114} Prealuminatul semnu al sfintei şi nedespărţitei Troiţi hramul Mitropoliei Belgradului din Ardeal. {115} {r} PREDOSLOVIE CĂTRĂ CETITORI. Cetitorilor într-această sfîntă carte, milă, pace şi sănătate, de la Tatăl, Domnul nostru Iisus Hristos. În {în}cepeniia ceştii sfinte cărţi trebuiaşte să ştiţi şi să înţeleageţi despre ceaste lucruri carele sînt scrise pre rîndu. Acest Testament l-au început a-l izvodi ermonah Selivestru, din porunca şi chelşugul Măriei sale şi el s-au ustenit cît s-au putut şi curînd li s-au tîmplat lui moarte, iară noi socotind şi luînd aminte, găsit-am multă lipsă şi greşiale în scriptura lui, pentru neînţelesul limbei şi cărţii greceşti. Pentr-aceaia noi am început dintîiu a-l posledui şi unde n-au fost bine, am isprăvit şi am împlut şi am tocmit din cît am putut. Ce numai aceasta să ştiţi că noi n-am socotit numai pre un izvod, ce toate cîte am putut afla, greceşti şi sîrbeşti şi lătineşti, carele au fost izvodite de cărtulari şi înţelegători la carte grecească, le-am cetit şi le-am socotit; ce mai vîrtos ne-am ţinut de izvodul grecescu şi am socotit şi pre izvodul lui Eronim, carele au izvodit dintîiu din limbă grecească, lătineaşte, şi am socotit şi izvodul slovenescu carele-i izvodit sloveneaşte din grecească şi e tipărit în Ţara Moscului. Şi socotind aceastia toate, varecarea au îmblat mai apoape de cartea greciască, de pre aceaia am socotit, însă de cea greciască nu ne-am depărtat, ştiind că Duhul Sfînt au îndemnat evanghelistii şi {v} apostolii a scrie în limbă grecească Testamîntul cel nou, şi cartea grecească iaste izvorul celorlalte. 2. Aceasta încă vom să ştiţi că noi în cest Testamînt întîiu am pus şuma la toate capetele şi în şumă sîntu stihuri, carele arată mai pre scurtu lucrurile ce sînt scrise într-acel cap, pentru să să afle mai îndegrabă ce va vrea să caute; şi în toate capetele, toate soroacele le-am pus cu număr, carele să chiamă sloveneaşte stih, pentru că mai în toate limbile vedem că au acest izvod, de scriu cu stihuri, pentru că foarte-i lesne a găsi îndegrabă ce veri vrea să cauţi, în numărul soroacelor. {116}3. De aceasta încă vom să ştiţi că vedem că unele cuvinte unii le-au izvodit într-un chip, alţii într-alt, iară noi le-am lăsat cum au fost în izvodul grecescu, văzînd că alte limbi încă le ţin aşia, cumu-i cu sinagoga şi poblican şi gangrena şi pietri scumpe, carele nu să ştiu rumîneşte ce sînt, nume de oameni şi de leamne şi de veşmente şi altele multele carele nu să ştiu rumîneaşte ce sînt, noi încă le-am lăsat greciaşte, pentru că alte limbi încă le-au lăsat aşia. 4. Aceasta încă vă rugăm să luaţi aminte că rumînii nu grăescu în toate ţărîle într-un chip, încă neci într-o ţară într-un chip. Pentr-aceaia cu nevoe să poate să scrie cineva să înţeleagă toţi, grăind un lucru unii într-un chip, alţii într-alt chip, au veşmî{n}t, au vase, au altele multe nu le numesc într-un chip. Bine ştim că cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sînt buni carii îmblă în toate ţărîle, aşia şi cuvintele acealea sînt bune carele le înţeleg toţi; noi derept aceaia ne-am silit den cît am putut, să izvodim aşia cum să înţeleagă toţi, {r} iară să nu vor înţeleage toţi, nu-i de vina noastră, ce-i de vina celuia ce-au răsfirat rumînii printr-alte ţări, de şi-au mestecat cuvintele cu alte limbi, de nu grăescu toţi într-un chip. 5. Mai apoi de toate, rugăm pre cetitorii ceştii cărţi să nu ne giudece numaidecît, pînă nu vor socoti izvoadele şi veţi afla pre ce cale am îmblat. Adevăr, şi noi oameni sîntem şi am putut şi greşi, să va că am silit, den cît am putut, să nu greşim. Mai vîrtos de toate pre aceasta ne-am silit să ţinem înţelesul Duhului Sfînt, că scriptura fără înţeles iaste ca şi trupul fără suflet. Aceasta poftim de la Tatăl Dumnezău şi de la Domnul nostru Iisus Hristos, cum să vă înţelepţească Duhul Sfînt ca să înţeleageţi voia sfinţiei Sale şi să faceţi care sînt scrise într-această carte, spre slavă lui Dumnezău şi spre spăseniia voastră. Amin. {117} {1r} PREDOSLOVIIA EVANGHELII LUI SVÎNT MATTEI. Întîi ni să dă a şti trei lucruri: Întîi, ce iaste evanghelia; a doao, cine au fost Mattei, scrietoriul aceştii evanghelii; a treia, despre ce au scris. Întîi acest cuvînt evanghelion iaste cuvînt grecesc şi în firea lui face veaste bună sau dar pentru veaste bună; în limba jidovească încă samnă veaste bună, au darul veştii bune, care veaste-i aduse lui David, Husi, cînd era în pribegie, că-s tăiaţi carii să rădicase pre el, cumu-i scris în a 2-a carte a lui Samuil cap. 18, stih 28, aune{o}ri darul vestii bune carele aştepta de la David, pentru că-i vestui că au omorît pre Saul, cum scrie în a doao carte a lui Samuil, cap 4, stih 10. Iară noao creştinilor, evangheliia ni e veaste bună care-au prorocii şi apostolii, despre descumpărarea neamului omenesc şi de întrămarea dereptăţii şi vieţiei de veac pren Hristos, au vestit lumii. Şi iaste a doao parte a învăţăturii cereşti, carea făgăduiaşte ertăciunea păcatelor pocăiţilor şi credincioşilor în Hristos.Că Sfînta Scriptură în multe chipuri grăiaşte de evanghelie: (Uneori să zice "evangheliia de vecie", vestită de proroci: la Isaiia glava 52, stih 7 şi la Apoc[alips] 14, stih 6; uneori să zice că au fost "ascunsă din vecie" şi de apostolii i-arătată. 16, stih 25; uneori să chiamă evangheliia una sîngură şi aşa să înţeleage cartea celor patru evanghelesti, la galat[eani] 1, stih 6). {118} Derept aceaia să cade cu usebitură să grăim de evanghelie, că uneori samnă evangheliia de Iaşi, iară alteori propovedaniia încă să zice evanghelie; tocma în firea ei, evangheliia iaste învăţătură, au făgăduinţa milei de ertăciunea păcatelor, şi de ispăsenie e dată credincioşilor în dar, pentru împăcătoriul Hristos. Şi aşia evangheliia-i una den veac, nu-i de deunăzi izvo {1v} dită,ce-i de demult, den proroci şi den apostoli propoveduită şi aşia depreună-i a Legii vechi şi a ceştii noao. Iară mai vîrtos anume în Leagea noao iaste învăţătura milei lui Dumnedzeu, de împlearea făgăduitelor pentru Hristos venit în trup. Şi aşia evangheliia numai ce-i a Legiei noao, părinţilor şi prorocilor demult, ascuns, iară în Leagea noao din Hristos şi din apostoli s-au arătat. Auneori evangheliia să zice pentru propovedaniia, evanghelie; aşia o cheamă apostolul, zicînd: "Eu-s ales cătră propovedaniia evangheliei" la1, stih a{l} 2-lea şi într-alte locuri în multe: 1 Cor{inteani} 9, 12, 14, în 1.(a. Pre scurt, Evangheliia iaste învăţătura acelora lucruri ce-au învăţat şi au făcut Hristos). Auneori să zice povestea evangheliei de naşterea lui Hristos, de minunile Lui, chinuit, moartea, scularea, înălţarea şi aşia sînt patru evanghelii, carele au scris cei patru evanghelisti, din carii doi: Matei şi Ion sînt din numărul a 12 apostoli, previtori cu ochii, faptelor şi învăţăturilor lui Hristos, carele le-au şi scris cu adevărat dintru îndemnarea Duhului Sfînt, iară ceialalţi doi: Marcu şi Luca n-au fost apostoli, ce numai ucenici credincioşi apostolilor, din cei 70 de ucenici, şi fiind şi ei înluminaţi den Duhul Sfînt, scrisără şi ei evanghelii, săva că au fost şi alţii mulţi carii au scris evanghelii, cumu-i la Luca 1, stih 1, cum să arată şi din scripturile lui Evsevie şi Eronim, în a treia carte a Istorii, în cap 25, în predoslovie lui Mateiu. Ce pentr-aceaia mai mult de a cestor patru nu s-au aflat, cărora să le crează beseareca credincioşilor şi să-i numere între cărţile sfinte, că cuvintele acelora şi scriptura nu să asamănă cu scrisoarea apostolilor şi evanghelistilor, cum scrie Evsevie. 2. Cine au fost Mateiu? Aici trei lucruri ni să dau înainte: întîi cine au fost Mateiu, a 2-a, cînd au scris evangheliia, a treia, în ce limbă. Întîi lui Mateiu i-au fost porecla Levi, fiiul lui Alfeiu, şi era vameş, pre care îi chema jidovii {2r} publicani (pentru că era oameni răi şi răpitori) şi cu chemarea lui Hristos, den publican să făcu apostol, scrietoriul evanghelii; de chemătura lui iaste scris Mattei, cap. 9, stih 9. 2. În ce vreame au scris; au el a scris întîi? De aceasta adevărat nu să şti. De să creade lui Evsevie şi lui Teofilact, Matei, în iudei, între jidovi, au scris întîi evanghelia, în al treilea an al Calugălii, împăratul rimleanilor,carele era după înalţarea lui {119} Hristos al 8-lea an, după naşterea lui Hristos leat 41. Părinţii şi cărtularii cei mari cred că aşia sînt scrise evangheliile cumu-s la noi: Matei, Marcu, Luca, Ion. Matei în al 8-lea an după înălţare, Marcu, cu doi ai după aceaia, după înălţare leat 10, Luca 15 ani după înălţare, iară Ion la 32 de ani, cum scrie Teofilact. 3. În ce limbă o au scris? Mulţi zic că n-au scris greceaşte, ce jidoveaşte. Ereneiu, Tertulian, Orighen, Atanasie şi alţi mulţi zic că, fiind Matei jidov, au scris jidoveaşte. Ieronim zice că, în zilele lui, au aflat Evanghelie lui Mattei, scrisă jidoveaşte. Săva că mulţi cărtulari ţin aşea, că-i scrisă jidoveaşte, iară mai mulţi să îndoiesc şi zic că au fost greceaşte şi nu e în deşărt: 1. Că de-are fi fost jidoveaşte scrisă, dară cine o are fi întors greceaşte, cu adevărat nime nu şti. Teofilact zice zice că o au întors Ioan apostol, Atanasie zice că o au, Iacov apostol. Ce credinţa creştinească trebue să ştie cu adevărat că nu scrisă de la altul, fără numai de un apostol iaste scrisă greceaşte. A 2-a. Că alalţi apostoli şi evanghelisti toţi au scris ale lor în limbă grecească; derept aceia nu să creade că Matei are fi scris într-altă limbă, nice-i destul aceasta c-au fost jidov şi să fie scris jidoveaşte, că ceialalţi apostoli încă au fost jidovi, ce au scris şi au propoveduit în limbă grecească. {2v} A 3-a. De-are fi fost scrisă jidoveaşte, n-ară fi Evangheliia lui Matei fîntînă, ca alte cărţi, a Legii noao, ce ară fi izvor curînd den limbă jidovească, carea nu o avem necăiri. A patra. De-aici încă să arată că-i scrisă greceaşte, că săva au scris în Evangheliia sa multe cuvinte jidoveşti, încă toate le-au tîlcuit greceaşte, cumu-i "Emanuil", ce să zice "Dumnedzeu cu noi", şi "Eli, Eli, lima savatani", ce să zice "Dumnedzeul, Dumnedzeul Mieu, că ce Mă lăsaşi".3. A treia; despre ce au scris? Sfînt Mattei înceape Evangheliia lui despre naşterea lui Hristos trupeaşte, ce den vergură, după Scripturi, şi rudeniia Lui o duce la David şi la Avraam şi aduce înainte mărturiile îngerilor den ceriu şi a filosofilor(b. Vălsvilor) despre răsărit, de porobocul născut Hristos, de unde să-L cunoască credinţa noastră că-i craiu şi Mesiia făgăduit părinţilor, în Leagea veache. De-aicea treace la deregătoriia prorocestvii Lui, în carea în multe chipuri să arată că-i proroc, cu propovedaniia lui Ioan, cu botezul în Iordan, cu pogorîrea porîmbului spre El şi cu biruinţa spre Satana. Şi scrie faptele şi minunile Lui pre rînd, mai apoi deregătoriia {120} popii Lui spre pămînt, chinul şi moartea de pre cruce, pentru păcatele noastre, şi scularea den morţi, pentru îndereptarea noastră a cărora a tuturora folosul iaste acesta carea au scris Ioan în cap. 20, stih 31: Să creadem pre Iisus că-i Hristos, Fiiul lui Dumnedzău şi, crezînd, să avem viiaţă pentru numele lui.{3r} {121} DE LA MATTEIU SFÎNTA EVANGHELIE. CAP 1. Neamul şi naşterea lui Iisus Hristos carele iaste Mesia făgăduit izbăvitor părinţilor. Cartea de neamul lui Iisus Hristos, fiiul lui David, fiiul lui Avraam. 2. Avraam născu pre Isaac, iară Isaac născu pre Iacov, iară Iacov născu pre Iuda şi pre fraţii lui. 3. Iuda născu pre Fares şi pre Zara din Tamar, iară Fares născu pre Esrom şi Esrom născu pre Aram. 4. Aram născu pre Aminadav, iară Aminadav născu pre Nasson, Nasson născu pre Salmon. 5. Salmon născu pre Vooz din Rahav, iară Vooz născu pre Ovid din Ruta, Ovid născu pre Isei. 6. Ieseiu născu pre David craiu, iară David craiu născu pre Solomon, den muiarea carea au fost Uriei. 7. Solomon născu ore Rovoam, iară Rovoam născu pre Avia şi Avia născu pre Assa. 8. Assa născu pre Ioasafat, iară Ioasafat născu pre Ioaram {3v} şi Ioaram născu pre Oziia. 9. Oziia născu pre Ioatam, iară Ioatam născu pre Ahaz, iară Ahaz născu pre Ezechiia. 10. Ezechiia născu pre Manasia, iară Manasiia născu pre Amon. 11. Amon născu pre Iosian, iară Iosian născu pre Ehonian şi pre {122} 12. Iară după mutarea în Vavilon, Ehonia născu pre Salatiil, iară Salatiil născu pre Zorovavel. 13. Zorovavel născu pre Aviud, iară Aviud născu pre Eleachim, iară Eleachim născu pre Azor. 14. Azor născu pre Sadoc, iară Sadoc născu pre Ahchim, Ahchim născu pre Eliud. 15. Eliud născu pre Eleazar, Eleazar născu pre Mattan, iară Mattan născu pre Iacov. 16. Iacov născu pre Iosif, bărbatul Mariei, dentru carea născu Iisus, carele Să chiamă Hristos.17. Derept acea, toate neamurile de la Avraam pînă la David, patrusprăzeace neamure; şi de la David pînă la mutarea în Vavilon, neamure patrusprăzeace, şi den mutarea den Vavilon pînă la Hristos, neamure 14. 18. Iară naşterea lui Iisus Hristos aşa fu: că fiind logodită muma Lui, Mariia, lui Iosif, mainte nu să adunasă ei, află-Să îngreuiată den Duhul Sfînt. 19. Iară Iosif, bărbatul Ei, fiind derept şi nu vru să O vădească, vru să O lase într-ascuns. 20. Ce cugetînd el acestea, iată îngerul Domnului i să arătă lui în somn, grăind: "Iosife, fiiul lui David, nu te teame a lua pre Maria muiarea ta, că ce e întru Ia a să naşte, den Duhul Sfînt iaste.2l. Şi naşte-va fiiu, şi vei chiama numele Lui Iisus, că Acela va izbăvi pre oamenii Săi den păcatele lor. 22. Aceasta tot fu ca să să împle ce zice Domnul pre prorocul zicînd: 23. Iaca fecioara aceia va priimi în sine şi va naşte fiiu, şi vei chema numele Lui Emmanuil, carele să spune: "Cu noi Dumn{e}dzeu".24. Iară sculîndu-să Iosif den somn, făcu cumu-i porunci lui îngerul Domnului şi luo pre muiarea lui. {4} 25. Şi nu O cunoscu pre Ia, pînă nu născu fiiul Ei cel născut dentîi, şi chema numele Lui Iisus. CAP. 2. 1. Mîndrii (a. Filosofii) veniră de să închinară lui Hristos şi adusără darure. 14. Lui Iosif porunci îngerul şi fugi cu Iisus şi cu muma lui în Eghipet. 16. Irod pierdu coconii. Iară deaca născu Iisus în Vitleaemul jidovesc, în zilele lui Irod craiu, iaca mîndrii (a. Filosofii) de la răsărit veniră în Erosalim. 2. Zicînd: Unde iaste cel craiu jidovesc carele au născut? Că am văzut steaoa Lui spre răsărit şi am venit să ne închinăm Lui. 3. Iară auzind aceasta Irod craiu să turbură şi tot Erosalimul cu el. {123} 4. Şi adună pre toţi mai mariii popilor şi cărtularii oamenilor şi întrebă de ei unde-i să Să nască Hristos.5. Iară ei zisără lui: În Vitleaemul Iudeei, că aşia iaste scris de prorocul: 6. Şi tu, Vitleaeme, pămîntul Iudei, cu nemică nu eşti mai mic întru somniile jidoveşti, că dintru tine va eşi povaţă, carele va paşte oamenii miei, iisrailteanii. 7. Atuncea Irod, pre ascuns, chiemă pre maghi (b. filosofii)şi întrebă de ei, vreamea în carea s-au arătat steaoa. 8. Şi-i trimease pre ei în Vitleaem, zise: "Duceţi-vă, iscodiţi cu de-adins de cocon şi deaca-L veţi afla, daţi-mi ştire, ca să viiu şi eu, să mă închin Lui". 9. Iară ei ascultară pre craiu şi mearseră şi iată steaoa carea văzură la răsărit mergea înaintea lor, pînă veni de stătu desupra unde era coconul. 10. Iara deaca văzură steaoa, să bucurară cu bucurie mare foarte. 11. Şi întrînd în casă, aflară coconul şi pre Mariia, muma Lui Şi căzură de să închinară Lui şi deşchisără comoarăle sale, aduseră Lui darure: aur şi tămîie şi zmirnă. 12. Şi luară răspuns în somn, să nu să întoarcă cătră {4v} Irod, ce pre altă cale să să întoarcă la ţara lor. l3. Iară deaca să întoarsără ei, iaca îngerul Domnului să arătă în somn lui Iosif, zicînd: Scoală şi ia coconul şi pre muma Lui şi fugi în Eghipet şi fii acolo pînă voiu zice ţie, că va să caute Irod pre cocon să-l piarză. 14. Şi să sculă el de luo şi pre muma Lui, noaptea, să duse în Eghipet. 15. Şi fu acolo pînă la moartea lui Irod, ca să să împle ce e zis de la Domnul, pre prorocul, zicînd: Den Eghipet voiu chema pre Fiiul Miu. 16. Atunci Irod, văzînd că fu batgiocurit de maghi(c.gîcitor) să mînie foarte şi trimise de pierdu pre toţi coconii carii era în Vitleaem şi den toate hotarele lui, de doi ai şi mai mici, den ce vreame carea întrebase de maghi. 17. Atuncea să împlu carea e zisă pe Eremia prorocul zicînd: 18. Glas în Rama se auzi, plîngere şi suspin şi ţipet mult: Rahiil plîngea coconii săi şi nu vrea să să mîngîie cu nu era.(d. că era omorîţi)19.Iară deaca muri Irod, iată îngerul Domnului în somn să arătă lui Iosif în Eghipet zicînd: 20. Scoală şi ia coconul şi pre muma Lui şi te du în pămîntul lui Israil, că au murit ceia ce căuta viiaţa coconului. 21. Deci auzind că domneşte Arhelae în Iudea, în locul Irod, tătîne-său, să temu a mearge acolo şi luo ştire în somn şi să duse în partea Galileiului. {124}.23. Şi veni de să sălăşlui în cetatea carea se chiamă Nazaret, ca să să împle ce e zis de proroci, că să va chiema Nazarinean. CAP 3. 1. Ion propoveduiaşte. 4. Veşmîntul şi hrana lui. 5. Botează.8. Rodul pocăinţei. 10. Săcurea la rădăcină. Lopata şi pleavele. 13 Hristos să boteză de la Ioan. {5} În zilele acelea veni Ioan Botezătriul de propoveduiia în pustiia Iudeii. 2. Şi zicînd: Pocăiţi-vă, că să apropie Împărăţiia ceriurelor. 3. Că acesta-i de carea e zis pre Isaiia prorocul zicînd: glasul strigătoriulu în pustie: gătiţi calea Domului, dereapte faceţi cărările Lui. 4. Ioan avea veşmîntul lui de păr de cămilă şi brîu de curea peste mijlocul lui; şi mîncarea lui era lăcuste şi miiare sălbatecă.5. Atunce eşi la el Rosalimul şi toată Iudeia şi toate împregiurile Iordanului. 6. Şi să boteza de la el în Iordan, ispoveduindu-şi păcatele lor. 7. Şi deaca văzură mulţi farisei şi saducchei viind la botegiunea lui, zise lor: Pui de năpîrci, cine vă arătă voao să fugiţi de mîniia ce va să vie? 8. Faceţi rod destoinic pocăinţei. 9. Şi nu-şi gîndireţi a grăi întru voi: părinte, avem pe Avraam, ce zic voao că poate Dumnedzău şi din pietrile aceastea să rădice feciorii lui Avraam. 10. Că iată, săcuria iaste pusă la rădicina arburilor, deci tot pomul ce nu face poame bune tae-să şi în foc să aruncă. 11. Că eu botez pre voi cu apă, întru pocăinţă, dară Cel ce vine după mine mai tare de mine iaste; Căruia nu-s destoinic să-I port încălţămintele. Acela va boteza pre voi cu Duhul Svînt şi cu foc.12. Cui e lopata în mîna Lui şi ca curăţi area Lui şi va aduna grîul Lui în jitniţă, dară pleavele le va arde în focul nestins. 13. Atuncea veni Iisus den Galilei la Iordan cătră Ioan, să Să boteaze de la el. 14. Dară Ioan foarte conteniia pre El grăind: Eu trebuiesc să mă botez de la Tine şi Tu vii la mine. 15. Răspunse Iisus, zisă cătră el; Lasă-Mă acum, că aşa să {5v} cade noao a împlea toată dreptatea. Atunci lăsă pre El. 16. Şi deaca Să boteză Iisus, numai cît eşi din apă şi iacă I să deşchisără lui ceriurile şi văzu Duhul lui Dumnedzeu pogorînd ca un porumb şi viind spre El. 17. Şi iaca glas fu den ceriu grăind: Acesta ieste Fiiul Mieu cel iubit pentru carele bine vruiu {125}. CAP 4. 1. Hristos Să ispiteaşte. 4 Şi L-au învencut den Scriptură. 11. Îngerii slujescu Lui. 12. Povesteaşte pocaaniaa. 18. Chemarea lui Pătru şi a lui Andreiu. 21. Chemarea lui Iacov şi a lui Ioan. 23. Povesteaşte Evangheliia şi vindecă beteagii. 1. Atuncea Iisus dus fu de Duhul în pustie, să Să ispitească de diavolul. 2. Şi deaca posti patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, apoi flămînzi. 3. Şi apropiindu-să cătră El ispititoriul, zisă Lui: De eşti Fiiul lui Dumnedzeu, zi ceaste petri să fie pîini. 4. Iară El răspunse, zise: Scris iaste, nu numai cu pîine va trăi omul, ce cu tot cuvîntul carele iese din gura (a. ce să zice:săva cu ce voiaşte Dumnedzeu să-l hrănească.) lui Dumnedzeu. 5. Atunci luo sus pre El diavolul, întru sînta cetate şi-L puse pre El spre arepile besearecii. 6. Şi zise Lui: Să eşti Fiiul lui Dumnedzeu, aruncă-Te gios, că scris iaste că va porunci îngerilor Săi de Tine şi spre mîni lua-Te-vor să nu cîndva poticneşti de piatră piciorul Tău. 7. Zise Iisus lui: Iară iaste scris să nu ispiteşti pre Domnul Dumnedzăul tău. 8. Iară luo pre El diavolul într-un munte înalt foarte şi arătă Lui toate împărăţiile lumii şi frîmseaţea lor. 9. Şi zise Lui: Toate aceastea voiu da Ţie, de Te vei pleca să Te închini mie. 10. Atuncea zise Iisus lui: Du-te, Satano, că scris iaste: Domnului Dumnedzeului tău să te închini şi Lui singur slujaşte. {6} 11. Atuncea lăsă pre El diiavolul şi iată îngerii să apropiară şi slujiia Lui. 12. Iară cum auzi Iisus că iaste Ioan prins, mearse la Galilea. 13. Şi lăsă Nazaretul, veni şi lăcui în Capernaum, lîngă mare, în hotarăle lui Zavulon şi a lui Neftalim.14. Ca să să împle ce-au zis pre Isaiia prorocul zicînd: 15. Pămîntul lui Zavulon şi pămîntul lui Ne{f}talim, calea mării, de ceaia parte de Iordan, Galilea limbilor.(b. ce să zice păgînilor) 16 Oamenii cei ce şedea în tunearec văzură lumină mare şi cei ce şădea în ţînutul şi în {m}bra morţii, lumină străluci lor.17. De atunci începu Iisus a povesti şi a grăi: Pocăiţi-vă, că s-au apropiat Împărăţiia ceriurelor. 18. Iară îmblînd Iisus lîngă marea Galileii, văzu doi fraţi, pre Simon, ce să zice Pătru, şi pre Andreiu, fratele lui, aruncînd mreajia în mare (că era păscari). 19. Şi zise lor: Veniţi după Mine şi voiu face pre voi păscari de oameni. 20. Dară ei numaidecît lăsară mrejile şi mearsără după El. {126}. 2l. Şi mergînd de acolea, văzu alţi doi fraţi: pre Iacov a lui Zevedeiu şi pre Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeiu, tatăl lor, cîrpind mrejile lor, şi chemă pre ei. 22. Iară ei numaidecît lăsară corabiia şi pre tatăl lor, mearsără după El. 23. Şi încungiură pre Iisus toată Galilea, învăţînd în sinagoga (c. unde se strîngea jidovii, să auză cuvîntul lui Dumnedzeu, noi zicem beseareca.) lor şi povestuind Evangheliia Împărăţiei şi vindecînd toată boala şi slăbiciunea întru oameni. 24. Şi eşi veastea Lui în toată Siria şi adusără Lui pre toţi carii păţiia rău în multe fealiuri de boale şi de chinuri cuprinşi şi drăciţi şi lunateci şi slăbănogi de vine şi vindeca pre ei. 25. Şi mergea după El mulţime multă den Galilea şi din Decapolia (d. noi zicem 10 oraşe) şi din Erosalim şi din Iudea şi de ceaia parte de Iordan {6v}. CAP 5. 1. Carii-s fericiţi. 13. Apostolii-s sare şi lumina lumii. 14. Cetatea în vîrvul muntelui. 15. Folosul luminei. 16. Faptele bune. 19. Împlearea poruncelor lui Hristos; ce e să nu zici. 23. Împăcarea înaintea darului. 27. Curviia. 29. Scoaterea ochiului. 30. Tăiarea mîniei. 31. Carte de lăsare. 33. Să nu giure. 43. Îndrăgirea pizmaşilor. 48. Săvîrşirea. 1. Iară deaca văzu mulţimea, Să sui în măgură şi deacă şăzu, veniră cătră El ucenicii Lui. 2. Atuncea deşchise rostul Său, învăţa pre ei zicînd: 3. Fericiţi surumanii sufleteşti, că acelora iaste Împărăţiia ceriurelor. 4. Ferice de ceia ce plîng, că să vor mîngîia.5. Ferice de blînzii, că aceia vor moşteni pămîntul. 6. Ferice de ceia ce flămînzesc şi însetoşază pentru dreptate, că aceia să vor sătura. 7. Ferice de milostivii, că aceia vor dobîndi mila. 8. Ferice de ceia cu inima curată, că aceia vor vedea pre Dumnezeu. 9. Ferice de împăcătorii, că aceia fii lui Dumnedzeu să vor chema. 10. Ferice de cei goniţi (a. au pribeagii.) pentru dreptate, că celora iaste Împărăţiia ceriurelor. 11. Fericiţi veţi fi cînd vor huli pre voi şi vă vor goni, minţind vor zice tot rău spre voi, pentru Mine. 12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă iaste în ceriure. Că aşa goniia pre proroci carii era mainte de voi. 13. Voi sînteţi sarea pămîntului: dară de să va împuţi sarea, cu ce să va săra? Nu-i bună de nemică de-aciia înainte, numai să fie lepădată afară şi călcată de oameni. 14. Voi sînteţi lumina lumii, nu să poate ascunde cetatea pusă deasupra dealului. {127} 15. Nece aprindu făcliia şi să o pue supt speae, ce în sveaşnic şi să lumine tuturor celor ce sînt în casă. 16. Aşia să lumineaze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază faptele voastre ceale bune şi să proslăvească pre Tatăl vostru cela ce iaste în ceriure {7r} 17. Să nu vă pară că am venit să stric legea sau prorocii, că n-am venit (să stric, ce să împlu) a strica, ce a împlea. 18. Că adevăr grăesc voao, pînă nu va treace ceriul şi pămîntul, iotă (b. sau certă, sau o slovă, carea-i mai mică) una nu va trece din leage, pînă nu vor fi toate. 19. Că cela ce va sparge una dentr-aceaste porunci mai mici şi va învăţa pre oameni aşa, mai mic să va chema întru Împărăţiia ceriurelor, iară cela ce va face şi va învăţa, acela mare să va chiema {în} Împărăţiia ceriurelor. 20. Că zic voao că de nu va mai întreace dereptatea voastră mai mult decît a cărtularilor şi a fariseilor, nu veţi întra întru Împărăţiia ceriurelor. 21. Auzit-aţi că au fost zis celor dentîi: "Să nu ucizi, că cine ucide vinovat iaste giudecăţii". 22. Iară eu grăesc voao că varecine să mînie pre fratele său pren nemică, vinovat iaste giudecăţii, dară cine ară zice fratelui său "raha" (c. ce să zice: Tu om fără minte) vinovat iaste săborului, dară de ară zice: "Nebune", vinovat iaste focului Gheenului. 23. Derept aceaia, cînd duci darul tău la oltariu şi acolo-ţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva alean spre tine, 24. Lasă acolo jărtva ta înaintea oltariului şi pasă întîi de te împacă cu fratele tău şi atuncea vino de-ţi du darul tău. 25. Fii tocmindu-te cu pîrîşul tău curînd, pînă eşti pre cale cu el, să nu cumva să te dea pîrîşul giudecătoriului şi giudeţul te va da slugii şi în temniţă te va arunca. 26. Adevăr grăesc ţie, nu vei eşi de acolo pînă nu vei da pînă întru filearul cel de apoi. 27. Auzit-aţi că fu zis celor dentîi: "Nu curvi". 28 Iară Eu grăiesc că fietecine ce caută spre muiare cu pohtă rea, iată face curvie cu dinsa întru inima sa. 29. Deci să te va opăci (d. săblăzni) ochiul tău cel derept, scoate-l şi-l liapădă de la tine, că mai bine-ţi iaste ca să piiae unul din mădularele tale, decît tot trupul tău să fie aruncat în focul Gheenii. 30. Şi să te slăbăzneaşte mîna ta dereaptă, tae-o şi o lapădă de la tine, că mai bine ţi-e ca să piiae unul din mă {7v} dularele tale, decît tot trupul tău să s-arunce în Gheenă. 31. Că-i zis că varecine şi-ară lăsa muiarea lui, să-i dea ei carte de slobozie. 32. Iară eu zic voao că cine şi-ară lăsa muiarea lui fără vină de curvie, face-o pre ia curvă şi cine o ară lua lăsată curveaşte. 33. Iară auzit-aţi cum fu zis celor de demult: "Să nu giuri strîmb, ce-ţi împle Domnului giurămîntul tău." 34. Dară Eu zic voao, nu vă giurareţi neci decăt, neci pre ceriu, că-i scaunul lui Dumnedzeu. {128} 35. Neci pre pămînt, că-i razăm picioarelor Lui, neci pre Ierosalim, că iaste cetatea a marelui împărat. 36. Neci pre capul tău să te giuri, că nu poţi nece un păr albu sau negru să faci. 37. Ce să fie cuvîntul vostru, ce-i aşa, aşa, cenu-i, nu; iară ce e mai mult de aceastea, de la nepriitoriul iaste. 38. Auzit-aţi că fu zis: "Ochiu derept ochiu şi dinte pentru dinte". 39. Iară Eu zic voao nu vă protivireţi răului cu rău, ce să te-are lovi cineva preste faţa obrazului de-a dereapta, întoarce lui şi ceaialaltă. 40. Şi cine va vrea să să pîrască cu tine şi veşmîntul tău să ia, lasă şi cel desupra. 41. Şi să te-are sili cineva o milă de loc, pasă cu el doao. 42. Cine ceare de la tine dă-i, şi cine ce va să împromuteaze de la tine, nu te întoarce. 43. Auzit-aţi că fu zis să iubeşti pre priiatinul tău şi să urăşti pre pizmaşul tău. 44. Iară Eu zic voao: Iubiţi pre pizmaşii voştri, bine ziceţi celora ce vă blastămă, bine faceţi celora ce vă urăsc pre voi şi vă rugaţi pentru cei ce vă năpăstuiesc pre voi şi vă gonesc. 45. Ca să fiţi fii Tatălui vostru Cela ce iaste în ceriuri că face să răsară soarele Său spre buni şi spre răi şi ploao spre derepţi şi nederepţi. 46. Că de veţi iubi pre cei ce vă iubesc pre voi, ce plată veţi avea? Au nu şi publicanii (e. ce era atuncii vameşi) fac aceaia? {8r} 47. Şi de veţi cuprinde cu dragoste pre fraţii voştri numai, ce veţi face mai mult? Au nu şi publicanii fac aşa? 48. Derept aceaia fiti voi desăvîrşit, cum Tatăl vostru den ceriu desăvîrşit iaste. CAP 6. 2. Milosteniia. 5. Rugăciunea.14. Ertăciunea fraţilor. 16. Post. 10. Comoara. 20. Pre săraci să miluiască. 24. Dumnedzău şi bogăţiia. 25. Grija de bucate şi de veşminte.33. Împărăţiia lui Dumnedzău şi dereptatea. 1. Luaţi aminte, milosteniia voastră să nu o faceţi înaintea oamenilor ca să vază ei; că aşia, plată nu veţi avea de la Tatăl vostru cel din ceriuri. 2. Derept aceaia, cînd faci milostenie, nu bucina înaintea ta, ca cei făţarnici, fac în sinagoga şi pe uliţe, ca să-i laude oamenii. Adevăr zic voao că şi-au luat plata sa. 3. Iară tu făcînd milostenie, să nu ştie stînga ce face dereapta ta. 4. Ca să fie milosteniia ta într-ascuns şi Tatăl tău, cel ce veade într-ascuns, Acela va da ţie, la arătare. {129} 5. Şi cînd te rogi, nu fiţi ca făţarnicii carii iubesc pren vorbe şi pre unghiurile uliţelor stînd să să roage, ca să să arate oamenilor. Adevăr zic voao că-şi iau plata lor. 6. Iară tu cînd te rogi, întră în cămara ta şi închizînd uşia ta şi te roagă Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău cela ce veade într-ascuns da-va ţie, la arătare. 7. Dară rugîndu-vă, nu grăireţi mult, ca păgînii, că le pare că întru multă cuvîntărea lor vor fi auziţi. 8. Deci, nu vă închipuireţi lor, că ştie Tatăl vostru cealea ce vă trebuesc voaă, mainte de cearerea voastră. 9. Derept aceaia aşa vă rugaţi voi: Tatăl nostru ce eşti în ceriure, sfinţească-se numele Tău. 10. Să vie înpărăţiia Ta, fie voia Ta, cumu e în ceriu, aşa şi pre pămînt. 11. Pîinea noastră de toate zilele dă-ni-o noao astăzi. 12. Şi ne iartă noao păcatele noastre, cum ertăm şi noi greşiţilor noştri, 13. Şi nu ne duce pre noi în năpaste, ce ne izbăveşte pre noi de vicleanul, că a Ta iaste împărăţiia şi putearea şi slava, întru veaci. Amin. 14. Că să veţi erta oamenilor greşalele lor, erta-va şi voao Tatăl vostru cel din ceriu. l5. Iară să nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, neci Tatăl vostru va erta voao greşalele voastre. 16. Dară cînd postiţi, nu fireţi, ca cei făţarnici, trişti (a. mîhniţi), că-şi smolesc faţa lor, ca să să arate oamenilor postindu-să. Adevăr zic voao că-şi vor lua plata lor. 17. Iară tu cînd posteşti, unge capul tău şi-ţi spală faţa ta. 18. Ca să nu te arăţi oamenilor că te posteşti, ce Tatăl tău cine-i într-ascuns şi Tatăl tău cel ce veade într-ascuns da-va ţie, la arătare. 19. Nu adunareţi voao comoară pre pămînt, unde moliile şi rugina o strică şi unde furii o sapă şi o fură. 20. Ce adunaţi comoară voao în ceriu, unde nece moliile, nece rugina o strică şi de unde furii nu o sapă, neci o fură. 21. Că unde iaste comoara voastră acolo iaste şi inima voastră. 22. Lumina trupului iaste ochiul; deci, de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău luminat va fi. 23. Iară de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat; deci deaca iaste lumina carea e întru tine întunearec, dară întunearecul cîtu e. 24. Nime nu poate sluji a doi domni, că sau pre unul va urî şi pre altul va îndrăgi; au de unul să va ţinea şi pre altul nu va socoti. Nu puteţi sluji lui Dumnedzău şi lui Mamon (b. sirieneaşte: lăcomiia lumii). 25. Derept aceaia zic voao: Nu vă grijireţi de viiaţa voastră, ce veţi mînca şi ce veţi bea, neci trupurile voastre cu ce le veţi îmbrăca. Au nu iaste sufletul mai mare decît hrana şi trupul, decît veşmintele? {130} 26. Cautaţi spre pasările ceriului, carele nu samănă, nece seaceră, neci adună în jintiţă (c. în şură) şi Tatăl vostru cel din ceriu le hrăneaşte pre iale. Au nu sinteţi voi mai buni de iale? 27. Dară cine dintre voi poate cu cîştiga să adaogă statul său cu un cot? 28. Şi pentru veşmînt ce vă grijiţi? Socotiţi crinii cîmpilor cum cresc, nu lucră, neci torc.{9r}29. Iară zic voao că neci Solomon întru toată slava lui n-au fost îmbrăcat ca unul de aceastea. 30. Dară iarba cîmpului carea iaste astăzi, iară mîine să în coptoriu aruncă. Dumnedzău aşia o îmbracă: au nu cu mai mult pre voi, o puţin credincioşi! 31. Deci nu vă grijireţi, zicînd ce vom mînca sau ce vom bea sau ce ne vom îmbrăca.32. Că toate aceastea limbile cer, că ştie Tatăl vostru den ceriu că vă tebuiescu aceastea toate. 33. Ce ceareţi mainte împărăţiia lui Dumnedzău şi dereptatea Lui şi toate aceastea se vor adaoge voao. 34. Derept aceaia, nu vă grijireţi de mîine, că zua de mîne sîngură să grijaşte de sine. Agiunge-i zilei grijea ei. CAP 7. 1. Să nu giudecăm de prietin. 6. Să nu dăm sfînta cînilor. 13. Calea lată şi poarta strîmtă. 15. Proroci mincinoşi.18. Pomul şi poamele. 24. Casa temeiată pre piatră. 26. Casa spre năsip. 1. Nu giudecarţi ca să nu fiţi giudecaţi. 2.Că cu ce giudecată veţi giudeca, giudeca-vă-veţi; şi cu ce măsură veţi măsura, să va măsura voao. 3. Dară ce cauţi ştercul în ochiul fratelui tău, dară bîrna care-i în ochiul tău nu o iai aminte. 4. Si cum zici fratelui tău: Lasă să scot oţapocul den ochiul tău şi iaca-i bîrna în ochiul tău. 5. Făţarnice, scoate întîi bîrna den ochiul tău şi atuncea caută de scoate oţapocul den ochiul fratelui tău. 6. Nu dareţi sfînta cînilor, nece vărsareţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor să nu le calce cumva supt picioarele lor şi întorcîndu-să, să nu rumpă pre voi. 7. Ceareţi şi să va da voao, căutaţi şi veţi afla, sunaţi şi să va deşchide voao. 8. Că tot cine ce are lua-va şi cine caută află; şi celui ce bate i să deşchide. 9. Sau cine iaste dentru voi om de la carele are ceare feciorul lui {9v} pîine, au da-i-va lui piatră? 10. Şi de are ceare peaşte, au şearpe-i va da lui? 11. Deci, fiind voi răi, ştiţi da bune fiilor voştri, dară cu cît mai mult Tatăl vostru cel din ceriure va da bune celor ce cer de la El. {131} 12. Toate adecă cîte aţi vrea să facă voao oamenii, aşea şi voi faceţi lor, că aceasta iaste leagea şi prorocii. 13. Întraţi pre poartă strîmtă, că poarta cea largă şi calea lată duce în perire şi mulţi sînt de carii întră prin ia. 14. Iară poarta strîmtă şi calea îngustă iaste carea duce în viiaţă şi puţini sînt carii află pre ia. 15. Luaţi-vă aminte de proroci minciunoşi carii vin cătră voi în veşmi{n}tele oilor, iară denlontru sunt lupi răpitori. 16. Den rodul (a. di{n} învăţătura lor) lor îi veţi cunoaşte pre ei. Au doar vor culeage den spini struguri sau din scai smochine? 17. Aşia tot pomul bun, poame bune face, iară pomul rău, poame reale face. 18. Nu poate pomul bun, poame reale să facă, neci pomul rău, poame bune să facă. 19. Tot pomul ce nu face poame bune tae-să şi în foc aruncă-să. 20. Deci den poamele lor îi veţi cunoaşte pre ei. 21. Nu tot cine-Mi va zice Mie, Doamne, Doamne, va întra {în} împărăţiia ceriurelor, ce cela ce va face voia Tatălui Miu. Cine iaste în ceriu. 22. Mulţi vor zice Mie în zua aceaia: Doamne, Doamne, au n-am prorocit în numele Tău şi cu numele Tău dracii am scos şi cu numele Tău multe ciude am făcut. 23. Şi atunci voiu mărturisi lor că neciodată nu v-am ştiut pre voi, delungaţi-vă de la Mine toţi carii faceţi hiclenie. 24. Deci tot carele aude cuvintele meale aceastea şi le face, asamănu-l pre el omului înţelept carele-şi face casa lui pre piatră. 25. Şi pogorî ploae şi veniră rîure şi suflară vînture şi să loviră în casa aceaia şi nu căzu, că era temeiată pre piatră. 26. Şi tot omul carele aude cuvintele Meale aceastea şi nu le face, asamănă-să omului nebun carele-şi face casa lui pre năsip. {10r} 27. Şi pogorî ploaia şi veniră rîure şi suflară vînture şi să loviră de casa aceaia şi căzu şi fu răsipirea ei mare. 28. Şi fu deaca sfărşi Iisus cuvintele aceastea, să mirară năroadele de învăţătura Lui. 29. Că învăţa pre ei ca cela ce are puteare şi nu ca cărtularii. CAP 8. 2. Gubăvitul curăţit. 5. Credinţa sutaşului. 10 Chemarea păgînilor. 12.Lăpădarea jidovilor.14. Soacra lui Pătru să vindecă. 19. Cărturariul vrînd să meargă după Hristos. 23. Valuri în mare. 28. Doi îndrăciţi să vindecă. 32. Draci întrară în porci. {132} 1. Iară pogorindu-Să El den munte, mearsă după El mulţime multă. 2. Şi iaca un bubos venind să închină Lui, zicînd: Doamne, de vei vrea, poţi-mă curăţi.. 3. Şi tinzînd Iisus mîna atinse pre el, zicînd: Voia Mi-e, curăţeaşte-te.Şi numaidecît i să curăţi lui gubăviia(a. acest feal de bube era de eşiia denlontrul omului şi nu să putea curăţi). 4. Şi zise Iisus lui: Caută nemănui să nu spui, ce pasă de te arată preotului, şi du darul carele au poruncit Moisi, întru mărturtiia lor. 5. Iară întrînd Iisus în Capernaum, să apropie cătră El un sutaş, rugînd pre El şi grăind: 6. Doamne, feciorul mieu zace în casă slăbănog şi iute să chinuiaşte. 7. Şi zise Iisus lui: Eu voiu veni şi voi vindeca pre el. 8 Şi răspunse sutaşul, zise: Doamne, nu sînt destoinic să întri în casa mea, ce numai zi cu cuvîntul şi să va vindeca feciorul mieu. 9. Că şi eu sunt om, supt puteare rînduit şi am supt mine viteaji şi zic cestuia, pasă, şi mearge şi altuia, vino, şi vine şi slugii meale, fă aceasta şi face. 10. Iară deaca auzi Iisus aceastea, Să miră şi zise celor ce merge după El: Adevăr grăesc voao, neci în Izraili nu aflaiu atîta credinţă. 11. Însă vă zic voao că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi să vor răpăusa cu Avraam şi cu {10v} Isaac şi cu Iacov, în [îm]părăţiia ceriurelor. 12. Iară fii împărăţiei să vor arunca în tunerecele de afară; acolo va fi plîngere şi scrîşnirea dinţilor. 13. Şi zise Iisus sutaşului: Pasă şi cum ai crezut, fie ţie; şi să vindecă feciorul lui, într-acel ceas. 14. Şi vine Iisus în casa lui Pătru, văzu pre soacra lui zăcînd în pat, de friguri. 15. Şi o atinse de mînă şi lăsa pre ia frigul, şi să sculă şi slujiia Lui. 16. Iară deaca să feace sară, adusără Lui îndrăciţi mulţi şi goniia duhurele cu cuvîntul şi pre toţi bolnavii vindecă.17. Ca să împle carea-i zisă pren Isaia prorocul zicînd: El luo slăbiciunile noastre şi boalele noastre purtă. 18. Văzînd Iisus mulţime pregiur Sine, porunci ucenicilor să treacă în ceaia parte. 19. Şi să apropie cătr-Insul un cărtulariu, de-i zise Lui: Învăţătoriule, mearge-voiu după Tine, vareunde vei mearge. 20. Şi zise-i lui, Iisus: Vulpile viezuinii au, şi pasările ceriului cuibure, iară Fiiul omenesc n-are unde să-Şi pleace capul. 21. Iară altul den ucenicii Lui zise Lui: Doamne, lasă-mă mainte să mărg să îngrop pre tată-mieu. 22. Iară Iisus zise lui:Vino după mine şi lasă pre morţi să-i îngroape morţii lor. {133}23. Şi întrînd El în corabie, mearsără după El ucenicii Lui. 24. Şi iaca vivor mare fu în mare, aşia cît să mai acoperiia corabiia de valuri, iară El dormiia. 25. Şi să apropiiară de El ucenicii Lui, deşteptară pre El, zicînd: Doamne, mîntuiaşte-ne, că perim. 26. Şi zise lor Iisus: Ce sînteţi spăimaţi, o, puţin credincioşi? Atuncea Să sculă, certă vînturele şi marea şi fu linişte mare {11r} 27. Iară oamenii să mirară zicînd: Cine iaste Acesta? că şi vînturile şi marea ascultă pre El? 28. Şi dacă veni Iisus în ceaia parte în ţinutul gherghesineanilor, tîmpinară pre El doi îndrăciţi, eşind dentru mormente, foarte răi, cît nu putea nime treace pre aceaia cale. 29. Şi iată strigară grăind: Ce e noao şi Ţie, Iisuse, Fiiul lui Dumnedzău? Venit-ai acicea mainte de vreame, să ne chinueşti pre noi? 30. Iară era departe o turmă mare de porci, de păştea. 31. Iară dracii rugară pre El, grăind: De ne vei scoate pre noi, lasă noao să meargem în turma cea de porci. 32. Şi zis lor: Meargeţi; iară ei deaca eşiră, mearseră în turma de porci, şi iaca săriră toată turma de porci de pre ţărmure în mare şi muriră în apă. 33. Iară păstorii fugiră şi veniră, spusără de toate şi ce fură de cei drăciţi. 34. Şi iaca tot oraşul eşi întru tîmpinarea lui Iisus şi văzîndu-L pre El, rugară-L ca să iasă din hotarăle lor. CAP 9. 2. Slăbănogul să vindecă. 5. Ertăciunea păcatelor. 9. Pre Mateiu chiamă păcătoşii. 17. Vinul roşu. 18. Fata boiariului o viiază. 20. Muiarea de cursura sîngelui să vindecă. 27. Doi orbi cu credinţa să vindecă. 32. Mutul şi drăcitul să vindecă. 37. Săcerătorii. 1. Şî întră Iisus în corabie, trecu şi vine într-a Lui cetate. 2. Şi iată adusără Lui un slăbănog, zăcînd în pat; şi văzînd Iisus credinţa lor, zise slăbănogului: Creade, fiiul Miu, iartă-ţi-să păcatele tale. 3. Şi iată unii den cărtulari zisără întru eişi: Acesta huleaşte. 4. Şi văzu Iisus cugetele lor, zise: Pentru ce voi cugetaţi rău întru inimile voastre? 5. Carea-i mai lesni a zicerea? Iartă-ţi-să ţie păcatele tale sau a zice: scoalî şi îmblă? 6. Ce să ştiţi, că puteare are Fiiul omenesc pre {11v} pămînt a erta păcatele (atunci zise slăbănogului:) Scoală de-ţi ia patul tău şi te du acasă-ţi. 7. Şi să sculă de mearse în casa lui. {134} 8. Iară deaca văzură mulţimea, să mirară şi slăviia pre Dumnedzău carele au dat puteare ca aceaia oamenilor. 9. Şi trecînd Iisus de acolea, văzu un om şezînd la o vamă, de-l chema Matteiu şi zise lui: Vino după Mine. Şi să sculă de mearse după El. 10. Şi-i fu de mearse în casa lui la prînzu şi adecă mulţi publicani şi păcătoşi veniră şi şezură cu Iisus şi cu ucenicii Lui la prînz. 11. Şi văzînd farisei, zisără ucenicilor Lui: Derept ce cu vameşii şi cu păcătoşii mănîncă Învăţătoriul vostru? 12. Iară Iisus auzind, zise lor: Nu trebuie sănătoşilor vraci, ce bolnavilor.13. Ce meargeţi de învăţaţi ce iaste; milă voesc şi nu jăretvă că n-am venit să chem pre cei derepţi, ce pre păcătoşi, la pocaanie. 14. Atunci veniră cătră El ucenicii lui Ioan, zicîn{d} Derept ce noi şi fariseii ne postim mult? Dară ucenicii Tăi nu postesc? 15. Şi zise lor Iisus: Au pot fii nuntei posti, pînă iaste cu ei ginerele şi atunci cor posti. 16. Deci nime nu va cîrpi veşmîntul vechiu cu peatec nou, că va sparge peatecul nou, trăgînd la sine den veşmîntul vechiu şi mai mare spărtură va fi. 17. Neci bagă vinul nou în foii şi vinul să varsă şi foii pier; ce bagă vinul nou în foii noi şi amîndoi să ţîn. 18. Aceasta grăind El lor, iaca un boiariu veni de să închină Lui, zicînd că: Fata mea acum muri. {12r} Ce vino de-ţi pune mîna Ta spre ia şi va învie. 19. Atunci Să sculă Iisus de mearse după el şi ucenicii Lui. 20. (Şi adecă o muiiare căriia-i curia sînge de doisprăzeace ani să apropie den dos şi să atinse de poalele veşmîntuilui Lui. 21. Că zicea întru sine: Măcară că numai de m-aş atinge de veşmîntul Lui, vindeca-m-aş. 22. Dară Iisus Să întorse şi o văzu, zise: Încreade-te, fată, credinţa ta te mîntui pre tine. Şi să vindecă muiarea într-acela ceas). 23. Şi deaca veni Iisus în casa boiarului, văzu trîmbiţaşii şi nărodul gîlcevind. 24. Zise lor: Păsaţi de-aciia că n-au murit fata, ce doarme; şi-şi rîsără de El. 25. Iară deaca scoase afară nărodul, întră şi o prinse de mîna ei şi zise: Scoală, şi să sculă fetişoara.26. Şi eşi veastea aceasta preste tot pămîntul acela. 27. Trecînd de acolo Iisus, dup-Însul mearseră doi orbi, strigînd şi grăind: Milostiveaşte-Te de noi, Fiiul lui David. 28. Iară deaca veni în casă, să apriopiiară cătră El orbii aceia şi zise lor Iisus: Creadeţi că poci face aceasta voao? Ziseră Lui: Creadem, Doamne. {135} 29. Atuncea atinse ochii lor, zicînd: După credinţa voastră, fie voao. 30. Şi să deşchisără ochii lor şi conteni Iisus pre ei, zicînd: Căutaţi cum nime să nu ştie. 3l. Iară ei deaca eşiră, vestiră pre El peste tot ţinutul.32. Deacă eşiră ei, iată adusără Lui un om mut şi îndrăcit. 33. Şi fu scos dracul şi grăi mutul şi să mirară mulţimea zicînd că neciodată nu s-au arătat aşia ca aceasta întru Iisrail. 34. Iară farisei zicea: Cu craiul dracilor scoate dracii. 35. Şi îmbla Iisus pren toate oraşăle, învăţînd în sinagoghile lor şi povestind Evangheliia Împărăţii şi vindecînd tot fealiul de boale şi slăbăciunea întru oameni. {12r} 36. Iară deaca văzu năroadele, I să feace milă de iale, că era răsfiraţi şi rătăciţi ca neşte oi ce n-au păstoriu. 37. Atunci zise ucenicilor Lui: Iată secerătură-i multă, iară lucrătorii-s puţini. 38. Ce vă rugaţi Domnului secerăturii, ca să scoaţă lucrătorii la secerătura Sa. CAP 10. l. Apostolilor dă puteare de vindecare. 5.Trimeate pre ei să propoveduiască Evangheliia. 13. Pacea. 14. Scuturătura prahului den picioare. 16. Înţelepţiia şi întregimea. 22. Veţi fi urîţi, răbdarea pînă la svîrşit. 23. Fuga. 28. Teamerea. 29. Doao pasări. 30. Perii. 32. Mărturisirea pre Hristos. 34. Pacea, sabie. 35. vrajba. 37. Dragostea părinţilor. 38. Crucea. 39. Pierzarea sufletului. 40. Priimire în nume de ucenic. 1. Atunci chemă Iisus pre cei doispăzeace ucenici ai Săi, deade lor puteare spre duhurele necurate, ca să le scoaţă pre iale şi să vindece toată boala şi toată neputinţa, 2. Dară celor doisprăzeace apostoli numele lor aceastea-s: întîi Simon, carele să gice Pătru, şi Andreiu, fratele lui, Iacov, feciorul lui Zevedeiu şi Ioan, fratele lui. 3. Filip şi Varolomeu, {Toma şi Matei vameşul, Iacov, feciorul lui Alfeiu}, şi Levi ce-l chiamă Taddeiu. 4. Simon Cananit şi Iuda Iscariot, carele vîndu pre El. 5. Pre aceşti doisprăzeace trimease-i Iisus, poruncindu-le lor zicînd: În calea păgînilor să nu meargeţi şi în oraşăle samarineanilor nu întrareţi. 6. Ce vă duceţi mai bine după oile perite ale casei lui Izrail. 7. deci mergînd, vestuiţi zicînd că s-au apropiiat Împărăţiia ceriurelor. 8. Pre bolnavi vindecaţi, pre gubavi curăţiţi, pre morţi înviiaţi, pre draci-i scoateţi: în dar aţi luat, în dar daţi. {136} 9. Nu strîngereţi aur, neci argint, neci bani în pungile voastre. 10. Neci taistră pre cale, nece doao veşminte, nece încălţăminte, neci toiag, că vreadnic iaste lucrătoriul platei sale. {13v} 11. Vare în ce oraş au sat veţi întra, întrebaţi cine iaste într-însa harnic şi acolo mîneţi pînă veţi eşi. 12. Deci întrînd în casă, uraţi bine zicînd: Pace casii aceştiia. 13. Deci de va fi casa destoinică, veni-va pacea voastră spre ia, iară de nu va fi destoinică, pacea voastră cătră voi să va întoarce. 14. Şi cine nu va priimi pre voi, neci va asculta cuvintele voastre, eşind din casă au den oraşul acela, scuturaţi prahul de pre picioarele voastre. 15. Adevăr grăesc voao, mai lesni va fi lucrul pămîntului Sodomului şi Gomorului, în zua Giudecăţii.decît oraşului aceluia. 16. Iată Eu trimet pre voi, ca oile în mijlocul lupilor. Deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi blînzi ca porumbeii. 17. Luaţi-vă aminte de oameni, că vor da pre voi la adunări, şi în săboarele lor vor bate pre voi. 18. Şi înaintea domnilor şi crailor duşi veţi fi, pentru Mine, întru mărturie lor şi limbilor.19. Iară cînd vă vor da pre voi, nu vă grijireţi cum şi ce veţi grăi, că să va da voao într-acela ceas ce veţi grăi. 20. Că nu veţi fi voi grăind, ce Duhul Tatălui vostru va grăi dentru voi. 21. Da-va frate pre fratre spre moarte şi tată pre fiu şi să vor scula feciorii spre părinţi şi-i vor omorî pre ei. 22. Şi veţi fi urîţi tuturor, pentru numele Mieu, iară cela ce va fi spăsit. 23. Dară cînd vă vor goni pre voi den cest oraş, fugiţi într-altul, că adevăr grăiesc voao: nu veţi îmbla oraşele izrailteneşti pînă va veni Fiiul omenesc. 24. Nu iaste ucenicul mai mare decît învăţătoriul său, neci sluga de domnul lui? 25. Agiunge-i ucenicului să fie ca dascalul lui şi sluga ca domnu-său, deaca chemară pre stăpînul casei Veelzevul {13v} dară cum n-ară chema pre fămeaia lui? 26. Deci nu vă teamereţi de el, că nemică nu iaste acoperit ca să nu să descoapere şi taină ca să nu să ştie. 27. Care vă zic voao întunearec spuneţi la lumină şi ce auziţi la ureache. povestiţi pren curte. 28. Şi nu vă teamereţi de ceia ce omor trupul, iară sufletul nu-l pot omorî, ce vă teameţi mai vîrtos de cela ce poate piiarde sufletul şi trupul în Gheenă. 29. Au nu doao păsăreale să vînd întru fileariu şi una din iale nu cade pre pămînt fără voia părintelui vostru. 30. Iară perii capului vostru încă-s număraţi toţi. 3l. Derept aceaia nu vă teamereţi, că de multe păsăreale sînteţi voi mai buni. {137} 32.Varecine va mărturisi pre Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voiu şi Eu pre el, înaintea Tatălui Mieu ce e în ceriure. 33. Dară cela ce să va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepăda-Mă-voiu şi Eu de el înaintea Tatălui Mieu ce iaste în ceriure. 34. Să nu vă pare că am venit să las pace pre pămînt; n-am venit să las pace, ce armă. 35. Că am venit să aibă sfadă feciorul cu tată-său şi fata cu mumă-sa şi nor cu soacră-sa. 36. Şi pizmaşii omului să fie fămeaia lui 37. Cela ce iubeaşte tatăl sau muma mai vîrtos decît Mine nu-i destoinic Mie şi cine va iubi feciorul sau fata mai vîrtos de Mine, nu-i destoinic de Mine. 38. Şi cine nu va lua crucea sa şi să vie după Mine, nu iaste destoinic de Mine. 39. Cela ce va afla viiaţa sa piiarde-o-va, iară cela ce-şi va piiarde viiaţa pentru Mine, afla-o-va. 40. Cine priimeaşte pre voi, pre Mine priimeaşte şi cela ce priimeaşte pre Mine priimeaşte pre Cela ce M-au trimes pre Mine. 41. Cela ce priimeaşte prorocul în numele prorocului în numele prorocului, plata {14r} prorocului va lua; şi cela ce priimeaşte pre dereptul în numele dereptului, plata dereptului va lua. 42. Şi cine va da băutură unuia den ceşti mai mici, numai un pahar de apă reace, în numele ucenicului, adevăr grăesc voao, nu va piiarde plata lui. CAP 11. 2. Ioan trimite ucenicii la Hristos. 7. Mărturiia lui Hristos de Ioan. 13. Leagea şi prorocii. 18. Hristos şi Ioan. 21. Horazin, Vitsaida. 25. Evangheliia s-au arătat coconilor. 28. Usteniţii şi sărcinaţii îi chiamă Hristos. 1. Şi fu deaca săvîrşi Iisus porîncind ucenicilor Săi celor doisprăzeace, trecu de aciia ca să înveaţe şi să povestească pren oraşele lor. 2. Iară Ioan auzind din prinsoare faptele lui Hristos, trimise doi den uncenicii lui. 3. Zise lui: Tu eşti Cela ce va să vie, au pre altul vom aştepta? 4. Şi răspunde Iisus, zise lor: Meargeţi de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi vedeţi. 5. Orbii văd şi şchiopii îmblă, gubavii să curăţesc, surzii aud, morţii să scoală şi surumanilor Evangheliia să propoveduiaşte. 6. Şi fericit iaste cela ce nu să va sminti în Mine. 7. Iară ducîndu-se aceia, începu Iisus a grăi mulţimei de Ioan. Ce aţi eşit să vedeţi în pustie, au trestie carea să clăteaşte de vînt? {138} 8. Dară la ce aţi eşit să vedeţi? au om în veşminte moi îmbrăcat? Iaca, ceia ce poartă veşminte moi, în case crăieşti sînt. 9. Dară ce aţi eşit să vedeţi? au proroc? Adevăr grăesc voao, şi mai mare de proroc. 10. Că acesta iaste de carele iaste scris: Iaca Eu voi trimite îngerul Mieu înaintea feaţei Tale, carele va găti calea Ta înaintea Ta. 11. Adevăr grăesc voao nu s-au sculat den născuţi din mueri mai mare de IoanBotezătoriul; dară cine-i mai mic întru Împărăţiia ceriului, mai mare-i de el. 12. Iară din zilele lui Ioan Botezătoriul pînă acum {14v} Împărăţiia ceriului silescu (a. o iau cu putearea, o răpescu) şi îndemnătorii vor apuca pre ia. 13. Că toţi prorocii şi leagea, pînă la Ioan prorociră. 14. Şi să veţi vrea să-l priimiţi, aceasta-i Ilie carele va să vie. 15. Cela ce are urechi de auzirea, să auză. 16. Dară cui voiu închipui ruda aceasta? Aseamenile iaste porobocilor cărora şăd în tîrg (b. piaţă) şi strigă pre soţii lor şi zic: Cîntat-am voao şi n-aţi giucat, plîns-am voao şi n-aţi plînsu. 18. Că veni Ioan, neci mîncînd, neci bînd şi zic că are drac. 19. Veni Fiiul omenesc, mîncînd şi bînd, zic, iaca om mîncătoriu şi vin băutoriu, soţ vameşilor şi păcătoşilor şi să înderiaptă înţelepţiia de la fii lor. 20. Atuncea începu Iisus cu înfruntare a certa oraşăle întru carele fură făcute multe puterile Lui, că ce nu să pocăiră. 21. 21. Amar ţie, Horazin, amar ţie, Vitsaida, că de ară fi fost în Tir şi în Sidon puterile carele fură întru voi, de demult în saci şi în cenuşă s-ar fi pocăit. 22. Însă zic voao: Tirului şi Sidonului mai lesne va fi în zuoa Giudecăţiei, decît voao. 23. Şi tu, Capernaum, ce te înălţaşi pînă în ceriu, pînă în iad te vei pogorî; de ară fi fost Sodom puterile carele fură făcute întru tine, fir-ară trăind pînă în zuoa de astăzi. 24. Însă grăesc voao că pămîntului Sodomului mai lesne va fi în zuoa Giudecăţii decît ţie. 25. Întru aceaia vreame răspunse Iisus, zise: Laudă Ţie dau Părinte, Domnul ceriului şi al pămîntului, că ai ascuns aceastea de mîndri şi de înţelepţi şi le-ai arătat porobocilor. 26. Bine-i, Părine, că aşia Ţe-au plăcut Ţie. Toate sînt Mie date de Tatăl Mieu, şi nime nu cunoaşte pre Fiiul, numai Tatăl, nece pre Tatăl nime nu-L cunoaşe cineva, numai Fiiul şi cuiva Fiiul să i-L arate. 28. Veniţi cătră Mine toţi cei usteniţi şi împovăraţi (c. îngreuiaţi supt tărhatul păcatelor) {15r} şi Eu voi odihni pre voi. 29. Luaţi giugul Mieu spre voi şi vă învăţaţi de Mine că blînd sînt şi smerit cu inima şi veţi afla răpaos sufletelor voastre. 30. Că e giugul Mieu dulce şi sarcina Mea iuşoară iaste. {139} CAP 12. l. Ucenicii zmulgu spice. 6. Mila şi jărtva. 10. Mîna sacă, sănătoasă. 12. A face bine sîmbăta. 22. Drăcitul să vindecă. 25.Împărăţiia să desparte. 31. Păcatul hulei. 33. Postul bun şi rău. 34. Puii năpîrcii. 41. Neneviteanii. 42. Împărăteasa slavei. 48. Părinţii lui Hristos. 1. Într-aceaia vreame mergea Iisus sîmbăta pren sămănături, iară ucenicii Lui flămînziră şi începură a rumpe spice şi a mînca. 2. Dară fariseii, văzînd, zisără Lui: Iaca ucenicii Tăi fac carea u să cade a face sîmbăta. 3. Iară El zise lor: Au n-aţi cetit ce făcu David, cînd flămînzi el şi carii era cu el? 4. Cum întră în casa lui Dumnedzău şi pînile ceale de pre masa Domnului le mîncă, carele nu i să cădea să le mănînce, neci celora ce era cu el, fără numai preoţilor. 5. Sau n-aţi cetit în leage că în simbete preoţii în besearecă sîmbăta calcă-o şi nevinovaţi sînt? 6. Iară zic voao că mai mare de beseareca iaste acicea. 7. Să aţi şti ce iaste, milă voesc şi nu jertvă, n-aţi huli pre cei nevinovaţi.. 8. Că Domn iaste şi sîmbetei Fiiul omenesc. 9. Şi eşind de acolea,veni Iisus în sinagoga lor. 10. Şi iaca un om era acolea avînd mîna uscată, şi întrebară pre El zicînd: Oare cade-se în sîmbătă a vindeca? ca să-L bage în vină. 11. Iară El zise lor: Cine iaste întru voi carele are o oae şi de va cădea sîmbăta în groapă, au nu o va apuca şi o va scoate? 12. Dară cu cît iaste omul mai scump decît oaia? Derept aceaia pot face în sîmbete {15v} 13. Atuncea grăi omului: Tinde mîna ta. Şi o tinse şi să întregi ca şi ceaialaltă. 14. Iară farisei deaca eşiră ţinură pre El sfat, cum L-ară piiarde. 15. Dară Iisus, deaca înţelease, Să duse de acolea. Şi după El mearsără năroade multe şi vindeca pre toţi. 16. Şi-i conteni pre ei ca să nu-L facă pre El aiave. 17. Ca să împle carea e zisă prin Isaia prorocul, zicînd:Iată sluga mea carea mi-o am ales, iubitul mieu în carele să odihni sufletul mieu, pune-voiu duhul mieu spre el şi va vestui păgînilor giudecată. 19. Nu va prici, neci va striga, neci va auzi cineva în uliţă cuvîntul lui. 20. Trestia zdrobită nu va frînge şi feştila ce fumegă nu va stinge, pînă nu va scoate giudecata la biruinţă.2l. Şi întru numele lui păgînii să vor nădăjdui. {140}. 22. Atuncea adusără Lui un drăcit orb şi mut; şi vindecă pre el, aşia cum orbul şi mutul şi grăi şi văzu. 23. Şi să miră dihaniia toată şi zise: Au nu-i doară acesta fiiul cela al lui David? 24. Iară farisei, auzind aceastea, zisără: Aceasta nu scoate dracii, ce numai cu Velzevul, domnul dracilor. 25. Iară Iisus, ştiind cugetele lor, zise lor: Toată împărăţiia ce să va despărţi în sine, va pustii şi toată cetatea au casa carea să va scula una pre alaltă, nu va sta.26. Şi de va scoate Satană pre Satană, să pizmesc în sineşi dară cum va sta împărăţiia lui? 27. Şi Eu deaca gonesc cu Velzevul dracii, dară feciorii voştri cu cine vor goni? Derept aceaia ei vor fi giudecătorii voştri. 28. Iară de gonesc Eu cu duhul lui Dumnedzău dracii, derept aceaia să agiunse la voi Împărăţiia lui Dumnedzău. 29. Sau cum poate cineva întra în casa celui tare şi vasele lui să-i jăhuiască, de nu va lega întăi pre cel tare şi atunci-i va jăhui casa lui. 30. Cela ce nu iaste cu Mine, spre Mine iaste şi cine nu strînge cu mine, răsipeaşte. 31. Derept aceaia grăesc voao: Tot păcatul şi hula erta-să-va, iară hula ce e spre Duhul Svînt nu să va erta oamenilor. 32 Şi cine va zice cuvînt spre Fiiul omenesc, erta-să-va lui, iară cela ce ară zice spre Duhul Svînt nu să va erta lui, nece într-acesta veac nece în cela. 33. Sau faceţi pomul bun şi poamele lui bune, sau faceţi pomul putred şi poamele lui putrede, că din poame să cunoaşte pomul. 34. Puii năpîrcelor cum puteţi grăi bine, răi fiind? Că din plinul inimii gura grăiaşte. 35. Omul bun din comoara bună a inimii sale scoate bune; şi omul rău, din comoară rea, scoate reale. 36. Iară grăesc voao că tot cuvîntul deşărt, carele vor grăi oamenii, da-vor de el samă la zua de giudecată. 37. Că din cuvintele tale te vei derepta şi din cuvintele tale te vei giudeca. 38. Atunce răspunsără unii den cărtulari şi farisei, zicînd: Învăţătoare, vom de la Tine să vedem sămn. 39. Iară El răspunse, zise lor: Neamul rău şi curvariu sămnu ceareşi sămnu nu să va da lui, numai sămnul lui Iona prorocul. 40. Că cum au fost Iona în maţele chitului trei zile şi trei nopţi, aşia va fi şi Fiiul omenesc întru inima pămîntului, trei zile şi trei nopţi. 41. Oamenii neneviteani scula-să vor la giudecată cu ruda aceasta şi vor giudeca pre ia, că ei să pocăiră de propovedaniia lui Iona; şi iată-i şi mai mare de Iona aicea. 42. Crăiasa de la amiazăzi să va scula la giudecată cu ruda aceasta şi o va giudeca pre ia, că veni de la marginea pămîntului să auză înţelepţiia lui Solomon şi iacă mai mare de Solomon acicea. {141} 43. Iară cînd iasă duhul necurat din om, îmblă pren locure seci, căutînd răpaos şi nu află. 44. Atunci zice: Întoarce-mă-voiu în casa mea, de unde am eşit; şi deaca vine, află deşartă, măturată şi înfrîmseţată. {16v} 45. Atunci mearge şi ia cu sine alte şapte duhure mai reale decît el şi întră de lăcuesc acolea şi va fi mai rău omului lucrul cel de apoi, decît cel dentîi. Aşia va fi şi aceştii rude reale. 46. Iară încă grăind El cătră mulţime, adecă muma Lui şi fraţii Lui sta afară, pohtind să grăiască Lui. 47. Zise oarecine Lui:Iaca muma Ta şi fraţii Tăi afară stau, căutînd să grăiască Ţie. 48. Iară El răspunse, zise cătră cela ce-i zisease: carea-i muma Mea şi carii-s fraţii Miei? 49. Şi tinse mîna Lui spre ucenicii Săi, zise: Iaca muma Mea şi fraţii Miei. 50. Că acela va face voia Tatălui Mieu carele iaste în ceriure, acela Mi-e frate şi sor şi mumă M-iaste. CAP 13. 1. Pilda sămănăturii. 11. i 34. Că ce au grăit Hristos în pilde. 18. Tîlcul pildei. 24. Pilda neghinei. 31. Grăunţul de muştariu. 33. Aluatul. 44. Comoara ascunsă. 45. Mărgăritariul. 47. Năvodul aruncat în mare. 53. Nazarineanii nu priimiră pre Hristos. 1. În zuoa aceaia eşi Iisus den casă, şedea lîngă mare. 2. Şi să adunară mulţime multă cătr-Insul, atîta cîtu-I fu Lui a întra în corabie să aşăză şi toată dihania sta pre ţărmure. 3. Şi grăi lor multe, în pildă, zicînd: Iaca eşi sămănătoriul să samene. 4. Şi sămănînd el, unele căzură lîngă cale şi veniră pasările şi le mîncară. 5. Dară altele căzură pre pietriş, unde nu avea pămînt mult şi numai cît răsăriră, pentru ce nu avea pămînt adînc. 6. Deci răsărind soarele, să veştejiră şi pentru ce nu avură rădăcină să uscară.7. Aletel căzură între spini şi crescură spinii şi le înecară. 8. Dară altele căzură în pămînt bun şi deaderă rod; {17r} una, o sută şi alta, şasezeci, iară alta, treizeci. 9. Cela ce are urechi de auzirea să auză. 10. Atunci apropiindu-să cătră El ucenicii Lui, zisără Lui că ce grăeşti lor în pilde? 11. Iară El răspunse, zise lor că voao dată iaste să ştiţi taina Împărăţii ceriului, iară acelora nu li-e dată. {142} 12. (Că cela ce are da-se-va lui, şi mai mult va avea; iară carele n-are şi ce are încă să va lua de la el). 13. Derept aceasta în pildă grăesc lor, ca văzînd nu vor vedea şi auzind nu vor auzi, nece vor înţeleage. 14. Şi să să împle într-înşi prorociia Isaiei, carea zice: cu auzitul veţi auzi şi nu veţi înţeleage şi căutînd veţi căuta şi nu veţi vedea. 15. Că s-au îngroşat inima acestor oameni şi cu urechile aud cu greu şi ochii lor închisără, să nu cîndva vază cu ochii şi cu urechile să auză şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă să-i vindece pre ei. 16. Iară ochii voştri fericiţi-s că văd şi urechile voastre, că aud.17. Că adevăr grăesc voao că mulţi proroci şi drepţi pohtiră să vază ce vedeţi şi nu văzură şi să auză ce auziţi şi nu auziră. 18. Dară voi auziţi pilda sămănătoriului,19. Că tot cine aude cuvîntul Împărăţiei şi nu înţeleage, vine hitleanul şi apucă ce e sămănat întru inima lui: aceasta-i sămănătura lîngă cale. 20. Iară sămînţa cea din pietriş aceasta iaste carele aude cuvîntul şi numai cît cu dragoste priimeaşte pre el. 21. Şi nu are rădăcină întru sine, ce timpuriu fiind, iară scornindu-să şi răzmiriţă pentru cuvînt, numaidecît să sminteaşte. 22. Iară sămînţa ce-i sămănată în spini acesta iaste carele aude cuvîntul, ce grija veacului acestuia şi înşălăciunea bogăţii sugrumă cuvîntul şi fără de rod iaste. 23. Dară sămînţa ce căzu în pămînt bun acesta iaste carele {17v}aude cuvîntul şi înţeleage, carele aduce rod şi face unul o sută, altul şasezeci, altul treizeci. 24. Altă pildă puse lor înainte, zicînd: Asamănă-să Împărăţiia ceriului omului celui ce samănă sămînţă bună în holda sa. 25. Dară deaca adurmiră oamenii, veni pizmaşul lui şi sămănă între grîu neghini şi să duse. 26. Iară deaca răsări iarba şi feace rod, atuci să arătară şi neghinile. 27. Veniră slugile stăpînului, zisără lui: Doamne, au n-ai sămănat sămînţă bună în pămîntul tău? Dară de unde are neghine? 28. Iară el zise lor: Un om pizmaş au făcut aceasta. Şi-i zisără lui slugile: Dară vrea-vei să meargem să le plevim? 29. El zise: Ba, să nu cumva, zmulgînd neghinile, să zmulgeţi împreună cu iale şi grîul. 30. Lăsaţi să criască amîndoao, pînă la secerat şi la vreamea secerişului voiu zice secerătorilor: Culeageţi întîi neghinele şi legaţi pe iale în snopi ca să arză iale, iară grîul strîngeţi în şura mea. 3l. Altă pildă spuse lor înainte, zicînd: Asămănată iaste Împărăţiia ceriurilor grăunţului de muştariu carele-l ia omul şi-l samănă în agrul (a. holda). 32. Că săva că iaste mai mic de toate seminţele, iară deaca creaşte, mai mare-i de toate erbile şi să face arbure, cît vin pasările ceriului şi încuibează în ramurele lui. {143}. Altă pildă grăi lor:Asămănată iaste Împărăţiia ceriurelor aluatului carele ia muiarea de-l acopere în făină de trei măsuri, pînă să dospeaşte tot. 34. Aceastea toate grăi Iisus în pilde năroadelor şi fără pildă nemică nu grăiia lor.35. Ca să să împle ce-i zis pre prorocul zicînd: deşchide-voiu în pilde rostul mieu şi voiu arăta ascunsele de începutul lumii. 36. Atuncea lăsă mulţimea şi veni Iisus în casă. Şi să apropiară cătră El ucenicii Lui grăind: Spune {18r} noao pilda neghinelor ceii holde. 37. Iară el răspunse, zise lor: Cela ce sămănă sămînţa bună iaste Fiiul omenesc. 38. Iară agrul iaste lumea; sămînţa cea bună, aceştea sînt fii Împărăţii, iară neghinile sînt fii hicleanului. 39. Iară vrăjmaşul ce le sămănă pre iale, iaste diiavolul; secerătura. sfîrşeniia veacului iaste, iară secerătorii, îngerii sînt. 40. Dece cum să adună neghinele şi să ard cu foc, aşia va fi şi sfîrşăniia veacului acestuia. 41. Trimite-va Fiiul omenesc pre îngerii Lui carii vor culeage dentru Împărăţiia Lui toate smintealele şi pre aceia cari fac strîmbătate. 42. Şi-i vor arunca pre ei în cuptoriul de foc, acolo va fi plîns şi scrîşnirea dinţilor. 43. Atunci derepţii vor străluci ca soarele întru Împărăţiia Părintelui Său; cine are urechi de auzirea să auză. 44. Iară asemanea iaste Împărăţiia ceriului comoarăi ascunsă în pămînt carea o află omul şi o acopere şi bucuriia ei mearge şi toate cîte are vinde şi cumpără pămîntul acela. 45. Iară asemanea iaste Împărăţiia ceriurelor omului neguţătoriu carele caută mărgăritariure scumpe. 46. Carele deaca află un mărgăritariu de mult preţ, mearse de vîndu tot ce avea şi-l cumpără. 47. Iară asemenea iaste Împărăţia ceriurelor năvodului aruncat în mare, carele adună de tot fealiul (b. ce în apă). 48. Carele deaca să împlu, trasără-l la margine şi şăzură de aleasără cei buni în vase, iară cei răi lepădară afară. 49. Aşia va fi la sfîrşăniia veacului: eşi-vor îngeri şi vor despărţi răii din mijlocul derepţilor. 50. Şi-i vor arunca pre ei în cuptoriul de foc; acolo va fi plîns şi scrîşnirea dinţilor. 51. Zise Iisus lor: Înţeleageţi aceastea toate? Grăiră Lui: Înţeleagem, Doamne. {18v} 52. Iară El zise lor: Derept aceasta tot cărtulariul ştiutoriu Împărăţiia ceriului asamănă-să omului căsătoriu, carele scoate den comoara sa noao şi vechi. 53. Şi fu cînd sfîrşi Iisus pildele aceastea trecu de acolea. 54. Şi veni întru moşiia Sa, învăţa prei ei în sinagoga lor, cîtu să mira şi grăiia: de unde-i Acestuia această înţelepţie şi puterile? {144} 55. Au nu e feciorul cela al rotariului? au nu chiamă pre muma Lui Maria? şi fraţii lui, Iacov şi Iosie şi Simeon şi Iuda? 56. Şi sororile Lui au nu-s toate întru noi? Dară de unde sînt aceastea toate Lui? 57. Şi să smintiia în El, iară Iisus zise lor: Nu iaste prorocul fără cinste, ce numai în moşiia şi în casa lui. 58. Şi nu feace acolo puteri multe, pentru necredinţa lor. CAP. 14. 1. Cugetul lui Irod de Hristos. 3. Ioan pentru ce e prins. 10. Şi după aceaia-i tăiă capul. 13; 20. Să dă în laturi. 18. De ceale cinci pîini. 23. Hristos Să roagă.24. Apostolii învăluiţi de unde. 27. Credinţa. 30. Petru să afunda. 35. Marginile veşmîntului. 1. Întru aceaia vreame, auzi Irod, tetrarha (Al patru biruitoriu de lume) biruitoriu, veastea lui Iisus. 2. Şi zise slugilor sale: Acesta este Ioan Botezătoriul; el învise den morţi şi drept aceasta să fac puteri întru el. 3. Că Irod prinsease pre Ioan, de legase pre el şi-l puse în temniţă, pentru Irodiada, muiarea lui Filip. fratelui său. 4. Că zicea Ioan lui: Nu ţi să cade să o aibi pre ia ţie muere. 5. Şi vrînd să ucigă pre el, să temea de dihanie, căce ca un proroc avea pre el.6. Sosind zioa naşterii lui Irod, giucă fata Irodiadei înainte-le; şi plăcu lui Irod. 7. Dece cu giurămînt să făgădui ei, să-i dea macar ce ară ceare. 8. Iară ia, învăţată de mumă-sa, zise: Dă-mi cicea, în tipsie, {19r} capul lui Ioan Botezătoriul 9. Şi să întristă craiu, ce pentru giurămîntul şi pentru cei ce şedea cu el, porînci să i-l dea. 10. Şi trimise de tăe capul lui Ioan, în temniţă. 11. Şi adusără capul lui, în blid, şi-l deade featei şi ia-l duse mîne-sa. 12. Şi apropiindu-să ucenicii lui, luară trupul lui şi-l îngrupară, şi venind, spusără lui Iisus. 13. Şi deaca auzi, Să duse în corabie, în loc pustiiu, sîngur; şi auziră dihaniia, mearsără după El, pedestri din oraşe. 14. Şi eşind Iisus, văzu dihaniie multă şi I Să feace milă de ei şi vindecă bolnavii lor. 15. Iară fiind sara, să apropiiară cătră El ucenicii Lui, grăind: Pustiiu iaste locul şi iată, vreamea treace; slobozi năroadele, ca să meargă prin sate, să-şi cumpere lor bucate. {145} 16. Iară Iisus zisă lor: Nu trebue să să ducă, daţi voi lor să mănînce. 17. Iară ei zisără Lui: Nu avem acicea fără 5 pîini şi doi peşti. 18. El zise: Aduceţi Mie acealea încoace. 19. Şi porunci năroadelor să şază în rînd, pre pajişte. Şi luo ceale cinci pîini şi cei doi peşti, căută în ceriu, deade har şi frîmse şi deade ucenicilor pîinile, iară ucenicii, dihanii. 20. Şi mîncară toţi şi să săturară şi strînsără rămăşiţe de fărămituri, doaosprăzeace corfe pline. 21. Iară cei ce mîncară era bărbaţi ca la cinci mie, fără mueri şi coconi. 22. Şi aciişi sili Iisus pre ucenicii Săi să între în corabie şi să treacă înainte de El, de ceaia parte, pînă va slobozi năroadele. 23. Şi deaca slobozi mulţimea, Să sui în munte, sîngur, să Să roage. Deci fiind sară, era Însuşi acolo.24. Iară corabiia era pre mijlocul mării, învăluindu-să de unde, că le era vîntul împrotivă. {19v} 15. Dară în a patra strajă de noapte, mearse Iisus cătr-înşii, îmblînd pre mare. 26. Şi văzînd pre El ucenicii, îmblînd pre mare, să spăreară, zicînd că iaste o nălucă, şi de frică, strigară. 27. Şi numaidecît grăi lor Iisus, zicînd: Încreadeţi-vă că Eu sînt; nu vă teamereţi. 28. Răspunse Petru, zise Lui: Doamne, să eşti Tu, porunceaşte-mi să viu cătră Tine, pre apă. 29. Iară El zise: Vino.Şi să pogorî den corabie Pătru, de îmbla pre apă să vie cătră Iisus.30. Dară văzînd vînt tare, să spămîntă şi începînd a să afunda, strigă zicînd: Doamne, ţine-mă. 31. Deci numaicît Iisus tinse mîna şi apucă pre el, şi grăi lui: Puţin credincioase, pentru ce te îndoişi? 32. Şi întrînd ei în corabie, încetă vîntul. 33. Dară cei ce era den corabie, veniră de să închinară Lui, zicînd: Cu adevăr Fiiul lui Dumnedzeu eşti. 34. Şi deaca trecură, veniră în pămîntul Ghenisaretului. 35. Şi deaca-L cunoscură oamenii acelui loc, trimisără întru tot împregiurul acela, şi adusără cătră El toţi bolnavii. 36. Şi rugară pre El ca numai să să atingă de poalele veşmîntului Lui, şi cîţi să atinsără toţi să mîntuiră. CAP 15. 2. Porunci şi învăţături omeneşti. 12. Sminteală. 13. Sădirea şi zmulgerea. 14. Orbii poartă pre orbi. 18. Inima. 22. Hananea. 26. Pîinea feciorilor dată cîinilor. 28. Credinţa. 32. Patru mie de oameni să săturară. 36. Dă har lui Dumnedzău. {146} 1. Atunci veniră cătră Iisus den Erosalim cărtularii şi farisei, zicînd: 2. Pentru ce ucenicii Tăi calcă rînduiala bătrînilor? că nu-şi spală mînile sale, cînd mănîncă pîine. 3. Iară El, răspunzînd, zise lor: Dară voi, că ce călcaţi porunca lui Dumnedzău pentu rînduiala voastră? {20r} 4. Că Dumnedzău porunci grăind: Cinsteaşte tată-tău şi mumă-ta, şi cela ce va grăi rău tătîni-său sau mîni-sa, cu moarte să moară. 5. Iară voi ziceţi: Cela ce ară zice tătîni-său sau mîni-sa daru-i, au cu ce te agiutoreşti de la mine, şi nevinovat va fi, şi nececum nu cinstescu pre tată-său sau pre mumă-sa. 6. Şi frîngeţi porunca lui Dumnedzău pentru rînduiala voastră. 7. Făţarnicilor, bine proroci de voi Isaia, zicînd: 8. Apropie-să de mine oamenii aceştea cu gurile sale, şi cu buzele mă cinstescu, dară inima lor departe e de mine. 9. Ce în deşărt mă cinstesc, învăţînd învăţăturile carele-s poruncite oamenilor.10. Şi chemă nărodul, zise lor: Auziţi şi înţelegeţi. 11. Nu ce întră în gură spurcă pre om, ce ce iase din gură, aceaia aspurcă omul. 12. Atunce apropiindu-să ucenicii Lui, ziseră Lui: Ştii că fariseii deaca auziră cuvîntul acesta să zmintiră. 13. Dară răspunzînd zise: Toată răsădirea carea n-au sădit Tatăl Mieu din ceriu, zmulge-să-va. l4. Lăsaţi pre ei, poveţitori orbi sînt orbilor, orbul ce va purta pre orbu, anîndoi vor cădea în groapă. 15. Iară Petru răspunse, zise Lui: Spune-ne noao pilda aceasta. 16. Iară Iisus zise lui: Au şi voi neînţelegători sînteţi? 17. Au nu înţeleageţi că tot ce întră în gură, în rînză întră, şi prin şăzut iase. 18. Dară carele es den gură, den inimă es, şi acelea spurcă omul. 19. Că de la inimă es cugetele reale, vrăjmăşii, curvii, necurăţii, furtuşaguri, mărturii strîmbe, hule. 20. Aceasta sînt carele spurcă pre om. Iară a mînca cu mînile nespălate nu spurcă pre om.21. Şi eşind Iisus de-acolea, Să duse în partea Tirului şi a Sidonului. 22. Şi iacă o muiare hananeiană eşi dintr-aceale hotară, strigă Lui grăind: Fie-Ţi milă de mine, Doamne, fiiul {20v} lui David, că fiia mea rău o chinuiaşte dracul. 23. Iară El nu răspunse ei nece un cuvînt. Atunci să apropiiară ucenicii Lui, rugară pre El, grăind: Slobozi-o, că strigă după noi. 24. Iară El răspunzînd, zise: Nu sînt trimes ce numai cătră oile ceale perite a casei lui Izrail. 25. Dară ia veni şi să închină Lui grăind: Doamne, agiută-mi. 26. Iară El răspunse, zise: Nu-i bine a lua pîinea feciorilor şi a o arunca cîinilor. {147} 27. Ia zise: Aşa-i, Doamne, că şi cîinii mănîncă den fărîmele cealea ce cad den masa domnilor săi. 28. Atunci răspunse Iisus, zise ei: O, muiare, mare-i credinţa ta: fie ţie cum voeşti. Şi să sănătoşi fiia ei dentr-acel ceas. 29. Şi mearse Iisus de-acolea, veni lîngă marea Galileiului şi Să sui pre măgură, de şedea acolo. 30. Atunci să apropiiară cătră El năroade multe, avînd cu dînşii şchiopi, orbi, muţi, nevolnici şi alţii mulţi, şi-i aruncară pre ei la picioarele lui Iisus, şi-i vindecă pre ei. 31. Cît să mira mulţimea, văzînd muţii grăind, nevolnicii sănătoşi, şchiopii îmblînd şi orbii văzînd.Şi lăudară pre Dumnedzăul lui Izrail. 32. Dară Iisus, chemînd pre ucenicii Săi, zise: Milă Mi-e de nărod, că iată trei zile de cînd şăd lîngă Mine şi n-au ce mînca; şi a-i slobozi pre ei nemîncaţi nu voiu, să nu cumva să slăbească pre cale. 33. Atunci ziseră Lui ucenicii: De unde noao, în pustie, atîtea pîini, ca să se sature atîta mulţime? 34. Şi grăi Iisus lor: Cîte pîini aveţi? Iară ei zisără: Şapte, şi puţinei peştişori. 35. Atunci porunci mulţimei să şază pre pămînt.. 36. Şi luînd ceale şapte pîini şi peştii, dînd laudă, frîmse şi deade ucenicilor Lui, iară ucenicii mulţimeei. 37. Şi mîncară toţi şi să săturară, şi ce rămasără den fărîmituri, luară şapte corfe pline. {21r} 38. Iară carii mîncară, era patru mie de oameni, fără mueri şi fără poroboci. 39. Atunci lăsă nărodul, întră în corabie şi veni în hotarăle Magdalei. CAP 16. 4. Sămnul lui Iona. 5. Aluatul fariseilor. 12. Pentru învăţătură. 13. Chibzuiala oamenilor de Hristos. 17. Credinţa de la Dumnedzeu. 18. Piatra. 19. Cheile. 2l. Prorociia lui Hristos de moartea Lui. 24. Lepădătură de sine, crucea. 25. Piezarea sufletului. 1. Şi apropiindu-să farisei şi saduchei ispitind, rugară pre El, seamne den ceriu să le arate lor. 2. El, răspunzînd, zise lor: Cîndu-i sara, grăiţi, semnu va fi, că să ruşiaşte ceriul. 3. Şi demineaţa, astăzi vreame turbure, că să ruşiaşte ceriul nuoros. Făţarnicilor, întru faţa ceriului ştiţi face alesătură, dară de seamnele vremilor nu puteţi? 4. Ruda rea şi preacurvare sămnu ceare; şi sămnu nu să vă da ei, numai sămnul lui Iona prorocul. Şi lăsînd pre ei, Să duse. 5. Şi cînd veniră ucenicii Lui în ceaia parte, uitară să ia pîini. {148} 5. Dară Iisus zise lor: Căutaţi şi vă păziţi de aluatul fariseilor şi a saducheilor. 7. Iară ei cugetară întru sine zicînd că pîini n-am luat. 8. Ştiu Iisus şi zise lor: Ce cugetaţi voi, puţin credincioşi, că ce pîini n-aţi luat. 9. Au încă nu înţeleageţi, nece vă aduceţi aminte de ceale cinci pîini a celor cinci mii de oameni şi cîte corfe aţi luat? 10. Neci de ceale şapte pîini a celor patru mie (de oameni) şi cîte corfe aţi luat? 11. Cum nu priceapeţi că nu de pîine am zis voao să vă luaţi aminte, ce de aluatul fariseilor şi al saducheilor.12. Atuncea înţeleaseră că nu leau zis să să ferească de aluatul pîinei, ce de învăţăturile fariseilor şi a saducheilor. {21v} 13. Iară deaca veni Iisus în partea Chesarii lui Filip, şi întrebă pre ucenicii Săi, zicînd: Cine Mă zic pre Mine, Fiiul omenesc, oamenii a fi? 14. Iară ei zisără: Unii, Ioan Botezătoriul, alţii, Ilie, dară alţii, Eremie sau unul den proroci. 15. Şi zise lor Iisus: Dară voi, cine Mă ziceţi a fi? 16. Iară răspunzînd Simon Pătru, zise: Tu eşti cel Hristos, Fiiul lui Dumnedzeu celui viu. 17. Atunci răspunzînd Iisus, zise lui: Fericit eşti, Simone, fiiul Ionei, că trupul şi săngele nu arată ţie aceastea, ce Părintele Mieu, cela ce iaste în ceruri. 18. Şi Eu zic ţie că tu eşti Pătru, şi spre aceasta piatră voiu zidi beseareca Mea şi porţile iadului nu vor învinge ei. 19. Şi ţie voiu da cheile Împărăţii ceriurelor; şi ce ai dezlega pre pămînt fi-va dezlegat în ceriure. 20. Atunce conteni ucenicilor Săi ca să nu spue nemurui că iaste El Iisus Hristos. 21. De atunce începu Iisus a spune ucenicilor Săi, că I să cade Lui a mearge în Erosalim şi mult a păţi de bătrîni şi de mai marii popilor şi de cărtulari, şi a să omorî şi a treia zi a înviia. 22. Şi-L apucă pre El Pătru şi începu a certa pre El, zicînd: Fereaşte-Te, Doamne, să nu-Ţi fie Ţie aceastea. 23. Dară El Să întoarse, zise lui Pătru: Pasă de la Mine, sătano, sminteală Mi-eşti, că nu te înţelepţeşti de cealea ce sînt dumnedzeeşti, ce carele sînt omeneşti..24. Atuncea Iisus zise ucenicilor Săi: Cine va vrea să vie după Mine, să să leapede de sine şi să ia crucea sa şi să vie după Mine. 25. Că varecine ară vrea să mîntuiască viiaţa sa, piiarde-o-va, iară cine ară piiarde viiaţa sa pentru Mine, afla-o-va. 26. Că ce foloseaşte omului să ară dobîndi toată lumea {22r} şi sufletul său va piiarde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul lui? 27. Că va să vie Fiiul omenesc, cu slava Tatălui Său şi cu îngerii Lui şi atuncea va plăti fiecăruia după faptele lui. {149} 28. Adevăr grăiesc voao, că sînt unii carii stau acicea, carii nu vor gusta moarte, pînă nu vor vedea pre Fiiul omenesc viind întru Împărăţiia Sa. CAP 17. 2. Închipuirea lui Hristos. 5.Ascultarea preHristos.12. Ilie. 13. Ioan Botezătoriul. 17. Încredinţarea apostolilor. 20. Tăriia credinţei. 21. Post şi rugăciunea.27. Hristos proroceaşte patima Sa. 24. Plătirea dajdii. 1. Şi după şase zile, luo Iisus cu El pre Pătru şi pre Iacov şi pre Ioan, fratele lui, şi-i sui spre un munte înalt de eişi. 2. Şi Să schimbă înaintea lor şi străluci faţa Lui ca soarele, iară veşmintele Lui fură albe ca lumina. 3. Şi adecă să arătă lor Moisi şi Ilie, grăind cu El. 4. Răspunzînd, Pătru zise lui Iisus: Doamne, bine iaste noao acicea a fi. Să vei, să facem trei colibi (a. corturi), Ţie una şi lui Moisi una şi una lui Ilie. 5. Încă grăind El, iaca nuor luminat umbri pre ei şi adecă glas din nuor grăind: Acesta iaste Fiiul cela al Mieu cel iubit, întru carele Mă odihniiu, pre Acela ascultaţi. 6. Şi auzind ucenicii, căzută spre feaţele sale şi să temură foarte. 7. Atunci apropie-Să Iisus şi Să atinse de ei şi zise: Sculaţi şi nu vă teameţi. 8. Iară rădicînd ochii lor, pre nime nu văzură, numai pre Iisus singur. 9. Şi pogorîndu-să ei den munte, porunci lor Iisus, zicînd: Nemărui să nu spuneţi ce-aţi văzut, pînă nu va înviia Fiiul {22v} omenesc den morţi. 10. Şi întrebară pre El ucenicii Lui, zicînd: Dară că ce zic cărtularii că trebuie Ilie să vie mainte?11. Dară Iisus răspunzînd zise lor: Iată Ilie va veni mainte şi va tocmi toate. 12. Dară grăescu-vă voao că Ilie iacă au venit şi nu-l cunoscură pre el, ce făcură lui cîte vrură: aşia şi Fiiul omenesc are a păţi de ei. 13. Atuncea înţeleasără ucenicii că de Ion Botezătoriul zisă lor. 14. Şi mergînd ei cătră mulţime, să apropie cătră El un om, căzu în genunche înaintea Lui. 15. Şi grăi zicînd: Doamne, fie-Ţi milă de fiiul mieu că e lunatec şi rău pate; că de multe ori cade în foc şi de multe ori, în apă. 16. Şi aduş pre el ucenicii Tăi şi nu-l putură vedea. 17. Dară Iisus, răspunzînd, zise: O, rudă necredincioasă şi îndărătnică, pînă cînd voiu fi cu voi? pînă cînd voiu răbda pre voi? Aduceţi-Mi pre el încoace. {150} 18. Şi certă Iisus pre el (b. pre dracul) şi eşi dentr-însul dracul şi să vindecă coconul denn acela ceas. 19, Atunce să apropiiară ucenicii de Iisus, de eişi, şi zisără: Pentru ce noi nu putum scoate pre el? 20. Iară Iisus zise lor: Pentru necredinţa voastră, că adevăr zic voao, să aţi avea credinţă cît un grăunţu de muştariu, gicere-aţi măgurii aceştiia, treci de acicea colo, şi va treace şi nemică n-ară fi să nu să poată voao. 21. Că acest feal de draci nu ias, ce numai cu rugăciunea şi cu postul. 22. Iară întorcîndu-să ei în Galileiu, zise lor Iisus: Da-Să-va Fiiul omenesc în mînile oamenilor. 23. Şi-L vor omorî pre El şi a treia zi va învie. Şi să întristară foarte. 24. Dară venind ei în Capernaum, să apropiară cei ce lua dridrahmă cătră Pătru şi-i zisără: Învăţătoriul vostru n-are didrahmă. 25. Grăi aşia şi cînd întră în casă mai nainte întrebă pre el Iisus, zicînd: Ce ţi să pare, Simone? crai pămenteşti de la carii iau dajde sau biru, de la feciorii lor, au de la streini? 26. Zise Pătru Lui: De la streini. Grăi lui Iisus: Dară, feciorii slobozi sînt. 27. Ce ca să nu-i smintim pre ei, pasă la mare, aruncă undiţa şi care peaşte vei scoate întîi, adu-l şi deschide grua lui; vei afla un statir (c. ban sau aspru): acela ia şi-l dă lor derept Mine şi derept tine. CAP. 6. 1. Mai mare întru Împărăţiia lui Dumnezeu. 5. Luarea porobocului.6. Sminteala. 7. Smintitura, 9, Scoaterea ochiului. 10. Îngerii. 12. Oaia pierdută. 15. Înfruntarea. 17. Să fie ţie ca un păgîn 22. Ertăciunea fratelui. 25. Pilda craiului luînd samă de la slugile sale. 1. Într-acel ceas să apropiară ucenicii cătră Iisus, zicînd: Oare cine-i mai mare întru Împărăţiia ceriurelor? 2. Şi chemă Iisus un poroboc şi-l puse în mijlocul lor. 3.Şi zise: Adevăr grăesc voao, să nu vă veţi întoarce şi să fiţi ca porobocii, nu veţi întra întru Împărăţiia ceriurelor. 4. Că varecine să va smeri în sine ca acest poroboc, acela iaste mai mare întru Împărăţiia ceriurelor. 5. Şi au cine ară priimi pre un poroboc ca acesta, în numele Mieu, pre Mine mă priimeaşte. 6. Dară cine ară zminti pre unul de aceşti mici, carii cred întru Mine, mai bine i-ară fi lui să-i leage piatra morii de grumazii lui şi să să îneace într-adîncul mării. 7.Vai lumii de zminteale, că trebuiaşte să vie smintealele, însă vai de omul acela pentru carele vine zminteala. {23v} {151} 8. Iară de te va zminti mîna ta sau piciorul tău,tae-oşi o lapădă de la tine; mai bine iaste ţie ciung sau şchiop să întri în viaţă, decît doao mîni sau doao picioare avînd, aruncat în focul de veaci.9. Şi ochiul tău. să te va sminti, scoate-l şi-l leapădă de la tine; mai bine iaste ţie un ochiu avînd, aruncat în matca focului. 10. Socotiţi să nu obidiţi pre vrunul din aceşti mici, că vă grăesc voao, că îngerii lor în ceriu pururea văd faţa Tatălui Mieu cel den ceriuri. 11. Că au venit Fiiul omenesc să caute şi să mîntuiască ce era perit. 12. Dară ce să pare voao? Să va avea un om o sută de oi şi va rătăci una dentr-înse, au nu va lăsa noaozeci şi noao în munţi şi va mearge de va căuta pre cea rătăcită? 13. Şi de să va tămpla să o afle, adevărat grăesc voao, că să va bucura de aceia mai vîrtos decît de ceale noaozeci şi noao nerătăcite. 14. Aşia nu-i voia Tatălui vostru den ceriuri, ca să piiae unul de ceşti mici. 15. Iară să greşi fratele tău ţie, pasă şi ceartă pre el între tine şi între el sîngur; să te va asculta, ai dobîndit pre fratele tău. 16.Iară să nu va asculta pre tine, mai ia lîngă tine încă unul sau doi: că den gura a doi au a trei mărturii să întăreaşte tot cuvîntul. 17. Iară să nu va asculta şi pe ei, spune săborului; iară de nu va asculta nece săborul, fie ţie ca un păgîn şi publican. 18. Adevăr grăesc voao, că varece veţi lega pre pămînt fi-vor legate în ceriu şi varece veţi dezlega pre pămînt fi-vor dezlegate în ceriu. 19. Iarăşi zic voao că de vor fi doi den voi într-un înţeles {24r} pre pămînt, de tot lucrul carele ară ceare, fi-va lor de la Tatăl Mieu cel din ceriure. 20. Că unde sînt doi sau trei adunaţi întru numele Mieu, acolo sînt în mijlocul lor. 21. Atunci să apropie de El Pătru, zise: Doamne, de cîte ori va greşi fratele mieu mie, erta-voiu lui pîn în şapte ori? 22. Zise Iisus lui: Nu zic ţie numai pînă la şapte ori, ce pînă de şapte ori cîte şaptezeci. 23. Derept aceaia, asamănă-să Împărăţia ceriului omului craiu, carele vru să bage (a. să le ia) samă cu slugile lui. 24. Deci, începînd el a băga samă, adusără lui pre un deatornic, cu zeace mie de talanţi. 25. Şi cînd n-are avea de unde plăti, porunci domnul lui să-l vînză, şi muiarea lui şi feciorii şi toate ce avea, şi să-i plătească. 26. Iară sluga aceaia plecîndu-să, ruga pre el, zicînd: Doamne, opreaşte-ţi mîniia şi toate-ţi voiu plăti. 27. Feace-i-să milă domnului de sluga aceaia, de-l slobozi pre el şi-i ertă datoria. {152} 28. Dară cînd sluga aceaia, află pre unul din soţii săi, carele-i era lui deatoriu cu o sută de bani.Şi-l prinse pre el de-l sugruma, grăind: Plăteaşte-mi cu ce-mi eşti deatoriu. 29. Căzu adecă soţul lui, la picioarele lui, ruga pre el, grăind: Opreaşte-ţi mîniia şi voiu plăti ţie toate. 30. Iară el nu vru, ce-l duse de-l băgă în temniţă, pînă n-are plăti datoriia. 31. Iară văzînd soţii lui aceastea ce fură, foarte să întristară şi veniră de spusără domnului său toate carele fură. 32. Atunci chemă pre el domnu-său, zise lui: Slugă hicleană, toată datoriia ertaiu ţie, pentru ce mă rugaşi. 33. Au nu ţi să cădea şi ţie să-ţi fie milă de soţul tău, cum şi mie mi-au fost milă de tine? 34. Şi să mînie domnul lui şi-l deade pre el muncitorilor, pînă nu va plăti toată deatoriia. {24v} 35. Aşa şi Tatăl Mieu cel din ceriu vaface voao, să nu veţi erta fietecarele fratelui său, de la inimile voastre, greşalele lor. CAP 19. 2. Bolnavi să vindecă. 7. Carte de slobozie. 12. De famăni. 13. Porobocii aduşi. 17. Bunu-i Dumnedzeu, ţinerea poruncii. 21. Derept. 23. Bogatul. 26. Ispăseniia de la Dumnedzeu. 27. A lăsa toate şi a merge după Hristos. 1. Şi fu cînd sfîrşi Iisus cuvintele aceastea, eşi din Galileiu şi veni în hotarăle Iudei, de ceaia parte de Iordan. 2. Şi mearsără după El mulţime multă şi vindecă pre ei acolo. 3. Atunci să apropiiară cătră El fariseii, ispitindu-L pre El şi zicînd: Cade-se a lăsa omului pre muiarea lui pentru fiecare vină? 4. El răspunzînd, zisă lor: Au n-aţi cetit că Făcătoriul au făcut dintîi bărbatu şi muiarea? 5. Şi-au zis: derept aceaia va lăsa omul pre tată-său şi pre mumă-sa şi să lipeaşte cătră muiara sa şi vor fi amîndoi un trup. 6. Derept aceaia de-acii nu mai sînt doi, ce un trup; ce împreună Dumnedzeu, omul să nu desparţă. 7. Zisără Lui: Dară că ce au poruncit Moisi să dea carte de lăsare şi să o lase pe ia? 8. Zise lor că Moisi, pentru întărimea inimii voastre, au lăsat voao să vă lăsaţi muerile voastre; iară dentîi n-au fost aşia. 9. Iară vă zic voao, că au cine-şi va lăsa muiarea lui, fără de vină de curvie şi va lua alta, curveaşte; şi cine va lua lăsată de altul, curvie face. 10. Zisără Lui ucenicii Lui: De iaste aşia rîndul omului cu muiarea, nu-i bine să să însoare. {153} 11. Iară El zise lor: Nu-i cuprind toţi cuvîntul acesta, ce cărora li-e dată {25v} 12. Că sînt fameni carii den trupul mumei lor au născut aşia şi sînt fameni carii-s giugăniţi de oameni şi sînt fameni carii să giugănesc înşişi pre sine, pentru Împărăţiia ceriurilor; cela ce poate cuprinde, cuprinză. 13. Atuncea adusără cătră El porobocii, să-şi pue mînile spre ei şi să Să roage, iară ucenicii certa pre ei. 14. Iară Iisus zise: Lăsaţi porobocii şi nu-i oprireţi pre ei a veni cătră mine, că-i Împărăţiia ceriurelor ca a cestora. m 15. Şi puindu-Şi spre ei mînile şi Să duse de acolea. 16. Şi iaca varecine, apropindu-se, zise Lui: Învăţătoare bune, ce bine voiu face, ca să aibu viaţa veacilor?17. Dară El zise lui: Ce Mă grăeşti bun? Nime nu-i bun, fără numai unul Dumnedzău. Dară de vei să întri în viaţă, ţine poruncile. 18. Zise Lui: Carele? Dară Iisus zise: Nu omorî, nu curvi, nu fura, nu mărturisi strîmbu. 19. Cinsteaşte pre tatăl şi pre muma şi iubeaşte pre priiainul tău, ca însuţi pre tine. 20. Zise Lui tînărul: Toate aceastia le-am păzit din tinereaţele meale. Dară încă ce n-am isprăvit? 21. Zise Iisus lui: De vei să le împli toate, pasă, vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceriu; şi vino de îmblă după Mine. 22. Dară auzind tinerul acest cuvînt, să duse întristat, că avea bunătate multă. 23. Iară Iisus zise ucenicilor Săi: Adevăr zic voao, că anevoe va întra bogatul întru Împărăţiia ceriurelor. 24. Dară iară vă zic voao: mai lesni iaste cămilei (a. cămila să zice că.i funea corabii, iar în cest loc, să înţăleage cămila) pren uriachea acului a treace, decît bogatul întru Împărăţiia lui Dumnedzău a întra. 25. Auzind aceasta, ucenicii Lui să mirară, zicînd: Dară cine să va putea spăsi? 26. Căutînd Iisus, zise lor: de la oameni aceasta nu poate fi, iară de la Dumnezău, toate să pot. 27. Auncea răspunzînd, Pătru zise Lui: Iaca noi am lăsatr toate şi am venit după Tine; dară ce ne va fi noao? 28. Dară Iisus zise lor: Adevăr zic voao, că voi carii aţi venit după Mine, în naşterea de nou, cînd va şădea Fiiul omenesc spre scaunul slavei Sale, şădea-veţi şi voi doaosprădzeace scaune, giudecînd ceale doaosprădzeace rude ale lui Izrail. 29. Şi fiecine carele va lăsa casa, au fraţii, au surorile, au pre tată său, au pre mumă-sa, au muiarea, au feciorii, au uricul lui, pentru numele Mieu, de o sută de ori atîta va lua, şi viaţa veacilor va moşteni. 30. Că mulţi vor fi cei dintîi, apoi, şi cei din apoi, întîi. {154} CAP 20. 1. Lucrătorii să duc în vie. 15. Ochiul rău. 17. Hristos proroceaşte e chinul Su. 20. Feciorii lui Zevedei. 22. De păharul. 28. Hristos, sluga noastră. 30. Doi orbi. 1. Că aseamenea iaste Împărăţiia ceriurelor omului căsătoriu, carele eşi dins-demineaţă, să tocmească lucrători în viia sa. 2. Deci tocmindu-să cu lucrătorii, cîte un denar (a. denariul face zeace bani) pre zi, trimise pre ei în viia sa. 3. Şi eşind la al treilea ceas, văzu pre alţii stînd în tîrg, fără lucru. 4. Şi acelora zise: Meargeţi şi voi în vie, şi ce ară fi derept voiu da vao. 5. Dară ei mearsără. Iară eşi în al şasele şi al noaole ceas, feace aşijderea. 6. Deci eşind în al unsprăzeacele ceas, află pre alţii, stînd fără lucru, şi zise lor: Ce staţi acicea toată zuoa fără lucru? 7. Zisără lui: că nime pre noi n.au tocmit. Zise lor: Meargeţi ţi voi în vie şi ce va fi derept, veţi lua. {26r} 8. Iară fiind sara, zise domnul viei viiaşului său: Chiamă pre lucrători şi le plăteaşte lor plata, începînd dela cei de apoi, apoi pînă la cei dintîi. 9. Şi deaca veniră carii în al unsprăzeacele ceas şi luară unu cîte un denariu.10. Iară viind şi cei dentîi, le părea că vor lua mai mult; şi luară şi aceia cîte un denariu. 11. Iară deaca-i luară, răpştiră spre domnul casei. 12. Zicînd: Aceştea de apoi un ceas lucrară şi i-ai făcut aseamenea cu noi, carii am purtat greutatea zilei şi zăduhul. 13. Iară el, răspunzînd, zise unuia de ei: Soaţe, nu fac ţie nedireptate. Au nu te-ai tocmit într-un dinar cu mine? 14. Ia-ţi al tău şi pasă, că voiu să dau cestui de apoi ca şi ţie. 15. Au nu să cade mie să fac ce voi vrea den al mieu? Au pentr-aceaia iaste ochiul tău rău, că eu bun sînt? 16. Aşia vor fi cei de apoi, întîi, şi cei dintîi, mai apoi, că mulţi sînt chemaţi, ce puţini aleşi. 17. Şi suind Iisus în Erosalim luo pre cei doisprăzeace ucenici înşişi pre cale şi ziselor: 18. Iată că suim în Erosalim, şi Fiiul omenesc îl vor da popilor celor mari şi cărtularilor şi-L vor giudeca spre moarte. 19. Şi-L vor da pre El păgînilor să-L batgiocurească şi să-L bată şi să-L răstignească şi a treia zi va înviia. 20. Atunci să apropie de El muma feciorilor lui Zevedeiu u fecioii săi, închinîndu-să şi ceind oarece de la El. {155} 21. Dară El zise ei: Ce vrei? Zise Lui: Zi să şază aceşi doi feciori ai miei, unul de-a direapta Ta şi altul de-a stînga, întru Împărăţia Ta. 22. Iară răspunzînd, Iisus zise: Nu ştiţi ce ceareţi; putea-veţi bea păharul carele Eu am a-l bea? Şi cu botezul carele Eu Mă voiu boteza, boteza-vă-veţi? Zisără Lui: Putea-vom. 23. Atunci ziselor: Iată păharul Mieu veţi bea şi cu botezul cucarele Eu Mă voiu boteza, vă veţi boteza. {26V} Dară a şădea de-a dereapta Mea şi de-a stînga Mea nu iaste Mie să dau, ce să va da cărora li-e gătită de la Tatăl Mieu. 24. 24. Şi auzind aceastea, cei zeace să mîniară pre cei doi fraţi.25. Iară Iisus, chemînd pre ei, zise: Ştiţi că domnii păgînilor domnesc spre ei şi putearnicii au puteare spre ei. 26. Iară între voi nu va fi aşia, ce carele are vrea întru voi să fie mai mare să fie voao slugă. 27. Şi cine are vrea întru voi a fi cel dentîi să fie voao slugă. 28. Cum şi Fiiul omenesc d-au venit să-I slujască Lui, ce să slujască El şi să dea viiaţa Lui, izbăvire pentru mulţi. 29. Şi eşind ei den Erihon, mearse după El mulţime multă. 30. Şi iaca doi orbi şezînd lîngă cale, auziră Iisus treace şi strigară zicînd: Doamne, fiiul lui David, fie-Ţi milă de noi! 31. Iară mulţimea certa ei să tacă, iară ei mai vărtos striga, zicînd: Doamne, fiiul lui David, fie-Ţi milă de noi. 32. Şi stătu Iisus, chemă pre ei şi zise: ce vreţi să fac voao? 33. Zisără Lui: Doamne, ca să deşchizi ochii noştri. 34. Deci făcîndu-I-să milă lui Iisus, atinse ochii lor şi numaidecît văzură şi mearsără după El. CAP 21. 5 Şăzînd pre asin, în Erosalim întră şi tărgoveţii îi scoate afară. 13. Casa rugăciunii. 19. Secă smochinul. 25. Botegiunea lui Ioan. 28. Carii fac voia lui Dumnedzău. 30. Publicanii şi curvarii. 33. Viia lui Dumnedzeu jidovii. 38. Omorîră fiiul stăpînului de lucrători. 42.Piatra unghiului. 1. Şi cînd să apropiiară cătră Erosalim şi veniră în Betfaghiia (a. Ce se zice Casa Izvorului), cătră muntele maslinilor, atunci Iisus trimise doi ucenici, 2. Zicînd lor: Duceţi-vă în cel sătcel carele iaste înaintea voastră şi numai cît veţi afla o asină legată şi mînzul cu ia. Dezlegaţi-o şi o aduceţi. {17r} 3. Şi să are zice voao cineva, ziceţi că aceaste Domnului trebuescu şi numaidecît le va iară tremite iale. 4. Aceasta pentr-aceaia fu cum să să împle ce iaste zis pre proroc zicînd: {156} 5. Ziceţi featei Sionului, iaca împăratul tău vine ţie blînd şi şăzînd spre asin şi desupra mînzului a asiniei învăţată supt tărhat. 6. Şi mearseră ucenicii şi făcură cum le porunci lor Iisus. 7. Şi adusără asina (b. Tîlc: Hristos n-au şezut pre amîndoao, numai pre mînzu, cum arată ceialalţi evanghelişti; că face pomeană Sfînta Enaghelie de amîndoao, iară într-un loc au fost) şi mînzul şi pusără desupra lor veşmintele sale, şi-L pusără spre iale. 8. Iară mulţimea de oameni aşternea veşmintele lor pre cale, iară alţii frîngea stîlpări de leamne şi aşternea pre cale. 9. Iară mulţimea carea mergea înainte-I şi carii mergea dinapoi striga zicînd: Osanna, fiiul lui David, blagoslovit Cel ce vine întru numele Domnului, Osanna, întru înălţie. 10. Şi întrînd El în Erosalim să încîştigă tot oraşul, zicînd: Cine iaste Acesta? 11. Iară mulţimea zise: Acesta iaste Iisus prorocul, cel den Nazaretul Galileii. Şi întră Iisus în beseareca lui Dumnezău şi scoase pre toţi carii vindea şi cumpăra în besearecă şi measele a tîrgarilor şi scaunele a vînzătorilor de porumbi le răsturnă. 13. Şi zise lor: Scris iaste casa mea casa rugăciunii să va chiema, iară voi o aţi făcut peştere tîlharilor. 14. Atunci veniră la El orbi şi şchiopi în besearecă şi-i vindeca pre ei. 15. Iară văzînd popii cei mai mari şi cărtularii ciudele carele făcea şi porobocii strigînd în besearecă şi zicînd: Osanna, fiiul lui David, mîniiară-să.15. Şi zisără Lui: Oare auzi ce zic aceştea? Dară Iisus zise lor: Auz. Au nu aţi cetit necidinioară că din gura porobocilor şi sugătorilor săvîrşit-ai lauda? 17. Şi lăsa pre ei, mearse afară den oraş în Vitaniia şi Să sălăşlui acolo. 18. Iară demineaţă turnînd în oraş, flămînzi. {27v} 19. Şi văzînd un smochin lîngă cale, mearse la el, şi nemică nu află întru el, fără numai frunzele, şi zise lui: De acum să nu mai fie întru tine rod în veaci. Şi secă smochinul numaidecît. 20. Şi văzînd ucenicii să mirară grăind: Cum, numai cît secă smochinul? 21. Răspunzînd Iisus zise lor: Adevăr zic voao, de aţi avea credinţă şi să nu vă îndoiţi, nu numai ce-i făcură smochinului, aţi face, ce şi muntelui acestuia să aţi zice: Rădică-te şi te aruncă în mare; fir-ară. 22. Şi toate cîte aţi ceare, întru rugăciune, crezînd, lua-veţi. 23. Şi mărgînd în besearecă, cînd învăţa, mearsără cătră El mai marii popilor şi bătrînii oamenilor, zicînd: Cu a cui puteare faci aceastea şi cine Ţe-au dat această puteare? 24. Iară răspunzînd Iisus zise lor: Întreba-vă-voiu şi Eu pre voi un cuvînt, carele să veţi spune Mie şi Eu voao voiu spune cu ce purteare aceastea fac. {157} 25. Botegiunea lui Ioan de unde era? Den ceriu au de la oameni? Iară ei aşia cugeta întru sine zicînd: De voiu zice den ceriu, va zice noao: Dară derept ce n-aţi crezut lui? 26. Iară de vom zice dela oameni, teamemu-ne de dihanie că toţi ţinea pre Ioan ca pre un proroc. 27. Şi răspunzînd lui Iisus ziseră: Nu ştim. Zise lor şi El: Nece Eu voiu spune voao cu ce puteare fac aceastea. 28. Dară ce vă să pare voao? Un om avea doi feciori şi mergînd la cel dentîi, zise: Fătul mieu, du-te astăzi de lucră în viia mea. 29. Iară el răspunzînd, zise: Nu voiu. Iară mai apoi să gîndi şi mearse. 30. Şi să apropie şi cătră celălalt, zie aşijderea, iară el, răspunzînd, zise: Eu, doamne, voiu mearge. Şi nu mearse. 31. Care dintre acei doi feace voia tătîni-său? Zisără Lui: {28r} Cel dentîi. Zise Iisus lor: Adevăr zic voao, că publicanii şi curvele vor întreace pre voi întru Împrăţiia lui Dumnedzău. 32. Că veni Ioan la voi întru calea dereptăţiei şi n-aţi crezut lui, dară publicanii şi curvele crezură lui; iară voi văzînd aceasta nu v-aţi pocăit după aceaia să creadeţi lui. 33. Ascultaţi altă pildă: Era un om căsătoriu, ce sădi vie şi cu gard îngrădi pre ia şi săpă în ia teasc şi zidi turn şi o tocmi lucrătorilor şi să duse departe. 34. Deci cînd să apropie vreamea rodului, trimise slugile sale cătră lucrători să-i ia rodul ei. 35. Şi viiarii prinsără slugile lui, deci pre unu-l bătură, iară pre altu-l omorîră, pre altul cu pietri-l ucisără. 36. Şi iară trimease şi pre alte slugi mai multe decît întîi şi feaceră lor aşijderea. 37. Mai apoi trimise către ei pre fiiul său, zicînd: Cinsti-vor pre fiiul mieu. 38. Iară viiarii văzînd pre fiiul, zisără întru eişi: Acesta iaste uricaşul; veniţi să omorîm pre el şi să ţinem uricul lui. 39. Dară cînd va veni domnul viei, ce va face viiarelor acelora? 41. Zisără Lui: Pre răi rău-i va piiarde şi viia o va da altor viiari, carii vor da lui rodul la vreamea ei.42. Zise Iisus lor: N-aţi cetit neceodată întru Scriptură? Piatra carea nu băgară în samă ziditorii, aceasta făcută e capul unghiului, de la Domnul iaste acesta şi iaste minune întru ochii noştri. 43. Derept aceasta zic voao că să va lua de la voi împărăţiia lui Dumnedzău şi să va da păgînilor, carii vor face rodul ei. 44. Şi cel ce va cădea spre piatra aceasta, zdrobi-să-va, iară spre carele va cădea frînge-va pre el. 45. Şi auzind mai marii popilor şi fariseii pildele Lui, pricepură că de ei grăiaşte. 46. Şi căutînd pre El să-L prinză, să temură de dihanie căce ca un proroc ţinea pre El. {158}. CAP 22. 1. Pilda nuntei. 9. Chemătura păgînilor. 11. Veşminte de nuntă. 16. De[s] pre dajdea împărastului întrebat fu Hristos. 23. Despre sculătura morţilor. 32. Dumnedzeu e al viilor. 36. Poruncă mare.37. dragostea lui Dumnedzău. 39. Îndrăgitura a priiatnicilor. 42. Hristos al cui fiiu. 1. Şi răspunzînd Iisus, iară zise lor în pilde, zicînd: 2. Asămănă-să Împărăţiia ceriurelor unui craiu carele făcu nuntă fiiului său. 3. Şi mînă slugile sale să chiiame chemaţii la nuntă şi nu vrură să vină. 4. Iară trimise pre alte slugi zicînd: Ziceţi chemaţilor, iaca prînzul mieu gătat-am, giuncii miei şi pasările sînt omorîte şi toate-s gata, veniţi la nuntă. 5. Iară ei nu vrură, ce mearseră unul la agrul său, iară altul la tîrguitura sa. 6. Iară alţii prinsără pre slugile lui, batgiocuriră-i şi-i omorîră. 7. Iară craiu auzind aceastea să mînie şi mînă oastea lui şi pierdu pre acei vrăjmaşi şi oraşul lor arse. 8. Atunci zise slugilor sale: Iată nunta gata iaste, dară chemaţii nu fură destoinici. 9. Der{e}pte aceaia meargeţi la eşirile căilor şi oare cari-i veţi afla chemaţi-i la nuntă. 10. Şi eşind slugile lui la căi, strinsără pre toţi cîţi aflară, răi şi buni şi să împlu nunta de oaspeţi.11. Iară întră craiu să vază oaspeţii, văzu acolo pre un om neîmbrăcat în veşminte de nuntă. 12. Şi zise lui: Soaţe, cum ai întrat acicea neavînd veşminte de nuntă? Iară el amuţi. 1. Atunci zise craiul slugilor: Legîndu-i mînile şi picioarele lui, luaţi-l şi-l aruncaţi în tunearecele de afară; acolo va fi plîngere şi scrîşnirea dinţilor. 14. Că mulţi sînt chemaţi, ce puţini aleşi. 15. Atunci mearseră fariseii făcînd sfat ca să-L prinză pre El în cuvînt. 16. Şi trimisără la El ucenicii lor, cu slugile lui Irod, zicînd: Învăţătoriule, ştim că eşti derept şi în calea lui Dumnedzău, în dereptate înveţi şi nu gîndeşti de nime, că nu cauţi faţa amenilor. 17. Derept însă spune noao, ce Ţi să pare? Cade-să a da dajde împăratului, au ba? 18. Şi înţelegînd Iisus hicleşugul lor, zise: Ce mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul dăjdei. 19. Iară ei adusără Lui un ban. 20. Şi zise or: Al cui iaste acest chip şi scriptura ce e pre el?21. Zisără lui: A împăratului. Atunci zise lor: Daţi ce-s ale împăratului, împăratului şi ce-s ale lui Dumnedzău lui Dumnedzău. {159} 22.Şi audzind să mirară şi lăsînd pre El, să dusără.. 23. Într-acea zi veniră la El saducheii, carii zicea că nu va fi înviere, şi întrebară pre El 24. Zicînd: Învăţătoriule, Moisi au zis, să va muri cineva neavînd feciori, să ia fratele lui pre muiarea lui şi să rădice sămînţa fratelui său. 25. Că era întru noi şapte fraţi şi cel dentîi să însură şi muri; şi neavînd sămînţă, lăsă pre muiarea lui fratele său. 26. Aşijderea şi al doilea şi al treilea, pînă al şaptele. 27. Iară mai apoi de toţi, muri şi muiarea. 28. Dară la înviere, a căruia de acei şapte va fi muiarea că toţi o avură pre ia? 29. Iară răspunzînd, Iisus zise lor: Rătăciţi sînteţi, pentru că nu ştiţi Scripturile, nece putearea lui Dumnedzău. 30. Că la îmviere, nece să vor însura, nece să vor mărita, ce sînt ca îngerii lui Dumnedzău în ceriu. 31. Iară de învierea morţilor au n-aţi cetit ce e zis de la Dumnedzău zicînd voao: 32. Eu sînt Dumnedzăul lui Avraam şi Dumnedzăul lui Isaac {26v} şi Dumnezeu lui Iacov; Dumnezeu nu iaste Dumnezeu morţilor, ce viilor. 33. Şi cînd auziră mulţimea să mirară de ştiinţa Lui 34. Iară fariseii auzind c-au astupat Iisus gurile saducheilor, să adunară împreună. 35. Şi întrebă pre El unul den ştiutori de leage, ispitind pre El şi zicînd: 36. Învăţătoriule, care e poruncă mai mare în leage? 37. Iară Iisus zise lui: Îndrăgeaşte pre Domnul Dumnezăul tău, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul ău. 38. Aceasta-i întîi şi mai mare poruncă. 39. Iară a doa, ce să asamănă aceştiia: iubeaşte priiatnicul tău ca şi pre tine.. 40. Întru aceaste doao porunci toată leagea şi prorocii să ţine. 41. Iară fiind adunaţi fariseii, întrebă pre ei Iisus 42. Zicînd: Ce vă pare voao de Hristos, al cui fiiu iaste? Zisără Lui: A lui David. 43. Zise lor: Dară cum David întru Duhul Svînt chiamă pre El Domnu, zicînd aşia: 44. Zise Domnul Domnului mieu: şăzi de.a dereapta mea pînă voiu pune aleaneşii tăi scaun picioarele tale. 45. Dar deaca chiamă David pre el Domnu, cum iaste al lui fiiu? 46. Şi nime nemică nu-l putu să-I răspunză Lui, nece cuteză cineva, dentr-aceaia zi, să mai întreabe pre El, {160} CAP 23 1. Cărtularii învăţa dihaniia pre leagea lui Moisi. 5. Pre muerile despre poalele veşmintelor. 7. Închinăturile. 8. Fraţii. 9. Părinte. 10. Învăţător. 11. Slugă. 13. Închiderea Împărăţii ceriului. 14. Mîncarea caselor văduo. 15. Din păgîn făcut jidov, creştin. 16. Giurămînt pre besearecă. 22. Dejma mentei. 23 Curăţiia marginei păharului. 27. Casă de om mort înălbită. 33. Şerbi, vipere. 37. Găină. 1. Atunce Iisus grăi mulţimei şi ucenicilor Săi, zicînd: 2. În scaunul lui Moisi şăd cărtularii şi fariseii. 3. Deci toate cîte vor zice voao, să ţineţi; ţineţi {30r} şi faceţi. Iară după faptele lor nu faceţi, că ei zic şi nu fac. 4. Că leagă sarcinile greale şi nu-i lesne a le purta şi le pun spre umerele oamenilor, iară ei nece cu deagetele lor nu vor să le clătească. 5. Iară ei toate faptele lor le fac pentru să să arate oamenilor, lărgindu-şi fruntările lor şi mărindu-şi marginile veşmintelor sale. 6. Iubesc în ospeaţe a şedea mai sus şi în scaunul de frunte, în sinagoga. 7. Şi închinături pre tîrguri şi să să chiame de oameni, Învăţătoriule, învăţătoriu. 8. Dară voi nu vă chemareţi învăţători, că unul iaste Învăţătoriul vostru Hristos; ce voi toţi fraţi vă sînteţi. 9. Şi părinte pre nime nu vă chemareţi voao pre pămînt, că unul iaste Părintele vostru Carele iaste în ceriure. 10. Neci vă chemareţi învăţătoriu; că unul iaste Învăţătoriul vostru Hristos. 11. Ce carele e mai mare întru voi, să fie voao slugă. 12. Că cine să va înălţa pre sine, micşura-să-va şi cine să va smeri pre sine, înalţa-să-va. 13. Ce vai de voi, cărtulari şi farisei făţarnici, că închideţi Împărăţiia ceriurelor înaintea oamenilor că voi nu veţi să întraţi, nece ceia ce vor să între nu-i lăsaţi. 14. Vai de voi cărtulari şi farisei făţarnici, că mîncaţi casele văduolor, făcînd rugăciune lungi în făţărie. Derept aceasta, mai grea osîndire veţi lua. 15. Vai de voi, cărtulari şi farisei făţarnici, că încungiuraţi marea şi uscatul să faceţi den păgîn jidov şi cînd va fi făcut, faceţi pre el fiiul Gheennei (a. matca focului), mai cu de doao ori de cît voi. 16. Vai de voi, purtători de orbi, carii ziceţi că cine să va giura pre besearecă, nemică iaste, iară cine să va giura pre aurul besearecii, vinovat iaste. 17. Nebuni şi orbi! Care e mai mare: aurul au beseareca, carea svinţeaşte pre aurul? {161} 19. Nebuni şi orbi! Dară care e mai mare, darul au oltariul carele sfinţeaşte darul? 20. Deci cela ce să gioară pre oltariu, giură-se pre el şi pre toate cealea ce sînt desupra lui. 21. Şi cela ce să giură pre besearecă, giură-să pre ia şi în Acela ce lăcuiaşte întru ia. 22. Şi cela ce să giură pre ceriu, giură-se spre scaunul lui Dumnedzău şi pre Cela ce şiade desupra lui. 23. Vai de voi, cărtulari şi farisei făţarnici, că zeciuiţi minta (b. izma), cimbrul şi cheminul (c. molotrul ce-i mărariul) şi lăsaţi ceale mai greale a legii, giudecata şi milosteniia şi credinţa. Aceastea să cade să le faceţi şi acealea să nu lăsaţi. 24. Purtători de orbi, strecuraţi ţinţariul şi cămila înghiţiţi. 25. Vai de voi, cărtulari şi farisei făţarnici, că curăţiţi păharul şi blidul din afară, dară den lăuntru pline de răpituri şi de necurăţie. 26. Farisee oarbe, curăţeaşte întîi înlăuntrul păharului şi blidului, ca să fie şi din afară curate. 27. Vai de voi, cărtulari şi farisei făţarnici, că vă asămănaţi mormîntelor înălbite carele să arată oamenilor den afară frumoase, dară den lăuntru pline sînt de oasele morţilor şi de toată necurăţiia. 28. Aşia şi voi, din afară vă arătaţi oamenilor derepţi, den lăuntru, plini sînteţi de făţărie şi de strîmbătate. 29. Vai de voi, cărtulari şi farisei făţarnici, că zidiţi mormintele prorocilor şi podobiţi mormintele drepţilor. 30. Şi ziceţi să am fi fost în zilele părinţilor noştri, nu am fi fost lor soţi, în omorîrea prorocilor. 31. Derept aceaia, înşivă mărturisiţi pre voi, că sînteţi fii celora ce-au omorît pre proroci. 32. Şi voi împleţi măsura părinţilor voştri. 33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăopa de giudecata Gheennei! {31r} 34. Derept aceasta, iaca Eu trimet cătră voi proroci şi înţelepţi şi cărtulari, şi dintr-înşii omorî-veţi şi răstigni-veţi şi dintr-înşii unii zbici-veţi în săboarele voastre şi goni-i-veţi den oraş în oraş. 35. Ca să vie spre voi tot sîngele derept carele s-au vărsat pre pămînt, de la sîngele lui Avel dereptul, pînă la sîngele Zaharii, fiiul Varahii, pre carele aţi omorît între besearecă şi între oltariu. 36. Adevăr grăesc voao că veni-vor toate acestea spre neamul acesta. 37. Ierosalime, Ierosalime, carele omorîşi prorocii şi cu pietri uciseşi trimeşii cătră tine, de cîte ori vruiu să adun feciorii tăi, în ce chip adună găina puii supt arepile sale, şi n-aţi vrut. 38. Iată lăsa-să-vor casele voastre pustii. 39. Că vă zic voao, nu Mă veţi vedea de acum, pînă nu veţi zice: Lăudat Cel ce vine în numele Domnului. {162} CAP 24. 1. Răsipitura besearecii. 4. Seamnele venitului Hristos. 13. Strîmbătatea. 23. Hristoşi strîmbi. 29. Seamnele sfîrşirei lumii. 31. Îngerii. 32. Zmochin. 37. Zilele lui Noe. 42. Prevegheaţi-vă. 45. Slugă. 1. Şi eşind Hristos, mergea şi să apropiară ucenicii Lui să arate Lui ziditura besearecii. 2. Iară Iisus zise lor: Vedeţi aceastia toate? Adevăr grăesc voao, nu va rămînea acicea piatră spre piatra care să nu să răsipească. 3. Iară şăzînd El spre muntele Măslinilor, apropiiară-să ucenicii în taină, zicînd: Spune noao, cînd vor fi aceastea şi ce e sămnul venirii Tale şi a sfîrşănii veacului? 4, Şi răspunzînd Iisus, zise lor: Căutaţi să nu vă opăcească cineva pre voi. 5. Că mulţi vor veni întru numele Mieu zicînd: Eu sînt Hristos şi pre mulţi vor opăci. 6. Auzi-veţi războae şi veşti de oşti; căutaţi să nu vă spăimîntaţi. {31v} 7. Că să cade aceaste toate să fie; ce încă nu va fi sfărşitul. 8. Că să va scula o limbă pre altă limbă şi ţara pre ţară. Şi vor fi ciume şi foamete şi cutremure pre toate locurele. Toate aceastea-s începăturile durorilor. 9. Atuncea vor da pre voi în supărare şi vă vor omorî pre voi şi veţi fi urîţi înaintea a toate limbile, pentru numele Mieu. 10. Şi atuncea să vor zminti mulţi şi unul pre alt să vor vinde şi să vor urî unul cu alalt. 11. Şi mulţi proro{c} minciunoşi să vor scula şi vor opăci pre mulţi. 12. Şi pentru că să va înmulţi strîmbătatea, dragostea în mulţi să va stînge. 13. Dară cela ce va răbda pănă la sfîrşit, acela să va spăsi. Şi să va propovedui Evangheliia, a Împărăţii întru toată lumea, întru mărturiia a toate limbile şi atunci va veni sfîrşeniia. 1. Iară cînd veţi vedea cea grozăvie a pustiiariei, carea e zisă de la Daniil prorocul, stînd în loc sfînt (cine ceteaşte să înţeleagă), 16. Atunce carii vor fi în Iudea să fugă la munţi.17. Şi carele e în pod (a. casă de sus) să nu pogoară, să ia ceva den casa lui. 18. Şi carele e în cîmpu, să nu toarne să ia veşmîntul lui. 19. Iară vai de greoaelor şi aplecătoarelor, în aceale zile. 20. Rugaţi-vă să nu fie fuga voastră iarna, nece sîmbăta. 21. Că va fi atuncea nevoe mare, carea n-au fost de la începutul lumii pînă acum, nece va fi. 22. Şi de n-ară fi scurtate zilele acealea, perire-are tot trupul; ce pentru aleşi să vor scurta zilele acealea. 23. Atuncea să are zice cineva, iaca acicea-i Hristos sau colea, nu creadereţi. 24. Că să vor scula Hristoşi minciunoşi şi proroci minciunoşi şi {163} vor da seamne mari şi minuni, aşia cum să opăcească (de-are putea fi) încă şi pre aleşi. {32r} 25. Iaca de vreame spuş voao. 26. Derept aceaia, de vor zice voao: "iaca în pustie iaste", nu eşireţi, "iaca în casă de taină", nu creadereţi. 27. Că cum fulgerul iaste de la răsărit şi să arată pînă la apus, aşia va fi şi venirea Fiiului omenesc. 28. Că vareunde va fi stîrvul, acolo să vor aduna vulturii. 29. Iară numaidecît după scîrba acelor zile, soarele să va întuneca şi luna va da lumina ei şi stealele vor cădea den ceriu şi puterile ceriurilor să vor clăti. 30. Şi atunci să va arăta sămnu (sămnul Fiiului iaste putearea şi slava Lui, cu carea va veni) Fiiului omenesc în ceriu şi atuncea vor plînge toate seminţiile pămîntului şi vor vedea pre Fiiul omenesc viind spre nuorii ceriului, cu puteare şi cu slavă multă. 31. Şi va trimite pre îngerii Săi cu trîmbiţe şi cu glas mare şi vor aduna aleşii Lui, de la patru vînture, de la o margine ceriurelor pînă la cealaltă. 32. Iară de smochin vă învăţaţi pildă: cînd vor fi mlădiţele lui tinere şi mugurează, ştiţi că aproape e vara.33. Aşia şi voi, cînd veţi vedea aceastea toate, să ştiţi că aproape oaste de uşi. 34. Adevăr grăesc voao, nu va treace neamul acesta, pînă nu vor fi aceastea toate. 35. Ceriul şi pămîntul vor treace, iară cuvintele Meale nu vor treace. 36. Iară de zua aceaia şi ceasul, nimea nu ştie, nece îngerii ceriurelor, fără Tatăl Mieu sîngur. 37. Că cum au fost în zilele lui Noe, aşia va fi şi venirea Fiiului omenesc. 38. Şi cum era în zilele mainte de potop, mînca şi bea, însura-să şi să mărita, pînă în zua ce întră Noe în corabie. 39. Şi nu socotiră pînă veni potopul şi luo pre toţi, aşia va fi şi venirea Fiiului omenesc. 40. Atunci doi vor fi în cîmpu, unul să va lua şi altul să va lăsa. 41. Doao măcinînd la moară, una să va lua şi una să va lăsa. {32v} 42. Derept însă prevegheaţi, că nu ştiţi în care ceas Domnul vostru va veni. 43. Iară aceasta să ştiţi că de-are şti stăpînul casei în care ceas va veni furul, are preveghea şi n-ară lăsa să-i sape casa lui. 44. Derept aceasta şi voi fiţi gata, că în ceasul care n-aţi gîndi. Fiiul omenesc va veni. 45. Oare cine iaste slugă credincioasă şi înţeleaptă pre carele puse domnul lui spre gloata casei lui, să dea lor hrană în vreame? 46. Fericit de sluga aceaia, carele viind domnul lui, va afla făcînd aşia. 47. Adevăr zic voao, că spre toată avuţiia lui pune-l-va pre el {164} 48. Iară de va zice acea slugă rea, întru inima lui, pesti-va domnul mieu a veni. 49. Şi va începe a bate pre soţii lui, mîncînd şi bînd cu beţivii. 50. Veni-va domnul slugii aceluia, în zua în carea nu s-au nădăit şi în ceasul care n-au slujit. 51. Şi-l va despărţi pre el, şi partea lui cu făţarnicii va pune; acolo va fi plînsu şi scrîşnirea dinţilor. CAP 25. 1. Featele aşteptă mirele. 13. Preveghearea. 14. Talanţii slugilor. 24. Slugă hicliană. 30. Giudeţul de apoi. 40. Blagosloviţii. 4. Blăstămaţii. 1. Atuncea va fi aseamenea Împărăţiia ceriurelor a zeace feate, carele luară lămpaşele(a. fănărele) lor, eşiră întru tîmpinarea mirelui, 2. Iară cinci dentru iale era înţeleapte şi cinci nebune. 3. Carele era nebune, luond lămpaşele sale, nu luară cu sine uloiu. 4. Dară ceale înţeleapte luară uloiu în vasele sale, cu făcliile lor. 5. Iară zăbovind mirele, adurmitară toate şi adurmiră. 6. Iară la miază noapte, fu strigare: Iaca mirele vine, eşiţi înaintea lui. 7. Atuncea să sculară vergurele acealea şi-şi gătiră {33r} lămpaşele lor. 8. Dară nebunele celor înţeleapte zisără: Daţi noao den uloiul vostru, că lămpaşele noastre să sting. 9. Răspunsără înţeleaptele, zicînd: Ba, că doară nu va agiunge noao şi voao. Mai bine meargeţi la vînzători şi vă cumpăraţi voao. 10. Iară mergînd să cumpere, veni mirele şi carele era gata întrară cu el la nuntă şi să închise uşa. 11. Mai apoi veniră şi cealalte feate, zicînd: Doamne, Doamne, deşchide noao. 12. Dară el răspunzînd zise: Adevăr grăescu voao, nu vă cunoscu pre voi. 13. Derept aceaia prevegheaţi-vă, că nu ştiţi zuoa, nece ceasul, în carea Fiiul omenesc va veni. 14. Că aşia-i omul mergînd departe, chiamă slugile sale şi dă lor bunătatea lui. 15. Şi unuia-i deade cinci talanţi, altuia doi, iară altuia unul, căruiaşi după înţelesul lui; şi să duse numaidecît. 16. Iară mearse cel ce luo cinci talanţi, lucră şi dobîndi alţi cinci tanaţi. 17. Aşijderea şi cel cu doi, dobîndi şi alţi doi. {165} 18. Dară cel ce luo unul, mearse şi săpă în pămînt şi ascunse argintul domnului său. 19. Iară după multă vreame, veni domnul slugilor acelora şi băgă samă cu ei. 20. Atunci mearse cel ce luo cinci talanţi, aducînd alţi cinci talanţi, zicînd: Doamne, cinci talanţi mi-i-ai dat, iaca, alţi cinci talanţi am dobîndit cu ei. 21. Şi zise lui domnu-său: Bine iaste, slugă bună şi credincioasă; spre puţîn fuseşi credincios, spre mult te voiu încreade. Întră în bucuriia domnului tău. 22. Veni şicela ce luo doi talanţi, zise: Doamne, doi talanţi mi-i-ai dat, iaca alţi doi talanţi dobîndit-am cu ei. 23. Zise lui domnul lui: Bine e, slugă bună şi credincioasă; {33v} spre puţîn fuseşi credincios, spre mult te voiu încreade. Întră în bucuriia domnului tău. 24. Iară venind şi acela ce luase un talant, zise: Doamne, ştiutu-te-am că eşti om tare (b. fără milă), seaceri unde n-ai sămănat şi aduni unde n-ai răsfirat. 25. Şi temîndu-mă, merş şi ascunşu talantul tău în pămînt; iată-ţi al tău. 26. Dară răspunzînd domnu-său, zise lui: Slugă rea şi leanişă, ştiuşi că seacer de unde n-am sămănat şi adun de unde n-am agonisit. 27. Cădea-ţi-s-ar vrut ţie să dai argintul mieu neguţătorilor şi viind eu fire-aş luat al mieu cu dobîndă. 28. Luaţi der[e]pt aceaia de la el talantul şi-l daţi celuia ce are zeace talanţi. 29. Că tot cela ce are da-i-să-va şi i să va spori (dară cela ce n-are şi ce i să pare că are, lua-să-va de la el). 30. Şi pre sluga netreabnică aruncaţi-l întru întunearecele de afară; şi acolo va fi plînsu şi scrîşnirea dinţilor. 31. Iară cînd va veni Fiiul omenesc întru slava Lui şi toţi sfinţii îngeri cu El, atuncea va şedea spre scaunul slavei Lui. 32. Şi să vor aduna înaintea Lui toate limbile şi va despărţi pre ei unul de alt, cum aleage păstoriul oile den capre. 33. Şi va pune oile de-a dereapta Lui, iară caprele de-a stînga. 34. Atunci va zice Craiu celor de-a dereapta Lui: Veniţi, blagosloviţii Tatălui Mieu, şi moşteniţi împărăţiia carea e gătită voao de începutul lumiei. 35. Că am flămînzit şi Mi-aţi dat mîncare, însătoşat-am şi Mi-aţi dat beutură, strein am fost şi M-aţi priimit. 36. Gol şi M-aţi îmbrăcat, beteag şi M-aţi socotit, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. 37. Atuncea răspunde-vor Lui derepţii zicînd: Doamne, cînd Te-am văzut flămînd şi Te-am hrănit? sau sătos şi Ţi-am dat beutură. 38. Sau cînd ne-am văzut strein şi Te-am priimit? sau {34r} gol şi Te-am îmbrăcat? 39. Sau cînd Te-am văzut beteag, sau în temniţă şi am venit la Tine? {166} 40. Şi răspunzînd Craiu zise lor: Adevăr grăesc voao, că ce aţi făcut unuia de aceşti fraţi mai mici ai Miei, Mie aţi făcut. 41. Atunce va zice şi celor de-a stînga Lui: Duceţi-vă de la Mine, blăstămaţilor, în focul de veac carele e gătit diavolului şi îngerilor lui. 42. Că am flămînzit şi nu Mi-aţi dat mîncare, însetoşat-am şi nu Mi-aţi dat beutură. 43. Strein am fost şi nu M-aţi priimit, gol şi nu M-aţi îmbrăcat, beteag şi în temniţă, nu M-aţi socotit. 44. Atunci ei încă vor răspunde Lui, zicînd: Doamne, cînd Te-am văzut flămînd sau setos sau strein sau gol sau beteag sau în temniţă şi n-am slujit Ţie? 45. Atunce va răspunde lor, zicînd: Adevăr grăesc voao, pentru ce n-aţi făcut unuia de aceşti mici, neci Mie aţi făcut. 46. Şi vor mearge aceştea în munca de veaci, iară derepţii în viiaţa cea de veaci. CAP 16. 3. Sfeatul popilor pre Hristos. 6. Ung picioarele lui Hristos. 14. Iuda vinde pre Hristos. 26. Rînduiaşte Cina. 34, 69. Pătru să lăpădă. 38. Hristos iaste trist. 47. Sărutătură cu vînzare. 56. Ducu-L la Caiafa, 64. Spune-să că-i Hristos. 67. Giudecat şi scuepit. 69. Pentru să tăăgădui de Hristos. 1. Şi fu cînd sfărşi Iisus toate aceastea, zise ucenicilor Lui: 2. Ştiţi că după doao zile Paştile vor fi şi Fiiul omenesc Să va da să Să răstignească 3. Atunci să adunară mai marii popilor şi cărtularii şi bătrînii, în curtea mai marelui popilor, carele-l chema Caiafa. 4, Şi făcură sfat ca să prinză pre Iisus cu hiclenie şi să-L omoară. 5. Iară zicea: nu în sărbătoare, ca să nu fie gîlceavă în oameni. {34v} 6. Iară Iisus fiind în Vitaniia, în casa lui Simon stricatul (a. gubavul), 7. Veniră cătră el o muiare avînd un vas de alavastru, cu unsoare de mult preţ şi îl vărsă pre capul Lui, şăzînd Iisus la masă. 8. Iară văzînd ucenicii Lui să mirară, zicînd: Pentru ce e aceasta pagubă? 9. Că putea aceasta unsoare să să vînză derept mult şi să dea surumanilor. 10. Iară ştiind Iisus, zise lor: Ce supăraţi acea muiare? Că lucru bun făcut cu Mine. 11. Că sirimanii pururea aveţi cu voi, iară pre Mine nu Mă aveţi pururea. 12. Că vărsînd aceasta unsoare spre trupul Mieu, făcut-au pre îngruparea Mea. {168} 13. Adevăr grăesc voao; oareunde să va propovedui Evangheliia aceasta în totă lumea, zice-să-va ce făcu aceasta pre pomeana ei.14. Atuncea mearse unul den cei doisprăzeace, carele-l chema Iuda Iscariotis, la mai marii popilor. 15. Zise lor: Ce-mi veţi să-mi daţi şi eu vi-L dau pre El voao? Iară ei deaderă lui treizeci de arginţi. 16. Şi de-aciia căuta vreame ca să-L dea pre El. [... ] 17. Iară în zuoa dentîi a azimelor, veniră ucenicii la Iisus, zicînd Lui: Unde vei să gătim Ţie să mănînci paştile? 18. Iară El zise lor: Meargeţi în oraş cătră un om şi dziceţi lui: Învăţătoriul zice: Vreamea Mea-i aproape; la tine voiu face Paştile, cu ucenicii Miei. 19. Şi făcură ucenicii cum le porunci lor Iisus şi gătiră Paştile. 20. Iară fiind sara, şăzu cu cei doisprăzeace ucenicii ai Lui. 21. Şi mîncînd ei, zise: Adevăr zic voao că unul din voi Mă va vinde. 22. Atunci să întristară foarte, începură a grăi cineşi de el, zicînd: Au doară eu sînt, Doamne? 24. Ce fiiul omenesc va mearge cumu-i scris de El, iară vai de omului acela carele Fiiul omenesc va vinde. {35r} Bine au vrut fi să nu fie născut, omului aceluia. Iară răspunzînd Iuda, cela ce-L vindea pre El, zise: Au doară sînt eu, Învăţătoriule? Zise lui: Tu ziseşi. 26. Iară cinînd ei, luo Iisus pîine şi, blagoslovind, frîmse şi deade ucenicilor Lui şi zise: Luaţi, mîncaţi, acesta e trupul Mieu. 27. Şi luînd păharul şi deade har, deade lor zicînd: Beaţi dentr-acesta toţi. 28. Că acesta-i sîngele Mieu, a Legii (b. Testament Nou) noao, ce să va vărsa pentru mulţi, întru ertăciunea păcatelor.29. Iară zic voao că nu voiu bea de acum dentru acest rod de vie, pînă la zua aceaia cînd voiu bea cu voi, nou întru Împărăţiia Tatălui Mieu. 30. Şi cîntînd laudă, eşiră în muntele Maslinilor. 31. Atunce zise lor Iisus: Toţi voi vă veţi sminti în Mine în ceastă noapte, că scris iaste: Bate-voiu păstoriul şi să va răsfira turma oilor. 32. Iară după ce voiu înviia, mearge-voiu înainte-vă în Galileiu.33. Iară răspunzînd Pătru, zise Lui: De s-ară şi toţi zminti în Tine, iară eu necicînd nu mă voiu zminti. 34. Zise Iisus lui: Adevăr grăescu ţie că în ceastă noapte, mainte de cîntatul cocoşului, de trei ori te vei lepăda de Mine. 35. Zise Pătru Lui: De mi s-ară tîmpla şi a muri cu Tine, nu mă voiu lăpăda de Tine. Aşijdere şi toţi ucenicii zisără. 36. Atunce veni cu ei Iisus, în loc care să chiamă Ghetsimani şi zise ucenicilor: Şedeţi acicia pînă voiu mearge acolo să Mă rog. {168} 37. Şi luînd pre Pătru şi pre doi feciori a lui Zevedeiu, începu a tînji şi a Să întrista. 38. Atunci zise lor Iisus: Trist iaste sufletul Mieu pînă la moarte. Rămîneţi aici şi prevegheaţi cu Mine. 39. Şi mergînd puţinel, căzu pre faţa Lui, rugîndu-Să şi zicînd: Tatăl Mieu, să poate fi, treacă de la Mine acest păhar, însă nu cum voescu Eu, ce Tu. 40. Atunci veni cătră ucenicii Lui şi află pre ei dormind şi zise lui Pătru: Aşia nu putut un ceas preveghea cu Mine? 41. Prevegheaţi şi vă rugaţi ca să nu întraţi în ispită, că sufletul e gata, iară trupulu-i slab. 42. A doa oară mearse şi Să rugă, zicînd: Tatăl Mieu, de nu poate treace cest păhar să nu-l beau, fie voia Ta. 43. Şi iară mearse şi află pre ei durmind, că era ochii lor îngreuiaţi. 44. Şi lăsînd pre ei, iară mearse de Să rugă a treia oară, acelaşi cuvînt zicînd. 45. Atunci veni cătră ucenicii Lui şi zise lor: Dormiţi de acum şi odihniţi. Iaca s-au apropiat ceasul, şi Fiiul omenesc Să va da în mînile păcătoşilor. 46. Sculaţi-vă, să meargem. Iată să apropie cela ce Mă vîndu.47. Şi încă grăind El, iată Iuda, unul den cei doisprăzeace, veni şi cu el mulţime multă, cu arme şi cu fuşti, tremişi de mai marii popilor şi bătrînii oamenilor. 48. Iară cela ce vîndu pre El, dedease lor sămnu, zicînd: Pre Carele voiu săruta, Acela-i, prindeţi-L. 49. Şi numai cît venind la Iisus, zise: Bucură-Te, Învăţătoriule; şi-L sărută. 50. Iară Iisus zise lui: Soaţe, pentru ce ai venit? Atunce să apropiară şi pusără mînile pre Iisus, şi-L prinsără.51. Şi iată unul din cei ce era cu Iisus, tinzînd mîna de scoase sabiia lui şi lovind pre sluga mai marelui popă, tăe urechea lui. 52. Atunce zise Iisus lui: Întoarce sabiia ta în locul ei, că toţi carii caută cu armă, de armă vor peri. 53. Au pare-ţi că nu poci ruga pre Părintele Mieu să-Mi dea Mie acum mai mult de doaosprăzeace legheoane de îngeri? 54. Dară cum s-ară împlia Scripturile, carele zic că aşia să cade să fie? 55. Într-acel ceas zise Iisus mulţimeei: Ca la un tîlhariu aţi eşit cu sabii şi cu fuşti să Mă prindeţi? În toate zile, la voi am şăzut, învăţînd besearică şi nu M-aţi prinsu. 56. Aceasta tot fu ca să să împle. Scripturile prorocilor {26r} Atunci ucenicii toţi, lăsînd pre El, fugiră. 57. Iară ei prinsără pre Iisus, dusără-L la Caiafa, popa cel mare, unde cărtularii şi bătrînii era adunaţi. {169} 58. Iară Pătru mergea după El, departe, pînă la curtea popei celui mare şi întrînd înlăuntru şedea cu slugile, să-I vază sfîrşitul. 59. Iară popii cei mai mari şi bătrînii şi tot sfatul cauta mărturii minciunoase spre Iisus, ca să-L omoară pre El. 60. Şi nu aflară şi săva că veniră doi mărturisitori strîmbi. 61. Zisără: Acesta au zis: Pociu răsipi beseareca lui Dumnedzău şi a treia zi o voiu zidi ia. 62. Şi sculîndu-se popa cel mare, zise Lui: Nemică nu răspunzi la aceasta ce mărturisescu aceştea spre Tine? 63. Iară Iisus tăcea şi răspunzînd popa cel mare zise Lui: giuru-Te pre Dumnedzău cel viu, să spui noao să eşti Tu acel Hristos, Fiiul lui Dumnedzău. 64. Zise Iisus lui: Însă vă zic voao, de cum veţi vedea Fiiul omenesc şăzînd de-a dereapta puteariei lui Dumnedzău şi viind spre nuorii ceriului. 65. Atunce mai marele popilor îşi rupse veşmintele sale, zicînd: Huleaşte, ce ne mai trebuescu mai multe mărturii? Iată, acum auzit hulele lui. 66. Ce vă pare voao? Dară ei răspunzînd zisără: Iaste vinovat morţiei. 67. Atuncea scuipiră în obrazul Lui şi-I deaderă palme preste obraz, iară alţii cu bîturi Îl bătea, 68. Zicînd: Proroceaşte noao, Hristoase, cine-i cela ce Te lovi? 69. Iară Pătru şădea afară în curte şi veni la el o slujnică, zicînd: Şi tu erai cu Iisus Galileanul. 70. Iară el să lepădă înaintea tuturor, zicînd: Nu ştiu ce zici.71. Iară eşind el cătră poartă, văzu pre al alta şi zise celor ce era acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. {36v} 72. Atunci iară să lăpădă giurînd: Nu cunosc omul. 73. Iară preste puţinel să apropiiară ceia ce sta şi zisără lui Pătru: Adevăr şi tu eşti dentr-înşi, că besada ta aiave te face. 74. Atuncea începu a să blăstăma şi a să giura, zicînd că n-au cunoscut omul şi numaidecît cîntă cocoşul. 75. Şi-şi aduse aminte Pătru de cuvîntul lui Iisus, cela ce-i zisease lui că mainte de cîntatul cocoşului, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi eşind afară, plînse cu amar.CAP 27. 1. Hristos Îl deaderă lui Pilat legat. 5. Iuda să spînzură. 19. Muiarea lui Pilat. 20. Cerură Varava. 24. Pilatu-şi spălă mînile. 29. Pre Hristos Îl cununară cu cunună de spini. 34. Răstigniră-L. 40. Blăstămară-L. 56. Deade-Şi sufetul. 57. pusără-L în mormînt. 62. Şi-L păziră voinicii. {170} 1. Iară fiind demineaţa, sfat făcură toţi popii cei mai mari şi bătrînii oamenilor, spre Iisus, să-L dea pre moarte. Şi-L dusără pre El legat şi-L deaderă lui Pilat Ponţian deregătoriului. 3. Atunce văzînd Iuda cela ce-L vînduse pre El că L-au giudecat pre moarte, căi-se şi întoarse cei trezeci de arginţi popilor celor mari şi bătrînilor 4. Zicînd: Greşit-am vînzînd sîngele nevinovat. Iară ei zisără: Ce e noao? Tu vei vedea. 5. Iară el aruncînd arginţii în besearecă, mearse în laturi şi să spînzură.6. Iară mai marii popilor luarăacei arginţi, zisără: Nu să cade aceştea a-i pune în corvan (a. în vistiariia besearicii) că preţ de sînge iaste. 7. Iară sfat ţinînd, cumpărară cu ei pămîntul olariului, de îngruparea streinilor. 8. Pentru aceaia s-ao chemat acel pămînet Acheldama, ce să {37r} zice Cîmpul sîngelui, pînă în zua de astăzi. 9. (Atuncea să împlu ce-au zis pre Eremiia prorocul zicînd: Şi luară trezeci de arginţi, preţul celui preţuit, carele să preţui de fii lui Izrail.10. Şi-i deaderă pre agrul olariului, cum au rînduit mie Domnul). 11. Iară Iisus stătu înaintea deregătoriului şi-L întrebă,zicînd: Tu eşti cel craiu al iudeilor? Iisus zise lui: Tu zici! 12. Şi cîndu-I băga vină mai marii popilor şi bătrînii, nemică nu răspunse.13. Atunce zise Lui, Pillat: Au nu auzi cîte multe mărturisescu pre Tine? 14. Şi nu-i răspunse lui nece un cuvînt, aşia cum să mira şi deregătoriul foarte. 15. Iară deregătoriul avea rînduială în toate sărbătorile să sloboază un rob, nărodului, carele vrea. 16. Ce avea atunci un rob vestit de-l chema Varavva. 17. Derept aceaia, adunîndu-să ei, zile lor Pilat: Carele voiţi să vă sloboz voao? Varava au Iisus, ce să zice Hristos? 18. Că ştiia că numai pentru pizma L-au dat pre El. 19, Iară şăzînd el la giudecată, trimisă cătră muiarea lui, zicînd: Să nu te amesteci în lucrul acestui derept, că mult am păţit astăzi în somnu pentru El. 20. Iară mai marii popilor şi bătrînii îndemna dihaniia ca să ceară pre Varavva, iară pre Iisus să-L piarză. 2l. Iară răspunzînd deregătoriul, zise lor: Pre carele veţi den doi să sloboz voao? Iară ei zisără: Varavva! 22. Zise lor Pilat: Dară ce voiu face lui Iisus,ce să zice Hristos? Ziseră toţi: Să-L răstignească! 23. Deregătoriul zise lor: Ce rău au făcut? Dară ei mai vîrtos striga zicînd: Să-L răstignească. {171} 24. Iară văzînd Pilat că nemică nu foloseaşte, ce mai mult gîlceavă să face, luînd apă, spălă-şi mînile înaintea dihanii, zicînd: Nevinovat sînt de sîngele dereptului acestuia, voi veţi vedea! {37v} 25. Şi răspunzînd, toată dihaniia zise: Sîngele Lui spre noi şi spre feciorii noştri. 26. Atunci lăsă lor pre Varava iară pre Iisus izbindu-L, deade-L lor să-L răstignească. 27. Atunce curteanii deregătoriului dusără-L pre Iisus în polată şi să adunară la El toată mulţimea viteajilor. 28. Şi-L dezbrăcară pre El şi-L îmbrăcară în haină roşie.29. Şi cunună de spini împletită pusără în capul Lui şi trestie în dreapta Lui şi îngenunchind înaintea Lui, bătea-şi gioc de El,zicînd: Bucură-Te, craiul iudeilor. 30. Şi scuepind pre El, luară trestie şi bătea capul Lui. 31. Şi deaca-şi bătură gioc de El, dezbrăcară de pre El veşmîntul şi-L îmbrăcară în veşmintele Lui şi-L dusără să-L răstignească. 32. Iară eşind, aflară un om, numele lui Simon Chirineu, şi acesta-l siliră să-I ducă crucea Lui. 33. Şi veniră la locul ce să chiamă Golgota, ce să zice locul Căpăţînilor oamenilor. 34. Deaderă Lui să bea oţăt cu fiiare amestecat şi deaca gustă nu vru să bea. 35. Dară deaca răstigniră pre El, împărţiră veşmintele Lui, aruncînd sorţi, ca să împle ce e zis de prorocul zicînd: Împăriră veşmintele Meale lor şi pre veşmîntul Mieu aruncară soarte. 36. Şi şăzînd păziia pre El acolo. 37. Şi pusără desupra capului Lui vina Lui scrisă: ACESTA IASTE IISUS CEL CRAIU AL IUDEILOR. Atuncea răstigniră cu El doi tîlhari, unul de-a dereapta şi altul de-a stînga. 39. Iară ceia ce trecea huliia pre El, clătind capetele lor. 40 Şi zicînd: Tu, cela ce spărgeai beseareca lui Dumnedzău şi a treia zi o zidiiai, mîntuiaşte-Te pre Tine; să eşti Fiiul {38r}lui Dumnedzău, pogori de pre cruce. 41. Aşijdere şi mai marii popilor, bătgiocurind pre El, cu cărtularii şi cu bătrînii zicea: 42. Pre alţii au mîntuit, dară pre Sine nu Să poate mîntui. De iaste craiul iudeilor, pogoară acum de pre cruce şi vom creade Lui. 43. Nădăjduiia în Dumnedzău, izbăvească pre El acum, de va vrea, c-au zis că "sînt Fiiul lui Dumnedzău". 44. Deci aşia şi tîlharii carii era răstigniţi cu El împuta Lui. 45. Iară denn al şasele ceas, întunearec fu preste tot pămîntul, pînă la al noaole ceas. 46. Iară în al noaole ceas strigă Iisus cu mare glas, zicînd: Eli, Eli, lama savahtani? ce să spune: Dumnedzăul Mieu, că ce Mă lăsaşi? {172} 47. Iară unii ce sta acolea, auzind, zicea că pre Ilie strigă Acesta. 48. Şi numaidecît alergă unul dentru ei şi luînd bureatele de mare şi-l împlu de oţăt şi-l puse într-o trestie şi-I deade să bea. 49. Iară alţii zisără: Lasă să vedem, au veni-va Iliia să-L mîntuiască pre El? 50. Iisus iară strigă cu glas mare, slobozi-Şi sufletul. 51. Iată catapetazma besearecii să rupse în doao, de sus pînă gios, şi pămîntul să scutură şi pietrile să despicară. 52. Şi mormentele să deşchisără şi multe trupure ale sfinţilor carii era adurmiţi să sculară. 53. Şi eşind den mormente după învierea Lui, întrară în oraşul svînt şi să arătară a mulţi. 54. Dară sutaşul şi ceia ce era cu el, străjuind pre Iisus, văzînd cutremurul şi cealea ce fură, să spămîntară foarte, zicînd: Adevăr, Fiiul lui Dumnedzău era Acesta. 55. Era acolo mueri multe de departe prevind, carele mearsără după Iisus den Galilea, slujindu-i Lui {38v} 56. Între carele era Maria Magdalina şi Maria lui Iacov şi a lui Iosie mumă şi muma feciorilor lui Zevedeiu. 57.Iară fiind îndesară, veni un om bogat den Arimatea, carele-i era numele Iosif, care era şi ucenic lui Iisus. 58. Acesta să apropie cătră Pilat, de ceru trupul lui Iisus. Atunci Pilat porunci să-i dea trupul şi luînd trupul Iosif şi-l învăli în giolgiu curat. 60. Şi-L puse pre El în mormîntul lui nou, carele tăiase din piatră şi prăvăliră o piatră mare spre uşia mormîntului şi să duse. 61. Era acolea Maria Magdalina şi altă Marie şăzînd derept mormînt. 62. Iară a doao zi, întru caria să gătiia de Paşti, să adunară mai marii popilor şi fariseii, cătră Pilat. 63. Zicînd: doamne, aducemu-ne aminte că acel amăgitor zise încă fiind viu: După a treia zi Mă voiu scula. 64. Derept însă porunceaşte să păzească mormîntul pînă a treia zi, să nu cumva vină ucenicii Lui noaptea să-L fure pre El şi vor zice oamenilor că S-au sculat den moarte; şi va fi rătăcitură cea de apoi mai rea decît cea dintîi. 65. Zise lor Pilat: Aveţi păzitoriu, meargeţi de păziţi cum ştiţi. 66. Iară ei mearseră şi pecetluiră mormîntul, sămnînd piatra cu păzitorii. CAP. 28. 1. Muerile mearsără la mormînt. 2. Îngerul. 8. Muerile văd pe Hristos. 18. Tremete apostolii a propovedui. {173} l. Iară în sara sîmbeteei carea să lumina în zuoa săptămînii ceii dentîi, veni Maria Magdalina şi altă Marie să vază mormîntul. 2. Şi iată cutremur mare fu pămîntului, că îngerul Domnului pogorînd den ceriu şi venind, prăvăli piatra de pre uşă şi şăzu spre ia {39r}. Şi era vedearea lui ca fulgerul şi veşmîntul lui alb ca neaoa. 4. Iară străjarii, de frica lui, să spămîntară şi fură ca morţii. 5. Iară răspunzînd îngerul zise muerilor: Voi nu vă teamereţi că ştiu că pre Iisus răstignitul căutaţi. 