[153] I 
     
     
     ... dentru ceriu cădzu întru Ierusalim. 
     Poveaste fu de demult întru sfînta ceatate Ierusalimului, întru atiţia ai  6000. Întîiu cuvînt feace şi spuse di mare minune ce fu întru sfînta besearecă, întru cetate Ierusalimului. 
     Ascultaţi, oameni iubitori la oameni, adîncul şi blîndeaţele ce feace Dumnedzău derep lucrurele noastre cele hitleani. Cădzu o piatră mică şi rece dentru ceriul întru Ierusalim şi de greutatea ei nime nu putea spuni. Întru dzilele, patriarhul Ierusalimului feace săbor şi feace rugă în tri dzile şi în trei nopţi şi sfînta bdeanie. Şi glas fu a patriarhului şi piatra o deşchise şi află într-însa scripturi.
     Vedeţi, hii omeneşti, că întîiu şi a doaua oară tremişu la voi scripturi şi voi nu credzut, adecă şi a treie tremeatere de la Tatul nostru nevăzut arătă voauo şi nu crezut de ce învaţaiu pre voi, voi nu credzut, nice vă luat amente de ce spuş voauo.
     Şi voiu lăsa pre voi limbi pogîne şi vor vărsa sîngele vostru. Şi aşa nu credzut, nice ascultat evanghelia mea cum greieşte. „Ceriul şi pămîntul va treace, iară cuvîntul miu nu va treace!” Lăsa-voiu pre voi omet şi geru greu şi foameţi şi pară şi lăcuste şi găselniţi şi omor oamenilor şi dobitoacelor şi de toate gadinele şi broaşte şi cărăbuşi. Şi vor cădea de ceste seamne multe, derept sfînta dumenecă, învierea lui Hristos, şi derep chinurile Domnie-saile, derept venerea. 
     [154] Şi aşea doară vă veţi pocăi. Şi v-am dat voauo grîu şi vin şi unt şi vă săturaiu şi iară mai mult rău înciput a face. Şi gîndescu a piarde toţi oameni de pre pomint, derept sfînta dumenecă şi derept sfînta venerea. Şi iară mă milostivăscu derep sfînţi mii apostoli şi derep îngeri şi derep rugă preasfintei maice. Aceaea mă roagă derep voi şi-mi întorşu mînie despre voi. Văduole şi săracii cură cătră voi plîngîndu, iară voi pri-nşi nemiluiţi! Pomeatele a mele au dat voauo rod, iară voi săracilor nu daţi! Ce prentru răutaţele voastre ele voiu săca. 
     Înţelegeţi, oameni nebuni, inimi oarbe, că limbile păgîne ce nu ştiu leagea încă după leagea lor îmblă! 
     Eu dediu leagea mea şi botedzul meu, iare voi nu ferit.
     Nu ştiţi, oameni nebuni, că venerea zidiiu om şi feciu om, pre Adam, în chipul miu? Nu ştiţi, răilor şi făcători-răi, că sfînta dumenecă binevesti arhanghel Gavriil cu bucurie a Domnului născătoare întru Nazaret? Nu ştiţi că sfînta dumenecă luaiu butedzul întru Iordan? 
     Nu ştiţi că sfînta dumenecă înviş den morţi, ca morţii să învie cu mene? Cum voi nu înţeleasetu legei mele şi scripturilor mele, că sfînta dumenecă voiu giudeca şi vii şi morţi? Nu ştiţi că venerea răstignire-mă, cu oţet şi cu heare adepară-mă şi-mi găvozdiră mînule şi-mi prigvozdiră picioarele şi cunună de spini în capu-mi puseră, cu suliţe în coaste mă împunseră-mă, derep voi şi derep păcatele voastre?
     Deci cene nu va cinsti sfînta veneri şi o va lucra el în dzi, să lăcuiască întru focul netrecut, unde-s viermii neadurmiţi şi scrîşcarea de dinţi! 
     Iare cine va cinsti sfînta veneri şi o va posti curat, acela om va ave viaţa netrecută şi lumina va mearge aprinsă nainte şi la giudeţ nu va veni!