6. Nu-i aici, că S-au sculat, cum au zis. Veniţi, vedeţi locul unde au zăcut Domnul. 7. Şi curînd meargeţi, ziceţi ucenicilor Lui că S-au sculat den morţi şi iată va mearge înaintia voastră în Galilea; acolo-L veţi vedea. Iac-am zis voao. 8. Atunci eşiră curînd den mormînt, cu frică şi cu bucurie mare, curînd să spue ucenicilor Lui. 10. Atunci zise Iisus lor: Nu vă teamereţi şi vestiţi fraţilor Miei să meargă în Galileia şi acolo Mă vor vedea. 11. Iară mergînd iale, iaca unii din străjari mearsără în oraş, deaderă de ştire mai marilor popilor toate cîte fură.12. Iară ei să adunară cu bătrînii şi sfat făcînd, bani mulţi deaderă viteajilor. 13. Zicînd: ziceţi că ucenicii Lui au venit noaptea şi L-au furat pre El, durmind noi. 14. Iară de să va auzi aceasta la deregătoriu, noi vom îmblînzi pre el pre el, şi pre voi fără frică vom face. 15. Iară ei, luînd banii, făcură cum era învăţaţi şi să vesti cuvîntul acesta între Iudei, pînă în zua de astăzi. 16. Iară cei unsprăzeace ucenici mearsără în Galilea, în muntele unde lăsase lor Iisus. 17. Şi văzîndu-L pre El, să închinară Lui, iară unii să îndoiră. 18. Şi apropiindu-Să, Iisus grăi lor zicînd: Dată Mi-e toată putearia în ceriu şi pre pămînt. {39v}19. Derept însă meargeţi de învăţaţi toate limbile, botezînd pre ei, în numele Tatălui şi al Fiiului şi al Duhului Sfînt. 20. Învăţînd pre ei să ţie toate cîte am poruncit voao. Şi iată Eu cu voi sînt în toate zilele, pînă în sfîrşăniia veacului. Amin. Sfîrşăniia caria e den Matteiu, sfînta Evanghelie. Are întru sine capete 28, zacealure ale besearecii 116, stihure 1040. {174} {40r} PREDOSLOVIA LUI SFÎNT MARC EVANGHELISTUL. Aici de{s}pre Evangheliia lui Marc trebue să ştim trei lucruri: Întîiu, de{s}pre ce au scris Marco? A doa oară, cine au fost Marco şi în ce limbă au scris Evangheliia lui? A treia oară, cîte părţi are Evangheliia lui? Sfîntul Marco ca şi Mattei scrie de cuvintele şi faptele lui Hristos, de chinuri, de moarte, de înălţaria lui Hristos. Iară naşterea lui Hristos o lasă, că el toate le scrie mai pre scurt. Scris-au pentr-aceasta ca şi alalţi evanghelisti, casă arate pre Iisus Nazarineanul că-i Hristos, carele să arată aşia, în carele s-au împlut toate ceau fost prorocit prorocii de Hristos, acela-i Hristos şi aceastea toate s-au împlut în Iisus Nazarineanul, cum arată evanghelistii. Pentr-acea Iisus Nazarineanul iaste Hristos, cel ce era făgăduit părinţilor. 2. De a doa oară: Marco n-au fost den cei doisprăzeace apostoli, ce au fost den cei 70 de ucenici; cum zic unii, fost-au ascultătoriu şi ucenic lui Pătru, de care pomeneaşte în sfîrşitul cărţii dentîi. Scris-au Evangheliia lui în limbă grecească, ca şi alalţi evanghelisti şi apostoli, săva că au scris Evangheliia mai vîrtos pentru rugaria rimlianilor, ce n-au scris în limbă lătinească, ce grecească, că atunci pretutindinile petrecea cu limbă grecească şi ovreailor încă n-au scris ovreiaşte, ce greceaşte. 3. A treia: Evangheliia lui Marc are trei părţi: partea dentîiu despre deregătoriia prorociei lui Hristos carea o a arătat propoveduind Evangheliia şi tîlcuind leagia lui Dumnezău, certînd păcatele şi învăţătura strîmbă a jidovilor, prorocind despre venirea pieririi jidovilor şi de venirea Lui la giudecată. Alte lucruri încă semnează aici: chemarea apostolilor şi trimeateria lor a propovedui în Iudea şi minu{40v}nile lor şi întrarea lui cia împărătească în Ierosalim şi curăţirea besearecii. Această parte dentîiu iaste cuprinsă în ceale treisprăzeace capete dentîiu. A dooa parte iaste de popiia lui Hristos, caria o a arătat întru răbdaria Sa pentru păcatele noastre şi murind pentru noi, şi-i cuprinsă aceasta în 2 capete în 15–16. A treia parte iaste de începătura Împărăţiei slavei Lui, pentru scularea den morţi şi trimeaterea apostolilor în toată lumea să propoveduiască Evangheliia şi înălţarea la ceriu şi şedearia de-a dereapta Tatălui. Aceastea-s cuprinse în al l6-lea cap. {175} {41r} EVANGHELIA DE LA MARCO. CAP l. 4. Ion să botează. 6. Veşmîntul şi mîncarea lui. 9. Hristos Să boteză. 12. Să ispiteaşte de diiavolul. 14. Povesteaşte Evanghelia. 16;22;39. Învaţă în sinagoga. 23. Vindecă pre drăcitul. 29.Soacra lui Pătru. 32. Mulţi neputincioşi. 40 Gubavul. Înceaperea a Evangheliri lui Iisus Hristos, a Fiiuli lui Dumnedzău. 2. Cumu e scris în proroci: Iată, Eu voiu trimite îngerul Mieu înaintia feaţei Tale, carele va găti calia Ta înaintea Ta. 3. Glasul strigătoriului în pustie, gătiţi calia Domnului, dereapte faceţi cărările Lui. Domnului, dereapte faceţi cărările Lui. 4. Era Ioan botezînd în pustie şi propoveduind botezul pocăinţei, întru ertăciunea păcatelor. 5. Şi eşiia cătră el toată partea Iudeii şi erusalimleanii şi să boteza toţi în rîul Iordanului, de la el, ispovedindu-şi păcatele lor. 6. Era Ioan îmbrăcat cu peri de cămilă şi brîu de curea prespre mijlocul lui şi mînca lăcuste şi miiare sălbatecă. 7. Şi propoveduiia zicînd: Vine după mine Carele-i mai tare de mine, Căruia nu-s destoinic plecat a-I dezlega curelele colţunilor Lui. {176} 8. Că eu am botezat pre voi cu apă, iară Acela va boteza pre voi cu Duhul sfînt {41v} 9. Şi fu în zilele acealia, veni Iisus den Nazaretul Galileei şi să Boteză de la Ioan, în Iordan. 10. Şi aciişi eşind den apă, văzu deşchise ceriurele şi Duhul ca un porumbu, pogorînd spre El. Şi glas fu den ceriure: Tu eşti Fiiul Mieu cel iubit, întru Care bine voescu.12. Şi numaidecît scoase pre El Duhul în pustie. 13. Şi era acolo în pustie, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, ispitit de Satana şi era cu fierile, şi îngerii slujiia Lui. 14.Iară după prinsoarea lui Ioan, veni Iisus în Galilea, propoveduind Evanghelia a împărăţiei lui Dumnezău. 15. Şi zicînd că să împlu vreamea şi s-au apropiat Împărăţiia lui Dumnezeu: Pocăiţi-vă şi creadeţi Evangheliei 16. Iară împlînd pre lîngă marea Galileiului, văzu pre Simon şi pre Andreiu, fratele lui, aruncînd mrejile în mare (că era pescari). 17. Şi zise Iisus lor: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. 18. Şi numaidecît lăsară mrejile lor, mearsără după El. l9. Şi mergînd de acolea puţinel, văzu pre Iacov a lui Zevedeiu şi pre Ioan, fratele lui, carii în corabie cîrpiia mrejile sale. 20. Şi numaidecît chemă pre ei şi lăsînd pre Zevedeiu, tatăl lor, în corabie cu slugile, mearsără după El. 21. Şi întrară în Capernaum şi numaidecît mearsă în sinagoga, sîmbătă, de învăţa. Şi să mira de învăţătura Lui, că era învăţnd pre ei, ca cela ce avea puteare şi nu ca cărtularii. 23. Şi era în sinagoga lor un om întru carele era duh necurat şi strigă, {42r} 24. Zicînd: Oh, ce e noao (a. Ce treabă avem cu tine) şi Ţie, Iisuse Nazarineane, venit-ai să pierzi pre noi? Ştiu-Te cine eşti, sfîntul lui Dumnezău. 25. Şi certă pre el Iisus zicînd: Amuţeaşte şi eşi dintr-însul. 26. Şi-l scutură pre el duhul cel necurat şi strigînd cu glas mare, eşi dentr-însul. 27. Şi se spămîntară toţi, cîtu să întreba întru eişi zicînd: Ce e aceasta? Ce învăţătură noao e aceasta? că cu putearea-şi şi duhurelor celor necurate porunceaşte şi ascultă de El. 28. Şi eşi veastea Lui numaicît, întru tot ţinutul Galileiului. 29. Şi atunceşi, eşind den sinagoga, veniră în casa lui Simon şi a lui Andreiu, cu Iacov şi Ioan. 30. Iară soacra lui Simon zăcea, de friguri prinsă, şi numaicît zisără Lui de ia. {177} 31. Şi mearse de o sculă ţiindu-o de mînă şi aciişi lăsară pre ia frigurile şi slujiia lor. Iară cînd fu sara, adusără cătră El toţi beteagii şi îndrăciţii. 33. Şi era tot oraşul strînsu la uşe. 34. Şi vindecă pre mulţi bolnavi, cuprinşi de multe fealiuri de boale, şi draci mulţi scotea şi nu-i lăsa să grăiască, că cunoştea pre El. 35. Şi demineaţa, foarte de noapte, sculîndu-Să eşi. Şi mearse în loc pustiiu şi acolo Să ruga. 36. Şi mearsără după El Simon şi carii era cu El. 37. Şi aflînd pre El zisără Lui că: Toţi caută pre Tine. 38. Şi grăi lor: Blămaţi în sate şi în oraşe ce-s mai aproape, ca să propoveduescu şi acolo. că pentru aceaia am venit. 39. Şi propoveduiia în sinagoghiile lor, în toată Galilea, şi dracii scotia. 40. Şi veni cătră El un stricat, rugînd pre El şi îngenunchind inainte-I şi zicînd Lui că: de vei vria, poţi-mă curăţi. 41. Iară Iisus, fîcîndu-I-Să milă, tinse mîna şi atinse {42v} de el şi zise lui: Voiu, curăţeaşte-te! 42. Şi deaca zise aşia, aciiaşi să duse la el stricăciunea şi să curăţi. 43. Şi contenind pre el tare, numaidecît mînă pre el. 44. Şi zise lui: Caută nemurui nemică să nu spui, ce pasă de te arată popei şi du, pentru curăţeniia ta ce au porîncit Moisi; aceasta mărturie lor. 45. Iară El eşind, începu a propovedui mult şi vestind cuvîntul cît de-aciia nu putea El aiavea în cetate să între, ce afară în locure pustie era şi veniia la El de petutindinea. CAP 2. 3,5. Slăbitul să vindeca. 14. Pre Mateiu cheamă. 19. Posturi şi scîrbe să prorocescu. 23. Ucenicii freacă spice de grîu. 26.Pîini sfinte.. 1. Şi iară intră în Capernaum, după cîteva zile, şi să auzi că iaste în casă. 2. Şi aciişi să adunară mulţi, cît de-acii nu putea încăpea nece înaintea uşei. Şi grăiia lor cuvîntul Evanghelii. 3. Atunci veniră la El, aducînd slăbitul de vine, ce-l purta patru inşi. 4. Neputîndu-să apropiia cătră El, pentu mulţime, descoperiră casa unde era şi sparsără podul şi sloboziră patul în carele zăcia slăbitul.5. Iară văzînd Iisus credinţa lor, zise slăbitului: Fiiule, ertate-s ţie păcatele tale. 6. Iară era aciia şăzînd unii den cărtulari şi cugetînd întru inimile sale: {178} 7. Ce grăiaşte aşia Acesta hule? Cine poate erta păcatele, numai singur Dumnezău. 8. Şi aciiaşi înţelegînd Iisus cu duhul său cu aşia cugeta ei întru eişi, zise lor: Ce cugetaţi aceastea întru inimile voastre? 9. Carea-i mai lesne: a zice slăbănogului, ertate-ţi-s păcatele tale, au a zice, scoală şi-ţi ia patul tău şi îmblă? 10. Ce să ştiţi că are Fiiul omenesc puteare a erta păcatele {43r} pre pămînt; (zise slăbănogului:) 11. Ţie zic, scoală, ia-ţi patul tău şi pasă-ţi acasă-ţi! 12. Şi atunceaşi să sculă şi-şi luo patul şi eşi denaintea tuturora, aşa cum să mira toţi şi lăuda pre Dumnezău, zicînd că neceodinioară n-am văzut ca aceasta. 13. Şi eşi iară la mare şi toată mulţimea veniia la El şi învăţa pre ei. 14. Şi trecînd, văzu pre Levie a lui Alfeov şăzînd la vamă şi zise lui: Vino după Mine! şi se sculă, mearse după El. 15. Şi fu cînd şădea în casa lui şi mulţi publicani(a. Mitarnici) şi păcătoşi şădea cu Iisus şi cu ucenicii Lui, că era mulţi şi mergea după El. 16. Şi văzînd cărtularii şi fariseii pre El mîncînd cu publicanii (a. Mitarnici) şi cu păcătoşii, ziseră ucenicilor Lui că ce mănîncă şi bea cu publicanii (c. Mitarnici) şi cu păcătoşii? 17. Şi auzind Iisus aceasta zise lor: Nu trebuiaşte sănătosului vraci, ce bolnavilor. N-am venit să chem derepţii, ce păcătoşii, la pocăinţă. 18. Iară ucenicii lui Ioan şi a fariseilor să postiia; veniră şi zisără Lui că ce ucenicii lui Ioan şi a fariseilor postescu, iară ucenicii Tăi nu postescu? 19. Atuncea zise lor lor Iisus: Au pot posti fiii nuntei cîndu-i mirele cu ei? Pînă cînd mirele cu ei nu pot posti. 20. Iară vor veni zilele cînd să va lua de la ei mirele şi atuncea vor posti în aceale zile. 21. Şi nime nu coase peatecul nou în veşmîntul vechiu, că aimintrea va trage peatecul nou către sine marginile veşmîntului vechiu şi mai mare va fi spărtura. 22. Şi nime nu bagă vinul nou în foii vechi că amintrea vinul nou va sparge foii vechi şi să va vărsa, şi foii vor pieri; ce vinul nou în foii noi să bagă. 23. Şi fu trecînd El sîmbăta pren semănături şi {43v} începură ucenicii Lui, mergînd, a zmulge spice. 24. Atuncea zisără lui fariseii: Iată ce fac sîmbăta, ce nu se cade. 25. Iară El zise lor: Au neceodinioară n-aţi cetit ce-au făcut David, cînd era în lipsă şi flămînzise el şi carii era cu el? 26. Cum în tră în casa lui Dumnedzeu, supt (a.În zilele) Aviatar, popa cel mare şi mănîncă pîinile sfinte, carele nu să cădea a mînca, ce numai popilor, şi deade şi celora ce era cu el?.27.Şi zise lor: Sîmbăta pentru omu-i făcută, nu omul pentru sîmbătă. 28. Derept aceaia Fiiul omenescu domnu-i şi sîmbetei. {179} CAP 3. 1.Mîna uscată să vindecă. 6.Fariseii cu irodiianii ţîn sfat. 10. De atinsul lui Hristos să vindecă mulţi. 11. Înaintea lui Hristos dracii îngeunche. 12, 14. Apostolii. 24. Împărăţiia împărecheată în sineşi. 29. Hulă pre Duhul Sfînt. 33. Părinţii lui Hristos. l. Şi întră iară în sinagoga şi era acolo un om avînd mînă uscată. 2. Şi-L socotiia, oare, sîmbăta vindeca-l-va pre el, ca să-L vinuiască? 3. Şi zise omului celui ce avea mînă uscată: Scoală, stă în mijloc! 4. Şi zise lor: Cade-se sîmbăta bine a face au rău a face cuiva? Omul a-l piiarde au a-l mîntui? Iară ei tăcea. 5. Şi căutînd spre ei cu mînie, durîndu-L de împietritura inimii lor, zise omului: Tinde mîna ta. Şi tinse şi să întregi mîna lui, ca şi ceaialaltă. 6. Şi eşind fariseii atunceşi cu irodianii, sfat făcură spre El, cum L-ară piiarde pre El. 9. Şi zise ucenicilor Lui să fie corabiia gata, pentru mulţimea ca să nu-L calce (a. Împresoare) pre El. 10. Că pre mulţi vindecă, cît năvăliia spre El, ca să să atingă de El, cîţi boale avea. 11. Şi duhurele necurate cînd văzură pre El, cădea înaintea Lui şi striga grăind că: Tu eşti Fiiul lui Dumnezău. 12. Iară El mult certa pre ei, ca să nu-L facă la arătare pre El. 13. Atuncea Să sui în munte şi chemă la Sine pre ceia ce vru Însuşi şi veniră cătră El. 14. Şi aduse douăsprăzeace, ca să fie cu El şi ca să-i trimeaţă pre ei să propoveduiască Evangheliia. 15. Şi să aibă puteare să vindece boalele şi să scoţă draci. 16. Şi puse numele lui Simon, Pătru. 17. Şi Iacov a lui Zevedeiu şi Ioan, fratele lui Iacov (şi puse lor numeleVoanerghes, ce să zice fiii tunetului). 18. Şi Andreiu şi Filip şi Vartolomeiu şi Matteiu şi Toma şi Iacob a lui Alfeiu şi Tadei şi Simon Cananit. 19. Şi Iuda Iscariotis carele şi vîndu pre El. 20. Şi mearseră în casă şi să adună mulţime cît nu putea ei nece bucate să mănînce. {180} 21. Şi auzind frăţiile Lui veniră să prinză pre El, că zicea că nu-Şi e în minte. 22. Şi cărtularii ce venise den Ierosalim zicea că are Velzevut şi cu domnul dracilor scoate dracii. 23. Şi chemă pre ei, în pilde zise lor: Cum poate Satana pre Satana să scoaţă? 24. Şi macar şi împărăţiia de să va împărţi, nu poate sta împărăţiia aceaia. 25. Şi macar şi casă de să va împărechea nu poate sta casa aceaia. 26. Aşia şi Satana de să va scula pre sine şi să să împăre{44r}chiiaze, nu poate sta, ce are sfîrşănie.27. Nu poate nime vasele celui tare, întrînd în casa lui, să le jăhuiască, de nu va lega întîi pre cel tare şi atunce casa lui va jăhui. 28. Adevăr zic voao că toate păcatele să vor erta, a fiilor oamenilor, şi hulele, măcar cîte vor huli. 29. Dară cela ce va huli spre Duhul Sfînt nu are ertăciune în veac, ce iaste vinovat giudecăţii de veac. 30. Că zicea duh necurat are. 31. Deci veniră fraţii şi muma Lui şi stînd afară şi trimeasără la El, chemîndu-L pre El. 32. Şi cădea mulţimea împregiurul Lui, iară ei ziseră Lui: Iaca, muma Ta şi fraţii Tăi afară Te caută.33. Atunci răspunse lor, zicînd: Cine iaste muma Mea şi fraţii Miei? 34. Şi căută pre aceia ce şădea pregiur de Sine, zise: Iată muma Mea şi fraţii Miei. 35. Că oarecine va face voia lui Dumnezău, acela e fratele Mieu şi sora Mea şi mumă. CAP 4. 3. Pilda sămănăturii. 14. Tîlcul pildei. 18. Spinii. 21. Lumina. 26. Sămînţa sămănată în pămînt. 31. Grăunţul de muştariu. 38. Doarme Hristos în corabie. 1. Şi iară începu a învăţa lîngă mare şi să adună cătră El mulţime multă, cîtu-I fu Lui a întra în corabie să şază pre mare şi toată mulţimea, lîngă mare, era pe uscat. 2. Şi învăţa pre ei în pilde pre multe şi zicea lor întru învăţătura Lui. 3. Ascultaţi: Iată eşi un sămănătoriu a sămăna. 4. Şi fu cînd sămăna, una căzu lîngă cale şi veniră păsările ceriului şio mîncară. 5. Iară alta căzu pre pietriş, unde nu avea pămînt într-adîncu. {45r} 6. Iară răsări soarele, să pîrli, şi pentru ce nu avea rădăcină, să uscă. {181} 7. Şi alta căzu în spini şi crescură spinii şi o înecară şi rod nu deade. 8. Şi alta căzu pe pămînt bun şi deade rod, rădicîndu-să şi crescînd şi aduse una, treizeci şi una, şasezeci şi una, o sută de ori atîta. 9. Şi zise lor: Cine are urechi de de auzirea să auză. 10. Şi cînd fu singur, întrebară pre El, carii era lîngă El, cu cei doisprăzeace, de pildă. 11. Şi zise lor: Voao dată iaste să ştiţi taina Împărăţii lui Dumnedzău, iară celor den afară, în pilde toate le vor fi. l2. Ca prevind, să privească şi să nu vază şi auzind, să auză şi să nu înţeleagă; să nu cîndva să să întoarcă şi să să iarte păcatele lor. 13. Şi zise lor: Au nu ştiţi pilda aceasta? Dar cum veţi toate pildele înţeleage? 14. Cela ce samănă, cuvîntul samănă. 15. Deci aceştea sînt carea au căzut lîngă cale, în carii să samănă cuvîntul, şi deca-l aud, numaicît vine Satana şi ia cuvîntul ce e sămănat întru inimile lor. 16. Şi aceştea sînt aşijderea carii iau sămînţa în pietriş, carii deaca aud cuvîntul, atunceşi cu bucurie îl priimescu. 17. Şi n-au rădăcină întru eişi, ce timpurii sînt, deacii fiind scîrbe şi goniri pentru cuvînt, numaidecît se smintescu. 18. Şi aceştea sînt carii iau în spini sămînţa, aceştea carii aud cuvîntul, 19. Ce de grija veacului acesta şi de înşălăciunea bogăţiei şi de pohtele altor lucruri intrînd, îneacă cuvîntul şi fără rod se face. 20. Iară aceştea sînt carii iau sămînţa în pămînt bun, carii aud cuvîntul şi-l primescu şi aduc rod, unul, treizeci şi unul, şasezeci şi una, o sută de ori atîta {45v} 21. Şi zicea lor: Au doară făcliia pentr-acea o aprindu ca să o pue supt speae sau supt pat, au nu în sfeaşnic să o pue? 22. Că nu iaste nece o ascunsă carea să nu să arate, nece ascunsă carea să nu vie la aiave.23. Să are cineva urechi de auzire să auză. 24. Şi zicea lor: Socotiţi ce auziţi, cu care măsură veţi măsura, măsura-să-va şi voao şi să va adaoge voao cestora ce auziţi. 25. Că cine are, da-i-se-va lui şi carele n-are şi ce are lua-să-va de la el. 26. Şi zicea: Aşia iaste Împărăţiia lui Dumnezău ca şi un om ce aruncă sămînţa în pămînt. 27. Şi doarme şi să scoală noaptea şi zuoa şi sămînţa răsare şi creaşte, cum nu ştie el. 28. Că pămîntul de eluşi rodeaşte întîi iarbă, după aceaia spic, după aceaia împle grăunţul de spic. 29. Iară cînd aduce rodul, numaidecît trimite secerătorii, că au venit săceratul. 30. Şi zicea: Cui vom asămăna Împărăţiia lui Dumnezău? sau în ce pildă vom închipui pre Ia? {182} 31. Ca grăunţul de muştariu, carele cîndu-l samănă în pămînt, mai mic iaste de toate seminţele care-s în pămînt. 32. Şi deaca-l samănă, creaşte şi să face mai mare de toate buruianele şi face stîlpări mari, cît pot, supt umbra lui, păsările ceriului să sălăşuiască. 33. Şi pilde ca aceastea multe grăiia lor cu cuvîntul, cum putea auzi. 34. Iară fără pildă nu grăiia lor, sară deusebi ucenicilor Lui toate le spunea. 35. Şi grăi lor într-acea zi: Fiind sara, să treacem în ceaia parte. 36. Şi lăsînd mulţimea, luară pre El cumuşi era în corabie şi alte corabii încă era cu El. 37. Atunci să scorni un vihor de vînt mare, iară undele în{46r} tra în corabie, atîta cît mai să împlea corabiia. 38. Şi era El în fundul corabii, dormind pre un căpătîiu. Atunci-L deşteptară şi zisără Lui: Învăţătoriule, au nu bagi samă că perim? 39. Şi sculîndu-Să certă vîntul şi zise mării: Domoleaşte-te, înceată! Şi încetă vîntul şi fu încet mare, 40. Şi zise lor: ce sînteţi înspăimaţi aşia, cum n-aveţi credinţă? 41. Şi să înfricoşară cu frică mare şi grăiia unul cătră alalt: Oare cine iaste Acesta că şi vîntul şi marea ascultară pre El? CAP 5. 1. Îndrăcitul să vindică. 6.Dracul cunoscu pre Hristos. 9. Un legheon de draci. 13. Întrară în porci. 22. Fata lui Iair. 25. Muiarea de cursul sîngelui să vindecă. 26. Vracii. 34. Credinţa. 39. Adurmirea. 1. Şi veniră în ceaia parte de mare în laturea gadarineanilor. 2. Şi eşind El den corabie, aciişi tîmpină pre El, dentru mormînt, un om întru carele era duh necurat.3. Carele zăcea în morminte şi nece cu lanţuri nu putea cineva să-l leage pre el. 4. Pentru ce că de multe ori fiind el în fiiară şi în lanţure, să rumpea de pre el lanţurile şi fiarăle să sfărîma şi nime nu putea pre el să-l îmblînzească. 5. Şi în toată vreamia, noaptea şi zua, prin munţi şi în morminte, era strigînd şi zdîrîia (a. Încruntîndu-să) cu pietri. 6. Iară văzînd Iisus de departe, alergă şi să închină Lui. 7. Şi strigînd cu glas mare, zise: Ce lucru am cu Tine, Iisuse, Fiiul lui Dumnezău celui de sus? Giuru-Te pre Dumnezău să nu mă munceşti! 8. (Că-i grăiia lui: Eşi, duh necurat, den om). 9. Şi-l întrebă: ce ţi-e numele? şi răspunse grăind: legheon mi-e numele, că mulţi sîntem. {183} 10. Şi rugară pre El mult ca să nu-i scoaţă pre ei afară den ţinut. 11. Iară era acolo lîngă munte o turmă mare de porci, păscînd. 12. Şi rugară pre El toţi dracii, zicînd: Slobozi pre noi în porci, ca să întrăm întru ei. Şi-i slobozi pre ei Iisus atunceşi. 13. Şi eşind duhurele ceale necurate, întrară în porci şi năvăli turma de pre ţărmure, sări în mare (şi era ca la doao mie) şi să înecară în mare. 14. Iară ceia ce păştea porcii fugiră şi deaderă veaste în oraş şi în sate şi aceia eşiră şi deaderă de veaste în oraş şi în sate şi aceia eşiră să vază ce iaste, ce-au fost făcut. 15. Şi veniră cătră Iisus şi văzură pre cel îndrăcit şăzînd şi sănătos la minte pre acela ce avea legheon şi să spămîntară. 16. Şi spunea lor cei ce văzuse cum au fost făcut cu îndrăcitul şi de porci. 17. Şi începură a ruga pre El să Să ducă den hotarăle lor. 18. Şi întrînd El în corabie, ruga pre El acela ce-au fost îndrăcit ca să fie cu El. 19. Iară Iisus nu-i îngădui lui, ce zise lui: Pasă în casa ta, cătră ai tăi, vesteaşte lor cîte făcu ţie Domnul, şi că I-au fost milă de tine. 20. Şi mearse şi începu a propovedui în zeace oraşă cîte i-au făcut lui Iisus şi toţi să mira. 21. Şi trecînd Iisus în corabie, iară în ceaia parte, să adună mulţime multă la El şi era lîngă mare. 22. Şi iaca veni unul den mai marii sinagoghei (b. A săborului), numele -i Iair, şi văzîndu-L pre El, căzu cătră picioarele Lui.23. Şi rugă pre El mult zicînd că: Fiia mea spre moarte iaste; rogu-Te, vino şi-Ţi pune mînile spre ia, să să tămăduiască şi să fie vie. 14. Şi mearse Iisus cu el. Şi după El mergea mulţime multă şi-L împresura pre El. 25. (Atunci o muiare căriia era de-i cura sînge de doisprăzeace ani). 26. Şi mult păţise de mulţi vraci şi-şi cheltuise ce avuse {47} toate şi nemică nu folosise, ce la mai mult rău sosise.27. Auzind de Iisus, veni mulţime den dos şi atinse veşmîntul Lui. 28. Că zicea că numai de aş atinge de veşmîntul Lui, mîntui-mă-voiu. 29. Şi atunceşi săcă izvorul sîngelui ei şi să simţi în trupu-şi că să vindecă de acea boală. 30 Şi numaidecît cunoscînd Iisus întru Sine că au eşit puteare pentru El, Să întoarse cătră mulţime şi zise: Cine să atinse de veşmintele Meale? 31. Şi zisără Lui ucenicii Lui: Vezi mulţimea împresurîndu-Te şi zici: Cine să atinse de Mine? 32. Iară El căută în laturi să vază o carea făcu aceaia. 33. Iară muiarea spăreată şi tremurînd, ştiind ce-au fost ei, veni şi căzu la picioarele Luişi spuse Lui tot cu adevăr. {184} 34. Iară El zise ei: Fiică, credinţa ta te mîntui; pasă în pace şi fii sănătoasă de boala ta. 35. Încă grăind El, veniră unii de la mai marele sinagoghii, zicînd că: Fata ta au murit; derept ce usteneşti Învăţătoriul? 36. Iară Iisus numai cît auzind acest cuvînt care să grăi, zise mai marelui sinagoghii: Nu te teame, ce numai creade. 37. Şi nu lăsă nece pre unul să meargă după Sine, numai Pătru şi Iacov şi pre Ioan, fratele lui Iacov. 38. Şi veni în casa mai marelui sinagoghei şi văzu gîlceavă, plîngînd şi văetîndu-să mult. 39. Şi întrînd zise lor: Ce gîlceviţi şi plîngeţi? Poroboaca n-au murit, ce doarme. 40. Şi rîdea pre El. Iară El scoţînd pre toţi, luo pre tatăl fecioarei şi pre muma şi pre carii era cu El şi întră unde era fecioara zăcînd. 41. Şi prinzînd fecioara de mînă, zise ei: Talitacum, ce să zice: fecioară, (ţie zic), scoală! 42. Şi numaidecît să sculă fecioara şi îmbla că era {47r} ca de doisprăzeace ani. Şi să mirară cu minune mare. 43. Iară El conteni pre ei mult, ca nime să nu ştie aceasta şi zise să-i dea să mănînce. CAP 6. 1. Hristos povestuind în moşiia Sa, Îl urîră. 6. Necredinţa nazarineanilor. 7. Trimetu-să apostolii. 3. Scot dracii şi ungu beteagii. 14. Cugetarea lui Irod de Hristos. 18. Ioann pentru ce-l băgară în temniţă. 22. Giucarea Irodii. 27.Tăierea capului lui Ioann. 29. Îngruparea. 30. Apostolii să întoarsără de la propovedanie, 34. Hristos învaţă în pustie. 37. Satură mulţimea cu 5 pîini. 48. Apostolii să învăluescu în mare. 56. Să vindecară bolnavii cu atingerea veşmîntului Hristos. 1. Şi eşi de acolo şi veni întru moşiia Sa şi mergea după El ucenicii Lui. 2. Şi fiind sîmbătă, începu în sinagoga a învăţa; şi mulţi auzind să mira, zicînd: De unde-s Acestuia aceastea? Şi ce înţelepciune-i aceasta ce e dată Lui, că puteri aceastea de mînile Lui să facu? 3. Au nu iaste Acesta acel rotariu(a. Cioplitor), fiiul Marii şi fratele lui Iacov şi a lui Iosie şi a lui Iuda şi a lui Simon? Şi au nu sînt surorile Lui acicea între noi? Şi să smintiia întru El. 4. Şi grăiia lor Iisus că nu iaste proroul fără cinste, fără numai în moşiia lui şi în frăţie şi în casa lui. 5. Şi nu putu acolo neci o puteare să facă, ce numai pre puţinei beteagi şi-i vindecă. 6. Şi Să mira pentru necredinţa lor şi îmbla împrejur, învăţînd. {185} 7. Atunci chemă pre cei doisprăzeace şi începu pre ei a-i trimite cîte doi şi deade lor puteare spre duhurele ceale necurate. 8. Şi porunci lor ca nemică să nu ia pre cale, numai toiag; nece traistă, nece pîine, nece bani în pungă. 9. Ce numai încălţaţi în colţuni şi să nu să îmbrace în doao veşmînte. 10. Şi zicea lor: Vareunde veţi întra în casă. acolea rămîneţi pînă veţi eşi de acolo {48r} 11. Şi varecine nu vor priimi pre voi, nece vor ascula pre voi, eşind de acolea, scuturaţi prahul de supt picioarele voastre, să fie aceasta mărturie spre ei. Adevăr zic voao, că mai iuşor va fi sodomleanilor au gomoreanilor în zua Giudecăţii, decît oraşului aceluia. 12. Şi eşind, propoveduiia să să pocăiască. 13. Şi draci mulţi scotia şi ungea cu uloiu pre mulţi bolnavi şi-i vindeca.14. Şi auzi Irod craiu (că la arătare era numele lui) şi zise: Ioan Botezătoriul s-au sculat den morţi şi derept acea să fac puteri de el. 15. Alţii zicea că Ilie iaste, iară alţii zicea că iaste proroc sau unul den proroci. 16. Iară auzind Irod zise: că Acesta-i Ioan pre carele am tăiat eu; elu s-au sculat den morţi. 17. Că Irod trimease şi prinsease pe Ioan şi-l legase în temniţă, pentru Irodiada, muiarea lui Filip. fratele său, că şi-o luase muiare. 18. Că zicea Ioan lui Irod că: nu ţi să cade să aibi pre muiarea fratelui tău. 19. Iară Irodiada să mîniia pre el şi vrea să-l omoară şi nu putea. 20. Că Irod să temea de Ioan, ştiind pre el om derept şi sfînt; şi-l socotiia pre el şi ascultînd pre el, multe făcea şi cu drag asculta pre el. 21. Şi tîmplîndu-să o zi de treabă a naşterii lui Irod, în carea făcea cină boiarilor săi şi căpitanilor şi mai marilor a Galileei, 22. Şi întrînd fata Irodiadei şi giucînd, plăcu lui Irod şi celor ce şădea cu el. Zise craiu featei: Ceare de la mine măcar ce vrei, şi-ţi voiu da! 23. Şi giură ei că: Au ce vei ceare de la mine da-ţi-voiu ţie, pînă la giumătate de ţara mea. {48v} 24. Iară ia eşind spuse mîni-sa: Ce voiu ceare? Iară ia zise: Capul lui Ioann Botezătoriul. 25. Şi mearse atunceşi cu grabă la craiu. ceru zicînd: Voiu ca să-mi dai acum, în blid, capul lui Ioan Botezătoriul. 26. Iară craiul foarte să întristă, dară pentru giurămîntul şi pentu ceia ce şădea cu el, nu vru să-i leapede cearerea. 27. Şi numaidecît trimeţînd craiul hengheariul şi porunci să aducă capul lui. 28. Iară el mearse, tăe capul lui, în temniţă, şi-l aduse în blid şi-l deade featei şi fata-l deade mîni-sa. 29. Şi auzind ucenicii lui, veniră şi luară trupul lui şi-l pusără în mormînt. {186} 30. Atunci să adunară apostolii la Iisus şi-I spusără Lui toate ce făcură şi ce învăţară. 31. Şi zise lor: Veniţi voi înşivă deusebi, în loc pustiu, şi odihniţi puţinel; că era multţi venitori carii veniia şi mergea şi nece să mănince nu avea prilej. 32. Şi mearsără în loc pustiu, cu corabiia singuri. 33, Şi văzînd pre ei, mergînd, mulţimea şi cunoscură pre El mulţi, şi pedestri den toate oraşăle cursără acolo şi întrecură pre ei şi să strînsără la El. 34. Atunci eşind văzu Iisus mulţime multă şi I Se făcu milă de ei, că era ca oile neavînd păstoriu şi începu a învăţa pre ei multe. 35. Şi iată, fiind vreame îndesară, mearsără la El ucenicii Lui, zisără că pustiiu iaste locul şi iată zuoa trecu. 36. Slobozi pre ei, ca să meargă pren sate şi în oraşăle denpregiur, să-şicumpere lor pîini, că n-au ce mînca. 37. Iară El zise lor: Daţi voi lor să mănînce. Atunci zisără Lui:Poate că vom mearge să cumpărăm de doao sute de bani pîini şi să dăm lor să mănînce. 38. Iară El zise lor: Cîte pîini aveţi? Meargeţi şi vedeţi! Iară ei, ştiind, zisără Lui: Cinci şi doi peşti. 39.Atunci porunci lor să-i tocmească şi să şază toţi pre {49r}rînd spre iarbă vearde. 40. Şi şăzură rînduri-rînduri, cîteo sută şi cîte cincizeci. 41. Şi luoă ceale cinci pîini şi cei doi peşti, căutînd la ceriu, blagoslovi-i şi frîmse pîinile şi le deade ucenicilor Lui ca să le pue înaintea lor şi cei doi peşti împărţi tuturor. 42. Şi mîncară toţi şi să săturară. 43. Şi strînsără fărmituri doaospăzeace corfe pline şi den peşti. 44. Şi era carii mîncară ca la cinci mie de oameni. 45. Şi atunceaşi sili pre ucenicii Lui să între în corabie şi să treacă înainte în ceaia parte, în Vitsaida, pînă va slobozi Însuşi mulţimea. 46. Şi slobozind pre ei, mearse în munte, să Să roage. 47. Şi fiind sara. era corabiia în mijlocul mării şi El Însuşi, pre uscatu. 48. Şi văzu pre ei chinuindu-să în vînslătura corabiei (că era vîntul împrotiva lor) şi în a patra strajă a nopţii, veni cătră ei, îmblînd pre mare şi vrea să meargă pre lîngă ei. 49. Iară ei văzîndu-L pre El îmblînd pre mare, le păru a fi o nălucă şi strigară. 50. (Că toţi-L vedea şi să turburară) şi atunceşi grăi cu ei şi zise lor: Cutezaţi, Eu sînt, nu vă teamereţi. 51. Atunci întră la ei în corabie şi încetă vîntul şi ei mai vîrtos întru eişi să înfricoşa şi să mira. 52. Că nu înţeleasără ce făcu cu pîinile. că era inima lor împetrită. 53. Şi trecind, veniră în pămîntul Ghenesaretului şi să opriră. 54. Atuncea eşind ei den corabie, numaidecît cunoscură pre El. {187} 55. Şi cursără tot împregiurul ţinutului aceluia şi începură în pature a purta bolnavii, unde-L auziia că iaste. 56. Şi vareunde întra în oraş au în cetate au în sate, pre uliţe punea bolnavii şi ruga pre El încai să să atingă de poalele veşmîntului Lui şi cîţi să atingea de El să vindeca {49v} CAP 7 1. Apostolii îi ceartă pentru că ce mănîncă cu mînile nespălate. 4. Învăţătura fariseilor de spălătură. 6. Făţarnicii.8. Carii ţinea porunca oamenilor mai tare decît a lui Dumnezău. 10. A cinsti părinţii.12. Ce lucru spurcă pre om. 25. Hananea. 33. Surdul şi mutul să vindecă. 1. Atunci să adunară cătră El fariseii şi unii din cărtulari, carii venise la Ierosalim.2. Şi văzînd unii den ucenicii Lui cu mînile necurate (au nespălate) mîncînd pîinea, huliia-i. 3. Că fariseii şi toţi jidovii de nu-şi spăla mînile ades, nu mînca, ţiind rînduiala bătrînilor. 4. Şi venind den tîrg, pînă nu să spăla, nu mînca; şi altele multe sînt carele luară a ţinea cumu-s: spălarea păharălor şi a urcioarelor şi a căldărilor şi a paturelor. 5. După aceaia întrebară pre El fariseii şi cărtularii: Pentru ce ucenicii Tăi îmblă în rînduiala bătrînilor, ce cu mînele nespălate mănîncă pîine? 6. Iară El, răspunzînd, zise lor că: Bine proroci Isaiia de voi, făţarnicilor, cum iaste scris, aceştea oameni cu buzele Mă cinstescu, iară inima lor departe-i de Mine. 7. Ce în deşărt Mă cinstescu învăţînd învăţăturile carele-s porîncite oamenilor. 8. Că lăsînd porunca lui Dumnezău, ţineţi rînduiala oamenilor. Spălarea urcioarelor şi a steclelor şi altele ca aceastea multe faceţi. 9 Şi zicea lor că: Bine lăpedaţi porunca lui Dumnezău, să ţineţi rînduialele voastre. 10. Că Moisi au zis: Cinsteaşte tată-tău şi muma ta şi cela ce va grăi rău pre tată-său sau pre mumă-sa cu moarte să moară. 11. Iară voi ziceţi: Să ară zice cineva tătîni-său sau mî{50r} corvan (ce iaste daru) (a. Ce să zice, cîtă jărtvă duci. Ei zicea că foloseaşte şi părinţilor; iară pre ei, numai în daru-i hrănescu) au cu ce te-ai agiutorat de la mine. 12. Şi de-acii înainte nu lăsaţi pre el nemică să facă tatîni-său sau mîni-sa. 13. Călcînd cuvîntul lui Dumnezău cu rînduiala voastră care rînduiţi şi aseamene ca aceastea multe faceţi. 14. Şi chemînd toată mulţimea, grăiia lor: Ascultaţi pre Mine toţi şi înţeleageţi. 15. Nemică nu iaste den afara omului de care întră într-însul să-l poată spurca, ce carele es dentru el, acealea sînt carele spurcă omul. 16. de are cineva urechi de auzirea să auză. {188} 17. Şi cînd întră în casă den mulţime, întrebară pre El ucenicii Lui, de pildă. 18. Atunci zise lor: Aşa şi voi neînţelegători sînteţi? Nu vă priceapeţi că tot ce e den afară întrînd în om nu-l poate spurca pre el? 19. Că nu întră în inima lui, ce în maţe şi pre dedesupt es curăţind toate bucatele. 20. Iară grăiia că ce iase den om aceaia spurcă pre omul. 21. Că denlăuntru, dentru inima oamenilor es cugetele reale, curviile, lotriile, vrăjmăşiile, 22. Furtuşagurile, scumpeatea, obidirea, vicleşugurile, înşălăciunea, lucruri de ruşine, ochiul viclean, hula, trufiia, nebuniia. 23. Aceastea reale toate es denlăuntru şi spurcă pre om. 24. Şi de acolea sculîndu-Să, mearse în hotarăle Tirului şi a Sidonului. Şi întrînd în casă, nu vrea să-L ştie nime şi nu Să putea ascunde. 25. Iară auzind o muiare de El, carea avea o fată cu duh necurat, veni şi căzu la picioarele Lui. 26. (Iară muiarea era păgînă, sirofinisă de neam) şi rugă pre El să scoaţă dracul den fata ei. {50v} 27. Iară Iisus zise ei: Lasă, mainte să să sature fii, că nu-i bine a lua pîinea fiilor şi a o arunca căţeilor. 28. Ia răspunse şi zise Lui: Aşia e, Doamne, că şi căţeii de supt masă mănîncă de fărîmele fiilor. 29. Şi zise ei pentru acest cuvînt: Pasă, eşit-au dracul den fata ta. 30. Şi mergînd în casa ei, află dracul eşit şi fata zăcînd în pat. 31. Atunci Iisus eşind din hotarăle Tirului şi Sidonului, veni la marea Galileiului, pren mijlocul hotarălor a zeace oraşă. 32.Şi adusără Lui un surd grăind anevoie şi rugară pre El să-Şi pue mîna pre el. 33. Iară El luo pre el den mulţime deusebi, slobozi-Şi deagetele Sale în urechile lui, scuepi şi Să atinse de limba lui. 34. Şi căutînd spre ceriu, suspină şi zise lui: Effata, ce iaste: Deşchide-te. 35. Şi numaidecît să deşchisără urechile lui şi să dezlegă legătura limbii lui şi grăiia derept. 36. Şi-i conteni pre ei ca nemurui să nu spue, iară cît conteniia pre ei, ei mai vîrtos vestiia, 37. Şi mai vîrtos să mira zicînd: Toate făcu bine; face surzii să auză şi muţii să grăiască. CAP 8 1. Minunea de şapte pîini. 11. Iudeii cer seamne. 15. Să să ferească de învăţătura fariseilor. 22. Orbul să vindecă.27. Cugetele oamenilor de Hristos. 29. Răspunderea apostolilor de Hristos. 31, Hristos spune de moartea Sa. 33. Pătru-i Satana. 35. A-şi ţinea viiaţa şi a o piiarde. 38. A fi ruşine de Hristos. {189}. 1. În zilele acealea, cînd ară a fi iară mulţime multă cu El şi n-are avea ce mînca, chemă Iisus pre ucenicii Lui, zise lor: 2. Milă Mi-e de mulţime, că iată sînt trei zile de cînd rabdă lîngă Mine şi n-au ce mînca {51r} 3. Şi de-i voiu lăsa pre ei flămînzi la casele lor, vor slăbi pre cale, că unii dentr-înşi de departe au venit. 4. Şi răspunsără Lui ucenicii Lui: De unde pre aceştea va putea cineva să-i sature de pîine în pustie? 5. Şi întrebă pre ei: Cîte pîini aveţi? Iară ei zisără: Şapte! 6. Atunci porunci mulţimei să şază pre pămînt şi luond ceale şapte pîini şi dînd laudă, le frîmse şi deade ucenicilor Lui să le dea înainte. Şi le pusără înaintea mulţimei. 7. Şi avea şi puţinei peştişori şi blagoslovindu-i, zise să puie înainte şi aceia. 8. Deci mîncară şi să săturară şi luară rămăşiţe de fărmituri şapte corfe. 9. Iară ceia ce mîncară era ca la patru mie; şi-i slobozi pre ei. 10. Şi numai cît întrînd în corabie cu ucenicii Lui veni în părţile Dalmanutei.. 11. Şi eşiră fariseii şi începură a să pritci cu El, ceind de la El sămnu den ceriu, ispitind pre El. 12. Şi suspinînd în duhul Său, zise: Pentru ce neamul acesta caută sămnu? Adevăr zic voao, de să va da rudei aceştiia sămnu. 13. Şi lăsînd pre ei, întră iară în corabie, mearse în ceaia parte. 14. Şi uitară ucenicii Lui să ia pîini şi mai mult de o pîine n-avea cu ei în corabie. 15. Atuncea porunciia lor zicînd: Căutaţi, păziţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod. 16. Şi să prigoniia unul cu alalt, zicînd că: Pîini nu avem. 17. Şi ştiind Iisus zise lor: Ce vă prigoniţi că pîini nu aveţi; nu vă aduceţi aminte, nece înţeleageţi? Încă împietrită aveţi inima voastră. 18. Ochi avînd nu vedeţi şi urechi avînd nu auziţi şi nu vă aduceţi aminte. 19. Cînd frîmşu ceale cinci pîini a cinci mii, cîte corfe pline de fărmituri luat? {51r} Ei zisără: Şapte. 21. Atunci zise lor: Cumu-i de nu înţeleageţi? 22. Şi veni în Vitsaida şi adusără Lui un orbu şi rugară pre El ca să atingă pre el. 23. Atunci prinzînd mîna orbului, dusă-l pre el afară den oraş şi scuepi în ochii lui, puindu-Şi mînile spre el, întrebă pre el ce veade. 24. Carele rădicîndu-şi ochii zise: Văz pre oameni ca copacii îmblînd. {190} 25. După aceaia iară puse mînile pre ochii lui şi făcu iară pre el să caute; şi să întregi şi văzu departe luminos toate. 26. Atunci trimise pre el la casa lui zicînd: nece într-un sat să întri, neci să spui cuiva în sat. 27. Şi eşi Iisus şi ucenicii Lui în satele Chesariei lui Filip şi pre cale întreba pre ucenicii Lui, zicînd lor: Cine Mă zic oamenii a fi? 28. Iară ei răspunsără: Ioann Botezătoriul şi alţii, Ilie, iară alţii, unul den proroci. 29. Atunci zise lor: Dară voi cine Mă ziceţi a fi? deci răspunzînd Pătru zie Lui: Tu eşti cel Hristos.30. Şi certă pre ei ca să spue nemurui de El. 31. Şi începu a învăţa pre ei că trebuie Fiiului omenesc mult a păţi şi a fi lăpădat de bătrîni şi de mai marii popilor şi de cărtulari şi a Să omorî şi după trei zile a înviia. 32. Şi aiave grăiia cuvîntul acesta. Atunci prinse pre El Pătru şi începu a-L certa. 33. Iară El întorcîndu-Să, căută pre ucenicii Săi, certă pre Pătru zicînd: Pasă de la Mine, satano, că nu cugeţi de cealea ce-s a lui Dumnezău, ce de cealea ce-s ale oamenilor. {52r} 34. Şi chemînd pre mulţime cu ucenicii Lui, zise lor Cine va vrea după Mine să vie, să să leapede de sine şi să ia crucea lui şi să vie după Mine. 35. Că cine va vrea să ţînă viiaţa lui, piiarde-o-va, iară cine va piiarde sufletul lui pentru Mine şi pentru Evanghelia, acela-l va ţinea. 36. Că ce foloseaşte cuiva să ară dobîndi lumea toată şi-şi va piiarde sufletul lui? 37. Sau ce schimbu poate da cineva pentru sufletul lui? 38. Că cui va fi ruşine şi de cuvintele Meale în ruda aceasta curvare şi păcătoasă, şi Fiiul omenesc Îi va fi ruşine de el, cînd va veni întru slava Tatălui Său cu îngerii sfinţi. CAP 9. 2. Schimbă-Şi faţa Hristos. Hristos a-L asculta. 11. De Ilie şi de Ioan Botezătoriu. 14. Îndrăcitul să vindecă. 23. Care-i mai mare între apostoli. 36. Hristos luo porobocul în braţe. 42. A să sminti. 5. Sare şi pace. 1. Şi zicea lor: Adevăr zic voao, că sînt unii den carii stau acicea, carii nu vor gusta moartea pînă vor vedea Împărăţiia lui Dumnedzău venind cu puteare. 2. şi după şase zile, luo Iisus pre Pătru şi pre Iacov şi pre Ioan şi-i scoase pre ei într-un munte înalt, numai ei de eişi, şi-Şi schimbă faţa înaintea lor. 3. Şi veşmintele Lui fură strălucind, albe foarte, ca zăpada, carele nece un nălbitor n-are putea pre pămînt înălbi. {191} 4. Şi să arătă lor Ilia cu Moisi, carii grăiia cu Iisus. 5 Atuncea răspunzînd Pătru zise lui Iisus: Ravvi (a.Învăţătoare) bine-i noao să fim aicea şi să facem trei colibi (b. Corturi): Ţie una şi lui Moisi una şi lui Ilie una.6. Că nu ştiia ce grăiaşte, că era înfricoşaţi. 7. Şi fu nuor carele-i umbri pre ei şi veni glas den nuor zicînd: Acesta iaste Fiiul Mieu cel iubit, pre El ascultaţi. {52v} 8. Şi numaidecît căutînd împregiur de-acii pre nime nu văzură, ce numai pre Iisus însuşi cu ei. 9. Iară pogorînd ei den munte, conteni pre ei ca să nu povestească nemărui carele au văzut, ce numai după ce Să va scula Fiiul omenesc den morţi 10. Şi cuvîntul ţînură ei întru ei, întrebîndu-să ce ce iaste scularea den morţi. 11. Şi întrebară pre El zicînd: Dară ce zic cărtularii că scade Ilie să vie mainte? 12. Iară El răspunzînd zise lor: Iată Ilie viind mainte va tocmi toate; şi cumu-i scris de Fiiul omenesc că trebuie să paţă multe şi să-L ţie întru nemică. l3. Ce zic voao că Ilia au venit şi făcură lui cîte vrură, cum e scris despre el. 14. Şi viind cătră ucenici, văzu mulţime multă pregiur ei şi cărtularii întrebîndu-să cu ei. 15. Şi aciişi toată mulţimea văzînd pre El să spămîntă şi alerga să se închine Lui. 16. Atunci întrebă pre cărtulari: Ce vă pritciţi adins voişi? 17. Şi răspunzînd unul den mulţime zise: Învăţătoriule, aduş pre fiiul mieu la Tine, avînd duh mut. 18. Şi vareunde-l apucă, sfărîmă-l pre el şi aspumă şi scrîşneaşte cu dinţii lui şi să veştejeaşte; şi ziş ucenicilor Tăi să-l scoaţă şi nu-l putură. 19. Iară El răspunzînd zise lui: O, rudă necredincioasă, pînă cînd voiu fi la voi? Pînă cînd voiu răbda pre voi? Aduceţi-l la Mine. 20. Şi-l adusără la El şi văzîndu-L pre El aciişi duhul scutură pre el şi căzu la pămînt, tăvăliia-se aspumînd. 21. Atunci întrebă pre tatăl lui: Cîtă vreame-i de cînd fu lui aceasta?, iară el zise: Den porobocie. 22. Şi de multe ori pre el şi în foc aruncă şi în apă, ca să-l piarză pre el; ce de poţi, agiută noao, fiindu-Ţi milă de noi {53r} 23. Iară Iisus zise lui: De poţi creade, toate să pot credinciosului. 24. Şi aciişi strigînd tatăl porobocului, cu lacrăme, zise: Crez, Doamne, agiută necredinţei meale! 25. Deci văzînd Iisus că năvăleaşte mulţimea, certă pre duhul cel necurat şi de-acum, să nu mai întri într-însul. 26. Şi strigînd duhul, multu-l sfărîmă pre el şi eşi dentr-însul şi fu ca un mort, cît mulţi zicea că au murit. 27. Iară Iisus prinzîndu-l de mînă, rădică pre el şi să sculă. 28. Şi întrînd el în casă, ucenicii Lui întrebară pre El de eişi că ce noi nu-l putum scoate acel duh. 29. Iară El zise lor: Acest fealiu de draci cu nemică nu-l poate scoate, fără numai cu rugăciunea şi postul. 30. Şi de acolea eşind împreună, mergea pren Galilea şi nu vrea să-L ştie nime. 31. Că învăţa pre ucenicii Săi şi zicea lor că Fiiul omenesc să va da în mînele oamenilor şi-L vor omorî pre el şi omorît fiind, a treia zi va învie. 32. Iară ei nu înţeleasără cuvîntul şi să temea a întreba pre El. 33. Şi veni în Capernaum şi fiind acasă, întrebă pre ei: de ce vă prigoniiaţi pre cale? 34. Iară ei tăcură, că să prigonise pre cale, unul cu alt, cine are fi mai mare întru ei. 35. Şi şăzînd, chemă pre pre cei doisprăzeace şi zise lor: Cela ce va vrea să fie mai dentîiu, să fie mai apoi de toţi, şi tuturor slugă. 36. Şi luo un poroboc, puse pre el în mijlocul lor şi, luîndu-l în braţe, zise lor: 37. Au cine va priimi pre unul den ceşti poroboci în numele Mieu, pre Mine priimeaşte şi cine priimeaşte pre Mine, nu priimeaşte pre Mine, ce pre Cela ce M-au tremes pre Mine. 38. Iară Ioan răspunse Lui, zicînd: Învăţătoriule, văzut-am {53} pre varecine întru numele Tău scoţînd dracii, carele nu vine după noi; şi l-am contenit pre el, pentru că nu vine după noi. 39. Iară Iisus zise: Nu-l contenireţi pre el, că nime nu iaste cela ce va face puteare în numele Mieu şi să poată curund rău grăi de Mine. 40. Că varecine nu iaste pre (d. Împrotivă) noi, cu noi iaste. 41. Că varecine va da voao un păhar de apă în numele Mieu, ce să zice că a lui Hristos sînteţi, adevăr grăescu voao, nececum nu va piiarde plata lui. 42. Şi varecine va sminti pre unul de aceşti mici carii cred întru Mine, mai bine ară fi lui să-şi leage o piiatră de moară de grumazii lui şi să să arunce în mare. 43. Şi să te sminteaşte mîna ta, tae-o; mai bine ţie ciung în viaţă să întri, decît doao mîni avînd, să întri în Gheenă, ce-i în focul nestinsu. 44. Unde viermii lor nu mor şi focul nu să stinge. 45. Şi să te va sminti piciorul tău, tae pre el; mai bine iaste ţie în viiaţa de veac să întri şchiop, decît doao picioare avînd, aruncat în Gheenă, în focul nestinsu. 46. Unde viiarmele lor nu moare şi focul nu să stinge. 47. Şi să te sminteaşte ochiul tău, scoate-l; mai bine iaste ţie cu un ochiu să întri întru Împărăţiia lui Dumnezeu, decît doi ochi avînd, aruncat în focul Gheennei. 48. Unde viiarmele lor nu moare şi focul nu să stinge. {193} 49. Că tot omul cu foc să sară şi toată jărtva cu sare să sară. 50. Bună e sarea; iară sarea de-şi va pierde sărătura, cu ce o veţi săra? Aveţi întru voi sare şi aveţi pace unii cu alţii. CAP 10. 1. Muiarea să lasă numai pren curvie, 13. Aduc poroboci la Hristos. 17. Bogatul întrebă pre Hristos cum va dobîndi viaţa de veaci. 28. Apostolii-şi lăsară toate. 33. spune de moartea Sa. 35. Pohta feciorilor luii Zevedeiu. 46. Vartimeiu orbul să vindecă. {54r} 1. Şi de acolo sculîndu-Să, veni în hotarăle Iudeei de ceaia parte de Iordan; şi să adună iară la El mulţime şi cum-I era obiceaiul, iară-i învăţa pre ei. 2. Atunci apropiindu-să fariseii întrebară pre El: Oare cade-să bărbatului a-şi lăsa muiarea? ispitind pre El. 3. Iară El, răspunzînd, zise lor: ce au poruncit voao Moisi? 34. Iară ei ziseră: Moisi îngăduie să scrie carte de lăsăciune şi să o lase. 5. Şi răspunzînd Iisus zise lor: Pentru întărirea inimiei voastre au scris voao porunca aceasta. 6. Iară de-nceputul zidirei, bărbatul şi muiarea i-au făcut Dumnezău. 7. Derept aceaia lasă omul tată-său şi muma şi să va lipi cătră muiarea lui. 8. Şi vor fi amîndoi un trup, cît de-acii nu mai sînt doi, ce un trup. 9. Varece au împreunat Dumnezău omul să nu desparţă. 10. Şi în casă, iară întrebară ucenicii Lui pre El de acela lucru. 11. Iară El zise lor: Varecine-şi va lăsa muiarea lui şi va lua alta curveaşte cu ia împrotiva ceiia. 12. Şi muiarea de-şi va lăsa bărbatul ei şi să va mărita după altul, curveaşte. 13. Atunci adusără lui poroboci, ca să atingă pre ei; iară ucenicii certa pre ceia ce-i aducea. 14. Carea văzînd Iisus, nu-I păru bine şi zise lor: Lăsaţi porobocii să vie la Mine, şi nu oprireaţi pre ei, că a unora ca acestora iaste Împărăţiia lui Dumnezău. 15. Adevăr grăescu voao, au cine va priimi Împărăţiia lui Dumnezău ca porobocul, nu va întra înIa. 16. Şi luîndu-i în braţe, puse-Şi mînele pre ei şi-i blagoslovi. 17. Şi eşind El în cale, alergă oarecine şi, îngenunchind {54v} înainte-I, întrebă pre El: Învăţătoriulu bune, ce voiu face ca să moştinescu viiaţa veacilor? {194} 18. Iară Iisus zise lui: Ce mă grăeşti bun? Nime nu iaste bun fără numai bunul Dumnezeu. 19. Ştii poruncile, nu curvi, nu omorî, nu fura, nu mărturisi strîmbu, nime nu păgubi, cinsteaşte pre tatăl tău şi pre mumă-ta. 20. Iară el răspunzînd zise Lui: Învăţătoriule, aceastea toate le-am păzit den tinereaţele meale. 21. Iară Iisus, căutînd spe el, îndrăgi-l şi-i zise lui: Încă una-ţi lipseaşte. Pasă; cîte ai vinde şi dă surumanilor, şi vei avea comoară în ceriu, şi vino de îmblă după Mine, luîndu-ţi crucea. 22. Iară el să întristă pentru acest cuvînt, să duse mîhnit, că avea avuţie multă.23. Şi căutînd Iisus împregiur zise ucenicilor Lui: Foarte anevoe întră carii au avuţie în {îm}părăţiia lui Dumnezău. 24. Iară ucenicii să mirară de cuvintele Lui. Iisus răspunzînd zise lor: Fii Miei, foarte nevoe iaste carii nădăjduescu în avuţie a întra {Îm}părăţiia lui Dumnezău. 25 Mai lesne iaste cămilei pren urechile acului a treace decît bogatului, întru Împărăţiia lui Dumnedzău să între. 26. Iară ei mai mult să mirară, zicînd eişi: Cine poate să să spăsească? 27. Iară Iisus căutînd spre ei zise: De la oameni aceasta nu să (a. Neputinţa iaste) poate, ce nu de la Dumnezău, că toate să pot de la Dumnezău.28. Atunci începu Pătru a zice Lui: Iaca noi am lăsat toate şi am venit după Tine. 29. Dece răspunzînd Iisus zise: Adevăr grăescu voao, nime nu iaste carele şi-au lăsat casa sau fraţii sau sororile sau tatăl au muma au muiarea sau feciorii şi uricurele şi cu supărările în veacul care va să vie viiaţa de veac {55r} 31. Că mulţi vor fi cei dentîiu apoi, şi cei de apoi, întîiu. 32. Şi era pre cale suindu în Erosalim şi Iisus nergea înainte-le şi să spămîntară şi, mergînd după El, se temea Iară El, lundu pre cei doisprăzeace, începu lor a spune carele era venitoare spre El. 33. Că iaca suim în Ierosalim şi Fiiul omenesc da-Să-va popilor celor mari şi cărtularilor, şi-L vor giudeca pre El spre moarte şi vor da pre El păgînilor. 34. Şi vor batgiocuri pre El, şi-l vor bate pre El, şi-L vor scuepi pre El şi-L vor omorî pre El. Ce a treia zi va înviia.35. Atunci veniră cătră El Iacov şi Ioan, feciorii lui Zevedeiu, zicînd: Învăţătoriule, voim varece vom ceare să dai noao. 36. Iară El zise lor: Ce voiţi să vă fac voao? 37. Iară ei zisără Lui: Dă-ne noao să şădem unul de-a dereapta Ta, altul de-a stînga Ta, întru slava Ta. 38. Iară Iisus zise lor: Nu ştiţi ce ceareţi. Putea-veţi bea păharul care Eu voiu bea, şi cu botezul care Eu Mă voiu boteza, boteza-vă-veţi? 39. Ei zisără Lui: Putea-vom; iară Iisus zise lor: Păharul care Eu voiu bea bea-l-veţi şi cu botezul care Eu Mă voiu boteza, boteza-vă-veţi. 40. Dară a şedea de-a dereapta Mea şi de-a stînga Mea, nu iaste Mie a da, ce să va da celora ce e gătită. 41. Şi auzind aceastea cei zeace începură a să mîniia pre Iacov şi pre Ioan. 42. Iară Iisus chemă pre ei, zise lor: Ştiţi că celor ce li să pară a birui spre păgîni, ei domnescu pre ei şi mai marii lor au puteare spre ei. 43. Dară întru voi nu va fi aşa, ce cine ară vrea să fie mare întru voi, să fie slugă voao. 44. Şi cela ce ară vrea să fie voao întîiul, fie slugă tuturor. 45. Că şi Fiiul omenesc nu veni să-I slujască Lui, ce să slujească şi să dea sufletul Lui, preţul răscumpărării pentru mulţi. 46. Atunci veniră în Erihon şi eşind El den Erihon, şi ucenicii Lui şi mulţime multă, Vartimeiu orbul, fiiul lui Timeu, şădea lîngă cale, ceind. 47. Şi auzind că iaste Iisus Nazarineanul, începu a striga şi a zice: Fiiul lui David, Iisuse, fie-Ţi milă de mine! 48. Şi certa pre el mulţi, ca să tacă, iară el mai vîrtos striga: Fiiul lui David, fie-Ţi milă de mine. 49. Atunci stătu Iisus şi porunci să-l chiiame şi-l chemară pre orbul, zicînd lui: 50. Iară el lăpădînd veşmîntul său să sculă de veni la Iisus. 51. Şi răspunzînd, zise Iisus lui: Ce vei să-ţi fac ţie? Orbul zise Lui: Învăţătoriule, ca să văz. 52. Iară Iisus zise lui: Pasă; credinţa ta te vindecă. Şi atunceşi văzu, şi mergea după Iisus, în acea cale. CAP 11. 1. Hristos mearge la Erosalim pre asin. 13. Smochinul să blăstămă. 15. Scoate den besearecă tîrgaşii. 23. Putearea credinţei. 24. Credinţa rugăciunii. 25. A lăsa păcatele fraţilor. 27. Popii întreabă cu ce puteare face faptele Lui. 30. Botezul lui Ioan, de unde-i. l.Şi cînd să apropiară cătră Ierosalim, la Vitfaghi şi Vitania, cătră Muntele Maslinilor, trimise doi den ucenicii Lui. 2. Şi zise lor: Meargeţi în acel sat ce e derept voi, şi aciişi întrînd într-însul afla-veţi un mînzu legat, spre carele nime den oameni n-au şăzut; dezlegaţi-l şi Mi-l aduceţi. 3. Şi să ară zice voao cineva ceva, că ce faceţi aceasta? ziceţi că Domnului trebuiaşte şi numaidecît îl va tremite acicea. {196} 4. Deci mearsără şi-l aflară mînzul legat, lîngă uşă afară, la calea îngemănată, şi-l dezlegară. 5. Atuncea unii den carii stă acolea, zisără lor: Ce faceţi de dezlegaţi mînzul?. 6. Ei zisără lor, cum le poruncise Iisus, şi-i lăsară pre ei. 7. Şi adusără mînzul la Iisus şi pusără spre el veşmintele lor şi şezu spre însul {56r} 8. Iară mulţi aşternură veşmintele sale pre cale, iară alţii tăia stîlpări de leamne şi le aşternea pre cale. 9. Şi cel ce mergea înainte şi cei dendărăpt striga, grăind: Osanna, blagoslovit Cel ce vine întru numele Domnului.10. Blagoslovită Împărăţiia părintelui nostru David, carea vine întru numele Domnului, Osanna Cel ce eşti în ceriuri nalte.11. Şi întra în Ierosalim Iisus, şi în besearecă şi căuta pre toate. Iaca fiind ceasul de sară, eşi din Vitania cu cei doisprăzeace. 12. Şi a doa zi eşind ei den Vitania, flămînzi. 13. Şi văzînd un smochin de departe, avînd frunze, veni să vază, au doară va afla ceva într-însul. Şi deaca veni la el, nemică nu află, fără numai frunzele, că nu era încă vreamea smochinelor. 14. Atunci răspunzînd Iisus, zise smochinului: De acum neceodinioară, nimeni din tine poame să nu mănînce pînă în veac. Şi aceasta auziră ucenicii Lui. 15. Şi veniră iară în Ierosalim şi întră Iisus în besearecă, începu a scoate cei ce vindea şi cumpăra în beserecă; şi measele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindea porumbi le răsturnă. 16. Şi nu lăsa pre nime să poarte vase pren besearecă. 17. Şi învăţa zicînd lor: Au nu iaste scris, casa Mea, casă de rugăciune să chiamă, de toate limbile? Dară voi făcut-aţi pre ia peşteră tîlharilor. 18. Şi aceasta auziră cărtularii şi maimarii popilor; căuta cum L-ară piiarde pre El, că să temea de El, căce toată mulţimea să mira de învăţătura Lui. 19. Iară cînd fu sară, eşi Iisus afară den oraş. 20. Şi demineaţa, trecînd pre lîngă smochin, văzură smochinul uscat den rădăcină. 21. Atunci.aducîndu.şi aminte, Pătru zise Lui: Ravvi, iaca smochinul pre care blăstămaşi, secă.22. Şi răspunzînd Iisus zise lor: Aveţi credinţa lui Dumnezău. {56v} 23. Că adevăr grăiesc voao, că cine are zice muntelui acestuia rădică-te şi te aruncă în mare, şi nu să va îndoi întru inima sa, ce să crează că cealea ce va zice vor fi, fi-va lui au ce va zice. 24. Derept aceasta zic voao, toate cîte veţi ceare rugîndu-vă, să creadeţi că veţi lua, şi vor fi voao. 25. Şi cînd staţi a vă ruga, ertaţi măcar ce aveţi pre cineva, ca şi Tatăl vostru cel den ceriu să iarte voao greşalele voastre. 26. Că de nu veţi erta voi, nece Tatăl vostru cel den ceriu nu va erta voao greşalele voastre. {197} 27. Atunci veniră iară la Ierosalim şi în besearecă îmblînd El, veniră la El mai marii popilor şi cărtularii şi bătrînii. 28. Şi zisără LuiL Cu ce puteare faci aceastea? Şi cine Ţe-au dat Ţie aceasta puteare de să faci aceastea? 29. Dară Iisus răspunzînd zise lor: Întreba-voiu şi Eu pre voi un lucru şi-Mi răspundeţi Mie, şi voiu spune voao cu ce puteare fac aceastea. 30. Botegiunea lui Ioan den ceriu era, au de la oameni? Răspundeţi-Mi. 31. Şi cugetară întru sine grăind: Să vom zice den ceriu, va zice, derept ce n-aţi crezut lui. 32. Iară să vom zice de la oameni, teamemu-ne de oameni, că toţi-l ţinea pre Ioan, ca pre un proroc adevărat. 33. Atunci răspunzînd zisără lui Iisus: Nu ştim. Şi Iisus răspunzînd zise lor: Nece Eu voiu spune voao cu ce puteare fac aceastea. CAP 12 1. De pilda viei; Hristos iaste piiatra cea lepădată de iudei. 13. De dajdea să o dea împăratului. 18. Saducheii tăgăduescu pre înviiarea. 28. Porunca dentîiu.33. Dragostea lui Dumnezău şi a priiatinilor mai mare-i decît jărtva. 36. Hristos, Fiiul lui David. 38. A să feri de cărtulari şi de farisei. 42. Văduoa sirumană. 1. Şi începu lor pilde a zice: un om sădi o vie, şi împregiur o îngrădi, şi săpă într-însă teasc, şi zidi turn, şi o tocmi lucrătorilor şi să duse departe. {57r} 2. Şi trimise la viiaşi sluga, în vreamia rodului, ca să ia de la viiaşi den poamele viei. 3. Iară ei prinzînd pre el, bătură-l, şi-l sloboziră deşărt. 4. Şi iară trimisă cătră ei altă slugă, iară ei şi pre acela ucigîndu-l cu pietri, ei sparsără capul şi-l trimisără bătgiocurit. 5. Şi iară altul trimise, şi pre acela-l omorîră şi pre alţii mulţi, deci pre unii bătîndu-i, iară pre alţii omorînd. 6. Iară încă avînd un iubit fiiu al său, trimise şi pre acela cătră ei mai apoi, zicînd că vor cinsti fiiul miei. 7.Iară viiarii zisără întru sine că acesta iaste moşteanul, veniţi să omorîm pre el şi a noastră va fi moşiia. 8. Şi prinzîndu-l pre el, omorîră-l, şi-l lăpădară afară pre el, den vie. 9. Dară ce va face domnul viei? Veni-va şi va piiarde viiaşii şi va da viia altora. 10. Au n-aţi cetiti această scriptură? Piatra carea o lăpădară ziditorii, aceaia fu în capul unghiului. 11. De la Domnul fu aceasta şi iaste minune în ochii noştri. {198} 12. Şi căuta pre El să-l prinză, ce să temură de mulţime: că cunoscură despre ei zise acea pildă, şi lăsîndu-L, pre El, să dusără. 13. Şi trimeasără la El unii din farisei şi din irodiiani, ca să-L prinză (a. Să-l amăgească) cu cuvîntul. 14. Iară deaca veniră zisără Lui: Învăţătoriule, ştimu-Te că adevărat eşti, şi nu-Ţi gîndeşti de nime, că nu cauţi faţa oamenilor ce în dereptate calea lui Dumnezău înveţi: cade-să a da dajde împăratului, au ba? Da-vom au nu vom da? 15. Iară El, ştiind făţăriia lor, zise lor: Ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban să văz. 16. Iară ei adusără. Atunci zisă lor: A cui chip iaste acesta şi scriptura? Iară ei zisără Lui: A împăratului. 17. Şi răspunzînd Iisus zise lor: Daţi ce e a împăratului, împăratului, ci e a lui Dumnezău, lui Dumnezău. Şi să mirară de El.18. Atunci veniră saduchei la El, carii zic că nu-i înviere, şi întrebară pre El, zicînd: 19. Învăţătoriule, Moisi au scris noao că de va muri cuiva vreun frate şi-i va rămînea muiarea, şi feciori nu va lăsa, ca să ia fratele său muiarea lui şi să ridice sămînţa fratelui său. 20. Era derept aceaia şapte fraţi; şi cel dentîi luo muiare, şi murind nu lăsă sămînţă. 21.Şi al doilea luo pre ia, şi muri, şi nece acela nu lăsă sămînţă; şi al treile iară aşa. 22. Şi o luară tusşapte, şi nu lăsară sămînţă; mai apoi de toţi, şi muri şi muiarea. 23. Dară la înviere, cînd vor învie, a căruia de ei va fi muiarea? Că tusşapte avură pre muiare. 24. Atunci răspunzînd Iisus zise lor: Au nu pentru aceaia rătăciţi, că nu ştiţi Scripturile, nece putearea lui Dumnezău? 25. Că după ce vor învie den morţi, nece să vor însura, nece să vor mărita, ce sînt ca îngerii care-s în ceriure. 26. Dară de morţi că vor înviia, nu aţi cetit în cartea lui Moisi, cumu-i grăi lui, Dumnezău, den măceş, zicînd: Eu-s Dumnezăul lui Avraam şi Dumnezăul lui Isaac şi Dumnezăul lui Iacov. 27. Nu iaste Dumnedzău Dumnedzăul morţilor, ce al viilor, dară voi mult rătăciţi. 28. Şi apropiindu-să unul den cărtularii, carele auzise pre ei prigonindu-să, şi ştiia că celora bine le-au răspunsu, întrebă pre El carea iaste poruncă mai întîi de toate. 29. Iară Iisus răspunse lui, că mai întîiu de toate prouncile iaste: auzi, Izraile, Domnul Dumnedzăul nostru, un Dumnezău iaste. 30. Iubeaşte pre Domnul Dumnedzăul tău, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău şi cu toată tăriia ta: aceasta e porunca dentîiu. 31. Şi a doua, asemenea ei, să iubeşti pre vecinul tău ca pre tine. Mai mare ca aceastea. altă poruncă nu iaste {58r} {199} 32. Atunci zise Lui cărtulariul: Bine, Învăţătoriule, în dereptate grăişi, că unul iaste Dumnezău, şi nuiaste altul fără El. 33. Şi a iubi pre El cu toată inima şi cu tot înţelesul şi din toată toată inima şi din toată tăriia; şi să iubească pre vecinul ca şi pre sine, cu multa-i mai mare decît toate miroseniile şi jărtvele. 34. Atunca văzînd pre el Iisus că cu înţelepciune răspunse, zise lui: Nu eşti departe de Impărăţiia lui Dumnezău. Şi nime de-aciia nu îndrăzni să-l întreabe.35. Şi răspunzînd Iisus zicea învăţînd în besearică: cum zic cărtularii că Hristos iaste fiiul lui David? 36. Că însuşi David zis-au în Duhul Sfînt, zise Domnul Domnului mieu: Şăzi de-a dereapta Mea pînă cînd voiu pune pizmaşii tăi scaun supt picioarel tale. 37. Căce însuşi David zice pre El Domnu, dară cumu-i lui fecior? Şi mulţime multă asculta pe El, bucuroşi. 38. Iară El zicea lor întru învăţătura Lui: Socotiţi-vă de cărtularii carii le place a îmbla în veşminte lungi şi închinăciune în tîrguri. 39. Şi şăderile întîiu în săboară, şi a şădea mai înainte la ospeaţe. 40. Carii înghit casele văduolor, şi la arătare rugîndu-să cu rugăciune lungi: aceştea vor lua mai grea giudecată. 41. Şi văzînd Iisus derept vistiiariul surumanilor, previia cum aruncă mulţimea bani în vistiiariu, şi mulţi bogaţi arunca mult. 42. Şi viind o văduo săracă aruncă doi fileari, ce iaste un condrat (b. A patra parte de un ban face un condrat) 43. Atunci El chemă pre ucenicii Lui, zise lor: Adevăr zic voao că aceasta văduo suromană, mai multe aruncă de toţi alalţi cei ce aruncară în lada suromanilor. 44. Că toţi de rămăşiţele lor aruncară, iar aceasta, den surumăniia ei, tot cît avu aruncă, toată avuţiia ei. CAP 13. l. De răpirea Erosalimului, gonirile pentru Evanghelie. 10. Evanghelia să vestească a toate limbile. 26. De venirea lui Hristos la Giudeţ. {58v} l. Şi eşind El den besearică, zise Lui unul den ucenicii Săi: Învăţătoriule, vezi ce pietri-s şi ce zidire? 2. Atunca Iisus, răspunzînd, zise lui: Vezi aceastea zidire mare? Nu să va rămînea piatră spre piatră, care să nu să răsipească. 3. Şi şăzînd El în Muntele Maslinilor, împrotiva besearicii, întrebară pre El, de eluşi, Pătru şi Iacov şi Ioan şi Andrei: 4. Spune noao cînd vor fi aceastea şi ce sămn va fi? Cînd să vor sfîrşi aceastea toate? 5. Iară Iisus, răspunzînd lor, începu a zice: Căutaţi nime pre voi să nu vă înşale. {200} 6. Că mulţi vor veni în numele Mieu, zicînd că eu sînt Hristos şi pre mulţi vor amăgi. 7. Iară cînd veţi auzi oşti şi veşti de oşti, nu vă turburareţi, că să cade să fie aceastea, ce încă nu va fi sfîrşitul. 8. Că să va rădica limbă spre limbă, şi ţară spre ţară, şi vor fi cutremure de pămînt în toate locuri, şi vor fi foameţi şi turburări. 9. Începătură durorilor aceaste. Ce vă păziţi voi înşivă, că vor da pre voi în sinagoghiile(a. Pre unde sînt strînşi, de ascult cuvîntul lui Dumnedzău) lor, şi pre la săboară bătuţi veţi fi, şi înaintea deregătorilor şi crailor veţi sta pentru Mine să fie mărturie împrotiva lor. 10. Şi la toate limbile trebuiaşte mainte să să propoveduiască Evanghelia. 11. Iară cînd vă vor duce pre voi daţi, nu vă grîjireţi mainte ce veţi grăi, nece vă învăţareţi, ce care care să va da voao într-acel ceas, aceaia grăiţi, că nu veţi fi voi grăind, ce Duhul Sfînt. 12. Da-va frate pre frate spre moarte, şi tată pre fecior; şi să va scula feciorii pre părinţi, şi-i vor omorî pre ei. 13. Şi veţi fi urîţi tuturora pentru numele Mieu; dară cela ce va răbda pînă la sfîrşit, acela să va mîntui. 14. Iară cînd veţi vedea grozăviia pustiiriei, carea e zisă {59v} {de} Daniil prorocul, stînd, unde nu să cade, (cela ce va ceti să înţeleagă) atuncea carii vor fi în Iudea să fugă la munţi. 15. Şi cela ce va fi în pod să nu să pogoară în casă, nece să între să ia ceva den casa lui. 16. Şi cel den cîmpu fiind, să nu să întoarcă înapoi să ia veşmîntu lui. 17. Iară vai de de greoane şi de aplecătoare în zilele acealea. 18. Ce vă rugaţi să nu fie fuga voastră, iarna. 19. Că vor fi în zilele acealea scîrbă, ca carele n-au fost de-nceputul zidirei, carea au zidit Dumnezău pînă acum, şi nice va mai fi. 20. Şi de n-are scurta Dumnezău zilele acealea, tot trupul ară peri, ce pentru aleşii carii au ales, au scurtat zilele acealea. 21. Şi atuncea să ară zice voao cineva: Iaca acicea-i Hristos, sau iaca acolo, nu creadereţi. 22. Că să vor scula Hristoşi minciunoşi şi proroci minciunoşi; şi vor da seamne şi minuni, ca să înşale şi pre cei aleşi de-afire putea. 23. Iară voi să vă păziţi, iaca mainte vă spuş voao toate. 24. Ce în zilele acealea, după scîrba aceaia, soarele să va întuneca şi luna nu va da lumina ei. 25. Şi stealele ceriului cădea-vor, şi puterile ceale den ceriu să vor clăti. 26. Şi atuncea vor vedea pre Fiiul omenesc viind în nori cu puteare multă şi slavă. 27. Şi El atunci va trimite îngerii Săi, şi va aduna pre cei aleşi ai Săi den patru vînture, de la marginea pămîntului pînă la marginea ceriului. {201} 28. Dară de smochin învăţaţi pildă: iată cînd vor fi stîlpurile lui tinere, şi înfrundzeaşte, să ştiţi că aproape iaste vara. 29. Aşa şi voi, cînd veţi vedea aceastea fiind, să ştiţi că aproape iaste şi-i la uşă Împărăţiia lui Dumnezău. 30. Adevăr grăescu voao, că nu va treace ruda aceasta, pînă nu vor fi aceastea toate. {59v} 31. Ceriul şi pămîntul va treace, iară cuvintele meale nu vor treace.32. Iară de zuoa aceaia şi ceasul, nime nu ştie, nece îngerii carii-s în ceriu, nece Fiiul, fără numai Tatăl. 33. Feriţi-vă, prevegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi cînd va fi aceaia vreame. 34. Ca un om (b. Aşa-i Fiiul omenesc) ce să duce departe lăsîndu-şi casa lui, şi dînd slugilor lui puteare, şi fietecăruia lucrul lui, şi portariului porunci să preveaghe. 35. Derept aceaia vă prevegheaţi: (că nu ştiţi cînd va veni domnul casei, sara, au la miază-noapte, au la cîntatul cocoşilor, au demineaţă).3. Să nu cumva, viind de pripă, să afle pre voi durmind. 37. Iară cealea ce zic voao, tuturor vă zi, prevegheaţi-vă. CAP 14 1. Sfatul popilor pre Hristos. 3. O muiare unge capul lui Hristos. 12. Gătirea Paştilor. 22. Rînduiala cinei. 41. Prinsoarea lui Hristos. 43. Iuda sărută pre Hristos. 53. Hristos stă înaintea Caiafei. 66. Lăpădarea lui Pătru.1. Era atunci Paştile şi praznicul azimelor, după doao zile, şi căuta mai marii popilor şi cărtularilor, cum pre El, cu înşălăciune prinzăndu-L, să-L oamoară. 2. Iară zicea: Ce nu în prraznic, ca să nu fie gîlceavă întru oameni. 3. Şi cînd era El în Vitania, în casa lui Simon Stricatul, şăzind El, veni o muiare avînd un vas de alavastru, în care era unsoare de nardos curat, de mult preţ; şi frîngînd alavastrul, vărsă-l pre capul Lui. 4. Şi era oarecarii de le părea rău întru sine, şi zicea: Derept ce fu aceasta pagubă a unsorii? 5. Că au vrut putea vinde aceasta în mai mult de trei sute de bani, şi să să dea surumanilor, şi să mîniia pre ia. 6. Iară Iisus zise: Daţi-i pace, ce o supărareţi pre ia; bun lucru făcu cu Mine {60r} 7. Că în toată vreamea mişăii aveţi cu voi, şi cînd veţi vrea puteţi face lor bine, iară pre Mine nu Mă veţi avea pururea. 8. Aceasta, ce putu ia, făcu, apucă înainte de unse trupul Mieu spre îngrupare. {202} 9. Adevăr grăesc voao, vareunde să va propovedui Evanghelia aceasta în toată lumea, şi ce făcu aceasta, zice-să-va întru pomeana ei. 10. Atunci Iuda Iscariotis, unul den cei doisprăzeace, mearse cătră mai marii popilor, ca să-l vînză pre El lor. 11. Iară ei auzind, să bucurară şi făgăduiră lui să-i dea arginţi.Şi căuta cum cu prilej să-L vînză. 12. Şi zuoa dentîi a azimelor, cînd jărtviia paştile, zisără Lui ucenicii Lui: Unde vei să meargem să gătim să mănînci paştile? 13. Atunci trimise doi den ucenicii Lui, şi zise lor: Meargeţi în oraş şi va tîmpina pre voi un om purtînd un vas (a. Urcior) cu apă, meargeţi după el. 14. Şi unde va întra, ziceţi stăpînului casei că Dascal zice, unde iaste sălaşul unde voiu mînca paştile cu ucenicii Miei? 15. Atunci acela voao va arăta un cerdac (b. Ce să zice loc de cină au prînzu) mare aşternut, gătat; acolo gătiţi noao paştile.16. Şi mearsără ucenicii Lui şi veniră în cetate şi aflară aşa cum zisease lor; şi gătiră paştele. 17. Şi sara fiind, veni cu cei doisprăzeace. 18. Deci şăzînd ei şi mîncînd, zise Iisus: Adevăr grăescu voao, că unul den voi Mă va vinde, cel ce mănîncă cu Mine.19. Iară ei începură a să întrista şi a zice Lui, unul către unul: Doară-s eu? Şi altul: Doară-s eu? 20. Iară El, răspunzînd, zise lor: Unul de doisprăzeace, carele întinge cu Mine în blid Mă va vinde. 21. Ce Fiiul omensc va mearge cumu e {s}cris despre El; ce vai omului aceluia de carele Fiiul omensc Să va vinde: mai bine au vrut fi lui să nu fie născut omul acela. {60v} 22. Şi mîncînd ei, luo Iisus pîine, o blagoslovi, frîmse-o şi deade lor şi zise: Luaţi, mîncaţi. acesta e trupul Mieu. 23. Şi luînd păharul, dînd har, deade lor, şi băură dentr-însu toţi. 24. Şi zise lor: Aceasta-i sîngele Mieu, a celui testament (c. Ce să zice a Legii Noao) carele pentru mulţi să va vărsa. 25. Adevăr zic voao, că de acum nu voiu bea den rodul viţei aceştiia, pînă în zua aceaia cîndu-l voiu bea cu voi nou, întru Împărăţiia lui Dumnezău. 26. Şi căntară laudă, eşiră în Muntele Măslinilor. 27. Atunci zise Iisus lor: Toţi vă veţi sminti de Mine în noaptea aceasta că scris iaste, bate-voiu păstoriul şi să vor răsfira oile. 28. Ce după ce voiu înviia, voiu mearge mainte de voi în Galilea. 29. Iară Pătru zise Lui: de s-ară şi toţi sminti, iară eu nu. 30. Atunci zise lui Iisus: Adevăr zic ţie, că astăzi în noaptea aceasta, mainte pînă nu va cînta cocoşul de doao ori, de trei ori te vei lepăda de Mine. 31. Iară el mai vîrtos zicea: Să mi-ară fi şi a muri cu Tine, nececum nu mă voiu lepăda de Tine. Aşijderea şi toţi zicea.32. Şi veniră în locul ce să chiamă Ghetsimania. Atunci zise ucenicilor săi: Şedeţi acicea, pînă Mă voiu ruga. {203} 33. Şi luo pre Pătru şi pre Iacov şi pre Ioan cu El; şi începu a Să spămînta şi a tînji. 34. Şi zise lor: Întristatu e sufletul Mieu pînă la moarte; rămîneţi acicea şi prevegheaţi. 35. Şi mergînd înainte puţinel, căzu la pămînt şi Să rugă, că s-are putea fi, să treacă de la El acel ceas. 36. Şi zise: Avva Părinte, toate să pot Ţie: treci de la Mine păharul acesta; ce nu cum voiu Eu, ce cum vrei Tu. 37. Atuncea veni şi află pre el dormind şi zise lui Pătru: Simone, dormi? Nu putuşi un ceas priveghea. 38. Prevegheaţi şi vă rugaţi să nu întraţi în năpaste, că duhul iaste gata, iară trupul slab. 39. Şi iarăşi mearse de Să ruga, acelaşi cuvînt zicînd. {61r} 40. Şi întorcîndu-Să, află pre ei iarăşi dormind (că era ochii lor îngreuiaţi) şi nu ştiia ce răspunde Lui. 41. Şi veni a treia oară, şi zise lor: Dormiţi acum şi odihniţi destul; veni ceasul. Iaca, Să dă Fiiul omensc în mînile păcătoşilor. 42. Sculaţi să meargem: iacă cela ce M-au vîndut să apropie. 43. Şi aciişi încă grăind El, veni Iuda, unul den cei doisprăzeace, şi cu el mulţime multă, cu arme şi cu fuşti, de la mai marii popilor şi de la cărtulari şi de la bătrîni. 44. Şi dedease cela ce-L vînduse pre El, sămnu lor, zicînd: Pre carele voiu săruta, Acela iaste; prindeţi pre El, şi-L duceţi cu pază. 45. Şi viind, numaidecît să apropie la El, zise Lui: Ravvi, Ravvi, şi-L sărută pre El. 46. Iară ei pusără mînile lor spre El şi-L prinsără. 47. Iară unul de aceia ce sta, scoase sabiia (d. Hangeriul), lovi pre sluga popei celui mare, şi-i tăe lui ureachea. 48. Şi răspunzînd Iisus zise lor: Ca la un tîlhariu aţi eşit cu arme şi cu fuşti să Mă prindeţi? 49. În toate zile am fost între voi, în besearecă, învăţînd, şi nu Mă prinset? Ce să cade să să împle scripturile. 50. Atunci lăsîndu-L pre El, fugiră toţi. 5l. Iară un voinic tiner mergea după El, îmbrăcat cu giolgiu pre trup gol, şi-l prinsără pre el tinerii. 52. Iară el lăsînd giolgiul, şi gol, fugi de la ei.53. Atunci dusără pre Iisus la popa cel mai mare, la care să adunară toţi mai marii popilor, şi bătrînii şi cărtularii. 54. Iară Pătru pre departe mergea după El, pînă înlăuntru la curtea popei celui mare, şi şădea cu slugile, şi să încălziia la foc. 55. Iară mai marii popilor şi tot sfatul căuta spre Iisus mărturii ca să-L omoară pre El şi nu afla. 56. Că mulţi mărturisiia spre El strîmbu, şi nu să toc{61v}miia mărturiile lor. 57. Atunci unii sculîndu-să mărturisiia strîmbu spre El, zicînd 58. Că noi am auzit pre El zicînd, că Eu voiu sparge beseareca aceasta făcută cu mîna, şi în trei zile altă nefăcută cu mîna voiu zidi. {204} 59. Şi nece aşa nu era aseamene mărturiia lor. 60. Atunce sculîndu-să popa cel mare, în mijloc, întrebă pre Iisus zicînd: Nu răspunzi nemică? Ce e aceasta ce mărturisescu spre Tine? 61. Iară El tăcea, şi nemică nu răspundea, şi iară-L întrebă pre El popa cel mare şi zise Lui: Tu eşti cel Hristos, Fiiul Celui blagoslovitului? 62. Iară Iisus zise: Eu sînt, şi veţi vedea pre Fiiul omenesc şăzînd de-a dereapta puterii lui Dumnezău şi viind cu norii ceriului. 63. Iară popa cel mare rupîndu-şi veşmintele sale zise: Ce ne mai trebuiaşte noan mărturie? 64. Auzit-aţi hulele Lui. Ce vă pare voao? Iară ei toţi giudecară pre El a fi vinovat morţiei. 65. Şi începură unii a scuepi pre El şi a coperi faţa Lui, şi-L bătea pre obraz pre El şi zisără Lui: Gîceaşte; şi slugile Îl bătea cu toiagele preste obraz.66. Şi fiind Pătru în curtea de gios, veni una den slujnicele popei celui mare. 67.Şi văzînd pre Petru încălzindu-să, căută spre el, zise: Şi tu cu Nazarineanul Iisus erai? 68. Iară el să lepădă zicînd: Nu L-am cunoscut, nece ştiu ce grăeşti tu. Şi eşi afară în tîrnaţ, la uşă, şi cocoşul cîntă. 69.Atunci slujnica văzînd pre el, iară începu a zice celora ce sta acolea, că acesta-i unul dentr-înşii. 70. Iară el iară să lăpădă, şi preste puţinel, iară cei ce sta zisără lui Pătru: Adevăr, den ei eşti, că galilean eşti, că graiul tău să asamănă. 71. Iară el începu a să blăstăma şi a să giura,zicînd: N-am cunoscut pre omul acela carele grăiţi. 72. Atuncea a doao oară cîntă cocoşul; şi-şi aduse a{62r} minte Pătru de cuvintele carele-i zise lui Iisus, că Mainte de ce va cînta cocoşul de doao ori trei ori te veri lepăda de Mine. Şi eşi afară, plînse. CAP 15. 1. De Patima lui Hristos supt Pilat. 15. Hristos Îl dă Pilat să-L răstignească. 17. Cununară-L cu spini. 19. Scuepiră-L, batgiocuriră-L. 21. Simon Chirineu purta crucea lui Hristos. 27. Hristosu-L răstigniră între doi tîlhari. 19. Blăstăma-L. 37. Slobozi-Şi sufletul. 43. Iosif îngrupă pre Hristos. 1. Şi dimineaţa numaicît ţiind sfat mai marii popilor, cu bătrînii, cărtularii şi cu tot sfatul, legat, pre Iisus dusără-L şi-L deaderă lui Pilat. 2. Atunci întrebă pre El Pilat: Tu eşti împăratul cela al jidovilor? Iară El răspunzînd, zise lui: Tu zici. 3. Şi-L pîrîia pre El de multe, mai marii popilor. {205} 4. Pilat iară întrebă pre El zicînd: Nu răspunzi nemică? Vezi cîte de multe mărturisescu spre Tine? 5. Iară Iisus de-acii nemică nu răspunse, cît se mira Pilat. 6. Iară în praznice avea obiceaiu să sloboază lor cîte un rob, carele voiia. 7. Şi era unul, ce-l chema Varavva, prinsu, carele cu soţiile lui rădicîndu-dă, făcuse vrăjmăşie. 8. Şi strigînd mulţimea, începură a ceare să le facă cum pururea le făcea lor. 9. Iară Pilat răspunse lor, zicînd: Veţi să sloboz voao pre craiul cela al jidovilor? 10. (Că ştiia că pentru pizma, ei L-ară fi dat pre El, mai marii popilor). 11. Iară mai marii popilor învitară mulţimea ca mai vîrtos pre Varavva să sloboază lor. 12. Atunci Pilat, răspunzînd, iară zise lor: Dară ce veţi să fac Cestuia ce-I ziceţi craiul jidovilor? 13. Iară ei iară strigară: Răstigneaşte pre El. {62v}14. Iară Pilat zise lor: Ce rău au făcut? Iară ei mai vîrtos striga: Răstigneaşte pre El. 15. Iară Pilat, vrînd să facă destul pre voia mulţimei, slobozi lor pre Varavva, şi deade Iisus bătut, ca să-L răstignească. 16. Iară curteanii dusără pre El înlăuntru în curte carea iaste pretor (a.ce să zice casă de leage), şi chiemară tot şireagul. 17. Şi îmbrăcară pre El în urşinic şi-I pusără în cap cunună împletită de spini. 18. Şi începură a să închina Lui, zicînd: Bucură-Te, împăratul jidovilor. 19. Şi bătea capul Lui cu trestie şi scuepiia pre el, şi duplecîndu-să în genunche, să închina Lui. 20. Iară deaca-şi bătură gioc de El, dezbrăcară-L den urşinic, şi îmbrăcară pre El în veşminteşe Lui şi-L scoasără să-L răstignească.21. Şi siliră pre un om ce trecea pre acii, anume Simon Chirineiu (viind den cîmpu, tatăl lui Alexandru şi a lui Ruf), să ducă crucea Lui. 22. Şi dusără pre El în locul Golgotei, care iaste de să chiamă Locul Căpăţîneilor. 23. Şi deaderă lui să bea vin amestecat cu zmirnă, iară El nu luo. 24. Şi răstignindu-L pre El, împărţiră veşmintele Lui, aruncînd sorţi spre iale, cine ce ară lua. 25. Era ceasul al treile, cînd răstigniră pre El. 26. Şi era scrisoarea vinei Lui scrisă aşia: ÎMPĂRATUL JIDOVILOR {206} 27. Şi cu el răstigniră doi tîlhari, unul de-a dereapta şi altul de-a stînga Lui. 28. Şi să împlu Scriptura carea zice: Şi între lotri Să numără. 29. Iară ceia ce trecea huliia pre El, clătindu cu capetele sale şi grăind: Ua, Tu cela ce spărgeai beseareca, şi în trei zile o zidiiai {63r}30. Mîntuiaşte-Te singur şi pogori de pe cruce. 31. Aşijderea şi popii cei mari, bătîndu-şi gioc, zicea unul cătră alt, cu cărtularii: pre alţii au mîntuit, iară pre Sine nu Să poate mîntui. 32. Hristos, craiul cela a lui Izrail, să pogoară acum de pre cruce; să vedem şi să creadem. Şi cei ce era răstigniţi cu El, cu mustrare huliia pre El. 33. Deci fiind ceasul al şasele, întunearec fu preste tot ţînutul, pînă la al noaole ceas. 34. Şi în al noaole ceas, strigă Iisus cu glas mare, zicînd: Eloi, Eloi, lamma svahtani? ce să zice Dumnezăul Mieu, Dumnezăul Mieu, că ce Mă lăsaşi? 35. Şi unii den carii sta acolea, auzind, zicea: Iaca pre Ilie strigă. 36. Iară alergă unul, şi împlînd bureatele de oţăt şi-l puse în trestie, şi-I deade să bea, zicînd: Lăsaţi să vedem, veni-va Ilie să-L ia pre El? 37. Iară Iisus slobozi glas mare şi răpăosă. 38. Şi catapeteazma besearecii să rupse în doao, de sus pînă gios. 39. Iară deaca văzu sutaşul, carele sta înaintea Lui, că strigînd aşa răpăosă. zise: Adevăr omul acesta fiiul lui Dumnezău era. 40. Iată era şi mueri de departe prevind, întru carele era şi Maria Magdalina şi Maria lui Iacov celui mic şi muma lui Iosie şi Salomia. 41. Carele şi cînd era în Galilea, mersease după El, şi slujiia Lui, şi altele multe carele mersease cu El în Ierosalim 42. Şi iată sară fiind, că era vineri sara, înaintea sîmbetei. 43. Veni Iosif den Arimatea, sveatnic cinstit, carele şi acela aştepta Împărăţiia lui Dumnezău, îndrăznind, întră la Pilat şi ceru trupul lui Iisus. 44. Iară Pilat să miră unde au murit aşa curînd; şi chemînd pre sutaşul, întrebă pre el: Au murit-au de mult? {63v} 45. Şi înţelegînd de la sutaşul, dărui trupul lui Iosif. 46. Iară el cumpără giolgiu (b. Bogasie) şi luînd pre El, înfăşură-L cu giolgiul; şi-l puse pre El în mormînt, care era scobit în piatră şi răsturnă o piatră spre uşia mormîntului. 47. Iară Maria Magdalina şi Maria, muma lui Iosie, socotiia unde-L vor pune. {207} CAP 16. 1. Scularea lui Hristos. 9. Hristos Să arată Marii Magdalinii şi altor. 15 Trimise apostolii a propovedui. 19. Suirea lui Iisus Hristos. 1. Şi trecînd sîmbăta, Maria Magdalina şi Maria, muma lui Iacov şi Salomie cumpărasă aromat, ca să meargă să ungă pre El. 2. Şi foarte de demineaţă, în zuoa dentîiu a săptămînii, veniră la mormînt, în răsăritul soarelui. 3. Şi grăiia una cătră alta: Cine va prăvăli noao piatra de pre uşa mormîntului? 4. Şi căutară şi văzură că era piatra răsturnată; că era mare foarte. 5. Şi întrînd în mormînt, văzură pre un voinic tiner şezînd de-a dereapta, îmbrăcat în veşmînt albu; şi să spămîntară. 6. Iară el zise lor: Nu vă spămîntareţi, pre Iisus căutaţi, Nazarineanul cel răstignit. Sculatu-S-au, nu iaste acicea; iaca locul unde-L pusease pre El. 7. Ce meargeţi, spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Pătru, că va mearge mainte de de voi, în Galilea; acolo veţi vedea pre El, cum au zis voao. 8. Atuncea eşind de grabă, fugiră de la mormînt, că era cuprinse de tremur şi de mirare, şi nemică nemurui nu zicea, că să temea. 9.Iară Iisus învise demineaţa în zua dentîiu a săptămînii, arată-Să întîiu Marii Magdalinei, dentru carea scosease şapte draci. {64r} 10. Aceaia mergînd vesti celora ce fusease cu El, carii era plîngînd şi suspinînd. 11. Iară aceia deaca auziră că iaste viu, şi că L-au văzut ia, nu crezură. 12. Iară după aceaia a doi dentr-înşii mergînd, Să arătă într-alt chip, mergînd la un sat. 13. Şi aceia mergînd, deaderă veaste celoralalţi, nece pre aceia nu crezură. 14. Dară mai apoi, şăzînd ei unsprăzeace, Să arătă lor şi înfruntă necredinţei lor şi împietrirea inimii că, celor ce L-au văzut pre El sculat, nu crezură. 15. Şi zise lor: Meargeţi în toată lumea, propoveduiţi Evanghelia a toată făptura. 16. Cela ce va creade şi să va boteza, spăsi-se-va, dară cela ce nu va creade osundi-să-va. {208} 17. Iară seamnele celor ce vor creade aceastea vor fi după ei, cu numele Mieu dracii vor goni, grăi-vor în limbi noao. 18. Şerpi vor lua, şi de-are şi bea ceva de moarte, nu va strica lor; spre bolnavi mînile-şi vor pune şi bine le va fi. 19. Iară Domnul, după cuvintele ce grăi lor, Să luo sus în ceriu, şi şezu de-a dereapta lui Dumnezău. 20. Iară eşind ei, propoveduiră pretutindinea şi Domnul agiutorindu-i şi cuvintele lor întărind pre seamne, carele era cu învăţătură lor. Sfîrşitul evanghelii lui Marcu, avînd capete 16.{64v} {209} PREDOSLOVIA A LUCĂI EVANGHELISTUL. Luca au fost vraciu den Antiohia. După aceaia au fost în cale soţie credincioasă lui Pavel şi în propovedaniia Evanghelii, soţie, cum să cunoaşte den 2, stih. 16 i 13, 14, 15 şi cap. 21, stih 1, 2, 3 şi cap. 27, 28 şi Epistolia Colaseanilor, 4, stih 14 şi Epistola a doaoa a lui Timoteiu, în cap. 4, stih 11. {65r} {210} EVANGHELIA DE LA LUCA. CAP 1. 1. Predoslovia Lucăi. 5. Zaharia şi Elisafta. 15. Ioan cum va fi. 20. Zaharia, pentru necredinţa lui, amuţi.26. Îngerul să închină Marii şi-I vesti de naşterea lui Hristos. 39. Maria mergea la Elisafta. 42. Cîntecul Marii. 68. Cîntecul Zaharii, vestind pre Hristos că-i Mesia cel făgăduit. 76. Deregătoria lui Ioan. 1. Pentru că mulţi să siliră să tocmească poveaste acelor lucruri carele-s adevărate între noi. 2. Cum ne-au dat noao carii dentîiu au fost văzători Lui, şi slugi cuvîntului, 3. Derept aceaia pare-mi-să şi mie toate dentîiu a socoti, şi pre rînd a scrie ţie, cinstite Teofile. Ca să cunoşti adevărat lucrurele ce-ai auzit. 55. Fu în zilele lui Irod, craiul Iudeei, un popă ce-l chema Zaharia, den rîndul Aviei; iară muiarea lui era {65v} den featele lui Aaron şi numele ei, Elisafta. 6. Şi era derepţi amîndoi înaintea lui Dumnezău, îmblînd întru toate poruncile şi rînduialele Domnului, nevinovaţi. 7. Şi nu avea feciori, pentru ce că Elisfata era stearpă, şi amîndoi era trăit zile multe. 8. Şi fu slujind el pre rînd, înaintea lui Dumnezău. {211} 9. După obiceaiul preoţiei, veni rîndul lui să tămîiaze, deaca întră în besearca Domnului. 10. Şi toată mulţimea de oameni era ruga-să afară, în vreamea tămîei. 11. Iară lui să arătă îngerul Domnului, stînd de-a dereapta oltariului a mirodenii. 12. Şi Zahariia văzînd pre el să turbură, şi frică căzu spre el. 13. Şi zise cătră el îngerul: Nu te teame, Zaharia, că auzită-i rugăciunea ta, şi muiarea ta Eilsafta naşte-va fiiu ţie, şi vei chema numele Ioan. 14. Şi va fi ţie de bucurie şi de veselie, şi mulţi de naşterea lui să vor bucura. 15. Că va fi mare înaintea Domnului, şi vin şi sichera (a. Beutură de beţie) nu va bea, şi să va împlea de Duhul Sfînt încă den zgăul mumei lui. 16. Şi pre mulţi fii ai lui Israil va întoarce cătră Dumnezăul lor. 17. Că el va mearge înaintea Lui cu duh şi cu puteare ca Ilie, a întoarce inima părinţilor cătră feciori, şi pre cei necredincioşi, întru înţelepţiia celor derepţi; să gătească Domnului oameni desăvîrşit. 18. Atunci zise Zahariia cătră înger: Din ce voiu cunoaşte aceasta? Că eu sînt bătrîn, şi muiarea mea-i de zile multe. 19. Şi răspunzînd, îngerul zise lui: Eu sînt Gavriil carele stau înaintea lui Dumnezău, şi sînt trimes să grăescu cătră tine şi să vestescu ţie bucuriia aceasta. 2. Şi iată vei fi mut, şi nu vei putea grăi, pînă în zua ce vor fi aceastea, pentru ce nu crezuşi cuvintele meale, carele să vor împlea la vreamea lor {66r} 21. Şi era oamenii aşteptînd pre Zaharia, şi să mira ce să zăbăveaşte în besearecă. 22. Şi eşind nu putea grăi lor; şi înţeleaseră că el au văzut vedeare în besearecă, că el arăta lor, şi rămase mut. 23. Şi fu deaca să umplură zilele slujbei lui, să duse la casa lui. 24. Şi iară după aceale zile să îngreue Elisafta, muiarea lui, şi să ascunse în cinci luni, zicînd: 25. Că aşa-mi feace mie Domnul, în zilele carele căută pre mine, să ia micşurarea mea dentre oameni. 26. Iară în a şasea lună, trimes fu îngerul Gavriil de la Dumnezău în oraşul Galileei, care-i numele Nazaret, 17. Cătră o vergură tocmită bărbatului, căruia e numele Iosif, den casa lui David, şi numele vergurii era Mariia. 28. Şi întrînd cătră Ia, îngerul zise: Bucură-te în dar îndrăgită, Domnulu-i cu Tine; şi Tu eşti blagoslovită între mueri. {212} 29. Iară Ia, văzînd, Să turbură de cuvîntul lui şi cugeta oare ce ară fi închinarea aceaia. 30. Atunci zise Ei îngerul: Nu Te teame, Maria, că eşti în dragoste la Dumnezău. 31. Şi Iaca vei prinde în zgău şi vei naşte fiiu; şi vei chema numele Lui, Iisus. 32. Acesta va fi mare şi Fiiu Celui de sus chema-Să-va, şi-I va da Lui Domnul Dumnezău scaunul lui David, a tatălui Său. 33. Şi va domni în casa lui Iacov, în veaci, şi Împărăţiei Lui nu va fi sfîrşenie. 34. Iară Maria zisă cătră înger: Cum va fi aceasta? Că Eu bărbat n-am cunoscut. 35. Şi răspunzînd îngerul zise Ei: Duhul Sfînt va pogorî spre Tine, şi putearea Celuia de sus Te va umbri. derept aceaia şi Ce să va naşte den Tine, Sfîntul, chema-Să-va Fiiul lui Dumnezău.36. Şi iaca şi Elisafta, vară-Ta şi ia au început fiiu, în bătrî{66v}neaţile ei, şi aceasta-i a şasea lună, carea să chiema stearpă. 37. Că la Dumnezău nu e neci un cuvînt să nu să poată. 38.Iară Maria zise: Iată slujnica Domnului, fie Mie după cuvîntul tău. Şi să duse de la Ia îngerul. 39. Iară sculîndu-să Maria în zilele acealea mearse în al susurile cu degrabă, în oraşul Iudei. 40. Şi întră în casa Zahariei, şi să închină (b. Ce să zice că-i voi bine, şi-i zise bineţe, au zua bună) Elisaftei. 41. Şi fu cînd auzi Elisafta închinăciunea Mariei, săltă porobocul în zgăul ei şi să împlu de Duhul Sfînt Elisafta. 42. Şi strigă cu glas mare şi zise: Blagoslovită eşti întru mueri, şi blagoslovit rodul zgăului Tău. 43. Şi de unde mie aceasta ca să vie muma Domnului miei cătră mine? 44. Că iată, cum fu glasul închinării Tale întru urechile meale, săltă pruncul bucurîndu-să în zgăul mieu. 45. Şi fericită-i carea au crezut că să vor plini care-s zise Ei de la Domnul. 46. Atuncea zisă Maria: Măreaşte sufletul Mieu pre Domnul. 47. Şi şi să bucură sufletul Mieu în Dumnezăul, Mîntuitoriul Mieu. 48. Că căută, spre smireniia slujnicei Sale, că iaca de acum Mă vor ferici toate neamurele. 49. Că făcu cu Mine mărire Cel putearnic, cui e numele sfînt. 50. Şi Căruia-i-e mila gătită în toate neamurele carii să tem de El. 51. Foarte putearnic lucru făcu braţul Lui, şi să răsipi făloşii în cugetele inemiei lor. 52. Şi trase putearnicii den scaune, şi rădică smeriţii. 53. Pre cei flămînzi împlu-i de bine, şi pre cei bogaţi slobozi-i deşerţi. {213} 54. Luo pre Israil, porobocul Lui, să-şi aducă aminte de mila Sa. 55. Cum grăise cătră părinţii noştri, lui Avraam, şi sămenţii lui în veaci. 56. Şi rămase Maria cu ia, ca la trei luni, şi Să întoarse în casa Ei {67r} 57. Iară Elisaftei să împlu vreamea naşterei şi născu fiiu. 58. Şi auziră vecinii şi frăţiia ei că Domnul mare milă au făcut cu ia şi să bucura ei. 59. Şi fu a opta zi, veniră să tae împregiur porobocul şi chema pre el pre numele tătîne-său Zaharia. 60. Şi răspunzînd muma lui, zise: Ba nu; ce să să chiame Ioan. 61. Şi zisără cătră ia, că nime nu iaste în ruda ta care să să chiame cu acest nume. 62. Ce arăta tatăni-său cum va vrea să-l chiame pre el. 63. Şi el, ceind tablă, scrise zicînd: Ioan e numele lui; şi să mirară toţi. 64. Şi atunci să deşchise gura lui numaidecît, şi limba lui şi grăi lăudînd pre Dumnezău. 65. Şi să scorni frică pre toţi vecinii lor şi în tot ţînutul dealurilor Iudeii, să spună toate cuvintele aceastea. 66. Şi toţi ceia ce auziia pusără acealea întru inimile sale, zicînd: Oare cine va fi porobocul acesta? Şi mîna Domnului era cu el. 67. Şi Zaharia, tatăl lui, să împlu de Duhul Sfînt şi proroci, zicînd: 68. Blagoslovit Domnul Dumnezăul lui Izrail, că socoti şi descumpără oamenii săi. 69. Şi rădică cornul ispăsenii noao, în casa lui David, coconului Său. 70. Cum au grăit pren rosturele sfinţilor, carii sînt den veac prorocii Lui. 71. Că ne-are mîntui de pizmaşii noştri şi den mîna tuturor celora ce ne urăscu pre noi. 72. Să facă milă cu părinţii noştri, să-şi aducă aminte de legătura Lui cea sfîntă. 73. Şi de giurămîntul carele Să giură lui Avram, părintelui nostru, să dea noao să slujim Lui. 74. Fără frică izbăviţi den mînile pizmaşilor noştri. 75. Cu sfinţie şi cu dereptate înaintea Lui, întru toate {67v} zilele vieţei noastre. 76. Iară tu, cocoane, proroc Celui de sus chema-te-vei, că vei îmbla înaintea feaţei Domnului, să găteşti calea Lui. 77. Şi să dai cunoştinţa spăsenii oamenilor Lui, întru ertăciunea păcatelor lor. 78. Den mare mila Dumnezăului nostru cu carea ne socoti pre noi Acel ce eşi de sus, {214} 79. Să să arate celora ce era întru întunearecu şi în umbra morţii puşi să derepteaze picioarele noastre în calea de pace. 80. Iară probocoul creştea şi să întăriia în duh şi fu în pustie pînă în zuoa aceaia în carea s-ară arăta lui Israil. CAP 2 1. Numără-să supt dare tot pămîntul de Avgust. 7. Naşte Hristos în Vitleaim. 13. Cîntecul îngerilor. 21. Să tae împrejur. 22. De curăţiia Marii. 28. Simeon luo pre Hristos în braţe; cîntecul lui Simeon. 36. Anna şi prorociţa. 40. Poroboc Hristos. 46. Ca dascălii Să întreba. 1. Şi fu zilele acealea, eşi poruncă de la chesar Avgust să scrie tot pămîntul. 2. (Această scrisoare întîiu fu, domnind în Siria Chirineu). 3. Şi mergea toţi să să scrie, cineşi în oraşul său. 4. Sui şi Iosif den Galilea, den oraşul Nazaretului, în Iudea, în oraşul lui David, carea să chiamă Vitleaim (pentru căce era el den casa şi din fămeaia lui David), 5. Să să scrie cu Mariia, tocmită lui muiare, fiind greoae. 6. Şi fu cînd are fi acolea, împlură-să zilele să nască. 7. Şi născu fiiul Ei, născutul dentîiu, şi-L înfăşă pre El, şi-L puse în iasle; pentru căce nu era loc de sălaş. 8. Iară era păstorii într-acela ţînut, preveghind şi străjuind noaptea pre turma sa. 9. Şi iaca îngerul Domnului străluci pregiur ei şi să înfricoşară cu frică mare {68r} 10. Atunci zise lor îngerul: Nu vă teamereţi, că iaca vă vestescu voao bucurie mare, carea va fi a tuturor oamenilor. 11. Că născu voao astăzi Mîntuitoriu (carele iaste Hristos Domnul), în oraşul lui David. 12. Şi acesta va fi voao sămnul: afla-veţi un poroboc înfăşat, culcat în iasle. 13. Şi îndegrabă fu cu îngerul mulţime de şireaguri îngereşti, lăudînd pre Dumneyău, şi zicînd: 14. Slava lui Dumnezău întru ceriuri înalte şi pre pămînt pace, întru oameni bună voie. 15. Şi fu cum să dusără de la ei îngerii în ceriu, şi atunci şi păstorii zisără unii cătră alalţi: Îmblăm pînă la Vitleaem, şi să vedem acesta lucrui ce ne arată noao Domnul. 16. Şi mergînd îndegrabă, aflară pre Maria şi pre Iosif şi pre coconul culcat în iasle. 17. Iară ei văzînd pre Ele, vestiră ce era zis lor despre acel poroboc. 18. Şi toţi carii auziia să mira de carele zisease păstorii cătră ei. {215} 19. Iară Maria aceastea toate socotind, le ţinea la inima Ei. 20. Şi să întoarsără păstorii slăvind şi lăudînd pre Dumnezău, de toate cealea ce auziră şi văzură, cum fu grăit cătră ei. 21. Şi cînd să împlură opt zile, să tae porobocul împregiur, şi chemară numele Lui Iisus, cum fu chemat de înger încă mainte, pînă nu să prinsease în zgău. 22. Şi cînd să împlură zilele curăţenii Mariei, cumu-i leagea lui Moisi, 23 Dusără pre El în Ierosalim (cumu-i scris în leagea Domnului, că tot porobocul născut dentîiu, sfîntul Domnului chema-să-va). 24. Şi ca să dea jărtvă, după cumu-i zis în leagea Domnului, o păreache, de turtureale, sau doi pui de porumbi. {68v} 24. Şi iată, era un om în Ierosalim, căruia îi era numele Simeon, şi era omul acesta dereptu şi cu frica lui Dumnezău, aşteptînd de mîngîiaria lui Israil; şi Duhul Sfînt era spre el. 26. Şi era zis lui de la Dumnezău, pren Duhul Sfînt, că el nu va vedea moartea, pînă nu vedea pre Hristosul Domnului. 27. Şi veni den îndemnătura Duhului în besearecă, şi cînd dusără înlăuntru părinţii pre porobocul Iisus, să facă pentru El cum era obiceaiul legii, 28. Atunci luo pre El în braţele lui, şi lăudă pre Dumnezău şi zise: 29. Acum slobozeşti pre sluga Ta, Doamne, după cuvîntul Tău, cu pace; 30. Că văzură ochii miei spăseniia Ta, 31. Carea ai gătit înaintea ochilor a toate limbile. 32. Lumină întru arătare limbilor şi slavă oamenilor tăi, izrailteanilor. 33. Şi era Iosif şi Muma Lui să mira de cealea ce zicea despre El. 34. Şi blagoslovi pre Ei Simeon şi zise cătră Maria, Muma Lui: Iacă, Acesta e pus spre cădearea şi scularea a mulţi întru Izrail şi sămnu căruia Îi vor zice împrotivă. 35. (Încă şi pren sufletul Tău va treace spată ascuţită), ca să să descoapere de la multe inimi cugetele. 36. Iară era Anna prorociţa, fata lui Fanuil, den ruda a lui Asir. Aceasta petrecuse în zile multe, lăcuind cu bărbatul ei şapte ani din verguriia ei. 37.Şi fiind văduo, ca de optzeci şi patru de ani, nu să departa de beserarccă, cu posturi şi cu rugăciuni slujind noaptea şi zuoa. 38. Şi aceasta într-acel ceas venind, iară să mărturisiia Domnului şi grăiia de El tuturor celor ce aştepta răscumpărarea la Ierosalim. 39. Iară Ei săvîrşind toate carele era în leagea Domnului, Să întoarsără în Galilea, în oraşul Lor, în Nazaret. {69r} 40.Iară porobocul creştea şi Să întăriia în duhul şi Să împlea de înţelepţie; şi mila lui Dumnezău era spre El. {216} 41. Iară Părinţii Lui mergea în toţi anii în Ierosalim, la praznicul Paştilor. 42. Şi cînd fu de doisprăzeace ani, suindu-Să Ei în Ierosalim, pre obiceaiul praznicului. 43. Şi sfîrşind zilele acealea şi înturnîndu-Să, rămase Iisus coconul în Ierosalim; şi nu luară aminte Iosif şi Muma Lui. 44. Părinte-Le a fi El cu soţiia, mearseără cale de o zi, şi-L căuta pre El pren rudenii şi cunoscuţi. 45. Şi neaflîndu-L, Să întoarsără în Ierosalim, căutînd pre El. 46. Şi fu după a treia zi, aflară pre El în besearecă, şăzînd în mijlocul dascalilor, ascultîndu-i şi întrebînd pre ei. 47. Iară toţi carii auziia El, să mira de înţelepciunea şi de răspunsul Lui. 48. Şi văzîndu-L pre El, mirară-Să şi zise Muma Lui cătră El: Fiiule, că ce făcuşi Noao aşia? Iaca Tată-Tău şi Eu încîştigaţi Te-am căutat pre Tine. 49. Atunci zise către Ei: Ce e de de Mă căutaţi? Au nu ştiiaţi că Mi să cade Mie a fi întru acealea carele sînt ale Tatălui Mieu? 50. Iară Ei nu înţeleasără cuvîntul care grăi Lor. 51. ŞI pogorî cu Ei, şi veni în Nazaret, şi era ascultătoriu de Ei şi Muma Lui ţinea de toate cuvintele aceastea întru inima Ei. 52. ŞI Iisus creştea întru înţelepţie şi în statu şi în dragoste înaintea lui Dumnezău şi înaintea oamenilor. CAP 3 4. Ioan îndeamnă-l la pocăinţă. 15. Mărturiia lui de Hristos. 20. Irod îl băgă la temniţă. 21. Hristos Să boteză. 24. Numărul strămoşilor lui Hristos. 1.Iară în al cincilesprăzeace an a împărăţii lui Tiverie împărat, fiind dregători în Iudea, Pilat den Pont şi Irod biruitoriul a patra parte de {69v} Galilea, şi Filip, fratele lui, a patra din Tiriia şi din Trahonia, şi Lisanie, din Avilinea a patra. 2. Supt popii cei mai mari, Annea şi Caiafa, fu cuvîntul Domnului cătră Ioan, fiiul Zaharii, în pustie. 3. Şi veni în tot împregiurul Iordanului, prpoveduind botegiunea pocăinţei, în ertăciunea păcatelor.. 4. Cumu-i scris în cartea cuvintelor Isaiei prorocul, zicînd: glasul strigătoriului în pustie; gătiţi calea Domnului, dreapte faceţi cărările Lui, 5. Toată valea să va împlea, şi tot muntele şi măgura să va aşăza, şi ceale strîmbe vor fi dereapte, şi căile aspre, neatede. 6. Şi va vedea tot trupul spăseniia lui Dumnezău. Şi grăiia mulţimei ce merge să să boteaze de la el: Sămînţa viperilor, cine vă arătă voao să fugiţi de mîniia ce e venitoare? {217} 8, Faceţi rodure destoinice pocăinţei, şi nu înceapereţi a grăi întru voişi, tată avem pre Avraam, că zic voao că poate Dumnezeu şi din ceaste pietri a rădica feciorii lui Avraam. 9. Că iată săcurea-i pusă la rădăcina pomilor; deci tot pomul carele nu face poame bune, tae-să şi în foc aruncă-să. 10. ŞI întrebară pre el mulţimea, zicînd: Dară ce vom face? 11. Iară răspunzînd, zise lor: Cine are doao veşminte, să dea celuia ce n-are; şi cela ce are bucate, aşijdferea să facă. 12. Veniră într-aceaia şi publicanii să să boteaze şi zisără cătră el: Învăţătoriule, ce vom face? 13. Iară el zise cătră ei: Nemică mai mult să nu luaţi, decăt vă e rînduit. 14. Întrebară şi viteajii pre el zicînd: Dară noi ce vom face? Şi zise lor: Pre nime nu zdrobireţi, nece-i păgubiţi cu înşălăciune, ce să vă agiungă leafa voastră. 15. Aşteptînd oamenii şi cugetînd toţi întru inimile sale de Ioan, au doară e el Hristos. 16. Răspunse Ioan zicînd tuturor: Eu cu apă botez pre voi {70r} ce au venit Cel mai tare de mine, Căruia nu-s destoinic să dezleg curealele colţunilor Lui; acela va boteza pre voi cu Duhul Sfînt şi cu foc. 17. Căruia-I e lopata mînile Lui, şi curăţeaşte area Lui, şi va strînge grîul Lui în Şura Sa, iară pleavele le va arde cu foc nestinsu. 18. Şi pre altele multe îndemnîndu-i, propoveduiia oamenilor. 19. Iară Irod al patrul biruitoriu, fiind certat de el pentru Irodiada, muiarea lui Filip frate-său, şi pentru toate realele care făcuse Irod, 20. Adaose şi aceasta prespre toate, că închise pre Ioan în temniţă. 21. Şi fu deaca să botezară toţi oamenii şi Iisus să boteză, şi rugîndu-Să să deşchise ceriul. 22. Şi pogorî Duhul Sfînt în chip de trup, ca un porumb, spre El şi fu glas den ceriu zicînd: Tu eşti Fiiul Mieu cel iubit, în Tine M-am odihnit. 23. Iară Iisus înceape a fi ca de treizeci de ani (cum să părea lor) fiiul lui Iosif, a fiiului lui Elie. 24. Al lui Mattat, al lui Levi, al lui Melhi, al lui Ianna, al lui Iosif. 25. Al lui Mattatie, al lui Semei, al lui Amos, al lui Naum, al lui Esli, al lui Nanghia.26. Al lui Maat, a lui Mattatie, a lui Semei, a lui Iosif, a lui Iude. 27. Al lui Iona, al lui Risa, al lui Zorovavel, al lui Salatiil, al lui Niri. 28. Al lui Melhi, al lui Addi, a lui Cosam, a lui Elmodam, al lui Ir. 29. Al lui Iosi, al lui Eleezer, al lui Iorim, al luii Mattan, al lui Levi. {218} 30. Al lui Simeon, al lui Iuda, al lui Iosif, al lui Ionan, al lui Eleachim. 31. Al lui Melea, al lui Mainan, a lui Mattata, {70v} a lui Natan, a lui David. 32. Al lui Ese, al lui Ovid, al lui Vooz, al lui Salmon, a lui Nasson. 33. Al lui Aminadav, al luiAram, a lui Esrom, al lui Fares, al lui Iuda. 34. Al lui Iacov, al lui Isaac, al lui Avraam, al lui Tara, al lui Nabot. 35. Al lui Saruh, al lui Ragav, al lui Falec, al lui Ever, al lui Sala. 36. Al lui Cainan, al lui Arfaxad, al lui Sim, al lui Noe, al lui Lameh. 37. Al lui Matusal, al lui Enoh, al lui Iared, al lui Malaleil, al lui Cainan. 38. Al lui Enos, al lui Sit, al lui Adam, carele-i al lui Dumnezău. CAP 4 l. De ispita şi de postul lui Hristos. 16. Învăţă în Nazaret pre mirarea a mulţi. 24. Prorocul învăţînd în moşiia sa-i fără cinste. 33. Îndrăcitul să vindecă. 38. Soacra lui Pătru să vindecă. 40 Să vindecă bolnavii. 42. Dracii mărturisescu pre Hristos, Fiiul lui Dumnezău. l. Iară Iisus, plin de Duhul Sfînt, Să înturnă de la Iordan, şi fu dus de Duhul în pustie.} 2. În patruzeci de zile, ispitind pre El diavolul şi nu mîncă nemică în zilele acealea. Iară sfîrşindu-să acealea, după aceaia flămînzi. 3. Atunci zise Lui diavolul: Să eşti Fiiul lui Dumnezău, zi pietrii aceştiia să fie pîine. 4. Şi răspunse Iisus cătră el, zicînd: Scris iaste că nu numai cu pîine trăiaşteomul, ce cu tot cuvîntul lui Dumnezău. 5. Atuncea duse pre El diavolul într-un munte înalt, arătă Lui toate împărăţiile pămîntului, într-o clipeală de om. 6. Şi zise Lui diavolul:Ţie voiu da toată putearea aceasta, şi frîmseaţea lor, că mie mi-e dată, şi cui voiu {71r} vrea aceluia o voiu da. 7. Derept aceaia, de Te vei închina mie, ale Tale vor fi toate. 8. Şi răspunzînd, zise Iisus lui: Du-te de la Mine, Satano, că scris iaste să te închini Domnului Dumnezăului tău, şi aceluia numai să slujeşti. 9. Atunci duse pre El în Ierosalim, şi-L puse spre arepile besearecii, şi zise Lui: Să eşti Fiiul lui Dumnezău, slobozi-Te de-acicea gios. 10. Că scris iaste: Îngerilor Lui porunci-va de Tine, să Te păzească. {219} 11. Şi spre mîni să Te ia, să nu cîndva poticneşti de piatră piciorul Tău. 12. Şi răspunzînd, zise Iisus lui, că zisă iaste, să nu ispiteşti pre Domnul Dumnezăul Tău. 13. Şi sfîrşind toată ispita diavolul, să duse de la El, pînă la o vreame. 14. Iară Iisus să întoarse, cu putearea Duhului, în Galilea, şi eşi veaste de El, în tot ţinutul de împregiur. 15. Şi el învăţa în sinagoghile lor, slăvind toţi pre El. 16. Şi veni în Nazaret, unde era crescut, şi intră cumu-I era obiceaiul Lui, în zi de sîmbătă, în sinagoga şi Să sculă să cetească. 17. Atunci deaderă Lui cartea Isaiei prorocul şi deşchizînd cartea, află locul unde era scris: 18. Duhul Domnului spre Mine, pentru că M-au uns; bine să vestescu surumanilor M-au trimes, să vindec pre cei cu inima frîmtă, a propovedui robilor slobozie, şi orbilor vedeare, şi pre cei frîmţi să-i las în slobozie. 19. A propovedui anul Domnului priimit. 20. Şi închizînd cartea o deade slugii, şăzu, şi tuturor den sinagoga le era căutînd ochii spre El. 21. Şi începu a zice cătră ei, că astăzi să împlu scriptura aceasta în auzirea voastră. 22. Şi toţi mărturisiia de El şi să mira de cuvintele Lui {71v} pline de dragoste, carele eşiia din rostul Lui, şi zicea: Au nu iaste Acesta feciorul lui Iosif? 23. Şi zise cătră ei: Cu de-adevăr veţi zice Mie cea pildă, vraciule, vindecă-Te însuţi: că Te-am auzit că ai făcut în Capernaum, fă şi acicea în moşiia Ta. 24. Zise: Derept aceaia adevăr grăescu voao că nece un proroc nu-i priimit pe moşiia lui. 25. Ce adevăr zic voao, multe văduo era în zilele lui Ilie, în Israil, cînd să încuie ceriul la trei şi şase luni, cît fu foamete mare peste tot ţinutul. 26. Şi nece cătră una de acealea fu trimis Ilie, ce numai la oraşul Sareptei Sidonului, la o muiare văduo. 27. Şi mulţi stricaţi era în zilele lui Eliseiu proroc, întru israili; şi nece unul de ei nu să curăţi, fără numai Naaman sirianul. 28. Atuncea să implură toţi de mînie în sinagoga, auzind aceastea. 29. Şi sculîndu-să, scoasără pre El afară den oraş; şi-L dusără pre El în vîrful muntelui, spre carele era făcut oraşul lor, ca să-L împingă pre el. 30. Iară El trecînd pren mijlocul lor, mearse. 31. Şi pogorî în Capernaum, în oraşul Galilei, şi învăţa pre ei acolea în sîmbete. 32. Şi să mira de învăţătura Lui, că cu destoinicie era cuvîntul Lui. {220} 33. Şi în sinagoga lor era un om avînd duh drăcesc necuratului, care strigă cu glas mare 34. Zicînd: Ah ce ne e noao cu Tine, Iisuse Nazarineane? Venit-ai să pierzi pre noi? Ştiu-Te cine eşti: cel sfînt al lui Dumnezău. 35. Şi certă Iisus pre el, zicînd: Amuţeaşte şi eşi dentr-însul. Atunci îl aruncă pre el dracul în mijloc, eşi dentr-însul şi nu-i strică nemică. 36. Şi să scorni spaimă mare spre toţi, şi grăiia unul cătră alt, zicînd: Ce cuvîntu e acesta, că cu destoiniciia şi {72r} cu putearea porunceşte duhurelor necurate şi es. 37. Şi eşi veaste de El prespre tot locul împregiurul ţinutului. 38. Iară sculîndu-Să Iisus den sinagoga, întră în casa lui Simon, iară soacra lui Simon era prinsă de friguri, şi rugară El pentru ia. 39. Atunci stînd El lîngă ia, şi certă frigurile şi o lăsară pre ia, iară ia, numaidecît sculîndu-să, slujiia lor. 40. Iară apuind soarele, toţi carii avea bolnavi de multe fealiuri de boale, aducea pre ei cătră El. Iară El fiete pre carele de ei, puindu-Şi mîinile, şi vindecă pre ei. 41. Şi eşiia şi draci den mulţi, strigînd şi grăind că: Tu eşti cel Hristos, Fiiul lui Dumnezău; şi el certînd, nu lăsa să grăiască aceastea, pentru că ştiia că Elu-i cel Hristos. 42. Iară fiind zuo, eşind mearse în loc pustiiu, şi mulţimea Îl căuta pre El, şi veniră pînă la El şi opriia pre El, ca să nu meargă de la ei. 43. Iară El zise cătră ei, că şi altă oraşă Mi să cade să vestuescu Împărăţiia lui Dumnezău; că pentr-aceasa sînt trimes. 44. Şi propoveduiia în sinagoga Galileei. CAP 5. Hristos învaţă den den corabie. 6. De prinsoarea peştilor. 12. Stricatul. 16. Hristos Să roagă în pustie. 18. Slăbănog. 27. Publicanul Levi. 34. Posturele şi supărările rămîn pre apostoli după suitul lui Hristos. 36, 737, 38. Ucenicii slabi să asamănă foilor şi hainelor slabe. 1.Şi fu cînd ară năvăli mulţime la El să auză cuvîntul lui Dumnezău, şi El sta lîngă ezerul Ghenesaretului. 2.Şi văzu doao corabii stînd lîngă ezer, iară pescarii eşind dentr-înse spăla mrejile. 3. Şi întră într-una den corabii carea era a lui Simon, rugă pre el de la pămînt să o delunge puţinel mai înlăuntru; şi şăzînd, învăţa den corabie pre mulţime. {72v}4. Dară cum părăsi de-a agrăirea, zise cătră Simon: Du-o la adînc, şi aruncaţi mrejile voastre în vînat. 5. Atuncea răspunzînd, Pătru zise Lui: Dascale, iată toată noaptea ustenindu-ne, nemică am prinsu; iară pentru cuvîntul Tău arunca-voiu mreaja. {221} 6.Şi deaca făcură aceasta, prinsără mulţime multă de peşti, de să rumpea mreaja lor. 7. Şi chemară soţiile ce era într-altă corabie, ca să vie să le agiute lor, şi veniră derept aceaia, şi împlură amîndoao corabiile, atîta cît numai nu să afunda. 8. Iară văzînd aceastea, Simon Pătru căzu cătră genunchele lui Iisus, zicînd: Eşi de la mine, că om păcătos sînt, Doamne. 9. Că spaimă cuprinsease pre el şi pre toţi carii e ra cui el, de vînarea peştilor care prinsără. 10. Aşijdere şi Iacov şi Ioan, feciorii lui Zevedeiu, carii era soţie lui Simion. Atunci zise Iisus cătră Simon: Nu te teme; de acum vei vîna oamenii. 11. Iară ei trăgînd corabiile la pămînt, lăsînd toate, mearsără după El 12. Şi fu cînd era El într-un oraş şi iată atunci veni la El un om plin de stricăciune, şi văzînd pre Iisus căzu spre faţa lui, ruga pre El grăind: Doamne, de-ai vrea, poţi-mă curăţi 13. Şi tinzînd mîna, atinse pre el, zicînd: Voiu curăţeaşte-te; atuncişi să duse stricăciunea de la el. 14. Iară El porunci lui, nemurui să nu spue: Ce mergi şi te arată preotului, şi du pentru curăţeniia ta, cum au poruncit Moisi, să fie aceasta mărturie lor. 15. Iară mai vîrtos să vestiia cuvintele de El şi să aduna mulţime multă să auză şi să să vindece de la El, de boalele lor. 16. Iară El, dîndu-Să în laturi, era în pustii şi Să ruga. 17. Şi fu întru una de zile, cînd ară învăţa; şi ară fi acolea şăzînd fariseii şi dascalii legei, ca{73r} riiera veniţi den toate satele Galileei şi a Iudeei şi den Ierosalim; şi putearia Domnului era cu El, spre vindecarea lor. 18. Şi iată veniră nesşte oameni, purtînd în pat un om slăbănog, şi siliia să-l ducă înlăuntru şi să-l pue înaintea Lui. 19. Şi neaflînd pre de ce parte l-ară duce pre el, pentru mulţimia, să suiră în pod, şi spărgînd poadealele, slobozîră pre el cu patul, în mijloc înaintea lui Iisus. 20. Şi văzînd credinţa lor, zise lui: Ome, ertatu-ţi-s-au ţie păcatele tale. 21. Atuncea începură a cugeta cărtularii şi fariseii, zicînd: Cine iaste Acesta carele grăiaşte hule? Cine poate erta păcatele, fără numai sîngur Dumnezeu? 22. Iară Iisus, ştiind cugetele lor, răspunzînd zise lor: Ce cugetaţi întru inimile voastre? 23. Care-i mai lesni? A zice ertatu-ţi-s-au păcatele tale, sau a zice, scoală şi îmblă? 24. Iară să ştiţi că puteare are Fiiul omenesc pre pămînt a erta păcatele. (Zise slăbănogului:) Ţie zic, scoală şi, luînd patul tău, pasă acasă-ţi. 25. Iară el atunceşi, sculîndu-să în vedearea lor, şi-şi luo pre carele zăcuse şi mearse în casa lui, slăvind pre Dumnezău. {222} 26. Şi spaimă luo pre toţi, şi slăviia pre Dumnezău şi să împlură de frică, zicînd: Cu adevăr că văzum minune astăzi. 27. Şi după aceastea eşi şi văzu pre un mitarnic, numele-i Levie, şăzînd la vamă, şi zise lui: Vino după Mine. 28. Iară el lăsînd toate, sculă-să, dusă-să după El. 29. Şi găti Levie Lui, ospăţ mare în casa lui; şi era mulţime de mitarnici multă, şi de alţii carii şădea cu ei. 30. Şi murguiia cărtularii şi fariseii pre ucenicii Lui, zicînd: Pentru ce mitarnicii şi cu păcătoşii mîncaţi şi beaţi? 31. Şi răspunzînd Iisus zise lor: Nu le trebuiaşte sănă{73v} toşilor vraci, ce bolnavilor. 32. N-am venit să chem pe derepţi, ce pre păcătoşi, la pocăinţă. 33. Iară ei zisără Lui: Derept ce ucenicii lui Ioan să postescu ades şi rugăciuni fac, aşijderea şi ai fariseilor, iară ai Tăi mănîncă şi beau? 34. Iară El zise lor: Nu puteţi face pre fii nuntei, pînă iaste mirele cu ei, să să postească. 35. Ce vor veni zilele cînd să va lua de la ei mirele. Atuncea vor posti, în zilele acealea. 36. Iară zicea lor şi pildă, că nime peaticul de veşmînt nou nu-l va pune în veşmînt vechiu; iară aimintrea şi cel nou să va sparge; şi la cel vechiu nu să cuvine peatecul nou. 37. Şi nime nu va băga vin nou în foii vechi; iară aimintrea rumpe-va vinul cel nou foii, şi el să va vărsa, şi foii vor pieri. 38. Ce vinul nou în foii boi să-l toarne; şi amîndoi vor ţinea. 39. Şi nime cine bea vechiu, nu va vrea numai cît nou, că zice: mai bun iaste cel vechiu. cap 6. 1. Ucenicii freca spice sîmbăta. 6. Hristos vindecă mînă uscată. 13. Alesul apostolilor. 20.De fericiţi şi nefericiţi. 27. Pizmaşii a-i îndrăgi. 46. Cu ce rod să ascultă cuvîntul lui Dumnezău.1. Şi fu în a doao sîmbătă, după cea dentîiu, trecînd prin sămănături, zmulgea ucenicii Lui spice şi mînca, frecîndu-le în mîni. 2. Iară unii den farisei zisără lor: Ce faceţi carea nu să cade a face în sîmbete? 3. Atuncea răspunzînd zise lor: Nece aceasta n-aţi cetit ce au făcut David, cînd flămînzi el şi ceia ce era cu nus? 4. Cum întră în casa lui Dumnezău, şi pîinile sfinte le luo şi mîncă şi deade şi acelora ce era cu el; den carele nu să cădea să mănînce, fără numai popilor. {223} 5. Şi zicea lor: Fiiul omenesc Domnu iaste şi sîmbetei {74r}6. Şi fu într-altă sîmbătă, întră El în sinagoga, şi învăţa. Şi era acolo un om, căruia mîna cea dereaptă era uscată. 7. Şi lua aminte pre El cărtularii şi fariseii, au doară sîmbăta îl va vindeca, ca să afle vină spre El. 8. Iară El ştiia cugetele lor, şi zise omului celuia ce avea mînă seacă: Scoală şi stă în mijloc.Iar el sculă-să şi stătu. 9. Zise derept aceaia Iisus lor: Întreba-vă-voiu şi Eu pre voi ceva: cade-să în sîmbete bine a face, au rău a face cuiva? Omul a-l mîntui, au a-l piiarde? 10. Şi căutînd spre ei împregiur, zise omului: Tinde mîna ta.Iară el făcu aşia, şi să întregi mîna lui, sănătoasă ca şi ceialaltă. 11. Iară ei să împlură de nebunie şi grăiia unul cătră alt, ce ară face lui Iisus. 12. Şi fu în zilele acealea, eşi din munte să Să roage, şi înnoptă acolo, întru rugăciunea lui Dumnezău.13. Şi cînd fu la zuo, chema ucenicii Lui, şi alease dentr-înşii doisprăzeace, cărora le puse nume de apostoli. 14. (Pre Simon, carele-i puse nume Pătru, şi Andrei, fratele lui, Iacov şi Ioan, Filip şi Vartolomeiu. 15. Matteiu şi Toma, Iacov al lui Alfeov, şi Simon carele-l chiema Zilotin. 16. Iuda, fratele lui Iacov, şi Iuda Iscariotis, carele fu şi vînzătoriu). 17. Şi pogorî cu ei, stătu în loc şăsu; şi mulţimea ucenicilor ucenicilor Lui şi mulţime multă de oameni den toată Iudea şi den Ierosalim şi din ţînutul mării Tirului şi a Sidonii, carii venise să asculte pre El şi să să vindece de boalele sale. 18. Şi carii să chinuiia de duhure necurate, şi să vindeca. 19. Şi toată mulţimia siliia să să atingă de El că puteare eşiia den El, şi vindeca pre toţi. 20. Iară el, rădicînd ochii Lui spre ucenicii Săi, grăiia: Fericiţi sunteţi surumanii, că a voastră iaste Împărăţiia lui Dumnezău. {74v}.21. Fericiţi carii flămînziţi acum, că sătura-vă-veţi, fericiţi carii plîngeţi acum, că veţi rîde. 22. Fericiţi veţi fi cînd vor urî pre voi oamenii şi cînd vă vor despărţi, şi vă vor sudui, şi numele vostru ca un rău îl vor lăpăda, pentru Fiiul omenesc. 23. Bucuraţi-vă într-acea zi şi săltaţi, că iaca plata voastră multă iaste în ceriu. Că aşa făcea şi prorocilor părinţii lor. 24. Ce vai de voi cînd bine vor zice voao toţi oamenii că aşa făcea prorocilor, că veţi suspina şi veţi plînge.26. Vai de voi cînd bine vor zice voao toţi oamenii că prorocilor minciunoşi părinţii lor. 27. Ce voao zic, cestora ce auziţi: Iubiţi pizmaşii voştri, bine faceţi celora ce vă urăsc pre voi. {224} 28. Bine grăiţi pre cei ce vă blastămă şi vă rugaţi pentru ceia ce vă năpăstuiescu pre voi. 29. Cela ce te loveaşte preste falcă, întoarce-i şi ceialaltă; şi cela ce-ţi ia veşmîntul desupra, lasă-i şi cel dedesupt. 30. Săva cine ceare de la tine dă-i; şi de la cela ce va lua ale tale, nu le ceare. 31. Şi cum veţi să facă voao oamenii, şi voi faceţi lor aşijderea. 32. Că să veţi iubi pre ceia ce iubescu pre voi, ce folos va fi voao? Că şi păcătoşii iubescu pre ceia ce iubescu pre ei. 33. Şi de veţi face bine celor ce fac voao bine, ce mulţemită iaste voao? Că şi păcătoşii fac aceasta.34. Şi de veţi împrumuta celora de la carii nădăjduiţi că veţi lua, ce har iaste voao? Că şi păcătoşii pre păcătoşi împromutează, ca să ia tocma. 35. Derept aceaia, iubiţi pre pizmaşii voştri, şi bine faceţi şi împrumutaţi, nemică de-acolea aşteptînd, şi va fi plata voastră multă, şi veţi fi fii Celuia de sus, că Elu-i milos cătră neharnici şi răi. 36. Fiţi derept aceaia miloşi, cum şi Tatăl vostru milos iaste {74r} 37. Nu giudecareţi şi nu vă veţi giudeca; nu osîndireţi şi nu vă veţi osîndi; ertaţi şi să va erta voao.38. Daţi şi să va da voao.Măsură bună, îndesată şi scuturată şi vărsîndu-să, da-să-va voao. 39. Şi zicea lor pildă: Au doară poate orb pre orbu să-l ducă pre cale? Au nu vor cădea amîndoi în groapă? 40. Nu iaste ucenicul spre dascalul său, iară careleşi va fi deplin ucenic, fi-va asemene dascalu-său. 41. Dară ce cauţi oţapocul în ochiul fratelui tău, iară bîrna ce e în ochiul tău nu socoteşti? 42. Sau cum poţi zice fratelui tău: Frate, lasă să scoţ oţapocul den ochiul tău; şi fiind bîrna în ochiul tău nu o socoteşti? Făţarnice, scoate întîiu bîrna den ochiul tău, şi atuncea caută să scoţi oţapocul den ochiul fratelui tău. 43. Nu iaste pom bun carele face poame reale, nece pom rău carele face poame bune. 44. Că tot pomul den poamele lui să cunoaşte, că nu culeg den spin smochine, nece den măceş struguri. 45. Omul bun, den comoara inimii sale cea bună, scoate bun; şi omul rău, den comoara rea a inimii sale, scoate rău, că den plinitul inimiei grăiaşte gura lui. 46. Dară ce Mă chemaţi, Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă zic? 47. Tot cela ce va veni cătră Mine şi va auzi cuvintele Meale şi le va face, arăta-voiu cui iaste asămănat. 48. Aseamenea iaste omului ce zideaşte casă, carele săpă şi scobi şi puse temelie spre piatră, iară deaca veniră undele, să lovi apa de casa aceaia, şi nu o putu prăvăli, că era temeiată spre piatră. {225} Iară cela ce aude, şi nu le face, aseamenele iaste omului zidind casă pre pămînt, fără temelie; în carea să lovi apa, şi numai-cît căzu, şi fu răsipirea casei aceiia mare. {75v} CAP 7 1. De sluga sutaşului,. 9. Credinţa sutaşului. 11. Feciorul văduoi în Nain. 18. Ioan trimise ucenicii săi la Hristos. 37. Spală picioarele lui Hristos. 1. Iară cum sfărşi toate cuvintele Lui întru auzirea oamenilor întră în Capernaum. 2. Iară sluga unui sutaş era bolnav de-a murirea, carele--i era lui dragu. 3. Iară el, auzind de Iisus, trimise la El bătrînii iudeilor, rugînd pre El să vie să vindece sluga lui. 4. Iară ei veniră cătră Iisus, rugară pre El foarte, zicînd că-i destoinic ca să-i dai lui aceasta.5. Că iubeaşte sămînţa noastră, şi sinagoga el o a făcut noao. 6. Iară Iisus mergea cu ei şi nefiind departe El, de casă, trimise la El sutaşul priiatenii, zicînd Lui: Doamne, nu Te usteni, că nu-s destoinic ca să întri sub podul mieu. 7. Pentr-acea nece eu nu mă socotiiu destoinic să viu cătră Tine; ce zi cu cuvîntul, şi să va vindeca feciorul mieu. 8. Că eu încă sînt om supt puteare rînduit, avînd supt mine viteaji, şi zic cestuia: pasă, şi mearge, şi altuia: vino, şi vine; şi slugii meale: fă aceasta, şi face. 9.Iară auzind aceastea Să miră, şi întorcîndu-Să, zise mulţimei ce mergea după El: Zic voao că nice în Izrail atîta credinţă n-am aflat. 10. Şi înturnîndu-să carii era trimeşi, aflară sluga sănătoasă. 11. Şi fu a doaoa zi, mergea în oraşul ce să chema Nain, şi cu El mergea ucenicii Lui mulţi, şi mulţime multă. 12.Iară cum Să apropie cătră poarta oraşului, şi iată ducea un mort, carele era numai unul născut mumei sale, şi ia era văduo; şi mulţime multă den oraş, cuia. 13. Şi văzînd pre ia Domnul, I Să feace milă de ia, şi zise. Nu plînge. 14.Şi aspropiindu-Să, Să atinse de săcriiu, (iară ceia ce-l {76r} ducea stătură) şi zise: Voinice, ţie zic, scoală. 15. Atuncea şăzu mortul şi începu a grăi, şi-l deade pre el mumei lui. 16. Şi-i luo frică pe toţi, şi slăviia pre Dumnezău, zicînd: Cu adevăr proroc mare s-au sculat întru noi, şi socoti Dumnezău pre oamenii Săi. 17. Şi eşi de El cuvîntul acesta în toată Iudea, şi în tot ţinutul dempregiur. {226} 18. Şi deaderă veaste lui Ioan ucenicii lui, de aceastea de toate, şi chemă pre doi den ucenicii săi. 19. Trimisei cătră Iisus zicînd: Tu eşti Acela ce era venitoriu, au pre altul vom aştepta? 20.Iară venind cătră El, aceia zisără: Ioan Botezătoriul ne-au trimes pre noi la Tine, zicînd: Tu eşti Cela ce era să vie, au altul vom aştepta? 2l. Iară într-acel ceas vindecă pre mulţi de boale şi de rane şi de duhure necurate, şi a mulţi orbi deade vedeare. 22. Şi răspunzînd Iisus zise lor: Meargeţi, daţi ştire lui Ioan cealea ce vedeţi şi auziţi: că orbii iau vedeare, şchiopii îmblă, stricaţii să curăţescu, surzii aud, morţii înviază, surumanilor Evanghelia să propoveduiaşte. 23. Şi fericit iaste cela ce nu să sminti în Mine. 24. Iară ducîndu-să solii lui Ioan, începu a grăi mulţimei de Ioan: ce aţi eşit în pustie a vedea? Trestie de vînt clătinată? 25. Dară ce aţi eşit a vedea? Om în veşminte moi îmbrăcat? Iată, carii să îmbracă în veşminte scumpe şi în dulceţi trăescu, în curţile crailor sînt. 26. Dară ce aţi eşit a vedea? Proroc? Adevăr zic voao că mai mare decît prorocul aţi văzut. 27. Acesta iaste de carele e scris: iată Eu trimiţ solul Mieu înaintea feaţei Tale, carele va găti calea Ta înaintea Ta.28. Că zic voao că întru născuţi den mueri nime nu-i mai mare proroc de Ioan Botezătoriul, iară carele e mai mic {76v} întru Împărăţiia lui Dumnezău mai mare de el iaste. 29. Şi toţi oamenii şi publicanii deaderă laudă lui Dumnezău, botezaţi cu botegiunea lui Ioan. 30. Iară fariseii şi legiuitorii staul lui Dumnezău lăpădară de la ei, împrotivă loruşi nebotezîndu-să de la el.31. Zise după aceaia Domnul: Cui voiu asămăna oamenii neamului acestuia? Cui sînt aseamenea? 32. Aseamenea sînt coconilor cărora şăd în tîrgu şi strigă unii cătră alalţi, zicînd: Fluerat-am şi n-aţi săltatu; cîntat-am de jale şi n-aţi plîns. 33. Că veni Ioan Botezătoriul, nece pîine mîncînd, nece vin bînd; şi ziceţi, drac are. 34. Veni Fiiul omenesc mîncînd şi bînd, şi ziceţi: Iaca om mîncătoriu şi beutoriu de vin, soţ publicanilor şi păcătoşilor. 35. Şi înţelepciunea să îndereptă de la toţi fiii ei. 36. Şi rugă pre El unul den farisei, ca să prînză cu el. Şi întrînd în casa făriseului, şăzu. 37. Şi iată o muiare den oraş, carea era păcătoasă, ştiind că şade în casa făriseului, aduse un alavastru cu unsoare.38. Şi stînd lîngă picioarele Lui, den dos, plîngînd, începu a spăla picioarele Lui cu lacrămi, şi cu părul capului ei ştergea şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu unsoarea. {227} 39. Iară văzînd aceasta fariseul carele chemase pre El, zise întru sine: Acesta de-are fi proroc ară şti cine e şi ce muiare să atinge de El, că iaste păcătoasă. 40. Atunce, răspunzînd, Iisus zisă cătră el: Simone, am a-ţi zice oarece ţie, El zise: Învăţătoriule, zi. 41. Doi deatornici era unui om: unul era deatoriu cu cinci sute de bani, iară altul cu cincizeci. 42. Şi neavînd ei să plătească, amîndurora le îngădui. Spune-Mi dară, den ceşti doi carele-l mai îndrăgi {77r} 43. Răspunzînd Simon zise: Pare-mi că celuia ce-i îngădui mai mult. Iară El zise lui: Derept giudecaşi. 44. Şi întorcîndu-Se cătră muiare, zise lui Simon: Vezi această muiare? Întraiu în casa ta, apă picioarelor Meale nu dedeşi, iară aceasta cu lacrămi spălă picioarele Meale, şi cu părul capului ei le ştearse. 45. Sărutare nu-Mi dedeşi, iară aceasta, de cînd am întrat, nu părăsi sărutîndu-Mi picioarele. 46. Cu uleiu capul Mieu n-ai uns, iară acesta cu unsoare unse picioarele Meale; pentru carea zic ţie, ertară-să păcatele ei multe, că iubi mult, dară căruia să iartă puţîn, puţîn iubeaşte. 47. Iară zise ei: Ertate ţi-s păcatele tale. Şi începură carii şădea împreună a zice: Cine iaste Acesta carele şi păcatele iartă? Iară zise cătră muiare: Credinţa ta te mîntui; pasă în pace. CAP 8. 1. Muierile slujescu lui Hristos den avuţiia lor. 4. Pilda sămănăturii. 16.Lumina. 19. Muma şi fraţii lui Hristos. 22. Hristos porunceaşte vîntului. 26. De îndrăcitul cu legheon. 37.Gadarineanii mînară pre Hristos. 41. Fata lui Iair o învise. 43. Muiarea de cursul sîngelui să vindecă. 52. Plînsul pentru morţi. 1. Şi fu după aceaia făcea cale pren oraşă şi pren sate, propoveduind şi vestind Împărăţiia lui Dumnezău, şi cei doisprăzeace era cu El. 2. Şi neşte mueri pre carele vindecase de duhure şi de boale, Maria carea să chiema Magdalina, den carea eşise şapte draci. 3. Şi Ioana, muiarea Huzei deregătoriului lui Irod, şi Sosanna, şi altele multe, carele slujiia Lui den avearea lor. 4. Iară adunîndu-să mulţime multă, şi den toate oraşăle mergea cătră El, zise lor în pildă. 5. Eşi sămănătoriul să samene sămînţa lui, şi cînd sămănă, adecă una căzu lîngă cale, şi o călcară păsările ceriului mîncară-o {77v} 6. Şi alta căzu pre piatră, şi răsărind să uscă, pentru ce nu avu răveneală. 7. Şi alta căzu între spini, şi crescînd spinii cu ia, o necară. {228} 8. Şi alta căzu în pămînt bun, şi crescînd făcu rod, de o sută de ori atîta. Aceastea grăind, striga: Cine are urechi de auzirea să auză.9. Deci întrebară pre El ucenicii Lui zicînd: ce iaste pilda aceasta? 10. Iară El zise: Voao dată e a şti taina Împărăţiei lui Dumnezău, iară altora în pilde grăescu, căutînd să nu vază, şi auzind să nu auză. 11. Iară pilda e aceasta: sămînţa iaste cuvîntul lui Dumnezău. 12. Iară vei de lîngă cale sînt ceia ce aud; după aceaia vine diavolul şi ia cuvîntul la inima lor, să nu cumva, crezînd să să spăsească. 13. Iară cei de pre piatră sînt carii deaca aud cu bucuriie priimescu cuvîntul; şi aceştea rădăcină nu au, carii pînă o vreame cred, şi în vreamea năpăştiei cad. 14. Iară carea cade în spini aceştea sînt carii auzind, şi de griji şi de bogăţii şi de dulceţile vieţii să îneacă şi rod nu aduc. 15. Iară carea cade în pămînt bun, aceştea sînt carii întru inimi bună şi curată cuvîntul auzit ţinu-l, şi rod fac întru răbdare. 16. Că nime lumina aprinzînd, nu va acoperi pre ia cu vasul, sau supt pat să o puie; ce în sfeaşnic o pune, ca ceia ce întră să vază lumină. 17. Că nu iaste nece o taină ca să nu fie la arătare, şi nece o ascunsă ca să nu să cunoască, şi la aiave să nu vie. 18. Deci căutaţi cum auziţi, că cine are da-i-să-va lui, şi cela ce n-are, şi ce-i pare că are lua-să-va de la el. 19 Iară veniră la El Muma şi fraţii Lui, şi nu să putea împreuna cu EL, pentru mulţimea. 20. Şi-I deaderă veaste Lui, zicîndu-i: Muma Ta şi fraţii Tăi stau afară vrînd să Te vază {78r} 21. Iară El, răspunzînd, zie lor: Muma Mea şi fraţii Miei aceştea sînt, carii ascultă cuvîntul lui Dumnezău şi-l fac. 22. Şi fu într-o zi şi El întră în corabie, şi ucenicii Lui; şi zise cătră ei: Să treacem de ceaia parte de ezer. Şi să sloboziră. 23. Iară mergînd ei cu luntrea, adurmi, şi să scorni în ezer vivor de vînt şi să împlea şi periia. 24. Şi venind la El, deşteaptă-L, zicînd: Dascale, Dascale, perim. Iară El deşteptîndu-Să, certă vîntul şi undele apei, şi să încetă şi fu linişte. 25. Zise lor: Unde iaste credinţa voastră? Deci înfricoşîndu-să, să mira, grăind unii cătră alalţi: Oare cine iaste Acesta, că şi vînturelor şi apelor porunceaşte, şi ascultă pre El? 26. şi mearsără în ţînutul gadarineanilor, carea iaste împrotiva Galileei. 27. Iară eşind ei la uscat, veni înainte-I un om den oraş, carele avea draci de multă vreame, şi în veşminte nu să îmbrăca, şi în case nu mînea, ce în mormente. 28. Iară el văzînd pre Iisus şi strigînd, căzu-I Lui la picioare, şi cu glas mare zise: Ce e mie cu Tine Iisuse Fiiul lui Dumnezău celui înalt? rogu-Te să nu mă munceşti. {229} 29. Că porunciia duhului necurat să iasă den om, că de multă vreame cuprinsease pre el; şi legat cu lanţuri şi în cătuşi, străjuiia pre el, şi rumpînd legăturile, scotea-l dracul în pustie. 30. Ce întrebă pre el Iisus, zicînd: Ce ţi-e numele? Iară el zise: Legheon, că mulţi draci întrase în el! 31. Şi rugară pre El ca să nu le poruncească lor să meargă în adînc.32. Era acolo o turmă de porci mulţi, păscînd în măgură, şi rugară pre El ca să-i sloboază pre ei să între în ei, şi îngădui lor. 33. Iară eşind dracii den om, întrară în porci şi sări {78v} turma de pre ţărmure în iazer şi să înecă. 34. Văzînd păstorii ce fu, fugiră şi, mergînd, deaderă veaste în oraş şi în sate. 35. Şi eşiră să vază ce fu, şi veniră cătră Iisus şi aflară şăzînd omul den carele eşiră dracii, îmbrăcat şi în minte întreagă, şăzînd lîngă picioarele lui Iisus; şi să temură. 36. Şi spusără lor şi aceia carii văzuse cum s-au mîntuit cel îndrăcit. 37. Şi rugară pre El toată mulţimea dempregiurul ţinutului gadarineanilor să Să ducă de la ei, că în frică mare era. Iară El, întrînd în corabie, Să înturnă. 38. Rugă pre El acel om om den carele eşise dracii, să fie cu El; ce Iisus slobozi pre el, zicînd: 39. Întoarnă-te acasă, şi povesteaşte cîte-ţi făcu ţie Dumnezău; şi mearse pren tot oraşul, propoveduind cîte-i feace lui Iisus 40. Şi fu cînd Să înturnă Iisus, priimi pre El mulţimea, că toţi aştepta pre El. 41. Şi iată veni un om ce-i era numele Iair, carele era mai mare săborului, şi căzu la picioarele lui Iisus, ruga pre El să între în casa lui. 42. Că avea numai o fată, ca de doisprăzeace ai, carea vracilor cheltuise toată avearea ei şi nu putu nece de la unul să se vindece. 43. Şi o muiare curîndu-i sîngele de doisprăzeace ai, carea vracilor cheltuise toată avearea ei şi nu putu nece de la unul să să vindece. 44. Apropiindu-să den dos, să atinse de marginile veşmintelor Lui şi numaidecît stătu cursura sîngelui ei. 45. Atunci zise Iisus: Cine să atinse de Mine? Şi tăgăduindu-să toţi, zise Pătru şi ceia ce era cu El: Învăţătoriule, mulţimea Te strînge şi Te împresoară, şi zici: cine să atinse de Mine? 46. Iară Iisus zise: Atinse-se de Mine oarecine, că Eu cunoscuiu că eşi puteare den Mine. 47. Văzu muiarea că nu să va ascunde, tremurînd veni, şi {79r} căzu la picioarele Lui, spuse Lui, înaintea tuturora, pentru ce s-au atinsu de El, şi cum să vindecă atuncişi. 48. Iară Iisus zise ei: Încreade-te, fie, credinţa ta te mîntui, pasă în pace. 49. Încă El grăind, veni oarecine de la mai marele săborului, zicînd lui: Murit-au fata ta, nu usteni pre Dascalul. {230}50. Iară auzind, răspunse lui, grăind: Nu te teame, numai ce creade, şi să va mîntui. 51. Iară întrînd în casă, nu lăsă să între nime, numai Pătru şi Iacov şi Ioan, şi pre tatăl cocoanei şi mumă-sa. 52. Plîngea toţi şi să văeta, iară El zise: Nu plîngereţi, n-au murit, ce doarme. 53. Şi batgiocuriia pre El, ştiind c-au murit. 54. Iară El, scoase pre toţi afară şi prinzînd pre ia de mînă, strigă zicînd: Fetişoară, scoală. 55. Şi să înturnă sufletul ei, şi învise atunceşi şi El porunci să dea ei să mănînce. Şi să spămîntară părinţii ei, iară El porunci lor, nemurui să nu spue ce fu.. CAP 9. 1. Trimitu-să apostolii a propovedui. 7, 19. Părearea oamenilor de Hristos. 12. De cinci pîini şi doi peşti. 20. Mărturisitura apostolilor. 24. Piiarderea vieţei. 33. A asculta. 37. Lunaticul. 46. Scot unii draci, în numele lui Hristos. 55. Samarineanii nu vor să priimească pre Hristos. 55.Băsăul să conteneaşte. 57, 59, 61. De cei trei oameni carii vrea să meargă după Hristos. 1. Chemînd pre cei doisprăzeace ucenici ai Lui, deade lor puteare şi vîrtute spre toţi dracii, şi boalele să vindece. 2. Şi trimise pre ei să propoveduiască Împărăţiia lui Dumnezău, şi să vindece bolnavii. 3. Şi zise lor: Nemică să nu luaţi pre cale, nece toiag, nece taistră, nece pîine, nece bani, nece cîte doao veşminte avînd. 4. Şi vare în ce casă veţi întra, acolea rămîneţi, şi de acolea eşiţi. {t9v} 5. Şi varecarii nu vor priimi pre voi, eşind den oraşul acela, şi prahul den picioarele voastre scuturaţi, mărturie spre ei. 6. Iară eşind, îmblaţi pre toate satele, vestind Evanghelia şi vindecînd pretutindenea. 7. Auzi şi Irod, al patrul domnitoriu, cealea ce fură de El toate: şi să îndoiia, pentru că zicea unii că Ioan s-au sculat den morţi. 8. Iară unii zicea că Ilia s-au arătat, iară alţii zicea că un prunc den cei de demult s-au sculat. 9. Atuncea zise Irod: Pre Ioan eu l-am tăiat, dară cine iaste Acesta, de carele eu auz unele ca acestea? Şi vrea să-L vază. 10.Şi înturnîndu-să apostolii spusără Lui toate cîte făcuse, şi luînd pre ei, Să duse Însuşi în loc pustiiu al oraşului ce să chiamă Vitsaida. 11. Carea înţelegînd mulţimea mearsără după El, şi priimi pre ei, grăiia lor de Împărăţia luiDumnezău. Şi celor ce trebuiia vendecare, vindeca-i. {231} 12. Iară zuoa începu a treace. Mergînd la El cei doisprăzeace zisără Lui: Slobozi mulţimia ca să meargă în oraşă şi în sate carele-s împregiur, să să răsfire şi să.şi afle bucate; că acicea sîntem în loc pustiiu. 13. Iară zise lor: Daţi voi lor să mănînce. Iară ei zisără: Nu iaste la noi mai mult de cinci pîini şi doi peşti; poate că vom mearge noi să cumpărăm mulţimei aceştiia bucate. 14. Că era bărbaţi ca la cinci mie. Iară El zise ucenicilor Lui: Faceţi-i să şază pre rînd cîte cincizeci. 15. Şi făcură aşa, şi-i aşăzară pre toţi. 16. Iară El luo ceale cinci pîini, şi cei doi peşti, căutînd la ceriu, blagoslovi-le şi le frîmse şi deade ucenicilor să le pue înaintea mulţimei. 17. Şi mîncară şi să săturară toţi şi luară de rămăşi{80v}ţele fărmiturilor, corfe doaosprăzeace. 18. Şi fu cînd S-ară ruga El singur, cu El era ucenicii şi întrebă pre el, zicînd: 19. Cine Mă zic mulţimia că sînt? Iară ei răspunzînd zisără: Ioan Botezătoriul, alţii Ilia, iară alţii, că un proroc den cei de demult s-au sculat. 20. Zise deacii lor: Dară voi cine Mă ziceţi că sînt? Răspunzînd, Pătru zise: Cel Hristos al lui Dumnezău. 21. Iară El contenînd pre ei, porunci nemurui să nu spue aceasta. 22. Zicînd că Să cade Fiiului omenesc multe a păţi şi lăpădat a fi de bătrîni şi de marii popilor şi de cărtulari, şi a-L omorî şi treia zi a învia. 23. Iară zicea tuturora: Cine va vrea după Mine să vie să să leapede de sine şi să ia crucea lui, în toate zilele, şi să vie după Mine. 24. Că cine va vrea viaţa lui să o mîntuiască, piiarde-va-o, iară cine va piiarde viaţa lui pentru Mine, afla-o-va. 25. Că ce foloseaşte omului să va dobîndi lumia toată, iară pre sine să piarză sau să păgubească? 26. Că cine să va ruşina de Mine şi de cuvintele Meale, de acela Fiiul omenesc încă-I va fi ruşine, cînd va veni cu slava Lui şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 27. Ce zic voao adevărat, sînt unii de carii stau acicea, carii nu vor gusta moartea, pînă nu vor vedea Împărăţiia lui Dumnezău. 28. Şi fu după cuvintele aceastea la opt zile, luo pre Pătru şi pre Ioan şi Iacov, sui în măgură, să Să roage. 29. Şi fu, rugîndu-Să, faţa obrazului Lui alta, şi veşmîntul Lui albu strălucind. 30. Şi iată doi bărbaţi voroviia cu El, carii era Moisi şi Ilia. 31. Carii să văzură în slavă grăiia la eşirea (a. ce să zice, de moartea Lui) carea era a împlea în Ierosalim. 32. Iară Pătru şi ceia ce era cu el, era îngreuiaţi de somnu {80v} iară deşteptîndu-să văzură slava Lui şi cei doi bărbaţi stînd cu El. {232} 33. Şi fu cînd s-ară duce de la El, zise Pătru lui Iisus: Dascale, bine iaste noao acicea a fi şi să facem trei sălaşă: unul Ţie, unul lui Moisi şi unul lui Ilie, neştiind ced grăiaşte. 34. Iară aceastea zicînd el, fu nuor şi umbri pre ei, şi să spăreară cînd întrară ei în nor. 35. Şi glas fu den nor, zicînd: Acesta iaste Fiiul Meu cel iubit, pre Acesta ascultaţi. 36. Şi după ce fu glasul, Să află Iisus singur, iară ei tăcură şi nemurui nu spusără, în aceaia vreame, nemică de acealea carele văzură. 37. Şi fu a doaua zi, pogorîndu-să ei den munte mearse-I înaine mulţime multă. 38. Şi iată oarecine den mulţime strigă zicînd: Dascale, rogu-Te, caută pre feciorul mieu, că mi-i numai unul născut. 39. Şi iată duhul răpeaşte pre el şi el de pripă strigă şi-l rumpe şi-l aspumează şi anevoe să duce de la el, sfărmînd pre el. 40. Şi mă rugaiu ucenicilor Tăi să-l scoaţă şi nu putură. 41. Iară răspunzînd Iisus zise: O, rudă necredincioasă şi îndărăpnică, pînă cînd voiu fi între voi şi voiu răbda pre voi? Adu fiul tău încoace. 42. Iară cînd s-ară apropiia, îl trînti pre el dracul şi-l scutură, iară Iisus certă duhul cel necurat şi vindecă porobocul şi-l deade tătîni-său. 43. Şi să mira derept aceaia de mare putearea lui Dumnezău şi mirîndu-să toţii de toate carele le făcea, Iisus zise uceniciilor: 44. Puneţi voi în urehile voastre cuvintele aceastea că Fiiul omenesc să va da în mînile oamenilor. 45. Iară ei nu înţăleaseră cuvîntul acesta şi era lor ascunsu, ca să nu-l înţeleagă, şi să temea a întreba pre El {81r} de cuvîntul acesta. 46. şi fură cuvite între ei, carele va fi mai mare den ei. 47. Iară Iisus văzu cugetul inimiei lor, luo un poroboc, puse-l lîngă Sine. 48. Şi zise lor: Cela ce va priimi pre coconul acesta în numele Mieu, pre Mine priimeaşte, şi cela ce priimeaşte pre Mine, priimeaşte pre Cela ce-au trimes pre Mine, că carele iaste mai mic între voi, acela va fi mare 49. Iară răspunzînd Ioan zise: Dascale, văzut-am pre oarecine, în numele Tău, scoţînd dracii şi l-am contenit pre el, că nu vine după Tine cu noi.50.Şi zise Iisus lui: Nu contenireţi, că cine nu-i împrotivă noao cu noi iaste. 51. Fu într-aceaia împlîndu-să înălţării Lui şi El întări faţa Lui, să meargă în Irosalim. 52. Şi trimise soli înaintea feaţei Lui şi mergînd, întrară într-un sat al samarineanilor ca să-I gătească lui sălaş. 53 Şi ei nu priimiră pre El, căce faţa Lui era mergînd în Ierusalim. {233} 54.Iară văzînd ucenicii Lui, Iacov şi Ioan, zisără:Doamne, vei să zicem să pogoară foc den ceriu şi să-i amistuiască pre ei, cum făcu şi Ilie? 55. Iară Iisus, întorcîndu-Să, certă pre ei şi zise: Nu ştiţi a cui duh sînteţi voi. 56. Că Fiiul omenesc n-au venit să piarză sufletele oamenilor, ce să le mîntuiască; şi mearseră într-alt sat. 57. Şi fu mergînd ei pre cale, zise oarecine Lui: Mearge-voiu după Tine, vareunde vei mearge, Doamne. 58. Şi zise Iisus lui: Vulpile au viezunii şi păsările ceriului, cuibure, iară Fiiul omenesc nu are unde capul să-Şi pleace. 59. Ce zise cătră altul: Vino după Mine. Iară el zise: Doamne, îngăduiaşte-mi să mergu întîiu să îngrop pre tatăl mieu. 60.Zise într-aceaia Iisus lui: Lasă morţii să îngroape pre mor{81v} ţii săi, iară tu pasă şi vesteaşte Împărăţiia lui Dumnezău. 61. Zise şi altul: Mearge-voiu după Tine, Doamne, iară întîiu îngăduiaşte-mi să le spuiu celora ce-s în casa mea. 62. Şi zise cătră el Iisus: Nime puind mîna lui spre plug, şi căutînd pre cealea ce-s îndărăt, nu-i destoinic întru Împărăţiia lui Dumnezău. CAP. 10. 1. 70 de ucenici. 10. Mustră oraşăle neharnice. 17. Ucenicii înturnaţi de la propovedanie îndeamnă-i sper smericiune. 29. Cine-i priiatinul. 38. De Marta şi Maria surori. 1. Iară după aceastea, rîndui Domnul şi alţi şaptezeci şi trimise pre ei, cîte doi, înaintea feaţei Lui, în tot oraşul şi locul u{n}de era El mergătoriu. 2. Şi zicea lor: Iaca secerare-i multă, iară lucrători puţini; ce vă rugaţi Domnului secerăturii, ca să trimeaţă lucrători cu secerarea Sa. 3. Meargeţi, iată Eu trimeţ pre voi ca mieii în mijlocul lupilor. 4. Nu purtareţi pungă, nece traistă, nece încălţăminte şi nimurui pre cale nu ziceţi zuoa bună. 5. Vare în ce casă veţi întra, întîiu ziceţi: pace casei aceştiia. 6. Iară să va fi acolo cineva fiiul pacei, rămîne-va pre el pacea voastră, iară de nu, cătră voi să va înturna. 7. Iară într-aceia casă rămîneţi, mîncînd şi bînd de carele vor pune înainte, că harnic iaste lucrătoriul platei sale; nu îmblareţi den casă în casă. 8. Şi vare în ce oraş veţi întra şi vă vor priimi, mîncaţi de carele vă vor pune voao înainte. 9. Şi vindecaţi bolnavii carii vor fi acolea şi ziceţi lor: Apropiatu-s-a la voi Împărăţiia lui Dumnezău. {234} 10. Vare întru care oraş veţi întra şi nu vor priimi pre voi, eşind în uliţele lui, ziceţi: 11. Şi prahul ce s-au lipit de noi den oraşul vostru,scuturăm voao; însă aceasta să ştiţi că s-au apropiat la {82r} Împărăţiia lui Dumnezău. 12. Iară vă zic voao că Sodomului în zuoa aceaia a Giudecăţii, mai lesne va fi decît oraşului aceluia. 13. Vai de tine, Horazin, vai de tine, Vitsaida, că de ară a fi fostă în Tir şi în Sidon puterile carele fură întru voi, demult în saci şi în cenuşă şăzînd, s-ară fi pocăit. 14.Insă Tirului şi Sidoniei mai iuşor va fi la Giudecată, decît voao. 15. Şi tu, Capernaum, care pînă la ceriu te-ai înălţat, pînă la iad te vei pogorî. 16, Cela ce ascultă pre voi, pre Mine ascultă, şi cela ce lapădă pre voi, pre Mine leapădă; iară cela ce leapădă pre Mine, lapădă pre Cela ce M-au trimes pre Mine. 17. Şi întoarsără cei şaptezeci, cu bucurie, zicînd: Doamne şi dracii să pleacă noao, întru numele Tău. 18. Iară El zise lor: văzuiu pre Satana, ca un fulger, den ceriu căzînd. 19. Iară dau voao puteare să călcaţi spre şărpi şi spre scorpii şi spre toată putearea pizmaşului şi nemică voao nu va strica. 20. Însă de aceasta nu vă bucurareţi, căce duhurele voao să pleacă; bucuraţi-vă mai vîrtos că numele vostru scris iaste în ceriure. 21. În acel ceas, Să bucură cu duhul Iisus şi zise: Slavă dau Ţie, Părinte, Doamne al ceriului şi al pămîntului, că ai ascunsu aceastea de mîndri şi de înţelepţi şi le descoperişi acealea porobocilor, aşa, Părinte, că aşa plăcu Ţie. 22. Toate-Mi sînt date de la Părintele Mieu şi nime nu ştie cine iaste Fiiul, fără numai Tatăl şi cine iaste Tatăl, fără numai Fiiul şi varecui va vrea Fiiul să-i arate. 23. Şi întorcîndu-Să cătră ucenici singur zise: Ferice de ochii carii văd ce vedeţi voi. 24. Că zic voao că mulţi proroci şi crai vrură să vază {82v}carele vedeţi voi şi nu văzură; şi să auză carele auziţi şi nu auziră. 25. Şi iată atunci un legiuitoriu să sculă, ispitîndu-L pre El şi zicînd: Dascale, ce voiu face, viiaţa de veaci să moştenescu? 26. Iară El zise lui: În leage ce-i scris? Cum ceteşti? 27. Iară el răspunzînd, zise: Să iubeşti pre Domnul Dumnezăul tău den toată inima ta şi den tot sufletul tău şi den toată vîrtutea ta şi den tot cugetul tău şi pre priiatinul, va pre tine. 28. Atunci ziselui: Derept ai răspunsu; fă aceasta şi veri viia. Iară el vrînd să să îndearepteaze zise lui Iisus: Cine-i priiatinul mieu? {235} 30. Iară răspunzînd Iisus zise: Un om pogoriia den Ierosalim în Erihon şi în tîlhari căzu, carii îl jăhui pre el şi-l răniră, să dusără, lăsîndu-l mort. 31. Iară tîmplîndu-să un preot a pogorî pre acea cale şi, văzînd pre el, trecu. 33. Iară un samarinean venind pre cale, sosi la el şi, văzînd pre el, fu-i milă de el. 34. Şi să apropie de el şi legă ranele, turnînd în iale uloiu şi vin; puindu-l pre el pre al lui dobitoc, duse-l în sălaşul oaspeţilor şi-i purtă căştiga. 35. Şi a doaoa zi mergînd, scoase doi bani şi-i deade gazdei şi zise lui: Poartă-i cîştiga lui şi vare cu cît vei cheltui mai mult, eu cînd mă voiu întoarce voiu plăti ţie. 36. Dară carele de acei trei ţi să pare că-i fu priiatin aceluia ce căzu în tîlhari? 37. Iară el zisă: Carele făcu milă cu el; iară Iisus zise lui: Pasă, de fă şi tu aşijderea. 38. Şi fu mergînd şi El întră într-un sat, iară o muiare, numele-i Marta, priimi pre El în casa ei {83r} 39.Aceasta avea o sor de o chiema Maria, carea şăzînd la picioarele lui Iisus, asculta cuvîntul Lui. 40. Iară Marta era cuprinsă în slujbă neîncetată, iară venind zise: Doamne, au nu socoteşti că soru-mea m-au lăsat singură să slujescu? Cei zi ei să-mi ajute. 41. Şi răspunzînd Iisus zise ei: Marto, Marto, grijeşti-te şi pre multe te sileşti. 42. Ce un lucru trebuiaşte, iară Maria, cea mai bună parte şi-au ales, carea nu să va lua de la ia. CAP 11, 1. Învaţă apostolii a să ruga. 14. Dracul mut îl scoate. 27. O muiare den mulţime rădică-şi glasul ei. 29. Iudeii cer seamne. 37. Fariseii Îl chema la prînzu. 1. Şi fu cînd Să ruga El în acătare lor, cum părăsi, zise unul den ucenicii Lui cătră El: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum şi Ioan învăţă pre ucenicii săi. 2. Şi zise lor: cînd vă rugaţi ziceţi:Tatăl nostru cela ce eşti în ceriure, sfinţască-Se numele Tău; vie Împărăţiia Ta, fie voia Ta, cumu-i în ceriu aşia şi pre pămînt. 3. Pîinea noastră de toate zilele, dă-ne noao astăzi. 4. Şi iartă noao păcatele noastre, că noi încă ertăm tuturora carii ni-s deatori noao; şi nu ne duce pre noi în năpaste, ce ne izbăveaşte pre noi de hicleanul. {236}5. Şi zise cătră ei: cine dentru voi are un soţ şi mearge cătră el la miază-noapte şi va zice lui: Soaţe, dă-mi împrumut trei pîini. 6. Că un priiatin den cale au venit la mine şi n-am ce-i pune lui înainte. 7. Şi acela, den lăuntru răspunzînd, va zice: Nu mă usteni; iată că uşa-i încuiată şi porobocii miei cu mine sînt în casă, nu mă pociu scula să-ţi dau. 8. Zic voao săvai nu s-ară scula să-i dea lui pentru ce e priiatin lui, iară pentru acolisitura lui scula-să-va şi-i {83v} va da lui cîtu-i trebuiaşte. 9. Şi Eu încă zic voao: Ceareţi şi să va da voao; căutaţi şi veţi afla; sunaţi şi să va deşchide voao. 10. Că varecine ceare va lua şi cine caută afla-va: şi cine va bate deşchide-i-să-va.11. Iară carele-i den voi părinte, să ceae feciorul lui pîine, au piatră îi va da lui? Sau peaşte, au doară în loc de peaşte, şarpe-i va da lui? 12. Sau de va ceare ou, au da-i-va lui scorpie? 13. Derept aceaia, voi carii sînteţi răi, ştiţi dare bună a da feciorilor voştri, dară cu cît mai vîrtos Tatăl vostru cel den ceriu va da Duhul Sfînt celora ce-L cer de la El? 14. Şi scoase pre dracul carele era mut; şi fu eşind dracul, grăi mutul şi să mirară mulţimia.15. Iară unii dentr-înşi zisără: Cu Veelzevul, domnul dracilor, scoate dracii. 16. Iară alţii, ispitîndu-L, sămnu de la El cerea den ceriu. 17. Iară El, ştiind cugetele lor, zise lor: Toată împărăţiia ce să împarte întru sine pustiiaşte; şi care casă să rădică în sine, cade. 18. Iară şi Satana de să va rădica pre sine, cum va sta împărăţiia lui? Că ziceţi că cu Veelzavul scoţ eu dracii. 19. Iară să scoţ Eu dracii cu Veelzavul, feciorii voştri cu cine-i vor scoate? Derept aceaia ei vor fi giudecătorii voştri. 20. Iară de scoţ dracii cu degetul lui Dumnezău, sosit-a la voi Împărăţiia lui Dumnezău. 21. Cînd cel tare într-armat păzeaşte curtia lui, în pace sînt ale lui. 22. Iară de va veni pre el mai tare de el şi va birui pre el, toate armele lui va lua, spre carele nădăjduiia, şi dobînda lui va împărţi. 23. Cine nu e cu Mine, spre Mine iaste şi cela ce nu strînge cu Mine, răsipeaşte. 24. Iară cînd iase duhul cel necurat din om, îmblă {84r} pren loc fără de apă, căutînd odihneală; şi deaca nu află, zice: Întoarce-mă-voiu în casa mia, de unde am eşit.25. Şi viind, o află măturată şi podobită. 26. Atunci mearge şi ia alte şapte duhure mai reale de el, şi întrînd lăcuiesc acolea, şi va fi omului aceluia mai rău apoi, decît întîiu. 27. şi fu cînd grăiia El aceastea, rădicînd o muiare glas den mulţime zie Lui: Ferice de zgăul ce Te-au purtat şi de ţîţa ce-ai supt. 28. Iară El zise: Mai fericiţi-s aceia ce aud cuvîntul lui Dumnezău şi-l păzescu. 29. Iară mulţimia, adunîndu-să la El, începu a zice: Ruda aceasta hicleană iaste, sămnu ceare, şi sămnu nu să va da ei, fără numai sămnul lui Iona prorocul. 30. Că cum au fost Iona sămnu nineviteanilor, aşa va fi şi Fiiul omenesc, rudei aceştiia. 31. Crăiasa de la amiază-zi să va scula la giudeţ cu bărbaţii rudei aceştiia şi-i va osîndi pre ei; că veni de la marginea pămîntului să auză mîndriia lui Solomon şi iată mai mare iaste de Solomon, în cest loc. 32. Bărbaţii Ninevii scula-să-vor la giudecată cu ruda aceasta şi vor osîndi pre ia; că să pocăiră cu propovedania lui Iona, şi iată, aicea-i şi mai mare de Iona. 33. Nime, aprinzînd lumina, nu va pune întru ascuns, nece supt speae, ce în sfeaştnic ca să vază lumină cela ce întră. 34. Lumina trupului iaste ochiul, dece să va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iară deaca va fi rău, şi trupul tău e întunecat. 35. Derept aceaia ia aminte ca lumina carea e întru tine, să nu fie întunearec. 36. Că de va fi trupul tău tot luminat neavînd vro parte ceva întunecată, fi-va luminat tot, ca şi cînd te-are lumina lumina cu strălucirea. {84r} 37. Iară cînd grăiia, rugă pre El un fariseu ca să prînză la el ; iară întrînd, şăzu. 38. Fariseul văzînd, să miră că nu Să spălă mainte de prînzu. 39. Ce zise Domnul cătră el: Acum voi farisei, din afară păharele şi blidele curăţiţi, iară denlăuntrul vostru plin iaste de răpire şi răutate. 40. Nebunilor, cela ce-au făcut ce-i dinafară au n-au făcut şi ce-i denlăuntru? 41. Însă care sînt pre lîngă voi, daţi milostenie; şi iaca toate vor fi voao curate. 42. Ce vai de voi, fariseilor, că iubiţi şădearea întîiu în adunări şi închinăciunile pren tîrgure. 43. Vai de voi, cărtulari şi farisei, că iubiţi şădearea întîiu în adunări şi închinăciunile pren tîrgure. 44. Vai de voi, cărtulari şi farisei făţarnici, că sînteţi ca neşte mormente carele nu să arată, şi oamenii ce îmblă pre deasupra nu le ştiu. 45. Răspunzînd neştine de ştiutorii legii, zise Lui: Dascale, aceastea zicînd noao, ne faci băsău. {238} 46. Iară El zise: Vai şi de voi, ştiutori de leage, că întărhaţi oamenii cu tărhat care nu-i lesne a-l purta, iară voi nece cu un deaget al vostru nu veţi să atingeţi tarhatul. 47. Vai de voi, că zidiţi mormintele prorocilor, iară părinţii voştri au omorît pre ei. 48. Cu dereptul, cu mărturiia voastră arătaţi că-s bune faptele părinţilor voştri: că aceia omorîră pre ei, iară voi zidiţi mormintele lor. 49. Derept aceaia şi mîndriia lui Dumnezău zise: Trimite-voiu întru ei proroci şi apostoli şi dentr-înşii pre unii vor omorî, pre alţii vor scoate. 50. Ca să să caute de la aceasta rudă sîngele a toţi prorocii, {85r} vărsat denceputul lumii. 51. De la sîngele lui Avel pînă la sîngele Zahariei, carele au perit între oltariu şi între besearică; adevărat zic voao, căuta-să-va de la ruda aceasta. 52. Vai de voi, ştiutorilor legii, că aţi luat cheaia ştiuturii; voi n-aţi întrat şi pre ceaia ce are întra, oprit-aţi. 53. Deaca zise El aceastea lor, începură cărtularii şi fariseii tare a-I sta Lui împrotivă şi a-L îndemna pre El de multe să grăiască, 54. Aleşuindu-L şi cercînd să vîneaze ceva den gura Lui, ca să-L pîrască. CAP 12, 1, Aluatul fariseilor. 5. De cine să ne teamem. 8. A mărturisi pre Hristos. 16. Pilda bogatului căruia să înmulţiră bunătăţile. 22. Grija lucrurelor pămînteşti să o lase. 32. Împărăţiia lui Dumnezău a o căuta. 39.Venirea lui Hristos ca a furului noaptea.51. Scîrbă pntru Evanghelie. 1. Într-aceaia adunîndu-să mulţime multă, aşa cîtu să călca unii pre alalţi, începu a zice ucenicilor Lui: Întîiu vă păziţi de aluatul fariseilor, care iaste făţăriia. 2. Că nemică nu iaste acoperit care să nu să descoapere şi ascunsu carea nu să ştie. 3. Derept aceia cîte aţi zis în tunearec, în lumină să va auzi şi care aţi şoptit la ureachie, în foişor să va propovedui. 4. Iară zic voao, soţilor Miei, nu vă teamereţi de ceia ce omor trupul şi după aceaia n-au mai mult ce face. 5. Ce voiu arăta voao de cine să vă teameţi: teameţi-vă de cela ce, după ce va omorî, are puteare să arunce şi în gheenă, derept zic voao, de acesta vă teameţi. 6. Au nu să vînd cinci păsăreale în doi fileari? Şi una den iale nu-i uitată înaintea lui Dumnezău? 7. Încă şi perii capului vostru toţi număraţi sînt, deci nu vă teamereţi, de multe pasări sînteţi mai scumpi. {239} 8. Iară zic voao, tot cine Mă va mărturisi pre Mine înaintea oamenilor, şi Fiiul omenesc va mărturisi pre el, înaintea îngerilor lui Dumnezău. 9. Iară cela ce să lapădă de Mine înaintea oamenilor, lăpăda-să-va denaintea îngerilor lui Dumnezău. 10. Şi tot cine va grăi împrotiva Fiiului omenesc erta-să-va lui; iară celuia ce va huli spre Duhul Sfînt nu i să va erta. 11. Iară cînd vor duce pre voi în sinagoghi şi la deregători şi la putearnici, nu vă grijireţi cum, au ce veţi răspunde sau ce veţi zice. 12. Că Duhul Sfînt va învăţa pre voi în acela ceas carele să cade a grăi.13. Zise Lui neştine den mulţime: Învăţătoriulu, zi fratelui mieu să împarţă cu mine moşiia. 14. Iară El zise lui: Omule, cine M-au pus pre Mine giudecătoriu sau împărţitoriu între voi? 15. Zise cătră el: Socotiţi şi vă păziţi de lăcomie, că nu iaste cuiva viaţa lui den avuţiia lui. 16. Zise lor pildă.zicînd: Unui om bogat i să înmulţi rodul pămîntului. 17. Şi cugetă întru sine, grăind: Ce voiu face, că n-am unde aduna rodul mieu. Şi zise: Aceasta voiu face: 18. Sparge-voiu jitniţele meale şi mai mari le voiu face şi voiu strînge acolo rodurele meale şi bunătatia mia. 19. Şi voiu zice sufletului mieu: Suflete, ai multă bunătate strînsă spre mulţi ani, odihneaşte, mănîncă, bea, veseleaşte-te. 20. Şi-i zise lui, Dumnezău: Fără minte, într-această noapte, sufletul tău să va ceare de la tine. Dară cealea ce-ai grăit, cui vor fi? 21. Aşa e cela ce strînge lui comoară, iară în Dumnezău nu-i bogat. 22. Zise cătră ucenicii Lui: Derept aceasta zic voao, nu grijireţi de viaţa voastră, ce veţi mînca, nece de trup, cu ce-l veţi îmbrăca {86r}. 23. Mai scumpu-i sufletul decît hrana, şi trupul decît îmbrăcămintele. 24. Luaţi aminte corbii, că nu samănă, nece seaceră; carii n-au celariu nece jîtniţă şi Dumnezău hrăneaşte pre ei. Cu cît mai scumpi sînteţi voi de păsări? 25. Dară cine den voi, cu grija lui, adauge statului său un cot?. 26. Derept aceaia deaca nu puteţi ce-i mai mic a face, dară de alte ce grijiţi? 27. Socotiţi crinii cum crescu: nu ustenescu, nece torc; zic voao că nece Solomon, întru toată slava lui, n-au fost îmbrăcat ca una den aceastia. 28. Iară iarba care-i astăzi la cîmpu şi mîine să va arunca în cuptoriu, Dumnezău aşa îmbracă, cu cît mai vîrtos pre voi, puţin credincioşi? 29. Voi, derept aceaia, nu căutareţi ce veţi mînca sau ce veţi bea şi nu vă înălţareţi. 30. Că toate aceastea păgînii lumii le caută, iară Tatăl nostru ştie ce trebuiescu voao aceastia. {240} 31. Ce mai vîrtos ceareţi Împărăţiia lui Dumnezău şi toate aceastia să vor adaoge voao. 32. Nu te teame, turmă mică, că I S-au părut Tatălui vostru să dea voao împărăţie. 33. Vindeţi avuţiia voastră voastră şi daţi milostenie, faceţi voao pungi carele nu vechescu, comoară nescăzută în ceriure, unde furul nu să apropie, nece moliile o strică. 34. Că unde iaste comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. 35. Să fie mijloacele voastre încinse şi făclii aprinse. 36. Şi fiţi voi asemănîndu-vă acelora carii aşteaptă pre domnul lor cînd să va înturna de la nuntă, şi cînd va veni şi va suna, numaidecît să-i deşchiză lui. 37. Fericite slugile acealea pre carii cînd va veni domnul afla-i-va preveghind; adevăr zic voao că să va încinge şi-i va face de vor şădea şi venind va sluji lor {86v}. 38. Şi să va veni la a doaoa straje şi la a treia strajă va veni şi-i va afla aşia, fericite slugile acealea. 39. Iară aceasta să ştiţi că de ară şti stăpînul casei în care ceas furul va veni, ară preveghea şi n-ară lăsa să-i sape casa lui. 40. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul care nu gîndiţi, Fiiul omenesc va veni. 41. Zise Pătru Lui: Doamne, noao zici pilda aceasta, au tuturora? 42. Zise Domnul: Oarecine iaste şofariu derept şi înţelept, carele îl pune domnul mai mare pre slugile sale, să dea în vreame obrocul lor. 43. Fericită sluga aceaia, carele viind domnu-săi, afla-l-va făcînd aşa. 44. Adevărat zic voao că spre toată avuţiia lui va pune pre el. 45. Iară de va zice sluga aceaia întru inima lui: Pesti-va domnul mieu a veni; şi va înceape a bate slugile şi slujnicele, a mînca şi a bea şi a să îmbăta 46. Veni-va domnul slugii aceluia, în zi carea nu-l aşteaptă şi în ceasul carele nu-l ştie, şi-l va despărţi, şi partea lui cu necredincioşii va pune. 47. Iară sluga aceaia carele ştie voia domnu-său şi negătindu-să şi nefăcînd voia lui, cu mai mult va fi bătut. 48. Iară cela ce n-au ştiut şi făcînd lucruri care să cuvine pre bătae, bate-să-va puţin. 49. Foc am venit să arunc pre pămînt şi ce voiu să s-au aprinsu? 50. Ce cu botez trebuie să Mă botez şi cum Mă strîngu pînă cînd aceasta să vor isprăvi. 51. Au vă pare că am venit să dau pace pre pămînt? Ba nu, zic voao: că înderăptnicie. 52. Că vor fi den ceastă vreame, cinci într-o casă împărţiţi, trei spre doi şi doi spre trei {87r} {241} 53. Că va rădica tată pre fecior şi fecior spre tată; mumă spre fată şi fata spre mumă; soacra spre noru-sa şi nor spre soacra ei.. 54. Şi zicea şi mulţimei: Cînd vedeţi nuor eşind de la apus, numaidecît ziceţi:ploae iute vine, şi va fi 55. Şi cînd suflă austru ziceţi: zăduh va fi, şi va fi. 56. Făţarnicilor, faţa pămîntului şi a ceriului ştiţi giudeca, dară vreamea aceasta cum nu ştiţi giudeca? 57. Ce nu giudecaţi dară înşivă întru voi, ce e derept? 58. Iară cînd mergi cu pîrîşul tău cătră domnu, sileaşte pre cale să te izbăveşti de el, să nu te tragă cătră giudecătoriu şi giudeţul te va da temniceariului te va arunca în temniţă. 59. Zic ţie: Nu vei eşi de acolo, pînă nu vei plăti pînă în fileariul cel de apoi. CAP 13. 1. De galileani şi de carii omori-i turnul Silioamului. 6. Smochinul fără rod. 11. Muiarea gîrbovă să vindecă. 19. Pilda de grăunţul muştariului. 21. De aluat. 23. Întrebare: au puţine să vor ispăsi? 31. Irodu e vulpe. 1. Era unii într-aceaia vreame spuindu-I Lui de galileiani al cărora sînge Pilat mestecase-l cu jărtvele lor. 2. Şi răspunzînd Iisus zise lor: Au vă să pare că galileanii aceştea mai păcătoşi au fost de toţi galileanii, că păţiră aceastea? 3. Nececum, zic voao, ce de nu vă veţi pocăi, aşia veri peri toţi. 4. Sau acei optsprăzeace, spre carii căzu turnul în Siluam şi omorî pre ei, pare-vă aceştea mai greşiţi era de toţi oamenii carii lăcuiia în Ierosalim? 5. Nececum, zic voao: de nu vă veţi pocăi, toţi aşijdere veţi peri. 6. Iară zicea şi aceasta pildă: Un smochin avea oarecine în viia lui sădit şi veni căutînd poame într-însul şi nu află. 7. Şi zise viiaşului: Iaca trei ai sînt de cînd viiu căutînd poame în smochinul acesta şi nu aflu; tae-l afară, {87v} căce şi pămîntul îl cuprinde în deşărt. 8. Iară el, răspunzînd, zise lui: Doamne, lasă pre el încă în cest an, pînă voiu săpa împregiurul lui şi voiu pune gunoiu. 9. Iară de va face poame lasă-l, iară să nu tae-l 10. Şi învăţa întru sinagoga sîmbătă. 11. Şi iată o muiare era avînd duhul nepotinţei de optsprăzeace ani şi era gîrbovă, cît nu să să putea înderepta. 12. Văzînd pre ia Iisus, chemă-o şi zise ei: Muiare, slobozită eşti den boala ta. 13. Şi puse pre ia mînile, şi atunceşi să îndereptă şi lăuda pre Dumnezău. {242} 14. Iară răpunse mai marele sinagoghei, bănuind că ce o vindecă sîmbăta Iisus, zise mulţimei: Şase zile sînt întru carele să cade a lucra: adecă într-aceastea viniţi şi vă veţi vindeca şi nu în zuoa sîmbetei. 15. Răspunse derept aceaia lui Domnul şi zise: Făţarnice, fietecarele de voi, sîmbăta au nu dezleagă boul lui sau asinul de la iasle şi-l duce de-l adapă? 16. Dară aceasta fata lui Avraam, carea o legase Satana de optsprăzeace ani, au nu să cădea a o dezlega în zi de sîmbătă? 17. Şi aceastea zicînd, să ruşina toţi ceia ce să punea împrotiva Lui şi toată mulţimea să bucura de toate lucrurele slăvite ce să făcea de El. 18. Zise într-aceaia: A ce vă asamănă Împărăţiia lui Dumnezău şi a ce o voiu asămăna ia? 19. Aseamenea iaste grăunţului de muştariu care-l ia omul şil pune în grădina lui şi crescu şi să feace copaci mare şi pasările ceriului încuibuiră în ramurele lui. 20. Şi iară zise. A ce voiu asămăna Împărăţiia lui Dumnezău? 21. Aseamene iaste aluatului carele luondu-l muiarea, acoapere pre el în făină de trei măsuri, pînă să dospeaşte toată. 22. Şi îmbla pren toate oraşăle şi satele învăţînd şi cale făcînd în Iarosalim {88r}. 23. Zise într-aceaia oarecine cătră El: Doamne, au nu-s puţini de ceia ce să spăsescu? Iară El zise lor: 24. Nevoiţi-vă a întra pre poarta strîmtă; că mulţi, zic voao, vor sili să între şi nu vor putea. 25. Cînd să va scula stăpînul casei şi va încuia uşia şi veţi înceape afară a sta şi a bate în uşă, zicînd: Doamne, Doamne, deşchide noao, şi răspunzînd va zice voao: Nu vă ştiu pre voi de unde sînteţi. 26. Atuncia veţi înceape a zice: Mîncat-am înaintea ta şi am beut şi în uliţele noastre ai învăţat. 27. Şi va zice: Zic voao, nu ştiu pre voi de unde sînteţi, depărtaţi-vă de la mine toţi lucrătorii fără dereptate. 28. Acolo va fi plînsu şi scrîşnirea dinţilor cînd veţi vedea pre Avraam şi pre Isaac şi pre Iacov şi pre toţi prorocii, întru împărăţiia lui Dumnezău, iară voi, goniţi afară. 29. Atuncea vor veni de la răsărit şi de la apus şi de la miazănoapte şi de la amiazăzi şi vor şădea întru Împărăţiia lui Dumnezău. 30. Şi iată sînt de apoi carii vor fi întîiu şi sînt dentîii care vor fi de apoi. 31. Într-acea zi să apropiară unii den farisei, zicînd: Eşi şi pasă de acicea că Irod va să Te omoară. 32. Atunci zise lor: Mergînd ziceţi aceii vulpi, iată scoate-voiu dracii şi voiu vindeca astăzi şi mîine; şi a tria zi Mă voiu isprăvi. 33. Însă Mi să cade astăzi şi mîine şi după aceaia a face cale, că nu s-au tîmplat să piiae prorocul afară de Ierosalim. {243}34. Ierosalime, Ierosalime, omorîtoriul pruncilor şi ucigătoriul cu pietri trimişilor la tine, de cîte ori vruiu să adun feciorii tăi, cum adună găina puii ei supt arepi, şi nu vrut. 35. Iată lăsa-să-va casa voastră pustie: adevăr zic voao, că nu veţi vedea pre Mine pînă nu va veni vreamia cînd veţi zice: Blagoslovit cela ce vine întru numele Domnului. CAP 14. 2. Bolnavul de apă să vindecă. 8. Şădearia dentîiu. 12. Surumanii a-i chema la prînzu. 16. Chemaţi la cina mare. 23. Siliţii de pre uliţe să între la nuntă.28. Zidirea turnului. 1. Şi fu cînd întră El într-o casă a unuiu fariseu den cei mai mari, sîmbătă, să mănînce pîine, ei Îl lua aminte spre El. 2. Şi iată un bolnav de boala apei era înaintea Lui. 3. Atuncea răspunzînd Iisus zise cătră ştiutorii legii şi farisei, zicînd: Slobodu-i sîmbăta a vindeca? 4. Iară ei tăcură. Atunci prinzîndu-l pre el, vindăcă-l şi-l lăsă. 5. Şi răspunzînd lor zise: A căruia de voi asinul sau boul, de va cădea în fîntînă, au nu-l va trage numaicît, în zi de sîmbătă? 6. Şi nu putea să răspunză Lui cătră aceastea. 7. Şi zise pildă cătră chemaţi, luînd aminte cum ară aleage locul dentîiu, zicînd lor: 8. Cînd vei fi chemat de cineva la nuntă, nu şădea la locul cel dentîiu, ca nu cumva să fie chemat altul mai cinstit de tine. 9. Şi viind carele şi pre tine şi pre acela au chemat, va zice ţie, dă locul cestuia; atunce vei înceape cu ruşine locul cel mai de-apoi a ţinea. 10. Ce cînd vei fi chemat, mergi şi şăzi la locul cel den gios; şi cînd va veni cela ce te-au chemat zice-va ţie: Soaţe, mută-te mai sus. Atunceţi va fi cinste înaintea celor ce şăd cu tine. 11. Că tot cela ce să va înălţa, pleca-să-va şi cela ce să va pleca înălţa-se-va. 12. Şi zicea şi celuia ce-L chiemase pre El: cînd faci prînzu sau cină, nu chema priiatinii tăi, nece fraţii tăi, nece cumnaţii, nece vecini bogaţi, să nu cîndva te chiiame şi ei pre tine şi-ţi va fi ţie împrumut. 13. Ce cînd faci ospăţ, chiamă pre cerşătorii, pre slugi, şchiopi, orbi. {89r} 14. Şi fericit vei fi, căce n-au cu ce-ţi plăti, că ţi să va plăti ţie întru învierea derepţilor. 15. Iară aceasta auzind unul de ceia ce şădea cu El zise Lui: Fericit cela ce mănîncă pîine în {Îm}părăţiia lui Dumnezău. 16. Iară El zise lui: Un om feace cină mare şi chiemă mulţi. 17. Şi mînă pre sluga lui la ceasul cinei, să zică chemaţilor: Veniţi, că iaca, gata sînt toate. {244}18. Şi începură toţi într-un chip a să apăra: cel dentîiu zise lui: Uric am cumpărat şi-mi trebuie să-l văz, rogu-te, mîntuiaşte-mă. 19. Şi altul zise: părechi de boi 5 cumpărat-am şi voiu mearge să-i ispitescu pre ei, rogu-te, mîntuiaşte-mă. 20 Şi altul zise: Muiare aduş şi pentru aceaia nu pociu veni. 21. Şi înturnîndu-să sluga aceaia, spuse domnu-său aceastia. Atuncea mînie-să stăpînul casei, zise slugii lui: Eşi curînd la uliţe şi în cărările oraşului, şi cerşătorii şi ciungii şi şchiopii şi orbii adu-i acicea. 22. Şi zise sluga: Doamne, fu cum ai poruncit şi încă mai iaste loc. 23. Atuncea zise domnul cătră slugă: Eşi la drumure şi la cărări şi-i sileaşte să între să să împle casa mia. 24. Că zic voao că nece unul den bărbaţii aceaia ce era chemaţi nu vor gusta de cina mia. 25. Mergea intr-aceea cu El mulţime multă şi întorcîndu-Să, zise lor: 26. Cine vine cătră Mine şi nu uraşte pre tată-său şi pre muma, şi muiaria şi feciorii şi fraţii şi surorile, încă şi sufletul lui, nu poate ucenicul Mieu să fie. 27. Şi cine nu poartă crucea sa şi nu vine după Mine, nu poate să fie ucenicul Mieu. 28. Că cine dentru voi va vrea să zidească un turn, au nu va şădea mainte să-şi numere chelşugul, oare are de-a-l săvîrşirea? 29. Că nu cîndva puind el temeliia şi neputîndu-l săvîrşi, {89v}toţi ceia ce-l vor vedea îşi vor bate gioc de el, 30. Zicînd că acest om începu a zidi şi nu putu săvîrşi. 31. Sau care craiu, mergînd să să bată cu alt craiu, au nu va şădea mainte să să sfătuiască, oare putea-va cu zeace mie să să tîmpine cu cela ce vine asupra lui cu doaozeci de mie? 32. Iară să nu, încă fiind el departe, trimeate soli şi să roagă de pace. 33. Deci aşia fietecarele den voi, carele nu să va lăpăda de toată avuţiia lui, nu poate fi ucenicul Mieu. 34. Bună e sarea; iară de s-ară dezsăra, cu ce să va săra? 35.Nece în pămînt, nece în gunoiu, nu-i bună: afară să lapădă. Cine are urechi de auzirea să auză. CAP 15.. Pilda oei pierdute. 8. De drahmul. 11. Fiiul răsipitor. 1. Şi să apropiia la El toţi mitarnicii şi păcătoşii, să auză pre El. 2. Şi murguiia fariseii şi cărtularii, zicînd: Acesta pre păcătoşi priimeaşte şi mănîncă cu ei. 3. Iară El grăi cătră ei pilda aceasta, zicînd: 4. Care om dentru voi, avînd o sută de oi şi pierzînd una dentru iale, au nu va lăsa noaozeci şi noao în pustie şi va mearge după cea pierdută. pînă o va afla? {245} 5. Şi aflîndu-o, o va pune spre umărul lui, bucurîndu-să. 6. Şi venind acasă, chiamă priiatenii şi vecinii, zicînd lor: Bucuraţi-vă cu mine, că am aflat oaia cea pierdută? 7. Zic voao, că aşa va fi bucurie în ceriu de un păcătos ce să pocăiaşte, decît de noaozeci şi noao de drepţi, cărora nu le trebuiaşte pocaanie. 8. Sau care muiare avînd zeace drahme şi de va piiarde o drahmă, au nu va aprinde lumina şi va mătura casa şi va căuta cu de-adinsu, pînă o va afla? 9. Şi aflîndu-o, chiema-va soaţele şi vecinele, zicînd: Bucuraţi-vă cu mine, că am aflat drahma carea am pierdut. {90r} 10. Aşa, zic voao, bucurie iaste înaintea îngerilor lui Dumnezău, pentru un păcătos pocăit. 11. Şi zise: Un om avea doi feciori. 12. Şi zice cel mai tînăr tătîni-său: Tată.dă-mi partea ce mi să cade de avuţie. Şi împărţi lor avuţiia. 13. Şi nu după multe zile, adună toate feciorul cel mai mic şi să duse într-un ţinut departe şi acolo răsipi toată avuţiia lui, vieţuind cu răsipeală (Curveaşte). 14. Şi amistuind el tot, fu foamete mare în acel ţinut şi el începu a să lipsi, fără bucate. 15. Şi mearse de să lipi de un lăcuitoriu a celui ţinut, şi trimise pre el la cîmpul său, să pască porcii. 16. Şi jăluiia să împle pîntecele său de mîncare ce mînca porcii şi nime nu-i da lui. l7. Deci, viindu-şi în fire, zise: Cîţi năimiţi ai tătîni-mieu să satură de pîine, iară eu pieiu de foame? 18. Scula-mă-voiu de mă voiu duce la tatăl mieu şi voiu zice lui: Tată, greşit-am spre ceriu şi înaintea ta. 19. Şi de-acum nu sunt harnic să mă chem fiiul tău, fă-mă ca unul den năimiţii tăi. 20. Şi sculîndu-să, veni cătră tatăl lui, iară încă fiind el departe, văzu pre el tatăl lui şi i să feace milă; şi, alergînd, căzu spre grumazii lui şi-l sărută pre el. 21. Zise într-aceaia, feciorul: Tată, greşit-am spre ceriu şi înaintea ta şi de-acum nu sînt harnic să mă chem fiiul tău. 22. Zise tatăl cătră slugile sale: Aduceţi veşmîntul cel mai bun şi-l îmbrăcaţi pre el şi daţi inelul în mîna lui şi încălţăminte în picioare. 23. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat. giungheaţi-l, şi mîncînd, să ne veselim. 24. Că acesta fiiul mieu era mort şi învie şi pierdut era şi să află. Şi începură a să veseli. 25. Era într-aceaia feciorul cel mai mare în cîmp, şi {90v} venind să apropie de casă, auzi cîntece şi giocure. 26. Şi chemînd pre unul den feciori, întrebă ce e aceasta. 27. Iară el zise lui că: Fratele tău au venit; şi i-au giungheat tatăl tău viţelul cel îngrăşat, ca un sănătos l-au priimit. {246} 28. Şi să mînie şi nu vru să între, iară taăl lui eşi, ruga pre el. Iară el răspunzînd, zise tătîni-său: Iaca atîţea ani slujescu ţie şi necedinioară porunca ta n-am trecut şi mie neceodată nu mi-ai dat un ed, ca să mă veselescu cu priiatinii miei. 30. Iară cînd fiiul tău acesta, carele mîncă avuţiia ta cu curvele, veni, giungheaşi lui viţelul cel îngrăşat. 31. Iară el zise lui: Fiiule, tu în toată vreamia eşti cu mine şi toate ale meale ale tale sînt. 32. A ne veseli şi a ne bucura să cădea, căce fratele tău acesta mort era şi învise şi pierdut era şi să află. CAP 16. 1. Pilda şofariului carele fu pîrît la domnu-său, 12. A slujirea a doi domni. 16. Leagea şi prorocii, de bogatul şi Lazar. 1. Iară zise cătră ucenicii Lui: Era un om bogat carele avea un şofariu şi acesta fu pîrît la el că răsipeaşte avuţiia lui. 2. Şi chemînd pre el, zise lui: Ce auz aceasta de tine? Dă samă de deregătoriia ta, că nu vei putea mai mult a fi şofariu. 3. Zise întru sine şofariul: Ce voi facem că domnul va lua şofăriia de la mine? A săpa nu pociu, a ceare, ruşine mi-e. 4. Ştiu ce voiu face, că deaca mă vor scoate den şofărie să mă priimească în casele lor. 5. Şi chemînd pre toţi deatornicii domnului său, zise celui dentîiu: Cu cît eşti datoriu domnu-mieu? 6. El zise: Cu o sută de măsuri de uloiu. Şi zise lui Ia-ţi tabla ta şi şăzi numaidecît de scrie cincizeci. 7. Iară după aceaia zise altuia: Dară tu, cu cît eşti {91r} deatoriu? El zise: cu o sută de măsuri de grîu. Şi zise lui: Ia-ţi scriptura ta şi scrie optzeci. 8. Şi lăudă domnul acela pre deregătoriul nedrept, că înţelepţeaşte au făcut, că fiii veacului acestuia mai înţelepţi sînt decît fiii luminei în neamul lor. 9. Şi Eu voao zic: Faceţi-vă voao soţi den Mamona nedereptăţii, că deaca veţi surumîni, să vă priimească pre voi în corturele ceale de veaci. 10. Cine-i credincios în puţin, spre mult încă-i credincios; şi cine-i nederept în puţinel, în mult încă-i nederept. 11. Iară de nu fuset credincioşi întru avuţie nedereaptă, între cea dereaptă cine vă va creade? 12. Şi deaca nu fuset credincioşi întru într-altuia, dară ce-i a voastră cine vă va da? 13. Că nece o slugă nu poate sluji la doi domni, că sau pre unul va urî şi pre altul va îndrăgi, sau de unul să va lipi şi pre altul va lăpăda. Nu veţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamon. {247}14. Şi auzind aceastea toate, fariseii care era scumpi, şi-şi bătea gioc de El. 15. Atuncea zise lor: Voi sînteţi carii vă dereptaţi pre voi înaintea oamenilor, dară Dumnezău şti inimile voastre; că ce iaste între oameni înălţat, apurcatu e înaintea lui Dumnezău. 16. Leagea şi prorocii pînă la Ioan au prorocit; de atuncea Împărăţiia lui Dumnezău să vestuiaşte, şi tot cu putearea întră în Ia. 17. Iară mai lesne iaste ceriului şi pămîntului a treace, decît den leage o certă să cază. 18.Tot cine-şi va lăsa muiarea lui şi va lua alta curveaşte şi cine va lua lăsată de bărbat curveaşte. 19. Iară era un om bogat şi să îmbrăca în urşinic şi în vison (a. Visonul era ca giulgiul, supţire şi scumpu, ce-l făcea den inu, carele era într-un preţ ca aurul) şi să ospăta în toate zilele, domneaşte. 20. Şi un cerşitoriu căruia-i era numele Lazăr, carele {91v}zăcea înaintea uşăi lui, zgăibos. 21. Şi jăluiia să să sature de fărîmele ce cădea den masa bogatului, că şi cîinii veniia şi lingea zgaibele lui. 22. Fu de muri cerşitoriul, şi-l dusără îngerii în sînul lui Avraam; muri şi bogatul şi-l îngrupară. 23. Şi în iad, rădică ochii lui, fiind la muncă, văzu pre Avraam de departe şi Lazăr în sînul lui. 24. Atuncea el strigînd zie: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pre Lazar ca să atingă deagetul cel mai mic în apă şi să stîmpere limba mea, că mă chinuescu întru această văpaie. 25. Zise într-aceaia Avraam: Fiiule, adu-ţi aminte că ţe-ai luat tu binele tău, în viiaţa ta; şi Lazar, aşijderea răul. Iară acum el să mîngîe, iară tu te munceşti. 26. Şi prespre toate aceastea, între noi şi între voi, propastie mare iaste, aşa încît carii ară vrea să treacă de acicea la voi nu pot, nece de acolo acicea să treacă. 27. Iară el zise: Rogu-te dară, părinte, ca să tremeţi pre el în casa tătîni-mieu. 28. Că am cinci fraţi ca să mărturisească lor, ca să nu vie şi ei îmtr-acest loc de muncă.29. Zise Avraam lui: Au pre Moisi şi prorocii; să-i asculte pre ei. 30. Iară el zise: Ba, părinte Avraame, ce dă ară mearge cineva den morţi cătră ei, s-ară pocăi. 31. Avraam zise lui: De nu vor asculta pre Moisi şi pre proroci, nece de s-ară scula cineva den morţi va creade. CAP. 17. 1. Smintealele. 3. Greşiţilor noştri să le ertăm. 10. Slugi fără folos sîntem. 11. De zeace stricaţi. 20. Împărăţiia lui Dumnezău cînd va veni. 23.Hristoşi minciunei. 26. Care va fi venirea lui Hristos {248} 1. Şi zise cătră ucenicii Săi: Nu poate fi ca să nu vie zminteale; iară vai aceluia pentru carele vor veni. 2. Mai bine ră fi lui, o piatră de moară să o {93r} leage de grumazii lui, şi să se arunce în mare, decît să smintească pre unul de ceşti mai mici. 3. Feriţi-vă pre voi: de va greşi ţie fratele tău, ceartă pre el, şi de să va pocăi, iartă lui. 4. Măcar şi şapte ori în zi de va grăşi fratele tău ţie, şi de şapte ori de să va întoarce la tine, zicînd: Căescu-mă: iartă-i lui. 5. Atuncea zisără apostolii Domnului: Adauge-ne credinţa. 6. Şi zise Domnul: Să aţi avea credinţă ca un grăunţ de muştariu, ziceare-ţi murului (a. Rugului) acestuia: Zmulge-te şi te sădeaşte în mare; şi ară asculta pre voi. 7. Carele dentru voi avînd o slugă, arînd sau păscînd, şi venind den cîmpu, zice-i-va numaidecît: Vino încoace de şăzi? 8. Ce încă-i va zice lui: Găteaşte-mi ceva ceva să cin, şi încinge-te, slujeaşte-mi pînă voiu mînca şi voiu bea, şi după aceaia vei mînca şi vei bea şi tu. 9. Au doară îi va avea har slugii aceiia căce-i făcu ce-i era poruncit? Nu mi se pare. 10. Aşa şi voi cînd faceţi toate cealea ce-s poruncite voao, ziceţi că slugi netreabnice sîntem, că ce ce am fost datori să facem făcut-am. 11. Şi fu cînd mergea El în Ierosalim şi El trecea pre mijlocul Samarii şi a Galileei. 12. Şi întrînd El într-un sat, tîmpinară pre El zeace bărbaţi stricaţi, şi stătură de departe. 13. Şi ei rădicară glas zicînd: Iisuse, Învăţătoare, fie-Ţi milă de noi. 14. Şi văzînd pre ei, zise lor: Meargeţi şi vă arătaţi preoţilor. Şi cînd mergea ei, să curăţiră. 15. Iară unul dentr-înşi, văzînd că s-au curăţit, să înturnă, cu glas mare slăvind pre Dumnezău. 16. Şi căzu cu faţa la picioarele Lui, mulţemind Lui {93v}. Şi acela era samarinean. 17. Şi răspunzînd Iisus zise: Au nu zeace să curăţiră? Dară cei noao unde-s? 18. Nu să aflară şi să întoarse să de slavă lui Dumnezău, fără numai acest strein. 19. Şi zise lui: Scoală de pasă: credinţa ta te mîntui. 20.Şi întrebat fu de farisei, cînd va veni Împărăţiia lui Dumnezău. Răspunse lor şi zise: Nu va veni Împărăţiia lui Dumnezău să o poată lua aminte. 21. Nece vor zice: Iată acicea sau iată acolo; că iată Împărăţiia lui Dumnezău înlăuntrul vostru iaste. 22. Şi zise cătră ucenici: Veni-va vreamea cînd veţi pohti una de zilele Fiiului omenesc să vedeţi şi nu veţi vedea. {249} 23. Şi vor zice voao: Iată cicea sau iată acolo; nu meargeţi nece nu îmblaţi după aceia. 24. Că cum străluceaşte fulgerul dentr-o parte de ceriu, pînă la ceaia parte de ceriu luminînd, aşa va fi şi Fiiul omenesc în zuoa Lui. 25. Iară întîiu I să cade Lui mult a păţi şi a fi lăpădat de ruda aceasta..26. Şi cum au fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiiului omenesc.27. Mînca, bea, însura-să şi să mărita, pînă în care zi întră Noe în corabie. Şi veni potopul şi pierdu pre toţi. 28. Aşijderea fu şi în zilele lui Lot: mînca, bea, vindea, cumpăra, sădiia, făcea case. 29. Iară în ce zi eşi Lot din Sodoma, ploo cu foc şi cu piatră pucioasă den ceriu, şi pierdu pre toţi. 30. Aşa va fi şi zuoa Fiiului omenesc în carea Să va arăta. 31. Într-această zi, carele va fi în pod, şi vasele lui în casă, să nu pogoară să le ia; şi cel den cîmpu, aşijdere să nu să întoarne înapoi. 32. Aduceţi-vă aminte de muiarea lui Lot. {94r} 33. Cine va căuta sufletul lui să-l mîntuiască piiarde-l-va, şi cine va piiarde pre el, învia-l-va. 34. Zic voao, într-acea noapte fi-vor doi într-un pat: unul să va lua şi altul să va lăsa. 35. Doao vor măcina împreună, una să va lua şi alta să va lăsa. 36. Doi vor fi în cîmpu: unul dentru ei să va lua şi altul să va lăsa. 37. Atuncea răspunzînd zisără Lui: Unde, Doamne? El zise lor: Unde va fi trupul, acolo să vor aduna vălturii. CAP 18. 2. Pilde de giudecătoriul strîmbului şi de vădua săracă. 10. De{s}pre fariseiu şi mitarnic. 15. A porobocilor e Împărăţiia lui Dumnezău. 22. A vinde tot şi a da surumanilor. 28. Apostolii lăsară toate. 31. Spune Hristos de moartea Sa. 35. Orbul luo vedeare. 1. Iară zicea şi pilda lor, că să cade lor în toată vreamia a să ruga, şi a nu să leni. 2. Zicînd: Un giudecătoriu era într-un oraş, carele nu să temea de Dumnezău şi cu nime nu gîndiia. 3. Iară era în oraşul acela şi o muiare văduo, şi veniia la el zicînd:Izbăveaşte-mă de pîrîşul mieu. 4. Şi el nu vru în multă vreame; iară după aceaia zise întru eluşi: Săva că nu mă tem de Dumnezău şi cu nime nu gîndesc. 5. Iară pentru că-mi face dodeială vădua aceasta, izbăvi-voiu pre ia, ca venind, să nu-mi mai facă supărare. 6. Zise Domnul: Auziţi ce zice acel giudecătoriu nederept. 7. Dară Dumnezău au nu va izbăvi pre aleşii Lui, carii strigă la El zuoa şi noaptea, săva că-şi pesteaşte mîniia pentru ei? {250} 8. Zic voao că va izbăvi pre ei curund, însă cînd va veni Fiiul omenesc, oare afla-va credinţă pre pămînt? 9. Zise într-aceaia şi cătră unii carii să nădăjduiia întru sine a fi derepţi, şi pre alţii îi ţinea în nemică, pilda aceasta. {94v} 10. Doi oameni mearsără în besearică să să roage: unul dentru ei, fariseu şi altul, mitarnic. 11. Fariseul stînd deusebi, în sine aşa să ruga: Doamne, har Ţie dau, că nu sînt ca alalţi oameni, jăhuitori, nederepţi, curvari, sau ca şi acest mitarnic. 12. Postescu-mă de doao ori în săptămînă, dau a zeacea den tot ce am. 13. Iară mitarnicul departe stînd, nu vrea nece ochii să ridice cătră ceriu; ce bătea pieptul lui zicînd: Doamne, fii milostiv mie păcătosului. 14. Zic voao că mai îndereptat pogorî acesta în casa lui decît cela; că tot cela ce să înalţă pleca-să-va, iară cela ce să pleacă înălţa-să-va. 15, Aducea la El şi poroboci, să-i atingă pre ei, iară,văzînd ucenicii Lui, certară pre ei. 16. Iară Iisus chemînd pre ei zise: Lăsaţi porobocii să vie cătră Mine şi nu-i oprireţi, că unora ca acestora iaste Împărăţiia lui Dumnezău. 17. Adevăr zic voao, cine nu va priimi Împărăţiia lui Dumnezău ca porobocul, nu va întra întru ia. 18. Atunci întrebă pre El unul den cei mai mari, zicînd: Învăţătoriule bune, ce voiu facem viaţa veacilor să dobîndesc? 19. Zise lui Iisus: Că ce Mă zici bun? Nime nu e bun, fără numai unul Dumnezău. 20. Poruncile ştii: nu curvi, nu omorî, nu fura, nu mărturisi strîmbu, cinsteaşte tată-tău şi mumă-ta. 21. Iară el zise: Aceastia toate le-am ţinut den tinereaţele meale. 33. Iară auzind aceastea, Iisus zise lui: Încă una-ţi lipseaşte: toate cîte ai, vinde şi împarţi surumanilor, şi vei avea comoară în ceriu ceriu, şi vino de îmblă după Mine. 23. Iară el auzind aceastia foarte să întristă, că era bogat foarte. 24. Văzînd pre el Iisus întristat foarte, zise: Cît cu{95r} anevoe întră carii au bani {în} Impărăţiia lui Dumnezău. 25. Că mai lesni iaste cămilei pren urechile acului să treacă, decît bogatul întru Împărăţiia lui Dumnezău să între, 26. Iară carii auziră acestia zisără: Dară cine să poate spăsi? 17. Iară El zise lor: Carele nu pot la oameni, toate să pot la Dumnezău. 28. Zise într-aceaia Pătru: Iată noi le-am lăsat toate, şi am venit după Tine. 29. Iară El zise lor: Adevăr grăescu voao, că nime nu iaste carele lasă casa, sau părinţii, sau fraţii, sau muiaria, sau feciorii, pentru Împărăţiia lui Dumnezău, {251} 30. Care nu va lua mai multe în vreamia aceasta, şi în veacul care va veni, viaţa veacilor. 31. Şi luînd pre cei doisprăzeace, zisă cătră ei: Iată suim în Ierosalim, şi să vor împlea toate carele sînt scrise de proroci despre Fiiul omenesc. 32. Că Să va da limbilor şi Să va batjocuri şi Să va ocărî şi Să va scuipi. 33. Şi deaca-L vor bate Îl vor omorî, şi a treia zi va învie. 34. Iară ei nemică de aceastea nu înţeleaseră; şi era cuvintele aceastea ascunse de ei, şi nu înţelegea ceale ce să grăiia. 35. Şi fu cînd Să apropie El în Erihon, un orb şădea lîngă cale, ceind. 36. Iară el auzind mulţimea trecînd, întreba ce iaste aceasta 37. Şi-i spusără lui că Iisus Nazarineanul treace. 38. Atuncea strigă, zicînd: Iisuse, fiiul lui David, fie-Ţi milă de mine. 40. Iară stînd Iisus, porunci să-l aducă pre el în Sine, apropiindu-Să de el, întrebă-l 41. Zicînd: Ce vei să fac ţie? Iară el zise: Doamne, să văzu. 42. Şi Iisus zise lui: Vezi, credinţa ta te mîntui. {85v}.43. Şi numaidecît văzu, şi mergea după El, slăvind pre Dumnezău. Şi toată mulţimea văzînd, deaderă laudă lui Dumnezău. CAP 19. 2. Zacheiu mitarnicul. 13. Talanţii daţi slugilor să tîrguiască. 29. Iisus întră în Irosalim. 42. Plîngînd propoveduiaşte perirea Ierosalimului. 43. Neguţătorii scoate-i den besearecă. 1 Şi întrînd în Erihon, trecea. 2. Şi iată un om carele-l chema Zachei; şi el era mai mare mitarnicilor şi bogat. 3. Şi siliia să vază pre Iisus cine iaste; şi nu putea de mulţime, că de stat mic era. 4. Şi alergînd înainte, să sui într-un smochin (a. alţii zic că-i mur), ca să-L vază pre El, că pre acolea vrea să treacă. 5. Şi cum sosi la acel loc, căutînd Iisus văzu pre el şi zise lui: Zachee, grăbeaşte de te coboară, că astăzi în casa ta Mi să cade a mănea. 6. Şi grăbind pogorî, şi-L priimi pre El, bucuros. 7. Şi văzîndu-L, toţi murguiia, zicînd că la un om păcătos au întrat să sălăşuiască. 8. Stînd într-aceaia Zacheiu zise cătră Domnul: Iată giumătate de avuţiia mea, Doamne, dau surumanilor, şi de am luat de la cineva cu înşălăciune ceva, de patru ori întorcu. 9. Zise cătră el Iisus: Astăzi fu spăseniia casei aceştiia, pentru ce că el încă-i fecior lui Avraam. {252} 10. Că veni Fiiul omenesc să caute şi să mărturisească ce era perit. 11. Iară auzind ei aceastea, mergînd, zise pildă, pentru că era aproape de Ierosalim, şi le părea lor că numaidecît să va arăta Împărăţiia lui Dumnezău. 12. Zise într-aceia: Un om de bună rudă mearse într-un ţinut departe, să-şi ia lui ţară, şi să să întoarne. 13. Şi chemă zeace slugi ale lui, deade lor zeace grivne {95r} şi zise cătră ei: Tîrguiţi, pînă voiu veni. 14. Iară orăşanii urîia pre el şi trimisără soli după el, zicînd: Nu vom pre acesta să domnească spre noi. 15. Şi fu cînd să înturnă el luînd ţara, atunci porunci să chiiame la el pre slugile acealia cărora le dedease banii, ca să ştie cine ce au tîrguit. 16. Şi veni cel dintîiu, zicînd: Doamne, iată grivna ta au lucrat zeace grivne. 17. Iară el zise lui: Bine-i, slugă bună, că întru puţîn fuseşi credincios, aibi puteare spre zeace oraşă. 18. Şi veni al doile zicînd: Doamne, grivna ta au făcut cinci grivne. 19. Zise şi acestuia: Şi tu fii spre cinci oraşă. 20. Şi altul veni zicînd: Doamne, iată grivna ta care l-am ţînut legată în măhramă. 21. Că m-am temut de tine, că om mînios eşti, iai ce n-ai pus, şi seaceri ce n-ai semănat.22. Atunci zise lui: Den gura te voiu giudeca, slugă rea; ştiuşi că om mînios sînt, iau care n-am pus, şi seacer care n-am sămănat. 23. Dară pentru ce nu dedeşi banii banii miei la masa schimbătorilor şi eu viind, vrut-am lua cu dobîndă? 24. Şi celor ce sta, zise: Luaţi de la el grivna şi daţi celuia ce are zeace grivne. 25. Şi zisără lui: Doamne, acela are zeace grivne. 26. Că zic voao că a tot cela ce are da-i-să-va, iară de la cela ce n-are, lua-să-va de la el. 27. Însă pizmaşii miei aceia, carii nu mă vrură să domnesc spre ei, aduceţi-i încoace, şi-i omorîţi înaintea mia. 28. Şi zicînd aceastea, mergea înainte, suindu-Să în Ierosalim 29. Şi fu cînd Să apropie în Vitfaghi şi Vitaniia, la munte ce să chiamă al Maslinilor, trimise doi den ucenicii Lui{95v}. 30. Zicînd: Meargeţi în cel sat ce vă e împrotivă, întru carele întrînd, afla-veţi mînz legat, spre carele nimic neceodată om n-au şăzut; dezlegînd pre el, aduceţi-l. 31. Şi să vară întreba cineva, pentru ce dezlegaţi? aşia ziceţi lui, că Domnului trebuiaşte. 32. Mergînd derept aceaia trimeşii, aflară cum le zisease lor. Şi dezlegînd ei mînzul, zisără domnii lui cătră ei: Ce dezlegaţi mînzul? {253} 34. Iară ei zisără: Domnului trebuiaşte. 35. Şi-l dusără la Iisus, şi aruncară veşmintele lor spre mînzu, şi pusără Iisus desupra. 36. Iară mergînd El, aşternea veşmintele lor pre cale. 37. Şi apropiindu-să la pogorîşul muntelui Masilinirlor, începură toată mulţimea de ucenici, bucurîndu-să, a lăuda pre Dumnezău, cu glas mare, pentru toate puterile carele văzuse. 38. Zicînd: Blagoslovit, Craiul ce vine în numele Domnului, pace în ceriu şi slavă întru înălţime. 39. Şi unii den farisei den mulţime zisără Lui: Învăţătoriule, ceartă ucenicii Tăi. 40. Şi răspunzînd, zise lor: Zic voao că să vor aceştea tăcea, numaicît pietrile vor striga. 41. Şi cum Să apropie, văzînd oraşul, plînse de el 42: Zicînd: Oh, săvai tu să te-ai vrut lua aminte întru această zi a ta, cealea ce-s cătră pacea ta, iară acealea acum sînt ascunse de ochii tăi. 43. Că vor veni neşte zile spre tine, în carile pizmaşii tăi vor săpa împregiurul tău şanţu, şi te vor încungiura şi te vor strînge de toate laturile. 44. Şi te vor asămăna cu pămîntul, şi feciorii tăi înlăuntru, şi nu vor lăsa întru tine piatră spre piatră, pentru ce nu ai socotit vreamea cercetării tale. 45. Şi întrînd în besearecă. începu a scoate pre cei ce vindea într-însa şi cumpăra. 46. Zise lor: Scris iaste, casa Mea casă de rugăciune iaste; iară voi o aţi făcut pre ia peşteră tîlharilor. 47. Şi învăţa în toate zilele în această besearecă, iară mai marii popilor şi a cărtularilor şi fruntea oamenilor siliia să-L piiarză pre El. 49. Şi nu afla ce-I vor face, că toată mulţimea să ţinea de El. CAP 20. 1. Întrebătură de unde-i botegiunea lui Ioan. 9. Strîmbătatea popilor. 10. De vie şi de viiaşi. 21. Să dea darea împăratului. 27. Astupă gura saducheilor carii tăgăduiia învierea, 41. Hristos cumu-i fiiul lui David.1. Şi fu într-una de zilele acealea, învăţînd El oamenii în besearecă şi binevestind, să adunară mai marii popilor şi cărtularii, cu bătrînii. 2. Şi grăiră cătră El zicînd: Spune noao cu a cui puteare faci aceastea, sau cine iaste carele Ţi-au dat putearea aceasta? 3. Iară răspunzînd, zise cătră ei: Întreba-voiu şi Eu pre voi un lucru, şi-Mi spuneţi. 4. Botegiunea lui Ioan den ceriu era, au de la oameni? {254} 5. Iară ei cugetară întru eişi zicînd că de vom zice den ceriu, va zice, dară pentru ce n-aţi crezut lui? 6. Iară de vom zice de la oameni, toată mulţimea cu pietri ne vor ucide pre noi, că credea oamenii că Ioan ar fi proroc. 7. Şi răspunseră: Nu ştim de unde. 8.Atunci Iisus zise lor: Nece Eu nu voiu spune voao, cu a cui puteare fac aceastea. 9. Începu de-acii a zice cătră mulţime pilda aceasta: un om sădi vie şi o deade lucrătorilor şi multă vreame fu departe. 10. Şi la vreame, tremise cătră lucrători pre sluga sa, ca de {96v}-n poama viii să-i dea lui, iară lucrătorii bătură pre el şil trimisără deşărt. 11. Iară el trimease altă slugă; iară ei şi acela-l bătură şi, batgiocurindu-l, trimisără-l deşărt. 12. Şi mînă al treile, iară ei şi acela, rănindu-l, scoaseră-l. 13. Zise domnul viii: Ce voiu face? Trimite-voiu pre fiiul mieu cel iubit. Doară de vor vedea pre acesta, îl vor socoti. 14. Văzînd într-aceaia pre el lucrătorii cugetară întru eişi, zicînd: Acesta iaste moşteanul, veniţi să-l omorîm pre el, ca să fie al nostru uricul. 15. Şi lepădară pre el afară den vie şi-l omorîră. Dară ce va face lor domnul viei? 16. Veni-va şi va piiarde pre lucrătorii aceştea, şi va da viia altora. Auzind zisără: să nu fie. 17. Iară El căutînd spre ei zise: Ce iaste dară ce e scris, piiatra ceaia va cădea, zdrobi-l-va. 19. Atunci siliia la mai marii popilor şi cărtularii, să-şi pue mînile pre El într-acel ceas şi să temură de oameni, că înţeleasără că de ei zise pilda aceasta. 20. Derept aceaia luînd aminte pre El, trimisără leşuitori, carii să făcea pre sine a fi derepţi, ca să-L prinză pre El în cuvinte, ca să-L dea pre El împărăţii şi puterii deregătoriului. 21. Şi întrebară pre El zicînd: Învăţătoriule, ştim că derept zici şi înveţi, şi nu alegi faţa, ce într-adevăr calia lui Dumnezău înveţi. 22. Cade-se noao a da dare împăratului au ba? 23. Iară înţelegînd hicleşugul lor, zise cătră ei: Ce Mă ispitiţi? 24. Arătaţi-Mi banul: al cui chip are şi scriptură? Răspunzînd zisără: Al împăratului. 25. Atunci zise lor: Daţi dară carele-s a împăratului, împă{97r} ratului şi carele sînt ale lui Dumnezău, lui Dumnezău. 26. Şi nu putură certa cuvintele Lui înaintea mulţimei, şi să mirară de răspunsul Lui; tăcură. 27. Apropiindu-să într-aceia unii den saduchei (carii zicea a fi înviere), întrebară pre El. 28. Zicînd: Învăţătoriule, Moisi au scris noao, să ară muri cuiva fratele, avînd muiare, şi acesta va muri fără feciori, ca să-i ia fratele lui muiarea şi să învie sămînţa fratelui său. {255} 29. Era şapte fraţi, şi cel dintîiu, luînd muiare, muri fără feciori. 30. Şi luo şi al doile; şi acesta încă muri fără feciori. 31. După aceaia o luo şi al treile, aşijderea pînă la al şaptele, nu lăsară feciori şi muriră. 32. Iară mai apoi de toţi, muri şi muiaria. 33. Dară la înviere, a căruia de aceia va fi muiare? Că tuşapte o avură pre ia muiare. 34. Atunci răspunzînd Iisus zise lor: Fiii veacului acestuia să însoară şi să mărită. 35. Iară carii să vor destoinici a dobîndi acel veac, şi învierea den morţi, nece să vor însura, nece să vor mărita, 36. Nece pot să mai moară de-aciia, aseamenia sînt cu îngerii, şi fiii lui Dumnezău sînt, pentru că sînt fiii învierii. 37. Iară că vor înviia, şi Moisi încă au arătat la măceş, cînd zice: Domnul Dumnezăul lui Avraam, şi Dumnezăul lui Isaac, şi Dumnezăul lui Iacov. 38. Că Dumnezău nu iaste al morţilor, ce al viilor, că toţi viiază Lui.39. Iară răspunzînd Lui, unii den cărtulari zisără: Învăţătoriule, bine ziseşi. 40. Iară de-acii nu mai îndrăzniră să-L întreabe nemică. 41. Zise într-aceaia cătră ei: cum zic Hristos a fi fiul lui David? 42. Şi David zice în cartea psalomilor: Zise Domnul Domnului mieu: Şăzi de-a dereapta mea {97v} 43. Pînă voiu pune pizmaşii tăi scaun supt picioarele tale. 44. David chiamă pre el Domnu, dară cumu-i fiiul lui? 45. Iară auzind toţi oamenii, zise ucenicilor Săi. 46. Feriţi-vă de cărtulari, carii vor să îmble în haine lungi şi iubescu închinăciuni pren tîrgure, şi şăderile dentîiu, în adunări, şi şăderile dentîiu la cini. 47. Carii mănîncă casele văduolor, şi în făţărie îndelungu să roagă. Aceştea vor lua mai multă osîndă. CAP 21. 1. Alămojna văduoi. 5. De vreamea răsipei besearicii. 19. Şi a lui Ierosalim. 25. Seamnele înaintea Giudecăţii. 1. Căutînd văzu pre cei bogaţi aruncînd darurele lor în gazofilachiia (a. Vistiarul besearicii). 2.Văzu şi pre o văduo surumană aruncînd doi fileari. 3. Şi zise: Adevărat zic voao că văduoa aceasta surumană mai mult de toţi aruncă. 4. Că toţi aceştia den avuţiia lor aruncară daruri lui Dumnezău; iară aceasta, den surumănia ei, toată hrana ce avea o aruncă. {256} 5. Şi grăind varecarii de besearică, că e înfrîmseţată cu pietri frumoase şi cu darure, zise: 6. Vedeţi aceastia? Veni-vor zilele, întru carele nu va sta piatră spre piatră ca să nu să răsipească. 7. Şi întrebară pre El, zicînd: Învăţătoriule, dară cînd vor fi aceastia? Şi ce sămnu va fi cînd vor fi aceastea? 8. El zise: Căutaţi să nu vă înşălaţi; că mulţi vor veni în numele Mieu, zicînd că: Eu sînt Hristos; şi vreamia să apropie. Deci nu meargeţi după ei. 9. Iară cînd veţi auzi oşti şi răzmiriţe, nu vă spămîntareţi, că să cad aceastea a fi întîiu, ce nu va fi numaidecît sfîrşitul. 10. Atunce zise lor: Scula-să-va limbă spre limbă, şi ţară spre ţară. 11. Şi vor fi mari cutremurături de pămînt pren toate {98r}locurele şi foamete, şi ciume, spaime şi seamne den ceriu mari vor fi. 12. Iară mainte de aceastea toate, pune-vor spre voi mînile lor, şi vă vor goni, dîndu-vă pren săboară şi în temniţă, şi vă vor duce la crai şi la domni, pentru numele Mieu. 13. Acestea vor cădea voao întru mărturie. 14. Puneţi derept aceaia aceasta în inimile voastre, să nu vă gîndiţi întîiu cum veţi răspunde.15. Că Eu voiu da vouă gură şi înţelepciune, căriia nu-i vor putea sta, nece-i vor putea grăi împrotivă, toţi carii să vor pune împrotivă voao. 16. Şi veţi fi vînduţi de părinţi şi de fraţi şi de rudenie şi de priiatimi; şi vor omorî pre unii den voi. 17. Şi veţi fi urîţi de toţi, pentru numele Mieu. 18. Şi un păr den capul vostru nu va peri. 19. Cu răbdarea voastră, biruiţi sufletele voastre. 20. Iară cînd veţi vedea Ierosalimul încungiurat de şireaguri, atuncea să ştiţi că să apropie pre pustiirea lui. 21. Atuncea ceia ce sînt den Iudea să fugă la munţi: şi carii-s în mijlocul lui să iasă, şi carii-s în cîmpu, să nu intre în el. 22. Că zilele băsăului sînt acealea, să să plinească toate carele-s scrise. 23. Iară vai de greoae şi de aplecătoare în zilele acealea, că va fi nevoe mare în cest ţinut, şi mînie între oameni. 24. Şi vor cădea de ascuţitul armei, şi să vor duce robi la toate limbile şi Ierosalimul va fi călcat de păgîni, pînă să vor împlea vremile limbilor. 25.Atunci vor fi seamne în soare şi în lună şi în steale, şi pre pămînt tînguirea păgînilor, pentru lipsa sfatului, sunînd marea şi undele. 26. Şi mai murind oamenii de frică şi de aşteptarea realelor, carele vor năvăli pre tot pămîntul, că puterile ceriurelor vor porni {98v} {257}27. Şi atuncea vor vedea pre Fiiul omenesc, vinind întru nori, cu puteare şi cu slavă multă. 28. Deci începîndu-să aceasta a fi, căutaţi sus şi rădicaţi capetele voastre, că s-au apropiat răscumpărarea voastră. 29. Şi zise pildă cătră ei: Vedeţi smochinul şi toate leamnele. 30. Cînd înfrunzescu, văzînd, înşivă ştiţi că-i aproape vara.31. Aşa şi voi, cînd veţi vedea aceastea fiind, să ştiţi că aproape iaste Împărăţiia lui Dumnezău. 32. Adevăr zic voao că nu va treace ruda aceasta, pînă nu vor fi toate. 33. Ceriul şi pămîntul vor treace, iară cuvintele Meale nececum nu vor treace. 34. Feriţi-vă să nu cumva să se îngreuieze inimile voastre cu cu saţiul mîncării şi beţiii şi cu grijile ceştii lumi, şi degrabă să vie zuoa aceaia. 35. Ca un lanţ va veni spre toţi carii vieţuiescu spre faţa a tot pămîntul. 36. Străjuiţi-vă, derept aceaia, în toată vreamia, rugîndu-vă ca să vă destoiniciţi a scăpa de aceastea de toate carele-s venitoare, şi să puteţi sta înaintea Fiiului omenesc. 37. Iară zuoa învăţa în besearecă, iară noaptea eşind, înnopta în muntele carele să chiamă al Maslinilor. 38. Şi toţi oamenii mîneca cătră El, să auză pre El în besearecă. CAP 22. 3 Iuda vinde pre Hristos. 8. Apostolii gătară Paştile. 24. Să pritcescu cine va fi mai mare. 30. Satana-i ceare să-i ispitească. 35. Hristos zice că ei nu s-au lipsit fără nemică. 42. Să roagă în munte. 44. Asudă cu sînge. 50. Urechea tăiată a lui Malhuş. 57, 58, 60. Pătru de trei ori să lapădă de Hristos. 63. Hristos fu bătgiocurit şi bătut. 69. Mărturiseaşte pre Sine că-i Fiiul lui Dumnezău. 1. Iară apropiindu-să sărbătoarea azimelor, carea să chiamă Paştile. 2. Şi marii popilor şi cărtularii căuta prilej {99r} cum L-ară omorî pre El, că să temea de oameni. 3. Iară Stana întră în Iuda carele să chiamă Iscariotin, carele era den numărul celor dousprăzeace. 4. Şi mergînd, grăi mai marilor popilor, şi cu mai marii besearecii cum L-ară vinde pre El lor. 5. Carii să bucurară şi să tocmiră cu el, să-i dea bani. 6. Şi el făgădui, şi căuta prilej ca să-L vînză pre El, fără de gîlceavă. 7. Iară veni zuoa azimelor, întru carea să cădea să mănînce paştile. 8. Şi trimise pre Pătru şi pre Ioan, zicînd: Meargeţi, gătiţi noao paştile, ca să mîncăm. {258}9. Iară ei zisără Lui: Unde vei vrea să gătim? El zise cătră ei: Iaca, întrînd în oraş, tîmpina-va pre voi un om purtînd un urcior cu apă. Meargeţi după el, în casa unde va întra. 11. şi ziceţi stăpînului: Zice-ţi ţie Învăţătoriul: unde iaste sălaşul de oaspeţi unde să mănîncu paştile cu ucenicii Miei? 12. Atuncea el va arăta voao o casă mare gătită; acolo gătiţi. 13. Deaca mearsără, aflară cum zisease lor şi gătiră paştile. 14. Şi cînd veni ceasul şăzu, şi cei doisprăzeace apostoli cu El. 15. Şi zise lor: Cu dor am pohtit aceaste paşti să mănîncu cu voi, înainte pînă nu mă vor munci, 16. Că zic voao, că de acum nu voiu mai mînca dentru aceastea, pînă nu să va împlea Împărăţiia lui Dumnezău. 17. Şi luînd păharul, dînd laudă zise: Luaţi acesta şi vă împărţiţi voao. 18. Că zic voao că nu voiu bea den rodul viţei, pînă nu va veni Împărăţiia lui Dumnezău. 19. Şi luînd pîinea şi dînd har, frîmse şi deade lor zicînd: Acesta-i trupul Mieu, carele Să dă pentru voi; aceasta faceţi întru pomeana Mea. 20. Aşijdere şi păharul, după cină, zicînd: Acest păhar i-i testamentomul nou în sîngele Mieu, carele {99v} Să vărsă pentru voi. 21. Însă iaca mîna celuia ce Mă vîndu, cu Mine iaste la masă. 22. Şi fiiul omenesc mearge după cumu-i rînduit; ce vai omului aceluia de carele Să vinde. 23.Atunci ei începură a întreba întru eişi: cine ară fi întru ei carele ară face aceaia? 24. Şi fu pritce într-înşi, carele li s-ară părea a fi mai mare întru ei. 25. Iară El zise lor: Craii limbilor domnescu pre iale şi cei ce biruescu cu iale, făcători de bine să chiamă. 26. Iară voi nu aşa: ce carele li s-ară părea a fi mai mare întru voi să fie ca cel mai mic şi carele va fi întîiu să fie ca o slugă. 27. Că cine e mai mare? Cela ce şeade, au cela ce slujeaşte? Au nu cela ce şeade? Iară Eu sînt între voi ca acela ce slujeaşte. 28. Iară voi sînteţi carii aţi rămas cu Mine întru năpăştile Meale. 29. Şi Eu vă fădăduescu voao, cum făgădui Mie Tatăl Mieu, împărăţie. 30. Că să mîncaţi şi să beaţi la masa Mea, întru Împărăţiia Mea şi să şădeţi spre scaune, giudecînd doaosprăzeace rude ale lui Israil. 31. Zise Domnul: Simon, Simon, iaca Satana au cerut pre voi să vă cearnă ca grîul. 32. Iară Eu Mă rugaiu pentru tine, să nu scază credinţa ta; iară tu cu vreame, înturnîndu-te, întăreaşte fraţii tăi. 33. Iară el zise Lui: Doamne, cu Tine gata sînt şi în temniţă şi la moarte a mearge. 34. El zise: Zic ţie, Petre, că nu va cînta astăzi cocoşul, pînă nu te vei lepăda de trei ori, că nu M-ai cunoscut pre Mine. 35. Şi zise lor: Cînd am trimis pre voi fără pungă şi fără taistră şi colţuni, au avut-aţi lipsă de ceva? Iară ei zisără: Ba, de nemică. {259} 36. Deci zise lor: Ce acum, cine are pungă să o ia, aşijdere şi taistră; şi cela ce n-are să-şi vînză tîmbariul lui, să-şi cumpere armă. 37. Că zic voao că încă scripturii {100r} aceştia i să cade să să împle în Mine, şi cu lotrii s-au numărat, care-s scrise despre Mine au săvîrşit. 38. Ei zisără: Doamne, iaca doao arme acicea: iară El zise lor: Destule-s. 39. Şi eşind, mearse, după obiceaiul Lui, în Muntele Măslinilor; mearsără după El şi ucenicii Lui. 40. Şi sosind la loc, zise lor: Rugaţi-vă să nu cădeţi în năpaste. 41. Atunci El să depărtă de la ei cîtu e o aruncare de piatră şi îngenunchind Să ruga. 42. Zicînd: Părinte, să vei să treacă păharul acesta de la Mine, însă nu în voia Mea, ce a Ta să fie. 43. Arată-să Lui îngerul den ceriu, întărindu-L pre El. 44. Şi El fiind în tînjire, cu de-adinsu Să ruga şi sudorile Lui era ca o picătură de sînge, picînd pre pămînt. 45. Şi sculîndu-Să de la rugăciune, veni la ucenici, află pre ei durmind de întristare. 46. Şi zise lor: Ce durmiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi ca să nu întraţi în năpaste. 47. Iară încă grăind El, adecă mulţimea şi cela ce să chiamă Iuda, unul den cei doisprăzeace, merge înaintea lor şi să apropie cătră Iisus, să sărute pre El. 48. Iară Iisus zise lui: Iudo, cu sărutare pre Fiiul omenesc vinzi? 49. Iară văzînd ceia ce era lîngă El ce va fi, zisără Lui: Doamne, lovi-l-vom cu arma? 50. Şi unul dentr-înşi lovi pre sluga popei celui mare şi-i tăe lui ureachea cea dereaptă. 51. Iară Iisus răspunzînd, zise: Lăsaţi pînă aici. Şi atingînd ureachia lui vindecă pre el. 52. Zise într-aceaia Iisus cătră ceia ce venise spre El, mai marii popilor şi a beseareciei şi bătrînilor: Ca la un tîlhariu aţi eşit cu arme şi cu fuşturi? 53. În toate zilele fiind Eu cu voi, în besearecă, şi nu tin{100v}set mînile spre Mine, ce acesta-i ceasul cela al vostru şi putearea întunearecului. 54. Şi prinzîndu-l pre El, dusără-L, şi-L băgară în curtea popei celui mare, iară Pătru mergea după El, pre departe. 55. Iară aţîţînd foc în mijlocul curţii, şi şăzînd ei împreună, şădea şi Pătru în mijlocul lor. 56. Şi văzîndu-l pre el o slujnică şăzînd la foc, căutînd spre el, zise: Şi acesta cu El era. 57. El să lăpădă de El, zicînd: Muiare, nu-L cunoscu pre El. 58. Şi preste puţînel, altul văzînd pre el, zise: Şi tu dentru ei eşti. Şi Pătru zise: O, ome, nu sînt. {260} 59. Şi trecînd ca un ceas, altul adevăra zicînd: Adevărat: şi acesta cu El era, că-i galilean. 60. Iară Pătru zise: Ome, nu ştiu ce zici. Şi atunceaşi. încă grăind el, cîntă cocoşul. 61. Şi întorcîndu-Să Domnul, căută spre Pătru, şi-şi aduse Pătru aminte de cuvîntul Domnului, cumu-i zisease lui, că "Mainte de de ce va cînta cocoşul, de trei ori te vei lăpăda de Mine". 62. Şi eşind afară, Pătru plînse cu amar. 63. Iară aceia carii ţinea pre Iisus, batgiocuriia, bătîndu-L. 64. Şi acoperindu-L, bătea-L preste obraz, şi întreba pre El, zicînd: Ghiceaşte cine iaste carele Te loveaşte. 65. Şi altele multe hulind zicea de El. 66. Şi făcîndu-să zuo, adunară să bătrînii oamenilor, mai marii popilor şi cărtularii şi dusără pre El în săborul lor. 67. Zicînd: De eşti Tu Hristos, spune noao. Şi zise lor: De voiu spune voao, nu veţi creade. 68. Iară de voiu şi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nece Mă veţi slobozi. 69. Den ceastă vreame fi-va Fiiul omenesc şăzînd de-a dereapta puterilor lui Dumnezău. 70. Şi zisără toţi: Dară Tu eşti Fiiul lui Dumnezău? Iară El zise cătră ei: Voi ziceţi că Eu sînt {101r} 71, Iară ei zisără: Ce ne mai trebuiaşte încă mărturie? că înşine auzim den gura Lui. CAP 23. 1. Pre Hristos Îl pîrăsc la Pilat. 7. Îl trimit la Irod. 11. Bătgiocurescu-L. 24. Pilat Îl dă după pohta jidovilor. 27. Muerile plîngu. 43. Altul cu credinţa să spăsi. 45. Pristăvi-Se Hristos.51. îngropară-L. 1. Atunci sculîndu-să toată mulţimea lor dusără pre El la Pilat. 2. Începură a pîrî pre El, zicînd: Pre Acesta am aflat turburînd limba noastră şi oprind împăratului să nu dea dajde, grăindu-Să pre Sine Hristos craiu a fi. 3. Iară Pilat întrebă pre El zicînd: Tu eşti acel craiu al jidovilor? El, răspunzînd lui, zise: Tu zici. 4. Iară Pilat întrebă cătră mai marii popilor şi cătră mulţime: Nece o vină nu aflu în acest om. 5. Iară ei mai vîrtos să îndemna, zicînd că întărîtă oamenii, învăţînd prespre toată Iudea, începînd den Galilea pînă acicea.6. Iară Pilat deaca auzi de Galilea, întrebă au galilean iaste? {261} 7. Şi înţelegînd că de supt biruinţa lui Irod ară fi, trimease pre El la Irod, fiind şi el în Ierosalim într-acealea zile. 8.Iară Irod, văzînd pre Iisus, să bucură foarte, că pohtiia de multă vreame să-L vază pre El, pentru că auziia multe de El, şi să nădăiia vrun sămn a vedea de la El făcîndu-să. Şi-L întrebă pre El cu cuvinte multe, iară El nemică nu răspundea lui. 10. Iară sta mai marii popilor şi cărtularii cu de-adinsu pîrîndu-L pre El. 11. Iară Irod cu curteanii săi ţinîndu-L ca o nemică, bătea-şi gioc de El, îmbrăcă-L pre el în veşmînt luminat şi-L trimise la Pilat. 12. Şi-şi fură priiatini Irod cu Pilat dentr-aceaia zi, unul {101v}cu alalt, că mainte era între ei vrajbă. 13. Iară Pilat chemînd mai marii popilor şi domnii şi oamenii 14, Zise cătră ei: Adusetu-mi pre omul acesta carele întărîtă oamenii, şi iată eu, înaintea voastră întrebîndu-L, nece o vină n-am aflat întru omul acesta, de carele pîrîţi pre El. 15. Ce nece Irod; că v-am mînat pre voi la el, şi iată, nece un lucru de moarte nece el n-au aflat făcut de El. 16. Iară bătîndu-l pre El, Îl voiu slobozi. 17. Obiceaiu avea să sloboadă lor, la tot praznicul, un rob. 18. Strigă într-aceasta toată mulţimea zicînd: Ia-L pre Acesta, şi slobozi pre Varavva. 19. Carele era, pentru o sfadă şi vrăjmăşiie ce să făcuse în oraş, aruncat în temniţă. 20. Iară Pilat iară grăi cătră ei, vrînd să sloboade pre Iisus. 21. Iară ei striga zicînd: Răstigneaşte, răstigneaşte pre El. 22. Iară el, a treia oară, zise lor: Dară ce rău au făcut Acesta? Nece o vină de moarte nu aflaiu întru El; iară bătînd pre El, voiu slobozi. 23.Iară ei mai vîrtos striga cu glasuri mari, ceindu-L să-L răstignească; şi să întăriia glasul lor şi al mai marilor popilor.24. Atunci Pilat giudecă să fie după pohta lor. 25.Şi slobozi lor pre cel aruncat în temniţă pentru sfadă şi vrăjmăşie, pre carele cerea, iară pre Iisus Îl deade pre pohta lor. 26. Şi cînd ar duce pre El, prinzînd pre un Simon Chirinean, ce veniia den cîmpu, pusără pre el crucea să o ducă după. 27. Iară mergea după El mulţime multă de oameni şi de mueri, carele plîngea şi jăliia pre El. 28. Şi întorcîndu-Să Iisus cătră iale zise: Fiicele Iarosalimului, nu plîngereţi de Mine, însă pre voi plîngeţi şi pre feciorii voştri. 29. Ce iaca vor veni zilele în carele vor zice: Ferice de ceale stearpe şi zgăurele cealea ce n-au născut şi ţîţele carele n-au aplecat. 30. Atuncea vor înceape a zice: Măgurilor, cădeţi spre noi, şi dealurelor, acoperiţ-ine. 31. Că de fac aceastea în leamne verzi, în ceale uscate ce va fi? {102r} 32. Ducea şi pre alţi doi făcători de rău, cu El, să-i piarză {262} 33. Şi cînd veniră la locul care să chiamă al Căpăţînilor, acolo răstigniră pre El şi pre făcătorii de rău, unul de-a dereapta iară altul de-a stînga. 34. Iară Iisus zicea: Părinte, iartă lor, că nu ştiu ce fac. Iară ei, împărţind {100v} veşmintele Lui, aruncară sorţi. 35. Şi sta oamenioi de previia, bătîndu-şi gioc de El, şi cei mai mari cu ei, zicînd: Pre alţii mîntuiia, să Să mîntuiască şi pre Sine, să iaste acela Hristos, Fiiul lui Dumnezău cel ales. 36. Şi-şi bătea gioc de El şi viteajii, apropiindu-să şi oţăt dîndu-i Lui. 37. Şi zicînd: Să eşti Tu craiul jidovilor, mîntuiaşte-Te pre Tine. 38. Era într-aceaia şi scriptură scrisă desupra Lui, cu slove ellineşti şi rimleneşti şi jidoveşti: ACESTA IASTE CEL CRAIU AL JIDOVILOR 39. Iară unul den cei făcători de rău ce era răstignit huliia pre El, zicînd: Să eşti Tu Hristos, mîntuiaşte-Te pre Tine şi pre noi. 40. Iară răspunzînd, celalalt certa pre el, zicînd: Nece tu nu te temi de Dumnezău, într-aceaiia osîndă fiind. 41. Şi noi cu dereptul (că luom cum s-au căzut, după faptele noastre), iară Acesta nemică rău n-au făcut. 42. Şi zise cătră Iisus: Adu-Ţi aminte, Doamne, de mine cînd vei veni întru Împărăţiia Ta. 43. Atuncea zise Iisus lui: Adevărat zic ţie, astăzi cu Mine vei fi în raiu. 44. Era atunci la al şaselea ceas, şi întunearec fu preste tot ţinutul, pînă la al noaole ceas. 45. Şi să întunecă soarele, şi crepă catapeteazma besearecii pren mijloc. 46. Şi strigînd Iisus cu glas mare zise: Părinte, în mînile {102v}Tale dau sufletul Miu. şi aceastea zicînd, răposă. 47. Iară sutaşul, văzînd ce fu, slăvi pre Dumnezău, zicînd: Adevărat acest om derept era. 48. Şi toată mulţimea carea venise la acea previre, văzînd carele fură, ucigînd piepturele lor, să întoarsără. 49. Sta toţi cunoscuţii Lui departe, şi muerile carele venise după El den Galilea, văzînd aceastea. 50. Atuncea iaca un bărbat, anume Iosif, sfeatnic, om bun şi derept, 51 Carele nu era însoţit în sfatul şi în lucrurele lor, den Arimatea, oraşul jidovilor, carele şi acela aştepta Împărăţiia lui Dumnezău. 52 Acesta veni la Pilat, ceru trupul lui Iisus. 53. Şi luîndu-L, învăli-L în giolgiu şi-L puse în mormînt ce era săpat în piatră, întru carea nu era nime pus. 54.Şi zuoa era vineri, şi să lumina spre sîmbătă. 55. Mearsără şi muerile carele venise cu El din Galilea, căutară mormîntul şi cum iaste pus trupul Lui. 56. Şi înturnîndu-să, gătiră aromat şi unsoare scumpă; şi sîmbătă odihniră, cum era porunca. {263} 1 CAP. 24. 1. Muerile mearsără la mormînt. 9. Vestescu apostolilor ce-au auzit de la înger. 13. Hristos să însoţi cu cei doi ucenici ce mergea în Emmaus. 27. Deşchide lor scripătura. 26. Pipăiră-L pre El apostolii. 40. Făgăduiaşte-le Duhul Sfînt. 51. Rădică-Să în ceriu. 1. Iară în zua dentîiu a săptămînii, foarte de demineaţă, mearsără la mormînt, ducînd aromata carea gătise şi altele cu iale. 2. Aflară piatra răsturnată de pre mormînt.3. Şi întrînd, nu aflară trupul Domnului 4. Şi fu îndoindu-să iale de aceaia şi iată doi bărbaţi veniră înainte-le, întru veşminte strălucind. 5. Şi spămîntîndu-să, plecară feaţele la pămînt. Zisără {103r} cătră iale: Ce căutaţi viul între morţi? 6. Nu iaste acicea, ce S-au sculat. Aduceţi-vă aminte cum au grăit voao, încă fiind în Galilea. 7. Zicînd că Să cade Fiiului omenesc a Să da în mînile oamenilor păcătoşi şi a Să răstigni şi a treia zi a învie. 8. Şi-şi adusără aminte de cuvintele Lui. 9. Şi înturnîndu-să de la mormînt, spusără aceastea toate celor unsprăzeace şi altora tuturor. 10. Era într-aceaia Maria Magdalina şi Ioana şi Mariia, muma lui Iacov, şi altele cu iale, carele zisără cătră apostoli aceastea. 11. Şi să păru înaintea lor cuvintele acelora ca neşte minciuni şi nu crezură lor. 12. Iară Pătru, sculîndu-să, curse la mormînt, căutînd înlăuntru văzu giolgiul sîngur şi să duse, mirîndu-să între sine de ce fu. 13. Şi iată doi dentru ei mergea într-aceaiaşi zi într-un sat care sta şasezeci de stadii (a. Într-o stadie sînt 25 de paşi) den Ierosalim, care era numele Emmaus, 14. Şi aceia voroviia unul cătră alalt, de toate aceastea care să tîmplară. 15. Şi fu cînd voroviia ei şi întrebîndu-să, şi însuşi Iisus apropiindu-Să şi mergea împreună cu ei. 16. Iară ochii lor să ţinea ca să nu-L cunoască pre El. 17. Ce zise cătră ei: Ce sînt cuvintele aceastea de carele vă voroviţi unul cătră altu, mergînd şi sînteţi trişti? 18. Răspunzînd unul, carele-i era numele Cleop, zise Lui: Tu sîngur eşti strein în Ierosalim, şi nu ştii cealea ce s-au făcut întru el, în zilele aceastea? 19. El zise lor: Carele? Ei zisără Lui: Carele făcură lui Iisus Nazarineanul, cela ce era proroc, putearnic în cuvinte şi în fapte înaintia lui Dumnezău şi a toţi oameniii. 20. Cum deaderă pre El mai marii popilor şi domnii noştri spre osîndire de moarte şi răstigniră pre El. {264} 21. Şi noi nădăjduiiam că Acela va răscumpăra pre Israili. {103v} Ce spre aceastea toate, iată trei zile sînt astăzi de cînd aceastea fură. 22. Ce şi neşte mueri dentru noi ne spămîntară, carele mearsără de dimineaţă la mormînt. 22. Şi nu aflară trupul Lui, veniră zicînd că iale au văzut şi o arătare de îngeri, carii L-au zis pre El viu. 24. Şi mearsără unii dentru noi la mormînt, şi aflară aşa cum şi muerile zisără, iară pre El nu L-au văzut. 25. Atunci El zise cătră ei: O, voi fără minte şi leaneşi cu inima a creade toate carele au grăit prorocii. 26. Au nu s-au căzut aceastea să le paţă Hristos, şi să între întru slava Lui? 27. Şi începînd de la Moisi şi de la toţi prorocii, a tîlcui lor întru toate scripturile carele-s despre El. 28. Şi să apropiară de sat în carele mergea, şi El Să făcea a mearge mai departe. 29. Iară ei îndemna pre El zicînd: Rămîi cu noi, că au fost însărat şi s-au plecat zuoa. Şi întră să mîe cu ei. 30. Şi fu cînd şăzu El cu ei, luînd pîine şi o blagoslovi şi frîngînd deade lor. 31. Iară lor li să deşchisără ochii şi cunoscură pre El. Şi El Să luo dentru ei.32. Atunci zisără unul cătră alalt: Au nu ardea inima noastră întru noi, cînd grăiia noao pre cale, şi cînd deşchidea noao scripturile? 33. Şi sculîndu-să într-acel ceas, să înturnară în Ierosalim şi aflară adunaţi cei unsprăzeace şi carii era cu el. 34. Carii zicea că au învis Domnul adevărat şi S-au arătat lui Simon. 35. Atunci el povestiia de carele fusease pre cale şi cum L-au cunoscut pre El, în frîngerea pîinii. 36. Iară ei vorovind aceastea, Însuşi Iisus stătu în mijlocul lor şi zise lor: Pace voao {104r} 37. Iară ei spămîntîndu-să, să înfricoşară, le părea că văd un duh (b. Nălucă). 38. Atunci zise lor: Ce sînteţi turburaţi, şi drept ce întră cugete întru inimile voastre? 39. Vedeţi mîinile Meale şi picioarele Meale, că Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul carne şi oase n-are, cum Mă vedeţi pre Mine avînd. 40. Şi aceasta zicînd, arătă lor mîinile şi picioarele. 41. Însă necrezînd ei, de bucurie şi mirîndu-să, zise lor: Aveţi ceva mîncare acicea? 42. Iară ei deaderă Lui o parte de peaşte fript şi dintr-un fagur, miiare. 43. Şi luînd, înaintea lor mîncă. {265} 44. Şi zise lor: Aceastea sînt cuvintele carele am grăit cătră voi, încă cînd eram cu voi; că să cade a să împlea toate carele-s scrise în leagea lui Moisi şi în prorocii şi în psalomi despre Mine. 45. Atunci deşchise lor mintea să înţeleagă scripturile. 46. Şi zise lor că aşa-i scris, şi aşa s-au căzut să paţă Hristos, şi să învie den morţi a treia zi. 47. Şi să se propoveduiască, în numele Lui, pocăinţa şi ertăciunea păcatelor, în toate limbile, începînd en Ierosalim. 48. Iară voi sînteţi mărturie acestora. 49. Şi iată, Eu voiu trimite făgăduinţa Tatălui Mieu spre voi; iară voi rămîneţi în Ierosalim, pînă vă veţi îmbrăca cu puteare de sus. 50. Şi-i scoase pre ei afară pînă la Vitaniia şi, rădicînd mîinile Sale, blagoslovi pre ei. 51. Şi fu cînd blagosloviia El pre ei, Să despărţi de la ei, şi Să duse sus în ceriu. 52. Iară ei să închinară Lui, şi să înturnară în Ierosalim, cu bucurie mare. 53. Şi era în toată vreamea în besearecă, lăudînd şi dînd har lui Dumnezău. Amin. Sfîrşeniia Sfintei Evanghelii de la Luca. {265} {104v} De Ioan evanghelist, cine au fost. Ioan evanghelist, carele au scris Evangheliia şi trei Poslanii şi Apocalipsis, fost-au unul den cei doiprăzeace apostoli a lui Hristos, şi dintr-alalţi au fost mai drag ucenic lui Hristos, cum însuşi arată la Mateiu în cap. 10, stih 2, Marcu 3, stih 17, 12, stih 2. Şi au fost trimes în pribegie de Dionisie împărat, în ostrovul Patmosului, şi acolo au scris cartea Apocalipsis, cum scrie în cap 2, stih 9 şi în 10, stih 11. Iară după moartea lui Dionisie, au venit în Efes, cum scrie Evsevie în Historiia besearecii în a treia carte, în cap. 18. Şi după ce văzu scrisoarea a celor trei evanghelisti de mainte şi mărturisind despre scrisoarea lui, aş-au scris această carte Evangheliia, văzînd că au lăsat ceia neşte lucruri ce să cuvin a şti, cum scrie Evsevie în a treia carte, în cap. 21. {105r} {267} EVANGHELIE SCRISĂ DE SFÎNTUL IOAN. CAP 1. 1. Acel Cuvînt mainte de faptul lumii iaste născut den Dumnezău. 2. Şi au fost în toată vreamea la Tatăl. 14. Făcu-Se om. 6, 7. Ioan pentru ce fu trimes de la Dumnezău. 16. Povestea lui de Hristos. 19., 20. Mărturiia lui e dată popilor. 40. Chemătura lui Andreiu. 42. A lui Pătru. 43. A lui Filip. 45. A lui Natanail. 1. De început era cuvîntul, şi Cuvîntul acela era la Dumnezău, şi Dumnezău era Cuvîntul acela. 2. Acesta Cuvînt era de început la Dumnezău. 3. Toate pren El fură făcute; şi fără El nemică nu fu făcut, varece e făcut. 4. Întru El era viiaţa, şi viiaţa era lumina oamenilor. 5. Şi lumina aceaia întru întunearec străluciia, şi întunearecul pre ia nu o cuprinse. 6. Fu un om trimes de la Dumnezău, cui numele lui, Ioan. 7. Acesta veni întru mărturie, ca să mărturisea{105v} scă de lumină. 9. Acesta era lumina cea adevărată carea luminează pre tot omul cela ce vine în lume. 10. În lume era, şi ai Lui pre El nu priimiră. 12. Iară cîţi priimiră pre El, deade lor puteare să fie fii lui Dumnezău, celora ce cred întru numele Lui. 13. Carii nu-s den sînge, nece den pohtă trupească, nece den pohtă bărbătească, ce den Dumnezău s-au născut. {268}14. Şi Cuvîntul acela Să făcu trup, şi sălăşlui între noi (şi am văzut slava Lui, slavă ca unuia născut den Tatăl), plin de dar şi de adevăr. 15. Ioan mărturisi de El şi strigă, zicînd: Aceste e de carele zicea, carele au venit după mine, înainte-mi fu pus, că mai întîiu de mine era, 16. Şi dentru împlearea Lui, noi toţi am luat, şi dar pentru darure. 17. Că leagea pre Moisi fu dată, iară darul şi adevărul pre Iisus Hristos fu. 18. Pre Dumnezău nime nu L-au văzut neceodată, ce numai unul născut Fiiul, carele-i în sîntul Tatălui, Acela ni L-au spus. 19. Şi aceasta încă-i mărturiia lui Ioan, cînd trimisără jidovii den Ierosalim popi şi leviţi ca să-l întreabe pre el: Tu cine eşti? 20. Şi spuse şi nu să lăpădă şi spuse că nu el acel Hristos. 21. Atunci întrebară pre el: Dară cine eşti? Ilie eşti tu? Şi zise: Nu sînt. Dară tu eşti acel proroc? Şi răspunse: Nu sînt. 22. Zisără drept aceaia lui: Cine eşti? Ca să dăm răspunsu celora ce ne-au trimes pre noi. Ce zici de tine însuţi? 23. Zise: Eu-s glas strigătoriului în pustie; îndreptaţi calea Domnului, cum au zis Isaaia prorocul. 24. Carii fură tremeşii era den farisei. 25. Şi întrebară pre ei şi zisără lui: Dară că ce botezi, deaca nu eşti tu Hristos, nece Ilia, nece acel proroc?{106r} 26. Răspunse lor Ioan zicînd: Eu botez cu apă, iară în mijlocul vostru stă carele voi nu ştiţi. 27. Acela iaste carele vine după mine, Cela ce înainte mi-e pus; căruia eu nu-s destoinic a dezlega curealele încălţămîntului Lui. 28. Aceastea în Vitavara fură de ceaia parte de Iordan, unde boteza Ioan. 29.. A doaoa zi văzu Ioan pre Iisus viind cătră el şi zise: Iaca Mielul lui Dumnezău carele va lua păcatele lumii. 30. Acesta iaste de carele am zis eu: După mine vine un bărbat carele înainte mi-e pus, căce mai întîiu de mine era. 31. Şi eu nu L-am ştiut pre El; ce ca să Să arate lui Israil, derept aceasta am venit eu a boteza cu apă. 32. Atuncea mărturisi Ioan, zicînd că: Am văzut Duhul pogorănd ca un porumb den ceriu, care rămase spre El. 33. Şi eu nu-L cunoaştea{m}pre El, ce carele m-au trimes pre mine să botez cu apă, Acela-mi zisease mie: Spre carele vei vedea Duhul pogorînd şi rămîind spre El, Acesta iaste carele botează cu Duhul Sfînt. 34. Şi eu L-am văzut pre El, şi mărturisescu că Acesta iaste Fiul lui Dumnezău. 35. A doaoa zi iară sta Ioan, şi den ucenicii lui, doi. 36. Şi văzînd pre Iisus îmblînd zise: iată Mielul lui Dumnezău. 37. Şi auziră pre el cei doi ucenici grăind, şi mearsără după Iisus. 38. Iară întorcîndu-să Iisus şi văzînd pre ei, mergînd după El, zise lor: {269} 39. Ce căutaţi? Ei zisără Lui: Ravvi, (carele zice, de-l veri tîlcui, învăţători), unde lăcueşti? 40. Zise lor: Veniţi şi vedeţi. Veniră şi văzură unde lăcuiia şi la El rămasără într-aceaia zi, că era ca la zeace ceasuri. 41. Era Andreiu, fratele lui Simon Pătru, unul den cei doi, carii auziră acealea de la Ioan şi mersease după El. 42. Află acesta întîiu pre Simon, fratele lui, şi zise lui: Aflat-am pre Mesia, carele iaste, de vei tîlcui, Hristos {106v} 43. Şi duse pre el cătră Iisus. Deaca-l văzu pre el Iisus, zise: Tu eşti Simon, feciorul lui Iona: tu te chemi Chifa, care să tîlcuiaşte Pătru. 44. A doao zi vru Iisus să meargă în Galilea, şi află pre Filip, şi zise lui: Vino după Mine. 45. Şi era Filip den Vitsaida, den oraşul lui Andreiu şi a lui Pătru. 46. Află Filip pre Natanail, şi zise lui: Aflat-am pre Acela de carele au scris Moisi în leage şi prorocii: pre Iisus, fiiul lui Iosif den Nazaret. 47. Atuncea zise Natanail lui: Den Nazaret, poate ceva bine să fie? Zise lui, Filip: Vino şi vezi. 48. Iară văzu Iisus pre Natanail viind la El, şi zise de el: Iaca adevărat israiltean întru carele vicleşug nu iaste. 49. Zise Natanail Lui: De unde mă cunoşti? Răspunse Iisus şi zise lui: Mainte de ce te chemă Filip, cînd erai supt smochin, te-am văzut. 50. Răspunse Natanail şi zise Lui: Ravvi, Tu eşti Fiiul lui Dumnezău Tu eşti craiul lui Israil. 51. Răspunse Iisus şi zise lui: Căce ziş ţie că te-am văzut supt smochin, crezi? Mai mari de aceasta vei vedea. 52. După aceaia zise lui: Adevăr, adevăr grăescu voao, de acum vedea-veţi ceriul deşchis şi îngerii lui Dumnezău suind şi pogorînd spre Fiiul omenesc. CAP 2. 3, 11.Hristos întoarse apa în vin şi făcu începeniia seamnelor Lui. 12. pogorî în Capernaum. 13. De-acolo sui în Ierusalim. 15. Şi lăpădă tîrgaşii den besearecă. 19.Besearica carea sămna trupul Lui, propoveduiaşte că să va răsipi, şi pînă a treia zi să va zidi. 23. Credea mulţi în El, pentru seamne ce vedea. 1. A treia zi, nuntă fu în Cana Galileei; şi era Muma lui Iisus acolea. 2. Chemat fu şi Iisus şi ucenicii Lui, la nuntă. 3. Şi sfîrşindu-să vinul, Muma lui Iisus zise Lui: Vin n-au. 4. Zise Ei Iisus: Ce e Mie cu Tine, muiare? Încă n-au venit ceasul Mieu. {167r}5. Zise Muma Lui slugilor: Măcar ce va ziced voao, faceţi. {270} 6. Era acolo şase veadre de piatră puse pentru curăţeniia jidovilor, încăpînd într-una cîte doao sau trei măsuri. 7. Zise Iisus lor: Împleţi veadrele cu apă. Şi le împlură bine. 8. Şi zie lor: Împleţi acum şi duceţi nunului. Şi-i dusără. 9. Iară cum gustă nunul vinul carele fu den apă (şi nu ştiia de unde iaste, iară slugile ştiia, carii băgase apa) strigă pre mirele, nunul. 10. Zise lui: Tot omul întîiu pune vinul bun şi deaca să veselescu, artuncea cel mai slabu; iară tu ai ţinut vinul cel bun pînă acum. 11. Aceasta făcu întîiu sămnu Iisus în Cana Galileei şi arătă slava Lui, şi crezură întru El ucenicii Lui. 12. După aceasta pogorî la Capernaum, Însuşi şi Muma Lui şi fraţii Lui, şi ucenicii Lui, şi acolo nu fură zile multe.13. Că era aproape Paştile jidovilor, şi să sui Iisus în Ierosalim. 14. Şi află în besearecă pre ceia ce vindea boi şi oi şi porumbi, şi schimbătorii de bani şezînd. 15. Şi făcînd bici de aţă, pre toţi scoase den besearecă, oile şi boii, şi banii schimbătorilor răsfiră, şi measele răsturnă. 16. Şi celora ce vindea porumbi zise: Luaţi aceastea de acicea; nu facereţi casa Tatălui Mieu casă neguţătorii. 17. Şi-şi adusără aminte ucenicii Lui că iaste scris, că dragostea casei Tale Mă mîncă. 18. Răspunsără jidovii şi zisără Lui: Ce sămnu arăţi noao, de faci aceasta? 19. Răspunse Iisus şi zise lor: Spargeţi beseareca aceasta, şi în trei zile o voiu rădica. 20. Şi zisără jidovii: În patruzeci şi şase de ani să zidi besearica aceasta, şi Tu în trei zile să o rădici? 21. Iară El grăiia de besearica trupului Său. 22. Că deaca învise den morţi, şi-adusără aminte ucenicii Lui că au zis lor aceasta, şi crezură Scripturii, şi {197v} cuvîntului carele zisease Iisus. 23. Iară fiind în Ierosalim în sărbătoarea Paştilor, mulţi crezură întru numele Lui, văzînd seammele care le făcea. 24. Iară Iisus nu Să credea lor, pentru ce că toţi îi ştiia. 25. Şi nu-I trebuiia ca să-I mărturisească cineva de om, că Însuşi ştiia ce era în om. CAP 3. 1. Hristos învaţă pre Nicodim. 14. Şarpele în pustie. 23. Ioan botează. 27. Spune ucenicilor săi că nu e el Hristos. 1. Era un om din farisei, Nicodim numele lui, den mai marii jidovilor. 2. Acesta veni cătră Iisus noaptea şi zise Lui: Ravvi, ştim că de la Dumnezău ai venit învăţătoriu; că nime nu poate aceaste seamne să facă, carele faci Tu, de nu va fi Dumnezău cu el. {271} 3. Răspunse Iisus şi zise lui: Adevăr, adevăr grăescu ţie, de nu să va naşte cineva de nou, nu va putea vedea Împărăţiia lui Dumnezău. 4. Zisă cătră El Nicodim: Cum poate omul să să nască fiind bătrîn? Au doară poate în zgăul mîni-sa să între a doaoa oară şi să să nască? 5. Răspunse Iisus: Adevăr, adevăr zic ţie, de nu să va naşte cineva den apă şi den duh, nu va putea întra întru Împărăţiia lui Dumnedzău. 6. Ce naşte den trup, trup iaste; şi ce naşte den duh, duh iaste. 7. Nu te mira căce ziş ţie, cade-să voao a vă naşte de nou.8. Vîntul unde-i voia suflă şi sunetul lui auzi, ce nu ştii de unde vine şi unde mearge. Aşa iaste tot ce să naşte den duh. 9. Răspunse Nicodim şi zise Lui: Cum pot fi aceastea? 10. Răspunse Iisus şi zise lui: Tu eşti învăţătoriu a lui Israil, şi aceastea nu ştii? 11. Adevăr, adevăr zic ţie, că ce ştim grăim, şi ce am văzut mărturisim; ce mărturiia noastră nu priimiţi. 12. De zic voao de ceale pămînteşti şi nu creadeţi, dară de voiu zice voao de ceale cereşti, cum veţi creade? {108r} 13. Că nime nu s-au suit în ceriu, numai Cela ce-au pogorît den ceriu, Fiiul omenesc carele-i în ceriu. 14. Cum înălţă Moisi şearpele în pustie, aşia trebuie să Să înalţe Fiiul omenesc. 25. Ca tot cine va creade întru El să nu piară, ce să aibă viiaţa veacilor.16. Că aşia iubi Dumnezău lumea, cît şi pre Fiiul Lui, unul născut, deade-L, ca tot cine va creade în El să nu piară, ce să aibă viiaţa veacilor. 17. Că n-au trimes Dumnezău pre Fiiul Lui în lume ca să giudece lumea, ce ca să să mîntuiască lumea pren El. 18. Cela ce va creade întru El nu să va osîndi, ce carele nu va creade, iată osundit iaste, ce nu crezu întru numele unuia născut Fiiul lui Dumnezău. 19. Aceasta iaste giudecata, că lumina veni în lume, şi iubiră oamenii mai vărtos întunearecul decît lumina, că era faptele lor reale. 20. Că tot cela ce face rău uraşte lumina şi nu mearge la lumină, ca să nu să cearte faptele lui. 21. Iară cela ce face dereptate mearge la lumină, ca să să arate faptele lui, căce de la Dumnezău sînt făcute. 22. După aceasta veni Iisus şi ucenicii Lui în pămîntul Iudeii, şi acolo sălăşluiia cu ei şi boteza. 23. Iară boteza şi Ioan în Enon, aproape de Salim, că era ape multe acolo sălăşluiia cu ei şi boteza. 24. Că nu era încă aruncat în temniţă Ioan. 25. Şi fu întrebare de ucenicii lui Ioan cu jidovii, de curăţenie. 26. Şi veniră cătră Ioan şi zisără lui: Învăţătoriule, carele era cu tine de ceaia parte de Iordan, de carele tu mărturisiiai iată botează, şi toţi mergu la El. {272} 27. Răspunse Ioan şi zise: Nu poate omul luoa nemică, de nu va fi dat den ceriu {108v} 28. Voi înşi sînteţi mie mărturie că am zis că nu sînt eu Hristos, ce ca un trimes sînt înaintea Lui.29. Cela ce are logodită, mire iaste, iară priiatenul mirelui iaste carele stă şi ascultă pre el, cu bucurie să bucură de glasul mirelui.Şi aceasta bucuriia mea să împlu. 30. Aceluia să cade să crească, iară mie a scădea. 31. Cela ce au venit de sus, prespre toţi iaste; carele e pre pămînt pămîntean iaste, şi de pămînteşti grăiaşte; care vine den ceriu, prespre toţi iaste. 32. Şi ce-au văzut şi auzit, aceaia mărturiseaşte; ce mărturiia lui nime nu priimeaşte. 33. Cela ce priimeaşte mărturiia lui, semnează că Dumnezău iaste adevărat. 34. Că pre Cela ce-L trimease Dumnezău, cuvintele lui Dumnezău grăiaşte, că Aceluia nu-I dă cu măsură Dumnezău duhul. 35. Tatăl iubeaşte pre Fiiul, are viiaţa de veaci, iară cela ce nu creade Fiiului nu va avea viiaţa, ce mîniia lui Dumnezău va rămînea spre el. CAP 4. 6. Iisus, ustenit de cale, ceare apă de la muiare samarineanină. 21. Învaţă rugăciunea dereaptă. 26. Spune că El e Mesia. 32. Mîncarea Lui. 39. Samarineanii cred în El. 46. Sluga unui om crăescu vindecă-l. 1. Deci cum înţelease Domnul că au auzit fariseii că Iisus mai mulţi ucenici face şi botează mai mulţi decît Ioan. 2. (Iară Iisus Însuşi nu boteza, ce ucenicii Lui), 3. Lăsă Iudea şi mearse în Galilea. 4. Trebuiia-I să treacă pren Samariia. 5. Şi veni în oraşul Samariei ce să zice Sihar, aproape de uricul care deade Iacov lui Iosif, fiiului lui. 6. Era acolo fîntîna lui Iacov, iară Iisus fiind ustenit de cale, şăzu la fîntînă, că era ca la şase ceasuri. 7. Veni o muiare den Samariia să scoaţă apă. Zise ei Iisus: Dă-Mi să beau. {109r} 8. Că ucenicii Lui mearsease în oraş, să cumpere bucate. 9. Şi zise Lui muiarea samarineana: Cum Tu, jidov fiind, de la mine cei să beai, fiind muiare samariteană? (Că nu se împrietinsecu jidovii de samariteani). 10. Răspunse Iisus şi zise ei: Să ai şti cel daru a lui Dumnezău, şi cine iaste carele-ţi zice ţie "dă-Mi să beau", tu ai vrut ceare de la El, şi ţi-au vrut da ţie apă vie? 11. Zise Lui muiarea: Doamne, nece cu ce scoate n-ai, şi fîntîna-i adîncă, dară de unde ai acea apă vie? {273}. 12. Au doară Tu mai mare eşti de tatăl nostru Iacov, carele deade noao fîntîna aceasta, den carea au beut el şi feciorii lui şi marha lui. 13. Răspunse Iisus şi zise ei: varecine va bea den apa aceasta să va însătoşa-va iară. 14. Iară cine va bea den apa carea voiu da Eu lui, nu va însătoşa în veac, ce apa ceoiu da Eu lui, fi-va întru el izvor de apă vie, în viaţa veacilor, 15. Zise cătră El muiarea: Doamne, dă-mi apa aceasta, ca să nu mai însătoşăzu, nece să mai viu acicea să iau apă. 16. Zise ei Iisus: Pasă de chiamă pre bărbatul tău şi vino încoace. 17. Răspunse muiarea şi zise: N-am bărbat. Zise ei Iisus: Bine ziseşi că bărbat n-am. 18. Că cinci bărbaţi avut-ai; şi acum carele ai, nu-ţi iaste bărbat. Aceasta adevărat ziseşi. 19. Zise Lui muiarea: văz că proroc eşti Tu. 20. Părinţii noştri într-aceasta măgură s-au rugat, iară voi ziceţi că în Ierosalim iaste locul unde să cade a să ruga. 21. Zise Iisus ei: Muiare, crede-Mi c-au venit ceasul cînd nece în muntele acesta, nece în Ierosalim vă veţi închina Tatălui. 22. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi, iară noi ne rugăm căruia ştim, că spăseniia den jidovi iaste. 23. Că au venit ceasul, şi acum iaste, cînd cei închinători cu adevăr să vor ruga Tatălui în duh şi în dereptate, că şi Tatăl cu aceştea caută, carii să I să i să închine Lui. {109v} 24. Dumnezău duh iaste; şi carii să roagă Lui, trebuiaşte să să roage în duh şi în dereptate. 25. Zise Lui muiarea: Ştiu că Mesia va veni, (carele să chiamă Hristos); cînd va veni Acela, va spune noao toate. 26. Zise ei Iisus: Eu sunt Acela, carele-ţi grăiaşte ţie. 27. Şi într-aceaia veniră ucenicii Lui şi să mirară că grăiaşte cu muiarea. Nime derept aceia nu-I zise: : "Ce cauţi?" sau "Ce grăieşti cu ia?" 28. Lăsă derept aceaia muiarea vadra ei şi mearse în oraş şi zise oamenilor den oraş: 29. Veniţi de vedeţi omul carele-mi zise mie toate cîte am făcut. Doară acela e Hristos? 30. Eşiră derept însă den oraş şi veniră la El. 31. Iară într-aceaia rugară pre El ucenicii, zicînd: Învăţătoriule, mănîncă! 32. Iară El zise lor: Eu mîncare am să mănîncu, carea noi nu ştiţi. 33. Zisără ucenicii unul cătră altul: Au doară au adus Lui cineva să mănînce? 34. Zise lor Iisus: Mîncarea Mea iaste ca să fac voia Celuia ce M-au trimes, şi să isprăvescu lucrul Lui. 35. Au nu ziceţi voi că iacă patru luni sînt, şi seceratul va veni? Iată, zic voao, rădicaţi ochii voştri şi vedea-veşi holdele, că sînt albe la secerare. {274} 36. Şi secerătoriul plată va lua şi va aduna rodul în viaţa veacilor, cum şi sămănătoriul împreună ca să să bucure, cu cela ce seaceră. 37. Că într-aceasta, acel cuvînt iaste adevărat, că altul iaste cel ce seamănă, şi altul care seaceră. 38. Eu trimeţ pre voi a secera în care voi n-aţi lucrat, alţii au lucrat, şi voi în usteneala lor aţi întrat. 39. Iară de oraşul acela mulţi crezură întru El, den samariteani, pentru cuvîntul mueriei care mărturisiia, că-mi zice cu adevăr toate cîte am făcut. 40. Şi mearsără cătră El samariteanii, rugară pre El ca să rămîie la ei. Şi rămase acolo doao zile. {110r}41. Şi cu mult mai mulţi crezură pentu cuvîntul Lui. 42. Şi zicea muerii că de-acum nu pentru cuvîntul tău creadem, că înşine auzit-am şi ştim vă Acesta iaste adevărat Mîntuitoriul lumii Hristos. 43. Iară după doao zile eşi de acolo şi mearse în Galilea. 44. Că Însuşi Hristos mărturisise că prororcul întru a lui moşie cinste n-are. 45. Că veni în Galileia, priimiră pre El galileanii, văzînd toate ceale ce făcu în Ierosalim în praznicu, că şi el mersease în praznic. 46. Şi veni Iisus iară în Cana Galilei, unde făcu den apă vin. Şi era în Capernaum un om crăescu, căruia fiiul lui boliia. 47. Acesta, auzind că Iisus vine den Iudea în Galileiu, mearse la El, ruga pre El ca să pogoară să vindece pre feciorul lui, că vrea să moară. 48. Zise Iisus cătră el: De nu veţi vedea seamne şi ciude nu veţi creade. 49. Zise cătră El omu crăescu: Doamne, pogoară mainte pînă nu moare fiiul mieu. 50. Zise lui Iisus: Pasă, fiiul tău viu-i. Şi crezu omul cuvîntului carele-i zise lui Iisus şi mearse. 51- Şi iată pogorînd el, slugile lui tîmpinară pre el, şi-i spusără zicînd, că "feciorul tău iaste viu". 52. Ce întreba de ei de ceasul în carele s-au vindecat, şi zisără lui, că eri în al şaptele ceas l-au lăsat pre el frigurile. 53. Înţelease derept aceaia tată-său că ară fi fost aceala în ceasul în carele zise lui Iisus că "fiul tău iaste viu". Şi crezu el şi casa lui toată. 54.Acesta iarăşi al doilea sămnu făcu Iisus, viind den Iudea în Galileiu. CAP 5. 2, 5. Hristos vindecă sîmbăta pre cela ce zăcea la lac. 10. Farisei giudeca strîmbu de faptele lui Hristos. 17. Cu destoiniciia Părintelui Său vinge pre ei. 19. Arătă-Şi putearea Lui cea dumnezeiască în multe chipuri. 45. Mărturiia lui Moisi încă o întăreaşte. {110r} {275} 1. După aceastea era sărbătoarea jidovilor şi Să sui Iisus în Ierosalim. 2. Iaste în Ierosalim, la poarta dobitoacelor, un lac carele să chiamă ovreiaşte Vitezda, cinci foişoare avînd. 3. Întru acealeda zăcea mulţime multă de bolnavi, orbi, şchiopi,uscaţi, aşteptînd turburarea apei. 4. Că îngerul Domnului pogorîia în acătare ceasuri în lac şi turbura apa; derept acea, carele întra întîiu după turburarea apei să vindeca, săvai de ce boală. 5. Iară era un om acolo, de treizeci şi opt de ani bolnav. 6. Pre acesta deaca-l văzu Iisus zăcînd, şi înţelease că de multă vreame zace în boală, zise lui: Vei să fii sănătos? 7. Răspunde lui beteagul: Doamne, om n-am, cînd să turbură apa, să mă duc în lac; ce pînă mergu eu, altul mainte întră. 8. Zise Iisus lui: Scoală, ia-ţi patul tău şi şi îmblă. 9. Şi atunceaşi fu sănătos omul şi luo patul lui şi îmbla; şi era sîmbătă într-acea zi. 10. Iară jidovii zicea celui vindecat: Sîmbătă iaste, nu ţi să cade ţie a lua patul. 11. Răspunse lor: Cela ce mă făcu sănătos, acela-mi zise "ia-ţi patul tău şi îmblă".12. Şi întrebară pre el: Cine iaste omul carele zice ţie "ia patul tău şi îmblă?". 13. Iară cel vindecat nu ştiia cine iaste cine iaste; că Iisus eşise den mulţime ce era într-acel loc. 14. După aceaia află pre el Iisus în besearecă şi zise lui: Iată, te-am vindecat, de acum nu greşi, ca să nu fie ţie mai rău. 15. Mearse omul acela şi deade veste jidovilor că Iisus iaste carele l-au făcut pre el sănătos. 16 Şi pentr-aceaiia goniia pre Iisus jidovii, şi vrea pre El să-L omoară, căce aceastea au făcut sîmbăta. 17. Iară Iisus răspunse lor: Tatăl Mieu pînă acum lucrează şi eu lucrez. 18. Pentr-aceasta, încă mai vîrtos, vrea jidovi pre El să-L {111r} omoară, că nu numai sîmbăta au frîmtu, ce încă Dumnezău au zis că-i Tatăl Lui, făcîndu-Să aseaminea cu Dumnezău. 19. Iară Iisus răspunse şi zise lor: Adevăr, adevăr zic voao, nu poate Fiiul face pre Eluşi de nemică, ce numai de va vedea pre Tatăl făcînd, că cealea ce face Acela, acealea aşijdere şi Fiiul face. 20. Că Tatăl iubeaşte pre Fiiul, şi toate arată Lui carele Însuşi face, şi mai mari lucrure de aceastea arăta-va Lui, va să vă miraţi voi. 21. Că cum scoală Tatăl pre morţi şi-i înviiază, aşa şi Fiiul, pre carii va vrea, învie-i-va. 22. Că Tatăl nu giudecă pre nime, ce toată giudecata deade Fiiului. {276} 23. Ca toţi să cinstească pre Fiiul, cum cinstescu şi pre Tatăl; carele nu cinsteaşte pre Fiiul, nu cinsteaşte pre Tatăl care L-au trimes pre El. 24. Adevăr, adevăr zic voao, că cela ce va asculta cuvintele Meale şi va creade întru Cela ce M-au trimes pre Mine, are viiaţa de vecie şi la păgubitură nu va mearge, ce treace den moarte în viiaţă. 25. Adevăr, adevăr zic voao, apropie-să vreamea, şi acum iaste, cînd morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezău şi carii vor auzi înviia-vor. 26. Că cum are Tatăl viaţă întru El, aşa deade şi Fiiului viaţă să aibă întru El. 27. Şi puteare deade Lui şi giudecată să facă, că Fiiu omenesc iaste. 28. Nu vă mirareţi de aceasta, că va veni ceasul în carele toţi cei den morminte vor auzi glasul Fiiului lui Dumnezău. 29. Şi vor mearge, ceia ce-au făcut bine întru învierea vieţii, iară ceia ce-au făcut reale, întru învierea păgubirei. 30. Nu poci Eu să fac de Mineşi nemică {111v} Cum auz giudec, şi giudecata Mea dereaptă iaste, căce nu caut voia a Mea, ce voia Celuia ce M-au trimes, a Tatălui. 31. De voiu mărturisi Eu de Mine, mărturiia Mea nu iaste adevărată. 32. Altul iaste carele mărturiseaşte de Mine şi ştiu că adevărată iaste mărturiia carea carea mărturiseaşte de Mine. 33. Voi trimeaset la Ioan şi el încă mărturisi de dereptate. 34. Iară Eu de la om mărturie nu caut, ce aceastea zic, ca voi să vă mîntuiţi. 35. Acela era făclie arzînd şi luminînd şi voi vrut într-un ceas să vă veseliţi în lumina lui. 36. Iară Eu am mărturie mai mare decît a lui Ioan, că lucrurele carile Mi le deade Tatăl ca să le împlu, aceastea lucrure carele Eu fac, mărturisescu de la Mine că Tatăl M-au trimes. 37. Şi Cela ce M-au trimes pre Mine, Tatăl, Acel au mărturisit de Mine; nece glasul Lui n-aţi auzit neceodată, nece faţa Lui n-aţi văzut.38. Şi cuvîntul Lui nu lăcuiaşte întru voi, că pre carele-L trimease El, Acestuia voi nu creadeţi. 39. Ispitiţi Scripturile, că voao vă să pare întru iale a avea viiaţa de veaci şi acealea sînt carele mărturisescu de Mine. 40. Şi nu veţi să veniţi cătră Mine, ca să aveţi viiaţă. 42. Slavă de la oameni nu iau. 42. Ce vă cunoscuiu pre voi că dragostea lui Dumnezău nu aveţi întru voi. 43. Eu viiu întru numele Părintelui Mieu şi nu Mă priimit pre Mine, iară să va veni altul întru numele Lui, pre acela veţi priimi. 44. Cum veţi putea voi creade, aşteptînd laudă unul de la alalt, şi slava carea-i numai de la Dumnezău nu căutaţi. {277} 45. Să nu vă pae că Eu voiu pîrî pre voi cătră Tatăl; iaste cine vă pîrî pre voi: Moisi, întru care voi nădăjduiţi. 46. Că de aţi creade lui Moisi, doară aţi creade şi Mie, că acela de Mine au scris; iară să nu veţi creade scripturile lui, cum veţi creade cuvintele Meale? {112r} CAP 6. 4. Hristos cu cinci pîini şi cu doi peşti sătură cinci mii. 15.Hristos de-acolea Să duce în laturi.17. Ucenicii mergu cu o corabie. 19. Hristos Îmblă pre mare. 26, 27. A căuta pîinea ce nu piiare. 35. Hristosu-i pîinea vieţii. 41, 52. Veniia jidovii. 60. Ucenicii zic "greu-i acest cuvînt". 66. Să duc de la El. 69. Mărturisescu că-i Hristos, Fiiul lui Dumnezău. 1. După aceastea mearse Iisus de ceaia parte de marea Galileei carea-i a Tierii. 2. Şi mergea după El mulţime multă, că vedea seamnele Lui care le făcea cu bolnavii. 3. Şi să sui în măgură Iisus şi acolo şăzu cu ucenicii Lui. 4. Şi era aproape Paştile, sărbătoarea jidovilor. 5. Şi rădicînd Iisus ochii şi văzînd că multă mulţime vine cătră El, zise cătră Filip: De unde vom cumpăra pîini ca să mănînce aceştea? 6. (Aceasta zise, ispitindu-l pre El, că El ştiia ce vrea să facă). 7. Răspunse Lui Filip: Pîini de doao sute de bani nu va agiunge lor, să ară lua cîte unul de el numai cîte puţinea. 8. Zise Lui unul den ucenicii Lui, Andreiu, fratele lui Simon Pătru: 9. Iaste un fecior acicea carele are cinci pîini de orzu şi doi peştişori. Ce aceasta ce sînt într-atîţea? 10. Zise lui Iisus: Faceţi oamenii să şază. Şi era în acel loc iarbă multă şi şăzură bărbaţii în număr ca la cinci mii. 11. Şi luo aceale pîini Iisus şi deade har şi le împărţi ucenicilor, iară ucenicii celor ce şădea; aşijderea şi din peştişori cît vrură. 12. Şi cum să săturară, zise ucenicilor Lui: Adunaţi rămăşiţele de sfărmituri să nu piiae ceva. 13. Şi adunară şi împlură doaospreăzeace corfe de sfărmituri den ceale cinci pîini de orzu, carele rămasără de ceia ce mîncară.14. Iară oamenii văzînd sămnul carele făcu Iisus, zicea: Cu adevăr că Acesta iaste prorocul carele era venitor în lume.} 15. Înţelease Iisus că vor să vie, apucîndu-L pre El, să-L facă {112v} craiu; Să duse iară în laturi, în munte, numai Însuşi. 16. Iară cum fu sara, pogorîră ucenicii Lui la mare. Şi întrînd în corabie, mergea de ceaia parte de mare, în Capernaum; şi iată era întunearec şi nu venise cătră ei Iisus. 18. Şi marea, suflînd vînt mare, să rădică. {278}19. Şi întrînd pre mare, ca la doaozeci şi cinci au treizeci de stadii, văzînd pre Iisus îmblînd pre mare şi apropiindu-Să de corabie şi să înfricoşară. 20. Iară El zise lor: Eu sînt, nu vă temeareţi. 21. Şi luară pre El în corabie şi atunceşi corabia sosi la ţinutul unde mergea. 22. A doao zi, mulţimea care sta de ceaia parte de mare, văzînd că altă corabie nu e acolo, fără aceaia în carea întrară ucenicii Lui, şi Iisus nu intrase în corabie cu ucenicii Lui, ce numai înşişi ucenicii Lui mersease. 23. Iară alte corabii veniră de la Tiveriada, aproape de locul unde mîncară pîine după ce deade Domnul har. 24. Iară cînd văzu mulţimea că Iisus nu iaste acolo, nece ucenicii Lui, întrară şi ei în corabie şi mearsără în Capernaum, căutînd pre Iisus. 25. Şi aflînd de El de ceaia parte de mare, zisără Lui: Invăţătoriule, cînd ai sosit acicea? 26. Răspunse lor Iisus şi zise: Adevăr, adevăr zic voao, căutaţi Mă nu căce văzut seamnele, ce căce mîncat din cele pîini şi v-aţi săturat. 27. Lucraţi nu pentru bucate pieitoare, ce pentru bucate ce rămîn în viiaţa veacilor, carele va da voao Fiiul omenesc, că pre acesta sămnă Tatăl Dumnezău. 28. Zisără derept aceaia cătră El: Ce vom face să lucrăm lucrul lui Dumnezău? 29. Răspunse Iisus şi zise lor: Acesta iaste lucrul lui Dumnezău, ca să creadeţi întru Carele au trimes El. 30. Zisără derept aceaia Lui: Dară ce sămnu faci Tu ca să vedem şi să creadem Ţie? Ce lucrezi? {113r} 31. Părinţii noştri mîncară mannă în pustie, cum iaste scris, "pîine den ceariu deade lor să mănînce". 32. Zise lor Iisus: adevăr, adevăr zic voao, nu Moisi deade voao pîine den ceriu, ce Tatăl Mieu dă voao acea pîine den ceriu adevărată. 33. Că acea pîine a lui Dumnezău iaste carea pogorî den ceriu şi dă viiaţă lumii. 34. Şi zisără Lui: Doamne, în toată vreamea dă noao pîinea aceasta.35. Zise lor Iisus: Eu-s acea acea pîine a vieţii; cela ce va veni la Mine nececum nu va flămînzi, şi acela ce va creade între Mine nu va însăta neceodată. 36. Ce zîş voao că M-aţi şi văzut şi nu-şi creadeţi. 37. Tot ce-Mi dă Mie Tatăl, cătră Mine va veni. 38. Şi acela ce vine la Mine nu-l voiu lăpăda afară, că pogorîiu den ceriu, nu ca să fac voia Mea, ce voia Celuia ce M-au trimes Mine. 39. Iară aceasta-i voia Celuia Ce m-au trimes, a Tatălui, ca tot ce Mi-au dat Mie să nu pierzu den aceaia, ce să înviez acela la zuoa de apoi. {279} 40. Aceasta iaste voia Celui ce M-au trimes, ca tot cine veade pre Fiiul şi creade în El are viiaţa veacului, şil voiu înviia pre el Eu, în zuoa cea de apoi. 41. Murguiia derept aceaia jidovii, căci zisease: "Eu sînt pîinea aceaia Carea au pogorît den ceriu". 42.Şi zicea: Au nu e Acesta Iisus, fiiul lui Iosif, căruia-I cunoaştem noi pre tată-Său şi pre mumă-sa? Dară cum zice Acesta că "den ceriu M-am pogorît?" 43. Răspunse Iisus şi zise lor: Nu murguireţi întru voişi. 44. Nime nu poate veni cătră Mine, de nu-l va trage pre el Tatăl Care M-au trimes pre Mine şi Eu voiu înviia pre el, la zuoa cea de apoi. 45. Iaste scris în proroci: Şi vor fi toţi învăţaţi de Dumnezău, că tot omul carele au auzit de la Tatăl şi au {113v} învăţat vine cătră Mine. 46. Nu că a vrut vedea Tatăl cineva, ce numai cela ce iaste de la Dumnezău, acesta au văzut pre Tatăl. 47. Adevăr, adevăr zic voao, cela ce creade întru Mine are viiaţa de veaci. 48. Eu sînt pîinea vieţii. 49. Părinţii voştri mîncară mană în pustie şi muriră. 50. Acesta iaste pîinea carea pogorî den ceriu, ca cine va mînca dentru ia să nu moară. 51. Eu sînt pîinea acea vie care au pogorît den ceri. De va mînca cineva de pîinea aceasta, trăi-va în veac şi pîinea aceaia carea voiu da Eu, trupul Mieu iaste, carea Eu voiu da pentru viiaţa lumii. 52. Şi să pritciia unul cu alalt jidovii, zicînd: Cum poate Acesta noao da trupul să-L mîncăm? 53. Zise lor Iisus: Adevăr, adevăr grăescu voao, să nu veţi mînca trupul Fiiului omenesc şi să beaţi sîngele Lui, nu veţi avea viiaţă întru voi. 54. Cela ce va mînca trupul Mieu şi va bea den sîngele Mieu area viiaţa veacului şi Eu voiu învie pre el, la zuoa de apoi. 55. Că trupul Mieu adevăr mîncare şi sîngele Meui adevăr beutură. 56. Cela ce mănîncă trupul Mie şi bea sîngele Mieu, în Mine lăcuiaşte şi Eu întru el. 57. Cum M-au trimes pre Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pren Tatăl, aşia şi cine va mînca pre Mine şi acela viiază pentru Mine. 58. Aceasta-i pîinea aceaia carea au pogorît dn ceriu, nu cum mîncară părinţii voştri mannă şi muriră; cela ce va mînca pîinea aceasta via-va în veac. 59. Aceastea zise în sinagoga, învăţînd în Capernaum. 60. Şi mulţi auzind den ucenicii Lui zisără: Greu iaste acest cuvînt; cine-l va putea asculta? 61. Iară Iisus ştiind întru Sine că să pritcescu de aceasta {114r}între ei, ucenicii Lui, zise lor: Au aceasta vă sminteaşte pre voi? {280} 62.Dară de veţi vedea pre Fiiul omenescu suindu-Să unde era întîiu? 63. Duhul iaste carele înviiază, iară trupul nu foloseaşte nemică; cuvintele carele Eu zic voao duh sînt şi viiaţă sînt. 64. Ce sînt dentru voi unii carii nu cred. Că ştiia dentîiu Iisus carii ară carii nu credea şi cine iaste carele va vinde pre El. 65. Şi zicea: Drept aceasta ziş voao că nime nu poate veni cătră Mine, de nu va fi lui dat de la Tatăl Mieu. 66. Dentr-aceaia vreame mulţi den ucenicii Lui să dusără înapoi şi de-acii nu mai îmbla cu El. 67. Şi zise Iisus celor doisprăzeace: Doară şi voi veţi să vă duceţi? 6. Răspunse Lui, Simon Pătru: Doamne, cătră cine vom mearge? Cuvintele vieţei den veacu ai. 69. Şi noi creadem şi am cunoscut că Tu eşti Hristos, Fiiul lui Dumnezău celui viu.70. Răspunse lor Iisus: Au n-am ales Eu pre voi doisprăzeace? Şi dintru voi unul iaste diavol. 71. Adecă grăiia de Iuda Scariot, feciorul lui Simon, că acesta era a-L vinde pre El, fiind unul den cei doisprăzeace. CAP 7. 3. Fraţii lui Hristos mergeau în Ierosalim la praznic. 10. El încă ascunsu mearge după ei. 14. Învaţă în besearecă. 21. Multe giudecă de El oamenii. 32. Popii poruncescu să-L prinză pre El. 41. Gîlceavă multă era era de El în mulţime. 47. Şi între farisei. Viteajii trimişi să-L prinză pre El. 50. Şi cu Niodim să pritcescu. 1. Şi îmbla Iisus după aceastea în Galilea, că nu vrea în Iudea să îmble, că-L căuta jidovii, să-L omoafă. 2. Era aproape sărbătoarea jidovilor, întinderea corturelor. 3. Şi zisără cătră El fraţii Lui: Du-Te de acicea şi pasă în Iudea, să vază şi ucenicii Tăi faptele Tale care le faci. 4. Că nime nu face într-ascunsu ceva şi caută să fie vestit; deaca faci aceasta, arată-Te pre Tine lumii {114v} 5. Că nece fraţii Lui nu credea întru El. 6. Şi zise lor Iisus: Vreamia Mea încă n-au sosit, iară vreamea voastră pururea iaste gata. 7. Nu poate lumea urî pre voi, iară pre Mine Mă uraşte, că Eu mărturisescu de ia, că faptele ei reale sînt.8. Voi suiţi la acest praznic, iară Eu încă nu voiu sui la la praznic, căce vreamea Mea încă nu s-au împlut. 9. Aceasta zicînd lor, rămase în Galilea. 10. Iară cum să suiră fraţii Lui,atunce şi El Să sui în praznic, ce noi la arătare, ce ea pre ascuns. {281} 11. Iară jidovii căuta pre El în sărbătoare şi zicea: Unde iaste Acela? 12. Şi şoptă multă de la El era în mulţime, că unii zicea că om bun iaste, iară alţii zicea ba, ce amegeaşte mulţimea. 13. Şi nece unul nu grăiia ceva în arătare de El, pentru frica jidovilor.14. Iară iată la giumătate de sărbătoare, sui Iisus în besearecă şi învăţa. 15. Şi să mira jidovii, zicînd: Cum şti Acesta carte, că n-au învăţat. 16. Răspunse Iisus lor şi zise: A Mea învăţătură nu iaste a Mea, ce a Celuia ce M-au trimes pre Mine. 17. De va să facă cineva voia Lui, înţeleage-va de învăţătură, de la Dumnezău-i, au Eu de la Mine grăescu. 18. Cela ce grăiaşte de sine laudă şie caută, iară cela ce caută lauda celuia de I-au trimes pre el, acesta adevărat iaste şi strîmbătate întru el nu iaste. 19. Au nu Moisi deade voao leage şi nece unul den voi nu o ţine? Ce Mă căutaţi să Mă omorîţi? 20. Răspunse mulţimea şi zise: Drac ai; cine te caută să Te omoară? 21. Răspunse Iisus şi zise lor: Un lucru făcuiu şi toţi vă miraţi. 22. Derept aceasta Moisi deade voao tăiare împregiur (nu că iaste de la Moisi, ca de la părinţi) şi sîmbăta tăiaţi omul împregiur {115r} 23. Deaca tăiarea împregiur ia omul sîmbăta, ca să nu să calce leagea lui Moisi, pre Mine vă mîniiaţi căce făcuiu omul de tot sănătos, în sîmbătă? 24. Nu giudecareţi în făţărie, ce giudecaţi giudecată dereaptă. 25. Zicea unul den ierosalimleani: Dară au nu iaste Acesta pre carele căuta să-L omoară? 26. Şi iaca la arătare grăiaşte şi nemică nu-I zic Lui. Au doară cu adevăr Îl cunoscu cei mai mari că Acesta iaste acel Hristos? 27. Ce ştim de unde-i Acesta, iară cînd va veni acel Hristos nime nu-l va şti de unde iaste. 28.Striga derept aceaia Iisus în besearecă, învăţînd şi zicînd: Şi pre Mine Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sînt, şi de Mineşi n-am venit, ce iaste adevărat Cela ce M-au trimes pre Mine, pre carele voi nu cunoaşteţi. 29. Iară Eu cunoscu pre El, că de la El sînt şi El M-au trimes. 30. Iară ei vrea să-l prinză şi nime nu-şi puse spre El mîna, că încă nu venise ceasul Lui. 31. Iară mulţi den mulţime crezură întru El şi grăiia că "Hristos cînd va veni au mai multe seamne va face de aceastea de carele au făcut Acesta"? 32. Auziră fariseii pre mulţime vorovind de El aceastea şi trimisără fariseii şi mai marii popilor slugi, să-L prinză pre El. {282} 33. Zise Iisus lor: Încă puţinea vreame eu voiu fi, după aceaia voiu mearge cătră Cela ce M-au trimes. 34. Căuta-Mă-veţi şi nu Mă veţi afla şi unde voiu fi Eu, nu veţi putea veni. 35. Zisără derept aceaia jidovii întru eişi: Unde va Acesta să meargă, ca să nu-L aflăm noi pre El? Au doară la aceia va mearge carii-s despărţiţi între greci să-i înveaţe pre greci? 36. Ce-i cuvîntul acesta ce zise "căuta-Mă-veţi şi nu Mă veţi afla şi undei voiu fi Eu, voi nu puteţi veni"? {115v}37. Iară în zuoa de apoi cea mai mare a praznicului, stătu Iisus şi strigă zicînd: De însătoşază cineva, să vie cătră Mine şi să bea. 38. Cela ce va creade întru Mine, cum zice Scriptura, rîure de ape vii cura-vor den pîntecele lui. 39.(Iară aceasta zise de duhul carele era a lua credincioşii întru El, că încă nu era Duhul Svînt, că Iisus încă nu era proslăvit). 40. Derept aceaia mulţi den nărod auzind acest cuvînt zicea: Adevăr, Cesta iaste cel proroc. 41. Iară alţii grăiia: Acesta-i Hristos. Iară alţii zicea: Au doară din Galeilea va veni Hristos?.42. Au nu zice Scriptura că den sămînţa lui David şi den oraşul Vitleemului, unde era David, va veni acel Hristos? 43. Şi fu sfadă în mulţime pentru El.44. Iară unii dentr-înşii vrură să prinză pre El, ce nime nu-şi puse mînile spre El. 45. Deacii veniră slugile cătră mai marii popilor şi fariseii şi zisără lor aceia: Derept ce nu L-aţi adus pre El? 4. Răspunsără slugile: Neceodată aşa n-au grăit om, cum acesta om (grăieşte). 47. Răspunsără lor fariseii: Au doară şi voi v-aţi prilăstit? 48. Au doară cineva den cei mai mari au crezt în El? Au den farisei? 49. Ce acest nărod, care nu ştie leagea, blăstămatu-i. 50. Zise Nicodim cătră ei, carele venise noaptea la El, unul fiind dentru ei: 51. Au doară leagea noastră giudecă omul de nu va auzi mainte den el şi va înţeleage ce va face? 52. Răspunsără şi zisără lui: Doară şi tu eşti neam den Galilea; ispiteaşte şi vezi că proroc den Galilea nu s-au sculat. 53. Şi mearsără cineşi la casa lui. CAP 8 3. Muiarea-i aflată în curvie. 11. I să arată păcatele. 12. Hristosu-i lumina lumii. 19. Farisei întreabă unde-i tatăl lui Hristos. 39. Fii lui Avraam. 42. Fii lui Dumnezău. 44. Satana-i tatăl minciunii. 36. Avraam văzu zuoa a lui Hristos. {118r} {283} 1. Iară Iisus mearse în Muntele Măslinilor. 2. Iară de demineaţă iară veni în besearecă şi toţi oamenii veniră la El şi şăzînd învăţa pre ei. 3. Şi adusără la El cărtularii şi fariseii o muiare aflată în curvie şi puindu-o pre ia la mijloc. 4. Zisără Lui: Învăţătoriule, această muiare o am aflat acum în curvie. 5. Şi în leage, Moisi au poruncit noao, pre unele ca aceastea să le omorîm cu pietri. Dară Tu ce zici? 6. Iară aceasta zicea ispitindu-L pre El, ca să-L poată pîrî. Iară Iisus, plecîndu-Să gios, cu deagetul scriia în pămînt. 7. Şi neîncetînd a-L întreba pre El, rădică-Să şi zise lor: Carele-i fără păcate între voi, întîiu să arunce piatră spre ia. 8. Şi iară plecîndu-Să gios, scriia în pămînt. 9. Şi auzind aceastea, vădiia pre ei ştiinţa lor, eşiia unul după alalt, începînd de la bătrîni pînă la cei de apoi şi rămase sîngur Iisus şi muiarea în mijloc stînd. 10. Iară Iisus rădicîndu-Să, pre nime nu văzu, numai muiarea; zise ei: Muiare, unde sînt pîrîşii tăi? Nime pre tine nu giudecă? 11. Iară ia zise: Nime, Doamne. Zise ei Iisus: Nece eu te giudec; pasă şi de-acum nu mai greşi. 12. Şi iară zise lor grăind: Eu sînt lumina lumii, carele va veni după Mine nu va îmbla întru întunearec, ce are lumina vieţii. 13. Zisără într-aceaia Lui fariseii: Tu de Tine mărturiseşti şi mărturiia Ta nu-i adevărată. 14. Răspunse Iisus şi zise lor: Să şi mărturisescu Eu de Mine, adevărată iaste mărturiia Mia, că ştiu de unde am venit şi unde voiu mearge, iară voi nu ştiţi de unde am venit şi unde merg. 15. Voi trupeaşte giudecaţi, iară Eu nu giudec pre nime. 16. Şi s-aş giudeca Eu, giudecata Mia adevărată iaste, căce sîngur nu sînt, ce Eu şi Cela ce M-au trimes pre Mine. Tatăl {116r} 17. Iară şi în leagea voastră scrisu-i că a doi oameni mărturiia adevărată iaste. 18. Eu sînt carele mărturisescu de Mine şi mărturiseaşte de Mine, Carele M-au trimes, Tatăl. 19. Zicea derept aceaia Lui: Unde iaste Tatăl Tău? Tău? Răspunse Iisus: Nece pre Mine cunoaşteţi, nece pre Tatăl Mieu; să aţi cunoaşte pre Mine şi pre Tatăl Mieu aţi cunoaşte. 20. Aceastea cuvinte grăi Iisus în gazofilachiia, învăţînd în besearecă şi nime nu-L prinse pre El, că încă nu venise ceasul Lui. 21. Zise derept aceaia iară Iisus lor: Eu voiu mearge şi Mă veţi căuta pre Mine şi în păcatul vostru veţi muri; unde mergu Eu, voi nu puteţi veni. 22. Iară jidovii zisără: Doară Să va omorî Însuşi că zice "unde mergu Eu, voi nu puteţi veni"? {284} 23.Atunci zise lor: Voi de acicea de gios sînteţi, Eu de sus sînt voi den lumea aceasta sînteţi, Eu nu sînt den lumea aceasta. 24. Derept aceaia ziş voao că veţi muri în păcatele voastre, că de nu veţi creade că Eu sînt Acela muri-veţi în păcatele voastre. 25. Şi zisără Lui: Tu cine eşti? Atunci zise lor Iisus: Acela ce dentîiu zic voao. 26. Multe am de voi a grăi şi a giudeca, ce Cela ce M-au trimes adevărat iaste şi Eu care am auzit de la El aceastea grăescu lumii. 27. Şi nu înţeleasără că de Tatăl grăiia lor. 28. Zise lor Iisus: Cînd veţi înălţa pre Fiiul omenesc, atuncea veţi înţeleage că Eu sînt, şi de Mineşi nu fac nemică, ce cum Mă învăţă Tatăl Mieu, aceastea grăescu. 29. Că Cela ce M-au trimes cu Mine iaste, nu Mă lăsă pre Mine Tată sîngur, căce Eu cealea ce-I plac Lui fac în toată vreamia. 30. Aceastea grăind El, mulţi crezură întru El {117r} 31. Zicea derept însă Iisus cătră jidovii carii crezuse Lui: Să veţi rămînea voi întru cuvîntul Mieu, adevărat ucenicii Miei veţi fi. 32. Şi veţi înţeleage dereptatea, şi dereptatea va slobozi pre voi. 33. Răspunsără Lui: Sămînţa lui Avraam, ce Mă căutaţi să Mă omorîţi, că cuvîntul Mieu nu încape întru voi. 38. Eu ce am văzut la Tatăl Mieu grăescu, şi voi faceţi ce aţi văzut la tatăl vostru. 39. Răspunsără şi zisără Lui: Tatăl nostru Avraam iaste. Zise lor Iisus: Să aţi fi feciorii lui Avraam, ce Mă căutaţi să Mă omorîţi, om care grăiiu voao dereptate care am auzit de la Dumnezău; aceasta Avraam n-au făcut. 41. Voi faceţi faptele tatălui vostru. Derept aceaia zisără Lui: Noi den curvie n-am născut, unul avem tată Dumnezău.. 42. Zise lor Iisus: Să ară fi Dumnezău tatăl vostru, aţi iubi pre Mine, că Eu de la Dumnezău am eşit şi am venit, că n-am venit de de Mineşi, ce Acela M-au trimes. 43. Pentru ce voroavele Meale nu înţeleageţi? Că nu puteţi asculta cuvîntului Mieu. 44. Voi de la diavolul, tatăl vostru, sînteţi, şi pohtele tatălui vostru veţi să le împleţi; acela vrăjmaş oamenilor au fost dentîiu, şi grăiaşte minciuni dentr-ale sale grăiaşte, că minciunos iaste, şi tatăl minciunii. 45. Iară voi căce grăescu voao dereptate, nu creadeţi. {117v} 46. Cine dentru voi Mă va vădi de păcat? Iară să grăescu dereptate, derept ce voi nu creadeţi Mie? {285} 47. Carele iaste de la Dumnezău, cuvintele lui Dumnezău ascultă; pentru aceasta voi nu ascultaţi, că nu sînteţi Dumnezău. 48. Răspunsără jidovii şi zisără Lui: Au nu grăim noi bine că Tu eşti samarinean şi drac ai? 49. Răspunse Iisus: Eu drac n-am, ce cinstescu pre Tatăl Mieu, şi voi Mă ocărîţi. 50. Iară Eu nu caut lauda Mia, iaste cine va căuta şi cine va giudeca. 51. Adevăr, adevăr grăescu voao, varecine va ţinea de cuvîntul Mieu moartea nu va vedea în veac. 32. Zisără Lui jidovii: Acum înţeleagem că drac ai: Avraam au murit şi prorocii, şi Tu zici "varecine va ţinea cuvîntul Mieu nu va gusta moartea în veaci". 53. Au doară Tu eşti mai mare decît tatăl nostru Avraam, carele muri, şi proroci muriră; cine Te faci Tu Însuşi? 54. Răspunse Iisus: De Mă voiu lăuda Eu sîngur, lauda Mea nemică iaste; iaste Tatăl Mieu carele Mă slăveaşte, carele voi ziceţi că iaste Dumnezăul vostru. 55. Şi nu-L cunoaşteţi pre El, iară Eu cunoscu pre El, şi să voiu zice că nu-L cunoscu pre El, fi-voiu aseamenea voao minciunos; ce-L cunoscu pre El şi cuvintele Lui păzescu. 56. Avraam, tatăl vostru, au pohtit cu dor să vază zuoa Mea aceasta, şi o văzu şi să bucură. 57. Zisără derept aceaia jidovii cătră El: Cincizeci de ani încă n-ai şi pre Avraam l-ai văzut? 58. Zise Iisus lor: Adevăr, adevăr grăescu voao, mainte de ce n-au fost Avraam, Eu sînt. 59. Iară ei luară petri să arunce spre El. Iară Iisus Să ascunse, şi eşi den besearecă, trecînd pren mijlocul lor, şi trecu aşia. CAP 9. 1. Hristos, orbul den născută îl vindecă sîmbătă. 13. Carele să pritci {118r}mult cu fariseii. 22, 35.Îl lăpădară afară den săbor. 36. Hristos dă lumină de vecie. 1. Trecînd derept aceaia, văzu pre un om orbu den naştere. 2. Şi întrebară pre El ucenicii Lui zicînd: Învăţătoriule, cine au greşit, acesta, au părinţii lui, ca să nască orbu? 3. Răspunse Iisus: Nece acesta au greşit, nece părinţii lui, să nască orbu, ce ca să arate lucrul lui Dumnezău în el. 4. Mi să cade a mă lucra lucrurele Celuia ce M-au tremes, pînă iaste zuo; veni-va noaptea, cînd nime nu poate lucra. 5. Pînă voiu fi în lume, lumină sînt lumii. {286} 6. Aceastea zicînd scuepi la pămînt, şi feace tină den scuepitură, şi unse cu tină ochii orbului. 7. Şi zise lui: Pasă de-ţi spală ochii în lacul lui Siluoam (ce să chiamă de veri tîlcui "trimes").Mearse şi să spălă şi veni văzînd. 8. Iară vecinii şi ceia ce-l văzuse şi mai înainte că era orbu zicea: Au nu e acesta carele şădea şi cerea? 9. Alţii zicea că acesta iaste, dară alţii că-i samănă lui. El zicea că "eu-s acela". 10. Zisără derept aceaia lui: Cum ţi s-au deşchis ochii? 11. Răspunse acela şi zise: Un om, ce-L chiamă Iisus, tină făcu şi-mi unse cu aceaia ochii mei şi-mi zise: Pasă la lacul lui Siluam şi-ţi spală ochii. Şi deaca merşu şi-mi spălaiu ochii, văzuiu. 12. Zisără-i derept aceaia lui: Unde iaste Acela? Zise: Nu ştiu. 13. Adusără pre el către farisei, pre acela carele era mainte orbu. 14. Şi era sîmbătă, cînd făcu Iisus tină şi-i dişchisease ochii lui. 15. Şi iară-l întrebară fariseii cum i s-au deşchis ochii; el zise lor: Tină puse la ochii miei, şi mă spălaiu şi văz. 16. Zisără unii unii den farisei: Acest om nu e de la Dumnezău, că sîmbăta nu ţine. Alţii zicea: Cum poate om păcătos face seamne ca aceastea? Şi era sfadă într-înşi {118v} 17. Zisără orbului iarăşi: Tu ce zici de El, că-ţi deşchise ochii tăi; Iară el zise: Prorocu-i. 18. Şi nu crezură jidovii de elu c-au vrut fi orb şi veade, pînă nu chemară părinţii lui, a celuia ce i să deşchisease ochii. 19. Şi întrebară pre ei, zicînd: Acesta iaste feciorul vostru carele voi ziceaţi c-au născut orbu? Dar cum veade acum? 20. Răspunsără lor părinţii lui şi zisără: Ştim că acesta iaste feciorul nostru, şi c-au născut orb. 21. Iară cum veade acum, nu ştim; sau cine i-au deşchis ochii lui, noi nu ştim. Însuşi destul mare-i, pre el întrebaţi, însuşi de sine să grăiască. 22. Aceastea zisără părinţii lui, că să temea de jidovi, că iată rînduisă jidovii că varecine va mărturisi de Hristos, să-l leapede den sinagoga. 23. Derept aceasta zisără părinţii lui, că "destulu-i de mare, pre el întrebaţi". 24. Deci chemară şi a doao oră pre omul carel{e} era orb şi zisără lui: Dă slavă lui Dumnezău. noi ştim că omul acesta iaste păcătos. 25. Răspunse derept acela şi zise: Să-i păcătos eu nu ştiu; una ştiu: că fiind orb, acum văz. 26. Şi iară zisără lui: Ce-ţi făcu ţie? Cum deşchise ochii tăi? 27. Răspunse lor: Iată spuş voao şi nu auzit; că ce veţi iară să mai auziţi, doară şi voi veţi să fiţi Lui ucenici? 28. Deacii-l ocărîră pre el şi zisără: Tu vei fi ucenic Aceluia, iară noi lui Moisi sîntem ucenici. 29. Noi ştim că lui Moisi au grăit Dumnezău, iară pre Acesta nu ştim de unde iaste. 30. Răspunse omul şi zise lor: Aceasta iaste minune, că voi nu ştiţi de unde iaste, şi-mi deşchise ochii miei. {287} 31. Iară ştim că pre păcătoşi Dumnezău nu-i aude; ce cine iaste cinstitoriu pre Dumnezău, şi voia Lui face, pre acesta-l aude. 32. Den veac nu s-au auzit să deşchiză cineva ochii orbului den naştere. 33. Să n-ară fi Acesta de la Dumnezău, n-ară putea face nemică. 34. Răspunsără şi zisără lui: Tu în păcate ai născut tot, şi tu înveţi pre noi? Şil scoaseră pre el afară. {119r} 35. Auzi Iisus că l-au scos afară, şi aflînd pre el, zise lui: Tu crezi în Fiiul lui Dumnezău? 36. Răspunse acela şi zise: Cine iaste, Doamne, să crez în El? 37. Zise derept aceaia Iisus lui: Văzutu-L-ai şi care grăiaşte cu tine, Acela iaste. 38. El zise: Crez, Doamne,. Şi să închină Lui. 39. Şi zise Iisus: Venit-am să fac giudecată în lumea acesta: ca ceia ce nu văd să vază, şi ceia ce văd orbi să fie. 40. Şi auziră den farisei aceastea, carii era cu El, şi zisără Lui: Au doară şi noi orbi sîntem? 41. Zise Iisus lor: Să aţi fi orbi, n-aţi avea păcate, iară acum ziceţi că vedem; derept aceaia păcatul vostru rămîne. CAP 10. 1. Farisei păstori răi. 8., 11., 14. Iară Hristos cu multe tării arată că-i păstor bun. 19. Pentr-aceaia să scorneaşte sfadă. 31. Rădică pietri să dea în Hristos. 39. Vrea să-L prinză. Hristos Să deade în laturi. 1. Adevăr, adevăr zic voao, cela ce nu întră pre uşă în staolul oilor, ce va întra pre aiurea, acela fur iaste şi tîlhariu. 2. Iară cela ce întră pre uşă, păstoriu iaste.oilor. 3. Acestuia uşariul va deşchide, şi oile glasul lui aud, şi ale lui oile chiamă pre nume, şi le duce pre iale. 4. Şi cînd scoate oile lui, înaintea lor mearge, şi oile după el mergu, că cunoscu glasul lui. 5. Iară după cel strein nu mergu, ce fug de la el: căce nu cunoscu glasul streinilor. 6. Pilda aceasta zise lor Iisus, iară ei nu înţeleaseră ce ară fi aceala carele grăiia lor. 7. Zise derept aceaia iară Iisus lor: Adevăr, adevăr zic voao, că Eu sînt uşa oilor. 8. Toţi carii au venit mainte de Mine, furi şi tîlhari sînt, ce nu ascultară pre ei oile. 9. Eu sînt uşă: pren Mine să va întra cineva, mîntui-să-va, şi va întra şi va eşi, şi păşune va afla. 10. Furul nu vine ce numai să fure şi să giunghe şi să piarză oile; Eu veniiu viiaţă să aibă, şi mai mult să aibă. {288} 11. Eu sînt păstoriul cel bun; păstoriul cel bun viiaţa sa pune pentru oi. 12. Iară cel năemit şi care nu iaste păstoriu, a căruia nu sînt oile a lui, văzînd lupul viind, lasă oile şi fuge şi lupul le răpeaşte şi răspîndeaşte oile. 13. Iară năimitul fuge, căce iaste năemit şi nu--i iaste lui grijă de oi. 14. Eu sînt păstoriul cel bun, şi cunoscu pre ale Meale, şi Mă cunoscu de ale Meale, cum Mă cunoaşte pre Mine Tatăl şi Eu cunoscu pre Tatăl.15. Şi viiaţa mea Eu puiu pentru ei. 16. Şi alte oi încă am, care nu sînt den staulul acesta, şi acealea Mi să cade a le aduce şi glasul Mieu vor auzi şi va fi o turmă şi un păstoriu. 17. Derept aceasta Mă iubeaşte pre Mine Tatăl, că Eu voiu pune viiaţa Mea ca iară să o iau pre ia. 18. Nime nu o va lua de la Mine, ce Eu puiu pre ia, de Mineşi, că puteare am a o pune pre ia, şi puteare am iară a lua pre ia; aceasta poruncă am luat de la Tatăl Mieu.19. Şi iară fu sfadă în jidovi pentru cuvintele aceastea. 20. Că zicea mulţi dentr-înşi: Drac are şi nu Şi-e în fire. Că ce ascultaţi pre El? 21. Alţii zicea: Aceastea cuvinte nu-s den om îndrăcit; au doară poate dracul să deşchiză ochii orbului? 22. Fu în Ierosalim sărbătoarea înnoirei besearecii, şi era iarnă. 23. Şi îmbla Iisus în besearecă, în tîrnaţul lui Solomon. 24. Şi luară împregiur pre El jidovii, şi zisără Lui: Pînă cînd vei ţinea în îndoire sufletele noastre? Să eşti Tu Hristos, spune noao aiave. 25. Răspunse lor Iisus, zise: Spus-am voao şi nu creadeţi: faptele carele Eu fac în numele Tatălui Mieu, aceasta mărturisescu de Mine {120r} 26. Ce voi nu creadeţi, că nu sînteţi de oile Meale, cum v-am zis voao. 27. Oile Meale glasul Mieu aud, şi Eu cunoscu pre iale, şi vin după Mine.28. Şi Eu voiu da lor viiaţa veacului, şi nu vor peri în veac, şi nu le va răpi nime pre iale den Mîna mea.29. Tatăl Mieu, carele Mi le deade, mai mare de toţi iaste; şi nime nu poate răpi pre iale den Mîna Tatălui Mieu. 30. Eu şi Tatăl Mieu unul sîntem. 31. Şi luară iară pietri jidovii, să-L omoară pre El. 32. Răspunse lor Iisus: Multe lucrure bune arătaiu voao de la Tatăl Mieu, pentru carele de acealea veţi să Mă ucideţi cu pietri. 33. Răspunsără Lui jidovii, zicînd: Pentru lucrul bun nu aruncăm pietri spre Tine, ce pentru hula, că Tu fiind om, face-te Dumnezău. 34. Răspunse lor Iisus: Au nu iaste scris în leagea voastră "Eu ziş dumnezăi sînteţi"? {289} 35. Să zise acestora dumnezei, cătră carii cuvîntul lui Dumnezău fu, şi nu să putea slăbi Scriptura.36. Pre Mine carele Tatăl M-au sfinţit şi M-au trimeş în lume, voi ziceţi că hulescu, căce ziş că Fiiul lui Dumnezău sînt? 37. Să nu voiu face faptele Tatălui Mieu, nu-Mi creadeţi Mie. 38. Iară de fac, să şi nu creadeţi Mie, faptelor creadeţi, ca să înţeleageţi şi să creadeţi că Tatălu-i în Mine şi Eu în El. 39. Şi iară vrea pre El să-L prinză, ce eşi den mînile lor. 40.Şi mearse iară de ceaia parte de Iordan, în locul unde era Ioan întîiu botezînd, şi rămase acolo. 41. Şi mulţi veniia cătră El, şi zicea că Ioan n-au făcut nece un sămnu, că toate cîte zisease Ioan de Acesta adevărate au fost. 42. Şi crezură acolea mulţi întru El. CAP 11. 1. Hristos Să arătă pre Sine. 25. Hristos e viiaţă şi înviere. 14. Lazar muri. 17., 34. Îngropară-l. 43. Învise-l. 47. Sfătuescu-se popii cei mai marii. 49. Caiafa. 50. Unul pentru mulţi să-L omoară. 56., 57. Porunciră să-L prinză. {120v} 1. Era bolind un om, numele-i Lazar, den Vitaniia, den satul Marii şi a Martei, surorile lui. 2. (Şi era Maria aceaia carea unsease Domnul cu mir şi ştersease picioarele Lui cu părul ei, al căriia frate Lazar boliia).3. Şi trimeaseră surorile la El, zicînd: Doamne, iată cela ce iubiiai boleaşte. 4. Auzind aceasta Iisus zise: Aceasta boală nu iaste cătră moarte, ce pentru slava lui Dumnezău, ca să Să slăvească Fiiul lui Dumnezău pentru ia. 5. Că iubiia Iisus pre Marta şi pre sora ei şi pre Lazar. 6. Şi cum auzi că boleaşte, mase acolea doao zile, în care loc era. 7. După aceaia zise ucenicilor: Blămaţi în Iudea iară. 8. Zisără Lui ucenicii: Învăţătoriule, acum vrea să te ucigă cu pietri jidovii şi iară mergi acolo? 9. Răspunse Iisus: Au nu sunt douăsprăzeace ceasure în zi? Şi cine îmblă zuoa nu să va poticni, căce veade lumina lumii ceştiia. 10. Iară cine îmblă noaptea, poticni-să-va, căce lumină nu iaste în ia. 11. Aceastea zise şi după aceia zise lor: Lazar, priiatenul nostru, doarme; ce voiu mearge să-l deştept pre el. 12. Şi zisără ucenicii Lui: Doamne, să doarme, măntui-să-va. 13. Aceasta zise Iisus de moartea lui, iară lor le părea că de adurmirea somnului zice.14. Atuncea zise Iisus lor: Aiave,Lazar au murit. {290} Şi mă bucur pentru voi (ca să creadeţi) că n-am fost acolo, ca să meargem la el. 16. Zise derept aceaia Toma, carele să cheamă "geamăn", soţiilor lui ucenicilor: Să meaergem şi noi. să murim cu el. 17. Derept aceaia mearse Iisus, află pre el de patru zile zăcînd în mormînt. 18. Şi era Vitania aproape de Ierosalim, ca cincisprăzeace stadii (a. Alergături). 19. Şi mulţi den jidovi venise la Marta şi la Mariia {121r} ca să le mîngîie pre iale de fratele lor. 20. Iară Marta cînd auzi că Iisus vine, mearse-I înainte, iară Maria şădea acasă. 21. Şi zise Marta cătră Iisus: Doamne, să ai fi fost acicea, fratele mieu n-ară fi mort. 22. Ce şi acum ştiu că măcar ce vei ceare de la Dumnezău da-Ţi-va Ţie. 23. Zise Iisus ei: Scula-să-va fratele tău. 24. Zise Lui, Marta: Ştiu că să va scula în înviere, la zuoa de-apoi. 25. Zise Iisus ei: Eu sînt înviere şi viiaţă: cela ce va creade în Mine să va şi muri viia-va. 26. Şi tot cela ce e viu şi creade întru Mine, nu va muri în veac. Crezi aceasta? 27. Zise lui : Crez, Doamne, eu crez că Tu eşti Hristos, Fiiul lui Dumnezău care era venitor pre lume. 28. Şi aceasta zicînd, mearse şi chemă pre Maria, sora ei, în taină, zicînd: Învăţătoriul au venit şi te chiamă. 29. Ia, cum auzi, să sculă în grabă şi mearse la El. 30. (Încă nu era venit Iisus în sat, ce era în locul unde-L tîmpină pre El Marta. 31. Iară jidovii carii era cu ia acasă, şi mîngîia pre ia, văzînd pre Maria că să sculă curund şi eşi, mearsără după ia, zicînd că mearge la mormînt, să plîngă acolo. 