     [155] Ce mă voiu giura cu braţele mele ceale înalte şi cu curate olovire ce-mi umbreadză sfînt creaştetul miu; şi iară mă voiu giura cu scaunul miu cela înfricatul: iară de nu veţi feri sfînta dumenecă şi sfînta veneri şi nu veţi cinsti praznicele mele am a trimeate pre voi heri cu doauo capete şi şerpi cu doauo arepi, de vor mînca inimile muierilor voastre, derept sfînta dumenecă şi derept sfînta venerea şi derept sfîntele praznicele mele. 
     Blăstămat să fie omul acela ce nu-ş va lasa lucrurele saile de sîmbătă den a nouole ceas, ce lucrează pînă luni în răsăritu soarelui! De nemică se nu se atingă! Miercuri şi veneri să postească în numele miu. Aceaste grăiescu voauo: lăpădaţi-vă hicleşugurile de la inimile voastre şi vă lăsaţi lucrurile cealea reale! Iară de nu le veţi lăsa, aşea mă voiu giura pre îngerii mii şi pre arhanghelii că nu voiu avea a tremeate cetenie pre pămînt, ce voiu deşchide şepte ceriuri şi voiu ploua spre voi piatră ardzîndu şi uncrop, cîndu nime nu va şti, să vădzu au fugi-veţi de supt mînule mele?
     Şi voiu ave a face în luna lu făurar 11 dzile întunerecu mare, de se vor giunghea soţ cu soţ întru tunerec. Şi voiu avea a ploua în luna lu prier în şeptesprăzeace dzile, în loc de ploaie, sînge şi foc şi spudză, ca să se pustiiască viile voastre. Şi voiu ave a lasa pre voi here venenuase şi vor ave capete de leu şi arepi de vultur; în locul peanilor, păr muierescu. Şi vor fi gătati ca un voinic spre razboiu şi vor mînca trupurele voastre. Şi aşea veţi înceape a săpa gropile morţilor şi veţi [156] grăi: „Luaţi şi pre noi, fraţii noştri, ceia ce seţi morţi den veaci, că nu putem răbda de herile aceastea, că-su iuţi foarte de mîniia aceasta a lui Hristos.”
     Şi dzise Dumnedzeu: „Avea-voiu a-mi întoarce faţa mea de cătră voi, ca să nu audzu bocirea voastră şi plîngerea”. Dzise Dumnedzeu: „De veţi asculta graiurile meale ceale bune şi scripturile meale cele dulce şi învăţăturile dereptăţii meale, eu sînt milostiv şi-mi pare rău de răutăţile oamenilor. Făcători-răi şi menciunoşi, învăţători răi şi hicleani, deşegubeţilor rei, pierdzători la suflete, învaţaţi de dracul spre toate reutăţile, fără lege şi lege mea călcînd şi scripturile meale neascultînd, curvarilor şi urîndu-vă cu cumotrii-vă şi frate la frate purtîndu menciuni şi soţ la soţ, neascultătorilor şi înţelepţilor spre rău, cum iubit întunerecul, iară lumina lăsat şi vă grăbit la avuţie, iară leagea mea lăsat? O, cum nu cască pămîntul să vă înghiţă, dereptu lucrurile voastre ceale hicleani de care răspunsu veţi avea la dzuva giudeţului înaintea me!
     Iară de nu vă veţi lepăda de învaţăturile dracului, avea-veţi blăstăm urmă şi feciorii voastre cerceta-mă-vor prespre toată lumea şi vor mînca iarbă ca şi dobitoacele spre pămînt întru saţiul său. Şi aşea mă voiu giura pre giudeţul mieu şi pre braţele mele ceale înaltele ca aceaste tremitere easte de la Tatul nevădzut. Deci cine nu va creade avea-va blăstăm urmă. Iare cine va creade aceaştiia trimitere acela om, s-ară avea păcate pre desupra părului capului său, gice Dumnedzeu, ierta-voiu păcatele toate. Iară cine nu va creade multă scîrbă va avea la dzua giudeţului şi casa lui să va întoarce în Sodom şi Gomor şi-i [157] voiu da sufletul lui îngerilor hicleanului şi aceia cu-nusul vor lăcui în focul netrecut, unde easte gătat dracilor şi îngirilor lui. Grăiescu voauo: mai lesne easte funea corabiei a treace pre urechile acului şi mai iuşor va hi sodomleanilor şi gomoreanilor la dzua giudeţului decît omului acela!