32. Iară Maria, cum veni unde era Iisus, văzînd pre El, căzu la picioarele Lui: Doamne, să ai fi fost acicea, n-ară fi mort fratele mie. 33. Iisus văzînd pre ia plîngînd, şi jidovii carii venise cu ia, Să porni în duh şi Să turbură în Sine. 34. Şi zise: Unde aţi pus pre el? Zisără Lui: Doamne, vino şi vezi. 35. Lăcrămă Iisus. 36. Zisără derept aceaia jidovii: Iată cum iubiia pre el. 37. Iară unii dentr-înşii zisără: Au nu poate Acesta, carele deşchise ochii orbului, să facă şi pre acesta ca să nu moară? 38. Iisus, iară turburîndu-Să în Sine, mearse la mormînt, că era peşteră şi piatră era pusă spre ia. {121v}39. Zise Iisus} Luaţi piatra. Zise Lui sora celui mort, Marta: Doamne, pute, că-i de a patra zi. {291} 40. Zise Iisus: Au n-am zis ţie că, de vei creade, vedea-vei slava lui Dumnezău? 41. Şi luară piatra de pre loc unde era pus mortul, iară Iisus, rădicînd ochii în sus, zise: Părinte, har Ţie dau, că M-ai ascultatu. 42. Iară Eu ştiia{m} că în toată vreamia Mă veri asculta; ce pentru mulţimea carea stă împregiur ziş aceasta, ca să crează că Tu M-ai tremes. 43. Şi aceastea zicînd, cu glas mare strigă: Lazare, vino afară. 44. Atunci care murise eşi, de mîini şi de picioare înfăşurat, şi faţa lui cu măhram legată. Zise Iisus lor: Dezlegaţi pre el, şi-l lăsaţi să meargă. 45. Şi mulţi den jidovi carii venise la Mariia, şi văzînd cealea ce făcu Iisus, crezu întru El. 46. Iară unii dentru ei mearseră la farisei şi spusără lor cealea ce făcu Iisus. 47. Adunară mai marii popilor şi fariseii săbor şi zicea: Ce vom face? Că acest om multe seamne face. 48. Să vom lăsa pre El aşa, toţi vor creade în El şi vor veni rimleanii şi ne vor lua şi locul şi neamul nostru. 49. Iară unul dentr-înşi, Caiafa, popa cel mai mare într-acest an, zise lor: Voi nu ştiţi nemică. 50. Nece gîndiţi că mai bine iaste ca să moară un om pentru oameni şi să nu piiară toată ruda. 51. Iară aceasta nu zicea den eluşi, ce fiind într-acel an popă mai mare, proroci că Iisus va muri pentru ruda aceaia. 52. Şi nu numai pentru acea rudă, ce ca şi fiii lui Dumnezău cei răsipiţi să-i strîngă într-una. 54. Iară Iisus de-acii îmbla la arătare între jidovi, ce mearse de-acolea într-un ţinut aproape de pustie, într-un oraş ce să chiema Afraim, şi acolo lăcuiia cu ucenicii Lui{122r} 55. Iară era aproape Paştile jidovilor şi să suiră mulţi în Ierosalim, dentr-acel ţinut, înaintea Paştelor, ca să să curăţească pre ei. 56. Şi căuta pre Iisus, şi zicea unii cu alalţi stînd în besearecă: Ce vă pare voao, au nu va veni la praznic? 57. Ce dedease mai marii popilor şi fariseii poruncă, ca de-L va şti cineva unde iaste, să spue ca să-L prinză pre El. CAP 12. 2. Lui Hristos cinînd la Lazar. 2. Unse-i Mariia picioarele. 5. Ponosluiia-i Iuda,7. Hristos o mîntuiaşte. 10. Popii vor să omoară pre Lazar. 12. Hristos venind în Ierosalim. 18, Esu-I înainte. 20. Grecii pohtescu să-L vază pre El. 42. Mai marii oamenilor cred în El şi nu-L mărturisesc de frică. 44. Îndeamnă-i la credinţă. {292} Iară Iisus, cu şase zile mainte de Paşti, veni în Vitaniia, unde era Lazar cela ce murise, pre carele-i îmvise den morţi. 2. Şi-I făcură cină acolo, şi Marta slujiia, iară Lazar era unul den ceia ce şădea cu El. 3. Iară Mariia, luînd o litră (a. Un font) de nardos topit, de mult preţ, unse picioarele lui Iisus şi ştearse cu părul ei picioarele Lui, iară casa să împlu de mirosala mirului. 4. vrea pre El să-L vînză: 5. Derept ce acesta mir nu să vîndu în trei sute de bani, şi să să dea surumanilor? 6. Zise aceasta, nu c-are avea grijă el de surumani, ce căce era fur, şi punga era la el, şi ce băga în ia purta. 7. Şi zise Iisus: Lasă-o, că pre zuoa îngrupării Meale ţînut-au aceasta, 8. Pre surumani în toată vreamea aveţi cu voi, iară pre Mine nu Mă aveţi în toată vreamea. 9. Înţelease derept aceaia mulţime multă den jidovi că El ară fi acolea, şi veniră nu derept Iisus numai, ce ca să vază şi pre Lazar, care-l învise den morţi. {122v} 10. Că să sfătuise mai marii popilor ca şi pre Lazar să-l omoare. 11. Căce mulţi pentru el mergea den jidovi, şi credea în Iisus. 12. A doao zi mulţimea multă carea venise la praznic, auzind că vine Iisus în Ierosalim, 13. Luară stîlpări de finic şi eşiră în tîmpinarea Lui şi striga: Osanna, blagoslovit, Cela ce vine întru numele Domnului, Craiul lui Israil. 14.Iară aflînd Iisus un asin, şăzu spre el, cum iaste scris. 15. "Nu te teame, fata Sionului, iată Craiul tău vine, şăzînd spre mînzul asinei".16. Iară aceastea nu le înţeleaseră ucenicii lui Hristos, ce cînd Să proslăvi Iisus, atunce-şi adusără aminte că aceastea era despre El scrise, şi aceastea făcură Lui. 17. Şi mărturisiia mulţimea carea era cu El că pre Lazar l-au chemat den mormînt, şi-au învins pre el den morţi. 18. Derept aceasta-L şi tîmpină pre El mulţimea, că auziia de El c-au făcut acest sămnu. 19. Iară fariseii zisără între eişi: vedeţi că noi nu folosim nemică; iată, lumea toată după El mearge.20. Şi era unii greci, den carii să suise ca să să roage în praznic. 21. Aceştea să apropiară de Filip carele era den Vitsaia Galileei, şi rugară pre el, zicînd: Doamne, vom să vedem pre Iisus. 22. Veni Filip şi zise lui Andreiu, iară Andreiu şi Filip spusără lui Iisus. 23. Iară Iisus răspunse lor zicînd: Veni ceasul ca să Să proslăvască Fiiul omenesc. {293}24. Adevăr, adevăr zic voao de nu va grăunţul de grîu putredi deaca cade la pămînt, numai însuşi rămîne; iară de va putredi, alt rod va aduce. 25. Cela ce iubeaşte sufletul lui, piiarde pre ei, şi cela ce uraşte sufletul lui în lumea aceasta, în viiaţa veacilor păzeaşte pre el. 26. Cine-Mi slujeaşte Mie, după Mine să vie, şi unde voiu fi Eu, acolo şi sluga Mea va fi şi cine-Mi sluji Mie, cinstit-l-va pre el Tatăl. {123r. 27. Acum sufletul Mieu să turbură, şi ce voiu zice? Părinte, mîntuiaşte-Mă de acest ceas, ce derept aceasta am venit spre ceasul acesta. 28. Părinte, proslăveaşte numele Tău. Veni glas den ceriu zicînd: Proslăvitu- l-am şi iară-l voiu proslăvi. 29. Iară nărodul carele sta şi auzise zicea: Tunet fu, Alţii zisără: Îngerul grăi Lui. 30.Răspunse Iisus şi zise: Nu pentru mine fu glasul acesta, ce pentru voi. 31. Acum iaste giudecata lumii aceştiia, acum craiul lumii aceştiia să va scoate afară. 32. Şi Eu să Mă voiu înălţa de pre pămînt, pre toţi voiu trage cătră Mine. 33. (Iară aceastea zise sămnînd cu ce moarte-I era a muri). 34. Răspunse-I Lui nărodul: Noi am auzit den leage că Hristos va rămîne în veaci. Şi cum zici Tu că să cade să Se înalţe Fiiul omenesc? Cine iaste acesta Fiiul omenesc? 35. Zise derept aceia Iisus lor: Încă puţinea vreame lumina cu voi iaste; îmblaţi pînă aveţi lumină, ca întunearecul pre voi să nu vă cuprinză şi cela ce îmblă în tunearec nu ştie unde mearge. 37. Iară aceastea seamne făcînd înaintea lor, nu credea întru El. 38. Ca cuvîntul Isaii prorocuul să să împle, carele zise: Doamne, cine crezu auzului nostru, şi braţul Domnului cui s-au arătat? 39. Derept aceasta nu putură creade; că iară au zis Isaia: 40. Orbit-au ochii lor, şi s-au întărit inima lor, să nu vază cu ochii, şi să nu înţeleagă cu inima şi să să întoarne, şi să-i vindec pre ei. 41. Aceastea zise Isaiia, cînd văzu slava Lui şi grăi de El. 42. Pentr-acea den boiari încă mulţi crezură în El; iară pentru farisei nu mărturisiia, ca să nu fie scoşi den sinagoga. {123v} 43. Că iubiia slava oamenilor, mai vîrtos decît lauda lui Dumnezău.44. Iisus într-aceaia strigă şi zise: Cela ce creade întru Mine, veade pre Cela ce M-au trimes. 46. Eu lumină în lume veniiu, ca tot cine va creade întru Mine, să nu rămîia întru întunearec. 467. Şi să va asculta cineva cuvintele Meale, şi nu va creade, Eu nu voiu giudeca pre el, că n-am venit să giudec lumea, ce ca să mîntuiescu lumea. 48. Cela ce să lapădă de Mine şi nu priimeaşte cuvintele Meale, iaste cine giudeca pre el; cuvîntul carele am zis, acela va giudeca pre el, la zua de apoi. 49. Că eu de Mineşi n-am grăit; ce carele M-au trimes, Tatăl, El Mi-au poruncit ce să zic şi ce să grăescu. 50. Şi ştiu că porunca lui, viiaţa veacului iaste; pentr-acea, cealea ce grăescu Eu, cum Mi-au zis Mie Tatăl, aşa grăescu. CAP 13. 4. Hristos sculîndu-Să de la cină. 15. Învăţîndu-i pre semerenie, spală picioarele ucenicilor. 2. Pre Iuda vînzătoriul. 26. Cu seamnu-l arată. 34. Dragostea frăţească. 35. Dă înainte. 37., 39. Spune lui Pătru căL va tăgădui. 1. Iară mainte de praznicul Paştilor, ştiind Iisus că I-au venit ceasul ca să treacă den lumea aceasta la Tatăl, iubind pre ai lui carii era în lume, pînă la sfîrşit iubi pre ei. 2. Şi după cină fiind (diavolul întră întru inima Iudei a lui Simon den Scariot, ca să-L vînză pre El), 3. Ştiind Iisus că toate I-au dat Lui Tatăl în mînă, şi că El de la Dumnezău au eşit şi cătră Dumnezău mearge. 4. Scula-Să de la cină, şi-Şi puse tîmbariul, şi, luînd ştergătoriul, Să încinse. 5. După aceaia pusă apă în spălătoare, şi începu a spăla picioarele ucenicilor şi a ştearge cu ştergătoarea ce era încins. {124v}6. Şi veni cătră Simon Pătru, care zise lui: Doamne, Tu să-mi speli picoarele? 7. Răspunse Iisus şi zise lui: Ce fac Eu tu nu ştii acum, iară vei înţeleage după aceasta. 8. Zise Pătru Lui: Nu vei spăla picioarele meale în veac. Răspunse Iisus lui: Să nu voiu spăla pre tine, n-ai parte cu Mine.9. Zise Lui, Simon Pătru: Doamne, nu picioarele meale numai, ce şi mîinile şi capul. 10. Zise Iisus lui: Aceluia ce-i spălat nu trebuiaşte să-l spăl, numai picioarele, că iaste tot curat; şi voi sînteţi curaţi, ce nu toţi11. Că ştiia pre cela ce vindea pre El. Derept aceasta zise: Nu toţi curaţi sînteţi.12. deaca spălă picioarele lor, şi-Şi luo veşmîntul Lui, şi şăzînd iară, zise lor: Înţeleageţi ce făcuiu voao?13. Voi pre Mine Mă chemaţi, Învăţătoriu, Doamne; şi bine ziceţi, că aşa sînt. 14. Derept acea, spălaiu Eu voao picioarele, Domnu şi Învăţătoriu fiind, şi voi deatori sînteţi unul altul să spălaţi picioarele. {295}15. Că pildă dediu voao, ca cum făcuiu Eu voao, şi voi să faceţi. 16. Adevăr, adevăr grăescu voao, nu iaste sluga mai mare decît domnu-său,nece so lul mai mare decît cela ce l-au trimes pre el. 17. De ştiţi aceastea, fericiţi veţi fi şi să le veţi face. 18. Nu de voi toţi zic: Eu ştiu pre ceia ce i-am ales, ce cade-să să să împle Scriptura, "cela ce mîncă cu Mine pîine, rădică spre Mine călcîiul lui". 19. Deci acum zic voao, pînă n-au fost, ca cînd vor fi, să creadeţi că Eu sînt acela. 20. Adevăr, adevăr grăescu voao, cine va priimi pre carele voiu trimite, pre Mine priimeaşte, iară cela ce priimeaşte pre Mine, priimeaşte pre Cela ce M-au trimes{124v} 21. Aceastea zicînd, Iisus Să turbură în duh, şi mărturisi şi zise: Adevăr, adevăr zic voao că unul den voi Mă va vinde. 23. Şi era unul den ucenicii Lui şăzînd în sînul lui Iisus, pre carele iubiia Iisus. 24. Şi-l îndemnă Simon Pătru să întreabe, oare cine va fi de carele zice. 25. Iară el să lipi de pieptul lui Iisus şi zise: Doamne, cine iaste? 26. Răspunse Iisus: Acela iaste, căruia Eu o bucată întinsă îi voiu da. Şi întingînd pîinea, deade Iudei a lui Simon den Scariot. 27. Şi după ce luo bucata, atuncea întră întru el Satana. Zise într-aceaia Iisus lui: Ce vei să facă, fă curînd. 28. Iară aceasta nime nu ştiia den ceia ce şedea, pentru ce-i zice lui. 29. Iară unora le părea, pentru că punga era la Iuda, că-i zice lui, Iisus. Cumpără de care ne trebuescu la praznic, sau săracilor să dea ceva. 30. Iară el luînd îmbucătura aceaia, numaidecît eşi, şi era noapte. 31. Iară deaca eşi, zise Iisus: Acuma să proslăveaşte Fiiul omenesc şi Dumnezău Să proslăveaşte întru El. 32. Iară deaca să proslăveaşte Dumnezău întru El, şi Dumnezău proslăvi-va pre El întru Sineşi acumuşi proslăveaşte pre El. 33. Fiilor, încă puţinel cu voi sînt: căuta-Mă-veţi, şi cum am zis jidovilor, că unde voiu mearge Eu, voi nu puteţi veni, aşa zic şi voao acum.34. Poruncă noao, dau voao, ca să vă iubiţi unul cu alalt, cum iubiiu Eu pre voi, ca şi voi să vă iubiţi unul cu alt. 35.Pre aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ai Miei ucenici, de veţi avea dragoste unul către alalt. 36. Zise Lui, Simon Pătru: Doamne, unde vei merage? Răsp{u}nse Iisus lui: Unde mergu, nu poţi veni acum după Mine, iară mai apoi vei veni după Mine. {296}37. Zise Lui, Pătru: Doamne, pentu ce nu pociu meage după{125r} Tine acum? Sufletul mieu pentru Tine voiu pune. 38. Răspunse Iisus lui: Sufletul tău pentru Mine să pui? Adevăr, adevăr zic ţie, nu va cînta cocoşul, pînă nu te vei lăpăda de Mine de trei ori. CAP 14. 1. Mîngîie ucenicii Lui. 2., 7. Dumnezeirea şi roada morţii Lui spune. 16. Mîngîietoriul Duhul Sfînt le făgăduiaşte. 26. Faptele Lui le scrie şi pacea Lui le făgăduiaşte. 1. Să nu să turbure inima voastră, creadeţi în Dumnezău şi întru Mine creadeţi. 2. În casa Tatălui Mieu, sălaşuri multe sînt, iară să nu, vrut-am spune voao.3. Mearge-voiu să gătescu loc voao; şi voiu mearge şi voiu găti voao loc, iară voiu veni şi voiu lua pre voi la Mine, ca unde voiu fi Eu şi voi să fiţi.4. Şi unde mergu Eu ştiţi, şi calia ştiţi. 5. Zise Lui, Toma: Doamne, nu ştim unde mergi; şi cum să putem şti calea? 6. Zise Iisus lui: Eu sînt calea şi dereptatea şi viiaţa; nime nu va veni la Tatăl, fără numai pren Mine. 7. Să aţi cunoaşte pre Mine, şi pre Tatăl Mieu aşi cunoaşte şi iată acum cunoaşteţi pre El şi ştiţi pre El. 8. Zise Lui, Filip: Doamne, arată noao pre Tatăl şi ne va agiunge noao. 9. Zise Iisus lui: Atîtă vreame cu voi sînt, şi nu Mă cunoşti pre Mine, Filippe? Cela ce veade pre Mine veade pre Tatăl, şi cum zici tu "arată noao pre Tatăl"?10. Nu crezi că Eu întru Tatăl şi Tatăl întru Mine iaste; Cuvintele carele grăescu Eu voao, de la Mine nu grăescu, iară Tatăl cela ce lăcuiaşte întru Mine, acela face faptele. 11. Creadeţi-Mi că Eu-s întru Tatăl, şi Tatăl întru Mine; iară să nu, pentru acealea fapte creadeţi-Mi 12. Adevăr, adevăr zic voao, cela ce creade întru Mine, faptele carele Eu fac, şi acela va face şi mai mari de aceastea va face, că Eu cătră Tatăl Mieu merg {125v} 13. Şi măcar ce veţi ceare întru numele Mieu, aceaia voiu face, ca să Să slăvească Tată întru Fiiul. 14. Au ce veţi ceare întru numele Mieu, Eu voiu face. 15. Deaca Mă iubiţi pre Mine, poruncile Meale ţineţi. 16. Iară Eu voiu ruga pre Tatăl, şi al Mîngîietoriu va da voao, ca să rămîe cu voi în veac. 17. Duhul dereptăţii, care lumea nu-L poate priimi, căce nu-L veade pre El, nece cunoaşte pre El; iară voi cunoaşteţi pre El, că la voi lăcuiaşte, şi întru voi va fi. {297}18. Nu voiu lăsa pre voi săraci, veni-voiu cătră voi. 19. Încă puţinel, şi lumea de-acii nu Mă va vedea, iară voi Mă veţi vedea, căce Eu viez şi voi veţi viia. 20. Într-aceaia zi înţeleage-veţi voi că Eu-s în Tatăl Mieu, şi voi întru Mine, şi Eu întru voi. 21. Cela ce şti poruncile Meale, şi le ţine, acela iaste carele Mă iubeaşte; iară cela ce Mă iubeaşte, iubi-să-va de Tatăl Mieu; şi Eu voiu iubi pre el, şi Mă voiu arăta lui pre Mine. 22. Zise Lui, Iuda, nu cel den Scariot: Doamne, că noao vei să Te arăţi pre Tine şi nu lumii? 23. Răspunse Iisus şi zise lui: Să mă iubeaşte cineva, cuvîntul Mieu ţine, şi Tatăl Mieu iubeaşte pre el şi cătră el vom veni şi sălaş la el face-vom. 24. Cela ce nu Mă iubeaşte, cuvintele Meale nu le ţine, şi cuvîntul carele auziţi, nu iaste al Mieu, ce al Tatălui celuia ce M-au trimes. 25. Aceastea grăiiu voao, la voi lăcuind. 26. Iară Mîngîietoriul Duhul cel Sfînt, carele va trimite Tatăl, întru numele Mieu, acela pre voi va învăţa toate şi va aduce aninte voao de toate care-am zis voao. 27. Pace las voao, pacea Mea dau voao, nu cum dă lumea dau eu voao. 28. Să nu se turbure inima voastră, nece să să sparie.Auzit-aţi că Eu am zis voao "mearge-voiu şi voiu veni cătră cătră voi:1 de M-aţi iubi, v-aţi bucura, căce am zis {126r} mergu cătră Tatăl Mieu mai mare de Mine iaste". 29. Şi acum ziş voao, mainte de ce ară fi, cînd vor fi să creadeţi. 30. Că nu voiu grăi de-acum cu voi mult, c-au venit craiul lumii aceştiia şi întru Mine n-are nemică. 31.Ce ca să înţeleagă lumea că iubescu pre Tatăl şi cum Mi-au poruncit Mie Tatăl, aşia fac. Sculaţi-vă să meargem de-acicea.CAP 15.1., 2. Buciumul şi viţele viei asamănă-să. 5. Arată cum va face rod ucenicii. 12., 17. Dă-le înainte dragostea frăţească. 18., 20. La răbdare în nevoi, cu pilda Lui îi îndeamnă. 1. Eu sînt buciumul viţei cel adevărat, şi Tatăl Mieu lucrătoriul iaste.2. Toată viţa carea nu aduce în Mine rod o ia şi toată carea aduce rod curăţeaşte-o, ca mai mult rod să aducă. 3. Iaca voi curaţi sînteţi, pentru cuvîntul care am grăit voao. 4. Lăcuiţi întru Mine şi Eu întru voi; cum nu poate viţa a aduce rod de iaşi, de nu va fi bucium, aşa nece voi, să nu veţi rămînea întru Mine. {298}5. Eu sînt buciumul, voi viţele; carele lăcuiaşte întru Mine şi Eu întru El, acesta aduce rod mult, că fără de Mine nu puteţi face nemică. 6. Să n-ară lăcui cineva întru Mine, lăpăda-să-va afară şi numaidecît usca-să-va ca viţa, şi le adună pre iale şi în foc le aruncă şi ardu. 7. Să veţi rămînea în Mine şi graiurile Meale întru voi vor rămînea, măcar ce veţi vrea, ceareţi, şi fi-va voao. 8. Întru aceasta S-au proslăvit Tatăl Mieu, ca rod mult să aduceţi şi să fiţi Mie ucenici. 9. Cum Mă iubi pre mine Tatăl, aşa şi Eu iubesc pre voi; lăcuiţi în a aceaia dragoste a Mea. 10. Şi veţi ţinea poruncile Meale, rămînea-veţi întru întru dragostea mea, cum şi Eu poruncile Tatălui Mieu am ţînut, şi rămîne în dragostea lui{126v} 11. Aceastea grăiiu voao, ca bucuriia Mea întru voi să rămîie, şi bucuriia voastră să să împle. 12. Aceasta iaste porunca Mea, ca să vă iubiţi unul cu alalt, cum v-am iubit pre voi. 13. Mai mare de aceasta dragoste nime nu are, ca să-şi pue cineva sufletul pentru priiatinul lui. 14. Voi priiatinii Miei veţi fi, să veţi face cît am poruncit voao. 15. De acum nu zic voao slugi, căce sluga nu şti ce face domnu-său, iară voao vă ziş soţi, că toate ceale de am auzit de la Tatăl Mieu am arătat voao. 16. Nu voi pre Mine aţi ales, ce Eu am ales pre voi şi am rînduit pre voi, ca să meargeţi şi rod să aduceţi şi rodul vostru va rămînea şi au ce veţi ceare de la Tatăl, întru numele Mieu, da-va voao. 17. Aceastea poruncesc voao, ca să vă iubiţi unul cu alalt. 18. Săva creaşte pre voi lumea, ştiţi că pre Mine mainte de voi M-au urît. 19. Să aţi fi den lume, lumea şi-ară iubi ai ei, iară că ce nu sînteţi den lume, ce Eu am ales pre voi den lume, derept aceasta uraşte pre voi lumea. 20. Aduceţi-vă aminte de cuvîntul carele Eu am zis voao, nu iaste sluga mai mare decît domnu-său; să Mă goniră pre Mine, şi pre voi vor goni; să păziră cuvîntul Mieu, şi al vostru vor păzi. 21. Ce aceastea toate vor face voao pentru numele Mieu, că n-au cunoscut pre Cela ce M-au tremes pre Mine. 22. Şi n-aş fi venit şi n-aş fi grăit lor, păcat n-are avea, iară acum n-au cu ce să mîntui de păcatul lor. 23. Cela ce uraşte pre Mine şi pre Tatăl Mieu uraşte. 24. De n-aş fi făcut lucrure întru ei, care nime altul nu făcu, păcat n-are avea; iară acum şi văzură, şi Mă urîră şi pre Mine şi pre Tatăl Mieu. 25. Ce să cade să să împle cuvîntul carele e scris în leagea {127r} lor, că mă urîră în deşert. {299} Iară cînd va veni Mîngîietoriul carele Eu voiu trimite de la Tatăl, Duhul dereptăţii carele de la Tatăl iase, acela mărturiseaşte de Mine. 27. Însă şi voi mărturisiţi, că dentîiu cu Mine sînteţi. CAP 16. 1. Crucea propoveduiaşte ucenicilor. 7. Mîngîietoriul făgăduiaşte. 8., 13. Faptele Lui le scrie. 21. Scîrbele ucenicilor le asamănă femeii greoae. 1. Aceaste-am grăit voao, ca să nu vă smintiţi.2. Scoate-vor pre voi din sinagoghi. Ce va veni vreamea ca tot cine va ucide pre voi, le va părea că slujbă fac lui Dumnezău. 3. Şi aceastea vor face voao, că nu cunoscură pre Tatăl, nece pre Mine. 4. Că aceastea grăiiu voao, cum cînd va veni vreamea aceaia, să vă aduceţi aminte de iale, că Eu am zis voao; iară acesta dentîiu nu ziş voao, căce eram cu voi. 5. Iară acum mergu cătră Cela ce M-au tremes şi nime den voi nu Mă întreabă "unde mergi" 6. Ce căce grăiiu voao aceastea: întristarea împlu inima voastră. 7. Ce Eu adevărat zic voao, mai bine iaste voao ca Eu să mergu, că să nu voiu mearge, Mîngîitoriul nu va veni cătră voi, iară să voi mearge, trimeate-voiu pre El cătră voi. 8. Şi cînd va veni acela, vădi-va lumea de păcate şi de dereptate şi de giudecată. 9. De păcat, pentru că nu cred întru Mine. 10. Iară de dereptate, căce mergu la Tatăl Mieu şi nu Mă veţi vedea mai mult pre Mine. 11. Iară de giudecată, căce craiul lumii aceştiia s-au giudecat. 12. Încă mult am a zice voao, ce acum nu le puteţi purta. 13. Iară cînd va veni acela, Duhul dreptăţii, înderepta pre voi în toaă dereptatea că nu va grăi de la Sine, ce carele are auzi, grăi-le-va şi cealea ce-s venitoare va vesti voao. 14. Acela Mă proslăveaşte, că den al Mieu va lua şi va vesti voao. {127v} 15. Toate cîte are Tatăl, ale Meale sînt; derept aceasta ziş că dentr-al Meu va lua şi va vesti voao. 16. Puţinel, şi nu Mă veţi vedea, şi iară puţinel, şi mă veţi vedea, că Eu mergu cătră Tatăl. 17. Şi zîsără unii den ucenicii Lui, unii către alalţi: Ce iaste aceasta carea grăi noao "puţinel, şi nu Mă veţi vedea, şi iară puţinel, şi Mă veţi vedea" şi că "Eu mergu la Tatăl"? 18. Zicea derept aceaia, aceasta iaste că zice "puţinel"? Nu ştim ce grăiaşte. {300}19. Cunoscînd într-aceaia Iisus că vor să-L întreabe pre El, şi zise lor: De aceasta vă întrebaţi unul cu alalt, că ziş "puţinel şi nu Mă veţi vedea; şi iară puţin şi Mă veţi vedea"? 20. Adevăr, adevăr zic voao, că plînge-veţi şi suspina-veţi voi, iară lumea să va bucura, voi veţi fi trişti, ce scîrba voastră întoarce-să-va în bucurie. 21. Muiarea, cînd naşte, dureri are, c-au venit ceasul ei, iara dacă naşte porobocul, de-acii nu-ţi mai aduce aminte de dureri, de bucurie că născu om în lume. 22. Deci şi voi acum scîrbă aveţi, şi iarăşi voiu vedea pre voi, şi să va bucura inima voastră, şi bucuriia voastră nime nu va lua de la voi. 23. Şi în zuoa aceaia pre Mine nu veţi întreba de nemic. 24. Pînă acum n-aţi cerut nemică întru numele Mieu; ceareţi şi veţi lua, ca bucuriia voastră să fie deplin.25. Aceastea în pilde am grăit voao; veni-va vreamea cînd de-acii nu voii mai grăi în pilde voao, ce aiave de Tatăl Mieu voi spune voao. 26. Într-aceaia zi, întru numele Mieu veţi ceare şi nu zic voao că Eu voiu ruga pre Tatăl pentru voi. 27. Că Tatăl iubeaşte pre voi, că voi încă pre Mine m-aţi iubit {128r}şi aţi crezut că eu de la Dumnezău am ieşit. 28. Eşit-am de la Tatăl şi veniiu în lume; iară las lumea şi mergu la Tatăl.29. Zisără Lui ucenicii Lui: Iată acuma aiave grăeşti şi nece o pildă nu zici. 30. Acum ştim că ştii toate, şi nu-Ţi trebuiaşte Ţie ca să Te întreabe cineva; de aceasta creadem că de la Dumnezău ai eşit. 31. Răspunse Iisus lor: Acum creadeţi? 32. Iaca va veni vreamea, şi a venit, în carea vă veţi răsfira, carele cătră ai săi şi pre Mine sîngur Mă veţi lăsa; şi nu sînt singur, că Tatăl cu Mine iaste. 33. Aceastea grăiiu voao, ca să aveţi în Mine pace. În lume scîrbe veţi avea, ce încreadeţi-vă că Eu biruii lumea. CAP 17. 1. Roagă-Să Hristos Tatălui Său să-I arate slava Sa. 6. Roagă-Să pentru apostoli. 20. Şi pentru toată turma credincioşilor. 1. Aceastea grăi Iisus şi rădică ochii Lui la ceriu şi zise: Părinte, veni ceasul, proslăveaşte pre Fiiul Tău, cum şi Fiiul Tău să Te proslăvească. 2. Cum dedeşi Lui puteare pre tot trupul, ca tot ce ai dat Lui, să le dea lor viiaţa veacilor. 3. Iară aceasta iaste viiaţa veacilor ca să cu {301} noască pre Tine, unul Dumnezău adevărat, şi pe carele ai tremes, Iisus Hristos. 4. Eu te proslăviiu pre pămînt; lucrul am sfîrşit carele-Mi dedeşi ca să-l fac. 5. Şi acum, pentr-aceaia, proslăveaşte-Mă Tu, Părinte, la Tine, cu aceaia slavă care avuiu la Tine, mainte de ce nu fu lumea. 6. Arătaiu numele Tău oamenilor, carii Mi i-ai dat Mie aleşi den lume. Ai Tăi era, şi Mie i-ai dat, de la tine sînt. 8. Că cuvintele care-mi dedeşi Mie, le dediu lor şi ei {128v}le primiră şi înţeleasără cu adevărat că de la Tine am eşit, şi crezură că Tu m-ai trimes. 9. Eu pentr-aceia rog; nu pentru lume rog, ce pentru aceia carii Mi i-ai dat Mie, că ai Tăi sînt. 10. Şi ale Meale toate ale Tale sînt, şi ale Tale, ale Meale, şi Mă proslăviiu într-înşii. 11. Şi de-acum nu sînt în lume, iară aceştea în lume sînt, şi Eu către tine viiu, Părinte Sfinte, ţine pre ei întru numele Tău, pre care Mi i-ai dat Mie, ca să fie unul ca şi Noi.12. Cînd fuiu cu ei în lume, Eu ţinea{m} pre ei în numele Tău; pre carii-Mi dedeşi, păziiu, şi nece unul dentr-înşi nu peri, fără numai fiiul perirei, ca să să împle Scriptura. 13. Iară acum, cătră Tine viiu şi aceastea grăesc în lume, ca să sibă bucuriia Mea deplin întru ei. 14. Eu dediu lor cuvîntul Tău, şi de lumea urî pre ei, căce nu era den lume, cum şi Eu nu sînt den lume. 15. Nu rog ca să-i iai pre ei den lume, ce ca să păzeşti pre ei de hitleanul.16. Den lume nu sînt. cum şi eu den lume nu sînt. 17. Sfinţeaşte pre ei întru dereptatea Ta, cuvîntul Tău adevăr iaste. 18. Cum m-ai trimes pre Mine în lume, aşa şi Eu tremeş pre ei în lume. 19. Şi pentru ei, Eu sfinţescu pre Mine, ca şi aceaia să fie sfinţiţi în dereptate. 20. Nu pentru aceştea numai rog, ce şi pentru aceia carii vor creade pentru cuvîntul lor întru Mine. 21. Că toţi să fie unul, cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine; ca şi aceaia întru Noi, unul să fie, ca lumea să crează că Tu m-ai trimes. 22. Şi Eu slava care Mi-ai dat Mie, dediu lor, ca să fie unul, cum şi Noi unul sîntem. 23. Eu întru ei, şi Tu în Mine, ca să fie desăvîrşit într-unul şi ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimes, şi Tu iubeşti {129r} pre ei, cum pre Mine ai iubit. 24. Părinte, carii Mi-ai dat Mie, voiu ca unde sîntu Eu, şi aceia să fie cu Mine, ca să vază slava Mea care Mi-ai dat Mie, că M-ai iubit pre Mine, mainte de începutul lumii. {302}25. Părinte dereapte, lumea pre Tine nu cunoscu, iară Eu Te cunoscuiu, şi aceştea cunoscură că Tu m-ai trimes. 26. Şi arătaiu lor numele Tău, şi voiu arăta, ca dragostea cu care M-ai iubit întru ei să fie şi Eu întru ei. CAP 18. 2., 26. Hristos vîndut de Iuda, cu putearea lui îi aşternu pre pămînt. 13. Hristos Îl duc la Anna şi la Caiafa. 22., 23. Slugile batu-L, cu toiagele şi-L întreabă "Cine Te lovi?". 28. Dau-L lui Pilat. 36. Împărăţiia Sa o arată. 1. Aceastea zicînd, Iisus eşi cu ucenicii Lui de ceaia parte de pîrîul Chedrului, unde era o grădină, întru carea întră Însuşi şi ucenicii Lui. 2. Şi ştiia Iuda, cela ce-L văndu pre El, locul, căce de multe ori Să aduna Iisus acolo, cu ucenicii Lui. 3. Derept aceaia Iuda, luond şireagul, şi de la mai marii popilor şi de la farisei slugi, veni acolo cu fînare şi făclii şi cu arme. 4. Iară Iisus, ştiind toate care era venitoare spre El, eşind, zise lor: Pe cine căutaţi? 5. Răspunsără Lui: Pre Iisus Nazareaninul. Zise Iisus lor: Eu sînt. Şi sta cu el şi Iuda care vindea pre El. 6. Iară cum zise lor că "Eu sînt", să turnară înapoi şi căzură la pămînt. 7. Iarăşi întrebă pre ei: Pre cine căutaţi? Ei zisără: Pre Iisus Nazarineanul. 8. Răspunse Iisus: Zis-am voao că Eu sînt; să Mă căutaţi pre Mine, lăsaţi pre aceştea să să ducă. 9. Ca să să împle cuvîntul carele zisease, că den carii {129v} Mi-ai dat Mie, n-am pierdut dentru ei nece unul. 10. Iară Simon Pătru, avînd sabie, scoase-o şi lovi pre sluga popei celui mare, şi-i tăe lui urechia cea dereaptă; şi era numele slugii Malhuş. 11. Zise într-aceaia Iisus lui Pătru: Bagă-ţi sabiia în teacă; au nu voiu bea păharul carele Mi-au dat Mie Tatăl? 12. Iară şireagul şi miiaşul şi slugile jidovilor prinsără pre Iisus şi-L legară. 13. Şi-L dusără pre El la Anna întîiu, că era socru Caiafei, carele era popă mai mare într-acel an, iară el tremease pre El legat la Caiafa, la popa cel mai mare. 14. Iară Caiafa era carele dedease sfat jidovilor, că mai bine iaste unui om să moară pentru oameni. 15. Şi meargea după El Simon Pătru şi alt ucenic, iară ucenicul, acela era cunoscut popei celui mai mare, şi întră împreună cu Iisus, în curtea popei celui mare. {303} 16. Pătru sta afară la uşă, şi eşi celalalt ucenic, carele era cunoscut popei celui mai mare, şi zise portăriţei, şi duse înlăuntru pre Pătru. 17. Zise derept aceaia lui Pătru slujnica portăriţa: Au nu eşti şi tu den ucenicii acestui om? El zise: Nu sînt. 18. Sta derept aceaia slugile şi curteanii carii făcuseră jăratec, că era frig, şi să încălziia; era şi Pătru cu ei stînd şi încălzindu-să. 19. Iară popa cel mare întrebă pre Iisus de ucenicii Lui şi de învăţătura Lui. 20. Răspunse Iisus lui: Eu aiave am grăit lumii; Eu în toată vreamea am învăţat în sinagoga şi în besearecă, unde să aduna den toate laturile jidovii, şi întru ascunsu nu am grăit nemică.21. Ce Mă întrebi? Întreabă pre ceia ce am au auzit ce am grăit lor. Iată aceştea ştiu carele am zis Eu. 22. Iară zicînd El aceastea, unul din slugile care sta deade o palmă lui Iisus, zicînd: Aşa răspunzi popei celui mare? {130r} 23. Răspunse lui Iisus. Să am grăit rău, mărturiseaşte de rău, iară de am grăit bine, ce mă baţi? 24. Trimease pre el Anna, la Caiafa, popa cel mai mare. 25. Era acolo Simon Pătru stînd şi încălzindu-să. Zisără lui: Au nu eşti şi tu den ucenicii Lui? El să lăpădă şi zise: Nu sînt. 26. Zise unul den slugile popii celui mare, frăţiia celui de-i tăiase Pătru ureachia: Au nu te-am văzut eu pre tine, în grădină, cu El? 17. Şi iară să lăpădă Pătru, şi atunceaşi cîntă cocoşul. 28. Deacii duseră pre Iisus de la Caiafa în divan şi era demineaţa, şi aceia nu întrară în polată, ca să nu să spurce, ce ca să mănînce paştile. 29. Iară eşind Pilat la ei şi zise: Ce vină aduceţi spre acest om? 30. Răspunsără şi zisără Lui: Să n-ară fi Acesta făcător de rău, nu L-am da pre El ţie. 31. Zise, derept aceaia, lor Pilat: Luaţi-L pre El voi şi după leagea voastră giudecaţi pre El. Zîsără lui jidovii: Noao nu să cade a omorî pre nime. 32. Ca să să împle cuvîntul lui Iisus care le zisease, arătînd cu cea moarte era să moară. 33. Întră iară Pilat în divan, şi chemă pre Iisus, şi zise Lui: Tu eşti împăratul jidovilor? 34. Răspunse Iisus lui: De la cine zici tu aceasta, au alţii ţi-au zis ţie de Mine? 35. Răspunse Pilat; Au doră şi eu sînt jidov? Ruda Ta şi popii cei mari Te deaderă mie; ce ai făcut? 36. Răspunse Iisus: Împărăţiia Mea nu iaste den lumia aceasta. Să ară fi fost den lumia aceasta Împărăţiia Mea, slugile meale s-au vrut viteji, ca să nu Mă dau jidovilor. Iară acum împărăţiia Mea nu iaste de acicea. 37. Zise derept aceaia Pilat Lui: Dară craiu eşti Tu? Răspunse Iisus: Tu zici că Eu craiu sînt; Eu spre acest-am născut {130v}şi pen {304}tr-aceasta am venit în lume, ca să mărturisescu dereptate; varecarele den dereptate ascultă glasul Mieu. 38. Zise lui, Pilat: Ce e dereptatea? Şi deaca zise aceastea, iară eşi la jidovi şi zise lor: Eu nece o vină nu aflu la El. 39. Ce aveţi obiceaiu să vă slobozescu voao un rob la Paşti. Dacă voiţi să sloboz voao pre craiul jidovilor? 40. Strigară iarăşi toţi, zicînd "Nu pre acesta, ce pre Varavva", că era Varvara tîlhariu. CAP 19 1. Pilat pre Hristos bătu-L. 2. Şi cunună-L cu spini. 4. Vrînd să-L sloboază. 8. Învincut fiind de răutatea jidovilor. 16. Dă să-L răstignească. 26. Hristos lăsă pre Mumă-Sa ucenicului. 30. Gustînd oţătul răposă. 34. Pre Hristos mort, cu fuştele Îl împunsără în coaste. 46. Îngrupară-L. 1. Atuncea luo Pilat pre Iisus şi-L bătu. 2. Şi viteajii împletind cunună de spini, şi-I pusără în cap, şi un tîmbariu de urşinic îmbrăcară pre El. 3. Şi zicea: Bucură-Te, craiul jidovilor. Şi-L bătea preste obraz. 4. Eşi derept aceaia Pilat şi zise lor: Iaca aduc pre El voao afară, ca să ştiţi că eu, întru El, nece o vină nu aflu. 5. Eşi deacii Iisus afară, purtînd cununa cea de spini şi tîmbariul de urşinic, şi zise lor Pilat: Iată omul. 6. Derept aceaia, văzînd pre El, mai marii popilor şi slugile strigară zicînd: Răstigneaşte-L, răstigneaşte-L. Zise lor Pilat: Luaţi-L voi pre El şi-L răstigniţi, că eu nu aflu vină întru El.7. Răspunsără lui jidovii: Noi leage avem, şi după leagea noastră deator iaste să moară, că face pre Sine Fiiul lui Dumnezău. 8. Iară deaca auzi Pilat acest cuvînt, mai vîrtos să spăre. 9. Şi întră în divan iarăşi şi zise lui : De unde eşti {131r} Tu? Iară Iisus răspunsu nu deade lui. 10. Zise lui Pilat: Mie nu-mi grăieşti? Nu ştii că puteare am să Te răstigneascu şi puteare am să Te slobozescu. 11. Răspunse Iisus: Nece o puteare n-ai spre Mine, de nu ţi-ară fi dată ţie de sus. Derept aceasta carele M-au dat ţie, mai mare păcat are. 12. Dentr-aceaia vreame siliia Pilat să-L sloboază pre El, iară jidovii strigară. zicînd: Să vei slobozi pre Acesta nu eşti priiatin împăratului; tot cine să face pre el craiu protiveaşte-să împăratului. 13. Iară Pilat auzind cuvîntul acesta, scoase pre Iisus afară, şi şăzu la giudecată în locul care să chiamă Litostroton, iară jidoveaşte Gavata. 14. şi era sara înaintea Paştilor, iară ceasul ca la şase; atunci zise jidovilor: Iată craiul vostru. {305}15. Ei strigară: Ia-L, ia-L, răstigneaşte pre El. Zise lor Pilat: Pre craiul vostru voiu răstigni? Răspunsără mai marii popilor: Nu avem craiu, numai împărat. 16. Atuncea deade pre El lor, să-L răstignească; luară pre Iisus şi-L dusără. 17. Şi purtînd Însuşi crucea Lui, veni unde să chiamă locul Căpăţînilor, carele să grăiaşte jidoveaşte Golgota, 18. Unde răstigniră pre El, şi cu El alţi doi, unul dencoace, altul dencolea, iară pre Iisus în mijloc. 19. Şi scrise Pilat polojeniia lui Iisus, şi o puse pre cruce; şi era scris: IISUS NAZARINEANUL, CRAIUL JIDOVILOR. 20. Şi aceasta polojenie mulţi cetiia den jidovi, că era aproape de oraş locul unde era răstignit Iisus şi era scris jidoveaşte, greceaşte, lătineaşte. 21. Şi zisără lui Pilat mai marii popilor ai jidovilor: Nu scrie craiul jidovilor, ce că El au zis "craiu sînt jidovilor". 22. Răspunse Pilat: Ce-am scris, am scris. {131v} 23. Iară viteajii deaca răstigniră pre Iisus, luară veşmintele Lui (şi făcură patru părţi, a tot voinicul parte) şi dulama; era drept aceaia dulama Lui necusută era de sus de tot ţăsută. 24. Şi zisără unul cătră alalt: Să nu o spintecăm, ce să aruncăm sorţi pre ia, a cui va fi. Ca să împle Scriptura zicînd "Împărţiră veşmintele Meale loruşi, şi pre dulama Mea aruncară sorţi", viteajii făcură aceaia. 28. După aceasta văzînd Iisus că toate să sfîrşiră, ca să împle Scriptura, zise: Seate Mi-e. 29. Iară un vas era acolea, plin de oţăt, iară el împlură bureatele de oţăt, cu isop (a. Trestie) rădicară-l la gura Lui. 30. Şi luînd Iisus oţăt, zise: Săvîrşiră-se; plecînd capul, deade-Şi duhul.31. Iară jidovii, ca să nu rămîe pre cruce trupurele, sîmbătă, căce era sara sărbătorii, (că era o zi mare aceaia sîmbăta) rugară pre Pilat, ca să le zdrobească fluerele lor, şi să-i ia.32. Veniră voinicii, şi celuia dentîiu îi frîmseră fluerele, şi celuialalt ce era răstignit cu El. 33. Iară la Iisus deaca veniră, cum văzură pre El că ară fi mort, nu-I frîmse fluerele, 34. Ce unul den voinici, cu suliţa în coastele Lui împunse, şi atunceaşi eşi sînge şi apă. 35. Şi cela ce văzu mărturisi, şi adevărată iaste mărturiia lui, şi acela ştie că adevăr grăiaşte, ca voi să creadeţi. {132r} {306} 36. Că fură aceastea Ca scriptura să să împle, zicînd "nece os nu-i frîmsără Lui". 37. Şi iarăşi şi altă Scriptură zice "vedea-L-vor pre carele L-au împuns" 38. Iară după aceastea rugă pre Pilat Iosif den Arimatea (fiind ucenic al lui Iisus, ce pre ascunsu, pentru frica jidovilor) ca să ia trupul lui Iisus; carele îngădui Pilat; veni derept aceaia şi luo trupul lui Iisus. 39. Veni şi Nicodim (carele venise la Iisus noaptea mainte) aducînd mestecătură de zmirnă şi de alois, ca la o sută de litre. 40. Şi luară trupul lui Iisus şi-L înfăşurară cu giolgiu cu aromat, cum iaste obiceaiul jidovilor să să îngroape. 41. Şi era, în locul acela unde era răstignit, o grădină şi în grădină, un mormînt nou, întru carea neceodănioară nime nu era pus. 42. Acolo, pentru sara sărbătoriii jidovilor, că era aproape mormîntul pusără Iisus. CAP 20. 1. Mariia vesti pre Hristos că S-au sculat. 3. Pătru şi Ioan văzînd aceastea. 4. Cursără. 15. Iisus Să arătă Marii. 19. Şi ucenicii strînşi în casă. 25., 28. Toma, mainte necrezînd, creade. 1. Iară în zuoa dentîi a săptămînii, Maria Magdalina veni demeneaţa, încă fiind întunearec, la mormînt, şi văzu piatra rădicată de pre mormînt. 2. Şi alergă şi veni la Simon Pătru şi cătră alt ucenic, pre carele iubiia Iisus, şi zise lor: Luat-au pre Domnul den mormînt, şi văzu piatra rădicată de pre mormînt. 3. Eşi drept aceaia Pătru şi celalalt ucenic, şi mearsără la mormînt. {132v} 4. Şi alergară amîndoi împreună şi celalalt ucenic alergă mai curînd ca Pătru, şi sosi mainte la mormînt. 5. Şi plecîndu-să, văzu giolgiurele zăcînd, însă nu întră. 6.Şi sosi şi Simon Pătru după el, şi întră în mormînt şi văzu lentioanele zăcînd. 7. Şi măhrama carea era pre capul Lui nu era cu pînzăturile puse, şi văzu şi crezu. 9. Că încă nu ştiia Scriptura că Să cade Lui a învie den morţi. 10. Şi să înturnară ucenicii cătră ai săi. 11. Iară Maria sta lîngă mormînt afară, plîngînd, şi plîngînd să plecă în mormînt. 12. Şi văzu pre doi îngeri, întru veşminte albe, şăzînd unul de cătră cap, şi altul de cătră picioarele, unde zăcuse trupul lui Iisus. {307} 13. Şi zisără ei aceia: Muiare, ce plîngi? Zise lor că au luat pre Domnul mieu, şi nu ştiu unde L-au pus pre El. 14. Şi aceastea zicînd, să întoarse înapoi şi văzu pre Iisus stînd, şi nu ştiia că iaste Iisus. 15. Zise Iisus ei: Muiare, ce plîngi? Pre cine cauţi? Iară ia, părîndu-i că iaste grădinariul, zise Lui: Doamne, să L-ai luat tu pre El, spune-mi unde L-ai pus, şi eu să-L iau. 16. Zise ei Iisus: Maria. Iară ia întorcîndu-să, zise Lui, "Ravvi", ce să zice "Învăţătoriule". 17. Zise Iisus ei: Nu te atinge de Mine, că încă nu M-am suit la Tatăl Mieu, ce pasă la fraţii Miei, şi zi lor, sui-Mă-voiu la Tatăl Mieu şi la Tatăl vostru şi la Dumnezăul Mieu şi la Dumnezăul vostru. 18. Mearse Maria Magdalina, spuid ucenicilor că au văzut pre Domnul şi aceastea zise ei. 19. Iară fiind sara, în zuoa cea dentîiu a săptămînii {133r} şi fiind uşile încuiate, unde era ucenicii adunaţi, pentru frica jidovilor, veni Iisus şi stătu în mijlocul lor şi zise lor: Pace voao! 20. Şi aceastea zicînd, arătă lor mînile şi coastele Lui şi să bucurară ucenicii văzînd pre Domnul.21. Zise derept aceaia lor Iisus iarăşi: Pace voao; cum M-au tremes pre Mine Tatăl Mieu, aşa trimeţ şi Eu pre voi. 22. Şi deaca zise aceastea, suflă pre ei şi zise lor: Luaţi Duh Svînt. 23. Varecărora veţi erta păcatele erta-să-vor lor şi a cărora veţi ţinea, ţînute vor fi. 24. Iară Toma den cei doisprăzeace, carele să chiamă "geamăn" nu era cu ei cînd veni Iisus. 25. Şi zisără lui ceilalţi ucenici: Văzut-am pre Domnul. Iară el zise lor: Să nu voiu vedea în mîinile Lui locul cuelor şi să-mi bag deagetul mieu, în locul cuelor şi mîna mea, în coastele Lui, nececum voiu creade. 26. Şi după opt zile, iară era înlăuntru ucenicii Lui şi Toma cu ei; veni Iisus, uşile ncuiate, şi stătu în mijloc şi zise: Pace voao! 27. După aceaia zise Tomei: Ado deagetul încoace şi vezi mînile Meale; şi ado mîna ta şi bagă în coastele Meale şi nu fii necredincios, ce credincios. 28. Şi răspunse Toma zise Lui: Domnul mieu şi Dumnezăul mieu. 29. Zise Iisus lui: Deaca mă văzuşi, Tomo, crezuşi; fericiţi carii n-au văzut şi au crezut. 30. Şi multe alte seamne făcu Iisus înaintea ucenicilor Lui, care nu sînt scrise în cartea aceasta. 31. Iară aceastea scrise sînt, ca să creadeţi că Iisus iaste Fiiul lui Dumnezău, şi crezînd, să aveţi viaţa de veaci pren numele Lui. {308}. CAP 21. 1 Iisus Să arătă apostolilor pescuind. 6., 7. Pren carele Îl cunoscură pre vînarea peştilor. 15. Lasă pre Pătru grija oilor. 18. Şi-i proroceaşte lui cu ce moarte va muri. 1. După aceaia, iară Să arătă Iisus ucenicilor, la marea Tiveriadului, şi Să arătă aşa: 2. Era împreună Simon Pătru cu Toma carele să zice "geamănul" şi Natanail carele era den Cana Galileei şi fii lui Zevedeiu şi alţii den ucenicii Lui, doi. 3. Zise lor Simon Pătru: Mearge-voiu a pescui. Zisără lui: Mearge-vom şi noi cu tine. Mearsără şi întrară în corabie atunceşi şi, în aceaia noapte, nu prinsără nemică. 4. Iară deaca să feace zuo, stătu Iisus pre ţărmure şi nu-L cunoscură ucenicii Lui că iaste Iisus. 5. Zise derept aceaia Iisus lor: Feciori, au aveţi ceva de mîncat? Răspunsără Lui: Ba.6. El zise lor: Aruncaţi de-a dereapta corabii mreaja şi veţi afla. Şi aruncară derept aceaia şi nu o putea trage, de mulţimia peştilor. 7. Zise într-aceaia ucenicul acela pre carele iubiia Iisus, lui Pătru: Domnul iaste. Iară Simon Pătru, cum auzi că iaste Domnul, să încinse cu o cătrinţă (că era gol) şi să slobozi în mare. 8. Iară alţii ucenici mergea în corabie, (că nu era departe de pămînt, ce ca la doao sute de coţi), trăgînd mreaja plină de peşti. 9. Şi cum eşiră la uscat, văzură jăratec pus, şi pus pre el peaşte şi pîine acolea. 10. Zise Iisus lor: Aduceţi den peştii ce prinset acum. 11. Întră Simon Pătru şi trase mreaja la pămînt, plină de peşti mari, o sută cincizeci şi trei şi atîţea fiind, cît nu să rupse mreaja. 12. Zise Iisus lor: Veniţi de prînziţi. Iară nime nu îndrăzniia den ucenicii Lui să întreabe pre El: tu cine eşti? Ştiind că iaste Domnul. 13. Veni Iisus şi luo pîine şi deade lor, şi peaşte aşijderea. 14. Şi cu aceasta, a treia oară Să arătă Iisus ucenicilor Lui. 15. Iara deaca prînziră, zise lui Simon Pătru, Iisus: Simone a lui Iona, iubeşte-mă mai vărtos de aceştea? Zise lui: Aşa, Doamne, Tu ştii că Te iubescu. Zise lui: Paşte mieluşei Miei. 16. Zise iară, a doa oară: Simon a lui Iona, iubeşti-Mă? Zise Lui: Aşa, DoamneTu ştii că Te iubescu. Zise lui: Paşte oile Meale. 17. Zise lui, a treia oară: Simon a lui Iona, iubeşti-Mă? Întristă-să Pătru că ce-i zise de trei ori "iubeşte-mă" şi zise Lui: Doamne, Tu toate ştii; Tu ştii că te iubescu.Zise lui Iisus lui: Paşte oile Meale. 18. Adevăr, adevăr zic ţie, cînd erai mai tînăr, te încingeai însuţi şi mergeai unde vreai; iară deaca vei îmbătrîni, tinde-veri mînile tale, şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei vrea. {309} 19. Iară aceasta zise, sămnînd cu care moarte va proslăvi pre Dumnezău şi aceastea zicănd, grăi lui: Vino după Mine.20. Iară întorcîndu-să Pătru, văzu pre ucenicul cela ce iubiia Iisus, mergînd după El, carele şi şăzuse la cină, la pieptul lui Iisus şi întrebase: Doamne, cine iaste cela ce Te vinde? 21. Pre acesta văzînd, Pătru zise lui Iisus: Doamne, dară acesta ce e? 22. Zise Iisus lui: Să aş şi vrea să rămîie pînă voiu veni, ce ţi-e de acea? Tu vino după Mine. 23. Şi eşi cuvîntul acesta între fraţi, că ucenicul acela n-ară muri; ce nu zisease Iisus lui că nu va muri, ce: Să voiu vrea să rămîe pînă voiu veni, ce ţi-e de acea?} 24. Acesta iaste ucenicul carele mărturiseaşte de aceastea şi scrise aceastea şi ştim că adevărată iaste mărturiia lui. 25. Sînt derept acea şi alte multe carele au făcut Iisus, carele de s-ară scrie cîte una, nece în lume pare-mi că n-ară încăpea cărţile care s-ară scrie, amin. Sfîrşăniia Evanghelii ce-au scris Ioann. {134v} {310} PREDOSLOVIIA ACEŞTII CĂRŢI. Spune-să în această carte ce-au făcut sfinţii apostoli, au toţi dempreună, au cîte unul, cumu-i Pătru şi Ioan şi Iacov şi Pavel, şi lîngă aceştea, alţi oameni sfinţi, ca şi diacon Ştefan şi Filip evanghelistul şi Varnava, soţul lui Pavel, şi ce au păţit pentru Hristos şi pentru leagea Lui, după suitul Lui în ceriu. Şi întîiu să scrie acealea ce-au făcut şi ce au păţit în Ierosalim, pînă la gonirea credincioşilor, carii era culeşi de apostoli, de începutul cărţii pînă la şapte părţi. După aceaia carele fură în Samaria, cumu-i în 8 capete stih. 4, şi carele făcură în Damasc şi în Lida şi în Iopiia, cap. 9, după aceaia în Chesariia, cap. 10, stih 11 şi aşijderea în Ierosalim cap. 12 şi în 15. Mai apoi să pomenescu şi acealea carele au făcut Pavel şi au răbdat, de la 13 capete pînă lîn sfărşit. {134v} {311} {135r} FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI CAREA AU SCRIS SFÎNTUL LUCA. Cap. 1. 2. Luca scrie ceastă historie lîngă Evangheliia lui. 9. Hristos să sui în ceriu, 10. Apostolii. 11., 12. Zisără lor îngerii să să întoarne, 14. În rugăciune era cuprinşi. 15. Rugăciunea lui Pătru. 18., 23. În locul Iudei vînzătoriul, să aleage Mattia. 1. Întîiu făcuiu cuvînt de toate, o Teofile, de toate ce-au început Iisus a face şi a învăţa. 2. Pînă în zua aceaia carea porunci apostolilor prin Duhul Sfînt, pre carii alesease, Să înălţă. 3. Cărora li Să arătă şi după patima Lui, viu cu multe seamne adevărate, în patruzeci de zile arătîndu-Să lor şi zicînd care-s de Împărăţiia lui Dumnezău. 4. Şi cu ei petrecînd, porunci lor den Ierosalim să nu meargă, ce să aşteapte făgăduiala Tatălui, carea aţi auzit den Mine.5. Că Ioan au botezat cu apă, iară voi vă veţi boteza cu Duhul Sfînt, nu după multe zile. 6. Iară ei, adunîndu-să, întrebară pre El zicînd:Doamne, au întru aceasta vreame vei tocmi împărăţiia lui Israil? 7. Şi zisă cătră ei: Nu iaste a voastră să ştiţi vremile şi ceasurile carele Tatăl le-au puse întru a Lui puteare. 8. Ce priimi-veţi putearea Duhului Sfînt viind spre voi, şi-Mi veţi fi Mie mărturii în Ierosalim şi în toată Iudea şi Samaria, pînă la marginea pămîntului. 9. şi aceastea zicînd, căutînd ei, Să rădică, şi nuorul cuprinzîndu-L luo pre El de la ochii lor. 10. Şi căutînd ei, la ceriu mergînd El, şi iaca doi bărbaţi stătură înaintea lor, în veşminte albe. 11. Carii şi zisără: Bărbaţi galileiani, ce staţi căutînd spre ceriu? Acest Iisus carele să luo sus de la voi, în ceriu, aşa va veni, cum aţi văzut pre El mergînd în ceriu. 12. Atuncea să înturnară în Ierosalim den muntele ce-l chiamă al Măslinilor, carele iaste aproape de Ierosalim, cale de o sîmbătă. 13. Şi cînd întrară, să suiră în casa de sus, unde lăcuiia Pătru şi Iacov şi Ioan şi Andreiu, Filipp şi Toma, Vartolomeiu şi Mattea, Iacov a lui Alfeiu şi Simon Zilotis şi Iuda, fratele lui Iacov. 24. Aceştea toţi era cuprinşi cu o inimă în rugă şi în rugăciune, cu muerile, şi Maria, Muma lui Iisus şi cu fraţii Lui. 15. Şi în zilele acealea, sculîndu-să Pătru în mijlocul ucenicilor, zise; (şi era mulţime anume împreună, ca la o dută doaozeci).16. Bărbaţi fraţi, cădea-se a să împlea Scriptura aceasta carea zise mainte Duhul Sfînt, pre rostul lui David, de Iuda carele fu povaţă celora ce prinsără pre Iisus. {312}17. Că să număra cu noi şi era luat soartea slujbei aceştiia.18. Şi acesta agonesi cîmp den preţul nedereptăţii, şi spînzurat fiind, crepă pre mijloc şi să vărsară toate măruntaele lui. 19. Şi în ştire fu tuturor celora ce lăcuiia în Ierosalim, aşa cît să chiema cîmpul acela acela în limba lor, Acheldama, ce să sice "cîmpul sîngelui". 20. Că-i scris în cartea Psalomilor "Să fie sălaşul lui pustiiu, şi să nu fie cine lăcui întru el, şi episcupiiia lui să o ia altul". 21. Şi să cade dentr-aceşti bărbaţi carii s-au adunat cu noi, în toată vreamea în carea îmbla între noi Domnul Iisus, {136r} 22. Începînd de la botegiunea lui Ioan, pînă în zuoa carea Să luo sus dentre noi, să fie mărturie cu noi, de învierea lui Hristos. 23. Şi stătură doi, Iosif carele-l chiamă Varsava, cela ce fu numit Iust şi Mattia. 24. Şi rugîndu-să, zisără: Tu, Doamne, carele ştii inimile tuturor, arată den ceşti doi pre carele ai ales, 25. Să ia soartea slujbei aceştiia şi a apostoliei den carea rătăci Iuda, să meargă în locul lui. 26. Şi aruncară sorţile şi căzu soartea pre Mattia şi să numără cu unsprezeace apostoli. CAP 2. 1. Apostolii. 4. Să împlură de Duhul Sfînt, 8. Grăiia în multe limbi. 13. Le zicea că-s beaţi. 15., 22., 34. Pătru să scoală şi povesteaşte pre Iisus că-i Mesia. 37., 38. Pre ascultătorii îi îndeamnă spre pocăinţă. 1. Şi cînd au vrut veni zioa Rusaliilor, era toţi cu o voe, într-acelaşi loc. 2. Atunci fu den pripă sunet den ceriu, cum ară fi sunetul a unui vînt suflînd tare, carele împlu toată casa unde era şezînd.3. Şi să arătară lor împărţite limbile ca focul, şi şăzu pre toţi fiecare de ei. 4. Şi să împlură toţi de Duhul Sfînt şi începură a grăi într-alte limbi, cum le da lor acel Duh a grăi. 5. Iară era în Ierosalim lăcuitori jidovi, bărbaţi credincioşi dentru toate limbile carele-s supt ceriu. 6. Şi scornindu-să aceasta veaste, să adună mulţime şi să opăciia că auziia fietecarele de ei, grăind în limba lor, pre ei. 7. Mira-să toţi şi să ciudiia, zicînd unii cătră alalţi: Iată, au nu sînt aceştea ce grăescu, toţi galileani? 8. Dară cum auzim noi pre ei grăind fieşcarele în limba noastră, întru carea ne-am născut? 9. Parteani şi mideani şi elamiteani, şi carii viem {136v} în Mesopotamiia, în Iudea şi în Capadochia, în Pont şi în Asia. {313}10. În Frighiia şi Pamfiliia, în Eghipet şi în ţinutul Leviei, care e lîngă chirinei, şi jăleari (a. Zicu-să carii venea den păgîni, de să făcea jidovi, şi toate ţeremoniile lui Moisi le lua sus) rimleani, jidovi şi veniţi. 11. Criteani şi araviiani, auzim grăind ei, în limbile noastre, mărirea lui Dumnezău. 12 Şi să mira toţi, şi să îndoiia, zicînd unul cătră altul: Dară ce va să fie aceasta? 13. Iară alţii bătea-şi gioc, zicînd că sînt plini de vin dulce. 14. Iară stînd Pătru cu cei unsprăzeace, ridică glasul lui, şi grăi lor, zicînd: Bărbaţi jidovi şi voi toţi carii viiaţi în Ierosalim, aceasta voao să vă fie în ştire, şi luaţi în urechi cuvintele meale. 15. Că nu-s beaţi aceştia, cum vă pare voao, fiind numai trei ceasuri de zuo. 16. Ce aceasta iaste carea e zisă de prorocul Ioil. 17. Şi va fi în vreamea de apoi (zice Domnul), vărsa-voiu den Duhul Mieu spre tot trupul: şi vor proroci feciorii voştri şi featele voastre, şi tinerii voştri vederi vor vedea, şi bătrînii voştri visuri vor vedea. 18. Şi pre slugile Meale, şi spre slujnicile Meale, în zilele aceale, voiu vărsa den Duhul Mieu, şi vor proroci. 19. Şi voi face ciude în ceriu sus, şi seamne pre pămînt gios, sînge şi foc şi pară de fum. 20. Soarele să va întoace întru întunearec, şi luna întru sînge, mainte pînă pînă nu va veni zuoa Domnului cea mare şi luminată. 21. Şi va fi tot cela ce va chema numele Domnului într-agiutoiui, mîntui-să-va 22. Bărbaţi israilteani, ascultaţi cuvintele aceastea. Iisus Nazarineanul, bărbat de la Dumnezău adevărat, între voi cu mari fapte şi minuni şi seamne care le făcu, pren El Dumnezău, în mijlocul vostru, cum ştiţi şi voi. {137r} 23. Acesta den sfatul şi din ştiinţa lui Dumnezău, de vecie datu-i, carele luîndu-L cu mînile vostre necurate, răstignindu-L, L-aţi omorît. 24. Pre carele Dumnezău L-au sculat, dezlegînd durerile morţii, pentru că nu putea să-L ţie ia pre El. 25. Că David zice de El: Pus-am pre Domnul înaintea mea pururea, că de-a dereapta mea aiaste, ca să nu mă clătescu-. 26. Derept acea, să veseleaşte inima mea, şi să bucură limba mea, încă şi trupul mieu să odihneaşte spre nădeajde. 27. Că nu vei lăsa viiaţa mea în mormînt, nece veri lăsa pre sfîntul Tău a vedea putregiune. 28. Arătatu-mi-ai cărările vieţii, şi mă veri împlea de bucurie înaintea feaţii Tale. 29. Bărbaţi fraţi, slobod mi-e aiave a grăi cătră voi de patriarhul David, că el au şi murit, şi l-au îngrupat, şi mormîntul lui iaste întru noi, pînă în zoa de astăzi. 30. Derept aceaia, proroc fiind, şi ştiind că cu giurămînt să giură Dumnăzăului, den rodul ventrelor lui, den cîtu-i trup, a rădica pre Hristos, să şază spre scaunul lui. {314} 31. Mainte ştiind, grăit-au de învierea lui Hristos, că nu lăsă viiaţa Lui în mormînt, nece trupul Lui să sîmţă putrejiunea. 32. Pre acesta Iisus învise-L Dumnezău, căruia noi toţi sîntem mărturii. 33. Derept aceaia, cu dereapta lui Dumnezău S-au înălţat, şi făgăduitul Duhului Sfînt luînd de la Tatăl, vărsă-să aceasta carea acum voi vedeţi şi auziţi. 34. Că nu David s-au suit în ceriu, ce însuşi zice: Zise Domnul, Domnului mieu, şăzi de-a dereapta Mea. 35. Pînă voiu pune pizmaşii Tăi, scaun (b. podnojie) picioarelor Tale. 36. Cu adevăr să înţeleagă toată casa lui Israil, că Domnu şi Hristos pre El feace Dumnezău, pre acesta Iisus pre carele voi L-aţi răstignit. 37. Iară carii auziră aceastea să mîhniră cu inimile şi zisără cătră Pătru şi cătră alalţi apostoli: Ce vom face {137v}, fraţilor bărbaţi? 38. Iară Pătru zisă cătră ei: Pocăiţi-vă şi să se boteaze fietecarele de voi, întru numele lui Iiisus Hristos, întru ertăciunea păcatelor. Veţi lua darul Sfîntului Duh. 39. Că a voastră iaste făgăduita, şi a feciorilor voştri, şi a tuturor carii-s venitori după voi, vare pre cîţi chiamă Domnul Dumnezăul nostru. 40. Şi cu alte cuvinte, cu mai multe, ruga şi îndemna pre ei, zicînd: Despărţiţi-vă de ruda aceasta rea. 41. Iară carii cu drag priimiră cuvîntul lui, să botezară şi să adaosără, într-acea zi, suflete ca la trei mie. 42. Şi era rămîind întru învăţătura apostolilor şi întru împreunare şi în frîmtura pîinei şi întru rugăciuni. 43. Şi să scorni frică tuturora, şi multe ciude şi seamne, de apostoli să făcea. 44. Şi uricurile şi avuţiile vindea, şi le împărţiia aceastea tuturor, varecăruia ce-i trebuiia. 46. Iară în toate zilele rămînea cu o inimă în besearecă, frîngînd pren case pîine, mînc cu bucurie şi cu semereniia inimii, 47. Lăudînd pre Dumnezău, şi avînd voe înaintea a toţi oamenii, iară Domnul adaogea, în toate zilele, adunarea celora ce era a să spăsi. CAP 3. 1. Pătru cu Ioan, mergînd în besearecă, vindecă şchiopul. 9. Mulţimea cura să vază minune. 12. Taină spăsenii spune pre Hristos. 14. Certa nehărniciia lor. 16. Şi pohtiia de la ei credinţă. {315} 1. După aceastea, Pătru şi Ioan mergea în besearecă, la rugăciune, la al noaole ceas. 2. Şi un om, şchiop den zgăul mîni-sa, purta-l, pre carele-l punea în toate zilele, la uşa besearecii, carea să chiamă "înfrîmseţata", să ceaie milostenie de la ceia ce mergea în besearecă. {138r} 3. Acela văzînd pre Pătru şi pre Ioan, zise: Caută spre noi. 5. Iară el căuta spre ei, păindu-i că va lua ceva de la ei. 6. Iară Pătru zise: Argint şi aur n-am, iară ce am, aceaia-ţi dau, în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul. Scoală-te şi îmblă. 7. Şi prinzîndu-i mîna cea dereaptă, rădică pre el. Atunceaşi i să întăriră lui picioarele şi gleznele. 8. Şi sărind, stătu, şi îmbla şi întră cu el în besearecă, îmblînd şi sărind şi lăudînd pre Dumnezău, 9. Şi văzu pre el toată mulţimea, îmblînd şi lăudînd pre Dumnezău. 10. Şi cunoscură pre el că acela era carele, pentru milosteniia, şedea lîngă înfrîmsăşată uşă a besearecii, şi să împlură de minune şi de spaimă de ce se tîmplă lui. 11. Iară ţiind şchiopul cel vindecat de Pătru şi de Ioan, alergară cătră ei toţi oamenii, la tîrnaţul ce să chiamă a lui Solomon înspăimîntaţi. 12. Iară văzînd Pătru răspunse cătră oameni: Bărbaţi israilteani, ce vă miraţi de aceasta? Au spre noi ce căutaţi, ca cum am fi făcut noi, cu putearea au cu bunătatea noastră, pre acesta să îmble? 13. Dumnezăul lui Avraam şi a lui Isaac şi a lui Iacov, Dumnezăul părinţilor noştri proslăvit-au pre Fiiul Lui, pre Iisus, pre carele voi L-aţi dat şi vă lepădat de el înaintea feaţei lui Pilat, giudecînd el să-l sloboază. 14. Iară voi de sfîntul şi dereptul ve lepădat, şi cerut pre un bărbat omorîtoriu să vă dăruiască voao. 15. Iară pre Începătoriul vieţii omorîtu-L-aţi, pre carele Dumnezău Îl învise den morţi, căruia noi sîntem mărturii.16. Şi pentru credinţa numelui Lui, pre acesta carele vedeţi şi-l ştiţi, întări-l numele Lui, şi credinţa carea e pentru El deade lui această sănătate întreagă, înaintea {138v} voastră tuturor. 17. Şi acum, fraţilor, ştiu că, pentru neştiinţă, aceasta aţi făcu, ca şi mai marii voştri. 18. Iară Dumnezău, cealea ce le vestise cu rostul a toţi prorocii Lui, păţi Hristosul Lui, împlu aşa. 19.Pocăiţi-vă, derept aceaia, şi vă înturnaţi, să să şteargă păcatele voastre, după ce vor veni vremile răcorii de la faţa Domnului. 20. Şi va trimite pre cel ce-i propoveduit voao, pre Iisus Hristos. 21. Pre carele ceriul să cade să-L priimească, pînă în vremile ce va tocmi toate, de carele grăi Dumnezău pren rostul a toţi sfinţii Lui proroci den veaci. {316} Că Moisi zise cătră părinţi că proroc va scula voao Domnul Dumnezăul vostru, den fraţii voştri, ca şi mine: pre Acela să ascultaţi de toate ce va grăi voao. 23. Şi va fi tot sufletului carele nu va asculta pre pororocul acela, piiarde-l-va den oameni. 24. Şi toţi prorocii, de la Samuil şi după aceaia, cîţi au grăit, vestiră zilele aceastea. 25. Voi sînteţi fii prorocilor şi a legăturii ce făcu Dumnezău cu părinţii voştri, grăind cătră Avraam "Şi în sămînţa ta să vor blagoslovi toate fămeile pămîntului". 26. Voao întîiu Dumnezău, rădicînd pre Fiiul Lui, pre Iisus, trimease pre El să blagoslovească pre voi, ca să vă întoarceţi voi fietecarele den răutăţile voastre. CAP 4. 1. Pre Pătru şi Ioan. 3. Prinşi-i duc la sobor. 7., 9. Pre Hristos Îl mărturisescu fără frică. 24. Ucenicii să roagă lui Dumnezău. 34. Mulţi vînd uricele sale. 36. Între carii să numără şi Varnava. 1. Iară grăind ei cătră oameni, sosiră la el popii şi voivodul besearecii şi saducheii. 2. Părîndu-le rău că învaţă oameni şi vestesc, în numele lui Iisus, învierea morţilor. {139r} 3. Şi pusără spre ei mîinile şii pusără în pază pînă a doao zi, că era sară. 4. Iară mulţi de ceaia ce auzise cuvîntul, crezură, şi fu număr de bărbaţi ca cinci mie. 5. Şi fu a doao zi, de să adunară mai marii lor şi bătrînii şi cărtularii, în Ierosalim. 6.Şi Anna, popa cel mare, şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi cîţi era de neamul preoţesc. 7. Şi puind pre el să stea în mijloc, întrebară: Cu ce putearea şi cu al cui nume aţi făcut voi aceastea? 8. Atunci Pătru, plinit de Duhul Sfînt, zise lor: Mai marii oamenilor şi bătrînii lui Israil. 9. Pentru că ne întrebaţi pre noi astăzi pentru facere de bine omului slab, cumu s-au vindecat acesta. 10. În ştire să vă fie tuturor, voao şi a tuturor oamenilor lui Israil, că întru numele lui Iisus Hristos Nazareul, pre carele voi răstignit-aţi, pre carele Dumnezău-L învise den morţi, pentru Acesta stă acesta înaintea voastră, sănătos.11. Acesta iaste piatra aceaia carea e nesocotită de voi ziditorii, carea fu făcută în capul unghiului. 12, Şi nu iaste în altul întru nime mîntuirea şi nu iaste altu nume dat supt ceriu întru oameni, pentru carele să cade noao a ne mîntui. {317} 13. Şi văzînd cuteazarea lui Pătru şi a lui Ioan, şi înţelegînd că-s oameni necărtulari şi proşti, să mira, şi-i cunoştea pre ei că au fost cu Iisus.14. Şi văzînd pre omul cel vindecat stînd cu ei, nemică nu le putea grăi împrotivă. 15. Iară poruncind lor să iasă afară den săbor, să întreba întru eişi, 16. Zicînd: Ce vom face oamenilor acestora? Că iată, sămnul făcut de ei aiave iaste tuturor celor ce lăcuiescu în Ierosalim, şi nu-l putem tăgădui. {139 v} 17. Ce ca nu să vestească mai mult întru oameni, cu certare să contenim pre ei, de acum să nu mai grăiască de acel nume, nemuruia den oameni. 18. Şi chemînd pre ei, porunciră lor, nicecît să mai grăiască, nece să înveaţe în numele lui Iisus. 19. Iară Pătru şi Ioan, răspunzînd cătră ei, zisără: Au derept iaste înaintea lui Dumnezău, a asculta pre voi mai vîrtos decît pre Dumnezău? Giudecaţi. 20. Că nu putem noi, carele am văzut şi am auzit, să nu grăim. 21. Lăsară pre ei, dară neaflînd cum i-ară munci pre ei, certîndu-i, sloboziră pre ei, pentru oameni, că toţi proslăviia pre Dumnezău de ce fu. 20. Că nu putem noi, carele am văzut şi am auzit, să nu grăim. 21. Lăsară pre ei, dară neaflînd cum i-ară munci pre ei, certîndu-i, sloboziră pre ei, pentru oameni, că toţi proslăviia pre Dumnezău de ce fu. 22. Că era mai mare de 40 de ani omul acela, spre carele fu sămnul acela a vindecării. 23.Deaca fură sloboziţi, veniră către ai lor şi povestiră carele zisease lor mai marii popi şi bătrînii. 24. Iară ei auzind aceastea, cu o inimă rădicară glasul cătră Dumnezău şi zisără: Doamne, Tu eşti Dumnezău carele ai făcut ceriul şi pămîntul şi marea şi toate cîte-s întru iale. 25. Carele cu Duhul Sfînt, pren rostul lui David, cocconului Tău ai zis: Derept ce rînjiră limbile, şi oamenii să învăţară deşarte? 26. Stătut-au craii pămîntului, şi domnii să adunară împreună, spre Domnul şi spre Hristosul Lui. 27. Că să adunară pre adevăr în cetatea aceasta, spre sfîntul Fiiul Tău Iisus, pre carele L-ai unsu, Irod şi Pontius Pilat, cu păgînii şi cu oamenii lui Israil.28. Să facă carele mîna Ta şi sfatul Tău au rînduit să fie. 29. Şi acum, Doamne, caută spre certarea lor, şi dă slugilor Tale, tot cu îndrăznire să grăiască cuvîntul Tău. 30. Cînd mîna Ta vei tinde întru vindecare şi seamne şi minune, să fie pren numele sfînt al Fiiului Tău Iisus. 31. Şi după ce să rugară, să clăti locul întru care era a{140r}dunaţi şi să împlură toţi de Duhul Sfînt şi grăiia cuvîntul lui Dumnezău, cu îndrăznire. 32. Dară mulţimea celor ce credea, le era inima şi sufletul una; şi nime den avuţiia lui nu zicea ceva că e a lui, ce le era lor tot împreună. 33. Şi apostolii, cu mare puteare, da mărturie învierii Domnului Iisus, şi era toţi în dragoste mare. {318} 34. Că nu era nece unul întru ei lipsit, că oarecîţi avea pămînt, uric şi casă, vînzîndu-le, aducea preţul celor vîndute. 35. Şi punea lîngă picioarele apostolilor, împărţiia tuturora, cui ce lipsiia. 36. Iară Iosie carele-l chiamă Varnava, den apostoli (carele iaste tîlcuit, "fiiul mîngîiarii") levit, chipriianin de neam, 37. Avînd uric, deaca-l vîndu, duse preţul şi-l puse la picioarele apostolilor. CAP 5. 1., 5. Ananiia, pentru ce ascunse den preţ, căzu mort. 10. Aşa şi Samfira, muiarea lui. 12. Multe minuni a apostolilor. 14. Credinţa creştea. 18. Pre apostoli pusără-i în temniţă. 19. Slobozi-i îngerul. 26. Şi ducîndu-i înaintea sfeatului popilor. 35. Cu sfeatul lui Gamaliel, să izbăvescu de moarte. 40. După aceaia, bătuţi, laudă pre Dumnedzău. 1.Iară un bărbat, cui era numele Ananiia cu Samfira, muiarea lui, vinde-ţi uricul. 2. Şi lua ceva den preţ şi cu ştirea muerii; şi aducînd o parte, puse-o la picioarele apostolilor. 3. Iară Pătru zise: Ananie, că ce au împlut Satana inima ta, să minţi Duhului Sfînt şi ascunzi din preţul uricului tău? 4. De l-ai vrut ţinea au n-au vrut fi al tău, şi a-l vinde era în putearea ta? Căce ai pus acest lucru în inima ta, n-ai minţit a oameni, ce lui Dumnezău. 5. Iară Ananiia, auzind aceastea cuvinte, căzu şi răpăosă şi în frică mare mare spre toţi carii auziră aceastea. 6. Iară sculîndu-să tinerii luară pre el şi-l dusără de-l îngropară. 7. Şi fu ca după trei ceasuri şi muiarea lui, neştiind{140v} ce-au fost făcut, întră şi zise ei Pătru: 8. Spune-mi întru atîta aţi vîndut uricul? Iară ia zise: Aşa, într-atîta. 9. Iară Pătru zisă cătră ia: Ce e de v-aţi tocmit între voi a ispiti pre Duhul Domnului? Iaca picioarele celor ce îngropară pre bărbatul tău, la uşă, şi te vor duce pre tine. 10. Şi căzu numaidecît la picioarele lui şi muri. Iară întrînd voinicii aflară pre ia moartă, şi o dusără de o îngropară lîngă bărbatul ei. 11. Şi să scorni frică mare sprfe toată beseareca (a. Adunarea), şi spre toţi carii auziia aceastea.} 12. Iară pren mînile apostolilor să făcu seamne şi ciude multe între oamenio şi era cu o inimă toţi, în tîrnaţul lui Solomon. 13. Iară de alţii nime nu cuezta să să împreune cu ei, ce-i măriia ei pre oameni. {319} 14. Iară mai vîrtos să adăogea mulţimea credincioşilor în Domnul, bărbaţilor şi muierilor.15. Aşea cît şi pre uliţe, scotea pre nepotincioşi, şi-i punea pre aşternuture, şi prin pature, ca viind Pătru înainte cu umbra să umbrească pe vrunul den ei. 16. Adunase derept aceaia şi mulţimea oraşălor de împregiur în Ierosalim, aducînd pre beteagi şi pre munciţi de duhure necurate, carii să vindeca toţi. 17. Iară sculîndu-se arhiereul popilor şi toţi carii era cu el, carii era den rînduialele saducheilor, să împlură de pizmă. 18. Şi pusără mînile spre apostoli, şi-i puseră pre ei în păzitură, în prinsoarea cea de pază. 19. Iară îngerul Domnului, noaptea, deşchise uşile temniţii, şi scoţîndu-i pre ei, zise: 20. Meargeţi şi stînd, grăiţi în besearecă oamenilor, toate cuvintele vieţii aceştiia. 21. Iară ei auzind aceastea, întrară densu-demineaţă în besearecă, şi învăţa. Iară viind mai marele popilor {141r} şi ceia ce era cu el, chiemară săbor, şi pre toţi bătrînii a fiilor lui Israil, şi trimisără la temniţă, ce întorcîndu-să, deaderă veaste. 22. Iară slugile mearseră şi, deşchizînd temniţa, nu aflară pre ei în teminţă. ce întorcîndu-să, deaderă de veste. 23. Zicînd că: Iaca temniţa aflatuo-am încuiată,cu toată tăriia şi păzitorii stînd înaintea uşilor, iară deşchizînd, înlăuntru, nime n-am aflat.24. Iară auzind cuvintele aceastea, popa cel mare şi mai marele besearecii şi mai marii popilor să îndoiia de ei, ce va să fie aceasta? 25. Iară venind oarecine, spuse lor că: Iaca, bărbaţii ce-i puset în temniţă, sînt în besearecă, stînd şi învăţînd pre oameni. 26. Atuncea mearse mai marele besearecii cu slugile, aduse pre ei, ce nu cu de-a sila (că să temea de oameni, să nu-i ucigă cu pietri). 27. Aducînd pre ei, îi stătură înaintea săborului şi-i întrebă pre ei mai marele popilor 28. Zicînd:Au nu cu contenire am poruncit voao să nu învăţaţi în numele acesta? Şi iată, aţi împlut Ierosalimul cu învăţătura voastră, şi veţi să aduceţi spre noi sîngile omului acestuia. 29. Răspunzînd derept aceaia, Pătru şi apostolii zisără: Mai cade-se a îngădui lui Dumnezău mai bine decît oamenilor. 30. Dumnezăul părinţilor noştri sculă pre Iisus, pre carele voi omorît, răstignindu-L pre lemnu. 31. Pre acesta, Dumnezău cu cereapta Sa înălţă-L cap şi mîntuitoriu, să dea pocăinţă lui Israil şi ertăciunea păcatelor. 32. Şi noi sîntem lui mărturisitori, şi cuvintelor acestora, şi Duhul Sfînt, carele au dat Dumnezău tuturora ce îngăduiescu Lui. 33. Iară ei auzind, să turbară de mînie, şi să sfătuiia să-i{141v}omoară pre ei. 34. Sculă-să, derept aceaia, unul den săbor, fariseu anume Gamaliil, ştiutoriu de leage, cinstit de toţi oamenii, porunci să-i ducă puţinel pre apostoli afară. {320} 35. Şi zise lor: Bărbaţi israilteneşti, socotiţi-vă de oamenii aceştea, ce veţi să faceţi. 36. Că înaintea acestor zile, să sculă Tevda, zicînd a fi el cineva la care să deaderă număr de bărbaţi, ca la patru sute, carele fu omorît şi toţi cîţi crezură lui să răsipiră, şi fură întru nemică. 37 După acesta, să sculă Iuda galilean, în zilele scrisoarei (b. Cînd să scriia jidovii, să dea dajde), şi amegi oameni mulţi după el; şi acela peri, şi toţi carii ascultară de el să răsipiră. 38. Şi acum zic voao: Feriţi-vă de oamenii aceştea şi-i lăsaţi pre ei, că de va fi den oameni sfatul şi lucrul acesta, sparge-să-va. 39. Iară să iaste de la Dumnezău, nu-l puteţi sparge, să cumva să vă aflaţi luptărori şi cu Dumnezău. 40. Şi ascultară pre el, şi chemînd pre apostoli, bătîndu-i, conteniră pre ei să nu grăiască în numele lui Iisus şi-i sloboziră pre ei. 41. Dară ei mergea bucurîndu-să, de la faţa săborului că pentru numele lui Iisus, să aflară destoinici a păţi scîrbă. 42. Iară în toate zilele, în besearecă şi prin case, neîncetat învăţa şi propoveduiia pre Iisus Hristos. CAP 6. 1. Apotolii. 2. Rînduescu diiaconi. 3. Aleg şapte bărbaţi. 8. Între carii era Ştefan plin de credinţă. 11. Prinsără-l. 15. Pîrăscu-l c-au călcat leagea lui Moisi. 1. Iară în zilele acealea, înmulţindu-să ucenicii, fu ponoslul grecilor spre jidovi, că văduole lor era scîrbite întru slujba de toate zilele. 2. Derept aceaia, cei doisprăzeace chemînd pre mulţimea ucenicilor zisără: Nu să cuvine să lăsăm cuvîntul lui {142v} Dumnezău a sluji measelor. 3. Ce socoti derept aceaia, fraţilor, dentru voi, şapte bărbaţi avînd mărturie bună, plini de Duhul Sfînt şi de înţelepciume, pre carii să-i rînduim spre slujba aceasta. 4. Iară în rugăciune şi în slujba cuvîntului să rămînem. 5. Şi le plăcu cuvîntul a toată mulţimea, şi aleasără pre Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfînt, şi Filip şi Prohor şi Nicanor şi Timona şi Parmena şi Nicolae, nemearnic den Antiohiia. 6. Pre cari-i stătură înaintea apostolilor şi rugîndu-să, pusără spre ei mînile. 7. Şi cuvîntul lui Dumnezău creşte şi să înmulţiia numărul ucenicilor în Ierosalim, foarte, iară mulţi şi den popi îngăduiia credinţei. 8. Iară Ştefan, plin de credinţă şi de puteare, făcea ciude şi seamne mari întru oameni. 9. Deci să sculară unii den sinagoga carea să chiamă a livertinilor (Livertinii era carii îi făcea, den slugi, slobodaşi) şi a chirineilor şi a alexandrianilor şi a celor den Chilichiia den Asia, de să pritciia cu Stefan. {321} 10. Şi nu putea sta împrotiva înţelepciunii şi duhului cu carele grăiia. 11. Atunci adusără ei nişte bărbaţi care zicea că: Am auzit pre el grăind cuvinte de hulă spre Moisi şi spre Dumnezău. 12. Deci învitară pre oameni şi bătrînii şi cărtularii, şi curund apucară pre el şi-l dusără în săbor. 13.Şi stătură mărturisitori minciunoşi, carii zicea: Omul acesta nu părăseaşte de-a grăi cuvinte de hulă spre acest sfînt loc şi spre leage, 14. Că am auzit pre el zicînd că Iisus Nazarineanul va sparge locul acesta şi va schimba rînduialele carele ne-au dat noao Moisi. 15. Şi căutînd spre el toţi carii şădea în săbor, văzură faţa lui, ca o faţă de înger. {142v} CAP 7. 1. Stefan spuind oca, arată c-au fost aleşi părinţii de la Dumnezău. 20. Mainte de ce-are fi născut Moisi. 47. Şi de ce ară fi besearica. 44. Toate rînduialele den afară sămna lucrurele cereşti. 54. Scrîşca cu dinţii jidovii. 50. Cu pietri-l omorîră. 1. Zise derept aceaia popa cel mare: au aşa sînt aceastea? 2. El zise: Fraţi bărbaţi şi părinţi, ascultaţi. Dumnezăul slavei Să arătă părintelui nostru Avraam, fiind în Mesopotamiia, mainte de ce ară lăcui în Harran, 3. Şi zise lui: Eşi den pămîntul tău şi den ruda ta şi vino în pămîntul carele-ţi voiu arăta ţie. 4. Atunci eşind den pămîntul haldeianilor şi lăcui în Harran, şi de acolo, după moartea tatîni-său, mută pre el în pămîntul acesta, spre carele voi trăiţi acum. 5. Şi nu-i deade lui moşie întru el, nece un pas de un picior: şi i-l făgăduise lui, că i-l va da de moşie, şi seminţii lui după el, neavînd el fecioru. 6. Grăit-au derept aceaia, Dumnezău aşa, că va fi sămînţa lui nemearnică în pămînt strein, şi-i vor supune supt slujbă, şi-i vor dosădi patru sute de ani. 7. Şi limba căriia vor sluji, giudeca-voiu Eu, zise Dumnezău. Şi după aceastea vor eşi şi vor sluji Mie, în locul acesta. 8. Şi deade lui legătura tăerii împregiur. Şi aşa născu pre Isaac, şi-l tăe împregiur a opta zi, şi Isac pre Iacov, şi Iacov pre doisprăzeace patriarşi. 9. Şi patriarşii pizmind pre Iosif, îl vîndură în Eghipet; ce Dumnezău era cu el.10. Şi-l mîntui pre el den toate scărbele lui, şi deade lui dragoste şi înţelepciune înaintea lui faraon, craiul Eghipetului, şi-l puse domnu spre Eghipet şi spre toată casa lui. 11. Veni, într-aceaia, foamete spre tot pămîntul Eghipetului şi a Hanaanei, şi scîrbă mare, şi nu afla hrană părinţii noştri. {142r} {322} 12. Iară auzind Iacov că ară fi în Eghipet hrană, trimise pre părinţii noştri întîiu. 13. Şi în a doao oară, cunoscut fu Iosif de fraţii lui, şi în ştire-i fu lui faraon, de neamul lui Iosif. 14. Şi trimease Iosif de chemă pre Iacov, tatăl lui, şi muri, şi toată rudeniia lui, şaptezeci şi cinci de capete. 15. pogorî, derept aceaia, Iacov în Eghipet, şi muri, el şi părinţii noştri. 16. Şil dusără în Sihem, şi-l pusără în mormînt, carele le cumpără Avraam, în preţ de argint, de la feciorii lui Emmor, fiiul lui Sihem. 17. Şi cum să apropie vreamea făgăduitei de carea să să giură Dumnezău lui Avraam, crescură oamenii şi să înmulţiră în Eghipet. 18. Pînă cînd să sculă alt craiu, carele nu cunoştea pre Iosif. 19. Acesta rău cugetă de neamul nostru şi supără părinţii noştri, cît să-şi leapede şi porobocii lor, ca să nu să sporească ei. 20. Întru care vreame să născu Moisi, carele fu înfrîmseţat de Dumnezău, şi fu ţînut trei luni, în casa tatîni-său. 21. Şi lăpădînd pre el, luo-l fata lui faraon şi-l ţînu pre el, în loc de fecior.22. Şi învăţat fu de Moisi toată înţelepţiia eghipteanilor; era, derept aceaia, putearnic întru cuvînte şi în fapte. 23. Iară împlîndu-să lui vreamea de patruzeci de ani, gîndi întru inima lui să-şi socotească pre fraţii lui, pre fii lui Israil. 24. Şi văzînd pre oarecine păţind nevoie, izbăvi-l, şi-i izbîndă celuia ce păţiia supărare şi omorî pre eghiptean. 25. Că-i părea că pricep fraţii lui că Dumnezău, pren mîna lui, va da lor mîntuire, iară ei nu înţeleaseră.26. Dar a doaoa zi, sfădindu-să, să arătă lor, şi-i îndemna ei la pace, zicînd: Bărbaţilor, fraţi vă sînteţi, că ce vă obidiţi unul pre alalt? 27. Iară cela ce obidiia pre priiatenul său, împinse pre el zicînd: Cine te puse spre noi, domnu şi giudecătoriu? {143v} 28. Au doară vei să mă omori, cum omorîşi eri pe eghipteanul? 29. Fugi Moisi, pentru acest cuvînt, şi fu nemearnic în pămîntul lui Madiam, unde-i născură doi feciori. 30. Şi împlîndu-să patruzeci de ani, să arătă lui, în pustiia muntelui Sinaii, îngerul Domnului, în pară de foc a măceşului. 31. Iară Moisi văzînd, să miră de vedeare, şi apropiindu-să să vază, fu glasul Domnului cătră el. 32. Eu-s Dumnezăul părinţilor voştri, Dumnezăul lui Avraam şi Dumnezăul lui Isaac şi Dumnezăul lui Iacov. Şi cutremurînd, Moisi nu cuteza să caute. 33. Zise derept aceaia, lui, Domnul: dezleagă încălţămîntul picioarelor tale, că locul pre carele stai pămînt sfînt iaste. 34. Văzînd văzut-am supărarea oamenilor Miei care-s în Eghipet, şi suspinarea lor auzit-am şi pogorîi să-i izbăvescu pre ei. Şi acum vino să te trimeţ în Eghipet. 35. Pre acest Moisi pre carele îl tăgăduiră zicînd "cine te-au pus pre tine domnu şi giudeţ?" pre acesta, zic, Domnul Dumnezău şi {323} Izbăvitoriul trimease cu îndereptătura îngerului carele să arătă lui în măcieş. 36. Acesta scoase pre ei, făcîn ciude şi seamne în pămîntul Eghipetului şi în Marea Roşie şi în pustie, în patruzeci de ani. 37. Acesta iaste Moisi, carele zise fiilor lui Israil: Proroc voao va rădica Domnul Dumnezăul vostru den fraţii voştri, ca şi mine; pre Acela să ascultaţi. 38. Acesta iaste carele, adunăndu-să oamenii în pustie, fost-au cu îngerul carele-i grăiia lui în muntele Sinaii, şi cu părinţii noştri, carele luo cuvintele vieţii, să le dea noao.39. Pre carele nu vrură să-l asculte părinţii noştri, ce-l lepădară, şi să întoarsără cu inimile lor în Eghipet. 40. Zicînd lui Aaron: Fă noao dumnezăi carii să meargă înaintea noastră, că Moisi acesta carele ne-au scos pre noi den pămîntul Eghipetului, nu ştim ce-i fu lui. 41. Şi făcură viţel, în zilele acealea, şi adusără jărtvă {144r}idolului, şi să veseliia în lucrurele mînilor sale. 42. Întoarseră Dumnezău de cătră ei, şi deade pre ei să slujască şireagului ceriului (a. Ce să zice soarele, luna şi stealele), cumu-i scris în cartea prorocilor: Au doară jărtve şi daruri aduset Mie patruzeci de ani în pustie, casa lui Israil? 43. Ce încă mai vîrtos aţi purtat cortul lui Moloh şi steaoa dumnezăului vostru Remfan, chipurele carele făcut să vă închinaţi lor. Derept aceaia voiu duce pre voi mai dencolo de Vavilon. 44. Cortul mărturii au fost la părinţii noştri în pustie, cum porunci Cela ce grăi cu Moisi să facă pre el în chipul carele văzuse. 45. Pre carele luîndu-l, l-au adus părinţii noştri cu Iisus Naviin, în biruinţa limbilor pre carei scoase Dumnezău denaintea părinţilor noştri, pînă în zilele lui David. 46. Carele-şi afla dragoste înaintea lui Dumnezău, şi ceru să afle loc cortului Dumnezăului lui Iacov.47. Iară Solomon zidi lui casă. 48. Ce cel de înălţime în case făcute de mîni nu lăcuiaşte, cum zice prorocul. 49. Ceriul Îmi este scaun, iară pămîntul, razim al picioarelor Meale. Ce casă Îmi veţi face Mie, zice Domnul. Au care-i locul odihnei Meale.? 50. Au nu mîna Mea le făcu aceastea toate? 51. Tari în cerbice şi netăiaţi împregiur în inimă şi în urechi, voi în toată vreamea împrotiva Duhului Sfînt aţi stătut; ca şi părinţii voştri, aşa şi voi.52. Pre carele den proroci nu goniră părinţii voştri? Şi omorîră pre ceia ce vestiia de venirea celui derept, căruia acum, voi, vînzători şi omorîtori aţi fost. 53. Carii aţi luat leage pre slujba îngerilor, şi nu o ţînut. 54. Iară auzind acestea, crepa în inimile lor, şi scrîşniră cu dinţii spre el. 55. Dară fiind plin de Duhul Sfînt, cu ochii căutînd {144v}spre ceriu, văzu slava lui Dumnezău, şi Iisus stînd de-a dereapta lui Dumnezău. {324} 56. Şi zise: Iaca, văz ceriurile deşchise, şi Fiiul omenesc stînd de-a dereapta lui Dumnezău. 57. Iară ei strigînd cu glas mare, astupară urechile lor şi năvăliră cu o inimă spre el. 58. Şi lepădîndu-l afară den oraş, ucidea-l cu pietri. Şi mărturisitorii pusără veşmintele lor la picioarele unui voinic ce-l chiema Saul. 59. Şi cu pietri ucisără pre Stefan, carele să ruga şi zicea: Doamne Iisuse, priimeaşte sufletul mieu. 60. Şi îngenunchind, strigă cu glas mare: Doamne, nu le pune lor acesta păcat. şi aceasta zicînd, adurmi.CAP 8. 1. Plîngînd credincioşii pre Stefan. 3. Savel pustiiaşte adunarea credincioşilor. 5. Filipp în Samaria propoveduiaşte pre Hristos. 19., 20. Scumpeatea lui Simon Magul ce păgubeaşte. 26. Filipp. 27. Vistiiarnicul crăiasii Candachii. 3. Îl boteză. 1. Iară Saul încă voiia în moartea lui, şi fu într-aceaia zi gonire mare spre credincioşi în Ierosalim, şi toţi să răsfirară în ţînuturele Iude{e}i şi a Samariei, fără apostolii. 2. Şi grijiră pre Stefan neşte bărbaţi credincioşi, şi făcură plîns mare spre el. 3. Iară Saul pustiia adunarea creştinilor, prin case întrînd şi trăgînd bărbaţi şi mueri, de-i arunca în temniţă. 4. Iară cei răsfiraţi îmbla propoveduind cuvîntul. 5. Iară Filipp, venind în oraşul Samariei, propoveduiia lor pre Hristos. 6. Socotiia într-aceaia mulţimea carele grăiia Filipp, cu toată inima, auzind şi văzînd seamnele carele făcea. 7. Că mulţi den cei ce avea duhure necurate, strigînd cu mare glas, eşiia, şi mulţi slăbănogi şi şchiopi să vindeca. {145r} 8. Şi era bucurie mare în oraşul acela. 9. Iară un bărbat, cui era numele Simon, carele era mainte în oraş vrăjitoriu, şi amăgiia oamenii Samariei, zicînd pre sine a fi oarecine mare. 10. Pre carele l socotiia toţi, de la mic pînă la mare, zicînd: Acesta iaste putearea lui Dumnezău cea mare. 11. Şi socotiia pre el pentru aceasta, că de multă vreame, cu vrăjiile, îi amăgiia pre ei. 12. Iară deaca crezură lui Filipp, carele propoveduiia de Împărăţiia lui Dumnezău, şi de numele lui Iisus Hristos, boteza-să bărbaţi şi mueri. 13. Iară Simon şi el crezu şi botezîndu-să rămînea cu Filipp şi, văzînd seamnele şi puteri mari fiind, să mira. 14. Iară auzind apostolii cei den Ierosalim că au priimit Samariia cuvîntul lui Dumnezău, trimisără cătră ei pre Pătru şi pre Ioan. {325} 15. Carii pogorînd, să rugară pentru ei, ca să ia Duhul Sfînt. 16. (Că încă nice pre unul de ei nu era pogorît, ce numai botezaţi era întru numele Domnului Iisus). 17. Atunci pusără mînile spre ei şi primiră Duhul Sfînt. 18. Iară văzînd Simon că cu punerea mînilor apostolilor, să dă Duhul Sfînt, aduse lor bani. 19. Zicînd: Daţi şi mie această puteare, ca spre carele voiu pune mîinile să ia Duhul Sfînt. 20.Iară Pătru zise lui: Argintul tău piară cu tine, căruia-ţi păru darul lui Dumnezău cu bani să-l dobîndeşti. 21. N-ai tu parte nice sorte întru cuvîntul acesta, că inima ta nu iaste dereaptă înaintea lui Dumnezău. 22. Pocăiaşte-te derept aceaia, de răutatea ta aceasta, şi te roagă lui Dumnezău, că doară ţi se vor erta ţie cugetele inimii tale. 23. Că întru amărăciune de fiiare şi întru legătura nedereptăţii te văz fiind. {145v} 24. Şi răspunzînd Simon zise: Rugaţi-vă voi pentru mine, cătră Domnul, ca nemică să nu vie spre mine, de carele aţi zis. 25. Iară ei, mărturisind şi grăind cuvîntul Domnului, să întoarsără în Ierosalim, şi în multe sate ale samariteanilor prpoveduiia. 26. Iară îngerul Domnului grăi lui Filipp, zicînd: Scoală-te şi pasă spre amiazări, pre calea carea pogoară den Ierosalim în Gaza. Şi aceasta iaste pustie. 27. Iară el, sculîndu-se, mearse, şi iaca un bărbat arap, famăn putearnic al Candachiei, crăiasii arapilor, carele era spre toată avuţiia ei, venise să se roage în Ierosalim. 28. Şi înturnîndu-să, şedea în carul lui, şi cetiia Isaiia prorocul. 29. Şi zise Duhul lui Filipp: Apropie-te şi te lipeaşte de acest caru. 30. Şi alergînd Filipp. auzi pre el cetind pre prorocul Isaiia, şi zise: Au înţelegi ce ceteşti? 31. El zise: Cum aş putea? Poate că mi-ară arăta cineva? Şi rugă pre Filipp să să sue, să aşăză cu el. 32. Iară locul scripturii carea cetiia era acesta: Ca o oae spre giungheare dus fu, şi ca un miel înaintea celuia ce-l tunde pre el, fără glas, aşa n-au deşchis rostul lui. 33. Întru plecăciunea lui, giudecata lui luatu-sau, dară neamul lui cine va spune? Că să ia de pre pămînt viiaţa lui. 34. Răspunzînd într-aceaia, famănul, lui Filipp, zise: Rogu-te, de cine zice prorocul acesta? De sine, au de altcineva? 35. Atunci deşchizînd Filipp gura sa, şi începînd den scriptura aceasta a propovedui lui pre Hristos. 36. Şi mergînd pre cale, sosiră la o apă, zise famănul: Iaca apa. Ce mă opreaşte să nu mă botezu? 37. Zise derept aceaia Filipp: De crezi den toată inima, poţi. Iară rărspunzînd, zise: Crez pre Fiiul lui Dumnezău a fi Iisus Hristos. 38. Şi potunci să stea carul şi să pogorîră amîndoi în apă, adecă Filipp şi vistiiarnicul, şil boteză pre el. {326} 39. Iară eşind den apă, Duhul Domnului răpi pe Filipp {146r} şi nu-l mai văzu de-acii pre el famănul, şi mergea pre calea lui, bucurîndu-să. 40. Iară Filipp să află în Azota şi, trecînd, propoveduiia tuturor oraşălor, pînă veni el în Chesariia. CAP 9. 2. Saul mergînd în Damascu. 4. Îl oborî Domnul. 10. Pre Ananiia îl trimeate. 18. Să boteaze pre el. 23. Hiclenniile jidovilor. 28. Slobozindu-să de pre zid, le încungiură. 33. Pătru pre Enea slăbănogul îl vindecă. 36., 40. Tavita moartă, o învise. 1. Iară Saul, încă suflînd cu certări şi cu ucideri spre ucenicii Domnului, mearse la mai marele popilor. 2. Şi ceru de la el carte, să ducă în Damascu, la sinagoghi, cum de va afla pre vrunii în acea credinţă, bărbaţi au mueri, legaţi să-i ducă în Ierosalim. 3. Iară mergînd, fu apropiindu-să de Damascu, şi de pripă îl cuprinse pre el lumină den ceriu. 4. Şi căzu la pămînt, auzi glas zicînd lui: Saule, Saule, ce mă goneşti? 5. Şi zise: Cine eşti, Doamne? Iară Domnul zise: Eu sînt Iisus pre carele tu goneşti. Cu greu ţi-e sămceaua strămurării a zvîrli. 6. Iară el tremurînd şi spăimîntat, zise: Doamne, ce vrei să fac? Şi Domnul, cătră el, zise: Scoală-te şi întră în oraş, şi să va zice ţie ce trebuiaşte să faci. 7. Iară bărbaţii care mergea pre cale cu el, sta mirîndu-să, auzind glasul şi pre nime nu văzîndu. 8. Sculă-să derept aceaia Saul de la pămînt şi ochii lui deşchizînd, nemică nu vedea; iară ducîndu-l de mînă, dusără pre el în Damascu. 9. Şi era trei zile nevăzînd; şi nece mîncă, nece beu. 10. Era un ucenic în Damasc, pre nume Anania. Şi zise cătră el Domnul, în vedeare: Anania. El zise: Iată eu, Doamne. 11. Iară Domnul, cătră el zise: Scoală şi pasă pre uliţa carea să {146v} chiamă dereaptă, şi caută în casa Iudei pre Saul anume terseanin, că iaca să roagă. 12. Şi văzu în vedeare pre un bărbat, Anania pre nume, întrînd şi puindu-şi mînile, ca să vază. 13. Răspunse derept aceaia, Anania: Doamne, auzit-am den mulţi de acest bărbat, cîte reale au făcut sfinţilor Tăi, în Ierosalim. 14. Încă şi acicea are puteare de la mai marii popilor, să leage pre toţi carii chiamă numele Tău. 15. Şi zise lui, Domnul: Pasă, că vas ales Îmi iaste acesta, să poarte numele Mieu înaintea păgînilor şi a crailor şi a fiilor lui Israil. {327}16. Că voiu arăta lui, cîte să cade lui, pentru numele Mieu a păţi. 17. Şi mearse Anania şi întră în casă şi puind spre el mînile, zise: Saule, frate, Domnul Iisus m-au trimes (carele şi S-au arătat pre calea ce veniiai) ca să vezi şi să te împli de Duhul Sfînt. 18. Şi numaidecît căzură de pre ochii lui ca neşte solzi, şi văzu atunci şi şi să sculă de să boteză. 19. Şi luînd mîncare, să întări 20. Şi fu Saul cu ucenicii carii era în Damasc, cîteva zile. Şi numaidecît în sinagoga propoveduiia pre Hristos, că Elu-i Fiiul lui Dumnezău. 21. Deci să mira toţi ceia ce auziia pre el, şi zicea: Au nu iaste acesta carele supăra în Ierosalim, pre carii chema numele acesta? Şi acicea derept aceaia au venit, ca să-i ducă legaţii la mai marii popilor? 22. Iară Saul mai vîrtos să întăriia, şi învingea pre jidovi carii lăcuiia în Damascu, arătînd cu mărturii den scripturi că acesta iaste Hristos. 23. Iară împlîndu-să zile multe, să sfătuiră jidovii să-l omoară pre el. 24.Iară Saul înţelease hicleniile lor; şi el păziia porţile {147r} zoa şi noaptea, ca să-l omoară pre el. 25. Luînnd derept aceaia ucenicii pre el noaptea, şi-l sloboziră preste zid, slobozindu-l într-o coşniţă. 26. Iară deaca veni Saul în Ierosalim, să cerca să să lipească de ucenici, ce toţi se temea de el, necrezînd că iaste ucenic. 27. Iară Varnava, luîndu-l pre el, duse-l cătră apostoli, şi spuse lor cum în cale au văzut pre Domnul, şi că i-au grăit lui şi cum în Damascu, cu îndrăznire, au grăit în numele lui Iisus. 28. Şi era cu ei întrînd şi eşind în Ierosalim. 29. Şi cu îndrăznire grăiia în numele Domnului Iisus, şi să pritciia cu grecii, iară ei vrea să-l omoară pre el. 30. Iară deaca înţeleasără fraţii, dusără pre el în Chesariia şi-l trimeasără în Tarsid. 31. Iară adunarea credincioşilor, preste toată Iudea şi Galilea şi Samariia avea pace, întrămîndu-să şi îmblînd în frica Domnului şi întru mîngîiariia Duhului Sfînt să mulţiia. 32. Şi fu Petru trecînd prent{r}e toţi, veni şi la sfinţii carii lăcuiia în Lida. 33. Şi află acolo pre un om anume Enea, de opt ani zăcînd în pat, carele era slăbănog. 34. Şi zise Pătru lui: Enea, vindece te Iisus Hristos, scoală-te şi-ţi aştearne ţie. Şi atunceaşi să sculă. 35. Şi văzură pre el toţi ceia ce lăcuiia în Lidda şi în Sarona, carii să întoarsără cătră Domnul. {328} 36. În Iopiia era o uceniţă anume Tavita (a. Greceaşte, Dorcas), carea, de veri tîlcui, să zice "capră sălbatecă"; aceasta era plină de fapte bune şi de milostenii carele făcea. 37. Şi-i fu în zilele acealea, de boală, ei, a muri; carea o spălară şi o pusără în cerdac. 38. iară fiind aproape Lidda de Iopiia, ucenicii auzind că Pătru iaste acolea, trimeasără doi bărbaţi la el {147v} rugîndu-l pre el să nu preagete a veni pînă la ei. 39. Derept aceaia, sculîndu-să Pătru, mearse cu ei; şi sosind, dusără-l în cerdac şi stătură împregiurul lui toate văduole plîngînd şi arătînd lui veşmintele şi îmbrăcămintele carele făcea lor, fiind cu iale, Dorca. 40. Şi scoţînd afară pre toţi, Pătru îngenunche şi să rugă şi întorcîndu-să cătră trup, zise: Tavita, scoală. Iară ia deşchise ochii ei şi, văzînd pre Pătru, şăzu. 41. Şi dînd ei mîna, rădică pre ia, şi chemînd pre sfinţi şi pre văduă. o deade pre ia, vie. 42. Şi fu lui a lăcui multe zile în Iopiia, la un Simon curălariu. CAP 10. 1. Cornilie sutaşul. 4. Den porunca îngerului. 5. Chemă pre Pătru. 11. Căruia lui încă, în vedeare, fu îndemnat să meargă. 15., 20. Şi să nu urască pre păgîni. 34. Lui Cornilie şi fămeii lui propoveduiia Evangheliia. 45. Şi aceştea luînd Duhul Sfînt. 47. Să botezară. 1. După aceaia, era un bărbat în Chesariia.anume Cornilie, sutaş den şireag, care să chema a Italii (a. Carii să chiamă acum oloşi). 2. Bun şi temîndu-să de Dumnezău, cu toată casa sa, şi făcînd milostenii multe oamenilor. 3. Şi rugîndu-să lui Dumnezău neîncetat, văzu în vedeare aiave, ca la al noaole ceas de zi, îngerul Domnului întrînd la el, şi zicînd lui: Cornilie. 4. Iară el, căutînd spre el şi înfricoşat fiind, zise: Ce iaste, Doamne? Şi zise lui: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit în pomenire, înaintea lui Dumnezău. 5. Şi acum, trimite în Iopiia bărbaţi şi chiamă pre Simon, carele-l cheamă Pătru. 6. Acesta sălăşuiaşte la un Simon curălariul, căruia-i iaste casa lîngă mare; acesta va zice ţie ce ţi se cade ţie a face. 7. Şi cum să duse îngerul carele grăi lui Cornilie, chemă {148r}pre doi den slugile sale şi un viteaz cu frica lui Dumnezău, den ceia ce slujiia lui. 8. Şi povestind lor toate, trimease pre ei în Iopiia. {329} 9. Iară a doao zi, mergînd ei pre cale, şi cătră cetate apropiindu-să, să sui Pătru în cerdac, să să roage, la al şasele ceas. 10. Şi foarte flămînzi, şi vru să să mănînce; iară gătind el, i să răpi mintea. 11. Şi văzu ceriul dechisu, şi pogorînd la el un vas ca o pînză mare, de patru margini legată, şi sloboziră la pămînt. 12. Întru carea era de toate care-s în patru picioare pre pămînt, şi fieri şi jivine, şi pasările ceriului. 13. Şi fu glas cătră el: Scoală-te, Petre, giunghe şi mănîncă. 14. Iară Pătru zise: Nececum, Doamne, că neceodată n-am mîncat nemică ce e spurcat sau necurat. 15. Atunci iară fu glas, a doa oară, cătră el: Ce-au curăţit Dumnezău, tu nu zice că-i spurcat. 16. Şi aceasta fu de trei ori, şi iarăşi să luo sus vasul, în veriu. 17. Iară îndoindu-să Pătru întru sine, ce-are a fi acea vedeare carea văzu, atunci iată bărbaţii cei trimeşi de la Cornilie cătră el, zise: Iaca eu sînt pre carele căutaţi. Ce iaste oca pentru carea aţi venit? 22. Iară ei zisără: Cornili sutaşul, bărbat derept şi temîndu-să de Dumnezău, şi avînd mărturie de la toată sămînţa jidovilor, răspunsu au luat de la îngerul {148v}sfînt, să te chiame în casa lui şi să asculte cuvinte de la tine. 23. Şi-i duse înlăuntru, de-i ospătă, iară a doa zi, Pătru mearse cu ei, şi unii den fraţi carii era den Iopiia petrecură pre ei. 24. Şi a doao zi întrară în Chesaria, iară Cornilie aştepta pre ei, chiemînd rudeniile lui şi priiatinii cei de treabă. 25. Iară fu cînd au vrut a întra Pătru, eşi-i înainte Cornilie, căzînd la picioarele lui, să închină. 26. Iară Pătru rădică pre el, zicînd: Scoală, că eu încă-s om. 27. Şi vorovind cu el, întră, şi află mulţi carii să adunase. 28. Şi zise lor: Voi ştiţi că nu să cade bărbatul jidov să să lipască sau să să apropie cătră streini, iară mie Dumnezău mi-au arătat să nu zic nece pre un om, spurcat au necurat. 29. Derept aceaia, fără îndoire veniiu chemat, deci vă întreb pentru ce ocă m-aţi chemat pre mine? 30. Şi Cornilie zise: A patra zi, tocma pînă în ceasul acesta, eram nemîncat şi în al noaole ceas rugîndu-mă în casa mea: şi iaca, un bărbat stătu înaintea mea, întru veşminte luminate. 31. Şi zise: Cornilie, auzitu-s-au rugăciunea ta, şi milosteniile tale adusără aminte înaintea lui Dumnezău. {330} 32. Ce trimeate derept aceaia, în Iopiia, şi chiamă pre Simon, carele să chiamă Pătru; acesta sălăşuiaşte în casa lui Simon curălariu, lîngă mare, carele, deaca va veni, va grăi ţie. 33. Şi numaidecît trimeş la tine. Iară tu bine-ai făcut c-ai venit; acum derept aceaia, noi toţi înaintea lui Dumnezău stăm, să ascultăm toate cîte-ţi sînt porucite de la Dumnezău. 34. Iară deşchizînd Pătru gura zise: Cu adevăr aflu că Dumnezău nu aleage faţa. 35. Ce în toată limba, cela ce să teame de El şi face dereptate, dragu-I iaste Lui. 36. Cuvîntul carele trimise fiilor lui Israil, vestind pace, pren Iisus Hristos, carele e Domnu tuturora. {149r} 37. Voi ştiţi cuvîntul carele fu făcut prespre toată Iudea, începînd den Galilea, după botegiunea care propovedui Ioan. 38. Că pre Iisus Nazarineanul L-au unsu Dumnezău cu Duhul Sfînt şi cu puteare, carele au îmblat făcînd bine şi vindecînd pre toţi carii era supt putearea diiavolului, că Dumnezău era cu El. 39. Şi noi toţi sîntem mărturisitori tuturora carele făcu în ţînutul iudeilor şi în Ierosalim; pre carele-L omorîră, răstignindu-L pre lemnu. 40. Pre acesta-L Dumnezău sculă a treia zi, şi deade pre El aiave a fi. 41. Nu tuturor oamenilor, ce mărturisitorilor carii-s dentîiu rînduiţi de la Dumnezău, noao carii am mîncat şi am beut cu El, după învierea lui den morţi. 42. Şi porunci noao a propovedui oamenilor, şi a mărturisi că Elu-i carele-i rînduit de la Dumnezău, giudecătoriu viilor şi morţilor. 43. De acesta toţi prorocii mărturisescu că vor lua ertăciune păcatelor, pentru numele Lui, toţi care vor creade întru El. 44. Încă grăind Pătru cuvintele aceastea, căzu Duhul Sfînt pre toţi carii auziia cuvîntul. 45. Şi să mirară credincioşii tăiaţi împregiur, carii venise cu Pătru, că şi spre păgîni să vărsă darul Duhului Sfînt. 46. Că auziia pre ei grăind în limbi şi mărind pre Dumnezău. Atunci răspunse Pătru: 47. Au nu doară poate cineva opri apa. ca să nu să boteaze aceştea, carii luară Duhul Sfînt, ca şi noi? 48. Şi porunci lor să să boteaze în numele Domnului. Atunci rugară pre el să rămîe la ei cîteva zile. CAP 11. 2. Pătru pentru Cornilie e pîrît.5. Dă ocă de faptul lui. 22. Pre Varnava îl trimite în Antiohia. 26. Unde ucenicii să chiemară creştini. 28. Unde Agav vesteaşte foametea {148v} {331} 1. Auziră derept aceaia apostolii şi fraţii, carii era în Iudea, că şi păgînii au priimit cuvîntul lui Dumnezău. 2. Şi cînd să sui Pătru în Ierosalim, să pritciia cu el cei den tăiaţi împrejur. 3. Zicînd că: Cătră bărbaţii netăiaţi îmregiur ai întrat şi ai mîncat cu ei? 4. Şi începînd, Pătru Pătru spuse lor toate pre rînd, zicînd: 5. Eu era{m} în oraşul Iopii, rugîndu-mă; şi văzuiu, în răpirea minţii, vedeare, pogorînd un vas ca o pînză mare, de patru margini legată, slobozită den ceriu şi veni pînă la mine. 6. Întru carea căutînd socotiiu şi văzuiu de ceale cu patru picioare, de pre pămînt, şi jivine şi pasări ale ceriului. 7. Şi auziiu glas zicînd mie: Scoală, Petre de giunghe şi mănîncă. 8. Şi ziş: Nicecum, Doamne că tot ce e spurcat sau necurat neceodată n-au întrat în gura mea. 9. Răspunse mie glasul, a doa oară den ceriu: Carele Dumnezău au curăţit, tu nu zice spurcat. 10. Şi aceasta fu pînă a treia oară, şi iară să luară toate, sus în ceriu. 11. Şi iaca aciişi, trei bărbaţi veniră în casă.întru carea era{m} eu, tremeşi den Chesaria la mine. 12. Iară zise mie Duhul să mergu cu ei, neîndoindu-mă nemică, şi veniră cu mine şi aceşti şase fraţi, şi întrăm în casa acelui bărbat. 13. Carele spuse noao cum au văzut pre îngerul, în casa lui, stînd şi zicînd lui: Trimeate în Iopiia pre cineva, şi chiamă pre Simon, carele să chiamă Pătru. 14. Carele-ţi va spune ţie cuvintele pentru carele te vei spăsi tu şi toată casa ta. 15. Iară începînd a grăi, căzu Duhul Sfînt pre ei, cum şi spre noi întîiu {150r} 16. Şi-mi aduş aminte de acel cuvînt al Domnului, cînd zicea că "Ioan au botezat cu apă, iară voi vă veţi boteza cu Duhul Sfînt". 17. Iară să le-au dat lor Dumnezău dar, aseamenea ca şi noao carii am crezut în Domnul nostru Iisus Hristos, eu cine-s ca să pociu opri pre Dumnezău? 18. Iară auzind aceastea, tăcură şi slăviră pre Dumnezău, zicînd că iată, şi păgînilor deade Dumnezău pocăinţă întru viiaţă. 19. După aceaia, carii era răsfiraţi, dentru scîrba carea să scorni pentru Stefan, mearsără pînă la Finichiia şi în Chipru şi în Antiohiia, grăiră grecilor, propoveduind pre Domnul Iisus. 21. Şi era mîna Domnului cu ei şi mult număr a credincioşilor carea ei în Ierosalim, de ei, şi trimeasără pre Varnava, să meargă pînă la Antiohiia. {332} 23. Carele mergînd şi văzînd darul lui Dumnezău, să bucură, şi îndemna pre toţi să rămîe în gîndul inimii, în Dumnezău. 24. Că era bărbat bun şi plin de Duhul Sfînt şi de credinţă; şi să adaose mulţime multă Domnului. 24. Mearse Varnava în Tars, să caute pre Savel şi aflîndu-l pre el, duse-l întru Antiohiia. 26. Şi petrecură un an deplin şi să strîngea în adunarea credincioşilor, şi a învăţa pre mulţime multă, şi să chiemară ucenicii, întîiu întru Antiohiia, creştini. 27. Iară în aceaia vreame, pogorîră den Ierosalim proroci întru Antiohiia. 28. Şi sculîndu-să unul dentr-înşi anume Agav, arăta {150v} pren Duhul foamete mare a fi preste toată lumea, carea şi fu, în zilele lui Clavdie împărat. 29.Iară ucenicii, carii den cît avea, isprăviră să trimeaţă agiutoriu fraţilor carii lăcuiia întru Iudea. 30. Carea şi făcură, trimeţînd la bătrîni, pren mîna Varnavei şi a lui Savel. CAP 12. 1 Irod pre Iacov cu sabiia-l tăe. 4. Pre Pătru îl băgă în temniţă. 8. Îngerul îl slobozi. 20. Craiu pre tirani să mînie. 21. Şi să dezmînte. 22. Şi pohtindu-şi şie cinste dumnezeiască. 23. Rozîndu-l viermii, muri. 1. Iară într-aceaia vreame, pune-şi Irod craiu mînile să facă rău unora ce era den adunarea credincioşilor. 2 Şi omorî pre Iacov, fratele lui Ioan, cu armă. 3. Şi văzînd că iaste pre voia jidovilor, adaose să prinză şi pe Pătru (şi era zilele azimelor). 4. Carele-l şi prinse, aruncă-l în temniţă, dînndu-l de patru ori a patru viteaji să-l păzească pre el: vrînd după paşti să-l scoaţă pre el oamenilor. 5. Şi pre Pătru îl păziia în temniţă; iară rugăciuni era neîncetat de la adunarea credincioşilor la Dumnezău, pentru el. 6. Iară cînd vrea să-l scoaţă pre el Irod, şi lumină străluci în temniţă, clătind pre Pătru de coaste stîrni-l, zicănd: Scoală curînd. Şi-i căzură lanţurile de pre mînile lui. 8. Şi zise îngerul cătră el: Încinge-te şi-ţi leagă încălţămintele tale. Şi făcu aşia; şi zise lui: Îmbracă-te în veşmîntul tău şi vino după mine. 9. Şi eşind, mearse după el, şi nu ştiia că iaste adevăr ce fu pren înger, ce-i părea că veade o vedeare. {333} 10. Deaca trecură straja dentîiu şi a doao, veniră la poartea acea de fier care duce în oraş, şi de sine se deşchise {151r} lor; şi eşind trecură o uliţă, şi acieşi să duse îngerul de la el. 11. Şi Pătru, viindu-şi în fire, zise: Acum cu adevăr cunoscu că au trimes Domnul pre îngerul Lui şi mă scoase den mînile lui Irod şi din toată aşteptarea oamenilor jidoveşti. 12. Iară socotind veni în casa Mariei, mumei lui Ioan care să chiamă Marco, unde era mulţi strînşi şi rugîndu-să. 13. Iară bătînd Pătru în uşa tîrnaţului, mearse o fată să asculte, ce o chiamă Rodi. 14. Carea cunoscînd glasul lui Pătru, de bucurie, nu deşchise lui uşia, ce, alergînd înlăuntru, spuse că Pătru stă înaintea uşăi. 15. Iară ei cătră ea zisără: Nebuneşti. Iară ia să giura că e aşia, iară ei zicea: Îngerul lui iaste. 16. Iară Pătru neîncetat suna. Deaca-i deşchisără, văzură pre el şi să mirară17. Iară el arăta lor cu mîna să tacă, spuse lor cum l-au scos pre el Domnul den temniţă, şi zise: Daţi ştire lui Iacov şi fraţilor, aceastea. Şi eşind, mearse într-alt loc. 18. Iară deaca să feace zuo, era gîlceavă mare între viteaji, ce s-au tîmplat lui Pătru. 19. Iară Irod, căutînd pre el şi neaflîndu-l, căută leage pre păzitori, şi porunci să-i ducă pre ei la chin; şi pogorînd den Iudea în Chesariia, de lăcuiia. 20. Şi era Irod mînios spre tireani şi sidoneani, carii cu o inimă veniră la el, şi amegind pre Vlast, mai marele postealnic a lui craiu de cerea pace, pentru căce să hrăniia ţînuturile lor din pămînetul craiului. 21. Iară la o zi rînduită, Irod, îmbrăcat în veşmînt crăescu, şi şăzînd în scaun a giudeca, grăiia cătră ei. 22. Iară oamenii striga: Glasul lui Dumnezău, şi nu-i a omului. 23. Şi numaidecît îl bătu pre el îngerul Domnului, pentru ce nu deade slavă lui Dumnezău; şi rozîndu-l viermii, muri. 24. Iară cuvîntul lui Dumnezău creştea şi să înmulţiia. {151v}25. Iară Varnava şi Savei să întoarsără den Ierosalim, împlînd slujba, luînd şi pre Ioan carele să chiema Marco. CAP 13. 1.Pre Pavel şi pre Varnava porunceaşte Duhul Sfînt să-i aleagă,. 6. Veniră în Pafa. 8. Elimas vrăjitoriul. 11. Orbi. 14. Mergu de acicea în Antiohiia Pisidii. 17. Propoveduiescu Evanghelia. 45. Jidovii sta-le împrotivă foarte, păgînii credu, Pavel să supără. {334} 1. Era derept aceaia, unii den adunarea credincioşilor, carea era în Antiohiia, proroci şi învăţători, Varnava şi Simeon ce-l chiema Nigher, şi Luchie chirineul şi Manain, carele era crescut cu Irod al patrul biruitoriu, şi Saul. 2. Slujind ei Domnului, şi postindu-să, zise Duhul Sfînt: Aleageţi Mie pre Varnava şi pre Savel, la lucrul la carele i-am chemat pre ei. 3. Atunci pustiindu-să şi rugîndu-să şi puindu-şi spre ei mînie, îi sloboziră. 4. Iară ei, tremeşi de Duhul Sfînt, pogorîră în Selevchiia şi de acolo mearsără în corabiia, în Chipru. 5. Şi sosind în Salamin, vestiră cuvîntul lui Dumnezău, în sinagoghiile jidovilor; avea şi pre Ioan slujind lor. 6. Şi îmblînd ostrovul pînă la Pafa, aflară pre oarecince, un vrăjitoriu, proroc minciunos jidov, căruia era numele Variisus, 7. Carele era cu deregătoriul Serghie Paul, bărbat înţelept; acesta chemînd pre Varnava şi pre Savel, pohti să auză cuvîntul lui Dumnezău. 8. Şi să protiviia lor Ellima vrăjitoriul (că aşa să spune numele lui), vrînd să întoarcă deregătoriul den credinţă. 9. Iară Saul (a. Pînă aici s-au chemat Saul, iară de icea încolea, Pavel) (carele-i şi Pavel), plin de Duhul Sfînt, şi căutînd spre el. 10. Zise: O, plinule de toată hicleniia şi de toată răutatea, fiule al diavolului, pizmaşule a toată derepta {152r} tea, au nu te vei părăsi a întoarce căile Domnului ceale dereapte? 11. Şi acum iaca mîna Domnului pre tine: şi vei fi orbu, nevăzînd soarele pînă la o vreame. Şi numaidecît căzu spre el ceaţă şi întunearec, şi îmblînd împregiur, căuta cine-l va duce de mînă. 12. Atuncea, văzînd deregătoriul ce fu, crezu, mirîndu-să de învăţătura Domnului. 13. Iară deaca purceasără den Pafa, Pavel şi ceia ce era cu el, veniră în Perghiia, oraşul Pamfiliei, iară Ioan, despărţindu-să de ei, să înturnă în Ierosalim. 14. Iară ei, trecînd den Perghiia, veniră întru Antiohiia a Pisidiei şi întrară în sinagoga, într-o zi de sîmbătă, şăzură. 15. Dară după cetirea legii şi a prorocilor, trimisără mai marii sinagoghei la ei, zicînd: Fraţilor bărbaţi, să iaste întru voi ceva cuvînt de învăţătură cătră oameni, grăiţi. 16. Iară sculîndu-să Pavel, şi arătînd cu mîna să asculte, zise: Bărbaţi israilteani şi carii vă teameţi de Dumnezău, ascultaţi. 17. Dumnezăul neamului acestuia a lui Izrail alease pre părinţii noştri, şi pre acest neam înălţă-l, cînd era nemearnici în pămîntul Eghipetului, şi cu braţ putearnic scoase pre ei den el. 18. Şi pînă în vreame de patruzeci de ani, răbdă năravele lor în pustie. 19. Şi pierzînd şapte limbi den pămîntul Hanaanului, şi împărţile cu soarte pămîntul acelora. {335} 20. Şi după aceastea, după patru sute(b. 450 de ani au fost în Eghipet şi în pustie). şi cincizeci de ani, deade lor giudecătoriu, pînă la Samuil proroc. 21. Şi după aceaia, cerură craiu, şi deade lor Dumnezău pre Saul, feciorul lui Chis, bărbat den ruda lui Veniamin, patruzeci de ai. 22. Şi lepădînd pre el, rădică lor pre David craiu, căruia-i şi mărturisi zicînd: Aflat-am pre David, feciorul lui Iesei, bărbat după inima Mea, carele va face toată voia Mea. {152v} 23. Den sămînţa acestuia, după făgăduinţă, rădică lui Israil Mîntuitoriul Dumnezău pren Iisus. 24. Propoveduind Ioan, înaintea feaţii venirei Lui, botegiunea pocăinţei tuturor oamenilor lui Israil. 25, Iară împlînd Ioan soliia sa, zise: Cine vă pare că sînt? Nu sînt eu acela, ce iată, vine după mine, căruia nu sînt destoinic încălţămintele să-i dezlegu.26. Bărbaţi fraţi, feciorii rudei lui Avraam, şi carii-s întru voi de să tem de Dumnezău, voao cuvîntul acestei spăsenii iaste trimes. 27. Că ceia ce lăcuiia în Ierosalim, şi mai marii lor, pre Acesta necunoscîndu-L şi pre glasurile prorocilor care le să cetiia în toată sîmbăta, giudecînd pre El, împlură (Tot de era scris despre Hristos) 28. Şi nece o vină de moarte neaflîndu-I, cerură-L de la Pilat să-L omoară pre El. 29. Iară deaca împlură toate care sînt scrise despre El, luîndu-L de pre lemnu, pusără-L în mormînt. 30. Iară Dumnezău învisă pre El den morţi. 31. Carele S-au arătat în zilele multe, celora ce să suiia cu El den Galilea în Ierosalim, carii sînt mărturiile Lui cătră oameni. 32. Şi noi, voao propoveduim acea făgăduinţă carea fu cătră părinţi, că acesta Dumnezău împlu feciorilor lor, noao rădicînd pre Iisus. 33. Cum şi în psalomul al doile-i scris: Fiiul Meu eşti Tu: Eu astăzi Te născuiu. 34. Iară cum L-au învins pre El den morţi, mai mult nu Să va întoarce în mormînt (e. Mai de multe ori nu va muri). Aşa zise că: Voiu da voei ceale făgăduite tari a lui David. 35. Derept aceaia, şi aiurea zice: Nu vei da pre Sfîntul Tău a vedea putregiunea. 36. Căce David, după ce sluji în viaţa sa voei lui Dumnezău, adurmi, voao ertăciunea păcatelor să povesteaşte. 39. Şi den toate dentru carele nu v-aţi putut înderepta prea leagea lui Moisi, pentru Acesta, tot cine va creade să va înderepta. 40. Deci vă socotiţi ca să nu vie spre voi carea zis la proroci: 41. Vedeţi voi, o, urîtori, şi vă miraţi şi vă stingeţi, că lucru voiu lucra în zilele voastre, lucrul carele nu-l veţi creade de-l va spune cineva. {336} Şi eşind den sinagoga jidovilor, rugară păgînii, şi în sîmbăta ce vine, să grăiască lor cuvintele aceastea. 43. Iară deaca să răsfiră adunarea, mearsără mulţi den jidovi şi credincioşi (f. Ce să zice, carii veniia den păgîni, de să făcea creştini) den păgîni, după Pavel şi după Varnava, carii grăind lor, îi îndemna pre ei a rămnea întru mila lui Dumnezău. 44. Iară în ceaia sîmbătă, mai tot oraşul să adună, să auză cuvîntul lui Dumnezău. 45. Şi văzînd jidovii pre mulţime, să împlură de pizmă, şi grăiia împrotiva cuvintelor lui Pavel, grăind împrotivă şi hulind.46. Atunci, cu îndrăznire, Pavel şi Varnava zisără: Voao trebuiia întîiu să vă vestim cuvîntul lui Dumnezău, iară pentru că-l lepădat pre el, şi nedestoinici giudecaţi pre voi vieţiei de veaci, iaca ne vom întoarce spre păgîni. 47. Că aşa ne-au poruncit noao Domnul: Puş pre tine lumînare păgînilor, ca să le fii tu spăseniie, pînă la marginea pămîntului. 48. Iară auzind păgînii aceastea să bucurară, şi slăviia cuvîntul Domnului; şi crezură varecîţi era rînduiţi spre viiaţa veacilor. 49. Şi sămănară cuvîntul Domnului prespre tot ţînutul.50. Iară jidovii învitară pre muerile credincioase şi de cinste şi pre mai marii oraşului, şi rădicară vrajbă spre Pavel şi spre Varnava, şi-i scoasără pre ei den hotarăle lor. {183v} 51. Iară ei scuturînd prahul de pe picioarele lor spre ei, veniră în Iconiia. 52. Iară ucenicii se împlea de bucurie şi de Duhul Sfînt. CAP 14. 1, Pavel şi Varnava. 5. Den Iconiia scotu-i. 6. Pavel în Listra. 10. Vindecă şchiopul. 13. Şi vrînd lui a face jărtvă. 15. Îi conteneaşte. 190. Acolo, den sfatul jidovilor, batu-l cu petri. 23. De-acii îmblînd pren multe adunări ale credincioşilor. 26. Să întoarnă în Antiohiia. 1. Şi iară fu în Iconiia împreună a întra ei în sinagoga jidovilor, şi a grăit aşa, cît are crede den jidovi şi den greci, mulţime multă. 2. Iară jidovii cei ce nu credea, rădicară şi întărîtară inimile păgînilor spre fraţi. 3. Şi vreame multă lăcuiră acolea, cu îndrăznire grăind, nădăjduindu-ă în Domnul, mărturisind de cuvîntul milei Lui şi dînd seamne şi ciude a fi pren mînile lor. 4. Şi să împărechie mulţime oraşului: unii era cu jidovii, alţii era cu jidovii. 5. Şi fu de năvăliră şi jidovii cu mai marii lor, să-i dosădească şi să-i ucigă cu pietri pre ei. 6. Înţelegînd, fugiră la oraşăle Licaoniei, în Listra şi în Derviia şi în ţînutul dempregiur. 7. Şi acolo propoveduiia. {337}8. Şi un bărbat În Listra, slab de picioare, şădea, şchiop den zgăul mumei lui fiind, carele neceodată nu îmblase. 9. Acesta asculta pre Pavel grăind, carele căutînd spre el şi văzînd că ară avea credinţă a să vindeca 10. Zise cu mare glas: Ţie zic, în numele Domnului Iisus Hristos, scoală pre picioarele tale derept. Şi sări şi îmbla. 11. Iară mulţimea văzînd ce făcu Pavel, rădicară glasul lor licaoneaşte, zicînd: Dumnezăi asemănaţi oamenilor au pogorît la noi. 12. Şi chemară pre Varnava, Iupiter (a. greceaşte, Diapon), iară pre Pavel, Mercurie (b. Ermiia), că el grăiia întîiu. {154r} 13. Iară popa a lui Iupiter, carele era înaintea oraşului lor aducînd tauri cu cununi, aducînd la uşi, mulţimea vrea să jărtvească. 14. Iară auziind apostolii Pavel şi Varnava, rumpîndu-şi veşmintele lor, săriră în mulţime strigînd 15. Şi zicînd: Bărbaţilor, că ce faceţi aceastea? Noi încă săntem oameni muritori ca şi voi, vestind voao, dentr-aceastea lucrure deşarte să vă întoarceţi cătră Dumnezăul cel viu, carele făcu ceriul şi pămîntul şi marea şi toate cîte-s într-înse. 16. Şi care în vremile ceale trecute, lăsă toţi păgînii să îmble în căile lor. 17. Şi nu S-au lăsat pre Sine fără mărturie, bine făcînd den ceriu, dînd noao ploi şi vremi roditoare, împlînd cu mîncare şi cu veselie inimile noastre. 18. Şi aceastea zicînd, abiia opriră pre mulţime să nu facă lor jărtvă. 19. Şi sosiră unii den Antiohiia şi den Iconiia neşte jidovi, carii amegiia mulţimea, ucigînd pre Pavel cu pietri, trasără-l afară den oraş, păindu-le cau murit. 20. Iară luîndu-l ucenicii lui împregiur, el sculîndu-să, întră în oraş. Şi a doa zi mearse cu Varnava în Derviia. 21. Şi propoveduind oraşului aceluia, şi învăţînd pre mulţi, să înturnară în Listra şi în Iconiia şi în Antiohiia, 22. Întărind inimile ucenicilor, şi îndemnîndu-i să rămîe ei în credinţă, că cu multe scîrbe să cade noao a întra întru Împărăţiia lui Dumnezău. 23. Şi rînduind lor preazviteri (c. Preazviterii să zic popii. diaconii şi toţi ce-s în cinul besearecii) în toate adunările credincioşilor, şi rugîndu-să cu posturi îi deade pre ei Domnului, întru carele crezură. 24. Şi trecînd Pisidiia, veniră în Pamfilliia. 25. Şi grăind în Perghiia cuvîntul, pogorîră în Ataliia (d. Atalia iaste oraşul Pamfilii, lîngă mare, aproape de Lichineia). 26. Şi acolo mearsără întru Antiohiia, de unde era daţi {154v} milei lui Dumnedzău, spre lucru carele împlură. 27. Iară deaca veniră şi chemară adunarea credincioşilor, spuseră cîte făcu Dumnezău pren ei, şi cum au deşchis păgînilor uşia spre credinţă. 28. Şi petrecură acolo vreame multă cu ucenicii. {338} CP 15. 2. În Antiohiia unii vrea să pue giugul legii spre credincioşi. 5. Sfătuescu-să de acest lucru apostolii. 19. Ce să cade să facă. 23. Pren scrisori le arătară. 36. Pavel să despărţi de Varnava, adunarea credincioşilor den Asiia o socoti. 1. Şi unii pogorînd den {I}udea, învăţa pre fraţi şi zicea că "să nu vă veţi tăia împregiur, după obiciaiul lui Moisi, nu veţi putea să vă spăsiţi". 2. Şi fu sfadă mare împrotiva lui Pavel şi Varnavei, rînduiră să sue Pavel şi Varnava şi alţii dentru ei, cătră apostoli şi cătră preazviteri, în Ierosalim, pentru întrebarea aceasta. 3. Iară ei, duşi de la adunarea credincioşilor, îmblară pre Finichiia şi Samariia, povestind că s-au întors limbile şi făcea bucurie mare tuturora fraţilor. 4. Iară deaca veniră în Ierosalim, primiră-i adunarea credincioşilor şi apostolii şi bătrînii, şi vestiră cîte făcu Dumnezău cu ei. 5. Şi să sculară unii dentr-înşi, den leagea fariseilor, carii crezuse, grăind că să cade a tăia împregiur pre ei, şi a porunci să ţie leagea lui Moisi. 6. Adunară-se derept aceaia apostolii şi preazviterii, să socotească de acest lucru. 7. Iară fiind multă pritce, sculîndu-să Pătru, zise cătră ei: Fraţilor bărbaţi, voi ştiţi că pre mine Dumnezău de mult m-au ales între voi, cum den gura mea să auză păgînii cuvîntul Evangheliei şi să crează. 8. Şi Dumnezău, carele şti inimile, dat-au lor mărturie, dînd lor Duhul Sfînt, cum şi noao. 9. Şi nemic n-au usebit între noi şi între ei, cu credinţă {255r} curăţind inimile lor. 10. Dară acum, ce ispitiţi pre Dumnezău, a pune giugul spre cerbicea ucenicilor, carele nice părinţii noştri nici noi nu-l putum purta? 11. Ce pre mila Domnului nostru Iisus Hristos creadem că ne vom spăsi ca şi aceaia. 12. Şi tăcu toată mulţimea, şi ascultară pre Varnava şi pre Pavel povestind cîte au făcut Dumnezău seamne şi ciude între păgîni, pren ei. 13. Iară după ce tăcură (a. acest săbor au făcut întîiu apostolii) răspunse Iacov zicînd: Fraţilor bărbaţi, ascultaţi-mă 14. Simeon spuse cum Dumnezău întîiu au socotit păgînii să-şi ia den ei oamenii numelui Său. 15. Şi cu aceasta, să tocmescu cuvintele prorocilor, cumu e scris: 16. După aceastea, Mă voiu întoarce şi voiu zidi cortul lui David cel căzut, şi spărturile lui le voiu înnoi şil voiu rădica. 17. Ca să caute alalţi oameni pre Domnul şi toate limbile spre carele să chiamă numele Mieu; zice Domnul care le face aceastea toate. {339} 18. Şi şti Dumnezău den veac toate faptele Sale. 19. Derept aceaia, mie mi să pare a nu supăra pre aceia carii să întorcu den păgîni cătră Dumnezău. 20. Ce să scriem lor să să ferească de spurcăciunea idolilor şi de curvie şi de mortăciuni (b. Au jărtvelor, ce să zice, carele sînt sugrumate şi nu le slobod sînge) şi de sînge. 21. Că Moisi den zilele de demult pren toate cetăţile are carii îl propoveduescu pre el, şi în sinagoghi în toate sîmbetele să ceteaşte. 22. Atuncea le plăcu apostolilor şi preazviterilor cu toată adunarea credincioşilor, bărbaţi aleşi dentru ei să trimeaţă întru Antiohiia cu Pavel şi cu Varnava, pre Iuda carele să chema Varsav şi pre Sila, carii era mai mari între fraţi. 23. Scriind prin mînile lor: apostolii şi preazviterii şi fraţii, acelora care sînt întru Antiohiia şi în Siriia şi Chilichiia, fraţilor den păgîni, închinăciune (c. scriem). 24. Pentru că am auzit că unii dentru noi eşind, au {155v} turburat pre voi cu cuvinte, opăcind sufletele voastre, zicînd să vă tăiaţi împregiur şi să ţimeţi leagea cărora noi n-am poruncit. 25. Plăcutu-ne-au noao, carii ne-am adunat cu o inimă, bărbaţi aleşi a trimite la voi, cu iubiţii noştri Pavel şi Varnava. 26. Oamenii carii şiau dat viiaţa lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos. 27. Trimis-am derept aceaia şi pre Iuda şi pre Sila carii şi cu cuvîntul vor spunea acealea.28. Că plăcu Duhului Sfînt şi noao, nemică mai mult să nu punem voao greutate, fără numai aceastea de treabă. 29. Să vă feriţi de jărtvăle idolilor şi de sînge şi de sugrumate şi de curvie, de carele de vă veţi păzi, bine veţi face. Şi fiţi sănătoşi. 30. Iară ei, tremeşi, veniră întru Antiohiia şi, adunîndu-să mulţime, deaderă cartea. 31. Carea cetind-o, să bucurară de mîngîiare. 32. Iară Iuda şi Sila, şi ei porunci fiind, cu cuvinte multe îndemnară pre fraţi şi-i întăriră. 33. Şi fiind acolo vreama cîtăva, lăsară-i cu pace fraţii cătră apostoli. 34. Iară Silei îi plăcu să rămîe acolo. 35. Iară Pavel şi Varnava lăcuiră în Antiohiia, învăţînd şi propoveduind şi cu alţii, cu mulţi, cuvîntul lui Domnului. 36. Iară după cîteva zile, zise Pavel cătră Varnava: Să ne înturnăm, să vedem pre fraţii noştri prin toate oraşăle, întru carele am propoveduit cuvîntul Domnului, să vedem cum sînt. 37. Iară Varnava vrea să ia cu el şi pre Ioan ce-l chiema Marco. 38. Iară lui Pavel i să părea că nu să cade să-l ia cu ei, pentru că să despărţise de ei în Pamfiliia şi n-au fost soţ cu ei în acela lucru {156r} {340} 39. Şi atîta să pritciră, că să despărţiră unul de alt, şi Varnava luînd pre Marcu, mearsără pre mare în Chipru. 40. Iară Pavel, alegînd pre Sila, eşi, dîndu-l fraţii milei lui Dumnezău. 41. Îmbla pren Siriia, şi Calichiia, întrînd în adunările credincioşilor. CAP 16.1. Pavel tae împregiur pre Timoteiu. 12. Mînîndu în Filipus. 26. Pre Lida o învaţă în credinţă. 16, 18. Duhul pitliv îl scoase. 20. Pentru aceia îl bătură cu nuiale. 24. Şi-l băgară în temniţă cu Sila. 26. Den tremurul pămîntului. 27. Uşile temniţei să deşchid. 31., 32. Păzitoriul temniţei, credinţa lui Hristos priimeaşte. 35. Pavel şi Sila rugîndu-i deregătoriul, să slobod. 1. Iară venind în Derva şi în Listra şi iată un ucenic era acolo, anume Timoteiu, fecior unii mueri jidovă credincioasă, iară den tată grec. 2. Acestuia-i da mărturie bună fraţii carii era în Listra şi în Iconiia. 3. Pre acesta vru Pavel să meargă cu el, şi luînd pre el, tăe-l împregiur, pentru idovii carii era pre aceale locure, că ştiia toţi pre tatăl lui că era grec. 4. Şi prin care oraşă trecea, da lor să păzească tocmealele ceale rînduite de apostoli şi de preazviteri cei den Ierosalim. 5. Iară adunările credincioşilor să întăriia în credinţă şi să înmulţiia în număr, în toate zilele. 6. Iară îmblînd pren Frighiia şi prin ţinutul Galaţii, oprii Duhul Sfînt să nu să grăiască cuvîntul în Asiia. 7. Deaca veniră în Misiia, să ispitiia a mearge în Vitiniia, şi nu lăsă pre ei Duhul lui Iisus. 8. Iară lăsînd Misiia, pogorîră în Troada. 9. Şi vedeare văzu noaptea Pavel: un bărbat machedonean sta rugîndu-l pre el şi zicînd: Treci în Machedoniia şi ne agiută noao. 10. Şi văzînd această vedeare, numaidecît silim să meargem la Machedoniia, cu adevăr înţelegînd că ne-are chema {156v}Domnul, să propoveduim lor. 11. Şi mergînd pre mare, den Troada, ţînum derept, venim îm Samotraţie, iară a doao zi în Neapoli. 12. Şi de acolo în Filipus, care iaste întîia a părţii Machedonii, oraş coloniia, şi eram într-acest oraş lăcuind de căteva zile.13. Şi în zi de sîmbătă, eşim afară den oraş, lîngă rîu, unde făcea rugăciune, şi şăzînd, grăim muerilor carele să adunase. 14. Şi o muiare anume Lidiia, carea vindea urşînic în oraşul teatireanilor, cinstind pre Dumnezău, ascultă pre noi, căriia Domnul deşchise-i inima să ia aminte cealea ce zicea Pavel. 15. Iară botezîndu-să şi ia la casa ei, rugă noi zicînd: De gîndiţi că-s credincioasă Domnului, întraţi încasa mea de mîneţi, şi ne sili pre noi. {341} l6. Şi fu ducîndu-ne noi la rugăciune, o slujnică, avînd duh pitliv (a. Pitliv iaste porecla lui Apolo, carele era Dumnezăul păgînilor, carele da răspunsu celora ce-i cerea, care era şi într-această fetişoară.) tîmpină pre noi, carea dobîndă multă da stăpînilor ei, vrăjind. 17. Aceaia, mergînd după Pavel şi după noi, striga zicînd: Aceşti oameni, slugi lui Dumnezău celui de sus sînt, carii spun voao calea spăsenii. 18. Şi aceasta făcea în multe zile, iară părîndu-i rău la Pavel, întorcîndu-să, zise Duhului: Poruncescu-ţi, cu numele Domnului Iisus Hristos, să eşi dentr-însa. Şi eşi în acela ceas. 19. Iară văzînd domnii ei că să duce nădejdea dobîndei lor, prinzînd pre Pavel şi pre Sila, îi trasără la tîrgu, cătră deregători. 20. Şi trăgîndu-i pre ei la giudecătoriu, zisără: Aceşti oameni turbură oraşul nostru, fiind jidovi. 21. Şi spun obiceaiure carele nu să cad noao a le priimi, nece a le face, rimleani fiind. 22. Şi să adună mulţime spre ei, şi deregătorii rumpînd veşmintele lor, porunciră să-i bată cu toiage. 23. Şi multe lovituri dînd lor, îi băgară în temniţă, poruncind temniciariului vărtos să-i păzească pre ei. {157r} 24. Carele auzind această poruncă, îi puse în temniţa cea mai denlăuntru şi picioarele lor, în gros. 25. Iară la miază noapte, Pavel şi Sila, rugîndu-să, cînta şi lăuda pre Dumnezău, şi carii era în temniţă auziia pre ei. 26. Iară degrabă fu cutremur de pămînt mare, cîtu să clătina temeliia temniţei şi numaidecît să deşchisără toate uşile, şi legăturile tuturor să dezlegară. 27. Iară dacă se deşteptă păzitoriul temniţei şi văzu uşile temniţei deşchise, scoase sabiia şi vrea să să omoară, păindu-i c-au scăpat legaţii. 28. Iară Pavel strigă cu glas mare, zicînd: Nemică rău nu-ţi face ţie, că toţi sîntem acicea. 29. Şi cerînd lumină, întră şi tremurînd căzu la Pavel şi la Sila. 30. Şi scoţîndu-i pre ei afară, zise: Domni, ce mi se cade a face să mă spăsescu? 31. Iară ei zisără: Creade întru Domnul Iisus Hristos şi te vei spăsi tu şi casa ta. 32. Şi grăiră lui cuvîntul Domnului şi tuturora carii era în casa lui. 33. Iară el luînd pre ei într-acel ceas al nopţiei, spălă ranele lor şi să boteză el şi toată casa lui, numaidecît. 34. Şi ducînd pre ei în casa lui, le puse masă, şi să bucură. cu toată casa, crezînd lui Dumnezău. 35. Iară cînd fu la zuo, trimisără deregătorii slugi, zicînd: Slobozeaşte pre oamenii aceia. 36. Şi spuse temniceariul aceaste cuvinte lui Pavel: Tremes-au deregătorii să vă sloboz; derept aceaia, acum eşiţi şi meargeţi în pace. 37. Iară Pavel zise lor: Bătuţi pre noi fără vină, rîmleani fiind, băgară-ne în temniţă, ş-acum întru ascunsu ne scot pre noi. Oi ba! Ce să vie înşişi să ne scoaţă pre noi.? {342} 38. Şi spusără slugile deregătorilor cuvintele aceastea şi să temură auzind pre ei că sînt rîmleami. 39. Şi venind, rugară pre ei şi scoţîndu-i rugară să iasă den oraş. {157v}40. Iară eşind den temniţă, întrară în Lidiia, şi văzînd pre fraţi, îi mîngîiară pre ei şi eşiră den oraş. CAP 17. 1., 3. Pavel în Solun povesteaşte pre Hristos. 6., 7. Îi priimeaşte Iason, 10. Îi trimit în Berlin. 15. De-acolo mergea în Atina. 19. În areopaghit. 23. Pre Dumnezău necunoscut îl propoveduiaşte lor 34. Întorcu-să unii la Hristos. 1. Iară deaca îmblară pren Amfipolul şi Apoloniia, veniră în Tessalonic (a. Solun), unde era sinagoga jidovilor. 2. Iară cumu-i era obiceaiul lui Pavel, întră la ei şi preste trei sîmbete să întreba cu ei, den Scripturi. 3. Deşchizînd şi puindu-le înaintea ochilor, că aşia S-au căzut lui Hristos a păţi şi a înviia den morţi, şi acesta iaste Iisus Hristos carele eu vestescu voao. 4. Şi unii dentr-înşii crezură şi să însoţiră cu Pavel şi cu Sila şi mulţime mare de greci credincioşi, şi din mueri de frunte, multe. 5. Şi pentru pizma, să sculară jidovi necredincioşi, şi luînd lîngă ei, den prostime, neşte oameni răi, şi strîngîndu-să mulţime, făcură gîlceavă în oraş; şi năvălind pre casa lui {I}ason, vrea pre ei să-i ducă la oameni. 6. Şi neaflîndu-i pre ei, trăgea pre Iason şi pre unii den fraţi la deregătorii oraşului, strigînd că aceşte ce au amăgit lumea, şi acicea veniră. 7. Pre carii priimi Iason; carii toţi, împrotiva rînduialelor împăratului fac, zicînd a fi alt craiu, Iisus. 8. Şi rîdicară mulţimea şi deregătorii oraşului auzind aceastea. 9. Carii făcîndu-şi destul de la Iason şi de la alalţi, sloboziră pre ei. 10. Iară fraţii, atuncişi noaptea, sloboziră pre Pavel şi pre Sila în Veria; carii venind, întrară în sinagoga jidovilor 11. Şi aceştea fură cu minte mai de frunte decît jido{148r}vii den Solun, carii priimiră cuvîntul cu toată inima, în toate zilele cercînd Scripturile, oare sînt aceastea aşa. 12. Şi mulţi dentr-înşi crezură, şi den muerile grecilor ceale de frunte, şi bărbaţi nu puţinei. 13. Iară înţelegînd jidovii cei den Solun că şi în Veriia au vestit Pavel cuvîntul lui Dumnezău, veniră şi acolo, rădicînd mulţimea. 14. Şi numaidecît atuncea pre Pavel sloboziră fraţii, aşia cum ară mearge la mare, iară Sila şi Timoteiu rămasără acolea. 15. Iară carii ducea pre Pavel să-l pue în loc fără frică dusără-l pînă în Atina, şi luînd poruncă de la el La Sila şi Timoteiu, cum mai curînd să vie la el, mearsără. {343}. 16. Iară Pavel aşteptîndu-i în Atina, înfierbîntîndu-să duhul lui întru el, văzînd oraşul plin de idoli 17. Derept aceaia, să pritciia în sinagoga, cu jidovii şi cu cei credincioşi, şi în tîrgu în toate zilele, săva cu cine să tîmpina. 18. Iară unii din epicuri şi stoici filosofi să pritciia cu el şi unii zicea: Ce va această ciocodniţă să grăiască? Iară alţii: Ni să pare noao că propoveduiaşte dumnezei streini. Că pre Iisus şi Învierea propoveduiia lor. 19 Şi prinzîndu-l pre el îl dusără în ariopag (b. Ariopag iaste casa oraşului, unde să strîngea deregătorii), zicînd: Putea-vom şti ce e această învăţătură noao, ce înveţi tu? 20. Că neşte lucrure streine aduci în urechile noastre, ce vom să înţeleagem ce vor să fie aceastea. 21. (Că atineanii toţi şi nemearnicii şi streinii nu era cuprinşi într-altă în nemică, fără numai să zică şi să auză ceva de nou). 22. Şi stînd Pavel în mijlocul ariopagului zise: Bărbaţi atineani, preste toate văz pre voi, mai cinstitori dumnezeilor. 23. Că trecînd şi socotind sfinţiturile voastre, aflaiu un oltariu pre care era scris: "dumnezăului necunoscut", iară pre carele necunocîndu-l îl cinstiţi, pre acesta eu proproveduiesc voao.{158v} 24. Dumnezău carele au făcut lumea şi toate cîtu-s întru ia, acesta ceriului şi pămîntului Domnu fiind, în case făcute cu mînele nu lăcuiaşte. 25. Nece den mîni omeneşti nu Să cinsteaşte lipsindu-Să de ceva, dînd El tuturor viiaţă şi suflare şi toate. 26. Şi au făcut dentr-un sînge toată ruda de om, să lăcuiască pre toată faţa pămîntului, rînduind vremile stătătoare şi hotar puind vieţii lor. 27. Să caute pre Domnul, doară pipăind pre El L-ară afla, săva că nu e departe de fietedecarele de noi. 28. Că în acela viem şi mişcăm şi sîntem, cum şi unii den filosofii voştri zisără, că şi aceluiaşi rudă sîntem. 20. Deci fiind rudă lui Dumnezău, să nu ni să pară că Dumnezău Să asamănă aurului sau argintului sau pietrilor celor cioplite cu meşterşug şi de chibzuialele omului. 30. Şi vremile aceştii neştiinţe nesocotindu-le Dumnezău, acum vesteaşte oamenilor tuturor, pretutindinea, să se pocăiască. 31. Pentru că au rînduit zuoa întru carea va giudeca lumea în dereptate, pren bărbatul carele au rînduit a da credinţă tuturor, înviind pre El den morţi. 32. Iară auzind învierea morţilor, unii-şi bătea gioc, iară alţii zisără: Auzi-te-vom iară de aceasta. 33. Şi aşa Pavel eşi den mijlocul lor. 31. Iară neşte bărbaţi, lipindu-să de el, crezură: întru carii era şi Dionisie Areaopaghiteanul, şi o muiare anume Damara, şi alţii cu el. {344}. CAP 18. 1. Pre Pavel în Corint. 6. Învăţînd păgînii. 9. Mîngîindu-l Domnul 12. Pîrăscu-l la Galion. 16. Ce în dăşărt. 18. De-acii în Siriia. 19. După aceaia mearge în Efes. 23. În Galata şi în Frighiia întăreaşte pre credincioşi. 24. Apolos de la Achila bine-i învăţat. 28. Pre Hristos cu mare hasnă-L propoveduiaşte. 1. Iară după aceastea Pavel, eşind den Atina, veni în Corint. 2. Şi aflînd pre un jidov anume Achila, pontean de rudă, venit de curînd den {159r} Italiia, şi Prischila, muiarea lui, (pentru ce că poruncise Clavdie împărat să iasă toţi jidovii den Rîm), veni la ei. 3. Şi căce era de un meşterşug cu ei, rămase la ei şi lucra, că era meşterşugul lor făcători de corturi. 4. Şi să pritciia în sinagoga, în toate sîmbetele, şi-i aducea cătră înţelesul lui şi pre jidovi şi pre greci. 5. Şi daca veniră den Machedoniia, Sila şi Timoteiu, îndemna-se Pavel de Duhul, mărturisind jidovilor că e Hristos. 6. Iară protivindu-să ei şi hulind, scuturîndu-şi veşmintele, zise lor: Sîngele vostru spre capul vostru; eu curatu-s, de acum la păgîni voiu mearge. 7. Şi trecînd de acolea, întră în casa oarecui de-l chiema Iust, cinstitoriu pre Dumnezău, căruia era casa lîngă sinagoga. 8. Iară Crisp, mai marele sinagoghei, crezu Domnului, cu toată casa lui, şi mulţi den corinteani auzind crezură şi să botezară. 9. Zise derept aceaia Domnul, în vedeare noaptea lui Pavel: Nu te teame, ce grăiaşte şi să nu taci, 10. Că Eu sînt cu tine, şi nime nemică nu-ţi va strica ţie, că mulţi oameni am Eu, în cest oraş. 11. Şi şăzu acolea un an şi şase luni, învăţînd între ei cuvîntul lui Dumnezău. 12. Iară Galion, fiind deregătoriu Ahaiei, rădicară-să jidovii cu o inimă spre Pavel şi dusără pre el la giudecată. 13. Zicînd: Acesta amegeaşte oamenii a cinsti pre Dumnezău împrotiva legii. 14. Iară Pavel deşchizînd gura să grăiască, zise Galion cătră jidovi: Să ară fi vro nedereptate sau vrun lucru rău, o jidovi, den ce ară fi derept, răbda-l-aş. 15. Iară să iaste întrebare de cuvînt şi de nume şi de leagea voastră,voi căutaţi, că eu giudecătoriu acestora nu voiu să fiu. 16. Şi-i scoase pre ei de la scaunul giudecăţii. 17. Şi apucînd pre toţi grecii spre Sosten mai marele sinagoghei, bătea-l înaintea giudecăţii şi lui Galion nu-i era grijă {159v} nemică de aceaia. 18. Iară Pavel rămîind acolea zile multe, luîndu-şi zuoa bună de la fraţi, mearse (a. pre mare) în Siriia, şi cu el Prischila şi Achila, tunzîndu-şi capul în Chenhrea că avea făgădaş. {345} 19. Şi sosi în Efes, şi pre ei lăsă acolo, iară el întră în sinagoga, să pritciia cu jidovii. 20. Şi rugînd pre el să mai rămîe la ei, el nu vru. 21. Ce-ş luo zuoa bună de la ei, zicînd că: Mi să cade de tot, în sărbătoarea ce vine, să fiu în Ierosalim şi iară mă voiu întoarce la voi, să va vrea Dumnezău. Ş mearse den Efes. 22. Şi pogorînd în Chesariia, sui în Ierosalim şi să închină adunăriei credincioşilor, pogorî întru Antichiia. 23. Şi petrecînd acolea cîtăva vreame, să duse de îmbla pre rînd ţînutul Galatiei şi Frighiia, întărind pre toţi ucenicii. 24. Iară un jidov anume Apolos, alexandreanin de rudă, bărbat grăitoriu măestru, veni în Efes, putearnic fiind întru Scripturi. 25. Acesta era învăţat în calea Domnului şi, fierbînd (b. Încins) în duh, grăiia şi învăţa cu de-adinse, carele era a Domnului, ştiind numai botegiunea lui Ioan. 26. Acesta începu a grăi cu îndrăznire în sinagoghi, iară auzind pre el Achila şi Prischila, luară pre el, şi mai aiave spusără lui calea lui Dumnezău. 27. Şi vrînd el să treacă în Ahaiia, îndemnară pre el fraţii, scrisără ucenicilor să-l priimească pre el, carele deaca veni, mult folosi celora ce crezură în dar. 28. Că cu mare îndrăznire învingea vîrtos pre jidovi, aiave arătînd den Scripturi că Iisus este acel Hristos. CAP 19. 1. Neşte ucenici în Efes. 2. Învaţă în ştiinţa lui Ioan. 3. Neştiind darurele Duhului Sfînt, cu carele îmfrîmţeşază Dumnezău împărăţiia {160r}Fiiului Său. 5. Să botezară în numele lui Iisus. 13. Jidovii scoţînd dracii. 16. Dracul îi bătea. 19. Cărţile vrăjitorilor le arse. 24. Dumitru. 29. Mare scărbă rădică pre Pavel. 1. Şi fu cînd era Apolos în Corint, Pavel, trecînd pren laturile de sus, veni în Efes şi află pre neşte ucenici. 2. Zise lor: Au luat-aţi Duhul Sfînt, deaca aţi crezut; Iară ei zisără cătră el: Nece am auzit au iaste Duhul Sfînt. 3. Atunce zise lor: Dară în ce v-aţi botezat? Ei zisără: Întru a lui Ioan botegiune. 4. Zise Pavel: Ioan au botezat cu botegiunea pocăinţei, zicînd oamenilor întru Cela ce vine după el să crează, ce este Iisus Hristos. 5. Carii auziră, să botezară în numele Domnului Iisus. 6. Şi puindu-şi Pavel spre ei mînile, veni Duhul Sfînt spre ei, de grăiia în limbi şi prorociia. 7. Şi era, de toţi, bărbaţi ca la doisprăzeace. 8. Iară el, întrînd în sinagoga, cu îndrăznire grăiia, în trei luni propoveduind şi îndemnînd carele-s de Împărăţiia lui Dumnezău. {346} 9. Iară unii să întăriia şi nu vrea să îngăduiască, grăind rău de calea Domnului, înaintea oamenilor, depărtîndu-să de la ei, despărţi pre ucenici, în toate zilele pritcindu-să în şcola a unui tirean. 10. Şi aceasta fu în doi ani, aşa cît toţi carii lăcuiia în Asia ară auzi cuvîntul Domnului Iisus, jidovii şi grecii. 11. Iară puteri mari făcea Dumnezău pren mînile lui Pavel. 12. Aşa cum şi spre lîngezi aducea de pre trupul lui măhrama, sau ştergătoarea sudorilor, şi să depărta de la ei lîngorile, şi duhurele ceale reale eşiia dentru ei. 13. Şi ispitiră unii den ceia ce îmbla împregiur, jidovi fărmăcători, a chema spre ceia ce avea duhure reale numele Domnului Iisus, grăind: Giurăm pre voi pren Iisus, carele Iisus {160v} propoveduiaşte Pavel. 14. Era aceia feciorii Schevei jidovului, mai marelui popilor, şapte carii făcea aceasta. 15. Iară răspunzînd duhul rău zise: Pre Iisus cunosc şi pre Pavel ştiu; iară voi cine sînteţi? 16. Şi năvăli spre ei omul întru carele era duhul cel rău, şi învîncu pre ei, luo puteare spre ei, aşa cît goli şi răniţi scăpară den casa aceaia. 17. Iară aceasta fu în ştire tuturor jidovilor şi grecilor celora ce lăcuiia în Efes; şi căzu frică spre toţi ei, şi să măriia numele Domnului Iisus. 18. Şi mulţi den ceia ce credea veniia, ispoveduind şi spuindu-şi faptele lor. 19. Iară mulţi de ceia ce făcuse farmece, strîngîndu-şi cărţile, le arsără înaintea tururor, şi cărora băgînd samă preţurele lor, aflară samă ca de cincizeci de mie de denari. 20. Aşa tare creştea cuvîntul Domnului şi să întăriia. 21. Şi împlîndu-să aceastea, Pavel gîndi în duh să treacă pren Machedoniia şi Ahaiia, să meargă în Ierosalim, zicînd că: După ce voiu fi acolo, cade-mi-să şi Rimul a vedea. 22. Şi trimeţînd în Machedoniia doi den ceia ce slujiia lui, pre Timoteiu şi pre Erast, el rămase pînă la o vreame în Asiia, 23. Iară fu în aceaia vreame gîlceavă nu puţină, pentru calea Domnului. 24. Că un argintariu anume Dimitrie, carele făcea besearici de argint Dianei (a.Greceaşte, Artemida, dumnezăoaia Asiei), da meşterilor dobîndă multă. 25. Pre carii aduncîndu-i, şi pre ceia ce era lucrători acestui lucru, zise: Bărbaţilor, ştiţi că dentru acest meşteşug iaste dobînd noastră. 26. Şi vedeţi şi auziţi că nu numai Efesul, ce mai toată Asiia, multă mulţime, acest Pavel, învîţîndu-o, o au amăgit, zicînd că nu-s dumnezei, carii sînt de mîni făcuţi. 27. Şi nu numai meşterşugul ne piiarde noao, venind în batgiocură, ce şi în beseareca a marei dumnezeiasei Diianii întru {1616r}nemică să va socoti, şi cu vreame, lauda ei va peri, pre carea toată Asiia şi lumea o cinsteaşte. 28. Şi auzind aceastea, împlură-să de mînie, strigară zicînd: Mare-i Diana Efesului. {347}29. Şi să împlu tot oraşul de gîlceavă, şi năvăliră toţi împreună în teatron (b. Ce să zice greceaşte teatron, ce e loc de luptă, în mijlocul oraşului, unde să strîngea oamenii, să vază lucuri de minuni) şi răpind pre Gaie şi pre Aristarh, machedoneani, soţii lui Pavel. 30. Iară Pavel, vrînd să iasă la mulţime, nu-l lăsară pre el ucenicii. 31. Iară încă şi unii den mai marii Asiei, fiindu-i lui priiatini, trimeţînd la el, rugară-l să nu iasă în teatru. 32. Iară alţii, altă striga, că era mulţimea turburată, şi mulţi nu ştiia pentru ce s-au adunat. 33. Iară den mulţime scoasără pre Alexandru, silindu-l pre el jidovii, iară Alexandru cu mîna arătînd să tacă, vrea să-şi dea sama la mulţime. 34. Pre carele înţelegînd că iaste jidov, fu un glas de la toţi, pînă la doao ceasure, străgînd: Mare-i Diana efeseanilor. 35. tunci logofătul, aşăzînd mulţimea, zise: Bărbaţi efeseani, cine iaste om carele n-ară şti pre oraşul Efesului că cinsteaşte pre mare dumnezeiasa Diana, şi chipului de la Iupiter pogorît? 36. Pentru că acestora nime nu le poate grăi împrotivă, trebuiaşte să vă aşăzaţi, şi nemică în degrabă să nu faceţi. 37. Că aduset pre oamenii aceştea, nece călcători sfinţiturilor, nece hulitori pre dumnezeiasa voastră. 38. Iară de are Dimitrie şi meşterii care carii sînt cu el treabă cu cineva, fi-va leage şi sînt giudecători, cheame unii pre alţi, la leage.39. Iară să căutaţi de alte lucruri, în adunarea rînduită, dezlega-să-va. 40. Că frică-i să nu ne pîrască rădicători a fi pentru zuoa de astăzi (Pen ce să adunară)?, şi neputînd da samă de această adunare. Şi deaca zise aceastea dezlega-să-va. CAP 20. 1. Pavel rînduiaşte calea lui în Machedoniia. 7. În Troada în miazănoapte, propoveduind cuvîntul. 9. Pre Evtih căzînd den fereastră. 10. Îl învise. 17. În Mitil chemînd pre bătrînii efeseanilor. 23., 28. Spune ce va veni spre ei şi spre el. 1. Iară după ce aşăză gîlceava, chemînd Pavel pre ucenici şi luîndu-şi zuoa bună, eşi să meargă în Machedoniia. 2. Iară îmblînd pren laturile acealea, şi îndemnînd pre ei cu cuvinte multe, veni în Ţara Grecească. 3. Şi acolea petrecînd trei luni, vrînd să meargă el în Siriia, pusără lui jidovii leşuitori, iară el găndi să să întoarcă pren Machedoniia. 4. Şi petrecu pre el, pînă în Asiia, Sopatr den Beriia, iară den Solun, Aristarh şi Secund, şi Gaie den Derviia, şi Timoteiu. 5. Iară asiani, Tihic şi Trofim; aceştea deaca sosiră, aşteptară pre noi în Troada. {348}6 6. Iară noi vînslăm pre mare, după zilele azimelor, den Filipus, şi venim cătră ei, în Troada, în cinci zile, unde petrecum şapte zile. 7.Iară în zuoa dentîiu a săptămînii, adunîndu-să ucenicii să frîngă pîine, Pavel propoveduiia, vrînd să iasă a doao zi, înlungi cuvîntul pînă la miaz-noapte. 8. Şi era făclii multe în cerdac, unde era strînşi. 9. Iară şăzînd un voinic tinăr, anume Evtih, într-o fereastră, îngreuiat de somnu, povestind Pavel multă vreame, cebăluit de somnu căzu denn al treile rînd de casă, gios, şi-l luară mort. 10. Iară Pavel pogorînd, să plecă spre el şi îmbrăţişîndu-l pre el zise: Nu gîlcevireţi, că sufletul lui într-însul iaste. 11. Iară suindu-să. frînse pîine şi gustă, şi destul vorovind ce ei pînă în zuo, şi aşa să duse. 12. Şi adusără pre fecior viu, şi să mîngîiară foarte.13. Iară noi suind în corabie, mearsem în Asson, de acolo să luom pre Pavel, că aşa ne poruncise, că el va mearge {162r} pre pămînt, pedestru. 14. Iară cum să adună cu noi în Asson, luîndu-l pre el, venim în Militin. 15. Şi de-acolo, a doa zi vînslăm şi sosim împrotiva Hiei, iară într-altă zi sosim în Sam, şi sălăşluind în Troghilia, a doa zi venim în Milit. 16. Că gîndi Pavel să treacă Efesul, ca să nu-i fie lui a să zăbăvi în Asiia, că grăbiia, de ară putea el, în zuoa de Rosalii, să fie în Ierosalim.17. Iară den Milit, trimease în Efes, de chiemă pre bătrînii besearecii. 18. Carii venind la el, zise lor: Voi ştiţi că den zuoa ce am întrat în Asia, în ce chip, în toată vreamia am fost cu voi. 19. Slujind Domnului cu toată smereniia şi cu multe lacrăme şi ispite, carele mi să tîmplară mie, de la hicleşugul jidovilor. 20. Cum nemică n-am lăsat înapoi de cealea ce voao de folos, ca să nu vă fiu povestit şi să nu vă fiu învăţat aiave şi prin case. 21. Mărturisind jidovilor şi grecilor pocăinţă cătră Dumnezău şi credinţa în Domnul Iisus Hristos. 22. Şi acuma iaca, eu legat în duh, mă duc în Ierosalim, neştiind ce mi să vor tămpla mie în el. 23. Numai că Duhul Sfînt prespre toate oraşăle mărturiseaşte, zicînd că prinsuri şi scîrbe vor veni spre mine. 24. Ce nu mi-e frică de nemică de aceastea, nece viiaţa mia nu-i mai scumpă de mine, ce numai ce să sfîrşescu alergarea mea cu bucurie şi slujba carea am luat de la Domnul Iisus, a mărturisi Evangheliia milei lui Dumnezău.25. Şi acum iată, eu ştiu că mai mult nice unul den voi nu va vedea faţa mea, pren carii am trecut propoveduind Împărăţiia lui Dumnezău. 26. Pentru aceaia mărturisescu voao în zuoa de astăzi că curat sănt de sîngele tuturor. 27. Că nu m-am tras înapoi ca să nu spuiu voao tot sfatul {162v} lui Dumnezău. {349}28. Luaţi-vă aminte pre voi şi pre toată turma, spre carea pre voi vă puse Duhul Sfînt păstori, să paşteţi beseareca (a. Adunarea credincioşilor iaste beseareca) lui Dumnezău, pre carea o agonisi cu sîngele Lui. 29. Că eu ştiu aceasta că, după ducerea mea, vor întra lupi greu întru voi, carii nu vor cruţa turma. 30. Şi dentre voi încă să vor scula bărbaţi, de vor grăi îndărăptnicii, ca să tragă ucenici după ei. 31. Derept aceaia, prevegheaţi, aducîndu-vă aminte că trei ani, noaptea şi zuoa. n-am încetat învăţînd cu lacrăme, pre fietecarele de voi. 32. Şi acuma încă, fraţilor, vă dau pre voi lui Dumnezău, şi cuvîntul milei Lui, carele-i putearnic a zidi şi a da voao ocină a birui cu toţi sfinţii. 33. Argintul sau aurul sau veşminte a nemurui n-am pohtit. 34. Că înşivă ştiţi că trebiei meale şi a celora carii-s cu mine, ceaste mîni ale meale au căştigat. 35. În toate arăta-voiu voao că lucrîndu să cade a agiuta pre cei slabi, aducînd aminte de cuvîntul Domnului Iisus, că Insuşi zise: Mai fericit iaste a da, decît a luoa. 36. Şi aceastea zicînd, puse genunchele lui la pămînt cu ei cu toţi, de să rugă. 37. Şi fu plîns mare tuturor, şi căzînd spre cerbicea lui Pavel, sărutară pre el. 38. Jăluindu-să mai vîrtos pentru cuvîntul carele zisease, că mai mult ei nu vor vedea faţa lui. Şi petrecură pre el la corabie. CAP 21. 1. Pavel gîndind a veni în Ierosalim. 8. În Chesaria căută pre Filip Evanghelist. 10. Agav proroceaşte de prinsoarea lui Pavel. 17. Venind în Ierosalim. 26. Întră în besearecă. 27. Prinsără-l jidovii. 32. Lisie sutaşul îl luo den mînile lor. 1. Şi fu cînd am vrut purceade despărţindu-ne de ei, mergînd derept în Cos şi doao zi {163r} în Rodos şi de acolo în Patara. 2. Şi aflînd o corabie trecînd în Finichiia, şi suind în ia, purceasem. 3. Şi arătîndu-ni-să Chiprul, şi lăsîndu-l în a stînga, vînslăm (a. Întorsura cea demult zice înotăm, iară noi am scris vînslăm, căci vînsla cu corabiia pre apă) în Siriia, şi venim în Tir, că acolo era corabiia a descărca povara. 4. Şi aflînd ucenicii, rămasem acolo şapte zile; carii zicea lui Pavel, pen Duhul Sfînt, să nu sue în Ierosalim. 5. Şi împlîndu-să acealea zile, mearsem petrecîndu-ne pre noi toţi, cu muerile şi cu porobocii, pînă afară de oraş; şi îngenunchind în ţărmure, ne rugăm. 6. Şi îmbrăţişînd unul pre alt, ne suim în corabiie, iară ei să întoarsără la ai lor. {350}7. Iară noi vînslirăm den Tir, agiunsem în Ptolomaida şi deaca ne închinăm fraţilor, rămasem o zi la ei. 8. Iară a doaoa zi eşi Pavel şi noi carii eram cu el, venim în Chesariia şi întrînd în casa lui Filipp Evanghelistul (carele era unul den cei şapte (b. Diiaconi) rămasem la el. 9. Iară acesta avea patru feate vergure prorocind. 10. Şi petrecînd acolo multe zile, pogorî den Iudea un proroc pre nume Agav. 11. Şi deaca veni la noi, luo brîul lui Pavel şi legîndu-şi mîinile şi picioarele, zise: Aceasta zise Duhul Sfînt, bărbatul a cui e acest brîu, aşa-l vor lega în Ierosalim jidovii, şil vor da în mînile păgînilor. 12. Şi cum auzim aceastea rugămu-l pre el, şi noi şi carii era lăcuitori într-acel loc, să nu sue în Ierosalim. 13. Atunci răspunse Pavel şi zise: Ce faceţi de plîngeţi şi-mi amărîţi inima? Că eu nu numai a mă lega, ce şi a muri în Ierosalim, gata sînt, pentru numele Domnului Iisus. 14. Iară deaca nu-l putum pleca pre el, noi-l lăsăm, zicînd: Fie voia lui Dumnezău. 15. Iară după zilele aceastea, strîngîndu-ne unealtele, suim {163v} în Ierosalim. 16. Veniră cu noi şi neşte ucenici den Chesariia, aducînd pre Mnason chipreanin, la care am sălăşlui{t}, ucenic de demult. 17. Şi sosind în Ierosalim, bucuroşi priimiră pre noi fraţii. 18. Iară a doaoa zi, întră Pavel cu noi la Iacov, şi fură şi bătrînii toţi. 19. Şi deaca-i îmbrăţişă, le spuse pre rînd toate carele făcuse Dumnezău în păgîni, pren slujba lui. 20. Iară ei auzind aceastea, lăudară pre Dumnezău, zicînd lui: Vezi, frate, cîte mii de jidovi sunt de carii crezură, şi toţi sînt înfierbîntaţi cu dragostea legiei. 21. Şi auzit-au de tine den cuvintele altora, că tu înveţi a să lăpăda de Moisi pre toţi jidovii carii sînt între păgîni, şi zici că nu să cade să-şi tae împregiur feciorii lor, nece după obiceaiuri să îmble. 22. Ce e derept aceaia? Tot trebuiaşte să să strîngă mulţimea, că vor auzi că ai venit. 23. Derept aceaia, fă aceasta carea zicem ţie: la noi patru bărbaţi care s-au făgăduit întru sine. 24. Pre aceştia-i ia şi te curăţeaşte cu ei, şi cheltuiaşte cu ei, ca să-şi rază capetele şi vor şti toţi că cealea ce au auzit de tine minciune-s, ce tu încă îmblă ca să te arăţi că ţii leagea. 25. Iară de ceia carii au crezut, den păgîni, noi am scris şi am rînduit, nemică de aceastea să păzească ei, numai să să ferească ei de carele-s jărtvile jidovilor şi de sînge şi de sugrumări (c. Morteciuni) şi de curvie. 26. Atuncea Pavel luînd pre acei bărbaţi, pre a doaoa zi, să curăţi cu ei, întră în besearecă. vestind că s-au împlut zilele curăţeniei, pînă nu fu dusă fiete pren carele de ei jărtva lor. {351} 27. Şi împlîndu-să aceale şapte zile, jidovii care venise den Asiia, văzînd pre el în besearecă, întărîtară toată mulţimia, şi pusără spre el mîinele. {164r}28. Strigînd: Bărbaţi israilteani, agiutaţi, acesta-i cel omu carele împrotiva oamenilor şi a legii şi a cestui loc, pre toţi pretutindinea învaţă, şi încă şi pre greci au adus în besearecă, şi au spurcat acest sfînt loc. 29. (Că văzuse pre Trofim efeseanul în oraş, cu el, pre carele le părea că l-au adus în besearecă Pavel). 30. Şi se turbură derept însă tot oraşul, şi fu curărea oamenilor, şi prinzînd pre Pavel, trăgea-l den besearecă şi numaidecît închisără uşile. 31. Şi căutînd ei să-l omoară, eşi veaste la căpitanul şireagului, că s-au turburat tot Ierosalimul. 32. Iară el, numaidecît luînd viteaji şi sutaşi cu el, şi alergă la ei, iară ei deaca văzură pre căpitanul şi viteajii, părăsiră de-a bate pre Pavel. 33. Atuncea deaca să apropie căpitanul, prinse pre el, şi porunci să-l leage pre el cu doao lanţuri, şi întrebă cine are fi şi ce au făcut. 34. Iară alţii alta striga, den mulţime; şi deaca nu putu înţeleage adevărat pentru gîlceavă, porunci pre el să-l ducă în tabără. 35. Iară sosind la treapte (d. Grădice, stepene, pre carele să sue sus, au în foişor, au în besearecă), tîmplă-să a-l duce neşte viteaji, pentru năvala mulţimei. 36. Că mergea după el mulţime de oameni, strigînd: ia-l pre el (e. Omoară-l pre el). 37. Şi fiind ducîntu-l în tabără, Pavel zise căpitanului: Slobodu mi-e a-ţi grăi ceva? Care zise: greceaşte ştii? 38. Au nu eşti tu cel eghiptean, carele înaintea cestor zile ai scornit rădicare şi ai scos în pustie patru mie de sicari? (f. sicarii sînt lotri, tîlhari).39. Zise derept aceaia Pavel: Eu sînt om jidov, tarsean, pîrgariu a unui oraş nu mitiutel al Chilichiei, ce te rog, lasă-mă să grăiascu cătră oameni. 40. Iară elu-i îngădui. Pavel stînd pre treapte, ameninţă cu mîna cătră oameni să tacă, iară fiind tăceare mare, grăi în limbă jidovească, zicînd {164v} CAP 22, 1. Pavel dînd samă de credinţa lui.22. Pînă într-o vreame îl ascultară jidovii. 23. Iară strigînd ei, porunci, bătîndu-l cu nuiale, să-l întreabe. 27. Să spune că-i pîrgariu den Roma. 1. Bărbaţi, fraţi şi părinţi, ascultaţi mîntuirea mea, care grăescu acum cătră voi. 2. (Iară auzind pre el grăind lor în limbă jidovească, mai vîrtos încetară-să, şi zise lor:) 3. Iată eu sînt jidov, născut în Tarsu, oraşul Chilichiei, şi crescut în cest oraş, la picioarele lui Gamaliil, învăţat în dereptatea legiei părinţilor, înfierbîntat în dragostea lui Dumnezău, cum sînteţi şi voi toţi astăzi. {352} 4. Carele această cale (Leage, ştiinţă), goniiu pînă la moarte, legînd şi dînd în temniţă bărbaţi şi mueri. 5. Cumu mi-e mărturie şi popa cel mai mare şi toţi bătrînii, de la carii era acolea legaţi în Ierosalim, să-i muncească.6. Şi fu mie mergînd şi apropiindu-mă de Damasc cătră amiazăzi, de pripă den ceriu străluci împregiuru-mi lumină mare. 7. Şi căzuiu la pămînt şi auziiu glas zicîndu-mi: Saule, Saule, ce Mă goneşti? 8. Iară eu răspunş: Cine eşti, Doamne? Şi zisă cătră mine: Eu sînt Iisus Nazarineanul, pre carele tu goneşti. 9. Deci carii era cu mine văzură lumina şi spămîntară, iară glasul nu-l auziră, carele tu goneşti. 10. Şi ziş: Ce voiu face, Doamne? Iară Domnul zisă cătră mine: Scoală-te şi pasă în Damasc, şi colo ţi să va zice ţie de toate, carele-s ţie rînduite să faci. 11. Şi cînd n-aş vedea, de slava luminei aceiia, dusără-mă de mînă ceia ce era cu mine, veniiu în Damasc. 12. Iară Ananiia, un bărbat creştin bun de leage, avînd mărturie de toţi jidovii carii lăcuiia acolo, {165r} 13. Venind cătră mine, şi stînd, zise mie: Savle frate, ia vedeare. Şi eu într-acel ceas văzuiu pre el. 14. Iară el zise mie:Dumnezăul părinţilor noştri te-au ales pre tine, să cunoşti voiia Lui, şi să vezi pre Cel Derept, şi să auzi glas den gura Lui. 15. Că vei fi mărturisitoriu Lui la toţi oamenii, de cealea ce-ai văzut şi ai auzit. 16. Şi acum ce zăbăveşti? Scoală-te de te botează, şi te spală de păcatele tale, chiemînd numele Domnului. 17. Şi mi să tîmplă mie înturnîndu-mă în Ierosalim, şi rugîndu-mă în besearecă, fuiu răpit den minte. 18. Şi văzuiu pre El zicîndu-mi: Grăbeaşte şi eşi curînd de Ierosalim, că nu vor priimi mărturiia ta despre Mine. 19. Eu ziş: Doamne, înşişi ştiu pre mine că am tras în temniţă şi am bătut pren sinagoghi pre ceia ce credea întru Tine. 20. Şi cînd să vărsa săngele lui Stefan, a mărturisitoriului Tău, şi eu încă sta{m} acolea, şi una înţelegea{m} cu ei omorîrea lui, şi păziia{m} veşmintele celora ce omorîia pre el. 21. Şi zise cătră mine: Pasă, că Eu între păgîni departe departe te voiu trimite. 22. Şi ascultară pre el pînă la acest cuvînt şi rădicară glasurele sale, zicînd: Ia-l de pre pămînt pre unul ca acesta, că nu i să cade lui a viia.23. Strigînd ei derept acea, şi aruncînd veşmintele, şi prah aruncînd în aer. 24. Porunci căpitanul să-l ducă în tabără, zicînd, cu bătăi să întreabe pre el, ca să înţeleagă pentru ce vină aşa strigară spre el. 25. Iară strîngîndu-l pre el cu legăturile, zise Pavel sutaşului carele sta acolea: Oare slobod e voao, omul rîmlean şi nevinovat, ce-l bateţi? {353} 26. Deaca auzi sutaşul aceasta, mearse la căpitan şi spuse lui, zicînd: Caută ce vei să faci, că acest om rîmlean iaste. 27. Şi apropiindu-să căpitanul zise lui: Spune-mi să eşti tu rîmlean? El zise: Aşia iaste. {165v} 28. Şi răspunse căpitanul: Eu cu multă şumă de preţ am agonisit oraşul acesta. Iară Pavel zise: Eu-s şi născut într-aceaia (b. Pîrgariu). 29. Derept aceaia, numaicît să depărtară de la el carii vrea să-l muncească şi căpitanul încă să spămîntă deaca înţelease că iaste rîmlean, pentru ce legase pre el. 30. Iară a doaoa zi, vrînd să înţeleagă cu adevăr, pentru ce-l pîrăscu pre el jidovii, dezlegă pre el den legături, şi porunci mai marilor popilor să vină, şi tot săboru lor, şi duse pre Pavel de-l stătu înaintea lor. CAP 23. 1. Pre Pavel, dîndu-şi sama. 2. Anania porunci să-l lovească cu palma preste obraz pre Pavel. 14. De hicleniia jidovilor. 20. Căpitanul ştiind lucrul, îl trimease la Filix deregătoriul. 1. Iară Pavel, căutînd spre săbor, zise: Fraţilor bărbaţi, eu cu toată ştiinţa bună am slujit lui Dumnezău pînă în ceastă zi. 2. Dară Anania, mai marele popilor, porunci celora ce sta să-l bată preste gură. 3. Atuncea zise Pavel cătră el: Bate-te-va pre tine Dumnezău, păreate înălbit, că tu şezi giudecînd pre mine după leage, şi împrotiva legii porunceşti să mă bată. 4. Iară ceia ce sta zisără: Pre popa cel mai mare blastămi? 5. Şi zise Pavel: n-am ştiut, fraţilor, că iaste popa cel mai mare, că e scris, mai marelui oamenilor rău să nu-i grăeşti. 6. Iară înţelegînd Pavel că o parte iaste saduchei, iară alta farisei, strigă în săbor: Bărbaţi, fraţi, eu fariseu sînt, fecior de fariseu, pentru nădeajdea şi pentru învierea morţilor sînt chemat în giudecată. 7. Iară grăind el aceastea, scorni-să îndărăpnicie în farisei şi între saduchei şi să răsfiră mulţimia. 8. Că saducheii zic că nu iaste înviere, nece înger, nece duh; iară fariseii amîndoao le credu. {166r} 9. Scorni-se derept însă strigare mare, şi sculîndu-să cărtularii den partea fariseilor, de să pritciia zicînd: Nece un rău nu aflăm în cest omu; iară să i-au grăit lui duhul sau îngerul, să nu ne protivim lui Dumnezău. 10. Iară fiind sfadă mare, să temu căpitanul, să nu rumpă pre Pavel ei; porunci să pugoară viteaji să-l apuce pre el den mijlocul lor, şi să-l ducă în tabără. 11. Iară în noaptea carea veni, stînd Domnul înainte-i, zise: Încreade-te, Pavele, că cum ai mărturisit de Mine în Ierosalim, aşa ţi să cade şi în Roma a mărturisi. {354} 12. Iara deaca să făcu zuo, strînsără-se unii den jidovi şi să giurară în eişi, zicînd, nece vor mînca, nece vor bea, pînă nu vor omorî pre Pavel. 13. Şi era mai mulţi de patruzeci, carii făcuse acesta giurămînt. 14. Carii mearsără la popii cei mai mari şi la bătrîni şi zisără: Cu giurămînt ne-am giurat pre noi, nemică să nu gustăm, pînă nu vom omorî pre Pavel. 15. Acum derept aceaia, spuneţi căpitanului den voia săborului, că mîine să-l scoaţă la voi, cum aţi vrea mai adevărat a întreba de cealea ce-s de el; iară noi, mainte de ce să va apropiia, gata sîntem a omorî pre el. 16. Iară deaca auzi feciorul surorii lui Pavel hicleşugul, mearse şi întră în tabără.deade veaste lui Pavel. 17. Iară Pavel, chemînd unul den sutaşi, zise: Du pre cest voinic la căpitanul, că are oarece să-i spue lui. 18. Iară el luîndu-l pre el, duse-l cătră căpitanul şi zise: Pavel cel legat m-au chemat de m-au rugat să aduc pre cest voinic cătră tine, avînd oarece a-ţi grăi. 19. Şi prinzîndu-l de mînă căpitanul, şi-l duse în laturi şi-l întrebă: Ce iaste carele vrei să-mi spui? 20. Iară el zise că jidovii sau sfătuit să te roage ca mîine să duci pre Pavel în săbor, ca cum ară vrea mai adevărat să întreabe ceva de el. 21. Iară tu nu-i creade pre ei, că-l aleşuescu dentru ei băr{166v}baţi mai mulţi de patruzeci, carii s-au giurat că nece vor mînca, nece vor bea, pînă nu-l vor omorî pre el. Acuma gata sînt, aşteptînd de la tine ce veri zice. 22. Iară căpitanul, derept aceaia, slobozi pre voinic, poruncind nemunuia să nu spui că i-au zis lui aceastea. 23. Şi chemînd pre doi den sutaşi, zise: Gătiţi doao sute de viteaji,ca să meargă pînă la Chesariia, şi şaptezeci de călăraşi, şi fustaşi doao sute, denn al treile ceas de noapte. 24. Şi dobitoace încă să gătească, să pue pre Pavel să-l petreacă în pace, pînă la Filix deregătoriul. 25. Scriind şi carte, în carea aşa era: 26. Clavdie Lisia, cinstitului deregătoriu, lui Felix sănătate. 27. Pre acest bărbat, prinsu de jidovi, cînd vrea să-l omoară, sosiiu cu viteajii şi-l scoş, înţelegînd că e rimlean. 28. Şi vrînd a-i şti vina pentru ce-l pîrăscu, dus-am pre el în săborul lor. 29. Şi-l aflaiu că-l pîrăscu pentru întrebarea legiei lor, şi nece o vină n-ară avea, pren carea i s-ară cădea moarte au prinsoare. 30. Iară deaca-mi deaderă de ştire că jidovii leşuescu după el, numaidecît trimeş pre el la tine, lăsînd şi pîrîşilor, să au ceva împrotivă-i spue înaintea ta. Să fii sănătos. 31. Iară viteajii, cum era poruncit lor, luîndu-l pre Pavel, dusără-l noaptea în Antipatrida. 32. Iară a doaoa zi, lăsară pre călăraşi să meargă cu el, ei să întoarsără în tabără. {355}33. Carii veniră în Chesariia, şi deaderă cartea deregătoriului, stătură înaintea lui şi pre Pavel. 34. Iară cetind deregătoriul cartea, întrebă den care ţînut iaste şi deaca înţelease că iaste din Chilichiia, 35. Zise: Auzi-voiu pre tine cînd vor veni şi pîrîşii tăi aici. Şi porunci în tîrnaţul lui Irod să-l păzască pre el. {167r} CAP. 24. 1. Pîrîndu-l Tertulie, Pavel îşi dă sama. 25. Deregătoriului şi muerii lui, pre Hristos Îl propoveduiaşte. 26. Nădăjduind în deşărt Felix că-i va da Pavel bani. 27. Eşind den deregătorie, lăsă pre Pavel prinsu. 1. Iară după cinci zile, pogorî popa cel mai mare, Anania, cu bătrînii şi cu un urătoriu(a. Carele e grăitor sau procatăr), anume Tertulie, carii stătură înaintea deregătoriului, împrotiva lui Pavel. 2. Iară chemîndu-l înainte, începu a-l pîrî (b. Sorocind) Tertulie zicînd: 3. Ştiind că în multă pace sîntem pentru tine, şi că multe ai îndereptat în înţelepţiia ta, în ceastă rudă, tutindinile şi în toată vreamea, cunoaştem, cinstite Felixe, cu mare mulţemită. 4. Iară să nu te ţin cuvinte multe, rogu-te să ne asculţi pre noi pre scurt, pentru blînziia ta. 5. Aflat-am pre acest bărbat veninat, carele face rădicare şi gîlceavă, a toţi jidovii carii sînt preste toată lumea şi mai marele eresului nazarineanilor. 6. Carele beseareca au ispitit să o spurce, pre carele prinzîndu-l, după leagea noastră vream să-l giudecăm. 7. Iară venind Lisia căpitanul, cu mare putearem îl luo den mînile noastre. 8. Porîncind pîrîşilor lui să vie la tine, den carele vei putea însuţi a înţeleage, să-l veri întreba, de toate acestea de carele îl pîrîm noi pre el. 9. Iară jidovii încă zisără: Aceastea aşa sînt. 10. Iară Pavel răspunse, arătîndu-i deregătoriului să grăiască. Ştiind pre tine, că de mulţi ani fiind giudecătoriul limbiei aceştiia, pentr-aceaia mai cu bună voe voiu răspunde de acealea ce-s de mine.11. Că tu poţi şti că nu-s mai mult de doaosprăzeace zile, dă cîndu mă suiiu în Ierosalim, să mă rog. 12. Şi în besearecă încă nu mă aflară pritcindu-mă cu cineva sau val făcînd în mulţime, nece în sinagoghi, nece în oraş. {167v} 13. Nece vor putea adevăra de cealea ce mă pîrăscu acum pre mine. 14. Iară eu mărturisescu ţie aceasta, după cum calea ceaia carea o chiamă eres, aşa slujescu Dumnezăului părinţilor miei, cît crez toate carele-s scrise în leage şi proroci,. 15. Avînd nădeajde în Dumnezău, carea ei aşteaptă învierea carea va să fie a morţilor, derepţilor şi nederepţilor. {356} 16. Într-aceaia mă nevoescu să aibu şi eu ştiinţă sufletească fără zminteală, înaintea lui Dumnezău şi înaintea oamenilor, pururea. 17. Iară după mulţi ani, veniiu să fac milostenie în ruda mia, şi jărtve. 18. Între carele mă aflară pre mine curăţit în besearecă, nu cu mulţime, nece cu gîlceavă, iarăşi neşte jidovi den Asia. 19. Carii au vrut trebuit să fie acicea, să mă pîrască, să au ceva împrotiva mia. 20. Au aceştea să spue să au aflat întru mine vro nedereptate, cînd sta{m} eu în săbor. 21. Fără numai den cest glas, cu carele am strigat întru el de învierea morţilor, mă chem în giudecată de voi, astăzi. 22. Iară auzind aceasta Filix, lăsă-i atunci zicînd: După ce voiu întreba mai bine de acea cale, cînd va veni Lisia căpitanul, voiu socoti lucrul vostru. 23. Şi porunci sutaşului să păzească pre Pavel şi să-l slăbească den legături, şi nece pre unul dentr-ai lui să nu-l oprească a-i sluji, sau a veni cătră el. 24. Iară după cîteva zile, mergînd Filix cu Drosila, muiarea lui, carea era jidovă, chiemă pre Pavel şi auzi pre el de credinţa carea e în Hristos. 25. Iară grăind el, de dereptate şi de opritură şi de giudeţul ce va să fie, spăimat Filix răspunse: Acum pasă, iară avînd prilej, te voiu chema tine. 26. Şi aceasta nădăjduindu împreună că-i va da lui, Pavel, bani, ca să-l sloboază, derept aceaia, ades chema pre el, voroviia cu el. 27. Iară împlîndu-să doi ani, luo altul (c. Ce să zice, să schimbă deregătoriia, fu altul deregătoriu), după el Filix, {168r} pre Porchie Fist, iară vrînd să facă pre voe Filix jidovilor, lăsă pre Pavel legat. CAP 25. 1. Fist viind în locul lui Felix. 6. Porunci să aducă înainte pre Pavel. 11. Pavel mută leagea la împăratul. 14. Fist lui Agripa craiu spune lucrul lui Pavel. 23. Şi-l duce înaintea lui. 27. Să ia sama lui. 1. Iară Fist venind la deregătorie, după trei zile sui în Ierosalim den Chesariia. 2. Şi stătură înaintea lui popa cel mare şi mai marii dentre jidovi, împrotiva lui Pavel, şi rugară pre el, 3. Pohtind să le facă voia împrotiva lui, să-l chiiame în Ierosalim, puind leşuitori să-l omoară pre el, pre cale. 4. Iară Fist răspunse să-l ţînă pre Pavel în Chesariia, că el încă curînd va mearge acolo. 5. Şi carii pot dentre voi să pogoară dempreună, şi să iaste în cest bărbat vro vină, pîrască pre el. 6. Lăcui derept aceaia, la ei, nu mai mult de zeace zile, şi pogorî în Chesariia; a doao zi, şăzînd în giudecată, porunci să aducă pre Pavel. {357} 7. Pre carele aducîndu-l, luară-l împregiur jidovii ce pogorîse den Ierosalim, multe şi greale vine aducînd spre Pavel, cealea ce nu le putea adevăra. 8. Şi dîndu-şi el sama, zicea că: Nece în leagea jidovilor, nece în besearecă, nece spre împăratul, n-am greşit. 9. Iară Fist, vrînd să facă pre voe jidovilor, răspunzînd lui Pavel, zise: Vrea-vei să sui în Ierosalim şi acolo să te giudeci de aceastea, de mine? 10. Şi zise Pavel: La giudecata împărtatului stau, unde mi să cade a mă giudeca; nemică n-am greşit jidovilor, cum şi tu bine ştii. 11. Iară de am greşit, sau am făcut ceva să mi să cază moarte, nu mă trag a nu muri; iară de nu iaste nemică de carele aceştea mă pîrăscu, nime nu mă poate da lor; {168v} iau-mă pre împăratul. 12. Atunci Fist vorovindu-să cu săborul răspunse: Pre împăratul te-ai luat şi la împăratul ţi-e a mearge. 13. Iară deaca trecură cîteva zile,Agrippa craiu şi Vernichie pogorîră în Chesariia să să adune (a. Să să închine) cu Fist. 14. Şi trecînd multe zile acolo, Fist spuse craiului lucrul lui Pavel, zicînd: Un bărbat iaste lăsat de Filix, în prinsoare. 15. De carele fiind eu în Ierosalim, venit-au înaintea mea mai marii popilor şi bătrînii jidovilor, cerînd spre el giudecată. 16. Cărora am răspunsu că nu iaste obiceaiul rimleanilor să dea pre vrun om la pierzare, pînă nu va avea mainte cel pîrît, pîrîşii lui de faţă, pînă nu vor da şi lui loc să să îndereapte de vină. 17. Iară deaca veniră el acicea, fără nece o zăbavă, a doao zi şăzînd la giudecată, poruncit-am să aducă bărbatul. 18. A căruia pîrîş, stînd înainte, nece o vină nu-i băga de carele gîndiia{m} eu. 19. Iară numai neşte întrebături de rătăcirea lor avea spre el, şi de un Iisus mort, pre carele zicea Pavel a fi viu. 20. Şi îndoindu-mă eu de întrebările acealea, ziş: Au vreare-are să meargă în Ierosalim, şi acolo să să giudece de aceastea? 21. Iară Pavel luîndu-să să să ţie la giudecata împăratului, poruncit-am să-l ţie pre el pînă-l voiu trimite la împăratul. 22. Iară Agrippa zise cătră Fist: Vreare-aş şi eu să auz pre acel om. El zise: Mîine-l vei auzi pre el. 23. Iară a doaoa zi, viind Agrippa cu Vernichiia cu multă fălie, şi întrînd în polată cu căpitanii şi cu oameni mai mari ai oraşului, şi porunci Fist să aducă pre Pavel. 24. Atunci zise Fist: Agrippo craiu, şi toţi carii sînteţi cu noi bărbaţi, vedeţi pre acesta pentru carele toată mulţimea de jidovi m-au aflat pre mine în Ierosalim şi acicea strigînd că nu i să cade lui mai mult să fie viu. {169r} 25. Iară eu înţelegînd pre el că nece o vină de moarte n-ară fi făcut, şi el încă s-au luat pre împăratul, gîndit-am să trimeţ pre el. {358} 26. De carele ce să scriu cu adevăr domnu-mieu n-am: derept aceaia l-am adus pre el înaintea voastră, şi mai vîrtos înaintea ta, Agrippo craiu, cum întrebîndu-l, să ştiu ce voiu scrie. 27. Că necuviinţă mi să pare a-l trimite legat şi vinele lui să nu le arăt. CAP 26. 2. Pavel înaintea Agripei. 4. Viiaţa lui den tinereaţe. 16. Şi chemarea lui. 22. Cu atîta destoinicie spune. 28. Cît inima lui craiu încă o înduplecă. 30. Cît fără de ispravă să răsfirară domnii. 1. Şi Agrippa lui Pavel zise: Îngăduiaşte-ţi-să ţie, de tine însuţi să grăeşti. Atuncea Pavel rădicînd mîna, începu a-şi da sama: 2. Despre toate de carele mă pîrăscu jidovii, craiu Agrippo, mă ţiiu fericit a fi, că mi-e a grăi astăzi înaintea ta. 3. Iară mai vîrtos, ştiindu-te că ştii toate obiceaiurele şi întrebările jidoveşti, derept aceaia mă rog, cu răbdare, să asculţi pre mine. 4. Că viiaţa mea cea den tinereaţe, carea au fost dentîiu în ruda mea, în Ierosalim, ştiu-o toţi jidovii. 5. Carii mă cunoscu pre mine mai denainte, (să vor vrea să mărturisească), că după adevărat, în obiceaiul al legii noastre, am trăit fariseu. 6. Şi acum, pentru nădeajdea făgăduinţei făcută părinţilor noştri de la Dumnezău, stau supt giudecată pus. 7. Întru carea doaosprăzeace rude ale noastre, noaptea şi zuoa, în toată vreamia slujind, nădăjduescu că vor agiunge, pentru carea nădeajde sînt pîrît de jidovi, Agrippo craiu. 8. Ce? Au nu creadeţi că Dumnezău vă va scula pre morţi? 9. Că eu cu adevăr era{m} gîndit întru mine, spre numele lui Iisus Nazarineanul, să fac multe împrotivă-L. {169v} 10. Care am şi făcut în Ierosalim, şi pre mulţi sfinţi am închis în temniţă, puteare de la mai marii popilor luînd; şi cînd omorîia pre ei, eu încă am voit. 11. Şi în toate sinagoghile, de multe ori muncindu-i pre ei, silitu-i-am să hulească; şi fără samă m-am turbat spre ei, îi goniia{m} şi pînă în oraşă streine. 12. Între carele, mergînd în Damasc, cu puteare şi cu îngăduială de la mai marele popilor, 13. La amiază-zi, în cale, văzuiu, craiule, den ceriu lumină mai mare de lumina soarelui, şi mă cuprinse cu strălucirea ei, şi pre ceia ce mergea cu mine. 14. Iară căzînd noi toţi la pămînt, auziiu glas grăind cătră mine şi zicînd în limbă jidovească: Saule, Saule, ce Mă goneşti? Ci greu-ţi iaste a zvîrli împrotiva strămurării. {359} 15. Iară eu ziş: Cine eşti, Doamne? El zise: Eu sînt Iisus, pre carele tu goneşti. 16. Ce scoală şi stă în picioarele tale că pre aceasta M-am arătat ţie, să te alegu slugă şi mărturisitoriu acelora carele ai văzut şi întru carele Mă voiu arăta ţie. 17. Slobozindu-te pre tine den ceşti oameni şi den păgîni, la carii te trimeţ pre tine acum. 18. Să deşchizi ochii lor şi să să întoarcă den tunearece la lumină, şi de putearea Satanei la Dumnezău, ca să ia ertăciune de păcate şi parte între sfinţi, pren credinţa carea e în Mine. 19. Unde, craiu Agrippo, nu fuiu neîngăduitoriu arătării cereşti. 20. Şi mainte cărora era în Damasc şi în Ierosalim şi întru tot ţînutul Iudeei, după aceaia şi păgînilor povestiiu să să pocăiască şi să să întoarcă cătră Dumnezău, fapte destoinice a pocăinţei să facă. 21. Pentru aceastea, jidovii prinzîndu-mă în besearecă, vrea să mă omoară. 22. Şi agiutat cu agiutoriul lui Dumnezău, pînă în ceastă zi, stau mărturisind aceastea, a mic şi mare, ne{170r}mică zicînd, fără cealea ce-au prorocit prorocii şi Moisi, că vor să fie. 23. A păţi Hristos şi a fi El întîiul de învierea morţilor, a propovedui lumină aceştii rude şi păgînilor. 24. Aceastea grăind el şi dîndu-şi sama, Fist cu mare glas zise: Nebuneşti, Pavle? Cărţile ceale multe te duc la nebunie. 25. Iară el zise: N-am nebunit, cinstite Fiste, ce adevărate şi treazve cuvinte grăescu. 26. Că şti de aceastea craiu, la carele şi eu cu îndrăznire grăesc, că nu gîndesc c-are fi de aceastea carele n-ar şti, că nemică de aceastea în ungheţ nu s-au făcut. 27. Crezi în proroci, craiu Agrippo? Ştiu că crezi. 28. Iară Agrippa cătră Pavel zise: Cu puţinel de nu mă faci să fiu creştin. 29. Iară Pavel zise: Pohtire-aş de la Dumnezău şi în puţinel şi în mult, nu numai tu, ce toţi cîţi mă aud astăzi, să fie ca mine, fără de ceastă prinsoare încolea. 30. Şi aceastea zicînd, să sculă craiu şi deregătoriul şi Vernichiie şi ceia ce şăzuse cu ei. 31. Şi mergînd în laturi, grăiia unii cu alţi, zicînd că nece o vină de moarte au de prinsoare n-au făcut omul acesta. 32. Iară Agrippa cătră Fist zise: Slobozit au vrut putea fi acest om, să nu s-au vrut luoa pre împăratul. CAP 27. 1. Lui Pavel. 7., 9. Spuindu-i de vreame spargerea corabii. 11. Nu-i cred. 14. În multă vreame de vînturi, în toate părţile aruncaţi. 21., 41. Sparge-să corabiia, 43. Toţi sănătoşi. 44. Es la pămînt. {360} Iară deaca fu rînduită noao să vînslăm în Italia, deaderă de Pavel şi pre alţi, legaţi, sutaşului anume Iulie, den şireagul împăratului. 2. Şi suindu-ne în corabiia den Adramiteiu, vrînd să vînslăm pre lîngă ţînutul Asiei, ne slobozim, fiind cu noi Aristarh machedon den Solun. 3. Iară a doao zi agiunsem în Sidona, iară iulie, cu mare {170v}cinste ţiind pre Pavel, îngădui să meargă la priiatini, să-l grijască. 4. Şi de acolo purcezînd, vînslăm în Chipru, pentru că ne era vînturele împrotivă. 5. Şi mearsem pre marea Chilichiei şi a Pamfiliei, sosim în Mira, oraşul Lichiei. 6. Şi acolo, aflînd sutaşul o corabie de la Alexandriia vînslind în Italiia, ne băgă într-însa. 7. Iară în multe zile, vînslind cătinel, şi abiia sosim lîngă Cnida, nelăsînd pre noi vîntul, vînslim în Crit, lîngă Salmon. 8. Şi abiia trecînd pre lîngă ia, venim la un loc ce-l chiamă Vad (a. Era loc de-a lega corabiia. Greceaşte, îl chiema acel loc, Pulcru) bun, de carele era aproape oraşul Lasiei. 9. Iară multă vreame trecînd, şi fiind vînslarea cu perire, pentru că şi postul trecuse, îndemna-i Pavel. 10. Grăind lor: Bărbaţilor, văz că cu dosadă şi cu multă pagubă, nu numai a povăriei (b. Tărhatului). 11. Iară sutaşul pre cîrmaci şi pre corăbiiariu asculta mai vîrtos decît cuvintele lui Pavel. 12. Şi nefiind vadul bun a erna, mulţi făcea sfat să purcează şi de acolea, cum de-are putea să agiungă în Finichiia, să erneaze la vadul Critului, carele caută cătră Liva (c. Carele-i spre amiazăzi şi spre apus) şi cătră Hor. 13. Iară suflînd austru, părîndu-le lor că vor isprăvi voia lor, lăsîndu-să den Asson, vînslară cătră Crit. 14. Iară nu preste multă vreame, să lovi întru ia vînt cu vihor, carele să chiamă Euroclidon (d. Numele vîntului despre răsărit, cu vicol reapede). 15. Şi răpi corabiia şi neputînd mearge spre vînt, sloboziră-o vîntului şi ne ducea. 16. Şi ducîndu-ne într-un ostrov mic, ce să chiama Clavdie, abiia o putum apuca luntrea. 17. Carea trăgîndu-o în corabie, cu măestrie agiutorase împregiurînd corabiia, temîndu-ne să nu cază în vrun loc cu {171r} năroiu (e. Volbură), sloboziră veatrile şi aşia mergea. 18. Iară aruncîndu-ne foarte tare de vicol, a doao zi făcură pagubă. 19. Şi a treia zi, noi cu mînile noastre, lepădăm unealtele corabiei. 20. Iară cînd nu s-are arăta nece soarele, nece stealele, în multe zile, şi fiind vicol mare, de-acii să luase toată nădejdea vieţii noastre. 21. Şi flămînzind mult, atuncea stînd Pavel în mijlocul lor zise: Au vrut trebui, o bărbaţilor, ascultînd pre mine, să nu purceadem den Crit, şi a încungiura această dosadă şi pagubă. 22. Iată şi acum rog pre voi, să fiţi cu inimă bună, că perire nu va fi nece a unui suflet den voi, ce numai corabii. {361} 23. Că-mi stătu înainte, într-această noapte, îngerul lui Dumnezău al căruia sînt eu, căruia-I slujescu. 24. Zicînd: Nu te teame, Pavle, înaintea împăratului trebue să stai, şi iată, dăruit-au ţie Dumnezău pre toţi carii vînslă cu tine. 25. Derept aceaia, fiţi cu inimă bună, bărbaţilor; crez lui Dumnezău că aşia va fi, cum mi-au grăit mie. 26. Şi într-un ostrov trebuiaşte noao să cădem. 27. Şi venind a patrasprăzeace noapte, vînslind noi în Adria (f. În Marea Adriei), pre la miază noapte, le păru corăbiiarilor că să apropie la vrun ţînut. 28. Şi slobozind măsura, aflară stînjăni doaozeci, şi mai mearsără puţinel, şi iară slobozind măsura, cincisprăzeace stînjăni. 29. Temîndu-să să nu cumva cază în vrun loc prundos, den pisc aruncînd patru mîţe (g. Mîţele de fier, carele ţîn corabiia în loc, de nu mearge, că-s cu unghi de fieru) pohtiia să fie zuo. 30. Iară corăbiiarii să ispitiia să fugă den corabie, şi sloboziră luntriţa în mare, pre supt cumpăt, cum ară vrea să sloboază mîţele den pisc. (h. Den cel denainte piscu). 31. Zise derept aceaia Pavel sutaşului şi viteajilor: {171v} Să nu vor rămînea ceştea în corabie, voi nu veţi putea mîntui-vă. 32. Atunci viteajii tăiară funile luntrei şi o lăsară să cază. 33. Şi într-aceaia făcîndu-să zuo, Pavel ruga pre toţi să mînînce bucate, zicînd: Că-i a patrasprăzeacea zi astăzi de cînd, aşteptînd, trăim nemîncaţi şi nemică luînd (i. De mîncare). 34. Derept aceaia, rog pre voi să luaţi bucate, că aceasta iaste de mîntuirea voastră, şi nece unuia de voi nece un păru den cap nu-i va cădea. 35. Şi zicînd aceastea, luo pîine, şi deade har lui Dumnezău, înaintea tuturor, şi frîngînd, începu a mînca. 36. Iară tuturor mai viindu-le inimă şi luară şi ei de mîncară. 37. Şi era în corabie, de toţi, doao sute şi şaptezeci şi şase de suflete. 38. Iară deaca să săturară de bucate, uşurară corabiia, aruncînd hrana (j. Au grîul) în mare. 39. Şi cînd fu zuo, pămîntul nu-l cunoştea, dară socotiia un sîn (k. Un cot de mare), avînd ţărmure, în carele socotiia de-are putea să urnească corabiia. 40. Şi trăgînd sus mîţele, sloboziră (l. Corabiia)-o mării şi slăbiră funile cîrmelor, şi rădicînd veatrila cătră suflarea vîntului, siliia la ţărmure. 41. Iară nemerind în locul a doao mări (m. Unde să împreuna 2 mări), să împrinse corabiia şi piscul denainte să împlîntă şi sta neclătită, iară partea dendărăpt să rumpea de tăriia undelor. 42. Iară sfatul viteajilor le era să omoară pre cei prinşi, ca să nu înoate cineva şi să scape. 43. Iară sutaşul vrînd să-l scutească pre Pavel, opri-i de sfatul lor şi porunci celora ce pot înota să să sloboadă întîiu, să iasă la pămînt. 44. Iară alalţi, unii pre scînduri, alţii pre frînturi den corabiie, şi fu aşa de eşiră toţi la pămînr, în pace. {172r}. {362} CAP 28 1. Omeniia varvarilor ce făcură cu ei. 3. Pavel luo în mînă o vipere. 5. Şi nu-l muşcă. 8., 9. Pre Poplie şi pre ceialalţi îi vindecă. 11. Den Milit purcezînd. 16. Sosescu în Roma. 17. Pavel jidovilor. 20. Spune lucrul lui. 23. Porpoveduiaşte Evangheliia. 30. În doi ani. 1. Şi deaca eşiră în pace, atuncea înţeleaseră că chiamă ostrovul Milit. 2. Iară varvarii (a. Proştii să chiamă varvari) făcea omenie multă cu noi, făcînd foc, priimiră pre noi pre toţi, pentru ploaia ce ne plooa (b. Povoiu) şi pentru frigul. 3. Şi strîngînd Pavel ceva surceale (c. Hrasture) şi puind pre foc, o vipere eşind den căldură, năvăli spre mîna lui. 4. Şi cum văzură varvarii spînzurînd jivina de mîna lui, zisără unul cătră alalt: De tot iaste vrăjmaş omul acesta, carele, mîntuindu-să den mare, vina lui nu-l lăsă să trăiască. 5. Iară el, scuturînd jivina în foc, nece un rău nu păţi. 6. Iară ei aştept să să îmfle şi să cază de pripă, mort; iară şteptînd ei mult, şi văzînd că nu i-are fi nece o nevoe, întoarsără-să şi-i zicea că e Dumnezău. 7. Iară în acel loc era sălaşele a mai marelui ostrovului, anume Poplie, carele ne priimi pre noi şi trei zile, cu omenie, ne ospătă. 8. Şi fu tatăl lui Poplie cuprinsu de friguri şi de vintre (d. Cînd face omul sînge, unii zic inima cea rea, aceii boale). zăcînd, la carele întră Pavel şi să rugă, şi puindu-şi mîinile spre el, vindecă pre el. 9. Iară aceasta fiind, şi alţii carii avea nepotinţe, în ostrovul acela, veniia şi să vindeca. 10. Carii cu multă cinste cinstiră pre noi, şi purcezînd, ne pusără de ce ne trebuiia. 11. Iară după trei luni, vînslăm cu corabie alexandrienească, carea ernase în ostrov, căriia-i era sămnul Dioscori. 12. Şi sosind în Siracusi, rămasem acolea trei zile. 13. De acolea, încungiurînd, sosim în Righiia şi preste o zi {172v} suflînd aostru, întru a doao zi, venim în Potiol, 14. unde aflăm fraţii: rugară-ne să rămînem la ei şapte zile, şi aşa venim în Roma. 15. Şi de acolea, auzind fraţii de carele era de noi, eşiră înaintea noastră, pînă la tîrgul (e. Piaţ) Apiei, şi pînă la Trei Crîcime, pre carii văzîndu-i Pavel, dînd har lui Dumnezău, luo hrăborie. 16. Iară deaca venim în Roma, sutaşul deade legaţii, mai marelui şireagului, şi îngăduită fu lui Pavel să lăcuiască deusebi, cu un viteaz carele ară păzi pre el. 17. Şi fu după trei zile, chemă Pavel pre cei mai mari ai jidovilor, carii deaca veniră, zise lor: Bărbaţi fraţi, eu nemică făcînd împrotiva oamenilor sau obiceaiurelor părinţilor, legat în Ierosalim fuiu dat în mînile rîmleanilor. {363}18. Carii avînd întrebătură de mine, vrură să mă sloboază, pentru că nece o vină de moarte nu era în mine. 19. Iară grăindu-le jidovii împrotivă, de nevoie-mi fu a mă luoa pre împăratul, nu că aş avea ruda mea pren ceva a o pîrî, 20. Ce pentru aceasta am chemat pre voi, să vă văz şi să vorovescu, că pentru nădeajdea lui Israil, cu aceastea lanţure sînt împregiur. 21. Iară ei cătră el zisără: Noi nece cărţi n-am luat despre tine den Iudea, nece viind cineva den fraţi ne-au dat veaste sau au grăit de tine ceva rău. 22. Ce ni-e voia să auzim de la tine, ce înţelegi, că ştim că acestui obiciaiu împrotivă-i grăescu tutindini. 23. Iară rînduindu-i lui zi, veniră la el în sălaş mai mulţi, cărora mărturisindu-le, spunea Împărăţiia lui Dumnezău, îndemnîndu-i pre ei de cealea ce-s de Iisus Hristos, den leagea lui Moisi şi den proroci, de demineaţa pînă sara. 24. Iară unii credea acelora ce să zicea, iară alţii nu credea. 25, Şi fiind neasemănare între ei, eşiră. după ce zi{173r}sease Pavel cest cuvînt, că "bine au grăit Duhul Sfînt pre Isaiia prorocul, cătră părinţii noştri. 26. zicînd: Pasă cătră oameni aceştea şi zi cu auzul veţi uzi şi nu veţi înţeleage; şi văzînd veţi previ şi nu veţi vedea. 27. Că s-au îngrăşat inimile oamenilor acestora şi cu urechile greu auziră şi ochii săi închisără, să nu cumva vază cu ochii şi cu urechile să auză şi cu inima să înţeleagă, şi să să întoarcă şi să-i vindec pre ei. 28. Iară în ştire să fie voao că păgînilor s-au trimes această spăsenie a lui Dumnezău, şi ei vor auzi". 29. Şi aceastea zicînd el, eşiră jidovii, multă prigoană avînd între ei. 30. Şi rămase Pavel doi ani în sălaşul său, şi priimiia pre toţi carii întra la el, 31. Propoveduind Împărăţiia lui Dumnezău, şi învăţînd cealea ce-s despre Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăznirea, fără opreală. Sfîrşitul Faptelor Sfinţilor Apostoli. {173v} {364} PREDOSLOVIE A CĂRŢIEI LUI IACOV APOSTOL.Într-aceaste 7 cărţi carele să cheamă greceaşte catoliţi, ce să zice depreună. 1. Întîi iaste cartea lui Iacov apostol, pre rînd, de care ni să cade a şti ceaste trei lucruri: Întîiu, cine au fost Iacov, scriitoriul aceştii cărţi. 2. A doaoa, de destoinicii a ceştii cărţi. 3. treia, de şuma ceştii cărţi. 1. Mulţi s-au îndoit de cine-i scrisă această carte, de Iacov apostol, au de alt Iacov; iară să iaste a lui Iacov apostol, a căruia de ei iaste, a celui mai mare, au a celui mai mic? Că Hristos doi Iacovi au avut în numărul apostolilor: unul Iacov, feciorul lui Zevedeiu, care să chiamă Iacov cel mai mare, iară altul, Iacov al lui Alfeiu, pentru ca să să usebească, l-au chemat mai mic; pre acesta-l chiamă Pavel apostol, că-i fratele Domnului, la Galat. 1, stih. 19. Doi Iacovi să chiamă fraţi Domnului: unul Iacov, iaste-i porecla Iust, pre carele Epifanie l-au chemat Obliiaş, ce să zice "mut"; acesta au fost din numărul celor 70 de ucenici, carele nu după multă vreame după suirea lui Hristos în ceriu, l-au fost ales apostolii iepiscop besearicei în Ierosalim. Chiematu-s-au fratele Domnului pentr-aceaia c-au fost feciorul lui Iosif, logoditul Mariei, cu muiarea cea dentîiu şi pentru aceaia-i zisără "fratele Domnului", pentru că muma acestuia era vară premare cu Mariia, Maica lui Domnul. Pentru aceaia {365} unii zic că au scris această carte Iacov Oblie, carele să zice "mut", carele au fost episcop în Ierosalim. Iară cărtularii cei mai mulţi şi mai credincioşi, ei zic că au scris Iacov apostol, cel mic, cum să cunoaşte şi din predosloviia cărţiei. Şi dintr-aceasta încă să cunoaşte, că nu să cuvinte iepiscopului a unui ţînut a scrie carte tutu{174r}ror rudeniilor jidoveşti ce-s răşchirate pren toată lumea, ce mai vîrtos să cuveniia carele-i apostol să scrie tuturora; nici să află cineva să-i grăiască împrotivă, nici pentr-aceasta să poată cineva a să îndoi că n-are fi scris el această carte, că nu să chiamă apostol, ce sluga lui Dumnezău şi a lui Iisus Hristos, că încă şi Pavel apostol să chiemă sluga lui Hristos, săvai că-i apostol. 2. Destoiniciia ceştii cărţi iaste că-i scrisă de apostol: că varece-i scris de apostoli totu-i sfînt şi destoinic. Mulţi s-au îndoit de destoiniciia aceştii cărţi, întîiu pentr-aceasta că în ceastă carte scrie că omul păcătos să îndereaptă din fapte bune şi nu numai de credinţă, cum li să pare unora, Iacov 2, stih 24. Această învăţătură li să pare unora a fi împrotiva lui Pavel apostol, carele învaţă, în cărţile lui, că omul păcătos să îndereaptă înaintea lui Dumnezău numai din credinţă, fără de fapte bune, iară 3, stih. 28, Galat. 2, stih 16. Şi pentru că nu le putea asămăna că le părea că grăiaşte împrotivă una alţiia, iară ei lepăda cartea lui Iacov din cărţile sfinte, săveri că bine să tocmesc, numai să socotiţi bine, că nu grăesc amîndoi di un feal de credinţă şi de un feal de îndereptătură; că Iacov grăiaşte de credinţa moartă, care n-are fapte bune, şi cu aceaia zice că nu ne vom înderepta înaintea lui Dumnezău, că fiind fără de fapte bune, iară ia nu-i credinţă dereaptă, ce-i moartă. A doa oară grăiaşte de îndereptătură, nu care-i înaintea lui Dumnezău, ce carea-i înaintea oamenilor, cum arată că Avraam s-au îndereptat din fapte bune, ce însă ia nu-i credinţă dereaptă, ce-i moartă. A doa oarcă grăiaşte de îndereptătură, nu care-i înaintea lui Dumnezău, de carea-i înaintea oamenilor, cum arată că Avraam s-au îndereptat din fapte bune, ce însă înaintea oamenilor s-au îndereptat, nu înaintea lui Dumnezău. Iară Pavel apostol grăiaşte de credinţa dereaptă carea are în toată vreamea fapte bune şi cu carea ne îndereptăm înaintea lui Dumnezău. Că această credinţă iaste mîna sufletului omului creştin cu carea prinde pre Hristos, cu toate bunătăţile, de-l face al său. A doa oară grăiaşte {174v} de îndereptătura înaintea lui Dumnezău, carea-i credinţă fără de fapte bune; cum zice Pavel de sine şi de alţi apostoli, zicînd 2. stih. 16: Ştiind că omul nu să îndereaptă den faptele legiei, ce prin credinţa în Hristos, pentr-aceaia am crezut şi noi în Iisus Hristos, să ne îndereptăm de credinţa în Hristos, şi nu den faptele legiei, pentru aceaia că, din faptele legiei, nece un trup nu să va înderepta. 2. Iară unii pentr-aceaia n-au vrut dă priimească această carte, pentru că nu învaţă credinţa patimeei şi morţiei lui Hristos, nice despre alte cranguri a credinţei dereapte, ce numai ce învaţă de credinţa de obşte în Dumnezău şi desprte alte fapte bune. Ce aceasta lesne-i a răspunde: că varecarii cetesc cartea lui Iacov pot vedea că nu grăiaşte numai de credinţa de obşte în Dumnezău, ce mai vîrtos de credinţa ce iaste în Hristos, de carea zice că nu poate sta cu făţărnicie. Iară de alte cranguri a credinţei nu trebuiia să să scrie, pentru că şuma cărţii lui nu poftiia aceasta, că el avea lucru cu ceia ce nu trăiia bine cu mila lui Hristos şi cu sloboziia creştinească, ce {366} trăiia în sloboziia trupească. Pre aceştea au vrut să-i dojenească şi să-i pleace spre îngăduinţa credinţiei. 3. A treia oară pentr-aceasta să lepăda de aceasta carte, că pomeneaşte de nişte cuvinte a lui Pătru şi a lui Pavel apostol: 4, stih 8, zicînd că dragostea acoapere mulţimea păcatelor. Pavel 5., stih 17. Duhul pohteaşte împrotiva trupului; pentr-aceaste cuvinte, zicea că această carte iaste scrisă după petreacerea apostolilor. Răspuns: aceasta nu-i destul să să calce destoiniciia aceştii cărţi, pentru că leasne au putut Duhul Sfînt, nu numai unuia apostol, acealeaşi cuvinte şi acealeaşi lucruri, ce şi altora apostoli a le da aminte. După aceastea cuvinte lui Pătru au fost scris încă mai nainte de Pătru. 3, stih 34. Şi încă nime nu leapădă cartea lui Pătru pentru căce aduce cuvinte din cartea lui Solomon. {175r} 4. Unii zic că pentru ce face pomană numai de doao ori de numele lui Iisus Hristos, pentr-acea nu să cade să o priimească între cărţile sfinte. Răspunsu: aceasta încă nu-i destul, că în toată cartea Estireei, nu să află să fie pomenit numele lui Dumnezău Savaot; ce încă acea carte nu-i destul, că Iacov pomeneaşte numai de doao ori numele lui Iisus Hristos. 5. Zic că nu o au priimit cărtularii cei de demult, Iosebie şi Eronim. Răspunsu: acealea-s cuvinte deşarte, împrotiva lui Iosebie şi Eronim, că n-au fost ei neprimitori aceştii cărţi, ce alţii, de carii grăesc ei şi nu le spun numele. Iară ei o au priimit ca pre o carte sfîntă şi mărturisesc că în zilele lor au fost priimită de toţi. 6. A treia oară deregătorii apostolilor sta în doao lucruri: în răsădirea şi întru întrămarea besearicelor lui Hristos. Una era a învăţa taina credinţei creştineşti, cu cuvîntul şi cu scrisoarea, ca să o priimească jidovii şi elinii, ca să să pleace supt învăţătura creştinească; iară alta era a îndemna pre ceia ce era înturnaţi, din jidovi şi den elini, spre îngăduinţa credinţiei şi spre viaţa creştinească, cum să cuvinte cătră Evanghelie. Într-aceaste lucruri într-amîndoao, între alalţi apostoli, mai cu de-adins şi mai mult au ostenit Pavel apostol, că în cărţile, mai în toate, de tainele credinţiei aiave şi mult să pritceaşte. Iară de alte lucruri a vieţiei creştineşti el grăiaşte mai pre scurt, iar alţi apostoli a cărora li-s cărţile la noi, ei au scris de obiceaiul vieţiei creştineşti mai mult, iară de taina credinţiei mai pre scurt, cum să şi cunoaşte din cărţile lor. Pătru de multe capete a credinţei numai de grabă scrisă; iară pre jidovii credincioşi cu multe cuvinte-i dojeneaşte şi-i învaţă spre viiaţa creştinească şi spre tăriia credinţiei, să stea vîrtos împrotiva învăţătorilor minciunoşi, aşia şi Ioan apostol, carele în carte de primă pre {175v}spre tot, numai ce scrie de dragoste lui Dumnezău şi a priiatenilor noştri. După aceaia, numai pre scurt, face pomană de alesătura duhurilor. Iuda apostol totu-i într-aceasta cuprins, cum să-i învingă pre învăţătorii strîmbi şi făţarnici şi pre ceia carii, supt credinţa creştinească, dau slobozie spre poftele trupeşti. Aşia face şi Iacov apostol, nepriimind pre jidovi în credinţa creştinească, la carii scrie, pînă nu-i dojăneaşte, şi-i învaţă mainte de aceaste doao lucruri: mai întîiu de scîrbe şi de patime, a răbda pentru Hristos, după aceaia, de viaţa creşti {367}nească şi de mărturiia credinţiei, într-aceastea să să cuprinză. Dintru aceastea aiave să arată, pentru ce scrie pre scurtu de tainele credinţiei, şi împle toată cartea de îndemnături spre multe lucruri, că el jidovilor înturnaţi n-au vrut să le tîlcuiască credinţa, ce destul i-au îndemnat spre viiaţa creştinească. Săva că din toţi apostolii, firea credinţei dereapte, nice unul nu o au tîlcuit mai chiar de Iacov, arătînd că nu să poate despărţi credinţa dereaptă de dragoste, şi carea-i fără dragoste, nu-i dereaptă, ce-i moartă. După aceastea învaţă de ispitele din lăuntru şi dinn afară, arată că nu-i Dumnezău vina păcatului, ce-i pofta omului şi pentru slăbiciunea firei omeneşti, nu ne putem birui pre limba noastră, şi nime nu-i nemic să poată împlea poruncele legiei, că o poruncă călcînd, iale-s călcate toate. De aceastea şi de alte lucruri ca aceastea, n-au scris nime mai aiave decît Iacov. Că în această carte a lui, pre toţii îndeamnă spre tăriia credinţei creştineşti şi-i dojeneaşte, să aibă cu ia depreună şi viiaţă creştinească; că credinţa ce-i în Hristos, fără viiaţă creştinească, ia-i deşartă şi moartă. Pentr-aceaia roagă pre toţi să îmble întru fapte bune şi să rabde toate scîrbele, pentru Hristos, şi să învingă pohtele trupeşti; să asculte cuvintele lui Dumnezău, cu îngăduinţă şi înţelepţie făcînd rod bun şi fiecine să-şi înfrîneaze limba sa şi să să ferească de svade, de mînii şi de toate lucrurile real, carele-s împrotiva legiei lui Dumnezău. {176r} CARTEA LUI IACOV APOSTOL. CAP 1. 4. grăiaşte de răbdare. 6. De credinţă. 10. Dojăneaşte pre bogaţi. 13. După aceaia arată că ispitele spre rău nu-s de la Dumnezău. 17. Că Dumnezău pre nime nu ispiteaşte spre rău, că El îi dator a tot binele. 22. Spune cum trebuiaşte a priimi cuvîntul vieţiei. 1. Iacov, sluga lui Dumnezău şi a Domnului Iisus Hristos, a 12 semenţe răşchirate, închinăciune. 2. Mare bucurie să aveţi, fraţii miei, cînd cădeţi în multe fealuri de ispite, 3. Ştiind că ispita credinţei voastre lurează răbdare. 4. Iară răbdarea să aibă lucru desăvîrşit, ca să fiţi desăvîrşit şi întregi, întru nemică. 5. Iară să iaste cineva lipsit de înţelepciune să o ceară de la Dumnezău, carele o dă tuturora den destul, fără înfruntare, şi da-i-să-va lui. 6. Ce să ceară cu credinţă, neîndoindu-să nemică, că cine să îndoiaşte asamănă-să valului măriei, carele să clăteaşte şi să aruncă de vînturi. 7. Să nu gîndească omul acela că va luoa ceva de la Domnul. {368} 8. Că bărbatul cu inimă îndoită neaşezatu e întru {176v} toate căile sale, 9. Iară fratele smearit să să laude întru mărirea sa. 10. Iară bogatul întru smereniia sa; că va treace ca floarea erbiei. 11. Că răsărind soarele cu căldură, uscă iarba şi-i cade floarea şi-i piiare frîmseaţa; aşia şi bogatul întru căile sale să veştejeaşte. 12. Ferice de bărbatul ce rabdă ispită; că fiind ispitit, luoa-va corona vieţii, carea au făgăduit Domnul celora ce-l iubăscu pre El. 13. Nime, cînd are ispită, să nu zică că-l ispiteaşte Dumnezău, că Dumnezău nu-i ispititoriu spre rău, şi El pre nime nu ispitiaşte. 14. Iară fiecine să ispiteaşte cîndu-l trage pofta sa, şi să otrăveaşte. 15. După aceaia pofta dacă zămisleaşte, naşte păcat, iară păcatul săvîrşindu-să naşte moarte. 16. Nu rătăcireţi, fraţii miei iubiţi. 17. Toată darea bună şi tot darul desăvîrşit de sus iaste, carele pogoară de la Părintele lumînării, la carele nu iaste schimbare, sau umbrirea schimbăriei. 18. Carele din voia Lui născu pre noi, cu cuvîntul adevărăriei, ca să fim pîrga faptelor Lui. 19. Derept aceaia, fraţii miei iubiţi, tot omul să fie ager întru ascultare şi pestit a grăi, pestit spre mînie. 20. Că mîniia bărbatului nu lucrează dereptatia lui Dumnezău. 2l. Derept aceaia, lepădînd toată spurcăciunea şi rămăşiţele răotăţiei, cu blîndeaţa priimişi cuvîntul cel oltoit, carele poate spăsi sufletele voastre. 22. Iară fiţi făcătorii cuvîntului, şi nu numai ascultători, ca să nu vă înşelaţi. 23. Că cine-i ascultătoriu cuvîntului şi nu-i făcătoriu, acela să asamănă bărbatului ce-şi veade firea vieţii sale în oglindă. 24. Că văzîndu-să pre sine, şi să duce, şi numaidecît s-au uitat cum au fost. {172r} 25. Iară cine caută în leagea desăvîrşit a slobozireei, şi va rămînea întru ia, pentru că nu-i ascultătoriu uitătoriu, ce-i făcătoriu lucrului, acela e fericit în lucrul său. 26. Iară de i se pare cuiva între voi că e credincios, neînfrînîndu-şi limba sa, ce amăgindu-şi inima sa, acestuia deşartă-i credinţa lui. 27. Credinţa curată şi lămurită înaintea lui Dumnezău şi înaintea Părintelui, aceasta e, a socoti săracii şi văduole în scîrba lor, şi a să ţinea curat de lume. CAP 2. Cunteneaşte să nu fie credinţa cu făţărie. 14. Nu-i destul a arăta credinţa cu cuvintele, ce şi cu faptele milostenii şi dragostei. 15., 21, Arată cu pilda lui Avraam. {369} 1. Fraţii miei, să n-aveţi cu făţărnicie credinţa Domnului nostru Iisus Hristos cel slăvit. 2. Că să va întra cineva în soborul vostru, avînd inel de aur şi îmbrăcat în haine luminoase şi va întra şi sirumanul în veşmînt prost, 3. Şi să veţi căuta pre cela ce poartă veşmînt luminat şi veţi zice lui: Şezi tu cicea bine; iară surumanului veţi zice: Stă tu colea sau: Şezi cicea sub răzimarea picioarelor meale, 4. Au n-aţi făcut usebitură între voişi şi sînteţi făcuţi giudecători cugetelor strîmbe? 5. Ascultaţi, fraţii miei iubiţi, au n-au ales Dumnezău surumanii ceştii lumi să fie bogaţi în credinţă şi moşteani Împărăţii carea e făgăduită celora ce-l iubescu pre El? 6. Ce voi micşuraţi pre surumani. Au nu bogaţii cu putearea lor vă năduşesc pre voi şi vă trag pre voi la leage? 7. Au nu hulescu pre cel nume bun despre carele-i chemat spre voi? 8. Şi să ţineţi leage crăiască după Scriptură "iubeaşte priiatenul tău ca însuţi pre tine", bine faceţi. 9. Şi iarăşi să veţi căuta în făţărie, păcat faceţi şi veţi fi certaţi de leage, ca şi călcătorii ei. {177v}10. Că varecine va ţinea toată leagea, şi într-una să va poticni, în toate-i vinovat. 11. Că cine au zis "nu curvi", aceala încă au zis "nu omorî"; că să nu veri curvi, ce vei omorî, făcutu-te-ai călcătoriu legiei. 12. Aşia grăiţi şi aşia faceţi, ca şi c-aţi fi, prin leagea sloboziei, giudecaţi. 13. Că giudecată fără milă va fi celuia ce nu face milă; şi să laudă mila împrotiva giudecăţiei. 14. Că ce folosu-i, fraţii miei, de va zice cineva că are credinţă, iară fapte n-are? Au poate-l credinţa spăsi pre el? 145. Iară de vor fi fratele sau sora goli, şi în toate zile vor fi lipsiţi de hrană. 16. Şi le va zice cineva dintru voi: Pasă în pace, încălzeaşte-te şi te satură, şi nu le va da lor de carele le lipsescu trupului, ce folos va fi? 17. Aşia şi credinţa, să nu va avea fapte, moartă-i întru iaşi. 18. Ce poate zice cineva: Tu ai credinţă, şi eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără faptele tale, şi eu încă-ţi voiu arăta, din faptele meale, credinţa mea. 19. Tu crezi că-i unul Dumnezău. Bine faci. Dracii încă credu şi să cutremură. 20. Iară au vei să ştii, o oame, deşiarte, că credinţa fără fapte moartă iaste. 21. Avraam, părintele nostru, au nu s-au îndereptat din fapte, cîndu rădică pre Isaac, fiiul său spre oltariu? {370} 22. Vezi că credinţa arată faptele lui, şi din fapte, credinşa s-au săvîrşit. 23. Şi s-au împlut Scriptura zicînd: "crezut-au Avraam lui Dumnezău, şi s-au menit Lui în dereptate, şi s-au numit priiatin lui Dumnezău". 24. Vedeţi derept aceaia, că din fapte să îndereptă omul, şi nu din credinţă numai. 25. Aşijdere şi Rahava curvarea, au nu din fapte-i înderep{178v}tată, priimind iscoadele şi pre altă cale îndereptîndu-i? 26. Că cumu-i trupul, fără suflet, mort, aşia şi credinţa, fără fapte, moartă iaste. CAP 3. 3. Dojeneaşte pre omul creştin să-şi oprească limba cu frîul credinţei şi a dragostei sfinte. 9. Aduce înainte carele să fac pentru limbă. 15. Spune ce-i înţelepţiia omenească.17. Şi cum să osebeaşte de cea cerească. 1. Nu fireţi mulţi dascali, fraţii miei, ştiind că mai grea judecată veţi lua. 2. Că întru multe ne poticnim toţi, ce carele în cuvînt nu să sminteaşte acela e bărbat deplin, putînd cu frîul a-şi înderepta tot trupul. 3. Iată, cailor le punem zăbală în gură, să ne îngăduiască noao, şi tot trupul lor (înturnăm încătruo ni-i voia). 4. Şi iată, corabiile cîtu-s de mari, şi de vînturi tari să învăluesc, ce încă cu o cîrmă mică, cărmaciul le întoarce încătruo i-i voia. 5. Aşia şi limba, mic mădulariu-i, şi cu mari să făleaşte; iată puţinel foc, mare pădure aprinde. 6. Limba focu e, şi-i lumea nedereptăţiei. Aşia e tocmită limba între mădulările noastre, carea spurcă tot trupul şi, aprinsă de gheenna, tot împregiurul naşterei noastre aprinde-l. 7. Că toată firea fierilor şi păsărilor şi jivinelor şi celor ce din mare să îmblînzăsc şi să biruesc de firea omului. 8. Iară pre limbă, nece un om nu o poate potoli: răul ce nu-l poţi ogoi, plinu-i de veninul morţiei. 9. Cu aceaia, lăudăm pre Părintele Dumnezău, şi cu aceaia blăstămăm pre oameni, carii-sfăcuţi pre chipul lui. 10. Dinn acelaşi rost iase blagoslovenie şi blăstăm. Nu să cade, fraţii miei, aşia să fie. 11. Au poate izvorul izvorî dinn aceaiaşi fîntînă apă dulce şi amară? 12. Au poate, fraţii miei, smochinul face masline sau viţa smochine? Aşia nice un izvor nu poate da apă sălcie şi dulce. 13. Carele-i înţelept şi ştiutoriu între voi? Arate-şi din lună viiaţa lui faptele sale, cu blînziia înţelepciuneei. 14. Să aveţi pizmă amară şi zavistie întru inimile voastre, nu vă lăudareţi, nece fireţi minciunoşi împrotiva adevărului. {371}15. Că această înţelepciune nu e pogorîtă de sus, ce e pămîntească şi trupească şi drăcească. 16. Că unde-i pizma şi mîniia, acolea-i netocmire şi tot lucrul rău. 17. Iară care înţelepciune iaste de sus, întîi-i curată, după aceasta-i împăcătoare şi blîndă, îngăduitoare şi plină de milostivnicie şi de rodure bune, fără osîndire şi făţărie. 18. Iară rodul dereptăţiei samănă-să în pace, celora ce fac pace. CAP 4 1. Numără lucrurile reale carele nasc din faptele trupului. 7. Arată smereniia inimiei. 5. Opreaşte făcliia. 10. Şi opreaşte clevetele. 14. Zice să nu ne uităm de slăbiciunea noastră. 1. De unde-s războae şi răzmiriţi între voi? Au nu de-aicea din poftele voastre, carele să luptă întru mădularile voastre? 2. Poftiţi şi nu veţi avea, rîvniţi şi pizmiţi şi nu veţi pute dobîndi; luptaţi şi oştiţi şi nu veţi izbîndi, pentru că nu ceareţi (a.De la Dumnezău). 3. Ciareţi şi nu veţi luoa, pentru că ciareţi rău, să le amistuiţi pre poftele voastre. 4. Curvarii şi curvarele, au nu ştiţi că prieteniia ceştii lumi iaste vrajbă lui Dumnezău. 5. Au pare-vă-să că în deşărt grăiaşte Scriptura, spre urgie {179r} să pleacă duhul ce viiază întru noi? 6. Ce mai mare milă făgăduiaşte, că zice (b. Scriptura) "Dumnezău,făloşilor le stă împrotivă, iară smeriţilor le dă mila Sa". 7. Plecaţi-vă lui Dumnezău şi staţi împrotivă diavolului şi va fugi de la voi. 8. Apropiiaţi-vă cătră Dumnezău şi Să va apropiia cătră voi; curăţiţi-vă inimile, îndoiţilor cu inima. 9. Milcuiţi-vă şi jeliţi şi plîngeţi, că rîsul vostru să va întoarce întru jale, şi bucuriia voastră, întru amărăciune. 10. Smeriţi-vă lui Dumnezău şi vă va înălţa pre voi. 11. Nu clevetireţi, fraţilor, unul pre alalt, că cine-şi clevetiaşte fratele sau giudecă pre fratele său, leagea clevetiaşte şi leagea huleaşte, iară să veri cleveti leagia, nu eşti ţiitoriu legiei, ce-i eşti giudecătoriu. 12. Unulu-i dătătoriul legeei, carele poate piiarde şi poate izbăvi; iară tu cine eşti, de giudeci pre altul? 13. Ni acum carii ziceţi: Astăzi au mîne vom mearge în cel oraş şi vom petreace acolo un an, şi vom tîrgui şi vom dobîndi. 14. Carii nu ştiţi ce vă să va întîmpla a doaoa zi. Că ce-i viiaţa voastră? Aburu-i carele să arată neşchit şi apoi piiare. 15. Pentru c-au vrut trebui să ziceţi: să va vrea Dumnezău şi să vom fi vii, face-vom ceasta sau ceaia. {372}16. Iară acmu vă lăudaţi întru făliile voastre, toată fala aceasta, rea iaste. 17. Derept aceaia, cine are şti face bine şi nu face, păcatu-i. CAP 5. 1. Spune bogaţilor că-i va giudedca Dumnezău vîrtos şi ceartă hvăliia lor. 7. Îndeamnă pre surumani văzîndu perire bogaţilor. 8. Să rabde scîrbele cu inima încetată. 11. Ca şi Iov. 14, Cîndu-s bolnavi, încă să rabde. {179v} 1. Ni, acmu, bogaţilor plîngeţi văetîndu-vă de scîrbele ce-s venitoare spre voi. 2. Bogăţiile voastre au putrezit, veşmintele voastre le-au mîncat moliile. 3. Aurul şi argintul vostru s-au rugenit, şi rugina trupurile voastre, ca focul; strîns-aţi comoară în zilele de apoi. 4. Iată plata lucrătorilor carii au săcerat ţinuturile voastre, ţinută-i de voi, strigă: şi strigarea celora ce au săcerat întrat-au în urechile Domnului Savaot. 5. În dezmierdăciune aţi trăit pre pămînt şi v-aţi desvătat, hrănit-aţi inimile voastre, ca într-o zi de uspăţ. 56. Dosădit-aţi, omorît-aţi dereptul, nestîndu-vă împrotivă.. 7. Derept acea, fraţilor, fiţi răbdători pînă la venirea Domnului; iată plugariul aştiaptă bun rod al pămîntului, cu răbdare aşteptîndu-l, pînă va priimi ploae timpurie şi tărzie.8. Fiţi şi voi răbdători şi întăriţi inimile voastre, că să apropie venire Domnului. 9. Nu suspinareţi unul pre alalt, să nu fiţi osîndiţi; iată giudeţul înaintea uşii vă stă.10. Luaţi pildă, fraţii miei, scîrba şi răbdarea prorocilor carii au grăit în numele Domnului. 11. Iată, zicem că-s fericiţi răbdătorii; răbdarea lui Iov auzit-aţi, şi la săvîrşeniia ce i-au dat Domnul, că milostiv Domnul şi miluitoriu. 12. Iară mainte de toate, fraţii miei, nu giurareţi nece pre cer, nece pre pămînt, nece cu alt giurămîntu, iară cuvîntul vostru fie aşia: "ei, ce nu e nu-i", ca să nu cădeţi în giudecată. 13. Mîhnitu-i vineva între voi? Roage-să. Veaselu-i cineva? Cînte. 14. Bolnavui cineva întru voi? Cheame preoţii besearecii şi să roage pentru el, ungîndu-l cu oloiu, în numele Domnului. 15. Şi rugăciunea credinţei mîntui-va bolnavul şi-l va rădica {180r} pre el Domnul, şi să va fi făcut păcate, erta-i-să-vor. 16. Ispovediţi-vă păcatele voastre, unul cătră alaltu şi vă rugaţi unul pentr-altu, ca să vă vendecaţi, că mult foloseaşte rugăciunea străbătătoare dereptului. {373} 17. Ilie era om supt patime, ca şi noi, şi ceru cu rugăciune să nu ploao spre pămînt, şi nu ploo în 3 ani şi 6 luni. 18. Şi iară rugă, şi cerul deade ploae, şi pămîntul deade rodul său. 19. Fraţii miei, să au rătăcit cineva dintru voi de la adevăr şi-l va înturna pre el cineva. 20. Să ştie că cine l-au înturnat pre păcătos din calea rătăciturii lui, mîntui-va sufletul lui de moarte şi-i va acoperi mulţimea păcatelor. Sfîrşitul cărţii Sfîntului Iacov. {374} {180v} PREDOSLOVIE 1 A CĂRŢIEI LUI PĂTRU APOSTOL. În ciastă predoslovie a cărţii lui Pătru, dintîiu, trebuiaşte să ştim aciaste lucruri: cine au scris această carte; cărora au scris; despre ce şi în ce vreame au scris; şuma cărţii şi părţile. De lucrul dintăiu, de scriitoriul cărţiei. Toată Scriptura Sfîntă iaste de la Dumnezău, cum zice Pavel apostol, 2, Timotei 3, stih 16. Că din Duhul Sfînt îndemnaţi, au scris oameni sfinţi a lui Dumnezău, a doaoa cartea lui Pătru, cap. întîiu, stih. 21. Pentru aceaia, fără îndoitură, scriitoriul ceştii cărţi încă au fost îndemnat de Duhul Sfînt a scrie, cum să arată la începeniia cărţii, zicînd Pătru apostol.Numele i-au fost Simon, ce să zice jidoveaşte "ascultătoriu". Tată-său au fost Ioan, ce să zice pre scurt Iona, Matei 16.stih 17, Ion 1, stih 43, 21, stih 15. Frate-său au fost Andreiu, amîndoi păscari din Vitsaida, oraşul Galileei, Ion 1, stih 45. Simon ce să chiamă pre poreclă Pătru, acel nume de la Hristos l-au luoat. Unii întreabă cîndu-i i-au dat Hristos acel nume? Au cînd l-au luat de la frate-său de la Andreiu, Ion 1, stih 43. Au atunci cîndu-l chemă de la păscărie, zicînd lui şi frăţîni-său: Veniţi după mine, Matei 4, stih.19. Au cîndu-l alease den numărul ucenicilor cu cei 11, de-l făcu apostol, Marcu 3, stih 16; Luca 6, stih 10. Au după aceia, cînd zise Hristos lui Pătru, mărturisind de El, c-are fi Fiiul a viului Dumnezău, zicîndu-i: Tu eşti Pătru, Matei 16, stih. 17. La aceastea putem răspunde aşia: cînd l-au chemat de la fratele său Andreiu, Ion 1, stih 43, Hristos atunci încă nu-i pusease numele Pătru, ce {375} numai îi făgăduise zicînd: Tu te vei chema (cuvine-se a şti după puţinea vreame) Chifa, ce să zice greceaşte şi latineaşte "stîncă" au "piatră", arătînd că va fi stătătoriu, şi făgăduindu-i mila carea era a-i da lui. Că după chemarea dintîiu, n-au mărsu numaidecît după Hristos, ce au înturnat la păscărie; ce încă trecîndu cîtăva vre{181r}ame cu frate-său, cu Andreiu, lăsîndu-şi mrejile la păscărie, după acea mearsără şi fu ucenic lui Hristos, unde Matteiu îi zice numele Pătru, săva că tîrziu după acea, l-au chemat Pătru, cînd l-au ales apostol, că în multe locuri, evanghelistii lucrurile de apoi le pun înainte şi ceale denainte apoi. Marcu 1, stih 16: Şi puse lui Simon numele Pătru; Luca 6, stih 14; Pre Simon îl chemă Pătru. După mărturiia ce mărturisi de Hristos, îl chemă Pătru, zicîndu-i: "Tu eşti Pătru " cum iară zice: "Cu ceastă mărturie ce-ai mărturisit de Mine, cu adevăr le arăţi că eşti Pătru, cum ţi-am zis mainte că vei fi: că pre Mine, piatra cea adevărată spre carea n-au porţile iadului puteare. Mi-ai mărturisit. Şi spre această piatră să va întemeia de-aicea încolea biserica mea". Deregătoriia lui au fost apostolie, ce să zice solie, că era trimişi în lume soli, să împace oamenii cu Dumnezău; pentr-aceaia să chiamă apostolii lui Hristos. În rînd să chiamă mai mare de alalţi apostoli, nu c-are fi fi fost în cinste mai mare de alalţi apostoli, ce pentru c-are fi mărturisit mai aiave de Hristos. Nu-i mai mare în credinţă, ce în rînd, cum zice Amvrosie. {2} Cărora au scris aceasta cartea? Scrisu-o-au nemernicilor răşchiraţi în Pontu, în Galatiia, în Cappadochiia, în Asiia, în Vittaniia?. 2. Aşia zic mulţi. Ce încă mai vîrtos, jidovilor înturnaţi cătră Hristos, carii-s răşchiraţi în Asiia, cum să arată în doao, ca atunci din multe ţără, anume din Cappadochiia şi din Pont şi din Asiia, să strînsără în Ierosalim la praznic. Despre aceale doao lucrure să zic: întîiu că au fost bărbaţi derepţi şi credincioşi, a doa oară auzind propovedaniia lui Petru, să mîhniră întru inimă şi să pocăiră şi să botezară în credinţa lui Hristos şi să adausără cătră beseareca lui Hristos, la trei mii de oameni. La aceşti jidovi făcuţi creştini au scris, carii să înturnară din Ierosalim la locurile lor. 3. De prilej, de vreame, de şumă şi de părţile cărţiei. Prilejul aceştii cărţi să cunoaşte den carele am {181v} c-acei jidovi nemearnici carii să înturnară din Propovedaniia lui Pătru şi să botezară, fiind creştini de nou şi slabi, păţiia multe scîrbe, pentru Evangheliia lui Hristos de alalţi jidovi şi păgîni. Aciastea auzind Pătru, ca un părinte bun sufletesc pre fii lui (pre carii mai nainte era născutu-i în Evanghelie) vru să-i întărească în credinţa lui Hristos şi împrotiva scîrbelor. Pentr-aceasta au scris, cum să veade din poslaniia lui, 1 Pătru 5, stih 12; 2 Pătru 3, stih 1. Şuma: îndeamnă într-această carte Pătru, pre credincioşi, să stea vîrtos în credinţă şi în mila lui Hristos, pre carea o laudă şi o înalţă înaintea tuturora. După aceastea, arată lucrure bune în carele să îmble, îndeamnă-i iară de faptele şi de poftele reale să să ferească. După aciastea, mîngîie-i de scîrbe şi-i îndeamnă spre aşteptarea vieţei de vecie. Această carte să arată a avea 8 părţi. {376} 1. Mărturiseaşte de credinţa adevărată creştinească, aduce înainte bunătăţile sufleteşti, anume: credinţa, nădeajdea, dragostea lui Hristos, bucurie din credinţă şi viiaţa de vecie. Cap 1.stih 3, pînă 13 stihure. 2. Îndeamnă-i spre slujbă dumnăzăiască şi spre viiaţă creştinească: 13 stih, a capului den 1 pînă la 13 stih, 2 cap. 3. Dojeneaşte surumanii cum să asculte de domni şi de deregători. Şi domnii şi deregătorii cum să să poarte cătră slugi şi cătră surumani; aşia şi muerile cătră bărbaţi şi bărbaţii cătră mueri, din 13 stih, 2 cp., pînă în 8 stih, 3 cap.4. Îndeamnă pre toţi spre dragoste frăţească şi spre răbdarea scîrbelor: 3 cap., stih 8, pînă 12 stih. 5. Dojeneaşte-i să rabde dosada, pentru mărturiia lui Hristos: de la 12 stih, cap. 3, pînă în svîrşit. 6. Roagă pe preoţi să poarte grijea turmei: di-nceput al 5 {le} cap, pînă 8 stih. 7. Îndeamnă-i cu cuvinte scurte spre trezvie şi sp{r}e prevegheare şi spre întărirea credinţei şi spre răbdarea dosăzilor din 8 stih pînă 9. {8} Săvîrşiaşte cartea, lăudînd numele Domnului şi pohtindu-le sănătate. Aciastea fie destul, despre preadosloviia dintîiu a cărţii lui Pătru {182r} CRTEA LUI PETRU I. CAP 1. 2. Foarte înalţă mila lui Dumnezău în Hristos. 7. Care să ia cu credinţă şi să biruiaşte cu nădeajde. 10. Deaca au prorocit prorocii de acolea-i îndemnă. 15. Să zică împotriva lumiei. 23. Şi să să asemeneaze lui Dumnezău cu viiaţă sfîntă. 1. Pătru, apostol al lui Iisus Hristos, nemearnicilor şi răsfiraţilor în Pont, în Cappadochiia, în Galaţiia, în Asiia şi Vitaniia. 2. Aleşilor din ştiinţa dintîiu a părintelui Dumnezău, spre sfinţiia Duhului, prin ascultarea şi prin stropirea sîngelui lui Hristos, milă şi pace, mulţumească-să voao. 3. Blagoslovit Dumnezău şi părintele Domnului nostru, a lui Iisus Hristos, carele, după multa mila sa, ne-au născut pre noi den den nou, spre nădeajde vie, prin scularea lui Iisus Hristos din morţi. 4. Spre moştenie nepieitoare şi nespurcată şi neveştijitoare, carea să ţine voao în ceriure. 5. Carii cu putearea lui Dumnezău sînteţi păziţi prin credinţă, spre spăsenie, gătită a să arăta în vreamia de apoi. {377} 6. În carea vă bucuraţi puţinel acmu (de să cuvine aşia), scîrbiţi întru multe fealuri de năpăşti.7. Ca ispitirea credinţei voastre, carea e mai scumpă de aurul pieitoriu, carele să ispiteaşte prin foc, să să afle voao întru laudă şi în cinste şi în slavă, întru arătarea lui Iisus Hristos.8. Carele nevăzîndu, Îl iubiţi; în carele acmu încă nevăzîndu-L creadeţi şi veseliţi sînteţi cu bucurie nespusă şi slăvită. 9. Priimind plata credinţei voastre, spăsenia sufletelor. {182v}10. De care spăsenie au cercat şi au întrebat prorocii; de mila venitoare întru voi au prorocit.11. Ispitind în carea şi în ce vreame are arăta întru ei Duhul lui Hristos, mainte vestind chinurile ce era venitoare spre Hristos, şi slavă după acealia. 12. Cărora-i arătat că nu Sieşi, ce noao au slujit acealia carele acmu s-au vestit voao, pentru ceia carii au vestit voao Evangheliia, prin Duhul Sfînt, ce e trimis din ceriu, întru carea şi îngerii au dorit să privască.13. Pentr-aceia încingeţi mijloacele înţelepciunii voastre, treazvi deplin nedejduiţi spre mila ce vă să dă voao, din arătarea lui Iisus Hristos. 14. Ca feciorii ascultării, neînchipuindu-vă poftelor dentîiu a neştiinţeei voastre. 15. Ce cumu-i cela ce v-au chemat, Sfînt, voi încă fiţi sfinţi în toată viaţa. 16. Pentru că iaste scris: Fiţi sfinţi că Eu încă-s Sfînt. 17. Şi să chemaţi Părinte pre acela ce giudecă fără făţărie, căruiaşi după lucrul lui, cu frică să petreaceţi în vreamia vieţieei voastre.18. Ştiindu că nu cu lucruri pieitoare, cu aur au cu argint, sînteţi răscumpăraţi din viiaţa voastră cea deşeartă dată de părinţi. 19. Ce cu scump sîngele, ca a mielului curat şi nespurcat, a lui Hristos. Ştiuţi mainte din temeliia şi arătaţi în vremile de apoi pentru voi. 21. Carii pentru El creadeţi în Dumnezău, carele L-au sculat pre El din morţi şi I-au dat slavă Lui, cum credinţa şi neadeajdea voastră să fie în Dumnezău. 22. Inimile voastre curăţind întru ascultarea adevărului prin Duh, în dragostea frăţească, nefăţarnică, din inimă curată, iubiţi unii pre alţii, cu de-adins.23. Născuţi de nou, nu din sămînţă putredă, ce neputrezi{183r}toare, prin cuvîntul viu a lui Dumnezău, carele rămîne în veaci. 24. Că tot trupul iaste ca iarba şi toată slava omului, ca floarea erbiei, uscă-să iarba şi-i cade floarea. 25. Iară cuvîntul Domnului rămîne pînă în veaci. Acesta e cuvîntul cel vestit întru voi. {378} CAP 2. 1. Îndeamnă pre credincioşii născuţi den noou din cuvîntul lui Dumnezău să petreacă viiaţă ce să cuvine naşterii lor. 6. Şi să nu să îndoiască de credinţa lor; spune ce e propoveduit de Hristos. 11. Roagă-i să asculte pre deregători. 21. Şi să rabde scîrbele cu mulcomire, cu pilda lui Hristos. 1. Derept aceaia, părăsind toată răutatea şi toată înşălăciunea şi făţăriile şi zavistiile şi toate clevetele, 2. Ca pruncii născuţi de acmu, pohtiţi cel lapte al cuvîntului curat, ca pentr-acela să creaşteţi întru spăsenie. 3. De-aţi gustat că-i bun Domnul, 4. La carele venindu la piatra cea vie carea de la oameni-i lepădată, iară de la Dumnezău, e aleasă şi cinstită, 5. Voi încă ca pietrile vii, zidiţi-vă casă sufletească, preoţie sfîntă, aduce{ţi} jărtve sufleteşti dragi lui Dumnezău, prin Iisus Hristos. 6. Pentru că iaste scrisă în Sciptură: Iată puiu în Sion piiatră, temelie unghiului, aleasă şi cinstită, şi cine va creade întru ia, nu să va ruşina. 7. Derept aceaia, voao carii creadeţi, de cinste vă e, iară necredincioşilor, piiatră carea o lăpădară ziditorii, aceasta fu capul unghiului şi piiatră poticnealeei şi piiatra smintealiei. 8. Celora ce să poticnescu în cuvînt şi nu cred pre carea-s şi puşi.9. Iară voi, rudă aleasă, preoţie împărătiască, rudă sfîntă sînteţi, oameni agonisiţi Şieşi, ca să vestiţi puterile Aceluia care v-au chemat pre voi întru minunată lumina Sa. 10. Carii oarecînd eraţi oameni, iară acmu, oamenii {183v}lui Dumnezău, carii nu dobîndiset milă, iară acmu aţi dobîndit milă. 11. Iubiţilor, rogu-vă ca pre nemearnici şi streini, să vă răbdaţi de poftele trupeşti carele vitejescu împrotiva sufletului. 12. Să aveţi viiaţa voastră bună între păgîni ca, din aceia ce au grăit pre voi ca pre nişte făcători de rău, din faptele bune ce vor vedea, să proslăvască pre Dumnezău, întru zuoa socotinţeei.. 13. Derept aceai, plecaţi-vă a toată deregătoriia omenească, pentru Domnul, săveri lui craiu, ca unul mai mare. 14. Săveri deregătorilor, ca trimişilor de la dinsu, spre pedeapsa făcătorilor de rău şi spre lauda făcătorilor de bine. 15. Că aşia iaste voia lui Dumnezău, ca bine făcînd, să astupaţi gura neştiinţeei oamenilor nebuni. 16. Ca slobozii, şi nu ca ceia ce au prin scutul răutăţieei sloboziia, ce ca slugile lui Dumnezău. 17. Pre toţi cinstiţi; fîrtăţiia îndrăgiţi; de Dumnezău teameţi-vă; pre craiu cinstiţi. 18. Slugi, plecaţi-vă cu toată frica domnilor voştri, nu numai bunilor şi blînzilor, ce şi năsilnicilor. {379} 19. Că aceasta-i iubită înaintea lui Dumnezău, să va răbda cineva pentru ştiinţa lui Dumnezău scîrbă, dosădit fără de vină. 20. Că ce laudă iaste că veţi răbda bătae fiind greşiţi? Ce făcînd bine, răbdaţi dosadile, că aceasta e drag lui Dumnezău. 21. Şi în aceasta sînteţi chemaţi, că şi Hristos au răbdat pentru noi, lăsînd noao pildă ca să meargem pre urma Lui. 22. Carele n-au greşit, nece s-au aflat în rostul Lui vicleşug. 23. Carele, ocărîndu-L, pre nime nu ocăriia şi cîndu răbda, pre nime nu certa: şi-Şi da giudecata celuia ce giudecă derept. 24. Carele păcatele noastre El le rădică în trupul Lui, pre lemnu, ca să murim păcatelor şi să viem dereptăţieei, {184r} cu a căruia rane ne-am vindecat.25. Că eraţi ca oile rătăcite, ce v-aţi înturnat acmu cătră Păstoriul şi Socotitoriul sufletelor voastre. CAP 3. 1. Să nu urască muerile creştine pre bărbaţii săi, batîr c-ară fi streini de la Evanghelie. 5. Arată înainte pilda muerilor credincioase. 8. Dă-le înainte multe fealiuri de porunci. 14. Îndeamnă să suferească cu inimă bună, scîrbele. 16. Şi să răspunză cu hrăborie de credinţa sa. 18. Că agiutoriul lui Hristos.1. Aşijdere şi muerile să să pleace bărbaţilor săi, săva de n-ară îngădui cineva cuvîntului pentru viiaţa muerilor curată, fără cuvîntu să să dobîndească. 2. Socotind cu frica lui Dumnezău, viiaţa voastră curată. 3. Cărora podoaba din afară să nu fie întru împletitura părului, împrejurîndu-să cu aur sau îmbrăcarea veşmintelor. 4. Ce omul cel ascunsu al inimiei pus întru neputregiunea duhului blînd şi lin carele iaste înaintea lui Dumnezău drag. 5. Aşia oarecînd, ceale mueri sfinte carele nădejduiia în Dumnezău, să podobiia, plecîndu-să bărbaţilor săi. 6. Ca Sarra îngăduiia lui Avraam,chemîndu-l pre el giupîn, a căriia sînteţi fiate, să veţi face bine şi nece de o frică nu vă veţi spămînta. 7. Aşijderea şi bărbaţii depreună să viiaze cu muerile sale, cumu să cuvine ştiutorilor, muerilor ca vasului mai slab dîndu-le cinste, pentru că împreună cu iale sînteţi moştenitorii vieţiei mileei, ca să nu să smintească rugăciunea voastră pînă la sfărşit. 8. După aceaia, fiţi toţi depreună, răbdînd supărările cu dragostea fîrtăţiei, milostivi, smeriţi şi plecaţi (a. Greceaşte, aşea-i cest verş).9. Nedîndu rău pentru rău sau blăstăm pentru blăstăm, ce împrotivă, îi blagosloviţi, că spre aceasta sînteţi chiemaţi {184v} ca blagoslovenia să moşteniţi. {380}10. Că cine va vrea să iubască viiaţa şi să vază zile bune, să-şi oprească limba sa de rău şi cu buzele sale să nu grăiască înşelăciune.11. Ferească-să de rău şi să facă bine; caute pace şi să îmble după ia. 12. Că ochii Domnului, spre derepţi şi urechile Lui, spre rugăciunea lor, iară faţa (b. Mînioasă şi va piiarde de pre pămînt numele lor) Domnului, spre ceia ce fac rău. 13. Şi cine va strica voao, de veţi îmbla după bine? 14. Iară să veţi păţi ceva pentru dereptate, fericiţi veţi fi; iară de frica lor nu vă teamereţi, nece vă turburareţi. 15. Ce pre Domnul Dumnezău sfinţiţi întru inimile voastre, iară fiţi gata pururea, a răspunde, săvai cui, luînd samă nădeajdei ce-i întru voi, cu blîndeaţe şi cu frică. 16. Avîndu ştiinţă bună, ca din ce vor grăi rău de voi, ca de neşte făcători de rău, să să ruşineaze carii hulescu bună viiaţa voastră ce-i întru Hristos. 17. Că mai bine iaste de va fi voia lui Dumnezău a păţi rău, decît rău făcînd. 18. Că Hristos deodată, pentru păcate au răbdat, derept pentru nederepţi, ca să ne aducă pre noi lui Dumnezău, mort în trup, iară viu întru duh.19. Prin carele sufletelor carele era în temniţă, mergîndu, popoveduindu-i-le. 20 Carii oarecînd era îndărăptnici, pre carii aştepta-i odată îndelung răbdarea lui Dumnezău în zilele lui Noe, cîndu să gătiia corabiia întru carea puţineale (ce-s opt) suflete izbăviră-să de apă. 21. A căruia lucru acmu închipuindu-să botezul, pre noi încă ne izbăveaşte, nu cu carele să să spală necurăţiile trupului, ce cu întrebarea ştiinţei bune la Dumnezău, pentru înviiaria lui Iisus Hristos. 22. Carele e de-a dereapta lui Dumnezău, suindu-Să în ceriu, plecîndu-I-să îngerii, împărăţiile şi puterile. {185r}CAP 4. 1. Aduce pilda lui Hristos. 6. Spre înfrînarea trupului. 8. Laudă dragostea. 12. Îndeamnă spre răbdare. 17. Trebuie să să înceapă scîrbele din beseareca lui Dumnezău. 1. Derept aceaia, răbdîndu Hristos cu trupul pentru noi, voi încă cu acelaşi cuget vă întrarmaţi, că cine au răbdat cu trupul s-au părăsit de păcate. 2. Să nu viiaze mai mult poftelor omeneşti, ce vreriei lui Dumnezău, ce mai iaste a viia (a. În trup). 3. Că destul ni-e noao că vreamia trecută a vieţiei noastre viitu-o-am după voia păgînilor, îmblînd în desfătări, în pohte reale, în beţii, în ospeaţe, în băuturi (b. Greceaşte, aşea-i cest verş), în hîlpii şi în slujba idolilor cea spurcată. 4. Pentru că nu vă s-au tîmplat voao în aceiaşi desfătare a viia (cu păgînii) părutu-mi-s-au a fi streini, hulindu-i. {381} 5. Care înşi vor da sama Celuia ce e gata a giudeca vii şi morţii. 6. Pentru ceaia, şi morţilor propoveduită au fost Evangheliia, ca să să păgubească după oamenii în trup şi să viiaze după Dumnezău, în suflet. 7. Iară svîrşeniia tuturora aproape-i: fiţi derept aceaia treazvi şi vă prevegheaţi întru rugăciuni. 8. Iară mainte de toate, să aveţi dragoste unul cătră alalt, neîncetat, că dragostea acoapere mulţimea păcatelor. 9. Fiţi ospătători unii cătră alalţi, fără mustrare.10. Fiecarele cumu au luat darul, aşia împărţind unul altuia, ca visteranicii buni a milei lui Dumnezău, de multe feliuri.11. Să grăiaşte cineva, grăiască ca cuvinte lui Dumnezău. Să slujiaşte cineva, slujască ca din vîrtutea ce i-au dat Dumnezău, ca să Să slăvească întru toateDumnezău, prin Iisus Hristos, căruia-i slava şi ţinearea în veacii de veac, amin. 12. Dragilor, nu vă spămîntareţi ca streinii, de ispita aceaia carea e cu foc întru voi, spre ispita voastră, cum vă s-ară tîmpla a vedea ceva strein. {185v} 13. Ce mai vîrtos că simteţi soţi scîrbelor lui Hristos, bucuraţi-vă, ca să vă bucuraţi veselindu-vă, cînd să va arăta slava Lui.14. Iară să veţi fi ocărîţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sînteţi, că slava şi Duhul lui Dumnezău spre voi să va odihni, carele de ceia să huleaşte, iară de voi să slăveaşte.15. Iară nime dintre voi să nu rabde ca vrăjmaşu sau ca furul sau ca tîlhariul sau pohtitoriu lucrurilor streine. 16. Ce ca creştin, să nu să ruşineaze, ce mai vîrtos să să slăvească numele lui Dumnezău, într-această parte. 17. Că vreame iaste să înceapă judecata (c.Au bătaia) din casa lui Dumnezău; iară să va înceape întîiu din din noi, dară cum va fi svîrşeniia celora ce nu îngăduescu Evanghelieei lui Dumnedzău? 18. Şi să direptul abiia să va spăsi, dară nedereptul şi păcătosul unde să va ivi? 19. Derept aceaia, carii pat rău din voia lui Dumnezău, ca făcătoriului lor cel credincios dea-şi sufletele sale, bine făcînd. CAP. 5. 1, Dojeneaşte pe preoţi, să nu domnească spre besearica lui Dumnezău.5. Celor tineri le dă înainte să fie smearini şi plecaţi bătrînilor. 8. Roagă-i să fie trezvi şi să să preveaghe de pizmaşu. 1. Pre bătrîni carii-s între voi, eu încă bătrîn, depreună rog şi mărturisitoriul patemelor lui Hristos şi soţul ceii slave ce va să să arate. 2. Paşteţi turma lui Dumnezău carea e între voi, socotindu-o nu den silă, ce bucuroşi, nece pentru dobîndă necuviincioasă ce cu inimă gata. {382} 3. Nice domnindu-vă spre besearica lui Dumnedzău (a. Sau pre preoţii cei mai mici), ce să fiţi pilde turmeei. 4. Şi cînd Să va arăta mai marele păstorilor, lua-veţi cia coronă neveştezită a slavei.5. Aşijderea şi tinerii, plecaţi-vă bătrînilor, şi toţi unul cătră altul vă plecaţi; fiţi podobiţi denlăun{186r}tru cu smerenie, că Dumnezău stă împrotivă măreţilor, iară smeriţilor le dă mila Sa. 6.Plecaţi-vă drept aceaia, supt putearnică mîna lui Dumnezău, ca să vă rădice pre voi în vreame. 7. Toată grija voastră aruncînd spre Dîns, că Lui-i grije de voi. 8. Fiţi treazvi, prevegheaţi-vă, că pizmaşul vostru, diavolul, ca un leu răcnind încungiură, căutînd pre cine are înghiţi. 9. Căruia îi staţi împrotivă vîrtoşi în credinţă, ştiindu că acealeaşi scîrbe de la fîrtăţiia voastră carea-i în lume să vor împlea. 10. Iară Dumnezăul toată mila, carele au chemat pre noi în slava Sa cia de vecie, în Hristos Iisus, voi carii sînteţi neşchit dosădiţi, Acela vă va întregi, întări-vă-va, învîrtoşia-vă-va, întemelui-vă-va. 11. Aceluia-i şi putearea întru veacii veacului amin. 12. Prin Siluan, al vostru frate credincios, cum mi să pare, neşchit am scris, îndemnînd pre voi şi mărturisind c-aceasta-i mila cia adevărată a lui Dumnezău în carea staţi. 13. Închină-să voao besearica carea-i în Vavilon cu voi aleasă, şi Marco, fiiul mieu. 14. Închinaţi-vă unul cătră altul, cu sărutarea dragostei. Pace voao tuturora carii sînteţi în Hristos Iisus. Amin. Sfîrşitul 1 cărţii lui Pătru Apostol. {186v}. {383} PREDOSLOVIIA, CARTE 2 A LUI PĂTRU APOSTOL. În ceastă carte a lu, Pătru apostol învaţă pre jidovii credincioşi la carii scrie de lucrul spăseniei de vecie, întîiu întăreaşte pre ei cu cuvinte scurte, de nădejdea darurilor ce-au luat de la Dumnezău şi-i îndeamnă pre ei să crească în credinţă, din zi în zi, şi de alte fapte bune creştineşti. Şi depreună spune Pătru ce-i dojeniaşte pre ei de aceaste lucruri. După aceaia-i îndeamnă să stea vîrtos în credinţă şi întru adevărarea învăţăturiei caria le-au dat apostolii şi împrotivă le dă înainte să să păzească de învăţători strîmbi, carii să sculasă atunce în besearica lui Hristos şi după aceaia, încă zicea că să vor scula. Pentr-aceaia-i roagă să să păzească de ei, să nu cumva să-i amăgască; depreună arată-le năravele, pentru careale să-i cunoască. După acestea, dojeneaşti-i să să ferească de amăgitura ocarnicilor ce să chiamă epicurei, carii zic că nu va veni Hristos la giudecată şi castă lume nu va peri. Împrotiva acestora arată pentru apostoli că Hristos, cu adevărat, va veni la giudecata de apoi; şi depreună arată cum va fi săvîrşitul lumiei, arzînd la vreamea de apoi. 3 cap, stih 12 {187r} CARTEA A 2-A A LUI PĂTRU APOSTOL.. CP 1. 1. Dă-le înainte bunătatea lui Dumnezău. 5. Şi bunătatea credinţeei. 6.Îndeamnă-i spre viiaţă sfîntă. 12. Şi aceaia să o facă vîrtos. 14. Zice că el i-aproape de moarte. 16. Spune că.lui mărturisitoriu adevăratului Hristos, carele L-au văzut şi cu ochii. {384} 1. Simon Pătru, sluga şi apostol lui Iisus Hristos, acelora carii, aseamenea cu noi, au luat credinţa cea cinstită, pentru direptatea Dumnezăului nostru şi Ispăsitoriului Iisus Hristos. 2. Milă voao şi pace să să înmulţască pentru cunoştinţa lui Dumnezău şi a lui Iisus, a Domnului nostru.3. Cumu ne-au dăruit noao putearea Lui cia dumnezăiască toate carele-s despre viiaţă şi despre slujba dumnezeiască, pentru cunoştinţa celuia ce ne-au chemat pre noi şi spre slavă şi spre fapte bune. 4. Pentru mari lucrure şi scumpe ce ne-au dăruit noao ca cu aciastia să fiţi părtaşi firiei dumnezăeşti, fugind de putregiunea poftei care-i în lume. 5.Iară voi, cu tot de-adinsul, nevoiţi ca să adaogeţi credinţei voastre lucru bun, iară lucrului bun, ştiinţă. 6. Iară ştiinţeei ţineare, iară ţineareei, răbdare, răbdarei, bună curăţi. 7. Iară buneei curăţii, dragoste frăţească, libov. 8. Că să vor fi aciastia întru voi şi să vor spori, nu vă vor face pre voi deşerţi sau fără de rod, întru cunoştinţa Domnului nostru Iisus Hristos. 9. Iară întru cine nu sîntu aciastia, orbu-i, nemică văzînd departe, uitatu-s-au că s-au curaţit de păcatele lui ciale de demultu. 10. Pentru aceaia, fraţilor, mai vîrtos nevoiţi-vă {187v} a întări chemarea şi alesătura voastră, că să veţi face aceastia, nececîndu nu vă veţi poticni. 11. Că aşia de îndestul vă să va da voao a întra în {Îm}părăţiia de vecie a Domnului nostru şi a Ispăsitoriului Iisus Hristos.12. Derept aceaia, nu mă voiu părăsi a îndemna pre voi spre aciastia, săva că sînteţi ştiutori întru adevărul ce-i aiave. 12. Derept aceaia, nu mă voiu părăsi a îndemna pre voi spre aciastia, săva că sînteţi ştiutori întru adevărul ce-i aiave.13. Iară mi se pare derept a fi pînă voiu fi într-acest cort, să vă deştept pre voi, dojenindu-vă. 14. Ştiind că curund mi-i a pune cortul (a. Cortul iaste trupul; înţeleage că va muri) mieu, cumu mi-au arătat mie Domnul nostru Iisus Hristos. 15. Iară sili-mă-voiu ca să puteţi voi, după eşirea mea mea, pomeni despre aciastia. 16. Că nu îmblînd după basne cu măestrii, am arătat voao putearea şi venirea Domnului nostru, a lui Iisus Hristos, ce singuri am prăvit acia mărire a Lui. 17. Că luase de la Părintele Dumnezău cinste şi slavă, glas ca acesta dat la Dîns de la mărita slavă. "Acesta iaste Fiiul Mieu cel iubit, întru carele bine vruiu". 18. Şi acest glas din ceriu l-am auzit pogorînd, fiindu cu El în cia măgură sfîntă. 19. Şi avînd cuvînt vîrtos de prorocie, căruia bine faceţi că-l ascultaţi, ca luminei ce străluciaşte în loc întunecat, pînă să va lumina {385}zuoa şi va răsări luciafărul întru inimile voastre. 20. Să veţi cunoaşte întîi aceasta, că toată prorocestviia Scripturiei nu iaste dintru iaşi. 21. Că nu din voia oamenilor au fost dată cîndva prorocestviia, ce dintru îndemnarea Duhului Sfînt au grăit oamenii sfinţi a lui Dumnezău. CAP 2. 1. Spune căce le-au dat mainte aceastea, pentru să să ferească de învăţători strîmbi. 3. A cărora le scrie mîndriile lor ceale strîmbe şi {188r}perirea acelora. 12. Asămănîndu-i fierilor. 17. Şi izvoarălor fără de apă. 20. Pentru că pre oamenii sfinţiţi de Dumnezău, tragu-i spre necurăţiia cea dintîi. 1. Fost-au derept aceaia şi proroci menciunoşi între oameni, cum vor fi şi între voi învăţători minciunoşi, carii vor aduce eresuri păgubitoare, tăgăduind încă şi pre Domnul, pre carele i-au răscumpărat, aducîndu-şi loru perire îndegrabă. 2. Şi mulţi vor mearge după păgubitura lor, pentru carii să huleaşte calea adevărului. 3. Şi pentru hîlpie, cu cuvente amăgitoare, vă vor vîna; a cărora perire nu adurmitează. 4 Că n-au cruţat Dumnezău îngerilor carii au greşit, ce i-au aruncat în beznă, legaţi cu lanţurile întunearicelor, ţiindu-i spre păgubitură. 5. Şi să n-au cruţat lumiei dentîiu, ce pre Noe al optul (a. Fost-au 8 inşi în corabie; al optul, Noe), propoveduitoriul dereptăţiei, izbăvitu-l-au, aducînd potop spre lumia nedereptăţilor. 6. Şi oraşăle sodomleanilor şi a gomoreanilor iară, făcîndu-le cenuşe, le-au prăpădit şi le făcu pildă celora ce vieţuiescu fără de leage. 7. Şi pre Lot dereptul, dosădit de viiaţa aprinşilor în necurăţie, izbăvi-l. 8.Că fiind el derept şi petrecînd între ei, din dzi în dzi, sufletul lui cel derept văzînd şi auzindu faptele ceale reale să trudiia. 9. Şi Domnul izbăvi derepţii din năpaste, iară nederepţii a-i ţinea în dzuoa giudecatei, spre osîndire. 10. Iară mai vîrtos ceia ce îmblă în poftele necurăţiei trupeşti năprasnice, urîndu-şi domnii, în voia loruşi îmblînd şi nu să vor sfii a huli spre cei mai mari. 11. Unde nece îngerii, fiind cu puteare şi cu tărie mai {188v} mare, împrotiva domniilor înaintea lui Dumnezău, nu grăescu hulă cu blăstăm. 12, Iară aceaştea, ca neşte dobitoace fără înţelepciune, purtate de firea lor şi făcute spre perire, prinse spre perire, hulind pre cealia ce nu ştiu, în putregiunea lor vor peri. {386} 13. Luînd plata nedereptăţiei carii ţin mai mare ferecăciunea, dezmierdăciunele din toate zilele, spurcăciunele şi necurăţiiile, carii să dezmiardă întru vicleniile sale, desfătîndu-să cu voi. 14. Fiindu-le ochii plini de curvie şi carii nu ştiu înceta din păcate, amăgindu-şi sufletele sale neţiitoare, avîndu inimă pornită spre hîlpie, fii blăstămului. 15. Carii lăsînd calea dereaptă, rătăciră, mărgînd spre calea lui Valaam, fiiu lui Vosor, căruia îi plăcu plata nedereptăţii. 16. Ce păţi certarea greşialei sale, că asinul, învăţat supt povară, grăi cu rost omenesc şi opri nebuniia prorocului. 17. Aceastea-s izvoară fără de apă, nuori purtaţi de vînt cărora să ţin ceaţa întunearecelor de vecie. 18. Că grăind fălie deşartă, amăgind pre ei cu poftele trupeşti şi desfătate, carii cu de-adinsu fugise de vieţuitorii în rătăcitură. 19. Făgăduindu-le slobozie, fiind ei sînguri slugile putregiunei, că cine de cine iaste biruit, aceluia slujieaşte. 20. Că după ce au fugit din spurcăciunea lumiei, pentru cunoştinţa Domnului şi Mîntuitoriul nostru Iisus Hristos şi iară într-acealiaşi învăluiţi, biruiţi-s de iale şi vor fi lor ceale de apoi, mai reale decît ceale dentîi. 21. Că mai bine au vrut fi lor să nu fie cunoscuţi calea dereptăţiei, decît, după ce au cunoscut, a să înturna înapoi, din poruncă sfîntă ce le-au fost dată lor.22. Ce s-au tîmplat lor ce să zice în pildă dereaptă: cîinele s-au întorsu la borîtura sa şi porcul spălat, la mocirla sa. {189r} CAP. 3. 1. Arată că nu aduce în deşert aciastia înainte. 7. Că de multe ori trebuia să să deşteapte, pentru perirea care-i venitoare de la batgiocuritori, derept aceaia dojeneaşte pre credincioşii, să nu socotească zuoa Domnului dintru înţelepciunea trupască. 14. Ce să socotească cum ară fi aiave. 15. În carea învăţătură face pre Pavel apostol soţie şie. 1. Iată iubiţilor, aceasta a doao carte scriu voao, pentru carea deşteptu cu dojană înţeleaptă mintea voastră. 2. Ca să vă pomeniţi de cuvintele ce-s grăite de sfinţii proroci şi de porunca noastră, carii sîntem apostoli Domnului şi Mîntuitoriului. 3. Întîiu aceasta ştiind că vor veni, în zilele de apoi, batgiocuritori, îmblîndu în poftele lor. 4. Şi zicînd: Unde-i făgăduita venirei Lui? Că de cîndu au adurmit părinţii, toate aşia au rămas dinceputu zidiriei, toate aşia petrec. 5. C-aceaia din voia loruşi nu ştiu că cedriurile de demult pren cuvîntul lui Dumnezău sînt, aşia şi pămîntul din apă şi spre apă stă. 6. Derept aceaiaşi lume de atunci, înecîndu-să cu apă, peri. {387} 7. Iară ceriurile şi pămîntu carele-s acmu, cu acelaşi cuvîntu-s puse şi să ţin spre foc, spre zuoa giudecăţii şi a perirei oamenilor necredincioşi. 8. Iară una, aceasta să ştiţi, iubiţilor, că o zi la Domnul iaste ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi. 9. Nu va pesti Domnul făgăduinţa, (cum le pare unora că va pesti), ce-i răbdătoriu noao, nevrîndu să piară nime, ce să fie toţi cătră pocăinţă. 10. Însă va veni ca furul noaptea, zuoa aceaia a Domnului, întru carea ceriurile vor treace cu tresnire, iară stihiile, de căldură, să vor topi. 11. Derept ceaia, topindu-să aceastia toate, cumu să cade voao a fi întru sfinte vieţile voastre şi în slujbe dumnezeeşti? {189v} 12. Aşteptîndu şi grăbind spre venirea zileei lui Dumnezău, întru carea ceriurile arzînd să vor risipi şi stihiile, încălzindu-să, să vor topi. 13. Însă aşteptăm ceriure noao şi pămîntu nou, după făgăduinţa Lui, întru carele lăcuiaşte dereptatea. 14. Pentr-aceaia, iubiţilor, aşteptînd aceastea, nevoiţi-vă să vă afle curaţi şi nespurcaţi şi cu pace. 15. Şi îndelungă răbdare a Domnului nostru spre ispăsenie să o aveţi; ca şi fratele nostru, iubitul Pavel, pentru înţelepciunea ce-i dată lui, au scris voao. 16. Cum mai în toate cărţile sale au grăit de-aceastia întru carele simt unele ce nu e lesne a le înţeleage, pre carele oamenii neînvăţaţi şi neîntăriţi le întorcu ca şi alalte Scripturi, spre perirea lor. 17. Iară voi, dragilor, ştiind aceastea mai nainte, feriţi-vă de rătăcitura acelor fără de leage întru carele aţi fostu traşi, să nu cădeţi din vîrtutea voastră.18. Ce creaşteţi întru mila şi întru conoştinţa Domnului nostru şi a Mîntuitoriului Iisus Hristos, aceluia slava, acum şi în vreamia din veci, amin. Sfîrşeniia 2 carete a lui Pătru Apostol {190r} {388} PREDOSLOVIE 1 A CĂRŢIEI LUI IOANN. Întru începutul ceştii cărţi, să cuvine a şti 4 lucruri: 1. Cine iaste scriitoriul ceştii cărţi. 2. Cărora au scris. 3. Pentru ce s-au îndemnat a scrie. 4. Şi de{s}pre ce lucrure au scris. Scriitoriul aceşii cărţi cine-i, să arată numaicît zicînd cartea lui Ioan apostol, de unde să veade că nu-i săva a căruia Ioann, ce-i a lui Ioan apostol. Şi n-au fost nece un apostol, a căruia ară fi fost numele Ioan, numai acela Ioann, care au fost născut din tată-său Zevedeiu şi maică-sa Salomiia; şi frate-său au fost Iacov. Amîndoi au fost mai nainte păscari, născuţi din păscari; după aceaia amîndoi fură chemaţi de Hristos la apostolie. Cu numele dintîiu Ioann să usăbeaşte de alalţi apostoli; iară cu celalalt nume, apostol, să usăbeaşte de alalţi preoţi a beseareciei, carii nu să chiamă apostoli, să usăbeaşte de alalţi apostoli; iară cu celalalt nume să arată cît de mare şi iubit scriitoriu au fost a Duhului Sfînt, că numele lui Ioann, în limbă jidovească, să chiamă iubit şi drag lui Dumnezău, pentru că acest nume iaste din doao cuvinte: din cuvîntul lui Dumnezău şi din cuvîntul dragostei. Al doilea nume iaste "apostol", care deregătorie era mai mare în Legea noao, că pre aceştea-i alesease Hristos să întremeadze besearica {389} Lui în lume, Efes 4, stih 11. Acestu nume "apostol" iaste cuvîntu grecescu şi face trimes să vestească bine; minte de toţi au fost Hristos apostol, trimes de Tatăl a vesti bine; după aceaia Hristos au dat această destoinicie celor 12 postoli, cum zice Ioann în 17, stih 18: "Cum M-au trimes pre Mine Tatăl, aşia şi eu vă trimeţ pre voi". N-au făcut derept acia altă, Hristos, făcîndu-i pre ei apostoli, ce numai ce Şi-au împărţit destoiniciia şi deregătoriia Sa cu ei. Din trei lucruri să arată destoiniciia apostolilor că-i {190v} mai mare de toţi evanghelistii şi preoţii şi învăţătorii carii-s în beseareca lui Hristos. Întîiu, dentr-aceasta că apostolii nu de la oameni, nece pentru oameni, ce sînguri, de la Hristos, era aleşi, cum zice Pavel de sineşi.Galat. întîi 1, pentr-aceasta, apostolii după suirea lui Hristos în ceriu, vrînd să aleagă unul în locul Iudei, nu cutezară pre cineva anume chema, ce pusără 2 înaintea Domnului şi aşteptară să să arate cu soarte, pre carele dinn acei doi au ales, în locul Iudei.Iară alţi învăţători şi preoţi nu să aleg în toată vreamia aşia; ci săva că-i de la Dumnezău şi chemarea lor încă, ei pentru oameni aleg, cum ne învaţă Deania apostolilor. Pavel şi Varmava făcia preoţi prin oraşe, rădicîndu-şi oamenii mînile în sus, iară ei alegia şi-i blagosloviia. Al 2-lea. Apostolii au fost dăruiţi de Hristos cu înţelepciune cerească. Pentr-aceaia înţelesul şi adevărarea Scripturiei Sfinte înţelegia şi fără mărturiia Scripturilor şi ştiia cu adevăr că întru învăţătura lor nu să vor rătăci: că simţiia întru eişi lăcuind duhul adevărăriei, ca şi cum cine are suflet întru sine, cu carele viiază, acela şti şi fără mărturiia altora că elu-i viu. Derept ceaia Pavel, Galat. 1, stih 8, zice să fie blăstămat cine va propovedui într-alt chip, de cum au propoveduit el; şi Ioan, începeniia aceştii cărţi, nu zice că el au cetit, ce zice că au văzut şi au previt şi au pipăit de cuvîntul vieţei despre carele scrie această carte, În aciaste cuvinte au vrut să arate că el şi alţi apostoli, şi fără de mărturiia Scripturilor, ştiut-au cu adevărat că li-e dereaptă învăţătura, carea povestiia besearecilor; în Ioan 21, stih 24 zice: Şi ştim că iaste adevărată mărturiia lui; şi acest dar au fost dat numai apostolilor, nu şi altora, c-alalţi preoţi toţi şi învăţători trebuiaşte să o înveaţe din Scripturi şi să o aducă iară la Scripturi, să o ispitească ca la o piatră de cercare, şi aşia vor şti că-i dereasptă învăţătura lor. După aceaia, apostolii cu ştiinţa lor, numaidecît {191r} putea înţelege înţelesul, au tîlcul Scripturiei, deşchizîndu-le lor Hristos mintea şi înţelepciunea, să înţeleagă Scripturile, cum zice Luca în cap. 4, stih. 32. Aceasta încă au fost numai apostolilor dăruită, carii luase Duhul Sfînt. Iară alalţi preoţi şi învăţători trebuie să cetească multu din Scripturile Sfinte şi să înveaţe cu multă nevoinţă şi să să roage lui Dumnezău să le deşchiză mintea, şi aşia vor putea înţeleage Scripturile Sfinte. Pentr-acia îndeamnă Pavel pre Timoteiu să cetească dintru tinereaţe Scripturile, 2 Timoteiu cap. 3, stih 15. {390} A 3-lea. Cu aceasta încă să usăbescu apostolii de alalţi preoţi şi învăţători, că ei necăiri n-au avut loc adevărat de-a lăcuirea, ce le era a îmbla în toată lumea şi a propovedui Evangheliia lui Hristos, cum le poruncise lor Hristos, Matei 28, stih 19. "Păsaţi în toată lumea". Derept aceaia luoase destoinicie şi puteare de la Hristos, a învăţa în toate lucrurile şi pren toate limbile. Iară alalţi preoţi şi învăţători au avut şi au loc adevărat de a lăcuirea. Dentr-aceastea să arată destoinciia ceştii cărţi că-i mare, fiind scrisă de apostol plin de Duhul Sfînt, chemat şi învăţat de Hristos şi de carele au fost mai drag lui Hristos, cum să chiamă el însuşi, la Evanghelie, Ion 21, stih 7 "Ucenicul cela ce pre însu îl iubiia Iisus şi pre acesta şi lăsă Maica Sa să o socotiască".Şi acesta să plecă la pieptul lui Iisus, de unde mare taină au învăţat, cum zic mulţi cărtulari, şi pre-acesta Hristos l-au chemat Voanerghes, ce să zice "fiiul tunetului", căce-i ca un tunet carele să aude peste toate locurile; aşia şi învăţătura lui Ioan era să să auză în toate locurile, pren toţi păgînii. Şi cu adevăr era ca un tunet învăţătura lui. Care tunetu-i acesta? Întîi era cuvîntul. De acestu tunet să cutremurară toţi ereticii, încă şi porţile iadului să răsipiră. Acest e Ioan, crele nu e numai apostol, ce-i depreună şi evanghelist şi proroc. Apostolu-i în ciastă carte care u scris la toţi, la toate besearecile; evanghelistu e {191v}întru Evanghelie în carea au scris; iară prorocu-i în Apocalipsis. Evsevie arată stema celor 4 evanghelisti, lui Matei îi dă stemă chip de om, lui Marcu leu, Luca viţăl, iară lui Ioan vultur, că el au zburat mai sus, pînă la Tatăl, începînd a scrie de firea dumnezăiască, iară alalţi au scris de firea omenească. Tertulie (carele au viiat după înălţarea lui Hristos, 210 ani) scrie că Ioan apostol, în zilele lui Neron împărat, au venit în Roma şi acie, pentru mărturisitura lui, au fost aruncat într-o cadă de oloiu fierbinte, de Neron împărat.După aceaia, Domentian împărat l-au izgonit în ostrovul Patmosului, cum scrie şi alţi cărtulari, şi acolea au scris Apocalipsisul. După aceaia, în zilele lui Nerva împărat, au fost chemat înapoi în pribegie şi au venit în Asiia, şi acolea au învăţat şi au tocmit besearecile. Dintru aceasta să cunoaşte că n-au fost apostol numai jidovilor, ce şi păgînilor. Lăsat-au în Asiia, în locul lui, învăţători pre Ignat şi pre Policarp şi pre alţi bărbaţi învăţători. Doroteiu scrie că Ioan au petrecut 120 ani; aceasta cu adevăr să şti că au viiat mai mult de 100 de ani, şi au murit şi e îngrupat în Efes. 2. De unde şi la carii au fost scrisă această carte? Mai toţi cărtularii depreună scriu că Ioan Apostol, Evangheliia sa au scris în Efes; numai unul, Doroteiu, zice că au scris în ostrovul Patmosului Evangheliia şi Apocalipsis. După Evanghelie să veade c-au {391} scris această carte încă în bătrîneaţele lui, în Asiia. Iară la carii o au scris, nimică de aceasta scris nu să află. Putem, creade, derept aceaia, că au scris la toate besearecile, mai vîrtos celora ce era în Asiia. După aceaia şi acelora carii era răşchiraţi; derept aceaia să chiamă greceaşte "catolică", că nu la oameni anume au scris, ca Pavel apostol la Timoteiu, nice anume la o besearecă sau la vrun oraş, cum au scris Pavel la rimliani, la corin{teani}, ce la toate besearecele, mai vîrtos carii era în Asiia, cărora {192r} le purta grijia mai vîrtos decît altora. 3. Pentru ce şi de unde s-au îndemnat a scrie această carte? Întîiu îndemnatu-l-au pre el să scrie ereticii şi amăgitorii carii să sculase atunci, de caii zice el în 2 în Epistoliia dintîiu, stih 26: "Aceastea am scris voao, de ceia carii amăgescu pre voi; şi auzit-aţi că Antihristu iaste venitoriu şi acmu încă mulţi antihristi sînt". Carii au fost aceia antihristi de carii grăiaşte Ioan? Epifanie pre-aceaştia-i numără: în 1: simoniianii, carii era de la Simon Magno, ce să zice vrăjitoriu; al 2-lea: menandrianii, de la Minandru, ucenicul lui Simon Magnu; 3. şaturnilianii, de la ucenicul lui Simon, de la Minandru; al 4-lea: vasilianii de la Vasilie; al 5-lea: niculiiani, de la Niculae, Apocalipsa 2, stih 6, de la unul din cei 7 diiaconi. Al 6-lea: gnoşniţi, carii să chema ştrastioţii; al 7-lea: carpocraţianii, de la Carpocrat în Asiia. Împrotiva acestuia anume, au scris această carte, că învăţa acela că trebuiaşte omului să greşască şi să facă voia tuturor dracilor, că aimentrea nu vor putea mearge în ceriu. Pentr-aceaia i-au scris împrotivă, zicînd: "Să nu greşiţi", 1 stih 2. Al 8-lea au fost ţerintiianii, de la Ţerint chemaţi, carii tăgăduiia dumnezăirea lui Iisus Hristos şi zicea că n-au fost Hristos mainte de Mariia. Al 9-lea: hebionii de la Hebion, carii aşijdere învăţa că Hristos n-au fost mainte de Mariia; al 10-lea: nazarei, carii învăţa leage lui Moisi. Aceşte toţi au fost în zilele lui Ioan; pentr-acea au scris împrotiva lor, întărind pre credincioşi şi arătînd că Hristos iaste adevărat Dumnezău şi om adeverit, împrotiva lui Ţerind şi lui Hebion, 1 cap. A 2-a oară să au îndemnat a scrie pentru credincioşi, că în aceaia vreame mulţi era în besearecă, carii cu bucile pline, să lăuda că cunoscu pre Dumnezău şi au credinţă dereaptă, săva că nu vieţuiia creştineaşte, să lepăda de leagia lui Moisi şi îmbla în poftele trupului. Pentr-aceaia să huliia numele lui Dumnezău între ei; văzînd {192v} aceastia le scrie împrotivă şi le arată că nu poate fi cine are împreunare cu Dumnezău în lumina credinţeei, să n-aibă viiaţă sfîntă şi fapte bune. Pentr-acea zice în cap. 1: "Dumnezău lumină iaste şi nece un tunearec întru el nu iaste". 4. Dintr-aceastia ce am scris, să cunoaşte despre lucruri-i scrisă această carte: întîiu îndeamnă pre credincioşi să ţie credinţa dereaptă şi cunoştinţa adevărată a lui Iisus Hristos şi toată învăţătura carea au luat de la apostoli, şi să rămîe vîrtoşi în credinţă, într-aceaia împrotiva ereticilor. A 2-a scrie împrotiva acelor carii cu numele creştinescu vieţuiia trupiaşte. Acesta a şuma aceşii cărţi. {193r} {392} CARTEA LUI IOANN APOSTOL 1. CAP 1. 1. Arată pre Hristos că-i cel cuvîntu în veaci, în carele e viiaţa.5. Şi lumina. 7. De care mărturiseaşte. 9. Zice că Dumnezău-i milostiv şi va erta păcatele, şi carii simţescu greotatea păcatelor sale să să pleace cătră mila lui Dumnezău. 1. Carele era dinîiu, carele am auzit, carele am văzut cu ochii noştri, pre carele am previt, şi mînule noastre L-au pipăit despre cel Cuvîntu al vieţiei. (2. Că viiaţa arătată-i şi o văzum şi o mărturisim şi o vestim voao, viiaţa cea de veaci, carea era la Părintele şi e arătată noao). 3. Carele am văzut şi carele L-am auzit, pre Acela vestim voao, ca să aveţi şi voi împreunare cu noi; şi împreunarea noastră iaste cu Părintele şi cu Fiiul Lui, cu Iisus Hristos. 4. Şi aceastea scriem voao, ca să fie deplin bucuriia voastră. 5. Şi aceasta iaste porunca ci-am auzit de la El şi o spunem voao, că Dumnezău lumină iaste şi întru Dinsul nece un tunearecu nu iaste. 6. Să am zice că avem împreunare cu El, şi vom îmbla întru-ntunearecu, menţim şi nu facem adevăr. 7. Iară de vom îmbla întru lumină, cumu-i şi El întru lumină, avăm împreunare cu El, şi sîngele lui Iisus Hristos, a Fiiului Său, ne curăţeaşte pre noi de tot păcatul.8. Să am zice că păcat n-avem, singuri ne prilestim şi adevărul nu iaste întru noi. 9.Iară să vom ispovedi păcatele noastre, credincios-i şi derept, ca să ne iarte noao păcatele şi să ne curăţească de toată spurcăciunea. 10. Iară să vom zice că nu greşim, minciunos facem pre El, şi cuvîntul Lui nu iaste întru noi. {193v} CAP 2. 1. Arată-le pre Hristos că-i împăcător. 3. Zice că viiaţa sfîntă iaste iubită la Dumnezău, şi dintră aceaia să arată cunoştinţa lui Dumnezău. 12. Spre aceaia îndeamnă pre tot fealiul de om, şi să rămîia în Hristos. 13. Îndeamnă-i să urască lumea. 18. Să să ferească de Antihrist. 24. Şi să rămîia în cunoştinţa adevărată. 1. Fii mie, aceastea scriu voao, ca să nu greşiţi, iară cine va greşi, grăitoriu (a. Împăcător) avăm la Părintele, pre Iisus Hristos cel derept. 2. Şi Elu-i mîngîitoriu (b. El, jărtvă mîngîitoare) pentru păcatele noastre, şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru a toată lumea. {333} 3. Şi pentr-aceasta ştim că-L cunoaştem pre El, să vom ţinea poruncile Lui. 4. Cine zice că-L cunoaşte pre El şi poruncile Lui nu le ţine, menciunosu-i şi întru el nu-i adevăr. 5. Iară cine ţine cuvîntul Lui, într-acela cu adevăru-i deplin dragostia lui Dumnezău; pentr-aceasta ştim că sîntem întru El. 6. Cine zice că lăcuiaşte întru El, aşia trebue să îmble, cum au îmblat El. 7. Fraţilor, nu poruncă de noou scriu voao, ce poruncă veache, carea aţi avut dintîi, altă poruncă veache iaste cuvîntul ce aţi auzit dentîi.8. Iară scriu voao poruncă noao, carea-i adevărată întru El şi întru voi, că întunearecele au trecut şi lumina cia adevărată străluciaşte. 9. Cine zice că elu-i în lumină şi-şi ureaşte pre fratele său. întru întunearecu-i pînă acmu. 10. Iară cine iubeaşte pre fratele său, întru lumină petreace, şi sminteală întru el nu-i. 11. Iară cine-şi ureaşte pre frate-său, întru întunearec iaste, şi în tunearec îmblă, şi nu şti unde mearge, că i-au orbit întunearecile ochii lui. 12. Scriu voao, coconilor, că s-au iertat voao păcatele {194r} pentru numele Lui. 13. Scriu voao, părinţilor, că cunoaşteţi pre cela carele-i dintîi; scriu voao, tinerilor, că aţi biruit pre vicleanul, scriu voao, pruncilor, c-aţi cunoscut pre Părintele. 14. Scris-am voao, părinţilor, c-aţi cunoscut cel dintîi, scris-am voao tinerilor, că sînteţi tari şi cuvîntul lui Dumnezău lăcuiaşte întru voi şi aţi biruit pre vicleanul. 15. Nu iubireţi lumea, nice cealea carele sînt în lume, că cine iubeaşte lumea nu iaste dragostea Părintelui întru el.16. Că tot ce-i în lumea, pohta trupului iaste, şi desfătarea ochilor şi făliia vieţeei nu-i din Părintele, ce din lumea iaste. 17. Şi lumea va treace şi pohta ei, iară cine va face voia lui Dumnezău rămîne-va în veaci. 18. Coconaşilor, vremea de apoi iaste şi cum aţi auzit că va veni Antihrist, acmu încă mulţi antihristi începură a fi; de unde ştim că vreamea de apoi iaste. 19. Dintre noi eşiră, ce nu era din noi, că de-au vrut fi fost din noi, cu noi au vrut rămînea, ce eşiră dintre noi, ca să să arate că nu-s toţi din noi.20. Însă voi unsoare (Unsoarea, să înţeleage darul Duhului Sfînt) aveţi de la Cel Sfînt şi ştiţi toate. 21. Nu pentru aceaia am scris voao, cum n-aţi şti adevărul, ce pentru că-l ştiţi şi că nice o minciună nu-i de la adevăr. 22. Cine-i minciunos, fără numai cela ce tăgăduiaşte pre Părintele şi pre Fiiul.23. Varecine tăgăduiaşte pre Fiiul, nece Părinte n-are; iară cine mărturiseaşte pre Fiiul şi Părinte are. {394} 24. Derept aceaia ce-aţi auzit voi dentîi, să rămîe înru voi, şi să va rămînea întru voi ce aţi auzit dintîi, voi încă întru Fiiul şi întru Părinte veţi rămînea. 25. Iară aceasta-i făgăduinţa carea ne-au făgăduit El noao, viiaţa de vecie. 26. Acestia am scris voao, de aceia carii amăgescu pre voi. {194v}27. Ce unsoarea carea aţi luat de la El să rămîe întru voi şi nu veţi avea lipsă să vă înveaţe cineva pre voi; ce cum învaţă pre voi unsoarea aceaia despre toate, care-i şi adevărată şi nu-i minciunoasă, şi cum v-au învăţat pre voi, într-aceaia veţi rămînea. 28. Derept aceaia, acmu, porobocilor, rămîneţi întru El, cum cînd Să va arăta să avăm îndrăznire, şi să nu ne ruşinăm de El, întru venirea Lui. 29. Să ştiţi că Elu-i derept, să ştiţi că cine face dereptate de la Elu-i născut. CAP 3. 1. Arată cîtu-i cinste mare că ne-am priimit pre noi Dumnezău, pentru Hristos, feciori. 7. Trebue să arătăm viiaţă noao din fapte bune; învaţă că viiaţa noao să cunoaşte din dragoste. 19. După aceaia aduce înainte îndrăznire. 22. Şi chemarea de la Dumnezău. 1. Vedeţi ce dragoste ne-au dat noao Dumnezău, ca să ne numim fii lui Dumnezău. Pentr-aceaia lumea nu cunoscu pre voi, pentru că n-au cunoscut pre El. 2. Dragilor, acmu sîntem fii lui Dumnezău, şi încă nu s-au arătat ce vom fi: iară ştim că deaca să va arăta El, ne vom asămăna Lui, că vom vedea pre El cum iaste. 3. Şi varecine are această nădeajde întru El, curăţi-să-va pre sine, cumu-i şi Acela curat. 4. Că varecine face păcat, şi leagia calcă, că păcatulu-i călcarea legeei. 5. Şi ştiţi că El S-au arătat ca să ia păcatele noastre şi nu iaste păcat întru El. 6. Varecine rămîne întru El, nu greşiaşte; iară varecine greşiaşte, nu L-au văzut pre El, nece L-au cunoscut pre El. 7. Fiilor, nime pre voi să nu vă amăgească, că cine fac dereptate dereptu-i cum şi El îi drept. lucrur. 8. Iară cine face păcat, de la diiavolul iaste, că diiavolul dintîi greşiaşte; pentr-aceasta S-au arătat Fiiul lui Dumnezău, ca să zdrobască lucrurile diiavolului. {195r}9. Că tot cine-i născut de la Dumnezău nu face păcat, că sămînţa Lui întru el lăcuiaşte, şi nu poate greşi, pentru că-i născut de la Dumnezău.10. Dintr-aceasta să arată fii lui Dumnezău şi fii diavolului: tot cine nu face dereptate, nu-i de la Dumnezău şi cine nu iubeaşte pre fratele său. {395}11. Care aceasta-i porunca ce aţi auzit dintăiu, să ne iubim unii cu alţii. 12. Nu cum Cain, carele era de la vicleanul şi omorî pre frate-său. Iar pentru ce-l omorî pre el? Pentru că era faptele lui reale, iară a frate-său, dereapte. 13. Nu vă mirareţi, fraţii miei, de vă ureaşte pre voi lumea. 14. Noi ştim c-am trecut din moarte la viiaţă, că ne iubim fraţii, că cine nu-ţi iubeşte fratele, în moarte rămîne. 15. Că tot cine-şi ureaşte pre fratele său, vrăjmaşu-i şi ştiţi că nece un vrăjmaş n-are viaţa de veci întru sine. 16. Dintru aceasta cunoaştem dragostea lui Dumnezău, că El Şi-au pus viiaţa Sa, pentru noi; derept aceaia trebuiaşte şi noi să punem vieţile noastre pentru fraţi. 17. Iară cine are bunătate lumească şi veade pre fratele său lipsit şi-şi închide inima sa cătră dînsu, cum va rămînea dragostea lui Dumnezău întru el? 18. Fii miei, să nu iubim cu cuvîntul şi cu limba numai, ce cu faptul şi cu adevărul. 19. Şi pentru aceasta cunoaştem că noi sîntem dintru adevăr, înaintea Lui hrăborim (a. Smerim) inimile noastre. 20. Că de ne păgubeaşte pre noi inima noastră, mai putearnicu-i Dumnezău decît inima noastră şi toate le şti.21. Dragilor, să nu ne păgubeaşte pre noi inima noastră, îndrăznire avăm cătră Dumnezău. 22. Şi varece vom pohti, priimi-vom de la El, că păzim poruncile Lui şi facem carele-I plac Lui. {195v}23. Şi aceasta e porunca Lui ca să creadem întru numele Fiiului Său, a lui Iisus Hristos, şi să ne iubim unii cu alţii, cum ne-au poruncit noao. 24. Că cine păzeaşte poruncile Lui, întru El lăcuiaşte şi Acela întru el, şi pre acesta-L vom cunoaşte că lăcuiaşte întru noi, din Duhul ce ne-au dat noao. CAP. 4. 1. Porunceaşte-le să ispitească duhurele, că unii din lume. 5. Unii de la Dumnezău grăesc. 7. Grăiaşte de dragoste. 9. Îndeamnă-i cu pilda lui Dumnezău, spre dragostea frăţească. 1. Iubiţilor, nu creadereţi a tot duhul, ce ispitiţi duhurile, au de la Dumnezău sînt; că mulţi proroci menciunoşi veniră în lume. 2. Dinn aceasta să cunoaşte Duhul lui Dumnedzău: tot duhul carele mărturiseaşte că Iisus Hristos au venit în trup, de la Dumnezău iaste. 3. Şi tot duhul carele nu mărturiseaşte pre Iisus Hristos că au venit în trup, nu iaste de la Dumnezău, ce acesta e Antihrist, carele aţi auzit că iaste venitoriu şi carele-i acmu în lume. {396} 4. Voi sînteţi de la Dumnezău, fiilor, şi aţi biruit pre ei; că mai putearnic iaste cela ce-i întru voi, decît cela ce-i în lume. 5. Ei-s din lume; pentr-aceaia de ceale lumeşti grăescu, şi lumea-i ascultă pre ei. 6. Noi de la Dumnezău sîntem, cine cunoaşte pre Dumnezău ascultă pre noi, carele nu-i de la Dumnezău, nu ascultă pre noi. Dinn aceasta cunoaştem duhul adevărării şi duhul rătăcireei. 7. Iubiţilor, să ne îndrăgim unul cu alalt, că dragostea de la Dumnezău iaste şi tot carele iubeaşte, de la Dumnezău-i născut şi cunoaşte pre Dumnezău. 8. Iară cine nu iubeaşte, nu cunoaşte pre Dumnezău, că Dumnezău dragoste iaste. 9. Dintr-aceasta s-au arătat dragostea lui Dumnezău întru noi, că Fiiul Său, unul născut, trimesu-L-au Dumnezău în {196r}lume, să viem pentru El. 10. Într-aceasta iaste dragostea, nu c-am iubit noi pre Dumnezău, ce că ne-au iubit El noi şi au trimis Fiiul Său, să fie jărtvă împăcătoare, pentru păcatele noastre. 11. Iubiţilor, de ne-au iubit pre noi Dumnezău, aşia trebuiaşte să iubim şi noi unul pre altu.12. Pre Dumnezău, nime, necedănăoară, nu L-au văzut, iară să ne vom iubi unul pre alalt, Dumnezău întru noi lăcuiaşte şi dragostea Lui deplinu-i întru noi. 13. Pentru aceasta cunoaştem că noi lăcuim întru El şi El întru noi, că din Duhul Său ne-au dat noao. 14. Şi noi am previt şi mărturisim că Părintele au trimes Fiiul, Spăsitoriul lumiei. 15. Varecine va mărturisi că Iisus iaste Fiiul lui Dumnezău, Dumnezău întru el lăcuiaşte şi el întru Dumnezău. 16. Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea ce are Dumnezău întru noi. Dumnezău dragoste iaste şi cine rămîne în dragoste, întru Dumnezău rămîne, şi Dumnezău întru el. 17. Pentru aceasta s-au săvîrşit dragostea cu noi, ca să avem îndrăznire în ziua giudecatei; pentru că cumu-i acela, aşia şi noi simtem în lume. 18. Frică nu-i întru dragoste, dragostea deplin afară scoate frica; că frica are chin, iară cine să teame nu-i deplin în dragoste. 19. Noi iubim pre El, că El au iubit mainte pre noi. 20. Să va zice cineva, iubescu pre Dumnezău, şi pre fratele său ureaşte, menciunos iaste. Că cine nu iubeaşte pre fratele său, pre carele îl veade, cum poate iubi pre Dumnezău, pre carele nu-l veade? 21. Şi această poruncă avem de la El, cum cine iubeaşte pre Dumnezău să iubască şi pre fratele său. {196v} {397} CAP 5. 1. Arată că dragostea frăţească şi credinţa creştinească sînt lucruri împreunate. 10. Nime nu poate creade în Dumnezău, carele nu creade în Hristos. 14. Pentru aceaia trebue să chiame pre Hristos într-agiutoriu. 18. Ca să folosească rugăciunele noastre şi fraţilor. 1. Tot cine creade că Iisus iaste Hristos, de la Dumnezău-i născut şi varecine iubeaşte pre cela carelea au născut, iubeaşte şi pre cela carele-i născut. 2. Pentr-aceasta cunoaştem că iubim pre Fiiul lui Dumnezău, cînd iubim pre Dumnezău şi poruncile Lui ţinem. 3. C-aceasta e dragostea lui Dumnezău, să ţinem poruncile Lui; şi porunci{le} Lui nu-s greale. 4. Că au ce-i născut de la Dumnezău biruiaşte lumea şi aceasta iaste izbînda carea învenge lumea, credinţa voastră. 5. Cine-i carele biruiaşte lumea, fără numi cela ce creade că Iisus iaste Fiiul lui Dumnezău? 6. Acesta e carele au venit cu apă şi cu sînge; Iisus Hristos nu numai cu apă, ce cu apă şi sînge şi Duhul iaste carele mărturiseaşte, că Duhul iaste adevăru lui. 7. Că trei sintu carii mărturisescu în ceriu: Părintele, Cuvîntul şi Duhul Sfînt; şi aceşti trei într-una sîntu. 8. Şi trei sintu carii mărturisescu pre pămîntu: Duhul şi apa şi sîngele; şi ceşti trei într-una sîntu. 9. Să să priimeaşte mărturiia oamenilor, mărturiia lui mai mare iaste; c-aceasta-i mărturiia lui Dumnezău, carea au mărturisit despre Fiiul Său. 10. Cine creade în Fiiul lui Dumnedzău are mărturie întru sine; cine nu creade lui Dumnezău, menciunos face pre El, că n-au crezut mărturisituriei carea mărturisi Dumnezău despre Fiiul Său. 11. Iară aceasta e mărturiia, că ne-au dat noao Dumnezău viiaţa de veaci şi aceasta viiaţă iaste întru Fiiul Lui.12. Cine are Fiiul, are viiaţă; iară cine n-are Fiiul lui Dumnezău n-are viiaţă. 13. Aceastia am scris voao, carii credeţi în numele Fiiului {197r} lui Dumnezău; ca să ştiţi că voi aveţi vieaţa de veaci şi să creadeţi în numele Fiiului lui Dumnezău. 14. Şi aceasta iaste îndrăznirea ce avăm cătră El, că ce vom ceare, după voia Lui, ne va asculta pre noi. 15. Şi de ştim că ne va asculta pre noi, au ce vom ceare, ştim că vom avea de la El ce poftim. 16. Să veade cineva pre fratele său greşind cu greşală carea nu-i spre moarte, să să roage şi-i va da viiaţă greşiţilor carii nu-s spre moarte; iaste păcat de moarte, nu zic să vă rugaţi pentr-acela. 17. Toată strîmbătatea păcatu-i, însă iaste păcat carele nu-i spre moarte. {398} 18. Ştim că cine-i născut de la Dumnezău nu greşiaşte; ce cine-i născut de la Dumnezău păzeaşte-să pre sine şi vicleanul nu să atinge de el. 19. Ştim că noi simtem de la Dumnezău şi toată lumea întru răutate zace. 20. Ce noi ştim că Fiiul lui Dumnezău au venit şi au dat noao minte să cunoaştem pre cel adevărat; şi sîntem într-acel adevăr în Fiiul Lui, în Iisus Hristos, că acesta e Dumnezăul cel adevărat, şi viiaţa de veaci. 21. Fiilor, feriţi-vă pre voi de idoli. Amin {197v} {399} A 2-A CARTE A LUI IOAN APOSTOL. CAP 1. Scrisă-i această carte unii mueri cinstită, care avea feciori crescuţi în frica lui Dumnezău. 6. Pre aceasta roagă să rămîe în dragostea creştinească. 7. Să nu cază întru antihristi. 16. Ce mai vîrtos să-i încungiure pre ei. 1. Preazviter (a. Cărstnic au ţîrcovnic) a aleaseei giupunease şi feciorilor ei pre carii eu cu de-adinsu îi iubăscu şi nu numai eu, ce toţi carii cunoscu adevărul. 2. Pentru adevărul ce lăcuiaşte întru noi şi întru noi va fi în veaci. 3. Fie milă cu voi, milostivnicie, pace de la Dumnezău, Părintele, şi de la Domnul Iisus Hristos, Fiiul Părintelui, cu adevăr şi cu dragoste.4. Bucuratu-m-am foarte că am aflat din feciorii tăi îmblînd întru dereptate, cum am luat poruncă de la Părintele. 5. Şi acmu te rog pre tine, giupîneasă, nu scriindu ţie poruncă noao, ce cum am avut poruncă dintîi, ca să iubim unul pe alalt. 6. Şi aceasta iaste dragostea ca să îmblăm după poruncile Lui, aceasta e porunca, cum aţi auzit dintîi, ca să îmblaţi întru ia. 7. Că mulţi amăgitori au întrat în lume, carii nu mărturisescu că Iisus Hristos au venit în trup; acesta e amăgitoriu şi antihrist. 8. Păziţi-vă ca să nu piiardem ce-am lucrat, ce să luom plată deplin. 9. Că varecine să despartă şi nu rămîne {în} învăţătura lui Hristos n-are Dumnezău, iară cine va rămînea întru învăţătura lui Hristos, are şi pre Părintele şi pre Fiiul. 10. Varecine va veni cătră voi şi nu va aduce aceasta învăţătură, nu-l priimireţi pre el în casă, şi de mulţemire nu-i grăireţi. 11. Că cine-i zice lui bineaţe să face părtaş în faptele lui cele reale. {198r}12. Multe aş avea a scrie voao, ce n-am vrut pre hîrtie şi cu cerneală, ce am nedeajde să viiu cătră voi şi să grăescu, rost cătră rost, ca să fie bucuriia noastră deplin. 13. Spuneţi închinăciune feciorilor surorii tale ceii alease. Amin. {400}A 3-A CARTE A LUI IOANN BOGOSLOV. CAP 1. 1. Laudă pre Gaie că-i priimitoriu la oaspeţi. 9. Şi bagă vină lui Triofie pentrucă-i fălos. 10. Îndeamnă pre Gaie să fie stătătoriu în fapte bune. Mai de-apoi laudă pre Dimitrie. 1. Preazviterul (a. Bătrînul), iubitul său, lui Gaie, pre carele eu cu adevăru-l iubesc. 2. Iubite, întîi pohtescu să te sporeşti şi să-ţi fie bine, cum să sporeaşte inima ta. 3. Bucuratu-m-am foarte de venirea fraţilor şi de mărturisitura adevărăriei tale, cum îmbli tu întru adevăr. 4. Mai mare bucurie ca aceasta n-am, ca cînd auzu feciorii miei îmblînd întru adevăr. 5. Iubite, bine faci au ce faci cu fraţii şi striinii. 6. Carii au mărturisit de dragostia ta înaintea beseareciei; pre carii bine faci să-i vei priimi cumu să cuvine lui Dumnezău. 7. Că pentru numele Lui au eşit, nepriimind nemică de la păgîni. 8. Iară noao ni să cuvine să-i priimim pre unii ca aceştea, ca să fim agiutoriu adevărului. 9. Scris-am besearicii, ce carele iubeaşte dintru voi a fi {198v} mai mare, Deotrif, nu priimeaşte pre noi. 10. Derept aceaia, să voiu venim aduce -i-voiu aminte faptele ce-au făcut, cu cuvinte vicleane ocărîndu-ne pre noi; căruia nesosindu-i lui aceastia, el încă nu priimeaşte fraţii, şi pre ceia ce-are vrea să-i priimească, opreaşte-i şi din besearecă îi leapădă. 11. Iubite, nu rîvni ce-i rău, ce ce iaste bun, că cine face bine,de la Dumnezău-i, iară cine face rău n-au văzut pre Dumnezău. 12. Despre Dumitru mărturisescu toţi încă şi adevărătura; încă şi noi mărturisim, şi ştiţi că mărturiia noastră iaste adevărată.13. Multe aş avea a-ţi scrie, ce n-am vrut cu cerneală şi cu condeiu să scriu ţie. 14. Însă nădăjduescu că te voiu vedea curund şi vom grăi făţiş unul cu alt. 15. Pace ţie. Închină-ţi să ţie priiatenii; spune închinăciune priiatinilor anume. Amin. Sfîrşitul a 3-a carte lui Ioann.{199r} {401} PREDOSLOVIIA CĂRŢIEI LUI IUDA APOSTOL. Trei lucrure să dau înainte şti despre ceastă carte. Întîiu destoiniciia. A doaoa, scriitoriul ceştii cărţi. A treia, despre ce lucru-i scrisă. Aicea ni să dă înainte 2 întrebături: întîiu ciastă carte iaste scriptură sfîntă au ba? A 2-a, de unde să poate şti că-i scriptură sfîntă? 1. De întrebătura dentîiu, mulţi s-au îndoit de destoiniciia ceştii cărţi şi au zis că nu-i scriptură sfîntă, pentru aceastea lucruri: 1. că Iuda apostol să zice pre sine că-i slugă lui Hristos, nu-i apostol, şi ştim că toate cărţile Legiei noao sîntu scrise de apostoli, iară această carte iaste scrisă de sluga lui Hristos, de Iuda, pentru aceaia nu e carte apostolească. Ce lesne-i a răspunde de aceasta, săva că s-au chemat sluga lui Hristos, ce apostol încă au fost; aşia şi Pavel apostol s-au chemat sluga lui Hristos, ce încă pentr-aceaia nu putem zice că n-au fost depreună şi apostol. 1. stih 1. Şi cu aceasta vină am putea lepăda şi cărţile lui Pavel, la filip{iseani} şi Filimon, şi cartea lui Iacov şi a lui Ion, în care cărţi să cheamă slugile lui Iisus Hristos, nu să chiamă apostoli. A 2-lea. Zic că Iuda au scris de acealea lucruri de carele au fost scrise mainte de alţi apostoli, pentru acea nu-i apostol. Aicea răspundem: că Iuda după vreamea lui Pavel şi a lui Pătru, carii era apostoli depreună cu Ioan au viiat; pentr-aceaia să cuviniia, după moartea celora, să scrie de carele propoveduise ceialalţi apostoli. A 3-lea. Zic că aduce acătare lucru înainte, care nu să află necăiri în leage veache, {402} cumu s-au luptat Mihail arhanghel cu Satana, pentru trupul lui Moisei; aşia zice şi de Enoh că au fost al 7-lea, de la Adam, care scriptură nu să ştie {199v} de unde o au luat. Răspunsu: pentr-acesta de ară trebui să să leapede vro carte, să ară lepăda cartea lui Pavel la Tit,,1, stih 12, că acolea pomeneaşte Pavel de cuvintele unui filosof, anume Epimenie: şi întîiu carte corin{n}t{eani} 15, stih 33, pomeneaşte Pavel de Minandru filosof, carele n-au fost nice apostol, nice proroc şi în d nie grăiaşte Pavel, de Arat filosof, 17, stih 21, săva că acealea nu-s lucrure sfinte, nice din carte sfîntă, ce încă acealea cărţi nu să leapădă pentr-aceaia. A 4-lea. Alţii zic ceastă carte a Iiudei iaste scrisă din cartea lui Pătru, pentru că de-acealeaşi lucruri grăiaşte, ce-s în cartea lui Pătru, derept aceaia zic că n-au scris Iiuda, ce un ucenic al lui., Răspunsu: cu aceasta nu să micşurează destoiniciia ceştii cărţi, că aşia să ară lepăda depreună şi cărţile lui Samoil şi cărţile Crailor şi Paralipomen, că lucrurile ce-s într-acealea cărţi încă-s luate din lucrurile den afară a ţăriei. Derept aceaia de-au putut scrie acealea în cărţile sfinte şi să priimescu ca nişte lucruri sfinte, dară Iiuda apostol, că ce n-au vrut putea scrie cartea sa din carte sfîntă? Noi lăsăm aciaste opăcituri şi credem, şi cu adevărat zicem că besereca lui Dumnezău, cum cartea Iiudei iaste carte apostolească şi scriptură sfîntă, cum au priimit-o toţi creştinii. Întreabă-să de unde cunoaştem că-i scriptură sfîntă? Răspunsu: din 2 lucruri: întîi cunoaştem că iaste carte sfîntă, pentru lucrurile ce simtu într-însa, despre care lucruri, prorocii şi apostolii să asamănă, ca şi despre alalte scripturi sfinte. Al 2-lea. Să cunoaşte dintr-aceasta, că aceasta încă-i scrisă din demnătura Duhului Sfînt. 2. De scriitoriul aceştii cărţi. Aicea ni-i a vedea 2 lucruri: unul, numele Iudei, a 2-lea: deregătoriia lui. Numele i-au fost Iuda, cu care nume să chema doi ucenici a lui Hristos: unul au fost Iuda, feciorul lui Alfeiu, şi frate lui Iacov din fraţii lui Hristos: acesta iaste scriitoriul ceştii cărţi. {200r} Iară alt Iudă era carele vîndu pre Hristos, feciorul lui Simon din Scariot. Numele Iudeei în limbă jidovească să chiamă "lăudătoriu pre Dumnezău". Deregătoriia lui au fost aceasta c-au fost slugă lui Hristos, în lucrurile sufleteşti, să propoveduiască Evangheliia ca şi alalţi apostoli. 3. Despre ce au scris? Iuda apostol într-aceasta carte scrie de 3 lucrure: 1. Întîiu îndeamnă Iuda pre toţi creştinii să fie vîrtoşi în credinţă şi să rămîe întru învăţătura creştinească.2. Roagă-i să să ferească de învăţătorii minciunoşi şi amăgitori de carii întrase între ei. 3. Scrie păgubitura şi perirea învăţătorilor minciunoşi.{200v} {403}CARTEA LUI IUDA APOSTOL. CAP 1. 1. Dojeneaşte pre credincioşi să să ferească de oamenii aceia. 4. Carii din mila lui Hristos iau desfătare spre lucrurile trupeşti. 5. De carii zice că fără de osîndă nu vor fi, pentru ce au urît mila lui Hristos. 6, 7. Şi arată în trei zile. 14. Spune prorociia lui Enoh. 20. Arată credincioşilor cum să cuvine să petreacă, ca să dobîndească mila lui Hristos şi viiaţa de veac. 1. Iuda, sluga lui Iisus Hristos şi frate lui Iacov, chemaţilor de la Părintele Dumnezău, sfinţiţilor şi ţinuţilor de Iisus Hristos. 2. Milostivnicie voao şi pace şi dragoste să vă mulţească. 3. Iubiţilor, cu toată nevoinţa am silit a scrie voao, despre spăsenia voastră depreună. Lipsă mi-au fost scrie voao să vă îndemnu să vă luptaţi pentru credinţa ce e dată deodată sfinţilor. 4. C-au întrat unii din oameni pre supt cumpăt, carii era de demult scrişi spre ceastă păgubitură, necredincioşii, carii mila Dumnezăului nostru o întorcu spre desfătare şi pre cel Dumnezău, singur moştenitoriu şi Domnul nostru Iisus Hristos tăgăduescu-L. 5. Iară voia mi-e să vă dojenescu pre voi, pentru că ştiţi o dată aceasta, că Domnul cîndu au izbăvit oamenii săi din Eghipet, iară îi pierdu pre ceia ce nu crezură. 6. Şi pre îngeri carii nu ţinură destoiniciia sa, ce-şi lăsară locul său, spre giudecata ceii zile mari, cu legăturile de vecie, să ţin întru întunearec. 7. Ca Sodomul şi Gomorul şi oraşele ce-s în vecinătate acelora, depreună cu acialea curvind şi îmblîndu trupeşte, puse fără pildă, să reabde osînda focului de vecie. {201r} 8. Aşijdere şi aceştiia adormiţi trupulu-şi spurcă, domniia liapădă-o şi destoiniciia hulesc. 9. Iară arhanghel Mihail, luptîndu-să cu Satana şi pricindu-să despre trupul lui Moisi, nu îndrăzni a-l blăstăma pre el, ce-i zise: Certe-te pre tine Domnul. 10. Iară aceştea carele nu ştia acialea, hulescu, iară pre carele din fire le ştiu, ca dobitoacele mute, într-acealia putrezescu. 11. Vai acelora, c-au întrat în calea lui Cin, şi cu rătăcirea platei cu carea au fost amăgit Varlaam s-au despărţit şi periră în sfadă, ca şi Corie. 12. Şi aceştea, în ospeaţele voastre, sintu ca neşte zgaibe, ospătîndu-să cu voi, îngrăşîndu-să fără de frică, nuori fără de apă, învăluiţi de vîntu, arburi veşteziţi fără de rod, de doao ori morţi, dezrădăcinaţi. 