     Şi cine nu o va priimi aceasta trimitire şi scriptură cu osîrdie şi va zici că-i menciună şi nu-i adever multă scîrbă va avea omul acela! O, amar aceluia ce ocareaşte pre popa sau pre calugherul! O, amar celuia ce greiaşte în besearecă! Nu ocareaşte pre popa, ce pre besereca lui Dumnedzeu. O, amar celui om ce greieşte nedărept! O, amar celuia om ce sfădeaşte vicin cu vecin sau frate cu frate sau hie pre cini! O, vai de omul cela ce-şi dă argintul seu în camătă, ce dă al său iară să ia şi acela să va chiema criştin! O, amar celuia giudeţ ce giudecă săracii nederep! O, amar menciunosului! O, amar celuia ce curveaşti în mănăstire! O, amar celuia ce-şi dă peanigii săi întru aslam şi cu tăriia sa mearge la sfînta besearecă! Acela urmadză blăstămul! Blăstemat acela popă ce nu va priimi aceasta tremeatere cu osîrdie! Blăstemat acela preut ce nu va vre să o procitească înaintea săborului sau va cuperi vreun cuvint de ruşinea sa. 
     Blagoslovit să fie acela preut ce o va scrie aceasta scriptura şi o va tremite într-alt locu şi o va da derept păcatele sale! De şeaptedzeci de ori da-i-voiu lui mai mult! Să ară avea păcate pre desupra părului [158] capului său, lăsate-i vor fi lui şi iertate vor fi lui!” 
     Grăiaşte Dumnedzău: „Ferecit de omul cela ce o va cumpera şi-m va da derept păcatele sale!” Grăiaşte Dumnedzeu: „Toate pacatele i să vor ierta!” O, amar acelui fecior ce-şi amărreaşte părintele său! O, amar popei ce nu-şi învaţă fiii cei de ispoveadă! Fericit cela ce învaţe oamenii! Nu ştiţi, fiii mii, că eu vă lucredzu, iară voi vă lăudaţi? Nu ştiţi, oameni nebuni, de nu voiu da eu ploaie, dară ce veţi avea a secera? Că eu marea şi apele voiu seca! Nu ştiţi, răilor şi făcători-rei, că eu sînt în toate dzile? Cumu vă gîndiţi a vă închina şi a fugi de la mene? Sau cine vă va pre voi mîntui de la mene? O, amar celuia om ce are avuţie şi nu face pamete svenţilor! O, amar ceei proscorniţi ce-şi frămînta prescurile cu mînie! O, amar aceluia popă ce cîntă liturghie cu mînie şi poartă sfînta priceaştenie şi se priceaştuiaşte! O, cum nu se pălesc usnele lui şi nu arde limba lui, că nu cîntă însuşi popa leturghie, ce şi îngerii cu-nusul şi să roagă derept păcatele sale şi derept păcatele oamenilor! 
     Dece cine să va afla se iubasca pre Dumnedzeu şi flămîndzii a-i sătura şi sătoşii a-i adăpa şi golii va îmbraca şi nemearnicii va duce în casa sa, şi pre aceia eu voiu sătura de bunetate raiului şi va fi împreună cu îngerii mii. O, amar aceluie om ce nu-ş deşteaptă feciorii săi de demîneaţă la sfînta dumeneca, nici-i duce la sfînta besearecă! O, amar celuie om ce-ş ceartă datoria în sfîntă dumenecă şi nu lasă în răpaos mişelul! O, amar celuie om ce nu va creade acestei trimeatere şi scripturi şi va dzice că nu este de la Dumnedzeu, multe scîrbă va avea la dzua giudeţului!”. 
     Aceasta scriptură şi trimeatere nu easte den gîndu, ce easte de la nevădzutul Părinte şi de la Fiiul şi de la Sfîntul Duh.
     
     
     
      [159] II 
     
     
      
      
    Invăţătura întru sfînta şi marea dumineca Paştilor(scrisă e de sfîntul Ioan Zlatoust)
      
       Astădzi e dzi de bucurie şi de veselie, fraţilor, dzua veseliei şi a ispăseniei, dzua lumiriei şi scurăţirei, dzua pacelor si împacăriei, dzua ce iară va să fie noire sufletelor noastre, dzua adeverită, mare şi lumirată.Acesta e praznicelor praznic, aceasta dziiaste cinstită şi sfînta a purtătoriului de lumiră,dzua a învierei lui Hristos. Într-această dzi rădică pre noi Hristos, carii eram aruncaţi în păcate. Într-astă dzi raiul deşchise-se de ne îndulcim noi de cel pom al vieţiei, cela ce iaste curat şi de viaţă făcător, al său trup şi singe, ce pentru domnul curăţimu-ne şi ne lumirăm şi ne spăsim şi ne noim. Şi de grei Dumnedzău (…) Şi derept aceaea rog voi, fii omeneşti, să vă socotiţi sufletele voastre de la sfînta pravila, se gustaţi de trupul lui Hristos şi de sîngele său să beaţi. Că cire mărîncă şi bea nedostoinic păcat amar mărîncă şi bea. Ce socotiţ să nu osîndiţ trupul şi sîngele domnului nostru lui Isus Hristos.
       [160]  Însă ciri va spune tăriile lui Isus, audzite vor fi toate laudele? Şi se spure acmu cumu se cade burătatea aceştii dzile şi a cînta şi a slăvi puteriei sale? Că neispitite sînt judecările aceastea şi se agiunseră cărările lui Isus. Ieri eram înturecaţ iară astădzi săm lumiraţ.Ieri întru suspin eram şi în plîngeri, iară astădzi săm întru veselie şi în bucurie. Ieri eram întru puţin suflet, iară astădzi săm întru dulce suflet. Şi adever nespus iaste, fraţilor, măriia şi burătatea aceştii dzi! Că nime nu poate spure darul aceştii taine.că nu se poate spure cu adevăr mulţimea mariei lui Hristos ş ice e cătră noi dragoste şi mila sa şi ieşirea. Că izbăvire dat-au Hristos pre sire pentru noi, pentru toţ şi ne-au adus pre noi den moarte la înviere şi den tunerec la lumiră şi din robie la scumpărare şi din vrajbă la dragoste.
       Că ne-au scumpărat pre noi din blăstemul păcatelor, ce-au fost prentru noi blăstem (…) ce [se] slobodzi, să nu mai fim în muncă la dereptate,ce nu iubitori de lume,ce de Dumnedzău iubitori, ce de acmu nu după trup se îmblăm, ce după suflet. Că dzise pavel apostol că “cire îmblă după trup, trupeşte se grijeaşte, iară cine se grijeaşte numai după trup, amar fi-va”. Că au dat noao Hristos  sufleteaşte să prăznuim  şi sufleteaşte a îmbla.Că au dat noao prea cu cuviinţă şi cu dereptate [161] a lăcui, cu dragoste şi cu împreurare, cu blîndeaţe şi cu pace şi cu lungă răbdare şi cu dulceaţă, că ne-au sfinţit şi ne-au proslavit pre noi Duhul sfînt şi în noirea vieţiei să îmblăm.