13. Valurile măriei groaznici, aspumîndu-şi necurăţiile lor, steale rătăcitoare, cărora le ţine ceaţa întunearecelor în veac. {404} 14. Iară de aceştea au prorocit şi Enoh, al 7-lea de la Adam, zicînd: Iată vine Domnul cu multe mii de sfinţi ai Lui. 15. Ca să facă giudecată spre toţi şi să-i cearte pre toţi carii-s nederepţi, pentru faptele nedereptăţiei lor ci-au făcut fără dereptate, şi de toate cuvintele ci-au grăit cei păcătoşi strîmbi împrotiva lui. 16. Aceştea-s ocarnici mustrători, îmblînd în poftele lor, şi rostul lor grăiaşte fălie, cinstind pre oameni pentru dobînda.17. Iară voi, dragilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele ce v-au grăit voao întîiu apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, 18. Carii zicea voao că în vreamia de apoi vor veni batgiocoritori, îmblînd în poftele necurăţiei lor. 19. Aceştea-s carii s-au despărţit(a. De la săborul credincioşilor) trupeaşte, neavînd duh. 20. Iară voi, dragilor, întrămîndu-vă spre credinţa voastră cea sfîntă, rugîndu-vă prin Duhul Sfînt, 21. Ţiindu-vă pre voi în dragostea lui Dumnezău, aşteptînd {201v} mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viiaţa de vecie, 22. De unii, alegîndu-i, fie-vă milă. 23. Iară pre alţii, cu certare ţineţi-i, răpindu-i din văpaia focului, urîndu încă şi veşmîntul carele s-au spurcat de atingerea trupului lor.24. Iară Cela ce vă poate ţinea pre voi fără păcat şi nevinovaţi, şi Cela ce vă poate pune pre voi înaintea slavei Lui întru veselie, 25. Singur înţeleptului Dumnezău, Mîntuitoriului nostru slavă şi mărire, tărie şi puteare, acmu şi întru toţi veacii.Amin. Sfîrşitul cărţii Iiudei Apostol. {202v {405}} PREDOSLOVIIA DE PAVEL ŞI DE CĂRŢILE LUI. Aicea trebuiaşte să ştim 6 lucruri: 1. Cine au fost Pavel. A 2-lea. Despre destoiniciia cărţilor lui. Al 3-lea. Pentru ce ispravă au scris aceaste cărţi. Al 4-lea. Despre cuvintele lui, cu ce cuvinte au scris. Al 5-lea. De numărul şi de rîndul cărţilor. Al 6-lea. De lucrurele ce-au scris rîmleanilor şi de părţi şi de hasna lor. 1. Pavelu-i scrietoriul acestor cărţi a tuturora, cum să arată den cărţi, că în toate-i scris numele lui, fără de în cartea evreilor numai nu-i scris numele lui; aceaia încă nu o au făcut fără înţeles, că numele lui era urît ovreailor urît, şi de-au vrut pune numele lui la începutul cărţii, văzîndu-i numele, s-au vrut zminti şi nu o au vrut priimi. Derept aceaia i s-au părut lui lui ca să nu-şi pue numele, ca să-i îmblînzească so priimească cartea. Aicea ară putea întreba cineva, pentru ce şi-au pus Pavel numele lui, la începutul cărţilor lui? Cum nece Moisi, nece prorocii cari au fost mainte de el, în Leagea veachie, nece în Leagea noao evanghelisti Matei, Marcu, Luca, Ion, n-au pus numele lor la începeniia cărţilor lor. Răspunde Hrisostom: Pentr-aceaia n-au scris, că ei scriia celora ce era de faţă, iară Pavel, celora ce era departe. Pavel cît au fost de cărtulariu mare, de scrisorile lui aiave arată historiia faptelor sfinţilor apostoli, de la al noaole cap, pînă în sfărşit, ne învaţă. De unde {405}să înceape viiaţa lui, mainte de înturnarea lui, să chema Saul, îmblînd în leagea fariseilor, cu toată nevoinţa, hulind pre Hristos şi gonind credincioşii. Iară după înturnarea lui Serghie Pavel, mai marele ostrovului, pre carele îl întoarse la credinţă, să chemă Pavel. Cum scrie la d l(i) cap. 13, stih. 12. Zice-să apostolul lui Hristos şi învăţătoriu păgînilor{202v}, că învăţînd, scriind şi răbdînd, mai mult au lucrat decît alalţi toţi, cum mărturiseaşte el sîngur, den Iudea pînă la Erihon şi pînă în marginele Ispanii, pre toată Asiia şi Evropa, o au împlut cu propovedania lui. Minunata înturnarea lui la credinţa lui Hristos şi chemarea la apostolie, cu carea să fi făcu din lup, oae, şi din răsipitoriu, păstoriu, scris-au Luca în d l(i) cap. 9, şi el, dîndu-şi sama la jidovi, în d l(i) 22. Şi la galat{eani} au spus, cap. 1. Înturnarea lui zic c-au fost după suitul în ceriu, la al treilea an, la al doaozecile an a lui Tiverie împărat. Fost-au mare în arătăturile dumnezeeşti şi în darurele sufleteşti prespre alalalţi, ştiutoriu legii şi şi înţelepciunele omineşti şi cuvios în cuvinte, cum să veade den scrisorile lui şi din propovedanii făcute într-acela ceas, la jidovi şi la filosofi, pentru carea-i zicea că-i Mercurie, urătoriul dumnezeilor, la d l(i), 14, stih 12. În anul apostolii lui la 23, carele au fost la al doile an a împărăţii lui Neron, prinsu pentru Evanghelie, fu dus în Roma, unde fu în doi ani supt paza rîmleanilor. Şi cum scrie Eronim şi alţii, s-au slobozit de acolea (c-au fost în cei cinci ai a lui Neron dentîiu, în carei era împărat lăudat) şi au îmblat pre Ispaniia şi în Asiia, învăţînd; după aceaia, pentru numele lui Hristos, iară-l trasără în Roma, în prinsoare (întru carea an nu să şti). De la Neron, cu măcenicie fu cununat, şi cum scrie Eronim, în calea ce să chiamă Ostiia, iaste îngrupat, la al patrusprăzeace an a lui Neron, carele au fost mai 37 de ani, den naşterea lui, şaptezeci de ani. Cărţi a scris şapte, den prinsoare. 2. Despre destoiniciia cărţilor lui. Despre cărţile lui Pavel, că n-ară fi Scriptură sfîntă, săva că n-au fost îndoitură neceodată între cărtulari, încă iejuviţii, urînd pre Antihristu a-l pune spre apostoli şi spre Scriptura afîntă, nu li-e ruşine a întreba astăzi, de unde ştim {203r} că-s cărţile lui Pavel Scriptură sfîntă; pentr-aceasta trebue să înţeleagem. Noi, cărţile lui Pavel şi alte Scripturi sfinte, ştim că-s scripturi sfinte. 1. Întîiu, den adevărătura prorocilor carele s-au împlut. 2. De minunată asămănare carii au scris Scripturile sfinte, cum s-au unit scriptura lor, cum ară fi fost tot într.un loc. 3. A treia, den giudeţul lui Dumnezău cu carele şi-au izbîndit pre acela ce n-au ascultat pre această Scriptură sfîntă. 4. A patra, dentr-acealaşi Scriptură căriia, de sînt adevărate prorocestviile de lucrurile venitoare, carele cu împlearea lor s-au adevărat, că ne n-ară fi adevărate mărturiile lucrurelor ştiute mai denainte. Derept zice dară David, 2, 23, "Duhul Domnului grăit-au pren mine" şi Zaharia, Luca 1, "Cum au grăit prin mine" şi Pavel la 2 Tim{oteiu}, 3 "Toată scriptura-i de la Dumnezău" {407} 5. A cincea den minunele dumnezeeşti scrise în Scripturi sfinte, carele au făcut în toate vremile în adevărătura acelor lucruri sfinte carele-s scrise. Iară cărţile lui Pavel a fi a lui să cunoscu din doao lucruri: întîiu, că toate cărţile lui au numele lui, la începeniia lor. A doa oară toate epistoliile lui să pecetluescu cu acest cuvînt: "Mila Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi toţi, amin". Cum zice el c-au sămnat toate poslaniile cu aceeste cuvinte 2 3, stih 17. 3. Pentru ce ispravă au scris aceastea cărţi şi de ce? 1. Întîi pentr-aceasta, că ce învăţase el de faţă, cu cuvinte, înaintea adunărilor credincioşilor, acealea lucruri au vrut să le aducă lor, den cărţi, aminte pre scurt. 2. A doa oară, carele zisease de taină, mai închise şi mai întunecoase, despre credinţa, au nu le spusease unele, după aceaia, cu scriptura lui cea sfîntă, le-au arătat aiave, cu de-adinsu şi mai luminos, şi pentru ceastea, că în unele locuri iaste agiutor adunării credincioşilor, ca să nu {203v}fie amegiţi de proroci minciunoşi cîndva. Uneori apără apostoliia sa de hula prorocilor minciunoşi; uneori greşalele şi năravurele ce era în adunarea credincioşilor, cu ceartă, le înderepta; iară alteori învaţă de deregătoriia popilor şi de obiceaiul săboarălor, cum să să rînduiască. Mai strîns pentru aceastia 7 lucruri au scris: 1. Învaţă de învăţătura credinţei, să creadem. 2. Greşealele şi zmintealele le ceartă, crezînd să nu rătăcim din dereptate, au să luăm strîmbătatea în locul dereptăţii. 3. Ceartă strîmbătăţile şi răutăţile, să nu mîniem pre Dumnezău, cu viiaţă grea, şi să nu punem zminteală priiatinului nostru, cu viiaţa noastră cea rea. 4. Dojăneaşte în dereptate, despre viiaţa creştinească, să ne purtăm cum să cuvine Evanghelii, şi cu curăţiia vieţei să lăudam pre Tatăl carele-i în ceriu. 5. Să întreameaze slabii, să nu cază den credinţă. 6. Îndeamnă credincioşii să crească în credinţă şi în milostenie. 7. Mîngîiarea surumanilor, să nu cază în năpaste. 4. Despre cuvintele lui, cu ce cuvinte au scris. Den scriptura lui să arată cuvintele lui, că n-au scris cu cuvinte măiastre, carele nu să cuveniia Evangheliei, ca să nu stea credinţa noastră în măestria cuvîntului, sau în cuvinte amăgitoare, den mîndriia oamenilor, şi să slăbească credinţa ce e în Hristos. Nece aşa prost şi netocmit au fost, ce întru toate cum s-au cuvenit, numai întru învăţare destoinică, carele cu învăţătura şi cu cuvintele cuviioase au întrecut pre alalţi pre toţi. Şi toate poslaniile lui le-au scris în limba grecească. 5. De numărul şi de rîndul lui Pavel. Pavel are 14 cărţi. Scris-au mai multe de acealea, au ba? Trebuiaşte să ştim că nu-s scrise aşia de Pavel, cumu-s puse pre rînd {204r} una după alta, că Atanasie, ceale şapte cărţi a celoralalţi apostoli le-au pus {408} înaintea celor 14 cărţi ale lui Pavel, carele-s puse aici în rînd, mainte de ceale şapte şi pre ceaia ce-i scrisă ovreailor o numără zeacea, înaintea celor doao ce-s scrise La Timot{eiu}, carea aici în rîndu-i a 14. De rîndul scrisorii care-i scrisă mainte una de alaltă, nu să arată aiave de poslanii, nece den historii, derept aceaia unde nu zice scriptura, nece noi nu vom grăi. Mai întîiu de toate să pare c-au scris cea dintîiu la solun{eani}, den Atina, pre Tihic, cum scrie la d l(i) 17, în anii apostolii sale 17, iară ai lui Clavdie împărat 9 ani, iară de la răstignirea lui Hristos 19 ani; în carele au fost săborul la Ierosalim, cum scrie Eronim. Ceaialaltă carte la soluneani iară a scrie în acela an, rămîind în Atina, iarăşi pre Tihic o a trimis. A treia carte, pre rînd, să veade a fi poslaniia întîiu a lui Timoteiu, scrisă în Leodichiia Frighiei a Pacaonii, pre Til diaconul, cîndu să înturnă a doao oară den Ierosalim şi îmblă prin ţinutul Frighiei şi a Galatiei, cum iaste scris la d l(i) cap. 18, stih 23, mainte de cum ară fi venit în Efes, în d l(i) 19, stih 1, 1 Tim{oteiu} 3, stih 14, zice lui Timoteiu că curundă vreame va veni acolo, cum să veade în al 19 ani de înturnarea lui, iară a lui Clavdie împărat în al 2-lea, iară după moartea lui Hristos în 21. În al patrul loc să veade scris a fi 1 cori{n}t{eani}, scrisă în Efes, în acei doi ani în carei au şăzut acolo, 19, stih 9 (grecii zic că-i scris den Filipus, de carea vom vedea cînd vom sosi acolo), în anul al al 27-lea a înturnării lui, iară în anul Domnului 6l, a lui Neron 6, După aceaia nu multă vreame au scris ceaialaltă, la cori{n}t{eani}, din Filipus, după gîlceava ce fu cu Dumitru, lăsînd Efesul să ducă în Machedoniia, îmblînd în aceale părţi, cumu-i la d l(i) 20. 12. Aceasta-i a cincea în rînd. În aceaia vreame, au scris la rîmleani {204v} în anul înturnării lui 29, a lui Neron 8, a lui Hristos 63; şi aceasta-i scrisă mai înapoi de amîndoao de carele-s scrise corinteanilor. Scrisu-o-au din Corint, pre Feben. Aceaste şapte le-au scris afară de Roma, iară cealealalte şapte, toate le-au scris în oraşul Romei, den prinsoare. Dentr-aceaste şapte denapoi ce iaste a 8-a, întîiu poslaniia la evrei, carea să zice şi din Italia că-i scrisă a 2-a. Dentr-aceastea carea e scrisă în Roma, în rînd iaste scrisă a 9-a, poslaniia la galatiani, la carii au scris, că el poartă seamnele lui Hristos în trupul lui, 6, 17 ce să zice lanţurele şi prinsorile lui, a 3-a ce să zice pre rînd. A zeacea au scris la efes{eani}, unde face iarăşi pomeană de legătura lanţurelor cap. 6, stih 20. 4-a, carea-i a 11-a, la filipiseani, cărora le scrie închinăciune, cu numele unora cărora sînt den curtea împăratului, cap. 4, stih 29. A 5-a, ce-i a 12-a pre rînd, scrie la colaseani, carii îi roagă să-şi aducă aminte de prinsoarea lui, cap. 4, stih 18. A 6-a, carea-i pre rînd a 13-ea, o au scris la Filimon, la bătrîneaţe, fiind în prinsoare, în care-l roagă să-i gătească sălaş; ce lui Dumnezău I-au {409} plăcut almintrea, că nu după multă vreame, cunună-l cu măcenic, în anii apostolii 35, a lui Neron 14, a lui Hristos 37. A şaptea şi mai de apoi de toate, carea-i a 14-a, scrisu-o-au a 2-a Timoteiu, că era aproape de moarte, la cap. 2, Tim{oteiu} 4, stih 6. Aicea ară putea întreba cineva că ce-i pusă ceasta carea-i scrisă la rîmleani înaintea celoralalte, nefiind scrisă întîiu? Răspunsu: Pentr-aceasta: 1. Să dea destoiniciia oraşului Rîmului, carele era scaunul împărăţii şi capul lumii; pentr-aceasta-i pusă în locul dentîiu. A 2-a:. Pentru că-i mai mare şi mai lungă. Aşa şi cartea Isaii prorocul, căci că-i mai mare şi mai lungă ia, iaste pusă mainte de ceia proroci mai mici. A 3-a: Pentru lucrurele ce-s scrise în această carte, ce-s de întemeiatul credinţei creştinilor, că mai toate sînt întru ia. 6. De lucrurele ce-au scris rimleanilor şi de păr{205v}ţile şi de hasna lor; În ceastă poslanie ce-i la rimleani, iaste învăţătura credinţei creştinească, împărţită în patru părţi. Întîiu învaţă de îndereptătura omului păcătos. 2. După aceaia învaţă de sfinţitură. 3. De alesătură. Mai apoi, de fapte bune. Că învaţă pre omul păcătos a să înderepta înaintea lui Dumnezău numai sîngură pren credinţa carea-i în Iisus Hristos. Şi aşia a să înderepta omul, numai den mila lui Dumnezău, nu pentru destoiniciia faptelor, batîr că să cuvine să facem fapte bune, fără carele credinţa dereaptă nu poate fi, cum zice poslaniia lui Iacov, cap al 2-lea, stih 17. Ce pentru aceaia zice, numai pren credinţa a să înderepta, că credinţa dereaptă iaste mîna omului creştin, cu carea prinde pre Hristos. Iară faptele bune sînt poamele credinţei, carea dăm priiatinilor noştri. Cuprinsătura acestor cuvinte ce-s scrise în cartea aceasta, pre scurt, sînt aceastea: Jidovii şi păgînii depreună toţi-s păcătoşi şi toţi împreună să îndereaptă fără fapte, cu credinţa lui Hristos depreună cu sfinţitura vieţei şi la dragostea priiatenilor, cu mila lui Hristos leagă-să. Derept aceaia nu trebuiaşte a să protivi şi a să pritci unul cu alalt. Această poslanie să împarte în 2 părţi. Partea dentîiu învaţă despre îndereptarea omului păcătos înaintea lui Hristos şi înfrînge înţelesul celora ce învăţa numai den fapte bune a să înderepta omul, cap. 1, 2, 3, pînă în 21 de stihu. Şi le arătă împotrivă că omul creştin numai cu credinţa în Hristos să va înderepta în în Hristos cum scrie cap. 3 şi în 4. Şi de poamele aceştii îndereptătură, carea ia{ste}pacea sufletului şi mare nădeajdea credinţei cap. 5. Despre înnoirea şi sfinţeniia vieţii, cap 6. De blăstămul legii şi de silitura legii de carele ne-au slobozit Hristos, cap. 7. De răbdarea în scărbe şi arămînearea în credinţă, cap. 8. După aceastea, de taina a alesăturiei credincioşilor şi de lăpădarea necredincioşilor şi de chemarea pă{205v}gînilor la mila lui Hristos, 9, 10, 11. În a doao parte, dă porunci de viiaţa creştinească şi de dragostea frăţească, cap. 12, şi cu ce să ţine au ce-i deatoriu omul creştin crailor, deregătorilor, 13 cap. Şi cum să să poarte cătră cei slabi, cap. 14, stih 15. După aceastea toate, o sfîrşaşte cu rugăciunea den 14 stih pînă la cap 15 şi în 16. Această carte, cu adevăr, să zice temeiul Legii noao. {206r} {410} CARTEA LUI PAVEL APOSTOL LA RÎMLEANI. CAP 1. 1. Începînd den chemarea lui la apostolie. 13. Laudă Evangheliia. 16. Prea carea Dumnezău arată putearea Lui. 17. Ispăsind pre oameni cu credinţa. 25. În necredincioşi arată mîniia lui Dumnezău să va turna spre ei. 27. Pentru că fac toate răutăţile. 1. Pavel, sluga lui Iisus Hristos, chemat apostol, ales în Evangheliia lui Dumnezău. 2. (Care o făgăduise mainte, pren prorocii Lui, întru Scripturile ceale sfinte). 3. Despre Fiiul Lui (carele fu den sămînţa lui David trupeaşte. 4. Arătat Fiiul lui Dumnezău în puteare, după duhul sfinţiturii, prin înviiarea den morţi) în Iisus Hristos, Domnul nostru. 5. Pentru carele am luat mila şi apostoliia, întru ascultarea credinţeei întru toate limbile, pentru numele Lui. 6. Între carii sînteţi şi voi, chemaţii a lui Iisus Hristos. 7. Tuturor cărora sînteţi în Roma, celor dragi ai lui Dumnezău, chemaţi sfinţiţilor, milă voao şi pace de la Dumnezău, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. 8. Şi dentîiu dau har Dumnezăului mieu Iisus Hristos, pentru voi toţi, că credinţa voastră să vesteaşte în toată lumea. {206v} 9.Că mărturie-mi iaste Dumnezău, căruia slujesc cu duhul mieu, în Evangheliia Fiiului Lui, că neîncetat fac pomeană de voi. 10. În toată vreamea, întru rugăciunele meale rugînd să mi s-ară da mie cale bună, de voia lui Dumnezău, să viu la voi. 11. Că jăluescu să văz pre voi, ca să împarţu voao vrun dar sufletescu, să vă întăriţi. {411} 12. Ce-i aceasta ca să mă mîngîiu în voi, pentru credinţa carea e depreună, a voastră şi a mea. 13. Iară nu voiu să ştiţi, fraţilor, că eu de multe ori m-am gîndit să viu cătră voi, cum şi între alte limbi. 14. Şi grecilor, şi varvarilor, înţelepţilor şi neînţelepţilor, deatoriu sînt. 15. Derept aceaia, au ce iaste în mine, gata-s şi voao, cărora sînteţi în Roma, să vă propoveduescu. 16. Că nu mi-e ruşine de Evangheliia lui Hristos, că putearea lui Dumnezău iaste întru spăsenie săva cui căruia creade, jidovului mainte şi grecului.17. Că dereptatea lui Dumnezău pentru ia să arată, den credinţă în credinţă, cumu-i scris, iară dereptul den credinţă viiază. 18. Că aiave iaste mîniia lui Dumnezău den ceriu spre toată necurăţiia şi nedereptatea oamenilor carii ţin adevărul întru nedereptate. 19. Că ce să poate înţeleage de Dumnezău aiave-i întru ei, că Dumnezău au arătat lor. 20. Că ceale nevăzute ale Lui, den temeiatul lumii, den fapte înţelease să văd, putearea Lui den veac şi Dumnezeirea, ca să fie fără de răspunsu. 21. Că înţelegînd pre Dumnezău, nu ca pre Dumnezău Îl proslăviră, nece-l deaderă har, ce să deşărtară întru cugetele lor şi să întunecă neînţelegătoare inima lor. 22. Grăindu-să a fi înţelepţi, nebuni să făcură. {207r}23. Că schimbară slava neputreditoriului Dumnezău, întru asămănarea chipului a omului putreditoriu, şi a pasărilor şi a celor în patru picioare şi a jivinelor. 24. Pentru aceaia-i deade pre ei Dumnezău întru pohtele inimii lor, în necurăţie, ca să să spurce trupurile lor între eiş. 25. Ceia ce schimbară dereptatea lui Dumnezău întru minciună şi cinstiră şi slujiră faptelor, mai vîrtos decît Făcătoriului, carele iaste blagoslovit întru veaci, amin. 26. Derept aceasta, deade pre ei Dumnezău în pohtele necurăţii că şi muerile lor schimbară lucrul firei lor, întru carele-i împrotiva fireei. 27. Aşijdere şi bărbaţii, lăsînd lucrul firei ce-i cu muiarea, să aprinsără cu pohta lor, unul spre alalt, bărbaţi cu bărbaţi, spurcăciune făcînd, şi în plata (care să cădea) rătăcireei lor, întru eişi primind. 28. Şi cum nu s-au văzut lor pre Dumnezău să-L ţină în cunoştinţă, aşa-i deade Dumnezău pre ei întru minte fără de giudecată, a face cealea ce nu să cad.29. Plini de toată nedereptatea, de răutate, de curvie, de hiclenie, de scumpie, plini de pizmă, de vrăjmăşie, de sfadă, de înşălăciuni, de năravuri reale. 30. Şoptitori, clevetnici, urîcioşi pre Dumnezău, dosăditori, măreţi, lăudăroşi, aflători de răutăţi, părinţilor neîngăduitori, {412} 31. Nebuni, stricătorii păcii, nedrăgostoşi, neţiitori, giurămîntului, nemilostivi. 32. Carii dereptatea lui Dumnezău înţelegînd (că ceia ce fac aceastea, destoinici sînt morţii) iară nu numai aceastea fac, ce şi celora ce fac să bucură. CAP 2. 1. Pre toţi îi duce la giudecata lui Dumnezău. 12. Păgînilor le ia mîntuirea. 14. Pentru că n-are cunoaşte pre Dumnezău. 17. Strînge pre jidovi cu leagea scrisă. 23. În carea să lăuda. 27. Îi face aseamenea pre ei întru eişi{207v}. 1. Pentru aceaia nemîntuit eşti, o ome, au cine osîndeşti pre altul că în ce giudeci pre altul, pre tine osîndeşti, că acealea faci tu carele giudeci altul. 2. Iară ştim că giudecata lui Dumnezău iaste după dereptate, spre ceia ce fac unele ca aceastea. 3. Dară cugeţi aceasta, o ome, carele osîndeşti pre ceia ce fac unele c-aceastea, şi tu faci acealea, că vei scăpa de giudecata lui Dumnezău? 4. Au bogăţiile bunătăţiei Lui şi răbdăriei şi blînziei lăpăda-le-vei, neştiind că, cu bunătatea Lui, Dumnezău te-au adus spre pocăinţă? 5. Iară pentru împietrirea ta şi inima neînturnată, aduni ţie mînie şi zuoa mîniei şi arătării dereptului giudeţ a lui Dumnezău. 6. Carele va plăti fiecăruia după lucrul lui. 7. Iară acelora ce-s stătători cu răbdare lucrului bun, slavă şi cinste şi neputredire caută în viaţa veacilor. 8. Iară sfadnicilor şi neîngăduitorilor dereptăţiei ce îngăduescu strîmbătăţiei, urgie şi mînie. 9. Scîrbă şi strimteală spre tot sufletul omului făcătoriului rău, jidovului mainte şi grecului. 10. Iară slavă şi cinste şi pace tuturor a care face bine, jidovului mainte şi grecului. 22. Că nu iaste la Dumnezău aleagere de faţă. 12. Că cîţi fără leage greşiră, fără leage vor peri; şi cîţi în leage greşiră, cu leage să vor giudeca. 13. (Că nu-s ascultătorii legii derepţi înaintea lui Dumnezău, ce făcătorii legii să vor înderepta. 14. Că şi limbile cealea ce n-au leage, cu firea fac carele sînt a legiei, aceştea neavînd leage, ei înşişi îşi sînt leage. 15. Carii arată lucrul legiei scris întru inimile lor, mărturisind depreună ştiinţa sufletului lor şi cugetele lor între ialeşi părîndu-să au mîntuindu-să). {208r} 16. În zuoa cînd va giudeca Dumnezău ascunsele oamenilor, după Evangheliia mia, pren Iisus Hristos. 17. Iaca tu, jidov te chemi şi te odihneşti în leage şi te lauzi în Dumnezău. {413} 18. Şi cunoşti şi voia Lui şi alegi carele să usăbescu, învăţat în leage. 19. Iată te nădăjduieşti a fi purtătoriu orbilor şi lumină celor den tunearec. 20. Învăţătoriu celor fără minte, dascal coconilor, că ai învăţătura cunoştinţei şi a dereptăţi leage. 21. Derept aceaia, carele înveţi pre altul, pre tine nu te înveţi? Cela ce propovedueşti să nu fure, tu furi? 22. Carele zici să nu curvească, tu curveşti? Carele te scîrbeşti de idoli, frîngi leagea? 23. Carele cu leagea te lauzi, cu călcarea leagiei pre Dumnezău batgiocureşti? 24. Că numele lui Dumnezău pentru voi să huleaşte între păgîni, cumu-i scris. 25. Că tăiarea împregiur foloseaşte, de vei ţinea leagea, iară de veri fi călcătoriu legiei, tăiarea ta împregiur va fi netăiare împregiur. 26. Derept aceaia, cel netăiat împregiur, de va ţinea dereptatia legiei, netăiaria lui împregiur, au nu tăiarea împregiur se va socoti? 27. Şi carea e den fire netăiare împregiur, de va ţinea leagea, osîndi-te-va pre tine carele pren scrisoare şi prin tăiarea împregiur eşti călcătoriu legiei? 28. Că nu e acela jidov, carele să arată den afară; nece e aceaia tăiare împregiur care e la arătare în trup. 29. Ce carele e întru ascunsu jidov şi tăiaria împregiur a inimiei, în duh, nu în scrisoare; căruia nu-i e lauda de la oameni, ce de la Dumnezău. CAP 3. 1. Îngăduiaşte jidovilor că au ceva destoinicie. 2. Pentru legă{208v}tura păciei. 4. Că aceaia stă numai în mila lui Dumnezău. 9. Arată pre jidovi şi pre păgîni că-s într-un chip păcătoşi. 15. Aceasta o întăreaşte cu mărturie den Scriptură. 19. Arată hasna legiei. 28. Arată den Scriptură că den credinţă ne vom înderepta. 1. Ce e, derept aceaia, destoiniciia jidovului sau ce hasna tăierii împregiur? 2. Multă în tot chipul, iară întîiu acesta, că pre dînşii au încrezut Dumnezău cuvintele Sale. 3. Că ce e, s-au şi fost unii necredincioşi Au necredinţa acelora va face în deşărt credinţa lui Dumnezău? 4. Să nu fie aceaia, mai vîrtos fie Dumnezău derept şi tot omul minciunos; cum iaste scris ca să te dereptezi întru cuvintele tale, şi să învingi cînd vei giudeca. 5. Iară să arată nedereptatea noastră, pre dereptatea lui Dumnezău, ce vom zice? Au doară nedreptu e Dumnezău, carele aduce mînie? (ca omul grăescu). 7. Că de să sporeaşte dereptatea lui Dumnezău pentru minciuna mea, spre slavă Lui, eu că ce-s osîndit ca un păcătos? {414} 8. Şi nu-i (cum hulescu şi cum zic unii de noi) să facem rău ca să vie bine? A cărora osînda dereaptă iaste. 9. Ce e dereptu aceaia? Întreace-i-vom pre ei? Nicecum. Că mainte arătăm pre jidovi şi pre greci, toţi supt păcat a fi. 10. Cum iaste scris, că nu iaste derept nece unul. 11. Nu iaste cine-are înţeleage, nu iaste cine să caute pre Dumnezău. 12. Toţi să plecară în laturi împreună, şi netreabnici fură; nu iaste cine face bine, nu iaste pînă la unul. 13.Mormînt deşchis, grumazul lor, cu limbile lor grăescu înşălăciune, venin de aspidă, supt buzele lor. 14. A căror gura, de blăstăm şi de amărăciuni, plină-i.15. Grabnici picioarele lor a vărsa sînge. 16. Sfărîmare şi scîrbă întru căile lor. 17. Şi calea pacei nu cunoscură. {209r} 18. Nu iaste frica lui Dumnezău înaintea ochilor lor. 19. Şi ştim, derept aceaia, că ce zice leagea, acelora zice, carii sînt în leage, ca să să astupe toată gura şi să fie vinovată toată lumea, osîndei lui Dumnezău. 20. Derept aceaia, den lucrul legiei nu să dereptează nece un trup înaintea Lui, că pren leage-i cunoaşterea păcatului. 21. Iară acum, fără leage, dereptatea lui Dumnezău s-au arătat, întărită cu mărturiia legiei şi a prorocilor. 22. Iară nedereptatea lui Dumnezău, pren credinţa lui Iisus Hristos, în toţi şi spre toţi ceia ce cred, nu-i usebitură. 23. Că toţi greşiră şi li-e lipsă de slava lui Dumnezău. 24. Să să îndereapte în dar pren mila Lui, pentru descumpărarea carea e în Iisus Hristos. 25. Pre carele rîndui Dumnezău jărtvă mîngîietoare, pren credinţă în sîngele Lui, întru arătarea dereptăţiei Lui, pentru ertăciunea celor păcate carele fură mainte, răbdînd acealea Dumnezău. 26. Să arate nedereptatea Lui în vreamea de acum, să fie El derept şi îndereptînd pre cela ce e den credinţa lui Iisus. 27. Dară unde-i derept aceaia lauda? Lăpădată-i pren ce leage au prin fapte? Ba nu: ce pren leagea credinţei. 28. Derept aceaia, adevărăm că cu credinţă să îndereaptă omul, fără faptele legiei. 29. Au Dumnezău e al jidovilor numai? Au nu-i şi al păgînilor? Adevăr şi al păgînilor. 30. Că unulu-i Dumnezău, carele îndereptează tăiarea (a.Jidovul, să înţeleage tăiarea împregiur, iară netăiarea împregiur, păgînii) împregiur den credinţă şi netăiaria împregiur pren credinţă. 31. Iară leagea netreabnică o vom face pren credinţă? Departe să fie, ce mai vîrtos leagea întărim. CAP 4. 1. Ce zise mai înainte de credinţă, cu pilda lui Avraam.. 3, 6. Şi cu mărturiia Scripturii adeverază: şi de zeace ori acest cuvînt ni să spune noao în cest cap. {209v} {415} 1. Dară ce vom zice că Avraam, părintele nostru, au dobîndit după trup? 2. Că de s-au îndereptat Avraam den fapte, are laudă, ce nu la Dumnezău. 3. Că ce grăiaşte Scriptura? Crezu Avraam lui, şi i să puse (a. Meni) lui întru dereptate. 4. Iară celuia ce lucră plata nu i să pune în dar, ce pentru deatorie. 5. Iară celuia ce nu lucrează şi creade în cela ce îndereaptă pre cel strîmbu, pune-i-să credinţa lui în dereptate. 6. Cum şi David zice că-i fericit omul căruia Dumnezău îi pune dereptartia fără fapte. 7. Fericiţi cărora s-a ertatu strimbătăţile şi cărora li să acoperiră păcatele. 8. Fericit bărbatul căruia nu-i pune (b. Nu i-l bagă în samă) Domnul păcatul. 9. Iară fericirea aceasta, în tăiare împregiur numai, au şi în netăiarea împregiur cade? Că zicem că i s-au pus lui Avraam credinţa întru dereptate.10. Dară cum i s-au pus? Întru tăiaria împregiur, au în netăiaria împregiur? Nu întru tăiarea împregiur, ce în netăiarea împregiur. 11. Şi luo sămnul tăierii împregiur, peceatea dereptăţii a credinţei luate întru netăiarea împregiur, ca să fie el părinte tuturor credincioşilor netăiaţilor împregiur, ca să să pună şi lor în dereptate. 12. Şi părintele tăerii împregiur, nu numai celora ce să tae împregiur, ce şi celor ce îmblă în urma credinţei şi a părintelui nostru Avraam, ce era întru netăiarea împregiur. 13. Că nu e pren leage dată făgăduinţa lui Avraam sau seminţii lui, să fie el moştean lumiei, ce prin dereptatia credinţei. 14. Că de sînt cei den leage moşteani, credinţa-i în deşărtu şi făgăduita încă-i în deşărt. 15. Că leagea mînie aduce, că unde nu iaste leage, neci greşală nu iaste. {210r} 16. Derept aceaia, den credinţă-i ca den milă să fie tare făgăduita a toată sămînţa, nu numai a celuia ce-i den leage, ce şi a celuia carele iaste den credinţa lui Avraam, carele-i părinte noao tuturor. 17. (Cum iaste scris, că Părinte a multor limbi te puş) înaintea lui Dumnezău, căruia crezuşi, carele înviiază morţii şi chiamă carele nu sînt, ca şi cealea carele sînt. 18. Carele împrotiva nădeajdei întru nădeajde crezu, să fie el părinte a multe limbi, după cumu e zis lui: Aşa va fi sămînţa ta. 19. Şi neslăbit cu credinţa, nu socoti trupul lui c-au slăbit, fiind mai de o sută de ani den naşterea lui, şi de slăbiciunea zgăului Sarrei. 20. Şi într-această făgăduinţă a lui Dumnezău, nu să îndoi cu necredinţa, ce să întări în credinţă, dînd slavă lui Dumnezău. 21. Şi cu de tot crezu că ce i-au făgăduit, putearnic iaste să să facă. 22. Pentru aceaia să puse lui aceasta în dereptate. 23. Şi nu scrie pentru el numai că i s-au fost pus lui aceasta. {416} 24. Ce şi pentru noi cărora ni să va pune, celora ce cred întru Cela ce-au sculat pre Iisus Domnul nostru den morţi. 25. Carele-i dat pentru greşalele noastre şi S-au sculat pentru îndereptarea noastră. CAP 5. 1. Arată pilde dereptatea lui Iisus Hristos, carea o luom cu credinţă. 5. Datu-i pentru slabi şi păcătoşi. 14. Face asemeninţă între Adam şi între Hristos. 17. Între moarte şi viiaţă. 20. Leage cu harul. 1. Îndereptaţi derept aceaia, den credinţă, pace avem cătră Dumnezău, pentru Domnul nostru Iisus Hristos. 2. Pentru carele sîntem aduşi cu credinţă în ceastă milă, întru caria stăm şi ne lăudăm întru nădeajdea slavei lui Dumnezău. 3. Şi nu numai aceasta, ce ne lăudăm şi în scîrbe, ştiind {210v} că scîrba răbdare aduce. 4. Iară răbdaria, ispită, iară ispitiria, nădeajde. 5. Iară nădeajdia nu ruşinează, că dragostia lui Dumnezău s-au vărsat întru inimile noastre, pren Duhul Sfînt carele e dat noao. 6. Că Hristos încă, fiind noi slabi, în vreame de treabă, pentru păcătoşi muri. 7. Că încă pren cel derept abiia moare cineva, săva că pentru păcătoşi muri. 8. Iară Dumnezău Şi-au arătat dragostia Lui, într-aceasta cătră noi, că, încă păcătoşi fiind noi, Hristos pentru noi muri. 9. Iară acum îndereptaţi cu sîngele Lui, mai vîrtos acum ne vom spăsi den mînie, pentru El. 10. Că fiind pizmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezău, cu moartia Fiiului Lui, cu mai mult fiind împăcaţi, vom fi ţinuţi pentru viiaţa Lui. 11. Şi nu numai (a. Aceaia), ce ne şi lăudăm întru Dumnezău, pentru al nostru Iisus Hristos, pren carele acum împăcare am luat. 12. Derept aceaia, cum întră păcatul în lume pentru un om, şi pentru păcat, moartea, şi aşia moartea întru toţi oamenii veni, întru care toţi greşiră. 13. Că pînă la leage, păcatul era în lume, iară păcatul nu să socoteaşte nefiind leagea. 14. Ce domni moartea, de la Adam pînă la Moisi, şi pre aceia carii nu greşise după chipul greşealei lui Adam, carele iaste chip Aceluia ce era venitoriu.15. Ce nu ca greşala, aşia-i şi darul, că de muriră mulţi pentru greşala unuia, cu mult mai vîrtos mila lui Dumnezău şi darul, pren mila a unui om, a lui Iisus Hristos, întru mulţi s-au sporit. 16. Ce nu-i cumu-i greşala aşa şi darul, că vina ei dentru unul, întru osîndire, iară mila, den multe greşale întru dereptare. {417} 17. Că de să domni moartea, pentru greşala unuia, pren unul, cu mult mai vîrtos carii bunătatea milei şi darului dereptăţiei priimescu, vor domni întru viiaţă, pentru unul Iisus Hristos. 18. Cum pentru greşala unuia, întru toţi oamenii întră osîndire, aşa şi pentru dereptarea unuia, întru toţi oamenii întră dereptarea vieţii. 19. Că cum pentru neascultarea unui om, fură mulţi păcătoşi, aşa şi pentru ascultarea unuia, înderepta-să-vor mulţi. 20. Iară leagea întră ca să să înmulţească greşala, iară unde s-au înmulţit păcatul, acolea cu mult s-au înmulţit mila. 21. Ca, cum au domnit păcatul spre moarte, aşa şi mila să domnească pentru dereptate, spre viiaţa de vecie, pren Iisus Hristos nostru. CAP 56. 1.Pogoară în sfinţitură fără carea învăţă că nime nu să poate îmbrăca în dereptatea lui Iisus Hristos. 4. În tăriia den botez. 12. De acolea ia îndemnătură la curăţeniia vieţiei. 16. Şi pre scurt face pomeană de obiceaiurile legiei carele s-au ştersu. 1. Dară ce vom zice derept acea? Rămînea-vom în păcat, ca să să înmulţească mila? 2. Să nu fie; carii am murit păcatului, cum încă să viem în el? 3. Au nu înţeleageţi că varecîţi ne-am botezat întru Iisus Hristos, întru moartea Lui ne-am botezat? 4. Derept aceaia, îngrupatu-ne-am cu El, pentru botegiune în moarte, ca cum S-au sculat Hristos den morţi, în slava Tatălui, aşa şi noi întru viiaţă noao să îmblăm.5. Că de ne-am oltuit întru El cu asămănarea morţii Lui, cu adevăr şi în asămănarea învierii Lui unii vom fi. 6. Aceasta ştiind, că omul nostru cel vechiu cu El să răstingi, ca să să răsipească trupul păcatului, cît de acum să nu mai slujim noi păcatului. {211v} 7. Că cela ce au murit s-au mîntuit de păcatu. 8. Iară să am murit cu Hristos, creadem că vom fi şi vii cu El. 9. Carii ştim pre Hristos sculat den morţi şi nu va mai muri şi moartea pre El mai mult va domni. 10. Că ce muri păcatului muri deodată, iară că ce viiază lui Dumnezău viiază. 11. Aşia şi voi gîndiţi c-aţi murit păcatului şi viiaţi lui Dumnezău, pentru Iisus Hristos, Domnul nostru. 12. Derept aceaia să nu domnească păcatul în trupul vostru muritoriu, ca să îngăduiţi păcatului în pohtele trupului. 13. Nece dareţi părţile trupului vostru, arme nedereptăţii păcatului, ce vă arătaţi pre voi lui Dumnezău, ca den morţi înviiaţi, şi părţile trupului vostru, arme dereptăţii lui Dumnezău. {418}14. Că păcatul pre voi nu va domni, că nu sînteţi supt leage, ce supt milă. 15. Dară ce-i? Greşi-vom căce nu sîntem supt leage, ce supt milă? Departe fie. 16. Au nu ştiţi că celuia ce v-aţi dat pre voi slugi întru ascultare, slugile aceluia sînteţi, pre carele ascultaţi, sau păcatului, spre moarte, sau ascultăriei, spre dereptate? 17. Iară har lui Dumnezău, că iată aţi fost slugi păcatului, ce-aţi ascultat dentru inimă, în chipul învăţăturii întru carea sînteţi daţi. 18. Şi mîntuiţi de păcate, vă deadet slugi dereptăţiei. 19. Ca oamenii grăescu, pentru slăbiciunea trupului vostru, derept aceaia, cum aţi dat mădularele voastre, slugi necurăţiei şi strîmbătăţiei spre strîmbătate, aşa cum daţi părţile trupului vostru, slugi dereptăţiei spre viiaţă sfîntă. 20. Căci cînd eraţi slugi păcatului, atunci eraţi slobozi de dereptate. 21. Dară ce folos aţi avut de acealia de carele cum vă ruşinaţi, că sfîrşeniia acelora e moartea. {212r} 22. Iară acum, după ce vă slobozit de păcat, şi fiind slugi lui Dumnezău, aveţi rodul vostru întru sfinţie, iarăşi sfinţeniia, viaţa veacilor. 23. Că plata păcatului e moartia, iară darul lui Dumnezău iaste viaţa de vecie în Iisus Hristos Domnul nostru. CAP 7. 1. Spune ce-i a nu fi mai mult supt leage. 3. Luînd pildă den cunoştinţa legiei. 7, 12. Şi aceaia nu zice spre băsăul legiei. 14. Şi pentru vina noastră. 15. Să cază în moarte. 17. Carele era dată în viaţă. 21. De acolea treace la arătarea luptei ce-i între trup şi între suflet. 1. Au nu înţeleageţi, fraţilor, (că celora ce ştiu leagea grăescu), că leagea domneaşte spre om, pînă viază? 2. Că muiaria dată supt biruinţa bărbatului, trăindu-i bărbatul, legată iaste legiei, iară deaca moare bărbatul ei, să dezleagă de leagea bărbatului. 3. Iară fiindu-i bărbatul viu, curvă să chiamă să va fi muiare altui bărbat, iară deaca moare bărbatul ei, slobodă iaste de leage, ca să nu fie ia curvă, să va fi altui bărbat (a. Muiare). 4. Derept aceaia, fraţii miei, şi voi sînteţi morţi legiei în trupul lui Hristos, ca să fiţi voi altuia, Aceluia carele S-au sculat den morţi, ca să aducem rod lui Dumnezău. 5. Că fiind în trup, patimele păcatelor carele era pren leage viia întru părţile trupului nostru, ca să facă roadă morţiei. {419} 6. Iară acum ne-am slobozit de leage, murind El, întru carea eram ţinuţi să slujim noi întru noirea duhului şi nu întru vechitura scripturiei (b.Pre scrisoare înţeleage-să păcatul). 7. Iară ce vom zice: au leagea păcatu e? Ba nu. Încă păcatul n-am ştiut, fără numai pren leage, că pohta n-am vrut şti (c. Că-i păcat), să n-au vrut leagea zice, să nu pohteşti.8. Ce păcatul, luînd prilej pentru poruncă, făcu întru mine toată pohta. 9. Că fără leage, păcatul era mort, iară eu era{m} viu fără leage oarecînd, iară venind porunca, păcatul învie, iară eu muriiu. {212v} 10. Şi să află acea poruncă carea era spre viiaţă, aceasta-mi căzu spre moarte. 11. Că păcatul luînd în prilej, pentru cea poruncă, mă amegi pre mine, şi cu aceaia mă omorî. 12. Derept aceaia, leage e sfîntă şi porunca aceaia încă e sfîntă şi dereaptă şi bună. 13. Derept aceaia, ce e bun îmi fu mie moartea? Departe fie; ce încă păcatul mie moarte-mi fu să să arate păcatul mie, că pentru cel ce-i bun mie-mi făcu moarte, ca să fie păcatul în mine foarte mare, pentru acea poruncă. 14. Că ştim că leagea iaste sufletească, iară eu trupescu sînt, vîndut supt păcat. 15. Că ce fac nu înţeleg, că nu fac carea voesc, ce carea urăscu aceia fac. 16. Iară de fac carea nu voiu, laud leagea că-i bună. 17. Acum, derept aceaia, mai mult nu fac eu aceaia, ce păcatul ce viiază întru mine. 18. Că ştiu că nu vieţuiaşte întru mine (ce să zic în trupul mieu) ce e bun; că voe am spre bine, iară a-l isprăvi, nu pociu. 19. Că nu fac binele carele aş vrea, ce răul carele nu voiu acela fac. 20.Iară de fac eu aceasta caria nu voiu, nu fac eu aceaia, ce păcatul care carele vieţuiaşte în mine. 21. Derept aceaia, aflu în mine, vrînd a face bine, pusă ceastă leagea că de mine s-au lipit rău. 22. Că mă bucur legiei lui Dumnezău, după omul cel denlăuntru. 23. Ce văz derept aceaia altă leage, întru închieiturile meale, oştind împrotiva legiei minţei meale şi dînd pre mine rob legiei păcatului, care e întru mădulările meale. 24. O, eu om nevolnic, cine mă va izbăvi pre mine de trupul morţii aceştiia? 25. Dau har lui Dumnezău, pentru Iisus Hristos, Domnul nostru; derept aceaia eu, cu mintia mia, slujescu legiei lui Dumne{213v}zău, iară cu trupul, legiei păcatului. {420} CAP 8. 1.Închide acum cuvintele ceale den sus şi zice că n-au nece o osîndă unii carii sînt în Hristos oltuiţi pren Duhul Lui. 3. Batîr că sînt îngreuiaţi în păcate, încă nu le strică nemică. 9. Că cu cel Duh viiază. 14. A căruia mărturiia. 15. Toată îndoitura o ia. 18. Şi nevoile toate le iuşorează. 1. Acum, derept aceaia, nece o osîndire nu iaste într-aceia ce sînt în Iisus Hristos, nu celora ce îmblă după trup, ce după duh. 2. Că leagea Duhului vieţii întru Hristos Iisus m-au slobozit den leagea păcatului şi a morţiei. 3. Căce era nepotinţă legiei, fiind slabă pentru trup, Dumnezău pre Fiiul Lui trimeţînd, întru chipul trupului păcătos, şi pentru păcatu, osîndi păcatul în trup. 4. Ca acea dereptate a legiei să o împle întru noi, carii nu îmblăm după trup. ce după duh. 5. Că ceia ce sînt după trup în ceale trupeşti să înţelepţescu, iară carii după duh, în ceale sufleteşti.6. Că înţelepţiia trupească moarte iaste; iară înţelepţiia duhului, viiaţă şi pace. 7. Căce înţe{le}pţiia trupului, pizmă-i împrotiva lui Dumnezău, că legiei lui Dumnezău nu să pleacă, că neceşi poate. 8. Iară ceia ce sînt în trup nu pot fi dragi lui Dumnezău. 9. Iară voi nu sînteţi în trup, ce în duh, că Duhul lui Dumnezău viiază întru voi, iară de n-are cineva Duhul lui Hristos acela nu iaste al Lui. 10. Iară deaca iaste Hristos întru voi, săva moare trupul pentru păcate, iartă duhul viiaţă iaste pentru dereptate. 11. Iară să lăcuiaşte întru voi Duhul Aceluia carele au învis pre Iisus den morţi, înviia-va şi trupurile voastre ceale muritoare, pentru Duhul cela ce lăcuiaşte întru voi. 12. Deci pentru aceaia, fraţilor, deatori sîntem, nu trupului, ca să vieţuim după trup, ce duhului {213v}13. Că de veţi viia trupeaşte, muri-veţi; iară să veţi omorî cu duhul faptele trupului, viia-veţi. 14. Că varecîţi de Duhul lui Dumnezău să poartă aceia sînt fii lui Dumnezău. 16. Care duh mărturiseaşte depreună cu duhul nostru că sîntem, fii lui Dumnezău. 17. Iară să sîntem fii şi moşteani, adică moşteani lui Dumnezău, într-o moştenie cu Hristos, să vom răbda cu El, depreună cu El ne vom şi slăvi. 18. Că gîndescu caria păţim în ceastă vreame, nu să asamănă slavei ce să va arăta întru noi. {421} 19. Că faptele lumiei, încă cu socotinţă. aşteaptă arătaria fiilor lui Dumnezău. 20. Că faptele lumiei supt îndeşărtare îs puse, nu de voia lor, ce pentru cela ce le-au pus. 21. Spre nădejde, cum şi iale să vor slobozi, den slujiria putregiuniei, întru sloboziia slavei a fiilor lui Dumnezău. 22. Că ştim că toată făptura suspină depreună. cu dureare, pînă acum. 23. Şi nu numai acealia, ce şi noi carii avem pîrga Duhului şi noi înşine întru noişi suspinăm, aşteptînd făgăduinţa fiindcă, ce să zice răscumpăraria trupului nostru. 24. Că cu nădeajdea ne-am mîntuit, iară nădeajdea văzută nu e nădeajde, că cine veade ceva, că ce-ară nădăjdui? 25. Iară deaca nădăjduim pre care nu vedem, cu răbdare aşteptăm.26. Aşijderea şi Duhul agiutorează slăbiciunile noastre, că ce ară trebui să cearem nu ştim; ce însă Duhul să mîlcuiaşte pentru noi cu suspinări negrăite.27. Iară cela ce ispiteaşte inimile, ştie de iaste pohta sufletului, că după Dumnezău roagă pre sfinţi.{214r}28. Şi ştim că celora ce iubescu pre Dumnezău, toate le sînt spre bine, carii după rînduiala Lui sînt chiemaţi.29. Că pre carii ştiu dentîiu i-au şi rînduit să-i seamene chipului Fiiului Lui, cum să fie El născut întîiu, între mulţi fraţi. 30. Iară pre carii i-au rînduit, pe aceia i-au şi chemat şi pre carii i-au chemat, pre aceia i-au şi îndereptat, şi pre carii i-au îndereptat pre aceia i-au şi slăvit. 31. Dară ce să zicem cătră aceastea? De iaste Dumnezău cu noi, cine e împrotiva noastră. 32. Carele nu cruţă tocma pre Fiiul Său, ce pentru noi toţi deade pre El, dară cum nu ne-are da cu El depreună, toate? 33. Cine va pîrî pre aleşii lui Dumnezău? Dumnezău-i cela ce îndereaptă. 34. Cine-i carele osîndeaşte? Hristosu-i carele au murit şi carele au şi învis, carele e de-a dereapta lui Dumnezău, carele Să şi milcuiaşte pre noi. 35. Cvine pre noi ne va despărţi de dragostia lui Hristos? Au scîrba, au greimia, au gonirea, au foamia, au goliciunea, au nevoia, au arma? 36. (Cum iaste scris, că: Pentru Tine ne omor, în toate zilele, şi sîntem ca oile rînduite spre giungheare). 37. Ce întru aceastia în toate sîntem învincători pentru Cela ce ne-au iubit pre noi. 38. Că eu cu adevăr crezu, că nece moartea, nece viaţa, nece îngerii, nece domniile, nece puterile, nece cealia ce sînt acum, nece carele-s venitoare. 39. Nece înălţimea, nece adîncul, nece altă făptură nu ne poate pre noi despărţi de dragostea lui Dumnezău carea e întru Iisus Hristos, Domnul nostru. {422} CAP 9. 1. Zice jidovilor. 7. Că Avraam are doao fealuri de feciori. 15. Şi toate carele au fost într-acel lucru îs făcute în voia lui Dumnezău. 20. Ca şi olariul. 24, 30. Chemarea limbilor. 31. Lepădarea jidovilor. 25. 27. Arată cu mărturiile că au fost prorocite. {214v} 1. Adevărat grăescu pren Hristos, nu minţu, mărturisind depreună cunoştinţa sufletului mieu, pren Duhul Sfînt, 2. Că am întristare mare şi neîncetată durearea inimiei meale. 3. Că aş pohti însumi eu a fi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii miei şi rudeniia mia după trup. 4. Carii sînt israilteani, a cărora e făgăduinţa fiiască şi slava şi poruncele şi rînduiala legiei şi slujiria şi făgăduialele, 5. A cărora sînt părinţii dentru carii iaste Hristos, den cîtu e trup, carele iaste prespre toţi Dumnezău, a-L lăuda în veac. Amin. 6. Care nu poate fi să cază cuvîntul lui Dumnezău, că nu toţi carii-s den Israil sînt israilteani. 7. Nece carii sînt sămînţa lui Avraam îi sînt toţi feciori; ce întru Isac, zice, chema-să-va ţie sămînţa. 8. Aceasta iaste nu carii-s fii trupeşti sînt fii lui Dumnezău, ce carii-s fii făgăduinţei să vor socoti în sămînţă. 9. Că făgăduiteei iaste cuvîntul acesta "La această vreame voiu veni şi va avea Sarra fecior".10. Nece numai aceasta, ce şi Reveca dentru unul prinzînd în zgău, de la părintele nostru Isaac. 11. Că încă nenăscuţi porobocii şi nefăcînd nece bine, nece rău, să rămîe în tărie rînduiala lui Dumnezău, după alesătura Lui; nu den fapte, ce den chiemătoriu. 12. Zis fu ei, că cel mai mare sluji-va celui mai mic. 13. Cumu-i scris "Pre Iacov îndrăgiiu, dară pre Isav urîiu". 14. Dară ce să zicem? Au doară nedereptatia de la Dumnezău-i? Departe fie. 15. Că lui Moisi zice "Miluescu pre carele voiu milui şi mă voiu îndura cătră carele mă îndur". 16. Derept aceaia, nu-i a voitoriului, nece a celuia ce aleargă, ce-i a îndurătoriului Dumnezău. {215r} 17. Că zice Scriptura, lui Faraon, că "Pre aceasta te-am rădicat pre tine, ca să arătu întru tine putearia Mea şi ca să să vestească numele Mieu întru tot pămîntul". 18. Derept aceaia, pre carele îi voia, miluiaşte-l, iară pre carele nu, întăreaşte-l. 19. Zicere-ai derept aceaia mie, dacă încă că ce Să mînie? Că voei Lui cine să protiveaşte? {423} 2. Şi încă tu, o ome, tu cine eşti de răspunzi împrotivă lui Dumnezău, doară zice, faptul făcătoriului, că ce m-ai făcut aşa? 21. Au n-are puteare olariul spre lut, dentr-acelaşi lut să facă adecă un vas de cinste, iară lutul întru necinste? 22. Iară vrînd Dumnezău să-Şi arate mînie şi să-Şi ivească putearea Lui, răbdă cu multă îngăduire vasele mîniei, făcute spre perire. 23. Şi să-Şi arate bogăţiia slavei Sale, spre vasele milei carele găti mainte spre slavă. 24. Pre carii şi chemă, pre noi, nu numai den jidovi, ce şi den păgîni. 25. Cum şi la Iosie zice: "Chiema-voiu pre oamenii carii nu era ai Miei, oamenii Miei şi carea nu era iubită, iubită". 26. Şi fi-va spre locul unde s-au zis lor "Nu sînteţi voi oamenii Miei", acolo să vor chema fii lui Dumnezău celui viu. 27.Iară Isaiia strigă despre Israil să ară şi fi numărul fiilor lui Israil ca năsipul măriei, numai rămăşiţele să vor mîntui. 28. Că cuvîntul sfîrşind şi scurtînd în dereptate, că cuvînt pre scurt va face Domnul pre pămînt. 29. Şi cum zise mainte Isaiia, să n-ară fi domnul Savaot lăsat noao sămînţă, ca şi Sodoma am vrut fi şi am vrut fi aseamenea gomoreanilor. 30. Dară ce să zicem? Că limbile carele nu căuta dereptatia, agiunsără dereptatia, însă dereptatea carea iaste den credinţă. {215v}. 31. Iară Israil carele căuta dereptatea legiei, la leagea dereptăţiei nu agiunse. 32. Derept ce? Că nu den credinţă, ce din faptele legiei, că să poticniră în piatra poticnirei. 33. Cum iaste scris, "Iaca, voiu pune în Sion piatra poticnireei şi piatra smintealei şi tot cine va creade întru El nu să va ruşina". CAP 10. 1. Spune poamele alesăturii. 3. Că unii lepădară dereptatea lui Dumnezău, alţii o priimescu. 4. Sfîrşitul legiei e Hristos. 15. Chemătura păgînilor, de la Moisi. 20. Iară întăritura jidovilor, de la Isaiia prorocită. 1. Fraţilor, plecată-i voia inimei meale, şi rugăciunea la Dumnezău au, ce nu den cunoştinţă. 2. Că mărturisescu despre ei, căce dragostea lui Dumnezău au, ce nu den cunoştinţă. 3. Că neînţelegînd dereptatea lui Dumnezău, şi dereptatea lor căutînd să o pue, dereptăţiei lui Dumnezău nu să plecară. 4. Că sfîrşitul legiei e Hristos, în dereptate a tot carele creade. {424} 5. Că Moisi scrie dereptatia carea e den leage, că omul carele va face acealia viia-va pren iale. 6. Iară dereptatia carea e den credinţă, aşa zice, să nu zici întru inima ta, cine să va sui în ceriu? Aceasta iaste a trage pre Hristos den nălţime. 7. Au cine va pogorî într-adînc? aceasta iaste pre Hristos den morţi a-L aduce. 8. Dară ce zice? Aproape-i de tine cuvîntul în gura ta şi în inima ta, aceasta iaste cuvîntul credinţei carele propoveduim. 9. Că de vei mărturisi cu gura ta despre Domnul Iisus şi veri creade înru inima ta că Dumnezău L-au rădicat pre El den morţi, spăsi-te-veri. 10. Că cu inima creadem de dereptate, iară cu gura mărturisim întru spăsenie. 11. Că zice Scriptura, varecine va creade întru El, nu să va ruşina. 12. Că nu iaste usebire între jidov sau grecu, că acelaşi e Domnu tuturor, bogat în toţi carii-L chiamă pre El. 13. Că varecine va chiema numele Domnului, mîntui-să-va. 14. Dară cum vor propovedui, deaca nu vor fi trimeşi, cum iaste scris: Cîtu-s frumoase picioarele celora ce propoveduiescu pacia şi propoveduescu bune. 16. Ce nu toţi ascultară Evanghelia, că Isaia zice: Doamne, cine ne-au crezut auzitului nostru? 17. Derept aceaia, credinţa-i den auzit, iară auzitul, den cuvîntul lui Dumnezău. 18. Ce zic eu, au nu auziră? Şi încă mai vîrtos, întru tot pămîntul eşi sunetul lor şi spre marginile pămîntului, graiurele lor. 19. Ce, zic au n-au cunoscut Israil? Întîiu Moise zice: Eu voiu întărîta pre voi, pren limbă caria nu-i limbă: pren limbă neînţelegătoare spre mînie vă voiu învita. 20. Iară Isaiia cu cutezare zice: Aflatu-s de ceia carii nu Mă căutară pre Mine, arătatu-M-am aiave, celora ce nu întrebară despre Mine. 21. Iară despre Israil zice: Toată zuoa am tinsu mînile Meale la ceastă rudă îndărăpnică şi protivnică. CAP 11. 1. Lepădarea jiovilor să nu să arate la vedearea ochilor. 4. S-au înşălat de demult Ilie. 16. Şi avînd rădăcină sfîntă. 23. Mulţi-s şi den ei aleşi. 18, 24. Păgînii îi îndeamnă spre plecare. 33. Strigînd zice că-s adînci giudeaţele Domnului. {425} 1. Zise derept aceaia: Au doară au lepădat Dumnezău pre oamenii Lui? Departe să fie aceaia, că şi eu isra{216v}iltean sînt, den sămînţa lui Avraam, ruda a lui Veniamin. 2. N-au lepădat Dumnezău pre oamenii Săi pre carii i-au cunoscut dentîiu. Au nu ştiţi de Ilie ce grăiaşte Scriptura? Cum grăiaşte ca Dumnezău împrotiva lui Israil, zicînd: 3. Doamne, pre prorocii Tăi omorîră şi oltarăle Tale stricară, şi eu sîngur rămaş şi caută şi sufletul mieu. 4. Ce, zice lui dumnezeescul răspunsu? Lăsat-am Mie şapte mie de bărbaţi carii nu plecară genunchele sale înaintiia lui Vaal. 5. Iară aşa şi în ceastă vreame rămăşiţele după aleageria milei, ţînute fură. 6. Iară deaca-i den dar, iată nu-i den fapte, că aşa mila n-ară fi milă, iară să e den fapte, deacii nu-i den milă, că într-alt chip, fapta nu iaste faptă. 7. Dară ce? Ce căuta Israil, aceaia nu află, iară aleşii aflară-o, iară ceialalţi orbiră. 8. (Cum iaste scris: Deade Dumnezău lor duhul somnului, ochi să nu vază şi urechi să nu auză), pînă în zua de astăzi. 9. Şi David grăiaşte: să fie masa lor cursă şi laţ şi sminteală şi împrumutare lor. 10. Întunece-să ochii lor să nu vază şi cîrca lor gîrbăveaşte-o.11. Iară zic, au doară aşa să poticniră să cază? Departe să fie. Ce cădearea lor ispăsenie fu limbilor, ca să-i învite spre prigoană. 12. Iară să e răsipiria lor bogăţie lumii, şi împuţinaria lor bogăţie limbilor, cu cît mai mult împlearia lor? 13. (Ce zic voao, limbilor, den cît sînt eu limbilor apostol) slujba mia cinstescu. 14. Doară cumva aş putia învita spre prigoană fraţii miei şi să mîntuescu pre unii dentr-înşii. 15. Că să iaste lepădaria lor împăcare lumiei, dară ce va fi luaria, fără numai învierea den morţi? {217r} 16. Iară să iaste pîrga sfîntă, alaltă încă-i sfîntă şi să e rădăcina sfîntă, iată şi stîlpările încă. 17. Îară de s-au rupt unele den stîlpări, iară tu, fiind maslin sălbatec, te-ai oltuit în locul lor şi eşti părtaş rădăcineei şi unsoriei maslinului.18. Nu te lăuda spre ramuri; iartă de te lauzi, nu porţi tu pre rădăcină, ci rădăcina pre tine. 19. Zice-vei derept aceaia, rupsă-să ramurile, ca să mă ultuesc eu. 20. Bine-i: pren necredinţă să rupsără, iară tu, pren credinţă, stai: nu te mări în inimă, ci te teame. 21. Că de nu cruţă Dumnezău ramurele ceale den fire, caută să nu cumva nu cruţe nece pre tine. {426} 22. Derept aceaia, socoteaşte bunătatea şi necruţaria lui Dumnezău: într-aceaia ce-au căzut, necruţaria, iară spre tine, bunătatia, să vei rămînea întru bunătate, iară de nu, şi tu vei fi tăiat. 23. Iară şi aceia, să nu vor rămînea în necredinţă, oltui-se-vor, că putearnic iaste Dumnezău iară să-i oltuiască pre ei.24. Că de fuseşi tu tăiat den firia maslinului cel sălbatec, şi preste fire te oltoişi cătră maslinul cel bun, dară cu cît mai vîrtos aceştia carii-s den fire, să vor oltui în maslinul lor. 25. Că nu voiu să nu ştiţi voi, fraţilor, taina aceasta (ca să nu fiţi între voişi înţelepţi) că împietriea den partia lui Isra{i}l fu pînă va întra întru împlerea limbilor. 26. Şi aşa tot Israilul să va mîntui, cumu-i scris: Veni-va den Sion izbăvitoriul şi va lua necurăţiia den Iacov. 27. Şi aceasta-i lor de la mine legătură, cînd voiu lua păcatele lor. 28. Iară den cîtu-i Evangheliia, pizmaşe-s pentru voi, iară după aleagere, iubiţi-s pentru părinţi. 29. Că necăite sînt darurele şi chiemaria lui Dumnezău. 30. Cum şi voi oarecînd nu îngăduiiaţi lui Dumnezău, iară acum aţi aflat milă, pentru îndărătniciia lor. {217v} 31. Aşia şi aceştea, acum nu îngăduiră ca pren mila voastră, să dobîndească şi ei milă. 32. Că închise Dumnezău pre toţi supt îndărăptnicie, ca pre toţi să-i miluiască. 33. O, adîncul bogăţiei şi preamîndriei şi a înţeleagerii lui Dumnezău, cît de neispitite sînt giudecările Lui şi neîmblate căile Lui. 34. Că cine înţelease mintea Domnului, sau cine-I fu sfeatnic Lui? 35. Sau cine-I deade Lui mainte, şi să-l întoarne Lui? 36. Că den El şi pren El şi întru El, sînt toate. Aceluia fie slavă în veac. Amin. CAP 12. 1. Îndemnare spre fapte bune. 2. Spre slujba lui Dumnezău. 9. Şi spre dragostea lui Dumnezău. 14, 20. Încă şi spre dragostea pizmaşilor. 1. Derept aceaia, rog pre voi, fraţilor, pentru milele lui Dumnezău, să puneţi înainte trupurile voastre, jărtvă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezău, slujba voastră cea sufletească. 2. Şi nu vă închipuireţi veacului acestuia, ce vă schimbaţi, pentru înnoirea minteei voastre, pre aceaia să fiţi ispitiţi ce iaste voia lui Dumnezău, cea bună şi plecată şi deplină. 3. Ce zic, pren mila ce e dată mie, tuturora carii-s întru voi, să nu să înţelepţească mai vîrtos de cum să cade a să înţelepţi, ce să {427} înţelepţească în trezvie, fietecăruia cum i-au împărţit Dumnezău măsura credinţeei. 4. Că cum sînt într-un trup mădulare multe, iară părţile n-au toate o lucrare, 5. Aşijderea mulţi, un trup sănătos întru Hristos, iară cîte unul, unul altul sîntem mădulare. 6. Iară avînd daru deusebi, după mila ce e dată noao, să-i prorocie, după măsura credinţei. 7. Au să e slujbă, în slujire, să e învăţătoriul, întru învăţătură! 8. Să e îndemnătoriu, întru îndemnare; carele împarte, cu blînzie, carele e mai mare să îmble cu socotinţă, cela ce miluiaşte, cu voe bună facă. 9. Dragostea nefăţarnică, urîtoriu de rău şi lipiţi de bine. 10. Că dragostea frăţească, unul cătră alt drăgăstoşi, întrecînd unul pre alalt cu cinstea.11. În vreare nu fiţi leaneşi, în duh fierbinţi, Domnului slujiţi. 12. În nădeajde bucuraţi-vă, în scîrbe răbdînd, întru rugăciuni stători. 13. În treabele sfinţilor, îndurători şi uspătători străinilor. 14. Blagosloviţi pre ceia ce vă gonescu, pohitiţi-le bine, nu-i blăstămareţi. 15. Să vă bucuraţi cu ceia ce să bucură, să plîngeţi cu ceia ce plîngu.16. Cu o inimă fiţi unul cătră alalt, nu vă înţelepţireţi despre mărire, ce vă asămănaţi smeriţilor, nu fireşi înţelepţi de voişi. 17. Nimărui, cu rău pentru rău, să nu plătiţi, grijiţi carele-s de cinste înaintea a toţi oamenii. 18. Den cît se poate fi de la voi, cu toţi oamenii viiaţi în pace. 19. Nu vă izbîndireţi voi pentru voişi, dragii miei, ce daţi loc mîniei că scris iaste: "A Mea e izbînda, Eu voiu plăti", zice Domnul. 20. Să flămînzeaşte pizmaşul tău, dă-i mîncare, să însănătoşază, adapă-l pre el, că aceasta făcînd, cărbuni de foc aduni pre capul lui. Nu fii vîncut de rău, ce învinge cu binele pre rău. CAP 13. 1. Iaste-i voia să ne dăm supt deregăttori şi să-i ascultăm. 8. Pre priiatini să-i îndrăgim, să viem cu dereptate.14. Să ne îmbrăcăm în Hristos. {218v}1. Tot sufletul să să supue supt biruinţa celor mai mari, că nu-i puteare fără numai de la Dumnezău, iară care puteri sînt, de la Dumnezău sînt rînduite. 2. Derept aceaia, cine să protiveaşte putearii, rînduialei lui Dumnezău să protiveaşte, iară carii să protivescu, ei sînguri îşi caută osîndă. 3. Că deregătorii nu sînt cu frică faptelor bune, ce celor reale, iară voia ţi-e să nu te temi de deregătoriu, fă bine şi vei avea laudă de la el. {428} 4. Că sluga lui Dumnezău iaste ţie spre bine, iară de faci rău, teame-te, că nu în deşărt poartă arma, că sluga lui Dumnezău iaste, izbînditoriu cu mînie, celuia ce face rău. 5. Derept aceaia, trebuiaşte a să pleca nu numai pentru mînie, ce şi pentru cunoştinţa sufletească. 6. Că derept aceaia şi dajde daţi, că slugi lui Dumnezău sînt, tocmai într-aceasta slujind. 7. Deci plătiţi tuturor deatoriile, cui cu ce vă ţineţi, căruia dajde, dajde, căruia vamă, vamă, căruia frică, frică, căruia cinste, cinste. 8. Nimurui cu nemică nu fireţi deatori, numai cu aceata să vă iubiţi unul pre alt, că cela ce îndrăgeaşte pre altul leagea au împlut. 9. Că aceia: nu curvi, să nu omori, să nu furi, să nu mărturiseşti strîmbu, să nu pohteşti, şi de iaste altă poruncă, întru acest cuvînt să cuprinde pre scurt: să iubeşti pre priiatenul tău ca însuţi pre tine.10. Dragostea pre priiatinul, cu rău nu-l atinge, că împlerea legiei dragoste iaste. 11. Şi aceasta ştiind cu prilej de că-i vreame a ne scula noi den somnu. 12. Iară acum mai aproape e de noi spăseniia, decît cînd crezum, că iată noaptea trecu, iată zuoa s-au apropiiat; deci să lepădăm faptele întunearecului şi să ne îmbrăcăm {219v}întru armele lumineei. 13. Ca la zuo, încuvioşaţi să îmblăm, nu la ospeaţe şi la beţii, nu în paturi şi în necurăţie, nu în sfadă şi în pizmă. 14. Ce vă îmbrăcaţi întru Domnul nostru Iisus Hristos şi grija trupului nu aveareţi să-i împleţi pohtele lui. CAP 14. 1. Zice să priimască pre aceia carii-s cu credinţă slabă. 5. Să nu să smintească în greşala noastră. 10. Acelora încă porunceaşte împrotivă să nu giudece pre cei mai slabi în credinţă. 19. Să rămîe în dragostea şi întrămătura. 22. În ce stă sloboziia creştinească. 1. Iară pre cela ce-i slab în credinţă, luaţi-l nu cu cugete de prigoană. 2. Că unul creade că e slobod acar ce a mînca, iară altul slab mîncă vearze. 3. Cela ce mănîncă, pre cela ce nu mănîncă, să nu-l oscîrbească, iară cela ce nu mănîncă, pre cel ce mănîncă, să nu-l osîndească, că Dumnezău l-au priimit pre el. 4. Iară tu cine eşti carele osîndeşti pre sluga altuia? Domnu-său stă au cade şi va sta, că putearnic iaste Domnul să-l steae pre el. 5. Că unul osăbeaşte o zi de altă, iară altul giudecă toate zilele aseamenea, fietecarele, întru a lui cuget, să fie adevărat. {429} 6. Cine înţelepţeaşte zilei, lui Dumnezău înţelepţeaşte (a. Aici zice: au a mînca, au a nu mînca să facă pre cinstea lui Dumnezău, ştiind cu adevăr că-I place, au că nu-I place lui Dumnezău) şi cine nu înţelepţiaşte zilei, lui Dumnezău înţelepţeaşte, cela ce mănîncă, Domnului mănîncă, că dă har lui Dumnezău şi cine nu mănîncă, Domnului nu mănîncă şi dă har lui Dumnezău. 7. Că nime den noi nu viază şie şi nime nu-şi moare lui. 8. Că de viem, lui Dumnezău viem, iară de murim, Domnului murim; au viem au trăim, ai Domnului sîntem. 9. Că spre aceasta Hristos şi muri şi învise, ca să domnească şi pre vii şi pre morţi.10. Dară tu că ce osîndeşti pre fratele tău au tu că ce ţii în nemica pre fratele tău, că toţi vom sta înaintea giudeţului lui Hristos. 11. Că scris iaste: Viu Eu – grăiaşte Domnul – că Mie să vor {219v}pleca tot genunchiul şi toată limba va mărturisi lui Dumnezeu. 12. Iară pentru aceaia fietecarele de noi, de sine va da samă înaintia lui Dumnezău. 13. Derept aceaia, de acum să nu mai osîndim unul pre alt, ce aceasta mai vîrtos să giudecaţi, ca să nu puneţi poticneală sau sminteală fratelui. 14. Ştiu şi mă lucrez în Domnul Iisus, că pentru el, nemică nu-i spurcat, fără numai celuia ce i să pare ceva a fi spurcat, aceluia e spurcat. 15. Iară de să întristează fratele tău, pentru mîncare, iată nu mai îmbli după dragoste; nu piiarde el, cu mîncarea ta, pentru carele Hristos au murit. 16. Ca să nu să hulească bunul vostru. 17. Că nu iaste Împărăţiia lui Dumnezău mîncare şi beutură, ce dereptatea, şi pacea şi bucuriia întru Duhul Sfînt. 18. Că cela ce va sluji cu aceastea întru Hristos, place-I lui Dumnezău şi-i drag oamenilor. 19. Derept aceaia, carele sînt de pace să le căutăm şi carele sînt de întrămare între ei. 20. Nu pentru bucatele sparge lucrul lui Dumnezău, că toate-s curate, ce e rău omului celuia ce mănîncu cu poticneală (b. Sau îndoire). 21. Bine e a nu mînca carne şi a nu bea vin, nece a face ceva întru caria să poticneaşte fratele tău, au să sminteaşte sau slăbeaşte. (c. Aici, neci în greceasca mai mult nu aflăm, ce ceaialaltă rămăşiţă caută-o la 16 cap., la sfîrşit, afla-o-veri). 22. Tu credinţă ai: în sine-ţi să o aibi înaintia lui Dumnezău, fericit de cela ce nu să osîndeaşte pre sine întru carea nu să îndoiaşte. 23. Iară cela ce să îndoiaşte, deşi mănîncă s-au osîndit, că nu e den credinţă; că tot ce nu e den credinţă, păcat iaste. CAP 15. 1. Cei mai tari să întărească pre cei mai slabi. 3. Cu pilda lui Hristos.7. Carele au slujit şi jidovilor şi păgînilor. 15. Dă oca scripturii aceştii cărţi. {220r} {430} 1. Deatori sîntem noi ceşti tari să purtăm slăbiciunea celor slabi, şi a nu voi sieşi. 2. Ce fietecarele de noi să voiască priiatinului lui, întru bine cătră întrămare. 3. Că şi Hristos nu voi Şie, ce cum iaste scris: Blăstămile celor ce blăstămară pre tine căzură spre mine. 4. Că ce-s scrise mai denainte pentru învăţătura noastră, să scrisără înainte ca pren răbdarea şi pren mîngîiarea Scripturilor, nădeajde să avem. 5. Iară Dumnezăul răbdăriei şi al mîngîeriei să dea voao aceaiaşi, să vă înţelepţiţi între voişi, după Iisus Hristos. 6. Cum cu o inimă şi cu o gură să slăviţi pre Dumnezău şi Tatăl al Domnului nostru Iisus Hristos. 7. Pentru aceaia priimiţi unii pre alalţi, cum şi Hristos priimi pre voi, întru slava lui Dumnezău. 8. Grăescu derept aceaia, că Iisus Hristos au fost slugă tăieriei împregiur pren adevărul lui Dumnezău, ca să întărească făgăduinţele părinţilor. 9. Iară limbilor, după milă, a slăvi pre Dumnezău, cum iaste scris: Derept aceasta mă ispovedescu Ţie întru limbi şi numelui Tău cînt. 10. Şi iară zice: Veseliţi-vă limbile cu oamenii Lui. 11. Şi iară: lăudaţi pre Domnul toate limbile şi prealăudaţi pre el toţi oamenii. 12. Şi iară Isaia zice: Fi-va rădăcina lui Iesei şi Cel ce să va scula să domnească limbile, în Acela limbile vor nădăjdui. 13. Iară Dumnezăul nădejdiei să va împle pre voi de toată bucuriia şi pacea, întru credinţă, ca să prisosiţi întru nădeajde, cu putearia Duhului Sfînt. 14. Cu adevăr ştiu, fraţii miei, şi eu de voi, cum şi voi plini sînteţi de bunătate, împluţi de toată înţeleagerea, carii puteţi şi pre alţii învăţa. 15. Iară mai cu îndrăznelă scriş voao, fraţilor, cu o parte vrînd voao a aduce aminte pentru mila ce-i dată de la Dumnezău. {220v} 16. Ca să fiu slugă lui Iisus Hristos între păgîni sfinţind Evangheliia lui Dumnezău, ca să fie jărtva păgînilor dragă, sfinţită în Duhul Sfînt. 17. Iară am laudă întru Hristos Iisus de carele sînt cătră Dumnezău. 18. Că nu cutez grăi nemică de carele n-au făcut Hristos pren mine, întru ascultarea limbilor, cu cuvîntul şi cu faptele. 19. Întru putearea seamnelor şi ciudelor cu putearea Duhului lui Dumnezău, cît den Erosalim şi pren împregiur, pînă la Illirica, am împlut Evangheliia lui Hristos. 20. Şi aşa m-am nevoit a propovedui Evangheliia, nu unde s-au vestit Hristos, ca să nu zidesc spre temelie streină, 21. Ce cumu-i scris, cărora nu iaste vestit de El vedea-vor, şi carii nu auziră vor înţeleage. {431} 22. Pentru aceaia şi oprit fuiu de multe ori să nu viiu cătră voi. 23. Iară acum, neavînd loc în ceaste ţînuturi, ce avînd dor de a veni cătră voi de mulţi ani. 24. Cînd voiu mearge în Ispaniia, voiu veni la voi, că am nădeajde trecînd pre acolea, să văz pre voi şi de voi să fiu petrecut acolo, să mă voiu sătura mainte de voi de o parte. 25. Iară acum mergu în Ierosalim, slujind sfinţilor. (a. Credincioşilor ce era în Ierosalim). 26. Că plăcu Machedoniei şi Ahaiei să facă ceva culesătură cătră surumanii sfinţi carii vieţuescu în Ierosalim. 27. Că plăcu-le şi deatori le sînt lor, că deaca fură însoţiţi întru ceale sufleteşti ale lor, limbile, deatori sînt şi întru ceale trupeşti a sluji lor. 28. Şi aceata sfîrşind şi pecetluind lor rodul acesta pren voi, mearge-voiu de acolea în Ispaniia. 29. Şi ştiind că vin la voi, cu blagoslovenie plină a Evanghelii lui Hristos voiu veni. 30. Ce vă rog pre voi, fraţilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru dragostea Duhului, să-mi fiţi într-agiutoriu, cu rugăciunea pentru mine, cătră Dumnezău. 31.Ca să mă izbăvescu de ceia ce să potrivesc mie în Iudea {221r}şi slujba mea în Ierosalim să fie dragă sfinţilor. 32. Şi cu bucurie să viiu cătră voi, cu voia lui Dumnezău şi să mă stîmpăr cu voi împreună. 33. Şi Dumnezău pacei fie cu voi toţi. Amin. CAP 16. 1. Laudă pre Teva. 3. Spune închinăciuni a mulţi. 17. Învaţă să să păzească de ceia ce fac zminteale. 1. Luînd voao pre Teva, sora noastră, carea e slujnica besearecii den Chengre. 2. Să o priimiţi pre ia întru Domnul, cum să cade sfinţilor, şi fiţi agiutori ei, întru care lucru-i va fi lipsă ei de la voi, că aceasta a mulţi au dat sălaşu, încă şi mie. 3. Spuneţi închinăciune Prischilei şi Achilei, agiutorilor miei întru Iisus Hristos. 4. Carii pentru sufletul mieu, grumazii lor pusără, cărora nu numai eu sîngur dau har, ce şi toate săboarăle limbilor. 5. Şi săborul casei lor; spuneţi închinăciuni Epenetei, iubitului mieu, carele iaste pîrgă Ahaiei, întru Hristos. 6. Spuneţi închinăciuni Mariei, carea mult s-au ustenit lîngă noi. 7. Spuneţi închinăciuni lui Andronic şi lui Iunie, fraţilor miei şi soţii miei în robie, carii-s de frunte întru apostoli, carii şi mainte de mine fură în Hristos. 8. Spuneţi închinăciune Ampliei, iubitul mieu în Domnul. {432} 9. Spuneţi închinăciune lui Urban, agiutoriul nostru în Hristos, şi lui Stahie, iubitului mieu. 10. Spuneţi închinăciune lui Apellei, ispititului în Hristos; spuneţi închinăciuni cărora sînt de la Aristovul. 11. Spuneţi închinăciune lui Irodion, rudei meale; spuneţi închinăciune cărora sînt den casa lui Narchis, în Domnul. 12, Spuneţi închinăciune lui Trifeneei şi Trifosei, carele s-au ustenit în Domnul spuneţi închinăciune Persidei iubitei, carea mult să usteni în Domnul. 13. Spuneţi închinăciune lui Ruf, alesul întru Domnul, şi {221v} mumei lui şi ai meale. 14. Spuneţi închinăciune lui Asingrit, lui Flegont şi lui Iulie, lui Nirea şi surorii lui şi Olimpianei şi a toţi sfinţii carii sînt cu ei. 15. Spuneţi închinăciune unul la alt, cu sărutare sfîntă, închină-vă-să toate besearecile (a. Săboarele) lui Hristos, 17. Şi vă rog pre voi, fraţilor, păziţi-vă de de ceia ce fac răzmiriţe şi zminteale împrotiva învăţăturei întru carea voi v-aţi învăţat, şi vă feriţi de ei.18. Că unii ca aceia, Domnului Iisus Hristos nu slujescu, ce pîntecelui lor, carii, cu cuvinte cucearnice şi cu blagoslovenii, vor amegi inimile nevinovaţilor. 19. Că a voastră ascultare cătră toţi agiunse; ce mă bucur de voi şi aş voi să fiţi înţelepţi în bine şi nevinovaţi în rău. 20. Iară Dumnezăul pacei să struncine pre Satana supt picioarele voastre, curund. Mila Domnului nostru Iisus Hristos, cu voi. Amin. 21. Închine-se voao Timoteiu, agiutoriul mieu, şi Luchie şi Ison şi Sosipatru, frăţiile meale. 22. Închinu-mă voao eu, Tertie, carele am scris am scris cartea aceasta întru Domnul. 23. Închină-să voao Gaie, gazda mea şi a tot săborul. Închină-să voao Erast, deregătoriul oraşului, şi Cuart fratele. 24. Mila Domnului nostri Iisus Hristos cu voi toţi, amin. 25. Aceluia carele vă poate pre voi întări, după Evangheliia mea şi după propovedaniia lui Iisus Hristos, den arătarea tainei ce era ascunsă den vreamea de veaci. 26. Iară acum s-au arătat prin scripturile prorocilor, den porunca Dumnezăului de veaci, pren ascultarea credinţei, tuturor păgînilor arătat, a unuia înţeleptului Dumnezău, slava pren Iisus Hristos întru veaci. Amin. Sfîrşitul cărţii ce-i scrisă la rîmleani den Cori{n}t, pre Feben, slujnica besearicii den Sengreia. {222r} PREADOSLOVIIA 1 LA CORINTEANI. Despre cartea la corinteani, de prima, trebuiaşte să ştim 5 lucruri: 1.Cine au scris acesta carte Scriitoriul aceştii cărţi iaste Pavel apostol, vasul cel ales a lui Dumnezău, carele fu răpit pînă la al treilea ceriu, unde au auzit cuvinte de-a nu le putea spune, cum mărturiseaşte însuşi, într-aceasta carte, că au fost îndemnat de Duhul Sfînt; 1 cor{inteani}, 7. stih 40, de unde să cunoaşte că-i scrisă aceasta carte den {în}demnătura Duhului Sfînt. Pentru-aceaia această sfîntă carte iaste numărată între Scripturi sfinte. 2. Cărora fu scrisă? Scrisu-o-au corinteanilor. Corinteanii s-au chemat ahaiei. Ahaiia iaste ţînutul mai den sus şi mai frumos a lui Peloponis, carele să chiamă acum Morea, lîngă izmul grecesc, alături de Atica. În izmu au fost făcut Corintul, între doao mări, între Egheion şi Ioniom, pentr-aceaia s-au chemat a doao mări; era loc de neguţători mare şi cu frîmseaţe, aşa era vestit în slăbiciune şi în multe feliurea de păcate era loc de neguţători mare şi cu frîmseaţe şi cu bogăţie multă şi varecum era înfrîmţeşat în bogătate şi în frîmseaţe, aşa era vestit şi în slăbiciune şi în multe fealiure de păcate. Era făcută în loc tare, între doao mări, pentr-aceaia să zice că nu poate mearge fietecine în Corint; fost-au şi răsipită de Mummio, împăratul Romei, pînă în pămînt, pentru că n-au priimit solii rîmleanilor cu cinste. După aceia, iarăşi o au prenoit Avgust împărat şi s-au întemeiat ca şi mainte. Acolea au venit apostolul, den Atina, şi pre Crisp şi pre Sosten, mai marii sinagoghei jidoveşti, îi întoarse la credinţa lui Hristos, lîngă carii să adaosără şi alţi jidovi şi păgîni, şi aşa Pavel învăţînd între ei, în 18 luni, întrămă {222v} săbor frumos, cumu-i scris în dno cap. 18, stih 10, cum să veade la începătura cărţii. Întemeiatu-s-au acolo săborul credincioşilor, într-acel oraş rătăcit, nu numai den {în}văţătura lui Pavel, ce mai vîrtos den mila lui Dumnezău, că Pavel, neavînd nădeajde a-i înturna, gătiia-să să-i părăsească, iară Dumnezău, în somnu, îl îndemnă şi-i zise să nu să teamă, ce să înveaţe cu îndrăznire, că aşia-i zise Domnul că "Mulţi oameni am Eu într-acest oraş". {434} 3. Pentru ce i s-au tîmplat a scrie această carte? Pentru doao lucruri: întîiu, că, după eşitul lui, zmintelale multe şi păcate turburară săborul corinteanilor, de carele înţelegînd de Clois, şi neputînd el a mearge acolo de făţiş, scrise lor această carte., întru carea-i îndeamnă să-şi ţie credinţa şi să să ferească de păcate. A 2, l-au îndemnat să scrie cartea corinteanilor în carea-i scrisease lui întîiu despre căsătoriţi şi despre jărtvă idolească, despre daruri, despre prorocii, despre alămojne şi de{s}pre alte multe cerea învăţătură, cum să veade în toată cartea sa. 4. În ceastă carte scrie apostolul de multe: În ceaste patru capete dentîiu, ceartă pre corinteani pentru osebitura ce era întru ei, de să chiema unii petreani, alţii pavleani, alţii apoloneani, şi-i îndeamnă la uniciune şi iară mărturiseaşte de blîndeaţele învăţăturii lui, şi certînd pre apostoli înşălători, pentru cuvintele ceale deşarte, ce grăiia cu măestrie. În 5, 6, trei fealiuri de păcate ceartă: pentru că suferiia întru ei pre cel om ce-şi luase maştehă-sa, pre carele trebuiia să-l dea Satanii şi să-l leapede den săbor; şi de ceia ce să trăgea la giudecata păgînilor, pentru neguţătorie, carele nu să să cuviniia creştinilor, despre carea-i învaţă cum vor face. După aceaia conteneaşte curviia şi spurcăciunia carea nu era contenită. În 7, dă răspuns despre cartea lor, în carea scrisease despre căsători, vea{223r}de-să că întrebase corinteanii, au cuvine-se corinteanilor a lua muiare? Au cade-să căsătorilor să-şi facă voia unul altuia, au să se ferească unul de alalt? Au mai bine e a fi fără căsătorie? Au slobodu e a să despărţi? Au slobodu e creştinului în căsătorie a lăcui cu păgînă? Au poate ţinea creştinul, care-i lăsată de păgîn? Au mai bine-i a mărita featele, nu a le ţinea nemăriate? După aceastea, au slobodu e văduoilor a să însura a doa oară. În 8, 9, 10, ceartă pre ceia carii, supt sloboziia creştinească, sînt partnici în jărtvele idoleşti, de carii zici să să ferească. Arată în pilda sa încă de cealea ce-s slobode; încă să să ferească în carele zmintescu cei slabi, cum s-au ferit şi el, de n-au luat plată, săveri că-i era slobod, pentru să nu hulească ceia ce îmblă împrotivă. Arată a fi păcat mare a să amesteca în praznicele idoleşti, că să amesteca cu idolii, ameastecă-să cu dracii, şi a fi partnici la masa Domnului şi la masa idolească nu pot deodată. În 11, ceartă doao fealiuri de păcate: unul era despre frîmseaţea săborului, în carele greşiia muerile şi bărbaţii, muerile rugîndu-să cu capetele goale şi prorocind în săbor, iară bărbaţii împrotivă, cu capetele acoperite să ruga şi prorociia, care lucru nu să cuveniia şi era în aleanul năravului. Altul, în cina Domnului, că fiind unii bogaţi, făcea den cina Domnului ospăţ pînă la beţie, iară pre cei surumani îi obidiia şi-i osebiia şi-i lăsa flămînzi. În 12, 13, 14, dă învăţătură de alesătura darurelor sufleteşti şi arată, în pilda mădularilor trupeşti, că toate darurele trebuescu întoarse spre întrămătura priiatinilor, arată darurele fără dragoste a fi nemică; conteneaşte muerile să nu înveaţe în besearică. În 15, arată scularea morţilor şi firea trupurelor după sculare. {435} În 16, îndeamnă-i să culeagă milostenie fraţilor, cu pilda besearecii galateanilor şi sfîr{223v}şaşte cartea cu închinăciuni. 5. În ce vreame şi unde e scrisă această carte? De vreame şi de rînd, carea au scris mainte au mai apoi. adevărat nu să poate şti, pentru lipsa jitiilor, iară den faptele lui, cumu-i scris la dno, încă şi dintr-alte scripturi, să veade că aşa-s srise pre rînd. Dentîiu au scris la soloneani. A 2-a, iară la Solun, trimeasă den Atina. A 3-a pun în rînd 1 Tim{oteiu}, scrisă den Laodichiia Frighiei, la dno 18, 23. După ce au mersu al doilea rînd în Ierosalim, şi după ce au învăţat în trei ani în Ierosalim, a 4-a iaste aceasta întîiu la corinteani, scrisă mainte de ce au trecut pren Machedoniia: 1 cor{inteani}, 16, stih 5. 19 stih 1. În sfîrşitul acelor trei ani, arată a fi scrisă în Efes pînă la Rosalii; după naşterea lui Hristos, 64, în domniia lui Neron, al 9-lea an, în care an, venind el cu milosteniia în Ierosalim, căzu în prinsoare. Cărţile greceşti zic că-i scrisă în Filipus, însă să mai creade că-i scrisă în Efes, şi într-aceasta ţîn cu noi în Hrisostom şi Atanasie şi Dionisie; de{s}pre aceastea am scris mai mult la predosloviia rimleanilor. {224v} CARTEA 1 LUI PAVEL APOSTOL LA CORINTEANI. CAP 1. 1. După bucurie în carea ceartă leanea corinteanilor, den fălie îndeamnă-i la smerenie. 20. Înfrînge toată nebuniia lumii. 25, 26. Numai ce înalţă de vestuirea morţii lui Hristos. 1. Pavel, chemat apostol al lui Iisus Hristos den voia lui Dumnezău, şi Sosten fratele. 2. Săborului lui Dumnezău, carele e în Corint, sfinţilor în Iisus Hristos, sfinţilor chemaţi, cu toţi carii chiamă numele Domnului nostru Iisus Hristos, întru tot locul al lor şi al nostru. 3. Milă voao şi pace de la Dumnezău Tatăl nostru şi de la Domnul nostru Iisus Hristos. 4. Har dau Dumnezăului mieu, în toată vreamea, pentru voi, derept mila lui Dumnezău carea e dată voao, în Iisus Hristos. 5. Că în toate v-aţi îmbogăţit în El, întru tot cuvîntul şi întru toată cunoştinţa. 6. Cum s-au adevărat mărturiia lui Hristos întru voi. 7. Aşa să nu vă lipsiţi voi, nece într-unul de darure, aşteptînd arătarea Domnului nostru Iisus Hristos. {436} 8. Carele vă şi întări pre voi pînă în sfîrşit, în nevinovăţie, în zuoa (La zuoa de giudecată) Domnului nostru Iisus Hristos. 9. Dereptu e Dumnedzău, pren carele sînteţi chemaţi întru însoţiia Fiiului Lui, a lui Iisus Hristos Domnului nostru. 10. Ce vă rog pre voi, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să grăiţi un cuvînt şi să nu {224v} fie întru voi usebire (b.Pritce), ce să fiţi toţi cuprinşi într-o minte şi într-o înţeleagere. 11. Că mi-au dat ştire mie, de voi, fraţii miei, de la aceia carii-s a lui Hlois, că sînt întru voi prigoane. 12. Iară zic aceasta că fietecarele de voi zice că "Eu sînt al lui Pavel", "Iară eu, al lui Apollos", "Iară eu, al Chifei", "Iară eu al lui Hristos". 13. Au doară S-au împărţit Hristos? Au Pavel s-a răstignit pentru voi, au întru numele lui Pavel v-aţi botezat? 14. Dau har lui Dumnezău nece pre unul de voi n-am botezat, fără numai pre Crisp şi pre Gaie. 15. Că să nu zică cineva că în numele mieu am botezat. 16. Botezat-am derept aceaia şi fămeaia Stefanei, iară de-acii nu ştiu să fiu botezat pre altul. 17. Că nu m-au tremis pre mine Hristos să botez, ce să vestesc Evangheliia, nu întru mîndriia cuvîntului, ca să nu fie îndeşartă cruce lui Hristos. 18. Că cuvîntul crucei celor peritori iaste nebunie, iară noao carii ne mîntuim iaste putearea lui Dumnezău. 19. Că scris iaste "Piiarde-voiu înţelepciunea înţelepţilor şi înţelesul înţelegătorilor voiu lăpăda".20. Unde-i înţeleptul? Unde-i cărtulariul? Unde-i întrebătoriul veacului acestuia? Au nu nebuni Dumnezău pre înţelepţiia lumii aceştiia? 21. Că întru înţelepciunea lui Dumnezău, nu cunoscu lumea cu înţelepciunea, pre Dumnezău, plăcu-I lui Dumnezău, cu nebuniia propovedaniei să mîntuiască pre cei credincioşi. 22. Pentr-aceaia că şi jidovii sămnu ceru şi grecii înţelepţie caută. 23. Iară noi propoveduim pre Hristos răstignitul, jidovilor zminteală, iară grecilor nebunie. 24. Iară chemaţilor, jidovilor şi grecilor, Hristos, putearea lui Dumnezău şi înţelepţiia lui Dumnezău. 25. Că nebuniia lui Dumnezău mai înţeleaptă-i decît a oameni şi slăbiciunea lui Dumnezău mai puternică-i decît {225r}a oameni. 26. Vedeţi chiemarea voastră, fraţilor, că nu prea mulţi înţelepţi trupeaşte, nu mulţi putearnici, nu mulţi boiari. 27. Ce carele-s nebune în lume, alease Dumnezău, ca pre cei înţelepţi să ruşineaze şi ceale slabe ale lumii alease Dumnedzău ca să ruşineaze pre ceale tari. 28. Şi ceale proaste a lumii şi ceale nesocotite alease Dumnezău şi-i ceala carele nu sînt, ca să piarză pre cealea ce sînt. 29. Ca să nu să laude nece un trup înaintea lui Dumnezău. {437}30. Iară voi sînteţi dentru El, în Iisus Hristos, carele fu noao înţelepţie de la Dumnezău, şi dereptate şi sfinţie şi izbăvire. 31. Cum iaste scris "Cela ce să laudă, în Domnul să să laude". CAP 2. 2. Propovedaniia sa o aducen pildă. 4. De oameni lăpădaă. 7, 13. Iară cu putearea lui Dumnezău întărită pren Duhul Sfînt.14. Derept aceaia arată că nu stă în putearea trupească prepovedaniia Evangheliei. 1. Iară eu cînd am venit cătră voi, fraţilor, n-am venit cu cuventele măiastre şi înfrămţeşate, vestind voao mărturiia lui Dumnezău. 2. Că n-am rînduit nemică să ştiu întru voi, numai pre Iisus Hristos şi pre Elu-L răstignit. 3. Şi eu am fost în slăbiciune şi în frică şi în tremur mare înre voi. 4. Şi cuvîntul mieu şi propovedaniia mea, nu între cuvinte amegitoare a înţelepciunii omeneşti, ce întru arătarea duhului şi a puterii. 5. Cum credinţa voastră să nu stea den mîndriia oamenilor, ce den putearea lui Dumnezău. 6. Însă înţelepciune grăim întru cei deplin, însă nu înţelepciunea ceştii lumi, nece a domnilor veacului acestuia, carii-s peritori. 7. Ce grăim înţelepciunea lui Dumnezău, întru taina cea {225v}ascunsă. 8. Carea nime den domnii veacului acestuia nu o înţelease, că să ară fi înţeles n-ară fi răstignit pre Domnul slavei.9. Ce cumu-i scris "Carele ochiul n-au văzut şi ureachia n-au auzit şi la inima omului n-au străbătut, carele au gătit Dumnezău celor ce iubesc pre El". 10. Iară noao Dumnezău ne-au arătat pren Duhul său, că Duhul toate cearcă, încă şi adîncurile lui Dumnezău. 11. Că cine ştie den oameni cealea ce sînt în om, fără numai sufletul omului carele e în el? Aşa şi acealea carele-s ale lui Dumnezău, nime nu le ştie, fără numi Duhul lui Dumnezău. 12. Iară noi n-am luat duhul lumii, ce Duhul carele e de la Dumnezău, ca să ştim cealea ce sînt de la Dumnezău dăruite noao. 13. Carile şi grăim, nu cu cuvinte pre carele învaţă mîndriia omenească, ce pre carele învaţă Duhul Sfînt, sufleteştile cu ceale sufleteşti împreunîndu-le. 14. iară omul trupesc nu poate cuprinde acealea carele sînt a Duhului lui Dumnezău, că lui i să par nebunie şi nu le poate înţeleage, căce sufleteaşte să giudecă. 15. Iară sufletescul toate le giudecă, iară însuşi, de nime nu să giudecă. 16. Că cine poate înţeleage mintea Domnului şi cine învaţă pre El? Iară noi mintea lui Hristos o avem. {438} CAP. 3. 1. Arată învăţătura smerenii sale. 4. Arată cum să să cinstească învăţătorii. 6. Ce-i deregătoriia învăţătorilor şi cum vor întrăma pre alţii. 16. Îndeamnă pre corinteani să nu lase inimile lor să să spurce, 18. Mîndriia trupului făloasă-i. 1. Iară eu, fraţilor, n-am putut grăi voao ca sufleteştilor, ce ca trupeştilor, ca coconilor în Hristos 2. Cu lapte hrăniiu pre voi, nu cu bucate, ce încă {226r} nu puteaţi ce nece acum încă puteţi. (a. suferi). 3. Că încă sînteţi trupeşti, că fiind întru voi peşti, şi după omeneşti îmblaţi? 4. 4. Cînd zice cineva "Eu sînt a lui Pavel", şi altul "Eu sînt al lui Apollos", au nu sînteţi trupeşti? 5. Că cine iaste Pavel şi cine e Apolos, numai (b. Chifa nu-i în grecească) slugi pren carii aţi crezut şi fietecăruia cum Domnul i-au dat. 6. Eu sădiiu, Apolos udă, iară Dumnezău crescu. 7. Pentru aceasta, nece cel ce sădeaşte iaste ceva, nece cel ce udă, ce Dumnezău cela ce dă creaşteri. 8. Că cela ce sădeaşte şi cela ce udă unul sînt, şi fietecarele lua-şi-va plata sa, după usteneala lui. 9. Că ai lui Dumnezău lucrători sîntem, şi a lui Dumnezău agonisită, şi a lui Dumnezău zidire. 10. După darul lui Dumnezău, carele-i dat mie, ca un zidariu înţelept, temeiul puş; iară altul zideaşte spre el, iară să caute fietecine cum va zidi. 11. Că alt temeiu nime nu poate pune, fără cela ce-i pus, carele iaste Iisus Hristos. 12. Iară cine va zidi pre temeiul acesta, aur, argint, pietri scumpe, leamne, fîn, trestie. 13. Fiete a căruia lucrul va fi aiave, că-l va arăta zuoa, că în foc să descoperi şi al fietecăruia lucru, cumu-i a fi, focul îl va ispiti. 14. Şi al căruia lucru va rămînea ce-au zidit, plată va lua. 15. Iară al căruia lucru va arde, pagubă va păţi, iară însuşi să va mîntui, ce aşa ca pren foc. 16. Au nu ştiţi că voi sînteţi beseareca lui Dumnezău şi Duhul lui Dumnezău viiază întru voi? 17. Să va spurca cineva beseareca lui Dumnezău piiarde-l-va Dumnezău, că beseareca lui Dumnezău sfîntă iaste, carea sînteţi voi. {226v}18. Nime pre sine să nu înşale. Să-i pare cuiva întru voi a fi înţelept în veacul acesta, nebun să fie, ca să fie înţelept. 19. Că înţelepciunea ceştii lumi, nebunie e înaintea lui Dumnezău, că scris iaste "Prinde-va înţelepţii întru mîndriia lor". 20. Şi iară "Domnul ştie cugetele mîndrilor, că sînt deşarte". 21. Pentru aceaia, nime să nu să laude întru oameni, că toate ale voastre sînt. {439} 22. Săva Pavel, săva Apollus, săva Chifa, săva lumea, săva viiaţa, săva moartea, săva carele sînt, săva carele vor fi, toate ale voastre sînt.23. Iară voi, ai lui Hristos, iară Hristos, a lui Dumnezău. CAP 4. 1. Arată cum li să cuvine a fi apostolilor. 7. Arată că smereniia lui iaste mai de cinste deît de micşurarea. 9. Arată că pilda lui, că el nece pentru lauda lui, nece pentru lăcomiia lui, au ustenit; la sfărşit, laudă pre Timoteiu. 1. Aşa să socotească de noi omul, ca de slugile lui Hristos şi împărţitori tainelor lui Dumnezău. 2. Iară aceasta să cuvine să fie împărţitori, ca să să afle întru tot credincios. 3. Iară mie mi-i puţin să mă giudec de voi, sau de o giudecată omenească, ce nece însumi pre mine nu mă giudec. 4. Că în nemică nu mă ştiu vinovat, ce încă nu m-am îndereptat pentru aceasta, iară cine mă giudecă pre mine Domnul iaste. 5. Pentru aceaia, mainte de vreame nu giudecareţi, pînă nu va veni Domnul, carele va şi lumina ascunsele întunearecelor şi va arăta sfaturele inimilor şi atuncea laudă-i va fi fietecui, de la Dumnezău. 6. Iară aceastea, fraţilor, am închipuit în mine şi în Apollos, pentru voi, ca den noi să vă învăţaţi, să nu vă înmîndriţi mai asupră de cumu-i scris, ca să nu să înalţe unul pre altul împrotivă-i.7. Că cine te-au ales pre tine, sau ce ai, care n-ai luat? {227r} Iară s-ai şi luat, ce te lauzi, ca şi n-ai fi luat? 8. Iată sătui sînteţi, iată v-aţi îmbogăţit, fără de noi domniţi. O, de-aţi domni, ca şi noi, cu voi, să domnim, 9. Pare-mi că Dumnezău pre noi apostolii cei mai de-apoi ne-au dat ca neşte rînduiţi spre moarte, că minune fum lumii şi îngerilor şi oamenilor. 10. Noi, nebuni pentru Hristos; noi, slabi, iară voi, tari, voi boiari, iară noi, fără cinste. 11. Pînă în ceasul de acum şi flămînzim şi însetoşăm şi sîntem goli şi pălmaţi şi nu sîntem stătători. 12. Şi ustenim, lucrînd cu mînile noastre, blastămă-ne, iară noi grăimu-le bine, izgonindu-ne, noi răbdăm şi suferim. 13. Huliţi fiind, rugămu-ne; ca ştercii (Ca gunoiul ce-l mătură den casă) fum lumii, şi tuturor călcare pînă acum. 14. Nu vă ruşinezu pre voi scriu aceastea, că vă îndemnu ca fii miei cei dragi. {440} 15. Că săva de-aţi avea zeace mii de dascali, întru Hristos însă părinţi nu mulţi aveţi, că în Iisus Hristos, pren Evanghelie, eu vă născuiu pre voi. 16. Pentr-acea, vă rog pre voi, urmaţi după mine. 17. Pedntr-aceaia, am trimes voao pre Timoteiu carele iaste fiiul miei iubit şi credincios în Domnul, carele voao vă aduce aminte căile meale carele sînt întru Hristos, şi cum pretutindinea, în toate săboarăle, învăţ. 18. Iară cum n-aş fi viind cătră voi, să înălţară unii. 19. Ced voiu veni cătră voi, să înălţară unii. 19. Ce voiu veni cătră voi curînd, să va vrea Dumnezău, şi voiu vedea, nu cuvintele acelora ce s-au înălţat, ce putearea. 20. Că nu e în cuvînt Împărăţiia luie Dumnezău, ce întru puteare (b. Sufletească). 21. Ce vă-i voia? Cu toiag voiu veni la voi? Au cu dragoste şi cu duhul blîndeţei? CAP 5 1. Ceartă pre corinteani că suferiia pre cela ce luase pre maştehă-sa. 2, 6. Le arată că li să cuveniia lor a să ruşina pentru aceaia că să făliia î{227v}n acel lucru. 10. Pentru aceaia porunceaşte să-l leapede den săbor, cum acea vină să nu să sporească mai mult între ei. 1. Cu adevăr să aude întru voi curvie, şi curvie ca aceaia carea nece în păgîni nu să pomeneaşte, ca să ia cineva muiarea tătîni-său. 2. Şi voi v-aţi întrufit, iară mai vîrtos n-aţi plîns, ca să ia dentre voi carele face păcat ca acesta. 3. Cu adevăr, eu fiind departe cu trupul, iară cu sufletul aiave, iară amu ca şi aiave giudecaiu, cum, cine au făcut aceasta. 4. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunîndu-vă voi şi duhul mieu, cu putearea Domnului nostru Iisus Hristos. 5. A da pre unul ca acela Satanei, spre piiarderea trupului, ca sufletul să să mîntuiască în zuoa Domnului Iisus. 6. Nu e bună lauda voastră. Au nu ştiţi că puţinel aluat toată frămîntătura dospeaşte? 7. Pentr-aceaia, curăţiţi aluatul cel vechiu, ca să fiţi frămîntătură noao, cumuşi sînteţi, fără aluat, că şi paştile noastre, pentru noi fu jărtvit Hristos. 8. Derept aceaia, să sărbăm, nu cu aluatul vechiu, nece cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ce fără aluat, în frămîntătura curăţii şi al adevărului. 9. Scris-am voao în carte, să nu vă mestecaţi cu curvarii. 10. Ce nu cu de tot cu curvarii lumiei aceştiia sau cu scumpii sau răpitorii sau idolnicii, că aşa vă s-ară cădea den lume a eşi. {441} 11. Iară acum scriş voao să nu vă mestecaţi, să e cineva de să numeaşte între voi frate, curvariu, au scump, au slujitoriu la idoli, au blăstămătoriu, sau beţiv, au răpitoriu, cu de-aceşte nice să mîncaţi.12. Că ce mi-e pre cei den fară a giudeca? Au nu giudecaţi voi pre cei denlăuntru? 13. Că pre cei den afară Dumnezău giudeca-i-va; derept aceaia, luaţi pre cel rău dentre voişi. {228r} CAP 6. 1. Ceartă pre ceia cesă pîrăsc înaintea păgînilor, pre micşurarea Evanghelii. 9. După aceaia, de sloboziia curvii cu mare greutate îi conteneaşte. 1. Îndrăzneaşte cineva dentru voi, avînd lucru cu altul, a să giudeca la cei nederepţi, şi nu înaintea sfinţilor? 2. Au nu ştiţi că sfinţii vor giudeca lumea? Iară de să giudecă lumea pren voi, nedestoinici sînteţi giudecătorilor mici?. 3. Au nu ştiţi că îngerii încă-i vom giudeca, necum ceale lumeşti? 4. Derept aceaia, de aveţi pică pe ceale lumeşti, carii nu-i iau în samă în săbor, pre aceştea îi puneţi a giudeca? 4. Derept aceaia, de aveţi pîră de ceale lumeşti, carii nu-i iau în samă în săbor, pre aceştea îi puneţi a giudeca? 5. Pentru să vă ruşinaţi, zic voao aşa. Nu iaste nece unul întru voi înţelept, carele să poată giudeca între fraţii săi? 6. Ce frate cu frate să pîraşte, încă înaintea necredincioşilor? 7. Că iaca, cu de tot greşală iaste voao, că aveţi pîră între voi. Derept ce răbdaţi mai bine supărare? Derept ce nu păţiţi mai bine pagubă? 8. Ce mai vîrtos voi faceţi supărare şi faceţi pagubă încă, fraţilor. 9. Au nu ştiţi, fraţilor, că nederepţii Împărăţiia lui Dumnezău nu o vor moşteni? Nu rătăcireţi: nece necuraţi, nece slujitorii de idoli, nece curvarii, nece malachii (a. Ceia ce fac curvie, au cu mîna, au între coapse)., nece ceia ce fac bărbat cu bărbat curvie., 10. Nece furii, nece scumpii, nece beţivii, nece blăstămătorii, nece răpitorii, Împărăţiia lui Dumnezău nu o vor moşteni. 11. Şi aşa-ţi fost. Ce sînteţi spălaţi, ce vă sfinţit, ce vă îndereptat, întru numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezăului nostru. 12. Toate mi-s slobode mie, ce nu-mi folosesc toate; toate mi-s slobode, iară eu supt biruita nemurui nu mă dau. 13. Bucatele a pîntecelui şi pîntece a bucatelor (b. la rînduite), iară Dumnezău, şi acesta şi acealea le va răsipi, iară trupul, nu curviei, ce Domnului, şi Domnul, trupului. {228v} 14.Iară Dumnezău şi pre Domnul sculă, şi pre noi ne va scula cu puteaia Lui. 15. Au nu ştiţi că trupurile voastre sînt mădularele lui Hristos? Derept aceaia, au luînd mădularele lui Hristosm face-le-voiu mădulare curviei? Să nu fie. {442}16. Sau nu ştiţi, cine să lipeaşte de curvă, un trupu-i cu curva? Că zice "Fi-vor amîndoi un trup". 17. Iară cela ce se lipeaşte de Domnul, un duhu-i cu El. 18. Fugiţi de curvie, tot păcatul care face omul, afară de trup iaste, iară cela ce curveaşte, în trupul lui greşaşte. 19. Au nu ştiţi că trupurele voastre besearecă-i Duhului Sfînt carele e în voi, carele aveţi de la Dumnezău şi nu sînteţi ai voştri? 20. Că în preţ sînteţi cumpăraţi. Derept aceaia, slăviţi pre Dumnezău în trupurile voastre şi întru sufletele voastre, carele-s ale lui Dumnezău. CP 7. 1. Învăţaţi de căsătorie. 4. Carea-i rînduită pentru să nu fie curvie. 10. Şi căsătorii să nu desparţă. 18, 20. Învaţă pre fietecarele să să agiungă cu cu soartea lui. 25. Arată pentru ce să rămîne în vergurie, ce să zice fără căsătorie. 35. Şi cărora să cuvine a să căsători. 1. Iară de carele-mi scriset, bine e omului de muiare să nu să atingă. 2. Ce pentru curviia (a. Să nu fie), fietecarele muiarea lui să aibă şi fietecare muiare bărbat să aibă. 3. Bărbatul muierii cu ce e deatoriu, să-i dea; aşijderea şi muiarea bărbatului. 4. Muiarea cu trupul ei nu biruiaşte, ce bărbatul; aşijdere şi bărbatul, cu trupul lui nu biruiaşte, ce muiarea. 5. Nu vă ferirei unul den alalalt, fără numai dentr-o voe, pînă la o vreame, pînă veţi fi cuprinşi întru post şi întru rugăciune şi iară să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească pre voi Satana, pentru nerăbdarea voastră. 6. Iară aceasta grăesc ca din sfat, iară nu din poruncă. 7. Că aş vrea toţi oamenii să fie cumu-s şi eu, ce fiete{229r}carele are darul său, de la Dumnezău, unul aşa, iară altul într-alt chip. 8. Grăesc, derept aceaia, necăsătoriţilor şi văduilor: bine ară fi lor să rămîe ca şi eu. 9. Iară să nu să vor putea răbda, să să căsătorească, că mai bine iaste a să căsători, decît să arză.10. Iară celora ce sînt în căsătorie poruncescu-le, nu eu, ce Domnul, muiarea de bărbat să nu să desparţă.11. Iară de să va despărţi, să rămîe nemăritată, sau să să împace cu bărbatul; şi bărbatul pre muiare să nu o lase. 12. Iară altora eu grăesc, însă nu Domnul. Să arate vrun frate muiare necredincioasă, şi ia va voi să vieţuiască cu el, să nu o lase pre ia. 13. Şi muiarea, de are bărbat necredincios, şi el îi va fi voia să lăcuiască cu ia, să nu-l lase pre el. {443}14. Că să sfinţeaşte bărbatul necredincios pentru muiarea credincioasă şi să sfinţeaşte muiarea necredincioasă, în bărbatul credincios, că de-ară fi aimintrea, feciorii voştri necuraţi ară fi, iară acum sfinţi sînt. 15. Iară de să va despărţi cel necredincios, despărţit să fie: că-i supus slujbei fratele sau sora într-aceastea, că pre pace chemă pre noi Dumnezău. 16. Că ce ştii, muiare? Au spăsi-ţi-vei bărbatul? Sau de unde ştii, bărbatule, că-ţi vei spăsi muiarea?17. Însă fietecăruia, cum i-au împărţit Dumnezău, şi fietecarele cum, cum l-au Domnul. aşa să îmble, şi cum în toate săboarăle învăţ. 18. Şi-i cineva chemat, tăiat împrejur? Să nu pohtească netăiare împregiur. În netăiare împregiur să-i chemat cineva, să nu se tae împregiur. 19. Tăiarea împregiur nemică iaste şi netăiarea împregiur nemică iaste, ce păzirea poruncelor lui Dumnezău. 20. Fietecine, în ce chemare e chemat, întru aceaia să petreacă. 21. Slugă eşti chemat? Nu gîndi, ce să poţi fii şi slobod, {229v} mai bine trăiaşte cu aceaia. (b.Adecă cu slujbă). 22. Că cela ce e chemat în Domnul, slugă, slobodnic Domnului iaste; aşijderea şi cel chemat slobod, slugă lui Hristos iaste. 23. În preţ sînteţi cumpăraţi, nu fireţi slugi oamenilor. 24. Fietecarele întru ce e chemat, fraţilor, întru aceaia să rămîie înaintea lui Dumnezău.25. Iară de verguri, poruncă de la Domnul n-am, ce sfat dau, cum am dobîndit milă de la Dumnezău să-i fiu credincios. 26. Iară pare-mi aceasta a fi bine, pentru lipsa carea iaste, că bine iaste omului a fi aşa (În vergurie). 27. Legat eşti muerii? Nu căuta despărţire. Dezlegatu-te-ai de muiare? Nu-ţi căuta muiare. 28. Iară de te-ai însurat, n-ai greşit; şi de s-au măritat vărgura, n-au greşit, ce scîrbă vor avea aceştea în trup, iară eu voesc voao. 29. Iară aceasta zic, fraţilor, că vreamea scurtă iaste, aşa cum cine au mueri, să fie ca şi că n-ară avea. 30. Şi ceia ce plîng, cum n-are plînge, şi cel ce să bucură, cum nu s-ară bucura; şi cei ce cumpără, cum n-ară birui. 31. Şi cei ce trăesc cu ceastă lume, cum n-ară trăi, că treace-va chipul lumii aceştiia. 32. Vreare-aş să fiţi voi fără grijă; carele e fără căsătorie să grijaşte de ale Domnului, cum să placă Domnului.33. Iară cela ce e însurat gîndeaşte-să de-ale lumii, cum să placă mueriei. 34. Că muiarea nemăritată şi vărgura să gijaşte de ale Domnului, ca să fie sfîntă în trup şi în suflet, iară carea e măritată, grijaşte-să de-ale lumiei, cum să placă bărbatului. {444} 35. iară aceasta zic pentru al vostru folos, nu ca să puiu voao cursă, ce cu cuviinţă şi cu cinste să vă apropiiaşi de Domnul, fără împiedecare. 36. Iară cine-i va părea fără cuviinţă de fata lui, deaca-i trec tinereaţele şi-i tribuiaşte a fi aşa: ce-i e voia facă, nu greşaşte; mărită-se. 37.Iară cine stă vîrtos în inima lui, neavînd nevoe, şi-şi are în puteare voia sa, şi aceasta au orîndit întru inima lui să-şi ţie vergura sa, bine face.38. Derept aceaia, cine o mărită bine face; iară cela ce nu o mărită mai bine face. 39. Muiarea legată iaste den leage, în cîtă vreame trăiaşte bărbatul ei, iara deaca moare bărbatul ei, slobodă iaste, după carele va vrea să să mărite, numai în Domnul. 40. Iară mai fericită iaste de va rămînea aşa, după sfatul mieu, că îmi pare a avea şi eu Duhul lui Dumnezău. CAP. 8. 1. În cest cap şi pînă la sfîrşitul al zeacelui cap, ceartă să să ferească de ospeaţele idolilor. 8. Conteneaşte să nu viiaze rău cu sloboziia creştinească. 11. Şi învaţă să înfrîneaze ştiinţa cu dragostea. 1. Iară de acealea ce-s jărtvele idolilor, ştim că noi toţi avem înţelegătură; iară înţelegătura să făleaşte, iară dragostea zideaşte. 2. Iară de i să pare cuiva a şti ceva, încă acela nemică nu şti, cum s-ară cuveni a şti. 3. iară cine iubeaşte pre Dumnezău, acela cunoscutu-i de El. 4. Iară de mîncările jărtvelor idoleşti, ştim că nemică nu iaste idolul în lume, şi că nu e Dumnezău altul, fără numai unul.5. Că săva că sînt carii să chiamă dumnezei, şi în ceriu şi pre pămînt (că mulţi dumnezei sînt şi domni mulţi). 6. Iară noao unul Dumnezău, Tatăl, dentru carele-s toate, şi noi întru El, şi unul Domnul Iisus Hristos, pentru carele-s toate, şi noi pentru El şi un Duh Sfînt, pentru carele-s toate şi noi întru El. 7. Ce nu e întru toţi ştiinţă, că unii pînă acum cu ştiinţa idolului,ca şi cum ară mînca jărtva idoliască; şi ştiinţa lor fiind slabă, spurcă-să. {23ov} 8. Iară mîncarea pre noi nu ne face iubiţi înaintea lui Dumnezău, că să vom mînca, încă nu vom fi mai bogaţi, nece de nu vom mînca, încă nu vom fi mai surumani. 9. Derept aceaia, căutaţi să nu cumva sloboziia voastră să nu fie zminteală celor slabi. 10. Că să te va vedea cineva pre tine, carele ai ştiinţă, şăzînd în soborul idolilor, au nu ştiinţa celui slab să va îndemna de jărtvele idoleşti a mînca? {445} 11. Şi va pieri acel frate slab, cu înţelesul tău, pentru carele Hristos au murit. 12. Iară greşind aşa în fraţi, şi nerănind credinţa lor cea slabă, întru Hristos greşiţi. 13. Derept aceaia, de va sminti mîncarea pre fratele mieu, nu voiu mînca carne neceodată, ca să nu zmintesc pre fratele meu. CAP 9. 1. Arată cum au trăit cu sloboziia lui, ce i-au dat Dumnezău. 15. De sinea-şi s-au răbdat. 18, 23. Să nu zmintească pre cineva în ceale lucruri carele-s slobode în ialeşi. 24. Arată viiaţa noastră că iaste ca şi o cale de-a alergarea ca şi la un sămnu. 1. Au nu sînt apostol? Au nu sînt slobod? Au n-am văzut pre Iisus Hristos Domnul nostru? Au nu sînteţi lucrul mieu, voi, în Domnul. 2. Să nu sînt altora apostol, iară voao, adevăr vă sînt. Că pecetea apostolii meale voi sînteţi, în Domnul. 3. Răspunsul mieu la aceia carii mă cearcă pre mine, aeasta iaste. 4. Au doară nu avem puteare a mînca şi a bea? 5. Au nu avem puteare pre o sor (a. Muerii îi zice soro, nu pentru frăţia, ce pentru cinste muerească) muiare a o purta, ca şi alalţii apostoli, şi fraţii Domnului şi Chifa? 6. Au eu însumi şi Varnava, au n-avem puteare a nu lucra? 7. Cine oşteaşte cîndva, cu leafa sa, cine sădeaşte vie, şi din rodul ei nu mănîncă? Sau cine paşte turmă şi din laptele turmei nu mănîncă? {231r}8. Au doară după ale omului, acesta grăesc; Nu şi legea grăeaşte aceastea? 9. Că în leagea lui Moisi scrisu-i "Nu lega gura boului ce trieră"; au de boi grijeaşte Dumnezău? 10. Au nu pentru noi zice aceastea? Că pentru noi sînt scrise, că cine ară, ară supt nădeajde, şi cine trieră, supt nădeajde, rodul ei să-l ia. 11. Să am sămănat noi voao sufeleteştile, au mare lucru e de vom secera noi ale voastre trupeştile? 12. De-s alţii părtaşi puterii voastre, cu cît mai vîrtos noi? Ce n-am trăit cu putearea aceasta, ce toate le răbdăm, ca să facem zminteală Evanghelii lui Hristos. 13. Au nu ştiţi că ceaia ce slujescu la oltariu, de la oltariu au parte? 14. Aşa şi Domnul au rînduit acelora ce propoveduesc Evangheliia, den Evanghelie să să hrănească. 15. Iară eu nece în una din aceastea n-am trăit şi n-am scris aceastea ca să-mi fie mie aşa, că mai bine mi-e a muri, decît lauda mea cineva să o deşarte. {446} 16, Şi de voiu propovedui, nu-mi iaste mie laudă, că lipsa mă sileaşte, ce vai mie, de voiu propovedui. 17. De voiu face aceasta de voe, plată am, iară să voiu, fără de voe, vistiernicie mi-e dată. 18. Dară ce plată am? Aceast cînd voiu propovedui, fără plată, să spuiu Evangheliia lui Hristos, ca să nu viez rău cu sloboziia mea în Evanghelie. 19. Că săva sînt slobod de toate, încă tuturor m-am făcut slugă să dobîndescu pre mulţi. 20. Şi jidovilor, jidov, ca pre jidovi să dobîndesc, celora ce-s supt leage, cum aş fi fost supt leage, ca pre cei ce supt leage să-i dobîndesc. 21. Celor fără de leage, cum aş fi fără de leage, (iară nu-s fără de leage lui Dumnedzău, ce supt leagea lui Hristos) {231v} cei fără leage. 22. Fuiu, celor slabi, slabu, ca prei cei slabi să-i dobîndesc, tuturor fuiu de toate, ca să spăsescu pre toţi. 23. Iară aceasta fac pentru Evangheliia, ca părtaş ei să fiu. 24. Au nu ştiţi că cei care aleargă la halcă (b. Halca iaste, de pun vrun lucru scump într-un loc, deci aleargă, carele soseaşte mai curînd, ia dobînda). 25. Că tot cela ce să sileaşte, de toate să opreaşte, iară aceia pentru să ia stemă putrezitoare, iară noi, neputrezitoare. 26. Iară eu aşa alerg, nu fără adevăr, aşa boinicesc, ca să nu împung în senin. 27. Iară eu, trupil mieu îl înfrîngu şi-l supuiu supt robie, să nu cumva, propoveduind altora, însumi să fiu netreabnic. CAP 10, 1. Deaca nu voi Dumnezău jidovilor, nece acelora nu le va voi, celora ce le samănă lor. 3, 4. Seamnele den afară a milei Lui. 14. Derept aceaia nu pot fi părtaşi measei dracilor, carii iau cina Domnului. 24. Şi carii în lucrure slobodnice nu bagă în samă ale priiatenului. 1. Că nu voiu să nu ştiţi voi, fraţilor, că părinţii noştri toţi supt cel nuor fură, şi toţi pre mare trecură. 2. Şi toţi întru Moisi să botezară, în nuor şi în mare. 3. Şi toţi aceiaşi mîncare sufletească mîncară. 4. Şi aceaiaşi beutură sufletească beură, că bea den cea piiatră sufletească, carea mergea (a. Nu mergea piatra, ce apa ce cursease, după ei, den piatră) după ei, iară piatra aceaia era Hristos. 5. Şi a mulţi de ei nu le vru bine Dumnedzău, că periră în pustie. 6. Iară aceastea pilde noao fură, ca să nu pohtim lucruri reale, cum pohtiră aceia. 7. Neci să fiţi slujitori la idoli, cum era unii dentr-înşi, cumu-i scris, "Şăzură oamenii a mînca şi a bea, şi să sculară, să se gioace". {447} 8. Nece să curvim, cum unii dentru ei curviră, şi căzură într-o zi, doaozeci şi trei de mie. {232r}9. Nece să ispitim pre Hristos, cum unii dentr-înşi ispitiră, şi de şerpi periră. 10. Nece murguiţi, cum unii dentr-înşii murguiră, şi periră de pustietoriu. 11. Iară acestea toate, în pilde era lor, iară scrise-s spre învăţătura noastră, spre carii sfîrşăniile veacilor veniră. 12. Derept aceaia, cui i să pare că stă, caute să nu cază. 13. Năpăstuire pre voi nu v-au agiunsu, fără numai omenească; dereptu e Dumnezău, carele nu lasă să vă ispitească asupră de puteare, şi cu ispita depreună da-va şi izbăvire, ca să o puteţi suferi.14. Derept aceaia, dragii miei, fugiţi de idoli. 15. Că înţelepţilor grăescu, giudecaţi voi ce grăesc. 16. Păharul blagoslovenii, carele urăm (b. Blagoslovim), au nu ni e împreunare trupului lui Hristos? Pîinea carea frîngem, au nu iaste împreunare trupului lui? 17. Că una-i pîine, un trup suntem mulţi, că toţi dentr-o pîine gustăm. 18. Vedeţi pre Israil trupescu; au nu ceia ce mănîncă jărtvele sînt părtaşă la oltariu? 19. Dară ce voiu zice? Au idolul iaste ceva? Au ce e jărtvit idolului iaste ceva? 20. Ce zic păgînii ce jărtvescu, dracului jărtvescu, iară nu lui Dumnezău, iară nu voiu să fiţi voi partnici dracilor. 21. Nu puteţi bea păharul Domnului şi păharul dracilor nu puteaţi measei Domnului părtaşi să fiţi şi measei dracilor. 22. A învita-vom pre Dumnedzău spre mînie? Au mai tari de El sîntem? 23. Toate mi-s slobode, ce nu-mi toate folosesc, toate mi-s slobode, ce nu toate-mi zedesc. 24. Nime al lui să nu caute, ce fietecine carele-s a altuia. 25. Tot ce să vinde în meserniţă, mîncaţi, nemică întrebîndu-vă pentru ştiinţa. {232v} 26. Că a Domnulu{i} e pămîntul şi plinul lui. 27.Iară să chiamă pre voi cineva den necredincioşi şi veţi să meargeţi, pentru acela carele v-au spus, şi pentru ştiinţă, că a Domnului iaste pămîntul şi plinul lui.28. Iară să va zice voao cineva, "Aceasta e jărtvit idolilor", nu mîncareţi, pentru acela carele v-au spus, şi pentru ştiinţă, că a Domnului iaste pămîntul şi plinul lui. 29. Iară ştiinţa zic, nu a ta, ce a altuia, că derept ce sloboziia mea să va giudeca de ştiinţa altuia? 30. Deaca mănînc eu den milă, derept ce mă hulesc de carele eu dau har? 31. Derept aceaiam, au mîncaţi, au beaţi, sau varece faceţi, toate întru slava lui Dumnezău faceţi. {448}32. Fiţi fără zminteală, şi jidovilor, şi grecilor, şi săborului lui Dumnezău. 33. Cum şi eu, în toate tuturor le voesc, nu căutînd dobînda mea, ce a mulţi, ca să să mîntuiască. CAP 11. 1. Samnă pre corinteani că, în săborul sfînt, să ruga bărbaţii cu capetele acoperite. 6. Iară muerile cu capetele descoperite. 7. Carea nu să cuveniia. 21. Şi mesteca ospăţul dinafară cu cina Domnului. 23. Pentr-aceaia arăta rînduiala cinei, cum o au rînduit Hristos. 1. Îmblaţi în urma mea, cum şi eu în a lui Hristos. 2. Iară laud pre voi, fraţilor, că de toate de ale meale v-aţi pomenit, şi cum am dat voao rînduialele meale ţineţi. 3. Iară voiu să ştiţi voi,că a tot bărbatul, cap îi iaste Hristos, iară capul muerii iaste bărbatul, iară capul lui Hristos iaste Dumnezău. 4. Tot bărbatul rugîndu-să sau prorocind, cu capul acoperit, grozăveaşte capul lui. 5. Toată muiarea rugîndu-să au prorocind, cu capul dezvălit, grozăveaşte capul ei, că una iaste ca şi cum ară fi tunsă. {233r} 6. Că de nu să învăleaşte muiarea, să să tunză, iară să-i grozav muerii să să tunză sau să să rază, să să învălească. 7. Că bărbatului nu i să cuvine să-şi coapere capul, chipul şi slava lui Dumnezău fiind, iară muiarea slava bărbatului iaste. 8. Că nu iaste bărbatul den muiare, ce muiarea den bărbat. 9. Căce nu-i făcut bărbatul pentru muiare, ce muiarea pentru bărbat. 10. Derept aceasta trebuiaşte muiarea să aibă puteare în cap, pentru îngerii. 11. Însă nece bărbatul fără muiare, nece muiarea fără bărbat, în Domnul, 12. Că cumu-i muiarea den bărbat, aşa şi bărbatul pentru muiare, iară toate-s de la Dumnezău.13. Întru voi înşivă giudecaţi, au nu-i stă grozav muerii dezvălită, să să roage lui Dumnezău? 14. Au nu şi firea învaţă pre voi, că bărbatul de-şi lasă părul să crească, necuviinţă-i iaste lui. 15. Iară muiarea de-şi lasă părul, cuvine-să ei, că părul îi dat ei în loc de învălitoare. 16. Iară de să veade cineva prigonitoriu, noi obiceaiu ca acesta n-avem, nece săboarele lui Dumnezău. 17. Iară aceasta poruncesc, nu laud, că nu spre bine, ce spre mai rău, vă adunaţi.18. Că întîiu cînd vă adunaţi voi în săbor, auz între voi sfade fiind şi o parte crez. 19. Că trebuiaşte şi eresuri să fie întru voi, ca cei ispitiţi să fie arătaţi întru voi. 20. Pentr-aceaia, cînd vă adunaţi împreună, nu iaste a mînca cina Domnului. 21. Că fietecine mănîncă mainte cina lui, şi unul e flămînd, iară altul e beat. 22. Au doară n-aveţi case să mîncaţi şi să beaţi? Sau de săborul lui Dumnezău vă scîrbiţi, şi ruşinaţi pre ceia {233v} ce n-au? Ce voiu zice voao? Laud pre voi? E! în ceasta nu vă laud. 23. Că eu luaiu de la Domnul Iisus, carea am şi dat voao; în noaptea în carea fu vîndut, luo pîine. 24. Şi, dînd har, frîmse şi zise: "Luaţi, mîncaţi, acesta iaste trupul Mieu, carele să frînge pentru voi, aceasta faceţi în pomeana Mea". 25. Aşijderea şi păharul, după ce cină, zicînd: "Acesta păhar leagea cea noao iaste, în sîngele Mieu; aceasta faceţi în pomeana Mea". 26. Că vare de cîte ori veţi mînca pîinea aceasta şi veţi bea păharul acesta, moartea Domnului vestiţi, pînă va veni. 27. Pentr-aceaia varecine va mînca pîinea aceasta sau va bea păharul Domnului, nedestoinic; vinovat va fi trupului şi sîngelui Domnului. 28. Iară să să ispitească omul pre sine, şi aşa den pîinea aceaia să mănînce şi din păhar să bea. 29. Că cela ce mănîncă şi bea nedestoinic, osîndă şie mănîncă şi bea, nealegînd trupul Domnului. 30. Derept aceaia, sînt întru voi mulţi slabi şi beteagi, şi au adurmit(a. Au murit) mulţi. 31. Că de ne-am giudeca pre noi, pre noişi, nu ne-am osîndi. 32. Iară cînd ne giudecăm, de la Domnul ne învăţăm, ca să nu ne osîndim cu lumea. 33. Derept aceaia, fraţii miei, cînd vă adunaţi să mîncaţi, unul pre alalt aşteptaţi. 34. Iară de flămînzeaşte cineva, acasă să mănînce, ca să nu vă adunaţi la osîndă. Iară altele, cînd voiu veni, voiu tocmi. CAP 12. 1. De sfada dentre ei de la trufie să-i tragă, şi zice că pentr-aceaia să dau darurele sufleteşti. 7. Cum cu acealea să ne împreunăm, să fim un trup al lui Hristos. 20. Cumu-s şi mădularele omului toate un trup. {450}1. Iară de darurele sufleteşti, fraţilor, nu voiu să nu ştiţi voi. 2, Ştiţi că voi aţi fost păgîni, carii cătră idolii cei muţi, cum v-au vrut răpi, vă duceaţi. {234r} 3. Derept aceaia, în ştire fac voao, că nime grăind în Duhul lui Dumnezău, nu va zice anatema pre Iisus şi nime nu poate zice pre Iisus Domnul, fără numai pre Duhul Sfînt. 4. Iară usebituri sînt în daruri, iară Duhul e acelaşi. 5. Şi osebituri sînt în slujbe, iară acelaşi Domnu. 6. Şi usebituri sînt în lucruri, şi tot acelaşi Dumnezău carele face toate între toţi. 7. Şi fietecăruia să dă arătarea Duhului, spre folos. 8. Că iată, unuia să dă pren Duhul cuvîntul mîndrii, iară altuia, cuvîntul înţeleagerei, pentr-acelaşi Duh. 9. Iară altuia, credinţa pentru-acelaşi Duh, altuia, darul de vindecare pentr-acelaşi Duh, altuia, putearea faptelor, iară altuia, prorocia, altuia, usebirea duhurelor.10. Altuia, în multe limbi a şti şi altuia, răspunderea limbilor. 11. Iară toate aceastea le lucrează unul, acelaşi Duh, împărţind fietecăruia, cumu i voia. 12. Că cumul e trupul unul, şi mădulări are multe, iară toate mădularele trupului, să-va că-s multe, un trup sînt, aşa şi Hristos. 13. Că într-un Duh, noi toţi într-un trup, ne-am botezat; vare jidovi, vare grecii, vare slugile, vare slobozii, şi toţi într-un Duh ne-am adăpat. 14. Că trupul nu iaste o mădulare, ce-s multe. 15. Să va zice piciorul, că nu sînt mînă, nu sînt den trup, derept aceaia au nu e den trup? 16. Şi să va zice ureachea că nu sînt ochiu,nu sînt den trup, au derept aceasta nu e den trup? 17. Să ară fi tot trupul ochiu, unde-i auzitul? Şi să-i tot auzit, unde-i mirosirea? 18. iară acum puse Dumnezău mădularele cîte unul în trup, cum vru. 19. Că de-au vrut fi toate o mădulare, unde ară fi trupul? 20. Iară acum multe mădulări sînt, iară trupul e unul. 21. Nu poate zice ochiul, mîniei "Nu-mi eşti de treabă", sau {234v} iară capul, picioarelor, "Nu-mi sînteţi de treabă". 22. Ce mai vîrtos, care mădulări ale trupului să văd mai slabe a fi, mai de treabă sînt. 23. Şi carele ne pare a fi mai fără cinste trupului, acealea mai cinstim, şi ceale mai necinstite ale noastre, mai mare cinste au. 24. Că ceale cinstite în noi, acealea nu sînt lipsite fără cinste, ce Dumnezău aş-au tocmit trupul, cum carele nu avea cinste, mai multă să-i dea. 25. Ca să nu fie împărţitură în trup, ce mădularile să să grijască înseşi, una pentru alta. {451} 26. Şi de pate un mădulariu, pat toate mădularile depreună; iară de să cinsteaşte un mădulariu, bucură-să cu el toate mădulările. 27. Iară voi sînteţi trupul lui Hristos, şi mădulare den parte-I. 28. Iară pre unii puse Dumnezău în besearecă, întîiu pre apostoli, după aceaia prorocii, a treia învăţătorii; după aceaia puterile, după aceaia darurile vindecărilor, agiutările, îndereptăturile, în limbi a şti. 29. Au toţi-s apostoli? Au toţi-s proroci? Au toţi-s învăţători?. 30. A toţi-s putearnici? Au doară au toţi darure de vindecare? Au doară toţi grăesc în limbi? Au doară toţi răspund? 31. Ce rîvniţi darurele cele mai de folos, şi încă cale mai cinstită arăta vooao. CAP 13. 1. Arată că nece un dar nu poate fi iubit înainte lui Dumnezău fără dragostea. 14. Derept aceaia, laudă pre dragoste. 1. Să aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor şi dragoste n-aş avea, fire-aş ca o arame răsunătoare şi ca un chimvol (a. Chimvol, canon sau harfă cu strune) nerăsunînd. 2. Şi să aş vrea prorocie şi să aş cunoaşte toate tainele şi toată înţelepciunea şi să aş vrea toată credinţa, cît să poci şi munţii muta, iară dragoste n-aş avea, nemică nu sînt. 3. Şi de aş împărţi surumanilor toată avuţiia mea şi {235r} să aş da trupul mieu spre ardere, şi dragoste n-aş avea, nece un folos nu mii-are fi. 4. Dragostea îndelung rabdă, dragostea miloasă-i, dragostea nu pizmeaşte, dragostea nu hicleneaşte, nu să înalţă. 5. Nu face necuviinţă, nu caută carele sînt ale ei, nu să mînie, nu cugetă rău. 6. Nu să bucură de strîmbătate, ce să bucură de adevăr. 7. Toate sufere, toate creade, toate nădăjduiaşte, toate rabdă. 8. Dragostea neceodată nu să obîrşiaşte, iară prorociile să vor deşărta şi limbile încă vor înceta şi înţelesătura să va sfîrşi. 9. Că denn parte înţeleagem şi den parte prorocim. 10. Iară cînd va veni cel deplin, atuncea carea e den parte să va ştearge. 11. Cînd era{m} cocon, ca coconul grăiia{m}, ca coconul gîndiia{m}, ca coconul înţelegea{m}; iară deaca fuiu bărbat lăsaiu ceale coconeşti. 12. Că vedem acum ca prin oglindă şi prin cuvinte întunecate, iară atunce faţă făţiş; acum înţeleg den parte, iară atuncea voiu cunoaşte cumu-s şi cunoscut. 13. Iară acum rămîne credinţa, nădeajdea, dragostea, aceste trei; iară mai mare den aceastea dragostea-i. {452} CAP 14. 1. Laudă darul prorociei. 7. Şi luînd pildă den glasurele cenghiilor sau surlelor. 12. Arată în ce chip trebuiaşte să tîlcui Scripturile sfinte cu folos. 17. Şi împrotivă ceartă pre aceia carii nu trăescu bine cu iale. 34. Conteneaşte muerile să nu înveaţe în săbor. 1. Ţineţi-vă de de dragoste, rîvniţi sufleteştile, iară mai vărtos ca să prorociţi.2. Că cela ce grăiaşte în limbi, nu grăiaşte oamenilor, ce lui Dumnezău, că nime nu aude, iară cu duhul grăiaşte tainele. 3. Iară carele proroceaşte, oamenilor grăiaşte zidire şi {235v} îndemnătură şi mîngîiare. 4. Că cela ce grăiaşte în limbi, pre sine zideaşte; iară cela ce proroceaşte, săborul (a. Besearecei) zideaşte. 5. Vreare-aş pre voi toţi să grăiţi în limbi, iară mai vîrtos să prorociţi, că mai marele e cel ce proroceaşte decît cela ce grăiaşte în limbi, poate că le va tîlcui, ca să ia săborul zidire.6. Iară acum, fraţilor, de voiu veni la voi, grăind în limbi, ce voiu folosi voao? Poate că voiu grăi voao în arătare, au în ştiinţă, au în prorocie, au în învăţătură.? 7. Că cum dau glas carele n-au răsuflare, cumu-i fluera şi lauta, de nu vor da uschitură în glas, cum vom înţeleage ce cîntă cu fluera au cu lăuta? 8. Că şi trîmbiţa, de dă glas fără înţeles, cine să va găti la războiul? 9. Aşa şi voi, cu limba, să nu veţi da cuvînt cu înţeles, cum să va înţeleage ce grăiţi? Că veţi fi grîind în aer. 10. Că de cîte feliure de glasuri sînt în lume, şi nece unul nu-i mut (b. Fără înţeles) 11. Iară de nu voiu şti putearea (c. Înţelesul) glasului, fi-voiu acela ce-mi grăiaşte prost şi cela ce-mi grăiaşte mie fi-mi-va prost. 12. Aşa şi voi, pentru ce sînteţi rîvnitori duhurelor, spre zidirea săborului, siliţi ca într-aceaia să vă sporiţi. 13. Pentr-aceaia, cine grăiaşte ăn limbi, să să roage să-i dea şi înţelesul. 14. Că de mă voiu ruga cu limba, cu duhul mieu să roagă, iară mintea mea fără roadă iaste. 15. Dară ce iaste: ruga-mă-voiu cu duhul, ruga-mă-voiu şi cu mintea; cînta-voiu cu duhul, cînta-voiu şi cu mintea. 16. După aceaia, de veri blagoslovi (d. Ruga) cu sufletul în săbor, carele-i în locul mireanului, cum va zice "amin", după blagosloveniia ta? Că nu şti ce grăeşti. 17. Că tu bine dai laudă, ce altul nu să zideaşte. 18. Mulţămescu Dumnezăului mieu, că mai vîrtos de voi de toţi, grăescu în limbi. 19. Ce în besearecă voesc cinci cuvinte, cu înţeles, a grăi, {236r}ca şi pre alţii să-i învăţ, decît zeace mie de cuvinte într-altă limbă. {453} 20. Fraţilor, nu fireţi coconi cu înşelegătura. ce în răutate fiţi coconi, iară cu mintea, deplini fiţi. 21. În leage-i scris, că "Într-alte limbi şi cu alte buze voiu grăi oamenilor acestora; şi nece aşa nu vor asculta pre Mine", zice Domnul. 22. Derept aceaia, limbile în sămnu sînt nu credincioşilor, ce celor necredincioşi; iară prorociia nu e celor necredincioşi, ce a credincioşilor.23. Că de să va aduna săborul împreună, şi toţi vor grăi în limbi, şi vor întra mireanii sau necredincioşii, au nu vor zice că aţi nebunit?24. Iară de prorocesc toţi şi va întra vrun necredincios sau mirean, certa-să-va de toţi şi să va giudeca de toţi. 25. Şi aşa ascunsele inimiei lui arătate vor fi şi aşa căzînd cu faţa, să va închina lui Dumnezău, vestind că adevăr, Dumnezău în voi iaste. 26. Deci ce iaste, fraţilor? Cînd vă adunaţi, fietecarele de voi psalom are, învăţătură are, limbă are, arătare are, supunere are, iară toate spre zidire să fie. 27. Să grăiaşte cineva în limbi, cîte doi sau mai mulţi, cîte trei, şi aceia pre rînd şi unul să răspunză. 28. Iară să nu iaste răspunzătoriu, să tacă în besearecă, numai şie să-şi grăiască şi lui Dumnezău. 29. Proroci doi sau trei să grăiască, şi alţii să giudece. 30. Iară de să va arăta altuia ce şade, cela dentîiu să tacă. 31. Că puteţi, cîte unul, toţi proroci, ca toţi să să înveaţe şi toţi să să mîntuie. 32. Şi duhul prorocilor supus e prorocilor. 33. Că Dumnezău nu e a netocmirilor, ce al pacei, cumu e întru toate besearecile sfinţilor. 34. Muerile voastre, în beseareci, să tacă, că nu e îngăduită lor să grăiască, ce să să pleace, cum şi leagea grăiaşte. {236v}35. Iară de vor să să înveaţe de ceva, acasă întreabe pe bărbaţii lor, că nu să cuvine muerilor să grăiască în besearecă. 36. Au cuvîntul lui Dumnezău de la voi eşi? Au numai la voi au sosit? 37. Să-i pare cuiva că-i proroc sau sufletesc, să cunoască carele scriu voao, că-s poruncile Domnului. 38. Iară cine nu înţeleage, fie neînţelease. 39. Derept aceaia, fraţilor, siliţi să prorociţi, şi a grăi limbi nu oprireţi. 40. Iară toate, cu cuviinţă şi cu rînd fie. CAP 15. 1. Carii-s mai tari să întărească pre cei slabi. 3. Cu pilda lui Hristos. 7. Carea au slujit, 8. Şi jidovilor. 10.Şi grecilor dă oca, pentru ce au scris această carte. {454} 1. Iară de ştire dau voao, fraţilor, Evangheliiaa carea v-am vestit voao, carea aţi priimit, întru carea şi staţi. 2. Şi pentru carea să o veţi ţinea, cu ce cuvînt o am vestit, spăsi-vă-veţi, poate că aţi crezut în deşărt. 3. Că am dat voao dentîiu, carea am şi luat: că Hristos au murit pentru păcatele noastre, după Scripturi. 4. Şi S-au îngropat, şi S-au sculat a treia zi, după Scripturi. 5. Şi s-au arătat Chifei, de-acii celor doisprăzeace. 6. După aceaia S-au arătat a mai mulţi de cinci sute de fraţi deodată, den carii mulţi sînt pînă acum, iară unii au şi adurmit. 7. După aceaia S-au arătat lui Iacov, de-acii apostolilor tuturor. 8. Iară mai poi de toţi, ca unui născut fără de vreame, arătă-Să şi mie. 9. Că eu sînt mai micul apostolilor, carele nu-s destoinic a mă chema apostol, pentru că am supărat săborul lui Dumnezău.10. Ce den mila lui Dumnezău înt ce sînt, şi mila Lui carea e dată mie n-au fost în deşărtu, ce mai mult de ei toţi am lucrat, însă nu eu, ce mila lui Dumnezău, carele e cu mine. {237v} 11. Derept aceaia, şi eu şi ei, aşa propoveduim şi aşa-ţi crezut. 12. Deaca Hristos să propoveduiaşte că S-au sculat den morţi, dară cum zic unii dentru voi că sculare morţilor nu iaste?13. Că deaca nu iaste sculare morţilor, nece Hristos nu S-au sculat. 14. Iară de nu S-au sculat Hristos, îndeşartă e propovedaniia noastră, îndeşartă e credinţa noastră. 15. Şi încă ne vom afla mărturisitori minciunoşi lui Dumnezău, c-am mărturisit despre Dumnezău, c-au sculat pre Hristos, pre carele nu L-au sculat, deaca nu să vor scula morţii. 16. Că de nu să scoală morţii, nece Hristos nu S-au sculat. 17. Iară să nu S-au sculat Hristos, îndeşartă e credinţa voastră, şi încă sînteţi în păcatele voastre. 18. Şi carii au adurmit în Hristos, periră. 19. Iară de nădăjduim numai în această lume în Hristos, mai nevolnici de toţi oamenii sîntem. 20. Iară acum Hristos S-aau sculat den morţi, şi pîrgă fu celor adurmiţi. 21. Că pentru omu-i moartea, pentru omu-i şi scularea morţilor. 22. Că cum în Adam toţi mor, aşa şi întru Hristos, toţi înviiază. 23. Fietecine, în rîndul său: întîiu Hristos, după aceaia, carii-s ai lui Hristos, întu venirea Lui. 24. Iară după aceaia, sfîrşăniia, cînd va dăşărta toată biruinţa şi toată putearea şi tăriia. 25. Că i să cade Lui să împărăţească, pînă cînd va pune toţi pizmaşii supt picioarele Lui. 26. Iară pizmaşul mai de apoi, moartea, să va răsipi. 27. Că toate le puse supt picioarele Lui, iară cînd zice, toate-s puse supt El, aiave-i că aceasta zice, fără Acela carele I-au pus Lui toate. {455}28. Iară deaca să vor pleca Lui toate, atuncea Însuşi Fiiul Să va pleca Celuia ce I-au supus Lui toate, ca să fie {237v} Dumnezău a toate întru toţi. 29 Că amintrea, ce fac carii să botează(a. Botezul să zice spălarea trupului mort, adecă scăldarea deacă moare) pentru morţii, deaca nu să scoală morţii nececum? Derept ce să şi botează pentru morţi? 30. Dară pentru ce păţim nevoe în tot ceasul? 31. În toate zilele moriu, pentru slava voastră, carea am în Hristos. 32. Că după om, să mă luptaiu cu fierile în Efes, ce folosu mi-e? Deaca morţii nu să vor scula, să mîncăm şi să bem, că mîine vom muri. 33. Să nu vă rătăciţi! Năravele bune strică-le însoţitura rea. 34. Trezviţi-vă cu dereptate, şi nu greşireţi, că unii nu cunosc pre Dumnezău. Spre înfruntare voao grăescu. 35. Iară de-are zice cineva, cum să vor scula morţii? Cu ce trup vor veni? 36. Nebune, tu ce seameni, nu înviiază pînă nu va putredi. 37. Şi ce sameni, nu sameni acel trup carele va eşi, ce numai grăunţul gol, de ce se tîmplă, de grîu sau de altceva.. 38. Iară Dumnezău dă lui trup cum au voit, şi a fietecare sămînţă, trupul ei. 39. Că nu-i tot trupul acelaşi trup,ce altulu e trupul oamenilor, iară altulu e trupul dobitoacelor, altul al peştilor şi altul al pasărilor. 40. Şi sînt trupure cereşti şi trupure pămînteşti: ce alta e a cereştilor slavă şi alta e a pămînteştilor. 41. Alta e slava soarelui şi alta e e slava luniei şi alta e slava stealelor, că steaoa de stea să usebeaşte în strălucire. 42. Aşa va fi şi învierea morţilor, samănă-să întru putregiune, scoală-să întru neputredire. 43. Samănă-să întru necinste, scoală-să întru slavă; samănă-să întru slăbiciune, scoală-se întru puteare; samănă-să trupesc şi să scoală trup sufletesc. 44. Iaste trup vieţuitoriu şi iaste trup sufletescu. {238r} 45. Aşa-i şi scris, fu omul cel dentîiu Adam vieţuitoriu, iară cel de poi Adam fu duh învietoriu. 46. Ce sufletescu nu-i dentîiu, ce vieţuitoriul, după aceaia sufletescu. 47. Omul cel dintîiu den pămînt, pămîntesc, al doile om, Domnul, den ceriu. 48. Cumu e cel de ţărînă, aşa sînt şi cei de ţărînă, şi în ce chipu-i cel den ceriu, într-acela chip sînt şi cei cereşti. 49. Şi cum am purtat chipul pămîntescului, aşa şi cerescului. 50. Iară aceasta grăesc, fraţilor, că trupul şi sîngele Împărăţiia lui Dumnezău nu vor putea moşteni, nece va moşteni putregiunea în neputregiune. 51. Iaca taină zic, că nu va adurmi toţi, iară toţi ne vom schimba în degrabă şi în clipeala ochiului, în trîmbitarea de apoi. {456} 52. Că va suna trîmbita şi morţii să vor scula neputredi şi noi ne vom schimba. 53. Că să cade putredului acestuia să să îmbrace în neputredire şi mortului acestuia să să îmbrace întru moarte. 54. Iară cînd să va îmbrăca putredul acesta, în neputredirfe, şi mortul acesta, întru fără moarte, atuncea va fi cuvîntul ce-i scris: "Înghiţită-i moartea pînă în biruinţă. 55. Unde ţi-e, moarte, biruirea? Unde ţi-e, mormente, acul tău?" 56. Acul morţii iaste păcatul, iară putearea păcatului iaste leageda. 57. Ce laud lui Dumnezău ce ne-au dat noao puteare, pren Domnul nostru Iisus Hristos. 58. Pentr-aceaia, fraţii miei dragi, fiţi tari şi neclătiţi, plinindu-vă întru lucrul Domnului pururea, ştiind că usteneala voastră nu iaste deşartă în Domnul. CAP 16. 1. Îndeamnă corinteanii să strîngă milostenie fraţilor den Ierosalim; după aceaia laudă de pre Timoteiu. 13. Şi îndemnîndu-i frăţeaşte. 19. După aceaia obîrşeaşte cartea. {238v} 1. Iară de milostenia carea a cătră sfinţii, cum am rînduit besearecilor Galatiei, aşa şi voi faceţi. 2. În toată zuoa dentîiu a săptămînei, fietecarele de voi să pue la sine, strîngînd, carea e den voe bună; să nu, cînd voiu veni, atuncea să să strîngă. 3. Iară după ce voiu veni, pre carii veţi voi, aceia-i voiu trimeate cu cărţi, să ducă milosteniia voastră în Ierosalim. 4. Iară de mi să va cuveni să merg şi eu, cu mine vor mearge. 5. Veni-voiu la voi, cînd voiu treace pren Machedoniia (că pren Machedoniia mi-e a treace). 6. Iară la voi doară voiu mînea, au voiu erna, ca să mă petreaceţi voi, unde voiu mearge. 7. Că nu voiu să văz acum pre voi, trecînd, ce am nădeajde cîtăva vreame să fiu la voi, să va îngădui Domnul. 8. Rămînea-voiu în Efes pînă la Rusalii. 9. Că mi să deşchise mie uişă mare şi de folos, şi pizmaşi mulţi. 10. Iară să va veni Timoteiu, fără frică să fie la voi, că lucrul Domnului lucrează ca şi eu. 11. Derept aceaia, nime pre el să nu-l ţînă în nemică, ce-l petreaceţi cu pace, să fie cătră mine că-l aştept pre el, cu fraţii. 12. Iară de fratele Apollos, mult am rugat pre el ca să vie la voi cu fraţii, şi nececum nu-i fu voia ca să vie acum; ce va veni cînd va avea vreame cu prilej. 13. Prevegheaţi, staţi în credinţă; îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă. 14. Toate ale voastre cu dragoste să vă fie. {457}15. Şi rog pre voi, fraţilor, ştiţi fămeaia Stefanei, că-i părgă Ahaiei, şi întru slujba sfinţilor s-au rînduit pre eişi. 16. Ca şi voi să vă plecţi unora ca acelora, şi tuturora carii agiută şi ustenesc. {239r} 17. Bucuru-mă într-aceaia de venirea Stefanei şi a lui Furtunat şi a lui Ahaic; şi lipsa voastră aceştea o împlură. 18. Că preînnoi sufletul mieu şi al vostru; ce cunoaşteţi-i pre unii ca aceia. 19. Închină-vă-să săborul Asiei: închină-să voao, întru Domnul, mult, Achilla şi Prischilla, cu săborul carele-i în casa lor. 20. Închină-să voao fraţii toţi. Sărutaţi-vă unul cu alt, cu sărutare sfîntă. 21. Închinăciune cu mîna mea a lui Pavel. 22.Cine nu va iubi pre Domnul Iisus Hristos să fie blăstămat, maranata (a. Lăpădat de la Dumnezău în veaci). 23. Mila Domnului Iisus Hristos cu voi. 24. Şi dragostea mea, cu voi toţi, întru Iisus Hristos. Amin. Această carte, 1 Corint{eani} iaste trimeasă den Filipus, pre Stefana şi pre Fortunat şi pre Ahaic şi pre Timoteiu. {239v} {458} PREADOSLOVIIA 2 LA CORINTEANI. Pentru ce şi derept ce au scris această carte, a doaoa la corinteani. Scrisu-o-au împrotiva prorocilor minciunoşi carii era întru corinteani, că aceia toate cuvintele şi faptele apostolului le întorcea spre batgiocură şi spre strîmbătate. Făgăduise apostolul corinteanilor că va mearge la ei, şi nu putu, pentru scîrba şi pentru alte zminteale. Pentr-aceaia-i zicea apostolii minciunoşi că-i om nestătătoriu în cuvinte, carele făgăduiaşte şi nu le împle.Şi în al cincile cap, poruncise să leapede pre cela ce-şi luase pre maştehă-sa şi să-l dea Sataniei. Pentr-aceasta încă pizmaşii lui zicea că-i om măreţ şi nemilostiv, şi-şi caută laudă şie şi întoarce leagea şi face pre oameni a fi trupeşti şi alte multe, carele le înfrînge toate apostolul şi-şi arată apostoliia sa împrotiva lor. Arată şi dragostea sa ce are cătră corinteani, laudă-le pre Tit şi pre alţii; după aceastea îndeamnă pre corinteani să-şi îmble în deregătoriia lor; după aceaia aduce înainte laudele sale, săvai e fără de voe, împrotiva prorocilor minciunoşi, şi pune chemătura sa şi învăţătura sa împrotiva lor. Această carte are şase părţi: 1-a parte, începătura, denn al treile stih pînă la 8. 2-a parte, mîntuiala lui, în carea arată nevinovăţiia sa împrotiva hulei pizmaşilor săi, de la al 8-lea stih 1 cap., pînă la începătura al 6-selui cap. În a 3-a, îmdeamnă pre corinteani să să fie în deregătoriia lor, ca omul creştin, în cap 6, 7, 8, 9. În a 4-a, mîntuiaşte-să iarăşi de unele hule ale pizmaşilor săi şi aduce înainte laudele lui, în cap 10, 11 şi în al 12-lea cap pînă în stih 14. În a 5-a, le dă de ştire de venirea lui la dînşii şi în ce chip, den stih 14 cap 12 pînă la 11 cap, 13 stih. A 6-a parte iaste sfîrşitul cărţii, de la stih 11 cap. 13, pînă la sfîrşit. {240r} {459} CARTEA 2 LUI PAVEL APOSTOL CĂTRĂ CORINTEANI. CAP 1. 4 Înceape de lauda scîrbelor lui. 8. Spunînd ce au păţit în Asia. 10. Şi cum l-au izbăvit Dumnezău. 17. Şi spune că nu cum ară fi om nestătătoriu în cuvînt n-au venit la ei. 1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, den voia lui Dumnezău, şi Timoteiu fratele, săborului lui Dumnezău carele iaste în Corint, împreună cu toţi sfinţii carii sînt în toată Ahaiia. 2. Milă voao şi pace de la Dumnezău, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. 3. Blagoslovit Dumnezău Tatăl al Domnului nostru Iisus Hristos, tatăl milelor şi Dumnezăul a tată mîngîiarea. 4. Carele mîngîe pre noi în toată scîrba noastră, cum să putem şi noi mîngîia pre carii sînt întru toată scîrba, cu mîngîiarea cu carea ne mîngîe pre noi Dumnezău. 5. Pentr-aceaia, cum s-au înmulţit patimile lui Hristos întru noi, aşa şi pentru Hristos să înmulţeaşte mîngîiarea noastră. 6. Derept aceaia, de ne supărăm, pentru a voastră mîngîiare şi spăsenie ne supărăm; sau să mîngîiare şi ispăsenie priimim, pentru a voastră mîngîiare priimim, carea va fi în voi, pentru răbdarea supărărilor, carele şi noi păţim. Şi nădeajdea noastră vîrtoasă e de voi, 7. Ştiind că vom cum sînteţi soţii supărărilor, aşa veţi fi şi soţii mîngîierii. 8. Că nu vom să nu ştiţi voi, fraţilor, de scîrba noastră carea fu noao în Asia, că noi asupră de putearea noa{240v}stră eram ngreuiaţi, aşa cît n-aveam nădeajde nece să mai trăim noi. 9. Atîta cît şi întru noi sfătuisem că ni-e a muri, ca să nu ne nădăjduim în noişi, ce în Dumnezăum cela ce scoală morţii.10. Carele dentr-atîta perire ne-au răpit şi ne-au izbăvit; întru carele şi nădăjduim că iară ne va izbăvi. 11. Agiutorînd şi voi pre noi, cu rugăciunea, că darul (a. Darul e rugăciunia) de la feaţe multe-i dat noao, că pren mulţi să să mulţemească pentru noi. 12. Că lauda noastră aceasta iaste, mărturiia ştiinţei noastre în că în bîndeaţe şi în dereptatea lu Dumnezău, nu cu mîndrie trupească, ce cu mila lui Dumnezău, am trăit în lume şi mai mult întru voi. 13. Că nu scriem voao altele, ce cealea carele cetiţi şi înţeleageţi, şi am nădeajde că şi pînă în sfîrşit veţi înţeleage aceastea. 14. Cum aţi şi înţeles pre noi în varecît, că noi sîntem lauda voastră, cum şi voi a noastră, în zuoa Domnului Iisus. 15. Şi cu această nădeajde, vruiu să viu mainte la voi, ca să aveţi a doao milă. 16. Şi pentre voi a treace în Machedoniia şi iară den Machedoniia a veni la voi, şi să mă petreaceţi voi în Iudea. {460} 17. Iară acesta vrînd, au doară nu mi-am stătut în cuvînt? Carele isprăvesc, trupeaşte isprăvesc? Ca să fie la mine aceaia aşa, şi nu. 18. Iară dereptu e Dumnezău şi şti cuvîntul nostru, că n-au fost la voi cuvîntul nostru aşa, şi nu. 19. Că fiiul lui Dumnezău, Iisus Hristos, carele e între voi de noi propoveduit, pren mine şi Siluan şi Timoteiu n-au fost aşa, şi nu, ce aş-au fost întru El. 20. Că au cîte-s făgăduitele lui Dumnezău, întru El sînt aşa, şi întru El amin, spre slavă lui Dumnezău, pentru noi. {241r}21. Iară cine întăreaşte pre noi cu voi întru Hristos, şi cine ne-am unsu pre noi, Dumnezău-i. 22. Carele ne-au şi sămnat pre noi şi deade arvuna (a. Zălogul) Duhului întru inimile noastre. 23. Iară eu mărturisitoriu, pre Dumnezău chem spre sufletul mieu, că eu pentr-aceaia n-am venit în Corint, ca să cruţ pre voi. 24. Nu ca să domnim spre credinţa voastră, ce fiind agiutoriu bucurii voastre, cu credinţă staţi. CAP 2. 1. Mîntuiaşte-să că n-au putut veni. 2. Pre cumpăt îi dojăneaşte. 4. Şi arată că împreună cu ei să mîhneaşte. 5. Aşa cît nu să poate veseli fără fără numai cu ceia ce să veselesc. 6. Pre curvariul pre carele poruncise să-l dea Satanei.7. De să va pocăi, roagă-l să-i dea ertăciune. 13. Pomeneaşte de meargerea lui în Machedoniia. 1. Iară aceasta giudecaiu întru mineşi, cu întristare, să nu viu la voi. 2. Că de voiu întrista eu pre voi, dară cine iaste să mă veselească, numai cel întristat de mine? 3. Şi scriş voao aceasta, ca nu, deaca voiu venim să iau scîrbă de cealea ce mi să cădea a mă bucura, nădăjduindu-mă de voi toţi, că bucuriia mea, a voastră a tuturor iaste. 4. Că den multă strînsoare şi întristare a inimii scriş voao, cu multe lacrăme, nu ca să vă mîhniţi, ce dragostea să cunoaşteţi carea am de îndestul cătră voi. 5. Iară de m-au întristat cineva, nu pre mine m-au întristat, ce numai cîtva ca să nu îngreuezu pre voi pre toţi. 6. Că destulu e unuia ca acestuia certarea aceasta aceasta care e de la mulţi. 7. Cît împrotivă e mai vărtos, să-i îngăduiţi şi să-l mîngîiaţi, ca nu cumva de mai multă scîrbă, să fie înghiţit, carele-i aşa. 8. Pentru aceaia rog pre voi, întăriţi cătră el dragostea. 9. Că pentr-aceasta am şi scris, ca să înţeleg ispita voastră, au sînteţi întru tot ascultători. {241v} 10. Iară cui veţi îngădui ceva, şi eu îngăduesc, că şi eu ce am îngăduit, căruia am îngăduit, pentru voi am făcut, înaintea feaţei lui Hristos, ca să nu fim cuprinşi de Satana. {461} 11. Că ştim amegiturile lui. 12. Iară deaca veniiu în Troada a propovedui Evangheliia lui Hristos, să veri că-mi era mie poarta deşchisă pre Dumnezău, nu avuiu răpaos sufletului mieu, neaflînd eu pre Tit, fratele mieu. 13. Ce luîndu-mi zua bună de la ei, eşiiu în Machedoniia. 14.Iară har fui lui Dumnezău, carele ne face în toată vreamea biruitori pren Hristos, şi miroseala cunoştinţii Lui, pren noi, în tot locul o au arătat. 15. Că sîntem bună mirizma lui Hristos lui Dumnezău întru cei spăsiţi şi întru cei periţi. 16. Acestora miroseala morţiei spre moarte, iară celora mirizma vieţii spre viiaţă; şi la aceastea cine-i destoinic? 17. Că nu sîntem ca alţii mulţi. carii meastecă cuvîntul lui Dumnezău, ce-l grăim curat cumu-i de la Dumnezău, înaintea lui Dumnezău, în Hristos grăim. CAP 3. 1. Zice că destulă laudă are el. 3. Pînă cînd vor rămînea ei în credinţă. 6. Arată că nu-i sluga slovei, ce a Duhului. 8. Spune usebitura legiei şi a Evanghelii. 13. Că strălucirea legiei mai vîrtos orbeaşte ochii, decîtu-i luminează. 18. Iară lumina Evanghelii arată faţa aiave a lui Dumnezău. 1. Înceapem iară pre noi a ne lăuda? Au lipsinsu-ne ca unii fără cărţi lăudătoare la voi, au fără laudă de la voi? 2. Cartea noastră voi sînteţi, scrisă în inimile noastre, ştiută şi cetită de toţi oamenii. 3. Aiave iaste că voi sînteţi cartea lui Hristos, slujită de noi şi scrisă nu cu cerneală, ce cu Duhul Dumnezăului viu, nu cu table de pietri, ce în tablă de inimă trupească. {242r} 4. Iară nădeajde ca aceasta avem pren Hristos cătră Dumnezău. 5. Nu am fi destoinici a cugeta ceva de noi, ca den noişi, ce destoiniciia noastră e de la Dumnezău. 6. Carele şi feace pre noi a fi destoinici slugi Legii ceii noao, nu slovelor (a. Slova, să zice Leagea), ce sufletului, că slova omoară, iară Duhul înviiază. 7. Că de fu slujba morţii scrisă în piatră aşa slăvită, cît nu putea fii lui Israil să caute spre faţa lui Moisi, pentru strălucirea feaţei lui carea era trecătoare. 