       Dară noi ce vrem da lui Dumnedzău? Răspunse David proroc: “de tot de ce au dat noao,ce vrem da noi cu dostoinicie frîmseţiei lui Hristos? Ce vrem da noi împrotivă preamulţitului darului şi dulceţiei lui Hristos?” Ce lui Dumnedzău să mulţemim şi să-l proslăvim pentru aceaste miloste mare ce are Hristos spre noi. Să-i mulţemim şi să cădemdomnului, să ne închirăm şi să-i aducem sfinţiei sale în loc de mir darure de cîntare cu frică şi cu bură mîndrie. Că iubitori (...) Dumnedzeu (...) că mai sărăceşti şi mai mici sîmt darure noastre.
       Derept-aceasă iubim şi noi, fraţilo, pre cela ce au iubit noi cu dulceaţe şi să murim şi noi prentru cela ce au murit pentru noi şi mergem dupa sfînta învaţătură şi curăţim pre noi de toate spurcăciurile trupului şi a sufletului şi să aducem Dumnedzeului nostru lucrurele bune: credinţa, dragoste, nedeajdea, răbdarea, înfrîngerea înimiei, mîlcomire şi lacrămi şi cugete curate şi omorire acestor trupure de pămînt. De curvie şi de toate lucrurele necurate, de pofte reale să ne ferim.
       Ce să lucrăm lui Dumnedzeu cu înţelepţie şi cu bure slujbă, cu răbdare şi cu rugăciure şi să luom întru sîrul nostru dragoste adeverită lui Dumnedzeu, adeveritoriului nostrum. Şi să [162] cîntăm cîntece noao, cum dzise şi David proroc: “toţ împreură să cîntăm lui Hristos şi să strigăm lui Hristos în glas de veselie, că domnul de sus înfricatu e şi e împărat pespre tot pămintul. Că mare e domnul şi lăudat foarte! Mare e domnul şi tariia sa!” Cădeşertă şi zdrobi preaîraltul şi trufaşul vrăjmaşul nostru, diavolul, şi moarte călcă şi toţi învinse-i şi viaţa veacilor noao dărui. Ieri amu îngrupămu-ne lui Hristos, iară astădzi ne rădicăm, ieri fu răstignit, iară astădzi e proslăvit. Derept aceaea, să ne şi noi îndulcim toţ, fraţilor, cu bure mulţemite acestui praznic cinstit şi lumirat şi să întrăm bucurîndu-ne în bucuriia domnului nostrum, ca ceale slugi bure şi înţeleapte. Împăraţii şi marii preuţi şi diaconii şi călugării şi mireanii, tinerii şi bătrîrii, bogaţii, measerii, robii, slobodzii, toţ să proslăviţ Hristos într-această dzi lumirată de praznic.
       Şi cire se-au postit şi se-au ustenit, viriţ bucurîndu-vă şi luaţi argintul! Cîţi din ceasul dentîi slujit-aţi, priimiţi astădzi ce vă se cade plata! Cîţi după al treile ceas aţi venit şi după al şasele ceas, nemică să nu vă sfiiţi! Iară carii aţi pestit pîră al noaole ceas apropiaţi-vă, nemică nu vă ruşiraţi! Şi cîţi pîră al unsprădzeacele ceas aţi pestit nemică să nu vă mîhniţ! Că [163] iubitoriu e şi cinstitori iaste Hristos, că e dulce şi milostiv, că priimeşte ceia de apoi ca şi ceia dentîie, ceia dentîie miluieşte, ceia de apoi dăruiaşte şi cu dragoste-i priimeşte. Pentru aceea vă apropiiaţi către obrazul lui Hristos şi vă lumiraţi ceia denteie şi cei de apoi,toţ împreună plată să luaţi, bogaţii şi measerii, urul cu alalt să prănuiţi, scumpii şi lenişii dzua aceasta să o cinstiţi! Cire au postit, cire nu se-au postit, veseliţi-vă astădzi, că masa gătată iaste. Nime se nu iasă flămînd, ce toţ să vă îndulciţi, că Paştile noaste sîmt alease dentru a toate jazyci, că printru noi creştirii giunghe-se Hristos şi sîngele seu vărsa şi toţ noi să împlem, să nu scadză nedeşertatul izvor ce iaste Dumnedzeu, spăsitoriul nostru. Veseliţi-vă şi gustaţi, să ştiţi că dulce e Hristos. Că domnul Dumnedzeu învinse noao, nime să nu se plîngă de mesrătate, că se iartă împărăţie depreură. Nime să nu se plîngă de păcate, că iertaciurea păcatelor din mormînt au lumirat.Şi nime se nu se teame de moarte, că ne-au scumparat mîntuitoriul nostru din moarte.