8. Cum nu mai vîrtos slăvită va fi slujba Duhului? 9. Că de au fost slujba păgubirei slăvită, cu mult mai vîrtos slujba dereptăţiei să va spori cu slavă. 10. Că ce au fost slăvit, încă n-au fost slăvit întru atîta cumu-i slava cea mai mare. 11. Că de au fost slăvit ce e pieitoriu, cu multu-i mai slăvit ce rămîne (b. În veaci). {462} 12. Iară neavînd nădeajde ca aceasta, cu multă cutezare să grăim. 13. Şi nu ca Moisi, de-şi acoperiia faţa lui, ca să nu o vază fii lui Israil, sfîrşăniia aceiia (c. strălucirei) carea era trecătoare. 14. Derept aceaia s-au mosorît mintea lor, că pînă astăzi au rămas acoperemîntul nedescoperit în ceteniia legiei vechi, carele să ia pentru Hristos. 15. Ce pînă astăzi, cînd să ceteaşte Moisi (d. Leagea), acoperemîntu-i pus spre inima lor. 16. Iară cînd să vor înturna la Domnul, lua-să-va acoperemîntul. 17. Iară Domnul Duhu-i; şi unde-i Duhul Domnului, acolo e sloboziia. 18. Iară noi toţi, nu faţa descoperită, slava Domnului previm ca într-o oglindă, în acelaşi chip schimba-ne-vom den slavă în slavă ca den Duhul Domnului. CAP 4. 1. Spun e că aş-au ustenit în propovedaniia Evangheliei, cît poate că vor fi orbiţi de Satana, care n-ară putea vedea strălucirea ei. 7. Comoara Evenghelii o purtăm în vas de pămînt. 10. Supt multe scîrbe sîntem {242v} supuşi. 16. Cu pilda lui îi îndeamnă spre tărie. 17. Şi spre urcăciunea ceştii lumi.1. Derept aceaia, avînd această slujbă, cum am dobîndit milă, nu ne lenim. 2. Ce-am lepădat ascunsele grozăvii, neîmblînd {în} înşălăciune şi nemestecînd cuvîntul lui Dumnezău, ce întru arătarea adevărului ne lăudăm pre noişi. 3. Iară să iaste acoperită Evangheliia noastră.celor pieitori iaste acoperită. 4. Cărora Dumnezăul ceştii lumi le-au orbit minţile necredincioşilor, ca să nu strălucească lor lumina Evangheliei slavei lui Hristos, carele iaste chipul lui Dumnezău. 5. Că nu pre noi propoveduim, ce pre Iisus Hristos că e Domnul; iară noi, slugile voastre pentru Iisus. 6. Că Dumnezău carele au zis den tunearec să strălucească lumina. El străluci în inimile noastre, a darea lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezău, în faţa lui Iisus Hristos. 7. Iară avem vistiiariul acesta în vase de lut, ca să fie mărirea puterii lui Dumnezău, şi nu de la noi. 8. În toate păţim scîrbă, ce nu împresurîndu-ne, îndoindu-ne, ce de tot nu ne lăsăm. 9. Supărare păţim, ce întru ia nu sem lăsaţi, oboară-ne, ce nu perim. 10. În toată vreamea, omorîrea Domnului Iisus în trupurele noastre să să arate. 11. Că pururea noi ceia ce viem, spre moarte ne dăm, pentru Iisus, ca şi viiaţa lui Iisus să fie aiave trupului nostru muritoriu. {463} 12. Pentru aceaia moartea în noi lucrează, iară viiaţa în voi. 13. Iară că avem acelaşi duh al credinţei cumu e scris: "Crezuiu, pentr-aceaia grăiiu", şi noi încă creadem, pentru aceaia şi grăim. 14. Ştiind că Cela ce-au rădicat pre Domnul Iisus, şi pre noi pentru Iisus ne va rădica, şi ne va pune cu voi. {243r} 15. Că aceastea toate pentru voi-s ca şi mila aceaia bogată, pentru mulţemirea a mulţi să să sporească spre slava lui Dumnezău. 16. Pentru aceaia, nu ne lenim, ce mai vîrtos de s-ară şi răsipi omul nostru cel de afară, iară cel denlăuntru să înnoiaşte den zi în zi. 17. Că uşurime de pripă a supărărei noastre, a slavei înălţate foarte mare stătătoare în vecie lucrează noao. 18. Necăutînd noi cealea ce să văd, că ceale văzute sînt trecătoare, iară ceale nevăzute-s de vecie. CAP 5. 1. În acela lucru-i cuprinsu. 6. De adevărătura nădeajdei a ispăsenii. 8. Pren credinţă. 12. Nu să să trufească. 14. Avînd pre Dumnezău şi săborul Lui, înaintea ochilor. 17. Toate în nemică le socoteaşte fără înnoirea vieţei lui Hristos. 1. Că ştim noi că, de să va sparge cortul casei noastre pămîntesc, zidire de la Dumnezău vom aveam casă de vecie, nefăcută cu mîna, în ceriure. 2. Că de aceasta suspinăm, jăluind să ne îmbrăcăm întru sălaşul nostru cel den ceriu. 3. Că să ne vom îmbrăca, nu ne vom afla goli. 4. Iară carii sîntem în cest cort, suspinăm îngreuiaţi de carele nu vom să ne dezbrăcăm, ce pe desupra să ne îmbrăcăm, ca muritoarea să fie înghiţit de viiaţă. 5. Iară carele au făcut aceasta în noi, Dumnezău iaste, carele au şi dat noao arvuna (a. Sau zălogul) Duhului. 6. Derept aceaia, încrezîndu-ne pururea şi ştiind că sîntem nemearnici în trup, departe sîntem de la Domnul. 7. (Că pren credinţă îmblăm, nu pentru vedeare. 8,. Iară nădăjduim şi mai bine voim să ne dezbrăcăm den trup şi să meargem la Domnul a viia). 9. Pentru aceaia ne şi nevoim, şi în trup nemearnici fiind, şi din trup eşind, să plăcem Lui. 10. Că tuturor noao ni să cade a ne arăta înaintea giude{243v}ţului lui Hristos, ca să priimească fiecine ce-au făcut în trup, au bine, au rău. 11. Ştiind derept aceaia frica Domnului, aducem oamenii la credinţă, iară lui Dumnezău arătaţi fum, şi nădăjduescu că ştiinţelor voastre încă vom fi aiave. {464}12. Că nu ne lăudăm pre noi iarăşi cătră voi, ce prilej dăm voao a vă lăuda de noi, ca să aveţi ce zice împrotiva celora ce caută în faţă slavă, nu den inimă. 13. Că să am nebunit, lui Dumnezău am nebunit, iară să sîntem cu minte treazvă, voao sîntem. 14. Că cea dragoste a lui Hristos ne împresoară pre noi, 15. Carii am rînduit aceasta, că deaca muri unul pentru toţi, iară toţi am fost morţi. Iară El pentru toţi au murit, ca ceia ce trăesc de-acii să nu viiaze şieşi, ce Celuia ce-au murit pentru ei şi S-au sculat. 16. Pentru aceaia noi de acum pre nime nu ştim după trup; iară de am şi ştiut pre Hristos după trup, iară de acum nu-L ştim. 17. Derept aceaia, carele e Hristos după trup, făptură de nou iaste; vechile trecură şi iată toate-s noao. 18. Iară aceastea-s toate de la Dumnezău, carele ne împăcă pre noi Şie, prin Hristos, şi ne deade noao slujirea împăcăriei. 19. Pentru că Dumnezău era întru Hristos, lumea împăcîndu-Şi Şie, nepuind(b. Nemenind) lor greşalele lor, şi puse în noi acel cuvînt al împăcăriei. 20. Derept aceaia, în numele lui Hristos îmblăm în solie, cum v-are ruga Dumnezău pentru noi, rugămu-vă, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezău. 21. Că Cela ce nu ştiia păcatul, pentru noi păcat Îl făcu pre El, ca să fim noi dereptatea lui Dumnezău întru El. CAP 6. 1. Îndeamnă-i să viiaze viaţă destoinică de Hristos. 5. Să nu să pleace în scîrbe. 9. Nece cu slavă să să mărească. 14. Necurăţiile să le depărteaze. 16. Că sînt besearecile a viului Dumnezău. {244v} 1. Iară agiutorindu-ne, îndemnîndu-vă să nu luaţi mila lui Dumnezău în deşărt. 2. Că zice "În vreame de treabă, asculta-te-am şi în zuoa spăsenii, agiutatu-ţe-am; iaca acumu-i vreame de prilej, iată acum zuoa spăsenii". 3. Nemurui nedînd nece o zminteală, ca să nu să hulească slujba noastră. 4. Ce în toate să ne purtăm ca slugile lui Dumnezău, în răbdare multă, în scîrbe, în lipse, în {îm}presurări. 5. În bătăi, în temniţe, în răzmiriţe, în usteneale, în prevegheri, în posturi. 6. În curăţie, în ştiinţă, în blîndeaţe, în milostivnicie, în Duhul Sfînt, în dragoste nefăţarnică. 7. În cuvîntul adevărat, în putearea lui Dumnezău, în armele dereptăţii de-a dereapta şi de-a stînga. 8. Pren slavă şi micşurare, pren sudalme şi laude, ca pren înşălătorii, însă derepţii. {465} 9. Ca neşte necunoscuţi, însă cunoscuţi, ca neşte omorîţi, şi iată viem, ca neşte bătuţi, ce nu omorîţi. 10. Ca neşte întristaţi, iară pururea bucurîndu-ne, ca neşte surumani, ce pre mulţi îmbogăţind, ca nemică avînd şi toate biruindu-le. 11. Gura noastră-i deşchisă cătră voi, corinteani, inima noastră desfătată-i. 12. Nu lăcuiţi în noi strimteală, ce voi sînteţi strîmţi înlăuntrurile voastre. 13. Iară avînd acelaşi dar, ca fiilor grăesc, defătaţi-vă şi voi. 14. Nu vă îngiugareţi în giug neaseamenea cu cei necredincioşi, că ce însoţire are dereptatea cu strîmbătatea? Sau ce împreunare are lumina cu întunearecul? 15. Sau ce meastec are Hristos cu Velial? Sau ce împreunare are lumina cu întunearecul?. 16. Sau ce însoţire are beseareca lui Dumnezău cu idoli? Că voiu sînteţi besearica Dumnezăului viu, cum au zis Dumnezău că "Mă voiu sălăşui întru ei şi voiu îmbla şi voiu fi lor Dumnezău şi ei vor fi oamenii Miei". 17. Pentru aceaia "Eşiţi dentre ei şi vă usebiţi, zice Domnul, şi de necurat nu vă atingereţi, şi Eu voiu priimi pre voi. 18. Şi voiu fi voao în loc de părinte, şi voi veţi fi Mie în loc de feciori şi de feate", zice Domnul Atotputearnicul. CAP 7. 1. Să nu spae inimile ceale slabe. 2. Arată-le că toate le-au spus. 4. Den dragostea ce au avut cătră ei. 8. Pentr-aceea nu-i pare rău că i-au întristat pre ei. 10. Şi i-au adus pre ei la pocăinţă, pentru păcatele lor. 1. Derept aceaia, avînd aceastea făgăduinţe, dragilor, să ne curăţim de toate spurcăciunile trupului şi ale sufletului, isprăvind sfinţirea în frica lui Dumnezău. 2. Priimiţi-ne: pre nime n-am obidit, pre nime n-am amăgit, pre nime n-am asuprit. 3. Nu spre osînda voastră grăesc, că v-am zis mainte, că în inimile noastre sînteţi, a muri depreună şi a viia. 4. Multă îndrăznire am cătră voi, multă laudă mi-e pentru voi; împlutu-mă de mîngîiare, destuliiu-mă cu bucurie, în toată scîrba noastră. 5. Că viind noi în Machedoniia, nece un răspuns n-au avut trupul nostru, ce toată scîrba au păţit, denafară răzmiriţe, denlăuntru cutremuri. 6. Ce carele mîngîe pre cei plecaţi, mîngîiat-au şi pre noi Dumnedzău, cu venirea lui Tit. 7. Nu numai cu venirea lui, ce şi cu mîngîiarea carea au priimit el de la voi, spuind noao pohta noastră, plînsul vostru, rîvna voastră pentru mine, aşa cît mai vîrtos mă bucuraiu. {466} 8. Că de v-am şi întristat pre voi, cu cartea mea, nu {245r}mă căesc, să m-am şi căit, că văz că aceaia carte, pînă la o vreame, v-au întristat pre voi. 9. Acum mă bucur, nu căce fuset întristaţi, ce căce vă întristat la pocaianie, că aţi fost întristaţi dumnezeiaşte, că întru nemică să nu vă păgubiţi de la noi. 10. Că întristarea carea e dumnezeiască face pocăinţă spre spăsenie stătătoare, iară întristarea lumească moarte face. 11. Că iaca aceasta că v-aţi întristat dumnezăiaşte, cîtă grijă mare au făcut în voi. Încă mîntuinţă, încă mînie, încă frică, încă pohtă mare, încă rîvne, încă izbînde. 12. Iară deşi scriş voao, nu pentru acela ce v-au făcut obidă, nece pentru cel obidit, ce pentru ca să să arate întru voi nevoinţa noastră carea e pentru voi naintea lui Dumnezău. 13. Derept aceasta, ne mîngîem de mîngîiarea voastră, iară cu mult mai vîrtos ne-am bucurat de bucuria lui Tit, că s-au veselit sufletul lui de voi toţi.14. Şi de ce m-am lăudat de el la voi, nu m-am ruşinat, ce cum toate pre adevăr am grăit voao, aşa şi lauda noastră, ce-au fost la Tit, adevărată ce au fost. 15. Şi denlăuntrele lui mai cu asupră sînt cătră voi, aducîndu-şi aminte de ascultarea voastră a tuturor, cum cu frică şi cu cutremur aţi primit pre el. 16. Derept aceaia, mă bucur că în toate mă crez între voi. CAP 8. 1. Îndeamnă pre corinteani cu pilda machedoneanilor. 9. Şi a lui Hristos. 14. Să fie dornici sfinţilor. 16, 18. Pre Tit şi pre alt frate, pentr-acest lucru au trimes la ei. 1. Facem în ştire voao, fraţilor, mila lui Dumnezău carea e dată săborălor Machedoniei. 2. Că în multă ispită de scîrbă mare, bucuria lor au fost, şi mare surumăniia lor să spori în bogăţiia bunătăţiei lor. 3. Că după putearea lor (mărturisesc) că asupră de pu{245v}teare încă au fost darnici. 4. Cu multă îndemnare rugînd pre noi, milosteniia şi împreunarea aceştiia slujbe a sfinţilor să o priimim.5. Şi cum nu nădăjduiiam au făcut, cei ce pre sineşi s-au dat întîi lui Dumnezău. după aceaia şi noao, pre voia lui Dumnezău. 6. Ca să rugăm noi pre Tit, cum au început mainte, aşa să şi isprăvească întru voi această milostenie. {467} 7. Pentr-aceaia cum vă destuliţi întru tot, cu credinţa şi cu cuvîntul şi cu înţelesul şi cu toată nevoinţa şi cu toată dragostea voastră cătră noi, ca să vă destuliţi şi într-această milostenie. 8. Nu ca poruncind grăesc, ce pentru nevoinţa altora şi pentru adevărată dragostea voastră cea ispitită. 9. Că ştiţi bună darea Domnului nostru Iisus Hristos, că pentru voi suruman fu, fiind bogat, ca şi voi, cu surumăniia Lui, să vă îmbogăţiţi. 10. Şi în aceasta sfat vă dau, că aceasta e voao de folos, că nu numai a facerea, ce încă şi vrearea început-aţi în anul ce trecu. 11. Iară acum şi cu fapta isprăviţi, că cum au fost gata inima a vrea, aşa şi a isprăvi de aceaia ce aveţi. 12. Că de e gata voia, într-aceaia ce are dragă-i, nu după cît n-are. 13. Că nu pentru aceasta zic să fie altora iuşurime, iară voao asupriciune; ce den cumpănirea vremii de acum, ca destulul vostru să împle lipsa acelora. 14. Ca şi destulul acelora să împle lipsa voastră, ca să fie aseamenea. 15. Cum iaste scris, "Carele culesease mult, încă n-au avut mai mult. şi carele, puţinel, încă n-au avut mai puţinel". 16. Ce laudă fie lui Dumnezău celuia ce deade voia aceasta pentru voi, întru inima lu Tit. 17. Că îndemnătura aceaia, cu drag o au priimit şi cu mai mare nevoinţă, den voe bună mearse la voi. {246r} 18. Tremisem împreună cu el şi pre cel frate, carele are laudă pentru Evangheliia, în toate săboarele. 19. (Şi nu numai aceasta, ce-i şi ales cu soartea de săbor, să-mi fie soţie de cale, cu această milostenie carea e dată de noi, cătră slava Domnului, şi spre adevărarea vrerii voastre). 20. Depărtînd aceasta, să nu ne hulească pre noi în cest dar bios, carele e slujit de noi. 21. Că grijim bunele nu numai înaintea Domnului, ce şi înaintea oamenilor. 22. Tremis-am cu ei şi pre fratele vostru pre carele l-am ispitit întru multe, de multe ori nevoitoriu, iară acum cu multu-i mai nevoitoriu, pentru multă nădeajde a mea, în voi. 23. De va întreba cineva de Tit, soţul mieu iaste, şi întru voi agiutoriu; vare de fraţii noştri, solii besearecilor sînt, şi slava lui Hristos. 14. Derept aceaia arătarea dragostei voastre şi laudei noastre de voi, cătră el arătaţi, înaintea feaţei săboarălor. CAP 9. 1. Măcar să înţeleage bine de voia lor. 3. Încă vîrtos îi îndeamnă. 4. Spre milostenie. 6. Pre carea o închipuiaşte sămănăturii. 10. Carea o dă Dumnezău cu rod. {468}1. Că iată, de slujba carea e a lua pentru sfinţi, în deşărtu mi-e a scrie voao. 2. Că ştiu că-i gata inima voastră, de carea mă laud la machedoneani, că Ahalia e gata den anul ce-au trecut, şi rîvna carea e de voi, pre mulţi au îndemnat. 3. Iară am tremes pre ceşti fraţi, ca să nu fie în deşărt, lauda noastră de voi, în ceastă parte, (cum zicea{m}) să fiţi gata. 4. Că nu cumva de vor veni machedoneanii cu mine, şi vor afla pre voi negătiţi, ne vom ruşina noi (ca să nu zic pre voi {), în laudă cu îndrăznire. 5. Derept aceaia, gîndiiu că ară fi de treabă a îndemna pre fraţi să meargă la voi mainte, şi mainte să isprăvască {246v} milosteniia voastră care v-am spus, aceaia să fie gata aşa cumu e milosteniia, nu ca den silă. 6. Iară aceasta zic: cela ce samănă puţinel, puţinel şi seaceră, iară cela ce samănă mult, mult şi seaceră. 7. Fietecarele cumu-i pohteaşte inima lui; nu de întristare sau den silă, că pre dăruitoriul de bună voe iubeaşte-l Dumnezău. 8. Iară putearnicu e Dumnezău a face toată mila să fie spornică întru voi, ca întru toate, pururea toate den destul avînd, destuliţi-vă în tot faptul bun. 9. Cum iaste scris, împărţit-au, dat-au surumanilor, dereptatea lui rămînea-va în veac. 10. Iară cela ce dă sămînţă sămănătoriului, da-i-va şi pîine de mîncare, şi va înmulţi sămînţa voastră, şi va spori rodul dereptăţii voastre. 11. Că întru toate să vă îmbogăţiţi, întru toată bunătatea, carea lucrează pren noi laudă lui Dumnezău. 12. Că slujba aceştii milostenii, nu numai împle lipsirile sfinţilor, ce să va spori spre multe laude a lui Dumnezău, pentru ispita slujbei aceştiia. 13. Slăvind pre Dumnezău întru plecarea mărturii voastre, în Evangheliia lui Hristos şi în milosteniia îndurării voastre, şi cătră ei şi cătră alţii. 14. Şi pren rugăciunile lor pentru voi, cu mare dragoste cuprinzînd pre voi, pentru mila lui Dumnezău ce e întru voi de destul. 15. Ce har lui Dumnezău. pentru darul Lui, celui nespus. CAP 10. 1. Cu ce îndrăznire. 4. Cu ce arme. 6. Cu ce izbîndă va trebui să fie întrarmat împrotiva hulelor a necredincioşilor, arată. 7. Şi făţiş fiind, n-are puteare mi mică în lucruri. 11. Că departe fiind, are destoinicie în cuvinte. {247r} 1. Iară eu, Pavel, rog pre voi pentru blînziia şi liniştea lui Hristos, carele în faţă între voi sînt smerit, iară de departe, îndrăznitoriu cătră voi. 2. Iară vă rog făţiş, să nu mă silesc cu îndrăznire cu carea gîndesc că am fost cutezătoriu a îndrăzni pre unii carii gîndesc de noi, că îmblăm trupeaşte. 3. Că în trup îmblînd, ce nu după trup oştim. 4. Că armele vitejii noastre nu-s trupeşti, ce-s putearea lui Dumnezău, spre zdrobirea tăriilor. 5. Răsturnînd sfaturile şi toată înălţimea carea să rădică spre înţelesul lui Dumnezău, şi în prinsoare ducînd tot înţelesul, spre ascultarea lui Hristos. 6. Şi gata avînd a izbîndi spre toată neascultarea, cînd să va împlea ascultarea voastră. 7. Carele sînt înaintea feaţei, vedeţi. Să nădăjduiaşte cineva pre sine a fi a lui Hristos, aceastea cugete, iară dentru sine, căce cumu e al lui Hristos, aşa sîntem şi noi ai lui Hristos. 8. Că de mă voiu şi lăuda mai cu asupră de putearea noastră, care ne-au dat noao Dumnezău, spre zidire, iară nu spre răsipireaa voastră, nu mi-e ruşine.. 9. Iară să nu mă văz înspăimînd pre voi cu cărţile. 10. Iară cărţile (zic unii) greale-s şi tari; iară el, în faţa trupului, e slab, şi cuvîntul lui e nesocotit. 11. Aceasta cugetă unul ca acesta, că varecum sîntem în cuvînt den cărţi, de departe, aşa vom fi, şi de făţiş, în fapte. 12. Că nu cutezăm a ne da şi a ne asămăna pre noi, cu unii carii să laudă pre sineşi, ce nu iau aminte că ei în sineaşi să măsură, şi pre eişi, cătră sine să asamănă. 13. Iară noi nu ne lăudăm cu carele nu-s de măsura noastră, ce după măsura obiciaiului, cu carea ne-au măsurat noao Dumnezău, a agiunge şi pînă la voi. 14. Că nu aşa cum ca n-am fi sosit la voi, ne-am înlăţit mai asupră de cum să cădea, şi am agiuns pînă la voi în Evangheliia lui Hristos. {247v} 15. Nu ne lăudăm întru cealea ce nu-s de măsura noastră (ce să zice) de usteneala altora, iară avînd nădeajde că va creaşte credinţa voastră întru voi, pren voi ne mărim după rînduiala noastră den destul. 16. Ca să propoveduim noi şi în ceale laturi carele-s mai dencolo de voi, nu cu măsura ce e dată altuia, cum să ne lăudăm cu cealea carele-s gătite. 17. Iară cela ce să laudă, în Domnul să să laude. Că nu cine să laudă pre sine e lăudat, ce pre carele-l laudă Domnul. CAP 11. 1. Pentru mare dragostea lui în corinteani să sileaşte a mărturisi de sine. 5. Şi a povesti laudele lui. 9. Ustenit-au pentru ei, fără plată. {470} 13. Să nu cumva să fie în ceva, mai mari de el, apostolii minciunoşti. 22. Pre carii mult i-au întrecut de laudă adevărată. 1. Să aţi fi răbdat puţin nepriceaperii meale, ce încă răbdaţi-mi. 2. Că pohtesc pre voi, cu rîvnă dumnezeiască, că logodiiu pre voi ca pre o fată curată, să o dau bărbatului, adecă lui Hristos. 3. Ce mă tem, dă nu cumva, cum au înşălat cel şarpe pre Evva, cu hicleşugul lui, aşa să nu să înstreineaze şi minţile voastre den blînziia carea ia{ste} întru Hristos. 4. Că de ară veni cineva să propoveduiască pre alt Iisus, pre carele n-am propoveduit, sau de aţi luoa alt duh, carele n-aţi luat, sau altă evanghelie, carele n-aţi priimit, acela adevăr l-aţi suferi. 5. Că aşa gîndesc, că nu-s cu nemică mai mic de cei apostoli mai mari. 6. Să şi sînt prost în cuvînt, iară în ştiinţă nu-s prost, ce de tot ne-am arătat aiave de toate, la voi. 7. Au păcat am făcut, smerindu-mă, ca voi să vă înălţaţi? Şi că în dar am propoveduit voao Evanghelia lui Dumnezău? 8. Alte săboară am jăhuit, luînd de la ei plată, ca să {248r} slujesc voao, şi fiind între voi, fost-am în lipsă, şi pre nime nu asupriiu. 9. Că lipsa mea împlură fraţii, deaca veniră den Machedoniia, şi în toate mă ţinuiu voao fără supărare, şi mă ţiiu. 10. Iaste adevărul lui Hristos întru mine, că lăudarea aceasta nu să va astupa întru mine, întru laturile Ahaiei. 11. Că ce? Au că nu iubesc pre voi? Dumnezău ştie. 12. Iară care fac şi voiu face, ca să taiu prilejul acelora ce pohtesc prilej, ca întru cealea ce să laudă. să să afle ca şi noi. 13. Că apostolii ca aceştea minciunoşi, lucrători înşălători, închipuescu-să apostolilor lui Hristos. 14. Şi nu e minune că însuşi Satana să schimbă în chip de îngerul lumineei. 15. Deci nu e lucru mare, de să schimbă slujitorii lui, ca slujitorii dereptăţiei, cărora le va fi sfîrşăniia după faptele lor. 16. Iară grăesc, nime să nu-i pae a fi eu fără minte, iară aimintrea priimiţi-mă ca pre un neînţelept, ca să mă laud şi eu ceva. 17. Ce zic, nu zic după Domnul, ce ca un înţelept întru această laudă a îndrăznirei. 18. Pentru că mulţi să laudă după trup, şi eu mă laud. 19. Că bucuroşi suferiţi pre cei neînţelepţi, voi fiind înţelepţi. 20. Că suferiţi pre aceia carii vă duc pre voi supt robie, varecine vă bate preste faţă. 21. De dosadă grăesc, cum ar fi fost slabi, în ceastă parte. În de cine cutează (ca un neînţelept grăesc), cutez şi eu. 22. Jidovi sînt? Şi eu încă-s, Iizrailteani sînt? Şi eu încă-s. Sămînţa lui Avraam sînt? Şi eu încă-s. {471}23. Slugile lui Hristos sînt? (Neînţelept grăescu:) Mai asupră eu; întru usteneale mai multe, în bătăi mai asupră, în temniţe mai asupră, perirea de moarte, de multe ori.I{248v}24. De la jidovi, de cinci ori cîte patruzeci de bătăi, fără una, am luat. 25. De trei ori, cu toiage fuiu bătut, de o dată cu pietri mă bătură, de trei ori, în răsipirea corabiei, noaptea şi zuoa, întru adîncul măriei fuiu. 26. Călătoriu de multe ori, în periri de rîure, în perire de tîlhari, în perire de la rudele meale, în perire de păgîni, în perire de oraşure, în perire în pustii, în perire în mare, în perire între fraţi minciunoşi. 27. În ustenealăşi în supărare, în prevegheri de multe ori, în foame şi în seate, în post de multe ori, în frig şi goliciune. 28. Fără cealea ce-s den afară, ca un şireag mă împresoară, în toate zilele, grija de toate săboarăle. 29. Cine să supără, de nu mă supăr eu? Cine să săblăzneaşte, ca eu să nu mă amărăsc? 30. De mi să cade a mă lăuda, de slăbiciunea mea mă voiu lăuda. 31. Dumnezău şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, carele e bine lăudat în veaci, şti că nu minţu. 32. În Damasc cine era spre limbi căpitan a lui Aret craiu, păziia oraşul damasţeanilor, vrînd să mă prinză. 33. Şi pre o fereastră, într-o coşniţă, cu funea preste zid, fuiu slobozit, şi aşia le scăpaiu den mîini. CAP 12. 1. Fără voe numără. 3. Arătările. 4. Făcute lui de la Dumnezău. 6. Pentru carele măcar să s-ară putea lăuda, ce încă nu să laudă. 10. Ştiind slăbiciunea sa. 11. Şi aceasta silă mi-e pusă să mă neînţelepţesc, văzînd că ei să asamănă oamenilor celor pohtitori de cinste, pentru carea să înstriinează de cătră Hristos. 1. A mă lăuda nu mi să cuvine, că voiu veni la vederile şi la aşteptările Domnului. 2. Ştiu un om întru Hristos, mainte de patrusprăzeace ani (în trup, au afară {249r}de trup, nu ştiu, Dumnezău ştie). 4. Că fu răpit în Raiu, şi au auzit cuvinte nespuse, carele nu e slobod omului să le grăiască. 5. De unul ca acesta să mă laud; iară de mine nu mă laud, fără numai de nepotinţele meale. 6. Că de voiu să mă laud, nu voiu fi nebun, că adevărat zic, puţineale grăescu, să nu cugete cineva de mine, mai asupra de cum mă veade, sau aude ceva de la mine. {472}7. Şi cu mărirea arătărilor să nu mă foarte lucrez, dată mi-e strămurare înfiptă în trupul mieu, îngerul Satanei, să mă bată preste obraz, ca să nu mă încrez. 8. Pentru aceasta, de trei ori rugaiu pre Domnul ca să-l delunge de mine. 9. Şi-mi zise: Destul ţi-e mila Mea, că putearea Mea pentru slăbiciunea să isprăveaşte. Derept aceaia mă voiu lăuda mai vîrtos întru slăbiciunile meale, ca să sălăşuiască întru mine putearea lui Hristos. 10. Pentr-aceaia mă dezmierdu întru slăbiciuni, întru dosade, în lipse, în goniri, în strîmturi pentru Hristos: cîndu-s slab, atuncea sînt tare. 11. Fuiu fără minte lăudîndu-mă, voi m-aţi silit pre aceaia, mie mi să cădea să mă lăudaţi voi, că în nemică nu fuiu mai mic decît apostolii cei mari, săva că nemică sînt. 12. Că seamnele apostolului făcute-s întru voi, cu toată răbdarea, pren seamne şi minuni şi puteri.13. Că ce e întru care aţi fi mai mici de alte săboară, fără numai că eu n-am asuprit pre voi? (a. Cu plata) Îngăduiţi-mi această greşală. 14. Iaca, a treia oară încă-s gata a veni la voi, ce nu să cade feciorii să strîngă comoară părinţilor, ce părinţii, feciorului. 15. Iară eu bucuros cheltuesc şi mă voi cheltui şi pre mine, pentru sufletele voastre, săva mai vîrtos iubind pre voi, puţinel mă iubit. {249v} 16. Ce fie aşa. eu n-am îngreuiat pre voi, ce fiind măestru, cu măestrie am prinsu pre voi. 17.Au doară pre cineva den cei trimişi la voi, am luat mită de la voi? 18. Rugat-am pre Tit, şi cu el am trimes pre fratele. Au doară au jăhuit pre voi Tit? Au nu cu acelaşi duh am îmblat? Şi au nu într-o urmă? 19. Au pare-vă-să că ne apărăm înaintea voastră? Înaintea lui Dumnezău, întru Hristos, grăim, iară aceastea toate, dragii miei, pentru a voastră întrămătură. 20. Că mă tem să nu cumva, deaca voiu veni, să vă aflu pre voi cum n-aş vrea; şi eu încă să nu mă aflu de voi, cum n-aţi vrea. Să nu cumva să fie pîri, prigoane, urgii, mînii, clevete, şopte, netocmiri, gîlceave. 21. Să nu iară, deaca voiu veni, să mă pleace Dumnezăul mieu între voi.şi să plîng pre mulţi carii au greşit mainte şi nu să pocăiră de necurăţii şi de curvie şi de spurcăciuni carele făcură. CAP 13. 1. A treia oară venind la el, cu certare mai tare să laudă lor. 5. Carii au ispitit cu adevăr putearea lui Hristos în apostoliia sa. 10. Pohteaşte să să pocăiască. 11. Pohteaşte-le bine. {473} 1. A treia oară cu aceasta viiu la voi, den gura a doao sau a trei mărturii stă tot cuvîntul. 2. Spusu-v-am mainte, şi a doao oară încă vă spuiu, ca de făţiş, ce acum departe fiind scriu celora ce au greşit mainte şi altora tuturor, că de voiu veni iară, nu voiu răbda. 3. Pentru ce, au veţi să ispitiţi pre Hristos ce grăiaşte întru mine, carele întru voi nu-i slab, ce-i putearnic în voi. 4. Că de au şi fost răstignit din slăbiciune, încă viiază den putearea lui Dumnezău; că noi încă sîntem slabi cu El, ce vom fi vii cu El, den putearea lui Dumnezău, la voi. {250r} 5. Înşivă vă ispitiţi de sînteţi întru credinţă, pre voişi vă certaţi. Au nu vă cunoaşteţi pre voi, că Iisus Hristos iaste întru voi? Poate că sînteţi lăpădaţi. 6. Ce am nădeajde că veţi cunoaşte că noi nu sîntem lăpădaţi. 7. Iară pohtesc dela Dumnezău să nu faceţi nece un rău, nu ca să ne aflăm noi cercaţi, ce ca să faceţi voi ce e bine, iară noi să fim ca lăpădaţii. 8. Că nu putem nemică spre adevăr, ce pentru adevărul. 9. Că bucurămu-ne cînd sîntem slabi, iară voi sînteţi tari. şi aceasta pohtim, a voastră întrămătură. 10. Derept ceasta, aceastea scriu, de departe, nu de faţă, mai cu asupră să fac după putearea care mi-au dat Domnul, spre întrămătură, ce nu spre răsipire. 11. După aceastea, fraţilor, bucuraţi-vă, întrămaţivă, mîngîiaţi-vă, una înţeleageţi: în pace trăiţi, şi Dumnezăul dragostei şi al pacei va fi cu voi. 12. Sărutaţivă unul pe alalt, cu sărutarea sfîntă. Închină-să voao sfinţii toţi. 13. Mila Domnului Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezău şi împrerunarea Duhului Sfînt să fie cu voi toţi. Amin. Aceasta e a doua carte cătră corinteani; trimeasă-i den Filipus. oraşul Machedonii, pre Tit şi pre Luca. {474} PREADOSLOVIIA LA GALATEANI. Spunerea aceaştii cărţi. Pentru ce ocă-i scrisă această carte? Înţelease apostolul că pre galateanii îi amăgia apostolii minciunoşi, carii învăţătura apostolului de îndereptarea omului numai pren credinţă, carea e în Hristos, o călca {250v}mestecîndu-o cu îndereptarea faptelor, învăţînd pre oameni că nu numai pren credinţă să îndereaptă omul, înaintea lui Dumnezău, ce la îndereptarea şi la spăseniia sufletelor, trebuiaşte a ţinea şi leagea lui Moisi.Derept aceaia-i învaţă că tăiarea împregiur creştinilor li-e de treabă a o ţinea şi alte obicine, cum să veade den ceastă carte. Pentr-aceaia apostolul îndeamnă pre galateani, pre carii cu propovedaniia Evanghelii adusease-i la credinţa lui Hristos, să să ferească de apostoli minciunoşi şi le arată cu multe tării că omul creştin, înaintea lui Dumnezău, nu să îndereaptă den faprte bune şi den ţinerea legii, ce numai den credinţă în Hristos, care are fapte bune: galat{eani} 2, stih 16. După aceastea, îndeamnă-i pre galateani pre fapte bune, cum să-şi arate cu acelea credinţa lor, să nu să lase mai mult amegitorilor, a apostoli menciunoşi. ce cu pilda lui, numai în chinul lui Hristos şi îndereptarea să-şi caute pren moartea lui Hristos: cap 5, stih 13, pînă în svîrşitul al 6-lea cap. Vreamea ceştii cărţi cînd au fost scrisă, cu adevăr nu să poate şti: unii zic că-i scrisă înaintea săborului apostolilor. Ce de-au vrut fi scrisă după aceaia, ară fi pomenit în ceastă carte, ce nu pomeneaşte nemică. Ce această carte-i scrisă în Roma, iară Pavel, înintea acelui săbor al apostolilor, n-au fost în Roma, ce după aceaia al 8-lea an au mersu în Roma, iară săborul acela, cum scrie Eronim la galat{eani} 2, au fost în anul după Hristos 51, în anii lui Clavdie împărat al 9-le, după înturnarea lui Pavel, 17 ani. Pavel fu dus la Roma. după Hristos, 66 de ani, iară a lui Neron, 11 ani, după înturnarea lui, la 32 de ani. Scrisu-o-au în prinsoarea lui, cum arată la sfărşitul cărţii, galat{eani}, scrisă cu 2 ani mai înainte de moartea lui, după înturnarea lui, 33, anii lui Hristos, 67. {251r} {475} CARTEA LUI PAVEL APOSTOL LA GALATEANI. Cap 1. 1. După scrisoare. 6. Ceartă pre galateani pentru că s-au lăsat amegitorilor. apostolilor minciunoşi. 9. Şi Evangheliia lui Pavel o a lăsat. 15. Carea au luat dela Dumnezău. 17. Mainte de ce nu grăise nece cu un apostol. 1. Pavel apostol (nu de la oameni, nece pentru oameni, ce pren Iisus Hristos şi Tatăl Dumnezău, carele L-au sculat pre El den morţi). 2. Şi cu toţi fraţii carii sînt cu mine, săboarălor Galatiei. 3. Milă voao şi pace de la Dumnezău Tatăl şi Domnul nostru Iisus Hristos. 4. Carele S-au dat pre Sine, pentru păcatele noastre, ca să ne răpească pre noi den această lume hicleană, după voia lui Dumnezău şi a Tatălui nostru. 5. A căruia fie slava, întru veacii veacilor, amin. 6. Miru-mă că aşa curund lăsînd pre acela ce v-au chemat pre voi spre mila lui Hristos, şi v-aţi mutat într-altă evanghelie. 7. Că nu iaste altă, ce numai unii vă turbură pre voi şi vor să întoarcă Evangheliia lui Hristos. 8. Ce măcară noi, sau îngerul den ceriu va propovedui voao altă, fără de aceaia ce am propoveduit voao, anatema să fie. 9. Cum am zis mainte, şi acujm iară zic, să va propovedui voao cineva, fără aceaia carea aţi priimit, anatema să fie. 10. Iară acum cătră oameni, au cătră Dumnezău, vă îndemnu? Au caut să plac oamenilor? Că de aş plăcea oamenilor, n-aş fi slugă lui Hristos. {252v}11. Ce vă dau în ştire voao, fraţilor, Evangheliia ce e propoveduită de mine nu iaste după om. 12. Că eu de la om nu o am luat, nece o am învăţat, ce den arătarea lui Iisus Hristos. 13. Că auzit-aţi cum m-am purtat oarecînd între jidovime, că foarte-am supărat beseareca lui Dumnezău şi o am răsipit pre ia. 14. Şi creştea{m} întru jidovime mai mult de vîrstnicii miei în ruda mea, mai cu mare rîvne fiind cătră rînduialele carele am luat de la părinţii miei. 15. Iară cînd plăcu lui Dumnezău, cel ce mă alease den pîntecele maicii meale, şi mă chemă den mila Lui. 16. Să arate pre Fiiul Lui pentru mine, cva să propoveduesc pre El între păgîni, derept ceaia, nu m-am sfătuit cu trupul şi cu sîngele. 17. Nece m-am înturnat în Ierosalim cătră apostolii ceia ce era mainte de mine, ce mă duş în Araviia şi iară mă întorş în Damasc. 18. După aceaia, după trei ani, înturnaiu în Ierosalim să văz pre Pătru şi rămaş la el cincisprăzeace zile. {478} 19. Iară pre altul den apostoli n-am văzut pre nime, fără numai pre Iacov, fratele Domnului. 20. Iară în cealea ce scriu voao, iaca înaintea lui Dumnezău (grăesc) că nu minţu. 21. După aceaia, veniiu în laturile Sirii şi a Chilichiei. 22. Şi eram necunoscut feaţei besearecii Iudei, carele era îm Hristos. 23. Ce numai auziia{m} zicînd "Carele goniia pre noi oarecînd, acum propoveduiaşte credinţa carea oarecînd o răsipiia". 24. Şi slăviia Dumnezău de mine. CAP 2. 1. Arată că nece o osebire den Evangheliia lui n-au învăţat. 3. Pentru ce n-au tăiat împregiur pre Tit. 11. Ceartă pre făţărniciia lui Pătru apostolul. 17. Arată că în dar numai, ne îndereptăm înaintea lui Dumnezău, pren credinţă lui Hristos, fără faptele legiei. 1. După aceaia, preste patrusprăzeace ani, iară mă suiiu în Ierosalim, cu Varnava, luînd şi pre Tit cu noi. {152r} 2. Şi mă suiiu den arătare, şi le spuş lor Evangheliia carea propoveduescu între păgîni; iară deusebi, acelora ce li să părea a fi ceva, să nu cumva să alerg în deşărt sau să fiu alergat. 3. Ce nece Tit, carele era cu mine, săva că era grec, nu fu silit să tae împregiur. 4. Iară pentru fraţii cei minciunoşi, carii năvălise să iscodească sloboziia noastră, care avem în Iisus Hristos, ca să ne pună pre noi supt slujbă. 5. Cărora.nece cît ai clipi, nu le-am îngăduit să ne plecăm, ca să rămîe adevărarea Evangheliei întru voi. 6. Iară de ceia ce li se părea a fi ceva carii era odată, nece o treabă nu am, Dumnezău făţăriia omului nu priimeaşte, că ceia ce sînt în cinste, nemică nu-mi adusără înainte. 7. Ce încă împrotivă, văzînd că e încrezută mie evangheliia a netăerii, cum şi lui Pătru, tăiarea împregiur. 8. (Că Cela ce ai fost străbătătoriu pren Pătru în apostoliia tăerii împregiur, putearnic fu şi prin mine, între păgîni). 9. Şi cunoscînd Iacov şi Chifa şi Ioan, carii ţinea stîlpi. că mi-e dat şi mie darul, mînile deaderă cu mine şi cu Varnava, spre însoţire, ca noi, între păgîni, iară ei, între tăiaţii împregiur (a. Să propoveduiască). 10. Numai ce ne îndemnară să ne aducem aminte despre surumani, pre carea ne-am şi silit. 11. Iară cînd veni Pătru întru Antiohiis, făţişu-i stătuiu împrotivă, că i să cuveniia certare. 12. Că mainte pînă nu venise oarecarii de la Iacov, cu păgînii mînca; iară deaca veniră, să da în laturi şi să osebiia, temîndu-să de ceia ce era tăiaţii împregiur. {477} 13. Şi să arăta a fi cu ei împreună şi ceialalţi jidovi, aşa cît şi Varnava să trăgea cu făţărniciia lor. 14. Ce deaca-i văzuiu că nu îmblă derept, cum s-ară cuveni cătră adevărarea Evanghelii, ziş lui Pătru, înaintea tuturor; Să tu, fiind jidov, trăeşti păgîneaşte, şi nu jido{252r}veaşte, pentru ce sileşti păgînii să să jidovească? 15. Noi sîntem den fire jidovi, şi nu den păgîni păcătoşi. 16. Ştiind că nu să îndereptă omul den faptele legiei, ce pren credinţa lui Iisus Hristos, şi noi am crezut în Iisus Hristos, ca să ne îndereptăm den credinţa lui Hristos, iară nu den faptele legiei, nece un trup.17. Iară de căutăm să ne îndereptăm întru Hristos, şi ne aflăm păcătoşi, au doară slugă e Hristos păcatului? Să nu fie. 18. Că cealea ce-am răsipit, să le voiu iară zidi, păcătos voiu fi. 19. Că eu pentru leagea legiei muriiu, ca să viez lui Dumnezău. 20. Cu Hristos mă răstigniiu, iară viez, ce nu mai mult eu, ce viiază în mine Hristos; iară viiaţa care viez acum în trup, pren credinţa Fiiului lui Dumnezău viezu-o. Cela ce mă iubi pre mine, şi Să deade pre Sine, pentru mine. 21. Nu lepăd darul lui Dumnezău, că să e dereptatea pren leage, iară Hristos în deşărt au murit. CAP 3. 1. Înfruntă-i căce s-au lăsat a-i amegi şi a-i trage de la îndereptarea ce-i în Hristos. 6. Aduce pilda lui Avraam. 10. Carei vor să să îndereapte den faptele legiei, supt blăstăm sînt. 21. Spune pentru ce e dată leagea. 1. Nebuni galateani, cine vă amegi să nu îngăduiţi dereptăţiei? Cărora vă era scris mainte Iisus Hristos înaintea ochilor, între voi răstignit? 2. Aceasta mi-e voia numai să ştim de la voi: den faptele leagiei aţi luat duhul, au den credinţă, pren auzit? 3. Au aşa nebuni sînteţi? Ce aţi început în duh, acum în trup isprăviţi? 4. Au aşa de multe aţi suferit în deşărte? Să-i, în deşărt. 5. Iară cela ce dă voao duhul şi face puteari întru voi {253} den faptele legiei-s, au den credinţă pren ascultare? 6. Cum Avram crezu lui Dumnezău şi i să socoti lui întru dereptate. 7. Dară înţeleageţi că ceia ce sînt den credinţă, aceia sînt feciorii lu Avraam. 8. Că văzînd mainte Scriptura, că den credinţă dereptează Dumnezău pre păgîni, carea au propoveduit mainte lui Avraam zicînd că "Blagoslovi-să-vor în tine toate limbile". {478} 9. Derept aceaia carii-s den credinţă să vor blagoslovi,cu credinciosul Avraam. 10. Că au cîţi sînt den faptele legiei, supt blăstăm sînt? Că iaste scris "Blăstămat iaste au cine nu va rămînea în toate carele-s scrise în cartea legiei ca să le facă acealea". 11. Iară că să nu să îndereaptă nime înaintea lui Dumnezău pren leage, aiave iaste, că dereptul den credinţă viiază. 12. Iară leagea nu iaste den credinţă, ce omul carele va face acealea viia-va pren iale. 13. Iară Hristos pre noi ne-au descumpărat den blăstămul legiei, fiind pentru noi blăstămu, că scris iaste "Blăstămatu-i au cine-i spînzurat pre lemnu." 14. Ca să fie în păgîni blagosloveniia lui Avraam în Iisus Hristos, ca să priimim făgăduiala Duhului Sfînt pentru credinţa. 15. Fraţilor, după om grăesc, că şi legătura omenească nime nu o leapădă, nece o mai adaoge. 16. Iară lui Avraamu i-s zise făgăduinţele, şi seminţii lui; nu zice: "seminţele", ca despre mulţi, ce numai de unul: "şi seminţii tale", carele iaste Hristos. 17. Iară acesta zic că legătura ce-i întărită mainte de la Dumnezău pentru Hristos, leagea care-i începută după patru sute şi treizeci de ani, nu o slăbeaşte ca să frîngă făgăduinţa. 18. Că de iaste moşiia den leage, de-acii nu-i den făgăduială, iară lui Avraam, pentru făgăduiala-i dărui Dumnezău moşie. {253v} 19. Dară ce e leagea? Pentru păcate e dată, pîn-ară veni cea sămînţă căriia fu făgăduita; leage-i rînduită pre îngeri, pren mîna împăcătoriului. 20 Iară împăcătoriul nu-i a unuia, iară Dumnezău-i unul. 21. Iară leagea dată-i împrotiva făgăduinţelor lui Dumnezău? Ba nu, că s-ară fi fost dată leagea să poată înviia, adevărat den leage are fi dereptatea. 22. Ce închise Scriptura pre toate supt păcat, ca făgăduiala den credinţa lui Iisus Hristos să să dea credincioşilor. 23. Iară mainte de venirea credinţei, ţineamu-ne supt păzitura legiei, închişi în acea credinţă carea era a să arăta. 24. Derept aceaia, leagea povaţă ne-au fost spre Hristos, ca den credinţă să ne îndărăptăm. 25. Iară deaca veni credinţa, mai mult nu sîntem supt povaţă. 26. Că toţi sînteţi fii lui Dumnezău, pentru credinţa în Iisus Hristos. 27. Că varecîţi întru Hristos v-aţi botezat. în Hristos v-aţi îmbrăcat. 28. Nu-i jidov, nece grec, nece slugă, nece slobod, nece bărbat, nece muiare, că voi toţi unul sînteţi întru Iisus Hristos. 29. Iară de sînteţi ai lui Hristos, sămînţa lui Avraam sînteţi şi, după făgăduinţe, moştenitori. {479} CAP 4.1. De supt leage, cu venitul lui Hristos, ne-am slobozit. 4. Carele e sfîrşitul legiei. 9. Nebunie-i a să înturna la rătăcituri. 13. Îndeamnă, derept aceaia, spre învăţătura Evanghelii cea curată. 21. Cu pildă frumoasă arată învăţătura lui. 1. Iară aceasta zic, pînă cînd iaste moşteanul poroboc, în nemică nu să osebeaşte de slugă, săva că e domnu tuturora. 2. Ce supt titori şi supt socotitori iaste pînă în vremea ce au rînduit tată-său. 3. Aşa şi noi, cînd eram poroboci, supt leagea (a. Sithiia) lumiei eram puşi supt slujbă. 4. Iară deaca veni vreamea deplin, trimise Dumnezău {254r} pre Fiiul Său, cel născut den muiare, supus supt leage. 5. Ca pre cei de supt leage să-i răscumpere, ca să luom făgăduinţă fiiască. 6. Iară fiind feciori, trimise Dumnezău pre Duhul Fiiului Său întru inimile voastre, strigînd "Avva părinte!" 7. Aşa acum nu eşti slugă, ce fiiu, iară să eşti fiiu şi moştean a lui Dumnezău, pren Iisus Hristos. 8. Iară atuncea, necunoscînd pre Dumnezău slujiiaţi dumnezeilor celor ce nu-s den fire dumnezei, 9. Iară acum, cunoscînd pre Dumnezău, şi mai vîrtos, fiind cunoscuţi de Dumnezău, cum vă întoarceţi iară la acealea slabe şi proaste stihii (b. Leagea), cărora de nou (c. De iznoavă) veţi să le slujiţi? 10. Socotiţi zilele şi lunile şi vremile şi anii. 11. Temu-mă, să nu mă fiu ustenit în deşărt între voi. 12. Fiţi ca şi eu, că eu încă-s ca voi, fraţilor, rogu-mă voao, în nemică nu m-aţi obidit. 13. Ştiţi că cu slăbiciunea trupului am propoveduit voao întîiu. 14. Şi ispita mea, carea fu în trupul mieu, nu o aţi avut ca în nemică, nece o aţi scuepit, ce pre mine, ca îngerul lui Dumnezău şi ca pre Iisus Hristos m-aţi priimit. 15. Iară ce era fericitura voastră? Ce mărturisesc voao, de-au vrut putea fi, ochi voştri aţi vrut scoate şi mi-aţi fi dat. 16. Derept aceaia, pizmaş m-am făcut voao, grăind voao adevărat? 17. Foarte vă îndrăgiră, ce nu bine, ce încă vor să ne închiză afară, ca să îndrăgiţi pre ei. 18. Cu cuviinţă-i foarte a îndrăgi pururea în lucru bun, şi nu numai cîndu-s de faţă între voi. 19. Feţii miei, pre carii iară vă nascu, pînă să va chipui Hristos întru voi. 20. Vreare-aş acum să fiu la voi, şi să schimb glasul mieu că mă îndoesc de voi. 21. Spuneţi-mi, carii veţi să fiţi supt leage, au nu ascultaţi leagea? {254v} {480}22. Că scris iaste că Avraam doi feciori au avut: unul den slujnică, şi altul den slobodnică. 23. Ce carele-i den slujnică, după trupu-i născut, iară carele-i den slobodnică, făgăduitu-i. 24. Pren carele să asamănă alta: că aceastea sînt ceale doao legături, una e Agara, den muntele Sinaei, născînd supt slujbă. 25. Că acela Agar iaste măgură Sinaei, la Araviia, în acela chip să asamănă ei Ierosalimul cest de acum, ce slujeaşte cu fii săi. 26. Iară Ierosalimul cel de sus, slobodnica iaste, care iaste mumă noao tuturor. 27. Că scris iaste "Veseleaşte-te, stearpă carea nu naşti; rumpete şi strigă, carea nu naşti, că mai mulţi-s feciorii ceii lăsate, decît a ceiia ce are bărbat". 28. Iară noi, fraţilor după Isaac, feciori făgăduinţii sîntem. 29. Ce cum fu atuncea, carele era născut după trup, goniia pre cel născut sufletesc, aşa şi acum. 30. Dară ce grăiaşte Scriptura? "Scoate slujnica şi pre feciorul ei, că nececum nu va fi moştean feciorul slujnicei cu feciorul slobodnicei".31. Derept aceaia, fraţilor, nu sîntem feciori slujnicei, ce a slobodnicei. CAP 5. 1. Pentru vă ce au născut den slobodnică, le duce aminte cîtu e lucru frumos sloboziia pre Hristos. 15. Cum trebuie să trăiască cu aceaia slobozie. 16. Duhului să îngăduiască. 19. Şi să stea împrotiva trupului. 1. Derept aceaia, staţi în sloboziia carea ne-au slobozit pren noi Hristos, şi iară nu vă legareţi în giugul slujbei. 2. Iaca eu Pavel zic voao că, să vă veţi tăia împregiur, nemică Hristos nu vă foloseaşte. 3. Şi iară mărturisesc a tot omul, că cela ce să tae împregiur, deatoriu iaste toată leagea să o ţie. 4. Îndeşărtatu-v-aţi de Hristos, carii veţi să vă îndereptaţi den leage, den milă aţi căzut.5. Că noi cu duhul, den credinţă, nădeajdea dereptăţii aşteptăm.{255r} 6. Că în Iisus Hristos, nece tăiarea împregiur foloseaşte, nece netăiarea, ce credinţa carea lucrează cu dragoste. 7. Alergat-aţi frumos. Cine vă opri să nu vă plecaţi adevărului? 8. Această amegeală nu e de la cela ce au chemat pre voi. 9. Puţin aluat toată frămîntătura dospeaşte. 10. Eu nădăjduesc de voi în Domnul, că altă nemică nu veţi înţeleage; iară cine vă turbură pre voi poartă osîndă,măcară cine iaste. 11. Iară eu, fraţilor, deaca propoveduescu tăiarea împregiur, ce mai paţ goniri? Derept aceaia, deşărtatu-s-au zminteala cruciei (a. Ce să zice, învăţătura Evanghelii). 12. Să au vrut da Dumnezău, să să plevescă carii vă turbură pre voi. {481}13. Că voi spre slobozie sînteţi chemaţi, fraţilor, numai să nu daţi sloboziia voastră să fie prilej trupului, ce cu dragoste slujiţi unul altuia. 14. Că leagea toată să împle în cest cuvînt "Iubeaşte pre priiatinul tău ca însuţi pre tine". 15. Iară de vă veţi mînca unul cu alalt, socotiţi-vă să nu vă iară înghiţiţi unul de alt. 16. Iară vă zic: În Duhul îmblaţi, şi ce pohteaşte trupul nu isprăvireţi. 17. Că trupul pohteaşte împrotiva Duhulu, iară Duhul împrotiva trupului, iară aceastea să protivesc unul cu altu, ca nu carele voiţi acealea să faceţi. 18. Că de vă purtaţi de Duhul, nu sînteţ supt leage. 19. Iară faptele trupului aiave sînt, carele-s curviia, necurăţiia, spurcăciunea. 20. Slujba idolilor, fermecătoriia, pizmele, sfadele, aleanurele, mîniile, urgiile, îndărăptniciile, eresurele. 21. Urîciunele, vrăjmăşiile, beţiile, lăcomiile, şi carele să asamănă acestora; de carele vă poruncesc voao, cum şi mai nainte am zis, că ceia ce fac aceastea, Împărăţiia lui Dumnezău nu o vor moşteni. {255v} 22. Iară poamele Duhului iaste dragostea, bucuriia, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, milostivniciia, credinţa, blîndeaţele, trezvirea. 23. Împrotiva acestora nu-i leagea. 24. Iară carii sînt ai lui Hristos, trupulu-şi răstigniră, cu pohtele şi cu patimele. 25. De vieţuim în Duhul, în Duh să şi îmblăm. 26. Să nu fim pohtitori slavei deşarte şi învrăjbitori unul pre altul şi urînd unul pre altul. CAP 6. 1. Învaţă de dragostea cu carea trebue să priimim pre ceia ce au căzut. 6. Şi pre slugile cuvîntului lui Dumnezău. 10. Şi pre ceia ce-s den gloata credinţei. 12. Să nu fie ca cei făcători de leage strîmbi. 13. Carii să laudă în ţinearea legii. 14. Şi nu în chinul lui Hristos. 1. Fraţilor, de cade omul în vro greşală, voi, cei sufleteşti, îndereptaţi pre unul ca acesta, cu duhul blîndeaţelor, socotindu-te pre tine, să nu fii şi tu ispitit. 2. Purtaţi sarcina unul altuia, şi aşa veţi împlea leagea lui Hristos, 3. Că de-i pare cuiva a fi ceva, fiind nemică, pre sine să înşală. 4. Iară lucrul lui fietecine să şi-l cearce şi atuncea întru eluşi numa va avea laudă, şi nu întru altul. 5. Că fietecine sarcina lui va şi purta. {482} 6. Iară cela ce ce să învaţă den cuvînt, să împarţă celuia ce-l învaţă den toate. 7. Nu vă amegireţi, Dumnezău nu să batgiocureaşte, că ce samănă omul aceaia şi seaceră. 8. Că cela ce samănă trupului, den trup va secera putregiune, iară cela ce samănă întru Duh, den Duh seaceră viaţa veacilor. 9. Iară în fapte bune să nu ne lenim, că în vreamia sa vom secera, să nu ne vom leni. 10. Derept aceaia, pînă avem vreame, să facem bine cu toţi, iară mai vîrtos ca ceia ce-s den gloata credinţei. {256r} 11. Vedeţi ce cărţi scriş voao, cu mîna mea. 12. Au carii vor să fie vederoşi în trup, aceştea silesc pre voi să vă tăiaţi împregiur, ca să nu paţă gonire, pren crucea lui Hristos. 13. Că nece aceia ce să tae împregiur ţin leagea, ce vor pre voi să vă tae împregiur, ca să să laude de trupul vostru. 14. Iară de mine departe fie a mă lăuda, fără numai în crucea (a. Chinul) Domnului nostru Iisus Hristos, pren carele mie lumea mi s-au răstignit şi eu lumii. 15. Că în Iisus Hristos, nece tăiarea împregiur nemică nu foloseaşte, nece netăierea, ce făptura cea noao. 16. Şi au carii îmblă într-aces obiceaiu, pace spre ei şi milă, şi spre Israilul lui Dumnezău. 17. Iară de alte, nime nu-mi facă supărare, că eu seamnele Domnului Iisus, în trupul mieu le port. 18. Mila Domnului nostru Hristos fie cu duhul vostru, fraţilor.Amin. Den Roma trimeasă-i această carte la galateani. {256v} {483} PREADOSLOVIIA LA EFESEANI. Aicea trebuiaşte să ştim trei lucuri despre începătura aceştii cărţi: Întîiu, de oraşul Efesului, căruia au scris această carte. A doa oară. despre ce lucru au scris. A treia oară, cîte părţi are această carte. şi întru iale ce e scris. Efesul au fost oraşu în Asiia cea mai mică, făcut în ţărmurele mării Asiei, făcută între apus şi între amiazăzi. Era oraş bogat şi vestit pentru neguţătoriia ce aducea pe mare. Vestit era şi de răutăţi, mai vîrtos pentru idoliia şi pentru beseareca Dianii cei mari dumezăoaei; şi mulţi era închinaţi fermecăturiilor şi meşteşugurilor drăceşti, cum să arată la cap. 19, stih 13. 16, 19. Fost-au tremes Pavel la acest oraş, să-l întoarne, şi au petrecut acolea trei ani, învăţînd şi întrebîndu-să cu ei zuoa şi noaptea, Curăţi oraşul de multe necurăţii şi rătăcituri şi zidi săbor frumos lui Hristos, însă ce mare nevoe şi ispită pentru pizmaşi, cum scrie 1 cor{inteani} 15 cap. şi 16. Şi zice că au avut războiu cu fierile, şi au avut uşă deşchisă cătră propovedaniia Evanghelii, şi pizmaşi mulţi. 1. A doa oară fiind Pavel în prinoare în Roma, pentru Hristos, scris-au ceastă carte la efeseani, să-i mîngîe şi să-i tărească în credinţa lui Hristos. Şi folosiia mult acea învăţătură şi altor săboară. pentru că den toate părţile den lume să strîngea la Efes, pentru neguţătoriia, şi auzind acolea Evangheliia, înturnîndu-să iară la moşiile lor, vestiia ce e credinţa în Hristos. 3. Această carte are doao părţi: partea dentîiu cuprinde trei capete, a doao iară trei capete. În partea dentîiu {257r} mila lui Dumnezău ne arată despre alesătura noastră în dar, şi că sîntem chemaţi la Împărăţiia lui Dumnezău, pentru că am fost aleşi în Hristos, mainte de fapta lumii. Arată pre scurt că ispăseniia omului iaste den mila lui Dumnezău ca dentr-un izvor, în capul dentîiu; în al doile le aduce aminte cît au fost de săraci şi nevoiaşi, pînă n-au fost chemaţi, pre Evangheliie, la Hristos. Şi iară spune că păgînii au fost streini de făgăduinţa vieţiei de vecie, carea o făgăduise Hristos numai jidovilor. În al treile cap spune că apostoliia lui e rînduită mai vîrtos păgînilor, carii au fost în multă vreame streini, iară acum sînt număraţi între creştini. La sfîrşitu să roagă lui Dumnezău, să dea efeseanilor înţelep {484}ciune adevărată de Hristos, şi în aceaia să-i întărască, să-şi poată aduce aminte de mila şi de bună fapta lui Dumnezău, că era ei păgîni, şi fiind creştini nu auzise nemică de tăiarea împregiur şi de alte obiciaiuri a legii. Iară carii îndemna pre creştini să ţie leagea striga că toţi sînt lăpădaţi, carii nu să tae împregiur şi care nu în obiceaiurele legiei şi huliia pre Pavel pentru că învăţa pre Hristos a fi şi al jidovilor şi al păgînilor, şi zicea că apostoliia lui iaste împrotiva învăţăturii dumnezeeşti, că povesteaşte mila lui Dumnezău oamenilor păgîni. Pentr-aceaia să nu cumva, într-atîtea hule. să să îndoiască şi să să slăbească den credinţă părutu-i-au să-i agiute şi să-i întărească. În a doao parte, în al patrulea cap, scrie obiceaiul cu carele Dumnezău credincioşii Lui îi îndereaptă şi-i socoteaşte, ce să zice pren Evangheliia propoveduită de oameni; după aceaia, în al 5-lea şi în l 6-lea, scrie de roada propovedanii, care e nevinovăţie şi sfinţie, şi despre ale lucruri creştineşti. Pre scurt, în partea dentîiu întăreaşte credinţa efeseanilor, iară în a doaoa parte îi îndeamnă spre credinţă şi spre fapte bune. {257v} CARTEA LUI PAVEL APOSTOL LA EFESANI. CAP 1. 1. După închinăciuni. 4. De alesătura lui Dumnezău în dar. 5. Şi de făgăduinţa fiiască grăiaşte, cum ne-au făgăduit să-I fim fii. 7. 13. Den carea spăseniia oamenilor iase ca dentr-un izvor. Şi pentru că ceastă taină nime nu o poate cuprinde. 16. Roagă pre Dumnezău. 20. Să-i ducă pre efeseani la cunoştinţa lui Dumnezău cea deplin. 1. Pavel, apostolul lui Iisus Hristos pren voia lui Dumnezău, sfinţilor celora ce sînt în Efes şi credincioşilor în Iisus Hristos. 2. Milă voao şi pace de la Dumnezău Tatăl nostru şi Domnul Iisus Hristos. 3. Blagoslovitu-i Dumnezău şi Tatăl Domnului nostru a lui Iisus Hristos, carele blagoslovi pre noi cu toată blagosloveniia sufletească, în ceriure, în Hristos. 4. Cum ne-au ales pre noi întru El, mainte de începutul lumiei, să fim sfinţi şi nevinovaţi înaintea Lui, în dragoste. 5. Carele ne-au prinsu pre noi fii pentru Iisus Hristos întru Eluşi, după bună vrearea voei Lui. 6. În lauda slavei a milei Lui, cu carea în dar spre noi ne făcu Lui, în cel iubit. 7. În carele avem descumpănare pren sîngele Lui, ertăciunea păcatelor, după bogăţiia milostei Lui. {485} 8. Carea s.au sporit întru noi, cu toată mîndriia şi înţelepciunea 9. Spuind noo taina voei Lui, după bună voia Lui, carea orînduise întru El. 10. Întru împărţirea împlerii vremilor, să să adune toate întru Hristos, carele sînt în ceriuri şi pre pămînt. {258r} 11. Întru El, întru carele sîntem şi chemaţi, fiind rînduiţi după tocmeala Lui, carele face toate după sfatul voei Lui. 12. Ca să fim noi în lauda slavei Lui, carii nădăjduiam mainte în Hristos. 13. Întru care aşi nădăjduit şi voi, auzind cuvîntul adevărului, Evangheliia spăsenii vostre, întru care şi crezînd, sămnaţi sînteţi făgăduinţei Duhului Sfînt. 14. Carele iaste zălogul moşiei noastre, în izbăvirea descumpărării, întru lauda Slavei Lui. 15. Derept aceaia şi eu auzind credinţa voastră întru Domnul Iisus, şi dragostea cătră toţi sfinţii. 16. Nu încetez a da har pentru pentru voi, pomenind de voi în rugăciunele meale. 17. Ca Dumnezăul a Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei să dea voao duhul înţelepţii şi a arătării întru cunoaşterea Lui. 18. Luminaţi ochii mintei voastre, ca să ştiţi voi carea iaste nădeajdea chemării Lui, şi ce-i bogăţimea slavei moşii Lui, întru sfinţi. 19. Şi ce-i mărirea cea înălţată a puterii Lui în noi, carii creadem, după tare străbaterea a puterii Lui. 20. Carea au arătat în Hristos, cînd L-au sculat pre El den morţi şi L-au pus de-a dereapta Lui, în ceriuri. 21. Mai sus de toate, toată împărăţiia şi putearea şi tăriia şi domniia şi spre tot numele ce să numeaşte, nu numai în veacul acesta, ce şi în cel venitoriu. 22. Şi toate le puse supt picioarele Lui, şi pre El puse cap spre toate, şi besearecii, carea a trupul Lui şi împlearea Lui, carea împle toate, în toţi. CAP 2. 1. Arată lor mare mila lui Dumnezău, şi-l aduce aminte. 5. Că au fost în peire. 8. Şi le arată că den mila lui Dumnezău sînt ţînuţi. 13. Şi sînt împreunaţi cu credincioşii. 16. Şi sînt împăraţi ca Dumnezău, pentru Hristos, 17. Carele pace să arată pren Evangheliie. {258v} 1. Şi pre voi v-au înviiat, carii eraţi morţi în greşalele şi în păcatele voastre. 1. Întru carele aţi îmblat oarecînd, după viiaţa ceştii lumi, după domnul puterii aerului şi duhului, carele acum lucrează întru fii necredinţei. 3. Între carii şi noi toţi oarecînd viiam, în pohtele trupului nostru, făcînd voia trupului şi a cugetelor, şi eram în fire feciorii mîniei, ca şi alalţi. {486} 4. Iară Dumnezău, carele-i bogat în milostivnicie, pentru mare dragoste Lui, cu carea ne îndrăgi pre noi. 5. Şi fiind noi morţi în greşale, depreună cu Hristos ne-au înviiat, dentr-a cui milă sînteţi spăsiţi. 6. Şi depreună v-au sculat. şi v-au pus în ceriure, în Iisus Hristos. 7. Ca să arate în veacurele venitoare, mari bogăţiile milei Lui, den bunătatea Lui, în Iisus Hristos. 8. Că din milă sînteţi spăsiţi pren credinţă; şi aceasta nu-i de la voi, că darul lui Dumnezău iaste. 9. Nu den fapte, ca să nu să laude nime. 10. Că a Lui făptură sîntem, făcuţi în Iisus Hristos, spre fapte bune, carele le găti Dumnezău, să îmblăm între iale. 11. Pentru aceaia vă aduceţi aminte, că voi carii eraţi oarecînd păgîni în trup, carii vă chemaţi netăiaţi împregiur, de aceaia care să cheamă tăiare împregiur în trup, carea-i făcută cu mîna. 12. Că voi în aceaia vreame eraţi fără Hristos, şi streinaţi de-nsoţirea lui Iisrail, şi depărtaţi de legătura făgăduinţei, neavînd nădeajde, şi fără Dumnezău în lume. 13. Iară acum, în Iisus Hristos, voi carii eraţi oarecînd departe, aproape v-aţi făcut, pren sîngele lui Hristos. 14. Că Elu-i pacea noastră, carele făcu amîndoao una, şi păreatele den mijloc al usebiturii l-au rupt. 15. Pizmele legii, a poruncelor carea era pusă în obiceaiu, cu trupul Lui le ştearse, ca să facă dentr-acei doi, întru {259v}Eluşi un om nou, făcînd pace. 16. Şi amîndoi într-un trup, să-i împace cu Dumnezău, pren cruce, răsipind pizmele pren El. 17. Şi venind, propovedui pace voao, carii eraţi departe şi carii aproape. 18. Că amîndoi avem pentru El meargere întru Duh, la Tatăl. 19. Derept aceaia, de-acum nu sînteţi streini şi nemearnici, ce soţi sfinţilor şi gloata lui Dumnezău. 20. Zidiţi spre temeliia apostolilor şi a prorocilor, fiind piatra den unghiu Iisus Hristos. 21. Întru care toată zidirea întemeiată creaşte, să fie beseareca sfîntă a Domnului. 22. Întru carea şi voi depreună vă zidiţi, să fiţi sălaşul lui Dumnezău, în Duhul Sfînt. CAP 3. 1. Zice că au păţit multe de jidovi. 3. Arată taina de chemătura păgînilor. 8. Şi o propoveduiaşte den porunca lui Dumnezău. 13. Roagă pre efeseani, pentru scîrbele lui, care le pate, să nu să rumpă de credinţă. 14. Roagă pre Dumnezău. 18. Derept aceaia să poată priimi cîtu-i mare dragostea lui Hristos. {487} 1. Pentru aceasta, eu, Pavel, sînt primul lui Iisus Hristos, pentru voi păgînii. 2. Să aţi auzit vistierniciia milei lui Dumnezău, carea e dată mie întru voi. 3. Că pentru arătare mi s-au arătat acea taină, (cum scriş voao mainte cu puţinel). 4. Den carele cetind, puteţi înţeleage ce-i înţelesul mieu despre taina lui Hristos. 5. Care într-alte rudenii n-au fost arătată fiilor oamenilor, cumu-i descoperită acum sfinţilor apostolilor Lui, şi prorocilor, pren Duhul Sfînt. 6. Ca să fie păgînii moşteani şi un trup cu noi, şi partnici făgăduinţei Lui întru Hristos, pren Evanghelie. {259v} 7. Căriia fuiu slugă, den darul milei lui Dumnezău, carele e dat mie, după străbaterea puterii Lui. 8. Mie mai micului de toţi sfinţii dată mi-e mila aceasta, întru păgîni a propovedui nesfîrşitele bogăţiile lui Hristos. 9. Şi să arăt tuturor ce-i împreunarea tainei carea au fost ascunsă den veaci în Dumnezău, carele au făcut toate pren Iisus Hristos, Domnul nostru. 10. Ca să să arate acum împărăţiilor şi puterilor celor din ceriu, în beseareca mîndriei cea de multe fealiuri a lui Dumnezău. 11. După tocmeală den veacu, carea fu rînduit în Iisus Hristos, Domnul nostru. 12. Întru carele avem îndrăznire şi meargere cu nădeajde, pren credinţa Lui. 13. Pentru aceaia, vă rog pre voi să nu vă părăsireţi, pentru scîrbele meale ce-s pentru voi, carele-s slava voastră. 14. Pentru aceasta plec genunchle meale, Înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos. 15. Despre carele să numeaşte toată gloata în ceriu şi spre pămînt. 16. Ca să dea voao, după bogăţiia slavei Lui, ca să vă întăriţi tare pre Duhul Lui, în omul denlăuntru. 17. Să lăcuiască Hristos, pren credinţă, întru inimile voastre. 18. Întru dragoste înrădăcinaţi şi întemeiaţi, să puteţi cuprinde cu toţi sfinţii, ce e să fie lăţimia şi lungimea şi adîncul şi înălţimea. 19. Şi a cunoaşte ce dragoste a lui Hristos, ce-i pe desupra de toată cunoştinţa, ca să vă împleţi cu toată împlearea lui Dumnedzău. 20. Aceluia e slava în besearecă, pren Iisus Hristos, în toate rudeniile veacului veacilor, Amin. {260r} CAP 4. 1. Îndeamnă-i spre împreunară într-una. 7. Şi zice că multe daruri vor lua de la Dumnezău. 16. Şi să întemeiază beseareca. 17. Conteni-i de însoţirea păgînilor. 25. De minciuni.29. Şi de cuvinte spurcate. {488} 1.Pentr-acea rog pre voi, eu prinsul în Dumnezău, să îmblaţi cum să cade, în chemarea cu carea sînteţi chemaţi. 2. Cu toată smericiunea şi blînziia, cu lungă răbdare îngăduind unul altuia, cu dragoste. 3. Nevoindu-să a ţinea împreunarea Duhului, pren legătura pacei. 4. Un trup sînteţi şi un suflet, cum şi chemaţi sînteţi într-o nădeajde a chemării voastre. 5. Un Domnu-i, o credinţă, un botezu-i. 6. Unulu-i Dumnezău, şi Tatăl tuturora, carele e prespre toţi şi pren toţi şi întru voi, întru toţi. 7. Fietecăruia de noi dată-i mila, după măsura darurelor lui Hristos. 8. Pentr-aceaia zice "Suindu-Să în nălţime, aprinsă duse robiia, şi deade daruri oamenilor", 9. Iară de să înălţă, ce-i, numai c-au şi pogorît mainte, în părţile ceale mai de adînc a pămîntului? 10. Carele au pogorît, acelaşi e carele S-au suit mai sus de toate ceriurile, ca să împle toate. 11. Şi El deade pre unii apostolii, iară pre alţii proroci, iară pre alţii evanghelisti, pre alţi păstori şi învăţători. 12. Spre împreunarea sfinţilor, în lucrul slujirei, spre zidirea trupului lui Hristos. 13. Pînă vom agiunge toţi întru unirea credinţei şi cunoştinţei a Fiiului lui Dumnezău, în bărbat deplin, în măsura deplin a vîrstei lui Hristos. 14. Ca să nu fim de acum prunci, clătindu-ne şi învăluindu-ne, săva de ce vînt a {în}văţăturii, în opăciturile a oamenilor, cu măestriile înşălăciunei. {260v} 15. Ce făcînd dereptate în dragoste, să creaştem întru El întru toate, carele iaste capul lui Hristos. 16. Den carele e tot trupul bine strînsu şi întemeiat, pren toate legăturile mădularelor, den tăriia lucrării denlăuntru, după măsura a fietecăriia mădulariu ia întrămătură trupului, în zidirea lui pren dragoste. 17. Derept aceaia, aceasta zic şi mărturisescu în Dumnezău, de acum să nu mai îmblaţi cum îmblă alte limbi, întru deşărtarea mintei lor, avînd cuget. 18. Întunecat, fiind streinaţi de viiaţa lui Dumnezău, pentru neştiinţa carea e întru ei, pentru împietrirea inimii lor. 19. Carii nenădăjduindu-să, pre sine să deaderă ruşinării, întru lucrarea a toată necurăţiia în lăcomie. 20. Iară voi n-aţi aşa cunoscut pre Hristos. 21. De-aţi auzit de El, şi de Însul v-aţi învăţat, cum iaste adevărul în Hristos. 22. Ca să dezbrăcaţi voi viiaţa cea de demult, pre cel om vechiu, carele piiare pre pohtele ceale înşălătoare. 23. Şi să vă înnoiţi cu duhul mintei voastre. {489}24. Şi vă îmbrăcaţi în omul cel nou, carele e făcut după Dumnezău, în dereptate şi întru sfinţiia cea adevărată. 25. Derept aceaia, lăsînd minciunele, grăiască adevăr fietecarele cătră priiatinul său, că sîntem unul altuia mădulare. 26. Mîniiaţi-vă şi nu greşireţi; soarele să nu apue întru mîniia voastră. 27. Nece dareţ loc diiavolului. 28. Carele fura, de acum să nu mai fure, ce să ustenească, lucrînd cu mînile sale ce e bun, ca să aibă a-i da celuia ce-i trebue. 29. Nece un cuvînt putred să nu iasă de gura voastră, ce numai ce e bun spre întrămătură, să placă celora ce aud. 30. Şi nu întristareţi pre Duhul Sfînt al lui Dumnezău {261r} pren carele sînteţi sămnaţi spre zuoa răscumpărării. 31. Toată amărăciunea şi înherbîntarea şi mîniia şi urgiia şi gîlceava şi hula să să ia den voi, cu toată răutatea. 32. Ce fiţi unul cătră alt buni şi milostivi, îngăduind unul altuia, cum şi Dumnezău îngădui voao pren Hristos. CAP 5. 3. Certarea păcatelor să nu le ia în glumă. 5. Cu mare certare de păcate îi spămîntă pre ei. 8, 15,22. Şi-i îndeamnă spre dragoste. 25. După aceastea, grăiaşte de traiul căsătoriţilor. 1. Fiţi derept aceaia mergători după Dumnezău,ca feciorii iubiţi. 2. Şi îmblaţi întru dragoste, cum şi Hristos iubi pre noi, şi să deade pre Sine pentru noi, dar şi jărtvă lui Dumnezău, în mireazmă mirositoare. 3. Iară curviia şi toată necurăţiia şi scumpeatea, nece să să pomenească întru voi, cum să cade sfinţilor. 4. Şi spurcăciunea şi cuvîntul nebun şi măscăriile, carele sînt necuviioase, ce mai vîrtos mulţemirea. 5. Că aceasta ştiţi, că nece un curvariu, au necurat au lacom, carele iaste slujitoriu la idoli, n-are moşie întru mpărăţiia lui Hristos şi a lui Dumnezău. 6. Nime pre voi să nu vă înşale cu cuvinte deşarte, că derept aceasta vine mîniia lui Dumnezău, spre oamenii necredincioşi. 7. Deci nu fireţi părtaşi lor. 8. Că eraţi odinioară întunearec, iară acum, lumină întru Domnul; ca feciorii luminei îmblaţi. 9. (Că rodul duhului iaste în toată bunătatea şi dereptatea şi adevărul). 10.Ispitind ce-I place Domnului. 11. Şi să nu vă mestecaţi cu faptele ceale fără rod ale întunearecului, ce mai vîrtos le certaţi. {490}12. Că cealea ce să fac într-ascuns de ei, ruşine iaste şi a le grăi. {261v}: 13. Şi toate acealea, cînd să vădesc, de lumină rată-să, că tot ce să arată lumină iaste. 14. Pentru aceaia zice "Deşteaptă-te cel ce dormi şi scoală den morţi şi te va lumina Hristos". 15. Derept aceaia căutaţi cu socotinţă cum îmblaţi, nu ca neînţelepţii. ce ca înţelepţii. 16. Răscumpărînd vreamea, că zilele sînt reale. 17. Derept aceasta, nu fireţi neînţelepţi, ce înţelegînd ce iaste voia Domnului. 18. Şi nu vă îmbătareţi de vin, întru care iaste curvie, ce vă împleţi de Duhul. 19. Grăind întru voi cu psalomi şi cîntări şi cîntece sufleteşti, cîntînd şi lăudînd întru inimile voastre Domnului. 20. Dînd har în toată vreamea de toate, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezău şi Tatălui. 21. Plecîndu-vă unul altuia, întru frica lui Dumnezău. 22. Muerilor, plecaţi-vă bărbaţilor voştri ca şi Domnului. 23. Că bărbatul iaste cap muerii, cum şi Hristosu-i cap besearecii; şi El iaste spăsitoriu trupului. 24. Ce cum să pleacă beseareca lui Hristos, aşa şi muerile să să pleace bărbaţilor lor întru tot. 25. Bărbaţilor, iubiţi pre muerile voastrem cum şi Hristos iubi beseareca, şi pre Sine Să deade pentru ia. 26. Ca să o sfinţească pre ia, curăţindu-o cu baia apei pren cuvînt. 27. Ca să o facă pre ia, şi e slăvită besearecă neavînd smoliciune, sau grozăvire, sa altele de acest feal, ce ca să fie sfîntă şi nevinovată. 28. Aşa să cuvine bărbaţii să iubească pre muerile lor, ca şi trupurele sale, că cela ce iubeaşte pre muiarea lui, pre sine iubeaşte. 29. Că nime neceodinioară nu ţi-au urît trupul lui, ce-l hrăneaşte şi-l grijeaşte, cum şi Domnul beseareca. 30. Că mădulari sîntem den trupul Lui, den carnea Lui şi den oasele Lui. {262r} 31. Pentr-aceaia lasă omul pre tată-său şi pre mumă-sa, şi să lipeaşte cătră muiarea sa, şi vor fi un trup. 32. Taina aceasta mare iaste: iară grăescu de şi de besearecă. 33. Derept aceaia, fietecarele, muiarea lui aşa să o iubească, ca şi pre sine, iară muiarea cinstească pre bărbatul ei.CAP 6. 1. Porunceaşte părinţilor. 5. Slugilor. 9. Şi stăpînilor, cum să cuvine să facă. 10. După aceaia arată cît de mare războiu au credincioşii. 13. Cu ce armă trebuie să obştească împrotiva pizmaşului. 21. După aceaia laudă pre Tihic, efeseanilor. {491} 1. Feciori, ascultaţi pre părinţii voştri în, că aceasta iaste derept. 2.Cinsteaşte pre tatăl tău şi pre mumă-ta (carea iaste poruncă dentîiu cu făgăduinţă). 3. Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăeşti îndelung pre pămînt, 4. Şi voi, părinţilor, nu întărîtareţi pre feciorii voştri spre mînie, ce-i creaşteţi pre ei {în} învăţătură şi în dojana Domnului.5. Slugi, ascultaţi pre stăpînii voştri cei trupeşti, cu frică şi cu cutremur, în smericiunea inimii voastre, ca lui Hristos. 6. Nu înaintea ochilor numai slujind, ca ceia ce vor aă placă oamenilor, ce ca neşte slugi a lui Hristos, făcînd voia lui Dumnezău, den inimă. 7. Cu bună voe slujind, ca Domnului, iară nu ca oamenilor. 8. Ştiind că fietecine au ce bine va face, acela va priimi de la Dumnezău, au slugă au alobodaş. 9. Şi voi, domnii, acealea faceţi cu ei, părăsind certările, ştiind că şi al vostru şi al loru Domnu iaste în ceruri, şi făţărie nu iaste la El. 10. Ce după aceasta, fraţii miei, întăriţi-vă întru Do{m}nul şi în vîrtutea puterii Lui. 11. Îmbrăcaţi-vă întru toate armele lui Dumnezău, ca să puteţi sta înaintea împrotiva înşălăciunilor diiavulului. 12. Că nu avem noi războiu cu trupul şi cu sîngele, ce cu {262v} împărăţiile şi cu puterile şi cu domnii şi cu deregătorii întunearecelor lumii aceştiia, şi împrotiva răutăţilor sufleteşti carele sînt supt ceriu. 13. Derept aceasta, luaţi toate armele lui Dumnezău, ca să puteşi sta împrotivă în vreamea perirei, şi toate isprăvindu-le, să puteţi sta. 14. Staţi derept aceaia, mijloacele voastre încinse cu adevărul, şi îmbrăcîndu-vă întru platoşa dereptăţiei, 15. Şi cu picioarele încălţate cu gătirea pacei a Evanghelii.16. Spre toate luînd pavăţa, cu carea veţi putea stinge toate săgeţile hicleanului, ceale fierbinţi. 17. Şi coiful spăsenii luaţi, şi spata Duhului, ce e cuvîntul lui Dumnezău. 18. Cu toată rugăciunea şi rugare rugîndu-vă în toată vreamea pren Duhul, şi întru aceaia preveghind întru toată răbdarea şi rugăciunea pentru toşi sfinţii. 19. Şi pentru mine, ca să mi se dea întru deşchiderea gurii meale, cu îndrăznire să arăt taina Evanghelii, 20. Pentru carele îmblu în solie în fiară, ca despre El cu îndrăznire să grăesc, cum să cade mie a grăi. 21. Iară să ştiţi şi voi lucrurele meale, şi ce fac, toate va spune voao Tihic, acel frate iubit şi slugă credincioasă întru Domnul. 22. Carele pentr-aceaia l-am tremes la voi, ca să ştiţi carele-s de noi, şi să să mîngîe inimile voastre. 23. Pace voao, fraţilor, şi dragoste cu credinţă, de la Dumnezău Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos. 24. Milă cu toţii carii iubesc pre Domnul nostru Iisus Hristos, întru neputredire. Scrisă-i den Roma efeseanilor, trimeasă-i pre Tihic. {263r} {492} PREADOSLOVIIA CĂRŢIEI CĂTRĂ FILIPISEANI. Aicea întîiu trebuiaşte să ştim trei lucruri: 1. De filipiseani cărora-i scrisă această carte, carea o tremease Pavel din Rim. 2. Cu ce îndemnare o au scris. 3. Şuma despre ce au scris. De Pavel carele au scris cartea grăiit-am mai sus, la li(c)t 202. Filipusul iaste oraşul Machedoniei, lîngă Neapoli, d a(i) 16, stih 11, 12, lîngă apa ce să chiamă Strimon. Acest oraş viia cu obiceaiul rimleanilor; pentru aceaia era soţie rimleanilor, şi au fost întemeliiat şi zidit de Filip, craiul Machedoniei. Întîi-i era numele Crinidia, pentru izvoarăle ce cura din munte, în carele era multe vine de aur, şi pentru aceastea era vestit. Ce încă mai vestitu-i cu aceasta, că fură tremeşi lor, din porunca lui Dumnezău, Pavel apostolul şi Sila şi Timoteiu, şi acolea propovedui Evangheliia Pavel cu soţiile lui, şi din propovedaniia lor să întoarse oraşul cătră Hristos, începîndu-să din Lida, căriia-i deşchise Dumnezău inima, să auză cuvintele lui Pavel, d a(i), 16, stih 14. Şi Pavel, într-acest oraş, multe scîrbe şi prinsori şi bătăi păţi, pentru Hristos, şi pentru ce scoase dracul din cea fată vrăjitoare d a(i), 16, stih 16. 2, Depre îndemnătura scrisoriei. Pavel apostol, mărturisind cu îndrăznire de numele lui Hristos, căzu în prinsoare, şi-l băgară în temniţă la Rim; carea auzind filipiseanii, tremeasără-i lui pre popa lor, pre Epafrodit, milostenie multă, carea o chiamă apostolul, jărtvă de bună mirodenie, 3, Aşia cetim: "Păziţi-vă de cîini, păziţi-vă de lucrători strîmbi, păziţi-vă de tăiare împregiur". Din aceastea vedem că mulţi de carii credea în Hristos, tăiarea împregiur şi faptele bune le mesteca cu credinţa în Hristos, zicînd că fără de acealea nu să pot spăsi. Pentru aceaia lăuda pre filipiseani, pentru tăriia credinţei lor {263v} şi pentru că au păţit multe, pentru învăţătura apostolilor. Îndemnătura a ceştii cărţi au fost milosteniia ce tremeasără filipiseanii, pentru carea-i fu lui a mulţămi lor. Şi după aceastea, auzise, din cuvîntul lui Epafrodit, că mulţi învăţători strîmbi, înturnaţi din jidovi, învaţă pre ei să să tae împregiur, şi să ţină leage lui Moiseiu, depreună cu credinţa în Hristos. Împrotiva acelora au vrut să întărească credinţa filipiseanilor cum să nu-i măgescă. {493} 3. ŞUMA 1. În această carte: 1. Întăreaşte credinţa filipiseanilor în multe chipuri, făgăduindu-le că-i va întări Dumnezău, şi lăudînd fierbinteala credinţiei lor, şi arătînd lor că, cu toată inima, să nevoiaşte spre ispăseniia lor. Aceastea sîmt în capul 1, pînă în 27 de stihuri. 2. Îndemna-i spre răbdarea scîrbelor şi spre smerenie şi spre viiaţă curată. Despre aceastea grăeşte cap. 1., din 27 de stihuri, pînă în 19 stih, 2 cap. 3. Le dă înainte să priimască pre Timoteiu şi pre Epafrodit, ca pe nişte învăţători credincioşi, pînă la sfîrşitul capului l 2-lea. 4. Dojeneaşte-i cum să să ferească de învăţătura strîmbă a apostolilor strîmbi, carii mesteca dereptatea legiei cu dereptatea credinţiei, în al 3-lea cap. peste tot. 5. Îndeamnă spre uniciune şi spre pace, anume pre 2 mueri: pre Evodiia şi pre Sintihiia, şi neşte bărbaţi, cum să ţînă uniciune; întru începeniia den al patrul cap. 6.Îndeamnă pre toţi depreună, spre răbdare, spre rugăciune şi spre alte lucruri dumnezăeşti, în 4 cap, de la 5 stih pînă la 10. 7. Laudă milostenieia lor ce tremesease lui, în vreame de lipsă; pînă în 21 de stihuri în al 4-lea cap.4. Sfîrşeaşte cartea cu tremeaterea închinăciuniei. {264r} CARTEA LUI PAVEL APOSTOL CĂTRĂ FILIPISEANI. CAP 1. 5. Mărturiseaşte de dragostea lui ce are cătră filipiseani. 12. Grăiaşte despre sine şi despre prinsorile sale. 22. Îndeamnă pre ei, cu pilda sa. 27. Îndeamnă spre uniciune. 28. Şi spre răbdare, 1. Pavel şi Timoteiu, slugile lui Iisus Hristos, tuturor sfinţilor în Iisus Hristos, cărora sînt în Filipus, cu episcopii şi diaconii (a. Diacon să zice vistiarnicul besearecei) 2. Milă voao şi pace de la Dumnezău, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. 3. Dau har Dumnezăului mieu, în toată pomana mia de voi. 4. Pururea întru toată rugăciunea mea, pentru voi toţi, cu bucurie, rugăciuni făcînd. 5. Pentru împreunarea voastră în Evanghelie, den zua dentîi, pînă acmu. 6. Crezînd aceasta, că cela ce au început întru voi lucru bun, săvîrşi-l-va pînă în zua lui Iisus Hristos. {494} 7. Cum iaste mie derept a înţeleage de voi toţi, pentru că vă am pre voi în inimă, şi în prinsurile meale şi întru mîntuire şi întru adeverinţa Evangheliei, voi toţi cu mine depreuna sînteţi partnici milei meale. 8. Că mărturie mi-i Dumnezău cumu vă iubesc pre voi pre toţi, întru dragostea lui Iisus Hristos. 9. Şi de aceasta mă rog ca dragostea voastră, încă mai vîrtos şi mai mult, să presosască în cunoştinţă şi {264v} întru tot înţelesul. 10. Ca să cunoaşteţi ceale mai bune, ca să fiţi curaţi şi fără poticneală, pînă în zua lui Hristos. 11. Plini de poamele dereptăţiei carele-s prin Iisus Hristos, întru slava şi lauda lui Dumnezău. 12. Ce voia mii să înţeleageţi voi, fraţilor, că cealea ce să tîmplară mie, mai vîrtos spre folosul Evangheliei veniră. 13. Aşa cît prinsorile meale fură arătate în Hristos, întru (b. Înţeleage-să casa cea de giudecată, ce era în curtea împăratului) toată giudecata şi într-altele în toate. 14. Şi mulţi din fraţi întru Domnul nădăjudindu-se din prinsorile meale, mai vîrtos fără de frică, îndrăzniră a grăi cuvîntul lui Dumnezău. 15. Iară unii pentru zavistiia şi pentru prigoana, iară alţii din voe bună, propoveduesc pre Hristos. 16. Iară alţii, din prigoană, nu propoveduesc curat pre Hristos, păindu-le că vor adaoge scîrba prinsorilor meale. 17. Iară alţii din dragoste, ştiindu-să că sînt pus scutitoriu Evangheliei. 18. Ce-i derept aceia? Săva în ce chip, au în făţărie au în dereptate să propoveduiaşte Hristos, şi de aceasta mă bucur şi mă voiu bucura. 19. Că şti că aceasta-mi va fi spre spăsenie, prin rugăciunile voastre şi darea Duhului lui Iisus Hristos, 20. După aşteptarea şi nădeajdea mia. Că în nemica nu mă voiu ruşina, ce cu toată îndrăznirea, cum pururea, aşea şi acmu să măreşte Hristos în trupul mieu, au prin viaţă au prin moarte. 21. Că mie mi-i dobîndă Hristos, şi în viaţă şi în moarte. 22. Au a viia în trup nu mi-i mai treabă, au ce voiu aleage nu ştiu. 23. Că mă strîng amîndoao poftind a mă dezlega şi cu Hristos a fi, că multu e mai bine.24. Iară a rămînea în trup, mai lipsă-i pentru voi. {265r} 26. Ca lauda voastră să să înmulţască în Iisus Hristos, întru mine, cu venirea mea iară cătră voi. 27. Numai cum să cade Evangheliei lui Hristos petreaceţi, sau cînd voiu veni şi voiu vedea pre voi, au departe fiind, voiu auzi în de voi, că staţi într-un duh, cu o inimă, depreună luptînd prin credinţa Evangheliei. {495} 28. Şi de nemică de cealea ce vă stau împrotivă nu vă îngrozireţi, carele-s lor sămn de perire, iară voao de ispăsenie, şi aceasta-i de la Dumnezău. 29. Că voao în dar vă-i dăruit prin Hristos, nu numai întru El a creade, ce şi pentru El a păţi. 30. Şi acesta războiu răbdînd în mine şi acmu auziţi din mine. CAP 2. 2. Rogă-i să aibă mai vîrtos, despre toate, smerenie. 6. Cu pilda lui Hristos. 19. Făgăduiaşte lor că va tremeate lor curînd pre Timoteiu. 26. Spune pentru ce au zăbovit Epafrodit. 1. Derept aceaia, să iaste ceva mîng îiare în Hristos, şi mîngîiarea dragostei şi împreunarea duhului, şi de sînt îndurări şi milostivnicii. 2. Umpleţi bucuriia mea, ca întru aceaia să vă înţelepţiţi, aceaiaşi dragoste avînd, cu o inimă acesta înţelegînd. 3. Nemica făcînd cu prigoană, sau cu mărire deşartă. ce cu smerenie, unul pre alalt gîndind că-i mai cinstit de sine. 4. Nu socotireţi numai cineşi de ale sale, ce şi carele-s ale altora. 5. Deci aceasta înţelepciune să fie întru voi, care au fost şi în Hristos Iisus. 6. Care fiind în fire dumnezăiască, nu-I păru răpitură a fi asemenea cu Dumnezău. 7. Ce El în Sine Să deşărtă. luînd fire de slugă. aseamenea oamenilor făcut. {265v} 8. Şi aflîndu-Să în faţă ca un om, smeri-Se pre Sine, fiind îngăduitoriu pînă {la} moarte, însă pînă la moartea cruciei. 9. Şi pentru aceaia, Dumnezău pre Elu-L preaînălţă şi-I dărui nume carele iaste preste tot numele. 10. Ca întru numele lui Iisus, tot genunchiul să să pleace, ale cereştilor şi pămînteştilor şi a celor dedesupt. 11. Şi toată limba să-L mărturisească, că-i Domnul Iisus Hristos, întru slava Tatălui Dumnezău. 12. Pentru aceaia, dragii miei, cum pururea aţi ascultat, nu numai cînd am fost de faţă, ce cu mult mai vîrtos cînd am fost departe, cu frică şi cu cutrenur lucraţi spăseniia voastră. 13. Că Dumnezău iaste carele lucrează întru voi, şi să voiţi şi să previţi, după bună vrearea Lui. 14. Toate faceţi fără zavistii şi fără îndoituri, 15. Ca să fiţi neprepuşi şi întregi, feciorii lui Dumnezău, nevinovaţi, în mijlocul aceştii rude rea şi îndărăptnice, întru carii străluciţi ca nişte lumini în lume. {496} 16. Cuvîntul vieţiei ţiind, întru lauda mea în zua lui Hristos. Că n-am alergat întru deşărt, nece în deşărt m-am ustenit. 17. Deci, să m-aş şi jărtvi (a. Au măcena), asupra darului şi jărtvei credinţei voastre bucuru-mă şi mă veselescu voao tuturor. 18. Aşijderea şi voi vă veseliţi şi vă bucuraţi mie. 19. Că nădăjduesc, în Domnul Iisus, pre Timoteiu curund a-l tremite cătră voi, ca şi eu să fiu cu voe bună, ştiind ceale ce-s întru voi. 20. Că pre mine n-am carele, cu toată inima, să să grijască de voi. 21. Că toţi carele-s ale sale caută, iară nu carele sînt a lui Iisus Hristos. 22. Iară ispititura lui ştiţi, căce ca un fecior părintelui, cu mine sluji întru Evanghelie. 23. Deci pre acesta am nădeajde să tremeţu, numaidecît de voiu vedea carele-s pregiur de mine. {266r} 24. Ce mă dădăjduescu întru Domnul, şi însumi, curundu, voiu veni cătră voi. 25.Iară mai de treabă mi să păru Epafrodit fratele şi agiutătoriul şi soţul mieu, iară a vostru apostol şi slujitorul treabei meale, să trimeţu cătră voi. 26. Pentru ce doriia de voi toţi, şi tînjiia, pentru c-aţi auzit că au fost bolnav. 27. Şi adevăr, bolit-au aproape de moarte. Ce Dumnezău-l milui, nu numai pre el, ce şi pre mine, că nu cu scîrbă să-mi fie pre scîrbă. 28. De-i cum mai de grabă l-am tremes, ca văzîndu-l pre el, iară să vă bucuraţi, şi eu fără scîrbă să fiu. 29. Deci priimiţi pre el întru Domnul, cu toată bucuriia, şi pre unii ca aceştea la cinste să-i aveţi. 30. Căci pentru lucrul lui Hristos, tocmai pînă la moarte să apropie, negîndindu-şi cu viaţa să împle a voastră lipsă, carea era de cătră slujba mea. CAP 3, 1. Învinge făliia apostolilor strîmbi. 7. Şi le pune pre Hristos împrotivă. 10. Spune putearea şi firea credinţei. 15. Indeamnă-i să lase toate şi să fie părtaşi în răbdarea lui Hristos. 18. Samnă pizmaşii răbdăriei lui Hristos. 1. După aceia, fraţii miei, bucuraţi-vă în Domnul; aceaste-aş scrie voao, iată mie nu mi-i leane, iară voao, de lipsă.2. Păziţi-vă de cîini, păziţi-vă de lucrători răi, păziţi-vă de tăiarea necredincioşilor. 3. Că noi sîntem tăiarea împregiu, carii cu Duhul {497} lui Dumnezău slujim, şi ne lăudăm întru Iisus Hristos, şi nu ne încreadem în trup. 4. Săva că am şi în trup, în ce mă npădăjduiiu, de să veade şi altuia a nădăjdui în trup, eu mai vîrtos. 5. Tăiat împregiur a opta zi, din sămînţa lui Izrail, den ruda lui Veniamin, jidov den jidov, după leage fariseu. 6. După rîvna, supărîndu beseareca lui Dumnedzău, după dereptatea legiei, nevinovat. {266v} 7. Ce carele mi-era dobîndă, acestea pentru Hristos socotitu-le-am pagubă. 8. Ce iată le socotim a fi pagubă. Pentru înălţimea cunoştinţiei a lui Hristos Iisus Domnului mieu, pentru carele de toate mă păgubiiu şi le socotiiu toate a fi ştercure, ca să dobîndescu pre Hristos. 9. Şi să mă aflu în El, neavîndu dereptatea mea, carea-i den leage, ce care-i den credinţa lui Hristos. care-i de la Dumnezău dereptate în credinţă. 10. A cunoaşte pre El şi putearea învieriei Lui şi împreunarea patimelor Lui, închipuit morţiei Lui. 11. Să cumva voiu agiunge întru înviarea morţilor. 12. Nu pentru căci c-am agiuns sau c-aş fi obîrşit; iară mă nevoescu să prinzu, de fuiu prinsu de la Hristos Iisus. 13..Fraţilor, eu nu gîndescu c-am prinsu. 14. Iară una fac, carele-s den dereptu uitîndu-şi spre ceale de înainte, tinzîndu-mă, cătră sămnu silescu-mă, la dobînda chemăriei de sus, a lui Dumnezău, în Iisus Hristos. 15. Deci cîţi sîntem desăvărşit (a. Ce să zice mari de zile), aceasta să înţeleagem, iară să veţi înţeleage într-alt chip, şi aceasta încă vă o va arăta Dumnezău voao.16. Însă întru carea am agiunsu, aceaia să înţeleagem, şi într-acel obiceai să viem. 17. Fiţi făcători ca mine, fraţilor, şi socotiţi pre ceia ce îmblă aşa cum aveţi chip pre noi. 18. Că mulţi îmblă, pre carii de multe ori am grăit voao, iară acmu şi plîngîndu zic, pre vrăjmaşii cruciei (b. Ce să zice patima lui Hristos) lui Hristos. 19. A cărora sfărşenie iaste: Dumnezău, pîntecele şi slava întru ruşinea lor, carei în ceala pămînteşti să înţelepţescu. 20. Iară a noastră viiaţă în ceriu iaste, de unde şi Mîntuitoriul aşteptăm, Domnul Iisus Hristos.21. Carele va schimba trupul smereniei noastre, ca să fie închipuit trupului Lui celui slăvit, după putearea cu carea poate toate pleca supt Sineşi. {267r}. CAP 4. 2, 4, 10. Spune că s-au veselit cu bogăţiia darului lor. 12. Şi s-au vrut vrea lipsă; încă bucuros au vrut răbda, că au fost deprinsu cu avuţiia şi cu lipsa. {498}1. Pentru aceaia, fraţii miei dragi şi doriţi, bucuriia şi stema mea, aşa staţi în Domnul, iubiţilor. 2. Pre Evodiia rog, şi pre Sinitihia ceiu, aceaiaşi să înţeleagă în Domnul. 3. Şi rog şi pre tine, soaţe încrezute, agiută pre ceia ce osteniră cu mine în Evanghelie, şi cu Climentu şi cu alţii agiutătorii miei, cărora li-e numele în cartea vieţiei. 4. Bucuraţi-vă întru Domnul pururea, iară zic, bucuraţi-vă. 5. Blînziia voastră să o înţeleagă toţi oamenii, Domnul aproape-i. 6. De nemică nu vă grijireţi, ce toate cu rogăciune şi cu rugare şi cu mulţemire, cearerea voastră să să arate la Dumnezău. 7. Şi pacea lui Dumnezău, carea-i asupră de tot înţelesul, păzi-va inimile voastre şi minţile voastre, întru Iisus Hristos. 8. După aceaia, fraţilor, carele-s adevărate, carele-s cinstite, carele-s dereapte, carele-s curate, carele-s iubite, carele-s cu nume bun, să iaste vro bunie şi să iaste vo laudă, aceastea cugetaţi. 9. Carele le-aţi şi învăţat, şi le-aţi priimiţi, şi aţi auzit şi aţi văzut întru mine, aceastea faceţi, şi Dumnezăul pacei va fi cu noi. 10. Iară bucuratu-m-am în Domnul foarte, că iată cînd v-aţi prinoit grijea voastră de mine, de carele v-aţi şi grijit, ce nu aveţi prilej de vreame. 11. Nu pentru aceaia c-aş avea lipsă, grăescu; că eu m-am deprinsu întru carele sînt, den destul a-mi fi. 12. Ştiu a mă smeri, ştiu a mă lipsi şi a mă prisosi, săva unde şi în toate m-am deprinsu şi a mă sătura şi a flămînzi şi a-mi prisosi şi a-mi lipsi. 13. Toate le pociu, în Cela ce mă întăreaşte pre mine Hristos. 14. Insă pentr-aceaia, bine aţi făcut că sînteţi părtaşi scîrbei meale. {267v} 15. Iară ştiţi drept aceaia şi voi, filipiseani, că întru începutul Evangheliei, cînd eşiiu den Machedoniia, nece o besearecă nu se-au împreunat mie, fără voi singuri, în dare şi în luare. 16. Că şi în Solun, şi o dată şi a doao oară, în treaba mea aţi tremes. 17. Nu c-aş căuta dare, ce caut rodul prisositoriu în folosul vostru. 18. Ce luaiu toate şi prisosescu: împluiu-mă, luîndu de la Epafrodit carele-s tremiase de la voi, mirodeniia a bunei miroseale, jărtvă priimită şi dragă lui Dumnezău. 19. Iară Dumnezăul mieu să împle toată treaba vostră, după bogăţiile Lui, întru slavă, în Hristos Iisus. 20. Dară lui Dumnezău şi Tatălui nostru, slavă întru veacii veacilor, amin. 21. Sărutaţi (a. Ce să zice, spuneţi) toţi sfinţii, întru Hristos Iisus, închină-să voao fraţii carii sînt cu mine. 22. Închina-să voao toţi sfinţii, iară mai vîrtos cei den casa lui Chisariu. Mila Domnului nostru Iisus Hristos, cu voi toţi. Amin. Cătră filipiseani scrie den Roma, pre Epafrodit. {499} PREADOSLOVIIA CĂTRĂ KOLACAEM´. La înţelesul aceştii cărţi trebuiaşte să ştim ceaste 4 lucrure: 1. Cine au fost colaseanii cărora le-au scris Pavel. Şi de oraşul lor. 2. De înndemnătura scrisorii, pentru ce s-au îndemnat a scrie această carte. 3. De şumma cărţiei. 4. De părţile aceştii cărţi. Cine au fost aceşti colaseani, şi unde au fost oraşul lor, nu înţeleg toţi cărtularii într-un chip. Unii zic că au fost rodoeani, pentru că în acel osrov al Rodosului au fost rădicat un stîlp de piatră, înaltu şi minunat, Soarelui, carele să chiamă colos, şi acela-i unul de ceale 7 minuni din lume. De pre acel colos s-au chemat oamenii acelui ostrov colaseani, cum zic mulţi {268r}. Iară alţii zic că Colosul au fost oraşul {în} Frighiia, în Asiia cia mai mică. Aşa înţeleage Hrisostom, şi-şi întăreaşte cuvîntul cu aceasta că apostolul zice, cap. 4, să cetească această carte ce-i scrisă la colaseani, în Laodichiia, şi care era scrisă în Laodichiian, să o cetească în Colos. De aicea să veade că şi-au fost vecini colaseanii cu laodichianii, care oraş era în Frighiia; pentru aceaia şi Colosul au fost în Frighiia, aşia zic şi Eronim şi Teofilact şi alţii mulţi. de acest oraş zic că după moartea apostolului, supt Neron împărat, depreună cu Laodichiia şi Erapoli, în cutremurarea pămîntului, s-au răsipit şi au perit. 2. Apostol Pavel s-au îndemnat a scrie această carte, pentru aceasta: Epafra, sluga lui Hristos credincios, întorsease pre colaseani cătră Hristos, şi întemeiase pre ei {în} învăţătura dereaptă a apostolilor, iară unii, slugile Satanei, apostoli strîmbi, amăgiia pre colaseani, cu filosofiia şi obiceaiul legiei lui Moisei amăgindu-i, carele auzind Pavel, fiind în prinsoare în Roma, că el nicidinioară n-au fost în Colas. Iară Epafra, auzind de prinsoarea lui Pavel, mearse să-l vază, în Roma, şi să vorovască cu el, de rîndul beseareciei Colosului, şi să ia de la dînsul mărturie despre învăţătura sfîntă, şi depreună să-l îndeamne să scrie şi carte, să trimeaţă la colaseani, în carea să-i îndeamne şi să-i întărească să ţie învăţătura carea au lut de la Epafra, ca o învăţătură sfîntă, şi-i îndeamnă să fie stătători în credinţă, şi să viiaze viiaţă sfîntă, împrotiva a toate învăţăturile strîmbe. Tremease această carte, pre Tihic şi pre Onisiunm, la colaseani. {500} 3. De şumma cărţiei: întîiu, la ceastă carte, dă laudă lui Dumnezău, pentru credinţa şi dragoste şi învăţătura ce au priimit colaseanii de la Epafra; într-aceasta laudă pre ei că cu priimit cu toată inima. După aceaia, le dă înainte toată şumma învăţăturiei creştineşti, cum era învăţaţi şi de Epafra, mai vîrtos în ce lucrure stă ispăseniia noastră, şi ne arată pentru ce ne ispăsim. A trei oară, calcă învăţătura apostolilor strîmbi, şi arată că obiceaiurile lui Moisei sînt sfîrşite şi trecute. După aceaia înseamnă {268v} să să dezbrace den omul cel vechiu şi să să îmbrace în cel nou 4, stih 22, 24. Ceastă carte are trei părţi: întîiu să tîlcuiaşte toată învăţătura creştinătăţiei, pre scurt, şi ne arată în ce chip să avem parte în bunătăţiile Lui, 2. Învaţă împrotiva apostolilor strîmbi, arătînd că învăţătura lor şi obiceaiurile lor sînt împrotiva Scripturiei sfîntă. 3. Dă-le porunci despre rîndul vieţiei, şi-i îndeamnă să să nevoiască să viiaze viaţă sfîntă, cum să cuvine Hristos. CARTEA LUI PAVEL APOSTOL CĂTRĂ COLASEANI. CAP 1. 1. După închinăciune. 4. Laudă pre colaseani, să-i îndeamne să-l asculte pre el. 7. Mărturiseaşte de învăţătura care auzise de la Epafra. 13. Propoveduiaşte mila lui Dumnezău, carea făcu cu ei. 20. Şi arată că toate părţile ispăseniei noastre sînt în unul Iisus Hristos. 1. Pavel, apostolul al lui Iisus Hristos, din voia lui Dumnezău, şi Timotei fratele, 2. Celora carii sînt în Colos, sfinţilor şi credincioşilor, fraţilor întru Hristos Iisus. Milă voao şi pace, de la Dumnezău Tatăl nostru şi Domnul Iisus Hristos. 3. Mulţemim lui Dumnezău şi Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, în toată vreamea pentru voi rugîndu-ne. 4. Auzind credinţa voastră întru Hristos Iisus, şi dragostea (carea aveţi) cătră toţi sfinţii. 5. Pentru nădeajdea carea iaste pusă voao în ceriure, carea {269v} aţi auzit mainte, întru cuvîntul adevărului Evangheliei. 6. Carea-a suferit la voi, cum şi în totă lumea, şi- i rodeaşte şi creşte, cum şi întru voi, din zua ce aţi auzit şi aţi cunoscut mila lui Dumnezău, în dereptate. 7. Cum vă şi învăţat de la Epafra iubitul soţul (a. În slujba Evangheliei) nostru, carele iaste credincios pentru voi, slujitoriul lui Hristos. 8. Carele au şi arătat noao dragostea vostră în Duhul. {501} 9. Derept aceaia şi noi, den zua ce am auzit, nu încetăm pentru voi a ne ruga, şi ceind să vă împleţi de înţelesul voei Lui, întru toată înţelepciunea şi înţelesul sufletescu. 10. Să îmblaţi cum să cade Domnului, întru toate să-l plăceţi, întru tot lucrul bun rodind şi crescînd întru înţelesul lui Dumnezău. 11. Întru toată putearea întăriţi, după putearea slaveei Lui, în toată răbdarea şi îngăduiala, cu bucurie. 12. Har dînd Tatălui carele ne-au făcut pre noi destoinici a lua parte în moşiia sfinţilor, întru lumină (b. Ce să zic împărăţie). 13. Carele ne răpi pre noi den putearea întunearecelor, şi mută întru Împărăţiia Fiiului iubit al Său. 14. Întru carele avem descumpărare pentru sîngele Lui, şi ertăciune păcatelor. 15. Carele iaste chip Dumnezău nevăzut, născut dintîiu a tot faptul. 16. Că pentru El fură zidite toate carele-s în ceriure şi carele-s pre pămînt, văzutele, şi nevăzutele, vare scaune (c. Crăeşti) vare domnii, vare împărăţii, vare puteri, toate pentru El şi derept El şi drept El să zidiră. 17. Şi El iaste mainte de toate, şi toate pentru El stau. 18. Şi el iaste cap trupului bseseareciei (d. Săborului), carele-i începutul, întîiu e născut den morţi, ca să fie întru toţi, Însuşi mai mare. 19. Că întru El bine (e. Tatăl) vru să sălăşluiască toată împlearea {269v}. 20. Şi pace făcută cu sîngele Lui, prin El toate le-au împăcat Şieşi pentru El, vare cealea ce-s pre pămînt, vare carele-s în ceriure. 21. Şi pre voi, carii eraţi oarecînd streinaţi şi pizmaşi, cu cugetul întru lucrure reale cuprinşi, iară acum v-aţi împăcat. 22. Întru trupul carneei Lui, să puie pre voi, sfinţi şi curaţi şi nevinovaţi, înaintea Lui. 23. Iară numai să veţi rămînea întru credinţă întemeiaţi şi tari şi neclătiţi din nădeajdea Evangheliei carea aţi auzit, carea-i propoveduită a tot faptul ce-i supt ceriu, căriia i-am fost eu, Pavel, slujitoriu. 24. Carele acmu mă bucur de ceale ce-am păţit pentru voi, şi umplură-mă şi înţeleg patimelor lui Hristos, în trupul mieu, pren trupul Lui, carele iaste beseareca. 25. Căriia fuiu eu slujitoriu, după rînduiala lui Dumnezău,carea fu dată mie, întru voi a împlea cuvîntul lui Dumnezău. 26. Taina ce-au fost ascunsă den veaci şi neamurelor, iară amu s-au arătat sfinţilor Lui. 27. Cărora vru Dumnezău a arăta bogăţiile slavei tainei aceştiia întru limbi, carele iase Hristos întri voi, nădeajdea aceaia a slavei, 28. Pre carele noi vestim, dojănindu pre tot omul şi învăţînd întru toată înţelepţiia, ca să punem pre tot omul desăvîrşit, întru Hristos Iisus. 29. Întru carea mă şi ustenesc, luptîndu-mă după putearea Lui, carea lucrează întru mine cu puteare. {502}CAP 2. 4. Ce-i den Hristos afară zici că-i tot în deşărt.11. Anume tăiarea împregiur. 16. De oprirea bucatelor. 18. De cinstea îngerilor. 20. După aceaia arată că s-au mîntui din toate rînduialele oamenilor, pre Hristos. 1. Că mi-i voia să ştiţi cîtă luptare suferesc pentru voi şi pentru carei sînt în Laodichiia şi în Eropoli şi cîţi nu văzură faţa mea în trup. 2. Ca să să mîngîe inimile lor, legaţi în drago{270r}ste şi întru toată bogăţiia împleriei a înţelesului întru cunoaşterea taineei lui Dumnezău şi a Tatălui şi a lui Hristos. 3. Întru carele sînt toate vistiiarele înţelepciuneei şi a cunoştinţeei ascunse. 4. Iară aceasta zic, ca nime pre voi să nu vă înşale, cu cuvinte făţarnice. 5. Că de sîntu cu trupul depărtat, ce cu duhul cu voi sîntu, bucurîndu-mă şi văzînd obiceaiul vostru şi tăriia credinţeei voastre în Hristos. 6. Deci cum aţi luat pre Hristos Iisus Domnul, aşa întru El îmblaţi. 7. Înrădăcinaţi şi zidiţi întru El, şi întăriţi în credinţă, cum v-aţi şi învăţat, prisosindu-vă în ia cu mulţimire. 8. Păziţi-vă să nu vă înşale cineva pre voi, cu filosofie şi cu înşălăciune deşartă, după rînduialele omeneşti, după stihiia (a.Stihiia să înţeleage obiceaiul Legiei supt carele îndereaptă Dumnezău Beseareca Lui, în Leagea Veche, ca şi suptu un dascal), lumiei, iară nu după a lui Hristos. 9. Că întru El vieţuiaşte toată împlearea dumnezăiriei trupeşti. 10. Şi sînteţi întru El deplin, carele iaste cap a toată biruinţa şi puterea. 11. Întru carele v-aţi şi tăiat împregiur, cu tăiare împregiur cu mîna făcută, întru dezbrăcarea trupului păcatelor trupeşti, pentru tăiarea împregiur a lui Hristos. 12. Îngropaţi cu El în botegiune, prin carele vă şi sculat, cu credinţa puteriei lui Dumnezău, care au sculat pre El, din morţi. 13. Şi voi fiind morţi întru păcate şi întru netăiarea trupului vostru, înviatu-v-au cu El, ertînd voao toate păcatele. 14. Ştergîndu care ne era împrotivă scrisoarea obiceaiurelor care ne era într-alean (b. Împrotivă) şi aceaia o luo din mijlocul, răstignindu-o pre cruce. 15. Şi jecuind împărăţiile şi puterile, arătîndu-le cu îndrăznire, biruind pre iale, întru Eluşi. 16. Deci nime pre voi să nu vă giudece, prin mîncare sau prin băutură sau pren sărbători sau pren lună noao sau pentru sîmbete. {270v} 17. Carele sînt umbra celor viitoare, iară trupul, lui Hristos. 18. Nime pre voi să nu vă înşeale cu smericiune făţarnică şi slujbă îngerească, mestecîndu-să în cealea ce n-au mai văzut, în deşert unflîndu-să cu înţelesul trupului. {503} 19. Şi neţiindu-să de cap, dentru carele-i tot trupul, pren încheeturi şi pren legături, strînsu şi tocmit, creaşte sporiul lui Dumnezău. 20. Că de-aţi murit cu Hristos, de stihiile lumiei, dară pentru ce vă îngreoiaţi cu obiceaiure cum aţi fi viind în lume. 21. Să nu vă atingeţi, nice să guşti, nice pipăi. 22. Carele toate pier trăind cu iale, după porunca şi învăţăturile omeneşti. 23. Carele să par înţelepţie întru slujba ce de voe şi plecăciune şi în necruţarea trupului, nu în cinste ţiindu-să pre saţiu trupului. CP 3. 1. Îndeamnă-i să caute ceale cereşti împrotiva apostolilor menciunoşi carii îndeamnă spre pămînteşti. 5. Zice să omoară mădularele ceale pămînteşti, să desbrace omul vechiu şi să îmbrace în cel nou. Îndeamnă spre fapte bune. 18. Bărbaţii, muerile, părinţii, feciorii, domnii, slugile să să poarte, cine cumu se cuvine. 1. Derept aceaia, să v-aţi sculat cu Hristos, ceale de sus căutaţi, unde iaste Hristos, de-a direapta lui Dumnezău şăzîndu. 2. Ceale de sus grejiţi, iară nu cealea pămînteşti. 3. Că muriţi sînteţi, şi viiaţa voastră ascunsă iaste cu Hristos, în Dumnezău. 4. Cînd Să va arăta Hristos, viiaţa voastră, atunce şi voi vă veţi arăta cu El, într-o slavă. 5. Derept aceaia, omorîţi mădularele voastre ceale pămînteşti, curviia, necurăţiia, spurcăciunea şi lăcomiia, carea iaste idoliia. 6. Pentru carele vine mîniia lui Dumnezău, spr feciorii îndărăptnici. 7. Întru carele şi voi aţi îmblat oarecîndu, cîndu {271r}vieţuiiaţi întru iale. 8. Iară acmu lăpădaţi şi voi aceastea toate, mîniiam urgiia, răutatea, hula, cuvinte grozave den gurile voastre. 9. Nu minţireţi unul spre altul, dezbrăcîndu omul cel vechiu, cu faptele lui. 10. Şi îmbrăcîndu-vă în cel nou, carele să noiaşte întru înţeles, după chipul celuia ce l-au zidit pre el. 11. Unde nu iaste grec, nece jidov, tăiare împregiur, nece tăiare împregiur, păgîni, schiti, slugă, slobod, ce în toate şi întru toţi, Hristos. 12. Derept aceaia, vă îmbrăcaţi ca aleşii lui Dumnezău, sfinţi şi iubiţi, întru îndurarea mileei buneei smerenie, blînziia şi răbdarea. 13. Răbdîndu unul altuii, şi ertîndu-să a dînsu voişi, de are cineva unul pre alalt împutăciune, cum şi Hristos au ertat voao, aşa şi voi. 14. Dară spre aceastea spre toate, îmbrăcaţi-vă în dragoste, carea iaste legătură desăvîrşit. {504} 15. Şi pacea lu Dumnezău să lăcuiască întru inimile voastre, întru carea sînteţi şi chemaţi într-un trup, şi mulţimitori fiţi. 16. Cuvîntul lui Hristos să sălăşluiască întru voi, din destul, cu toată înţelepţiia, învăţîndu-să şi dojănindu-vă înşivă pre dînsa voişi, întru psalomi şi în cîntări şi în cîntece sufleteşti, cu mulţimire cîntîndu întru inimile voastre, Domnului. 17. Şi varece faceţi, în cuvîntu, au în lucru, toate întru numele Domnului Iisus faceţi, mulţimindu-i lui Dumnezău şi Tatălui, pentru El.18. Mueri, plecaţi-vă bărbaţilor voştri, cum să cuvine în Dumnezău. 19. Bărbaţi, iubiţi-vă muerile voastre, şi nu vă amărîreţi spre iale. 20. Feciori, ascultaţi pre părinţii voştri, întru tot, că aceasta place lui Dumnezău {271v} 21. Părinţi, nu întăritareţi pre feciorii voştri, ca să nu să mîhnească. 22. Slugi, ascultaţi pre domnii voştri cei trupeşti, întru toate, nu înaintea ochilor numai slujind, ca cum aţi plăcea oamenilor, ce întru blînziia inimiei, temîndu-vă de Dumnezău. 23. Şi tot ce faceţi, de la inimă faceţi, ca lui Dumnezău, iară nu ca oamenilor. 24. Ştiind că de la Dumnezău veţi lua plata moşiei, că Domnului Hristos slujiţi. 25. Iară cel ce face obidă, obida va lua, şi nu iaste făţărie. CAP 4. 1. Îndeamnă pre domni şi pre slugi să să poarte cumu să cuvine. 3. Şi spre rugăciune-i dojeneaşte. 6. Roagă-i să aibă cuvinte drăgustoase. 7. Mai apoi, închinăciunile, şi laudă pre Tihic. 1. Voi, domni, ce-i dereptul şi să cuvine, plătiţi slugilor, ştiind că şi voi aveţi Domnu în ceriure.2. Întru rugăciune răbdaţi, preveghindu întru iale cu mulţimire. 3. Rugîndu-vă împreună şi pentru noi, ca să deşchiză Dumnezău noao uşia cuvîntului, să grăim taina lui Hristos, pentru carea sîntu şi prinsu. 4. Ca să o arăt cum mi să cade a grăi. 5. Cu înţelepţie îmblaţi cătră streini, răscumpărînd prilej. 6. Cuvîntul vostru să fie, în toată vreamea, cu dragoste sărat, ca să ştiţi cum să cade voao fietecăruia a răspunde. 7. Iară lucrurile meale, toate le va spune voao Tihic, fratele iubit şi slugă credincioasă, soţ slujbei în Domnul. 8. Pre carele tremeş cătră voi, pentru aceasta să înţeleagă lucrurile voastre şi să mîngăe inimile voastre. 9. Cu Onisim, credinciosul şi iubitul frate carele iaste dintru voi, dereptu aceaia, toate vă vor răspunde voao, carele-s aicea. {505} 10. Închină-să voao Aristarh, soţul mieu în prinsoare, şi {272r} Marcă. nepotul Varnaveei, despre carele am poruncit voao, să va veni cătră voi, priimiţi-l. 11. Şi pre Iisus ce-l chiamă Iust, carii sînt fără tăiarea îmgregiur, aceştea singuri sînt mie agiutători întru Împărăţiia lui Dumnezău, care fură mie mîngîiare. 12. Închină-să voao Epafra, carele-i dintru voi slugă lui Hristos, în toată vreamea nevoindu-să pentru voi, întru rugăciuni, ca să staţi desăvîrşit şi plini întru toată voia lui Dumnezău. 13. Că aceasta mărturisescu de el, că are multă rîvnă pentru voi şi de carii sînt în Laodichiia şi în Erapoli. 14. Închină-vă-să Luca, vraciul cel iubit, şi Dimas. 15. Spuneţi închinăciune fraţilor celor den Laodichiia şi Nimfanii şi beseareciei carea-i în casa ei. 16. Şi cînd să va ceti cartea aceasta la voi, faceţi să să cetească şi în beseareca laodichiianilor; şi ceaia ce e scrisă laodichiianilor, şi voi să o cetiţi. 17. Şi ziceţi lui Arhip: Socoteaşte slujba carea ai luat de la Domnul, ca să o săvîrşăşti. 18. Închinăciunea cu mîna mea a lui Pavel. Aduceţi-vă aminte de prinsori{l}e meale. Mila fie cu voi.Amin. Scrisă-i la colas{eani}, din Roma, pre Tibie şi pre Onisim. {506} PREADOSLOVII 1 LA SOLUN(EANI). La înţelesul aceştii cărţi, trebuiaşte să ştim trei lucrure: 1. Pentru ce s-au îndemnat a scrie această carte. 2. Ce-i şumma cărţiei. 3. Şi cîte părţi are. Solunul iaste oraş (cum ştiu toţi) mai mare Machedoniei. Fost-au zidit de Filip, craiul Machedoniei, după ce-au plecat pre Tisalie cătră sine, şi acest oraş, după aceaia, l-au numit Solun, cu care nume au numit şi fata lui, zicîndu-i Tesalonica {272v} În acest oraş (cumui-i în da(n) 17) venind Pavel şi Sila (că era acolea sinagoga jidovilor), Pavel, după obiceaiul lui, întrîndu la ei, începu a propovedui lor pre Hristos şi în trei sîmbete, întîiu învinse-i din scripturi, arătînd din proroci, că aşia s-au căzut Hristos Mesiia să chinuiască şi să moară şi a treia zi să învie din morţi; aceastea cuvinte le da întîi înainte. După aceaia, a doa oară le arăta că acesta Iisus, fiiul Mariei, S-au chinuit şi au murit, cum spun scripturile, şi S-au sculat a treia zi din morţi, după scripturi; dintr-aceasta le da înainte că Iisus Hristos iaste Mesiia, de carele au scris prorocii. După aceaia, mulţi din jidovi crezură în Iisus Hristos, să deaderă cătră Pavel şi Sila, aşijderea multă mulţime den greci credincioşi, şi multe mueri de frunte a celui oraş. Aceasta au fost începenie a înturnăriei cătră Hristos, a Solunului. După aceastea, jidovii carii nu crezură în Hristos, din pizmă, să rădicară pre Pavel, aşia cîtu-i fu a fugi de acolea, şi veni cu Sila în Beriia, şi acolea încă propovedui pre Domnul Iisus, şi din propovedaniia lui, mulţi crezură.Şi acolea încă scorninduj-să vrajbă de la jidovii necredincioşi, şi-l dusără fraţii pînă la Atina, aşteptînd acolea pre Sila şi pre Timoteiu.Aceastea să văd în d a(n) cap. 17. Fiindu cîtva în Atina, cu Sil şi cu Timoteiu. şi auzind că s-au scornit iară vrajbă în Solun, spre fraţi, întîiu tremease la ei pre Timoteiu. să-i întărească în credinţă şi să-i mîngîe. După aceaia, înţelegînd de lucrul aceii beseareci, că s-au turburat, neputînd mearge el de faţă, cumu-i era voia, tremease această carte, în care pre soluneani îndeamnă-i să stea tari în credinţă, şi să viiaze viiaţă creştinească; şi depreună grăiaşte de-nvierea şi de venirea lui Iisus Hristos la giudecată. {507} 2. Şuma aceştii cărţi aceasta-i: după închinăciunea şi mulţumirea lui Dumnezău pentru ispăseniia lor, întîiu nu-i numai laudă că stau tari în credinţă, ce încă, cu multe învăţături, îi îndem{273v}na să stia în credinţă, pînă în sfîrşit. După aceaia-i îndeamnă spre viiaţă neprepusă şi sfîntă, din carea să auză bine Evangheliia, să să întreame beseareca şi să strălucească slava lui Dumnezău. După aceaia le dă înainte cum trebuiaşte să plîngă pre morţi, şi în ce rînd să vor scula morţii, şi de venirea lui Hristos şi de sfîrşenia lumiei. 3. Această carte are trei părţi: partea dentîiu iaste cuprinsă în 3 capete dentîiu, în carele-i îndeamnă să fie stătători în credinţa lui Hristos, a 2-a parte să cuprinde în 4, 5 capete, în care grăiaşte de dragoste şi-i îndeamnă spre viiaţă sfîntă şi creştinească. CARTEA LUI PAVEL APOSTOL 1 CĂTRĂ SOLUNEANI. CAP 1. Pune mulţemire lui Dumnezău, ca să cunoască că de mila lui Dumnezău iaste ce-i bun întru ei. 8. Şi să fie bună altora. 1. Pavel şi Siluan şi Timoteiu, beseareciei Solunului, întru Dumnezău Tatăl şi Domnul Iisus Hristos, milă voao şi pace, e la Dumnezău Tatăl nostru şi Domnul Iisus Hristos. 2. Mulţemim lui Dumnezău pururea, de voi toţi, făcînd pomeană de voi, în rugăciunile noastre. 3. Neîncetat pomenindu lucrul credinţei voastre şi a ustenealeei dragostei şi a răbdăriei, nădăjduind în Domnul Iisus Hristos, înaintea lui Dumnezău şi a Tatălui nostru. 4. Ştiind, fraţi dragi, că de la Dumnezău-i alesătura voastră. 5. Că Evangheliia noastră nu fu întru voi numai întru cuvîntu, ce în şi putearea şi în Dumnezău Duhul Sfîntu şi întru adevărare {273v} multă, cum şi ştiţi în ce chip eram întru voi, pentru voi. 6. Şi voi ţiitori după noi fuset şi Domnului, priimind cuvîntul, întru scîrbă multă, cu bucuriia Duhului Sfînt.7. Atîta cît aţi fost pildă tuturor credincioşilor în Machedoniia şi în Ahaiia. 8. Că dintru voi să scorni cuvîntul Domnului, nu numai în Machedoniia şi Ahaiia, ce şi în tot locul, credinţa voastră carea e cătră Dumnezău eşi, cît nu trebuia să grăim noi ceva. 9. Că eişi vestescu cum am întrat de noi întru voi şi cum vă înturnat cătră Dumnezău, lăsînd idolii, a sluji lui Dumnezău celui viu şi adevărat. 10. Şi a aştepta Fiiul Lui din ceriure, pre carele învisă den morţi, pre Iisus, carele ne va izbăvi pre noi de mîniia venitoare. {508} CAP 2. Cu cît au propoveduit lor Evangheliia. 5. Şi nice hasnă. 6. Nice laudă şie n-au căutat. 10. Aceasta cu ei mărturiseaşte. 14. Cum şi ei au fost răbdurii în scîrbe; şi zice c-are vrea să vază pre ei bucuros. 1. Că înşivă ştiţi, fraţilor, întrarea noastră la voi că nu fu deşartă. 2. Ce încă mainte, păţindu rău, şi dosădiţi fiind, cum ştiţi, întru Filipus, îndrăzneală avem întru Dumnezăul nostru a grăi voao Evangheliia lui Dumnezău, cu multă nevoinţă. 3. Că mîngîiarea noastră nu-i dintru înşălăciune, nice din hiclenie. 4. Ce cum am plăcut lui Dumnezău, pre carii să încrează Evangheliia, aşa grăim, nu cum ară ar fi întru plăcearea oamenilor, ce lui Dumnezău celuia ce ispiteaşte inimile noastre. 5. Că niceodată cu cuvînt cucernic n-am fost, cum ştiţi, nice cu un prilej de lăcomie, Dumnezăul mărturisitor. 6. Nice căutînd de la oameni laudă, nice la voi, nice de la alţii, putîndu fi voao cu greutăţi, ca apostolii lui Hristos. {274r} 7. Ce fum lini(a, Blînzi) întru voi. 8. Cum aplecatoarea încălzeaşte feciorii, aşia cu poftă dorind de voi, propoveduind întru ei Evangheliia lui Dumnezău, ce încă şi sufletele noastre, pentru căce-aţi fi dragi noao. 9. Că vă puteţi aduce aminte, fraţilor de osteneala noastră şi de supărare, că noaptea şi zua lucrînd, ca să nu îngreoem nice pre unul de voi, propoveduit-am întru voi Evangheliia lui Dumnezău. 10. Voi sînteţi mărturie şi Dumnezău, cum sfinţi direpţi şi nevinovaţi ne-am purtat întru voi carii creadeţi. 11. Cum ştiţi că pre unul fietecarele de voi, ca părintele pre fii săi, dojenitu-v-am şi v-am mîngîiat. 12. Şi v-am mărturisit ca să îmblaţi cum să cuvine lui Dumnezău celuia ce v-au chemat pre voi întru a Lui împărăţie şi slavă. 13. Derept aceaia şi noi dăm har lui Dumnezău neîncetat, că priimind cuvîntul lu Dumnezău ce-aţi auzit de la noi, nu l-aţi luat ca cuvîntul oamenilor, ce (cum iaste adevărat) ca cuvîntul lui Dumnezău, carele şi lucrează întru voi carii creadeţi. 14. Că voi, fraţilor, ţinut-aţi după besearecele lui Dumnezău carele-s în Iudea, întru Hristos Iisus, că aceale-aţi păţit şi voi de rudeniile voastre, cum şi acealea de jidovi. 15. Carii şi pre Domnul Iisus omorîră, şi pre prorocii Lui,şi pre noi goniră, şi lui Dumnezău nu-I plăcură, şi cu toţi oamenii să protivesc. 16. Oprind pre noi să nu grăim păgînilor ca să să spăsească, ca să-şi împle păcatele lor pururea, ce giunsă mîniia spre ei pînă în sfîrşit. {509}17. Iară noi, fraţilor, sărăciţi fără de voi, pînă în vrame de un ceas a nu vă vedea, însă nu în inimă, ce atîta mai vîrtos am jeluit a vedea faţa voastră, cu mare dor. 18. Pentru că vream a veni cătră voi (ales eu Pavel) o dată şi a doao oară, şi ne zminti pre noi Satana. 19. Că ce-i nădeajdea noastră sau bucuriia sau stema slavei? {274v} Au nu voi, înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, întru a Lui venire, sînteţi.20. Că voi sînteţi slava noastră şi bucuriia. CAP 3. 1. Spune lor dorul ce are cătră ei, pentru ce au tremes şi pre Timoteiu la ei. 6. Şi auzind pre ei că li-i bine, aşia s-au bucurat. 9. Că destul n-au putut mulţemi lui Dumnezău. 12. După aceaia porneaşte-i spre rugăciune. 1. Derept aceaia, neputînd mai mult răbda dorul, mai bine ni să văzu noao a rămînea în Atina singuri. 2. Şi am tremes pre Timoteiu, fratele nostru şi sluga lui Hristos şi agiutoriul nostru în Evangheliia lui Hristos, ca să vă întărească pre voi şi să vă îndeamne întru credinţa voastră. 3. Cum nice unul să nu să clătească pentru scîrbele acesstea, că înşivă ştiţi că spre aceasta sîntem rînduiţi, că şi cînd eram la voi, spuneam voao mainte că aveam a păţi scîrbe, cum şi fu, şi ştiţi. 4. Derept aceasta şi eu, nerăbdîndu mai mult, tremeş să înţeleagă credinţa voastră.5. Temîndu-mă să nu cumva să vă ispitească pre voi ispititoriul, şi întru deşărt să fie osteneala noastră. 6. Iară acmu viind Timoteiu cătră noi, de la voi, şi vestind noao credinţa şi dragostea voastră, şi cum aveţi pomeană bună, pururea dorind să vedeţi pre noi, cum şi noi pre voi. 7. Derept aceasta, ne mîngîem,. fraţilor, pentru voi, întru toată scîrba şi nevoia noastră. pentru credinţa noastră. 8. Că acmu viem de staţi voi întru Domnul. 9. Că ce mulţimire lui Dumnezău putem da pentru voi, pentru toată bucuriia cu care ne bucurăm pentru voi, înaintea Dumnezăului nostru? 10. Noaptea şi zua mai cu asupră rugîndu-ne să vedem faţa voastră şi a împlea lipsa credinţei voastre. 11. Iară Însuşi Dumnezău şi Tatăl nostru şi Domnul nostru Iisus Hristos să derepteaze calea noastră cătră voi. 12. Iară pre voi să vă mulţească şi să prisosească drago{175r}stea unuia cătră alt şi cătră toţi, cum şi noi cătră voi. 13. Ca să întărească inimile voastre nevinovate întru sfinţie, înaintea lui Dumnezău şi Tatălui nostru, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toţi sfinţii Lui, amin. CAP 4. 1. Îndeamnă. 3. Spre viaţă sfîntă. 9. Şi spre drgoste unul cătră alt. 13. Conteneaşte-i să nu se întristeaze ca necredincioşii. 15. Şi arată fricos rîndul învieriei morţilor. 1. Deci după aceaia, cearem pre voi şi vă rugăm în Domnul Iisus, cum aţi luat de la noi cum să cade voao a îmbla şi a plăcea lui Dumnezău, ca să vă prisosiţi mai vîrtos. 2. Că ştiţi ce porunci am dat voao pentru Domnul Iisus. 3. Că aceasta iaste voia lui Dumnezău: sfinţitură voastră; feriţi-vă voi înşivă de curvie. 4.Ca să ştie fietecarele de voi a birui vasul său, în sfinţie şi întru cinste. 5. Nu întru patima pohteei, ca păgînii carii nu cunosc pre Dumnezău. 6. Şi nime să nu asuprească, nice să lăcomască în lucrul fratelui său, căce izbînditoriu iaste Domnul de aceastea de toate, cum am şi zis mainte voao şi am mărturisit. 7. Că n-au chemat pre noi Dumnezău întru necurăţie, ce spre sfinnţie. 8. Că derept aceaia cel ce leapădă aceastea nu leapădă pre om, ce pre Dumnezău careleşi şi deade noao Duhul Sfînt al Său. 9. Iară de dragostea frăţească nu trebuiaşte a scrie voao, că înşivă voi învăţaţi de Dumnezău sînteţi, ca să iubiţi unul pre alalt. 10. Cum şi faceţi aceaia cătră toţi fraţii cari sînt în toată Machedoniia, iară rugăm pre voi, fraţilor, să prisosiţi mai vîrtos. 11. Şi vă nevoiţi a fi întru o odihneală şi să lucraţi cu mînule voastre cum am şi poruncit voao. 12. Ca să vă purtaţi cu cinste cătră streini, cu nemăruia nemica să nu-i pofteşti. 13. Iară nu voiu să nu ştiţi voi, fraţilor, de ceia ce-au adormit (a. Murit), ca să nu vă întristaţi, ca ceia ce n-au nădeajde. {275v} 14. Că de vom crede că Iisus au murit şi au învis, aşa şi Dumnezău pre cei ce au adurmit în Iisus, aduce-i-va cu El. 15. Că aceasta grăim voao cu cuvîntul Domnului, că noi carii viem şi vom rămînea întru venirea Domnului, nu-i vom întreace pre cei adurmiţi. 16. Că Însuşi Domnul, cu strigarea îndemnăriei, cu glasul arhanghelului şi cu trîmbita lui Dumnezău, pogori-va den ceriu şi cei morţi întru Hristos vor înviia întîiu. {511} 17. După aceaia noi vii carii vom fi rămaşi, depreună cu ei vom fi răpiţi spre nuori, întru tîmpinarea Domnului în văzduh şi aşa pururea cu Domnul vom fi. 18. Pentru aceaia vă mîngîiaţi unii pre alalţi cu aceastea cuvinte. CAP 5. 1. Cunteneaşte pre ceia ce nevoescu a şti vreamea veniriei lui Hristos. 6. Şi îndeamnă să fie gata spre venirea Lui. 11. După aceastea îi îndeamnă de multe lucruri. 1. Iară de vremi şi de ani, fraţilor, nu trebuiaşte să scriu voao. 2. Că înşivă bine ştiţi că zuoa aceaia a Domnului, ca un fur noaptea, aşa va veni. 3. Cînd vor zice pace şi hrăborie, atunce de pripă va veni pre ei perirea, cumu-i durearea mueriei (a. Cînd naşte) şi nu vor scăpa. 4. Iară voi, fraţilor, nu sînteţi întru întunearec, ca să vă cuprinză pre voi zua aceaia ca un fur. 5. Că toţi voi, fii luminiei sînteţi şi fii zileei; nu sîntem fii nopţii, nece a întunearecelor. 6. Pentru aceaia să nu dormim ca alţii, ce să ne preveghem şi să fim treazvi. 7. Că ceia ce dorm, noaptea dorm, şi ceia ce să îmbată, noaptea să îmbată. 8. Iară noi, fiindu fii zileei, să fim treazi, îmbrăcîndu-ne întru platoşa credinţiei şi a dragostei, şi {276r}întru coiful nădeajdei spăseniei. 9. Că nu puse Dumnezău pre noi întru mînie, ce spre dobînda spăseniei pentru Domnul nostru Iisus Hristos. 10. Carele au murit pentru noi, cum, au să vom preveghea, au de vom dormi, împreună cu El să viem. 11. Pentru aceaia vă îngăduiţi unul pre alalt şi vă întrămaţi unul pre alalt, cum şi faceţi. 12. Şi vă rugăm pre voi, fraţilor, să cunoaşteţi (b. Cinstiţi) pre carii să ostenesc întru voi, şi mai marii voştri întru Domnul, şi să învaţă pre voi. 13. Şi ca să aveţi pre ei întru dragoste cu asupră, pentru lucrul lor; şi aveţi pace întru voişi. 14. Iară rugăm pre voi, fraţilor, certaţi pre cei năsilnici, mîngîiaţi pre cei cu inimă fricoasă. agiutaţi pre cei slabi, fiţi răbdurii cătră toţi. 15. Păziţi-vă, să nu dea cineva cuiva rău pentru rău, ce pururea cu bine ce-i bun faceţi unul cătră alt şi cătră toţi. 16. În toată vreamea vă bucuraţi. {512} 17. Neîncetat vă rugaţi. 18. De toate mulţemiţi, că aceasta iaste voia lui Dumnezău, prin Iisus Hristos întru voi. 19. Pre Duhul nu-l stingereţi. 20. Prorociile nu urîreţi. 21. Toate ispitiţi şi ce-i bun ţineţi. 22. De tot fealiul de lucrul rău vă feriţi. 23. Iară însuşi Dumnezău pacei sfinţească-vă pre voi cu totul, ca să ţie întreg şi deplin duhul vostru şi inima şi trupul nevinovat, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos. 24. Credinciosu-i carele v-a chemat pre voi, carele va isprăvi, 25. Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi. 26. Spuneţi închinăciune fraţilor, cu sărutare sfîntă. 27. Giori-vă pre voi pentru Domnul, cum să să cetească cartea aceasta înaintea a toţi sfinţii fraţi. 28. Mila Domnului nostru Iisus Hristos cu voi. Amin. La soluneani, 1 carte scrisă-i din Atina. {276v} {513} PREADOSLOVIA 2-A CĂTRĂ SOLUNEANI. Pavel apostol s-au îndemnat a scrie această carte, că în cartea dentîiu au scris de venirea lui Hristos la săvîrşitul lumiei, încă noaptea ca furul, şi în 4 cap. zisease că noi carii vom fi atunci ne vom răpi înaintea Domnului, în văzduh. Mulţi înţelegînd aceaste cuvinte, gîndiia că grăiaşte de sine Pavel şi de ceia ce viia atunci pre pămînt; derept aceaia le părea că va veni Hristos atunci, numaidecît şi va fi svîrşenia lumiei; şi aştepta în toate zilele şi în tot ceasul să vie Hristos. După aceaia să scorniră şi alţi amăgitori minciunoşi, carii le adăogea părearia lor, zicînd că au auzit din gura lui Pavel şi au înţeles din Duhul Sfînt. Pentr-aceaia, crezînd aceastea, credincioşii să părăsiia de grijea fămeilor şi de alte lucruri; iară necredincioşii necrezînd aceastea, ei să apuca de toate şi răpiia bunătatea credincioşilor, şi dintr-această păreare a lor să îndoiia mulţi credincioşi de învăţătura lui Hristos, că zisease că vor fi seamne multe mainte de venitul lui Hristos şi de săvîrşitul lumii, şi nevăzîndu-le a fi, să îndoiia. Şi înţelegînd aceastea Pavel, fu-i lui a scrie această carte, în carea arată mintea lui cu ce înţeles au scris aceale cuvinte de venitul lui Hristos şi de săvîrşeniia lumiei; şi carii viia atunci, nu de aceia grăiiacă să vor răpi înaintea Domnului, ce încă trebuescu multe seamne a veni, de carele au grăit Hristos; dintîi ceaste 2 întîi rumperea de către împărăţiia rîmleanilor cum înţeleg mulţi cărtulari, au de la credinţa creştinească, cum înţeleg cărtularii noştri; a 2-a, arătarea lui Antihrist, carele să va arăta mainte de venitul lui Hristos. Pentru aceaia-i îndeamnă să nu să părăsească, ce să-şi grijească fietecarele de lucrul său. Dintr-aciastea să veade ce-i şumma aceştii cărţi: {277r} întîiu să bucură soluneanilor pentru că stau vîrtos tare în credinţă şi în dragoste şi pat scîrbe pentru Hristos şi mîngîie pre ei din toate scîrbele lor, şi aceastea-s în cap dentîi. A 2-a. Scrie de venirea lui Hristos la giudecată şi de rumpere de la credinţă şi de vnirea lui antihrist, în cap. 2. A 3-a oară-i îndeamnă spre viiaţă creştinească şi să nu suferească întru soţirea beseareceei pre carii sînt leaneşi şi numai grijesc de a pîntecelui, cap. 3. Ceastă carte are trei părţi, cumu e şi împărţită în 3 capete; întîi să bucură soluneanilor şi-i mîngîe, a 2-a scrie de venirea lui Hristos, a 3-a îndeamnă spre viiaţă creştinească. {514} CARTEA LUI PAVEL APOSTOL 2 CĂTRĂ SOULNEANI CAP 1. 3. Laudă credinţa şi dragostea. 4. Şi răbdarea soluneanilor. 6. Scrie izbînda lui Dumnezău împrotiva celora ce supără pre credincioşi 10. Învaţă pre credincioşi să aşteapte bucuroşi zuoa giudecatului {lui} Hristos. 1. Pavel şi Siluan şi Timoteiu, beseareciei Solunului, de la Dumnezău Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos. 2. Milă voao şi pace de la Dumnezău Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos. 3. A mulţămi datori sîntem lui Dumnezău pururea pentru voi, fraţilor, cum să cade, căce că vîrtos create credinţa voastră şi să mulţeaşte dragostea voastră fietecăruia a unuia cătră alalt. 4. Cît şi noi înşine să ne lăudăm de voi întru besearecile lui Dumnezău, pentru răbdarea voastră şi credinţa întru toate gonirile voastre şi scîrele carele răbdaţi. 5. Întru arătarea giudecăţiei dereapte a lui Dumnezău, ca {272v} să vă aflaţi destoinici Împărăţii lui Dumnezău, pentru care şi răbdaţi. 6. Că dereptu-i înaintea lui Dumnezău a daria scîrbă celor ce vă supără pre voi. 7. Şi voao carii vă scîrbiţi odihneală cu noi, întru arătarea Domnului Iisus den ceriu, cu îngerii puterii Lui. 8. În văpae de foc dînd osîndire celora ce n-au cunoscut pre Dumnezău şi cărora nu ascultă Evangheliia Domnului nostru Iisus Hristos. 9. Carii vor lua munca, perirea cea de veaci, de la faţa Domnului şi de la slava tăriei Lui. 10. Cînd va veni să să proslăvească întru sfinţii Lui şi minunat a fi între toţi credincioşii. (Că să încredinţă mărturiia noastră întru voi), în zua aceaia. 11. Pentru carii rugămu-ne pururea pentru voi, ca să să încuvioşeaze pre voi Dumnezăul nostru cu chiemarea Sa şi să-şi împle toată voia bună a bunătăţiei Lui şi lucrul credinţei întru puteare. 12. Ca să să proslăvască numele Domnului nostru Iisus Hristos întru voi, şi voi întru El, după mila Dumnezăului nostru şi a Domnului a lui Iisus Hristos. CP 2. 1. Zice că nu va veni Hristos pînă nu va fi rumperea de la credinţă în lume. 3. Şi să va arăta aiave Antihri{s}t căruia-i scrie şi perirea. 20. Denn aciaste-i îndeamnă să stea în credinţă vîrtos. {515} 1. Iară rugăm pre voi,fraţilor, pentru venira Domnului nostru Iisus Hristos şi a noastră adunare cătră El. 2. Să nu vă clătiţi voi curund den minte nece a vă spămînta, nice pre duhul, nece pren cuvinte, nece pren carte ca cum ară fi scris de noi, ca cum ară fi aiave aceaia zi a lui Hristos. 3. Nece să vă înşale cineva pre voi, nece în vrun chip, că să nu veni întîi rumperea şi să să arate omul păcatului, fiiul perirei. 4. Protivindu-să şi înălţîndu-să asupră de tot ce să zice Dumnezău sau carele să cinsteaşte aşa {278r} cît în besearecalui Dumnezău şeade ca şi Dumnezău, arătîndu-să pre sine cum ară fi Dumnezău. 5. Au nu vă aduceţi aminte că încă vieţuind la voi, aceastea am grăit voo? 6. Şi acmu ce vă opreaşte ştiţi, că va să să arate acela la vreamea lui. 7. Că iată taina fărădelegiei să lucrează, numai cine i să protiveaşte acmu să i să protivească pînă să va lua din mijloc. 8. Şi atunce să va arăta cel fără de leage, pre carele-l va omorî Domnul, cu duhul rostului Său şi va răsipi cu strălucirea venirei Lui.9. A căruia venire iaste cu lucrarea Satanei, întru toată putearea şi seamnele şi ciudele ceale minciunoase. 10. Şi întru toată înşălăciune nedereptăţiei, întru cei pieitori, pentru căce dragostea adevărului nu priimiră ca să să spăsască ei. 11. Şi pentru aceaia trimeate lor Dumnezău lucrarea înşălăciuneei, ca să crează ei minciunile. 12. Ca să să păgubască toţi carii nu crezură adevărului, ce îngăduiră nedereptăţiei. 13. Iară noi datori sîntem pururea a mulţămi lui Dumnezău pentru voi, fraţi iubiţi de la Domnul, că au ales pre voi Dumnezău din ceput întru spăsenie, întru sfinţiia duhului şi întru credinţa cea adevărată. 14. Întru carea chiemă pre voi cu Evangheliia noastră, întru dobîndirea slaveei a Domnului nostru Iisus Hristos. 15. Deci pentru aceaia, fraţilor, staţi şi ţineţi învăţăturile cu carele v-aţi învăţat, vare în cuvînt, vare cu cărţile noastre. 16. Dară Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezău şi Tatăl nostru, carele ne-au iubit pre noi şi au dat mîngîiaare de veaci şi nădeajde bună întru milă. 17. Să mîngîe inimile noastre şi să întărească pre voi întru tot cuvîntul şi lucrul bun. CAP 3. 1. Îndeamnă-i cu rugăciuni milostive să agiute propovedaniia Evangheliei. 6. Şi să să ferească de ceia carii lenea. 11. Şi cu clevetniciia turbură pre oameni. 14. Porunceaşte să-i lapede pre aceia din săborul credincioşilor afară. {278v} {516}1.După aceaia vă rugaţi, fraţilor, pentru noi, ca cuvîntul lui Dumnezău să cură şi să să slăvasă cum şi întru voi. 2. Şi ca să ne izbăvim de oamenii cei răi şi hicleani, că nu iaste a tuturor credinţa. 3. Ce credinciosu-i Domnul carele va întări şi vă va păzi de hicleanul. 4. Ce nădăjduim întru Domnul de voi, că cealea ce poruncim voao faceţi şi veţi face. 5. Iară Domnul să înderepteaze inimile voastre întru dragostea lui Dumnezău şi întru răbdarea lui Iisus Hristos. 6. Ce dăm de ştire voao, fraţilor, întru numele Domnului nostru a lui Iisus Hristos, să vă feriţi voi de tot fratele carele îmblă fără rînd, şi nu pre învăţătura carea luară de la noi. 7. Că înşivă ştiţi cum să cade voao a vă ţinea de noi, că noi n-am îmblat întru voi fără rînd. 8. Nice am mîncat pîine de la cineva în dar, ce întru osteneală şi în lucru, noaptea şi zuoa lucrînd, 9. Ca să nu îngreoem pre cineva de voi, nu că n-am avea puteare, ce ca pre noi să ne dăm pildă voao, ca să vă ţineţi de noi. 10. Că şi cînd eram la voi, aceasta spuneam voao că cine nu va să lucrăze, nece să mînînce. 11. Că auziiu pre unii carii îmblă întru voi fără rînd, nelucrînd nemică, ce îmblă în hiclenie.12. Deci unora ca aceastora poruncim şi rugăm, pentru Domnul nostru Iisus Hristos, ca fără gîlceavă lucrînd, să mănînce pîinea sa, 13. Iară voi, fraţilor, nu lenireţi a face bine. 14. Iară de nu va asculta cineva de cuvîntul cărţiei noastre pre acesta-l sîmnaţi şi cu acela nu vă însoţireţi, ca să să ruşineaze. 15. Şi nu-l ţineareţi ca un pizmaş, ce-l dojeniţi ca pre un frate. {279r} 16. Iară Însuşi Domnul păciei să vă dea voao pace pururea, în tot chipul; Domnul cu voi toţi. 17. Închinăciune cu mîna mea, a lui Pavel, care-i sămnul în toată cartea, aşia scriu. 18. Mila Domnul nostru Iisus Hristos cu voi toţi. Asmin. La soluneani, 2 carte-i den Atina. {517} PREADOSLOVIIA 1 LA TIMOTEIU. Această carte cuprinde multe îndemnături despre multe lucrure. 1. Cinul beseareciei, al popilor şi altor credincioşi, cum să spune în toate capetele aceşii cărţi. După aceasta Pavel arată şi întăreaşte apostoliia sa. Cap 1, 2. După aceaia aduce înainte capătul învăţăturiei creştineşti, la sfîrşitul cap. 3. După aceaia proroceaşte despre rumperea de la credinţă, pentru proroci menciunoşi. în cap al 4-lea la începenie; care prorocie de cîţiva ai au început a să împlea în papişti.CARTEA LUI PAVEL APOSTOL 1 LA TIMOTEIU. CAP 1. Dă înainte pilda păstoriului bun, arătîndu cum să cuvine să să poarte întru învăţătură. 4. Îndeamnă-l să să lase de întrebările deşiarte. 5. Şi să le dea înainte carele-s de credinţă şi de dragoste. 12. Ca să nu să micşureaze destoinciia lui. 14. Arată cum şi pre ce s-au ales Timoteiu din mila lui Dumnezău. 1. Pavel apostol a lui Iisus Hristos, din rînduiala lui Dumnezău Ispăsitoriul nostru şi Domnul Iisus Hristos, nădăjdea noastră. 2. Lui Timoteiu iubitului fiiu întru credinţă, milă, milostivnicie şi pace de la Dumnezău {179r} Tatăl nostru şi de la Iisus Hristos Domnul nostru. 3. Cum te-am rugat să rămîi în Efes, cînd mergeai în Machedoniia, ca să dai veaste unora să nu înveaşe într-alt chip. 4. Nece să bage samă povestilor menciunoase şi neamurile fără sfîrşenie, carele fac prigoane mai vîrtos decît întrămare lui Dumnezău, care e pren credinţă. {518}5. Iară sfîrşitul porunciei iaste dragostea de la inimă curată, şi ştiinţa bună şi credinţa nefăţarnică. 6. De carele unii rătăcind să întoarsără întru cuvinte deşiarte. 7. Vrînd a fi învăţători legiei, neînţelegînd nece cealea ce grăescu, nece cealea ce întărescu. 8. Iară ştim că leagea bună iaste, să va trăi cineva cu ia bine. 9. Ştiind aceasta că dereptului leagea nu-i e pusă, ce celora ce urăsc leagea şi neplecaţilor, necuraţilor şi păcătoşilor, nederepţilor şi spurcaţilor, ucigătorilor de tată şi de mumă, vrăjmaşilor 10. Şi curvitorilor, curvarilor cu bărbaţi, furilor de oameni, minciunoşilor, giurătorilor strîmbi şi macar ce altă, carea să protiveaşte învăţăturii dereapte. 11. După Evangheliia slaveei a fericitului Dumnezău carea-mi fu încrezută mie. 12. Şi am har celuia ce m-au întărit pre mine, lui Hristos Iisus Domnului nostru, că credincios mă socoti a fi, rîndui-mă pre slujbă. 13. Fiind eu mai nainte hulitoriu şi gonitoriu şi dosăditoriu, ce fuiu miluit, că neştiind, făcuiu întru necredinţă. 14. Iară mai prisosind ila Domnului nostru, cu credinţă şi cu dragoste, carea-i întru Hristos Iisus. 15. Adevărat cuvînt şi a toată priimirea destoinică, că Hristos Iisus veni în lume pre păcătoşi să ispăsească, dintru carii sînt eu întîiu. 16. Ce derept aceasta fuiu miluit, ca întru mine întîiu să arate Iisus Hristos toată răbdarea, ca să fiu pildă crezătorilor Lui întru viaţa veacilor. {280r} 17. Iară Împăratului veacilor, nemuritoriului, nevăzutului, unuia preaînţeleptului Dumnezău. cinste şi slavă, în veacii veacilor, Amin. 18. Această poruncă dau ţie, fiiul miei Timoteiu, ca după ceale prorocii carele fură despre tine mainte, ca să te vitejeşti întru iale, cea vitejie bună. 19. Avînd credinţă şi bună ştiinţă, carea unii lepădîndu-o, den credinţă căzură. 20. Dintru carea iaste Imeneiu şi Alexandru, pre carii i-am dat Sataneei, ca să să pedepsească, să nu mai hulească. CAP 2. 1. Rugăciuni porunceaşte să facă pentru toţi marii şi micii. 4, 5. Pentru că au un Dumnezău şi unul împăcătoriu Hristos.8. Dintr-aceastea îndeamnă pre toţi să să roage, măcară în ce loc, 9, 11. Cum şi cu ce veşmente să se poarte muerile la besearecă. {519} 1. Derept aceaia, mainte de toate, vă rog să fie rugăciuni, cereri, pofte, mulţămire, pentru toţi oamenii. 2. Pentru crai şi pentu toţi carii sînt în deregătorii, ca să trăim în viiaţă lină şi fără gîlceavă, cu toată destoiniciia şi cinstea. 3. Că aceasta e bună şi priimită înaintea Mîntuitoriului nostru Dumnezău. 4. Carele va toţi oamenii să-i spăsească şi întru înţelesul cel adevărat să vie. 5. Că unulu-i Dumnezău şi unulu-i împăcătoriu lui Dumnezău şi oamenilor, omul Hristos Iisus. 6. Carele Să deade pre Sine răscumpărare pentru toţi a căruia mărturie în vremile Lui 7. Fuiu pus (a. Sau întărit) eu propoveadnic şi apostol (adevăr grăesc de Hristos nu mînţu), învăţătoriu limbilor în credinţă şi întru adevăr. 8. Derept aceaia voescu să să roage bărbaţii, săva în ce loc, rădicîndu-şi mînule curate, fără minte şi fără îndoire. {280v} 9. Aşijderea şi muerile, într-un veşmînt de cinste, cu sfiială şi cu înţelepţie, să să înfrîmsăţeaze pre sine, nu întru împletirea părului, au cu aur au cu mărgăritariu, au cu veşminte scumpe, 10. Ce (cum să cade muerilor ce să făgăduesc creştinătăţiei) cu lucrure bune. 11. Muiarea întru tăceare (b. Sau în taină) să să înveaţe cu toată plecarea. 12.Iară mueriei să înveaţe nu îngăduesc, nice să domnească spre bărbat, ce să fie întru tăceare. 13. Că Adam fu făcut întîiu, după aceaia Evva. 14. Şi Adam nu fu amăgit, iară muiarea amăgită fu vina păcatului. 15. Ce să va mîntui pentru naşterea feciorilor, să va rămînea întru credinţă şi în dragoste şi întru sfinţie şi cu blîndeaţe. CAP 3. 2. Ce-i deregătoriia popilor. 8. Şi a diaconilor, şi de muerile lor. 12. De fămeaia şi de feciorii lor. 15. Şi beseareca să chiamă casa lui Dumnezău. 1. Adevărat cuvînt, să pohteaşte cineva preoţie (a. Sau episcupie), bun lucru jeluiaşte. 2. Derept aceaia să cuvine episcopului (Sau preotului) nevinovat (c. Să n-aibă nume rău), a fi, unii mueri bărbat, treazv, înţelept, smerit, priimitoriu la oaspeţi, învăţătoriu. 3. Nebeţiv, nesfadnic, nerîvnitoriu la lucru necuvios, ce blînd, neinvrăjbitoriu, nelacom la argint; 4. Casei sale bine îndereptătoriu, feciorii avîndu-i întru ascultare, cu toată curăţiia. 5. (Că cine nu şti casa lui înderepta, cum va purta grije de beseareca lui Dumnezău?). {520} 6. Nu foarte tineri ca, îmflîndu-să, să cază osîndirea diavolului. 7. Şi să cade lui şi mărturie bună să aibă de la cei streini, ca să nu cază în batgiocură şi în cursa diavolului. 8. Diaconilor, aşijderea smeriţi, nu îndoiţi în limbă, nu {281r} băutoriu vin mult, neagonisitoriu dobîndă necuvioasă. 9. Avînd taina credinţeei, întru ştiinţă curată. 10. Şi aceştea să-i ispitească mainte, după aceia să slujască, să vor fi nevinovaţi. 11. Muerile lor, aşijderea curate, neclevetnice, treazve, credincioase întru tot. 12. Diiaconii să fie unii mueri bărbaţi, pre feciori bine îndereptîndu-i şi casele lor. 13. Că ceia ce slujescu bine, destoinicie bună loruşi dobîndescu şi multă îndrăznire întru credinţă carea iaste întru Hristos Iisus. 14. Aceasta ţie scriu, avînd nădeajde să viiu cătră tine curund. 15. Iară de voiu zăbovi, ca să ştii cumu să cade în casa lui Dumnezău a vieţui, carea iaste beseareca lui Dumnezău celui viu. 16. Şi tăriia adevărului şi aiave, mare-i taina credinţiei. 17. Dumnezău S-au arătat în trup, îndereptă-Să întru duh, arătă-Să îngerilor, propoveduit fu păgînilor, crezu-Să în lume, înălţă-Să în slavă. CAP 3. 1. Învăţăturile strîmbe de conteniia căsătoriei şi alesătura mîncărilor le micşurează. 8. Îndeamnă-ne spre slujbă dumnezăiască. 13. Şi spre cetitura Scripturiei sfinte. 1. Iară Duhul aiave grăiaşte că la vremile de apoi să vor lepăda unii den credinţă, socotind duhurile înşălătoare şi învăţăturile drăceşti. 2. Întru făţăriia grăitorilor minciuni aprinşi (a. Au amorţiţi) fiind în ştiinţa lor. 3. Oprind căsătoriia, ferindu-să de bucate carele Dumnezău le făcu de mîncare cu mulţămire credincioşilor şi celora ce cunosc adevărul. 4. Că toată fapta lui Dumnezău bună iaste şi nemică nu-i a lepăda, ce să ia cu mulţămire, 5. Că să sfinţeaşte cu cuvîntul lui Dumnezău şi cu rugăciunea. {281v} 6. Să veri da aceastea înaintea fraţilor, bună slugă veri fi lui Iisus Hristos, crescut în cuvintele credinţeei şi învăţăturiei bune, după carea ai îmblat. 7. Iară de cuvintele spurcate şi băbeşti te leapădă, ce te deprinde în slujba dumnezăiască. {521} 8. Că deprinderea trupului puţin foloseaşte, dară slujba dumnezăiască spre toate-i de folos, făgăduinţă avînd a vieţiei aceştiia şi aceii viitoare. 9. Adevărat cuvînt şi a toată priimirea destoinic. 10. Că pentr-aceasta ne şi ostenim şi sîntem ocărîţi că ne nădăjduim spre Dumnezău cel viu, carele iaste spăsitoriul tuturor oamenilor, mai vîrtos credincioşilor. 11. Porunceaşte aceastea şi învaţă. 12. Nime tinereaţele tale să nu le mustre, ce fii pildă credincioşilor, în cuvînt, în viiaţă, în dragoste, în credinţă, în curăţie, pînă voiu veni. 13. Socoteaşte ceteniia, mîngîiarea, învăţătura. 14. Să nu părăseşti mila ce-i întru tine, carea-i dată ţie prin prorocie, cu punerea mînulor a preoţilor. 15. Într-aceastea te gîndeaşte şi într-aceastea fii, ca sporiul tău arătat să fie întru toţi. 16. Socoteaşte-te pre tine şi de învăţătură, rămîi întru aceastea, că de vei face aceasta, şi tu te veri spăsi şi ceia ce te vor asculta pre tine. CAP 5. 1. După îndemnătura tuturora. 5. Grăiaşte de{s}pre vădoo carele era întru slujba beseareciei. 17. Scriiază de preoţi. 23. Şi le dă înainte cinul. 1. Bătrînului nu-i face pacoste, ce-l mîngîe ca pre un părinte, pre cei tineri, ca şi pre fraţi. 2. Pre bătrîne ca pre maicile, pre ceale tinere ca surorile, cu toată curăţiia. 3.Văduole cinsteaşte, carele sînt adevărate văduo. 4. Iară care văduo are feciori sau nepoţi, să-şi înveaţe întîiu a lor casă întru creştinătate a-i tocmi şi a împrumuta {282r} slujba părinţilor, că aceasta iaste cinstită şi iubită înaintea lui Dumnezău. 5. Iară carea iaste adevărată văduo şi singură, nădăjduiaşte spre Dumnezău şi rămîne în rugăciuni şi în rugări, zua şi noaptea. 6. Iară carea petreace în desfătare (a. Au buecie), de vie moartă iaste. 7. Şi aceastea porunciaşte ca nevinovate să fie. 8. Dară carele de ale lui, şi mai vîrtos de fămeaia sa, nu poartă grije, de credinţă s-au lepădat şi mai rău iaste decît cel necredincios. 