       [164]  Derep aceaea, fraţilor, să ne dezlegăm toate vrajbele urul de la alalt şi pizma cea rea şi se iertam toţ pentru înviere. Şi să gicem celora ce pre noi nu iubăsc că fraţii noştri sîmt şi cu dragoste să viem. Că Hristos pacea noastră iaste, cela ce au împăcat ceriul cu pămîntul şi păreţii cei [cei] cetăţi de vrajbă spart-au cu trupul său. Pace dat-au apostolilor săi şi ucenicilor săi şipre-nşii şi pre noi feciori ne-au fapt. Că dzise Hristos: “îndrăzniţi, că eu biruiiu lumea şi tot ţirutul lumiei”. Şi de diavolul spăsi-ne pre noi Hristos domnul nostru [din moarte. Derep aceaea, fraţilor, să ne dezlegăm toate vrajbile urul de la alalt şi pizma cea re şi să iertam toţ pentru înviere. Şi să gicem celora ce pre noi nu iubăsc că fraţii noştri sîmt şi cu dragoste să viem. Că Hristos pacea noastră iaste, ce au împăcat cerul cu pămîntul şi păreţii cei cetăţi de vrajbă spart-au cu trupul său. Pace dat-au apostolilor săi şi ucenicilor săi şipre-nşii şi pre noi feciori ne-au fapt. Că dzise Hristos: “îndrăzniţi, că eu biruiiu lumea şi tot ţirutul lumiei”. Şi de diavolul spăsi-ne pre noi Hristos domnul nostru] şi din iadul scosu-ne-au şi au izbavit din silniciia diavolului. Amări-se iadul că gustă şi cinstit sfîntul trup a domnului Hristos. Cum dzise şi Isaia proroc: “amărî-se amu iadul derep ce se deşertă; amărî-se amu că legat fu, că priimi trup şi Dumnedzeu află; şi priimi ce vădzu şi vădzu [165] ce nu ştiu. Înghiţi pre cela ce moarte nu-l ştie. Înghiţi viaţa şi cîlcat fu de viaţă. Înghiţi ca urul de tot şi se deşertă de toţ şi se răpi ca un leu şi-şi fărîmă denţii săi. Că pentru păcate moartea biruiia şi se deşertă amu veriru morţiei. Că păcate Hristos nu feace, nice se află hiclenşig întru rostul său. Că iaste a gice acmu: “unde ţi-e moarte tăriia? unde ţi-e iadule biruirea?” Învise Hristos, iară tu căzuşi. Învise Hristos şi ingerii se bucurară. Învise Hristos şi cadzure dracii. Învise Hristos şi morţii slobodzire-se. Învise Hristos şi din putregiure slobodzi-ne. Învise Hristos şi din blăstem dezlegatu-ne-am. Învise Hristos şi noi cu rusul învisem. Învise Hristos den moarte, începători morţilor fu. Că a sa e slava şi ţirearea şi cinste şi închinăciurea şi frîmseaţea ceaea marea în vecie veacilor, amin.
     
     [166] 
     
     
      
     III 
       Veriţi, fraţi, veriţi părinţi de toată vîrsta, micii şi marii, tirerii şi bătrîrii, feciorii şi fetele, de ascultaţi toţi carii vor să primească şi să ia sfînta cumerecătură, care-au zis domnul nostru Isus Hristos că iaste sfînt trup şi sîngele său, celuia ce toate silele ceriului slujescu-i, herovimii şi serafimii şi toate tăriile ceriului cu frică şi cutremur, ceia ce rădică jărtvele sufleteşti sus în ceri. Şi într-acela chip şi obraz sîmt preuţii carii cu frică şi cu credinţe slujesc îraintea sfinteei besereci ceaea înfricata, cea ce spre ea îrainte-i dzace trupul şi singele fiiului lui Dumnedzeu spăsitoriului nostru Isus Hristos,cum dzise sfîntul Matei evanghelist şi Marcu şi Luca şi Pavel apostol.
     Domnul Dumnedzeu ,Isus Hristos, cînd şedzu cu ucenicii săi la ceriul cu cei 12, luo pită şi blagoslovi şi laudă deade lui Dumnedzeu [167] perintelui său şi frîmse şi deade ucenicilor săi si grăi: “luaţi şi mîncaţi,că acesta iaste trup mieu ce se deade şi frîmse derep voi şi derep mulţi în iertăciurea păcatelor. Aceasta faceţi cînd veţi face pomeana mea”. Şi luo păharul după ciră şi blagoslovi şi deade ucenicilor săi şi dzise: “acest păhar leage noao iaste, [de] beaţi dentr-acesta toţi, că acesta iaste sîngele mieu, ce se varsă derept voi,derep mulţi în iertăciune păcatelor. Aceasta faceţi pururea cînd veţi face pomeana mea”. Aceasta toţi bire să o înţeleagem, fraţi, că nu iaste dzisă numai cătră singuri apostoli, ce cătră toţi carii cred în Hristos şi-i ţir leagea. Şi iară dzise Pavel apostol: “de chite ori veţi mînca pita aceasta şi veţ bea dintr-acesta păhar, moartea domnului veţi adevăra pîră el a veni”. (…) fiind nedostoinic vinovat va fi trupului şi sîngelui lui Dumnedzeu. Întîie se-şi ispitească omul sirea cu duhovnicul de la sfînta pravilă şi se-şi pocaiască păcatele. Şi aşa se mărînce de-acea pită şi să bea dentr-acesta păhar. Că cela ce bea şi mănîncă nedostoinic, osîndă lui şi mărînca şi bea, ce ca se nu desparţă trupul domnului Isus Hristos.
       Derept ace, fraţ, întîi să lepădăm de la noi toate răutăţile, toate pizmile, toate miniile, toate hulele, toate gîndurele nederepte de la îrimă să lepădăm, cum dzise Hristos: “să spălăm stecla şi blidul dinlontru întîie” (ce se dzice: de toate necurăţiile întîie să ne curaţim). Şi cu credinţă bură să ne întărim şi cu toate cele  lucrure bure să ne îmbracam şi cu poamele sufletului. [168] Că gice Pavel apostol că poame sufletului iaste dragoste, veselie, pacile, răbdare, dulceaţa, burătatea, credinţa, smerenia, curaţie, blîndeţele, postul, că cire nu are de-aceastea burătăţi leage n-are. Derep aceie, fraţi, noi întîia cu aceastea să ne nevoim de să ne înveaştem şi de toate lucrurele cealea cu ruşirea să ne ferim. Şi aşe să ne apropiem şi se luom cinstitul şi curatul trup a lui Isus Hristos şi sfîntul sînge al seu, să fie noao de iertarea păcatelor şi de curăţire trupurelor şi sufletelor în viaţa de veaci, ca să fim împreuraţi cu sfinţii apostoli, să odihnim în paraţie cerului.
       Ce, pentru aceaea, fraţ, nime să nu fie în doao laturi, gîndind ca Iuda. Că Iuda cu Hristos cira şi spre vîndzare cugeta şi cu apostolii lăcuiia, iară cătră jidovi clevetiia. Derep-aceaea bire să vă socotiţi, ca nime dintru voi să nu ia fără socotinţă trupul lui Hristos, ca nu, deaca veţ mînca şi veţ bea, să cădeţi întru păcate. (...) ce adeverit se fie trupul şi sînge a lui Hristos. 