9. Iară văduoa să aleage nu mai mică de 60 de ai, carea au fost unui bărbat muiae. 10. Întru fapte bune avînd mărturii cuviioase, să va fi crescută feciori, au pre călători (b. Au surumani) au priimit, vare de au spălat picioarele sfinţilor, vare de au mîngîiat pre scîrbiţi, au de au îmblat (c.S-au ţinut) după tot lucrul bun. 11. Iară de văduole tinere, leapădă-le, că buecindu-să împrotiva lui Hristos vor să să mărite. {522} 13. Păgubitoare-s, că credinţa cea dentîiu lăpădară. 14. Împreună şi fără lucru, să învăţă a îmbla den casă în casă. Şi nu numai fără lucru, ce şi ciocotniţe, iscoditoare, grăind cealia ce nu să cade. 14. Derept aceaia voiu ceale tinere să să mărite, feciori să facă, ca să să ţie şi nece un prilej să nu dea pizmaşului spre blăstăm. 15. Că iată, unele mueri s-au întorsu după Satana. 16. Să-i vrun credincios sau credincioasă, de are văduo, să le hrănească (d. Întru tot să le socotească) eişi ca să nu îngreoiaze săborul, ca să le sosească den destul, cărora sîntu adevărate văduo. 17. Preoţii carii poartă grije bine, cuvine-li-să doao cinsti a avea, mai vîrtos ceia ce să ostenescu întru cuvîntu şi întru învăţături. 18. Că zice Scriptura: Boului trierătoriu nu-i lega gura" şi "Harnicu-i lucrătoriul plateei sale". 19. Spre preoţi pîră nu priimi, fără doao sau trei mărturii. {282v} 20. Pre cei ce greşescu ceartă-i înaintea tuturor, ca să aibă şi alţii frică. 21. Mărturisesc înaintea lui Dumnezău şi a Domnului nostru Iisus Hristos şi a îngerilor Lui cei aleşi, ca aceastea să le păzeşti, fără de făţărie în nemică făcînd, înduplecîndu-te într-altă parte. 22. Mînule (e. Sau nu popi pre nime) curund nu-ţi pune pre nime, nece te împreuna în păcatele altora, pre tine curat te ţine. 23. De-acmu nu bea numai apă, ce şi cîte cu puţinel vin trăiaşte pentru stomahul (f. Au rînza) tău şi pentru slăbiciunele tale ceale de pururea. 24. A unor oameni arătate le-s păcatele mergînd mainte de giudecată, iară a unora merg şi după el. 25. Aşijderea şi faptele bune arătate sînt, carii-s aiminitrea nu să pot ascunde. CAP 6. 1. Îl învaţă ce să cuvine slugilor a face. 10. Lăcomiia cîtu-i de păgubitoare. 13. Grăind pre scurt de bogăţie, iară opreaşte pre Timoteiu ca să nu să împiiadece întru învăţăturile deşarte, 1, Carii sînt supt giug, slugile pre stăpînii (a. Sau domnii lor) lor cu toată cinstea, cumu să cade, să-i cinstească, ca să nu să hulească numele lui Dumnezău şi învăţătura. 2. Şi carii au stăpîni creştini să nu urască pre ei, că le sînt fraţi, ce mai vîrtos să slujască, că-s credincioşi şi iubiţi, carii acea facere de bine priimesc, aceasta învaţă şi dojeneaşte. 3. Iară să va învăţa cineva aimintrea şi nu să apropie cătră cuvintele ceale treazve ale Domnului nostru Hristos, nece cătră învăţătura ce-i după creştinătate. {523} 4. Făleaşte-să neştiind nemică, ce betejeaşte (b. Nebuneaşte) întrebări şi în cuvinte de price, dintru carele să scornesc cu pizme, prigoane, hule, părerile vicleane. 5. Prigoane deşiarte a oamenilor de minte stricaţi şi prădaţi de dereptat, păindu-le că-i dobîndă creştinătatea (c. Slujba dumnezeiască), depărtează-te de unii ca aceştea, 6. Iaste neguţătorie mare slujba dumnezăiască cu prisoseală. {28rr}7. Că nemică n-am adus în lume, nece nemică nu vom putea duce. 8. Ce avînd hrană şi îmbrăcăminte, aceastea să ne agiungă. 9. Iară ceia ce vor să să îmbogăţească cad în năpaste şi în curse şi în pofte multe nebune şi în păgubituri, carele afundă pre oameni în periciune şi în piiardere.10. Că rădăcina a toate răutăţile iaste iubirea de argint, caele jeluindu-l unii, rătăciră den credinţă şi străpunsără cu dureri multe. 11. Iară tu, o, omul lui Dumnezău, fugi de aceştea. Şi îmblă după dereptate, creştinătate, credinţa, dragostea, răbdarea, blîndeaţele. 12. Voiniceaşte războiul cel bun al credinţei, prinde viiaţa de veaci, întru carea eşti şi chemat şi ai mărturisit mărturiia cea bună. înaintea a mulţi mărturisitori. 13. Poruncesc ţie înaintea lui Dumnezău carele înviiază toate şi a lui Hristos Iisus carele mărturisi înainte lui Pilat den Pont cia mărturie bună. 14. Să ţii tu porunca fără spurcăciune şi fără vină, pînă la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos. 15. Pre carele îl va arăta în vremile lui fericitul şi însuşi putearnic, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. 16. Carele Însuşi e nemuritoriu şi viiază întru lumină nestrăbătătoare, pre carele nime den oameni nu L-au văzut, nici Îl poate vedea; a căruia-i cinstea şi ţinearea în veaci, amin. 17. Bogaţilor din ceastă lume porunceaşte-le să nu să înalţe întru înţelepţie, nece să nădăjduiască spre bogăţie pieitoare, ce spre Dumnezău cel viu, carele ne dă noao toate a ne hrăni. 18. A face bine cu alţii, a să îmbogăţi întru fapte bune, plecaţi spre îndurare şi spre împreunare. 19. Strîngînd şie temelie bună înainte, ca să priimască viiaţa de vecie. 20. O, Timoteiu, darul ce-i pus, păzeaşte-l, depărtează-te de glasurile spurcate a lucrurilor deşiarte {283v} şi protivirea ştiinţeei a numelui minciunos., 21. Cu carea unii fălindu-să, de la credinţă căzură. Mila cu tine. Amin. La Timoteiu, 1 carte scrisă-i din Laodichiia, care oraş îi mai mare în Frighiia Pacatie. {524} PREADOSLOVIIA 2 LA TIMOTEIU. Ceastă carte cuprinde multe fealuri de îndemnături. 1, Indeamnă Pavel pre Timoteiu să să întemeiaze în cunoştinşa Evangheliei şi întru învăţătura propovedaniei, ca să propoveduiască altora cu destoinicie, cu puteare sufletească, cu înţelepciune şi cu osîrdie, spre întrămarea lor, dintru învăţătura Evangheliei. 2. Porunceaşte să contenească pre învăţătorii strîmbi şi să le stea împrotivă. 3. Îndeamnă-i să rabde pentru Evanhelie şi să să nevoiască spre pace şi spre plecare, ţiindu-şi învăţătura ce au luat de la el. După aceastea, mîngîe pre Timoteiu, să nu să smintească pentru prinsoarea lui, întru carea unii smintindu-să să smintească pentru prinsoarea lui, întru carea unii smintindu-să să lepădară de Evanghelie. La sfîrşeniia cărţiei, arată că preste puţinea vreame, pre el îl vor omorî; pentr-aceaia roagă pre Timoteiu, cum poate mai curund să vie la dînsa, aducînd cu sine pre Marco şi unealtele ce uitase la el. {284r}. CARTEA LUI PAVEL APOSTOL 2 LA TIMOTEIU. CAP 1. 5. Laudă apostol a lui Timoteiu şi-l îndeamnă să-şi îmble întru cinul său. 8. Şi pentru prinsoarea lui. 15. Şi pentru lepădarea unora de la Evanghelie, să nu să smintească. 11. Laudă-să despre apostoliia sa. 14. Roagă-l să păzească ce-i pus la ei. 16. Laudă pre Onisifor. 1. Pavel apostol a lui Iisus Hristos, din voia lui Dumnezău, după făgăduinţa vieţiei carea-i întru Iisus Hristos. 2. Lui Timoteiu, iubitului fiiu, milă, milostivnicie şi pace de la Tatăl Dumnezău şi Iisus Hristos Domnul nostru. {525} 3. Dau har lui Dumnezău căruia slujesc din strămoşi, cu cunoştiinţă curată, că neîncetat am pomană de tine, întru rugăciunele meale zua şi noaptea. 4. Dorind a vedea pre tine, pomenindu-mă de lucrările tale, să mă împlu de bucurie. 5. Aducîndu-mi aminte de credinţa nefăţarnică carea-i întru tine, carea au lăcuit mainte în soaţă-ta Loida şi întru maică-ta Evnichiia, crez că şi întru tine. 6. Pentru carea-ţi aduc aminte, ca să aţiţ darul lui Dumnezău carele-i întru tine, pentru punerea mînulor meale spre tine. 7. Că nu ne-au dat noao Dumnezău duhul teameriei, ce al puteriei şi al dragostei şi al trezvireei. 8. Nu-ţi fie derept aceaia ruşine de mărturiia Domnului no{284v}stru, şi nice de mine nu-ţi fie ruşine căce-s prinsul Lui, ce fii părtaş, în scîrbele Evangheliei, după putearea lui Dumnezău, 9. Carele ne-au izbăvit pre noi şi ne-au chiemat cu chemare sfîntă, nu după faptele noastre, ce după rînduiala Lui şi mila ce-i dată noao în Hristos Iisus, mainte de vremile de veaci. 10. Iară s-au arătat acmu pentru venirea strălucitoare a Mîntuitoriului nostru Iisus Hristos, carele moartea o au zdrobit şi aduse viiaţa la lumină şi neputregiunea pentru Evanghelie, 11. Întru carea sînt pus eu propoveduitoriu şi apostol şi învăţătoriu păgînilor. 12. Pentru care lucru şi rabd aceastea, ce nu mă ruşinez, că ştiu cui am crezut şi cu adevăr ştiu că putearnic iaste a ţinea vistiiariul mieu spre zua aceaia. 13. Să ţii chipul cuvintelor sănătoase carele- i auzit de la mine, în credinţă şi în dragoste carea-i în Iisus Hristos. 14. Vistiiariul bun cel pus, păzeaşte-l prin Duhul Sfînt, carele lăcuiaşte întru voi. 15. Ştii aceasta că s-au întorsu (a. S-au lepădat de mine) de la mine toţi ceia ce sînt în Asiia, din carii iaste Fighel şi Ermoghen. 16. Dea Domnul milă casei lui Onisifor, că de multe ori m-au stîmpărat, şi de lanţul prinsoarei meale nu i-au fost ruşine. 17. Ce încă venind în Roma, cu de-adinsu mă căuta şi m-au aflat. 18. Dea-i lui Dumnedău să afle milă de la Domnul, întru zua aceaia; şi cîte ne-au slujit în Efes, tu bine ştii. CAP 2. 1. Îndeamnă pre Timoteiu să ţie vitejie creştinească. 3. Luînd pildă. 4. De la viteaji şi de plugari. 10. Arată că prinsoarea lui va fi de folos sfinţilor. 15. După aceaia roagă pre Timoteiu să împarţă cuvîntul dereptăţiei cum să cuvine. 17. Şi să să păzască de pilda necredincioţilor. 22. Şi toate să le facă cumu se cade. {526} 1. Tu derept aceaia, fiiul mieu Timoteiu, întăreaşte-te pentru mila ce-i în Hristos Iisus. 2. Şi carele ai auzit de la mine întru multe mărturii, aceasta le lasă pre oameni credin{285r}cioşi carii-s harnici a învăţa şi pre alţii. 3. Tu derept aceaia fii răbdătoriu ostenealei, ca bun viteaz a lui Iisus Hristos. 4. Nime cela ce vitejeşte nu să meastecă în lucrurile ceştii vieţi, ca să placă celuia ce l-a ales spre vitejie.5. Că de să va şi lupta (a. Au viteji) cineva, nu să va curuna, de nu va lupta cu de-adinsu. 6. Plugariul trebuiaşte să ostenească mainte, după aceaia va lua rodul. 7. Socoteaşte carele zic, dea-ţi derept aceia Domnul înţeles întru toate. 8. Adu-ţi aminte că Hristos Iisus S-au sculat din morţi, carele-i din sămînţa lui David, după Evangheliia mea. 9. Pentru carele mă ostenescu pînă în prinsori, ca un făcătoriu de rău, ce cuvîntul lui Dumnezău nu e legat. 10. Derept aceaia toate le răbdu pentru aleşi, ca să dobîndească şi ei spăseniia carea e în Hristos Iisus, cu slava de vecie. 11. Credincios cuvîntu-i acesta că de-am murit cu El, depreună cu El vom şi viia. 12. de vom răbda cu El, vom şi împărăţi, de-L vom tăgădui, El încă ne va tăgădui pre noi. 13. Să vom fi necredincioşi, iară Dumnezăul credincios rămîne, că pre Sine nu Să poate tăgădui. 14. Aceastea le ado aminte, mărturisind înaintea Domnului, să nu să lupte în cuvinte carele nu-s nece de un folos, ce întorcu ascultătorii. 15. Nevoiaşte-te să stai ispitit înaintea lui Dumnezău şi lucrătoriu căruia nu-i e ruşine şi carele despică cu de-adinsu cuvîntul adevărăriei. 16. Iară strigările spurcate, lucrurile deşiarte conteneaşte-le, că nu să lupte în cuvintele carele nu-s nece de un folos, ce întorcu ascultătorii. 17. Şi cuvîntul lor paşte ca ga{n}grena (b. Gangrena iaste o boală ce mănîncă carnea omului) din carii iaste Imenei şi Filit, 18. Carii de la dereptate rătăcire, zicînd că au trecut învierea şi întorc credinţa unora. 19. Iară temeiul lui Dumnezău stă întărit avînd această peceate, şti Dumnezău carii sînt ai săi; şi să să deşearte {285v} de strîmbătate toţi varecine numeaşte numele lui Hristos. 20. Iară în casa mare nu-s numai vase de aur şi de argint, ce şi de lemnu şi de pămînt; şi unele-s de cinste, iară altele-s de micşurare. 21. Şi cine să va curăţi pre sine dintr-acestia fi-va vas de cinste, sfinţit şi de folos Domnului şi gătit spre tot lucrul bun. {527}22. Iară de poftele tinereaţelor fereaşte-te; ce îmblă după dereptate, în credinţă, în dragoste, în pace, cu ceia ce cheamă într-agiutoriu pre Hristos, cu inimă curată. 23. Iară întrebările nebune şi fără ispravă lapădă-le, ştiind că acealea nascu svade. 24. Iară sluga Domnului nu trebuiaştesă fie svadnic, ce blînd să fie cătră toţi, învăţătoriu şi răbdătoriu. 25. Cu blîndeaţe învăţînd pre ceia ce să protivăscu, doară cîndva Dumnezău le va da lor pocaanie, de vor cunoaşte adevărul. 26. Şi vor scăpa den cursa diiavolului, de carele au fost ţinuţi prinşi întru mintea lor, ca să facă voia lui. CASP 3. 1. Proroceşte de vremile iuţi şi păgubitoare carele-s venitoare spre credincioşi. 9. Ce el îndeamnă cu îndrăznirea biruinţiei. 10. Spre războiu. 14. Roagă-l să rămîe întru învăţătură dereaptă. 1. Iară aceasta să ştii că în zilele de apoi vor fi vremile iuţi. 2. Că vor fi oamenii iubitori pre sine, scumpi, lăuduroşi, făloşi, blăstămători, neăîngăduitori părinţilor, neharnici, necuraţi. 3. Fără dragoste, fără pace, hulitori, netreazvi, neblînzi, neiubitori bunilor. 4. Vînzători, năpraznici, îngîmfaţi, iubitori mai vîrtos dezmierdăciunilor decît pre Dumnezău. 5. Avînd chipul creştinătăţiei, ce puteariei tăgăduescu-o şi de-aceştea te fereaşte. 6. Că dentr-aceia sîntu aceştea ce năvălescu în fămei şi duc {286r}pre mueri cuprinse, încărcate de păcate şi de multe fealiuri de pofte învolbate. 7. În toată vreamia învăţîndu-să şi nicecînd la ştiinţa adevărului nesosind. 8. Iară cum Annia şi Amvriia să potriviră lui Moisi, aşia şi aceştea să protivăscu adevărului, oameni cu minte stricată şi lepădaţi din credinţă. 9. Ce nu vor spori mai mult că nebuniia lor aiave va fi tuturora, cum au fost şi acelora. 10. Iară tu ai agiunsu învăţătura şi rîndul vieţii meale, voia, credinţa, blîndeaţele, dragostele, răbdarea. 11. Scîrbele, gonirile carele mi s-au tîmplat întru Antiohiia, în Iconiia şi în Listra, ce supărări am răbdat, ce din toate m-au izbăvit Domnul. 12. Ce şi toţi carii vor vrea să viiaze creştineaşte, în Hristos Iisus, gonire vor păţi. 13. Iară oamenii răi şi amăgitori sporescu spre rău, amăgind că ei încă-s amăgiţi. {528}14. Iară tu rămîi întru cealea ce-i învăţat şi carele-s crezute ţie, ştiind de la cine ai învăţat. 15. Şi tu din porobocie ai ştiut Scripturile sfinte, carele te pot face pre tine înţelept, spre ispăsenie prin credinţa carea iaste în Iisus Hristos. 16. Toată Scriptura de Dumnezău e răsuflată şi-i de folos spre învăţătură, spre certare, spre dojană şi spre învăţătură carea-i în dereptate. 17. Ca să fie deplin omul lui Dumnezău, spre tot lucrul bun, gătit desăvîrşit. CAP 4. 1. Roagă pre Timoteiu să propoveduiască Evangheliia. 3. Mai vîrtos într-acea vreame păgubitoare. 6. Spune că moartea lui îi aproape. 10. Arată că lipsă iaste să cheame pre Timoteiu. 11. Pentru lucrul lui. 1.Derept aceaia eu te rog, înaintea lui Dumnezău şi a Domnului Iisus Hristos, carele va giudeca vii şi morţii, la venirea Lui şi întru Împărăţiia Lui. {286v}2. Propoveduiaşte cuvîntul, fii pre dînsu în vreame cu prilej şi fără de vreame, ceartă, conteneaşte şi îndeamnă cu toată blîndeaţea şi învăţătura. 3. Că va fi vreame cînd învăţătura sănătoasă nu o vor răbda, ce după poftele sale aduna-şi-vor şie învăţători, sunîndu-le (a. Mîncîndu-i urechile) uechile. 4. Şi de la dereptate urechile-şi-vor întoarce, şi le vor pleca cătră cuvinte deşiarte. 5. Iară tu preveghează întru toate, munceaşte, făcînd lucrul evanghelistului, slujba ta fă-o deplin. 6. Că eu mă jărtvăsc (b. Înţeleage-să moartea lui) şi iaste aproape vreamea mersului mieu. 7. Cea vitejie bună eu o am vitejit, alergarea o am săvîrşit, credinţa o am ţinut. 8. Ce-i înapoi, pusă-mi iaste mie corona dereptăţiei carea-mi va da mie Domnul, într-aceaia zi, cel giudecătoriu derept; iară nu numai mie, ce şi tuturora carii aşteaptă ce strălucită venirea Lui. 9. Nevoiaşte-te a veni cătră mine curund. 10. Că Dimas m-au lăsat pre mine, iubind veacul de-acmu, şi mearse în Solun, Crisp, în Galaţiia, Tit în Dalmaţiia. 11. Luca numai sîngur iaste cu mine. Ia încă pre Marco cu tine, că foarte mi-e de folos în slujbă. 12. Iară pre Tihic l-am trimes în Efes. 13. Iară veşmîntul ce-am lăsat în Troada, la Carp, adu-l, cînd veri veni, şi căriţile, mai vîrtos ceale de piiale. 14. Alexandru faurul (c. Zlătariu de aramă) mult rău mi-au făcut, plătească-i lui Dumnezău, după faptele lui. {529} 15. De carele tu, încă, foarte te fereaşte, că să protiveaşte cuvintelor noastre. 16. Întru mîntuirea mea, dintîiu nime n-au fost cu mine, ca să aibă propovedaniia credinţă pentru mine şi să o auză toate limbile; şi m-au izbăvit din gura leului. {287r} 18. şi mă va izbăvi pre mine Domnul, de tot lucrul rău, şi mă va ţinea spre Împărăţiia cerească a Lui, a căruia-i slava, întru veacii veacului, amin. 19. Spune închinăciune Prischileei şi Achileei şi casei lui Onisifor. 20. Erast au rămas în Corint, iară pre Trofim l-am lăsat în Miliot, bolnav. 21. Sileaşte a veni mainte de iarnă. Închină-ţi-să Evvul şi Pud şi Lin şi Clavdie şi toţi fraţii. 22. Domnul Iisus Hristos fie cu sufletul tău; mila fie cu voi. Scrisă-i în Roma a 2-a carte la Timoteiu, carele au fost rînduit întîiu episcop în Efes, cînd stătu s 2-a oară Pavel înaintea lui Neron, împăratul Rîmului. {530} PREADOSLOVIIE LA TIT. În această carte ce e scrisă la Tit, Pavel îndeamnă pre Tit să tocmească besearecele care-s în Crit, cu ispravă bună, şi să pue preoţi prin sate şi prin oraşă, şi-i dă înainte să oprească pre învăţătorii minciunoşi. Iară el să înveaţe pre alţii învăţătură dereaptă, şi el încă să asculte de la alţii, carii-s de temeiul credinţeei şi vieţiei noao.Şi iară aduce înainte multe fealiuri de lucruri a vieţiei creştineşti, şi-i dojeneaşte ca să îmble într-acealea bătrînii şi cu tinerii şi le arată că, să vor îmbla într-acealea, va fi mila lui Dumnezău întru ei. La sfărşitul, roagă pre Tit să ostenească aşia în rînduiala besearecii ca să aibă ascultători şi învăţători, ca să nu-i fie osteneala în deşărt. {287v} CARTEA LUI PAVEL APOSTOL LA TIT. CAP 1. 5. Arată cum să cuvine să fie preoţii. 10. Şi cum trebue să astupe gura celora ce grăesc în deşărt. 12. După aceasta scrie năravul criteanilor minciunoşilor. 14. Şi pomeneaşte de jidovi, carii punea sfinţiia în lucrurile din afară. 1. Pavel, sluga lui Dumnezău şi apostolul lui Iisus Hristos, după credinţa aleşilor lui Dumnezău şi cunoştinţa adevărului care-i după slujba dumnezăiască. 2. Spre nădeajdea vieţii de vecie, carea au făgăduit Dumnezău cel neminciunos, mainte de vremile veacilor, iară l-au arătat în vremile sale. 3. Acel cuvînt al Lui pentru propovedaniia, care-au nădăjduit pre mine, după porunca Spăsitoriului nostru Dumnezău, lui Tit, iubitului fiiu, după credinţa ce li-e depreună. {531} 4. Milă, milostivnicie, şi pace de la Tatăl Dumnezău şi Domnul Iisus Hristos, Mîntuitoriul nostru. 5. Pentr-aceaia te-am lăsat în Crit, ca să tocmeşti carele au rămas, şi să rînduieşti preoţi prin oraşă, cum ţi-am rînduit înainte-ţi. 6. Carele-i nevinovat, bărbat. unii mueri, avîndu feciori credincioşi, nevinovaţi întru desfătare, nu neîndărăptnici. 7. Ca să cuvine preotului (a. Au episcupului) să fie nevinovat, ca vistearnicul lui Dumnezău, neplăcînd şie, nemînios, nebeţiv, neucigaş, nepohtitoriu dobîndii necuvioase, 8. Ce sălăşluitoriu şi îndrăgitoriu bunilor, treazv, derept, cuvios, răbduriv. {288r}9. Ţiitoriu cuvîntului celui credincios carele-i de învăţătură, ca să poată îndemna cu învăţătură dereaptă şi să poată învenge pre ceia ce i să prostăvăscu. 10. Că sînt mulţi îndărăptnici, grăitori în deşărt şi amăgitori şi mai vîrtos carii-s din tăiarea împregiur. 11. Cărora să cuvine a le astupa gura; carii întorc toate casele, învăţînd carele nu să cade, pentru dobînd necuvioasă.12. Zis.au cineva dintr-înşii, prorocul lor{u}şi: "Criteanii pururea-s menciunoşi, fieri reale, pînteci leaneşi". 13. Această mărturie-i adevărată. Pentr-aceaia ceartă-i pre ei. necruţînd, ca să fie întregi în credinţă, 14. Neascultînd basnele jidovilor şi poruncile oamenilor, lepădătorilor de adevăr. 15. Toate-s curate curaţilor, iară necuraţilor şi necredincioşilor nemică nu li-e curat, ce-i spurcată şi mintea şi ştiinţa lor. 16. Mărturisescu-să că cunosc pre Dumnezău, iară cu faptele-L tăgăduescu, fiind urîţi, necredincioşi şi lepădaţi de tot lucrul bun. CAP 2. Scrie deregătoriia a tot fealiul de om, a tinerilor şi al bătrînilor; îndeamnă-i să înveaţe obiceaiul besearecii. 11.12. Îndeamnă să vieţuiască creştineaşte, pentru că să apropie zuoa răscumpărării. 1, Iară tu grăiaşte carele să cuvine învăţăturiei dereapte. 2. Cum bătrînii să fie treazvi, cinstiţi, înţelepţi, în credinţă întregi şi în dragoste răbdători. 3. Aşijderea şi bătrînele, în veşmînt sfînt, neclevetitoare, nu deprinse cu vin mult, învăţătoare de bine, 4. Ca să înveaţe înţelepţie pre ceale tinere, cum să fie bărbaţilor şi feciorilor săi îndrăgitoare, 5. Înţeleapte şi curate, grijindu-şi de case, bune, plecate bărbaţilor săi, ca să nu să hulească cuvîntul lui Dumnezău. 6. Tinerii aşijdere îndeamnă-i ea să fie treazvi. 7. În toate te pune pildă cu faptele bune, învăţătură fiind cu întregie şi cu destoiniciie. {288r} {532} 8. Cuvîntul sănătos, neprepus, ca ceia ce să pun împrotivă să să ruşineaze, neavînd nemică rău a grăi despre voi. 9. Slugile îndeamnă-i să pleace stăpînilor săi, ca întru toate să le fie lor dragi.neîntorcîndu-le cuvintele. 10. Nehiclenindu-i întru nemică, ce arătînd credinţă bună întru toate, ca să să înfrîmsăţeaze întru toate învăţătura Mîntuitoriului nostru Dumnezău. 11. Că s-au arătat mila cea spăsitoare a lui Dumnezău tutror oamenilor. 12. Învăţînd pre noi ca să lepădăm necurăţiile şi pohtele lumeşti, cu trezvie, dereptate şi cu sfinţie să viem într-această lume. 13. Aşteptînd nădeajde cea fericită şi venirea cea strălucitoare a slavei marelui Dumnezău şi a Mîntuitoriului nostru Iisus Hristos. 14. Carele S-au dat pre Sine pentru noi, ca să ne răscumpere pre noi din toată strîmbătatea şi să-Şi curăţască Şie oameni aleşi, silitori spre fapte bune. 15. Aceastea grăiaşte şi spre aciastea îndeamnă şi dojeneaşte cu toată putearia, şi nime pre tine să nu te urască. CAP 3. 1. Îndeamnă pre toţi să cinstească pre cei mai mari şi să le îngăduiască. 3. Şi să-şi aducă aminte de viaţa dintîiu, că îndereptarea lor iaste numai din mila lui Dumnezău. 9. Iară de le va striga cineva împrotivă 10. de acela să să leapede. 1. Îndeamnă pre ei să să pleace deregătorilor şi putearnicilor., şi să le îngăduiască, fiind gata spre tot lucrul bun. 2. Pre nime să nu hulească, fiind nesfadnici, ce arătînd toată blîndeaţea cătră toţi oamenii. 3. Că eram şi noi odibioară neînţelepţi şi îndărătnici, rătăciţi, slujind a multe fealiuri de pofte şi dezmirdăciune, în răutate şi în pizmă vieţuind, urîţi, {289r} şi unii pre alalţi urînd. 4. Ce după ce s-au arătat bunătatea şi dragostea a Mîntuitoriului nostru Dumnezău cătră oameni. 5. Nu din faptele dereptăţii carele am fi făcut noi, ce din mila Lui ne-au ţinut pre noi, pentru scăldarea naşterei de nou şi înnoirea Duhului Sfînt. 6. Carele L-au vărsat spre noi din destul, pentru Mîntuitoriul nostru Iisus Hristos. 7. Ca, îndereptaţi den mila Lui, să fim moşteani, după nădeajdea vieţii de vecie. 8. Adevărat cuvîntu-i acesta şi aceastea voiu să întăreşti, cum să silească a mearge înainte, cu fapte bune, aceia carii au crezut în Dumnezău. {533} 9. Aceastea-s bune şi de folos oamenilor; iară întrebările nebune şi ştiinţile de rudenii şi prigoanele şi sfadele pentru leage conteneaşte-le, că-s deşiarte şi fără de folos. 10.Omul eretic, după una şi alta dojană, leapădă-l. 11. Ştiind cum carele-i ca acesta s-au întorsu şi greşiaşte, carele-i şi de giudecata sa osîndit.12. Cînd voiu trimite la tine pre Artima sau pre Tihic, grăbeaşte a veni cătră mine, în Neapoli, c-am rînduit să erneaz acolea. 13. Pre Zena, ştiutoriul legiei şi pre Apolos, cu socotinţă să-i trimiţi, ca să n-aibă vro lipsă. 14. Iară ai noştri încă să să înveaţe a mearge înainte, întru fapte bune, spre folos de treabă, ca să nu fie fără rod.15. Închină-să ţie toţi carii-s cu mine; spune închinăciune celora ce îndrăgesc pre noi în credinţă. Mila lui Dumnezău fie cu voi toţi. Amin. La Tit, carele au fost episcop dintîiu rînduit beserecilor criteanilor, scrisă-i din Nicopoliia Machedoniei. {534} CARTEA LUI PAVEL APOSTOL LA FILIMON. CAP l. 1.În această carte Pavel apostol să veade a scrie de lucruri mici, ce încă destoinicii a scrisoarei lui să înalţă pînă la Dumnezău. 8. Pre Filimon, sluga fugită fiind furu, trimeate-l înapoi lui Filimon şi-l roagă să-i iarte greşala lui. După aceastea îndeamnă spre dereptatea creştinească. 1. Pavel, prinsul lui Iisus Hristos, şi Timoteiu, fratele lui Filimon, iubitului şi agiutătorului nostru. 2. Şi Apfiei iubiteei şi lui Arhip, soţului nostru. şi besearecii (a. Au săborului) carea-i în casa ta. 3. Milă voao şi pace, de la Dumnezău Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos. 4. Dau har Dumneză{u}lui miei, pomenindu-mă de tine întru rugăciunile meale. 5. Auzindu de dragostea ta şi credinţa cara ai cătră Domnul Iisus şi cătră toţi sfinţii. 6. Cum bunătatea credinţiei tale împreunată să fie aiave întru cunoştinţa a tot binele carele-i întru voi, pentru Iisus Hristos. 7. Că avem bucurie mare şi mîngîiare întru dragostea ta că inimile sfinţilor pentru tine s-au veselit, frate. 8. Pentru că avînd mare îndrăznire în Hristos a-ţi porunci ţie despre cest lucru care să ţine de tine. 9. Ce pentru dragostea mai vîrtos mă rog, fiind cumu-s eu Pavel bătrîn, iară acmu şi prinsul lui Iisus Hristos. 10. Iară mă rog pentru fiiul mieu Onisim, carele l-am născut în prinsoarea mea. 11. Carele oarecînd ţi-au fost ţie fără de folos, iară acmu-i şi ţie şi mie de folos. 12. Carele ţi l-am trimis, iară tu pre el, ca pre inima mea, priimeaşte-l. {535} 13. Pre carele vrea{m} să-l ţin lîngă mine, ca să-mi slujască în locul tău, întru prinsorile Evangheliei. 14. Ce fără voia ta, nemică n-am vrut să fac, ca să nu fie din silă faptul tău cel bun, ce din voe. {290r} 15. Că doară pentr-aceaia au fost mersu de la tine cîtăva vreame, ca să-l priimeşti pre el în veaci. 16. Nu ca o slugă, ce mai asupra de slugă, ca un frate iubit, mult mai vîrtos mie, iară cu cît mai vîrtos ţie, şi trupeaşte şi întru Domnul. 17. Pentr-aceaia de mă ai pre mine soţu, priimeaşte-l ca şi pre mine. 18. Iară să ţi-au greşit ţie ceva, au ţi-e datoriu, aceaia o împutează mie. 19. Eu, Pavel, scriş cu mîna mea, că eu-ţi voiu plăti, ca să nu-ţi zic ţie că tu încă mai asupră eşti al miu. 20. Aşa, frate, ca să dobîndesc de la tine acest bine întru Domnul, veseleaşte inima mea întru Domnul. 21. Nădăjduindu-mă întru ascultarea ta, scris-am ţie, ştiind că şi mai asupră de ce zic veri face. 22. Iară depreună găteaşte.mi sălaş, că mă nădăjduiescu că, pentru rugăciunele voastre, voiu fi dăruit voao. 23., Închină-ţi-să ţie Epafdras (soţul mieu în prinsoare pentru Hristos Iisus), 24. Marco, Aristarh, Dimas şi Luca agiutătorii miei. 25. Mila Domnului nostru Iisus Hristos fie cu duhul vostru. Amin. La Filimon au fost trimes din Roma pre Onisim sluga. {536} PREADOSLOVIIA LA OVREAI. Despre ceastă carte tribuiaşte să ştim 4 lucrure: Cine au fost scriitoriul ceştii cărţi şi de destoiniciia cărţii. 2. De ovreai, la carii au scris această carte. 3. De şumma aceştii cărţi şi că-i scrisă de Pavel. 4. De părţile aceştii cărţi. Mulţi s-au aflat, şi acmu încă sîntu, carii s-au îndoit de ceastă carte că n-ară fi scrisă de Pavel, şi den numărul cărţilor sfinte o au lepădat. Aceştia era Marţian, Ebion, Arion şi alţi eretici. {290v} Ce noi lăsăm nebuniile acelora şi ne însoţim cu cărtularii aceia cari învaţă depreună în beseareca lui Dumnezău şi cred că-i scrisă de Pavel şi-i sfîntă, care să arată dentr-aceaste lucruri: 1. Că toţi cărtularii greceşti cred că-i scrisă de Pavel această carte. 2.Den cuvinte încă să cunoaşte că-i scrisă de Pavel, că să asămenează cuvintele cu cealelalte cărţi a lui. 3. Dentr-această încă să cunoaşte, că ce cuvinte pune, zicîndu: "Mila Domnului să fie cu voi cu toţi. Amin". Cum să arată 2 solun{eani} 4, cu aceale cuvinte îi să pecetluescu cărţile. 4. Pătru apostol, la sfîrşitul 2 carte, arată-să a grăi de această carte, zicînd: "Cum şi fratele iubitul nostru Pavel au scris noao, ovreailor, cuvine-să a şti celor răşchiraţi prin Pont şi pren Asiia". 5. Să arată den dragostea lui Pavel, carea au avut cătră ovreai, pohtindu-să a fi anatema pentru ei, cap. 9 la săvîrşit. Beseareca lui Hristos, în toată vreamia, au crezut şi au învăţat că această carte-i scrisă de Pavel; are destoinicie apostolească. 2. Despre ovreai, la cari-i scrisă această carte. Ovreaii la carii au scris apostolul era ovreai întorşi cătră Hristos, carii era în Ierosalim şi în ţinutul Iudeei, cum să veade că la sfîrşitul cărţiei zice că va mearge la ei. Derept aceaia aceşti ovreai sînt ovreai aceia cărora le strînse alîmojnă în Ahaiia şi în Asiia şi în Roma şi pre aceştea îi chiamă sfinţi în Iudeia. 3. De şuma cărţiei. Şuma aceştii cărţi să tocmeaşte cu şuma Edvangheliei lui Ioan, că arată deumnezăirea şi întrupirea lui Iisus Hristos. După aceia scrie obiceaiurile vieţiei creştineşti, la sfîrşit scrie de preoţiia lui Iisus Hristos. Iară pentr-aceasta au scris, că jidovii săvai că credea în {537} Hristos, însă mulţi să ţinea de leagea lui Moisi şi mesteca Evangheliia lui Hristos cu leagea lui Moisi, carea înţelegîndu apostolul, au vrut să întărească pre cei slabi în credinţă, şi învaţă împrotiva hulitorilor, că Hristos au murit {291r} pentru păcatele noastre şi-i Mesiia cel făgăduit, adevărat Fiiul lui Dumnezău şi am adevărat. Şi-i preut besearecii lui Dumnezău, carele, cu o jărtvire a trupului Său, ştearse toate păcatele noastre şi să sfîrşiră toate jărtvele den leagea veache, întru jărtvirea lui Hristos. 4. Această carte să poate împărţi în 2 părţi. Partea dentîi iast cuprinsă în 11 cap{ete}, în carele învaţă de multe capete ale credinţiei. A 2-a parte iaste cuprinsă cap{ete} 2,în carele învaţă de lucrurile credinţiei creştineşti. CARTEA LUI PAVEL LA EVREI. CAP 1. 1. Arată că înnvăţătura carea au adus Hristos iaste mai pre deasupra de toate învăţăturile prorocilor. 4. Pre Iisus înalţă-L prespre toţi îngerii. 5. Şi cu multe mărturii a Scripturii arată că-i mai cinstit de toţi. 1. De multe ori şi în multe chipuri au grăit Dumnezău: întîi părinţilor, prin proroci, iară în vremile ciaste de apoi au grăit noao întru Fiiul. 2. Pre carele Il rîndui moştenitoriu tuturora, pentru carele făcu şi ceastă lume. 3. Carele fiind strălucirea slaveei şi chipul feaţiei Lui şi purtînd toate cuvîntul puterei Sale, curăţindu-ne den păcatele noastre, pentru Sineşi, şezut-au de-a dereapta mărirei, întru nălţime. 4. Cu atîta mai cinstit făcut decît îngerii, cu cît au luat nume mai pe desupra decît ei. 5. Că, cui au zis cuiva dintre îngeri: "Fiiul Mieu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut?", Şi iară: "Eu voiu fi Lui Părinte şi El va fi Mie Fiiu". {291v} 6. Iară aşijdere, cînd aduse întîiul născut Fiiu în lume, zice: "Închine-I-să Lui toţi îngerii lui Dumnezău". 7. Iară de îngeri zice: "Carele face îngerii Lui duhure şi slugile Lui pară de foc". 8. Iară de Fiiul: "Scaunul Tău, Domnul, în veciia de veac; toiagul dereptăţiei, toiagul Împărăţiei Tale. 9. Iubit-ai dereptatea şi ai urît strîmbătatea. Pentr-aceaia te-au unsu pre Tine, Doamne, Dumnezăul Tău, cu uloiul bucuriei, mai pe desupra de soţul Tăi". 10. Şi Tu, Doamne, întîiu ai întemeiat pămîntul, şi faptele minunilor Tale sînt ceriurile. {538} 11. Acealea vor peri, iară Tu vei rămînea şi toate ca un veşmînt să vor vechi. 12. Şi ca un veşmînt le veri învăli şi să vor schimba, iarăTu acelaşi eşti şi anii Tăi nu să vor săvîrşi". 13. Iară căruia de îngeri îi zise cîndva: "Şezi de-a dereapta Mea, pînă voiu pune pizmaşii Tăi, razim picioarelor Tale?" 14. Au nu-s toţi duhuri slujitori, carii pentru slujba să trimit, pentru cei ce vor fi moştinitori întru păcate? CAP 2, 1. Arată destoiniciia învăţăturii lui Hristos, carea să cuvine a o asculta. 2. Dă-ne înainte pre Hristos, în loc de frate, carele au venit în trupul nostru, ca pentru mai lesne să ascultăm pre El. 1. Pentr-aceaia să cuvine noao mai vîrtos a socoti acealea carele am auzit, ca nu cumva să ne deşertăm. 2. Că de-au fost putearnic cuvîntul ce-au fost zis pre îngeri, şi toată călcarea legiei şi îndărăpniciia, plată dereaptă a simbriei au luat. 3. Cum vom scăpa noi, să vom lepăda spăsenie mare ca aceasta, carea dintîiu au început a să vesti pentru Domnul şi de la ceia ce ascultase pre El fu întărită noao? 4. Mărturisindu-le lor Dumnezău, cu seamne şi cu ciudesi {292r} şi cu multe fealiuri de puteri şi cu împărţirile (a. Darurile) Duhului Sfînt, după voia Lui. 5. Că nu puse Dumnezău lumea cea venitoare supt îngeri, despre carea grăim. 6. Iară mărturisit-au într-un loc oarecine zicînd: "Ce iaste omul de Te pomeneşti de el, au fiiul omului, de-l socoteşti pre el? 7. Cu puţinel l-ai făcut mai mic pre el de îngeri, cu slavă şi cu cinste curunat-ai pre el şi ai pus pre el spre faptele mînulor Tale, 8.Toate le-ai plecat supt picioarele lui". Şi pentru c-au supus toate supt el, nemică n-au lăsat carele n-ară fi pus supt el, ce acmu încă nu vedem să fie plecate toate lui. 9. Că vedem pre Iisus, cu slavă şi cu cinste curunat, carele au fost puţinel mai mic de îngeri făcut, pentru patima morţiei, ca din mila lui Dumnezău să guste moarte pentru toţi. 10. Că să cuveniia acela pentru carele sînt aceastea toate şi pentru carele-s toate, aducînd mulţi fii întru slavă, începătoriul spăseniilor pentru patime a să sfinţi. 11. Că şi cine sfinţeaşte şi carii să sfinţescu, dintru unul sînt toţi; derept aceaia nu ni-i ruşine a-i chiema pre ei fraţi, 12. Zicînd: "Vesti-voiu numele Tău fraţilor miei, în mijlocul besearecii, lăuda-voiu pre Tine", 13. Şi iarăşi: "Eu voi nădăjdui întru El"; şi iară: Iată, eu şi coconii carii mi-au dat mie Dumnezău". {539} 14. Pentru că coconii sînt părtaşi trupului şi sîngelui, El încă aşijderea fu părtaş aceloraşi, ca pentru să răsipască pre acela pentru moarte, carele avea putearea morţiei, ce să zice diavolul. 15. Şi să sloboază pre ceia carii era de frica morţiei, în toată viiaţa robi. 16. Că n-au fost necicum pre îngeri, ce pre sămînţa lui {292v} Avraam au priimit. 17. Pentr-aceaia au tribuit întru toate a să sămăna fraţilor, ca să fie milostiv şi preut credincios, într-acealea carele era înaintea lui Dumnezău, ca să şteargă păcatele oamenilor. 18. Că pentru că au păţit cînd au fost ispitit, poate fi agiutoriu şi celora ce să ispitescu. CAP 3. 1. Acum arată cu cîtu-i mai mic Moisi den Hristos. 5, 6. Cu cîtu-i mai mic sluga de domnu-său, 7. După aceastea aduce înainte îndemnături şi certături, din mărturiia lui David. 8. De ce să ară afla cineva îndărăpnic şi neîngăduitoriu cuvîntului lui Hristos. 1. De unde, fraţilor sfinţi, părtaşii chiemăturiei cereşti, socotiţi pre apostolul şi preutul mărturiei noastre Iisus Hristos, 2. Carele-i credincios celuia ce L-au rînduit pre El, cum şi Moisi au fost credincios în toată casa (a. Lui Dumnezău) Lui. 3. Că cu atîta cinste-i mai destoinic acesta de Moisi, cu cît are mai mare cinste cela ce au zidit casa decît casa. 4. Că toată casa să zideaşte de cineva, iară cine au zidit aceastea toate Dumnezău-i. 5. Şi săva că Moisi au fost credincios în toată casa Lui ca o slugă, mărturisind despre cealea ce era a grăi după acia. 6. Iară Hristos, ca Fiiul casei Lui, a căruia casă sîntem noi, să vom ţinea încreaderea şi lauda nădejdeei pînă în sfîrşit vîrtos. 7. Pentr-aceaia, cum zice cel Duh Sfînt "Astăzi de veţi auzi glasul Lui. 8. Nu întărireţi inimile voastre ca întru mînie, în vreamia ceii ispitite în pustie. 9. Unde Mă ispitiră pre Mine părinţii voştri, ispitiră-Mă şi văzură faptele Meale în 40 de ani. 10. Pentr-aceaia M-am fost mîniat pre ruda aceaia şi am zis: În toată vreamia au rătăcit cu inima, nece cunoscură căile Meale {293v} 11. Pentru aceaia Mă giuraiu întru mîniia Mea, să vor întra în răpaosul Mieu. 12. Socotiţi, fraţilor, să nu cumva fie în vrunul de voi, inimă vicleană, necrezînd, lepădîndu-să de Dumnezăul viu. {540}13. Ce îndemnaţi unii pre alţi, toată zua, pînă cînd să va chiema zuoa de astăzi, să nu cumva cineva dintru voi să să întărească cu înşelăciunea păcatului. 14. Că părtaţi lui Hristos fum, să vom ţinea vîrtos acel temeiu spre carele ne răzimăm pînă în sfîrşit."15. Pînă să zice "Astăzi de veţi auzi glasul Lui, nu întărireţi inimile voastre, ca întru cea mînie". 16. Că unii, auzind, mîniiară-L, ce nu toţi carii eşise din Eghipet pentru Moisei. 17. Iară pre carii să mîniiase în 40 de ai, au nu pre ceia carii greşise, a cărora trupuri căzură în pustie? 18. Iară cărora S-au giurat că nu vor întra întru răpaosul Lui, fără numai necredincioşilor?. 19. Şi vedem că n-au putut întra, pentru necredinţă. CAP 4. 1. Pentru credinţă, omul întră în răpaosul de vecie. 3, 4, 6, 7. 8. Trei feliuri de sîmbete. 11. Îndeamnă-i să între în răpaos. 14. După aceia grăiaşte de preoţiia lui Hristos. 1. Pentr-aceaia să ne teamem să nu cumva, lăsînd făgăduinţa, a nu putea întra în răpaosul Lui, păindu-să cuiva din voia fi smintit. 2. Că noao încă-i propoveduit ca şi lor, iară lor nu le-au folosit cuvîntul auzit. că n-au fost mestecat lor cu credinţă, carii auzise. 3. Iară noi vom întra întru răpaos, carii am crezut "Cum M-am giurat întru măniia Mea, să vor întra în răpaosul Mieu", săva cu faptele din temeiatul lumiei făcute.4. Că aşia au zis într-un loc despre a 7-a zi "Şi Să odihni Dumnezău a 7-a zi de toate faptele Lui". 5. Şi aicea încă "Iară să vor întra întru răpaosul Mieu". {293v}6. Pentr-aceaia că li-e a întra unii într-acel răpaos şi celora ce le-au propoveduit întîiu n-au întrat, pentru necredinţa lor. 7. Iară le rîndui o zuo, ce să zice astăzi la David, zicînd după atîta vreame (cumu-i zis) "Astăzi să veţi aui glasul Lui, nu întărireţi inimile voastre". 8. Că de i-au vrut pune pre ei Iisus (a. Iisus Naavin) în răpaos, nececum după aceasta n-ară fi grăit despre altă zi. 9. Pentr-aceaia au rămas oarece sîmbătă oamenilor lui Dumnezău. 10. Că cine au întrat în răpaosul Lui acela încă s-au odihnit de faptele lui, ca şi Dumnezău de ale Sale. 11. Să ne nevoim pentr-aceaia a întra într-acel răpaos, cum să nu cază cineva în aceaia pildă a necredinţeei. 12. Că cuvîntul lui Dumnezău îi viu, vîrtos şi străbătătoriu, ca spata cu 2 ascuţite, şi străbate pînă în părţile inimiei şi a sufletului, încheieturilor şi mădularilor, şi giudecă cugetele şi porniturile inimiei. {541}13. Şi nu-i nece o faptă carea să nu fie înaintea Lui aiave, ce încă toate-s goale şi descoperite înaintea ochilor Lui, cu carele ni-e cuvîntul. 14. Avînd derept aceaia preot mare, carele au străbătut prin ceriure, Iisus, Fiiul lui Dumnezău, să ţinem această ispoveadanie. 15. Că n-avem preot carele să nu simţă slăbiciunele noastre, ce-i ispitit în toate, întgru asămănare fără de păcat. 16. Pentr-aceaia să ne apropiem cu îndrăznire la scaunul mileei, ca să dobîndim milostivnicie şi să aflăm milă, în vreame de agiutoriu. CAP 5. 1. Învaţă ce-i deregătoriia preotului. 6. După aceaia arată că Hristos îi rînduit, de la Dumnezău, preot. 7. Şi cu adevăr au săvîrşit obiceaiul preoţesc. 1. Că tot preotul dintru oameni i-ales, pentru oameni să rînduiaşte spre cealea ce-s înaintea lui Dumnezău, să ducă daruri şi jărtve pentru păcate. 2. Căruia-i poate fi milă de cei greşiţi şi rătăciţi, {294r} că el încă-i împrejurat de săbiciune. 3. Pentr-aceaia-i datoriu ca pentru oameni, aşia şi pentru sine, a aduce jărtvă pentru păcate. 4. Şi nime nu ia şie această cinste, numai cine să chiamă de la Dumnezău, ca şi Aaron. 5. Aşijdere şi Hristos nu Şi-au mărit Şie această cinste să fie preot, ce carele zisease Lui: "Fiiul Mieu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut". 6. Cum zice şi într-alt loc: "Tu eşti preot în veac, după firea lui Melhisedec". 7. Carele în trupul zilelor Lui, cu rugăciuni şi cu rugări şi cu strigare mare şi cu lacrămi, ducînd la acela carele-L poate mîntui pre El de moarte, şi fiind ascultată rugăciunea Lui, mîntui-Să din frică. 8. Săva c-are fi Fiiul, încă din cealea ce-au păţit, învaţă îngăduinţa. 9. Şi sfinţit făcuse ocă spăseniei de vecie, tuturora celora ce ascultă de El. 10. Numit de la Dumnezău preot, după obiceaiul lui Melhisedec. 11. De{s}pre carele multe ni-e noao a grăi şi greale de tîlc, pentru că sînteţi leaneşi întru ascultare. 12. Că voi carii trebuia pentru vreame fi învăţători, iară trebue a vă învăţa ce-s stihiile începeniei cuvintelor lui Dumnezău, şi sînteţi făcuţi aceia cărora vă trebuiaşte lapte, şi nu mîncare vîrtoasă. 13. Că toţi cine trăiaşte cu lapte prostu-i întru cuvîntul dereptăţiei (că-i poroboc). 14. Iară a celor mari iaste mîncarea vîrtoasă, a celora carii, pururea după obiceaiul lor, carii au înţeles deşchis a alege binele şi răul. {542} CAP 6. 1. Ceartă leanea jidovilor. 4. Şi-i spămîntă pre ei cu pedeapsă. 7. Îndeamnă pre ei să-şi îmbuneaze viiaţa. 9. Şi-i îndeamnă să fie întru nedeaj de bună. 13. Arată-le pilda lui Avraam. 17. Credinţa razimă în cu{294v}vîntul lui Dumnezău. 19. Închipuiaşte-să mîţiei de fier, carea ţine corabiia. 1. Pentru-aceaia, lăsînd cuvîntul carele pre cei proşti îi înceape spre Hristos, spre întregire să ne nevoim, nepuind iară temeiul pocăinţei den lucrurile moarte, şi credinţiei în Dumnezău. 2. În {în}văţătura botezului şi în punerea mînulor, în scularea morţilor şi în giudeţul de vecie. 3. Şi aceasta vom face, să va îngădui Dumnezău. 4. Că nu poate fi carii-s înluminaţi o dată şi au gustat darul ceresc şi-s făcuţi părtaşi Duhului Sfînt. 5. Şi au gustat cuvîntul bun a lui Dumnezău şi puterile veacului venitoriu. 6. Să vor cădea, de nou să să înnoiască spre pocaanie, iarăşi răstignindu-şi lor Fiiul lui Dumnezău, şi puindu-L spre batgiocură. 7. Că pămîntul, carele bea ploaia ce pogoară spre el şi creaşte iarbă de folos acelora ce lucră pre el, priimeaşte blagoslovenie de la Dumnezău. 8. Iară carele creaşte spini şi scai lepădatu-i şi-i aproape de blăstăm, a căruia sfîrşenie mearge spre ardere. 9. Ce nădejduit, iubiţilor, despre voi mai bune de ceastea şi cu spăsenie împreunată, săva că grăim aşa. 10. Că nu-i derept Dumnezău să să uite de faptul vostru şi de dragostea ce-aţi arătat în numele Lui, carii aţi slujit sfinţilor (a. Ucenicilor celor vii) şi slujiţi. 11. Iară poftim ca fiecine dintru voi aceaiaşi cîştigă să arate, pînă în sfîrşit, spre adevărarea plină a nădeajdei. 12. Ca să nu fiţi leaneşi, ce următori acelora carii pren credinţă şi pren răbdare biruescu moşteniia făgăduită. 13. Că Dumnezău făgăduind lui Avraam, pentru că nu Să putu pre altul pre cineva mai mare a Să giura, giură-Se pre Sine. 14. Zicînd: "Cu adevăr blagoslovind, te voiu blagoslovi pre tine şi {295r}înmulţind, te voiu mulţi pre tine". 15. Şi aşia îndelung răbdînd, dobîndi făgăduita. 16. Că omenii să gioară pre cei mai mari de sine, şi sfîrşenia a toată prigoana giurămîntului, spre tăriia a tot lucrul. 17. Întru carea vrînd Dumnezău din destulul Lui a arăta moşteanilor făgăduinţeei, neschimbătura sfatului său, în făgăduinţă puse giurămînt. {543} 18. Ca pentru 2 lucruri neschimbătoare, în carele nu poate fi să minţă Dumnezău, tare mîngîiare avem, noi carii am curs spre aceasta, să dobîndim nădeajdea ce-i pusă. 19. Pre carea o avem nădeajde tare şi cu de-adins sufletului nostru, ca o mîţă de fier, carea întră pînă la cealea ce-s dinlăuntru de zaveasă, 20. Unde au întrat alergătoriul înaintea noastră Iisus, carele-i după rînduiala lui Melhisedec, preut în veac. CAP 7 11. Pînă acmu i-au îndemnat să ia aminte carele-s puse lor înainte în Melhisedec. 15. În ce lucruri s-au închipuit Melhisedec lui Hristos. În şuma căce trebue să îngăduiască leagia Evangheliei lui Hristos. 1. Că acest Melhisedec era craiul Salimului, preotul Dumnezăului din nălţime, carele mearsese înaintea lui Avraam, înturnîndu-să cînd să de la tăiarea crailor, şi-l blagoslovi pre el. 2. Căruia-i împărţi şi a zeacea Avraam, din toate; carele întîiu să tîlcuiaşte craiul dereptăţiei, după aceaia şi craiul Salimului, ce să zice craiul păciei. 3. Fără tată, fără maică şi fără rudenie, neavînd nece începenie zilelor, nece sfîrşenie vieţiei, ce s-au închipuit Fiiului lui Dumnezău. rămîne preut în veaci. 4. Iară căutaţi cît au fost de mare acesta, căruia-i deade şi a zeacia din dobîndă, Avraam patriarhul. 5. Iară aceaia carii-s din fii lui Levie şi slujescu în preuţie au poruncă să ia a zeacia de la oameni, după leage, ce să {295v} zice de la fraţii lor, săva că era şi ei eşiţi den trupul lui Avraam. 6. Iară acela a căruia rudenie nu să mănîncă între ei luo zeacia de la Avraam şi pre cela carele avea făgăduinţă, blagoslovi-l. 8. Şi aicia oamenii muritori iau a zeacia, iară acolo, acela despre carele-i mărturisit că-i viu. 9. Şi (ca să grăescu aşia) întru Avraam îi zeciuit şi Levie, carele ia a zeacea. 10. Că el încă era în trupul tătîn-său, cînd veni Melhisedec înaintea lui Avraam. 11. Derept aceaia de-au fost împlearea întru popiia lui Levie, (că supt acesta luară jidovii leage) ce trebuia mai mult după aceaia să să rădice altă preuţie, după obiceaiul lui Melhisedec, şi nu după rînduiala lui Aaron a zice? 12. Că schimbîndu-să această preuţie, trebuit-au să să schimbe şi leagea. 13. Că de carele să zic aceastea, dintr-altă rudă-i, din carea nime nu slujiaşte la oltariu. {544}. 14. Că aiave iaste că din sămînţa Iudeei s-au rădicat Domnul nostru, căriia rudenii de i-au grăit nemică Moisi de preuţie. 15. Carea dintr-aceasta să arătă mai vîrtos după obiceaiul lui Melhisedec, să va rădica alt preut. 26. Carele nu-i după leagia porunciei trupeşti făcut, ce-i după putearea vieţei nerăşchirătoare. 17. Că aşia mărturieaşte: "Tu eşti preut în veac, după obiceaiul lui Melhisedec". 18. Că porunca dentîiu să ştearge pentru neputinţa şi nefolosirea ei. 19. Că nemică n-au săvîrşit leagea, ce nădeajdea adusă de aiuria.20. Şi pentru că nu-i fără giurămînt adusă. 21. Că aceaia fără giurămînt au fost făcuţi preuţi, iară {296r} acesta cu giurămînt giurîndu-să pre cela ce i-au zis Lui: "Giuratu-S-au Domnul şi nu Să va căi, Tu eşti preut în veac, după rînduiala lui Melhisedec". 22. Cu atîta mai scumpă-i căriia-i fu împăcătoriu Hristos. 23. Şi ceaia au fost mulţi făcuţi preuţi, pentru că nu putea rămînea de moarte. 24. Iară Acesta, pentru că-i rămîitoriu în veac, are popie de vecie. 25. Pentu că-i poate şi spăsi cu de-adins pre ceia carii pentru El să apropie la Dumnezău, fiind viu pururea, să Să roage pentru ei. 26. Că preut ca Acesta să cuveniia noao:sfînt, nevinovat, fără grozăvie, osăbit de păcătoşi, şi făcut mai înalt de ceriuri. 27. Căruia nu-i era lipsă în toate zilele, ca celorlalţi preuţi, întîiu pentru păcatele sale a aduce jărtvă, după aceaia pentru ale oamenilor, ca aceaia o făcu odată, ducînd pre Sine. 28. Că leagea rîndui preuţi dintre oameni cu slăbiciune, iară cuvîntul giurămîntului, care-i după leage, pre Fiiul rîndui preut în vecie. CAP 8. 1. Arată că s-au ştersu obiceaiurile legeei.5. Şi zic că pentr-acea au fost acealea rînduite. 6. Ca să arate lucrurile cereşti. 8. Aduce înainte locul Irimiei prorocul. 13. Din carele arată c-au trebuit a să schimba leagea veache. 1. Iară capul celora ce am zis aceasta e, că noi avem preut ca cela carele şiade de-a dereapta scaunului mărimei Lui în ceriuri, 2. Sluga sfinţilor (a. A jărtăvnicului) şi a cortului celui adevărat, carele-l rădică Domnul şi nu omul. 3. Că tot preutul iaste rînduit să ducă daruri şi jărtve; pentr-aceaia să cuveniia să aibă şi El ceva să ducă. {545} 4. Că de ară fi pre pămînt, nece popă n-ară fi, rămînd ceia popi ce ducea, după leage, daruri. 5. Carii slujescu pildei şi umbreei lucrurilor cereşti {206v} cumu au fost zis lui Moisi de la Dumnezău, cînd săvărşiia cortul, zice: "Vezi să faci toate după pilda ce e arătată ţie în măgură". 6. Iară acmu, cu atîta mai scumpă slujbă au dobîndit, cu cîtu-i împăcătoriu mai cinstitei legături, carea-i întărită cu mai scumpe făgăduinţe întărită. 7. Că cel dintîiu de-au vrut fi aşia, în carele să nu fie fost nece o lipsă, nece într-un chip n-are fi căutat loc altuia. 8. Că vinuindu-i pre ei, zice: " Iată vor veni zile, – zice Domnul –, cînd voiu lega cu casa lui Israil legături noao, 9. Nu după legătură ce-am făcut cu părinţii lor, întru zuoa ce i-am prinsu de mînă, ca să-i scoţ pre ei din Eghipet, că ei nu rămasără în legătura Mea, şi Eu încă lepădaiu pre ei", zice Domnul. 10. "Pentr-aceaia aceasta e legătura ce voiu lega cu casa lui Israil după acealea zile, – zice Domnul – da-voiu legile Meale întru mintea lor şi întru inima lor le voiu scrie şi voiu fi lor Dumnezău şi ei vor fi mie oameni. 11. Şi nu va învăţa fiitecine pre priiatenul său şi fiitecine pe fratele său, zicîndu "Cunoaşte pre Domnul", că toţi Mă vor cunoaşte pre Mine, din cela ce-i mai mic, pînă în cela ce-i mai mare între ei. 12. Pentru că voiu fi milostiv strîmbătăţilor şi păcătoşilor lor, şi de strîmbătăţile lor nu Mă voiu pomeni de-acie. 13. Iară zicînd "noou" învechit-au pre cel dintîi, iară carea să vecheaşte şi îmbătrîneaşte, aproape-i să să răsipească". CAP 9. 1. Rînduiala cortului. 10. Obiceaiurile legiei. 11. Din adevărul ce-i dat de Hristos. 15. Arată că nu tribue alt preut. 24. Pentru că Hristos în leagia noao au împlut această preuţie. 1. Avut-au derept aceaia ei cea dintîi obiceaiuri rînduite slujbei dumnezăeşti şi jărtăvnic lumescu. 2. Că cortul fu făcut: întîi în carele era sfeaş{297r}nicul şi masă şi pîinile puse, carele să chiiamă sfinţite. 3. Iară după catapeteazma din mijloc, era cortul ce să chiamă sfinţia sfinţilor, 4. Avînd cădealniţă de aur, şi lada legăturiei, carea era de toate părţile poleită cu aur, în carea era vadră de aur cu mană, şi varga lui Aaron carea înflurisă, şi tablele legăturii. 5. Iară desupra ei, heruvimi slăviţi, carii umbra coperemîntul lăziei, de carele nu trebuiaşte să grăim acmu de fiitecarea. 6. Iară aceastia tocmite aşa, în cortul dintîi în toată vreamia întra preuţii, săvîrşindu-şi slujba. {546} 7. Iară în celălalt, o dată într-un an, numai singur popa cel mare, ce încă nu fără sînge, carele jărtviia pentru sine şi pentru greşialele oamenilor. 8. Arătînd aceasta Duhul Sfînt, că încă nu s-au deşchis cale sfinţie pînă cînd stă cortul cel dintîi. 9. Carele era pildă vremii de atunci, în carea ducea daruri şi jărtve, carele nu pot sfinţi slujitoriul ăn ştiinţă. 10. Fără numai în mîncări şi în băuturi şi în multe feliuri de spălări şi pentru obiceaiuri trupeşti, pînă în vreamia îndereptării pusă. 11. Iară viind Hristos, preutul bunătăţilor venitoare, prin mai mare şi mai desăvîrşit cort, nu făcut cu mînule, ce să zice, nu aceştiia zidiri. 12. Nece prin sîngele ţapilor şi giuncilor, ce prin sîngele Său întră odată în sfinţie (a. Ce să zice jărtvnic), dobîndind răscumpărarea de vecie. 13. Că de sîngele ţapilor şi taurilor şi cenuşa giuninceei, stropindu pre cei necuraţi i-au sfinţit, spre curăciunea trupească. 14. Cu cît mai vărtos sîngele lui Hristos, carele pren duhul de vecie fiind nevinovat, Să duse pre Sine jărtvă lui Dumnezău, curăţi-va ştiinţa voastră din faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezăului viu. 15. Şi pentr-acea-i împăcătoriul legeei noao, ca să moară pentru răscumpărarea celor greşiale era supt {297v} legătura dintîiu, ca să ia moşteniia de vecie, carii era chemaţi. 16. Că unde-i testemîntul, acolea trebuie sş fie şi moartea celui ce face testemînt. 17. Că testemîntul după moarte-i tare, că pînă-i viu cela ce face testemîntul, slabu-i testemîntul. 18. Pentr-aceaia nece cel dintîi n-au fost sfinţit fără de sînge. 19. Că Moisi spuind toate poruncile, după leage, a toate rudeniile, luînd sîngele giuncilor şi ţapilor, cu apă şi cu lînă roşie şi cu isop, şi cartea şi toată ruda jidovilor şi-i stropiia, 20. Zicînd: "Acesta e sîngele acela a ceştii legături de carele v-au poruncit voao Dumnezău". 21. Iară încă pre sore-aciastia şi cortul şi toate vasele sfinte, aşijderea cu sînge stropi. 22. Şi toate, după leage, cu sînge să curăţescu, şi fără vărsare de sînge nu iaste ertăciunea. 23. Derept aceaia trebuit-au a fi pildă celor cereşti, cu aceastea să să curăţească, iară cereştile, cu mai scumpe jărtve decît aciastea. 24. Că n-au întrat Hristos în sfinţie făcută cu mînule, carea ară fi pildă răspunzătoare ceii adevărate, ce în ceriu să Să arate acmu feaţei lui Dumnezău, pentru noi. 25. Nece să Să jărtvască pre Sine în toată vreamia, ca popa cel mare, întrînd în tot anul o dată în sfinţie, cu sînge strein. 26. (Că s-au vrut fi aimintrea, a vrut trăbui lumiei, spre şteargerea păcatelor, pentru jărtvirea Sa Să arată. {547} 27. Şi cumu-i rînduit oamenilor să moară de o dată. iară după acea-i giudeţul. 28. Aşa şi Hristos de o dată Să jărtvi, ca să ia păcatele a mulţi, a doa oară, fără de păcat, Să va arăta celora ce-L aşteaptă pre El, întru spăsenie. {298r} CAP 10. 1. Jărtvele legeei vechi arată că-s neptencioase. 2. Că în toţi anii să înnoescu. 5. Iară una jărtva lui Hristos rămîne pînă în veac. 6. Arată de mărturiia lui David. 19. După aceaia ceartă pre-aceia. 29. Carii leapădă mila lui Hristos. 36. La săvîrşit dă-le înainte răbdarea. 38. Care naşte din credinţă. 1. Că leagea au fost umbra bunătăţilor venitoare şi n-au fost chip adevărat a lucrurilor, într-acealea jărtve pre carele în toţi anii jărtviia puurea, neceodată nu putea sfinţi pre ceia ce să apropiia. 2. Că de-au vrut a fi aimintrea, au vrut înceta de-a le aducerea, pentru că jărtvind, odată curăţiţi, neci un păcat mai mult n-are avea ştiinţă. 3. Iară într-aceastea să face-să pomană de păcate în toţi anii. 4. Că nu poate luoa păcatele sîngele taurilor şi al ţapilor. 5. Derept aceaia întrînd în lume zice: "Jărtve şi daruri nu vruseşi, iară trup Mi-ai gătit. 6. Arsele şi jărtvele pentru păcate nu le vruseşi. 7. Atunce ziş: "Iată viiu (în {în}cepeniia cărţiei scrisu-i despre Mine) să fac voi Ta Doamne". 8. Grăind mai sus că "Jărtvele şi darurile lui arsele pentru păcat nu le vruşi, nece Ţi-au plăcut Ţie" (carele să aducu după leage). 9. Atunce zise: "Iată viiu să fac voia Ta, Doamne", ia cel dintîiu să rămîe cel din apoi". 10. Întru care voe sîntem sfinţiţi pentru jărtvirea trupului lui Iisus Hristos deodată. 11. Şi tot preutul, în toate zilele stînd slujind şi aceiaşi jărtve de multe ori aducînd pentru păcatele, cealea ce nu pot luoa necedănăoară păcatele. 12. Iară Acesta, una aducînd pentru păcate jărtvă în vecie, şiade e-a dererapta lui Dumnezău. 13. Aşteptînd ce-i înainte, pînă să vor pune pizmaşii Lui razim picioarelor Lui. 14. Că cu o jărtvă isprăvi în veaci, carii era a să sfinţi. {298v}15. Iară ne mărturiseaşte noao şi Duhul Sfînt, după ce au zis mainte: 16. "Aceasta e legătura ce voiu face cu ei după aceale zile, zice Domnul, da-voiu legile Meale întru inimile lor şi le voiu scrie întru mintea lor. 17. Şi de păcatele şi de strîmbătăţile lor nu Mă voiu pomeni mai mult". {548} 18. Iară unde iaste ertarea acestora, nu iaste mai mult jărtvă pentru păcate. 19. Derept aceaia, fraţilor, ave îndrăznire a întra întru sfinţie, pentru sîngele lui Iisus Hristos. 20. Într-aceaia cale carea o au sfinţit noao, înnoită şi vie, pentru zaveasa ce-i trupul Lui. 21. Şi preut mare, spre casa lui Dumnezău. 22. Să ne apropiem cu inimă curată şi cu îndrăznire deplin a credinţeei, cu stropire curăţiţi inimile de ştiinţa rea. 23. Şi cu trupul spălat cu apă curată, să ţinem mărturiia nădejdeei noastre neclătită (că credinciosu-i Cela ce au făgăduit). 24. Şi să socotim unii pre alţi, ca să ne îndemnăm spre dragoste şi spre fapte bune. 25. Nelăsînd adunarea noastră, cumu-i năravul unora, ce să îndemnăm unii pre alţi, şi pentr-aceaia mai vîrtos văzînd că să apropie aceaia zi (a. Zuoa de giudeţ). 26. Că de vom greşi ştiind, după ce am luat cunoştinţa adevărului, de-acie nu mai iaste jărtvă pentru păcate. 27. Ce-i aşteptarea groaznică a giudeţului, şi para focului carea va amistui pre îndărăptnici. 28. Cine va lepăda leagea lui Moisi, fără nece o milă, din doao au trei mărturisiri, moare. 29. Cu cît vă să pare mai amară muncă a să cuveni celora ce calcă pre Fiiul lui Dumnezău, şi sîngele păciei îl spurcă, pentru carele să asfinţise, şi duhul mileei îl batgiocoreaşte? Că ştim cela ce au zis: 30. "A Mea-i izbîndă. Eu voi plăti", zice Domnul. Şi iară: "Domnul va giudeca oamenii săi".{299r} 31. Groază-i a cădea în mîna Dumnezăului viu. 32. Aduceţi-vă aminte de zilele de mainte întru carele, după ce vă luminaset, mare războiu a patemelor aşi răbdat. 33. Că într-un chip cu împutări şi cu scîrbe aţi fost minune, iară într-alt chip, fiind soţi celora ce păţiia aşia. 34. Că şi în prinsorile meale, cu mine depreună v-aţi mîhnit, şi răpirea avuţiei voastre cu bucurie o aţi priimit, ştiind că voi aveţi avuţie mai bună şi rămîitoare în ceriu. 35. Nu lepădareţi derept aceaia îndrăznirea voastră carea are mare plată. 36. Că răbdarea voao vi-i de lipsă ca, făcînd voia lui Dumnezău, să luaţi făgăduinţa. 37. Că încă puţinel şi neşchiţăl, şi cine-i venitoriu veni-va şi nu va pesti. 38. Iară dereptul din credinţă va viia, iară cine să va apăra acela nu place inimiei meale. 39. Iară noi nu simtem aceia carii ne-am apăra spre perire, ce carii creadem spre prevegherea sufletului. {549} 1. Arată în cest cap, pînă în sfîrşenie, că părinţii în leage veache n-au dobîndit spăsenie de-aiurea, nece au fost dragi lui Dumnezău aimintrea, ce numai pren credinţă şi aceasta arată din multe pilde. 1. Iară credinţa-i adevărului celora ce nădăjduim şi arătătoare celora ce nu să văd. 2. Că pentr-aceasta cu mărturie îs frîmşăţaţi. 3. Din credinţă înţeleagem că-i întemeiată lumea cu cuvîntul lui Dumnezău, cum carele era nevăzute să fie văzute. 4. Avel, pren credinţă, mai scumpă jărtvă aduse lui Dumnezău, decît Cain, pentru care luo mărturie c-ară fi derept, mărturisind Dumnezău de darurile lui şi pentr-aceaia, mort, încă grăiaşte. 5. Pren credinţă fu răpit Enoh să nu vază moartea {299v} şi nu să află pentru că-l răpi pre el Dumnezău, că, mainte de răpire lui, dobîndi mărturie c-au plăcut lui Dumnezău.6. Iară fără credinţă nu poate fi să placă lui Dumnezău, că cine să apropie cătră Dumnezău cuvine-i-să să crează că iaste Dumnezău şi va da plată celor ce-L caută pre El. 7. Pren credinţă, Noe luo răspunsu de cealea ce încă nu să vedea, temîndu-să găti corabiia, spre mîntuirea casei sale, cu care corabie păgubi lumea, şi dereptăţiei, care-i din credinţă, fu moştean. 8. Prin credinţă, Avraam chemat ascultă ca să margă într-acel loc ce era să-l priimască de moştenie, şi eşi neştiind unde mearge. 9. Prin credinţă, lăcui Avraam în pămîntul făgăduit, ca în pămînt strein, petrecînd în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cu moşteanii aceiiaşi făgăduinţă. 10. Că aştepta oraşul ce avea temelie a căruia urzitoriul şi ziditoriul îi Dumnezău. 11. Prin credinţă, şi Sarra stearpă luo purteare a priimi sămînţă şi, după vreamia ei, născu, pentru că crezu că-i derept cela ce-i făgăduise. 12. Pentru că dintru unul şi acela încă-i mai mort, născură ca mulţimea stealelor ceriului şi ca năsipul nenumărat la margenea măriei. 13. După credinţă muriră aceştea toţi, nepriimind făgăduinţa ce departe privindo-o după ce crezură şi o cuprinsără şi mărturisiră de sine că-s streini şi nimearnici pre pămînt. 14. Că cine zic aceastea, aiave arată că ei caută moşiia. 15. Că de s-au vrut pomenit de ceaia din carea au eşit, fi-le-au vrut vreame a să înturna. 16. Iară acmu, mai bună caută ce e cerească, pentr-acea nu-i ruşine lui Dumnezău a Să chema Dumnezăul lor, c-au gătit lor oraş. {550}17. Prin credinţă duse Avraam pre Isac, cînd să ispiti şi {300r} unul născut ducea-l întru carele luase făgăduinţele. 18. Cătră carele fu zis că "despre Isaac să va chema ţie sămînţa". 19. Gîndind că diin morţi încă-i putearnic Dumnezău a-l înviia, de unde pre acela ca şi într-o pildă îl priimi. 20. Prin credinţă de ceale venitoare, blagoslovi Isac pre Iacov şi pre Isv. 21. Pren credinţă, Iacov murind, blagoslovi pre feciorii lui Iosif şi să rugă răzimat spre toiagul său. 22. Pren credinţă, Iosif murind, de eşirea fiilor lui Israil pomeni şi de oasele lor porînci. 23. Pren credinţă, Moisi născut, ascunsu fu 3 luni de părinţii săi, pentru că-l vedea că-i poroboc frumos, şi nu să temură de porunca craiului. 24. Pren credinţă, Moisi, fiind mare, nu vru să să cheame fecior featei lui faraon. 25. Mai vîrtos alegîndu să rabde cu oamenii lui Dumnezău împreună, decît să aibă în vro vreame dulceaţa păcatelor. 26. Mai mare bogăţie socotind micşurarea lui Hristos, decît comoarăle eghipteanilor, că previia spre darea plateei. 27. Pren credinţă, lăsă Eghipetul, netemîndu-să de mîniia craiului, şi fu cu inimă tare şi c-ară vedea pre cel nevăzut. 28. Pren credinţă, trecură Marea Roşie ca şi pre uscat, carea ispitindu-o eghipteanii să înecară. 29. Pren credinţă, trecură Marea Roşie ca şi pre uscat, carea ispitindu-o eghipteanii să înecară. 30. Pren credinţă, căzu zidul Erehonului, încungiurîndu-l în 7 zile. 31. Pren credinţă, Rahava curvarea nu peri depreună cu necredincioşii, ci priimind cu pace iscoadele. 32. Şi încă ce voiu mai grăi? Că mi s-ară sfîrşi vreamia a grăi de Ghedeon, Varah, Samson, E{f}tai, David, Samoil şi de proroci. 33. Carii cu credinţa biruit-au împărăţiei, făcut-au dereptate, luat-au făgăduinţele, închis-au gura leilor. 34. Stîns-au putearea focului, scăpat-au de ascuţitul ar{300v}melor, din slabi s-au făcut putearnici, fură tari în războae, întors-au spre fugă şireagul streinilor. 35. Priimiriă muerile din viere morţii săi, iară unii s-au răstignit (Au i-au belit), nevrînd a să izbăvi, ca să dobîndească mai scumpă înviiare. 36. Iară alţii, batgiocuri şi bătăi, ispită priimiră, iară prespre aceastea, legături şi temniţe. 37. Bătură-i cu pietri, despicară-i, ispitiră-i, tăiaţi cu arme muriră, prebegiră în piei de oae şi de capră, părăsiţi, nevolnici şi rău supăraţi. 38. Cărora nu era lumea destoinică, în pustie rătăcind, în munţi. în peşteri şi în crepăturile pămîntului. {551}39. Şi aceştea toţi luară mărturie pren credinţă, nu dobîndiră făgăduinţa. 40. Că Dumnezău despre noi ceva mai bun au fost socotit, ca să nu să întregească fără de noi. CAP 12. 1. Nu numai cu pilda părinţilor, depre carii grăi mai sus, îndeamnă-i spre răbdare şi să stea neclătiţi în credinţă. 3. Ce încă şi cu pilda lui Hristos. 11. Înţelepciunea trupului nu înţeleage bine cum să cuvine despre certările şi ispitele ce lasă Dumnezău în ceastă lume, pre noi. 1. Pentr-aceaia noi învă- luîndu-ne împrejur atîta nour a mărturiilor, lepădînd tot tărhatul şi tot păcatul de carele sîntem împresuraţi, prin răbdare să curăm cătră luptarea ce-i pusă noao. 2. Căutînd spre începătoriul şi săvîrşitoriul credinţeei Iisus, carele pentru bucuriia ce e pusă înainte, răbdă crucea, de batgiocură nu gîndi şi de-a dereapta scaunului lui Dumnezău şăzu. 3. Că gîndiţi cine-i Acela carele răbdă de la păcătoşi spre Sine atîta protivire, să nu vă usteniţi întru inimile voastre ca să vă părăsiţi. 4. Că încă nu pînă în sînge aţi stătut împrotivă păcatului, luptîndu-vă. 5. Şi v-aţi uitat de mîngîiare, carea grăiaşte voao ca {302r} fiilor, zicînd: "Fiiul Mieu, să nu leapezi certarea Domnului, nece să slăbeşti cînd te ceartă El. 6. Că pre carele îl iubeaşte Domnul ceartă-l, şi-l bate vare pre cine-l priimeaşte fiiu. 7. De veţi răbda certare, Dumnezău vă să va arăta ca fiilor; carele-i fiiu pre carele nu-l ceartă tatăl său? 8. Iară de sînteţi fără de certare, a căriia sînt toţi părtaşi, copii sînteţi, nu fii. 9. După aceaia trupurilor noastre am avut certători părinţii şi i-am cinstit; au nu cu mult mai vîrtos ne vom pleca Părintelui sufletelor şi să viem. 10. C-aceaia în puţinea vreame, cumu să părea lor, ne supăra pre noi, iară Acesta spre folosul nostru, ca să fim părtaşi vieţei sfinte a Lui. 11. Săva că cu toată certarea, cmu să veade a fi de bucurie, ce întristare, ce după aceaia va da rod lin a dereptăţiei acelora, carii pentr-acealia vor fi ispitiţi.12. Derept aceaia mînule slobozite şi genunchele slăbite întăriţi-le. 13. Şi îmblaţi derept cu picioarele voastre, ca să nu să pleace din cale carele-i şchiup, ce mai vîrtos să să vindece. 14. Pace să aveţi cu toţi, şi viiaţă sfîntă, fără de care nime nu va vedea pre Domnul. {552} 15. Socotind să nu cumva cineva să cază din mila Domnului şi să nu crească cumva vro rădăcină amară, făcînd pacoste, şi pentr-aceaia să să spurce mulţi. 16. Să nu fie cineva curvariu sau spurcat, ca Isam carele-şi vîndu pentru o mîncare, destoiniciia naşterei lui dintîi. 17. Că ştiţi că el după aceaia, vrînd să-şi dobîndească blagosloveniia moşiei, lepădat fu, că nu află loc de pocăinţă, săva că cu lacrămi căutase blagoslovenie. 18. Că nu v-aţi apropiiat la muntele pipăit şi la foc aprinsu şi volbură şi ceaţă şi nuor. 19. Şi sunetul trîmbiţei şi glasul cuvintelor pre ca{302v}rele, auzindu-l, îl ruga să nu le mai grăiască lor. 20. (Că nu putea răbda ce să zicea lor "Şi de vrea atinge fiară măgura, să să ucigă cu pietri, au cu săgeată să să săgeate". 21. Şi Moisi, aşia era groaznic ce i să arăta, cît zise: "Spăreatu-m-am şi m-am cutremurat").22. Şi v-aţi apropiiat cătră muntele Sionului şi oraşul Dumnezăului viu şi cătră Ierosalimul ceresc, şi cătră multe mii de îngeri. 23. Şi cătră săborul născuţilor dentîiu, carii-s scrişi în ceriuri, şi Dumnezău, giudeţul tuturor şi duhul derepţilor desăvîrşit. 24. Şi cătră împăcătoriul Testemîntului celuia nou Iisus cătră stropirea sîngelui grăind mai scumpe decît a lui Avel. 25. Socotiţi să nu vă feriţi de Cela ce va grăiaşte, că de n-au scăpat aceia carii să feriră de Cele ce le grăiia pre pămînt, cu mult mai vîrtos noi, de vom încungiura pre Cela ce ne grăiaşte din ceriuri. 26. Glasul căruia atuncea clăti pămîntul iară acmu vesteaşte-le zicînd: "Încă Eu deodată voiu clăti nu numai pămîntul, ce şi ceriul". 27. Iară că zice "încă deodată", arată treacerea lucrurilor nestătătoare, ca să rămîe ceale stătătoare. 28. Pentr-aceaia priimiţi împărăţie neclătitoare, să ţinem mila pentru carea aşa să slujim, să plăcem lui Dumnezău, cu frică şi cu smereanie. 29. Că Dumnezăul nostru îi foc amistuitoriu. CAP 13. 1. De porunci, nu numai despre viaţă. 7. Ce încă şi despre învăţătură. 1. Dragostea frăţească să rămîe. 2. De-a darea sălaş şi să nu vă uitaţi, că pentu acesta unii neştiind, priimiră îngeri în sălaş. 3. Aduceţi-vă aminte de prinşi, cum aţi fi cu ei depre{302r}ună prinşi, şi de ceia ce pat supărări, cum aţi păţi şi voi în trup. 4. Cinstită-i căsătoriia între toţi, şi patul nespurcat; iară pre necuraţi şi pre curvari giudeca-i-va Dumnezău. {553} 5. Năravul vostru să fie streinat de lăcomie; sosască-vă carele-s aiave, ci El au zis: "Nu te voiu lăsa, nece Mă voiu depărta de tine". 6. Aşia cît cu îndrăznire zicem: "Domnul mi-e agiutoriu şi nu mă voiu teame că-mi va face mie omul ceva". 7. Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, carii v-au grăit voao cuvîntul lui Dumnezău, socotind ce sfărşenie au avut viaţa lor, şi îmblaţi după credinţa lor. 8. Iisus Hristos, eri şi astăzi, Acela şi în veaci. 9. Multe fealiuri de învăţături şi streine să nu vă împrejuraţi, că bine-i cu mila a întări inima, nu cu mîncarea, de unde nece un folos n-au luat carii au îmblat într-acealea. 10. Avem oltariu, de pre carele n-au putearea a mînca, carii slujescu cortului. 11. Că a cărora dobitoace sîngele îl ducia preutul în sfinţie, pentru păcate, trupul acelora ardea-l dinafară de tabără. 12. Pentr-aceaia şi Iisus, ca să sfinţească oamenii cu sîngele Său, de afară de poartă păţi. 13. Pentr-aceaia să eşim cătră El, dinafară de tabără purtînd micşurarea Lui. 14. Că n-avem aicea oraş stătătoriu, ce să căutăm cel venitoriu. 15. Pentru El derept aceaia să ducem lui Dumnezău laudei pururea, ce să zice rodul buzelor mărturisind numele Lui. 16. De fapte bune şi de milostenie nu vă uitareţi, că jărtve ca aceastia iubeşte Dumnezău. 17. Îngăduiţi mai marilor voştri şi-i ascultaţi, că ei preveaghe pentru sufletele vostre, ca carii dau samă ce să facă aceaia cu bucurie, nu suspinînd, c-aceaia nu vă foloseaşte voao. {302v}. 18. Rugaţi-vă pentru noi. Nădejduim şi noi vă vem cunoştinţă bună întru toate, carii vom în toate să viem bine. 19. Ce încă vă mai rog pre voi să faceţi aceasta, ca să mă întornu mai curînd cătră voi. 20.Iară Dumnezăul pacei carele rădică din morţi Păstoriul oilor cel mare, prin sîngele legăturii de vecie a Domnului nostru Iisus Hristos, 21. Să gătească pre voi în tot faptul bun, spre facerea voii Lui, să facă întru voi ce place înaintea Lui, pre Iisus Hristos, a căruia slava în veciia veacilor amin. 22. Rog pre voi, fraţilor, suferiţi cuvîntul îndemnăriei, că pre scurt am scris voa. 23. Să ştiţi că fratele nostru Timoteiu s-au slobozit, cu carele (să va veni mai curînd) voiu vedea pre voi. 24. Spuneţi închinăciune tuturor învăţătorilor voştri şi tuturor sfinţilor. 15. Îmchină-să voao fraţii din Italia; milă fie cu voi toţi. Amin. Scrisă-i la ovreai, din Italia, pre Timoteiu. {393r} {554} ŞUMMA APOCALIPSISULUI A LUI IOANN. În ceastă carte să cuprinde întîi îndemnăturile a lui Iisus Hristos, la besearecile din acealea vremi, în 3 cap{e}te dintîi. A doa oară scrisă-i prorociia despre fire lumii şi beseareciei lui Dumnezău, de acmu pînă la giudeţ, din începeniia al 4-lea cp, pînă la 11 verş al 20-lea de cap, şi de giudecat de apoi, pînă la sfîrşitul acelui cap. După aceasta scrie de fericăciunea credincioşilor carea-i venitoare, în ceale 2 capete ce-s mai de apoi. După aceastea laudă această prorocie în 8 stih a capului dentîi. Cînd au fost scris această carte? Cărtularii cei mai mari şi mai credincioşi, grecii şi rîmleanii. toţi depreună scriiază că Apocalipsis au fost scris în anul după Hristos 96, după alalte cărţi, după toate, a Testemîntului noou, că Ioan apostolul pre toţi apostolii şi scriitorii sfinţi i-au întrecut cu viiaţa, că el au custat pînă la al treile an a lui Traian împărat, cum scrie Sofronie, carele au fost 100 şi al doile an de la naşterea lui Hristos, după patimile lui Hristos 68 de ani, cum scrie Ieronim, din pustiirea Ierusalimului, 25 de ani. Această carte foarte-i de folos în beseareca lui Dumnezău, că cuprinde învăţătura prorocilor şi a apostolilor şi arată aiave dumnezăirea lui Hristos, zicînd că Elu-i cel dintîiu şi cel de apoi şi că-i putearnic spre toate, înr-o destoinicie cu Tatăl, şi că iaste Mielul carele stă în scaunul dumnezăireei, şi-L cinstescu toţi ai ceriului, giudecînd pre pizmaşii Lui şi îndereaptă pre păgîni cu toiagul Lui cel de fier, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Depre răscumpărarea carea-i pentru Hristos încă grăiaşte aiave, arătînd că Hristos iaste mărturisitoriul cel adevărat, întîiul născut den morţi. Împăratul împăraţilor pămînteşti, Mielul cel omorît din {în}cepeniia lumiei, carele ne-au spălat pre noi cu sîngele Lui, din păcatele noastre şi ne-au făcut pre noi preuţi şi crai. {303r} {555} APOCALIPSIS A LUI IOANN, APOSTOL ŞI TEOLOG. CAP 1. 1. Întîiu spune ce fealiu de învăţătură ni să arată din ceastă carte. 8. Învăţătura Aceluia ce-i începenie şi sfîrşenie. 12. Grăiaşte de 7 sveaştnice şi steale. 20. Tîlcuiaşte taina acelora. 1. Arătarea lui Iisus Hristos, carea-i deade Dumnezău lui, ca să arate slugilor Sale carele să cuveniia a fi curund. Şi-i spusă trimeţînd pre îngerul Său, slugii Sale, lui Ioann, 2. Carele mărturisi cuvîntul lui Dumnezău şi mărturiia lui Iisus Hristos şi carele văzu. 3. Fericitu-i cine ceteaşte şi carele aude cuvintele prorocestviei aceştiia şi le ţine acealea carele-s scrise întru ia, că vreamea-i aproape. 4. Ioann, a 7 beseareci carele-s în Asiia, milă voao şi pace de la Cela ce iaste şi Carele era şi Carele-i viitoriu şi de la 7 duhuri carele-s înaintea scaunului Lui. 5. Şi de la Iisus Hristos, carele-i cel mărturisitoriu credincios, întîiul născut din morţi şi Craiul împăraţilor pămînteşti, carele ne-au iubit pre noi şi ne-au spălat pre noi, din păcatele noastre, cu sîngele Său, 6. Şi ne-au făcut pre noi crai şi preuţi lui Dumnezău şi Părintelui Său, a Lui slava şi putearea, în veacii de veac amin. 7. Iată vine cu nuorii şi-L va vedea pre El tot ochiul, încă şi ceia ce-L împunsără pre El, şi vor plînge înaintea Lui toate rudeniile pămîntului. Aşia, amin. {304r} 8. "Eu sînt Alfa şi Omega, ce să zice Începutul şi Sfîrşitul", zice Domnul, carele iaste şi carele era şi care-i viitoriu, Atotputearnicul. 9. Eu Ioann, carele-s şi fratele vostru şi părtaş în scîrbe şi Împărăţiei şi în răbdarea lui Iisus Hristos, fuiu într-un ostrov ce să chiamă Patmos, pentru cuvîntul lui Dumnezău şi pentru mărturiia lui Iisus Hristos.10. Fuiu în văzduh în zioa Domnului şi auziiu glas mare după mine, ca al trăîmbitei. 11. Zicînd: "Eu-s Alfa şi Omega, cel dintîiu şi cel de apoi şi ce vezi, scrie în carte, şi trimeate a 7 beseareci ce sînt în Asiia, în Efes, în Smirnă şi în Pergam şi în Tiatir şi în Sardiia, şi Filadelfie şi în Laodichiia". 12. Şi mă întorşu, să văz glasul ce grăiia cu mine, şi întorcîndu-mă, văzuiu 7 sveaştnice de aur.13. Şi în mijlocul a 7 veaştnice, asămănîndu-Să Fiiul omenesc, îmbrăcat pînă suptu genunche şi încins pre supt ţiţele Lui cu brîu de aur. 14. Iară capul Lui şi părul era alb ca lîna şi ca neaoa, şi ochii Lui, ca o pară de foc. {556}15. Şi picioarele Lui asămăna-Să aramei galbănă arzîndu-o în cuptoriu, şi glasul Lui, cu glasul a ape multe. 16. Şi avea în dereapta Lui 7 steale şi din gura Lui eşiia o spată ascuţită de îmbe părţile, şi faţa Lui era ca soarele cînd străluceaşte în putearea lui. 17. Şi văzînd pre El, căzuiu la picioarele Lui, ca un mort. Atunce puse dereapta Sa pre mine, zicîndu-mi mie: "Nu te teame; Eu-s cel dentîiu şi cel de apoi. 18. Şi carele viezu şi am fost mort şi iată viez în veciia veacului, amin; şi am chieile morţiei şi ale iadului. 19. Scrie carele-ai văzut şi carele sînt şi carele-s venitoare după aceastea. 20. Taina cestor 7 steale ce văzuşi în dereapta Mea şi a 7 sveaştnice de aur: ceale 7 steale sînt îngerii celor 7 besedareci şi 7 sfeştnice ce văzuşi sînt 7 beseareci. {304v} CAP 2. 1. Porunceaşte lui Iisus Hristos, să scrie acealia carele ştiia că-s de treabă besearecilor. 1. La Efes. 8. La Smirna. 12. La Pergam. 18. La Tiiatir. 25. Ca să ţie acealia ce au luat de la apostoli. 1. Îngerului(a. Preutului) besearecii Efesului scrie-i: Aceasta zice Cela ce ţine ceale 7 steale în dereapta Sa, carele îmblă între ceale 7 sveaştnice de aur: 2. Ştiu faptele tale şi usteneala ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pre cei răi şi ispiteşti pre ceia ce zic că sîntu apostoli şi nu sînt, şi i-ai aflat pre ei menciunoşi. 3. Şi ai răbdare şi ai suferit pentru numele Mieu şi nu ţi-ai pregetat. 4. Ce am oarece pre tine, că dragostea ta dintîi o ai lăsat. 5. Adu-ţi aminte, derept aceaia, de unde ai căzut, şi te pociaşte şi fă faptele dintîi; iară de nu, îndegrabă voiu veni împrotiva ta şi voiu clăti sveaştnicul tău din locul lui, să nu te veri pocăi. 6. Însă aceasta ai, că ai urît faptele niculaitanilor, carele şi Eu le urescu. 7. Cine are urechi să auză ce zice Duhul besearecilor. Învingătoriului da-i-voiu mîncare din pomul vieţiei, carele iaste în mijlocul raiului lui Dumnezău. 8. Iară îngerului besearicii smirneanilor scrie-i: Aşia zice Cel dentîi şi Cel de apoi, carele murise şi viiază: 9. Ştiu faptele tale, şi scîrba şi surumăniia (ce eşti bogat) şi te hulescu ceia ce zic a fi jidovi şi nu sînt, ce sînt săborul Satanei. 10. Nemică nu te teame de cealia ce ţi-e a răbda. Iată va trimeate Satana unii dintre voi în temniţă, ca să vă ispitiţi, şi veţi avea scîrbă în zeace zile. Fii credincios pînă la moarte şi-ţi voiu da ţie corona vieţiei. {557}11. Cine are ureache să auză ce zice Duhul besearecilor, carele va învinge nu să va vătăma de-a 2-a moarte". 12. Şi înger{u}l beserecii părgaminteanilor scrie: Aceastea {305r} zice Cela ce are spată ascuţită de îmbe părţile: 13. Ştiu lucrurile tale şi unde lăcueşti, unde iaste scaunul Satanii, şi că ţii numele Miu şi de credinţa Mea n-ai lăpădat, nece într-acealia zile în carele fu omorît între voi mucenicul Miu cel credincios Antipas, unde lăcuiaşte Satana. 14. Ce am spre tine puţineale, că ai acolea carii ţin învăţătura lui Valaam, carele învăţă pre Valac să pue sminteală înaintea fiilor lui Israil, ca să mănînce jărtvă jidovească şi să facă curvie. 15. Aşa ai şi tu carii ţin învăţătura niculaiteanilor carele le urăscu. 16. Pocăiaşte-te! Iară de nu, voiu veni spre tine degrabă şi voiu face războiu cu dînşii, cu spata rostului Mieu. 17. Cine are urechi să auză ce grăiaşte Duhul besearecilor. Învingătoriului îi voiu da mîncare din inima cea ascunsă şi-i voiu da lui piatră albă, şi spre piatră nume nou au scris, carele nime nu-l şti, fără numai cela ce-l priimeaşte". 18. Iară îngerului besearecii tiiatireanilor scrie-i: "Aceastea zice Fiiul lui Dumnezău căruia-i sînt ochii ca para de foc şi picioarele Lui asămănă-Să aramei lucie. 19. Ştiu faptele tale şi credinţa şi dragostea şi slujba şi răbdarea ta şi faptele tale ceale de apoi, că-s mai multe de celea dintîi. 20. Ce am spre tine neşchite; că laşi muiarea Elzaveta, carea zice că-i prorociţă, să înveaţe şi să amăgească pre slugile Meale, să curvască şi să mănînce jărtve idoleşti. 21. Şi i-am dat ei vreame să să pocăiască de curvia ei, şi nu să pocăi. 22. Iată Eu voiu lepăda pre ia în pat şi pre ceia carii au curvit cu ia în scîrbă mare, să nu să vor înturna din faptele lor. 23. Şi feciorii ei cu moarte îi voiu omorî şi vor şti toate besearecile că Eu sînt cela ce ispitescu rărunchii şi inimile, şi voiu da fieşcui după faptele lui. 24. Iară voao zic, şi altora tiatireani, oare la carii nu e {305v} această învăţătură, şi carii n-au cunoscut adîncurile Satanii, cum zic, nu voiu pune pre voi alt bărbat. 25. Iară ce aveţi ţineţi pînă voiu veni. 26. Că cine va învinge şi va ţînea pînă în sfîrşit faptele Meale, da-i-voiu aceluia puteare spre limbi. 27. Şi le va birui pre iale cu toiag de fier, şi ca neşte vase de lut le va zdrobi, cum şi Eu am luat de la Tată-Mieu. 28. Şi voiu da steaoa zorilor. 29. Cine are ureache auză ce zice Duhul cătră beseareci. CP 3. Înceape-să această carte la preuţii besearecilor din Sardii. 7. Filadelfiia. 14. Laodichiia. 16. Să nu fie nice calzi nice răci. 20. Ce să să silească să nalţă spre slava lui Dumnezău. {558}1. Iară înger{u}l besearecii din Sardiia scrie-i: "Aceastea zice Cela ce are 7 duhuri dumnezăeşti şi 7 steale: Ştiu faptele tale, că te zici a viia, ce eşti mort. 2. Fii previgătoriu şi întăreaşte ceale muritoare, că n-am aflat faptele tale deplin înaintea lui Dumnezău. 3. Adu-ţi aminte derept aceaia carele ai priimit şi ai auzit, şi le ţine şi te pocăiaşte, iară să nu vei priveghea, voiu veni împrotiva ta ca furul, nice vei şti în ce ceas voiu veni asupră-ţi. 4. Ce încă ai cîteva nume în Sardiia carii nu şi-au spurcat veşmentele sale; pentr-aceaia vor îmbla cu Mine în albe(a. Veşmente), că-s destoinici. 5. Carele va învenge îmbrăca-să-va în veşmente albe şi nu să va ştearge numele lui din cartea vieţiei şi voiu mărturisi numele lui, înaintea Părintelui Mieu şi înaintea îngerilor Lui". 6. Cine are urechi auză, ce zice Duhul cătră beseareci. 7. Iară îngerului beserecii filadelfeanilor scriei-i: "Aceastia zice Cel sfînt şi derept crele are cheia lui David, carele deşchide şi nime nu închide, închide şi nime nu deşchide. 8. Ştiu faptele tale; iată am pus înaintea ta uşia deşchisă, pre carea nime nu o poate închide, că ai puţinea putea{306r}re şi ai ţinut cuvîntul Mieu, neci ai tăgăduit cuvîntul Mieu. 9. Iată voiu da pre ceia carii pre sine să zic a fi jidovi şi nu sînt, ce sînt săborul Sataneei. Iată voiu face ca să vie ei şi să să pleace înaintea picioarelor tale şi ca să înţeleagă că Eu te iubescu pre tine. 10. Că ai păzit cuvîntul răbdăriei Meale, Eu încă te voiu păzi în vreamea ispiteei carea-i venitoare spre toată lumia, să ispitească vieţuitorii de pre pămînt. 11. Iată voiu veni degrabă, ţine ce ai, ca nime să nu ia corona ta. 12. Cine va învenge face-l-voiu să fie stîlp în beseareca Dumnezăului Mieu, şi afară nu va mai eşi, şi voiu scrie spre el numele Dumnezăului Mieu şi numele oraşului Dumnezăului Mieu, a noului Ierusalim, carele au pogorît din ceriu de la Dumnezăul Mieu şi numele Mieu nooul".13. Cine are urechi auză ce zice Duhul cătră beseareci. 14. Iară îngerului beseareciei laodichiianilor scrie-i: Aceastea zice Aminul, Mărturisitioriul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezău. 15. Ştiu faptele tale că nici eşti reace, nici cald; o, de-ai fi au reace au cald. 16. Pentr-aceaia că neci eşti reace, nece caldu, ce numai de-abiia cald, borî-te-voiu pre tine afară din gura Mea. 17. Că zici "bogat sînt şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu sînt lipsit", şi nu te iai aminte că eşti ticălos şi nevolnic şi suruman şi orbu şi gol. 18. Iară sfătuescu ţie să iai de la Mine aur ispitit cu foc, ca să fii bogat, şi în veşmînt alb să te îmbraci, şi să nu să vază grozăviia goliciunii tale, şi să ungi ochii tăi cu unsoare de ochi, ca să vezi. {559}. 19. Eu, pre carii iubescu, îi certu şi-i supăru; fii fierbinte şi te pocăiaşte. 20. Iată stau înaintea uşii şi sunez. Varecine va auzi glasul Mieu şi va deşchide uşa, întra-voiu la el şi voiu cina cu el şi el cu Mine. 21. Şi cine va învenge da-i-voiu să şază cu Mine în scunul Mieu, cum am şi Eu învingut şi şăzu cu Părintele Mieu{306v} în scaunul Lui.". 23. Cine are urechi auză ce zice Duhul cătră beseareci. CAP 4. 1. Grăiaşte de altă vedeare. 3. În carea arată slava lui Dumnezău. 8. Carea den ceale 4 vieţuitori. 10. Şi 24 de bătrîni Îl laudă. 1. După aceaia văzuiu şi iată era o uşă deşchisă în ceriu şi glasul carele auziiu dintîiu, ca de trîmbiţă, carele grăiia cu mine: "Sui aicea, şi-ţi voiu arăta ţie carele tribue să fie după aceastea". 2. Şi numaidecît fuiu răpit în văzduh şi iată era pus un scaun în ceriu, şi şădea oarecine spre el. 3. Carele şădea, El era asmănîndu-Să pietriei iaspisului şi sardinovului şi împrejurul scaunului era curcubeu, în vedeare să asămăna smaragdului. 4. Şi împrejurul scaunului era 24 de scaune şi spre-acealia scaune văzuiu 24 de bătrîni şăzînd îmbrăcaţi în veşmente albe şi în capetele lor, steme de aur. 5. Şi den scaun eşiia fulgere şi glasure şi tunete; şi 7 fînare de foc arzînd înaintea scaunului. carele sînt 7 Duhure a lui Dumnezău. 6. Şi era înaintea scaunului o mare de sticlă, asămăna-să criştarului şi în mijlocul scaunului şi prejur scaun, 4 vieţuitori plini de ochi şi dinainte şi denapoi. 7. Iară vieţuitoriul dintăiu asămăna-să leului, al 2-lea vieţuitoriu asămăna-să viţelului, iară al 3-lea avea faţă ca de om şi al 4-lea vieţuitoriu asămăna-să vulturului zburînd. 8. Şi acei 4 vieţuitori avea tot însul pregiur sine 6 arepi; şi dinlăuntru-s plini de ichi şi încetare nu avea zuoa şi noaptea zicînd: "Sfînt, sfînt, sfînt Dumnezăul Atotputearnicul, carele era şi iaste şi carele-i viitoriu". 9. Şi cînd are da acei vieţuitori slavă şi cinste şi blagoslovenie Celuia ce şedea spre scaun, Vieţuitoriului în veacii veacului. 10. Pleca-să cei 24 de bătrîni înaintea celui ce şedea {307r} în scaun, şi I să închina Vieţuitoriului în veacii veacului, şi-şi punea stemele sale înaintea scaunului, zicînd: "Destoinic eşti, Doamne, carele să iai slavă şi cinste şi puteare, că Tu toate ai făcut, şi pentru voia Ta sînt, şi-s făcute". {560} CAP 5. 1. Carte sămnată cu 7 peceţi. 3. care nime nu o poate deşchide. 6. Mielul lui Dumnezău. 9. Destoinic să o deşchiză, cum cîntă toţi ai ceriului. 1. După aceaia văzuiu de-a dererapta Celuia ce şedea în scaun o carte scrisă şi dinlăuntru şi dinafară, pecetluită cu 7 peceţi. 2. Şi văzuiu un înger tare propoveduind cu glas mare "Cine-i destoinic să deşchiză cartea şi să rumpă peceţile ei?". 3. Şi nime nu putea, nece în ceriu, nece pre pămînt, nece supt pămînt, să deşchiză cartea, nece să caute pre ia. 4. Iară eu plîngeam mult, că nime nu să afla destoinic carele să deşchiză şi să cetească cartea, neci cine să caute întru ia. 5. Atunci unul din cei bătrîni zise cătră mine: "Nu plînge, iată au biruit cel leu din ruda Iudei, sămînţa lui David, ca să deşchiză cartea şi să dezleage 7 peceţi a ei.". 6. Căutaiu derept aceaia şi iată între scaun şi între cei 4 vieţuitori, şi între bătrîni, sta Mielul ca un giunghiat, avînd 7 coarne şi 2 ochi, care sînt 7 Duhuri a lui Dumnezău, trimise prespre tot pămîntul. 7. Acela veni şi luo cartea din dereapta Celuia ce şedea în scaun. 8. Şi luînd cartea, cei 4 vieţuitori şi cei 24 de bătrîni să plecară înaintea Mielului, avînd tot însul alăute, şi scafe de aur, pline de mirodenie, carele-s rugăciunile sfinţilor. 9. Şi cînta cîntec nou, zicînd: "Destoinic eşti să iai cartea şi să deşchizi peceţile ei; că eşti omorît şi ne-ai răscumpărat pre noi lui Dumnezău, prin sîngele Tău, din toată rudeniia, şi limba şi oamenii şi sămînţa. 10. Şi ne-ai făcut pre noi crai şi preuţi Dumnezăului {307v} nostru, şi vom domni pre pămînt", 11. Atunci căutaiu şi auziiu, împrejurul scaunului şi a vieţuitorilor şi a bătrînilor, glasul a mulţime de îngerii. Şi era numărul lor o mie de sute de mii, şi de zeace ori cîte o sută de mii. 12. Zicînd cu glas mare: "Destoinic iaste Mielul cel omorît să ia puteare şi bogăţiei şi înţelepciune şi tărime şi cinste şi slavă şi blagoslovenie". 13. Şi toată făptura care-i în ceriu şi pre pămînt şi supt pămînt, în mare, şi toate carele-s întru iale auziiu zicînd Celuia ce şedea în scaun şi Mielului, blagoslovenia şi cinstea şi slava şi putearea, în vecii a de veac! 14. Cei 4 vieţuitori zicea: "Amin" şi cei 24 de bătrîni căzură spre obrazele sale şi să închinară Celuia ce viiază în veciia de veac. {561} CAP 6. 1. Deşchisă Mielul peceatia dintîiu a cărţiei. 3. A doaoa. 5. A treia. 7. A patra. Al 9-lea. A cincea. 12. Al şase. Pre aceale deşchizîndu-le, să scorniră din ceriu vrăjmăşii, foamete, ciumă făluinţa sfinţilor, cutremurare pămîntului şi multe alte cazne. 1. După aceaia văzuiu că deşchise Mielul peceatea dintîiu. şi auziiu unul din cei 4 vieţuitori zicînd, ca un glas de tunet, "Vino şi vezi".2. Şi căutaiu şi iată era un cal albu, şi carele şedea pre el avea arcu, şi-i fu dată lui stemă, şi eşi învingînd să învingă. 3. Şi deşchizînd a 2-a peceate, auziiu al doile vieţuitoriu zicînd: "Vino şi vezi". 4. Şi eşi alt cal roiub, şi celuia care şedea pre el dată-i fu să ia pacea de pre pămînt şi să să omoară unii pre alţi, şi-i fu dată o spată mare. 5. Şi cînd deşchise a 3-a peceate, auziiu al 3-le vieţuitoriu zicînd: "Vino şi vezi". Şi văzuiu derept aceaia un cal negru şi carele şădea pre el avea în mînă o cumpănă. 6. Şi auziiu glas dintre cei 4 vieţuitori zicînd: "Mă{308r}sura de grîu, într-un dinariu, şi 3 măsuri de orzu într-un dinariu, iară vinul şi oloiul să nu-l strici". 7. Şi cînd deşchise a 4-a peceate, auziiu al 3-lea vieţuitoriu zicînd: "Vino şi vezi". 8. Atunci văzuiu şi iată era un cal galben şi aceluia ce şădea pre el era-i numele Moartea; şi iată iadul mergea după ia, şi dată le fu lor puteare a omorî a patra parte a pămîntului cu armă şi cu foame şi cu moarte şi cu fierile pămînteşti. 9. Şi cînd deşchise a 5-a peceate, văzuiu supt oltariu sufletele celora ce-s omorîţi prin cuvîntul lui Dumnezău şi pentru mărturiia carea o avea.10. Iară strigă cu glas mare, zicînd: "Pînă cînd, Doamne, care eşti sfînt şi derept, nu vei giudeca şi nu vei izbîndi pentru sîngele nostru, de ceia ce lăcuescu pre pămîntu?". 11. Atunci date fură a tot însul veşmîntu alb şi zis fu lor ca să mai înceteaze puţinea vreame, pînă să va împlea numărul soţilor şi fraţilor lor cărora era să-i omoară ca şi pre ei. 12. Şi după aceaia văzuiu cînd deşchise a 6-a peceate, şi iată fu cutremur mare de pămînt, şi soarele fu întunecat ca un sac cernit şi luna fu toată ca sîngele. 13. Şi stealele ceriului căzură pre pămînt, cumu-şi leapădă smochinul poamele (a. Celae săci şi viermănoase) sale, cîndu-l scutură vînt mare. 14. Şi ceriul trecu şi să învăli ca o hîrtie; şi toate măgurile şi ostroavele să clătiră din locurile sale. 15. Şi craii pămîneşti şi domnii şi bogaţii şi căpitanii şi putearnicii şi toate slugile lor, toţi slobodnicii să ascunsără în peştiri şi în stîrminele pietrilor. {562} 16. Şi zicea munţilor şi pietrilor: "Cădeţi spre noi şi ne acoperiţi din naintea feaţei Celuia ce şade în scaun, şi de mîniia Mielului. 17. Că va veni cea zi mare a mîniei Lui, şi cine va putea sta?{308v} CAP 7. 1. Îngerii carii pustiia pămîntul. 2. Să cuntenesc, pînă nu să vor sămna toţi aleşii lui Dumnezău. 5. În toate rudeniile, după ceaia scrie fericăciune celora ce pat scîrbe pentru Hristos.17. Scrie bucuria acelora. 1. După aceaia văzuiu patru îngeri, în patru unghiuri ale pămîntului, ţiind patru vînturi ale pămîntului, ca să nu sufle vîntul pre pămînt, nice spre mare, nice spre un arbure. 2. Şi văzuiu pre alt înger suind despre răsăritul soarelui, avînd peceatea Dumnezăului viu, carele striga cu glas mare celor 4 îngeri cărora le era dată să strice pămîntului şi măriei. 3. Zicînd: "Nu stricareţi pămîntul, nece marea, nece arburilor, pînă vom sămna slugile Dumnezăului nostru, în frunţile lor". 4. Şi auziiu numărul celor sămnaţi: o sută şi patruzeci şi patru de mii era sămnaţi, din toate rudeniile fiilor lui Israil. 5. Din ruda Iudei, doaosprăzeace mii era sămnaţi; den ruda lui Ravin era 12 mii sămnaţi; din ruda lui Gad, 12 mii sămnaţi. 6. Din ruda lui Aser, 12 mii sămnaţi; din ruda lui Neftalim, 12 mii sămnaţi; din ruda lui Manassiei, 12 mii sămnaţi. 7. Din ruda lui Semeon, 12 mii sămnaţi; din ruda lui Ldevi, 12 mii sămnaţi; din ruda lui Isahar, 12 mii sămnaţi. 8. Din ruda lui Zavulon, 12 mii sămnaţi; din ruda lui Iosif, 12 mii sămnaţi şi din ruda lui Vaniamin, 12 mii sămnaţi. 9. După aceaia văzuiu, iată era mulţime mare, care nime nu putea număra, din toţi păgînii şi rudeniile şi oamenii şi limbile, stînd naintea scaunului şi naintea Mielului, îmbrăcaţi în veşmente albe şi stîlpări de finic în mînile lor.10. Şi striga cu glas mare, zicînd: "Spăseniia iaste de la Dumnezăul nostru, cela ce şeade în scaun, şi de la Miel". 11. Şi toţi îngerii sta împregiurul scaunului şi bătrînilor şi celor patru vieţuitori; şi căzură naintea sca{309r}unului pre faţa lor, şi să închinară lui Dumnezău. 12. Zicînd: "Amin, blagosloveniia şi slava şi înţelepciunea şi mulţimiriea şi cinstea şi putearea şi tăriia Dumnezăului nostru, în veacii de veac, amin. 13. Atuncea-mi răspunse unul din cei bătrîni, zicîndu-mi: "Aceşti îmbrăcaţi în veşminte albe cine-s şi de unde au venit?"14. Şi ziş lui: "Doamne, tu ştii". Şi-mi zisă mie: "Aceştea-s carii au venit din scîrbă mare şi şi-au spălat veşmintele sale şi le-au înălbit cu sîngele Mielului. {563} 15. Pentru aceaia sînt înaintea scaunului lui Dumnezău, şi-I slujescu Lui, zioa şi noaptea, în beseareca Lui; şi Cela ce şiade în scaun să va sălăşui cu ei. 16. Nu vor flămînzi mai mult, nici vor însănătoşia, nici-i va mai pripi soarele nici alt zăduh. 17. Că Mielul cela ce şiade în mijlocul scaunului va paşte pre ei şi-i va duce la izvoară de ape vii, şi va ştearge Dumnezău toate lacrămile de la ochii lor. CAP 8. 1. Deşchizînd a 7-a peceate. 3. Rugăciunile sfinţilor pentru mirodenii. 6. Es înainte şapte îngeri cu trîmbite.7. Şi trîmbitînd cei 4 dintîiu, căzu foc. 9. Marea să turbură. 10, 11. Apele să amărîră. 12. Şi stealele să întunecară. 1. Şi cînd deşchise a şeaptea peceate, fu mîlcomire în ceriu, ca giumătate de ceas. 2. Şi văzuiu cei şeapte îngeri carii sta înaintea lui Dumnezău, cărora fură date 7 trîmbite. 3. Atunce veni alt înger şi stătu înintea oltariului, avînd cădelniţă de aur, şi-i fură date lui mirodenii multe, ca să le jărtvească cu rugăciunea a toţi sfinţii, spre oltariul cel de aur, carele iaste înaintea scaunului. 4. Şi să sui fumul mirodeniei, cu rugăciunile sfinţilor, din mîna îngerului, înaintea lui Dumnezău. 5. După aceaia luo îngerul cădelniţa şi o împlu de foc ce era spre oltariu şi-l vărsă pre pămînt, şi fură tu{309v}nete şi glasuri şi fulgere şi cutremuri de pămînt. 6.Şi 7 îngeri ce avea 7 trîmbite, să gătiră ca să trîmbite. 7. Şi îngerul dintîiu trîmbită, şi fu grindine şi foc mestecat cu sînge, şi-l lepădă spre pămînt, şi a treia parte de pămînt arse şi a treia parte de leamne arse şi toată iarba vearde arse. 8. După aceaia al doile înger trîmbită, şi ca un munte mare aprins de foc fu aruncat în mare, şi fu a treia parte de mare, sînge. 9. Şi muri a treia parte din faptele mării carele era vii, şi a treia parte de corabii periră. 10. Şi al treile înger trîmbită, şi căzu din ceriu o stea mare, arzînd ca făcliia, şi căzu pre a treia parte de rîuri şi izvoarăle apelor.11. Şi numele stealei să chiamă Pelin, şi a treia parte de ape, ca pelinul, şi mulţi oameni muriră de ape, că era amară. 12. Şi al patrul înger trîmbită şi vătămă a treia parte din soare şi a treia din lună şi a treia parte din steale, atîta cît să întunecă a treia parte din iale, şi a treia parte de zi nu străluciia, şi a nopţii aşijderea. 13. Şi văzuiu şi aauziiu un înger zburînd (a. Vîltur) pre mijlocul ceriului, strigînd cu glas mare: "Vai, vai, vai, vieţuitoarilor de pre pămînt, de cealea glasuri a trîmbitelor celor trei îngeri ce vrea să trîmbite". {564} CAP 9. 1. Trîmbitînd al cincile înger. 3. Eşiră lăcuste pustiitoare. 13. Iară trîmbitînd al 6-lea. 16. Eşiră călăraşi. 20. Pustiind ruda omenească. 1. Atunce al cincile înger trîmbită, şi văzuiu o stea din cediu căzînd pre pămînt, şi dată fu lui cheaia fîntînii adîncului. 2. Şi deşchise fîntîna adîncului, şi eşi fum din fîntînă, ca fumul unui cuptoriu mare, şi să întunecă soarele şi aerul de fumul fîntîniei. 3.Şi din fum eşiră lăcuste pre pămînt, şi le fu dată lor putearea cum are scorpiia pre pămînt. {310r} 4. Şi fu zisă lor să nu strice iarba pămîntului, nece toată verdeaţa, nice toate leamnele, ce numai oamenii carii nu avea sămnul lui Dumnezău în fruntea lor. 5. Şi fu dată lor, nu ca să-i omoară pre ei, ce ca să-i muncească pre ei, în cinci luni, şi munca lor să fie ca munca scorpiei cînd împunge pre om. 6. Derept aceaia vor căuta oamenii într-acealea zile moartea şi nu o vor afla pre ia; şi ară vrea să moară, şi moartea va fugi de ei. 7. Şi asămănare lăcustelor asămăna-să cailor ce-s gătiţi spre războiu, şi în capetele lor era puse ca steme, asămănîndu-să aurului, şi faţa lor, ca faţa oamenilor. 8. Şi avea păr ca părul muerilor, şi dinţii lor, ca ai leului. 9. Şi avea dzeale ca dzealele de fier, şi sunetul arepilor lor era ca sunetul carălor cu cai mulţi, curund spre războiu. 10. Şi avea coade ca a scorpiei şi avea ac în coadele lor, şi putearea lor era să strice oamenilor, în cinci luni. 11. Şi avea pre sine craiu, îngerul adîncului, căruia i-i numele jidoveaşte Avadon, iară greceaşte Apollon, lătineaşte Pustiitor. 12. Unul vai trecu şi iată vin încă doao vai după aceastea. 13. Atunce al şasele înger trîmbită, şi auziiu un glas de la patru cornuri a oltarului de aur, careli-i înaintea lui Dumnezău. 14. Zicînd al şeaselui înger carele avea trîmbita: "Dezleagă pre cei patru îngeri legaţi la cea apă de mare a Efratului". 15. Şi fură dezlegaţi cei patru îngeri carii era gata, în ceas, şi în zi, în lună şi an, să omoară a treia parte de oameni. 16. Şi era numărul şireagului călăraşilor doao mii de sute de mii, că auziiu numărul lor. 17. Şi aşia văzuiu cai în vedeare, şi carii şedea pre ei avea dzeale de foc şi de achint şi de piatră pucioasă, şi era capetele cailor ca capetele leilor, şi din gura lor eşiia foc şi fum şi piatră puciosă. 18. Şi de aceaste trei să omorî a treia parte de oameni, {310v} de foc şi de fum şi de piatră pucioasă, care eşiia din gura lor. {565} 19. Că putearea lor iaste în gura lor şi în coadele lor; şi coadele lor să asamănă şărpilor carii au cap şi cu acealea vatămă. 20. Iară ceialalţi oameni carii nu fură omorîţi cu acestea biciuri, nici să pocăiră din faptele mînilor sale, ca să nu să închine dracilor, nici idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemnu, carii nici pot vedea, nici aud, nici îmblă. 21. Şi nu să pocăiră din vrăjmăşiile lor, nici din farmecele lor, nici din curviia lor, nici din furtuşagurile lor. CAP 10. 1. Arătă-să alt înger, îmbrăcat în nuor. 2. Ţine o carte deşchisă. Strigă. 9. Dă cartea lui Ioan, din pounca lui Dumnezău, să o mănînce. 1. Şi văzuiu alt înger tare, pogorînd din ceriu, îmbrăcat în nuor, şi spre capul lui era curcubeu, şi faţa lui era ca soarele. şi picioarele lui era ca stîlpii de foc. 2. Şi avea în mîna lui o carte deşchisă. Şi puse piciorul lui cel derept spre mare, iară cel stîngu spre pămînt. 3. Şi strigă cu glas mare, cum răcneaşte leul, şi cînd strigă, grăiră 7 tuneturi glasurile sale. 4. Şi cînd grăiră aceale 7 tuneturi glasurile sale, eu vrea{m} să scriu, ce auziiu glas din ceriu, zicîndu-mi mie: "Pecetluiaşte ce grăiră 7 tuneturi, şi nu le scrie acealia". 5. Şi îngerul ce văzuiu stînd spre mare şi spre pămînt, rădică mîna sa spre ceriu. 6. Şi să giură spre Cela ce vieţuiaşte în veacii veacilor, carele făcu ceriul şi cealia ce-s întru el, şi pămîntul şi cealia ce-s spre el, şi marea şi cealia ce-s întru ia, că mai multă vreamea nu va fi. 7. Ce în zilele glasului al 7-lea înger, cînd va înceape a trîmbita, isprăvi-să-va taina lui Dumnezău, cum au propoveduit slugilor sale, prorocilor. 8. Şi glasul ce auziiu din ceriu iară grăiia cu mine şi-mi {311r} zise: "Pasă şi ia cea carte deşchisă din mîna îngerului carele stă spre mare şi spre pămînt". 9. Merşu pentr-aceaia la înger, zicîndu-i să-mi dea cartea, şi-mi zise mie: "Ia-o şi o mănîncă; şi va amărî pîntecele tău, ce în gura ta va fi dulce ca miiarea". 10. Luaiu derept aceaia cartea din mîna îngerului, şi o înghiţiiu; şi era în gura mea dulce ca miiarea, iară deaca o mîncaiu, să amărî pîntecele mieu. 11. Şi-mi zise mie: "Încă-ţi tribuiaşte iară a proroci oamenilor şi păgînilor şi limbilor şi a mulţi crai". {566} CAP 11. 1. Porunceşte-i să măsoare beseareca. 3. Domnul rădică 2 mărturisitori. 7. Pre care fiară rumpîndu-i. 9. Nime nu-i îngroapă. 10. Iară Dumnezău i-au înviiat. 12. Şi în ceriu i-au chemat. 13. Spămîntîndu-să necredincioşii. 15. Trîmbită al 7-lea înger, de înviere. 18. Scrie-să giudecata de apoi. 1. Şi dată fu mie o trestie, în chip de toiag, şi-mi zise mie îngerul: "Scoală şi măsură beseareca lui Dumnezău şi oltariul, şi ceia ce să roagă întru ia. 2. Iară pritvorul, carele-i afară din besearecă, lasă-l afară, nu -l măsura, că-i dat păgînilor; şi vor călca oraşul sfînt în 40 şi 2 de luni. 3. Şi-l voiu da celor doi mărturisitori ai miei, carii vor proroci, îmbrăcaţi în veşmente negre, o mie doao sute şi 60 de zile. 4. Aceaştea-s cei doi maslini şi doao sveştnice, puse înaintea Dumnezău pămîntului. 5. Şi cine va vrea pre ei a-i supăra, foc va eşi din gura lor, carele va amistui pre pizmaşii lor, că cine va vrea să obiduiască pre ei, aşa trebuiaşte pre el a-l omorî. 6. Aceştea au puteare a închide ceriul să nu ploao în zilele prorocestvii lor şi au puteare spre ape a le întoarce în sînge şi a bate pămîntul cu tot biciul, săvai de cîte ori vor vrea. 7. Şi cînd vor săvîrşi mărturiia lor, fiiara ce va eşi dintru adînc va face războiu {311v} cu dînşii şi-i va birui şi-i va omorî. pre ei. 8. Şi vor zăcea trupurile lor în uliţele celui oraş mare, ce să chiamă sufleteaşte Sodoma şi Eghipetul, unde-i şi Domnul nostru răstignit. 9. Şi vor vedea rudenie şi oamenii şi limbile şi păgînii, trupurile lor în 3 zile şi giumătate, şi nu vor lăasa trupurile lor să le pue în mormînte.10. Şi lăcuitorii pămîntului să vor bucura şi să vor veseli de ei; şi vor trimite darure unii cătră alalţi, că aceşti 2 proroci au chinuit pre lăcuitorii pămîntului. 11. Ce după 3 zile şi giumătate, duhul vieţiei eşi de la Dumnezău va întra întru ei, şi vor sta derepţi spre picioarele lor, şi va cădea frică mare spre ceia ce au văzut pre ei.12. Şi vor auzi din ceriu glas mare zicînd lor: "Suiţi încoace". Şi să suiră în ceriu spre nuor şi văzură pre ei pizmaşii lor. 13. Şi într-acela ceas fu cutremur mare şi peri a 10-a parte de oraş şi fură omorîţi în cutremurul pămîntului anume 7 mii de oameni.şi ceialalţi să înfricoşară şi deaderă slavă Dumnezăului ceriului.14. Al doile vai au trecut, iată a 3-le vaiu va veni curînd. 15. Şi al 7-lea înger trîmbită, şi fură glasure mari în ceriu zicîndu: "Fu împărăţiia lumiei a Domnului nostru şi a Hristosului Lui, carele va domni în vacii veacului"16. Şi cei 20 şi 4 de bătrîni carii şădea în scaunele sale, înaintea lui Dumnezău, căzură spre feaţele sale şi să închinară lui Dumnezău, {567} 17. Zicînd: "Lăudămu-Te, Doamne, Dumnezăul Atotputearnicul, care eşti şi carele erai şi carele eşti venitoriu, că ai dobîndit putearea Ta cea mare şi împărăţeşti.18. Şi să mîniiară limbile, şi veni mîniia Ta şi vreamea morţilor să să giudece şi să dai plată slugilor Tale prorocilor şi sfinţilor şi temătorilor de numele Tău, micilor şi marilor, şi să pierzi pre ceia ce pustiescu {212r} pămîntul".19. Şi să deşchise beseareca lui Dumnezău în ceriu, şi să văzu lada păciei Lui, în beseareca Lui, şi fură fulgeri şi glasuri şi tunete şi cutremur şi grindine mare. CAP 12. 1. Arată-să mueriei. 2. Arată-să mueriei cei născătoare sămnul. Al 4-lea. Să protiviia pruncului ei bălaurul. A 7-lea. Carele fu biruit de Arhanghel Mihail. 9.Şi fu lepădat. 13. Şi cu cît fu mai biruit, cu atîta mai vîrtos să protiveaşte credincioşilor. 1. Şi să arătă sămnu mare în ceriu: o muiare îmbrăcată în soare, şi supt picioarele ei era luna, şi în capul ei era stema a 12 steale. 2. Şi greoae striga în dureare şi să munciia să nască. 3. Şi să văzu alt sămnu în ceriu; iată era un bălaur mare roşiu, avînd 7 capete şi 10 coarne şi în capetele lui era 7 steme. 4. Şi cu coada lui trăgea a 3-a parte de stealele ceriului şi le lepăda pre pămînt; iară stătu bălaurul înaintea muieriei care a năştea, ca să înghiţă fiul ei, deaca -l va naşte. 5. Şi născu fiiu, carele are a paşte toate limbile cu toiag de fier; şi fu răpit fiiul ei la Dumnezău şi la semnul Lui. 6. Iară muiarea fugi în pustie, unde avea loc gătit ei de la Dumnezău, să o hrănească acolea pre ia, întru o mie şi doao sute şi şasezeci de zile. 7. Şi fu războiu în ceriu: Mihail şi îngerii lui făcură războiu cu bălaurul, şi bălaurul încă să luptă cu îngerii lui. 8. Ce nu biruiră, nece locul mai mult să află în ceriu. 9. Şi fu lepădat acel bălaur mare, şiarpele cel de demult, ce să chiamă diavolul şi Satana, carele amăgeşte toată lumea; şi fu lepădat pre pămînt şi îngerii lui încă fură cu el lepădaţi. 10. Şi auziiu glas mare în ceriu, zicînd: "Acmu fu spăseniia şi putearaia şi împărăţiia a Dumnezăului nostru şi putearea Hristosului Lui, că lepădatu-i vînzătoriul fraţilor noştri, carele vindea pre ei, înainea Dumnezăului nostru, zuoa şi noaptea. {312v} 11. Ce ei biruiră pre el, pentru slugile Mielului şi pentru cuvîntul mărturei Lui şi nu-şi cruţară viiaţa sa pînă la moarte. 12. Derept aceaia bucuraţi-vă, ceriuri, şi ceia ce lăcuiţi întru iale, vai celora ce lăcuescu pre pămînt şi pre mare, că au pogorît diavolul cătră voi, plin de mînie mare, carele ştie că are vreame puţinea". {568} 13. Şi după ce văzu bălaurul că fu lepădat pre pămînt, goniia muiarea carea născu fiiul. 14. Ce fură date muerii doao arepi mari de vultur, să sboare deasupra şiarpelui, în pustie în locul ei, unde să să hrănească într-acea vreame, şi în vremi şi giumătate de vreame.15. Şi slobozi şiarpele din gura sa, după muiare, apă ca un rîu ca să o potopască rîul. 16. Ce fu într-agiutoriu pămîntul, muerii, şi deşchise pămîntul gura sa, şi înghiţi rîul carele slobozise bălaurul din gura sa. 17. Mînie-să, derept aceaia, bălaurul pre muiare, şi mearse să facă războiui cu rămăşiţele de sămînţa ei, carii păzescu poruncile lui Dumnezău şi au mărturiia lui Iisus Hristos.. 18. Şi stătu spre nisipul măriei. CP 13. 1. Scrie pre cea fiară cu capete multe. 8. Carea amăgeaşte partea cea mai mare a lumiei spre idolie. 12. Carea de la altă fiară să întăreaşte. 1. Şi văzuiu din mare eşind o fiară avînd 7 capete şi 10 coarne, şi spre coarnele ei, 10 steme, şi spre capetele ei pus nume hulă. 2, Şi fiara ce văzuiu asămăna-să pardosului şi picioarele ei era ca de urs, şi gura ei ca gura leului şi deade bălaurul ei putearea sa şi scaunul său şi puteare mare. 3. Şi văzuiu unul din capetele ei, rănit ca spre moarte, ce rana lui despre moarte să vindecă, şi să mira tot pămîntul, mărgînd după fiară. 4. Şi să închinară bălaurului, carele deade puteare fieriei şi să închinară fieriei, zicînd: "Cine să asamănă fieriei Şi cine să va lupra cu ia?". {313r} 5.Şi fu dată ei gură de-a grăirea mari şi hule, şi fu dată ei puteare a face în 40 şi 2 de luni. 6.. Şi deşchise gura sa spre hule, cătră Dumnezău, să hulească numele Lui şi cortul Lui şi ceia ce lăcuescu în ceriu. 7. Şi fu dată ei să facă războiu cu sfinţii şi să-i biruiască pre ei; şi fu dată ei putearea spre toată rudenia şi limba şi sămînţa. 8. Derept aceaia să închina ei toţi lăcuitorii pămîntului, a cărora nume nu-s scrise în cartea vieţiei, a Mielului celui giunghiat din {în}ceputul lumiei. 9. Să are cineva ureache, să auză. 10. Cine va aduce în prinsoare, în prinsoare va mearge; cine va omorî cu armă, el încă de armă va muri; aicea e răbdarea şi credinţa sfinţilor. 11. Şi văzuiu altă fiară eşind din pămînt, avînd 2 coarne asămănătoare de miel şi grăiia ca bălaurul. 12. Şi făcea toată putearia fieriei dintîiu înaintea ei, şi făcu pămîntul şi ceia ce lăcuiescu pre el să să închine fieriei dintîi a căriia rană de moarte era vindecată. {569} 13. Şi făcu seamne mari, atîta cît şi foc din ceriu pogorî spre pămînt, înaintea oamenilor. 14. Şi amăgi lăcuitorii de pre pămînt, pentru seamnele carile fură date ei să facă înaintea fieriei, zicînd lăcuitorilor de pre pămînt să facă chipul fieriei carea fu rănită cu arme, ce învie. 15. Şi-i fu dată ei să-i dea viiaţă chipului fierei, ca să grăiască chipul fieriei, şi să facă au carii nu să vor închina chipului fieriei să fie omorîţi. 16. Şi va face pre toţi micii şi marii, bogaţi şi sirimanii, slobodnicii şi slugile, să aibă sămnu în mîna dereaptă au în frunţile lor, 17. Ca să nu poată cineva vinde sau cumpăra, fără numai cela ce are sămnul su numele fierii, au numărul numelui ei. 18. Aicea înţelepţiia: cine are înţeles să numere numărul fieriei, că numărul omului iaste; şi numărul lui: 666.{313v} CAP 14. 1. Stînd Mielul spre muntele Sionului. 4. Depreună cu vergurii Lui care cinstescu pre El. 6. Un înger propoveduiaşte Evangheliia. 8. Altul propoveduiaşte răsipirea Vavilonului. Al 3-lea porunceaşte să să ferească de fiară. 13. Glas din ceriu grăiaşte că-s fereciţi carii mor pentru Domnul. 16. Trimeate seacerea Domnului, spre săcerare. 18. Şi spre culesul viei. 1. Atunce văzuiu şi iată sta un Miel spre muntele Sionului, şi cu El, 200 şi 40 şi 4 de mii, avînd numele TatăluiLui scris în frunţile lor. 2. Şi auziiu glas din ceruri, cu glas de ape multe, şi cu glas de tunet mare, şi uziiu glasul lăutaşului lăutînd cu lautele sale. 3. Şi cînta ca un cîntec nou, înaintea scaunului şi înaintea celor 4 vieţuitori şi bătrînilor, şi nime nu puea învăţa acel cîntec, numai cea sută şi 40 şi 4 de mii, carii-s cumpăraţi de pre pămînt. 4. Aceştia sînt carii nu s-au spurcat cu mueri, că-s verguri (a. Deavestăvnici); aceştea mergu duipă Miel, vareîncătro mearge, aceştea-s cumpăraţi den oameni, pîrgă sfîntă lui Dumnezău şi Mielului. 5. Şi în rostul lor nu s-au aflat înşălăciune, că-s nevinovaţi înaintea scaunului lui Dumnezău. 6. Şi văzuiu alt înger zburînd spre mijlocul ceriului, avînd Evangheliia de vecie ca să vestească lăcuitorilor de pre pămînt şi a tot neamului şi rudeniei şi limbiei şi oamenilor. 7. Zicînd cu glas mare: "Teameaţi-vă de Dumnezău şi daţi slavă Lui, că au venit ceasul giudecatei Lui, şi vă închinaţi Celuia ce au făcut ceriul şi pămîntul şi marea şi izvoarăle apelor", 8. Şi alt înger, venind după el, zise: "Căzu, văzu Vavilonul, oraşul cel mare, că cu vinul urgiei curviei lui adapă toate limbile". 9. Şi al 3-lea îngeru încă veni după ei, zicîndu cu glas mare: "Cine să va închina fieriei şi chipului ei şi va lua sămnul ei în fruntea sa, au în mîna sa, {314r} {570} 10. Bea-va şi acest din vinul mîniei lui Dumnezău, carele s-au împlut în păharul mîniei Lui, şi să va munci cu foc şi piatră pucioasă, înaintia sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11. Şi fumul chinurilor lor va sui în veacii veacilor; şi nu vor avea odihneală nece zuoa nece noaptea, carii s-au închinat fieriei şi chipului ei, şi cine au luat sămnul numelui ei. Aicea iaste răbdarea sfinţilor. 12. Carii păzescu poruncile lui Dumnezău şi credinţa lui Iisus", 13. Şi auziiu glas din ceriu zicîndu-mi: "Scrie: fericiţi-s morţii carii mor de acmu în Domnul; aşia-i zice Duhul, ca să să odihnească de ostenealele sale, că faptele lor vor mearge după ei". 14. Şi văzuiu, şi iată un nuor alb şi spre nuor şădea asămănat Fiiului omenescu, avînd în capul Lui stemă de aur, şi în mîna Lui seacere ascuţită. 15. Şi alt înger ei den besearecă, strigînd cu glas mare cătră Cela ce şedea spre nuor.: "Trimeate seacerea Ta şi seaceră, că Ţi-au venit ceasul să seaceri, că s-au uscat secerişul pămîntului". 16. Şi slobozi Cela ce şedea spre nuor seacerea Sa spre pămînt şi fu săcerat pămîntul. 17. Şi alt înger eşi den beseareca carea-i în ceriu, avînd şi acela seacere ascuţită. 18. Şi alt înger eşi den oltariu, avînd puteare spre foc, şi strigă cu glas mare cătră cela ce avea seacere ascuţită, zicînd: "Slobozi seacerea ta cea ascuţită şi culeage strugurii viei pămîntului, că s-au copt aua (b. Poama). 19. Şi slobozi îngerul seacerea sa cea ascuţită pre pămînt, şi culease viia pămîntului, şi o aruncă în tocitoarea cea mare a mîniei lui Dumnezău. 21. Şi fu călcată în storcătura de afară de oraş, şi eşi sînge din storcătoare, pînă la zăbalele cailor, pre o mie şi şase sute de stadii".(c. Stadii, 125 de paşi, 1600 de stadii fac 50 de mii de mile de pămînt neşeţi). CAP 15. 1. Să arătă 7 îngeri avînd 7 biciure dinnapoi. 3. Vîngătorii {314v} fieriei laudă pre Dumnezău. 6. La 7 îngeri să dau 7 păhară a mînii lui Dumnezău. 1. Şi văzuiu alt sămnu în ceriu, mare şi minunat: 7 îngeri avînd 7 biciure de mai apoi, că pentru acealia s-au săvîrşit mîniia lui Dumnezău. 2. Şi văzuiu o mare ca de sticlă mestecată cu foc; şi ceia ce vîncură pre fiară şi pre chipul ei şi pre sămnule ei şi numărul numelui ei, stînd spre marea ce de sticlă, avînd alăutele lui Dumnezău. 3. Şi cîntînd cîntecul lui Moisi, a slugiei lui Dumnezău, şi cîntecul Mielului, zicînd: "Mari-s şi minunate toate faptele Tale, Doamne, Dumnezăul putearnic, dereapte şi adevărate sînt căile Tale, Împăratul sfinţilor. {571}4. Cine nu să va teame de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău? Că singur eşti sfînt, că toate limbile vor veni şi să vor închina înaintea Ta, că giudecările Tale să arătară". 5. Şi după aceastia văzuiu şi iată să deşchise beseareca cortului mărturie în ceriu. 6. Şi eşiră din besearecă 7 îngeri, avînd 7 biciuri, îmbrăcaţi cu in curat şi alb, şi încinşi spre piept cu brîne de aur. 7. Şi unul din cei 4 vieţuitori deade a 7 îngeri 7 păhară de aur, pline de mînia lui Dumnezău, Vieţuitoriului în veacii de veac. 8. Şi să împlu beseareca de fum, eşind de la slava lui Dumnezău şi de la putiarea Lui, şi nime nu putea întra în besearecă, pînă nu s-ară sfîrşi 7 biciuri a celor 7 îngeri. CAP 16. 1, 17. Varsă îngerii 7 păhară a mîniei lui Dumnezău, carele vărsîndu-le, multe feliure biciure să scorniră pre pămînt. 18. Spre cutremurarea necredincioşilor şi lăcuitorilor celui oraş mare. 1. Şi auziiu glas mare din besearecă zicînd celor 7 îngeri:"Meargeţi de vărsaţi 7 păhară a mîniei lui Dumnezău, pre pămînt". 2. Şi mearse îngerul dintîi şi vărsă păharul său spre pămînt, şi fură bube mari {315r} şi reale spre oamenii carii avea sămnul fieriei şi ceia ce să închina chipului ei. 3. Şi al doile înger încă vărsă păharul spre mare, şi fu ca săngele mortului, şi toate viile din mare muriră. 4. Şi al 3-le înger vărsă păharul său spre rîuri şi izvoarăle apelor, şi fură sînge. 5. Şi auziiu îngerul apelor zicînd: "Derept eşti, Doamne, carele eşti şi erai şi carele vei fi, că ai giudecat aceastea. 6. Că sîngele sfinţilor şi a pruncilor l-au vărssat, şi sînge le-ai dat lor să bea, că pre-aceaia sînt destoinici". 7.Şi auziiu altul de la oltariu zicînd: " Aşia-i, Doamne Dumnezău putearnice, că adevărate şi dereapte-s giudecările Tale". 8. Şi al 4-le înger încă vărsă păharul său spre soare, şi fu dat lui să chinuiască oamenii, cu căldură, prin foc. 9. Şi să năduşiră oamenii cu zăduf mare, şi huliră numele lui Dumnezău Cela ce avea puteare spre aceaste biciuri, şi nu să pocăiră să dea slavă Lui. 10. Şi al 5-lea înger vărsă păharul său spre scaunul fieriei, şi fu împărăţiia ei întunecată, şi-şi muşca limbile sale de dureare. 11. Şi huliră pre Dumnezău ceriului, de durearea lor şi de ranele lor, şi nu să pocăiră de faptele lui. 12. Şi al 6-le înger vărsă păharul său spre cel rîu mare Efratu, şi săcă apa lui, să să gătească cale crailor venitori depre răsărit. {572}13. Şi văzuiu din gura bălaurului şi din gura fieriei şi din gura prorocului celui minciunos, eşind 3 duhuri necurate, asămănîndu-să broaştelor. 14. Că săntu duhurile dracilor făcînd seamne şi esu la împăraţii pămîntului şi a toată lumea, ca să-i strîngă la războiul ceii zile mari, a Dumnezăului Atotputernicul. 15. "Iată viiu ca furtul; fericit cela ce preveaghe şi păzeaşte veşmintele sale, ca să nu îmble gol, ca să nu să vază ruşinea lui", 16. Şi-i strînse pre ei la locul ce să chiiamă jidoveaşti Armaghidon. {315v}17. Şi al 7-le înger încă vărsă păharul său spre aer, şi eşi glas mare den beseareca ceriului de la scaun, zicînd :"Fu". 18. Şi fură fulgere şi tunete şi glasuri şi cutremur mare, cum n-au fost neceodată de cînd sînt oamenii pre pămînt, cutremur mare de pămînt ca acela.19. Şi să rumpse acel oraş mare în 3 părţi, şi oraşele păgînilor căzură; şi Vavilonul cel mare veni în pomeană înaintea lui Dumnezău, să-i dea lui păharul mîniei Lui. 20. Şi tot ostrovul fugi şi munţii nu să aflară. 21. Şi grindine mare ca un talant cădea din ceriu spre oameni, şi huliia oamenii pre Dumnezău pentru biciul grindinei, că fu mare biciul ei foarte. CP 17. 1. Scrie pre cea curvă mare. A 2-lea. Cu carea fac curvie craii pămîntului. 6. Şi e îmbătată de sîngele credincioşilor. 7. Şi fiara carea poartă pre ia, taina amîndurora. 11. Şi perirea lor. 14. După aceastia, scrie biruinţa Mielului. 1. Şi veni unul din cei 7 îngeri carele avea 7 păhară, şi grăi cu mine, zicînd: "Vino şi-ţi voiu arăta ţie păgubitura ceii curve mare carea şiade spre ape multe. 2. Cu carea au curvit craii pămîntului, şi din vinul curviei ei s-au îmbătat lăcuitorii pămîntului. 3. Şi mă duse pre mine, în duh, în pustie, şi văzuiu o muiare şezînd spre o fiară roşie, plină de nume de hulă, şi avea 7 capete şi 10 coarne. 4. Iară muiarea era îmbrăcată în urşinic şi în roşiu, înfrîmsăţată cu aur şi petri scumpe şi cu mărgăritariu, şi avea un păhar de aur în mîna sa, plin de spurcăciuni şi din necurăţiia curvie{i} ei. 5. Şi în frunte ei, nume scris: "taina marele Vavilon, muma curviilor şi a spurcăciunilor pămîntului". 6. Şi văzuiu muiarea îmbătată de sîngele sfinţilor şi de sîngele mucenicilor lui Iisus şi mă miraiu văzînd pre ia, cu minune mare. 7. Şi-mi zise mie îngerul: "Ce te miri? Eu-ţi voiu spune taina mueriei şi a fieriei ce o poartă {316r} carea are 7 capete şi 10 coarne. {573}8. Fiara carea văzuşi fost-au şi nu iaste; şi va eşi dintr-adîncu şi va mearge spre perire, şi să vor mira lăcuitorii pămîntului (cărora nu li-e scris numele în cartea vieţiei de la începenia lumiei), văzînd fiara carea era şi nu iaste şi încă iaste. 9. Aicea iaste mintea carea are înţelepţie: 7 capete sînt 7 munţi pre care-i şiade muiarea. 10. Şi craii sînt 7: 5 au căzut, iar unul iaste şi încă unul n-au venit, şi cînd va veni, trebue-i lui puţinea vreame a rămînea. 11. Iară fiara carea era şi nu iaste, iaste al 8-le, din cei 7, şi mearge în perire. 12. Iară 10 coarne ce văzuşi, 10 crai sînt, carii încă n-au luat împărăţie, ce puteare ca crai, într-un ceas vor lua fiara. 13. Au un sfat şi putearea şi tăriia sa vor da fieriei. 14. Aceştea vor face războiu cu Mielul, şi-i va birui Mielul pre ei, că-i Domnu domnilor şi Împăratul împăraţilor, şi carii-s cu El chemaţi-s şi aleşi şi credincioşi". 15. Şi-mi zise mie: "Apele carele văzuşi unde şiade curva sînt oamen şi năroade şi seminţii şi limbi. 16. Şi zeace coarne ce văzuşi la fiară aceaia vor urî pre curvă, şi o vor părăsi şi o vor lăsa goală, şi vor mînca carnea ei, şi o vor arde cu foc. 17. Că Dumnezău au dat întru inimile lor ca să facă voia Lui, şi să fie într-o vreare, şi să dea împărăţiia sa fieriei, pînă să vor împlea cuvintele lui Dumnezău. 18. Şi muiarea ce văzuşi iaste cel oraş mare, carele are împărăţie spre caii pămîntului". CP 18. 1, 2. Scrie perirea Vavilonului. 11, 16, 18. Plînge-l-vor neguţătorii pămîntului carii s-au îmbogăţit din desfătarea şi dintr-avuţiia lui. 20. Iară aleşii toţi să vor bucura pentr-acea izbîndire a lui Dumnezău, dereaptă. 1. Şi după aceasta, văzuiu alt înger pogorînd din ceriu, avînd puteare mare, şi pămîntul să lumina de slava lui. 2. Şi strigă tare, cu glas mare, zicîbnd: "Căzu, căzu marele Vavilon şi fu sălaş dracilor, şi păzitoriul {316v}a toate duhurile necurate, şi păzitoriu a totă pasărea necurată şi urîtă. 3. Că din vinul mîniei curvei ei băură toate limbile şi crai pămîntului curviră cu ia şi neguţătorii pămîntului, din dizmierdăciunea avuţii ei, să îmbogăţiră. 4. Şi auziiu alt glas din ceriu zicînd: "Eşiţi dintru ia, oamenii miei, ca să nu fiţi părtaşi în păcatele ei, şi să nu luaţi din bătăile ei. 5. Că păcatele lor ei grămădite agiung pînă la ceriu, şi să pomeni Dumnezău de strîmbătăţile ei.6. Plătiţi ei, cum au dat şi ia voao, şi adaugeţi ei după fapta ei, din care păhar v-au adăpat pre voi, împletiţi-i-l de 2 ori. {574} 7. Cu cît s-au înălţat şi s-au desfătat, cu atîta îi daţi ei muncă şi plîngere, că zice întru inima sa:"şăzu ca o crăiasă şi nu sînt văduo, şi plînsu nu voiu vedea". 8. Derept aceaia într-o zi va veni biciul ei, moartea şi plînsul şi foamea, şi va fi arsă cu foc, că tare-i Domnul Dumnezău carele poate osîndi pre ia. 9. Şi vor plînge şi vor văeta pre la craii pămîndului care au curvit şi s-au desfătat cu ia, cînd vor vedea fumul aprinsului ei. 10. Stînd departe de frica chinului ei, zicînd: "Vai, vai, oraşului mare Vavilonului, oraşului tare, că într-un ceas veni giudecata ta". 11. Şi neguţătorii pămîntului încă vor plînge şi vor tîngui de ia, că negoaţele lor nu le va cumpăra nime de-acii. 12. Negoţul de aur şi de argint şi de pietri scumpe şi de mărgăritariu, olofir şi urşinic şi mătase şi de şcarlat şi tot lemnul de tim şi tot vasul de pil şi tot vasul de lemnu scumpu şi de arame şi de fier şi de marmur. 13. Şi ţinamon, mirodenie şi unsoare şi tămîe şi vin şi oleiu şi jemnă şi grîu şi dobitocele şi oile şi caii şi carăle şi robii şi viiaţa oamenilor. 14. Şi poamele carele pohtii inima ta să dusără de la tine, şi toată grăsimea şi frîmseaţele să dusără de la tine, şi nu le vei mai afla. 15. Neguţătorii acestora ca{317r}rii s-au îmbogăţit sta-vor departe de frica chinului ei, plîngînd şi tînguind. 16. Şi zicînd "Vai, vai, oraşului mare carele era îmbrăcat în visson şi în urşenic şi în şcarlat, şi înfrămsăţat cu aur şi cu pietri scumpe şi cu mărgăritariu că într-un ceas periră atîtea bogăţii!" 17. Şi toţi cîrmacii şi toată mulţimea din corabie şi vînslătorii şi toţi neguţătorii de pre mare sta departe. 18. Şi vor striga, văzînd fumul arsului ei, zicînd: "Ce oraş s-au asămănat acestui oraş mare?". 19. Şi aruncîndu-şi prah pre capetele sale, striga-vor, plîngînd şi tînguind, zicînd: "Vai, vai, oraşului mare întru carele să îmbogăţiră toţi ceia ce ave corabii pre mare, dintru avuţiia lui, că într.un ceas să pustii". 20. "Bucură-te, ceriu, despre aceasta, şi sfinţi apostoli şi proroci, că Dumnezău osîndi preaizbîndindu-Şi pentru voi". 21. Şi luo un înger tare o piatră mare, ca de moară, şi o aruncă în mare, zicînd: "Aşia cu năvală va arunca Vavilonul, acel oraş mare şi de-acii nu să va mai afla. 22. Şi glasul lăutaşilor şi a cîntătorilor cîntînd cu fluere şi cu trîmbite nu să va mai auzi întru tine, şi nece un meşter săvai de ce feal de meşterşug nu să va mai afla întru tine, şi sunet de moară nu să va mai auzi întru tine. 23. Şi lumina făcliei nu va străluci întru tine; şi glas de mire şi de nevastă nu să va mai auzi întru tine de-acii, că neguţătorii tăi fură boiarii pămîntului, şi cu farmecele tale amăgit-ai toate limbile. 24. Şi întru ia să află sîngele prorocilor şi a sfinţilor şi a tuturora carii-s omorîţi pre pămînt". {575} CP 19. 1. Laudă cereştii pre Dumnezău. pentru că Şi-au izbîndit pentru sîngele sfinţilor, din mîna curvei. 9. Fericiţi să cheamă carii-s chemaţi la cina nuntei Mielului 20. Îngerul conteni să nu să închine Ioan lui. 18. Arată-să dinceriu cel Împărat mare a împăraţilor. 19. Scorneaşte-să războiu. 20. Întru carele prind pre fiară. 21. Şi o aruncă în tău de foc. {317v} 1. După aciastia auziiu glas mare, ca de nărod mult, în ceriu, zicînd: "Alliluia, Ispăsenia şi cinstea şi slava şi putearea Domnului Dumnezăului nostru. 2. Că adevărate-s şi dereapte giudedcările Lui, că au giudecat pre cea curvă mare care-au spurcat pămîntul cu curviia ei şi au izbîndit pentru sîngele slugilor Sale din mîna ei". 3. Şi iară zisără "Alliluiia", şi fumul ei să înălţa în veacii veacilor. 4. Şi să plecară cei 24 de bătrîni şi cei 4 vieţuitori, şi să închinară Dumnezăului ce şedea în scaun, zicînd: "Amin alliluiia". 5. Şi eşi glas de la scaun zicînd: "Lăudaţi pre Dumnezăul nostru toate slugile Lui, carii vă teameţi de El, micii şi marii". 6. Şi auziiu ca glas de nărod mare şi ca sunetul a ape multe şi ca glasul tunetelor tari, zicînd: "Alliluiia, că împărăţeaşte Domnul Dumnezăul nostru Atotputearnicul. 7. Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să dăm slavă Lui, că veni nunta Mielului şi nevasta Lui s-au gătit pre sine, 8. Şi fu dat ei să îmbrace în visson curat şi luminat; că vissonul iaste dereptăţile sfinţilor". 9. Şi-mi zise mie: "Scrie: Ferice ferice de cei chemaţi la cina nuntei Mielului". Şi-mi zise mie: "Aceastia cuvinte a lui Dumnezău sînt adevărate. 10. Şi căzuiu înaintea picioarelor lui, să mă închin lui, şi-mi grăi mie: "Caută să nu faci, că slugă şi soţie îţi sînt, şi fraţilor tăi carii au mărturiia lui Iisus. Lui Dumnezău te închină, că mărturiia lui Iisus iaste duhul prorocestviei".11. Şi văzuiu ceriul deşchis şi iară era un cal alb, şi cine şedea spre el să chiema credincios şi adevărat şi carele giudecă derept şi vitejeaşte. 12. Iară ochii Lui era ca para focului şi în capul Lui era steme multe, avînd nume scris carele nime nu şti,ce numa El. 13. Şi îmbrăcat într-o haină văpsită în sînge, şi să chiamă numele Lui, Cuvîntul lui Dumnezău. 14. Iară şireagurile carele-s în ceriu mergia după El, pre cai albi, îmbrăcaţi în visson alb şi curat. {318r}15. Şi din rostul Lui eşiia armă ascuţită, ca să bată cu ia limbile, iară El va birui pre iale cu toiag de fier şi El va călca tocitoarea vinului urgiei şi mîniei Dumnezăului Atotputearnicul. 16. Şi avea spre veşmînt şi spre coapsa sa nume scris "Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor". {576} 17. Şi văzuiu un înger stînd în soare şi strigă cu glas mare, zicînd tuturor pasărilor ce zboară pre mijlocul ceriului: "Veniţi şi vă adunaţi la mare cină a lui Dumnezău. 18. De mîncaţi carnea crailor şi carnea căpitanilor şi carnea tarailor şi carnea cailor şi celora ce şed pre el, şi carnea slobodaşilor şi a slugilor, a micilor şi a marilor". 19. Şi văzuiu fiare şi craii pămîntului şi şireagurile lor adunate să facă războiu cu Cela ce şedea spre cal şi cu şireagul Lui. 20. Şi fu prinsă fiara, şi cu dînsa prorocul cel menciunos, carele făcuse seamne înaintea ei, cu carele amăgise pre cela ce luase sămnul fieriei şi să închinase chipului ei, şi amîndoi, vii, fură aruncaţi în iazerul cel de foc, arzînd cu piiatră pucioasă. CAP 20. 1. Îngerul. 2. Leagă pre Satana la o mie de ani. După aceaia să dezlegă; pre Gog şi Magog carii-s pizmaşi într-ascunsu şi aiave îndeamnă-i spre sfinţi să să rădice. 11. Ce izbînda Domnului conteni răutatea lor. 12. Deşchidu-să cărţile în carele să giudecă morţii. 1. Şi văzuiu un înger pogorînd din ceriu, la carele era cheaia adîncului şi, în mîna lui, un lanţu mare. 2. Şi prinse bălaurul, şiarpele cel de demult, carele-i diiavolul şi Satana, şi-l legă pre el, pînă la o mie de ani. 3. Şi-l aruncă pre el într-adîncu, şi-l încue şi pecetlui spre el, ca să nu amăgească mai mult limbile, pînă să va {318v} împlea o mie de ani; şi după aceaia trebuie să să dezleage în puţină vreame. 4. Şi văzuiu scaune, şi şezură pre ele, şi fu dat lor să facă giudecată, şi sufletele acelora carii fură tăiaţi pentru mărturiia lui Iisus, şi pentru cuvîntul lui Dumnezău, carii nu să închinase fieriei, neci chipului ei, şi nu luase sămnul ei, în frunţile lor, au spre mînule lor, şi vor învia şi vor împărăţi cu Hristos, într-acea mie de ani. 5. Iară ceialalţi morţi nu vor înviia pînă nu să va împlea acea mie de ani. Aceasta-i scularea dintîiu. 6. Fericit şi sfînt cine are parte de înviiarea cea dintîiu, că spre aceia n-are puteare a 2-a moarte, ce vor fi preuţi lui Dumnezău şi lui Hristos, şi vor împărăţi cu El, o mie de ani. 7. Şi daca să va împlea acea mie de ani, dezlegat va fi Satana din temniţa sa. 8. Şi va eşi să amăgească limbile carele sînt în patru unghiuri a pămîntului, pre Gog şi pre Magog să-i strîngă spre războiu, a cărora li-e numărul ca năsipul măriei. {577} 9. Şi eşiră spre latul pămîntului şi încungiurară tabăra sfinţilor şi oraşului iubit, ce pogorî foc de la Dumnezău din ceriu, carale-i amistui pre ei. 10. Şi diiavolul carele-i amăgiia pre ei aruncat fu în iazer de foc şi de piatră pucioasă, unde era fiara şi prorocul cel minciunos, şi vor fi munciţi zuoa şi noaptea, în veacii veacului. 11. Şi văzuiu un scaun mare alb, şi de faţa Celuia carele şedea spre el fugi ceriul şi pămîntul şi locul lor nu să află.12. Şi văzuiu morţi mari şi mici, stînd înaintea lui Dumnezău, şi cărţile să deşchisără, şi altă carte să deşchise, carea iaste a vieţiei, şi fură giudecaţi morţii dintr-acealea carele-s scrise în cărţi, după faptele lor. 13. Şi deade marea morţii carii era întru ia; şi moartea şi iadul deaderă morţii săi, şi luară giudecată după faptele lor. 14. Şi iadul şi moartea fură aruncaţi în iazerul de foc, ceasta iaste a 2-a moarte. 15. Şi carele nu să află scris {319v} în cartea vieţiei aruncat fu în iazerul de foc. CAP 21. 1. Scrie pre Ierusalimul cel nou ce pugoară din ceriu. 9. Şi pre nevasta Mielului. 12. Şi zidirea Ierusalimului. 19. Că-i înfrîmsăţat cu pietri scumpe, şi beseareca oraşului iaste Mielul. 1. Şi văzuiu ceriu nou şi pămînt nou, că ceriul dintîiu şi pămîntul dintîiu trecu, şi marea nu mai fu de-acii. 2. Şi cu Ioann văzuiu oraşul sfînt Ierusalimul cel nou, pogorînd din ceriu de la Dumnezău, gătit ca o nevastă înfrîmsăţată bărbatului său. 3. Şi auziiu glas mare din ceriu zicînd: "Iată cortul lui Dumnezău cu oamenii, şi va lăcui cu ei şi ei vor fi oamenii Lui şi Însuşi Dumnezău va fi cu ei Dumnezăul lor. 4. Şi va ştearge Dumnezău toate lacrămile de la ochii lor; şi moartea nu va mai fi de-acii, neci plînsu, neci strigare, neci dureare nu va mai fi, că ceale dentîiu au trecut". 5. Şi zise Cela ce şedea în scaun: "Iată toate le voiu înnoi". Şi-mi zise mie: "Scrie că aceastia cuvinte sînt credincioase şi adevărate". 6. Şi-mi zise mie: "Făcutu-i, Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Săvîrşitul, Eu sătosului voiu da din izvorul apei vieţiei în dar. 7. Învingătoriul va moşteni toate; şi-i voiu fi lui Dumnezău, şi el va fi Mie fiiu. 8. Iară fricoşilor şi necredincioşilor şi blăstămaţilor şi vrăjmaşilor şi curvarilor şi fărmăcătorilor şi idolnicilor şi tuturor minciunoşilor partea lor va fi în iazerul de foc, arzînd cu foc şi cu piiatră pucioasă, ce e a doao moarte". {578} 9. Şi veni unul din 7 îngeri avînd păhară pline de 7 biciuri de apoi, şi grăi cu mine zicînd: "Vino şi-ţi voiu arăta ţie nevasta, muiarea Mielului". 10. Şi mă duse pre mine în duh într-o măgură mare şi înaltă, şi-mi arătă mie un oraş mare, sfîntul Ierusalim, pogorînd din ceriu de la Dumnezău {319v}11. Avînd slava lui Dumnezău, şi lumina ei să asămăna a pietră scumpă, ca piatra de aspis şi criştalului. 12. Şi avea zid mare şi înalt, şi avea 12 porţi, şi în porţi, 12 îngeri şi nume scrise, carele-s numele a 12 rudenii a fiilor lui Izrail. 13. Despre răsărit era 3 porţi, şi depre miazănoapte 3 porţi, şi despre amiazăzi 3 porţi, şi despre apus 3 porţi. 14. Şi zidul oraşului avea 12 temeiuri, în carele era scris 12 nume a apostolilor Mielului. 15. Şi cela ce grăiia cu mine avea un toiag de trestie aurit, să măsure oraşul şi porţile lui şi zidul lui. 16. Şi oraşul îi în 4 unghiure, a căruia-i lungul cît şi latul; şi măsură oraşul cu trestiia, 12 mii de stadii, lungul şi latul şi înaltul iaste aseamenea. 17. Şi măsură zidul lui, 144 de coţi.cu măsura omului carea-i a îngerului. 18. Şi era zidirea zidului de aspis, iară oraşul era de aur curat, asămăna-să criştalului curat. 19. Şi temeliile zidului oraşului era înfrîmsăţate cu de tot fealiul de piatră scumpă: temeiul dintîi era iaspis, al 2-lea samfir, al 3-lea halchidon, al 4-lea zmaragd. 20. Al 5-lea sardonix, al 6-lea sardios, al 7-lea hrisolit, al 8-lea virilos, al 9-lea topazion, al 10-lea hrisoprasos, 11 iachint, al 12-lea ametist. 21. Şi 12 porţi, din 12 mărgăritare sînt, fieşcare poartă dintr-un mărgăritariu iaste; şi uliţa oraşului iaste aur curat ca o sticlă luminoasă. 22. Şi besearecă nu văzuiu întru el, că Domnul Dumnezăul Atotputearnicul iaste beseareca lui şi Mielul. 23. Şi nu tribue acelaşi oraş soarele neci luna să lumineaze întru el, că slava lui Dumnezău luminează pre el, şi făcliia lui iaste Mielul. 24. Şi limbile ceale mîntuite vor îmbla întru lumina lui şi împăraţii pămîntului vor aduce slava şi cinstea sa întru el. 25. Şi porţile lui nu să vor închide zuoa, {320r} că noapte nu va fi acolea. 26. Şi vor aduce slava şi cinstea păgînilor întru el. 27. Şi nu va întra întru el nemică ce-i spurcat sau cine face uriciune şi grăiaşte minciuni, ce numai carii-s scrişi în cartea vieţiei a Mielului. CAP 22. 1. Arată izvorul apei vieţii. 2. Şi pomul vieţiei. 6, 8. Săvîrşiaşte-să prorocestviia. 9. În care Ioan arată care-s scrise în ceastă carte şi spune că aciastea toate i le-au grăit lui Acela carele-i Alfa şi Omega. {579} 1. Şi-mi arătă mie un rîu curat al apei vieţiei, luminos ca un criştal, carele eşiia de la scaunul lui Dumnezău şi a Mielului. 2. Şi în mijlocul uliţei lui, şi de amîndouă părţile de rîu, era pomul vieţei, carele rodiia 12 poame; în toate lunile îşi da rodul său, şi frunzele pomului era de sănătate păgînilor. 3. Şi tot anatema nu va mai fi de-acii, ce scaunul lui Dumnezău şi a Mielului ca fi întru el, şi slugile Lui vor sluji Lui. 4. Şi vor vedea faţa Lui, şi numele Lui va fi în frunţile lor. 5. Şi acolea noaptea nu va fi, şi nu va tribui lumina făcliei, nece lumina soarelui, că Domnul Dumnezău va lumina pre ei, şi vor împărăţi în veacii veacilor. 6. Şi-mi zise mie: "Aceastia cuvinte-s adevărate şi credincioase, şi Domnul Dumnezăul sfinţilor proroci trimease îngerul Său să arate slugilor Sale carele să cad a fi curînd. 7. "Iată voiu veni curund. Fericitu-i cine păzeaşte cuvintele prorocestvii cărţii aceştiia". 8. Şi eu Ioann văzuiu acestea şi auziiu, şi deaca auziiu şi văzuiu, căzuiu să mă închin la picioarele îngerului carele-mi arătă mie aceastea. 9. Şi-mi zise mie: " Caută să nu faci, că sînt slugă, soţ ţie şi fraţilor tăi prorocilor, şi celora ce păzescu cuvintele cărţii aceştiia. Lui Dumnezău te închină".10. Şi-mi zise mie: "Nu pecetlui cuvintele proroocestviei cărţii aceştiia, că vreamea iaste aproape. 11. Cine obideaşte, încă să obidească, şi cine-i spurcat încă {320v} spurcat fie, şi cine-i derept încă înderepteaze-să şi cine-i sfînt încă sfinţiască-să. 12. Şi iată, voiu veni curund, şi plata Mea cu Mine iaste, ca să plătescu fiecăruia după fapta lui. 13. Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Săvîrşitul. Cel dintîiu şi Cel de apoi". 14. Fericiţi-s ceia ce ţin poruncile Lui, ca să aibă puteare spre pomul vieţiei, şi pre poartă să între în oraş. 15. Iară afară vor rămînea cînii şi fărmăcătorii şi curvarii şi vrăjmaşii şi slujitorii de idoli, şi tot cine iubeaşte şi face minciună. 16. Eu Iisus trimiş îngerul Mieu, să mărturisească voao ceastia în beseareci. Eu sînt rădăcina şi ruda lu David şi steaoa luminoasă şi luciafărul. 17. Şi duhul şi nevasta zic "Vino", şi cine aude, să zică "Vino" şi cine-i sănătos să vie, şi cine vrea să ia apa vieţiei în dar. 18. Că mărturisescu tuturor carii aud cuvintele prorocestvii cărţii aceştiia, şi cine va adauge cătră aceastia, pune-va Dumnezău pre el biciurile ce sînt scrise în cartea aceasta. {580} 19. iară cine va lua ceva din cuvintele cărţii prorocestvii aceştiia, lua-va Dumnezău partea lui din cartea vieţiei şi din oraşul sfînt şi din cealia ce sînt scrise în cartea aceasta. 20. Grăiaşte cela ce mărturiseaşte aceastia. Aşia-i, vino curund, amin. Derept aceaia, vino, Doamne Iisuse. 21. Mila Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi. Amin. Sfîrşitul Testamentului noou.