       Însă domnul nostru Isus Hristos, ştiind neputinţă semenţei noastre, că (...) aşa (...) schimbă trupul său Hristos şi-l adause în pîre şi sfîntul sînge în vir, cum însuşi dzise: “acesta e trupul meu şi sîngele mieu”. Şi însuş deade Hristos noao de se mîncăm şi să bem, că foloseaşte şi agiută omului de se slobodzeaşte din păcate, cum noao ni-s de mărturie aceaste cuvinte la dzua de giudeţ. Că dzise Hristos: “derep voi, derep toţi creştirii datu-se-au şi se-au vărsat sîngele seu se [în] vă iarta păcatele ”. [169] Aceaste cuvinte au dat noao în cumerecătură, să ne se iarte păcatele şi să avăm milă şi viaţă bură pre ceasta lume şi ispăsenie de veci. Să ştiţ că unde iaste iertarea păcatelor de acolo iaste şi viaţa şi ispăsenie. Însă această pită şi acest vir mare lucru feace Hristos adevăr. Ş-au lasat pre această sfînta slujbă ş-au dzis Hristos: “luaţi şi mîncaţi că acesta e trupul mieu, ce se dă şi se frîmge  derept voi, derept mulţi în iertăciunrea păcatelor”. Aceasta sfinţeaşte pita şi vinul şi face cumerecătura trupul lui Hristos. Că aceaste cuvinte sîmt lîngă pită şi lîngă vinr şi făgăduita ceaea marea în cumerecătură iaste şi capul de iertarea păcatelor. Şi aiurea încă gice: “de nu veţi mînca trupul fiiului omenesc şi se beaţi sînge său [în] viaţa nu veţi avea întru voi. Iară cire va mînca trupul mieu şi va bea sîngele miu, avea-va viaţa de veaci”.Şi iară gice Hristos că “cire va mînca de trupul miu şi va bea de sîngele miu, acela întru mene iaste şi eu întru el”. În cumenecăture şi într-aceastea cuvinte cire va crede acela el va putea dobîndi viaţa de veac şi va priimi ce făgăduiaşte Dumnedzeu într-aceaste cuvinte de iertanciunrea păcatelor.
       Derept-acea, fraţiloru, să nu ne apropiem ca la un lucrul prost, nepocaiţi sau neispitiţ în credinţă sau învrăjbiţ fiind, ce aşa să vă apropiiaţ cu mare credinţă şi lumiraţ în curaţie şi dragoste să avăm urul cu alalt că mai bură de aceasta nu e. [170] Că nu feace om acestea, ce însuş Dumnedzeu cu a sa înfricată socotinţă şi cu mîra cea tare a sa făcut-au aceastea şi pre noi soţi ne-au făcut sfinţiei sale. Şi aşa cire va lua întru el cu cureţie şi cu credinţe, acela iertăciurea păcatelor dobîndi-va şi va odihni în părăţie ceriului în vecie.
       Iară cire e fără credinţă cătră aceste cuvinte şi necuraţi vor apropiia de trupul lui Hristos nedostoinici fiind, nice a căuta spre sfînta cumerecătură, necum se o ia sau da lor, cum face şi Iuda, că aceia în boala şi în durearea ceea nevindicata cădea-vor şi munciei focului de vecie vinovaţ vor fi şi acolo se vor munci în vecie.
       Dzise Hristos: “pentru aceaea rog pre voi, fraţ, şi vă îndemn să nu facem aceasta fără socotinţă şi ne protivim cătră Dumnedzeu, ce mainte în toate vremea să ne învăţăm să facem ce iubeşte Dumnedzeuşi să ne delungăm de păcatele cele amară, ce să ne curaţim cu postul şi cu rugăciurea. Că de vrem face aşea şi vrem lăcui cu aceaste învăţături, cînd va fi la dzua de giudeţ noi ne vrem afla îr-a-dereapta scaunului lui Dumnedzeu, iară de nu vrem crede, ce ne vrem tăveli pururea în spurcăciuri şi apoi facem ca cei credincioş de ne apropiem cu ei de luom trupul lui Isus Hristos, iară atunce înşine rugăm de mîniia lui Dumnădzeu spre noi. Iare ni se cuvire a in (…)